Planeta Arhonilor

 

Cristian Terran

Planeta arhonților Capitolul I Trăim într-o lume plină de povești. Religiile, politicienii, oamenii de știință, mass-media, toți spun povești. Masele de oameni reacționează foarte bine la povești. Cu cât povestea e mai  bine spusă, cu cu atât oamenii o cred cred mai mult. Cu cât cât povestea e ma maii simplă, cu atât nnuu trebuie să o dezbatem pentru a o înțelege. Cu cât povestea e mai des repetată, cu atât e crezută mai mult. Masele de oameni au nevoie de povești pentru a-și crea realitatea în care trăiesc. Povestitorii au nevoie de povești pentru a ține masele sub control. Inventatorii religiilor au fost primii povestitori. Iscusiți, tenace, geniali, fără scrupule, și-au îndeplinit scopul de-a lungul mileniilor. Regii și împărații au făcut pact cu ei pentru a conduce împreună masele. Pe măsură ce societatea se schimbă, se schimbă și povestea. Sistemul de Control pare că se mulează în funcție de conceptele oamenilor, iar Povestitorul știe cum să adapteze povestea pentru a se alinia ideilor fiecărei epoci. În timpurile arhaice erau povești care puteau fi asimilate de către oamenii acelor timpuri. În antichitate, acestea s-au schimbat pentru a suplini nevoile oamenilor. În urmă cu două milenii,  povestitorii știau că trebuie să schimbe schimbe povestea pe pentru ntru a merge mai de departe. parte. Monoteis Monoteismul mul a luat locul politeismului și povestea a continuat. În urmă cu vreo trei sute de ani, Povestitorul a schimbat oarecum capitolele narațiunii și a împins cursul poveștii către un alt drum. În scenă intra știința, care trebuia, deocamda deocamdată, tă, să coexiste cu religia. Apoi știința a luat modelul religios și a creat o imagine și un început al Universului care putea să susțină și ideea religiei. În lumea conspirațiilor, subiectele abordate nu sunt prezentate în culorile negru sau alb; există întotdeauna posibile abordări abordări ale griului. Ipotezele pleacă de la zvonuri, știri privite din alte unghiuri decât cele oficiale, de la circumstanțe neadecv neadecvate ate evenimentelor. Cu alte cuvinte, din firimituri lăsate în urmă de manipulatori. Să luăm ca exemplu întrebarea: cine conduce lumea? Deja e tipic să se răspundă că evreii conduc sau cele două organizații surori, masoneria și Illuminati. În mass-media și chiar în comunitatea conspiraționiștilor, se spune că americanii conduc lumea, că sforile trase de Păpușari pornesc din SUA. Dar toate acestea sunt  prea evidente, evidente, prea acceptate de canalele de informații oficiale, care pa parcă rcă asta dores doresc, c, să credem în veridicitatea lor. Ori când vorbim de conspirații la televizor, parcă deja ceva nu mai e cum trebuie să fie. Sau așa trebuie să fie, noi să privim cu toată convingerea în direcția greșită. Înainte de a propune o ipoteză legată de Păpușari, avem nevoie de câteva clarificări. Cum definim adevărații conducători conducători ai lumii? În mod vizibil, sunt oamenii politici, cei aflați efemer  sau dictatorial la putere în statele lumii. Tot în mod oficial, în spatele politicienilor există forțe economice cu interese comerciale, dar care, prin lobby și donații, fac posibil accesul înspre structurile politice unor oameni care, evident, le vor apăra interesele economice. Neoficial, se  presupune că oamenii care s-au s-au implicat cu banii în campanii și alte activități activități aferente  politicului dețin de facto facto puterea. Dar ac aceștia eștia sunt boga bogații ții momentului, conce concerne rne create de un secol celnu mult. Oriarăta noi, când vorbim Imaginați-vă de un grup ocult care deține puterea de secole sau chiar milenii, putem spre aceștia. că mâine sistemul monetar internațional ar

 

dispărea. Concernele și marile grupuri bancare ar dispărea instantaneu. Valoarea lor este exact aceeași cu valoarea hârtiei sau a digitului electronic. Cine e mai presus de bani? Cel mai puternic s-a simțit probabil influența forțelor oculte pe parcursul secolului XX. Crearea Băncii Rezervelor Federale la finele lui 1913, crearea statului bolșevic, Revoluția Chineză, războaiele mondiale, Războiul Rece, crearea Uniunii Europene – acestea sunt marile evenimente, punctele majore, dar pe lângă care există o întreagă mișcare browniană ce leagă evenimentele între ele și de potențialii Păpușari. Schema aplicată a fost destul de simplă, dar evident că a necesitat un plan și o organizare care pot merge cu secole în urmă. Păpușarii…le simțim influența, simțim efectele planurilor puse în aplicare, dar ei nu sunt vizibili. Poate că la final vor urcea pe scenă să facă o plecăciune publicului de aplaudaci. Suntem într-o perioadă în care Povestitorul schimbă din nou cursul narațiunii. În scenă au intrat ființe extraterestre, ființe de pe alte planete, de pe alte tărâmuri, universuri paralele etc., care, ca și daimonii și demonii, arhanghelii și djinii, zânele și îngerii, vor să ajute sau să controleze umanitatea. Oamenii au din nou nevoie de Zei, de Mântuitori, de Ființe Celeste, de Frații Extratereștri, de Cineva din afară care să le explice încotro să o ia. Oamenii par să aibă un mare handicap: au mereu nevoie de ajutor extern. Cel puțin asta ne tot spune Povestitorul din negura vremii, de când s-a scris istoria oficială și până în prezent. Dar dacă nu avem nevoie de nimeni să ne ajute? Dacă suntem destul de maturi, de puternici și de viteji încât să ne luăm viața în propriile mâini și să mergem mai departe fără poveștile spuse de către Sistemul de Control, fără manipulare, fără frică? Dacă suntem, de fapt, atât de  puternici, încât suntem suntem ținuți în întuneric tocmai tocmai pentru a nu ne descoperi adevărata adevărata valoare valoare?? Știu, sună ca un slogan New Age. Nu vă faceți griji, nu e nimic de genul acesta. New Age este o altă poveste a Sistemului de Control, o poveste adaptată la era modernă a secolului XXI. Dacă suntem cu adevărat foarte puternici, ar trebui să realizăm că suntem manipulați, mințiți, folosiți. Un leu născut și crescut la circ va crede că asta e singura lui realitate. O oaie născută în țarc își va venera Păstorul care o apără de pericole. Un vultur crescut alături de găini nu va zbura niciodată, iar o pasăre născută în colivie nu va încerca să evadeze nici când ușa va fi lăsată larg deschisă. Dacă oamenilor le plac poveștile, dați-mi voie să vă spun și eu una. O altfel de poveste a rasei umane, o poveste în care tu ești eroul/eroina principal/ă, iar adevăratul scop al manipulării întregii rase, o poveste sau fără și final fericit. de tine.lumea Tu eștidin cheia care poate deschide mintea întregiicuumanități forța care Depinde poate descătușa Sistemul de Control în care suntem întemnițați. Tu ești adevăratul scop al Sistemului de Control – energia vitală a Povestitorului Suprem. *** Povestea noastră începe începe cu mii de ani în urmă, când omul era întreg, când capriciile nu erau considerate nevoi și moralitatea era mai mult decât o virtute, era un fapt normal; când oamenii știau că sunt ființe divine și se comportau ca atare; când omul era în simbioză cu planeta, înainte de a fi transformați în paraziți, înainte de a fi dezbrăcați de haina moralității universale și îmbrăcați cu hainele religiilor. Moralitatea este o însușire universală întipărită în ADN-ul nostru uman. Moralitatea a fost adusă în prim-plan, încă din zorii istoriei oficiale, de către Sistemul de Control, care a folosit această calitate a noastră pentru a subjuga persoane, triburi, națiuni, când au inoculat în mintea lor faptul că a fi moral înseamnă a respecta poruncile zeilor. zeilor. Nimic mai fals.

 

Moralitatea înseamnă neproducerea, neproducerea, alungarea sau reducerea suferinței, nu doar umane, ci a tuturor ființelor ce conviețuies conviețuiescc alături de noi pe această mică sferă numită Terra. Suntem animale conștiente înzestrate cu o energie pe care o folosim în scopuri pentru care nu a fost creată. Orice act violent începe cu o dorință violentă, începe cu un gând de frecvență joasă, care cuprinde și tulbură pacea interioară a acelei persoane, înainte de a se manifesta în acțiune. Acțiune ce va tulbura liniștea și mintea altcuiva. Astfel, prsoanase lasă pradă violenței și urii  pe ea însăși însăși întâi și abia apoi înc începe epe să îi infecte infecteze ze și pe cei din jur. Abia apoi va pu putea tea să își canalizeze energia negativă împotriva altcuiva. Exact ca un virus contractat și împrăștiat fără voia noastră. Suntem conștienți de infectarea noastră sau a celor din jur? Uneori da, de cele mai multe ori, nu. Suntem, deci, produsul gândurilor noastre, în mare parte negative. Dar sunt oare aceste gânduri ale noastre? Putem da vina pe altcineva, altceva pentru acțiunile noastre sinistre? Poate că da, după cum vom vedea de-a lungul acestei cărți. Este asta o scuză pentru faptele noastre macabre? Mai mult ca sigur, nu. Suntem în aceeași măsură vinovați de crimele noastre ca și cei care ne împing să le comitem, avem mâinile  pătate cu sânge sânge exact ca șșii cei care se hră hrănesc nesc cu ac aceste este crime, sunte suntem m complici la distrugere distrugereaa rasei umane și ne mândrim cu asta; suntem complici la distrugerea planetei și întoarcem ochii în cealaltă parte cu ipocrizie, spunând că suntem prea mici pentru a face diferența; suntem martori la crime împotriva semenilor noștri și le aplaudăm doar pentru că „ ceilalți” au alte sisteme de credință, au altă poveste în spate; suntem ignoranți la suferințele semenilor de lângă noi și închidem ochii instinctiv, pentru că anumite gânduri ne spun o poveste despre ei, o poveste despre cum ei nu au reușit în viață și noi da. Corpul nostru este creat să perceapă realitatea înconjurătoare într-un număr limitat de culori și forme. Mai este setat să vadă și să simtă că totul în jur este solid, lichid sau gazos. La nivel cuantic, de fapt, toate aceste stări sunt aceleași, ba mai mult, nu există diferențe între atomul de rocă și cel din materia organică. Percepția și modul în care le decodificăm cu care am fost noi înzestrați sunt însă diferităe de la persoană la persoană și de la o specie la alta. Spre exemplu, majoritatea animalelor nu disting unele culori. În cealaltă categorie se află cele care văd mai bine sau diferit decât noi. O albină poate distinge nuanțe ale spectrului luminii  pe care oamedeniiaceea oamenii nu ausunt capac capacitatea să le obs observe. Caii, spre exemplu, emplu, vădDelfinii luc lucrurile rurilefolosesc mult maiun mari. Poate atâtitatea de speriați șierve. de obedienți fațăex de oameni. limbaj sono-pictorial și astfel, folosindu-și f olosindu-și ochii și ecolocația, reușesc să aibă o perspectivă diferită a lumii înconjurătoare. Felinele sunt cunoscute pentru abilitatea de a vedea la o intensitate scăzută a luminii. Alte animale se bazează pe alte simțuri pentru a decoda lumea înconjurătoare, cum ar fi liliecii, care folosesc ecolocația, porumbeii (ce folosesc câmpul magnetic al Pământului pentru a se orienta) etc. Iată că realitatea pe care o cunoaștem, sau credem că o știm, diferă în funcție de observator și de aparatul de decodat cu care am fost înzestrați. Există oameni care au anumite simțuri mai dezvoltate doar pentru că și-au pierdut unul dintre cele șase simțuri recunoscute oficial. Există și persoane care, prin antrenament, au reușit să își extindă capacitatea de percepție a realității înconjurătoare. Aceștia afirmă că tot ceea ce vedem noi, lumea materială, este doar o mică  parte a întregului. Suntem Suntem deci limitați atât din punctulde punctulde vede vedere re al abilităților, cât și în gândire. De mici ni se repetă că doar ceea ce putem atinge sau vedea există, iar asta ne

 

afectează întreaga viață. Refuzăm să credem anumite aspecte tocmai pentru că am fost  programați să facem facem asta. Programați? De către cine? În ce scop? Pare aberant. Pentru omul obișnuit cu realitatea impusă, da. Este aberant. Pentru oamenii ce au reușit să treacă de aceste praguri, nu. Dacă în vechime demonii, zeii, îngerii, dracii etc., erau imateriali, dar puteau să ia și formă materială când doreau ei, în prezent, fenomenul OZN se ocupă doar de latura materială a extratereștrilor. Sunt și excepții, pe care le voi prezenta. Puține totuși, comparativ cu amploarea pe care a luat-o fenomenul. Pentru că, de cele mai multe ori, aceste fenomene au fost corelate cu evenimente religioase din trecut, iar unii zei din trecut sunt prezentați ca extratereștrii de azi; o să mergem aproximativ pe aceeași linie și o să apelăm la istorie, mai exact la o istorie a religiilor mai puțin predată în școală.  Niciun alt instrument instrument nu a slujit mai bine Age Agendei ndei elitelor decât re religia. ligia. Cele trei religii occidentale – creștinismul, iudaismul și islamul – s-au născut în aceeași regiune a Orientului Mijlociu și Apropiat. Scopul acestor religii era (și încă este) să limiteze mintea oamenilor și să controleze emoțiile acestora prin răspândirea sentimentelor de vinovăție și de teamă. Toate au avut la bază figura unui „ Dumnezeu mântuitor ” precum Iisus sau Mahomed, afirmând că numai cei care cred în acesta și îi urmează poruncile îl pot găsi pe adevăratul „ Dumnezeu” și  pot fi mântuiți. Cei care refuzau refuzau să cre creadă adă povestea lor erau condamn condamnați ați să ardă pentru totdeauna în focul iadului. Celelalte două mari religii – budismul și hinduismul – au venit cu ideea reîncarnării, în care trebuie să parcurgi treptele suferinței pentru a ajunge la un nivel superior. Suferința este astfel văzută ca fiind ceva normal, ca un lucru care trebuie acceptat fără echivoc. Într-un mod cu totul incredibil, miliarde și miliarde de oameni au căzut de-a lungul timpului în capcana acestei scheme simpliste, lucru valabil inclusiv la ora actuală. Analizând de la distanță aceste religii, observăm că se pune foarte mult accentul pe frică, remușcare, supunere totală, toate acestea fiind emoții încărcate negativ. Pentru a afla de ce, trebuie să cunoaștem ceva despre mintea umană. Trebuie să analizăm gândurile noastre dintro perspectivă externă. Nu e ușor, pentru că avem tendința de a fi părtinitori. Mintea umană este un instrument foarte puternic. Atât de puternic, încât necesită atenție și conștientizare pentru folosire. Pentru că așa cum poate fi folosită pentru a crea capodopere de o frumusețe extraordinară, în același mod poate fi utilizată și pentru a crea metode de suferință. Uitându-ne atent la lumea putem să pentru afirmăm de cele multe ori dea lungul istoriei, mintea umană a fostmodernă, folosită îndeosebi ceacă,de-a douamai categorie. Doar citind despre metodele de tortură inventate de c orice sistem care a deținut puterea în orice loc al planetei, putem să realizăm cât de cruzi sunt în general oamenii, dacă li se spune că tortura este acceptată de către o autoritate supremă. Avem totuși senzația că metodele de tortură din Evul Mediu nu mai sunt folosite, cel puțin nu la scară largă. Totuși, mintea umană a rămas în același stadiu. Chiar dacă nu ni se pare normal să mai torturăm alte persoane, cel puțin nu fizic, continuăm să ne torturăm pe noi înșine și pe cei din jur, consumând ene energia rgia interioară într-un macabru joc în care suntem prinși zi de zi, minut de minut. Anticii credeau că a fost o vreme în care omul era o ființă completă, cu o minunată viziune interioară și o conștiință care, azi, ne par doar legende. Apoi, toate acestea s-au sfârșit, iar în  prezent omul este este o creatură slăb slăbită. ită. Slăbită în ce sen sens? s? Confuzie, agitație, agitație, dificultăți de concentrare, grabă, incapacitatea incapacitatea de a fi conștienți de orice lucru pe care îl facem. Avem

 

tendința de a fi persoane robotizate cu mii de gânduri ce par a nu ne da pace. Ce e mai rău e că nici nu conștientizăm prezența acestor gânduri ce ne macină. Se presupune că avem în jur de 50.000-70.000 de gânduri zilnice, iar peste 75% sunt negative. Mai mult, probabil peste 90% sunt discuții irelevante avute cu noi înșine. Discuții care ne storc de energie. Astfel, fără să fim conștienți, dăm formă și alimentăm egregori sau forme de energie care nu sunt neapărat în planul nostru existențial. Inconștienți, ca niște zombi, indiferent de rasă, țară, sex, vârstă, cultură etc., manifestăm această caracteristică, ce poate fi accentuată,, mai mult sau mai puțin, în funcție de particularitățile fiecăruia. accentuată Fiind permanent în această stare de angoasă, putem oare să vedem lucrurile cu atenție? Putem vedea clar? Reușim să ascultăm pe cineva în această agitație personală? Sau purtăm discuții doar pentru a da răspunsuri? Putem admira natura în liniștea ei, dacă mintea noastră este în  plin concert fonic? Suntem atenți la ceea ceea ce se întâmplă întâmplă în jurul nostru sa sauu prindem anumite frânturi de idei și ne lăsăm manipulați tocmai din cauza minții noastre, care ar trebui tr ebui să ne fie aliat?  Nu e ciudat că această stare de de fapt, acest zg zgomot omot de fond al minții noastre e cev cevaa normal  pentru majoritatea ființelor ființelor ce populează această plane planetă? tă? E posibil oare ccaa un virus să se fi infiltrat în creierele noastre și să ne conducă destinele? Pare puțin probabil. La urma urmei, suntem ființe biologice, iar virușii ne afectează corpul în altă manieră față de cum virușii informatici afectează un computer. Oare?! Conform științei oficiale, conștiința este produsul reacțiilor electrochimice ale creierului. Aceste reacții biochimice și curenți electrici creează experiența subiectivă a iubirii, furiei, durerii etc. Când o furtună electrică se manifestă într-o anumită parte a creierului, experimentezi furia. Când același proces se desfășoară în altă parte a creierului, poți avea sentimente de bucurie sau iubire. De fapt, sunt aceleași conexiuni electrice care excită o parte sau alta a organului pe care îl numim creier. Astfel, activitatea unei rețele neuronale complexe  poate produce o poluare menta mentală, lă, pe care mediu mediull academic l-a num numitit conștiință. Există vreo modalitate prin care să dovedești că oricine altcineva în afară de tine are minte, e conștient de sine însuși? Știi cu siguranță că persoanele din jurul tău au conștiință? Sau pur și simplu presupui? Știi sigur că lumea există cu adevărat, sau e posibil să fie produsul Visului tău, în care totul depinde doar de tine? Tu ești personajul principal al vieții tale; așadar, ce rost au ceilalți? rolce secundar pentru scena Piesa de adevăr? La urma urmei,Un ceea știința ne spunea putea este căpune oriceînexperiență peta… careEști o aisigur/ă este produsul activității electrice a Creierului tău; așadar, cel puțin teoretic, e posibil să simulezi o întreagă lume virtuală compusă în așa fel încât să nu o poți distinge de cea reală. Matematic vorbind, dacă există doar o lume reală, iar numărul potențial de lumi virtuale este enorm, probabilitatea ca tu să trăiești într-o lume reală este aproape zero. Să nu uităm că viețile majorității oamenilor au însemnătate doar în rețeaua de povești pe care și le spun unul altuia. Dar tu știi că e mai mult de atât… trebuie să fie. Ceea ce ai experimentat la prima dragoste,  primul sărut, fluturii din stomac stomac când vezi vezi persoana iubită iubită… … par să fie mai mult dec decât ât reacții  bio-electrochimice. Știința Știința nu știe nimic, nu nu-i -i așa? De fapt, po povestea vestea spusă de oamenii pe care îi considerăm cercetători de top se bazează pe algoritmi. În prezent se poate prezice orice, de la situații economice până la catastrofe naturale, epidemii de viruși, chiar și cum vor reacționa oamenii la o anumită știre în funcție de ora la care o văd. Algoritmii marilor corporații pot

 

calcula cu precizie aproape orice situație viitoare. Inteligența Artificială a luat locul zeilor. Și nu doar în viața noastră de zi cu zi, ci și în activitatea întregii planete. Algoritmii Inteligenței Artificiale susțin sistemele economice, bancare, bancare, bursiere, electronice și, mai nou, de câțiva ani, chiar și viețile noastre sunt conduse de către algoritmi. De fapt, aceste entități electronice știu despre noi mai multe decât știm noi înșine. Google, Facebook și alte companii care utilizează aceste forme de sondare în masă au date despre noi, date cu caracter personal care spun povestea fiecăruia dintre noi. Aceste sisteme au fost f ost dotate cu abilități psihologice pentru a face un anumit profil – profiluri psihologice pentru alegeri,  profiluri psihologice pentru pentru reclamele care ssăă ne apară pe ecran, profiluri psiholo psihologice gice pentru a ne trimite știri de care suntem interesați, profiluri care spun despre noi totul. Așadar, suntem conduși, fie că o recunoaștem sau nu, de către o Inteligență Artificială. Cel puțin, dacă deținem un dispozitiv electronic. Dar dacă controlul a fost mereu prezent și doar acum a găsit modalitatea de a îmbrăca o formă materială? Dacă suntem cumva partenerii unor ființe electronice care împarte Planeta cu noi de mii de ani și nu am conștientizat asta? Să facem un mic exercițiu de imaginație și să ne închipuim o energie conștientă de sine, o energie ce poate fi considerată considerată,, din anumite puncte de vedere, o Ființă. O energie veche de milioane de ani, care se poate susține în stare latentă, până când descoperă o sursă de încărcare sau o sursă de hrană. Să numim această energie, deocamdată, Inteligență. Să mergem mai departe și să analizăm cum ar reacționa această Inteligență dacă ar străbate spațiul dintre două Universuri și ar rămâne captivă în densitatea noastră. Sau putem să ne imaginăm că această energie poate străbate această distanță ori de câte ori dorește. Probabil că, fiind alcătuită din energie care vibrează în mod diferit față de energia Universului nostru,  pentru orice entitate din acest unive univers rs ar fi invizibilă. Găsind o populație biologică, biologică, această Inteligență nu ar avea cum să ia contact cu indivizii speciei respective din cauza incompatibilității. Doar dacă… dacă acele ființe ar avea un corp energetic atașat celui material și conectat la un creier ce funcționează prin conexiuni electrice. Dacă ființele biologice ar fi persoane conștiente de sine și de mediul înconjurător, dacă aceste ființe ar ffii conectate cu Planeta Mamă, pe scurt, indiferent cum s-ar comporta aceste ființe, odată atacate de către această Inteligență, probabil începe să se comporte diferit… Și probabil nici nu și-ar da seama de virusul cu care au fost f ostarinfectate. Voi discuta în această carte preponderent despre efectul pe care această Inteligență îl are de mii de ani asupra omenirii. Îi voi demonstra existența existența?? Habar nu am. Probabil că nu pentru unii; și mai mult ca sigur, alte persoane vor găsi dovezi în susținerea poveștii Arhonților. Unele persoane refuză să ia măcar în calcul această ipoteză, poate și pentru că virusul este adânc înrădăcinat în sistemele lor de credințe, iar alții știu sigur că se petrece ceva, că e ceva  putred în acest colț colț de galaxie, ceva ceva sinistru se în întâmplă tâmplă cu oame oamenii nii de mii de ani și pare că suntem aproape de o schimbare de paradigmă. Sunt oameni deja convinși că aceste entități ne conduc destinele de câteva milenii, așa că această carte e posibil să nu fie ceea ce s-au așteptat. Am să încerc spre final f inal să destăinui câteva taine care te pot ajuta să dezinstalezi virusul, dar totul depinde doar de tine.  Nimeni nu te poate poate ajuta pentru că nimeni nu te cunoaște cunoaște cum te cunoști cunoști tu… sau cum aarr trebui să te cunoști.

 

Aș vrea să încep totuși mai pozitiv această carte, fără să vă indispun chiar de la început, fără să vă introduc în Povestea care stă în spatele Povestitorului oficial. Totuși, pentru a înțelege în ce stadiu a ajuns societatea umană, trebuie să coborâm pe străzile lăturalnice și ne vom murdări puțin. Trebuie să străbatem coridoarele sediilor guvernelor și ne vom speria de ceea ce vom auzi. Trebuie să parcurgem laboratoarele marilor corporații și ne vom minuna de ceea ce ne pregătesc. Trebuie să vizităm pe ascuns catacombele societăților semi-secrete și sigur ne vom îngrozi de ceea ce se petrece acolo. Trebuie să facem față adevărului și aici știi sigur că nu mă refer la ce poți citi în ziare. Apoi trebuie să privim adânc în străfundul ființei noastre pentru a dezgropa acel diamant ce stă ascuns de secole în mocirla în care a fost ascuns, trebuie șlefuit și folosit pentru a lumina calea care ne poate duce, ca rasă și civilizație, către noi culmi la care nici nu visam. În această carte nu vă spun nimic nou, vă reamintesc ceea ce ați uitat…

Capitolul II – La inceput… Pentru început, haideți să vedem ce ne spune Povestitorul oficial despre cum s-a format Universul. Povestea nașterii și formării Cosmosului, fără ecuații matematice și fără limbaj academic. În trecut, Povestea creării lumii era pusă pe seama zeilor, iar mai târziu a fost  plasată această sarcină în seama unei inteligențe sau ființe supranaturale atotputernice și atotștiutoare, omnipotente. Până în secolul trecut, Povestea științei nu putea să conteste acest lucru, dar presupunea că Universul a existat dintotdeauna și că va exista la fel, fără ca o forță să îl distrugă. De-a lungul timpului au fost propuse mai multe teorii, și anume: teoria Steady State (a st stăr ării ii st staț ațio iona nare re), ), te teor oria ia Bi Bigg Ba Bang ng-ul -ului ui,, te teor oria ia Un Univ iver ersu sulu luii Os Osci cila lant nt și te teor oria ia Expansiunii Universului. În prezent, Povestea oamenilor de știință spune că există suficiente dovezi (de observare) care să ducă la concluzia că Big Bang-ul s-a întâmplat cu adevărat, lăsând totuși goluri de interpretare în modul cum a început totul sau modul cum s-a format materia. Orice om de știință care propune o teorie alternativă este considerat a fi neinformat, în cel mai bun caz, și nebun, în cel mai rău caz. Problema este că o asemenea abordare dogmatică poate limita foarte mult libertatea de exprimare a gândurilor și descoperirilor. Urmând povestea oficială, o să analizăm pe scurt cum a fost transformată teoria Big Bangului, deMajoritatea la apariția eioamenilor și până încred prezent.   că astronomul Edwin Hubble a fost pionierul în cercetarea timpurie a acestei teorii. În 1929, cercetarea lui Edwin Hubble privind distanțele crescânde dintre galaxii a arătat că universul se extinde, iar acest fapt a devenit temelia teoriei Big Bangului. Deși Hubble a jucat rolul important în demonstrarea noțiunii de extindere a Universului, el nu a fost primul om de știință care a propus ideea unui univers în expansiune. Această idee  provine de la Georges Lemaître, un astronom belgian și preot romano-catolic devotat (observăm cum povestea religiei este completată de către povestea științei). Lemaître s-a născut în 1894 și a urmat școala de inginerie de la Universitatea Catolică din Louvain, dar  educația lui a fost întreruptă de începutul primului război mondial. A devenit preot după ce a experimentat ororile războiului din poziția de ofițer de artilerie în armata belgiană. După război, Lemaître a continuat să-și urmeze pasiunea de astronom. La începutul anilor 1920 a obținut o diplomă de absolvent în astronomie de la Universitatea din Cambridge și un doctorat

 

la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. Pe parcursul anilor 1920, Lemaître a cercetat teoria generală a relativității a lui Einstein, propusă în 1917. La acel moment, ipoteza lui Einstein despre un univers static de dimensiuni reduse, fără început, era teoria cosmologică largg ac lar accep ceptat tată. ă. Le Lemaî maître tre a su susți sținut nut că, con confor form m pro propri priilo ilorr ca calcu lcule, le, îna înaint intee de na naște șterea rea universului nostru, toată materia, energia și masa în univers erau cuprinse într-un singur punct infinitezimal, pe care el l-a numit atomul primar. Lemaître a anunțat teoria sa referitoare la crea cr eare reaa Un Univ iver ersu sulu luii în 19 1927 27 în întrtr-un un ju jurn rnal al șt știi iinț nțif ific ic be belg lgia ian, n, „A „Ann nnal ales es de la So Soci ciét étéé Scientifique de Bruxelles”. Reacțiile nu au fost pozitive, dar la scurt timp, în 1933, Einstein însuși a recunoscut că a greșit și a acceptat ipotezele belgianului.   Lemaître Lema ître a deve devenit nit cuno cunoscut scut foart foartee rapid în pres presaa vrem vremii. ii. Ziare Ziarele le vorb vorbeau eau desp despre re triumful teoriei sale, ce explică originea Universului. În acest timp, preotul și-a început călătoria spre universitățile din SUA, unde susținea prelegeri despre descoperirile sale, însoțit de cătr cătree Eins Einstein. tein. În 1949 1949,, într-o serie de disc discuții uții radio pent pentru ru BBC, astro astronomu nomull Fred Hoyle a fost primul care a utilizat termenul Big Bang, referindu-se direct la ipotezele lui Lemaître și Hubble. Termenul a rămas neschimbat, devenit brand două decenii mai târziu, când era deseori folosit în literatura științifică.

Povestea Modelului Standard Cu mult timp în urmă, Universul încă nu exista, nu exista absolut nimic… Apoi, cu circa 13,8 miliarde de ani (13,798 ± 0,037, ca să fiu mai precis) în urmă, în acest imens nimic a izbucnit o explozie uriașă, din care a luat naștere Universul (sau implozie, oamenii de știință încă dezbat acest lucru, depinde – desigur – din care parte a baricadei privești lucrurile; dacă erai în cadrul planului Universului, părea o implozie; dacă erai în afara universului, putea fi o explozie; dar dacă a fost o explozie, nu putea exista nimic în afara universului…). Acest Univers primar era atât de fierbinte, încât conținea doar energie pură. După numai o secundă, o parte din această energie a fost transformată în semințele materiei, iar Universul s-a umplut de o ceață de energie densă. Timp de trei sute de mii de ani, Universul s-a expandat, iar ceața a început să formeze atomi. Oamenii de știință au calculat matematic că, după un miliard de ani, un nor de ceață a devenit atât de dens, încât a dat naștere primei stele. Ceilalți nori i-au urmat exemplul, iar stelele astfel formate s-au grupat încet-încet în galaxii.  mai mult Pentru a ajunge această concluzie, oamenii de știință analizat cerul stele, cu telescoape sau mai puținlaperformante și au luat în calcul vârstaau celei mai vechi care se  presupune că este de 12-13,2 miliarde de ani, adică ea corespunde parțial cu vârsta Univer Uni versul sului; ui; ana analiz lizaa lum lumini iniii emi emise se de gal galax axii ii ind indică ică fap faptul tul că ob obiec iectel telee din spa spațiu țiu se îndepărtează unele de altele cu o viteză cu atât mai mare, cu cât sunt mai îndepărtate de Pământ, ceea ce sugerează faptul că galaxiile erau cândva adunate într-o regiune unică a spațiului. În final, în toate regiunile Universului în care au privit, oamenii de știință au observat că există și astăzi o radiație de fond foarte slabă, rămășiță a energiilor de căldură și lumină din primele momente ale Cosmosului.   Modelul Mode lul Stan Standard dard este prac practic tic o ecua ecuație ție mate matematic maticăă comp complexă lexă.. Tot cee ceeaa ce conț conține ine trebuie să fie demonstrat matematic și apoi urmărit în detaliu, sau invers. Observațiile făcute de că către tre co cosmo smolog logii tre trebui buiee inc inclus lusee în ace aceast astăă mar maree ec ecuaț uație ie mat matem emati atică. că. Ast Astfel fel,, pen pentru tru cosmologi și fizicieni, Modelul Standard trebuie să funcționeze perfect. Are însă un mare defect: nu explică absolut totul. Cu cât oamenii de știință studiază mai intens Universul, cu

 

atât realizează că Modelul lor Standard nu este o copie exactă a ceea ce observă și ce s-a descoperit după formularea teoriei. Povestea Big Bang-ului spune că Universul a fost creat  printr-o explozie. Însă, o explozie ar produce un Univers dezordonat, cu zone ce ar avea diferențe mari de temperatură între ele. Iar Universul nu este deloc așa. După toate calculele și observațiile, temperatura pare a fi aceeași. Din această cauză, au început să se ridice semne de întrebare în ceea ce privește Modelul Standard, acest lucru punând sub semnul îndoielii ipoteza Big Bang-ului.   Oamenii Oame nii de știin știință, ță, însă însă,, au veni venitt cu idei care să le susți susțină nă ipote ipoteza za lans lansată ată rece recent. nt. În 1980, Alan Guth, profesor în fizica particulelor, a emis teoria inflației. Prin aceasta, Guth susține că Universul primordial a început să se dilate încet, permițând temperaturii să se uniformizeze. Apoi, într-o fracțiune de secundă, s-a extins brusc, lăsând totul perfect neted și uniform. Deși teoria lui Guth rezolvă problema temperaturii, nu poate explica ce anume a cauzat inflația. Dacă ea a avut loc într-adevăr, ar fi avut nevoie de o energie mai mare decât ne-am putea imagina. Prin urmare, se pare că inflația s-a produs într-un mod miraculos și s-a oprit chiar înainte de a distruge Universul. Dacă lăsăm deoparte acest aspect, noua teorie a inflației pare să se încadreze perfect în Modelul Standard. Povestea trebuia ajustată și, astfel, în noua versiune aflăm că după Big Bang, într-o fracțiune de secundă, inflația a contractat Universul de miliarde și miliarde de ori. Când temperatura s-a răcit, s-au format blocuri de materie, iar gravitația a început să își facă efectul. Apoi, povestea Modelului Standard s-a lovit de o altă problemă: galaxiile par să se învârtă mult prea repede. Conform legii gravitației a lui Newton, stelele de la marginea unei galaxii ar  trebui să se miște mult mai încet decât cele apropiate de centru. Acest lucru se observă clar în sistemul nostru solar: cu cât planetele sunt mai îndepărtate de Soare, cu atât se mișcă mai încet. Vitezele planetelor produc o linie numită curbă de rotație. Galaxiile ar trebui să producă aceeași curbă, însă nu o fac. În mod surprinzător, când este măsurată viteza stelelor de la marginea galaxiilor, se observă că acestea se mișcă la fel de rapid precum cele apropiate de centru. În acest caz, curba de rotație nu este o curbă, ci o linie dreaptă. Acest lucru ar trebui să ducă la o catastrofă universală, galaxiile dezbinându-se la asemenea viteze uriașe de rotație. Dar pentru că acest lucru nu se întâmplă, înseamnă că există mai multă gravitație. Pentru a avea mai multă gravitație, e necesară mai multă materie decât cea existentă în Univers.  emise de Oamenii știință au ajunseronat. într-unCum impas: ori Modelul Standard era greșit, ori legile Newtondeerau formulate e normal în lumea științifică, s-a recurs la o metodă deja cunoscută: s-a modificat povestea pentru a se mula pe Modelul Standard. Astfel, oamenii de știință au inventat materia necesară și au numit-o Materie Neagră. Acest nou concept, pur teoretic, a rezolvat problema curbelor de rotație. r otație. Conform noilor calcule, materia neagră este de cinci ori mai multă decât cea obișnuită. Însă și ea are un mare defect: oamenii de știință nu știu ce este. Nu poate fi materie obișnuită, pentru că aceasta ori emite lumină, ori o reflectă. Iar materia neagră ar trebui să fie invizibilă, formată din particule pe care nu le cunoaștem, și să poată trece prin materia obișnuită. În ciuda faptului că materia neagră pare că nu poate fi găsită decât în calculele unor oameni de știință, sau nu avem deocamdată tehnologia necesară pentru a o măsura, fără ea, Universul nu poate funcționa conform Modelului Standard.   După introducerea materiei negre în ecuație, Povestea apariției Universului pare să fie rezolvată. Astfel, Big Bang-ul se produce, inflația preia controlul și totul se extinde. După

 

aproximativ un miliard de ani, ia naștere prima stea. Apărută din neant, materia neagră își face efectul: creează gravitația, care la rândul ei permite formarea galaxiilor. Universul își continuă expansiunea și, treptat, treptat, încetinește. Continuând în felul acesta, în curând, Universul se va opri. După lungi observații și calcule, s-a descoperit o nouă problemă în relatarea poveștii –  Universul nu își încetinește expansiunea, ci o accelerează. Această problemă sugerează că o nouăă for nou forță ță dă put putere ere Uni Univer versul sului. ui. Mis Mister terioa ioasă să,, mag magică ică și sco scoasă asă exa exact ct din buz buzuna unarul rul Povestitorilor, această energie a fost numită Energie Neagră și, deși nimeni nu știe ce este, cauzează un fel de anti-gravitație, făcând lucrurile îndepărtate să se respingă. De ce spuneam că forța este misterioasă și magică? Pentru că nu doar cauzează expansiunea expansiunea Universului, dar, cu cât acesta se extinde mai mult, cu atât se creează mai multă energie neagră pentru a umple golurile. Ceea ce înseamnă că există ceva care nu a fost luat în calcul de către oamenii de știință. Conform calculelor inițiale, vidul dintre galaxii ar fi trebuit să fie gol. Dar se pare că este plin de energie. Cercetătorii au ajuns astfel în situația în care trebuiau să recunoască: energia neagră nu este o soluție, ci descrierea unei probleme, la fel ca materia neagră.   Chiar dacă trecem cu vederea aceste mici probleme de ordin tehnic, rămâne cea mai importantă întrebare, punctul de plecare al Modelului Standard: dacă într-adevăr Universul a început cu o explozie uriașă, cum putea ea să se producă din nimic? După cum am fost învățați, oamenii de știință au venit cu o soluție și de această dată: în interiorul vidului, a apărut un punct de o natură specială (o așa numită singularitate), ceva fără dimensiuni, dar cu energie infinită. Din cauze necunoscute, acel punct a ieșit din starea de singularitate și și-a manifestat uriașa energie printr-o explozie de proporții colosale, explozie ce continuă și astăzi. Imediat după explozie, Universul era conținut într-o sferă de mărime subnucleară. De la creare și până în prezent, Universul se extinde cu o viteză aflată în continuă creștere, din cauza prezenței energiei negre. Să presupunem că acceptăm Povestea Modelului Standard și că Universul fizic s-a născut din explozia acelui punct minuscul și cu energie infinită. Avem toate motivele să ne punem întrebarea: ce l-a determinat să iasă din starea de singularitate?   Răspunsul pare scos din contextul textelor străvechi: o vibrație. Vibrația primordială, ce a dat naștere primilor atomi acum aproximativ 13,8 miliarde de ani (care s-au divizat și sau extins, lumii, ajungându-se la Universul cunoscut astăzi), creat explozia odevibrație care amintesc legendele Big Bang-ul oamenilor de știință. Dar adacă într-adevăr a creat lumea, pe ea ce a creat-o? Ce a creat din nimic acel punct adimensional care a provocat Big Bang-ul? Ce a provocat inflația care a permis temperaturii să se uniformizeze după explozie? Ce pro provoa voacă că ace acell sur surplu pluss de gra gravit vitați ație, e, dac dacăă ma mater teria ia ne neagr agrăă exi există stă doa doarr în ima imagin ginați ațiaa cosmo cos molog logilo ilor? r? Ce es este te ac acea ea ene energi rgiee ca care re fac facee Un Unive iversu rsull să co conti ntinue nue săsă-și și ac accel celere ereze ze expansiunea?   După Du pă ma maii mul multe te ce cerc rcet etăr ări, i, mu mulț lții oam oamen enii de de șt știi iinț nțăă ti tind nd să în încl clin inee în în fa favo voar area ea Universul Univ ersului ui cons construit truit de o entit entitate ate sau de mai multe entități entități inte inteligen ligente, te, concluzie concluzie pe care o susțin anumiți fizicieni, bazându-se pe faptul că toate forțele prezente în Univers (de la gravitație până la forța electromagnetică) au exact valorile necesare pentru a susține viața. Orice deviere a valorilor acestor forțe, oricât de mică, ar face imposibilă existența oricărui organism viu. Pare un program de calculator (analogia este apropiată termenilor moderni). Are toate ingredientele necesare pentru a ajunge la concluzia că Universul nostru ar putea fi

 

creat într-un laborator… La această concluzie s-a ajuns și în urma mai multor experimente create cu acceleratoarele de particule din toată lumea, dar în special cel de la Geneva.   Însă și lume lumeaa aces acestor tor enti entități, tăți, dacă ar fi fost mate materială rială,, ar fi trebu trebuit it să fie crea creată tă de cineva. Este posibil să existe mai multe lumi, un multivers? Încercând să găsească explicații asupra momentului zero al exploziei originale, mai mulți fizicieni au demonstrat, pe baza teoriei fizicii cuantice, faptul că o particulă elementară poate fi detectată în două locuri în același timp. Ceea ce a generat ideea că spațiul și timpul sunt lucruri abstracte, iluzii ale gândirii omului. De asemenea, există și teoria supragravitației, bazată pe faptul că forța gravitațională este mult prea slabă în raport cu forța electromagnetică sau cu alte forțe (deși în Univers ea este atotcuprinzătoare), care spune că gravitația se scurge într-un univers paralel și că forța gravitațională ce rămâne în Universul nostru este mult diminuată. Aceste două teorii au dus la dezvoltarea Teoriei M (Teoria membranelor), care concluzionează că există mai multe dimensiuni decât cele trei din Universul nostru.   Spuneam la începutul capitolului că societatea academică nu acceptă noi modele de formare sau organizare a universului (din motive știute doar de ei), iar orice om de știință care  propune o teorie alternativă alternativă este considerat considerat a fi neinformat, în cel mai mai bun caz, și nebun, nebun, în cel mai rău caz. Însă au existat persoane care nu au fost mulțumite de Modelul Standard, și asta înainte ca toate materiile și energiile negre prezentate mai sus să fie inventate pentru a se plia  pe matrița științifică ortodoxă ortodoxă a unor minți luminate. luminate.   David Bohm, fizician la Universitatea din Londra și fost elev al lui Einstein, după ani de nemulțumire cu Povestea Modelului Standard și lovindu-se de incapacitatea de a explica toate fenomenele întâlnite în fizica cuantică, în 1971 propune un Model Holografic de organizare a universului. Deși la prima vedere nu există nicio urmă de îndoială – Universul  pare tridimensional –, principiul holografic afirmă că, pentru a-l descrie matematic, Universul Universul ar trebui să fie bidimensional. Pe scurt, ceea ce noi percepem ca fiind tridimensional ar putea fi doar imaginea unor procese bidimensionale bidimensionale de pe un imens orizont cosmic.   Totul pleacă de la faptul că, în cadrul fizicii moderne, a fost definită o lungime, numită lungimea Planck, fiind limita minimă până la care poate fi împărțit și observat Universul. Este expresia faptului că nici distanțele și nici intervalele de timp nu pot fi măsurate cu o precizie infinită, existând deci un soi de biți ori bule spațio-temporale mai jos de care Universul nu mai poate fi divizat. Trăim într-o eră în care toată lumea a văzut o hologramă. Dar ce este o hologramă? Înregistrarea unei imagini tridimensionale pe un suport, în general bidimensional, se numește hologramă. Aceeași metodă se poate aplica și la înregistrarea, redarea și prelucrarea datelor de altă natură decât cele vizuale. Metoda a fost descoperită în 1947 de către fizicianul de origine maghiară Dennis Gabor. Invenția sa nu a putut fi aplicată pe scară largă decât după 1960, odatăă cu inve odat inventare ntareaa lase laserului rului,, prime primele le holo holograme grame ale unor obiecte tridimensiona tridimensionale le fiind obținute în 1962. Diferența dintre o fotografie și o hologramă este că, în cea din urmă, informația despre fiecare punct din obiect este distribuită pe întreaga suprafață a hologramei. Spre exemplu, dacă holograma unei persoane este tăiată în jumătate și apoi iluminată de o rază laser, fiecare jumătate va conține imaginea întreagă a persoanei. Chiar dacă și cele două  jumătăți sunt din nou divizate, fiecare bucată de film va conține o mai mică, dar intactă versiune a imaginii originale. Spre deosebire de fotografiile normale, fiecare parte a unei hologr hol ograme ame con conțin ținee toa toate te inf inform ormați ațiile ile deț deținu inute te de înt întreg reg.. Mai mul mult,t, hol hologr ograma ama pe permi rmite te

 

observarea obiectului de la diferite distanțe și din toate direcțiile aflate în interiorul unui anumit unghi solid impus de poziția relativă a obiectului și a hologramei.   Teoria universului holografic afirmă că anumite câmpuri de energie sunt decodate de către creierul nostru într-o imagine 3D, pentru a da iluzia unei lumi fizice. Percepțiile pe care le observăm pot foarte bine proveni dintr-o sursă artificială. Să presupunem că am putea lua creierul din corpul nostru și, păstrându-l în viață, îl introducem într-un bol de sticlă. Luăm un calculator în care pot fi înregistrate toate tipurile de informații, date precum imagini, sunet și miros, apoi conectăm acest computer la centrii senzoriali ai creierului aflat în bol și astfel  păcălim creierul că „trăiește” – cel puțin teoretic. Oamenii de știință care au studiat acest fenomen nu se află la marginea comunității științifice, ci sunt persoane ce studiază fenomenul cu foarte multă seriozitate. Iată câteva exemple:  – Conceptul a fost propus propus pentru prima dată de către către Gerard ‘t Hooft și a devenit pentru prima oară o interpretare corectă a teoriei corzilor prin munca lui Leonard Susskind, care a combinat ideile sale cu cele anterioare ale lui Gerard ‘t Hooft și ale lui Charles Thorn.  – Fizicianul David Bohm era convins că realitatea, așa cum o vedem, de fapt nu există. În ciuda aparenței sale solidități, Universul nu este, de fapt, decât o fantasmă, o hologramă gigantică și splendid detaliată, cosmosul fiind conținut în fiecare părticică a sa, iar fiecare  parte este, de fapt, o condensare fapt, condensa re a întregului Unive  – Leonard Susskind de la Institutul pentru Univers. Fizicărs.Teoretică din Stanford a ținut mai multe  prelegeri intitulate Lumea Lumea ca o hologramă; hologramă;  – Alain Aspect a realizat unul dintre cele mai serioase experimente în domeniu; echipa sa a descoperit că, în anumite circumstanțe, particule elementare precum electronii pot comunica instantaneu între ele la o distanță oricât de mare, indiferent dacă este vorba de 10 metri sau de 10 miliarde de kilometri; experimentul pare să contrazică teoria relativității, care neagă vitezele mai mari decât viteza luminii;  – Craig Hogan este profesor de astronomie și fizică la Universitatea din Chicago și director al Centru Cen trului lui de Ast Astrof rofizi izica ca Par Partic ticule ulelor lor de la Fe Fermi rmilab lab;; es este te cun cunosc oscut ut pe pentr ntruu teo teoria ria sa a „ zgomotului holografic ”. Potrivit lui Hogan, ar exista o limită fundamentală a continuumului spațiu-timp, în care spațiul și timpul încep să se dizolve în „ granule ”, așa cum o imagine ziar american se fragmentează fr agmentează în puncte atunci mărită. ceea ce vedem și experimentăm, ceea ce  –dintr-un Fizicianul Brian Greene spune că:când „ Toteste noi sp spune unem m că rep reprez rezin intă tă fam famil ilia iara ra noa noastr stră ă rea reali litat tatee tr tridi idime mensi nsion onală ală,, poa poate te fi doa doarr o  proiecție de informații stocate pe o suprafață bidimensională minusculă aflată la mare distanță, similar similar modului în care informa informația ția unei holograme este stocată pe o bucată subțire de plastic. […] Tind să cred că da, această lume tridimensională este un fel de iluzie și că adevărata realitate ultimă este realitatea bidimensională de la suprafața Universului. ” (The  Fabric of the Cosmos )

 – Continuând studiile lui Einstein, francezul Jean Charon a elaborat o teorie a relativității complexe, unde universul are o natură alcătuită dintr-o parte reală și o parte imaginară, care se întrepătrund și se completează reciproc. Astfel, în interiorul electronilor, spațiul și timpul sunt diferite de felul în care le cunoaștem. Asta înseamnă că fiecare electron al corpului nostru conține, în imagine holografică, datele noastre complete – cel puțin teoretic.

 

Până acum teoria nu a fost niciodată testată, însă o serie de modele matematice recente   sugerează faptul că acest principiu ar putea fi adevărat. Potrivit teoriei menționate, gravitația din Univers este provocată de o serie de coarde subțiri care vibrează. Aceste coarde sunt holograme ale unor evenimente care se produc într-un Univers mai simplu, plat. Acest lucru înseamnă că obiectele sunt depozitate mai degrabă ca „ amintiri” sau ca fragmente de date, decât ca obiecte fizice care există cu adevărat.   Într-u Înt r-unn se sens ns ma maii lar larg, g, teo teoria ria sug sugere erează ază că înt întreg regul ul Uni Unive vers rs poa poate te fi co consi nsider derat at o  structură bidimensională proiectată într-un orizont cosmologic  sau, în termeni mai simpli, Universul în care oamenii cred că trăiesc este de fapt o proiecție 3D a unui Univers alternativ  bidimensional. Punând problema în alt mod, există dovezi care sugerează că lumea noastră și tot ce este cuprins în ea, de la fulgii de zăpadă la copaci, de la stelele căzătoare la rotația electronilor, sunt numai imagini fantomatice, proiecții ale unui nivel de realitate atât de departe de al nostru, încât este pur și simplu dincolo de spațiu și timp.   Teori Te oriaa uni univer versul sului ui hol hologr ografi aficc de dezvă zvălui luiee ex exist istenț ențaa unu unuii câ câmp mp ene energe rgetic tic co cosmi smicc universal, în care toate elementele sunt corelate la nivel subatomic, cuantic. Tot mai multe teorii științifice conduc spre ideea că informațiile moștenite de la vechile civilizații despre Marele Tot, despre Marea Conștiință Universală sau Marele Spirit s-ar putea să fie adevărate. Aceste idei fac știința să se apropie de concepțiile filosofice legate de existență, îndeosebi ale Orientului, cât se și de celespune religioase alefizica Occidentului.   Astfel, poate că, prin cuantică, știința își unește principiile cu acelea ale spirit spi ritual ualită ității ții.. Câ Câmpu mpull uni unific ficat at ar put putea ea ex expli plica ca exp experi erienț ențaa ilu ilumin minări ăriii sa sauu pos posibi ibilit litate ateaa conștiinței de a accesa gene din ADN, care să nu provoace suferință, îmbătrânire, boli, moarte. Se va putea explica posibilitatea minții de a schimba realitatea, puterea minții asupra materiei putând influența viitorul omenirii.   Dacă teoriile noi sunt adevărate, noi toți facem parte din holograma universală, o parte indispensabilă din puzzle-ul cosmic. Întregul cosmos se află în interiorul nostru, nu numai  pentru că suntem parte din holograma universală, ci și pentru că suntem holografici prin natura noastră.   Explorând Expl orând aces aceste te idei, se nasc mai multe între întrebări: bări: dacă bănu bănuim im că sunt suntem em ființe  programate și trăim în interiorul unei simulări, avem vreo posibilitate să aflăm dacă este adevărat sau nu?virtuală Existăși,posibilitatea rezultatul jocului virtual? Cine a creat această realitate mai ales, cusăceschimbăm scop? Să fie oare posibil ca știința și spiritualitatea să ofere un model de Univers inteligent, conștient de sine, în momentul Big-Bang-ului?   Iată cum pove poveștile știle pot fi schi schimbat mbatee și susți susținute nute cu ecua ecuații ții mate matematic matice. e. În tot aces acestt timp, știința și religia se împletesc, iar vechile povești ale umanității sunt spuse sub o altă formă cu limbajul aferent perioadei respective. Vom vedea mai departe că acesta este doar  începutul. ***   De mii de ani, toate curentele religioase ne-au spus că omul nu este format doar din trup, ci și din alte două componente, suflet și spirit. Deoarece spiritul și sufletul sunt imateriale, corpul reprezintă doar un recipient pentru ele. Aceleași curente religioase ne spun că la naștere sufletul vine de undeva, iar după moarte se îndreaptă tot undeva; putem  presupune că locul din care vine și către care se îndreaptă este o lume imaterială. Ce este această lume imaterială nimeni nu știe. Cum nu știm nici ce se întâmplă acolo, după ce legi

 

este guvernată și de către cine este locuită. După cum vom vedea în capitolele următoare, ocultistul californian N. Meadne Layne a numit această stare a realității Etheria, iar Stanislas de Guaita o numea, în 1897, astral. Pentru hinduși este Akasha, pentru gnostici – Pleroma, iar   pentru creștini, musulmani musulmani și evrei – Rai.   Că există sau nu aceste lumi în care sufletul pleacă și revine după o perioadă, rămâne de văzut. Cert este că persoanele care se ocupă de ocult, precum și persoanele ce au mers pe drumul științei au ajuns la concluzia că există dimensiuni, lumi, universuri, densități paralele. Cum adică paralele? Adică vibrează pe o frecvență diferită față de cea în care vibrează Universul nostru.

Capitolul III – Omul – varianta 2.1 În continuare, trebuie să facem o mică incursiune în istorie, mai exact în istoria planetei noastre. Și pentru că, deocamdată, doar Poveștile oficiale pot fi catalogate drept veritabile, vom analiza apariția omului pe Terra și drumul său de la prima maimuță coborâtă din copac  până la stră-stră-strănepotul stră-stră-strănepotul ei, care a ajuns să con construiască struiască acceleratoare acceleratoare de particu particule. le. Universul în care trăim se numește tridimensional pentru că are trei dimensiuni: lungime, lățime și înălțime.  univers Oarlume unidimensională ar fi asemenea unui fir de ață,peiardirecția viețuirea într-un asemenea permite ciudaților săi locatari să se deplaseze doar înainte-înapoi. Ne  putem imagina în continuare continuare un area areall bidimensional, acolo acolo unde locuito locuitorii rii s-ar putea deplasa asemenea furnicilor pe o foaie de hârtie: înainte, înapoi, stânga, dreapta, sau chiar trecând de  pe o față pe cealaltă cealaltă a filei. Dacă adăugăm și a tre treia ia dimensiune, aatunci tunci furnicile ar putea  părăsi suprafețele suprafețele hârtiei pentru a se ddeplasa eplasa pe dire direcția cția sus-jos.   Cea de-a patra dimensiune a Universului nostru nu este asemenea celor trei descrise cu ajutorul coordonatelor spațiale, spațiale, ci este cea care ne permite să ne amintim trecutul și să simțim trecerea anilor, și anume timpul. Știința modernă a impus conceptul de spațiu-timp – un construct matematic care combină cele trei dimensiuni spațiale cu cea temporală, în încercarea de a descrie unitar Universul. Știința modernă afirmă că doar oamenii au abilitatea de a-și aminti trecutul și de a face planuri de viitor. Chiar dacă personal nu cred asta și consider că sunt și alte animale ce pot face acest lucru, vom merge în continuare pe linia poveștii oficiale, deocamdată.   După cum am văzut în Povestea Universului, societatea a ajuns la consensul că tot ceea ce există a apărut în urma unor evenimente petrecute în urmă cu aproximativ 14 miliarde de ani. De la formarea primei stele și până la apariția planetei noastre au trecut vreo 10 miliarde de ani. Apoi, în urmă cu 4 miliarde de ani, pe planeta noastră au apărut anumite structuri complexe numite organisme, atunci când mai multe molecule au început să se combine într-un tipar. Evoluția apoi a lucrat ca un program de calculator care se îmbunătățește  pe sine însuși și a transformat organismele organismele în funcție de nevoi, de area arealul lul în care trăiau, în  principal în funcție de factorii externi și de nnecesitatea ecesitatea fiecă fiecărei rei specii.  

Dar cum lucrează evoluția? Pentru ca Povestea să fie destul de matematică, oamenii de

știință au venit iarăși cu cea mai puternică armă pe care o au în arsenalul lor – inventarea noțiunilor și întâmplărilor pentru a se potrivi cu tema Poveștii.

