Peripetiile bravului soldat Svejk vol.1_3

I

JAROSLAV

HASEK V

Peripeţiile bravului soldat Svcjk în războiul mondial

1904 »

I

D

I.

I

B

U

I

X

U R A

O

T

lî

C P

A E

N X

P

lî

R U

N

T I. I

R

U

T

O

Ţ

I

X lî R A X U R A

T r a d u c e r e d e Jean Grosn P r e f a ţ ă şi T a b e l CJontiOfic d e Dumitru

Jaiutl.iv

( M > *

imhriho •'•

JVmcu

llj.Zfk

vojAka Svejk» i\ irha*t Umiirickş român . k | r . n . u u . . . I . l»r.-.l..i 19 5 3

»ily i

mrtmt.

PREFAŢA

O r i c e l o c u i t o r al capitalei cehoslovace cunoaşte un lacaţ, c a r e , deşi p r i n d e s t i n a ţ i a lui n u a r e o c o n t i g e n ţ i p r e a e v i ­ d e n t ă cu l i t e r a t u r a , a i n t r a t totuşi p e n t r u t o t d e a u n a în isto­ ria l i t e r a r ă . Lăcaşul reconstituie î n t o c m a i c i r c i u m a .,1 a P O l i i a l " în c a r e î n c e p e a c ţ i u n e a c ă r ţ i i de l a ţ » , locul de u n d e b r a v u l soldat Svcjk se a r t n t ă spre o celebritate pe deplin m e r i t a t ă >i a r a r e o r i e g a l a t ă . C u o grijă care ţme scama d e cel m a i s e m n a t a m ă n u n t , decorul localului respectă cu sfinţenie pe acela carc-1 v o m lotitni descris Ia î n c e p u t u l peripeţiilor lui Svcjk : tejgheaua î n d ă r ă t u l căreia oficia p r u d e n t u l P a l i v i c ;i d e a s u p r a căreia t r o n e a z ă , p ă t a t d e muşte, p o r t r e t u l î m p ă r a ­ tului Franz Joscf, p r i c i n ă de atîtea î n c u r c ă t u r i , mesele la c a r e t â i f ă s u i a u Svcjk şi a g e n t u l secret Bretsclmeider, în slirjit o a m b i a n ţ ă ce a d u c e a m i n t e de îuccputul veacului. E x i s t e n ţ a localului d e c a r e a m i n t e a m C M C , desigur, scninific a t i v i p r i n ca însăşi, d a r n u m a i p o m e n i r e a ei încă n u ne ajută s ă n e d ă m seama de imensa p o p u l a r i t a t e d e CUM M b u c u r ă în C e h o s l o v a c i a c a r t e a lui J a r o s l a v H a i e k şi eroul e i : s o l d a t u l Svejk. D e la a p a r i ţ i a cărţii — a c u m m a i b i n e d e p a t r u z e c i d e ani — şi în special în ultimele d o u ă decenii s-au t i p ă r i t n e n u m ă r a t e ediţii >i f o a r t e r a r e sînt casele în c a r e să nu existe u n e x e m p l a r d i n Pcuprfiilc bravului sold.it Svtjk ; d a r cu t o a t e acestea fiecare n o u ă e d i ţ i e este l i t e r a l m e n t e smulsă

UI

din librării d c un p u b l i c p e n t r u c a r e Svcjk a î n c e t a t d c m u l t să m a i fie un simplu p e r s o n a j al unei c ă r ţ i , p e n t r u a d e v e n i un m a r e si n e î n v i n s simbol. E d e ajuns să pomeneşti Cuiva in C e h o s l o v a c i a d e n u m e l e lui Svcjk p e n t r u ca i n t e r l o c u t o r u l să î n c e a p ă î n d a t ă să z î m b e a s c ă ; p o ţ i să fii c o n v i n s că în faţa o c h i l o r el şi v e d e figura b l a j i n ă , veşnic s u r î z ă t o a r c şi s t a t u r a bondoacă a „bravului" soldat, îmbrăcat într-o pereche dc pan­ t a l o n i a t î t d c lungi încît îi ajung a p r o a p e p î n ă la gît, a t î t d e largi încît m a i c loc p e n t r u î n c ă d o i ca el, cu o b l u z ă imensă, p e t i c i t ă la c o a t e si soioasă, fîlfiind în b ă t a i a v î n t u l u i ca h a i ­ nele d e pc sperietorile d e ciori şi cu c a p e l a , uriaşă şi ca, c ă z u t ă pînă după urechi. D a r , atenţie, această înfăţişare prea puţin glorioasă c î n ş e l ă t o a r e ; sub u n i f o r m a p e t i c i t ă a m o n a r h i e i a u s t r o - u n g a r c se a s c u n d e un suflet m a r c , d e n e î n v i n s , sufletul p o p o r u l u i ceh, p c c a r e Svcjk 1-a î n t r u c h i p a t a t î t d c bine şi eu a t î t a s t r ă l u c i r e încît c a r t e a lui J a r o s l a v 1 lasck este a s t ă / i c o n ­ s i d e r a t ă , pe d r e p t c u v î n t , ca o m a r e e p o p e e p o p u l a r ă cehă şi cu o e g a l ă î n d r e p t ă ţ i r e figura e r o u l u i ei este p u s ă a l ă t u r i d c alţi m a r i c r o i : S a n c h o P a n t a , M r . P i c k u i c k s a u Till Ulcnspiegcl. D . u î n a i n t e d e a face c u n o ş t i n ţ ă m a i î n d e a p r o a p e cu b r a v u l s o l d a t , c a i c v a d e v e n i — sînt sigur — b u n u l n o s t r u p r i e t e n Svcjk, să-1 c u n o a ş t e m m a i intîi p c p ă r i n t e l e sau s p i r i t u a l , p e J a r o s l a v I lasck.

* D c Ia b u n î n c e p u t t r e b u i e să s p u n e m că nici în p a t r i a scrii­ t o r u l u i nu .se cunosc încă destul d c l ă m u r i t t o a t e

împrejurările

î n c a r e a t r ă i t şi a scris HaSck. C r i t i c a

burgheză

l-a

considerat

un

scriitor

în a d e v ă r a t a

literară accepţie

a

şi nu i-a c o n s a c r a t studii a m p l e . Iar d u p ă ce Peripeţiile lui soldat

Svejk

ale l i t e r a t u r i i

nu

cuvîntului bravu­

s-au i m p u s d e la sine ca u n a d i n m a r i l e c ă r ţ i u n i v e r s a l e , au

început

să a p a r ă

o puzderie

de

a m i n t i r i ale celor c a r e l-au c u n o s c u t pe H a s e k , c u p r i n z â n d însă date foarte IV

contradictorii

şi adesea

inexacte. Un

izvor

demn

/«/.i.' s e/c şi î n t r - o seamă d c p o v e s t i r i satirice. In a n u l 18*>5—1896 se p r o d u c e o s c h i m ­ b a r e i m p o r t a n t ă — şi n u în bine — în viaţa lui J a r o s l a v H a l e k : t a t ă l se î m b o l n ă v e ş t e g r a v şi m o a r e . V i a ţ a lamiliei d e ­ vine ji m a i grea. I ' c a t e r i n a H a s c k e silită să-şi c a u t e o o c u ­ p a ţ i e r e m u n e r a t ă si d u p ă m u l t e c ă u t ă r i n u găseşte a l t a m a i b u n a d e c î t să coase cămăşi p e n t r u u n m a g a z i n d c c o n f e c ţ i u n i . S c ă p a t d c s u p r a v e g h e r e a a t e n t ă a t a t ă l u i şi p r o f i t î n d d e s l ă b i ­ ciunea m a m e i p e n t r u el, J a r o s l a v nu şi m a i vede d e î n v ă ţ ă t u r ă şi in clasa a I V - a r ă m î n e r e p e t e n t . I a insistenţele, m a i b i n e spus r u g ă m i n ţ i l e m a m e i , r e p e t ă in a n u l u r m ă t o r această clasă d a r n u o t e r m i n ă , r u p î n d - o p e n t r u u n t i m p cu şcoala. Asa se face c ă — d u p ă o î n c e r c a r e nereuşită d c a i n t r a ucenic i n t r - o t i p o g r a f i c — îl găsim c u r î n d pe J a r o s l a v ca s l n / . i t o r serviabil şi supus la d r o g h e r i a „l.a trei bile dc a u r " , d i n P r a g a . Aici, în m i r o s u l a m e ţ i t o r d c lacuri, vopsele şi t o t felul d c C M i i ţ e , ti.iărul H a s e k — î n / e s t r a t cu o m e m o r i e cxcopţionala — in c g i s t r c . u ă şi reţine m o r a v u r i l e , cesturile şi t i c u ­ rile v e r b a l e a l e clienţilor şi n e g u s t o r i l o r c a r e v i n î n p r ă v ă l i e . VI

m a t e r i a l p e c a r e m a i t i r / i u îl va folosi in ejilt§CfCa vie schiţe i n t i t u l a t a : Intr-o veche drogherie. Silit insă destul d e repede să părăsească n o u a slujbă, d i n c a u / a unei n.îzbitii p e c a r e o face, i n t r ă ca ucenic la o a l t ă d r o g h e r i e , d a r d e d a t a asia el e a c e l a care-şi p r o p u n e să n u z ă b o v e a s c ă prea m u l t p r i n t r e d r o g h i ş n , ci sa >i c o n t i n u e î n v ă ţ ă t u r a la o şcoală c o m e r c i a l ă . J a r o s l a v era a c u m un t î n ă r m . u u r i / a t d e e x p e r i e n ţ a vieţii, d a r nu a t î t d e v i a ţ a dusa în spatele tejghelelor, cit mai ales d e c ă l ă t o r i i l e făcute prin M o r a v ia >i S l o v a c i a — p e c a r e le î n ­ cepuse imediat d u p ă m o a r t e a t a t ă l u i său şi în cursul c ă r o r a îşi agonisise traiul in special d i n cerşit. Se prea p o a t e ca t o c m a i aceste c ă l ă t o r i i să fi sădit în m i n ­ tea lui J a r o s l a v idee a de a deveni scriitor. Siinţindu-se a p r o ­ piat d e o a m e n i i simpli d e pe întinsul p a t r i e i sale şi î m p n e t e n m d u - s e r e p e d e cu ci, s-a î m b o g ă ţ i t in c i ţ i v a a n i cu u n b a g a j a t î t d e i m p r e s i o n a n t de impresii şi c u n o ş t i n ţ e , incit t r e b u i e să fi simţit ca un impuls n a t u r a l nevoia d c a Ic c o m u n i c a şi a l ­ t o r a . Acesta a fost p r o b a b i l şi m o t i v u l h o t a r i t o r c a r e 1-a d e ­ t e r m i n a t să-şi c o n t i n u e învăţătura. D u p ă o scrie d e încercări făcute sub p s e u d o n i m , p r i m e l e povestiri s e m n a t e ale lui J a r o s l a v I lasek a p a r în anul 19C0, în Btffld N.trodni l iity. Pireşte, astăzi istoria l i t e r a r ă cehă se o c u p ă în a m ă n u n t d e fiecare d i n t r e ele. P e n t r u noi este insă d c ajuns să ştim că inc.» in aceste p r i m e povestiri ale lui H a s e k a p a r e tipul o m u l u i d i n p o p o r c a r e iese mereu b i r u i t o r d i n l u p t a cu a d v e r s i t ă ţ i l e existenţei, sfătos şi b u n d e g l u m e , care-i sperie, s c a n d . i l i / e a / ă şi păcăleşte pe b o g ă t a ş i . Prin i n t e r m e d i u l colegilor lui d e şcoală, J a r o s l a v H a s e k face c u n o ş t i n ţ ă cu cercurile l i t e r a r e b u r g h e z e din P r a g a şi în special cu a ş a - n u m i t u l g r u p S ş r i n x , c a r e profesa cu o s t e n t a ţ i e o . i t a d e c a d e n t ă dusă la e x t r e m . D a r cl nu se p o a t e î n c a d r a în această lume artificioasă şi a r t i f i c i a l ă , se simte d e la b u n început s t r ă i n de ea şi o p ă r ă s e ş t e c u r î n d . A d e v ă r a t a şcoală a lui H a î c k a fost — cum s p u n e a Z d e n a Ancik — n a t u r a şi p o p o r u l . D a r d a c i aceasta a fost şcoala lui, m a r e l e sau î n v ă ţ ă t o r a fost M a x i m G o r k i , p e c a r e l-a citit cu

Vil

nesaţ d i n tinereţe ; d u p ă e x e m p l u l m a r e l u i clasic r u s , H a s c k şi-a făcut o linie d e c o n d u i t ă m o r a l ă d i n c u n o a ş t e r e a c i t m a i a u t e n t i c i şi m a i p r o f u n d ă a r e a l i t ă ţ i i î n c o n j u r ă t o a r e , pe c a r e d o r e a s-o a ş e / c la temelia creaţiei lui l i t e r a r e . E d r e p t însă că, în ceea ce p r i v e ş t e m o d a l i t ă ţ i l e d c c u n o a ş t e r e a v i e ţ i i , H a s c k a v e a pe a t u n c i idei c a r e , cu u n eufemism î n g ă d u i t o r , a r p u t e a fi n u m i t e o a r e c u m excentrice. C u m t e r m i n ă şcoala c o m e r c i a l ă , el i n t r ă , p e n t r u p u ţ i n t i m p , c a f u n c ţ i o n a r la b a n c a „ S l a v i a " — la c a r e lucrase în u l t i m a p a r t e a vieţii şi t a t ă l lui şi pc c a r e o v o m găsi pomenite* şi în Peripeţiile brasului soldat Svejk — d a r cînd în primăvara a n u l u i 1.903 îi a p a r e p r i m a p l a c h e t ă d e r e n u r i StfigJU de mai, scrisă î m p r e u n ă cu u n p r i e t e n , z v î r l e cît c o l o prozaica slujbă d e la b a n c ă şi-şi reia p e r e g r i n ă r i l e prin Slovacia. D a c ă p e n t r u J a r o s l a v p ă r ă s i r e a slujbei d c la b a n c ă a a p ă r u t ca o e l i b e r a r e , p e n t r u maică-sa, care-şi pusese m u l t e nădejdi in c a r i e r a de f u n c ţ i o n a r a fiului, ca a î n s e m n a t o l o v i ­ t u r ă d u r e r o a s ă . l i u l î n c e a r c ă să o c o n s o l e / e cu gîndul că va fi scriitor şi v a cîştiga mulţi b a n i . D a r p r o m i s i u n i l e filiale a u î n t î i v i a t să se realizeze, cel p u ţ i n în a d o u a p a r t e a lor. C r i ­ tica l i t e r a r ă cehă n-a izbutit să găsească în p u b l i c a ţ i i l e d i n aceşti a n i prea m u l t e lucrări a l e lui H a s c k , aşa încît se p o a t e p r e s u p u n e că c o n d i ţ i i l e p r e c a r e în c a r e îşi d u c e a v i a ţ a familia d c f u n c ţ i o n a r i p r o l e t a r i / a ţ i s-au î n r ă u t ă ţ i t şi m a i m u l t . L u p t a ftceaeta. n e c u r m a t ă cu g r e u t ă ţ i l e vieţii a j u c a t — n u se p u t e a alelei — o influenţă decisivă a s u p r a întregii c o n f o r m a ţ i i spiri­ tuale- şi optici sociale a o m u l u i I lasck. E a e x p l i c ă pc d e o p a r t e înţelegerea şi c a l d a lui c o m p a s i u n e p e n t r u toţi cei c a r e sui creau şi p e de a l t ă p a r t e u r a lui, o u r ă teribila, n e î m p ă c a t a , n e c r u ţ ă t o a r e î m p o t r i v a t u t u r o r celor c a r e a s u p r e a u pe o m u l de jos, i n d i f e r e n t d a c ă e r a u austrieci sau cehi. D a r î n loc sa se î n d r e p t e spre mişcarea m u n c i t o r e a s c ă , împins dc firea lui c l o ­ c o t i t o a r e , d e u n spirit d e i n d e p e n d e n ţ ă e x a c e r b a t de u n î n t r e g c o m p l e x d e î m p r e j u r ă r i familiale şi sociale, d c lipsa o r i c ă r e i î n d r u m ă r i , H a s c k îşi găseşte u n refugiu v r e m e l n i c în cercurile anarhiste, d e unde luptă împotriva stărilor d c lucruri exis­ t e n t e p r i n t r - o f r o n d a ieftina şi ineficace. Se povesteşte astfel

yiu

d ) în 1906, | fost a r e s t a t p e n t r u c i a refuzat să p l ă t e a s c ă c o n s u m a ţ i a î n t r - u n local şi i-a insultat pc poliţiştii veniţi să-I aresteze. P u ţ i n m a i t î r z i u , în acelaşi a n , c a m e n d a t p e n t r u că, î n p l i n ă zi, a a p r i n s felinarele d i n faţa u n u i c o m i s a r i a t d e poliţie, iar d u p ă alte d o u ă luni suferă o mică c o n d a m n a r e p e n ­ t r u u n s c a n d a l în p i a ţ a V a c l a v . A c t i v i t a t e a lui HaSck în r î n d u r i l e a n a r h i ş t i l o r cehi a t i n g e a p o g e u l în a n u l 1907, cînd ajunge r e d a c t o r al oliciosului lor, z i a r u l Komnna. In acelaşi t i m p el î n t r e p r i n d e t u r n e e d c p r o p a g a n d ă în b a z i n u l c a r b o n i f e r d i n n o r d şi p r i n t r e tcxtiliştii d i n C c s k o m o r a v s k â Vysoc'ina ; la 1 mai 1907, cu prilejul unei manifestaţii a n a r h i s t e c a r e s t a t p e n ­ tru că a l o v i t un poliţist şi e c o n d a m n a t la o lună î n c h i s o a r e . R ă g a z u l p c c a r e a c e a s t ă l u n ă d c c l a u s t r a r e f o r ţ a t ă 1-a î n ­ s e m n a t p e n t r u f u r t u n o a s a lui v i a ţ ă d i n v r e m e a aceea, a fost, p o a t e , folosit d c H a s e k p e n t r u a se gîndi m a i serios la l e g ă t u r a d c d r a g o s t e c a r e se înfiripase, î n t r e t i m p , î n t r e cl şi J a r m i l a M a y c r . In familia J a r m i l c i — p c c a r e t a t ă l o oprise d c altfel d e mai m u l t e ori să se î n t î l n e a s c ă cu J a r o s l a v — a r e s t a r e a lui H a s c k era c o n s i d e r a t ă ca o ruşine n e m a i p o m e n i t ă . In î n c h i s o a r e fiind, J a r o s l a v p r i m e ş t e d c aceea din p a r t e a J a r m i l c i o scri­ s o a r e în c a r e a c e a s t a il a v e r t i z a că d a c ă nu se v a d e s p ă r ţ i d e prietenii lui a n a r h i ş t i , nu se v o r p u t e a , p r o b a b i l , c ă s ă t o r i nici­ o d a t ă . D r a g o s t e a p e n t r u J a r m i l a se d o v e d e ş t e m a i p u t e r n i c ă decît l e g ă t u r i l e cu a n a r h i ş t i i , p c al c ă r o r şef îl b ă n u i a mai d e m u l t că a r fi d c f a p t u n v u l g a r a g e n t p r o v o c a t o r al poliţiei d i n P r a g a , şi d u p ă ieşirea d i n î n c h i s o a r e p ă r ă s e ş t e r e d a c ţ i a z i a ­ rului Kumuuj. P e n t r u a-şi lua un a e r m a i p r e z e n t a b i l — familia M a y e r se u i t a la el chiorîş cînd v e n e a î n v i z i t ă în h a i n e jerpelite şi glietc scîlciate — H a s c k c o l a b o r e a z ă a c u m f o a r t e i n t e n s la mai m u l t e z i a r e p r a g h e z e cu foiletoane satirice carc-i a d u c n o t o r i e t a t e î n lumea l i t e r a r ă . In g e n e r a l , l e g ă t u r a cu J a r m i l a a a v u t o i n f l u e n ţ ă b i n e f ă c ă t o a r e a s u p r ă - i . p u n i n d mai m u l t ă o r ­ d i n e în v i a ţ a lui şi î n m u n c a Iui. A r fi greşit totuşi să ne imaginăm că t e m p e r a m e n t u l lui v u l c a n i c p u t e a fi s t ă p î n i t în î n ­ t r e g i m e , fie c h i a r şi d e J a r m i l a . D a r în tot cursul a n u l u i 1908

IX

'— spun biografii lui — H a s e k ori : o d a t ă p e n t r u că a smuls a d o u a o a r ă p e n t r u un s c a n d a l . b a r e în î n t r e g i m e d e n e v o i a lui cu c a r e să sperie pe burglie/i şi

a fost a r e s t a t numai dc d o u ă un steag î n t r - o p i a ţ ă publică şi Ii era peste p u t i n ţ ă să se d e z ­ de a i n v e n t a tor felul dc farse să-şi b a t ă joc de a u t o r i t ă ţ i .

C u t o a t e acestea, m u n c e ş t e intens şi î n sutele d e mici p o ­ vestiri şi foiletoane satirice, p ă s t r a t e din această epocă, el face o a d e v ă r a t ă c r o n i c ă s a t i r i c ă a vremii. P o z i ţ i a lui socială p a r c şi ca că se c o n s o l i d e a z ă : c c o l a b o r a t o r p e r m a n e n t al unuia d i n cele m a i mari ziare cehe d c a t u n c i , Ceske Slovo, r e d a c t o r sa­ l a r i a t , cu o p t z e c i dc florini pe lună şi doi litri dc berc pe zi, l a revista Svet Svifat (Lumea animalelor) şi, în plus, scrie r e g u ­ lat la m u l t e alte p u b l i c a ţ i i , în special î n reviste umoristice, i ie că socotea î n t r - a d e v ă r că a v e a d r e p t u l să fie m u l ţ u m i t sau că îsi d ă d e a scama că o p o z i ţ i a lui nu a v e a o r i c u m sorţi de IZ« b î n d ă , o n o r a b i l u l d o m n M a y e r îşi dă în fine c o n s i m t . i m î n t u l şi cei doi tineri — J a r o s l a v şi J . u m i l a — se căsătoresc în p r i ­ m ă v a r a a n u l u i 1910. D e s p r e ce scrie H a s e k în aceasta v r e m e ? I r o n i a şi v e r v a lui r ă s c o l i t o a r e nu c r u ţ ă nici unul din aspectele hilare pe c a r e le î m b r a c ă v i a ţ a publică în m o n a r h i a a u s t r o - u n g a r ă , a l i a t ă în p l i n ă d e s c o m p u n e r e : imbecilitatea pletorei d e a m p l o i a ţ i ai a d ­ ministraţiei h a b s b u r g i c c şi g ă u n o a s a frazeologie p a t r i o t a r d a a politicienilor, mizeria spirituală a presei şi l i t e r a t u r a c a z o n ă , f i l a n t r o p i a ipocrită a d o a m n e l o r din lumea b u n ă şi falsa o n o r a ­ b i l i t a t e a celor ce voiau să treacă d r e p t „stflpa societăţii". I SW t o c m a i epoca cînd H a s e k î n c e p e să m a n i f e s t e o predilecţie deosebită p e n t r u s a t i r i z a r e a a r m a t e i a u s t r i e c e , cu g î n d u l d e a o discredita d e f i n i t i v în ochii c o m p a t r i o ţ i l o r săi, c o n s i d e r i n d — p e b u n ă d r e p t a t e — că acesta era umil din cei mai p u t e r ­ nici piloni d e susţinere ai construcţiei ş u b r e z i t e pe c a r e o re­ p r e z e n t a m o n a r h i a lui P r â n z Josef. T o a t e schiţele lui cu s u b n \ t e l u a t e din v i a ţ a a r m a t e i se o r d o n e a z ă in jurul unui erou c o m u n : b u n u l s o l d a t Svcjk... In a n u l IVI I, aceste schiţe a p a r a d u n a t e î n t r - u n v o l u m , sub titlul : Bunul soldat Svejk fi alte istorioare ciudate.

X

Tînăia

familie

stare. Dar

Ha?ek

M bucură

neastîmpărul

a c u m ide o r e l a t i v ă

care clocoteşte în vinele

lui

bună­

Jaroslav

nu-1 l a \ ă să se î m p a c e cu v i a ţ a filistină şi a n o d i n ă în c a r e a r d o r i s.'.-l v-wlâ p e n t r u t o t d e a u n a a n c o r a t familia M a y c r .

Cînd,

la un m o m e n t d a t . se plictiseşte de a c t i v i t a t e a p e n t r u c a r e nu a v e a nici o v o c a ţ i e şi — trebuie să a d ă u g ă m — nici o d e o s e ­ bită p r i c e p e r e , d c la revista lumea

animalelor,

ceea ce povesteşte tctcristul d i n Peripeţiile

H a s c k face e x a c t

bravului

soldat

Svcjk

şi a n u m e : descrie î n t r - u n p s c u d o limbaj ştiinţific nişte a n i m a l e i n v e n t a t e dc el şi... u r m a r e a , fireşte, nu se lasă a ş t e p t a t ă . D e s p e ­ rat d e p l t n g e r i k c i t i t o r i l o r , p r o p r i e t a r u l revistei îl d ă a f a r ă . Ba, Î!i

1911, i se î n t i m p l ă

torcea, într-o

ceva şi m a i c i u d a t .

n o a p t e , acasă,

travcrsînd

In t i m p ce se î n ­

podul

K a r o l , îi

trece

d e o d a t ă prin m i n t e o idee n ă s t r u ş n i c ă şi f ă r ă să stea p r e a m u l t p c g î n d u r i o şi p u n e în a p l i c a r e . Se a p l e a c ă t a r e d c t o t parapetul Un

peste

p o d u l u i , ca şi c u m a r fi v r u t să se a r u n c e în

trecător

alarmat

anunţă

poliţia.

Şi, în

apă.

loc să a j u n g ă

domiciliul conjugal, H a s c k n i m e r e ş t e la ospiciul d e nebuni

la

unde

c i n t e r n a t ea >ă i se v i n d e c e p r e s u p u s a depresiune m i n t a l a . N - a stat prea m u l t acolo d a r a v ă z u t şi a aflat m u l t e lucruri obişnuite, dintr-o

lume p c c a r e încă

noi c u n o ş t i n ţ e nu s-au

nu o

irosit z a d a r n i c .

Paginile

şi cele d e s p r e a c t i v i t a t e a la revista Lumea cele mai pline d e h a z d i n la î n ă l ţ i m e a

Peripeţiile

cunoştea

despre

animalelor

bravului

celor m a i m a r i u m o r i ş t i ai

şi

nebuni

sînt p r i n t r e

soldat

Svcjk

Eialek e x p r i m a u p a t i t u d i n e

societate.i

înconjurătoare,

ordonatei

Jarmila.

în

căminul

abia

Şi

nu

Hasck

lua

fi nu

pc

lumea

faţă d e v i a ţ ă şi d c placid

întirzic

liniştitei

să

sc

astfel

orientarea

uneori

un

antiburgheză

aspect

dc

farsă

a Iui

şi m a i i r e d u c t i b i l ă . î n cursul alegerilor p e n t r u

l a m e n t u l i m p e r i a l d e la Vicna, c a r e au a v u t loc în a n u l Ha^ck

întemeiază

„Partidul

progresist

moderat

Ja-

bufă,

v i a ţ a p u b l i c ă a c e a s t ă o r i e n t a t e d e v i n e în m o d e v i d e n t tot categorică

şi

ivească

încropit.

Iar d a c ă în \ iaţa p r i v a t ă ro-lav

puteau

neînţelegerile

şi

lumii.

D e s i g u r , aceste a c t e d c sfidare a u z a n ţ e l o r a d m i s e în bună, care li

ne­

aceste

î n limita

în mai par­

1912, legiXI

l o r " şi-şi p u n e cl însuşi c a n d i d a t u r a . E uşor d c înţeles că cl nu-şi făcea nici un fel d e iluzii î n şansele d e reuşită ale „ p a r t i ­ d u l u i " său, d a r î n t r u n i r i l e acestei g r u p ă r i a „ o a m e n i l o r c u m i n ţ i carc-şi d a u seama că o r i c e r a d i c a l i s m este d ă u n ă t o r şi că un p r o g r e s s ă n ă t o s n u se p o a t e d o b î n d i d e c î t î n c e t şi fără g r a b ă " — c u m a n u m i t - o cu v e r v a - i î n d r ă c i t ă H a s e k — a u î n s e m n a t o g r a n d i o a s ă b ă t a i e d c joc la adresa farsei e l e c t o r a l e a b u r ­ gheziei, a societăţii b u r g h e z e în a n s a m b l u l ci şi a u a v u t un m a r e r ă s u n e t , d a t fiind că t o a t ă l u m e a îşi d ă d e a scama că „şeful" noului p a r t i d nu făcea d e c î t să ridiculizeze r u g i n a , inca­ p a c i t a t e a şi respectarea filistină a legilor m o n a r h i e i austriece d c c ă t r e p a r t i d e l e politice ale burgheziei cehe. î n a n u l 1912, H a s e k ajunge la ciocniri d i n ce în ce m a i s u p ă r ă t o a r e cu J a r m i l a , c a r e t o c m a i născuse un b ă i a t , p e c a r e l-au b o t e z a t R i c h a r d . V ă z î n d ca nu p o a t e să-şi î n d u p l e c e soţul să r e n u n ţ e la ceea ce ei i se p ă r e a u a p u c ă t u r i n e d e m n e , fire m i n d r ă şi i n t r a n s i g e n t ă , J a r m i l a p l e a c ă de acasă şi se m u t ă la o n o r a b i l u l d o m n M a y c r , fără să uite însă să ia cu d î n s a şi t o a t a m o b i l a . C u m în acelaşi t i m p H a s e k c c o n c e d i a t şi d e la Calce Slovo — d i n p r i c i n ă că la o a d u n a r e a l u c r ă t o r i l o r de la t r a m v a i e l e d i n P r a g a a r ă t a s e că liderii sindicali s o c i a l i ş t i - n a ţ i o nall ( r e p r e z e n t a n ţ i ai p a r t i d u l u i b u r g h e z cu această d e n u m i r e ) v o r să t r ă d e z e g r e v a — cl se r e î n t o a r c e la vechiul său t r a i boem şi asta cu a t î t a o s t e n t a ţ i e încît în tot cursul a n u l u i 1913 e c ă u t a t febril d e p o l i ţ i a din P r a g a , p e n t r u t o t soiul de delicte, d a r t ă r ă succes. D i n e x i s t e n ţ a lui de o m „ a ş e z a t " , pe c a r e o dusete CÎtva t i m p — e a d e v ă r a t , în limite destul de... m o d e r a t e — n u - i mat r ă m i n c decît o a m i n t i r e : t e m a căsniciei b u r g h e z e , d e care el îsi b a t e a c u m joc în schiţele sale. I a i z b u c n i r e a p r i m u l u i r ă z b o i m o n d i a l , H a s e k se află î n g a z d ă la Joscf L a d a , c u n o s c u t u l c a r i c a t u r i s t ceh, b u n p r i e t e n al a u t o r u l u i şi i l u s t r a t o r u l Peripeţiilor bravului soldat Svcjh. D i n a m i n t i r i l e acestuia se ştie că în această p e r i o a d ă H a s e k d u ­ cea în casa p r i e t e n u l u i său un t r a i t i h n i t , r e n u n ţ a s e la h o i n ă r i t şi m u n c e a cu spor, făcîndu-şi o d i s t r a c ţ i e în t i m p u l liber d i n a p r e g ă t i a d e v ă r a t e s u r p r i z e c u l i n a r e , căci se p a r c că se p r i XII

ccpea f o a r t e bine la g ă t i t . D u p ă d e c l a r a r e a r ă z b o i u l u i n-a m a i i z b u t i t să p u b l i c e d e c î t d o u ă schiţe satirice. D a r aşa cum a făcut î n t o t d e a u n a , c î n d nu p u t e a să-şi m ă r t u r i s e a s c ă in scris d i s p r e ţ u l şi a v e r s i u n e a lui p e n t r u a u t o r i t ă ţ i l e i m p e r i a l e , 1 l.i ck n u se r e s e m n a , ci găsea repede a l t e mijloace. A s t f e l , o m a r e v î l v ă a s t î r n i t î n t o a m n a a n u l u i 1914, la P r a g a , festa pc c a r e H a s c k a j u c a t - o poliţiei austriece. In ziua d c 14 n o i e m b r i e 1914, a d i c ă la a p r o a p e trei luni d c l a d e ­ c l a n ş a r e a r ă z b o i u l u i d i n t r e A u s t r o - U n g a r i a şi Rusia ţ a r i s t ă , H a i e k s-a p r e z e n t a t la h o t e l u l „ U V a l s u " , s-a t r e c u t sub u n n u m e rusesc, a d e c l a r a t că locuieşte la M o s c o v a şi că v i n e direct d e la Kiev. P o l i ţ i a a u s t r i a c ă , c a r e v e d e a la t o t pasul n u m a i spioni ruşi, c u m a p r i m i t fişa d c la hotel a d a t i m e d i a t o r d i n ca străinul suspect să fie a r e s t a t , c o n v i n s ă că făcuse o c a p t u r ă d e p r e ţ . C u aceeaşi p r o m p t i t u d i n e au fost a n u n ţ a t e şi a u t o r i t ă ţ i l e s u p e r i o a r e d e s p r e a r e s t a r e a s p i o n u l u i rus. C a r e nu a fost însă u i m i r e a i n s p e c t o r u l u i î n s ă r c i n a t să cerceteze ca/.ul c î n d în b i r o u i-a fost a d u s J a r o s l a v H a s c k — pe carc-1 c u n o ş t e a şi c a r e a r b o r a cel m a i n e v i n o v a t a e r d i n l u m e . î n t r e b a t d e ce se î n ­ scrisese la hotel sub un n u m e fals, H a s c k a r ă s p u n s că voise să se c o n v i n g ă d a c ă şi în t i m p d e r ă z b o i poliţia a u s t r i a c ă f u n c ţ i o n e a z ă t o t a t î t d c b i n e . C u r i o z i t a t e p e n t r u c a r e a fost p e ­ n a l i z a t cu cinci zile d c î n c h i s o a r e . In a n u l 1915, H a s c k e î n c o r p o r a t şi r e p a r t i z a t la r e g i m e n t u l 91 i n f a n t e r i e d i n C c s k e liudcjovicc. D e s p r e v i a ţ a lui d e c a ­ z a r m ă ne povesteşte în Peripeţiile bravului soldat Svejli t e t c ristul M a r e k , c a r e n u e a l t u l d e c î t însuşi a u t o r u l lui Svcjk. C u a c e a s t a ia sfîrşit o î n t r e a g ă epocă d i n e x i s t e n ţ a lui H a î e k şi î n c e p e o a l t a , c a r e se va deosebi r a d i c a l d c cea d i n ţ i i , d i n c a r e a d e c u r s totuşi în m o d firesc. E c a z u l să facem d c aceea m a i întîi un scurt bilanţ al a c t i v i t ă ţ i i scriitoriceşti a lui H a s c k î n t r e anii 1900 şi 1915, î n a i n t e d c a trece să v e d e m cum a e v o l u a t el de la această d a t ă şi îndeosebi d c la R e v o l u ţ i a S o ­ cialistă d i n O c t o m b r i e . O p e r a l i t e r a r ă a lui J a r o s l a v H a s c k d i n p r i m i i cincisprezece ani ai secolului nostru este c a r a c t e r i z a t ă p r i n t r - o c e r t ă e v o l u ţ i e XIII

a s c e n d e n t a . H a s e k a scris în acest t i m p , sub p s e u d o n i m sau sub s e m n ă t u r a p r o p r i e , m a i b i n e d c o mic d e schiţe, foiletoane si a r t i c o l e . Cei c a r e l - a u ' c u n o s c u t mai î n d e a p r o a p e a r a t ă că a scris si d o u ă r o m a n e , ale c ă r o r m a n u s c r i s e s-au p i e r d u t ; cel dintîi se n u m e a liloria cheamă şi avea un net c a r a c t e r a n t i religios, cel dc-al doilea era un r o m a n p e n t r u copii şi p u r t a titlul Tritmpfy. In 1911 a început să dictc/.c un r o m a n sa­ tiric : Dtn cronica partidului moderat progresist în limitele legii — p e c a r e n a a p u c a t însă să-1 t e r m i n e . D c asemeni, a scris c î t e v a comedii dc m o r a v u r i , d i n c a r e c î t e v a s-au p ă s t r a t . V o l u m e l e p u b l i c a t e au fost a m i n t i t e , a p r o a p e t o a t e , mai î n a i n t e . Realismul lui H a s e k şi-a găsit expresia î n t r - u n gen d e s a t i r ă , care-i este p r o p r i u , e x c l u / î n d alegoria şi simbolurile, p e n t r u a se r e v e n d i c a în cel mai strict înţeles al c u v î n u i l u i d c la s i a ţ ă , p e care o u r m ă r e ş t e şi o t r a n s p u n e literar cu o t i d e l i t a t c a p r o a p e reportericească. Din c o n t a c t u l strîns cu p o p o r u l H a s e k a cîştigat o limbă clară şi d i r e c t ă , sobră şi în acelaşi t i m p p l i n ă d c c u l o a r e , a b u n d i i u l în imagini d e o u i m i t o a r e sugestivitate şi a n u m e creata p a n i p e n t r u a deveni un ecou al înţelepciunii p o p u l a r e . In clipa cînd a i n t r a t , o d a t ă cu s o l d a t u l Svcjk, în p r i m u l r ă / b o i m o n d i a l , H a s e k era astfel un scriitor satiric destul d e cunoscut în patria sa d a r nu şi recunoscut d c c e r c u ­ rile l i t e r a r e b u r g h e / e , p e n t r u că — din m o t i v e lesne d e ghicit — era mai m u l t t e m u t în aceste cercuri decit r e s p e c t a t . î n luna a p r i l i e 1915 a ajuns, î m p r e u n ă cu b a t a l i o n u l său, pe front, iar la p r i m u l prilej p o t r i v i t — c a r e i s a oferit în luna n o i e m b r i e t aceluiaşi an — a t r e c u t în liniile ruse, p e n t r u a l u p t a a c u m cu a r m a în m î n ă î m p o t r i v a a s u p r i t o r i l o r p o p o r u l u i său. D i n aprilie şi p î n ă In n o i e m b r i e 1915, H a s e k a cunoscut 0 b u n ă p a r t e din eroii pe carc-i vom î n t î l n i în a c e a s t ă c a r t e şi c a r e , d a t o r i t ă lui, sînt a s t ă / i vestiţi pc t o t c u p r i n s u l g l o b u ­ lui : l o c o t e n e n t u l I.uk.is, p l u t o n i e r u l V a n e k , m a i o r u l Wcn/.el şi alţii. D a r mai ales şi mai presus d e t o a t e , aici I-a cunoscut 1 [alea pc soldatul I r.uitisck S t r a s l i p s k y — o r d o n a n ţ ă la l o c o ­ t e n e n t u l 1 uk.is" — c ă r ă m i d a r de telul lui, m u s t i n d de bun simţ şi u m o r p o p u l a r , v o r b i n d n u m a i in pilde şi c a r e i-a servit XIV

s c r i i t o r u l u i , în 1921, c i model p e n t r u b r a v u l Svcjk aşa c u m îl CMMMŞMaa noi a s t ă z i . C î n d I t r e c u t în lunile ruse, H a s c k a fost însoţit d e S t r a s l i p s k y . In Rusia H a s c k a fost mai întîi i n t e r n a t î n t r - u n l a g ă r d e p r i z o n i e r i , p î n ă c î n d , a f i n u l că se f o r m e a z ă u n i t ă ţ i d c v o l u n ­ t a r i cehi, s-a î n r o l a t şi el. U n t i m p a l u c r a t ca ziarist la p u b l i ­ caţia CchoAoiak, care a p ă r e a la K i e v , u n d e a scris o scrie d c schiţe satirice la adresa Austriei h a b s b u r g i c c . S i m p a t i z a t d e ostaşii, cu c a r e , o r i u n d e se a f l a , se î m p r i e t e n e a i m e d i a t , a fost ales î n c o m i t e t u l r e g i m e n t u l u i 1 puşcaşi d i n care făcea p a r t e . In a c e a s t ă c a l i t a t e a i n t r a t î n conflict cu c o n d u c ă t o r i i secţiei d i n Rusia a C o n s i l i u l u i n a ţ i o n a l cehoslovac, d e sub p r e ş e d i n ţ i a lui T . G . M a s a r y k , din c a u z a liniei a n t i p o p u l a r e a acestui o r g a ­ nism b u r g h e z şi a scris, bineînţeles, o schiţă satirică la a d r e s a lor, i n t i t u l a t ă Clubul Pickxvickilor cehi, d r e p t care, ca s a n c ­ ţ i u n e , a fost trimis pe front. I.a i z b u c n i r e a R e v o l u ţ i e i d i n O c t o m b r i e , I lasek era din n o u la Kiev. P r i n t r e soldaţii cehi aflaţi în Rusia se ducea o intensă p r o p a g a n d ă c o n t r a r e v o l u ţ i o n a r ă , i n s p i r a t ă de cercurile b u r g h e z e «Im O c c i d e n t . C u l u c i d i t a t e a i c a r a c t e r i s t i c ă , HaSek — c a r e e r a d e altfel dc m u l t ă v r e m e u n s i m p a t i z a n t al socialiştilor d c stingă — n u se lasă nici o c l i p ă m o m i t d e a c e a s t ă p r o p a ­ g a n d ă î n ş e l ă t o a r e şi în 1918 il găsim făcînd p a r t e d i n A r m a t a Roşie a m u n c i t o r i l o r şi ţ ă r a n i l o r . In acelaşi a n cl d e v i n e m e m ­ b r u a l P a r t i d u l u i C o m u n i s t şi se d ă r u i e ş t e R e v o l u ţ i e i fără r e z e r v e , p î n ă la u i t a r e d c sine, cu t o a t ă î n f l ă c ă r a r e a m a r e l u i său suflet î n s e t a t d c d r e p t a t e . I n c h i n î n d u - ş i a c u m t o a t a p u t e r e a lui de n v i n c ă victoriei lui O c t o m b r i e R o ş u , scrie a r t i c o l e d u p ă a r t i c o l e în z i a r u l sociald e m o c r a ţ i l o r c o m u n i ş t i i n t e r n a ţ i o n a l i ş t i cehi, c o m p u n e m a n i f e s t e , apeluri c ă t r e v o l u n t a r i , face a g i t a ţ i e , ţine c o n f e r i n ţ e , î n f i e r e a z ă acţiunile c o n t r a r e v o l u ţ i o n a r e ale Consiliului n a ţ i o n a l c e h o s l o v a c , c o n d u c e a p ă r a r e a o r a ş u l u i S a m a r a . Şi o d a t ă cu aceasta a c t i v i ­ t a t e febrilă c a r e nu-i lasă nici o clipă de r ă g a z — p c c a r e d e altfel nici nu-1 c a u t ă — se p r o d u c e şi o s c h i m b a r e c a l i t a t i v ă în c a r a c t e r u l lui : o disciplină severă ia locul instabilităţii lui dc

o d i n i o a r ă , o o r d i n e care m e r g e p î n ă la m e t i c u l o z i t a t e înlocu­ ieşte c o m p o r t a r e a a n a r h i c ă d e a l t ă d a t ă , i n d i v i d u a l i s m u l m i c burghez. e a l u n g a t de d o r i n ţ a fierbinte d c a fi d e folos c a u z e i celor m u l ţ i şi a s u p r i ţ i . H a s e k d e v i n e un l u p t ă t o r r e v o l u ţ i o n a r d i s c i p l i n a t , c a r e înţelege să î n d e p l i n e a s c ă cu e n t u z i a s m orice sarcină, o r i c î t de grea şi p r i m e j d i o a s ă a r fi ca. A d e r a r e a lui la p a r t i d u l p r o l e t a r i a t u l u i îi a d u c e s u p o r t u l m o r a l c a r e i-a lipsit . u i t a v r e m e , îl a j u t ă sa-şi d e z v o l t e d i n plin m a r i l e lui c a l i t ă ţ i d e ziarist şi... lucru cu d e s a v î r ş i r e n e a ş t e p t a t Ia el — d c o r ­ ganizator. In scurt t i m p , p r i n i n t e r m e d i u l v o l u n t a r i l o r cehi c a r e se î n ­ t o r c în p a n ie, începe -a se vorbească si la P r a g a d e s p r e schim­ b a r e a p r o d u s a în felul d e a fi şi d e a t r ă i al lui HaSek. D a r cei carc-1 vorbesc d e bine sînt cei mai p u ţ i n i . M a j o r i t a t e a z i a r e ­ lor b u r g h e z e îl c a l o m n i a / ă cu n e r u ş i n a r e şi-1 a c u z ă că „s-a d a t cu bolşevicii". D c aceea, cînd U n i u n e a Sovietică c v i z i t a t a d e o delegaţie d e c o m u n i ş t i cehoslovaci, p r i n t r e c a r e se află şi scriitorul l v a n O l b r a c l i t , H a s e k din î n d e p ă r t a t u l I r k u t s k le t r i ­ m i t e o scrisoare în c a r e le vorbeşte d e s p r e a c t i v i t a t e a lui în c a d r u l A r m a t e i Roşii şi-i r o a g ă să restabilească a d e v ă r u l cu p r i v i r e la el. „Scrisoarea

voastră

— îi î n c r e d i n ţ e a z ă

rat mai ales în pasajul

in care imi scrieţi

că as fi

un

căpătîi.

Pot

meteahna

asta

treizeci

de

in

cadrul Dacă

om

Partidului ar trebui

pe care le-am mica

rezervă

mentul

XVI

în amănunt

fi despre

politice al

tot

sînt

a cincea,

de răspundere In afară

ziarului al ziarului

ce-am

fcful

german

spun

că am

de muncă despre făcut,

pierdut

neîntreruptă

la Omsk

organizatorice

că toţi

de limbă maghiară

au fost

fi cu am rămas

redactorul

S t u r m , la

toate

care

misiunile

nu mi-ar

aici la Irkutsk.

secţiei

pentru

de asta sînt

bucu­ pentru

front...

pe care o avem

dc pilda,

a Armatei

la munci

articolele,

fi pe

scriu

de hîrtie

aici în răsărit.

să vă luni

Comunist

să-fi

avut

de fală,

informaţii

ziare:

fără

in cele

H a s e k — m-a că sînt înjurat

fi editorul scriu

ajunge In

mo­ fi

de

chemaţi singur a

trei

singur

toate

R o h a m , unde am

cîţiva

colaboratori, fi al ziarului buriat-mongol M a c a r a , pc carc-l scrin dc la un cap la altul, dar — nu tc teme — nu în mongola, ci in rusă. Acum, sovietul militar revoluţionar insistă să scot si un ziar cbino-coreean. 7.ău, nu (tiu ce sa fac. Pc chinezi i-atn organizat, dar chinczcfte (tiu foarte puţin. Din cele 86.000 de semne grafice ale limbii chineze, abia dacă cunosc 80. Pe lingă asta, de aseară sînt responsabil politic în colegiul dc redacţie. Mi se dă totdeauna mult de lucru fi cînd, în fine, îmi spun că nimeni nu mai poate inventa ceva în plus, împrejurările îmi arată că mă insei fi că trebuie să lucrez tot mai mult fi mai mult. Dar nu protestez de loc, pentru că toate astea trebuie făiutc în interesul Revoluţiei.

Daci am să mă întorc în Cehoslovacia n-am să vin să mi conving dacă străzile din Praga sînt bine măturate sau nu fi nici dacă ziarele scriu că •m-am dat* cu comuniftii. Am să vin să torn peste spinarea slăvitului guvern ceh ener­ gia pe care am deprins-o in lupta glorioasei noastre Armate a cineca cu rcacţiunea siberiana a -multrcgrctatului amiral»." Şi î n t r - a d e v ă r , la sfîrşitul a n u l u i 1920 J a r o s l a v H a s c k sc î n ­ t o a r c e în C e h o s l o v a c i a . D a r în loc să p o a t ă juca în v i a ţ a p u ­ blică rolul p e n t r u care a c u m sc simţea p r e g ă t i t , c p r i m i t cu un cor d e urlete d i n

partea

întregii prese b u r g h e / c si s o c i a l - d c -

m o c r a t c d e d r e a p t a , carc-l a c u / ă că şi-a „ t r ă d a t " p a t r i a , că e „agentul

M o s c o v e i " . II mereu în p r i m e j d i e

de a i se înscena

un proces p e n t r u d e z e r t a r e si trecere la i n a m i c , c h ă i t u i t

fără

î n c e t a r e de poliţie, c a l o m n i a t şi b a t j o c o r i t , p u s sub u n fel interdicţie

morală.

In

aceste

împrejurări

nici sprijinul celor d c la c a r e a v e a t o t

grele, el

nu

dc

găseşte

d r e p t u l să spere

că-1

v a p r i m i . Mulţi d i n t r e s o c i a l - d e m o c r a ţ i i d c stînga sc fac ecoul c a l o m n i i l o r b u r g h e z e sau îl privesc cu n e î n c r e d e r e d i n trecutului

lui u ş u r a t i c . L a

această

campanie, evident

pricina regizată

p e n t r u a-1 î m p i e d i c a să sc desfăşoare a t î t p c plan p o l i t i c cît şi l i t e r a r , lucru d e c a r e p c v r e m e a aceea mulţi sc t e m e a u î n p a 2

XVII

t r i a l u i , cl î n c e a r c ă să rlipXindJI cu a r m a lui fără greş : satira. C a un eîntec tic lebădă, foiletoanele lui satirice — în carc-şi b i t e joc d e minciunile d e b i t a t e î m p o t r i v a U n i u n i i Sovietice, d c liderii s o c i a l - d c m o c r a ţ i care au pactizat CU b u r g h e z i a , d c cei c a r e în n o u a republică au p r e l u a t m o r a v u r i l e vechii m o n a r ­ hii — sînt însufleţite d e a t i t a v e r v ă , u m o r u l lui se împleteşte cu un lacCaam attl de v i r u l e n t , încît rărnîn p r i n t r e cele m a i b u n e lucruri scrise d e J a r o s l a v I lasck, g a z e t a r u l fără p e r e c h e . L a c a m p a n i a d c I n t i m i d a r e şi asasinare m o r a l ă a celui c a r e , p c m e r i t , este socotit astăzi unul d i n cei m a i mari scriitori pe c a r e i-a d a t p o p o r u l ceh* se a d a u g ă a p o i şi g r e u t ă ţ i l e m a t e r i a l e , s ă r ă ­ cia c a r e se lipeşte iar de cl ca î n v r e m u r i l e d e o d i n i o a r ă . N - a r e cu ce plăti chiria c a m e r e i în care stă şi p r o p r i e t ă r e a s a îl a l u n g ă . U n t i m p rătăceşte d i n n o u ca în t i n e r e ţ e , p i n a c î n d găseşte adăpost in casa ur.ui prieten. O

scrisoare c ă t r e

Jarmila

— cu c a r e r e î n n o a d ă

pentru

un

t i m p vechea l o r „ p o v e s t e f r u m o a s ă " , c u m se e x p r i m ă el — d o ­ vedeşte că în ciuda acestor g r e u t ă ţ i I lasck lucra totuşi neobosit la Peripeţiile

l>u:vulm

folJ.it

Svejk.

La început e nevoit

să-şi

t i p ă r e a s c ă c a r t e a pe c o n t p r o p r i u — c a j u t a t la a c e a s t a de u n p r i e t e n — şi s-o publice in fascicole. D a r în faţa cu c a r e cititorii salută găseşte, p a r c ă ,

întreg

această sufletul

carte minunată poporului

entuziasmului în c a r e se r e ­

ceh, p u b l i c a r e a

ei e

p r e l u a t a de u n m a r e e d i t o r , c a r e face cu această o c a / i e o a f a ­ cere s t r ă l u c i t a . I l a ' e k n u se alege, bineînţeles, decît cu f ă r î m i t u r i l c , d a r reuşeşte cu t o a t e acestea să-şi a d u n e banii cu c a r e să-şi p o a t ă c u m p ă r a o căsuţă u n d e să lucreze. Deşi b o l n a v , d i c ­ t e a z ă cu î n v e r ş u n a r e p a g i n ă c u p a g i n ă , c a p i t o l cu capitol... f ă r ă să izbutească

Insa să şi t e r m i n e

opera.

Răpus d c o viaţă aspră, dc privaţiuni

şi a d v e r s i t ă ţ i ,

într-o

l u m e care-i e r a s t r ă i n ă şi-I d u ş m ă n e a , scriitorul m o a r e la 3 i a ­ n u a r i e 1923, în vîrstă d e 40 dc ar.i.

XVIII

Cîrtd Peripeţiile

bravului

soldat

Svejk

au văzut lumina

tipa-

m l u i , f o a r t e p u t i n i au fost aceia c a r e şi-au d a t seama că l i t e r a ­ t u r a ceha se î m b o g ă ţ e a cu o o p e r ă p r o f u n d

n a ţ i o n a l ă si p o p u ­

l a r ă , că un m a r e scriitor d ă r u i s e p o p o r u l u i său o c r e a ţ i e care I situează

alături

dc

Swift,

Cervantcs

sau

Charles

de

Costcr.

E s t e d e aceea un r e m a r c a b i l merit al scriitorului I v a n O l b r . u î i r laptul

că el, cel

scinror, scrise

iar

in

limba

„Peripefule toamna

dintîi,

în Svcjk

a

—

ştiut

eroul

să

vadă

uncia

din

în

Hasek

cele mai

un

mare

mari

căiţi

cehă.

bravului

anului

soldat

1921 —

sin'

Sve'fk

—

a

scris

Olbracht

citite d e zeci d c mii dc

în

oameni

( p r i m a ediţie în zece mii d c e x e m p l a r e a fost e p u i z a t ă ) . Zeci d e mii

de oameni

rîd

cu h o h o t e

peste

paginile

acestei

..if,

d a r d i n t r e o a m e n i i noştri de litere nu s-a găsit încă nimeni c a r e s - o l a u d e . Î n t r e b a ţ i pe un om din p o p o r ce c r e d e d e s p r e c a r t e a asta

si n u m a i

la a u / u l

numelui

de Svcjk

v a începe să

P u n e ţ i însă aceeaşi î n t r e b a r e şi u n u i o m cu c u l t u r ă

veţi vedea că va zîmbi p a r c i m o n i o s >i va va r ă s p u n d e stingherit :

«li,

bineînţeles !» N u

va a v e a

curajul

r e c u n o s c ă t o r p e n t r u clipele d c d e s f ă t a r e p e c a t e c a r t e a şi să v o r b e a s c ă pomenească

despre

u r î t d e s p r e ca, d a r

stilul

ci

«neliterar»,

i

oarecum

să

fie

le-a

nici nu va

despre

rîdă.

literai a M ne­

dăimt uita

palmele

~t

nemi­

loase pc c a r e cartea le dă vechii şi noii estetici literare şi i tai ales estetismului literar vechi şi n o u . Iar cî'id î>i sa a m i n t i stilul ci, cc r e p r o d u c e limba

v;irbit.i in c a z ă r m i , pe s t r a d a

de sau

în c î r c i u m i , limbă c a r e dc obicei il f a r m e c ă , işi va s p u n e ca nu se cuvine

totuşi

Librăriile

au

s o caracterizeze

boicotat

a c e a s t ă l u c r a r e scoasa

cartea,

drept

librarii

în e d i t u r ă

-un au

proprie.

ordinara

care,

în loc

minunat». sa

Domnul

1.. W C n -

f u r t e r , d e p i l d ă , s-a e x p r i m a t cam aşa : - \ ' u literatură

lucru

reluzat

ne o c u p ă m cu o

să educe intelectul,

formeazl

m i t o c a n i şi derbedei şi nu vrem sa c o m p r o m i t e m b u n u l al

firmei

cehi. C u

noastre. E o literatura

c o m u n i ş t i , nu

renume pentru

respect...»"

In continuare, O l b r a c h t cotească Peripeţiile 2*

pentru

\ ir.dă

bravului

arăta soldat

r a ţ i u n i l e care-l Sve/k

făceau

să so­

o marc operă dc artă. XIX

î n p r i m u l r î n J , spunea el, c a r t e a lui J a r o s l a v

Hasck

prezint!

p r i m u l r ă z b o i m o n d i a l d i n t r - u n u n g h i d e v e d e r e cu u n u l

nou,

aşa cum nimeni a l t u l n - a m a i f a c u t - o p î n ă Ia ci. N u există a l t a c a r t e in c i r c t i a g i s m u l , t i m p e n i a şi c r u z i m e a

războiului

impe­

rialist să fie d e m a s c a t e cu o astfel d e f o r ţ ă n i m i c i t o a r e . T o ţ i cei c o e , p î n ă la H a s c k , au scris d e s p r e marele măcel au t r e b u i t să facă un uriaş e f o r t d e v o i n ţ a p e n t r u a sc smulge d i n clisa m o ­ r a l ă în c a r e ii a r u n c a s e a c c . w ă c a t a s t r o f ă . J a r o s l a v H a s c k — si acest lucru t r e b u i e subliniat cu t o a t ă t ă r i a — n - a a v u t

nevoie

să î n v i n g ă mai întîi r ă z b o i u l în sufletul lui. Ml a fost c h i a r d c la î n c e p u t d e a s u p r a

lui. Şi-a b ă t u t joc d e el in t o t a l i t a t e a

lui

şi in fiecare a m ă n u n t , ca si cum a r fi fost v o r b a „ d e o s i m p l a î n c ă i e r a r e î n t r e beţivi la o c i r c i u m ă d m

£izkov".

I n al doilea r î n d , s t ă r u i a O l b r a c h t , Svcjk literar absolut

nou

în literatura

universală :

marchează tipul

un

unui

tip erou

p o p u l a r considerat p r i n t r - o p r i s m ă cu t o t u l n e o b i ş n u i t ă , in c o n ­ trast

i z b i t o r cu c a r a c t e r e l e

solubile p e n t r u

Irămîntate

de p r o b l e m e adesea

v r e m e a sau lumea în c a r e trăiesc,

in­

nemulţumite

şi nefericite î n mediul a m b i a n t , c a r e nu li se p o t r i v e ş t e d c fel. D i m p o t r i v ă , Svcjk e m u l ţ u m i t şi b u c u r o s în orice s i t u a ţ i e , nu-şi p i e r d e n i c i o d a t ă c u m p ă t u l , b u n a dispoziţie şi î n c r e d e r e a în sine şi a r e c o n v i n g e r e a n e s t r ă m u t a t a

că d i n orice i m p r e j u r a r e ,

ori-

cît d e d e s p e r a t ă a r p ă r e a e a , există o ieşire. D e u n d e vine a t u n c i f o r ţ a d i z o l v a n t a , forţa d e m a s c a t o a r e

—

cum spunem noi a s t ă z i — a acestei c ă r ţ i unice în felul ci ? D e acest lucru noi n e p u t e m d a , p r o b a b i l , decît

Ivan Olbracht

care, atunci cînd

m a i bine

scama

a scris a r t i c o l u l

despre

c a r e a m a m i n t i t mai î n a i n t e , nu a v e a p e r s p e c t i v a mai l a r g ă pc c a r e o d ă d i s t a n ţ a r e a î n t i m p şi cu s i g u r a n ţ ă nici r ă g a z u l nece­ sar p e n t r u

a face

un s t u d i u

amănunţit,

încolţit

cum

era

el

îimişi dc şacalii criticii l i t e r a r e b u r g h e z e . Pentru

a înţelege m a i b i n e t o a t ă o r i g i n a l i t a t e a

lui Svcjk, jî

implicit mesajul lui H a s c k , e nevoie să facem o s c u r t ă

incursi­

u n e î n istoria creării r o m a n u l u i , d e la î n c e p u t u r i l e lui şi p î n ă l a f o r m a în carc-l a v e m astăzi sub ochii n o ş t r i . XX

D i n a m i n t i r i l e J a r m i l e i se ş t i t că p e n t r u p r i m a o a r ă

Hasek

s-a g î n d i t la Svejk î n v a r a a n u l u i 1911. î n t r - o seara, scriitorul s-a

î n t o r s acasă

î n t r - o dispoziţie

s ă r b ă t o r e a s c ă , s-a

aşezat

la

m a s ă şi, î n f r i g u r a t , a n o t a t ceva pc o b u c a t ă d e h l r t i c . A scris clar titlul şi a p o i a început să se g î n d c a s c ă la cele ce t r e b u i a u să u r m e z e , d a r n - a m a i a p u c a t să schiţeze d e c î t c î t e v a c u v i n t e indescifrabile

şi a a d o r m i t . D i m i n e a ţ a , c î n d s-a t r e z i t , a

ioarte nenorocit aflînd

că J a r m i l a

fost

a r u n c a s e h î r t i a şi i-a

spus

că îşi însemnase a c o l o o idee g e n i a l ă , d c c a r e nu-şi m a i p o a t e a m i n t i . A a l e r g a t la l a d a cu g u n o i şi d u p ă o clipă s-a

întors

radios, fluturînd

cîteva

peticul d c

hîrtie m o t o t o l i t .

S-a u i t a t

m o m e n t e la cl şi a p o i 1-a a z v î r l i t d i n n o u . D a r d c d a t a Jarmila

1-a p ă s t r a t

cu grijă, aşa î n c î t se p o a t e stabili

asta foarte

precis c u m a încolţit în m i n t e a lui H a s e k ideca lui Svcjk. T i t l u l e r a Timpitul

companiei,

d u p ă c a r e u r m e a z ă o p r o p o z i ţ i u n c ce

începea aşa : „ S - a p r e z e n t a t singur la r e c r u t a r e , în d o r i n ţ a

dc

a fi găsit a p t şi a i n t r a în a r m a t ă " — şi încă v r e o cîteva c u ­ v i n t e c a r e n u p o t fi însă d e s u l r a t e . Aceasta

este p r i m a

î n s e m n a r e d e s p r e Svcjk. L a c î t e v a

d u p ă aceea in revista Karihatury,

scoasă de d e s e n a t o r u l

zile Joscl

L a d a , a a p ă r u t o schiţă a l c ă r u i e r o u este Svejk. In scurt t i m p a u u r m a t a p o i a l t e c î t e v a . Aceste p o v e s t i r i il p r e z i n t ă p e b r a ­ vul s o l d a t Svcjk slujindu-şi î m p ă r a t u l p î n ă la u i t a r e d c sine şi refuzînd să p ă r ă s e a s c ă a r m a t a c h i a r a t u n c i c î n d o comisie m e ­ d i c a l ă o p i n e a z ă p e n t r u l ă s a r e a lui l a v a t r ă . E lesne d c înţeles că pc v r e m e a aceea H a s e k nu p u t e a fi p r e a explicit şi nici p r e a categoric, d i n c a u z a vigilentei c e n z u r i austriece. D a r încă

de

pc a t u n c i , cititorii săi a u înţeles ce voia cl să s p u n ă . I n t r - a d c v ă r , direcţia satirei lui H a s e k trebuie să fi fost destul dc lim­ p e d e d a c ă ne g î n d i m că în t i m p ce Svejk sc t o p e a d c d r a g o s t e p e n t r u m ă r i t u l î m p ă r a t d c la Vicna şi ţ i n e a să-1 slujească un d e v o t a m e n t fugeau

î n d u i o ş ă t o r , cu î n d ă r ă t n i c i e c h i a r , t i n e r i i

dc u m i l i n ţ a d c a sluji în a r m a t a

asupritorilor,

, iindu-M în m a s ă în E l v e ţ i a , A m e r i c a d e N o r d sau dc

cu cehi

refu-

America

Sud. *"

J

XXI

Ia

1 9 1 6 , în t i m p ce l u c r a în r e d a c ţ i a p u b l i c a ţ i e i

c a r e a p ă r e a ia Kiev, l l a i e k a ir.ccput -.a Lui ioidal Ml

Svcţh

in

piizamitral.

