Pasarea de Argint

RAMONA STEWART

Pas`rea de argint Traducerea [i adaptarea \n limba român` de ELENA MITU

ALCRIS M-94

Capitolul 1 Spatele poneiului era murdar [i transpirat. Era \nfrico[at de b`rba]ii care strigau, dând din mâini. Alerg` spre poarta ocolului, se \mpiedic` [i aproape c`zu \n clipa \n care un lasou \i trecu pe lâng` gât. Unul dintre b`rba]i cobor\ de pe gard [i p`[i \ncet spre el, cu un frâu \n mân`. Pentru câteva secunde, om [i animal se \nfruntar` din priviri. Lasoul se cl`tin` \n fa]` [i \n spate. Dar poneiul se arunc` \nainte, gonind spre omul care \l a[tepta cu atâta hot`râre, \ncât p`rea c` vrea s`-l calce \n copite. |l evit` \n ultima clip`, \ntorcându-se spre col]ul cel mai \ndep`rtat al ocolului. Luat prin surprindere, b`rbatul c`zuse la p`mânt \n \ncercarea de a evita animalul. Acum se ridic` \n genunchi [i \[i c`ut` frânghia \n praf. T`cut, \[i lu` p`l`ria, lovind-o de coaps`. Praful se ridic`, iar \nso]itorii lui, care priviser` totul \ntr-o t`cere uimit`, \ncepur` s` râd`. Hohoteau, lovindu-[i genunchii, iar \n ochi le ap`ruser` lacrimi. Colegul lor se ridic`, \ndreptându-se spre ei. Nu era \nalt, dar sub]irimea \i accentua \n`l]imea. |i privi rece cu ochii lui ciuda]i, electrici. Nu puteai s`-]i dai seama dac` era amuzat [i se pref`cea sau dac` ar fi vrut s`-i vad` mor]i pe to]i.

6

RAMONA STEWART

– Dumnezeule, Tom, n-o s` uit niciodat` cum ar`tai la p`mânt, cu poneiul dansând \n jurul t`u, spuse \n cele din urm` b`rbatul care a[tepta lâng` poart`. |[i puse p`l`ria pe ceaf`, ca un semnal c` terminase cu râsul [i avea de gând s` fie serios. – B`ie]i, s` [ti]i c` nu e deloc nostim, spuse Tom calm, puteam s` fiu ucis… Vorbea cu seriozitate, iar cuvintele lui \i f`cur` pe b`rba]i s` izbucneasc` din nou \n râs. Ochii lui \ncepur` s` arunce din nou fl`c`ri. – Cred c-ar fi mai bine s` \mpu[c acest ponei, continu` b`rbatul cu aceea[i voce calm`. E periculos. |n timp ce rostea aceste cuvinte, \i arunc` o privire furi[` b`rbatului de lâng` poart`. Oricum, proprietarul poneiului râdea \nc` [i nu se obosi s` r`spund`. Mâna lui Tom se \ndrept` spre tocul pistolului, pe care \l scoase cu o mi[care rapid`, \ndreptându-l spre ponei. La aceast` mi[care, b`rba]ii se oprir` brusc din râs. – Pentru numele lui Dumnezeu, Tom! B`rbatul \i ignor`. – Tom, o glum` e o glum`… Proprietarul poneiului s`ri de pe gard, a[ezându-se \n fa]a pistolului, cu mâna \ntins`. |n t`cere, ceilal]i priveau confruntarea dintre cei doi. Pe pieptul b`rbatului mai \n vârst` str`lucea steaua [erifului. Era mai \nalt decât Tom, cu o statur` impresionant`, dat` de anii de munc` grea. Ridurile de pe fa]a lui ars` de soare ar`tau hot`rârea. Ochii verzi str`luceau, inteligen]i [i plini de pricepere. F`r` s`-l scape din priviri pe b`rbatul din fa]a lui, [eriful \ntinse mâna [i d`du la o parte bra]ul \ntins. – M` p`c`lise[i, Tom, zâmbi el, vârând pistolul \n tocul de la brâul tân`rului. Dar ce m-ai p`c`lit!

PAS~REA DE ARGINT

7

Privitorii \ncepur` s` râd` din nou, nu de Tom de data aceasta, ci de recunoa[terea b`rbatului mai \n vârst`. Pentru prima oar`, pe figura tân`rului ap`ru un zâmbet. Dup` câteva clipe, râdea \n hohote \mpreun` cu ceilal]i. |nc` râdeau cu to]ii când o tân`r` ap`ru din stânga hambarului, \ndreptându-se spre ei. |i privi un timp, cu mâinile \nfundate \n buzunarele blugilor ei Levis. Apoi puse un picior de gardul ocolului, ridicându-se [i a[ezându-se pe scândura de sus. De sus, \i privi pe b`rba]i. – Tot n-ai reu[it s` legi poneiul, Pat? Pat Johnson se apropie, sprijinindu-se de gard lâng` ea. |[i d`du jos p`l`ria, [tergându-[i fruntea transpirat`. – Nu-]i pierde \ncrederea, Paula. L-am l`sat pe Tom s` fac` o \ncercare \nainte s`-l prindem. Tân`ra arunc` o privire spre Tom, apoi se \ntoarse spre [erif, privindu-l \ntreb`tor. Pat d`du din cap, iar vocea lui joas` nu ajunse decât la urechile ei. – Doctorul a spus c` este \n regul`, atâta vreme cât nu face ceva foarte dificil. N-a \ncercat decât s`-l prind` cu lasoul. – N-a[ fi vrut s`-l v`d c`zând mort. B`rbatul zâmbi. – E mult mai rezistent decât pare. Nu cred c` i-a f`cut r`u. Paula \l privi din nou pe Tom. Nu avea \n priviri aceea[i afec]iune cu care [eriful \l privea pe tân`r. – N-a[ vrea s` v`d pe nimeni c`zând mort, spuse ea cu hot`râre, str`duindu-se s` priveasc` \n alt` parte. Poneiul din cel`lalt cap`t al ocolului \i atrase aten]ia. A[a cum st`tea pe gard, cu coatele pe genunchi, cu p`rul scurt care \i c`dea pe frunte, p`rea mai degrab` un b`iat de doisprezece ani, decât o tân`r` de [aptesprezece.

8

RAMONA STEWART

– Ce face mama ta? \ntreb` Pat. O expresie enigmatic` \ntunec` ochii cenu[ii ai Paulei, dar continu` s` priveasc` poneiul care str`b`tea nelini[tit ocolul. – Cam acelea[i lucruri… Doar o [tii pe Fritzi, Pat. O expresie asem`n`toare se citi \n ochii verzi ai [erifului. – Da… N-am mai v`zut-o de un secol. S`-i spui c` poate o s` vin desear`, spuse b`rbatul, privindu-[i ceasul. Se face cam târziu pentru tine, nu-i a[a? Ar fi mai bine s` pleci spre cas`. Oricum, eu trebuie s` m` duc pân` acas`, iar Tom va trebui s` duc` mâncare prizonierilor din \nchisoare. |ntorcându-se pe jum`tate, li se adres` b`rba]ilor care a[teptau: – Haide, care dintre voi va duce poneiul \napoi? Paula s`ri de pe gard [i, \nainte ca Pat s-o poat` opri, era \n`untru. Se aplec` [i ridic` un frâu care r`m`sese pe jos. Apoi, cu pa[i mici dar hot`râ]i, se \ndrept` spre animalul \nfrico[at. Pentru o clip`, [eriful vru s-o cheme \napoi, dar apoi se sprijini de gard, aprinzându-[i o ]igar`. Privirea lui \ngrijorat` trecea de la silueta fragil` a fetei la animalul care, luat prin surprindere, b`tea p`mântul cu copitele. F`r` s`-i dea timp poneiului s`-[i recâ[tige superioritatea pierdut`, Paula se \ntinse [i-i puse frâul \n jurul gâtului. Animalul trase capul dar, \nainte s` poat` face vreo mi[care, tân`ra \l mângâie pe gâtul \ncordat, reu[ind s`-l lini[teasc`, apoi arunc` cel`lat cap`t al frâului unuia dintre b`rba]ii din apropiere. Pat zâmbi. – E[ti destul de istea]` pentru o pu[toaic` r`sf`]at`, nu-i a[a? Paula ie[i din ocol, trecând peste gard cu u[urin]`. – {tii foarte bine c` m` pricep la cai, Pat. – Tot ce [tiu e c`, dac` mai \ncerci aceea[i figur` [i un cal te r`ne[te, mama ta m` va ucide.

PAS~REA DE ARGINT

9

– Dar nu m` va r`ni nici un cal. }i-am spus c` m` pricep la ei, râse tân`ra. Nu-]i face griji, acum am de gând s` m` duc \ntr-adev`r acas`. Ajunsese lâng` [erif care \i puse un bra] \n jurul umerilor, \mbr`]i[ând-o scurt, cu afec]iune. – Nu uita ce ]i-am spus s`-i transmi]i mamei tale… [opti el. – Unde vrei s-o vezi? Acas` sau la bar? B`rbatul se gândi o clip`. – Cred c` voi veni destul de devreme, a[a c` voi veni acas`. Roag-o s` m` a[tepte dac` \ntârzii pu]in. – Bine, r`spunse ea, \ncercând s` plece, numai c` [eriful o trase \napoi. – Ai grij` s` nu te lauzi cu isprava de azi. Nu cred c` mamei tale \i place prea mult c`-]i pierzi timpul pe aici cu noi. E de p`rere c` nu arat` prea bine. – {i de când totul trebuie s` arate bine pentru Fritzi? se \ncrunt` ea. Pat o privi cu asprime. – Paula, ai grij` ce spui. Tân`ra ridic` din umeri cu \nc`p`]ânare, gata s` dea un r`spuns, dar se r`zgândi [i-i \ntoarse spatele, plecând repede, f`r` s`-i spun` la revedere. {eriful o urm`ri cu privirea \n timp ce se \ndrepta spre ma[ina nou-nou]` care a[tepta lâng` ocol. Intr` \n ma[in`, trânti portiera [i demar` \n tromb`. |n urma ei se ridic` un nor de praf. *** Pe drumul spre cas`, Paula ap`s` pe accelera]ie. Mica ma[in` zbura pe drumul pr`fuit. Dup` o mil`, cu un scrâ[net al frânelor, f`când o curb` larg`, intr` pe drumul principal. Dup` ce parcursese jum`tate din drumul spre ora[, o ma[in` a poli]iei porni dup` ea.

10

RAMONA STEWART

O urm` un timp, apoi o dep`[i, cu sirena r`sunând [i cu lumina intermitent` a girofarurilor. Un bra] \n uniform` \i f`cu un semn prietenos de la fereastr`, iar ea r`spunse cu un claxon scurt. Ora[ul Chuckawalla ap`ru \n fa]a ei [i tân`ra \ncetini. Merse \ncet printre cl`dirile noi, oprind din când \n când pentru a nu lovi copiii sau câinii care ap`reau brusc \n fa]a ei. O fat` \mbr`cat` \ntr-o rochie ro[ie f`cu un semn din mân`, iar Paula \i r`spunse cu un claxon. Ajunse foarte repede \n centrul ora[ului, alc`tuit din patru magazine, banc`, cinematograf [i [ase baruri. Unul dintre barmani st`tea \n prag, iar [or]ul lui impecabil str`lucea \n lumin`. – Fritzi vrea s` te vad`, strig` el, la vederea ma[inii albastre. Tân`ra cobor\ fereastra, \ntrebând: – Unde este, Mike? Acas`? La semnul lui din cap, f`cu la stânga, trecând pe lâng` [coal`, liceu, cele dou` biserici [i biroul [erifului. Ma[ina opri \n fa]a unei case mari, construit` \n stil colonial. Casa lui Fritzi Haller, construit` parc` pentru câmpurile verzi [i dealurile Virginiei sau Californiei, p`rea nepotrivit` cu de[ertul [i cerul vestic. Solul arid al de[ertului \ncercase s` cucereasc` tonele de p`mânt de import, iar iepurii s`lbaticii atacaser` florile aduse de departe. Din visul lui Fritzi de a avea o gr`din` imens` nu mai r`m`seser` decât dou` ronduri de trandafiri, planta]i la fereastra dormitorului ei. Restul gr`dinii era plantat cu diverse plante specifice de[ertului [i variet`]i de cactu[i. Paula \[i duse ma[ina \n garaj. Cele dou` ma[ini ale mamei ei erau acolo, \mpreun` cu noul Buick al judec`torului. |nconjurând casa, deschise u[a buc`t`riei, intrând f`r` zgomot. Mary, buc`t`reasa, cur`]a cartofi, aplecat` asupra chiuvetei. Era b`trân` [i nu vedea prea bine. La auzul pa[ilor Paulei, se \ntoarse.

PAS~REA DE ARGINT

11

– Dumneavoastr` sunte]i, domni[oar` Paula? – Da, Mary. – Mama dumneavoastr` v-a c`utat. Acum e \n salon cu domnul judec`tor. A spus c` vrea s` v` vad` imediat ce v` \ntoarce]i. – Mul]umesc, Mary. Când buc`t`reasa se \ntoarse la munca ei, tân`ra se furi[` spre holul care ducea din buc`t`rie spre partea din fa]` a casei. Lâng` u[a salonului, Rose, cea mai nou` achizi]ie a lui Fritzi, [tergea \ncet praful de pe o mas`, ascultând conversa]ia din`untru. Când o observ` pe Paula, \ncepu s` [terg` praful repede, atent` la munca ei. Se pref`cu surprins` de apari]ia Paulei. – Oh, bun`, Paula! – Bun`, Rose! Tân`ra \i fusese coleg` de [coal` [i \nc` \i spunea pe nume – spre amuzamentul lui Fritzi [i dezaprobarea lui Mary. Rose era supl`, frumoas`, cu un mers senzual. Cu un an \n urm` avusese o rela]ie cu un mexican foarte atr`g`tor [i r`m`sese \ns`rcinat`, fiind nevoit` s` p`r`seasc` liceul. Dup` na[terea copilului, descoperise c` nimeni din ora[ nu voia s` o angajeze. Pân` a urm` Fritzi o primise, iar Rose \mpreun` cu nou-n`scutul se mutaser` \n cea mai frumoas` cas` din ora[. Nu era o menajer` potrivit`, dar mama Paulei o p`stra tocmai pentru c` o amuza s` le deranjeze pe celelalte femei din ora[. – Mama ta te caut`, spuse menajera. Paula d`du din cap, continuând s` se \ndrepte spre camera ei. – Vrea s` te vad` imediat ce ajungi acas`, continu` Rose. – Dup` ce m` sp`l, cobor. Dar menajera vorbise foarte tare [i auzul lui Fritzi era excelent. La auzul vocii mamei ei care o chema \n salon, Paula ezit`. Dar femeia o strig` din nou, a[a c` se \ntoarse resemnat`.

12

RAMONA STEWART

Când intr` \n salon \l privi pe judec`torul de pace care r`sucea o ]igar` cu degete experte, salutând-o cu o mi[care din cap. R`spunse la salut, apoi se \ntoarse spre mama ei. Fritzi era a[ezat` pe o canapea de piele, desp`r]it` de fotoliul pe care st`tea judec`torul de o m`su]` joas` de cafea. Figura ei prelung` era atr`g`toare, p`rând foarte tân`r`. |n mâna stâng` cu degete lungi [i delicate ]inea o ]igar`, pe care se aplecase s-o sting` chiar \n clipa \n care intra fiica ei. Se opri la jum`tatea drumului, privind-o pe Paula cu aten]ie. – Unde Dumnezeu ai fost, draga mea? \ntreb` ea cu o voce joas`, r`gu[it`, care \i tr`da vârsta. Paula o privi, mirându-se din nou c` Fritzi Haller era mama ei. Cu toate acestea, exista o asem`nare clar`, de[i destul de vag` \ntre tr`s`turile tinerei [i cele ale mamei ei. Tenul Paulei era bronzat, dar Fritzi ie[ea destul de rar din cas` \nainte de l`sarea nop]ii, a[a c` pielea ei avea o albea]` ie[it` din comun. Buzele femeii erau mai pline, accentuate cu ruj. P`rul era asem`n`tor, negru [i buclat. Dar cea mai mare diferen]` \ntre cele dou` figuri era dat` de ochi. Ochii lui Fritzi erau \mb`trâni]i de anii de via]` agitat`. Erau mari [i negri, str`lucitori, ochi remarcabili, capabili s` reflecte gânduri contradictorii [i emo]ii. |n privirea \ndreptat` spre tân`ra ei fiic` se putea citi acum calmul impus, pu]in` cochet`rie, un strop de iritare [i o matur` acceptare a sl`biciunii naturii umane. – Ai fost la Pat Johnson, nu-i a[a? \ntreb` ea, iar \n tonul vocii se putea sim]i dezaprobarea, dar [i amuzamentul. Paula arunc` o privire spre praful de pe ghetele [i pantalonii ei. |ntre timp, femeia \i f`cuse semn s` se a[eze pe canapea lâng` ea. – Mai bine m` schimb \nainte s` m` a[ez pe ceva. Fritzi \i ar`t` din nou cu un semn al mâinii locul pe canapea, iar fata se a[ez`. Mul]umit`, mama ei \[i \ndrept` aten]ia spre judec`torul Lindquist:

PAS~REA DE ARGINT

13

– Ce p`rere ai despre fata mea? \ntreb` ea cu afec]iune. S-a mai schimbat? Berle Lindquist a[ez` cu grij` paharul pe m`su]`, apoi se l`s` pe spate, studiind-o pe Paula. Cl`tin` din cap cu amuzament. – E mai murdar`, r`spunse el. Fritzi râse. – Dar a mai crescut? – |]i dai seama c` ultima oar` am v`zut-o acum dou` s`pt`mâni [i c` mi-ai pus [i atunci aceea[i \ntrebare? – Dar Berle, la aceast` vârst` fetele se schimb` de la zi la zi… – Poate c` o fac, dar pentru persoane cu un spirit de observa]ie mai dezvoltat decât al meu. Pentru mine [i cineva de [aptesprezece ani arat` la fel ca la [aisprezece ani. – Cred c` \ncepi s` \mb`trâne[ti. El zâmbi. – S-ar putea. Dup` cum spuneam, e mai murdar` decât ultima oar` când am v`zut-o [i cred c` miroase [i mai mult a cal. N-ai decât s` te mul]ume[ti cu atât, ridic` el din umeri, luându-[i paharul. Dar acest sherry e minunat, Fritzi. N-ai mai avut de mult aceast` marc`. – Am primit la magazin o comand` mai veche [i-am luat o sticl` acas`. Mi-am adus aminte c` ]i-a pl`cut \ntotdeauna. – M-am \ntrebat de ce-ai schimbat marca. Cel pe care l-ai avut pân` acum era inferior. – {i de ce n-ai spus nimic? {tii c` nu m` pricep la b`uturi alcoolice… – Dar te pricepi la pre]uri, draga mea, a[a c-am hot`rât c` mai bine tac. Zâmbind, b`rbatul \[i termin` b`utura, dar o opri cu un gest pe femeia care \ntinsese mâna spre clopo]elul de pe mas`.