 

  Avem teoria selecției naturale a lui Darwin, însă, după anumite cercetări amănunțite, s-a ajuns la concluzia că nu e destul. Pentru ca selecția să aibă loc, trebuia ca un factor extern să acționeze asupra speciilor. Păstrând mare parte din selecția naturală, oamenii de știință au adăugat mutațiile genetice creatoare de noi forme evolutive care, în opinia dumnealor, s-ar face absolut la întâmplare. Creatorul, acea ființă atotputernică a religiilor, a fost înlocuit de zeul Hazard.   În urmă cu aproximativ 2,5 milioane de ani, o maimuță începea să se deosebeas deosebească că de rudele ei, iar genele ei au dus la nașterea speciei care astăzi se mândrește cu faptul că deține și controlează această mică planetă din acest mic colț de galaxie. Cum și de ce s-a format această mutație în rândul maimuțelor este un mister pentru oamenii de știință. Totuși, pentru a nu rămâne mai prejos nici de data aceasta, cercetătorii ne-au asigurat că au găsit oarecum o rezolvare a problemei.   Conform unor teorii recente, moderne, radiațiile venite din Univers au afectat viața de  pe Terra, dând naștere organism organismelor elor pe care le cu cunoaștem noaștem astăzi, astăzi, implicit omului modern. Combinând selecția naturală cu radiațiile venite din Univers, mutațiile favorabile s-au transmis urmașilor, apărând noi forme adaptate mediului, iar mutațiile nefavorabile au dispărut. Însă cercetătorii aveau o problemă: Terra este apărată de aceste radiații printr-un scut  – câmpul magnetic magnetic al Pământulu Pământului.i. Se pare că, totuși, acest acest scut are momente când sscade cade brusc. Acest lucru se întâmplă în momentul în caredepolii magnetici ai Terrei se.deplasează sau se schimbă, fenomen cunoscut sub denumirea inversiune geomagnetică. geomagnetică În acele momente,  planeta noastră ar ar fi fost mult mai expusă expusă radiațiilor. În ultimele 3-4 milio milioane ane de ani, oa oamenii menii de știință afirmă că au fost patru mari inversări de pol. Astfel, sub acțiunea radiațiilor cosmice, s-au produs accidente care au condus la apariția omului modern.   Putem să ne așteptăm la o transformare, evoluție, surpriză evolutivă prin iradierea omului modern? Conform oamenilor de știință, da.   Tot ceea ce știm este că, în condițiile unei radioactivități crescute, în trecutul îndepărtat al planetei, o maimuță femelă a dat naștere la două alte femele; una a primit o mutație și este stră-stră-străbunica noastră, iar sora ei a continuat să producă urmași pentru regnul din care făcea parte mama ei: cimpanzeii. Acest gen de mutații au continuat, iar oamenii au apărut acum 2,5 milioane de ani dintr-un gen de maimuțe numit Australopithecus. Procesul de mutație genetică sau transformare a continuat în funcție de factorii externi, rezultatul fiind mai multe specii distincte.   Astfel, acest proces al evoluției a continuat, culminând cu apariția Homo neanderthalensis neanderthale nsis sau neanderthalieni, și Homo erectus. În paralel cu aceste specii existau și alte specii care populau planeta, dar care, din cauze doar de ele știute, au dispărut.   Dacă oamenii din vestul Asiei au evoluat în Homo neanderthalensis, neanderthalensis, regiunile estice ale Asiei au fost populate de Homo erectus. În Indonezia, pe insula Java, a trăit Homo soloensis, care era adaptat vieții la tropice. Pe altă insulă, Flores, oamenii au trecut printr-un  proces care i-a făcut făcut pitici – Homo florensiensis. florensiensis. În Siberia, în peștera Deniso Denisova, va, au fost descoperite rămășițele rămășițele unor oameni ce au fost denum denumiți iți Homo denisova. Homo rudolfensis rudolfensis sau homo ergaster sunt doar alte nume date speciilor ce își făceau veacul în Africa, înaintea apariției a ceea ce numim astăzi Homo sapiens (omul înțelept).   Greșeala obișnuită în rândul oamenilor de știință este că iau aceste specii și le ordonează într-o înșiruire de descendență anume – Homo ergaster a dat naștere Homo erectus,

 

care a dat naștere neanderthalienilor, care au evoluat până la apariția Homo sapiens. Acest model ne dă impresia că, în orice moment, Terra a fost locuită de un singur tip de oameni și că speciile anterioare au fost doar modele pentru specia noastră. Total eronat. Începând de acum 2 milioane de ani și până în urmă cu 35.000 de ani, planeta a fost martora mai multor specii care trăiau concomitent și interacționau mai mult sau mai puțin, în funcție de arealul în care sau dezvoltat, iar dovezile indică faptul că cel puțin șase specii au cutreierat în același timp Pământul.   Homo sapiens este singura specie care mai trăiește astăzi. Homo soloensis a dispărut din istorie în urmă cu 50.000 de ani, urmat la scurt timp de Homo denisova, apoi de neanderthalieni,i, în urmă cu 30.000 de ani, iar ultimele urme ale piticilor din Flores au dispărut neanderthalien acum 12.000 de ani. În urmă cu 70.000 de ani, Homo sapiens a început colonizarea treptată, dar sigură, a planetei; a asimilat sau distrus celelalte specii și a devenit stăpânul incontestabil al Terrei. Cel puțin asta e varianta oficială.   Această scurtă prezentare are rolul de a ne introduce în subiectul pe care îl vom aborda în acest capitol, și anume omul în varianta îmbunătățită. Să facem un mic exercițiu de imaginație și să ne aplecăm asupra capacităților oamenilor arhaici din perspectiva Poveștii oficiale. Primii oameni care s-au desprins de regnul animal pot fi considerați oamenii varianta 1.0. De-a lungul sutelor de mii de ani, au fost variații de la o specie la alta, apărând astfel variante genul 1.2, 1.4, ș.a.m.d. în vârful și rămânând specie dedehominizi de 1.3, pe planetă, putemAjungând să încadrăm Homolanțului sapienstrofic în varianta 2.0. singura   Timp de aproximativ 70.000 de ani, oamenii arhaici, indiferent din ce specie făceau  parte, erau vânători-culegători. vânători-culegători. Toate sspeciile, peciile, inclusiv Ho Homo mo sapiens, cel cel care s-a răspâ răspândit ndit din Africa de Est în Orientul Mijlociu, Europa, Asia, Australia și America, continuau să trăiască culegând plante sălbatice și vânând animale sălbatice. De ce ai face altceva, când modul tău de viață te hrănește îndestulător? Acest model de viață a susținut structuri sociale, credințe religioase, alianțe politice între triburi etc. Și totuși, ceva a intervenit… Totul s-a schimbat în urmă cu aproximativ 12.000 de ani.   Oamenii de știință au crezut inițial că agricultura s-a răspândit dintr-un singur punct – Orientul Mijlociu – în toate părțile globului. Astăzi s-au pus de acord, după ce au fost descoperite noi indicii, că agricultura a apărut în alte părți ale lumii, complet independent. Oamenii din America Centrală au început să cultive plante fără să știe că și în Orientul Mijlociu sau în China și Noua Guinee semenii lor făceau la fel. A fost o conexiune de tip câmp morfic (vom discuta acest concept – câmp morfic – într-un alt capitol), pe care oamenii moderni nu vor să o ia în calcul, însă nu au nici cea mai mică idee cum să explice fenomenul. Revoluția agrară a apărut aproape peste noapte în mai toate locurile în care existau plante și animale care puteau fi domesticite.   Un salt în evoluție? Au apărut oameni mai inteligenți? Și-au făcut oamenii timp pentru activități personale? Asta ne spune Povestea oficială, însă adevărul este de departe mai sumbru, iar viețile oamenilor au intrat într-o lungă sclavie. Versiunea sapiens 2.1 a intrat în era discrepanței între semeni, era sclavagismului, a înrobirii. Dacă înainte eram în conexiune cu planeta, într-o relație de simbioză, după Revoluția Agrară am deschis drumul către parazitismul de care dăm dovadă azi. Dacă înainte comunicam cu  plantele și animalele animalele și le consideram consideram egale, acum aam m devenit stăpâ stăpâni ni peste ele. Am căzut în

 

capcana luxului, pentru că am muncit de la răsărit la apus, fără să apucăm să ne bucurăm de el. Am devenit dependenți de muncă, în special munca în folosul altora.   Pentru că timp de sute de mii de ani cei din specia sapiens avuseseră o alimentație  bazată pe vânat, vânat, plante și fructe găsite, alimentația oa oamenilor menilor arhaici era id ideală. eală. Dovezile găsite în siturile în care s-au descoperit schelete fosilizate arată că vânătorii-culegători erau mai puțin expuși la înfometare sau malnutriție și erau în general mai înalți și mai sănătoși decât descendenții descendenții lor, care au urmat calea agrară. Speranța de viață pare să fi fost în medie de 40 de ani, dar acest lucru se datora incidenței crescute a mortalității infantile. Astfel, copiii care reușeau să treacă în primii ani de pericole puteau ajunge la vârsta de 60 de ani fără  probleme, iar unii ajungeau ajungeau chiar și la 80. 80. Printre vânăto vânători-culegători, ri-culegători, femeile putea puteauu atinge ușor 65 de ani și în jur de 8% din populație trecea de vârsta de 60 de ani.   Zeci de mii de ani am dus, ca specie, o viață destul de confortabilă, culegând plante și vânând animale. Apoi am început să investim din ce în ce mai mult efort în cultivarea grâului și creșterea animalelor. După ceva timp, oamenii nu făceau mai nimic altceva de la răsăritul soarelui și până la apusul acestuia decât să aibă grijă de plante și de animale.   Poate o să spuneți că acest stil de viață ne-a adus siguranța economică. Viața unui țăran era mai puțin sigură decât cea a unui vânător, care se baza pe zeci de specii de animale  pe care le putea putea întâlni în cale, sa sauu plante pe care le putea culeg culege. e. Dacă era se secetă cetă sau vreo invazie lăcuste, mureau cufără miile cauza foametei, timp ceRevoluției vânătorul-culegător se puteade muta în altțăranii areal geografic, să din îi fie afectată viața. în Înaintea Agrare, strămoșii noștri au prosperat fără ajutorul agriculturii. Resursele naturale ale regiunii erau destule pentru a menține populația la un nivel optim de simbioză cu mediul înconjurător.   Astfel, în vremurile abundente, oamenii aveau mai mulți copii, iar în perioadele mai  puțin îmbelșugate, îmbelșugate, creșterea popu populației lației nu era la fel de însemnată. La fe fell ca restul animale animalelor lor cu care conviețuiau, oamenii aveau mecanisme hormonale și genetice care îi ajutau la controlul procreației. Odată cu mutarea în așezări permanente, populația a început să crească. Femeile au putut, astfel, să facă un copil pe an. Putem spune că principalul factor (sau singurul) care a decurs din această transformare a omului din vânător-culegător în țăranagricultor a fost înmulțirea semenilor.   Totuși, de ce ar dori un om normal, care duce o existență simplă și destul de confortabilă, să își scadă nivelul de trai doar ca să multiplice numărul de copii al Homo sapiens? De ce, după câteva zeci de mii de ani în care își îmbunătățise arta de a vâna, cunoștea toate plantele din arealul geografic în care trăia, nu mai avea niciun secret în materie de supraviețuire în pădure, junglă, câmpie, șes, a hotărât să are câmpuri, să aducă apa de la râu, să semene grâu, să facă curat la dobitoace etc.? Nu exista nici un motiv de îngrijorare în rândul oamenilor arhaici cum că specia este în prag de dispariție.   Acum 12.000 de ani, înaintea apariției agriculturii, pe Terra trăiau undeva între 5-8 milioane de vânători-culegători, vânători-culegători, o cifră destul de mare și care nu poa poate te să conducă la ipoteza ipoteza dispariției oamenilor în cazul în care nu ar fi adoptat sistemul agrar. După 70.000 de ani în care își desăvârșise metodele de supraviețuire, ce sens avea să o ia de la capăt cu un sistem pe care nu îl stăpânea?   O altă caracteristică importantă a vieții de țăran-agricultor a fost îndreptarea atenției către viitor. Omul vânător-culegător nu pierdea timpul gândindu-se la vară sau anul viitor. Își făcea probabil planuri pentru viitor, dar există o limită între planurile pe termen lung și grijile

 

 pentru ziua de mâine. Pentru omul aarhaic rhaic era de neconceput neconceput să se gândeasc gândeascăă la lucruri pe ca care re nu le putea influența, și acest lucru i-a cruțat pe acești oameni de o mulțime de anxietăți. Omul arhaic trăia în prezent.   Țăranii-agricultori, în schimb, trăiau cu frică. Frica de secetă, frica de inundații, frica de epidemii în rândul animalelor domesticite, frica de apariția unor dușmani din triburile vecine care să le fure proviziile etc. Stresul pe care îl aveau agricultorii a avut consecințe destul de ample și a dus la apariția unor sisteme sociale, politice și religioase care au fost  precursoarele societății societății moderne.   Oamenii au început să construiască garduri, apoi cazemate, palate, cetăți, au început să înființeze armate și reguli sociale, au început să acapareze tot mai mult teren și să cucerească alte triburi, formând națiuni și apoi imperii. Au realizat că pot să îi pună pe alții să muncească în locul lor, inventând sistemul sclavagist; au trebuit să își reorganizeze sisteme sistemele le de credințe și au fondat religii care să îi domesticea domesticească scă și supună pe locuitori, pentru ca o elită formată dintr-un număr relativ mic de persoane să poată conduce mii, zeci de mii sau milioane de oameni.   Vânătorul-culegător Vânătorul-culegător era într-o relație excelentă cu natura. Știa care plante sunt bune  pentru a fi consumate, consumate, care plante îl ajută să scape de anumite boli, ccare are plante sun suntt otrăvitoare. Omul arhaic știa cum să vâneze orice animal, unde să pună capcane și când să atace sau să se retragă. un observator atent al lumii Cunoștea capriciile vremii și știa Era în funcție de norii foarte de pe cer când să se înconjurătoare. adăpostească sau să plece la vânătoare. Avea o condiție fizică de invidiat, chiar și de către sportivii olimpici moderni. Traiul în natură îl făcea rezistent la intemperii, iar bolile erau aproape inexistente inexistente.. Odată cu apariția țăranului-agricultor, aceste capacități au intrat într-o stare latentă, pentru că noul om trebuia să fie concentrat la alte aspecte ale muncii sale. Ca un mic robot, acesta își desfășura activitatea în doar câteva domenii comparativ cu omul arhaic.   Credința omului arhaic era – prin prisma oamenilor moderni de știință, care îl analizează comparând comparând datele obținute de către antropologi de la triburile care nu au avut contact cu civilizația modernă – o credință a spiritelor care sălășluiesc pretutindeni: în animale, în copaci, în peșteri, vârfuri de munte etc. Omul arhaic îi cerea voie animalului înainte de a-l vâna și îi cerea scuze după ce îl sacrifica. Oamenii arhaici vorbeau cu copacii, cu păsările, cu vântul și cu norii. Vedeau lumea ca pe un concept diferit față de agricultor, care s-a declarat mai presus de animale, copaci, pești, și a decis că poate lua totul pentru el.   Agricultura a apărut aproape simultan în mai multe părți ale lumii, dar asta nu înseamnă că toți au îmbrățișat-o de la bun început. Pentru a putea convinge mai multe  persoane să se „alăture noului noului curent”, oamenii oamenii s-au folosit în gene general ral de violență.   Să presupunem că un șef de trib își dorește mai mulți muncitori în clanul său. Merge astfel cu cei mai buni bătăuși, pe care îi are la distanță de câteva zile, prinde și omoară cea mai mare parte a populației întâlnite pe drum, păstrează femeile și copiii pentru ei și se întorc în sat. Acolo, acești noi veniți vor face munca pe care bătăușii tribului nu voiau să o facă. f acă. Continuând astfel timp de câteva generații, strănepotul șefului de trib are o mică armată și deține câteva mii de sclavi. Pentru a-i ține sub control, strămoșii lui creaseră un sistem religios și politic care părea normal în zilele lor, dar care trebuia să înceapă de undeva. Era o ordine socială imaginată de către vechii șefi de trib pentru a ține populația sub control.

 

  Dar cum îi faci pe oameni să creadă într-o ordine nou formată, o ordine socială care nu a existat înainte? Cum îi faci să accepte reguli de subordonare și o ierarhie foarte bine structurată, o ierarhie în care cei puțini, din vârf, se folosesc de resursele și munca celor de jos și mulți, pentru a duce o viață îmbelșugată? Simplu – aduci divinitatea în ecuație. Primele coduri de legi, începând cu Codul lui Hammurabi, afirmă că ordinea socială își are rădăcinile în principiile universale dictate de către zei. Potrivit codului lui Hammurabi, oamenii erau împărțiți în două genuri și trei clase: oamenii de rang superior, oamenii de rând sau din popor și sclavii. În același timp, codul prevede că femeile sunt inferioare bărbaților și că aparțin acestora, fie că stăpânul lor e tatăl sau soțul.   Astfel, educând sistematic generație după generație aceleași principii, oamenii nu mai au proprietatea gândirii individuale, ci se aliniază standardelor societății. Se ajunge astfel, în doar câteva zeci sau sute de ani, de la o societate în care oamenii trăiau liberi și în armonie cu natura la un concept de societate ierarhică bazată pe violență, supunere, manipulare.   Omul arhaic a reușit să trăiască în armonie cu animalele și plantele din jur, dar ceva l-a determinat să se creadă deasupra naturii și să o posede. Astfel, Omul 2.0 s-a transformat peste noapte în Omul 2.1 și, deși se crede că această transformare i-a adus multe beneficii, cel puțin din punct de vedere intelectual, lucrurile nu stau chiar așa.   Există unele dovezi că dimensiunea medie a creierului sapienșilor a scăzut comparativ cu epoca pânăindividual, în prezent.vechii Colectivitatea umană știe mai decât știauvânătorilor-culegători cetele arhaice, dar la șinivel sapienși erau oamenii cu mult cele astăzi mai multe cunoștințe din istorie. Oamenii din vechime stăpâneau nu doar lumea înconjurătoare a animalelor sau a plantelor și obiectelor, ci și lumea lăuntrică a propriilor corpuri și simțuri.   Odată cu apariția agriculturii și mai ales a industriei, oamenii au început să se bazeze din ce în ce mai mult pe capacitățile altora pentru a supraviețui, ivindu-se astfel noi nișe  pentru imbecili, care au putut astfel să își transmită genele mai mai departe cu un minim sau chia chiarr inexistent efort intelectual. Astfel, rasa umană a perpetuat idioțenia, chiar dacă în regnurile animale se presupune că doar genele celui mai bun individ ajung să se înmulțească.   Analizând la rece faptele strămoșilor noștri, nu putem să nu ne întrebăm ce i-a determinat să își schimbe stilul de viață. De ce acum 12.000 de ani au ales calea agrară, continuând cu Revoluția Industrială și culminând cu materialismul modern? Ceva s-a întâmplat… Ceva a intervenit în evoluția omului… Ceva sau cineva? *** „Cu mult timp în urmă, vechii vrăjitori ai Mexicului au descoperit că avem un tovarăș pe viață. Avem un răpitor, un animal de pradă venit din adâncurile cosmosului, cosmosului, care a preluat conducerea asupra vieții noastre. Ființele omenești sunt prizonierii lui. Răpitorul este domnul și stăpânul nostru. Ne-a făcut docili și neajutorați. Dacă vrem să protestăm, ne suprimă  protestul. Dacă vrem vrem să acționăm independent, ne impune să nu o facem. Există o explicație, care este cea mai simplă explicație din lume. Ei ne-au ocupat pentru că noi suntem hrana lor –  și ne storc fără milă pentru că noi le asigurăm subzistența subzistența.. Așa cum noi creștem pui în cotețe de pui, gallineros, la fel și răpitorii ne cresc pe noi în cotețe de oameni, humaneros. Astfel, au mâncarea la dispoziție tot timpul.

 

  Dar cum pot ei să facă asta, don Juan? Ne șoptesc toate astea la ureche, în timp ce dormim?   Nu, nu așa fac. Ăsta e un mod idiot! Ei sunt infinit mai eficienți și mai organizați decât atât. Ca să ne mențină ascultători, supuși și slabi, răpitorii au întreprins o manevră uluitoare – uluitoare, desigur, din punctul de vedere al unui strateg de luptă, însă o manevră oribilă din  punctul de vedere vedere al celor care îi ssuferă uferă efectele. Ei nne-au e-au dat mintea lor! Mă auzi? Răpitorii ne dau mintea lor, care devine mintea noastră. Mintea răpitorului este barocă, plină de contradicții, morocănoasă și plină de teama că ar  putea fi descoperit descoperit în orice clipă. Știu ccă, ă, deși nu ai suferit suferit niciodată de foa foame, me, a continua continuatt el, ai o neliniște legată de mâncare, iar asta nu e nimic altceva, decât neliniștea răpitorului, care se teme că, de la o clipă la alta, manevra lui o să fie descoperită și el n-o să mai aibă de mâncare. Prin intermediul minții, care la urma urmei este mintea lor, răpitorii injectează în viața ființelor omenești tot ce le convine. În acest fel, ei își asigură un grad de protecție, care să acționeze ca un tampon împotriva fricii lor.” – Carlos Castaneda – „Latura activă a infinității”

Capitolul IV – Demiurgul 1209, oînarmată din circa treizeci–deacea miizonă de călăreți și pedestrași din nordul Europei aÎnnăvălit trombăformată asupra Languedoc-ului deluroasă de la poalele de nord-est ale Pirineilor aflată acum în sudul Franței. În războiul ce a urmat, ținutul a fost prădat, recoltele au fost distruse, orașele și cetățile au fost rase din temelii și toată populația a fost trecută prin foc și sabie.   Au fost exterminați atât de mulți oameni, încât acel măcel cumplit poate fi socotit cel dintâi din istoria modernă a Europei. Numai în orașul Beziers, de exemplu, cel  puțin 15.000 de bărbați, femei și co copii pii au fost masac masacrați rați la întâmplare – mulți chiar chiar în acel sanctuar care ar fi trebuit să fie biserica.   Când un ofițer l-a întrebat pe reprezentantul Papei cum i-ar putea deosebi pe eretici de adevărații credincioși, răspunsul a fost: ucideți-i pe toți. Dumnezeu va ști să-i deosebea deosebească. scă. Acest citat, deși foarte cunoscut, s-ar putea să fie apocrif; cu toate acestea, este reprezentativ  pentru zelul fanatic și și sângele rece cu care s-au ssăvârșit ăvârșit atrocitățile.   A fost o cruciadă în adevăratul sens al cuvântului, pornită la îndemnul Papei însuși. Aidoma cruciaților din Palestina, participanții au purtat crucea pe veșmintele lor. Iar recompensele nu s-au deosebit de cele dobândite în urma cruciadelor de pe Pământul Sfânt – iertarea tuturor păcatelor, ispășirea pedepselor, pedepselor, un loc asigurat în Rai și tot ce putea jefui fiecare. În plus, în această cruciadă nimeni nu a trebuit nici măcar să traverseze marea. Și, conform legilor feudale, nimeni nu era obligat să lupte mai mult de patruzeci de zile –  presupunând, bineînțeles, că nnimeni imeni nu ar fi fost intere interesat sat de pradă. La La vremea înche încheierii ierii cruciadei, Languedoc-ul Languedoc-ul era pe deplin transformat, cufundat iar în barbaria deasupra căreia se ridicase și care caracteriza restul Europei.   De ce? De ce a fost nevoie de acest prăpăd, de această brutalitate, de această devastare? La începutul secolului al treisprezecelea, zona pe care o numim acum Languedoc nu reprezenta, în mod oficial, o parte a Franței. Era un principat independent, în care limba, cultura și instituțiile politice aveau mai puține lucruri în comun cu nordul decât aveau cu

 

Spania – cu regatele Leon, Aragon și Castilia. Principatul era condus de o mână de familii nobile, în fruntea cărora se aflau conții de Toulouse și puternicul clan Trencavel. Iar între granițele acestui principat a înflorit cultura care, în acea epocă, era cea mai avansată și mai sofisticată din întreaga creștinătate – cu excepția, poate, a Bizanțului.   De fapt, existau multe asemănări între Languedoc și Bizanț. Educația, de exemplu, se  bucura de o deosebită deosebită consid considerație, erație, ceea ccee nu se întâmpla în nordul Europei. Filosofia Filosofia și celelalte activități intelectuale erau în plină ascensiune ascensiune;; poezia și dragostea romantică erau  proslăvite; greaca, greaca, araba și ebraic ebraicaa erau aprofunda aprofundate te cu entuziasm. entuziasm. Cu alte cuvinte, nnuu se refereau la o biserică, ca aceea a Romei, unică și bine definită, având o doctrină și o teologie  bine puse la punct, punct, o dată pe pentru ntru totdeauna. Su Subb aceste denumiri denumiri erau reunite o se serie rie de secte –  multe dintre ele fiind conduse de câte un lider independent, ai cărui discipoli îi preluau numele. Și, cu toate că aveau anumite concepții comune, în ceea ce privește detaliile, sectele erau în mod radical diferite unele de altele. În plus, multe dintre informațiile noastre despre eretici provin din surse ecleziastice, cum ar fi Inchiziția. Să ne formăm o imagine despre ei  pornind de la astfel astfel de informații e ca și ccum um am descrie Rezistența Rezistența Franceză Franceză pe baza rapoartelor SS-ului sau Gestapo-ului. De aceea este realmente imposibil să alcătuim o sinteză coerentă și definitivă a celor ce constituiau de fapt «doctrina catară».   În general, catarii erau de acord cu teoria reîncarnării și acceptau principiul feminin în religie; într-adevăr, și propovăduitorii din congregația catară, numele  parfaits («perfecți»),preoții erau bărbați și femei deo deopotrivă. potrivă. În acela același și timp,cunoscuți catarii nusub recun recunoșteau oșteaude  biserica catolică tradițională tradițională și contes contestau tau validitatea întregii ierarh ierarhiiii clericale, adică a intermediarilor oficiali și hirotonisiți, dintre om și Dumnezeu. Iar esența acestei poziții consta într-un principiu catar de mare importanță – respingerea «credinței» – cel puțin a acelei «credințe» pe care Biserica punea accentul.   În locul unei «credințe» primite «la mâna a doua», catarii preferau o cunoaștere directă, personală, o experiență religioasă sau mistică percepută «la prima mână». Această experiență era numită gnosis (gnoză), de la cuvântul grecesc însemnând «cunoaștere», «cunoaștere», iar catarii o puneau mai presus decât orice crez sau dogmă. Iar pentru că dădeau o atât de mare importanță contactului direct și personal cu Dumnezeu Dumnezeu,, preoții, episcopii și orice alte autorități ecleziastice erau considerați de prisos. Totodată, catarii erau dualiști. Desigur, toate credințele creștine pot fi, în ultimă instanță, considerate dualiste, deoarece insistă asupra conflictului dintre două principii opuse – bine și rău, suflet și trup, înălțător și josnic. Dar catarii duceau această dihotomie mai departe decât erau catolicii tradiționaliști tr adiționaliști dispuși să o facă. Pentru ei, oamenii erau săbiile cu care se înfruntau spiritele, fără f ără ca cineva să poată desluși cum erau mânuite. Pentru ei, exista un război perpetuu, purtat, încă de la începutul Creației, între două principii ireconciliabile – lumina și întunericul, spiritul și materia, binele și răul. r ăul. Catolicismul recunoaște existența unui singur Dumnezeu suprem, al cărui adversar, Diavolul, îi este, în ultimă instanță, inferior.   În schimb, catarii susțineau că nu există un singur Dumnezeu, ci doi, al căror statut era mai mult sau mai puțin comparabil. Unul dintre aceștia – cel «bun» – era cu totul lipsit de trup, era un principiu sau ființă pur spirituală, nepătată de atingerea materiei. Era un Dumnezeu al iubirii. Dar iubirea era considerată incompatibilă cu puterea, iar creația

 

materială era o manifestare a puterii. De aceea, pentru catari, această creație – lumea însăși – era, în întregime, o lucrare a Răului.   Pe scurt, universul nostru era făurit de un «Dumnezeu uzurpator», Dumnezeul Răului  – sau, așa cum cum îl numeau ca catarii, tarii, «Rex Mundi», «Regele «Regele Lumii». Ca Catolicismul tolicismul se baz bazează ează pe ceea ce am putea numi «dualism etic». Răul, termen care, în ultimă instanță, derivă probabil de la diavol (în traducere, în limba engleză, evil înseamnă rău, iar devil – diavol), se manifestă, în primul rând, prin om și prin acțiunile sale. Prin contrast, catarii susțineau un «dualism cosmogonic», cosmogonic», un dualism prezent în întreaga realitate.   Aceasta era premisa de la care porneau cu toții, dar fiecare sectă o dezvolta într-un mod aparte. După unii, sensul vieții omului pe Pământ era transcenderea materiei, renunțarea  perpetuă la tot ce avea legătu legătură ră cu principiul puterii și așa așadar dar contopirea ccuu principiul iubirii. După alții, menirea omului consta în înfrânarea și mântuirea părții materiale, în transformarea acesteia prin spiritualizare. Este important să se țină cont de absența oricărei dogme, doctrine sau teologii prestabilite. Ca în majoritatea abaterilor de la dreapta credință consacrată, și în cazul de față este vorba numai de anumite devieri de la punctele de vedere predefinite, iar obligațiile morale ce derivă din acestea devin subiectul unor interpretări specifice.   În ochii Bisericii romano-catolice, adevărata erezie a catarilor consta în faptul că  priveau creația materială, materială, pentru apărarea apărarea căreia se presupune presupune că ss-a -a jertfit Isus, ca fiind întru totul demonică, și că sugerau din parte al cărui «cuvânt» se era zămislise «la început» lumea, este un uzurpator. Darcă ceaDumnezeu, mai cumplită a acestei erezii atitudinea lor față de însuși Hristos. Deoarece materia se confunda cu demonicul, catarii contestau că Isus avusese o formă materială, fiind în același timp și Fiul lui Dumnezeu.   Muritor sau nu, Isus fusese un profet al principiului iubirii, AMOR. AMOR care, inversat, pervertit și preschimbat în putere, însemna ROMA – luxul și opulența Bisericii Romei, o instituție în care catarii vedeau întruparea tangibilă a lui Rex Mundi și manifestarea suveranității acestuia asupra Pământului. Ca urmare, nu numai că refuzau să venereze crucea, dar nici nu recunoșteau taina botezului și a împărtășaniei. În ciuda acestor poziții teologice subtile, complexe, abstracte și, poate, lipsite de importanță pentru contemporanii noștri, catarii nu erau niște apărători fanaticii ai credinței lor.   Astăzi, este apreciată drept dovadă de rafinament intelectual opinia conform căreia catarii erau o congregație de înțelepți, o elită mistică inițiată într-un cult tainic, ai cărei membri cunoșteau, cu toții, un important secret cosmic. Î n cele din urmă, cei mai mulți dintre ei erau oameni mai mult sau mai puțin «obișnuiți», bărbați și femei care găseau în credința lor  un refugiu împotriva stricteții cultului catolic – o întrerupere a nesfârșitelor dijme, penitențe, funeralii, condamnări și tot felul de alte obligații impuse de biserică. Pe cât de abstractă era teologia lor, pe atât de realiști erau catarii în viața de toate zilele.   De exemplu, condamnau actul procreării, de vreme ce înmulțirea trupească nu era un serviciu adus principiului iubirii, ci lui Rex Mundi. Dar nu erau atât de naivi încât să pledeze  pentru abolirea sexualității. sexualității. E adevăra adevărat,t, exista un «jurăm «jurământ ânt solemn», sp specific ecific catarilor, numit Consolamentum, Consolamen tum, care impunea castitatea. Totuși, cu excepția preoților, care erau de obicei  bărbați și femei fără familie, familie, Consolamentum Consolamentum nu le era impus ddecât ecât muribunzilor; și nnuu e greu să fii cast atunci când ești pe moarte. În ceea ce privește întreaga congregație, sexualitatea era tolerată, nefiind sancționată în mod explicit.

 

  Dar cum poate fi blamată procrearea fără a fi condamnată sexualitatea? Există dovezi care sugerează că erau practicate de către catari atât controlul natalității, cât și avorturile. Când, în secundar, Roma i-a acuzat pe eretici și de «practici sexuale împotriva firii», aceasta a fost considerată o referire la sodomie, însă catarii, conform mărturiilor care ne-au parvenit, interziceau cu strictețe homosexualitatea. Este foarte posibil ca prin «practici sexuale împotriva firii» să se fi înțeles diferitele metode de control al nașterii și avorturile. Cunoaștem care este, astăzi, poziția Romei în aceste privințe. Așadar, ne putem imagina cu ușurință energia și stăruința vindicativă cu care își impunea punctul de vedere în Evul Mediu.   În general, se presupune că albigenzii își aleseseră un mod de viață extrem de simplu și plin de devoțiune. Pentru că nu agreau bisericile, toate ritualurile și serviciile religioase se desfășurau sub cerul liber sau în orice clădire disponibilă – un hambar, o casă, o sală municipală. De asemenea, practicau ceea ce astăzi am numi meditație. Și erau absolut vegetarieni, deși consumul de pește era permis. Iar când călătoreau prin ținut, perfecții o făceau întotdeauna câte doi, ceea ce a dat credibilitate zvonurilor despre sodomie răspândite de dușmanii lor.   ASEDIUL MONTSEGUR-ULUI. Aceasta era credința care se răspândise în Languedoc și în zonele învecinate amenințând să înlocuiască însuși catolicismul. Dintr-o serie de lesne de înțeles, nobiliclericilor. o considerau Unii erau de încântați de bisericii. toleranța ei. motive Alții erau oricum pornițimulți împotriva Alțiiatractivă. erau deziluzionați corupția Alții nu mai puteau suporta sistemul de taxe, din cauza căruia veniturile aduse de proprietățile lor dispăreau în îndepărtata vistierie a Romei. De aceea, spre bătrânețe, foarte mulți nobili deveneau perfecți. Se estimează că treizeci la sută dintre aceștia proveneau din rândurile nobilimii din Languedoc Languedoc..   În anul 1145, cu o jumătate de secol înaintea cruciadei împotriva albigenzilor, Sfântul Bernard, în acele timpuri un purtător de cuvânt al bisericii catolice tradiționaliste, a străbătut el însuși ținutul cu intenția de a predica împotriva ereticilor, însă, de la bun început, a fost mai  puțin îngrozit de eretici eretici decât de corup corupția ția propriei biserici. De cei din dintâi, tâi, Bernard a fost pu purr și simplu impresionat. Nu există morală mai creștină decât a lor, a declarat, iar principiile lor sunt pure.   Nu mai e nevoie să spunem că, pe la 1200, Roma era din ce în ce mai alarmată de situație. Dar nu ignora nici invidia cu care baronii din nordul Europei priveau cetățile și  pământurile bogate din sud. Pe 14 ianuarie 1208, Pierre de Castelna Castelnau, u, unul dintre lega legații ții  papali din Languedoc, Languedoc, a fost uc ucis. is. După toate aaparențele, parențele, uciga ucigașul șul era un răzvră răzvrătit tit împotriva clericilor, fără a fi un adept al credinței catare. Cu toate acestea, Roma a considerat că  justificarea așteptată așteptată fusese găsită șșii nu a ezitat să dea vina pe aalbigenzi. lbigenzi. Imediat, Pap Papaa Inocențiu al III-lea a ordonat o cruciadă. În secolul precedent, ereticii fuseseră persecutați de mai multe ori, însă, de data aceasta, biserica și-a mobilizat, cu hotărâre, toate forțele. Erezia trebuia stârpită o dată pentru totdeauna.   O armată imensă a fost reunită sub comanda abatelui de Citeaux. Majoritatea operațiunilor militare au fost lăsate în seama lui Simon de Montfort – tatăl celui care avea să  joace un rol crucial crucial în istoria Angliei. Sub ccomanda omanda lui Simon, Simon, cruciații Papei au au pornit să distrugă cea mai avansată cultură din Europa Evului Mediu, transformând-o în mormane de moloz, în această sacră întreprindere, de mare ajutor le-a fost noul lor aliat, Dominic Guzman,

 

un spaniol fanatic, îmboldit de o ură dementă împotriva ereziei, Guzman a fondat, în 1216, un ordin monahal care ulterior i-a preluat numele: dominicanii. Iar în 1233, dominicanii au creat o instituție și mai infamă – Sfânta Inchiziție.   Catarii nu aveau să fie singurele victime ale acesteia: înainte de cruciada împotriva albigenzilor, mulți dintre nobilii din Languedoc – cu precădere influentele case Trencavel și Toulouse – fuseseră extrem de prietenoși cu numeroasa populație evreiască din regiune. După aceea, însă, nobilimea și-a retras protecția, respectând ordinele primite. Simon de Montfort șia pierdut viața în 1218, în timpul asediului cetății Toulouse. Cu toate acestea, pustiirea Languedoc-ului Languedoc -ului a continuat, cu scurte întreruperi, încă un sfert de secol.   Abia în jurul anului 1243 a încetat efectiv orice rezistență organizată, în măsura în care se poate spune că așa ceva ar fi existat. Până în acel an, toate orașele și bastioanele catare importante fuseseră cucerite de invadatorii nordici, cu excepția câtorva puncte întărite, îndepărtate și izolate. Dintre acestea, cel mai de seamă era Montsegur, ce trona maiestuos pe înălțimile muntoase, părând o arcă celestă plutind deasupra văilor din jur. Invadatorii l-au asediat vreme de zece luni, timp în care a ținut piept numeroaselor atacuri opunând o rezistență dârză, neîntreruptă.   În sfârșit, în martie 1244, fortăreața a capitulat și astfel erezia catară a dispărut din sudul Franței, cel puțin în aparență. Dar ideile nu pot fi niciodată stârpite cu desăvârșire desăvârșire..  exclusivitate De exemplu, în bestseller-ul săuepocă, Montaillou, Emmanuel Le Roydesfășurate Ladurie, pornind în de la documente din acea face cronica activităților de catarii supraviețuitori vreme de aproape o jumătate de secol după căderea Montsegur-ului. În munți au continuat să existe mici enclave ale ereticilor, care trăiau în peșteri, își păstrau cu fidelitate convingerile religioase și continuau să ducă un război de gherilă împotriva persecutorilor lor. Este cunoscută persistența credinței catare în multe zone din Languedoc – printre care și împrejurimile localității Rennes-le-Chateau. Rennes-le-Chateau. Și mulți scriitori au urmărit o serie de erezii apărute ulterior în Europa ca mlădițe ale învățăturii catare – de pildă, waldensienii, bușiții, adamiții sau Frăția Spiritului Liber, anabaptiștii și ciudații camisarzi, dintre care o parte s-au refugiat în Londra la începutul veacului al optsprezecelea.”  – Fragment din cartea cartea Sfîntul Graal și Sîngele Sîngele Sfînt de Micha Michael el Baigent   Originea catarilor. Recent, istoricii au susținut, aducând argumente, argumente, că ereticii catari erau o ramificație a bogomililor, o sectă activă în Bulgaria în secolele al zecelea și al unsprezecelea, unsprezece lea, ai cărei misionari s-au deplasat către vest. Nu poate ffii pus la îndoială faptul că,  printre ereticii din Languedoc, Languedoc, se afla aflauu și bogomili. Un cu cunoscut noscut predicator predicator al acestora a juc jucat at un rol de seamă în afacerile politice și religioase ale vremii. Totuși, cercetările au scos la lumină dovezi materiale ce demonstrează că albigenzii nu s-au desprins din secta bogomililor. Dimpotrivă, ei par să reprezinte rodul a ceva ce prinsese rădăcini în Franța cu câteva secole înainte. Se pare că provin, aproape direct, am putea spune, din ereticii stabiliți și înrădăcinați în Franța încă de la începuturile erei creștine.   Bogomilismul. În secolul al X-lea, Bizanțul se confruntă cu o mișcare religioasă sectară: bogomilismul – un curent religios dualist gnostic, ce sintetizează mișcarea reformatoare a bisericii slave din Bulgaria între 950 și 1396. Bogomil (Cel iubit de

 

Dumnezeu), preot de țară, propovăduia în spațiul bulgar sărăcia, umilința, pocăința și rugăciunea.   Numărul comunităților crește, cuprinzând Bizanțul, Asia Mică și Dalmația. Sesizând  periculozitatea mișcării, mișcării, creștinismul reacționează reacționează declanșând, declanșând, la încep începutul utul secolului al XIIlea, represiunea. Bogomilii se retrag în nordul Balcanilor, misionarii lor plecând în Dalmația, Italia și Franța. Sunt, însă, momente în care bogomilismul revine în forță, impunându-se ca religie de stat în Bulgaria și Bosnia, la începutul secolului al XIII-lea. După cucerirea de către turci a Peninsulei Balcanice, majoritatea bogomililor s-au convertit la islam. Totuși, în Europa de sud-est, anumite concepții bogomilice au fost transmise prin texte apocrife supraviețuind, încă, în folclor.   Dar de unde apăruseră asemenea idei în sânul Bisericii creștine? Mergând înapoi pe axa timpului, găsim aceste noțiuni la diverse mișcări religioase sincretice, constând în variate sisteme de credință unite în învățătura că oamenii sunt suflete divine închise întrîntr-oo lume materială creată de un Dumnezeu imperfect, denumite per ansamblu Gnosticism.   Gnosticismul. În timpul secolelor al II-lea și al III-lea e.n., o mișcare religioasă ezoterică a înflorit și a prezentat o provocare majoră pentru Creștinismul ortodox. Majoritatea sectelor gnostice au profesat Creștinismul, însă crezurile lor au deviat în mod ascuțit de cele ale majorității creștinilor din biserica primară. Termenul gnosticism este derivat din cuvântul grecesc gnosis adepții („cunoaștere revelată”). a promis o cunoaștere secretă a tărâmului divin.   Pentru săi, gnosticismul Scântei sau semințe ale Ființei Divine au căzut din acest tărâm transcende tr anscendent nt în Universul material, care este în întregime rău, și au fost întemnițate în trupurile umane. Retrezite de cunoștință, elementul divin din umanitate se poate întoarce la casa sa adecvată în tărâmul spiritual transcenden transcendent.t.   Pentru a explica originea universului material, Gnosticii au dezvoltat o mitologie complicată. De la Dumnezeul original de necunoscut, necunoscut, o serie de divinități mai mici au fost generate prin emanație. Ultima dintre acestea, Sofia („înțelepciune”), a conceput o dorință de a cunoaște Ființa Supremă de necunoscut. Din această dorință ilegitimă s-a produs un Dumnezeu deformat, rău sau demiurg, care a creat universul.   Scânteile divine care locuiesc în umanitate au căzut în acest univers sau, de altfel, au fost trimise de Dumnezeul suprem pentru a răscumpăra umanitatea. Gnosticii au identificat Dumnezeul rău cu Dumnezeul Vechiului Testament, pe care ei l-au interpretat ca o relatare a eforturilor acestui zeu de a menține umanitatea cufundată în ignoranță și lumea materială, și de a pedepsi încercările sale de a dobândi conștiință. Așa au înțeles ei expulzarea lui Adam și Eva din Paradis, potopul și distrugerea Sodomei și Gomorei.   Învățăturile etice ale gnosticilor au fost de la ascetism la libertinism. Doctrina că trupul și lumea materială sunt rele a făcut anumite secte să renunțe chiar la căsătorie și  procreare. Alți gnostici gnostici susțineau aceasta aceasta pentru că sufletele lor erau co complet mplet străine față de această lume, nu conta ceea ce făceau ei în ea. Gnosticii, în general, au respins poruncile morale ale Vechiului Testament, privindu-le drept parte a efortului Dumnezeului rău de a  prinde în cursă umanitatea. umanitatea.   O mare parte a cunoștinței erudite despre Gnosticism provine din textele creștine antignostice din secolele al II-lea și al III-lea, care oferă doar citate extensive în greacă ale textelor gnostice originale. Majoritatea textelor gnostice care au supraviețuit sunt în limba

 

coptă, în care au fost acestea traduse când gnosticii s-au răspândit în Egipt, spre finalul secolelor al II-lea și al III-lea III- lea e.n.   În 1945, un țăran egiptean a găsit 12 codice care conțineau mai mult de 50 scrieri gnostice lângă Nag Hammadi. S-a stabilit faptul că aceste codice au fost copiate în secolul al IV-lea în mănăstirile din regiune. Nu se cunoaște dacă călugării erau gnostici sau dacă au fost atrași de natura ascetică a scrierilor ori au adunat scrierile ca un studiu despre erezie.   mică sectă gnostică necreștină, mandeenii, încă mai există în Irak și Iran, deși nu este sigur că aceasta ar fi început ca parte a mișcării gnostice originale. Deși sectele antice nu au supraviețuit, aspecte ale perspectivei gnostice au reapărut periodic în multe forme: f orme: religia dualistă antică numită maniheism și ereziile medievale înrudite ale albigenzilor, bogomililor și paulicienilor; filosofia medievală evreiască cunoscută drept Cabala (Kaballah); speculația metafizică din jurul alchimiei Renașterii; teozofia secolului al XIX-lea, existențialismul și nihilismul secolului al XX-lea, precum și scrierile psihologului Carl Jung.   Esența gnosticismului s-a dovedit a fi foarte durabilă: părerea că spiritul interior al umanității trebuie să fie eliberat dintr-o lume care este, în fond, f ond, înșelătoare, opresiv opresivăă și rea.   Relația între gnosticism și creștinism în timpul primului și celui de-al doilea secol este vitală pentru a ne ajuta să înțelegem mai profund doctrinele principale ale gnosticismului, în  principal datorită faptului faptului că, anterior descoperirii descoperirii Bibliotecii de la Nag Hammadi, mare parte parte din ceea ce știm astăzi despre gnosticism a fost păstrat doar în învățăturile clericilor Bisericii timpurii.   Potrivit gnosticilor, credința era pentru cei mulți, iar cunoașterea pentru puțini. Această cunoaștere, cunoaștere, pentru cei care o meritau, reprezenta mijlocul pentru izbăvire. Întradevăr, în majoritatea sistemelor gnostice, era unicul și suficientul pașaport pentru fericirea  perfectă.   Revenind la scrierile descoperite în 1945, unul din texte – Ipostazele Arhonților sau Realitatea Conducătorilor – exprimă mitologia gnostică a creației, a cosmosului și a umanității. Textul datează ca fiind scris în secolul al III-lea e.n. și se presupune că este originar din perioada tranzițională în gnosticism, trecerea dintr-o etapă mitologică într-una filosofică. Începutul și concluzia documentului este creștin-gnostică, însă restul materialului este o narație mitologică. Lucrarea începe cu un fragment cosmogonic. Deși numele sugerează contactul cu legendele evreiești, mitul se pare că este anti-evreiesc. În afară de primul  paragraf, lucrarea nu nu conține cara caracteristici cteristici non-gnostice. D Deoarece eoarece textul original original nu a fost descoperit încă, singura versiune disponibilă astăzi este cea găsită la Nag Hammadi, ceea ce ne conduce la ideea că asemenea concepte sunt mai vechi… mult mai vechi.   Astfel, potrivit textelor, în vremurile străvechi, ființele umane ce populau această  planetă erau mult mai mai impresionante decât decât suntem noi azi. Oamenii erau ființe telepatice, multidimensionale,, putând să perceapă și să navigheze în mai multe dimensiuni. Au fost multidimensionale construite orașe mari și clădiri imense, folosind tehnologii ce funcționau în armonie cu câmpurile energetice ale Terrei. În această perioadă de pace și prosperitate, textele spun că în lumea oamenilor au apărut ființele energetice. A fost practic o invazie, doar că nu una așa cum e prezentată în filmele manipulatoare de la Hollywood.

 

Capitolul V – Povestea reîncarnării Observăm, astfel, cum Povestea este scrisă de către învingători pentru a putea să se plieze mai  bine în planurile milenare milenare pe care Povestitorul Povestitorul le are cu oocupanții cupanții acestei pplanete. lanete. Observăm cum un sistem corupt a câștigat de-a lungul istoriei și și-a lăsat amprenta asupra omenirii. Gnosticii credeau că un Demiurg nemilos conduce această lume și că oamenii nu au decât o singură șansă să scape de acesta – prin cunoaștere. Cunoaștere Cunoaștere care nu se referea doar la conștientizarea stării de fapt în care se afla omenirea, ci și la o cunoaștere ocultă care te poate scăpa de Demiurg și de arhonții săi chiar și după moarte.   Pentru că, dacă până acum am observat sistemul de control asupra planetei, trebuie știut faptul că acest Demiurg și acoliții săi au creat un sistem de reciclare a sufletelor, pentru a fi siguri că nu rămân fără sclavi. Reîncarnarea fiind prezentă în mai toate curentele religioase, a fost scoasă din ecuație în lumea vestică pentru a nu perturba planurile arhonților și a fost modificat conceptul ei în celelalte religii, tocmai pentru a ascunde un fapt și mai tulburător.   Apărută de timpuriu în unele doctrine religioase orientale, Povestea Reîncarnării a fascinat și continuă să fascineze mintea multor liber-cugetători. Dacă reîncarnarea este un  principiu, o lege, o noimă a vieții în Unive Univers rs și, dacă es este te valabilă pentru toate viețuitoarele, se înțelege că lanțul revenirilor trebuie tr ebuie să depășească simpla reproducere ciclică a speciilor prin și dinlegi ele ce însele. Peste toateunei trebuie să existe un fond trebuie de spirite revin în materia vie conform unor rămân excluse speculații raționale; să ce existe o altă lume imaterială din care vin aceste suflete.   Hinduismul. Ideea de reîncarnare se exprimă cel mai pregnant în hinduism, cu toate că și aici ea a trecut printr-o serie de reinterpretări. Cele mai vechi texte (Rigveda) nu pomenesc nimic despre această idee. Abia în Upanișad, vechea teorie a plății a fuzionat cu ideea de reîncarnare. Ca urmare, se pot observa unele influențe reciproce r eciproce între religia originară, revoluția adusă de Upanișad, Baghadavad Gîta și evlavia populară.   În Upanișad, identificarea salutară a Sinelui (Atman) cu Absolutul (Brahman) nu poate avea loc decât dacă Sinele rupe ciclul infernal al existenței (Samsara), adică șirul de reîncarnări succesive. Salvarea înseamnă înseamnă oprirea revenirilor pe pământ și nicidecum înmulțirea numărului de reîncarnări, cum pretind adepții occidentali ai unui hinduism deformat.   Nu e vorba aici de o nouă naștere; omul se naște o singură dată, dar nu moare cu adevărat: din reîncarnare în reîncarnare, el nu-și schimbă decât trupul, până ce ajunge la adevărata libertate, în Nirvana. Principiul care dirijează călătoria dintr-un corp în altul este dorința sau legea karmei. Scopul spiritualității hinduse este acela de eliberare de această legătură karmică, pentru a se putea uni cu Brahman. Prin Bakhti (curent de devoțiune) se insistă asupra harului divin ca unic mod de salvare. Omul nu este agentul propriei eliberări din ciclul reîncarnărilor.   Hinduismul culminează printr-o mistică a eliberării, dar nu și prin explicarea răului și morții prin reîncarnare. Este aici o mare diferență față de ezoterismul occidental, care se consideră ca derivând din hinduism. Pentru Albert Schweitzer, această mistică este legată de o negare a lumii, de o concepție pesimistă a existenței, foarte apropiată de cea greacă privind trupul ca închisoare; această idee este contemporană cu predominanța ideii de reîncarnare; ea

 

este, de asemenea, legată de o viziune pesimistă a materiei și istoriei. Ideea de reîncarnare este centrată total asupra omului și faptelor sale.   Budismul. Ca și hinduismul, crede în existența unei relații strânse între reîncarnare și legea karmei. Sunt totuși numeroase diferențe față de hinduism. Privind concepția eliberării. omul se poate elibera singur de lume și de suferință. Terapia se bazează pe critica iluziilor legate de dorință și pe renunțare. Se propune un demers mai puțin mistic, cât psihologic. Accentul nu este pus pe fuziunea cu Brahman, ci pe detașarea care conduce la Nirvana, înțeles ca o privațiune de orice dorință, ca un calm desăvârșit.   Non-permanența Non-permanența sufletului – continuitatea subiectului uman nu este decât iluzie și aparență. Nu se are în vedere nemurirea sufletului; sufletul este un flux, o curgere, o transformare neîncetată. Doar curgerea vieții pare să asigure continuitatea reîncarnărilor.   Nirvana în budismul clasic este definit într-o manieră negativă. El nu este, de fapt, nimic, nu este un loc, el exprimă starea de eliberare, de non-dorință. Dar anumite secte îl văd ca pe locul de beatitudine, de fericire deplină, atinsă la sfârșitul procesului de eliberare de către individul care a trecut printr-o serie de reîncarnări.   Iudaismul. Ideea vieții eterne i-a fost străină și iudaismului, pe îndelungi perioade din istoria sa. Abia când rabinii au venit în contact cu filosofia greacă, în epoca din jurul nașterii lui Hristos, unii dintre ei au început să vorbească despre nemurire. Pe acest fundal filosoficoreligios a apărut, în cele din urmă,După creștinismul. existența unui suflet nemuritor, care nu poate fi despărțit de trup. învierea El lui susține Iisus, mormântul a rămas gol. Astfel, dar creștinii din primele veacuri sperau că, în ziua Judecății de Apoi, și corpurile lor se vor ridica din țărână. Dimpotrivă, teologia modernă vede reînvierea mai curând ca pe un proces care începe deja din existența pământească, pentru a se desăvârși în moarte.   Creștinismul. În lumea creștină, reîncarnarea n-a constituit o problemă vreme de peste o jumătate de mileniu. Dar în anul 533, când a avut loc celebrul Conciliu (al 5-lea) de la Constantinopol, principiul reîncarnării a fost reanalizat. O afirmație din acel moment are caracterul unei anateme, care și-a păstrat puterea până azi în lumea creștină: cine afirmă  preexistența sufletului sufletului și restaurația mons monstruoasă truoasă care rez rezultă ultă de aici este bblestemat! lestemat!   Vom observa imediat uriașa contradicție ce se desprinde din afirmarea principiului reîncarnării și blestemul care însoțește această misterioasă lege. Pe de o parte, reîncarnarea a fost considerată ca o necesitate a evoluției continue a ființei umane și, totodată, ca un act  justițiar de natură karmică, karmică, iar pe de alta alta,, același principiu es este te considerat o restaurație monstruoasă.   Să fi modificat controlul reîncarnării, în secolul al VI-lea al erei noastre, o concepție care a călătorit sute și mii de ani până la Conciliul de la Constantinopol? Interzicerea acestu acestuii  principiu aparține cu cu precădere une uneii hotărâri împărătești. Se știe că împăratu împăratull Iustinian, din motive azi pierdute în sensul lor profund, a influențat cu severitate Conciliul de la Constantinopol, din anul 533.   Motivul acestui act drastic a fost, probabil, unul prin excelență creștin. În secolele care au urmat, povestea reîncarnării a fost înăbușită în lumea creștină. S-a afirmat că amnezia reîncarnaților ar fi o risipă irațională de obsesii și iluzii. Iar dacă presupunem că amnezia reîncarnărilor ar putea fi o formă de protecție pentru reîncarnat, atunci motivația este, de asemenea, ilogică.

 

  Un alt motiv de suspiciune față de principiul reîncarnării s-a formulat cu ajutorul statisticii demografice. De ce numai o parte din oameni se reîncarnează? Ce anume îi face pe acei oameni proprii principiului reîncarnării, iar pe ceilalți improprii? Sau, de ce anumite structuri psihice inferioare, încarnate în animale (după ( după unele doctrine), trebuie să atingă un nivel de evoluție ulterioară, pornind chiar de la această condiție? Este oare nevoie de dobândirea conștiinței de om prin peregrinarea într-un animal?   Aceste considerații au încurcat și mai mult dezbaterile seculare despre reîncarnare. Cu toate acestea, numeroși cărturari, filosofi și chiar cercuri creștine au fost și sunt și azi adepți ai  principiului reîncarnării.   Giordano Bruno a fost ars pe rug de inchiziție și din cauza credinței sale în reîncarnare. Balzac, Flaubert, Goethe, Hugo, Schopenhauer, Tolstoi, Voltaire, Wagner, Whitman și mulți alții au fost f ost convinși că principiul reîncarnării este firesc în lumea naturii și a spiritualității universale.   Grecia. La baza acesteia se află unele comunități practicante ale religiei inspirate de Orfeu (orfismul), apărute în Grecia începând cu secolul al VI-lea î.e.n. Este vorba despre un sistem de credință care asocia nemurirea sufletului cu ciclurile de reîncarnări. După ciclul nașterilor și roata destinului, existența trupească e considerată o pedeapsă pedeapsă.. Exilat în corp, sufletul trebuie să scape de tristul destin al reîncarnărilor și nu poate să o facă decât prin asceză.   Numeroși filosofi au fost marcați de aceste credințe, dar indiferent de forma pe care o ia doctrina lor, scopul rămâne acela de eliberare a sufletului. Încarnarea sufletului apare ca o  pedeapsă pe pe care sufletul și-a aatras-o tras-o prin propriile greșeli; greșeli; prin urmare, reîncarna reîncarnarea rea funcționează în același timp ca o fatalitate de care trebuie să te eliberezi și ca o șansă de eliberare. În orice caz, pentru ca această eliberare să intervină, e necesară o inițiere religioasă sau o conștientizare filosofică.

Alte curente de gândire Gnosticismul. Este o ipoteză iudeo-creștină alcătuită din mai multe curente creștine apărute în cursul celui de-al doilea secol după Hristos. Printre altele, această ipoteză atribuie lui Hristos teoria conform căreia Ioan Botezătorul ar fi fost Ilie reîncarnat.   Cabala ebraică. Există din vremea celui de-al doilea secol după Hristos, dar  propășirea ei s-a făcut între secolele XII-XVI. Este o teosofie în formă ebraică. Ca Cabaliștii baliștii nu sunt toți de acord asupra ideii de reîncarnare. Există multe adaptări succesive succesive,, care dau impresia de a te găsi în fața unei compilări doctrinare, în care reîncarnarea își joacă rolul în funcție de problemele care se ivesc în conștiința populară. Filosofii moderni. Ideea de reîncarnare a atras mult o serie de filosofi moderni. Pentru Lessing (1729-1781), aceasta constituie o ipoteză, pentru Arthur Schopenhauer (1786-1860), ea este un element important al unei filosofii extrem de pesimiste (care ar putea fi prezentată ca o filosofie a plictiselii).   Spiritismul. Reîncarnarea se regăsește în curentul spiritist al lui Allan Kardec (18041869). Influența sa a fost foarte mare în secolul al XIX-lea și se mai păstrează încă reminiscențe importante în Brazilia și Filipine.

 

  Antropozofia. Rudolf Steiner (1861-1929), fondatorul antropozofiei, a trecut tr ecut prin inițierea rozicrucienilor. Se observă la el, ca în toate teoriile moderne ale reîncarnării, o deplasare de accente și chiar o răsturnare r ăsturnare completă a sensului reîncarnării. Pentru hindus, scopul era de a fi eliberat de fatalitatea reîncarnărilor; pentru Rudolf Steiner, reîncarnarea nu mai este o lege îngrozitoare a existenței, de care ar trebui să se elibereze, ci devine un instrument pozitiv, indispensabil dezvoltării spiritualității și a libertății. Nașterea într-un corp este ceva minunat, în sensul biblic al creației omului după chipul lui Dumnezeu. Ceea ce alienează omul nu este trupul său, ci atitudinea în fața vieții. Suferința legată de karma destinului provine dintr-o nepotrivire a sufletului față de posibilitățile pe care i le oferă viața actuală. Sufletul trebuie să fie eliberat de această nepotrivire, dar nu de corp. Această concepție este legată de evoluționism și de ideea de progres a lui Steiner. Pentru Rudolf Steiner, Hristos constituie impulsul central și hotărâtor al istoriei mondiale.

Dilemele Reîncarnării Cum să ne convingem că morții îi urmează renașterea? Doctrinele despre renaștere au la bază  principiul reîncarnării. reîncarnării. Într-adevăr, suntem de acord că, odată stin stinss din viață, corpul m material aterial nu mai poate fi organizat; el își pierde conștiința, funcțiile și se transformă într-o masă de miliarde de atomi.   Ideea mai nouă este că aceste miliarde de atomi sunt operaționale, chiar dacă nu mai aparțin unei conștiințe a corpului fizic. S-a convenit, prin tradiție și prin participarea unor inițiați, că beneficiem, de fapt, de trei corpuri care ne formează destinul. Corpul astral, corpul eteric și corpul mental. Pentru un anumit timp, toate cele trei corpuri rămân unite.   În acest răstimp, conștiința rememorează existența din urmă în toate detaliile ei. Este o  perioadă a tuturor amintirilor, amintirilor, dar rulate diferit de mod modul ul în care le percepem percepem în viață în co corpul rpul fizic. Este vorba de amintiri care par să ni se restituie „de la sine” prin calitatea lor spirituală, morală, caracterială. Dacă am transmis unei ființe iubire în timpul vieții, acest sentiment ni se va restitui înmiit! Bilanțul se face spontan, în funcție de calitatea vieții trăite. tr ăite. Nu putem evita acest bilanț și nu putem trișa. Nu putem fi absolviți de acea memorie a vieții. Dacă am urât în viață, indiferent pe cine și cum, împotriva noastră se va întoarce ura aceea din timpul vieții; numai că o vom retrăi, ca și iubirea, înmiit! La fel se întâmplă și cu răul produs asupra cuiva și cu toate actele sau faptele negative.   Există o ipoteză modernă în legătură cu această regulă a răsplătirii după moarte cu  propriile noastre fapte și gânduri – ipote ipoteza za se referă la identificarea identificarea în acest aaspect spect a iadulu iadului.i. Altfel spus, iadul este prezent în noi înșine și îl vom îndura în eternitate precum l-am construit într-o viață. Deci problema conștiinței este una ce depășește cadrul filosofiei ezoterice sau al doctrinelor spirituale; este problema calității noastre spirituale în raport cu o dimensiune sacră și cosmică, ce ne refuză altfel decât purificați.   Eul nostru este atât de corect, de riguros, de fidel adevărului, încât nimic din ce am fost cândva nu se pierde și nu se ascunde. De unde și remarca populară bine cunoscută: „Deaș mai trăi o dată, aș ști ce trebuie să fac”. Necesitatea retrăirii pentru tot felul de corecții în urma unei experiențe în corpul fizic pare să fie de natură ancestrală; este, parcă, o enzimă care sugerează existența purificării ca fapt posibil și necesar. Eul este acela care se regăsește în

 

complexul vieții spirituale, eul evoluează un răstimp, până când apare momentul cosmic  potrivit ca să reintre în circuitul circuitul vieții, în alt corp ma material. terial.   Reîncarnarea eului este și ea de mai multe feluri, prin dorință, prin mandat ceresc și, există și această variantă, reîntruparea drept pedeapsă!   Subconștientul Subconștientul păstrează din trecutul nostru evenimente, întâmplări și fapte care, însă, ne rămân neidentificate de-a lungul vieții, tocmai pentru că desfășurarea concretă a existenței actuale nu ne permite o dispersare liberă în trecut, ci doar prin anumite practici și tehnici oculte.   Nu este posibil să ne amintim viețile anterioare ca pe niște cronici lizibile formulate de un martor, de asemenea, nevăzut. Iar dacă printr-o minune am recepționa coerent și corect  propria autobiografie autobiografie din alte vieți, cu sigu siguranță ranță că nu i-am pputea utea supraviețu supraviețuii acestui eveniment. Amnezia totală sau parțială este forma de protecție față de viețile anterioare, de care beneficiem în viața concretă.   Sunt citate cazuri când, prin regresie hipnotică, persoane dornice de un asemenea experiment au fost plasate în viețile lor anterioare. Rezultatele comunicate sunt adeseori pline de dramatism. S-au reținut situații când oameni la locul lor în actuala viață s-au vizualizat ca ucigași, hoți, răufăcători în alte vieți. Traumele produse de astfel de experiențe se pare că nu au mai putut fi tratate cu nimic. S-a impus apoi soluția ca persoanele care vor să participe la astfel de experiențe să ce fies-a pregătite dinainte le suporta.este S-aceinoculat teoria n-ar avea nicio importanță întâmplat în altăpentru viață, aimportant face acum, încă viața aceasta. Dar nici această sugestie nu a putut fi reținută drept un calmant spiritual.   De aceea, în Occident, s-a impus afirmația că toate problemele, mici sau mari, trebuie să le rezolvi tu însuți, singur, și să nu devii dependent de altcineva. Această abordare este total diferită de doctrina orientală, care cere în experiențe legate de reîncarnare prezenta unui maestru spiritual coordonator și conducător… Fiecare zonă cu povestea ei. *** Povestea reîncarnării pare să convină de minune celor mai multe concepte religioase și filosofice. Dar, ca orice concept introdus de către arhonți, substratul pare să fie f ie ceva mai sumbru. Vreți să știți cât de departe merge suprimarea? De fapt, cât de departe merge? Dincolo de această planetă? Dincolo de această viață? Posibil ca răspunsul să fie f ie DA la ambele întrebări.   După ce petreci ani de cercetare trecând prin numeroasele straturi de corupție politică, corporatocrație, supraveghere, supraveghere, atacuri false, bănci centrale, organisme modificate genetic, geo-inginerie, sionism, linii genetice ale Illuminati, planul de iradiere, OZN-uri și extratereștri, intervenția extraterestră și așa mai departe, ajungi să îți dai seama că adevărata sursă a suprimării se află la intersecția dintre conștiință și conspirație.   De ce? Deoarece conspirația înseamnă suprimarea noțiunii de cine ești tu. Înseamnă să fii convins că ești nimic, nimeni. Înseamnă să fii convins că nu ești mai mult decât o mașină  biologică, potrivită să nu fie nimic mai mult de decât cât o roată dința dințată tă într-o mașinărie sau, vorba formației Pink Floyd, doar „una dintre cărămizile din zid”. Știința oficială neagă încă și astăzi existența conștiinței, doar pentru că nu știe de unde să o apuce folosindu-se de cele cinci simțuri. Soluția simplistă pe care o adoptă știința este să treacă cu vederea orice nu poate să măsoare.

