Plante Medicinale

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ IAŞI

PLANTE MEDICINALE

1

ia lor Plantele medicinale   sunt specii vegetale, cultivate sau spontane, care prin compozi ț ia chimică au proprietă ț i farmaceutice și sunt folosite în terapeutica umană și veterinară.  veterinară.   Valorea terapeutică a plantelor medicinale are la bază rela ț ia ia dintre structura chimică a substan ț elor elor active, numite și principii active, și acț iunea iunea lor farmacodinamică pe care o exercită asupra elementelor reactive ale organismului. Faptul că majoritatea plantelor medicinale au o compozi ț ie ie chimică complexă începând de la 2 -3 compu și până la 30-40 30 -40 substan ț e chimice identificate în unele plante, cum ar fi speciile genurilor Digitalis, Vinca Claviceps, Papaver etc., explică

și

proprietăț ile ile farmacodinamice multiple ale uneia și aceeiași plante. Lucrurile se complică atunci când avem de-a face cu amestecuri de plante cunoscute sub denumirea de "ceaiuri medicinale" sau "specii medicinale" sau amestecuri de tincturi, de pulberi de plante, sau alte forme farmaceutice complexe.

2

AFINUL Vaccinium myrtillus

(afene, afin de munte, afine, asine, coacăze, pomuşoare). pomuşoare).

Este răspândit în regiunile de munte. În scopuri medicinale se folosesc fructele când  ajung la maturitate, în lunile iulie - august, iar frunzele de la sfârşitul lunii iulie până în septembrie.  Acţiune farmacodinamică farmacodinamică:: astringente, diuretice, antidiareice, antihelmintice, antiseptice, urinar, creşte acuitatea vizuală, adjuvant în tratamentul de bază al diabetului. Indicaţii terapeutice: terapeutice : gută, reumatism, infecţii urinare, uremie, diaree, diabet, enterocolita de fermentaţie şi putrefacţie.

3

4

ALBASTREA Centaurea cyanus

Este o specie de plante erbacee anuală, erectă, înaltă de 0,5— 1 m, cu peri pe organele aeriene din familia Asteraceae, familia  Asteraceae, ce crește în Europa  Albăstreaua este este denumită și albăstrică, albăstri ț ă, ă, vineț ea, ea, vineț ică, ică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-grâul ui, floarea-paiului, clopo ț el, el, floare-vânătă, floare- vânătă, floarea paiului, iarba frigurilor, măturice, tătăișă vânătă  Albăstrelele se folosesc, în principal, principal, în tratametele tratametele legate de inflama inflama ț ile ile ochilor, în conjuctivite,  în inflamaț iiii ale ploapelor Preparatele din albăstrele se folosesc și ca diuretic. Potrivit speciali știlor, produsul terapeutic pe bază de albăstrele, ac ț ionează ionează pe trei direc ț ii: ii: calmant, diuretic, astringent Substanț ele ele active importante: importante : centaurina, pelargonină, cianină, tannin

5

6

ANASON Pimpinella anisum Este o plantă medicinală, apar ț inând inând familiei Apiaceae  Apiaceae, foarte des utilizată.  Anasonul este o plantă anuală aromatică, erbacee, erbacee, putând atinge atinge o înăl ț ime ime de 60 - 80 cm. Perioada de înflorire este iunie - septembrie. Frunzele sunt pu ț ine ine și rare. Florile mici și albe sunt produse în umbrele dense. Fructele sunt mici și verzui, și pot fi culese de la sfâr șitul lui august până la sfâr șitul lui septembrie.  Anasonul are numeroase numeroase proprietati, proprietati, din care amintim: tonic, antispasmodic, antispasmodic, diuretic, aperitiv, aperitiv, vermifug, emenagog, galactogen. galactogen. El este indicat in astenie, reumatism, migrena, ameteala, tuse (astm, tuse convulsiva), voma psihogena, dureri gastrice, digestii lente, flatulenta, spasme intestinale, menstre insuficiente si dureroase.  Anasonul,  Anason ul, ca plantă medicinală, are multe proprietă ț i,i, multe dintre care sunt neconfirmate: 





Se folose ște la tratarea anumitor afec ț iuni iuni digestive ( în special ale intestinului) și respiratorii;  Afecț iuni iuni ale căilor urinare; Slab efect laxativ. 7

8

ANGHINARE Cynara scolymus

Este o specie de plante erbacee perenă, din familia compozitelor, genul Cynara, care înflore ște vara—toamna, vara —toamna, originară din regiunea mediteraneeană, cultivându -se pentru solzii cărno și ai inflorescenț ei ei și pentru receptaculii florali florali care sunt comestibili.  În medicina naturistă, naturistă, la prepararea prepararea produselor produselor naturale pe bază de anghinare, anghinare, se utilizează utilizează rădăcinile de anghinare și frunzele de anghinare. Toate aceste produse sunt considerate remedii naturale excelente în tratarea și vindecarea diverselor afec ț iuni iuni ca de exemplu: afec ț iuni iuni hepatice, afec ț iuni iuni ale circula ț iei iei sangvine și afecț iuni iuni renale. De asemenea, anghinarea mai poate fi consumată și în stare proaspătă, fiind astfel apreciată pentru efectele ei vindecătoare în tratarea diareei cronice în special , precum și în tratarea diabetului, hemoroizilor, vomismentelor și migrenelor. Preparatele naturale din aghinare ajută la vindecarea constipa ț iei iei (sucul de anghinare), afec ț iunilor iunilor ficatului (ceai de anghinare), reumatismului (ceai de anghinare).

9

10

ARMURARIUL Silybum marianum sau ciulinul laptelui

Pentru necunoscători este doar un scaiete roşu care creşte în cele mai neprietenoase locuri. În realitate însă este cea mai folosită plantă din lume pentru tratarea bolilor ficatului. Secretul ei? Fructele bogate în silimarină - un complex de substanţe flavonoide cu rol puternic de protecţie şi regenerare a celulelor hepatice.  Afecţiuni :ciroza  Afecţiuni :ciroza hepatică, hepatită (cu hepatită  (cu virus A, B, C), steatoza hepatică, cancer hepatică, cancer hepatic, icter, insuficienţă hepatică, hepatică, cancer, combaterea efectelor adverse ale chimioterapiei şi radioterapiei şi radioterapiei Intoxicaţii cronice Intoxicaţii cronice cu substanţe chimice substanţe chimice sau ciuperci, alcoholism, hipercolesterolemie hipercolesterolemie

11

12

ARINICA  Arnica Montana

Este o specie de plante de  plante din genul din genul Arnica, familia Asteraceae  Asteraceae (Compositae), ce cre ște în regiunile de munte, împodobind pă șunile cu florile ei galbene-aurii. Poporul o mai nume ște podbal de munte, carul-pădurilor, carul- pădurilor, cujdă sau carul-zânelor. carul -zânelor. Indicaț iile iile terapeutice pentru utilizare arnicăi sunt  fracturile, contuziile,  fracturile, contuziile, entorsele, entorsele ,rănile, rănile, ulcerul varicos, accidentele vasculare, semiparezele, deficien ț ele ele imunitare, insomniile imunitare, insomniile,, stări de teamă, palpitaț iile iile cardiace, cancerul cardiace, cancerul de piele cu leziuni întinse, tumorile abdominale, angina pectorală și ischemia cardiacă.