14

RAMONA STEWART

– Nu, draga mea. Mai bine a[tep]i pân` data viitoare s` te revan[ezi. Acum trebuie s` plec, spuse el, ridicându-se. M` a[teapt` o doamn` care vrea s`-mi vând` o proprietate [i a[ vrea s` semn`m actele ast`zi. Clopo]elul de la intrare sun`. Judec`torul ascult` o clip`, apoi se \ndrept` spre fereastr`, aruncând o privire spre u[a de la intrare. Pe figur` i se citi nepl`cerea. – Draga mea, crezi c` doamna Butler este cea mai potrivit` vizitatoare pentru aceast` or`? \ntreb` el. Fritzi ridic` sprâncenele. Se \ntoarse [i strig`: – Rose, voi r`spunde eu la u[`. Se ridic` de pe canapea, \ntinzând mâna: – Mul]umesc pentru vizit`. {tii foarte bine c` nu-mi place s` fac afaceri prin telefon… – Apreciez discre]ia ta, r`spunse b`rbatul cu ironie. Femeia \ncepu s` râd`. – Ei, haide, Berle. |mi pare r`u c` ri[ti s`-]i strici reputa]ia din cauza doamnei Butler, dar nu e nici un dezastru. Nimeni nu poate s`-]i vad` ma[ina din strad` [i po]i foarte bine s` ie[i prin buc`t`rie. B`rbatul arunc` o privire spre Paula, iar Fritzi observ`. – Paula, draga mea, condu-l te rog pe domnul judec`tor prin spate. A \ntârziat la o \ntâlnire important`, zâmbi ea, privindu-[i ceasul \ncrustat cu diamante. Apoi du-te \n camera ta [i \mbrac`-te pentru cin`. |n timp ce fata [i judec`torul se \ndreptau spre buc`t`rie, \i auzir` pa[ii rapizi [i zgomotul u[ii de la intrare. Paula a[tept` lâng` u[` pân` când ma[ina lui Berle Lindquist ajunse \n strad`, apoi se \ntoarse pe acela[i drum, \ndreptându-se spre camera ei. |nainte de a urca scara f`cu o mic` pauz`. Vocea r`gu[it` a doamnei Butler r`suna din salon, \ncercând s` se justifice: – Pot s` jur pe Biblie, doamn` Haller. Doar atât am câ[tigat aceast` lun`. Unele luni sunt mai dificile decât altele. N-am ce s` fac.

PAS~REA DE ARGINT

15

Vocea lui Fritzi era rece, deta[at` [i hot`rât`: – Acum dou` s`pt`mâni a fost o \ntâlnire a fermierilor chiar aici \n ora[. Vrei s`-mi spui c` [i-au petrecut tot timpul stând de vorb`? – Nu [tiu ce au f`cut, r`spunse femeia repede. N-au venit prea des pe la noi. – De ce nu? – N-am de unde s` [tiu. Poate c` erau to]i \n neregul`… Ironia din vocea lui Fritzi era rece: – Nu prea cred. {i nu prea cred c` ]i-ai ]inut mâinile departe de bani. Luna viitoare ai grij` s`-mi aduci optzeci la sut` partea mea, nu [aizeci. – Doamn` Haller… – Po]i face a[a cum spun, sau po]i renun]a. – Doamn` Haller… |n vocea doamnei Butler suna deja resemnarea. Paula continu` s` urce \ncet scara, f`r` s` mai asculte. Toate femeile pe care Fritzi le angajase pentru bordelul din Riverbottom fuseser` necinstite, dar le descoperise pe toate. Era deja o poveste veche. Dup` ce \nchise u[a dup` ea, fata se arunc` \n patul larg, aruncându-[i ghetele din picioare. R`mase câteva minute \ntins`, cu mâinile sub cap, apoi se ridic`, \ndreptându-se spre baie. *** Cu zece ani \n urm` când Fritzi, menajera de culoare [i fiica ei de [apte ani ajunseser` \n Chuckawalla, ora[ul ar`ta cu totul altfel. Era mai mic, cam \n jur de dou` mii de locuitori, majoritatea lucr`tori la c`ile ferate [i familiile lor, câ]iva mineri [i comercian]i. Nu erau decât dou` baruri, nu exista un birou al [erifului, decât o mic` \nc`pere \n spatele farmaciei. De atunci ap`ruser` un nou magazin, o [coal`, un cinematograf [i un hotel. Ora[ul se

16

RAMONA STEWART

schimbase. |l schimbase timpul, \l schimbaser` [i oamenii noi care s-au stabilit aici. Iar Fritzi Haller [i-a jucat rolul ei \n schimbarea ora[ului. Paula \[i amintea cu destul` claritate detaliile sosirii lor. Era o zi de iulie, iar aerul de[ertului era sufocant. Vântul le uscase obrajii [i buzele. Fritzi insistase s` conduc` tot drumul, chiar dac` Mary se oferise s-o ajute. Paulei \i era team` c` [i Mary [i mama ei vor muri \nainte de a ajunge \n ora[, l`sând-o singur`. Mary z`cea pe scaunul din spate, cu buzele uscate [i cr`pate, pline de sânge, cu fa]a cenu[ie de oboseal`. Dar cel mai mult o \nsp`imânta umorul \ntunecat cu care mama ei f`cea fa]` situa]iei. Era foarte bolnav`. De mai mult de un an, boala care \i m`cina pl`mânul drept o f`cuse s` sl`beasc` foarte mult. Era prea slab`, iar pielea ei era nefiresc de alb`. Fata atinsese mâna lui Fritzi când aceasta se \ntinsese s` ia sticla de whisky de pe scaunul din spate [i descoperise c` era rece ca ghea]a. Când ridicase sticla spre buzele, degetele \i tremurau. Pentru prima oar` \n via]a ei decisese s`-[i \nfrunte mama: – Fritzi, nu crezi c-ar fi mai bine s` nu mai bei? P`rea ciudat s` auzi a[a ceva venind de la o fat` de [apte ani. Mama ei zâmbise ironic: – De ce-]i faci griji, Paula? O s` murim toate \n curând [i animalele vor cur`]a carnea de pe oasele noastre, care vor lumina albe \n iadul `sta fierbinte. Fritzi privise câmpia nesfâr[it` care \i \nconjura. Voise s` mai adauge ceva, dar \[i z`rise fiica ghemuit` \n scaun, cu ochii rotunzi [i \nsp`imânta]i. Râsese – singura scuz` pe care i-o ceruse fetei – [i d`duse din cap. – Nu conteaz`, Paula. Vom ajunge curând. Uite, ad`ugase ea, \ntinzându-i sticla – p`streaz` tu asta. Cred c-am b`ut destul. Peste o or`, intrau \n ora[.

Capitolul 2 La \nceput urâser` ora[ul murdar, plin de praf [i \n fiecare zi pl`nuiau s` plece imediat ce Fritzi se va sim]i mai bine. C`ldura [i drumul obositor o cople[iser`. Pe m`sur` ce s`pt`mânile se scurgeau cu greu, femeia z`cea, aproape moart`, \ntr-un pat din hotelul Drake. |n acest timp, tân`rul doctor Waley o vizita de trei ori pe zi [i uneori de dou` ori pe noapte. Când Fritzi avea o criz` mai grav`, luptându-se pentru aer, Mary o scotea pe Paula afar`, pe culoarele hotelului. Fata \[i \nfunda mâinile \n buzunare, luptând \mpotriva lacrimilor. Nu erau prea multe lucruri \n hol, \n afar` de câteva plante [i dou` fotolii, a[a c` se plictisea [i ie[ea \n strad`. Se plimba cu pa[i mici, privind vitrinele, ma[inile [i trec`torii. |ntr-o zi, intrase \n magazin [i observase o fat` de [ase, [apte ani care, la fel ca ea, bea limonad`. Se \ndreptase spre ea, dornic` de companie: – Bun`! Fata zâmbise cu timiditate. – Numele meu e Paula Haller. Tu cine e[ti? – Bertha Lindquist.

18

RAMONA STEWART

– Te duci la [coal`? – Sunt \n clasa \ntâi, zâmbise fata. Dup` vacan]` voi trece \ntr-a doua. Dup` o scurt` pauz`, Bertha o \ntrebase: – E[ti nou` aici, nu-i a[a? De unde e[ti? – Din est, de departe. {i eu eram \n clasa \ntâi. Sunt aici cu mama mea… e bolnav`. T`cuser` din nou. Tot Bertha fusese cea care reluase discu]ia: – Bunicul meu e judec`tor, am o sor` [i un frate. Fratele meu e abia la gr`dini]`. Tata a murit. A[a c` acum locuim cu bunicul. – {i tat`l meu e mort. Acum locuiesc \mpreun` cu Fritzi [i cu Mary, menajera noastr`. – Cine e Fritzi? Câinele t`u? – Nu, e mama. Fata se \ncruntase. – {i de ce \i spui a[a? – Pentru c` a[a o cheam`, r`spunsese Paula sup`rat`. – {i eu locuiesc \mpreun` cu mama… [i cu bunicul, continuase fata \mp`ciuitor. – Bunicul t`u a spânzurat pe cineva? \ntrebase Paula. Era lucru cel mai important pe care \l [tia despre judec`tori. Fata cl`tinase din cap, iar buclele blonde \i atinseser` obrajii. – Nu prea cred, recunoscu ea. Nu cred c` e genul acela de judec`tor. – P`i ce fel de judec`tor e? – E judec`tor de pace. – Judec`torii de pace nu spânzur` oameni? – Nu cred. – Nu v`d de ce n-ar face-o. Cu toate astea, cred c` mi-ar pl`cea s`-l v`d pe bunicul t`u. E foarte b`trân? – E un pic, zâmbise Bertha, s`rind de pe scaun. Chiar vrei s`-l vezi? \ntrebase ea. Acum e acas`.

PAS~REA DE ARGINT

19

– Putem s` mergem s` m` uit la el? Nu se va sup`ra? Fata râsese. – Nici nu trebuie s` [tie. E \n spatele casei, exerseaz` cu pistolul… {tii, \mpu[c` ni[te cutii goale de conserve… Putem s` ne uit`m la el prin gard. |mpreun`, cele dou` fete \l priviser` pe judec`torul Lindquist \n timp ce exersa trasul la ]int`. Dup` o s`pt`mân`, Bertha Lindquist [i Paula Haller deveniser` cele mai bune prietene. Hoin`reau \mpreun`, nel`sând nici cel mai mic loc din ora[ necercetat. Mary era prea ocupat` ca s` observe absen]a Paulei, dar judec`torul Lindquist devenise curios, dorind s` cunoasc` preocup`rile nepoatei lui. Dup` câteva \ntreb`ri, acesta aflase c` Bertha ajunsese \ntr-o companie nepotrivit`. Pentru c` Bertha era prima prieten` de vârsta ei, Paula \i vorbise despre trecutul ei interesant. La rândul ei, f`r` s` [tie importan]a celor spuse, fata m`rturisise cu inocen]` mamei ei c` Fritzi bea whisky direct din sticl`, c` avusese un bordel undeva \n New Jersey [i c` acum era grav bolnav` de o boal` infec]ioas`. Dup` aceste dezv`luiri, \n timp ce doamna Lindquist \ncerca s`-[i revin`, fata ad`ugase: – Fritzi \njur` ca un birjar, spusese ea. Expresia era \mprumutat` de la Paula, la urechile c`reia ajunsese \ntr-un bar din New Jersey. Mama fetei p`lise. Dup` câteva minute bune, dup` ce \[i revenise, hot`rârea luat` era definitiv`: Bertha nu trebuia s-o mai vad` niciodat` pe aceast` fat`, pentru c` persoanele ca ea [i ca mama ei erau responsabile de tot r`ul, p`catul [i mizeria din lume. Dac` se va mai \ntâlni m`car o dat` cu Paula [i ea va ajunge vinovat`, la fel ca ele. Discursul doamnei Lindquist durase mult timp. |n ziua urm`toare Paula se dusese, ca de obicei, la magazinul unde se \ntâlneau, f`r` s` aib` nici cea mai mic` idee de vulcanul

20

RAMONA STEWART

care izbucnise \n familia Lindquist. Când Bertha nu ap`ruse, pornise spre casa ei. Pentru c` nu d`duse nici un semn de via]`, fusese nevoit` s` se \ntoarc` la hotel. A doua zi, mânat` de curiozitate, se \ndreptase spre u[a de la intrare a casei Berthei. |n timp ce st`tea nelini[tit`, ne[tiind ce s` fac`, u[a se deschisese [i \n pragul ei ap`ruse judec`torul Lindquist, care o privea cu gravitate. O v`zuse de la fereastr` [i ghicise cine e. Nora lui o dusese pe Bertha la dentist, iar lui i se p`rea o ocazie foarte bun` s` stea de vorb` cu aceast` fat`. Paula \i zâmbise. Cu toate c` n-o v`zuse niciodat`, fata \l privise de atâtea ori printre gard, \ncât \i p`rea deja cunoscut. – Bun` ziua, spusese ea. Bertha e acas`? El cl`tinase din cap. Apoi, pentru c` fata continua s` zâmbeasc`, privindu-l cu \ndr`zneal`, ochii lui \ncepuser` s` str`luceasc`. Nu avea prea mult` r`bdare \n cazul copiilor, pentru c` obi[nuiau s` plece privirea [i s` nu r`spund` la \ntreb`ri. Acesta era primul copil care nu avea acest obicei sup`r`tor [i de aceea \i p`rea foarte simpatic. – Nu vrei s` intri? \ntrebase el formal, deschizând u[a larg. Paula p`[ise \n`untru. – Bertha se va \ntoarce curând? \ntrebase ea. Judec`torul cuno[tea valoarea unei minciuni spuse cu un scop \nalt. – Nu. A plecat \ntr-o c`l`torie. Nu cred c` v` ve]i mai vedea. |n clipa \n care fata se \ntorcea s` plece, b`rbatul ad`ugase: – Nu vrei s` stai de vorb` cu mine câteva minute? Am [i ni[te pr`jituri… {tia c` Bertha ar fi mâncat pr`jituri toat` ziua, de aceea fusese din nou pl`cut impresionat când Paula cl`tinase din cap: – Nu, v` mul]umesc, dar acum nu vreau pr`jituri. Dar mi-ar pl`cea s` st`m de vorb`, ad`ugase, ezitând o clip`. A]i spânzurat pe cineva? se hot`râse s` \ntrebe.

PAS~REA DE ARGINT

21

Judec`torul râsese, iar reac]ia lui \nt`rise atmosfera de prietenie care se instalase \ntre ei. La \nceput, b`rbatul m`rturisise c` n-a spânzurat pe nimeni. Dar, pentru ca Paula s` nu fie dezam`git`, \i povestise c` unul dintre cei pe care-i judecase pentru un jaf fusese de fapt un criminal dat \n urm`rire [i care, dup` ce \l predase Cur]ii de Justi]ie, fusese judecat [i spânzurat. Fata se declarase mul]umit`. Mai târziu, st`tuser` de vorb` despre Paula [i New Jersey, despre Fritzi [i Mary. Trecuse deja o or` [i, temându-se c` nora lui se va \ntoarce de la dentist, judec`torul o condusese afar`, stabilind s` se \ntâlneasc` din nou ziua urm`toare. B`rbatul era atras de fat`, cu toate c` recuno[tea c` putea fi nepotrivit` pentru nepoata lui. Era foarte interesat s` afle cum ajunsese atât de \ndr`znea]` [i deschis`, dup` modul \n care fusese crescut`. *** |ncetul cu \ncetul, Fritzi \[i revenise. Timp de aproape dou` luni z`cuse nemi[cat`, dar febra \ncepuse s`-i scad` [i nu mai scuipa sânge. Cu toate interdic]iile medicului [i prezicerile \ntunecate ale lui Mary, \n a treia lun` se ridicase din pat. Dup` aceasta se recuperase foarte repede. {i, cu toate c` nu avea destul` r`bdare [i grij`, numai o singur` dat` se sim]ise mai r`u. Lupta se sfâr[ise [i Fritzi ie[ise \nving`toare… Dar nu [tiau c` destinul le mai preg`te[te o lovitur`. Banii pe care femeia \i câ[tigase \n urma vânz`rii localului fuseser` investi]i prost de cel care se ocupa de acest lucru, astfel \ncât \n noiembrie Fritzi descoperise c` are dou` persoane care depind financiar de ea, o mie de dolari [i nimic altceva. Toat` noaptea st`tuse treaz`, \ncercând s` g`seasc` o solu]ie. Spre diminea]` se ridicase din pat, privind ora[ul \n lumina crud`

22

RAMONA STEWART

a zorilor. Aflase de la Paula totul despre judec`torul Lindquist [i despre nepoata lui. |n]elesese imediat motivul pretinsei absen]e a Berthei, dar era curioas` de ce e atât de interesat de fiica ei. La micul dejun o \ntrebase pe Paula: – Draga mea, b`trânul t`u, Lindquist, e chiar judec`tor? – Desigur, r`spunsese fata, jignit`. – Voiam s` spun dac` e singurul judec`tor din ora[… singurul reprezentant al legii? La semnul aprobator din cap, femeia schimbase subiectul. La masa de sear`, Fritzi \[i chemase fiica lâng` ea: – Paula, draga mea, nu crezi c`, dac` tot \l vezi atât de des pe acest judec`tor, ar trebui s`-l cunosc [i eu? Doar s` fiu sigur` c` e \n regul`… {tii c` e[ti prea tân`r` pentru o „rela]ie serioas`”… – Desigur, dac` vrei, r`spunsese fata. Data viitoare când \l v`d o s`-i spun. Nu era tocmai ce dorea femeia. – Draga mea, poate c-ar fi mai bine dac` n-am fi atât de formale. Poate s`-l pun` \n gard`, dac` m` \n]elegi… Mai bine \l aduci undeva unde pot s` apar [i eu ca din \ntâmplare, ce crezi? Voi putea s`-mi dau seama mai bine. Fata d`duse din cap. – Foarte bine, dac` tu crezi c` e cea mai bun` solu]ie… Nu vrei s`-i spun? – Vreau s` fie ceva obi[nuit, spusese Fritzi. Dup` cum spuneam, e mai bine s`-l duci undeva unde s` apar [i eu, accidental. – Bine. A doua zi, la ora dou` dup`-amiaz`, Paula [i judec`torul Lindquist beau câte un suc \n magazin. Peste cinci minute, Fritzi Haller \i \ntâlnise, „din \ntâmplare”. ***

PAS~REA DE ARGINT

23

Curând dup` \ntâlnirea cu judec`torul Lindquist, Fritzi \[i vânduse ma[ina, se mutase \ntr-o cas` lini[tit` aproape de linia ferat` [i deschisese „Orhideea purpurie”. La \nceput, barul trecuse neobservat [i p`rea c` va da faliment dup` ce \nghi]ise ultimii bani ai lui Fritzi. Dar femeia nu-[i pierduse zâmbetul, pentru c` prinsese sl`biciunea judec`torului. La o lun` dup` deschidere, afacerea \ncepuse s` fie profitabil`. |n camera din spate fusese instalat` o rulet`. Fritzi se prezentase ca fiind mult mai bogat` decât era. Dup` prima jum`tate de or`, judec`torul aflase c` femeia voia s` deschid` un bar. {i, pentru c` era un b`rbat dornic s` câ[tige un ban cinstit, fusese foarte repede convins s` investeasc` o sum` de bani, mai ales când barul urma s` fie realizat cu banii unui sindicat din Est. Când, la trei s`pt`mâni de la lansare, aflase c` nu exista nici un sindicat – Fritzi nu spusese c` exist`, doar sugerase acest lucru – [i c` localul era aproape de faliment, fusese furios. |n acest moment, femeia instalase ruleta. Judec`torul nu intra \n bar, datorit` pozi]iei lui, a[a c` nu aflase decât peste cinci s`pt`mâni. Furios, intrase \n biroul lui Fritzi, cerând o explica]ie. Femeia zâmbise, iar privirea din ochii ei \l nelini[tise. |i era clar c`, oricât ar fi negat, locuitorii ora[ului nu l-ar fi crezut niciodat` c` nu [tiuse despre rulet`. Era partenerul ei, cu toate c` nimeni nu [tia \nc`, iar Fritzi avea actele doveditoare. Dup` o lung` t`cere, femeia scosese registrele, ar`tându-i profitul ultimei luni. Cifrele \i calmaser` nemul]umirea [i abia atunci \ncepuse cu adev`rat parteneriatul lor. Spre sfâr[itul lunii, judec`torul fusese acela care propusese s` instaleze [i o mas` de faro. Timp de un an [i jum`tate, toate merseser` bine. Reputa]ia „Orhideei purpurii” se r`spândise, fiind c`utat` de to]i cei care treceau prin apropiere. Fritzi se mutase cu familia \ntr-o cas` nou`, cump`rându-[i [i ma[in`.

