persoane fara adapost

ASPECTE PSIHO-SOCIALE ALE PERSOANELOR FARA ADAPOST

Notiunea termenului “acasa” defineste un necesar al existentei umane, cu precadere in societatea moderna.Chiar si in triburi , barbatii construiau un fel de adaposturi in scopul de a-si proteja familia.Deci putem spune ca dintotdeauna acasa a existat ideea de protectie, si siguranta, dar si intimidate si libertatea de a face tot ce doresti, fie ca vrei sa te relaxezi dupa o zi grea de munca, fie ca vrei sa te lipsesti de bunele maniere, sau orice alta activitate care presupune originalitate, adica sa fii asa cum esti tu fara sa fii constrans de imprejurari. Pentru un exemplu mai bun pot spune ca orice om adopta un alt fel de comportament si atitudine, si foloseste un alt limbaj atunci cand este de exemplu intr-un spatiu academic, ori in contextul serviciului, decat atunci cand este in mediul familial acasa. Pentru cei mai multi dintre noi casa reprezinta un mediu vital, si reconfortant. Imi amintesc cu placere ca atunci cand eram mica si mergeam impreuna cu parintii in vizita la cunostinte, dupa o zi petrecuta la altcineva, auzeam mereu expresia seara cand ajungeam,”nicaieri nu-i ca acasa”. Si este adevarat, acasa reprezinta ceva unic pentru fiecare dintre noi, pentru ca ne defineste si ne face sa ne simtim bine. Daca acasa reprezinta atat de mult pentru noi, ca fiinite umane, ce putem spune despre semenii nostrii care nu se pot bucura de mediul cald si familial de acasa, care nu au avut poate, niciodata o casa, si care indura zi de zi jigniri din partea noastra , ca societate ca oameni cu atitudine superioara ei rezumandu-se doar la conditia de “aurolaci” sau “ boschetari” asa cum le este atribuita o zicala din popor persoanelor fara adapost. Locuinta nu este camin doar al adultilor, ci si al copiilor lor. Odata pierduta locuinta, adultii se simt vinovati ca si-au lipsit copii de o viata mai buna .In lipsa de alternative, copii fie devin copii ai strazii, fie sunt dati spre institutii de protectie ale statului. In cazurile in care copii raman pe strada alaturi de parinti, relatiile parinti copii se redefinesc, caci nu poti fi autoritar cu un copil chinuit, cum este cel fara adapost. Exista si familii intemeiate intre tineri care au crescut in institutii de ocrotire, ale statului. Anual peste 3000 de tineri care implinesc varsta de 18 ani parasesc institutiile de ocrotire pentru copii. Fara familii sau rude, sau cu familiile care nu pot sau nu vor sa-I ajute, acestia incep viata pe cont propriu, si in mod direct isi intemeiaza legal sau prin concubinaj o familie. Aceste familii prezinta un risc social crescut , partenerii cuplului pornind din start cu handicapuri sociale, ce-i inscru in randul celor puternic defavorizati. Absenta unei locuinte si lipsa perspectivei de a avea una, chiar in conditiile inchirierii, datorita chiriilor foarte scumpe.

Nu stiu sa practice o meserie chiar daca prezinta certificate de pregatire profesionala; se manifesta printr-un deficit de socializare ce determina relationare defectuoasa cu cei din jur , capacitate redusa de a lua decizii si de a avea o viata sociala independenta; carenta a procesului de formare in casele de copii. Formarea de cupluri in concubiaj, adesea repetate cu mai multi parteneri, determina aparitia copiilor care cresc intr-un permanent provizorat, intr-un mediu insecurizant, puternic traumatizant. Perspective reduse de integrare sociala, a acestor familii, impune necesitatea pregatirii parasirii institutiei de ocrotire cu mult inaintea implinirii varstei de 18 ani. (Centrul social Gavroche Familia si saracia situatii de criza , ed.Feed the children Romania)

