Plante Medicinale

.... CORNEliU CONSTANTINESCU

P L A· N T

'L E

MEDICINALE IN AfĂRAREA Ă TJ t ... .

. .'" ..III I

Coperta: RODrCA IMBROAN&VLAOESCU

•

SCURT ISTORIC

Pentru intreţinerea vieţii, omul primitiv îşi procura hrana din mediul incon;urător. Aceste alimente erau formate In general din ..egetale şi carnea animalelor ..Inate. In lupta pentru existentă, omul era adeseori rănit sau .e îmbolnăvea. Ca fi animalele, el se retrăgea în peşteri căutîndu-,; alinarea "uferiTi/elor In buruienile pe care le minca. Cu iudecata lui superioară şi ţinerea de minte, omul primitiv a reţinut pe cele care-i aduceau alinarea şi ..indecarea şi a transmi, din genera';' In generalie obser la ipf'ftl'ige, căreia i se mai spune şi gipsamiţă sau ipsoriţă, se foloseşte rădăcina - Radi", Saponariae albae ; Radi", Gypsophilae

- numită şi ciuin-alb. Ea conţine saponine de 3-4 ori mai mult decît săpunariţa, avînd aceleaşi întrebuinţări. Se foloseşte însă În doze mai reduse. In mod curent, aceste rădăcini se întrebuintează la prepa-

rarea alvilei

şi

halvalei, precum

şi

la

curătatul

hainelor.

SCAJUL-VINĂT

Eryngium planum L. (Fam. Umbeliferae) Scaiul-vînăt

sau

spinul-vî-

năt, cum i se mai spune, creşte prin ţinuturi nisipoase, pe marginea drumului şi în mărăcin işuri.

In foloseşte înflorită

scopuri

medicinale

se

sub fOI'mă de ceai planta - Herba Eryngii plani.

Datorită

saponinelor pe care le la fluidificarea secreţiilor bronhice şi la eliminarea

conţine, ajută

lor. Ceaiul .e prepară prin dedin 10 g plantă mărun­ cu 200 g apă. Se bea în-

cocţie ţită

dulcit cu miere de albine sau cu . zahăr. Se iau 4 linguri pe Săpunariţa

Ipcărigca

zi. Asociat cu frunze de

pătla­

gină şi cimbrişor,

Ceaiul de săpunariţă se prepară din 2-3 g rădăcină rnărun ­ care se fierb 30 minute în 250 g apă. După răcire, se strecoară. In cursul unei zile se iau 3-5 linguri. Se mai poate prepara prin macerare la rece timp de 8 ore, folosindu-se o linguriţă de rădăcină la o ceaşcă cu apă rece. Se bea toată cantitatea, treptat, În cursul ţită,

uneI zile.

96

aduce calmare in tusea convulsivă şi În tusea provocatti de bro nşită. Ceaiul are şi acţiune diuretică . Scaiul-vînăt intră

ziţia ceaiului

pectoral.

in compoScaiul ·v înăt

SCHINELUL Cnieus benedictus L. (Fam. Compositae)

SOCUL Sambucus nigra L. (Fam. Caprifoliaeeae)

Schinelul este originar din sudul Europei. La Doi se cultivA pentru calităţile sale medicinale. Se foloseşte planta inflorită - Herba Cnici; Herba Cardui benedicti. Conţine principii amare (cnina, benedictina), care produc O secreţie inceată, dar de lungă durată a sucului gastric, mărind astfel pofta de mîncare. Ceaiul, tinctura sau vi~ nul făcute din schinel se recomandă In tulburări digestive şi stă ri inflamatorii ale stomacului. Unii autori recomandă schinelul in bolile de ficat şi ale căilor respiratorii.

Infuzia

se

prepară dintr-o linguriţă de plantă mărullţită la 250 g apă. Se indul ceşte cu za băr şi se bea cîle un sfert de ceaşcă, cu o jnmătate oră ina intea meselor principale. TinctuI"'d se obţine prin macerarea a 20 g plantă in 100 g

Schinelul

alcool de 70°, timp de 7-8 zile. Se iau 40-50 apă

sau vin, cu o

jumătate

de ori!! Înainte de

picături

in

puţină

masă.

Extern, se foloseşte sub fo rm ă de prişni ţe sau băi in ars uri, ,i diferite ulceraţii ale pielii. Schinelul intrA in compoziţia ceaiului tonic aperitiv.

degeră turi

98

Socul este un fu·husl

creşte

care

lIIurgiutlu pAdu~ ,i1"r O' pe llng« K/irelllri,

lu

Iln lu !lOC rulou·... Uuriln l' ",,, . . ,.",h"r; I

III

I

1,

I

1

1114

~o

r Ir rrliNe tI""t,,, SnmIII

d'(l'rÎlc'

r'lul"il,1

c.:nnţio

1.\l1i tiU

1..