24

RAMONA STEWART

Când totul p`rea c` merge ca pe roate, ap`rur` din nou probleme. B`trânul [erif, care fusese atât de grav bolnav \n ultimul timp \ncât nu se mai ocupase de ora[, murise. A doua zi fusese trimis \nlocuitorul lui: Pat Johnson. Judec`torul fu surprins nepl`cut când, ridicând privirea, v`zu silueta \nalt` [i puternic` a noului [erif umplând cadrul u[ii. Pat \[i d`duse jos p`l`ria, \ntinzând mâna: – Salutare, judec`torule! Hai s` cur`]`m ora[ul `sta, strigase el bine dispus. Dup` o clip` de panic`, judec`torul \[i revenise [i-l invitase s` ia loc. – S` cur`]`m ora[ul? \ntrebase el cu voce uscat`. Pat \[i aprinsese o ]igar` cu gesturi m`surate. – De fiecare dat` când este numit un nou [erif are de f`cut o munc` de cur`]are. Doar [tii asta… Berle d`duse repede din cap. – Oh! |n]eleg ce vrei s` spui. Credeam c` te referi la ceva anume. – {tii ceva anume? Judec`torul se retr`sese prea târziu din capcan`. Pat descoperise ce voia s` afle. – Am auzit c` sunt jocuri de noroc, spusese el. – Hmm… E[ti sigur? – A[a se pare. Nu e bine. – A… da. Desigur, dac` este adev`rat. – Ies foarte mul]i bani din jocurile de noroc. Judec`torul ridicase privirea, plin de speran]`. – A[a crezi, domnule Johnson? – |ntotdeauna ies bani din lucrurile care sunt \mpotriva legii. Speran]a lui Berle se n`ruise.

PAS~REA DE ARGINT

25

– Da, da. {ocant. – Chiar a[a, r`spunsese Pat, ridicându-se. Ar fi mai bine s` plec, am o mul]ime de lucruri de f`cut. Privirea judec`torului era disperat`. – O s`-]i mai ia câteva zile pân` când te instalezi, nu-i a[a? – O, nu. N-am prea multe bagaje. Pot s` \ncep chiar acum. – Nu vrei un pahar de vin \nainte de plecare? Pat cl`tinase din cap. – Nu beau vin, r`spunsese el. La revedere! |nainte ca judec`torul s` aib` timp s` se ridice, b`rbatul ajunsese deja afar`. Zece minute mai târziu, când judec`torul vorbea \nc` la telefon cu Fritzi, Pat intrase \n „Orhideea purpurie”. Fritzi pusese receptorul jos, se privise \n oglind`, \n timp de ruleta era ascuns` [i, când totul era \n ordine, se \ndreptase spre b`rbat. – Bei ceva? Noul [erif era deja la bar. – Cât cost`? Fritzi zâmbise. – E din partea casei. – Atunci beau. Se a[ezase lâng` el, sco]ând o ]igar`. El nu \ncercase s` i-o aprind`, iar ea p`ruse s` nu observe. – Ce dori]i? \ntrebase barmanul. – Whisky. Mai bine adu sticla, r`spunsese Pat. Cu sticla \ntre ei, Fritzi [i noul [erif b`user` \n t`cere aproape o or`. La ora cinci, când lucr`torii la calea ferat` ap`ruser` \n sal`, femeia propusese s` mearg` \n camera din spate, iar b`rbatul apreciase propunerea. La ora [ase \ncepuser` a doua sticl`. Nici unul dintre ei nu p`rea afectat de b`utur` [i \ncepuser` s` se respecte unul pe cel`lalt. Pat

26

RAMONA STEWART

observase c` Fritzi nu \ncerca s`-l \mbete [i nici s` bea mai pu]in decât el. Iar femeia sim]ise c` era pus` la \ncercare. La nou`, [eriful se l`sasese pe spate \n scaun, c`scând. – Am auzit c` ai o rulet`, spusese el. – Am [i o mas` de faro, completase ea. B`rbatul d`duse din cap. – Cum merg afacerile? – |nc` n-am dat faliment. – E[ti o femeie inteligent`, observase Pat, ridicându-se. Nu-i r`spunse nimic, iar el \[i aprinse o ]igar`. – Nu vreau s` m` amestec prea mult \n treburile altora, dac` nu e cazul. Atâta timp cât nu apar b`t`i [i nu este nimeni r`nit, cred \n cooperare. |n limitele bunului sim]. – Cred c` ne vom \n]elege foarte bine, zâmbise Fritzi. – Poate… Nu v`d nici un motiv pentru care n-am face-o. |[i pusese p`l`ria pe cap [i p`r`sise barul f`r` prea mult` ceremonie. Fritzi ceruse s` fie reinstalat` masa de rulet`, iar banii \ncepuser` s` curg`. A doua zi, Pat primise prin po[t` dou` sute de dolari. Nu era nici un bilet. *** |n urm`torii opt ani, Fritzi ajunsese s` de]in` \nc` trei baruri [i jum`tate din magazinul de b`uturi din ora[. Ajuns` aici, hot`râse c` era destul de bogat` s`-[i construiasc` o cas` nou`. Era fiica unui vânz`tor de legume din Baltimore. Cu anumite ocazii speciale, tat`l ei \nchiria o tr`sur` [i \[i ducea familia la ]ar`, unde fata privea cu uimire [i admira]ie casele marilor proprietari. |n copil`rie, \[i jurase c` \ntr-o zi va avea [i ea o cas` \n stil colonial.

PAS~REA DE ARGINT

27

Nu uitase niciodat` acest vis, spre nemul]umirea arhitectului pe care-l angajase [i care se str`duise s-o conving` s` construiasc` o ferm` de tip spaniol, mult mai potrivit` cu zona de de[ert. |n timp ce se desenau planurile pentru cas`, \ntr-o alt` zon` a ora[ului era aproape gata o alt` construc]ie care sem`na cu un palat. Imediat dup` plecarea decoratorilor, acolo se mutaser` [apte femei necunoscute. Erau frumoase; unele erau vopsite blond, iar ie[irile lor \n ora[ erau sursa unor discu]ii aprinse. |n casa \n care locuiau luminile erau aprinse pân` seara târziu [i tot timpul se auzeau râsete [i muzic`. |n curând, locuitorii din Chuckawalla \[i d`duser` seama despre ce fel de cas` era vorba. Din când \n când, ma[ina lui Fritzi putea fi z`rit` \n fa]a casei. Acesta era singurul semn al implic`rii ei, dar locuitorii din ora[ tr`geau repede concluziile. |ntr-o zi, Paula ajunsese acas` \nsângerat`, dup` ce fusese b`tut` de trei fete care o a[teptaser` dup` ore. Fritzi aruncase o singur` privire figurii fiicei ei, \[i aruncase o hain` pe umeri [i intrase ca o furtun` \n [coal`. – Dar ce putem s` facem noi, doamn` Haller? \ntrebase directorul. Nu sunt decât copii. Nu putem s`-i pedepsim. Date fiind circumstan]ele, poate ar fi mai bine s-o trimite]i pe Paula la alt` [coal`. Poate la una particular`… – La naiba! N-o s-o las s` fug` din fa]a persecu]iei unui grup de creaturi stupide [i imbecile. Va sta \n acest ora[ [i va r`spunde cu aceea[i moned`. |n ceea ce prive[te pedepsirea vinova]ilor, dac` nu ave]i de gând s` face]i nimic, o voi face eu. {i s` nu crede]i c` glumesc. Domnul Dickson trebuise s` se recunoasc` \nvins [i le pedepsise aspru pe cele vinovate. O cuno[tea foarte bine pe Fritzi. Acesta fusese ultimul gest violent al ora[ului \mpotriva femeii, care \[i cucerise locul prin puterea voin]ei. Chiar dac` femeile se

28

RAMONA STEWART

pref`ceau c` nu o v`d pe strad`, b`rba]ii \ncepuser` s` viziteze tot mai des casa de pe deal [i s` intre \n leg`turi de afaceri tot mai strânse cu ea. |ntre timp, ora[ul crescuse foarte mult. Ap`ruser` noi construc]ii [i oameni noi se stabiliser` aici. Cu timpul, Fritzi devenise unul dintre vechii cet`]eni ai ora[ului. {i pozi]ia lui Pat Johnson devenise una important`. Cu timpul, \[i construise propria cas` [i se c`s`torise cu una dintre profesoarele venite de la Los Angeles ca s` predea la liceul din ora[. Muncea cu mult spor, iar ferma lui cre[tea v`zând cu ochii. Avusese foarte multe ajutoare de [erif, care se perindaser` prin ora[, renun]ând atât de repede \ncât nu se mai obosea s` le re]in` numele. |ntr-o zi, când ajunsese la birou g`sise un tân`r trimis pentru postul de ajutor de [erif care \l a[tepta stând lini[tit pe un scaun. Ar`ta foarte ciudat– sub]ire, \nalt, cu p`r de culoarea c`rbunelui, fa]` palid` [i ochi de un albastru electric. – Cum te nume[ti? \l \ntrebase Pat. – Hansen. Tom Hansen. {eriful ezitase. Numele \i p`rea cunoscut. Tom \i \n]elesese ezitarea. – Poate ai auzit de mine. Eram nelipsit de la circuitul de rodeo. Pat zâmbise, \ntinzându-i mâna. – |mi pare bine c` e[ti printre noi, Tom. Conduceam [i cinzeci de mile s` te v`d. Tân`rul zâmbise [i el, \n]elegând c` slujba \i era asigurat`. Chiar dac` [eriful era cunoscut ca un b`rbat foarte dificil, f`cea parte dintre cei care admirau foarte mult eroii turneelor de rodeo. Destul de repede, Tom ajunsese mâna dreapt` a [erifului. Data viitoare când acesta avu un mandat de aducere la Josiah, prefer` s`-l ia pe tân`rul ajutor.

PAS~REA DE ARGINT

29

Dup` ce terminaser` munca, intraser` \ntr-un bar pentru a se r`cori \nainte de a pleca spre cas`. Tom Hansen reac]ionase destul de prost la b`utur`. Pat, care putea s` bea dou` sticle f`r` s` arate nici un semn, ar fi dispre]uit un b`rbat atât de slab, dar tân`rul povestea despre concursurile la care participase. |l asculta cu interes, plin de \ncântare. Când ie[iser` din bar, descoperiser` c` se l`sase seara. Luna r`s`rise [i aerul era cald [i parfumat. – Ar trebui s` plec`m spre cas`, spusese Pat nelini[tit. Avem cinci ore de mers. Tom \l privise cu ochii lui alba[tri, zâmbind. – Acas`? Lumea e casa noastr`. Hai s` dormim \n de[ert. – Am so]ie. – D`-i un telefon. – Ce s`-i spun? – C` nu l-am g`sit pe cel pe care-l c`utam. – Crezi c-ar trebui s`-i dau telefon? ezitase [eriful. – Desigur. Uite, e o cabin` telefonic` \n spatele barului. – Nu cred c-o s`-i plac`. – N-are cum s` dovedeasc` nimic. E prea târziu s` plec`m acum. – Bine. Dup` ce \i dau telefon, mai iau o sticl` de whisky. Tom zâmbise, iar Pat \i r`spunsese la zâmbet. So]ia \l crezuse, iar sticla de b`utur` ar`ta \mbietor, a[a c` b`rbatul se sim]ea ca un [colar. Parcaser` ma[ina lâng` drum, apoi \ntinseser` o hain` veche pe jos. – {tii, nu m-am mai sim]it atât de bine de mult timp, m`rturisise [eriful. M` simt ca [i cum un poli]ist o s` apar` dintr-un tufi[ [i o s` m` prind` de ureche. Privirea lui Tom era \n]eleg`toare. |ntinsese mâna [i tr`sese sticla mai aproape, apoi b`use cu sete. Dup` o clip` de t`cere, \ntrebase cu o voce grav`:

30

RAMONA STEWART

– Pat, crezi \n Dumnezeu? Pat se \ncruntase. Dac` altcineva l-ar fi \ntrebat acest lucru ar fi crezut c` e nebun, dar acum c`zu pe gânduri. – Nu [tiu, r`spunsese \ntr-un târziu. Cred c` exist` ceva… – Dar \n Iad crezi? – Nu. – Când eram copil, eu credeam. Tata era predicator. – De unde e[ti? – Nebraska. {eriful b`use din nou din sticl`. – Eu m-am n`scut \n Imperial Valley. Am muncit din greu \nc` de mic. Dac` privesc \napoi, constat c` nu m-am distrat deloc. {tii ceva nostim, Tom? – Ce? – N-am avut prieteni. Niciodat` n-am avut timp s` m` \mprietenesc. Nu mi-am dat seama pân` acum, dar niciodat` n-am avut ceea ce po]i numi un prieten apropiat. Tom se ridicase \ntr-un cot, privindu-l. – Chiar c` e nostim, spusese el. – Am avut femei, o so]ie, o mul]ime de b`rba]i lâng` care am lucrat… – Dar nu e acela[i lucru. – {tiu c` nu e. Tân`rul se l`sase din nou pe spate, privind spre cer. – Pat, \n câteva zeci de ani noi doi vom fi mor]i, dar stele acestea vor continua s` str`luceasc`, reci [i neclintite. {eriful se \ntinsese [i el, având grij` s` nu r`stoarne sticla. – E un gând adev`rat [i foarte trist, Tom. Ai un fel de a spune lucrurile care m` pune pe gânduri. Dup` o scurt` pauz`, ad`ugase cu timiditate. {tii, dac` a[ fi avut un prieten când eram copil, cred c` despre astfel de lucruri am fi vorbit. Despre lucruri pe care nu le spui… despre Dumnezeu, despre moarte…

PAS~REA DE ARGINT

31

Tom \ntorsese capul spre el. Luna str`lucea pe figura lui delicat`, iar ochii alba[tri, electrici, str`luceau. Privirea lui era plin` de afec]iune. – Sunt mort de beat, spusese el. – E \n regul`, r`spunsese Pat. Nu sunt decât eu aici [i voi avea grij` de tine. {eriful \[i privise ajutorul mai tân`r cu \n]elegere [i \ncet, f`r` s` se gr`beasc`, golise sticla. Când adormise \ntr-un târziu, visase c` avea doisprezece ani [i cel mai bun prieten al lui era o stea de rodeo. *** |n timp ce Fritzi [i Pat \[i vedeau de treburile lor, nici judec`torul Lindquist nu st`tuse degeaba. Cu toate c` nu-[i modificase stilul de via]`, ajunsese s` de]in` un magazin, dou` hoteluri, o frizerie [i câteva case pe care le \nchiria. Când Paula, \mbr`cat` \n halatul ei alb, se \ntoarse \n camer`, o g`si pe Fritzi \n patul ei, privindu-[i cu aten]ie unghiile. – Voi duce oja \napoi, anun]` femeia. Se desprinde de pe unghii mai repede decât o pui. Stai jos, Paula, vreau s` st`m de vorb`. Fata se a[ez` lâng` fereastr`, f`r` s` spun` nici un cuvânt. – Am primit un telefon de la ferma Halverson, spuse femeia. Familia Halverson locuia la cinci mile de ora[, ocupându-se cu cre[terea cailor. Fata nu reac]ion` altfel decât aruncând o privire fermei acestora, care se z`rea pe fereastr`. – La ce naiba te gândeai când le-ai spus c` vrei s` cumperi unul dintre caii lor? \ntreb` Fritzi. Paula nu r`spunse.

32

RAMONA STEWART

– O sut` de dolari pentru unul dintre animalele lor moarte de foame… – E un mânz de toat` frumuse]ea, Fritzi. Dup` ce-l voi \mblânzi va valora mai mult de dou` sute cincizeci. – Mie nu mi se pare, r`spunse femeia cu r`ceal`. De unde voiai s` iei banii? – M` descurcam. – Cum? Fata \i \ntoarse spatele, disperat`. – Ce mai conteaz`? Nu m-au crezut. Au venit la tine. – Desigur, aveau dreptate. Ce pu[toaic` de [aptesprezece ani are atâ]i bani? |ntrebarea femeii nu primi nici un r`spuns. – B`trânul Halverson m-a \ntrebat ceva ciudat, continu` Fritzi. M-a \ntrebat dac` am de gând s` te fac partener` de afaceri. Ce voia s` spun`? – Nu [tiu. Dar de ce ]i se pare ciudat? – Nu m` pot gândi la ceva mai ciudat, r`spunse ea, \ncruntându-se. Ce i-ai spus? C` vei prelua afacerile mele? Paula o privi \n fa]`. – Nu, desigur c` nu. Dac` vrei s` [tii, i-am spus c`, dup` ce voi termina [coala, voi lucra pentru tine. M` gândeam c` voi putea pl`ti a[a pentru cal, pu]in câte pu]in. – Pân` mâine le vei da un telefon celor de la ferma Halverson [i le vei spune c` te-ai \n[elat, c` nu vei lucra pentru mine [i c` nu ai bani s` pl`te[ti. – Dar, Fritzi… – |n ultimul an m-ai scos din min]i. Ai plecat de la [coal` ca s` pierzi timpul pe lâng` ferma lui Pat, ai refuzat s`-mi dai explica]ii

PAS~REA DE ARGINT

33

pentru r`bufnirile temperamentale, era s` fii arestat` pentru conducere imprudent` cu ma[ina pe care ]i-am dat-o de ziua ta, nu-mi r`spunzi când te \ntreb ceva… Dar asta e ultima pic`tur`. S` min]i pentru a ob]ine un cal de o sut` de dolari… – }i-am spus c` vreau s` muncesc pentru ace[ti bani. Vreau s` vin \n fiecare zi la „Orhideea purpurie” [i s` stau cât e nevoie. – Dar eu nu vreau [i nu vreau ca altcineva s` cread` acest lucru. Paula \[i privi mama cu ne\ncredere: – Chiar \]i pas` de asta? – De ce? – De ce crede lumea? Mama ei \i arunc` o privire \ntreb`toare: – Ce naiba te-a apucat, Paula? Brusc, fata oft`, iar agresivitatea ei disp`ru, l`sând-o plictisit` [i nefericit`. – O s` dau telefon la ferm` [i le voi spune c` m-am \n[elat. Fritzi continu` s-o priveasc`, \ncruntându-se. – Ce voiai s` spui când m-ai \ntrebat dac` \mi pas` ce crede lumea? \ntreb` ea. – Nu [tiu, Fritzi. Nu voiam s` spun nimic. – Ba eu cred c` da. Ai vrut s` spui ceva. Paula cl`tin` din cap, iar dup` o clip` mama ei vâr\ mâna \n buzunarul halatului, sco]ând ni[te bani. Num`r` o sut` de dolari pe care \i arunc` pe pat, apoi se ridic` \n picioare. – Uite banii t`i. Po]i s`-i dai lui Halverson [i s`-]i alegi calul. Paula privi banii care trecuser` cu o or` \n urm` din po[eta doamnei Butler \n buzunarul mamei ei. Se ridic` brusc, \ntorcându-se spre fereastr`.

34

RAMONA STEWART

– Nu, mul]umesc. – Acum, ce s-a mai \ntâmplat? – Nu, Fritzi. Aveai dreptate. O sut` de dolari e prea mult pentru un cal s`lbatic. – Nu fi \nc`p`]ânat`. – Nu sunt \nc`p`]ânat`. Sunt recunosc`toare, dar nu-i vreau. – Dac` \]i \nchipui c` voi sta aici [i o s` te rog s` iei o sut` de dolari, atunci e[ti nebun`. – Dar nu vreau s` m` rogi. – N-o s` ]i-i mai ofer o dat`. – {tiu. Fritzi lu` banii de pe pat. Când vorbi din nou, vocea ei era rece, iar Paula \[i d`du seama c` ghicise motivul refuzului. – Lu`m masa la [apte. |ncearc` s` dai telefon la familia Halverson \nainte. Fata d`du din cap f`r` s` spun` nimic, apoi privi din nou pe fereastr`. Fritzi ie[i din camer`.