Scurt istoric Comparativ cu celelalte tari din jur Romania avea in 1980 unul din cele mai inalte ritmuri de construire de locuinte, indiferent, de calitatea acestora. Mobilitatea sociala, urbanizarea datorata industrializarii rapide au determinat o cerere tot mai mare de locuinte pentru cei dizlocati din mediul rural,la care se adaugau familiile tinere din orase. Datorita cererii foarte mari, s-a facut un compromis privind calitatea locuintelor in favoarea numarului acestora, cele mai multe fiind distribuite ca locuinte de service, sau locuinte sociale ori repartizate de intreprinderi. Dupa 1989 numarul de locuinte construite sau terminate a fost foarte mic, iar procurarea unei locuinte a devenit un lucru dificil de realizat, chiar imposibil Situatia dramatica a reducerii numarului de locuinte are numeroase cauze: - reducerea alocatiilor guvernamentale destinate acestui sector - cresterea preturilor materialelor de constructie si a cheltuielilor tehnologice ce au condus la reducerea numarului de locuinte construite din fondurile populatiei - lichidarea prin vanzare a stocului de locuinte sociale ce a determinat o capacitate redusa a statului de a raspunde unor nevoi presante. Reducerea numarului de locuinte construite concomitant cu cresterea cererii de locuinte, reprezinta o problema cu implicatii sociale foarte mari accentuand pentru multe familii saracia si defavorizarea sociala. Chiar in cazurile cele mai fericite cand ambii parteneri obtin venituri salariale, cumpararea sau construirea unei locuinte reprezinta un deziderat imposibil de atins pentru familii chiar si fara copii. Au nevoie de locuinta in mod imperativ familiile aflate in urmatoarele situatii: - Familiile tinere, generatia anilor 60’ rezultat al politicii pronataliste semnificativa numeric - Familiile care in urma disponibilizarii din anumite intreprinderi au fost nevoite sa elibereze locuintele de service si sa inchirieze spatii de locuit sau sa fie gazduite de rude - Familiile care au fost escrocate pierzandu-si locuintele din dorinta unui profit, schimb plus sume compensatorii din nestiinta sau inselare a increderii

2

-

Familiile care nu si-au putut achita cheltuielile de intretinere si carora le-a fost vanduta locuinta la licitatie, ca urmare a proceselor intentate de administratia locative - Familiile care au locuit cu chirie si care datorita exploziei preturilor la chirii Nu si-au mai putut permite sa plateasca si s-au mutat in locuinte mai ieftine sau la rude Familiile tinere care locuiesc cu parintii, uneori 2-3 familii tinere cu copii locuiesc impreuna cu parintii intr-un apartament Efectele absentei locuintei se resimt in toate aspectele vietii de familie cheltuirea unor sume importante pt locuinta in detrimentul hranei imbracamintei si educatiei (Centrul social Gavroche Familia si saracia situatii de criza , ed.Feed the children Romania)

Motive ale parasirii unei locuinte Cele mai frecvente sunte cele referitoare la evacuare pe motive financiar legale, dezagregarea familiala, sau nesiguranta locunintei anterioare.( locuirea cu chirie) Evacuarea pe motive finaciar-legale, este majoritar, evacuarea din locuinta datorita restantelor la intretinere urmata de, evacuarea din casele nationalizate, vanzarea locuintei pentru datorii, demolarea locuintei, sau spatii / cladiri preluate de primarie. Dezagregarea familiala se refea la : divort, neintelegere si violenta cu partenerul, neintelegerile tinerilor cu socrii,ptintii sau alte rude, neintelegerile varstnicilor cu copii lor, trimiterea copiilor la casa de copii, vaduvie, si vinzarea locuintei pentru a acoperi cheltuieli urgente, precum cele de inmormantare. O grupa eterogena include pierderea locuintei prin inselaciune sau prin incendiu, dezastre naturale, casatoria, schimbarea serviciului, migratia de la tara la oras, si migratia catre alte tari. Un studiu arata ca din 3599 de persoane chestionate in zonele urbane, 5% au fost evacuate din bloc pe motiv de supraindatorare, si s-au indreptat spre gropile de gunoi. Multe dintre familiile rezidente in zonele sarace, povestesc despre perioade intermitente, de locuit in strada ca urmare a violentei si certurilor, abuzurilor de orice natura. “eu stau la tata si de fiecare data cand e beat, ma arunca afara din casa ca el nu ma intretine cu copii.eu as sta oriunde ca sa numai stau cu parintii mei.” ( discutie de grup cu mame cu multi copii, romi, din zona Pacii, comuna Sangiorgiu, de Mures, jud. Mures) “ casa este a matusii . se supara cateodata si ne alunga.Ne ducem pe drumuri, ii trece supararea si ne intoarcem.Acum nu nemai alunga, zice ca nu o mai supara copii,” ( discutie de grup cu mame cu multi copii,zona Lacul Dulce, Braila) ‘Aici statea bunica mea, eu am avut grija de ea, am inmormantat-o si lu taica-miu i-a facut un testament mai demult in care scria ca cel care o va ingriji pana la moarte , sa ramana bun stapan.Si in cazul asta am inteles ca eu am castig de cauza,pentru ca eu am ingrijit-o nu el.Acum el vrea ca eu sa plec din aceasta casa ca sa vina el, dare eu nu vreau sa plec.” Familie cu 4 copii zona Veterani, jud Tulcea)