Ceboflovak,

v i . , Pt • ii-ciuiv

in aceasta

cărţulie,

pagini în l o r m . i t m c . m i sc v i i u - ş t c i is.i devii

braim-

dc

circa

prea p u ţ i n

d e s p r e p r i z o n i e r a t u l iui Svcjk ; c ă r t i c i c a e d e fapt o r e l a t a r e a i-iipUrtlor

prin

care

trece

bunul

soldat

Svcjk

în

timpul

r ă z b o i u l u i . M u l t e scene d.n această a d o u a versiune a lui Svcjk s e r e p e t ă şi in c a Ultima

d i n u r m ă , p e care o c i t i m noi a s t ă z i .

versiune se deosebeşte d e cele

ce

a«

precedat-o

mi

n u m a i p r i n a m p l o a r e a ci, cit m a i aies p r i n o r i e n t a r e a s c r i i t o r u ­ lui, i n p r i m e l e d o u a versiuni — cum am v a / u t I lasciv a ţ i n t i t

în special

armata

au-.t. ..u...

ci

— serva

lui

in-t r u m e n t

dc

u m i l i r e si a s u p r i r e a p o p o r u l u i . In cea d i n u r m ă , satira lui ţ i n - mult

mai d c p a i t e , c mai p r o f u n d a ,

s a t i r ă a c e r b ă , cu general, a tuturor o.i;.'.

războaielor

Iste

pustiitoare făcute dc pe

poporului, a războaielor

Peripeţiile

multilaterală.

.eînteicri dc geniu, la adresa m i l i t a r i s m u l u i

bravului

soldat

o în

poziţii

nedrepte.

Svcjk

este astfel

o cronică

a p r i m u l u i r ă z b o i m o n d i a l pe carc-l p u t e m u r m ă r i

fidelă

în

aproape

t ' ie t a / e l e i c i . De la cele dinţii clipe ale m ă c e l u l u i ,

intregui

a p a r a t d e s t a t b i r o c r a t i z a t şi c o r u p t al I l.il>sl>ui:;doi o actisitatc

i c-b: .l.i p e r . i r u

a - u p r a seinului poate

acestui

—

să sc

întrebe

i a / b o i , pe care el nu 1-a d o r i t şi n u - l

admite. Armata,

pscudoftunţa

i împiedica p o p o r u l

desiaţoară

justiţia,

presa,

societăţile

filantropice,

t o a t e sc c o a l i z e a z ă , spre a t e r o r i z a ,

orbi

şi

iftfela o m u l s i m p l u . I n v ă l m ă ş a g u l acesta, în care cei m a i m u l ţ i pierd c a p u l , îşi

face

deodată

apar.ţii

c a l m desăvârşit

şi o lumă voinţă c e nu

nimic, înfruntă

n e c a z u r i l e ce sc

abat

Svcjk,

poate asupră-i

c a r e , cu u u

fi

tulburată — ca

de

asupra

t u t u r o r o a m e n i l o r simpli —- cu atît t s e n i n ă t a t e şi c u r a j , c u a t î t a b u n - s i m ţ şi t e n a c i t a t e încît d e v i n e i n v u l n e r a b i l faţă d e călăii lui. A r e s t a t p e n t r u că s-ar fi făcut trădare, cxprimîinlu-şi

opinia

că

vinovat

de crimă

războiul

trebuia

i z b u c n e a s c ă , Svejk nu c nici un m o m e n t

intimidat

d e s o a r t a l u i . D i m p o t r i v ă , el e tot t i m p u l d e a s u p r a lor Iu:, c a r e

n-au

nici o p u t e r e

asupră-i.

de

înaltă

neapărat şi

să

înfricoşat inchizitori­

Interogatoriile,

m

care pumnii

repeziţi

in falei ţin adesea

p e n t r u cl un m o f t . ,JPt vremuri mat

rău.

puţi

să umble

votlă

Am

citit

pe tablă

etan

daca

undeva

intr-o

imroţită

sau nu

dc

tortură

se simţea

arestul

c o fIoane

la ureche.

pat

avem,

masă

o avem

colea,

întrebări,,

cum

că

Al

Nict

de

doar In

tu spinteca)

avem,

ca să se

topit,

stătea

nou-născut.

incbts

ziua

e, nui

ni >. t i

Mexicului, a

tost

împuşcat într-o

fortăreaţă, la zid. Şi acum, la bătrâneţe, i-au mai îm­ puşcat şi unchiul. Ar trebui să aibă omul nervi dc oţel. Pe lingă asta îl mai înjura şi beţivii. Dacă ar iz­ bucni astăzi ceva,

cu unul m-aş duce voluntar să-1

apăr, chiar dacă m-ar face harcea parcea. Svejk dădu peste cap

o

duşcă

zdravănă, apoi

urmă : — Şt dumneavoastră

credeţi ca împăratul

o să

lase treaba asta, cu una cu două ? Se vede ca nu-1 cunoaşteţi. Sa se Iaca război cu turcii ! Mi-aţi ucis unchiul? Acum, p ă z e a ! Războiul e sigur. Serbii şi Rusia ne ajută. O să se taie în carne vie. în această clipa profetică, S\ ejk era măreţ. Pata lui deschisă, surî/atoarc ca o lună plină, strălucea de avînt. Pentru el totul era limpede. — Se poate întâmpla — continua el sa prorocească viitorul Austriei — ca în caz de război cu Turcia, 11

nemţii să ne atace, pentru că nemţii şi turcii ţin în­ tre- ci. Sînt nişte javre fără pereche. "Ne putem msă alia cu I'ranţa care, încă din 71, arc o răfuială cu Germania. Ăsta-i începutul. Are să fie un război pe cinste, atîta pot să vă spun. Bretschneider se ridica adrcsîndu-li-se solemn : — Mai mult, nici nu e nevoie sd spuneţi, veniţi cu mine pe coridor şi acolo am sa vă spun şi cu ceva. Svejk ieşi pe coridor, după agentul secret ; acolo îl aştepta o mică surpriză. Vecinul de masă îi arătă vulturul şi-i declară că îl arestează şi că-1 va duce imediat la direcţia poliţiei. Svejk încercă să explice că trebuie să fie o gre­ şeală, ca el e absolut nevinovat, că nu rostise nici o vorbă care ar fi putut jigni pe cineva. Bretschneider îi comunică însă, că se făcuse vino­ vat de oarecare fapte penale, printre care un rol im­ portant îl avea crima de înalta trădare. Apoi sc întoarseră în circiumă şi Svejk se adresă domnului Palivcc : — Eu am cinci halbe, o chiflă şi nişte crenvurşti. Acum, mai daţi-mi o şliboviţă pentru ca sînt arestat, şi trebuie să plec. Bretschneider ii arăta şi domnului Palivcc vulturaşul ; se uită o clipa la el, apoi îl întrebă î — Sînteţi însurat ? — Sînt. — Şi soţia dumneavoastră poate să conducă pră­ vălia, cînd lipsiţi ?

15

— Poate. — Atunci totul e în ordine, domnule cîrciumar, spuse vesel Bretschneider. Chemaţi-o pe soţia dum­ neavoastră şi predaţi-i prăvălia. Discară venim să vă luăm. — Nu-ţi face sînge rău — îl mîngîic Svcjk — cu nu mă duc decît pentru înaltă trădare. — Dar eu ? Pentru ce ? sc tîngui domnul Palivcc. Eu care am fost atît de prevăzător ! Bretschneider zîmbi triumfător : — Pentru ca aţi spus că s-au căcat muştele pe împărat. Acolo o să vi-1 scoată pc nas pe împăratul asta. Şi Svejk părăsi circiuma „La Potirul" însoţit dc agentul secret, pe care, privindu-1 drept în faţa cu zîmbctul său blajin, îl întrebă la ieşirea în stradă : — Trebuie să cobor de pe trotuar ? — Cum adică ? — Păi, socoteam că dacă sînt arestat n-am drep­ tul să merg pe trotuar. Cînd intrară pc poarta Direcţiei poliţiei, Svcjk în­ trebă : — Bine am petrecut ! Veniţi des pc la „Potirul" ? Şi în 'timp cc Svejk era dus la biroul de primiri, la „Potirul" domnul

Palivcc preda circiuma

soţiei

în lacrimi, mîngîind-o în felul lui : — N u plîngc, nu zbiera, ce pot să-mi facă pentru tabloul ăla căcat, al măriei sale împăratul ? 16

Aşa şi-a făcut intrarea bravul soldat Svejk în răz­ boiul mondial, după felul lui sucit dc a fi. Pentru istorici e interesant prin aceea că a întrezărit viito­ rul. Dacă mai tîrziu situaţia s-a desfăşurat totuşi alt­ fel decît a expus-o el la „Potirul , trebuie să ţinem seama dc faptul ca nu avea pregătirea diplomatică necesară. -

II BRAVUL SOLDAT SVEJK I A

DIRECŢIA

POLIŢIEI

Atentatul de la Sarajevo umpluse de acuzaţi can­ celaria prefecturii dc poliţie. Oamenii erau aduşi pe rî;u!, şi batrînul inspector le zicea cu blîndcţe : — O să vă iasă Ferdinand pe nas ! în una din numeroasele celule de la etajul întîi, în care a fost condus, Svejk găsi o societate dc şase inşi. Cinci şedeau în jurul mesei, iar într-un un­ gher, pc pat, stătea retras un bărbat între două vîrstc, vrînd parca să sc izoleze de ceilalţi. Svcjk îi întrebă pe fiecare dc ce sînt arestaţi. Cei cinci din jurul mesei i-au răspuns aproape la fel : „Pentru Sarajevo" ; — „din pricina lui Ferdi­ nand" ; — „din cauza asasinării arhiducelui" ; — „pentru Ferdinand" ; — „pentru ca l-au executat pe arhiduce la Sarajevo". Al şaselea, care n-are nici în clin, vrea să fie bănuit, tentativa de omor 1

se ţinea deoparte, răspunse că el nici în mînecă cu ceilalţi, şi nu el aflîndu-sc acolo numai pentru şi jefuirea unui ţăran din I Iolicc.

•>vejk se aşeza la masă în grupul conspiratorilor, care iji povesteau, pentru a zecea oara, cum au in­ trat iu dandana. Năpasta îi lovise pe toţi, în alarâ de unul, lie la circiumă, lie la vinărie, fie la cafenea. Excepţie tă­ cea numai un domn din cale-a fa ră de gras, cu ocheUri si cu ochii plînşi. Fusese arestat la el acasă, de­ oarece cu două zile înainte de atentatul din Sarafc\o plătise la restaurantul „U Brejsky" consumaţia oi studenţi sîrbi, tehnicieni, ^i fusese văzut apoi, de detectivul Brix, beat, în tovărăşia lor la „Mont• t i t r e " în strada Retez, unde dc asemeni plătise pentru ci, după cum a confirmat sub proprie semnă­ tură, în procesul-verbal. 1 I toate întrebările puse la comisariatul de poli­ ţ i e cu prilejul anchetei preliminaie, el răspunsese văitîndu-se stereotip :

— Eu ţin o papetăric ! I a care primea acelaşi stereotip răspuns : — Asta nu vă dezvinovăţeşte. Domnul cel scund, profesor de istorie, dăduse dc belea într-o vinarie, în vreme ce expunea proprieta­ rului

vinariei

istoricul

dileritelor

atentate.

Fusese

arestat tocmai în clipa cînd rezuma analiza psiholo­ gică a fiecărui atentat cu cuvintele : — Idcea atentatului e simplă ca oul lui Columb. — Tot atît dc simplă, precum ai să înfunzi dum­ neata Pankracul, îl completă comisarul, la interoga­ toriu.

i i -

Al treilea conspirator era preşedintele societăţii de binefacere „ D o b r o m i l din Hodkovicky. în ziua în care se săvîrşise atentatul, „Dobromii"-ul organizase o serbare urmată de un concert, în grădina. în timpul serbării s-au pomenit deodată cu vagmistrul jandar­ meriei, care îi somă pe participanţi să sc împrăştie, amintindu-le că Austria c în doliu, la care preşedin­ tele „Dobromil"-ului îi răspunsese blajin : -

— Aveţi numai o clipă răbdare, pînă sc termina dc cîntat Hei, Slovanc.

1

Acum stătea cu capul în noimi şi sc tînguia : — In august avem alegerea noului prezidiu. Dacă nu sînt acasă pînă atunci, te pomeneşti ca nu n u mai aleg. Am fost dc zece ori preşedinte. Aş muri dac-aş păţi o ruşine ca asta. Ciudată festă mai jucase răposatul Ferdinand ce­ lui de-al patrulea arestat, un om aşezat, de o leali­ tate ireproşabilă. Două zile încheiate evitase orice discuţie în legătura cu Ferdinand, pînă cînd într-o scară, la cafenea, la o partida dc cărţi, tăind riga de ghindă cu atou-ul, un şapte de tobă, strigase : — Şapte gloanţe, ca la Sarajevo. Cel de-al cincilea, arestat — după propria-i măr­ turisire — tot din pricina asasinării domnului arhi­ duce la Sarajevo, avea şi acum părul şi barba zbîrlite de spaimă, ceea cc îl făcea să semene cu un grifon. 1

20

Cîntcc

al

p a n s l . n istilor

cehi.

In restaurantul unde fusese agăţat nu numai ca nu scosese o vorba, dar nu citise nici măcar ziarele care relatau despre asasinarea lui Ferdinand. Şedea Ia masă singur-singurcl, cînd un domn oarecare sc apropie, luă loc în faţa lui şi începu să-1 întrebe re­ pezit : — Aţi citit ? — N-am citit. — Ştiţi ceva despre asta ? — N u ştiu. — Dar ştiţi despre cc e vorba ? — N u ştiu, nu mă interesează. — Totuşi ar trebui să vă intereseze. — N u ştiu cc ar trebui să mă intereseze ! Eu îmi fumez trabucul, beau cîteva halbe, mănînc şi nu ci­ tesc ziarele. Ziarele mint. La ce bun să-mi fac sînge rău? — Aşadar, nici asasinatul de la Sarajevo nu va interesează ? — Pe mine nu mă interesează nici un fel de asa­ sinat, fie el la Praga, la Viena, la Sarajevo sau la Londra. Pentru asta există autorităţi, tribunale şi po­ liţie. Dacă se întâmplă cîtcodată, pc undeva, să fie ucis careva, aşa-i trebuie ; de ce e atît de bleg şi im­ prudent să se lase omorît ? Acestea au fost ultimele lui cuvinte, în menţionata convorbire. D e atunci nu face decît să repete cu voce tare, din cinci în cinci minute : — Sînt nevinovat, sînt nevinovat. 21

Actttie vorbe Ic strigase şi în poarta preleeturii Jc poliţie, le va repeta şi în drum spre tribunalul din Praga, şi tot cu ele va intra şi în temniţa. Dupa cc asculta toate aceste teribile povestiri dc comploturi, Svejk socoti că n-ar strica să-i lămu­ rească pe toţi asupra situaţiei lor desperate. — Da, c rău de noi — începu el cu vorbe blajine — şi vă înşelaţi cînd spuneţi că vouă, nouă tuturor, nu ni sc poate întîmpla nimic. Pentru ce, mă rog, avem poliţie, dacă nu ca să ne pedepsească pentru gurile noastre sparte ? Când trăim vremuri atît de primejdioase, încît se împuşca arhiduci, apoi nimeni nu trebuie să sc mai mire că e dus la poliţie. Toate astea se fac de ochii lumii, ca să sc facă vîlvă în ju­ rul înmormîntării lui Ferdinand. Cu cit vom ti mai mulţi, cu atît mai bine şi mai frumos. Cînd eram cu ostaş, ne pomeneam uneori cu jumătate din compa­ nie la arest. Şi cîţi nevinovaţi n-au fost osîndiţi ; şi nu numai în armată, ci şi Ia tribunalele civile. îmi amintesc cum, odată, a fost osîndită o femeie, pen­ tru că îşi gîtuise gemenii abia născuţi. Cu toate că s-a jurat ea că nu putea să sugrume gemeni, pe motiv că nu născuse decît o fetiţă pe care a gîtuit-o fără să-i pricinuiască nici o durere, tot pentru dublu asasinat .1 fost osândită. Tot aşa, cu un ţigan din '/abehiice, şi cl vinovat. Sc furişase în noaptea de Crăciun în dugheana unui băcan. A jurat ca voia numai sa sc-ncalzească ; dar nu i-a folosit Ia nimic. Odată în­ căput pe mîna tribunalului, s-a terminat, e rău. Dar răul ăsta e necesar. S-ar putea să nu fie toţi oamenii

22

chiar atît do puşlamalc pc cît s-ar crede ; dar c u m sa deosebeşti astă/i pe cel bun de haimana, mai ales \ remurilc astea, cînd au făcut proaşcă din I'erdinand ? Cînd eram cu ostaş, la noi la Budcjovicc a fost împuşcat în pădure, în dosul cîmpului dc cxcrci;u. clinele domnului căpitan. Cum a aliat căpitanul de isprava asta, ne-a chemat pe toţi. ne-a aliniat şt a ordonat să ne numărăm din zece în zece, iar al ze­ celea să iasă din front. Se-nţelege că şi cu eram prin­ tre cei năpăstuiţi, că eram al zecelea, da am stat smirnă, fără să clipim măcar. Căpitanul a trecut dc cffeva ori prin faţa noastră şi numai cc-1 auzim : ..Haimanalelor, potlogarilor, hiene tărcate cc sinteţi. îmi vine să vă snopesc în bătăi, pentru cîincle ăsta, să vă tai în bucăţele, să vă fac tăiţei, să vă împuşc şi sa va fac saramură. Dar. pentru că sînt om bun, N a dau la toţi v.ccc zile dc arest." Vedeţi? Şi-atunci era vorba de un căţel, pe cînd acum e vorba de î n ­ suşi domnul arhiduce ! Uite pentru cc e necesară te­ roarea. Doliul ăsta îşi arc şi cl rostul lui. — Fu sînt nevinovat, sînt nevinovat, îi da într-una bărbatul cu părul vîlvoi. — Şi Isus Cristos a fost nevinovat — zise Svcjk — şi tot l-au răstignit. D c cînd c lumea lume, nu s-a s BKnisit nimeni

de-un om nevinovat. „Mani hui ten

iter diencn"

1

cum ni se spunea nouă la mili­

t a r e . Aşa c cel mai bine şi cel mai frumos. Svejk .se întinse pe lax iţă şi adormi liniştit. ' T i n e \> K.»r.i >i fă ti slujita m a i J c p a r u - ( g e r m . ) .

23

între timp mai fură aduşi încă doi arestaţi. Unul din ei era bosniac. Umbla agitat prin celulă, scrîşnea din dinţi, şi la fiecare două vorbe zicea : „Jcbcnti ditsu /" îl chinuia gîndul ca nu cumva la Direcţia poliţiei să i se piardă coropca cu care făcea negoţ ambulant. Al doilea oaspe era cîrciumarul Palivcc, cari-, 11rindu-1 pe prietenul său Svejk, îl trezi din somn, adresîndu-i-se cu un glas jalnic : — Uitc-mă şi pc mine aici. Svejk îi scutură mîna cu afecţiune, răspun/îndu-i : — Asta într-adevăr mă bucură ! Ştiam eu că dom­ nul acela o sa se ţină de cuvînt, cînd a spus că arc să vină să vă ridice. Punctualitatea c mare lucru. Domnul Palivcc ţinu însă să precizeze că aseme­ nea punctualităţi nu fac nici cît un căcat, întrebîndu-1 apoi în şoaptă dacă ceilalţi domni arestaţi nu sînt cumva pungaşi, ceea ce pe cl, ca negustor, l-ar putea compromite. Svejk îl lămuri ca, în afară de unul, care încercase să ucidă şi să jefuiască un bă* trîn din Holice, restul oamenilor se afla acolo din pricina arhiducelui. Domnul Palivcc sc simţi jignit, susţinînd că el nu e arestat din pricina unui fleac de arhiduce, ci pen­ tru însăşi maiestatea sa împăratul. Afirmaţia Itîrnind interesul societăţii, Palivcc povesti cum l-au murdărit muştele pe împărat. — Mi l-au necinstit, bestiile — îşi încheie el po­ vestirea — şi la urmă m-au băgat şi pe mine în cri1

1

21

"Iuţi

sullctul

m ă - t i ! (Srb.)

minai ! Asta nu lc-o iert eu muştelor, încheie el ame­ ninţător. Svejk se duse din nou să se culce dar n-apucă să doarmă mult, pentru că veniră să-1 ia la interoga­ toriu. Şi astfel, Svcjk, ureînd scara spre secţia a III-a, îşi ducea crucea spre vîrful Golgotei, fără să-şi dea seama de martiriul său. Citind inscripţia care lămurea că scuipatul pc jos c oprit, ceru voie gardianului sa-i permită să folo­ sească scuipătoarca şi bucuros în naivitatea lui, îşi făcu intrarea în cancelarie, cu vorbele : — Bună seara la toată lumea, domnilor ! în loc dc răspuns, cineva îi dădu un ghiont sub coaste şi-1 împinse în faţa unei mese, la care şedea un domn, o mutră nepăsătoarc de funcţionar cu tră­ i t u r i dc o cruzime atît de bestială, încît părea un evadat din cartea lui Lombroso, Tipuri de criminali. Sc uită la Svejk cu o ferocitate care trăda setea dc .Ninge şi-i spuse : — 'Nu face pc tîmpitul. — N-am de cc să mă fac, răspunse Svcjk cu gra\u.itc. Eu am fost reformat din armată pentru tîmpenie, şi declarat idiot în mod oficial dc o comisie spe­ cială. Sînt un idiot oficial. Domnul cu mutra dc criminal scrîşni din dinţi. — Crima de care eşti acuzat şi cele de care te-at făcut vinovat dovedesc că eşti în toate minţile. Şi-i înşiră un pomelnic lung, de diferite crime, începînd de la înalta trădare şi sfîrşind cu insultarea

25

Maiestăţii Sale şi a membrilor casei imperiale. In centrul acestui noian dc învinuiri cel mai greu tră­ gea aprobarea asasinării arhiducelui Ferdinand, de unde răsărea o altă ramură cu noi crime, printre care strălucea aceea dc instigare la revoltă, întrucît toate se întîmplaseră într-un local public. — Ei, ce ai dc zis ? întreba triumfător domnul cu înfăţişarea feroce. — Slavă Domnului, l destul, răspunse Svejk cu candoare. Cc e prea mult, strică. — Ei, vezi ca recunoşti ? — Eu recunosc tot. Disciplina-i disciplină ; fără disciplina nu faci nici o ispravă. Cînd eram eu ostaş, tot aşa... — Vorba ! sc răsti la el inspectorul dc poliţie ; şi sa nu deschizi gura decît atunci cînd te-oi întreba eu ! inţcles ? — Păi cum să nu înţeleg ? zise Svejk. Raportez su­ pus precum că înţeleg şi că, în tot ce veţi binevoi să-mi spuneţi, ştiu să mă orientez. — Cu cine ai legături ? — Cu menajera mea, stimate doinn. — Şi în cercurile politice locale, nu ai nici o cu­ noştinţă ? — Am, onorate domn ; îmi cumpăr zilnic ediţia dc după-masă a ziarului Nârodm polttiha, „Căţeluşa" cum i sc spune. — Ieşi afară ! răcni la el domnul cu mutra de fiara. In timp cc era scos din birou, Svejk apucă să-i mai .spună :

26

— Noapte bună, stimate domn ! înapoindu-se în celulă, Svejk aduse la cunoştinţa arestaţilor că interogatoriul c un moft. „Se râţoieftf puţin la tine şi te da afară." — Pe vremuri — povesti Svejk — era mai rău. Am citit odată într-o carte cum că acuzaţii erau puşi v i umble pe tabla înroşită şi să bea plumb topit, ca să vadă daca erau sau nu vinovaţi. Alteori le zdro­ beau picioarele în butuci, ori îi întindeau pe o scara, dacă nu voiau să mărturisească, şi lc ardeau şoldu­ rile cu torţa de pompier, aşa cum i-au făcut sfîntului Jan Ncpomuk. Se zice că zbiera sfîntul, dc parcă l-ar fi tras în ţeapă şi n-a încetat să zbiere decît atunci cînd l-au aruncat în- apă de pe podul Eliska, într-un sac impermeabil. De multe ori omul era sfîrtecat în patru, sau ţintuit ia stîlp în faţa muzeului. Ăl dc stă­ tea doar închis în camera dc tortură se simţea ca un nou-născut. — In ziua de azi — reluă Svejk cu satisfacţie — arestul c floare la ureche. Nici tu spintecare, nic; tu butuci, pat avem, masă avem, laviţe avem, nu ne înghesuim ca sardelele, ciorbă ni se dă, pîinc ni se dă, ulciorul cu apă ni sc aduce, latrina o avem colea, sub nas. în toate sc vede progresul. E drept, că-i cam departe pînă la interogator : treci prin trei coridoare şi urci şi un etaj ; în schimb, pe culoare e curat şi animaţie. Unul vine, altul pleacă, unu-i tînăr, altul Iwtrîn, bărbaţi, femei de-a valma. îţi parc bine că cel puţin nu eşti singur. Fiecare îşi vede mulţumit de drumul lui şi nu are a sc teme că la birou o să i 2

se spună : „Aşadar, am chibzuit şi am hotarît ca mîine să fii sfîşiat în patru sau ars pe rug, la ale­ gere". Era desigur neplăcut să alegi şi sînt încredin­ ţaţi domnilor, că mulţi dintre noi, într-un astfel dc moment, am fi stat la cumpănă. Ei, dar astăzi, spre binele nostru, lucrurile s-au schimbat. Tocmai îşi sfîrşea pledoaria întru apărarea trata­ mentului modern aplicat cetăţeanului în închisori, cînd paznicul deschise uşa, strigînd : — Svejk, îmbraeă-te ; eşti chemat la interogator — l)e-mbrăcat mă-mbrac eu — răspunse Svejk — n-am nimic împotrivă ; dar cred că e o greşeală la mijloc, pentru că eu am mai fost o dată pe la intero­ gator. Ş-apoi, teamă mi-e că ceilalţi domni, aci pre­ zenţi, se vor supăra pe mine văzînd că mă duc dc douS ori la interogator, pe cită vreme dumnealor n-au fost încă niciodată în seara asta. Ar avea motive să fie geloşi pe mine. — Haide, ieşi o dată şi nu mai trăncăni, răspunse gardianul acestei întîmpinări de gentleman. Şi astfel Svcjk se pomeni din nou în faţa domnului cu mutră de criminal, care, luîndu-1 iute, îl întrebă răstit şi categoric : — Recunoşti totul ? Svejk îşi aţinti ochii albaştri şi blajini pe chipul necruţător al omului din faţă şi zise cu blîndeţe : — Dacă doriţi să recunosc, recunosc, onorate domn. Iar dacă mi-aţi spune : Svejk, să nu recunoşti nimic, aş tăgădui pînă în pînzele albe, măcar să ştiu că aş fi făcut bucăţele-bucăţele.

28

Asprul domn însemnă ceva în acte şi, întinzîndu-i lui Svejk condeiul, îl pofti să semneze. Şi Svejk iscăli denunţul lui Bretschneider, la care erau adăugate următoarele :

„Toate învinuirile, mai sus-menţionate, împotriva mea sînt întemeiate. Josef Svejk" După cc semnă, se adresă asprului funcţionar : — Mai am ceva dc iscălit ? Ori să mai vin mîinc dimineaţă ? — Mîinc dimineaţă ai să fii dus la tribunal, fu răspunsul. — La ce oră, domnule ? N u de alta, dar nu care cumva, Doamne fereşte, să adorm. — Ieşi afară ! zbieră domnul pentru a doua oară în acea zi la Svejk, de la celălalt capăt al mesei. în timp ce sc întorcea la noul său cămin

zăbrelit,

Ivejk îi zise gardianului eare-1 însoţea: — Toate merg ca pe roate ! îndată ce uşa sc închise în urma lui, tovarăşii dc *rcst îl năpădiră cu tot felul dc întrebări, la care Svejk răspunse hotărît : — Am mărturisit, după cît sc pare, că l-am ucis pe arhiducele Ferdinand. îngroziţi, cei şase bărbaţi se ghemuiră sub pătu: c păduchioase ; doar bosniacul exclamă : — Dobro

dosii.

1

* Binc-aţt venit (srb.). $ -

Soldatul S v c j k , voi. I

29

întinzîndu-se pc partea lui de prici, Svcjk mai spuse : j — Cc păcat că n-avem un ceas deşteptător. A doua zi de dimineaţă fu însă trezit fără deştep­ tător şi, la orele şase fix, era dus cu duba spre tri­ bunalul teritorial. — „Cine se scoală dc dimineaţă departe ajunge", le zise Svcjk tovarăşilor lui de călătorie, în timp ce duba ieşea pe poarta Direcţiei poliţiei.

III SVEJK IN F A Ţ A M E D I C I L O R

LEG IŞTI

Odăiţele confortabile şi curate ale tribunalului, pe­ reţii văruiţi, zăbrelele date cu lac negru, precum şi rotofeiul domn Dcmartini, paznicul-şcf al arestului preventiv, cu reveruri violete şi galon de aceeaşi cu­ loare la chipiu, îi făcură cea mai bună impresie lui Svejk. Culoarea violetă nu e de rigoare numai aci, ci şi la ceremoniile religioase, dc Miercurea morţilor şi Vinerea marc. Se repeta glorioasa istorie a stăpînirii Ierusalimu­ lui de către romani. Arestaţii erau scoşi şi înfăţişaţi Pilaţilor anului 1914, jos, la parter. Judecătorii de instrucţie, Pilaţi ai vremurilor moderne, în loc să-şi spele mîinilc cu ostentaţie, trimit să li se aducă de la restaurantul Tcissig papricaş şi bere dc Plzen înaintind procuraturii, unul după altul, actele dc acuzare. Aici, în majoritatea cazurilor logica dispare : pa­ ragraful cutare achită, paragraful cutare te spînzură, paragraful cutare spune tâmpenii, paragraful cutare îşi rîde de tine, paragraful cutare ucide şi nu iartă. 31

Excepţie făceau cîţiva domni (întocmai ca la Di­ recţia poliţiei) care nu prea luau legile în serios, căci pretutindeni se mai găseşte şi grîu printre neghină. în faţa unuia din aceştia fu adus Svejk. Era un domn mai în vîrstă, cu înfăţişare blîndă, care, interogîndu-1 pc vremuri pe faimosul ucigaş Valc§, nu ui­ tase niciodată să-i spună : „Poftim, luaţi loc, dom­ nule Vales, uitaţi-vă un scaun liber". Cînd Svcjk fu adus în faţa lui, îl pofti, cu înnăs­ cuta-'» amabilitate, să ia loc, adresîndu-i-se : — Care va să zică, dumneavoastră sînteţi domnul Svcjk ? — Dacă socot bine sînt chiar cl — replică Svejk — dat fiind că şi tata a fost Svejk, iar mama doamna Svejkovâ. N u pot să-i fac de ruşine tăgăduindu-mi numele. Un zîmbet prietenos flutură pe buzele judecătoru­ lui dc instrucţie. — Văd că dumneata ai făcut isprăvi, nu glumă ! Ai multe pe conştiinţă ! — Eu am întotdeauna multe pe conştiinţă — zise Svcjk zîmbind şi mai amabil decît domnul consilier dc tribunal — poate chiar mai multe decît dumnea­ voastră, domnule judecător. — Asta sc vede din procesul-vcrbal pe care l-ai iscălit, zise judecătorul dc instrucţie, cu un ton nu mai puţin amabil ; nu s-a exercitat nici o presiune asupra dumitalc la poliţie ? — Da' de unde, onorate domn. Chiar eu i-am în­ trebat dacă trebuie să iscălesc şi, cînd mi-au spus să 32

•rllflff, am iscălit. Că doar nu ora să mă bat cu ci, Sm pricina propriei mele iscălituri ! La cc mi-ar fi :ok>>;t ? O rînduială trebuie să existe. — Te simţi deplin sănătos, domnule Svejk ? — Deplin, n-aş putea zice, domnule judecător. Am reumatism şi mă ung cu opodcldoc. Bătrînul funcţionar zîmbi iarăşi cu bunătate — Ce-ai zice, dacă am pune să te examineze me­ dicii legişti ? — De, cu zic că nu-s chiar aşa rău bolnav şi-i pă­ cat să-şi piardă domnii vremea cu mine fără rost. M-a examinat şi doctorul de la Direcţia poliţiei, care \oia să constate dacă nu cumva am blenoragie. — Ştii cc, domnule Svejk ? Să încercăm totuşi şi cu medicii legişti. O să întocmim o comisie : pe dum­ neata te trimitem, pînă una-alta, la arestul preventiv. In vremea asta te mai odihneşti puţin. Deocamdată, încă o întrebare : din procesul-verbal reiese că dum­ neata ai fi declarat, ba ai şi răspîndit zvonul că în curînd o să izbucnească războiul. — Războiul, domnule judecător, o să izbucnească foarte curînd. — N u te apucă aşa, din cînd în cînd, un fel de crize ?... — Asta, mă rog, nu : doar o dată era să mă apuce roata unui automobil în Piaţa Carol, dar dc atunci au trecut ani mulţi. Cu aceasta interogatoriul luă sfîrşit. Svejk îi în­ tinse muta judecătorului dc instrucţie şi întoreîndu-sc în odăiţa lui se adresă vecinilor săi : 31

— Va să zică, din pricina asasinării arhiducelui Ferdinand, voi fi examinat de medicii legişti. — Şi eu am fost examinat o dată de medicii legişti, zise un tînăr. Asta s-a întîmplat cînd am ajuns în faţa curţii cu juri pentru nişte covoare. M-au decla­ rat slab dc minte. Acum am şterpelit o treierătoarc cu aburi şi nu pot să-mi facă nimic. Avocatul meu mi-a spus ieri că o dată declarat nebun, trebuie să trag foloase toată viaţa. — Eu unul n-am nici o încredere în medicii legişti, interveni un bărbat cu înfăţişare inteligentă. Odată, după ce falsiticasem nişte poliţe, am asistat, pentru orice eventualitate, la prelegerile doctorului H e v c roch şi, după ce m-au prins, am făcut pe paraliticul, aşa cum l-a descris el. Am muşcat de picior un medic legist din comisie, am băut cerneală din călimară şi, să mă iertaţi, mi-am făcut nevoile într-un colţ, în faţa întregii comisii. Dar pentru că am muşcat pe unul dc pulpă m-au declarat perfect sănătos şi asta m-a pierdut. — Mie nu mi-e frică dc domnii ăştia, zise Svejk. Cînd eram ostaş, m-a examinat un medic veterinar şi am ieşit bine la examen. — Medicii legişti sînt nişte ticăloşi, glăsui un pi­ pernicit. Mai deunăzi am dezgropat din întîmplare în livada mea un schelet şi medicii legişti au spus că e vorba de un om asasinat cu patruzeci dc ani în urmă, lovit în cap cu un obiect neascuţit. Eu n-am decît treizeci şi opt de ani şi totuşi m-au închis, cu 34

i . - .a c-.uu arătat actul dc bote/, extrasul dc naşt s r fi actele de identitate în regula. — Eu cred — interveni Svejk — că ar fi bine să privim lucrurile cu mai multă îngăduinţă. Oricine poate şt trebuie să greşească, în măsura în care se podeşte mai mult la un lucru. Medicii legişti sînt şi ci oameni şi oamenii au cusururile lor. Să vedeţi ce »-a întîmplat odată la Nusle, lîngă podul de peste Botici : într-o noapte, pe cînd mă întorceam acasă de ia circiuma „U Banzctu", s-a apropiat dc mine un domn şi m-a plesnit în cap cu o vînă dc bou ; cînd m-a văzut lungit la pămînt, a îndreptat lanterna asu­ pra-mi şi a zis : „M-am înşelat, nu e ăsta". Şi s-a în­ furiat aşa dc rău că greşise, încît mi-a mai croit una peste spinare. E în firea omului să greşească, pînă la moarte. Aşa a fost şi cu domnul acela care, într-o noapte, a dat peste un cîinc turbat, pe jumătate în­ gheţat şi 1-a luat acasă la el, vîrîndu-1 în patul ncvestii. Cum s-a încălzit şi şi-a venit în fire, clinele a muşcat toată familia iar pe copilaşul din leagăn 1-a sfîşiat şi 1-a mîncat. Şi să vă mai spun şi o pă­ ţanie dc la noi, cu un strungar care a deschis cu o cheie biserica de la Podoly ; crezînd că e la el acasă, s-a descălţat în sacristie, încredinţat ca e bu­ cătăria lui, s-a culcat în altar, convins că e în patul lui şi s-a învelit cu nişte odăjdii cu inscripţii sfinte, punîndu-şi evanghelia şi alte cărţi sfinţite sub cap, ca să i-1 ţină sus, în loc de pernă. Dimineaţa, a dat peste el paracliserul. Cînd şi-a venit în fire, bietul om s-a scuzat zîmbind că a nimerit greşit. „Fru35

moaşă greşeală, n-am ce zice, i-a răspuns paracli­ serul ; pentru o greşeală ca asta trebuie sa tîrnosim din nou biserica." Strungarul a fost dus apoi în faţa medicilor legişti care au dovedit că era perfect lucid şi treaz, căci — după spusele lor — dacă ar fi fost beat n-ar fi nimerit cu cheia în broasca bisericii. Ur­ marea a fost că strungarul a murit la Pankrac. — Sa va mai spun una şi anume cum s-a înşelat la Kladno un cîinc poliţist — cîine lup — al cunos­ cutului reitmaistru Rotter. Reitmaistrul Rottcr dresa cîini din ăştia cu care făcea experienţă pc pielea va­ gabonzilor, pînă cînd toţi vagabonzii au început să ocolească districtul Kladno. Vâzînd cum stau lucru­ rile, reitmaistrul a ordonat jandarmilor să-i aducă cu orice preţ un om suspect. Şi aşa, i-au adus într-o bună zi un om destul de bine înţolit, pe care l-au găsit şczînd pc-o buturugă, în pădurea dc la Lany. A pus numaidecît să i se taie o bucată din poala hainei, pc care a dat-o dinilor poliţişti să o miroase. După asta l-au dus pe omul cu pricina undeva afară din oraş, într-o cărămidăric şi-au pus pc urmele lui cîinii dresaţi, care l-au găsit şi l-au adus înapoi. După asta omul nostru a trebuit să sc suie pe o scară în pod, să sară peste un zid, să se arunce într-un eleşteu, cu cîinii după el. în cele din urmă s-a dovedit că omul era un deputat radical ceh, căruia, făcîndu-i-se lehamite de Parlament, plecase într-o excursie în pădurile de lingă Lany. D e aceea spun cu că oa­ menii sînt supuşi greşelilor, fie ci învăţaţi sau tîmpiţi şi fără carte. Chiar şi miniştrii greşesc. 36

Comisia dc medici legişti care avea să hotărască dacă orizontul spiritual al Iui Svcjk este sau nu pc măsura crimelor dc care era acuzat era alcătuită din trei domni foarte serioşi. Părerile lor erau diametral opuse. Se înfruntau trei şcoli ştiinţifice şi trei concepţii psihiatrice diferite. Dacă în cazul lui Svejk s-a ajuns totuşi la o per­ fectă înţelegere între aceste tabere ştiinţifice opuse, lucrul sc poate explica numai prin impresia de-a dreptul uluitoare pc care Svejk a făcut-o asupra în­ tregii comisii cînd, intrînd în camera unde urma să i sc examineze starea psihică şi zărind pc perete por­ tretul monarhului austriac, a strigat : „Domnilor, trăiască împăratul Franz Joscf I ! Afacerea era limpede ca lumina zilei. Prin manifes­ tarea spontană a lui Svejk, cădeau o serie întreagă de întrebări, rămînînd în picioare numai cîteva din cele mai importante. Din răspunsuri urma să fie con­ firmată prima impresie despre Svejk, pc baza siste­ mului doctorului în psihiatrie Kellcrson, a doctorului Heveroch şi a englezului Weiking. a

— Radiul e mai greu ca plumbul ? — Eu nu l-am cîntărit, mă rog, răspunse Svejk cu zâmbetul lui binevoitor. — Dumneata crezi în sfîrşitul lumii ? — Mai întîi ar trebui să-I apuc, dar asta n-o cred. — Ai putea socoti diametrul pămîntului ? 37

— N u , vă rog, n-aş fi în stare, răspunse Svcjk". Dar v-aş spune şi eu, domnilor, o ghicitoare : Fie, o casă cu trei caturi ; în casa aceasta la fiecare etaj sint cîtc opt ferestre. Pc acoperiş sînt două creste şi două coşuri. In fiecare cat sînt doi chiriaşi. Şi acum spuncţi-mi, domnilor, în cc an a murit bunica por­ tarului ? Medicii legişti sc priviră semnificativ.

Cu

toate

acestea, unul din ci mai puse o întrebare : — N u cumva ştii care c adîncimea cea mai mare în Oceanul Pacific ? — N u , nu ştiu, n u rog, sună răspunsul ; dar socot că trebuie să fie mai marc decît aceea dc sub stînca Vysc-hrad, în Vltava. Preşedintele comisiei întreba scurt: — Ajunge ? dar unul din membri mai puse următoarea întrebare : — Cît face 12.897 înmulţit cu 13.863 ? — 729, răspunse Svcjk fără să clipească. — Cred ca ajunge, zise preşedintele comisiei. Pu­ teţi duce acuzatul la locul lui. — Vă

mulţumesc, domnilor — zise Svejk respec­

tuos — şi mic mi-e de ajuns. După plecarea lui, consiliul celor trei se opri la concluzia că Svejk

este un tîmpit şi un idiot înve­

derat, după toate legile naturii descoperite dc savan­ ţii psihiatri. Referatul transmis judecătorului de instrucţie cu­ prindea printre altele ;

„Subsemnaţii medici legişti au ajuns la concluzia ca individul Josef Svcjk, trimis spre cercetare în faţa sus-numitei comisii, suferă de tîmpenie totala şi cre­ tinism congenital, cxprimîndu-se cu cuvinte ca : «Tră­ iască împăratul Franz Josef I», manifestare care ajunge cu prisosinţă pentru a lămuri că Josef Svejk este un idiot manifest. Dc aceea, subsemnata comisiune propune : j /. Stingerea acţiunii împotriva lui Josef Svejk. II. Transportarea si internarea lui Josef Svcjk, spre supraveghere, într-o clinică de psihiatrie, pentru a se constata în cc măsură starea lui mintală este pri­ mejdioasă pentru cei din jurul său." In timp cc sc redacta acest referat, Svejk le po­ vestea colegilor săi dc arest : — L-au dat uitării pe I'crdinand şi s-au distrat cu mine, spunînd tîmpenii şi mai mari. in cele din urm.i ne-am zis că ne ajunge cîtc ne-am povestit şi nc-am despărţit. — Eu nu mai am încredere în nimeni, zise piper­ nicitul, în a cărui livadă fusese dezgropat din întîinplarc un schelet. Toţi sînt pungaşi. — Şi pungaşii ăştia îşi au rostul lor, observă Svcjk, întinzîndu-se pe salteaua dc paie. Dacă toţi oamenii ar voi numai binele celorlalţi, curînd ar ajunge să se omoare între ci.

IV SVEJK E D A T AFARA D I N

BALAMUC

Mai tîr/.iu, Svejk nu găsea destule cuvinte de laudă, vorbind dc viaţa din balamuc : — Zău dacă înţeleg dc ce se supără nebunii, cînd îi opreşte acolo. Acolo poate omul să se tăvălească în pielea goală pc podea, sa urle ca un şacal, să se înfurie şi să muşte. Dacă ar face una ca asta pe pro­ menadă, s-ar cruci lumea ; acolo, însă, c un lucru foarte firesc ! E o libertate, cum n-au visat-o nicicînd socialiştii. Omul se poate da drept Dumnezeu ori Maica Domnului, drept regele Angliei, ori papa de la Roma, sau drept împăratul Austriei, sau sfîntul Vaclav, cu toate că ăsta a fost întotdeauna legat şi des­ puiat şi a zăcut într-o chilie uitată. Era acolo unul care striga în gura mare că e arhiepiscop ; şi cc credeai că făcea ? Se ghiftuia ! Şi mai ceva, ceva prea-prea, nu-mi vine să spun, că-i de ruşine, dar nimeni nu sc ruşina. Unul a mers pînă acolo că se dădea drept sfinţii Ciril şi Metodiu, ca să i se dea porţie dubla. iNu lipsea nici domnul însărcinat care ne poftea pe -io

toţi la botez. Mai erau închişi acolo o droaie de şa­ hişti, politicieni, pescari şi cercetaşi, colecţionari dc mărci, fotografi amatori. Era şi un colecţionar de ţ&cale vechi pc care le numea scrumiere. Unul stătea mereu în cămaşă de forţă, ca să nu poată socoti cînd o să fie sfîrşitul lumii. M-am mai întâlnit acolo cu nişte profesori. Unul din ei s-a ţinut tot timpul după mine şi mi-a spus că leagănul ţiganilor a fost în munţii Krkonose, iar altul m-a încredinţat că înă­ untrul globului pămîntesc mai este un glob mult mai mare ca cel dc deasupra. Fiecare spunea ce-i place şi tot cc îi venea la gură, întocmai ca în Parlament. Uneori îşi spuneau basme şi, dacă sc întîmpla ca prinţesa din poveste să o sfîrşcască rău, sc încăierau. Cel mai furios era un domn, care sc dădea drept al 16-lea volum al dicţionarului ştiinţific al lui Otto şi ruga pe toţi sa-1 deschidă şi să găsească expresia „cusătoare de car­ tona je", pentru că altfel — zicea el — e pierdut. Se liniştea abia după cc îl băgau în cămaşa de forţă. Atunci se bucura că a intrat în presa legătorului dc cărţi şi se ruga să-1 rotunjească modern. Ce să va mai spun, trăiam ca-n sînul lui Avraam. Poţi să răc­ neşti, să urli, să cînţi, să plîngi, să behăi, să mun­ ceşti, să ţopăi, să te închini, să te dai dc-a berbe­ leacul, să-umbli în patru labe, să ţopăi într-un picior, să alergi roată împrejur, să joci, să te zbengui, să stai toată ziua pe vine, ori să te caţări pc pereţi. Nimeni nu vine să-ţi spună : „N-aveţi voie să faceţi una ca asta, nu-i frumos, domnule, ar trebui să vă 11

fie ruşine ; şi mai ziceţi că sînteţi om învăţat". E adevărat că sînt şi nebuni liniştiţi de tot. Aşa era un inventator, care sc scobea într-una în nas şi numai o dată pe zi zicea : „Uite chiar acum am inventat electricitatea !" Cum vă spun, era foarte frumos pe acolo şi cele cîteva zile, pe care lc-am petrecut în balamuc, sînt clipele cele mai fericite din viaţa mea. Şi într-adevăr, chiar primirea ce i s-a făcut iui Svcjk la balamuc, unde a fost dus dc la tribunalul teritorial ca să fie pus sub observaţie, a întrecut toate aşteptările lui. Mai întîi, l-au dezbrăcat în pielea goală, i-au pus un fel de halat şi l-au condus la baie, luîndu-il discret dc subsuori, în vreme ce unul dintre îngrijitori îi ţinea de urît povestindu-i anecdote des­ pre evrei. La baie l-au băgat într-o cadă cu apă caldă, apoi l-au scos şi l-au pus sub un duş rece. Aşa i-au făcut de trei ori la rînd, întrcbîndu-1 dacă îi place. Svejk răspunse că e mai bine decît în baia de lîngă podul Carol şi că lui personal îi place grozav să facă baie. „Dacă mi-aţi tăia şi unghiile şi m-aţi tunde, atunci nu mi-ar mai lipsi nimic pentru a fi cu totul fericit", adăugă cl zîmbind binevoitor. Şi această dorinţă îi fu îndeplinită. După ce l-au frecat bine cu buretele, l-au înfăşurat într-un cearşaf şi l-au dus la secţia întîia, unde, după ce l-au întins mai întîi în pat şi l-au acoperit cu plăpumi, l-au rugat să doarmă. Şi azi vorbeşte Svejk cu multă plăcere despre cli­ pele acelea. „închipuiţi-vă că m-au dus pe braţe. Pot spune : eram pc deplin fericit." 42

Şi într-adevăr, adormi fericit. Apoi îl treziră ca să-i dea o cană cu lapte şi o chiflă. Chifla era gata tăiată în bucăţele mici şi în vreme cc unul din îngri­ jitori îl ţinea de amîndouă mîinile, celălalt muia bucăţelele de chiflă în lapte şi-1 îndopa cu ele, cum îndopi gîsea cu boţuri de mămăligă. După ce l-au hrănit, l-au luat frumuşel de subsuori şi l-au dus la closet, unde l-au rugat să-şi facă nevoile, atît cea marc cît şi cea mică. Şi despre această frumoasă clipă povesteşte Svejk cu plăcere şi, desigur, nu e nevoie să reproduc pro­ priile lui cuvinte prin care mărturisea ce au făcut pc urmă cu el. Ţin să amintesc doar una din mărtu­ risirile lui Svejk : — în timpul ăsta, unul din ci mă ţinea în braţe. După cc l-au adus înapoi, l-au culcat iar în pat şi l-au rugat din nou să doarmă. După ce adormi, îl treziră şi-1 duseră în camera dc consultaţii, unde Svejk, stînd gol puşcă în faţa a doi medici, îşi aminti de glorioasa vreme a recrutării sale. Fără voie, de pe buze îi scăpă c u v î n t u l : — Tauglicb

.

l

— Cc ai zis ? întrebă unul din medici. Fă cinci paşi înainte şi cinci înapoi. Svcjek făcu zece. — N u ţi-am spus să faci cinci ? zise medicul. — La mine nu contează cîţiva paşi în plus, răs­ punse Svejk. 1

Apt

(germ.).

43

După aceea medicii îl poftiră să sc aşeze pe scaun şi unul îi ciocăni genunchii. Apoi adresîndu-sc către celălalt spuse că reflexele sînt cu totul normale, la care drept răspuns, celălalt medic clătină din cap şi se apucă şi el să ciocănească genunchii lui Svejk, în timp cc primul îi ridica pleoapele şi-i cerceta pupilele. Apoi plecară la masă şi schimbară cîteva expresii latineşti. — Ascultă, ştii să cînţi ? îl întrebă unul din ei. N-ai putea să nc cînţi ceva ? — Cum să nu, domnilor, răspunse Svcjk. E drept că nu prea am voce şi nici ureche muzicală, dar o sa încerc să vă fac pe plac, dacă vreţi să vă distraţi. Şi Svcjk sc porni : „Vuind în jilţul monahal, Călugăr mic, in seara calmă. De ce iţi cade frtintea-n palmă Şi-o lacrimă pe chipul pal ?*

— Mai departe nu mai ştiu — continuă Svcjk — dar dacă doriţi vă c î n t : „Mi-e tristă inima fi grea Dar ghidul zboară-n depărtări, Acolo, in albastre zări, Acolo c nădejdea mea."

— Nici ăsta nu-1 ştiu tot, oftă Svejk. Mai ştiu strofa întîia din Kde domov mu) ', apoi Generalul

Windiscbgratz * si ceilalţi comandanţi au început râz• Undc-i patria mea — imnul naţional ceh. * G e n e r a l în a r m a t a a u s t r i a c ă , c a r e î n 1848 a mi>c.irilc r e v o l u ţ i o n a r e d i n P r a g a >i V i c n a .

•11

înăbuşit

boiul în zorii zilei şi vreo două eîntece naţionale ca Ţine-ne Doamne şi Cînd mergeam spre Jaromcr, apoi Te slăvim de mii de ori... Medicii se uitară unul la altul şi unul din ei în­ trebă : — A mai fost cercetată vreodată starea dumitale mintală ? — în armată, răspunse Svcjk solemn şi mîndru. Am fost declarat în mod oficial tîmpit învederat de către domnii medici militari. — Mie mi sc parc că eşti un simulant, sc răsti la el un al doilea medic. — Eu, domnilor — sc apără Svejk — nu sînt de loc simulant, eu sînt un idiot adevărat, puteţi să vă informaţi la cancelaria Regimentului 91, din Ccske Budejovicc,

ori

la

comandamentul

militar

de

la

Karlin. Cel mai vîrstnic dintre medici făcu un semn de deznădejde şi zise îngrijitorilor, arătînd spre Svcjk : — Daţi-i hainele înapoi şi duccţi-1 la clasa a treia, pe primul coridor ; pc urmă unul din voi să-i ducă la cancelarie toate actele. Şi spuneţi-lc să sc grăbească, bă nu-1 mai ţie mult pe capul nostru. Medicii aruncară încă o privire zdrobitoare asupra Iui Svejk, care, reverenţios, sc retrăgea dc-a-ndaratclca spre uşă, ploconindu-se ca un om bine crescut. La întrebarea unuia dintre paznici, dc ce sc ţine de prostii, cl răspunse :

4;

— Fiindcă nu sînt îmbrăcat, sînt gol şi nu vreau sa lc arăt dosul domnilor ăstora, ca să nu creadă că sînt prost crescut sau obraznic. Din clipa în care primiseră ordinul să-i înapoieze hainele, paznicii nu-i mai dădură nici o atenţie. îi porunciră să se îmbrace şi unul din ci îl duse la clasa a treia unde, în cele cîteva zile cît a stat pînă i s-au făcut formele dc dare afară, a avut prilejul sa-şi ex­ prime frumoasele lui impresii. Medicii dezamăgiţi îl proclamară „simulant cu mintea redusă" şi cum îi dădură drumul înainte dc masă, Svcjk lc făcu o mică scenă. Lc spuse că dacă îl dau afară din balamuc, nu se cade să-1 alunge fără să-i dea mai întîi dc mîncarc. Conflictul fu curmat dc sergentul chemat de por­ tar, care îl conduse la comisariatul de poliţie din strada Salmova.

V SVEJK LA COMISARIATUL D I N STRADA SALMOVA

După lamuc,

frumoasele zile însorite, petrecute în ba­ urmară

pentru Svcjk ceasuri dc adevărată

persecuţie. Inspectorul dc poliţie Braun aranja scena întîlnirii cu Svcjk cu o cruzime demnă de călăii ro­ mani

de

pc vremea drăgălaşului

împărat

Nero.

Aspru, ca pe atunci, cînd sc zicea : „Aruncaţi-1 pe tâlharul ăsta de creştin în gura leilor", inspectorul Braun ordonă : „Băgaţi-1 la zdup !" Nici o vorbuliţă mai mult sau mai puţin. Numai ochii domnului inspector Braun luceau în acest timp cu o perversă voluptate. Svejk făcu o temenea şi rosti mîndru : — Sînt gata domnilor. Cred că „zdup" înseamnă cabinet particular, ceea ce nu e tocmai aşa de rău. — Aici să nu faci pe nebunul — îi răspunse p o ­ liţaiul — la care Svcjk replică : — Eu n-am pretenţii şi vă sînt cît se poate de recunoscător pentru tot ce faceţi pentru mine. 47

In cabinetul particular, pe laviţa, şedea un om abătut. Părea nepăsător şi înfăţişarea lui trăda lim­ pede că scîrţîitul cheii în broască nu-i trezea spe­ ranţa că uşa i se va deschide spre libertate. — Am onoarea, i sc adresă Svcjk aşczîndu-sc lingă el, pe laviţă. Cît o fi ceasul ? — De ceas îmi arde mie ? răspunse omul abătut. — Nu-i chiar aşa dc rău aici, urmă Svcjk. Laviţa c făcută din seînduri date la rindea. Bărbatul cel serios nu-i dădu nici un răspuns ; sc sculă şi începu să măsoare cu paşi repezi micul spaţiu dintre uşă şi laviţă, de parcă s-ar fi grăbit să salveze ceva. între timp Svejk se uita cu interes la mîzgăliturile dc pe pereţi. Văzu o inscripţie, în care un arestat necunoscut jura poliţiei ură pe viaţă şi pe moarte. Textul suna aşa : „Vă vin eu de hac I" Alt arestat scrisese : „Pupaţi-mă în c..., curcanilor !" Altul făcea pur şi simplu constatarea : „Am stat aici, dc la 5 iunie 1913 şi s-au purtat frumos cu mine. Josef Marecek, negustor din Vrsovice." Mai era şi o inscrip­ ţie, care te înduioşa prin profunzimea ei : „îndurare, dumnezeule marc..." şi sub ca : „Pupaţi-mă în c..." Litera „c era însă tăiată şi pe margine era scris cu litere mari : „pulpană". Alături, un suflet poetic scrisese versurile : M

„Soarele apune, iată, Dar privirea-mi luneca Spre colina luminată Unde sade mândra mea*

18

Bărbatul care alerga între uşă şi laviţă, dc parca ar fi vrut să cîştigc cursa maratonului sc opri deodată obosit şi aşezîndu-se din nou la locul lui, îşi sprijini capul în mîini şi izbucni : — Daţi-mi drumul ! — N u , nu-mi dau drumul ! rosti, apoi, ca pentru sine. Nu-mi dau drumul, nu şi nu. Sînt aici de la

şase dimineaţa. îi venise chef de vorbă. Se îndreptă din şale şi îl întreba pe Svejk : — N-ai cumva o curca la dumneata, ca s-o ispră­ vesc o dată ? — Ba vă pot servi, cu cea mai mare plăcere, răs­ punse Svejk, desfăcîndu-şi cureaua. Ea n-am văzut niciodată cum sc spînzură oamenii cu cureaua în camera de izolare. Partea proastă e — reluă Svejk rotindu-şi ochii împrejur — că nu se vede nici un cîrlig pe aci. Ivărul dc la fereastră n-arc să va ţie. Doar să vă spînzuraţi în genunchi, de laviţă, cum a făcut un călugăr de la mănăstirea Em.tusy ; s-a spînzurat dc crucifix pentru o tînără evreică. Eu unul mă prăpădesc după sinucigaşi, aşa că nu te sfii, dă-i drumu. Amărîtul bărbat, căruia Svcjk îi strecură în mînă cureua, se uită Ia ca, o azvîrli într-un colţ şi se porni apoi pe plîns, ştergîndu-şi lacrimile, cu mîinile-i negre, în vreme ce se tînguia : — Am copilaşi, m-au adus aici pentru beţie şi viaţa imorală, oh, Dumnezeule, sărmana nevastămea ! Ce o să se zică de mine la birou ? Am copi49

laşi, m-au arestat pentru beţie şi viaţă imorala — şi tot aşa mereu. In cele clin urmă se mai linişti puţin, sc duse spre uşă şi începu să bată în ea cu picioarele şi cu pumnii. Dc afară sc auziră paşi şi un glas tună : „Ce vrei ?" — Daţi-mi drumul ! spuse domnul cu un glas jal­ nic, de parcă ar fi dispărut şi ultima picătură de viaţă din el. — Unde vrei să mergi ? fu întrebat din partea cealaltă. — La slujbă ! răspunse nefericitul părinte, soţ, slujbaş, beţiv şi dcsfrînat. Un hohot dc rîs, de rîs diabolic, răsună în tăce­ rea coridorului şi paşii se depărtară iar. — Pare-mi-se că domnul ăla vă urăşte, dacă rîdc aşa de dumneavoastră, zise Svejk, în timp cc băr­ batul desperat îşi reluă locul lîngă el. Cînd un gar­ dian are necaz pe careva, e în stare dc orice. Şezi mata liniştit, dacă tot nu vrei să te spînzuri, şi aşteaptă să vezi cum sc vor desfăşura lucrurile. Dacă eşti slujbaş, însurat şi cu copii, trebuie să ţi-o spun, e rău de dumneata. Dacă nu mă înşel, te aştepţi să te dea afară din slujbă. — Asta n-aş putea spune — oftă omul — pen­ tru că nici eu nu-mi amintesc ce-am făcut ; ştiu doar atît, că m-au dat afară de undeva, pe cînd voiam să intru iar, ca să-mi aprind trabucul. Şi în­ cepusem aşa dc frumos ! Şeful biroului nostru îşi sărbătorea onomastica şi ne-a poftit la un depozit 50

de vinuri ; de-acolo nc-am dus la altul, în al treilea, în al patrulea, în al cincilea, în al şaptelea, în al optclca, în al nouălea... — Doriţi poate să vă ajut la numărat ? zise Svejk. Eu mă pricep la treaba asta ; am fost într-o noapte în douăzeci şi opt dc localuri. Dar, îţi spun pc cinste, în nici unul n-am băut mai mult dc trei halbe. — Ce să-ţi mai spun, continuă nefericitul subal­ tern al şefului care îşi serbase cu atîta tămbălău onomastica. După ce am colindat cam o duzină dc cîrciumi, am băgat de seamă că şeful se rătăcise — măcar că-1 legasem cu o sfoară şi-1 duceam după noi, ca pc un căţeluş. Şi aşa am pornit să-1 căutăm peste tot, şi pînă la urmă nc-am pierdut unul dc altul, pînă ce im-am pomenit singur, singurel, într-o cafenea de noapte de la Vinohrady, un local foarte serios, unde am băut lichior dc-a dreptul din sticlă. Pe urmă, nu mai ţiu minte cc-am f ă c u t ; atîta ştiu, că aci la comisariat, cînd m-au adus, cei doi domni gardieni au dat declaraţii că m-am îmbătat şi că m-am purtat necuviincios, că am bătut o damă, că a m tăiat cu briceagul o pălărie 6trăină pe care o luasem din cuier, că am gonit apoi capela de dame, că am învinuit în faţa lumii pe oberkelner că mi-a furat o hîrtic de douăzeci de coroane, că am spart placa de marmură de la masa la care am stat şi a m scuipat intenţionat în cafeaua neagră a unui domn necunoscut dc la o masă alăturată. Mai mult n-am făcut, cel puţin nu-mi pot aduce aminte să mai fi săvîrşit şi altceva. Şi, crede-mă, sînt un om cumse51

cade, inteligent şi care nu sc gîndeşte decît la fami­ lia lui. Cc spui dc toate astea ? Eu nu-s cîrcotaş de­ fel ul meu. — Te-ai căznit mult pînă ai spart placa de mar­ mură ? întrebă Svejk cu interes, în loc să-i răspundă. Ori ai spart-o dintr-o lovitură ? — Dintr-o lovitură, răspunse domnul inteligent. — Atunci eşti pierdut, zise Svejk îngîndurat. Au să-ţi dovedească că ai făcut exerciţii anume pentru treaba asta. Dar cafeaua domnului necunoscut în care ai scuipat era cu, sau fără rom ? Şi, fără să aştepte răspunsul, se simţi dator să dea cîtcva expli­ caţii : Dacă era cu rom, are să fie mai rău, pentru că c mai scumpă. La tribunal se adună toate ca să iasă la socoteală cel puţin o crimă. — La tribunal... murmură descurajat conştiincio­ sul tată de familie, şi, lăsîndu-şi capul să-i atîrne, căzu în starea aceea neplăcută, în care te mănîncă rem uscările. — Şi ştiu cei dc-acasă — întrebă Svcjk — că eşti închis, ori trebuie să aştepte pînă va scrie la gazetă ? — Crezi dumneata că va scrie la gazetă ? în­ trebă cu naivitate victima zilei onomastice a superio­ rului său. 1

— Mai mult ca sigur, veni răspunsul sincer, pen­ tru că nu era în obiceiul lui Svcjk să-şi ascundă gînUnii scriitori î n t r e b u i n ţ e a z ă cxprcsi.i „îl rod r e m u ş c ă r i l c " . N u mi se p a r c expresia cea m a i n i m e r i t a . Şi tigrul m ă n î n c ă o a m e n i i si nu-i r o a d e (li. a.). 1

52

durilc în faţa aproapelui. Sa ştii câ păţania dumitale arc să placă grozav cititorilor. Şi mic îmi place să citesc rubrica despre beţivi şi isprăvile lor. Deunăzi, la „Potirul" un muşteriu şi-a spart singur capul cu o halbă. A aruncat-o în sus şi-a aşteptat să-i cadă în cap. L-au scos din local şi a doua zi am şi citit cazul în gazete. Tot aşa la Hendlovka, cînd i-am cîrpit o palmă unuia dc la pompele lunebrc şt el mi-a dat-o înapoi. Ca să ne împăcăm a trebuit s i ne închidă pc amîndoi şi gata, a şi apărut în gazetele de dupâ-amiază ! Şi pe domnul consilier care a spart la cafeneaua „La cadavrul" două ceşti, crezi că l-au iertat ? Chiar a doua zi a apărut la gazeta. Dumneata cel mult poţi trimite din închi­ soare gazetelor o rectificare, cum că ştirea publicată nu te priveşte şi că dumneata nu eşti nici rudă, nici tovarăş cu purtătorul acestui nume, iar acasă poţi cere printr-o scrisoare să taie rectificarea din gazeta şi să o păstreze pentru a o putea citi şi dumneata, după ce-ţi vei fi ispăşit osînda. N u ţi-e frig ? în­ trebă Svejk compătimitor, văzînd că domnului inteligent îi clănţănesc dinţii. Anul asta avem un sfîrşit de vară cam răcoros. — Sînt nenorocit, adio avansare !

sc tîngui

colegul

lui

Svcjk ;

— Asta aşa-i ! încuviinţă Svejk, binevoitor. Dacă, după ce-ţi vei fi isprăvit osînda, nu te vor primi înapoi la slujbă, nu ştiu zău dacă vei găsi la re­ pezeală un alt post, pentru că pînă şi la ecarisaj dacă ai voi să slujeşti, tot îţi vor cere un certificat dc

53

bună purtare. De, clipa asta de plăcere pc care ţi-ai îngăduit-o costă cam scump 1 Dar nevasta şi copiii dumitale au cu ce trăi cît vei fi închis ? Ori o să fie silită să cerşească şi să-şi împingă copiii la tot felul de păcate ? Sc auzi un hohot. — Bieţii mei copii, biata mea nevastă ! Nesăbuitul păcătos se sculă şi începu să vorbească de copiii lui. Avea cinci, din care cel mai mare, de doisprezece ani, era cercetaş. N u bea decît apă şi ar fi trebuit să fie o pildă pentru părintele lui care pentru prima dată în viaţă căzuse în acest păcat. — E cercetaş ? strigă Svejk. îmi place să aud vorbindu-se de cercetaşi. Odată la Midlovâry, lingă Zlivc în districtul Hluboka, regiunea Budejovicc, pe vremea cînd noi, cei din Regimentul 9 1 , făceam ma­ nevre, ţăranii au pornit la o vînătoare de cercetaşi care se cam înmulţiseră în pădurea comunală. Au pus mîna pe trei dintr-înşii. Cel mai mic, în timp ce-1 legau fedeleş, atît s-a văicărit şi a plîns sărăcu­ ţul, încît noi, soldaţi încercaţi, n-am putut îndura şi nc-am retras. In timp ce-i legau, cei trei cercetaşi au muşcat opt ţărani. După aceea, la primărie, bătuţi cu bastonul, au mărturisit că n-a fost pajişte prin împrejurimi pe care să nu se fi tăvălit cînd se încăl­ zeau la soare şi că lanul dc secară, de lingă iazul dc la Razice, a fost mistuit de foc în preajma secerişu­ lui din curată întîmplare, în vreme cc ci frigeau în secară o căprioară, pe care o uciseseră cu cuţitul în pădurea comunală. In bîrlogul lor din pădure s-a

găsit peste o jumătate chintal dc resturi dc oase de vînat cu pene şi păr, o cantitate uriaşă de sîmburi dc cireşe, o grămadă de cotoare dc mere verzi şi alte bunătăţi. Nefericitul tata dc cerectaş era însă de neconsolat. — Ce-am făcut, cc-am f ă c u t ! sc văita el. Mi-am distrus reputaţia. — Asta aşa-i, întări Svejk cu sinceritatea lui naivă. După cele întâmplate, ţi-ai făcut o reputaţie proastă pentru toată viaţa, pentru că pe lînga ceca ce o să se citească la gazetă, cunoscuţii dumitalc au să mai adauge şi ei cîte ceva. Aşa se întîmplă întot­ deauna, dar să nu-ţi pese de asta. Oamenii cu repu­ taţie proastă sau ştirbită sînt cel puţin de zece ori mai numeroşi decît acei cu reputaţie bună. Asta-i o nimica toată. Pe coridor se auziră paşi greoi ; cheia

scîrţîi în

broască, uşa sc deschise şi un poliţist strigă numele lui Svejk. — Iertaţi-mă, vă rog — răspunse Svejk cavalere­ şte — eu n-am

fost adus aici decît dc la prînz, pc

cînd domnul dc-alături aşteaptă de la şase dimineaţa. Eu nu-s grăbit. Drept

răspuns,

mîna

vînjoasă

a

poliţistului îl

trase pc coridor şi îl duse în tăcere la etajul întîi. La masa din a doua odaie şedea comisarul, un domn gras, cu o figură binevoitoare, care îi zise : — Care va să zică, dumneata eşti Svejk, ăla ? Şi cum de-ai ajuns aici ? 56

— Foarte simplu — răspunse Svejk — am venit în­ soţit de un domn poliţist, fiindcă nu nm înţeles să fiu dat afară din balamuc, înainte de a mi se fi servit prinsul, ca şi cum aş fi fost o lepădătură dc fată din alea, de pc stradă. — Ştii ce, Svejk — zise cu blîndeţe domnul comisar — la ce bun să ne mai amărîm cu dumneata în strada Salmova ? N-ar fi mai nimerit să te trimitem la Direcţia poliţiei ? — Dumneavoastră sînteţi, ca să zic aşa, stăpîn pc situaţie, zise Svejk, mulţumit. Drumul spre Direcţia poliţiei, acum pe seară, c o mică plimbare foarte plăcută. — îmi pare bine că nc-am înţeles, zise comisarul vesel. Nu-i aşa că e mai bine cînd ne înţelegem ? Ce /ici, Svejk ? — Şi cu mă străduiesc să mă înţeleg cu toată lu­ mea — răspunse Svejk — şi credeţi-mă, domnule co­ misar, n-am să uit niciodată bunătatea dumnea­ voastră ! înclinîndu-se respectuos, plecă cu poliţistul jos în camera de gardă şi peste un sfert de ceas, Svejk putea fi văzut pe strada Jec'na, colţ cu Piaţa Carol, însoţit dc un poliţist, care avea la subsuoară un re­ gistru mare, cu titlul : „Arrestantcnbucb" La colţul străzii Spalenă, Svejk şi însoţitorul său dădură peste o mulţime de oameni care se îngrămă­ deau în jurul unui afiş. 1

56

Registru

dc

arestaţi

(germ.).