Capitolul 3 Pat Johnson sosi curând dup` ce Paula \[i adunase c`r]ile de [coal` [i plecase \n camera ei. Fritzi auzi claxonul ma[inii [i ie[i s`-l \ntâmpine. El \[i ridic` p`l`ria ceremonios salutând-o [i strigându-i bine dispus: – Fritzi, ar`]i \ncânt`tor! Sper c` nu mai e nimeni acas` \n afar` de noi! – Vorbe[ti degeaba, ca de obicei. Pun pariu c` so]ia ta habar n-are unde e[ti! – Haide, Fritzi, e o lun` imens`. Hai s` ne facem de cap! Ne lu`m ceva de b`ut [i plec`m \n lume. – Nu [tiu ce te vei face dac` \ntr-o zi o s` te iau \n serios, Pat, a[a c` fii mai atent. Acum intr`, \nainte s` treze[ti tot ora[ul. Dup` glumele obi[nuite, intrar` \n salon, a[ezându-se \n scaunele confortabile. Pat se uit` \n jurul lui, la pere]ii acoperi]i cu c`r]i. – {tii, Fritzi, m-am uitat la c`r]ile astea de când le-ai luat. Nu par atinse. Femeia râse.

36

RAMONA STEWART

– Le-am cump`rat pentru culorile care se asortau cu covorul. – La naiba, [i eu care le-am spus tuturor c` aici, pe deal, locuiesc doar persoane \nv`]ate! – Nu [tiu de ce te plângi. Dac` am deveni prea de[tepte, nu ne-am mai amesteca \n grupul vostru de cowboy b`trâni, r`spunse ea. – C`r]ile n-or fi punctul meu forte, dar sunt dinamit` cu femeile. De exemplu, tu. {tiu foarte bine c` te-ai \ndr`gostit de mine \n prima clip` \n care m-ai v`zut, râse Pat. – Da, \mi aduc aminte ce-am mai plâns la nunta ta. – Dumnezeule, oft` el, ce fars` mi-ai mai jucat atunci! R`maser` t`cu]i, aducându-[i aminte cu mul]umire rela]ia lor \ndelungat` [i plin` de satisfac]ii, care le adusese bani, prestigiu, putere [i nu \n ultimul rând, o lung` prietenie. La un moment dat, fuseser` pe marginea pr`pastiei când descoperiser` c` erau foarte atra[i unul de cel`lalt. |n acea perioad`, ma[ina lui Pat era nelipsit` din fa]a casei lui Fritzi. Numai c`, la pu]in timp dup` \nceperea rela]iei, avuseser` prima ceart`. Speria]i, se priviser` cu aten]ie. Nu era teama unor iubi]i, ci panica unor parteneri de afaceri care vedeau eventuala \ncheiere a unei rela]ii fructuoase. Pat vorbise primul: – Cred c` nu e o idee chiar atât de bun`, Fritzi, spusese el \ncet. – {i eu cred c` ai dreptate, Pat. O privise cu admira]ie, bucuros c` \n]elegea. – }i-ai dat seama ce vreau s` spun, nu? Nu c` n-ai fi o femeie minunat`… – Cred c` [tiu. Eu sunt minunat`, tu e[ti grozav, dar… Fuseser` amândoi u[ura]i c` v`zuser` la timp pericolul. Din acea zi \ncepuser` cu adev`rat s` aprecieze prietenia care \i lega. Cu toate acestea, [apte ani mai târziu, \n ziua nun]ii lui Pat, mali]iozitatea feminin` [i-a spus cuvântul. La petrecerea de

PAS~REA DE ARGINT

37

diminea]` pe care o d`duse pentru invita]ii de la nunt` preparase b`uturi mai tari decât de obicei. Mai târziu, Pat sus]inuse c` le servise alcool pur. Oricum, ceremonia aproape fusese \ntrerupt` pentru c` unii invita]i se rostogoleau pe covor, ]ineau discursuri improvizate [i tr`geau cu pistolul \n tavan. A fost [i o tentativ`, nereu[it` din fericire, de a se fura mireasa. Nereu[ita se datorase faptului c` cel care insistase s-o fac`, cavalerul de onoare, \[i pierduse cuno[tin]a chiar \nainte de a-[i pune planul \n aplicare. Ira Johnson n-a aflat niciodat` c` de vin` era Fritzi, dar Pat ghicise imediat. A doua zi se r`zbunase, trimi]ând cinci prieteni \n aceea[i stare \n vizit` la casa de pe deal. Cu toate acestea, acum erau t`cu]i, amintindu-[i clipele pl`cute. Pat oft`, revenind \n prezent: – Mica Marie de la castel s-a \mboln`vit. Trimite-o la un doctor sau \n alt ora[. Se pare c` a transmis boala unor b`ie]i care s-au plâns. Azi a venit un mandat pentru ea. O s`-l trimit \napoi spunând c` a plecat din ora[ f`r` s` lase vreo adres`. Dar nu vreau s` avem probleme. Fritzi se \ncrunt`. – O s-o duc la doctorul Waley mâine. Altceva? – B`trâna doamn` Taylor a venit s` fac` o plângere, nebun` de sup`rare. Vrea s` te denun]e c` \n „Orhideea purpurie” se joac` jocuri de noroc. Se pare c` so]ul ei [i-a pierdut din nou to]i banii pariind. – {i ce-ai f`cut? – Am calmat-o, spunându-i c` te urm`rim de mult [i c` va strica totul dac` nu ne las` timp s` adun`m toate dovezile necesare. – Cred c` n-o s` mai fac pariuri, aduc mai multe necazuri decât profit. – S-ar putea s` fie o mi[care inteligent`. Se vorbe[te cel mai mult despre pariuri [i ora[ul nu-i destul de mare.

38

RAMONA STEWART

– O s` lichidez totul la sfâr[itul s`pt`mânii. Cum r`mâne cu bordelul de la Ruby Mountain? – Foarte bine. Am luat fetele lui O’Riley \n arest \n fiecare s`pt`mân`, pe rând. Le-am ]inut cam treizeci de zile pe fiecare. Nu cred c` va mai rezista mult \n afacere. O s`-]i vând` totul pe bani pu]ini [i o s` se bucure c` nu iese \n pierdere. – Continu` tot a[a. Cred c` localul de acolo se va dovedi o min` de aur. Pat f`cu o grimas`. – Nu poate s` reziste f`r` fete. Pe m`sur` ce el aduce fete noi, eu le arestez. Mai d`-i o lun`, apoi f`-i o ofert`, spuse el, c`utând o ]igar` prin buzunare. Acestea sunt [tirile. A, da, ar mai fi ceva. Buck Hambly \[i \nchiriaz` ferma. Ochii femeii str`lucir`, plini de interes. B`rbatul despre care era vorba era oaia neagr` a ora[ului. Avea doi fii care f`cuser` \nchisoare, iar ferma lui era loc de refugiu pentru proscri[i. – L-am v`zut ieri [i [tiam c` s-a \ntors, dar credeam c` va locui chiar el aici. – Nu, o deschide pentru cel care o va \nchiria. De fapt, am fost acolo [i l-am cunoscut pe noul chiria[. Eddie Benedict. – Benedict! Vrei s` spui c` el se mut` \n ferma lui Hambly? – Da. – Ce ciudat! Credeam c` nu mai vrea s` vad` aceste locuri. – Din cauz` c` so]ia lui a murit aici, intrând cu ma[ina \n pod? Nu cred c` e prea ciudat. Mul]i b`rba]i i-ar fi recunosc`tori podului [i [i-ar dori s` se mute \n preajm` ca s` mai arunce din când \n când o privire locului salvator. Fritzi zâmbi: – E[ti cam pornit, nu-i a[a? B`rbatul oft`. Toat` lumea [tia c` Ira era o so]ie foarte sever`, iar Pat trecea destul de des limitele impuse.

PAS~REA DE ARGINT

39

– P`i nu v`d alt motiv… Sau poate c` vrea s`-]i fac` pu]in` concuren]`… Eddie Benedict \[i câ[tigase reputa]ia conducând cele mai cunoscute cazinouri din preajm`. Lucrase la scar` mult mai larg` decât Fritzi [i doar moartea so]iei pusese punct ascensiunii lui fulger`toare. – Ciudat… [opti Fritzi. – Asta e, spuse [eriful, ridicându-se. Trebuie s` plec. – Nu bei ceva? – Dac` Ira miroase ceva, o s`-mi fac` scandal. Nu, trebuie s` trec pe la birou [i apoi plec spre cas`. |l conduse la u[`, urm`rindu-l cum demareaz`, dar când se \ntoarse \n mintea ei era un alt b`rbat: Eddie Benedict. *** Când Pat urc` dealul spre biroul [erifului \l z`ri pe unul dintre poli]i[tii de la circula]ie ie[ind. – Bun`, Luke! strig` el. Cu ce treab` pe la noi? Nu mai lucrezi pe str`zi? Luke Sheldon zâmbi [i ar`t` spre birou: – V-am adus un be]iv. – Nu era nici unul dintre b`ie]ii mei prin preajm`? |mi pare r`u c` a trebuit s` te deranjezi. – Nu-i nici o problem`, era pe strad`. M-am gândit c` mai bine \l aduc aici decât la spital. – Mul]umesc, numai bine. – La fel [i ]ie. |n timp ce ma[ina lui Luke disp`ru dup` col], Pat intr` \n cl`dire. Ed Jeffers era la birou, \ncercând s` afle cât mai multe date

40

RAMONA STEWART

de la proasp`tul adus. La o mas` \n cel`lalt cap`t al \nc`perii, Tom Hansen [i Smith jucaser` pocher, dar acum erau aten]i la \ntreb`rile colegului lor. – Cum te cheam`? \ntreb` b`rbatul pentru a treia oar`, masându-[i fruntea pentru a sc`pa de durerea chinuitoare de cap. – Nu-i spune, \l sf`tui Tom pe de]inut. Sunt de partea ta, amice. Nu vom vorbi pân` nu este adus un avocat. – Oh, pentru numele lui Dumnezeu, Tom. O s` st`m aici toat` noaptea dac` nu taci din gur`, spuse Ed, ridicând privirea spre [eriful care tocmai intrase. Pat se a[ez` pe un scaun, privindu-l pe arestat. – Cum te cheam`? \ntreb` [i el. Numai c` be]ivul, \mb`rb`tat de cuvintele lui Tom, cl`tin` din cap. Pat \[i privi subalternul; ochii alba[tri str`luceau pe figura lipsit` de emo]ie. – Credeam c` te-ai plictisit deja de acest joc, spuse [eriful cu r`ceal`. Acum afl` tu cum \l cheam`, ca s` ne putem vedea de treab`. Cu mi[c`ri lene[e, Tom Hansen se ridic` de pe scaun [i se \ndrept` spre arestat. – Cum te cheam`? \ntreb` el, iar vocea \i era blând`, \n[el`toare. Be]ivul d`du din mân` \n semn de refuz. Ajutorul de [erif zâmbi, privindu-l câteva clipe nemi[cat. Apoi, cu o mi[care brusc`, \l prinse de guler, ridicându-l de la p`mânt. – Te-am \ntrebat cum te cheam`, murmur` el. Cu latul palmei \l lovi de trei ori scurt, \n dreptul pl`mânilor. Be]ivul tu[i, privindu-l pe Tom cu o expresie surprins`. – Nu trebuie s` te superi, morm`i el. M` cheam` Kennedy. Paul Kennedy. Ajutorul de [erif \i d`du drumul.

PAS~REA DE ARGINT

41

– Foarte bine, Paul. Acum r`spunde la \ntreb`rile pe care ]i le pune Ed [i nu te mai prosti. – Da, domnule, spuse repede arestatul. Dup` ce aruncase o privire la c`r]ile de pe mas`, Pat \i spuse lui Smith, cel mai nou angajat, ce trebuie s` fac` \n seara aceasta, când era de serviciu. – Cum se scrie Massachusetts? interveni Ed. Spune c` e de acolo… – De unde s` [tiu eu? zâmbi Pat. |ntreab`-l pe el. – P`i nici el nu [tie… Pat lovi scaunul pe care se a[ezase Tom, dezechilibrându-l. – Cum se scrie Massachusetts? \ntreb` el. Tom s`rise de pe scaun. – M-a-s-s… nu mai [tiu. Dac` \mi distrug spatele, dau \n judecat` statul. – Dac` \]i distrugi spatele [i nu mai e[ti de folos, o s` trebuiasc` s` te \mpu[c`m, r`spunse Pat. Hai mai bine cu mine s` facem o plimbare. Ed, ia toate datele [i apoi du-l la \nchisoare. Smith poate s` stea aici pân` te \ntorci… Tom se \ntinse, apoi \[i pip`i umerii. – Nu cred c` pot s` m` \ndrept, coment` el. Tot salariul va trebui s`-l dau doctorului. Nu e deloc cinstit, Pat. {eriful izbucni \n râs. Când reu[i s` vorbeasc`, \l lovi pe b`rbatul mai tân`r prietene[te pe um`r: – |ntr-o zi o s`-mi rupi inima… Acum mi[c`-te mai repede, nu vreau s` am probleme cu nevasta dac` \ntârzii. Când u[a se \nchise dup` ei, Smith observ`: – E un tip nostim Tom, nu-i a[a? Ed arunc` o privire peste um`r. – E un nemernic, r`spunse el scurt. Dar b`trânul e nebun dup` el.

42

RAMONA STEWART

– M` \ntreb de ce. – N-am reu[it s`-mi dau seama… pur [i simplu e… Numai c` \ntr-o bun` zi… – Ce vrei s` spui? \l pres` Smith. Ed se aplec` spre registru. – Nu [tiu, mai bine nu mai vorbim despre asta. – Nemernic… nemernic… cânta be]ivul. Ed \l privi. – De cât timp spui c` ai venit \n ora[? – De o lun`… Ajutorul de [erif se l`s` pe spate \n scaun. – L-ai v`zut pe vreunul dintre de]inu]i dup` ce e interogat de Tom? Smith \l privi \ntreb`tor. – Nu arat` bine deloc. La \nceput glume[te, dar se opre[te brusc. Uneori iese destul de r`u, pentru c` unii nu \n]eleg c` a \ncetat s` glumeasc`… *** Când ajunser` afar`, Pat [i Tom se \ntoarser` unul spre cel`lalt, zâmbind. Era modul lor de a fi de acord cu diverse lucruri. – Lu`m ma[ina? \ntreb` [eriful. – E prea aproape. – Bine. Mergeau cu pa[i mari, leg`nându-[i bra]ele. Tom arunc` o privire spre cer. – Prive[te stelele. {tii ce-ar trebui s` facem \ntr-o astfel de sear`, Pat? Ar trebui s` ne lu`m sacii de dormit [i s` petrecem noaptea \n de[ert.

PAS~REA DE ARGINT

43

– Cu ceva bun de b`ut… – {i cu doi cai… Pat oft`. – Sun` foarte bine, spuse el. – De ce n-am face-o? – {tii c` nu pot. Ira m-ar ucide. – |n]eleg, d`du b`rbatul mai tân`r din cap. Cred c-ar trebui s` avem o scuz` preg`tit` din timp. – Poate c` s`pt`mâna viitoare, dac` e vreme bun`, facem un raid, s` cur`]`m grani]a de prostituate, propuse Pat. Nu ne-au f`cut probleme prea mari, dar ar trebui s` se a[tepte [i la un raid. Poate c` reu[im s` st`m dou` zile. – Pare un plan bun. |[i f`cur` cu ochiul, conspirativ, \ndreptându-se spre \nchisoare. Era o cl`dire mic`, \ntunecat`. Tom se uit` pe fereastr` \n timp ce Pat \[i aprinse o ]igar`. – Ce fac? \ntreb` [eriful. – Bine. Sunt prea be]i s` ne fac` vreo problem`. – Bine. Se \ntoarser` la ma[ina lui Pat, iar ajutorul lui \i deschise u[a. – Te duci direct acas`? \ntreb` el. – Cred c` e cazul, Ira m` a[teapt`. – Bine. Eu mai fac o tur` prin ora[ s` v`d dac` totul e \n regul`. – E o idee bun`, spuse [eriful, pornind ma[ina. A, Tom… – Da? – {tii despre ce vorbeam mai devreme. Ai grij` s` nu fii prea dur, \n cazul \n care mai arestezi vreun be]iv. – Dur? Eu? – {tii ce vreau s` spun. Nu vreau s` ai probleme cu cineva destul de iste] s`-[i angajeze un avocat. Tom d`du din cap.

44

RAMONA STEWART

– |nc` un lucru… – Ce mai e? – Ai grij` cu glumele \n preajma lui Smith. Nu-l [tim prea bine…Oricum, nu cred c` ne va pl`cea. – Bine. – Noapte bun`! – Noapte bun`! Ajuns acas`, \n \ntunericul dormitorului, Pat \ncerc` s` se dezbrace \n lini[te. |[i g`si pijamaua dar, \n timp ce se str`duia s`-[i ia pantalonii se \mpiedic`, lovindu-se de mobil`. – Tu e[ti, Pat? \ntreb` o voce de femeie. – Da. Nu voiam s` te trezesc, Ira. Culc`-te la loc. Se auzi un fâ[âit [i femeia aprinse veioza de lâng` pat. Lumina g`lbuie c`zu pe fa]a ei umflat` de somn. P`rul lung, drept, p`rea f`r` via]`, \ncadrându-i figura dreptunghiular`. Ochii mari, c`prui, erau plini de nelini[te. Privind-o, b`rbatul se sim]i ca prins \n curs`. – Ai fost la birou pân` la ora asta? El d`du din cap, a[ezându-se pe pat. – Stinge lumina, Ira. |mi pare r`u c` te-am trezit. – Am crezut c` te-ai apucat din nou de b`ut. – La naiba… Vorbe[ti de parc` a[ fi un be]ivan. Femeia se \ntinse \n pat, stingând lumina. – Credeam c` te-ai dus la doamna Haller, spuse ea dup` o clip` de t`cere. – De ce credeai una ca asta? – Ai fost la ea? Nu c` mi-ar p`sa… ad`ug` Ira. B`rbatul zâmbi pentru sine, la ad`postul \ntunericului. – {tiu foarte bine ce p`rere ai despre Fritzi Haller. {tii c` nu m-a[ duce la ea f`r` s` te anun].

PAS~REA DE ARGINT

45

Amintirea numelui lui Fritzi \l amuz`, ca [i sc`parea din cursa pe care i-o \ntinsese. Arunc` un bra] peste corpul so]iei lui, tr`gând-o aproape [i \i [opti: – {tii c` tu e[ti singura mea femeie, Ira. Femeia nu r`spunse, iar lipsa ei de reac]ie \l f`cu s-o mu[te de ureche \n joac`. Un fior o str`b`tu, dar r`mase t`cut`. Ne\n]elegând reac]ia ei, o mângâie u[or, l`sându-[i mâna s` i se odihneasc` pe coaps`. Reac]ia fu asem`n`toare, iar curiozitatea lui se transform` \n dorin]`. – Ce se \ntâmpl`, draga mea? A \nceput s`-]i plac` b`trânul t`u so]? Pentru prima oar` \n trei ani de c`s`torie, Ira p`rea s` aib` o reac]ie la atingerea lui. O trase mai aproape, iar mângâierile lui devenir` mai \ndr`zne]e, atingându-i sânii. Cu un gest rapid [i hot`rât, femeia se ridic`, \ndep`rtându-i mâna. – E[ti dezgust`tor, spuse ea cu o voce calm`. Brusc, Pat \[i d`du seama c` reac]iile ei erau de fapt cauzate de mânie. – De ce, draga mea? – Nu-mi pas` c` te-ai dus la femeia aceea [i nu-mi pas` nici m`car c` m` min]i. Dar m` deranjeaz` c` ai neru[inarea s` m` atingi, dup` ce ai fost cu ea.. Con[tient c` e nevinovat, [eriful uit` c` fusese de fapt la Fritzi. Se ridic` [i el, mânios. – {tii c` nu e adev`rat. – Nu m` mai min]i, Pat. – Pentru numele lui Dumnezeu, Ira, n-am de gând s` suport a[a ceva. {tii foarte bine c` n-am fost la ea. – Ba [tiu c` ai fost, r`spunse ea cu r`ceal`. }i-am v`zut ma[ina \n fa]a casei ei. Pat r`mase uimit, ne[tiind ce se r`spund`.