3

Cum ati trait din 1989 incoace, ati trait mai bine sau mai rau? “destul de rau ; am fost bolnava si eu si copilu.Am stat cu gazda chiar pot sa spun ca am luat toata zona la rand; intr-o iarna am fost data afara de proprietar chiar de 3 ori intro luna, era zapada pana la genunchi.” (mama singura cu 2 copii, zona ghetou din Bucuresti) Manuela Sofia Stanculescu, Ioana Berevoiescu, Sarac lipit, caut alta viata, editura Emira, 2004. In contrast cu cei non-saraci, pentru cei in saracie extrema, viata normala, se rezuma la a avea zilnic ceva pe masa;si casa normala la “avea un acoperis” “daca as reusi sa fie a mea mi-as castiga linistea, dar oricum sunt multumita ca nu stau cu copii in strada, deci am un acoperis deasupra capului”. Chiar si asa multi dintre ei nu reusesc sa duca o viata normala intr-o casa stabila. Politicile de locuire existente in acest moment, nu ofera sprijin nici nonsaracilor, si nici saracilor din zonele extreme.Dezinteresul autoritatilor, fata de fenomenul homeless creaza o multitudine de probleme specifice. In opinia unor autori din domeniu, DALY 1996, BURROWS, 1997, definirea nevoii de locuinta se poate realiza din perspectivele unui continuum ce are in vedere durata si gradul de vulnerabilitate al celor in nevoie. Aspectul cronic al fenomenului este reprezentat de persoane fara nici un adapost pe o durata indelungata, regasind la mijlocul acestei axe,, persoane aflate periodic sau temporar fara o locuinta, iar la celalalt capat persoane in situatii de risc. Conform acestei definitii , rezidentii zonelor sarace majoritar, se grupeaza undeva la mijlocul axei, in timp ce in acest capitol ne vom concentra asupra cazurilor extreme de persoane, fara locuinta pe o perioada indelungata de timp. O alta delimitare conceptuala, utila, este aceea intre fenomenul vizibil si cel ascuns, al nevoii de locuinta, cel din urma fiind asociat in principal cu probleme de supraaglomerare, a locuintelor cu probleme legate de calitatea locuintelor, a dotarilor acestora, cu insecuritatea locuintei. Fenomenul ascuns al nevoii de locuinta este in fapt expresia excluderii de la o locuinta adecvata.din aceasta perspective, populatia din zonele sarace, se concentreaza majoritar in zona invizibila, a fenomenului nevoii de locuinta, pe cand in acest capitol, de interes este partea vizibila a acestuia, care in fapt reprezinta expresia extrema a excluderii de la locuire. (Burrows R. , Homelessness and social policy, Routlege, London and New York,) (Daly G., Homeless, policies, strategies, and lives on the street, routledege, London and New York) Desi in Romania fenomenul homeless este nou aparut, si predominant de tip modern, conform practicienilor din domeniu, elemente de tip avansat au inceput sa fie deja vizibile.expertii intervievati opereaza cu distinctia dintre exclusi si autoexclusi.Daca dintre persoanele fara adapost care au petrecut un timp relative scurt pe strada, se afirma ca sunt exclusi, cei care petrec timp indelungat fara adapost ajung sa se autoexcluda; adica tind sa devina adepti ai libertatii absolute.