13

14

BRANDUSA DE TOAMNA Colchicum autumnale

Plantă erbacee, toxică, înaltă de 10 -13 cm, cu frunze mari alungite și flori liliachii, care înfloresc toamna. Brându șa de toamnă, fiind una din cele mai toxice plante de la noi astfel încât intoxica ț ia ia poate să survină nu numai ingerării de flori sau semi nț e, e, ci și în urma consumării laptelui de oi și capre care s-au s- au hrănit cu frunzele acstei plante. De obicei vacile nu se ating de această plantă. Fitoterapia cu produse pe bază de brânduşă de toamnă sunt indicate atât petnru uzul intern, cât şi pentru cel c el extern. Uz intern:psoriazis, boli reumatice, nevralgii, tuse, tumori maligne, ascită, bronşită, pneumonii, afecţiuni oculare inflamatorii - sub formă de infuzie. Uz extern:leziuni precanceroa precanceroase, se, psoriazis, pediculoză - sub formă de băi locale, comprese, cataplasme. Excesul determină vărsături, colici abdominale, diaree, hipotermie, iritaţie bucală, faringiană şi laringiană, hipotensiune, paralizii, crampe abdominale până la paralizie respiratorie.

15

16

BRUSTURE  Arctium lappa lappa

Este o plantă erbacee bienală din familia Asteraceae, cultivată în grădini pentru rădăcinile sale comestibile sau întâlnită frecvent ca buruiană.  A fost naturalizată naturalizată aproape pretutindeni pretutindeni și poate fi găsită mai ales în zonele cu soluri bogate în azot. Este considerată o plantă ruderală (cre ște pe terenuri necultivate, lunci, câmpuri, margini de drum). Rădăcina con ț ine ine inulină , acid palmitic, steric și cofeic, ulei volatil, viatmine din complexul B, nitrat de potasiu, de potasiu, steroli  steroli,hormoni ,hormoni vegetali, taninuri și mucilagii. Frunzele con ț in in fitoncide, arctiină și lapanol. Naturaliștii populari consideră brusturele uscat ca fiind un agent diuretic, diaforetic și purificator al sângelui al sângelui,, deasemenea ajută la eliminarea toxinelor renale și hepatice.

17

18

BUSUIOC Ocimum basilicum

Este o plantă din genul Ocimum, genul  Ocimum, familiaLamiaceae,  familiaLamiaceae,originară originară din d in Asia  Asia tropicală. Busuioc  provine  provine din limba greacă, βασιλευς greacă, βασιλευς (basileus) însemnând „rege”, despre această plantă spunându-se spunându-se că a crescut pe locul unde Împăra ț iiii Constantin și Elena au descoperit Sfânta Cruce. Sfânta  Cruce. Reprezintă un remediu natural pentru tratarea și vindecarea diverselor afec ț iuni: iuni: bron șită, afec ț iuni iuni gastrointestinale, febră, gută, dureri de stomac. Infuzia preparată din frunze de busuioc se recomandă în cazul în care pacientul suferă de crampe, infec ț iiii urinare, dureri de cap, laringită, faringită, gripă, vomă, fiind și un excelent stimulator al poftei de mâncare. Consumul zilnic al acestei infuzii ajută și la tratarea și vindecarea cefaleei, colicilor intestinale, ulcerului gastric, colitelor de fermenta ț ie. ie.  Înț epăturile epăturile de insecte, rănile și eczemele se pot trata prin aplicarea unor comprese cu frunze de bucuioc sau cu tinctură de busuioc. De asemenea, pentru stimularea poftei de mâncare se recomandă a se administra vin de busuioc.

19

20

CATINA ALBA Hippophaë rhamnoides

Este un arbust un arbust foarte ramificat și spinos care cre ște te în  în România  România începând  începând din nisipurile nisipurile și pietrișurile litorale până în regiunile muntoase, Fructul de cătină con ț ine ine de două ori mai multă vitamina C decat măcesul și de 10 ori mai mult decat citricele. Alte vitamine prezente în fruct sunt  A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Mai regăsim celuloza, celuloza, betacaroten, betacaroten, microelemente microelemente ca fosfor, calci calci u, magneziu, potasiu, fier si sodiu, uleiuri complexe. F ructele de cătină sunt utilizate atât în scopuri terapeutice în hipo- și avitaminoze, în anemie și convalescen ț ă. ă. Se poate utiliza și infuzia 2-3%, folosind 2-3 ceaiuri pe zi. Datorită compozi ț iei iei și prezenț ei ei vitaminelor, fructele de cătină se utilizează în prevenirea răcelilor. Infuzia de cătină este recunoscută în principal pentru efectul său asupra bolilor de ficat și

lipsei de vitamine în organism. Dacă în infuzia de cătină se adaugă și câteva câteva fructe de măce ș

va rezulta un ceai vitaminizant.

21

22

CHIMEN Carum carvi

Este o plantă bianuală din familia din familia Apiaceae,  Apiaceae, care  care cre ste în Europa în Europa și în vestul Asiei vestul Asiei în  în soluri argiloase, uscate. Are, ca și chimionul, nevoie de foarte mult soare pentru a se dezvolta în condiț iiii ideale și pentru a produce fructe aromate. Chimenul este foarte apreciat în terapeutica naturistă datorită proprietă ț ilor ilor lui de reglare a func ț iilor iilor stomacului, fiind și un antiinflamator intestinal. Cu mult timp înainte, chimenul era utilizat la vindecarea răcelilor și durerilor de stomac, astăzi el are întrebuin ț ări ări multiple: tratează anorexia, hemoroizii (pulbere de semin ț e de chimen), dismenoreea, bron șita, colicile intestinale, reglează menstrua ț ia ia și elimină viermii intestinali. Ceaiul de semin ț e de chimen se recomandă pentru tratarea afec ț iunilor iunilor men ț ionate ionate anterior. Cataplasmele cu semin ț e de chimen fierte ajută la tratarea sânilor inflama ț i și umflaț i.i.

23

24

CICOARE Cichorium intybus

Este o plantă erbacee, perenă, comestibilă, care apar ț ine ine genului Cichorium genului  Cichorium din familia Asteraceae. familia Asteraceae. Cicoarea comună este o plantă nativă din nordul  Africii, Europa  Africii, Europa și Asia,  Asia, al cărui areal natural s -a extins și în America în America de Nord. Cicoarea Nord.  Cicoarea are o arie mare de răspândire în pă șuni și fâneț e, e, în locuri necultivate, pe marginea drumurilor, căilor ferate și șanț urilor, urilor, pe marginea apelor curgătoare, din zona de câmpie până în cea de deal și munte. Se foloseste in i n furunculoză și acnee, dischinezii biliare, constipa ț iiii cronice, angicolite, hepatite cronice iar cafeaua preparată din această plantă are proprietă ț i gastrice. În scopuri medicinale de la această plantă se întrebuin ț ează ează păr ț țile i  le aeriene ( Herba Cichorii ) ce se recoltează în prima perioadă de  înflorire a plantei, plantei, in lunile iulie-august, iulie-august, când tulpinile tulpinile nu au apucat încă să se întărească, rădăcinile ( Radix Cichorii ) se recoltează în lunile septembrie octombrie.

25

26

CIMBRU atureja hortensis

Este o plantă perenă din genul Satureja genul  Satureja,, familia labiatelor scundă, care nu atinge mai mult de 20-30 20-30 centimetri în înăl ț ime. ime. Cimbrul preferă verile lungi, calde, secetoase, iar iarna supravie ț uie uiește la temperaturi scăzute.  Cimbrul î și are originile pe ț ă ărmurile rmurile europene ale Mării Mediterane.  În trecut, cimbrul cimbrul se denumea și lămâiț ă, ă, respectiv lămâioară și era deosebit de apreciat în Evul Mediu, mai ales în bucătăriile de pe lângă a șezămintele monahale. Denumit și iarba cucului sau tamâi sau tamâiț a, e a, e tipic paji știlor însorite alpine din Carpa din  Carpaț i și e folosit în medicina naturistă, la prepararea ceaiurilor contra răgu șelilor și laringitelor. În medicina naturistă, infuzia de cimbru uscat este deosebit de eficace în tratarea tusei rebele.

