Pierduti in Paradis

PIERDUȚI IN PARADIS SANDRA BROWN

CAPITOLUL 1 - Cum a fost posibil? - Ţi-am spus,nu ştiu.Îmi pare rău.A fost o greşeală,o eroare umană.E singura explicaţie pe care ţi-o pot da. - Da,aşa suna şi avertismentul de la Pearl Harbour,a remarcat sec bărbatul.A aruncat pe birou plicul din fibră de palmier,cu o expresie de dezgust. - Nu e nevoie să fii sarcastic,Larry.Am priceput ce vrei să spui.Caren Blakemore s-a foit neliniştită în fotoliu.Grozav,s-a gândit ea.Exact ce îmi trebuia.Fusese chemată de urgenţă pentru o amărâtă de scrisoare,care conţinea un hello de la un

oftcial al guvernului către un alt oficial al guvernutui.Parcă ar fi vândut ruşilor cine ştie ce planuri de rachete. - Bine,o să-ţi amintesc,totuşi.În corespondenţa diplomatică s-a strecurat un document care nu avea ce căuta acolo.De data asta nu e grav,dar erori apărute la orice nivel în Departamentut de Stat pot avea repercusiuni grave.! Data viitoare s-ar putea să fie vorba despre informaţii strict secrete. -Fugi de-aici! strigă ea,ridicându-se de pe fotoliu.A început să se plimbe furioasă.Înţeleg că acest birou manipulează documente secrete.Ştiu că am nevoie de aprobări şi legitimaţii.Am făcut o greşeală,Larry.Am fost puţin distrată şi am scăpat scrisoarea care nu trebuia în sacul de corespondenţă,îmi pare rău.Ce faci,chemi CIA-ul să mă interogheze? - Acum cine e sarcastic? - Hai s-o lăsăm baltă.S-a întors la fotoliul ei.Furia îi trecuse,dar o încerca sentimentul obositor al infrângerii.Această deprimare dura de un an.Parcă i se pusese pe umeri şi se legase bine acolo.Iar în situaţii stresante,ca aceasta,părea să fie şi mai grea.Larry Wilson bătea cu un pix pe setul de birou din piele pe care i-l făcuse cadou soţia sa,anul trecut,de Crăciun.Chiar arăta a subsecretarul secretarului de Stat al Statelor Unite.Avea părul des,purta costumele regulamentare de culoarea turbei cenuşii,cămăşi albe,cravate negre şi pantofi cu găurele.Dar nu se uita la secretara lui ca un pedant,ci o privea cu compasiune. - Îmi pare rău că îţi fac probleme,Caren.E pentru binele tău,totuşi. - Aşa îmi spunea şi mama când mă altoia.Nu un crezut atunci,nu cred nici acum.S-a uitat la el.Râdea înţelegător. - Sună cam stereotip,nu-i aşa? S-a împins cu mâinile în birou şi s-a aplecat înainte.Să ştii că sunt serios.Nu vreau să-mi pierd secretara şi ştiu şi că ai nevoie de promovarea aceea. - Da,am.Din mai multe motive. -Bani? -Ăsta ar fi unul.Şcoala Kristinei este scumpă.Ar putea merge la o şcoala publică,i-a amintit el. -I-am promis mamei,înainte să moară,că îi voi oferi surorii mele cea mai bună educaţie posibilă.În D.C.,asta înseamnă o şcoală privată.Dar nu trebuie să şi stea acolo,înainte să termine.Caren dădea deja din cap. - Nu pot să coordonez cele două orare,este imposibil.Şi ar trebui să îmi fac în fiecare zi griji dacă ajunge acasă în siguranţă...A dat din mână,sugerând câte alte probleme ar fi apărut.E mult mai bine aşa. - Ai putea să iei banii ăia din aranjamentul pe care ţi l-a oferit Wade.

Sugestia asta a spus-o cu voce înceată.Larry ştia că cele spuse puteau avea efectul exploziv al unui chibrit aruncat într-un butoi cu praf de puşcă.Aşa a şi fost.S-a aprins din nou. - Te referi la modul în care Wade vrea să-şi cumpere liniştea sufletească pentru că m-a părăsit pentru o alta?Nici gând.Nu îl las eu să scape atât de uşor.În plus,divorţul,o dată pronunţat,e definitiv.Nu vreau nimic din ce-i al lui.Nici el nu a vrut nici o parte din mine.După treisprezece luni şi douăzeci şi două de zile,încă o mai durea să se gândească la fuga lui.Când o să se termine chinul ăsta? Sperase să capete un post mai important în cadrul Departamentului de Stat,care să-i dea un nou sens vieţii ei.Acum,şi asta părea că e pe ducă.Aşa cum a fost şi căsnicia ei.Nu mai da vina pe tine,Caren! s-a admonestat ea.Ce vină avea ea că păsările zboară?Sau avea? - Vrei să accepţi un sfat? a întrebat-o Larry. - Am de ales? -Nu. - Dă-i bătaie,l-a îndemnat ea zâmbind.De obicei,vorbeau politicos,oficial.Azi era una din rarele excepţii. - Ai făcut greşeala cu sacul din cauză că eşti obosită.Stresată.La capătul funiei.La marginea colapsului fizic şi mental. - Tii,dar exact de asemenea conversaţie aveam nevoie. - Caren,a spus el,ocolind biroul şi aşezându-se pe un colţ al lui.Aerul ăsta de martir nu e cam incomod? O jigodie de soţ te părăseşte fără un motiv aparent... - O amantă,l-a întrerupt ea.O blondă cu cireaşă de bombă atomică şi cu o înaintare uite așa,a spus ea,arătând cu mâinile. - Bun,fără un motiv real. - De acord.Nu cred că sunt naturali. - Vrei să fii serioasă o clipă? - Iartă-mă. - Ai avut un an greu.A trebuit să te adaptezi psihic la divorţ,precum şi la responsabilitatea de a te întreţine pe tine şi pe Kristin doar din salariul. Eu cred că trebuie să te tratezi cu o săptămână de odihnă şi recreere. - Nu pot chiar acum.Tre... -Insist.! -Insişti? -Sau iei vacanţă de bunăvoie,sau te suspend pentru o săptămână,fără plată. -Nu poţi să-mi faci una ca asta! -Ba pot,ca măsură disciplinară pentru amestecarea documentelor.

S-a uitat la el fără grai.! Sau o săptămână de vacanţă plătită,sau suspendarea fără plată.Ce alegi?Dacă problema se pune aşa,ce mai putea să aleagă? În drumul spre casă,în timp ce se lupta să supravieţuiască traficului de la ora de vârf din Washington D.C.,cu instinctul de killer al gladiatorului,ideea de a pleca departe de toate astea a început să-i placă din ce în ce mai mult. În ultimul an nu simţise nimic,doar că e respinsă şi iar respinsă.Când soţul lasă baltă,după şapte ani ceva ce ţie îţi pare o căsnicie fericâtă,te cam arde la suflet,fără să se mai vindece vreodată arsura.Dar cel puţin cea a lui Caren Blakemore voia să se vindece.Până atunci,obişnuită cu rutina vieţii în doi,i s-a părut imposibil să se adapteze la „viaţa de burlac” Respectul propriu era ca şi inexistent Niciodată nu ştiuse să amestece mai multe stiluri de viaţă.Cum putea să se mai schimbe acum? Sau poate că putea.Poate chiar ar trebui.Eventual să se forțeze cumva. Nu avea o viaţă socială.Munca devenise plicticoasă.La sosirea în micuţul ei apartament din Georgetown,ideea lui Larry prinsese deja rădăcini.A deschis grăbită uşa şi şi-a aruncat poşeta grăbită pe un scaun,apoi s-a repezit la un birou aflat sub fereastră.A răscolit prin câteva sertare până să găsească ce căuta.Și-a azvârlit la întâmplare pantofii şi s-a aruncat în pat,cu broşurile în faţa ochilor.Plaje fără sfârşit,cu nisip ca zahărul.Ape albastre,cristaline.Cascade care fierb.Apus de soare la tropice.Orizonturi la lumina lunii.Toate erau prezentate într-un pliant care îi atrăsese cel mai mult simţurile ei hedoniste.Distracție,zbenguială şi mâncare.Leneveală.Nici un fel de răspunderi. La distanţă de numai câteva ore de zbor.A ridicat receptorul şi a format un număr. - Alo. - Bună,Kristin. -Salut,Sis!Tocesc pentru testul de algebră.E de groază.Nu cobor nici la cină. Mi-o aduce colega de cameră pe tavă.Cum mai stai cu viaţa? -Am dat-o în bară la serviciu. -Ai dat într-o bară tare? - Dură.Consulul portughez a primit o scrisoare de felicâtare pentru nunta fiicei sale.Iar el nu are fată.Scrisoarea era destinată consulului peruvian.Amândouă state cu P,înţelegi?Kristin a chicotit şi Caren s-a minunat cât de contagios poate fi râsul unei adolescente de şaisprezece ani. - S-a supărat Larry? - M-a făcut albie de porci. - El omul scrobit,plin de protocol guvernamental?

- Avea tot dreptul.A fost o greşeală,iar în munca mea nu e voie să faci aşa ceva.Mai ales când vrei o muncă nouă. - O să ţi-o dea.Caren a început să răsucească firul telefonic. - Kristin,ce zici dacă aş lua o vacanţă de o săptămână? i-a explicat grăbită,ca şi cum ar fi schimbat Jocurile,ea trebuind să-i justifice lui Kristin ce şi cum,înainte să fie întrebată dacă e în toate minţile. - Cred că e o idee bestială. - Asta ce înseamnă,e bună sau rea? - E bună.Sper să întâlneşti un tip trăsnet. Staţiunile astea atrag tipi europeni bronzaţi şi atletici,în slipi strâmţi. - Asta numai în reclamele pentru rom,a remarcat Caren cu un zâmbet pervers.Se aprobă? -Absolut.Du-te şi dă lovitura. -Va trebui să-ți petreci weekend-ul la şcoală. -O să mă învârt de o invitaţie pe undeva.Nu-ţi face griji.Du-te! Distrează-te.O meriţi. -O să cam intru în economii. -Pui la loc când te promovează.Caren şi-a ţinut răsuflarea,a închis ochii şi a strâns receptorul tare în mână. -Bine,plec,a spus dintr-o suflare,înainte să se răzgândească. -Mănâncă,bea şi te veseleşte. -Aşa o să fac. -Şi întâlneşte-l pe tipul ăla formidabil.Ceva între Richard Gere şi Robert Redford,cu puţin umor tip Burt Reinolds presărat peste. -O să încerc.O să încerce oare? De ce nu?Dacă tot îşi ia zborul,ar putea să încerce să ajungă cât mai sus.Desigur,nu o să meargă acolo să flirteze cu bărbaţii,să ademenească toţi burlacii liberi,aşa cum fac tipii care te agaţă în bar dacă se ivea ocazia... -Te sun înainte să plec şi îţi dau toate amănuntele unde să mă găseşti în caz de vreo urgență şi... -Distrează-te.Gândeşte-te şi tu o dată la tine și nu te mai ocupa de alții. Şi-au luat rămas-bun.Caren a apăsat furca telefonului,dar nu a pus receptorul.Îi era teamă că dacă îl pune jos o să se răzgândească şi nu îl mai ridică.Avea un milion de motive să rămână.Şi un singur motiv,pertinent,să plece.. Salvarea vieţii ei.Când o femeie trebuie să lupte cu atâtea piedici,cum a fost nevoită Caren în ultimul an,când soţul o părăseşte pentru alta,ea are două variante: Poate sau să sucombe,adică să dispară,sau să-şi continue viaţa.

În după-amiaza aceea,Caren a făcut alegerea.A ales cea de-a doua cale. S-a uitat la numărul de telefon din broşură,a format numărul şi a auzit trei sunete de apel până să-i răspundă o voce plăcută: -Hello,a spus ea cu o urmă de ezitare în glas.Aş vrea să merg în Jamaica. Stătea şi se uita la conţinutul de ambră al coniacului,gândindu-se de ce nu voia să-l bea.Fusese turnat dintr-o sticlă scumpă,de colecţie.Culoarea îi era pură şi limpede,ca a unui topaz mexican întunecat.Iar buchetul te ameţea. Sorbi.Nu avea nici un gust.Nu îl aprecia mai mult decât aprecia eforturile seducătoare ale gazdei.Acum era îmbrăcată într-un negligee vaporos,menit să scoale din morţi orice bărbat;se aşezase în colţul opus al canapelei scurte şi îi zâmbea peste marginea paharului. -Iubitule,nu eşti prea vorbăreţ.Meditezi încă la piesă?Tocmai se întorseseră de la Centrul Kennedy,unde avusese loc premiera unei piese despre războiul din Vietnam,dată numai pentru invitaţi îmbrăcaţi în ţinută obligatorie. Bărbatul i-a aruncat o privire sardonica.Se îndoia că subtilităţile piesei să fi ajuns până la ea,ca să nu mai vorbească despre ecourile emoţionale.E drept,piesa ar fi putut atenua buna dispoziţie creată de petrecerea dată înaintea premierei. Părăsiseră supeul însoţiţi de o mulţime de personalităţi marcante ale Washington-ului.Fusese la fel de vesel precum ceilalţi.Nu era de mirare că prietena lui se întreba asupra stării lui de acum. -Mai degrabă sunt în curs de trezire.Ea s-a mişcat nerăbdătoare,dar nu atât de natural încât să rateze ocazia de a scoate de sub negligee o coapsă lungă şi frumoasă. -Nu-mi place să mă gândesc la asemenea lucruri.Mă deprimă.Expresia buzelor ei era menită să-l excite.Dar,în loc de asta,el a lăsat paharul pe măsuţa din sticlă şi s-a ridicat în picioare.Numai bunele maniere l-au oprit să-şi exprime dezgustul pentru lascivitatea ei.S-a uitat afară,spre Tidal Basin,în care luminile oraşului se reflectau tremurător.Şi-a înfipt mâinile în buzunare,iritat.Ce dracului nu mergea? De unde dispoziţia asta pentru tristeţe? De unde lipsa asta de mulţumire faţă de tot,faţă de viaţă,fată de el însuşi?Nu avea probleme.Întrebaţi orice om de pe stradă ce fel de viaţă ar vrea să ducă şi majoritatea ar descrie-o pe a lui.Avea bani.Haine.Maşini.Femei.Prietena din seara asta avea cel mai sexy corp şi cea mai proastă reputaţie din oraş.Şi o dorea nu mai mult decât îşi dorea coniacul. Era plictisit de strălucirea,de atitudinea blazată a prietenilor săi.Dar cel mai mult îl îmbolnăvea faptul că se prefăcea că-i place. -Ce s-a întâmplat,Derek?

A auzit neglijee-ul fâşâind,în timp ce ea traversa covorul gros,de pluş,în picioarele goale.Braţele ei îl încolăceau,în timp ce îşi strecura mâinile pe sub haina lui.A început să descrie cercuri largi pe pieptul lui.Îşi cunoştea marfa. Degetele ei aveau sensibilitatea unui radar,pentru că au găsit sfârcurile pe sub cămaşa groasă şi le-a apăsat ca să-l excite.Ea era un produs de consum testat de piaţă.Dată cu loţiuni şi creme,parfumată,masată.Cariera ei consta în a se simţi bine,a cheltui banii tăticului,a trăi intens,a avea cât mai mulţi amanţi posibil până ce va face un mariaj „bun”. - Pariez că o să te scot din pasa asta proastă,i-a şoptit ea,în timp ce se apropia mai mult de el,presându-şi trupul de spatele lui.Degetele ei au început să-i mângâie lobul urechii.Apoi i-au alunecat pe lângă cămaşă spre tivul de mătase de la șlițul pantalonilor.În mod normal,mâinile ei talentate i-ar fi trezit pasiunea în câteva secunde.În seara asta însă,nu au făcut decât să-i mărească nedumerirea.S-a întors,a strâns-o de umeri mai tare decât intenţionase şi a împins-o. - Iartă-mă,a spus repede,când a remarcat privirea ei uluita.Imediat a slăbit strânsoarea.A încercat să zâmbească.Cred că în seara asta nu sunt în apele mele.Ea şi-a dat spre spate o buclă a părului,pe care un coafor grandoman şi foarte bine plătit îl ţinea permanent în perfectă stare. -Asta e,se mai întâmplă,a spus ea cu obidă.El a râs scurt. - Cred că aşa e. - De obicei,mă întreb dacă îmi mai ţii minte numele.Vii aici,ne despuiem,facem dragoste.Spui mersi şi pleci.Ce s-a schimbat în noaptea asta? -Sunt obosit şi am multe pe cap.Îşi făcea încet drum spre uşa din faţă.Nu voia să pară că evadează,dar exact asta făcea.Ea a păstrat o mână pe braţul lui.La urma urmei,Derek Allen e o captură bună din mai multe puncte de vedere.Chiar şi o femeie ca ea,care nu dădea doi bani pe bărbaţi,şi-ar fi înghiţit din mândrie pentru Derek. - Pot să-ţi scot din minte totul,i-a promis ea cu buze mieroase.Ca şerpii care se încolăcesc,braţele ei s-au aşezat în jurul gâtului lui şi i-au tras capul pentru un sărut.Trupul ei s-a transformat într-o invitaţie.Îşi folosea şi limba.El nu a simţit nimic.Nici o lucire,nici o scânteie de dorinţă.Numai neplăcerea unui sărut cu un gust urât.Revenindu-şi,el i-a îndepărtat braţele. -Îmi pare rău.În seara asta nu,i-a spus el cu un zâmbet. - Dacă pleci acum,nu te mai obosi să mă suni.Era obişnuită să fie ea cea care dă papucii. -Ticălosule,cine crezi că eşti?

S-a mai uitat o dată la ea din uşă.Îşi înfipsese pumnii în şolduri,iar sânii îi jucau ameninţător.Măcar izbucnirea asta era ceva diferit,ceva neexersat S-a gândit că pentru prima dată în noaptea aceea,ea era frumoasă,pentru că pentru prima oară fusese autentică,reală.Dar tot nu o voia. - Noapte bună,i-a spus el,încet. -Du-te dracului,i-a răspuns,în timp ce el închidea uşa. - Poate că dracu ar fi o schimbare plăcută,a murmurat el cu un umor amar.Pe coridor l-au ajuns din urmă epitetele ei obscene,până la lift.Abia în spatele uşii liftului nu s-a mai auzit vocea ei pătrunzătoare.La parter a traversat holul înaltei clădiri,nerăbdător să respire aerul curat,care să-l elibereze de parfumul ei greu.A.dat din cap spre portarul,care îi ţinea uşa deschisă. - Noapte bună,domnule Allen,i-a spus acesta respectuos.Cum a ieşit,un blitz i-a explodat în faţă.Şi-a pus automat mâna la ochi,dar fără mare succes.Aparate cu avans automat al filmului continuau să tragă poză după alta,în timp ce un grup de fotoreporteri a dat buzna spre el,înconjurându-l pe trotuar. - Băieţi,ia mai scutiţi-mă,a spus el resemnat,încercând să se strecoare printre ei.Nu m-aţi pozat destul la premieră? - Allen,nu ne mai săturăm de tine.Eşti mereu o ştire proaspătă,mai ales acum,că vine papa în oraş săptămâna asta.Paşii grăbiţi ai lui Derek au înregistrat o frână bruscă şi el s-a întors spre reporterul care îi adusese ştirea. - Cine ţi-a spus asta? - Ai vrea tu să ştii!În faţa lui Derek se afla Speck Daniels.Ăsta era bine informat.Se uita la făptura plină a unuia dintre cei mai câinoşi şi mai băgăcioşi membri ai ,”presei”.Speck era liber profesionist,dar articolele lui apăreau în publicaţii care tipăreau doar articole de scandal şi poveşti care dărâmau pe câte cineva; nu avea importanţă dacă erau adevărate sau nu.Fotograful era incredibil de respingător.Burta îi întindea nasturii cămăşii,nu prea curate,din pânză albă.Picioarele îi erau turtite şi mici,şi păreau să fie veşnic depărtate,într-o atitudine marţială.Pe ţeasta palidă şi urâtă erau transplantate şuviţe de păr uleios şi negru.Derek ştia că pe unul din braţele lui era tatuată o femeie goală proporţionată aiurea.Era cea mai de preţ posesiune a lui Speck şi nu rata nici o ocazie să o arate.Aparatul foto îi atârna de gâtul gras printr-o curea îndelung transpirată. -Da,ştiu că vizita ta e un secret şi că trebuie să rămână aşa,bla-bla-bla,a spus el.Dar ştii şi tu cum e oraşul ăsta.Nu poţi să ţii un secret prea mult timp.Ce puteţi spune despre vizita tatălui dumnevoastră? l-a întrebat alt reporter pe Derek. -Nu am nimic de spus,a venit răspunsul! Acum,vă rog să mă scuzaţi...

-Nu se poate,trebuie să ne spui ceva.Speck Daniels i-a tăiat calea.Derek s-a gândit maliţios că pentru un grăsan se mişcă cu o agiliate remarcabilă.De cât timp nu te-ai mai văzut cu bătrânu? -Fără comentarii,i-a strecurat Derek printre dinţi.Te rog să te dai din calea mea. -Ce-ar spune despre tânăra căreia i-ai tras-o în noaptea asta? E ceva special? a insistat Speck.Vă vedeţi de mult? a mai strigat unul.Aveţi ceva planuri matrimoniale? -Pentru numele lui Dumnezeu,a izbucnit Derek,furios.Încă un blitz,o poză din profil.A împins în lături un fotograf,dar s-a lovit iar de burta lui Speck. -Ia să mai luăm o poză cu flăcăul lui tata,a spus Speck şi şi-a ridicat aparatul. Fulgerul alb-albastru a izbit ochii lui Derek şi l-a orbit temporar,Speck se putea considera un om norocos că i-a revenit vederea abia după câteva secunde.Derek a pus mâna pe cureaua aparatului şi a tras-o cu putere.Săptămâni după aceea s-a tot întrebat cum a rezistat gâtul lui Speck mişcării bruşte.Derek a dat cu aparatul de zidul de cărămidă din apropiere,după care l-a izbit de trotuar.Ceilalţi s-au retras murmurând. Derek a rămas singur cu Speck,cu pieptul tresăltând şi cu pumnii strânşi. -Dacă mă mai hărțuieşti,am să am grijă să nu mai lucrezi în viaţa ta.Nu o să te primească nici cel mai jegos ziar.Ai înţeles? Acum dă-te din calea mea. Bravura lui Speck dispăruse.S-a dat la o parte şi l-a lăsat pe Derek să treacă.Acesta s-a întors şi i-a spus peste umăr: -O să-ţi trimit un cec care să acopere costul aparatului.Apoi a dispărut după colţul clădirii, a urcat la volanul Excaliburu-lui decapotabil,pe care îl lăsase -în mod iresponsabil -descuiat în plină stradă,şi a pornit motorul.Grupul,acum ciudat de cuminte al reporterilor,stătea încă nemişcat când a trecut în goană pe acolo.Când a ajuns la clădirea în care era apartamentul lui şi şi-a parcat maşina în garajul de la subsol.Derek se mai liniştise.În lift s-a sprijinit de peretelele cabinei şi a respirat adânc de câteva ori.De ce nu se putuse apăra mai bine? De ce nu îi lăsase să-i facă pozele pe care le voiau? Dacă tot se lăsase în seama furiei,de ce nu îşi înfipsese mâinile în gâtul porcesc al lui Speck,să-1 strângă până îi ieşeau ochii? Era un ticălos,o plevuşcă,ce îi reprezenta pe cei mai răi dintre cei care îi dădeau constant dureri de cap Da,era din cauza întrebării neaşteptate despre tatăl lui.Nu ştia că publicul aflase deja de vizita lui în D.C.Oricum,dimineaţă o să afle.Iar Daniels va avea grijă să afle şi de reacţia fiului la știrea vizitei.O să-l facă un furios.Cumva,Daniels o s-o întoarcă şi o să prezinte vizita tatălui drept cauza furiei lui.La dracu.De ce nu o fi stat seara asta acasă,cu o bere rece în față?

A intrat în mansardă. Era curat,întuneric şi răcoare,singurul sunet ce se auzea fiind cel al climatizorului.Asta îi amintea de camera de oaspeți a unei agenţii de pompe funebre.A început să-şi scoată hainele de pe el şi să le lase pe unde apuca,ştiind că femeia care făcea curățenie avea să vină a doua zi.A ajuns în baie gol și a dat drumul la duş,la apa rece.Apa l-a lovit,i-a încreţit pielea,pedepsindu-l pentru comportamentul din seara asta cu femeia şi cu fotoreporterii. Nu avea ce să le reproşeze El era de vină.Îşi vărsa nervii asupra lor.După ce a oprit apa,s-a prins de mânerele aurite şi s-a aplecat în față,pentru a lăsa apa de pe păr să se scurgă.Apa care se scurgea pe şuviţele de pe fruntea lui făcea un fel de perdea. -Trebuie să plec.Nici nu şi-a dat seama că a spus aceste cuvinte cu voce tare,până ce nu te-a auzit ecoul pe marmura pereţilor duşului.A ieşit de la duş,fără să ia seama la goliciunea lui,a intrat în dormitor şi a aprins veioza de lingă pat.În sertar se afla o agenda tefefonică,pe care a început să o răsfoiască. Trebuia să plece din Washington.Nici măcar la fermă nu ar fi fost destul de departe,cât timp tatăl lui se afla în oraş.Presa o să se agațe de el, o să-i urmărească orice mişcare,o să-i înregistreze fiecare cuvinţel,o să-i „reproducă” păreri despre lucruri care nu erau treaba lui şi care nici nu voia sa fie treaba lui. Iar tatăl lui o să se înfurie,o s-o supere iar pe mama şi o să asmută presa şi mai tare.Nu,nu putea să stea în oraş săptămâna asta.Trebuia să dispară,pentru binele tuturor.Vocea care i-a răspuns era feminină,prietenoasă. - Vreau să fac o călătorie,a spus el direct.Vreau să plec mâine.Puteţi aranja? Femeia a râs ştiind din instinct că vorbeşte cu un bărbat extraordinar de atrăgător. - Sper.Avem o singură problemă,domnule - Care ar fi... - Unde vreţi să mergeţi? -O! Şi-a trecut o mână prin părul care încă picura.Unde voia sa meargă? Unde nu mai fusese de mult.Undeva la soare,dar mai ascuns.Nu prea departe. - Jamaica,a spus,în lipsă de altă inspiraţie. Niciodată nu făcuse plajă cu sânii goi.Niciodată nu avusese ocazia să şi-i dezgolească la soare.Dacă ar fi avut-o,probabil că i-ar fi lipsit curajul Dar,dacă voia să înceapă o viaţă nouă,trebuia să înceapă cu ceva.Caren Blakemore se simţea stânjenită întinsă pe prosopul de plajă,neavând pe ea altceva decât un bikini simbolic şi crema de plajă întinsă pe piele.Lângă ea era dragonul care scuipă foc,care îl făcuse în primele ore ale dimineții în nisip.

Era mai lung de doi metri,cu coada arcuindu-i-se din când în când deasupra nisipului;dragonul era o capodoperă.Şi l-a închipuit ca fiind protectorul ei împotriva intruşilor.Trebuia să admită că nu prea exista riscul să-i fie întreruptă intimitatea.Stătea pe porţiunea ei personală de plajă,care se întindea de la bungalow-ul pe care îl închiriase şi până la mare! Optase pentru un bungalow şi nu pentru unul dintre hotelurile mari ale staţiunii.O cameră de hotel este lipsită de romantismul unei căsuţe zolate,înconjurată de propria grădină tropicală. Nimeni nu o putea zări.Putea să vadă bărcile din golf mult înainte de a fi văzută şi dacă se apropiau prea tare de ţărm ea avea unde să se ascundă.Vacanţa s-a dovedit săracă în evenimente,dar i-a oferit odihna şi relaxarea pe care i le promisese şi măcar o să se aleagă cu un bronz de zile mari la întoarcerea acasă. Iar să stai întinsă cu sânii goi era o senzaţie formidabilă.Puţin păgână.Puţin obraznică,poate,în mod sigur impertinentă,Asta nu făcea decât să-i sporească plăcerea.Şi-a golit mintea de toate necazurile şi a lăsat simţurile să o conducă. Căldura razelor de soare îi mângâia pielea.Nisipul era moale,mătăsos.Mirosurile aduse de vântul răcoritor al Caraibelor erau de flori tropicale,de mare şi de pământ încins de soare.Sunetele erau cele ale vântului care se strecura printre palmierii din faţa ei şi ale apei care clipocea la țărm,plus... Era un sunet pe care nu-l putea identifica pe loc.Dar suna ca un mic ciclon care venea pe trepte spre ea cu paşi tropăitori. A ajuns acolo înainte ca ea să-şi dea seama.A venit peste capul dragonului, respirând ca o locomotivă şi alergând împleticit. -Fir-aş al naibii! a strigat el când a zărit-o.Cuvintele le-a rostit răspicat,pe silabe, ca şi cum primul ar fi fost o exclamaţie asupra situaţiei,iar celălalt o luare de atitudine.A făcut tentativa de a întinde piciorul încălţat în Nike,astfel încât să nu calce direct pe coastele ei.Mişcarea l-a prins pe picior greşit şi piciorul a aterizat în nisip.Înjurând din nou,şi-a pierdut echilibrul şi a căzut cât era de lung,cu picioarele goale și cu pielea transpirată direct pe nisip.Mult muncita limbă despicată a dragonului care se întindea între umărul alergătorului şi o nară care scotea foc era ireparabil pierdută.S-a rostogolit până a ajuns în faţa ei.Ca un concurent olimpic gata de start,s-a oprit cu un genunchi strâns şi cu celalalt întins în spate.Se sprijinea în nişte braţe pe care le-ar fi invidiat şi Tarzan,iar pumnul lui făcea în nisip mici cratere.Era încordat,întins,stăpân pe sine.Muşchii îi luceau.Ochii îi străluceau.Dacă nu ar fi fost un specimen perfect de bărbat, Caren ar fi putut crede că este atacată de o felină mare din junglă.

CAPITOLUL 2 Ochii aceia!în ei se învolburau verdele şi auriul şi culoarea agatei,într-o armonie neobişnuită,dar şi periculoşi şi captivanţi.Părea că se pierde cu totul în întunericul pupilelor din centrul lor.Şi părul.Castaniu.Un castaniu bogat,dar tăiat de şuviţe aurii,la fel de regulate ca dungile de pe blana unui tigru.Era înalt,dar nu cât să nu fie atrăgător.I se potrivea şi se armoniza cu salbăticia pe care o insinua.Dezbrăcat cum era,doar cu o pereche de Nike şi un şort de alergare,părea sălbatic,primitiv.Avea un zâmbet viclean,diavolesc,care îţi dădea călduri. - Bună.Vocea îi era la fel de netedă ca pielea cea bronzată şi la fel de seducătoare. - Bună.Caren s-a încurcat în mod stupid. - Am reuşit să te deranjez? Ochii lui de tigru se plimbau pe trupul ei.Când s-au oprit la sânii ei şi s-au lărgit a interes,Caren a devenit conştientă că nu e mai îmbrăcată decât el.A luat repede un prosop şi şi l-a pus în faţă. - Da.Destul de rău,a răspuns ea,cu răsuflarea tăiată.Doamne! Voia ea aventură, experienţe noi,dar chiar aşa? - Îmi pare rău.Nu l-am văzut decât când era să te calc.A zâmbit din nou,sugestiv şi ea a fost sigură că îşi alesese cu grijă cuvintele.Erai întinsă în spatele singurei dune de pe toată plaja. - Nu e o dună,e un dragon...El şi-a întins gâtul,încercând să-şi închipuie un dragon în nisipul acela răvăşit....Sau a fost,a continuat ea cu asprime.Se presupune că aceasta este plaja mea privată.Vocea îi suna ca a unei domnişoare bătrâne,profesoară la şcoală.Nu e de mirare că l-a atras şi mai tare. - Îmi pare rău pentru dragonul tău,a spus el cu un zâmbet care ar fi topit şi un aisberg.Şi-a ridicat ochii spre vârful pantei.E căsuţa ta?Zâmbetul i s-a subţiat. - Suntem vecini.Derek Allen.I-a întins mâna.Ea a sărit în picioare şi s-a blestemat pentru stângăcia ei,în timp ce-i întindea mâna dreaptă,cu stânga ţinând prosopul în dreptul sânilor. - Caren Blakemore.A încercat să-şi retragă mâna,dar el i-a reţinut-o într-a lui. - Nu e nevoie să-ţi pierzi timpul cu prosopul ăla. -Ba da,a răspuns ea,umezindu-şi buzele uscate,cred că trebuie.Te rog,lasă-mi mâna. - Ai nişte sâni frumoşi.Sânge fierbinte i s-a urcat în obraji şi i-a umplut de culoare. -Mulţumesc. - Cu plăcere.Dintr-o dată,ea s-a întristat. - Nu-mi vine să cred că discuţia asta are loc.

- De ce? -Dacă m-ai cunoaşte,ai şti şi de ce.Şi-a tras mâna mai energic şi el i-a dat drumul.Am stat destul la soare pentru astăzi.Doamne,uită-te la mâna mea.E deja roşie.Soare tropical.Nu sunt obişnuită cu el şi nu vreau să mă ard din prima zi. A început să-şi strângă lucrurile în sacoşa mare.de plajă.Culegea tot cu o mână şi se apleca cu graţia unui struţ,abia menţinându-şi echilibrul. El a apucat-o binişor de cot şi a ajutat-o. -Cu bine,domnule ăă...; -Allen. -Cu bine.domnule Allen.Vă urez o vacanță plăcută.Cu bruma de demnitate care îi mai rămăsese, s-a întors şi a început să urce panta. -Ai uitat ceva! i-a strigat el în urmă. -O! a strigat ea uimită şi ruşinată,văzând partea de sus a costumului de baie agăţată de degetul lui.A alergat pe trepte şi a dat să-i smulgă obiectul. Mulţumesc. - Vrei să-l pui? - Nu. -Sigur? Pot să te ajut. -Nu,mulţumesc,a mai murmurat ea pierdută,în timp ce el i-l dădea.La revedere. Simţea,cu fiecare treaptă pe care o urca,ochii lui care o urmăreau.Sperând că partea din spate a bikini-ului nu era lăsată prea în jos,a fugit restul drumului,până a ajuns la peretele terasei proprii.Tremura din cap până în picioare în faţa uşii.S-a strecurat prin aceasta.A intrat în bucătăria ei mică,a scos din minusculul frigider cana cu apă pusă de cu seară şi a luat o înghiţitură de apă rece ca gheaţa.Poate că o va scăpa de uscăciunea de iască din gură. Abia când a ajuns în dormitorul căsuţei şi-a dat jos prosopul de pe sâni.Apoi s-a prăbuşit în pat.Gata,s-a zis cu gândurile ei de agăţat celibatari.Gata cu aventura şi cu ideea să te laşi dus de apă.Se purtase ca o idioată fără minte.Probabil că individul încă se mai scutura de râs. La dracu! Asta strica totul.Nu o să mai fie niciodată în stare să se uite în ochii bărbatului.O să fie nevoită să-şi petreacă restul vacanței ascunsă în casă,de teamă să nu-l întâlnească?În nici un caz.O sa meargă direct pe plajă. S-a hotărât şi a pornit să mărşăluiască biruitoare prin bungalow.A ajuns chiar până la uşa de sticlă a terasei.Apoi s-a oprit şi a început să reanalizeze problema.Pe terasă era un şezlong confortabil.Era intim.Linişte.Era soare toată ziua.De ce să nu stea acolo?Laşo! a auzit un glas dinăuntru.Chiar și așa,înainte de a ieși pe terasă și-a pus și partea de sus a costumului de baie.

Ar putea să fie măritată.Probabil cu vreun fundaş de la Pittsburg Steelers. Da,aşa trebuie să fie.E măritată cu vreun soţ turbat de gelozie,care... Nu,nu credea că e măritată.Fusese speriată,dar de el,nu de un soţ gelos.Sau era vorba de...? Asta să fie situaţia? Sau o combinaţie a celor două.Orice i-ar fi cauzat nervozitatea,lui îi căzuse dragă.Derek stătea în faţa ferestrei şi se uita la acoperişul bungalow-ului vecin,în timp ce sugea dintr-o sticlă de Perrier rece.A râs pe înfundate când şi-a amintit expresia ei uluită.Se ridicase drept,ca şi cum ar fi avut o balama la mijloc.Avea ochii larg deschişi şi rotunzi ca nişte farfurioare şi uşor căprui,ca mătasea.Iar părul de culoarea mierii îi era legat într-o coadă,dar nu-i era greu să ghicească că lăsat liber îi ajungea până pe umeri.Ar fi trebuit să fie suficient de gentleman şi să-i ofere imediat prosopul,scutind-o de toate emoţiile.Dar,pe toţi dracii,roşeaţa aia din obraji era fermecătoare.Când văzuse el ultima dată o femeie roşind? Văzuse vreodată pe vreuna? Oricare dintre femeile pe care le cunoştea s-ar fi întors pe spate,s-ar fi întins languros şi i-ar fi oferit o privelişte fără obstacole,cu un zâmbet calculat,menit să-l chinuie şi să-l provoace.Bun,în regulă,şi ea îl chinuia şi îl excita.Avea un corp subţirel şi bine făcut,dar dureros de fragil şi de feminin.Dacă nu l-ar fi atras,stângăcia ei timidă şi disconfortul vădit l-ar fi intrigat. Voia s-o mai vadă.Dar cum să afle dacă are un soț sau un însoţitor,dacă nu încerca nimic? Derrek Aflen nu-şi punea niciodată viaţa în pericol,mai ales când era vorba de o femeie.Şi-a dat jos şortul şi s-a băgat sub duş. Caren a ieşit de sub duş şi şi-a privit trupul în oglindă.Bronzul prinsese binişor.Nu e rău pentru prima zi.Ca să nu se jupoaie pielea,şi-a dat cu o loţiune cu miros de flori.Şi-a luat prosopul de pe cap şi şi-a scuturat părul ud,trecându-şi degetele prin el.Tocmai îşi lua peria de păr,când a auzit o bătaie în uşa din faţă. A lipăit până la uşă,îmbrăcată într-un halat scurt,fără cordon,şi a tras cu ochiul printre draperiile opace. -O,nu,şopti ea,văzând cine stătea în faţa micii verande.Se ţinea de ea precum ciuma.O să-l lase să aştepte.În cele din urmă jocul o să-l obosească şi o să plece.Pe de altă parte,venise aici ca să-şi facă de cap,nu? Dacă răspundea avansurilor unor bărbaţi,asta i-ar fi descurajat pe ceilalţi.Şi-a adunat tot curajul şi,abordând pe faţă o expresie de tipul te-am-citit-cine-eşti,a deschis larg uşa. -Bună.Primul lui salut de pe plajă fusese mai degrabă formal.Acesta era mai intim,spus mai mult cu ochii decât cu vocea.Putea să jure că ochii aceia verziaurii pot să pătrundă prin ea,pentru că simţea privirea lor caldă alunecând pe

halatul ei.Îi plăcea.Răspunsul instinctiv al trupului ei era stânjenitor şi a făcut-o să se înfioare puţin.Şi-a strâns halatul mai bine pe ea şi şi-a pus un picior gol peste celălalt.Era nervoasă.Şi-a strâns mâinile încrucişate la piept şi a văzut brusc că palmele îi transpirau.Îi era teamă să nu se uite iar la sânii ei şi se rugă să privească în altă parte.Avea un zâmbet leneş,destul de arogant. -Pot să vă ajut cu ceva,domnule Allen? Da,aşa,Caren,s-a gândit ea.Dacă lua tonul de interogatoriu,nu mai trebuia să pună şi alte întrebări.Era o atitudine pe care o puteai găsi în orice film de categoria B.Dar dacă o să creadă că îl provoacă deliberat? Doamne.Omul nu trebuia încurajat deloc. -Da,poţi,Caren.Stomacul a început să-i tremure când numele ei s-a strecurat printre buzele lui.Poţi să-mi împrumuţi un pahar cu zahăr. - P-poftim? Dar la ce se aştepta,la o invitaţie în pat? Da,inocenţa cererii lui a surprins-o. -Un pahar cu zahăr,a repetat el,proptindu-se în uşă.Nu are nici un rost să laşi aerul rece să se piardă,a remarcat cât se poate de natural şi a închis uşa.Îţi place căsuţa? A mea îmi pare confortabilă.În mintea ei alergau un milion de variante îngrozitoare.Nu citise degeaba Looking for Mr,Goodbar.Era prea fin,prea şlefuit.Şi-a închipuit că invadarea spaţiului unei femei nu era o noutate pentru el, dar pentru Caren Blakemore era ceva,categoric,ieşit din comun. - Domnule Allen... - Te rog,spune-mi Derek.Dacă suntem vecini care îşi împrumută lucruri,nu ar trebui să ne tutuim?Naturaleţea lui a siderat-o,iar bărbia i s-a ridicat întrebător. - Aveai de gând să găteşti ceva în vacanţa asta? a întrebat ea tăios. - Să gătesc? - Zahărul.La ce îţi trebuie un pahar de zahăr? - A,zahărul.Să vedem.Nu ascundea că e în căutarea unei minciuni.Am adus punguliţe de ceai şi tocmai îmi făceam un ceainic plin cu ceai rece.Gura i s-a strâmbat.Urăsc ceaiul rece neîndulcit.Ea a râs pentru că era o explicaţie făcută atât de comic,dar şi-a revenit repede şi şi-a muşcat buza de jos,încercând să-şi ţină râsul,dar nu s-a mai putut opri. -Îmi pare râu.Nu am zahăr.Am Sweet'n Low.A făcut o faţă dezamăgită. -Cum,nu ai zahăr? -Nu am zahăr.Nu pot să vă ajut,dom...ăă...Derek,a spus ea grăbită,în timp ce sprâncenele lui se împreunau a dezamăgire. -Ai ceva de băut?Ea a suspinat exasperată. -Nu sunt exact în situaţia de a face pe gazda.Am părul ud,nu m-am machiat.

Nici măcar nu sunt îmbrăcată corespunzător.A tras adânc aer în piept.Şi nici nu te-am invitat. -De ce nu te-ai întors pe plajă? Te-am aşteptat mult timp. -Am făcut plajă pe terasă.Acolo te poţi bucura de puţină intimitate.A subliniat ultimul cuvânt.El a zâmbit. -Fără? -Ce? a întrebat,ameţită pe moment de strălucirea albă a dinţilor lui. - Fără.Ai făcut plajă fără partea de sus? - Nu,cu. - De ce? Ţi-e frică de masculii care trag cu ochiul? - Nu,doar de vecini pisălogi.El a râs tare,un râs profund,care se rostogolea și care îi făcea să vibreze tot pieptul lui lat.Ea şi-a .imintit cum era pieptul acela gol.Piele întunecată, păr de culoarea soarelui,des şi creţ.Sfârcuri late şi negre şi tari.Doamne,uită-te la tine! Şi-a mutat ochii de la pieptul impresionant,care acum era acoperit cu un pulover subţire de bumbac. - Ai venit aici singură? a întrebt el brusc. - Ăâ,cam aşa...Eu... - Cum poate să fie cineva „cam aşa”? Ai un soț? - Nu,dar... - Un iubit? - Nu! Apoi,la sprâncenele lui ridicate a mirare,a adăugat fără convingere: Nu e cu mine. - Nemaipomenit! Şi eu sunt singur.Putem să facem diferite lucruri împreună.O să fie mult mai distractiv.Ea şi-a încrucişat mâinile la piept,nu din nervozitate de data asta,ci de furie,şi a început să bată din picior nerăbdătoare. - Şi ce mă rog am putea să facem împreună?Ceva? Când şi-a auzit vocea,faţa i s-a făcut albă.Grozav,Caren,Până acum te descurci de minune. - Ceva ce mi-a trecut chiar acum prin minte.S-a apropiat cât să fie faţă în faţă. Purta şort.Ea simţea cum părul de pe picioarele lui o gâdită. -Ce? a întrebat ea cu o voce pierită. -O chestie care se face în doi. -Ce? -Tenis.Ea şi-a ridicat capul şi a întâlnit zâmbetul lui protector. - Tenis? - Da,de ce?Te gândeai la altceva? Ea a roşit toată. -Nu,bineînţeles că nu,a minţit ea. -Ştii să joci,nu-i aşa?

-Tenis? -Păi despre tenis este vorba.Se prinsese imediat de minciuna ei. - Sigur că joc.Puţin.Ce nivel ai? - A-plus.Dar tu? - Cel mult B.Vezi? Nu o să te distrezi deloc. - E mai bine aşa decât invers.Dacă erai mai bună,orgoliul meu masculin ar fi avut de suferit.Ea se îndoia serios de asta.Orice bărbat suficient de îndrăzneţ ca să-şi lase ochii în voie să analizeze o femeie pe jumătate dezbrăcată,pe care o cunoştea doar de câteva ore,nu avea de ce se teme pentru orgoliul lui de mascul. - Ce zici şi de nişte scufundări? - Mi-e frică de rechini.L-a fulgerat cu o privire plină de înţeles,iar el a râs din nou. - Să înţeleg că este o afirmaţie cu dublu înţeles? - Dacă se potriveşte...Dar revenirea ei a fost de scurtă durată,pentru că el şi-a ridicat mâinile şi a început să-şi treacă degetele prin părul ei.A trecut în revistă cele două mănunchiuri de plete care i se revărsau peste tâmple. - Părul tău are o culoare minunată! a remarcat el candid.A studiat fiecare şuviţă,pe măsură ce îi curgea printre degetete răsfirate. - Mulţumesc. -Nu mi-am dat seama cât de lung este când era strâns în coadă.Am ghicit că ajunge cam până aici.Mâinile i-au ajuns până la umeri,apoi au mers mai departe,până la piept,unde se termina părul. -M-am înşelat.E mai lung.Ajunge până...Degetele au trecut de păr şi i-au atins pielea,încet-încet,i-au mângâiat formele întâlnite ...aici,a terminat el cu o şoaptă. Degetele i-au rămas lângă vârfurile sânilor,iar ochii ei erau subjugaţi de ai lui.Timp de un moment lung,ei au stat ochi în ochi,abia respirând,liniştiţi,dar cu furtuni interioare.Voia să o atingă,să încerce dulceaţa gurii ei,să se piardă în mirosul ei.Dar privirea ei mărită şi uşorul tremur al corpului îi spuneau că nu era încă pregătită.Nu voia să o înfricoşeze iarăşi. S-a retras,iar ea s-a dezmeticit din transă pe care i-o indusese vocea lui şoptită. -Ce faci la cină? a întrebat el. -Nu sunt sigură.! -Şi când vei fi sigură?A încercat să-i evite ochii.Aveau o putere magică.Când se uita direct în ei,părea că se lasă în seama voinţei lui. - Pur şi simplu nu vreau să-mi fac planuri,a întors-o ea.Pentru asta este vacanţa.Te odihneşti,te relaxezi şi faci lucrurile când îţi vine. - Înţeleg.Când intrase,nu avusese nici o idee de cum o să fie.

Puteau să fie deja în pat,sau putea să-l fi dat afară.Poziţia actuală i se părea ceva între cele două.Era clar că nu avea relaţii întâmplătoare.Dar nu era nici făcută din fier.Derek ştia să-şi facă drum spre trupul şi spre mintea unei femei. Cunoştea semnele.Era interesată,dar prudentă. Venise cu gândul să o aducă în pat.Se întărise încă de pe plajă.Dar acum era timpul unei retrageri de regrupare.A fulgerat-o cu zâmbetul lui cel mai irezistibil. - Sigur nu ai nişte zahăr?Râsul ei spontan era încurajator.Când îşi lăsa garda jos,era fabuloasă. - Cu bine.Vin şi te iau mai târziu. - La revedere. L-a condus afară,iar când uşa s-a închis după el,s-a sprijinit de ea,inima bătându-i de parcă alergase un maraton.În timp ce îşi proptea încet pumnii în uşă,rostea toate blestemele pe care le cunoştea.De ce îi era atât de greu? De ce distrusese Wade ultima moleculă de încredere pe care o avusese? Ce o făcuse să creadă că ar fii bună pentru jocurile pe care le jucau oamenii singuri,moderni? Ea,care nu fusese în stare să ţină treaz interesul unui bărbat,nu putea să intre în competiţie cu rechinii sexului,care transformaseră împerecherea într-o artă. Da,se gândise la o aventură de vacanţă.Ceva dulce şi plăcut.Azi eşti aici,mâine ai plecat.Ceva care să fie o amintire plăcută când ajungi acasă,ca o poză de vacanţă.Da,sperase să întâlnească un bărbat.Dar nu unul ca acesta.Sperase să întâlnească un singuratic ca ea,pe cineva nesigur pe sine,cineva la fel de doritor să se implice într-o aventură scurtă.Nu voise un om cu suavitatea lui Derek Allen.Era prea frumos,prea natural,prea viril.Chiar, prea sigur de virilitatea lui.O irita prea uşor cu remarci răutăcioase,pe care le considera inofensive.Nu,nu el era omul.În faţa perspectivei ca el să vină s-o ia la cină şi s-o prindă iarăşi singură,s-a hotărât să se facă dispărută. Poate că nu era o idee prea bună,s-a gândit Caren fără chef.Pavilionul în aer liber fusese proiectat pentru petreceri,pentru perechi.Stătea singură la o masă de doi,înconjurată de perechi care erau prea absorbite şi de grupuri de patru care glumeau şi râdeau.Rochia ei de seară,fără spate,de anul trecut,părea deja o vechitură,în comparaţie cu toaletele pe care le purtau anul acesta femeile.Mâine o să se ducă şi ea la cumpărături şi-şi va cheltui ultima brumă de economii pe câteva toalete mai sofisticate.Şi o să renunţe la colanţi până la întoarcerea acasă.Nimeni nu purta ciorapi la tropice.Un sextet cânta în surdină muzică de seară sub un umbrar,în chioşc.Soarele asfinţise cu câteva minute în urmă.Pictând

cerul şi marea cu un curcubeu de culori vibrante,de la cel mai fin galben,la cel mai intens indigo.Flori proaspete decolorau centrul fiecărei mese.În briza serii licăreau lămpi de furtună,întreaga concepţie a acestei staţiuni era romantică.Ce făcea ea acolo? -Mă aştepţi de mult?S-a uitat fără chef.Derek îi zâmbea de sus.S-a uitat în jur,făcând pe proasta,ca să verifice dacă vorbea cu ea.Fără să mai aştepte răspunsul ei,s-a aşezat pe scaunul celălalt. - Îmi pare rău că am întârziat.Şi-a pus mâinile pe masă şi a încercat să pară vexată.De fapt,era de-a dreptul fericită. - Domnule Allen,posezi o cantitate apreciabilă de îndrăzneală. -Iar tu ai nişte ochi remarcabili şi nişte sâni frumoşi.Ea înţepeni.Pari şocată.Dar ce,credeai că am uitat?Şi-a fixat ochii pe fruntea ei şi și-a coborât vocea cu o octavă.Mi-i amintesc ca acum.Moi,rotunzi,roz... - Nu putem vorbi despre altceva? - Desigur.S-a aplecat peste masă şi i-a luat mâna într-a lui.Despre ce să vorbim? Ce zici despre sărutul franţuzesc?Treci la sărutul franţuzesc de la prima întâlnire?Prea uluită ca să mai scoată un cuvânt ea se uita mută la el. -Vreţi să comandaţi vinul pentru cină?Chelnerul răsărise ca din pământ.Oare era ea prea prinsă de îndrăzneala acestui bărbat care stătea cu ea la masă,ca să nu mai vadă şi altceva? - Nu,mulţumesc... -Da, mulţumesc.Au răspuns în acelaşi timp.Ochii ezitanţi ai chelnerului se plimbau între ei,până ce Derek a preluat comanda.A comandat nişte vinuri ale căror nume Caren nici măcar nu putea să le pronunţe,Sunau incredibil de rare şi de scumpe Chelnerul era impresionat.A început să pocnească din degete la subordonaţii care s-au grăbit să le ia comenzile. -Sper că este o seară agreabilă,i-a spus Derek.Ea îşi simţea buzele ca de plumb, în timp ce se chinuia să scoată un zâmbet nepăsător. -Da.bineînţeles.Doamne,ce departe sunt de lumea mea.Prea departe. -Vrei să treci în revistă bufetul sau mănânci a la carte? - Fructele proaspete de la bufet par foarte apetisante. - Atunci rămâne bufetul.S-a ridicat şi a ajutat-o să se ridice de pe scaun Ea a remarcat privirile invidioase ale celorlalte femei,în timp ce Derek deschidea drumul către mesele cu felinare.Derek era de departe bărbatul cel mai arătos pe care îl văzuse vreodată şi se părea că nici restul populaţiei feminine nu era imun la farmecele lui.Avea pantaloni crem,o jachetă de marina,dublă cu butoni de alamă,şi o cămaşă de mătase colorată tot într-un crem viu.Fără cravată.

Din buzunarul de la piept îi ieşea o batistă roşie,scurtă.V-ul adânc pe care îl făcea cămaşa arăta un tors bărbătesc, frumos,pe care Caren îl cunoştea,lat la umeri şi îngustat spre mijlocul şi abdomenul plate.Avea o piele întinsă,foarte bronzată,cu o pădure de păr moale,de culoarea mierii.Luna care tocmai răsărea şi felinarele de furtună atingeau firele lui aurii de păr şi le făceau să strălucească.Aveau gusturi culinare similare.Au ales fructe proaspete,legume şi carne slabă,cu foarte puţină pâine. - Deschide gura.Derek ţinea pentru ea o căpşună rubinie,suculentă.Ea a ezitat.Mai mâncase vreodată din mâna unui bărbat?Nu-şi amintea să fi împărţit o asemenea intimitate cu Wade.Dar,uitându-se la faţa exotica lui Derek, şi-a dat seama că nici măcar nu-şi amintea cum arăta Wade.Buzele i s-au deschis singure.El a pus vârful căpşunii între buzele ei şi a apăsat-o,ca să oblige buzele să lucreze,până ce i-au atins vârfurile degetelor,care ţineau coada scurtă.Ea a mâncat până la ultima picătură şi şi-a ridicat ochii încet spre el. -Mulţumesc. - Cu plăcere.Vocea lui era la fel de răguşită ca a ei.Flăcările care dansau în lămpile de furtună aruncau pe feţele lor modele ciudate de lumini şi umbre.Au stat aşa,ochi în ochi,până ce omul care stătea la coadă în spatele lor a tuşit semnificativ.Când s-au întors la masă,chelnerul aştepta răbdător aprobarea lui Derek pentru turnarea vinului. -Este o săptămână minunată pentru amândoi, a spus Derek,ridicând paharul până la al ei,după ce chelnerul s-a retras discret.Au ciocnit şi ea a sorbit vinul.Îţi place?Ea a închis ochii şi a savurat buchetul ciudat al vinului,care îi aluneca încet pe gât,încălzind-o. - Foarte mult.Au mâncat încet.Se părea că Derek intenţiona să-şi petreacă seara în compania ei.Ar fi trebuit să fie furioasă la presupunerea lui că era bine venit şi că ea nu avea alte planuri.Dar furia îţi cere atât de multă energie,încât nu prea merita să ți-o cheltui.Era prea vrăjită,prea prinsă în farmecul serii,ca să fie furioasă pe orice.Vinul era tare.Alcoolul i s-a urcat imediat la cap,făcând-o să se simtă destul de uşoară ca să plutească,în timp ce trupul îi era inundat de o lene dulce.S-a uitat la gura lui Derek.În timp ce acesta mânca,aproape dorindu-şi ca el să deschidă din nou discuţia despre sărut.Limba lui a ajuns la colţul gurii. Sărutul franţuzesc.Abdomenul i-a tresărit -Ai fost vreodată căsătorită? a întrebat el. -Da,am fost,până acum un an. -Divorţ? -Da.Terminat subiectul,l-a arătat clar.