1.

,.1

t'"

I

volntil, CA~

111"1

dn

!IA

tII,

UlU-

"1111,,1',

ru-

II .. " "1'

tlllmnif(J'inll

EII\

pl'Wlltlf'Q VO('1l

mirosul

~ dlllr,

()

pro-

lUi dll

li

pro~

tnlOltpiro~ie

IIhl/rldentă,

fiind re-

(~lIflIAnd8te

sub lorIIIA de ceai în gripă,

rn,·eAIA. bronşită, ol"lllld in mod indi'·N·t 1. sctlderea ternperaturii, Ceaiul

din flori de soc influ enlcazA

ravora-

Socul

bil rf"umatismul. guta, boli le de rinichi .~i v~zicA, ~rin diureza pe oare o produc. De asemenea, cealUl dm non de soc mAreste cantitatea de

lapte la femeile care alăptează_ ' Datorită faptului că ccaiul de flori sau fructe de soc are un efect uşor laxativ şi că ajută la elim ini:lrea apei din ţes uturi ,

99

Infuzia

de

sovirv

se

pre-

pară

el se foloseşte ca un medicament natural in obezitate, contribuind astfel la slăbirea celor foarte graşi.

din 15 g plantă mărun\ită la 200 g apă. In boli de stomac se iau 3-4 1inguri pe zi inainte de masă. Se poate pre-

Ceaiul se prepară prin infuzare. dintr-o linguriţă-două de flori

para o infuzie mai slabă, folo-

cu 250 g

apă .

Se beau 3-4 ceaiuri

călduţe

sindu-se o linguriţă

pe zi.

Fructele conţin zahăr, acizi organici (malie, citne, tartne), vitaminele A, C, glicozizi antocianici elco Efectul lor este uşor laxativ şi de aceea sînt recomandate mai ales în constipatiile de natură nervoasă. Se folosesc sub formă de două de fructe la 250 g apă), care

infuzie sau decoctie (o linguriţă­ se bea seara Inainte de culcare. Fructele de soc se folosesc la prepararea marmeladelor şi siropului. Siropul se poate prepara din 1 000 g suc de fl'Ucte cu 1 800 g zahăr. Pentru aromă se pot adăuga in timpul fierberii 60 g flori uscate. Siropul cald se filtrează in sticle curate şi de capacitate mică.

Extern, florile de soc se

recomRndă

su b

formă

de

băi

sau

cataplasme in luruncule, abcese, arsuri, flictene, avînd proprietatea

de a f1uidifica puroiul, de a calma durerile,

făcînd să

astfel : dintr-un amestec de 10 g sovîrv, 20 g (runze de podbal şi 20 g rădăcină de nalbă se iau două linguri te, care se opăresc cu un pahar de apă clocotită. După

15-20 minute, infuzia se strecoară,

se indulceşte cu miere de albine sau cu zahăr şi se bea cite

un ~fert de pahar de 3-4 ori pe

dea înapoi

umflătura.

de plantă

la o ceaşcă cu apă, din care se beau două-trei ceaiuri pe zi. Pentru a uşura expectoraţie , infuzia se poate prepara şi

ZI.

Extern, se

foloseşte

ca anti-

septic, sub formă de băi aromme, urticarie, coşuri, furunculoze etc. Cu tuse şi bl'onşită, saponinele aflate în plantă, dar mai ales în rădăcină, ajută la fluidificarea şi eliminarea secreţiilor bronhice. Ceaiul se prepară, prin infuzie, dint .... o linguriţă de plantă mărun[ită la o cea~că de apă. Se beau două-trei ceaiuri indulcite şi căldule pe zi. Se poate prepara şi o infuzie mai concentrată din 4 linguri de plantă la 2UO g apă, din care se ia Ia 3-4 Ore o lingură. Trei-fraţi-pătaţi

Planta inll'ă în compoziţia ceaiul'iIor depurativ şi pectoral.