.

27

28

COADA CALULUI Equisetum arvense

Este o specie de plante de  plante erbacee, erectă, perene (prin  rizomul orizontal articulat, adesea tuberculat adesea  tuberculat)). Planta, considerată drept o autentică "fosilă vie", datează din  devonian. Plinius cel Bătrân pretinde chiar că proprietă ț ile ile hemostatice ale plantei ar fi atât de mari, încât ar fi suficient ca aceasta să fie ț iinută nută în mână pentru a beneficia de proprietă ț ile ile sale vindecătoare. Coada-calului este folosita pentru vindecarea contuziilor (umflături, vânătăi), cicatrizarea rănilor, ulcerului varicos, bubelor, edemelor la picioare atât de frecvente in climacterium, degerăturilor, degerăturilor, eczemelor, neurodermitelor, combaterea transpira ț iei iei excesive a picioarelor. De asemenea, datorită ac ț iunii iunii diuretice a ceaiului, acesta este indicat în prevenirea calculozei renale (spală rinichii și căile urinare). Medicul german Sebastian Kneipp, care a readus această plantă în medicina naturistă în Germania secolului XIX, X IX, recomandă această plantă și în tratamentul artrozei sub formă de ceai/elixir. În zilele noastre, această plantă se regăse ște în diverse preparate (nu doar marca dr. Kneipp) de tip ceai pentru tratamentul reumatismului, tusei, rinichilor și purificare a sângelui. 29

30

COADA SORICELULUI  Achillea millefolium millefolium

Este o plantă erbacee, perenă, din familia  Asteraceae,  Asteraceae , cu frunze penate, păroase și flori albe sau trandafirii, originară din  Europa și din vestul Asiei.. Coada-şoricelului Coada- şoricelului este o plantă care creşte pe solurile aspre de pe păşuni şi de pe margin ea drumurilor. Este Este întrebuinţatã datoritã efectelor ei benefice în afecţiunile digestive, enterite, enterocolite, în colicile abdominale, în bolile diareice, în tratamentul hemoroizilor.  În amestec cu alte alte plante cu acţiune acţiune similarã, este folositã pen tru stimularea digestiei în caz de hipo sau anaciditate gastricã. Planta mai este recomandatã în tratamentul afecţiunilor din sfera genitalã la femei, în inflamaţiile cronice ale anexelor precum şi pentru calmarea durerilor menstruale, datorate spasmelor musculaturii uterine. Preparatele din coada- şoricelului sunt deosebit de valoroase în vindecarea plãgilor, inclusiv a arsurilor.

31

32

FENICUL Foeniculum vulgare

Este o specie o specie de plantă perenă comestibilă din genul din genul Foeniculum, familia Apiaceae (Umbelliferae), al cărei areal natural cuprinde regiunea mediteraneeană și sud-vestul Asiei (de la est la vest din  Maroc și Portugalia până în Pakistan în Pakistan). ). Feniculul (Foeniculum vulgare) este folosit în tratarea a numeroase afec ț iuni iuni datorită proprietăț ilor ilor acestuia: antispastic, tonic nervos, dezinfectant. În medicina populară, feniculul era utilizat pentru vindecarea constipa ț iei, iei, balonărilor, calmarea colicilor. Există câteva preparate pe bază de fenicul apreciate ca excelente r emedii r emedii naturale: ceaiul de fenicul, necesar în vindecarea bron șitei, laringitei, amigdalitei, faringitei, oboselii fizice și psihice. Pulberea preparată din semin ț e de fenicul ajută la tratarea celulitei, depresiilor, amenoreei, digestiei lente, durerilor de cap. Vinul preparat din fructele de fenicul reprezintă un remediu natural excelent. Fructele de fenicul au proprietatea de a calma și alina durerile de orice natură și se pot utiliza sub forma de diverse preparate.

33

34

GALBENELE Calendula officinalis

Este o specie de plante de  plante de cultură anuală, rar bianuală, înaltă de 40 -80 cm, bogat ramificată, pubescentă, cu miros balsamic puternic. Gălbenelele pot fi cultivate pretutindeni în  România,  România, fără să apară probleme de climă sau de sol. Gălbenelele fac parte din familia compozitelor (Asteraceae). (Asteraceae). Se utilizeaza în terapii medicinale, gălbenelele se utilizează sub formă de infuzie, pentru uz intern în primul rând - ț inta inta fiind ulcerul și gastritele. Preparatele fitoterapeutice din gălbenele sunt utile în tulburările de ciclu menstrual, în afec ț iunile iunile hepatice și afecț iunile iunile biliare. Principiile active din gălbenele se pretează pentru tratarea locală a plăgilor de diverse origini, a în ț epăturilor epăturilor de insecte, a degeraturilor și arsurilor, a infec ț iilor iilor localizate ale pielii, a plăgilor care se vindecă greu - plăgile atone -, în terapia acneei precum și pentru ameliorarea tenurilor uscate. Extractul din gălbenele este folosit în tratamentul pe cale naturală al giardiozei, iar după unii autori este util ca adjuvant în tratamentul ulcerului gastric și ulcerului duodenal.

35

36

GHIMPE  Xanthium spinosum spinosum

Este o plantă erbacee din familia  Asteraceae,  Asteraceae , cunoscută și sub denumirile de : holeră, scaiete muscălesc, scaiete mocănesc, spin alb, asprică, volbură -mică. Este folosit în folosit în tratamentul

adenomului de prostată, prostatitei, cistopielitei și litiazei renale gravelare în fază incipientă, (până la mărimea unui bob de orez) - sub formă de decoct.

37

38

HAMEI Humulus lupulus

Este o specie o specie perenă a genului de plante erbacee Humulus care apar ț ține i  ne familiei Cannabaceae, familiei Cannabaceae, care include și genus Cannabis (cânepă: cânepă: plantă  plantă textilă, plantă medicinală Crește în flora spontană din lunci, tufi șuri, zăvoaie, crânguri, pe garduri, în zona de câmpie și deal, până la 800 -1000 m. Sedativ nervos major, tonic-aperitiv și stomachic, anafrodisiac, diuretic cu eliminare de acid uric, calmant al durerilor provocate de menstrua ț ie, ie, activează circula ț ia ia sanguină, colereticcoleretic colagog, astringent, antitrichomonazaic. antitrichomonazaic.

39

40

HREAN  Armoracia rusticana rusticana Cunoscut și sub numele de usturoi,rădăcină usturoi, rădăcină--sălbatică, sălbatică, tormac, tormac, este o plantă legumicolă perenă, din familiaBrassicaceae familiaBrassicaceae Se presupune că hreanul este originar din sud-estul Europei sud-estul  Europei și din vestul  Asiei, însă în prezent prezent este popular popular în toată lumea. lumea. Poate atinge până la 1,5 metri m etri înăl ț ime ime și este cultivat în special pentru rădăcina mare și albă,  însă chiar și frunzele sale sunt comestibile. Hreanul pe lângă întrebuin ț area area în alimenta ț ie ie este și un bun medicament, fiind utilizat în tratamentul afec ț iunilor iunilor renale, reumatismului, bron șitei, afec ț iunilor iunilor din ț ilor ilor (parodontoză), bolilor de inimă, inflama ț iilor iilor articulare, sinuzitei, parazi ț ilor ilor intestinali. Hreanul are multe calită ț i terapeutice, fiind utilizat și la stimularea poftei de mâncare, tratarea gastritei și echilibrarea tranzitului intestinal. Această plantă medicinală se recomandă a se consuma proaspăt, sau ca principal ingredient în prepararea anumitor produse naturale (exemplu: tinctura de hrean).