— E manifestul maiestăţii sale împăratul, privi­ tor le declaraţia de război, zise poliţistul către Svcjk. — I u am prezis-o — răspunse cl — dar la bala­ muc nu sc ştie încă nimic, deşi puteau să o afle dc la prima mină. — Cum aşa ? îl întrebă poliţistul. — Pentru că acolo sînt închişi mulţi domni ofi­ ţeri, lămuri Svejk, şi apropiindu-sc de un alt grup, care sc îmbulzea în faţa manifestului, strigă : — Trăiască împăratul l'ranz Joscf ! Războiul ăsta îl cîştigăm ! Cineva din mulţime îi tufli pălăria peste urechi şi aşa, înghesuit de oameni, bunul soldat Svcjk păşi din nou pe poarta Direcţiei poliţiei. — Războiul ăsta îl cîştigăm cu siguranţă, v-o re­ pet, domnilor ! cu aceste cuvinte se despărţi Svejk de mulţimea care îl însoţea. Şi undeva, din zările îndepărtate ale istorici, sc pogorî peste Europa adevărul, că ziua de mîinc va răsturna socotelile de azi.

VI S V E J K SE Î N T O A R C E

ACASĂ

Peste Direcţia poliţiei pogorîse duhul autorităţii străine, care urma să constate pînă unde merge en­ tuziasmul cu care populaţia întîmpinase vestea răz­ boiului, bineînţeles cu excepţia celor care nu tăgădu­ iau a fi copiii unei naţiuni obligate să sîngereze pen­ tru interese cu totul străine ci. Direcţia poliţiei re­ prezenta cel mai frumos grup de scorpii birocratice, care nu cunoşteau în afară de temniţă şi spînzutătoare nici un alt mijloc pentru apărarea existenţei unor paragrafe întortocheate. Cu toate acestea îşi tratau victimele cu o perfidă indulgenţă, cumpănindu-şi dinainte fiecare vorbă. — îmi pare foarte rău — făcu una din aceste scorpii vărgate în negru şi galben, cînd i-1 aduseră pc Svejk — că ai picat iar în mîinile noastre. N o i credeam că ai să te faci o m cumsecade, dar nc-am înşelat. Svcjk dădu din cap tăcut şi făcu o figură atît de nevinovată, încît fiara negru-galbcnă îl privi cu ne­ dumerire, rostind apoi apăsat:

— N u face pc tîmpitul! Trecu însă numaidecît la tonul prietenos şi con­ tinuă : — Pentru noi, e foarte neplăcut să te ţinem în­ chis şi, te pot asigura că, după părerea mea, vina dumitale nu este aşa de mare, întrucît cu slaba dumitale inteligenţă nu încape nici o îndoială că ai fost îndemnat de cineva. Spune-mi, domnule Svcjk, cine te îndeamnă să faci astfel de prostii ? După ce tuşi, Svejk răspunse: — Eu, mă rog, n-am cunoştinţă dc nici un fel dc prostii! — N u ? Adică dumneata socoteşti că nu-i o prostie, domnule Svejk — zise poliţistul cu un pre­ făcut ton părintesc — să faci agitaţie în faţa unui manifest privitor la război, lipit la un colţ de stradă şi să aţîţi poporul cu strigăte ca : „Trăiască împă­ ratul Franz Josef ! Războiul e cîştigat" ? Aşa reiese din raportul poliţistului care tc-a adus aici. — Nu

puteam sta nepăsător — declară

aţintindu-şi

ochii blajini în privirea

Svcjk,

inchizitorului.

Mi-am ieşit din fire cînd i-am văzut pe toţi cum citesc manifestul fără nici un semn de bucurie. Nici un strigăt dc slavă, nici un ura, absolut nimic dom­ nule consilier; s-ar fi zis că nu pc ci îi privea. Atunci eu, vechi soldat din Regimentul 91, n-am mai putut răbda şi am strigat vorbele cu pricina şi socot că, în locul meu, dumneavoastră aţi fi făcut la fel. Dacă e război, trebuie să-1 cîştigăm şi musai 59

să strigăm: slavă împăratului ! Asta nu poate sa mi-o scoată nimeni din cap. învinsă şi îmblînzita, scorpia negru-galbena nu putu să îndure privirea mieluşelului Svcjk ; îşi plecă ochii pe acte şi zise : — M-aş asocia în totul avîntului dumitalc daca cl s-ar fi manifestat în alte împrejurări. Ştii în..ă foarte bine că crai însoţit de un poliţist, aşa că o astfel de manifestare patriotică putea şi trebuie să fi avut un efect mai mult comic decît serios, asupra publicului. — Cînd un om circulă însoţit de un poliţist — răspunse Svejk — înseamnă că se află într-un mo­ ment greu din viaţă. Şi dacă nici într-un asemenea moment nu uită ceea cc sc cuvine sa facă, cum c în cazul ăsta, cu socot că nu e un o m de dispreţuit. Scorpia tărcată negru şi galben îl mai privi o data în ochi şi mîrîi. Svcjk răspunse cu obişnuita, nevinovata, modesta şi blajina căldură a privirii sale. O clipă, cei doi se priviră fără să clipească. — Lua-tc-ar dracu, Svcjk, zise în cele din urmă conţopistul. Dacă te mai prind o dată pe aci, nu te mâi întreb nimic, ci te expediez de-a dreptul la tri­ bunalul militar, la Hradcany. M-ai înţeles ? Pînă să se dumirească, Svejk sc apropie dc ci, îi sărută mîna şi spuse : — Dumnezeu să vă răsplătească pentru toate. Dacă-ţi avea vreodată nevoie de un căţeluş de rasă pură, binevoiţi să poftiţi la mine. Eu fac negoţ de dini. liO

$i astfel, Svcjk sc văzu iar liber şi în drum spre casă. Stătea la cumpănă dacă să facă sau nu un po­ pas ta „Potirul". în cele din urmă se hotărî să des­ chidă uşa localului din care nu demult ieşise înto­ vărăşii de detectivul Bretschneider. In circiumă domnea o linişte mormîntală. La mese ş c i l c i i ! cîţiva muşterii, printre care şi paracliserul de Ia biserica Slîntului Apolinar. Erau posomoriţi. La tejghea, cîrciumăreasa Palivcovă sc uita pierdută la halbele de bere. — După cum vedeţi, m-am şi întors, zise Svejk vesel. Daţi-mi o halbă de bere. Dar pe unde-î dom­ nul Palivcc, s-a întors şi el acasă ? Drept răspuns, Palivcovă se porni pc plîns şi, schimbînd tonul la fiecare cuvînt, izbucni printre iispinc : — I-au... dat... zece... ani... acum... o săptămînă... — Ia te uită — zise Svejk — a şi făcut şapte zile. — El, care era atît dc prevăzător — continuă să bocească Palivcovă — cum spunea chiar dînsul ! Muşteriii tăceau cu cerbicie, de parcă duhul ră­ tăcitor al lui Palivcc i-ar fi îndemnat la şi mai multă luare-aminte. — Prevederea este mama înţelepciunii, zise Svejk aşczîndu-sc la masă, cu halba de berc, al cărei guler de spumă era ciuruit de lacrimile doamnei Palivcovă, scurse în vreme ce i-o aducea la masă. Vremurile de azi impun omului mare băgare de seamă. — Ieri am avut două înmormîntări, zise paracli­ serul de la Sfîntul Apolinar, ca să schimbe vorba. 7 — Soldatul

Svejk,

voi. I

61

— O fi murit cineva, zise al doilea muşteriu, la care al treilea adăugă : — Au fost înmormîntări cu catafalc ? — Tare aş vrea să ştiu — interveni Svejk — cum or să fie înmormîntărilc militare acum, pe timp dc război. Auzindu-1, muşterii se sculară, plătiră şi plecară tăcuţi. Svejk rămase singur cu doamna Palivcova. — Asta n-aş fi crezut-o — zise el — să con­ damne la zece ani un o m nevinovat. Că au con­ damnat cîte un nevinovat la cinci ani, am mai auzit, dar la zece ani, mi se pare cam m u l t ! — Dacă omul meu a mărturisit! se bocea Pa­ livcova. Tot ce a spus aici despre muştele acelea şi despre portret a repetat şi la Direcţia poliţiei şi la tribunal. Am fost la proces să depun mărturie, dar cc puteam eu dovedi, cînd mi-au spus că legătura de rudenie cu bărbatul mă opreşte să depun ca martoră. M-am speriat aşa de tare dc legătura asta de rude­ nie, încît m-am lăsat păgubaşă dc mărturii, de frică să nu iasă cumva alt bucluc ; el, sărmanul, s-a uitat aşa, nu ştiu cum, la mine că n-am să uit cîtc zile oi avea ochii lui. Şi apoi, după sentinţă, cînd l-au luat, le-a strigat pc coridor : „Trăiască libertatea de gîndire \" Aşa de rău sc prostise. — D a ' domnul Bretschneider n-a mai dat pe aici ? întrebă Svcjk. — A fost în vreo două rînduri — răspunse cîrciumăreasa — a băut cîte o bere sau două, m-a între­ bat cine mai vine şi a stat să asculte muşteriii cum 62

vorbeau despre fotbal. Ori dc cîte ori îl zăresc încep să vorbească de fotbal. Iar dumnealui nu-şi găsea lo­ cul dc parc-ar fi fost gata să turbeze, dintr-o clipă într-alta. în toată vremea asta n-a reuşit să înhaţe decît un tapiţer din strada Pricna. — Asta atîrnă dc priceperea lui, remarcă Svejk. Tapiţcrul acela e un om prost ? — Cam ca bărbatul meu, răspunse ea plîngînd. L-a întrebat dacă ar trage în sîrbi. El i-a răspuns că nu ştie să tragă cu puşca, dar că a fost odată la tir şi a „împuşcat" dc o coroană fără să nimerească. După aceea l-am auzit cu toţii pe domnul Bretschneider zicînd, în vreme cc-şi scotea carnetul : „Ia te uită, încă o frumoasă crimă de înaltă trădare !" şi a plecat cu tapiţcrul din strada Pricna, care de atunci nu s-a mai întors. — D c întors, mulţi n-au să se mai întoarcă, zise Svcjk. Dă-mi un rom. Tocmai cînd cerea Svcjk al doilea rom, intră în circiumă agentul secret Bretschneider. După ce îşi roti grăbit privirile prin localul gol, se aşeză lîngă Svejk şi, comandînd o berc, aşteptă să-1 audă cc mai spune. Svejk luă o gazetă la întîmplare şi, privind anun­ ţurile din ultima pagină, izbucni : — Ia te uită, Cimpera din Straskov 5, poşta Raftneves, vinde gospodăria cu 13 pogoane de pămînt, şcoală şi gară în localitate ! Bretschneider bătea nervos toba pc masă cu dege­ tele şi întoreîndu-se către Svcjk zise : B3

— Stau şi mă mir dc cc te interesează gospodăria aceea, domnule Svejk. — A, dumneata erai — făcu Svcjk, întinzîndu-i mîna — nu te-am mai recunoscut, am o memorie foarte slaba. Dacă nu mă înşel, ultima oară nc-am văzut în biroul de primire al Direcţiei poliţiei. Ce aţi mai făcut de atunci, veniţi des pe aici ? — Azi am venit pentru dumneata, zise Bretschneider. La Direcţia poliţiei mi s-a spus că vinzi cîini. Aş avea nevoie de un şoricar frumos, ori dc un spitz, sau ceva asemănător. — Vă pot face rost de orice, răspunse Svejk. D o ­ riţi un animal de rasă, ori un vagabond ? — Cred — răspunse Bretschneider — că am să mă hotărăsc pentru unul dc rasă. — Dar ce-aţi zice dc un cîine poliţist ? întrebă Svcjk. Te duce după miros pe urma crimei. Ştiu un măcelar din Vrsovice care are unul ; îi trage cărucio­ rul ; ăsta însă s-a, ca să zic aşa, îndepărtat de pro­ fesiunea lui. — Eli aş dori un spitz, zise Bretschneider, cu pre­ făcută nepăsare. Un spitz care să nu muşte. — Doriţi un spitz ştirb ? întrebă Svejk. Ştiu eu unul, la un cîrciumar din Dcjvicc. — Atunci mai bine un şoricar, îngăimă încurcat Bretschneider, ale cărui cunoştinţe chiuologice erau încă foarte elementare şi, dacă n-ar fi primit ordin de la Direcţia poliţiei, ar fi fost desigur cu totul nule. Ordinul suna însă precis, clar şi aspru. Să-1 cer­ ceteze cît mai dc aproape pc Svejk, în ceea cc pri64

veştc negoţul de dini, în care scop avea dreptul să-şi aleagă ajutoare şi să dispună de sumele necesare pen­ tru cumpărarea dinilor. — Şoricarii îs fie mai mari, fie mai mici, zise Svejk. Eu am cunoştinţă de doi mai mici şi dc trei mai mari. îi puteţi ţine în braţe pe toţi cinci. Vi-i recomand cu toată căldura. — Aşa ceva mi-ar conveni, declară Bretschneider. Cam cît ar costa unul ? — După mărime, răspunse Svcjk. Depinde dc mă­ rime. Şoricarul nu-i ca viţelul ; la şoricar c tocmai dimpotrivă, cu cît e mai mic cu atît c mai scump. — Eu mă gîndesc la cîţiva mai măricei, ca să stea de pază, răspunse Bretschneider, care se temea să nu încarce prea mult fondurile secrete ale poliţiei statului. — Bine — zise Svcjk — din cei mai măricei vă pot da cu cincizeci de coroane, din cei şi mai mari cu patruzeci şi cinci dc coroane ; dar am uitat un lucru. Cum să fie ? Pui, mai bătrîni, dini sau că­ ţele ? — Mi-c totuna, răspunse Bretschneider, căruia i sc puneau probleme de care nu se mai lovise înainte. Procură-mi-i şi mîinc scară, la ora şapte, viu la dum­ neata să-i iau. O să-i am ? — Poftiţi, o s a - i aveţi — răspunse prompt Svejk — dar în cazul ăsta sînt silit să vă cer o arvună dc treizeci de coroane. — Cum nu, zise Bretschneider, numărînd banii. Şi acum să ne aducă cîte un sfert de vin, plătesc cu. 83

După cc băură, Svcjk mai dădu şi cl un sfert. Apoi iarăşi Bretschneider, îndcmnîndu-1 pe Svejk să nu se teamă de el, pentru că nu e dc serviciu şi deci pot discuta politică. Svcjk răspunse că cl nu vorbeşte niciodată politică la circiumă şi că politica e pentru copiii mici. Bretschneider, dimpotrivă, avea păreri mai revolu­ ţionare, susţinînd că statele slabe sînt sortite pieirii şi ceru în această privinţă părerea lui Svejk. Svejk declară că cl n-a avut niciodată de a face cu statul, dar că a avut odată în îngrijire un pui slab, de St. Bernard, pe care 1-a hrănit cu posmagi cazoni, şi că pînă la urmă tot a pierit. După cc băură fiecare al cincilea sfert, Bretschnei­ der se declară anarhist şi-1 întrebă pe Svejk în ce organizaţie ar fi bine să sc înscrie. Svejk îi răspunse că un anarhist cumpărase pe vremuri dc la cl un cîinc Lconbcrg, cu o sută de co­ roane şi că i-a rămas dator pînă azi cu ultima rată. La al şaselea sfert, Bretschneider vorbi despre re­ voluţie şi împotriva mobilizării. Svejk se plecă spre el şi îi şopti la ureche : — Chiar acum a venit în local un muşteriu, să nu vă audă, aţi putea avea neplăceri. Vedeţi, cîrciumăreasa a şi început să bocească. într-adevăr, doamna Palivcovă plîngca pc scaunul ei dc după tejghea. — Dc ce plîngi, cucoană cîrciumărcasă ? întrebă Bretschneider. în trei luni cîştigăm războiul, vine amnistia, bărbatul dumitale se înapoiază şi facem

aici un chef la toartă. Sau poate crezi că nu cîştigăm războiul ? se adresă lui Svejk. — Ce rost are să tot pălăvrăgim despre asta ? zise Svejk. D e cîştigat trebuie să-1 cîştigăm şi basta. Ei, dar acum trebuie să mă duc acasă. Svejk plăti consumaţia şi se înapoie la bătrîna lui menajeră, madam Mullerovâ, care se sperie straşnic cînd văzu că bărbatul care învîrtc cheia în uşă e Svejk. — Eu, conaşule, socoteam că o să vă întoarceţi abia peste vreo cîţiva ani, zise ea, cu obişnuita-i sin­ ceritate. D e aceea mi-am făcut pomană cu un biet portar dc la o cafenea de noapte şi l-am luat în gazdă. La noi a fost în trei rînduri percheziţie de domiţiliu şi negăsind nimic au spus că sînteţi pierdut, fiindcă sinteţi viclean. Svcjk se convinse repede că necunoscutul se insta­ lase foarte comod. Dormea în patul lui, ba fusese chiar aşa dc altruist încît se mulţumise numai cu jumătate din pat, cealaltă jumătate cedînd-o unei creaturi cu păr lung, care din recunoştinţă dormea cu mîna după gîtul lui, în vreme ce în jurul patului zăceau aruncate de-a valma tot felul de veşminte de damă şi bărbăteşti. Din haosul acesta se vedea bine că portarul de la cafeneaua de noapte se întorsese foarte bine dispus, cu dama lui. — Domnule — zise Svejk, scuturîndu-1 pc intrus — vezi să nu scapi masa de prînz ! Mi-ar părea grozav de rău să spui despre mine că tc-am dat afară cînd nu mai puteai găsi nimic de mîncare. 07

Portarul dc la cafeneaua dc noapte era foarte somnoros şi i-a trebuit multa vreme pînă să sc dez­ meticească şi să înţeleagă că stăpînul patului se îna­ poiate şi-şi reclama drepturile. După obiceiul tuturor portarilor dc la cafenelele de noapte, şi acest domn ameninţă că va snopi în bătaie pe oricine ar îndrăzni să-1 trezească şi încerca să-şi continue somnul. Svcjk îi adună între timp calabalîcul, i-l aduse Ungă pat şi, scuturîndu-1 puternic, îi zise : — Dacă nu te îmbraci, tc arunc în stradă, aşa cum eşti. E în interesul dumitale însă să zbori de-aci îm­ bucat. — Voiam să dorm pînă la opt seara, zise portarul ftfios, rrăgîndu-şi pantalonii. Eu plătesc acestei doamne două coroane pe zi pentru pat şi am drep­ tul să-mi aduc fete de la cafenea. Mafcno, scoală ! După cc îşi puse gulerul şi-şi înnodă cravata, se dezmetici într-atît încît îl putu asigura pe Svejk că „Mimoza" c unul din cele mai cumsecade localuri de noapte, unde au acces numai dame cu condicuţa în perfectă regulă şi-1 invită călduros să bincvoiască a o vizita. Tovarăşa lui, dimpotrivă, nu părea de loc mulţu­ mită de Svejk şi-şi exprimă această nemulţumire prin cîteva cuvinte bine simţite, dintre care cele mai cu­ viincioase erau : vită încălţată. După plecarea nepoftiţilor, Svejk simţi nevoia să se răfuiască cu madam Miillerovă, dar ia-o dc unde nu-i. Cu caligrafia ei lăbărţată doamna Mullcrovâ 68

mîzgălisc cu creionul o explicaţie puerila cu privire la închirierea patului lui Svejk, portarului dc la cafenc.uia de noapte. „Icrtati-mă, conafule, arunc pc fereastră."

n-am

să vă

mai

văd,

mă

„Minte", îşi zise Svejk şi aşteptă. N u trecu o jumătate de ceas şi nefericita madam Mullerovâ se furişa în bucătărie. După expresia ei nenorocită, se vedea bine ca aştepta dc la Svejk cu\ uite dc mîngîierc. — Dacă vrei neapărat să te-arunci pc fereastră — îi zise Svcjk — du-tc în odaie ; fereastra e deschisă. Nu te-aş sfătui să sari pc fereastra bucătăriei, pentru că ai cădea peste trandafirii din grădină, i-ai strivi şi ar trebui

sa-i

plăteşti.

Pe

fereastra odăii zbori

frumuşel pc trotuar şi dacă ai noroc, îţi frîngi gîtul. Dar dacă ai ghinion, nu-ţi rupi decît ciolanele, mîinilc şi picioarele aşa că o să mai ai dc plătit şi spi­ talul. Madam Mullerovâ izbucni în plîns, intră tăcută în odaie, închise fereastra şi, înapoindu-si-, zise ! „Trage şi nu e bine pentru reumatismul conaşului !" Sc duse apoi sa aranjeze patul,

rîndui

toate

cu

multă grijă şi înapoindu-sc la Svcjk, în bucătărie, ii zise cu ochii înlăcrimaţi : — Cei doi căţeluşi, conaşulc, pe care-i aveam în curte, au pierit şi Saint-Bcmard-u! a fugit, cînd au venit să facă percheziţie. 69

— Maica ta, Cristoase ! strigă Svcjk. O să dau de bucluc ; acuma cu siguranţă c-o să mă caute poliţia. — Să vedeţi, a muşcat pc un domn comisar cînd 1-a scos dc sub pat, în timpul percheziţiei, continuă madam Miillerovă. Unul din domnii aceia a zis că e cineva sub pat, aşa că, în numele legii, au somat St. Bernard-ul să iasă, şi, cum cl nu voia, l-au tras cu dc-a sila. Cîinelc, să-i înghită, nu alta, apoi a zbu­ ghit-o pc uşă şi dus a fost. Pe mine m-au luat la întrebări : cine vine pc la noi, dacă nu primim cumva niscaiva bani din străinătate, şi pe urmă m-au făcut proastă cînd lc-am spus că din străinătate vin bani foarte rar, ultima dată dc la domnul director din Brno, arvuna de şaizeci dc coroane, pentru pisica de Angora, pe care aţi anunţat-o în Nârodni politika şi în locul căreia i-aţi trimis puiul acela chior dc foxterier, într-o ladă de curmale. Pe urmă au vorbit cu mine foarte cuviincios şi mi-au recomandat pc portarul de la cafeneaua de noapte, ca să nu-mi fie frică singură în casă, chiar acela pc care l-aţi dat afară. — Marc ghinion am eu cu autorităţile, madam Miillerovă ! Să vezi acuma, cîţi au să vie la mine, să cumpere clini, oftă Svcjk. N u ştiu dacă domnii care au cercetat arhiva după terminarea războiului au descifrat registrul fondului secret al poliţiei de stat, unde era scris : B... 40 K, F... 50 K, L... 80 K ş.a.m.d., dar cu siguranţă că s-au înşelat, închipuindu-şi că B.F.L. erau iniţialele 70

domnilor care pentru 40, 50, 80 etc. coroane, vindeau naţiunea cehă vulturului negru-galbcn. „B" însemnează St. Bemard, „F" foxtericr. „L" însemnează lconberghez. Pe toţi cîinii ăştia i-a luat Bretschneider de la Svcjk, dueîndu-i la Direcţia po­ liţiei. Erau nişte lighioane scîrboase, care n-aveau nici în clin nici în mînecă cu vreuna din rasele pure, aşa cum le dăduse Svcjk. St. Bcrnard-ul era o amestecătură de pudel, corcit cu cine ştie cc dulău dc stradă, foxterierul avea urechi de dog, era dc mărimea unui cîine de măcelărie şi cu picioarele scălîmbe, dc parcă ar fi fost rahitic. Leonbcrghczul avea un cap care aducea cu botul pă­ ros al unui grifon, coada retezată, înălţimea unui dog şi spatele gol, ca la faimoasele căţeluşe chelboase americane. Detectivul Kalous a venit şi el să cumpere un cîine, dar s-a întors cu o javră holbată şi vărgată ca o hiena, cu coamă de cîine ciobănesc scoţian ; şi ast­ fel, în registrul fondului secret a apărut un nou : D... 90 K. Această jigodie juca rolul dc dog. Dar nici lui Kalous nu i-a fost dat să scoată ceva de la Svejk. S-a nStîmplat cu el ca şi cu Bretschnei­ der. Svcjk întorcea pînă şi cele mai abile convorbiri politice în aşa fel încît aducea vorba de lecuitul je­ gului la cîini şi căţei şi orice capcană, cît de iscusită, pe care i-o întindea, se termina prin aceea că Bret­ schneider pleca de la Svejk cu o nouă corcitură de javră. 71

Asta a fost şi sfîrşitul celebrului detectiv Bretsch­ neider. După cc a adunat vreo şapte dihănii din astea s-a închis cu ele în odaia de dindos şi, ncdîndu-le dc mîncarc, într-o bună zi javrele l-au de­ vorat. Probitatea lui a mers pînă acolo, încît a scutit statul de cheltuielile de înmormîntarc. în statul său de serviciu, la Direcţia poliţiei, la rubrica : „comportare în serviciu" au fost trecute următoarele cuvinte pline de dramatism : „Mîncat de propriii lui cîini". Aflînd mai tîrziu dc această tragică întîmplare, S\ ejk exclamase : — îmi frămînt mereu capul să ştiu : cum dracu au să-1 reîntregească la judecata de apoi ?

VII SVEJK PLEACĂ LA OASTE

în timp cc în Galiţia codrii riverani erau martori ai fugii armatei austriece peste Rab, iar la sud, în Serbia, diviziile ei îşi mîncau binemeritata papară, cu gîndul la scoaterea monarhiei din impas, minis­ trul de război îşi amintea de Svejk. Cînd i sc aduse ordinul dc chemare cu menţiunea ca în termen dc o săptămînă să se prezinte la Stfelecky Ostrov, pentru control medical, Svcjk zăcea în pat, chinuit de reumatism. Madam Mullerovâ îi făcea cafeaua la bucătărie. — Madam Mullerovâ — se auzi, din odaie, glasul slab al lui Svcjk — madam Miillcrovâ, poftim puţin încoa... Cînd menajera veni la patul lui, Svcjk i sc adresă cu acelaşi glas stins : — Şezi, madam Mullerovâ. Glasul lui avea ceva tainic şi solemn. După ce madam Mullerovâ sc aşeză, Svejk, ridicîndu-sc în capul oaselor, o anunţă : — Plec la oaste ! 73

— Maică Precistă ! strigă madam Miillerovă, ce să faceţi dumneavoastră acolo ? — Să lupt, răspunse Svejk cu o voce ca din mormint. Nu-i a bună cu Austria. Sus, duşmanii se nă­ pustesc asupra Cracoviei, iar aci jos, înaintează spre Ungaria. N c bat de ne sting peste tot, şi de aceea mă cheamă la armată. Am citit chiar ieri în gazetă că nori grei ameninţă scumpa noastră patrie. — D a ' dumneavoastră nici nu vă puteţi mişca ! — N-arc-a face ! madam Mullcrovâ. Am să mă prezint în cărucior. 11 ştii pe cofetarul din colţ ? El are unul. Cu ani în urmă îl scotea la aer pe afurisi­ tul cela de bunică-su, ologul. Ai să mă duci dum­ neata, cu căruciorul ăsta, la militărie, madam Miil­ lerovă. Madam Miillerovă se porni pe plîns. — N-ar fi bine, conaşule, să mă reped după doc­ tor ? — N u te repezi nicăieri, madam Miillerovă, că eu, lăsînd la o parte picoarele astea, sînt o carne de tun clasa una, iar acum, cînd Austria stă aşa de prost, orice infirm trebuie să fie la locul lui. Du-te şi vezi-ţi liniştita dc cafea. Şi în vreme ce madam Miillerovă, plînsă şi zgu­ duită de emoţie, strecura cafeaua, bravul soldat Svejk cînta în p a t : „Generalul Windischgrătz cu ai Ini In zorii zilei războiul au început. Hop, hop, hop! 71

comandanţi

Războiul l-au început ji asa strigau: • Ajută-ne, Cristoase fi Sjîntă Născătoare», Hop,

hop,

hop I"

înspăimântată, madam Miillerovă, sub impresia în­ fiorătorului cîntec războinic, uită de cafea şi, tremurînd toată, asculta îngrozită cum bravul soldat Svcjk cînta mai departe, în pat : Cu Sfinta Născătoare fi cele patru poduri ridică-ţi, Picmonte, avanposturi mai puternice hop, hop, hop! Ce mai bătălie a fost la Solferino, a curs acolo singe pînă la genunchi, hop, hop, hop I Pînă la genunchi fi carne cu furgonul, — se măcelărea doar Regimentul 18, hop, hop, hop! Regiment 18, nu-fi fie teamă de nevoi că pentru tine te cară bani cu carul, hop, hop, hop!

— Pentru Dumnezeu, conaşulc, sc auzi un glas plîngarcţ din bucătărie, dar Svejk ţinu să sfîrşească războinicul său cîntec : Banii in fur goane care regiment mai hop, hop, hop!

fi hrana în căruţe, e in stare s-o facă,

Madam Miillerovă o zbughi pc uşă şi alergă după doctor. Se întoarse peste un ceas, în vreme ce Svejk trăgea un pui de somn.

Fu trezit de un domn plinuţ, care, după ce-i ţinu un timp mîna pe frunte, zise : — Nu-ţi fie teamă, eu sînt doctorul Pavek, din Vinohrady... dă mîna încoace... şi bagă-ţi termome­ trul la subsuoară... Aşa... scoate limba... mai mult... ţine-o aşa... de ce boală au murit tatăl şi mama dumitale ? Şi astfel, în timp cc la Viena sc aştepta ca toate naţiunile Austro-Ungariei să dea cele mai frumoase pilde de credinţă şi devotament, doctorul Pavek îi prescrise lui Svejk, împotriva elanului său patriotic, bromură, recomandîndu-i bravului şi neînfricatului soldat să-şi ia gîndul dc la armată. — Stai lungit şi nu tc agita ; mîinc vin iar. A doua zi, cînd veni, o întrebă în bucătărie pe madam Mullerovâ cum îi mai merge pacientului. — 1-c mai rău, domnule doctor, răspunse ea, sin­ cer îngrijorată. Noaptea, cînd l-a apucat reumatis­ mul, a început să cînte imnul, scuzaţi, austriac. La această nouă manifestare de lealitate a pacien­ tului, doctorul Pavek sc văzu silit să reacţioneze cu o doză mai mare de bromură. A treia zi, madam Mullerovâ' îi raportă că starea lui Svcjk sc agravase şi mai mult. — După-amiază, domnule doctor, m-a trimis să-i aduc o hartă a cîmpului dc luptă şi noaptea l-au apucat vedeniile ; zicea că Austria va învinge. — Dar prafurile, le ia exact după prescripţie ? — Nici n-a trimis încă după ele, domnule doctor. 78

Doctorul Pavek, după cc-i trase lui Svcjk un per­ daf, plecă declarînd ca în viaţa lui nu mai vine să trateze un bolnav care nesocoteşte ajutorul lui me­ dical, refuzînd bromura. Mai rămăseseră încă două zile pînă la data cînd Svcjk trebuia să se prezinte în faţa comisiei de re­ crutare. în vremea asta el îşi făcu o sumedenie de pregătiri importante. înainte de toate, o trimise pc madam Miillerovă să-i cumpere un chipiu militar ; după aceea o trimise să împrumute de la cofetarul din colţ căruciorul cu care pe vremuri dumnealui îşi plimba la aer bunicul paralitic şi morocănos. Apoi îşi aduse aminte că avea nevoie de cîrjc. Din feri­ cire, cofetarul păstrase ca o amintire de familie şi cîrjele bunicului. Nu-i mai lipsea decît floarea de recrut. Şi de aceasta îi făcu rost madam Miillerovă, care în ulti­ mul timp slăbise vizibil şi pe unde umbla numai în­ tr-tui plîns o ţinea. Şi astfel, în acea zi memorabilă, străzile oraşului Praga putură vedea o pildă emoţionantă de lealitate. O femeie bătrîna, împingînd un cărucior în care şedea un bărbat cu chipiu ostăşesc şi cocardă lus­ truită, făcînd semne din cîrje. La butonieră îi strălu­ cea ţipător bucheţelul de recrut. Şi omul acesta care agita într-una cîrjele, striga pe străzile Pragăi: — La Belgrad ! La Belgrad !... 77

în urma lui mergea un grup de oameni care se adunase în faţa casei din care pornise Svejk la război. Grupul dc oameni nu contenea să crească. Svejk constată că poliţiştii postaţi la încrucişările străzilor îl salutau. In piaţa Vaclav cortegiul din jurul lui Svejk spori cu cîteva sute de capete, iar la capătul străzii Cracovia, un tînăr cu şapcă dc student avu nefe­ ricirea să fie snopit în bătaie pentru că strigase : „Hcil ! Niedcr mit den Scrbcn I La colţul străzii Vodicfkovâ, poliţia călare inter­ veni

în

această

hărmălaie,

împrăştiind

mulţimea.

Cînd Svcjk îi arătă inspectorului de circumscripţie, negru pe alb, că trebuie să se prezinte în faţa co­ misiei de recrutare, inspectorul fu oarecum dezamă­ git ; pentru a preîntîmpina noi incidente hotărî ca doi poliţişti călări să însoţească căruciorul în care se afla Svejk, pînă la Strelecky Ostrov. Despre această întâmplare apăru următorul articol în Prazske

uredni

„Patriotismul cătorii

martorii

nată dovadă cumpănă,

1

711

Ieri după-amiază,

principale

ale oraşului

unei scene care constituie

că în aceste

şi fiii

frumoasă

tronul

unui infirm.

de pe străzile

au fost

mai

noviny :

naţiunii

de

credinţă

venerabilului

nostru

vremuri noastre

mari pot

T r ă i a s c ă ! Jos cu sîrbii ! (Germ.)

Praga

o

minu­

ţi de

grea

da pilda

cea

şi devotament monarh.

tre­

S-ar

faţă

de

păi ea ca

retrăim

glorioasele

vremuri

ale grecilor

în care un Mucius Scaevola la bătălie

neţinînd

scama

a poruncit de

mîna

mai sacre sentimente

si interese

ieri, în chip strălucit,

de un invalid

o bătrînică firmi.

îl împingea

Acest

a-şi jertfi puternic

lui, a cerut

viaţa pentru

gătul lui:

într-un

fiu al naţiunii

de infirmitatea

pe străzile

dau o pildă

pentru

fi

ţară

să fie

dus

lui arsă.

au fost

Cele

demonstrate

în cîrje, pe care

cărucior

pentru

seamă spre

său. Iar dacă

aceasta înălţătoare

stri­ dc

este o

mărturie

de

dragoste

dinastie."

în acelaşi sens s-a exprimat şi ziarul Prager blatt,

in­

să fie transportat

a găsit un răsunet atît

Pragăi,

că pragbc/ii

romanilor,

cehe, fără să ţie

împăratul

«La Belgrad!»

fi

Tag-

care în încheierea articolului amintea că in­

firmul voluntar era însoţit dc o ceată de nemţi, care l-au apărat cu piepturile lor, ca să nu fie linşat de agenţii cehi ai antantei celor patru mari puteri. Publicînd

această

răsplătirea patriotului

ştire, ziarul Bohemia infirm

anunţînd că

propuse darurile

din partea cetăţenilor germani, pentru acest necu­ noscut, se primesc la administraţia ziarului. Dar dacă după părerea acestor trei ziare, ţara cehă n-a putut da un cetăţean mai nobil decît Svcjk, domnii din comisia dc recrutare erau de altă părere. îndeosebi medicul militar şef, Bautze, un bărbat neînduplecat, care vedea în toate pur şi simplu o R4

79

încercare de a chiuli de la armată, de a scapă de front, de gloanţe şi de şrapnele. Expresia lui : „Das game tschechisebe Volk ist cine S'nnulantcnbandc" a rămas de pomină. In cele zece săptămîni de activitate la comisie, el a reperat din 11.000 de civili, 10.999 de simulanţi şi l-ar fi scos la iveală şi pe cel de-al 11.000-lea, dac"ă pe acest om norocos nu l-ar fi lovit damblaua, chiar în clipa cînd zbierase Ia e l : „Kcbrt cucii!" — Ridicaţi simulantul ! ceruse Bautzc, după cc constatase că omul îşi dăduse sufletul. .Şi în Faţa lui, în acea zi memorabilă, stătea Svejk gol puşca, ca toţi ceilalţi, acoperindu-şi pudic goli­ ciunea cu cîrjele în care se sprijinea. — Das ist ivirklicb ein besonderes Fcigvnblatt \ zise Bautzc. Asemenea frunze dc smochin n-au fost nici în rai. 1

9

— Reformat pentru tîmpenie, citi scrgcntul-major, uitîndu-se în dosar. — Şi cc tc mai doare ? întrebă Bautzc. — Raportez supus că sînt reumatic, dar că voi sluji

majestăţii

sale

împăratului

pînă

m-or

face

harcea-parcea, zise Svcjk cu modestie. Mi-s genunchii umflaţi. Bautzc aruncă bravului soldat o privire înfioră­ toare şi zbieră : î n t r e g u l p o p o r ceh este o b a n d ă d e s i m u l a n ţ i ( g e r m . ) . * Stînga î m p r e j u r ! (Germ.) l n t r - a d e v a r , o r i g i n a l ă f r u n z ă d e smochin ( g e r m . ) . 1

8

80

— Sie sind ein Simulant ! şi întorcîndu-se către subofiţer, şopti foarte calm : Den Kerl sogleicb eins per ren ! * Doi soldaţi cu baioneta la armă îl duseră pe Svejk la arestul comenduirii. In timp ce mergea, sprijinit în cîrjc, Svejk băgă de seama cu groaza ca reumatismul începe să-1 lase. Madam Miillerovă, care îl aştepta cu căruciorul sus, pe pod, văzîndu-1 între baionete, se porni pc plîns şi părăsi căruciorul pentru totdeauna. Iar bravul soldat Svejk păşea sfios, însoţit de apă­ rătorii înarmaţi ai statului. Baionetele sclipeau în bătaia soarelui ; la Mala Strana, în faţa monumentului lui Radecky \ Svejk sc întoarse spre mulţimea carc-1 urma : — La Belgrad ! La Belgrad ! Şi mareşalul Radecky privi visător, din înălţimea monumentului său, în urma bravului soldat Svejk, care se depărta cu buchetul de recrut la butonieră, şchiopătînd în cîrjele vechi, în vreme ce un domn grav făcea cunoscut oamenilor de primprejur ca era vorba de un „dizertor". 1

:

E>ti un s i m u l a n t ! ( G e r m . ) * L a arest cu ticălosul Asta, imediat ! ( G e r m . ) • Jozef Văduv Radecky ( 1 7 6 6 — 1 8 5 8 ) , feldmareşal a u s t r i a c d e origine cehă, î n v i n g ă t o r u l Iui C a r o l A l b e r t în b ă t ă l i a d c la Novară (1849). 1

VIII SVEJK

SIMULANT

In aceste zile înălţătoare, medicii militari îşi dă­ deau toată osteneala să alunge demonul înşelăciunii din sufletul simulanţilor, pentru a-i readuce în sînul oştirii. Fură introduse cîteva noi mijloace de torturare a simulanţilor şi a celor bănuiţi că simulează ca, de pildă, ofticoşii, reumaticii, bolnavii dc hernie, rinichi, tifos, diabet, congestie pulmonară şi de alte maladii. Tortura la care erau supuşi simulanţii era siste­ matizată, iar gradele de torturare erau următoarele : 1. Dietă absolută : dimineaţa şi seara cîte o ceaşcă dc ceai, timp de trei zile, administrîndu-li-se totodată, tuturora, indiferent de boala de care se plîngcau, o doză dc aspirină pentru sudaţic. 2. Pentru a nu-şi închipui că în armată sc linge miere, li sc aplică

aşa-numitul

tratament: „Unsul

chininei" care consta dintr-o serioasă doză de chinină în prafuri.

92

3. Spălaturi stomacale de două ori pc zi, cu un litru de apă caldă. 4. Clistir cu apă săpunită şi glicerina. 5. împachetaj în cearşafuri muiate în apă rece. S-au găsit oameni curajoşi, care au suportat cele cinci grade de tortură, după care au fost transpor­ taţi într-un simplu coşciug, la cimitirul militar. Au fost însă şi din cei slabi, care ajunşi la clistir decla­ rară că sc simt bine şi că nu doreau altceva decît să plece în tranşee, cu cel dintîi batalion dc marş. Pe Svejk îl vîrîră la restul diviziei, în baraca bol­ navilor, printre simulanţii slabi dc înger. — N u mai pot răbda, îi spuse vecinul dc pat, pc care îl aduseseră de la infirmerie, unde îi făcuseră a doua spălătură stomacală. Omul simula miopia. — Mîine mă duc la regiment, hotărî al doilea ve­ cin, din stînga, căruia tocmai i sc făcuse clistirul. Acesta simula că e surd ca un butuc. In patul de lînga uşă, zăcea în agonic un ofticos, înfăşurat într-un cearşaf muiat în apă rece. — Asta e al treilea în săptămîna asta, îi atrase atenţia vecinul din dreapta. Dar ţie ce-ţi lipseşte ? — Eu am reumatism, răspunse Svejk, stîrnind un sincer hohot de rîs în toată asistenţa. Rîdea pînă şi muribundul, care simula tuberculoza. — Cu reumatismul nu te băga între noi, îi atrase cu seriozitate atenţia un bărbat gras. Reumatismul nu-i socotit aici mai mult decît o bătătură ; eu sînt anemic, îmi lipseşte jumătate de stomac şi cinci coaste

şi nimeni nu mă crede. A fost aici şi un surdo-mut ; paisprezece zile în şir, la fiecare jumătate de ceas, l-au împachetat într-un cearşaf muiat în apă rece şi în fiecare zi i-au făcut clistir şi i-au pompat stoma­ cul. Sanitarii erau gata să creadă că a izbutit şi că va pleca acasă, cînd uite că Joctorul îi prescrie un vomitiv. Să-şi verse maţele pe gură, nu altăceva, şi deodată şi-a pierdut tăria. „Nu mai pot s-o fac pe surdo-mutul, nc zice cl, mi-a revenit graiul şi auzul". Bolnavii l-au îmbărbătat cu toţii, încereînd să-1 con­ vingă să nu se prostească, dar el o ţinea morţiş că aude şi vorbeşte la fel ca toată lumea. Şi aşa a şi de­ clarat a doua zi la vizită. — S-a ţinut el bine, destul timp, îşi dădu părerea un om, care susţinea că are un picior mai scurt cu un decimetru întreg. N u ca ăla care s-a prefăcut că l-a lovit damblaua şi după trei chinine, un clistir şi o zi de post, s-a lăsat păgubaş. A mărturisit tot, şi pînă să ajungă să-i pompeze stomacul, n-a mai ră­ mas nici pomeneală de dambla. Cel mai bine s-a ţi­ nut un muşcat de un cîine turbat. A muşcat şi el, a lătrat şi, ce-i drept, se pricepea s-o facă de minune, numai spume la gură nu putea face. L-am ajutat şi noi, cît am putut. De cîte ori nu l-am gîdilat ceasuri întregi înainte de vizită, de-1 apucau cîrccii şi sc fă­ cea vînăt, dar zadarnic, spuma la gură tot nu-i ve­ nea, lira îngrozitor. Ne-a părut rău, tare rău de el cînd într-o bună zi, la vizită, s-a dat bătut. S-a scu­ lat deodată în faţa patului, drept ca o lumînarc, a salutat şi a zis : „Raportez supus, domnule doctor-şet, 84

Oi probabil dinele care m-a muscat n-a fost turbat". Medicul-şcf 1-a privit atît de ciudat, încît săracul a început sa tremure din tot tot corpul şi a continuat : „Raportez supus, domnule doctor-şef, că nu m-a muşcat nici un cîinc, eu singur m-am muşcat de mîna". După această mărturisire, l-au judecat pentru automutilarc, fiindcă şi-a muşcat mîna ca să nu plece pe front. — Bolile astea la care e nevoie dc spumă la gura — interveni simulantul gras — e greu să lc imiţi. Aşa, de pildă, boala copiilor. A fost şi pc aici unul cu boala copiilor, care ne spunea că la cl nu arc impor­ tanţă o criză în plus, aşa că făcea uneori şi cîte zece pe zi. Se zvîrcolca în spasme, strîngea pumnii, holba ochii dc-i ieşeau ca cepele, sc lovea, scotea limba, ce să vă mai spun, epilepsie curată, calitatea întîi ! Dar uite că într-o bună zi sc trezeşte cu nişte buboaie, două pe gît şi două pe spate, şi s-a isprăvit cu spasmele şi zvârcolirile pc duşumea, ca nu mai putea să mişte capul, nici să şcază, nici să stea cul­ cat. A făcut febră >i la vizită, în delir, a dat totul în vileag. Ce-am mai pătimit şi noi cu buboaiele lui, fiindcă a trebuit din pricina lor să mai zacă aici trei zile şi i-au dat dieta a doua ; dimineaţa cafea cu chi­ fle, la prînz supă şi găluşte cu sos, seara „purec" sau supă, în timp ce noi eram siliţi să privim flăinînzi, cu stomacurile pompate şi cu dietă totală, cum dumnealui înfuleca, plescăia şi rîgîia de sătul ce era. Trei inşi s-au înmuiat din pricina lui şi s-au dat de gol. Ăştia zăceau de o boală de inimă. 8.

— Cel mai uşor se poate simula nebunia, fu de părere unul din simulanţi. în odaia de alături sînt doi din corpul nostru didactic. Unul din ci ţipă într­ una, zi şi noapte : „Rugul lui Giordano Bruno fu­ megă încă, reluaţi procesul lui Galileu I" iar al doi­ lea latră, întîi de trei ori, rar : ham... ham... ham... apoi repede dc cinci ori în şir, ham, ham, ham, ham, ham, apoi iarăşi rar şi aşa o ţine mereu. Rezistă aşa, de mai bine dc trei săptămîni. D e fapt şi cu am vrut, la început, să fac pe nebunul, pe fanaticul re­ ligios şi să predic infailibilitatea papei, dar pînă la urmă mi-am făcut rost dc un cancer la stomac de la un frizer din Mala Strana, pentru cinsprezece co­ roane. — Eu cunosc un coşar de la Brevnov — intră în vorbă un alt pacient — care pentru zece coroane îţi aranjează o temperatură dc-ţi vine să sari pc fe­ reastră. — Asta nu-i nimic — spuse altul — la Vrsovice e o moaşă care pentru douăzeci de coroane îţi scrînteşte aşa de binişor piciorul, că rămîi schilod pc toată viaţa. — Eu am piciorul scrîntit numai pe cinci coroane, se auzi un glas din rîndul de paturi de lîngă fereas­ tră. Pe cinci coroane şi trei halbe de bere. — Pe mine, boala asta a mea ma costă pînă acum peste doi iu tari, zise vecinul său, uscat ca un băţ. Nu-i otravă pe lume pe care să n-o fi folosit. Sînt un depozit ambulant de otrăvuri. Am băut sublimat, am aspirat aburi de argint viu, arn mestecat arsenic, M

am fumat opiu, ani băut tinctură dc opiu, mi-am presărat morfină pe pîine, am înghiţit stricnina, am băut soluţie de fosfor dizolvat în acid sulfuric şi acid picric. Mi-am distrus ficatul, plămînii, rinichii, fierea, creierii, inima, maţele. Şi nimeni nu ştie ce boală am. — Cel mai bine — susţinea unul de lîngă uşă — c să-ţi faci injecţii subcutanate cu gaz. Vărul meu a avut norocul să-i taie braţul pînă la cot şi azi nici nu-i pasă de război. — Toate astea — zise Svcjk — trebuie să le în­ durăm pentru împăratul nostru. Şi pompatul stoma­ cului şi clistirul. Cu ani în urmă, pe vremea cînd slujeam la regimentul meu, era şi mai rău. Pc atunci bolnavii erau legaţi cobză şi aruncaţi la zdup să se tămăduiască. D c paturi, ca aici, ori de scuipători, nici pomeneală. Bolnavii zăceau pc seînduri goale. Odată, unul avea un tifos adevărat, iar altul, ală­ turi dc cl, vărsat negru. Amîndoi au fost legaţi cobză, în timp ce medicul regimentului îi buşea cu piciorul în burtă, zicînd că-s simulanţi. După cc au murit amîndoi, chestia a ajuns în parlament şi a apărut şi în gazete. Pe noi nc-au oprit să citim ga­ zetele şi ne-au făcut şi control prin lăzi, să vadă cine arc. Şi cum sînt eu ghinionist, din tot regimentul, nu­ mai la mine s-au găsit ziare. M-au scos la raport şi colonelul nostru, un bou, Dumnezeu să-1 ierte, a în­ ceput să zbiere la mine, să stau drept şi să spun cine a scris povestea aia la gazetă, că dacă nu, îmi în­ tinde gura pînă la urechi şi mă ţine la închisoare, 87

pînă mi-or putrezi cioloncle. Pc urmă a venit medi­ cul regimentului, mi-a tot vînturat pumnul pe sub nas, şi a răcnit : „Sie vcrflitcbter HunH, sie sciibiges Wcsen, sic utiţliicklicbcs Mistvicb ', haimana so­ cialistă I* Eu mă uit ţintă în ochii lor, nu clipesc, şi tac chitic cu mîna dreaptă la chipiu şi cu stînga pe vipuşca pantalonilor. Dumnealor mi-au dat mereu tîrcoalc, au tot hămăit la mine ca cîinii, dar cu... ni­ mic. Tac şi dau onorul, şi mîna stîngă pe vipuşca pantalonilor. După ce au turbat aşa, cam vreo jumă­ tate de ceas, colonelul se repede la mine şi răcneşte : „Eşti tîmpit, ori nu eşti ?" „Cu tot respectul, rapor­ tez supus, domnule colonel, că sînt tîmpit." „Două­ zeci şi una dc zile carceră pentru tîmpenie, două zile di post pc săptăinînă, o lună închisoare, patruzeci şi opt dc ore în fiare. Inchideţi-1, puneţi-1 la post ne­ gru şi legaţi-1, ca să se înveţe minte că statul n-arc nevoie de tîmpiţi. Iţi scoatem noi din cap gazetele, n.u.îrăulc !" Aşa a hotărît domnul colonel după atîta zbucium, in timp cc zăceam la închisoare, la ca­ zarmă s-au întîmplat minuni. Colonelul nostru a in­ terzis cu dcsăvîrşire cititul. Pînă şi gazeta Praiskc ufcdtii noviny era interzisă ; la cantină n-aveau voie să împacheteze în ziare nici cîrnaţi, nici brînză. Dc atunci soldaţii au început să citească, şi regimentul nostru a devenit cel mai cărturar. Citeam toate ga­ zetele şi în fiecare companie sc scriau poezioare şi cîntccele împotriva domnului colonel. Şi, cînd sc întîmpla cîte ceva la regiment, sc găsea întotdeauna ' C î i n e blestemat, f ă p t u r ă scîrboasă, v i t ă nefericită

Ba

(germ).

în trupa cîtc un binevoitor care să scrie la ga/ci.i, sub titlul Teroare în armata. Dar nu sc mulţumeau numai cu atît. Au scris deputaţilor la Viena să le ia apărarea şi domnii s-au pus pe interpelări, una după alta, spunînd că domnul colonel al nostru este o bestie şi aşa mai departe. Nu ştiu care ministru a trimis o comisie să facă cercetări, şi unu, Franţa Henclu, din Hluboka, a căpătat doi ani de închi­ soare, fiindcă el a fost acela care trimisese jalbă de­ putaţilor la Viena, pentru palma care i-a ars-o dom­ nul colonel pe cîmpul de exerciţiu. După plecarea comisiei, domnul colonel a ordonat să se alinieze tot regimentul şi ne-a spus c i soldatul c soldat, ca tre­ buie să-şi ţie fleanca şi să-şi facă datoria şi că, dacă nu-i place ceva, asta înseamnă nesupunere. „Care va să zică, tîMurilor, aţi crezut că comisia o să vă dea dreptate, hai ? zicea domnul colonel. V-a dat un rahat. Şi acum, fiecare companie sa defileze în faţa mea şi să repete tare cc am spus eu !" — Şi aşa am defilat, companie după companie, „pentru onor la dreapta", unde sta domnul colonel, cu mîna pe cu­ reaua flintei şi am răcnit la el : „Aşa nc-am închi­ puit noi tâlharii, că comisia o să nc dea dreptate, un rahat ne-a dat !" Domnul colonel a rîs ţinîndu-se de burtă, pînă cc a început să defileze compania a un­ sprezecea. Aceasta mărşăluieşte, bate talpa, şi cînd ajunge în dreptul domnului colonel, nimic, tăcere, nici pîs. Colonelul s-a făcut roşu ca un rac, a tri­ mis compania înapoi, să mai repete o dată. Şi iar de­ filează, şi iar tace şi fiecare şir se uită obraznic în

ochii domnului colonel. „Stai ! zice domnul colonel, pe loc repaus !" Şi începe să se plimbe de colo pînă colo, prin curtea regimentului, îşi plesneşte cizma cu cravaşa, scuipă, apoi deodată se opreşte şi zbiară : „Abtrcten /" *, îşi încalecă gloaba şi pe-aci ţi-c dru­ mul. Am aşteptat să vedem ce o să se întîmple cu compania a unsprezecea, şi cînd colo, nimic. Aştep­ tăm o zi, aşteptăm două, o săptămînă încheiată, şi tot nimic. Domnul colonel nici nu s-a mai arătat pc la cazarmă ; trupa, gradaţii şi ofiţerii nu mai puteau de bucurie. Pe urmă ne-a venit alt colonel, iar des­ pre cel vechi se spunea că era undeva într-un sana­ toriu, pentru că scrisese cu mîna lui împăratului că compania a unsprezecea s-a răzvrătit. Sc apropia vremea vizitei dc după-amiază. Me­ dicul militar, Griinstcin, trecea de la pat la p a t : în urma lui un subofiţer sanitar, cu condica de procesevcrbale. — Macuna ? — Prezent ! — Clistir şi aspirină ! Pokorny ? — Prezent ! — Spălătură stomacală şi chinină ! Kovari'k ? — Prezent ! — Clistir şi aspirină ! Kotâtko !?? — Prezent ! — Spălătură stomacală şi chinină ! Şi aşa trecea, de la unul la altul, fără milă, ma­ şinal, tăios. 1

90

Rupcţi

rîndurilc !

(Germ.)

— Svejk ?! — Prezent ! Doctorul Grunstcin sc uita la noul pacicr\t. — Ce te doare ? — Am onoarea să vă raportez că am reumatism ! In cursul carierei sale de practician, doctorul Griinstein se obişnuise să vorbească cu o ironie fină, care avea un efect cu mult mai mare decît zbieretele. — Aha, reumatism, îi zise el lui Svejk. Grea boală, foarte grea. Ce întîmplare, să te apuce reumatismul tocmai în toiul războiului, cînd omul trebuie să plece la luptă. N u mă îndoiesc că eşti foarte mîhnit din pricina asta. — Am onoarea să raportez că sînt foarte mîhnit. — închipuiţi-vă, c mîhnit ! Trumos din parca dumitale că reumatismul te-a făcut să-ţi aminteşti de noi. In timp de pace nevolnicii umblă lela în haimanalîc, dar cum izbucneşte războiul, îi şi apucă reu­ matismul, şi gata, nu-i mai ţin picioarele. N u te dor cumva genunchii ? — Mă dor, să trăiţi ! — Şi nopţi întregi nu poţi dormi, nu-i aşa ? Reumatismul c o boală foarte primejdioasă, dure­ roasă şi grea. Avem noi leac pentru reumatism. Mai întîi dietă absolută. Celelalte metode dc tratament au dat rezultate excelente. Aici ai să te vindeci mai repede decît la PicStany şi ai să mărşăluieşti spre front, dc au să-ţi sfîrîie călcîile. 1

întoreîndu-se către subofiţerul sanitar, zise : 1

O r u j în C e h o s l o v a c i a , r e n u m i t ă s t a ţ i u n e

balneo-climatcrică.