-Ceva familie? -Vrei să spui copii? El a dat din cap că da.Nu am copii,a suspinat ea.Nici un fel de familie,doar sora mea,Kristin.Are şaisprezece ani şi e la şcoală.Suntem doar noi două.Se pare că ajunseseră la concluzia că cu cât cunosc mai puţin unul despre celălalt,cu atât era mai bine.Au avut o conversaţie generală,fără să intre în detalii.Ea i-a spus că lucrează ca secretară.El nu a întrebat-o unde şi nici ea nu s-a grăbit să-i spună unde lucrează şi unde locuieşte, - Tu cu ce te ocupi? - Sunt fermier.Fără să-şi ia ochii din ai lui,ea a pus cu grijă paharul pe masă. - F-fermier?El a zâmbit,văzând neîncrederea ei. -Te surprinde? - Dacă sunt surprinsă? Da.Nu.Cred că cel mai potrivit cuvânt e şocată. - De ce? - Recunosc,nu cunosc nici un fermier,dar tu nu te potriveşti cu ideea pe care mi-o făcusem despre ei. -Şi cam ce aş fi eu după tine? - Mmm.S-a prefăcut că îl studiază.Jucător profesionist de polo.Jucător de cărţi. Poate stea de televiziune. - Vezi cât de mult te poţi înşela? a spus el,desfăcându-şi braţele. - Poate un gigolo.Chiar nu-ţi baţi joc de mine? Eşti un fermier adevărat? -Da.A râs. -Şi ce creşti? - Recolte,a spus el evaziv.Şi nişte cai.Ştii,o fermă.Ea a prins mesajul,subiect încheiat.Dar era ,cinstit.Nici el nu insistase să afle prea multe despre viaţa ei.I se părea cinstit să nu vrea nici ea,amănunte despre a lui. Şi-au băut ultimele picături din pahare,uitându-se unul la altul. -Bun,am lăsat deoparte tenisul şi scufundarea.Vrei să te culci cu mine? - Nu! a exclamat ea,ceva între râs şi strigăt. - Dansăm?Ea s-a uitat la celelalte perechi care dansau pierdute sub cerul înstelat, pe muzica aceea obsedantă.I-a zâmbit şi i-a spus simplu că da.A condus-o pe ringul de dans,care se întindea şi deasupra apei de sticlă a golfului.Stăteau faţă în faţă,el şi-a deschis braţele,iar ea s-a cuibărit la pieptul lui.A cuprins-o,iar cu o mână desfăcută larg pe spatele ei a tras-o mai aproape.Probabil că a murit acolo pe plajă,dimineaţă.A avut un atac de cord,care a omorât-o instantaneu şi fără dureri.Pentru că acum sigur se afla în rai.

CAPITOLUL 3 Era atât de bine în braţele unui bărbat.Caren nu ştiuse cât de mult îi lipsise o simplă ţinere în braţe.Era o fiinţă care avea nevoie de afecţiune şi care se bucurase întotdeauna de apropierea altor oameni.De la divorţ,nu-şi mai permisese să se gândească la asemenea lucruri,pentru că durerea pierderii era prea greu de îndurat.A înţeles acum cum pot să moară bebeluşii în lipsa unei atingeri materne.Animalul uman avea nevoie vitală de atingere.Întreaga ei fiinţă fusese însetată de această atingere.Era şi o femeie foarte feminină şi dusese dorul unei prezenţe masculine în viaţa ei.Îmbrăţişarea lui Derek o făcea să simtă şi mai acut această lipsă.Era mult prea înalt,mult prea dur,mult mai tare decât ea. Era cald.Voia să se poată încolăci în jurul lui,ca să simtă toată apropierea şi căldura ,lui. Masculinitatea lui absolută sublinia contrastul dintre ei.Hainele lui aveau o altă textură decât ale ei.Voia să-l atingă peste tot,să-şi amintească cu toate simţurile,cu mirosul şi cu atingerea ce înseamnă bărbăţia. - Îmi place rochia ta.Degetele lui i se plimbau în sus şi în jos pe spatele gol. Cuvintele lui i se strecurau prin păr,pe care ea îl lăsase liber,la întâmplare.Era foarte bucuroasă că îl lăsase aşa.Îi amplifica senzaţia de zbor în vis. - De ce? - De ce îmi place rochia ta? Pentru că îmi ,permite să-ţi ating pielea.Mâna lui i s-a făcut cupă pe umăr,apoi degetele au ajuns la gât. - Mă bucur că îţi place.Abandonându-se ispitei,şi-a pus braţele în jurul gâtului lui şi şi-a trecut degetele prin părul lui.El a sărutat-o uşor pe tâmplă.Nu a fost un sărut propriu-zis.Şi-a pus buzele lângă fruntea ei şi au rămas aşa multă vreme,doar respiraţia lui existând pe lume. - Aş fi fericit să dorm cu tine,Caren.Ea a încurcat paşii dansului. - Ai fi?Buzele lui patinau pe obrazul ei şi ajunseseră în apropierea urechii. - Nu e clar? Mă atragi.Cred că eşti foarte frumoasă şi incredibil de sexy. Oare chiar era un gigolo plătit să-i spună toate acestea? Erau lucruri pe care avea nevoie disperată să te audă.Ele s-au împrăştiat peste sufletul ei rănit ca un adevărat balsam.Dacă ieşea ceva din ele sau nu,dacă erau sincere sau el îşi respecta un program de lucru care ţintea întotdeauna,ea avea să-i fie pururi recunoscătoare acestui străin,Derek Allen,pentru că a spus exact ce voia să audă. - Faci asta mereu,nu-i aşa?El şi-a depărtat puţin bărbia,ca să vadă faţa ei chinuită. -Ce? - Întâlneşti o femeie,o farmeci,te culci cu ea.

Ochii lui de tigru s-au dezlipit de ai ei.I-a studiat un moment lung cercelul delicat din ureche.Când ochii lui s-au întors din nou la ai ei,erau plini de o tristeţe evidentă. - Da,a mărturisit el în şoaptă.Ea a dat din cap,încuviinţând.Era ceva ce ştia. Cel puţin fusese destul de cinstit ca să recunoască.Experienţa lui o speria.Nu erau făcuţi unul pentru altul. -Eu nu,a spus ea încet.Cel puţin,nu am făcut-o niciodată.Nu cred că sunt bună de amantă ocazională.Nu vreau să fii dezamăgit şi să crezi că ai risipit timpul dacă... -Şşşt,a spus el la fel de încet.A tras-o mai aproape la pieptul lui.Mă mulţumesc să te ţin în braţe.E minunat să dansez cu tine.Ne înţelegem bine.Hai să ne concentrăm asupra dansului.Au dansat o jumătate de oră sau poate mai mult. Vorbeau puţin,dar comunicau la alt nivel.Ea îi anticipa mişcările şi îi urma conducerea,ca şi cum ar fi dansat împreună de ani de zile.El o ţinea blând,blând dar posesiv.Şi intim.Nu mai aveau secrete de ordin fizic,pentru că o ţinea strâns,iar corpurile lor se mişcau unul pe lângă altul.S-au întors la masă când a început din nou spectacolul de pe ring.Derek a comandat o băutură tare de fructe.Tăria i-a ajuns la cap în ritmul unor tobe reggae.Obiceiurile locale erau foarte vii,dansatorii erau sinuoşi,mâncătorul de foc foarte curajos,muzica era tare.Derek şi ea s-au implicat în spiritul spectacolului,bătând din palme după muzică şi râzând la glumele prezentatorului.Când spectacolul s-a terminat,au plecat braţ la braţ spre complexul lor de căsuţe.Se apropiau de bungalow-ul lui Caren,iar inima ii bătea tare.Dacă o să-şi ceară plata? A început să vorbească repede şi nervos: - A fost o seară minunată.Mi-a plăcut tare mult să dansez.Nici nu mai ştiu de când nu am mai dansat.Îţi mulţumesc că ai venit la cină.Mă simţeam cam în plus aco...El şi-a pus cele trei degete pe buzele ei,ca să oprească potopul de cuvinte.Ochii i s-au topit în ai lui,în timp ce se apropia de ea şi o ţinea între el şi uşă.Cu cealaltă mână i-a mângâiat obrazul,degetele lunecându-i spre părul ei. Ochii lui îi stăpâneau pe ai ei.Îşi simţea genunchii slăbiţi şi se întreba cum de nu se prăbuşeşte.Era atât de aproape,încât bătăile inimii ei aveau ecou în pieptul lui.Îşi simţea coapsele calde şi lipsite de vlagă,iar sânii tari şi dureroşi.Dacă el nu şi-ar fi ţinut blând degetele pe ele,şi buzele i-ar fi tremurat.El i-a urmărit cu degetul mijlociu conturul buzelor,măi întâi de la mijlocul celei de jos până la colţul gurii,apoi până la celălalt colţ al buzelor,apoi buza superioară,trasându-i arcul. - Ai o gură foarte provocatoare,a întrerupt el liniştea cu o şoaptă.

Cred că îmi va oferi o plăcere imensă.Ea a înghiţit în gol. -De când te-am văzut pe plajă,am vrut să te gust,să-ţi gust gura fără pereche. Şi-a plimbat mâna pe gâtul ei,şi-a aplecat capul şi şi-a pus buzele pe ale ei.Ochii ei se închiseseră,iar mâinile ei îşi căutau drumul spre mijlocul lui. La început,el şi-a plimbat buzele pe ale ei,înainte şi înapoi.Gura lui era rece, fermă şi blândă.La una din treceri,ea a simţit un început de barbă,în rest,totul se petrecea încet şi dulce.Apoi limba lui,caldă şi umedă,a început să se joace cu colţurile gurii ei şi a atins buza superioară,care îl interesase înainte.Buzele ei s-au despărţit involuntar,încet.Era surprinsă să-şi audă propria respiraţie trecând uşor şi fără piedici printre ele.Sânii îi tresăltau în sus şi în jos,într-o agitaţie sexuală.Mâinile i se plimbau fără încetare pe mijlocul lui.Îl dorea.Şi i s-a dăruit. Limba lui a plonjat adânc în gura ei într-o singură,lungă pătrundere,ca şi cum nu ar fi fost loc de întoarcere.O pretindea.Nu există un cuvânt mai potrivit pentru modul imperios în care buzele lui se aşezau tare şi ferm pe ale ei,în timp ce limba lui penetra toate cavităţile din gura ei.Era un expert al sărutului.Nu îi săruta gura,făcea dragoste cu ea.A descoperit-o şi a savurat-o şi a umplut-o iar şi iar cu limba lui jucăuşă.A dat înapoi o singură dată,ca să-i permită să respire.Şi chiar şi atunci i-a acoperit faţă cu sărutări uşoare şi iuţi.Pleoapele,lobii urechilor, nasul,pomeţii,toate au cunoscut tributul buzelor lui.Apoi a pus iar stăpânire pe gura ei,luându-şi libertăţi pe care şi le-a declarat datorii.A strâns cu blândeţe, reformând,remodelând,masând.Prin ea a început să urce un vârtej al dorinţei, încet,dar la fel de sigur ca şi mâinile lui,care i se mişcau pe sâni,ca şi limba care îi explora gura.Degetul mare îi frământa protuberanta centrului,iar ea a reacţionat ca lovită de trăsnet.Din gâtul ei a izbucnit un geamăt.El a înconjurat-o cu braţele şi a îmbrăţişat-o strâns,dar cu tandreţe,mişcând-o încetişor.Faţa lui era îngropată în curbura gâtului ei.Respiraţia lui era fierbinte şi rapidă...şi neliniştită. Când,în sfârşit,şi-a ridicat capul,avea o expresie tandră. -Eşti nespus de dulce.A sărutat-o uşor pe gură.Un sărut cast.Noapte bună. Şi umbrele nopţii l-au înghiţit.Caren a intrat uşor înăuntru şi a mers ca în transă până în dormitor.Şi-a dat jos hainele,fără să aprindă o lumină,şi s-a băgat în pat.Stătea liniştită,ca să nu strice un lucru fragil,ca să nu se trezească din minunatul vis.Farmecul serii curgea prin ea ca vinul.A adormit aproape instantaneu. Când el a intrat în bungalow-ul întunecat,telefonul suna. - Da? a spus el cu suflarea tăiată,plin de speranţe.

Poate e ea,poate îl invită în patul ei.Tot corpul i s-a încreţit de dezamăgire când persoana de la celălalt capăt s-a identificat. - Ce mai faci? a întrebat el,prăbuşindu-se în pat. - Fac bine.Tatăl dumneavoastră e foarte obosit,altfel v-ar fi sunat chiar el. Nu avea nici un rost să întrebe cum îl găsiseră.Nu făcuse un secret din călătorie,dar nici nu bătuse toba.Iar tatăl lui avea o întreagă reţea de informatori. - El cum se simte? a întrebat Derek. - E dezamăgit că nu sunteţi aici să-l vedeţi.Îi pare foarte rău că aţi plecat cu o zi înainte.Secretarul tatălui alesese cu grijă cuvântul „dezamăgit”.Era un eufemism.Tatăl lui era furios.Tatăl lui nu l-ar fi menajat în felul acesta şi oricum avea dinainte ce-i reproşa.Dar tatăl lui era deja pe cale să afle de ce plecase din oraş în timpul vizitei lui.Iar în cele din urmă îl va ierta. - Îmi pare teribil de rău,a spus Derek cu aceeaşi grijă.Nu anticipez un sejur prea lung.Poate că-l mai prind acolo la întoarcere. - Poate.În acest moment nu am nici un indiciu.Pot să vă sugerez,în calitate de prieten atât al dumneavoastră,cât şi al tatălui dumneavoastră,să încercaţi să-l vedeţi.Are foarte multe lucruri pe care vrea să le discute. -Şi eu vreau să-l văd.Dar nu vreau să ne întâlnim la Washington.O să fie prea ocupat acolo. - Da.Are un program extrem de încărcat pentru următoarele zile.Tatăl dumneavoastră are răspunderi uriaşe.Le ia foarte în serios şi uneori le tratează mai serios decât îi cere datoria.Lui Derek nu i-a scăpat insinuarea că el însuşi ar fi mai puţin responsabil,dar a ignorat-o. - Spune-i să se odihnească cât poate de mult.Mama e cu el? -Da.Derek a zâmbit.Ea va avea grijă ca tatăl lui să nu-şi neglijeze sănătatea. - Transmite-le toată dragostea mea.Şi,a adăugat el după ce s-a mai gândit puţin, aş vrea ca actuala mea localizare să nu fie făcută publică,deocamdată. - Sunteţi sigur că nu puteţi să vă întoarceţi la Washington?Nu era o sugestie.Era o comandă subtilă.S-a uitat prin pâlcul des de palmieri spre căsuţa vecina.Merita ea să-l înfurie pe tatăl lui?Şi-a amintit expresia ei surprinsă,dar mulţumită,din momentul în care a venit la masa ei.Şi-a amintit cât de plin era râsul ei,cât de bine se simţea în braţele lui,cât de delicioasă era gura ei. - Nu,nu pot să vin decât peste câteva zile. - Atunci îi voi transmite mesajul tatălui dumneavoastră.Noapte bună,domnule. - Noapte bună.Derek a pus în furcă receptorul telefonului şi a rămas privind ţintă în întuneric.De când se ştia,fusese nevoit să facă alegeri,alegeri de care majoritatea oamenilor nu avea nici cea mai mică idee.Lor le este uşor să aleagă.

A început să se dezbrace de haine.Rămânând gol,s-a dus la terasă şi a deschis larg uşa,lăsând să intre briza dinspre gotf.Îi plăcea senzaţia de îmbălsămare a aerului care trecea de-a lungul pielii lui,îi plăcea şuşotul vântului prin părul de pe piept şi de pe coapse.A deschis ochii către frumuseţea nopţii tropicale, uitându-se însetat la cer.Stelele nu erau mascate de nici o lumină urbană.Erau strălucitoare,apropiate,mari.Luna arăta ca o bucată de zahăr candel,pe care poţi să o iei şi să o guşti.Reflexiile ei umpleau apa golfului.În lumina ei,palmierii de cocos care tremurau în vânt lăsau o umbră subţire şi lungă,ca un creion,pe nisipul palid al plajei.Nopţii îi lipsea un singur lucru ca să fie perfectă...Femeia. Ochii ei erau aproape la fel de întunecaţi şi catifelaţi precum cerul nopţii.Mai erau părţi ale trupului ei care erau la fel de catifelate.Şi voia să le atingă pe toate,pe rând.Gura ei era dulce.Ai sărutat-o o dată,nu mai vrei să te opreşti.Dar bunul-simţ l-a oprit.Nu putea să o grăbească,deşi răspunsul ei fusese încurajator. Şi-a amintit cum trupul ei s-a lipit de al lui atunci când i-a atins vârful sânilor. Pubisul ei se lipise de zona lui excitată şi aproape că-l înnebunise.Atunci,ca şi acum,şi-a strâns pumnii până la durere,pentru a-şi suprima dorinţa şi a se menţine sub control.Fusese aproape de pierderea lui.Căci să-şi piardă cumpătul şi să o posede pe loc ar fi însemnat să o piardă.Şi nu voia să rişte acest lucru. Dacă în seara aceasta ar fi forţat lucrurile,ar fi putut regreta chiar mâine.L-ar fi acuzat că a sedus-o cu cinism.În mod normal,o asemenea acuzaţie nu l-ar fi deranjat.Orice zi de mâine putea să-i aducă o altă femeie. Dar femeia asta nu era o oarecare.Nu o voia pentru o noapte.Se gândea că femeia asta,această Caren Blakemore,cu purtarea ei sfioasă,cu trupul şi faţa ei minunate,merita să-ţi dai mai multă osteneală pentru ea.Aşteptarea va face victoria cu atât mai plăcută.S-a întors în dormitor şi s-a aşezat în aşternutul rece.S-a uitat la jocul de umbre şi de lumină lunară,care se vânau unele pe altele pe tavan.Şi,împăcat cu disconfortul,se gândea la femeie.Când somnul l-a cuprins,încă mai simţea forma sânului ei în palmă.Lumina dimineţii a risipit magia nopţii.Caren îşi sorbea cafeaua şi îşi trecea în revistă purtarea,cu spaimă în suflet.Cum a putut să se piardă în halul ăsta? O drogase? Sau era băutura aceea nevinovată pe care o comandase el cine-ştie-ce bombă alcoolică cu efect întârziat? Sau i se urcaseră la cap lumina lunii şi muzica?Oricare ar fi fost cauza,lăsase un străin pe care îl întâlnise cu nici douăsprezece ore în urmă să o sărute.Să o sărute aşa.Să o pipăie.Oribil.Şi-a ridicat picioarele pe marginea scaunului şi şi-a sprijinit bărbia pe genunchi.Ipocrită,s-a acuzat pe sine.Cu doar câteva săptămâni în urmă,venise la ea Kristin,în lacrimi. - Şi părea un băiat atât de cuminte.Ne simţeam nemaipomenit împreună la dans.

Vreau să zic că nu e cu drogurile,cu punk rock sau cu altele.Un băiat cu adevărat cuminte.Kristin şi-a şters nasul.Dar de cum a parcat lângă cămin,a devenit o caracatiţă.Sărutul mi-a plăcut.Dar,Sis,a vrut să...ăă...ştii tu.Mi-a spus că vrea să-mi arate cât de mult ţine la mine. - Toţi spun asta,o asigurase Caren cu un zâmbet trist. -Da? - De la Adam încoace. - Şi m-a întrebat dacă îmi place de el şi am spus da şi atunci mi-a,spus să-l las...ştii tu. - Şi pe asta o spun toţi.Kristin izbucnise într-un nou hohot de plâns. - Îmi plăcea de el.Încă îmi mai place.Dar dacă mă mai scoate o dată în oraş,ceea ce mă îndoiesc,îmi cere iar treaba aia,iar eu nu vreau încă.Unele dintre fete spun că sunt proastă.Ele au făcut-o deja şi o fac tot timpul.Dar nu îmi pasă ce spun.Nu sunt încă pregătită.Cred că ar trebui să fie ceva foarte special. Caren încercase să rămână calmă pe dinafară.Şaisprezece ani! Pe dinăuntru era întoarsă.Să o faci la vârsta asta! - Draga mea,nu ar trebui să-ţi faci probleme,îi spusese şi o mângâiase pe păr.O să-ţi dai seama când eşti pregătită. - Cum? - Pur şi simplu.Crede-mă.E ceva mai mult decât o trântă pe bancheta din spate a maşinii.Ar trebui să fie grija reciprocă a doi oameni.Dacă îi oferi cuiva o parte din tine,el ar trebui să simtă o răspundere faţă de tine,şi invers.Sexul e gol,dacă nu există această responsabilitate reciprocă,nu crezi? - Ba da.Kristin îşi pusese capul pe umărul lui Caren. - Sexul trebuie să implice mai mult decât corpul.Trebuie să-ţi asculţi inima şi mintea.Nu poţi să te încrezi tot timpul în simţurile tale. Caren şi-a mai turnat,tremurând,o ceaşcă de cafea.Noaptea trecută nu prea ascultase de inimă şi de minte.Simţurile îi înfloriseră şi nu putuse asculta decât de ele.Când o sărutase Derek Allen,responsabilitatea şi angajamentul au dispărut ca păsările speriate din copaci.Da,asta a fost noaptea trecută.Dar azi e azi.Acum vedea lucrurile mult mai limpede.Dacă o să-l mai întâlnească pe plajă,o să fie politicoasă,dar rezervată.Dar până şi gândul de a se aventura până la plajă o îngrozea.Îl ura pentru asta.Nu o să-l lase să-i strice vacanţa.Şi nici nu o să se ascundă în căsuţă ca un animal speriat în vizuină.Şi-a luat obiectele de plajă şi a pornit spre mare.Plaja din faţa căsuţei ei era pustie.Nu ştia dacă simte uşurare sau dezamăgire.Şi-a întins prosopul pe nisipul bătătorit şi şi-a întins cu generozitate loţiunea pentru bronzat.Apoi s-a aşezat confortabil.Probabil că a

aţipit,pentru că următorul lucru pe care l-a înregistrat mintea ei a fost vocea lui apropiată.S-a scuturat şi şi-a întors capul.El stătea pe un prosop,la doar câ țiva paşi de ea.Se furişează ca o pisică mare,s-a gândit ea.Zâmbetul lui era larg şi puţin zeflemitor. -Bună dimineaţa. - Bună dimineaţa. - Te-ai sculat devreme, - Întotdeauna mă scol devreme. - Şi eu,dar nu am putut să adorm multă vreme.Iată,îşi aruncase momeala care pendula uşor în faţa ei.Evident,voia să o facă să-l întrebe ce-l ţinuse treaz.Era sigur că răspunsul lui avea să deschidă iar calea spre o conversaţie pe care ea ar fi vrut să o evite. - Îmi pare rău,a murmurat ea şi şi-a întors capul.A închis iarăşi ochii. - Trag concluzia că vrei să fii singură.A suspinat.Ar fi trebuit să înţeleagă că nu-i va fi uşor cu el. - Da,aş dori. -În regulă.L-a auzit cum se aşează pe prosop.Tu o să fii singură acolo şi eu o să fiu singur aici.A încercat să-şi reprime zâmbetul,dar nu a reuşit.S-a întors ca o proastă în soarele care a orbit-o prin pleoape.Au stat în linişte câteva minute.Ea ar fi vrut să ştie dacă el o privea,dar nu a riscat să deschidă ochii ca să afle.Dacă se uita la ea,ce putea să facă? Iar dacă nu o privea,ar fi fost foarte dezamăgită. - Poţi să scoţi partea de sus a costumului,dacă vrei,a spus el într-un sfârşit. - Nu vreau. - Promit să nu mă uit. - Iar eu promit să zbor până în China cu propriile aripi.El a râs sănătos. - Îmi placi,Caren,eşti onestă. - Tu eşti îngrozitor. - Sigur nu vrei să faci plajă topless? - Categoric. - O să te bronzezi neuniform. - Nu ar fi aşa,dacă aş avea puţină intimitate. - Touche.L-a auzit cum se mută.Curiozitatea a învins şi s-a uitat la et.Stătea pe o parte,cu ochii la ea,cu obrazul sprijinit în palmă. - Ştii ce ţi-ar trebui ţie?Unul dintre costumele acelea prin care poţi să te bronzezi.Fusese hotărâtă să fie rezervată,dar deschisese o discuţie care o interesa. - Cum adică?

- Sunt pe piaţă de anul ăsta.Nu poţi să vezi prin ele,dar materialul este făcut astfel încât razele care te bronzează să poată trece prin el. S-a uitat la el suspicioasă. - Sigur nu e o invenţie a ta? -Nu! a exclamat el râzând.Am citit în People.Nu ai văzut articolul? - Nu citesc People. - Şi tu cum te informezi? - Time. - Nu e la fel de interesantă,nici pe departe. - Nu,dar conţine mai multe informaţii. - Dar nu te-a informat despre costumele de bate prin care te bronzezi. - Touche,a spus şi ea,şi au râs amândoi.Apoi Caren şi-a dat seama că el ar putea să ia retragerea ei drept invitaţie,mai degrabă decât respingere.S-a întors iar pe spate şi şi-a îndreptat faţa în altă parte.Derek şi-a făcut mâna ochean şi a început să-i admire formele graţioase.Era bucuros că nu citea People,căci l-ar fi recunoscut imediat.Deocamdată voia să fie un anonim oarecare,un Derek Allen şi atât.Avea un corp superb,într-adevăr.Avea picioare lungi şi fine,abdomenul plat şi uşor concav când stătea întinsă pe spate.Pieptul era încoronat cu globurile moi ale sânilor,iar sfârcurile tari se puteau distinge prin costumul strâns pe ea. Profilul ei se vedea pe fundalul marin.Derek nu putea să-i găsească nici un cusur.Vântul îi stricase coafura şi împrăştia pe faţa ei şuviţe de culoarea mierii. Bărbăţia lui fremăta de dorinţă. - Să ştii că nu prea contează dacă îţi scoţi piesa sau nu,a spus el încet.Ştiu cum sunt sânii tăi.Pot să stau aici toată ziua şi să discut despre ei.Oricum,insultele nu aveau nici un efect asupra lui.O să încerce altă tactică: o să-l ignore.Nu a spus nimic.Au trecut câteva minute în tăcere. - Şi i-am şi atins.Şi-a deschis ochii larg şi şi-a îndreptat brusc capul spre el.Se uita la ea obraznic.S-a folosit de pretextul că îşi caută crema de bronzat în sacoşă,ca să nu vadă cât e de bulversată.A deşurubat capacul cu mâini tremurătoare şi l-a scăpat în nisip.Şi-a blestemat în linişte stângăcia şi pe el că o făcea să fie nervoasă.A strâns în mână tubul şi din el a ieşit de două ori mai multă cremă decât avea nevoie.! -Fir-ar să fie! - Lasă-mă pe mine,înainte să iasă o varză,înainte ca ea să poată protesta,era deja în genunchi lângă ea şi îi lua tubul din mână.A pus la loc capacul şi a ras cu palma crema din palma ei.Şi-a frecat mâinile una de alta,metodic,profesionist.

S-a uitat direct în ochii ei,iar ea nu a mai fost în stare să se uite în altă parte.Când i-a pus mâinile pe umeri şi a început să împrăştie gelul pe ea,nu a putut să se smulgă din privirea hipnotică a ochilor lui. - Caren,nu îţi aminteşti de aseară? - Ba da,a răspuns ea ca o somnambulă. - Îţi aminteşti sărutul meu? -Da. - Mângâierite mele?Ea s-a uitat la mâinile acelea puternice,bronzate,care se mişcau în jos pe braţele ei.Şi-a amintit ce senzaţie îi dăduseră când se odihniseră pe sânii ei.Şi-a închis ochii şi s-a apropiat încet de el. -Atunci de ce te prefaci că nu s-a întâmplat nimic?Mâinile lui au trecut la porţiunea dintre cele doua piese ale costumului de baie şi au început să întindă gelul,l-a răspuns cu o voce sugrumată: - Pentru că nu trebuia să se întîmple.S-a aplecat asupra ei şi ea s-a supus ca o sclavă tuturor poruncilor lui nerostite.S-a lipit de prosop,iar el a urmato.Respiraţia lui îi ardea buzele.A întrebat-o: - Chiar nu trebuia? -Nu,a murmurat ea disperată.Doamne,dacă mâinile lui nu ar fi atât de mângâietoare,dacă respiraţia nu i-ar fi atât de dulce,dacă ochii nu i-ar atât de poruncitori. - De ce? - Pentru că nu mă recunosc,de aceea.Nu agăţ bărbaţi şi nu vorbesc cu ei despre...despre ce am vorbit noi.Joc un rol...A chicotit uşor,în timp ce-i şoptea la ureche: - Cât de neadevărat.Eşti femeia cea mai onestă pe care am cunoscut-o vreodată. Face parte din atracţia ta.Ai la îndemână toate emoţiile şi toate gândurile din lume şi poţi să le afişezi pe toate.Tu nu ştii să fii altfel decât naturală. - Duc o viaţă foarte obişnuită,foarte plictisitoare.Nu sunt destul de bine echipată ca să am de-a face cu tine.A privit-o apreciativ de sus în jos şi de jos în sus,cu încetineala şi experienţa unui voyeurist. - Eşti minunat echipată. - Nu m-ai înţeles,a argumentat ea cu voce pierită,în timp ce gura lui i se oprea pe piept.Ceva nu e în regulă cu mine. - De ce? Ţi-am făcut vreun rău astă-noapte? - Nu,dar... - Nici eu nu am păţit nimic.A fost neplăcut? Gura lui ajunsese la piesa superioară a costumului şi o ciugulea.

Trezea părţi din ea care de mult erau adormite. - Nu,nu a fost neplăcut.Gura i s-a oprit deasupra vârfului unui sân.Nu o atingea,încă nu o atingea.Dar în momentul acela Caren voia să fie atinsă.Voia să-i simtă gura pe sânii ei,care fremătau de dorinţă,îşi închipuia deja cum o mângâia limba lui,eliberând acea parte din ea care era atât de tensionată. - A fost una dintre cele mai frumoase seri pe care le-am avut după multă vreme. Şi-a ridicat capul şi a răstignit-o pe nisip cu o privire intensă.Crede-mă,este aşa cum am spus,Caren.Apoi buzele li s-au lipit din nou,iar toate argumentele ei împotrivă s-au risipit,i-a parcurs cu limba toate cotloanele gurii,iar braţele s-au încolăcit în jurul lui.Tot trupul ei s-a trezit la viaţă sub porunca dulce a acelui sărut.S-a arcuit sub el ca un pisoi alintat,care miorlăie fericit. Nu a opus nici un fel de rezistenţă când el i-a desfăcut piesa de sus a costumului. Doar a înteţit strânsoarea,ca să simtă mai bine căldura pieptului păros lipit de sânii ei dezveliţi.El a suspinat de plăcere şi i-a lins în trecere vârful nasului,înainte de a-şi lipi iar gura de a ei.A sărutat-o adânc,îndelung.Mâinile îi rămăseseră proptite în nisip,pe lângă ea.Doar vârfurile degetelor mari îi mângâiau părţile laterale ale sânilor.Ea a cerut mai mult,mai multă atingere,mai mult din gura lui,mai mult din el.Când el s-a îndepărtat,ea şi-a deschis pleoapele grele şi s-a uitat la el ca prin ceaţă. -Ce faci? - Te părăsesc pentru puţin timp. - Oh.Nu putea să-şi ascundă dezamăgirea.El a zâmbit. - Cred că viaţa ar trebui să fie o continuă experienţă plăcută.Ţi-am furat ziua de ieri.S-a jucat cu degetul pe buza ei de sus.Te bucurai intens de intimitatea ta,iar eu am venit şi ţi-am stricat-o.A sărutat-o pe umăr.Câtă vreme mă aflu lângă tine,nu o să-ţi permiţi să faci plajă cu sânii goi.Te las să o faci în voie.S-a ridicat,şi-a luat prosopul şi şi l-a aruncat pe umăr.Eşti liberă până la ora două.După aceea voi fi la uşa ta din faţă.Fii pregătită? - Pregătită pentru ce? - Pentru mine. CAPITOLUL 4 Ce era ea,o păpuşică în bătaia vântuiui? Crede că poate să-i spună „hop” şi ea gata,a şi sărit?S-a uitat furioasă în oglindă,la imaginea ei.Nu ar fi trebui să fie aici când vine el,şi-a spus.Şi mai ales să nu fii gata şi doritoare.Gata şi doritoare de ce?Nu specificase.Nu ştia dacă să se îmbrace de oraş sau de casă.Sau domnul se aştepta să nu îmbrace nimic,doar un zâmbet de invitaţie?

Dacă e aşa,atunci să facă bine să vină altă dată.Pentru astăzi avea în plan să meargă să facă cumpărături.Atunci pentru cumpărături o să se îmbrace.O va găsi îmbrăcată într-o pereche de pantaloni scurţi şi un tricou de polo.Dar după ce s-a îmbrăcat nu a fost deloc mulţumită.Arăta ca o şcolăriţă,în nici un caz a femeie fatală,cum era el obişnuit să întâlnească.Când a auzit bătăi în uşă,inima i s-a oprit în gât.În efortul de a-şi ascunde panica,şi-a pus pe ochi o pereche de ochelari de soare; apoi a deschis uşa. - Salut.Stătea sprijinit de cadrul uşii,deloc îngrijorat dacă ea îi urmase sau nu cu sfinţenie instrucţiunile.Dar ea a simţit o mare uşurare.Era în pantaloni scurţi,o cămaşă cu mâneci scurte şi pantofi de sport înalţi.Nu părea să fie pe cale să invite o femeie în pat cu el.De fapt,dacă ar fi fost cu zece ani mai tânâr,ar fi chemat-o să-i vadă ultima insignă.A râs de mica ei glumă. - Am spus ceva nostim? - Nu,eu am...Şi-a întrerupt propoziţia când s-a uitat peste umărul lui,pe alee. - Sunt ale tale? - Bineînţeles.Până acum ţinuse braţele la spate.Acum le-a desfăcut în lături. - Ce culoare preferi?Ea s-a uitat uimită la cele două căşti mari de motociclist,după care a arătat spre scutere şi a spus ameţită: - Eu...eu nu ştiu să merg cu aşa ceva. - Ai încercat vreodată? -Nu. - Atunci cum poţi să ştii că nu poţi să mergi? a tunat el şi a luat-o blând de mână.Ţi-ai luat cheia? A dat din cap ca un automat că da,în timp ce se uita ţintă ta scuterele parcate pe atee.A închis uşa în urma ei,ca şi cum şi-ar fi tăiat ultima cale de retragere.El i-a îndesat una din căşti în mâini şi a împins-o înainte. - Nu lua mutra asta tragică.O să fie amuzant. - O să mă omor, sau o să omor pe altcineva. - Nici pomeneală.E uşor.Pe bune.E puţin mai dificil decât pe bicicletă.Ştii să mergi pe bicicletă,nu?Ea se uita la el cu bărbia ridicată în aer,pierdută.Şi-a pus casca pe cap. - Arată-mi cum se face.El a zâmbit şiret,dar a încercat să nu arate nimic. - Ai trei viteze.Le comanzi cu piciorul stâng.Vezi? Prima,a doua,a treia.Te-ai prins? Frânele sunt pe ghidon.Şi nu uita să mergi pe partea stângă a străzii. Peste cinci minute,ea mergea lângă el pe o şosea îngustă şi bătută de vânt,cu trestie de zahăr da o parte şi de arta. - E nemaipomenit! a strigat ea,acoperind zumzetul motoarelor.E formidabil!

- Nu fi prea încrezătoare. - De ce? Ţi-e teamă că te întrec? - Niciodată nu o să te poți desprinde de mine.Ochii ei au părăsit drumul pentru o clipă şi s-au uitat la el.În acea clipită a simţit că exact asta a vrut să spună,cu toate înţelesurile.A condus-o într-una din zonele comerciale din zona golfului Montego.Au parcat şi şi-au asigurat scuterele. - Ce vrei să faci mai întâi? a întrebat el. - Azi voiam să fac nişte cumpărături. - Suveniruri? - Nu,ceva pentru mine. - Haine? -Da.S-a uitat la ea gânditor,dar nu a spus nimic.A apucat-o de cot şi a spus: - Cred că vom putea găsi un magazin adecvat pe aici pe undeva.Au găsit un magazin de textile ascuns între unul de mobilă şi un stand în aer liber cu fructe proaspete.Ea a trecut prin toate modelele,mereu conştientă de faptul că el stă şi o priveşte în oglindă.Parcă simţindu-i neliniştea,el s-a dezlipit de zidul pe care stătea şi a spus: -Cred că am să te aştept afară.Aici e cam înghesuit.I-a zâmbit recunoscătoare. -Nu am să întârzii mult.A sărutat-o uşor înainte să iasă.Patronul s-a repezit să-l conducă afară,crezând că sunt un „cuplu”,apoi a dat înapoi şi a întrebat: -Pot să vă ajut?De la prima ochire şi-a dat seama că era rochia pe care o visase.Era dintr-un bumbac transparent de culoarea spicului.Era susţinută de două bretele,late de cam trei centimetri.Îi cădea de la piept şi de la spate în jos.Fusta era plină.Avea incluziuni de batist,cu o alură occidentală.Ea avea o pereche de sandale şi o colecţie de brăţări care se potriveau perfect cu rochia. A ieşit din magazin pe trotuar şi şi-a îndesat în portbagaj cumpărăturile.Derek o privea cu interes. -Nu pare să fie prea mult,a comentat el. -E o rochie. -O rochie nu mai mare decât atâtica? a întrebat maliţios.Interesant. -Se împachetează mai uşor,a spus ea sec.Au colindat prin cartierul comercial,oprindu-se peste tot pe unde vedeau ceva care le atrăgea atenţia şi respingând vânzătorii ambulanţi cât puteau de politicos.Ca toate cuplurile aflate în vacanţă,mergeau de mână,uneori pendulându-şi mâinile înainte şi înapoi. S-au aşezat într-o cafenea,pe terasă şi au aşteptat să le vină comanda,iar Caren şi-a amintit că de o zi întreagă nu se mai gândise nici la Wade,nici la divorţ.Lucru rar.

Spulberarea căsniciei îi acaparase toate gândurile din ultimul an.Iar mulţumită lui Derek Allen uitase tot.De asemenea,el o făcea să se simtă iar femeie.Era uimitor cum pot câteva cuvinte şi câteva mângâieri să refacă un suflet rănit. A flirtat cu el toată după-amiaza.Conversaţia era presărată cu ambiguităţi şi cu remarci sugestive.Orice ar fi discutat,până la urmă tot despre sex se vorbea.Era în tot ce spuneau,în fiecare gest,în fiecare privire. Derek s-a aplecat peste masă şi a pocnit din degete. - Pământul către Caren,pământul către Caren.I-a luat spontan mâna şi i-a spus: - Îmi pare rău,visam cu ochii deschişi.Am pierdut ceva important? -Numai câteva priviri de-ale mele.Ce fel de vise cu ochii deschişi are o doamnă ca tine?Obişnuite? Neplăcute? De-a dreptul erotice?Eram şi eu pe acolo? Nu era dispusă să-i spună toată povestea căsniciei ei şi să analizeze moartea acesteia,de parcă ar fi fost la o autopsie.În loc să-şi amintească de tristeţea trecutului,i-a zâmbit seducătoare şi şi-a scuturat pletele spre el. - Eşti cam încrezut.El i-a strâns mâna. -Eram în vis? - În unele. - În cele obişnuite,în cele neplăcute sau în cele erotice? - Nu am recunoscut niciodată că aş avea vise rele sau erotice. - Dar le ai? -Dar tu? - Eu am unul chiar acum.Ochii lui spuneau mai mult decât cuvintele,pe care ie-a lăsat nerostite,iar ea s-a topit.A salvat-o chelnerul care a adus băuturile. - Asta e prea frumoasă ca să o bei! a exclamat Caren într-o tentativă disperată de a mai răci atmosfera înfierbântată dintre ei.A sorbit din paharul care era garnisit cu felii proaspete de portocale.Gustul era pe măsura aspectului. - Mmm,ce e asta? Aminteşte-ţi,trebuie să conduc o motocicletă înapoi la...Apropo,cum ai adus ambele motociclete la bungalow-ul meu? El şi-a ridicat comic şi important sprâncenele. -Am puteri supraomeneşti.Era în stare să-l creadă.Îi gonise nefericirea şi disperarea.O făcea să se simtă feminină și dorită din nou.Nu se mai simţise atât de liberă și de lipsită de griji de la divorţ.Sau dinainte.Dar se sim țise vreodată atât de bine? -Poți să bei liniştită,am vorbit cu barmanul să o lase mai moale cu romul.Și-au terminat băuturite şi s-au întors la motocicletele parcate.Derek i-a înconjurat cu o mână ambii umeri.În timpul mersului,şoldurile li se atingeau ritmic.Se simţeau liberi şi relaxaţi,iar Caren putea atribui aceasta numai în parte romului din

băutură.El și-a schimbat starea de spirit atât de brusc,încât la început ea nici nu a simţit.Corpul lui se simţea mai tensionat.Apoi buzele lui au rostit nişte cuvinte obscene,urâte.Şi a murmurat ceva ,într-o limbă pe care ea nici măcar nu a recunoscut-o.S-a răsucit brusc antrenând-o şi pe ea,şi a schimbat direcţia de mers la fel de rapid pe cât şi-a schimbat starea de spirit.Ea se uita uluită la faţa dură,mânioasă pe care abia o mai recunoştea.S-a uitat peste umăr,căutând o cauză a acestei metamorfoze bruşte.Tot ce a putut să vadă a fost un grăsan care se plimba pe trotuar şi lingea dintr-o îngheţată.Un aparat foto de calitate îi atârna de gât,dar nu părea să fie turist.Pantaloni negri,cămaşă albă,cravată slăbită puţin,toate astea erau nelalocul tor într-o staţiune unde toată lumea umbla în pantaloni scurţi şi sandale. - Vino! i-a poruncit Derek printre dinţi.Ea nu putea să ţină pasul cu mersul lui furios,iar el o trăgea,parcă făceau jogging.Au mers pe o cale ocolită,pe străzi încâlcite,strecurându-se printre tarabele vânzătorilor,abia evitând de câteva ori ciocnirea cu alţi pietoni. - Derek,ce... - Grăbeşte-te,te rog,Caren.Trebuie să plecăm de aici. Când au ajuns la scutere,el,efectiv,i-a îndesat casca pe cap. - Pune asta,repede.Şi-a scos scuterul şi a pornit motorul.Obligată să-l asculte,din motive aflate dincolo de înţelegerea ei,şi-a pus poşeta pe umăr şi a pornit şi ea scuterul.Când a văzut că este gata,el a luat-o înainte.Au mers pe străzi cu o viteză care a înfricoşat-o.Aleile înguste erau din capul locului pline de gropi,dar să navighezi pe ele,pe partea stângă,cu un vehicul cu care nu erai obişnuit,asta era sinucidere curată.La un colţ,Derek a frânat atât de brusc,încât a împrăştiat pietricele şi a derapat.Blestemând,a arătat o alee. -Pe acolo.Grăsanul pe care îl văzuse pufăia în drum spre ei. L-a urmat pe Derek fără să pună întrebări,păstrând tot timpul în vedere lumina roşie a scuterului şi neîndrăznind să se uite la şirurile de case pe lângă care trecea.Au ajuns la marginea oraşului,dar Derek nu a încetinit.Rula ca un posedat,deşi nimeni nu-i mai urmărea.Caren,care acum tremura de frică,a fost speriată de un cocoş care i-a sărit în faţă dintr-o curte.Cânta şi dădea din aripi la numai câțiva metri în faţa ei,după care a dispărut.Caren a pierdut controlul scuterului.A tăiat curba şi abia a putut să frâneze,ca să evite intrarea în peretele unei staţii service abandonate.A oprit motorul şi a coborât,mergând cu greu spre partea umbrită a peretelui.S-a sprijinit şi a luat o gură de aer proaspăt.A auzit cealaltă motocicletă oprindu-se,dar nu s-a întors până ce nu a simţit mâinile lui Derek pe umeri.

- Caren,eşti bine? Ea l-a împins. - Vreau să ştiu ce dracu se întâmplă şi vreau să ştiu acum.Bătea din picior nervoasă.Ochii ei îl fulgerau cu furie.Şi-a smuls casca şi a aruncat-o la pământ.Părul,nemaifiind ţinut de cască,i s-a revărsat peste umeri. -De cine fugeai şi de ce? Cine e grăsanul acela? l-a proptit un deget arătător,hotărât,drept sub nas.Şi să nu-mi spui că nu era nimeni,pentru că l-am văzut de două ori. -Ai tot dreptul să fii mânioasă. -Ştiu că am dreptul. - Iar când eşti furioasă eşti foarte excitantă.A ridicat o mână să-i mângâie obrazul.Ea i-a dat furioasă peste mână. - Vreau să-mi explici de ce era să ne omori pe amândoi. - Te-ai rănit?Grija asta pentru ea,după atâta aşteptare,a făcut-o să explodeze. - Explică-mi odată! a strigat ea.Eşti căsătorit? Asta este? Omul cu aparatul de fotografiat este un detectiv particular care lucrează pentru o soţie geloasă? - Nu,nu e detectiv. - Eşti căsătorit? - Nu.Nu am fost niciodată.S-a uitat la faţa lui,uşurată că nu era căsătorit,dar încă neliniştită de brusca lui schimbare de comportament la vederea omului cu aparatul foto. - Droguri? Eşti un criminal căutat de poliţie? Eşti căutat pentru vreo crimă oribilă?El i-a zâmbit cu simpatie şi a clătinat din cap. - Nimic atât de exotic,te asigur. - Pentru că dacă eşti căsătorit sau vreun nelegiuit...atunci eu nu vreau să mai continui. - Să continui ce? a întrebat el repede,cu o clipită înainte de a o acoperi cu un potop de sărutări pe gură.Ea s-a luptat să scape,furioasă că el îi ignoră întrebările şi furioasă pe ea însăşi că îi lasă să continue.Dar gura lui era prea expertă.Lupta ei a devenit tot mai puţin înverşunată,iar protestele ei s-au transformat în suspine de plăcere.A presat-o între perete şi el însuşi,într-un fel posesiv şi în acelaşi timp protector. - Caren,Caren,a murmurat el,te doresc.Şi-a apăsat pelvisul în uşoara concavitate a zonei ei feminine.Era tare,îl simţea.Cu o mână i-a înconjurat gâtul,iar cu dosul degetelor celeilalte i-a mângâiat uşor sânii,până ce i-a simţit întărindu-se sub atingerea lui.Gemând,a sărutat-o iarăşi adânc,făcând-o să uite de „inimă şi minte”,insinuându-se în trupul ei.

-Vii la mine la noapte? Ochii ei s-au fixat în privirea lui arzătoare.Pentru cină,a adăugat el.Nu numai pentru cină.Pentru pat Era convinsă.Iar el ştia că ea a înţeles. -Te rog.A sărutat-o uşor,abia atingându-i buzele.Mai mult o lunecare pe aer decât un sărut.Te rog.Ea a aprobat tacit,apoi şi-a vârât capul sub bărbia lui.A adăpostit-o în îmbrăţişarea lui până ce au fost din nou în stare să conducă. Stăteau față în faţă în pragul uşii bungalow-ufui ei,iar ochii lui o priveau,o hipnotizau.Avea impresia că ochii lui o dezbrăcau de toate hainele. -Te aştept la căsuţa mea la asfinţit,a spus el. -De acord. Îşi lăsaseră motocicletele la complexul principal al staţiunii.Derek s-a întors şi a plecat spre căsuţa lui,fără un cuvânt. Trupul ei era scăldat în sudoare.Era prea răvăşită ca să adoarmă,dar dacă nu se odihnea,nervii i s-ar fi întins la maximum,până la asfinţitul soarelui.S-a gândit că exerciţiile sunt panaceul frustraţilor.După ce a pus pe ea costumul de aerobică şi o pereche de pantaloni scurţi,s-a îndreptat spre sala de forţă,foarte bine echipată,a complexului.Muşchii îi fuseseră atât de tensionaţi şi de întinşi,încât îi tremurau.După ce şi-a făcut exerciţiile,a simţit o stare de relaxare totală.În cele din urmă,efectul evenimentelor de după-amiază s-a pierdut.Acum stătea sprijinită de lemnul de sequoia al saunei,încercând să transpire şi o dată cu transpiraţia să scape şi de ambiguitatea faţă de Derek Allen. De ce trebuia să fie atât de tulburată de venirea serii? Doar pentru asta venise aici.De ce îi era frică? Sau nu pentru asta,nu ca să scape de presiuni,să sărbătorească supravieţuirea după divorţ,să renască în altă lume? Desigur,purtarea lui Derek din după-amiaza aceea fusese ciudată,dar nimeni nu e perfect.S-a apropiat de ea,era superb,era mascul din cap până în picioare.Dintrun motiv miraculos,o găsea atrăgătoare.Îi simţise în sărut dorinţa,i-o simţise şi... Da,şi acolo.Da,era un bărbat adevărat.Iar ea îl dorea.Atunci de ce ezita? De ce atâta precauţie?Pentru că nu ştia nimic despre el.Dar nu ştia tot ce trebuia să ştie?Nu scria nicăieri că din legătura lor o să se nască ceva permanent. Detaliile vieţii lui vor rămâne un mister pentru ea,ca şi ale ei pentru el. Se vor bucura unul de altul cât timp vor fi împreună,îşi vor lua un adio mişcător şi plin de afecţiune,şi nu se vor mai vedea niciodată.Asta era tot.Sau nu era tot? De ce simţea ea că lucrurile nu sunt atât de simple?Pentru că viaţă rareori e simplă. - Vă asigur că nu ştiu...

- Când m-am înregistrat,a spus Derek rece,am cerut ca numele meu să nu fie dat nimănui,că oricine ar întreba de mine să nu primească din partea staţiunii nici un răspuns.De două ori mi-a fost violat anonimatul pe care l-am pus în mâinile dumneavoastră,Derek era nemilos cu directorul general al staţiunii. - Regret orice întâlniri nefericite pe care le-aţi avut,domnule Allen,dar vă asigur ca tot personalul nostru a fost atenţionat asupra dorinţei dumneavoastră.Poate că aceia care v-au invadat intimitatea au fost informaţi de cineva din afara staţiunii,a oferit el o explicaţie. - Poate,a răspuns Derek abrupt.În ce-l privea pe Speck Daniels,nimic nu era imposibil.Reiterez dorinţa mea ca sejurul meu de aici să fie netulburat. - Vă înţeleg.Tot ce ne stă în putinţă... - Puteţi să-mi arătaţi cât de buni sunteţi trimiţându-mi cina la bungalow.Aş vrea să fie acolo înainte de asfinţit şi nu vreau să fiu deranjat până dimineaţa târziu, când vreau să mi se servească o gustare. - Desigur,domnule.O cină pentru o persoană... - Pentru două.A urmat o linişte discretă înainte ca directorul general să tuşească şi să spună: - Desigur,domnule.Vom alege... - Am ales deja meniul.A scos o listă pe care o făcuse el.Se înţelege? - Da,domnule.Mai doriţi şi altceva? -O,da.Multe altele.Sper că luaţi notiţe.Vreau ca totul să fie conform cu specificaţiile pe care vi le dau şi vreau ca totul să fie perfect. - Salut.Uşa saunei s-a deschis şi a intrat o tânără cam de vârsta lui Caren.Caren nu prea avea chef de companie.Era cufundată în gândurile care o frământau.Dar i-a zâmbit şi i-a aruncat un „hello” călduros. - Doamne,de parcă nu ar fi destul de cald şi pe plajă,a spus femeia,ştergându-şi faţa cu prosopul.Ce fac eu aici? Nu are importanţă.De fapt,ştiu ce fac. Transpir,dau jos calorii.De când sunt aici,mănânc ca un vandal.Doamne,aici e un coşmar pentru cine ţine regim.Sau un vis.Nu pot să mă hotărăsc. - Nu arătaţi ca şi cum aţi avea nevoie de regim,a remarcat Caren. - Mulţumesc,dar ştiţi că e obsesia asta naţională să rămâi ca o aşchie.A suspinat. Aş vrea ca toate femeile să înceapă să mănânce mult,să pot să mă relaxez şi eu puţin.Caren a râs împreună cu ea.Femeia s-a uitat mai atentă la ea. - Nu eraţi aseară la restaurant cu un bărbat absolut superb? Dacă faţa lui Caren nu ar fi fost gata fiartă de la căldura saunei,s-ar fi încălzit de plăcere.