 

  Pentru a merge mai departe, trebuie să facem iar o analogie cu ferma de animale. Pentru a lăsa impresia că animalele sunt oarecum libere, le oferi un spațiu în care să își desfășoare activitatea. activitatea. Dar, indiferent dacă ferma ta are cinci hectare sau o sută, ori chiar o întreagă planetă, ea trebuie împrejmuită. Pentru a face asta, material nu e complicat. Corpul uman nu e făcut să trăiască în spațiu prea mult timp, iar unele dezvăluiri ale oamenilor de știință spun că nu am fi destul de rezistenți pentru a trece de centurile Van Allen.   Doar că pe Demiurg și pe arhonți, care nu fac parte din lumea materială, îi interesează și corpul nostru energetic sau spiritual, sufletul, spiritul etc. Pentru a ne menține într-o stare de reciclare continuă (reîncarnare), (reîncarnare), au venit cu un plan foarte simplu – o plasă de prins suflete.   Ideea de plasă de prins suflete sau plasă de suflete care ne așteaptă la moarte – și ne menține în matrice – este un concept cumplit și foarte tulburător, dar unul care, în opinia mea, trebuie luat în considerare de toți cercetătorii serioși din domeniul conspirației globale. Adevărații gânditori liberi trebuie să știe exact unde este capătul vizuinii de iepure a conspirației globale.   Ideea este că, după moarte, sufletul nostru sau conștiința se separă de corp și apoi  parcurge un proces proces în care memoria memoria îi este ștearsă ștearsă,, sufletul fiind reciclat – re reîncarnat încarnat – într-un alt corp, pentru a repeta același proces.   În acest fel, Pământul devine literalmente o planetă-închisoa planetă-închisoare, re, de unde este foarte greu să scapi. desăprins suflete amplasată ca o grilă artificială de energie împiedică oricePlasa suflet treacă prin este ea. Astfel, Pământul rămâne un sistem închis, care în care se nasc mereu alți și alți oameni, cu scopul de a alimenta economia și de a genera emoții (negative) cu care să se hrănească arhonții, ființele neamintindu-și cine sunt sau care este situația în realitate.   Plasa de suflete face ca planeta să rămână un teren de pescuit pentru arhonți, care ne declanșeazăă emoțiile (în moduri experte, folosind mass-media, războaiele, frica și alte metode declanșeaz de amăgire), ca să se poată hrăni.   Să ne amintim de seria The Matrix. Morpheus îi arătă lui Neo adevărul șocant – suntem crescuți ca sursă de hrană pentru Mașini. El îi arătă lui Neo simbolul unei baterii. Deși e un simbol bun, bateria înseamnă stocare de energie. În realitate, noi funcționăm ca generatoare de energie pentru arhonți, astfel că un generator pe care îl vedeți pe un șantier ar  putea fi un simbol mai mai potrivit. Însă, pentru că suntem ființe pute puternice, rnice, arhonții nu ppot ot să se  bazeze doar doar pe forță în toată ace această astă operațiune operațiune.. Ei trebuie să ne păcălească să le dăm aco acordul rdul nostru (liberul arbitru).   Și cum fac asta? Cum ne fac să mergem de bunăvoie în plasa de suflete? Folosind trucul luminii albe… Ni s-a spus din diverse surse că trebuie să ne îndreptăm către lumina albă care apare la moarte. Filmele Hollywood-ului promovează acest aspect. Persoanele Persoanele care au avut experiențe de extracorporalizare povestesc și ele despre această lumină albă. Și totuși, dacă lumina albă de la moarte – și lumina în sine (în ( în acest context) – este tocmai înșelăciunea?? Vi se pare exagerat? Poate că este sau poate că adevărul este mai crunt decât neînșelăciunea am putea noi imagina.

Capitolul VI – Corpul energetic

 

Cele mai vechi scrieri ale omenirii vorbesc despre energia care sălășluiește în fiecare dintre noi. Religiile au preluat acest concept pentru a-l folosi în scop personal, manipulator. Astfel, sufletul, spiritul, adevăratul TU, conform religiilor, era în măsură să se înalțe către tărâmuri magice în stări de exaltare sau să cadă în mocirla damnării eterne prin intermediul unor ritualuri și stiluri de viață dictate, în mare parte, de către casta preoțească. După apariția științelor exacte, matematice, reci, acest concept a rămas învăluit în mantia magiei, a credulilor sau a neavizaților, care nu aveau nicio dovadă certă că există vreo energie care să ne mențină în viață și care poate fi conștientă după separarea de corpul material – moarte.   Totuși, există anumite ramuri ale științelor oficiale, exacte, care s-au aplecat asupra acestor energii subtile și care au căutat nu neapărat să îi demonstreze existen existența, ța, cât să o infirme. Unii cercetători au ajuns la concluzii șocante și au lăsat lucrurile unde erau, pentru că descoperirile le contraziceau întreaga teorie despre viață în general. Alții au mers mai departe  pe acest tărâm la granița misticului, des descoperind coperind multe elemente elemente din vech vechile ile scrieri antice, ce susțin teoriile despre energia cu care nu doar omul, ci toate ființele vii de pe planetă sunt înzestrate.   Fără a avea pretenția că am pregătirea necesară, din punct de vedere academic, pentru a face lumină într-un domeniu atât de controversat, trebuie totuși să analizez și din perspectiva unui neavizat aceste aspecte ce se află la granița materialului cu energeticul, iar pentru a  pătrunde, chiar și într-o mică și măsură, mis misterele terele carefizică, ne alc alcătuiesc, ătuiesc,religiilor trebuie să recurg la noțiuni de filosofie, informatică, genetică, neurofiziologie, istoria și alte domenii care ne pot conduce către o teorie a vieții.   Cercetările moderne au început să aducă în atenția comunității științifice, atât cât o pot face cu aparatură actuală și cu gradul de ironizare a subiectului în mediile oficiale, un aspect mai puțin cunoscut și explorat – structura energetică a materiei vii. Știm din fizica elementară că toate corpurile a căror temperatură se situează deasupra lui zero absolut (-273℃C) emit radiații electromagnetice de frecvențe și lungimi de undă diferite, care le sunt proprii. Conform fizicii cuantice, toate particulele fundamentale ale materiei se află într-o continuă mișcare ondulatorie. Cu alte cuvinte, materia înseamnă vibrație.   Noțiunea de câmp energetic, prezent la nivelul întregii materii din Univers, este vitală  pentru a înțelege transferul de informație între între organismele vii și în între tre acestea și me mediul diul ambiant în care trăiesc. Dacă totul este vibrație, înseamnă că și informația este în acest fel redusă tot la o vibrație, fiind un câmp energetic, iar schimbul de informații devine, în acest mod, o interferență de vibrații, o învăluire de câmpuri electrice.   Plecând de la acest concept și intrând în domeniul corpului material uman, putem concluziona (și s-a dovedit pe baza multor măsurători în laborator) că toate reacțiile  biochimice din organismul organismul uman au la bază energ energia ia electrică. Toate info informațiile rmațiile primite de către noi prin cele cinci simțuri sunt codificate la nivelul receptorilor în semnale electrice care sunt transmise pe căile nervoase creierului, ce le decodifică. Începând de la lumină, continuând cu undele sonore, trecând prin miros, gust, durere, plăcere, căldură, frig, f rig, toate ajung la creier sub forma unor semnale electrice. Gesturile noastre, comportamentul, gândurile și conduita sunt alte semnale electrice emise de către creier.   Mai mult decât atât, mergând mai departe, știința oficială concluzion concluzionează ează că și conștiința este produsul reacțiilor electrochimice ale creierului. Aceste reacții biochimice și curenți electrici creează experiența subiectivă a iubirii, furiei, durerii etc. Toate sentimentele

 

și emoțiile noastre se formează f ormează când o furtună electrică se manifestă într-o anumită parte sau alta a creierului. De fapt, conform teoriilor emise de către oamenii de știință, furia f uria și iubirea, dragostea și ura sunt aceleași conexiuni electrice care excită o parte sau alta a organului pe care îl numim creier. Am putea defini conștiința, din punctul de vedere al omului modern, ca  pe o activitate a unei unei rețele neuronale neuronale care, prin intermediul intermediul reacțiilor electrice, poate poate produce diferite tipuri de conexiuni extraordinar de complexe, imposibil (deocamdată (deocamdată)) de rreprodus. eprodus.   Observând explicațiile academice de mai sus, suntem tentați să credem că toată energia de care dispunem se poate reduce la energie electrică. Dacă e așa, am putea măsura  parametrii acestei energii energii cu aparate eelectronice lectronice modern modernee și am putea inventa inventa o metodă prin care organismul uman să funcționeze cu energie electrică, la fel ca un computer, spre exemplu. Doar că energia electrică nu poate singură să întrețină viața organismului, ceea ce ne conduce la o altă interpretare a fenomenului: există o altă energie de frecvență mult mai subtilă, care menține organismul uman în funcțiune, f uncțiune, iar noi am descoperit doar un efect vizibil și măsurabil al acestei energii – bioelectricitatea –, care este doar un efect secundar și observabil. Nu putem privi spre Soare, dar îi vedem razele scăldând planeta în jurul nostru.   Sistemul nervos, așa cum este el știut de către societatea modernă avansată, este considerat singura structură capabilă să prelucreze informațiile la nivelul organismelor vii. Însă, cum rămâne cu plantele și structurile monocelulare? Ce mecanism este implicat în rolul de a receptanervos, și prelucra informația necesară vieții? Ar trebuinesăpoate existeconfirma structurică, echivalente sistemului iar existența acestor structuri energetice în Univers, informația are și alte suporturi decât cele considerate clasice de către știința actuală. Celula, spre exemplu, este lipsită de o structură nervoasă, însă știe să își îndeplinească toate funcțiile necesare autoconservării autoconservării și reproducerii, asemenea unui organism pluricelular. Plantele, de asemenea, nu dispun de sistem nervos, iar unele dintre ele pot foarte bine concura cu anumite animale în materie de ingeniozitate la capitolul supraviețuire.   Dacă plecăm de la afirmația că materia este doar energie condensată, după cum spunea un mare învățat, atunci în jurul nostru sunt doar fluxuri sau pachete de energie aflate într-o continuă mișcare sub formă de vibrație. Tot ceea ce experimentăm cu ochii noștri reprezintă doar decodificări la nivel de creier. Dacă am avea un alt fel de aparat de decodificare, decodificare, am observa Universul ca pe un val de energie care curge dinspre lumea invizibilă, imaterială, către cea vizibilă, materială. Cu același aparat de decodificare a realității energetice am observa că în jurul tuturor corpurilor fizice există un câmp de energie purtătoare de informație morfogenetică, cu o frecvență mai înaltă decât a corpului dens, material, invizibilă pentru majoritatea oamenilor.   Putem merge mai departe să afirmăm că aceste câmpuri cuantice sunt legate într-o rețea ce conectează întreaga lume materială și subtilă din Univers. Omul comunică cu acest câmp prin limbajul emoțiilor. Aceste afirmații sunt enunțate de către misticii lumii de mii de ani, iar știința oficială se străduiește din răsputeri să ascundă aceste lucruri. Teoriile lui Jung spun că există un inconștient colectiv comun tuturor indivizilor ce fac parte dintr-o specie, de unde putem presupune că întreaga umanitate este conectată la un sistem de comunicare subconștientă, subconștien tă, prin care ar putea fi transmise informații comune întregii specii și informații  proprii doar anumitor indivizi. indivizi.   Învățătorii ezoterici ne-au spus întotdeauna că trupul nostru este programabil prin limbă, cuvinte și gândire. Tehnologia modernă a fost și este folosită pentru a manipula

 

frecvența materială din jurul nostru, cu scopul de a fi controlați atât la nivel material, cât și energetic. Spre exemplu, metalele din dârele chimice schimbă aerul, făcându-l conductor de electricitate prin supraîncărcarea lui cu particule metalice. Antenele de telefonie mobilă și WIFI împânzesc planeta, și parcă nefiind de ajuns, se încearcă implementarea tehnologiei 5G, care presupune instalarea mai multor antene, distanța dintre ele fiind de 2-300 de metri.   Utilizarea acestor frecvențe într-un anumit mod poate manipula starea și comportamentul uman. Prin contactul cu câmpuri electromagnetice, oamenii devin mai deschiși manipulării. Astfel, ei experimentea experimentează ză depresii, senzații neplăcute, depresie, comportament maniaco-depresiv, maniaco-depresiv, sinucideri, stare de angoasă, hipertensiune, oboseală etc. Emițătorii de înaltă frecvență f recvență emit energie electromagnetică pe diferite frecvențe prin antene care sunt capabile să scaneze creierul subiecților. Semnalele diferitelor frecvențe pătrund în craniul subiectului și penetrează creierul, unde se amestecă pentru a crea o undă de interferență modulată de radiații provenind din activitatea electrică a creierului.   Astfel, se schimbă complet modul natural de funcționare a creierului uman. Pe lângă asta, încălzirea climatică combinată cu defrișările intenționate de păduri (incendii) și cu oceanul de radiații electromagnetice, dâre chimice, sateliți speciali ce transmit încontinuu unde către Terra etc., nu fac altceva decât să modifice frecvența atmosferei și a corpului nostru, în special a creierului, pentru a face loc Arhonților să poată opera pe Terra într-o formă fizică.   Dar asta se întâmplă în societatea modernă. Întrebarea este: cum au reușit Arhonții să manipuleze câmpul energetic al oamenilor arhaici pentru a-i subjuga? Dacă sunt ființe din tărâmuri și densități paralele, înseamnă că nu au corpuri fizice, nu pot acționa, din perspectiva noastră, asupra corpului sau materiei din lumea aceasta.   Răspunsul este evident – au interacționat cu trupul energetic pentru a manipula și controla corpul material.   Majoritatea oamenilor cred că ADN-ul nostru este doar o structură moleculară care codifică chimic pentru a alcătui componentele corpului nostru. Cu toate acestea, cercetările moderne demonstrează acum că este mult mai mult decât atât – este și un releu de semnale care primește și transportă informații.   Odată cu decodificare decodificareaa destul de recentă a ADN-ului din genele noastre, prin Proiectul Genomul Uman, oamenii de știință au crezut că acum vom avea o înțelegere deplină a vieții, așa cum este dictată de genele noastre. Au descoperit totuși că numărul de gene pe care le  posedăm nu este atât de diferit de cele mai multe orga organisme nisme vii – adic adicăă nu suntem atâ atâtt de speciali (cel puțin din punct de vedere material).   Oamenii au aproximativ 23.000 de gene, cam același număr ca la șoareci și viermi de  pământ. Dar avem avem și o mulțime de AD ADN N în surplus, pe ccare are oamenii de șștiință tiință nu l-a înțeles, deoarece nu erau genele care codificau proteinele și enzimele care alcătuiesc și construiesc corpul (de aici termenul junk – gunoi). Acum începem să înțelegem că ADN-ul „junk” pare să acționeze ca regulatori ce controlează informațiile care afectează funcționarea corpului nostru și, prin urmare, sănătatea acestuia. Această înțelegere creează un nou domeniu numit epigenetică.   De asemenea, asemenea, se pare că intențiile și gândurile noastre devin butoane de control pentru schimbarea canalului pentru semnalul ADN! Lumina provenită din celulele noastre (biofotonii) și semnalele electromagnetice par să fie implicate în procesul de semnalizare. Voi

 

descrie pe scurt câteva dintre fundamentele științifice care susțin această nouă perspectivă asupra rolului moleculei ADN.   Dr. Peter Gariaev, directorul Gene Wave din Rusia, a realizat câteva experimente asupra ADN-ului, iar rezultatele au fost f ost parcă scoase dintr-o carte de magie. Când ADN-ul sub vid este expus la o lumină laser ușoară, un instrument fotomultiplicator sensibil poate lua semnalele de la ADN. Când ADN-ul este scos din recipientul care conține ADN-ul, fotomultiplicatorul încă preia o prezență fotonică structurată timp de aproximativ 30 de zile (efectul ADN fantomă). Știința standard spune că acest lucru nu se poate întâmpla. Deoarece are loc, ADN-ul a structurat fotonii în acest spațiu, adică a stabilit un model în domeniu. Întrun alt experiment, Dr. Gariaev a dirijat o lumină laser, cu o anume structură energetică, prin ouăle de salamandră și apoi prin ouă de broască. Din ouăle de broască au ieșit salamandre. El a inventat termenul genetica valurilor.   La începutul anilor ‘90, Vladimir Poponin, biofizician rus, a efectuat mai multe experimente prin care a dovedit că ADN-ul uman influențează lumea materială printr-un așanumit câmp nou și necunoscut, denum denumitit Câmp de Torsiune, un câmp energetic informațional foarte extins. Pentru început, Poponin a creat vid într-un tub, măsurând distribuția fotonilor din acesta. Distribuția particulelor de lumină era aleatorie. Apoi a plasat în respectivul tub vidat ADN uman și a măsurat din nou distribuția fotonilor. De data aceasta s-a constatat că distribuția s-a schimbat, aceștia grupându-sededupă tiparul materialului genetic.   S-afotonilor dovedit astfel că ADN-ul are capacitatea a influența mediul din jurul lui. După scoaterea ADN-ului din tubul vidat, în momentul în care s-a măsurat din nou distribuția fotonilor în tub, s-a constatat că aceștia se comportă ca și cum ADN-ul ar fi în același loc, iar fenomenul distribuției fotonilor după tiparul ADN-ului s-a păstrat în interiorul tubului chiar și la luni distanță după scoaterea acestuia – ADN fantomă. Același cercetător a mai efectuat și alte experimente pentru a demonstra existența unui câmp informațional ce ne înconjoară și pentru a arăta că ADN-ul uman este veriga de legătură între corpul nostru și acest câmp. Poponin a prelevat ADN uman de la o persoană și l-a plasat întrun dispozitiv unde se putea măsura activitatea mostrei. Într-o Într- o altă încăpere, persoana care a donat ADN-ul a fost supusă unor procese de stimulare emoțională, inducându-i-se diverse stări – de la bucurie la tristețe, de la relaxare la furie. În același timp, s-a verificat starea mostrei de ADN din camera alăturată. Rezultatele au arătat că mostra izolată de ADN se comportă exact că ADN-ul din restul r estul corpului donatorului, reacționând identic la emoțiile pe care le trăia acea persoană, deși nu există nicio conexiune fizică între acestea. Procedura a fost repetată de nenumărate ori, de fiecare dată obținându-se aceleaș aceleașii rezultate, chiar și când distanța dintre persoană și mostra de ADN a fost mărită la sute de km.   Virologul laureat al premiului Nobel, Dr. Luc Montagnier (care a împărțit premiul  pentru descoperirea descoperirea virusului HIV) a de descoperit scoperit capacitatea capacitatea aparentă a fragmentelor de ADN de a se „regenera” folosind un câmp electromagnetic.   Dr. Dzang Kangeng din China a arătat că lumina ce a trecut printr-o rață în 500 de ouă de pui a avut ca rezultat pui în care 90% aveau ochi mutați într-o poziție similară cu rațe și 25% aveau membrane între degetele de la picioare.   Dr. Vlail Kaznacheyev, Kaznacheyev, director al Institutului de Medicină Clinică și Experimentală din Novosibirsk, a arătat că un virus poate fi transmis dintr-un vas, tub de laborator, în altul, folosind lumină ultravioletă, informația fiind astfel purtată de către fotoni.

 

  Într-o altă ipoteză, dr. Keith Scott-Mumby, care analizează tipurile de experimente de mai sus în medicina virtuală, descrie termenul ADN radio. În acest caz, ADN-ul acționează ca o antenă care primește informația prin intermediul corpului energetic și o transmite către celule pentru a desfășura activitățile biologice. ADN-ul uman poate fi asemuit, în era modernă, cu un internet biologic. Cercetările științifice aflate la granița oficială explică direct sau indirect fenomene precum clarviziunea, intuiția, actele de vindecare spontane și la distanță, vindecarea de sine, tehnicile de afirmare, lumina/aura neobișnuită din jurul oamenilor, influența minții asupra modelelor meteorologice și multe altele.   Oamenii de știință au aflat că ADN-ul nostru poate provoca tulburări în vid,  producând astfel astfel găuri de vierme ma magnetizate! gnetizate! Găurile de vierme reprezintă echivalentul echivalentul microscopic al așa-numitelor poduri Einstein-Rosen în vecinătatea găurilor negre. Acestea sunt conexiuni-tunel între zone întregi diferite din univers, prin care informațiile pot fi transmise în afara spațiului și timpului. ADN-ul atrage biți de informație și le transmite conștiinței noastre. Acest proces de hiper-comunicare este cel mai eficient într-o stare de relaxare. Stresul, îngrijorările sau intelectul hiperactiv împiedică hiper-comunicarea cu succes sau informațiile vor fi complet distorsionate și inutile. Există un alt fenomen f enomen legat de ADN și găurile de vierme. În mod normal, aceste găuri de vierme minuscule sunt extrem de instabile și sunt menținute timp de doar câteva fracțiuni de secundă. În anumite condiții, găurile de vierme stabile se potseorganiza, care apoi în formează exemplu, gravitatea poate transforma energie domenii electrică.distincte de vid în care, spre   Concluzia deprinsă din aceste experimente, combinată cu descoperirile fizicii cuantice, este aceea că există un câmp de energie și informație uriaș (poate chiar nelimitat) care ne înconjoară și că, pe acest fond de interconexiune subtilă între toate lucrurile, distanțele fizice  par să fie irelevante irelevante pentru anumite feno fenomene, mene, iar lipsa de conexiune fizică, fizică, vizibilă, nu pa pare re să conteze. Aceste experimente ne oferă o perspectivă asupra mecanismului de transmitere a mesajelor, folosindu-se de acțiuni electromagnetice asupra ADN-ului, modificându-i structura fără intervenție mecanică sau chimică convențională.   Putem concluziona că energia din care este alcătuit corpul uman este o încrengătură între energetic și grosier, o îmbinare între materii de frecvențe fr ecvențe diferite, care lucrează reciproc  pentru buna funcționare funcționare a noastră ca ca întreg. Mergem mai mai departe și afirmăm că că această energie este într-o legătură directă cu Câmpul de Energie Informațional ce învăluie Universul sau care este la baza funcționării întregului Cosmos. La un moment dat, Arhonții au avut acces la această energie, fie prin intermediul câmpurilor energetice, pe care le-au modificat  prin câmpuri electromagnetice, electromagnetice, fie prin interm intermediul ediul găurilor de vierme vierme,, care pot să tran transporte sporte corpul nostru energetic către alte lumi. Faptul că ei au venit aici sau că noi i-am i- am atras cu mii de ani în trecutul îndepărtat în urma călătoriilor noastre astrale nu e important. Importantă este conștientizarea acestor acestor aspecte de natură ezoterică pentru unii și de o importanță vitală pentru alții, precum și asimilarea informațiilor despre cum putem scăpa de acest virus. Capitolul VII – Câmpuri morfice – Egregori – Manipulare Lumea în care trăim a fost măsurată, cântărită, calculată, etichetată și catalogată de nenumărate ori în ultimele secole de avânt tehnologic, în care știința și-a făcut loc în fața religiilor și a fenomenelor necuantificate din punct de vedere material. Luate pe rând sau în totalitate, răspunsurile actuale par că nasc mai multe întrebări, descoperirile duc la alte

 

enigme, iar noile teorii duc către misterioase căi în acceptarea adevă adevărului. rului. Plecând de la fizica mecanică și ajungând la cea cuantică, trecând prin biologie, anatomie cu ajutorul noii științe – genetica –, avem în față un puzzle de fapte certe care sunt agățate de teorii neconfirmate, dar care trebuie să umple anumite goluri pentru a confirma și a continua susținerea calculelor și a teoriilor ce au la bază știința actuală.   Puține persoane au ieșit din sfera oficială și din gândirea de grup pentru a arăta și demonstra că tot ceea ce putem măsura cu aparate construite de noi este doar o mică parte a Universului și a lumii ce ne înconjoară. Fenomene ce păreau în trecut de domeniul supranaturalului au fost decodificate și analizate, ajungându-se la concluzii științifice și logice, bazate pe măsurători atente. Însă un număr destul de mare de fenomene nu au putut fi demonstrate în totalitate de către știința secolului nostru. Fenomenele de la limita științei au rămas subiecte tabu, asupra cărora s-au aplecat prea puține persoane pentru a le analiza.   În funcție de interesul acestora pentru rezolvarea misterelor, putem clasifica sumar aceste persoane în câteva categorii, etichete date în grabă și probabil nu destul de obiectiv  pentru anumite scopuri scopuri științifice, ci doar ppentru entru a da un eexemplu xemplu (pentru a pputea utea face legătu legătura ra cu partea a doua a cărții): scepticul, analiticul, profanul și credulul.   Pentru a demonta/demo demonta/demonstra nstra o anumită teorie, scepticii pleacă de la premisa că toate fenomenele paranormale sunt imaginare, produsul minții umane avide de paranormal. Având astfel oarecum rigidă încătușată tangibilă,care aceste nu vorofimentalitate niciodată imparțiale și vorșiobserva sau de vorlumea lua înmaterială, calcul elementele le persoane completează teoriile. De foarte puține ori o persoană sceptică își va schimba părerea despre un fenomen, chiar dacă dovezile sunt destul de convingătoare.   Persoanele analitice nu vor neapărat să demonstreze sau să infirme un fenomen, ci pur și simplu îl analizează din toate punctele de vedere. Pot astfel să descifreze anumite mistere, să le confirme sau infirme, fără ca gândirea sau EGO-ul lor să aibă de suferit. Astfel de  persoane se găsesc din ce în ce mai rar în so societatea cietatea noastră contemporană contemporană.. Pentru a fi o  persoană analitică, analitică, trebuie să nu fi fo fost st influențat de către nici un curent științific, științific, religios, metafizic etc., dar să le fi studiat în amănunt pe toate.   Profanul este persoana asemănătoa asemănătoare re cu scepticul, însă contrară în credințe și educație. Chiar dacă nu are destul de multe dovezi pentru a demonstra un fenomen, va căuta anumite  pârghii care să îl ajute ajute să ajungă la concluzia care care și-o dorește.   Credulul este cel mai năpăstuit în această mică listă. Credulii sunt cele mai numeroase  persoane. Pentru Pentru ei e prea greu să gândească, gândească, ei își iau informa informațiile, țiile, fie că vin din sfera științifică sau a supranaturalului, religiei etc., ca fiind adevărate doar pentru că o autoritate în domeniu a formulat o părere. Pentru ei e de ajuns.   Putem astfel spune că analiticul este cel mai în măsură să descopere noi frontiere în orice domenii de activitate și că ar trebui ca toate experimentele științifice să fie conduse de către ei. Din păcate, în lumea reală, lucrurile nu stau chiar așa, drept dovadă că mare parte a experimentelor sunt concepute concepute pentru a confirma sau a infirma o teorie, foarte puține fiind efectuate pentru a descoperi noi elemente ce pot înclina balanța într-o anumită direcție, indiferent de rezultat. Trebuie să recunoaștem, totuși, că sunt persoane care fac parte din toate categoriile de mai sus și, în anumite situații, dau dovadă de gândire analitică. Astfel, societatea actuală se poate mândri că are destul de multe mistere de descifrat.

 

  În anticele lucrări precum Vedele și Upanișadele sunt descrise, în forme oarecum alegorice, fenomenele de cunoaștere și înțelegere colectivă, ceea ce astăzi numim transferul de informație telepatică. Chiar în Bhagavad-Gita, aflăm că taina supremă a întregului univers este cunoașterea (informația) în care ne aflăm scufundați ca într-un ocean.   Tot ceea ce are formă, un obiect în trei dimensiuni, o masă, un scaun, o casă, un copac, o piramidă, sau în două dimensiuni, cum ar fi o foaie scrisă, un cuvânt, o literă, un desen, o fotografie etc., sau dincolo de geometrie, cum ar fi gândurile, ideile, pulsurile emoționale  precum senzațiile, senzațiile, sentimentele și do dorințele, rințele, degajă informa informație ție susținută pe o purtătoare energetică, adică emite unde de formă care interacționează și acționează asupra omului, în  bine sau în rău, pe plan fizic, psih psihic ic și spiritual. Mult mai târziu, târziu, știința a constata constatatt că fiecare formă emite o vibrație specifică, vibrație ce s-a numit undă de formă, sau câmp morfic, ceea ce a condus la ceea ce s-a numit mai târziu teoria morfogenetică.   Două experimente foarte interesante au fost precursoarele teoriei morfogenetice. Totul a început în 1920, în SUA, când la Universitatea din Harvard, un cercetător, William McDougall, a vrut să testeze inteligența șoarecilor. A folosit un labirint prin care aceștia trebuiau să treacă pentru a ajunge la hrană. A început să noteze timpul în care șoarecii reușeau să găsească drumul. După câteva generații de șoareci, a constatat că media timpului în care aceștia ajungeau la hrană se micșora atât de mult, încât media șoarecilor din cea de-a 20-a generație ajungea la capăt în medie de zece ori maicărepede prima Pentru fost contrazis de către colegii de breaslă și pentru aceștiadecât doreau să-igenerație. demonstreze că secă a înșală, în Europa, la Edinburgh, au conceput același experiment, experiment, cu același labirint, și au rămas uimiți. Prima lor generație de șoareci a parcurs labirintul în același timp în care îl  parcurgea generația generația 20 a americanului. americanului. Explicațiile ge genetice netice puteau fi eliminate, eliminate, șoarecii din Europa nu făceau parte din vreo generație de șoareci urmașă a celor din SUA.   Al doilea experiment, fără nici o legătură cu primul, a fost realizat pe insula Koshima, o insulă mică situată în sudul arhipelagului japonez. Un grup de maimuțe erau hrănite cu fructe pe care trebuiau să le ia din nisip. Pentru că nisipul făcea f ăcea ca fructele să aibă un gust neplăcut, o femelă a învățat să spele fructele înainte de a le consuma. Cu timpul le-a învățat și  pe celelalte maimuțe maimuțe să își spele fruc fructele. tele. Într-un interval de câțiva câțiva ani, mai toate maimuțele de pe insula învățaseră să își spele fructele. Nu acesta a fost fenomenul care i-a uimit pe oamenii de știință, ci faptul că, la un moment dat, toate maimuțele de pe insulele învecinate învățaseră să își spele fructe înainte de a le mânca, fără a lua cumva legătura cu cele de pe insula Koshima.   Doctorul Rupert Sheldrake (născut pe 28 iunie 1942), este biolog și autor a peste 80 de articole științifice și 10 cărți. Fost cercetător al Societății Regale, a studiat științele naturale la Universitatea Cambridge, unde a fost Scholar of Clare College, cu două premii de excelență, și a primit Premiul pentru Botanică al Universității. Apoi a studiat filosofia și istoria științelor la Harvard, înainte de a se reîntoarce la Cambridge, unde a luat doctoratul în biochimie. A fost director al departamentului de Studii în biochimie și biologie celulară la Clare College, Cambridge. Analizând aceste cazuri, Rupert Sheldrake a presupus că ar exista niște câmpuri de tipul câmp formator sau câmp generator, câmpuri morfice, care au rolul de a menține cunoașterea oricăror fenomene, nu doar din lumea vie, ci și în cea minerală sau chiar cuantică.   Aceste câmpuri înregistrează într-un anumit fel informațiile despre anumite evenimente importante și exercită o influență asupra tuturor ființelor similare. Un câmp

 

morfic are rolul de a menține cunoașterea oricărui fenomen prezent în lumea vie, cea materială și cea cuantică. Așa s-a născut teoria morfogenetică.   Teoria morfogenetică se potrivește perfect și cu alte descoperiri din acest domeniu, cum ar fi teoria subconștientului colectiv a lui C.G. Jung. În cercetările sale, Jung a descoperit anumite fenomene stranii, care nu puteau fi explicate, dacă nu ar exista un gen de conexiune între indivizi. De exemplu, Jung a descoperit că unii eschimoși aveau vise cu șerpi sau  păianjeni, deși aceștia aceștia nu exis există tă la Cercul Polar și nici nici nu existau alte ssurse urse de unde să afle despre existența lor. De fapt, nici eschimoșii în cauză nu știau ce visează, dar, când desenau imaginile respective, se vedea imediat despre ce era vorba.   Jung a postulat ideea unui subconștient subconștient colectiv la care fiecare membru al speciei este mai mult sau mai puțin cuplat și prin intermediul căruia are acces la o serie întreagă de cunoștințe, arhetipuri și obiceiuri. Acest subconștient colectiv corespunde parțial câmpurilor morfice din teoria morfogenetică. Tot legat de teoria morfogenetică, cei mai vârstnici spun despre nepoții lor că par mult mai inteligenți decât erau ei la vârsta lor sau decât au fost copiii lor.   Aceste câmpuri morfice sau morfogenetice se manifestă și la nivelul comunităților umane, la țări, regiuni geografice și de multe ori la nivel planetar. Poate de aceea se încearcă încearcă unirea țărilor și eliminarea originalității popoarelor. Diferențele între popoare creează ceea ce se numește egregor național.   Egregor. Egregorul este o formă de energie-gând care este formată când un grup de oameni se adună în mod conștient pentru un scop comun; o ființă psihică emanată de o colectivitate. Fiecare țară, fiecare mișcare politică, religioasă, artistică formează un egregor.   Cum spuneam mai sus, marele psiholog Jung a propus ideea de inconștient colectiv. Egregorul ar fi, într-o î ntr-o oarecare măsură, un concept similar, sugerează o legătură inconștientă a mai multor minți într-un întreg mai mare. Între egregorul unui neam și cultura și tradițiile sale există o dependență și o conectivitate – tradiția și cultura fac să se structureze un egregor specific, iar acest egregor transmite, prin câmpurile morfice, generațiilor următoare să se obișnuiască și să se încadreze în acești parametri. De ce credeți că americanii, spre exemplu, își promovează cultura lor peste tot în lume? La urma urmei, ar putea să cucereasc cucereascăă economic anumite țări și să le subjuge. Dar nu e de ajuns. Oamenii vor fi liberi într-o oarecare măsură, vor fi distanți și la un moment dat se poate crea o breșă care să amenințe acea stăpânire economică.   Tocmai de asta e important ca egregorul lor să fie prezent și să pătrundă în câmpurile morfice ale țărilor în curs de cucerire. La un moment dat le va micșora, le va asimila, punând în loc energia lor.   Pentru ca un câmp morfic să poată acționa, este necesar ca în organismul viu, încă de la nivel celular, să existe structuri care recepționează informațiile respectivului câmp morfic. Totodată, este necesar să existe structuri emițătoare care, din diverse acțiuni fizice, să influențeze anumite câmpuri morfice.   Cu cât mulțimea oamenilor ce acționează congruent cu mentalul lor (forme-gând energo-informaționale)) este mai mare, cu atât forța egregorului va fi mai mare și, de foarte energo-informaționale multe ori, se poate întoarce împotriva celor ce l-au generat (creat), deoarece a fost captat de

 

un alt câmp energo-informațional mai puternic decât primul și a fost deturnat spre porniri ostile față de creatorii primari.   Principial, fără a aborda elementele de tehnologie specifică, dată fiind periculozitatea acestora dacă sunt utilizate de grupuri organizate în interesele lor bine definite, aceasta este modalitatea prin care specialiștii, și cu precădere inițiații, folosesc manipularea prin diversiune. A acționa în acest mod nu este foarte complicat. Ceea ce trebuie cunoscut foarte  bine în detaliu este softul sau prog programul ramul structurat pe elemente elemente de comp compoziție oziție după care ssee  poateșiacționa. acționa . este   Când vorbim despre legătura dintre ADN-ul uman și aceste câmpuri morfice, părerile sunt oarecum împărțite: unele persoane care au studiat fenomenul afirmă că ADN-ul uman este un fel de antenă de emisie-recepție pentru câmpul morfic înconjurător, care de fapt depozitează această această informație; altă tabără afirmă că, de fapt, informația se află în ADN, câmpul morfic nefăcând altceva decât să o distribuie indivizilor din aceeași specie, care se conecteazăă sau fac parte din acel câmp morfic. După cum am văzut în capitolul Corpul conecteaz energetic, prima variantă pare mai aproape de adevăr.   Indiferent cine are dreptate și cine nu, trebuie să ne uităm la aspectul important ce apare în ambele situații – ADN-ul. Acesta pare să fie legătura între ce știm sau ce putem afla. Putem totuși postula că o ființă vie nu mai este doar un ansamblu biologic, material, ci este cuplată la un câmp morfic mult general și careeste esteșide energetică, vibrațională.   Chiar dacă ADN-ul, și înmai general materia, unnatură emițător care poate structura câmpuri morfice specifice sau dacă informația se afla codată în ADN, concluzia imediată este că o ființă vie poate emite informații morfice, care să acționeze asupra altor ființe sau a materiei în general.   Așadar, gândul este structurat pe o anumită intensitate și frecvență, pornește din mentalul individual și accede spre câmpul mentalului colectiv. Aici se asociază cu alte gânduri de aceeași frecvență și intensitate, formând un gând-informație mult superior celui inițial – un egregor.   Această formă de energie va acționa, în principal, asupra zonei geografice în care a fost generată. Spre exemplu, unele gânduri revoluționare pornesc de la două-trei persoane. În momentul în care acești oameni atrag alte persoane în cadrul grupului, s-a format un egregor care, dacă atinge o masă critică, poate schimba regimuri. Poate schimba mentalități. Poate schimba lumea.   Gândurile și sentimentele influențează direct structura materiei fizice – aceasta este concluzia japonezului japonezului Masaru Emoto, în urma cercetărilor sale recente. El a observat că apa înmagazineazăă toate informațiile transmise ei sub formă de energie din mediul înconjurător. înmagazineaz Știința confirmă astfel ceea ce tradițiile spirituale susțin de milenii: suntem responsabili de raiul sau de infernul în care trăim. Cercetările dr. Masaru Emoto l-au condus la definirea conceptului de hado, un cuvânt care este din ce în ce mai des folosit chiar și în conversațiile uzuale de către japonezi.   Cuvântul hado este alcătuit din două ideograme kanji, ha și do, care înseamnă undă și mișcare. Prin urmare, hado este modelul vibrațional intrinsec, existent la nivelul atomic al materiei, fiind considerat drept cea mai mică unitate de energie. Hado este energia asociată conștiinței umane, după definiția dr. Masaru Emoto. Cercetând această energie, el a ajuns la concluzia că gândurile și sentimentele modelează realitatea fizică. Inspirat fiind de rezultatele

 

unui om de știință american care a reușit, cu ajutorul unui dispozitiv ce utiliza rezonanța magnetică, să impregneze apa cu anumite informații benefice, curative, dr. Masaru Emoto a continuat cercetările în domeniul rezonanței magnetice.   Din 1994, a început să studieze și să fotografieze cristale de apă înghețată. Aceste fotografii erau realizate cu ajutorul unui microscop plasat într-o cameră la -50℃C. Rezultatele uluitoare au fost prezentate în cartea sa Messages from Water (Mesajele apei), care pune în evidență efectulgenerând conștiinței umane (al diferitelor de energie hado) asupra apei.muzică, la   Astfel, diferite energii hado printipuri cuvinte rostite sau scrise ori prin care a fost expusă aceeași probă de apă distilată, aceasta și-a modificat structura în funcție de energia primită. Formele de hado pozitiv, de exemplu forța sublim creatoare a artei și a muzicii, au generat cristale geometrice, hexagonale, armonioase și încântătoare. Interesant este că nu toate eșantioane eșantioanele le de apă au cristalizat. Cele expuse unui hado negativ (cuvinte urâte, poze ale unor ființe malefice recunoscute, de ex., Hitler, poluare, muzică heavy-metal) au înghețat în forme amorfe, ciudate. Astfel, chiar dacă toate tipurile de apă au aceeași formulă chimică, structura lor moleculară diferă considerabil, fapt demonstrat clar în aceste fotografii.   Înțelegem din aceasta că apa are un mesaj foarte important pentru noi. Ea este precum o oglindă, care ne reflectă r eflectă întocmai starea interioară. Atunci când ne reflectăm chipul în ea, mesajul uimitor un cristal. viața este în directă corelațieeicudevine calitatea apei,de atâtclar, ceaprecum din corpul nostru, Știm cât șicăcea din umană jurul nostru.   În lucrarea sa, doctorul Emoto prezintă argumente concrete care demonstreaz demonstreazăă că  bioenergia umană, umană, energia gân gândurilor, durilor, cea vehicu vehiculată lată de cuvinte, id ideile-forță eile-forță și muzica, toa toate te acestea influențează structura moleculară moleculară a apei, aceeași apă care alcătuiește în procent de 70% corpul unui om matur și care acoperă în același procentaj planeta noastră. Apa este sursa esențială a vieții pe planetă; calitatea și integritatea ei sunt de o importanță vitală pentru toate sursele de viață.   Dr. Emoto a descoperit multe diferențe fascinante în structurile cristaline ale apei  provenind din diverse diverse surse aflate în anumite condiții. Sp Spre re exemplu, apa de munte și de izvor  a dezvăluit în structura ei cristalină frumoase modele geometrice. În schimb, apa toxică și  poluată din zonele zonele industriale suprap suprapopulate, opulate, sau apa apa stagnantă din puțurile de apă sau lacurile de acumulare a cristalizat în forme distorsionate, aleatorii și dizarmonioase.   Un alt domeniu de studiu al doctorului Emoto l-a constituit meloterapia. De aceea, el a urmărit efectele muzicii asupra structurii cristalelor pe care apa le formează prin înghețare. El a plasat timp de câteva ore apă distilată într-o eprubetă între două boxe și apoi a fotografiat f otografiat cristalele obținute prin înghețarea acelei ape. După ce a înregistrat modurile în care apa a reacționat la diferitele condiții de mediu, la poluare și la diferitele genuri de muzică sau sunete, echipa doctorului Emoto și-a orientat cercetările spre a vedea modul în care gândurile și cuvintele afectează formarea cristalelor de apă netratată, distilată. Ei au aplicat pe eșantioanele de apă bucăți de hârtie cu diverse cuvinte scrise pe ele, lăsându-le așa timp de o noapte. Aceeași procedură a fost aplicată folosindu-se numele unor persoane decedate, care au avut o anumită influență în istoria omenirii. Fotografiile obținute după înghețarea eșantioanelorr de apă ce fuseseră expuse acestor influențe au demonstrat incredibilele eșantioanelo răspunsuri ale apei, ca entitate vie și inteligență, la emoțiile și gândurile înscrise în câmpul morfic al umanității.

 

  Concluzia generală a fost de necontestat: apa preia cu ușurință vibrațiile și energia mediului în care se află. Descoperirile extraordinare ale dr. Masaru Emoto reprezintă un valoros instrument și o dovadă incontestabilă care ne poate transforma percepția asupra noastră și asupra lumii în care trăim. Avem acum dovada și explicația faptului că apa poate vindeca și poate transforma în bine viața planetei, prin gândurile pe care alegem să le întreținem în mentalul nostru și prin modurile în care aplicăm aceste gânduri. ***   Combinând toate elementele expuse până acum, putem concluziona că pe planeta noastră se desfășoară evenimente de natură materială ce își au originea într-o densitate, dimensiune, plan paralel, subtil, metafizic. O dimensiune foarte diferită de a noastră, o dimensiune greu accesibilă, dar care are legături destul de strânse cu realitatea materială în care ne petrecem viețile.   Egregorii, câmpurile morfice, continuând cu religiile și mai nou cu știința oficială, care pune materialul pe primul plan, ne fac o imagine de ansamblu a elementelor care pot să ne controleze într-o manieră în care nici nu ne putem imagina. Persoanele care pot transcende acest plan material, fără a-l părăsi însă, pot vizualiza, simți, aceste dimensiuni paralele cu tot cu ființele ce îl ocupă. Diferențele de percepție între anumite persoane conduc la concluzii diferite.   Să ne imaginăm pentru o clipă o lume bidimensională bidimensională cu locuitori bidimensionali și să ne imaginăm că acest tărâm plat este suprafața lichidului din-tr-o farfurie – o supă, să zicem. Mergând mai departe, putem asemui că petele de grăsime de pe suprafața respectivă sunt locuitorii inteligenți ai universului 2D. Din moment ce sunt bidimensionali se pot mișca doar dreapta – stânga și înainte – înapoi. Conceptul sau direcția sus – jos ar fi pentru ei cam cum este pentru noi a patra dimensiune.   Ceea ce văd ei unul la altul este doar o linie, orice fel de spațiu, o clădire sau o  persoană fiind reduse reduse pentru ei la o singură linie. Cu toate toate acestea acestea,, noi, locuitorii tărâmului 3D, le putem vedea măruntaiele, interiorul caselor etc.   Mergând mai departe, să presupunem că tulburăm liniștea acestei dimensiuni introducând o lingură în farfurie. Cum ar trăi experiența un locuitor ce ar vedea acest lucru? La început, ar vedea o linie destul de scurtă, corespunzând cu vârful lingurii, apoi linia se va mări pe măsură ce înaintează spre fundul farfuriei și va descrește când lingura va ieși la suprafață. Locuitorilor acestei lumi imaginare lingura nu le apare ca un obiect solid, așa cum o vedem noi, și nu pot lua la cunoștință despre lingură decât ca o serie de fenomene extraordinare care se petrec în timp și spațiu.   Presupunând Presupunând că speranța de viață e destul de redusă în acest tărâm, comparativ cu lumea noastră 3D, va fi nevoie de milioane de generații și de un geniu de o profunzime ieșită din comun pentru a efectua calcule din care să reiasă existența unei dimensiuni superioare de unde pot apărea obiecte.   Cum locuitorii acestei lumi nu o să ne poată vedea, probabil că și cei mai inteligenți dintre ei își vor închipui că cea de-a treia dimensiune nu e decât o ficțiune matematică. Aceștia vor ignora cu totul existența celei de-a treia dimensiuni, iar fenomenele, a căror explicație este banală într-o lume tridimensională, vor fi considerate „paranormale” de către o

 

altă categorie de locuitori ai lumii 2D. În această lume, doar geniile vor putea înțelege asemenea concepte sau fenomene.   O ființă din cea de-a patra dimensiune s-ar bucura de toate aceste avantaje față de noi? Cum ar fi percepută o asemenea apariție a unor obiecte din „presupusa lume superioară”? superioară”? Poate în același mod în care percepem și noi anumite obiecte și ne complicăm să le înțelegem, folosind doar gândirea îngustă și limitată. Capitolul – Inteligența maleficăasupra ce conduce lumea În funcție VIII de cunoștințele oamenilor modului de funcționare a sistemului și a modului de gândire obedient, ignorant sau rebel, putem grupa cetățenii unei țări sau chiar ai planetei în câteva categorii distincte. Poveștile spuse sunt asemănătoare, iar Povestitorul oficial a reușit să aducă aceste povestiri la stadiul de normalitate planetară.   Cea mai numeroasă categorie a fost învățată și crede cu tărie că politicienii sunt cei care țin frâiele unei țări. Prin prisma acestui lucru, aceste persoane persoane fac tot posibilul pentru a menține iluzia societății în care trăim. Merg la vot cu o convingere fermă că aceia care vor ajunge în parlament, guvern și instituții ale statului vor implementa un program politic, iar viața lor va fi schimbată. Când sau dacă nu se întâmplă acest lucru încep (rareori) să  protesteze împotriva împotriva clasei politice și o sschimbă chimbă cu o altă altă ideologie. Ce nu realizează ac aceste este  persoane este că politicienii ajung la putere datorită unor forțe financiare dirijate foarte atent atent din umbră de către alte persoane.   A doua categorie de persoane, mult mai puțin numeroasă decât prima, are o gândire mai pragmatică asupra viziunii despre cum este condusă lumea. Având acces la mai multe informații, ei știu că în spatele politicienilor se află anumite entități economice cu agende diferite de cele oficiale și cu interese obscure. Aceste corporații, din care fac parte băncile, firmele farmaceutice, companiile petroliere și cele care au în patrimoniu rezervele naturale ale  planetei finanțează finanțează toate părțile politice politice,, finanțează războa războaiele iele și au de câștigat câștigat de pe urma oricărui conflict planetar. Scopul acestor corporații e atragerea de capital și dominarea pieții economice de orice fel.   Cei ce știu că în spatele corporațiilor, băncilor și entităților economice care par să conducă lumea se află anumite persoane afiliate unor societăți semi-secrete sunt, din punct de vedere numeric, și mai puțini. Aceste societăți s-au constituit de-a lungul timpului și au infiltrate persoane în toate domeniile de activitate. Constituite piramidal, este destul de greu să  penetrezi acest acest sistem și să îl demaști. demaști. Sunt dovez dovezii destul de solide ccăă aceste societăți societăți secrete sau semi-secrete există, dar e foarte greu de demonstrat cine sunt cei care le conduc. Scopul lor nu mai sunt banii de mult timp, ci controlul absolut. Ele fac acest lucru prin politică, cu ajutorul banilor, prin manipulare, cu ajutorul mass-mediei și cu ajutorul tehnologiilor. Ceea ce unește vârfurile societăților secrete nu sunt în mod primordial banii, ci simbolurile și ritualurile oculte. Societățile secrete cunosc în mod foarte f oarte conștient faptul că simbolurile și ritualurile au o forță foarte mare asupra oamenilor.   Dacă pentru corporații scopul principal al unui război este câștigul material (din vânzarea de armament, medicamente, refacerea infrastructurii etc.), pentru membrii societăților secrete, aceste teatre de violență sunt ritualuri sângeroase de masacrare a  populației. Aceste Aceste ritualuri măresc în mod considerabil forța rău răului, lui, forța de care se folosesc societățile secrete, în vederea dominării absolute a Terrei.

 

  A patra categorie de cetățeni, care este, de fapt, cea mai redusă din punct de vedere numeric, este formată din aceia care știu mult mai multe substraturi despre sistem. Aceste  persoane nu studiază, ci simt, aaceste ceste persoa persoane ne nu gândes gândescc conform normelo normelorr sociale cu care au fost îndoctrinați majoritatea. Acești cetățeni îți vor spune că politicienii, bancherii și societățile secrete nu sunt altceva decât un sistem minor pe tabla de șah prin care se controlează Terra. Bineînțeles, sistemul expus mai sus este unul simplist, fără f ără conexiuni, o  prezentare generală. generală. Să facem o mică „hartă” ca care re să ne ghide ghideze. ze. Pânza de păianjen   Pentru a conștientiza mai bine cum este condusă planeta de către Sistemul de control, aș vrea să faceți un exercițiu de imaginație și să vă închipuiți o pânză de păianjen. Știu că sunteți obișnuiți să vă închipuiți o piramidă, însă pânza de păianjen este mult mai reprezentativă pentru acest mic exercițiu. La extremitățile pânzei găsim populația globului. Eu, tu, noi, cei care menținem sistemul la putere.   Mergând către centru, întâlnim la nivele interioare aparatul represiv – administrație  publică, poliție, armată, armată, birocrație; nu vă temeți temeți de cei ce dau dau ordine, ci de cei ce le exe execută. cută. În această categorie găsim persoane care habar nu au ce pun în practică. Sunt sedați și robotizați să respecte legea, iar pentru ei, dacă legea e morală sau nu este irelevant. Sunt  plătiți să facă un lucru lucru și îl fac. Mercenari. Mercenari.   Intrând și mai adânc către centrul acestei pânze gigantice găsim politicienii, apoi, chiar  în spatele lor, serviciile secrete. Politicul este cel întotdeauna scos în față. Sunt căutate  persoane cu dorința de afirmare, cu spirit de vedetă vedetă,, dar care să urme urmeze ze ordinele primite fără a  pune întrebări. Mai e și categoria politicianului politicianului educat în anu anumite mite școli și format cu anumite idei pentru a implementa doctrine dorite de către adevărata Elită. Avantajul lor, spre deosebire de aparatul administrativ aflat la exterior, este că, pe lângă legile primite în plic pentru a fi  promulgate, își creează creează o rețea de firme afiliate lor care le îng îngroașă roașă buzunare buzunarele. le.   În majoritatea țărilor, serviciile sunt cei care au adevărata putere, controlând  parlamentul, guvernul guvernul și toate instituțiile statului. statului. Serviciile au acc acces es la informații pe ca care re le folosesc în interes personal sau într-o strânsă legătură cu anumite corporații ce ffinanțează inanțează acțiuni clandestine în interes propriu.   Mai departe, într-o strânsă legătură cu serviciile, găsim sistemul mondial – FMI, UE, Banca Mondială – la un pas de Corporații și Bănci. Am fi tentați să credem că băncile și corporațiile se supun legilor internaționale. Nimic mai fals. Aceste instituții de forță sunt cele care oglindesc legile după nevoile lor. Când deții toate resursele planetei, e foarte ușor să faci regulile jocului. Corporațiile se alcătuiesc în conglomerate imense, o altă pânză imensă de  păianjen cu menirea menirea de a face imposibilă verificarea lor. Se presupune că, la nivel mon mondial, dial, nu sunt mai mult de cinci corporații care le dețin pe toate celelalte la un loc.   Cu cât mergem spre centrul pânzei, sistemul de control este mai puternic. Fiecare vibrație de la extremitatea pânzei este percepută de către cei ce „populează” această zonă, iar deciziile luate de către ei se revarsă asupra extremității pânzei precum un val ce lovește țărmul.

 

  Inevitabil, măsurile luate de ei sunt puse în practică strat cu strat, iar cei ce se află la extremități au senzația că presiunea vine de la aparatul cel mai apropiat – administrațiile guvernamentale. guvernamenta le. Nimic mai fals.   Societățile semi-secrete sunt cele care au agende ascunse de marele public. Aici putem include Grupul Bilderberg, Consiliul pentru Relații Externe, Comisia Trilaterală, Masoneria, Grupul de la Roma, Sioniștii, Illuminati, Bohemian Club, marile religii etc. Cu toate că avem impresia că sunt publicului. la vedere, că întrunirile lor sunt publice, discuțiile se țin foarte departe de ochii și urechile   La următorul nivel sunt adevăratele societăți secrete. Despre ele nu o să auziți, nu se discută și, oficial, nu există nicio dovadă a existenței lor. Întâlnirile lor sunt secrete, iar  persoanele ce fac parte din ac aceste este organizații sun suntt de regulă în afa afara ra reflectoarelor mediatice. mediatice.   Aproape de centrul pânzei de păianjen sunt cele câteva familii despre care nu există informații oficiale care să ateste că sunt cele mai bogate și influente de pe Terra. Acestea iau decizii și controlează toate corporațiile, serviciile secrete și, implicit, guvernele de pe glob. Majoritatea fac parte din societățile secrete și semi-secrete și dețin cele mai multe rezerve naturale și corporații de pe glob.   Toți cei care pătrund în universul din ce în ce mai încâlcit al teoriilor alternative, ce au fost îmbrăcate de către autorități sub egida teoria conspirației, descoperă la un moment dat că nu există o noimă, un sens bine stabilit, o direcție clară și precisă a acestor familii, care se  presupune că ar conduce lumea lumea din umbră. Ad Adică ică există ideea de control și pute putere re și cam atât. Pe unii nu îi mulțumește un astfel de răspuns. Trebuie să fie ceva ascuns percepției umane, ceva care controlează aceste fenomene, astfel încât să beneficieze de rezultatele urmărite.   Povestea oficială ne spune că oamenii aceștia, care țin frâiele planetei, sunt conduși de  pragmatism, orgoliu și sete de putere. putere. Explicația pare pu puerilă, erilă, pentru că deja au tot ce vor. Poate că suntem totuși mințiți, manipulați, controlați, programați.   Programați? De către cine? În ce scop? Pare aberant. Pentru omul obișnuit cu realitatea impusă, da. Este aberant. Pentru oamenii ce au reușit să treacă de aceste praguri, nu.   Aceste persoane au aflat că pânza de păianjen este controlată din exterior de o forță superinteligentă, malefică, care vrea să pună stăpânire pe rasa umană, pe mintea noastră. Se spune că această forță este o entitate energetică. Această entitate se întărește ori de câte ori cineva gândește, vorbește sau înfăptuiește ceva negativ. În acest punct trebuie amintit faptul că forța răului nu este o entitate abstractă, așa cum o percepe omul mediu, ci o entitate energetică care se poate manifesta și întrupa în lumea materială.   Fiecare gând al nostru are o putere extraordinară. Conglomeratu Conglomeratull de entități ce controlează umanitatea – Arhonții – sunt dintr-o dimensiune pe care mintea umană o înțelege foarte greu. Timpul și spațiul sunt diferite. Noțiunile despre ceea ce cunoaștem noi la nivel material sunt foarte diferite de lumea din care provin aceste entități. O să discutăm mai pe larg despre acești Prădători, dar mai întâi trebuie să conștientizăm cum ne manipulează de mii de ani.