91

— Scrie : Svcjk, dictă absolută, de doua ori pc zi spălaturi stomacale, odată pe zi clistir şi, pentru rest, vom vedea. Duceţi-1 deocamdată la infirmerie, faceţi-i spălătură stomacală şi, pînă şi-o veni în fire, trageţi-i şi o clismă, da una zdravănă, pînă ce o chemi toţi sfinţii să-i sperie reumatismul şi s-o ia la sănă­ toasa. Adresîndu-se apoi tuturor celor ce zăceau în pa­ turi, le ţinu un discurs plin de frumoase şi înţelepte sentinţe : — Să nu vă închipuiţi că aveţi în laţa voastră un bou care sc lasă dus de nas. Pe mine, purtarea voa­ stră nu mă scoate de loc din sărite. Ştiu că sînteţi si­ mulanţi şi că vreţi să scăpaţi de armată. D e aceea vă tratez ca atare. Ostaşi ca voi mi-au trecut pe dinainte cu sutele. în paturile astea au zăcut mulţi, mulţi oameni, cărora nu le lipsea nimic în afară dc spiritul militar. Credeau dumnealor că în timp ce camarazii lor luptă pe cîmpul de bătălie, ci au să stea tolăniţi în paturi, au să capete mîncare ca bol­ navii şi c-o să le meargă aşa pînă la sfîrşitul răz­ boiului. S-au înşelat amarnic însă, aşa cum vă în­ şelaţi şi voi. Şi peste douăzeci de ani o să ţipaţi şi-n somn, cînd veţi visa cum v-aţi lecuit aici. — Am onoarea să raportez, domnule oberartzt

—

86 au/i o voce slabă — de la patul de lîngă fereastra, că m-am făcut bine. Am băgat de seamă în noaptea asta că nu mă mai sufoc. — Cum tc cheamă ? 92

— Kovan'k, să trăiţi ; spuneaţi adineauri să mi sc facă clistir. — Foarte bine, clistirul o să ţi—1 mai facă o data de plecare — hotărî doctorul Griinstcin — ca să nu te plîngi cumva că n-ai fost îngrijit cum trebuie. Aşa ! Şi acum toţi bolnavii pe care i-am citit să sc alinieze în urma subofiţerului, pentru ca fiecare să primească ce i sc cuvine. Şi fiecare îşi căpătă porţia cinstită, aşa cum îi fu­ sese prescris. Dar pc cînd unii se străduiau să influ­ enţeze executorii ordinelor medicale, fie prin rugă­ minţi, fie ameninţîndu-i că vor ajunge şi dînşii să fie trecuţi la serviciul sanitar şi că s-ar putea sa le pice şi ci o dată în mîna, Svejk avu o ţinută băr­ bătească. — N u mă cruţa, îl îndemna cl pe călăul care îi administra clistirul. Gîndeşte-te la jurămîntul tău. Chiar dacă în locu-mi ar fi taică-tu sau fratele tău bun, tu trebuie să-i aplici clistirul fără şovăială. Gîn­ deşte-te că dc clistirclc astea depinde soarta Austriei şi că izbînda c a noastră ! A doua zi, la vizită, doctorul Griinstein îl întrebă Svejk cum îi place la spitalul militar. Svejk răspunse că este o instituţie dreaptă care urmăreşte o ţintă înălţătoare. Drept răsplată primi acelaşi tratament, completat cu o aspirină şi trei pra­ furi de chinină, pc care i le-au dizolvat într-un pahar cu apă ca să le ia numaidecît. \

Nici Socrate nu şi-a sorbit cupa cu otravă cu atîta seninătate cum şi-a băut chinina bravul soldat Svejk, f — Soldatul

Svcjk,

voi. I

03

asupra căruia doctorul Griinstcin încercase toate gra­ dele de tortură. Cînd, în prezenţa doctorului, Svcjk fu împachetat într-un cearşaf ud, la întrebarea cum i sc parc, cl răspunse : — Cai respect vă raportez supus, domnule oberartzt, că mă simt ca într-un bazin dc înot ori ca la băile de mare. — Tot mai ai reumatism ? — Cu respect vă raportez, domnule oberartzt, că nu vrea de loc să mă lase ! Svcjk fu supus la o nouă tortură. Pe vremea aceea, văduva unui general de infante­ rie, baroneasa dc Botzcnhcim, sc căznea să descopere soldatul despre care ziarul Bohemia publicase nu de­ mult un articol descriind cum acest infirm în timp ce era transportat într-un cărucior pentru bolnavi striga : „La Belgrad manifestaţie patriotică în urma căreia redacţia Bobcmiei a luat iniţiativa să adreseze cititorilor săi un apel pentru o colectă întru ajutora­ rea lealului erou-invalid. In sfîrşit, în urma investigaţiilor făcute la Direcţia poliţiei, s-a putut afla că era vorba de Svejk ; restul n-a mai fost greu de urmărit. Baroneasa dc Botzenheim, însoţită dc dama dc companie şi de cameristul ei, cu un coş încărcat, o porni spre Hradcany. Biata baroneasă habar n-avea cc înseamnă să zacă cineva în spitalul militar din arestul garnizoanei. Cartea de vizită îi deschise uşa închisorii, iar în can­ celarie toţi se purtară cu ca extrem de amabil şi în 94

cinci minute află că ,uicr brave Soldat Svejk", de care sc interesa, zăcea în baraca a treia, patul nr. 17. O însoţi doctorul Griinstcin, în persoană, năucit de această întîmplarc. Svejk şedea pe pat, după obişnuita cură zilnică, prescrisă de doctorul Griinstcin, înconjurat de un grup de simulanţi sfrijiţi şi hămesiţi, care nu sc dă­ duseră încă bătuţi şi se luptau dîrji cu doctorul Griinstcin, pc frontul dietei absolute. Oricine ar fi stat să-i asculte ar fi avut impresia că a nimerit într-o societate gastronomică, într-o şcoală superioară de bucătari sau la nişte cursuri de menaj. — Chiar şi jumările cele mai rele, făcute cu seu de vacă, sc pot mînca — spunea unul care zăcea de ..istrită învechită" — numai calde să fie. După cc se topeşte, seul sc scurge pînă sc usucă, se sărea/a, sc pipărează, şi pe cinstea mea că nu lc dau nici pe jumările de gîscă. — Las-o mai uşor cu jumările de gîscă — făcu cel cu „cancer la stomac" — peste jumările dc gîscă nu există nimic mai bun. Ce sînt pe lîngă ele jumă­ rile de porc ? bineînţeles că trebuie să le prăjeşti pînă se rumenesc, aşa cum fac evreii. Ei iau o gîscă grasă, îi scot untura cu piele cu tot şi apoi o topesc. — Ştii că te înşeli în privinţa jumărilor de porc ? observă vecinul lui Svejk. Sc înţelege de la sine că vorbesc dc jumările făcute din untură topită în casă, după cum li se şi spune : jumări dc casă. Să nu fie nici prea rumenite, dar nici galbene. Trebuie să fie 03

ceva între aceste doua nuanţe. Jumările astea nu tre­ buie să fie nici prea moi, nici prea tari. N u trebuie să le ronţăi, pentru că atunci sînt arse. Trebuie să sc topească în gură şi în acelaşi timp să nu-ţi curgă untura pe bărbie. — Care din voi a mîncat jumări din untură de cal ? se auzi glasul cuiva. Nimeni nu răspunse, însă, căci în clipa aceea intră ca o furtuna subofiţerul sanitar. — Toată lumea în pat, soseşte o arhiducesă ; nu cumva să-şi scoată careva picioarele murdare de sub pătură ! Nici o arhiducesă autentică n-ar fi putut intra cu mai multă prestanţă şi seriozitate ca baroneasa von liotzenheim. în urma ei sc îmbulzea o escortă în­ treagă, din care nu lipsea nici sergentul contabil al spitalului, care în toată socoteala asta vedea mîna tainică a inspecţiei cc avea să-1 ia de lîngă vaca grasa din spatele frontului, ca să-1 azvîrlc în bătaia şrapnelelor, undeva pc sub sîrmelc ghimpate. Era palid la faţă, dar şi mai palid era doctorul Griinstcin. Cartea de vizită a bătrînei baronese, cu titlul „văduvă dc general", îi juca pc dinaintea ochi­ lor, împreună cu tot cc putea fi în legătură cu micul carton dreptunghiular, adică protecţie, plîngcrc, trans­ ferare pc front şi alte grozăvii de acest fel. — Asta c, zise cl, cu un calm prefăcut, conducînd pe baroneasă spre patul lui Svcjk. E un băiat cu multă răbdare.

Baroneasa von Botzenhcim se aşeză pe scaunul oferit lîngă patul lui Svejk şi începu : — Cesky zoldat, pine zoldat, zoldat in falit, la mine place cesky austriac. îl mîgîic pc Svejk pe obrajii dolofani, apoi con­ tinuă : — Eu tot citit la gazeta, cu aducem la tumneata papic, fumat, bombon, cesky zoldat, pine zoldat. Johann, kommcn Sic ber ! Valetul, care cu barba lui stufoasă aducea cu ban­ ditul Babinsky, trase un coşcogeamite coş lîngă patul lui Svejk, în vreme ce dama de companie a bâtrînei baronese, o femeie înaltă, cu faţa plînsă, sc aşeză pe patul lui şi-i îndreptă la spate perna de paie, con­ vinsă fiind că aşa sc cuvine să sc poarte cu bolnavii eroi. între timp, baroneasa scotea darurile din coş. O duzină de pui fripţi înfăşuraţi în foiţă dc mătase roz şi legaţi cu panglică ncgru-galbenă, doua sticle cu un fel de lichior dc război, cu eticheta : Gott strafe England! Pe partea cealaltă a etichetei : Eranz Josef ţinîndu-sc de mînă cu Wilhelm, de parcă ar fi vrut să sc joace de-a „Icpuraşu-n groapa sa stă sin­ gurel. Sărmane iepuraş, cc te doare de nu poţi zburda ?" 1

Mai scoase apoi trei sticle de vin pentru convales­ cenţi şi două cutii dc ţigări. Le înşiră toate cu ele­ ganţă pc patul gol de lîngă Svejk, adăugind şi o carte frumos legată : lmîmplari din viaţa monarhului 1

D u m n e z e u să pedepsească A n g l i a ! ( G e r m . )

97

nostru, scrisa dc eminentul redactor-şef al actualului organ oficial Ccskoslovcnska rcpublika care era un mare admirator şi cunoscător al lui Franz. Apoi mai apărură pc pat pachete cu ciocolată cu aceeaşi in­ scripţie : „Gott straje Lngland", şi cu chipurile îm­ păraţilor Austriei şi Germanici. Pc ciocolată însă îm­ păraţii nu sc mai ţineau de mînă ci fiecare îşi vedea dc ale lui, întoreîndu-şi reciproc spatele. Nostimă era peria de dinţi dublă, cu inscripţia : „Viribus unitis" pentru ca cel cc-şi va curăţa măselele cu ea, să-şi aducă aminte dc Austria. Un dar elegant şi foarte potrivit pentru front şi tranşee era serviciul dc ma­ nichiură. Pc capacul cutiei era o poză care înfăţişa un şrapnel făcînd explozie şi un soldat cu casca, care înainta cu baioneta la armă. Sub poză sta stris : „Fur Gott, Kaiscr und Vatcrland !" - Pachetul dc pesmeţi n-avea nici o poză, avea în schimb o inscripţie în versuri : , Ostcrrcicli, d u edlcs H a u s , Meck dcinc 1 aline aus, fatM sic im W i n d e w c h n , O s t c r r c i c h muss c w i g stehn !

cu traducerea cehă de partea cealaltă : Austrie, cămin drag, înalţă sus al tău steag. In v'int flamura să-ţi filfiic, in veci vei trăi Austrie! ' C u forţele u n i t e (lat.). Pentru Dumnezeu, împărat

e

ji p a t r i e ! ( G e r m . )

Ultimul dar era un ghiveci cu o zambilă alba. Cînd toate darurile despachetate fură înşirate pe pat, baroneasa nu-şi putu stăpîni lacrimile de emoţie. Cîtorva simulanţi hămesiţi Ic curgeau balele. Doamna de companie a baronesci îl sprijinea pe Svejk care şedea în capul oaselor, şi plîngea şi ca. în tăcerea ca de biserică, Svejk, împrcunîndu-şi mîinile pentru rugăciune, începu : — Tatăl nostru carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta... pardon, eoniţă, nu aşa, voiam să zic : Tatăl nostru, părinte ceresc, bla­ gosloveşte aceste daruri, de care, din mila ta, ne urni bucura. Amin ! După ce rosti aceste cuvinte, luă un pui dc pe pat şi începu să înfulece, urmărit de privirile îngro­ zite ale doctorului Griinstcin. — Cu ce poftă mănîncă soldatul, îi şopti entu/iasmata bătrîna baroneasă doctorului Griinstcin. Cu siguranţă că s-a făcut bine şi poate pleca pe front. Sînt atît de mulţumită că darurile astea i-au venit la timp. Trecu apoi de la un pat la altul, împărţi ţigări şi bomboane de ciocolată şi revenind iar la Svejk mîngîie părul, adresîndu-i-se : „Bebiit

eucb Gott!"

îi 1

ţi ieşi pe uşă cu întreaga suită. Pînă să sc înapoieze doctorul Griinstcin dc

jos

unde o însoţise pe baroneasă, Svejk împărţise puii, pe care bolnavii îi devoraseră cu atîta grabă încît • Dumnezeu

să-ţi

ajute!

(Germ.) 99

doctorul Griinstcin în loc dc pui nu găsi decît o gră­ madă dc oase atît dc curate, de parcă puişorii ar fi căzut dc vii într-un cuib de vulturi, iar scheletele lor ar fi stat luni în şir în bătaia soarelui. Se evaporase şi sticla de lichior şi cele trei sticle de vin. Şi pache­ tele dc ciocolată şi pesmeţii dispăruseră în buiţilc pacienţilor. Unul băuse pînă şi sticla cu lac dc unghii, care sc afla în serviciul dc manichiură şi muşcase şi din pasta dc dinţi anexată la perie. La întoarcere, doctorul Griinstcin îşi reluă poza belicoasă şi ţinu un lung discurs. Parcă i sc luase o piatră de pc inimă după plecarea vizitatorilor. Mor­ manul de oase roase îi întări convingerea că toţi pa­ cienţii erau incorigibili. — Soldaţi — începu cl — dacă aţi fi avut numai un pic de minte, nu v-aţi fi atins de nimic şi v-aţi fi zis că, dacă înghiţiţi tot, domnul oberartzt n-arc să vă creadă că sînteţi bolnavi. Prin fapta voastră, însă, aţi dovedit că nu ştiţi să preţuiţi bunătatea mea. Eu vă pompez stomacul, vă fac clistire, mă căznesc să vă ţin la dietă absolută şi voi vă umflaţi burţile. Vreţi să vă alegeţi cu un ulcer la stomac ? Vă înşe­ laţi însă amarnic, pentru că înainte ca stomacul vos­ tru să le mistuie, am să vi-1 curăţ aşa de bine, încît o să vă aduceţi aminte pînă la moarte şi o să poves­ tiţi şi copiilor voştri cum v-aţi ghiftuit odată cu pui fripţi şi cu tot felul dc alte bunătăţi, care, cu toate astea, n-au apucat să vă rămînă nici un sfert de ceas în pîntec, pentru că v-au fost, calde încă, pompate afară. Ei, şi acum, în rînd cîte unul după mine, ca să 100

vă amintiţi că nu sînt bou ca voi, ci niţcluş mai deş­ tept decît toţi la un loc. In afară dc asta, vă mai aduc la cunoştinţă că mîinc trimit pc capul vostru o comisie, că prea trîndăviţi aci de atîta vreme fără să aveţi nici pc dracu, de vreme ce în cinci minute aţi putut să vă umpleţi burţile, aşa cum aţi dovedit-o adineauri. Şi-acum, înainte, marş ! Cînd îi veni rîndul lui Svcjk, doctorul Griinstcin îl privi lung şi amintirea ciudatei vizite îl făcu să-1 întrebe : „Dumneata o cunoşti pc doamna baro­ neasă ?" — Mi-c mamă vitregă, răspunse Svejk. Iu vîrstă fragedă m-a lepădat şi acum m-a regăsit... Doctorul Griinstein zise scurt : — Dacă-i aşa, mai feecţi-i un clistir lui Svejk. Seara, în saloane era jale marc. Cu cîtcva ceasuri înainte avuseseră cu toţii tot felul dc bunătăţi în burtă şi acum n-aveau decît ceaiul slab şi o felie de pîinc. • Numărul 21, de lingă fereastră, z i s e : — Mă credeţi, camarazi ? Mic îmi place mai bine puiul pane decît fript ! Cineva bombăni : „Aruncaţi-i pătura în cap", dar toţi erau atît dc slăbiţi după acel ospăţ neizbutit, i.icît nimeni nu sc mişcă. Doctorul Griinstcin s-a ţinut de cuvînt. Dimineaţa sosiră clţiva medici militari din faimoasa comisie. Trecură gravi printre şirurile de paturi, oprindu-sc la fiecare şi poruncind invariabil : „Arata limba !" 101

Svcjk scoase aşa dc tare limba, încît faţa i sc schimonosi într-o strîmbatura tîmpită şi ochii i sc închiseră. — C'u respect vă raportez, domnule stubart/, că limbă mai lungă nu am. Urma apoi o convorbire interesantă între Svejk şi comisie. Svcjk susţinea că raportase aceasta dc teama ca nu cumva dumnealor să creadă că cl îşi ascunde limba dc ei. Din această pricină aprecierile membrilor comisiei cu privire la Svejk erau foarte împărţite. Jumătate susţinea că Svcjk este „lUn bloder Kerl" ', în vreme ce cealaltă jumătate afirma că e un potlo­ gar care vrea să-şi bată joc de armată. — Doar dracul să-şi bage coada — răcni la Svejk preşedintele comisiei — ca să nu te dibuim noi ! Svcjk privi întreaga comisie cu candoarea divină a unui copil nevinovat. I Medicul militar şef sc apropie dc cl : * i — Aş vrea să ştiu, porc de cîine, cc gîndeşti tu acum ? — Raportez supus că cu nu gîndesc dc fel. — Himtm-ldoimerwelter! ' urlă unul din membrii comisiei zornăind din sabie. Auziţi, dumnealui nu gîndeşte dc fel. Dc cc, elefant siamez, dc cc nu gîndeşti ? — Cu respect raportez că cu nu gîndesc, pentru că în armata soldatului îi este interzis să gîndcască.

• U n Maţ istm.). * Iii, d r ă c i e ! (fig.) 102

(Germ.)

Cînd, cu ani în urma eram la Regimentul 9 1 , domnul căpitan ne zicea întotdeauna : „Soldatul n-are voie SĂ gîndească singur. Pentru cl gîndesc superiorii. Cum începe soldatul sa gîndească, nu mai e sold ît, ci un nespălat de civil. Gîndirea nu duce la..." — Vorba ! îl întrerupse mînios preşedintele comi­ siei, despre dumneata mai avem noi informaţii. Dcr Kvrl mc'mt: mari wird glaubcn, er se: cin wrklicbvr Idiot Dumneata nu eşti de loc idiot, Svcjk, eşti deştept, eşti şmecher, un lump, eşti o haimana, pricepi... ? — Raportez supus că pricep. — Ţi-am mai spus să-ţi ţii fleanca, n-ai auzit ? — Raportez supus că am auzit să-mi ţiu fleanca. — Himmelberrgott-,

tacă-ţi gura ; cînd ţi-am po­

runcit sa taci, taci ! — Raportez supus că ştiu că trebuie să tac. Domnii ofiţeri se uitară unii la alţii, apoi chemară scrgcntul-major : — Pc omul ăsta — zise medicul-şcf al comisiei, arătînd spre Svcjk — duccţi-1 la cancelarie şi aşteptaţi acolo raportul nostru. O să-1 lecuiască ea, garnizoana, de pălăvrăgeala asta. E sănătos tun, sc preface mize­ rabilul şi pe deasupra mai şi trăncăneşte, bătîndu-şi joc de superiorii săi. îşi închipuie că am venit aici pentru distracţia lui şi că războiul e o glumă, o Ncp.1l.mil î>i închipuie ci o să-1 luăm drept idiot sadea... (Germ.) * Cereicuk D o a m n e ! ( G e r m . ) 1

103

aiureală. Ţine minte, Svejkule, că la garnizoană o să-ţi arate ci că armata nu-i o jucărie cum crezi. Svcjk plecă la cancelarie cu sergentul-major. Pc drum, în curte, fredona : „C-un ordin de chemare Nu-fi pierde nimeni firea, Cînd crede ci oştirea E-o glumă oarecare."

'. Şi în timp ce în cancelarie ofiţerul de serviciu- zbiera la Svcjk, căutînd să demonstreze că oamenii de teapa lui trebuiesc împuşcaţi, sus, în sălile spitalului comisia dădea iama prin simulanţi. Din şaptezeci de pacienţi n-au scăpat decît doi. Unul cu un picior sfîrtecat dc grenadă şi al doilea cu o carie a oaselor. Au fost singurii care n-au auzit cuvîntul : tauglicb ; toţi ceilalţi, inclusiv cei trei muribunzi tuberculoşi, au fost declaraţi apţi pentru front, cu care ocazie medictrl-şef nu lăsă să-i scape prilejul de a rosti o cuvîntarc. Cuvin tarea lui a fost pigmentată cu cele mai va­ riate înjurături şi foarte succintă în ceea cc priveşte conţinutul : „Toţi sînt nişte vite şi lepădături şi nu­ mai dacă vor lupta vitejeşte pentru maiestatea sa împăratul, vor putea reveni în rîndul oamenilor, iar după război li sc va ierta păcatul că au voit să scape de militărie prin simulare". După care, cl personal îşi exprimă convingerea că acest lucru nu se va întîmpla şi că pc toţi îi aşteaptă ştreangul. 104

Un tînăr medic militar, un suflet bun şi neprihănit încă, îl rugă pc medicul-şef să-i îngăduie să vorbească şi cl. Cuvîntarea lui, rostită în limba germană, sc deo­ sebi de aceea a superiorului său prin optimism şi naivitate. Vorbi multă vreme, arătând că fiecare din cei care părăsesc spitalul, pentru a sc întoarce la regimentele lor, pe front, trebu-ic să fie un cavaler şi un învingă* tor. El era convins că vor mînui cu îndemînarc armele, pc cîmpul de bătaie, şi că vor avea o com­ portare onorabilă în orice situaţie, fie militară, fie particulară. Că vor fi războinici invincibili, care vor aminti de gloria lui Radecky şi a prinţului Eugcniu dc S a v o i a . Că vor face să rodească cu sîngcle lor cîmpiilc întinse şi glorioase ale imperiului şi că sc vor achita în mod victorios de menirea pc care le-a hărăzit-o istoria. Neînfricoşaţi, dispreţuindu-şi viaţa, să se avînte tot înainte sub steagurile ciuruite ale regimentelor lor, spre noi lauri, spre noi izbînzi. Mai târziu-, pc coridor, medicul militar şef îi spuse naivului tînăr : — Domnule coleg, crede-mă că toate astea sînt de prisos. Din puşlamalelc astea, nici Radecky, nici prin­ ţul dumitale Eugcniu dc Savoia n-ar fi scos soldaţi de ispravă. Poţi să le vorbeşti şi dumnezeieşte şi drăceşte, că pentru ei totuna e. Asta-i o bandă de der­ bedei ! 1

P r i n ţ , om d c stat şi j;encral a u s t r i a c ( 1 6 6 3 — 1 7 3 6 ) , poarta" lupte î m p o t r i v a Turciei, F r a n ţ e i , i i a v a r i c i si O l a n d e i . 1

IX SVEJK LA

GARNIZOANA

Supremul refugiu al celor care nu voiau să meargă la război era garnizoana. Am cunoscut un profesor suplinitor dc matematici, care nu voia să facă ser­ viciul la artilerie. în acest scop, şi ca să ajungă în arestul garnizoanei, a furat ceasornicul unui loco­ tenent. A comis fapta, după o matură chibzuinţă. Războiul nu-i inspira respect şi nu-1 îneînta. I se părea o dobitocie să tragă în inamic şi să ucidă dc partea cealaltă, cu şrapnelc şi granatc, nişte bieţi suplinitori, matematicieni ca şi el. „ N u vreau să-mi atrag antipatii prin violenţa mea", îşi zise, şi cu sînge rece fură ceasornicul. I-au cercetat mai întîi starea psihică, iar după cc declară că voise să se îmbogăţească, îl duseră în arestul garni­ zoanei. De altfel au fost mulţi cei arestaţi pentru furturi şi înşelăciuni. Idealişti şi ncidealişti. Oamuii care considerau războiul drept un izvor de venituri, diverşi subofiţeri dc administraţie din spatele frontu­ lui, sau de pc front, care săvîrşisera tot felul dc

matrapazlicuri CU raţiile şi cu soldele, şi hoţi mărunţi, de o mie de ori mai cinstiţi decît cei care îi trimi­ seseră acolo. în arestul garnizoanei mai erau închişi soldaţi, pentru tot felul de alte infracţiuni cu caracter pur militar, ca încălcarea disciplinei, tentativă dc revoltă, dezertare. Un tip special de arestaţi îl alcă­ tuiau „politicii", din care optzeci la sută erau cu totul nevinovaţi iar din aceştia nouăzeci şi nouă la suta erau condamnaţi. Aparatul anchetatorilor militari era grandios. U n astfel dc aparat judecătoresc precede în orice stat totala decădere politică, economică şi morală. Stră­ lucirea puterii şi a gloriei trecute conservă judecăto­ riile, poliţia, jandarmeria şi banda dc delatori venali. In fiecare unitate militară Austria avea agenţi pro­ vocatori, care îşi denunţau camarazii cu care dor­ meau într-un pat şi îşi împărţeau pîinca în timpul marşu iilor. Se înţelege ca şi poliţia Siguranţei statului furniza material arestului garnizoanei, prin domnii Klima, Slavicek & Co. Cenzura militară trimitea aici pc autorii corespondenţelor de pc front, căzuţi pradă desperării. Tot aici îi adirceau jandarmii şi pc bătrînii care trăiau de pe urma copiilor şi care trimiteau scrisori pc front. Tribunalul militar lc dădea cîte doisprezece ani pentru cuvintele lor de mîngîierc şi pentru descrierea mizeriei dc acasă. De la închisoarea garnizoanei, de pe llradcany. era un drum care ducea prin Bfevnov, spre cîmpul de exerciţii de la Motol. Pc acest drum sc putea vedea 10/

adeseori trecînd cîte un om cu cătuşe la mîini, însoţit dc santinele, iar în urma lui căruţa care transporta coşciugul. Pe dmplll dc exerciţii de la Motol sc auzea ordinul scurt : „An Pater ! ' Şi apoi pc la toate regimentele şi batalioanele sc mai citea un ordin de zi despre împuşcarea unui răzvrătit, care se prezentase Ja cazarmă şi domnul căpitan îi croise cu sabia nevasta care nu se putea despărţi de el. La închisoarea garnizoanei, triumviratul compus din gardianul-şcf Slavik, căpitanul Linhart şi sergen­ tul ftepa, poreclit şi „gîdele", îşi îndeplinea cu zel misiunea. Cîţi deţinuţi n-au fost ucişi în bătaie în celule ! Nu-i exclus ca domnul căpitan Linhart să fie şi astăzi căpitan sub regimul republican. Aş dori să i se socotească şi anii dc serviciu la închisoarea garnizoanei. în cc-i priveşte pe SlavicVk şi Klfma, lor le sînt socotiţi aceşti ani de către poliţia statului, ftepa a ieşit din aramată şi îşi vede dc meseria lui de meşter zidar. Sc prea poate să fie membru în vreo societate patriotică din republică. u

Gardianul-şcf Slavi'k şi-a ales, sub republică, me­ seria de hoţ şi acuma stă la răcoare. Sărmanul, n-a ştiut să sc strecoare în republică, aşa cum au ştiut s-o facă alţi militari de teapa lui.

Sc înţelege că, luîndu-1 în primire pc Svejk, gar­ dianul-şcf Slavik îi aruncă o privire plină dc re­ proşuri : 1

103

La ochi ! Foc ! ( G e r m . )

— Aha, care va să zică şi tu ai O faimă proasta, dacă ai ajuns pînă aici ? Las' pc noi, băiatule, că-ţi îndulcim noi viaţa, ca la toţi cei care ne-au picat în mînă, şi să ştii, flăcăule, că mîinile noastre nu-s mînuşiţe de damă. Apoi, ca să dea şi mai multă greutate privirii sale, îşi vîrî pumnul vînjos sub nasul lui Svcjk şi spuse : — Ia miroase, tîlharule ! Svejk mirosi şi remarcă : — N u prea am chef să-1 simt pe la nas, că mi­ roase a cimitir. Vorba să placă

aceasta

liniştită şi cumpănită

avu

darul

gardianului-şef.

. — Ehei — zise el, aplicîndu-i lui Svejk un pumn în burtă — stăi drept. Cc ai prin buzunare ? Dacă ai ţigări, poţi să le păstrezi, banii însă dă-i încoace, ca să nu ţi-i fure. Numai atîta ai ? Zău ? N u minţi, minciuna se pedepseşte ! — Undc-1 băgăm ? întrebă sergentul Repa. — Să-1 băgăm la număru şaişpe — hotărî gardianul-şef — printre cei în izmene ; cc dracu, nu vedeţi cc scrie domnul căpitan Linhart : „Strcug bcobacbtcn

/"

bvbiittcu,

1

— Da, da, se adresă el solemn lui Svejk. Pe ne­ trebnici îi tratăm ca pe netrebnici. Dacă se revoltă careva, îl ducem la secret, îi rupem toate coastele 1

10

Să fie p ă z i t ţi ţ i n u t sub o b s e r v a ţ i e cu străşnicie ! ( G e r m . )

109

şi-1 lisăm sa zacă pînă crapă. Avem dreptul s-o facem. Cum am făcut cu măcelarul, nu-i aşa, Rcpa ? — Da, nc-a dat dc furcă, domnule şef ! răspunse visător sergentul Repa. Ala trup, nu glumă ! L-am călcat mai bine de cinci minute pînă să-i pîrîie coas­ tele şi să-i dea sîngele pe bot. Şi a mai trăit încă zece zile. Ca piatra, nu alta ! — Aşa că vezi, tîlharule, cum merge la noi, dacă cineva se răscoală sau încearcă să evadeze, îşi încheie pedagogica-i expunere gardianul-şcf Slavik. Asta în­ semnează dc fapt sinucidere, care la noi se şi pe­ depseşte ca atare. Sau, să te păzească Dumnezeu, neisprăvitule, să te plîngi dc ceva, la vreo inspecţie. Cînd o veni inspecţia şi tc-o întreba : „Ai vreo reclamaţic ?" ţine minte, putoare, că trebuie să stai drepţi, să saluţi şi să răspunzi : „Raportez supus, că n-am nici o rcclamaţie, sînt foarte mulţumit". Ce ai să spui, împuţitulc ? Ia repetă ! — Raportez supus că n-am nici o rcclamaţie, sînt foarte mulţumit, repetă Svejk, cu o figură atît de blajină, încît gardianul-şcf se înşelă, luînd-o drept o dovadă dc cinste şi sinceritate. — Ei, şi-acum dezbracă-tc pînă la izmene şi treci la număru şaişpe, îi spuse binevoitor, fără să mai adauge : neisprăvitule ori împuţitulc sau putoare, cum îi era obiceiul. La numărul şaisprezece, Svcjk se întîlni cu nouă­ sprezece oameni fără pantaloni. Erau cei pc actele cărora fusese înscrisă observaţia : ,£trcng

ito

bcbiittcn,

bcobacbten /" şi care erau supravegheaţi ca nu cumva să fugă. Dacă izmenele lor ar fi fost curate şi dacă n-ar fi fost zăbrele la ferestre, ai fi putut crede, la prima vedere, că te afli în vestiarul unei băi. D e la sergentul Repa, Svejk fu luat în primire de 7.immcrkomamiant',

un individ

bărbos, cu cămaşa

desfăcută la piept. Acesta îi trecu numele pe o bucată de hîrtic care atîma pe perete şi îi zise : i

— Mîinc avem teatru. Ne duce la capelă să ascul­

tăm predica. N o i , ăştia în izmene, stăm sub amvon. Să vezi ce bazaconie arc să fie ! Ca la toate închisorile şi aresturile preventive, şi la închisoarea

garnizoanei

capela

sc bucura de

o

marc popularitate. Sc înţelege de la sine că frecven­ tarea silită a capelei nu întărea întru credinţă vizi­ tatorii şi nici nu le sporea moralitatea. Nici nu putea fi vorba dc aşa ceva. Serviciul evadare

din

gîndeau de

divin şi predicile erau însă o plăcută plictiseala

închisorii.

Oamenii

nu

loc să sc apropie de Dumnezeu,

se dar

nădăjduiau că pe coridoare sau prin curte vor găsi vreun muc de ţigară sau dc trabuc aruncat. Dumnezeu era uitat cu dcsăvîrşire în faţa unui chiştoc

care

zăcea stingher prin scuipătoare sau undeva pe pămînt, în praf. Acest ciuruc puturos era mai presus dc Dumnezeu şi de mîntuirea sufletului. 1

10*

Şeful

camerei

(germ.).

111

Ei, şi pc urmă predica, ce minunat prilej de petre­ cere, cc comedie ! Preotul dc campanie, Otto Katz, era un om foarte simpatic. Predicile sale, atît de atrăgătoare şi de distractive, aduceau o înviorare în plictiseala garnizoanei. Se pricepea să pălăvrăgească atît de frumos despre nemărginita bunătate a D o m ­ nului şi să ridice moralul arestaţilor rătăciţi ! Sc pricepea atît de bine să înjure dc pe amvon şi de la altar ! Şi ce minunat ştia să răcnească „ite, missa est" ', să oficieze serviciul divin într-un fel atît de original şi să încurce toată rînduiala sfintei slujbe, iar cînd era bine cherclielit, să scornească rugăciuni noi şi o nouă sfîntă slujbă, un rit al său, ceva nemaiauzit pc aceste meleaguri ! Şi ce spectacol era cînd sc întîmpla cîteodată să alunece şi să cadă cu potirul, cu sfintele taine, ori cu evanghelia, învinuindu-1 cu glas tare pe ministrantul de la compania arestaţilor că i-a pus piedică inten­ ţionat, şi luînd măsuri pe loc, în faţa sfintelor taine, trimiţîndu-1 la carceră şi băgîndu-1 în fiare. Năpăstuitul

era bucuros, căci treaba asta făcea

parte din reprezentaţia din capela deţinuţilor. Juca doar un rol mare în piesă şi era cinstit cum sc cuvine. Preotul de campanie Otto Katz, cel mai desăvîrşit preot militar, era evreu. Lucrul nu trebuie dc altfel să ne surprindă. Arhiepiscopul Kohn a fost şi cl evreu şi pe deasupra prietenul lui Machar. l a t ! , slujba s-a t e r m i n a t ( l a t . ) , f o r m u l a turghiei c a t o l i c e . 1

112

d c încheiere a li­

I Preotul de campanie Katz avea un trecut şi mai pitoresc decît vestitul arhiepiscop Kohn. Absolvise Academia comercială şi făcuse armata cu termen redus. Se pricepea atît de bine în codul co­ mercial şi la tranzacţiile de bursă, încît într-un singur an a dus firma Katz & Co. la un faliment atît de glorios şi de reuşit, încît bătrînul Katz a plecat în America dc Nord, după ce a pus la cale un fel de lichidare cu creditorii săi, fără ştirea acestora şi a tovarăşului său care plecase în Argentina. Aşadar, după cc a pricopsit, în mod dezinteresat, America dc Nord şi de Sud cu firma Katz & Co., tînărul Otto Katz sc văzu în situaţia unui om fără speranţă în vreo moştenire, fără adăpost, silit deci de împrejurări să reintre în cadrele active ale armatei. Dar mai înainte de a-şi realiza proiectul, volun­ tarul Otto Katz avu o idee genială. Se boteză. Se converti întru Cristos, pentru ca acesta să-1 sprijine în carieră. Sc converti cu credinţa fermă că fapta lui nu-i decît o tranzacţie comercială între el şi fiul Domnului. Fu botezat cu mare solemnitate la mănăstirea Emaus. însuşi părintele Alban îl cufundase în cris­ telniţă. A fost o privelişte minunată, la care au ţinut să fie de faţă un maior credincios dc la regimentul unde făcea armata Otto Katz, o dom nişoară bătrînă, de la institutul de domnişoare nobile 1

Alban Scbacbleitner (1816—1937), atatelc călugărilor benedictini d i n L maus ; î n a n u l 1920 a e m i g r a t în G e r m a n i a d e ­ v e n i n d a d e p t u l lui H i t l c r . 1

:

113

do la Hradcany şi un reprezentant al consistoriului, cu faţa turtită, care îi fu naş. Termină cu bine examenul de ofiţer, şi noul creştin, Otto Katz, rămase în armată. La început i se păru că toate merg bine, ba avusese chiar dc gînd să urmeze cursurile pentru ofiţerii de stat-major. într-o bună zi însă se chcrchcli şi sc duse la mănăstire, îşi descinse sabia şi îmbrăcă rasa. Fusese pc la arhiepiscopul de la Hradcany de unde ajunse la seminarul teologic. înainte de hirotonisire, se îm­ bată criţă într-un local faimos, unde serveau femei, pe o stradă dincolo de Vejvodovice, şi astfel, din braţele voluptăţii şi ale petrecerii trecu de-a dreptul la hirotonie. După hirotonie sc duse la regimentul Iui, căutîndu-şi un protector şi, după ce fu numit preot militar, îşi cumpără cai, se plimbă prin Praga şi luă parte la toate chiolhanele ofiţerilor din regimen­ tul său. Pc coridorul locuinţei sale răsunau adesea înjură­ turile creditorilor nemulţumiţi. Aducea în casă şi fete de stradă, sau trimitea ordonanţa să i le aducă. îi plăcea grozav să joace ferbel şi existau anumite bănuieli că trişa, dar nimeni nu l-a prins ţinînd asul ascuns în mîneca largă a sutanei. In cercurile ofiţe­ reşti i se spunea „părinte". Nu-şi pregătea niciodată predica, deosebindu-se astfel de predecesorul său, care vizitase şi el arestul garnizoanei. Acesta suferise dc ideca fixă că ostaşii aflaţi în arestul garnizoanei puteau fi aduşi pc calea cea bună de pe amvon. In momentele lui de exaltare 114

religioasă venerabilul prelat dădea ochii peste cap, căutînd să convingă deţinuţii că sc impune o reformă a prostituţiei, o reforma a protecţiei mamelor nemă­ ritate, vorbindu-le totodată şi despre educarea copiilor din flori. Predicile sale cu caracter abstract erau inactuale şi plicticoase. Dimpotrivă, preotul de campanie Otto Katz ţinea predici pe care toţi le aşteptau cu bucurie. Erau clipe de adevărata sărbătoare cînd erau duşi la capelă cei dc la „numărul şaisprezece", în izmene, îmbrăcaţi, ar fi putut evada mai uşor. Cei douăzeci de deţinuţi, în izmene albe, ca toţi atîţia îngeri nevinovaţi, erau postaţi sub amvon. Unii din ci, cărora Ie zîmbise norocul, ascundeau în gură cîte un muc dc ţigară, găsit pe drum, pentru că — fireşte — neavînd buzunare, n-aveau alt loc unde să-1 ascundă. în jurul lor stăteau ceilalţi deţinuţi ai închisorii, care făceau haz de cele douăzeci de perechi de izmene de sub amvonul pe care urca pastorul, zornăind din pinteni. . — Habhact ! striga slujitorul Domnului. Pentru rugăciune, toţi după mine ! Şi tu de colo din fund, tîlharule, nu-ţi sufla nasul cu degetele, că eşti în lăcaşul Domnului, şi-acu tc bag la răcoare ! Ia să vedem, păcătoşilor, dacă n-aţi uitat Tatăl nostru ? Haide, să încercăm !... Poftim. Ştiam cu că n-o să meargă ! De Tatăl nostru vă arde vouă ? Vă umflaţi 1

D r e p ţ i ! (Germ.)

115

cu cîte două porţii dc carne cu salată de

fasole

şi vă tolăniţi cu burta în jos pe laviţă, da' la D u m ­ nezeu nu vă mai gîndiţi... Am, sau n-am dreptate ? Se uita de pc amvon în jos, spre cei douăzeci de heruvimi în izmene albe, care se veseleau de minune, ca toţi ceilalţi. î n vremea asta, în fund

sc juca

„maso" '. — E grozav

aici, îi şopti Svejk

vecinului

său,

bănuit că ar fi retezat unui camarad, în schimbul sumei dc trei coroane, toate degetele dc la mînă, ca să scape de armată. — Stai că mai este, sosi imediat răspunsul celui­ lalt. Azi c iarăşi bine făcut şi arc să pălăvrăgească despre căile pierzaniei. Şi într-adevăr, preotul dc campanie era într-o dis­ poziţie dc zile mari. Nici el nu ştia dc cc, dar se apleca mereu peste amvon, încît la un moment dat era cît pc cc să-şi piardă echilibrul şi să sc dea dc-a berbeleacul. — Ia cîntaţi ceva, băieţi — strigă cl de sus — ori vreţi să vă învăţ eu un cîntcccl nou ? Ei, atunci cîntaţi după mine : „Dintre toate cea mai dragă Mi-c iubita mea, Singur nu mă duc la ea. Sc mai duc ţi alfii, Sc mai duc cu miile 1

116

J o c cu briceagul, obişnuit în î n c h i s o r i .

,

Dc-i pupă Cine-i cea E prcasfinta

călciilc. mai dragă oarei... uăscăloare... a

— Voi n-o să-1 învăţaţi niciodată, trîntorilor, con­ tinuă preotul dc campanie. După mine ar trebui sa vă împuşte pc toţi, pricepeţi ? Da, da, v-o spun asta din înălţimea acestui loc sfînt, netrebnicilor, pentru că Dumnezeu este ceva care nu se teme de voi şi care o să vă întoarcă pc dos pînă v-o năuci dc cap, căci voi şovăiţi să vă apropiaţi dc Cristos şi mergeţi mai bucuros pe calea spinoasă a păcatului. — Asta voiam, îi şopti vecinul lui Svejk cu satis­ facţie. E beat turtă. — Calea spinoasă a păcatului, tîmpiţilor, c calea luptei CU metehnele. Sînteţi fiii rătăciţi, care prefe­ raţi să trîndăviţi în celula decît să vă întoarceţi faţa către tatăl nostru din ceruri. Ridicaţi-vă ochii sus, în slăvi ; vă veţi mîntui, şi liniştea va pogorî în su­ fletele voastre, derbedeilor. Aş dori să încetaţi cu nechezatul acolo în fund, că doar nu sînteţi armă­ sari şi nu vă treziţi în grajd, ci în lăcaşul Domnului. Ţineţi minte asta, dragii mei. Aşadar... unde m-am oprit ? Ah,

ja, iiber

(iîndiţi-vă,

vitelor,

trebuie să priviţi

den că

Scelenfricdcn,

schr gitt- '

nu sînteţi decît oameni, că

şi prin

întunecimea

norilor

cît

mai departe, la orizont, şi să ştiţi că aici, pc lumea asta, 1

toate

trecătoare

sînt

şi că

veşnic

e

numai

A h , d a , la liniştea sufletească, f o a r t e bine ( g e r m . ) . 117

Dumnezeu. Scbr gut, nicht wabr, meine Hcrren ?' Ar trebui să mă rog ziua şi noaptea pentru voi, pentru ca bunul Dumnezeu, tîmpiţilor, să-şi pogoare duhul în inimile voastre de gheaţă, să vă spele păcatele cu simţul său har, ca să fiţi pc veci ai lui, lichelelor, şi în vecii vecilor să vă iubească. Dar vă-nşclaţi. Eu unul nu vă bag în rai. — Preotul de campanie sughiţă. — N u şi nu — repetă el cu înverşunare — nu fac nimic pentru voi, nici prin gînd nu-mi trece, pentru că sînteţi nişte netrebnici, fără putinţă de-ndreptare. Pc căile pe care le bateţi, milosîrdia cerească nu vă ajunge ; nici suflarea dragostei divine nu vă binecuvîntă, căci bunul Dumnezeu nici prin gînd nu gîndeşte să sc ostenească cu nişte tîlhari ca voi. — Hei, ăia de jos, în izmene, mă auziţi ? Cele douăzeci dc izmene se uitară în sus şi răs­ punseră într-un glas : — Cu respect vă raportăm că auzim ! — Nu-i destul să auziţi, urmă preotul de campanie. Trebuie să simţiţi norul întunecat al vieţii în care zîmbetul lui Dumnezeu nu vă izbăveşte de durere, tîmpiţilor, căci şi bunătatea Domnului arc margini ; iar tu, catîrulc de colo din fund, mr te rînji, că te bag la zdup, pînă tc-o lua dracu. Şi voi, de colo dc jos, să nu vă închipuiţi că sînteţi la cîrciumă. Dumnezeu c cel mai milostiv, dar numai cu oamenii cumsecade, nu şi cu drojdia societăţii omeneşti, care nu respecta legile şi nici măcar „dicnstreglatna" . Asta am vrut s

F o a r t e bine, nu-i a ţ a d o m n i i mei ? ( G e r m . ) " R e g u l a m e n t u l interior (în limba g e r m a n a , stîlcit). 1

118

să vă spun. D c rugat nu ştiţi să vă rugaţi si vă în­ chipuiţi că la biserică sc vine dc florile mărului, că aici c teatru sau cinematograf. Vă scot eu trăsnăile astea din cap, ca să nu credeţi cumva că am venit aici să vă distrez şi să vă fac viaţa plăcută. O sa vă bag pc toţi la carceră, asta am să fac, derbedeilor, îmi pierd vremea cu voi şi văd că tot ce fac c de pomană. Nici fcldmarcşalul ori arhiepiscopul n-ar fi în stare să vă îndrepte şi să vă aducă pc calea cea bună. Şi totuşi o să vă amintiţi o dată de mine, că v-am vrut binele. Printre cele douăzeci dc izmene se auzi un hohot. Svejk izbucnise în plîns. Preotul sc uită în jos. Svejk îşi ştergea ochii cu palmele. Feţele vesele ale celor dimprejur exprimau aprobarea. Preotul dc campanie continuă, arătînd spre Svcjk. — Luaţi cu toţii pildă dc la omul ăsta. Ce face ? Plînge. Sa nu plîngi, îţi spun, să nu plîngi ! Vrei să te îndrepţi ? Asta, flăcăule, nu-i aşa uşor, cum crezi. Acuma plîngi dar înainte chiar de a te înapoia la locul tău, ai să fii iar derbedeul de mai înainte. Ehei, trebuie să mai cugeti mult asupra milei şi bunătăţii nemărginite a lui Dumnezeu, să te frămînţi mult, ca sufletul

tău sa poată găsi drumul drept pe care

trebuie să păşească. Vedem cu toţii cum a bocit un om care vrea să sc întoarcă pc calea cea bună, dar voi, ceilalţi, cc faceţi ? Nimic ! Absolut nimic ! Ala 119

dc colo mozoleşte ceva în gură, dc parcă s-ar trage din rumegători, iar ceilalţi, dincolo, îşi caută păduchii pe cămaşă, în lăcaşul Domnului. Ce dracu ! N u puteţi să vă scărpinaţi acasă, trebuie să aşteptaţi pentru asta slujba bisericeasca ? Şi dumneata, dom­ nule gardian-şef, nu- observi nimic ? Sînteţi doar cu toţii soldaţi, şi nu civili tîmpiţi. S-ar cuveni deci să vă purtaţi soldăţtşte, măcar cît vă aflaţi în biserică. Porniţi o dată, crucea numii voastre, în căutarea Domnului, iar păduchii să vi-i căutaţi acasă. Şi cu asta am isprăvit, golanilor, şi vă cer ca la slujbă să vă purtaţi cuviincios, să nu sc mai întîmple ca ultima oară cînd cei din fund au vîndut rufaria statu-îui pe pîine şi au crăpat-o în timpul înălţării. Preotul coborî din amvon şi intră în sacristie, urmat de gardianul-şef. Peste puţin, acesta sc în­ toarse şi se duse întins la Svejk, îl scoase din grupul celor douăzeci de izmenari şi-1 duse în sacristie. Preotul stătea loarte comod pe masă şi îşi răsucea o ţigară. Cînd intră Svejk, îi spuse : — Care va să zică eşti aici. M-am gîndit la toate şi cred că te-am dibuit cum se cuvine, mă-nţelcgi, drăguţule ? E prima oară cînd îmi boceşte cineva în capelă. Sări dc pc masă şi zgîlţîindu-1 pc Svejk de umeri, strigă sub chipul melancolic al sfîntului Francisc din Sales' : I Francois de Sale< ( 1 5 6 7 — 1 6 2 2 ) , e p i s c o p d c G e n e v a , d i c a t o r si scriitor religios. 120

pre­

— Recunoaşte, derbcdculc, că ai plîns numai aşa, dc florile mărului. Din icoana lui, sfîntul Francisc din Salcs sc uită, nedumerit, la Svejk. Din altă icoană, de pe peretele opus, sc uita la cl, cu ochi miraţi, un martir în al cărui şezut erau înfipţi dinţii unui ferăstrău, cu care îl tăiaseră nişte mercenari romani. Faţa martirului nu arăta nici suferinţă, nici bucurie, nici iluminarea mucenicului. Chipul lui nedumerit voia să spună parcă : „Ce o mai fi şi asta, ce v-aţi apucat să faceţi cu mine, domnilor ?" — Cu respect vă raportez, domnule jcldkurat — răspunse Svcjk, cu seriozitate, mizînd totul pe o singură carte — că mărturisesc atotputernicului Dum­ nezeu şi domniei voastre, preacinstite părinte, care sînteţi locţiitorul lui, că într-adevăr am plîns numai aşa de florile mărului. Am văzut că la predica dum­ neavoastră lipsea un păcătos pocăit, pc care în zadar l-aţi fi căutat în timpul predicii. Aşa că am vrut într-adins să vă fac o bucurie, ca să nu credeţi că nu se mai găsesc şi oameni cinstiţi şi am vrut să mă mai înveselesc şi eu, ca să-mi mai uşurez inima. Preotul de campanie privi cu atenţie faţa sinceră a lui Svejk. O rază dc soare juca pe icoana întune­ cată a sfîntului Francisc, luminînd chipul martirului cu ochi miraţi de pe peretele opus. — Dumneata începi să-mi placi, făcu preotul de campanie, aşezîndu-sc din nou pe masă. Din ce re­ giment faci parte ? Şi începu să sughiţă. 121

— Cu respect vă raportez, domnirîe fcldhitrat, că fac şi nu fac parte din Regimentul 91, că la drept vorbind nici nu ştiu bine care c situaţia mea militară. — Şi de ce eşti închis aici ? întrebă preotul, continuînd să sughiţă. Din capelă răsunau sunetele armonium-ului care ţinea loc dc orgă. Muzicantul, un învăţător închis pentru dezertare, scotea din armonium cele mai jalnice melodii bisericeşti. Sunetele acestea se îmbinau cu sughiţul preotului într-o nouă gamă dorică. — Cu respect vă raportez, domnule jcldktirat, că nu ştiu de ce stau închis aici şi că nu mă plîng că sî.u închis. Am avut ghinion şi atîta tot. Eu vreau în­ totdeauna numai binele şi cînd colo toate îmi ies anapoda, întocmai ca mucenicului din icoana dc colo. Preotul dc campanie se uită la icoană, îl pul ni rîsul şi spuse : — Ştii că-mi placi cu adevărat ? Trebuie sa \:;.\ interesez de dumneata la domnul judecător dar acum nu mai avem vreme. Să isprăvesc o dată cu sfînta slujbă. Kebrt eucb ! Abtretcn !' Cînd se întoarse la grupul izmenelor, sub amvon, şi ceilalţi îl întrebară cc voise preotul de la el în sacristie, Svejk răspunse scurt şi răspicat : . — E beat. Noua performanţă a preotului de campanie, sfînta liturghie. Iu urmărită de toţi cu marc atenţie şi cu simpatie făţişa. Unul din cei aflaţi sub amvon lacu 1

122

Stingă

împrejur ! Marş ! (Germ.)

chiar prinsoare ca preotului o să-i scape chivotul clin mîuă. Puse rămăşag pc toată raţia lui de pîine, contra două palme şi cîştigă. Dar ceea ce umplea inimile tuturor de bucurie, în timp ce oficia preotul dc campanie, nu era dc loc misticismul credincioşilor sau evlavia adevăraţilor ca­ tolici. Deţinuţii încercau acelaşi sentiment ca la teatru, atunci cînd nu cunoşti subiectul piesei. Ac­ ţiunea se încurcă şi aştepţi cu nerăbdare să vezi cum se va desfăşura mai departe. Arestaţii sc cufundau în spectacolul pe care li-1 oferea, cu mare sacrificiu, preotul dc campanie de lîngă altar. Se lăsară pradă desfătării estetice pc care le-o prilejuiau odăjdiile îmbrăcate de-a-ndoaselea, şi cu o caldă înţelegere şi afecţiune înflăcărată urmăreau tot cc se petrecea în altar. Ministrantul cu p i r roşm. un dezertor al bisericii, specializat în mici |*mţftţti la Regimentul 28, se străduia să încropească pe de rost tot ritualul : tehnica şi textul sfintei liturghii. Era în acelaşi timp şi ministrant şi suflerul ofician­ tului, care cu o totală indiferenţă încurca fraze întregi şi în locul slujbei obişnuite ajungea pînă la rugăciunile din postul Crăciunului pc care începea să le cînte. spre satisfacţia generală a publicului. N-avea nici glas, nici ureche muzicală şi sub bolta capelei răsuna un fel dc guiţat şi de grohăială, ca într-o cocină. — Astăzi e beat tun, nu glumă, spuneau cu bucurie şi deplină mulţumire cei din faţa altarului. E criţă ! 123

Iar a făcut-o lată. Dc bună seamă că s-a îmbătat la niscaiva muicii. Şi pentru a treia oară poate, se au/i dinspre altar cîntarea feldknratului: „Itc, missa est l" care răsuna ca un strigăt de război al picilor roşii, de se cutre­ murau ferestrele. Părintele se mai uită o dată în potir să vadă dacă nu cumva mai rămăsese vreo picătură de vin, făcu un gest plictisit şi se adresă auditoriului : — Şi acum puteţi p l e d acasă, derbedeilor, slujba s-a isprăvit. Am băgat dc scamă că nu arătaţi ade­ vărată smerenie, cum s-ar cuveni, cînd vă aflaţi în biserică, în faţa sfintelor taine, golani cc sînteţi. In faţa Domnului Dumnezeul vostru, nu vă sfiiţi să rtdeţi In gura mare, să tuşiţi şi să vă hliziţi, să tîrşîiţi din picioare, chiar în faţa mea, care ţin aci locul Fecioarei Măria, a lui Isus Cristos, şi a lui Dumnezeu tatăl, tîmpiţilor. Dacă pe viitor se mai întîmplă una ca asta, apoi întorc foaia, aşa cum meritaţi, ca să ştiţi că nu există numai un singur iad, acela despre care v-am vorbit nu de mult, ci încă unul, pe pămînt, şi chiar dacă v-aţi putea izbăvi de cel dintîi, dc cel din urmă nu scăpaţi. Abtrcten t t

Preotul de campanie, care în exerciţiul funcţiunii ştia să-şi îndeplinească atît de frumos această veche îndatorire faţă de arestaţi, se du.se în sacristie, îşi schimbă hainele, îşi turnă în cupă vin sfinţit din damigeana şi-1 dete pc gît, apoi, cu ajutorul mlnistrantului roşcovan, încalecă calul priponit în curte. 124

Dar, aducfndu-fi aminte de Svejk, dctoMlccfl şi o porni spre biroul judecătorului militar Bernis. Judecătorul Bernis era un om de lume, dansator de prima mîna, cu moralitate dubioasă, care se plic­ tisea grozav şi scria versuri în limba germană pen­ tru albume de amintiri, ca să aibă întotdeauna o re­ zervă la îndemînă. LI era elementul cel mai impor­ tant al întregului corp judecătoresc, căci poseda o cantitate atît de mare de restante şi de acte încurcate, încît impunea respect întregului Consiliu de război de la Hradcany. Obişnuia să piardă actele de acu­ zare şi trebuia să născocească altele noi. încurca numele, pierdea firele acuzării şi ticluia altele, cum îi trăsnea prin cap. Condamna dezertorii pentru hoţie şi hoţii pentru dezertare. încurca pînă şi pro­ cesele politice, pe care le născocea. Făcea cele mai variate scamatorii juridice, spre a-i convinge pe in­ culpaţi ca au săvîrşit crime pe care nici nu le-au visat vreodată. Inventa acte de lese-majestate şi atribuia expresiile incriminate născocite celor ale căror acte dc acuzare sau de denunţ se pierduseră în haosul de acte oficiale şi dosare. — Servus, i se adresă preotul de campanie intinzîndu-i mîna. Cum merge ? — Potrivit, răspunse judecătorul Bernis. Iar mi-au încurcat materialul, de nu-I mai descurcă nici dracul, leii am trimis sus dosarul, gata lucrat, în legătură cu un vlăjgan acuzat dc răzvrătit^ şi mi l-au înapoiat cu menţiunea că, în cazul de fa-ţă, nu e vorba de r.i/vratire, ci de un furt de conserve. Şi pe II

- Sold.nu! S v c j k . voi. I

125

deasupra mai pusesem şi un număr aiurea ; cum de i-au dat curs, Dumnezeu ştie. Judecătorul de instrucţie scuipa scîrbit. — Mai joci cărţi ? îl întrebă preotul. — Am pierdut t o t ; ultima dată am jucat maca cu colonelul ala chel şi m-a curăţat. Cunosc fin schimb o fetişcană nostimă. Dar tu ce mai faci preasfinte ? — Am nevoie de o ordonanţă, zise preotul. în ultima vreme am avut un contabil bătrîn, fără studii academice, dar o vită clasa una. Toată ziua bocea şi se ruga să-I aibă Dumnezeu în pază, aşa că l-am trimis cu batalionul de marş .pe front. Se spune că batalionul a fost făcut harcea-parcea. Pe urmă mi-au trimis un flăcău care toată ziua-mi şedea prin cîrciumi şi bea pe socoteala mea. Asta era mai su­ portabil, dar îi transpirau picioarele. Aşa că l-am i-\pediat şi pe el cu batalionul de marş. Azi, la pre­ dică, am găsit un pezevenghi care, aşa, de florile mărului, a început să plîngă. Aşa unul mi-ar trebui mie. 11 cheamă Svcjk, şi e închis la numărul şaişpe. Aş vrea să ştiu de ce l-au arestat şi dacă nu s-ar putea aranja cumva ca să-1 iau de aci ? Judecătorul de instrucţie scotoci prin dosare, căirtînd actele în legătură cu Svejk, dar, ca de obicei, nu găsi nimic. — Trebuie să fie la căpitanul Linhart, conchise el după o îndelunga căutare. Dracu ştie unde mi se pierd toate actele ! Se vede că le-am trimis, lui Linhart. Stai ca-1 chem chiar acum... Alo ! Aci loco126

talentul judecător Bernis, ilomnulo căpitan. V-aş ruga să-mi spuneţi dacă n-aveţi cumva p c acolo actele referitoare la unul Svejk... Cum ? Svcjk trebuie sa tie ].i mine ? Mă mir... Cum ? Le-am luat în primire de la dumneavoastră ? Mă mir... E la numărul şaişpe... .Da, ştiu, domnule căpitan, că numărul şaişpe depinde dc mine. Credeam însă că actele lui Svejk zac pe un­ deva pc-acolo, pe la dumneavoastră... Cum aţi spus ? Nu-mi permiteţi să vorbesc aşa cof dumneavoastră ?... I.a dumneavoastră nu /ace nimic ?... Alo, alo !... Judecătorul Bernis se propti de masă şi începu să condamne furios dezordinea care domnea în condu­ cerea anchetelor. Intre el şi căpitanul Linhart exista de mult o duşmănie, în care amîndoi erau foarte consecvenţi. Daca se întîmpla ca vreun act de al lui Linhart să cadă în mîinile lui Bernis, acesta îl dosea, aşa că nimeni nu-i mai dădea de urma. Linhart făcea SCetlşi lucru cu actele ce-i aparţineai.- lui Bernis. îşi pierdeau reciproc anexele actelor '. (Actele referitoare la Svejk au fost j»ăsite abia după

război, în arhiva tribunalului militar, cu următorul referat : „Intenţiona să arunce masca prefăcătoriei si .icţioncze public împotriva persoanei împăratului ti a statului nostru". Actele Iui erau rătăcite printre hîrtiile privitoare la un oarecare loscf Ko.udela. Pe coperta dosarului era o cruce şi dedesubt scria : „Re­ zolvat" şi data.) * I r c i / i u l.i sut.i J i u o t m e n i i bwhtsi fn arestul larniaoaad au r ă m a s a c o l o tot t i m p u l războiului i a r ă si ti foit mftcftl o

Jati

iattfQgaţi

(n. a.).

— Uite cum l-am pierdut pc Svcjk, zise judecă­ torul Bernis. Am să pun să-1 cheme aici şi dacă nu mărturiseşte nimic, îi dau drumul şi-1 trimit la tine ; restul îl aranjezi tu la regiment. După plecarea fcldkm\it-u\u\, judecătorul Bernis trimise după Svejk, dar îl lăsă să aştepte la uşă, de­ oarece tocmai primise o telefonogramă de la Di­ recţia poliţiei, cum că la biroul nr. 1 s-a primit ma­ terialul cerut pentru actul dc acuzare nr. 7267 cu privire la infanteristul Maixner, cu semnătura căpi­ tanului Linhart. In acest timp, Svcjk cercetă biroul judecătorului dc instrucţie. N u s-ar putea spune că încăperea şi mai ales foto­ grafiile de pe pereţi îi făcură o impresie prea bună. Erau fotografii de la diferite execuţii, făcute de ar­ mată în Galiţia şi în Serbia. Fotografii artistice cu bordeie incendiate şi pomi, ale căror crăci sc aple­ cau sub povara celor spînzuraţi. Foarte reuşită era fotografia unei familii spînzurate din Serbia : un băieţandru, tatăl şi mama. Doi soldaţi cu baioneta la armă păzeau pomul dc care atîrnau cei executaţi ; un ofiţer stătea victorios pc primul plan, fumînd o ţi­ gară. De partea cealaltă, în fund, sc vedea bucătăria de campanie, în plină activitate. — Aşadar cum c cu dumneata, Svejkule ? întrebă judecătorul Bernis, după ce clasă telefonograma la dosar. Cc-ai comis ? Vrei să mărturiseşti, ori vrei să aştepţi pînă va fi întocmit actul de acuzare împo­ triva dumitale ? Aşa nu mai poate să meargă. Să nu 128

crezi că te afli în faţa unei judecătorii civile, unde te anchetează nişte civili tîmpiţi. La noi c tribunal militar, K.it.K. MilitărgericbtSingura dumitale scă­ pare dc la o pedeapsă severă şi dreaptă este să măr­ turiseşti. Judecătorul dc instrucţie Bernis avea 0 metodă aparte, cînd pierdea materialul împotriva acuzatului. După cum vedeţi, însă, nu era nimic deosebit şi nici nu trebuie să vă prindă mirarea că rezultatele unei .uttel de anchete şi a unui astfel de interogatoriu erau, în toate cazurile, egale cu zero. In schimb, judecătorul de instrucţie Bernis se cre­ dea grozav dc perspicace, pentru faptul că chiar fără material împotriva acuzatului, fără să ştie cc vini arc, de cc c la închisoarea garnizoanei, reuşea numai prin cercetarea comportării şi a fizionomiei celui adus la interogator să inventeze motivele pentru care fu­ sese arestat. Perspicacitatea şi capacitatea lui dc a cunoaşte oamenii erau atît de mari, încît odată a învinovăţit de crimă politică pc un ţigan, trimis de regimentul său la comenduire, pentru că furase cîteva duzini de rufărie — (fusese ajutor dc magaziner !) — susţinînd că ar fi vorbit undeva, într-o cîrciuma oare­ care, faţă dc nişte soldaţi, despre înfiinţarea unui stat naţional independent compus din ţările Coroa­ nei, Boemia şi Slovacia, în frunte cu un rege slav. „Avem dovezi — îi spusese nenorocitului de ţig.ui

Ur

• Konigliib mul Kaiserlicb c h c z a r o - c r a i e s c (germ.).

Militargericbt

— Tribunalul mili-

129

— aşa că nu-ţi ramînc decît să mărturiseşti în care circiumă ai spus asta, din cc regiment erau soldaţii care te ascultau şi cînd s-a întîmplat faptul." Nefe­ ricitul ţigan a născocit şi data şi circiuma şi regi­ mentul dc unde erau ascultătorii lui imaginari şi ie­ şind de la interogator, evada pentru totdeauna de la comenduire. — Văd că dumneata nu vrei să mărturiseşti ni­ mic, zise judecătorul dc instrucţie Bernis, constatînd că Svejk tăcea chitic. Va să zică nu vrei să spui de cc eşti aici, de ce te-au închis ? Mie însă ai putea să-mi spui, înainte de a-ţi spune cu. îţi atrag atenţia încă o data să mărturiseşti. Va fi mai bine pentru dumneata, pentru că mărturia înlesneşte ancheta şi uşurează pedeapsa, ca la judecăţile civile. — Cu onoare vă raportez supus — se auzi glasul blajin al lui Svejk — că eu mă aflu aci, la comen­ duire, ca un prunc găsit. — Ce vrei să zici cu asta ? — Cu onoare vă raportez supus că vă pot lămuri, foarte simplu. Pe strada noastră era un cărbunar care avea un băieţaş dc doi ani, absolut nevinovat. Băieţaşul a ajuns odată pe jos, de la Vinohrady pînă la Libert, unde un poliţist l-a găsit şezînd pe trotuar. L-a dus la comisariat şi l-a închis. Precum vedeţi băieţaşul nu avea absolut nici o vină şi cu boatc tStt I a fost arestat. Chiar dacă ar fi ştiut să vorbească şi daca l-ar fi întrebat cineva dc cc a fost închis, tot n-ar fi ştiut. Cam la fel e şi cu nun*. Şi eu sînt un copil găsit.