- Da.Apoi,înţelegând că va deveni curând amanta acelui bărbat superb,şi-a strâns umerii şi a avut un tremur. - E superb,nu-i aşa?Femeia şi-a ridicat ochii visătoare spre cer. - Delicios.Ce păr,ce ochi! Desigur,îl ador pe Sam al meu. - Sunteţi aici împreună? - Da.Trecem printr-o explozie. - De unde sunteţi? Caren nu mai discutase cu o femeie despre bărbaţi de mai bine de un an.A descoperit că îi place această „discuţie între fete”. - Cincinatti.Locul ăsta mi se pare fantastic,nu-i aşa? De când suntem aici,Sam este toată ziua pe aparate,ca un motan.A chicotit.Îmi place la nebunie. Caren a zâmbit. - De când sunteţi căsătoriţi? Tânăra femeie a izbucnit în râs. - Nu suntem căsătoriţi. - Oh,a spus Caren cu voce slabă.Îmi pare rău.Mă gândeam că... -Eu nu sunt,dar Sam este.Aş muri să afle nevastă-sa că suntem împreună.Ce scorpie! Îi face viaţa un iad.A continuat să turuiască,dar Caren nu a mai auzit nimic.Dacă era să te iei după tânără,soţia era partea care aducea necazurile,cea care se băga unde nu-i fierbea oala,omul negru.Dar simpatia lui Caren se îndrepta către această soţie.Oare prietena lui Wade vorbea despre ea la fel? Dar el? Oare toate acele călătorii de afaceri fuseseră nişte escapade cu prietena lui? S-a scuzat şi a lăsat-o pe cealaltă femeie vorbind în continuare.S-a grăbit spre căsuţa ei.Acum îşi amintea de ce găsise atât de uşor broşurile în sertar.Le găsise într-o zi în buzunarul de la pardesiul lui Wade şi se gândise că plănuia o vacanţă cu ea.Când l-a descusut,el a mărturisit că voia să-i facă o surpriză. Nu au avut niciodată acea vacanţă.La numai o săptămână după găsirea broşurilor,el a plecat din viaţa ei.Uitase de broşuri,până ce a primit ultimatumul lui Larry.Acum înţelegea că Wade le luase,având-o în minte pe prietena lui şi nu pe ea.Era ea atât de diferită de celelalte femei de pe lume? Nu mai avea nimeni pe lume ceva sfînt? Era căsătoria o glumă,iar ea singura femeie care nu se prinsese de asta?Oamenii jucau nişte roiuri într-o piesă.Relaţiile erau temporare şi nu-i cereau unei persoane nimic,cu excepţia unui apetit sexual sănătos.De ce se subînţelegea că la staţiune nu mergi cu soţia,ci cu amanta? Sau burlacii veneau aici doar cu scopul de a...I s-au împleticit paşii pe cărare. Dar ea nu asta făcea aici? Nu venise pornită să aibă o aventură? Dezgustul îi amăra gura.Peisajul ăsta nu era pentru ea.Nu era lumea ei.Nu putea să joace asemenea jocuri.Ce o făcuse să creadă că ar putea?Era prea nepregătită şi prea nepotrivită pentru asemenea jocuri de dormitor.În ultimele două zile se

convinsese prosteşte că un bărbat ar putea-o găsi atrăgătoare.Dar ea nu ar putea păstra un bărbat ca Derek Allen.Fiind doar potrivit de frumoasă,inteligentă şi sexy,cum ar putea ea să creadă că putea să atragă un bărbat ca Derek Allen? Întâlnirea fetei din saună a echivalat cu întâlnirea prietenei lui Wade.Se crezuse vindecată de toate durerile,dar acestea rămăseseră şi o măcinau pe dinăuntru,făcându-i praf toată proaspăt recăpătata încredere proprie. Îndată ce a intrat în casă,şi-a ascuns în dulap noua rochie şi a închis hotărâtă uşa.Nu o să-l întâlnească pe Derek seara asta.Nu o să facă prostia.Mâine o să împacheteze şi o să plece la Washington,de unde nu ar fi trebuit să plece. Şi-a făcut un duş,s-a îmbrăcat în vechea ei rochie de plajă şi s-a întins în pat.Câteva minute mai târziu,a sunat telefonul.L-a lăsat să sune.A continuat să sune la intervale de cinci minute.L-a dat încet şi şi-a amuţit şi orice gând prea dureros de analizat.Stătea în pat culcată pe spate şi se uita la tavan,nemişcată. Nu s-a mişcat până ce a auzit uşa de la terasă.S-a ridicat în coate cu puţin înainte ca umbra neclară de pe draperii să se transforme în silueta lui Derek Allen. -Pleacă de aici! a strigat ea. -Ce s-a întâmplat? De ce stai acolo în întuneric? -Nu s-a întâmplat nimic.Vreau doar să fiu singură. - De ce nu ai răspuns la telefon? - De ce nu ai încetat sa mă suni?A intrat în camera ei,deja mâniat,îşi închipuise că e bolnavă sau rănită.S-a simţit în acelaşi timp uşurat şi înfuriat găsind-o stând pur şi simplu. - Voiam să ştiu ce te reţine. - Nu vin. - Asta s-o crezi tu.Şi-a pus un genunchi în pat şi s-a aplecat asupra ei.Te-am invitat,ai acceptat.Este foarte urât să laşi pe cineva să te aştepte şi tu nici să nu vii,nici să nu dai un telefon să te explici. -Te rog să mă ierţi,s-a potolit ea.S-a depărtat puţin de el.Ar fi trebuit să te sun,dar nu am vrut să mă cert cu tine.M-am gândit că o să înţelegi şi că o să mă laşi în pace.El a râs tăios. - Ţi-am mai spus astăzi o dată că nu o să scapi de mine.A vrut să o atingă,dar ea i-a evitat mâinile. - Lasă-mă în pace,Derek.Nu vreau să iau cina cu tine.Cu nici un bărbat.Dacă nu pleci acum,o să-l chem pe manager.El a râs din nou. - Te asigur că va fi tare neînţelegător.Daca îi pun un cerc în faţă,o să sară prin el. - Şi asta aştepţi şi de la mine,bănuiesc,nu-i aşa? l-a şfichiuit ea.Buzele lui au format un zâmbet senzual.

-Luptă-te cu mine,Caren iubito.Asta o să facă totul mai interesant.A luat-o în braţe şi a ridicat-o din pat.Apoi a trecut prin draperiile camerei şi a dispărut cu ea în noapte. CAPITOLUL 5 De indignare,nu a putut nici să se zbată.Nu avea nici un rost.El a ignorat privirea cu care îl fulgera.În timp ce paşii lui mari mâncau distanţa dintre cele două căsuţe.De fapt,era foarte mulţumit de el.Dacă voia să o facă să-1 roage să o elibereze sau să o lase în pace,ei bine,va fi dezamăgit.De cum vor fi ajuns la el,ea îl va anunţa,calm,că doreşte să plece şi chiar va pleca.Nu o să-i dea satisfacţia de a o vedea furioasă,nici măcar puţin speriată.Nici un bărbat dintre cei întâlniți de ea nu avea tupeul de a căra o femeie la el,nu acum,când suntem în epoca egalităţii între sexe.Dar în purtarea lui Derek fusese mereu ceva primitiv. Nu părea să ia în seamă regulile stabilite.Iar dacă le lua,le încălca flagrant. -Am ajuns,a spus el plat,în timp ce trecea prin uşa de la terasa lui.Nici măcar nu respira greu după ce o cărase.În ciuda hotărârii de a rămâne indiferentă la tactica lui de troglodit,ea a scos un strigăt de uimire când au trecut de uşă. Camera de zi a bungalow-ului fusese transformată.Mobila fusese mutată în colțurile camerei,în centru fusese plasată o saltea,chiar pe podea.Era acoperită cu o față de masă albă,de satin.Lângă ea se afla o blană de oaie groasă,şi ea de un alb imaculat.La capătul celălalt erau duzini de perne,de diferite forme şi mărimi,acoperite cu fețe în mii de culori şi cu zeci de materiale.Te invitau să te aşezi.Peste tot patul se întindea o plasă de ţânţari de modă veche.Era strânsă spre centru într-un punct,exact deasupra mijlocului saltelei. Camera era,în mod subtil,iluminată de zeci de lumânări aşezate în orice loc liber.Aerul era plin de parfumuri de iasomie,caprifoi şi de plante exotice.Lângă „cort” se afla un cărucior pentru servitul mesei.Preparatele de pe vesela de argint îşi emiteau mirosurile divine.O sticlă de vin alb se răcea într-o frapieră de argint,care deborda de cuburi de gheaţă.Peste tot erau puse flori proaspete.Unele fuseseră aranjate artistic în vaze,altele împrăştiate pur şi simplu.Din difuzoare invizibile venea o muzică în surdină.Fără grai,cu gura uşor deschisă,Caren nici nu şi-a dat seama când Derek a depus-o,cam fără ceremonie,în pat,decât atunci când l-a atins.A stat acolo câteva secunde bune,uimită şi plină de admiraţie, privind împrejur la acest teren de joacă exotic,erotic. Doar când s-a uitat la bărbat şi-a revenit.Derek stătea lângă pat,cu picioarele desfăcute,cu mâinile în şolduri,uitându-se în jos la ea ca la un subordonat căruia

trebuia să i se reamintească cine e şeful.Fiecare lumânare arunca pe pereţi o umbră înaltă,ameninţătoare.Era,literalmente,înconjurată de el. Fâşiile aurii din părul lui des,castaniu,atrăgeau lumina luminărilor.Fulgere de lumină i se reflectau în ochi.Pielea lui bronzată se pierdea în umbrele camerei. Cămaşa lui,Swiss Army,cu mâneci suflecate,avea nasturii neîncheiaţi până aproape de mijloc.Muşchii lui tari,cu covorul acela senzual de păr de culoarea soarelui erau tulburător de vizibili.Pantalonii lui negri...Nu te uita,nu te uita,şi-a spus ea. S-a uitat.A fost o greşeala.Pantalonii se mulau perfect. Era dornic.Era periculos.Inima lui Caren bătea să se spargă. - Aştept.Buzele lui se subţiaseră într-o linie dură şi poruncitoare.Ea stătea acolo cu genunchii strânşi,sprijinită de braţele întinse în spate.El se afla atât de aproape de ea,încât a trebuit să-şi ridice capul ca să-i înfrunte privirea care o intimida.Părul îi atârna liber pe spate. -Aştepţi ce? Să leşin? a răspuns ea sfidător. - Să-mi spui că te-ai răzgândit cu privire la venirea aici.De ce te ascundeai în întuneric? A arătat cu capul spre bungalow-ul ei. - Nu mă ascundeam. - Cred că te ascundeai.Altfel,mi-ai fi răspuns la telefon şi ai fi refuzat politicos invitaţia.Ce s-a întâmplat,Caren? De unde schimbarea asta dramatică,într-un interval atât de scurt?Ea şi-a umezit nervoasă buzele şi s-a blestemat chiar în timp ce făcea asta.Ochilor lui nu le scăpa nimic.Şi-a scuturat capul,mişcare pe care şi-o dorea nonşalantă,şi a spus: -Eram foarte speriată după acea cursă nebuneasca cu motocicleta.Când ţi-am acceptat invitaţia,nu puteam să gândesc prea limpede.Aş fi acceptat orice.Buzele lui s-au ridicat a dojană.A lăsat-o să fiarbă o clipă interminabilă şi a spus: - Să nu mai încerci niciodată să mă minţi.Nu te pricepi să minţi.Te mai întreb o dată.De ce? - Nu am vrut să vin! a izbucnit ea.El s-a lăsat în genunchi în faţa ei şi i-a pus mâinile pe umeri,ca şi cum ar fi vrut să o scuture. - E o minciună sfruntată.Ne-am dorit din clipa în care ne-am văzut.Nu-mi spune că nu mă vrei.Nu-mi veni cu aşa ceva.Mâinile i-au alunecat pe gât într-o mângâiere.De unde schimbarea asta,Caren iubito?Toată lupta ei interioară a ieşit la suprafaţă.Cuvintele lui blânde,mângâierea degetelor lui,căldura din ochii lui au convins-o.Nu se putea preface că e imună,cum nu se putea preface nici că este sirenă. - Îmi este frică,a spus ea,coborându-şi ochii. - De mine? a întrebat el cu o notă de neîncredere.

- De mine.Să nu fac ceva necugetat de care să-mi fie mai târziu ruşine.Ţi-am spus,nu sunt bună la asemenea lucruri.A trecut un moment de linişte,apoi el a întrebat încet: -Nu ar trebui să fiu eu cel care judecă asta? I-a atins părul,coborându-şi palma din creştetul ei spre gât.Ea i-a răspuns răstit: - Nu vreau mila ta.El s-a mişcat rapid.Mâna lui i-a tras capul spre el.Iar gura a acoperit-o pe a ei cu o ploaie de sărutări flămânde,înainte ca ea să-şi poată căpăta respiraţia.A sărutat-o sălbatic,apoi a lăsat-o tot atât de brusc. -Asta îţi seamănă a milă?Acum,spune-mi ce e cu teoria asta că ai fi cumva inferioară? -Nu chiar inferioară. -Dar cum,atunci? -Cumva în afară.Nu sunt potrivită pentru asemenea lucruri. -Cine ţi-a spus că nu eşti? -Fostul meu soţ,a răspuns ea furioasă. -Propriul tău soţ te-a insultat în felul ăsta? -În nu prea multe cuvinte.Derek a clipit. -Nu înţeleg. -Nici nu mă aşteptam. -Explică-mi,atunci. -Nu. -De ce? -E o poveste lungă şi plicticoasă. -Avem toată noaptea la dispoziţie. -Nu ai nimic mai bun de,.. -La naiba, spune-mi!A strigat la ea ca un tigru care tocmai şi-a pierdut cina. -Bine! a strigat şi ea.Dacă asta o să mă scoată de aici şi dacă o să scap de tine mai repede aşa,o să-ţi spun.L-a împins de lângă ea şi şi-a încrucişat picioarele ca un indian A început să vorbească,în timp ce îşi trosnea şi îşi întindea degetele. -Am fost căsătorită timp de şapte ani.Credeam că suntem fericiţi. -Desigur,o parte din farmecul de la început a dispărut.Era de aşteptat,nu? Apare rutina lucrurilor, -Ce lucruri? Sexul? Sexul a devenit rutină? De ce nu i-a spus de la început că nu e treaba lui? Expresia ei era ostilă,dar s-a uitat la el şi tot militantismul i s-a topit când i-a văzut expresia sinceră.Poate că avea nevoie să discute lucrurile astea.Din seara în care a plecat Wade,nu-şi mai deschisese nimănui sufletul.Nu voia să o încarce pe Kristen cu problemele ei.În plus.Kristin era prea tânără ca

să-i spună.Majoritatea prietenelor lui Caren trecuseră şi ele prin divorţuri dureroase.Nu prea puteau să-i ofere consolare.Iar puţinele ei prietene cu o căsnicie reuşită nu puteau să înţeleagă sentimentul acut de respingere pe care îl simţea.Aşa că în loc să se întoarcă spre Derek cu toată artileria,i-a răspuns calm: Şi asta.Eram activi.Însă ne lipsea imaginaţia.Dar a fost mai mult decât atât.A devenit distant,distrat. Nu vorbeam prea mult,iar când încercam să-l abordez,se scutura şi-mi spunea că are ceva important la birou. -Continuă. -Nu mai e mare lucru de spus.Mi-e teamă că e ceva clasic.Într-o seară a venit acasă şi la cină mi-a spus că vrea să divorţeze. - Ţi-a dat un motiv plauzibil?Ea a râs neamuzată.Unul foarte bun.Motivul. O altă femeie.Soţul meu m-a părăsit pentru o altă femeie.Asta e tot.Finis.Terminat. - Şi din cauza asta spui tu că eşti inadecvată sexual? - Tu nu ai spune? - Ei bine,eu am crezut-o,o cred.Nu vorbesc neapărat de sex.E ceva care cuprinde şi sexul. - Îl mai iubeşti pe prostul ăla? Ochii ei s-au ridicat spre ai lui. -Nu.Era pe cale să împărtăşească ceva cu un străin,ceva ce nu mai spusese nimănui.Cred că nu l-am iubit nici atunci. - Atunci de ce te-ai măritat cu el? -Îmi plăcea ideea de stabilitate pe care ţi-o oferă căsnicia.Securitatea.Tata a murit când Kristin era foarte mică.Mama ne-a crescut singură,i-am văzut singurătatea,lupta pe care a dus-o ca femeie singură.Cred că m-am măritat cu Wade,pentru că a fost primul care m-a cerut.Poate că îmi era frică să nu fie ultima cerere.Ne simţeam atraşi unul de altul.El avea o slujbă cu perspective bune.M-am îndrăgostit de visul american. - Dar nu de bărbat. -Uitându-mă înapoi,nu.Nu cred că l-am iubit cu adevărat.Nu cum ar fi trebuit. Caren a simţit că i se ridică de pe umeri o povară imensă,pe care o purtase de mai bine de un an,Wade nu era singurul responsabil de destrămarea familiei lor.Era bine că recunoscuse în sfârșit partea ei de vină.Acum,că a privit adevărul în faţă,putea să uite.S-a uitat la Derek puţin,amintindu-şi de ceva. -L-ai făcut prost. De ce? El i-a atins obrazul. -Toate femeile sunt la fel.Vânează complimente.Ea a clătinat din cap. - Poate că aşa sunt,a admis ea în şoaptă. - Nu transfera asupra ta şi vina lui Wade.Tonul serios din vocea lui a făcut-o să se uite iar la el.Voiai să-ţi consolidezi familia,el nu.

Te-a insultat părăsindu-te pentru o altă femeie.Ai fost lovită îngrozitor. Şi-a plimbat palma pe obrazul ei. - În noaptea asta o să te eliberez de toată durerea.Am să-ţi arăt cât de frumoasă şi de dorită eşti.Mâine,omul acela prost o să fie doar o amintire urâtă.Dragostea mea o să-i alunge prezenţa nedorită din inima ta.Şi-a pus gura ca o ventuză pe a ei.Dar sărutul era cast.Nu avea nimic din sălbăticia celui dinainte,era doar de o infinită tandreţe.Când i-a eliberat buzele,ea a suspinat adânc.Era un semn încurajator.Ea simţea cum lanţurile îi cad pe rând. - Vrei nişte vin? a întrebat el în timp ce se juca cu părul de pe umărul ei. - Te rog.El a dat la o parte plasa de ţânţari ca să ajungă la frapieră.A înfăşurat sticla într-un ştergar alb şi a adus-o la pat,unde,cu multă abilitate,i-a scos dopul.După ce a umplut cele două pahare care aşteptau,cu vinul galben,strălucitor,i-a înmânat lui Caren unul din ele. - Pentru gura ta mai dulce decât orice vin.Nu era un toast prea obişnuit,dar a ciocnit paharul cu al ei şi au băut.S-a aplecat înainte şi a sărutat-o.Buzele şi limba îi erau reci de la vin.Când s-a retras,ea şi-a dat seama că îi era sete de ele. S-a uitat la el cu ochi care sclipeau în lumina slabă. - Îmi place ambianţa pe care ai creat-o,a spus după ce s-a uitat îndelung la el.Ai o imaginaţie bogată.El a chicotit. - Poate că trebuia să mă fac regizor de film. - Sau actor. - Asta nu,e imposibil,a spus el,scuturând din cap.Nou căpătata ei încredere de sine încerca să dea pe dinafară cu fiecare înghiţitură de vin. - De ce? a întrebat ea mucalit. - Nu-mi place să fiu fotografiat,a spus el cu o încrâncenare care a adus discuţia la un punct mort.Când a întrebat-o dacă îi este foame,ea tocmai se gândea la afirmaţia lui atât de categorică. -Cred că îmi este,a spus ea,după ce a stat să se gândească puţin.Am fost astăzi şi la sala de gimnastică a complexului şi...El i-a oprit vorbele cu un sărut fierbinte.După ce a navigat în voie,investigându-i gura,limba lui a început să-i scalde buza de jos. -Şi ce? - Am uitat,a spus murmurat ea,în timp ce buzele lor se topeau unele în altele din nou. - Sper să-ţi placă cina pe care am comandat-o.S-a întors cu spatele la ea,exact atât cât să ajungă cu faţa la cărucior şi să ridice capacele grele de pe tăvile fierbinţi.

- Miroase minunat.El a umplut un platou mare cu mâncare. -Întinde-ți picioarele! a ordonat el.Ea s-a conformat şi el i-a pus platoul în poală.Apoi şi-a întins şi el picioarele în direcţia opusă şi a stat şold în şold cu ea,faţă în faţă.S-a sprijinit cu mâna de pat,iar torsul lui făcea un pod peste picioarele ei. - Pui prăjit,pui marinat gătit la foc mic pe cărbuni.Foarte popular pe insulă.Aici e Stamp and Go,alt fel din bucătăria naţională. -Chiar aşa se numeşte? El a confirmat din cap. -E cod amestecat cu piper şi mirodenii,rulat în biluţe,bătute bine şi apoi bine fripte.Mai erau şi nişte papaya şi grapefruit pe alese şi legume proaspete.Era fascinată atât de şirul de mâncăruri indigene,cât şi de recitalul lui. După ce el a terminat de enumerat felurile de pe platou,ea saliva. - Nu e nici un fel de tacâmuri.Ochii lui s-au întâlnit cu ai ei. - Nici nu e nevoie.Am ales numai mâncăruri care se mănâncă cu degetele.O să te hrănesc eu.Prin toate fibrele a trecut-o un fior.Niciodată nu primise o asemenea propunere erotică.Şi nici nu trecuse prea mult de când îi spusese cât de seducătoare este.El a ridicat o bucată de piept de pui de pe platou şi i-a adus-o la gură.Prea surprinsă ca să mai facă altceva,ea a deschis gura şi a prins bucata între dinţi.Fără să piardă din vedere ochii lui,a mestecat încet.Era straşnic. - E bun? a întrebat Derek, - Mmm,da. - Vreau şi eu.Ea s-a uitat la el timp de o bătaie de inimă,apoi a cules o bucată de pui şi a ridicat-o la buzele lui.El a morfolit puţin,apoi a mestecat-o,uitându-se la ea tot timpul.Au luat câte o bucată din fiecare fel în acest mod.Încet,în linişte.Doar cu ochii îşi vorbeau.Caren se simţea într-un fel de vis bizar,din care spera să nu se trezească niciodată.Derek era eroul vieţii ei -frumos,sexy, îndrăzneţ,tandru,fascinant -prea fantastic ca să fie adevărat. El s-a ridicat încet şi i-a prins părul într-o coadă cu o singură mână.L-a ridicat de pe gât ei,s-a aplecat în faţă şi şi-a apăsat gura pe locul rămas gol.Capul ei s-a lăsat pe spate.Respiraţia lui se simţea caldă pe pielea ei.Îi simţea limba lunecoasă mângâind-o.Buzele lui se plimbau în sus şi în jos pe gâtul ei.El a murmurat ceva,dar ea nu a putut distinge cuvintele.Dar acestea nu erau importante.Ştia ce voia să spună.Când s-a întors la poziţia iniţială,au sorbit vin din paharele cu picior.El a mai turnat din sticlă,i-a oferit o bucată zemoasă de grapefruit,apoi i-a tamponat buzele cu un şervet.Ochii lui nu se dezlipeau de faţa ei.! -Eşti foarte frumoasă,Caren.Vreau să văd mai mult din tine.

Şi-a ridicat mâinile spre nasturele de sus al rochiei ei de plajă şi l-a desfăcut.Ea era puţin jenată de rochia ei veche.O luase după duş pentru că era confortabilă şi uşoară. -Îmi propusesem să îmbrac rochia cea nouă în seara asta,a spus ea,scuzându-se. -Altă dată.Ochii lui îi ţineau prizonieri pe ai ei,în timp ce el desfăcea nasturii până la mijloc.Ea şi-a coborât ochii abia după ce el a desfăcut cele două părţi ale rochiei.A studiat-o un lung moment,cu ochii lui de tigru lucind fierbinte. - Frumos! a şoptit el.Cu o atitudine aproape religioasă,a atins partea inferioară a unuia dintre sâni cu degetul arătător. -Atât de fin...Şi-a făcut palma cerc în jurul sânului,l-a ridicat şi a mângâiat cupola cu mişcări circulare ale degetului mare.Pleoapele ei se închideau,în timp de el continua să-i mângâie sfârcurile. - Nu,a suspinat el încordat,priveşte-mă.Ea şi-a deschis ochii.Degetele lui lungi, subţiri,păreau negre pe pielea ei.O făceau să arate foarte frumoasă.El a zâmbit, văzând rezultatele eforturilor lui. - Sunt mulţumit.Le-a luat o oră,ca să termine preparatele,bucată cu bucată,între ele,schimbau sărutări şi mângâieri senzuale,care o lăsau pe Caren slăbită şi cu o foame înnoită.O dată,el a luat-o cu mâna de ceafă şi a tras-o spre el într-un sărut impetuos.A lăsat-o fără suflare şi cu urechile ţiuind.Altă dată,i-a luat mâna,a dus-o la pieptul lui şi a apăsat-o de inima lui,în timp ce ochii lui o potopeau cu priviri de foc.La desert au mâncat banane prăjite în zahăr şi chimen.El i-a oferit o îmbucătură şi a râs când puţin zahăr din amestec a rămas la colţul gurii ei.A adunat zahărul cu un deget şi i l-a adus la gură. - Curăţă-l!Tonul lui era imperativ.Fără ezitare,Caren a lins zahărul de pe vârful degetului.El i l-a presat între buze.Ea l-a supt înăuntru şi l-a curăţat cu limba. Respiraţia ei şuiera prin dinţii întredeschişi.Ochii lui străluceau ca topazul. - Ştiam că gura ta îmi va da plăcerea,a spus el decis.Cu o mişcare a braţului a măturat toată vesela şi s-a aplecat asupra ei,în timp ce ea se culca pe perne. Braţele ei s-au deschis ca să-l primească şi i-a simţit greutatea posesivă pe trup. Voia să-l absoarbă,să o apese iar şi iar,până ce va deveni o parte a lui,trăitoare sub pielea aceea bronzată,lucioasă,în acel trup plin de viaţă.Degetele ei i-a răsucit părul.Voia să-i examineze fiecare şuviţă,ca să le rezolve misterul dungilor colorate.Dar asta mai târziu.Acum doar voia să-l guste,să-i simtă limba mişcându-se languros prin gura ei.El i-a dat tot ce voia,dar nu era destul. Picioarele ei se mişcau fără încetare lângă ale lui.El şi-a ridicat capul şi i-a văzut faţa febrilă. - Nu grăbi lucrurile.Avem o noapte întreagă.

S-a ridicat de pe ea,iar ea a rămas împietrită înţelegând cât de destrăbălată putea să arate.Rochia avea nasturii desfăcuţi până la mijloc,mototolită pe laturi,punându-i în evidentă sânii care îi tremurau.Tivul i se ridicase până la coapse.Se vedea marginea dantelată a chiloţilor.Iar părul îi era o debandadă de şuviţe.S-a ridicat,şi-a strâns pieptarul şi şi-a întins cămaşa,A făcut un gest de aranjare a părului,deşi ştia că este inutil. - Eşti încântătoare,a spus Derek,cu ochii scânteind amuzaţi.Într-o clipă,o pisică dezlănţuită.În alta o fată ruşinoasă.Doamne,ce bucurie să-ţi descopăr toate faţetele.S-a întors şi a început să acopere metodic platourile cu capace.Când toată hrana a fost ridicată,a dus căruciorul în colţul îndepărtat al camerei. - Îți place muzica? - E minunată. - Dacă ceva nu-ţi place,să-mi spui.Vorbea nu numai despre muzică,iar ea ştia asta.A dat din cap.El s-a întors în pat,s-a descălţat şi s-a strecurat sub plasă,i-a oferit mâna.Ea i-a apucat-o şi el a ridicat-o în picioare.A sărutat-o fără grabă,trăgând-o spre el fără putință de împotrivire,deşi mâinile lui abia dacă îi apăsau umerii.Apoi ea şi-a simțit rochia alunecând de pe ea.El i-a tras-o de pe tors,peste coapse şi peste gambe,până a atins salteaua.Ea a rămas doar în chiloţi. Ar fi trebuit să se ruşineze.Nu s-a ruşinat.Privirea lui adoratoare nu-i permitea.A început să o mângâie,acoperindu-i fiecare sân cu o mână.S-a jucat cu ea precum cu o jucărie favorită,încântarea citindu-i-se pe chip şi în lumina care îi juca în ochi.Când sânii ei au urmat să fie vizitaţi de gura lui,şi-a aplecat capul şi a înconjurat-o cu buzele. - Derek! a strigat ea stăpânit. - Da,Caren,iubirea mea,da.Ea s-a pierdut în magia gurii lui.Mângâierile lui erau poetice în tandreţea lor şi păgâne în îndrăzneala lor.Limba lui era guvernată doar de dorinţa de a le aduce plăcere amândurora.Mâinile i se mişcau uşor de fiecare parte a bustului,colindând înainte şi înapoi pe rotunjimile ei,ajungând la chiloţi. A tras ultimul veştmânt în jos până la gleznele ei,iar ea a păşit peste.El s-a ridicat în toată înălţimea lui şi şi-a lăsat ochii să o contemple.Aceştia au făcut flămânzi un tur,privirea lor fiind atât de tangibilă,încât parcă îi lovea trupul.Asta a făcut ca toate zonele ei erogene să se trezească.Şi s-au trezit.Excitarea ei era atât de profundă,încât nu putea fi ascunsă.El a zâmbit când i-a examinat sânii. Apoi privirea i-a alunecat în jos,iar gura i s-a tensionat de pasiunea care creştea. Era intrigat de umbra moale dintre coapsele ei.I-a periat-o cu degetele. Caren şi-a ţinut răsuflarea.El s-a lăsat în genunchi,a cuprins-o cu braţele şi a tras-o spre el.A sărutat acel cuib mătăsos cu o fervoare blândă.În capul lui Caren

au explodat rachete.Niciodată nu primise o asemenea mângâiere dulce,lipsită de egoism.Din gâtul ei a izbucnit un suspin.Derek era iar în picioare,ţinând-o de cap şi apăsându-o protector de pieptul lui. - Şş,şş.Acest tip de intimitate îţi repugnă? - Nu,nu,a şoptit ea,este...O,Derek,strânge-mă.A strâns-o mult timp,cu putere. Când tremuratul ei a dispărut,a slăbit strânsoarea - Am prea multe haine pe mine,nu crezi? a întrebat el.Vrei să mă dezbraci?Ochii ei s-au deschis panicaţi,apoi s-a uitat în jos pe toată întinderea pieptului lui. - Da,a spus ea solemn.Dacă vrei tu. - Aş dori să vrei tu.Degetele ei au desfăcut,ezitând,puţinii nasturi rămaşi nedesfăcuţi ai cămăşii lui,trăgând-o din pantaloni.Apoi şi-a pus mâinile pe umerii lui şi i-a tras-o.El şi-a eliberat mâinile de mâneci şi a aruncat cămaşa pe saltea.Ea a ajuns la fermoarul pantalonilor,dar mâinile nu au ajutat-o.A încercat iarăşi,dar şi-a pierdut din nou curajul. - Îmi pare rău,a şoptit ea. - E în regulă,o fac eu.Şi-a desfăcut pantalonii şi şi i-a împins spre glezne.Ea a stat înlemnită,în timp ce el se elibera şi de restul hainelor. Fără un alt cuvânt,el a îngenuncheat şi a strâns hainele lor împrăştiate.A ieşit de sub plasă şi a pus hainele pe un scaun,frumos împachetate,fiecare în parte.Caren l-a privit,mai întâi uimită că făcea ceea ce făcea,apoi uluită cât de bărbat arăta el făcând asemenea lucruri casnice.El simboliza frumuseţea masculină.Era foarte bine proporţionat.Muşchii pieptului,ai spatelui,ai braţelor şi ai gambelor îi erau reliefaţi,dar frumoşi.Tăria lui stătea în supleţe.Pielea avea aceeaşi nuanţă de bronz peste tot,presărată cu păr auriu,care se îndesea şi se înnegrea în jurul sexului. - Eşti atât de frumos!Nici măcar nu şi-a dat seama că şi-a spus cu voce tare gândurile,până când el nu şi-a întors capul spre ea şi a săgetat-o cu ochii.Aerul lui de sălbăticiune era mai pregnant acum,când era dezbrăcat,iar inima ei a început să galopeze excitată,ca şi cum ar fi fost pe cale să sară de pe o stâncă înaltă sau să o ia la vale pe un tobogan de apă.El a avansat spre insula de satin din mijlocul camerei,dar s-a oprit să ia în drum o tăviţă,pe care se aflau nişte sticluţe,fiecare având un lichid auriu. - Aşază-te.Ea s-a aşezat pe muntele de perne.Nu,pe burtă,a spus el.Ea s-a întors. Derek a păşit pe saltea şi a îngenunchaat lângă ea.A aşezat cu grijă tăviţa jos. -Trebuie să fii relaxată,a şoptit,mişcându-şi palma de la umăr şi până la spatele genunchilor ei.Palma lui caldă se simţea minunat pe spatele ei,pe fese,pe coapse.Ea şi-a lăsat obrazul în pernă şi a închis ochii.Nici o şansă,s-a gândit

alarmată,când i-a atins coapsele.El s-a aşezat în genunchi,de ambele părţi ale ei,dar ea putea să simtă tăria coapselor lui lipite de ale ei.El i-a îndepărtat părul de pe ceafă,care a devenit vulnerabilă la răsuflarea lui caldă şi la degetele alunecătoare.A luat una din sticluţe şi i-a turnat conţinutul în palmă.Nările ei s-au umplut de mirosul exotic de flori pe care nu le putea numi.Nu era delicat ca al garoafei,nici greu precum cel al gardeniei. - Mmm,e minunat,a spus ea adormită. - Ce? Uleiul aromat,sau mâinile mele? - Ambele.El i-a masat umerii,eliberându-i de toată tensiunea care mai persista. Muşchii ei păreau că se topesc,frământaţi de degetele lui puternice,l-a luat mâinile de sub obraz şi le-a întins de-a lungul el l-a strâns bicepşii exact cât să o facă pe Caren să-şi dea seama că nu mai are putere nici cât să ridice o pană.Fiecare din degetele lui a repetat operaţiunea,uşurată mult de ulei. A tratat fiecare vertebră cu un masaj rotativ al,degetului mare.Când mâinile au ajuns la fese,ea a tresărit de plăcere.Degetele lui talentate s-au mişcat în jos centimetru cu centimetru,au masat,au strâns,apoi au renunţat la masaj şi au început să mângâie.În timp ce mâinile lui îşi luau toate libertăţile,ea gemea. Căuta.Găsea.Mângâia.Până ce feminitatea ei era plină şi tremura în aşteptarea împlinirii.Şoldurile i se rostogoleau de o parte şi de alta în agonia aşteptării.El şedea deasupra ei şi îi ciupea ceafa cu dinţii,în timp ce mâinile i se strecurau sub ea,ca să-i mângâie sânii. - Îmi eşti atât de dragă,a şoptit el,atât de scumpă.E atât de bine când eşti sub mine.Forma lui era imprimată pe spatele ei.Era delicios de greu,fierbinte şi împrăştiind dorinţă,în timp ce o țintuia pe patul de satin.A eliberat-o şi a întors-o cu fața spre el.Sărutul lui era însetat,limba lui neostoită,i-a despărţit picioarele şi le-a îndoit în jurul coapselor lui.Ea şi-a băgat fața în pernă. - Nu,nu,a spus el aspru.Vreau să-ţi văd faţa,a continuat,ridicându-se deasupra ei. Era mătăsos,tare,pulsând de pasiune şi de viaţă.S-a îndreptat singur spre centrul înflorit al feminităţii ei.A atins-o.Ea i-a gemut numele şi şi-a pus mâinile pe pieptul lui.Îşi ţinea buza de jos între dinţi. - Te doresc,Derek. - Caren,Caren,iubirea mea.S-a împins între petalele feminităţii ei.Condu-mă în tine,adânc,cât mai adânc.Cu o mişcare unduita,corpul ei l-a invitat în ea,până ce a umplut-o complet,iar trupul ei era strâns lipit de al lui.Faţa lui s-a strâmbat într-o plăcere sublimă,în timp ce împingea iar şi iar în ţinta ei mătăsoasă.Îi şoptea cuvinte care ei îi erau străine,dar pe care le înţelegea cu inima. Când trupul ei a început să se mişte în ritm rapid,el i-a acoperit sânii cu pieptul,

şi-a îngropat faţa în curbura gâtului ei şi a dat drumul fructelor pasiunii. Satisfăcuţi,epuizaţi,fără suflare,s-au culcat,un singur trup,inimile lor celebrând la petite mort. CAPITOLUL 6 Şi-a deschis ochii încet,a căscat,s-a întins,apoi s-a uitat în jur.A fost doar un vis noaptea trecută? Lumina soarelui se filtra prin plasă ca o ceaţă,contribuind la starea ei de visare.Totul în jur apărea difuz,împrăştiat Mai erau şi lumânările,care arseseră cu totul şi acum erau doar nişte mici bazine de ceară colorată întărită.Florile din vaze erau încă proaspete,dar cele împrăştiate în tot locul îşi scuturaseră petalele,se îndoiseră,dar nu erau mai puţin mirositoare.Căruciorul era încă parcat lângă perete.Gheaţa din frapieră se topise. Stătea dezbrăcată şi leneşă pe albiturile de satin.Pielea de miel pe post de preş îi gâdila picioarele.Era singură.Mirosul lui Derek încă se ghicea pe perna de lângă a ei.Amprenta corpului lui încă era evidentă pe cearceaf,lângă locul ei. Dar chiar dacă aceste urme nu ar fi fost acolo,ar fi ştiut că noaptea trecută nu a fost un vis.Fusese real.Un bărbat se gravase pe sine în trupul şi în sufletul ei. După o singură noapte,ea ştia despre el mai multe lucruri decât putuse afla despre omul cu care fusese căsătorită şi cu care trăise şapte ani. Cu zâmbetul mulţumit al femeii satisfăcute sexual,a păşit afară din cortul de plasă şi a ieşit pe uşa terasei.L-a descoperit imediat în valuri.Tăia apa cu agilitatea unui tipar.Braţele lui puternice,pe care le ştia capabile de atâta tandreţe,l-au dus departe,atât de departe,încât ei i s-a strâns inima. Apoi spatele lui bronzat s-a arcuit şi a dispărut sub apă.Când capul i-a apărut la suprafaţă,după un minut lung,şi l-a scuturat de apă şi a început să se împingă spre ţărm doar cu picioarele,picioarele acelea care se îngemănaseră cu ale ei pe timpul nopţii.A ieşit din valuri cu siguranţa unui zeu al apelor.Pe muşchii braţelor lui,apa mării se prelingea,exact pe calea pe care buzele ei o urmaseră de atâtea ori în noaptea asta.Pe pieptul păros i se rostogoleau picături de cristal,care se transformau în nuri care convergeau spre centrul torsului lui,apoi făceau un vârtej în jurul buricului şi urmau drumul mătăsii prin părul pubian către masculinitatea lui.Era gol.Caren a râs uşor,cu o afecţiune profundă.Mai cunoscuse oare pe cineva care să se simtă atât de firesc dezbrăcat,bărbat sau femeie? Wade nu fusese niciodată prea timid,dar nu îşi amintea să-l fi văzut vreodată gol,altfel decât în pat sau sub duş.Nu ar fi parcurs niciodată distanţa de la punctul A la punctul B cu absolut nimic pe el.Derek nu avea asemenea reţineri.Se simţea perfect cu trupul lui fără haine.Soarele care îl bătea se reflecta de apa care îi

învelea trupul,transformându-l într-un glob de aur.Se mişca cu graţia sinuoasă a unei feline mari,fără risipă de mişcări,fără mişcări bruşte.Muşchii i se întindeau, se contractau şi se adunau cu uşurinţa unui elastic.În noaptea asta,acest om,acest străin,o învăţase limbajul nou al iubirii.Se trezise dimineaţa cu un nou vocabular de emoţii pe care nu le cunoscuse înainte de a-şi petrece noaptea în patul lui Derek Allen.Nu numai că reuşise să-i trezească la viaţă simţurile adormite,ci le şi educase să facă tot ce erau capabile să simtă şi să ceară. Spusele lui fuseseră alintătoare.Lucrurile pe care le făcuse fuseseră erotice.Iar ce făcuse ea era dincolo de orice raţiune.Caren şi-a ridicat mâna către obrajii îmbujoraţi.Fusese într-adevăr o femeie responsabilă? Se purtase oare aşa cum îşi amintea atât de viu? Dar nu simţea nici un fel de ruşine.Asta pentru că,deşi duseseră sexualitatea umană la limitele plăcerii,nu făcuseră nimic depravat. Doar frumos.Doar plăcut.Doar o dăruire,în mod sigur,nu se simţise folosită,ci respectată.Descoperită,nu înjosită.Înnobilată,nu necinstită. Când la uşă s-a auzit o bătaie discretă,ea s-a uitat spre plajă.Derek era pe nisipul bătătorit al plajei şi îşi ştergea spatele cu un prosop pe care îl luase cu el.Caren s-a grăbit spre scaunul pe care erau hainele,şi-a pus repede rochia de plajă şi a încheiat în grabă nasturii pieptarului. -Da? a spus ea prin uşă. -Gustarea,doamnă.A deschis uşa celor doi servanţi care au introdus un alt cărucior.I-au urat bună dimineaţa şi au stat acolo în aşteptare,cu picioarele depărtate.Dacă s-ar da medalii pentru discreţia chelnerilor de la roomservice,aceştia doi le-ar fi meritat.După salut,au ignorat-o ca şi cum nu ar fi fost acolo şi şi-au continuat treaba.Au aranjat masa,au aprins o flacără sub cafetieră,au turnat în paharele frapate sucuri reci de fructe şi a luat cu ei căruciorul din noaptea precedentă.Nu au aruncat nici o privire ciudatului pat din mijlocul camerei,deşi probabil că le-a suscitat curiozitatea.Exact când ei se retrăgeau,a apărut şi Derek pe uşa terasei.Caren s-a întors şi a respirat uşurată,văzând că-şi înnodase prosopul în jurul mijlocului.El nu a întârziat decât cât să-i ia mâna şi să i-o strângă,apoi a inspectat masa,dând din cap aprobativ către chelneri,cărora le-a urat la revedere şi a închis uşa după ei. - Bună dimineaţa.Cum a închis uşa,s-a întors spre ea.Ochii lui erau flămânzi. - Bună dimineaţa. - Te-ai trezit de mult? - Doar de câteva minute. - Te rog să mă ierţi că te-am lăsat să te trezeşti singură.

-Nu este nimic.M-am uitat la tine cum înotai,când au venit cu gustarea.Pare delicioasă.El şi-a scos prosopul şi l-a lăsat neglijent pe podea. -Tu arăţi delicioasă.Şoapta lui a ajuns la ea în timp ce se apropiase deja.I-a înconjurat ceafa cu ambele mâini şi şi-a împreunat degetele,apoi i-a dat primul sărut din dimineaţa aceea.Nu era nevoie de preliminarii,nici de scuze pentru dorinţa lui.Limba lui a plonjat în gura ei,iar capul i s-a aplecat într-o parte. Sărutul a fost lung,narcotic.Caren a fost atinsă de lascivitatea acum familiară. Mâinile lui au lunecat de pe ceafa ei până la nasturii pe care a început să-i desfacă.După ce a dezbrăcat-o,a ridicat-o spre el cu forţă. - Apa m-a înviorat,a spus el,cu un zâmbet malefic. - Da,simt asta,a respirat ea lângă gura lui,în timp ce o ducea spre pat.A aşezat-o pe spate,pe perne,iar sfârcurile ei au devenit o ţintă perfectă pentru buzele lui doritoare. - Ce zici de o gustare? a gemut ea,în timp ce limba lui se înfăşură în jurul unui vârf rozaliu. - După. - Iar după „după”? - Acelaşi lucru.Au suspinat la unison şi el a posedat-o. Acesta a fost modelul zilelor care au urmat.Nu şi-au făcut planuri pe termen lung.Au luat lucrurile ca atare.Mâncau,se jucau,stăteau întinşi pe plajă şi făceau dragoste,după cum le venea.Caren păşise într-o poveste adevărată.Ştia asta,ştia că la sfârșitul săptămânii va redeveni Cenuşăreasa de la miezul nopţii.O să se întoarcă la viaţa ei şi nu o să-1 mai vadă niciodată pe Derek. Dar şi-a luat seama.Era fantezia ei,ea era eroina,ea participa la această poveste şi se bucura de ea cât mai mult posibil.Nu acesta era motivul ascuns al călătoriei? Nu asta era ceea ce îi trebuise cu disperare?Dar nu era şi mult peste ceea ce îşi propusese?Derek era cea mai senzuală persoană pe care o cunoscuse vreodată.El făcea din mâncare,băutură,înot,somn,dragoste,experienţe senzuala pe care ea nici nu şi le imaginase vreodată.A făcut-o să mănânce mîncăruri pe care nu le mâncase niciodată.A descoperit că sunt delicioase.A căpătat gustul pentru licori puternice,care îi încălzeau lâuntrul şi îi dezlănţuiau simţurile. A învăţat să simtă soarele,nisipul şi marea pe trupul ei dezbrăcat.A învăţat să-şi lase părul liber în briza tropicală.Să se delecteze cu vinul,cu frunzele mari de palmier,să se minuneze de culoarea verde a viilor.Niciodată nu văzuse cerul atât de albastru.Iar în ce priveşte modurile de a face dragoste,a realizat că era o virgină,în comparaţie cu ceea i ce a învăţat-o Derek.

Nu îşi închipuise niciodată că a face dragoste consumă atât de mult trupul şi i sufletul.Victimă a sărutărilor lui care o hipnotizau,a îmbrăţişărilor lui,lăsa deoparte toate reţinerile şi inhibiţiile.Făceau dragoste pe terasa bunga-low-ului lui,cu trupurile unse pentru plajă,până ce transpiraţia ţâşnea din ei.Sau sub duş,sau în pat,sau pe barca închiriată pentru o după-amiază.Îi spusese că viaţa ei sexuală cu Wade devenise plictisitoare şi lipsită de imaginaţie.Derek şi-a luat sarcina de a rectifica acest lucru.Nimic din ce făceau ei nu era nici de rutină,nici lipsit de imaginaţie.El făcea dragoste cu pasiune şi cu intensitate. Fie că era înflăcărat sau încrâncenat,sau grijuliu,ea avea parte de toată atenţia lui.Se oferea în întregime.Şi ea.Era ceva care le dădea furnicături pe şira spinării şi îi înfricoşa. -Te uiţi pierdut la mine,a glumit ea într-o seară,în timpul cinei.Se hotărâseră să iasă din bungalow,unde îşi luaseră toate cinele,şi să meargă la complex,să se bucure de muzică şi de dans,ca şi de bufet.Ea purta rochia nouă.Părut îi era strâns într-un coc şi prins cu o floare strălucitoare,galbenă,de hibiscus.Se simţea extrem de feminină şi de uşoară,în contrast perfect cu masculinitatea lui Derek.Ochii lui s-au îndreptat spre ea cu dorinţă,în timp ce îşi sorbea vinul. - Mă uitam? Iartă-mă. - Nu mă deranjează deloc.Doar voiam să ştiu ce este în spatele frumoşilor tăi ochi căprui când te uiţi la mine aşa.O faci des. - Chiar aşa? - Da.El s-a aplecat asupra mesei şi i-a dat un sărut fugar pe gură.Ce vezi când te uiţi la mine cu atâta intensitate? - Nu ştiu,a răspuns el onest.E ca şi cum ai fi...Ea a clătinat din cap şi a râs. - Nu are importanţă,am spus o prostie.El i-a luat mâna şi i-a strâns-o. - Hai,spune-mi.Ea s-a uitat la degetul lui opozabil,care o masa în joacă În palmă. - Eşti un mister.Uneori eşti atât de obişnuit. - E un compliment sau o punere la zid? a întrebat el cu o clipire ironică în ochi. Ea a zâmbit distrată,mintea fiindu-i ocupată cu convertirea gândurilor în cuvinte inteligibile. - Ceea ce vreau să spun este că eşti american din cap până în picioare.Foloseşti idiomuri şi dialecte locale,eşti ca orice om de pe stradă. - Păi sunt,a spus el,serios,aproape apărându-se. -Da.Dar,după aceea...Ea şi-a muşcat buza inferioară.Dar în alte dăţi,mai ales când facem dragoste,te schimbi. -Da,aşa este,a recunoscut el.În public pot să-mi controlez corpul,dar când sunt singur cu tine şi suntem dezbrăcaţi...

- Nu despre schimbarea fizică îţi vorbesc eu, s-a grăbit ea să-l întrerupă,uitânduse nervoasă împrejur.El a chicotit şi i-a atins uşor degetele. -Ce vrei să spui? -Că devii cu totul altul.Este ca şi cum în pielea ta ar trăi doi oameni.Unul foarte american şi unul...nu ştiu...străin.Ţi se schimbă vocabularul.Foloseşti cuvinte mai elaborate.Uneori îmi vorbeşti într-o limbă pe care nici măcar nu o recunosc. El s-a lăsat pe spătarul scaunului şi şi-a golit paharul.Mişcarea a lăsat mai mult decât spaţiul gol dintre ei.Semnala aversiunea lui față de subiect şi refuzul de a-l discuta mai departe. -Am studiat în şcoală câteva limbi.Am talentul de a prinde foarte repede. Era o explicaţie plauzibilă,dar Caren s-a gândit că e mai mult decât atât.Iar faţa tensionată,expresia lui severă,nu făceau nimic ca să-i îndepărteze suspiciunile. Era evident că nu vrea să-i dea explicaţii şi de fapt nici nu era treaba ei.A regretat că a deschis discuţia. -Ţi-am spus că e o prostie,i-a zâmbit reconciliant.Spus pe şleau,eşti iubitul pe care nu l-am avut niciodată.Lui i-a revenit imediat buna dispoziţie.S-a aplecat spre ea şi i-a căutat ochii. -Câţi iubiţi,câți amanţi ai avut.Caren?Ea a şovăit şi şi-a luat pentru un moment ochii dintr-ai lui. -Doi,a mărturisit ea uşor.Soţul meu şi tu.Dar tu.Câte ai avut?O durea ciudat de mult gândul la modul în care el a învăţat această artă şi practică a erotismului. Câte amante trebuie să aibă un bărbat,ca să ajungă să ştie să împlinească cele mai secrete dorinţe ale unei femei?Ei i-a ridicat mâna la buzele lui şi i-a sărutat încheieturile degetelor. -Multe,Caren.Când şi-a ridicat ochii spre ai ei,îi ardeau,o pătrundeau.Dar niciodată ca acum.Niciodată ca tine.Derek a fost surprins de gândul că aşa şi era. Rostise cuvintele acestea de sute de ori,pentru sute de femei,dar nu erau decât nişte cuvinte din colecţia lui de fraze destinate să placă unei femei.Caren Blakemore fusese diferită de la începutul începutului.Mai întâi,îl atrăsese timiditatea ei.Pasiunea pe care o trezise în ea fusese o surpriză plăcută,dar mai făcuse dragoste cu femei pasionale.Ce o făcea pe Caren atât de unică? Ceva.Acel ceva inefabil îl cam speria.De fiecare dată când făceau dragoste,lăsa în ea mai mult decât sămânţă.Lăsa puţin din sufletul lui,ceva ce nu mai dăduse nici unei femei.La început nu fusese nici măcar conştient de acest lucru.Într-o dimineaţă,stând întins lângă ea şi veghindu-i somnul,i-a venit gândul că această dulceaţă a ei îl emoţiona atât de mult.Era întotdeauna bucuros să o vadă din nou,după o despărţire de numai câteva minute.Nu se bucura numai de sexul cu

ea.Îi plăcea simţul umorului,conversaţia inteligentă şi acel blestemat de...ceva care îl făcea să fie gelos pe fiecare gând al ei pe care nu îl cunoştea. Şi a înţeles,stând întins şi ascultând respiraţia ei uşoară şi văzând ridicarea şi coborârea pieptului ei,că nu-i va fi uşor să o părăsească pe această femeie delicată,cu ochii precum catifeaua neagră şi cu păr de culoarea mierii. Dar acest gând era trădător.Îl tulburase în acea dimineaţă şi îl tulbura şi acum.Înfăţişarea ei fără cusur era iluminată de lumânarea de pe masă.Ochii ei erau atât de adânci,încât şi-a închipuit că se poate îneca în ei.Să rămână în ea şi să nu-şi mai găsească niciodată calea spre afară.În dimineaţa aceea o trezise şi făcuseră dragoste.Nu fusese în stare să se oprească atunci,nu putea nici acum. -Caren,dansează cu mine,ca să pot să te îmbrăţişez.S-a ridicat în picioare şi şi-a întins braţele,iar Caren i s-a ascuns la piept.S-a agăţat de ei.Pentru moment,a simţit că ceva nu e în regulă.El se retrăsese în carapacea lui.Dar ea şi-a amintit că nu are legătură cu ea.Cu cât ştii mai puţin despre el,cu atât mai bine. Săptămâna o să se termine curând.Dar gândul ăsta a făcut-o să se simtă frustrată. Noaptea aceea au făcut dragoste cu o furie pe care nu o mai avuseseră.Era de parcă ar fi vrut să recupereze cumva timpul pierdut.Când au adormit în sfârşit,el o ţinea strâns în braţe.Caren nu a dormit bine.S-a trezit foarte devreme.Cerul era cărămiziu-pal.La ţărm ajungeau valuri,clipocitoare.Golful era calm.Cele câteva bărci care erau ancorate se profilau ca nişte puncte de referinţă pe orizontul fără nori.Derek se trezise înaintea ei,ca în mai toate dimineţile.L-a văzut,dar nu înota.Stătea singur pe plajă,uitându-se ţintă la apă.Dintr-o dată,a vrut să fie cu el,să simtă căldura protectoare a corpului lui.Era un impuls generat de teama că dacă nu-l atinge acum ar putea să dispară.S-a repezit în singurul veşmânt pe care îl avea cu ea,rochia cu voal purtată în seara trecută,şi s-a grăbit spre plajă. El a auzit-o venind.Şi-a deschis braţele,iar ea s-a cuibărit în ele.El s-a lăsat pe spate,luând-o şi pe ea.Aveau aceeaşi nelinişte.Sărutul a fost flămând.Mâinile i-au pieptănat părul în şuviţe groase.Gura lui s-a lipit cu lăcomie de a ei,iar limba a explorat-o în profunzimi.Când şi-a ridicat,în sfârșit,capul,abia respirau amândoi. -Ce faci aici,atât de devreme? -În fiecare dimineaţă stau acolo şi mă uit cum înoţi în mare.Dimineaţa asta am vrut să te văd mai de aproape.Acum era destul de încrezătoare,destul de vitează, ca să-i umble cu degetele prin părul de pe piept,să-şi ridice capul şi să-i sărute gâtul. -S-ar putea să capeţi mai mult decât o privelişte,a spus el ameţit, remarcând atracţia ei.În graba ei,nu-şi pusese sub rochie nimic.