41

42

IENUPAR Juniperus communis

Este un conifer un conifer care apar ț ține i  ne genuluiJuniperus genuluiJuniperus din familia Cupressaceae. Cupressaceae. Specia  Specia cre ște în  întreg lanț ul ul carpatic la 700 –1400 700 –1400 m, adesea adesea în tufări șuri și pâlcuri, în poieni, pă șuni, rari ști, putând cre ște pe solurile cele mai sărace. Este recoltabil în mari cantită ț i în Transilvania (mai pu ț in in Sălaj și Satu-Mare), Muntenia (Arge ș, Buzău, Prahova), Moldova (jud. Bacău, Neam ț , Vrancea, Suceava), Oltenia (jud. Gorj, Vâlcea). Reprezinta o plantă medicinală ale cărei proprietă ț i terapeutice sunt utilizate în tratarea multor afec ț iuni iuni și boli: tratează și vindecă reumatismul, răceala, bron șita, bolile de piele, elimină piatra existentă la nivelul vezicii urinare. Fructele de ienupăr constituie și ele un remediu natural pentru anemie, lipsa poftei de mâncare, artrită, asigurând o func ț ionare ionare optimă a organismului. Pulberea rezultată din mărun ț irea irea fructelor de ienupăr este foarte eficientă în tratarea obezită ț ii, ii, viermilor intestinali, oboselii, arter iosclerozei. arter iosclerozei. Ceaiul preparat din fructe de ienupăr calmează tulburările digestive și balonările. Important de men ț ionat ionat este că fructele de ienupăr nu trebuie consumate de femeile însărcinate și de persoanele cu leziuni ale căilor urinare. Un alt remediu natural oferit de ienupăr îl reprezintă tinctura de ienupăr eficientă în vindecarea afec ț iunilor iunilor urinale, gripei, bron șitei, colitei de fermenta ț ie. ie. 43

44

IARBA MARE Inula helenium

Este o plantă din familia Asteraceae familia  Asteraceae,, răspândită în Europa centrală și de sud, la noi fiind cunoscută sub mai multe denumiri populare: alaut, aman, bruscalău, holman, iarba neagră, ochiul boului, omac, omag, lacrimile Elenei, smântânica . Crește în zona de deal și munte, la altitudini

 joase, la marginea marginea pădurilor, de-a de -a lungul pâraielor sau prin fâne ț e. e. Proprietati: modifică secre ț iile iile bronhice și are acț iuni iuni antibiotice (în special asupra bacilului Koch) antihelmintic și diuretic, coleretic și colagog, antiinflamator (în congestii hepatice, colecistite, litiaze biliare și renale, artrite) Intern:în reumatism, gută, dizchinezii biliare, bron șită, tuse convulsivă, calculoză, helmintiază. Extern: Extern: sub formă de cataplasme în ulcera ț iiii purulente și mâncărimi.

45

46

IN Linum

Face parte din familia Linaceae, având circa 200 de varietă ț i.i. Este o plantă perenă se prezintă sub formă de tufe, fiind o plantă textilă ca șibumbacul. ibumbacul. Este de origine mediteraneană.  În România  În România este cultivată pe suprafe ț e relativ întinse pentru fuior sau pentru semin ț ele ele oleaginoase. dispensii și constipa ț ii. ii. Indicatii :inflama ț iiii ale tubului digestiv.calculoză (litiază) renală. In farmacie se mai intrebuinteaza faina de in( Farina Lini ) sub formă de cataplasme din semin ț ele ele măcinate . Făina de semin ț e se amestecă în apă și se fierbe până devine o pastă, se pune într -o într -o bucată de tifon și se aplică pe locul bolnav timp de câteva ore. Cataplasmele trebuie să fie în permanenț ă calde, acestea calmând durerile și ajutând la fluidificarea puroiului din abcese și furuncule.

47

48

MENTA Mentha

Mai este denumita popular : borsnită, b orsnită, broastil, brosnită, camfor, diană, ferent, ghiazmă, giugiumă, ghintă, iarbă crea ț ă, ă, iarbă neagră, iasmă, izmă bătrânească, izmă bună, izmă de gradină, izmă de leac, izmă de le ș, mintă, mintă crea ț ă, ă, mintă moldovenească, mintă neagră, mintă de gradină, nina de camfor, nintă, nintă rece, piperi ț ă,izmă, ,izmă,[2] voieștniț ă, ă, menta broa ștei, mentă crea ț ă, ă, izmă crea ț ă. ă. Speciile de mentă care se folosesc în vindecare nu cresc spontan, majoritatea speciilor sălbatice nu au calită ț ile ile medicinale ale a șa-numitei "mente bune". Prin "mentă bună" se bună" se în ț elege, elege, de fapt, o serie de trei specii de mentă (care la rândul lor au sute de varietăț i). i). Acestea sunt menta de apa (Mentha aquatica ), menta dulce (Menthaviridis sau Mentha spicata) și hibridul primelor două: menta pipărată (Mentha piperita)  care este cea mai folosită

specie în prezent. În aceea și categorie amintim

și

menta crea ț ă (Mentha crispa), menta

franț uzească uzească (Mentha pulegium). Toate speciile de mentă sunt foarte aromate. În general, Mentha piperita poate substitui orice tip de mentă, dar nu

și

invers. Ea are un gust puternic și

mentolat, mai puternic la planta proaspătă decât la cea uscată. Ceaiul de mentă are efect calmant și stimulează digestia. digestia . 49

50

JNEAPAN Pinus mugo Turra , Pinus montana Mill

Este un conifer, care cre ște sub formă de arbust la altitudini montane situate între 1500– 2300 m. Este considerat un pin târâtor. Se mai nume ște și pin de piatră, piatră , jip mare, cetină strâmbă. strâmbă. Din muguri, sau vlăstarii tineri, se ob ț in in substan ț e cu efect antiinflamator, regenerator al esutului osos în ț esutului

procesele de decalcifiere.

Indicat în anumite forme de  reumatism, artroză, artroză, osteoporoză. osteoporoză.

51

52

JALEŞUL Salvia officinalis

Creste spontan pe terenuri uscate si pietroase, pe pasuni si povarnisuri. Denumiri populare: Salvie-de-gradina, Salvie-de-gradina, Jales-de-gradina, Jale, Jales-bun, Salvir.  Afectiuni pentru care se recomanda recomanda :Hepatice, icter, dischinezie biliara, colite, balonari abdominale; farigite, laringite, astm, bronsite cronice, gripa, tuse, raguseala, pneumonie, oprirea transpiratiei nocturne; afectiuni vasculare, hipertensiune; hipertensiune; cistite, tulburari ale ciclului menstrual, menstruatii neregulate, menopauza, vaginita atrofica, favorizeaza conceptia si combate sterilitatea; astenie, dureri de cap, insomnii, depresii psihice, oboseala.