Troscotul TURIŢA-MARE

Agrimonia eupatoria L. (Fam. Rosaceae)

TROSCOTUL

•

Turiţa-mare are flori galbene şi creşte in regiunile de şes şi dealuri. Est.p cunoscut.A şi sub numele de turicioară, leuşteanul~mun­ telui, coada-racului sau gălbenare-de-germe. Se foloseşte planta Intreagă cu flori - Herba Agrimoniae care contine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu. e~c. In tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează ehrn1Darea secreţiei biliare, aducind astfel o uşurare .şi . o desconge~tionare ~ ficatului. Se recomandă, de asemen(!a, la ehmlnarea calcuhlor ren~b şi biliarÎ. Prin taninul care-l conţine, turiţa-mare are acţiune astrmgentă in comhaterea diareei. . . . Unii autori o recomandă in dIa teza urlcă (tendmţ.a de a depune acid urie), in reumatismul cronic, articular şi mus.-

Polygonum aviculare L. (Fam. Polygonaceae) Ţroscotu! creşte pe marginea drumurilor, pe cărări şi pe locu~ of':cultlvate. Popular i se mai spune hericică, sporiş, tîrsoaca, troscoleJ sau troscovA. Drogul poartă denumirea ştiin~ifică de Herba polygoni a"icul~ris. COD.ţine acid silicic, un glucozid de natură fJavonică (:.lVicularma), tanm, gumă etc. Se foloseşte ca astringent in combaterea diareei ca tonifiant ~i împreună cu coada-calului ca remineraljzant la ane~ici şi con va-

11.3

112 I

L

cular.

\

Cura

riţa-mare dă

,

,

•

de tubune re·

se formă

prede

sau

ceaşcă

cu

apă.

Se beau

\iouă·trei ceaiuri căl­ duţ. pe zi, de preferinţă pe stomacul gol.

şi

au

găsit că

a

scădea

care

unu cero reca un

cetători comandă

bun Inlocuitor al cojii arborelui de chinină. In bolile de ficat

aduce

creşterea

mandă

tiei biliare.

sub formă de gargară in stomatite, gingivite

etc. Turiţa-mare

In-

trA în compoziţia ceaiurilor antidjareic Ş!

hcpatic.

TINTAURA Centaurium umbellatum Gilib. (Fam. Genlianaccae)

Ţintaura, numitii Ui fierea-pămîntului, Irigurică potroacă, fl?area-~e-friguri sau scînteuţă-de-friguri, creşte in fîn:ţeIe umede din reglune~ muntoasă . Romanii loloseau această plantă in boli

fe-

bra, fapt pentru

Extern, sub formă de băi, .e recoîn uleere va. ricoase şi plâgi, în afecţiuni oeulare, iar

114

întrebuinţări

Tintaura se foloseşte pentru mărirea poftei de mincare, regenerarea sîngelui la cei anemici. Mlli are proprietatea de

decocţie liQgură d. plantă mărunţită la o

de stomac ŞI la vmdecarea rănilor.

au confirmat aceste

rime). Ceaiul pară sub infuzie

Turiţa-mare

ştiinţă

planta - I-Ierba Centaurii - cou~jue un p/'illCipiu amal" (el'itaurina), un glicozid (eritrocentaunna), un alcaloid (eritricina), rezine, gume, săruri minerale, acid oleanolic, eritrosterină etc.

dintr-o

t

Oamenii de

zultate în uneJe stări alergice manifestate prin urticarie (mîncă .

ID('liorare

aprin

secre-

Ceaiul prepară

se

dintr-o

linguri\A de plantA mărun\ită la 250 g apă clocotită. După 15 mi· nute.

ceaiul

strecoară şi Indulceşte.

se se

Se bea un .rert de pahar. cu jumă­ tate orA inaÎlltea meselor princi-

Tintaura

pale. Din tinctura de ţintaură se iau 30-40 picături cu apă Indulcita Sila cu Vlll, inaintea meselor principale. Tinctura se prepară prin maccrarea, timp de 7-8 zile, a 20 g plantă in 100 g alcool de 70°. Din

tintaură

se poate prepara un sirop

după

următoarea

formulA: pe.te 10 g plantA mărunţitA se toarnA 300 g apă fierbLDte. Se Iasă timp de 15 I";;'uto apoi Be strecoară şi se adaugă 500 g zahAr. Din acest siI'op se beau 3 pAhArele pe zi Inaintea meselor principale. Se recomandă la copii. ,

115

•

•

Adul\ii pot folosi vinul de lin ta ură oblinut in modul următor: >le macerează 60 g plantă mărun\ită timp de 8 zile cu 1 litru vin .negru. După trecerea acestui timp se strecoară şi se îndulceşte cu 100-200 g zabăr. Inaintea fiecărei mese principale 8e bea un

de apă), din cal'P se uea cÎle o lingură cu meselor principale.

O

jumătate de oră înainlea.

Extern, băile cu această plantă dau bune rezultate in unei.. boli de piele, cicatrizarea rănilor, ulcera~ii Învechite . Intră în compoziţia ceaiului antiastmatic .

păhărel.

Extern, lintaura se foloseşte sub formă de băi in diferite boli " le pielii. Ţinlsura intră în compoziţia ceaiurilor gastric şi tonic aperitiv.