46

RAMONA STEWART

– Ai ajuns acolo la zece [i un sfert, continu` ea. El \[i d`du seama c` femeia [tie ce spune. – E foarte lini[titor s` ai o so]ie care te urm`re[te prin ora[, verificându-te, spuse el \ncet. |]i d` un sentiment de siguran]`. – {tiam c` e[ti acolo, repet` ea. Dar voiam s` fiu sigur`. Nu m-am putut ab]ine. – Foarte bine. Am fost la doamna Haller, am avut de discutat afaceri. {tiam c` vom ajunge la discu]ii dac` \]i spun, a[a c` nu m-am mai obosit. Nu m` a[tept s` m` crezi. – Nu? – La naiba, e adev`rat! – Nu trebuie s` ridici vocea. – Ira! – Nu striga. Dac` n-a[ vrea s` p`strez aparen]ele, m-a[ duce \n camera de oaspe]i. |n acest caz, servitorii ar avea subiecte de bârf`. Dar, dac` mai spui un cuvânt, plec acum. |ntorcându-i spatele, r`mase t`cut`. Pat r`mase privind \n tavan. Dup` un timp, respira]ia ei regulat` \i spuse c` adormise. Calmul ei \l scotea din min]i. Mult mai târziu, adormi [i el. La ora trei fu trezit de soneria telefonului. Era Smith, iar \n vocea lui se sim]ea agita]ia. – Ce este, Smith? \ntreb` [eriful. – Dormeai, [efule? Pat \[i \nghi]i r`spunsurile sarcastice care \i veneau pe limb`. – Ce s-a \ntâmplat? repet` el. – Kennedy… be]ivul care a fost adus asear`… – Da, ce e cu el? – E mort. {eriful se \ncrunt`.

PAS~REA DE ARGINT

47

– Cheam`-l pe doctorul Waley. O s` m` ocup de asta la prima or`. – N-am [tiut dac` voiai s` fii sau nu trezit. Am riscat pentru c` Tom l-a interogat din nou dup` ce ai plecat. Dup` ce a terminat, continu` b`rbatul, a trebuit s`-l ducem pe sus la \nchisoare. Acum, când m-am dus s` v`d ce face, l-am g`sit mort. Tom nu e de g`sit. N-am [tiu ce s` fac… – Vin imediat. – Foarte bine. Se \mbr`c` \n grab`, lovindu-se de pat. Ira se trezi. Nu f`cu nici o mi[care, dar sim]ea c` se uit` la el. – Dac` tot te-ai trezit, ai putea s` aprinzi lumina, observ` cu am`r`ciune. Ira aprinse lumina, privindu-l cu un interes deta[at. – Un be]iv a murit \n \nchisoare, spuse el. Mi-a dat Smith un telefon. – N-am auzit soneria… – La naiba, a sunat, am r`spuns [i era Smith. Ce mai vrei? – Nu trebuie s` te enervezi. Acum pot s` sting lumina? Dac` nu te-ai fi lovit de pat nu m-a[ fi trezit. Stinse lumina [i \i \ntoarse spatele, iar Pat [tia c` nu-l crede. |[i scoase lanterna [i ajunse afar`. |n r`coarea nop]ii, respir` adânc. Se urc` repede \n ma[in` [i demar`, cu sirenele sfâ[iind lini[tea ora[ului adormit.

Capitolul 4 |n dup`-amiaza \nsorit`, ma[ina lui Luke Sheldon opri \n fa]a firmei de pompe funebre, de pe aceea[i strad` cu biserica. O clip` st`tu nemi[cat, privind cu aten]ie casa din fa]a lui. Respirând adânc, s`ri din ma[in`, str`b`tu aleea [i deschise u[a mare, de lemn. Trei b`rba]i, ale c`ror figuri erau greu de distins \n \ntuneric, st`teau \n jurul unui mese. Ridicar` privirile spre el, respira]iile lor fiind vizibile \n camera rece. – Pentru numele lui Dumenzeu, spuse Jim Raines, \nchide u[a. |mi e destul de greu s` p`strez locul rece. Luke \nchise u[a, iar b`rbatul \i ar`t` cu capul un loc. Chiar dac` nu putea z`ri nimic \n \ntuneric, \n aer plutea un miros ciudat. – Miros, dar nu v`d unde i-a]i pus, observ` Luke. – N-am ce face, se plânse Jim. De vin` e c`ldura; toat` ghea]a mea nu-i vine de hac. |n camera vecin` sunt doi mexicani [i be]ivul de la \nchisoare. Ia ni[te bere. |i \ntinse o can` de bere, urm`rindu-l cu privirea \n timp ce bea. Abia acum noul venit \i recunoscu pe ceilal]i b`rba]i: Pat Johnson [i doctorul Waley.

PAS~REA DE ARGINT

49

– Bun`, Pat! spuse el. Am auzit c` ]i-ai pierdut unul dintre clien]i. {eriful \l privi o clip`, apoi d`du din cap. – Cine era? \ntreb` poli]istul. – Kennedy, cred c` a[a \l chema: Paul Kennedy. – Era cel pe care ]i l-am adus asear`, nu-i a[a? P`cat. De ce a murit? Par arunc` o privire spre doctor. – Doctorul spune c` avea capul spart. Tân`rul medic aprob` cu un semn din cap. – Avea o fractur` a craniului. Mi se pare ciudat c` n-ai observat când l-ai g`sit, Luke, spuse el. – Kennedy n-avea nici o rud`, nu? O s` fac o \nmormântare pe banii comunit`]ii, interveni Jim. – N-avea nici un act la el. Nu e decât un vagabond, r`spunse [eriful. O s`-i trimitem amprentele la Washington. Dac` ei n-au nimic despre el, asta e. – Cum i-a]i aflat numele? \[i manifest` curiozitatea poli]istul. – El ni l-a spus… – E uimitor, observ` doctorul, cum astfel de cazuri \ncalc` toate regulile. Din examinarea corpului, a[ fi spus c` a intrat \n com` aproape imediat dup` lovitur` [i c` nu [i-a mai rec`p`tat cuno[tin]a. E o alt` prob` c` medicina nu se poate \nv`]a doar din c`r]i. – Nu [i-a revenit decât o secund`, spuse Pat cu triste]e, dar destul ca s` ne spun` numele. Luke \[i b`u berea \n t`cere. – Cum l-ai adus, Luke? \ntreb` doctorul. Pe sus? – A mers singur, r`spunse b`rbatul, cu privirea fixat` pe figura [erifului. – Uimitor, repet` doctorul. – Da, continu` poli]istul. A intrat pe picioarele lui \n biroul [erifului. Ultima oar` când l-am v`zut st`tea pe un scaun [i vorbea… cu Tom Hansen.

50

RAMONA STEWART

Pe figura [erifului ap`ruse o umbr` \ntunecat`. |l privi \n ochi pe tân`rul din fa]a lui, iar ochii verzi erau reci. – Chiar eu l-am condus la \nchisoare, dup` ce fusesem chema]i s` intervenim \n cazul unui jaf. Am mers \mpreun` cu Tom. Când ne-am \ntors, era mort. Poli]istul se \ncrunt`. –Te-ai dus cu Tom? \ntreb` el, nedumerit. – Da. – N-am [tiut. Pat [tiu c` era \nving`tor. Continu`, cu voce blând`: – Nu se [tie niciodat` ce e cu vagabonzii `[tia… sunt foarte ciuda]i. Nu [tiu dac` s-a mai \ntâmplat vreodat` a[a ceva. Luke d`du din cap aprobator. Doctorul scoase un pachet de c`r]i. – Joci un tur cu noi, Luke? \ntreb` el. – Nu, m-am oprit doar pentru un minut, r`spunse el, aruncându-i o privire lui Jim. Cred c` Pat ]i-a spus deja ce voiam s` te anun]. B`rbatul aprob`, cu un zâmbet trist. – C` Lena a fost prins` conducând sub influen]a alcoolului \nc` o dat`? \ntreb` Jim. Este \n regul`, Luke, [i doctorul [tie despre ea… Cred c` toat` lumea din ora[ [tie despre Lena, ad`ug` el. – Trebuie s` faci ceva, Jim. E so]ia ta [i trebuie s-o aju]i. Nu poate continua la nesfâr[it. |ntr-o zi va omor\ pe cineva. – {tiu, ezit` b`rbatul. Nu pot s`-mi dau seama ce i s-a \ntâmplat. Când ne-am c`s`torit, acum patru ani, era altfel. Era lini[tit` [i dr`gu]`. Dar \n ultimii doi ani s-a schimbat foarte mult. Cred c` de vin` e de[ertul, cred c` le face ceva oamenilor. N-ai altceva de f`cut decât s` bei sau s` te duci la film. Pat morm`i, dar b`rbatul nu se \ntrerupse. – Cu b`rba]ii e altfel. Eu sunt aici cam tot timpul, continu` el. N-am ce s` fac pentru ea.

PAS~REA DE ARGINT

51

– Nu e treaba mea s`-]i spun ce s` faci, r`spunse poli]istul, dar trebuie s` iei atitudine, dac` nu vrei s-o vezi \n \nchisoare. Azi noapte a fost a treia oar` \ntr-un an când am prins-o. Dac` se mai \ntâmpl` o dat`… – Nu [tiu ce s` fac, sincer, morm`i Jim… – Eu am spus ce aveam de spus [i ar fi cazul s` plec, \ncheie Luke. |nainte s` m` \ntorc la treab`, trebuie s`-mi preg`tesc masa. Mul]umesc pentru bere, Jim. Cred c` ne mai vedem pe sear`, Pat. La revedere, b`ie]i. U[a se \nchise \n spatele lui cu un pocnet. Pat r`mase o clip` privind \n gol, apoi lu` pachetul de c`r]i [i \ncepu s` le \mpart` cu mi[c`ri experte. Casa lui Luke Sheldon, mic` [i alb`, se \n`l]a pe unul din dealurile din partea de vest a ora[ului. Ma[ina lui opri \n fa]` [i b`rbatul intr`, suspinând mul]umit. Se desc`l]` [i se arunc` pe canapea, deschizând ziarul de diminea]` [i studiindu-l cu aten]ia pe care o acorda tuturor lucrurilor pe care le f`cea. Dup` ce termin` de citit intr` \n buc`t`rie, preg`tindu-[i masa. Când era sub du[ auzi soneria de la u[`. Luându-[i halatul [i papucii se gr`bi spre u[`. |n prag st`tea o femeie blond`, care se cl`tina u[or. O [uvi]` de p`r sc`pase de sub p`l`rie [i \i acoperea un ochi. Pe unul dintre obraji se z`rea o vân`taie [i buzele ro[ii tremurau. – Bun`, Luke, spuse ea. B`rbatul se sprijini de cadrul u[ii. – Bun`, Lena. E[ti cu ma[ina? Femeia d`du din cap. – M` duc la o petrecere [i vreau s` vii cu mine. Chiar acum. – Adu-mi cheile de la ma[ina ta. Lena ezit` o clip`, dar blânde]ea din privirea b`rbatului o convinse. Se \ntoarse spre ma[in`, cl`tinându-se pe tocurile \nalte [i aduse cheile de la ma[in`. Imediat, poli]istul le puse \n buzunarul halatului.

52

RAMONA STEWART

– Unde e Jim? \ntreb` el. Lena Raines zâmbi. – Unde crezi? Hai, vino, petrecerea a[teapt`. – {i unde e petrecerea asta? – O s` vezi. Vreau s` merg chiar acum. D`-mi cheile. |ntinse mâna spre el, dar poli]istul cl`tin` din cap. – Mai bine intri, Lena. – Nu vreau s` intru, vreau s` ie[i tu. Punându-i mâinile \n jurul umerilor, o conduse \n`untru. – Mai \ntâi trebuie s` m` \mbrac. Stai jos [i a[teapt`-m`. Vrei? Femeia arunc` p`l`ria pe fotoliu [i-[i trecu degetele prin p`r. – Nu pot, Luke. Am o durere de cap \ngrozitoare. Nu pot s` stau pe loc… D`-mi cheile. M` duc singur`. R`maser` o clip` fa]` \n fa]`, \nfruntându-se din priviri. – Nu pot s`-]i dau cheile, Lena. Dar, dac` mai a[tep]i dou` minute, te duc eu. – Nu po]i s`-mi dai cheile? – Dac` \]i dau cheile, vei merge la \nchisoare. Acum stai jos. Chiar dac` b`use foarte mult, ochii Lenei erau limpezi, de un albastru intens, sub genele lungi. |l privi lung, apoi se a[ez` pe canapea, aruncându-[i sandalele cu tocuri \nalte. Luke se \ndrept` spre camera lui. Când se \ntoarse o g`si pe Lena Raines \ntins` pe canapea, dormind profund. {uvi]e de p`r blond se lipiser` de fruntea transpirat` [i respira repede. B`rbatul se aplec` asupra ei, punându-i mâna pe frunte. Se \ndrept` apoi spre buc`t`rie unde mânc` f`r` grab`. Dup` ce sp`l` farfuria [i tacâmul se \ntoarse \n salon. Ridic` f`r` greutate femeia adormit` [i o duse la ma[in`. Când o puse pe scaunul de lâng` [ofer ea se mi[c` prin somn, [optindu-i numele. Faptul c`-l visa \i d`dea un sentiment ciudat.

PAS~REA DE ARGINT

53

Nici un r`spuns nu veni la b`t`ile insistente \n u[a familiei Raines. Una dintre cheile din leg`tura pe care i-o d`duse Lena se potrivea, a[a c` deschise [i o duse \n salon. O a[ez` cu grij` pe canapea, apoi r`mase nehot`rât \n mijlocul camerei. Femeia se mi[c` [i deschise ochii. |l privi \n t`cere, iar b`rbatul realiz` c` aburii be]iei se risipiser`. – Cum te sim]i? o \ntreb`. – Teribil. El zâmbi. – O s`-l chem pe doctorul Waley \nainte s` plec. Cred c` nu e prea bun` combina]ia gin [i c`ldur`. Ea gemu [i se ridic` \ncet. – O s` mi se fac` r`u. O sprijini pân` la baie [i a[tept` r`bd`tor lâng` u[`. – Camera mea e acolo, ar`t` ea. Ajuns` \n camer` se arunc` pe pat. – Cum te mai sim]i? \ntreb` Luke. – |ngrozitor. Unde e ma[ina mea? – Afar`, r`spunse el, privind rafturile de c`r]i de lâng` pat. Ai predat la un liceu \nainte de c`s`torie, nu-i a[a? – Da. – Cartea aceea e \n francez`? – Cred c` da. Vino s` stai lâng` mine, te rog. M` simt de parc` voi muri. B`rbatul se a[ez` pe marginea patului. – N-ar mai trebui s` bei pe o vreme atât de cald`. – Crezi c-o s` mor? – Poate, r`spunse el cu voce grav`. Nu m-ar mira. Nu e treaba mea, dar ce crede Jim despre asta? – Nu [tiu, nu mare lucru. – {tii c` dac` nu \ncetezi vei ajunge la \nchisoare, \n celula be]ivilor? Nu multe femei de vârsta ta au ajuns acolo.

54

RAMONA STEWART

– Voi [ti s` apreciez, zâmbi ea. – |]i vei pierde [i frumuse]ea \n curând. – Probabil. Luke, m` simt ciudat. Mi-e frig. – Ai stat prea mult la soare. O s`-l chem pe doctor. Stai lini[tit`. – Luke? – Da? – E[ti un tip nostim. |mi placi. – Mul]umesc. – E[ti singura persoan` din ora[ul `sta nenorocit la care m` gândesc f`r` s` mi se fac` r`u. Cred c` am venit la tine, nu? De asta e[ti aici. – Da. – Acum \mi amintesc. Cred c` e[ti deja s`tul de farsele mele. B`rbatul \ntoarse capul, privind c`r]ile. – Ce ]i s-a \ntâmplat \n ultimii doi ani, Lena? \ntreb` el, f`r` s-o priveasc`. – E o poveste lung` [i plictisitoare. – De ce nu te str`duie[ti s`-]i revii [i s` ai grij` de Jim? – Nu [tiu, cl`tin` ea din cap. Cred c` m-am \nr`it. Luke, te rog, continu` ea, ridicându-se \ntr-un cot. Nu-mi ]ine predici, sunt s`tul`. Vorbe[te-mi despre altceva. Vorbe[te-mi despre tine. Ai fost \ntotdeauna a[a? Dup` o scurt` ezitare, b`rbatul accept` schimbarea subiectului. – Cum sunt? – Lini[tit… muncitor… blând…pur, zâmbi ea. Luke privi corpul atr`g`tor \ntins \n pat. – Nu sunt pur. Sunt doar un poli]ist care \[i face treaba. – {i ce ai f`cut \nainte de a fi poli]ist? – Multe… am fost chiar [i cascador. – Ai fost c`s`torit?

PAS~REA DE ARGINT

55

– Da, d`du el din cap. Acum zece ani. – Ai divor]at? B`rbatul ezit`. – Nu. A murit \ntr-un accident. Dup` \nmormântare, am intrat la [coala de poli]ie. – |n]eleg, spuse ea. Te face nefericit s` vezi oameni ca mine care \[i scurteaz` singuri vie]ile [i ea… – Nu e vorba de asta. Am fost \mpreun` cinci ani [i am fost ferici]i. Ne potriveam cu via]a noastr`. M` \ntristeaz` s` v`d oameni care nu-[i g`sesc locul \n via]`. – Ca mine? – Tu [tii mai bine. – De ce ai renun]at la via]a aventuroas`? – Dup` moartea ei mi-am dorit o slujb` sigur`. – A[a ai devenit poli]ist. |]i place? El d`du din cap aprobator. – Poli]i[tii au o reputa]ie proast`. Unii o merit`. Al]ii nu. Cred c` ap`rarea lini[tii e o slujb` onorabil`. – |mi place ce spui despre potrivirea \n via]`. Tu te potrive[ti cu via]a ta, dar eu nu…E simplu. Ce trebuie s` faci ca s`-]i g`se[ti locul? – Nu pot s`-]i spun. E ceva care se simte, nu se [tie. Lena zâmbi trist. – Nu prea m` aju]i. – Ce ai f`cut \nainte de a te c`s`tori [i a veni aici? Parc` erai profesoar`, nu? – Da, predam biochimie. – Ce e asta? – Chimia organismelor vii. El zâmbi.