53

54

LEVĂNŢICĂ Lavandula

Este un gen un gen de plante de plante din familia din familia Lamiaceae,  Lamiaceae, native  native dinregiunea din regiunea mediteraneană până  în Africa  în Africa tropicală și până în regiunile sud-estice regiunile  sud-estice ale Indiei. ale Indiei.Genul Genul include circa 25-30 specii 25-30  specii de plante anuale, plante ierboase,  arbuști. Zonele ti. Zonele native se întind de la  Insulele Canare, nordul Canare, nordul și estul Africii,  estul Africii, sudul  sudul Europei  Europei și Mediterana, Arabia Mediterana,  Arabia și India. Denumirea de lavandă este folosită uneori pentru a desemna  parfumul extras din levăn ț ică. ică. Se foloseste în migrene, cefalee, afec ț iuni iuni cardiace cu substrat nervos, boli de rinichi și de ficat, tulburări digestive, balonări abdominale, reumatism, stări de anxietate, ca aromant și corectiv, masaj cu o ț etul etul obț inul inul din florile de levănț ică ică în caz de răceală, gripă și stări febrile.

55

56

LĂCRĂMIOARĂ Convallaria majalis

Este o specie de plante erbacee, perene prin  rizom, încadrate  rizom, încadrate în genul  Convallaria, familia Ruscaceae. familia Ruscaceae. Anterior,  Anterior, planta se afla în familia  Liliaceae sau Convallariaceae. sau Convallariaceae. Mai  Mai este denumită șimărgăritar , dumbrăvioară, dumbrăvioară, clopo ț ele ele sau iarba Sfântului Gheorghe. Planta preferă umbra par ț țială i  ală sau totală. Plantate sub copaci sau arbu ști pot forma un covor. Sunt de efect în zone umbrite, unde pu ț ine ine alte plante cresc. Are nevoie de umiditate permanentă pentru ca frunzele să nu se îngălbenească. îngălbenească. Infuzia, maceratul și tinctura de lăcrămioară se pot folosi numai sub control medical pentru tratarea afec ț iunilor iunilor cardiace, a migrenelor de natură nervoasă, a nevralgiilor și ameț elilor, elilor, având totodată și efecte diuretice. Orice autoterapie este contraindicată, contraindicată , planta fiind extrem de toxică.

57

58

LUMÂNĂRICĂ Verbascum densiflorum

Este o plantă medicinală din familiaScrophulariaceae, familiaScrophulariaceae, genul  genul Verbascum.  Verbascum. Planta vegetează în locurile necultivate, la marginea drumurilor, având nevoie de lumină multă și uscăciune excesivă. Lumânărica cre ște pe coline însorite și prin pă șuni, pe soluri u șoare, aluvionare, nisipoase și pietroase de la șes și deal. Se administrează sub formă de infuzie (1 linguri ț ă la cană, bine strecurată, 2 căni pe zi) sau spălături locale și cataplasme cu infuzie. Se recomandă la tuse de diferite etiologii (inclusiv tu sea astmatică), la bron șite, laringite, traheite, cataruri (intestinale, urinare), hemoroizi, arsuri, degerături, furuncule, abcese, în ț epături. epături.

59

60

MĂCEŞ Rosa canina

Este o specie de plantă nativă în  Europa, nord-vestu  Europa, nord-vestulAfricii lAfricii și în vestul Asiei vestul  Asiei.. Măcesul ( Rosa este foarte apreciat în medicina naturistă, în special datorită complexului de vitamine pe canina) este care îl con ț ine: ine: vitamina A, B1, B2, C, K, P, E. Măceșul este un rezervor de vitamine pentru organismul uman. Ceaiul de măce șe tratează intoxicaț iile, iile, diarea, afec ț iunile iunile hepatice, febra, viermii intestinali (în acest caz, și pulberea de măceșe este foarte eficientă), palpita ț iile. iile. Afecț iunile iunile rinichilor și ale vezicii urinare pot fi tratate cu ajutorul ceaiului de semin ț e de măce ș. Elixirul de măce ș  este  este recomandat în tratarea bron șitei cronice și a tusei de bătrâne ț e. e.

61

62

MUŞEŢEL Matricaria recutita

Denumit și romaniț ă, mătrice, mătrice, mătricea, mătricea,morună, morună, roman, roman, romonel romonel este o plantă erbacee anuală, medicinală, medicinală, din familia Asteraceae familia Asteraceae . Bun sedativ antispasmatic și stimulent în cistite, în tratamentul enterocolitelor, enterocolitelor, gastritelor, dismenoreelor, diareei, colicilor intestinale, infec ț iilor iilor renale, în boli ale ficatului, în unele stări alergice, în astmul bron șic al copiilor. Calmează irita ț iile iile oculare.  Are multiple întrebuin întrebuin ț ări ări sub formă de cataplasme, gargară, clisme, băi în diferite afec ț iuni iuni : arsuri, hemoroizi, răni, dureri de gât, diferite ulcera ț iiii ale pielii, abcese dentare, conjunctivite, calmează tenurile înro șite și iritate. Contraindicaţii: persoane persoanelor lor cu micoze (ciuperci) întrucât o componentă a acestei plante și anume chamazulena, le între ț ine ine și chiar le reactivează.

63

64

MĂRUL LUPULUI  Aristolochia clematitis clematitis

Este o specie de plantă erbacee, perenă, glabră și cu miros neplăcut, care cre ște în locuri cultivate și în tufi șuri. Este cunoscută în limbaj comun, în afară de mărul lupului , și ca ,cucurbeț ea, ea, cucurbe ț ică, ică, dalac, fasoleafasolea -cioarei, lepădătoare, lingura -frumoaselor,lingura-popii, omag, păsulică, fasolică, limba lupului Partea aeriană a plantei, "Aristolochiae herba", recoltată în timpul înfloririi, se utiliza în scopuri farmaceutice. Aceasta con ț ine acid ine acid aristolochic, ulei aristolochic,  ulei volatil și cancerigen flavonozide și se folosește numai extern, mai mult în medicina popular ă, popular ă, (pentru tratamentul rănilor), dar și în medicina naturistă (artralgie, epidermofitie). epidermofitie). Este o plantă puternic activă, toxică, ce nu se folosește intern.

65

66

MERIŞORUL Vaccinum VidiS Ideea

Merişorul este utilizat în tratarea inflamaţiilor urogenitale (cistite acute şi cronice, uretrită, leucoree, pielonefrită). De asemenea, s -a consemnat faptul că merişorul reduce mirosul urinei efect benefic pentru vârstnicii care suferă de incontinenţă. Sucul de meriş or este folosit pentru prevenirea aglomerării de bacterii printre dinţii, cauza formării tartrului şi a cariilor dentare. Vitamina C din fruct, împreună cu mineralele antioxidante, poate preveni preveni gripa şi guturaiul.

67

68

 NALBA MARE MARE  Althaea officinalis officinalis

Este o plantă erbacee, bianulală sau vivace, din familia Malvaceae, Malvaceae, cunoscută sub denumirile populare de : nalbă albă, nalbă bună, nalbă de câmp, nalbă de luncă, rujă . iile căilor respiratorii; în tulburări gastrointestinale și în infec ț iiii Intern: sub formă de ceai în inflama ț iile renale. Extern , cataplasme în: laringite, traheite, furunculoze și sub formă de gargară în: abcese dentare,

amigdalite.