Privirea scrutătoare a judecătorului de instrucţie îl măsură dc jos pînă sus. Surprinzînd pe chipul lui Svejk atîta nepăsare şi nevinovăţie, iradiind din în* treaga lui fiinţă, Bernis începu să se plimbe nervos prin cancelarie şi dacă nu i l-ar fi făgăduit preotului dc campanie, dracu ştie ce s-ar fi ales dc cl. In cele din urmă, însă, sc opri din nou la masa lui de lucru. — Ascultă — sc adresă el lui Svejk, care privea drept înainte, indiferent — dacă te mai întîlnesc o dată, ai să mă pomeneşti ! Luaţi-1 de aci ! După ce Svejk fu condus înapoi la numărul şai­ sprezece, judecătorul dc instrucţie Bernis trimise să-1 cheme pe gardianul-şef Slavîk. — Pînă la noi ordine — se răsti el scurt — Svejk va fi pus la dispoziţia părintelui Katz. Să sc întoc­ mească hîrtiilc de punere în libertate. Doi oameni va-l ducă la domnul preot. — Să-1 punem în fiare, domnule locotenent ? Judecătorul bătu cu pumnul în masă : — Eşti un bou ! Ţi-am spus doar desluşit : să se întocmească hîrtiilc dc punere în libertate ! !>i tot ce se adunase în cursul zilei în sul lotul ju­ decătorului dc instrucţie — căpitanul Linhart şi Svejk — se revărsă acum asupra gardianului-şef ca un torent, terminîndu-sc cu vorbele : — Ei, acum înţelegi că eşti un bou încoronat ? E drept că aşa ceva s-ar cuveni să se spună nu­ mai regilor şi împăiaţilor, dar nici gardianul-şef, om simplu, cap neîncoronat, nu sc declară mulţumit 131

cu

asta. Plecînd

de

la

judecătorul

dc

instrucţie,

Slavik îl lovi cu piciorul pc arestatul dc corvoadă care făcea curăţenie pe coridor. în cc-1 priveşte pe Svejk, gardianul-şcf fu de pă­ rere că trebuia să mai doarmă o noapte la comendune, aşa ca supliment. * Nopţile

petrecute în

arestul comenduirii

se nu­

mără, pe drept cuvînt, printre amintirile cele mai plăcute. l.îngă „numărul şaisprezece" era carcera, o hrubă întunecoasă de unde şi în noaptea aceea sc auzeau gemetele unui soldat arestat, căruia scrgentul-major Repa, din ordinul gardianului-şef Slavik, ii rupsese coastele pentru un act de indisciplină. După cc se potoliră gemetele, la numărul şaispre­ zece sc auzea cum pocneau păduchii între unghiile arestaţilor. Deasupra uşii, într-o spărtură în zid, se zărea o lampă cu petrol, prevăzută cu o sită protectoare, care arunca o lumină slabă şi pîlpîitoarc. Mirosul dc petrol

se amesteca

cu emanaţiunile

fireşti

ale

trupurilor omeneşti nespălate şi cu duhoarea hîrdăului, al cărui conţinut se tulbura de cîte ori era fo­ losit, trimiţînd un nou val dc putoare la „numărul şaisprezece". 132

Mîncarea proasta îngreuna tuturor digestia şi cea mai mare parte dintre ei sufereau dc gaze, cărora lc dădeau drumul în tăcerea nopţii. Cu astfel de semnale îşi răspundeau unii altora, la tot soiul de glume. Pe coridoare răsunau paşii măsuraţi ai santinelei. Din cînd în cînd se deschidea ferestruica de la uşa prin care sc uita gardianul. Dinspre patul din mijloc se auzea un glas poves­ tind în şoaptă : — Înainte dc a fi încercat să spăl putina şi pînă să mă bage printre voi eram la număru doişpc. Acolo, cum s-ar zice, sînt cei cu pricini mai uşoare. într-o zi, au adus un om de la ţară. Vai dc capul lui ! I-au dat paişpe zile, pentru că ţinuse nişte soldaţi să doarmă la cl. La început s-a crezut că era vorba dc un complot, mai tîrziu s-a lămurit însă că o făcuse pentru bani. S-ar fi cuvenit să-1 închidă printre cei cu vinile cele mai uşoare ; acolo fiind însă plin, a ajuns la noi. Cîtc nu şi-a adus de acasă cu el şi ce i-au mai trimis pe urmă, pentru că îi dăduseră voie să-şi aducă singur hrana ca să-şi mai îndulcească tra­ iul. Şi de fumat avea voie. Avea două şunci, două pîini cît toate zilele, ouă, unt, ţigări, tutun, ce să vă mai spun ? Avea în două tăgîrţe tot ce-i trebuie. Şi dumnealui socotea că toate îi erau sortite numai lui. Am încercat noi să batem şaua, dar am văzut că iapa nu pricepe că trebuie să împartă cu noi, aşa cum fă­ ceau şi alţii, cînd căpătau cîte ceva. Zgîrie-brînză ăsta îi dădea într-una că va sta închis paişpe zile şi că şi-ar strica stomacul cu varza şi cu cartofii muce133

găiţi care ni se dădeau. Zicea ca ne cedează toata ra­ ţia lui de mîncarc şi porţia de pîinc, că tot nu-s de el şi că noi putem să le împărţim sau să le luăm pe rînd, de fiecare dată altul. Trebuie să vă mai spun că dum­ nealui era o persoană atît de distinsă încît nici pc hîrdău nu-i dădea mîna să sc aşeze şi aştepta pînă a doua zi, la plimbare, să-şi facă nevoile la latrina din curte. Era atît dc răsfăţat că-şi adusese pînă şi bîrtie igienică. Noi i-am răspuns că nu ne interesează porţia lui şi am răbdat aşa o zi, două, trei. Păcătosul înfu­ leca şunca, îşi ungea pîinea cu unt, îşi cojea ouăle, cc mai tura-vura, trăia ca în rai. Fuma ţigară după ţigară şi nu dădea nimănui un fum, de leac. Spunea că noi n-avem voie să fumăm şi că dacă l-ar vedea gardianul că ne dă un fum, l-ar închide. Şi cum vă spun, am răbdat noi preţ de trei zile. Dar în noaptea celei de-a patra, i-am făcut-o ! Se scoală dumnealui de dimineaţă — am uitat să vă spun că, totdeauna, dimineaţa, la prînz şi seara, îna­ inte de a începe să se îndoape, dumnealui se închina, se închina mult. Şi înainte de a sc închina, îşi căuta i Igîrţele sub laviţă. Tăgîrţclc erau la locul lor, dar în­ chircite şi creţe, ca nişte prune uscate. începu să ţipe că a fost jefuit şi că nu i-au lăsat decît hîrtia de clo­ set. Pc urmă a rămas vreo cinci minute pc gînduri, zicîntlu-şi că ne ţineam de glume şi că i-am ascuns bunătăţile pe undeva. Apoi ne-a spus vesel : „Vă cu­ nosc eu, hoţomanilor, ştiu că o să-mi daţi totul îna­ poi, dar ce-i drept, gluma v-a reuşit". Era între noi unul de la Libert, care i-a zis : „Ştiţi ce, acoperiţi-vă

cu pătura şi număraţi pînă la zece. După asta uitai i - \ â iar în tăgîrţclc dumneavoastră". S-a acoperit omul ca un copil cuminte şi a prins a număra : un, doi, trei... Dar cel de la Libert îi spune din nou : „Nu aşa repede, trebuie sa număraţi foarte încet". Şi dum­ nealui sub pătură a-nceput a număra rar, în răstim­ puri : un, doi, trei... Cum a zis zece, a sărit repede de pc laviţă, şi s-a uitat în tăgîrţe. „Maica ta Cristoase — s-a apucat să ţipe — tot goale sînt !" Vazîndu-i mutra tîmpită nc-am tăvălit de rîs. Şi numai ce-I auzim pc cel de la Libon spunînd : „Mai încer­ caţi o dată !" Şi, credeţi-mă că, dc prost ce era, a încercat şi a doua oară şi cînd a văzut iar că în tă­ gîrţe nu era nimic, afară de hîrtia de closet, a înce­ put să lovească cu pumnii în uşă şi să ţipe : „M-au furat, m a u furat, ajutor, deschideţi, pentru Dumne­ zeu, deschideţi !" Gardienii au dat numaidecît năvală, chemînd pe şeful lor, Slavi'k, şi pe caporalul Rcpa. Noi, toţi ca unul, ziceam că a înnebunit, că înainte cu o zi se ghiftuise pînă noaptea tîr/iu şi că intulecase tot. Dumnealui bocea şi spunea într-una : „Tre­ buie să se mai găsească pc undeva, măcar fărîmituri". Puteau să le caute mult şi bine, că atît dc deştepţi am fost şi noi. Cc n-am putut hali, am expediat cu o sfoară, la etajul doi. N u ne-au putut dovedi cu ni­ mic, măcar că netotul o ţinea într-una cu „trebuie să mai fie pe undeva nişte fărîmituri !" In ziua aceea n-a pus nimic în gură, pîndind dacă nu cumva vreu­ nul dintre noi mănîncă ceva sau fumează. Nici a doua zi la prînz nu s-a atins de mîncarea de la ca135

znii ; seara însă, cartofii mucegăiţi şi varza stricată au început să-i priască, numai că acum nu s-a mai închinat ca atunci cînd sc desfăta cu şuncă şi ouă. Pe urmă unul dintre noi a căpătat de afară ceva ţi­ gări şi atunci dumnealui a început iar să ne vor­ bească, rugîiv.lu-ne să-i dăm şi lui un fum. Dar nu i-am dat nimic. — Mie îmi era teamă să nu-i fi dat careva să tragă şi el un fum, observă Svcjk. N u dc alta, dar ar fi stricat toată povestea. Asemenea mărinimie nu se găseşte decît în romane, dar la comenduire şi în astfel de împrejurări, ar fi o tîmpenie. — Dar pătura i-aţi pus-o în cap, sau nu ? sc auzi un glas. — Asta am uitat s-o facem. Urmă o discuţie în şoaptă, dacă ar fi trebuit ori nu să-i tragă o chelfăncală cu pătura în cap. Ma­ joritatea era pentru. Discuţia

amuţi

pc

ncsimţiie.

Scărpinîndu-sc la subsuori, pc piept şi pe burtă, unde sc strîng mai mult păduchii în rufărie şi trăgîndu-şi peste cap păturile pline şi ele de păduchi, ca să nu-i supere lumina lămpii cu petrol, adormiră... Dimineaţa, la orele opt, Svejk fu poftit la cance­ larie. — In partea stîngă, lingă uşa cancelariei, c o scui­ pătoare în care sc aruncă mucuri de ţigări, îl informă pe Svejk unul dintre arestaţi. La etajul întîi, mai treci pe lîngă una. Coridoarele se mătură abia pc la nouă, aşa că mai poţi găsi ceva. 136

Svcjk însă îi dezamăgi. N u sc mai înapoie la nu­ mărul şaisprezece. Cele nouăsprezece izmene făcură tot felul de presupuneri, gîndindu-se la ce i s-ar fi putut întîmpla. Un soldat pistruiat de la apărarea teritorială, în­ zestrat cu multă fantezie, lansă zvonul că Svejk îşi împuşcase căpitanul şi că l-au dus să-1 execute pc cîmpul de exerciţii de la Motol.

X SVEJK O R D O N A N Ţ A

IA

PREOTUL DE

CAMPANIE

1 Odiseea lui Svejk îşi reluă tirul, sub privegherea a doi soldaţi cu baioneta la armă, însărcinaţi să-1 în­ soţească pînă la preotul dc campanie. însoţitorii lui erau doi bărbaţi, care sc întregeau bine. Unul era lung şi deşirat, celălalt scund şi gras. Lunganul şchiopăta de piciorul drept, scundul, de pi­ ciorul stîng. Amîndoi slujeau în spatele frontului pe temeiul că, înainte de război, fuseseră reformaţi. Mergeau grav pc lîngă trotuar, trăgînd din cînd în cînd, cu coada ochiului, la Svejk, care păşea în mijloc şi saluta în dreapta şi în stînga pe cine îi ieşea în calc. Hainele lui civile sc pierduseră în maga­ zia comenduirii, o dată cu capela militară, cu care plecase la încorporare. La ieşirea din arest, îi dădură o tunică cazonă veche, care aparţinuse unui burtos, cu un cap mai înalt decît el. in pantalonii pe care îi purta, ar fi încăput încă trei ca Svejk. Faldurile nesfîrşite, de la călcîie la piept, pînă unde îi ajungeau pantalonii, stîrneau in138

voluntar ilaritatea şi mirarea trecătorilor. Blu/.i imensă, peticită în coate, murdară şi soioasă, fîlfîia pe el, ca haina dc pe sperietorile de păsări. Pantalonii îi atîmau ca la clovnii dc circ. Capela militară, pe care dc asemenea i-o schimbaseră la comenduire, îi cădea peste urechi. La zîmbctele trecătorilor, Svcjk răspundea cu blajinu-i surîs prietenesc şi cu blîndcţea privirii sale naive. Şi aşa se îndreptau spre cartierul Karlin, unde era locuinţa preotului dc campanie. Cel dintîi care i se adresă lui Svejk fu însoţitorul cel scund şi gras. Treceau tocmai pc sub arcadele de jos, din Mala Strana. — Dc unde eşti de fel ? întrebă grăsunul. — Din Praga. — Şi n-ai să dai bir cu fugiţii ? Lunganul se amestecă şi cl în vorbă. E un feno­ men ciudat : oamenii mărunţi şi graşi sînt de obicei optimişti, pe cînd cei lungi şi uscaţi sînt, dimpotri\.i, sceptici. Dc aceea lunganul îi spuse mărunţelului : — Cc-ar mai lua-o el la sănătoasa dac-ar putea ! — Dar dc ce s-o ia, grăi burtosul. Acum c ca şi liber, a scăpat de comenduire. Uite, în plicul ăsta scrie tot. — Şi cc zice, mă rog, în plicul pc care-1 duci pă­ rintelui ? întrebă lunganul. — Asta n-o ştiu. — Pai vezi, nu ştii nimic, da dc trăncănit trăncă­ neşti.

Trecură podul Carol într-o tăcere desăvîrşită. In strada Carol, grăsunul se adresă iar lui Svcjk. — N u ştii cumva de ce te ducem la părinte ? — La spovedanie, răspunse Svejk într-o doară. Mîinc au să mă spînzure. Aşa se face întotdeauna şi asta se numeşte mîngîierea duhovnicească. — Şi, mă rog, de cc vor să te... cum zici... întreba cu prudenţă lunganul, în vreme cc grăsunul se uita cu compătimire la Svejk. Amîndoi erau de la ţară, şi capi de familie. — N u ştiu, răspunse Svejk, zîmbind blajin. N u ştiu nimic. Se vede că aşa mi-a fost scris. — Pesemne că te-ai născut într-o zodie nenorocită, observă mărunţelul, compătimindu-1 cu un aer de cunoscători l a noi, la Jasenna, lîngă Josefov, tot aşa l-au spfnzurat pe unul pc vremea războiului CU Pru­ sia. L-au îmbăiat mai întîi şi pe urmă fără multă vorbă l-au spînzurat. — Eu socot — observă sceptic lunganul — că nu se spmzură omul numai aşa, de florile mărului ; tre­ buie să fie totdeauna ceva la mijloc, ca să sc poată întemeia pedeapsa* — Pedepsele nu se motivează decît în timp de pace ; în război nu sc mai ţine seama de viaţa omului. Cc mi-e dacă moare pe front, ori îl spînzură acasă ? Ori pe jos, ori în urma căruţei, tot aia-i... — Ia ascultă, nu cumva eşti din ăia politici ? în­ trebă lunganul. După tonul întrebării sale sc vedea ca începuse să-1 îndrăgească pe Svejk. {

— Politic ? Sînt, şi încă ce politic ! rîsc Svcjk. 140

— N u cumva eşti socialist-naţional ? Burtosul începuse la rîndu-i să tic prudent. Se amestecă în vorbă : — Cc ne pasă nouă dc asta ! zise el. Uite, ne vede lumea. Cel puţin dac-am putea intra în vreun gang, să scoatem baionetele, să nu mai bată la ochi. Nu-i aşa că n-ai să-ţi ici cîmpii ? Am avea necazuri din pricina asta. Nu-i aşa, Tonik ? se întoarse cl către lunganul, care zise încet : — Baionetele le-am putea scoate. E doar de-ai noştri. încetă să mai fie sceptic şi sufletul i se umplu de milă pentru Svejk. Căutară aşadar un gang potrivit, unde-şi scoaseră baionetele şi grăsunul îi îngădui lui Svejk să meargă alături de cl. — Ai fuma o ţigară, nu ? întrebă el, numai dacă ţi-ar... Ar fi vrut să zică : „Numai dacă ţi-ar da să fumezi înainte de a te spînzura'' — nu isprăvi însă fraza reproşîndu-şi că lucrul ar însemna o lipsă de delicateţa. lâimau cîtcşitrci şi însoţitorii

lui Svejk

începură

să-i vorbească dc familiile lor, dc la Hradec Kralovc, dc neveste, ele copii, de peticul de pamînt, de singura vaca. — Mi-c sete, făcu deodată Svejk. Lunganul şi scundul se uitară unul la altul. — Şi noi am merge la o bere — răspunse mărun­ ţelul, simţind încuviinţarea lunganului — dar undeva unde să nu bată la ochi. 12

Ml

— Să mergem la „Kuklik", propuse Svejk. Armele puteţi să le lăsaţi la bucătărie ; cîrciumarul Serabona e sokol, nu trebuie să vă temeţi de el. — Acolo se cîntă din vioară şi din armonică — continuă Svejk — şi apoi vin şi fete dc stradă şi fel de fel dc oameni din lumea bună care nu au voie să pună piciorul prin localurile dc lux. Lunganul şi mărunţelul schimbară o privire, apoi lunganul zise : — Atunci, să mergem acolo ; pînă la Karlin e cale lungă. IV drum, Svejk le povesti tot felul de snoave, ast­ fel ca intrară bine dispuşi la „Kuklik" şi făcură aşa cum îi sfătuise Svcjk. Carabinele le ascunseră în bu­ cătărie şi intrară în local, unde vioara şi armonica umpleau încăperea, cu sunetele cîntecului la modă : „La Pankrac, sus pc deal, sînt aici frumoase..." O fată, care şedea în braţele unui tînăr blazat, cu părul lins pieptănat cu cărare, cînta cu glas răguşit : „Vorbeam şi cu cu o fetiţă şi altul merge-acum cu ea''. La o masă dormea, beat, un negustor de sardele. Din cînd în cînd sc trezea, lovea cu pumnul în masă şi bolborosea : „ N u sc poate" şi iar adormea. în do­ sul biliardului, sub oglindă, şedeau alte trei fete, care strigau unui conductor dc la calea ferată : „Tinere, fă-ne şi nouă cinste cu un vermut". Lîngă muzică doi inşi nu cădeau de acord dacă o oarecare Mafka a fost sau nu ridicată dc patrulă. Unul susţinea că o văzuse cu ochii lui, iar celălalt pretindea că s-a dus să sc culce cu un soldat, la hotelul „ValcS". 142

Lingă uşă un soldat povestea unor civili cum a fost rănit în Serbia. Avea mîna bandajată şi buzunarele pline cu ţigări, pc care le căpătase de la dînşii. Zicea Cl nu mai poate să bea, iar unul dintre ei, un bătrînel chelbos, îl îmbia mereu : „Bea, bea, ostaşulc, cine ştie dacă ne-om mai întîlni vreodată. Să poruncesc să-ţi cînte ceva ? îţi place Orfanul f Era etntecul preferat al bătrînelului cu chelie şi în­ tr-adevăr, după scurt timp, vioara şi armonica în­ cepură să sune în vreme ce batrînelul cu lacrimi în ochi cînta cu glas tremurat : „Cînd prinse a îngăima, pe mama o chema, pe mama o chema"... De la masa vecină sc auzi : „la mai slăbeşte-nc cu ta ! Du-tc şi te culcă. Spînzură-te de cuiul cîc colo. Cară-te cu orfanul dumitale !" Şi ca o ultimă lovitură, cei dc la masa vrăjmaşă începură

să cînte : „Despărţirea,

vai,

despărţirea,

inima mi-O frîngc, inima mi-o frînge..." — Franto ! îl strigară pc ostaşul rănit, după ce reuşiră să facă Orfanul

să tacă. Lasă-i în plata Dom­

nului, şi vino să stai cu noi. Dă-i dracului şi trimite încoa ţigările. Altă treabă n-ai, decît să-i distrezi pe bobocii ăia ? Svcjk şi însoţitorii săi priveau cu interes tot ce se pi trecea în jurul lor. Pe Svejk îl năpădiră amintirile, din vremea cînd adeseori, înainte de război, venea şi el pe acolo. îşi aminti cum trecea în inspecţie comisarul dc poliţie Drasncr, şi cum prostituatele, care sc temeau de el, îi 12*

143

făcuseră un cîntec, cu textul schimbat ; cum într-un rînd, cîntau cu toate în cor : „Cu Drasner fu să fie. Ce n-a fost niciodată : Ciupindu-sc, o fată li tot scuipa-n chelie."

In clipa aceea, ca la comandă, intrase Drasner cu suita lui, vînăt dc mînie şi fioros. Parcă ar fi tras ci­ neva într-un stol de potîrnichi. Agenţii secreţi îi strînscră pe toţi grămadă. Şi el, Svejk, era în gloata aceea, dar ghinionist, cum e, îndrăznise să-i spună comisa­ rului, pe cînd acesta îl soma să se legitimeze : „Aveţi autorizaţia Direcţiei poliţiei ?" Svejk îşi mai aduse aminte de un poet care şedea întotdeauna acolo, sub oglindă şi în hărmălaia aceea generala dc la „Kuklik", în sunetele de armonică, scria versuri şi le citea prostituatelor. însoţitorii lui Svejk n-aveau astfel de amintiri. Pen­ tru ei totul era nou. Le plăcea şi începură să se simtă bine. Cel clintii care îşi găsi mulţumirea deplină fu grăsunul, pentru că oamenii ca cl, în afara optimis­ mului, mai au şi o mare înclinaţie spre epicurcism. Lunganul luptă un răstimp cu sine însuşi. Dar o dată cu scepticismul, îşi pierdu încetul cu încetul şi cum­ pătarea, precum şi restul de judecată ce-i mai ră­ măsese. — Eu mă duc să dansez, zise el, după a cineca berc, cînd vă/u perechile dansînd „Slapak" 1

144

Dans

popular

ceh.

Grăsunul sc lăsă cu totul pradă plăcerilor. U n g ă cl o femeie căreia îi jucau ochii în cap spunea anecdote pornografice. Svejk bea. Lunganul dansă, apoi se înapoie cu dan­ satoarea la masă. După care cîntară, dansară şi băură fără încetare, giugiulindu-şi tovarăşele dc petrecere. Şi în această atmosferă dc dragoste venală, dc nico­ tină şi alcool părea că pluteşte vechea zicală : „După noi, potopul !" După-amiază luă loc la masa lor un soldat care se oferi, pentru o băncuţă, să le facă rost de un flegmon şi o infecţie a sîngclui. Zicea că arc seringa la el şi că le injectează în picior sau în mîna o doză de pe­ trol lampant.

1

Asta i-ar face să zacă cel puţin două

luni la spital, iar dacă ar alimenta bine rana cu scui­ pat, poate chiar şi jumătate dc an, aşa că cei în drept vor fi siliţi să-i scutească cu totul de milităric. Lunganul, care îşi pierduse cu desăvîrşire echilibrul sufletesc, se duse cu soldatul la latrină, unde lasă să-i administreze în picior, sub piele, o injecţie cu petrol. în amurg, Svcjk propuse să-şi urmeze drumul spre locuinţa preotului de campanie. Mărunţelul durduliu, căruia i se împleticea limba în gură, îl ademenea să mai stea... Lunganul fu şi el de aceeaşi părere zicînd * Acesta este un mijloc datul d c verificat d e a ajunge la spital. M i r o s u l d e p e t r o l , care r . u i î n c însă in u m f l ă t u r ă , t r ă ­ d e a z ă . B e n z i n a c mai b u n ă , p e n t r u că sc v o l a t i l i z e a z ă m a i repede. M a i t î r z i u , a m a t o r i i îsi injectau eter cu b e n z i n a , i a r în u l t i m a v r e m e au d e s c o p e r i t a l t e mijloace mai p e r f e c ţ i o ­ n a t e ( n . a.). 14 >

că părintele putea să mai aştepte. Lui Svejk însă nu-i mai plăcea !a Kuklik" şi dc aceea îi ameninţă că pleacă singur. Numai aşa pornirii la drum, dar Svcjk fu silit să le lăgăduiască că vor mai face un popas undeva. Se opriră dincolo de strada Florenţa, într-o mica cafenea, unde grăsunul îşi vîndu ceasornicul de ar­ gint, ca să se poată veseli în continuare. D e acolo, Svejk trebui să-i ducă de subsuori. Noua misiune îi dădu serios de furcă. Li sc muiau mereu ge­ nunchii şi mereu voiau să mai intre undeva, într-un local. Grăsunul era cît pe ce să piardă plicul destinat preotului de campanie, aşa că Svcjk fu silit sa-1 ducă el. Svejk trebuia să le atragă mereu atenţia cînd prin preajma lor trecea vreun ofiţer ori vreun gradat. Dupa ei orturi şi strădanii supraomeneşti, reuşi să-i tîrască pînă la casa din strada Kralovskâ, unde locuia preotul dc campanie. Lc puse baionetele la carabină, şi-i sili, dîndu-lc cîteva ghionturi în coaste, să-1 escorteze ei pe el şi nu invers. La etajul întîi, la uşa apartamentului pe tare se afla o carte de vizită : Otto Katz, Feldkurat, veni să lc deschidă un soldat. D i n odaie sc auzeau glasuri şi clinchete de pahare şi sticle. — Wir... tnclden... geborsam... Hcrr... Fcldkurat... abia reuşi să îngaime lunganul salutînd pe soldat ein... Paket... und cin Mann gebracbt! 1

C u respect f l r a p o r t ă m , d o m n u l e feldkurat, p a c h e t si u n ostaş ! ( G e r m . ) 1

146

a m adus un

— Intraţi, îi pofti soldatul. Unde v-aţi aranjat .va de bine ? Şi domnul fcldkitrat e... Scuipă cu scîrbă. Soldatul dispăru cu pachetul. Aşteptară mult pe co­ ridor, pînă se deschise uşa, pe unde apăru, nu păşind ci zburînd, preotul de campanie. F.ra numai în vestă şi cu-n trabuc în mîna. — Va să zică ai şi sosit ? sc adresă el lui Svejk. Aha, ai venit însoţit ? îi... n-ai un chibrit ? — Cu respect vă raportez, domnule fcldkttrat,

ca

nu am. — îi... şi de ce n-ai chibrituri ? Orice soldat tre­ buie să aibă chibrituri, ca să poati să-şi aprindă ţi­ gara. Soldatul care n-are chibrituri este... Cc este ? — Este, raportez cu respect, fără chibrituri, răs­ punse Svejk. — Foarte bine, este fără chibrituri şi nu poate da nimănui un foc. Aşadar, asta ar fi una la mîna, şi acum s-o vedem şi pc cealaltă. Nu-ţi put cumva pi­ cioarele, Svejkule ? — Cu respect vă raportez că nu-mi put. — Asta ar fi deci a doua chestiune. Şi acum a treia. Bei rachiu ? — Cu respect vă raportez supus că rachiu nu beau, numai rom. — Bine ! Uită-tc la soldatul ăsta. Pe ăsta l-am îm­ prumutat pentru o zi de la locotenentul Feldhuber ; e ordonanţa lui. Da nu bea nimic, c ab... ab... ah... 147

stincnt şi dc aceea are să plece cu batalionul de marş pe front. Pen... pentru că eu n-am ce face cu un ast­ fel dc om. Asta nu c ordonanţă, e o vacă. Şi vaca bea numai apă şi rage ca un bou. Eşti abstinent, sc adresă el soldatului. Mă... mă... mmm-mir că n-nu... ţi-e ruşine, netotule. Meriţi o pe­ reche de palme. Preotul de campanie îşi îndreptă apoi atenţia asu­ pra celor care îl aduseseră pe Svejk şi care tot căznindu-se să stea drepţi, se clătinau, sprijinindu-se za­ darnic în carabinele lor. — Voi v-aţi îm... îmbătat, zise părintele. V-aţi îm­ bătat, în exerciţiul funcţiunii şi de aceea am să pu... pun să vă în... închidă. Svejkulc, ia-le puştile şi du-i în bucătărie, şi păzeşte-i, pînă vine patrula, ca să-i ducă. Am să tele... telefonez îndată la ca... ca... ca­ zarmă. Şi astfel, cuvintele lui Napoleon : „în război situa­ ţia sc schimbă în fiecare clipă", îşi găsiră şi aci cea mai deplină confirmare. D e dimineaţă, cei doi îl escortaseră cu baioneta la armă temîndu-se să nu le scape, pentru ca pc urmă cl să fie acela carc-i condusese, trebuind pe deasupra să-i şi păzească. La început, nu-şi dădură prea bine seama de aceasta schimbare, dar după ce statură la bucătărie şi-1 v ă ­ zură pc Svejk la uşă, cu baioneta la armă, se du­ meriră. 148

— Aş bea ceva, ofta micuţul optimist, în vreme ce lunganul fu din nou cuprins de o criză de scepti­ cism şi spuse ca totul c o trădare mizerabila. Apoi începu să-1 acuze în gura mare pc Svcjk că i-a băgat în încurcătura asta şi-i reproşa că le făgăduise, chipu­ rile, că mîinc va fi spînzurat, şi că acum se vede că totul n-a fost decît bătaie de joc, şi cu spoveditul, şi cu spînzurătoarea. Svejk tăcea şi se plimba pe dinaintea uşii. — C l boi am fost ! strigă lunganul. în cele din urmă, după ce ascultă toate învinuirile, Svejk declară : — Acum vedeţi şi voi că milităria nu c jucărie. Eu îmi fac datoria. Şi cu am intrat în beleaua asta ca şi voi, dar vorba ăluia, mie mi-a surîs norocul. — Aş bea ceva, repeta desperat optimistul. Lunganul sc sculă şi porni spre uşă, împleticindu-se. — 1 lai, lasă-nc să plecăm acasă, prietene, se rugă cl de Svejk. N u fă pe nebunul cu noi ! — Pleacă dc lîngă mine, răspunse Svcjk. Trebuie să vă păzesc. Acuma nu ne cunoaştem. în uşă sc ivi chipul preotului de campanie : — N u ştiu cum sc face, dar nu pot prinde legătura cu cazarma aşa că duceţi-vă acasă şi ţi... ţineţi minte, că în timpul serviciului nu c voie să be... beţi. Marş ! Spre cinstea preotului de campanie, trebuie să spu­ nem că nici nu telefonase la cazarmă, ncavînd tele­ fon în casă, şi că vorbise într-un picior de lampă. 14D

2

Dc trei zile Svejk era ordonanţă la preotul de cam­ panie Otto Katz şi în acest răstimp nu-1 văzuse decît o singură dată. A treia zi, veni ordonanţa locotenen­ tului Helmich, să-i comunice lui Svejk că trebuie să vie să-1 ia pe părinte acasă. Pc drum îi povesti că preotul de campanie sc cer­ tase cu locotenentul, că spărsese pianina, că e bcatcriţă şi nu vrea să plece. Că locotenentul c şi el beat şi l-a zvîrlit pc popă pc coridor, că zace lîngă uşă pe podea şi moţăic. Sosind la faţa locului, Svejk îl zgîlţîi pc preot, iar cînd acesta începu să bolborosească şi deschise ochii, Svejk salută şi zise : — Cu respect vă raportez supus, domnule

fcliiku-

rat, că sînt aici. — Şi cc... ca... cauţi aci ? — Cu respect vă raportez supus că am venit să vă iau, domnule

jcldkurat.

— Dumneata ai venit sa mă iei... şi unde mergem ? — Acasă

la

dumneavoastră, domnule

fcUihurat.

— Şi dc cc să mă duc acasă la mine ? Ce, aici nu sînt la mine acasă ? — Cu respect vă raportez supus, donmule

feltlku-

rat, că va aflaţi pe coridor, într-o casă străina. — Şi cum... cum... am... ajuns aci ? — Cu respect vă raportez că aţi fost în vizită. 150

— în... în... vizită n-am... fost. Du... dumneata te... în... şeii... Svejk îl ridica în picioare şi-1 propti de perete. Preotul de campanie se bălăbănea cînd într-o parte, cînd într-alta, cînd venea peste cl, şi în acest timp bolborosea : „Eu... cad". — Cad, repetă el încă o dată, rî/.înd prosteşte. în stirşit, Svejk reuşi să-1 lipească dc perete, poziţie în care începu iar să moţăie. Svejk îl trezi. — Ce doriţi ? zise părintele, înecreînd zadarnic să lunece pc perete în jos, ca să sc aşeze pe duşumea. Cine sînteţi, la urma urmei ? — Cu respect vă raportez — răspunse Svejk, proptindu-1 din nou de perete — că sînt ordonanţa dum­ neavoastră, domnule

feldkurat.

— N - a m nici o ordonanţă, spuse cu greu preotul de campanie, facînd o nouă încercare de a se agăţa tic Svejk. Eu nu sînt feldkurat.

Sînt un porc, adăugă

cl, cu sinceritatea beţivului. Dă-mi drumul, domnule, nu tc cunosc. Mica bătălie sc sfîrşi cu victoria absolută a lui Svcjk, care folosi biruinţa spre a-şi tîtrî stăpînul pe­ scări pînă în gang, unde preotul opusese rezistenţă spre a nu fi scos în stradă. — N u te cunosc, domnule, îi spunea într-una lui Svcjk privindu-1 drept în ochi, în timpul luptei. îl cu­ noşti pe Otto Katz ? Eu sînt. Eu am fost la episcop,

151

zbieră el, agăţîndu-se de poarta gangului. Vaticanul se interesează dc mine, pricepi ? Svejk lăsă la o parte convenţionalul „cu respect vă raportez" şi vorbi cu preotul de campanie pc un ton mai familiar : — Dă drumul la uşă că de nu, te ating peste bot. Mergem acasă şi basta ! Gura ! Preotul îşi descleştă mîinile dc pe uşă şi se prăbuşi în braţele lui Svejk. — Bine, să mergem undeva, dar la „Suhu" nu merg, acolo sînt dator. Svejk îl îmbrînci şi-1 scoase din gang tîrîndu-1 apoi cu el pe trotuar, spre casă. — Cine-i domnul ăsta ? întrebă unul din trecători. — Fraie-mcu, răspunse Svejk. A căpătat concediu şi a venit să mă vadă şi de bucurie s-a îmbătat : cre­ dea ca am murit. Preoţiţi, care în acest timp mormăia o arie dintr-o operetă pe care nimeni n-ar H recunoscut-o, auzind ultimele cuvinte rostite de Svejk, sc îndreptă din şale adresîndu-se trecătorilor : — Care din voi e mort, să sc prezinte în termen de trei zile la

comandamentul corpului, pentru ca

trupul lui să poată fi prohodit. Apoi amuţi de-a binelea, dînd mereu să cadă cu nasul în trotuar, în vreme ce Svejk, ţinîndu-1 dc sub­ suori, îl trăgea spre casă. Cu capul înainte şi picioarele înapoi, îneureîndu-se în ele ca o pisică deşelată, preotul mormăia în sur152

dină : „Dominus vobiscum... ct cum spiritu tuo. Dominus vobiscum" . La staţia de trăsuri, Svejk propti părintele într-un perete şi se duse să tocmească o birjă. Unul din birjari spuse că-1 cunoaşte foarte bine pc domnul acesta, că l-a dus o dată şi-i ajunge. — Mi-a borît în trăsură — spuse el, fără ocol — şi nici cursa nu mi-a plătit-o. L-am plimbat mai bine de două ceasuri, pînă să-şi găsească locuinţa. Abia peste o săptămînă, după ce am fost pe la cl dc vreo trei ori, mi-a dat pentru tot pocinogul pe care mi l-a făcut cinci coroane. După lungi tratative unul din birjari se hotărî să-i ducă acasă. Svejk sc înapoie la preotul dc campanie care dor­ mea. Pălăria neagră, tare (pentru că dc obicei umbla în civil) i-o luase cineva din cap, şi plecase cu ca. i

Svejk îl trezi, şi cu ajutorul birjarului îl urcă în trăsură, unde părintele căzu într-o stare de apatic to­ tală, îl confundă pe Svcjk cu colonelul Just, de la Regimentul 75 infanterie şi repetă dc cîteva ori la rînd : „Nu te supăra, camarade, că te tutuiesc. Sînt un porc." La un moment dat părea că hurducăturile birjei îl vor face să-şi vină în fire. Se îndreptă din şale şi în­ cepu să cînte un crîmpei dintr-un cîntec necunoscut. S-ar putea să fi fost numai fantezia lui. 1

„ D o m n u l fie cu voi... şi cu d u h u l t ă u " ( l a t . ) . 153

„V-j(i Eram Iubit la

dus, frumoase vremi de soarta răsfăţat. si domiciliat .\feikltri

Ungă

ferice!

Domazlice."

Curînci însă căzu din nou într-o stare dc apatic to­ tală, şi întorcîndu-se către Svejk îi zise, făcîndu-i cu ochiul: — Hi, cum o mai duceţi astă/i, stimată doamnă ? Plecaţi undeva în vilegiatură ? întrebă din nou, după o scurtă pauză ; şi, văzînd toate dublu, întrebă : Aveţi un băiat aşa de mare ? şi-1 arată cu degetul pe Svcjk. — Stai jos ! se răsti la el Svejk, cînd părintele voi să sc caţere pe capră. Te-nvăţ eu să fii om de treabă ! Preotul amuţi, privind în juru-i cu ochişori dc go­ dac, fără să-şi dea seama ce-i cu el. De alttel, nu-şi mai dădea seama de nimic şi, adrenndu-se lui Svcjk, îi spuse neliniştit : — Doamnă, daţi-mi vă rog clasa Junia. Apoi în­ cercă să-şi lase pantalonii în jos. — Inchcie-te imediat, porcule ! zbieră la el Svejk. Toţi birjarii te cunosc ! Nu-i destul c-ai borît o dată, ce mai vrei să faci ? Crezi ca iar ai să rămîi dator ca data trecută ? Preotul îşi sprijini melancolic capul în palme şi în­ cepu să cînte : „ N u mă mai iubeşte nimeni..." Lăsă baltă însă cîntecul şi începu : „V.ntichiildigcn Sic, l'u-

ber Kmnerad, Sie sind cin Trottel, icb kann singen, •was icb uritt* '. 1

cum

154

S c u z ă - m i , s c u m p e c a m a r a d , eşti un t î m p i r , şi pot vi cint m ă taie c a p u l ( g e r m . ) .

Voia dc b a n i seama să fredoneze ceva, dar, în loc de fluierat, clin guriţa lui izbucni un prrr atît dc pu­ ternic, că opri trăsura în loc. Cînd, la îndemnul lui Svcjk, porniră din nou la drum, preotul încercă să-şi aprindă ţigareta. — N u arde, constata el desperat — după cc stri­ case o cutie dc chibrituri — dumneata îmi sui li în chibrit. îşi pierdu însă pc moment firul gîndurilor şi începu să rîdă cu hohote : — Asta-i bună, sîntem singuri în tramvai, nu-i aşa, domnule coleg ? şi începu să se scotocească prin buzunare. Mi-am pierdut biletul, ţipă cl. Opriţi, trebuie găsit biletul. Resemnat, făcu un semn cu mîna : — N-au decît, să meargă mai departe... După asta bolborosi : „în cazurile cele mai frecwnte... Da, e în ordine... în toate cazurile... Dum­ neata te înşeli... Etajul al doilea ?... Asta-i o scuză... Nu e vorba de mine, ci de dumneavoastră

stimată

doamnă... Socoteala... Am de plată o cafea neagră..." începu ca prin vis să sc certe cu un duşman ima­ ginar, care îi contestă dreptul de a sta în restaurant lîngă fereastră. Apoi confundă birja cu trenul şi plccîndu-se în afară strigă în stradă, în germană şi în cehă : „Nimburg, schimbaţi trenul !" Svcjk îl trase spre cl şi părintele uită dc tren şi începu să imite tot felul de glasuri de animale. Sc Ij-î

opri mai mult la cocoş şi cucurigul lui răsună din birjă ca un semnal al victoriei. O bună parte din timp fu foarte activ, agitat, şi încercă sa sară din trăsură, adresîndu-se oamenilor care treceau prin preajmă cu epitetul „haimana". Apoi aruncă batista în stradă şi ţipă la birjar să oprească trăsura, că şi-a pierdut bagajele. După aceea începu să istorisească : „La Budejovicc a fost odată un toboşar... S-a însurat... Peste un an a murit... Sc pomi pe rîs ! I rumoasă anecdotă, nu-i aşa ?" în tot timpul ăsta, Svejk avu o atitudine foarte se­ veră faţă de el. La nenumăratele încercări ale părintelui de a face cîte o boroboaţă ca, dc pildă, să se arunce din tră­ sură, ori să rupă scaunul, Svcjk îi îndesa cîţiva ghionti sub coaste, pc care părintele îi încasa cu mult calm. O singura data încercă să sc răzvrătească şi să sară ;

din trăsură, zicînd că nu vrea să meargă mai departe, că ştie el că în loc de Budejovicc, călătoresc spre Podmokly. Dar într-o clipă Svejk potoli această re­ voltă şi-1 sili pc preot să revină în poziţia iniţială, pe

scaun,

avînd

totodată

grija

ca nu cumva

să

adoarmă. Dintre expresiile pe care le folosea, cea mai

aleasă era : „ N u

dormi, seîmăvie I"

Apoi preotul fu cuprins subit de o criză de melan­ colie, îl podidiră lacrimile şi-1 întrebă pe Svejk dacă avea mamă : — Eu, oameni buni, sînt singur pc lumea ţipă cl din trăsură. Fie-vă milă dc mine ! 156

asta,

— N u mă face de ruşine, îi atrase atenţia Svcjk. Potoleştc-te; o să spună toată lumea că tc-ai cherchclit. — Eu n-am băut nimic, camarade, răspunse pă­ rintele. Nu-s beat, sînt treaz... Deodată însă se ridică în picioare şi salută : leh

melde geborsam, Herr Oberst,

icb bin

bcsoffcn'.

— Sînt un porc, repetă cl de zece ori în şir, cu sinceră deznădejde. Şi adresîndu-sc lui Svcjk, sc rugă şi sc milogi cu .' ..ip.înnare : — Aruncă-mă din automobil. D e ce mă duci dumneata ?

cu

Sc aşeză din nou şi mormăi : — în jurul lumii sc formează cercuri... Dumneata, domnule căpitan, crezi în nemurirea sufletului ? Un cal poate ajunge în cer ? Izbucni apoi într-un rîs zgomotos, dar peste puţin timp sc întrista şi privindu-1 pc Svcjk zise apatic : — N u vă supăraţi domnule, parcă v-am mai vă­ zut eu pe undeva ! N-aţi fost cumva la Vicna ? Mi-aduc aminte dc dumneavoastră, de la seminar. versuri

latineşti :

„Aurea prima sata est, actas, quae vindice

Un timp sc amuză declamînd

nullo"...

1

— Mai departe nu ştiu, zise el. Aruncaţi-mă, vă rog ! Dc cc nu vreţi să mă aruncaţi ? N u mi sc înC u respect r a p o r t e z , d o m n u l e colonel, că sînt beat (germ.). * Mai intîi a fost epoca ile aur, care, neavînd nevoie de jude­ cător..." ( P r i m u l vers d i n Metamorfozele lui O v i d i u ) . 1

13 -

Soldatul S v e j k . voi. I

tîmpla nimic. Vreau să cad în nas, declară cl cu hotărîre. Domnule — continuă cl cu glas rugător — scumpe prietene, trage-mi o palmă. — Una sau mai multe ? întrebă Svejk. — Două. — Poftim... Preotul de campanie numără cu glas tare palmele pe care lc căpătă, facînd în acelaşi timp o mutră fericită. — Asta face foarte bine la stomac, zise cl. Ajută digestia. Mai trage-mi una şi peste bot. Mulţumesc din inimă — strigă el, după cc Svcjk' îi satisfăcuse foarte prompt dorinţa — sînt mulţumit. Rupeţi-mi, vă rog, vesta. Manifesta dorinţele cele mai diferite. îl rugă pe Svcjk să-i răsucească un picior, să-1 sugrume o clipă, să-i taie unghiile, să-i scoată dinţii din faţă. Avea dorinţe de martir, cerînd lui Svcjk să-i taie capul, să-l bage într-un sac şi să-1 arunce în Vltava. — Mic mi-ar sta dc minune steluţele în jurul capu­ lui, spuse cl cu entuziasm. Mi-ar trebui vreo zece. începu apoi să vorbească despre concursurile hi­ pice, dc la care trecu repede la balet, fără să insiste însă prea mult. — Dansezi ceardaş ? îl întrebă pe Svcjk. Cunoşti dansul ursului ? Uite aşa... Vru să sară în sus şi căzu peste Svcjk, care începu să-1 boxeze, aşezîndu-1 înapoi pe canapea. 158

— Vreau ceva — strigă preotul de campanie — dar nici eu nu ştiu ce. Dumneata nu ştii ce vreau ? şi lăsă capul în jos, într-o resemnare totală. — Ce-mi pasă mic, ce vreau, zise grav. Şi nici duniitale, domnule, n-arc ce să-ţi pese. N u te cunosc. Cum îndrăzneşti să mă fixezi ? Ştii să lupţi cu spada ? O clipă se arătă mai hotărît şi încercă să-1 do­ boare pc Svejk dc pc scaun. Apoi, după cc Svcjk îl linişti, făcîndu-1, fără sfială, $i-i cunoască superioritatea fizică, preotul întrebă : — în ce zi sîntem astăzi, luni sau vineri ? Era curios să mai afle dacă erau în decembrie sau în iunie şi vădi un deosebit talent de a pune întrebă­ rile cele mai variate : — Sînteţi căsătorit ? Vă place să mîncaţi gorgonzola ? Aţi avut ploşniţe acasă ? O duceţi bine ? Cîinele dumitale a avut rapăn ? Mai tîrziu deveni şi mai comunicativ, mărturisind efl a rămas dator pentru cizmele de călărie, cravaşa şi şa, că în urmă cu trei ani a avut blenoragie şi s-a tratat cu hipermanganat. — Pentru altceva nu era vreme, nici vorbă, zise cl rfgîind. S-ar putea să vi se pară destul dc amar. Dar «pune şi dumneata, cc să fac, îi ? Trebuie să mă ierţi şi dumneata. Autotcrmc — continuă cl, uitînd despre cc cu o clipă înainte — sc numesc vasele care băuturile şi mîneările la temperatura iniţială. rere ai, domnule coleg, care joc e mai cinstit sau douăzeci şi unu ? 13*

vorbise menţin Ce pă­ : ferbel

!«

Zău, te-am mai văzut eu undeva, strigă, încereînd să-1 îmbrăţişeze pe Svcjk şi să-1 sărute cu buzele pline de bale. Am învăţat la aceeaşi şcoală ! Bunul meu prieten — rosti duios, mîngîindu-şi pi­ ciorul — ce mare te-ai făcut de cînd nu tc-am văzut ! Bucuria că te văd răscumpără orice suferinţă. Deveni poetic şi începu să vorbească despre re­ întoarcerea la lumina soarelui, a feţelor fericite şi a inimilor fierbinţi. Apoi îngenunchie, începu să cînte : Ave Măria iar după aceea să rîdă în gura mare. Cînd ajunseră în faţa locuinţei lui, nu izbutiră să-1 dea jos din trăsură. — N-am ajuns încă la destinaţie ! striga cl. Ajutor ! Vor să mă răpească ! Eu vreau să călătoresc mai de­ parte ! Fu smuls din trăsură, în adevăratul înţeles al cuvîntului, ca o midie fiartă din scoica ei. In primul moment părea că-1 vor rupe în două, aşa îşi agăţase picioarele dc dosul scaunului. Rîsc însă cu hohote declarînd că i-a păcălit : — Mă rupeţi, domnilor ! Fu tîrît apoi prin gang, pe scară, în sus, spre lo­ cuinţa lui şi acolo azvîrlit pe canapea, ca un balot. Declară că el nu plăteşte cursa dc automobil pc care nu o comandase şi trecu mai bine dc un sfert dc ceas pînă să sc lămurească că era vorba de o birjă. Dar de acord nu sc declară în nici un chip, pretinzînd că cl nu călătoreşte decît cu cupeul. 160

— Vreţi să mă înşelaţi,

continuă

să

se

apere

preotul, făcînd cu înţeles din ochi lui Svejk şi birja­ rului. N o i am venit pe jos. Şi deodată, într-un acces

de

mărinimie, arunca

birjarului punga : — Ia tot. leb kdtm

bczablen.

1

La mine nu con­

tează creiţarii. Mai corect ar fi fost însă să spună că la cl nu con­ tează treizeci şi şase de creiţari, adică exact cîţi avea în pungă. Noroc că birjarul îl supuse unei precheziţii amănunţite, amintindu-i în acelaşi timp de cîteva pe­ rechi de palme. — N-ai decît să mi lc tragi, răspunse părintele. Cc, crezi că nu lc-aş suporta ? Suport şi cinci de la unu' ca tine ! In vesta preotului birjarul găsi o piesă de cinci co­ roane. Plecă, blestemîndu-şi soarta şi pe preot că l-a făcut să-şi piardă o groază de timp şi i-a stricat so­ cotelile. Otto Katz. adormi greu, frămîntat de tot soiul de planuri. Voia să întreprindă cîtc şi mai cîte, să cînte la pian, să ia lecţii de dans şi să-şi prăjească peşte. După asta i-o făgădui lui Svcjk pc soră-sa, pe care n-o avea. îşi exprimă de asemenea dorinţa de a fi transportat în pat şi în cele din urmă aţipi

dcla-

rînd că nu-i decît un porc. 1

Lu

pot

să plătesc

(germ.). 161

3

A doua zi dimineaţa, cînd Svejk intră în odaia preotului, îl găsi lungit pe divan, frămîntîndu-şi creierul să desluşească cine şi cum l-a udat î n ase­ menea hal, încît să i se lipească pantalonii de cana­ peaua d e piele. — Cu respect raportez, domnule jeldkurat — zise Svcjk — că azi noapte v-aţi... î n cîteva cuvinte îl lamuri că sc înşală dacă îşi închipuie că a fost udat. Preotul îşi simţea capul greu, ca de p l u m b , şi era prost dispus. — Nu-mi amintesc — zise cl — cum de am ajuns din p a t p c c a n a p e a ? — Nici n-aţi fost în p a t ; cum am sosit v-am aşezat p c c a n a p e a ; de acolo nu v-am mai putut clinti. — Şi ce b o r o b o a ţ e am făcut, dac-ain făcut ? N u care cumva m-am î m b ă t a t ? — Qriţă, Tăspunse Svcjk. Boat turtă, domnule jeldkurat, aiuraţi. Socot că v-ar face bine dacă v-aţi primeni şi v-aţi spăla. — Mă simt ca după o chclfăncala zdravănă — se vaită preotul — şi mi-e sete. N u cumva m-am bătut ieri ? — N-aţi

ajuns pînă

acolo,

domnule

jeldkurat.

Setea dc azi urmează pc cea de ieri. D c asta nu scapă omul aşa de uşor. Eu am cunoscut un tîmplar care s-a îmbătat pentru întîia oară în 162

1910, în scara

de Anul N o u , şi a doua zi, la întîi ianuarie, i-a fost aşa de sete şi atît de rău, încît şi-a cumpărat o scrumbie şi s-a pus din nou pc băut şi aşa o ţine într-una, de patru ani, în fiecare zi, fără ca nimeni să-1 poată ajuta, căci de cu sîmbată îşi cumpără o scrumbie pentru toată săptămîna. Asta-i aşa, ca un fel de morişcă, cum zicea un bătrîn sergentmajor din regimentul 9 1 . Preotul era mahmur şi deprimat. Dacă cineva ar fi stat să-1 asculte ar fi putut fără doar şi poate să creadă că sc află la conferinţele doctorului Alcxandr Batek : „Să declarăm război, pe viaţă şi pe moarte, demonului alcoolului, care ne ucide cei mai buni bărbaţi" şi că este un cititor al lucrării O sută de seîntei etice. E drept, că le mai modifica el pc ici pe colo. — Dacă omul ar bea cel puţin nişte băuturi mai acătării — zicea el — cum sînt : aracul, maraschino, coniacul ; da cu am băut „borovicka" Mă mir câ pot bea aşa ceva. Are un gust scîrbos. Dacă ar fi fost cel puţin „griotka" . Oamenii născocesc fel dc fel de porcării şi lc beau cu apă. Borovicka asta nu c nici măcar gustoasă, n-arc nici culoare şi te arde pc gît. Şi dacă ar fi măcar veritabilă, ienupăr distilat, cum am băut cu odată în Moravia. Dar poşîrca de aseară era făcută dintr-un fel de spirt dc surcele şi ulei. Uite cum am răguşit. Ce mai turavura, rachiul e otravă, hotărî el. Altccva-i o bă2

1 1

Rachiu dc Vişinată.

ienupăr.

163

utură naturală Nu-i făcută la fabrică, negustoreşte, de ovrei. Aşa-i şi cu romul. Rar găseşti rom bun. — Dacă aş avea acum un rachiu dc nuci veritabil — oftă el după o scurtă pauză — mi-ar drege sto­ macul. Cum are căpitanul Snabl, la Bruska. începu să scotocească prin buzunare şi să caute prin pungă. — Toată averea mea e dc treizeci şi şase dc creiţari. Ce ar f i dacă aş vinde canapeaua — hai, cc zici ? Crezi c-ar cumpăra-o cineva ? Proprietarului îi spun că ani împrumutat-o, sau că ne-a furat-o cineva. N u , canapeaua o păstrez. Te trimit mai bine la domnul căpitan Snabl, să-ţi împrumute o iută de coroane. A cîştigat alaltăieri la cărţi. Dacă nu faci nimic acolo, te duci la Vrsovice, la cazarmă, şi încerci cu locotenentul Mahlcr. Dacă nu izbuteşti nici acolo, te duci la Hradcany, la căpitanul Fiscr. Ăstuia îi spui că am băut banii cu care trebuia să plătesc nutreţul calului. Şi dacă nici acolo n-o ni­ mereşti, amanetăm pianul, fie cc-o fi. Am să-ţi scriu pentru fiecare cîieva rînduri. Să nu te dai bătut. Spune-Ie că am nevoie, că sînt pc drojdie. Scorneşte cc te taie capul, dar să nu te întorci cu mîinile goale, că te trimit pe front. întrcabă-1 pc căpitanul Snabl dc unde ia rachiul acela dc nuci şi cumpără-mi două sticle. Svejk îşi îndeplini de minune misiunea.

Sinceri­

tatea naivă şi figura lui cinstită avură darul să in­ spire încredere,

164

lăsând impresia că ceea

cc

spune

cl c numai adevărul adevărat, aşa că toţi îl crezură pe cuvînt. Svcjk găsi că e mai nimerit să nu vorbească nici căpitanului Snabl, nici căpitanului Fiser şi nici loco­ tenentului Mahlcr despre plata nutreţului pentru cal, ci să-şi întemeieze rugămintea, dcclarînd că preotul de campanie era obligat să plătească o pensie aii-» mentară. Şi aşa căpătă bani peste tot. Se întoarse din expediţie, acoperit dc glorie şi fluturînd cele trei sute de coroane primite. Preotul dc campanie, care între timp se spălase şi se schim­ base, rămase uimit foarte. — I-am luat o dată — lămuri Svcjk — ca să nu fim siliţi, mîinc, poimîinc, să alergăm iar după bani. A mers destul de uşor, numai în faţa căpita­ nului Snabl a trebuit să cad în genunchi. Ăsta-i marc javră. Cum i-am spus că avem de plătit pensie alimentară... — Pensie alimentară ? repetă — Da,

pensie

alimentară,

părintele domnule

îngrozit. fcldhmut,

despăgubire fetelor. Mi-aţi spus să scornesc cc m-o tăia capul şi altceva nu mi-a trecut prin

scăfîrlie.

La noi acasă, un cizmar a plătit pensie alimentară la cinci fete o dată şi era desperat săracii' ; s-a îm­ prumutat cu bani pentru asta şi toată lumea

l-a

crezut. Era într-o

în­

situaţie

îngrozitoare.

M-au

trebat dc cc fel de fată e vorba, şi eu le-am spus că e foarte frumoasă, că n-are nici cincisprezece ani. Mi AU cerut şi adresa ei.

,

— Tii, ce pocinog mi-ai făcut, Svejkule! oftă preotul, învîrtindu-sc nervos prin odaie. Altă boro­ boaţă ! urmă e! apueîndu-se cu mîinile dc cap. Ah, şi cum mă doare capul ! — Lc-am dat adresa unei babe surde de pc strada noastră, îl lămuri Svejk. Voiam să execut întocmai ordinul, pentru că ordinul e ordin. N u m-am dat bătut... trebuia să scornesc ceva. Şi voiam să v ă mai spun că pc coridor aşteaptă oamenii pentru pian. I-am chemat să-1 ducă la casa dc amanet, dom­ nule jeldkurat. N u - i nici o pagubă dacă scoatem pianul din casă. O să fie mai mult loc şi o să avem mai mulţi bani puşi deoparte. O s-avem linişte cîteva zile. Şi dacă o întreba domnul proprietar ce vrem să facem cu pianul, îi spun cu că s-au rupt sîrmelc şi l-am trimis la fabrică, să-1 dreagă. Por­ tăresei i-am şi spus-o, ca să nu se mire cînd l-om încărca. Am găsit şi un cumpărător pentru canapea. E un cunoscut de-al meu, negustor de mobilă veche. Mi-a spus că vine după prînz. Astăzi canapelele de piele se plătesc bine. — Altă boroboaţă n-ai mai făcut, Svejk ? întrebă preotul, ţinînclu-sc mereu cu mîinile dc cap şi luînd o înfăţişare de om ajuns la desperare. — Cu respect vă raportez, domnule jeldkurat, că am adus în loc de două sticle cu rachiu dc nuci, din cel care cumpără domnul căpitan Snabl, cinci sticle, ca să fie niţică provizie şi să avem ce bea. Pot să mă duc cu pianul ăsta înainte de a închide casa de amanet ?

Preotul făcu un gest desperat cu mina, şi peste puţin, pianul fu urcat în camion. Cînd sc întoarse de la casa dc amanet, Svcjk îl găsi pe preot aşezat în faţa unei sticle desfundate de rachiu de nuci şi blestcmînd că la prînz i sc ser­ vise un şniţel care nu era destul dc bine prăjit. Părintele sc îmbătase iar. îi declară lui Svcjk ca de a doua zi va începe o viaţă nouă. — Băutorul de alcool — zicea el — e un mate­ rialist vulgar, dar omul trebuie să ducă mai ales o viaţa spirituală. Filozofă cam vreo jumătate de ceas. Cînd des­ fundă a treia sticlă, veni negustorul dc mobila veche şi preotul îi vîndu canapeaua pc o nimica toată, poftindu-1 să ia loc să mai schimbe o vorbă. Sc făcu foc cînd negustorul se scuză că se duce să mai cumpere şi o măsuţă de noapte. — Păcat că n-am eu una — se tîngui preotul — dar de, omul nu sc gîndeşte la toate. După plecarea negustorului dc mobilă veche, preo­ tul sc aşeză cu Svcjk, cu care mai goli o sticlă. O bună parte a convorbirii lor fu consacrată părerilor personale

ale părintelui

despre femei

şi jocul

de

cărţi. Statură dc vorbă multa vreme. Amurgul îl sur­ prinse în aceeaşi conversaţie amicală. Noaptea,

însă,

lucrurile

luară

altă

întorsătură.

Preotul reveni la starea în care sc aflase în ajun, i. confunda pe Svejk cu altcineva şi-i zicea : „Te 167

rog, nu se poate, nu pleca, îţi mai aduci aminte de cadetul ăla cu părul roşu ?" Această idilă dură pînă în momentul în care Svejk îl luă scurt : — Gata, m-am săturat. Acu, bagă-te în pat şi dormi ! Ai înţeles ? — Mă bag, drăguţule, mă bag... se poate ?... cum să nu mă bag ! bâigui preotul, iţi aminteşti cînd mer­ geam împreună, în clasa a cincea, şi-ţi făceam temele la limba greacă ? Aveţi o vilă la Zbraslav. Şi puteţi să călătoriţi cu vaporul pe VItava. Ştiţi cc e aia, Vltava ? Svejk îl sili să-şi scoată cizmele şi să sc dezbrace. Preotul se supuse, protestând, în faţa unor persoane imaginare. — Vedeţi, domnilor — se adresa cl dulapului şi ficusului — cum se poartă cu mine rudele melc ? N u vreau să ştiu de rude, hotărî el deodată, întinzîndu-se în pat. N u vreau să ştiu de ele chiar dacă s-ar uni cerul şi pămîntul împotriva mea ! ,

în curînd odaia răsună de sforăitul sfinţiei sale.

4 între timp Svcjk făcu o vizită la el acasă, la bătrîna

lui

îngrijitoare,

madam

Miillenova.

Din

păcate nu o găsi acasă decît pe vara doamnei Mtil1G8

Icrova, care îl înştiinţa plîngjînd ca madam Miillerovă fusese arestată chiar în scara în care plecase cl la milităric. Bătrîna fusese judecată de tribunalele mili­ tare şi, ncputîndu-se dovedi nimic împotriva ei, fusese internată în lagărul de concentrare dc la Steinhof, de unde trimisese chiar o carte poştală. Svcjk luă această relicvă dc familie şi citi : „Dragă Aninka ! O ducem foarte bine aci, sin tem cu toţii sănătoşi. Vecina mea dc pat flHH • H B 9 are. încolo toate bune. Mincare avem des­ tulă, fi stringem cartofi pentru supă. Am auzit că domnul Svcjk a murit, cată dar dc află unde zace, ca după război să-i putem împrejmui mormîntul. Am uitat să-ţi spun că, în pod, în colţul întunecos, intr-o lădiţă, era un căţeluţ mic, un pui de foricar. Au trecut însă atîtea săptămîni dc cînd nu i s-a dat nimic dc mîncare, dc atunci dc cînd au venit să mă ridice pentru f Ş M H • Cred că acum e prea ti v/iu fi că bietul căţeluş o fi fi cl în I f l p Domnului:' Şi peste întreaga scrisoare stampila trandafirie: „Zcnsuriert K.u.K. Konzentrationslagcr Steinhof" — într-adevăr, căţeluşul era mort, glasui printre sughiţuri verişoara doamnei Miillerovă. Şi casa dumitalc c dc nerecunoscut. Am chiriaşe nişte croitoresc. Şi-au făcut salon de croitorie în odaia dumitale. Unde te-ntorci, numai jurnale dc modă pe pereţi şi flori la ferestre. . , Cenzurat fjwm.J. 1

Lagărul

dc

concentrare

chczaro-crăicsc

Steinhof

1C9

Vcrişoara doamnei Mullerovâ era neliniştită. Printre sughiţuri şi văicăreli îşi mărturisi în cele din unmă teama că Svejk fugise din armată şi vrea s-o amărască, nenorocind-o şi pe ca. Pînă la urmă ajunse să-i vorbească ca unui aventurier. — Bună glumă, n-am ce zice, făcu Svejk. Ei bine, află, madam Kejrovâ, că ai toată dreptatea, am de­ zertat. Ca să scap a trebuit să ucid cincisprezece vagmiştri şi plutonieri majori. Dar nu cumva să spu­ neţi cuiva... Şi Svejk îşi părăsi inospitalicra-i locuinţă, adău­ gind : — Madam Kejrovâ, am cîteva gulere şi plastroane la spălătorie, scoatc-mi-lc ca să am cu cc mă îm­ brăca civil cînd m-oi întoarce din armată. Mai aveţi grijă să nu-mi mănîncc moliile hainele din dulap. Iar domnişoarelor care dorm în patul meu, prezintă-Ie complimente din parte-mi. După asta, Svcjk se duse la „Potirul". Cînd îl văzu, doamna Palivcovâ declară că nu-i dă dc băut, încredinţată fiind că fugise din armată. — Bărbatul meu — începu ea vechea poveste — 1

era atît de prevăzător şi cu toate astea l-au arestat şi stă închis, fără nici o vină. Şi oameni ca ăştia, umblă slobozi prin lume, fug din armată... N o i sîntem mai cu băgare de seamă decît dumneata — îşi încheie ea disertaţia — şi cu toate astea suferim. N u oricine are norocul dumitale. 170

La această convorbire asistă şi un om mai în vîrstă, un lăcătuş de la Smichov, care se apropie de Svejk spunîndu-i : — Domnule, fii te rog bun şi aşteaptă-mă afară ; trebuie să vorbesc cu dumneata. în stradă sc înţelese cu Svcjk, pc care şi el, după cîte auzise dc la dreiumăreasa Palivcovâ, îl credea dezertor. îi destăinui că arc un fecior, care a fugit din armată şi sc află la bunică-sa, la Jascnna, lîngă Josefov. Fără să ţină seama de faptul că Svcjk îl asigura că nu c dezertor, îi strecură în mînă o monedă dc zocc coroane. — Ăsta-i un prim-ajutor, zise ed, trăgîndu-1 la vinăria de după colţ. Eu te înţeleg, de mine nu tre­ buie să-ţi fie teamă. Svejk reveni noaptea tîrziu la preotul dc campa­ nie, care nu sc întorsese încă acasă. Sfinţia sa sosi abia 9prc ziuă, îl trezi pc Svcjk şi-i spuse : — Mîinc mergom să ţinom sfînta slujbă la garni­ zoană. Fă cafea cu rom. Sau mai bine, fierbe un grog.