Manipulare și control   Pentru majoritatea oamenilor, Povestea Oficială prezentată și acceptată este destul de simplă:

 

 – există argumente argumente zdrobitoare că lumea, așa cum cum o cunoaște cunoaștem, m, este condus condusăă de către  politicieni, aleși prin vot vot direct, care iau decizii decizii în nume colectiv colectiv sau persona personal,l, depinde de ccaz, az, decizii care se transformă în legi;  – istoria este o înșiruire înșiruire de povestiri argu argumentate mentate frumos cu te texte xte descoperite în arhivele naționale și completate de cărți ce susțin variantele oficiale cu argumente elegante;  – știința oficială este totalitatea elementelor elementelor demonstrate în laborator laborator sau matematic matematic,, elemente care au susținere în mediile academice și nu pot fi contrazise decât dacă aceste medii își dau acordul. Se întâmplă foarte rar să își schimbe punctul de vedere.   Așadar, tot ceea ce nu face parte din curentul propagandistic oficial este dezbătut sumar, iar concluziile de cele mai multe ori se soldează cu umilirea intelectuală a celor care au cutezat să combată aceste versiuni.   Cu toate astea, se întâmplă uneori ca argumentele solide, pertinente, care fac apel la logica gândirii elementare, să schimbe părerea unor persoane despre adevărata realitate în care trăim. Există și mulți nehotărâți, persoane care acceptă anumite teorii alternative, dar refuză cu înverșunare să caute o explicație pentru altele, de teamă ca nu cumva baza gândirii lor să fie zdruncinată.   Marea majoritate a oamenilor cred cu tărie că lumea e prezentată sumar și simplu de către variantele oficiale și nu o fac asta datorită unui raționament propriu. O fac pentru că așa au fost învățați de mici, au crescut în grupuri unde trebuia să te conformezi sau erai exclus, o fac pentru că toată lumea, sau măcar majoritatea, e de acord cu acea părere. De fapt, oamenii nu fac diferența dintre valoarea de adevăr a unei fraze și gradul de satisfacție pe care îl  produce aceasta. aceasta.   Astfel, dacă afirmi că votul lor este neimportant și că alegerile sunt luate în culise, o  persoană poate poate să reacționeze reacționeze instinctiv fără să ccaute aute elemen elemente te care pot sau nu susține ace această astă afirmație. Un alt exemplu este existența unui guvern ascuns care controlează evenimentele importante de pe această planetă. Sau faptul că omenirea riscă să fie controlată de către tehnologia de care devenim dependenți dependenți în viața de zi cu zi. Aș putea aminti și asaltul informațional al terorii la care suntem supuși pentru a accepta tacit tot mai multe legi îndreptate împotriva noastră, terorismul mascat ce face ravagii în zonele controlate, culmea, de către jandarmii planetei, otrăvirea populației cu elemente chimice prezente în alimente, apă, aer.   Ar fi normal să credem că datele existente ne vor conduce la o concluzie pe care o poți interpreta ca plăcută sau neplăcută, dar asupra căreia există multe semne de întrebare. Cu toate astea, majoritatea preferă să rămână în zona de confort, asigurând astfel persoanelor care  beneficiază de aceste tactici sprijin sprijin pentru acțiunile viitoa viitoare. re.   Există o reținere în a analiza faptele și a urma firul logic ce ne poate duce la o concluzie evidentă. Pentru că asta ar însemna să distrugem toată baza informațională pe care s-a clădit mare parte din experiența individului. Frica de a descoperi o posibilă fisură în sistemul lor de valori îi face reticenți doar la auzul anumitor subiecte. Un motiv destul de întâlnit, dar neluat în calcul, este teama consecințelor pe plan familial și social. În momentul în care realizezi ce se întâmplă cu lumea, nu poți sta deoparte, primul pas e să le explici și celorlalți. Societatea actuală ne-a încadrat într-un tipar comportamental. Ieșirea din acest tipar

 

 poate duce la marginalizare, marginalizare, ridiculiz ridiculizare are sau chiar la îndepărtarea îndepărtarea de unele unele persoane ddragi. ragi. Zona de confort e destul de atractivă.   Oamenii au tendința de a reține evenimentele care pot să confirme pozițiile pe care le împărtășesc și uită sau le îngroapă involuntar pe cele pe care le infirmă. Într-o societate controlată de către o presă oficială care manipulează și prezintă știrile în mod eronat, e normal ca persoanele ce preferă variantele oficiale să fie majoritare. Aceste persoane rețin doar elementele le convin, dacăcă, există destule argumente care să le contrazică. Nucorect pentru că acestea arcare fi mai solide, chiar ci pentru la nivel intuitiv, nu au capacitatea de a aprecia  posibilitatea ca acele acele știri să fie false.   Nu în ultimul rând trebuie amintit spiritul de turmă. Prin însăși ideea democrației în care, cel puțin pe hârtie, majoritatea decide ce e adevărat și ce nu, majoritatea alege, sentimentul că „siguranța stă în număr” și că „adevărul e de partea celor mulți” a intrat și a avut succes în percepția publică. Pentru a încerca să le deschidem ochii, nu cred că e de ajuns să le prezentăm acestor oameni doar argumente. Oricât de puternice vor fi dovezile aduse în sprijinul ideilor alternative, mecanismele prezentate mai sus îi vor ține pe majoritatea oamenilor de cealaltă parte a baricadei, refuzând să arunce măcar o privire asupra lor. Ba chiar, de cele mai multe ori, considerându-se ei în minoritate, vor încerca să se autovictimizeze. O studiere amplă a subiectului, o argumentare scurtă, solidă și o gândire critică pot să aducă lumină în orice subiect dezbătut. Condiția ar fi ca și celălalt să fie deschis la idei noi.   O masă critică de oameni, cu gândire îndreptată către un sistem bazat pe ajutor reciproc în defavoarea concurenței, un număr destul de mare de persoane care conștientizează  pericolele la care suntem suntem supuși și mai ales ce viito viitorr lăsăm copiilor noștri poate poate schimba sistemul actual care a pus stăpânire pe planetă și care ne va transforma ca rasă. Nu vorbesc aici de evoluție de niciun fel, ne va acapara și va distruge orice urmă de speranță pentru generațiile următoare.   Gândiți-vă câte lucruri poate să învețe o persoană în 12 ani de școală, să fie eminent, iar în același timp să fie victima sistemului actual de credințe și dogme „democratice”. „democratice”. Cum e  posibil așa ceva? ceva? În mare parte parte,, prin programare psih psihologică. ologică. Dacă, de-a de-a lungul vea veacurilor, curilor,  programarea a venit venit în cea mai ma mare re parte de la religii, în eera ra modernă program programatorii atorii acestui sistem amplu de manipulare au dezvoltat sistemele de învățământ, sistemele de informare a  presei, modificând modificând câmpurile morfice exis existente, tente, programându-le programându-le să se pliez pliezee pe noile dogme și credințe.   De-a lungul timpului, religiile au fost factorul principal care a menținut umanitatea la nivelul de moluscă. În prezent, rolul acestora a mai scăzut, dar încă se află în fruntea sistemului de control. În aceste religii nu există nici un strop de spiritualitate. Nu sunt nimic altceva decât un buchet de ideologii politice asortate cu niște metafizici pseudo-spirituale  bătătoare la ochi. ochi. Preoțimea ține locu locull oficialilor de partid, care întăresc întăresc și mențin ideologia ideologia guvernantă în societate. Esența tuturor sistemelor de conducere politice, religioase este corupția adevăratului limbaj spiritual, prin schimbarea înțelesului din spatele conceptelo conceptelor, r,  până când din din acesta nu rămâne rămâne nimic altceva altceva decât o moralitate moralitate de sclav, ritualizată, ritualizată, cu scopul de a domestici umanitatea cu fiecare generație, până când se ajunge la o națiune globală de vite. Generațiile nou-născute poartă informația codului informațional ale părinților

 

 programați, astfel încât încât sunt născuți în imaginea imaginea produsă de secolele sc scurse urse sub ac această eastă transmutare genetică. Așa funcționează domesticirea, din punct de vedere meta-genic.   Din această paradigmă face parte îndepărtarea cunoștințelor spirituale și îndepărtarea oamenilor avansați din societate, prin uciderea acestora împreună cu liniile lor genealogice. Prin uciderea oamenilor avansați se taie capul sistemului original, iar capul noului sistem se  poate instala liniștit la domnie; domnie; inchiziția, com comunismul, unismul, nazismul nazismul și alte forme de co conducere nducere dictatorială practicat acest lucru pe față, sacrificând cele maipractici. avansatePeste genegenerații, ale societății. Religiile au au avut un rol foarte important în perpetuarea acestor efectul  patologic a luat amploare amploare din cauza cauza lipsei practicilor spiritua spirituale, le, practici acum înlocuite înlocuite cu un ritualism menit să întărească și să consolideze codul programului de domesticire.   Se pare că societatea umană e creată pentru obediență. Putem observa, de-a lungul istoriei oficiale, un nivel amplu de control asupra oamenilor. Societățile tribale, primele regate, imperiile, toate au folosit forme de control și manipulare cu scopul de a-i face pe cetățeni să accepte ideile conducătorilor. Fie că era vorba de religie sau dictatură, oamenii au fost obedienți și au acceptat controlul unei elite. Acea elită, în funcție de nevoi, crea premisele unei situații, apoi beneficia de pe urma ei. Nicicând, indiferent de sistemele de control, oamenii nu s-au răsculat împotriva sistemului sau dacă au făcut-o, numărul lor a fost destul de mic. Diferența dintre societatea tribală și cea modernă modernă e destul de mare. Atunci era vorb vorbaa de supraviețuire. Capacitatea conducătorilor conducătorilor de a mobiliza mulțimile era de cele mai multe ori vitală.   Însă, în timpurile noastre, se observă o tendință de control absolut, o invadare a vieții  personale. Cu timpul, timpul, anumite forme de guvernare au lă lăsat sat impresia că oomul mul de rând are capacitatea de a alege; de a vota dacă merge la război sau dacă va fi pace, de a alege austeritatea, legi care îi îngrădeau libertatea, concepte care nu erau acceptate de către majoritatea celor ce formau societatea etc. Însă, în tot acest timp, oamenii au fost coordonați din umbră pentru a fi direcționați către o idee sau alta. Dacă am realiza aceste aspecte, aspecte, mai mult ca sigur ar trebui să ne ridicăm din mocirlă și să luptăm împotriva acestui sistem.

Capitolul IX – Povestea programării mentale Privind societatea în care trăim, avem impresia că suntem prea mici pentru a face diferența,  pare că planurile planurile Păpușarilor sunt foa foarte rte bine puse la ppunct unct și că ei ccâștigă, âștigă, având m mulți ulți susținători de partea lor la fiecare acțiune – culmea – îndreptată împotriva noastră. De ce oare? De ce câștiga ei întotdeauna, iar percepția publică este schimbată de la un an la altul? Ce este opinia publică? Rezultatul propagandei mass-mediei oficiale. Se urmărește obținerea unui răspuns comportamental de la populație într-un anumit domeniu. Măsurarea nivelului de acceptare publică se face prin sondaje de opinie care, în funcție de nevoi, sunt măsluite în favoarea manipulatorilor. Oamenii își formează o idee despre ce e adevărat sau nu, în funcție de criteriile preconcepute despre adevăr. Percepția noastră despre realitate este filtrată prin  prisma a ceea ce ce vrem sau nu vrem să fie ade adevărat. vărat. De multe ori vrem să credem an anumite umite teorii, dar nu le discutăm cu nimeni, de teama de a nu fi etichetați, ridiculizați și marginalizați.   Sistemul malefic în care trăim este construit cu scopul de a controla toți cetățenii săi, indiferent de sex, rasă și religie. Pentru aceasta s-au creat, de-a lungul timpului, anumite modalități care să mențină oamenii sub control și ascultare. În primul rând față de familie,

 

apoi față de instituții, de societate și, per total, de sistem. Toate aceste mecanisme au în comun atacarea celei mai intime părți pe care omul o are în această lume: sufletul.   Scopul final este acela ca omul, predându-și controlul asupra sufletului, să revină la nesfârșit în această existență materială, fără posibilitatea de ascensiune la dimensiunile superioare. Modalitățile de control ale cetățenilor sunt aplicate de la vârste mici de către membrii societății, care au fost la rândul lor programați de către rude sau membri ai sistemului (servicii secrete, armata, mass-media, corporațiile etc.). Programul de domesticire   Creierul este interconectat cu centrii energetici prin sistemul nervos, ce reprezintă macrocosmosull geneticii sau a informației ADN din organism. În urma programării minții macrocosmosu  prin descărcarea descărcarea software-ului ideolo ideologic, gic, căile neurona neuronale le din creier sunt modificate, modificate, astfel încât acestea corespund comenzilor programatorului. Acestea sunt transferate automat în centrii energetici, care la rândul lor trimit acest cod în întreg câmpul energetic al organismului, imprimându-l astfel în informația codului genetic, prin epigenetică. În acest fel, întregul psihic este comutat la frecvența înscrisă în program și implicit conectat la conștiința de grup.   În ultimul secol, aceste metode de control au devenit industrializate de către sistem și au primit nume, cele mai cunoscute fiind Monarch Mind Control și MK-Ultra. Spun că aceste metode au devenit industrializate deoarece ele se folosesc la scară largă și cu precizie în industria de divertisment (muzică, filme, sport), în armată, în serviciile secrete, corporații, instituții ale statului și politică.   De aici, ele se răsfrâng asupra copiilor celor care au trecut prin așa ceva, pentru ca mai apoi aceștia să le folosească pe copiii lor ș.a.m.d. Astfel, se ajunge, cu timpul, ca o mare masă din populație să fie programată de la vârste mici în așa fel încât să nu prezinte probleme  pentru sistem. Aceste Aceste metode de pprogramare rogramare urmăresc inhibarea personalității personalității native ale victimei și dezvoltarea unor personalități multiple, obediente în totalitate. Programarea are multiple scopuri în acest sens, victimele fiind folosite pentru o multitudine de acțiuni meschine. Aici se pot aminti: asasinate la comandă (candidatul manciurian), manciurian), crearea unor idei distructive pentru oameni (cărți, filme, muzică, teatru), transmiterea de informații secrete (spioni), crearea de soldați fără frică de moarte și fără sentimente etc.   Una dintre cele mai frumoase forme de control mental, care a dat roade încă de când  primul om a înțeles ce este un fulger, eeste ste religia. Majoritatea re religiilor ligiilor au fost concepute concepute și își trag seva din perioada primitivă, când oamenii, neînțelegând natura, căutau explicații supranaturale. Folosindu-se Folosindu-se la începuturile istoriei de necunoașterea oamenilor, iar mai târziu de naivitatea acestora, oportuniștii au manipulat masele până la extrem.   Țin să precizez că, în opinia mea, toate religiile au ca scop ascuns menținerea individului într-o stare de supunere, frică. Însă, odată la câteva sute de ani, apare a- șa-numita reformă a credinței, în anumite structuri, reformă ce vrea orientarea individului către noi idei ce se doresc impuse de către elite. Sunt și religii în care schimbarea unei singure virgule din carte înseamnă sfârșitul lumii, vezi iudaismul sau islamul.   Dar ideile oamenilor trebuie schimbate și în altă direcție, nu doar spirituală, și aici intervine spălarea creierului. Răspândirea de zvonuri, de cele mai multe ori neavând legătură

 

cu realitatea, se face prin intermediul mass-mediei. Internetul, ziarele, televiziunea, radioul și chiar literatura de specialitate uneori pot contribui la nașterea unei noi paradigme.   Presupunând Presupunând durate relativ mari de timp pentru atingerea scopului, tocmai pentru ca noi să credem că totul a fost la voia întâmplării, mesajele pătrund în creierele noastre exact așa cum vor ei, de multe ori oamenii fiind aceia care cer schimbarea. Tehnica acea aceasta sta se numește problemă-reacție-soluție problemă-reacție-soluție și face parte din aceeași metodă de spălare a creierului. Pe scurt, se creează se așteaptă răspunsuri răspunsu ri din parteadesocietății civile sau chiar a  populației și apoiose sproblemă, e vine cu soluția pe care o aveau aveau pe masă la început.   Din aceeași categorie face parte și utilizarea mesajelor subliminale, ce au fost subiectul multor articole din media oficială, dar mai ales cea underground. Televiziun Televiziunea ea joacă cel mai important rol în acest mare circ. Începând de la reclamele ce ne îndeamnă să consumăm anumite produse, de care de cele mai multe ori nu avem nevoie, continuând cu emisiunile ce scad activitatea neuronală (menținerea populației într-o stare de îndobitocire) și mergând până la filme. Știrile sunt de asemenea un instrument foarte puternic aflat în mâna celor din umbră. Nu cred că există vreo televiziune neafiliată unei mari corporații ce are legătură cu alte concerne care fac parte din aceeași caracatiță a puterii mondiale sau regionale, după caz.   Educația este una dintre cele mai importante metode pentru elite. Dacă poți implanta unei persoane de la o vârstă fragedă anumite idei și concepte, acea persoană va face treaba  pentru tine mai târziu, târziu, fără măcar să-i spui spui ce să facă. P Poate oate că mulți nu ssunt unt de acord cu mine, dar acest lucru este atât de evident tocmai pentru că poate fi de neconceput. Copiii din ziua de azi, și nu numai, nu mai sunt învățați să gândească, ci să memoreze. Trebuie să memorezi ce vrea profesorul și programa școlară și nu ai dreptul să contești nimic (oricum,  puțini sunt cei ce o fac). Părinții au o foarte foarte mare vină, în prim primul ul rând pentru că nnuu verifică cunoștințele copilului. Sunt mulțumiți să vadă notele acestuia, nu contează părerea lui sau cunoștințele sale. Poate și pentru că societatea ne-a îndemnat să fim foarte ocupați cu cariera.   Banii sunt astăzi în mod esențial virtuali. Ei au ca singură realitate un șir de 0 și 1 în computerele băncilor. Majoritatea comerțului comerțului mondial are loc fără bani fizici, și doar 10% dintre tranzacțiile financiare zilnice corespund unor schimburi economice în lumea reală. Piețele financiare însele constituie un sistem de creație a banilor virtuali, a unui profit care nu se bazează pe crearea unei adevărate bogății. Grație jocului piețelor financiare (care permite transformarea în beneficii a oscilațiilor cursurilor bancare), investitorii avizați pot fi declarați mai bogați printr-o simplă circulație a electronilor în computere. Această creație de bani, fără a crea o bogăție economică corespunzătoare, corespunzătoare, este însăși definiția creării artificiale a banilor.   Ceea ce legea interzice falsificatorilor de bani și ceea ce ortodoxia economică liberală interzice statelor este, deci, posibil și legal pentru un număr restrâns de beneficiari. Dacă dorim să înțelegem ce este în mod real banul și la ce servește el, e suficient să inversăm vechea zicală: „timpul înseamnă bani”. Banii înseamnă timp. Banii reprezintă ceea ce permite cumpărarea timpului altora, timp care a fost necesar să se creeze produse sau servicii de consum.   Din punct de vedere tehnic, banii reprezintă o unitate de calcul intermediară pentru schimbul timpului contra timp, fără a fi posibilă compararea directă a timpului unora cu al altora, deoarece fiecare conversie între bani și timp se face pe baza unei estimări subiective, care variază în funcție de raportul forței economice și informaționale între cumpărător și

 

vânzător. În practică, acest raport de forțe este întotdeauna defavorabil consumatoruluisalariat. Când un individ dintr-o categorie medie cumpără un produs, el plătește timpul care a fost necesar pentru a fabrica acest produs la un preț mai ridicat decât salariul care îi este lui  plătit pentru o fracțiune echivalentă din ppropriul ropriul timp.   De exemplu, dacă o mașină este produsă în 2 ore de 20 de salariați (înțelegându-se aici munca comercianților și munca depusă pentru echipamentele de producție folosite), salariul fiecărui muncitor aceste două€.ore ar trebui să fie egal cu 1/20orar dinteoretic prețul mașinii, 500 €, dacă mașinapentru a costat 10.000 Ceea ce înseamnă un salariu de 250 €.adică Pentru cea mai mare parte a salariaților, suntem foarte departe de această socoteală. socoteală. Când un salariat occidental prestează 10 ore din timpul lui, el primește numai echivalentul unei ore. Pentru un salariat din Lumea a Treia, raportul scade la 1000 la unu. Acest sistem este versiunea modernă a sclavagismului. Beneficiarii timpului furat salariaților sunt întreprinderile, precum și statele, atât timp cât banii preluați prin impozite și taxe nu sunt utilizați în interesul general.

Fereastra Overton   Una dintre metodele folosite de către elite pentru a ne face să acceptăm tacit planurile lor se numește Fereastra Overton (despre care vom povesti separat în legătură cu întregul mecanism complex). Acest concept spune că în orice domeniu, la un moment dat, se poate discuta orice idee, indiferent cât de aberantă pare, într-un spațiu limitat și îngrădit. Pe măsură ce timpul trece, această idee discutată în medii din ce în ce mai largi se poate întinde și poate acapara mai multă susținere din partea populației, până în momentul în care este acceptată.   Joseph P. Overton, cel care a postulat această idee, a fost prim-vicepreședin prim-vicepreședinte te al Centrului pentru Politici Publice. Am să vă dau câteva exemple care au schimbat percepția opiniei publice doar în secolul trecut. În urmă cu câteva decenii, existența extratereștrilor era de neconceput. Fereastra Overton era în limitele ei înguste, nici măcar nu se discuta despre acest subiect,  poate doar în cercurile cercurile SF. Cu timpu timpul,l, mass-media a ex exploatat ploatat gradual subiectul, subiectul, iar astăzi cam 80% din populație crede posibilă existența acestora. Acceptarea homosexualității, transsexualității, LGBT, implantele electronice, cedarea libertăților de bunăvoie statului, etc., erau de neconceput în urmă cu 50 de ani. În urmă cu 30 de ani, asemenea subiecte erau văzute la fel de aspru, dar discuțiile își lărgiseră sfera de influență. Acum 15 ani, mai multe personalități au început să discute aceste subiecte considerate, totuși, la limită. Astăzi, orice subiect de mai sus este ceva banal.

Programarea industrializată Această programare este gândită și realizată în condiții foarte bine stabilite, cu un orar bine  pus la punct și prin prin metode introdus introdusee gradual și experimentate experimentate în preala prealabil bil științific. Încă din vremuri străvechi, oamenii au fost programați de către indivizi obscuri care posedau cunoștințe avansate în domeniul domeniul ocult, de la cultura tribală din preistoria oficială și până în era multilateral dezvoltată în care ne aflăm în prezent. Sunt cunoscute școlile secrete ale misterelor din Antichitate, care s-au perpetuat de-a lungul timpului sub formă de frății, grupuri și ordine de la curțile regale medievale.

 

  Odată cu dezvoltarea științei psihologiei, realizată în boom-ul industrializării mecanice, oamenii au descoperit felul în care funcționează mintea umană, precum și organizarea ei. S-a stabilit că mintea umană este formată din conștient, subconștient și inconștient, și s-au trasat particularitățile fiecărui compartiment. În același timp, s-au dezvoltat modalități prin care aceste compartimente să fie manipulate în defavoarea individului și în favoarea celor cu un interes în acest scop.   Experimentele au scos la iveală minții de a se eveniment scinda în condiții extreme, dând naștere la personalități multiple alecapacitatea aceluiași individ. Acest se datorează calității de autoapărare a minții în momentul în care este supusă la anumiți stimuli externi și interni, stimuli care depășesc un anumit grad de intensitate. Acele personalități emergente vor fi formate de către programator pentru îndeplinirea unor scopuri diverse. Dezvoltarea medicinii alopate (neurologia) a permis, de asemenea asemenea,, localizarea zonelor din creier care sunt afectate în momentul în care acei stimuli sunt aplicați și schimbările produse la nivelul celulelor nervoase. Prin urmare, știința a preluat ca studiu amănunțit și de multe ori ascuns aceste cazuri speciale de afectare anatomică și mentală a individului.   Printre primele cazuri de programare care s-au semnalat la scară largă, folosind printre altele și descoperirile științifice, au fost cele prin care un număr foarte mare de oameni au aderat la doctrina și mentalitatea comunismului. Oamenii au devenit depersonalizați, depersonalizați, iar despre unii dintre ei sunt relatări cum că ar fi f i avut o latură demonică. Este vorba despre agenții sistemului comunist.   Cum a fost posibil ca Lenin să-și impună voința asupra a milioane de oameni? Reușita s-a datorat unui proces dus la extrem și încununat cu succes: câțiva inițiați au supraviețuit suficient pentru a vorbi de o „inițiere roșie”, prin care treceau toți viitorii agenți în timpul antrenamentelorr desfășurate în foste mănăstiri. Locul mănăstirilor nu a fost antrenamentelo f ost ales întâmplător, ci pentru energiile intense pe care acestea le degajă. Tehnici oculte erau folosite pentru a întări voința agenților până la nivel supranatural, aceștia putând ulterior să exploateze energiile  psihice ale victimelor victimelor torturilor și sacrificiilor. Numai cineva cineva care ucisese ucisese în numele ccauzei auzei  putea deveni un inițiat roșu!   Tehnicile de formare a agenților cuprindeau tortura fizică, psihică și emoțională,  privarea de hrană, hrană, apă și simțuri, ele electrocutări, ctrocutări, forțarea indiviz indivizilor ilor de a se lupta între ei până la moarte și abuzuri sexuale. Așa cum vom vedea, aceste tehnici au devenit un tipar de pregătire  pentru proiectele ulterioare ulterioare de programare programare utilizate mai târziu de către naziști și mai mai apoi de către marile puteri armate ale planetei, în scopuri care depășeau sfera organiza organizațiilor țiilor secrete. Acțiunile respective au devenit, de asemenea, o unealtă a serviciilor de informații din multe state pentru formarea de spioni și s-a perpetuat și către ramurile armate ale aparatelor de stat. În paralel, aceste metode au devenit principalul mijloc de formare a indivizilor care activează în sfera mass-media, divertisment de orice fel și, mai nou, la un anumit nivel corporativ.   În Germania nazistă, doctorul Mengele a reprezentat o figură de temut pentru foarte multă lume. Pe lângă experimentele macabre pe care acesta le-a realizat în lagărele de concentrare și care sunt publice de foarte mult timp, el a fost și omul din spatele proiectului de  programare a cetățenilor cetățenilor în doctrina naz nazistă, istă, în special special în corpul de elită SS ccare, are, pe lângă sarcinile de protecție, se mai ocupa și cu practici oculte. Vom vedea că latura științifică și cea ocultă merg mână în mână, iar o programare din epoca recentă se realizează utilizând știința  pentru a induce ocultul. Odată cu deznodământul deznodământul celui de-al Doilea R Război ăzboi Mondial, foarte

 

mulți savanți germani au fost duși în secret în Statele Unite în cadrul operațiunii Paperclip. Printre aceștia se afla și temutul dr. Mengele, supranumit îngerul morții.   Serviciul secret american OSS s-a transformat în actualul CIA, la puțin timp după terminarea războiului, iar dr. Mengele a fost integrat în structurile noului serviciu cu rolul de a continua experimentele de programare și de a implementa programe de uz larg pe populație. Se știe că în America anilor 1950 exista răspânditul fenomen al copiilor dispăruți la o vârstă foarte mică, iar pozacu lorscopul apăreadeperioade îndelungate pe cutiile de lapte. Acei copiiScopul erau răpiți de serviciile secrete a fi folosiți în proiectele de programare mentală. lor ulterior a fost divers, în funcție de calitățile particulare ale fiecăruia – asasini, spioni,  programatori, formatori de opinii, opinii, paranormali, politic politicieni, ieni, cadre militare, membri membri în consiliile de administrație ale companiilor și ale firmelor din industria mediatică și de divertisment, și a altor tipuri de corporații.   Astfel, s-au dezvoltat celebrele proiecte MK-Ultra și Monarch Mind Control. De fapt, MK-Ultra a fost stopat în mod oficial prin 1970, dar a continuat să funcționeze departe de atenția publicului sub formă de Monarch Mind Control. Nu asta e important, ci faptul că această metodă s-a perpetuat.   Din cauza faptului că viitorul programat va trebui să se integreze neobservat în societate, tortura fizică nu cuprinde lovituri în urma cărora să rezulte semne pe corp. Un anumit timp se aplicau electroșocuri care să paralizeze omul pe perioade mai scurte sau mai lungi, pentru ca, mai apoi, acesta să nu își mai poată utiliza o perioadă corpul după voia sa – devine, deci, fizic o marionetă care este mișcată de către programatori. Informația aceasta este stocată involuntar de către minte în subconștient. Omul este, de asemenea, învârtit la viteze amețitoare pentru a-și pierde echilibrul, atât fizic, cât și mental; este supus la extreme de temperatură pentru a-și bloca simțurile la durere și este supus la lumini stroboscopice orbitoare.   Privarea de somn, hrană, apă și spațiu (victima este încuiată în spații strâmte și incomode), atârnarea în poziții dificile sau cu capul în jos, asfixierea mecanică, scufundare scufundareaa cu capul în apă pentru o perioadă destul de mare, încătușarea și legarea membrelor cu funii (asocierea cu o marionetă), compresia sub greutăți și dislocarea parțială sau totală a membrelor (din nou asocierea cu o marionetă) sunt și ele metode folosite frecvent – multe dintre aceste practici au fost folosite și de către Inchiziție, tot pentru programare. De asemenea, victima este injectată cu substanțe chimice care îi provoacă dureri și stări de rău atroce, pentru ca după o perioadă bine determinată să i se administreze un antidot.   Tortura psihică este și ea variată și cuprinde, printre altele, scene de sacrificiu uman sau animal pe care victima este forțată să le privească. Astfel, omul se desensibilizează. Programatorii mai folosesc metode de amenințare împotriva victimei, familiei acesteia,  prietenilor etc. Scopul Scopul este acela ca victimei să i se in inoculeze oculeze ideea de lipsă de pu putere, tere, siguranță și stabilitate în viața sa. Omul este forțat să bea urina sa și a celorlalți, este mânjit și forțat la consumul materiilor fecale personale și ale altora.   Scopul este acela de a provoca individului senzația de dezgust față de propria  persoană, fapt fapt ce va duce m mult ult mai ușor la realiz realizarea area depersonaliz depersonalizării. ării. În același scop, individul este forțat să bea sânge menstrual, să mănânce viermi, gândaci și păianjeni și să fie acoperit cu ei – observați aici paralela cu anumite show-uri televizate în care concurenții sunt

 

supuși la probe în care sunt nevoiți să mănânce gândaci, viermi și/sau să fie acoperiți cu așa ceva pentru a avansa în cadrul concursului, aceste show-uri fiind gândite cu scop precis.   Alte metode cuprind însămânțarea victimelor femei pentru ca mai apoi să li se producă avort spontan, iar ele să fie forțate să asiste la ritualuri r itualuri bizare realizate asupra fătului și eventual sunt forțate să îl mănânce. În general, victimele sunt forțate la un moment dat să asiste (chiar să provoace) la sacrificii ceremoniale, în special umane, și mai apoi forțate să mănânce din cel sacrificat să îi bea sângele. Aceastădeacțiune are o semnificație semnificând, printre altele,șiasimilarea celui sacrificat către individul programat,ocultă, din aceasta rezultând că o parte din cel sacrificat va rămâne în cel care l-a mâncat și i-a băut sângele. Se creează iluzia că Dumnezeu este malefic, din moment ce permite ca victima să treacă prin asemenea chinuri și că, de fapt, programatorii sunt cei buni (sindromul Stockholm), din moment ce îi vor asigura o portiță de aparentă scăpare. Victima este forțată să renunțe la credințele sale spirituale. Se creează astfel despiritualizarea persoanei în cauză.   Multe dintre aceste metode sunt realizate sub influența drogurilor administrate de către  programatori cu scopul scopul de a truca mintea mintea victimei, în așa fel încât aceasta aceasta să nu mai disc discearnă earnă între realitate și fantezie/vis. Scopul este acela de a ajunge la mintea de copil a victimei și de a o scinda, iar crearea unei atmosfere de fantezie/vis în conștient și subconștie subconștient nt are scopul tocmai de a atrage la suprafață acea minte de copil. De asemenea, atmosfera de fantezie este creată pentru ca personalitatea victimei să găsească găsească un refugiu în ea în timpul torturilor la care este supusă (în filmul 1984 este prezentată o astfel de scenă în care cel torturat se vede într-un  peisaj extern, cu cu dealuri înverzite).   Astfel, se înlătură personalitatea reală într-o cămăruță formată în subconștie subconștient nt și se pot forma noi personalități în cămăruțele nou-apărute prin scindarea trunchiului trunchiului inițial al minții. Între aceste cămăruțe se pot crea bariere de protecție (la nevoie și în funcție de scop), în așa fel încât personalitățile nou-formate să nu interacționeze una cu cealaltă (adică ele să nu se cunoască între ele și să acționeze independent) independent) și nici cu personalitatea adevărată și inhibată a victimei. Pe lângă toate aceste practici, victima este supusă la numeroase și repetate abuzuri sexuale, în special penetrarea anală care, așa cum vom vedea în continuare, are un rol extrem de important – cel mai important.   În programele sus-menționate victima este aleasă încă din copilărie, de preferat copii  până la vârsta de 5 ani, deoarece deoarece la acea această stă vârstă mintea ccopilului opilului primește o barieră barieră care  blochează amintirile amintirile și experiențele su subtile btile pe care omul omul le-a experimentat experimentat încă din stadiul de embrion și încă dinainte de acesta. Copilul până în 5 ani nu are mintea conectată la lumea materială exterioară, decât în foarte mică măsură, iar capacitățile sale extrasenzoriale sunt mai avansate decât ale oamenilor. Mintea lui este pură, nealterată de virusurile energoinformaționale ale lumii în care a intrat. El trăiește, deci, într-o lume a viselor conștiente, în care se înfiripă o frântură mică de realitate materială. Pe baza acestor vise conștiente,  programatorii vor lucra asupra asupra minții victimei. Oda Odată tă ce bariera de la vârsta de 5 aani ni va fi  pusă, copilul va intra în rând cu lum lumea, ea, iar mintea sa ra rațională țională îi ia locul celei celei iraționale. După vârsta de 5 ani, victima va putea fi programată, însă programarea nu va fi reușită în totalitate, victima având posibilitatea de recuperare deplină rapidă. Și o victimă programată până la vârsta de 5 ani se poate recupera deplin, însă procesul de recuperare este extrem de lung și anevoios.

 

  Subiecții ajung ulterior să fie programați oarecum hipnotic, prin declanșarea stării de alter-ego de către anumite simboluri, cuvinte, melodii etc. După ce individul este programat, hipnoza se încheie folosindu-se alt (sau același) declanșator, iar omul nu mai ține minte nimic din ce i s-a întâmplat. Victimele sunt programate în funcție de scopul lor ulterior, iar  programatorii folosesc pentru aceasta aceasta programarea în func funcție ție de undele ce cerebrale: rebrale:  – Undele Gamma (conștientul foarte intens) – sunt folosite la toate categoriile de victime, datorită capacității minții de–asunt se scinda înpentru condițiiprogramarea intense de stres, panică, teroare.  – Undele Beta (conștient) folosite sclavilor sexuali, mai exact a  persoanelor care vor fi folosite în programe programe ample de indu inducere cere a unei sex sexualități ualități animalice către public. Această programare elimină toate convingerile morale ale victimei și stimulează instinctul primitiv/animalic din aceasta. Rezultatul este crearea de personalități „pisică” și metoda este cunoscută drept programare kitten (pisoi) – este folosită în special pentru celebritățile de sex feminin: modele, cântărețe, actrițe, acestea fiind deseori văzute purtând haine cu animal. Victimele în cauză vor fi folosite ulterior pentru degradarea valorilor morale ale publicului și orientarea lui către o sexualitate rudimentară exagerată, în care predomină instinctele animalice.  – Undele Alfa (conștient relaxat) – sunt folosite în programarea uzuală/g uzuală/generală enerală pentru alterarea memoriei victimelor și dividerea minții în partea stângă și partea dreaptă, folosind stimularea neuronală. Această programare este folosită pentru început la toate categoriile de victime.  – Undele Theta (subconștient) – sunt folosite pentru programarea psihică și se folosesc asupra victimelor care deja posedă capacități extrasenzoriale. Aceste capacități sunt mărite considerabil de către programatori pentru ca, mai apoi, victima să îndeplinească scopurile acestora.  – Undele Delta (inconștient) – sunt folosite pentru a crea asasini și agenți/soldați de elită. Programarea are ca scop depersonalizarea și desensibilizarea victimelor, mărirea capacității de a secreta adrenalina, inhibarea fricii, creșterea urii și sporirea capacității de concentrare asupra obiectivului trasat. Această programare inoculează și comenzi de auto-distrugere, în cazul în care obiectivul nu poate fi realizat, și există riscul ca operantul să fie capturat.   Programarea industrializată este folosită la scară largă în sistem. Sistemul în sine nu reprezintă doar laturile politico-administrativă și economico-socială ale omenirii ce țin de mediul public, ci și latura ce ține de mediul privat, și anume sistemele bancare și marile corporații din diverse industrii. Printre aceste industrii, industria mediatică și de divertisment generează anual mii de miliarde. Prin urmare, această industrie este intens populată de  programatori, întrucât este este principalul formator de opinii, mentalități și curente curente de orice fel. Ca atare, victimele fac parte din această industrie și sunt programate în așa fel încât să transmită cât mai exact pentru marea masă dorințele programatorilor, în conformitate cu  planul gândit în ansamblu ansamblu în medii îna înalte. lte.

Capitolul X – Programarea vedetelor și a pionilor sistemului Cultura pop a cucerit mințile adolescenților din întreaga lume. Dacă analizăm atent acest trend, putem observa cu ușurință modelele de tipar apărute de-a lungul timpului și mesajele

 

transmise de-a lungul ultimelor generații. Persoanele alese să trimită aceste mesaje sunt selectate cu grijă de către Păpușarii industriei de divertisment. Scenariul pleacă de la poveștile și basmele din copilărie. Cine nu își dorește să fie eroul necunoscut care să cucerească regatul și să se însoare cu Prințesa? Ce fată nu își dorește să fie în centrul atenției și să capteze milioane de fani cu apariția sa? Managerii/impresarii sunt cei care descoperă noile talente și le prezintă producătorilor. În cazul industriei muzicale, cei caremarile conducstudiouri marile case de discuri,internațional. iar în cazul industriei cinematografice, cei care conduc arhicunoscute Victima este vrăjită cu promisiuni de măreție, bogăție inimaginabilă, oferirea lumii la picioarele proprii. Apoi este invitată în cercul celebrităților încă dinainte de a deveni celebră și i se deschid  porțile unei lumi în care care mulți visători (neștiutori) își doresc doresc să intre. Programatorii Programatorii încep anumite proiecte ce țin de domeniul respectiv pentru victimă, apoi urmăresc răspunsul  publicului la apariția acestei acestei noi figuri pe ppiață. iață. Dacă răspunsul răspunsul este poz pozitiv itiv (și de cele mai multe ori este, foarte mulți oameni fiind consumatori înrăiți de „orice e nou”), programatorii  pun în aplicare planul planul prestabilit pentru acel acel individ/victimă.   Planul respectiv constă în atragerea victimei într-un spațiu controlat (de obicei o reședință personală a unuia dintre programatori). Victima va fi apoi drogată și supusă primei etape a programării în sine, timp în care toate acțiunile victimei sunt atent înregistrate în format video. După ce victima își revine, ea este șantajată folosindu-se materialul video în care acesteia i se efectuau toate acele nenorociri. Filmarea este atent editată în așa fel încă să  pară că victima face face toate acele lu lucruri cruri de bunăvoie și nu forțată. Pe lâ lângă ngă șantaj, victima victima este amenințată cu privire la integritatea fizică, morală și socială a membrilor familiei.   În acest fel, victima cedează presiunilor și devine de bunăvoie sclavul programatorilor, care își vor urma gradual proiectul. În cazul în care victima nu cedează șantajului și amenințărilor, aceasta va fi cel mai probabil găsită decedată în condiții aparent de sinucidere. Se va crea o poveste publică (la care iau parte cu bună știință autoritățile de investigație și constatare), prin care oamenii vor fi informați cu privire la problemele personale ale victime victimei,i,  pardon(!) vedetei, și și cum acestea au scăpat de ssub ub control, rezultâ rezultând nd soluția în cauz cauzaa aleasă în final. Același lucru se întâmplă și cu vedetele de cinema, manechinele etc.   În cazul copiilor care sunt introduși în lumea divertismentului, lucrurile merg mult mai ușor. Ei sunt aduși de către părinți (știind ce va urma sau nu) la concursuri încă de la vârste fragede. Cei aleși (după criterii foarte bine stabilite) sunt introduși în proiecte pentru copii. Personajele, desenele și animațiile pentru copii sunt create folosind numerologia ocultă și mesaje subliminale.   Nu o să insist pe această temă și nici pe tema legăturilor dintre acest imperiu și serviciile secrete, indivizi din politică și din societăți obscure, deoarece aceste informații sunt ușor accesibile pe internet. Spuneam că mintea victimelor este păcălită de către programatori în așa fel încât personalitatea inițială (de copil) să creadă că programarea prin care trece este de fapt o fantezie, o iluzie, un vis, un basm, și să se disocieze de realitate, refugiindu-se în această fantezie. Pentru acest lucru, victima este supusă stimulării cu scene din Vrăjitorul din Oz și Alice în Țara Minunilor. Atât Dorothy, cât și Alice își găseau refugiul într-o lume de  basm pentru a scăpa scăpa de viața grea din realitate realitate,, iar subconștientul victim victimei ei va înțelege mes mesajul ajul și se va conforma, găsindu-i un refugiu (o cămăruță) personalității inițiale ale acesteia.

 

  În politică lucrurile stau asemănător, victima fiind cooptată în grupurile elitiste ale universităților de prestigiu din toată lumea (gen Skull and Bones). Acolo sunt inițiate/programate, iar de acolo li se trasează viitoarea carieră în politică, chipurile în slujba cetățeanului (tare, nu?). Fiind copii de oameni ultra bogați și influenți, ei au fost programați în  prealabil și în familie, deci deci programarea aceasta aceasta va decurge decurge fără probleme probleme.. Urmează alte și alte programări pe parcursul carierei de politician, în funcție de evenimente și noile scopuri, și obiective programatorilor. politicienii suntdestinul atrași de către dar aceleași idealuri caale și vedetele media. ȘiLaeiurma sunt urmei, vedete și care se joacă cu țărilor, care trebuie să îndeplinească anumite sarcini fără să gândească prea mult.   În armată și servicii secrete, demersul este același, programarea efectuându-se la scurt timp după recrutare și repetându-se ori de câte ori este nevoie, în funcție de evenimente și scopurile ulterioare. Interesant este că, după începerea „războiului împotriva terorismului”, în  presă au apărut apărut știri șocante des despre pre felul în care erau tratați prizonierii din închisorile închisorile secrete ale CIA (inclusiv în România). Metodele pe care jurnaliștii le prezentau publicului drept umilitoare reprezentau de fapt fix o programare a respectivilor, astfel încât ei să devină sclavii  programatorilor și să dezvăluie dezvăluie fără nici o reținere tot ce știu de despre spre zona din care care provin și oamenii cu care au avut legături. Același lucru se întâmplă și cu spionii când sunt prinși de către tabăra inamică. Toate procedeele de tortură văzute în filmele cu spioni sunt, de fapt, începutul programării lor. Programatorii adverși refac programarea prin care spionii au trecut inițial pentru a descoperi toate cămăruțele create în subconștientul spionului și a avea astfel acces la toate informațiile stocate în aceste cămăruțe. Programarea este cel puțin la fel de dură ca și cea inițială, din cauza barierelor de protecție ridicate între cămăruțe.   În cadrul bisericii instituționalizate, programarea este la ordinea zilei, ca instrument  pentru a menține pe pe linia de ascu ascultare ltare față de biseric bisericăă a indivizilor. Preoții pedo pedofili fili nu sunt o simplă întâmplare odioasă a istoriei, ci un flagel care se manifestă precis în cadrul instituției respective. Elevi ale școlilor teologice, copiii de altar, elevi ale școlilor de duminică (celebrele Sunday Schools) au devenit de mult timp laboratoare de generat sclavi programați. Alte secte creștine practică această programare, inclusiv o parte din ritualul de inițiere în acea sectă. De aceea, sectanții respectivi sunt fanatici. Există pe internet știri și despre rabini care molestau copii, în special băieți, asemeni preoților catolici, deci programare.   Același lucru se întâmplă și cu teroriștii omniprezenți în societatea actuală. Înclin să cred că flagelul terorismului este alimentat și controlat de la nivel înalt de către țările occidentale puternice, caz în care metoda de pregătire a viitorilor luptători împotriva infidelilor este aceeași – programarea, de aici și fanatismul extrem al lor. Nu mai are rost să  precizez că grecii grecii și romanii își formau războinicii războinicii prin programa programare. re. Programarea se mai realizează în spitalele și centrele de tratament psihiatric, orfelinate, bordeluri de lux etc.

Capitolul XI – Programarea in familie, prin mass-media / sodomia ca metoda de programare Această programare apare încă din cele mai vechi timpuri, în special în familiile clasei conducătoare. conducătoa re. Având acces la avansate cunoștințe oculte, membrii acestor familii desfășoară ritualuri ample încă din momentul conceperii unui copil, în așa fel încât să conjure entități  precise care să vegheze aasupra supra actului sexu sexual al în sine și ca care, re, mai apoi, să ssee integreze în

 

matricea energo-informațională a nou-născutului. Nașterea, precum și concepția, se desfășoară tot în condiții precise (data calculată exact, moment al zilei, ritualuri oculte etc.)  pentru ca, odată odată ajuns în lumea actuală, mintea fragilă a copilului să fie bombardată bombardată cu informații în scopul viitoarei programări. În jurul vârstei de 3 ani începe programarea în sine, iar copilul este supus procedeelor pe care le-am amintit. Viața copiilor respectivi este calculată încă dinainte de concepere concepereaa lor pe cale sexuală, iar  programarea din fragedă frag edăimportant copilărie se desfășoară în fun funcție cțiecopii de scopurile pe care copil copil leîn are de îndeplinit. Foarte este că unii dintre acei vor deveni gazdăacel (carcasă) care se vor manifesta puternice entități întunecate din dimensiuni sublime – de aceea, concepția și nașterea lor se calculează la micron, având în vedere anul, luna, ziua, ora, minutul, poziția astrelor pe cer, obiectele din jur, incantațiile folosite ș.a.m.d.   Nu dezvolt prea mult subiectul, ca să nu plictisesc cititorul, însă este important de reținut că multe triburi tr iburi folosesc această programare. Țiganii, pe care îi cunoaștem de sute de ani, își programează femeile și copiii pentru a-și menține familia unită, iar clanul este, de asemenea, unit din cauza programării. De aceea, comuniștii au înregimentat foarte mulți țigani în partid după venirea lor la putere. Că tot am amintit de comuniști, Nicolae Ceaușescu a fost închis în tinerețe alături de Gheorghiu Dej și de alți viitori lideri ai partidului. Istoricii actuali confirmă că el a fost supus la relații homosexuale în acea perioadă. Mai exact, el a fost  programat de către către ei. Elena Ceau Ceaușescu șescu fusese programată dinain dinainte te de către mem membri bri din conducerea asociațiilor asociațiilor muncitorești, pe care le frecventa în calitate de femeie ușoară. Teoreticienii comunismului, Marx și Engels, au fost programați în cadrul organizațiilor secrete în care erau membri. La fel și Lenin, Stalin, Hitler etc. Stalin și Hitler chiar au făcut  parte din aceeași aceeași organizație în an aniiii interbelici și se cun cunoșteau oșteau person personal. al.   Musulmanii își programează fetele pentru a le ține sub ascultare. Apropo de musulmani: știți de ce imperiul Otoman impunea conducătorilor statelor vasale să își trimită moștenitorii la tron la curtea otomană? Tocmai pentru ca aceștia să fie programați și, odată ajunși pe tronul țării lor, să fie f ie obedienți față de programatorii lor. Este și cazul lui Vlad Țepeș, care a petrecut mulți ani ai copilăriei la Constantinopo Constantinopol.l. Ajuns înapoi în Valahia, acesta a fost probabil reprogramat, dar a rămas cu sechele din cauza amintirilor celor trăite. Astfel se explică cruzimea sa față de otomani și chiar față de unii supuși ai săi. Toți copiii luați de otomani din țările cucerite pentru a deveni ulterior soldați în armata imperiului erau  programați.   Există cazuri de familii care, văzute din exterior, par foarte unite. Copiii acestor familii nu ies din cuvântul părinților, chiar și după ce trec tr ec de vârsta majoratului. Ei ajung să se căsătoreascăă și tot obedienți rămân, neputându-se îndepă căsătoreasc îndepărta rta de părinți (se spune despre ei că încă nu și-au tăiat cordonul ombilical). În multe cazuri, nurorile (chiar și ginerii) acelei familii ajung să asculte obsedant de socri. Aici nu este vorba de respect exagerat, este vorba de  programare. Am cunoscut cunoscut persona personall câteva astfel de familii de-a lungul timp timpului ului și nu puteam să-mi explic senzația ciudată pe care membrii lor mi-o transmiteau. Abia după ce am aprofundat acest subiect mi-am dat seama care era, de fapt, motivul atmosferei ciudate din cadrul acelor familii – un fel de beatitudine falsă și vizibil forțată.   Nu de puține ori auzim la știri că la noi în țară copii de vârste mici sunt molestați și  bătuți crunt de către către părinți și/sau rude. În țări străine se cun cunosc osc cazuri ale unor tați care și-au sechestrat fetele în pivniță pentru a le folosi ca sclavi sexuali – toate acestea reprezintă

 

 programare, deși programarea programarea nu se desfășoară dup dupăă aceleași rigori ccaa în forma ei industrializată. Sunt folosite doar bătaia/tortura și molestarea sexuală, mai exact sodomizarea.

Sodomia ca metodă de programare   Acum ajungem și la cea mai veche metodă a programării – sodomia. A fost practicată de mii de ani ca metodă de programare de către adepții inițierii de mâna stângă – cunoscută sub de Cheia David. științifice Această practică esteșifoarte importantă din zeci cauzadevalențelor sale numele metafizice. Dacă lui metodele dezvoltate practicate în ultimii ani sparg subconștientul subconștien tul victimei în mai multe fragmente, sodomia în sine populează acele fragmente cu entități întunecate din lumile subtile. Este important de precizat faptul că rezultatul  programării este același, același, atât în cazu cazull programărilor făcute du după pă vechile metode, metode, cât și în cazul metodelor făcute după metodele științifice. Ca o comparație între cele două metode, bila metalică trasă dintr-o muschetă din secolul XVII-XVIII este la fel de eficientă pentru a omorî ca un glonț tras din cel mai nou model de mitralieră.   Sexul a fost un subiect tabu pentru societate timp de multe secole, însă din momentul apariției tehnologiei cinematografice, filmele porno au transformat acest subiect într-unul  banal, folosit din ce în ce mai uzua uzuall în conversații. Din Dintre tre toate subiectele subiectele sexuale, sodo sodomia mia a fost tabu. Industria pornografică a banalizat și acest tabu, iar oamenii sunt încurajați să  practice acest acest act fără a cunoaște cunoaște însemnătatea însemnătatea lui ocultă. De-a lung lungul ul timpului, în filmele  porno (anumite genuri genuri de pornografie) au fost prezentate scene scene și sec secvențe vențe care repre reprezintă zintă de fapt metode de programare pe care le-am amintit anterior, în decoruri bine stabilite, pline de simboluri oculte, pe care privitorul le ignoră. Actorii respectivi precedă filmarea acelor scene cu tot felul de ritualuri specifice zonei oculte. Acest lucru se întâmplă pentru ca filmul în sine să fie încărcat cu energia spirituală degajată în urma ritualurilor. Totodată, multe filme porno conțin celebrul al 25-lea cadru, pentru a induce privitorului o mulțime de mesaje subliminale.   Sodomia se realizează pe cale anală, adică pe acolo pe unde ies substanțele nefolositoare pentru organism și de asemenea se elimină energiile joase, de care corpul normal nu are nevoie. Drept urmare, closetul (camera unde este latrina) este zona cu cele mai nocive energii dintr-o locuință. Acesta este motivul pentru care în zonele rurale oamenii își construiesc latrinele în… fundul curții, grădinii. Sodomia generează trei rezultate: -Leagă victima de programator – prin sodomie se stimulează prima chakra, care este răspunzătoare printre altele de conștiință de specie/grup; prima chakra la oameni corespunde cu ultima chakra la animale și induce individului apartenența sa la turmă, haită, cireadă etc., iar stimularea ei întărește legătura (și dependența) dintre victimă și programator; prima chakra este responsabilă pentru dimensiunea minerală a omului și inconștientul profund, dar și pentru instinctele animale primare, ceea ce creează creează posibilitatea de a se fabrica criminali fără milă și scrupule. -Programatorul preia puterile victimei – inițiații de mâna stângă cred că, dacă Îl sodomizezi pe Dumnezeu, îi preiei puterile și devii asemenea Lui. Spuneam că victimele vizate sunt în special copii cu vârsta de până în 5 ani, în parte și pentru că ei sunt puri, energia lor vitală fiind maximă și nealterată. Programatorul va prelua această energie de la copil. Un fapt de genul acesta este consemnat în Biblie în momentul în care locuitorii din Sodoma și Gomora insistau ca cei doi îngeri veniți în casa lui Lot să iasă pentru a se deda plăcerilor împreună cu ei.

 

-Un demon este adus în subconștien subconștientul tul victimei – mintea umană este formată din conștient, subconștientt și inconștient; inconștientul este infinit, reprezentând calea de legătură dintre subconștien omul fizic și dimensiunile superioare nevăzute; nevăzute; astfel, dacă omului i-ar dispărea subconștientul, subconștien tul, acesta ar putea destul de ușor să comunice cu ele.   Mulți oameni se îndoiesc că ar putea exista o conspirație la scară largă. Unii cer probe, dar, atunci când li se aduc, le neagă existența sau le consideră irelevante. Alții rămân indiferenți, spunând că au probleme maiceimportante de rezolvat. Toți aceștia reacționează exact așa cum sunt programați, în timp neagă în continuare existența programării. Manipularea este una dintre armele de temut folosite de conspiratori pentru a-și ascunde scopurile reale și pentru a controla publicul larg, pentru a supraviețui într-o societate concurențială.

Programarea prin mass-media Șocurile viitorului cu știri negativiste/teroriste sunt descrise ca serii de evenimente care se  produc atât de rapid, încât creierul ome omenesc nesc nu poate poate asimila toate sch schimbările imbările de situații. Știința a arătat că există limite clar demarcate ale numărului și naturii schimbărilor cărora le  poate face față mintea mintea omenească. omenească. Astfel, după un șir continuu de șocuri, grupul vizat vizat nu mai vrea să aleagă între variantele existente care i se par incerte.   În urma confruntării cu prea multe posibilități ambigue, populația este astfel derutată și demoralizată, cuprinsă de o violență necugetată, determinând astfel apariția ucigașilor în serie, a violatorilor și a răpitorilor de copii, generându-se sentimente de frică, angoasă și teroare. Ulterior, se instalează o stare de apatie generală, de inerție și de indiferență față de orice altă schimbare. Un asemenea grup devine ușor de controlat și va urma docil ordinele, fără să se opună.   În consecință consecință,, se utilizează două principii importante: prin repetiția nesfârșită a acelorași sloganuri, imagini, sonorități ritmice obsedante, se creează o stare de oboseală mentală, care este propice supunerii la voința celui care a inițiat acest proiect; al doilea  principiu constă în faptul că majoritatea ooamenilor amenilor sunt înclin înclinați ați să creadă în luc lucrurile rurile pe care le-ar dori realizate, chiar dacă acestea nu au la bază nicio motivație reală, ci sunt doar de factură emoțională. Ne aflăm astfel în fața unei adevărate imposturi psihice, un adevărat viol  psihic exercitat asupra asupra individului și a maselor de oameni. oameni.   Atunci când un ziarist scrie un articol politic, când un om de stat semnează un decret, când un cetățean depune un buletin de vot în urnă, când adversarii politici se ceartă și se atacă reciproc, toate aceste acte, fără excepție, nu sunt altceva decât reflexe condiționate de diverse grade. E firesc ca, din când în când, să fie obligați să recurgă la manifestații zgomotoa zgomotoase, se, în care exploatează și fac să se dezlănțuie forțele inerente mulțimilor. O altă premisă pe care se bazează unele tehnici de manipulare este aceea că numai o parte dintre oameni au capacitatea de a înțelege și de a observa ceea ce se petrece, spre deosebire de majoritatea, care își formează doar opinii superficiale și trecătoare; așa stau lucrurile în  privința tuturor problemelor problemelor societății. Reiese aastfel stfel că iraționalitatea eeste ste predominan predominantă tă la nivelul conștiinței publice. Manipulatorii au profitat de această constatare pentru a submina și distrage atenția oamenilor de la perceperea stării reale de fapt. Cu cât devin mai complexe  problemele societății societății industriale moderne, moderne, cu atât este ma maii ușor să se intro introducă ducă diversiuni tot

 

mai mari, astfel încât s-a ajuns în situația absurdă că opiniile absolut nefundamentate ale maselor, create de niște manipulatori abili, să dobândească aparențele aparențele unor realități științifice.   Prin intermediul publicității se urmărește influențarea omului obișnuit, numit consumator, prin declanșarea unor reflexe condiționate în sensul dat de cel care face  publicitatea prin intermediul intermediul sugestiei. Publicitatea Publicitatea încearcă să creeze celui celui căruia i se adresează o nevoie, prin utilizarea unor scheme de reflexe condiționate abil ascunse. Sub masca unui caracter publicitatea urmărește mai mult frapeze decât sădeconvingă, să sugestioneze mai informativ, mult decât să explice. Apoi apare obsesia și să nevoia stringentă a avea acel lucru căruia i se face publicitate, chiar dacă cel manipulat nu este conștient de aceasta și, mai ales, nu are nevoie de lucrul respectiv. Publicitatea, precum propaganda politică care se adresează maselor, speculează speculează intens faptul că nivelul intelectual al maselor de oameni este destul de scăzut.   Influența propagandistic propagandisticăă se realizează cu un succes evident folosind mass-media. Prin intermediul actualităților de la televiziune, al ziarelor, al revistelor pentru femei (foarte eficiente în a prezenta cât mai dramatic lucrurile) etc. sunt aduse în casele și mințile oamenilor știri negativiste, dezarmante, ideile dorite de manipulatori. Iar atunci când trebuie să se promoveze un lucru pe care publicul n-a fost complet convins să-l accepte, cineva scrie un articol, abordând acel subiect din toate punctele de vedere și dându-i o importanță deosebită. Apoi procesul este repetat până când rezistența publicului este învinsă pe toate  planurile. Un ziarist trebuie să fie înainte de toate un muzician al sufletelor, el trebuie să cunoască  perfect instrumentul la care care cântă – cclaviatura laviatura pulsiunilor și ins instinctelor tinctelor umane, străfu străfundurile ndurile și sublimările lor. El trebuie să poată provoca deliberat în mase reflexele condiționate, să le inhibe pe unele și să dezinhibeze altele, să creeze unele noi, să declanșeze noi acțiuni. Pentru a atinge aceste scopuri, el se folosește de presă. Printr-o informație mai mult sau mai puțin tendențioasă se creează o stare emoțională, sunt atinse anumite corzi sensibile ce evocă reflexele condiționate pe care ziaristul urmărește să le direcționeze pentru a-și atinge scopul.   O altă metodă de manipulare constă în a organiza talk-show-uri de televiziune live, în care un grup de experți promovează produsul și/sau ideea, sub pretextul dezbaterilor. Se recrutează participanți pro și contra, discutând în punct și contrapunct și exprimându-și sprijinul sau opoziția. Când totul se termină fără a se ajunge la nici o concluzie, pentru că nici nu se dorea aceasta, subiectul promovat a fost imprimat în mintea telespectatorilor.   Această practică, nouă la începutul anilor ‘60, a devenit în prezent o metodă standard. Sondajele au, de fapt, rolul de a forma opinii. În afară de mass-media, o altă zonă importantă de intersecție dintre experimentele programării mentale și ceea ce devine politică publică este cea a sondajelor de opinie. Campaniile de sondare a opiniei publice au, de fapt, sarcina de a modela și manipula opinia publică în modurile în care le convin conspiratorilor. O mare parte din ceea ce citim în ziare sau vedem la televizor a fost mai întâi validat prin campanii de sondare a opiniei publice. Această procedură se numește făurirea opiniei publice. Aceasta este perla olimpienilor căci, cu ajutorul miilor de specialiști în noile științe sociale, aflați la discreția lor și ținând strâns în mână toată mass-media și în special agențiile de știri, se pot crea noi opinii publice despre aproape orice subiect, pentru a fi apoi diseminate prin lume în mai puțin de două săptămâni.

 

Capitolul XII – Programarea prin tehnologie Undeva pe la jumătatea secolului XX, oamenii de știință ce lucrau pentru complexul militar industrial au dezvoltat aplicații în domeniul neurotehnolog neurotehnologiei iei ce le-au permis descifrarea activității creierului uman. Tehnologia a făcut posibilă monitorizarea oamenilor și identificarea a ceea ce gândeau, vedeau sau auzeau. În același timp, le-a permis ca aceste funcții fie controlate sunete,era și chiar puteau fiDiscursurile introduse artificial direct însămintea umană, artificial: indiferentgânduri, dacă subiectul treazvise sau dormea. și acțiunile lor puteau fi controlate în mod involuntar. Subiecții (victimele) nefiind conștienți de ceea ce se întâmplă. Persoanele ale căror centri cerebrali sunt stimulați electric cred că acțiunile lor sunt suma deciziilor luate de către ei. Oamenii care au luat parte la experimente nu erau conștienți de acțiunile externe. Recunoscând Recunoscând importanța militară a tehnologiei, liderii celor mai înalte nivele de autoritate au impus o clasificare secretă asupra acestora și au folosit inițial tehnologia în domeniul militar. Toate astea se întâmplau înainte ca oamenii de rând să aibă acces la televiziune prin cablu, telefoane celulare sau computere personale. La un moment dat, dezvoltarea științei a ajuns în punctul în care implantul în creier putea fi realizat cu un înalt grad de precizie și eficiență. Electrozi mai subțiri decât un fir de păr puteau fi introduși în creier fără intervenție chirurgicală. Tehnologia wireless, care funcționa pe aceleași principii cu ale telefoanelor inteligente de azi, făcea posibil ca subiecții (victimele) să fie controlați de la distanță fără ca aceștia să fie conștienți.   La un moment dat, s-a decis implantarea acestui program pe scară largă asupra  populației, fără ca aceasta aceasta să fie conștientă și în co condiții ndiții de secretizare secretizare maximă. Programe Programele le erau supervizate de către complexul militar și vizau schimbarea comportamentului comportamentului uman. Începând cu anii 1970-1980, televiziunea pătrundea în mai toate casele oamenilor. Zeci, sute de canale TV distrau populația, o făceau docilă și o manipulau în ce direcție se dorea.   Studii științifice făcute publice au scos la iveală faptul că imaginile vizualizate la o anumită frecvență pot modifica anumite gânduri, ba chiar pot implanta idei, fără ca subiectul să fie conștient de asta. Persoana în cauză ar crede că acele idei îi aparțin. Pentru a împiedica  publicul să conștientizeze conștientizeze ace aceste ste aspecte, aauu fost puse în aaplicare plicare numeroase operațiuni de dezinformare. Canalele mediatice, aparent private, dar controlate de către statul din umbră  prin persoane obediente obediente acestuia, acestuia, au manipula manipulatt opinia publică în dire direcția cția dorită.   Pentru ca totul să fie și mai credibil au fost înființate televiziuni care, aparent, erau în tabăra oponenților. Exact ca partidele politice care par să lupte între ele, televiziunile arătau cealaltă față a monedei, dar într-un mod manipulator.   În secolul XXI, guvernele au început să se debaraseze de drepturile cetățenilor sub anumite pretexte. Siguranța cetățenilor, cetățenilor, care era asigurată inițial de către stat și plătită de către cetățeni, a fost pusă înaintea libertății lor. O mare parte a populației civile a fost recrutată și este complice la acțiunile statului. Aceste persoane își trădează semenii în schimbul unor locuri de muncă mai bine plătite, promisiuni false de securitate sau siguranță. Participarea lor, tăcerea și obediența față de sistem, face f ace posibilă demontarea protecțiilor individuale. La un moment dat, aceștia nu vor mai fi de folos statului, iar privilegiile lor vor fi rrevocate. evocate. Unii, chiar dacă nu realizează acum, vor înfrunta consecințe și mai grave, deoarece, prin  participarea lor, au demonstrat demonstrat că se lasă vânduți și nnuu pot fi de încrede încredere. re. Statul nu va mai mai

 

avea nevoie de loialitatea lor. În același timp, oamenii au fost direcționați către activități care să le ocupe timpul și mintea cu idei inoculate de către sistemul de control.   Sunt și persoane care caută să descopere adevărul din spatele știrilor, care vor să se apere de sistemul de control mental la care suntem supuși. Guvernul din spatele scenei a  prevăzut asta. O multitudine de site-uri, cărți, cărți, reviste, emisiun emisiunii „alternative” sunt plătite plătite de către guvern în scopul de a demasca, și a oferi îndrumări „dizidenților”. Aceste site-uri furnizează informații despre atrocitățile nu sunt prezentate de către mediile de știri oficiale. Aceastăguvernului practică înascuns, generalinformații conduce ocare anumită (mică) pătură a societății să creadă că au găsit o sursă independentă de informații o sursă care le expune „adevărul”. Aceste site-uri conduc publicul în eroare prin prezentarea unor adevăruri amestecate cu minciuni. Ca rezultat, mulți gânditori liberi cred că au fost „treziți” la realitate, când de fapt au fost atrași în altă capcană a sistemului. sistemului.   Ca un exemplu, veți observa că majoritatea site-urilor de profil nu vor furniza niciodată soluții de ieșire din impas, concentrându concentrându-se -se doar pe probleme. Probleme care, de altfel, sunt conștientizate de către cei care citesc și caută astfel de informații.   Tocmai de aceea e bine să fim informați și să gândim singuri. Nimeni nu va veni cu o soluție fiabilă pe plan extern, cu o soluție pentru toți. De cele mai multe ori, soluțiile sunt individuale. În funcție de probleme și de capacitățile financiare, dacă am conștientizat  problema, suntem în stare să găsim găsim și soluția. Doar ce ceii care nu văd adevăratele adevăratele proble probleme me nu vor găsi soluții.   În paralel cu informațiile difuzate de către televiziuni, ziare, internet, într-un cuvânt mass-media, oamenii de știință au dezvoltat un sistem de care nimeni nu poate scăpa. Un câmp electric ce e prezent peste tot în jurul nostru și care ne afectează, mai mult sau mai  puțin, și ne condiționează condiționează modul ddee gândire, ne impune impune norme și ddogme. ogme.   Am discutat în capitolele trecute despre creierul uman, care este format din miliarde de neuroni (celule cerebrale) ce utilizează energia electrică pentru a comunica între ei. Activitatea simultană a acestora produce o cantitate mare de energie electrică în creier. Fiecare gând, emoție, generează un anumit tip de activitate ce poate fi detectată cu ajutorul echipamentelorr moderne. Aceste aparate au pus în evidență undele cerebrale. Odată cu echipamentelo descoperirea acestora, acestora, cercetătorii au aflat că undele cerebrale nu sunt doar o reprezentare a stării mentale, ci ele pot fi influențate prin stimulări externe pentru a schimba stările mentale ale unei persoane.   Astfel, prin impulsuri sonore, luminoase sau electrice se poate induce o anumită stare unor grupuri de persoane. Cercetările din domeniul neuroștiințelor au fost făcute publice începând cu anii ‘30, dar au avut mai mult aplicabilitate în domeniul medical. Armata a descoperit că poate induce anumite sentimente de frică și groază soldaților, iar guvernul din umbră s-a decis să folosească aceste proces pe populația globului. Ce mod mai bun de a introduce anumite impulsuri electrice la scară planetară decât tehnologia wireless/wi-fi ?   Sistemul ALOHA, sau ALOHAnet, a fost primul sistem de rețele de calculatoare, dezvoltat la Universitatea din Hawaii, care folosea tehnologia Wi-Fi. Sistemul a devenit operațional în iunie 1971. Cel puțin primul sistem făcut public, pentru că tehnologia exista de câteva decenii bune. Tehnologia de transmisie fără fir (wireless) și telecomanda au fost inventate de către Nikola Tesla în 1898.

