Pavel Corut

din diverse creiere, într-o informaţie-răspuns la problema care ne frământă. Acest proces se produce frecvent la cercetătorii pasionaţi şi frământaţi de găsirea răspunsului la o anumită problemă. 3. A treia sursă de inspiraţie o găsim în afara fiinţelor noastre, în natura şi lucrurile înconjurătoare. Ne frământă o problemă şi hoinărim prin natură sau prin societate. Deodată, brusc, ochii ni se opresc pe un obiect, pe un mecanism, pe un fenomen etc. Iluminarea ne cuprinde şi inspiraţia e gata. Ne-a inspirat prin copierea sau modificarea unui fragment din realitatea care ne înconjoară. 4. Cărţile şi filmele sunt surse de inspiraţie folosite de majoritatea cercetătorilor şi literaţilor. În ele nu găsim neapărat răspunsul la întrebarea care ne frământă, ci informaţii care ne duc uşor, pe calea de iluminare, către soluţia finală. În acest caz, iluminarea poate veni prin asemănarea cu cele văzute ori citite, prin contrast cu ceea ce

am văzutori am citit ori prin conexiuni paradoxale (adică, vedem ceva şi ne vine inspiraţia într-o problemă care nu are nici o legătură aparentă cu acel ceva). 5. Inspiraţia extraordinară, din care ies invenţii geniale, de noutate absolută, poate proveni dintr-o sursă pe care nici măcar să n-o bănuim. Nu vreau să cad în misticism, cum credeau cei vechi în inspiraţia divină, în zei şi muze, însă geniile deschizătoare de noi drumuri în ştiinţă şi creaţie par să fie inspirate din surse supraumane. Cine sunt acestea? Dumnezeul creatorilor morali? Extraterestrii care ne supraveghează? Dispozitive care imită creierul uman şi radiază informaţii în mentalul colectiv ori în hipermental, cam cum am imaginat eu în anumite scrieri SF? Nu ştim încă. Cu certitudine, după ce o persoană capătă o inspiraţie extraordinară, multe altele se inspiră din creierul ei, prin telepatie. Să sperăm că viitorul va elucida şi această problemă. Aţi înţeles la ce vă foloseşte inspiraţia? Ea vă luminează mintea brusc, în momente de frământări psihice, în care căutaţi soluţii la problemele dumneavoastră de viaţă. Creierele leneşe au tendinţa de a apela la soluţii deja existente, de a copia ceea ce s-a mai făcut, fără a avansa cunoaşterea nici cu un milimetru. Aceasta înseamnă însă o deplasare în cerc şi o falsă rezolvare a problemelor noastre. Numai după ce punem creierul la muncă şi-1 forţăm să producă ceva nou, pe bază de inspiraţie proprie, suntem siguri că am găsit soluţii concrete şi exacte la problemele noastre. 390