URZICA Urtic. dioica L. (Fam. Urticaccae) Urzica se

UNGURAŞUL

Marrubium vulgare L. (Fam. Labiatae) Unguraşul

esle

care o Întîlnim

pe

lîngă

în

garduri,

o

plantă

locuri

pe

vira ne,

dărîmături

şi

drumuri. Prin unele locu ri i se mai

spune bal\ătură, cătuşnică-sălbatică sau voronic. Planta - Nerba Marrubii - conţine tanin, urrue de ulei volatil, un princiJJiu amar (mama bina), mucilagii, acid ursolic, sapOa nine elc. Se foloseşte ca tonic amar pentru restabilirea portei de mincare. Măreşte

secrelia bilei, ajutînd astfel

la descongestionarea ficatului. Este întrebuinţată in combaterea secreţiilor bronhice, ajutind la elim inarea lor, calmează stările de spasm in tusea convulsivă şi astmă. Are proprietatea de a scădea feLra şi a regla

ritmul cardiac.

Ceaiul se

prepară

prin infu-

zarea unei linguri te de plantă cu o ceaşcă de apă. Se iau două -trei ceaiuri pe zi, de preferinţă pe sto-

macul gol. Planla fiind foarte

amară,

se recomandă a se face o infuzie UnguraşuZ

H6

mai

concentrată

(2 linguri la o

ceaşcă

foloseş­

te în medicină pentru conţinutul său bogat în vitaminele A, B2' C şi K, clorofilă, muciJagii, substanţe azotoase.

In vechime, bolnavii de reumatism erau bătuţi cu urzică proaspăt

recoltată,

le producea o activare a circulat.iei singelui cu eliberarea care

de

histamină.

Frunzele de ur- Folium Urticae -- se folosesc azică

tît ca aliment în cura de primăvară pentru regenerarea organismului, cît şi sub (orm ă de ceai cu acţiune !liUl'etică

rinichi.

în bolile de

După

unii cercetători, ceaiul de ur-

Urzica

117'

2ică

ar avea propriet.atea de a dizolva nisipul din rinichi ŞI ar favorabil reumatismul şi guta, prin eliminarea dorurilor

URZICA-MOARTĂ

influenţa

Lamium album L. (Fam. Lahiatae)

şi a acidului uric. Are însuşirea de a opri bemoîdgiile. rl;:lt.orită vitaminei K, recomandindu-se In hemoroizi, menstruaţii abundente

.şi neregulate, hemol'agii uteI'ine dupA naştere.

In diaree, are rolul

de a micşora flora microbiană care a provocat afecţiunea, ducînd la vindecal'e, iar In diabetul zaharat, ceaiul de urzicA in amestec

cu Irunze de dud, nuc

şi

teci de laso[e la ce

să scadă zahărul

din

UrziCQMIDoartă

şi

miti!

nu-

sugel-alb ,au

u rzi cA-creaţă,

creşte

prin locuri umede, pe

lingi:! gat'du ri,

şanţuri

singe.

('te.

De asemenea, ceaiul de urzică influenţeazA In bine bronşitele, In stări de avitaminoză, o cură de urzici aduce o inviorare Între-

Se foloseşte atit planta înflorită Il crba Lamii albi cît şi florile - Flore. Lamii albi. Ele

gului organism. Prin diureza pe care o produce contribuie la reducerea apei acumulată in ţesuturi. lnfuzia se apă.

prepară

dinl r-o

lingură

de frunze la o

ceaşcă

cu

Se beau două-trei ceaiuri pe zi.

In hemoroizi urmaţi de hemoragii se recomandă UD ceaI preparat astfe[: dintr-un amestec de lrunze de urzică, flori de coada -şoricelului (din fiecare cÎle 20 g) şi coaji! de cmşin 60 g se ia o lingură şi se opăreşte cu două pahare de opă. După 10

conţin

tooio, mucilagu, saponine, săruri de potasiu, substanţe

fl avonice, ulei volatil etc.

minute se strecoară şi se bea cite un pahar şi jumătate la culcare. Acest ceai ajută ~i la tonifica rea stomacului.

şi

Atit intern, cît extern această plan~

fă

se

Urzica este una dintre cele mai bogate plante in clorofilă, substanţă mult intrebuinţaUi în industria cosmetică şi dermatologie pentru proprietiiţile sale dezodorizante, de a stimula refacer~ ţesu­

leucOJ'f'e şi pentru cal~ marea stărilor ner-

tUl"aer, opri supuruţiile. folosindu-se în vindecarea rănilor. trata-

mentul ulcerului varicos, diferite afecţiuni ale gurii. Cercetările mai Doi au deSL'0perit acţiunea antimicrobiană a Ulozicii faţa de anumiţi agenţi

Sub Urticae -

palogeni, în special a ce lor care provoacă dezinteria.

formă

de

băi,

impreună

cu

frunze le rădăcina

·întărirea rădăcinii părului,

şi

rădăcina

de urzicA -

Radix

de brusture se folosesc pentru

combaterea seboreei şi a mătreţei.