 

Un smartphone (cuvânt englezesc cu traducerea telefon inteligent) este un telefon mobil multimedia multifuncțional, conectat la o rețea GSM sau UMTS. Totuși, cea mai spectaculoasă spectaculoa să aplicație realizată deja pentru majoritatea modelelor de smartphone este conexiunea la Internet. Simon Personal Communicator de la IBM a fost primul telefon inteligent din lume, dispozitivul fiind lansat în 1992. În afară de a iniția și primi apeluri, Simon putea fi folosit pentru e-mail-uri, faxuri, notițe și era dotat și cu o agendă. Primul laptop wi-fi apărut pe piață a fost iBook G3 de la Apple și a fost comercializat începând cu anul 1999.   De 20 de ani, rețelele wireless s-au înmulțit atât de mult, încât în orice oraș mergi, ești înconjurat de acest câmp electric ce acționează asupra creierului nostru și îl „programează” în moduri cum nici nu visăm. Unii spun că, dacă nu deții un telefon mobil sau nu folosești f olosești o rețea wireless, nu ești afectat de aceste unde. Antenele sunt plasate și în afara orașelor, au acoperire națională și globală. Idei care crezi că sunt ale tale sunt implantate fără știrea ta, gânduri și chiar emoții sunt generate prin intermediul câmpurilor din jurul nostru. Suntem înconjurați de un câmp electric ce  bombardează creierul cu unde eelectrice lectrice asemă asemănătoare nătoare undelor ce cerebrale. rebrale. După cum știm, creierul poate fi asemuit cu un procesor, dar în același timp este receptor și emițător. Receptând aceste impulsuri electrice, le procesăm fără a fi conștienți. Oceanul de radiații din jurul nostru nu doar că ne afectează sănăta sănătatea tea și ne transformă, dar ne și influențează modul în care gândim și acționăm.   Cel mai mare pericol pentru umanitate în următorii ani va fi tehnologia 5G. Românii se mândresc cu faptul că au cea mai rapidă conexiune la internet. Antenele de telefonie mobilă și wi-fi împânzesc orașele țării cum nu o fac nicăieri în Europa. În același timp, se observă obediența de care dau dovadă dovadă oamenii în raport cu nivelul de trai. Tăieri de salarii, tăieri de pensii, restructurări de personal, închideri de spitale, cel mai scăzut nivel de trai, cel mai mic salariu din Uniunea Europeană, Europeană, cei mai incompetenți politicieni…   Ce fac oamenii? Nimic. Așteaptă. Să fie oare doar o coincidență între aceste lucruri?  N-aș prea crede. crede.   Foarte multe site-uri, ziare, publicații și cărți au început o campanie agresivă împotriva cipării, implantării de microcipuri în corpul uman. Nici nu e nevoie de aceste cipuri. Poate la un nivel mai pragmatic, însă acest sistem (telefonia mobilă) face exact ceea ce ar face și un cip. Telefoanele mobile sunt folosite nu doar pentru efectuarea apelurilor, ci și pentru conectare la internet, plata facturilor, plata cumpărăturilor etc. Sunt programe în faza de testare, care vor face ca telefonul mobil să fie folosit și ca buletin sau carte de identitate. Așadar am ajuns sclavii tehnologiei și, în același timp, dependenți, fără să realizăm, de un sistem electric. Sistem care, în curând, va gândi pentru noi. Deja ne spune ce să cumpărăm, când să o facem, ce să mâncăm, cu cine să votăm, când să ne răsculăm și împotriva căror idei.   Primăria Capitalei anunță că bucureștenii vor beneficia de acces gratuit la internet WiFi în spații publice precum parcuri, piețe, clădiri publice, biblioteci, muzee etc., după ce Comisia Europeană a acceptat cererea de participare a Municipalității la inițiativa WiFi4EU. Proiectul a fost aprobat în unanimitate de Consiliul General al Municipiului București (știre apărută în luna aprilie 2019).   Accesul consumatorilor finali la rețeaua WiFi4EU va fi gratuit, nu va conține  publicitate comercială comercială și nu va utiliza da date te cu caracte caracterr personal în scop scopuri uri comerciale. Rețelele Rețelele

 

Wi-Fi vor fi ușor accesibile și vor utiliza echipamente echipamentele le cele mai recente și de cea mai bună calitate disponibile, capabile să asigure o conectivitate de mare viteză utilizatorilor. Întotdeauna trebuie să fim reticenți în momentul în care oficialitățile, mai ales cele din România, oferă servicii gratuite. În special când e vorba de tehnologie, unde costurile de întreținere sunt suportate de către instituțiile publice. Nu neapărat din cauza costurilor, pentru că în mare parte banii provin tot de la contribuabili, dar pentru că știm că niciodată nu primim ceva fără a ni se cere altceva în schimb – șoarecele cade în capcană pentru că nu știe că brânza nu e gratis.   Vom discuta mai pe larg despre această tehnologie într-un capitol separat.

Capitolul XIII – Genocid pe farfurie Așa-i că mereu v-ați întrebat de ce sunt americanii, britanicii și în special persoanele din țările civilizate supraponderale? supraponderale? Ei bine, omul modern este supus unor modificări fără precedent, în fața cărora organismul nu se poate adapta. Modificările alimentare din ultimii 70 de ani au fost într-atât de radicale, încât efectele asupra organismului uman s-au resimțit peste doar o singură generație.   Se constată în principal tulburări ale metabolismului, afecțiuni cu elemente inflamatorii, dereglări ale tensiunii arteriale, nervozitate și stres. La acestea se mai adaugă o veritabilă explozie a cancerului. Dacă, în trecut, aceste afecțiuni erau considerate ca fiind boli ale bătrâneții, astăzi au devenit la fel de comune la orice vârstă. V-ați gândit cât de mult colorant consumați într-o lună? Ei bine, atât de mult cât vă este necesar să vă zugrăviți întregul apartament.   De 70 de ani, omul este otrăvit lent, fără ca autoritățile să întreprindă mai nimic pentru a-l proteja. Iar atunci când este născocită câte o reglementare nouă, aceasta are darul de a-i  proteja pe marii investitori investitori din sfera chimiei alimentare. alimentare. Unul dintre cele mai bine păstrate secrete deschise ale guvernanților din umbră, Codex Alimentarius, stabilește standardele de siguranță alimentară, regulile și reglementările în vigoare în peste 160 de țări, adică 97% din  populația lumii. Oficialii spun spun că documentul documentul are doar un rol cconsultativ, onsultativ, de co corectare. rectare. Însă, dacă ar fi să fie astfel, de ce ar fi nevoie ca țările din întreaga lume să adopte legi și să creeze organisme de aplicare?   În România, perceptele Codexului au pătruns prin Legea 215/2004, iar acum sunt în lucru noi prevederi legale de completare. Denumirea Codex Alimentarius provine din limba latină și se traduce tr aduce prin legea produselor alimentare sau codul produselor alimentare. Comisia de comerț, Codex Alimentarius, este acum finanțată și condusă de Organizația Mondială a Sănătății (OMS – ce aparține Națiunilor Unite – ONU) și FAO (Organizația pentru Alimente și Agricultură a SUA).   Codex Alimentarius nu este altceva decât o colecție de standarde alimentare adoptate la nivel internațional, care au ca scop declarat protecția sănătății consumatorilor și asigurarea  practicilor corecte în comerțul comerțul alimentar. Cee Ceeaa ce este arătat arătat publicului este că acest document document cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude, precum și pentru distribuția către consumator, prevederi în ceea ce privește igiena alimentară, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare și prezentare, metode de analiză și prelevare.

 

  Ceea ce publicul nu va afla este că prin acest document se intenționează să se pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătății, cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare și a vitaminelor și tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puțin un potențial concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Procesul este în desfășurare în prezent.   Scoaterea în afara legii a oricărei informații medicina alternativă va  bloca eradica eradicarea rea anumitor maladii, as asigurând igurând astfel referitoare profituri și la ma mai i mari acestei indu industrii strii mondiale, care tratează doar simptomele bolilor, fără a se îngriji de cauze.   Adevăratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a câștiga bani pe seama  bolilor cronice, și nu de a se ocupa ocupa de preven prevenirea irea sau eradica eradicarea rea acestor boli. Indu Industria stria farmaceutică are un interes financiar direct în perpetuarea acestor maladii, pentru a-și asigura menținerea și chiar creșterea pieței de medicamente. Din acest motiv, medicamentele sunt făcute pentru a alina simptomele și nu pentru a trata adevăratele cauze ale bolilor.   Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent și răspândit, ucigând în acest mod milioane de oameni, sau menținându-i într-o stare letargică. O adevărată legiune de indivizi care să facă lobby pentru industria farmaceutică a fost angajată pentru a influența legislatorii, pentru a controla organismele de reglementare, pentru manipularea cercetării în domeniul medical și educațional.   Directivele Codex-ului Alimentarius, enunțate de către Directiva Europeană în ceea ce  privește suplimentele suplimentele alimentare, au intrat intrat în aplicare sub aamenințarea menințarea sanc sancțiunilor țiunilor financiare.   Iată în ce constau acestea:   1) Este vorba de eliminarea oricărui supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente au fost înlocuite de 28 de produși de sinteză farmaceutică (așadar toxici), care vor fi dozați și vor fi disponibili numai în farmacii, pe bază de prescripție medicală. Clasificate ca toxine, vitaminele, mineralele și plantele medicinale vor fi pe piață numai în doze care NU au impact asupra nimănui. Magazinele noastre de produse naturiste și suplimente alimentare vor rămâne pe raft numai cu 18 produse, atâtea câte sunt pe lista Codex-ului. Tot ceea ce NU este  pe listă, de exemplu exemplu coenzima Q Q10, 10, glucozamina glucozamina etc., vor fi ilegale ilegale,, și asta nu înseamnă înseamnă că vor fi numai cu prescripție, ci vor fi ilegale, adică folosește-le și te duci la închisoare.   2) Medicina naturistă cum ar fi acupunctu acupunctura, ra, fitoterapia etc, va fi progresiv interzisă.   3) Agricultura și alimentația animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicând din principiu așa-numita agricultură bio. Aceasta implică, de exemplu, ca fiecare vacă de lapte de pe planetă să fie tratată cu hormonul de creștere bovin recombinat genetic. Mai mult, potrivit Codex-ului, orice animal de pe  planetă folosit în scopuri scopuri de hrană tre trebuie buie tratat cu antibiotic antibioticee și cu hormoni de ccreștere. reștere. Regulile Codex-ului permit ca produsele ce conțin organisme modificate genetic (OMG) să nu mai fie etichetate corespunzăto corespunzător. r.   4) Alimentația umană certificată legal va trebui să fie iradiată cu Cobalt. Sub regulile Codex-ului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. iradiate. Și nivelurile de radiație vor fi mult mai mari decât cele permise anterior. Codex Alimentarius va controla accesul asupra acizilor aminați esențiali, asupra vitaminelor și mineralelor. Extinderea controalelor va acționa  progresiv, eliminând eliminând orice medicină alternativă alternativă naturistă ancestrală. ancestrală.

 

  În fiecare an, sute de mii de persoane mor în America de Nord în urma prescripțiilor medicale. Chimia farmaceutică mai mult ucide decât vindecă. Dar dacă se recurge la medicina chineză, persană sau indiană, acele nouă componente chimice nu mai au aproape nicio utilitate! Altfel spus, fără chimia farmaceutică, lumea ar fi mai sănătoasă.   Avem de-a face cu o luptă între două concepții antagoniste. A reface totul în molecule sintetice, a nega orice altă medicină este ideea de progres susținută de către toate trusturile farmaceutice. Această politică nunecesități are nimic(fundații, democratic și vizează maselor după voia ei și în funcție de propriile educație, educație , falsemodelarea norme științifice,  propagandă, desființarea desființarea diferitelor forme de medicină naturis naturistă tă ancestrală).   Elita arhontică crede că poate nega opinia populației, deoarece crede că poate modela masele după voința ei. Comisia Codex-ului Alimentarius e administrată de Organizația Mondială a Sănătății și de Organizația pentru Agricultură și Hrană. Aceste două organizații finanțează Codex-ul și îl pun în aplicare la cererea Națiunilor Unite.   Pe de altă parte, există adevărații biologi, medici autentici, adevărați terapeuți sau cercetători, adesea violentați de aroganța cartelului chimiei farmaceutice. Aceștia au stabilit conceptul de bio-individualitate, fondat pe libertatea pacientului de a-și alege singur terapia. Acest concept trezește în pacient spiritul de cercetare, îi oferă alternative în maniera de a se vindeca. Această abordare se adaptează mai degrabă individualității specifice a fiecărui pacient, decât impunerii unui protocol terapeutic de masă neindividualizat. Maladia are o conotație specifică în viața fiecărui individ; fără să se țină cont de acest lucru, ființa umană este adusă la rangul de mașină fizico-chimică. Ori ființa umană este mult mai mult decât atât.   Dincolo de toate aceste considerații, ne aflăm în fața a două concepții umane: pe de o  parte, a omului-robot, parte integrantă a un unui ui sistem, iar pe de altă parte, a ființei ființei holistice, reflexie microcosmică a întregului univers. Gandhi spunea despre occidentali: omul alb (un occidental) nu trăiește, ci funcționează. funcționează.

Plante mutant în farfurii Printre alte aberații, sistemul postulează utilizarea pe scară largă a organismelor modificate genetic. Efectele acestora asupra organismului nu sunt pe deplin înțelese, însă cert este că nu  pot aduce nimic bun. Spre deos deosebire ebire de expe experimentele rimentele din laborato laboratoare, are, care prezintă o siguranță mai mare datorită faptului că se desfășoară într-un mediu închis, unde întreg  procesul poate fi controlat, organisme organismele le modificate genetic genetic (OMG), odată ieșite în natură, natură, nu mai pot fi controlate. Cu alte cuvinte, din acel moment, oamenii devin cobai.   Mâncarea modificată genetic poate conține adaosuri de vitamine pentru combaterea malnutriției și vaccinuri pentru a proteja împotriva bolilor. Și, desigur, marele argument este acela că aceste produse sunt soluția-miracol împotriva foametei. Toate acestea sunt de natură să închidă gura celor prost informați și cu un nivel cultural care lasă de dorit, deoarece nimic din ceea ce natura a realizat atât de eficient pe parcursul a mii de ani omul nu poate îmbunătăți într-un timp atât de scurt. Interesul lor este să vândă cât mai mult.

 

Multe corporații producătoare de OMG-uri sunt printre cei mai controversați producători, deoarece cercetările și dezvoltarea tuturor produselor lor sunt protejate de patent și legile copyright-ului. Multe Corporații sunt acuzate de prezentarea numai a rezultatelor favorabile a cercetărilor realizate pe produsele lor. Există nenumărate efecte negative pe care produsele leau avut asupra animalelor în urma testelor de laborator, dar toate acestea au fost mușamalizate cu măiestrie. Aceste corporații au investit sume enorme în cercetare și dezvoltare, iar pentru a-și aceste au trebuit să-și în cantități fără ca aceia careacoperi le consumă să cheltuieli, își pună întrebări legat devândă rapoartele care auuriașe apărutprodusele, în urma experimentelor  de laborator pe animale hrănite cu aceste produse.

Creier și testicule mai mici Unul dintre nenumăratele studii cu rezultate negative făcute pe mâncarea modificată genetic a fost realizat de cercetătorul de origine maghiară Dr. Árpád Pusztai, care a hrănit șoarecii de laborator cu cartofi modificați genetic. Rezultatele cercetărilor sale au arătat că șoarecii de laborator astfel hrăniți aveau creier, ficat și testicule mai mici, precum și sistem imunitar deficient. S-a mai observat și prezența unui număr ridicat de celule precanceroa precanceroase se în mai multe țesuturi ale organismului. La două zile după publicarea rezultatelor cercetărilor sale, Dr. Pusztai a fost dat afară din postul pe care îl ocupa la Aberdeen University. University. Echipa sa de cercetători a fost desființată și au început procese menite să oprească alte dezvăluiri.   Jeffrey Smith, renumit susținător al campaniei împotriva mâncării modificate genetic, susținea în cartea sa Seeds of Deception: Exposing Industry and Government Lies About the Safety of the Genetically Engineered Foods You’re Eating, apărută în 2003, că cercetătorii din FDA, care și-au exprimat îngrijorarea cu privire la mâncarea modificată genetic, au primit instrucțiuni precise de a păstra pe viitor tăcerea referitor la acest subiect sau au fost eliberați din funcție.

Soia cu otravă Soia, una dintre cele mai vechi plante cultivate, a ajuns în SUA în 1800 și a fost, încă de atunci, folosită ca materie primă în industria alimentară datorită versatilității sale. Aproximativ 75% din mâncarea produsă industrial conține soia sau derivate din soia, inclusiv margarina, pâinea și cerealele.   În 1996, a fost introdusă pe piață soia modificată genetic. Când noua soia modificată genetic a ajuns în Europa, au apărut multe îngrijorări legate de efectele erbicidului asupra sănătății umane, unele cercetări arătând că acesta are efecte dezastruoase asupra fertilității și  potențează apariția apariția țesuturilor canceroase. canceroase. În magazinele magazinele din SUA și nu numai, soia modificată genetic este amestecată cu planta naturală, FDA acceptând pretențiile  producătorului cum că nu există nnicio icio diferență între ce cele le două și deci nu există necesitatea necesitatea unei etichetări diferite. În consecință, acele magazine și clienții lor nu au posibilitatea să aleagă ce varietate de soia cumpără.

 

Companiile toxice – cele mai mari profituri din istorie   Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO) arată într-un raport că 37 de țări din lume suferă de pe urma diminuării resurselor alimentare sau a foametei. În ultimii ani, prețul orezului, porumbului și al soiei a crescut semnificativ semnificativ.. Aceste creșteri sunt puse pe seama prețului petrolului, a modificărilor climatice, a sărăcirii solului și chiar a cultivării de plante pentru biocombustibili. Toate acestea sunt însă niște false  probleme.   La ora actuală există suficiente dovezi care arată cum este menținut în mod artificial  prețul ridicat al petrolului, petrolului, cum este desc descurajată urajată utilizarea uno unorr surse alternative ddee energie și combustibili, cum este manipulată clima prin încurajarea poluării și utilizarea unor tehnologii criminale de genul HAARP.   Sunt trecute însă sub tăcere interesele unor mega-corporații și modul în care acestea trag toate sforile posibile pentru a-și crea un cadru propice de vânzare a produselor proprii. Având susținere politică la cele mai înalte niveluri, astfel de mega-corporații ajung să stabilească prețurile la alimente. Într-un mod insidios, ele subminează activitatea micilor fermieri, care, pentru a supraviețui, sunt nevoiți să se reprofileze pe cultivarea produselor modificate genetic.   Într-un studiu realizat de Universitatea din Viena în colaborare cu Agenția pentru sănătate și siguranța hranei (Austrian Agency for Health and Food Safety) și Ministerul Sănătății din Austria s-a ajuns la concluzia că porumbul modificat genetic determină infertilitate și sterilitate.   Asociațiile care protestează împotriva alimentelor modificate genetic atrăseseră de multă vreme atenția asupra acestui fapt. Congresul american a primit cartea lui Jeffrey Smith, directorul executiv al Institutului pentru Tehnologie Responsabilă. Responsabilă. Având ca titlu Ruleta genetică (Genetic Roulette), aceasta avertiza asupra a 65 de probleme serioase de sănătate,  printre care infertilitatea și sterilitatea, sterilitatea, cauzate de de consumul de alimente modificate ggenetic. enetic.

Cancerul vine din alimente Activiștii din Marea Britanie afirmă că rezultatele obținute în urma testelor realizate în Rusia și făcute publice după o bătălie juridică de opt ani cu industria biotehnologică, susțin cercetările realizate de către dr. Árpád Pusztai, care primise aspre critici din partea Societății Regale și a Institutului de Stat pentru Controlul Calității din Olanda.   Graham Thompson afirmă că dovezile sprijină cercetarea făcută de Pusztai, care a fost discreditată atunci de către industrie. Brian John de la GM Free Cymru din Țara Galilor, care a publicat rezultatele cercetării cu privire la cartofii modificați genetic, afirmă că aceasta a fost realizată de către Institutul de Nutriție al Academiei de Științe Medicale din Rusia, rezultatele ei fiind ascunse timp de opt ani.   Cercetarea arată că șobolanii hrăniți cu cartofi modificați genetic au dezvoltat tumori, ficatul, rinichii și intestinul gros fiindu-le grav afectate. Cartofii conțineau o genă rezistentă la antibiotice. Institutul rus a refuzat să dea publicității aceste informații.

 

  Tribunalul Districtual din Moscova a hotărât ca informațiile legate de siguranța consumului hranei modificate genetic să fie făcute publice. Însă institutul a refuzat să publice raportul. Grupurile activiste din Rusia au dat în judecată institutul, obținând o sentință prin care raportul trebuia făcut public. Irina Ermacova, care a realizat pe cont propriu cercetări referitoare la hrănirea animalelor cu hrană modificată genetic, a analizat concluziile raportului. Ea afirmă că acele soiuri de cartofi sunt printre cele mai periculoase categorii de hrană în face testecât și că, dovezi, eletot. nu pot fi folosite în hrana oamenilor. Un omfolosite informat doi,peunbaza om acestor dezinformat papă   Exemplele date sunt reprezentative pentru ceea ce se întâmplă la o scară mult mai largă – existența unui conflict între interesele economice și politice, pe de o parte, și siguranța  populației, pe de alta. Creșterea inte intereselor reselor economice este invers proporțională proporțională cu investirea investirea în normele de siguranță ale populației, iar factorul ce reglează acest raport este informația (sau lipsa ei).   Cetățenii corect informați sunt mai motivați să se manifeste atunci când drepturile le sunt încălcate sau când li se pune pe tavă ceva ce nu au comandat, tocmai pentru că sunt în cunoștință de cauză. Cetățenii neinformați vor merge în direcția dictată de interesele dominante la un anumit moment.   În cazul României, întreaga populație consumă liniștită alimente ce conțin OMG-uri, deși în sondaje se declară împotriva lor, tocmai pentru că nu este informată că în țara noastră există astfel de culturi încă din 1998 (la doi ani după ce fuseseră introduse în SUA), tocmai  pentru că produsele produsele ce conțin OMG-uri OMG-uri nu sunt etich etichetate etate sau etichete etichetele le acestora sunt minuscule și tocmai pentru că aceia ce le produc au tot interesul să mențină tăcerea cu privire la riscurile prezentate de acestea pentru sănătate, mediu și cultivatori.   Marile corporații producătoare de semințe sunt principalele beneficiare de pe urma  biotehnologiei, iar lipsa de legislație și ddee informare din țara no noastră, astră, precum și practica practica răspândită a corupției, nu fac decât să le ușureze demersurile de implementare a acesteia.

Ce sunt organismele modificate genetic? O serie de produse insuficient testate încât să prezinte garanții pentru consum, motiv pentru care multe țări din UE au apelat la principiul de precauție și au refuzat cultivarea și consumul  pe teritoriile lor (Franța, Austria etc.). Testele efectuate pe cobai (insuficiente și ele) au arătat posibile legături între consumul de OMG și perturbări de funcționare ale ficatului, rinichilor și testiculelor, alergii etc. Reprezintă un pericol pentru biodiversitate – odată cultivate în spații deschise, ele se pot răspândi și contamina și alte medii, în exteriorul culturii propriu-zise (semințe purtate de vânt etc.), iar efectele nu pot fi controlate. În plus, prin continuă căutare de soiuri tot mai rezistente de plante, se vor elimina toate acele soiuri mai slabe, deci efectiv se va rreduce educe biodiversitatea biodiversitatea.. Aceste organisme creează dependența dependența de firma ce deține patentul asupra lor – semințele OMG nu pot fi păstrate ca semințele tradiționale, ele trebuie cumpărate anual de la firma  producătoare, împreună împreună cu erbicidul erbicidul la care sunt rez rezistente istente (care distruge orice plantă, mai  puțin respectivul respectivul OMG). Deci planta modific modificată ată genetic conțin conținee o cantitate uriașă de erbicid. E o glumă povestea că OMG-urile ne ajută să folosim mai puține erbicide și pesticide.

 

 Nu sunt o soluție contra foametei! Foametea Foametea din lume nu poate fi eradica eradicată tă decât printr-o distribuție diferită a alimentelor, prin limitarea sărăciei și încetarea exploatării țărilor sărace. Mai mult, OMG-urile sporesc problemele economic economicee și sociale din țările sărace sau în curs de dezvoltare, întrucât, de obicei, acolo sunt marile plantații (India, Argentina, Mexic etc.).

Considerente ezoterice ale hranei   Hrana este unul dintre cele mai importante aspecte ale susținerii corpului biologic. Dar, pe lângă studiile academice, științifice, care ne îndeamnă să mâncăm o tot mai variată gamă de produse, nu trebuie lăsată deoparte partea ezoterică a fenomenului de hrănire a corpului. În timpuri străvechi, omul arhaic avea o legătură sublimă cu hrana. Viețuitoarele omorâte erau purificate energetic, vânătorul îi cerea scuze victimei în momentul morții. Hrana preparată era, în multe cazuri, descântată pentru a se elibera toată energia negativă rezultată din luarea unei vieți și pentru a atrage energie înaltă în materia rezultată r ezultată după fierbere, prăjire etc. Plantele erau alese cu grijă, iar unele animale erau mult mai consumate decât altele.   Omul modern, în graba lui zilnică, nu are timp și nu e preocupat de aceste fenomene. Pe lângă toți aditivii pe care îi introducem în corp, alimentăm corpul energetic cu substanțe moarte, cu energii artificiale. Prin motivul înmulțirii exagerate a populației, s-a implementat un sistem de hrană moartă. Nu mă refer aici neapărat la carnea rezultată din tăierea animalelor  care supraviețuiesc câteva luni în condiții groaznice și apoi sunt introduse în lagărele morții numite abatoare, ci și la hrana biologică. Grâul, porumbul, fasolea, orezul, cartofii și toate celelalte plante care ne sunt indispensabile indispensabile și ne asigură necesarul de vitamine și minerale din corpul biologic asigurau în timpuri străvechi și necesarul energetic al corpului eteric. Astăzi, suntem deposedați deposedați de acest aport energetic și nu facem decât să alimentăm un corp biologic cu energie moartă, precum un furnal alimentat cu cărbuni.

Capitolul XIV – Fereastra Overton Știrea numărul 1 – Julian Săvulescu, profesor român la Universitatea Oxford, și cei doi colaboratori ai săi, Alberto Giubilini și Francesca Minerva, au făcut o serie de declarații uluitoare cu referire la dreptul părinților a-și ucide bebelușii.   Articolul a fost publicat în „Jurnalul de Etică Medicală” și susține ideea conform căreia nou-născuții pot fi omorâți, și această acțiune trebuie tratată ca un simplu avort. Cei trei sunt de părere că pruncuciderea trebuie să devină legală și redenumită drept „avort postnatal”. Părinții își pot ucide pruncii din varii motive: dacă aceștia au senzația că nu pot face față costurilor aferente creșterii unui copil, dacă își dau seama că nu se pot ocupa de îngrijirea și educația lor, sau dacă sunt de părere că micuțul plânge foarte mult.   În viziunea acestora, părinții ar trebui să fie lăsați să își omoare copiii după nașterea acestora, motivând prin faptul că micuții sunt „irelevanți din punct de vedere moral” și, prin urmare, ei nu au „drept moral de a trăi”. Acestui scanda scandall i s-a alăturat și gazda unei emisiuni televizate, Melissa Harris-Perry.

 

Aceasta susține vehement pruncuciderea pruncuciderea și este de părere că viața copilului începe atunci când  părinții încep să simtă simtă acest lucru. În aceeași aceeași măsură, măsură, ea nu resping respingee ideea ca pă părinții rinții să își ucidă copiii până la vârsta de 3 ani. Harris-Perry susține nu doar uciderea copiilor după naștere, ci atacă dur și informația conform căreia o ființă care respiră, căreia îi bate inima și căreia îi funcționează creierul este vie , nu moartă. edofilie este natura naturall și normal pentru bărbați… bărbați…  cel puținȘtirea numărul 2  – Interesul pentru ppedofilie o minoritate considerabilă a bărbaților ar dori să facă sex cu copii. Această afirmație a fost făcută nu în privat, ci în cadrul unei reuniuni organizate de către Universitatea din Cambridge. Alte prezentări au inclus Eliberarea pedofilului: o analiză discursivă și Pericol și diferențe: mizele hebefiliei. Hebefilia (hebephilia) este preferința sexuală pentru copii în  pubertate precoce, precoce, de obicei, 11 11-14 -14 ani.   Știrea numărul 3 – Aripa de tineret a Partidului Liberal din Suedia a inițiat o mișcare  pentru legalizarea legalizarea necrofiliei și a incestului, incestului, susținând că interzicerea acestora acestora este inutilă și nu protejează pe nimeni. După legalizarea poligamiei, tinerii liberali din Suedia au înaintat o moțiune prin care cer anularea legilor care interzic incestul și violarea cadavrelor umane. Potrivit membrilor partidului, inițiativa este „un pas înainte în politică” și doar pentru că aceste acte sexuale sunt privite cu dezgust, nu înseamnă că ar trebui să fie ilegale. În cazul incestului, condiția legală ar fi ca ambii frați să aibă peste 15 ani și ca actul sexual să fie consimțit, iar în ceea ce privește necrofilia, o permisiune scrisă din partea decedatului, înainte ca acesta să moară, ar fi de ajuns.   Știrea numărul 4 - Tot mai mulți studenți americani sunt de acord cu avortul  postnatal, adică uciderea copiilo copiilorr după naștere, afirmă liderii a două organizații organizații de peste Ocean. Liderii de la Created Equal și Survivors of the Abortion Holocaust susțin că unii studenți sunt de acord nu doar cu uciderea bebelușilor, ci și a copiilor până în 5 ani, pentru că aceștia nu ar avea conștiință de sine.   În 2019, doi experți publicau în revista Journal of Medical Ethics un argument în favoarea uciderii copiilor nou-născuți, pentru că ar fi irelevanți din punct de vedere moral. În 2014, Comisia Europeană a refuzat să adopte o rezoluție prin care copiii care supraviețuies supraviețuiescc avortului să aibă dreptul la îngrijire medicală, în ciuda faptului că până acum s-au înregistrat sute de astfel de cazuri, bebelușii fiind lăsați să moară.   Observăm o tendință a legalizării acestor practici. Chiar dacă deocamda deocamdată tă sunt în stadiul de discuții, mai devreme sau mai târziu se vor materializa. Nu credeți? Cum se vor realiza aceste monstruozități?!?   Credeți că oamenii nu vor fi de acord cu asta? Vă contrazic. De ce? În conformitate cu Fereastra Overton, pentru fiecare idee sau problemă în societate există o așa-numită fereastră de oportunități. În cadrul acestei ferestre, ideea poate sau nu poate fi discutată pe larg, deschis susținută, promovată, încercată pentru a fi legalizată. Fereastra se mișcă, schimbând vectorul  posibilităților de la o fază fază de „neco „neconceput”, nceput”, comple complett străină moralului public public,, total respinsă,  până la faza de „politică actuală”, actuală”, care este deja discutată pe larg și adoptată de cconștiința onștiința de masă a populației și susținută prin lege. Nu este o spălare a creierului ca atare, ci o practică

 

mult mai subtilă, devenită eficientă datorită unei aplicări consecvente, sistematice și a impactului neobservat pentru societatea-victimă societatea-victimă..   Să luăm ceva cu totul de neimaginat. Să presupunem, de exemplu, legalizarea canibalismului, dreptul oamenilor de a se mânca reciproc. Este evident că în prezent (2019) nu este posibil de a desfășura propaganda canib canibalismului, alismului, deoarece societatea își va ieși din fire. Această situație înseamnă că problema legalizării canibalismului se află la stadiul de oportunitate zero a ferestrei. Această etapă, conform teoriei Overton, este numită „de neconceput”. neconcepu t”. Acum vom simula modul în care ideea de neconcepu neconceputt va fi implementată, trecând toate etapele ferestrei de oportunități. Tema canibalismului este încă dezgustătoare și absolut inacceptabilă în societate. A discuta acest subiect în presă sau într-o companie decentă nu este dorit. Deocamdată este un fenomen f enomen absurd, un tabu. În consecință, prima mișcare în fereastra lui Overton – a muta subiectul de canibalism din domeniul de neconceput în cel radical.   Doar la noi există libertatea de exprimare. De ce atunci să nu vorbim despre canibalism? Oamenii de știință, în general, au dreptul să vorbească despre toate pe rând –  pentru ei nu există există subiecte tabu tabu,, ei trebuie să stud studieze ieze toate temele. temele. Și dacă așa stau lucrurile, atunci să organizăm un simpozion etnologic cu tema „Ritualuri exotice ale triburilor din Polinezia”. Vom discuta despre istoria subiectului, subiectului, îl vom introduce în circuitul științific și vom obține opinii de autoritate despre canibalism. După cum vedem, putem discuta despre canibalism și, în același timp, rămâne în limitele respectabilității științifice. Fereastra Overton s-a mutat. A fost deja desemnată revizuirea  pozițiilor, asigurând astfel astfel trecerea de la atitudinea intransige intransigentă ntă negativă a so societății cietății la o atitudine mai pozitivă.   Concomitent cu discuția pseudo-științifică ar trebui să apară neapărat undeva Societatea canibalilor radicali. Fie că aceasta apare doar pe internet, canibalii radicali cu siguranță vor fi observați și menționați de mass-media relevantă. În primul rând, aceasta încă este o simplă declarație. Și în al doilea rând, gunoaiele șocante ale unei astfel de geneze sunt necesare pentru a crea o imagine alarmantă radicală. Acestea vor fi canibalii răi, spre deosebire de o altă gogoriță – fasciștii care îndeamnă la o ardere pe rug a celor care nu sunt ca ei. Pentru început, este destul să se publice povești despre ceea ce cred oamenii de știință  britanici referitor la consumul consumul cărnii de om, precum precum și orice alți nebu nebuni ni radicali de altă nnatură. atură. Rezultatul primei mișcări a ferestrei Overton: tema inacceptabilă a fost introdusă în circulație, tabu-ul a fost demitizatt, a fost distrus caracterul unic al problemei și au fost create tonuri de gri.   Următorul pas al ferestrei Overton schimbă tema canibalismu canibalismului lui din domeniul radical în cel posibil. La acest stadiu continuăm să cităm oamenii de știință. Doar nu putem să ne abatem de la cunoștințe despre canibalism. Oricine refuză să discute această temă ar trebui să fie numit bigot și ipocrit. Condamnând ipocrizia, este necesar să găsim un nume elegant  pentru canibalism. canibalism. Ca să nu îndră îndrăznească znească tot felul felul de fasciști să etic eticheteze heteze disidenții utiliz utilizând ând cuvântul canibali. Atenție! Crearea unui eufemism este un moment foarte important. Pentru a legaliza idea de neconceput, neconcepu t, trebuie antropofagie. să înlocuim numele său adevărat. Nuvamai există canibalism. Acum numit, de exemplu, Dar termenul în cauză fi în curând înlocuit din nou,el este recunoscând această această definiție drept ofensivă. Scopul inventării noilor denumiri este

 

redirecționarea problemei de la esența ei, ruperea formei f ormei de conținut, privarea adversarilor ideologici de limbă. Canibalismul se transformă în antropofagie și apoi în antropofilie, la fel ca un criminal ce își schimbă numele și pașapoartele.   În paralel cu jocul numelor, are loc crearea unui precedent de referință – istoric, mitologic, contemporan sau pur și simplu inventat, dar cel mai important lucru – legitim. El va fi găsit sau inventat ca o dovadă că antropofilia poate fi în principiu legalizată. Amintiți-vă legenda mamei care și-a sacrificat viața, dând de băut sângele ei copiilor săi ce mureau de sete. Obiectivul principal al acestei etape, cel puțin parțial, este de a scoate consumul cărnii de om de din sfera penală. Cel puțin a găsi un exemplu în istorie. După ce a fost găsit  precedentul legitim, legitim, apare posibilitatea de a muta fereastra Overton din spațiu spațiull posibil în domeniul rațional.   Aceasta este a treia etapă, care pune accentul pe împărțirea unei singure probleme: Dorința de a consuma carne de om este genetic intrinsecă naturii umane etc. În conștiința comunității se creează în mod artificial câmpul de luptă pentru această problemă. Cu scopul de a populariza tema canibalismului, ea trebuie să fie susținută de conținut, potrivită cu  personalități istorice și mitologice mitologice și, dacă este posibil, cu personalități media mediatice tice moderne. Tema pătrunde în masă în știri și talk-show-uri. Oamenii sunt mâncați în filme de distribuție largă, în versuri de cântece și clipuri video. În această etapă, tema face parte de diferite top-uri și începe să fie reprodusă în mod autonom în mass-media, show-business și politică.   O altă tehnică eficientă: esența problemei este discutată în mod activ la nivelul  jurnaliștilor, prezentatorilor prezentatorilor de televiziune, memb membrilor rilor activi ai comunității, fără participarea participarea specialiștilor în dezbateri. Pentru a justifica subiectul în cauză, suporterii legalizării folosesc imagini de criminali umanizați, creând un tablou pozitiv, fără a menționa faptele lor criminale. Începe pregătirea bazei legislative. Grupuri de lobby la putere se consolidează și ies din umbră. Sondaje publicate care, chipurile, confirmă un procent mare de susținători ai legalizării canibalismului. Politicienii încearcă să facă declarații publice pe tema susținerii legislative. În conștiința publică a fost introdusă o nouă dogmă – interdicția interzicerii canibalismului.

Este un semn al liberalismului – toleranța ca o interdicție a interzicerii tabu, interzicerea corectărilor și prevenirea abaterilor dăunătoare pentru societate.   Astfel, au fost adoptate legi ce schimbă (distrug) normele existenței umane, iar Europa legalizează incestul și eutanasierea copiilor. Fereastra de oportunități descrisă de Overton se mișcă mai ușor într-o societate tolerantă. Într-o astfel de societate, care nu are idealuri, nu există o delimitare clară între bine și rău. Nimic nu este sacru. Există așa-numita libertate de exprimare, transformată în libertatea de dezumanizare. În fața ochilor noștri se scot ultimele obstacole ce protejează societatea de auto-distrugere.   Dar, personal, ești obligat să rămâi Om. O persoană este capabilă să găsească o soluție la orice problemă. Și ceea ce nu vei reuși de unul singur, o vor face f ace oamenii uniți de o idee comună.   În epoca modernă, a corectitudinii politice, unele norme ale societății nu cunosc limite cu privire la măsura cu care forțeze pentrurea din evita să-i ofenseze pe cultura alții.  Nu știu dacă ați observat, darvor se să pare că cea„acceptarea”, mai mai recentă mișca mișcare mass-med mass-media ia și din

 

 pop Hollywoodian Hollywoodian modernă este o agendă distin distinctă ctă pentru a normaliz normalizaa pedofilia și sexualizarea copiilor. Se vorbește tot mai des de toleranță ca de o regulă normală a societății. Dar toleranța nu înseamnă că trebuie să accepți pe cineva cu care nu ești de acord, ci înseamnă că nu ai dreptul justificat de a acționa ffizic izic asupra acelei persoane. În acest sens, toleranța înseamnă pur și simplu că nu vă veți angaja în luptă fizică și nu veți folosi forța statului pentru a vă duce la îndeplinire voința dumneavoastră asupra unor persoane pașnice, doar pentru că nu sunteți de acord cu stilul lor de viață sau cu modul în care acestea gândesc. Astfel, a fi corect politic înseamnă că susții dreptul oricărui individ sau grup de a se angaja în orice act voluntar și consensua consensual,l, indiferent de modul în care este perceput de societate, atât timp cât nu există victimă. Acestea fiind spuse, consimțământul este cheia acestor acțiuni voluntare. În timp ce un copil de 10 ani poate să-și dea consimțământul să aleagă între o acadea și o ciocolată, ideea unui copil care consimte la o relație sexuală cu un adult este de neconceput! Din cauza acestei incapacități incapacități a copilului de a lua o decizie în cunoștință de cauză cu privire la relațiile sexuale cu un adult, societatea consideră că pedofilia este malefică și respingătoare – și pe bună dreptate. Nu există consimțământ informat despre un act de pedofilie, ceea ce înseamnă că există întotdeauna o victimă. În ultimul timp, fereastra Overton s-a mutat periculos de mult către un punct în care nu mai  poate fi oprită. Dacă societatea civilă civilă nu ia măsuri, în ccâțiva âțiva ani va dev deveni eni o normalitate. Nu am nici o problemă cu homosexualii, transsexualii și alte minorități sexuale – sunt majori și fac ce doresc. Se pare, însă, că societatea în care trăim dorește să răpească și gingășia copiilor, inocența și drăgălășenia lor, iar orice om întreg la minte ar trebui tr ebui să se opună acestor practici! Capitolul XV – Povestea guvernului care conspiră împotriva ta Majoritatea oamenilor nu cred că guvernul ar putea plănui crime împotriva propriilor cetățeni. La urma urmei, sunt aleși de către noi pentru a promulga legi în favoarea noastră și pentru a conduce țara spre o creștere economică și stabilă, asigurând astfel un trai de viață mai bun cetățenilor. Dar asta doar într-o societate perfectă sau care caută perfecțiunea, ceea ce nu e cazul niciunei democrații de pe Terra. În Roma antică se știa că, dacă cetățenii nu au ce mânca, se vor răscula; astfel, a fost inventat sistemul numit „pâine și circ”, pentru că oamenii erau distrași de la activitățile senatorilor și împăraților de mai târziu. Pornind din orașul celor șapte coline, voi încerca să enumăr câteva situații ce demonstrează fără echivoc faptul că guvernul ar face orice pentru a-și atinge scopul, chiar ar complota împotriva propriilor cetățeni.   Marele foc din Roma – În noaptea de 18-19 iulie 64 e.n., în Roma izbucnește un mare incendiu care arde aproximativ o treime din oraș. Istoricul Dio Cassius a scris că împăratul Nero a fost responsabil pentru arderea Romei. Incendii catastrofale avuseseră loc nu rareori în Roma antică, dar nici unul din cele din trecut tr ecut nu a avut repercusiuni mai mari asupra  politicii. Se spune că, că, cu câteva câteva luni înainte, Nero tot vvorbea orbea că orașul orașul fusese rău co construit nstruit și că ar trebui refăcut în întregime după un plan urbanistic mai bine gândit. Să fi provocat Nero incendiul Romei? Oamenii erau consternați… Agitația populară se potolește într-adevăr rapid atunci când este lansată o acuzație oficială împotriva unei mici secte religioase, creștinii, ale cărordespre rituri acești misterioase i-aratunci fi putut nemulțumi pe arestați zeii tutelari ai Romei. Neroînaltceva mai știa oameni când a pus să fie toți câți i-au căzut mână și,nudupă un proces sumar, i-a trimis în camera de tortură. Unii dintre ei au fost aruncați la fiare, alții

 

răstigniți, iar alții unși cu rășină și transformați în torțe vii. Acum, împăratul putea, în sfârșit, să construiască o capitală așa cum îi plăcea.   Războiul spaniolo-american – Războiul a început după ce Statele Unite au intervenit diplomatic pe lângă Spania în favoarea cubanezilor, cerând acesteia rezolvarea pașnică a  problemei independenței independenței Cubei față ddee fosta mare pute putere re colonială a ambelor ambelor Americi. SUA avea interese majore în zonă datorită capitalului investit în afaceri cu zahăr, tutun și fier din insule. Răscoalele din Havana, ale așa-numiților Voluntarios prospanioli, au dat Statelor Unite motiv de a trimite nava de război USS Maine în ianuarie 1898. Trei săptămâni mai târziu, devreme în dimineața zilei de 15 februarie, o explozie a distrus nava ancorată în portul Havana, omorând 266 de marinari americani. Tensiunile din rândul opiniei publice americane au fost exacerbate din cauza exploziei de pe USS Maine și a ziarelor de scandal, care acuzau Spania de atrocități, agitând spiritele în SUA. Deși nu a existat nicio dovadă concretă, Spania a fost acuzată de sabotarea navei și moartea marinarilor.   Au existat mai multe explicații alternative privind cauzele exploziei. O serie de istorici și cercetători au susținut mai târziu că nava a fost aruncată în aer de către Statele Unite pentru a oferi un pretext pentru a invada Cuba și expulza Spania. În următoarele două luni, ziarele americane patronate de William R. Hearst duc o campanie vehementă împotriva Spaniei, inflamând populația. Războiul s-a terminat după victoriile navale decisive ale Statelor Unite în Filipine și în Cuba. La doar 109 zile de la izbucnirea războiului, tratatul de la Paris, care a  pus capăt conflictului, conflictului, a dat Statelor Un Unite ite fostele colonii spa spaniole niole Porto Rico, Filipine Filipine și Guam. Sub jurisdicția Guvernului Militar al Statelor Unite, SUA a ocupat Cuba până în 1902.   Pretextul SUA de a se alătura primului război mondial – RMS Lusitania a fost un  pachebot englez englez ce a apa aparținut rținut companiei Cuna Cunard rd Line. A fost ce ceaa mai mare navă la începutul secolului XX. Lusitania a fost scufundată la 7 mai 1915 de către submarinul german U-20, pe timp de ceață, la numai 10 Mm în apropierea coastei Irlandei, la 6 zile după ce a plecat din  New York cu destinația destinația Liverpool. Îna Înainte inte de scufundare, scufundare, Ambasada Germaniei la Washington a emis un avertisment. Ziare din Statele Unite au refuzat publicarea acestuia  pentru că implică recunoașterea recunoașterea faptului faptului că nava tra transporta nsporta muniții de război. război. Deși nu era înarmată, nava transporta 60 de tone de muniție pentru Aliați (1.242 de lăzi cu proiectile, 1.000 de cutii cu cartușe și 10,5 tone fulminat de mercur). Din cei 1.959 de oameni aflați pe navă, 128 erau cetățeni americani. Au fost recuperate doar 289 de cadavre. Scufundarea navei Lusitania a dus în scurt timp la intrarea SUA în Primul Război Mondial.

Dictatura fascistă a lui Hitler : Focul Reichstagului – În seara zilei de 27 februarie 1933, după ora 21.00, pompierii berlinezi au fost alertați că edificiul Parlamentului german, Reichstag, era în flăcări. Incendiul a izbucnit în sala dezbaterilor și, până la sosirea  pompierilor, flăcările au cuprins cuprins și Camera Deputaților. În clădire a fost găsit Marinus va vann der  Lubbe, un revoluționar comunist olandez, un cărămidar șomer. Naziștii s-au folosit de incendiu ca să-i învinuiască de complot antiguvernamental pe comuniști. Ca urmare, 4.000 de comuniști au fost arestați. Aproape o lună mai devreme, cancelarul desemnat Adolf Hitler a insistat pe Comunist. lângă președintele Hindenburg,Hindenburg să promulgesăunemită decret împotriva de Partidului Hitler a Germaniei, cerut apoi președintelui o ordonanță urgență care limitează libertatea persoanei, inclusiv dreptul la liberă exprimare și libertatea

 

 presei, limitări cu privire la drepturile drepturile de asocie asociere re și întrunire, perche percheziții ziții de case fără ma mandat, ndat, confiscare de proprietate, precum și încălcări ale intimității poștale, telegrafice și telefonice, comunicații admise dincolo de limitele legale prevăzute altfel (vă pare cunoscut?). Mulțumită succesului obținut de Partidul nazist și aliații săi din timpul scrutinului, avut loc după incendiere, liderul și cancelarul Germaniei, Adolf Hitler, a promulgat Actul de Împuternicire, care îi dădea efectiv puterea unui dictator.

  Afacerea Lavon – Afacerea Lavon se referă la o operațiune israeliană sub acoperire ce nu a reușit, cu nume de cod Operațiunea Susannah, desfășurată în Egipt în vara anului 1954. Ca parte a operațiunii, un grup de evrei egipteni au fost recrutați de serviciile secrete israeliene pentru planurile de bombardare în interiorul Egiptului, a obiectivelor americane și  britanice. Atacurile au fost puse pe vina vina Frăției Musulman Musulmane, e, a comuniștilor comuniștilor egipteni sau a nemulțumiților locali, cu scopul de a crea un climat de violență și instabilitate, suficient  pentru a induce guvernului britanic dorința dorința de a mențin menținee trupele de ocup ocupație ație în zona ca canalului nalului Suez.   Operațiunea nu a provocat victime, cu excepția membrilor celulei, care s-au sinucis după ce a fost capturați. Operațiunea în cele din urmă a devenit cunoscută sub numele de Afacerea Lavon, după ministrul israelian Pinhas Lavon, ce fost nevoit să demisioneze ca urmare a incidentului. După ce Israelul a negat public orice implicare în incident timp de 51 de ani, agenții care au supraviețuit au fost onorați în mod oficial în anul 2005, fiind acordate certificate de apreciere de către președintele israelian Moshe Katzav. Operațiunea Northwoods – Șefii Armatei Americane propuneau în mod oficial planificarea și desfășurarea de către Pentagon a unor acțiuni teroriste pe teritoriul SUA și, în afara țării, împotriva cetățenilor americani, acțiuni care urmau să fie puse pe seama lui Castro și a Cubei. Aceste acțiuni urmau să creeze în America și în lume „impresia de imprudență și de iresponsabilitate la scară mare din partea Cubei față de alte țări și mai ales față f ață de Statele Unite”. Revolta stârnită în SUA și în lume față de aceste acțiuni iresponsabile iresponsabile ar fi îndreptățit Administrația americană să declare război Cubei. Pe 13 martie 1962, documentul e prezentat spre aprobare Secretarului Apărării al SUA, Robert McNamara. Cum ministrul respinge Planul, trei zile mai târziu, conflictul e arbitrat de președintele J.F. Kennedy. Kennedy. Acesta nu e de acord cu documentul pe motiv că intervenției militare deschise împotriva Cubei el îi preferă acțiunile clandestine desfășurate de CIA. În noiembrie 1963, Kennedy a fost asasinat în Dallas, Texas.   În Golful Tonkin – După asasinarea lui Kennedy, SUA intensifică războiul cu Republica Vietnam pe baza unei rezoluții aprobate în Congres, Rezoluția Golfului Tonkin. În Incidentul din Golful Tonkin, petrecut pe 2 august 1964, două distrugătoare americane au atacat trei nave vietnameze și au scufundat una dintre ele. Apoi, pe 4 august, americanii au declarat că au fost atacați din nou de nave vietnameze, ceea ce a făcut Congresul să aprobe continuarea războiului. Singura problemă e că, așa cum o arată documente declasificate în 2005, vietnamezii nu aveau navă în Golful Tonkin 4 august! Așadar, CIA distorsionase adevărul, cum nicio bine demonstraseră, încă dinpe1981, așa-zișii conspiraționiști. Până în 1969, peste 500.000 de soldați au luptat în Asia de Sud-Est. Conform unor mărturii, în

 

1965, președintele Johnson ar fi comentat în particular: Din câte știu, marina noastră trăgea după balene pe-acolo!

  Operațiunea Gladio – Colaborând cu numeroase agenții de spionaj din Europa de Vest via NATO, CIA a creat, după al Doilea Război Mondial, o rețea de armate secrete „în spatele liniilor”. Scopul principal al acestor structuri paramilitare a fost destabilizarea organizațiilor de stânga din statele respective, prin operațiuni sub acoperire. Cea mai renumită dintre acestea, prima despre care au fost făcute dezvăluiri complete, a fost Operațiunea Gladio. Depășindu-și rapid misiunea sa inițială, a devenit o rețea de teroare sub acoperire formată din militanți de extremă dreaptă, elemente de crimă organizată și unități militare secrete. Operațiunea a fost activă în Italia, Franța, Belgia, Danemarca, Olanda, Norvegia, Germania și Elveția.   În luna august a anului 1980, militanții Gladio au bombardat o stație de tren din Bologna, omorând 85 de persoane. persoane. Inițial, s-a dat vina pe Brigăzile Roșii. Mai târziu s-a descoperit că elementele fasciste din cadrul poliției secrete italiene și Licio Gelli, șeful P2 Masonic Lodge, au fost responsabili pentru atacul terorist.   Operațiunea Gladio a susținut, în cele din urmă, viețile a sute de oameni din întreaga Europă. Existența structurii Gladio a fost dezvăluită abia la începutul anilor 1990 de către fostul premier italian Giulio Andreotti, care a confirmat că „armata italiană din spatele frontului numită Gladio” a existat începând cu 1958, cu aprobarea guvernului italian.   Acestea nu sunt teorii conspiraționiste conspiraționiste,, ci fapte istorice. Am expus aici doar câteva exemple. Adunându-le Adunându-le pe toate la un loc, se poate scrie o carte. Unii chiar au scris, trebuie doar să căutați. Poate că acum vă veți întreba ce planuri are guvernul cu voi. Oare aceste  planuri sunt împotriva noastră sau pe pentru ntru bunăstarea ppopulației? opulației? Să fie făc făcute ute planurile pentru a satisface nevoile unor persoane obscure din umbra puterilor sau sunt doar aberații ale unui alt adept al teoriei conspirației?

Alte exemple   Unul dintre cei mai cunoscuți autori ai teoriilor conspirațiilor privind atentatele din 11 septembrie, participant la operațiuni secrete alături de traficanții de droguri din CIA, a murit în condiții mai mult decât suspecte. Fost pilot de linie pe aeronave Boeing, Phillip Marshall a fost găsit fără suflare, alături de cei doi copii și de câinele familiei. Bărbatul i-a împușcat cu aceeași armă, după care și-a tras un glonț în cap, spun, pe aceeași voce, ancheta anchetatorii torii și autoritățile. Teza sinuciderii a fost spulberată, cu argumente, de o serie de experți și jurnaliști americani, care sunt convinși că nu este decât un nou asasinat comis de sistemul corupt care ne conduce. Marshall nu era un simplu pilot. Publicase din anul 2001 trei tr ei cărți-document privind atentatele teroriste din 11 septembrie, în care demonta versiunea Washingtonului. Washingtonului. Și era conștient că,  prin dezvăluirile sale sale din The False Flag 9/11 – Cum Bush, Cheney și saudiții au crea creatt lumea  post 11oseptembrie septe mbrie și din The Big Bamboozle – 9/11 9/11 și Războiul împotriva împotriva terorismului, își făcuse armată de dușmani.

 

  Taxate drept paranoice de către detractorii săi, cărțile acuzau direct administrația Bush și serviciile secrete saudite, pe baza unor documente, că au fost complici la antrenarea atacatorilor kamikaze care au intrat cu avioanele în Turnurile Gemene. O altă lucrare, cu teorii-bombă despre atacurile din 2001, urma să iasă de sub tipar. După un studiu aprofundat, de peste zece ani, al acestui atac în care au fost folosite avioane de linie ale Boeing pline cu  pasageri, sunt sunt 100% convins ccăă agenți ai servic serviciilor iilor secrete saudite au fost sursa de finanțare, de sprijin logistic și tactic pentru antrenarea atacatorilor, cu 18 luni înainte de atentat, era concluzia lui Marshall, în urma probelor adunate în tot acest timp.   George Bush, Mafia și CIA – Brian Downing Quig, Quig, jurnalist american american de investigații, a murit, în iunie 2003, după ce a fost lovit, accidental, de un camion. Renumit pentru investigațiile de presă, autor al unor teorii ale conspirațiilor, ziaristul contribuise la scrierea cărții Mafia, CIA și George Bush, alături de Pete Brewton, în care erau dezvăluite o serie de operațiuni ilegale cu droguri, de care nu erau străine nici CIA, nici administrația Bush. Pe scurt, ancheta lui Quig scotea la lumină conexiunile dintre Mafia, CIA, un grup de oameni de afaceri din Texas și o serie de politicieni, în frunte cu Bush Jr., în cadrul unei afaceri în care erau în joc peste 500 de miliarde de dolari.

  JFK și Noua Ordine Mondială – William (Bill) Cooper, realizator de radio, cunoscut autor al mai multor teorii ale conspirațiilor, a fost împușcat mortal, în urma unui schimb de focuri, după ce poliția din Arizona încercase să-l aresteze. Era convins că administrația Bill Clinton vrea să-l asasineze. Cooper publicase lucrarea Behold a Pale Horse, în care elaborase teorii conspiraționiste legate de uciderea lui J.F. Kennedy, despre guvernul mondial și despre cum încearcă Illuminati, controlați de Grupul Bilderberg, să pună stăpânire pe planetă, pentru stabilirea unei Noi Ordini Mondiale.   Fenomenul OZN și Illuminati – Jim Keith, autorul cărților Elicoptere negre peste America. Lovitură de forță pentru Noua Ordine Mondială și Caracatița, alături de Kenn Thomas, a lansat teorii ale conspirației privind modul în care CIA testează arme pentru controlul minții. Tezele sale au vizat, de asemenea, Illuminati și fenomenul OZN-urilor. ÎÎnn 1999, în urma unei lovituri la genunchi, Keith a fost transportat la spital, unde a murit, pe masa de operație, din cauza unui cheag de sânge.