69

70

OBLIGEANĂ  Acorus calamus calamus

Este o specie de plantă erbacee, vivace, cu miros aromatic plăcut, originară din  India și crește în locuri mlăștinoase. Face parte din genul  Acorus L., familia Acoraceae. familia Acoraceae.Datorită Datorită proprietă ț iiii rădăcinilor și frunzelor se utilizează în industria farmaceutică și cosmetică pentru cosmetică pentru aromatizare. În cantităț i mari este halucinogen. Se folose ște și pentru decorarea parcurilor. decorarea  parcurilor. Tratamente naturiste cu obligeană: Obligeana ( Acorum  Acorum calamus calamus) reprezintă un excelent remediu natural, utilizat cu succes în stimularea secre ț iilor iilor gastrointestinale gastrointestinale și ca diuretic cu eliminare de acid uric.De la obligeană se folosesc în scopuri terapeutice rădăcinile, care ajută în cură ț area area intestinelor de mu cozităț i,i, calmează sistemul nervos, și ajută în tratarea balonărilor, artritei, diareei, tulburărilor digestive, anemiei digestive, anemiei,, ulcerului stomacal, hiperacidită ț iiii gastrice și stărilor de grea ț ă și vomă, hipermetabolism, hipotonie intestinala, hidropizie, împotriva fumatului, cancer pulmonar, boli de splină, ficat, pancreas, diaree.  ux extern : degerături, circula ț ia ia periferică scăzută la mâini și picioare. 71

72

OSUL IEPURELUI Ononis spinosa

Este o plantă erbacee din familia  Fabaceae, specie  Fabaceae, specie euro-asiatică, euro-asiatică, la noi în ț ară ară fiind cunoscută sub mai multe denumiri populare: asudul calului, ciocul ciorii, ca ș ul ul iepurelui, dirmotin, lemnic, lingoare, sălă ș tioară, tioară, sudoarea calului, sudoarea capului, lingoare, ciocul caprei .

Este o plantă erbacee, perenă, întâlnită prin pă șuni, fâne ț e aride și terenuri nisipoase, de-a lungul apelor, apelor curgătoare. - adjuvant în afec ț iuni iuni renale - diuretic - elimină toxinele din organism

73

74

PADUCEL Crataegus monogyna

Este un arbust (2 – (2  – 6  6 m) din familiaRosaceae, familiaRosaceae, are  are florile albe și fructele ro șii ce au un miros caracteristic și un gust amărui. Păducelul este răspândit în Europa Centrală, Centrală , dar poate fi întâlnit și  în Asia  în Asia de Sud-Vest până în Afganistan. în Afganistan. El  El crește pe solurile calcaroase solurile  calcaroase sub formă de tufi șuri la liziera pădurilor. Ceaiul de păducel are un miros neplăcut și un gust fad, dar se poate aromatiza cu lămâie sau alte extracte. Ceaiul este utilizat în: 

Tulburări de ritm cardiac, cardiac, tahicardie  tahicardie paroxistică, extrasistole, tulburări cardiace de origine nervoasă.



Eretism cardiac, insuficientă cardiacă, angina pectorală stadiile I si II, algii precordiale, tahicardie.



Florile sau fructele de păducel asociate cu  valeriana, vâscul  valeriana, vâscul și talpa gâ ștei î  tei î și potenț ează ează efectul medicinal.



 Adjuvant in afecț iuni iuni cardiace cu substrat nervos, ateroscleroză, cardiopatie cardiopatie ischemică, aritmii, hiper tensiune tensiune arterială.

 Acț iuni iuni ; Cardiotonic (efect inotrop pozitiv), coronarodilatator moderat ( cre ște fluxul sanguin la nivelul arterelor coronare) 75

76

PĂPĂDIE Taraxacum officinale

este o plantă erbacee din familia compozitelor, cu compozitelor, cu frunze lungi, crestate și cu flori galbene grupate  în capitule. Mai este numită și buhă, cicoare, crestă ț ea, ea, lăptucă, lilicea, mâ ț ă, ă, papalungă, pilug, turci, curu-găinii, curu-găinii, floarea-broa floarea -broaștei, floarea-găinii, floarea- găinii, floareafloarea -mălaiului, floarea-sorului, floarea -sorului, floarea-turc floarea-turcului, ului, flori-galbene, florigalbene, gălbinele-grase, gălbinele -grase, gu șaa-găinii, găinii, ouăleouăle -găinilor, papapapa -găinii, părăsitapărăsita -găinilor sau pui-depui -degâscă. Păpădia reprezintă o plantă medicinală apreciată pentru proprietă ț ile ile ei terapeutice: curaț ă organismul, stimulează activitatea ficatului, vindecă diabetul. Rădăcinile de păpădie sunt considerate un remediu natural în tratamentul unor variate afec ț iuni iuni datorită ac ț iunii iunii acestora asupra organismului: depurativă, sudorifică, diuretică, stimulatorie, fiind utilizate și ca tratament cosmetic pentru un ten mai luminos. Păpădia ajută și la vindecarea: anemiei, acneei, celulitei, varicei, reumatismului, hemoroizilor, fermenta ț iilor iilor intestinale, tulburărilor de metabolism, eczemelor, inflama ț iei iei ganglionilor, gutei, litiazei biliare, litiazei renale. Salata de frunze proaspete de păpădie cură ț ă organimul de toxine. Decoctul de păpădie se recomandă în afec ț iunile iunile circulatorii, hepatice, renale, gută, obezitate,  diabet. Din acest decoct se beau zilnic, două trei căni pentru rezultate eficiente. 77

78

PĂTLAGINA Plantago

Pătlagina este foarte răspândită, vegetând și în locuri bătătorite în care alte specii nu cresc. Crește pe marginea drumurilor, în buruieni șuri, în pășuni, culturi, de la câmpie până în zona alpină. Pătlagina este un anti-bacterian anti -bacterian puternic, anti-inflamator și cicatrizant, astfel frunzele zdrobite pot fi un remediu pentru mu șcături de insecte, în cazul unor arsuri minore. Datorită proprietăț ilor ilor anti-bacteriene, anti-inflamatorii este folosit pentru tratarea bolilor inflamatorii ale căilor respiratorii, pentru ameliorarea tusei, și ca expectorant. Dizolvă mucusul aderent, promovează formarea de spută (secre ț ia ia traheobron șică). Acoperă mucoasa membranei membrane i și ameliorează inflama ț ia, ia, elimină reflexul de tuse. Pentru uz extern, în medicina populară, este folosit pentru leziunile superficiale, răni purulente, tăieturi, ulcer care se vindecă greu și pentru ameliorarea sângerării. Frunzele proaspete de pătlagină sepun pe răni care se vindecă lent: este antiseptic, astringent, închide rana, facilitează coagularea sângelui.

