plante medicinale

Plantele medicinale sunt armele esentiale are medicinii naturiste. Datorita efectelor medicinale pe care unele plante s-au dovedit a le avea oamenii le-au ales in scopul de a vindeca sau macar ameliora diverse afectiuni. Natura se afla intr-o continua schimbare, unele specii dispar, altele se nasc si unele strabat timpul.

Rostopasca, o planta medicinala foarte importanta Rostopasca este o planta cu multiple proprietati curative, recunoscuta si folosita pentru efectele sale vindecatoare inca din antichitate. Intrucat contine o gama larga de alcaloizi izochinolonici, la doze mari intreaga planta este toxica, dar la dozele corecte ea are numeroase utilizari terapeutice. Planta mai contine alcaloizii chelidonina, homochelidonina,oxichelidonina, mezoxichelidonina, cheleritrina, sanguinarina, coptizina, protopina, alocriptopina, cantitati mici de berberina, sparteina, vitamina C, rezine,ulei volatil, saruri minerale. De asemenea, derivati de acid cafeic sunt prezenti in aceasta planta. Efectul plantei proaspete este analgezic, colagogic, antimicrobian, oncostatic, sedativ al sistemului nervos central, anticancerigen, de stimulare a sistemului imunitar etc. De asemenea rostopasca este un adevarat panaceu pentru bolile de ficat de orice natura (hepatite, ciroza, deficiente ale secretiei lichidului biliar, infectii biliare, diskinezii, infectii ale vezicii biliare, colecistite, ). Totodata functioneaza si ca un bun antiviral, motiv pentru care hepatitele se pot ameliora sau chiar vindeca in urma administrarii preparatelor de rostopasca. Sucul proaspat este un bun caustic impotriva negilor si verucilor. Are efecte antitumorale de tip colchicinic, antimitotic. Rostopasca este folosita in combaterea negilor, bataturilor,ca adjuvant in tratarea tuberculozei pielii, tratarea ranilor, fistulelor, psoriazisului si fortifica parul. Alte beneficii alte plantei de rostopasca includ: stimularea digestiei, cresterea asimilarii unor substante precum vitaminele si mineralele,

restabilirea tranzitului intestinal.

Galbenelele, plantele medicinale cu proprietati minune Galbenelele sunt plante recunoscute pentru frumoasa culoare galbena a florilor pe care acestea le produc. Galbenelele prezinta numeroase beneficii, spre exemplu: Uz intern: gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistita, icter infectios, ulceratii canceroase, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern, dismenoree si alte tulburari ale ciclului menstrual, reglandu-l, previne SPM (sindromul premenstrual) si durerile din timpul menstruatiei etc. Uz extern: leucoree, trichomoniaza, acnee, arsuri, degeraturi, rani purulente, cancerul pielii, leziuni ulceroase ale sanilor, cancer mamar, boli tegumentare, micoze, osteoporoza, negi, veruci, dermatite etc.

Urzica, planta medicinala mai putin utilizata Urzica este curativa incepand de la radacina, continuand cu tulpina si frunzele si terminand cu florile. Urzica prezinta numeroase beneficii:        

   

Actioneaza bactericid limitand sau inlaturand multiplicarea bacteriilor. Are efect benefic in bronsite si astm. Fluidifica secretiile bronhice si favorizeaza eliminarea lor prin expectoratie. Combate tusea. Stimuleaza metabolismul si secretia bilei, cea pancreatica, gastrica si intestinala. Stimuleaza totodata peristaltismul intestinal si digestia. Combate diareea, dizenteria si starile inflamatorii ale mucoasei tubului digestiv. Vitaminizeaza, remineralizeaza si echilibreaza sistemul de aparare al organismului. Elimina starea de anemie. Actioneaza impotriva viermilor intestinali. Activeaza procesele fiziologice de formare a eritrocitelor, leucocitelor si trombocitelor; fluidifica sangele. Scade glucoza in sange. Activeaza regenerarea tesuturilor si epitelizarea, cicatrizand ranile. Influenteaza favorabil reumatismul si guta. Este tonic capilar si combate matreata.

Aloe Vera, o planta medicinala deosebita Aloe vera a ramas pana in zilele noastre un leac de incredere care rezista cu stoicism in fata produselor avansate pe care cercetatorii le descopera zi de zi prin tehnologii moderne. In uz extern aloe vera poate fi utilizata pentru arsuri si rani usoare, herpes genital si labial, psoriazis, arsuri solare, practic pentru orice “buba”, pentru combaterea vergeturilor etc. In uz intern aloe poate fi folosita pentru a trata gastritele, ulcerul si colita ulcerativa, constipatia, stimuleaza sistemul imunitar (este studiata in tratamentul adjuvant al unor boli precum SIDA), accelereaza si normalizeaza metabolismul, regenereaza vilozitatile intestinale si detoxifica organismul etc. Alte beneficii pe care le aduce aloe vera: combaterea efectelor secundare ale chimioterapiei si radioterapiei, cataracta, constipatie cronica, diabet zaharat, depresii, entorse, escoriatii, eruptii cutanate, foliculite, furunculoze, faringite, gingivite, hemoroizi, herpes, hepatita cronica, insomnie, inflamatii cutanate, alergie, astm, anemie, artrite, artroze, afectiuni ale prostatei, afectiuni ale unghiilor, abcese, boli carentiale, bronsite, colita intestinala, cefalee, cistite, crampe musculare, infectii fungice, intinderi musculare, ligamente, intepaturi de insecte, keratroza, keratite, pancreatita cronica, psoriazis, piele uscata, scleroza multipla, unghie incarnata, urticarie, viroze, vergeturi, varice, zona zoster etc.