  Alianța neagră – Gary Webb, laureat al Premiului Pulitzer pentru Jurnalism, a lansat teorii ale conspirației pe seama legăturilor dintre CIA și mafia drogurilor din Nicaragua. Webb a fost autorul volumului Dark Alliance, în care susținea că CIA se face vinovată de răspândirea epidemică a consumului de cocaină în toate orașele americane. Mai mult, teoria sa era că administrația Reagan fusese un adevărat scut pentru traficanții de droguri, pentru a strânge bani de la Contras (grupările rebele din Nicaragua). Probele sale îl făceau să susțină că oficialii de la Casa Albă știau despre legăturile și banii pe care Agenția Centrală de Informații îi obținea de pe urma conexiunilor cu Contras. În 2004, jurnalistul a fost găsit mort, împușcat în cap. Varianta oficială a fost că s-a sinucis… Capitolul XVI – Soluții… Idei…

 

Am văzut deja că a inocula gândirea ta altei persoane și a o face să gândească cum gândești tu se numește manipulare. Tocmai de aceea mă feresc de a da sfaturi, de a rezolva problemele oamenilor sau de a orienta pe cineva într-o direcție sau alta. În același timp, am scris mai sus că majoritatea cărților, revistelor și site-urilor ce par a fi antisistem se concentrează doar pe  problemă și nu pe soluții. În felul ace acesta sta nu fac decâ decâtt să îi adânce adâncească ască cititorului sentime sentimentul ntul de neputință – noi știm că ceva rău și nelalocul lui se petrece cu această lume, dar nu putem schimba nimic.   Eu cred că fiecare persoană poate să gândească pentru ea și cred că fiecare poate vedea soluțiile într-o problemă a societății actuale. Trebuie doar să vrea! Dacă așteptăm mâna întinsă de la alții, înseamnă că nu suntem pregătiți pentru schimbare, înseamnă că ne lăsăm manipulați în continuare, cum am făcut-o și în trecut. Treceți la fapte, oameni buni, și nu așteptați soluții de la nimeni!   Soluțiile se află în mâinile voastre, în ideile voastre, în perspectiva voastră de a vedea viitorul! Alții pot doar să vă arate calea, voi doar trebuie să o urmați, dar trebuie să vreți! Oamenii vor schimbare, dar o vor ca pe ceva venit de sus, ca și rugăciunile la biserică, ce nu se pot concretiza dacă nu faci nimic pentru a schimba ceva în viața ta. Schimbarea nu poate veni dacă nu o vrei cu adevărat, dacă nu o cauți și nu lupți pentru ea. Schimbarea e la îndemâna oricui, însă doar cei ce conștientizeaz conștientizeazăă asta pot beneficia de ea.   Războiul dintre Sistemul de Control și Omenirea dornică de libertate n-a început ieri sau azi, el durează de când acest sistem parazit s-a organizat pentru dominarea întregii Umanități. Românii au în față f ață două posibilități: să se subordoneze interese intereselor lor Sistemului Arhontic, așa cum este acum, sau să înceapă un lung război psihologic și economic de eliberare. Evident că agenții arhonților au luat toate măsurile imaginate de ei pentru ca națiunea română să rămână pe veci roaba lor, iar România o semi-colonie.   În aceste condiții, vă întrebați: ce mai putem face noi, românii, care dorim să trăim liberi și prosperi? Dacă încă vă mai întrebați, e bine… înseamnă că ați început să gândiți normal și să sperați că vom ieși de sub călcâiul Sistemului de Control.   Jugul Sistemului de Control poate fi scuturat în urma unui război îndelungat, cu caracter psihologic și economic. O asemenea operațiune de luptă ar fi încununată de un succes mai rapid dacă ar fi dusă de o organizație națională puternică, puternică, bogată și cu relații în rândul liderilor politico-economici. O asemenea organizație civică nu există în România și nici nu avem perspectiva să o putem înființa prea curând.   Ca atare, rămâne numai varianta războiului psihologic și economic de eliberare națională de lungă durată. Războiul este limitat la componentele psihologice și economice  pentru că trebuie să să se desfășo desfășoare are într-un cadru strict strict legal. Dacă am aapela pela la violență, violență, am fi reprimați fără cruțare chiar de proprii compatrioți (idioții utili). Adevărul este că, fără ajutorul nostru, aceste persoane ce se află spre centrul pânzei de păianjen nu ar fi putut să realizeze mai nimic din ceea ce și-au propus. Noi, oamenii de rând, le facem planul fără să vrem.  

Exemplele sunt multe, dar voi aminti doar câteva, pentru că restul rezultă din acestea:

Câți dintre voi nu nu știți avețideînce casă produse pe care poate le-aținufolosit Societatea doar o dată de și, consum dacă vă  – gândiți bine, nici le-ați cumpărat? Câți oameni cumpără un produs doar pentru că acela vechi s-a demodat, deși cel nou îndeplinește în

 

 proporție de peste 90% aceleași aceleași funcții? Câte haine tre trebuie buie să ne cumpărăm cumpărăm pentru a sa satisface tisface minimul de confort? Cât de scumpă trebuie să fie mașina pentru a ne hrăni îndeajuns EGO-ul? Etc. Slăvirea televizorului – Câți din oamenii de azi nu se uită la televizor fără să treacă prin filtrul gândirii ce văd și aud? Câți dintre cei care privesc acest ecran minunat și colorat nu vin cu argumente într-o dispută am văzut eu la televizor? Câți dintre cei ce privesc seară de seară știrile își pun vreodată întrebarea cât este manipulare și cât este adevăr în cele prezentate? Încă de la invenția radioului, elitele au înțeles importanța manipulării oamenilor, pentru că tot ce se spunea acolo era „oficial”, deci adevărat. Televiziune Televiziuneaa a dus acest concept pe o scară mult mai înaltă și l-a perfecționat până la extrem. Filmele – Câți dintre voi sunteți conștienți că, prin filme, mesajul ajunge în subconștient? Experimente din anii ’50-’60, date publicității recent, arată că oamenii au fost manipulați să consume anumite produse după ce au vizionat filme. Bineînțeles că în prezent mesajul este mult mai subliminal și ajunge acolo unde trebuie, dar sunt și mesaje directe care își ating ținta. În ultimul timp, alături de filme, f ilme, se pot adăuga și filmele de desene animate pentru copii. S-a descoperit că, prin filme, omul își imaginează un posibil scenariu ce poate deveni real și tot acolo se găsesc și soluțiile. Diferența e că în realitate soluțiile diferă mult. Ziarele și emisiunile de duzină – Știați că cel mai accesat ziar din România este un tabloid? Lucrurile stau la fel în cazul emisiunilor urmărite la TV. Suntem oripilați de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, în timp ce urmărim cu interes afirmațiile de doi lei ale lui …escu despre …xulescu. Nu facem nimic, ba dimpotrivă, băgăm bani în buzunarele celor care comercializeazăă asemenea gunoaie. comercializeaz   Dacă vă liniștesc cu ceva, vă spun că și în țările mult mai dezvoltate tendința e la fel. Cărțile au început să fie pe cale de dispariție pentru că avem telefoane ce ne țin la curent cu toate despărțirile și împăcările din lumea mondenă. Uitându-te oripilat la o emisiune de doi lei și conștientizând acest lucru nu te face mai bun decât acela ce nu conștientizează. Pentru el e normal, dar pentru tine… Alimentația – Societatea actuală se bazează pe produse prefabricate, în mare parte artificiale. Câți dintre oameni realizează ce mănâncă atunci când cumpără produse tip fast-food? Câți dintre noi citim etichetele de pe produsele cumpărate din supermarketuri (și oare câți înțelegem terminologia creată exact pentru a ne debusola), produse care sunt prefabricate tocmai pentru a avea un termen de valabilitate mai lung?   Până și fructele și legumele par să fie mai ieftine, venind din cealaltă parte a lumii, decât cele autohtone. Cineva vrea cu tot dinadinsul să consumăm anumite produse în detrimentul altora.   De multe ori, discutând cu oamenii pe tema acestui subiect, răspunsul ce pare a fi pe  buzele tuturor este: este: și ce putem face? face? Partea spirituală – Puțini oameni trec prin filtrul filtr ul gândirii ceea ce li se spune de către o autoritate în materie de religie. Încă din copilărie, copiii sunt învățați nu să gândească singuri, ci cum vor părinții sau sistemul educațional, iar chestiunea religioasă pare în cele mai multe familii foarte serioasă. Plecând de la religiile de bază, ajungând până la cele modernisme de tip Newfenomenului, Age, aceste instituții joacă este cu mintea noastră, iar la oputerea analizăasupra mai aprofundată asupra vedem căsescopul întotdeauna același, individului. Folosind manipularea ca pe un mod de acțiune, scopul devine atins după ce gloata a primit

 

mesajul și a rezonat cu acesta. Un scop secundar al acestor forme de manipulare este banul. Dacă toată lumea te ascultă, de ce să câștigi ceva de pe urma acestor creduli?! Banii – Cred că acesta trebuia să fie primul exemplu, dar am preferat să enumăr altele tocmai  pentru a ajunge aici. În societatea societatea modernă, a avea avea un statut soc social ial mai bun decâ decâtt al vecinului  pare să fie scopul scopul în viață. Bineînțe Bineînțeles, les, nu vorbesc aici de oamen oameniiii care caută să m muncească uncească de de  pe o zi pe alta pentru pentru a supravie supraviețui, țui, ci de aceia pentru pentru care traiul nec necesar esar a fost de mult mult acoperit. Se pare că niciodată nu e de ajuns, egoul nostru trebuie hrănit, iar funcția mult visată nu va întârzia să apară.   Trecem peste principii morale, nu avem timp de educația copiilor, nu ne interesează ce se întâmplă în jurul nostru, decât dacă se intersectează cu cariera noastră. Cei aflați în umbră au folosit acest model în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial în SUA sub sigla visul american și se pare că le-a reușit de minune. Puțini sunt cei care se gândesc serios că sunt manipulați cu ajutorul dorinței lor de a acumula cât mai mult.   Vremea discuțiilor s-a terminat, e timpul să facem ceva! Oamenii se tem, în special de schimbare. Nu putem ști cum se va termina, dar putem declanșa începutul. Bunicii noștri au luptat în război, părinții au fost la revoluție, va veni timpul să-i povestești copilului tău ce ai făcut pentru a-i îmbunătăți viața. Imaginați-vă o lume fără reguli greșite sau control, o lume fără limite, o lume a oamenilor, în care totul este posibil. Ce fel de lume va fi asta? Voi hotărâți! Războiul de eliberare de sub jugul Sistemului de Control Arhontic cuprinde următoarele componente: - Informarea întregii populații culte despre modul de organizare și acțiune al Ocultei și al agenților ei. - Instruirea populației cu metodele de combatere a agresiunii oculte, pe plan psihologic și economic: *Combaterea intoxicării mistice a populației *Combaterea și contracararea propagandei oculte *Demascareaa agenților oculți și compromiterea acestora *Demascare *Sabotarea intereselor economice ale Ocultei *Eliminarea din viața publică a liderilor politico-administrativi și religioși, subordonați Ocultei *Refuzul acceptării exploatării de către firmele oculte prin greve, demonstrații, ocuparea obiectivelor economice sau alte măsuri permise de lege *Eliminarea normelor constituționale și legale favorabile agenților oculți *Creșterea și promovarea unor lideri politico-administrativi nesubordonați Ocultei - Instruirea populației cu metodele științifice de perfecționare a personalităților și de obținere a succeselor pe plan științific, creator, economic, cultural etc. - Ajutarea populației cu sfaturi și măsuri concrete, de smulgere a bogăției naționale din mâna agenților oculți, susținând astfel îmbogățirea masivă a populației. - Convingerea forțelor de securitate să protejeze populația în schimbul slujirii elitei

 

 – Denigrarea mediilor mediilor de difuzare a știrilor elitiste elitiste și boicotarea acestora acestora prin refuzul de a folosi televizorul, ziarele sau site-urile corporatiste  – Deconspirarea clasei politice care care servește intere interesele sele acestor infrac infractori, tori, în schimbul intereselor populației  – Evitarea cu orice preț a implantării oricăru oricăruii dispozitiv ce va face face din tine o une unealtă altă de control  – Limpezește-ți Limpezește-ți mintea de valorile false ccee ți-au fost implanta implantate te de către sistem, ccuu precădere consumerismul  – Nu fi adeptul orb al al vreunui lider, oricât oricât de morale par tehnicile tehnicile sale sau oric oricâtă âtă dreptate crezi că are. Fii tu însuți liderul faptelor tale!  – Ura rasială sau etnică duce do doar ar la divizarea po populației. pulației. Nu te lăsa păcălit! Informează-te despre orice. Începând de la alimentație sănătoasă și alternativă și terminând cu tehnici de supraviețuire! Poate părea o glumă acum, dar poate într-o zi îmi vei mulțumi.   Pe măsură ce devenim conștienți de aceste realități, drumul pe care e nevoie să pășim devine din ce în ce mai clar. În realitate, r ealitate, lucrurile atunci nu mai par atât de complexe sau inexorabile cum am crezut la început. Este de fapt o chestiune de a gândi cu mintea ta, nu cu mințile adversarilor. Cum putem sesiza dacă suntem victime ale acestor tehnici de impunere a unei „gândiri de grup”? În primul rând, printr-o analiză la rece a comportamentului, a gândirii și a sentimentelor noastre.   Dacă am ajuns să credem necondiționat în anumite idei, deși suntem puși în fața a numeroase fapte concrete ce le contrazic, dacă îi considerăm proști sau dușmani pe cei care au alte păreri decât ale noastre, dacă ne limităm numai la anumite surse de informare, ce ne susțin concepțiile, dacă ajungem să dăm răspunsuri standard, al căror înțeles profund nici măcar nu ne este prea clar, înseamnă că ne aflăm sub influența totală a manipulatorilor ce neau inoculat politica împărțirii tuturor faptelor și ideilor în albe și negre sau în corecte și incorecte.   În viața reală există nenumărate tonuri de gri, nenumărate variante, și nimeni nu se  poate crede deținătorul deținătorul adevărulu adevăruluii absolut. Dialogul autentic, autentic, schimbul de idei, recunoaște recunoașterea rea greșelilor, analiza lucidă a faptelor sunt pași importanți spre evadarea din mrejele unui asemenea tip de manipulare pe scară largă. Gândiți-vă atunci când luați o decizie dacă ea reprezintă opțiunea dumneavoastră dumneavoastră intimă! Nu cumva ați luat-o pentru că așa trebuie sau  pentru că o asemenea asemenea hotărâ hotărâre re așteaptă de la dumneavoastră dumneavoastră cei care deja vvăă manevreaz manevreazăă așa cum vor ei? Atașamentul necondiționat față de anumite idei, în ciuda tuturor evidențelor ce demonstrează contrariul, contrariul, nu reprezintă un semn al loialității, ci o dovadă de rigiditate și chiar de succes al manipulării la care este supus individul.   Acceptați în cadrul discuțiilor, nu doar formal, și părerile celorlalți și analizați-le cu atenție, atunci când sunt susținute de argumente concrete. concrete. De multe ori vă pot oferi soluții la care poate chiar și dumneavoastră v-ați gândit, dar le-ați respins pentru că nu erau pe linie sau nu conveneau politicii generale.   Te-au făcut să crezi că ești un fir de nisip nesemnificativ, o simplă furnică în furnicarul omenesc, nuotevaloare. poți apăra, că făcut nu ai să dreptul nu spui ce fericită gândești, să nu gândești; că nu aică nici Te-au crezi să că judeci; nu poți să duce o viață decât dacă ai produsele lor, decât dacă îți cumperi fericirea din mall-urile lor; fericirea constând în

 

 produsele lor; că nu ești decât o statistică, statistică, un numă numărr simplu pe ecran ecran,, ușor de șters… Da Darr nu este adevărat!   Dacă ești capabil de iubire și luptă, sufletul tău face mai mult decât toate mințile lor la un loc. Dacă vrei ca urmașii tăi să trăiască cu adevărat liberi, să nu te îndoiești de asta! Trăiești cele mai importante momente din viața ta și o să faci parte din momentul cel mai important al umanității. Totul depinde de tine! Tu decizi dacă ești un simplu miel dus la abator sau te afli printre oamenii care au luptat până la ultima suflare la eliberarea din sclavie a omenirii. Cred că a venit momentul să demonstrezi valoarea și curajul tău!   Așadar, știm că lumea este controlată de mii de ani de către anumite grupuri de interese religioase, politice și financiare ce ne manipulează. manipulează. Știm că ei fac legi și revoluții, instaurează guverne, guverne, hotărăsc ce țări dispar pentru ca altele să le ia locul. Ei fabrică noi ideologii și chiar religii. Au creat toate ideologiile politice, de la fascism trecând prin comunism și capitalism, aducându-ne în pragul unei alte crize economice și probabil înaintea unui nou război mondial. Ei făuresc tratatele militare și economice internaționale, ei schimbă regimuri politice și  președinți de state state ca pe niște simple simple piese uzate ale unei mașin mașini.i. Toate marile even evenimente imente ale trecutului – de la revoluțiile politice și culturale, până la marile invenții și realizări științifice și chiar la cataclismele așa-zis naturale – sunt opera Lor. Pentru ei, Lojile Masonice de orice rit, N.A.T.O., Grupul Bilderberg, O.N.U., Comisia Trilaterală, defuncta U.R.S.S. și alte organizații pe care le-am văzut sau le vedem încă defilând pompoase la televizor, nu sunt altceva decât terenul de lucru al stăpânilor din umbră.   Întrebarea este: de ce? Cât poate trăi un om să se bucure de plăcerile vieții? Câteva zeci de ani? Planurile lor se întind pe secole, de ce? Pentru urmași? Ar putea niște oameni atât de egoiști să se gândească doar la viitorul copiilor lor? Ce știu ei? Cred oare că viața este numai una și atunci merită trăită din postura unui zeu, căci după ea nimic nu mai contează? Este puțin probabil să fie atât de naivi, de vreme ce nu vor ca noi să aflăm de punțile spre lumea spirituală. Știu ei mai multe decât ne închipuim, care le sunt resorturile? Este întradevăr o conspirație sau doar un curs evolutiv firesc, natural?   Dacă există un plan de subjugare a omenirii cu întindere pe mii de ani, iar persoanele care îl pun în practică au o durată de viață de zeci de ani, cine poate avea grijă ca planul să fie dus până la capăt, ținând cont că valorile și convingerile umane se schimbă odată cu generațiile ?   Răspunsurile pot fi mai fabuloase decât orice operă SF.

Capitolul XVII – Cultura OZN   În prezent, toată lumea este familiarizată cu fenomenul OZN (obiecte zburătoare neidentificate). Filme, cărți, documentare, desene animate, publicații, articole în presa media oficială, informații oferite de către foști demnitari ce au deținut funcții publice, toate ne fac o imagine de ansamblu a fenomenului OZN. Varianta scurtă este că extratereștrii ne vizitează  pe ascuns, iar iar guvernele celo celorr mai dezvoltate țări știu ddee existența en entităților tităților de pe alte plan planete ete în jurul sau pe planeta noastră.

 

  Anumite apariții, având de la câțiva martori la câteva zeci de persoane, ale unor obiecte luminoase zburătoare neidentificate au pecetluit faptul că suntem vizitați în mod constant, poate chiar observați și analizați într-o manieră științifică de către anumite rase de extratereștri. Declasificarea anumitor dosare din secolul trecut au adus însă și mai mult mister asupra fenomenului. Trebuie recunoscut faptul că guvernele au fost interesate de acest fenomen cel puțin din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Rapoarte, investigații, interogatorii, deplasări la fața locului ale armatei, toate au fost desecretizate.   Însă nu s-a găsit nicio dovadă în aceste desecretiză desecretizări ri (în mare parte, rapoartele au fost  blurate, pentru că in-formațiile încă nu pute puteau au fi oferite publicului) că ființe de pe altă pla planetă netă s-au deplasat în acest loc din galaxie; nu sunt dovezi că armata ar deține tehnologii, nave sau corpuri ale presupușilor extratereștri. Cel puțin nu oficial și nu din documentele declasificate.   Fenomenul, însă, persistă și a luat o amploare fără precedent. Tehnologia ne-a permis să privim atent la câteva zeci de mii de sisteme solare și să analizăm datele obținute cu o finețe mult superioară. Astfel, conform NASA, există câteva mii de planete care, teoretic, ar  putea susține viața viața și chiar ființe intelig inteligente. ente. Aceste planete planete se aseam aseamănă ănă extraordinar de mult cu Terra, sunt la o distanță perfectă de stelele în jurul cărora se învârt, iar datele primite și analizate de către tehnicienii NASA par să indice că numărul acestor planete este mult mai mare decât ne-am fi așteptat acum câțiva ani.   Totuși, există anumite piedici în a călători către aceste sisteme solare – sunt la câțiva ani lumină de Terra. Adică la o distanță pe care, teoretic, la nivelul la care înțelegem legile fizicii actuale și la nivelul tehnologic la care ne aflăm momentan, nu o putem parcurge. Deocamdată.   Ceea ce rămâne cert e faptul că, spre deosebire de deceniul trecut, în care fenomenul OZN era ridiculizat în special de către persoanele cu o pregătire științifică solidă, acum pare că toată lumea s-a pus de acord că fenomenul poate exista, dar este peste puterea noastră de înțelegere. Armata, guvernele și agențiile de informații rămân tăcute, dar sunt vizibile schimbările în abordarea celorlalte părți implicate în jurul fenomenului.   Un lucru e sigur: fenomenul OZN este real. Există argumente clare care conduc clar la ideea că un fenomen se întâmplă pe Terra, care interacționează cu omenirea de mii de ani. Întrebarea care se pune este de ce? Oare vin într-adevăr din spațiu și de pe o altă planetă, din altă galaxie, sau doar se ascund la marginea percepției noastre și au fost acolo dintotdeauna – sau ambele variante?   Gradul ridicat de anomalie al fenomenului OZN, extratereștri, răpiri și realități hiperdimensionale, hiperdimensiona le, toate puse la un loc ne pot da indicii majore despre ce se întâmplă și ce s-a întâmplat pe planeta noastră cu privire la istorie, la ridicarea și decăderea popoarelor, la religii, evoluție, cultură, războaie, conspirații, comportament uman, psihologie și, practic, existența omenirii din toate punctele de vedere. Ba chiar, poate, însuși modul în care a fost ea creată. Poate că elita, care pare să controleze lumea prin guverne în zilele noastre, este formată doar din niște păpuși de ale căror sfori trag niște stăpâni hiperdimensionali, care manipulează omenirea să întâmpine vizitatorii ca pe niște frați din spațiu binevoitori, atunci când urmează să se dea la o parte vălul.  și lumeaDar dacă fenomenul ceea ce am crezut că este, ci Viziunea influențează omenirea în general, de mii deOZN ani, nu careeste ar fi implicațiile acestui lucru? pe care o avem despre viață și existență, despre știință și religie, despre spiritualitate și evoluție,

 

conștiință și psihologie, precum și realitatea așa cum o cunoaștem acum ar arăta cu totul altfel dacă am analiza mai profund fenomenul OZN și posibilitatea ca lumea noastră să fie f ie afectată de o inteligență superioară extraterestră. Poate că nu noi suntem pe „scena principală” aici pe Pământ – și poate că nici măcar nu suntem noi în vârful lanțului trofic?   În general, este imposibil să porți o discuție pe această temă cu oameni care resping orice de la bun început, fără să fi analizat la modul sincer dovezile și studiile disponibile. Nu are rost să discuți despre convingeri sau să impui puncte de vedere. Discuția e constructivă doar atunci când nu este limitată de preferințele sau de convingerile personale sau de o viziune condiționată asupra lumii. Atunci când cauți adevărul, obiectivitatea și o minte deschisă sunt instrumente esențiale.   Având în vedere acest lucru, toți cei care pornesc să studieze fenomenul OZN vor descoperi, până la urmă, că există informații valabile, la fel cum există și dezinformare. Adevărul și minciunile sunt amestecate, amestecate, mai ales în cazul unei teme aflate în afara tărâmului culturii oficiale. Este ca o mare mlaștină, însă un căutător sincer, care abordează subiectul cu o minte critică, dar deschisă, și cu efortul de a face ceva săpături, va putea să vadă fără urmă de îndoială că, într-adevăr, se întâmplă ceva din altă lume… ceva care se întâmplă de ceva vreme. Întrebarea este – cum să separi adevărul de minciuni? Cum putem să aflăm ce se întâmplă, de fapt, în acest domeniu evaziv? Dar ce știm noi cu adevărat despre intenția acestor  vizitatori?   Când avem de-a face cu astfel de teme extreme, trebuie luată în considerare o chestiune importantă: propriul nostru nivel de condiționare culturală. Mulți oameni  proiectează o anumită anumită imagine tipică a fenomenului ex extraterestru traterestru pe baza filmelor de la Hollywood și a literaturii SF, care, în cea mai mare parte, au tendința să umanizeze într-un fel ființele extraterestre inteligente și să mențină lucrurile la un nivel foarte fizic, cu extratereștri care vin de pe o altă planetă și prezintă calități omenești. Ceea ce vedem în mass-media oficială afectează într-adevăr modul în care percepem acest subiect, fie și numai la modul inconștient. Condiționarea prin intermediul culturii oficiale, care a transformat acest subiect în ficțiune, este profundă și cu implicații vaste. Nu este cazul să o subestimăm.   Cu toate acestea, cea mai mare parte a publicului larg crede că există OZN-uri extraterestre și că guvernele ne ascund informații în acest sens. Mulți oameni au văzut ei înșiși OZN-uri. Dar în același timp, cei mai mulți nu dau prea mare atenție sau nu se gândesc prea mult la asta, crezând că, în orice caz, nu ne prea afectează și că o să ne ocupăm de această chestiune atunci când se va realiza contactul „oficial”.   Fenomenul în ansamblu, pe care îl vom numi în continuare cultura OZN, este împărțit în mai multe categorii ce se disting prin raportarea individului la cultura societății actuale.   Astfel, o primă categorie este de părere că ființe venite din negura cosmosului în nave spațiale, cu o tehnologie mult avansată, ne urmăresc și nu ne consideră destul de avansați (tehnologic, spiritual) pentru a lua legătura cu noi. Această teorie a fost promovată în serialul de S.F. Star Trek, unde Federația nu intervenea în societățile care nu descoperise descoperiseră ră călătoria în spațiu la viteze mai mari decât cea a luminii.   Pentru foarte multe persoane, pare destul de verosimil ca o astfel de civilizație să ne observe de laadistanță, neinterferând cu răspândită societatea noastră primitivă. Ipoteza vizitării OZN. extraterestre Pământului este cea mai teorie legat de natura fenomenului Această idee a prins atât de puternic în rândul populației, încât a generat un imens trend de

 

așteptări cu privire la posibilitatea contactării extratereștrilor și a rolului lor în viața noastră. Puține alte idei din ultimul secol au prins atât de mult la o atât de mare parte a populației și au avut parte de o atât de intensă mediatizare ca această ipoteză.   O altă teorie spune că am fost creați de către aceste ființe, ce posedă o tehnologie peste  puterea noastră de imaginație, și ccăă suntem proprieta proprietatea tea lor. Astfel, tot cee ceeaa ce se întâmp întâmplă lă pe  planeta noastră, noastră, sistemul solar, are un scop bine ddeterminat eterminat din punc punctul tul lor de vedere, scop scop care este mai presus decât rasa umană. Experimente genetice genetice,, răpiri în miez de noapte, Noua Ordine Mondială cu un singur guvern unic, războaie amănunțite, istoria cu toate misterele ei, toate sunt puse pe seama acestor entități atotputernice și ascunse care au destinul rasei umane în mâini de zeci de mii de ani.   O altă ramură este a celor care cred cu tărie că OZN-urile sunt frații noștri mai mari, care stau ascunși și ne ajută în anumite momente de tensiuni sociale. Fiind mult avansați tehnologic față de noi, nu avem posibilitatea să îi rreperăm eperăm cu aparatele tehnologice de care dispunem. Mai mult, aceste persoane spun că ar trebui să luăm legătura cu ele și să ne lăsăm ghidați de către aceste ființe binevoitoare. Această ramură este destul de populară în zilele noastre, mai ales în mișcarea New Age, de unde aflăm că „frații noștri din spațiu”, binevoitori, au venit și poate că ne furnizează tehnologie precum Energia Punctului Zero, tehnologie pe care guvernul secret o ascunde de noi. Conform susținătorilor acestor idei, noi îi „amenințăm”  pe extratereștri și periclităm periclităm un posibil scenariu scenariu de contact, contact, din cauza progra programului mului nostru de arme spațiale. Aceste grupuri au, de fapt, o deviză bine definită, și anume că OZN-urile nu sunt niciodată dăunătoare.   Unii cred că OZN-urile sunt doar tehnologii naziste avansate sau proiecte militare secrete și că nu au nimic extraterestru. Înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial, Germania nazistă a conceput programe secrete de producere a armamentului și a armelor pentru a-i ajuta să-și câștige poziția pierdută după Primul Război Mondial. Pentru eficacitate, oamenii ce lucrau la un program nu aveau cunoștință de alte programe, astfel crezând că ei sunt cei ce vor dezvolta arma supremă a Germaniei. Au fost concepute mai multe operațiuni paralele ce includeau tehnologii diferite. Unii specialiști, ca von Braun, de exemplu, s-au axat pe crearea unei rachete cu rază lungă de acțiune. Alte programe se concentrau pe crearea de tehnologii alternative, discuri zburătoare sau chiar nave intergalactice, dacă e să dăm crezare anumitor surse. Proiectarea și construirea acestor aparate  părea, la vremea vremea respectivă, de domeniul domeniul SF-ului, îns însăă germanii au reuș reușitit să scoată de pe linia de producție primul avion cu reacție Messerschmitt Me 262, rachetele balistice V1 și V2, iar recent s-a aflat oficial că testaseră cu succes și avionul Horten 2-29, considerat invizibil pe radar. Aceste arme făceau parte din programul oficial al celui de-al treilea Reich și depășeau cu mult tehnologia deținută de către aliați, însă alte proiecte secrete au fost ținute departe de  public.   O altă categorie de cercetători ai culturii OZN explică fenomenul folosind psihologia  jungiană și spun că este vorba de o proiecție a conștiinței noastre colective. Astfel, la bbaza aza conștiinței s-ar afla subconștientul colectiv, unde nu există diferențe individuale sau culturale. Anumite idei sunt transpuse în modul cum fiecare individ percepe fenomenele în funcție de societatea, religia și dogma care a crescut, chiar dacăființei toți încearcă transpună același scenariu. Jung postula că, înînadâncul nostru, în centrul noastre să (chiar și în cazul  persoanelor foarte raționale și atee), există există o profundă tânjire tânjire religioasă, o dorin dorință ță de

 

comuniune cu o realitate mai vastă; din această perspectivă, mitul modern al farfuriei zburătoare exprimă un act de compensare pe care inconștientul colectiv îl realizează sincronistic prin proiecția unor halucinații legate de OZN-uri și de ființele care le pilotează.   Ipoteza psihosocială (abreviată PSH, după denumirea din engleză) spune că foarte multe rapoarte OZN pot fi cel mai bine explicate prin mijloace psihologice sau sociale. Ipoteza arată că majoritatea rapoartelor OZN au explicații foarte convenționale (obiecte celeste, lumini de avioane, baloane, fenomene meteorologice, alte lucruri greșit interpretate sau chiar falsuri grosolane), dar care, datorită atmosferei emoționale și a convingerilor generale ale observatorilor, sunt distorsionate și transformate în altceva.   O altă ramură a celor ce au studiat fenomenul OZN a ajuns la concluzia că fenomenul este mai bizar decât putem concepe. La o privire sumară asupra acestuia, curentele descrise mai sus par să fie destul de convingătoare și să ofere o notă destul de credibilă fenomenului. Mulți cercetători au ajuns însă la concluzia că fenomenul are o latură magică și că se regăsește și în culturile străvechi pe tot întinsul globului. Aceștia au avansat ideea ființelor hiperdimensionale, hiperdimensiona le, ființe ce nu sunt în spectrul nostru material, ci fac parte dintr-un univers  paralel.   E interesant că, în timp ce ne concentrăm cu toții pe chestiuni globale precum mediul, sustenabilitatea independentă, independentă, războaiele, încălzirea globală produsă de om, terorismul, 11 septembrie, economie, bani, sistemul bancar etc. (toate acestea fiind teme importante, care trebuie abordate și analizate), pare să mai existe și altceva, ceva ce ignorăm total, negăm, ceva de care râdem sau pentru care încercăm să găsim explicații folosind spiritualitatea sau  psihologia.   Celor mai mulți încă le vine greu să creadă că 11 septembrie a fost o acțiune din interior și că Al-Qaida este la fel de falsă ca și războiul împotriva terorismului. Dacă populația acestei lumi poate fi amăgită atât de ușor și prin mijloace atât de evidente, oare cum o să treacă vreodată de manipularea și de amăgirea venite din partea unor ființe de care oamenii nici măcar nu sunt conștienți și pe care i-ar putea întâmpina că pe „frații lor din spațiu” în viitorul apropiat? Trăim vremuri interesante, într-adevăr. Ce este adevărat și ce este minciună în lumea OZN-urilor, extratereștrilor, răpirilor și a realităților hiperdimension hiperdimensionale? ale? Ar trebui să facem un efort și să aflăm acest lucru.   Cultura modernă OZN nu este ceva trecător, un moft al societății, ci este un fenomen care a început în jurul anilor 1850, a evoluat, s-a transformat, s-a fragmentat și s-a pliat  perfect pe câmpul câmpul morfic al erei moderne spațiale și științifice, te tehnologice. hnologice. Spun cultura modernă OZN pentru că fenomenul în sine are o vechime de câteva mii de ani, dacă nu chiar mai mult. Însă relatările din vechime, aliniate recent trendului modern, nu ne aduc nimic nou, ci doar ne adâncesc în misterul fenomenului care pare că se joacă cu noi. Cu alte cuvinte, Povestea e aceeași, dar actorii s-au costumat diferit.

Capitolul XVIII – Lumea răpirilor extraterestre  Pentru cineva care nu s-a interesat niciodată serios de această chestiune, poate fi un subiect de amuzament, dar oricine a studiat vreodată domeniu știe se prezintă nu este deloc amuzantă. Există un grad ridicatacest de absurditate greucădeimaginea explicatcare în aceste fenomene de răpire.

 

Multe dintre răpiri nu sunt așa de evidente și amintirile pot fi recuperate doar prin hipnoză, deoarece se pare că extratereștrii au o capacitate de a își controla mental victima, de a-i șterge memoria, de a manipula spațiul și timpul și de a implanta anumite gânduri, emoții (de la extaz la indiferență) și chiar amintiri false despre ce s-a întâmplat de fapt în timpul răpirii (memorii de ecranare), folosind o tehnologie hiperspațială care face ca tehnologia noastră să arate că în Epoca de Piatră. Unele răpiri au fost relatate în stare de conștiență deplină, fără hipnoză, și se pare că există multe similarități între poveștile a mii de cazuri de răpiri din toată lumea. Răpirile sunt o serie complexă de evenimente și proceduri controlate de răpitori, asupra unor persoane răpite, aflate sub controlul celor dintâi.   Trebuie să admitem încă de la început dificultatea studierii fenomenului răpirilor extraterestre, și asta în principal pentru că nu există dovezi filmate „în acțiune”. În același timp, ideea că răpirile sunt doar o chestiune psihologică/imaginară e ridicolă. Sunt prea multe relatări, de la prea multe persoane fără nicio legătură una cu alta, care prezintă aceleași  povești în derulare și care, pur și simp simplu, lu, nu se potrivesc potrivesc cu niciun co context ntext psihologic. A Așadar, șadar, cum arată o răpire obișnuită?   Într-o răpire obișnuită, oamenii sunt scoși din mediul lor normal de către extratereștri. Oamenilor le este indusă o stare pasivă, hipnotică, și nu se pot împotrivi. Ei sunt duși la  bordul unui OZN, sunt sunt dezbrăca dezbrăcațiți și sunt puși să se întindă pe o masă. masă. Apoi, subie subiecților cților li se administrează o serie de proceduri fizice, mentale și de producție. Corpul fizic al subiectului este sondat și analizat. Se colectează spermă și ovule. Extratereștrii au proceduri în care se holbează în ochii persoanei răpite de la o distanță de numai câțiva centimetri. Aceste proceduri de scanare a minții par să fie manipulări neurologice care le dau extratereștrilor posibilitatea să pătrundă în mintea oamenilor.   După procedurile de pe masă, persoanele răpite relatează că uneori sunt duse în alte încăperi, unde li se cere să aibă contact tactil cu bebeluși cu aspect ciudat. Persoanele răpite spun că acești bebeluși par să fie încrucișări între oameni și extratereștri. Ei îi numesc hibrizi.   Persoanele răpite mai văd și bebeluși hibrizi mai mari, copii, adolescenți și adulți. Uneori, persoanele răpite relatează că li se cere să îndeplinească anumite sarcini, că sunt testate într-un fel. Ele spun că sunt aduse aparate cu care urmează să fie examinate. Uneori li se cere să aibă un soi de contact sexual cu alte ființe umane, iar alteori cu hibrizi adolescenți și adulți. Sunt readuși în mediul lor normal și, în decurs de câteva secunde, secunde, uită tot ce li s-a întâmplat.   Există relatări multiple de la cazuri fără nicio legătură între ele, care confirmă că astfel de detalii bizare nu sunt produsul unei singure minți tulburate.   Iată o listă făcută pe baza a nenumărate studii, analize și relatări despre răpiri:  – Extratereștrii pot să modifice modul în care care percepem ceea ceea ce este în jurul nostru.  – Extratereștrii pot să controleze ce gândim gândim și ce ved vedem. em. Pot să ni se prezinte sub o serie de deghizări și forme.  –controlul Extratereștrii să necorpului, transporte coinstaleze nștiința –una afară din propriile corpul fizic, să dezafecteze dezafecteze nostrupot asupra să –îșiconștiința dintre lor entități și să ne

 

folosească corpul ca vehicule pentru propriile activități înainte de a ne readuce conștiința în corp.  – Extratereștrii pot să fie prezenți lângă noi noi în stare invizibilă și ppot ot să se facă vvizibili izibili doar  parțial.  – Extratereștrii ne extrag extrag fluide corporale din gât, șira spinării, vene, vene, încheieturi încheieturi precum cele de la genunchi și încheieturile mâinilor și din alte locuri. De asemenea, ne injectează fluide necunoscute în diferite părți ale corpului. Un număr surprinzător de persoane răpite suferă de boli grave pe care nu le aveau înainte de aceste întâlniri. Aceste afecțiuni au dus la intervenții chirurgicale și chiar decesul din cauze care nu au putut fi identificate de către doctori. Unora dintre persoane răpite le scade  bunăstarea mentală, mentală, socială și spirituală. spirituală. Apar frecvent frecvent comportamente de de exces, prec precum um abuzul de droguri, alcoolismul, consumul excesiv de alimente și promiscuitatea. Se dezvoltă obsesii ciudate, care cauzează perturbarea vieții normale și distrugerea relațiilor personale.   Extratereștrii arată un interes deosebit pentru sexualitatea adultă, sexualitatea infantilă și provocarea de durere fizică persoanelor răpite. Persoanele răpite își amintesc că au fost instruite și pregătite de către extratereștri. Această pregătire poate să se fi desfășurat sub forma unor lecții verbale sau telepatice, a unei proiecții cu diapozitive sau a unor instruiri  practice cu privire la utilizarea tehnologiei tehnologiei extraterestre. Persoa Persoanele nele răpite povestesc povestesc că au fo fost st duse în edificii unde au întâlnit nu numai extratereștri, ci și oameni care arată normal, uneori în uniforme militare, care lucrau cu răpitorii extratereștri.   Persoanele răpite se întâlnesc adesea cu mai multe tipuri de extratereștri în timpul unei experiențe, nu doar cu cenușiii. Toate combinațiile posibile de cenușii, reptoizi, insectoizi, blonzi și crestați au fost observate, chiar și în timpul unui singur eveniment de răpire, la bordul aceleiași nave sau în același edificiu. Persoanele răpite relatează că au văzut și alte ființe umane în aceste edificii, cărora li se lua sânge, care erau mutilate, jupuite și dezmembrate, stocate fără viață, ca niște frânghii de lemn. Unele persoane răpite au fost amenințate că și ele aveau să sfârșească în aceeași stare, dacă nu cooperau cu răpitorii.   Extratereștrii și-au forțat prizonierii să întrețină raporturi sexuale cu extratereștri și chiar cu alte persoane răpite, în timp ce grupuri de extratereștri priveau aceste spectacole. În aceste întâlniri, extratereștrii s-au deghizat uneori pentru a obține cooperarea persoanei răpite, înfățișându-se ca Iisus, Papa, anumite persoane celebre și chiar soțul sau soția decedată a  persoanei răpite.   Extratereștrii fac previziuni despre o perioadă iminentă de haos și dezastru global. Ei spun că un număr anumit de oameni vor fi salvați de pe planetă pentru a continua specia, fie  pe o altă planetă, planetă, fie înapoi pe Pă Pământ, mânt, după ce în încetează cetează dez dezastrul. astrul. Multe dintre perso persoanele anele răpite relatează că nu au încredere în răpitorii lor extratereștri și că prevăd o utilizare mult mai sinistră a oamenilor „salvați”.   Extrapolând relatările martorilor, putem concluziona că aceste ființe pot să creeze realități virtuale, să declanșeze emoții și să implanteze gânduri. Ele pot să joace orice scenariu ca să facă persoana răpită să simtă că e vorba de o experiență spirituală; de aceea, multe dintre  persoanele co ntactate ccăă acesteliberului ființe extraterestre exarbitru traterestre sunt binev binevoitoare. oitoare. Să nu mai mai vorbim de faptul căcontactate răpirile aususțin loc împotriva al persoanei.

 

  De multe ori, persoanei i se arată imagini/realități virtuale care prezintă cataclisme/schimbări cataclisme/sch imbări pe Pământ și ce trebuie ele să facă f acă atunci când se întâmplă aceste lucruri, ca și cum ar fi programate pentru un eveniment anume. Unele dintre persoanele răpite susțin că li s-a dat permisiunea de răpire prin intermediul minții subconștiente și au dezvoltat un soi de Sindrom Stockholm. Alți oameni relatează că au simțit iubire la vederea unui OZN. Ei bine, dacă analizăm puțin mai profund toate aceste lucruri, sentimentul de iubire nu indică sub nicio formă că avem de-a face cu ființe binevoitoare, mai ales dacă ele sunt capabile să inducă stări emoționale la ființele umane după cum voiesc. Noi putem fi cu ușurință manipulați emoțional și putem fi ființe foarte impresionabile. Filmele sunt un bun exemplu de cum sunetul și imaginile pot să ne facă să râdem, să plângem sau să ne înfricoșăm, așa că să nu mai vorbim de ce ar putea să facă f acă o tehnologie hiperspațială, care cu siguranță este superioară oricărei tehnologii cunoscute de om.  Pentru a înțelege pe deplin subiectul răpirilor, trebuie să mergem dincolo de ceea ce credem că este sau nu este posibil și să privim cum mintea noastră condiționată încearcă să găsească o explicație pentru astfel de experiențe, folosind psihologia elementară aprobată de mediul cultural sau spiritualitatea New Age.  Este foarte important să înțelegem gradul ridicat de fantezie al culturii OZN și extratereștri. Cei care nu l-au studiat cu atenție trag concluzii prea repede, se întreabă cum e posibil așa ceva, la o scară așa de mare, fără să observe cineva.  Ei nu își dau seama că este vorba de un fenomen non-fizic și că avem de-a face cu o formă de viață de o inteligență superioară, care s-ar putea să fie un pic mai deșteaptă decât suntem noi, oamenii, și să nu gândească gândească precum oamenii, care poate să apară și să dispară din mediul 3D și să transcendă spațiul și timpul.   Aceste entități pot să introducă gânduri, amintiri, emoții și să ia diverse înfățișări,  precum persoane persoane dragi deced decedate, ate, Iisus sau Fe Fecioara cioara Maria, spirite ssau au figuri spirituale și așa așa mai departe, în funcție de sistemul de credințe al persoanei răpite.   Atunci când vorbim despre posibilitatea existenței unei rase de o inteligență superioară, care există în afara spectrului nostru de percepție, într-o densitate superioară, asta nu înseamnă neapărat că avem de-a face automat cu ființe evoluate spiritual sau cu îngeri iubitori.   Nu spun că nu e posibil să existe ființe binevoitoare pe alte tărâmuri de existență, însă are loc o romanțare puternică a fenomenului OZN, bazat pe speranțe și presupuneri. Nu sunt  prea mulți cei care pun pun la îndoială inte intenția nția acestor ființe.   Oare nu ar fi posibil să existe o inteligență extraterestră care este mult mai veche decât viața umană pe Pământ și care poate că ne privește așa cum privim și cum folosim noi, în multe feluri, formele inferioare de viață de pe această planetă: planetă: ca pe o resursă… ca hrană, chiar? Hrana nu trebuie neapărat să fie fizică, iar aceste ființe par să se hrănească cu emoțiile și cu energia noastră.   De obicei, dacă oamenii admit că s-ar putea ca pe această planetă să existe și alte forme de viață care ne vizitează, tendința lor este să proiecteze calități umane asupra acestor vizitatori, respingând orice nu se încadrează în această imagine (condiționată) despre frații noștri spațiu. Astfel,fenomenului avem de-a face cu obișnuitul trebui,din scuza și negarea de răpire. Ei bine,extratereștrii cine suntemnu noisecacomportă măcar săcum ar  presupunem cum cum gândește și ccum um se comp comportă ortă o formă de viață non-umană?

 

  Analizând aspectul de anormalitate ridicată și hiperdimension hiperdimensionalitate alitate al activității OZN, am putea spune că, în mod cert, nu este vorba doar de un fenomen fizic și că aceste nave nu par să dețină tehnologie de genul celei la care ne gândim atunci când vorbim de o navă spațială. Până la urmă, cine a spus că extratereștrii vin de pe altă planetă?   În timp ce NASA caută viață organică pe Marte (programele oficiale ale NASA par să fie mai mult un mod de a distrage atenția publicului general), adevăratul spectacol se desfășoară chiar aici, și încă de multă vreme. Contactul a fost deja stabilit, dar nu în felul f elul în care am fi crezut noi că o să se întâmple. Cu o tehnologie care transcende timpul, spațiul și gravitația, călătoria în spațiu s-ar putea să capete cu totul alt înțeles. Trebuie să ne întrebăm de ce o temă de o importanță atât de mare pentru știință și pentru lume încă mai este ignorată pe larg în comunitatea oficială de savanți.   Din păcate, comunitatea științifică a slujit prost rasa umană. Asta nu ar trebui să ne surprindă, având în vedere dimensiunea disproporțională a fondurilor pe care le primește comunitatea științifică de la fundații scutite de taxe, de la corporații multinaționale până la Pentagon. Să oferi astfel de fonduri și apoi să încurajezi un studiu științific real asupra chestiunii OZN-urilor ar însemna să boicotezi însuși scopul campaniei de demitizare și dezinformare, documentată documentată atât de bine și de atât de mult timp, despre realitatea fenomenului OZN.   Cum savanții sunt condiționați și antrenați să deprecieze realitatea fenomenului OZN, este relativ ușor să îi convingi pe unii dintre ei să intre în domeniul demistificării, mai ales dacă vor fi plătiți pentru eforturile lor de demistificare. Nu ne putem aștepta de la savanți să se comporte sau să gândească gândească în alt fel. Ei au fost îndoctrinați și au nevoie de finanțare.   Cum ar putea știința, așa controlată cum este în prezent, să explice tipul de fenomene descrise de persoanele care au văzut văzut OZN-uri și care au fost răpite de extratereștri? Au fost văzute OZN-uri care se împart în mai multe părți și zboară în direcții diferite. La fel, au fost observate două sau mai multe OZN-uri zburând unul către altul și contopindu-se într-un singur obiect. Au fost observate OZN-uri care își schimbă forma în timpul zborului.   Aici doar analizăm câteva piese din puzzle și vedem cum începe să se formeze o imagine și să apară întrebări pe care trebuie să ni le punem. Cele mai multe sunt simple informații de la cercetători care au studiat fenomenul acesta de zeci de ani încoace. Ce facem cu aceste informații și cum reacționăm la ele, dacă reacționăm prin frică, negare, disconfort, entuziasm, inspirație etc., depinde de fiecare dintre noi. Unii par să confunde obiectivitatea cu negativismul și speranțele deșarte cu pozitivismul. Mare parte din ceea ce oamenii văd ca negativ sau pozitiv sunt doar proiecțiile și opiniile lor subiective, care nu reflectă neapărat lumea așa cum este ea.   Care sunt implicațiile pentru omenire, dacă ținem seama de posibilitatea ca omenirea să fi fost manipulată genetic și prin intermediul sistemelor de credințe de către entități extraterestre hiperdimensionale, hiperdimensionale, încă de la începutul timpurilor? Entități care, în tot acest timp, s-au hrănit cu noi energetic, emoțional și fizic?   Există relatări străvechi care fac referiri la realitatea controlului hiperdimension hiperdimensional al și a formelor de viață extraterestre. Există desene în peșteri și sculpturi, scrieri ale gnosticilor și ale sufiților, indienii americani, Biblia, Bhagavad Gita, Vedele etc.

 

  Poate că extratereștrii n-au călătorit de pe o planetă îndepărtată ci, de fapt, au fost aici tot timpul. Zicharia Sitchin sugera că Annunaki se întorc pe Pământ. Poate că n-au plecat niciodată, ci au fost aici în tot acest timp, la marginea spectrului nostru perceptiv. După cum spunea o persoană răpită, poate că ei ne percep ca fiind proprietatea lor, iar Pământul este ferma lor. Noi suntem resursele și hrana lor, sau, în cuvintele și mai tulburătoare ale unei alte  persoane răpite: răpite: „Știi cum, pentru ei, nnoi oi suntem doar niște gândaci.” Poa Poate te că astfel de afirmații ne fac să râdem, dar milioane de oameni trec prin aceste experiențe, care sunt etichetate drept „probleme psihologice”. psihologice”.   Poate că ar trebui să ascultăm mai îndeaproape persoanele răpite, dar și pe cercetătorii din domeniu, înainte să ne întoarcem privirile rapid în altă parte.

Capitolul XIX – Povestitori care spun alte povești…  Oamenii au o nevoie profundă să creadă în puterea binelui. Noi avem nevoie să fim o forță  bună pentru extratereștri, extratereștri, de vreme ce ne simțim atât de neajutorați neajutorați în prezența lor. Și avem nevoie de o forță superioară care să ne ofere o speranță de mântuire, atât la nivel personal, cât și global, atunci când vedem starea jalnică a lumii. Probabil că extratereștrii știu acest lucru despre noi, ei știu că noi vrem și sperăm ca ei să fie creaturi binevoitoare și că ne folosesc dorința de bunătate pentru a ne manipula. Ce mod mai bun de a obține cooperarea noastră ar  putea să existe, existe, decât ace acela la de a ne spun spunee că ceea ccee ne fac este spre binele no nostru? stru? Devine clar faptul că ființele care fac astfel de lucruri nu pot fi percepute ca iluminate spiritual, că nu au în minte ce e mai bun pentru omenire.   Totuși, căutând sistematic în hățișul culturii OZN, putem observa că anumite teorii sunt date la o parte (intenționat?) pentru a face loc sistemelor simple, sistemelor care ar putea ajuta sistemul de control să manipuleze și să conducă masele de oameni către subiecte materiale. Este destul de simplu ca oamenii să creadă că anumite nave străbat distanțe cosmice în căutarea altor civilizații, să presupună că extratereștrii vin aici și lăsă semne în lanuri de grâu, mutilează animale, răpesc fizic persoane la bordul navelor și fac experimente genetice fără ca nimeni să observe aceste lucruri.   Realitatea poate fi cu mult mai extravagantă și cu mult mai greu de înțeles. Nu pentru că nu avem puterea de înțelegere, ci pentru că, dacă am ști aceste aspecte, am putea scăpa de acest sistem de control. Am să prezint câteva teorii ale unor cercetători din domeniul OZN care prezintă fenomenul într-o manieră diferită față de ceea ce se încearcă în prezent a fi „variantă oficială” a curentului modern.   Meade Layne (1882-1961) a fost unul dintre pionierii studiului fenomenului OZN și  parapsihologiei,i, cunoscut îndeosebi  parapsihologie îndeosebi pentru că a introdus teoria confo conform rm căreia fenomen fenomenul ul își are originea într-o dimensiune paralelă. Layne a fost profesor universitar, a predat la Universitatea din California de Sud și la Universitatea Illinois Wesleyan. Acesta a speculat că, în loc de a reprezenta fenomenul ca făcând parte din curentul popular, în care navele călătoresc de pe o planetă asemănătoare cu Terra cu o tehnologie avansată, probabil ființele își au originea într-o dimensiune paralelă pe care a denumit-o Etheria, iar navele lor sunt de obicei de invizibile destul mult. omului uman, dar le putem totuși observa când viteza lor atomică încetinește

 

  Nu sunt iluzii, fantezii sau minciuni; nu sunt construite de vreun guvern străin sau de al nostru; nu vin din adâncurile mării, deși unele pot intra uneori în mare; nu vin din regiunile  polare sau din Tibet; Tibet; nu sunt con construcții strucții ale Atlanților sau aale le altor popoare antic antice; e; nu vin de  pe alte planete ale ale sistemului nostru ssolar olar sau de pe orice alt corp ce ceresc resc cunoscu cunoscutt nouă. Vin dintr-o regiune a existenței numită Etheria, adică din planul sau nivelul eteric. Etheria este aici! De-a lungul, înăuntrul și înafara lumii noastre. Aceste obiecte sunt construite din materia  planului eteric și ne sunt imperceptibile imperceptibile,, din moment ce ele există în ceea ce noi numim spațiul gol.   Ele intră în planul nostru, adică pe nivelul nostru de percepție, printr-un proces de materializare, rata lor de vibrație este încetinită până ce ele devin vizibile. Este ca și cum un ventilator și-ar încetini mișcarea până ce brațele elicelor sale ar deveni vizibile.   Dr. Josef Allen Hynek  (1910-1986)  (1910-1986) a fost un astronom american, profesor și ufolog. A colaborat în calitate de consultant științific la studiile ufologice efectuate de către U.S. Airforce în cadrul a trei proiecte consecutive: Project Sign: 1947-1949; Project Grudge: 19491952; Project Blue Book: 1952-1969. Este considerat părintele conceptului de analiză științifică a rapoartelor și a căutării dovezilor lăsate de presupusele OZN-uri. A realizat timp de zeci de ani, independent, independent, propria cercetare a fenomenului OZN, dezvoltând sistemul de clasificare al întâlnirilor astfel: Întâlniri de gradul I – atunci când există doar contact vizual cu un OZN; Întâlniri de gradul II – atunci când contactul vizual este însoțit de dovezi fizice; Întâlniri de gradul III – atunci când sunt văzuți și ocupanții OZN-urilor; Întâlniri de gradul IV – atunci când apar și răpiri r ăpiri de oameni.   În primii ani de studiu al fenomenului OZN, Hynek a fost o persoană implicată  puternic în demascarea demascarea fenomenului. fenomenului. El a crezut că un mare număr ddee apariții ar putea fi explicate ca fenomene prozaice identificate în mod eronat de către observator.   Opiniile lui Hynek despre OZN-uri au început să sufere o schimbare lentă și treptată. După ce a examinat sute de rapoarte de-a lungul deceniilor (inclusiv unele făcute de martori credibili, inclusiv astronomi, piloți, ofițeri de poliție și personal militar), Hynek a concluzionatt că unele rapoarte sunt observații empirice autentice. concluziona   O altă schimbare a opiniei lui Hynek a intervenit după efectuarea unui sondaj informal în rândul colegilor săi astronomi la începutul anilor 1950. Din cei 44 de astronomi, cinci (peste 11 la sută) au văzut obiecte aeriene care nu pot fi explicate în niciun fel de știința oficială. Mai mult, astronomii au probabil mai multe cunoștințe vaste decât publicul larg despre observarea cerului și evaluarea a ceea ce văd, astfel încât observațiile lor au fost, fără îndoială, mult mai impresionante. Hynek a fost, de asemenea, tulburat de ceea ce el considera ca fiind o atitudine de desconsiderare sau aroganță din partea majorității oamenilor de știință față de rapoartele OZN și față de martori.   Prima dovadă privind schimbarea opiniei lui Hynek a apărut în 1953, iar mărturia sa conținea ceea ce avea să devină, probabil, cea mai bine cunoscută declarație a lui Hynek:   „Ridicolul nu face parte din metoda științifică și nu ar trebui să fie prezentat așa ceva oamenilor. Fluxul constant de rapoarte, de multe ori realizat în colaborare cu observatori fiabili, întrebări privind obligația și responsabilitatea Este acolo orice fel reziduuridică care să fie demn de atenție științifică? Sau, dacă nu științifică. există, nu avem o obligație de de a

 

spune acest lucru publicului, dar nu în cuvinte de ridiculizare pe față, ci la modul serios,  pentru a păstra încrederea încrederea publicului publicului în știință și în oamenii oamenii de știință?”   În 1973, la Simpozionul anual MUFON, care a avut loc în Akron, Ohio, Hynek a început să-și exprime îndoielile sale în ceea ce privește ipoteza extraterestră (denumită anterior interplanetară sau intergalactică). intergalactică). El a fost conștient de faptul că numărul OZN-urilor a fost mult mai mare decât cel din statisticile proiectului Blue Book. Acest lucru l-a nedumerit:   „Câteva observații bune pe an, peste tot în lume, ar consolida ipoteza extraterestră, dar  ce facem cu miile de cazuri din fiecare an? Din regiuni îndepărtate ale spațiului? Și în ce scop? Pentru a ne speria pe noi oprindu-ne mașinile, tulburând animale și pentru a ne încurca cu pOZNele lor aparent inutile?”   În 1977, la primul Congres Internațional OZN din Chicago, Hynek și-a prezentat  punctul de vedere vedere în discursul intitu intitulat lat – Ce cred eu cu adevărat des despre pre OZN-uri:   „Eu nu cred că fenomenul OZN ca un întreg este real, dar nu înseamnă neapărat că se  poate explica prinprin- tr-un singur lucru. Tre Trebuie buie să ne întrebă întrebăm m cumva dacă diversitatea OZNurilor observate duce la concluzia că toate provin din aceeași sursă de bază, la fel ca fenomenele meteorologice, meteorologice, care provin toate din atmosferă, sau dacă acestea diferă, ca o  ploaie meteoritică, care, care, la rândul e,i dife diferă ră de o una de raze cosmice cosmice.. Noi nu trebuie să nnee întrebăm care ipoteză poate explica cele mai multe lucruri, dar trebuie să ne întrebăm care ipoteză poate explica faptele cele mai enigmatice. Există suficiente dovezi pentru a apăra atât ipoteza IET (inteligența extraterestră) cât și IED (a inteligenței extradimensionale). Avem două aspecte ale unui fenomen sau două seturi diferite de fenomene?”   Pe lângă aspectul de materializare și dematerializare, el a citat fenomenul poltergeist cunoscut de unii oameni după o întâlnire apropiată cu OZN-urile, fotografiile unor OZN-uri, de câteva ori surprinse doar pe un singur cadru, și neobservate de martori, schimbarea formei chiar sub ochii martorilor, problema nerezolvată a comunicării telepatice sau în întâlnirile apropiate de gradul al treilea, în care creaturile par a fi acasă sub influența gravitației și atmosferei Pământului, liniștea bruscă ce se instalează odată cu prezența navei; levitația mașinilor sau a persoanelor, dezvoltarea de către unii oameni a unor abilități psihice după o astfel de întâlnire.   Savantul american de origine franceză Dr. Jacques Vallée (n. 24 septembrie 1939) este specialist în astrofizică și tehnologia informației, fost consultant pentru NASA și a lucrat la proiectul ARPANET, precursorul internetului modern. Este antreprenor și autor al mai multor cărți legate de tehnologia avansată. avansată. Vallée este, de asemenea, o figură importantă în studiul obiectelor zburătoare neidentificate, în primul rând remarcat r emarcat pentru apărarea legitimității științifice a ipotezei extraterestre și mai târziu pentru promovarea ipotezei interdimensionale.   Este unul dintre puținii cercetători din lume care studiază fenomenul la fața locului, călătorind peste tot în lume, deplasându-se pe teren, luând interviuri de la martorii oculari, discutând cu autoritățile, realizând studii în colaborare cu alți oameni de știință, investind enorm de mult timp, bani și efort în studierea temeinică a fenomenului. El a lucrat în acest domeniu partener apropiat al lui temă: J. Allan Hynek.to Magonia: From Folklore to Flying   A ca scris multe șicărți pe această Passport Saucers, The Invisible College: What a Group of Scientists Has Discovered About UFO

 

Influences on the Human Race; The Edge of Reality (împreună cu Dr. J. Allen Hynek); Messengers of Deception: UFO Contacts and Cults; Dimensions: A Casebook of Alien Contact; Confrontations: A Scientist’s Search for Alien Contact; Revelations: Alien Contact and Human Deception; Wonders in the Sky: Unexplained Aerial Objects from Antiquity to Modern Times.   Este foarte respectat și considerat de mulți a fi cel mai obiectiv și, în același timp, un original cercetător al fenomenului OZN.   La mijlocul anilor 1960, la fel ca mulți alți ufologi, Vallée a încercat inițial să valideze  populara ipoteză ipoteză extraterestră. Cu toa toate te acestea, prin 1969, 1969, concluziile concluziile lui Vallée s-au schimbat, iar el a declarat public că ipoteza extraterestră era prea îngustă și ignora prea multe date.   Vallée a început să exploreze conexiunile dintre OZN-uri, culte, mișcări religioase, demoni, îngeri, fantome, observația unor criptide și fenomene psihice. Speculațiile privind aceste potențiale legături au fost mai întâi descrise în a treia carte ufologică a lui Vallée, Passport to Magonia: From Folklore to Flying Saucers (Pașaport pentru Magonia: de la folclor  la farfuriile zburătoare).   Ca o alternativă la ipoteza vizitei extraterestre, Vallée a sugerat o ipoteză a vizitei multidimensionale.. Această ipoteză reprezintă o prelungire a ipotezei extraterestre, în care multidimensionale extratereștrii ar putea veni de oriunde. Entitățile ar putea fi multidimensiona multidimensionale, le, dincolo de spațiu-timp și astfel ar putea coexista cu oamenii, dar ar rămâne neobservate neobservate.. Opoziția lui Vallée la populara ipoteză extraterestră nu a fost bine primită de către ufologi proeminenți din SUA, prin urmare, el a fost considerat un proscris. Chiar și Vallée se referea la sine însuși ca la un eretic printre eretici.   „Dacă privim lumea din punct de vedere informațional și dacă luăm în considerare multele și complexele moduri în care pot fi structurate timpul și spațiul, vechea idee de călătorie în spațiu și de navă interplanetară de care încă se mai agață cei mai mulți tehnologi  pare nu numai numai învechită, ci chiar ridic ridicolă. olă. În- tr-adevăr, fizica modernă modernă a depă depășit șit deja aceas această tă fază și oferă o interpretare foarte diferită despre cum ar putea arăta un sistem extraterestru. Eu cred că există în jurul nostru un sistem care transcende timpul, transcendând spațiul. Este foarte posibil ca sistemul să se poată localiza în spațiul cosmic, dar manifestările sale nu sunt de navă spațială, în sensul obișnuit de șuruburi și piulițe. OZN-urile sunt manifestări fizice care nu pot fi înțelese în afara realității lor mediumnice și simbolice.   Ceea ce vedem aici, de fapt, este un sistem de control care acționează asupra oamenilor și care folosește oamenii. Prezentarea simbolică pe care o văd persoanele răpite seamănă cu tipul de ritual de inițiere sau de călătorie astrală care este incorporat în tradițiile [oculte] ale fiecărei culturi… structura relatărilor despre răpiri este identică cu cea a ritualurilor oculte de inițiere… ființele OZN de azi aparțin aceleiași clase de manifestare ca și entitățile [oculte] care erau descrise în veacurile trecute. Întinderea, frecvența și distribuția observărilor de OZN-uri fac ca ipoteza populară cu privire la extratereștri (cea interplanetară) să fie imposibil de susținut…   Multe dintre farfuriile zburătoare par să nu fie nimic altceva decât un paravan pentru vreun fenomen ascuns. Sunt cașiniște cai troieni tr oieni care se coboară în pădurile și pe câmpurile noastre, promițând mântuirea oferindu-ne splendoarea unei mărețe super-civilizații din ceruri.