-Promiţi? Tonul vocii ei era la fel de întunecat ca ochii.Derek s-a ridicat în picioare şi a ridicat-o şi pe ea.A luat-o în braţe şi a fugit cu ea în mare.Ea s-a înfiorat şi a ţipat la contactul cu apa rece a tălpilor şi apoi a coapselor,pe când el o trăgea tot mai în larg.S-a întors spre ea şi a întrebat; - Ce s-a întâmplat? -E rece. - Rece spui?I-a pus mâinile pe creştet şi a băgat-o sub apă.Ea a ieşit tuşind. - Aşteaptă numai...S-a îndreptat spre el,dar el a făcut un salt şi a dispărut sub apă.A făcut cercuri în jurul ei ca un rechin care se pregăteşte de ospăţ.Ea a strigat încântată când s-a ridicat din apă cu un urlet de monstru şi cu dinţii ameninţători.Ea a plonjat spre ţărm.Rochia udă se lipise de ea şi îi împiedica mişcările.Derek s-a scufundat din nou şi i-a prins picioarele,trăgând-o în jos cu un plesnet.Când a ieşit la suprafaţă,s-a aruncat spre ea şi i-a curmat protestele cu un sărut care i-a topit unul în altul.Gura lui era fierbinte faţă de pielea ei răcită de apă.A sărutat-o,ca şi cum nu ar mai fi avut de gând să o lase vreodată,ca şi cum ar fi vrut să o tragă în el cu totul.Ea s-a arcuit spre el.Mâinile lui i-au înconjurat gâtul.Apa le curgea pe coapse.Razele soarelui,care abia se ridica peste orizont,răspândeau asupra lor praf de aur.Derek a întrerupt brusc sărutul şi s-a uitat intens în ochii ei.A prins-o între braţele lui ca într-o capcană,făcând tunel prin părul ei ud cu degetele.Respiraţia lui era rapidă.Era un om care se căznea să-şi ţină în frâu emoţiile şi pasiunile.Acestea au învins,însă. I-a cuprins în palme mijlocul şi a ridicat-o deasupra lui.Ea şi-a sprijinit mâinile de umerii lui,ca să-l ajute.S-a uitat intens la faţa ei,apoi a lăsat ochii să-i colinde flămând pe trup.Corpul ei se vedea prin rochia udă,care se lipise de ea şi care o făcea mai sexy decât dacă ar fi fost dezbrăcată.Sânii erau plini,încoronaţi cu două vârfuri întunecate.El a detectat cu uşurinţa gropiţa buricului.Apoi a spus încet,când s-a uitat la blăniţa întunecată dintre coapsele ei: -Frumoasă eşti,Caren,şi te doresc atât de mult.Ai idee ce simt când mă aflu adânc în tine?Şi-a presat faţa pe abdomenul ei şi şi-a plimbat-o dintr-o parte în cealaltă,cu gura deschisă.Respiraţia lui se simţea fierbinte pe pielea ei rece,prin rochia udă.Muşchii braţelor au coborât exact cât să o aducă cu sânii la nivelul gurii lui.S-a lipit de unul din vârfurile tari şi a supt uşor.Limba lui o împungea,o şfichiuia,îi grava un tatuaj de căldură şi dorinţă.Capul ei s-a lăsat pe spate,cu chipul îndreptat spre cer.A strigat în transă numele lui,ca într-un ritual păgân.A coborât-o treptat,gustând din pielea ei dulce.În timp ce o lăsa,rochia ei se ridica,lăsând-o goală.Coapsele ei alunecau pe forma netedă a sexului lui. El i-a gemut numele şi şi-a lipit buzele de ale ei.

Şi-a îngropat limba în gura ei,în vreme ce o ridica în poală.Picioarele i s-au încolăcit firesc în jurul lui.Cu o mişcare simplă,sigură,el a făcut să ajungă un singur trup.Putea să se schimbe axa lumii,că ea nu şi-ar mai fi dat seama.De fapt,pentru ea,exact asta s-a întâmplat când Derek a lăsat-o în apă.Părul ei plutea în spate ca un halou lichid.Membrele îi păreau fără greutate.Nu simţea decât intrările ritmice ale trupului lui Derek în ea.Era o acuplare atât de elementară,încât atunci când au ajuns la paroxismul final,iar el a umplut-o cu focul lui,şi-au strigat amândoi extazul în note armonioase.Au căzut încet,ca frunzele care cad în spirală de pe cele mai înalte ramuri ale copacilor.Apoi s-au aşezat neputincioşi şi nemişcaţi în apa de cristal.S-a ridicat soarele.Vântul a început să prindă puteri şi să mişte frunzele de palmier.Au început să ridice ancora şi bărcile care înnoptaseră în golf.Păsările marine şi-au început şi ele zborul.Peisajul se trezea din somnul lui paşnic.!Iar ei stăteau întinşi acolo,epuizaţi,supravieţuitori ai unei furtuni.S-a mişcat şi şi-a deschis ochii. Era în patul din propriul ei bungalow.Merseseră acolo pentru câteva ore de somn,la întoarcerea de pe plajă.Derek era aplecat asupra ei.A sărutat-o uşor pe obraz. -Iartă-mă că te-am trezit.Ţi-am lăsat un bileţel.Mă duc să fac scufundări.Mai dormi puţin. -Promiţi să fii prudent? -Promit să nu las nici un rechin să mă atingă,a spus el,zâmbind,şi a sărutat-o pe nas.Apoi buzele i-au coborât pe ale ei drăgăstos. -Mi-ai oferit o zi de neuitat.Caren,iubito. -Şi tu mie.A sărutat-o din nou. -Vise plăcute.S-a strecurat prin uşă şi a închis-o uşor în urma lui.Liniştea a înconjurat-o.Tot ce mai putea auzi erau bătăile ei repezi de inimă. Îl iubea. Ştia că îl iubeşte,aşa cum ştia că soarele o să răsară în dimineaţa următoare. Plecase din cameră şi luase cu el inima ei.Nu mai putea să suporte singurătatea. Când or să se despartă,inima ei o să fie tot cu el.Singurătatea o să fie şi mai insuportabilă.S-a întors pe o parte şi şi-a băgat faţa înlăcrimată în pernă.Cum a putut să se întâmple una ca asta?Ar fi trebuit să ştie că nu e o aventură oarecare pe care să o arunci deoparte,ca pe un ambalaj de ciocolată.Nu îi spusese chiar aşa Kristinei? Sexul este mai mult decât un act fizic.El implică inima. Nesocotise semnalele de avertisment.Se îndrăgostise de un om pe care după săptămâna asta nu o să-l mai vadă.Şi cu cât stătea mai mult cu el... S-a sculat din pat cu un gând subit.Trebuia să plece.Acum.O să evite astfel orice adio sfâşietor.Nu putea să sufere despărţirile.Nu putea să sufere să-l vadă

plecând vesel,lăsând-o cu o inimă distrusă şi sângerândă.Nu credea să aibă parte de o despărțire veselă,de tipul „a fost nemaipomenit,Caren,iubito,îţi urez o viată fericită”.Nu,nu prea vedea cum s-ar putea aşa ceva.A sărit din pat şi a început să umble prin dulapuri şi sertare,adunând frenetic tot ce-i aparţinea.Trebuie să se grăbească.Dacă vine înapoi şi se uită la ea şi o atinge... A terminat de împachetat,s-a uitat peste tot prin căsuţă,după eventualele lucruri uitate.Ochii i-au căzut pe o foaie de hârtie depusă sub poşeta ei.Caren,m-am dus să fac scufundări Asta,dacă o să am energia necesară.Dorinţa pentru tine m-a lăsat atât de slab.Derek.Scrisul era economic şi citeț.Ca tot ce făcea el,fără mişcări în plus,fără risipă.Mesajul i-a fulgerat în faţă.Ar fi putut să mototolească hârtia şi să o arunce,dar nu putea.O să-i amintească săptămâni,luni,ani de aici înainte că săptămâna de vis avusese loc cu adevărat.A pus bileţelul în poşetă. S-a dus la dispecerat,uitându-se înapoi la căsuţă. -Vreau să plec,i-a spus funcţionarului zâmbitor.Zâmbetul acestuia s-a risipit. - Dar rezervarea dumneavoastră este valabilă până la sfârșitul săptămânii.Dacă este ceva ce nu vă place... - Nu,nu e nimic de genul acesta.A fost minunat,dar trebuie să plec acasă.Voia să strige la el să se grăbească cu nota de plată.Aştepta să audă în spate vocea lui Derek,întrebând-o ce face.S-ar fi lăsat ridicată în braţe şi dusă din holul acela aglomerat.Mai mult,era tentată şi să-şi schimbe intenţia şi să fugă înapoi la bungatow,înapoi la el,la savoarea ultimelor minute care îi mai rămâneau cu el. Dar nu putea.Mai bună era o ruptură rapidă.N-ar mai fi putut rezista unei respingeri din partea bărbatului pe care îl iubea.Derek îi redase respectul de sine.Acum pleca pentru a-şi păstra acest respect. A ajuns la aeroport înconjurată de miasmele deprimării.A găsit în mod miraculos un bilet la avionul următor.Călătoria până la D.C.a fost lipsită de evenimente,deşi a trebuit să schimbe avionul la New York.Maşina ei,pe care o lăsase la aeroport nu a vrut să pornească după aceste câteva zile.În drum spre Georgetown,problemele ei curente au început să iasă la suprafaţă.Le pusese deoparte cu succes timp de o săptămână.Acum trebuia să dea piept cu ele. În primul rând,avea în minte banii.Nu ar fi trebuit să-şi risipească economiile cu această vacanță extravagantă.La ce se gândise oare?Şcoala lui Kristin era scumpă.Şi mai erau şi hainele,mâncarea,banii de buzunar,cărţile.Lista parcă nu se mai termina.Avea nevoie de promovarea aceea.Larry putea să tragă nişte sfori.Dar era supărat pe ea.Probabil că nu mai era vizată pentru post,oricum. Grijile o apăsau la fel de greu ca valizele când a ajuns în apartamentul ei. Interiorul era închis şi stătut.Sinistru.Rece.Funerar.A deschis ferestrele.

S-a uitat lung la valizele de la uşă.Erau o privelişte deprimantă.Ar fi trebuit să le despacheteze chiar în seara aceea.Munca nu ar fi ajutat-o să uite de Derek,dar măcar ar obosi,ca să poată dormi.Dar nu avea nici voinţă,nici energie pentru aşa ceva.A lăsat bagajul acolo unde era,şi-a scos pantalonii şifonaţi de pe ea,a luat o pilulă de dormit,din cele care îi fuseseră prescrise imediat după divorţ şi s-a urcat în pat.Pilula,combinată cu propria oboseală,a făcut-o să adoarmă rapid. A trezit-o o bătaie neplăcută şi insistentă în uşă.L-a căutat pe Derek,din reflex.Dar patul gol a adus-o înapoi în mizeria cotidiană.A suspinat,ca şi cum ar fi plâns în somn.Încă ameţită,s-a uitat la ceas.Era puţin după ora opt dimineaţa.Cine Dumnezeu poate să-ţi vină la uşă la o oră ca asta? S-a dus împleticit la dulap,a pus pe ea un halat şi a pornit spre uşă,întrebând precaut: - Cine e?Răspunsul a fost aspru şi oficial. - FBI-ul. CAPITOLUL 7 -FBI-ul?Ere o glumă? Şi-a pus ochiul la vizor.Doi oameni stăteau în pragul uşii şi arătau de parcă în viața lor nu ar fi râs şi nici nu ar fi spus nici o glumă.Aceştia şi-au scos regulamentar insignele. - FBI? A scos siguranţa cu mâini tremurânde,a scos şi drugul şi a deschis uşa. - Domnişoara Caren Blakemore? -Da. - Eu sunt inspectorul Graham.Acesta este inspectorul Vecchio.Vreţi să vă îmbrăcaţi şi să veniţi cu noi? -Să vin cu dumneavoastră? Acum? De ce? a întrebat ea intrigată.Sunteţi siguri că pe mine mă căutaţi?Inspectorul Graham şi-a consultat mica agendă. - Domnişoara Caren Blakemore.223 Franklin Place,Georgetown.Vârsta douăzeci şi opt de ani.A fost căsătorită cu Wade Blakemore,care lucrează la Biroul de Gravuri şi Tipărituri.Sunteţi funcţionară la Departamentul de Stat,superintendent domnul Larry Watson.Aveţi o soră Kristin,de şaisprezece ani,actualmente înscrisă la Academia Westwood.Ea s-a prăbuşit în cel mai apropiat scaun. Înspăimântată şi zăpăcită,încerca să-şi adune gândurile. -Nu înţeleg.Ce se întâmplă? - Vă vom explica în scurt timp.Vreţi să vă îmbrăcaţi,vă rog? Veochio era mai dur,mai brutal decât Graham.I-a displăcut instantaneu. -Sunt arestată?Cei doi au schimbat o privire. -Doar în custodia noastră temporară,deocamdată,a spus Graham.

Vă aşteptăm.S-a dus tăcută ca o stafie în dormitor şi a închis uşa în urma ei.S-a îmbrăcat mecanic.Când nu şi-a găsit bluza pe care voia să şi-o pună,şi-a amintit că valizele încă nu erau desfăcute,zacând în fața uşii. S-a folosit de puținele cosmetice pe care le-a găsit în baie şi şi-a periat părul.Nu avea timp de mai mult.Graham a chemat-o prin uşa băii. - Vin.Îi tremurau genunchii,dar a deschis cu curaj uşa şi a dat ochii cu agenţii.Sunt gata.Să-mi iau ceva cu mine? Cât o să dureze? - Îmi pare rău,nu ştiu. - Să mergem,a spus Vecchio scurt.Cei doi agenţi au flancat-o pe scară.Spuseseră că nu era arestată,dar aşa se purtau.Ea şi Graham s-au instalat pe bancheta din spate a unui automobil cu aspect inofensiv,Iar Vecchio s-a aşezat la volan. Nu i-a întrebat unde o duc.Nu avea importanţă.Faptul că era în custodia FBI-ului făcea ca amănuntele să nu conteze.Ce făcuse? Şi-a pus în minte întrebarea iar şi iar,ca o placă stricată.Trebuie să fie ceva la slujbă.Pusese unde nu trebuie vreun document? Era greşeala atât de mare că necesita o anchetă?Categoric nu.Avea acces la unete documente secrete,dar nu de nivel atât de înalt.Ce putea să fie? Şi ce efecte va avea? Asupra ei? Asupra Kristinei? Sau asupra slujbei?A început să tremure.Vecchio i-a lăsat pe ea şi pe Graham în piaţa din faţa Departamentului de Stat.Graham,cu o mână pe umărul ei,a condus-o înăuntru.A fost escortată într-un birou care îi era necunoscut şi aproape că s-a prăbuşit de uşurare când l-a văzut pe Larry Watson ridicându-se de la birou în momentul intrării ei.Avea impresia că o aştepta de mai multă vreme într-o stare de mare agitaţie. -Larry! Slavă Domnului.S-a repezit spre el uşurată şi recunoscătoare.Doar că nu a împins-o. - Caren.Picioarele i-au îngheţat la apelativul lui,spus cu o voce rece,mânioasă.Ea şi-a împreunat palmele transpirate. - Larry,ce se întâmplă? Despre ce este vorba? Uşurarea iniţială la vederea lui fusese înlocuită de o frică rece,paralizantă.Se întâmplase ceva groaznic; probabil comisese involuntar vreo deturnare de documente,iar consecinţele erau grave. - Stai jos a ordonat Larry cu o voce pe care nu o mai folosise cu ea vreodată. „S-a prăbuşit în cel mai apropiat scaun,mai mult din nevoia de a nu cădea,decât ca să se supună ordinului. - Spune-mi ce se întâmplă.Deşi s-a luptat să şi-o controlere,vocea ei a luat o tentă isterică.Diplomat,inspectorul Graham s-a scuzat: - Am să aştept afară.I-a lăsat singuri.

Larry şi-a îndesat mâinile în buzunare, parcă voia să le ţină cumva să nu o strângă de gât şi s-a uitat la ea fioros.Caren nu-l mai văzuse atât de furios. - Ai adus mari necazuri biroului şi o iau ca pe un afront personal,Caren.Cum ai putut să faci una ca asta? a vorbit el printre dinţi.Nu te-aş fi crezut niciodată capabilă de aşa ceva.S-a întors cu spatele,dând impresia că vederea ei îi era nesuferită. - Ce am făcut? a strigat ea.Ce am făcut atât de groaznic? Am lipsit timp de o săptămână.Nimeni nu mi-a spus nimic.Cum puteam să vă fac necazuri biroului sau ţie? Cum pot să mă apăr,dacă nu ştiu de ce sunt acuzată?El a înjurat în surdină,cu umerii tremurând de furie. - Ai avut o vacanţă plăcută? a întrebat el brusc.Întrebarea era atât de afară din context,încât a dezorientat-o.S-a frecat pe frunte,ca să-şi liniştească gândurile furtunoase. - Da,a fost foarte plăcută.Brusc,i-a apărut în faţă Derek,dar a gonit imaginea. Criza necesita întreaga ei concentraţie. - Puteam să pun pariu că a fost plăcută,s-a strâmbat Larry,uitându-se iar la ea.Ai admirat toată ziua cât ai stat acolo?S-a uitat la omul cu care lucra de mai mulţi ani.Un străin.Pe fiecare cută a feţei lui era întipărit dezgustul.Orice ar fi făcut,nu putea fi atât de oribil.Nu putea să înţeleagă ce îl făcuse pe şeful ei atât de furios. De data asta,Larry exagerase,dincolo de orice imaginaţie,eroarea ei.Şi-a pierdut răbdarea şi s-a ridicat în picioare. - Admirat ce? Spune-mi,fir-ar al dracului! Furia ei abia a aprins-o pe a lui. - Vreau să ştiu un lucru.Ai făcut-o ca să te răzbuni pentru săpuneala din ziua dinainte de plecare? Care ţi-a fost motivaţia? Sau a fost ceva diferit? Sau pur şi simplu ai vrut să-i umileşti pe preşedinte,sau pe secretarul de Stat,sau pe întreg guvernul Statelor Unite? Spune-mi,Caren,de ce ai făcut-o? Când şi-a terminat spusele,ajunsese să urle la ea.Bravada ei de moment s-a topit în faţa furiei ,lui şi s-a dat înapoi.Se uita ţintă la el,cu gura uşor deschisă. Înainte să apuce să mai spună ceva,s-a deschis uşa.Caren s-a întors,parcă aşteptând plutonul de execuţie.L-a recunoscut pe subsecretarul,secretarului de Stat.Inima a început să-i bată puternic,iar palmele să-i transpire şi să nu-şi găsească locul. - Domnişoară Blakemore.I-a făcut semn cu capul să ia loc.Ea s-a aşezat în fotoliul indicat,chiar în momentul în care genunchii nu au mai ascultat-o. -Domnişoară Blakemore,sunt Ivan Carrington,consilier al... - Da,l-a întrerupt ea cu glas tremurător.Ştiu cine sunteţi,domnule Carrington. - Vă aflaţi într-o situaţie foarte lunecoasă,domnişoară Blakemore, a spus el

fără nici o introducere.Ea şi-a umezit buzele şi s-a uitat la inspectorul Graham,care intrase în cameră cu Carrington. - Am înţeles asta,domnule Carrington.Dar nimeni,nici agenţii FBI,nici omul acesta,pe care l-am considerat prieten şi i-a aruncat o privire reprobativă lui Larry nimeni nu mi-a spus care este situaţia aceea.El s-a aşezat într-un scaun din faţa ei,a pus o servietă-diplomat pe măsuţa dintre ei şi şi-a încrucişat braţele la piept.S-a uitat intens la ea.Îi măsura vinovăţia sau inocenţa? Se pare că asta făcea. -Aţi fost în Jamaica săptămâna aceasta.Nu era o întrebare,era o afirmaţie.Caren s-a întrebat ce are a face cu vacanţa ei. - Da. -În compania lui Derek Allen.Sângele i s-a urcat la cap,presiunea lui asupra ochilor fiind aproape insuportabilă.Nu a mai putut vedea nimic şi s-a rugat să nu facă nimic atât de ruşinos ca un leşin.Între timp,inima îi păstra acel sânge în cap. - Da,a spus ea.Am petrecut împreună puţin timp.Dar ce are a face... - De când îl cunoaşteţi pe domnul Allen? Tonul lui Carrington era cel al unui inchizitor. - Eu...eu nu îl cunoşteam,a scuturat ea din cap.L-am întâlnit în Jamaica. Cei trei bărbaţi au avut un schimb de priviri,apoi Carrington a spus: - Nu credeţi că întâlnirea dumneavoastră este o coincidenţă cam stranie, domnişoară Blakemore?Ea a rămas perplexă. - Coincidenţă? Nu înţeleg. - Cât de bine îl cunoaşteţi pe domnul Allen? Ea a respirat adânc şi i-a evitat privirea de şoim. - Eu...noi...nu prea bine.Carrington a luat încet diplomatul.L-a deschis cu mişcări metodice,precise,făcând combinaţia cifrului şi apăsând deschizătoarele.Acestea au pocnit cu putere.Caren a tresărit ca la un foc de armă.Carrington a scos un plic mare şi i-a răsturnat conţinutul pe masă.Lumea a început să se învârtă în jurul ei.Dacă nu ar fi ţintuit-o ce vedea,o serie de fotografii mari,douăzeci pe douăzeci şi cinci,ar fi leşinat.Erau toate alb-negru,cu ea şi Derek.Toate de scandal.Toate foarte clare.În valuri,cu rochia ei udă atârnându-i de coapsele înfăşurate în jurul mijlocului lui Derek.Pe plajă,cu trupurile lor goale lipite.Fiecare poză erotică şi explicită.Acuzatoare. -Cred că îl cunoaşteţi pe domnul Allen ceva mai bine decât ne-aţi spus,a spus sec Carrington.Bărbia Iui Caren s-a lăsat în piept,în timp ce din ochi îi curgeau lacrimi de ruşine. - Vă rog,a spus ea încet.

Numai după ce a auzit fâşâitul fotografiilor strânse şi puse în plic şi apoi în diplomat şi-a deschis ochii.Şi-a şters lacrimile cu dosul palmei. Carrington s-a aplecat spre ea. - Să o luăm de la capăt.Ce ştiţi despre domnul Allen? - Nimic.Numai numele. - Care nume? -Nu înţeleg,a spus ea sincer. - Aţi auzit spunându-i-se pe alt nume? -Nu. - Nici Prinţul Tigru? -Nu. -Niciodată? -Nu. -Hai,Caren,nu mai minţi! a strigat Larry din spatele ei.Ea s-a răsucit spre el. -Nu mint! Nu ştiu despre ce este vorba. -Pot să mă descurc şi singur,Watson,dacă nu te superi.Vocea lui Carrington era rece şi aducătoare de moarte ca o lamă de oţel. - Desigur,domnule,a murmurat Larry şi s-a retras. -Sigur nu aţi auzit spunându-i-se lui Allen Prinţul Tigru? a întrebat-o Carrington.Este o poreclă. - Nu ştiam că are o poreclă,a spus ea cu glas pierit.Fotografiile nu îi putu ieşi din minte,îi fulgerau în faţa pleoapelor ca un show sexy de la TV,îmbolnăvind-o cu amănuntele lor.Ceea ce fusese atât de plăcut,de tandru şi de frumos se transformase prin lentila aparatului în dezmăţ. -Cunoaşteţi un fotograf numit Raymond Daniels? îşi spune Speck Daniels. -Nu. -Are de gând să trimită aceste fotografii pentru prima pagină a următorului număr din Street Scene,domnişoară Blakemore.Ea şi-a ridicat iute capul şi s-a uitat la el cu ochi uluiţi. -De ce? Tot nu înţeleg de ce.Ce interes ar putea...S-a deschis uşa şi şi-a băgat capul Vecchio. -Vă aşteaptă,domnule,i-a spus el lui Carrington.Carrington s-a ridicat repede şi i-a întins mâna. -Domnişoară Blakemore.! S-a ridicat cu greu şi s-a lăsat condusă în afara camerei.A observat cum Carrington îşi ia şi diplomatul care conţinea fotografiile.Au trecut prin coridoare care le purtau ecoul paşilor şi au intrat într-una din sălile pentru conferinţele importante.Caren s-a uitat uimită în jur.

Pe masa din cameră se putea juca lejer un meci de fotbal.Era uriaşă.La unul din capete stătea secretarul de Stat,Draper,şi un grup de consilieri şi ajutoare. Carrington li s-a alăturat.Genunchii lui Caren au început să tremure.S-a gândit că ar putea să o lase,dar Graham a dus-o de mână şi a aşezat-o pe un scaun cu spătar înalt de la masă.S-a uitat la grupul de la celălalt capăt al mesei.Sigur era un vis.Sau un coşmar.L-a recunoscut pe şeicul Amin Al-Tasan din fotografii. Acesta era deseori în ştiri,în calitate de lider arab prooccidental şi de purtător de cuvânt OPEC.Averea lui era legendară,ca şi puterea lui în lumea arabă şi influența lui în Occident.Caren şi-a amintit că citise că urma să vină la Washington.Acesta stătea pe scaun,avându-l în față,de partea cealaltă a mesei,pe secretarul de Stat.Hainele îi erau albe.Fața lui era la fel de frumoasă ca şi cea din poze.Avea o gură senzuală şi un nas lung,puţin curbat.Deasupra ochilor lui adânci se arcuiau ca nişte aripi sprâncenele negre.Iar ochii aceia o fixau pe Caren Blakemore cu o uitătură ostită.Unul dintre oamenii şeicului stătea aplecat în faţă şi şoptea ceva.El şi-a respins consilierul şi a continuat să se uite la femeia care şedea la mijlocul mesei.Caren s-a uitat şi ea fix la şeic,obsedată de ura din ochii lui.Nu putea înţelege de ce un om atât de notoriu trebuia să împartă aceeaşi cameră cu ea.Şi nici nu-i venea să creadă că aerul din cameră era atât de greu şi de tensionat.Ce puteau ei să aibă în comun,care să genereze atâta animozitate? Ar fi continuat să privească la şeic şi la anturajul lui,în ciuda ostilităţii lor evidente,dacă nu ar fi distras-o ceva în cealaltă parte a camerei. Caren şi-a întors capul în acea direcţie,la timp ca să vadă un alt bărbat intrând în camera-mamut.Era îmbrăcat într-un costum obişnuit,de factură europeană,din trei piese,bleumarin.Cămaşa albă contrasta puternic cu pielea bronzată,ca şi kaffiyehul pe care şi-l pusese pe cap,cu o coardă de argint.Şoaptele din jurul mesei de conferinţe au încetat brusc la intrarea lui.Era Derek Allen. Caren s-a întrebat câte şocuri poate suporta o inimă sănătoasă,normală,până să o ia razna.Toţi ochii îl urmăreau pe Derek traversând camera.El se uita la şeic,spre care se îndrepta.S-a oprit,a făcut un salamalec,apoi s-a aplecat şi l-a îmbrăţişat pe bătrînul şeic,sărutându-l pe ambii obraji bătuţi de vânturi. -Tată! a şoptit el respectuos.Cuvântul a făcut ocolul camerei.A ajuns şi la urechile lui Caren Blakemore,care a fost cuprinsă de un val de ameţeală.A închis ochii,dar pleoapele îi tremurau şi s-a surpat în propriul scaun.S-a apucat de marginea mesei,ca să rămână dreaptă.Acum se adunau toate.Ca pilitura de fier,toate amănuntele se îndreptau spre magnetul unificator: Derek Allen era fiul şeicului Al-Tasan.Enormitatea încurcăturii în care se afla a inundat-o brusc. După ce şi-a salutat tatăl,Derek s-a îndreptat,spre secretarul de Stat,

care s-a ridicat în picioare.Un ajutor i-a prezentat. -Domnul secretar de Stat,prinţul Ali Al-Tasan.Şi-au strâns mâinile.Derek s-a aşezat la masă exact în faţa lui Caren.Ea nu se putea uita în ochii lui.El s-a uitat la mâinile albe,din care sângele dispăruse,pe care ea şi le frământa în poală. Prinţul Ali Al-Tasan! Fiul unuia dintre cei mai influenţi şeid din lume.Acesta fusese amantul ei.Nu a putut rezista şi şi-a ridicat ochii spre el,ca să se asigure că e chiar ei.Nu ştia la ce să se aştepte,dar în nici un caz la totala lui lipsă de expresie.Ochii lui verzi-aurii se uitau la ea,dar nu spuneau nimic,nimic din ceea ce gândea el despre situaţie,sau despre discuţiile care aveau loc în jurul lor. După cum se uita la ea,lipsit de emoţii,putea să fie un străin.Oare o făcea responsabilă de toată situaţia? Intenţiona să arunce vina asupra ei?Ea şi-a îndreptat atenţia asupra voleiului verbal dintre cele două delegaţii.Secretarul de Stat nu spunea nimic fără să-şi consulte armata de consilieri.Şeicul avea un purtător de cuvânt ale cărui sentimente erau ascunse de o pereche de ochelari opaci.O parte din jargoul legal i-a scăpat lui Caren.Ea a cernut toată dulcegăria diplomatica şi a extras faptele.Departamentul de Stat credea că este posibil ca ea să-i fi transmis informaţii secrete lui Derek,care la rândul lui le transmisese tatălui său.Şeicul Al-Tasan se afla în Washington pentru negocieri legate de preţul petrolului,în numele OPEC.Situaţia era neagră.Carrington i s-a adresat ei. - Domnişoară Blakemore,aţi discutat preţurile petrolului în timp ce eraţi în...hmm...compania domnului Al-Tssan? - Nu ştiu nimic despre preţurile petrolului.Nici despre numele de Al-Tasan.S-a uitat acuzator la Derek.Expresia lui a rămas impasibilă. - Nu e curios că în ziua în care aţi cerut o vacanţă... - Nu am cerut-o.Domnul Watson,supervizorul meu,a insistat să o iau. - Dar aţi putut să-i sugeraţi în timpul zilei... - Da,dar... - Şi nici nu vă simţeaţi prea apropiată de Departament,pentru că fuseseţi omisă de la o promovare, - Asta nu are nimic a face cu... - De ce aţi ales tocmai acel loc din Jamaica,în exact acel timp? - Un capriciu! a strigat ea.Pur arbitrar.S-au uitat la ea neîncrezători,feţele lor îi arătau clar că o considerau o mincinoasă. - Nu l-aţi întâlnit niciodată pe domnul Al-Tasan? - L-am întâlnit pe Derek Allen pe plajă,în staţiune,în ziua de după sosire. - Nu l-aţi recunoscut în el pe Ali Al-Tasan,cunoscut în lume mai ales prin porecla de Prinţul Tigru?

-Nu. - Vă aşteptaţi să vă credem,domnişoară Blakemore?a întrebat Carrington intrigat. - Acesta este adevărul! - Aţi petrecut cu el aproape tot timpul,aţi devenit intimi şi vreţi să credem că vă este total străin? - Da,a spus ea uşor,după ce şi-a umezit buzele şi a lăsat capul în pământ.S-a uitat la şeic.Acesta o privea de parcă urma să dea ordin să fie închisă în orice moment.Alte femei aveau şi ele relaţii întâmplătoare şi îşi continuau după aceea viaţa fără reproşuri şi consecinţe.Chiar şi femei măritate se duceau la „petreceri” de acest tip adulterin.Ea,Caren Blakemore,liniştită,încrezătoare,temătoare de umbra proprie,avusese o aventură care se transformase într-un incident internaţional.S-a gândit la fotografiile ei şi ale lui Derek şi şi-a acoperit faţa cu mâini tremurătoare. - Domnişoara Blakemore nu m-a cunoscut decât sub numele de Derek Allen. Vocea lui Derek a răsunat în sala în care se şoptise până atunci.Delegaţiile de la capetele mesei au făcut linişte. - Este exact cum a spus ea,a continuat el.Am întâlnit-o întâmplător pe plajă. -V-aţi prezentat drept Derek Allen şi atât? şi-a mutat Carrington tirul întrebărilor spre el.Caren şi-a coborât mâinile la timp ca să-l vadă pe funcţionar tăcând sub privirea lui Derek.Se pare că Derek nu era obişnuit să i se vorbească imperativ. Doar era prinţ acum,nu? - Este adevărat. - Nu vă cunoşteaţi dinainte? -Nu. - Nu ştiaţi unde lucrează? - Nu o cunoşteam,cum puteam să ştiu unde lucrează? a întrebat Derek cu bun simţ. - Nu cunoştea legăturile dumneavoastră cu OPEC? -Nu am legaturi cu OPEC.Asta e treaba tatălui meu. -Dar se ştie că vă interesează preţul petrolului,a insinuat Carrington. -Nu,doar preţul benzinei la pompa de benzină.Sunt un fermier american.Îmi iubesc ţara.De ce aş putea fi bănuit că o trădez,mat mult decât domnişoara Blakemore? -Aţi discutat filosofie politică?Derek s-a uitat la om,cu o privire care intimida,sigură,distrugătoare.Apoi a întrebat şi el: - Aţi văzut,nu mă îndoiesc,fotografiile făcute de domnul Daniels cu noi.

-Da. - Dumneavoastră aţi fi discutat filosofie politică?Camera a răsunat de râsete.Derek a zâmbit, înscrisese un punct.Dar când s-a uitat la Caren,zâmbetul i-a dispărut repede.Faţa ei s-a schimbat din purpurie în albă ca de ceară,pe loc. Arăta de parcă era gata să leşine.El s-a ridicat brusc,iar râsetele au încetat. - Doresc să vorbesc cu domnişoara Blakemore între patru ochi. - Nici nu poate fi vorba,a spus Carrington categoric.Acesta este... - Cred că întreaga problemă poate fi rezolvată repede dacă mi se permite să vorbesc cu domnişoara Blakemore între patru ochi. - Nu putem accepta ca două persoane implicate în posibile activităţi de trădare să... - Vă îndoiţi de integritatea fiului meu?Era prima dată că şeicul lua cuvântul. Vocea lui era uscată şi răguşită,ca vântul deşertului şi a răsunat în sală ca o furtună de nisip.Când Carrington a deschis gura să-i răspundă,secretarul de Stat,Draper,s-a ridicat şi l-a potolit.Nu voia să-l jignească pe Amin Al-Tasan, care era o legătură preţioasă între Statele Unite şi naţiunile arabe. - Desigur,domnule Al-Tasan,a răspuns secretarul Draper.Peste umăr le-a ordonat ajutoarelor să elibereze o cameră.Pentru cincisprezece minute? i-a adresat întrebarea şeicului.Al-Tasan a dat din cap aprobator.Derek şi Caren au fost conduşi într-o anticameră mică.Uşa s-a închis în urma lor şi au rămas singuri.Ea intrase prima în cameră,deci era cu spatele la el.El nu a spus nici un cuvânt.În sfârșit,ea s-a întors spre el,cu o întrebare care o ardea pe buze. - Ştiai cine sunt,unde lucrez,când m-ai întâlnit „accidental” pe plajă? -Nu. - Ştiai? a strigat ea. - Nu,a replicat el cu un ton imperturbabil.Din ochii ei au izbucnit lacrimi.Dacă ar fi ştiut că făcuse dragoste cu ea din motive politice,ar fi fost mai umilită decât ar fi putut suporta.Toată povestea lor era doar pentru obţinerea de informaţii? Era ea un pion într-un joc internaţional? - De ce nu mi-ai spus cine eşti? - Ţi-am spus.Numele meu este Derek Allen. - Dar şi prinţul Ali Al-Tasan. - Simplu accident de naştere.Numele meu legal american este Derek Allen. - Şi eşti fermier,a spus ea ironic. - Da.Am o fermă în Virginia. - Şi mii de sonde de petrol în Arabia Saudită! El s-a mişcat stânjenit. - Aparţin tatălui meu.

-Ai porecla de Prinţul Tigru? - Da.Aşa apar în ziare. - Nu citesc maculatura aia,aşa că spune-mi,de ce ţi se spune aşa? El a făcut un gest de grabă. - Un ziarist m-a botezat aşa acum nişte ani şi a prins.Are ceva legătură cu culorile părului meu şi cu...nu are importanţă. - A trecut timpul secretelor şi reticenţelor,Derek.Sau ar trebui să te salut cu plecăciune şi să-ţi spun Prinţ Ali? El i-a răspuns mânios: - Sunt cunoscut sub numele de Prinţul Tigru din cauza disocierii mele de lumea arabă şi din cauza stilului meu de viaţă de playboy.S-a lăsat în cameră o tăcere grea ca o pătură. - Iar eu am fost ultima cucerire,a spus Caren,lăsându-se într-un scaun.S-a recules puţin şi a continuat: - L-ai recunoscut pe fotograf din prima zi,nu? - Numele lui este Speck Daniels.Este un jeg.Lucrează pe cont propriu şi-şi vinde materialele celor mai murdare ziare.Mă vânează de mult.În noaptea dinainte de plecarea în Jamaica,am avut cu el o altercaţie mai violentă decât cele obişnuite. - Te-a urmărit până în Jamaica? - Probabil.A aflat cumva unde stăteam. - Dar fotografiile? - Bănuiesc că a închiriat o barcă şi ne-a fotografiat cu un teleobiectiv.Nu aveam idee până unde o să ajungă ca să se răzbune.L-am subestimat. A trimis fotografiile la Departamentul de Stat noaptea trecută,ca să mă înfurie în timpul vizitei tatălui meu la Washington.A fost o coincidenţă că oficialii de aici te-au recunoscut ca fiind de-a lor.Daniels nu ştia că are o asemenea priză,dar probail că acum ştie şi le va publica.Pe cele care trec de cenzori. Au mai împărţit o linişte tulburată,incapabili să se privească în ochi.Caren a început să-şi maseze tâmpla,gândindu-se la Kristin.Ce va însemna scandalul pentru ea? Va fi ţinta bătăilor de joc,va fi dezonorată,o să se bârfească pe seama ei.Viitorul ei era compromis,cel puţin în ce privește munca la Departamentul de Stat,sau la oricare alt organism guvernamental.După un asemenea scandal,nu va mai fi niciodată credibilă,vinovată sau nu.Dacă scăpau din treaba asta,ea şi Kristin erau obligate să părăsească Washington-ul.Şi să plece,dar unde? S-a uitat la bărbatul care stătea în faţa scaunului ei.Faţa iui era aceeaşi,doar kaff'iyehul | era străin.Ochii erau aceiaşi,dar distanţi.Mâinile care îi stăteau inerte pe lângă corp,erau dureros de familiare,cu degetele lor presărate cu fire de aur.Simţise aceste mâini pe corpul ei,dar acum i se păreau intangibile.

Fusese mai apropiată de acest om decât de orice fiinţă în viaţa ei.Dar acum era un străin. -Cine eşti tu? -Mama,Cheryl Allen,era studentă la Londra,unde l-a cunoscut pe tata.El studia engleza şi civilizaţiile occidentale,deja simţind că Estul şi Vestul vor putea într-o zi să coexiste paşnic.S-au îndrăgostit şi s-au căsătorit.Tata mai fusese căsătorit şi a avut un fiu,fratele meu Hamid,care este moştenitorul lui.Bunicul,bătrânul şeic,a aflat despre căsătoria tatălui meu cu o femeie creştină.Mama era deja gravidă.Şeicul era furios şi i-a cerut tatălui meu să se întoarcă acasă.Dar el a stat cu mama până m-am născut eu şi a avut grijă să se întoarcă în siguranţă în Statele Unite.S-a ridicat şi a început să se plimbe -Tata s-a supus datoriei.S-a întors acasă,a divorţat formal de mama,s-a căsătorit cu o femeie arabă şi şi-a întemeiat o nouă familie.Când bătrânul şeic a murit,tata a preluat frâiele.A fost un conducător bun.El a adus în ţară tehnologia,medicina şi ştiinţa occidentale.Caren încerca să înţeleagă tot ce spunea,dar suna a poveste,prea bizară ca să fie adevărată.Chiar se întâmplaseră lucrurile astea? Existau oameni ca Amin şi Ali Al-Tasan pe lume? Nu în lumea pe care o cunoştea ea.Sau era doar o fantezie de-a ei? -Şi mama ta? -S-a întors în Statele Unite şi m-a crescut ca pe un american şi ca pe un creştin. -Dar tatăl tău pare... -Să mă iubească?A zâmbit.Mă iubeşte.Şi eu îl iubesc.Profund.Îl respect.De aceea sunt supărat pentru ce s-a întâmplat.Nu a acceptat nici escapadele mele din trecut,deşi s-a făcut că nu vede şi nu aude.L-am supărat în destule rânduri. Situaţia asta o vede ca pe o altă aventură sălbatică şi iresponsabilă a mea. - Şi nu e?Privirea pe care i-a aruncat-o i-a oprit răsuflarea. - Nu.Caren.Chiar dacă aş fi ştiut că nu putem să rămânem împreună,te-aş fi căutat.Să nu te îndoieşti de asta.Te-am văzut şi te-am dorit.Trebuia să te am. Ea a înghiţit cu greutate şi s-a întors. - Ei bine,m-ai avut.Există şi fotografii care dovedesc succesul tău.Spre necazul ei,a început să plângă.Şi-a acoperit faţa cu mâinile.Nu are importanţă dacă ţi-am transferat secrete guvernamentale,sau ce am discutat.Suntem vinovaţi,pentru că probele ne incriminează.Poţi să-ţi închipui ce am simţit când Carrington a pus pe masă fotografiile acelea?Derek a înjurat şi şi-a trecut o mână prin părul ei. - Doamne,cât de rău îmi pare.Îi cunoştea timiditatea,ştia că momentul acela fusese pentru ea un calvar.Daniels o să plătească scump fotografiile acelea. Umerii ei se scuturau de plâns.

- Fir-ai să fii,de ce nu mi-ai spus cine eşti? Ce am să mă fac? - Am o soluţie.Ea s-a luptat să-şi recapete controlul şi s-a întors spre el.Încă mai suspina. - Ce soluție? Ascult. - Am putea să ne căsătorim. CAPITOLUL 8 Ea i-a privit ţintă faţa netedă.Era cum fusese și înainte,impasibilă.Fără expresie.Inflexibilitatea nu îi fusese alterată cu nimic.Parcă i-ar fi spus ce oră este,nu i-ar fi sugerat să se căsătorească.Și-a dat seama imediat de absurditatea propuneii și a izbucnit în râs.A încercat să se oprească,dar în câteva secunde era aproape isterică.Nu mai era râs,avea același efect dacă se dădea cu capul de perete.Râsul acesta era ultima cale,distructivă,de a se elibera de emoții.Derek a așteptat ca râsul ei să se potolească,apoi a spus calm: -înțeleg că sugestia mea este amuzantă. -Sugestia ta este ridicolă.Glumeşti,nu-i aşa? | -Sunt foarte serios.Şi te asigur că şi ei sunt.Şi a făcut semn spre sala de conferinţe.Caren s-a făcut brusc serioasă.Orice urmă de veselie a pierit. Transformarea a fost atât de completă,încât fața parcă nu îi fusese în viaţa ei atinsă de veselie.Şi-a proptit cotul pe braţul fotoliului şi şi-a sprijinit capul în palmă. -Da,ştiu că sunt serioşi. -Atunci,nu crezi că ideea merită măcar să o discutăm?S-a uitat mânioasă la el. -Vrei să risipeşti cincisprezece minute provocându-mă la cine-ştie-ce joc?La rândul său,Derek a strâns din buze. -Ţi-am spus că vorbesc serios.Dacă mergem înapoi şi anunţăm că eşti logodnica mea şi foarte curând vei fi soţia mea,situaţia se schimbă radical.Vei descoperi că nora şeicului Al-Tasan este tratată cu un anume respect.De data asta,domnişoară Blakemore,consideră căsătoria ca pe un tip de protecţie. - Pentru tine? a întrebat ea batjocoritor. - Pentru tine,i-a spus el,calm în continuare.Eu nu am nevoie de protecţie.De asta se ocupă tatăl meu.Ea s-a retras sub privirea lui fermă.Era prima dată când îi vorbea prin prisma descendenţei lui regale,şi nu-i plăcea.Deloc.Unii s-ar înclina,dar nu ea.Niciodată.S-a întrebat ce ar fi dacă i-ar face în ciudă şi ar accepta propunerea.Probabil un atac de cord fatal.Gestul lui mărinimos era, bineînţeles,de poză.Foarte bine,o să facă pe avocatul diavolului şi o să vadă cât de departe o să meargă el.

-Deci înţeleg că îmi oferi căsătoria din bunătatea inimii tale.În ochii lui de tigru a fulgerat o idee de zâmbet.A fost atât de scurtă şi de uşoară,încât ea a fost sigură că i s-a părut. -Să zicem că,în ultimă instanţă,sunt oarecum responsabil de situaţia în care am intrat amândoi.Eu am fost seducătorul,tu ai fost sedusa.Vocea o atingea pe piele ca o mătase senzuală şi şi-a amintit cât de uşor se petrecuse „seducerea”.Categoric,el nu îi datora nimic.Ea intrase în aventura cu el perfect conştientă.Fusese o participantă voluntară,îndată ce renunţase la prudenţa iniţială.Ce proastă trebuie să o considere! Şi el văzuse fotografiile.Şi îi amintiseră de pasiunea ei incalificabilă din braţele unui străin.Dacă uitase cumva cât de fierbinte îi răspunsese la farmece,fotografiile îi împrospătaseră,fără îndoială,memoria.Numai la gândul acesta,mândria ei a suferit o lovitură puternică.A părăsit scaunul şi a mers la o fereastră care îi oferea o panoramă splendidă a capitalei.Era patrioată,îşi iubea țara.Întotdeauna o emoţiona vederea Monumentului lui Washington şi a Memorialului lui Lincoln.Acum era acuzată că îşi trădase ţara pe care o iubea.Asta din cauza acestui bărbat,care îi oferea în mod frivol căsătoria,ca formă de rezolvare a problemelor.Probabil că o considera drept o nouă poznă din miile din care îl scotea tatăl lui milionar.Dar ea va suferi efectele acelei pasiuni din Jamaica tot restul vieții ei.Chiar şi aşa,nu avea de gând să ia în consideraţie oferta lui făcută în bătaie de joc,ca fiind pentru toată viața. -Eu nu mă mai căsătoresc vreodată,a spus ea. -Pentru că primul tău soţ era o lichea? Ea s-a răsucit ca să-l privească. -Pentru că nu vreau să mai fiu din nou la cheremul unui bărbat şi nu vreau să mă mai las înşelată de jurăminte de dragoste. -Dar cine a pomenit de dragoste? Nu ţi-a jurat nimeni nimic. -Da,sigur,a murmurat ea,întorcându-se iarăşi cu faţa la fereastră.Voiam să spun că nu vreau să mai fiu la remorca altui bărbat. - Eu sunt născut în a doua jumătate a secolului douăzeci.Nu mă ţin de principiile arhaice despre căsnicie sau despre locul femeii în familie.Nu cred că o să vreau vreodată să sari ca arsă să-mi îndeplineşti poruncile. - Oare? Eu cred că tu aştepţi asta de la toată lumea,prinţe Al-Tasan. El a suspinat obosit. - Îmi pierd răbdarea cu tine,Caren.Doamne,de nu i-ar fi folosit prenumele.Acum ştia că numele ăsta are o altă savoare rostit de limba şi de buzele lui.Fără îndoială,a doua lui limbă era araba.Uşorul lui accent îi dădea numelui ei o trăsătură muzicală,lirică.

- Mai avem numai cinci minute din întrevedere,a spus el.Putem să jurăm până la Judecata de Apoi că nu ştiam nimic unul despre altul decât numele,că am discutat orice în afară de politică,sau că ne-am despărţit -sau cel puţin tu ai plecat,iar lucrul ăsta vreau să-l discutăm mai târziu -fără să ştim unde locuieşte şi munceşte celălalt.În ultimă instanţă,nu contează ce cred ei despre noi.Vom fi compromişi prin presă.A făcut o pauză.Uită-te la mine când îţi vorbesc,te rog. S-a întors încet cu faţa la el.Nu prea convinsă,pentru că se supunea unui ordin.Pentru că nu voia ca el să vadă frica ei datorată argumentaţiei lui.Pentru că simţea cum baricadele ridicate în mintea ei se prăbuşeau şi va fi nevoită să capituleze.Pentru că frumuseţea acestui bărbat şi ochii lui poruncitori fuseseră,de la bun început,mai mult decât putea să suporte,ca să le reziste. - Ţi-am oferit doar mijlocul prin care cred că putem să scăpăm din această încurcătură.Accepţi?Şi-a supt buza de jos.Era clar că aştepta de la ea să spună da.Vedea încrederea din ochii lui reci şi calculaţi.Se aştepta să se arunce în braţele lui şi să-l implore să o scape cu banii şi cu influenţa lui.Ura lucrul ăsta. Mai ura şi faptul că bizara lui propunere era perfect logică. În timp ce ea se gândea,el aducea alte argumente. - Fără îndoială,o să-ţi pierzi slujba. - Fără îndoială. - Cum ai să te întreţii până îţi găseşti alta? - Este treaba mea. - E o treabă pe care mi-am asumat-o eu. - Nu am nevoie de caritatea ta! El s-a apropiat de ea şi a început să o scuture uşor de umeri,ţinând-o puternic de aceştia. - Nu este momentul să vii cu mândria asta stupidă,Caren.Îţi ofer ajutorul meu,nu mila mea. - O să mă descurc,a spus ea răspicat,deşi ştia că el are dreptate. - Cu ce? Cum rămâne cu Kristin?Şi-a ridicat repede capul spre el,ca să-i întâlnească ochii.Amintirea numelui sorei ei a şocat-o. - Ce e cu ea? - Mai poţi să o ţii într-o şcoală privată cu o alocaţie de şomaj? în plus,ştii ce efecte ar putea să aibă asupra ei un scandal? S-a oprit să inspire adânc.Dacă e vorba de situaţii jenante,să ştii că sunt un profesionist,dar voi sunteţi nişte mici copii.Nici una din voi nu e pregătită pentru ce o să urmeze,crede-mă. - Te rog,Derek,a spus ea amărâtă,sucindu-se şi scăpând din prinsoarea lui.De fapt,nu s-a eliberat,ci a lăsat-o el.A fost alegerea lui.Dacă voia cu adevărat,ar fi putut să o ţină până la sfârșitul lumii.Ştia asta.

Era un gând care o sufoca,o îngrozea şi cu care încerca să lupte. - Ce femeie cu mintea sănătoasă ar vrea să devină soţia unui om cunoscut în toată lumea drept un crai,cu porecla de Prinţul Tigru? - Vrei să fii cunoscută ca soţia mea sau ca amanta mea? - Una dintre ele.Câte sunt? - Citeşte ultimul număr din Streef Scene.Sunt convins că au numărat exact. - Şi atunci de ce să nu îngroş şi eu rândurile lor,să mă pierd în mulţime? - O să fie cam greu. - De ce? îşi şi închipuia top-modele cu picioare lungi,starlete cu sâni mari, prinţese mofturoase,sau moştenitoare bogate.Sunt eu diferită de ele? - Da,a izbucnit el.Eşti prea proaspătă.Treaba asta este prin ea însăşi un lucru neobişnuit.Şi mai şi lucrezi la Departamentul de Stat Tatăl meu negociază cu Statele Unite în numele ţărilor OPEC.Nu ţi-a intrat încă în cap,Caren? Ai o problemă foarte mare. - Mulţumită ţie! a strigat ea.Acum vrei să te căsătoreşti cu mine.Ţi-ai pierdut minţile,sau mi le-am pierdut eu? Nu rezolvi în nici un fel problema dacă mă legi de tine.Nu o să fie decât o problemă în plus.Măcar situaţia de amantă este provizorie. -Ca şi cea de soţie a mea.Ea s-a încovoiat,fără grai.I-o luase înainte. - Înţeleg. - Îndată ce se sparge buba şi alţi fraieri devin ţinta vampirilor de ziarişti,vom divorţa discret.Cât de naivă fusese! De mic copil,mama o învăţase despre inviolabilitatea şi sfinţenia tainei căsătoriei,despre faptul că e pe viaţă.Mai întâi o deziluzionase Wade în privinţa longevităţii.Totuşi,chiar şi după divorţ se agăţase în mod stupid de ideea sacratităţii căsătoriei.Derek vorbea parcă despre închirierea unui apartament pentru o vară.Era ceva temporar.Nimic care să se transforme în ceva permanent,nimic de care să te ataşezi,nimic care să te facă să te simţi confortabil,nimic de care să spui că e al tău. - Atunci ce rost mai are? A pus în întrebare curiozitatea de a şti care era motivul cererii lui. - Are rost,pentru că dacă eşti soţia mea,tatăl meu nu va face economie de bani şi va mişca munţii din loc,ca să rezolve această problemă şi să ne ţină departe de prima pagină a ziarelor.Dacă eşti doar una dintre multele mele femei,nu o să mişte un deget.O sâ rămîi pe propriile picioare. La asta,ea nu a mai avut nici un argument.Era pe propriile ei picioare.Nu avea loc de întors în această criză,iar Kristin nici atât,neîndemânatică în asemenea situaţii cum era.