79

80

POJARNIŢA Hypericum perforatum

Pojarniţa este o plantă care se găseşte în flora spontană de pe pajişti, fâneţe uscate, tufişuri, mărăcinişuri, liziere, locuri necultivate şi calcaroase, marginea drumurilor şi marginea pădurilor, tăieturi de pădure, de la câmpie până la zona subalpină. În scopuri  medicinale se folosesc vârfurile îmbobocite şi înflorite şi partea nelignificată a lăstarilor , lăstarilor , pe lungimea de 20-30 cm de la vârf.  În boli ale sistemului sistemului nervos: combate combate stările de depresie depresie psihică, migrene, dureri de cap, nevroze, isterie, nevralgii f aciale, f aciale, somnambulism, anxietate, tulburări de vorbire, pierderea cunostinţei, traumatisme craniene cu sechele. Tratamentul cu produse din sunătoare este recomandat la bărbaţii cu stări depresive, lipsiţi de entuziasm, firi închise şi mohorâte; - în boli ale al e aparatului digestiv: combate gastritele hiperacide, ulcerul gastric şi duodenal, infiltrarea grasă a ficatului, icter, ciroză, ascită, degenerarea celulei hepatice, hepatită cronică evolutivă, insuficienţă hepatică, dischinezie biliară, colite cronice, e nterocolite, colecistopatie, diaree, dizenterie, crampe stomacale, lipsa poftei de mâncare, hemoroizi, viermi intestinali; 81

- în afecţiunile pulmonare: pulmonare: are efecte efecte benefice în astm bronsic, bronşite bronşite acute, catar catar pulmonar, tuse, răceli, năduşeală, tuberculoză incipientă; - în afecţiuni cardiovasculare: cardiovasculare: hipertensiune hipertensiune arterială, arterială, insuficienţă insuficienţă cardiacă şi circulatorie, circulatorie, arterită arterită obliterantă, varice, ulcere varicoase; - în afecţiuni reumatismale: reumatismale: dureri articulare, articulare, reumatismale, reumatismale, sciatică, gută; gută; - în afecţiuni bucale, bucale, inflamaţii ale gâtului, gâtului, gingiilor şi ganglionilor; ganglionilor; - în boli dermatice: dermatice: răni deschise şi purulente, plăgi plăgi provocate prin prin tăieturi, eczeme, eczeme, furuncule, acnee, arsuri, contuzii, eritem solar, înţepături de insecte. Observaţii: După utilizare, în tratamente interne sau externe, se va evita expunerea corpului la soare, deoarece provoacă fotodermie, manifestată prin roşeaţa pielii, prurit, tumefieri cutanate, umflarea buzelor şi a pleoapelor.

82

83

ROSTOPASCĂ Chelidonium majus

Cunoscută și sub denumirea populară de iarbă de negi  sau negelari sau negelari ț ă, este ă, este o plantă erbacee ușor de recunoscut după  latexul de culoare galbenă care în contact cu aerul se brunifică.  Înflorește din aprilie până în septembrie. Fructul este o capsulă. iuni hepato-biliare, afec ț iuni iuni digestive, afec ț iuni iuni intestinale, afec ț iunile iunile Indicatii: acnee, afec ț iuni splinei, angină pectorală, angiocolite, artrită, astm bronhic, arterioscleroză cerebrală, atonie vezicală, bătături, blefarită, boli de ficat, boli de piele persistente, cataractă, catar bron șic, cancer, cancerul pielii și tumori exteriorizate exteriorizate,, calculoză biliară, cefalee, chelie, cheratită, chisturi, chist ovarian, ciroză hepatică, colecistită, colesterol crescut, colici biliare, constipa ț ie ie atonă, dischinezie biliară, dispepsie, dureri de ficat, eczeme infec ț ioase, ioase, epidermofi ț ie, ie, faringită, febră intermitentă, fibrom uterin, fistule, gastrită, grea ț ă, ă, gută, hepatită cronică, hepatită virală (A, B, C), herpes rebel bucal și genital, hipertensiune arterială, hipermetropie, hirsutism, icter, indigestie, infecț iiii cronicizate ale pielii, infec ț iiii genitale (cu papiloma-candidatrichomonas), papiloma-candidatrichomonas), infec ț iiii în gât, infecț iiii intestinale, inflama ț iiii cronice ale ochilor, inflama ț iiii intestinale, insomnie, insuficien ț ă cardiacă, isterie, laringită, lipomatoză, litiaze biliare, lupus, migrenă, migrenă biliară, negi, neliniște, nevroze, ochi obosi ț i,i, panari ț iu, iu, pancreatita, parazitoze intestinale, pete pe cornee, 84

pilozitate excesivă, psoriazis, răni infectate, reumatism, spasme intestinale,tahicardie, tuberculoză, tumori exteriorizate, tuse spastică sau convulsivă, ulcer duodenal, ulcer varicos (plăgi atone, vechi), ulcera ț iiii cronice ale ochilor, vegeta ț iiii veneriene.

85

SOC Sambucus

Este un gen de plante din grupa  arbuștilor,  tilor,  cu 20-30 de specii. Genul face parte din familia Adoxaceae. Cea mai cunoscută specie estesocul este socul negru. Creşte prin sate, pe lângă case şi garduri, prin pădurile de deal şi câmpie, în luminişuri sau la marginea pădurilor. Se întâlneşte din zona de deal şi câmpie, până în partea inferioară a munţilor. Înfloreşte în lunile iulie şi august. Sudorifică (provoacă transpiraţie transpiraţie abundentă) ajutând la scăderea temperaturii. Florile de soc au de asemenea proprietăţi diuretice, laxative şi galactogoge. Sub formă de extract slab alcoolic au proprietăţi antinevralgice. Extern, ca antiseptic.  În gripă, în răceală, bronşită, contra tusei şi în general în afecţiunile aparatului respirator. respirator. Prin diureza pe care o produce se recomandă în reumatism, boli de rinichi şi de vezică. Ceaiul de flori de soc măreşte cantitatea de lapte la femeile care alăptează. Având proprietăţi laxative şi ajutând la eliminarea apei din ţesuturi, se foloseşte ca medicament natural (ceaiul) în obezitate. Pentru aceleaşi motive se recomandă în constipaţiile de natură nervoasă. Extern, sub formă de băi sau cataplas me, este indicate în furunculoue, abcese, arsuri, flictene, având proprietatea de a fluidifica puroiul de a calma durerile, făcând să dea înapoi umflatura. Sub formă de băi fierbinti se utilizează contra reumatismului. 86

87

TĂTĂNEASA Symphytum officinale

Este oplantă oplantă medicinală din familia Boraginaceae. familia Boraginaceae. Tătăneasa este o plantă ierboasă, păroasă,  înaltă de 100100-120 cm. Sub pământ are un rizom gros de pe care cresc rădăcini cărnoase fusiforme. Frunzele sunt lungi (maxim 25 cm), alterne, cu lă ț imea imea de 1-2 cm. Tătăneasa cre ște în locuri umede, prin lunci, la marginea apelor, uneori chiar pe lângă drumuri. Este răspândită din câmpie până în zona montană. Extern se utilizează sub formă de compresie (cataplasmă). În stare proaspătă se utilizează în ulcerul varicos, hematoame, hematoame , flebite, varice deschise, arsuri, hemoroizi, plăgi. Pulberea, infuzia, decoctul (2-3%) (2-3%) se folosesc în gută. Are efecte hemostatice, antidiareice, antiinflamatoare, astrigente, antidizenterice, expectorante și emoliente. Se folose ște des în ceaiuri în ceaiuri împreună  împreună cucimbrul, cucimbrul, podbalul  podbalul și amăreala. amăreala.  În doze mari este este periculoasă (alcaloizii (alcaloizii pe care-i care -i conț ine ine duc la paralizie), chiar cancerigenă chiar  cancerigenă..