 

  Oare extratereștrilor chiar le pasă de noi? Există multe dovezi tulburătoare care spun că nu. Le pasă doar în măsura în care putem să îndeplinim scopul enigmatic pe care îl avem  pentru ei. Povestea Povestea adevărată despre despre OZN-uri trebuie să cuprindă toa toate te diferitele manifestă manifestări ri care sunt observate. Este o poveste despre fantome și spirite și aberații mentale ciudate, o  poveste despre despre o lume invizibilă invizibilă care ne înconjoară înconjoară și, din când în când, ne îngh înghite; ite; o poveste despre profeți și profeții, despre zei și despre demoni. Este o lume a iluziei și halucinațiilor, în care irealul pare foarte real și unde realitatea însăși este distorsionată de forțe stranii care, aparent, pot să manipuleze spațiul, timpul și materia fizică – forțe care ne depășesc aproape în întregime puterea de înțelegere.   Cerurile noastre au fost pline de cai troieni de-a lungul istoriei, care – la fel ca și calul troian din poveste – păreau să ascundă intenții ostile. …Această teorie a ostilității este sprijinită și de faptul că, cel mai adesea, obiectele aleg să apară în forme pe care le putem accepta cu ușurință și pe care ni le putem explica într-un mod satisfăcător – de la dirijabile și  până la meteoriți meteoriți sau avioane cu aspect obișnuit. obișnuit. …Cu alte cuvinte, fa farfuriile rfuriile zburătoare nu sunt deloc ceea ce am sperat noi că sunt. Ele fac parte din altceva. Eu numesc acel altceva Operațiunea Calul Troian. Adevărul real este că pasionații de OZN-uri au fost prostiți vreme de atâția ani nu de către guvern, ci chiar de fenomen.   Dr. Karla Turner (1947-1996), fost profesor universitar la University of North Texas, având un doctorat în engleză și o diplomă în arte, este autoarea a trei cărți despre fenomenul de răpire extraterestră: Into the Fringe (În extremă, 1992), Taken (Răpită – 1994) și Masquerade of Angels (Mascarada îngerilor – 1994). Dr. Turner credea că formarea unei rase hibride nu este scopul suprem al vizitelor nocturne, având în vedere că există multe cazuri de răpire care prezintă comportamente și planuri diferite. Probabil că atinsese o coardă sensibilă, căci a început să fie hărțuită de agenți și de armată toată viața. Dr. Karla Turner a murit de un cancer ciudat, care s-a dezvoltat foarte rapid, în 1996, după ce a fost amenințată  pentru munca ei. ei. Avea doar 48 de ani și urma să scoată pe pia piață ță concluziile la ccare are ajunsese într-o nouă carte. Acea carte nu a mai fost publicată.   Conform cercetărilor ei, dr. Turner credea că oamenii sunt folosiți ca resursă de acești extratereștri, în mai multe feluri:   „Înainte să ne dăm voie să credem în caracterul binevoitor al intervenției extraterestre, ar trebui să ne întrebăm – oare ființele iluminate au nevoie să folosească aco acoperirea perirea nopții ca să facă fapte bune? Oare au nevoie să ne paralizeze și să ne facă incapabili să ne opunem? Oare îngerii au nevoie să ne fure fetușii? Oare au nevoie să manipuleze organele genitale ale copiilor noștri și să ne sondeze rectul? Oare frica, durerea și amăgirea pot fi asociate cu motive spirituale elevate? Ceva ciudat se întâmplă, ceva mult mai înspăimântător și mai dureros, în multe, multe cazuri de răpire…   Cât despre cercetătorii care susțin că extratereștrii au venit să ne ajute să evoluăm către nu știu ce conștiință superioară sau că se află aici cu vreun alt scop pozitiv – să ne salveze planeta, să promoveze pacea în lume și așa mai departe – îi provoc pe acești cercetători să includă în viziunea lor și date aberante. Teoriile sunt puncte de pornire pentru cercetare, nu își concluzii dovedite, cercetătorii din OZNletrebuie să fieAr dispuși să își extindă și să modifice teoriile iar în conformitate cu domeniul datele pe care descoperă. fi minunat dacă am putea să modelăm experiențele cu extratereștrii în ceva pozitiv, dar până nu luăm

 

serios în calcul detaliile întâlnirilor de răpire – toate detaliile, cred că este periculos să ne agățăm de teorii care ignoră datele ce nu se potrivesc.   Căutarea adevărului întreg este o datorie pe care o avem față de noi înșine. Indiferent care se dovedește a fi adevărul, în cele din urmă, trebuie să îl căutăm! Fără el, suntem ca niște copii care se joacă cu umbrele; nu știm nimic și cu siguranță nu avem aptitudinile necesare ca să înfruntăm entitățile reale, oricare ar fi ele, care se află în spatele acestei mascarade. E o  prostie să luăm totul totul doar după apa aparențe. rențe. La fel, să nu ne luăm de deloc loc după apare aparențe nțe e ridicol. Investigațiile în acest domeniu. …Nu poate fi nimic mai important de făcut pentru noi la acest moment, decât să ne uităm dincolo de dorințele noastre, dincolo de fricile noastre și să căutăm o realitate și o înțelegere obiectivă.“    (n. 1952), autoarea cărților: Gradul ridicat de stranietate al Laura Knight-Jadczyk  (n. dimensiunilor, densitățile și procesul de răpire extraterestră și Istoria secretă a lumii:   „Ce este adevărat și ce este minciună în lumea OZN-urilor, extratereștrilor, răpirilor și a realităților hiperdimensionale? Ar trebui să facem un efort și să aflăm acest lucru. Trebuie să fii atent când ceri să afli adevărul… de obicei, este ceea ce nu vrei să auzi sau ceea ce nu vrei să înfrunți. O întrebare arzătoare poate să deschidă ușa unui vârtej de vânt[…].   Un alt element tulburător care a reieșit din cercetările mele este că aceste ființe, fie că sunt demoni, vampiri sau extratereștri, par să aibă capacitatea de a ne controla gândurile într-o oarecare măsură, corpul fizic, vremea și chiar evenimentele din viața noastră. […] Multe  persoane au relatat că răpitorii lor erau persoane persoane binevoitoare, binevoitoare, dar dacă ținem seama de to toțiți factorii din tabloul mai larg al fenomenului, se pare că astfel de povești despre bunăv bunăvoință oință ar fi de natură să inducă în eroare. La nivelul nostru de realitate, conceptul că «nimic nu este real», așa cum a fost acesta promulgat de guru-și și de învățători de-a lungul istoriei, este la fel de inutil ca a spune că gravitația nu este reală.”   Asemenea considerații sunt utile numai pentru extinderea percepției. Nu sunt utile  pentru aplicare practică, practică, de vreme ce ce energiile creației ppar ar să treacă prin mai mai multe niveluri înainte să se întâlnească la mijloc, ca să spunem așa, în realitatea noastră.   John Ava Keel (1930-2009) a fost un jurnalist american și ufolog influent, cunoscut ca fiind autorul cărții Profețiile omului molie și promotorul termenului Men in Black. A căutat inițial să explice că OZN-urile ar reprezenta vizite extraterestre, dar mai târziu a abandonat această ipoteză. În a treia sa carte, UFOs: Operation Trojan Horse (OZN-urile: Operațiunea Calul Troian), publicată în 1970, a făcut legătura între OZN-uri și concepte supranaturale, cum ar fi monștri, fantome și demoni. Keel a folosit termenul ultratereștri pentru a descrie ocupanții OZN-urilor, pe care îi considera ca fiind entități non-umane, capabile de a lua orice formă doresc. În aceeași carte concluziona că OZN-urile, deși par a fi materiale, se dovedesc a fi compuse din energii din gama înaltă de frecvențe ale spectrului electromagnetic, energii care au atașată o formă de inteligență și care se manifestă într-un mod ordonat, materializându-se și dematerializându-se dematerializându-se la alegere, lăsând chiar și urme fizice vizibile.   „Aceste spirite predispuse către iluzionarea oamenilor sunt responsabile de aproape toate aparițiile și manipulările de tip OZN. Farfuriile zburătoare nu vin dintr-o civilizație aflată pe vreo planetă îndepărtată! Ele sunt vecinii noștri de vizavi, parte dintr-un alt continuum spațio-temporal, în care viața, și amestecate energia suntcuradical diferite de ale noastre! Contactaților li se prezintă mereumateria minciuni adevăruri, astfel încât ei nu știu ce să creadă. Li se spun lucruri evidente, cum ar fi faptul că umanitatea este în criză și în

 

 pericol de autodistrugere, autodistrugere, sunt flatați prin fap faptul tul că li se spune spune că ei sunt aaleși leși pentru a transmite mai departe un mesaj special din partea extratereștrilor, li se spune că OZN-urile transportă ființe care fac parte dintr-o federație galactică interesată de soarta Pământului și care își are sediul pe planete cu nume ciudate, aflate în locuri absurde din punct de vedere astronomic și li se prezintă o viziune utopică despre viitorul umanității. Scopurile acestor date false sunt multiple. Multe dintre ele sunt menite să creeze confuzie și diversiune. Unele servesc la susținerea anumitor credințe eronate, dar u rolul de pași către un adevăr mai complex. Generații întregi au trecut acceptând cu bucurie datele false, inconștiente de faptul că ele erau doar verigi dintr-un lanț. Dacă înțelegem totul prea curând, ne putem  prăbuși sub greutatea greutatea adevă adevărului. rului. A fost mai întâi nece necesar sar ca egoul omului omului să se clă clădească dească și ca individul să devină convins de faptul f aptul că are o valoare în ansamblul cosmic. Astfel, minciuni ce conțin adevăruri voalate au fost aruncate în mijlocul nostru și evenimente au fost  puse în scenă scenă astfel încât acele acele minciuni să pa pară ră valide. De secole, mulți învățați și filosofi de geniu au înțeles clar adevărul. Bibliotecile din toată lumea sunt pline cu cărțile care detaliază descoperirile lor. Dar adevărurile înțelese de ei au fost pierdute în valurile credințelor organizate. OZN-urile nu par a exista ca obiecte tangibile, fabricate. Ele nu se conformează legilor naturale acceptate ale mediului înconjurător. Ele nu  par a fi altceva decât decât metamorfoză metamorfozări ri care se croiesc ppee abilitatea noastră de de a explica realitatea. Miile de contacte cu aceste entități indică faptul că sunt mincinoase. OZN-urile par a fi doar variații minore ale vechilor fenomene demonologice.   John Edward Mack  (1929-2004),  (1929-2004), psihiatru, scriitor și profesor la Harvard Medical School, câștigător al premiului Pulitzer în 1976, a întreprins în 1990 un studiu asupra  persoanelor ce susțineau că aauu fost răpite de că către tre extratereștri. Inițial, a plecat plecat de la premisa că persoanele suferă de tulburări mentale, însă a trebuit să își revizuiască opinia după ce a analizat atent două sute de cazuri. Profesorul a lucrat cu oameni dintre care făceau parte și numeroși psihologi, scriitori, studenți, oameni de afaceri sau liber profesioniști. Mulți dintre  pacienții săi nu au au mărturisit nimănui, niciodată, niciodată, aceste ex experiențe, periențe, cu exc excepția epția profesorului Mack, motivul principal fiind teama de ridicol în fața familiei, a colegilor și a prietenilor. În 2003, a explicat într-un interviu: „Când stai de vorbă cu o persoană psihotică și aceasta pare să-ți povestească o psihoză, ai sentimentul că n-are cum să se fi întâmplat așa ceva. Dar în cazurile acestea, nu e așa. Oamenii ăștia sunt sănătoși. Nici ei nu sunt siguri ce s-a întâmplat, dar descriu o experiență fizică super reală și intensă.”   Profesorul Mack a reușit să stârnească o veritabilă revoltă în cadrul comunității academice când, după analizarea atentă a celor două sute de cazuri, a vrut să publice un studiu în care afirma că oamenii care pretind că au fost răpiți de extratereștri nu sunt nebuni, ci relatează niște experiențe reale.   Universitatea Harvard i-a trimis lui Mack o scrisoare prin care l-a informat că va fi demarată o anchetă cu privire la cercetările făcute. Aceasta a fost prima dată în istoria Universității Harvard când unul dintre membrii corpului didactic a fost supus unei asemenea investigații. John Mack a decis să riposteze r iposteze angajându-și angajându-și un avocat. Au urmat 14 luni de negocieri. Ancheta a fost pe prima paginălaaacest ziarelor întreaga lumeo și, în cele din Universitatea Harvard a decis să renunțe caz,din făcând publică declarație prinurmă, care a

 

reafirmat libertatea academică a lui Mack de a studia orice domeniu dorește, confirmând rămânerea sa în cadrul Facultății de Medicină de la Harvard. Psihiatrul a continuat să muncească și să scrie, dar a fost ucis într-un accident de mașină care a avut loc în nordul Londrei, imediat după ce ieșise dintr-o stație de metrou. Mack se afla la Londra pentru a ține o prelegere pe tema pentru care a câștigat Premiul Pulitzer, în 1977. Cel care l-a omorât pe savant a petrecut șase luni în spatele gratiilor și i s-a suspendat permisul de conducere pe o perioadă de trei ani.   „A exclude date pentru că ele nu se suprapun cu un anumit punct de vedere asupra realității poate duce în cele din urmă la oprirea progresului științei și poate să ne arunce în ignoranță. Aceste ființe par să dețină o tehnologie mult superioară nouă, care sfidează legile fizicii și principiile biologiei, dar există probleme fundamentale dezvăluite de fenomenul răpirilor, care par să iasă din cadrul ontologic al științei moderne și care nu pot fi abordate cu metodele ei. Unele dintre experiențele martorilor lor nu s-au petrecut în dimensiunile spațiutimp așa cum le înțelegem noi. Ei vorbesc despre extratereștri ca venind dintr-o altă dimensiune printr-o «fantă», sau «o crăpătură», într-un soi de barieră, venind în lumea noastră «de dincolo de văl». Răpiții, dintre care mulți nu au puțină educație care să-i ajute să-și explice aceste ciudățenii, vorbesc despre o colapsare a spațiu-timpului, care se produce în timpul experiențelor lor.”   Privind istoria secolului trecut până în prezent, putem concluzion concluzionaa că fenomenul și cultura OZN au prins atât de puternic în rândul populației, încât fenomenul nu mai poate fi tratat cu superficialitate. În același timp, ipoteza vizitării extraterestre a Terrei este cea mai răspândită teorie legată de natura fenomenului, care a avut parte de cea mai mare mediatizare și este una dintre cele mai aprige teme de discuție care captează atenția oamenilor de pe întreg globul. În pofida curentului marii majorități în favoarea vizitării de către entități ce provin de  pe alte planete, planete, galaxii, am văzut că că au fost perso persoane ane care au aanalizat nalizat fenomenu fenomenull cu o luciditate exagerată și au ajuns la concluzii diferite.   A nu se înțelege că, personal, neg existența vieții în afara planetei noastre sau a sistemului solar. Mai mult ca sigur că și distinșii profesori și cercetători pe care i-am enumerat mai sus sunt de părere că Universul sau galaxia din care facem parte este leagănul multor civilizații. Dar nu putem să nu luăm în calcul că nu există (încă, oficial) nicio dovadă științifică pentru existența vreunei forme de viață în afara Pământului. În același timp, nu avem motive justificate, conform științei pe care o deținem, să credem că există vreo modalitate care să permită o călătorie spațială de o anvergură atât de mare (interstelară), deși se poate specula ideea că o civilizație extrem de avansată ar putea face acest lucru. Avem totuși un fenomen care se desfășoară în fața ochilor noștri de mii de ani, dar nu există încă o evidentă dovadă științifică bazată pe observații atente. Avem experiențe ce pot fi catalogate subiective, doctrine spirituale derivate din vechile religii asortate dogmelor științifice actuale, informații trunchiate, de către sistem sau de către martori, și multe speculații ce nu fac decât să adâncească misterul fenomenului și să îi dea o aură tabu.   Există totuși vreun tipar, un model de urmat care să ne permită să privim fenomenul într-un mod obiectiv? Există o metodă care să fie aplicată la scară largă de-a lungul istoriei și să ne ofere o Poate bază solidă acceptarea cum este de el,abordare și nu cumdiferită ni se dorește fi prezentat? că ceiîn prezentați maifenomenului, sus au găsit oașa modalitate normeia actuale de vânătoare de nave cosmice! Poate din această cauză au fost excluși de la marile

 

conferințe pe tema OZN, poate că modul lor de abordare nu s-a pliat pe egregorul stabilit de Păpușari, poate că perturbau câmpul morfic, iar oamenii nu sunt pregătiți să accepte un Univers Hiperdimensional. Poate că mentalul colectiv trebuie să parcurgă pași mici pentru a mesteca pe îndelete noile informații, iar varianta extratereștrilor veniți de pe alte planete este mai atrăgătoare.   Oare mai există indicii, în istoria și în scrierile străvechi, care să vorbească despre un  posibil Sistem hiperdimensional hiperdimensional de ccontrol, ontrol, un fenomen parafizic indigen existent existent pe planeta planeta Pământ? Există câteva surse care prezintă teorii interesante și care se mulează pe conceptul de OZN al timpurilor noastre. Ba mai mult, la o atentă corelare a faptelor, putem concluziona că istoria ne-a prezentat aceste lucruri, dar le-am ignorat sau am preferat variantele oficiale puse  pe tavă de către către Păpușari. Similitudini Similitudini și explicații ale originii fenomenului fenomenului pot fi găsite în mai toate tradițiile orale, religiile, culturile spirituale ale lumii, și anume că lumea noastră tridimensională are o parte complementară, o dublură, o latură ascunsă sau paralelă, nedetectabilă simțurilor obișnuite ale oamenilor normali.   Atât folclorul, cât și tradițiile religioase ale lumii cad de acord asupra existenței unor ființe extradimensionale care, în anumite condiții, pot intra în contact cu oamenii. Coincidența e și mai mare când astfel de povestiri sunt pe tot întinsul globului și nu sunt luate în calcul ca făcând parte din acest fenomen, ci sunt privite ca simple fabulații ale unor minți primitive.   Primitive sau nu, nu putem să nu ne întrebăm cum de, începând de la cultura amerindienilor din America de Nord continuând cu Asia, trecând prin Europa și terminând cu Africa, aceste fenomene sunt prezente într-o manieră asemănătoare, cu elemente ce corespund răpirilor moderne, cu moduri de manifestare asemănăto asemănătoare are și cu experiențe și simptome similare cu acelea descrise în literatura OZN.   Este clar că se poate face o paralelă și că putem presupune că aceste două tipuri de contacte ar putea face parte din aceeași categorie, iar explicațiile pentru experiențele de acest gen ar putea fi corelate cu vasta tradiție legată de contactul paranormal al pământenilor cu entități din alte dimensiuni.

Capitolul XX – Maria Orsic, societăți secrete și arme neconvenționale O altă ipoteză privind originea OZN-urilor este că ne confruntăm cu o armă secretă.  Nenumăratele mărturii mărturii ale unor oameni ccare are au susținut de-a de-a lungul timpului că au fost martorii unor apariții OZN afirmă că „Obiectele Zburătoare Neidentificate” se comportau ca niște vehicule aeriene formidabile, cu anumite calități de zbor care, aparent, încălcau chiar legile fundamentale ale fizicii. Printre acestea, sunt enumerate adeseori viteza ascensională ascensională remarcabilă și posibilitatea de a face f ace viraje rapid, fără schimbarea vitezei, de parcă pentru ele inerția nici nu ar exista.   Extratereștri? Puțin probabil! Și asta pentru că, fără să fi venit din beznele spațiului cosmic, aerodina lenticulară a lui Coandă, funcționând pe baza principiului care-i poartă numele, poate să facă și ea aceleași lucruri. Între anii 1945 și 1969, Henri Coandă s-a aflat în SUA, unde ar fi lucrat pentru US Air Force. Se pare că el a fost implicat și în anumite  programe NAS NASA. A. Darcare activitatea sa de atuncisaalafost fossuccesele t atât de discretă discretă, nici de până în ziua de azi nu sealeștie, concret, a fost contribuția obținute, încât pe atunci tehnica aerospațială americană. americană. Din câte se pare, a fost ceva legat tot de Aerodina lenticulară. Rămâne

 

totuși celebra frază spusă de către marele inventator spre sfârșitul vieții – Eu am creat farfuria zburătoare!   Așa cum am menționat în capitolul „Cultura OZN”, Germania nazistă concepuse  programe secrete pentru crearea ddee arme și tehnolog tehnologii. ii. Conform relatărilor de pe vremea respectivă, naziștii dispuneau de tehnologii foarte f oarte avansate.   Primele indicii au apărut în februarie 1942, când s-a relatat în presa din toată țara că aparate de zbor neidentificate au atacat orașul Los Angeles. N-am să intru acum în detalii, amănunte despre incident sunt destule și povestea este arhicunoscută iubitorilor de OZN și nu numai. Mai târziu, când aliații au debarcat în Europa, apăreau rapoarte ale piloților de avioane despre anumite fenomene, cel puțin ciudate, ce se petreceau pe cer în jurul aeronavelor.   Aceste fenomene au fost denumite „Foo Fighter” de la termenul feu, care în franceză înseamnă foc. Deși denumirea foo fighter se referea inițial la observațiile unor OZN-uri de către escadrila americană US 415th Night Fighter, termenul a fost, de asemenea, utilizat frecvent pentru orice observație OZN din această perioadă. Au fost f ost sute de cazuri de raportări ale unor Foo Fighters deasupra Europei occidentale, fiind descrise ca nave de diverse forme sau pur și simplu globuri de lumină. Existau teorii că aceste obiecte zburătoare erau Wunderwaffen, arma minune a germanilor.   Pe 13 decembrie 1944, Comandamentu Comandamentull Suprem Aliat din Paris a emis un comunicat de presă, descriind oficial fenomenul ca o „nouă armă germană”. A doua zi, ziare precum Daily Telegraph, New York Tribune sau New York Times au publicat materiale în care se afirmă clar: „Farfuriile zburătoare sunt arme secrete. O nouă armă germană și-a făcut apariția  pe frontul occidental. occidental. Piloții US Air Force raportează raportează că sfere ddee argint survolea survolează ză Germania, uneori izolate, uneori în formație. Unele par total transparente.” După câștigarea războiului, aceste fenomene s-au mutat de pe cerul Europei deasupra SUA.   Însă toată povestea are o istorie care începe cu câteva decenii înainte, în Germania, iar  pentru a înțelege legătura dintre societățile societățile ezoterice, mai mu multlt sau mai puțin se secrete, crete, și fenomenul denumit OZN la mijlocul secolului trecut, trebuie să trecem în revistă câteva noțiuni ce, aparent, nu au legătură cu acest subiect, însă sunt strâns legate între ele.   În 1871, scriitorul Edward Bulwer-Lytton a creat noțiunea de Vril în romanul SF – „Rasa va veni” original Theenergia coming race).însă Vrilșieste un cuvânt tibetan ce poateafi tradus care ca forță vitală,(în forța vieții–sau vitală, ca vibrație. Elena Blavatschi  preluat acest concept concept și l-a folosit în te teoriile oriile ei ocultiste și teozofice. teozofice. Vechile civiliz civilizații ații considerau Vril drept cea mai înaltă formă de energie din Univers, toate celelalte tipuri de energie fiind doar manifestări secundare ale acestei forțe supreme. Energia Vril are în anumite locuri de pe planetă o concentrație mai puternică numită vortex de energie.   La nord de ecuator, direcția de rotație a vortexului se realizează în sensul opus acelor de ceasornic, iar la sud de ecuator, în sensul acelor de ceasornic. În anul 1919, membrii unei grupări, continuatoare a Ordinului Templierilor, au înființat organizația Vril (germană: VrilGesellschaft) cu sediul în localitatea Ramsau din Germania (lângă ( lângă granița cu Austria). Membrii societății Vril aveau să intre în contact cu cei din Societatea Thule (ThuleGesellschaft), care a fost punctul de origine al partidului nazist, unii membri ai organizației Thule devenind apoi importante personaje în partidul nazist.

 

  Aproape toate relatările referitoare la Thule-Gesellschaft Thule-Gesellschaft îl consideră pe baronul Rudolf von Sebottendorff drept fondatorul ei. Nu există nicio îndoială că von Sebottendorff a fost implicat în crearea acestei societăți secrete.   Mai mulți membri susțin că cel de-al doilea co-fondator al societății a fost Karl Haushofer și că, în realitate, acesta a fost fondatorul principal, deși a preferat să păstreze o anumită discreție asupra acestui lucru. Întreaga poveste are în centru acest personaj foarte  puțin cunoscut: cunoscut: Karl Haushofer.   La începutul secolului, Haushofer a fost atașat militar la Tokyo, iar abilitățile sale lingvistice l-au ajutat să pună bazele viitoarei Axe. În plus, a petrecut o lungă perioadă în Tibet, unde a devenit membru al preoțimii Bon. Cunoscuți și sub numele de Mantalele Galbene din Tibet, comunitatea Bon reprezenta o religie șamanistă ce a precedat apariția  budismului tibetan, tibetan, fiind considerată a fi ssursa ursa tuturor religiilor tibetane. tibetane. Haushofer a avut avut și o carieră militară deosebită. Capacitatea sa profetică în funcția de general a rămas legendară în timpul Primului Război Mondial, ajutându-l să câștige în luptă. În timp ce își comanda trupele  pe front, nu a fost fost rănit niciodată și a reușit reușit să își desfășoa desfășoare re soldații cu o precizie precizie remarcabilă în mijlocul celor mai haotice situații. A fost un militar extrem de decorat și foarte admirat. Rudolph Hess, cel care avea să devină fuhrer adjunct al Partidului Nazist, a servit sub generalul Haushofer și a fost foarte impresionat de geniul acestuia.   După Primul Război Mondial, Haushofer a început să pună în practică directivele  primite în Tibet. După ce ce și-a luat doctoratul, doctoratul, chiar înainte de ddeclanșarea eclanșarea Prim Primului ului Război Mondial, dr. Haushofer a inaugurat o nouă materie de studiu, intitulată Geopolitica. Rudolph Hess și-a căutat fostul general, pe care l-a admirat atât de mult pe timpuri, și a devenit un student pasionat al noii materii. Se spune despre Hess că ar fi fost complet vrăjit de capacitatea intelectuală și ocultă a profesorului său. În octombrie 1918, un anume Adolf Schicklgruber (devenit mai târziu Hitler), se face remarcat prin talentul lui oratoric. Rudolph Hess l-a auzit vorbind și a rămas impresionat. Era convins că are de-a face fie cu un mesia, fie cu un nebun, dar nu era încă sigur în ce categorie trebuie să-l încadreze. Hess a recunoscu r ecunoscutt unele calități de lider ale lui Hitler și i l-a prezentat lui Haushofer.   Astfel, cei trei au devenit prieteni. Haushofer a fost atât de impresionat de acesta, încât s-a decis să facă din el unla mesia german sau probabil doar să îl folosească paravan. Hitler a fost condamnat nouă luni de închisoare, după episodul din 1923,precum iar Hessunși-a afirmat loialitatea întorcându-se în Germania și acceptând să împartă aceeași celulă cu el. Haushofer i-a vizitat în timpul acestei perioade și a contribuit, probabil, cu cel puțin un capitol la lucrarea de căpătâi a lui Hitler – Mein Kampf. Când Hitler a ieșit din închisoare, Haushofer l-a învățat cum să se îmbrace, cum să se poarte, pavându-i practic drumul către succes.   Între timp, societatea Vril a căpătat amploare și a fost rebotezată Vril-Gesellschaft, integrând alte trei societăți importante din Germania: – Lorzii Pietrei Negre, o emanație a Ordinului Teuton creată în anul 1917 – Cavalerii Negri, o filială a Societății Thule și – Soarele Negru, identificată mai târziu cu elita SS-ului lui Heinrich Himmler.   Soarele Negru (societate care inițial a purtat numele DHvSS – Die Herren vom Schwarzen Stein) era o organizație secretă din interiorul Societății Thule, deținând supremația asupra a fost creat inițial ca unitate de protecție a lui Hitler cu mult înainte de a devenicelorlalte. o unitateSS-ul militară.

 

  Eu cred că absolut toți ofițerii SS de grad înalt pot fi incluși pe lista membrilor Soarelui Negru, SS-ul fiind mai mult decât o organizație militară de elită, un veritabil cult. Cine studiază istoria nazistă își dă rapid seama că cele două concepte, Thule și Soarele Negru, sunt în centrul puterii naziste.   În mod tradițional, SS se traduce prin Schutzstaffel, care înseamnă detașament al gărzilor. În realitate, SS provine de la Schwarze Sonne, care înseamnă Soarele Negru în limba germană. Asta nu înseamnă că orice soldat care purta o uniformă SS era membru al Schwarze Sonne, ci că runele SS afișate pretutindeni aveau o semnificație secretă, care se referă la Soarele Negru. Ca regulă generală, despre Soarele Negru se cunosc foarte puține lucruri, dar conceptul de Thule poate fi găsit în numeroase limbi și culturi.   În timp ce Societatea Thule a sfârșit prin a se orienta îndeosebi asupra unei agende materialiste și politice, Societatea Vril s-a focalizat de la bun început asupra lumii de dincolo (aspectelor transcendente). transcendente).

Maria Orsic   Este posibil ca Societatea Vril să nu fi reușit să atingă performanțele pe care le-a avut dacă nu ar fi existat un medium pe nume Maria Orsic. Cunoscută și ca Maria Orsitsch, s-a născut la Viena pe 31 octombrie 1895. Tatăl său, Tomislav, era imigrant din Zagreb, iar mama sa, Sabiene Orsic, era din Viena. În tinerețe, Maria Orsic s-a alăturat mișcării naționaliste germane ce dorea alipirea Austriei cu Germania. În 1919, s-a mutat la Munchen, unde a intrat în contact cu societatea Thule și Vril. Despre Maria Orsitsch, Traute Lafrenz, Sigrun, Gudrun și Heike, se spune că erau foarte frumoase și că aveau părul lung, un semn care avea să devină distinctiv pentru membri societății Vril. Totodată, aceste femei dețineau puteri paranormale ce le permiteau să intre în contact cu anumite entități sau ființe extraterestre.   Datorită calităților ei excepționale de medium, Maria a fost pusă repede în legătură cu membrii societății secrete Thule și, curând după aceea, ea și-a creat propriul cerc împreună cu Traute A. și alți prieteni din Munchen, formând așa-numita Alldeutsche Gesellschaft für Metaphysik, care a fost primul nume oficial al societății Vril. Pentru identificare, membrii organizației (Vrilerinnen) purtau un disc, pe care erau reprezentate chipurile a două dintre cele medium: 1919, Maria s-a și Sigrun.  cinci femei În decembrie organizat o întâlnire secretă între membrii marcanți ai celor trei societăți principale ezoterice care activau atunci pe teritoriul Germaniei (Thule, Vril și Soarele  Negru), într-o cabană cabană din apropierea localității localității Berchtesga Berchtesgaden. den. Cu acea ocazie, Maria Orsic a arătat celor prezenți transcrierile unor mesaje telepatice pe care ea le primise într-un limbaj secret al vechilor Cavaleri Templieri germani, ce îi era complet necunoscut.   Maria Orsic a prezentat două seturi de transcrieri ale mesajelor primite în timpul stărilor de transă: primul era cel în limbajul secret al Templierilor, iar al doilea set de mesaje era scris într-un limbaj inteligibil, despre care ea a sugerat că ar putea fi o limbă antică orientală. În scurt timp, s-a dovedit că acest al doilea set de informații transmise tr ansmise pe cale telepatică era în limba sumeriană. Mesajul a fost tradus cu ajutorul misterioasei femei medium din societatea Vril, care era cunoscută doar sub numele de Sigrun. Tot ea a ajutat mai apoi la descifrarea imaginilor mentale percepute de Maria Orsic, ce descriau o navă de zbor de formă circulară.

 

  Într-o ședință-transă, la care au fost prezenți și unii membri marcanți ai societății Thule, Maria Orsic a intermediat spontan contactul cu reprezentanții unei civilizații extraterestre, care afirma că se afla în sistemul Aldebaran, de la care primise instrucțiunile tehnice pentru construcția navei interstelare.   Potrivit Mariei Orsic, numele acelei civilizații extraterestre era Sumi, membrii ei aparținând unei rase umanoide care colonizase pentru un timp scurt planeta noastră în urmă cu aproximativ 500.000 de ani. În conformitate cu informațiile transmise în stare de transă, ea a afirmat că ruinele antice din Larsa, Shurrupak și Nippur din Irak au fost construite de către ei. Supraviețuitorii Potopului au devenit apoi primii arieni și în acest fel s-a realizat rezonanța cu membrii societăților germane din acea vreme, care aveau la bază rudimente ale ideilor și concepțiilor acelor culturi antice.   Reprezentanții Reprezentanții societății Thule, care se aflau în acele momente în cameră, s-au arătat sceptici în legătură cu revelațiile Mariei Orsic, manifestându-și neîncrederea și solicitând dovezi suplimentare, chiar în timp ce aceasta se afla în transă. Atunci mediumul a început să aștearnă pe hârtie anumite semne ciudate și caractere nemaivăzute, nemaivăzute, careapoi au fost identificate ca aparținând vechii scrieri sumeriene, care a fost precursoarea și sursa culturii  babiloniene de mai mai târziu.   Se pare că dorința civilizației din sistemul Aldebaran nu a fost neapărat aceea de a ajuta naziștii să câștige războiul – idee destul de bizară, care a fost vehiculată un anumit timp în cercurile de neinițiați –, ci mai curând dorința benefică a acestor ființe extraterestre de a rezolva problema violenței pe Pământ, pe care aldebaranii au identificat-o mai ales în existența unei diferențe sensibile de natură economică între Occident și Orient.   Activitatea Mariei Orsic și a celorlalte femei medium din societatea Vril a rămas învăluită într-un relativ mister pe anumite perioade de timp între 1925 și 1941. În anul 1943, Maria și Sigrun au luat parte la o întrunire secretă în stațiunea Kolberg, al cărei țel principal a fost discutarea așa-numitului „proiect Aldebaran”. Mediumurile feminine din societatea Vril  primiseră până atunci atunci informații detaliate despre despre planetele loc locuite uite din jurul stelei Aldeb Aldebaran, aran, iar ele doreau să realizeze călătoria cosmică spre acea destinație cu ajutorul tipului de navă ce fusese construită după planurile primite.  clipa în Maria cu toți membri societății Vril, aunudispărut 1945, exactdespre în care alOrsic, Doileaîmpreună Război Mondial s-a încheiat. De atunci, s-a maiînauzit nimic aceste femei frumoase și nici despre mesajele extraterestre care încercau să ajute omenirea să realizeze un salt tehnologic.   Membrii inițiați au depus eforturi intense pentru a dezvolta o așa-numită știință alternativă față de cea modernă (care este de sorginte materialistă). Aceasta a condus implicit la dezvoltarea unor tehnologii alternative care, în loc să se bazeze pe principiile clasice ale fizicii și biologiei, au avut ca fundament realizările extraordinare ale vechii civilizații atlante, care îmbinau cunoașterea științifică și tehnologia cu cunoașterea spirituală. Acele realizări erau mult superioare noțiunilor mecanicii, care, din nefericire, încă mai constituie infrastructura științei moderne.   La prima vedere, am fi tentați să credem că această tehnologie a aparatelor de zbor i-a interesat foarte tare pe naziști. În realitate, Hitler era mult mai preocupat de armele convenționale,, ale căror efecte puteau fi dovedite într-o perioadă relativ scurtă de timp. Se convenționale spune că orice tehnologie care avea nevoie de mai mult de un an pentru a fi testată era

 

respinsă de Hitler. Pe măsură ce războiul avansa, diferitele grupuri de interese industriale din Germania au început să concureze între ele pentru a obține contracte din partea Ministerului de Război. Proiectul noii farfurii zburătoare a rămas pe plan secundar, fără să fie complet abandonat.   La sfârșitul anului 1942, SS-ul a scos de pe banda de fabricație primul aparat Haunebu II sau RFZ-6. Acesta avea un diametru de 33 de metri și o înălțime de maxim 10 metri la centru. Viteza de deplasare în atmosfera pământului era de peste 4 Mach. Se crede chiar că aparatul putea călători în spațiul cosmic. Era echipat cu un tun cu raze și avea o cabină suficient de spațioasă pentru a permite o călătorie de lungă durată. Prototipul a avut un succes atât de mare, încât SS-ul a scos la licitație fabricarea unei întregi serii de Haunebu II. În luna martie 1945, licitația a fost câștigată de compania Dornier.   În final, a fost creat și prototipul unui disc zburător, Haunebu III, mult perfecționat față de primele. Acesta putea transporta tr ansporta 32 de oameni, avea o independență de zbor de cel  puțin opt săptămâni săptămâni și atingea o vite viteză ză de peste 10 Mach. Au fost fă făcute cute 19 teste de zbor, care au fost inclusiv filmate. Conform rapoartelor, germanii nu au apucat să fabrice decât acest  prim aparat.   Farfuriile zburătoare descrise mai sus nu au fost singurele produse de regimul nazist, dar s-au numărat printre cele mai importante. Au mai existat însă și altele, care au fost mai mult sau mai puțin încununate de succes. Este necesar să vorbim, de asemenea, și de alte aparate de zbor inventate de naziști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.   În anul 1943, s-au făcut planuri de construire a unei nave-mamă în formă de țigară/trabuc, numită Andromeda. Aceasta urma să aibă 139 de metri în lungime și trebuia să transporte cel puțin un Haunebu II, două Vril-1 și două Vril-2. Se crede că nava a fost folosită  pentru anumite proiecte proiecte interstelare, dar nu se cunosc amănunte. Idee Ideeaa unei nave în formă de țigară/trabuc era legată și de dorința companiei Zeppelin de a construi dirijabile alungite. Cert este că literatura OZN prezintă nenumărate fotografii cu asemenea aparate.   Au mai existat, de asemenea, faimoasele avioane de vânătoare germane. În anul 1943, deasupra Germaniei s-a semnalat o invazie masivă de OZN-uri, despre care au vorbit chiar și ziarele locale. O parte dintre acestea au fost semnalate și de piloții americani, printre care s-a numărat și Wendelle care le-a ca fiind de de culoare cenușiu-verzui sau roșu portocaliu, urmărinduStevens, urmărindu-l -l la o distanță de descris numai numai cinci metri ap aparatul aratul său.   Aceste aparate blocau radarele și provocau probleme de natură electrică. Deși aliații numeau orice obiect de zbor neidentificat avion de vânătoare, în realitate au existat două tipuri. Pe de o parte, era Broasca Țestoasă Zburătoare, creată de SS-E-4 la Vienna-Neustad Vienna-Neustadt.t. Acestea conțineau klistronuri tubulare de înaltă tehnologie (folosite inclusiv la Montauk). SSul numea Broaștele Țestoase Zburătoare razele morții. Aparatele aveau capacitatea de a bloca sistemele de aprindere și tot ce funcționa pe bază de electricitate. Aceleași fenomene au putut fi observate și la Montauk prin anii ‘50-‘60, potrivit anumitor martori. În afara Broaștelor Țestoase Zburătoare, au mai existat și Baloanele de Săpun. Era vorba de baloane de aer care aveau în interior o structură metalică în formă de spirală, menite să dea peste cap sistemele radar ale inamicului. Succesul lor a fost mai degrabă de natură psihologică.   Istoria oficială relatează că, spre sfârșitul războiului, aliații și rușii se întreceau în a cuceri noi teritorii pentru a deține supremația acestora după terminarea conflagrației. Nimic mai fals, din punctul meu de vedere. Ultimele bătălii nu s-au dat pe câmpul de luptă, ci era

 

doar o cursă pentru a pune mâna pe tehnologia germană. Aliații și rușii se confruntaseră deja cu o parte a rezultatelor tehnologice ale naziștilor în domeniul militar – avioane cu reacție, rachete și chiar discuri zburătoare. Știau că există proiecte secrete și tocmai asta era cireașa de  pe tort. Pe lângă tehnologia tehnologia militară, alia aliații ții aveau cunoștință cunoștință de experimente de de control mental, cercetări în domeniul medical, aeronautică, electronică, fizică atomică etc.   În anumite cercuri ale nazismului. pierderea războiului era iminentă prin 1944, astfel că anumiți cercetători cu legături în structurile SS au negociat termenii predării, punând la dispoziția celor care îi vor salva concluziile la care se ajunsese în urma nenumăratelor experimente. S-a luat decizia de a se preda autorităților americane, deși unii au căzut în mâna rușilor sau a englezilor. Pentru că un bombardament asupra bazei din Peenemunde era iminent, zeci de tone de documente au fost transportate și ascunse în munți, ulterior fiind  predate aliaților.   După câștigarea celui de-al Doilea Război Mondial, aliații au moștenit mașina de război nazistă și serviciile de contrainformații ale celui de-al Treilea Reich. Ei au solicitat, de asemenea, toată baza de date referitoare la cercetările genetice ale oamenilor de știință germani, la tehnologia 82 aerospațială și întreaga colecție de relicve și informații ezoterice. Această tranziție a puterii a fost orchestrată de OSS (Oficiul pentru Servicii Strategice), care avea să devină câțiva ani mai târziu CIA. Se presupune că anumite persoane au lucrat pentru dezvoltarea acestor tehnologii în paralel cu știința convențională convențională.. Multe apariții catalogate ca nefiind fabricate pe Terra sunt, de fapt, rezultatul acestor descoperiri.   Recent a fost dată publicității recrearea avionului Horten 2-29. Cercetătorii americani, folosind tehnologia acestui aparat de zbor remarcabil, au reușit r eușit construirea bombardierului american B-2. La început testat și îmbunătățit de către americani, Horton a survolat cerul american, creând o stare de agitație după ce Kenneth Arnold a apărut pe toate posturile de televiziune și în mai multe ziare naționale povestind și afirmând „această tehnologie nu poate fi pământeană”. Știm acum cu siguranță că tehnologia exista de câțiva ani, iar mai târziu  predecesorul B-2 a făcut acelea aceleași și valuri în rândul pop populației, ulației, care a afla aflatt de existența lui abia la sfârșitul Războiului Rece.   Un alt candidat la denumirea de OZN în perioada anilor ‘70 (perioadă în care au fost semnalate mai multe cazuri deaapariții a obiectelor zburătoare neidentificate) SR-71 Blackbird. cele Programul de cercetare ce rcetare fost considerat secret secre t de stat timp de peste 40este de ani, fiind declasificat de către CIA în 2007. Avioanele din această clasă au început să fie construite în anii ’50, aducându-se îmbunătățiri îmbunătățiri periodic.   Primul zbor al unui SR-71 Blackbird a avut loc în 1964, iar primul avion a intrat în componența armatei doi ani mai târziu. Legendarul avion X15 al americanilor poate atinge viteza de 6.7 Mach, aproximativ 7.200 km/oră… și asta se întâmpla în anii ’70, potrivit declarațiilor oficiale, nesecretizate. Dacă astfel de informații sunt publice, ne putem întreba – ce anume au în dotare forțele armate ale lumii în programele secrete? Unii spun că o flotă stelară…   Observând atât forma avioanelor, cât și specificațiile lor, mult superioare pentru orice tip de avion de la acea vreme, nu putem să-i învinovățim pe oamenii care, observând astfel de nave, le considerau venite de pe altă planetă.

 

  Mai nou, atenția este îndreptată către drone și aparate de zbor secrete, dar despre care informațiile respiră către publicul larg. Un astfel de exemplu este proiectul X37-B. Acesta se vrea a fi încununarea tehnologiei de ultimă generație. Armata SUA nu a dezvăluit la ce este folosit acest vehicul, însă se pare că orbitează de ceva timp în jurul planetei într-o misiune necunoscută.. Îndreptarea atenției către civilizații îndepărtate este un alt mod prin care necunoscută ocultiștii își ascund planurile. Tehnologiile deținute de aceștia nu se încadrează în tiparele cunoscute nouă.   Acestea sunt doar câteva exemple pentru a ne face o idee despre proiectele secrete ale guvernelor din anii trecuți și pentru a vedea că, de cele mai multe ori, ni se induce ideea de a căuta în altă curte adevărul, care de fapt se află chiar sub ochii noștri. În paralel cu aceste  programe secrete dar convențion convenționale, ale, s-au aflat și progra programe me ultrasecrete ca care re au dezvolta dezvoltatt tehnologii ce depășesc puterea noastră de înțelegere.   Însă aceste programe secrete care există și ne pot pune imaginația la lucru când fac adevărate demonstrații de forță deasupra multor metropole, nu pot explica fenomenele  paranormale descrise descrise în capitolele pre precedente. cedente. Astfel, analizând fenom fenomenul, enul, putem concluziona că adevărul este undeva la mijloc, adică avem de-a face f ace cu o combinație între cele două forme de OZN – armele secrete testate de către guverne și fenomenul ce ține de domeniul paranormal. Personal, consider că 95% dintre observațiile privind fenomenul OZN sunt de proveniență pământeană.

Capitolul XXI – Povestea Selenei – misterele Lunii Când vine vorba despre Lună, există întotdeauna o doză de mister. Ea a ffascinat ascinat dintotdeauna toate civilizațiile Globului și astfel, de-a lungul timpului, s-au adunat o serie de legende, superstiții și credințe. De fapt, se spune că, dacă n-ar fi existat Luna, viața pe planeta noastră ar fi avut altă direcție. Imaginați-vă lumea noastră răvășită de vânturi de forța unui uragan, cu temperaturi variind de la căldură înăbușitoare la îngheț. Imaginați-vă că ziua ar dura numai șase ore, într-o lume în care ar putea evolua doar forme de viață primitive. Aceasta ar fi putut fi planeta noastră dacă Luna nu ar fi existat… Oare?  nostru solar. Dar nu suntem singurii cel puțin 135 de sateliți sistemul Saturn îi are pe ceicare maiavem mulți,un62,satelit. iar în Există jurul Pământului orbitează cel în puțin 10 corpuri misterioase. Cinci sunt asteroizi, reținuți temporar de câmpul gravitațional, iar patru sunt probabil rămășițe ale rachetei Apollo 13. Al zecelea și cel mai mare este Luna. Ce este atât de special și misterios la Lună?   Luna este singurul satelit natural al Pământului și al cincilea ca mărime din Sistemul Solar. Este, totodată, cel mai mare satelit natural al unei planete din Sistemul Solar raportat la mărimea dintre acesta și planeta Pământ. Luna este al doilea satelit ca densitate după Io, unul dintre sateliții lui Jupiter.   În rotația sa sincronă în jurul Pământului, Luna prezintă aceeași față a sa, cu mici schimbări. Distanța maximă până la Pământ: 406.720 kilometri; distanța minimă până la Pământ: 336.375 kilometri; distanța medie până la Pământ: 384.400 kilometri; diametru mediu: 3.476 kilometri; temperatura la suprafață: variabilă, de la 117 grade C (în plină zi)  până la -173 grade grade C (în plină noap noapte). te). Atmosfera: inexis inexistentă. tentă.

 

  Varianta acceptată de majoritatea oamenilor de știință în legătură cu originea Lunii este că Pământul, de-abia format, ar fi intrat în coliziune cu un alt corp, având aproape dimensiunea lui Marte. Se consideră că planeta noastră n-ar fi fost lovită frontal ci tangențial, fiind, cum s-ar spune, doar „scalpată”. Rămășițele Rămășițele smulse din Terra s-ar fi împrăștiat în formă de inel în jurul Pământului, înainte de a se reaglomera, dând naștere Lunii. Însă aceasta este doar o teorie și, deși pare logică la prima vedere, există anumite voci în rândul oamenilor de știință care susțin că anumite caracteristici ale Lunii nu se potrivesc cu această prezumție.

Luna – Stație spațială   În 1970, Mihail Vasin și Aleksandr Shcherbakov Shcherbakov,, doi cercetători ruși de la Academia Sovietică de Științe, au propus teoria Lunii precum o navă extraterestră. Cei doi au presupus că Luna este o navă extraterestră gigant, care a fost acoperită cu rocă pentru a părea un satelit natural.   Extratereștrii, având o tehnologie superioară nouă, au reușit să-și deghizeze nava întrun corp ceresc și au lansat-o pe orbită. Ei au postulat că luna cuprinde un strat stâncos exterior  gros de câțiva kilometri care acoperă o cocă tare, probabil cu o grosime de 45 km și sub care există un vid, care conține, eventual, o atmosferă.   În 1975, Donald Wilson a publicat Our Mysterious Spaceship Moon, în care a adus dovezi în sprijinul acestei teorii. În 1976, George H. Leonard a publicat Altcineva este pe Lună, în care a retipărit mai multe fotografii f otografii NASA ale suprafeței lunare, susținând teoria de mai sus.   Fie că autorii menționați mai sus au avut dreptate sau nu, să vedem unele dintre misterele ce înconjoară acest satelit natural sau artificial al Pământului. Misterele Lunii   Luna e prea mare. Christopher Knight și Alan Butler explică în cartea lor Cine a construit Luna? că satelitul nostru este mai mare decât ar trebui să fie, aparent mai bătrân decât ar trebui să fie, și cu o masă mult mai ușoară decât ar trebui să fie, iar orbita nu este  potrivită pentru un corp corp de o asemenea asemenea mărime.  științei,Isaac Asimov, un profesor rusare denici biochimie și scriitor de cărți de popularizare a o a declarat că „Luna, care nu atmosferă și nici câmp magnetic, este de fapt ciudățenie a naturii. Fiind mai mare decât planeta Pluto, unii oameni de știință chiar au numito un sistem planetar geamăn. În general, când o planetă are sateliți în jurul ei, aceștia sunt mult mai mici decât planeta însăși. Prin urmare, Pământul ar trebui să aibă un satelit nu mai mare sau în jurul valorii de 100 de kilometri… Însă nu este așa.” Privind în jur la celelalte  planete și la sateliții sateliții lor și corelând tot cee ceeaa ce știm desp despre re cosmografie și ddespre espre legile cosmice, Luna nu ar trebui să existe pe orbita Pământului.

Vechimea Lunii. Când au avut loc primele aselenizări, au fost aduse pe Pământ mai multe roci de pe Lună. Între 1969 și 1972, șase misiuni Apollo au adus pe Pământ 382 kg de roci lunare, mostre, pietricele, nisip și praf de pe suprafața Lunii. Roca adusă de Neil Armstrong are o vechime de 4,6 miliarde ani. De fapt, cam la atât estimau savanții noștri vechimea Pământului, și a întregului sistem solar. Dar la conferința asupra rezultatelor misiunilor Apollo, ținută în 1974, oameni de știință de la NASA au comunicat aducerea pe Pământ a

 

unor roci vechi de 5,3 miliarde ani. Cu 700 de milioane de ani mai vechi decât sistemul nostru solar! Luna este goală. Există unele indicii că Luna este goală. Iată câteva dintre studiile științifice care arată că Luna pare a fi goală în interior:  – Misiunea Apollo 12 12 a instalat seis seismografe mografe și apoi a prăbușit în mod intenționat intenționat modulul lunar, provocând un impact echivalent cu o tonă de TNT. Undele au răsunat timp de opt minute, iar la sfârșit, Maurice Ewing, co-director al experimentului seismic, a declarat la o conferință de presă că „a răsunat ca un clopot.” La fel s-a întâmplat și în cazul Apollo 13, când una dintre etapele rachetei a produs vibrații timp de trei ore.  – O echipă de la Universitatea din Arizona a declarat declarat că a crezut că Luna are un nucleu, nucleu, dar că acesta este mic. Lon Hood, liderul echipei, a declarat: „Am știut că nucleul Lunii e mic, dar nu am știut că e așa mic … Acest lucru chiar oferă credibilitate ideii că originea Lunii este unică, spre deosebire de orice alt organism terestru – Pământ, Venus, Marte sau Mercur …Da, e artificial.”  – Dr. Gordon McDonald, McDonald, cercetător-principal cercetător-principal la NASA, arată în într-un tr-un articol apărut în revista revista Astronautics în iulie 1962 că, prin analiza datelor referitoare la diferența observată între mișcările reale ale Lunii pe orbită și mișcările calculate, se poate conchide că satelitul natural al Pământului este mai degrabă gol în interior.  – În cartea sa intitulată intitulată Luna noastră noastră,, astronomul britanic dr. dr. H.P. Wilkins dec declară: lară: „Toate datele converg spre ipoteza că dincolo de adâncimea de 30-50 km, Luna prezintă, mai mult sau mai puțin, spații libere – cavități mari, tunele sublunare, crăpături – legate de suprafață  prin fisuri… Volumul aproximativ aproximativ al acestor goluri goluri este probabil de 36 36 de milioane de km cubi.”  – Dr. Harold Urey consideră consideră că sub scoarța Lunii ssunt unt zone cu densitate densitate mai mică mică,, eventual goluri; iar dr. Sean O. Solomon, de la Institutul Tehnologic din Massachusetts, a declarat că din rezultatele obținute de la diferitele cercetări efectuate în cadrul programului Apollo a reieșit și posibilitatea ca Luna să fie goală în interior.

Câmpul magnetic. Luna nu are un câmp magnetic, și totuși foarte multe roci lunare sunt magnetizate. sub denumirea de masă),mai care sunt zoneSunt marifenomene circularecunoscute cu o densitate neobișnuit de de mascons mare și o (concentrații atracție gravitațională mare.   Acestea se găsesc în câmpiile de pe Lună, cunoscute sub numele de Maria, care au fost odată considerate a fi mari. Aproximativ o treime din suprafața Lunii care o vedem de pe Pământ este alcătuită alcătuită din aceste Maria, dar pe partea întunecată sun suntt puține, și nimeni nu  poate explica de de ce sunt atâ atâtt de diferite cele două părți. Se mai veh vehiculează, iculează, de aasemenea, semenea, că Luna ar avea mai multe câmpuri magnetice.   Din datele obținute de la satelitul lunar Prospector a reieșit că cele mai puternice concentrații de anomalii magnetice lunare sunt situate în partea opusă a celor mai mari cratere. Cu toate acestea, în absența unui câmp magnetic global (magnetosferă), nimeni nu  poate stabili cum s-ar putea întâmpla aacest cest lucru.

 

Cutremurele lunare. Se știe că misiunile Apollo au instalat seismografe pe Lună. Cu toate astea, NASA refuză să facă vreo declarație în legătură cu datele primite de la aceste aparate. Sute de moonquakes (cutremure lunare) sunt înregistrate anual.   Oficial, majoritatea sunt atribuite meteoriților ce lovesc astrul vecin; altele, numite cutremure termice, se datorează, conform NASA, extinderii crustei la ivirea primelor raze de soare după două săptămâni de întuneric.   În noiembrie 1958, astronomul rus Nikolai Kozyrev, de la observatorul din Crimeea, a fotografiat o erupție de gaz lângă craterul Alphonsus, împreună cu o strălucire roșiatică care a durat aproximativ o oră.   În 1963, astronomii de la observatorul din Lowell au văzut în noaptea de 29 octombrie două pete de lumină de un roșu aprins, la nord de craterul Herodot; în noaptea de 27 noiembrie, cele două pete roșii au reapărut pe mar-ginea sudică a craterului Aristarh.   În iunie 1965, a fost observată o rază de lumină de un alb scânteietor, țâșnind din craterul Aristarh, aflat atunci în zona obscură. Știindu-se că Luna nu are activitate vulcanică, aceste fenomene nu sunt naturale.

Craterele lunare. De ce craterele lunare sunt atât de întinse și de puțin adânci? Craterele lunare produse de căderea meteoriților sunt, de asemenea, stranii – foarte întinse și atât de  puțin adânci față de de suprafața lor! Ca și și cum meteoriții ar întâlni, întâlni, în drumul lor prin scoa scoarța rța Lunii, o crustă foarte dură.   Conform teoriei celor doi academicieni academicieni sovietici, M. Vasin și A. Scerbakov, acest lucru se datorează faptului că meteoriții se opresc în coaja blindată, cu care constructorii din necunoscut au întărit Luna, la 20-40 km sub scoarță. Imensele circuri lunare, departe de a fi vechi cratere vulcanice deschise dureros pe suprafața Selenei, constituie în realitate locurile în care cei ce au amenajat interiorul Lunii, au pompat în exterior roci și metale lichefiate, pentru a produce golurile interioare necesare și a blinda suprafața nemaipomenitei nave interstelare, intergalactice.   În zona circurilor, gradientul gravitațional este mai mare; cei doi savanți sovietici consideră că faptul se datorează echipamentului, combustibilului și materialelor de tot felul aflate sub scoarță, înde golurile create. Procentul mare des-ar metale conținut demetalelor rocile lunare și considerat „straniu” savanții sovietici și americani, datora folosirii pentru întărirea rezistenței scoarței lunare la impactul cu meteoriții – în lungul ei voiaj spațial.

La începuturile omenirii, Luna nu a existat deloc   Se pare că în istoria omenirii a existat o perioadă în care nu era Lună pe cer! Acest lucru ne este precizat de scriitorii antici Democrit și Anaxagoras. Aristotel ne scrie că zona Arcadiei (Grecia), înainte de a fi locuită de greci, a fost populată de pelasgi, ce au ocupat aceste teritorii înainte ca pe cer să existe Luna! Din acest motiv, pelasgii mai erau numiți și  pro-selenes, adică adică înainte de Lu Lună. nă.   Apollonius din Rodos ne scrie faptul că a existat o perioadă în care „nu toate corpurile cerești se aflau pe cer, înainte ca rasele Danai și Deukalion să fi existat, atunci când trăiau doar arcadienii, înainte să fi existat Luna pe cer.”