- Dacă devin soţia ta,tatăl tău mă va proteja? - Vei fi fiica lui.El îi acordă o importanţă uriaşă loialităţii familiale. Îi venea să râdă.Amin Al-Tasan sacrificase femeia pe care o iubea şi pe fiul său, se întorsese în ţară şi se căsătorise cu alta.I-a făcut acesteia copii,iar Caren era invitată să creadă că loialitatea de familie e importantă pentru el. Voia să creadă lucrul ăsta,pentru că era singura ei alternativă.Avea nevoie de ajutorul şeicului.Şi de ce nu l-ar fi acceptat? Dacă Derek Allen ar fi fost un vânzător de pantofi din Cleveland în vacanţă în Jamaica,ea nu ar fi fost în iadul de acum.Dar el era dintr-o familie regală arabă.De ce să nu se folosească de puterea pe care o avea?Şi-a ridicat capul şi i-a căutat în adâncimile ameţitoare ale ochilor lui de agat sclipirea de pasiune pe care i-o văzuse mai înainte.Nu era acolo.Chiar şi privit de aproape,cum erau ei acum,era departe,era un străin. - Ei? a întrebat el,nerăbdător.Înainte să-i răspundă,s-a auzit o bătaie în uşă.Fără să-şi ia ochii din ai ei,Derek a strigat: -Venim.Apoi,încet:Caren?Ochii lui de piatră preţioasă,tăietura fermă a gurii, determinarea expresiei au făcut-o să răspundă. - Accept.Cuvântul abia rostit a făcut-o imediat să-i pară rău.Alesese iar calea laşităţii.Îşi pusese soarta în mâinile unui bărbat.Viitorul ei depindea de acum ,de el.Dar ce altă alegere mai avea?Derek nu a avut nici o reacţie,cel puţin nici una vizibilă.A mers la uşă,a deschis-o.I-a făcut semn cu capul lui Graham,care îi aştepta,şi i-a oferit braţul lui Caren.Ea l-a luat de braţ şi au intrat împreună în sala de conferinţe.La ivirea lor,şuşoteala a încetat.Derek a ajutat-o să se aşeze,apoi,în loc să ocolească masa şi să se aşeze pe locul pe care îl ocupase înainte,a ocupat scaunul de lângă al ei.S-a adresat secretarului de Stat, Draper,ţinând-o vizibil de mână pe Caren. -Am întâlnit-o pe domnişoara Blakemore întâmplător,în Jamaica.A zâmbit atât de convingător,încât până şi ea l-a crezut când a spus: A fost dragoste la prima vedere.Oficialii stupefiaţi nu prea păreau să creadă că Prinţul Tigru recunoştea că se îndrăgostise până peste cap.Ca să reuşeşti asta,trebuia să fii o femeie cu totul aparte.Ochii lor s-au îndreptat cu toţii spre Caren.Cu priviri atât de speculative,încât ea a simţit că se încrâncenează pielea pe ea. Din cauză că voiam ca nimic să nu strice proaspăta noastră relaţie,a continuat Derek,am ţinut secretă descendenţa mea faţă de Caren.Acum regret acest lucru. A fost informată de străini înainte ca eu să mă întorc în State şi să-i spun eu însumi.Tonul lui avea o uşoară tentă de reproş.Dar toate acestea aparţin trecutului.Ea a acceptat să devină soţia mea.Dorim să ne căsătorim imediat. Ştirea a paralizat toată sala.

Au trecut nişte momente bune până să mai mişte cineva,apoi,ca la comandă,toţi au început să bolborosească în acelaşi timp.Şeicul a primit anunţul doar cu o uşoară lărgire a ochilor.Membrii anturajului lui au râs în hohote şi au început să glumească între ei.Caren era fericită că nu înţelegea ce spun. De partea cealaltă a mesei,reacţia a fost mult mai rezervată.Consilierii şi avocaţii s-au apucat să şoptească insistent la urechea lui Draper,fiecare arătându-şi protestul şi propria variantă asupra evenimentului.Carrington era indignat. - Domnule Al-Tasan,noi considerăm gluma dumneavoastră drept o insultă,iar dacă credeţi că... - Nu este o glumă,a răspuns Derek cu răceală.Intenţionez sâ mă căsătoresc cu domnişoara Blakemore îndată ce obţinem o licenţă,iar dumneavoastră nu aveţi dreptul să vă băgaţi. - Şi vă aşteptaţi să ne facem că am uitat că domnişoara Blakemore a prejudiciat Departamentul prin legătura cu dumneavoastră? - Nu a prejudiciat pe nimeni,a răspuns înţepat Derek.Caren putea să vadă din încordarea corpului lui că începuse să se enerveze.S-a uitat la şeic.Acesta nu se mai concentra asupra ei,ci asupra diplomatului prost crescut care se îndoia de onestitatea fiului lui.Carrington a insistat. - Puteţi demonstra că domnişoara Blakemore nu v-a oferit informaţii secrete legate de negocierile în curs?Derek s-a lăsat perfect relaxat pe spătarul scaunului. - Puteţi oare să demonstraţi că a făcut acest lucru?Carrington nu-şi dădea seama de ridicolul la care se expunea,ceea ce nu era cazul secretarului de Stat.Acesta i-a făcut un semn cu mâna să tacă,iar Carrington a trebuit să-şi înghită cuvintele. Şeicul s-a ridicat încet din scaunul lui. - Este aşa cum spune fiul meu.Vocea lui şoptită avea impactul oraţiilor Profetului.Domnişoara Blakemore va deveni membru apropiat al familiei mele,prin urmare este sub protecția mea.Şi-a îndreptat ochii de şoim spre Carrington.Nu doresc ca familia mea să mai fie interogată. Secretarul de Stat,Draper,parcă mâncase mătrăgună,se putea vedea din expresia de pe faţă.Dar s-a ridicat şi el în picioare şi l-a întâlnit pe șeic la jumătatea drumului către uşă. -Sunt bucuros că am putut rezolva atât de rapid această problemă,domnule AlTasan.Derek s-a înclinat uşor.Şeicul a salutat doar cu o clipire a ochilor şi o uşoară înclinare a capului.A ieşit,cu eşarfa alba a turbanului fluturându-i uşor în spate şi cu anturajul aşteptând.Ei i-au făcut loc lui Derek şi lui Caren.Derek a ajutat-o să se ridice şi a ţinut-o de cot mai departe.Ea a ieşit,încercând să evite

cât mai multe priviri cu putinţă.Larry Watson era deja pe coridor.Şi-a eliberat braţul din strânsoarea lui Derek şi l-a înfruntat. - Larry,l-am întâlnit întâmplător în Jamaica.A fost o coincidenţă incredibilă.Jur că nu am ştiut cine e până ce nu a intrat astăzi în sală.Larry se uita ruşinat la vârful pantofilor. - Să mă ia dracu',Caren.Te rog să mă ierţi pentru ce ți-am spus.Nu puteam să cred că ai făcut ceva,dar...L-a atins uşor pe mână,dar şi-a retras-o pe a ei imediat,pentru că l-a simţit pe Derek încordându-se lângă ea. - E drept,probele erau cam incriminatorii,sunt de acord cu tine,a mai spus ea iertător. - Probabil că or să-ţi ceară demisia.Poate că o să pot interveni.A scuturat din cap. - Nu te obosi.Consider că aici nu mai am ce căuta.Nu vreau să te implici mai mult decât ai făcut-o.El părea să regrete. - Am să strâng obiectele din biroul tău şi ţi le trimit. - Mulţumesc.El s-a uitat apoi la Derek şi înapoi la ea. - Voi sunteţi siguri că ştiţi ce faceţi?Ea i-a zâmbit cu mai multă încredere decât simţea. - În condiţiile actuale,fac ceea ce trebuie să fac.Nu te îngrijora,o să fie bine.A simţit din nou strângerea posesivă a lui Derek pe braţ. - Cu bine,Larry. - Cu bine,Caren.Ţinem legătura.Dacă ai vreodată nevoie de ceva...Derek a luat-o de acolo înainte ca ea să audă oferta lui Larry.A împiedicat cu răutate intrarea altora în liftul lor.A apăsat pe butonul de parter şi s-a întors spre ea. - Ăsta cine e? - Larry Watson.Şeful meu.Fostul meu şef. - Doar şef?Întrebarea lui furioasă,tonul,au făcut-o să-şi ridice capul la el. - Ce vrei să spui? -Ştii bine ce vreau să spun.La alt bărbat,simptomele -respiraţie accelerată,clipitul pleoapelor,muşchii încordaţi,mişcarea maxilarului -ar fi însemnat gelozie.Dar la Derek nu putea să însemne decât că îşi apăra posesiunea. - Da,a spus ea înţepat.Numai şef. - Bun.Răspunsul lui era iarăşi calm.Caren spumega,însă.Restul coborârii a decurs în linişte.Când au ieşit din lift,unul dintre însoţitorii şeicului l-a salutat în stil oriental pe Derek,l-a îmbrăţişat şi a început să vorbească cu el într-o arabă iute.Ea părea să nu existe pentru servitor.Aşa o să fie mereu? O să fie o anexă a Prinţului Tigru?Nu! Doar până la divorţ.Îi părea ciudat că se gândeşte la divorţ încă înainte de căsătorie.

- Tata vrea să mergem să-i vedem la hotel,a spus,în timp ce omul se întorcea în suita şeicului,care ţinea o conferinţă de presă spontană cu reporterii. - Acum? a întrebat ea şi şi-a urât tremurul din voce. - Când tatăl meu face un semn,întotdeauna înseamnă „acum”. La rândul din faţa Departamentului aştepta un şir de limuzine negre.Şoferi în haine orientate stăteau atenţi lângă ele.Derek a mers la prima maşină şi a stat în spatele ei câteva secunde.Caren s-a gândit că Derek a ales probabil maşina care nu trebuia,pentru că şoferul nu a făcut nici un gest să-i deschidă portiera. Apoi el a făcut un gest straniu.Şi-a pus două degete la buze.Le-a sărutat şi apoi le-a lipit de geamul din dreptul locurilor din spate.A luat-o de braţ pe Caren şi a condus-o spre ultima limuzină din şir.Şoferul s-a grăbit să le deschidă portiera. Când s-au aşezat pe catifeaua confortabilă a canapelei,ea l-a întrebat: - Pentru ce ai făcut asta? - Asta ce? - Sărutul acela.El s-a uitat drept în ochii ei. - Pentru mama.Ea a rămas cu gura căscată şi cu ochii ţintă la el. -Mama ta? E în maşina aceea? Dar am crezut...El e căsătorit cu,..Mama ta este împreună cu şeicul? -Este întotdeauna împreună cu el.Atunci când poate fi cu el. -Nu înţeleg.Este căsătorit cu altă femeie,dar cu el stă mama ta.De ce?El a fixat-o cu o privire verde-aurie. -Pentru că el doreşte aşa.Ar fi continuat pe tema aceasta,dar şeicul şi-a ales tocmai momentul acela pentru a ieşi,înconjurat de hoarda de reporteri care încercau să-i smulgă un ultim cuvânt.Au pornit în trombă până la hotelul din centru în care îşi avea reşedinţa şeicul.Caren şi Derek au fost rugaţi să aştepte în anticamera apartamentului.Caren stătea foarte încordată pe un scaun cu spătar,în timp ce Derek,perfect calm,se plimba prin cameră.Dacă era uşurat că tocmai scăpase din emoţiile unui incident internaţional,nu o arăta.A băut un pahar cu apă rece,turnată dintr-un recipient cu gheaţă,s-a uitat pe fereastră,fluierând printre dinţi un cântec,şi a studiat tablourile de pe pereţi.Pe Caren o dezgusta lipsa lui de griji.Ea era un pachet de nervi.Când el i-a oferit un pahar cu ,apă,a clătinat din cap,neputând vorbi.Limba părea să i se fi lipit de cerul gurii.Şi-a amintit că nu mai fusese atât de nervoasă,decât când a aşteptat odată în cabinetul unui dentist să i se obtureze un canal la o măsea.Atunci când Derek s-a întors brusc spre ea,a tresărit. - De ce m-ai părăsit?După toate câte se întâmplaseră de atunci,cu greu îşi mai putea aminti angoasa care o determinase să plece.

- Trebuie să discutăm treaba asta acum? a întrebat ea obosită. -Da. - Nu vreau. - Dar eu vreau,a spus el ferm.A venit în faţa ei aproape de ea,obligând-o să-şi ridice capul ca să-i vadă faţa Asta o enerva. - Am simţit că era cel mai bine aşa. - Pentru cine? -Pentru amândoi. -De ce? - Săptămâna era pe sfârșite. -Şi? -M-am gândit că nu o să ne mai vedem niciodată.Nu voiam un adio sentimental Nu ţi-a convenit şi ție mai mult aşa? -Nu mi-ai dat de ales! -Nici tu nu mi-ai dat de ales în dimineaţa asta! -Aşa e,a ridicat el în sus degetul arătător,dar acum ai făcut o alegere bună. -Încep să mă îndoiesc de asta.Deja ne certăm. S-a aplecat şi i-a dat la o parte o şuviţă de păr de pe obraz. - Este obişnuit ca tinerii căsătoriţi să se certe în ziua nunţii,cred eu.E ceva legat de.,,tensiune.Mângâierea lui i-a amintit cât de neîngrijită era dar mişcarea a făcut-o să se uite în ochii lui.Ochii erau cei familiari.Trăiau amintirea zăpuşitoarelor nopţi tropicale. -Nu prea mă simt mireasă.A intenţionat să fie tăioasă,dar cuvintele i-au ieşit mai degrabă plângăreţe.Ochii lui au urmat o traiectorie care a ars-o pe gură,apoi pe gât şi pe linia sânilor.Ambele lui mâini i-au luat obrajii în palmă,ridicându-i până ce bărbia ei i-a ajuns la catarama centurii.Şi-a plimbat degetul mare pe buza ei de jos,apoi şi-a ridicat ochii plini de foc spre ai ei. -Îţi promit că până la sfârșitul zilei te vei simţi.Legământul lui a făcut-o să tremure înăuntru.Sau erau de vină senzaţiile acelea care urcau pe şira spinării, anticipînd ce va urma? -De ce m-ai părăsit,Caren?Ţi-am spus,a răspuns ea disperată.Farmecul lui îşi făcea efectul asupra ei,nu voia să-l lase. -Minţi.A fost mai mult decât evitarea unui adio romantic.A atins-o uşor pe obraji.Nu te-ai gândit că o să vin după tine? - Nu,m-am gândit că nu o să te mai văd niciodată. - Uiţi că ţi-am spus că nu o să te poţi desprinde de mine.Aşa-i? Mâinile îi alunecau pe obrajii ei într-o îmbrăţişare uşoară.Îndată ce a eliberat-o,uşa

apartamentului s-a deschis şi un servitor le-a făcut semn să intre.Inima lui Caren bătea să-i spargă pieptul şi nu era prea sigură că genunchii ei,care se înmuiaseră ca piftia după schimbul de cuvinte cu Derek,or s-o mai țină. Servitorul s-a plecat adânc la intrarea lor pe uşă.Ea s-a oprit în prag,uimită.Spre surprinderea ei,camera era una cât se poate de obişnuită.Se aşteptase la munţi de perne,la bolţi de pânzeturi care să atârne de tavan,la feregele care să emită fum de tutun turcesc,în cel mai bun caz,sau de drog,în cel mai rău.Unde erau dansatoarele din harem cu bijuterii atârnând de burice? Obişnuitul camerei a surprins-o cel mai mult.Mobila era în stil provincial francez,poate puţin prea pretenţioasă pentru gusturile ei,dar era foarte frumos aranjată şi completată.Pe o latură a camerei se instalase un bufet cu mâncăruri,deşi nu părea să-l fi atins cineva.Era acolo şi un bar cu orice băutură care poate fi numită,de la vinuri la lichioruri.Sticlele străluceau în lumina soarelui,care pătrundea prin ferestre,pe lângă draperiile date larg la o parte.Dar cei mai obişnuiţi erau bărbatul şi femeia care stăteau aproape unul de altul pe sofa.Cel puțin bărbatul stătea pe sofa.Femeia stătea sprijinită de braţul lui viguros.Unul din braţele ei era sprijinit de umerii bărbatului într-o atitudine de firească familiaritate.Iar cealaltă mână a lui ţinea mijlocul ei.Caren l-a recunoscut cu greu pe şeic fără veşmântul lui.Dar ochii aceia,adânci,pătrunzători nu puteau să-i aparţină decât lui Amin Al-Tasan. Faţa era brăzdată de vânturi şi bătută de soare,dar foarte atrăgătoare în asprimea ei.Îşi purta părul exact cum îl purta şi Derek,lung şi lăsat liber.Şi firele lor de păr erau identice.Era clar de unde moştenise Derek pieptul şi braţele puternice. Pantalonii erau croiţi după moda europeană.În picioare avea pantofi lucraţi manual,italieneşti.Dar cel mai mult atrăgea la el energia pe care o iradia.Ca şi fiul său,capta atenţia şi o păstra.Cheryl Allen a vorbit prima.S-a desprins de AlTasan şi a venit spre Derek cu braţele deschise. - Bună ziua,dragul meu.Derek a prins-o pe mama sa într-o îmbrăţişare caldă,i-a sărutat părul castaniu şi moale.Era o femeie micuţă,care abia îi ajungea la umăr fiului ei.Era foarte atrăgătoare,destul de atrăgătoare pentru a păstra atenţia şi afecţiunea puternicului Al-Tasan. - Mamă,arăţi fabulos! Rochia asta este una nouă? - Am zburat până la New York aseară,ca să facem nişte cumpărături.Amin mi-a ales-o.Îţi place? - Foarte mult,a răspuns Derek,deşi Cheryl Allen nu-l mai asculta.Şi-a întors curioasă ochii ei verzi,prietenoşi,spre Caren. - Mamă,aceasta este Caren Blakemore.În curând va fi nora ta.Zâmbetul lui Cheryl era ospitalier şi cald.

- Da,am auzit.A luat mâna rece-gheaţă a lui Caren şi i-a strâns-o cu afecţiune.De mult îmi doream o noră.Caren a fost surprinsă de generozitatea şi de bunătatea ei şi i-a răspuns cu un zâmbet slab şi tremurător. - Sunt încântată să vă întâlnesc,doamnă,ăă...S-a pierdut.Cum să-i spună fostei soţii a şeicului? - Spune-mi Cheryl,a spus ea grăbită,văzând ezitarea lui Caren.Să ne aşezăm,ce spui?Ai vrea să bei ceva?S-a întors spre bărbatul care stătea neclintit,fără a lua parte la conversaţie.Amin,dragul meu,ce ai dori? - Aş dori să nu te mai învârţi de colo-colo,încercând să dai un aspect ortodox unei ocazii neortodoxe.Vino şi stai lângă mine.Derek este perfect capabil să-i ofere logodnicei lui o băutură.Şi-a întins mâna pe sofa,iar Cheryl s-a întors la el. - Ca musulman,nu beau alcool,domnişoară Blakemore,dar vă rog să serviţi după pofta inimii,a spus Al-Tasan.Caren şi-a îndreptat spatele. O testa? - Mulţumesc,dar nu doresc nimic acum.Derek şi-a reţinut cu greu un zâmbet,iar ochii îi dansau ştrengăreşte când a ajutat-o să ia loc pe scaun. - Tată,Caren nu este o băutoare de forţă,dacă asta ai vrut să afli.În Jamaica am încercat să o ispitesc cu băutura de câteva ori Nu am reuşit mare lucru. S-a dus la bar şi şi-a turnat un pahar de apă minerală,adăugând din belşug cuburi de gheaţă şi storcând tubul cu esenţă ca să-i dea un gust.Limbajul trupului îl arăta perfect indiferent.Caren s-a uitat îngrijorată la şeic.Acesta nu se uita la Derek,ci la ea.Zâmbea. - E foarte drăguţă,Ali. - Mulţumesc.Şi eu cred la fel.Caren a fost surprinsă că Derek a venit aproape de ea şi i-a cuprins umerii cu un braţ.A sărutat-o pe tâmplă cu afecţiunea tipică unui soţ. -Mi-a făcut o mulţime de necazuri astăzi,a continuat Al-Tasan.Caren se cam săturase să se vorbească despre ea.Nu era nici surdă,nici mută,nici imbecilă. -Nu mai multe decât mi-ați cauzat dumneavoastră,domnule Al-Tasan. Sprâncenele şeicului s-au ridicat rapid,apoi s-au coborât cu o căutătură urâtă, semnificativă.Mâna care se odihnea leneş pe spatele lui Cheryl s-a ridicat a dojană. -Are şi o limbă ascuţită,a spus el.Dintr-o dată,faţa lui de om al deşertului s-a transfigurat într-un zâmbet care a descoperit nişte dinţi incredibil de albi.A izbucnit în râs. - Îmi aminteşte de tine,când ne-am întâlnit prima dată,cherie.A ciupit-o pe Cheryl de braţ cu afecţiune.Foarte obraznică.Aşa îmi place.Detest femeile pisicoase.Tu nu Ali?Următoarea jumătate de oră a fost mult mai puţin tensionată

decât primele cinci minute.Caren a fost inteligent întrebată de Al-Tasan despre mediul din care provenea.Ochii lui Derek au avertizat-o să-şi ţină limba în frâu.Ea era cea forţată să accepte această căsătorie,nu invers.Şi ea era cea care era luată la bani mărunţi.La sfârşit,privirea lui Al-Tasan a zăbovit insistent asupra lor. - Aveți permisiunea mea de a vă căsători.Caren nu-şi amintea să fi cerut vreo permisiune de la el.Cu toate acestea,a rămas tăcută,în timp ce Derek îşi înclina capul respectuos şi spunea: -Mulţumesc,tată.Al-Tasan s-a ridicat şi a venit spre ei.Derek a împins-o pe Caren în picioare.Şeicul i-a prins faţa în palme.Ea a putut să se vadă în ochii lui de abanos.A surprins-o cu sărutările lui pe ambii obraji,după care a depărtat-o de el şi i-a spus: - Fiica mea.S-a întors spre Derek şi i-a spus:Aş vrea să vorbim ceva între patru ochi,Ali.Derek şi-a însoţit tatăl în camera alăturată.Lângă Caren şi Cheryl au apărut ca din senin servitori.Cheryl a insistat ca nora sa să bea împreună cu ea o ceaşcă de ceai şi să mănânce,un sandviş cu castraveţi. -Sunt încântată de căsătoria voastră,indiferent de circumstanţele în care a apărut.De ani de zile,eu şi Amin ne facem griji cu Derek,pentru că voiam să se aşeze şi el undeva şi să aibă o familie.Lui Caren i-au tremurat în mâini ceaşca şi zaharniţa Wedgwood când a auzit cuvântul familie.Cheryl sau nu a observat,sau s-a hotărât să nu discute problema. -Este foarte îndărătnic.Cred că e greşeala mea.Dar a avut o copilărie destul de dificilă,situaţia era aşa cum era,a terminat ea nu prea convinsă,adresându-i lui Caren un zâmbet trist.Inima lui Caren a îndreptat toată mila ei către femeia de lângă ea.Înainte însă să se gândească la nişte cuvinte consolatoare,uşa camerei învecinate s-a deschis şi au intrat cei doi bărbaţi.Al-Tasan l-a îmbrăţişat pe fiul lui şi l-a sărutat din toată inima.Derek i-a răspuns în acelaşi fel.Apoi a venit la Caren şi a luat-o de braţ.Al-Tasan le-a zâmbit amândurora. -Vom face astfel încât să ne mai vedem.Şi-a întins braţul către Cheryl. Vino,cherie.Şoapta purta în ea o intimitate nerostită.Cheryl Allen,graţioasa femeie care părea să fie total stăpână pe sine şi capabilă să se descurce în orice situaţie,şi-a pus deoparte ceaşca de ceai,le-a zâmbit fiului său şi lui Caren,şi s-a dus imediat să ia mâna întinsă a lui Al-Tasan.El a dus-o în dormitor şi a închis uşa.Cheryl era mobilizată,iar Derek şi Caren erau concediaţi,cu aceeaşi finalitate.

CAPITOLUL 9 -Să nu te aştepţi să fiu şi eu aşa.Erau iar în limuzină,alunecând de-a lungul străzilor Washington-ului în insula lor luxoasă.Erau izolaţi chiar şi de şofer,cu un panou glisant de sticlă,pe care îl ridicaseră îndată ce Derek dăduse adresa ei.Nu ştia cum aflase unde locuieşte ea,dar deja nu se mai mira de nimic.Ochii ei se uitau pe geam,în gol. -Aşa cum? a întrebat el.Ea i-a simţit corpul răsucindu-se pe fotoliu,ca să se îndrepte spre ea. -Ca mama ta.Felul în care se gudură pe lângă tatăl tău,în care îi ghiceşte cea mai mică dorinţă, îi aduce şi îi cară tot.Acum,dacă el nu se înșela,ea îl privea cu o onestitate deplină.Eu nu vreau să fiu o astfel de soţie. Se aştepta la un răspuns mânios. Poate chiar furios.Dar a primit reacţia cea mai puţin aşteptată,un zâmbet în colţul gurii.Asta,şi o palmă care i s-a curbat alunecând pe gât,trăgând-o exact cât să o facă să-şi tragă faţa sub a lui. -Ce fel de soţie o să fii tu,Caren,iubito? Apoi gura lui a acoperit-o pe a ei.A gustat-o şi a savurat-o cu plăcerea unui gourmet aflat la un ospăţ.Buzele lui erau mişcătoare şi poruncitoare în mişcarea lor peste ale ei,cerându-i să şi le deschidă la venirea limbii lui.A invadat-o blând,a posedat-o complet,plimbindu-se aţâţător.A desfăcut nasturii de sus ai bluzei simple pe care o îmbrăcase ea de dimineaţă şi şi-a strecurat mâna pe gâtul ei.Degetele lui lungi s-au curbat pe umerii ei.Era o mângâiere intimă care arăta că era sigur că ea nu va avea obiecţii.Într-adevăr,era prea lipsită de putere ca să aibă.Asta pentru că îmbrăţişarea aceasta era primul lucru adevărat care i se întâmpla în ziua aceea.El îşi dăduse jos kaffiyehul,iar ea se uita la acel Derek pe care îl cunoştea.Cel familiar.Cel pe care îl recunoştea.Cel pe care putea să-l accepte. Perfect conştientă că,răspunzându-i,îşi compromitea proaspăta ei declaraţie de independenţă,a făcut cum îi dicta trupul lui.I-a întors sărutul.Iar când i-a dat breteaua sutienului peste umăr şi şi-a plimbat degetele pe sub aceasta în sus şi în jos,în pieptul ei a vibrat un suspin uşor.În sfârșit,şi-a ridicat buzele de pe ale ei. - Toată ziua te-am dorit.Uneori nici nu ştiam dacă o să mă pot stăpâni.Buzele lui şi-au făcut drum pe faţa ei fină,pe ureche,în jos pe gât,lăsând peste tot pe unde trecea urme de sărut şi aroma respiraţiei lui.Am fost furios la culme când ai fugit de mine. - De ce? Ţi-am rănit mândria? Era ea prima femeie care fugea de atenţiile lui? - Nu.Pur şi simplu,nu terminasem cu tine,a şoptit el la urechea ei cu o bătaie de inimă înainte ca limba lui să-i umezească lobul urechii.Doamne,cât mi-a lipsit asta.Gura lui a făcut iar dragoste cu a ei,expresivă,evocativă,până ce lăuntrurile

ei au început să se rotească în mrejele păcatului.S-a răsucit în braţele lui,astfel ca sânii să facă contact cu pieptul lui.Braţele i s-au înfăşurat în jurul gâtului lui,iar ea s-a lăsat în seama unui sărut carnal.Până ce Derek a eliberat-o,nu a ştiut că limuzina oprise.Ea s-a înfuriat de mulţumirea de sine afişată de el şi pe faptul că-i oferise pe o tavă de argint posibilitatea de a se umfla în pene.Şoferul le-a deschis portiera.Ea s-a grăbit să-şi închidă nasturii de sus ai bluzei,dar el i-a prins mâna. -Lasă-i aşa.Nu mai eşti funcţionar guvernamental şi nu vreau să te mai îmbrobodeşti ca o fată bătrână victoriană.Îmi place să arăţi feminină. Ea a dat înapoi,pentru că nu voia să creeze discuţii în faţa şoferului şi pentru că vecinii şi trecătorii se uitau la limuzină cu o curiozitate nedisimulată.În plus,Derek o ţinea cu fermitate de braţ şi o trăgea deja spre trepte. Aproape că s-a împiedicat de geamantanele uitate în faţa uşii. - Aseară nu am despachetat. - Da,evadarea de la un ticălos ca mine e cam epuizantă,îmi închipui,a spus el sec.Şoferul se afla afară,în faţa uşii.Caren s-a întors în loc,cu mâinile în şolduri. - Ţi-aş fi foarte recunoscătoare dacă te-ai abţine să mai faci comentarii ironice pe tema asta. - Iar tu să promiţi că nu o să te mai gândeşti să fugi de mine. - Nu ai nici un drept asupra mea! - În o jumătate de oră o să am. - O jumătate de oră? a întrebat ea.Atitudinea războinică a părăsit-o subit. - Tata aranjează să mergem la un judecător.O să avem toate documentele necesare.Chiar i se întâmpla.Avea să se căsătorească cu Derek Allen,cunoscut şi ca Ali Al-Tasan,iar ea nu îl cunoştea pe nici unul din ei. - Nu ar strica să-ţi aduni lucrurile,a continuat el cu o voce considerabil mai blândă.Cred că cel mai bine ar fi să plecăm din Washington şi să mergem la fermă.Stăm acolo până se liniştesc lucrurile,ia doar ce-ţi trebuie acum,restul o să ţi le cumpăr mai târziu.Ea intenţiona să-i atragă atenţia asupra atitudinii lui de proprietar,dar era prea obosită. - Termin imediat.A arătat vag cu mâna spre canapea.Simte-te ca acasă. S-a plimbat fără ţintă prin baie şi prin dormitor,căutând ceva care să merite să fie împachetat şi să fie luat.Nimic nu merita.Era prea ameţită ca să le poată asocia vreo semnificaţie sau vreun sentiment obiectelor.Oare chiar dusese o viaţă atât de anostă?A remarcat un lucru: nu voia să se căsătorească în fusta şi în bluza pe care le pusese pe ea în grabă,dimineaţă.S-a întors în sufragerie şi şi-a luat valiza cea mică.

- Am timp să fac un duş? l-a întrebat pe Derek.Acesta răsfoia o revistă,fără să arate mai multă nerăbdare decât un om care aşteaptă un autobuz.O irita la culme. - Desigur.Vrei să vin să te spăl pe spate? -Nu. - Cum vrei tu,iubito.În condiţiile date,apelativul o deranja.A luat o poziţie ţeapănă,apoi,nervoasă,s-a dus în dormitor.A trântit uşa în urma ei. A făcut duş,s-a şamponat,s-a machiat,fără să se gândească deloc la timp, lăsându-1 intenţionat să fiarbă,spera ea.Dar când s-a întors,el era la fel de calm ca înainte.Se îmbrăcase într-o rochie alb-murdar,de mătase,încinsă cu un brâu de mătase de un alb strălucitor şi având ornamente metalice.Singurele bijuterii pe care le avea erau cerceii cu perle.Ansamblul era şic,inteligent,o eleganţă simplă.A încercat să-şi asorteze expresia feţei la această simplitate. Derek a aruncat deoparte revista şi s-a ridicat încet în picioare;ochii lui o analizau apreciativ. -Sunt gata,a spus ea grăbită,înainte ca el să-i poată comenta apariţia.Am să iau doar lucrurile care sunt deja împachetate.El a aprobat din capt a deschis uşa şi i-a dat o serie de ordine şoferului.Bagajele au fost luate,apoi el a întrebat-o: - Vrei să-ţi asiguri cumva apartamentul? - Acum o să-l închid şi atât.Am întrerupt abonamentul la ziar şi la lapte,până o să cer să fie reluate.Proprietarul nu era nevoie să fie anunţat,pentru că nu ştia când o să se întoarcă.Cât o să dureze căsătoria asta? O săptămână? Două? O lună? Derek îi spusese că era furios că îl părăsise,nu pentru că o iubea,ci pentru că nu se săturase de ea.Iar sărutul care urmase afirmaţiei respective îi confirmase acest lucru.O să aibă nevoie de o casă după ce apetitul sexual al lui Derek o să se stingă.Se pare că de la căsătoria asta el aştepta o amantă pe gratis.Prinţul AlTasan o să aibă o surpriză amară.A aşteptat până ce s-au instalat pe bancheta din spate a limuzinei,ca să-şi facă anunţul.De fapt,Derek a deschis discuţia. -Arăţi superb,Caren.Mai frumoasă decât te-am văzut vreodată.Sunt foarte mândru de mireasa mea. - Mulţumesc.S-a jucat cu catarama centurii ei.Eram conştientă că trebuie să mă îmbrac cum trebuie,de vreme ce tu porţi un costum.Când m-am băgat în hainele alea azi-dimineaţă,nu ştiam că s-ar putea să mă căsătoresc în ele. - Sunt într-o reală dilemă. - O dilemă? - Vreau să te sărut,dar nu vreau să te mozolesc.Cu care dintre egoisme să mă împac? Şi-a ridicat capul şi a studiat-o.Eşti prea drăguţă ca să-ţi stric aranjamentul,i-a luat mâna şi a ridicat-o la buzele lui, care au depus pe palma

ei un sărut.A fost un sărut pe care ea l-a resimţit cu întreaga ei feminitate,care a înflorit,s-a încălzit,s-a lichefiat la atingerea buzelor lui şi a acelei limbi malefice da,malefice. - Am cea mai frumoasă,mai dulce şi mai sexy mireasă din istorie,a murmurat el în căuşul palmei ei.Nu ştia până acum că avea o zonă erogenă chiar acolo... Şi-a retras mâna şi a lăsat zece centimetri între ei.Şi-a dres glasul,încercând să-şi liniştească bătăile inimii,şi i-a spus: -Derek,aş vrea să discut ceva cu tine. - Ce fel de lenjerie porţi? - Ce fel de întrebare mai e şi asta? - Tipul de întrebare pe care ginerele are tot dreptul să-l pună miresei. -S-ar putea să nu mai fiu mireasă după ce o să auzi ce vreau să-ţi spun.! -Oo!i-a vorbit ca şi cum s-ar fi aşteptat la cine-ştie-ce fleac.Dar l-a trădat ridicarea sprâncenelor luminate de soare.Crema de buze pe care şi-o pusese nu o lăsa să-şi umezească buzele.Le-a şters cu o mişcare a limbii. -Am să trec prin această căsătorie pentru că este necesar.Dar asta este tot. -Nu sunt sigur că am înţeles spusele tale.Ea a tras adânc aer în piept. -Vreau să spun că o să fiu doar la ceremonie.După aceea,nimic. -Nimic altceva?De ce era atât de tare? De ce îi întindea capcane,ca să spună explicit totul? -Nimic altceva din ce presupune o căsnicie.Şoferul manevra fără efort prin traficul Washington-ului o limuzină în care se instalase o tăcere de mormânt. Derek a întrerupt primul tăcerea. -Asta înseamnă că o să-mi refuzi drepturile conjugale? -Exact asta vreau să spun,a spus ea ridicând bărbia,ca să-i arate cât de hotărâtă este. - Nu vei împărţi patul cu mine? -Nu. -Şi nu vei face dragoste cu mine în nici un fel? -În nici un fel.Râsul lui a scuturat geamul dintre ei şi şofer,arătând o altă trăsătură moştenită de la tatăl său.Ea 1-a privit în linişte,contrariată.Ce îi spusese atât de amuzant? -Caren,iubito,i-a luat mâna,iar când ea a vrut să şi-o retragă a prins-o cu degetele lui puternice şi a dus-o la buze.Nu-ţi dai seama cât de ridicolă sună pretenţia ta? -Nu,de ce? -Foarte bine.Atitudinea lui era aceea de condescendență răbdătoare,ca faţă de un copil căruia îi explici secretele vieţii.

Mai întâi,nu eşti în poziţia de a pune nici un fel de condiţii.Amândoi suntem în bucluc,dar tu eşti cea mai vulnerabilă. -În virtutea sexului,în virtutea mărimii mele şi a contului meu de la bancă,a muncii mele,care îmi plăcea şi la care eram bună! a izbucnit ea.El a dat aprobativ din cap. - Nu am spus că aşa e cinstit; doar enumăr faptele.Tu ai mai multe de pierdut, categoric.Eu ţi-am oferit o soluţie serioasă la o problemă serioasă.Nu te gândeşti că e puţin lipsit de sportivitate şi de-a dreptul meschin ca tu să pui condiţii la propunerea mea?Furioasă şi umilită,ea şi-a strâns buzele. -În al doilea rând,noi ne dorim unul pe altul,a continuat el catifelat.Aici nu încape nici un dubiu. - Da,în Jamaica.Era romantic.Era ceva departe de lumea reală.Marea,luna, muzica,florile,vinul.Am fost captivată de romantismul locului,asta e tot.Acum m-am întors cu picioarele pe pământ Am aterizat cam tare,pot să adaug.După toate câte s-au întâmplat ca rezultat al indiscreţiei mele,cum crezi că m-aş putea gândi să continui? - Nu analizez mobilurile comportamentului uman,Caren.Eu lucrez numai cu fapte.S-a aplecat asupra ei,aducându-şi gura la câțiva centimetri de a ei.Tu mă doreşti tot atât de mult pe cât te doresc şi eu.Îţi cunosc atât de bine trupul.Văd limpede semnele.Un motiv pentru care îmi place rochia asta este acela că ţi se potriveşte bine,îţi arată trupul tău dulce.Am detectat răspunsul sânilor tăi când ţi-am sărutat palma,acum doar câteva clipe.Credeai că nu am observat? Iar când ţi-ai schimbat poziţia într-una mai puţin confortabilă şi ți-ai pus picioarele unul peste altul,crezi că nu mi-am imaginat şi răspunsul din alte părţi ale trupului tău? Ochii ei s-au umplut de lacrimi fierbinţi. - Nu mai vorbi,te rog.Şi-a închis strâns pleoapele şi şi-a presat buzele,ca să nu se vadă că îi tremură. - Mă doreşti,Caren.Încă.Mai mult decât oricând.Iar dacă te-ai scutura de atitudinea asta mândră pe care ai căpătat-o după întoarcerea în State şi te-ai uita la mine mai de aproape,ai vedea cât de mult te doresc.Bineînţeles că nu îmi pot ascunde dorinţa.De unde vine această condiţie absurdă? îşi ridicase mânios vocea,iar ultima propoziţie parcă o strigase. - Din toate suferinţele pe care mi le-ai adus.Nu vreau să fiu soţia ta.Categoric,nu vreau să fiu un partener de joacă temporar până se duce noutatea şi gata.Nu vreau să fiu o femeie oarecare din haremurile tale aflate în toată lumea.Nu mă culc cu tine. -Iartă-mă,dar asta sună ca şi cum ai arde grajdul după ce a fugit calul.

- De la tine nu puteam să mă aştept la vorbe de gentleman.M-am culcat cu tine pentru că am vrut-o.Acum am ales să nu.Şi nu am s-o fac. - Dar acum lucrurile s-au schimbat.După ce ne căsătorim,am dreptul să insist,a spus el,părând că tirada ei nu l-a atins deloc. - Şi o să insişti? - S-ar putea.Ea şi-a simţit tremurul de frică,dar şi i-a ascuns într-o izbucnire de mânie. - Cum? îmi dai cu o bâtă în cap şi mă târăşti în pat? La aşa tată,aşa fiu.Pocneşti din degete şi eu sar.Femeile fac parte din avere,nu-i aşa? Create de Dumnezeu şi puse pe pământul ăsta pentru distracţia voastră.Ei bine,ai ghicit,domnule Derek Allen.Nu am de gând să fiu o asemenea sclavă,nici pentru puţin timp.Aşa că poţi să-i spui lui Abdul să întoarcă maşina şi să mă ducă înapoi acasă.O să-mi rezolv singură problemele,altfel.Dacă i-ar fi tras un dos de palmă,nu s-ar fi mirat.Dar el a zâmbit şi i-a spus: - Numele lui este Mohammed şi nu,nu o să te ducă înapoi acasă.Îmi menţin oferta.Ne vom căsători.Iar tu vei putea să fierbi liniştită în suc propriu,negând că mă doreşti în patul tău; poţi să te strâmbi şi să bombăni cât vrei,nu am să abuzez de tine cu detestabilele mele pofte.Îi dăduse din nou mutarea şi o făcuse iar să se simtă ca o proastă cu pretenţiile ei. - O,foarte bine,a spus ea,dar ochii ei arătau suspiciune.Cedase prea mult,prea repede.Şi ce o să faci dacă o să mă strâmb,o să bombănesc etc? Nu avea încredere în zâmbetul lui.Era prea felin,prea de pisică mare care tocmai pusese ochii pe o pradă fără apărare.Ochii lui aveau strălucirea triumfului. Satisfacţia succesului iminent şi fără efort îi curba buzele late şi senzuale -Am să-ţi schimb hotărârea.Mesajul,cu un conţinut foarte grav,a fost spus cu dulceaţa unui sărut.Ca jurământul de dragoste şoptit de buzele lui pe sânii ei,apoi pe pântec şi în jurul buricului.L-a rostit cu aceeaşi voce ceţoasă cu care îi vorbise a doua zi după ce făcuseră dragoste.Îi spusese atunci:îmi aduci mereu plăcere,Caren.Îmi place cum se lipeşte trupul tău de al meu,atât de strâns şi cu căldură.E atât de bine.”Ultima lui promisiune-ameninţare şoptită i-a adus în minte nopţile lor şi s-a întrebat de ce se minte singură. Stătea,transportată,uitându-se ţintă la orbitele hipnotice ale ochilor lui şi a clipit doar când şoferul a deschis portiera. - Am ajuns,a spus Derek,ajutând-o să coboare pe trotuar. - Vin şi părinţii tăi? - Nu.Unde apare tata,apare şi bâlciul.A vrut să te scutească de alte probleme.

Caren a intrat în clădire ca un automat.Nimic nu îi părea real.L-a întâlnit pe judecător,au dat mâna şi a acceptat cu graţie urările lui de bine pentru unirea ei cu Derek.S-a semnat pe hârtiile care i-au fost întinse sub peniţă.Şi-a luat locul lângă Derek.A repetat angajamentele căsătoriei.Apoi a ştiut.Cuvintele încă îi mai reverberau în cap,când ea a înţeles de ce pusese acea condiţie,de ce era îngrozită de această alianţă.Pentru că voia să nu se termine niciodată.Voia să fie soţia lui Derek Allen.Pentru ea,acele jurăminte nu erau vorbe goale.Rostinduie,ea le dădea un înţeles special.Se îndrăgostise de Derek înainte de a intra în patul lui.Iar dăruirea ei era fructul acestei iubiri.Căsătoria cu el era un angajament fizic şi spiritual.Pentru ea nu era o farsă.Dar pentru el... În timp ce el rostea cuvintele care legau viaţa ei de a lui,ea şi-a ridicat capul.O privea;a străbătut-o un şoc.Părea atât de sincer,aproape că-i venea să-l creadă. Dar nu avea voie să se lase păcălită nici pentru o clipă.Şi-a mutat ochii în altă parte.O să o doară,Doamne,cât o să o doară când căsătoria asta „în joacă” o să se desfacă.Ca să nu sufere mai mult,va trebui să rămână distantă şi independentă.O să trăiască împreună cu el,dar fără intimitate.Dacă îi devine soţie în toate sensurile cuvântului,ar putea,se temea ea,ca la despărţire să-l implore să o lase să stea cu el.S-a ajuns la partea ceremoniei în care se schimbau inelele.Derek a şocat-o cu inelul pe care i l-a oferit.Era o bandă subţire din aur.Avea un model foarte complicat şi părea a fi foarte vechi. -A fost al mamei,dăruit de tata,i-a şoptit el drept răspuns la privirea ei ridicată întrebător.E în familie de generaţii.Au vrut să-l dau femeii cu care mă voi căsători.Caren a privit ameţită cum el îi pune pe deget frumosul inel.I se potrivea perfect.Sărutul solemn care a urmat a fost tandru,dar apăsat.Cea mai mare provocare a vieţii ei o să fie să-şi păstreze stăpânirea de sine pe timpul acestei căsătorii.Judecătorul i-a strâns îndelung mâna lui Derek şi le-a oferit ospitalitatea biroului său.În care existau băuturi.Derek a refuzat,iar judecătorul înţelegând nerăbdarea mirelui,i-a lăsat să plece,binecuvântându-i.Dacă ar fi cunoscut la cât se ridica suma de pe cecul care i se odihnea în buzunar,Caren nu s-ar mai fi mirat de efuziunile judecătorului.Au fost duşi la o clădire cu apartamente din apropiere,aflată într-o zonă încântătoare.Limuzina s-a strecurat spre întunericul garajului subteran ca un şarpe în vizuina.Lângă un Excalibur parcat îi aştepta un servitor,care a transferat imediat bagajele lui Caren în portbagajul încăpător al noii maşini. - Cred că va fi mult mai confortabil să mergem la fermă cu maşina asta,decât să facem cu limuzina atâta drum,a spus Derek.De parcă Excalibur-ul i-ar fi fost mai familiar lui Caren decât limuzina condusă de un şofer.Derek şi-a luat rămas-bun

de la servitorii tatălui său şi a urcat rampa în soarele care dispărea.Ziua era pe terminate,iar lui Caren nu îi venea să creadă că toate lucrurile acelea i se întâmplaseră cu adevărat. - Dacă te interesează,să ştii că toate fotografiile acelea cu noi,plus negativele, sunt în posesia tatălui meu.Ea s-a gândit la soarta acestora,dar el i-a citit gândurile imediat.Vor fi distruse,dacă nu cumva sunt deja. - Cum a împiedicat publicarea? - I-am dat numele fotografului,Speck Daniels.Fără îndoiată,tata i-a făcut o ofertă pe care nu a putut-o refuza.Mă îndoiesc că o să mai facă asemenea fotografii vreodată.Caren şi-a făcut privirea roată,ca să vadă dacă el nu cumva glumeşte. Tremura din cauza aerului rece al nopţii şi numai în parte din cauza goanei nebuneşti în maşina decapotabilă.Ce s-ar fi întâmplat cu ea dacă în loc de noră ar fi devenit duşmanul şeicului Amin Al-Tasan? - Ce e cu revista Scene Street? a întrebat ea răguşită.Credeam că vor să scoată un întreg număr cu noi. - Da,aşa intenţionau.Dar tata i-a ameninţat cu un proces care să le mănânce nu numai profitul pe numărul respectiv,ci şi cele de pe următorii zece ani. -Când ai aflat asta? -În după-amiaza asta,când m-a chemat în dormitor. -Dar nu a avut timp să facă toate astea! a exclamat ea cu spaimă. Derek a frânat la un semafor,şi-a întors capul spre ea şi i-a zâmbit. -Nu,dar asta intenţiona.Iar când el spune că vrea să facă ceva,poţi să consideri lucrul acela făcut.Ea nu fusese atentă pe unde mergeau.Dar împrejurimile începuseră să îi pară familiare şi s-a uitat la el cu teamă. - Pari surprinsă,a spus el,în timp ce oprea maşina lângă şcoala particulară. - Sunt.De unde ştiai? - Am mijloacele mele,a răspuns el enigmatic.A ieşit din maşină,a ocolit-o şi i-a deschis şi ei portiera.A luat-o de mână şi a condus-o pe aleea din cărămidă acoperită cu licheni. - Cred că Kristin ar trebui să fie informată despre căsătoria ta înainte să plecăm în luna de miere,tu nu crezi?I-a trecut un braţ peste umeri şi a tras-o strâns spre el.În plus,sunt nerăbdător să-mi cunosc cumnata.Directoarea atât de austeră de obicei a intrat în agitaţie când l-a prezentat ca soţul ei,mai ales că îl recunoscuse. Expresia ei dură s-a topit imediat şi a început să se joace cu gulerul bluzei ei înflorate Kristin a fost chemată imediat.În timp ce o aşteptau,directoarea a pus nişte întrebări meşteşugite,ca să-şi potolească curiozitatea care o devora.Fără să-i dea vreo informaţie adevărată, Derek a fermecat-o cu discuţia lui şi

cu acel zâmbet care făcea să-ţi bată inima,să ţi se topească oasele şi să-ţi stârnească hormonii.Kristin a venit sărind mai multe trepte deodată,cu toată zburdălnicia pe care o aştepţi de la o fată de şaisprezece ani.Directoarea s-a uitat la tocul pantofului ei şi a pufnit.Reproşul mut nici nu a ajuns la Kristin,care s-a oprit brusc,iar timp de câteva secunde a rămas fără grai,când a văzut-o pe sora ei la braţul celui mai frumos bărbat pe care îi văzuse vreodată. Pentru un moment s-a clătinat pe scară,uitându-se uimită la Derek.Apoi a făcut un efort conştient de a-şi închide gura şi de a coborî treptele mai departe,de data asta cu mai multă seriozitate.Caren o înţelegea bine,cunoscând impactul lui Derek asupra femeilor.S-a îndreptat spre ea.Fusese atât de preocupată gândinduse la ce înseamnă această căsătorie pentru ea,încât nu luase în seamă deloc efectele asupra Kristinei.Şi-a îmbrăţişat tare surioara. - Salut.Kristin.Kristin i-a întors îmbrăţişarea,dar era limpede că nu la ea se gândea.Caren îşi închipuia cum îl fixează pe Derek peste umărul ei. - Bună.Te-ai întors din vacanţă? - Da,a spus Caren,depărtând-o de ea ca să-i vadă reacţia la ce urma.Am venit mai devreme cu câteva zile. - Dar de ce? Până acum,ochii Kristinei rămăseseră fixaţi asupra bărbatului care împodobea foaierul şcolii,cum nu mai fusese acesta împodobit niciodată. - Păi...s-a cam împotmolit Caren.Venise momentul şi nu ştia cum să-i dea vestea.A intervenit ceva,l-am întâlnit...acesta este Derek Allen,a spus ea repede. Derek,aceasta este sora mea,Kristin.Kristin a plutit spre el în transă. -Salut.Kristin,a spus el mieros.Abia aşteptam să te cunosc. -Pe mine? De ce? a suspinat ea.Caren a vrut să o strângă tare de mână.Nu voia să fie şi ea fermecată de el. -Pentru că acum suntem rude.Eu şi Caren ne-am căsătorit în după-amiaza asta. Gura lui Kristin se mişca fără să scoată un sunet.Ochii i se plimbau de la unul la altul.În cele din urmă,făcând un efort,a bâiguit: -C-căsătoriţi?Derek a luat mâna lui Caren şi a tras-o pe aceasta spre el. -Am întâlnit-o pe sora ta în Jamaica şi m-am îndrăgostit de ea.S-a uitat drept în ochii lui Caren şi a continuat:Am urmat-o în State şi am rugat-o,să se căsătorească cu mine.Ea a consimţit şi am dus-o repede la judecător,înainte să se răzgândească.Sper că nu te superi că nu ai fost chemată la ceremonie. Era banal şi absurd,dar Kristin şi directoarea au sorbit fiecare cuvințel din povestea lui inventată.El a făcut din cuvinte un tablou parcă ieşit dintr-un film cu Doris Day,iar când a terminat cu un sărut pe buzele mute ale lui Caren,

asistenţa era cuprinsă de romantism şi aproape să izbucnească într-un plâns sentimental. -Doamne,Sis a izbucnit Kristin şi a îmbrăţişat-o pe Caren mai mai să-i rupă gâtul.Este absolut minunat.Doamne! Şi când mă gândesc că eu ţi-am spus să mergi în Jamaica.Simţeam eu ceva,ştiam că o să ți se întâmple ceva minunat.Doamne!Derek a întrerupt felicitările exuberante ale lui Kristin, cerându-i directoarei să-i permită lui Kristin să-i însoţească la cina de celebrare. Aceasta a acceptat încântată.Kristin a luat-o la goană pe scări,ca să se schimbe.Derek şi-a petrecut timpul bombardând-o pe directoare cu întrebări despre progresele făcute de Kristin.De parcă i-ar păsa,s-a gândit Caren iritată.Dar din grija sinceră de pe faţa lui ai fi zis că într-adevăr îi pasă.A trebuit să admită fără chef că vizita la Kristin arăta că se gândise şi că denota o oarecare sensibilitate.Kristin a venit îmbrăcată în cele mai bune haine de duminică ale ei.Când au ieşit în curte şi a văzut maşina,a început o serie de O,zei! Derek i-a spus râzând că va trebui să stea pe locul din spate,dar ea i-a acceptat mâna cu grația unei regine care este ajutată să urce în caleaşca regală.Derek ştia să trezească acest tip de încredere la femei.Le-a dus la un restaurant,la câteva minute de mers cu maşina de la şcoală.Era un restaurant familial,italian,cu o atmosferă capabilă să ,înmoaie sufletul cel mai pus pe harță.Mâncarea a fost delicioasă,vinul excelent,serviciul impecabil.Kristin a fost cucerită total de aspectul şi de manierele cosmopolite ale lui Derek.Caren cunoştea destul de bine ca să ştie că el nu făcea un efort conştient pentru asta.El te fermeca fără ,să se gândească la asta.A vorbit puţin despre sine însuşi,apoi a întrebat-o mai mult pe Kristin despre şcoală,despre ce o interesează şi despre hobby-urile ei. -Doar un lucru mă cam deranjează.Ea îi expusese fericită viaţa ei la şcoală.Acum se juca cu buza paharului ei cu vin.El îi turnase vin fără ca ea să-i ceară.Caren ştia că Derek câştigase puncte importante făcând asta.O trata pe Kristin ca pe un adult.Pe o fată de vârsta ei nimic nu o putea încânta mai mult. -Ce anume? a întrebat Derek din colţul lui din rezervă.Mângâia alene umărul lui Caren cu vârfurile degetelor.Toată seara se purtase conform invenţiei că mariajul lor era normal şi din dragoste.Nu putea să fie mai atent şi curtenitor decât era.Ochii lui se opreau adesea asupra ei şi chiar un miop ar fi putut vedea focul din ei.Ei declarau tare şi răspicat: Aceasta este ziua căsătoriei mele.Tu eşti mireasa mea.Abia aştept să te duc la culcare.La fiecare cuvânt de iubire,la flecare atingere,toate lăuntrurile lui Karen erau răscolite. - Băieţii,a răspuns Kristin posomorâtă la întrebarea lui Derek.S-a uitat la sora ei.Îţi aminteşti de tipul de care ţi-am vorbit înainte să pleci în excursie?

-Da. - Nu m-a mai sunat.Ştiam că aşa o să fie. - Evident,este un idiot,a decretat Derek.S-a ridicat în picioare,s-a aplecat peste masă şi a sărutat-o pe frunte.Dacă ai vreodată probleme,vii la mine.Ne-am înţeles? - Ne-am înţeles,a răspuns Kristin fericită. - Doamnelor,vă rog să mă scuzaţi,trebuie să dau un telefon.Mă întorc imediat a spus el,după ce a mai fericit-o -sau a blestemat-o -pe Caren cu una din privirile acelea înceţoşate,apoi a mers spre ieşirea din restaurant.Pielea încă o ardea de privirea lui,mult după ce el ieşise.S-a uitat în paharul cu vin rubiniu,sperând să nu i se vadă roşeaţa din obraji.Ca şi cum ar fi aşteptat ocazia toată seara,Kristin s-a aplecat peste masă şi a întrebat-o fără jenă: -E absolut formidabil la pat? CAPITOLUL 10 - Kristin! -Ei? - Cum poţi să întrebi aşa ceva? - Vreau să ştiu.Şi să nu te prefaci că nu te-ai culcat cu el,pentru că pot să spun din privirile lui că e gata să sară pe tine.A fost de vis,nu-i aşa? Caren a încercat să-şi reprime un surâs.Cât de minunat ar fi dacă Derek ar iubi-o şi dacă ar putea împărtăşi bucuria cu Kristin. - Doar l-ai văzut,a răspuns ea evaziv.Ce crezi? - O,Doamne! Cred că e formidabil.Fetele din dormitor or să moară dacă îl văd, absolut.Are un corp excelent.E mai tare decât bărbaţii Chippendale.Vreau să spun...da,excelent.Mă înnebunesc după părul lui şi vai! Caren,e atât de frumos...A dat din mâini ca să arate că nu găseşte cuvinte să-l descrie pe Derek. Şi e cumnatul meu! Wow! Încă nu îmi vine să cred.Şi maşina aia. E şi teribil de bogat,nu? - Cred că da.Este pe jumătate arab,Kristin.Numele lui este Ali Al-Tasan.Tatăl lui este şeicul Amin Al-Tasan.Ai auzit de el?Ochii Kristinei mai să iasă din orbite. - Al-Tasan,tipul ăla cu petrolul? Prieten cu prim-miniştri,cu regi.Al-Tasan acela? Îţi baţi joc,de mine?Caren a clătinat din cap.I-a spus cât a putut pe scurt povestea vieţii lui Derek,sau cât ştia din ea.Are un apartament în Washington,dar are şi o fermă în Virginia. - Şi probabil case prin toată lumea. - Probabil.Nu ştiu. -Crezi că o să călătorim? Doamne,Caren! înţelegi ce înseamnă pentru noi asta?