4

De regula, cu cat persoana este lipsita de adapost o perioada mai lunga, cu atat scade si dorinta necesara parcurgerii drumului de la exclus la inclus social. La nivelul autoexclusilor , are loc un proces de pierdere a abilitatilor si a indemanarilor de trai in comun, proces manifestat prin respindgerea oricaror constrangeri si reguli impuse.Ei dezvolta strategii de supravietuire specifice, adaptate vietii strazii, dar care se dovedesc in detrimentul reintegrarii in comunitate. In timp, lipsei de interes pentru igiena personala, i- se adauga dificultati de a comunica si a lega noi relatii, agresivitatea ca si arma de aparare, ca stare emotionala cu care raspund oricarei situatii. Astfel statutul de exclus se transforma intr-unul de autoexclus, care refuza orice fel de conditionari si de relatii cu ceilalti care sunt diferiti. Viata din strada devine din fortata , o alegere individuala, un stil de viata asumat. Se invata sa traiasca pe strada, si din ce strada le ofera, din moment ce majoritatea traiesc din cersit sau din mici furturi. Exista diferente semnificative intre cei care se autoexclud si cei care doresc sa se reintegreze.Ambele categorii trebuie sa reinvete o serie intreaga de deprinderi sociale, dar in timp ce unii se straduie altii refuza , pentru ca primii inca mai cred si impartasesc valorile societatii . CADRU LEGISLATIV, in care se pot incadra personele fara adapost se regasesc: - legea locuintei nr 114 / 1996 din 31 dec 1997 - legea nr 129 / 1998 privind infiintarea , organizarea si functionarea, Fondului Roman de dezvoltare sociala; - Hot nr 2 /VII 1999pentru aprobarea Manualului de operare si a Procedurii de dobandire a personalitatii juridice de catre grupurile din comunitatile rurale sarace, si grupurile productive provenite din comunitatile sarace. Emitent- Fondul Roman de dezvoltare sociala. - Legea nr 17 din 6 martie 2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice - Legea nr 416din 18 iulie 2001 privind venitul minim garantat - Legea nr 208din 1997 privind cantinele de ajutor social - Legea 145 din 1997a asigurarilor sociale de sanatate - Legea nr 215 din 23 aprilie 2001 a administratiei publice locale - Legea nr 705 din 3 decembrie 2001 privind sistemul national de asistenta sociala - Legea nr 116 din 15 martie 2002 privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale Analizand textul legilor se constata ca gradul de cuprindere a persoanelor fara adapot este unul scazut. TIPURI DE PERSOANE FARA ADAPOST - Persoanele de pe strada , barbati si femei, tineri si copii a caror vestimentatie si comportament bizar atrage atentia publicului.Acestia reprezinta ce cele mai multe ori singurul grup pe care publicul il asociaza cu categoria persanelor fara adapost. Aceasta grupare se izoleaza in parcuri mijloace de transport, etc Cercetarile include ca acest grup se poate include in foarte multe cazuri de boala mentala. (Fischer P., Shapiro, Anthony, Sociodermographic and health characteristics of transients , 19840)