Frunzele de urzică întră în compoziţia ceaiului antibronşitic·,

intreb uinţează

în

voase ale femeilor in timpul menopauzei. tulburările

In

U r:d ca-moartd

gastro-intestmale şi ale căilor respiratorii, ceaiul de urzică moartă aduce (). imbunătAtire, avind proprietăţi emoliente şi expeetorante. Unii autori recomandă o curA cu aceastA plantă In hipertrofia prostatei şi in insomnii.

Ceaiul se preparA folosindu-,e o Jumătate de linguriţă 1I0r' sau o liu guri!ă plantă mărun!ită [a 250 g apă cloco tită. Se Iasă 1/4 oră, apoi se fnduleeşte cu zahAr ~i se beau unu-două ceaiuri pe

ZI.

118 l19-

Pentru spălături vaginale se folosesc circa 50 g de plantă la un litru apă clocotită. După un sfert de oră se

mărunţită

strecoară lichidul şi se întrebuinţează seara înainte de culcare. Băile făcute cu urzică moartă aduc ameliorare în abcese, tu-

mori, varice, ulcere şi umflături dalorite gutei.

m iil'unţită

într-uD vas, peste care se toarnă 250 g apă rece. Se 7-8 ore să se macereze, apoi se strecoară şi se indulceşte, ră ră a se mai fierbe. Pe zi se pot lua două-trei ceşti in cadrul m otităţii de lichid admisă de medic. Tratamentul se poate face şi cu frunze de vise sub formă de pulbere, din care se iau 3 vîrfuri de cuţit pe zi. Insă

VISCUL VOLBURA

Vis cum album L. (Fam. Loranlhaceae) Viscul este o

plantă

parazitează pomii fructifeI'Î şi unii arbori. De la această plantă se folosesc frunzele împreună cu ramurile tinere

-

conţin

ce

principii

doi

Visci

Folium

les -

active

alcooli

(o

cum

stipi-

o serie de ca

saponme,

şi

~-viscoli),

colină,

acetilcolină etc., care proprietatea de a influenţa circulal ia sîngelui, fă­ cînd să scadă tensiunea. In acclaşi timp, vÎscu] aduce o amel iorare in ateroscleroză, tulburări renale, influenţate de o tensiune ridicată şi în toale stările cu o circulaţie

au

defectuoasă

a

sîngelui .

tUl'olu l introdus în

Us-

alimentaţia

zilnică măreşte acţiunea

hipo-

tensivă

a viscului. VÎscul arc o acţiune antispasmodieă. ca lmÎnd crizele de astm, tusea convulsivă şi sughiţurile persistente. Ceaiul de vise se prepară prin maeeraţie la rece. VfscuL

:l20

Se pun 3-4

linguriţe

de

Convolvulus arvensis L. (Fam. Convolvulaceae)

ce

plantă

Volbura,

numită

şi

rochiţa­

H erba Con'Vol'Vuli -

rindu oicii -

este folosită pentru ei purgative. Măreşte

proprietăţile

secreţia biIiară,

in-

fluenţind

favorabil ficatul. Se poate lua sub formă de tinctură cite două-patru linguri pe zi, amestecate cu aceeaşi cantitate de sirop sau miere. Intreaga cantitate

se ia

dimineaţa

Tinctura

pe stomacul gol.

se

prepară

prin

macerarea a 20 g plantă uscată in 100 g alcool de 70°, timp de tO zile. Planta pulverizată în amestec cu miere de albine se recomandă

a

se

lua

dimineaţa

Înainte de mîncare. Extern, sub formă de cata-

plasme, se abcese. ţia

aplică

pe furuncul.

~i

Volbura intră in compoziceaiuriloI' laxativ şi hepatie.

Voi bura

121

ZMEURUI. R ubus idae... L. (Fam. Rosaceae) Zmeurul sau rugul-de-munte cum i se mai spune creşte prin de fag şi brad din regiunile muntoase. Fructele sînt dulci-acrişoare §Î plAcut mirositoare. Contin za-

tăieturil.

haruri, vitaminele B Oi C, acid rostic Oi citric elc. Sînt recOmandate In ame-

liorarea digestiei Oi întărirea

organismu-

lui. Frunzele

Folium Rubi idaei conţin tanin, flavoane, cantităţi mici de vitamină C ~ aCIZI organICI. Datorită ta·

Zmeurul

ninului şi navonel, frunzele au acţiune astringentl! ~ dezinfectantA, w;.,şorînd In acelaşi timp aciditatea stomacală, recomandindu-se in diaree şi alte afectiuni ale aparatului di,"stiv. Ceainl se prepară prin infuzie, folosind o linguriţă de lrunze la o ceaşcă ou apă. Impreună cu frun~ de mur şi afin, frunzele de zmeur dau un ceai alimeatar plăcut. Frunzele de zmenr intră în compozitia ceaiului aromat.