Pentru sărăcuţele de noi? -Trebuie să luăm lucrurile aşa cum sunt.Nu avea rost să o dezumfle pe Kristin chiar acum.După ruperea căsătoriei,o să-i explice totul.Sau mai bine nu.O să-i spună că nu a mers şi gata.Derek s-a întors la masă şi le-a întrebat dacă mai doresc ceva,iar când ele au spus că nu,le-a condus la maşină.La poarta şcolii,Kristin l-a îmbrăţişat exuberant - Îţi mulţumesc că ai făcut-o din nou fericită pe sora mea. El a râs şi i-a smotocit părul. - Plăcerea a fost de partea mea.I-a băgat în mână o bancnotă de o sută de dolari.Asta este pentru micile tale cheltuieli.Caren a dat să protesteze,dar s-a abţinut.De la divorţ,Kristin trebuise să se descurce cu puţin.Suferise fără vină.Ce era pentru Derek o sută de dolari? Iar dacă Kristin o să-şi poată cumpăra nişte haine noi,de ce nu? - Mulţumesc! Nu e nemaipomenit să ai bani din nou,Caren? - Kristin! - Păi,nu e? De când te-a părăsit ticălosul ăla,suntem nişte sărăntoace.Acum nu o să ne mai numărăm ultimul bănuţ.Nici nu o să trebuiască să te mai duci la muncă.Caren,ai putea să te întorci la sculptură! -Mai bine spui noapte bună şi intri înainte să vină să te caute directoarea.Lui Caren nu-i plăcea cum alunecase discuţia.Nu voia ca Kristin să se obişnuiască cu luxul pe care Derek i-l putea oferi.Şi-au luat rămas-bun,s-au îmbrăţişat şi s-au sărutat cu toţii.Derek i-a dat Kristinei numărul de telefon de la casa lui din Virginia şi adresa poştală. - Pot să vă sun cu taxă inversă? Se simţea destul de în largul ei cu el ca să se pisicească.El i-a dat un mic bobârnac la nas. - Da,surioară,şi să o faci des.Dacă ai nevoie de ceva,ne chemi.Promiţi? - Promit.Au plecat,iar Caren s-a cufundat în scaunul de piele al maşinii şi şi-a rezemat capul de pernuţa de sus.Şi-a închis automat ochii. - Îţi mulţumesc că ai fost atât de generos cu Kristin.A trecut prin vremuri grele,chiar dacă am reuşit să o ţin la şcoala aceea,i-am promis mamei că va avea parte de cele mai bune şcoli posibile.Eu şi Wade eram singura ei familie.Când el a plecat,a urmat şi pentru Kristin o perioadă de ajustare psihică.Îmi cer iertare pentru candoarea ei.Ea spune întotdeauna ce are în minte. - O asemenea candoare este lăudabilă.Aş vrea să o fi luat şi sora ei mai mare. Ea s-a ridicat în capul oaselor şi i-a aruncat o privire nimicitoare. - Şi ce ai vrea să fac? Să-ţi spun că ai un corp excelent?El a râs. - Aşa a spus?

- Cred că acum le spune deja fetelor din dormitor că eşti mai tare decât bărbaţii Chippendale. -Wow! -Şi asta mi-a spus-o. -Ce? - Wow. -Aşa,deci.Se aflau deja la periferia oraşului.Derek a îndreptat maşina spre marginea autostrăzii,oprind într-un refugiu.A lăsat motorul în ralenti şi s-a uitat atent la ea. - Cred că eşti epuizată. - Mi se pare că a trecut o veşnicie de când m-au scos din pat agenţii FBI,în dimineaţa asta.El s-a încruntat. - Cred că ai fost foarte speriată. - Nu i-aş recomanda pe post de ceas deşteptător.El i-a atins uşor obrazul. -Hai să punem acoperişul.Poţi să dormi tot drumul până acasă.Acasă.Cuvântul acesta înseamnă permanenţă. Are agăţată de el o conotaţie solidă,sigură.Dar pentru ea nu o să fie acasă.Ştia,încă înainte de a se muta acolo,că e o simplă reşedinţă temporară. -Gata,a spus el,după ce acoperişul rabatabil a fost pus.Întinde-te,fă nani.Când o să te trezeşti,suntem acasă.S-a aplecat deasupra consolei şi a sărutat-o uşor pe buze,apoi a băgat în viteză şi a pornit pe autostradă.Caren era prea obosită ca să mai spună ceva.Şi-a găsit o poziţie comodă pentru cap,şi-a strâns picioarele şi şi-a lăsat pleoapele să se închidă.Motorul torcea şi îi transmitea o vibraţie constantă.Gustul lui Derek se păstra pe buzele ei.Iar parfumul apei lui de colonie îi umplea capul.Era conştientă de prezenţa lui caldă,puternică,lângă ea.Corpul lui...era într-adevăr...excelent... -Caren,iubito.S-a trezit cu delicioasa senzaţie a unor buze moi lângă obrazul ei,şoptindu-i numele.S-a mişcat,dar încet,nu voia să se trezească. - Iubita mea,suntem acasă.Buzele lui şopteau exact în dreptul acelui loc de sub ureche unde se pare că se concentraseră toate terminaţiile ei nervoase.Caren? - Daa? - Eşti destul de trează ca să mergi? - Mmm.Derek a chicotit scurt.Apoi un braţ puternic a prins-o pe după mijloc,iar altul pe sub genunchi şi au ridicat-o în aer.Derek.I-a recunoscut duritatea pieptului lipit de sânul ei.Inimile păreau să le bată la unison,ca de fiecare dată.Avea mâinile prea grele ca să le ridice şi să-i înconjure gâtul,dar şi-a ascuns capul sub bărbia lui.Pielea de pe gâtul lui era caldă şi şi-a lipit buzele de ea.

A căpătat impresia vagă a unor şoapte de iubire,a unor trepte,apoi a unor lumini.A deschis un ochi cârpit de somn şi a văzut o scară largă,ca aceea din Pe aripile vântului.Dar şi un ochi deschis era pentru ea un efort prea mare,aşa că l-a închis şi şi-a pus o mână pe pieptul lui Derek şi s-a strâns comod mai aproape de el.Ştia că are un motiv ca să nu i se dăruiască.Gândul ăsta îi rămăsese undeva,într-un cotlon al minţii,dar nu o alerta prea tare.L-a ignorat şi s-a cufundat în căldura emanată de Derek.Se clătina în ritmul mersului lui în sus pe scări,apoi printr-un hol.În camera în care au intrat luminile erau slabe.Nu şi-a deschis ochii,dar a simţit pe sub pleoape mai puţină lumină.Şi-a deschis brusc ochii larg numai când a fost pusă într-un pat.Deasupra ei se afla un baldachin. - Sunteţi sigur că nu pot să... - Mulţumesc,Daisy,nu e nevoie.Am să o aranjez eu.Te-am ţinut destul trează.Noapte bună. - Noapte bună.Caren le-a auzit vocile,dar acestea nu au ajuns complet la ea.A auzit o uşă închizându-se uşor,apoi liniştea care s-a lăsat.El s-a aşezat la marginea patului,care s-a lăsat sub greutatea lui,iar corpul ei s-a răsucit la vale.El i-a pus mâna pe obraz şi a mângâiat-o cu degetul cel mare. - Bietul copil,a şoptit el în lumina slabă.Eşti atât de obosită.A sărutat-o scurt şi uşor pe frunte.Când s-a ridicat a văzut zâmbetul de pe buzele ei.I-a atins colţul gurii cu degetul.Din nefericire,Caren nu i-a văzut expresia tandră.Ochii îi erau încă închişi.Cu o mână i-a ridicat capul,iar cu cealaltă a început să-i scoată agrafele din păr.Când tot părul ei blond a rămas liber,şi-a plimbat degetele prin el.Braţul de susţinere a coborât până ce a avut acces la fermoarul rochiei.L-a desfăcut şi a lăsat-o să se întindă la loc.A încercat din răsputeri să nu se uite la perfecţiunea sânilor ei apăraţi de sutienul înflorat,în timp ce trăgea rochia de pe trupul ei şi apoi de-a lungul picioarelor,i-a scos pantofii şi i-a pus ordonat pe podea,sub pat.Nu se grăbea.Lenjeria ei nu era pretenţioasă.Nailon.Dar avea o margine lată de dantelă care o făcea nesfârșit de feminină.Arăta foarte frumoasă stând întinsă acolo cu părul împrăştiat într-o coroană în jurul capului,cu trupul relaxat,cu sânii ridicându-se şi coborându-se la fiecare răsuflare,cu coapsele ascunse de chilotul dantelat.Era foarte feminină.Fragilă.Neajutorată. Instinctele lui masculine au răspuns pe loc,intens şi fierbinte.Dar s-a forţat să se liniştească şi şi-a curbat degetele în elasticul din jurul mijlocului ei şi l-a scos. Vasta lui experienţă în domeniu îi permitea lui Derek să se mire de foarte puţine lucruri.Dar a fost sincer surprins când a văzut portjartjerul şi ciorapii prinşi de el.Se aşteptase la un ciorap-chîlot.Această parte secretă,exotică,a ei îl incinta.Mireasa lui avea multe faţete şi abia aştepta să descopere fiecare amănunt

orbitor al personalităţii ei.Categoric,nu era previzibilă.Avea un stoc serios de femei previzibile,care fuseseră cu atâţia bărbați înaintea lui,de care se plictisea încă înainte să le intre în pat.Dar femeia asta... Se uita la ea,conştient de libertatea pe care o avea de a o privi fără ca ea să ştie.Femeia asta era deosebită.Era permanent uimit,furios şi provocat de ea,dar nu se plictisise cu ea nici o clipă,de când se întâlniseră.Şi nu prea vedea cum o să se poată plictisi,mult timp de acum încolo.A desfăcut jartiera.Cu palmele de fiecare parte a piciorului ei,a rulat în jos ciorapul.Peste coapsa fină,peste genunchiul bine făcut,peste glezna subţire.Într-o noapte,în Jamaica,îi parcursese acest picior cu buzele centimetru cu centimetru.Ştia cât de fină era coapsa ei în contact cu limba lui.Spatele genunchiului ei era o zonă atât de excitantă,încât atunci când o săruta acolo ea se zvârcolea de plăcere.Îi gustase gamba,îi sărutase tălpile,îi morfolise degetele picioarelor.Şi-a blestemat amintirile atât de vii.Nu făcea deloc bine zonei în creştere din pantaloni.Cu mult mai puţină răbdare a dat jos şi celălalt ciorap.Şi-a ridicat mâinile la spatele şoldurilor ei şi a găsit capsa care fixa portjartierul şi a desfăcut-o.Era o confecţie din dantelă şi satin,şi a zâmbit în timp ce o punea deoparte.Se culcase cu femei îmbrăcate din cap până în picioare cu creaţii Dior făcute special pentru ele,dar nu îşi amintea să se fi bucurat vreodată atât de mult la vederea unei lenjerii feminine ca acum. Ea rămăsese în chiloţi.O pânză mititică,nişte dantelă,nişte centimetri de elastic care să-i susţină.Se vedea,pe pielea ei bronzată,o bandă de piele albă,pe care el ar fi vrut să o parcurgă cu limba.Iar prin dantelă,o,Doamne,acel dulce triunghi al zorilor.Putea să vadă,de asemenea,prin sutien şi linia albă din jurul sânilor.Mult mai puţin evidentă,căci în zilele acelea de aur petrecute împreună,ea făcuse plajă topless foarte des.Şi-a mai întins mâna o dată sub spatele ei şi a scos sutienul,cu un suspin de uşurare că nu a trezit-o.L-a pus şi pe acesta deoparte. Respiraţia i s-a oprit în gât.Şi-a închis ochii strâns şi a respirat adânc,lung,de câteva ori,înainte de a şi-i deschide din nou ca să se uite la soţia sa.Sânii erau rotunzi şi frumoşi,acum lăsaţi din cauza poziţiei de somn.Crestele lor de coral se înălţau drepte,simetrice,chiar în această stare relaxată.Le cunoştea culoarea, gustul,consistența şi îşi dorea ca gura lui să intre iar în intimitatea lor. Dar nu putea.Nu va mai avea niciodată încredere în el dacă ar abuza de ea acum.Dar trebuia să o atingă,altfel murea.Vârfurile degetelor lui au lunecat încet în jos pe gâtul ei mătăsos,apoi înapoi în sus.Din nou în jos şi din nou în sus. - Derek?Numele lui era un murmur somnoros,o respiraţie,dar l-a lovit ca un glonte.Mâna i s-a oprit şi i s-a lipit de obrazul ei. - Da,iubire?

Ea şi-a arcuit spatele,s-a întins languros,ridicându-şi linia sânilor şi mişcându-şi unduitor picioarele pe albiturile pe care Daisy,camerista,le pusese prevăzătoare înainte de sosirea lor.Inima lui Derek îi pompa năvalnic sângele.Creierul îi trimitea trupului semnale slabe,pe care nu era în stare să le asculte.Ele îi spuneau să reziste ispitei sau să i se supună,dar să nu stea acolo ca un nebun,cu vederea în ceață şi cu palmele transpirând.Pentru el,abţinerea sexuală era ceva nou.Nu o exersase niciodată înainte.Şi credea că orice bărbat capabil de aşa ceva merită să fie canonizat. Mâna lui Caren se mişca fără încetare pe cearceaf,căutând ceva.Când a găsit coapsa lui,a rămas acolo şi i-a şoptit numele din nou.Această mică încurajare a fost de ajuns ca să-l facă să dea peste zăgaz.S-a aplecat asupra ei şi i-a luat capul în mâini. -Caren,arăți atât de frumoasă în patul meu.Apoi a sărutat-o.La început,doar şi-a lipit gura de a ei.A aplicat un minimum de presiune.Dar când răspunsul ei a fost un uşor murmur de mulţumire,şi nu un strigăt de protest,a început să-şi plimbe buzele peste ale ei.În cele din urmă,buzele ei s-au deschis.Apoi şi ale lui.A respirat aerul ei dulce,a gustat-o înainte de a permite limbii să investigheze linia dinăuntru a buzelor ei.Apoi a plonjat adânc în cavitatea gurii ei.Ea a gemut uşor.Mâna ei s-a ridicat,apoi i-a alunecat pe piept şi pe gât.L-a tras mai aproape de ea şi trupul i s-a arcuit ca să-l întâlnească pe al lui.Sărutul acesta era pentru el şi rai şi iad,dar exulta.Fie că recunoştea,fie că nu,îl dorea.Subconştientul o stăpânea şi o făcea a lui.Toate acele declaraţii că nu vor dormi împreună veneau doar din încăpăţânare,o încăpățânare pe care şi-a jurat să o învingă. Mâinile lui au descoperit nişte sâni ridicaţi,cu sfârcuri deja tari de dorinţă. Mângâierile lui au adus la lumină o altă femeie. - Caren,Caren.De ce mă respingi? De ce te respingi pe tine?Şi-a ridicat capul,căutând un răspuns cu ochii.Ochii ei erau închişi.În timp ce o privea,gura ei s-a deschis larg şi a căscat lung.Apoi şi-a îngropat iar capul în pernă şi a alunecat în întunericul somnului.El a râs cu tristeţe. - E prima dată când sărutul meu adoarme o femeie.S-a ridicat şi a acoperit-o cu un cearceaf.Doamne,frumoasă e,şi-a spus.Un înger căzut pe pământ. Trupul lui se revolta.Voia să facă dragoste cu ea,dar îşi dăduse cuvântul că nu o va forţa.Dar să dormi lângă ea,să o ţii în braţe toată noaptea...La urma urmei,de ce nu? Era soţia lui.Asta era casa lui.Patul lui.Ce Dumnezeu,o să doarmă cum are poftă.S-a dezbrăcat încet.Gol,s-a dus la fereastră şi a deschis-o,lăsând briza de ţară,doar puţin atinsă de primii fiori ai toamnei,să intre şi să-i răcească trupul. Nu l-a ajutat prea mult când s-a băgat sub cearceaf,Caren i-a simţit căldura şi

şi-a modelat spatele după trupul lui.Şoldurile ei i-au atins exact punctele vulnerabile ale corpului lui,iar dorinţa lui a crescut cu furie. Au trezit-o razele soarelui.Raze calde,strălucitoare,orbitoare,care intrau în cameră prin fereastra larg deschisă.S-a întors pe spate şi a făcut o recunoaştere a împrejurimilor cu ochii larg deschişi.Era întinsă într-un pat cu baldachin. Celelalte mobile din cameră erau,ca şi patul,vechi de două sute de ani.Podeaua lustruită din lemn masiv era acoperită cu un covor,un Aubusson,dacă nu o înşelau ochii.Tonurile lui se potriveau cu pastelurile care decorau camera.Şi-a contractat toţi muşchii corpului,lăsându-i apoi să se relaxeze treptat.Se simţea foarte bine,ceea ce era surprinzător,după toate cele întâmplate ieri.S-a ridicat în coate şi a văzut perna de lângă a ,ei,atât de apropiată,încât marginile lor brodate de mână se suprapuneau.În cearceaf mai era şi o amprentă,mai erau şi pături deranjate,prea departe ca să le fi atins ea cu piciorul.Derek dormise cu ea. Era goală,cu excepţia chiloţilor.Îndată ce şi-a descoperit hainele întinse pe pat sau pe podeaua de lângă acesta,uşa s-a deschis şi a intrat o femeie grasă,purtând o tavă de argint. - Bună dimineaţa! Sunt foarte bucuroasă că te-ai trezit.Muream de nerăbdare să te cunosc,doamnă Allen.Eu sunt Daisy Holland,dar poţi să-mi spui Daisy. Caren şi-a tras repede cearceaful peste piept şi i-a răspuns cu un „bună dimineaţa” tremurat.Daisy a lăsat tava pe masa de lângă pat şi a început să culeagă foarte firesc hainele de pe jos. - Omul ăla,jur,e cel mai ordonat în toate cele,dar hainele şi le lasă pe unde apucă.Şi uite cum ţi-a împrăştiat frumuseţe de lucruri.A făcut țțț de câteva ori în timp ce îi culegea portjartierul şi sutienul.Ciorapii îi avea deja puşi pe umăr.Caren a zâmbit timidă.Daisy nu i-a remarcat jena şi a continuat să aranjeze prin camera spaţioasă,în timp ce ducea şi o discuţie aprinsă. - Nu mi-a venit să cred când m-a sunat şi mi-a spus că vine acasă cu mireasa lui.Dacă mă întrebi,să ştii că îi cam venise vremea.Nu m-am dus la culcare, numai ca să te văd.Dar tu,drăguţa de tine,erai atât de obosită când ai ajuns.Derek te-a cărat în braţe sus pe scări şi nu m-a lăsat nici măcar noroc să vă urez.I-am spus că te dezbrac şi te pun eu în pat,dar nu a vrut.A zis că o să aibă grijă el de tine.Te-a tratat ca pe o păpuşă. - Unde este Derek acum? - S-a dus să călărească,cum face în fiecare dimineaţă.Mi-a spus că îndată ce eşti gata o să vină să luaţi micul dejun.Ţi-am adus nişte cafea,să bei cât te îmbraci, dar poţi să stai cât vrei în pat,draga mea.

- Nu,trebuie să mă scol.Din fericire,Daisy a dispărut în camera alăturată chiar în clipa aceea.Caren s-a dat jos din pat şi şi-a tras repede pe ea rochia,care îi fusese pusă cu grijă pe un scaun din apropiere.Daisy s-a întors şi i-a spus peste umăr: - M-am strecurat în timp ce dormeai,în dimineaţa asta,şi ţi-am despachetat lucrurile în camera de alături.Dacă nu găseşti ceva,strigă-mă.Lasă-mă să-ţi torn o ceaşcă de cafea.Vrei frişcă şi zahăr?Caren era cam derutată.În viaţa ei nu fusese aşteptată la masă şi nici nu avea idee cum se discută cu servitorii,mai ales în asemenea circumstanţe penibile. Când Caren a coborât scara,o jumătate de oră mai târziu,ajunsese să se înţeleagă foarte bine cu Daisy.Caren îi explicase foarte cuminte că poate să facă mai toate lucrurile de una singură,dar i-a permis lui Daisy să mai stea cu ea „doar un pic”,pentru că,subliniase aceasta,acum era doamna casei şi de multă vreme era nevoie de o doamnă a casei. - Casa asta frumoasă şi veche are nevoie de o femeie şi de copii,i-am spus lui Derek asta de o sută de ori.Văd că până la urmă m-a ascultat.Vai,ce păr frumos ai! Vai,arăţi ca un înger şi te potriveşti cu figura de drac împieliţat a lui Derek.Vai,sper că nu te-am jignit.Dar ştii cât de chipeş şi de drăcesc... - Da,ştiu,a asigurat-o cu un zâmbet Caren.În timp ce cobora scara,încerca să se obişnuiască cu amplasamentul casei.Sus era camera în care dormise şi încă una,cu care împărţea aceeaşi baie şi cu care constituia apartamentul principal. Pe ultima treaptă,ea s-a oprit nesigură,uitându-se în stânga şi în dreapta, încercând să-şi dea seama unde ar putea fi bucătăria cu micul ei dejun. -Pari cam pierdută,a spus Derek,intrând în vestibulul mare,întins pe înălţimea a două niveluri,E o zi minunată şi vreau să-ţi arăt ferma.Ai dormit bine?Fără cea mai mică ezitare,a venit la ea,a luat-o în braţe şi a sărutat-o până a lăsat-o fără suflare. -Bună dimineaţa,le-a şoptit el buzelor ei, înainte să-şi ridice capul.Răceala cu care se gândise să-l trateze s-a topit instantaneu.Genunchii i se făcuseră de piftie,iar vocea cu care i-a răspuns era răguşită: -Bună dimineaţa.Era îmbrăcat într-o cămaşă albă,lăsată liber la poale, neîncheiată până la mijlocul pieptului şi cu apărători orientale kaki din piele,pentru călărit.Ea s-a gândit că nu mai cunoştea pe nimeni care purta aşa ceva.Era sigură că nimeni nu le-ar fi putut purta cu eleganţa lui Derek.În picioare purta nişte cizme înalte,maro,foarte bine lustruite.Pantalonii de călărie aveau inserturi de piele între picioare.Arăta fabulos,cu părul bătut de vânt şi cu obrajii roşii.A condus-o printr-un salon în care se aflau un pian mare într-un colț, și un cămin imens de marmură în celălalt.Au intrat într-o cameră de dineu,

în care regele George al II-lea s-ar fi simţit ca acasă,Caren ştia că gura îi este mută de spaimă.Fusese în case cu vechime,care nu erau nici pe departe atât de superb mobilate şi decorate şi de bine întreţinute. - De obicei,nu mănânc mult la micul dejun,a spus Derek.Iau nişte cornuri cu fructe.Dacă vrei,,Daisy îţi poate face nişte ochiuri sau nişte prăjiturele... -Nu,ce e aici arată minunat,a spus ea şi s-a aşezat pe scaunul dispus perpendicular pe al lui,la capătul mesei lungi de zece metri.Mijlocul mesei era ocupat de o vază Lalique,în care fuseseră aranjate flori proaspete. Iar la locul ei o aştepta un trandafir roşu.El a cules floarea cu tulpină lungă,a sărutat-o şi i-a oferit-o. -Bine ai venit acasă,Caren!Ea a luat trandafirul şi l-a dus la buze,fără să-şi dea seama,ca şi cum ar fi vrut să-şi capete sărutul şi i-a răspuns: -Mulţumesc.Porţelanurile şi argintăria erau nepreţuite.În nici caz nu le-ar fi putut folosi atât de firesc precum făcea Derek în timp ce o servea din fructiere şi din coşurile mirositoare,pline cu rulouri de casă şi cu plăcintele daneze.El i-a turnat cafea aburindă dintr-un serviciu de argint.Au mâncat câteva clipe fără să-şi vorbească.El a sorbit din cafeaua ei şi a întrebat-o: -Călăreşti,Caren? -Da,adică pe vremuri.A trecut ceva timp. -Bun,a spus el cu un zâmbet larg.Am cumpărat o iapă pentru tine.Sper să-ţi placă.Mustafa era foarte nerăbdător,am lipsit destul de mult.L-am cam muncit azi-dimineaţă. -Mustafa? -Unul dintre caii mei.O să-l vezi mai târziu.E un... -Ai dormit cu mine astă-noapte,l-a întrerup ea calm.El a rămas cu cuţitul la marginea coşului de pâine.Ochii lui s-au întors să-i înfrunte pe ai ei. -Da,aşa e. -Credeam că ne-am înţeles că nu. -Am fost de acord să nu fac dragoste cu tine.Ea a simţit un nod în gât şi s-a căznit să scape de el,apoi s-a jucat cu lingura. -Şi te-ai ţinut de cuvânt? Nu-mi amintesc nimic,după ce am adormit în maşină. - Nu îţi aminteşti cum te-am cărat pe scări? - Vag. - Nu îţi aminteşti cum te-am dezbrăcat? -Nu. - Cum ţi-am scos lenjeria de corp? -Nu.

- Cum te-am atins? -Nu. - Cum te-am sărutat? Iarăşi nodul acela în gât. -Nu. - Şi nici cum m-ai sărutat şi tu? - Nu am făcut aşa ceva.El i-a zâmbit alene. - Ba da,ai făcut-o.Pot să spun că ai pus şi pasiune.Obrajii i s-au făcut roşii ca trandafirul de pe masa,de lângă ea.Roşeaţa aceea trădătoare şi evitarea studiată a întrebării ei au înfuriat-o, - Ai făcut dragoste cu mine,Derek? - Caren,de tine au ştiut doar creierul meu şi simţurile mele în noaptea asta.Trupul meu a rămas nemişcat,în dimineaţa asta sunt foarte stresat,iar dacă nu vrei să te joci cu stăpânirea mea,îţi sugerez să nu mă mai întrebi şi să încheiem acest subiect de conversaţie.A lăsat-o să se foiască în scaun neliniştită şi a continuat: - După cum spuneam,înainte de înţeleaptă ta întrerupere,azi aş vrea să-ţi arăt proprietatea.Pentru început,poţi să călăreşti aşa cum eşti.A arătat spre pantalonii ei largi şi spre bluza uşoară.Curând vei fi echipată corespunzător. A vrut să-l întrebe de ce atâta bătaie de cap,dar s-a oprit.A continuat spunându-i că,dacă avea probleme sau întrebări,Daisy era întotdeauna disponibilă. - O să-mi ia ceva timp să mă obişnuiesc cu asta,a spus ea. I-a luat mâna şi a ridicat-o în picioare. - Ce ai spus e valabil pentru orice pereche proaspăt căsătorită. - Nu mă gândeam la viaţa de familie.Mă gândeam la tot.M-am obişnuit să mă scol în fiecare dimineaţă şi să mă lupt cu traficul de la orele de vârf ca să merg la lucru.O cameristă care să mă trezească cu o cafea şi cu baia gata umplută este ceva nou.Înainte să-l poată evita,un sărut uşor i-a traversat buzele. - Sunt perfect încredinţat că te vei adapta.A condus-o printr-o uşă masivă,într-o verandă de cărămidă,apoi pe trepte la o atee în formă de semilună,marcată cu borne de lemn imaculate.Paşii lui mari îi duceau la clădirile exterioare aflate în dreapta casei. - Stai,Derek,a spus ea,trăgându-l de mână şi râzând.Aş vrea mai întâi să văd cum arată casa.El s-a oprit mândru,câtă vreme ea a deschis ochii mari la vederea conacului în stil georgian.Acesta avea o faţadă de cărămidă,ştearsă de timp,care îi dădea un aer de demnitate blândă.Obloanele erau de un verde-închis şi fixate de ferestre vopsite în alb.Toate ferestrele din faţa casei erau dispuse în unghi drept şi străluceau în lumina soarelui de dimineaţă.Partea de nord a casei era complet acoperită cu iederă englezească.Acoperişul era abrupt,de ţiglă,avea

cinci luminatoare şi era străpuns de două coşuri.Casa avea trei nivele pe mijloc şi două pe aripi. - Derek,e minunată! a murmurat Caren cu tonul şoptit al celui care vede o piesă de muzeu. - Nu-i aşa? Mi-a plăcut din clipa în care am văzut-o. - Ai găsit-o aşa? - Nici pomeneală.Am muncit ani întregi,bucată cu bucată,ca să o fac cum o vezi acum. - Ai făcut foarte bine.E fantastică.Munţii de acolo sunt Blue Ridge? - Da.Suntem în comitatul Albermarle,la cam douăzeci de mile de Charlottesvilfe. Terenurile erau la fel de spectaculoase precum casa.Peste tot se întindeau pajişti.Peisajul era decorat cu copaci bătrâni.Caren a detectat un gard alb,care se întindea cât vedeai cu ochii,într-o direcţie se întindeau terenuri cultivate,în alta dealuri grele de păduri,iar în alta hectare întregi de păşuni,cu iarba grasă şi înaltă unduindu-se ca un ocean verde.Caren rămăsese fără grai.Făcuse o rotaţie întreagă şi văzuse toate minunăţiile.Apoi s-a întors aproape furioasă spre Derek. -Tu numeşti asta fermă? CAPITOLUL 11 El a râs şi i-a cuprins umerii. -Sper că asta înseamnă că îţi place.Grajdurile la care a dus-o erau mai degrabă nişte hoteluri de lux pentru cai.O mulţime de oameni,toţi îmbrăcaţi în acelaşi tip de cămaşă şi având o aceeaşi insignă la buzunarul de la piept,se ocupau cu ţesălarea,hrănirea,sau antrenarea superbilor cai.Animalele erau tratate ca nişte copii răsfăţaţi.La capătul grajdurilor era o cameră pentru cei care asigurau transportul cailor,unde se desfăşura o activitate intensă,lângă care se găseau câteva camioane speciale pentru cai,care aveau pe lateral pictate aceeaşi insignă.Caren a rămas iar fără grai.Din casă,toată această industrie era invizibilă şi de neauzit. - Am omis să-ţi spun că activitatea principală este creşterea cailor arabi? a întrebat Derek,văzându-i uluiala. - Cred că ai folosit cuvintele „câțiva cai”,a spus ea sec.Despre cai,ea ştia destul cât să-şi dea seama că este incredibil de scump să-i întreţii.Nu putea să numere câți pursânge erau în grajdurile lui Derek,care păreau să se întindă pe mai mult de o milă,de-a lungul unui coridor central.Când ieşiseră din clădirea de cărămidă,venise la ei un îngrijitor cu doi cai.Frumuseţea lor şi ţinuta mândră au lăsat-o pe Caren fără suflare.Aveau pe ei pături moi şi strălucitoare ca satinul.

Cozile lor înfoiate îţi creau impresia unei bolte.Copitele le fuseseră înnegrite şi lustruite.Aveau capetele înguste şi aristocratice,urechile mici şi ascuţite.În ochii lor sclipea inteligenţa.Iar coamele fuseseră periate până la luciu.Derek s-a îndreptat spre armăsarul negru şi i-a mângâiat capul cu o mână iubitoare. - Caren,acesta este Mustafa.Calul a dat din cap a salut.Caren era covârşită. - E magnific,Derek.Nu ştiu multe despre caii arabi,dar acesta e perfect.Mă înşel? - Anul trecut a fost onorat cu Legiunea Supremă de Onoare.Numele lui înseamnă ales,uns.Aş putea spune că i se potriveşte de minune.A pus palma pe botul lui Mustafa.Iar aceasta,a spus el,luând de la rândaş frâiele unei iepe arămii,este Zarifa cea graţioasă.E a ta. - A mea! a exclamat Caren.Dar nu... - Nu îţi place? Ai vrea alt cal? - Nu,nu asta.Pur şi simplu,nu pot să călăresc un cal atât de...de...de scump,a încheiat ea cu voce scăzută.Se pare că animalele erau obişnuite cu izbucnirile spontane de râs ale lui Derek,pentru că nu au tresărit deloc când el şi-a dat capul pe spate şi a izbucnit în hohote. - O să mai lucrăm la calităţile tale ecvestre şi o să le facem demne.Hai,nu vezi,abia aşteaptă să-ţi arate ce poate.A ajutat-o să urce,făcând cu mâinile o scară şi împingând-o în şa.Caren a luat frâiele aşa cum fusese învăţată în vara aceea,când mama ei făcuse cine-ştie-cum rost de destui bani ca să o trimită în tabără.Derek a încălecat şi el şi a condus-o spre unul dintre drumurile care intrau în pădurile din apropiere.Ea şi iapa au stabilit instantaneu relaţii prieteneşti. Numele Zarifei i se potrivea perfect,pentru că avea un mers delicat,ca al unei balerine pe scenă. -Cum te simţi? a întrebat Derek,peste o jumătate de oră. -E fabuloasă.O iubesc,a răspuns Caren,aplecându-se să mângâie gâtul lung al iepei.Dar nu cred că tu şi Mustafa sunteţi la fel de cuminţi,greşesc? Derek a zâmbit viclean. -Sari? -Doamne fereşte.Dar mi-ar plăcea să te văd pe tine.Dă-i drumul.Nu avea nevoie de alte îndemnuri.Mustafa a sărit efectiv şi a pornit în galop,la o simplă comandă,sunetul unui sărut scos de buzele lui Derek.Caren a privit cum omul şi calul lunecă pe ,pajiştea largă.Muşchii puternici ai lui Mustafa s-au umflat. Coama i se ridica în vânt,iar coada îi flutura în spate ca un drapel.Părul lui Derek nu îi mai acoperea faţa,iar toate unghiurile acesteia ieşeau în evidenţă în timpul cursei.Apoi,ca o singură fiinţă,omul şi animalul au sărit peste gard,mult peste acesta.

Timp de o clipă,ei au părut suspendaţi în spaţiu,zburând,sfidând gravitaţia. O asemenea coordonare între om şi animal este magică,mistică,la fel de veche cu legendele legate de mândra rasă a arabilor pursânge.Când au aterizat,copitele lui Mustafa au ridicat bucăți de gazon,parcă pentru a demonstra că nu este un vis.Când s-au întors la trap de la gard,Caren zâmbea. -Spectacolul s-a terminat.Deşi tonul ei era sarcastic,Derek a văzut clar că era impresionată. -O să te învăţ cum se face.Ea a scuturat din cap. -Nu cred că am să fiu pregătită pentru aşa ceva mult timp de aici încolo.Şi-a amintit cu durere că şederea ei aici era temporară,dar a trecut peste momentul de tensiune,spunând: - Mustafa parcă zboară. - Băutori de vânt. - Poftim? - Băutori de vânt.Aşa îi numesc arabii. - Foarte poetic.Dar aşa şi este,se mişcă precum o poezie. - Da,au ceva mistic.Strămoşii acestor doi cai sunt cunoscuţi până la câteva sute de ani în urmă.Numele lor sunt scrise în pedigree-uri.Fac parte din aristocraţie. Ca şi tine,s-a gândit Caren. -De când eşti stăpânul lui Mustafa? -Un asemenea cal nu poate avea stăpân.El aparţine cerului,vântului,lunii.A reflectat o clipă şi i-a spus: Am grijă de el de şapte ani.L-am cumparat când avea cinci ani.Are urmaşi cu totul deosebiţi.A avut câţiva chiar cu Zarifa.Ochii i-au clipit viclean.Se pare că este perechea lui favorită. -Deşi are multe altele,a contraatacat Caren liniştită.Mă îndoiesc că va renunţa la acelea.Ochii lui Derek s-au uitat multă vreme în ai ei,când numai vântul a îndrăznit să se mişte în jurul lor. -Eşti gata de întoarcere? a întrebat el într-un târziu. -Da.Nu vreau să capăt bătături de şa din prima zi.Daisy le-a servit un prânz cu salată,pe terasa ,din spate,care avea vedere la linia purpurie a munţilor.După aceea,Derek a dus-o pe Caren în casă şi a familiarizat-o cu planul acesteia.Apoi i-a spus că avea câteva treburi administrative de rezolvat. -Dacă eşti interesată,avem o întreagă bibliotecă despre caii arabi. -Da,sunt,a spus ea repede şi l-a urmat într-o cameră dintr-un ungher din spatele casei,care îi servea lui drept birou.El i-a oferit material de lectură din belşug.Ea s-a ghemuit în fotoliul de piele,iar el s-a aşezat la birou.A dictat câteva scrisori

în microfonul unui magnetofon,a folosit de două ori telefonul,a studiat o grămadă de chitanţe şi a completat câteva cecuri dintr-un carnet mare. Era un alt Derek,un Derek pe care Caren nu îl mai văzuse.Din modul în care erau îngrijite şi conduse grajdurile,se putea vedea că Derek era meticulos şi în afaceri,ca în orice altceva.În timp ce studia o scrisoare,sprâncenele îi erau apropiate.Un deget arătător lung îi era întins de-a lungul obrazului,indicând spre capătul sprâncenei.Celelalte degete erau lejer îndoite deasupra gurii.Era foarte uşor să-l loveşti.Îl iubea atât de mult,încât o durea inima.El și-a ridicat capul şi a descoperit-o uitându-se țintă la el. -Ai găsit ceva interesant în cărţi? - Da,e fascinant.Aflase că un cal ca Mustafa sau Zarifa valorează multe milioane de dolari.Câți cai arabi ai,Derek? -La ora asta,treizeci şi doi. - Iar restul fermei? Nu am văzut tot,nu-i aşa? - Așa e.A lăsat deoparte scrisoarea pe care o citea,simţind că ea voia să discute.În principal,grâu da iarnă,ceva alune,nişte soia.Am încetat să cultiv tutun acum câțiva ani,din cauza efectelor nefavorabile atribuite ţigărilor.S-a ridicat în picioare şi a ocolit biroul,lunecând cu şoldul pe lângă cotul acestuia,cu gleznele şi braţele făcând împreună o unică mişcare fluidă.Nu fac muncă de câmp propriu-zisă.Am nişte oameni excelenţi.Desigur,aceştia au un procentaj din profit.Să ţii un asemenea complex presupune să cheltui în fiecare an sute de mii de dolari.Dar ce înseamnă banii aceştia faţă de nişte milioane? O asemenea avere o uluia şi o înfricoşa,ba o şi înfuria puţin,fără să-şi dea seama de ce.Era drept ca un om să aibă atât de mult,în timp ce alţii aveau atât de puţin? A luat cu ea una dintre cărţi şi s-a ridicat. - Cred că până la cină am să stau puţin întinsă.El s-a împins în birou,a venit la ea şi a luat-o în braţele lui. -Bine.Sper că nu eşti bolnavă. -Nu,nici pomeneală.Sunt doar obosită. - După ziua de ieri,nu mă miră.Cu un deget pus sub bărbia ei,i-a ridicat capul,iar buzele lui s-au plimbat puţin peste ale ei.Înainte,înapoi,o dată,de două ori.Totul din ea s-a trezit la viaţă.Dar el a sărutat-o doar o dată,uşor,cast,apoi a îndepărtato de el. - Ne întâlnim la cină.Puiul de somn i-a ajutat.Acum,când se uita în oglindă,roşeaţa din obraz datorată somnului,era chiar frumoasă.S-a uitat fără plăcere la rochia pe care o pusese pe ea.Era o rochie bună,dar Derek o mai văzuse în ea de trei ori.De trei ori în doar o săptămână.S-a uitat în dulapul în

care Daisy îi agăţase ordonată hainele şi a făcut inventarul.Chiar dacă număra şi hainele lăsate în Georgetown,garderoba ei era descurajant de săracă. A ghicit instinctiv că la cină era aşteptată în toaletă de seară.A fost bucuroasă că aşa era.Pentru că atunci când l-a întâlnit pe Derek la uşa salonului,el purta pantaloni largi şi un sacou.Stătea la pianul cel mare şi cânta. -Ţi-am turnat un pahar de vin alb,a spus el,fără să se oprească din cântat,dar dacă vrei altceva... - Nu,este bine aşa.Paharul rece era pus pe o masă de lângă pian.El i-a făcut loc pe banca de la pian şi a invitat-o cu un semn să se aşeze lângă el. - Nu ştiam că ştii să cânți la pian,a spus ea. - Mama a insistat să iau lecţii.Dar tu? - Mama a insistat să iau lecţii.El a râs şi a terminat piesa cu o înfloritură în registrul grav.S-a întins,iar braţul a atins-o pe sâni. - Ce zici de o piesă care să te trezească? Un Chopsticks în crescendo. Ea a scos un suspin de plăcere. - Nemaipomenit.Şi şi-a pus degetele pe clape. - Stai! Am nevoie de un întăritor.A luat o gură din paharul înalt de whisky cu apă,a ghicit ea şi şi-a flexat degetele. - Gata? Şi. - Stai! Nu e corect.Nu eram gata. - O.K.Acum? - Acum!La a treia trecere prin temă,ritmul crescuse atât de mult,încât degetele le zburau,iar ei râdeau atât de tare,încât ratau jumătate din note. - Stop,stop,te rog.Mi s-a pus un cârcel la palmă! a strigat ea.Când au terminat piesa,şi-a dat capul pe spate şi a răsuflat uşurată.Dar următoarea respiraţie a fost un icnet.Derek profitase de gâtul ei descoperit.Luând-o cu braţul pe la spate,s-a aplecat şi a depus un sărut exact la baza gâtului ei.Pasiunea lui s-a împrăştiat în tot corpul ei şi a generat o mică explozie în centrul feminităţii ei.Ea s-a apucat de reverele hainei lui ca să nu cadă de pe banchetă. - Derek... - Miroşi atât de frumos.Ca ploaia,ca trifoiul.Buzele lui au parcurs în voie gâtul,lăsând peste tot sărutări înfocate.Când i-a găsit gura,aceasta tânjea după limba lui.Tehnica lui era fără pereche.A sărutat-o complet,expert,până ce a golito de orice urmă de voinţă. - Ţi-e foame? a murmurat el după un sărut final în care limbile lor abia se atinseseră.

- Mmm. - Hai să mergem la masă,atunci.S-a lăsat condusă ca o somnambulă în camera luminată cu lumânări.Au mâncat o friptură de vită,suculentă,cu legume,totul gătit perfect.Atmosfera era senină.Ea nu ar fi vrut să-i strice buna dispoziţie aducând în discuţie subiectul care o frământa şi pe care conştiinţa nu voia să o lase să îl treacă cu vederea.Când au ajuns la plăcintă şi la cafea,ea a pus în voce cât de multă nepăsare a fost în stare şi l-a întrebat: - Derek,ai dat naştere vreodată unui copil? El nu a mişcat,nu a răspuns.Ea a fost obligată să-şi ridice ochii din plăcinta pe care o tăia şi să-i aţintească asupra lui. - De ce mă întrebi?Genele ei au clipit nervos,iar ea şi-a coborât ochii. - Nu este treaba mea şi nu vreau să mă bag în via ța ta privată.Doar mă întrebam dacă.,,la urma urmei,ai fost cu atâtea femei,.,mă gândea ...Nu a mai putut să continue şi a lăsat să i se curme de la sine bâlbâielile. -Nu.Răspunsul s-a lăsat mult aşteptat.Când a venit,a fost spus cu atâta onestitate,încât ea şi-a ridicat capul.De ce întrebi? a repetat el.Ei îi venea să se arunce de pe stâncile din Acapulco i-ar fi fost mai uşor.Acum,trebuia să-i spună direct. -În Jamaica,eu...vreau să spun...am avut...venisem pregătită,dar...Ochii ei îl implorau,sperau să umple el golurile şi să o elibereze de povara rostirii cuvintelor.Dar el stătea şi privea ca un tigru,fără să clipească din ochi. -Nu mă aşteptam să vii în camera mea şi să mă iei la tine în prima seară,a spus ea,defensiv.Nu am avut timp să folosesc nimic.De câte ori ai făcut...am făcut în noaptea aceea...Vreau să spun...Dintr-o dată,toată jena i-a dispărut şi s-a uitat la el disperată.Ştii ce vreau să spun şi,pentru numele lui Dumnezeu,nu te mai uita aşa la mine! - Vrei să îmi spui că eşti însărcinată? - Nu! Vreau să-ţi spun că nu eram protejaţi pentru aşa ceva,a răspuns ea încet,i-a trecut prin minte ceva.Sau eram protejaţi? - Dacă vrei să ştii dacă am făcut o vasectomie,răspunsul este categoric nu.Sau îţi displace ideea de a îmi purta copilul? - Întotdeauna mi-am dorit copii,a răspuns ea încet.Dar în condiţiile mariajului nostru,o să fie cam dificil. -Nu văd de ce ar trebui să te îngrijoreze.S-a apropiat de ea şi i-a pus o mână pe umăr,periculos de aproape de sânul ei.Nu pot concepe ceva mai frumos decât să mă uit la un copil sugând de la sânul tău.Ea a stat nemişcată,în timp ce el i se uita în ochi.

- Mă îndoiesc că va exista vreun copil,dar cred că trebuia să te avertizez,a spus ea,cu o voce răguşită.Mâna lui s-a mai mişcat puţin,iar încheietura a început să se frece de sânul ei. - Nu era nevoie să mă avertizezi.Dacă ai înceta să refuzi,ideea ar putea să mă pasioneze...Ei îi venea să o sărute pe Daisy,care tocmai atunci a intrat şi a întrebat dacă poate să strângă masa.Caren s-a scuzat. -Vreau să citesc mai multe despre caii arabi.E un subiect fascinant.Sunt încă foarte obosită.Cred că din cauza aerului de țară.Sau al călăritului,nu sunt încă obişnuită.Vreau să mă culc devreme,a bâiguit ea.Când a ieşit din cameră simţea cum ochii lui Derek îi sfredelesc spatele.Trebuia să scape de el.Privirile pe care şi le aruncaseră spuneau prea multe.Conţineau mesaje sexuale pe care ea dorea să nu le transmită.Un timp chiar a citit.Dar nu a ajutat-o să adoarmă.I s-a părut că durează ore întregi cât s-a frământat şi s-a zvârcolit în camera cuprinsă de întuneric.A aruncat de pe ea pătura şi s-a dus în camera de toaletă.Poate că nişte aspirină o va ajuta să se relaxeze.A deschis uşa şi a înlemnit.În camera slab iluminată se afla Derek,în faţa dulapului lui,fără cămaşă,desculţ,pe cale să-şi desfacă fermoarul pantalonilor.El s-a întors brusc când a auzit-o.Ea a rămas în cumpănă în prag,o fantomă ,diafană,în halatul ei subţire de seară,cu părul lăsat pe umeri. - Te rog să mă ierţi.Nu te-am auzit venind,a spus ea răguşită.Lumina slabă a lămpii părea să prindă fiecare fir din masa aceea ondulată de pe pieptul lui. - S-a întâmplat ceva? Şi-a lăsat pantalonii nedesfăcuţi,atârnându-i pe şolduri şi s-a îndreptat spre ea.Sprâncenele lui arătau îngrijorare. -Nu! pur şi simplu nu-mi găsesc locul.Credeam că o aspirină... -Arăţi incredibil de sexy,Caren.Mâinile i s-au strecurat pe lângă sânii ei,pe sub braţe,până la spate şi au tras-o spre el cu totul,de la linia sânilor,până la degetele picioarelor.Incredibil,delicios,apetisant de sexy.Gura lui s-a lipit fierbinte de a ei.Era frumos.Era bărbat.Mirosea a pământ şi a vânt.Avea gustul inconfundabil al lui Derek.Era flămândă de el,atât de flămândă.Tot ce era moale în fiinţa ei s-a întărit.Muşchii curbaţi ai pieptului lui presau perniţele sânilor ei.Până şi barba lui,abia răsărită de o zi,care îi atingea bărbia,îi stârnea fiori care îi umblau prin tot trupul.Gura ei s-a strâns în jurul limbii lui.El a gemut şi a apăsat mai adânc. Una din mâinile ei a început să se plimbe prin părul de la ceafa lui.Degetele celeilalte s-au înfipt în pieptul lui.Palma ei se apăsa pe sfârcul lui mic şi tare. Mâinile lui au lunecat pe spatele mătăsos al halatului ei.A tras-o spre sexul lui fierbinte. - Caren,mă doare dorinţa pentru tine.

Doamne,cât te doresc,i-a luat mâna de pe pieptul lui şi i-a ghidat-o în josul torsului lui păros,apoi prin fermoarul desfăcut al pantalonilor.Poţi să simţi cât de mult te doresc.Lenjeria lui fină de bumbac încă nu arăta dorinţa lui,dar degetele ei au întâlnit sexul în creştere şi s-au retras brusc. - Te rog,te rog,a implorat el buzele ei,strânse de la sărutul dinainte.Te rog,Caren,atinge-mă.Palma ei.Degetele ei.Timide.Apoi îndrăzneţe.Era tare, puternic,fierbinte. - Caren,Caren,iubito,a murmurat el în gura ei.Mai strâns,da,o da,da,aşa. Descântecul lui a continuat până ce gura lui a pus stăpânire pe gura ei,la fel de doritoare ca mâna ei.Caren nu mai avea în minte decât pasiunea care urca în ea ca un val.O dureau sânii,de dorinţă,vârfurile lor se făcuseră ca nişte mărgele.Iar miezul feminităţii ei pulsa de nevoia împlinirii. - Caren,a spus el gâfâind.Mâinile i-au lunecat sub poalele halatului şi le-au ridicat cu mângâieri.Degetele i-au găsit cuibul de la întâlnirea coapselor şi au început să-l mângâie.Ea i-a şoptit numele,în acelaşi timp chemându-l şi respingându-l.În cele din urmă,s-a smuls de lângă el şi a făcut câțiva paşi împleticiţi înapoi.A dat repede din cap,iar părul a început să i se scuture sălbatic. - Nu,a spus,gâfâind.Nu pot.Răsuflarea lui,pe care încerca să şi-o stăpânească,îi mişca pieptul în sus şi în jos. -Pe dracu nu poţi,a spus el cu o voce groasă,făcând spre ea un pas ameninţător. Ea s-a retras şi mai mult şi a întins mâna ca să-l oprească. -Ai fost de acord cu condiţiile acestei căsătorii,Derek.Asta ai făcut. - La dracu cu condiţiile acestei căsătorii.Eşti soţia mea şi te vreau. În asta consta motivul respingerii ei.El o voia.Ea îl iubea.Era o mare deosebire. Iubirea ei era eternă.Dar cât timp o s-o mai vrea el? Până mâine dimineaţă? Până săptămâna viitoare? în ce moment o va părăsi? în ce zi o va anunţa că a venit timpul pentru un divorţ,care lui îi va conveni,dar care pe ea o va distruge? Nu îşi putea permite să-l iubească,să-i ofere tot,iar apoi să trebuiască să renunţe la el.O dată îi ajunsese. - Ai spus că nu mă vei forţa,a spus ea disperată,în timp ce avansarea lui mânioasă continua.Nu se temea că va abuza fizic de ea.Se temea că îi va distruge hotărârea.El a tras-o cu putere spre el,făcând-o să-şi piardă suflarea,i-a luat bărbia în mână şi i-a ridicat capul.Ochii lui verzi,de agată,străluceau în întuneric. -Ar trebui,a spus el cu o stăpânire de sine care a înfricoşat-o mai mult decât mânia lui.Ar trebui să te dezbrac de tot,să-ţi desfac picioarele şi să te for țez să accepţi ceea ce îţi refuzi în nebunia ta.Ar trebui să te iubesc până devii

dependentă,până ce începi să tremuri dacă nu mă ai.Dar să mă ia dracu dacă o să-ţi dau satisfacţia.I-a dat drumul atât de brusc,încât ea şi-a pierdut echilibrul şi a trebuit să se sprijine de masa de toaletă ca să nu cadă.Apoi el s-a repezit în dormitor,trântind uşa după el. Relațiile lor au devenit mult mai încordate după seara aceea.În faţa lui Daisy şi a personalului,se purtau cu politeţe,Când erau singuri,între ei funcţiona un armistiţiu.Iar una dintre condiţiile păstrării păcii era o tăcere tensionată. Nu a atins-o mai mult decât era necesar.A insistat doar să călărească amândoi după micul dejun,i-a spus că trebuie să-şi perfecţioneze îndemânarea.Ea a crezut că el vrea să păstreze aparenţele.Dar a descoperit că îi este dor de remarcile lui aluzive,strecurate în cele mai nevinovate discuţii. De asemenea,că îi lipsesc şi sărutările lui rapide şi uşoare,cu care o surprindea mereu.La cele apăsate şi lente nici nu voia să se mai gândească.Dacă el şi-a ţinut în frâu afecţiunea,generozitatea i-a rămas neştirbită,i-a prezentat o maşină,un model lucios,sport,cu un tablou de bord pe care străluceau luminiţe care te intimidau ca ecranul unui calculator.Ea a încercat să o refuze. -Ai nevoie de ceva cu care să mergi,a spus el ferm,aruncându-i cheile.După care,fără un cuvânt,s-a întors şi a pornit spre grajduri.Asta a fost tot. Au urmat hainele.O întreagă garderobă.Daisy a luat-o în foaier şi a prezentat-o unei femei cu păr grizonat,care avea un creion la ureche şi un metru de croitorie pe gât.Hainele care i-au fost aduse sus lui Caren erau extraordinare. - Mărimea şase,corect? a întrebat imediat croitoreasa.Era de la magazinul la care Derek comandase hainele. - C-corect? a clipit întrebătoare din ochi Caren spre o Daisy care făcea pe nevinovata.I-au fost aduse haine pentru toate ocaziile.Nu avea decât să aleagă.La început,a fost reţinută,pentru că ştia că toate acelea costă o avere.Daisy s-a apropiat discretă de ea şi i-a şoptit: -Caren,nu cumperi destul.Derek mi-a spus să am grijă să umpli dulapul. La plecarea croitoresei,târziu după-amiază,Caren era complet echipată:de la lenjerie până la ultimele accesorii care să se potrivească cu orice ocazie.Doar puţine lucruri au avut nevoie de retuş şi urmau să fie livrate mat târziu. În dimineaţa următoare,Caren a apărut la grajd cu nişte apărătoare de călărie din piele de căprioară şi o cămaşă albă de mătase,cu mânecile strânse la încheietură.Avea cizme de călărie suple şi lustruite.Părul îi era strâns cu o panglică de catifea neagră într-o coadă.Pe mâini avea o pereche de mănuşi din piele de ied,moi ca untul.