 

  Plutarh afirmă și el în opera Întrebări romane următoarele: „Era vorba de arcadieni, așa-numiții oameni pre-lunari.” La fel, și poetul Ovidiu a scris că „Arcadienii își posedă  pământurile înainte de de nașterea lui Jupiter, Jupiter, pentru că na națiunea țiunea e mai vec veche he decât Lun Luna.” a.”   Hipolit afirmă și el că „Arcadia e mult mai veche decât Luna.” Și Lucian ne spune în a sa Astrologie că „arcadienii sunt mai vechi decât Luna.” Mai putem să-l amintim pe Censorinus, care și el afirmă că „în trecut nu exista Lună pe cer.”   Făcând comparația între patru calendare rituale – cel egiptean, asirian, indian și mayaș, omul de cultură român Victor Kernbach demonstrea demonstrează ză că punctul de plecare al acestor sisteme cronologice este comun, situându-se cam în jurul anului 12.000 î.Hr. și, departe de a fi ales arbitrar, el marchează nu „un început cronologic propriu-zis, ci epoca marilor catastrofe în sistemul nostru solar cunoscute sub termenul generic de potop.”   O cauză probabilă a acestor catastrofe ar putea fi exact captarea Lunii de către Pământ, mai bine zis, sosirea Lunii în jurul Pământului, cu toate consecințele și modificările la scară cosmică și planetară pe care le presupune instalarea unui asemene asemeneaa vecin în imediata apropiere. Inclusiv apariția unor mișcări de flux-reflux foarte puternice, atât la suprafața  planetei noastre (valuri (valuri de maree oceanică), oceanică), cât și în in interiorul teriorul acesteia (valuri (valuri de maree magmatică), fenomene resimțite prin inundații, erupții vulcanice și mișcări seismice catastrofale.   Una dintre consecințe: scufundarea Atlantidei. Platon situează dispariția uriașei insule atlantice la 10.000-12.000 de ani înaintea epocii sale. Altă urmare posibilă a captării satelitului nostru – de fapt a adoptării Pământului de către Lună, spun unii savanți – este renunțarea la calendarul venusian venusian – cel mai strălucitor astru pe cerul nopții înainte de apariția Selenei – și înlocuirea lui firească cu cel lunar.

Capitolul XXII – Terraformarea Planetei Pământ   Printre ufologi există mai multe idei despre cum arată viața extraterestră și cum a evoluat ea în spațiul cosmic. Între aceștia nu există prejudecăți, iar variantele considerate de către unii ca făcând parte din domeniul SF sunt văzute de către alții ca posibilități. Sunt multe cazuri nuvelă în negura fie realitate persoanele trăiesc în la care sute osau chiarSF, mii apărută de ani distanță de timpului, cel care asăscris-o. Să nupentru uităm că, până nu ce demult, găurile negre și planetele din afara sistemului nostru solar erau excluse din mediile științifice, considerate nu mai mult decât imaginația bogată a vreunui visător (chiar dacă, matematic vorbind, ele trebuiau să existe). Sper totuși că cititorii acestei cărți sunt persoane care lasă prejudecățile la o parte și privesc anumite teorii cu ochii unei persoane ce nu se lasă limitată de ceea ce îi oferă știința modernă.   O să încerc să prezint o altă teorie care, deși în primă instanță poate părea destul de  bizară, la o analiză analiză atentă poate trece testul vostru, nefiind nefiind catalogată dre drept pt nebunie. Terraformarea reprezintă procesul ipotetic de modificare artificială a realităților atmosferice, topografice, climatice, geologice și ecologice ale unei planete, satelit sau alt corp ceresc, cu scopul final de a-l transforma într-un spațiu locuibil, care să reprezinte cât mai fidel condițiile favorabile vieții. Când vorbim de terraformare, noi, oamenii, credem că este un proces pe care îl vom face în viitor cu anumite planete sau sateliți cu scopul de a schimba locul respectiv

 

după pretențiile noastre. Termenul a fost inventat de către autorul Jack Williamson în nuvela Collision Orbit, în anul 1942.   Marte este considerată de specialiști ca fiind prima pe lista de terraformări. Acestei  planete îi lipsesc trei elemente importante: importante: atmosfera densă, densă, magnetosfera eex-tinsă x-tinsă și căldura căldura.. Cu ajutorul gazelor, căldura solară e captată în atmosferă, ridicând astfel temperatura planetei. Gazele de seră pot fi produse pe Marte dacă se construiesc acolo fabrici și uzine care să  polueze foarte mult, mult, această plan planetă etă având toate materialele neces necesare are industriei. Încălzirea Încălzirea  planetei se poate poate face prin două metode: cu ajuto ajutorul rul gazelor de seră, cu ajutorul mai multor oglinzi gigantice care redirecționează lumina soarelui spre planetă, prin activarea nucleului  planetei prin impact impact sau impactul cu un un asteroid sau cometă cometă suficient de mare să produc producăă destulă căldură și gaze de seră.   În 1961, celebrul astronom american Carl Sagan publică un articol științific intitulat „Planeta Venus”, în care își imaginează trimiterea unor alge în atmosfera planetei Venus. Acestea pot transforma apa, carbonul și alte gaze chimice în componente organice și, prin urmare, dioxidul de carbon poate fi înlăturat din atmosferă. Efectul de seră s-ar reduce, iar temperatura de la suprafață s-ar reduce r educe considerabil până la un nivel confortabil oamenilor.   Marte și Venus sunt două exemple de planete pe care noi oamenii, cu o tehnologie destul de avansată, le-am putea transforma într-un cămin al nostru. Observăm că, în fiecare caz, s-ar recurge la încălzirea planetelor și a atmosferei deliberat. O încălzire de care ar fi neapărat nevoie și care ar dura câteva sute de ani. Pe Terra, condițiile de viață sunt excelente, cel puțin pentru noi, oamenii.   Dar dacă o civilizație mai avansată tehnologic ar vrea să schimbe fața planetei noastre în așa fel încât EI să fie cei adaptați ecosistemului, ecosistemului, cum ar proceda?   Referindu-mă la Terra, termenul în sine de terraformare nu este exact, însă îl voi folosi în continuare și presupune transformarea planetei noastre în scopul exploatării ei de către ființe din alt plan/densitate/dimensiune.

Incendiile Marele Incendiu din 1910 este considerat a fi cel mai mare incendiu din istoria SUA. Au ars  peste 1.200.0 1.200.000 00 de hectare în mare Idaho,dezastru Montana și Washington, totalizând lizând o întindere cât cât a de statului Connecticut. Cel mai natural din istoriatota Minnesotei a fost incendiul la Cloquet din 1918. Și-au pierdut viața 500 de oameni într-o singură zi și 250.000 de hectare au fost arse, 52.000 de persoane au fost rănite sau strămutate, iar daunele au ajuns la 75 de milioane de dolari. Al doilea mare incendiu din Minnesota a fost înregistrat în anul 1894 și a distrus aproape 90.000 de hectare de vegetație. În vara anului 1988, peste 800.000 de hectare au fost distruse în Parcul Național Yellowstone, aproape o treime din întreg parcul.   Cred că ați observat că în ultimii ani este ceva normal ca zone întregi de pădure să ia foc din cauze cunoscute sau mai puțin dezvăluite. Doar anul acesta au izbucnit peste 50 de focare pe coasta de vest a SUA. În California au fost distruse 11.300 de hectare, în Idaho  peste 37.000 de hectare, iar în sstatul tatul Washington peste peste 9.500 de hectare. hectare. De la înce începutul putul acestui an, peste 2.8 milioane de hectare au fost distruse din cauza incendiilor de vegetație izbucnite în SUA.

 

  Nici Europa nu este mai prejos. Circa 80-90% din habitatele naturale ale Rezervației Kama-Bakaldinskiye Kama-Bakaldins kiye din provincia Nijnii-Novgorod au ars în totalitate din cauza incendiilor  provocate de valurile valurile de căldură fă fără ră precedent care care au lovit Rusia. Ce Cele le mai grave inc incendii endii  provocate vreodată vreodată de canic caniculă ulă în Rusia au distru distruss zeci de reze rezervații rvații naturale, cu pre precădere cădere în lunile iulie și august, când temperaturile au atins și depășit, pe alocuri, + 40 de grade Celsius.   În Portugalia au fost distruse peste 17.000 de hectare de la începutul anului și au fost înregistrate în jur de 300 de focare de incendii. În Spania, anul acesta, au ars doar 45.000 de hectare. Mai mult decât atât, anul trecut aproape 150.000 de hectare au fost mistuite de flăcări în același interval. În jur de 4.000 de hectare de pădure au ars și în Grecia, 1.500 doar în insula Rodos, în condițiile în care mare parte din păduri abia se refăcuseră după masivele incendii din anii trecuți.   Cum era de așteptat, nici Australia nu a scăpat. An de an, oamenii se confruntă cu flăcările, doar vara trecută înregistrându-se peste 16.000 de hectare distruse. În perioada 19902000, numărul catastrofelor naturale a fost de trei ori mai mare decât în anii 1960-1970, iar în  perioada 2000-2010 2000-2010 acestea s-au dublat! Trendul a continuat și după 2010; în prezent incendiile, puse pe seama încălzirii globale, s-au înmulțit semnificativ.   Se face oare ceva pentru a salva planeta noastră? Se iau măsuri de combatere a incendiilor? Ca urmare a incendiilor care au făcut ravagii în vestul Statelor Unite, Camera Reprezentanților Reprezentan ților a adoptat un proiect de lege care va dubla tăierile de copaci la nivelul întregii țări și va transforma multe zone împădurite în pășuni. Această lege va permite tăierea a 12 milioane de metri cubi de lemn, față de circa 6, cât s-au înregistrat în anii trecuți. Poate cea mai neașteptată măsură de combatere a incendiilor…

Schimbările climatice   Conform specialiștilor, încălzirea globală este fenomenul de creștere continuă a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere a solului, precum și a apei oceanelor, constatată în ultimele două secole, dar mai ales în ultimele decenii. Luna mai a1880. acestui an fost a treia maiiunie călduroasă la nivel planetar de la începutul măsurătorilor, Temperaturile dincea luna au fost mai ridicate în Alaska decât în celelalte state aleîn SUA, recordul de 36 de grade Celsius fiind înregistrat în Talkeetna. În iunie 2017, numeroase localități din Alaska au înregistrat recorduri fără precedent în istoria statului american. Valdez, din sudul statului, a atins pragul de 32℃C, iar până atunci cea mai mare temperatură înregistrată pe 19 iunie fusese de 24℃C.   În 1995, cinci zile de caniculă au produs mai bine de 750 de victime în Chicago. În 2003, un val de caniculă a lovit Europa, ducând la 70.000 de decese. Rezultatele unui nou studiu, realizat de oamenii de știință de la Universitatea Columbia, indică faptul că numărul deceselor asociate cu creșterea temperaturilor ar putea fi cu 20% mai mare până în 2020.   În funcție de modelele climatice și viitoarele emisii de carbon, ne putem aștepta ca,  până la mijlocul mijlocul secolului, temperatu temperaturile rile să crească cu 1,8-2,3 grade Ce Celsius lsius și cu 2,3 4 grade Celsius până în 2080. Mercurul termometrelor indică o creștere record de 3,7 grade Celsius în vestul Siberiei. Stația meteorologică din Novosibirsk anunță o creștere a temperaturilor nemaiîntâlnită în istorie.

 

  Recordul precedent de creștere a temperaturilor a fost înregistrat în anul 2001, atunci când acestea au crescut cu 2,4 grade Celsius   Nici zona amazoniană amazoniană nu a scăpat de schimbările climatice. Cele două perioade de secetă severă ce au lovit în ultimii ani zona Amazonului ridică semne de întrebare despre viitorul regiunii ca filtru al emisiilor de carbon. O secetă rară, care a lovit regiunea în 2005, a fost considerată drept un eveniment ce se petrece o dată la 100 de ani. Însă în 2010, regiunea a fost lovită de o secetă și mai severă. Cele două secete au dus la moartea multor copaci, iar odată ce putrezesc, vor elibera în atmosferă aproximativ 5 miliarde de tone de dioxid de carbon în următorii ani, un nivel aproape echivalent cu totalitatea emisiilor de dioxid de carbon ale SUA din 2009.   La o privire per ansamblu, se poate observa că oamenii conștientizeaz conștientizeazăă mai mult sau mai puțin aceste schimbări, însă măsurile care se iau pentru a preveni anumite dezastre ecologice sunt inexistente. Pe lângă schimbările climatice, se poate observa o tendință a corporațiilor de a distruge mediul înconjurător, parcă înadins. Tehnologiile de ultimă oră nu țin cont de poluare sau de protejarea mediului înconjurător. Uriașe cantități de reziduuri sunt vărsate zilnic în mare, iar procesele chimice folosite în producerea anumitor bunuri de consum par să accelereze nivelul de poluare al atmosferei noastre.

Dârele chimice   În urmă cu milioane de ani, când Pământul era încă foarte cald și avea o atmosferă fără oxigen, viața în acea perioadă ar fi trăit pe bază de sulfați. Apoi algele albastre-verzi au apărut și au transformat încet-încet atmosfera, folosind în principal oxigen pentru procesele sale metabolice. Prin intermediul acestor dâre chimice (chemtrails), se încearcă modificarea compușilor chimici din atmosferă.   Începând cu anii ‘90, în Statele Unite ale Americii au început să fie observate dâre ciudate, având diferite mărimi și forme, ce apăreau pe cer, dâre ce nu erau ale avioanelor obișnuite cu care până atunci majoritatea oamenilor erau familiarizați. Tot mai multe avioane care zburau chiar și la mică altitudine lăsau în urma lor dâre alcătuite din substanțe chimice chimice,, care nu au nicio legătură cu carburantul sau sistemul de propulsie al avioanelor.  între timp, Aceste s-au răspândit în toatăUneori, lumea, iar mai mulți au observat, că aufenomene devenit extrem de numeroase. ele tot formează norioameni longitudinali care se taie brusc, lăsând un gol în respectiva dâră. Apoi norii par a se forma din nou, pentru a se termina câțiva kilometri mai departe. Acești nori nu sunt întotdeauna situați la mare altitudine; foarte adesea, pot fi sesizați la înălțimi cuprinse între 1.000 și 5.000 de metri, dar și mai sus de 9.000 de metri, care este altitudinea culoarelor de zbor ale avioanelor comerciale.   Multe persoane au observat aceste prafuri chimice ce cad din cer sub formă de ploaie sau se depun pur și simplu pe lucrurile aflate la sol. Unii spun că, după ploaie, frunzele au fost acoperite de negreală și de atunci tufele de flori nu mai înfloresc. Alții spun că legumele se ofilesc și florile arborilor fructiferi se scutură înainte de vreme, în urma unor astfel de ploi otrăvite. La fel se petrece cu vița de vie, care pare arsă.   Inițial, oficialii responsabili au răspuns întrebărilor incomode puse de către mai mulți observatori și au concluzionat că este vorba de dâre de condensare. Automat, oamenii s-au întrebat de ce aceste urme nu au existat anterior, iar răspunsul a venit prompt: avioanele nu zburau la o înălțime așa mare încât să se formeze dâre de condensare. Este adevărat că, de la

 

apariția avioanelor cu reacție, oamenii s-au obișnuit să observe pe cer dâre albe lăsate în urma lor de către avioane. Acestea depind de doi factori: umiditatea ambiantă și temperatura foarte scăzută la o altitudine mare. Ele pot fi alcătuite din picături fine de apă condensate sau cristale de gheață și zăpadă. Totuși, se poate face o diferențiere între aceste dâre de condensare și dârele morții. Timpul prevăzut pentru disiparea dârelor de condensare este relativ scurt, două minute sau mai puțin. Aceasta presupune că dâra respectivă este alcătuită în special din vapori de apă, cel puțin conform definiției sale clasice.   Foarte puțini oameni s-au implicat în procesul de mediatizare a acestor fenomene. Mass-media oficială, ca de obicei, stă deoparte și preferă să ridiculizeze anumite organizații și  persoane afiliate acestora, acestora, ce încearcă încearcă să des deschidă chidă ochii oamenilor. oamenilor. Poate și pen pentru tru că afirmațiile privind aceste dâre sunt privite cu scepticism sau sunt catalogate drept conspiraționiste sau zvonuri lipsite de fundament. Deși au fost și sunt foarte mulți care observă fenomenul, cei ce informează efectiv populația fac parte dintr-un grup foarte mic. Un lucru de luat în seamă este că aceia care au observat fenomenul fac parte din toate clasele societății, pasionați de aviație, medici, polițiști, jurnaliști, oameni de știință și oameni care au avut de suferit în urma acestor împrăștieri de substanțe. Și pentru că, în mod oficial, aceste dâre nu există, s-a creat o rețea de observatori ai dârelor morții, care este extrem de activă pe internet.   Viruși precum gripa aviară, SARS și gripa porcină sunt pulverizați în atmosferă. Dârele chimice conțin săruri de bariu, aluminiu, bănuindu-se că se folosesc la aplicații militare în deflexia undelor radio și luminoase (ca un strat reflectorizant), iar în ele se introduc viruși, bacterii, microbi, fungi, diverși agenți biologici care sunt testați pe populație. Dâra ce se formează este, de fapt, un polimer care se transformă într-o plasă fină, care se întărește în contactul cu aerul, și astfel el rămâne plutind în atmosferă, la mare înălțime, acolo unde este nevoie de aceste particule reflectorizante. Astfel, se aruncă în lume gripa aviară, SARS, gripa  porcină etc.   Meteorologii germani au descoperit aceste chemtrails – dâre pe cer, care, fiind radio reflectorizante, le-au produs anomalii la instalațiile radar ce se bazează pe unde radio. Asociația Meteorologilor a dat în judecată departame departamentul ntul armatei germane pentru a se cere dezvăluiri oficialedeasupra acestui satanic program secret.secret Într-un final, de aceste dâreîmpotriva chimice sunt recunoscute guvernul SUA ca fiind un program necesar a lupta „încălzirii globale”. S-a descoperit că ele produc efectul de seră, prin blocarea căldurii de la soare, fiind degajate în spațiu de stratul reflectorizant de radiații, însă nimeni nu știe întradevăr ce efect au asupra oamenilor și a mediului.   Doar una dintre substanțele chimice pulverizate abundent în dârele chimice, aluminiul,  provoacă tot felul de de probleme de să sănătate. nătate. Substanța Substanța chimică ata atacă că în primul rând siste sistemul mul nervos, provocând tulburări de somn, nervozitate, instabilitate emoțională, pierderi de memorie, dureri de cap etc. Dacă deodorantele și antiperspirantele pe bază de aluminiu nu sunt indicate a fi folosite, cum pot oare aceste dâre chimice să nu ne afecteze? Expunerea  prelungită la aluminiu aluminiu poate provoca: provoca: degenerarea cre creierului, ierului, anemie, proble probleme me digestive, insuficiență renală, probleme de vorbire, dureri musculare, scăderea densității oaselor, împiedicarea asimilării calciului.

 

  Bariul este de asemenea un produs chimic ce a fost găsit în zonele puternic  pulverizate. Prezența Prezența acestuia în organism, organism, chiar și în cantități infime, poate du duce ce la vărsături, dureri abdominale și diaree apoasă. Un alt element cu care suntem otrăviți este stronțiu-90. Acest compus chimic este utilizat în producerea tuburilor electronice, pentru tratarea anumitor   boli de ochi și în industrie. industrie. În cazul în care este inhalat, inhalat, se va dizolva pe suprafața plămânilor, plămânilor, ajungând astfel în sânge. Astfel poate reduce numărul de celule roșii din organism, cauzând oboseală excesivă și o rezistență scăzută împotriva bolilor.   Acestea sunt doar câteva substanțe ce sunt împrăștiate împreună cu multe altele. Ce urmăresc elitele prin aceste programe? Pur și simplu să fim o rasă de oameni docili, care să folosească substanțele substanțele chimice oferite chiar de ei prin industria farmaceutică. Este un întreg lanț în jurul nostru și depinde de noi dacă ne vom lăsa pradă acestuia.   O altă teorie apărută recent susține că, pe lângă efectele negative asupra oamenilor, aceste dâre ale morții au un substrat mult mai ocult. Să ne imaginăm că o navă/entitate/OZN (cum vreți să îi spuneți) se materializează în planul nostru terestru din altă dimensiune. Pentru ochiul nostru este invizibilă, însă această entitate/navă afectează într-o oarecare măsură moleculele de aer din atmosferă. O caracteristică a dârelor chimice este faptul că includ  particule fine de diverse diverse substanțe de origine metalic metalică. ă. Aceste particule aarr forma în jurul respectivei nave un scut care ar putea, teoretic, să fie observat de către anumite aparaturi tip RADAR. Astfel, se poate monitoriza activitatea OZN, fără ca populația să fie la curent cu aceste apariții, concomitent cu strângerea de informații, mărime, durata staționării în atmosferă, viteza de propagare etc.   Voi încerca să ofer mai jos câteva date tehnice ce vă vor explica cum funcționează acești compuși chimici în atmosferă și cum o schimbare a acestor compuși poate modifica radical atmosfera noastră.

Date tehnice – Soarele este principalul actor în sistemul climatic, emițând radiația solară care încălzește Pământul. Energia solară este mai puternică în regiunile ecuatoriale, intensitatea radiațiilor solare scăzând către poli. Acest fapt determină tipurile de circulație a vânturilor și a curenților oceanici, care influențează dezvoltarea sistemelor climatice.   Pământ Atmosfera acționează ca o pătură ale protectoare, o temperatură propice vieții  pe și ecranând ecranând razele dăunătoare Soarelui. menținând Formată din m mai ai multe straturi distincte, atmosfera acționează ca un „depozit” pentru diverse gaze și particule. Atmosfera Pământului este formată din 78% azot (N2), 21% oxigen (O2) și 1% alte gaze. Dioxidul de carbon (CO2) reprezintă 0,03-0,04%, în timp ce vaporii de apă (H2O) variază între 0 și 2%. Dioxidul de carbon (CO2) este degajat în atmosferă prin procesul de putrezire, procesele naturale ale vieții vegetale și animale și prin arderea combustibililor fosili și a altor materiale. El este parțial îndepărtat din atmosferă prin fotosinteza plantelor și prin absorbția în oceane.   Creșterea concentrației de CO2 din atmosferă este considerată determinantă pentru tendința actuală de încălzire. Cinci gaze care apar în mod natural provoacă în principal efectul de seră: vaporii de apă, dioxidul de carbon, metanul, protoxidul de azot și ozonul. Concentrația în atmosferă a acestor gaze este influențată de activitățile umane. O altă categorie de gaze cu efect de seră este alcătuită din componente chimice create de oameni (halocarburile). Protoxidul de azot (N2O) provine în principal din soluri și oceane. O parte este degajată de arderea combustibililor fosili și a materialului organic.

 

  Efectul natural de seră reglează temperatura Pământului, menținând condițiile de viață. Totuși, când cantitățile enumerate mai sus se modifică, capacitatea atmosferei de a înmagazina căldura este, și ea, afectată. Activitățile umane determină degajarea unor cantități semnificative de GES (gaze cu efect de seră), care rămân în atmosferă pe termen lung.   Începând cu revoluția industrială (1860), concentrațiile de CO2 au crescut cu 30%, iar cele de CH4 (metan) cu 145%. S-a observat o creștere relativ permanentă a temperaturii, în special după anul 1900, cu cel mai mare salt după 1980. Temperatura medie globală la suprafața Pământului a crescut cu aproximativ 0,3 până la 0,6 grade C de la sfârșitul secolului al XIX-lea și cu aproximativ 0,2 până la 0,3 grade C în ultimii 40 de ani, aceasta din urmă reprezentând perioada cu datele cele mai sigure. Anul 1998 a reprezentat al douăzecilea an consecutiv în care temperatura s-a ridicat peste limita normală. După anul 2000, situația s-a înrăutățit în mod vizibil.   În ultimii 100 de ani, nivelul global al mării a crescut cu 10 până la 25 de cm. Încălzirea globală nu s-a produs în aceeași măsură peste tot. În unele regiuni, precum nordvestul Canadei, Siberia și în Alpi, creșterea temperaturii a fost mult mai mare decât media globală. În Alpi (Elveția) s-a înregistrat o creștere de 1 grad C, iar în anumite locuri chiar de 2 grade C.

Terraformrea planetei   Punând cap la cap informațiile de mai sus, avem două variante: putem crede variantele oficiale, care întotdeauna par să ne liniștească, sau putem încerca să deslușim singuri ce se ascunde în spatele lucrurilor. La urma urmei, oameni de știință apar pe scenă și ne spun că Planeta se comportă normal și ca astfel de „anomalii” au fost și în trecutul planetei o parte integrantă din transformarea sa. Și tocmai acest lucru trebuie să ne dea de gândit.   Variantele oficiale au ascuns de cele mai multe ori adevăruri pe care omul de rând nu  putea să le înțeleagă înțeleagă sau nu aavea vea voie. De-a lungul istoriei de 540 de milioane de ani a organismelor multicelulare de pe Terra, s-au înregistrat 5 mari extincții. În urmă cu 250 de milioane de ani, conform datelor oficiale, s-a produs cea mai mare extincție din istoria Planetei, iar cauzele ei sunt un subiect de dispută între specialiști.  din Permian Azi este acceptatăarderea teoria depozitelor conform căreia erupțiiledin vulcanice numeroase și intense ar filarg determinat de cărbune scoarța terestră, ducând la eliberarea unor cantități enorme de dioxid de carbon și a altor substanțe chimice toxice. Nu era prima extincție, însă a fost cea mai mare. Au urmat și altele, cea mai faimoasă fiind cea a dispariției dinozaurilor, în urmă cu aproximativ 64 de milioane de ani. Cele mai multe teorii spun că această extincție s-a datorat unui meteorit sau unui vulcan. Desigur că sunt și specialiști care au demonstrat că, în acest caz, toate viețuitoarele ar fi pierit. Dar se pare că s-a vrut doar dispariția reptilelor. Nu doar a reptilelor mari, ci a majorității acestora. În acest fel, se spune că mamiferele au urcat pe scara evoluției, iar în următoarele zeci de milioane de ani au deschis drumul primatelor spre vârful lanțului trofic. Nu trebuie uitate nici miturile străvechi, care spun că oamenii sunt a cincea specie inteligentă pe această planetă.   O civilizație avansată, cu mii sau chiar zeci de mii de ani diferență de ceea ce cunoaștem no, ar putea, teoretic, să stăpânească timpul. Pentru o civilizație dintr-o dimensiune  paralelă, trecerea timpului ar fi diferită de percepția percepția noastră. Au fos fostt înregistrate cazuri de răpiri puse pe seama ființelor extraterestre, în care cel în cauză a zăbovit mai multe ceasuri la

 

 bordul anumitor nave nave însă, la întoarc întoarcere ere pe Terra, timpu timpull pare că stătuse în lo loc. c. În alte caz cazuri, uri, oamenii au crezut că au lipsit câteva minute, însă la întoarcere au constatat că lipsiseră zile întregi sau chiar săptămâni.   Sunt mai multe teorii care demonstrează, demonstrează, cel puțin teoretic, că timpul poate fi manipulat. Conform teoriei Continuumului Spațio-Temporal (descris de Minkowski și Einstein), universul fizic, structurat din energie luminoasă, este o manifestare particulară în timp a universului cu infinite dimensiuni. Astfel, cea de-a patra dimensiune reprezintă dimensiunea obiectelor obiectelor și spațiului material văzut ca extensie în timp. Logica obișnuită binară nu se mai aplică în acest caz.   Conștientizarea unor alte dimensiuni ale realității este un fenomen normal și explicabil, nu este nicidecum ceva ezoteric, ocult, ci pur științific. Roger Penrose, profesor de matematică la facultatea din Oxford, cunoscut pentru contribuțiile aduse în domeniul cosmologiei și teoriei relativității, ne îndeamnă să credem chiar că, dincolo de teoria Continuumului Spațio-Temporal, Spațio-Temporal, poate exista o altă teorie.   În opinia lui, toate fenomenele fizicii au loc în cadrul determinat de Continuumul Spațio-Temporal, realitatea fiind alcătuită dintr-un număr infinit de Universuri care coexistă simultan. Neliniaritatea Timpului este confirmată și de cercetători renumiți precum Daniel Dennett și Marcel Kinsbourne. Astfel, conform mai multor cercetători, timpul nu trebuie să curgă neapărat cu aceeași „viteză” sau în aceeași direcție (Trecut – Prezent – Viitor), timpul fiind strict dependent de Conștiința Observatorului.   Călătoria în Timp este, începând cu Einstein, o posibilitate concretă, a cărei aplicare  practică este blocată blocată doar de dezvoltarea dezvoltarea unor teh tehnologii nologii destul de pperformante erformante pentru a putea deplasa un mobil cu o viteză apropiată de cea a luminii. Deși controversat, experimentul Philadelphia, la care a participat și Einstein, a demonstrat că astfel de tehnologii deja există și că nu e nevoie de o deplasare pe orizontală/verticală cu viteza luminii, ci de o vibrație apropiată de cea a luminii.   Posibilitatea depășirii limitelor temporale a fost demonstrată de fizicieni cuantici (Penrose, Einstein, Wheeler), aceștia definind și explicând structuri până de curând necunoscute ale Continuumului Spațio-Temporal, precum singularitățile cuantice, găurile negre-albe, conurile de lumină.   Savantul rus A. Kozarev dezvoltă chiar o teorie în care demonstrează că Timpul este o formă cuantică de energie, cu o frecvență stabilă, care poate fi depășită în unele forme de Conștiință Extinsă! El observă că în Univers există forme de Viață care trăiesc cu un nivel de Conștiință sub nivelul vibrației Timpului (și pentru care există doar prezent), dar și ființe care trăiesc în dimensiuni vibraționale superioare frecvenței Timpului, pentru care curgerea Trecut-Prezent-Viitor înseamnă cu totul altceva.

Capitolul XXIII – Pericolele tehnologiei 5G La momentul scrierii acestui capitol (aprilie ( aprilie 2019), companiile de telecomunicații din toată lumea, cu sprijinul guvernelor, sunt aproape de a implementa rețeaua mondială wireless de generație a cincea – 5G . Acest fapt va genera schimbări sociale la scară globală. Vom avea case „deștepte”, afaceri „deștepte”, autostrăzi „deștepte”, orașe „deștepte” și mașini care se conduc singure. În principiu, tot ce deținem și cumpărăm (de la frigidere și mașini de spălat

 

 până la cutii de lapte, perii de păr și sscutece cutece pentru copii) copii) va conține aantene ntene și microcip microcip-uri -uri și va fi conectat wireless la internet. Fiecare persoană de pe planetă va avea acces instant la comunicații wireless de foarte mare viteză, din orice loc, chiar și din păduri tropicale, din mijlocul oceanelor sau din Antarctica.   Ce nu se știe încă pe scară largă este faptul că din cele de mai sus vor rezulta și schimbări fără precedent de mediu, la scară globală. Densitatea planificată a transmițătoarelor de frecvențe radio este imposibil de imaginat. În plus, față de milioanele de stații 5G noi de pe Pământ și 20.000 sateliți în spațiu, 200 de miliarde de obiecte cu caracter transmițător, conform estimărilor, vor face parte din Internetului Obiectelor până în 2020, și miliarde de obiecte câțiva ani mai târziu. Rețele 5G comerciale la frecvențe joase și viteze reduse au fost dezvoltate în Qatar, Finlanda și Estonia la mijlocul lui 2018. Implementarea de rețele 5G la viteze și frecvențe foarte mari (unde ( unde milimetrice) a început la finalul lui 2018. În ciuda negării generalizate, dovezile dovezile ce arată că radiațiile din frecvențe radio (RF) sunt nocive pentru viață au atins deja cote copleșitoare. Dovezile clinice acumulate despre oameni bolnavi și afectați, dovezi experimentale legate de distrugerea ADN-ului, a celulelor și organelor într-o largă varietate de plante și animale,  precum și dovada dovada epidemiologic epidemiologicăă a faptului că majo majoritatea ritatea afecțiunilor civilizației civilizației moderne – cancer, boli de inimă și diabet – sunt, în mare parte, cauzate de poluarea electromagnetică, constituie subiectul unei literaturi care cuprinde mai mult de 10.000 studii de specialitate revizuite. Dacă planurile industriei de telecomunicații pentru 5G se concretizeaz concretizează, ă, nicio persoană, animal, pasăre sau insectă de pe planetă nu va avea capacitatea de a evita expunerea, 24 ore pe zi, 365 de zile pe an, la nivele de radiație RF, care sunt de zeci către sute de ori mai mari decât ceea ce există în acest moment, fără posibilitatea de a nu ffii expus, nicăieri pe planetă. Aceste  planuri legate de 5G amenință să provoace provoace efecte efecte serioase, ireve ireversibile, rsibile, asupra oam oamenilor, enilor,  precum și distrugerea distrugerea permanentă a tuturor ecosistem ecosistemelor elor Pământului. Trebuie luate măsuri imediate în vederea protejării umanității și a mediului, în conformitate cu imperativele etice și acordurile internaționale.

5G terestrutransmiterii unui volum enorm de date pentru Internetul Obiectelor (IoT – Internet În vederea of Things), tehnologia 5G, atunci când va fi dezvoltată total, va folosi unde milimetrice, ce sunt transmise slab prin material solid. Acest lucru va solicita fiecărui operator să instaleze stații de bază la fiecare 100 metri, în fiecare f iecare zonă urbană din lume. Spre deosebire de generațiile anterioare de rețele wireless, în cadrul cărora o singură antenă transmite către o zonă largă, stațiile de bază și dispozitivele 5G vor avea antene multiple aranjate în rețele fazate care colaborează pentru a emite raze fascicule f ascicule focalizate, dirijabile, asemănă asemănătoare toare cu laserele, ce se pot urmări reciproc. Fiecare telefon 5G va conține zeci de antene mici, toate colaborând pentru a urmări și ținti o rază foarte focalizată către cel mai apropiat turn de comunicații celulare. Comisia Federală pentru Comunicații din Statele Unite (FCC) a adoptat reguli permițând capacități de putere efectivă pentru aceste fascicule fascicule de pană la 20 de wați, de zece ori mai  puternice decât decât nivelele admise ppentru entru telefoanele actuale. actuale. Fiecare sstație tație de bază 55G G va

conține sute sau mii de antene țintind raze multiple asemănătoare cu laserul, în mod simultan,

 

către celulare și diverse dispozitive folosite de utilizatori, în aria pe care o deservesc. Această tehnologie se numește „input-uri multiple, outputuri multiple” sau MIMO. MI MO. Regulile FCC  permit ca puterea efectiv efectiv radiată a razelor razelor unei stații de baz bazăă 5G să fie de 30.000 wați per 1100 00 MHz de spectru sau echivalentul de 300.000 de wați per GHz de spectru, de zeci până la sute de ori mai puternică decât nivelul permis pentru stațiile de bază curente.

5G spațial Cel puțin cinci companii propun să ofere 5G spațial, combinând 20.000 de sateliți pe orbita  joasă și medie a Pământului, ce vvor or înfășura Pămâ Pământul ntul cu fascicule pputernice, uternice, țintite și dirijabile. Fiecare satelit va emite unde milimetrice cu o putere efectiv radiată de maxim 5 milioane de wați, prin intermediul miilor de antene așezate în rețele fazate. Deși energia degajată de sateliți va fi mai scăzută decât cea provenită de la antene terestre, va iradia zone de pe Pământ unde ceilalți transmițători nu ajung. Mult mai important este faptul că sateliții vor fi localizați in magnetosfera Pământului, fapt ce va exercita o influență considerabilă asupra proprietăților electrice ale atmosferei. Modificarea mediului magnetic al Pământului  poate constitui o amenințare amenințare mult mai mare mare la adresa vieții decât decât chiar radiațiile de la antenele terestre. Efectele nocive ale radiațiilor de radiofrecvență sunt deja dovedite Chiar înainte ca 5G să fie propus, numeroase petiții și apeluri din partea comunității științifice internaționale, incluzând Apelul Freiburger semnat de peste 3.000 de doctori, au solicitat oprirea expansiunii tehnologiei wireless și au propus un moratoriu asupra noilor stații de bază. În anul 2015, 215 oameni de știință din 41 de țări au transmis un semnal de alarmă către  Națiunile Unite și Organizația Organizația Mondială a Sănătății. Sănătății. Ei au afirma afirmatt că „numeroas „numeroasee publicații științifice recente au demonstrat că CEM [câmpurile electromagnetice] electromagnetice] afectează organismele vii la nivele mult mai scăzute decât cele acceptate în majoritatea ghidurilor naționale și internaționale”. Mai mult de 10.000 de studii științifice revizuite demonstrează efectul nociv asupra sănătății umane al radiațiilor. Efectele includ: schimbarea ritmului cardiac, modificarea expresiei genetice, modificarea metabolismului, modificarea dezvoltării celulelor stem, cancer, boli cardiovasculare, deficiențe distrugerea ADN-ului, impact asupra generale, creșterea de radicalicognitive, liberi, deficiențe de memorie și învățare, calitatestării scăzută a spermei, avort,nivelului afectare neurologică, obezitate și diabet, stres oxidativ. Efectele asupra copiilor includ autism, tulburare hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD) și astm. Deteriorarea are efecte nocive ce merg dincolo de rasa umană, existând deja dovezi numeroase legate de afectarea diverselor plante și animale sălbatice, precum și animale de laborator, incluzând: furnici, insecte, păsări, mamifere, păduri, șoareci, broaște, plante, musculițe, șobolani, albine, copaci. Efecte negative microbiologice au fost, de asemenea, înregistrate. Agenția Internațională de cercetare asupra Cancerului (IARC), din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), a concluzionatt în 2011 că radiațiile RF cu frecvențe între 30 kHz – 300 GHz pot fi cancerigene concluziona  pentru oameni. Oricum, dovezi recente, incluzând ultimele studii legate de folosirea telefoanelor mobile și riscul de cancer la creier, indică faptul că radiațiile RF sunt într-adevăr cancerigene pentru

oameni și ar trebui acum clasificate ca fiind „Cancerigen grup 1 , alături de fumul de tutun și

 

azbest. Semnalele wireless de tehnologie mai recentă sunt în mod puls. Efectul negativ este cauzat atât de înalta frecvență a undelor operatorului, cât și de pulsațiile de frecvență joasă.

Punerea în folosință a sateliților 5G trebuie interzisă   Pământul, ionosfera și atmosfera inferioară formează circuitul electric global în care noi trăim. Se știe deja că ritmurile biologice – ale oamenilor, păsărilor, hamsterilor și păianjenilor  – sunt controlate de de către mediul electromagnetic electromagnetic natu natural ral al Pământului și că bunăstarea tuturor organismelor depinde de stabilitatea acestui mediu, inclusiv a proprietăților electrice ale atmosferei. Într-o lucrare fundamentală, s-a explicat importanța rezonanțelor Schumann și de ce modificările aduse ionosferei pot afecta presiunea sangvină și melatonina și pot cauza “cancer, boli ale sistemului reproducător, cardiace și neurologice, precum și decesul”. Aceste elemente privind mediul nostru electromagnetic au fost deja afectate de radiațiile provenite de la liniile de electricitate. Radiații armonice provenind de la liniile electrice ajung în ionosfera și magnetosfera Pământului, unde sunt amplificate de interacțiunile undă-particulă. În 1985, Dr. Robert O. Becker a atras atenția că acest tip de radiații r adiații a schimbat deja structura magnetosferei, iar extinderea acestui efect „amenință viabilitatea întregii vieți pe Pământ”. E foarte probabil ca plasarea zecilor de mii de sateliți în mod direct atât în ionosferă, cât și în magnetosferă, emițând semnale modulate de milioane de wați și milioane de frecvențe, să ne afecteze mediul electromagnetic dincolo de capacitatea noastră de adaptare. Monitorizarea informală a oferit deja dovezi ce indică efecte serioase asupra oamenilor și animalelor provenind de la aproximativ 100 de sateliți ce au furnizat servicii de telefonie 2G și 3G de pe orbită joasă din 1998. Astfel de efecte nu pot fi înțelese doar prin luarea în considerare a nivelelor scăzute de radiații de la nivelul solului. Cunoștințe din alte discipline științifice trebuie, tr ebuie, de asemenea, luate în calcul, inclusiv din domeniul fizicii atmosferice sau acupuncturii. Adăugarea a 20.000 de noi sateliți 5G va polua și mai mult circuitul electric global și va modifica rezonanțele Schumann, Schumann, ce au facilitat de fapt dezvoltarea vieții pe Pământ. Efectele vor fi universale și pot deveni profund devastatoare. 5G este calitativ și cantitativ diferit de 4G   Ideea că putem tolera nivele ale radiațiilor de zeci până la sute de ori mai mari la lungimi de undă milimetrice se bazează pe modele greșite ce consideră organismul uman ca o carcasă de plastic umplută cu un lichid omogen. Premisa că undele milimetrice nu penetrează organismul dincolo de piele ignoră complet nervii, vasele sangvine și alte structuri ce conduc electricitatea și care pot transporta tr ansporta curent generat de radiații în adâncime în organism. Altă greșeală, probabil mult mai gravă, este aceea că rețelele fazate nu au antene obișnuite. Când un câmp electromagnetic obișnuit intră în corp, face ca sarcinile de încărcare să se miște și curenții să curgă. Dar când pulsuri electromagnetice extrem de scurte intră în organism, altceva se întâmplă: chiar sarcinile de încărcare devin mici antene care reradiază câmpul electromagnetic și îl trimit mai în adâncime în organism. Aceste unde reradiate se numesc  precursori Brillouin. Ei devin devin semnificativi când când fie energia, fie faz fazaa undelor se schimbă schimbă suficient de rapid. 5G va satisface probabil ambele criterii. În plus, penetrarea, chiar și de

 

suprafață, reprezintă un pericol pentru ochi și pentru cel mai mare organ al corpului, pielea,  precum și pentru creaturi creaturi foarte mici. Studii revizuite, ce au fost publicate recent, prevăd arsuri termice ale pielii la oameni de la radiațiile 5G și absorbție rezonantă de către insecte, ce absorb până la de 100 de ori mai multe radiații de lungime de undă milimetrică față de cât absorb la lungimile de undă actuale. Din moment ce populațiile de insecte zburătoare s-au redus cu 75-80 la sută din 1989, chiar și în ariile naturale protejate, radiațiile 5G pot avea efecte devastatoare asupra populațiilor de insecte din toată lumea. Un studiu din 1986 al lui Om Gandhi a avertizat că undele milimetrice sunt absorbite cu  putere de către corneea corneea ochiulu ochiuluii și că hainele ob obișnuite, ișnuite, de grosimi milimetrice, milimetrice, sporesc absorbția energiei de către piele prin intermediul unui efect de tip rezonanță. Russell (2018) revede efectele cunoscute ale undelor milimetrice asupra pielii, ochilor (inclusiv cataracte), ritmului cardiac, sistemului imunitar și ADN-ului. Reglementatorii au exclus în mod deliberat dovezile științifice legate de efectul dăunător. Actorii implicați până acum în dezvoltarea tehnologiei 5G au fost industria și guvernele, în timp ce oamenii de știință renumiți din domeniul CEM, ce au documentat în mii de studii revizuite efectele biologice ale acestora asupra oamenilor, animalelor, insectelor și plantelor,  precum și efectele efectele alarmante asup asupra ra sănătății și med mediului, iului, au fost excluși. excluși. Motivul pentru directivele actuale de siguranță neadecvate este reprezentat de conflictele de interese ale organismelor ce definesc standardele „datorită relațiilor lor cu companiile de telecomunicații sau electrice ce subminează imparțialitatea ce ar trebui să guverneze regularea standardelor de expunere publică la radiații neionizatoare.” Profesorul Emerit Martin L. Pall expune conflictele de interes în detaliu și enumeră studii importante ce au fost excluse, în trecerea sa sistematică în revistă a literaturii de specialitate. Ipoteza termică nu mai este de actualitate  Noi standarde de siguranță sunt nnecesare. ecesare. Stan Standardele dardele actuale ddee siguranță se bbazează azează pe ipoteza învechită că încălzirea este singurul efect nociv al CEM. După cum au afirmat Markov și Grigoriev, „standardele de azi nu iau în considerare poluarea reală a mediului cu radiații neionizatoare.” Sute de oameni de știință au demonstrat că multe tipuri de boli și răni acute și cronice sunt cauzate fără căldură (“efect de un nivel de radiații sub directivele internaționale. Efectele biologice aparnon-termic”) chiar și la valori energetice aproapemult de zero. În scopul protecției împotriva efectelor non-termice, durata de expunere trebuie luată în considerare. 5G va expune toți oamenii la mult mai multe tr transmisiuni ansmisiuni simultane, încontinuu, zi și noapte, fără întrerupere.  Noi standarde de siguranță sunt nnecesare, ecesare, ce ar trebui bazate pe expunerea cumulativă cumulativă și nu doar pe puterea degajată la un moment dat, și de asemenea pe frecvență, lungime de bandă, modulație, forma undelor, lățimea pulsului, precum și pe alte proprietăți semnificative din  punct de vedere vedere biologic. Anten Antenele ele trebuie restricționate restricționate în spații specifice, specifice, identificabile  public. Pentru a proteja proteja oamenii, antenele antenele trebuie localiz localizate ate departe de zonele zonele unde oamenii oamenii locuiesc și muncesc și excluse de pe căile publice de deplasare ale oamenilor. Pentru a proteja animalele sălbatice, aceste antene trebuie excluse din parcuri naționale, și prezența lor ar trebui strict limitată în arii îndepărtate ale Pământului. Pentru a proteja viața în ansamblul ei, sateliții pentru comunicații comerciale trebuie limitați la număr și interziși de pe orbita joasă

și medie a Pământului.

 

Rețelele fazate trebuie să fie interzise, atât pe Pământ, cât și în spațiu. Radiația tip CEM are efecte atât acute, cât și cronice. Radiația tip RF are atât efecte imediate, cât și pe termen lung. Cancerul și bolile de inimă sunt exemple de efecte pe termen lung. Modificarea ritmului cardiac și schimbările în funcționarea creierului (EEG) sunt exemple de efecte imediate. Sindromul numit boala undelor radio în fosta Uniune Sovietică și hipersenzitivitate electromagnetică (EHS) în restul lumii poate fi atât acut, cât și cronic. Profesorul Dr. Karl Hecht a publicat o istorie detaliată a acestor tipuri de sindrom, compilată dintr-o revizuire a mai mult de 1.500 de lucrări științifice rusești și a istoriilor clinice a mai mult de 1.000 dintre  pacienții săi din Germania. Germania. Concluziile obiective obiective includ prob probleme leme cu somnul, somnul, tensiune arterială și ritm cardiac anormale, afecțiuni digestive, căderea părului și mâncărimi. Simptome subiective includ amețeală, stare de vomă, dureri de cap, pierderi de memorie, inabilitatea de a se concentra, oboseală, simptome tip răceală și dureri de inimă. Dispozițiile EUROPAEM CEM 2016 afirmă că EHS apare când oamenii sunt expuși continuu la ritmuri crescânde de CEM-uri, și când reducerea și prevenirea expunerii la CEM este necesară pentru a restabili sănătatea acestor persoane. EHS nu ar mai trebui considerată o  boală, ci o leziune leziune din cauza uunui nui mediu toxic, ccee afectează un număr din ce în ce mai mare de oameni, estimat deja la 100 de milioane la nivel global și care, în curând, poate afecta pe toată lumea, dacă dezvoltarea globală a 5G este permisă. Declarația științifică internațională asupra EHS și a sensibilității chimice multiple (MCS), de la Bruxelles, a afirmat în 2015 că „inacțiunea este un cost pentru societate și deja nu mai este o opțiune… Recunoaștem în unanimitate acest pericol serios la adresa sănătății publice… Solicităm urgent să fie adoptate cu prioritate măsuri importante de prevenție, pentru a înfrunta această pan-epidemie globală în perspectivă.” Guvernele lumii nu își îndeplinesc datoria de a avea grijă de populațiile guvernate În graba lor exagerată de a implementa 5G și de a încuraja folosirea neîngrădită a spațiului, Uniunea Europeană, Statele Unite și guvernele naționale din toată lumea fac pași către a asigura un mediu reglementator fără nicio limită. Ei interzic autorităților locale aplicarea unor legi privind mediul, „în interesul dezvoltării rapide și eficiente”, îndepărtând „obstacole inutile… Cum ar fi procedurile de planificare locală [și] varietatea limitelor specifice ale emisiilor câmpului electromagnetic (CEM), cât șifacilităților a metodelor necesare a le agrega.” Guvernele aprobă legi pentru a permite prezența wireless în pentru toate spațiile publice. Până acum, majoritatea facilităților wireless au fost amenajate pe proprietăți private, la distanță de case și instituții. Pentru ca acestea să fie amplasate la distanțe mai mici de 100 de metri una de alta, conform cerințelor 5G, de acum încolo vor fi localizate pe trotuare direct în fața caselor și instituțiilor și deasupra capetelor pietonilor, inclusiv a mamelor cu copii. Cerințele publice și audierile publice au fost eliminate. Chiar dacă vor fi audieri și 100 experți tehnici s-ar prezenta împotriva 5G, au fost fost deja date legi care interzic autorităților locale să ia în considerare aceste opinii. Legea din SUA, de exemplu, interzice guvernelor locale să reglementeze tehnologia wireless „pe baza efectelor de mediu ale radiațiilor frecvențelor radio”, iar tribunalele au inversat deciziile reglementatoare legate de plasarea turnurilor de comunicații celulare, deoarece majoritatea depozițiilor erau despre sănătate. Asiguratorii nu vor acoperi riscurile CEM și nimeni nu are nici cea mai vagă idee despre ce entitate va purta responsabilitatea legală pentru distrugerea sau afectarea vieții sau proprietății

rezultată din expunerea la 5G, fie terestră, fie spațială. În absența unui regim legal agreat și

 

cuprinzător legat de activitățile din spațiu, responsabilitatea legală pentru aceste activități este inexistentă, în ciuda perspectivei ca întregi continente, atmosfera și oceanele să fie în pericol din cauza acestora.

Copiii și obligația de verificare prealabilă   Convenția asupra drepturilor copilului a ONU afirmă că statele vor „face demersuri să asigure copilului un nivel de protecție și grijă necesare pentru binele său” (art. 3), „să asigure […] supraviețuirea și dezvoltarea copilului” (art. 6) și „să ia măsuri corespunzătoa corespunzătoare re împotriva bolilor […] luând în considerare pericolele și riscurile poluării mediului” (art. 24(c)). Codul de la Nurenberg (1949) se referă la toate experimentele pe oameni, incluzând astfel dezvoltarea de 5G cu nivele de radiații RF noi, mai mari, și cu un tip de expunere ce nu a fost testat pentru siguranță, înainte de a fi adus pe piață. „Aprobarea voluntară a oamenilor este absolut esențială” (art. 1). Expunerea la 5G va deveni involuntară. „Niciun experiment nu poate fi derulat, unde există un motiv a priori să se creadă că poate surveni moartea sau incapacitarea” (art. 5). Datoria de a informa și CEM-urile   Consiliul Mondial pentru Standardizare Standardizareaa Telecomunica Telecomunicațiilor țiilor (2012) al Uniunii Internaționale pentru Telecomunicații Telecomunicații (ITU) a afirmat că „este necesar ca publicul să fie informat despre efectele posibile ale expunerii la câmpuri electromagnetice (CEM-uri)”și a invitat statele membre să „adopte măsuri potrivite în vederea asigurării respectării recomandărilor internaționale corespunzătoare corespunzătoare de protecție a sănătății împotriva efectelor adverse ale CEM.” Evaluarea intermediară a Planului de Acțiune privind Mediul și Sănătatea din Europa 20042010 (2008): „Parlamentul European[…] menționează că limitele existente pentru public asupra expunerii la câmpuri electromagnetice nu mai sunt de actualitate, […] în mod evident nu iau în calcul dezvoltarea tehnologiilor informatice și de comunicații sau recomandările Agenției de Mediu din Europa sau standardele mai stricte de emisie adoptate, de exemplu, în Belgia, și Austria, și nu abordează femeile Italia gravide, nou-născuții și copiii.” problematica grupurilor vulnerabile, cum ar fi Rezoluția 1815 (Consiliul Europei, 2011): „Trebuie luate toate măsurile rezonabile spre a se reduce expunerea la câmpuri electromagnetice, în special la frecvențele radio de la telefoane mobile, în special expunerea copiilor și a tinerilor.” Declarația Națiunilor Unite asupra Mediului (1972): „Aruncarea substanțelor toxice […] în cantități sau concentrații ce exced capacitatea mediului de a le procesa trebuie oprită pentru a asigura că nu se produce o distrugere semnificativă sau ireversibilă a ecosistemelor.” (principiul 6) Carta mondială pentru natură (1982): „Activitățile ce pot cauza o distrugere ireversibilă a naturii trebuie să fie evitate […] Dacă efectele adverse nu sunt înțelese în totalitate, activitățile trebuie întrerupte.” (art. 11)

 

Declarația de la Rio privind Mediul și Dezvoltarea (1992): „Statele au responsabilita responsabilitatea tea de a se asigura că activitățile din jurisdicția sau de sub controlul lor nu cauzează prejudicii mediului altor state sau dincolo de limitele jurisdicției proprii.” (principiul 2) Summit-ul Mondial al Națiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă (2002): „Există o nevoie urgentă de […] a crea răspunsuri mai eficiente în ceea ce privește politicile naționale și regionale legate de amenințările de mediu asupra sănătății oamenilor.” (para. 54(k)). Convenția Africană asupra Conservării Mediului și Resurselor Naturale (2017): „Părțile vor […] lua toate măsurile corespunzătoare pentru a preveni, ameliora și elimina cât de mult  posibil efectele dăunătoare dăunătoare asupra mediului, în spe special cial din cauza su substanțelor bstanțelor radioactive, radioactive, toxice și a altor substanțe și deșeuri periculoase.” (art. 13)

Sănătatea și drepturile omului   Declarația universală a drepturilor omului: „Fiecare persoană are dreptul la viață, libertate și la securitatea persoanei sale.” (art. 3) Strategia Națiunilor Unite asupra Sănătății Femeilor, Copiilor și Adolescenților (2016-2030) are ca obiective să transforme, prin extinderea mediilor pozitive; să supraviețuiască, prin reducerea mortalității materne și infantile; și să progreseze prin asigurarea sănătății și a stării de bine și reducerea r educerea numărului de decese și boli generate de poluare. Tratatul privind Spațiul Cosmic (1967) arată: „folosirea spațiului cosmic să fie făcută astfel încât să se evite contaminarea sa, precum și fără a produce schimbări adverse în mediul Pământului.” (art. IX) Orientările strategice ale Națiunilor Unite pentru sustenabilitatea pe termen lung a activităților  din spațiul cosmic (2018): „Statele și organizațiile internaționale interguvernamentale interguvernamentale trebuie să abordeze […] riscurile asupra oamenilor, proprietății, sănătății public, și mediului legate de lansarea, operarea pe orbită și reintrarea obiectelor spațiale.” (orientarea strategică 2.2(c)) Guvernele lumii se joacă riscând viața de pe Pământ. Albert Einstein a afirmat că „Dumnezeu nu dă cu zarul.” Dar prin dezvoltarea transmisiunii pe Pământ și în spațiul cosmic a 5G, o tehnologie fără precedent, ce folosește unde milimetrice, folosită până acum doar ca armă energetică în operațiuni militare și de controlare a mulțimilor, guvernele lumii dau cu zarul în mod nechibzuit asupra vieții pe Pământ. a accepta relevante și valide este de neacceptat dinRefuzul punct dedevedere etic. și aplica cunoștințe tehnice Studiile arată că 5G și în special 5G bazat pe spațiu contravin principiilor consacrate dintr-o serie de acorduri internaționale. Ar trebui ca ONU, OMS, UE, Consiliul Europei și guvernele naționale: (a) Să ia măsuri imediate pentru oprirea dezvoltării 5G pe Pământ și în spațiul cosmic pentru a  proteja omenirea, în principal copiii nenăscuți, nenăscuți, nou-născ nou-născuții, uții, copiii, adolesc adolescenții enții și femeile gravide, precum și mediul înconjurător; (b) Să urmărească Convenția Națiunilor Unite asupra Drepturilor Copilului și Rezoluția Consiliului Europei 1815 privind informarea cetățenilor, inclusiv a profesorilor și doctorilor, asupra riscurilor legate de sănătate (pentru adulți și copii) de la radiații RF, și de ce trebuie și cum pot ei evita comunicațiile wireless și stațiile de bază, în special în sau lângă creșe, grădinițe, școli, spitale, locuințe și locuri de muncă; (c) Să favorizeze și să implementeze sisteme de telecomunicații telecomunicații pe fir în loc de wireless;

 

(d) Să interzică industriei de wireless/telecomunicații prin organizațiile lor de lobby de a convinge persoane cu funcții oficiale să ia decizii ce permit extinderea radiațiilor RF, incluzând 5G terestru și spațial; (e) Să numească imediat – fără interferențe din industrie –grupuri internaționale de oameni de știință independenți specializați în CEM și sănătate, cu adevărat imparțiali și fără conflicte de interese, cu scopul de a stabili noi standarde internaționale de siguranță pentru radiații EF, ce nu se bazează exclusiv pe intensitate, ci iau în calcul expunerea cumulativă, și care protejează împotriva tuturor efectelor privind sănătatea și mediul, nu doar a efectelor termice și nu doar  prin prisma efectelor efectelor asupra oamenilo oamenilor; r; (f) Să numească imediat – fără interferențe din industrie –grupuri internaționale de oameni de știință specializați în CEM, sănătate, biologie și fizică atmosferică, cu scopul de a dezvolta un cadru de reglementare cuprinzător care să se asigure că folosirea spațiului cosmic este sigură  pentru oameni și mediu, mediu, luând în cconsiderare onsiderare radiațiile RF, gazele de ev evacuare acuare ale rac rachetelor, hetelor, funinginea neagră și reziduurile spațiale, precum și impactul lor asupra stratului de ozon, încălzirii globale, atmosferei și conservării vieții pe Pământ. Nu doar tehnologia terestră trebuie să fie sustenabilă, ci și cea din spațiu, pentru adulți și copii, animale și plante.

Concluzii   Acum, că avem informațiile la îndemână, să comparăm efectele 5G cu informațiile pe care le-am prezentat în capitolele precedente. Conform teoriilor oficiale, științifice, o radiație venită din Cosmos combinată cu diferiți compuși chimici au provocat mutații genetice asupra diferitelor specii de pe Terra. Mutațiile favorabile s-au transmis urmașilor, apărând noi forme adaptabile mediului, iar cele nefavorabile au dispărut. Terra este apărată de un scut, pe care îl numim câmp magnetic, de aceste radiații cosmice, dar acest câmp are momente când scade în intensitate în momentul deplasării polilor magnetici, cunoscut ca fenomenul de inversiune geomagnetică. Spre deosebire de polul nord geografic, care este fix, cel magnetic a migrat ușor. Din 1831, când a fost măsurat pentru prima dată în Arcticul Canadian, polul nord magnetic sa mișcat cu 2.300 de kilometri spre Siberia. Iar din anul 2000, viteza sa de deplasare a sărit de la 15 km/an la 55 de km/an. magnetic se deplase deplasează ază multdevine mai încet. Oamenii de știință sunt însă În de schimb, părere căpolul acestsud câmp magnetic al Pământului tot mai slab, ceea ce îi face să creadă că, la un moment dat, polii se vor inversa, asemen asemenea ea unui magnet întors invers. Acest lucru s-a întâmplat de mai multe ori în istoria Pământului, însă ar fi pentru prima dată când se întâmplă în ultimii 780.000 de ani. Dacă, în trecut, planeta noastră a fost expusă radiațiilor apărând mutații genetice majore, iar prin iradierea australopitecului s-a ajuns la omul de azi, prin iradierea noastră ne putem aștepta la surprize pe scara evoluției?!? În același timp, trebuie luată în calcul ipoteza conform căreia Păpușarii conectați la forțele arhontice știu aceste lucruri de foarte mult timp, au acces la informații la care noi putem doar visa. La urma urmei, nu facem decât să adunăm fărâmiturile lăsate de către ei și putem concluziona că se dorește denaturarea procesului de transformare umană. Dacă radiațiile cosmice au ajutat la evoluția omului în vechime, putem presupune că datele pe care le au ei nu concordă cu planurile lor pe termen lung.

 

Ipoteza de lucru: Mutațiile la care ar trebui să fim supuși în mod natural în următoarele decenii în care se vor inversa polii magnetici ar duce la dezvoltarea unor capacități pe care acum le numim supranaturale. Deja în ultimii ani au fost semnalate destul de multe cazuri de mutații biologice, iar persoanele care au trecut prin acest proces pot fi considerate supraoameni,i, persoane cu capacități paranormale. Sistemul 5G ne va menține într-o cușcă supraoamen Faraday, care nu ne va permite să ne dezvoltăm pe calea evolutivă aleasă pentru noi de către Univers. De-a lungul istoriei, se observă o vânătoare împotriva celor care dețin capacități paranormale și care nu își pun aceste superputeri în slujba sistemului de control. Lăsând la o parte poveștile oficiale despre vânătoarea de vrăjitoare de-a lungul și latul Europei, sunt voci care afirmă că aceste fapte nu au făcut decât să distrugă linii genealogice genealogice care aveau strămoși cu puteri supranaturale. Mergând pe aceeași idee, putem concluziona – fără să avem o bază solidă de dovezi, doar  presupuneri care care se materializeaz materializeazăă zi de zi în fapte cconcrete oncrete îndreptate împotriva oamenilor – că umanității nu îi este permis să acceadă către noi culmi, să atingă noi nivele de cunoaștere sau să posede capacități paranormale. Multe surse încearcă să ne denigreze, afirmând că nu suntem pregătiți pentru aceste schimbări. Eu cred că suntem pregătiți și mai cred că societatea modernă nu este oglindirea conștiinței umane, ci efectul manipulării arhontice.