56

RAMONA STEWART

– Mai bine nu \ntrebam. – Ai mâncat ceva? – Da. – Ei bine, chiar acum moleculele de gr`simi, polizaharide [i proteine din mâncare sunt descompuse \n molecule simple de aminoacizi [i zah`r ca s` poat` trece prin membranele tubului t`u digestiv. – Asta predai? o privi el uimit. – Da, e o parte din ce predam. – Cred c` ai studiat foarte mult timp pentru aceste lucruri. E[ti o femeie frumoas` [i nu trebuia s` \nve]i ceva atât de greu pentru a-]i câ[tiga existen]a. Cred c` ]i-a pl`cut foarte mult. – Da, spuse ea. Cred c` mi-a pl`cut mult. Lena \[i puse capul pe bra]ele ridicate. Nu f`cu nici o mi[care, nu scoase nici un sunet, dar Luke [tiu c` plânge. El nu spuse nimic, ci a[tept` s`-[i revin`. Dup` un timp, femeia ridic` privirea. – D`-mi o ]igar`, ceru ea, iar vocea \i suna normal. |i aprinse o ]igar` [i-i d`du scrumiera. – E ciudat… timp de [apte ani am studiat, toat` via]a mea era \n universitate. Iar acum… totul a disp`rut ca \ntr-un fum. {tii, Jim nu vrea o so]ie, spuse ea brusc. El mi-a spus s` plec. – Dar n-ai plecat. – Nu… {tii cum ne-am c`s`torit? – {tiu c` era la Los Angeles la o conferin]`, nu-i a[a? S-a \ntâmplat foarte repede. V-a]i cunoscut [i dup` o s`pt`mân` v-a]i c`s`torit. E ciudat, cu ceva timp \nainte \l nec`jisem c` nu se va mai \nsura… – Pentru el n-a fost o glum`… – Cum v-a]i \ntâlnit? Nu pare genul care s` intre \ntr-o universitate.

PAS~REA DE ARGINT

57

– Ne-am ag`]at unul pe altul \ntr-un bar din fa]a hotelului lui. Eu \mi uitam necazurile cu gin. Luke zâmbi. – Aveai [i atunci necazuri? – Suferisem o dezam`gire \n dragoste. Eram \ndr`gostit` de un coleg de trei ani, dar el tocmai se c`s`torise… – {i Jim? – Ne-am \ntâlnit \n bar [i pân` la miezul nop]ii eram be]i. El voia o so]ie pe care s-o arate b`ie]ilor de acas`, eu voiam s` plec de la Universitate \nainte de apari]ia lui Paul „Formaldehid`”, \ntors din luna de miere. Pân` diminea]`, am ajuns la Yuma. A[a am devenit doamna Raines. – Pare o prostie. – A fost o prostie din partea amândurora. – Dar p`reai fericit` când te-a adus \n ora[. – Tocmai asta e nostim. Eram fericit`. Sim]eam c` \ncep o nou` via]` [i voiam s` fie bine. Dac` Jim ar fi \ncercat la fel de mult ca mine, poate am fi reu[it. Dar nu prea cred. Am \nceput prost [i n-aveam nimic \n comun. – |]i lipse[te universitatea. – |mi lipse[te munca mea. – {i… – Paul „Formaldehid`”? Nu mai conteaz`. L-am uitat de mult. – Te-ai gândit s` te \ntorci? – Da, m-am gândit. Jim mi-a spus [i el de mai multe ori. Are dreptate. Oricum, nu e vina lui. Nu e f`cut pentru c`s`torie. Lui \i place s` bea, s` joace pocher [i s` stea cu b`ie]ii. Pentru astfel de b`rba]i, femeile nu \nseamn` nimic. Nu m` p`r`se[te pentru c` nu vrea s` se vorbeasc` despre el, dar ar fi mul]umit dac` l-a[ p`r`si eu.

58

RAMONA STEWART

– Dar tu n-o faci. – Unde s` m` duc? – |napoi la munca ta. Ea \ntoarse privirea. – Nu, nu pot s-o fac. – De ce nu? – Nu pot s` explic. Ar fi prea greu. B`rbatul se ridic` de pe pat. – Ai prea mult` mândrie prosteasc`, Lena. – Ce vrei s` spui? – Când faci o gre[eal`, nu vrei s` recuno[ti. Mergi \nainte, acoperind-o cu una [i mai grav`, spuse el, \ndreptându-se spre u[`. – Unde te duci? \l \ntreb` ea. – S`-i dau telefon medicului. Trebuie s` m` \ntorc la serviciu. – Ai hot`rât c` nu po]i s` m` aju]i. Luke r`mase \n cadrul u[ii, privind-o gânditor. – Nu sunt decât un poli]ist, r`spunse el. Cred c` la dou`zeci de ani citisei deja mai multe c`r]i decât voi citi eu o via]` \ntreag`. Am inten]ii bune, dac` are vreo importan]`. Dar [tii la fel de bine ca mine de unde trebuie s` vin` ajutorul. – De la mine, [opti ea. Dar e un drum lung, greu. Ginul e o solu]ie mai u[oar`. El cl`tin` din cap. – N-are rost s`-]i spun c` n-ai dreptate. {tii [i tu. O s`-i dau telefon doctorului din hol. La revedere, Lena. Dac` ai nevoie de ceva [tii unde s` m` g`se[ti. U[a scâr]âi u[or, \nchizându-se dup` el. Ajuns \n magazinul lui Dan Pooley, poli]istul ceru o cafea. – Nu [tiu cum po]i s` bei a[a ceva pe c`ldura asta, Luke, zâmbi Dan, a[ezându-i cea[ca \n fa]`. Am auzit c-ai v`zut-o pe Lena azi. Luke \i r`spunse la zâmbet.

PAS~REA DE ARGINT

59

– Nu se poate ]ine un secret \n ora[ul `sta. Cine ]i-a spus? – Te-au v`zut [i doamna Butler [i Ed Jeffers. – El cred c` ne-a v`zut când am trecut pe lâng` biroul [erifului. |mi pare bine c` nu [i-a rupt un picior gr`bindu-se s`-]i spun` vestea. – Spunea c` erai la volanul ma[inii ei. Sper c` nu e bolnav`? – E \n regul`, doar c-a stat prea mult \n soare. L-am trimis pe doctor la ea, r`spunse poli]istul, aruncând o privire \n jur \n c`utarea unei salv`ri. Fu \ncântat s-o vad` pe Paula Haller care tocmai intra [i sper` ca fata s`-l z`reasc`. – Era beat`? \ntreb` vânz`torul \n [oapt`. Luke d`du din cap. – Nu, nici gând. Era doar vina c`ldurii. – Oamenii vorbesc, Luke, ad`ug` b`rbatul, cl`tinând nemul]umit din cap. Poli]istul privi \n direc]ia fetei, apoi se \ncrunt` [i puse cea[ca de cafea pe mas`, f`când un zgomot destul de puternic. Paula era \n fa]a raionului de ]ig`ri privind \n sus spre un str`in. Profilul acestuia \i era foarte cunoscut poli]istului. P`rul str`inului era alb, contrastând cu figura \ntunecat`, care nu era prea tân`r` dar nici prea b`trân` ca s` justifice culoarea p`rului. Ochii lui erau negri, str`lucitori, nasul drept [i gura cu buze pline. O privea pe fat` cu o expresie nelini[tit`, ca [i cum ar fi fost luat prin surprindere. Luke \l urm`ri cu aten]ie cum ia un pachet cu ]ig`ri [i se \ndrept` spre cas`, apoi se r`zgândi, spunându-i ceva fetei. Ea zâmbi, dar [i figura ei era marcat` de nelini[te. Dup` r`spunsul ei r`maser` t`cu]i, dar privindu-se cu aten]ie. Poli]istul se ridic` repede de pe scaun [i se \ndrept` spre raionul de ]ig`ri. |n timp ce lua un pachet, i se adres` necunoscutului: – Bun`, Benedict. Stai \n ora[? Ochii str`lucitori ai lui Eddie Benedict lucir`. Era o reac]ie automat` la uniforma lui Luke [i, pentru o clip`, privi cu aten]ie b`rbatul din fa]a lui. Când \l recunoscu, \ntinse mâna:

60

RAMONA STEWART

– Ofi]erul Sheldon, nu? Luke strânse mâna \ntins`. – Ai memorie bun`. Pumnii b`rbatului se strânser`, ca \ntr-un gest reflex. – Anumite lucruri mi le amintesc foarte bine, spuse el. Nu cred c` te voi uita vreodat`. – Locuie[ti \n zon`? Benedict aprob` cu un semn din cap. – Am \nchiriat o ferm` la marginea ora[ului. – E[ti venit cu afaceri? Maxilarul lui Benedict se \ncle[t`, apoi figura i se lumin`. Era o reac]ie ciudat`– reac]ia unui animal care, prin natur`, e s`lbatic [i agitat, dar ale c`rui obiceiuri au fost modificate de o schimbare \n mediul de via]` pe care n-o \n]elege. D`du din cap, \nvârtind un breloc de aur pe un deget. – Nu, am venit doar s` tr`iesc o vreme \n de[ert. – Credeam c` ai venit cu afaceri. Privirea \ntunecat` deveni t`ioas`. – Am spus c` am venit s` tr`iesc \n de[ert. Dup` o clip` de t`cere, privirea lui Eddie se \ntoarse asupra Paulei. – Ea e Paula Haller, spuse Luke. Dac` vei sta mult \n ora[, o vei mai vedea. E un fel de mascot` a ora[ului. – Nu mai spune, murmur` b`rbatul. Abia ne-am \ntâlnit. Poli]istul continu`: – M` gândeam s` v` prezint unul altuia mai formal. Paula, acesta este domnul Benedict. Poate ai auzit de el. Fotografiile lui apar din când \n când \n ziare. – Am auzit de el, dar nu credeam c` ne vom \ntâlni. Cei doi schimbar` o privire ezitant`. Brusc, Paula \ntinse mâna [i Eddie i-o strânse cu destul` putere. Continuar` s` se uite unul la altul cu aten]ie. Luke deveni ner`bd`tor.

PAS~REA DE ARGINT

61

– Cred c` ar fi mai bine dac` ]i-ai vedea de treburile tale, Paula. Pentru prima oar`, o umbr` de amuzament ap`ru pe figura lui Eddie. – Sunt o companie nepotrivit`, asta vrea s` spun` ofi]erul Sheldon. Poli]istul zâmbi. – M` \ntrebam dac` ]i-ai dat seama. – {tiu destul de bine, r`spunse b`rbatul cu r`ceal`, punându-[i mâinile \n buzunare [i privind-o insistent pe Paula. Paula Haller. Am crezut c` te-am mai v`zut undeva, dar m-am \n[elat. Dup` ce cl`tin` gânditor din cap, se \ntoarse spre Luke. – Cred c` ne vom mai vedea, Sheldon. Voi mai sta prin zon`. Se \ntoarse apoi pe c`lcâie [i ie[i din magazin. Luke [i Paula se \ndreptar` spre mese [i se a[ezar`. – Nu [tiam c` po]i fi [i nepoliticos, spuse ea. – E[ti prea tân`r` ca s` fii ag`]at` de un tip ca Benedict. – Nu \ncerca s` m` aga]e. – Dar nici nu voia s`-]i vând` o pereche de [osete. Fata r`mase o clip` de gânduri, iar Luke se \ntreb` la ce se gânde[te. Apoi \[i \ntoarse scaunul astfel \ncât \l putea privi \n ochi. – {i de ce e treaba ta? Poli]istul o privi surprins. Era prima oar` când reac]iona a[a la un sfat de-al lui. – Te cunosc de când erai mic`, spuse el cu blânde]e. O cunosc pe mama ta, iar ea ar avea aceea[i p`rere \n privin]a lui Benedict. – Care e diferen]a dintre Fritzi [i Benedict? \ntreb` Paula. Luke se \ncrunt`, dar nu \ncerc` se r`spund` la \ntrebare. – El e un pe[te mai mare \ntr-un lac mai mare, continu` ea. Cred c` e realizarea lui [i c` \nseamn` c` e mai priceput [i mai puternic. – Poate s` \nsemne [i c` n-are scrupule. Paula \ncepu s` râd`. Nu \ncerc` s`-[i ascund` ironia, iar Luke \[i d`du seama c` fata [tia mai multe despre afacerile mamei ei decât credea el.

62

RAMONA STEWART

– Nu po]i s` ai \n acela[i timp bani [i scrupule, spuse ea. Privirea lui Luke devenise blând` [i plin` de tandre]e. – Eddie Benedict e periculos, repet` el. – Poate, dar nu e mai r`u decât Fritzi sau Pat Johnson sau chiar decât judec`torul Lindquist. Poli]istul \[i b`u \ncet cafeaua. – Paula, spune-mi, fiecare ac]iune din via]a ta a fost f`cut` pentru a câ[tiga ceva? – Ce vrei s` spui? – N-ai f`cut niciodat` ceva pe care ai sim]it nevoia s`-l faci… chiar dac` nu-]i aduce nimic \n schimb? Amintindu-[i refuzul de a primi banii de la doamna Butler, Paula ro[i. Pentru o clip`, se \ntreb` dac` nu cumva Luke aflase [i folosea acest lucru \mpotriva ei. Apoi \[i d`du seama c` era imposibil s` fi aflat. – Nu, min]i ea. |n general, fac lucruri pentru c` o persoan` mai mare \mi spune s` le fac. De fapt, cred c` e mai mult decât atât. Fac ce-mi spune Fritzi s` fac pentru c` e Fritzi – pentru c` arat` a[a cum arat`, face ceea ce face... – Pentru c` e o femeie puternic`, complet` Luke. – E ceea ce voiam s` spun. La fel e [i cu Pat [i cu judec`torul Lindquist. To]i sunt diferi]i, dar sunt puternici. |i ascult pentru c` sunt oamenii care sunt. E un motiv foarte bun. – Are rezultate imediate, recunoscu b`rbatul. Dar e acela[i lucru cu a spune c` e bine? Ea ridic` din umeri. – Nu e imposibil, nu? Luke nu r`spunse. Vedea o problem` pe care nu era sigur c` ea o vede. |n viziunea ei a „lumii ca o jungl`”, cel \n]elept ascult` de cel puternic. {i \n aceast` jungl`, Eddie Benedict e mai puternic decât Fritzi Haller. Ca [i cum i-ar fi citit gândurile, fata \ntreb`:

PAS~REA DE ARGINT

63

– Cum de v` cunoa[te]i? – Vrei s` afli cum cunoa[te un „pe[te mare” un poli]ist ne\nsemnat ca mine? zâmbi el. – L-ai cunoscut la accidentul so]iei lui? El d`du din cap. – Am ajuns acolo la dou`zeci de minute dup` ce ma[ina a trecut peste pod. Benedict era \ntr-o alt` ma[in`, care venea la zece minute \n urm`, cu un partener de afaceri. Când am ajuns eu, deja scosese corpul Angelei din ma[ina sf`râmat`. Era un co[mar: sânge, resturi de creier, cioburi… A[a ne-am cunoscut. – Da, \mi amintesc. Erau fotografii \n ziar. Dar nu-mi aduc aminte de ce el conducea alt` ma[in`… – N-a explicat niciodat`. A spus c` era o problem` de familie… Ei, Paula, am \ntârziat [i trebuie s` plec. Ai mai mult` grij` pe drum. Ieri, când veneai de la Pat, ajunsesei la [aptezeci la or`. Ea d`du din cap cu un aer absent. P`rea cufundat` \n gânduri.

Capitolul 5 Atmosfera de la cin` era \ncordat`. Nici Fritzi, nici Paula nu uitaser` ostilitatea din dup`-amiaza trecut`. |n timp ce-[i beau cafeaua, fata sim]i c` mama ei era pe punctul s` re\nceap` atacul. Numai c`, \n clipa \n care \[i dregea vocea, sun` telefonul. Era Mike, barmanul, care povestea c` la „Orhideea purpurie” avusese loc o b`taie \n urma c`reia fusese spart unul dintre geamuri. Imediat, Fritzi d`du telefon la biroul [erifului. Pentru c` nu r`spundea nimeni, se \ncrunt` [i form` num`rul lui Pat. – Da? r`spunse so]ia acestuia. – Bun` ziua, doamn` Johnson. Pat e acas`? Urm` o scurt` pauz`, apoi veni \nrtebarea: – Cine \l caut`? – Fritzi Haller. Femeia trase aer \n piept [i continu`, cu o voce mai rece decât suflarea criv`]ului: – Doamn` Haller, trebuie s` v` rog s` nu-i mai da]i telefon so]ului meu aici.

PAS~REA DE ARGINT

65

|nainte ca Fritzi s` aib` timp s` r`spund`, receptorul fu trântit \n furc`. Ea r`mase o clip` nemi[cat`, apoi l`s` receptorul jos [i, f`r` s-o priveasc` pe Paula, ie[i din camer`. Dup` plecarea mamei ei, fata se duse la fereastr`, privind luna portocalie care r`spândea o lumin` ireal` peste p`mântul de[ertului. Dup` un timp, se ridic` [i se \ndrept` spre garaj. Ma[ina mic`, albastr`, aluneca aproape f`r` zgomot pe [osea. Prin ferestrele deschise p`trundea un curent de aer care r`v`[ea p`rul scurt al Paulei. Nu [tia de ce sim]ise nevoia s` plece singur`. O atr`sese lumina lunii [i aerul r`coros al nop]ii, dar acum, singur` \n de[ert, sim]ea c` n-are nici un scop. Se \ntreb` dac` mama ei se \ntorsese [i opri ma[ina, \ntrebându-se dac` n-ar fi mai bine s` se \ntoarc`. |n acea clip` z`ri, \ntunecat \n lumina lunii, podul de parapetul c`ruia se lovise ma[ina Angelei Benedict, \n urm` cu trei ani. Ca atras` de o for]` necunoscut`, \ndrept` ma[ina spre pod [i opri lâng` [osea. Lini[tea era ap`s`toare. Ie[i din ma[in`, trântind portiera cu un sunet sec [i p`[i pe nisipul care scâr]âia sub picioare. Farurile ma[inii f`ceau umbre ciudate \n fa]a ei, pân` \n valea stâncoas` pe fundul c`reia curgea râul. Paula r`mase nemi[cat`, cu mâinile \n buzunare, urm`rind drumul unei [opârle care \ncerca s` se fereasc` de lumin`. Ridic` apoi privirea spre pod. Era o construc]ie simpl`, solid`. Nimic nu mai r`m`sese care s` aminteasc` de moartea \ngrozitoare a femeii. O echip` de ingineri [i de muncitori [tersese orice urm` a acestei nefericite \ntâmpl`ri. Cu toat` privirea st`ruitoarea a fetei, podul r`mânea doar o simpl` construc]ie. Nemul]umit`, oft` [i se \ntoarse, p`[ind \ncet. Când degetele ei atinser` portiera, zgomotul unor pa[i pe nisipul aspru o anun]` c` se apropia cineva. Se gr`bi s` deschid` u[a, dar \nainte s` intre \n ma[in`, Eddie Benedict ap`ru \n lumina farurilor.

66

RAMONA STEWART

La \nceput fu impresionat` de expresia de pe figura lui, luminat` de razele lunii. Riduri adânci coborau de pe frunte, adâncind durerea care se citea \n ochii \ntuneca]i. Era surprins la vederea ei, semn c` fusese atât de adâncit \n gândurile lui \ncât nu auzise zgomotul ma[inii [i nici nu z`rise farurile. P`[i repede afar` din cercul de lumin`, \ncercând s` recunoasc` persoana de lâng` ma[in`. Se apropie \ncet, cu grij`. |ntr-o clip`, ajunsese destul de aproape ca s`-i vad` fa]a. Imediat, figura i se lumin` [i \ntinse bra]ele spre ea, \ntr-un gest nea[teptat. Cu toate acestea, \nainte s-o poat` atinge, p`ru s` se trezeasc` dintr-un vis, \ncruntându-se [i \ncercând s`-[i revin`. – Ce faci aici? \ntreb` el. – M` plimbam. Ai ma[ina aici? – Nu, cl`tin` el din cap. Stau la doi pa[i. Era prea cald [i am ie[it la o plimbare. P`rea c` face un efort s` vorbeasc` [i c`-[i g`se[te cuvintele cu greu. – E bine s` fii singur` afar` noaptea? \ntreb` b`rbatul \ntr-un sfâr[it. Ea ridic` din umeri. – Era prea cald, am ie[it s` m` r`coresc. – S` intr`m \n ma[in`, propuse el. Cred c` m-am \ndep`rtat cam mult. Abia acum observ` Paula c` era transpirat, palid [i c` avea frisoane. Intr` \n ma[in` [i a[tept` ca el s` se a[eze \n dreapta. Stinse farurile [i se \ntoarse spre Eddie, urm`rindu-l \n t`cere \n timp ce el \[i aprindea o ]igar`. B`rbatul se l`s` pe spate, privind spre silueta podului. – Aici s-a \ntâmplat, spuse el. – Da. – Nu pare acela[i loc.