5

(Resener C., Crisis in the street, 1988) - persoanele cu boala mentala, cronica, includde regula persoanele dezinstitutionalizate, sau cele care fac parte dintr-un system de sanatate mentala ambulatoriu. - Alcoolicii, cronici care prefera mirajul si libertatea falsa a strazii - Persoanele aflate temporar in strada, someri si victimele violentei domestice . Pot avea tulburari de personalitate, capacitate intelectuala redusa, sau abuzeaza de substante halucinogene. Multe femei si chiar familii aluneca in aceasta categorie. - Imigrantii - Vagabonzii - Copii - Familiile tinere - Victimele auzului - Refugiatii CAUZELE ACESTUI FENOMEN- Cresterea numarului persoanelor fara adapost determina studii si cercetari privind cauzalitatea acestui fenomen specific. Un astfel de studiu a fos realizat in Texas, (Texas health, and Human Services CoordinatingCouncil, 1985,) pentru a vedea daca dezinstitutionlizarea personaleor bolnave mental este responsabila de cresterea acestui fenomen. Raportul citeaza motivele folosirii frecvente in explicarea acestei probleme sociale : Saracia, somajul, dezinstitutionalizarea, lipsa resurselor comunitare, reducerea numarului de locuinte , reducerea programelor si serviciilor in domeniu. Pe de alta parte dezinstitutionalizarea este una dintre cauze, dar nu singura si nici cea mai reprezentativa pentru acest fenomen. Un alt studiu realizat in Florida in 1988 axat pe un esantion format din persoanele fara adapost dar care erau inscrise in serviciile de asigurare , a gasit urmatoarea compozitie:31% someri, 49 % rezidenti locali, si 29% copii. De asemenea s-a constatat ca 89% dintre acestia erau temporar fara adapost, iar familiile cu copii constituiau aproximativ jumatate din totalul persoanelor fara adapost, 385 au raportat ca nu au casa.Alte cauze semnalate sunt motive de sanatate, dizabilitate , spitalizare, abuz de substante , si boala mentala. Categorii de persoane fara adapost - Minoritati - Femei ; inainte de 1970 , femeile reprezentau 25% din categoria populatiei fara adapost.Astazi aceasta categorie a ajuns la 50% (Hall J., Travelers, Aid internationalannual statistic,1988, ) Femeile sunt mai predispose in a deveni persoane fara adapost, datorita mai multor factori: boala mentala cronica, situatiile de criza, saracia, lipsa locuintei, si violenta intrafamiliala. Hagen 1997, considera ca femeile si copii se afla in situatia de risc de a deveni persoane fara adapost datorita violentei domestice , iar barbatii devin persoane fara adapost ca rezultat al somajului , abuzului de alcool, dar si liberarea din inchisoare. - Familiile fara adapost - Copii fara adapost, acestia se rup de activitatile copilariei, si de procesul educational, cu rezultate negative pe termen lung.

6

-

Tinerii fara adapost, 12-17 ani, in mod tipic adolescentii fug de acasa in repetate randuri inainte de a se alatura persoanelor fara adapost; aproximativ 17% dintre acestia afima ca au fost alungati de acasa intr-un studiu realizat de Soricelli R., Greater Boston, adolescent emergency network, 1987) Nivelurile educationale ale copiilor si tinerilor fara adapost au fost considerate ca fiind o problema semnificativa si care necesita programe si servicii tintite in rezolvarea acestei probleme.