CEAI URI ŞI ALTE PREPARATE DIN PLANTE MEDICINALE

Afecţiuni

ale organelor respiratorii CEAI

ANTIBRONŞITIC

Formula ; Frunze de pătlaginii - Frunze de podbal - Frunze de urzicli - Muguri de pin - Rădăcin ~ de iarbă - mare - Ră ­ dăcină de ciub oţica-cucului Sovirv Afecţiunile organelor respiratorii ating în primul rind mucoasa căilor de intrare (gura, nasuI), dînd guturaiuI, urmat uneori de laringită, apoi infIamarea bronhiilor bronşita care se manifestă

prin tuse, expectoraţie, jenă in respiraţie etc. Frunzele de pod bal şi pătlagi nă , care int ră în compo ziţi a acestui ceai, prin mucilagiile ce le conţin, au proprietăţi em oliente, uşurînd stările congestive ale căilor respiratorii, iar mugurii de pin, sovîrvul şi rădăcinile de iarbă-mare au acţiune antise ptică. Urzica, prin vitaminele A, C şi K, are însuşire cicatrizantă şi antihemoragică. Pentru a uşura expectoraţia , in formula acestui ceai s-a mai introdus şi rădăcină de ciuboţica-cucului, care are proprietatea de a fluidifica secreţiile bronhiee, ajutind astfel eliminarea lor. In tratamentul bronşitelor acute şi cronice, uleiurile volatile, mucilagiile şi saponinele din plantele medicinale contribuie la vindecarea sau ameliorarea afecţiunii prin acţiunea lor asupra m~coasei inflamate, asupra secreţiilor bronhice şi asupra microbilor care au provocat îmbolnăvirea. In tratamentul bronşitelor se urmăreşte antisepsia căilor respiratorii, care se real i zează prin uleÎurile volatile, drenarea secreţiilor şi modificarea lor, precum şi calmarea tusei. UleiuriIe volatile mai acţionează şi asupra sistemului nervos central, producînd o ameliorare în respiraţie, prin dilatare a bronhiilor. Din ceaiul antibronşic se beau două-trei pahare pe zi, de preferîntă îndulcite cu miere de albine.

125

Transpiraţia provocată d. ceaiul ludorific ajută şi vindecarea bolilor aparatului respirator.

mnlt la ame-

IiOl'area

CEAI PECfORAL

Ceaiul se bea cit mai de albine.

Formula: Flori de nalhA - Flori de cÎlJboticacucului - Flori de tei - Frunze de nalbă-mare, FCllicul, Isop, Trei-frati-

căldut,

zahăr

Indulcit cu

sau cu miere

CEAI PENTRU GARGARĂ

pătaţi, Cimbru-de-cultură

Formula:

Acest ceai completeazA acţiunea ceaiului antibronşitic, mează tusea, datorită principiilor active aliate în cimbnşor şi fraţi·pătaţi. Ca antiseptice pulmonare, în formula ceaiului introdus isopul şi feDiculul. Acţiunea em oli entă se datorează

rilor de tei, 1I0l'ilor ii rrunzelor de nalbă. Florile de ciuboţica­ cucului, pe IIngă ercctul emolient, au şi proprietatea de a favoriza

expectoraţia.

CeaiuriJe

antl bronşitic şi

pectoral, prin actiunea lor

PIDolientă ,

expectorantă şi antiseptică, se folosesc cu succes la ingrijirea bolilor aparatului respirator: t'ăceli, gripă, hronşite acute şi cronice, calar pulmonar, tuse , răguşeală etc.