Salvia, planta medicinala tamaduitoare "Cine are salvie in gradina nu lasa batranetea sa se apropie" - spune un vechi proverb chinezesc. Beneficiile salviei sunt numeroase, in Roma antica a fost considerata planta sacra. Iata cateva dintre cele mai importante afectiuni in care salvia isi aduce beneficiile tamaduitoare:           

rinita, sinuzita, bronsita, astmul, bolile respiratorii cu secretii abundente si alte afectiuni ale aparatului respirator (raceli etc.) tumori la nivelul tubului digestiv, cancer de colon indigestie, balonare si alte dereglari digestive si alte tranzitului intestinal (colite de fermentatie, diaree si alte infectii ale tubului digestiv) tulburari ale ciclului menstrual, dureri din timpul menstruatiei, sangerari abundente, menstruatie neregulata, anumite tipuri de infertilitate feminina astenie, anxietate, depresie diabet zaharat de dip II tulburari datorate menopauzei transpiratii excesive epuizare fizica si intelectuala accelereaza vindecarea ranilor si a dermatitelor in cosmetica: reda sanatatea si rezistenta parului si ii confera stralucire, curata intes porii dilatati, fiind utilizata si in tratarea punctelor negre.

BITTER SUEDEZ A fost redescoperit in urma cu doua decenii de catre o fitoterapeuta de origine austriaca. Un remediu despre care experimentata cunoscatoare a plantelor spunea ca vindeca aproape orice boala. Nu era departe de adevar. Prin timp, miraculoasa tinctura - o veritabila "antologie" de ierburi tamaduitoare - a dovedit ca are efecte benefice asupra sanatatii, dobandindu-si rapid o celebritate meritata. Milioane de flacoane cu pretiosul elixir, in tot felul de formule si dilutii, au fost vandute anual pe tot mapamondul, bitterul suedez devenind intre altele si un simbol al reinvierii traditiei de vindecare cu plante. Dar care este, de fapt, originea acestui remediu? Care dintre zecile de formule care se gasesc acum pe piata este cea buna? Isi merita, oare, bitterul celebritatea? Se pare ca aceasta tinctura a fost descoperita in Evul Mediu - un elixir din plante care sa prelungeasca tineretea. Dupa un succes fulminant, elixirul-minune a cazut in uitare, fiind pastrat si transmis din tata in fiu, doar intr-o familie de medici suedezi. Bitterul suedez si-a dovedit din nou eficienta intr-o serie impresionanta de boli, de la indigestii si migrene la boala canceroasa si maladiile de piele greu vindecabile.

Preparare Iata o reteta ceva mai simpla, compusa din doar douasprezece plante, dar care pune foarte bine in valoare principiile care stau la baza alcatuirii bitterului suedez: Intr-un borcan cu filet, cu o capacitate de 2 l, se pun cate 2 lingurite din urmatoarele plante sub forma de pulbere (obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea): pelin (Artemisia absinthum), anghinare (Cynara scolymus), flori de salcam (Robinia pseudoacaccia), foi de dafin (Laurus nobilis), iarba de troscot (Polygonatum aviculare), frunze de frasin (Fraxinus sp.), radacina de angelica (Angelica archangelica), boabe de ienupar (Juniperus communis). Se adauga apoi cate 1 lingurita de pulbere de rasina de brad (Abies salba), seminte de fenicul (Foeniculum vulgare), radacina de urzica (Urtica dioica) si o jumatate de lingurita de pulbere de sofran (Curcuma longa). Dupa ce am pus toate plantele, adaugam un litru si jumatate de alcool alimentar de 50-60 de grade si lasam totul sa macereze vreme de minimum doua saptamani. La sfarsitul timpului de macerare, se filtreaza preparatul prin tifon si se pune la pastrare intr-o sticla inchisa la culoare, intr-un loc intunecos si rece.

Rozmarinul este o specie de plante lemnoase, perene, aparținând familiei Lamiaceae, cu frunze totdeauna verzi, în formă de ace și cu flori albastre, albe sau roșii. Rozmarinul previne scaderile bruste de oboseala si este un bun stimulent pentru memorie. Se recomanda studentilor in perioada de sesiune. De asemenea ceaiul de rozmarin este un sanatos inlocuitor al cafelei. Pentru cei ce sufera de artrita se recomanda bai cu adaous de infuzie de rozmarin amestecat cu salvie. In Provence traditia impune servirea unei cesti de ceai de rozmarin dupa mesele festive. Planta ajuta digestia, si stimuleaza functiile hepatice. Astfel se recomanda in tratarea tulburarilor digestive minore, precum si a durerilor de cap. Pentru a stimula functiile biliare se bea o ceasca de decoct dimineata pe stomacul gol. Datorita parfumului sau, elibereaza nasul si bronhiile, de aceea este recomandat pentru calmarea acceselor de tuse si a crizelor de astm. Decoctul de rozmarin este ideal pentru tratarea micilor probleme ale pielii.