Derek a întâmpinat-o fără efuziuni,dar i-a spus cu curtoazie: - Iată o îmbunătăţire radicală.Îi venea să-l lovească cu cravaşa.Dar s-a mulţumit să-şi pună o mână în coama Zarifei şi să urce singură în şa.A pornit călare,lăsând iapa să aleagă drumul.S-au apropiat de un gard jos şi a lăsat iapa să-l sară,închizând strâns ochii până când copitele au ajuns de partea cealaltă. Derek a venit în goană pe Mustafa,a luat frâiele Zarifei şi a oprit-o.I-a strigat mânios: -Aşa o să-ţi rupi gâtul!Caren i-a răspuns şi ea strigând: - Credeam că vrei să sar! - Atunci trebuie să înveţi cum trebuie. - Atunci nu mai striga şi învaţă-mă.Aşa au început lecţiile. Dar acestea nu puteau dura toată ziua.Restul zilei ea lenevea,bântuind prin casă ca o stafie,căutând o ocupaţie.Într-o după-amiază s-a aventurat pe scările care duceau spre pod.A împins uşa şi a intrat în mijlocul unui nor de praf. Podul avea podea şi ocupa toată lungimea casei.Acoperişul era înclinat,dar un adult putea să meargă fără probleme pe sub el.Era singura încăpere a casei care nu era imaculată.S-a strecurat la boxa lui Daisy şi a adus de acolo perii,cârpe de praf,pămătufuri şi alte unelte de făcut curat.O oră mai târziu,era întreruptă de un „ce dracu faci aici?” furios.S-a întors şi l-a văzut pe Derek umplând uşa,cu o Daisy speriată,ascunsă în spatele lui. -A trebuit să-i spun.Caren.Ştiam că nu o să vrea să faci curăţenie aici şi... -Destul,Daisy,a strigat Derek la aceasta.Ea a zbughit-o pe scări,lăsându-i singuri..în razele de lumină strecurate prin ferestrele ceţoase se legănau fire de praf.Nu apucase să cureţe ferestrele.Ea s-a proptit în coada măturii şi i-a aruncat o privire războinică.Cu părul strâns într-un batic şi cu o dâră de praf pe nas,îi părea lui Derek atât de adorabilă,încât nu ştia dacă să o strângă în braţe şi să o sărute până ce leşina,sau să o pună aplecată pe genunchiul lui şi să-i tragă câteva la fundul blugilor. -Ei? - Ce crezi că aş putea să fac? a izbucnit ea.Curăţ podul. - Caren,a spus el cu o răbdare care începea să-i dispară.Am angajaţi care pot să cureţe podul.Nu e nevoie să o facă nevastă-mea. - Dar poate că nevastă-ta are nevoie ea să facă asta.Poate că simte nevoia să-şi plătească chiria,maşinile,hainele,mâncarea...El a ieşit din cadrul uşii,cu una dintre acele feţe dezamăgite despre care ea ştia că ascund o furie în creştere. - Ce trebuie să înţeleg din asta? - Că nu mă simt bine cu stilul ăsta de viaţă.

- Adică? -Atât de curgătoare,Derek,toată viaţa mea am muncit.Nu am avut niciodată bani de risipit,cum ai tu.Poate că te simţi îndreptăţit să trăieşti în puf,când în ţara ta există oameni care mor de foame.Eu nu.Tu poţi să cumperi maşini şi haine de la casa de modă şi să dai bancnote de o sută unei adolescente care îţi face cu ochiul,dar eu nu pot fi atât de frivolă.El i-a zâmbit opărit,apoi a întrebat-o: - Ai terminat? -Nu. -Vorbeam de predică,nu de curăţenie.Curăţenia s-a terminat în momentul în care am păşit în această cameră. - Am spus tot ce aveam de spus.A venit lângă ea şi i-a comunicat cu o privire urâtă că vrea să plece din pod şi că nu stă la discuţii pe tema asta.A încuiat în urma lui uşa şi a pus cheia în buzunar.Câteva zile mai târziu,ea îşi petrecea una din lungile ore bând ceai cu Daisy în bucătărie.Daisy era băgată până la coate într-un aluat de pâine,când a sunat soneria. - Deschid eu,a spus Caren,sărind de pe taburetul ei,bucuroasă de noutate. - Hello,a spus cam nesigură femeia din prag.Eu sunt Sarah Caldwell,de la Orfelinatul Shenan-doah Valley.Domnul Allen este acasă? Femeia era frumoasă, stilată şi arăta în jur de patruzeci şi cinci de ani. - Este la grajduri,a răspuns Caren perplexă.Am să trimit după el.Intraţi,vă rog.A condus-o pe femeie în salonul de oaspeţi,a ridicat un receptor telefonic şi a cerut ca Derek să fie anunţat de vizită.Când s-a întors,era puţin nervoasă. - Eu sunt Caren Bl...ăă,Allen. - O,mireasa domnului Allen.Trebuia să fi ghicit.Am citit în ziarele din Washington că s-a căsătorit recent.Au vorbit despre toamna care se apropia şi despre dimineţile şi serile tot mai reci.Derek a venit în fugă,câteva minute mai târziu.Mirosea a pajişte,a soare,a piele şi a sudoare.Cu părul răvăşit de vânt,cu apărătoarele de călărie şi cu cizmele de pe el,era foarte atrăgător.Caren i-a iertat doamnei Caldwell privirea languroasă.Derek a dat mâna cu nou-venita şi a luat loc pe un scaun din faţa ei. - Bănuiesc că aţi venit după cec. - Păi,da.Dacă vă este la îndemână. - Deja l-am semnat.A mers la un secretaire dintr-un colț al camerei şi a deschis un sertar îngust.A scos de acolo un plic,pe care i l-a înmânat doamnei Caldwell. - Nu am cuvinte să vă spun ce înseamnă aceste donaţii pentru noi,domnule Allen.Anul trecut,cecul dumneavoastră de o sută de mii de dolari a ţinut în funcţiune infirmeria,cu tot cu doctor şi infirmieră.

- Mă bucur să aud asta.Sarah Caldwell şi-a îndreptat privirea spre Caren,care s-a gândit că trebuie să arate îngrozitor,ca rezultat al dezgustului de sine. - Cred că sunteţi foarte mândră de tot ce face soţul dumneavoastră pentru operele caritabile,doamnă Allen.Orfelinatul este desigur,doar una dintre multele cauze pe care le susţine.Am lucrat şi la comitetul pentru strângerea de fonduri pentru flămânzii din... - Dacă nu mai ai nimic,Sarah...a spus repede Derek şi s-a ridicat în picioare.Vă rog să mă scuzaţi,trebuie să mă întorc la grajduri.A ajutat-o cu toată bunătatea de care era capabil să se ridice şi a condus-o până la uşă.Caren abia a murmurat un salut.Când Derek s-a întors în salon,a găsit-o plângând uşor în fotoliu. - Caren! A traversat repede camera şi a căzut în genunchi în faţa ei.Ce s-a întâmplat? - Îmi e atât de ruşine,a suspinat ea,neputând să-şi ridice privirea.M-am gândit...Ştii ce am crezut.Trebuia să-mi închipui.Îmi cer iertare pentru tot ce am spus.El i-a ridicat capul şi i-a şters lacrimile cu degetele mari. - Eşti iertată.De fapt,chiar trăiesc în puf.Un zâmbet i s-a ivit în colţul gurii. Caren murea să se aplece şi să-şi lipească gura da a lui.Dar nu a făcut-o,ci l-a întrebat: - De ce nu te-ai apărat atunci? - Pentru că ai fi putut crede că mă dau mare.În plus,adevărata caritate înseamnă să faci de bunăvoie ceva,fără să ştie cineva despre asta. - Eşti un om mult mai bun decât am crezut la început. - Nu,a mormăit el.Sunt rău.Mai ales ca soţ.S-a uitat în ochii ei înlăcrimaţi.Eşti atât de nefericită aici,Caren? Privirea lui era atât de intensă,încât ea s-a gândit că dacă îi răspunde cu un da,o să-i frângă inima. - Nu nefericită.Cum ar putea cineva să fie nefericit într-o casă atât de frumoasă? Dar nu sunt destul de ocupată,Derek.Ai avea ceva împotrivă să îmi găsesc o slujbă în Charlottesville? Măcar o jumătate de normă. -Soţia lui Ali Al-Tasan nu munceşte. - Aşa m-am gândit şi eu,a suspinat ea.Subiectul era închis.Deşi nu o supăra stilul de viaţă al lui Derek,acum,că ştia că îşi împărţea cu generozitate averea,tot se plimba prin casă cu sentimentul inutilităţii.Derek a angajat pe cineva să cureţe podul.Patru zile încheiate,muncitorii au tropăit în sus şi în jos pe scări,dar pentru ea uşa a rămas tot timpul închisă.S-a gândit că fac o grămadă de lucruri cu tot echipamentul acela pe care l-au urcat acolo şi cu toate crocăniturile şi bubuiturile pe care le auzea deasupra capului.Într-o dimineaţă,devreme,Derek a venit să o trezească.Surprinsă,s-a ridicat în capul oaselor,uitând să-şi mai

acopere pieptul cu cearceaful.După acea primă noapte,Derek nu mai venise niciodată în dormitorul ei. -Vreau să-ţi arăt ceva,a spus el cu nerăbdarea unui băiat care are un secret de destăinuit. - Dar nu sunt...Acum? -Acum.A luat-o de mână şi a ridicat-o dintre aşternuturi şi fără să o lase să pună pe ea un halat sau papucii a tras-o pe scări,spre pod.A deschis uşa şi a intrat. Caren a privit uluită în încăpere.A luat mai întâi o imagine panoramică,apoi ochii i-au alunecat de la un obiect la altul,încercând să înţeleagă despre ce era vorba.La sfârșit,s-a întors spre el. - De unde ştiai? CAPITOLUL 12 - Kristin e cea care te-a dat de gol.Îţi aminteşti de seara în care am invitat-o la cină? A spus: „Caren,o să te poţi întoarce la sculptură”.Nu am luat prea în serios ce a spus,pentru că îmi aminteam de un monstru marin mai degrabă urât pe care am călcat odată şi de care m-am împiedicat.Când erai atât de deprimată că nu ai ce face,am sunat-o pe Kristin şi am întrebat-o cât de serioasă e treaba.Ea mi-a spus că ai fost o studentă pasionată până la moartea mamei. - Când a murit şi a trebuit să am grijă de Kristin,a trebuit să trec la ocupaţii mai practice. - Aşa a spus şi Kristin.Cred că se simţea şi puţin vinovată.Un artist poate să facă foamea şi să supravieţuiască,dar un artist care face foamea nu poate să întreţină o soră adolescentă.A fost foarte emoţionată când i-am spus ce intenţionez să fac şi mi-a dat o listă de lucruri care nu ar trebui să lipsească din nici un atelier de sculptură. - Am crezut că vrei să ai podul curăţat de nişte profesionişti.Nu-i mai era teamă că era un miraj şi a păşit mai departe în podul transformat. - Păi asta am şi vrut să crezi.Te-a cam iritat uşa încuiată,nu-i aşa? Ea i-a aruncat peste umăr o strâmbătură. - Am crezut că asta e metoda ta de a îmi spune să stau în banca mea. El a râs. - Acum,că ştii mai bine,cum îţi place? O parte din acoperiş fusese îndepărtată şi înlocuită cu luminatoare.Era lumină naturală din belşug La perete erau întinse bancuri de lucru,iar sertarele erau pline cu tot felul de unelte,în timp ce dulapurile aveau în ele materiale pentru luni de zile de lucru. - Probabil că vei rearanja totul după gustul tău.

Ştiu câte ceva despre artă,arta finisată,dar cum creează un artist nu am idee. -Să nu aştepţi prea multe de la mine,a spus ea neliniştită.Toate astea costaseră probabil o avere.Iar ea spera să nu i se ceară să producă nişte capodopere. El a venit la ea,a luat-o de umeri şi a întors-o spre el.Pe pielea ei,mâinile i se simţeau calde.A devenit conştientă că e îmbrăcată într-o cămaşă de noapte subţire din batist.Dar el se uita la ea cu altfel de afecţiune. - Caren,iubito,nu îmi pasă dacă faci scrumiere urâte,bune de vândut la bâlci,sau dacă vrei să faci căţei de lut,sau dacă nu vrei să faci nimic.Tot ce vreau e să te văd din nou zâmbind. - Am fost atât de ţâfnoasă? Iartă-mă. - Erai nefericită.Pentru asta îmi cer iertare.Când ţi-am oferit căsătoria asta,am crezut că este cea mai bună variantă pentru tine.Ea s-a uitat ţintă în ochii lui de tigru. - Derek,nu sunt un căţeluş.Tu însuţi ai spus că nu poţi fi stăpânul unei creaturi ca Mustafa,că el aparţine cerului.Nu poţi fi nici stăpânul unei fiinţe omeneşti.Oricât de minunată ar fi casa asta,dacă nu am sentimentul că sunt utilă,ea poate să devină o cuşcă.Daisy nu mă lasă nici să ridic un fir de pai.Nu mă lasă să gătesc.De grădină are grijă o armată de lucrători.Nu am nimic de făcut.Până şi caii din grajduri au mai multe răspunderi.Din ochii lui a izbucnit o rază aurie de lumină.Vocea îi era aspră ca vântul care mişca frunzele din vârfurile copacilor care se vedeau prin ferestrele mari. -Tu ştii care este răspunderea lor.Înmulţirea.Şi-a pus o mână pe obrazul ei.Dacă vrei,poţi să faci şi tu la fel,tot ce trebuie e să-mi spui.Desigur,va trebui să facem nişte schimbări în programul nostru de somn.Ea s-a smuls din strânsoarea lui caldă,înainte de a capitula în fața ritmului ameţitor al cuvintelor lui şi de a cădea la pieptul lui larg.A fost puţin surprinsă,dar şi foarte dezamăgită,când el a lăsat-o liberă.Ochii i s-au plimbat peste tot prin podul transformat.Arăta ca un lucru făcut să dureze.I-ar fi plăcut să creadă că e pentru totdeauna.Dar şi el şi ea ştiau că nu era cazul.S-a întrebat ce se va întâmpla cu camera aceasta când ea nu va mai locui aici.O să o încuie din nou? O să o lase iar să se prăfuiască? -Cu toate proviziile pe care le-ai adus,o să am o grămadă de lucru. -Cu ce o să începi? a întrebat el,lăsându-se pe un taburet înalt. -Cu exerciţii pentru degete,a spus ea,râzând.De ani de zile nu am mai avut acces la o bucată de lut.Mâinile i s-au îndreptat spre şirurile de unelte puse ordonat pe mese.Aproape că simţea consistenţa rece,umedă,a lutului pe vârfurile degetelor.Cât de mult îi lipsise!Îi spusese lui Wade că ar fi vrut să facă un curs,numai ca să nu-şi piardă îndemânarea,iar el o întrebase ce rost are.Ca de

obicei,nu insistase,niciodată nu visase să i se opună.Doar se gândise că niciodată nu o să mai cunoască bucuria de a face ceva dintr-o bucată informă de lut.A simţit cum urcă în ea recunoştinţa şi s-a întors către soţul ei,cel care îi făcuse acest dar.Derek se uita atent la ea, nu i se mişca nici un muşchi.Nu a mişcat nici când ea a venit desculţă spre el. -E minunat ce ai făcut pentru mine,Derek.Îţi mulţumesc.S-a aplecat de la mijloc şi şi-a lipit buzele de ale lui.Buzele lor erau gata întredeschise.Dar l-a sărutat scurt.Când a început să se retragă,şi-a dat seama că buzele ei începuseră să lucreze după mintea lor.Apăsau, nu se mai dezlipeau. Derek nu a mişcat.Şi nici nu a cuprins-o cu braţele,nici nu s-a lipit de trupul ei,care încă păstra căldura patului şi arăta atât de înfloritor şi era atât de vizibil sub cămaşa transparentă.Să fi fost sărutul ei atât de fad şi de lipsit de emoţia care să-l stârnească?Caren şi-a împins cu curaj limba şi i-a umezit uşor buza de jos.Atunci el s-a mişcat.A făcut o singură mişcare unduitoare.Capul i s-a înclinat într-o parte,gura lui a pus stăpânire pe a ei.S-a ridicat în picioare şi a tras-o atât de aproape,încât trupul i-a alunecat de-a lungul trupului ei până ce el s-a înălţat. Capul ei a căzut pe braţul lui liber.Mâna lui îi mângâia pieptul,apăsând fierbinte. În sărutul lui nu era nici urmă de ezitare.Pasiunea ţinută în frâu săptămâni întregi ieşea în sfârșit la suprafaţă.Ieşea din el şi intra în ea ca un dulce sirop auriu. Mâna i s-a plimbat de-a lungul coastelor,până ce a întâlnit panta lină a sânului.Acesta se mişca ritmic,aţâţător.Dar nu i-a atins sfârcul care se pregătise pentru mângâierea lui.Derek o dorea.Fiecare celulă din trupul lui tânjea după ea.Dar nu a făcut-o.Nu acum.Nu încă.Dacă ea considera totul un fel de târg -sex contra atelier de sculptură? Nu voia aşa ceva.Ea continua să fie pentru el o enigmă.Toate femeile pe care le cunoscuse voiau să fie cocoloşite,le plăcea să lenevească.Iar ea voia să muncească.O să ajungă vreodată să o cunoască pe deplin? Spera că nu.Aştepta cu nerăbdare fiecare nouă zi,pentru că aceasta îi releva un nou aspect al lui Caren.Chiar dacă trupul lui protesta la această abstinenţă prelungită tot mai mult,viaţa era mai interesantă decât fusese vreodată.A eliberat-o încet,mai întâi ridicând-o,apoi lăsând-o pe propriile picioare şi în sfârșit dezlipindu-şi gura devoratoare de a ei.Apoi şi-a coborât mâna de pe pieptul ei,iar cealaltă a început să o mângâie pe obraz. -Dacă ştiam că o să mă săruţi aşa,construiam mai de mult studioul ăsta,a spus el încet,privind drept în ochii ei.După aceea,relaţia lor a suferit o schimbare. Atmosfera din casă era evident mult mai relaxată.Se sărutau şi se atingeau deseori cu afecţiune,dar Derek nu a făcut nici un efort de a mări această afecţiune până la pasiune,sau de a o aduce în patul lui.

Caren oscila între uşurare şi dezamăgire.Derek era în continuare cel mai atrăgător,cel mai interesant bărbat pe care îl întâlnise vreodată.De câte ori se gândea la el,cel de pe plaja din Jamaica sau din sala de la Departamentul de Stat,cu kaffiyehuf pe cap,inima începea să-i bată nebuneşte. Dar aici,in acest loc,căruia el îi spunea eufemistic fermă,el era în elementul lui.Avea pretenţii mari de la angajaţi,dar aceştia îl respectau,pentru că el era la fel de pretenţios şi cu el însuşi.Caren începea să-l privească în calitate de fiinţă umană grijulie.Începea să-l cunoască pe Derek Allen,omul.Dar se aştepta în fiecare clipă să iasă la suprafaţă Prinţul Tigru.Într-o seară au primit un telefonsurpriză de la Al-Tasan şi de la Cheryl.Al-Tasan se întorcea în Arabia Saudită,după o serie de conferinţe reuşite în Washington.Caren şi Derek le urmăriseră la ştiri.Caren a avut o scurtă conversaţie cu Cheryl,în care aceasta a întrebat-o politicos ce mai face.Apoi,Derek a vorbit cu tatăl lui.După ce a pus receptorul în furcă,s-a întors spre Caren şi i-a spus: -Se întâlneşte cu mama în Geneva,în octombrie şi ne roagă să venim şi noi.Ce spui?Ea şi-a ieşit greu din muţenie. -D-da,desigur. -El mi-a spus că vrea să te cunoască mat bine,a tachinat-o Derek cu un uşor bobârnac în nas.Vin acolo şi Hamid cu soţia lui.Mi-ar plăcea să-i cunoşti. -E fratele tău vitreg mai mare? -Da.Tata m-a întrebat dacă eşti însărcinată.Ea şi-a mascat agitaţia aranjând o pernă pe sofa. -Sper că i-ai spus că nu e treaba lui. -El consideră că e treaba lui. - Şi tu ce i-ai spus? -Am spus că nu.Dar în ochii lui lucea întrebarea,iar Caren şi-a întors privirea în altă parte. -E corect Am avut un ciclu.Nu sunt însărcinată. - Deci nu s-a întâmplat în Jamaica,a spus el gânditor.Ea ar fi putut să jure că în glasul lui era o umbră de regret,dar a abandonat subiectul.Au mers în sala de dineu,pentru cină.Ea a întrebat: - Unde locuieşte Cheryl când nu e cu tatăl tău? - În Long Island.O s-o vizităm din când în când.Poate o luăm şi pe Kristin.Cred că o să-i placă. - Şi ce face,stă acolo şi aşteaptă ca tatăl tău să pocnească din degete şi să o cheme cine-ştie-unde în lume? a întrebat Caren.Zâmbetul lui Derek a dispărut. - Pur şi simplu,ea înţelege situaţia.

Caren era bucuroasă că Cheryl înţelegea situaţia,pentru că ea categoric nu o înţelegea.Dar nu voia să tulbure fragila ei prietenie cu Derek continuând această discuţie.Seara următoare a telefonat Kristin.Pentru Caren,aceste apeluri telefonice dădeau o oarecare aură de permanenţă căsniciei ei.Toată lumea îi considera pe ea şi pe Derek o unitate,un cuplu bine închegat.Asta o neliniştea, pentru că îi va fi cu atât mai greu să explice ruptura.Iar când contractul pentru apartamentul ei din Washington a expirat şi l-a întrebat pe Derek ce să facă,acesta i-a spus să-l lase să expire şi gata.Tot ce avea pe lumea asta era acum sub acoperişul lui.Kristin era radioasă şi emoţionată.Când Derek,aflat la o derivaţie,a întrebat-o de ce este atât de veselă,ea a spus importantă: - Din două cauze.Mai întâi,îţi aminteşti de băiatul acela? Ştii care,Caren,poţi să-i spui şi lui Derek mai târziu.Aş muri de ruşine,dacă ar trebui să-i spun totul de la început.Oricum,m-a sunat şi m-a rugat să merg cu el la un concert şi la recepţia de la şcoala lui de la începerea semestrului de toamnă. -Formidabil! a exclamat Caren.Ştiam eu că o să se întoarcă. - Dacă nu o făcea,sigur nu merita să-ţi pierzi somnul pentru el,a adăugat Derek. - Şi s-a grăbit Kristin,punctul doi,prietena mea m-a invitat la ai ei în Florida pentru două săptămâni,până la începerea semestrului.Pot să merg? Te rog. Derek,ştiu că ţi-am promis că o să vin la fermă să văd caii şi toate cele,şi chiar vreau.Dar voi sunteţi încă în luna de miere şi... - Cum am putea noi să ne punem cu Florida? a întrerupt-o Derek. - Atunci pot să merg? a exultat ea. - Ia stai puţin,a intervenit Caren.Eu îi cunosc pe oamenii ăştia? -Vai Caren,sunt nişte oameni atât de drăguţi.Mama ei a spus că o să-ţi dea telefon şi o să aranjaţi totul,ştii tu.Dar mă laşi? Am muncit atât de mult,am făcut lecţii şi în vacanţă.Ştiu că eu am ales aşa,dar am şi eu nevoie de o pauză.Mă laşi? Te rog. - Caren? a întrebat Derek de la derivaţia lui. - Cred că e în regulă,dar vreau să vorbesc mai întâi cu părinţii fetei. - Mulţumesc,Sis,te iubesc,te iubesc. - Dar te aşteptăm de Ziua Recunoştinţei.Fără discuţii,surioară,a spus Derek autoritar.Mâine îţi trimit un cec pentru călătorie. - Dar ei plătesc totul.Sunt oaspetele lor. - Nu putem lăsa un membru al familiei să arate ca un cerşetor,nu? Cumpără-ţi nişte haine frumoase şi ia-le cu tine.Kristin a mai sărit în sus o dată de bucurie,iar când au întrebat-o de note abia s-a abţinut să jubileze în timp ce le spunea.Tot restul serii,Caren a rămas gânditoare.Prin tot ce spunea şi făcea,

Derek dădea de înţeles că pentru el căsătoria era definitivă,referirea la copii, renunţarea la apartamentul ei,călătoria planificată la Geneva,studioul din pod,cuvântul „familie” pe care îl folosea atât de des în discuţiile cu Kristin, atitudinea de frate mai mare faţă de aceasta.Oare chiar... Nu.Nu îşi putea permite nici măcar să se gândească la o asemenea posibilitate.Într-o zi,el nu o să-şi mai găsească locul.Era un bărbat obişnuit să aibă o femeie când îşi dorea.De săptămâni întregi nu mai avusese una.În curând avea să i se facă dor de viaţa de dinainte de căsătorie şi va cere divorţul. În fiecare zi găsea un motiv în plus să-l iubească,în fiecare zi,trupul ei tânjea tot mai tare după al lui.Dacă i-ar fi dat cel mai mic semn că simţea aşa,dacă făcea cel mai neînsemnat gest,ar fi dus-o imediat în pat.Privirea lui arzătoare şi intensă poposea adesea asupra ei.Când se aştepta mai puţin,se întorcea şi îl vedea cum se uită la ea cu o privire flămândă.În seara aceea s-a întâmplat la fel.El cânta la pian,iar când a ieşit din reverie şi s-a uitat la el,privirea lui era aţintită spre ea. - Ai fost foarte gânditoare.Te îngrijorează excursia Kristinei? - Nu.Sunt sigură că o să fie în regulă.S-a ridicat de pe sofa şi a mers la fereastră. - Băiatul de care spunea că o să moară de ruşine dacă îmi spune,ce e cu el? A terminat piesa şi a venit lângă ea. - Ca de obicei.Ei îi plăcea de el,dar el voia să facă de toate şi o presa să-i facă pe plac. - Bărbaţii! Toţi o apă şi-un pământ.S-a uitat la el.Îşi mişca în sus şi în jos sprâncenele şi îşi răsucea vârful unei mustăţi imaginare. - Cât de bine cunosc lucrul ăsta. A luat o mină de ticălos şi a tras-o spre el,după ce i-a înconjurat braţele. - Dacă nu vii cu banii pentru ipotecă,domnişorico,o să-ţi arunc în stradă,în frig,unchiul şi am să te iau şi am să te arunc în braţele mizeriei.Ea a tresărit,iar el a sărutat-o cu o pasiune contrafăcută.Buzele le erau strânse şi râdeau atât de tare,că nu puteai să numeşti asta un sărut.Asta până ce au prins fiecare gustul celuilalt.Sărutul lor comic a devenit serios.Buzele lui au ezitat,apoi au apăsat,iar şi iar.Posesiv.A tras-o spre el.Ea s-a apropiat cu un pas,punând uşor mâinile pe pieptul lui.Gurile li s-au întâlnit şi s-au topit una în alta.Ea îi auzea respiraţia accelerată,îi simţea pasiunea care i se acumula în trup şi ştia că dacă nu se opreşte acum,nu va mai fi capabilă să se oprească după aceea.S-a desprins de el şi i-a zâmbit,ca şi cum ar fi continuat cu gluma.Buzele îi tremurau. - Cred că ar fi cazul să mă duc să văd ce fac cu ipoteca aceea.Noapte bună,Derek. - Noapte bună.

L-a părăsit.Nu voia,dar trebuia să nu se supună impulsurilor interioare.Dacă ar fi făcut-o,nu ar mai fi putut suporta despărţirea.Călăreau împreună în continuare,în fiecare dimineaţă.Ea şi Zarifa săreau peste garduri scunde,cu uşurinţă.În fiecare după-amiază,ea lucra câteva ore în atelier.Mai întâi a fost o simplă joacă,pentru reacomodarea degetelor cu lutul,materialul ei favorit.A început să facă forme tot mai complicate,până ce talentul ei înnăscut s-a ridicat iar la suprafaţă. Într-o zi a avut o inspiraţie subită şi s-a apucat de un nou proiect,mai complicat decât toate celelalte.Acesta a devenit o obsesie.Zile întregi l-a rumegat.Când lucra la el,se elibera de tensiunea sexuală care o ţinea atât de încordată.Uneori simţea că moare dacă Derek nu o atinge.Dar acum o atingea foarte rar.A rămas într-o stare de permanentă tânjire.După ce,într-o după-amiază,a petrecut câteva ore lucrând la proiect,era epuizată,dar mulţumită.Fericită,s-a hotărât să o ia pe Zarifa la o plimbare înainte de cină.Derek intra în casă chiar când ea pornea spre grajd. - Mergi să călăreşti? a întrebat el,privind trupul ei subţirel în apărătoarele de călărie. - Am muncit mult în după-amiaza asta şi trebuie să scap de gâtul ăsta înţepenit. Bluza ei era moale şi fină.Vântul i-o mula pe sâni,iar Derek a descoperit cupele dantelate ale sutienului şi umbrele atenuate ale sfârcurilor.Şi a gemut înăuntrul lui.Cât de mult se mai putea abţine? Dorinţa lui se mărise atât de mult,încât credea că ar putea să explodeze dacă nu avea să facă ceva ce după aceea memoria nu o să-l mai lase să uite.Chiar se forţa să nu o mai atingă prea des,ca să nu-şi piardă controlul. -Ai ceva împotrivă să vin şi eu? a întrebat el răguşit. -Nu.Hainele lui erau murdare.Muncise toată ziua.Nasturii îi erau descheiaţi şi îi puneau în evidenţă covorul auriu al pieptului lui păros,acum strălucind şi de transpiraţie.Nările ei s-au umplut de gustul sărat al unui bărbat care a lucrat din greu în aer liber şi ea s-a întrebat ce gust avea oare gâtul lui chiar în momentul acela.Probabil că buzele ei ar fi simţit ceva cald şi jilav. Cinci minute mai târziu,erau călare pe Mustafa şi Zarifa şi goneau în lumina amurgului.Peste liziera pădurii se ridicase secera perfectă a lunii.Nu goneau la întâmplare,pentru că mai erau rămăşiţe ale luminii zilei. Cu vântul care îi împrăştia părul,cu animalul puternic de sub ea,cu bărbatul vânjos de lângă ea,Caren a avut o senzaţie de libertate pe care nu o mai avusese de săptămâni întregi.Reuşita proiectului din atelier îi dădea sentimentul de împăcare.Ochii îi erau plini de lumina lunii.Era beată de aroma bărbatului,a cailor,de parfumul acelei toamne.Când i-a apărut în faţă gardul,a ştiut că o să-l

poată sări.Ea şi Zarifa erau una,se mişcau într-o armonie perfectă.Aveau putere şi aveau şi iuţeală.Puteau să zboare! - Opreşte-te,Caren! Sar peste el şi vin la voi.Ea a ignorat instrucţiunile lui şi s-a aplecat în şa. - Hai,fetiţo,putem să-l sărim,a şoptit ea în urechile ciulite ale iepei. - Trage de frâu.Te apropii prea tare! a strigat Derek.Apoi,înţelegând intenţia ei: Nu,Caren,e prea înalt.Strigătul lui a acoperit zgomotul copitelor cailor.Nu ai sărit niciodată un gard atât de înalt. La naiba,stai pe loc,ţi-am spus! Dar ea şi-a lipit mai tare călcâiele de iapă şi şi-a închis urechile la înjurăturile lui Derek.Simţea cum frica i se urcă de-a lungul şirei spinării.Era înalt,într-adevăr. Dar era prea târziu ca să mai tragă de frâu.În plus,Zarifa ştia ce face.Tot ce mai putea Caren să facă era să se ţină bine.A mai avut timp să inspire adânc şi calul şi-a luat zborul peste gard,cu ea în spinare.Până la aterizarea în siguranţă,de cealaltă parte a gardului,parcă a trecut o eternitate.Dar cum au ajuns acolo,Caren a expirat puternic şi a tras de frâu.Ştia că Derek trebuia să fie foarte aproape,dar când a tras de frâu nu se aştepta ca el şi Mustafa să se afle chiar acolo.Se uita la ea mânios ca un zeu înfuriat.A tras de frâu atât de brusc,încât Mustafa s-a ridicat pe picioarele din spate.Caren s-a cutremurat de puterea şi furia pe care le arătau omul şi calul. - Pentru cascadoria asta ar trebui să te bat la fund şi să nu mai poţi să stai jos o lună întreagă. -Încearcă numai!Şi nu a fost o cascadorie.Am avut situaţia sub control tot timpul. -Ei bine,tocmai ai pierdut controlul,doamnă.S-a aplecat şi a plesnit-o pe Zarifa pe crupă şi i-a şoptit o comandă în arabă.Iapa s-a supus imediat.S-a întors spre grajduri într-un trap liniştit,în ciuda tuturor comenzilor contrare date de Caren. Când au ajuns la grajd,Caren fierbea de furie şi de umilinţă.A descălecat într-o linişte de mormânt.Derek a aruncat rândaşului ambele frâie;acesta s-a grăbit să le ia.Caren străbătuse deja jumătate din drumul spre casă,când Derek a apucat-o de centura pantalonilor. -Ia stai tu puţin. -Lasă-mă în pace! - Încă nu am terminat cu tine! - Ba încă cum!S-a eliberat şi s-a întors spre el ca o mâţă gata să se bată.Să nu îndrăzneşti să-mi mai vorbeşti niciodată în felul acesta. -În ce fel?

- Să strigi la mine ce să fac şi ce să nu fac. - Puteai să te omori! - Dar nu am murit! - Nu despre asta îţi vorbeam. - Atunci spune-mi despre ce era vorba. - Nu te-ai supus.Când dau un ordin,pretind să fiu ascultat.Ea s-a blocat. - Ordin!Supunere!Las-o baltă,mister.Poţi să dai ordine cât pofteşti servitorilor, poţi să ai în toate colţurile lumii femei gata să-ţi mănânce din palmă şi să danseze din buric la un semn al tău.Dar nu mie.Şi-a împins arătătorul de câteva ori în piept ca să sublinieze faptul. - Eu sunt o persoană independentă.Iar dacă vreau să sar garduri,sau să mă rad în cap,sau să mă fac astronaut,sau să sap tranşee,nu am nevoie de permisiunea ta,prinţ Al-Tasan.Aşa că să nu te aştepţi niciodată la temenele din partea mea.Sunt soţia ta,nu sclava ta.S-a întors pe călcâiele cizmelor de călărie ca întrun final grandios,luând-o spre uşa din faţă,dar el a apucat-o de braţ şi a răsucit-o spre el. - Soţia mea,spui? Aşa e.E cazul să începi să te porţi ca atare.A luat-o în braţe şi a ţinut-o la pieptul lui.A urcat scările,a trecut prin portic şi prin uşa de la intrare.În pragul acesteia se afla Daisy,care auzise zgomot afară şi stătea cu polonicul în mână şi cu gura căscată. -Seara asta nu cinăm,Daisy,a spus Derek calm.Dar cred că vom avea un mic dejun uriaş.A dus-o pe trepte,sărind câte două deodată,până la uşa dormitorului pe care Caren îl văzuse o singură dată,în prima zi,când el îi arătase casa. -Sper să-ţi placă,a spus el,în timp ce ochii ei se îngustau alarmaţi.Iar de nu,cu atât mai rău pentru tine.Trebuie să te obişnuieşti.De aici încolo,ai să dormi aici. A aruncat-o în pat.Ea a aterizat pe şold şi s-a întors pe spate la timp ca să-l vadă cum îşi desface nasturii de la cămaşă,pe care apoi a smuls-o de pe el şi a aruncat-o.Apoi s-a aplecat spre ea,i-a cuprins în palme faţa înspăimântată şi i-a luat în stăpânire gura cu buzele lui.A sărutat-o lung,adânc şi tare.Buzele lui erau aspre,iar limba lacomă.Sărutul a ejectrizat-o pe Caren.Instantaneu,ea şi-a îndoit genunchii.Tocurile cizmelor ei s-au înfipt în saltea.El s-a ridicat deasupra şi s-a aşezat între coapsele ei deschise,fără să-i elibereze gura din acel sărut care o înrobise.S-a ridicat în genunchi şi cu amândouă mâinile i-a scos bluza,scoțând la iveală cele două cupe dantelate,sub care se simţeau sânii ei plini şi apetisanţi.Orbit şi înnebunit de pasiune,a îndepărtat bretelele de satin de pe umerii ei şi a umplut cu sărutări locul.Încă împiedicându-se în dantele,şi-a strecurat mâinile sub cupe şi a eliberat sânii.A luat un sfârc între buze şi l-a

sorbit înăuntru.Apoi,ridicându-şi gura,a desenat cercuri cu limba în jurul acelui punct sensibil.A parcurs-o iar cu limba,iar ea a avut un frison.Din ochi i-au ieşit lacrimi de fericire,de recunoştinţă,de ciudă că îşi refuzase atât de stupid şi de mult ceea ce îşi dorise.Mâinile ei au trecut peste masa de păr,până ce degetele i-au prins cu putere capul.L-a tras spre sânii ei,vrând să nu se mai termine niciodată această furtună divină.Dar nu era destul,iar apetitul lui s-a transformat în voracitate,i-a desfăcut centura,apoi curelele apărătoarelor de călărie,până ce degetele lui au ajuns la lenjeria de satin,sub care se simţea căldura. Caldă,umedă,primitoare.Caren a suspinat brusc,când degetele lui au lunecat înăuntru.Şi-a prins în dinţi buza inferioară,dar nu avea cum să oprească tremurul care o cuprinsese din creştet până în tălpi.S-a arcuit sub el,în timp ce unghiile ei îi parcurgeau pieptul,apoi abdomenul plat şi ajungeau la cureaua lui şi la fermoar.De data asta,între mâna ei strânsă şi carnea lui nu mai era nici un fel de lenjerie,pentru că ea l-a dezbrăcat cu frenezie şi apoi l-a atras mai aproape tot mai aproape,până când... - Cât de... - Derek,Derek. După această primă erupţie a pasiunii,au făcut dragoste mult mai blând. Slăbit,plin de un strat de transpiraţie,el s-a aşezat pe pat lângă ea şi a tras-o în braţele lui. -Te simţi bine? a întrebat el într-un târziu. -Minunat. -Te-a durut? -Bineînţeles că nu. -Am fost atât de grăbit. -Şi eu. -Te-am dorit atât de mult timp. -Am fost o proastă.Şi-a dat seama cât de proastă fusese chiar în timp ce spunea asta.Dacă Derek putea să-i ofere atâta bucurie,de ce să şi-o refuze? Chiar dacă era temporar,de ce să nu ia ce i se oferea? Amintirea aceasta avea să o susţină pe tot restul vieţii.Dar nu voia să gândească mai departe de acest moment şi şi-a lăsat buzele să lunece pe gâtul lui şi apoi pe gura lui.L-a sărutat uşor şi i-a şoptit: - Nu ai fost prea cavaler.Nu ţi-ai scos nici măcar cizmele. - Nici tu nu ţi le-ai scos.Au râs de caraghioslâcul situaţiei,apoi s-au dezbrăcat pe îndelete,făcând din hainele lui,murdare şi transpirate,şi din ale ei,rupte,o grămadă care fără îndoială avea să o uimească pe Daisy.Când Caren a făcut această remarcă,Derek a râs.

-Glumeşti? De săptămâni întregi mă bate la cap să te tratez mai bine,ca să nu mai avem „probleme la pat”.Trupurile lor goale în camera întunecată au adus un nou val de dorinţă,dar de data aceasta nu s-au mai grăbit.Caren s-a bucurat iar de atenţia lui iubitoare şi şi-a amintit de zilele cu soare şi de nopţile înstelate din Jamaica,în care erau conduşi doar de simţuri.Mâinile şi buzele lui au explorat-o cu încântare.A mângâiat şi a strâns şi a gustat până ce ea a început să-şi spună pasiunea crescândă în murmure ininteligibile şi uşoare gemete.A simţit buzele lui şoptind aproape de petalele feminităţii ei,scriind arabescuri pe carnea ei tremurătoare şi apoi aplicându-şi limba.După un final care i-a lăsat pe amândoi fără puteri şi fără suflare,au intrat în baie şi s-au cufundat în căldura mătăsoasă a spumei.Ţeava de marmură trimitea un jet care făcea vârtejuri în jurul lor şi care le-a readus la viaţă muşchii obosiţi.Au ajuns iar la împlinire,el legănând-o în timp ce coapsele ei erau în jurul şoldurilor lui. -Caren,niciodată nu o să am destul din tine,a rostit el în sânii ei,în timp ce o ţinea strâns şi îşi elibera din nou pasiunea.Baia i-a lăsat într-o dulce apatie,cu trupurile grele de o oboseală delicioasă.Au adormit,strâns unul în altul, atingându-se cât mai mult posibil,în noaptea aceea,Derek a mai trezit-o o dată şi a făcut dragoste cu ea.El a gemut în extaz,plimbându-şi degetele prin părul ei,care îi ajungea până la brâu.Şi-au şoptit în întuneric,şi-au căutat mâinile şi buzele,s-au dăruit unul altuia.Paisprezece ore după ce închiseseră uşa după ei,aceasta s-a deschis din nou.Derek,proaspăt spălat,i-a spus foarte politicos lui Daisy că erau gata pentru micul dejun.Se pare că Daisy era gata şi îi aştepta, pentru că peste cinci minute a deschis radioasă uşa.Dar nu era mai fericită decât femeia întinsă pe perne,care purta halatul soţului ei şi un zâmbet de satisfacţie. Când Daisy a închis cu grijă uşa în urma ei,Derek îi oferea lui Caren bucăţele de costiţă,iar ea îi lingea de fiecare dată degetele. - Vreau să-ţi arăt ceva,a spus Caren după ce şi-au terminat micul dejun.Derek a pus tava deoparte. - Miam,miam,a făcut el,despărţind cele două părţi ale halatului,ca să o privească mai bine în nuditatea ei. - Nu asta,a spus ea,plesnindu-l în joacă peste degetele care îi mângâiau doritoare sânul.Ceva în atelier. - L-ai ţinut tot timpul încuiat. - Artiştii ţin foarte mult ca nimeni să nu le vadă opera înainte de a fi terminată,a spus ea cu trufie.El a zâmbit,gândindu-se cât de bine arată ea în halatul lui,mirosind a săpun şi a femeie. - Vrei să-mi arăţi ceva? îmi faci o mare plăcere.

- Trebuia să fie o surpriză,dar nu mai pot aştepta. - Atunci,hai să mergem.Au mers împreună sus pe scări,iar ea l-a lăsat să intre primul.Apoi a mers drept la un bloc peste care era trasă o draperie şi l-a dezvelit.A strâns draperia la piept şi a aşteptat neliniştită.Derek s-a uitat lung la lucrare: era plină de mişcare şi de grație,avea un stil original şi era pecetluită pe ea personalitatea mândră a subiectului. - Mustafa,a şoptit Derek şi şoapta lui a umplut toată camera.S-a apropiat de sculptura armăsarului,privind-o cu o apreciere uimită. - Nu e terminată,desigur.E doar modelul de lut.Vreau să o torn în bronz. El s-a întors să o privească şi ea le-a văzut: erau două lacrimi în ochii lui,care îi făceau mai strălucitori decât de obicei.Cele două lacrimi au crescut până nu au mai putut încăpea în ochi.Lacrimile care o eliberau.Şi-a pus o mână pe mâna lui şi,sub privirea lui intensă,a spus răspicat şi tare singurul lucru care îi umplea inima în clipa aceea. - Derek,te iubesc. CAPITOLUL 13 Zilele erau vrăjite,iar nopţile magice.Caren le parcurgea ca pe nişte nori plini de fericire.Când nu era cu Derek,se gândea la el.Când era cu el,făceau dragoste într-un fel sau altul,cu trupurile,cu cuvintele,cu ochii. În timpul zilei.Derek era un crescător american de cai,care mergea la muncă şi avea grijă de grajduri şi de alte afaceri.Dar în timpul nopţii el era Prinţul Tigru,transformând dormitorul lor într-un templu al senzualităţii.Nu a mers până la punctul în care ajunsese în Jamaica.Dar făcea dragoste în acelaşi stil exotic,un festival pentru ochi,urechi şi miros,un banchet pentru simţurile ei. Ea a început să-şi petreacă o parte din timp la grajduri şi la biroul lui,învăţând despre creşterea cailor arabi.Acum,că împărţea patul cu el,i se părea potrivit să împartă şi alte aspecte ale vieţii cu el.Derek nu a făcut nimic ca să o descurajeze. De fapt,era încântat şi răspundea cu răbdare şi în detaliu întrebărilor ei inteligente.Petreceau ore întregi călare.A început să facă cu ea un alt fel de antrenament,după ce a admonestat-o că este prea repezită.Ea a promis să nu mai fie atât de impulsivă şi şi-a pecetluit promisiunea cu un sărut. Dar nu şi-a neglijat munca artistică,în fiecare zi petrecea ore întregi în studioul din pod,lucrând la statuia lui Mustafa.Voia să iasă perfectă.De zeci de ori a încercat Derek să o convingă că era gata,că nu mai aveai ce îmbunătăţi.Ea a spus că nu era.

-Cum o să ştii când e gata? a întrebat el într-o după-amiază.Fusese cu maşina la Charlottesville,cu treburi,şi o găsise muncind din greu în pod.Era îmbrăcat în costum şi îşi ţinea degetul arătător la curea.Ea purta o pereche de blugi jerpeliţi şi una din cămăşile lui,pe care Derek o scosese dintr-una din cutiile destinate operelor lui caritabile.Mânecile erau suflecate până la coate.Coada ei era nepieptănată,iar sprâncenele erau apropiate,arătând concentrarea asupra muncii. - Am să ştiu,a spus ea în trecere şi a mai frământat nişte lut în degetele ei încăpăţânate. - Ştii,aş putea deveni gelos,a spus el,lăsându-şi haina pe un taburet. - Pe munca mea? S-a uitat neliniştită la el,dar a văzut că nu vorbea serios. - Da.Petreci foarte mult timp uitându-te la formele alea de lut. - Şi o grămadă de timp uitându-mă la tine. - Poate că ar trebui să combinăm cele două ocupaţii.Te-ai gândit vreodată să lucrezi cu modele?Şi-a frecat şi şi-a şters mâinile cu un prosop murdar,apoi a acoperit sculptura,ştiind instinctiv că ziua de muncă se terminase.Soţul ei avea nevoie de atenţia ei,iar ea era gata să i-o ofere. - Te oferi voluntar? a întrebat ea şăgalnic.Zâmbetul lui era leneş şi plin de implicaţii. - Ştii că nu prea mă omor cu modestia. - Nu prea? - O.K.nu mă omor deloc.Nu am nici un fel de complexe legate de nud. - Da,ştiu.Asta face parte din moştenirea ta orientală,cred.Nu ai acele inhibiţii puritane pe care le au mai toţi americanii,apropo de corpul lor. - Te plângi? - Categoric nu.Îmi placi mai mult dezbrăcat. - Da? Deci vrei să fiu un asemenea model? - Stop,a spus ea,cu mâinile ridicate,cu palmele deschise.Nu trage concluzii pripite.Vorbeam ca soţie,nu ca artist.Să te văd ca model e cu totul altceva.Înainte de a fi model,trebuie să văd cât de...echipat eşti.În ochii lui s-a văzut o scânteie sexuală. - Ce fac,dau o probă? -Da. -Cum? - Începi prin a-ți da jos hainele. - Fac striptease? - Pur profesional,desigur.Pornim de acolo.Fără să o piardă o clipă din ochi,s-a dus la uşă,a închis-o şi a încuiat-o cu un clic sonor.

- Nu ar trebui să fie prea dificil.Cravata era deja slăbită.A desfăcut nodul şi a tras-o prin tunelul gulerului până a scos-o de tot,apoi a aruncat-o pe acelaşi taburet pe care îşi lăsase haina.A urmat cămaşa lui scrobită,de lână.Ca întotdeauna,vederea pieptului lui dezvelit a aprins în Caren flăcări. - Nu merge aşa,domnule Allen.El s-a oprit din scoaterea cămăşii.Trebuie să văd...şi a făcut o pauză semnificativă,trebuie să văd tot. - Înţeleg,a răspuns el umil şi s-a aplecat să-şi scoată pantofii şi ciorapii.Îi plăceau picioarele lui.Nu erau niciodată palide şi nu suferiseră vreodată de lipsa soarelui,erau ca pâinea prăjită,ca tot restul trupului lui.Ochii lui Caren erau aţintiţi asupra lui,în timp ce degetele lui experte desfăceau cureaua.Mâinile nu au ezitat nici o clipă şi au trecut la fermoar,deschizându-l. Sprâncenele lui se arcuiseră întrebător şi a întrebat-o cu o politeţe perfectă. - În trepte,sau dintr-o dată? - Nu are importanţă.! -Tu cum preferi? -Te rog,cum îţi este mai uşor,a răspuns cu o gură care i se uscase brusc.Sexul cu Derek nu a fost niciodată plictisitor sau de rutină.El a făcut să lunece toată îmbrăcămintea dintr-o dată.Le-a aruncat peste celelalte şi a rămas gol,un zeu tânăr,perfect.Ochii ei au poposit asupra lui minute întregi,admirându-i umerii şi pieptul,abdomenul întins,îngustimea şoldurilor,lungimea şi supleţea coapselor, mândria bărbăţiei lui.Părul de pe trupul lui era ca o plasă de aur aruncată peste el,lânos şi gros pe piept şi la mijloc,şi ca un praf de aur peste membre. - Întoarce-te.El s-a supus şi a pivotat încet.Braţele lui,musculoase,dar nu hidoase,erau uşor îndepărtate de trunchi.Spatele îi era neted şi lucios,cu o coloană vertebrală suplă,care se revărsa în valea dintre fesele lui puternice.S-a întors încet spre ea. - Ei? Am trecut? Sunt bun?Inima ei bătea să-i spargă pieptul.Îl dorea,iar dacă era să se uite în lucirile ochilor lui,şi el abia aşteptase să se termine ziua.Dar merita să continue jocul. - Trebuie sâ înţelegeţi,domnule Allen,nu lucrez numai pe văzute. -Nu? -Nu. - Ce-ar mai fi? A,da.A făcut câțiva paşi şi s-a apropiat de ea la lungimea unui braţ.Cred că lucraţi şi pe pipăite. - Exact. - Nu pot să vă spun cât de importantă este slujba asta pentru mine,a şoptit el.Puteţi să mă atingeţi în voie.

- Am notat atitudinea dumneavoastră cooperantă.Este foarte importantă implicarea modelului. -Dacă spiritul meu se mai implica mult cred că rolul tău va fi foarte pasiv,a murmurat el printre buze. - Poftim,aţi spus ceva? a întrebat ea,ca şi cum nu ar fi auzit,încercând să-şi reprime râsul. - Nimic.Continuaţi.Ea şi-a pus mâinile pe umerii lui. - Frumoşi,solizi,frumoşi ca şi braţele,a spus ea analitic,lunecându-şi mâinile în josul bicepşilor. - Că veni vorba de solid... - Poftim? a întrebat ea inocent. - Nimic. - Vă rog,domnule Allen.Trebuie să fim deschişi şi sinceri unul cu altul.Spuneţi ce aveaţi de spus. - Vreţi să mă examinaţi complet,nu? - Da,este necesar. - Aveţi idee cât o să dureze? - Sunteţi grăbit? - Într-un fel,da. - Am să ţin cont de acest lucru. - Ce spuneţi de piept? Nu e suficient? Ea şi-a înclinat capul,ca şi cum l-ar fi analizat. - Da,cred că da.Aveţi pectorali bine dezvoltaţi. - Şi dumneavoastră. -Poftim? Aţi spus ceva? Nu prea reuşesc să vă aud.El a suspinat când ea şi-a pus mâna pe curbele pieptului lui.Şi aveţi şi sfârcuri bine conturate.E foarte important. - Şi eu m-am gândit la fel,a spus Derek,în timp ce ea le atingea uşor cu vârfurile degetelor.În mod reflex,mâinile lui s-au aşezat de o parte şi de alta a mijlocului ei. - Domnule Allen,cred că nu m-am făcut înţeleasă.Numai artistul lucrează tactil,nu şi modelul. - Cine a spus asta? Mâinile lui ţineau sânii ei între degetele mari şi cele arătătoare. - Artistul o spune. - Dar nu e democratic. - Poate,dar aceasta este regula.

- Atunci artistul ar trebui sfătuit să poarte sutien,pentru că modelul poate să-i vadă sânii. - Am să ţin cont de acest sfat.A tresărit,când el a încercat răspunsul sfârcurilor ei la mângâierea vârfurilor degetelor lui. - Ce ziceţi de rest? - De rest? - Al meu. - A,să vedem.Mâinile ei au alunecat pe sub braţele lui şi au ajuns la mijlocul spatelui.Degetele ei pipăiau netezimea.Frumos,foarte frumos.Bună textură a pielii.Apoi i-a luat fesele în palme şi l-a tras spre fermoarul blugilor ei.Fese bune. - Mulţumesc,a gâfâit el.Mâinile ei au mângâiat tot drumul până la sexul lui. - Vai,domnule Allen,aveţi o idee greşită.Nu vreau să fac statui ale zeilor fertilităţii.E puţin cam păgân pentru gustul meu.Nudurile pe care am să le fac... - Doamne,Caren...iubirea mea... - ...vor fi opere de artă care vor glorifica trupul uman în starea lui naturală. - Cu ce îmi faci tu mie,asta este starea lui naturală.Crede-mă.iubito...Sunt pe cale... - Vor fi studii ale unei forme mai pure,mă înţelegeţi? - Mă luaţi sau nu? L-a luat.Peste câteva minute,ei stăteau,nu foarte confortabil,pe una din mesele ei de lucru.Cumva,în graba lor împleticită de a ajunge la masa,ea reuşise să scape de blugi şi de lenjerie.Cămaşa cea veche a lui Derek stătea în jurul ei ca o piele năpârlită,cu o mânecă scoasă şi alta rămasă pe mână.Arăta minunat de perversă. - Niciodată nu a fost ca acum,a spus ea,scriindu-şi iniţialele alene pe pieptul lui. -Ce? - Sexul.Cu Wade.Niciodată nu a fost atât de spontan şi de nostim. - Nostim,spui? a întrebat el,lungindu-şi gâtul ca să se poată uita la ea.Toate zgârieturile şi muşcăturile astea sunt distracţie pentru tine?Ea a roşit şi şi-a ascuns faţa în căldura pieptului lui păros şi s-a alăturat râsului lui. -Mulţumesc că mi-ai spus cât de diferit e cu mine,a spus el liniştit,după un moment,i-a ridicat bărbia cu vârful degetului şi a sărutat-o uşor pe gură. -Voiam să ştii.Eşti foarte deosebit.Sper că niciodată nu o să mă obişnuiesc cu lucrurile nebuneşti pe care le faci. - Cum ar fi să invit pe cineva la cină şi să îl las în plata Domnului,în timp ce eu fac dragoste cu nevastă-mea în pod? Nebunii ca asta?Ea a tresărit şi şi-a căpătat echilibrul numai sprijinindu-şi mâna de pieptul lui.