Ceaiul se bea cAldut, Indulcit cu miere de albine ' aII cu

Flori de rnuşeţel - Frunze de naibii · more - Frunze de so lvie - RădAcinil de cerenţel - C3psule de mac - Cîrn-

caltreis-au flo-

zahăr.

brişor

De multe ori, In

st~ri l e

gripale sau de

Formula: Ylori de soc - Flori de tei - Flori de muşeţel Rizomi de pir - Isop

In gnpa şi TăceaM, insoţite de temperat~ră, ceaiul sudorific provoac~

o transpiratie abundentă, urmată de o scădere a rebrei. sudoririce sint atribuite florilor de soc şi tei ce

Proprietăti le

intră in compoziţia ceaiului. O dată cu transpiraţia, s-a căutat ca substante le toxice ce se formeazA In organ ism să fie eliminate şi prin diureză. In acest scop, formula acestui ceai S-8 completat . cu rizomi de pir. Pentru dezinfectarea căilor respiratorii şi pentru a mări puterea de rezistenţă a organismului contra micI'obilor, in formula ceaiului sudorific s-au introdus plante cu acţiune antisepticA şi hactericidă

ca

muşelelul ŞI

ami~d alele

Ceaiul pentru gargarA are In compozitia sa frunze de nalM cu însuşire emolientă.

Datoriti mucilagiilor şi uleiurilor volatile din muşpţel , cimbrişor. salvifl şi ceren ţel, ceaiu l are o acţiune an ti inflamatorie, cît şi dezinfectantă asupra mucoaselor inflamate. A1ca loizii din

capsuJele de mac au

proprieUiti

ancstezice,

rădăcina

de cerentel

contribuind la calmarea durerilor. Taninul din CEAI SUDORIFIC

răceală,

se inflamearli. In acest caz, S8 recomaDrI~ o garga ră antisepti că, care are proprietatea de a micşora inflamatiile şi calma durerile.

are insuşiri 3itringente şi hemostatice. Acest ceai 8e foloseşte cu bune rezu ltatp şi in abcesele dentare,

gingivite (singerarea gingiilor) şi, In general, In toate afectiunile gurii.

Gargara se intrebuintează căldută, de mai multe ori pe

ZI.

ŢIGĂRI ANTIASTMATICE Formula; Flori de sulfină - Frunze rit' - Frunze de laur mll.tri1gl1nll Frunze de Frunze de mentA - Nitrat

de măsela FrunLe de pod hul de potasiu

In general, astmul bronhial este cauzat de anumiţi factori externi sau de o stare nervoasă şi se manifestă print-.:-o greutate in respiraţie, care poate merge pină la senzaţia de sufocare. In

isopul.

127 126

aceste cazuri se recomandă a se fuma o ţigarA antiastmatică sau numai cîteva fumuri. Senzaţia de sufocare dispare imediat:> iar bolnavul se lini şteşte. Cui i se datoreşte această acţiune? Ţigările antiastmatice au la bază plante medicinale cu proprietatea de a calma spasmele . ce dau crizele astmatiee. Fumul inbalat excită centrii respira ton, produce o dilatare a bronhiilor. ceea ce duce la liniştirea ,pasmului muşchi ului bronhial şi la o creştere a ventilaţiei pulmonare.

Pe lîngă plantele cu acţiune calm.ntă, ţigările antiastmatice mai con~in plante aromatice, care au proprietăţi antiseptice şi produc un miros plăcut. Cu acelaşi efect se poate folosi şi tutunul antiastm.tic.

CEAI ANTIASTMATIC Formu.la: Flori d6 coada-şoricelului - Frunze şi flori de pliducel - Frunze de podhal _ Frunze de salvic - Cimhrişor-de-cîmp - hop - Menlă - Talpa-giştei - Unguraş

Acest ceai aduce o ameliorare bolnavilor de astmă. Acţiu­ nea terapeutică a ceaiului se datoreşte celor nouă plante ce intră În compoziţia sa. Frunzele de podbal, prin conţinutul lor mucilaginos, au un efect emolient asupra căilor respiratorii şi de fIuidifiant al secreţiilor bronhice. Coada-şoricelului, isopul, sai via, cimbrişoJ"ul, menta şi ~ngu:aşut, datorilă uleiuilli volatil pe care-t contin, au proprietăţi antlseplIce, produc O uşoară dilataţie a bronhiilor, calmind, in acelaşi timp, spasmele ce provoacă tusea astmatică. Talpa-gîştei acţiOnează ca un sedativ nervos şi cardiac, iar frunzele şi florile de păducel, datorită compuşilor flavonici, produc o vasodilataţie care face să scadă presiunea sîngelui, creind un echilibru în organism. Acest ceai, împreună cu ţigările antiastmatice. completează tratamentul indicat de medic. Se beau două-trei ceaiuri pe zi, timp mai indelungat.