Rolul asistentului social Meyer, in lucrarea Homelessness, 1988, considera ca provocarea asistentului social, de a se implica in rezolvarea problemei, persoanelor fara adapost trebuie sa fie prezenta la doua niveluri: la primul nivel se constituie ajutorul direct acordat persoanei fara adapost si aflate in nevoie, iar la nivelul doi, asistentii sociali pot contribui la dezvoltarea unor abordari teoretice pe baza cercetarilor. De asemenea pot deveni parteneri activi in dezvltarea de programe sociale, la nivel local, regional si national; in formularea de strategii si raspunsuri, solutii, pe termen scurt si lung in rezolvarea acestei probleme. (Mayer, Policy and program planning, enlewood cliff, NJ. Pletice-Hall,1985) Riscuri de sanatate Persoanele fara adapost xunt expuse unui risc ridicat la majoritatea bolilor, De regula boala mentala este cea mai intalnita, si in particular, schizofrenia. Se mai intalnesc si malnutritia, parazitii intestinali, bolile dentare, digestive, venerice, hepatita, alcoolismul, sida, etc. Asistenta sociala reprezinta ansamblul de institutii si masuri prin care statul autoritatile publice ale administratiei locale si societatea civila asigura prevenirea limitarea sau inlaturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situatii care pot generalize marginalizarea sau excluderea sociala a unor persoane. Obiectivul principal il constituie protejarea persoanelor care datorita unor motive de natura economica fizizca , psihica sau sociala, nu au posibilitatea sa isi asigure nevoile sociale, sa isi dezvole propriile capacitate si competente pentru participarea active la viata sociala. Combaterea excluziunii sociale a persoanelor fara adapost prevede ca masura prioritara crearea de centre sociale de urgenta, pentru persoane fara adapost, ceea ce implica acordarea de gazduire si ingrijire tuturor persoanelor aflate in strada, care au ca obiective prevenirea excluziunii sociale, si asigurarea protectiei sociale, diminuarea cersetoriei, combaterea exploatarii persoanelor fara adapost, etc. Metode de lucru cu persoanele fara adapost Asistarea persoanelor fara adapost presupune luarea in calcul si conceptual de sanatate, problemele si nevoile persoanei fara adapost, profesionisti care sa alcatuiasca o echipa multidisciplinara, asistenta psihologica. Sanatatea este o stare completa de bunastare fizica si psihica, dar si sociala, iar atingerea acestui deziderat presupune a abordare globala a individului.

7

Refuzul de a lua in considerare aspectele sociale si psihologice, ale sanatatii, ca si aspectele, comportamentele ale bolii a constituit si constiutie si la momentul actual o eroare fundamentala a sistemelor de sanatate, conform OMS. Referitor la sanatatea mintala, persoanei fara adapost ii trebuie indusa starea pozitiva de bine, credinta in propria valoare, abilitatea de a-si gestiona gandurile si sentimentele, de a-si organiza viata, si a-si asuma riscuri; de a initia , dezvolta, si sustine relatii personale mutuale, satisfacatoare, capacitatea psihismului de a se adapta si a-si reveni dupa socuri si stresuri. Probleme si nevoi ale persoanei fara adapost: In plan social- pierderea rolului de sot, prieten , angajat, vecin, si intreg cercul relatiilor sociale, este afectat, care se transforma in reactii de evitare a celorlalti. La nivel psihic- mentalitatea de supravietuitor, urgenta zilei de azi ia locul oricaarui plan de redresare, a situatiei in care se afla, apare lipsa sperantei ca se poate schimba ceva, demotivare, imposibilitatea mobilizarii resurselor interioare, pentru a se lupta cu conditia lor, ca stare echivalenta cu o variabila depresie. Echipa multidisciplinara este formata din: Asistentul medical, care ofera servicii de asistenta medicala, primara, trimiteri pentru investigatie de specialitate, sau internari. Asistentul social, realizeaza anchete sociale, consiliere si informare, contacte directe cu autoritatile, si stabilirea planului de actiune. Psihologul, se ocupa de securizarea emotionala a beneficiarilor , stimularea autovalorizarii personale, motivarea beneficiarilor, de a face ceva pentru viata lor, clarificarea nevoior si ierarhizarea lor; suustinerea beneficiarilor, in realizarea planului de actiuni.

8

BIBLIOGRAFIE

-

Burrows R. , Homelessness and social policy, Routlege, London and New York. Centrul social Gavroche, Familia si saracia in situatii de criza, ed. Feed the children, Romania Codul legislativ Daly G., Homeless, policies, strategies, and lives on the street, routledege, London and New York Fischer P., Shapiro, Anthony, Sociodermographic and health characteristics of transients , 1984 Hall J., Travelers, Aid internationalannual statistic,1988 Mayer, Policy and program planning, enlewood cliff, NJ. Pletice-Hall,1985 Resener C., Crisis in the street, 1988 Stanculescu Sofia, Berevoiescu I, Sarac lipit, caut alta viata, ed. Emira, 2004 Soricelli R., Greater Boston, adolescent emergency network, 1987)

9