-Poftim? Glumeşti,nu-i aşa?El arăta ca un băieţel prins asupra faptei. -Teamă mi-e că nu,albinuţa mea.Am întâlnit azi în Charlottesville un prieten din Texas.Aş fi fost foarte nepoliticos să nu-l învit la potol şi să-mi vadă noua nevastă,a spus el într-un grai texan acceptabil.L-am lăsat cu unul dintre băieţii de la,grajduri să vadă caii,până vin şi eu cu nevasta.Apoi cred că a pus ochii pe bar şi şi-a tras un bourbon mare şi ne-a aşteptat să coborâm. - Doamne,eşti... S-a târât până la hainele ei împrăştiate.Derek,chiar spui adevărul? Chiar aşa e? Ce o să spună? - Cred că o să-şi spună că facem exact ce ar trebui să facă doi proaspeţi căsătoriţi,după o zi întreagă de despărţire,a tachinat-o ei,în timp ce ea se arunca în blugi. - Doamne.Şi-a încălţat şi mocasinii. - Dar cred că nu ar fi nimerit să-l facem să mai aştepte mult,altfel începe să se simtă părăsit.Ea i-a aruncat o privire fulgerătoare,a deschis uşa şi a luat-o la goană spre camera de toaletă. Peste patruzeci şi cinci de minute,Caren intra în salonul din faţă şi îl întâlnea pe oaspetele lor.Singurul indiciu al agitaţiei ei dinainte erau doar obrajii îmbujoraţi.Derek se grăbise cu duşul,deci se afla deja acolo şi sorbea dintr-un pahar,angajat fiind într-o discuţie cu omul corpolent care s-a ridicat în picioare la venirea ei. -Deci aceasta este micuţa doamnă.Măi, mâi,băiete,dar ai cu ce să te mândreşti.E o frumuseţe,i-a ieşit în întâmpinare,mergând pe picioarele lui groase.Bear Cunningham,ma'am a spus el,luându-i mâna într-o strângere puternică şi scuturându-i-o cu putere. -Caren Allen,a spus ea.Îmi pare rău că vin aşa de târziu.Derek nu mi-a spus că avem un oaspete,iar eu am fost...ăâ...ocupată. -În atelier,a adăugat Derek,ajutând-o să iasă din momentul de jenă.E foarte entuziasmată de ce face acolo.Bear Cunningham era gras şi repezit,nu putea să nu îţi placă de el.În timp ce sorbea din vinul alb,rece,pe care îl turnase Derek,Caren a închegat uşor o conversaţie cu el.Lucrul la Deparlamentul de Stat îi permisese să participe la multe cocktailuri pe Dealul Capitoliului.Era obişnuită să pălăvrăgească cu străinii.Acesta era primul ei oaspete de la căsătorie şi a simţit o undă de satisfacţie când Derek a privit-o cu o mândrie neascunsă. Purta una dintre noile rochii,pe care niciodată nu avusese ocazia să le poarte.Era din mătase,de un verde intens,care adâncea culoarea de ciocolată a ochilor ei şi făcea ca părul să-i strălucească cu reflexe de miere.Bijuteria de coral roz

pe care a ales-o era complementară la complexitatea restului.Ştia că este atrăgătoare şi mai ştia şi că aura care o înconjura se datora iubirii ei pentru Derek.Discuţia s-a învârtit în jurul cailor arabi. - Bear are un ranch lângă...Weatherford,nu-i aşa? a spus Derek. -Îhî.Cunoşti Texas-ul,Caren? - Mi-e teamă că nu.Nu am fost niciodată acolo. - Trebe să-ţi iei soţul ăsta şi să veniţi.P'teţi să staţi la noi.Bărbi o să se simtă g'dilată de moarte.O să te ia în avion cu ea. - Bărbi este...? Caren a lăsat întrebarea să treneze. - Nevastă-mea.N-a putut să vină.Are funcţii prin comiteturi.Dar am fi foarte bucuroşi de companie.P'teţi să picaţi când vreţi.Din discuţie,Caren a înţeles ca ranch-ul lui Cunningham era de patru ori mai întins decât ferma lui Derek,dar grajdurile nu erau nici pe departe la fel de impresionante,aşa că milionarul lucra ta remedierea situaţiei.De unde şi turneul de achiziţii prin Virginia şi Kentucky. - Şti ceva despre cai? a întrebat-o pe Caren,în timp ce intrau în sufragerie,unde Daisy îi invitase pentru cafea. - Învăţ.Şi am un profesor excelent,i-a trimis lui Derek o privire plină de iubire. - Învaţă despre tot ce facem aici,dar are şi un talent numai al ei,a spus Derek mândru.Şi-a dat la o parte paharul cu coniac şi s-a ridicat din scaun.Ţin'-te bine,Bear,vreau să-ţi arăt ceva. - Stai! a exclamat Caren,ghicindu-i intenţia.Ce faci? - Vreau să-i arăt sculptura ta. - Dar,Derek,nu e terminată. - E magnifică.A luat-o în sus pe scări,fără să mai ia seamă protestele ei.Ea l-a întrebat politicoasă pe Bear unde era Weatherford,iar el s-a lansat într-un speech despre geografia Texas-ului.Ea se gândea numai la sculptură.Nu o să se facă de râs? Ea nu putea să-şi judece singură propria operă.Iar afecţiunea lui putea să-l facă subiectiv.Derek s-a întors purtând sculptura,cu respect,ca pe o ofrandă către faraon.Bear a sărit în picioare.Şi-a muşcat trabucul timp de multe secunde,apoi a spus: - Să mă ia dracu.Iartă-mi franceza,Caren.Ăsta e armăsarul tău,Mustafa,nu-i aşa? Derek s-a întors spre Caren. - Vezi? Ţi-am spus eu că e magnifică.Ea şi-a netezit rochia. - E prima mea lucrare după mult timp. - Drace,e formidabilă! a sărit Bear.Poți să-mi faci şi mie una? Caren a dat din cap surprinsă. - Poftim? Vrei o statuie a lui Mustafa?

- Drace,nu! A lui Fancy Pants.Asta-i iapa arăbească a lui Bărbi.Îşi tratează calul ca pe o regină.Mă tot întrebam ce să-i iau lui Bărbi de Crăciun.Drace,are tot ce se poate cumpăra,în dublu exemplar.Vrei să-mi faci şi mie o statuie d-asta,dacă îţi dau o poză de-a lui Fancy Pants?Caren rămăsese fără replică.Nu se gândise niciodată să facă artă la comandă,dar ideea era interesantă. - Nu ştiu,cred că aş putea.S-a uitat la Derek.Faţa lui era impasibilă,dar ochii lui îi spuneau că se distrează de minune şi că el provocase totul într-adins. -E vorba de bani? Cât vrei? a întrebat Bear cu hotărârea unui om pe care un preţ nu îl poate ţine departe de ce îşi dorea.Cât? s-a întrebat Caren.Păi...Cât? Zece dolari? Cincizeci de dolari? - Sub zece mii nici nu mă gândesc să o las,a spus Derek din colţul celălalt al camerei,unde se dusese ca să umple paharul de bourbon al lui Bear.Îşi petrece foarte mult timp în atelier.Nu-mi place să o împart Trebuie să merite. - Păi,nu ştiu,s-a scărpinat Bear în cap.Caren a crezut că Bear s-a râzgândit. Speriată,s-a grăbit să se scuze. - Domnule Cunningham,Bear,nu vreau... -Nu mi se pare destul zece mii.Ce zici de douăşpe? -Da! a spus Caren dintr-o suflare,abia acum revenindu-şi,după intervenţia lui Derek.Douăsprezece mii de dolari! C-cred că e de ajuns.Trimite-mi fotografia lui Fancy Pants şi o să încep îndată ce termin cu Mustafa. -O să fie gata până la Crăciun? - Promit.Dar să nu-mi trimiţi nici un ban inainte să vezi sculptura şi să-ţi placă. Bear s-a uitat cu invidie la Mustafa,cel sculptat. - Cred că o să-mi placă,iar Bărbi o să facă pipi pe ea când o să o vadă,pardon de franceza mea,Caren.A plecat o jumătate de oră mai târziu.Îndată ce s-a închis uşa după el,Caren s-a şi întors spre Derek şi i-a spus printre dinţi: -Douăsprezece mii de dolarii Ai înnebunit? Cum ai tupeul să ceri zece mii de dolari pentru o sculptură de nici un metru înălţime? !Răspunsul lui a fost o îmbrăţişare de urs şi un sărut arzător. - Nu aş putea să trăiesc nici un minut fără gustul tău,a şoptit el în urechea ei,după ce i-a eliberat buzele. - Ai schimbat subiectul. - Care subiect? -Derek,a spus ea grav,împingându-i.Dacă nu sunt destul de bună? Dacă statuia lui Mustafa e o întâmplare? Dacă...El i-a pus pe buze un deget de amuţire.

- Atunci trebuie să exersezi mult.Bear e gură ,mare,ca şi statul din care vine.O să arate sculptura lui Fancy Pants la toată lumea care se ocupă de cai,şi el este un tip foarte agreat de toată lumea asta,a avertizat-o Derek.Părerea mea este că înainte să-ţi dai seama,o să fii inundată de comenzi.Va trebui să refuzi multe. - Dar zece mii de dolari! a exclamat ea,lăsându-se moale pe el. - Douăsprezece,i-a amintit el,zburlindu-i cu afecţiune părul. - Derek,nu cred că puteam să economisesc atâţia bani într-un an,dacă lucram la Departament. - Totul este relativ,draga mea.Aceşti oameni posedă unele dintre cele mai formidabile animale de pe pământ.Nu şi-ar putea permite asta dacă nu ar fi extrem de bogaţi din capul locului.Au bani că pot să-i şi ardă.Cu cât le ceri mai mult,cu atât cred că merită mai mult. -Banii ar fi bineveniţi.Nu pentru mine,bineînţeles,a adăugat ea repede.Pentru Kristin.Am să-i depun la un fond mutual pe numele ei.Şi am să am nişte bani cu care să pot rezista în caz de ceva,s-a gândit ea.În ultimele câteva săptămâni, lucrurile merseseră foarte frumos între ei,iar ea nu se mai gândise atât de mult la divorţ sau la viaţa fără Derek.El nu dădea semne că s-ar plictisi de ea.Dar posibilitatea bântuia pe la periferia minţii ei,ca un monstru înfricoşător. Atunci,ea îl îmbrăţişă şi mai tare,aproape cu disperare. - Banii sunt ai tăi,poţi să faci cu ei ce vrei.I-a ridicat bărbia,ca să o sărute.Ca şi cu mine,de altfel. Prezicerea lui s-a dovedit corectă.Au participat la un târg de cai arabi în Richmond.Se afla acolo şi Bear,care a luat-o pe Caren sub aripa lui ocrotitoare şi a prezentat-o,ca şi cum ar fi fost descoperirea lui,nu a lui Derek.Grajdurile familiei Allen au făcut o puternică impresie şi caii s-au întors acasă cu două trofee din trei.Derek a primit o mulţime de comenzi de prăsilă,plus oferte foarte tentante pentru vânzarea cailor.Le-a acceptat pe primele,dar nu şi pe ultimele. - Dar nu caii mei au câştigat adunarea,i-a spus el lui Caren,sărutând-o pe ureche,ci soţia mea.Câți ţi-au cerut să le faci sculpturi cu caii lor? - Şapte.Unul m-a întrebat dacă nu pot să fac o statuie a câinelui familiei. - Dacă nu erai atât de frumoasă,lumea nu ar fi fost atât de dornică să te întâlnească şi să vorbească cu tine. - Crezi? s-a alintat ea. - Dacă cred că eşti frumoasă? Sigur că cred.Nu-i dădea nici un motiv să nu-l creadă,i-a prezentat toţi prietenii lui,purtându-se ca şi cum căsnicia lor ar fi fost nu un aranjament,ci din dragoste.Nevestele neliniştite şi femeile singure i-au aruncat toate priviri invidioase,ceea ce arăta că Derek îşi juca perfect rolul.A

convins-o şi pe ea,făcând dragoste cu ea,tandru şi pasionat,în apartamentul lor de hotel,în fiecare noapte.Singurul lucru care o mai neliniştea era modul în care prietenii lui îi aminteau că nu îl mai văzuseră. - Unde te-ai ascuns,Derek? - Ai fost în străinătate? - Ai fost la Cannes vara asta,cum aveai în plan? - Dar Monte Carlo? Mai ține treaba de la primăvară? - Mergi iar la Cortina anul ăsta,de Crăciun? El le-a răspuns tuturor într-o manieră evazivă,iar Caren a sperat din tot sufletul că el nu ducea dorul vieţii în avion.Când s-au întors acasă,ea s-a apucat să lucreze la sculpturi,dar nu a sacrificat nici o clipă din timpul cu soţul ei.El părea să se bucure de prezen ța ei la grajd,sau admirându-l cocoţat pe gardul ţarcului unde se făcea antrenarea cailor.Într-o dimineaţă se întorceau de la ora de călărie şi au văzut o maşină pe drum. - E maşina mamei,a spus fericit Derek,ajutând-o pe Caren să coboare de pe Zarifa.Daisy deja îi oferise lui Cheryl Allen o ceaşcă de cafea,dar aceasta nu se atinsese de ea şi stătea privind în gol.Când ei au intrat braţ la braţ prin uşa cu arcadă,ea s-a trezit.Le-a adresat un zâmbet forţat.Ochii îi erau roşii şi înceţoşaţi de plâns. - Mamă? a întrebat-o Derek simţind cum teama i se urcă în suflet.Ce s-a întâmplat?Ea şi-a prins capul în mâini şi a început să lăcrimeze. - Hamid.A murit în Franţa.Caren şi-a stăpânit cu greu un strigăt.Derek îi vorbise adesea cu afecţiune despre fratele lui vitreg,îl iubea,deşi aparţineau unor culturi diferite.Abia aştepta să meargă la Geneva,dacă nu pentru altceva,atunci pentru a-l întâlni pe Hamid. - Cum? a întrebat Derek aspru. - La o cursa auto.Ştii maşina lui de curse.O conducea,a fost un accident şi a luat foc...Vocea i s-a pierdut şi şi-a pus batista la ochi. -Tata?Cheryl şi-a revenit. - A fost o lovitură groaznică pentru el.Am vorbit cu el imediat după ce a aflat.Soţia lui Hamid era cu el.Îi va însoţi trupul până la Riad.Derek şi-a lăsat capul în jos,îndurerat. -Desigur,aş vrea să fiu cu Amin,dar este imposibil.Şi el ştie,şi eu ştiu asta. - Am să plec acolo imediat. - Speram că o să spui asta.Am chemat deja o maşină cu un şofer care să te ducă la aeroportul Dulfes.E mai rapid decât prin Richmond.Amin are nevoie de tine,Derek.O oră mai târziu,el era gata.Daisy îi pregătise toate lucrurile.

Începuse să împacheteze de îndată ce Cheryl îi spusese scopul vizitei. Caren era stupefiată şi se mişca în dorinţa de a fi de ajutor cumva.Niciodată în viaţa ei nu se simţise mai inutilă.Omul care cobora scările cu geamantanul într-o mână şi cu o haină de ploaie în cealaltă era un străin.Îmbrăcat într-un troispieces sobru,negru,cu un kaffiyeh pus pe cap,nu arăta deloc a soţul pe care şi-l cunoştea şi pe care îl iubea.Ochii lui erau alţii,ca şi vocea lui. -Mamă,vrei să stai cu Caren până mă întorc? -Bineînţeles. -Am să-i transmit tatei toată dragostea ta. - El ştie că o are.Sufăr pentru el.Derek a sărutat-o pe Cheryl pe obrazul palid,apoi s-a întors spre Caren. - Îmi pare rău,Derek.Pentru tine,pentru soţia lui Hamid,pentru şeic.Te rog să le spui din partea mea...El a dat din cap. - Cu bine.Sărutul lui era rece şi lipsit de pasiune.Când l-a văzut intrând în limuzina neagră,parcă totul a îngheţat în ea. CAPITOLUL 14 Caren nu-şi făcea iluzii.Ştia ce urmări avea moartea prematură şi neaşteptată a lui Hamid Al-Tasan pentru viaţa ei cu Derek.Derek era al doilea fiu al lui Amin Al-Tasan.Acum,când moştenitorul murise,Derek trebuia să-i ia locul.Şeicul îşi punea mari speranţe în fiul lui Ali.Amin Al-Tasan făcuse ceea ce dorise tatăl lui.Divorţase,după legea islamică,de Cheryl,şi se căsătorise cu o arăboaică.AlTasan nu aştepta altceva de la Derek.Chiar dacă şeicul avea alţi copii,Derek era următorul.Tradiţia şi responsabilităţite sunt foarte importante pentru oameni ca Amin Al-Tasan.Treceau peste orice altceva.Caren şi Cheryl au luat cina în salonul de dineuri în seara plecării lui Derek.Atmosfera era sterilă,conversaţia forţată.Cheryl era bolnavă de grija lui Amin.Voia să fie cu el,dar ştia că era una dintre situaţiile în care prezenţa ei era interzisă.S-au retras în camerele lor de la etaj imediat ce au terminat cina căreia nici una din ele nu i-a simţit gustul. În noaptea aceea,dormind în patul pe care îl împărţise până atunci cu Derek,Caren a visat.S-a trezit brusc,cu trupul plin de sudoare.Sânii îi tremurau. Şi-a acoperit faţa cu mâinile şi a plâns.Hohotele i-au zguduit trupul până ce a început să o doară.În dimineaţa următoare,Cheryl s-a uitat la ea cu îngrijorare. -Eşti palidă,Caren.Nu ai dormit bine? Ea a clătinat din cap şi şi-a turnat o ceaşcă de cafea. -Nu.Am avut un vis.Cu Derek.

Nu a ştiut de ce s-a simţit obligată să vorbească despre asta şi să-i povestească visul mamei lui Derek,care a ascultat-o cu simpatie. -L-am văzut pe Derek,a zâmbit Caren.Ai un fiu frumos. - Da,ştiu,a răspuns Cheryl mândră.Continuă.De ce te-a tulburat visul? - L-am văzut limpede pe Derek.Fâşiile de păr auriu din păr şi ochii îi străluceau de o lumină nefirească.Dar,când m-am uitat mai bine,a devenit mai de vis.Neclar,ascunzându-se.Imaginea s-a tulburat,a devenit transparentă.Tot timpul se depărta de mine,tot mai departe şi mai departe,până ce nu am mai putut să-l văd deloc.Nu a mai scos o vorbă,incapabilă să dea glas unui lucru pe care îl cunoşteau ambele femei.Visul era profetic.Derek luneca departe de ea. Nu-i mai aparţinea.Devenea parte dintr-o lume,o cultură,o religie care îi erau străine şi în care ea nu îşi avea locul.Atmosfera din casă era tristă.Cheryl şi Caren se prefăceau că totul era normal,dar eforturile lor de a se înveseli una pe alta erau inutile.În cele din urmă,nici nu au mai încercat să se distreze una pe alta,dar între ele a apărut o legătură.Aveau aceeaşi durere,fiecare din alt motiv. Caren continua să călărească în fiecare zi.Uneori şi-l imagina pe Derek călărind lângă ea,cu dinţii lui albi fulgerând-o cu un zâmbet.Dar el nu era acolo,iar golul din inima ei era mai adânc decât şi-ar fi închipuit vreodată că va fi.Când a părăsit-o Wade,a suferit,dar nu a fost nimic în comparaţie cu această moarte care era viața fără Derek.La plecare,luase şi inima ei. Prima săptămână de la plecarea lui Derek s-a târât greu,ea simţind fiecare oră ca pe o zi.Petrecea ore lungi muncind la sculpturile ei.Într-o după-amiază,i-a trecut prin cap de ce este atât de harnică,poate că asta era tot ce-i mai rămăsese. Viitorul ei şi al lui Kristin depindeau de succesul noii ei meserii.Avusese un start bun,dar afacerea trebuia dezvoltată cu grijă.Nu-şi putea permite să o lase tocmai acum. -Caren,s-a auzit vocea lui Cheryl,în acelaşi timp cu bătaia sa uşoară în uşa podului.Pot să intru? - Desigur,a răspuns Caren,căutând o cârpă cu care să-şi cureţe degetele.Vizita era o surpriză.Cheryl nu avusese nici o tentativă de a o vedea în timpul lucrului.Tot aveam de gând se termin. - Daisy a făcut o cană mare de limonadă.Nu am cerut-o,dar,draga de ea,e atât de descurajată de lipsa noastră de poftă de mâncare,încât simte că trebuie să facă ceva.Nu am avut inima să o refuz.A făcut şi prăjiturele.Cheryl a intrat cu tava.Caren a făcut loc pe una din mese. - Prăjitura favorită a lui Derek,a spus Caren visătoare.A cules una din prăjiturelele cu ciocolată,a rupt o bucăţică şi a studiat-o cu un zâmbet pe faţă.

Într-o seară a mâncat cel puţin o duzină din acestea.L-am avertizat că o să se îngraşe dacă nu mănâncă cu porţia.A pus prăjitura la loc,fără să o mănânce. Şi lui Daisy îi e dor de el,a spus Cheryl.Suntem ca trei stafii care bântuie casa în aşteptarea stăpânului.A suspinat şi a sorbit din limonada pe care nu o voise şi pe care şi-o turnase singură.Cred că asta este soarta femeilor în istorie,să-şi aştepte bărbaţii să se întoarcă de pe mare,de la război,cât timp ele stau şi ţin casa şi inima pregătite pentru întoarcerea lor. - Poate cu mult timp în urmă.Dar acum? în secolul al douăzecilea? Caren a scuturat din cap.S-a zis cu zilele acelea. Cheryl s-a uitat mai îndeaproape la ea şi a întrebat-o cu voce stinsă: -Chiar s-a zis? Caren şi-a plecat ochii.Munca ta e fabuloasă,a spus Cheryl dintro dată,schimbând subiectul.Derek mi-a vorbit mult despre asta,dar am crezut că vorbeşte mândria lui de soţ.Nu a exagerat.Eşti foarte talentată. - Mulţumesc.Sper că am ceva de oferit pe măsura dorinţei publicului.Mai ales acum.Nu a înţeles că dădea glas celei mai intime temeri a ei decât când cuvintele i-au ieşit pe gură.Şi-a ridicat ochii repede spre Cheryl.Soacra ei i-a luat mâna între ale ei. - Asta te frământă,nu-i aşa? Viitorul vostru,acum,că Hamid a murit. - Da.A fost o uşurare să o recunoască.Şi-a ţinut privirea ţintă pe mâinile lor împreunate.Degetul inelar al lui Cheryl avea un smarald nemaipomenit.Era o singură bijuterie,remarcabilă în singurătatea ei.Dar nu putea să o preţuiască mai mult decât o făcea Caren cu banda aceea de aur de pe inelarul ei. - Ce crezi că o să se întâmple? Crezi că tatăl lui Derek o să vrea să ia locul lui Hamid în lumea arabă? - Cred că da,tu nu? - Ba da.Vocea îi prevestea numai rele.Spera că nu o să se facă de râs plângând. - La urma urmei,este următorul moştenitor în linie directă al titlului de şeic. - Ştiu. - Este un conducător înnăscut,este foarte popular şi plăcut şi respectat în lumea arabă,deşi a arătat întotdeauna o preferinţă clară pentru Vest.Aceste idei despre Derek nu erau numai ale lui Cheryl.Şi Caren le împărtăşea.Dar fiecare dintre cuvintele lui Cheryl era ca o lovitură de ciocan care bătea cuiele în coşciugul ei. - Ce facem noi dacă Derek se raliază tatălui? Caren s-a sculat de pe taburetul ei şi a început să se plimbe prin atelier,aranjându-şi fără rost sculele,punând cârpe pe modelele de lut.Aranjându-le pe acestea,îşi aranja de fapt gândurile ei,dar ajungea mereu la aceeaşi concluzie. - Cheryl,eu nu pot să trăiesc aşa.

Nu pot să fiu o sclavă pe care Derek să o fluiere când o vrea. În loc să se simtă jignită,Cheryl a râs încântată. -Asta crezi tu că sunt eu,sclava lui Amin?Poate că unora,în special unor tinere emancipate,ca tine,aşa le apar. -Când eu şi Derek ne-am căsătorit,te-a târât practic în dormitorul acela de la hotel,a spus Caren înfierbântată.Cheryl a râs iar. -Da,aşa e.Când a venit vestea despre situaţia în care vă aflaţi tu şi Derek,eram în pat.A zâmbit obraznic.E de înţeles că nu era tocmai bine dispus.Era foarte nerăbdător să termine ce începuse. -O,a spus Caren,înroşindu-se.Cheryl i-a zâmbit cu căldură,aproape cu simpatie. - Dacă sunt sclavă,Caren,sunt doar sclava iubirii.De fapt,sunt mult mai liberă decât majoritatea femeilor din lume.Am o casă frumoasă şi fac tot ce îmi place, - Mai puţin când Al-Tasan te cheamă undeva în lume să te întâlneşti cu el,a argumentat Caren. - Mă duc pentru că vreau să mă duc,nu pentru că îmi porunceşte el. Caren s-a uitat la ea neîncrezătoare. - Nu te deranjează că are altă soţie,că are copii cu ea? Pe chipul până atunci senin a apărut o umbră. - Ba da,Caren,bineînţeles că da.Singurul meu regret în viaţă este că nu am putut avea mai mulţi copii.Au trecut mulţi ani de când eu şi Amin am hotărât că viaţa lui Derek ar deveni foarte complicată.Nu puteam să răsfrângem ambiguitatea şi asupra altor copii.A ajuns lângă Caren,care stătea în picioare lângă unul din bancurile de lucru. - Îl iubesc pe Amin,încă de când l-am văzut prima dată.Şi ştiu că şi el mă iubeşte.Soţia lui din Riad are numele lui,copiii lui,dar eu am inima lui.Nu m-am îndoit niciodată că sunt femeia pe care o consideră adevărata lui soţie,tovarăşul lui de suflet.Altfel,de mult ne-am fi despărţit,din clipa în care tatăl lui i-a ordonat să divorţeze.Putea să-l ia pe Derek,iar eu nu mi-aş mai fi văzut niciodată copilul.Ne-a iubit pe amândoi prea mult ca să facă una ca asta. - Dar tu şi Derek aţi suferit atât de mult. - Nici pentru Amin nu a fost prea uşor.A făcut multe compromisuri ca să-mi facă viaţa mai uşoară.Eu stau în fundal,iar el mă fereşte de publicitate.Mulţi oameni din lumea asta nu ar înţelege relaţia noastră,M-ar considera o femeie întreţinută, amanta unui om bogat şi puternic.Am acceptat de mult toate astea.Nu-mi fac nici un fel de probleme.S-a uitat prin luminatorul de deasupra capului ei,prin care pătrundeau primele raze roşii ale apusului de soare.Caren ştia că Cheryl nu vedea cerul.Vedea chipul celui iubit.

-Are nevoie de mine.Aşa puternic cum e,lider mondial cum e,Amin are nevoie de mine.Aşa că,de câte ori pot,stau în apropierea lui.Fac tot ce este necesar ca să-l fac fericit,pentru că îl iubesc.A îmbrăţişat-o pe Caren brusc şi fără să se gândească. -Îl iubeşti pe fiul meu?Caren a acceptat îmbrăţişarea reconfortantă,de care avea nevoie de zile întregi. -Da.Foarte mult. - Atunci o să rezolvaţi problema voastră cumva.Veţi găsi o cale să treceţi prin asta.Nu au mai vorbit pe tema asta.La cină,Cheryl era mai puţin tensionată cu Caren lângă ea decât înainte,i-a povestit despre călătoriile ei cu Amin şi despre copilăria lui Derek.Dar,dacă Cheryl era mai relaxată,Caren era mult mai tulburată.S-a ţinut bine faţă de soacra ei,dar când s-a retras în apartament,în seara aceea,s-a aruncat în pat şi a izbucnit în lacrimi.Ce putea să facă? Era evident că Cheryl era fericită cu situaţia în care se afla.O alesese cu ani în urmă.Dar Caren nu se putea mulţumi cu starea de nevastă de rezervă,mai ales după ce stătuse în umbra lui Wade timp de şapte ani. Ce îi adusese acea servitudine,în afară de o proastă părere despre ea însăşi şi o lipsă de mândrie? Nu,nu o să mai fie vreodată o bijuterie în viaţa unui bărbat,un ornament pe care el să-l culeagă şi cu care să se joace după cum îi dictează toanele şi pe care să-l lase în pace la fel de neglijent.Dar nici nu putea să aibă pretenţii asupra lui Derek.Ar fi fost ridicol să se gândească la şanse în competiţia cu şeicul Al-Tasan pentru iubirea şi loialitatea lui Derek.În plus,Derek nu-i vorbise niciodată despre iubire.Chiar în dimineaţa aceea,în atelier,când ea îi mărturisise iubirea,o trăsese strâns spre el,o lipise de pieptul lui şi îi murmurase în păr ceva ce semăna a cuvinte de dragoste,în timp ce mâinile lui o mângâiau pe spate.Dar nu auzise niciodată cuvintele rostite de buzele lui în limba ei. Niciodată un „Caren,te iubesc” clar.Nu avea de ales decât între a accepta şi a pleca.O să plece din casa pe care începuse să o considere acasă,de la oamenii pe care începuse să-i numească prieteni,de la bărbatul pe care îl iubea.Dar nu o să-i aştepte întoarcerea,nu o să-l aştepte ca să-i dea cumplita veste.Plecarea va fi cel mai dureros lucrul pe care avea să-l facă în viaţa ei,dar nu atât de dureroasă pe cât ar fi fost gonirea ei.Avea să-şi lase mândria deoparte şi să-i dea lui Derek mână liberă.După cum spusese Cheryl,făcea ce trebuia,pentru că îl iubea. La ora zece dimineaţa deja îşi făcuse bagajul;şi-a luat numai lucrurile pe care le adusese cu ea la început.În bagaje se afla bileţelul lăsat de Derek în Jamaica,dar inelul îl lăsase într-un plic împreună cu o scrisoare pentru el.Cheryl era în sufragerie,sorbind o ultimă ceaşcă de cafea la ziarul de dimineaţă.

La intrarea lui Caren a ridicat capul şi a zâmbit.Când a văzut cele două geamantane,zâmbetul i-a pierit. - Ce... - Plec,Cheryl,i-a tăiat-o Caren.I-am lăsat lui Derek un bilet pe birou,în cabinetul lui. - Dar... - Iau maşina pe care mi-a cumpărat-o.Spune-i că am să aranjez să-i parvină mai târziu. -Nu poţi să faci una ca asta,a spus Cheryl,ridicându-se repede în picioare.Unde mergi? - Încă nu ştiu sigur.E posibil să mă întorc în D.C.,deşi nici ideea asta nu-mi prea surâde.Vreau să-mi deschid un atelier în care să lucrez în linişte,nu prea departe de Kristin.Roagă-l pe Derek din partea mea să-mi păstreze corespondenţa. Spune-i că am să iau sculpturile cât pot de repede.Aş vrea să cumpăr sculele,dacă ne înţelegem asupra preţului. - Derek o să fie foarte lovit,Caren,Eşti sigură... - O să-şi iasă al dracu din pepeni,a spus Daisy pe de-a dreptul; auzise din pragul uşii despre intenţiile lui Caren. -Daisy,îţi mulţumesc pentru tot.Ai fost minunată şi nu pot să-ţi spun cât de mult a însemnat asta pentru mine.Acum,te rog,nu mai spune nimic.S-a agăţat disperată de hotărârea de a nu plânge.M-am gândit mult.Circumstanţele căsătoriei noastre au fost...ieşite din comun...ca să nu spun mai mult.Este cel mai bun lucru,credeţi-mă.Şi pentru Derek,şi pentru mine.Mă duc să-mi iau rămasbun de la Zarifa şi plec. S-a grăbit să se întoarcă pe călcâie,înainte să i se vadă lacrimile şi a ieşit cu valizele pe uşa din faţă.A pus bagajele în portbagajul mic al maşinii sport.A pornit-o şi a condus până la grajd.Nu a găsit-o pe Zarifa în grajdul ei şi l-a întrebat pe grăjdar unde este. -Pe păşunea din sud,ştiţi care,unde îi lasă uneori domnul Allen să pască. -Da,mulţumesc.!Din fericire,păşunea cu pricina era chiar lângă drum,deci putea să meargă cu maşina până acolo.Zece minute mai târziu,a zărit iapa şi alţi cai care păşteau iarba grasă.A oprit motorul şi s-a strecurat printre scândurile gardului şi a mers spre ei.A chemat-o pe Zarifa cum o învăţase Derek,iar calul i-a răspuns imediat.Caren a scărpinat-o în spaţiul catifelat dintre ochii ei mari,căprui. -O să-mi lipseşti,Zarifa,frumoaso.Lacrimile pe care şi te ţinuse toată dimineaţa au izbucnit,în sfârșit.Şi-a sprijinit fruntea de botul Zarifei şi a început să plângă.O să-mi lipsească el,a mai şoptit ea aspru.

Derek avea ochii cârpiţi de somn.Zburase toată noaptea.Hainele îi erau mototolite,iar faţa îi era întunecată de barbă,A păşit hotărât prin aeroportul Dulles şi şi-a scos haina.Tocmai aterizase din reactorul pe care şeicul i-l pusese la dispoziţie ca să ajungă acasă.Nu putuse să aştepte o cursă comercială.Acum se grăbea spre heliport,unde îl aştepta un elicopter ca să-l ducă acasă. Acasă,la Caren.Simplul gând la ea i-a accelerat mersul,deşi era obosit.Nu telefonase.Tatăl lui blestema legătura proastă la fiecare convorbire cu Cheryl. Derek nu voia o legătură telefonică proastă după plecarea lui grăbită.Voia trupul ei într-o îmbrăţişare şi gura ei într-un sărut.Doamne,abia aştepta să o vadă. Kaffiyehul îi flutura în vântul făcut de paletele elicopterului.A urcat la bord. Pilotul l-a întâmpinat cu o plecăciune respectuoasă şi a decolat îndată ce Derek a aranjat geamantanul şi şi-a legat centura.Era o zi minunată.A remarcat că zburau pe deasupra unor copaci care începeau să fie pictaţi cu ruginiul şi auriul toamnei.Aerul era tare.Poate că în după-amiaza asta,după ce o să se spele,el şi Caren vor ieşi să călărească.Avusese parte de destulă durere şi de negrul funerarilor.O să-i lipsească toată viaţa fratele,dar după ce l-a condus la odihna eternă era cazul să sărbătorească şi viaţa,împreună cu soţia lui. Călătoria la Geneva nu a fost nici anulată,nici amânată.Tatăl lui i-a spus că el,Caren şi Cheryl puteau zbura împreună până acolo.Şi Al-Tasan ţinea doliu pentru Hamid,dar şi el ştia că viaţa merge înainte. Derek a zâmbit în sinea sa.De fapt,el ştia că tatăl lui tânjea după mama sa.Aveau o relaţie stranie.Derek se împăcase cu aceasta cu mulţi ani în urmă,când devenise suficient de matur ca să o înţeleagă.Se considera un om norocos.Puţini copii aveau părinţi care se iubeau atât de mult,ca ai lui.Adesea îşi tachina tatăl pentru nerăbdarea şi neliniştea de care dădea dovadă când Cheryl nu era cu el.Acum ştia că tipul acela de disperare nu e deloc de tachinat.Îl cutremura să vadă cât de mult îi lipsea Caren,cât de muit o iubea.Zborul a decurs fără evenimente şi prin urmare i-a părut lui Derek,care abia aştepta să ajungă acasă,şi mai lung.Pilotul a aterizat lângă casă.Derek i-a mulţumit,i-a strâns mâna,şi şi-a tras valiza de sub scaun.În timp ce el punea piciorul pe sol,Cheryl şi Daisy veneau în fugă dinspre casă în întâmpinare.Pilotul a decolat. - Hello, a strigat Derek prin zgomotul elicelor.Unde e Caren? Mama lui l-a tras l-a piept şi l-a îmbrăţişat cu putere.Plângea? Şi Daisy morfolea în mâiniie ei harnice un ştergar de bucătărie şi îşi tot ştergea cu el buza de jos. Derek şi-a împins mama.Pe obrazul ei fără cusur,fără pată,curgeau lacrimi. - Ce fel de bun-venit mai e şi ăsta? Ce s-a întâmplat? S-a uitat spre casă,aşteptându-se să o vadă dintr-o clipă în alta pe Caren fugind

spre el.Mai avea doar treptele podului de parcurs şi... - A plecat,Derek,a început să bocească mama lui.Şi cred că din cauza mea. Derek i-a strâns mâinile cu putere. - Plecat? Caren? Ce naiba spui acolo? Mamă,nu mai plânge şi spune-mi ce s-a întâmplat.Ea şi-a şters lacrimile şi s-a uitat ţintă la fiul ei.Îi amintea atât de mult de Amin! - A...a venit azi-dimineaţă jos cu valizele şi a spus că pleacă.A auzit şi Daisy.S-a uitat la Daisy care a confirmat din cap.Am discutat aseară despre viaţa mea cu tatăl tău şi am spus ceva care nu era necesar.Crezi că a înţeles în spusele mele ceva ce nu am vrut să spun? Buza de jos a început să-i tremure,nestăpânită. - Linişteşte-te,mamă.Ce motiv ţi-a dat pentru plecarea ei? - Nici unul.Mi-a spus ceva despre maşini...şi...ce mai e? Da,a spus ceva de studio şi că vrea să cumpere echipamentul.Ţi-a lăsat un bilet în birou. - Dă-l dracului de bilet! a urlat Derek.Unde s-a dus? - A zis ca vrea să-şi ia rămas-bun de la un cal. - Când a fost asta? a întrebat el peste umăr.Îşi lăsase jos haina şi valiza şi deja gonea spre grajduri. - Când? Daisy? Acum douăzeci de minute? O jumătate de oră? Nu-mi amintesc, eram amândouă atât de supărate.Derek nu a auzit restul.Acoperi distanţa până la grajd cu o viteză uimitoare.Acesta l-a întâmpinat rece,umed,liniştit,cu uşile larg deschise.Instantaneu s-a trezit la viaţă când Derek a strigat.Câţiva angajaţi s-au grăbit să vadă ce vrea patronul,care de obicei era calmul personificat,acum mai turburat decât şi-ar fi putut ei închipui vreodată. -Unde este doamna Allen? E aici?Unul dintre ei a făcut umil un pas în faţă,ca un David care trebuie să vină în faţa lui Goliat şi i-a dat informaţia de care avea nevoie. -Nu,domnule.A venit şi a întrebat de Zarifa,dar iapa era la păşunea din sud. Doamna a spus că o să se ducă acolo.Vreţi să luaţi camionul? a întrebat el şi a scos cheile. -Nu.Mustafa poate să o taie peste câmpuri.Armăsarul a fost scos în grabă din boxa lui.Scormonea pământul cu copita,agitat la fel ca stăpânul,care i-a sărit în spate fără să-i mai pună şaua.A luat doar în mână frâul pe care cineva îl pusese la repezeală pe capul mândru al lui Mustafa şi a întors pe loc.Calul şi omul au ţâşnit pe uşa grajdului drept şi sigur,ca o săgeată din arc. -Adio,Zarifa,a suspinat Caren pentru ultima oară,spunându-i adio mai mult decât unei iepe.S-a întors şi a luat-o prin iarba grasă spre locul în care îşi lăsase maşina.A auzit vibraţia solului încă înainte de a auzi copitele care bubuiau.

Ca trăsnită,s-a întors şi a privit.Ce a văzut a uluit-o.Derek şi Mustafa zburau peste gardul care înconjura păşunea.Aterizarea trebuie să fi fost dură,dar calul nu şi-a oprit galopul care ridica în urmă bucăţi de pământ.Călăreţul era lipit de spatele armăsarului.Kaffiyehul alb,încă ţinut pe cap de cordeluţa de argint,îi flutura în vânt.Cămaşa,descheiată în grabă,ca să-i permită mai multă libertate de mişcare,îi lăsa să se vadă pieptul la fel de puternic ca al animalului de sub el.Ţinea strâns în mână coama neagră,luxuriantă,cu aceeaşi hotărâre cu care îşi ţinea strânşi dinţii într-o grimasă înfricoşătoare.La vederea lui,inima lui Caren a tresărit.Parcă era rupt din O mie şi una de nopţi,din Şeicul,din mitologie.Nu ar fi fost surprinsă dacă la chimir ar fi purtat un hanger mortal.Dar,după ce valul de bucurie i-a umplut pieptul,teama i-a luat locul.Nu se oprea deloc şi venea în goană exact spre ea.Ceilalţi cai s-au împrăştiat ca să le facă loc. Retrăgându-se inutil,Caren privea cum Mustafa şi Derek se apropie.Putea să simtă răsuflarea fierbinte a armăsarului,să vadă focul din ochii lui negri,să vadă pătura care îl acoperea,înainte ca Derek să se strecoare lângă ea,aproape lovindo.S-a aplecat,a apucat-o cu un braţ şi a ridicat-o pe cal,în faţa lui.Apoi l-a mânat pe Mustafa în alt galop nebunesc.Îngrozită de viteza ameţitoare cu care fugeau,Caren a închis ochii.L-a apucat pe Derek,în încercarea de a rămâne pe cal.Dar nu avea cum să cadă,pentru că braţul lui Derek aproape că îi oprea respiraţia,atât de strâns o ţinea prizonieră aproape de inima lui care bubuia. Ea a observat gardul venind spre ei şi nu i-a venit să creadă că el avea să sară peste el cu amândoi pe spinarea armăsarului,îi subestima şi pe cal şi pe călăreţ.Calul era unul de elită.Strămoşii lui căraseră războinicii în munţii Spaniei şi bande de luptători peste deşertul pârjolit.Prin venele lui Mustafa curgea sânge regesc.Iar omul...Omul era mai furios decât îl văzuse vreodată.Întreg trupul îi era sub tensiunea unei furii de nedescris.Ar fi încercat orice.Au trecut peste gard fără ca Mustafa să fi făcut vreun efort vizibil.Dar numai când au părăsit pajiştile şi au intrat în pădure,a slăbit Derek strânsoarea genunchilor pe coastele calului şi l-a oprit treptat.Şi-a balansat piciorul lung peste cal şi a târât-o şi pe Caren jos cu el.Fiecare muşchi din trupul ei tremura de frica imprimată de călăria aceea riscantă şi de neliniştea pe care i-o inspira faţa lui Derek.Din această cauză,cea mai mică presiune a mâinilor lui pe umeri a făcut-o să se prăbuşească pe un pat de ferigi. Stătea culcată pe spate,uitându-se la el cu ochi mari,înspăimântaţi.Poalele rochiei i se ridicau,sus,pe coapse.Se sprijinea în coate,iar poziţia se dovedise prea întinsă pentru nasturii bluzei,care au sărit cu toţii,fără ca ea să remarce. - Derek?

El se lupta să-şi recapete respiraţia,în ochii lui jucau emoţii pe care fi era teamă să le numească.Buzele i se subţiaseră până la o linie aproape invizibilă.Ca de obicei,kaffiyehul făcea din el un străin.Un străin ieşit direct din coşmarurile ei. S-a pus într-un genunchi,pe care l-a aşezat între genunchii ei,apoi a lipit-o de pământ.Cu pumnii lui tari ca nişte cătuşe,i-a lipit dosul palmelor de pământ,lângă tâmple. -Nu o să mă părăseşti,nevastă! Nu o să mă părăseşti! Sărutul care a urmat a fost ca o cascadă alimentată de pasiunea furioasă şi clocotitoare.Şi-a îngropat limba în gura ei şi a împins adânc şi repetat,iar şi iar.Fiecare mişcare era ca o flacără care turna foc în venele ei.Sărutul nu avea subtilităţi.Era direct,ţipător,carnal.Dar nu subjuga.Era un sărut implorator. Disperat,nu dominator.Când şi-a ridicat buzele de pe ale ei,vocea i-a repetat tremurând de emoţie mesajul dinainte.Şi-a îngropat capul între sânii ei.Cu nasul şi cu gura a urmărit curbele dulci,ridicăturile înălţate,crestele moi.Cu bărbia i-a desfăcut bluza şi i-a zgâriat pielea.Respiraţia,gura,limba,cuvintele îi erau fierbinţi. -Nu o să pleci,nu o să pleci... - O să am vânătăi o lună întreagă. - Ticăloaso,ticăloaso,a mormăit el,pentru că gura care a rostit cuvintele era agajată în alte operaţiuni. - Uită-te numai.Asta e de la mâna ta.Am simţit cum un cârlig mă saltă de la pământ.Cu,remuşcări profunde,Derek a inspectat vânătaia abia vizibilă de pe coasta ei. -Îmi pare rău.S-a aplecat peste bustul ei şi a sărutat-o de-a lungul coastei.Incapabil să se oprească acolo,a continuat până la sân,pe sub braţul ei. - Iar asta,a spus ea,arătând o floare purpurie pe buza de jos,este când m-ai aruncat pe spatele lui Mustafa. - Mmm,a murmurat Derek cu simpatie şi a deplasat sărutările spre locul cu pricina. - Ca să nu mai vorbim cum o să arăt mâine. - Am să tratez toate vânătăile cu grijă şi cu dragoste.Buzele lui au coborât spre şold,apoi în valea abdomenului până la buric,pe care l-a sărutat pe îndelete. - Promiţi? a suspinat ea şi s-a arcuit cu o mişcare care a adus-o mai aproape de gura lui.Era târziu.Mult timp după ce el o găsise la păşune.Au pornit călare prin pădure la pas.După ce făcuseră dragoste sălbatic pe patul de ferigi,pentru ei nu mai exista decor şi nici reţineri.Ea stătea pe spatele armăsarului,cu faţa la

el.Mustafa îşi găsea singur drumul spre casă.S-au sărutat pe fiecare metru al drumului.Când au ajuns acasă,erau amândoi dărâmați,dar vibrând de o nouă dorinţă.Au avut nevoie de toată voinţa lor ca să se spele şi să se îmbrace pentru cina cu Cheryl,care i-a bătut la cap neliniştită până ce a fost asigurată că ea nu mai pleca şi că totul era bine.Când masa era servită,Cheryl era convinsă,ca şi îngrijorata Daisy.Cei doi abia au mâncat,pentru că se sorbeau din ochi.Îndată ce masa a fost strânsă,Cheryl a invitat-o pe Daisy la un film în oraş,ca să-i lase pe cei doi porumbei singuri acasă.Derek şi Caren abia şi-au ţinut în frâu dorinţa,în timp ce urcau scările,până când,goi,s-au întâlnit în mijlocul patului larg al lui Derek.Acum el o încânta periindu-i abdomenul cu buzele înainte şi înapoi. - Dacă îmi porţi copilul chiar acum,Caren? Am făcut tot ce am putut să te las însărcinată,dacă nu pentru altceva,măcar ca să te ţin legată de mine.Te-ai gândit vreodată că aş putea să te las să pleci cu copilul meu? - E drept că nu am folosit nimic ca să previn sarcina,dar nu am semne. - Dar puteai fi.Copilul meu ar putea creşte în tine chiar acum. - Este singurul motiv pentru care ai venit după mine?Răspunsul lui a fost sub forma unui sărut care i-a încreţit pielea şi a făcut-o să tresară la contact. -Nu. - Tatăl tău a lăsat-o pe mama ta să plece cu tine.A plecat în partea cealaltă a lumii. - Nu a avut de ales.Cel puţin,nu după codul lui de onoare.S-a născut cunoscându-şi îndatoririle. - Dar tu? - Eu nu am simţul datoriei faţă de arabi.Eu sunt american şi creştin.Îmi iubesc tatăl.Iubesc cultura arabă,îi apreciez misterele şi frumuseţea.Dar nu îi datorez credinţa pe care i-o datorează tatăl meu.El nu îmi va cere aşa ceva,pentru că ştie că el şi mama au suferit atât de mult din cauza deciziei lui.Dar era singura pe care o putea lua.Dar în cazul meu nu este aşa. - Nu o să-mi poarte pică? -Nu.Şi-a apăsat buzele în acea ridicătură a ei.Desigur,câţiva nepoţi ar marca pentru tine nişte puncte în plus.Ea l-a tras de păr şi i-a ridicat capul. -Ticălos mic! Sărută-mă.A urcat încet pe trupul ei,lăsând peste tot în cale sărutări de adoraţie.Când a ajuns la gura ei,erau amândoi flămânzi unul de altul.Limba lui s-a împerecheat cu a ei,apăsându-i cerul gurii. -Vreau să fiu cu tine pentru totdeauna,Caren.Buzele lui fierbinţi i-au găsit urechea şi i-au iubit-o.

- Nu îţi lipseşte viaţa dinainte? Erai un cuceritor,Derek.Un om care sărea din avion în avion.Nu ai ales o viaţă aşezată,de om căsătorit.Ai fost obligat să te căsătoreşti.El a zâmbit spre ea cu surâsul acela felin,care niciodată nu întârzia să-i transforme lăuntrul într-un vulcan. - Aşa ai crezut?A sărutat-o uşor pe obraz.Caren,iubito,când ţi-am oferit căsătoria în ziua aceea ştiam că era singura cale de a te păstra. - Ce spui? Nu-i venea să-şi creadă urechilor. - Că te iubesc din prima clipă când te-am văzut.Că atunci când ai plecat am făcut atâta scandal,încât cred că nu o să mă mai pot întoarce în Jamaica niciodată. Te-am căutat mai mult decât a fost căutată Arca lui Noe.Am întors efectiv insula cu fundul în sus căutându-te,înainte să fiu chemat de tatăl meu pentru o problemă de o mare gravitate.Când am auzit care era problema de enormă importanţă,am sărit în sus de bucurie. - Dar în ziua aceea păreai atât de departe,atât de mânios. - Făceam mofturi.Îmi venea să te strâng de gât că m-ai părăsit,dar în acelaşi timp voiam să fac dragoste cu tine până ce recunoşteai că nici tu nu poţi sta fără mine.A sărutat-o.Dacă nu mă ajuta Speck Daniels,aş fi întors pe dos toată planeta până te găseam.Ţi-am spus că niciodată nu o să te poţi desprinde de mine.Astăzi ai mai avut o demonstraţie.Ochii ei înotau în lacrimi,care apoi i se prelingeau pe păr. -Şi nu o să vrei să te întorci niciodată la viaţa de crai?Mâna lui a găsit plinătatea sânului ei şi vârful acestuia,care îi răspundea. -Mi se făcuse lehamite de ea încă înainte să te întâlnesc.Nu îmi găseam locul,nu eram mulţumit,căutam ceva ce ştiam că îi lipseşte vieţii mele.Nu ştiam ce,până ce aproape că am călcat pe tine pe plajă.Acum vreau să îmi petrec fiecare zi din viaţă iubindu-te.Ea a zâmbit,atât din cauza cuvintelor lui,cât şi a limbii care îi umezea sânul. -Nu pot să fiu o soţie supusă şi smerită,Derek.Viaţa cu tine a fost cea mai frumoasă pe care am avut-o,dar vreau să am şi o viaţă a mea înţelegând cât de important era pentru ea,el şi-a ridicat capul şi a privit în ochii ei adânci de catifea întunecată. -Ştiu,Caren.Poţi să faci tot ce doreşti. - Munca mea? - Nimeni nu e mai mândru de ea decât mine.Dacă îmi ceri ajutorul,ţi-1 voi da bucuros.Dar nu o să mă bag niciodată în afacerea pe care o să o porneşti.E a ta. Ea s-a simţit la căldură şi radiind.Prin ea,iubirea curgea ca un vin fin,ieşind prin fiecare por.

- Te iubesc! - Te iubesc! - Ştiu.Mi-ai spus-o în pădure. - Până atunci nu o ştiai? Ea a clătinat din cap,iar părul ei de culoarea mierii s-a strecurat ca mătasea printre degetele lui.Chiar dacă nu ţi-am declarat-o în limba engleză,nu ţi-am demonstrat-o destul de des?Vocea ei s-a făcut o şoaptă arzătoare. - Mai demonstrează-mi o dată. - Nu înainte să-ţi pui asta.Şi i-a pus iarăşi pe deget verigheta,pe care a sigilat-o cu un sărut. - Sunt bucuroasă că am recăpătat-o. - Sunt bucuros că te-am recăpătat Ea şi-a trecut degetele prin părul lui. - Acum? - Acum.Cu ochii pierduţi în ai ei,cu buzele curbate în zâmbetul pe care ea îl adora,el i-a îndepărtat încet coapsele și şi le-a aşezat pe ale lui între ele.Când a simţit căldura lină care bătea la poarta feminităţii ei,ea şi-a închis ochii.Dar el s-a oprit,apoi a pornit încet,încet,prelungind vraja. Ea l-a primit cu o respiraţie scurtă şi întretăiată. - Te iubesc,Caren! Te iubesc de când te-am văzut pe plajă cu privirea aceea minunat de inocentă,surprinsă.Erai atât de rară şi de dulce.Sânii tăi erau frumoşi.Şi-a aplecat capul,iar limba lui a pornit în explorare şi a găsit un vârf rozaliu şi l-a sărutat până când a început să scânteieze. - Derek,a suspinat ea,ridicându-şi coapsele spre tăria lui.Vino în mine,frumosul meu,omul meu de aur,soţul meu...iubirea mea. Era plină de trupul,de mintea şi de sufletul lui,de splendoarea mândră şi de iubirea tandră a Prințului Tigru. SFARSIT