XI SVEJK SE DUCE CU FEI.DKURATUL OTTO KATZ SA OFICIEZE SLUJBA RELIGIOASA DE CAMPANIE

1 Pregătirile dc masacrare a oamenilor s-au făcut totdeauna în numele lui Dumnezeu, sau al unei fiinţe presirpuse superioare, pc care a scornit-o omenirea în fantezia ci creatoare. Vechii fenicieni oficiau un serviciu divin înainte de a tăia gîtul unui prizonier, cu aceeaşi solemni­ tate cu care generaţiile mai noi, cu cîtcva mii de ani mai tîrziu, aveau să-1 oficieze înainte de a porni la război, pentru a-şi trece duşmanul prin foc şi sabie. Canibalii din Guineea şi Polinczia, înainte de a-şi mînca într-un cadru solemn prizonierii, sau oamenii nefolositori,

cum sînt

misionarii,

călătorii,

agenţii

diferitelor firme comerciale, sau simplii curioşi, aduc mai întîi jertfă zeilor lor, oficiind cele mai variate ritualuri religioase. D a t fiind însă că la ci n-a pătruns încă portul odăjdiilor, îşi împodobesc şoldurile cu cununi confecţionate din penele pestriţe ale păsărilor pădurii. 172

Sfînta inchiziţie, înainte de a-şi arde victimele, oficia cea mai solemnă 9lujbă religioasă, sfînta litur­ ghie, cu cîntări. La execuţiile răufăcătorilor nu lipsesc niciodată preoţii, stingherind delicvenţii cu prezenţa lor. în Prusia, sărmanul condamnat era condus la secure de pastor, în Austria preotul catolic îl însoţea la ştreang, în Franţa la ghilotină, în America tot preotul îl aşază pe scaunul electric, în Spania pe fotoliul pe care era sugrumat cu un aparat ingenios, iar în Rusia, revoluţionarii erau duşi la moarte de un popă bărbos ş.a.m.d. Şi peste tot aveau faţă dc cel năpăstuit o atitudine de care parcă ar fi voit să spună : „Ţie îţi taie capul numai, tc spînzură, te sugrumă, ori bagă în tine 15 000 volţi, dar cît am cu dc suferit !" Marele măcel al războiului mondial nu putea nici el să înceapă fără o binecuvîntarc bisericească. Preo­ ţii militari, din toate armatele, se rugau şi oficiau slujbe pentru victoria părţii a cărei'pîine o mîncau. La execuţiile soldaţilor răzvrătiţi preotul era tot­ deauna prezent. La execuţiile legionarilor c e h i , de asemeni preotul n-a lipsit niciodată. l

Nimic nu s-a schimbat din vremea cînd

tîlharul

Vojtech -', poreclit „sfîntul", a pornit, cu paloşul în­ tr-o mînă şi cu crucea în cealaltă, să nimicească pe slavii din Baltica. ' M e m b r i ai legiunilor cehe c a r e au l u p t a t î m p o t r i v a a u s t r i e ­ cilor. • B a n d i t celebru. i 14

173

î n întreaga Europă oamenii mergeau ca vitele la abator, spre care, în afara măcelarilor-împăraţi, regi, preşedinţi şi alţi potentaţi şi voievozi, erau conduşi şi de preoţii de toate credinţele care le dădeau binecuvîntarca şi îi puneau să jure fals ca vor lupta pe uscat, în aer şi pc mare etc. Slujbele religioase din armată sc oficiau dc două ori : prima dată înaintea plecării detaşamentelor spre a-şi ocupa poziţiile pc front şi a doua oară în imediata apropiere a frontului, în preajma dezlăn­ ţuirii măcelurilor. îmi amintesc cum odată, în timpul unei astfel de slujbe, un aeroplan inamic a aruncat asupra noastră o bombă, care a căzut chiar pc altarul de campanie, ncmailăsînd din preotul militar decît nişte zdrenţe sîngcrîndc. După această întîmplare, ziarele au scris despre d ca despre un martir, în vreme cc avioanele noas­ tre Si făcură o manifestaţie

asemănătoare

preotului

din tabăra adversă. N o i am făcut marc haz pc chestia asta şi pc crucea provizorie, sub care erau îngropate rămăşiţele preo­ tului de campanie,

apăru

peste noapte

inscripţie funerară : „Ce m-aftepta pe mine, Te-ajunse si pe tine. Cerul, cc l-ai făgăduit meren. Căzu acum pe capul tău. Si undc-ai etntat osanale, Zac ciolanele tale." 171

următoarea

2

Svcjk prepară un grog teribil, care întrecea chiar şi grogurile vechilor mateloţi. Pînă şi piraţii din seco­ lul al optsprezecelea ar fi fost mulţumiţi bînd din acest grog. Preotul de campanie Otto Katz era entuziasmat. — Unde ai învăţat să faci minunăţia asta ? în­ trebă el. — Cu ani în urmă pe cînd hoinăream prin lume — răspunse Svcjk — la Bremen, de la un marinar de­ pravat, care spunea că grogul trebuie să fie aşa de tare, încît cel cc l-a băut, de cade cumva în mare, să poată trece înot Canalul Mînccii. După un grog slab tc-neci ca un căţeluş. — După grogul ăsta, Svejkule, o să meargă slujba strună — fu de părere preotul — şi mă gîndesc să rostesc şi cîteva cuvinte de rămas bun. Slujba, în faţa întregii trupe, nu e glumă ca slujba de la arestul comenduirii sau ca predica pentru derbedeii dc acolo. Aici trebuie să fii într-adevăr cu mintea trează. Al­ tar dc campanie avem. E demontabil, ediţie de bu­ zunar. Maica ta Cristoase,

Svejkule ! strigă el

apueîndu-sc de cap. Cc dobitoci

deodată,

sîntem ! Ştii

unde

am ascuns altarul demontabil ? în canapeaua pe care am vîndut-o. — Nenorocire,

domnule feldkurat,

zise Svejk. 11

cunosc eu pe negustorul dc mobilă veche, ce-i drept, 14*

175

dar alaltăieri m-am întîlnit cu nevasta lui : c arestat din pricina unui dulap dc furat, iar canapeaua noas­ tră c la un învăţător de la Vrsovice. Marc dandana cu altarul ăsta ! Cel mai bine ar fi să bem grogul şi să pornim în căutarea lui, pentru că, dacă nu mă înşel, fără altar dc campanie nu sc poate ţine slujba. — Adevărat, numai altarul ne mai lipseşte — zise preotul îngîndurat — încolo totul c pregătit pe cîmpul dc exerciţii. Tîmplarii au şi construit podium-ul. Chivotul ni-1 împrumută dc la Bfcvnov. P o ­ tirul... ar trebui să-1 am pc al meu, dar unde o fi... Căzu pc gînduri : „Să zicem că l-am pierdut... I u.un cupa locotenentului Wittingcr, dc la regimentul 75. Cîndva, cu ani în urmă, a alergat la un concurs şi a cîştigat-o pentru clubul «Sport-Favorit» ! E un bun alergător. A făcut patruzeci kilometri, VienaModling, într-o oră şi patruzeci şi opt dc minute, cel puţin aşa sc laudă mereu. M-am înţeles încă de ieri cu cl. Ce dobitoc sînt că las toate pînă în ultimul moment! Dc cc, blegul dc mine, nu m-am uitat în canapea ?" Sub influenţa grogului, preparat după reţeta mari­ narului depravat din Bremen, începu să sc ocărască singur, aplicîndu-şi cele mai variate nume de ani­ male. — E timpul să mergem să căutăm altarul dc cam­ panie — îl îndemnă Svejk — că s-a luminat dc ziuă. Să-mi pun numai uniforma şi să mai beau un grog. In sfîrşit, porniră. în drum spre nevasta negusto­ rului de mobila vehe, preotul de campanie îi spuse 176

lui Svejk că în ajun cîştigasc mulţi bani la „binccuvîntarea Domnului" şi ca dacă va ieşi bine şi cu slujba din ziua aceea, va putea să răscumpere pianul de la casa de amanet. Era ceva asemănător cu făgăduielile dc jertfă ale paginilor. D c la nevasta negustorului, trezită din somn, aflară adresa învăţătorului de la Vrsovice, noul proprietar al canapelei. Preotul de campanie fu foarte galant. O ciupi de obraji şi o gîdilă sub bărbie. O porniră spre Vrsovice pc jos, sfinţia sa simţind nevoia să sc plimbe la aer curat, ca să-şi mai prime­ nească gîndurilc. La VrSovice, în casa învăţătorului — un domn în vîrstă şi evlavios — îi aşteptă o surpriză neplăcută. Găsind altarul de campanie în canapea, bătrînul, în­ credinţat că întîmplarea era un semn dumnezeiesc, îl dărui bisericii din Vrsovice, pentru sacristie, luîndu-şi libertatea dc a scrie pc dosul altarului, următoarele : „Dăruit

intru

nul Kaialile,

cinstirea învăţător

si lauda Domnului, pensionar,

în anul

de

dom­

Domnu­

lui 1914". Surprins în izmene, învăţătorul se simţea foarte stingherit. Din convorbirea avută cu ol, reieşea că

atribuise

descoperirii sale însemnătatea unei minuni şi porunci dumnezeieşti. Cînd cumpărase canapeaua,

un glas

lăuntric i-ar fi spus : „Uită-tc şi vezi cc e în cutia acestui divan". Mai

văzuse,

zicea, în \is un înger, 177

care i-a poruncit ritos: „Deschide cutia canapelei I" Şi el a ascultat porunca. Cînd a văzut înăuntru altarul-miniatură, demontabil-pliant, cu un loc anume pentru tabernacol, a în­ genuncheat în faţa canapelei şi s-a rugat fierbinte, aducînd laudă Domnului, a socotit apoi drept o po­ runcă cerească să împodobească cu el biserica de la Vrsovice. — Păi nu prea aţi făcut bine, zise preotul de cam­ panie. D e vreme ce obiectul nu vă aparţinea, trebuia să-1 predaţi poliţiei, nu unei afurisite de sacristii. — Minunea asta vă .poate crea neplăceri, interveni şi Svcjk. Dumneata ai cumpărat o canapea şi nu un altar, care e trecut în inventarul armatei. Porunca asta cerească poate să vă coste scump. N u trebuia să daţi nimic îngerilor. U n ţăran de Ja Zhora a dezgro­ pat şi el cu plugul pe ogorul Iui un potir, provenit din jefuirea unei sfinte biserici şi ascuns acolo, pen­ tru vremuri mai bune, cînd furtul va fi dat uitării. Şi el a crezut că c vorba de o poruncă cerească, şi în loc să topească potirul s-a dus cu cl la preot, zicînd că vrea să-1 dăruiască bisericii. Domnul părinte şi-a zis că ţăranul avea mustrări de cuget şi trimise după primar. Primarul a chemat jandarmii, iar ţăranul ne­ vinovat a fost osîndit pentru furt de obiecte sfinte, deoarece îndruga mereu ceva despre o minune. Incercînd să sc apere a început să vorbească de un înger, ba a mai amestecat-o în daravera asta şi pe Maica Domnului, şi pînă la urmă s-a ales cu zece ani dc 178

pescărie. Cel mai bine aţ! face să mergeţi cu noi la preot, ca să ne dea înapoi bunul armatei. Altarul de campanie nu-i o pisica, sau o pereche dc ciorapi, pc care lc puteţi dărui cui poftiţi. Batrînul tremura din tot trupul şi în timp ce sc îm­ brăca îi clănţăneau dinţii : — Credeţi-mă că cu n-am avut şi n-am urmărit •ici un gînd rău. Am socotit că în urma acestei po­ runci cereşti, pot să împodobesc bisericuţa noastră săracă de la Vrsovice. — Pc socoteala armatei, sc înţelege, zise Svejk', aspru şi apăsat. Mulţumesc lui Dumnezeu de aşa po­ runcă. Tot aşa s-a întîmplat şi cu unul Pivonka, din ChotSbor, care, cînd i s-a încurcat mîna pc funia •nci vaci străine, tot poruncă dumnezeiască credea că e. Aşa de mult sc zăpăcise bietul bătrîn de toata vorbăria asta, încît nici nu mai încercă să sc dez­ vinovăţească. Sc căznea să se îmbrace cît mai re­ pede şi să descurce Preotul

încurcătura.

de la Vrsovice dormea încă. Trezit

larma de afară,

începu

mahmureala

că

lui,

era

să bombăne, chemat

la

crezînd, vreo

de în

împăr­

tăşanie. — Să

mă mai

slăbească

cu

ultima

împărtăşa­

nie, mormăi cl furios, în timp ce se îmbrăca fără nici un chef. Ce oameni ! îşi amintesc de moarte tocmai

cînd

ţi-e

urmă să te mai

somnul

mai

ciorovăieşti

dulce, cu ei

ca pînă pentru

la

bani ! 179

Sc întîlniră în tinda, cl, reprezentantul lui Dum­ nezeu printre catolicii civili dc la Vrsovice, şi cela­ lalt, reprezentantul pe pămînt al lui Dumnezeu, ata­ şat pc lîngă armată. La urma-urmei era vorba dc o contestaţie între un civil şi un militar. Dacă preotul din Vrsovice susţinea că altarul dc campanie n-avea ce căuta în canapea, preotul mi­ litar fu de părere că, în nici un caz, nu îşi avea locul în sacristia unei biserici unde vin numai civili. Svcjk interveni în discuţie arătînd că e uşor să îm­ bogăţeşti o biserică săracă, pc spinarea armatei. Cuvîntul „săracă" îl rosti între ghilimele. în cele din urmă, intrară în sacristia bisericii şi preotul le eliberă altarul de campanie, în schimbul următoarei adeverinţe : „Am primit altarul dc campanie, care printr-o întîmplarc a ajuns în biserica din Vrsovice. Preot militar: Otto Katz." Faimosul altar era produsul unei firme evreieşti, „Moritz Mahlcr", din Viena, care fabrica tot felul dc obiecte şi odoare bisericeşti, ca mătănii, icoane ctc. Altarul se compunea din trei părţi, cu o poleială dc aur, vizibil falsă, ca şi gloria sfintei biserici. Fără puţină fantezie ar fi fost greu să desluşeşti ce anume voiau să reprezinte icoanele zugrăvite în cele trei părţi. Un lucru însă c sigur, că era un altar 1R0

pc care la fel de bine l-ar fi putut folosi paginii dc pc Zambczi, sau ş a m a n i i buriaţilor şi ai mongolilor. Zugrăvit în culori ţipătoare, arăta dc departe c a o tăblie multicoloră, din acelea pentru examinarea daltoniştilor de la calea ferată. 0 singură figură atrăgea luarea-aminte : un fel dc om despuiat, purtînd aureolă dc sfînt, cu trupul verzui ca tîrtiţa unei gîşte care pute, în prima fază de descompunere. Nimeni nu-i făcea nici un rău acestui sfînt. D i m ­ potrivă, era străjuit de ambele păiţi de două făp­ turi înaripate, care trebuiau să închipuie îngerii. Spec­ tatorul avea însă impresia că sfîntul acela despuiat urla, îngrozit de societatea în mijlocul căreia se află. Îngerii păreau nişte dihănii din basme, ceva între o pisică sălbatică, cu aripi, şi un monstru apocaliptic. în faţa iui era o icoană, care voia să Înfăţişeze sfînta treime. în ceea ce priveşte porumbiţa, luată în linii mari, pictorul nu prea a avut cc să-i strice. Pic­ tase o pasăre oarecare, cc putea fi la fel dc bine şi porumbiţă şi găinuşă dc rasă albă. în schimb, Dumnezeu tatăl arăta ca un bandit din vestul sălbatic, aşa cum c înfăţişat publicului în pasionantele filme dc aventuri. Fiul Domnului, dimpotrivă, era un bărbat tînăr, vesel, cu o burtă respectabilă, acoperită cu ceva c c semăna a chiloţi dc baie. Luat în întregime, făcea 1

Şaman — slujitor al ş a m a n i s m u l u i , cult al spiritelor, r ă s p î n d i t o d i n i o a r ă l i u n e l e t r i b u r i d i n Asia de n o r d şi c e n t r a l ă şi c a r e sc n a i î n t i l n e ş t c la unele t r i b u r i din I n d o n c / i a , O c e a n i a , A m e r i c a şi A f r i c a . 1

t8l

impresia unui sportsman. Crucea, pe carc-o avea în mîna, o ţinea cu eleganţa cu care sc ţine o rachetă de tenis. De departe, totul sc confunda într-o pată, care făcea impresia unui tren ce intră în gară. în ceea ce priveşte a treia icoană, era greu dc ghicit cc anume voia să reprezinte. Soldaţii sc certau întotdeauna, încereînd să dez­ lege şarada. Unul din ei recunoscu în ea un peisaj din regiunea Sazava. Sub icoană sc afla însă următoarea inscripţie : „Ueilige Măria, Mutter Gottcs, erbarme unser" . în sfîrşit, Svejk reuşi să încarce cu bine altarul în trăsură, apoi se urcă pe capra, lîngă birjar ; în spa­ tele lui, preotul îşi întinse comod picioarele peste sfînta treime. Svejk tăifăsuia cu birjarul despre militari. Birjarul era răzvrătit. Făcea tot felul de reflecţii cu privire la victoriile armatelor austriece, ca dc pildă : „Aţi turtit fesul în Serbia" şi altele asemănă­ toare. Cînd ajunseră la rohatca tîrgului, vameşul îi întrebă cc anume transportă. Svcjk răspunse : — Sfînta treime, Sfînta fecioară şi jcldkuratul. In acest timp, pe cîmpul de exerciţii, companiile, gata de marş, aşteptau cu nerăbdare. Mai avură însă dc aşteptat, pentru că Svejk şi jcldkuratul tre­ bui ră să treacă şi pc la locotenentul Wittinger, după l

1

S f i n ţ i fecioară M ă r i a , M a i c a D o m n u l u i , îndură-tc

fjeaD.). UJ2

dc n o i

cupa sportivă, apoi la mănăstirea Brcvnov, după chivot, artofor şi altele trebuincioase sfintei slujbe, inclusiv o sticlă dc vin. Se vede cît de colo că nu c aşa de simplu să oficiezi slujba religioasă în armată. — Toate le facem dc mîntuială, zise Svcjk birja­ rului. Şi avea dreptate, căci ajungînd pe cîmpul de exer­ ciţii, lîngă podium-ul cu pereţii laterali dc seîndură şi cu o masă, pe care trebuia instalat altarul de cam­ panie, preotul îşi aminti că uitase dc ministrant. Oficiul de ministrant i-1 făcea întotdeauna un in­ fanterist, care preferase însă să fie mutat la telefon şi acum era plecat pe front. — N u face nimic, domnule Jeldkurat — zise Svejk — pot şi eu să-i ţiu locul. — Dar tc pricepi r — N - a m făcut-o niciodată — recunoscu Svcjk — dar de ce n-aş încerca ? Acum e război şi în război oamenii fac treburi la care nici n-ar fi visat altădată. Un fleac de „ct cum spiritu tuo" la „dominus vobiscum* al dumneavoastră, oi fi eu în stare să-i trag. Şi apoi socot că nu c aşa dc mare scofală să mă învîrtesc în jurul dumneavoastră cum sc învîrte pisica în jurul mămăligii fierbinţi. Şi să vă spăl mîinile şi să vă torn vinişor din cănite... — Bine — încuviinţă jcldkuratul — dar mie să nu-mi torni apă. Mai bine toarnă de pc acum vin şi în celelalte căni. D e altfel, o să-ţi dau eu de veste la timp, cînd să treci la stînga, cînd la dreapta. Dacă fluier încet, o data, înseamnă la dreapta, dc două ori, IR

l.i stînga. Şi nici cu cartea de rugăciuni nu-i nevoie să te oboseşti prea mult. Restu-i o jucărie. N u cumva ai trac ? — Mie nu mi-e frică dc nimic, domnule fcldkur.it, nici să fac pc ministrantul. Şi într-adevăr, preotul a avut dreptate cînd a spus că „restu-i o jucărie". Lucrurile au mers strună. Cuvintarea fcldkuratttlui a fost scurtă : — Soldaţi ! Ne-am adunat aci, ca înainte de a pomi pe cîmpul dc luptă să ne înălţăm inimile către Dumnezeu, ca să nc dăruiască izbînda şi să ne ţie sănătoşi. N u vreau să vă ţin mult cu vorba. Vă do­ resc numai bine. — Rubt ! strigă bătrînul colonel, din aripa stîngă a coloanei. Slujbei religioase de campanie i se zice „dc cam­ panie" pentru că c supusă aceloraşi legi, ca şi tac­ tica pe cîmpul dc bătălie. î n timpul manevrelor în­ delungate dc pc vremea războiului de treizeci dc ani, slujbele religioase de campanie erau şi ele nespus de lungi. In acord cu tactica modernă, cînd mişcările dc trupe se fac cu repeziciune şi operativitate, slujba religioasă de campanie trebuie să sc supună aceluiaşi ritm. Slujba din acea zi a ţinut exact zece minute şi cei care au stat în preajma preotului s-au mirat grozav auzindu-1 fluierînd în timpul slujbei. 1

' Pc loc r e p a u s ! ( G e r m . ) 184

Svcjk răspundea cu precizie la semnale. Trecea cînd în dreapta altarului, cînd în stînga şi nu spunea altceva decît : „Et cum spiritu tuo". Toată ceremonia evoca un dans indian în jurul pietrei dc sacrificiu, i v i n d darul binefăcător dc a risipi monotonia cîmpului dc exerciţiu, searbăd şi prăfuit, cu aleea de pruni la orizont şi cu latrinele al căror miros înlocuia miroazna mistică a cădelni­ ţelor din bisericile gotice. Petreceau cu toţii dc minune. Ofiţerii, în jurul co­ lonelului, îşi povesteau anecdote şi astfel totul se desfăşură în cea mai perfectă ordine. Ici-colo sc au­ zea printre soldaţi : „Dă-mi şi mic un fum". Şi norişorii albaştri ai fumului dc tutun se înăl­ ţau încetişor spre cer ca fumul jertfei. Fumau cu toţii dc la mic la marc, văzînd că şi domnul colonel îşi aprinsese ţigara. în sfîrşit se auzi comanda : Zum Gcbct!'

Cît ai

bate din palme sc stîrni un vîrtcj de pulbere şi caerul dc uniforme cenuşii îngenunchic în faţa cupei locote­ nentului Wittinger, cucerită pentru apărarea culorilor clubului „Favorit Sport", în cursa

Viena-Modling.

Cupa era plină şi aprecierea unanimă a celor pre­ zenţi la manipulaţiilc preotului de campanie, care începuse să circule printre şirurile de ostaşi, fu expri­ mată prin cuvintele : „Da bine mai ştie să sugă !" Această operaţie fu repetată dc două ori. Apoi sc auzi toc-O dată : „Pentru rugăciune". Fanfara intona 1

Pentru rugăciune ! (Germ.) 185

grav : „Ţine-ne Doamne" *, după care urmă încolonarca şi plecarea. — Strînge catrafusele astea — îi porunci preotul de campanie lui Svejk, arătînd spre altarul de cam­ panie — să le putem duce înapoi, de unde le-am luat ! Porniră din nou cu birjarul lor şi restituiră toate, cinstit, afară de sticla cu vin sfinţit. Ajungînd în sfîrşit acasă, după cc-1 trimiseră pe nenorocitul de birjar la comandament, ca să-şi înca­ seze drepturile ce i se cuveneau pentru diversele curse, Svejk se adresă preotului de campanie : — Cu respect vă raportez, domnule jeldkurat ; nu vă supăraţi că vă întreb : ministrantul trebuie să fie numaidecît de aceeaşi religie cu cel care oficiază ? — Fireşte — răspunse preotul — altminteri slujba nu c valabilă. — Atunci să ştiţi, domnule jeldkurat, că s-a făcut o marc greşeală, zise Svejk. Eu n-am religie. Mare ghinionist mai sînt ! Feldkuralul se uită la Svejk, tăcu un timp, îl bătu apoi pc umăr şi zise : — Bea vinul sfinţit, care a mai rămas în sticlă şi închipuieşte-ţi că tc-ai întors în sînul bisericii.

Imnul

austriac.

xir CONTROVERSA

RELIGIOASA

Sc întîmpla ca Svcjk să nu-1 vadă zile întregi pe duhovnicul sufletelor militare. Preotul dc campanie îşi împărţea timpul între datorie şi desfrîu şi pc acasă dădea foarte rar, murdar, nespălat, ca un cotoi în căl­ duri, carc-şi face explorările amoroase pc acoperişuri. Cînd venea pe acasă şi avea chef de vorbă, obiş­ nuia, înainte de a adormi, să stea la taifas cu Svcjk despre tot soiul de idealuri înălţătoare, despre avînt, despre plăcerile spirituale. Uneori încerca să sc exprime în versuri, citind din Hei ne. Svcjk avu cinstea să mai oficieze o dată cu preotul dc campanie slujba religioasă la un detaşament dc pionieri săpători, unde din greşeală mai fusese invi­ tat un preot militar, un fost catihet, om cu mare frică dc Dumnezeu, care a rămas perplex cînd cole­ gul său îi oferi o dusei dc coniac, din bidonul lui Svcjk, pc care acesta obişnuia să-1 poarte totdeauna cu cl la astfel dc solemnităţi. 187

— E o marca bună, îl îndemnă fcldkuratul Otto Katz. Bea o leacă şi du-tc acasă. De rest am cu grijă, simt nevoia să stau sub cerul liber, mă cam doare capul azi. Preacuviosul preot militar plecă, clătinînd din cap, iar Katz se achită, ca totdeauna, în mod strălucit, de misiunea lui. D e data aceasta sîngclc Domnului sc transformă în şpriţ şi predica fu mai lungă, dat fiind că din trei în trei cuvinte adăuga cîte un : „şi aşa mai departe" sau „de bună seamă". — Ostaşi, astăzi veţi pleca pc front, şi aşa mai departe, I.ndrcptaţi-vă acum gîndurilc spre Dumne­ zeu, şi aşa mai departe, de bună seamă. N u puteţi şti, dc bună seamă, ce se va întîmpla cu voi şi aşa mai departe... Şi tot aşa, tuna într-una de la altar : „Şi aşa mai departe" şi „de bună seamă", altcmînd cu Dumne­ zeu şi cu toţi sfinţii. în înflăcărarea şi avîntul său oratoric, fcldkunitul îl evocă şi pe prinţul Eugen de Savoia ca pe un sfînt carc-i va ocroti în vreme ce ei vor construi poduri peste rîuri. Slujba religioasă sc sfîrşi, fără nici un incident, plăcută şi distractivă. Săpătorii se desfătascră de mi­ nune. La înapoiere, conductorul nu voi să-i lase în tram­ vai cu altarul demontabil. — Cînd ţi-oi trage una în cap cu sfîntul ăsta ! îl ameninţă Svejk pc conductor. 188

Ajungînd în sfîrşit cu bine acasă, constatară că pierduseră undeva, pe drum, tabernacolul. — N u face nimic, observă Svejk. Primii creştini au slujit sfînta liturghie şi fără tabernacol. Dacii am da şfară în ţară, cinstitul aducător ar cere de bună seamă răsplată. Să fi fost bani, poate că nu s-ar fi găsit nici un aducător cinstit, cu toate că oa­ meni din ăştia mai sînt. La noi, la Budejovice a fost la regiment un soldat, un dobitoc cumsecade, care într-o zi a găsit pe stradă şase sute dc coroane pc care le-a predat la poliţie. în gazete s-a scris despre el că e om cinstit. Şi aşa a ajuns de batjocura lumii. Nimeni nu mai sta de vorbă cu cl, toţi îi ziceau : „Tîmpitule, cum ai putut să faci o prostie ca asta ? Dacă mai ai un pic de onoare în tine, ar trebui să te usture pînă la moarte !" Era în vorbă cu o fată şi ea n-a mai vrut să ştie de cl. Cînd a venit acasă, în concediu, şi s-a dus să asculte muzică, prietenii l-au dat afară din cîrciumă. Sărmanul de el, a pus-o la inimă, s-a îmbolnăvit de inimă rea şi pînă la urmă s-a aruncat înaintea trenului. Altă dată, tot aşa, un croitor de pe strada noastră a găsit un inel dc aur. Oamenii l-au sfătuit de bine, să nu-1 ducă la poliţie, cl însă, încăpăţînat, nu i-a ascultat. L-au primit cu­ viincios, aşa cum nu se obişnuieşte la poliţie, mai ales că, ziceau, fusese anunţată pierderea unui inel de aur cu briliant ; pe urmă, însă, uitîndu-se la pia­ tră, i-au spus : „D-apoi bine, omule, asta-i sticlă, nu briliant. Cît ţi s-a dat pentru briliant ? Am mai văzut noi cinstiţi dc ăştia, de felul dumitale." Pînă 15 — Soldatul Svcjk, voi.

I

189

la urmă s-au lămurit că mai pierduse unul un inel dc aur, cu un briliant fals, o amintire dc familie, zi­ cea, dar croitorul a stat închis trei zile, pentru că, în enervarea lui, şi-a permis să insulte gardianul. A căpătat răsplata legală dc zece la sută, o coroană şi douăzeci helcri, ciurucul găsit valorînd douăsprezece coroane. A aruncat recompensa legală în faţa păgu­ başului care l-a dat în judecată pentru atentat la onoare şi croitorul s-a mai ales şi cu zece coroane amendă. După asta, spunea cui voia s-asculte că omul cinstit nu merită decît douăzeci şi cinci la spate, că trebuie bătut la sînge şi tăiat în bucăţele în piaţa publică, ca să fie pildă şi să nu mai facă şi alţii ca cl. Eu cred că tabernacolul nostru nu ni-1 mai aduce nimeni înapoi, măcar ca arc pe dos stampila regi­ mentului, pentru că nimeni nu vrea să aibă de-a face cu efecte militare. Decît să intre cumva în bu­ cluc, mai bine îl aruncă-n gîrlâ. Ieri, la circiuma ,,La cununa dc aur", am stat de vorbă cu unul de la ţară, un om de cincizeci şi şase de ani, care se du­ cea la prefectură, la N o v ă Paka, să întrebe de ce i-au rechiziţionat căruţa. La întoarcere, după cc l-au luat la goană, s-a oprit să caşte gura la un convoi militar, care staţiona în piaţă. Un tînăr l-a rugat să vadă niţel dc cai că vine numaidecît. Zicea că duce provizii de conserve pentru armată. Şi dus a fost. Cînd s-a urnit convoiul, l-au silit să meargă cu ei şi a ajuns tocmai în Ungaria, unde a rugat şi el pe cineva să-i vadă dc căruţă şi numai aşa a scă­ pat, altfel îl tîrau pînă în Serbia. S-a întors hutu190

tui dc tot şi zicea că nu mai vrea să aibă de-a face cu cele militare cîte zilişoarc mai are. Seara, primiră vizita preacuviosului preot de cam­ panie, care dimineaţa voise să oficieze împreună cu ei slujba religioasă pentru detaşamentul de pionicrisăpatori. Era un fanatic, care îşi băgase-n cap să-i aducă pc toţi pc căile Domnului. Pe vremea cînd fu­ sese catihet, insufla copiilor sentimentul religios fo­ losind ca argument suprem bătaia, şi dînd astfel pri­ lej diferitelor gazete să publice din cînd în cînd des­ pre el scurte note intitulate : Catihetul bruta, Un catihet bătăuş ctc. Era încredinţat că pentru copii, nuiaua e scula cea mai de preţ întru învăţul cate­ hismului. Era schilod de un picior, în urma unei vizite făcute dc tatăl unui elev, pc care prcacuviosul îl cîrpise zdravăn pentru că îşi manifestase anumite îndoieli în ceea cc priveşte sfînta treime. Ii trăsese trei palme : în numele tatălui, prima, a fiului, a doua, şi a sfîntului duh, a treia. Acum venea să-1 readucă pc calea cea dreaptă pc colegul său Katz, să-i deschidă sufletul. începu făcînd următoarea observaţie : — Sînt mirat că la dumneata nu văd nici un cru­ cifix. Mă întreb undc-ţi citeşti breviarul ? Nici o icoană de sfinţi nu împodobeşte pereţii odăii dumitalc. Cc ai acolo, deasupra patului ? Katz zîmbi : — Asta-i Suzana în baie, iar femeia goală, de sub ca, o veche cunoştinţă a mea. în dreapta, e o 15*

191

stampă japoneză, reprezentînd împreunarea dintre o geishă şi un bătrîn samurai. U n lucru foarte origi­ nal, nu ? Breviarul îl ţin în bucătărie. Svcjkule — aclu-1 încoace şi dcschidc-1 Ia pagina a treia. Svejk ieşi ; din bucătărie sc auziră una după alta trei pocnituri. Prcacuviosul părinte rămase încremenit : pe masă îşi făcură apariţia trei sticle dc vin destupate. — E un vin uşor, de liturghie, domnule coleg — zise Katz — de calitate foarte bună, riesling. Aduce la gust cu vinul de Mosellc. — Nu beau, răspunse cu dîrzcnie prcacuviosul, cu am venit la dumneata să-ţi vorbesc din inimă, sa-ţi deschid sufletul. — Tocmai dc aceea o să ţi sc usuce gîtlejul, dom­ nule coleg, zise Katz. Bea, că cu te ascult. Sînt un om foarte răbdător şi ştiu să ascult părerile altora. Evlaviosul preot bău puţin şi holbă ochii. 1

— Bun vin, al dracului, nu-i aşa, domnule coleg ? Fanaticul răspunse aspru : — Bag dc scamă că dumneata drăcuieşti. — Obişnuinţa, răspunse Katz. Uneori mi sc întîmplă să blestem. Svcjk — mai toarnă-i un pahar domnului părinte. Te pot asigura că înjur şi de dum­ nezei, dc văzduh şi de grijanie. Sînt convins că după ce vei fi slujit cît mine în armată, ai să începi şi dumneata să sudui. Nu e chiar atît dc greu, şi BOţlă, duhovnicilor, ne sînt foarte, foarte familiare cuvin­ tele : cer, Dumnezeu, cruce şi preasfinţi. Sună aşa 192

de* frumos, şi cine altul lc rosteşte mai bine ca noi, specialiştii ? Hai, bea, colega !... Maşinal fostul catihet mai trase o înghiţitură. Sc vedea că vrea să spună ceva, dar nu izbutea. îşi adună gîndurile. — Capul sus, domnule coleg — continuă Katz — nu sta aşa de plouat, de parc-ar fi să te spînzurc peste cinci minute. Am auzit despre dumneata că odată, într-o vineri, ai mîncat din greşeală, la restau­ rant, cotlet dc porc, crczînd că era joi, şi că la clo­ set ţi-ai băgat degetul în gît ca să-1 dai afară, încre­ dinţat fiind că Dumnezeu te va pedepsi. Eu mănînc tara frică în timpul postului şi iadul nu mă-nspăimîntă. Pardon, beţi, vă rog. Aşa-i că acum te simţi mai bine ? Sau poate că dumneata ai o concepţie înaintată despre iad şi mergi cu spiritul vremii şi cu reformiştii ? Adică în locul cazanelor obişnuite cu pucioasă pentru bieţii păcătoşi, vezi vase papiniane, cazane cu marc presiune ? Păcătoşii sînt prăjiţi în margarina, fripţi pe grătare cu curent electric, mi­ lioane dc ani în şir trec peste ci maşini de bătătorit şoselele, iar de scîrţîitul dinţilor se îngrijesc dentiştii cu instrumente speciale ; gemetele sînt înregistrate pe plăci dc gramafon, iar discurile sc trimit apoi în rai spre a-i înveseli pe cei drepţi. în rai funcţionează pulverizatoare cu apă de Colonia iar filarmonica execută numai B r a h m s de ţi sc urăşte, aşa că pînă 1

Johanncs Brabms ( 1 8 3 3 — 1 8 9 7 ) , c o m p o z i t o r , pianist ţi d i r i ­ jor g e r m a n stabilit la Viena, u n d e şi-a d e s f ă ş u r a t a c t i v i t a t e a m u z i c a l ă . U n u l d i n t r e cei m a i d e s e a m ă simfonisti după Beethoven. 1

193

la urma ajungi să preferi iadul sau purgatoriul. î n ­ gerii au în bucile şezutului elice dc aeroplan, ca să nu-şi obosească prea mult aripioarele. Hai, bea, dom­ nule coleg ; Svcjkule, toarnă-i coniac, am impresia că domnul părinte nu se simte bine. După cc-şi veni în fire, cuviosul prelat murmură : — Religia e o chestiune de raţionament. Cine nu crede în existenţa sfintei treimi... — Svcjkule — îl întrerupse Katz — mai toarnă un coniac domnului jeldkurat, ca să-şi vie în fire. Şi spune-i şi dumneata ceva, Svcjk... — Cu respect vă raportez, domnule jeldkurat — începu Svejk — că nu demult, la Vlasim, a fost un paroh care, după cc i-a fugit bătrîna menajeră, luîndu-i averea şi băiatul, avea o servitoare cu ziua. Pa­ rohul ăsta s-a apucat la bătrîncţe să-1 studieze pe sfîntul Augustin, despre care se zice că stă printre sfinţii părinţi, şi acolo a citit că cel ce crede în an­ tipozi va fi blestemat. Şi-a chemat slujnica şi i-a s p u s : „Ascultă, dumneata mi-ai spus odată că ai un fecior lăcătuş, şi că-i plecat în Australia. Asta î n ­ seamnă că se află la antipozi, şi sfîntul Augustin porunceşte ca toţi acei care cred în antipozi să fie blestemaţi". „Sfinţia ta — sc tîngui femeia — fe­ ciorul meu îmi trimite din Australia scrisori şi bani". „Astca-s năluciri diavoleşti, îi răspunse domnul paroh; după sfîntul Augustin, nu există nici o Australie, asta-i ispita anticristului." în duminica următoare o afurisi în biserică şi strigă în gura marc că nu există nici o Australie. Din biserică l-au dus de-a dreptul 1 9 4

la balamuc. Sînt ci mai mulţi care şi-ar avea locul acolo. La mănăstirea Ursulinelor se află o sticluţă cu lapte din care sfînta fecioară l-a alăptat pc Isus, iar la orfelinatul dc la Benesov, cînd li s-a dat să bea apă dc la Lourdcs \ bieţii orfani s-au ales cu o cufurcalâ cum nu s-a mai pomenit. Preacrcdinciosului preot de campanie i sc făcu ne­ gru înaintea ochilor şi nu-şi veni în fire decît după cc mai trase o duşcă dc coniac, care i sc sui la cap. Clipind din ochi îl întrebă pe Katz : — Dumneata nu crezi în cinstea fără dc prihană a preasfintei născătoare Măria ? N u crezi că degetul sfîntului Ioan Botezătorul, care se păstrează la călu­ gării piarişti, c autentic ? Şi în general, dumneata nu crezi în Dumnezeu ? Dacă nu crezi, de cc eşti preot militar ? — Domnule coleg — răspunse Katz, bătîndu-1 fa­ miliar pe spate — atîta vreme cît statul va găsi dc cuviinţă că soldaţii care pleacă să moară pc cîmpul de bătălie au nevoie dc binecuvîntarca lui Dumnezeu, profesia dc preot militar este o profesie onorabilă şi care nu cere multă osteneală. în ceea cc mă priveşte, am preferat-o alergării pc cîmpul de instrucţie şi manevrelor. Pe vremea aceea primeam ordine de la superior, pc cînd azi fac ce vreau. Reprezint pe ci­ neva, care nu există, şi eu însumi joc rolul lui Dum­ nezeu. Dacă nu vreau să-i iert cuiva păcatele, nu i le _ Localitate în F r a n ţ a , vestită prin existenţa unui izvor zis f ă c ă t o r d e m i n u n i , c u n o s c u t d i n 1858. 1

aşa-

195

iert, chiar daca mă roagă în genunchi. D c altfel, tîmpiţi de ăştia nici nu sc prea găsesc. — Eu îl iubesc pc Dumnezeu — interveni preacrcdinciosul preot de campanie, care începuse să su­ ghiţă — grozav de mult îl iubesc. Daţi-mi puţin vin. Eu îl preţuiesc pc Dumnezeu, continuă el apoi. îl pre­ ţuiesc şi-1 cinstesc. Pc nimeni nu preţuiesc mai presus de dînsul. L o \ i cu pumnul în masă dc săriră sticlele în s u s : — Dumnezeu este o fiinţă înălţătoare, ceva suprapămîntcsc. EI este cinstit în lucrările sale. E o apa­ riţie strălucitoare, ca lumina soarelui, nu, nu, asta nu mi-o poate scoate nimeni din cap. Şi pc sfîntul Iosif îl preţuiesc, pc toţi sfinţii îi preţuiesc în afară de sfîntul Scrapion. Urît nume arc I — Ar trebui sa ceară schimbarea numelui, observă Svejk. — Mi-e dragă sfînta Ludmila ; şi sfîntul Bernard — continuă fostul catihet — care a mîntuit mulţi pe­ lerini la St. Gotthard. Poartă atînvua de gît o sticlă de coniac şi-i caută pe cei înzăpeziţi. Discuţia luă apoi altă întorsătură. Prcacuviosul preot de campanie începu să vorbească aiurea : — Eu îi cinstesc pc Inocenţi. Sărbătoarea lor este la 28 decembrie ; pc Irod îl urăsc... Cînd găina doarme, nu poţi avea oua proaspete... Sc porni pe rîs cu hohote şi începu să eînte : „Sfinte dumnezeule, sfinte tare..." Sc întrerupse repede, însă, şi adresîndu-sc lui Katz îl întrebă tăios : IOC

— N u ştii că la 15 august este înălţarea Maicii Domnului ? Petrecerea era în toi. Se iviră şi alte sticle şi din cînd în cînd sc auzea glasul lui Katz : — Spunc-mi că nu crezi în Dumnezeu, dacă nu, nu-ţi mai torn. S-ar fi putut crede că se reîntorseseră vremurile dc persecuţie ale primilor creştini. Fostul catihet cînta un eîntec pc care odinioară îl cîntau martirii din are­ nele romane, şi urla : — Cred în Dumnezeu, nu mă lepăd de cl. Ţ i nc-ţi vinul tău ! Pot şi cu trimite să-mi aducă. în cele din urmă îl culcară în pat. înainte de a adormi, mai declară ridicînd dreapta în semn dc jurămînt : — Cred în Dumnezeu tatăl, în fiul şi în sfîn­ tul duh. Aduceţi-mi breviarul. Svejk îi puse în mînă o carte aflată pc masa dc noapte, şi aşa se făcu că prcacuviosul preot dc cam­ panie adormi cu Decameronul lui Iloccaccio în mînă.

XIII SVEJK SE D U C E SA

ÎMPĂRTĂŞEASCĂ

Preotul de campanie Otto Katz şedea dus pc gînduri, aplecat asupra circularei cu care se întorsese de la cazarmă. Era o decizie a Ministerului de Război : „Ministerul de Război suspenda pe tot timpul răz­ boiului dispoziţiile în vigoare cu privire la admi­ nistrarea ultimei împărtăşanii a ostaşilor şi stabileşte următoarele reguli pentru duhovnicii militari: 1. Pe front, ultima împărtăşanie se suspendă. 2. Se interzice bolnavilor în stare grava şi răni­ ţilor să plece în spatele frontului, pentru ultima împărtăşanie. Preoţii militari au datoria să predea imediat astfel de oameni tribunalelor militare res­ pective pentru a fi urmăriţi mai departe. 3.

în

spitalele

utilitare

din

interior,

ultima

îm­

părtăşanie poate fi oficiată în masă, pe baza avizu­ lui medicilor militari, în măsura în care aceasta nu va stingheri buna funcţionare a instituţiei militare respective. 103

4. In cazuri excepţionale, comandamentul spita­ lelor militare din interior poate autoriza anumite persoane să primească individual ultima ungere cu sfîntul mir. J. Preoţii militari sînt datori, la invitaţia coman­ damentului spitalelor militare, să acorde ultima îm­ părtăşanie celor propuşi de comandament." Fcldkuratul mai citi încă o dată ordinul prin care i sc făcea cunoscut că, a doua zi, trebuia să sc ducă la spitalul militar din Piaţa Carol spre a administra celor grav răniţi sfintele taine. — Ascultă, Svejk — striga fcldkuratul — asta-i curată porcărie, ce zici ? Parcă eu aş fi singurul preot militar din toată P r a g a ! D e ce hu-1 trimit acolo pc părintele ăla credincios care a dormit deunăzi la noi ? Cică să mergem să administrăm sfintele taine în Piaţa Carol. Am şi uitat cum sc face. — Foarte simplu, domnule feldkurat. Sa cumpă­ răm un catehism ; trebuie să scrie acolo, zise Svcjk. Ştiţi, ăsta c pentru pastorii duhovniceşti ca şi o că­ lăuză pentru străini. La mănăstirea din Emausy era un ajutor de grădinar care vrînd să intre în cinul monahicesc şi rîvnind sutana pentru a-şi mai cruţa veşmintele, a trebuit să-şi cumpere un catehism dc unde

aflat-a

el c u m

se f a c e s f î n t a

cruce, cine

a

fost

singur-feritul de păcatul strămoşesc, ce va să zică să ai cugetul curat şi alte alea. După care, vînzînd el pe furiş, din grădina mănăstirii, jumătate din re­ colta de castraveţi, a fost silit să părăsească sfîntul 199

lăcaş, ruşinat foarte. Cînd l-am întîlnit mi-a spus : „Castraveţi mă tăia capul să vînd şi fără catehism". Cînd Svcjk aduse catehismul, preotul dc campa­ nie exclamă : — Ia te uită, împărtăşania cea mai de pc urmă poate fi administrată numai dc preot şi numai cu untdelemn sfinţit dc un spiscop. Aşa că să ştii Svcj­ kule, dumneata nu poţi da ultima împărtăşanie. Ia citeşte-mi cum sc dă ! Svejk se apucă să citească : — Preotul unge cu ulei sfinţit bolnavul şi diferi­ tele organe ale simţurilor, rostind în acelaşi timp următoarea rugăciune : „Fie ca prin această sfîntă împărtăşanie şi prin îndurarea lui, să-ţi ierte D u m ­ nezeu tot cc ai păcătuit cu văzul, cu auzul, cu mi­ rosul, cu gustul, cu graiul, cu pipăitul şi cu umble­ tul". — Mult aş da să ştiu, Svcjkule — îl întrerupse părintele — cum poate păcătui bietul om cu pipăitul, că nu pricep ; poţi să mă lămureşti ? — Păi, se poate, domnule jeldkurat! De pildă, cînd pipăie prin buzunarul altuia, sau la bal, cînd dansează... ştiţi bine şi dumneavoastră cum e pe acolo ! — Dar cu umbletul, Svcjk ? — Cînd face pe şchiopul anume, ca să li sc facă oamenilor milă dc cl. — Dar cu mirosul ? — Cînd nu-i place vreun miros urît. — Dar cu gustul, Svejk ? 2 0 0

— Cînd arc poftă dc... cineva. — Dar cu graiul ? — Graiul merge mînă în mîna cu auzul, domnule fcldkurat. Cînd unul bate cîmpii prea mult şi altul îl ascultă. După aceste consideraţiuni filozofice, preotul dc campanie încetă cu întrebările şi zise : — N e trebuie, deci, untdelemn sfinţit de episcop. Ţine zece coroane şi du-te dc cumpăra o sticla. La intendenţa militară cu siguranţă că nu se află aşa ceva. Aşadar, Svcjk porni la drum în căutarea uleiului sfinţit dc episcop şi se încredinţa că c o treabă mai anevoioasă chiar decît ar fi fost să caute apa vie din basmele Bozenei Nemcovâ. Intrase în cîteva drogherii, dar nu apuca să spună : „Daţi-mi, vă rog, o sticluţă cu ulei sfinţit de epis­ cop", că cei de faţă ori izbucneau în hohote de rîs, ori sc ascundeau înspăimîntaţi sub tejghea, în vreme cc Svcjk îşi lua o înfăţişare cît sc poate de gravii. Se gîndi, în cele din urmă, să-şi încerce norocul la farmacii. La prima farmacie au pus laborantul sa-I dea afară. La a doua au vrut să telefoneze la pos­ tul dc prim-ajutor, iar la a treia dirigintele îi spuse că firma Polak, din strada Lunga, o prăvălie cu lacuri şi uleiuri, arc, fără îndoială, în depozit, ule­ iul cerut. Firma Polak, din strada Lungă, era într-adevăr o firmă dibace. N u lăsa nici un muşteriu să plece ncservit conştiincios. Dacă cerea balsam dc Copaiva, 201

îi umplea sticla cu terebentină si omul pleca mul­ ţumit. Cînd intră Svejk să ceară de zece coroane ulei sfinţit de episcop, stapînul sc adresă vînzătorului : — Fii bun, domnule Tauchcn şi toarnă un litru dc ulei de eînepă, numărul 3. Şi vînzătorul, înfăşurînd sticla în hîrtie, îi zise lui Svejk pc un ton strict profesional : — E de prima calitate ; dacă aveţi nevoie dc pen­ sule, lac, vopsele, poftiţi la noi. O să fiţi bine ser­ vit. In acest timp, preotul de campanie repeta din ca­ tehism ceea ce nu băgase în cap, pc vremuri, la se­ minar, îi plăceau grozav anumite fraze întru totul desfătătoare, la citirea cărora rîdea cu poftă : „ N u ­ mele de «ultimă numire» vine dc acolo că aceasta este de obicei cea din urmă din toate sfintele ungeri pe care biserica le dă omului". Sau : „Ultima împărtăşanie o poate primi orice creştin catolic, care s-a îmbolnăvit grav dar şi-a re­ venit în fire". „Bolnavul trebuie să fie mirult, dacă sc poate, îna­ inte de a-şi pierde cunoştinţa." Apoi sosi o ordonanţă care aduse o scrisoare prin care i se făcea cunoscut fcldknratului că a doua zi, la oficierea împărtăşaniei la spital, vor asista şi cîteva reprezentante ale „Uniunii doamnelor din nobi­ lime pentru educaţia religioasă a soldaţilor". Această „Uniune" era alcătuită din babe isterice, care împărţeau soldaţilor, prin spitale, icoane sfin-

ţitc şi poveşti despre soldatul catolic carc-şi da viaţa pentru maiestatea sa împăratul. Poveştile acestea erau ilustrate cu o fotografie în culori, înfâţişînd cîmpul de bătălie. Peste tot zac cadavre şi hoituri dc cai, care de muniţii răsturnate şi tunuri cu afetul în sus. La orizont arde un sat, explodează şrapnele şi In primul plan se vede un soldat murind, cu un picior retezat. Un înger se apleacă asupra-i şi îi î n ­ tinde o cunună, cu următoarea inscripţie pc panglică : „Chiar astăzi te voi duce în rai". Şi muribundul zîmbeşte fericit, dc parcă i-ar fi adus îngheţată. După ce citi cuprinsul scrisorii, O t t o Katz scuipă scîrbit şi îşi zise în sinea lui : „Mîinc iar mă aş­ teaptă o zi grea !" Cunoştea cl bine clica asta — cum îi zicea el — de la biserica Sf. Ignat, unde cu ani în urmă ţinuse predici pentru ostaşi. Pe vremea aceea îşi dădea încă multă osteneală cu predicile sale, iar reprezentantele „Uniunii" şedeau de obicei în spatele colonelului. Erau două femei înalte şi uscăţive, îmbrăcate în negru, cu mătănii la gît. într-o zi, după predica, s-au agă­ ţat dc cl şi vreme de două ceasuri i-au vorbit despre educaţia religioasă a soldaţilor şi nu l-au slăbit pînă cînd, scos din fire, nu lc-a s p u s : „Scuzaţi v ă , rog, doamnelor, dar mă aşteaptă domnul căpitan la o par­ tidă dc fcrbcl". — Care va să zică, ulei avem, spuse Svcjk, so­ lemn, cînd se întoarse de la firma Polak. Ulei de cînepă numărul 3, calitatea întîia ; putem să ungem cu cl un batalion întreg. E o firmă solidă. Vinde şi 203

vopsele, lacuri şi pensule. Nc-ar mai trebui un clo­ poţel. — De ce ai nevoie de clopoţel, Svcjk ? — Trebuie să sunăm tot drumul, domnule jeld­ kurat, ca oamenii să-şi scoată pălăriile cînd trecem cu sfîntul duh, adică cu uleiul ăsta numărul 3. Aşa se obişnuieşte, şi cu ştiu mulţi care au intrat la puş­ cărie pentru că nu s-au descoperit. La 2izkov, odată un preot a snopit în bătăi pe un orb care la un ase­ menea prilej nu şi-a scos pălăria, şi pc deasupra l-a şi închis, pentru că la judecătorie i s-a dovedit că nu era surdo-mut, ci numai orb şi că a auzit sunetul clopoţelului, şi a mai tulburat şi liniştea publică în toiul nopţii. Asta c ca Ia Joia Verde. Altădată oa­ menii nici nu ne-ar fi luat în scamă, iar acum au să-şi scoată pălăriile în faţa noastră. Aşadar, dacă nu aveţi nimic împotrivă, domnule jeldkurat, îl aduc numaidecît. Primind încuviinţarea, după o jumătate de ceas, Svcjk se întoarse cu clopoţelul. — E dc la poarta cîrciumii din gang, „La cruciu­ liţa", spuse cl. M-a costat cinci minute de frică, dar a trebuit să aştept cam multişor, pentru că oamenii forfoteau tot timpul. — Eu mă duc la cafenea, Svcjkule. Dacă vine ci­ neva, să aştepte. După vreun ceas, sosi un domn mai în vîrstă, că­ runt, ţanţoş şi cu privirea încruntată. Din toată înfăţişarea lui se vedea bine că era tare furios. După privire părea că ursita l-a trimis anume 204

•

ca să distrugă mizerabila noastră planetă şi să-i piardă urmele în haos. Vorba-i era aspră, scurtă şi tăioasă. „Acasă ? S-a dus la cafenea ? Să aştept ? Bine, aştept pînă dimineaţa. Pentru cafenea are, dar să-şi plătească datoriile, nu ! Popă, ptiu ! Scuipă în bucătărie. — N u scuipaţi aci, domnule, îi spuse Svejk uitîndu-se cu interes la domnul străin. — Ba, am să scuip încă o dată, uite, na ! replica domnul, cu încăpăţînarc, scuipînd pentru a doua oară pc podea. Să-i fie ruşine. Preot militar, ruşine ! — Dacă sînteţi om cu carte — îi atrase atenţia Svcjk — atunci lăsaţi-vă de obiceiul de a scuipa în casă străină. Sau credeţi că dacă e război mondial vă puteţi permite orice ? Trebuie să vă purtaţi cu­ viincios, domnule, şi nu ca un derbedeu. Să vă pur­ taţi ca un om bine crescut, să vorbiţi frumos, nu ca un nccioplit, civil tîinpit cc sînteţi ! a

înţepatul domn sări dc pe scaun, începu să tremure dc mînic şi răcni : — Cum îndrăzneşti... cu nu sînt om cumsecade ? Ce sînt atunci, hai spune ?... — Un prost crescut ! răspunse Svcjk, privindu-1 ţintă în ochi. Scuipaţi pe jos, parcă aţi fi în tram­ vai, în tren sau undeva într-un local public. Mă mi­ ram eu mereu de cc sc atîmă afişe că nu-i voie dc scuipat pe jos ; acum îmi dau scama : din pricina dumitale erau. Trebuie să vă cunoască bine lumea, peste tot. 16

(

Domnul înţepat începu să facă feţe-feţe şi se silea să răspundă printr-o avalanşă de înjurături la adresa lui Svejk şi a preotului de campanie. — Aţi isprăvit cu pălăvrăgeala ? îl întrebă Svcjk' liniştit, după ce auzi ultima ocară („Sînteţi amîndoi nişte derbedei ; cum îi turcu şi pistolu"). Ori doriţi să mai adăugaţi ceva înainte de a zbura pe scară ? întrucît domnul înţepat obosise aşa de rău, încît nu mai găsea nici o înjurătură inedită şi amuţise, Svejk socoti că în zadar ar mai aştepta urmarea. Deschise deci uşa, îl răsuci pe domnul înţepat cu faţa spre coridor şi îi trase un şut dc care nu s-ar fi ruşinat nici cel mai bun jucător internaţional de fotbal. în urma severului domn, sc auzi, pe scară, glasul lui Svcjk : — Altă dată, cînd vă veţi duce undeva în vizită, printre oameni cumsecade, aveţi grijă să vă purtaţi cuviincios. înţepatul domn sc plimbă multă vreme prin faţa casei, în aşteptarea preotului de campanie. Svcjk deschisese fereastra şi-l urmărea. în cele din urmă sosi şi părintele, care-şi conduse musafirul în odaie şi-1 pofti să şadă pe un scaun, în faţa lui. Fără să scoată o vorbă, Svcjk aduse o scuipătoare şi o puse înaintea musafirului. — Cc mai c şi asta, Svejk ? 206

— Cu respect vă raportez, domnule jeldkurat, că am avut adineauri cu dumnealui o mică neplăcere din pricina scuipatului pe jos. — Lasă-nc, Svcjk, avem dc lămurit o chestiune. Svejk salută : — Cu respect vă raportez, domnule jeldkurat, că vă las. Sc duse în bucătărie şi în. acest timp în odaie sc încinse o conversaţie foarte animată. — Dumneata ai venit să-ţi încasezi banii pentru poliţa aia, dacă nu mă-nşel ? sc adresă duhovnicul militar musafirului. — Da, şi sper că... Preotul oftă : — Omul ajunge uneori în asemenea hal că nu-i mai rămîne decît speranţa. Ce frumos suna voibuliţa „a spera" din acea trinitate care înalţă omul deasupra haosului vieţii : „credinţă, speranţă, dra­ goste". — Sper, domnule jeldkurat,

că suma...

— Desigur, stimate domn — îl întrerupse preotul de campanie — pot să-ţi repet, încă o dată, că cuvîntul „a spera" întăreşte omul în lupta cu viaţa. Nu-ţi pierde speranţa. Cc frumos e să ai un ideal, să fii o fiinţă curată, neprihănită, care împrumută bani pe poliţă şi speră că va fi achitată la timp. Speră, speră mereu, că îţi voi achita o mic dc co­ roane, cînd eu n-am nici o sută în buzunar. — Va să zică, dumneata... bîlbîi

musafirul. 207

— Da, va să zică cu... răspunse preotul de cam­ panie. Chipul musafirului luă din nou o expresie aspră. — Asta-i escrocherie, domnule ! izbucni cl ridicîndu-sc. — Liniştcştc-te, stimate domn... — Escrocherie curată ! repetă musafirul cu înver­ şunare. Ai abuzat de încrederea mea ! — Domnule, replică preotul dc campanie. Sînt convins că schimbarea acrului v-ar face bine. Aci c zăduf prea mare. Svejk — strigă el spre bucătărie — domnul vrea să iasă la aer curat. — Cu respect vă raportez, domnule feldkurat — sc auzi din bucătărie — că pe domnul ăsta l-am mai dat o dată afară. — Sc repetă ! sună ordinul, care fu executat prompt şi cu hotărî re. — Bine că am isprăvit cu el, domnule fcldLnr.it, înainte de a începe să facă scandal aci, zise Svejk înapoindu-se din coridor. Era la Malcsicc un cîrciumar, ahtiat după Biblic, care pentru orice avea cîte un citat din Sfînta scriptură, şi cînd altoia pc cîtc unul, cu vîna de bou, nu uita să zică : „Cel care cruţă nuiaua, îşi urăşte feciorul ; iar cel care îl iubeşte, la timp îl pedepseşte ; îţi arăt cu ţie, să te baţi la mine în circiumă*. — Vezi, Svejkule, cc păţeşte omul care nu respectă preoţimea ? sc veseli preotul. Bine zicea sfîntul Ion Gură dc Aur : „Cine pe preot îl cinsteşte, pre Cristos cinsteşte, cine îl umileşte, pre Cristos umileşte, şi

preotul c al său vicar". Pentru mîinc trebuie să ne pregătim, după cuviinţă. Fă nişte jumări de ou cu şuncă, pregăteşte şi un punci Bordeaux şi pc urmă să ne reculegem, pentru că aşa spune în rugăciunea dc seară : „Fereşte, Doamne, cu mila ta, această casă, de gîndurilc rele ale duşmanului I" Există pe lumea asta oameni dc o rezistenţă cum­ plită ; printre aceştia se număra şi bărbatul dat dc două ori afară din casa preotului. Tocmai în mo­ mentul cînd cina era gata, sună cineva. Svejk sc duse să deschidă, dar după o clipă se înapoie şi raportă : — Iar a venit, domnule feldkurat. L-am închis deocamdată în baie, ca să putem lua masa în linişte. — N u faci bine ce faci, Svejk, îl mustră părin­ tele. N u ştii că „o dată cu oaspetele iţi intră şi Dum­ nezeu în casă ?" In timpurile mai vechi, la ospeţe, mesenii erau înveseliţi dc bufoni. Adu-1 încoace, să ne ţie de urît. Svejk sc înapoie repede, cu îndărătnicul musafir, care se uita încruntat drept înainte. — Luaţi loc, îl pofti binevoitor duhovnicul mili­ tar. Tocmai terminam cina. Am avut homari şi somn şi acum mai avem jumări cu şuncă. Da, nu trăieşti rău cînd oamenii îţi împrumută bani. — Sper că n-am venit la dumneata ca să-ţi baţi joc de mine, zise omul cu faţa întunecată. Mă aflu astăzi aici pentru a treia oară. Sper că acum o să sc lămurească totul... — Raportez supus, domnule feldkurat — observă Svcjk — că dumnealui e tare de cap. Asta îmi amin209

tcştc dc unul Bousek, din Libcn ; dc optsprezece ori l-au dat afară într-o scară, de la „Exner" şi de fie­ care data s-a întors în local, pc motivul că şi-ar fi uitat luleaua. Intra pc fereastră, pc uşă, prin bucătă­ rie, prin zid, prin pivniţă şi cu siguranţă că şi-ar fi dat drumul şi pe horn, dacă nu l-ar fi dat jos pom­ pierii dc pc acoperiş. Era aşa dc încăpăţînat, că ar fi putut ajunge ministru sau deputat. Au făcut pentru cl ce au putut. Rezistentul domn, ca şi cînd n-ar fi ascultat ce se vorbea, repetă cu încăpăţînare : „Eu ţin să fiu lămu­ rit, vreau să fiu ascultat !" — Asta sc aprobă, răspunse preotul. Vorbeşte, sti­ mate domn. Vorbeşte cît pofteşti, iar noi, între timp, vom continua ospăţul. Sper că nu te stinghereşte. Svejk, adă la masă ! — După cum ştiţi — zise încăpăţînatul — războ­ iul e în toi. Suma am împrumutat-o înainte de răz­ boi, şi dacă n-ar fi război n-aş insista atît să-mi plătiţi. Am însă o tristă experienţă. Scoase din buzunar un carneţel şi urmă : — Totul c însemnat. Locotenentul-major Janata îmi datora 700 de coroane şi a avut îndrăzneala sa cadă pe Drina. Locotenentul Prasck a căzut prizonier pe frontul rus şi îmi datorează vreo 2000 de co­ roane. Căpitanul Wichterle, care-mi datorează aceeaşi sumă s-a lăsat ucis la Ruskă Rava de propriii lui soldaţi. Locotenentul-major Machek, prizonier în Ser­ bia, mi-e dator 1500 coroane. Am mulţi din ăştia în catastif. Unul cade în Carpaţi, cu poliţa mea neplă910

tită, altul moare în Ungaria, într-un spital. înţelegi acum îngrijorarea mea ! Războiul ăsta are să mă rui­ neze, dacă n-am să fiu energic şi neînduplecat. D a n neata poţi să-mi răspunzi, că pc dumneata nu te ameninţă nici o primejdie. Priveşte însă aici... Şi-i puse preotului carneţelul sub nas : Vedeţi ? Preotul militar Matyâs, din Brno, a murit acum o săptămînă la spital. îmi vine să-mi smulg părul. Nu mi-a plătit datoria dc 1800 dc coroane şi dumnealui intră în ba­ raca holcricilor, ca să împărtăşească pe un oarecine, cu care nu avea nici în clin nici în mînecă. — lira dc datoria lui s-o facă, dragă domnule, in­ terveni duhovnicul. Şi cu mă duc mîinc să împărtă­ şesc. — Şi tot în baraca holcricilor, observă Svcjk. Puteţi să veniţi cu noi ca să vedeţi cc va să zică să te jertfeşti. — Domnule preot — continuă îndărătnicul băr­ bat — crede-nu, sînt într-o situaţie desperată. Răz­ boiul ăsta sc duce ca să-i radă dc pe

suprafaţa

pămîmului pe toţi datornicii mei ? — Pînă te-or încorpora şi pc dumneata şi te-or trimite pc front, observă Svejk. domnul feldkurat

Şi

atunci eu cu

o să facem o sfîntă slujbă, poate

dă Dumnezeu din cer ca prima grenadă să tc sfîrtccc. — Domnule, asta-i o chestiune serioasă, sc adresă încăpăţînatul domn prelatului. Vă cer ca ordonanţa dumneavoastră să nu sc amestece în treburile noas­ tre, ca să putem ajunge o dată la o înţelegere. 211

— îmi daţi voie, domnule feldkurat, interveni Svejk. Binevoiţi a-mi porunci cu adevărat sa nu mă amestec în afacerile dumneavoastră, pentru că altfel vă voi apăra mai departe interesele aşa cum şade bine şi după cum se cuvine din partea unui ostaş adevărat. Domnul are toată dreptatea, dumnealui v rea să plece singur dc aci. Şi nici mie nu-mi place sa tnă dau în spectacol, eu sînt un om dc societate. — Ştii, Svejkule, toată povestea asta a început să mă plictisească, zise preotul, ca şi cum nici n-ar fi ţinut seama dc prezenţa musafirului. Credeam că omul ăsta arc să ne distreze, că o să ne spună nis­ caiva anecdote şi cînd colo, dumnealui îmi cere să-ţi ordon să nu te amesteci în vorbă, cu toate că pînă acum ai avut dc două ori dc furcă cu el. In ajunul zilei în care mă aflu în faţa unui act religios atît de important, cînd trebuie să-mi îndrept toate gîndurile spre Dumnezeu, dumnealui mă pisează cu o poveste tîmpită, pentru nişte nenorocite dc o mie două sute de coroane ; nu mă lasă să mă reculeg, mă îndepăr­ tează dc Dumnezeu, şi vrea să-i mai spun încă o dată că acum nu-i dau nici un ban. N u vreau sa mai stau dc vorbă cu el, ca să nu-mi stric această seară sfînta. Spunc-i tu, Svejk : „Domnul feldkurat nu-ţi dă nimic !" Svcjk execută ordinul, zbierîndu-i musafirului la ureche. încăpăţînatul fotoliu. 212

musafir continua

însă să şadă

în

— Svcjk — îl îndemnă preotul dc campanie — întrcabă-1 cît mai arc dc gînd să caşte gura la noi ? — N u mă mişc dc aci, pînă ce nu primesc banii, insistă cu străşnicie încăpăţînatul. Duhovnicul militar sc sculă, sc îndreptă spre fe­ reastră şi zise : — In acest caz ţi-1 dau pc scama dumitale, Svejk. Fă cu el cc vrei... — Poftiţi vă rog, domnule — zise Svcjk — apucînd antipaticul musafir dc umăr. Un lucru bun tre­ buie încercat de trei ori. Şi pentru a treia oară îşi repetă rolul său, repede şi elegant, în vreme ce preotul de campanie bătea cu degetele în geam ritmul unui marş funebru. Scara aceea, închinată reculegerii, avu mai multe faze. Feldkuratttl sc apropie de Dumnezeu cu atîta ardoare şi CUYioţie, încît pc la miezul nopţii mai răsuna încă din apartamentul său cîntccul : „Pe Toute

cînd

noi

jc'.clc

ntărţăluiatn, plingcat;..."