PAS~REA DE ARGINT

67

– Cea mai mare parte din pod a fost reconstruit`. – Am crezut c`-mi va face bine s`-l rev`d. Credeam c` noaptea arat` la fel, murmur` el, punându-[i mâna pe genunchi, ca s`-[i opreasc` tremurul degetelor. Acum, spune-mi de ce e[ti aici. |l privi repede, speriat` de tonul vocii lui. – Cred c` voiam s` v`d podul, la fel ca tine. – Ce importan]` are pentru tine? – Nu [tiu. Am vrut doar s` v`d unde s-a \ntâmplat. – S-a \ntâmplat \n urm` cu trei ani. De ce ai venit chiar azi? – Abia acum te-am \ntâlnit. Eddie se \ntoarse \n scaun, ca s-o poat` vedea mai bine. Zâmbi u[or. – Numele t`u e Paula Haller, \]i place s` te plimbi noaptea singur` \n de[ert. Spune-mi mai multe. Fata \i r`spunse la zâmbet, \ntrebându-se de ce fa]` de el, un b`rbat mult mai puternic decât cunoscu]ii ei, se sim]ea sigur` pe ea, spre deosebire de cum se sim]ea fa]` de Fritzi, de Pat [i chiar de Luke. – Ce vrei s` [tii? – Spune-mi orice. Vreau s` te aud vorbind. De exemplu, ce ]i-a spus poli]istul dup` plecarea mea. – Spunea c` \ncercai s` m` ag`]i. – Te-a deranjat? – Nu. – E[ti direct`. – {i tu la fel. El zâmbi din nou, mai larg. – Cum de e[ti atât de prietenoas` cu legea? – Am crescut aici. Mama de]ine un bar pe strada principal`. – Da? Nu pare, nu e[ti atât de dur` pe cât ar trebui. A[adar, ea cump`r` prietenia legii.

68

RAMONA STEWART

– N-am spus asta. – E[ti destul de ciudat`, râse el, dar e[ti o pu[toaic` \n regul`. – Mul]umesc. – Te \ntorci \n ora[? – N-am ce face, r`spunse ea, dând din cap. – |n acest caz, po]i s` m` la[i la ferma mea \n drum spre ora[. – Bine, spuse ea \ncet, dar \n voce \i r`suna o urm` de nemul]umire. B`rbatul se \ntoarse spre ea [i, când privirile lor se \ntâlnir`, \n]elese c` o auzise. Degetele lui se \ndreptar` spre mâna ei, dar tocmai atunci tân`ra porni motorul. Merser` \n t`cere timp de zece minute. Când opri \n fa]a fermei, Eddie cobor\ repede. – Mul]umesc pentru c` m-ai adus, spuse el. |n acea clip`, u[a din fa]` se deschise [i un b`rbat scund [i \ndesat, purtând o pu[c`, ap`ru \n fa]a casei, luminat de becurile din interior. St`tu o clip` nemi[cat, \ncercând s` str`pung` \ntunericul, apoi \ntreb`, cu o voce nesigur`: – Tu e[ti, Eddie? – Da. Dac` stai \n fa]a luminii, pu[ca nu-]i va fi de nici un folos. Pot s` te ciurui ca pe o ra]` de carton. B`rbatul se retrase \n umbr`. – Du-te \n`untru, Johnny. Vin imediat. – Te sim]i bine? Nu te-am auzit când ai plecat, iar ma[ina e \nc` \n garaj… – Am spus s` intri \n cas`! Vocea era aspr`, mai ales c` b`rbatul se apropiase de ma[in`. Johnny se opri. Dar, \nainte s` plece spre cas`, arunc` o privire \n interiorul ma[inii. R`mase uimit, holbându-se la Paula.

PAS~REA DE ARGINT

69

– La naiba. }i-am spus s` intri, spuse Eddie. E \n ordine, Paula. |n umbr` semeni cu o persoan` pe care am cunoscut-o amândoi. Nu-[i d` seama c` e nepoliticos. R`ceala din vocea lui Eddie p`ru s`-l trezeasc` pe Johnny, care se \ntoarse [i porni \ncet spre cas`. Impulsul care o f`cu pe tân`r` s` reac]ioneze fu atât de puternic, \ncât o sperie. Cobor\ din ma[in` [i se apropie de Eddie. – Las`-l s` m` vad` \n lumin`. Cred c` l-am speriat. B`rbatul o prinse de bra] cu putere. – Intr` \n cas`, Johnny. Acum! aproape strig` el. Speriat, Johnny intr`, trântind u[a. Dup` plecarea lui, cei doi r`maser` \n \ntuneric, privind dup` el. Paula fu prima care \[i reveni. Degetele lui Eddie erau \nc` \ncle[tate pe bra]ul ei, care aproape amor]ise. Ridic` privirea spre fa]a lui [i descoperi c` b`rbatul o privea cu intensitate, ca [i cum ar fi \ncercat s` descopere \n spatele ochilor ei ceva pe care \l dorea cu disperare. – Paula, spuse el, poli]istul de azi, Luke Sheldon, ]i-a spus s` nu m` mai vezi niciodat`? Nu r`spunse, dar d`du din cap aprobator. – {tii de ce a spus asta? |i \nfrunt` privirea f`r` team`. – Cred c` [tiu. Poate. Nu [tiu… nu mai [tiu nimic. – {tii cine sunt. – Da, asta [tiu. F`r` s-o scape din ochi, o \ntoarse astfel \ncât figura ei fu sc`ldat` de lumina palid` a lunii. Cu degete tremur`toare, \i \ndep`rt` o [uvi]` de p`r de pe frunte. Apoi se aplec` \ncet [i o s`rut` pe buze, cu o atingere u[oar`, blând`. – La asta se referea. Cuvintele ajungeau cu greu la ea, \n vârtejul de emo]ii care o cople[ise. |[i sim]ea inima b`tând cu putere, gata s`-i sparg` pieptul.

70

RAMONA STEWART

B`rbatul o privea \n t`cere. P`rea s` g`seasc` \n privirea ei ceva care-l f`cea s` ezite. – Nu \n]eleg pozi]ia ta \n aceast` problem`, murmur` el. Vocea blând` pluti parc` pe lâng` urechile Paulei. – N-am nici o pozi]ie. – Nu [tiu de ce simt nevoia s` te previn dar, dac` ai fi istea]`, ai pleca acum. {i nu te-ai mai \ntoarce niciodat`… Cu o mi[care brusc`, palmele ei se ridicar` spre umerii b`rbatului. Lumina lunii str`luci \n lacrimile care \i curgeau \ncet pe obraz. Eddie i le [terse cu degetele, cu o atingere blând`. – O s`-l trimit pe Johnny la culcare, spuse el. Degete cercet`toare mângâiar` obrajii catifela]i ai fetei, apoi i se strecurar` \n p`r. O trase mai aproape, s`rutând-o cu pasiune. – A[teapt`-m` aici, m` \ntorc. – Eddie, \l opri ea, spune-mi cu cine sem`n. Când ne-am \ntâlnit azi nu [tiai, dar acum [tii. Vreau s`-mi spui. O privi o clip` \n t`cere. – Te rog. – O s` r`mâi, indiferent de cine este vorba? \ntreb` b`rbatul. Ea d`du din cap, \n]elegând. – Este… – Da, este vorba despre so]ia mea, Angela. Când se trezi a doua zi diminea]`, Paula constat` c` valul de c`ldur` \n`bu[itoare se ridicase. Ca b`tute de vânt, disp`ruser` [i fuioarele de cea]` care \i \nveliser` gândurile noaptea trecut`. Când se \ntorsese de la Eddie, \n timp ce conducea pe drumul luminat de lun`, era con[tient` de pasul f`cut, dar emo]ia era cople[itoare. Adormise imediat ce se strecurase \n pat. Era destul de târziu când suflul r`coritor al vântului, r`v`[indu-i p`rul de pe frunte, o trezi. |ntoarse capul pe pern`, privind dincolo de cl`dirile ora[ului, spre de[ert. Pentru câtva timp, nu sim]i nimic

PAS~REA DE ARGINT

71

[i nu se gândi la nimic. R`mase \n pat, privind la \ntinderea de[ertului f`r` s-o vad`, bucurându-se de adierea vântului. Dar când se ridic` [i puse picioarele goale pe podea, o u[oar` nelini[te o cuprinse, care crescu \n intensitate. Brusc, \n timp ce se piept`na \n fa]a oglinzii, amintirea o lovi cu putere. |n oglind` nu se mai z`ri singur`, \n pijama, ci z`ri imagini ale orelor petrecute cu Eddie. Emo]iile domolite de somn o cople[ir` din nou. Noaptea trecut`, sup`rat` pe Fritzi, p`ruse u[or s` se \ndrepte spre cineva mai puternic. Numai c` acum valurile de emo]ii contradictorii amenin]au s-o poarte spre o destina]ie necunoscut`, f`r` control con[tient din partea ei. Dup` ce f`cu un du[ rapid, \[i compuse o fa]` calm`, care s` reziste privirii scrut`toare a mamei ei [i cobor\ la micul dejun. La auzul pa[ilor, Fritzi se \ntoarse. – Nu te mai duci la [coal`? \ntreb` ea. Paula r`mase o clip` nemi[cat`, cu mâna pe sp`tarul scaunului. |i lu` o clip` s` \n]eleag` c` mama ei comentase la vederea hainelor pe care le purta. – E sâmb`t`. Femeia \mpinse farfuria goal` din fa]a ei, stingând ]igara. Ochii ei scrut`tori se oprir` pe figura tinerei. Imediat, se \ncrunt`. – La naiba! Asta \nseamn` c` dac` nu g`sesc m`rimea de geam potrivit`, voi fi nevoit` s` stau pân` luni. – Geam? – Geamul pe care l-au spart neciopli]ii ieri, la bar. Trebuie s` \nchid pân` \l \nlocuim. O s` m` duc \n ora[ dup` mas`. Dac` vrei ceva f`cut repede [i bine, cel mai indicat e s`-l faci singur. Unde te duci, draga mea? La Pat? Paula d`du din cap. Era uimit` c` mama ei nu observase nimic seara trecut`. Dup` plecarea lui Fritzi, zâmbi mul]umit`. Problema cu geamul ap`ruse \n cel mai bun moment.

72

RAMONA STEWART

Dup` mas` se \ndrept` spre ferma Hambly. Casa brun`, mare, se \n`l]a \n soare, real`. Tân`ra r`mase \n ma[in`, privind-o cu ochi mari. |nainte s`-[i piard` curajul, ie[i din ma[in` [i fugi pe sc`ri, pân` la u[`. Mai r`mase câteva minute nemi[cat`, \nainte s` apese pe sonerie. Nu r`spunse nimeni. Mâinile \i transpiraser`, a[a c` le [terse pe pantaloni. Respirând mai calm, se \ntoarse s` coboare sc`rile. Deodat`, \i veni ideea c` ar putea fi \n curtea din spate, de unde nu puteau auzi soneria. R`mase o clip` nemi[cat`, apoi se \ntoarse [i \nconjur` casa. Erau acolo. Putu s`-i z`reasc` imediat. Erau cu spatele la ea, stând pe scaune la soare. Johnny era l`sat pe spate, privind spre cer, iar Eddie fixa cu privirea cl`direa fermei. Mânecile c`m`[ii lui albe erau ridicate, iar degetele fine se plimbau pe bra]ul scaunului. – Mai vrei ni[te cafea, Eddie? Mai e. Eddie privi spre \nso]itorul lui. – E bine aici, nu? \ntreb` el cu o urm` de uimire. Cred c` \mb`trânesc, dac`-mi place s` stau la soare. – Asta a spus [i doctorul s` faci. S` stai la soare, s` te odihne[ti [i \]i vei reveni imediat. Apoi ne \ntoarcem la Los Angeles [i le ar`t`m noi tipilor `lora. Au profitat de neaten]ia ta… Eddie Benedict d`du din cap. – Nu m` simt ca [i cum m-a[ mai duce vreodat` la Los Angeles. – Nu e de mirare. A[a [i trebuie s` te sim]i acum. Dar \n curând, dup` ce te vei sim]i mai bine, o s` te treze[ti c` te intereseaz` ce fac b`ie]ii [i cum merg treburile. |n acea zi, voi \ncepe s` \mpachetez. – Cred c` e[ti al naibii de plictisit s` joci rolul asistentei medicale. Johnny \[i \ntoarse privirea de la soare.

PAS~REA DE ARGINT

73

– Nu sunt plictisit. – Suntem \mpreun` de mult timp… Johnny se ridic`, punându-[i mâinile \n buzunare. R`mase o clip` privindu-l pe Eddie. – Da, murmur` el, \ntorcându-se. |n acea clip` o z`ri pe Paula. R`mase o clip` nemi[cat, privind-o cu aten]ie. Nu spuse nimic, ci doar o privi cu r`ceal`. Eddie sim]i ceva, a[a c` se \ntoarse \n scaun. Paula se \ndrept` repede spre ei. Inima \i b`tea tare [i sim]ea c` a gre[it, c` le-a violat intimitatea. Benedict zâmbi [i se \ntoarse spre gardul ocolului pe care \[i sprijinea picioarele. – Bun`, pu[toaico. Stai jos. Vrei ni[te cafea? Ajunse lâng` el [i se urc` pe gard, a[ezându-se cu mâinile pe genunchi. Nu [tia ce s` spun`, a[a c` r`mase t`cut`, privind \n jos spre el. – Adu trei ce[ti cu tine, Johnny, spuse Eddie. Toat` lumea era cam agitat` asear`, Paula. N-am prea ]inut cont de formalit`]i. Cred c` ]i-l aminte[ti pe Johnny. Ochii b`rbatului scund erau \nc` fixa]i pe figura ei. Când ridic` privirea, \[i d`du seama c` n-a mai v`zut vreodat` ochi de o asemenea culoare. Erau de un brun deschis, cu sclipiri de mahon [i p`reau s` priveasc` dincolo de ea. Cu toate c` d`deau senza]ia de adâncime, erau mici, acoperi]i de sprâncene groase. Obrajii lui erau rotunzi, iar buzele pline. B`rbatul \ntinse mâna, iar ea r`spunse la gest. Strângerea lui era puternic`, hot`rât`, semn al unei for]e ascunse. – Ar trebui s`-]i cer scuze, spuse el. Cum vrei s` fac? zâmbi b`rbatul la vederea ro[e]ii de pe obrajii ei.

74

RAMONA STEWART

– N-ai de ce s`-]i ceri scuze, r`spunse ea. Eddie Benedict se \ntoarse spre ei. – Mai bine aduci cafeaua. Ochii ciuda]i str`lucir` brusc, ca [i cum ar fi râs, dar Paula nu [tia dac` era adresat b`rbatului din scaun sau sie[i. – Nu sunt deloc educat, zâmbi b`rbatul spre Paula. Am avut o copil`rie trist`. – }i-am spus s` aduci cafeaua, Ryan, interveni vocea rece a lui Eddie. Cred c-ar fi mai bine dac` m-ai asculta. Johnny \l privi curios. – Bine, r`spunse el. Foarte bine, Eddie. Se \ntoarse pe c`lcâie [i plec`. Dup` ce r`maser` singuri, Eddie continu` s` priveasc` p`mântul din fa]a lui. – Cum merge? \ntreb` el brusc. Paula zâmbi. – E bine. – Ai ajuns acas` cu bine? Nu te a[tepta mama ta? – Nu. – Dar cum te sim]i tu? N-ai mustr`ri de con[tiin]`? Ea cl`tin` din cap. – Dar regrete? – Pu]ine. B`rbatul se ridic` [i se opri lâng` ea. – Cred c` e firesc s` fie a[a. |i puse mâinile pe umeri [i o trase spre el, ajutând-o s` coboare. Pentru un timp, r`mase privind-o cu aten]ie \n ochi, ca [i cum ar fi putut trece dincolo de privirea ei cenu[ie [i s` ghiceasc` la ce se gânde[te. Apoi, luându-i fa]a \n mâini, o s`rut` cu pasiune. Luând-o de mân`, o duse spre unul dintre scaune. Se a[ezar` unul lâng` cel`lalt, \nc` ]inându-se de mân`.

PAS~REA DE ARGINT

75

– Ce faci \n perioadele \n care nu e[ti aici? \ntreb` el. – Ce vrei s` spui? – Cum \]i petreci zilele? Ce fel de via]` duci? Ea zâmbi. – P`i, m` duc la [coal`, apoi acas`. Uneori m` duc la ferma [erifului Pat Johnson. – Ai mul]i prieteni? Copii de vârsta ta? – Nu… n-am, r`spunse ea \ncet. O privi cu aten]ie. – De ce? Sau nu vrei s` vorbim despre asta? Paula ridic` din umeri. – Nu exist` nici o explica]ie. – |n]eleg. De unde e[ti? Seara trecut` mi-ai spus c` mama ta are un bar \n ora[. Te-ai n`scut aici? Dup` o clip` de t`cere, Paula r`spunse: – Tat`l meu lucra \n port, \n New Jersey. Dup` ce a murit, mama a deschis un local \n Paterson. Eddie o privi cu interes. – A fost omorât? – A avut un accident \n timpul desc`rc`rii unor m`rfuri. S-a \ntâmplat la un an dup` na[terea mea. – {i cum a]i ajuns \n de[ert? – Lui Fritzi i-a recomandat medicul un climat uscat. Era acum zece ani. Toate afacerile ei sunt aici. Nu cred c` vom mai pleca. – Ai vrea s` pleci? Tân`ra d`du din cap. – Nu cred. Nu mai [tiu alt loc. R`maser` un timp t`cu]i, iar Eddie o strângea din când \n când de mân`. – Cred c` ai avut o copil`rie foarte dificil` – cu mama ta care are un bar \ntr-un ora[ ca `sta. Are numai atât? Paula nu r`spunse nimic, dar d`du \ncet din cap.

76

RAMONA STEWART

– |n]eleg despre ce e vorba, e afacerea clasic`, din care profit` cu to]ii. Mai pu]in tu. Ar fi trebuit s` faci [coala \n alt` parte. – Fritzi nu crede c` e o solu]ie s` fugi din calea necazurilor. O privi brusc, scrut`tor. Tân`ra sim]i c`, f`r` s` [tie, trecuse o barier` spre lumea privat` [i misterioas` a lui. Dar, dup` o clip`, b`rbatul ajunse la concluzia c` invadarea nu fusese deliberat`, a[a c` se relax`. – Bine, spuse el. |mi datorezi \nc` trei r`spunsuri la \ntreb`ri nepl`cute. Uit tot timpul c` e[ti prea tân`r` ca s` ai grij` de tine [i te \ntreb o mul]ime de lucruri care nu sunt treaba mea. – Ba e treaba ta, r`spunse ea. B`rbatul o privi [i cl`tin` din cap \ncet, cu triste]e. – S` nu faci gre[eala asta, pu[toaico. Nu a[a ne-am \n]eles. |n t`cerea grea care se l`sase, obrajii Paulei devenir` ro[ii ca focul. Se str`dui s`-[i recapete st`pânirea de sine. – Nu asta voiam s` spun, spuse ea cu o voce calm`, f`r` nici o expresie pe figur`. Nu \ncercam s` m` ag`] de tine. B`rbatul o privi cu o expresie amestecat`, \n acela[i timp de jen` [i de u[urare. Apoi se ridic`, tr`gând-o \n picioare. – Mai bine mergem \n cas` dac` vrem s` bem cafea. Ideea lui Johnny de a fi discret \nseamn` a nu o mai aduce deloc. Ajun[i la u[`, Eddie o deschise, f`cându-i semn s` intre. |n buc`t`rie, Johnny st`tea lâng` sob`, r`sfoind o revist`. La auzul pa[ilor, ridic` privirea, privindu-l \ntâi pe Eddie, apoi fixând-o pe tân`r` cu o expresie enigmatic`. – A[a ne aduci cafeaua afar`? \ntreb` Benedict. Johnny arunc` revista [i ridic` ibricul de cafea. Un amuzament ciudat sclipea \n privirea lui. – Nu credeam c` o s` termina]i atât de repede. Din \ntâmplare, Paula prinse lic`rirea nemul]umit` din ochii lui Eddie, \n]elegând c` alegerea cuvintelor fusese deliberat`.