88

89

TRAISTA CIOBANULUI Capsella bursa-pastoris

Este o plantă nativă Europei, nativă  Europei, dar  dar care s-a s- a extins în multe păr ț ți  din lume. Numele său se referă la capsula în formă de traistă. Traista-ciobanului traistă.  Traista-ciobanului cre ște în grădini, pe câmp, paji ști, acolo unde solul unde solul nu este foarte uscat și există suficient soare. Este o plantă de dimensiuni mici, de până la 20 cm înăl ț ime. ime. Ramurile fine se întind pe toată lungimea tulpinii. Frunzele tulpinii. Frunzele bazale sunt lanceolate și dinț ate. ate.Florile albe sunt aranjate în raceme rare. Sunt simetrice radi al, cu patru petale. Seminț ele ele au formă de inimă, sunt plate și triunghiulare. Sunt ata șate de ramuri de vârf. Datorită calită ț iiii de astringent, traista ciobanului este utilizată în vindecarea persoanelor care sufera de diaree. Aceasta planta este apreciată pentru reglarea fluxului menstrual, pentru tratarea insuficientei cardiace, oprirea hemoragiei stomacului, hemoragiilor pulmonare si chiar hemoragiei uterului. Traista ciobanului mai este cunoscută pentru tratarea bolilor specifice femeilor: dereglări menstruale, menopauza, inflama ț ia ia sânilor, dar și bolilor specifice bărba ț ilor: ilor: hemoroizi, atrofie musculară. Ceaiul preparat din planta traista ciobanului constituie un remediu natural în cazul unor afec ț iuni iuni cum sunt: tensiunea arterială hemoragiile de orice natură, inclusiv cele uterine, diareea. 90

91

TEI Tilia europea

Teiul produce flori, în număr de 2– 10 pe ram, uneori și mai multe, de culoare alb-gălbuie, alb- gălbuie, plăcut mirositoare, a șezate pe un peduncul comun, concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui, cu o bractee lungă în formă de limbă, de culoare verde -gălbuie. Fiecare floare este formată din 5 sepale care cad în momentul înfloririi, 5 petale, numeroase stamine și un ovar globulos. Fructul este o nucă de formă sferică sau ovală de dimensiuni mici. Florile de tei sunt folosite mai m ai ales pentru tratarea răcelilor, tusei,  febrei, infec ț iilor, iilor, inflamaț iilor, iilor, presiunii arteriale înalte, durerilor de cap (mai ales migrenele), dar și ca diuretic (cre ște producerea de urină), antispasmodic și sedativ.[12] Medicina tradi ț ională ională asiatică folose ște flori de Tilia (uz intern) ca tratament pentru vindecarea afec ț iunilor iunilor tractului respirator, a febrei sau gripei

92

93

URZICA Urtica dioica

Este o specie o specie de plante de plante erbacee, perene, din  genul Urtica, familia Urtica, familia Urticaceae.  Urticaceae. Urzica este răspândită prin locuri necultivate de la câmpie, deal sau munte, în  Europa, nordul Africii, nordul Africii, Asia  Asia și America de Nord. 

Partea subterană : subterană  : rizom sub ț ire, ire, cilindric, brun-deschis, lung și ramificat, cu numeroase rădăcini sub ț iri, iri, pâsloase



Tulpina (cu 4 muchii evidente) și frunzele, opuse,  frunzele, opuse, ovale, din ț ate ate pe margini, sunt acoperite cu peri șori urtican ț i,i, a căror atingere provoacă bă șicarea pielii și mâncărimi. Poate ajunge până la un metru înăl ț ime. ime.





Florile sunt dioice, dispuse pe plante diferite, în panicule dispuse la axila frunzelor superioare. Seminț ele ele sunt nucule ovale, verzui, cu perigonul persistent.

Urzicile au urmatoarele proprietati medicinale: 

diuretic



hemostatic (opreste sangerarea)



antiseptic 94













emolient depurativ combate reumatismul si anemia vindeca ranile si ulcerul stimuleaza cresterea parului lupta impotriva bolilor de rinichi

95

VALERIANA Valeriana officinalis

Este o specie de plante erbacee perene din familia Valerianaceae. Mai este denumită și odolean , năvalnic , gu a-porumbelului  sau iarba-pisicii. Tulpina

crește până la o înăl ț ime ime de

70-170 cm. Florile cm. Florile sunt ro șii-liliachii ii-liliachii până la albe, grupate într -o într -o inflorescen  inflorescen ț ă umbeliformă.  Înflorește în perioada iunie-august.  Administrarea tincturii tincturii de valeriana valeriana inlatura dificultatea dificultatea in a adormi, micsoreaza micsoreaza semnificativ procentul de treziri nocturne, favorizeaza aparitia fazei de somn profund fara vise (etapa cea mai odihnitoare a somnului). Cu alte cuvinte, valeriana ajuta la marirea perioadei de somn si - foarte important - imbunatateste calitatea acestuia. Se fac tratamente de cate 6 saptamani, in care se administreaza seara, la ora 7, si apoi inainte de culcare, cate o lingurita de tinctura, diluata cu putina apa. Crampe musculare  - valeriana are calitati relaxante asupra muschilor. Se administreaza,

atunci cand este nevoie, cate 1-2 cani de infuzie combinata pe zi, pe o perioada nu mai lunga de trei zile. Este eficienta in combaterea contracturii musculare dureroase, care apare datorita supra-efortului supra-efortul ui fizic si, mai ales, datorita incordarii psihice.

96

Gastrite care apar pe fond de stres, de suprasolicitare nervoasa  - se administreaza infuzie

combinata de valeriana, cate o cana (300 ml), care se bea in reprize, pe parcursul unei zile. Un tratament dureaza 12 zile, cu 5-10 zile z ile de pauza. Se foloseste conjunctural, in perioadele cu stres intens, substantele active din valeriana intervenind la nivelul creierului, pentru eliberarea unor substante (neurotransmitatori) (neurotransmitatori) care induc stari de calm, multumire, m ultumire, relaxare. De asemenea, are efect sedativ, ajutand la diminuarea durerilor gastrice. Spasme gastrointestinale  - valeriana are calitati relaxante asupra musculaturii netede, fiind

eficienta in colici si in spasme intestinale. Se administreaza sub forma de infuzie combinata. Adjuvant in sindromul premenstrual  - se face un tratament de o saptamana cu tinctura de

valeriana, din care se iau cate 2-3 lingurite pe zi. Tratamentul incepe cu aproximativ 5 zile inaintea menstruatiei si se prelungeste pana in a doua zi a ciclului menstrual. Inlatura starile star ile de iritare si de excitabilitate nervoasa, diminueaza durerile de sani, durerile din zona ovarelor, senzatia de tensiune sau de greutate in bazin. Crampe in timpul menstrelor  - se administreaza o doza soc, de 2 lingurite de tinctura de

valeriana, care are efect rapid antispastic si sedativ. Suplimentar, se pot face bai fierbinti cu valeriana la membrele inferioare, ale carei substante active ajunse in circulatia sanguina periferica au efecte antispastice si calmante rapide.

97

Aritmie cardiaca, ischemie cardiaca  - cu ajutorul valerianei se trateaza in mod special

tulburarile cardiace care apar pe fond de stres si de anxietate. Anghina pectorala  - un studiu facut in China arata ca tratamentul cu valeriana a avut efecte

benefice pentru 88% din pacientii supusi testului. Se administreaza de trei ori pe zi cate o lingurita de tinctura, in cure de 40 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Valeriana reduce semnificativ frecventa si intensitatea crizelor de anghina pectorala, imbunatateste activitatea inimii (actiune pusa in evidenta prin analizarea evolutiei electrocardiogramelor electrocardiogramelor celor tratati). Anxietate  - valeriana este (alaturi de o planta exotica - kava-kava) cel mai bun remediu natural

anti-anxietate. Rezultatele Rezultatele cele mai evidente apar dupa 4 saptamani de tratament, care va consta in administrarea unei jumatati de lingurite de pulbere, de 4 ori pe zi. Depresie  - se recomanda o cura de 15-30 de zile cu valeriana, pentru pacientii ce duc lipsa de

exercitiu fizic ori mental, precum si pentru cei care nu au parte de o relaxare adecvata, manifestand din aceasta cauza stres asociat cu depresie si astenie..

98

99