,

iar bravul soldat Svcjk îi ţinea isonul. -

.

* %

La spitalul militar erau doi oameni care doreau să fie miruiţi : un maior bătrîn şi un funcţionar de bancă, ofiţer dc rezervă. Amîndoi sc aleseseră în C a r păţi cu cîte un glonţ în burtă şi zăceau unul lingă altul. Ofiţerul de rezervă socoti dc datoria lui să ceară să fie miruit, pentru a-şi imita superiorul, con213

siderînd că dacă n-ar proceda la fel, ar fi dat dovadă de nesupunere. Evlaviosul maior o făcea din supersti­ ţie, sperînd că rugăciunea preotului îi va reda sănă­ tatea. Dar în aceeaşi noapte, înainte de ultima miruire, amîndoi îşi dădură sufletul şi a doua zi dc dimineaţă, cînd duhovnicul militar şi Svejk sosiră la spital, cei doi zăceau cu feţele pămîntii, ca toţi cei ce mor sufocaţi. — Cc mai paradă am făcut, domnule feldkurat, şi cînd colo, uite cum ne stricară totul, se supără Svejk, aflînd la cancelarie că cei doi bolnavi nu mai au nevoie de nimic. Şi cc-i drept, paradă au făcut, nu glumă. Au venit cu trăsura, Svcjk suna din clopoţel, iar preotul ţinea în mînă, înfăşurată într-un şervet, sticluţa cu ulei, cu care, solemn şi grav, binecuvînta pe trecătorii care îşi scoteau pălăria. E drept că prea mulţi n-au fost, cu toate că Svejk sc silea să facă larmă mare, cu clopoţelul lui. în urma trăsurii alergau cîţiva copii nevinovaţi ; unul din ci se cocoţă în spate, pe arcuri, în vreme ce tovarăşii lui strigau cît puteau : „Atingc-1, că s-a agăţat dc trăsură l" Svcjk suna din clopoţel, birjarul lovea cu biciul înapoi, iar în strada Vodi^kovă, o portăreasă, mem­ bră în congregaţia sfintei Măria, alergînd într-un suflet după trăsura care gonea şi ajungînd-o, primi binecuvîntarca din mers, după care îşi făcu cruce, scuipă şi z i s e : „Aleargă cu sfîntul duh, ca toţi dracii". 214

Sunetul clopoţelului o irita însă cel mai mult pc iapa birjarului. Sc vede că îi stîrnca vechi amintiri, pentru că mereu se uita înapoi şi din cînd în cînd încerca să danseze pc asfalt. Asta a fost marca paradă de care vorbea Svejk. Preotul dc campanie se dusese între timp la cance­ larie, să aranjeze partea financiară a ultimei miruiri. Din socoteala înfăţişată sergentului contabil, reieşea că vistieria oştirii îi datora o sută cincizeci de c o ­ roane, pentru untdelemnul sfiniţit şi cheltuielile de drum. Urmă apoi între comandantul spitalului şi omul bisericii o ceartă, în timpul căreia fcldkuratul izbi de cîteva ori cu pumnul în masă, zbierînd : — Să nu vă închipuiţi, domnule căpitan, că ultima miruire c gratuită. Cînd un ofiţer de cavalerie este transferat la herghelie, i se plăteşte indemnizaţie, îmi parc nespus de rău că cei doi n-au apucat să primească ultima miruire. Ar fi costat cu cincizeci dc coroane mai mult. Svcjk aştepta în acest timp jos, în camera de gardă, cu sticluţa dc untdelemn sfinţit, care stîrni un mare interes în rîndurilc soldaţilor. Unul era de părere că untdelemnul acela ar fi foarte bun pentru curăţat puşca şi baioneta. U n soldat mai tinerel, din Ceskomoravska vysoCana, care mai credea încă în Dumnezeu, îşi imploră camarazii să nu mai vorbească despre astfel dc lucruri şi să nu sc lege de sfintele taine. „Ca buni creştini ce sîntem, trebuie să nădăjduim". 215

U n batrîn rczcrvist îi aruncă „bobocului" o privire dispreţuitoare şi spuse : — Frumoasă speranţă, ca un proiectil să-ţi reteze scafîrlia. Ne-au împuiat capul cu minciuni. Odată, în sat la noi, a venit un deputat din partidul catolic şi ne-a vorbit despre o cerească pace care pogoară deasupra pămîntului. S-a apucat să ne spună că Dumnezeu nu vrea război, că doreşte ca toţi oamenii să trăiască în pace şi să sc aibă ca fraţii. Bună glumă ! Dobitocul ! D c cînd a izbucnit răz­ boiul, în toate bisericile sc fac rugăciuni pentru „succesul armelor", iar despre Dumnezeu ni sc vor­ beşte ca despre un comandant de stat-major, care conduce operaţiile militare. Cîtc înmormîntări n-am văzut eu din spitalul ăsta, şi cîte picioare şi miini retezate nu-s scoase de aici, cu carul ! — Şi pc soldaţi îi îngroapă goi — zise un altul — iar uniformele lor sînt date altora, vii, şi tot aşa mai departe. — Pînă vom cîştiga războiul, sc amestecă Svejk. — Hodorogulc ! Uite cine vrea să cîştige războiul, interveni dintr-un colţ un caporal. Pe front cu voi, în tranşee ! Cc v-aş mai goni eu spre baionetele ina­ micului, înainte, prin sîrmc ghimpate, peste mine, în bătaia mitralierelor. Să chiulească în spatele fron­ tului, asta poate oricine ; cine e bucuros să cadă pc front ? — Eu unul socotesc că e foarte frumos să te laşi înjunghiat cu baioneta — zise Svejk — şi nici un glonţ în burtă nu c rău, dar şi mai frumos c cînd te 216

sfîrtccă grenada. Tc uiţi cum îţi zboară picioarele, cu burtă cu tot şi ţi sc pare atît dc ciudat că mori din aşa ceva, înainte ca vreunu să te lămurească cum devine cazul. Tînărul soldat oftă din inimă. îşi căina viaţa tâ­ nără şi-i părea rău că sc născuse într-un veac atît dc păcătos, ca să fie dus la tăiere, ca vitele la zalhana. Pentru ce toate acestea ? Un soldat, învăţător dc profesie, care parcă i-ar fi citit gîndurile, spuse : — Unii învăţaţi explică războaiele ca o urmare a apariţiei petelor pe soare. Cum se iveşte o aseme­ nea pată, spun ci, sc întâmplă întotdeauna o gro­ zăvie. Cucerirea Cartaginei... — Ia mai slăbeşte-nc cu învăţătura, îl întrerupse caporalul, şi du-tc mai bine dc mătură odaia, că azi c rîndul dumitalc. Cc ne pasă nouă de nişte sărăcii de pete pc soare ? Din partea mea, pot să fie şi două­ zeci, ca nu-mi ţin nici dc cald nici de rece. — Petele alea din soare au cu adevărat o mare însemnătate, se amestecă în vorbă Svejk. Odată s-a ivit o pată din astea şi cu chiar în ziua aceea am fost bătut măr în cârciuma „La Banzetu" de la Nusle. De atunci, dc cîte ori mă duceam undeva, mă uitam totdeauna în gazetă, să văd dacă nu cumva s-a mai ivit vreo pată. Şi cum sc arăta, adio mamă, nu mă mai duceam nicăieri, şi numai aşa am scăpat tcatar. Ba, cînd vulcanul cela, Mont-Pelee, a distrus toată insula Martinica, un profesor a scris în Narodni politika, că cl dc mult atrăsese atenţia cititorilor asupra %

217

unei nuri pete pe soare. Şi a dracului Nârodni politika, nesosind la timp în Martinica, toţi de pe insulă s-au ars. In acest timp, duhovnicul militar sc întâlni sus, în cancelarie, cu o doamnă de la „Uniunea doamnelor din nobilime pentru educarea religioasă a ostaşilor", o matahală bătrînă şi hidoasă, care o pornise de di­ mineaţă prin spital, împărţind în dreapta şi-n stînga iconiţe sfinţite, pc care soldaţii răniţi sau bolnavi le aruncau în scuipătoare. îi scotea pe toţi din sărite cu palavrele ei neioade ; îndemna ostaşii să se căiască pentru păcatele săvîrşite, şi să se îndrepte cu adevărat, pentru ca Dum­ nezeu, după moartea lor, să lc acorde veşnica mis­ tuire. îngălbenise de mînie, în timp ce vorbea cu duhov­ nicul militar. Susţinea că războiul, în loc să-i înno­ bileze pe ostaşi, îi transformă în fiare. Jos, în sa­ loane, bolnavii scoaseră limba la ea, faeînd-o hîrcă şi talpa iadului. „Das ist wirklicb scbrecklicb, flerr Feldkurat, das X'olk ist verdorben'' Şi-i explică apoi cum îşi închipuie ea educaţia re­ ligioasă a soldatului. Numai cînd soldatul crede în Dumnezeu şi este pătruns de credinţă, numai atunci luptă el vitejeşte pentru împăratul său, şi nu se teme de moarte, pentru că ştie că-1 aşteaptă raiul. Mai trăncăni cîteva nerozii asemănătoare din care se vedea bine că era ferm hotărîtă să n u l scape din E într-adevăr îngrozitor, d e s t r ă b ă l a t (germ.). 1

218

domnule

feldkurat,

poporul

e

mînă pc duhovnic, care sc despărţi însă de ca într-un chip foarte puţin galant. — Să mergem acasă, Svcjk, strigă el în camera de gardă. La întoarcere, nu mai făcură nici o paradă. — Pc viitor, ducă-se cinc-o vrea, să împărtăşească, zise cuvioşia sa. Asta-i bună ! Să mă ciorovăiesc cu ci la plată pentru fiecare suflet pe care vor să-1 mîntuiască ! Nu-ntîlncşti decît contabili şi lichele ! Zărind în mînile lui Svcjk sticluţa cu „untdelemn sfinţit", sc întunecă la faţă : . • — Ascultă, Svcjk, cel mai bine ar fi să nc ungem cu el cizmele. — O să încerc să ung broasca — adăugă Svejk — că scîrţîie grozav cînd veniţi noaptea acasă. Aşa luă sfîrşit ultima împărtăşanie care nu a avut loc. ;

XIV SVEJK

ORDONANŢA

LA LOCOTENENTUL-MAJOR LUKAS

1

Norocul lui Svcjk nu ţinu mult. Soarta nemiloasă curmă legăturile prieteneşti dintre el şi preotul mili­ tar. Dacă pînă la întîmplarea de mai jos,

feldkurutul

fusese o figură simpatică, isprava săvîrşită acum a avut însă darul să-1 demaşte. O t t o Katz îl vîndu pe Svejk locotencntului-major LukaS, mai bine zis îl pierdu la cărţi. Aşa sc vindeau pc vremuri, în Rusia, robii. Accidentul s-a întîmplat aşa, pc neaşteptate. La locotcncntul-major Lukăs, î n ­ tr-o societate aleasă, se juca „douăzeci şi unu". • Feldkurutul

pierduse tot şi, în cele din urmă, în­

trebă : — Cît îmi împrumutaţi pc ordonanţa mea ? Un tembel foarte simpatic, un tip interesant, ceva non plus ultra

Ordonanţă ca el, n-aţi avut nici unul de

cînd sînteţi. 1

220

Mai

presus

de

orice

(lat.).

— Iţi împrumut o suta dc coroane, sc oferi loco­ tenentul-major I.ukăs. Daca pînă poimîine nu mi-i restitui, îmi trimiţi aici această pasăre rară. Al meu e un păcătos. Oftează într-una, scrie scrisori acasă şi fură ; fură de stinge, tot cc-i cade sub mînă. Ii mai trag eu cîte o cheliăneală, dar degeaba. I-am scos şi cîţiva dinţi din faţă, dar ticălosul tot nu s-a în­ dreptat. — Atunci ne-am înţeles, sc învoi cu uşurinţă preo­ tul. Pe poimîine : ori suta de coroane, ori Svejk. Pierdu şi această suta de coroane şi plecă acasă întristat. Ştia bine, fără umbră dc îndoială, că nu va face rost de o sută de coroane şi că dc fapt îl vînduse pc Svcjk, pc o nimica toată, ca un mizerabil. „Puteam să cer şi două sute dc coroane", îşi zise el cu ciudă şi ureînd în tramvaiul care avea să-1 ducă acas.i, fu cuprins de remuşcări şi duioşie. „Nu-i frumos din partea mea, îşi spuse, sunînd la uşa locuinţei sale. Cum o să mă mai uit eu acum în ochii lui tembeli şi inocenţi ?" — Svejk dragă — zise cl, după cc intră în casă — astăzi s-a întîmplat ceva nemaipomenit. Am avut un ghinion grozav la cărţi. Am mizat totul şi aveam în mînă un as, pc urmă mi-a picat un zece. Bancherul, cu un valet la mînă a tras şi a făcut şi el douăzeci şi unul. Şi aşa am tras de cîteva ori cînd la as, cînd la decar, şi dc fiecare dată am avut aceeaşi carte cu bancherul. Am pierdut toţi banii. Tăcu. 17 — Soldatul S v e j k .

voi. I

221

— Pînă la urmă, tc-am pierdut şi pc dumneata. Am împrumutat pc dumneata o suta de coroane şi dacă pînă poimîine nu lc înapoiez, nu mai eşti al meu, ci al locotencntului-major Lukâs. Mie îmi pare foarte rău, zău... — O sută de coroane mai am cu, zise Svcjk. Pot să vă împrumut. — Dă-lc încoace, se învioră fcldkitratul.

Ii duc nu-

maidecît lui Lukăs\ Zău, mi-ar părea nespus dc rău să mă despart de dumneata. LukaJ fu foarte surprins, pomenindu-se din nou cu Katz. — Vin să-ţi restitui datoria, zise preotul, privind triumfător în jurul său. Daţi-mi şi mie o carte. — Banco, se auzi glasul părintelui, cînd îi veni rîndul. Cu un ochişor numai — strigă el — am tras mai mult. — Banco să fie — spuse el la al doilea tur — banco blind... — Douăzeci şi unu, anunţă bancherul. — Eu am numai nouăsprezece, zise preotul cu ju­ mătate dc gură, mizînd ultimele patruzeci dc coroane, din cele o sută împrumutate de Svejk, ca să se răs­ cumpere din noua robie. în drum spre casă, feldkuratul

ajunse la convin­

gerea că totul s-a sfîrşit, că nimic nu-1 mai putea scăpa pe Svcjk, că aşa i-a fost scris : să-1 slujească pe locotcncntul-major Lukâs. 222

Cînd Svcjk îi deschise uşa, spuse : — Totul e în zadar, Svejk. împotriva fatalităţii ni­ meni nu poate lupta. Te-am pierdut şi pe dumneata şi cele o suta de coroane ale dumitalc. Am făcut t o t CC mi-a stat în putinţa, dar destinul c mai tare decît mine. Te-a aruncat în ghearele locotenentului-major I.ukăs şi se apropie vremea cînd va trebui să ne des­ părţim. — Şi era mult în bancă ? întrebă Svejk liniştit. Dumnevoastra v-a venit rar carte ? Cînd nu pică carte e foarte rău, dar uneori şi cînd cade prea bine c nenorocire. La Zderaz trăia un tinichigiu. Ii zicea Vejvoda ; juca întotdeauna „maiias" într-o cîrciumă din dosul „Cafenelei secolului". Intr-o zi, îl pune dracu să zică : „Ce-ar fi dacă am juca douăzeci şi unu, la cinci bănuţi ?" Am jucat douăzeci şi unu pe cinci bănuţi şi el ţinea banca. La primul tur au pasat toţi şi aşa a crescut miza la zece bănuţi. Bananul Vejvoda le dorea tuturor să cîştige şi zicea într-una: „Cine o trage pc aia mică a cîştigat !" N u vă puteţi închipui ce ghinion a avut. Cartea mică nu voia să pice nici în ruptul capului şi banca crescu, se aduna­ seră o sută de coroane. Dintre jucători nici unul nu avea atîţia bani ca să acopere banca. Pe Vejvoda îl treceau năduşelilc. N u sc mai auzea nimic decît : „Aia mică". Pontau cu toţii numai cîte un cinci şi de fiecare dată sc curăţau. Un meşter homar s-a înfu1

1

17*

N u m e l e u n u i joc d e c ă r ţ i . 223

riat. Pc masă se adunaseră vreo doua sute. S-a dus acasă după bani şi a făcut „banco". Vejvoda voia să sc descotorosească dc bancă, şi după cum a povestit mai tîrziu, ar fi vrut să tragă pînă la treizeci, numai să nu cîştige, şi cînd colo, i-au picat doi aşi. S-a prefăcut că nu arc nimic şi a strigat dinadins „Şai­ sprezece cîştigă". Dar meşterul homar avea numai cincisprezece. Nu-i ăsta ghinion ? Bătrînul Vejvoda se făcuse galben ca ceara şi era grozav de nenorocit ; în jurul lui lumea începuse să înjure şi să mormăie că umblă cu fofirliga, că mai mîncase cl odată bă­ taie pentru că ar fi măsluit cărţile deşi era jucătorul cel mai cinstit. Dar nu s-au lăsat şi au continuat s.< ponteze coroană după coroană. Se strînscscră cinci sute dc coroane. Pe cîrciumar nu l-a răbdat inima. Tocmai adunase banii de bere să-i ducă la fabrică. I-a scos, s-a aşezat la masă şi a pontat mai întîi cîte două sute : pc urmă a închis ochii, a întors scau­ nul ca să-i aducă noroc, şi a zis că ţine tot ce e în bancă. „Să jucam, a zis el, cu cărţile pe faţă". Bă­ trînul Vejvoda ar fi dat nu ştiu ce numai să piardă. S-au mirat cu toţii cînd a întors cărţile şi s-a văzut un şapte pe care l-a păstrat. Cîrciumarul rîdea pe sub mustaţă fiindcă avea douăzeci şi unu. Bătrînului Vej­ voda i-a mai picat un şapte şi l-a păstrat şi pc ăsta. „Acum vine un as sau un decar, a cobit cîrciumarul cu răutate. îmi pun gîtul, domnule Vejvoda, că v-aţi curăţat." S-a aşternut apoi o tăcere mormîntală. Vej­ voda trage, întoarce cartea şi iese un al treilea şapte. 224

Cîreiumarul s-a făcut alb ca varul; erau ultimii lui bani. S-a dus în bucătărie şi peste puţin timp sc pomenesc cu băiatul dc prăvălie ţipînd să vină să-1 scape, căci sc spînzurase dc cerceveaua ferestrei. I-au tăiat frînghia, l-au readus în simţiri, şi s-a jucat mai departe. Nimeni nu mai avea o leţcaic în buzunar, toţi banii erau în bancă, în faţa lui Vejvoda care zicea într-una : „Aia mică, a luat-o" şi ar fi vrut cu orice preţ să se cureţe ; dar fiindcă era silit să dea cartea pe faţă şi să o pună pe masă, nu putea sa facă nici o şmecherie şi să tragă dinadins mai mult. Cei dc faţă erau uluiţi de bafta lui şi s-au înţeles să ponteze pe datorie, cu bonuri iscălite, că bani nu mai aveau. Meşterul homar ajunsese să fie dator peste un milion şi jumătate, cărbunarul de la Zderaz aproape un milion, portarul de la „Cafeneaua seco­ lului opt sute de mii de coroane, un student în medi­ cina peste două milioane. Numai caniotă erau peste trei sute de mii dc coroane, în bonuri, se înţelege. B&trtnul Vejvoda încerca în fel şi chip să scape de bancă. Se ducea mereu la closet şi dădea altuia să-i ttnă locul, dar cînd se înapoia, il anunţau că tot cl a cîştigat şi că i-ar fi picat douăzeci şi unu. Au tri­ mis să cumpere alte cărţi, dar cc folos ? Sc oprea Vejvoda la cincisprezece, celălalt avea paisprezece. Toţi sc uitau furioşi !a el şi mai abitir decît ceilalţi trăncănea un pa va tor, care investise cu totul, mari şi late, opt coroane. Striga în gura mare ca un om ca Vejvoda n-are cc căuta pe lumea asta, că ar trebui -

225

ciomăgit şi înecat ca un pui de căţea. N u vă puteţi închipui deznădejdea kurinului Vejvoda. Piua la urmă, să vedeţi ce-i trăsneşte prin minte : „Eu mă duc la closet, îi zise el homarului. Joaca d u i n n . u a în locul meu, meştere." Şi aşa cum era, fără pălărie, a ieşit în strada şi-a fugit într-un suflet pînă în strada MysKkovâ să cheme poliţia. A dat de o patrulă şi a denunţat că în cutare circiumă se joaca jocuri dc noroc. Poliţiştii l-au poftit să se ducă înainte, că ei vin numaidecît după cl. S-a înapoiat care va să zică, la cîrciumă, unde i-au spus că între timp stu­ dentul medicinist pierduse peste două milioane, iar portarul, peste trei milioane şi că în caniotă au pus cinci bonuri de cîte o sută de mii dc coroane. N-a BfOCtft mult şi-au dat năvală poliţiştii în circiumă. Pa va torul, cînd i-a văzut, s-a apucat să strige : „Sal\ati-vă, care cum puteţi", dar era prea tîrziu. Au sechestrat banca şi i-au dus pe toţi la poliţie. Căr­ bunarul de la Zdcraz s-a împotrivit, aşa că l-au dus cu duba. In bancă era peste o jumătate dc miliard în bonuri şi o mie cinci sute bani gheaţă. Inspectorul de poliţie, cînd i-au arătat ditai mormanul dc bănet, a rămas trăsnit şi-a exclamat : „N-am mai pomenit una ca asta ! Mai rău ca la Monte Carlo !" Au rămas cu toţi-i acolo, în afară de bătrînul Vej­ voda, pînă dimineaţa. Lui Vejvoda, ca denunţător, i-au dat drumul şi i-au făgăduit că va căpăta drept răsplată treimea legală din banca sechestrată, vreo şaizeci dc milioane, dar pînă dimineaţa a înnebunit

şi umbl.i prin Praga comandîndu-şi cu du/inele caso de bani încăpătoare. Asta zic şi cu noroc la cărţi. Terminindu-şi povestea, Svejk se duse sa prepare grog şi-şi văzură de „lucru". Noaptea tîrziu, dupa ce Svejk izbutise cu chiu, cu vai să 1 aşeze în pat, preo­ tul lăcrima, spunînd printre sughiţuri : — Te-am vîndut, camarade, tc-am vîndut ruşinos. Afuriseştc-mă, bate-mă cît vrei. Te-am aruncat în voia soartei. N u pot să mă uit în ochii tăi. Zgîrie-mă, muşcă-mă, ucide-mă. N u merit altceva. Ştii ce sînt eu ? Şi, cufundîndu-şi faţa în pernă, preotul gemu încet, cu glas blajin : Sînt un ticălos, lipsit de carac­ ter, asta sînt, şi adormi buştean. A doua zi, ocolind privirile lui Svejk, plecă de­ vreme dc tot de acasă şi nu se înapoic decît noaptea, aducînd cu sine un infanterist voinic şi gras. — Arată-i — zise cl, ferindu-sc iar dc privirile lui Svejk — cum merg lucrurile pe aici, ca să fie orien­ tat şi învaţă-l cum sc face grog. Mîine dimineaţă te prezinţi la locotenentul-major LukăX Svejk şi succesorul sau petrecură o noapte plăcuta cu prepararea grogului. Spre ziuă, infanteristul abia se mai ţinea pe picioare şi mormăia un potpuriu ciu­ dat din diicrite eîntece populare, pe care le amesteca între ele : „Pe lingă Hodov curge un pîrîu, draga mea îţi toarnă berc roşie. Munte, munte, înalt mai eşti, trei fetiţe trec pe şosea, pe Muntele Alb ară un ţăran.'* — N u mi-e ruşine cu tine, frăţioare, ziw Svejk. Cu însuşirile tale faci casa bună cu

jcldkuratul. 217

Şi aşa sc face că în dimineaţa aceea locotcnentulmajor Lukâs văzu pentru prima oară faţa cinstită şi jovială a bravului soldat Svcjk, care îi raportă : — Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că eu sînt Svejk, ăla pierdut de domnul jeldkurat la cărţi.

2 Instituţia ordonanţelor ofiţereşti datează din vre­ muri străvechi. Sc pare că Alexandru Maeedon a avut şi cl ţucălarul lui. Un lucru e cert, că pe vremea feu­ dalismului acest rol îl jucau mercenarii cavalerilor. Ce era Sancho Panta al lui Don Quijotc ? Mă mir că pînă acum n-a fost scrisă încă istoria ordonanţelor ofiţereşti. Am aflat din ea că în timpul asediului ce­ tăţii Tolcdo, ducele de Almaviva şi-a mîncat ordo­ nanţa fără sare, fapt pe care ni-l povesteşte ducele însuşi, în memoriile sale, arătînd că ordonanţa lui .nea carnea frageda şi moale, ascmănîndu-se la gust cu ceva între carnea dc găină şi cea de măgar. Intr-o veche carte bavareză despre arta militară, găsim şi instrucţiuni cu privire la ordonanţele mili­ tare. După această carte, cel care era sortit acestei cariere, trebuia să fie : evlavios, plin de v imiţi, să nu mintă, să fie modest, curajos, cinstit şi harnic, într-un cuvînt, ordonanţa trebuia să fie un model. 228

Timpurile noi au modificat modelul. De obicei „ţucălarul" modern nu-i nici evlavios, nici virtuos, nici cinstit. Minte, îşi înşală stăpînul şi adeseori îi trans­ formă viaţa într-un adevărat infern. E un sclav şiret, care scorneşte tot felul de tertipuri, ca să amărască viaţa stăpînukii. în aceasta nouă generaţie de ţucălari, nu găseşti fiinţe care să meargă cu devotamentul pînă a se lăsa să fie consumate fără sare de stăpinii lor, ca mărinimosul Fcrnando, al ducelui de Alma\ i \ a . Pe de altă parte, vedem că stăpînii care luptă pc viaţă şi pe moarte cu ordonanţele lor moderne folosesc, spre a-şi menţine autoritatea, cele mai va­ riate metode, caracteristice unui regim de teroare. în anul 1912, la Graz, în Ştiria, s-a judecat un proces în care rolul principal îl juca un căpitan care-şi uci­ sese ordonanţa, călcînd-o în picioare. A fost achitat, pe temeiul că era numai la al doilea caz. în concep­ ţia domnilor judecători, viaţa „ţucălarului" n-are nici o valoare. El nu este decît un obiect şi în multe ca­ zuri un manechin pentru antrenamentele stăpînilor, un rob, o fată la toate. Dc aceea nu trebuie să ne prindă mirarea că o astfel dc situaţie impune sclavului să fie şiret şi pot­ logar. Poziţia lui pe planeta noastră nu poate fi com­ parată decît cu suferinţele picolilor din vremurile străvechi, educaţi în credinţa că trăiesc pentru a fi pălmuiţi şi torturaţi. Există însă şi cazuri în care ţucălarul ajunge favo­ ritul stăpînului, şi atunci devine spaima companiei, 229

a batalionului. Toate gradele caută să-1 corupă. El hotărăşte concediile, el e în măsură să pună o vorbă bună, ca treburile să iasă bine la raport. în timp dc război, aceşti favoriţi erau răsplătiţi cu medalii dc argint, mici şi mari, pentru „bărbăţie şi credinţă". L a regimentul 91 am cunoscut cîteva cazuri. Un ţucalar a căpătat marea medalie de argint pentru că se pricepea de m i n u n e să frigă gîştelc pe care le fura. Altul s-a ales cu medalia mică dc argint, pentru că primea de acasă pachete cu tot felul de bunătăţi, aşa încît chiar pe vremea lipsurilor celor mai cumplite stăpînul său se ghiltui.i pînă nu mai putea să se mişte. Propunerea de decorare a fost redactată de stă­ pînul său astfel : „Pentru vitejie viaţă

meritul

deosebită

şi nepărăsind

focul puternic

de a fi dat dovadă

in lupta,

de bărbăţie

dn>prcţuindu-)i

propria

nici o clipă pe ofiţerul

al duşmanului

care

şi lui

său, sub

iruini.t.''

In vremea asta, pe undeva, în spatele

frontului,

el ciordea găinile din curţile oamenilor. Ra/boiul a schimbat poziţia ordonanţei faţă de stăpînul său şi a făcut din el fiinţa cea mai hulită de trupă. Ordo­ nanţa primeşte totdeauna o cutie întreagă dc con­ serve, în timp cc restul trupei numai o cutie la cinci Mmeni. Bidonul ei e veşnic plin cu rom sau coniac. Toată ziua ronţăie ciocolată şi mestecă pesmeţi dulci,

ofiţereşti, fumează ţigările stăpînului, stă acasă, sc găteşte ceasuri întregi şi poartă veston dc mare ţinută. Ordonanţa e întotdeauna în relaţiile cele mai bune cu furierul, pe care îl aprovizionează din belşug cu resturile care pică dc la masa lui. Sus-numiţii, îm­ preună cu sergcntul-contabil, alcătuiesc un adevărat triumvirat, care, trăind în imediata apropiere a ofiţe­ rului, cunoaşte toate operaţiunile şi planurile de râ/.boi. Grupa cea mai bine informată e întotdeauna aceea al cărei caporal sc are bine cu ordonanţa ofiţerului. Cînd acesta zice : „La două şi treizeci şi cinci dc minute spălăm putina", la două şi treizeci şi cinci de minute, fix, soldaţii austrieci încep „să se detaşeze" de inamic. Ordonanţa c în relaţiile cele mai strînse cu bucătă­ ria dc campanie, îi place să dea tîrcoale cazanului şi porunceşte de parcă s-ar trezi la restaurant cu l i t a de bucate în faţă. — Vreau o costiţă, zice el bucătarului. Ieri mi-ai trimis o bucată dc coadă. Să-mi pui şi o bucată de ficat în supă ; ştii bine că splină nu mănînc. Marca cînd

măiestrie

a ţucalarului

seamănă panică.

se vădeşte

Cînd poziţia

atunci

în care se al!ă

începe să fie bombardată, inima îi cade în pantaloni, în acest timp el sc află în adăpostul cel mai sigur, cu bagajele sale şi ale stăpînului, îşi bagă capul sub pătură, ca să nu-1 nimerească vreo grenadă, şi nu are altă dorinţă

decît să-şi vadă stăpînul

rănit, ca 231

astfel să ajungă cu cl cît mai departe de front, în interiorul ţării. Panica, ştie să o întreţină sistematic, învăluind totul în mister : „Mi se pare că ridică telefoanele", comu­ nică cl confidenţial trupei. Şi e fericit cînd poate să spună : „Le-au şi strîns". Nimeni nu porneşte în retragere atît de bucuros ca el. în clipa aceea nu mai ţine seama ca deasupra capului îi şuieră grenadele şi şrapnelcle, îşi croieşte neobosit drum cu bagajele spre statul-major, unde staţionează trenul. Ii place trenul armatei austriece şi are o predilecţie pentru plimbările în vehicul. La nevoie, în cazurile cele mai grave, sc urcă şi în carul sanitar, cu două roate. Cînd nu arc încotro şi e silit să meargă pc jos, are înfăţişarea unui om lovit de cea mai marc nenorocire. în asemenea cazuri lasă bagajele stăpînului în tranşee şi nu cară decît pro­ priile lui bunuri. Dacă se întâmplă ca ofiţerul să scape de captivi­ tate prin fugă, iar el sa cadă prizonier, nu uită nici­ odată să ia cu sine în captivitate bagajele stăpînului. Ele trec atunci în proprietatea lui şi le păzeşte ca ochii din cap. Am văzut un asemenea prizonier în Rusia. A mers pe jos cu ceilalţi de la Dubno pînă la Darnin, dincolo de Kiev. Ducea cu el în afară de raniţa proprie şi a ofiţerului său, care avusese norocul să fugă, încă cinci valize de mînă, de diferite mărimi, două pături, 0 pernă şi o legătură pe care o purta pe cap. Sc plîngea că două cufere îi furaseră cazacii.

N-am să-1 uit niciodată pc omul acela, care s-a chinuit aşa, cu povara, prin toată Ucraina. Era o maşină de transport vie, şi nu pot să înţeleg cum do a putut parcurge ou tot calabalîcul ăsta atîtca sute dc kilometri pc jos, ca să plece apoi cu trenul pînă la Taşkent, să-şi păzească averea şi pînă la urmă să moară întins pe geamantanul lui, răpus dc tifo^ exantematic, în lagărul dc prizonieri. Astăzi, aceste ordonanţe sînt împrăştiate prin în­ treaga noastră republică şi pălăvrăgesc despre actele lor dc vitejie. Ei au luat cu asalt oraşele Sokal, Dubno, Nis, Piave. Fiecare din ei este un Napoleon : „l-am spus colonelului nostru să telefoneze la statul-major, că sc poate porni la asalt". Cei mai mulţi dintre ei erau reacţionari şi trupa îi ura. Unii din ei erau şi denunţători şi nu mai puteau de bucurie cînd vedeau pc careva legat. Cu timpul au devenit o adevărată castă. Egoismul lor nu cunoştea margini.

3 Locotenentul-major Lukâs era prototipul ofiţerului activ din putreda monarhie austriacă. Şcoala de că­ deţi făcuse din cl o fiinţă cu două feţe, un fel de amfibie. în societate vorbea nemţeşte, scria nem­ ţeşte, dar citea cărţi cehe, iar pe vremea cînd func­ ţiona ca profesor la şcoala de teterişti, în exclusivi233

tatl cehi, le şoptea confidenţial *. „Să fim cehi, dar să n-o ştie nimeni. Şi eu sînt ceh." Privea „cehismul" ca un fel dc organizaţie se­ cretă, de care era mai bine să te fereşti, de la distanţă. Altfel, era om cumsecade, nu se temea de supe­ riori, la manevre avea grijă de compania lui, aşa cum se cuvine şi este drept să fie. Ştia întotdeauna să-i rostuiască o cartiruire bună, prin şuri şi ade­ seori îşi cinstea ostaşii, din modesta lui soldă, cu cîte un butoi de bere. li plăcea să-i audă pe soldaţi cîntînd în marş. Trebuiau să cînte şi cînd se duceau şi cînd se întor­ ceau de la exerciţii. Şi mergînd alături de ostaşi, cînta cu ei :

'

„Cînd se apropie miezul nopţii, ovăzul din saci îl iau boţii, turn ta rara bum !'

Era foarte iubit de soldaţi, pentru că era drept şi nu teroriza pc nimeni. Gradaţii tremurau în faţa lui, şi într-o lună dc zile făcea din cea mai mare brută de sergent-major, un adevărat mieluşel. Ştia, cc-i drept, să zbiere, dar de înjurat nu în­ jura niciodată. Folosea cuvinte şi fraze alese : „Uite ce este măi băiete — zicea el — mie nu-mi face plă­ cere să te pedepsesc ; dar n-am ce face, pentru că în disciplină stă valoarea şi vitejia armatei şi fără disciplină armata este ca trestia legănată în bătaia

vîntului. Dacă dumneata nu-ţi ţii uniforma în regulă şi nasturii sînt rău cusuţi sau lipsesc, c o dovadă că uiţi dc îndatoririle pc care le ai faţă de oştire. Poate să ţi sc pară dc neînţeles că pentru un lucru de nimic, căruia ca civil nu i-ai da nici o importanţa, cum ar fi de pildă, un nasture dc la bluză ^ăsit lipsă la inspecţie, să te trezeşti la arest. Dar vezi ca în ar­ mată o astfel dc neglijenţă a exteriorului dumitale trebuie să fie pedepsită exemplar. D e cc ? N u pentru faptul că dumitale îţi lipseşte un nasture eşti pe­ depsit, ci ca să tc deprinzi cu ordinea. Azi nu-ţi coşi nasturele şi începi să te laşi pe tînjală. Mîinc are sa-ţi pară greu să-ţi desfaci arma şi s-o cureţi, poimîinc o să-ţi uiţi baioneta în cine ştie cc cîrciumă şi, pînă la urmă, ai să adormi în post, pentru că ai în­ ceput, cu nenorocitul ăsta de nasture, să duci o viaţă dezordonată. Asta-i băiete, şi dacă tc pedepsesc acum, e ca să te feresc dc o pedeapsă şi mai grea, pentru eventualele abateri pe care le-ai putea săvârşi, uitând încetul cu încetul dc îndatoririle dumitale. îţi dau cinci zile de arest şi aş dori ca atunci cînd vei primi pîine şi apă să tc gîndeşti că pedeapsa nu e răz­ bunare, ci un mijloc de educaţie, urmărind îndrep­ tarea ostaşului pedepsit." Ar fi trebuit de mult să fie căpitan, dar prudenţa Iui în chestiunea naţionalităţii nu i-a folosit la ni­ mic, deoarece faţă de superiori avea o atitudine în­ tr-adevăr sinceră în relaţiile de serviciu, linguşirile fiindu-i cu totul străine. 235

Păstrase această trăsătură proprie caracterului ţă­ ranului din Cehia de sud, unde sc născuse, într-un sat împrejmuit de codri deşi şi cleştec. Cu toate că faţa de soldaţi era drept şi nu-i chi­ nuia, avea totuşi o latură ciudată. îşi ura ordonan­ ţele, căci totdeauna sc brodise să i sc trimeată ţucălarii cei mai neghiobi şi mai nesuferiţi din tot regi­ mentul. îi lovea peste gură, îi pălmuia, se străduia sa le facă educaţia prin vorbă şi faptă, uitînd că-s soldaţi. Ani de zile la rînd zadarnic s-a luptat cu ci. ii schimba mereu ca pînă la urmă să ofteze : „Iar m-am ales cu o vită încălţată !" îşi considera ordonanţele ca animale de cea mai inferioară specie. îi plăceau foarte mult animalele. Avea un canar de H a r / , o pisică de Angora şi un grifon. Nici una clin ordonanţele pc care le-a schimbat nu s-a purtat însă mai prost cu aceste dobitoace decît locotenen­ tul-major Lukăs cu ordonanţele, cînd îi făceau vreo boroboaţă. Pe canar îl chinuiau cu foamea ; una din ordo­ nanţe i-a scos un ochi pisicii de Angora ; grifonul era lovit ori dc cîtc ori lc ieşea în calc şi în sfîrşit, unul din predecesorii lui Svejk l-a înşfăcat şi l-a dus la hingherul de la Pankrac ca să-1 ucidă, fără să-i para rău de cele zece coroane plătite din buzu­ narul lui. Raportă apoi locotcncntului-major foarte simplu că fugise în vreme cc-1 plimba. A doua zi ordonanţa mărşăluia cu compania pc cîmpul de instrucţie. 236

Cînd Svcjk veni să-i raporteze lui Lukâ«> că în­ tră în serviciul lui, acesta îl duse în odaie şi îi zise : — Pe dumneata mi te-a recomandat preotul Katz şi nădăjduiesc că n-ai să-1 faci de ruşine. Am avut pînă acum o duzină de ordonanţe, dar nici una din ele n-a făcut purici la mine. îţi atrag atenţia că sînt foarte sever şi pedepsesc aspru orice josnicie şi orice minciună. Doresc să-mi spui întotdeauna ade­ vărul şi să execuţi fără să crîcneşti toate ordinele mele. Dacă zic : „Sari în foc", trebuie să sari în foc, chiar dacă nu-ţi convine. Unde te tot uiţi ? Svejk se uita cu interes într-o parte, pe peretele unde atîma colivia canarului, dar îndreptîndu-şi ochii blajini spre locotencntul-major răspunse cu glas blînd : — Cu respect vă raportez, domnule locotcnentmajor, că aveţi acolo un canar dc Harz. Şi curmînd astfel locotenentului-major şirul vorbi­ rii, Svcjk sta pc loc, smirna, fără să clipească, pri­ vind ţintă în ochii superiorului său. Locotenentul-major ar fi vrut să-1 mustre, dar remareînd expresia nevinovată a feţei lui Svejk, spuse numai : — Domnul jeldkurat mi te-a recomandat drept un mare tîmpit şi mi se pare că nu s-a înşelat. — Cu respect vă raportez domnule locotenent-major că, într-adevăr, domnul jeldkurat nu s-a înşelat dc fel. Cînd eram militar activ am fost reformat pentru tîmpenie, şi pe deasupra, vădită. Din pricina asta am fost daţi afară din regimentul d o i : eu şi încă unul, un domn căpitan din Kaunitz. Acela, domnule 18

"

237

locotencnt-major, să-mi fie cu iertare, cînd mergea pe stradă, se scobea în acelaşi timp cu un deget de la mîna stîngă în nara stîngă, şi cu cealaltă mînă în nara dreaptă şi cînd mergea cu noi la instrucţie, ne înşira întotdeauna ca pentru defilare şi zicea : „Soldaţi, î, ţineţi minte, î, că azi c miercuri, î, fiindcă mîine va fi joi, î"... Locotenentul-major dădu din umeri, ca un om care nu-şi găseşte cuvintele pentru a spune cc vrea. Trecu prin faţa lui Svcjk, plimbîndu-se nervos î n ­ tre uşă şi ferestre, în vreme ce Svcjk, cu mutra cea mai nevinovată, făcea „capul la dreapta", ori „capul la stîngă", după locul unde se afla locotenentul-ma­ jor, pînă cînd acesta plecă ochii, şi privind covorul, mormăi ceva, care n-avea nici o legătură cu obser­ vaţiile lui Svejk, despre căpitanul tîmpit : — Mda, care va să zică ţin la ordine, la curăţe­ nie, şi nu uita că la mine nu sc minte. Iubesc cin­ stea. Urăsc minciuna şi o pedepsesc fără milă, ma i•iţelegi ? — Cu respect vă raportez, domnule locotencntmajor, că înţeleg. E tare rău cînd omul minte. Cum începe să se încurce, s-a curăţat. Intr-un sat, din­ colo dc Pelhrimov, era un învăţător, îi zicea Marek ; umbla după fata pădurarului Spara, care i-a trimis vorbă că dacă se mai întîlncştc cu fata lui în pădure, cînd i-o ieşi în cale îl împuşcă în şezut cu două cartuşe umplute cu sare. învăţătorul i-a răs­ puns că nu e adevărat, că cl nu umblă după fată, dar într-o zi, cînd trebuiau iar să sc întîlncască, pă-

du rarul l-a dibuit şi era gara, gata s ă i facă opera­ ţia făgăduita, dar învăţătorul se dezvinovăţi, zicînd că venise să culeagă flori ; altă dată iar, cică voia să prindă cărăbuşi, şi aşa s-a încurcat din ce în ce, pînă cînd într-o zi, cuprins de spaimă cum era, a început să jure că venise sa pună nişte capcane pen­ tru iepuri. Atunci pădurarul l-a legat fedeleş şi l-a dus la postul de jandarmi. De acolo a ajuns la ju­ decătorie şi domnul învăţător era gata-gata să intre la răcoare. Dacă ar fi spus adevărul adevărat s-ar fi ales numai cu alicele cu sare. Eu unul mi-am zis întotdeauna că cel mai bine este să mărturiseşti fă­ ţiş şi dacă fac vreo boroboaţă să vin şi să spun : „Cu respect \ ă raportez că am făcut cutare şi c u t a r e . Cat despre cinste, ăsta-i un lucru tare frumos, căci cu ea omul ajunge întotdeauna cel mai departe. Asta-i ca la întrecerile de marş. Cum începe unul să umble cu fofîrliga şi să fugă, gata, e descalificat. Aşa a păţit-o un văr al meu. Omul cinstit e stimat şi preţuit de toată lumea, c mulţumit dc sine însuşi şi se simte ca un nou-născut cînd se duce la culcare şi poate să-şi zică : „Şi azi am fost cinstit . -

-

înainte ca Svejk să-şi termine expunerea, locotenentul-major Lukâs se aşezase pc scaun şi privind cizmele ordonanţei făcu următoarea reflecţie : „Doamne, cînd mă gîndesc că şi eu îndrug adesea prăpăstii de astea şi că singura deosebire e forma în «.are le spun". Cu toate acestea, ncvrînd să-şi piardă autoritatea aşteptă ca Svejk să isprăvească şi zise :

— La mine trebuie să-ţi lustruieşti cizmele, să ai uniforma curată, nasturii bine cusuţi, să faci impre­ sia unui soldat, şi nu a unui derbedeau dc civil. Ciu­ dat că, nici unul din voi nu arc ţinută militarcască. Numai una din toate ordonanţele pe care le-am avut avea o ţinută marţială. Dar pînă la urmă mi-a furat uniforma dc paradă şi-a vîndut-o în cartierul evreiesc. Tăcu o clipă, apoi continuă înşirîndu-i lui Svcjk toate îndatoririle, fără să uite bineînţeles să accen­ tueze în mod special că trebuie să fie credincios, discret, sa nu vorbească nicăieri dc ceea ce se întîmplă acasă. — La mine vin în vizită cucoane — ţinu să subli­ nieze — şi uneori, cîte una rămîne şi peste noapte, cînd nu sînt dc serviciu a doua zi de dimineaţă. In asemenea cazuri ne aduci cafeaua la pat, cînd sun, înţelegi ? — Cu respect

vă raportez,

domnule

locotencnt-

major, că înţeleg ; dacă aş da aşa, buzna la pat, pe neaşteptate, Eu

mi-am

mai cînd

s-ar putea

ca doamnei

adus odată acasă nc simţeam

mai

să nu-i

o domnişoară

placă. şi toc­

bine servitoarea a venit

cu cafeaua la pat. Toanta s-a speriat şi mi-a vărsat cafeaua în spinare şi a mai zis şi „Bună dimineaţa, conaşulc !

M

Eu ştiu

cc se cade

şi cc trebuie făcut,

cînd doarme o cucoană. — Bine Svejk, cu cucoanele trebuie să ne purtăm întotdeauna cu băgare de seamă, zise locotenentulmajor, care începuse sa sc mai lumineze discutând

despre subiectul care îi umplea timpul liber, între ca­ zarmă, cîmpul de instrucţie şi cărţile de joc. Femeile erau sufletul casei sale. Ele îi aranjau căminul. Avea vreo cîtcva duzini şi multe din ele sc străduiau, în timpul cît şedeau la el, să-i împo­ dobească locuinţa cu tot felul dc zorzoane. Una din ele, nevasta unui proprietar de cafenea care rămăsese la cl două săptămîni încheiate, pînă cînd venise bărbatul să o ia acasă, i-a brodat o faţă de masă frumoasă, i-a făcut monograme la toată rufăria de corp şi ar fi terminat poate şi covorul dc perete, dacă bărbatul ci nu ar fi pus capăt acestei idile. O domnişoară, pc care după trei săptămîni au ve­ nit să o ia părinţii, voia să-i transforme dormitorul în budoar,-şi-i înşirase peste tot fel de fel de mara­ feturi, vaze, iar deasupra patului îi atîrnase icoana îngerului păzitor. în toate colţurile dormitorului şi ale sufrageriei se simţea mîna femeii, care pătrunsese pînă şi în bucătărie, unde se puteau vedea cele mai diferite vase şi obiecte de gătit, primite în dar din partea unei generoase soţii de fabricant, amorezată, care pe lingă dragoste îi adusese şi un aparat special de tăiat varză şi tot felul dc zarzavaturi, o maşină dc tăiat pesmeţi, una de tocat carne, castroane, erănţi, tigăi, oale şi Dumnezeu mai ştie cc. Plecă însă după o săptămînă, neputîndu-se împăca cu gîn Iul că pc lîngă ea, locotcncntul-major mai avea încă vreo douăzeci de iubite, fapt care înrîurca 241

în mod nefast randamentul nobilului mascul în uniforma. Locotenentul-major Lukâ? întreţinea de asemenea o vastă corespondenţă, avea un album cu fotografiile amantelor şi O colecţie de diferite relicve, manitestînd în ultimii doi ani o înclinare spre fetişism. Avea în colecţie tot soiul dc jartiere de damă, patru pe­ rechi de chiloţi apelpisiţi, cu dantcluţă, trei combine­ zoane fine, străvezii, băsmăluţc de linon, ba chiar şi un corset şi cîteva perechi de ciorapi. — Azi sînt de serviciu, zise el. Mi întorc abia la noapte, ai grijă de toate şi deretică prin casă. U l ­ timă mea ordonanţă a plecat azi, pc front, cu bata­ lionul de marş, pentru puturoşenia lui. După ce mai dădu cîteva ordine, cu privire la ca­ nar şi la pisica de Angora, plecă, neuitînd să mai arunce, din pragul uşii, cîteva adagii despre cinste şi ordine. După plecarea lui Lukăs, Svejk deretică cu grijă întreaga gospodărie, aşa că noaptea tîrziu cînd lo­ cotenentul-major se întoarse acasă, îi putu raporta : — Cu respect vă raportez, domnule locotencnt-ma­ jor, că totul e în regulă, numai pisica n-a avut d[

necesare în timp dc război. Vom vedea foarte curînd că manevrele noastre, pe cîmpul dc operaţii de la miazăzi, bine calculate, îşi vor da roadele. Priviţi, vă rog... L.ocotcnentul-major l u k â s îl apucă uşor dc umăr pe negustorul de hamei şi-1 conduse spre harta cîmpu lui de lupta care atîrna pe perete şi arătîndu-i dife­ rite puncte, îi dădea lămuriri : — Beskyzii orientali, ca şi sectoarele de pe fron­ tul Carpaţilor, constituie pentru noi un excelent punct dc sprijin. C) lovitura puternica pe ace.v-.ta linie şi nu ne oprim decît la Moscova. Războiul va lua sfirşit mai curînd decît bănuim. — Dar Turcia ? întrebă negustorul de hamei, chib­ zuind în sinea lui cum să procedeze, spre a ajunge la miezul chestiunii pentru care venise. — Turcii se ţin bine, răspunse locotenentul-major. conducîndu-1 din nou la masă : Hali Bcy, preşedintele parlamentului turc, şi Aii Bey, au sosit la Viena. f'eldmareşalu! Liman de Sanders a fost numit comandant suprem al armatelor turceşti din Dardancle. Goltz Paşa a venit dc la Ţarigrad la Berlin, iar Enver Paşa, viceamiralul Usedon Paşa şi generalul Djevad Paşa au fost decoraţi de împăratul nostru. în definitiv, cam multe decoraţii într-un interval atît de scurt. Statură apoi un timp faţă în faţă fără să-şi spună nimic, pînă cc locotenentul-major găsi cu cale să puna capăt penibilei situaţii cu următoarea întrebarc : 2U2

— Cînd aţi sosit, domnule Wendler ? — Azi dimineaţă. — îmi parc foarte bine ca m-aţi găsit acasă, pen­ tru ca'după-amiaza mă duc întotdeauna la cazarmă şi fac serviciu de noapte. întrucît locuinţa este liberă toată ziua, am putut oferi ospitalitate coniţei. Aici n-o deranjează nimeni în timpul şederii la Praga. Ca

veche cunoştinţă... Negustorul de hamei tuşi : — Katy este fără îndoială o femeie ciudată, dom­ nule locotencnt-major ; vă rog să primiţi mulţumirile melc cele mai călduroase pentru tot cc aţi făcut pentru ea. I sc năzare aşa din senin să plece la Praga, chi­ purile ca să-şi trateze nervii ; cu eram plecat în călă­ torie de afaceri şi cînd mă înapoiez, casa vraişte, şi Katy ia-o de unde nu-i. Străduindu-sc să facă o mină cît mai sinceră, o ameninţa cu degetul şi schiţînd un zîmbet forţat o întrebă : — Credeai, sc vede, că dacă cu sînt plecat poţi pleca şi tu ? Bineînţeles că nu te-ai gîndit, însă... Va/înd ca discuţia era pc calc să ia o întorsătură neplăcută, locotenentul-major Lukă? îl conduse din nou pc inteligentul negustor de hamei în faţa hărţii strategice şi, arătîndu-i localităţile subliniate, zise : — Uitasem să vă atrag atenţia asupra unei împre­ jurări interesante. E vorba dc acest arc marc, î n ­ dreptat spre sud-vest, unde masivul muntos formează un marc cap dc pod. în această direcţie este îndrep­ tată ofensiva aliaţilor. închizînd această cale, care 263

leagă capul dc pod dc cea mai importanta linie de apărare a inamicului, se taie comunicaţiile între aripa dreaptă şi armata dc nord, de pe Vistula. Acum c clar ? Negustorul de hamei răspunse morocănos că totul c foarte limpede, dar tcmîndu-se, în delicateţea lui, ca această replică să nu fie interpretată drept o aluzie, făcu următoarea remarcă, înapoindu-sc la locul lui : — Din cauza războiului, hameiul nostru şi-a pier­ dut debuşeul în străinătate. Astăzi, sînt pierdute pen­ tru export Franţa, Anglia, Rusia şi ţările balcanice. Doar în Italia mai trimitem hamei, dar mi-e teamă că şi Italia se va amesteca în această conflagraţie. Pe urmă însă, după ce vom cîştiga războiul, o să dic­ tăm noi preţurile mărfurilor. — Italia rămînc în strictă neutralitate, încercă să-l mîngîie locotenentul-major. Asta-i... — D e cc nu recunoaşte că e legată prin tratatul tripartit cu Austro-Urgaria şi Germania ? răbufni ne­ gustorul dc hamei căruia i se îngrămădiseră toate în cap, deodată : hameiul, nevasta şi războiul. Mă aş­ teptam ca Italia să pornească împotriva Franţei şi a Serbiei. In telul ăsta războiul de mult s-ar fi sfîrşit. Mie-mi putrezeşte hameiul în magazii, tranzacţiile în ţară sînt slabe, exportul este egal cu zero, şi Italia îşi păstrează neutralitatea. De ce a mai reînnoit atunci, în 1912, tripla alianţă cu noi ? Unde-i minis­ trul dc externe italian, marchizul di San Giuliano ? Cc face dumnealui ? Doarme, sau cc ? Ştii dumneata cc dever am avut eu pînă la război şi ce am azi ?

Să nu credeţi că nu urmăresc evenimentele, urmă el, uitîndu-se furios la locotenentul-major. Acc-ta trăgea liniştit din ţigară, scoţînd rotocoale dc fum, care sc urmau unul după altul şi sc spărgeau, ope­ raţie urmărită cu mult interes dc doamna Katy. De cc s-au retras nemţii înapoi la graniţă, dacă erau aproape de Paris ? De ce sc dau lupte îndîrjite de artilerie între Mcusc şi Mosclle ? Ştiţi că la Combres şi Woewrc pe Marche, au ars trei fabrici de berc, unde trimiteam anual peste 500 de baloturi de hamei ? Că a ars şi fabrica de bere Hartmanswciler din munţii Vosgi, că la •Niederaspach, lîngă Mulhousc, fabrica de berc a fost făcută una cu pămîntul ? Asta înseamnă o pierdere de 1200 baloturi de hamei pe an, pentru firma mea. De şase ori s-au bătut nemţii cu belgienii, pentru fabrica de bere Klosterhocck — aMa-i iar o pierdere de 350 dc baloturi dc hamei anual. Dc atîta enervare nu mai putu continua, se ridică, s e apropie dc ncvastă-sa şi-i spuse cu ton poruncitor : — Katy, pleci imediat cu mine acasă. Imbracă-te ! 1 \ enimcntelc astea mă enervează teribii, sc scuză apoi. înainte vreme eram foarte calm. Şi-n timp ce ncvastă-sa sc duse să se îmbrace, i sc adresă în şoaptă locotenentului-major : — Asta nu mi-o face pentru întîia oară. Anul trecut a fugit cu un supleant şi am găsit-o tocmai la Za­ greb. Am încheiat atunci cu fabrica dc bere de acolo o tranzacţie pentru 600 dc baloturi de hamei, Ehei, sudul era într-adevăr o mină de aur ! 1 lameiul nostru

IHCiy* piuă la Ţarigrad. Astăzi sîntem pe jumătate ruinaţi. Dacă guvernul limitează şi la noi în ţară producţia de berc, ne dă lovitura de graţie. Şi aprinzîndu-şi ţigara, oferită dc gazdă, izbucni desperat : — Varşovia singură cumpăra înainte de război 2370 dc baloturi de hamei. Fabrica Augustin este cea mai marc fabrică dc berc din Varşovia. Reprezen­ tantul ci venea să mă viziteze în fiecare an. îţi spun drept, am ajuns la desperare ! Noroc că n-am copii. Aceasta încheiere logica, trasa drept concluzie a vizitei anuale făcute de reprezentantul fabricii dc bere Augustin, din Varşovia, stîrni pe buzele locotenentului-major an zîmbet discret, surprins de negustorul dc hamei, care îşi continuă expunerea : — Fabricile ungureşti din Şopron şi Nagykanizsa cumpărau anual de la mine circa o mie de baloturi dc hamei, pentru berea de export pc care o trimiteau pînă la Alexandria. Astăzi refuză orice comandă din cauza blocadei. Le ofer hameiul cu 30 la suta mai ieftin şi nu comandă nici un balot ! Peste tot stag­ nare, ruină, mizerie, şi colac peste pupăză, griji con­ jugale. Negustorul de hamei amuţi, iar tăcerea fu între­ ruptă de doamna Katy, pregătită dc plecare : — Cum facem cu valizele melc ? — O să vină un hamal să le ia, Katy, zise negus­ torul de hamei mulţumit,

bucurindu-se

că pînă la

urma totul sc sfîrşise fără ieşiri violente si scene pe206

nibilc. Dacă mai ai dc făcut cumpărături e cazul să mergem. Trenul pleacă la două şi douăzeci. Amîndoi îşi luară prieteneşte rămas bun dc la locotcncntul-majoi- şi negustorul de hamei fu atît de bucuros că scăpase de buclucul ăsta încît la despăr­ ţire, in antreu, îi zise locotcncntului-major : — Dacă, ferească Dumnezeu, vei fi rănit în război, vino să-ţi faci convalescenţa la noi. O să te îngrijim cum nu se poate mai bine. Intorcîndu-sc în dormitor, unde doamna Katy se îmbrăcase de voiaj, locotenentul-major găsi pc lavoar patru sute coroane şi un bileţel cu următorul con­ ţinut : „Domnule

locotencnt-major

rea în ţaţa maimuţoiului

! Nu mi-aţi luat

dc bărbatu-meu,

apăra­

un idiot

percebe. l-aţi pe> mis să mă ridice, ca pe un obiect recare pe care l-a uitat în casă. In acelaşi timp permis

cbiar să amintiţi

Sper că nu v-am alăturata

că mi-aţi

pricinuit

oferit

cbeltuieli

mai

sumă dc patru sute de coroane,

rog să binevoiţi

a lc împărţi

cu ordonanţa

fără oa­ v-aţi

ospitalitate. mari

decît

pe care vă dumnea­

voastră." Locotenentul-major Lukăs rămase o clipă tăcut, cu biletul în mînă, apoi îl rupse încetişor. Sc uită zîmbind la banii dc pc lavoar şi observînd pieptenele pe care, în tulburarea ci, cucoana Katy îl uitase pe toa­ letă în timp ce îşi aranja coafura în faţa oglinzii, îl luă şi-1 depuse în colecţia dc fetişuri.