128

Afecţiuni

ale aparatului digestiv CEAI ANTICOLITIC Formu.la:

Flori de

coad a-şorice lului Flori de Frullze de roiniţl'i - Frunze - SUDAtonre - Talpa-giştei

m uş el cl de menlli - Capsule de mac -

Fen icil i

Inflamaţia intestinului gros formează boala numită colită , care de cele mai multe ori este însoţită şi de o inflamaţie a mucoasei in testinului subţire, boală numitA enterită. Asocierea celnr două afectiuni poartă numele de enterocolită. Pe lîngă tratamentul şi regimul alimentar prescris de medic, plantele medicinale ce intră in formula acestui ceai au p roprietăţi antiseptice, calmante, cicatrizante şi carminCltive. Florile de muşeţel şi coada-şoricelului, prin uleiul volatil bogat In azulen, au acţiune bactericidă, antiseptică şi descongestivă asupra mucoasei stomacale şi intestinale. SunAtoarea completează acţiunea antiseptică şi cicatrizantă, iar prin taninul cepl co nţine ajută in coli tele manifestate prin diaree. Frunzele de roiniţă şi mentă cu Insuşiri antivomitive şi calmante completează acţiunea antisp3smodică şi sedativă a capsulelor de mac, precum şi a plantei tBlpa-gîştei. Fructele de fenicul prin proprietăţile lor carmin.tive ajută la eliminarea gazelor ce se formează in procesul de fermentaţie al colitelor. Se recomandA a se bea 3 ceaiuri pe zi. In colitele Insoţite de diaree, ceaiul se va îndulci cu zaharină sau se va bea neindulcit.

CEAI GASTRIC Formulele' _ _ _ _- ,

1. Flori de gălbenele

coada -şo ricelului - Flori de muşelel

Flori de - R~dA.·

MentA - Păpădie - Sunăto.'"Ite Coada-şoricelului Troscot - Ţin­ tfiuri - Anason - Coriandru cinA de odolean -

2. Flori de

gălbenele

In bolile de stomac manifestate prin balon ări şi aciditate In ulcerul ,toma cal şi duodenal in colitele de fermentatie, ccaiurile gastrice aduc un ajutor preţios completînd tratamentul indicat de medic. crescută,

129

In acost scop, s-au pus la dispoziţia bolnavilor de stomac douA ceaiuri, in formula că rora intră plante cu proprietăţi ootiseptice, uşor astringente, cicatrizant{' şi calmante ale durerilor. Florile de gălbenele au rolul de a vindeca ulceraţiile prod use pe mucoase şi de a distruge anumiţi microbi . Datorită acestei proprietăţi , ele mi cşorează inflamaţiil e şi înlesnesc procesul de creştere a ţesuturilor. Sunătoarea calmează durerile, opreşte diareea, stim ul ea ză digestia. Este UD bun dezinfectant în colitele învechite şi cronice. Coada-şoricelului şi muşeţelul, pe lingă o put,emică ac~iu n c antiseptică, liniştesc durerile şi ajută la eliminarea gazelor care dau stări de balonare stom acului. O acţiune asemănli­ toare au snnsonul şi coriandrul. Troscotul este un bun astringent, iar împreunA Cu ţintaura ajută la mărirea poftei de mîncare şi, tn nrel a şi timp, la tonificarea stomacului. Celelalte plante ce intră in compoziţia ceaiurilor gastrice ca' menta, păpâdiR şi valeriana, pe lîngă proprietăţile antiseptice, au rolul de a calma spasmele ce provoacA dureri in ~8striLe, colile, ulct!('c elc., produc o uşoară anestezie a mucoasei gastrice. Se recomandă a se bea două-trei ceaiuri călduţe pe zi, după mesele principale, alternÎnd ceaiul gastric nr, 1 cu nr. 2.

CEAI CONTRA COLICI LOR

Fructele de lenicul ajută la eliminarea gazelor care dau slarea de balonare, iar cimbrul şi celelalte plante uleio-volatile au proprietăţi antiseptice şi stimulente. Pentru calmarea colicilor, ceaiul se bea călduţ şi treptat, iar in caz de vărsături se bea rece. Ceaiul acesta va fi lolosit numai de adulţi.

CEAI CONTRA COLICI LOR PENTRU COPII Formula:

Flori de

UnC'o ri. fie din cauza unei indigestii, fie din cauza co nstipaţlcl stomacului, apar dureri care se manifestă cu intermitenţă (colici) . Ele sint urmate In unele cazuri de \',irsături, lipsa poltei de mincare sau de indispozitie generală. Plantele ce intră în compoziţia acestui ceai au ac ~iune antiscp t ică, calmantă şi antivomÎtivă. AstCel, muşeţelul şi coada-şorice­ lului, datorită uleiului volatil bogat în azulen, au o inslIşire puternic anliseptică, caJmmd în acelaşi timp spasmele muscuJaturii stomacului. Ro illiţa , menta şi capsulcle de mac fac să înceteze contracţiile ce provoacă durerile, supl'imă greţurile şi stimuJează funcţiile