Svcjk sc înapoic după prînz. Fusese plecat în cău­ tarea grifonului. — Svejk — zise locotenentul-major — ai noroc. Cucoana, care a locuit la mine, a plecat. A venit soţul ei si a luat-o. Şi pentru toate serviciile pc care i le ai adus, ţi-a lăsat patru sute de coroane, pe lavoar. Tre­ buie să-i mulţumeşti frumos, respectiv soţului ci, pen­ tru că de fapt sînt banii lui, pe care dumneaei şi-i luase la drum. Să-ţi dictez scrisoarea. Şi-i dictă următoarele : „Mult stimate domn, vă rog sa binevoiţi a transmite doamnei mulţumirile mele cordiale, pentru cele patru sute de coroane pc cate mi le-a dăruit pentru serviciile ce i le-am adus, cu prilejul vizitei dumisalc la Praga. Tot ce am făcut pentru domnia sa am făcut cu plăcere si de aceea nu pot primi această sumă si v-o trimit..." — Ei, cc s-a întîmplat Svcjk, hai, scrie mai de­ parte, ce te tot suceşti ? Unde am rămas ? — Şi v-o trimit... zise Svejk cu glas tremurînd, piin de tragism. — Aşa, bine : „...si v-o trimit

înapoi,

meu ropect.

Sărutări

Joscf

ordonanţă

Svejk,

cu asigurarea

de mîini,

p) oj mulului

icspectuoase,

la domnul

coniţei.

locotencnt-major

Lnkas." — Gata ? — Cu respect vă raportez, domnule că mai lipseşte data.

oberlaitnant,

— 20 decembrie 1914. Aşa. Şi acum scrie adresa pc plic. la cele patru sute coroane, du-le la poştă şi trimitc-le la aceeafi adresă. Şi locotenentul-major Lukâs" începu să fluiere vesel o arie din opereta Divorţul. — Voiam să te mai întreb ceva, Svejk, strigă loco­ tenentul-major după Svejk care se pregătea să plece la poştă ; cc se aude cu cîincle pe care te-ai dus să-1 cauţi ? — Am pus ochii pe unul, domnule obcrlaitnant, un animal clasa întîi. Dar o să fie greu să punem mîna pe cl. Miinc, nădăjduiesc totuşi să-1 aduc. Muşcă.

6 Ultimele cuvinte, locotenentul-major Lukâi» nu le mai auzise, deşi erau foarte importante. „Muşcă al dracului, javra" ar fi vrut să mai adauge Svejk, dar pînă la urmă se răzgîndi : „La adică ce-i pasa locotenentuîui-major ? Vrea cîine, cîine va avea !" D e bună seamă că-i foarte uşor să spui : „Adu-mi un cîine!" Proprietarii de clini au mare grijă de cîinii lor, chiar cînd nu sînt dc rasă pură. Pînă şi javra care nu-i bună decît să încălzească picioarele vreunei babe c îndrăgită de stăpînu-său, care nu în­ găduie să i se facă vreun rău. în afară de asta, chiar cîincle simte instinctiv, mai cu seamă dacă-i un animal dc rasă, că într-o bună 269

zi va fi înstrăinat. Trăieşte în permanenţa cu teama că va fi furat, că trebuie să fie furat, în mod inevi­ tabil. Cînd iese, dc pildă, la plimbare, şi se îndepăr­ tează dc stăpînul lui, la început c vesel, zburdalnic. Se joacă cu ceilalţi cîini, se urcă pe ei, necuviincios, miroase pietrele, ridică picioruţul Ia fiecare colţ, chiar şi peste coşul cu cartofi al zarzavagiului, într-un cuvînt se bucură atît dc mult de viaţă că lumea t se pare, cu siguranţă, tot atît de frumoasă ca unui tînăr care şi-a trecut cu bine bacalaureatul. Deodată, însă, veţi observa că veselia fui începe să dispară, să pălească. 11 cuprinde neliniştea. Aleargă speriat pc stradă, adulmecă nervos, scheaună, şi în culmea desperării îşi bagă coada între picioare, ure­ chile i sc pleoştesc şi o ia razna prin mijlocul străzii, fără nici o ţintă. Dacă ar putea să vorbeascăi fără îndoială că ar striga : Dumnezeule, Doamne, simt că mă fură cineva ! Aţi vizitat vreodată o crescătorie de cîini ? Aţi vă/ut spaima animalelor ? F.i bine, toţi cîinii dc-acolo sînt dc furat. Metropola a educat un anumit soi de pungaşi care trăiesc exclusiv din furtul dc cîini. Există o rasă dc căţei mici dc salon, şoricari pitici, micuţi, ca o mănuşă, care încap în buzunarul pardesiului sau în manşonul coniţei care-i duce Ia plim­ bare. Pînă şi dc-acolo sc pricep pungaşii să-1 sus­ tragă. Dogul nemţesc, tărcar, renumit pentru răutatea Iui, care veghează furios vila stăpînului dc la margi­ nea oraşului, ţi-1 fura noaptea. Cîinc'e poliţist îi

fură xiua-n amiaza marc dc sub nasul detedivului. Puteţi merge cu cîincle legat de curca. V-o tak' şi dispare cu el, ^ i t ai zice peşte, iar dumneata ram îi pe loc şi tc uiţi prosteşte la cureaua care rj-a rămas în mînă. Cincizeci la suta din cîinai pe carr-i întîlniţi pe stradă şi-au hcLLmbat dc câteva ori stăpîoii, şi adeseori ie îirumplă să cumpăraţi, după ani de zile, propriul dumneavoastră cîine, care v-a fost furat, cînd era pui, în timp cc mergeaţi cu el la plimbare. Primejdia cea mai marc ca un cîine să fie furat c atunci cînd este scos să-şi facă treaba mică saa mare. Mai cu seamă în timpul ultimului act sc pierd cei mai mulţi. De aceea, în aceasta împrejurare orice cîine se uită cu băgare de scamă în jurul lui. Există mai multe sisteme de furat oîini. Fie direct, după metoda tunului de buzunar, tic prin ademe­ nirea nenorocitului animal. Cîincle e o iiinţă credin­ cioasă, dar numai în cartea de citire sau de ştiinţe naturale. Daţi-i celui mai credincios cîine să miroase salam Iript, de cal, şi e pierdut. Uită de stăpînul alături de care merge, face cale întoarsă şi sc ia după dumneavoastră ; în acest timp îi curg bale din gură şi presimţind marea bucurie pe care i-o va prilejui salamul, dă prieteneşte din coadă şi nările îi vibrează, ca celui mai sălbatic armăsar, cînd este dus la prăsilă. * La Mala Strana, lîngă treptele care duc la castel, se află o cîrciumioară. Intr-o zi, şedeau acolo la o 20*

271

masa, într-un colţ mai întunecat, doi bărbaţi, un mi­ litar şi un civil. Aplecaţi unul spre celălalt îşi şop­ teau, în taină. Arătau ca nişte conspiratori dc pc vremea republicii veneţienc. — în fiece zi, la ora opt — îi şopti civilul osta­ şului — trece cu el servitoarea prin colţul pieţei H a vlicek, spre parc. Dar bestia muşcă al ciracului. N u se lasă mîngîiat. Şi aplccîndu-se şi mai mult spre ostaş, îi şopti la urcebe : „-Nici crenvurşti nu mănîncă". — Nici fierţi ? întrebă soldatul. — Nici fierţi. Scuipară amîndoi. — Dar cc crapă javra asta a dracului ? — Dumnezeu ştie. Sînt unii cîini răsfăţaţi şi răzgîiaţi ca un arhiepiscop. Soldatul şi civilul ciocniră, apoi civilul

continuă

să şoptească : — Odată, tot aşa, un spitz negru, dc care aveam nevoie pentru crescătoria de la Klamovka, nu voia să mănînce crenvurşti de la mine. Trei

zile m-am

ţinut scai de el, pînă ce n-am mai putut

rabdă şi

am întrebat-o de-a dreptul pe cucoana carc-1 ducea la plimbare cu ce anume hrăneşte dinele, că-i aşa de frumos ? Cucoana s-a simţit foarte măgulită şi mi-a spus numaidecît că cel mai mult îi plac cotletele. Eu i-am cumpărat un şniţel. Ziceam că-i mai bun. Şi ce să vezi, jigodia nici nu l-a mirosit, că era dc viţel 272

şi dumnealui era învăţat cu carne de porc. A trebuit să-i cumpăr un cotlet. 1-1 dau să-1 miroase şi o iau la fugă ; cîincle după mine. Cucoana ţipa cît o ţinea gura : „Puntik ! Puntik !" Dar ţi-ai găsit : drăguţul de Puntik nici n-o auzea. A fugit după mine, pînă după colţ, unde i-am pus frumuşel lănţişorul de gît şi a doua zi era în crescătoria de la Klamovka. Sub gît avea un smoc de fire albe dar le-au vopsit frumos în negru, aşa dc bine să nu l-a mai recunoscut nici dracu. Ceilalţi cîini, însă, pe care i-am aranjat, şi slavă Domnului c-au fost destui, s-au prins toţi la salamul dc cal prăjit. Eu cred că şi tu ai face cel mai bine dacă ai întreba ce-i place mai mult cîinclui ; tu, vorba aceea, soldat eşti, chipeş eşti, ţie o să ţi-o spuie mai degrabă. Eu am mai întrebat-o, dar s-a uitat la mine cu nişte ochi, să mă împungă nu alta, şi mi-a spus : „Cc te priveşte pc dumneata ?" Prea frumoasă nu-i dumneaei, e o maimuţă, dar cu un soldat o să stea de vorbă. — Dar spune drept, e grifon veritabil ? Dc altceva nici nu vrea să audă oberLxitnantul meu. — O frumuseţe dc grifon ! Pe cinstea mea : Piper şi sare, rasă pură, aşa cum tu tc numeşti Svejk şi cu Blahnfk. Pe mine mă interesează numai să ştiu cc mănîncă şi ţi-1 aduc. ( e i doi prieteni ciocniră din nou. încă de pc vre­ mea cînd Svcjk trăia din negoţul dc cîini, înainte de război, Blalmik era furnizorul lui. Era om cu ex­ perienţă şi sc spunea despre el că obişnuia să cum­ pere dc la hingherie, pe sub mînă, cîini suspecţi, 273

h i n u i ţ i dc turbare, pc care îi revindea. Odaia a fost chiar muşcat dc un cîinc* turbat, şi la institutul Pastcur din Viena, era ca la cl acasă. Acum socotea dc datoria lui să dea soldatului Svcjk o mîna de ajutor, î i mod de/interesat. Ştia toţi cîinii din Praga si din împrejurimi şi dc aceea vorbea în şoapta, ca să nu se dea de gol faţă de cîrciumar, căci îi ciordise în urma cu şase luni din prăvălie un pui de basset că­ ruia îi dăduse sa sugă lapte dintr-un biberon în aşa fel încît prostuţul, închipuindu-şi pesemne că suge ia mamă-sa, nici n-a mişcat sub manta. Din principiu, fura numai cîini dc rasa pura şi ar fi putut ocupa cu cinste funcţia de expert juridic, în materie. Era lurni/orul tuturor crescătoriilor, dar lista şi persoanelor particulare. Cînd trecea pe strada, cîinii, pe care îi furase cîndva, mîriiau la el, iar cind sc oprea in faţa unei vitrine, adeseori cîic un cîine răzbunător ridica piciorul la spatele lui şi-i stropea pantalonii.

A doua zi, la orele opt dimineaţa, bravul soldat Svcjk putea fi vâ/ut p!imbîndu-se între piaţa Havlicek şi parc. Aştepta servitoarea cu grifonul. în sfîrşit, aşteptarea sc dovedi rodnică şi în preajma lui apăru alctgînd un cîine bărbos, ciufulit, cu păr aspru şi ochi negri, inteligenţi. Era vesel, ca toţi cîinii după ce şi-au făcut nevoile, şi se repezea la vrăbiile care sc ospătau pe uliţă cu băligar dc cal. 274

Apoi trecu pe lingă Svejk şi însoţitoarei ciinelui. Era o fată cam trecută, cu cosiţele impletite cununa în jurul capului. Fluieră după cîine, răsucind lănţi­ şorul şi cravaşa elegantă. Svcjk o acostă : — Nu va suparăţi, domnişoara, pe unde se poate ajunge ia £izkov ? ServitOArca se opri şi-1 privi CU bănuiala, vrînd să se încredinţeze că vorbeşte serios ; chipul blajin al lui Svejk o încredinţa că soldatul avea într-adevăr de gînd sa meargă la ' / r / k m . Expresia feţei i se în­ dulci şi-i explică cu bunăvoinţă pe unde s-o ia pen­ tru a ajunge ia y'.izkov. — Nu-s de mult în Praga, zise Svejk. Eu nu-s dc aici, îs de la ţară. Nici dumneata nu eşti din Praga ? — Eu îs din Vodnany. — Ia te uită ! înseamnă că nu sîntem departe unul de altul, replică Svejk. Eu îs din Protivin. Cunoştinţele geografice despre sudul Cehiei, însu­ şite pe vremuri de Svcjk cu prilejul manevrelor în această regiune, avură darul să umple inima fetei de nostalgia locurilor natale. — Atunc: trebuie să-1 cunoşti în Protivin pe mă­ celarul Pejhar care are prăvălie M piaţă ! — Cum să nu-l cunosc ! sări Svejk. E chiar fratcmeu. Toţi oamenii de la noi il iubesc. E tare cumse­ cade, serveşte frumos, are carne bună şi nu înşală la ciutar. — N u cumva dumneata eşti al lui Jares ? întrebă fata, începînd să-i placă soldatul necunoscut. 275

— Ba da. — A lui care Jares, cel din Krcc-, lîngă Protivin, sau cel din Ra/ic ? — A celui din Ra/ic. — Mai cară şi acum berc ? — Mereu. N u se lasă. — Dar trebuie să fi trecut mult de şaizeci de ani ! — Şaizeci şi opt a împlinit în primăvară, răspunse calm Svejk. Acum şi-a făcut rost de un cîine şi treaba merge strună. Cîinele şade în căruţă. Taman aşa unul, ca cel de colo, care fugăreşte vrăbiile. Fru­ mos cîine, tare frumos. — Asta e al nostru, îl lămuri noua cunoştinţă. Fu slujesc la domnu' colonel. Matale-1 ştii pe domnul colonel al nostru ? — Cum să nu-1 ştiu, răspunse Svejk. E un om cumsecade şi deştept : şi la noi la Budejovicc a fo^t un colonel aşa. — Stăpînul nostru e rău ; mai deunăzi, cînd se' vorbea că în Serbia am mîncat bătaie, a venit acasă supărat foc şi toate farfuriile din bucătărie lc-a dat de pămînt, iar pe mine a vrut să mă dea afară. — Va sa zică, căţeluşul e al dumneavoastră ? o întrerupse Svejk. Ce păcat că obcrlaittianlul meu nu poate să sufere nici' un cîine, că mic tare mi-s dragi. Tăcu o clipă, apoi izbucni deodată : Partea proastă-i că nu fiecare cîine mănîneă ce-i dai ! — Lux al nostru c foarte mofturos ; a fost o vreme cînd nu voia dc loc să mănîncc carne, dar acu iar a început. 270

— Şi cc-i place mal mult ? — Ficat, ficat fiert. — Dc viţel sau de porc ? — Totuna, rîse „conjudeţeanca" lui Svcjk, luînd ultima întrebare drept o glumă nereuşită. . Se mai plimbară puţin, apoi li se alătură şi gri­ fonul care mergea legat în lanţ. Se arăta foarte prie­ tenos faţă dc Svcjk : încerca să-i apuce prin botniţă pantalonii, sărea pc cl, şi deodată, ca şi cînd i-ar fi presimţit gîndurile, încetă să zburde şi o porni înainte, trist şi abătut, uitîndu-sc înapoi cbiorîş dc parcă ar fi vrut să spună : va să zică, mi-a sunat şi mic ceasul. Servitoarea îl mai informă pc Svejk că în fiecare scară, la orele şase, iese la plimbare cu cîincle, că ca nu arc încredere în nicî un bărbat din Praga, ca odată dăduse im anunţ la gazetă şi i s-a prezentat un lăcătuş, s-o ia de nevastă, dar după ce a stors de la ca opt sute de coroane, chipurile pentru o invenţie, s-a făcut nevăzut. I Iotărît, la ţară oamenii îs mai cin­ stiţi. Dacă ar fi să se mărite, numai unul de la ţară ar lua, dar asta după război. Căsătoriile în timp dc război, după ca, sînt o prostie, pentru că dc obicei femeia rămînc văduvă. Svcjk îi dădu multe speranţe că va mai veni la ora şase şi plecă să-i comunice prietenului său Blahnik că Lux mănîncă orice fel de ficat. — Am să-1 cinstesc cu ficat de vacă, hotărî Blah­ nik. Tot cu ficat de vacă l-am umflat şi pc St. Bcrnard-ul fabricantului Vydra, un cîine foarte credin­ cios. Mîinc îţi aduc cîincle fără greş. ?77

Blahnik ţinu de cuvînt. A doua zi, abia isprăvise Svcjk de dereticat prin casă, cînd auzi ia uşă un lătrat dc cîine, după care Blahnik intră iute în vestibul, tîrînd dupa el încăpăţînatul grifon, mai zbîrlit decît îi fusese dat să lie. Rotea ochii sălbatic iar privirea-i fioroasa amintea pe aceea a unui tigru flămînd închis în cuşcă la grădina zoologică. Clămpănea din dinţi şi mîrîia, vrînd să spuie parcă „Va sfîşii, vă-nghit l Legară cîincle în bucătărie, de piciorul mesei, apoi Blahnik ii povesti lui Svejk cum au decurs peripeţiile răpirii. — Am trecut înadins pe lingă el cu ficatul fiert împachetat în hîrtic. A început să adulmece şi să sară la mine. N u i-am dat nimic, văzîndu-mi dc drum. Clinele după mine. in dreptul parcului, am cotit-o pe uliţa Bredovskâ unde i-am dat prima bucăţică. A înghiţit-o din mers şi nu ma slăbea din ochi. Am luat-o apoi pc strada Jindîiska, unde i-am dat înc-o porţie. Pe urmă, după cc s-a ghiftuit, i-am pus lănţişorul şi l-am tîrît prin Piaţa Vaclav spre Vinohrady, pînă la Vrsovice. Nu mă întreba ce mi-a făcut pe drum : cînd treceam linia dc tramvai, dumnealui s-a lungit pe şine şi nu era chip să-1 urnesc din loc. Voia poate să-1 calce tramvaiul. Am adus cu mine şi un certificat ; l-am cumpărat dc la papetarul Fuchs. ÎI completezi tu, Svcjkule, că la asta, slavă Domnului, te pricepi tu ! — Trebuie să fie scris de mîna ta. Scrie că provine de la crescătoria Biilow, din Lipsea. Tatăl, Arlnim von Kahlsbcrg, mama, Lmma von Trautcnsdorf, fiica lui .Sicgtrid von Busentlial. Tatăl a luat premiul întîi r/8

la expoziţia de grifoni corata cu medalia de terea clinilor dc rasă" că are ? — După dinţi, doi

din 1912, la Berlin. Mania, de­ aur a „Asociaţiei pentru creş­ din NUrcnberg. Ce vîrstă zici ani.

— Scrie ca arc un an şi jumătate. — N-a fost

*

bine retezat, Svejkule ; ia te uită la

urechile lui. — Se poate aranja. I le retezăm dac-o fi nevoie, după ce s-o obişnui cu noi. Acuma s-ar înrăi şi mai mult. Cîinelc mîrîia furios, se agita gîfîind, dar în cele din urmă se culcă cu limba scoasă, ostenit, aştcptîndu-şi soarta. încetul cu încetul se mai potoli. Doar din cînd în cînd mai scheuna a jale. Svcjk îi întinse restul dc ficat pc care Blahnik. Dar

grifonul

i-1

lăsase

nici nu-1 băga în scamă. î i

aruncă o privire dispreţuitoare şi sc uită la cei doi prieteni dc parcă ar fi vrut să spună : „M-am păcă­ lit eu o dată, acum mîncaţi-1 voi." Zăcea resemnat pe podea prcfăcîndu-sc că doarme. Dar, deodată, în urma nu sc ştie cărui gînd, sc scula şi începu să facă frumos. Sc predase. Această scenă duioasă nu avu darul să-1 impresio­ neze pe Svejk. — Cuş ! strigă el nenorocitului, care sc culcă din nou, scheunînd. 279

— Cc nume să-i trec în pedigree ? întrebă Blahnîk. II chema Lux, să găsim ceva asemănător, ca să-1 pri­ ceapă repede. — Hai să-1 botezăm, să zicem, Max ; ia te uită Blahnfk cum ciuleşte urechile. Scoală, Max ! Sărmanul grifon, înstrăinat dc cămin şi dc nume se ridică în patru labe, aşteptînd alte porunci. — Fu zic să-1 dezlegăm — hotărî Svejk — să ve­ dem cc face. Cum îl sloboziră însă, dinele sc repezi la uşă, unde latră scurt, dc trei ori, la clanţă, nădăjduind probabil în generozitatea acestor oameni haini. Dar văzând că cei doi nu manifestă nici o înţelegere pen­ tru dorinţa sa arzătoare de a ieşi afară, lăcu o băl­ toacă la uşă, încredinţat că acum vor da cu el de-a berbeleacul, aşa cum i se întâmplase cîndva, cînd era mic, şi colonelul îl educa cu asprime, ca la militărie, să fie „zimmerrein". în loc de asta, Svejk se mulţumi să constate : Marc pişicher e dumnealui, apoi îl croi cu cureaua şi-i băgă botul în băltoacă, încît nu mai prididea bietul animal să se lingă. Umilit, Max începu să schelălăiască

şi să alerge

prin bucătărie, mirosind cu desperare propriile urme ; pe urmă nctam-nesam se apropie de masă, mîncă tot restul de ficat

rămas pc jos, sc ghemui

lîngă

sobă

şi adormi, obosit de această aventură. — Cît îţi datorez ? îl întrebă Svcjk pe Blahnîk la despărţire. 280

— Las-o încurcata, Svejkule, făcu Blahnîk duios. Ce nu fac eu pentru un vechi prieten, mai cu scama cînd e si ostaş. Cu bine, băiete, şi ai grijă, nu care cumva să-1 plimbi vreodată prin Piaţa Havlicek ; să nu se întîmple vreo nenorocire. Dacă mai ai nevoie de un cîine, ştii unde stau. Svcjk îl lăsă pe Max să doarmă şi între timp cum­ pără de la măcelărie un sfert de kilogram de ficat, îl puse la fiert şi dacă vă/u că javra nu se tre/eşte îi vîrî sub nas o bucată, caldă. Max începu să se lingă în somn, apoi se întinse le­ neş, mirosi ficatul şi-1 înfulecă. După care se duse !a uşă şi repetă încercarea cu clanţa. — Max ! îl strigă Svejk. Vino aici ! Clinele se apropie neîncrezător, Svejk îl luă în braţe, îl mîngîie, şi pentru prima dată, Max dădu prietenos din coada-i bearcă, prinse uşor între dinţi mîna lui Svejk şi se uită la el cu ochi-i inteligenţi ca şi cum ar fi vrut să spună : „Văd că n-am încotro, ştiu c-am pierdut partida !" Svejk continuă să-1 mîngîie şi începu să-i poves­ tească cu glas blajin : — A fost odată un colonel, care avea un căţeluş, pe carc-1 chema Lux. Servitoarea il ducea la plim­ bare, şi a venit un domn şi l-a furat pe Lux. Lux a ajuns apoi în armată, la un locotenent şi acolo l-au botezat Max. Max, dă lăbuţa ! Ei vezi, javră, că o să fim prieteni buni, dacă o să fii cuminte şi ascultător ? Că de nu, coboară milităria din pod !

Mâl sări din braţele lui Svejk >i începu să se gu­ dure vesel în juru-i. Seara, cînd se întoarse locotenen­ tul-major de la cazarmă, Svejk şi Max erau prieteni la cataramă. Uitîndu-se la Max, Svejk făcu următoarea reflecţie filozofică : „La drept vorbind, soldatul e şi el un om furat dc la căminul lui". Locotenentul-major Lukâs fu foarte plăcut ^impre­ sionat cînd îl văzu pe Max, care manifestă şi el o bucurie deosebită că vede din nou un bărbat cu sa­ bie la cingătoare. Uttrebat de unde e cîinele şi cît costă, Svejk răs­ punse cu un calm dcsăvîrşit că i l-a dăruit un vechi camarad, care pleca la oaste. — Bine, Svcjk, observă locotenentul-major, jucîndu-se CU Max. La zi întîi capeţi de la mine cincizeci de coroane pentru cîincle ăsta. — N u pot să primesc, domnule

obcrlaitnant...

— Svejk — i-6 tăie scurt locotenentul-major — cînd ai intrat Ia mine în serviciu, ţi-am atras atenţia că trebuie să asculţi fără să crîcncşti. Dacă îţi spun că ai să capeţi cincizeci de coroane, trebuie sa le ici şi să le bei. Ce ai să faci cu cele cincizeci de coroane, Svejk ? — Cu respect vă raportez, domnule locotenent-ma­ jor, că am să le beau, aşa cum mi-aţi ordonat. — Şi dacă

s-ar

întîmpla să uit, Svejk, îţi ordon

să-mi aminteşti că am să-ţi dau cincizeci de coroane, pentru cîine. Ai înţeles ? N-are purici ? Mai bine fa-i 282

o baie şi piaptăna-l. Mîine sînt dc serviciu, dar poi­ mîine mă duc cu cl la plimbare. In timp cc Svejk îl scălda pc Max, colonelul, fos­ tul lui stăpîn, zbiera la cl acasă şi ameninţa că dacă pune mîna pc cel care i-a furat clinele, îl trimite în faţa curţii marţiale, îl împuşcă, îl spînzură, îl închide pe douăzeci dc ani şi-1 taie în bucăţele. „Dor Teufcl soli den Kerl buserieren — răsuna prin casa colonelului, dc se cutremurau ferestrele — mit solchen Meuchclmordern werde i'ch halci fertig" '. Peste capul lui Svejk şi a locotenentului-major Luk.is, plutea o primejdie catastrofală.

1

pede

!;ii;hii,i-l-.u (germ.).

dracii.

Cu

criminalii

ăştia, o

termin

cu

re­

XV CATASTROFA

Colonelul Fredcrik Kr.uis, supranumit şi von ZilIcrgut, după un sat oarecare de lîngă Salzburg, pe care strămoşii săi îl păpaseră încă în secolul al optsprezecelea, era un idiot solemn. Cînd deschidea gura nu articula decît truisme, întrebînd în acelaşi timp (3.\CA toată lumea înţelegea expresiile cele mai obişnuite : „Aşadar fereastra, domnilor, da. Ştiţi dumneavoastră ce e o fereastră ?* Sau : „Drumul la marginile căruia sc află de o parte şi de alta şanţuri sc numeşte şosea. D a , dom­ nilor. Ştiţi dumneavoastră ce-i un şanţ ? Un şanţ c o deschizătură în pămînt, la care lucrează mai mulţi oameni. Este o adîncitură. Da. Se lucrează cu caz­ malele. Ştiţi cc-i o cazma ?" Suferea de mania explicatului şi o făcea cu pa­ siunea

inventatorului care vorbeşte dc invenţiile lui.

„Cartea, domnilor, este un mănunchi de mai multe coli de hîrtie, tăiate în diferite formate, care sînt ti­ părite ;i adunate la un loc, legate şi încleiate. Da.

Ştiţi dumneavoastră, domnilor, cc este cleiul ? Cleiul este lipici." Era atît de tîmpit, încît ofiţerii îl ocoleau de la disi'.iţă, ca sa nu fie obligaţi să audă explicaţii c a : „trotuarul nu ţine dc partea carosabilă a străzii ; el este o fîşie mai ridicată, asfaltată, de-a lungul case­ lor ; faţada este acea parte a clădirii pc care o ve­ dem din stradă, sau de pe trotuar ; spatele casei nu-1 putem vedea dc pe trotuar, lucru de care nc putem convinge uşor, mergînd prin mijlocul străzii." Oricînd era dispus să demonstreze această intere­ santă descoperire. Din fericire, însă, într-o bună zi, fu călcat de o maşină. D c atunci sc tîmpi şi mai rău. Oprea ofiţerii şi-i otrăvea cu teorii ncsfîşite despre omletă, soare, termometre, iepe, ferestre şi mărci poştale. Te prindea într-adevăr mirarea că acest sinistru dobitoc reuşise într-un timp relativ destul de scurt să avanseze şi să fie susţinut de oameni cu marc in­ fluenţă ca de pildă un general comandant dc armată, carc-1 proteja, cu toată incontestabila sa incapacitate militară. La manevre făcea adevărate minuni cu regimentul său. Niciodată nu sosea la timp unde trebuia, ducea imentul încolonat împotriva puştilor automate, iar odată, cu ani în urmă, la manevrele imperiale din

Cehia

de sud, i s-a întîmplat să dispară de-a binclca

cu regiment cu tot, şi să ajungă cu cl tocmai în Moravia, unde se mai învîrti cîteva zile, după ce mane-

vrele se terminaseră şi soldaţii se aflau prin cazărmi. Cei mari, însă, au închis ochii şi la această ispravă. Rotaţiile sale de prietenie cu generalul comandant i cu alţi cîţiva înalţi demnitari ai vechii Austrii, tot atît dc tîmpiţi ca şi el, i-au adus diferite decoraţii şi ordine cu care se mîndrea grozav, considcrîndu-si cel mai bun soldat sub soare şi cel mai marc specia­ list în ale strategiei şi în celelalte discipline militare. In cursul inspecţiilor la regiment, obişnuia să in­ tre în vorba cu soldaţii, întrebîndu-i mereu acelaşi lucru : — Dc cc puştile introduse în armată se numesc Manlicher ? La regiment era poreclit „Manlichertrottcl". Era te­ ribil dc răzbunător şi capabil să nenorocească pe ofi­ ţerii în subordine dacă nu-i erau pe plac ; cînd v o ­ iau să se însoare, anexa la cererile lor, adresate orga­ nelor superioare, referate foarte proaste. îi lipsea jumătate din urechea stîngă, pe care i-o retezase în tinereţe un adversar la un duel cauzat dc simpla constatare că Fredcrik Kraus von Zillcrgut c un tîmpit fără pereche. ;

Dacă am face aşadar o analiză a facultăţilor lui mintale, am ajunge la convingerea că nu erau cu ni­ mic prejos celor care îi aduseseră caraghiosului Habsburg, Franz Josef, faima de idiot notoriu. Acelaşi debit verbal, acelaşi bagaj de enorme nai­ vităţi. Odată, la un banchet oferit la cazinoul ofi­ ţerilor, cînd venise vorba de Schiller, colonelul Kraus von Zillcrgut se amestecă nctam-nesam în vorbă :

„Am v^ZUt ieri, domnilor, un plug cu aburi tras dc O locomotiva. închipuiţi-vă, domnilor, dc o locomo­ tivă ; dar nu numai dc una, dc două locomotive ! Ză­ resc fum, ma duc mai aproape şi ce să vezi : o lo­ comotivă, iar de partea cealaltă a doua. Spuneţi şi dumneavoastră, domnilor, dacă nu c caraghios ? Două locomotive, ca şi cum una n-ar ajunge." Tăcu, şi după o clipă dc gîndire, urmă : „Dacă se isprăveşte benzina, automobilul trebuie să se oprească. Şi asta am văzut-o ieri. Şi sc pălăvrăgeşte despre vir­ tutea inerţiei, domnilor. N u merge, stă locului, nu sc mişcă, h-are benzină. N u vi se pare ridicol ?" în tîmpenia lui, era şi foarte evlavios. Avea în apartament un mic altar de casă. Se ducea foarte des să sc spovedească şi să se împărtăşească, la biserica Sfîntului Ignat iu, iar dc la izbucnirea războiului, sc ruga pentru i/bînda oştilor austriece şi nemţeşti. Amesteca creştinismul cu visurile sale despre hege­ monia germană. După credinţa lui, Dumnezeu tre­ buia să ajute imperiului să prade bogăţiile şi să cotro­ pească teritoriile celor învinşi. Se înfuria cumplit cînd citea în gazete că un nou transport dc prizonieri a fost adus în ţară. — Ce rost arc să transporţi prizonierii ? obişnuia el să spună în asemenea prilejuri. Trebuiesc împuş­ caţi toţi fără milă. Să jucăm pe cadavre. Toţi civilii din Serbia să fie arşi pînă la unul. Copiii să fie spin­ tecaţi cu baionetele ! Era aşadar, la fel de fioros ca „poetul" ger­ man Vierordt, care în timpul războiului a publicat 2i*

9P7

versuri în care propovăduia ideea ca Germania să urască şi să ucidă cu inimă de fier milioanele de dia­ voli francezi : „Spre înaltul peste culmile să se înalţe si carne

cerului, munţilor mormane de fumegîndâ.''

oase

omeneşti

* Terminînd cursurile cu teteriştii, locotenentul-ma­ jor LukâS ieşi la plimbare cu Max. — îmi permit să vă atrag atenţia, domnule oberlaitnant — zise Svcjk, grijuliu — că trebuie să fiţi foarte atent cu cîincle ăsta, să nu fugă. S-ar putea să i sc facă dor dc fostul lui cămin şi s-o ia razna dacă i-aţi da drumul din curea. Şi v-aş mai sfătui să nu treceţi cu el prin piaţa Havlicek, pentru că pe acolo hoinăreşte dulăul măcelarului de la „Mariansky obraz", care e foarte rău şi muşcă al dracului. Cum zăreşte cîine străin prin raionul Iui, sc burzuluicşte, bănuindu-1 că vrea să-i fure mîncarea. E ca cerşeto­ rul de la biserica Sfîntul ui Hastal. Max zburda vesel prin casă, se încurca printre pi­ cioarele locotenentului-major, răsucea cureluşa în ju­ rul săbiei şi arăta grozav de bucuros, presimţind plimbarea. Ieşind în stradă, locotenentul-major. Lukâs sc în­ dreptă cu cîincle spre Pfikopy. în colţul străzii Pansk.i trebuia să se întâlnească cu o doamnă. în acelaşi

timp însă se gîndea şi la ale lui. Despre ce să vor­ bească el a doua zi elevilor ? Cum determinăm înăl­ ţimea unei coline ? Dc cc indicăm întotdeauna înălţimea pornind de la nivelul mării ? Cum se calcu­ lează înălţimea simplă a unei coline a cărei înălţime a fost stabilită în raport cu nivelul mării ? Ei, dră­ cia dracului, cc i-a venit Ministerului dc Război să introducă asemenea lucruri în programul şcolii ? Astca-s pentru artilerie. Şi pe urmă, nu sînt hărţile statului-major ? Cînd duşmanul e la cota 312, cc rost mai arc să stai să te gîndeşti de ce înălţimea acestui deal a fost stabilită dc la nivelul mării, sau să calcu­ lezi ce înălţime are dealul respectiv ? Te uiţi pc hartă şi basta ! Firul acestor gînduri îi fu curmat de un „halt" autoritar, tocmai cînd se apropia dc strada Fanskă. La auzul acestui strigăt, cîinelc încercă să se smulgă cu lanţ cu tot, şi lătrînd de bucurie se năpusti asupra celui care rostise autoritarul „halt". In faţa locotcnentului-major sc afla colonelul Kraus von Zillergut. Locotenentul-major

Lukă?

salută şi

luă poziţia de drepţi în faţa superiorului, cerîndu-şi scuze că nu-1 văzuse. Colonelul Krrus era vestit printre ofiţeri pentru mania lui dc a opri lumea pc stradă. El considera sa­ lutul drept un clement dc care depindea izbînda în război şi pe care sc întemeiază toată forţa armatei. — în salut, soldatul trebuie să pună tot sufletul, declara cl cu o convingere oarbă, dc caporal.

Avea grija ca cel care dă onorul să execute salutul conform regulamentului pînă în cele mai mici amă­ nunte, corect şi cu demnitate. Ii pîndca pe toţi cei care treceau prin faţa lui, dc la soldat pînă la locotcnent-coloncl. Soldaţii care sa­ lutau într-o doară, atingînd doar cozorocul capelei, ca şi cum ar fi vrut să spună „noroc bun" erau duşi chiar de el de-a dreptul la cazarmă, pentru a fi pe­ depsiţi. Scuza : „N-am văzut", nu era valabilă. — Soldatul — obişnuia cl să spună — trebuie să-şi caute superiorul prin mulţime şi să nu se gîndească decît la îndeplinirea îndatoririlor sale, pre­ scrise în regulamentul serviciului interior. Cînd cade pe cîmpul dc luptă, înainte de-şi dă sufletul, c dator sa salute. Cel care nu ştie să salute, sau se face că nu vede, sau salută de mîntuială, în ochii mei nu mai e om, e o bestie. — Domnule locotencnt-major — începu colonelul Kraus pe un ton aspru — gradele inferioare sînt da­ toare să dea onorul gradelor superioare. Obiceiul asta n-a fost încă desfinţat. Asta ar fi una. Şi-n al doilea rînd : dc cînd au luat obiceiul domnii ofiţeri să iasă pc promenadă cu cîini furaţi ? D a , cu cîini furaţi. Un cîinc care aparţine altuia, c un cîinc furat. — Clinele ăsta, domnule colonel... replică locote­ nentul-major Lukăs. — E al meu, domnule locotencnt-major, îl între­ rupse răstit superiorul. E Lux al meu. onr>

Şi Lux, alias Max, îşi aminti dc fostul stăpîn, ştergînd cu totul din inima pe noul său protector : se smunci cu lanţ cu tot şi se năpusti asupra colonelului, manifestând bucuria pe care o simte liceanul de clasa a şasea în clipa cînd se vede înţeles de fiinţa iubită. — Plimbatul cu cîini furaţi, domnule locotenentmajor, nu cadrează cu demnitatea dc ofiţer. N-aţi ştiut ? Un ofiţer nu poate cumpăra un cîine înainte dc a fi încredinţat că-1 poate cumpăra fără urmări nefaste, tună mai departe colonelul Kraus, mîngîindu-1 pc Lux-Max care, din ticăloşie, începu să mi'rîie la locotenentul-major, arătîndu-şi colţii, dc parcă l-ar fi asmuţit colonelul : „şo, pe el !" — Domnule locotenent-major — urmă colonelul — dumneata socoti că e drept să călăreşti pe un cal furat ? N-ai citit anunţul din Bohcmia şi din Tageblatt, că mi s-a pierdut grifonul ? N-ai citit anunţul pc care l-a dat la gazetă superiorul dumitale ? Colonelul îşi frîngea mîinile. — într-adevăr, frumos, ofiţeri tineri ! Unde-i dis­ ciplina ? Colonelul publică anunţuri şi locotenentulmajor nu le citeşte. „Ah, dacă ţi-aş putea cîrpi cîtcva perechi de palme, boşorogulc", îşi spunea în acelaşi timp locotenentulmajor LukâS, uitîndu-se la favoriţii colonelului, care-i aminteau de părul urangutanului. — Vino cu mine o clipă, îl rugă colonelul. Şi merscră împreună, întrcţinîndu-sc foarte plăcut : — Pc front, domnule locotenent-major, nu ţi se mai poate întîmpla una ca asta. D c bună scamă că

c foarte neplăcut să te plimbi în spatele frontului cu cîini furaţi. Da ! Să te plimbi cu dinele superiorului, într-o vreme în care pierdem zilnic sute de ofiţeri pe cîmpul dc bătălie, şi anunţurile nu se citesc. Aş putea publica o sută de ani că mi s-a pierdut cîinele. Două sute de ani, trei sute de ani ! Colonelul îşi suflă nasul zgomotos, semn că-i să­ rise zdravăn ţandăra : — Iţi poţi continua plimbarea, se întoarse deodată brusc şi-şi văzu dc drum, plesnindu-şi furios cu cra­ vaşa pulpanele mantalei. Locotenentul-major LukâS trecu pe celălalt tro­ tuar, de unde auzi din nou : „Halt !" Colonelul oprise un nenorocit de rezervist care se gîndea probabil acasă, poate la mama lui, şi nu-1 băgase în scamă. Colonelul îl tîrî personal, la cazarmă, pentru a-i administra pedeapsa cuvenită, tratîndu-1 pe drum cu tot felul de insulte. „Cc să fac eu cu Svejk ? se gîndi locotenentul-ma­ jor. îi mut fălcile ; nu, atîta nu-i ajunge. Chiar dacă l-aş jupui de viu, ţot e prea puţin pentru un nătărău ca el ! Şi, fără să mai ţină seama că trebuia să sc întîlnească cu o cucoană, o luă spre casă cu-o falcă-n cer şi una-n pămînt. M

„II ucid, ticălosul !" îşi zise, ureîndu-se în tramvai.

în acest timp, bravul soldat Svejk încinsese o dis­ cuţie cu ordonanţa de la cazarmă. Soldatul adusese

nişte liîrtii locotenentului, s ă le iscălească, şi îl aş­ tept a. Svejk îl cinsti cu o cafea. Stînd la taifas îşi împăr­ tăşiră unul altuia părerea că Austria va pierde răz­ boiul. Vorbeau de-pre asta cu atîta siguranţă, ca şi cînd lucrul ar ii fost dc Ia sine înţeles. în nesfirşita lor convorbire, fiecare cuvînt ar fi fost consider.it, fără îndoială, la tribunal, drept o crimă de înaltă tră­ dare şi amindoi ar fi ajuns la spîn/.urătoarc. — Împăratul trebuie să se fi tîmpit de-a binclea din toată afacerea asta, declară Svejk. Las'că prea deftept n-a fott el niciodată, dar războiul ăsta, cu si­ guranţă că-i pune capac. — E tîinpit, întări sentenţios soldatul. F. tîmpit de dă în gropi. Poate că el, săracul, nici nu ştie că-i ră/boi. Lc-o fi fost, poate, ruşine să i-o spună. Cc, crezi că s-a iscălit chiar cl pe manifestul ăla către popoarele lui ? Aş ! Asta-i curată şarlatanic ! L-au tipărit fără ştirea lui, că cl nu mai e în stare să judece. — S-a sfîrşit cu cl, adăugă Svejk cu siguranţa cu­ noscătorului. Sc scapă-n pantaloni şi trebuie să-1 hră­ nească ca pc un copilaş. Deunăzi ne-a povestit un domn la cîreiumă, că are două doici şi că împăratul suge ţîţă de trei ori pe zi. — Dc s-ar sfîrşi o dată — oftă soldatul de la ca­ zarmă — să mîncf.m o bătaie zdravănă şi sa fie ia­ răşi linişte în Austria. 22

— soldatul

Sk-rjk.

vot.

r.

293

Şi discuţia continuă pc această pantă, pînă cînd Svejk dădu Austriei sentinţa definitivă : O monarhie aşa de tâmpită nici n-are cc căuta pe lumea asta, la care celălalt, pentru a da oarecum o confirmare prac­ tică acestei aprecieri, adăugă : Cum ajung pe front, spăl putina ! Apoi, după cc amîndoi exprimară părerea poporu­ lui ceh cu privire la război, soldatul de la cazarmă repetă ceea ce auzise în ziua aceea prin Praga : că la Nachod sc aud bubuituri de tun şi că ţarul Rusiei va sosi foarte curînd în Cracovia. După care îşi manifestaseră indignarea că grîul din Cehia este cărat în Germania şi că soldaţii nemţi ca­ pătă ţigări şi ciocolată. îşi amintiră apoi dc războaiele din trecut şi Svcjk argumentă cu seriozitate că nici pe vremea cînd în cetăţile asediate se aruncau bombe puturoase nu era o fericire să lupţi. Citise el că undeva o cetate fusese încercuită trei ani de zile şi duşmanul nu făcea altceva decît să se distreze în felul ăsta cu cei în­ cercuiţi. Fără îndoială c-ar mai fi avut de spus multe lu­ cruri interesante şi instructive, dacă convorbirea nu le-ar fi fost întreruptă de întoarcerea locotenentuluimajor LukÂs. Locotenentul-major semnă hîrtiilc, oprindu-şi din cînd în cînd privirile nimicitoare asupra lui Svejk. După plecarea soldatului îi porunci sa-l urmeze în odaie.

Ochii locotcncntului-major aruncau fulgere înspăi­ mântătoare. Sc aşeză pc scaun şi, uitîndu-se la Svejk, chibzuia cum să înceapă masacrul. „Mai întâi îi ard cîteva peste bot — îşi zise loco­ tenentul-major — apoi îi zbrobesc nasul şi-i rup ure­ chile, pe urmă văd eu ce-i mai fac." Svejk se opri în faţa lui şi, privindu-1 cu ochii lui blajini şi nevinovaţi, se încumetă să tulbure tăcerea premergătoare furtunii, cu următoarele cuvinte : — Cu respect vă raportez, domnule locotcnentmajor, că vi s-a prăpădit pisica. A înghiţit crema dc ghete şi-a binevoit să crape. Am aruncat-o în piv­ niţă, dar în a vecinului. O pisică dc Angora, aşa de cuminte şi dc frumoasă, nu mai găsiţi... „Dumnezeule, cc mă fac cu cl ? îi săgeta prin minte locotencntului-major. Are o mutră aşa de tim­ pi tă !* Ochii blajini şi nevinovaţi străluceau cu aceeaşi netulburată blîndeţe şi bunătate, îmbinate cu un desăvîrşit echilibru sufletesc, care vădea că totul c în perfectă ordine, că nu s-a întâmplat nimic, şi chiar dacă se va fi îniîmplat ceva, tot e bine, din moment ce sc întîmplă ceva. Locotenentul-major Lukiţ sări în sus, dar nu-l lovi pc Svcjk, aşa cum îşi pusese în gînd să facă dc la bun început, li vîrî doar pumnul sub nas şi zbieră : — Svejkule, ai furat dinele î — Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că nu ştiu să se fi întâmplat un asemenea caz în ul­ tima vreme şi îmi îngădui să vă mai amintesc, dom295

nule obcrluitnunt, că pc Max l-aţi luat după-masa la plimbare, aşa că eu nu l-am putut fura. Mi-am 211 cu, dc cum v-am văzut, că veniţi fără cîine, că ceva trebuie să sc fi întîmplat. Asta îmi aminteşte o îiuîmplare : Pe strada Spălenâ este un curelar, pe nume Kuncs. Curelarul, nu era chip să iasă cu cli­ nele : ori îl lăsa pe undeva, prin vreo circiumă, ori i-1 fura, ori i-l lua careva cu împrumut şi uita să i-l mai aducă înapoi... — Svcjk, dobitocule, J/tmmcllattdon, tacă-ţi gura î Dumneata ori eşti un ticălos rafinat, ori eşti o vită şi un tîmpit fără pereche. Tot timpul mă omori cu exemplele, dar ţine minte, cu mine nu te joci ! De unde ai adus câinele ? Cum ai ajuns la el ? Ştiai că e al colonelului nostru care şi l-a luat înapoi cînd ne-am întilnit din întîmplare ? Ştii că asta-i o ruşine nemaipomenită ? Haide, spune adevărul, l-ai furat ori nu l-ai furat ? — Cu respect vă raportez, domnule locotenentmajor, că nu l-am furat. — Ştiai că e un cîine furat ? — Cu respect vă raportez, domnule obcrluitnant, ştiam că c un cîine de furat. — Svejk, pentru numele lui Dumnezeu, te împuşc, vită CC eşti, dobitocule, boule, măgarule, scîrnăvic. Eşti chiar atît dc tîmpit ? — Chiar aşa, cu respect vă raportez, domnule obcrluitnunt. — De cc mt-ai adus un cîine furat, de cc mi-.ii băgat în casă bestia aia ? De ce ? 296

— Ca să vă fac o bucurie, domnule obcrlaitnant! Şi ochii lui Svejk priveau cu seninătate şi blîndeţe chipul locotcncntului-major, care se aşeză pc scaun suspinînd : — Dc cc mă pedepseşte Dumnezeu cu vita asta ? Şedea pc scaun, într-o resemnare tăcută ; sc sim­ ţea neputincios nu numai să-i cîrpcască lui Svejk o pereche dc palme, dar măcar să-şi răsucească o ţi­ gară ; nici nu-şi dădu scama de cc-1 trimisese pe Svcjk să cumpere Bobemia şi TagcbLttt şi de cc-1 pu­ sese să citească şi cl anunţul domnului colonel, cu privire la dinele furat. Svejk sc înapoie cu ziarele deschise la mica publi­ citate. Era radios şi raportă vesel : — Este ! domnule oberlaitnant. Şi cc frumos de­ scrie domnul uberst grifonul furat ! Ţi-e mai mţfrţ dragul, şi-i mai dă şi o sută de coroane răsplată ce­ lui care i-1 aduce înapoi. Asta-i recompensă, clasa-ntîi ! De obicei nu se dă decît cincizeci de coroane. Era la Kosife unul, Bozetech, care numai din asta trăia. Fura cîtc un cîine, apoi căuta în ziare la mica publicitate şi cum dădea de anunţ, se şi înfiinţa. Odată a furat un spitz negru, de toata frumuseţea şi fiindcă stăpînul nu dădea nici o veste a dat cl singur anunţ la gazetă. L-a costat cinci coroane, atîtea anun­ ţuri a dat, pînă ce s-a prezentat un domn, care pre­ tindea că el pierduse dinele dar că-şi zisese că ar ti zadarnic să-1 mai caute, fiindcă nu mai credea în cinstea oamenilor. Acum — zicea el — vede că tot se mai găsesc oameni cinstiţi pc lume şi asta îl bucură. 297

Zicea că în principiu nu e pentru răsplătirea cinstei, dar că-i dăruieşte ca amintire o carte a lui, despre creşterea florilor în casă şi-n grădină. Drăguţul de Bozet£ch a înşfăcat spitz.ul negru de labele dinapoi şi dă-i cu cl în capul stăpînului şi de atunci s-a jurat că nu mai dă anunţuri la ziare. Zicea că mai bine vinde cîincle la crescătorie, dacă nu dă nimeni anunţ. — Du-te de te culcă, Svejk, îi porunci locotenen­ tul-major. Ai fi în stare să-mi îndrugi la prăpăstii pînă dimineaţă. Apoi se duse şi el la culcare şi toată noaptea îl visă numai pe Svcjk : că furase şi calul prinţului moştenitor, pc care i-l adusese lui şi că prinţul moş­ tenitor l-a recunoscut în timpul parăzii, pe cînd el, nenorocosul locotenent-major LukâS, trecea călare în fruntea companiei. Dimineaţa, locotenentul-major se simţea ca după o noapte dc chef, urmată de o bătaie zdravănă. O mare greutate îi apăsa sufletul. Spre dimineaţă, is­ tovit de visul îngrozitor, adormi din nou şi nu se trezi decît cînd auzi nişte bătăi în uşă. Prin crăpă­ tura ei sc ivi chipul plin dc bunătate al lui Svejk, care întrebă cînd să-1 trezească pe domnul locote­ nent-major. Locotenentul-major gemu în pat : — Afară, dobitocule. Of, c îngrozitor ! In timp cc Svejk îi aducea gustarea de dimineaţă, locotenentul-major se pomeni surprins dc o nouă intiebare : 2«J8

— Cu respect vă raportez, domnule

locotenent-

major : n-aţi dori să vă fac rost de un căţeluş ? — Cum te-aş mai trimite, Svcjkule, în faţa tri­ bunalului

militar !

oftă

adînc

locotenentul-major.

Dar ştiu că asta n-ar schimba nimic. Domniile lor te-ar achita, fără-ndoială,

fiindcă

asemenea

tîmpit

n-au mai văzut de cînd s-au născut. Priveşte-tc în oglindă ! Cînd îţi zăreşti mutra asta dc dobitoc, nu-ţi vine rău ? Eşti cea mai proastă glumă a naturii. Hai, spune drept, Svejk, dumitale îţi placi ? — Cu respect vă raportez, domnule

locotenent­

ul wor, ca nu-mi plac ; nu ştiu cum, dar în oglinda asta arăt cam spanchiu sau cam aşa ceva. Asta-i oglindă neşlefuită. Băcanul Stan£k, ăl de vinde ceai chinezesc, a avut odată în faţa prăvăliei o oglindă bulbucată, şi oricine se privea în ea, îi venea să borască. Iţi făcea gura mare, capul cît o baniţă, burta ca de popă bine băut ; cc mai tura-vura, erai altul. Odată a trecut pe acolo domnul prefect, s-a privit şi cl şi pe loc a poruncit să se scoată oglinda. Locotenentul-major

îi

întoarse

spatele,

suspină

adînc şi găsi cu cale că ar fi mai nimerit să se ocupe de cafeaua cu lapte decît de Svejk. Svejk

se şi apucase

să deretice prin

bucătărie.

Locotenentul-major Lukâs îl auzi cîntînd : „Grenevil mărşăluieşte pe sub poarta Prahiâ. Sabia îi străluceşte si-i plinge frumoasa". 299

După un răstimp, din bucătărie se au/i din nou : „Noi ostjfii, sîntem domni. Ne iubesc fetele toate. Bani avem ţi pate tot noi o ducem

bine'.

„Cred şi eu că ţie îţi merge bine, nătărăule", îşi spuse locotcntntul-major scuipînd scîrbit. In uşă sc ivi capul lui Svejk : — Cu respect va raportez, domnule locotencntmajor, că a venit după dumneavoastră dc la ca­ zarmă ; trebuie să vă duceţi numaidecît la domnu colonel ; ordonanţa e aici. Şi pe un ton confidenţial adaugă : — O fi poate din pricina căţelului... — Am auzit, se adresă locotenentul-major, în ves­ tibul, ordonanţei care tocmai se pregătea să-i rapor­ teze. Rostise aceasta cu un glas sugrumat şi plecă arunefndu-i lui Svejk o privire nimicitoare. Nici vorbă de raport ; pe locotenentul-mafbr îl aştepta ceva mai rău. Cînd intră în cancelarie, colo­ nelul şedea în fotoliu şi era foarte întunecat : — Acum doi ani, domnule locotcnent-major — începu colonelul — v-aţi manifestat dorinţa dc a fi transferat la regimentul 91 din Budejovicc. Dum­ neavoastră ştiţi unde se află Budejovicc ? Pe Vita va, da, pe Vltava ; acolo se varsă în ea Egerul, sau cam aşa ceva. Oraşul e mare, aş zice, plăcut chiar, şi dacă nu mă înşel are şi cheiuri. Ştiţi ce este un chei ? E un zid, ridicat deasupra apei. Da... De altfel, asta 300

n-arc nici o legătură cu chestiunea. Am făcut pe-acolo nişte manevre. Colonelul t u n şi uitîndu-sc stăruitor în călimară trecu repede la altă temă : — Ştiţi, cîincle meu s-a stricat la dumneavoastră. N u vrea să mai mănînee nimic, la te uită, în călimară e 0 muscă ! Ce ciudat să cadă iarna muşte în cali­ ni.na ! Ce dezordine! „Hai, dă drumul o dată la ce ai dc spus, hodorogule", îşi zise locotenentul-major. Colonelul se ridică şi începu să sc plimbe prin cancelarie. — Am stat şi-am chibzuit mult, domnule loco­ tenent-major, cum să fac ca să nu se mai repete ceea ce s-a întîmplat, şi mi-am adus aminte că aţi dorit să fiţi transferat la regimentul 91. Comandantul suprem ne-a comunicat nu demult că la regimentul 91 din Budcjovice se simte o marc lipsă de ofiţeri, pentru că sîrbii i-au ucis pc toţi. Vă asigur, pc cuvînt dc onoare, că pînă în trei zile veţi fi la regimentul 91, la Budcjovice, unde se formează cîteva batalioane dc marţ. N u trebuie să-mi mulţumiţi. Armata are nevoie de ofiţeri care... Şi neştiind ce să mai zică, sc uită la ceas şi spuse : — E zece şi jumătate ! E timpul să plec la rapor­ tul pe regiment. Cu asta, plăcuta convorbire nentul-major

sc simţi

foarte

luă sfîrşit.

Ix>cotc-

uşurat cînd

ieşi din

cancelarie. Se duse la şcoala de teterişti unde anunţă 301

că în zilele ce urmează pleacă pc front, şi că orga­ nizează cu acest prilej o petrecere dc adio la Nekazankă. Cînd sosi acasă, îl întrebă pe Svejk, cu tîlc : — Ascultă Svcjk, dumneata ştii ce este un „marschbatalion ?" — Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că „marş-batalionul" este un „marşbatiac" şi că ,,marşca" este o „marşcompanic". Aşa le prescurtăm noi. — Ei află atunci, Svejkule — urmă locotenentulmajor cu glas ceremonios — că pleci cu mine, cu „marşbatiacul", dacă îţi place aşa de mult prescurta­ rea. Dar să nu-ţi închipui că pe front o să te poţi ţine de parascovenii ca aici. Ei, ce zici, te bucuri ? — Cu respect raportez, domnule oberlaitnant, că mă bucur mult, răspunse bravul soldat Svejk. Ce bine are să fie cînd vom cădea împreună pentru maies­ tatea sa împăratul şi pentru familia lui !

POSTFAŢA

IN

LA

SPATELE

VO'UMUl.

iXTlf

:

FRONTULUI

Terminînd volumul 1 al romanului Peripeţiile bra­ vului soldat Svejk (în spatele frontului), anunţ că urmează să apară, în curînd unul după altul, două volume: Pe front şi în captivitate. Şi în aceste volume, soldaţii şi poporul vor acţiona întocmai ca în viaţa dc toate zilele. Viaţa nu este o scoală dc maniere elegante. în viaţă, fiecare sc exprimă aşa cum ştie. Maestrul de ceremonii, doctor Guth, vorbeşte altfel decît cîr­ ciumarul Palivec de la „Potirul", iar acest roman nu este un manual de maniere alese, pentru salonarzi, sau o carte educativă întru cunoaşterea expresiilor care pot fi folosite în societate. E o frescă istorică a unei anumite epoci. Dacă o expresie mai tare, dar care e în circulaţie, se cere întrebuinţată, nu preget să o redau întocmai, aşa cum e. Perifrazarea sau înlocuirea prin puncte Ic consider drept cea mai stupidă falsificare. Astfel de cuvinte sînt folosite şi în Parlament. Bine s-a spus cîndva, că un om bine educat poate citi orice. împotriva a ceea ce este firesc se ridică nit»!ai porcii şi bădăranii ipocriţi, care în purismul 22*

303

*

lor abject, nu se uită la conţinut si se năpustesc mintoşi asupra cuvintelor izolate. Cu ani în urmă, am citit critica unei nuvele, in care criticul era furios din pricină că autorul scri­ sese : „$i-a suflat şi şi-a şters nasul". Expresia pare a fi împotriva a ceea ce este estetic şi înălţător, în literatura care trebuie pusă la dispoziţia poporului. ŞA asta nu-i decît o mică mostră de ce fel dc dobi­ toace sc nasc sub soare. Oamenii care sc indignează dc o expresie mai tare sint nişte laşi, căci realitatea vieţii îi va surprinde ne­ pregătiţi şi tocmai aceşti oameni slabi sint cei mai mari duşmani ai culturii şi ai formării caracterelor. Dumnealor ar educa poporul ca o ceată de omuleţi hipersensibili, dc mastttrbanţi ai falsei culturi, de tipul Sfintului Alois, despre care sc povesteşte, în cartea călugărului Eustaţiu, că auzind pc unul slobozindu-şi viriturile, s-a pornit pc plîns şi numai în rugă­ ciune şi-a putut regăsi liniştea. Acest soi de oameni care îşi arată indignarea în văzul lumii caută in schimb, cu nespusă plăcere, clo­ setele publice, pentru a citi acolo inscripţiile neruşinate de pe pereţi. folosind in cartea mea cîteva expresii tari, am putut constata în treacăt, cum se vorbeşte in realitate. Nu-i putem cere cîrcimarului Palivcc să vorbească ales ca doamna Laudov.i, doctorul Guth, doamna Olga Fastrovâ şi mulţi alţii care ar dori să facă din Republica Cehoslovacă un marc salon cu parchete, în care să se umble în frac, cu mănuşi, să sc vorbească 304

numai cu cuvinte alese şi să se cultive manierele ele­ gante dc salon, sub al căror văl, tocmai filfi/o>iii sa­ lonarzi sc aruncă în braţele celor mai feroce destră­ bălări şi excese. Cu acest prilej, ţin să amintesc că Palivec, cîrciu­ marul, trăieşte. A supravieţuit războiului, pe care l-a petrecut în temniţă, şi a rămas mereu acelaşi, aşa cum l-am cunoscut atunci cînd a dat peste cl pacostea cu tabloul Împăratului l'ranz Josef. A venit să mă viziteze, după cc s-a văzut pomenit în carte şi a cumpărat mai bine de douăzeci dc fasci­ cole din primul număr, pe care le-a împărţit cunoscu­ ţilor, contribuind astfel la difuzarea cărţii. S-a bucurat sincer că am scris despre dinsul şi câ l-am descris ca pe un vestit „gură spurcată". — Pe mine nu mă mai poate schimba nimeni, mi-a spus el. Toală viaţa mea am fost „spurcat la gura" ; am vorbit pe şleau, aşa cum am gindit şi tot aşa voi vorbi şi dc aiii înainte, A-o să-mi pun cu lacăt la gur$ din pricina vreunei vaci încălţate. Astăzi sînt celebru. Şi într-adevăr, era tot mai conştient de propria-i valoare. Faima lui este întemeiată pe citeva expresii tari. Şi asta îi ajunge pentru mulţurtiirea lui sufle­ tească ; dacă i-aş fi atras atenţia, în timp ce repro­ duceam fidel graiul său, aşa cum l-am descris — ca >m-i frumos să vorbească aşa — teta ce bineînţeles nu era dc loc in intenţia mea — fără îndoiala că l-aş fi jignit pe acest om cuusccade. 305

Prin expresii necăutate, simplu şi cinstit, omul ăsta a exprimat, fără să fi urmărit aceasta, antipatia popo­ rului ceh împotriva bizantinismului. Dispreţul faţă de împărat şi faţă de expresiile alese, îl avea în linge. Otto Katz, trăieşte şi el. Este o figură reală de preot militar. După instaurarea republicii, şi-a atîrnat sabia în cui, a părăsit biserica, şi astăzi este procurist al unei fabrici de bronz şi vopsele din Cehia dc nord. Mi-a scris o scrisoarea lungă, în care mă ameninţa că se va răfui cu mine. O gazetă nemţească a reprodus în traducere un capitol în care este înfăţişat aşa cum arăta în realitate. L-am vizitat deci şi toate s-au sfirşit cu bine. Pe la orele două noaptea, nu se mai putea ţine pe picioare. In schimb predica şi zicea : — Eu sînt Otto Katz, preot militar, căpăţînoşilor! Oameni de teapa răposatului Bretschneider, detectiv din vechea Austrie, mişună şi astăzi, destui dc mulţi, prin republică şi trag cu urechea la cc vorbeşte lumea. Nu ştiu dacă în această carte voi izbuti să redau ceea ce am vrut. Faptul că am auzit pe unii oameni tratindu-sc reciproc cu : „Eşti prost ca Svejk", măr­ turiseşte oarecum contrariul. Dar chiar dacă cuvîntul Svejk va deveni o nouă înjurătură în cununa înflorită a ocarci, trebuie să mă mulţumesc şi cu această con­ tribuţie la îmbogăţirea limbii cehe. JAROSLAV

HASEK

C U P R I N S Vrejatâ Tabel

IU cronologic

.

ÎN

I

II

Intervenţia

,

•

SPATELE

bravului

XXIX

FRONTULUI

soldat

Svcjk'

în

ră/boiul

mondial

•

•

8

B r a v u l sold.ir Svejk la D i r e c ţ i a politici

.

.

18

III

Svcjk

IV

Svcjk c d a t a f a r ă

în faţa

m e d i c i l o r legişti din balamuc

.

.

.

.

81

.

.

.

.

4()

V

Svejk la c o m i s a r i a t u l d i n s t r a d a S a l m o v a

.

.

47

VI

Svcjk se î n t o a r c e acasă

.

.

68

VII

Svejk

pleacă

VIII

Svcjk

simulant

.

.

.

.

la o a s t e

73 82

IX

Svejk ta g a r n i z o a n ă

X

Svcjk o r d o n a n ţ ă la p r e o t u l de c a m p a n i e

106

XI

Svejk se d u c e cu jeldkuratul

.

.

cieze slujba religioasă d e c a m p a n i e XII

Controversă

XIII

Svejk sc d u c e să î m p ă r t ă ş e a s c ă

XIV

Svejk

XV

Catastrofa

.

.

.

religioasă

ordonanţă

la

J88

O t t o K a t z să o f i ­ 172 187 .

.

locotenentul-major

P o s t f a ţ ă la v o l u m u l întîi : In spatele

.

.

Lukâ?

108 2-0 284

frontului

33