PAS~REA DE ARGINT

77

– Uneori m` gândesc ce bine mi-ar face dac` m-a[ odihni o perioad`. Singur, spuse Eddie. Johnny zâmbi. Figura lui p`trat` fu cuprins` de o bun` dispozi]ie contagioas`. – Nici chiar atât de singur, Eddie. Nu f`r` mine. Sunt indispensabil, aproape un obicei. – Din când \n când, mai renun]i la obiceiurile proaste. B`rbatul de pe scaun se ridic`, turnând cafeaua \n ce[ti, dar umerii lui se mi[cau din cauza râsului. Eddie \[i strânse pumnii, dar figura lui r`mase calm` [i nu spuse nimic. Se a[ez` pe un scaun [i gust` din cafea. – E bun`? \ntreb` Johnny, bine dispus. – Da, faci o cafea bun`. Ryan se \ntoarse spre Paula. – Sunt un tip foarte folositor, spuse el. Tân`ra sim]i din nou c` aceste cuvinte aveau [i un sens ascuns. – Chiar e[ti? – Foarte, foarte folositor… |ntreab`-l pe Eddie. Sunt unul dintre cei mai folositori oameni pe care i-a \ntâlnit. Nu-i a[a, Eddie? Benedict r`mase cu privirea fixat` \n cea[ca de cafea, f`r` s` r`spund`. Johnny nu p`rea s` a[tepte vreun r`spuns. Fluierând vesel, lu` revista care c`zuse sub mas` [i \ncepu s-o r`sfoiasc` din nou. Paula \l privi pe Eddie, dar el nu ridic` privirea spre ea. Timp de câteva minute, tân`ra avu impresia c` ambii b`rba]i uitaser` de ea. |[i b`u repede cafeaua [i se ridic`. – Cred c` acum voi pleca, spuse tare. Eddie ridic` privirea, curios. – Dar abia ai venit. – Oricum, trebuie s` plec. El se \ncrunt`.

78

RAMONA STEWART

– Dac` a[a vrei… O s` te \ntorci? – Nu [tiu. – Ce vrei s` spui? – Nu [tiu nici ce vreau s` spun. Vreau s` m` gândesc. El se ridic` pe jum`tate din scaun, dar se r`zgândi [i se a[ez` la loc, zâmbind. – Te vei \ntoarce, spuse el. Ochii cenu[ii \l privir` lung. – Poate. – O s` te \ntorci, repet` el. F`r` s` r`spund`, se \ntoarse pe c`lcâie, ie[ind din camer`. Eddie Benedict r`mase privind dup` ea, dar Johnny Ryan nu ridic` privirea din revista de pe mas`. Pornirea ma[inii [i conducerea ei de-a lungul drumului care ducea spre [osea o f`cu s` scape de sentimentul de p`r`sire care o a[tepta. |n efortul de a sc`pa de el, conduse cu vitez`, trecu de ferma lui Pat Johnson, trecu de ora[ [i p`trunse adânc \n de[ert. Nu-[i d`du seama c` se \ndrepta spre ferma familiei Halverson pân` când nu opri \n fa]a por]ii. B`trânul Halverson st`tea la umbra unui copac lâng` ocol. Cu toate c` expresia de pe fa]a lui ars` de soare nu se schimb`, privirea pe care i-o arunc` era plin` de interes, iar Paula [tiu c` era prea târziu s` regrete c` a venit. Spre marea ei surpriz`, nu spuse nimic despre mama ei sau despre ponei, ci zâmbi [i, sco]ându-[i din gur` pipa p`tat` de tutun, ar`t` spre un cal p`tat, legat \ntr-un col] al ocolului. – Ia-l pe Rob dac` vrei, spuse el. Paula \l privi cu recuno[tin]`, mul]umit` c` accepta prezentul f`r` s` mai aduc` aminte de trecut. – A[ vrea s` c`l`resc \n de[ert o or`, dou`… El d`du din cap.

PAS~REA DE ARGINT

79

– Rob, repet` b`rbatul. P`rea c` sim]ise nevoia ei de lini[te. Paula s`ri \n [a [i conduse calul afar` din ocol, apoi mai departe. La ie[irea din ocol \i \ntâlni pe Bob [i pe Jane, fiul [i nora b`trânului care se \ntorceau de la un exerci]iu cu trei ponei. Cu toate c` erau obosi]i [i transpira]i, p`reau ferici]i [i o salutar` zâmbind. |ndemn` calul s` galopeze mai repede, \ndreptându-se spre dealurile care se z`reau spre orizont. Dup` un galop, Rob \ncetini, purtând-o la pas. Aerul era proasp`t [i r`coros, iar iarba p`rea \mbietoare. Cobor\, l`sând calul s` pasc` [i se \ntinse \n iarb`. Urm`ri cu privirea norii albi, care se mi[cau repede. Sim]i cum se lini[te[te. Soarele \i \nc`lzea corpul tân`r, iar vântul \i mângâia obrajii \nfierbânta]i. Deodat`, Eddie Benedict [i ciudatul lui prieten nu mai erau decât ni[te umbre \ntunecate din trecut. P`reau c` fac mai degrab` parte dintr-un vis. Oare ce f`cuse noaptea trecut`? Ce fuseser` acele clipe \ntunecate \n care se d`ruise mâinilor cercet`toare ale unui str`in? Cum reu[ise acesta s`-i transforme toate gândurile \ntr-un vârtej ame]itor? {i de ce ochii prietenului lui erau plini de un amuzament ciudat? La amintirea privirii lui Johnny tres`ri, cu o repulsie brusc`. Se ridic` [i, s`rind \n [a, conduse calul spre ferm`.

Capitolul 6 Pat Johnson se trezi \n zori. Se \ntoarse [i \ncerc` s` adoarm` din nou, dar nu reu[i. Se sim]ea \n]epenit, iar mu[chii spatelui protestau. Nu [tia ce visase, dar aruncase p`tura de pe el. Se ridic` [i f`cu mi[c`ri u[oare, \ncercând s`-[i revin`. Ira \nc` dormea, sfor`ind u[or, cu gura deschis`. Dup` scandalul [i acuza]iile f`cute, \i fusese team` c`-l va p`r`si. Se sim]ea b`trân [i nu voia s` fie singur. Abia acum \n]elegea c` femeia n-avea nici o inten]ie s-o fac`. Adev`rul, oricât de nepl`cut, era c` acum, ca so]ie de fermier, Ira avea ce nu-[i putuse permite niciodat` ca profesoar`. Se \ndrept` spre fereastr`, aruncând o privire spre terenurile care \i apar]ineau. Zâmbi, \ntinzându-se, dar apoi deveni atent. Furi[ându-se pe lâng` hambarul proasp`t vopsit, \l v`zu pe Tom Hansen. Chiar de la fereastr`, Pat \n]elese c` b`rbatul avea ceva de ascuns. Se \ntoarse [i intr` \n baie. Cele cinci zile care trecuser` de la moartea lui Paul Kennedy, Pat \l ]inuse pe Tom la ferm`, \ntr-un fel de suspendare neoficial`. Nu

PAS~REA DE ARGINT

81

avusese loc nici o scen` \ntre ei. Pat nu \ntrebase nimic despre moartea be]ivului, iar Tom nu f`cuse nici un comentariu. Era de la sine \n]eles c`, pentru o perioad`, Tom era mai de folos la ferm` decât la birou. Cu toate c` nu spusese nimic, Pat sim]ise c` prietenul lui nu era mul]umit. |n timp ce se \mbr`c` repede, [eriful \ncerc` s` \n]eleag` ce \nsemnau mi[c`rile surprinse mai devreme. Era nelini[tit, dar nu [tia prea bine de ce. Zece minute mai târziu, \nchise u[a dormitorului dup` el [i cobor\ repede sc`rile. Tom era prea ocupat ca s`-l observe. P`rea c` uitase grija de mai devreme [i acum st`tea pe poarta care f`cea trecerea spre ocol. Deschise u[a [i arm`sarul medaliat al lui Pat ap`ru. Tom s`ri \n spatele lui, ]inând o mân` \n aer [i cu cealalt` strângând frâul. Arm`sarul o lu` la goan`, iar b`rbatul din spatele lui rezist` pân` la jum`tatea ocolului când o mi[care brusc`, plin` de energie, \l arunc` din [a. |nfuriat, animalul d`du dou` lovituri cu copita \n corpul c`zut, apoi alerg` la cel`lalt cap`t al ocolului. Pat puse mâinile \n buzunare [i intr` \n ocol. Trecur` câteva secunde pân` când Tom se mi[c`. Se ridic` greu, ]inându-se cu mâinile de stomac. |n clipa \n care \l z`ri pe [erif se \ntunec` [i p`[i \ncet spre el, cu pa[i mici. – A[ vrea s` ui]i prostiile astea de rodeo, spuse Pat. Ai avut noroc, arm`sarul putea s` te omoare. Tom zâmbi [i se sprijini de gard, privind \n p`mânt. Numai c` Pat nu renun]a a[a u[or [i \l fix` cu privirea pân` când ochii alba[tri privir` \n direc]ia lui. – Ce ]i-ai pus \n gând? \ntreb` el. O glorioas` revenire? Ochii alba[tri lucir` mânio[i. – La naiba, nu. Urm` o lung` t`cere.

82

RAMONA STEWART

– P`i, am avut impresia c` a[a ceva plute[te \n aer, continu` [eriful. A[a pare. Ar`]i ca un tip care vrea s` exerseze [i poate s` se \ntoarc` la spectacole. Desigur c` e o prostie, nu? – Da, murmur` Tom. – Nu e ca [i cum ai fi un oarecare dornic s` se \ntoarc`. Tu erai bun. Trebuie s` fii foarte bun când te \ntorci. {i, dup` cum [tii prea bine, ai intestinele f`cute praf. Cel`lalt b`rbat era t`cut, dând din cap [i zâmbind. – Nu e adev`rat? – Ba da. – Atunci, de ce \mi c`l`reai cel mai bun arm`sar \n halul `sta? Tom ridic` din umeri, privindu-l ca [i cum voia s` plece. – |mi pare r`u, spuse el. Nu [tiam c` te va deranja atât de tare. – Nu pleca a[a. Stai aici, cu mine. Tom ridic` ochii spre cer, dar se a[ez` pe gard. Dup` câteva minute de t`cere, Pat spuse: – Acum te doare burta, nu-i a[a? Tom \l privi furios. Vrând s` par` un b`rbat care transpir` dup` un exerci]iu fizic, \[i [terse fruntea de o paloare nefireasc`. – Nu. – N-ai decât s` min]i dac` vrei, dar r`mân la p`rerea mea. Dac` te doare, e pentru c` n-ar trebui s` mai faci astfel de efort. Dumnezeule, dac` nu vreau s` ajungi la cimitir, cred c` trebuie s` te urm`resc zi [i noapte. Tom d`du din cap, \ntr-o apreciere ironic` a grijii pe care o manifesta pentru el. – Nu vrei s` intri [i s` te \ntinzi? \ntreb` Pat. B`rbatul vru s` spun` ceva, dar se mul]umi cu a cl`tina din cap dispre]uitor. {eriful s`ri de pe gard [i r`mase \n fa]a lui Tom, privindu-l.

PAS~REA DE ARGINT

83

– E[ti sigur c` te sim]i bine? B`rbatul \i arunc` o privire lung`, trase aer \n piept [i murmur` c` se simte bine. Pat se sim]i cople[it de furie. {tia c`, dac` nu pleca, Tom va continua s` stea pe gard, negându-[i durerea pân` când va le[ina. Pentru o clip` vru s` stea, dorind s`-i dea o lec]ie, dar se r`zgândi. Furia \l p`r`si repede. Nu-l mai v`zu decât pe Tom Hansen, b`rbatul la care ]inea, care era nefericit, iar aceast` stare de fapt era pe punctul s`-l lase f`r` singurul prieten. {tia c` pentru Tom, fosta stea a \ntrecerilor de rodeo, nu va fi niciodat` destul s` lucreze \ntr-o ferm`. Avea nevoie de putere, de autoritate. Pat lua \ntotdeauna deciziile potrivite f`r` s` clipeasc`. – Vreau s` vii la birou dup`-amiaz`, spuse el. Ai stat prea mult aici [i \]i vin idei proaste. Se \ntoarse repede, f`r` s` a[tepte un r`spuns. {tia c` nu va trece mult [i sentimentul de prietenie se va \ntoarce, o dat` cu glumele [i escapadele nocturne. Acum era prea devreme. A[a c` nu privi \napoi, [tiind c` Tom \l privea nemi[cat, iar ochii lui alba[tri erau plini de triumf [i de ironie. Cu toate c` nu regreta ce f`cuse, Pat se sim]i prost toat` diminea]a. Nimic nu p`rea s`-l mul]umeasc`, nici cota]ia la burs`, nici micul dejun. Luke Sheldon veni s`-l anun]e c` unul dintre arm`sarii lui fusese v`zut singur prin apropierea [oselei. Poli]istul r`mase un pic la soare, \n fa]a fermei lui Pat. – Jim Raines l-a \ngropat azi pe Kennedy, spuse Luke. Pat ridic` din umeri. – E ciudat cum un om poate s` dispar` a[a, f`r` s` deranjeze pe nimeni… continu` b`ratul. – Nimeni n-a auzit de el, n-a fost decât un vagabond, r`spunse [eriful.

84

RAMONA STEWART

– Cred c` da… Dup` o pauz`, Luke ad`ug`: – L-am v`zut pe Tom azi \n fa]a biroului. Se lupta cu un be]iv pe care voia s`-l bage \n`untru. Privirea lui Pat era t`ioas`. – Nu l-am v`zut niciodat` s` trateze un be]iv cu atâta delicate]e, continu` poli]istul. Cred c` e \n toane bune. – |n ultimele zile a fost aici, am avut nevoie de ajutor. Cred c` se bucur` s` fie \napoi la serviciu. – P`cat c` a fost accidentat, observ` luke. Ar fi putut s` continue concursurile. B`rbatul nu-[i explic` declara]ia, cu toate c` Pat a[tepta. {eriful avea senza]ia nepl`cut` c` ar merita s` afle gândurile poli]istului. |n clipa urm`toare, o ma[in` mic` [i albastr` ap`ru pe drumul spre ferm`. Cu enervare [eriful \n]elese c` vizita Paulei \l f`cea s` scape ultima ocazie de a afla dac` Luke \l suspecteaz` sau nu pe Tom de moartea be]ivului. Era nemul]umit de vizita fetei [i pentru c` Ira putea oricând s` apar`. Orice amintire a familiei Haller nu f`cea decât s` \nr`ut`]easc` rela]iile dintre ei. – Bun`, Pat, spuse Paula. Bun`, Luke. Era surprins` s` vad` ce bine \i pare s` fie cu ei. Probabil c` f`ceau parte din via]a ei de pân` ieri. – Paula, spuse Pat cu gravitate, n-ar trebui s` fii aici. {tii foarte bine. Speriat`, ne\n]elegând ce gândea [eriful, tân`ra se \ntoarse spre Luke. Figura lui blând` nu spunea nimic. – Mama ta nu vrea s` fii \n preajma cresc`torilor de vaci. Nu e un mod de a face o doamn` din tine. Paula zâmbi, sim]ind gluma.

PAS~REA DE ARGINT

85

– De când \ncearc` s` fac` o doamn` din mine? – Ai [aptesprezece ani. E timpul s` \ncepi. Iar hambarul meu nu e cel mai potrivit loc. – Iar te-a certat Fritzi, Pat? – Da. – Sper c` nu te-ai sup`rat pe mine? – Nu, sigur c` nu. – |n acest caz, \nc` suntem prieteni. Iar eu n-am f`cut decât s` m` opresc pentru o vizit` prieteneasc`. Dac` vrei, Frizi nu trebuie s` [tie. – Paula, problema nu e dac` sunt sau nu sup`rat pe tine. {tii foarte bine c` nu pot s` m` sup`r pe tine. Numai c` e[ti mare, acum. N-ar trebui s` stai aici, cu to]i b`ie]ii ace[tia care miros a cal. Ar trebui s` fii… {eriful se opri brusc, dându-[i seama c` era pe punctul s` se apropie de imaginea stereotip` a tinerei care trebuie s`-[i g`seasc` un so] potrivit. Era prea târziu. Dup` privirea din ochii cenu[ii ai fetei \[i d`du seama c` ghicise ce voise s` spun`. Se sim]i vinovat. Nu era prea clar cum afacerile profitabile pe care le avea \mpreun` cu Fritzi afectau viitorul Paulei, dar [tia c` avea o parte din vin`. – M` pui \ntr-o situa]ie dificil`, Paula. Mama ta are \ncredere \n mine, \n]elegi ce vreau s` spun? Nu pot s-o r`spl`tesc ajutându-te s-o \nfrun]i. Pierzând sprijinul prietenului \n vârst`, tân`ra se apropie de Luke. El privise totul cu un interes obi[nuit, dar acum când o sim]i aproape, o privi cu aten]ie, v`zându-i nelini[tea. O cuprinse cu un bra] lini[titor. – Cred c` trebuie s` plec, spuse poli]istul. Vrei s` te conduc la ma[in`? Pat ridic` privirea spre Luke.

86

RAMONA STEWART

– Pleci a[a de repede, Luke? – Da. Vii, Paula? Tân`ra se strecur` \n ma[in`. – Nu [tiam c` e[ti atât de gr`bit, continu` [eriful. – Da, r`spunse poli]istul, a[ezându-se la volan. Pat puse un bra] pe ma[in` [i se aplec`, privind spre Paula. – Sper c` nu e[ti sup`rat`. Obrajii tinerei se \mbujorar`. – La ce mi-ar folosi? – Nu a[a se vorbe[te. – Se pare c` nu voi fi cine [tie ce doamn`. Ma[ina porni, alunecând \ncet spre marginea drumului. Când ajunser` la [osea, unde tân`ra \[i l`sase ma[ina, Luke opri. Paula cobor\ [i r`mase o clip` privindu-l. – Mul]umesc, Luke. – Unde te duci acum? \ntreb` el. Ea ridic` din umeri. – Nu [tiu. Fritzi s-a dus \n ora[ s` ia un geam pentru bar… Cred c` m` duc acas`. Se \ntoarse spre ma[in`, dar poli]istul o strig`. Figura lui bronzat` era luminat` de unul dintre pu]inele lui zâmbete juc`u[e. – Vino la mine, propuse el. O s` fac o cafea [i te po]i preface c` sunt unul dintre b`ie]ii lui Pat. Paula cl`tin` din cap. – Ai fost de serviciu azi noapte. Ai nevoie de somn. – Nu sunt obosit. Oricum, a[ vrea s` stau de vorb` cu tine. – Eu nu vreau s` stau de vorb`. – Bine, \n acest caz vom sta pur [i simplu. Sub privirea lui plin` de afec]iune, \nc`p`]ânarea tinerei se topi. Zâmbi:

PAS~REA DE ARGINT

87

– O s` te urmez. Ajun[i acas`, Luke puse ibricul pentru cafea pe foc [i se a[ez` lâng` ea. T`cerea lui era lini[titoare. Sim]ind cum se elibereaz` \ncetul cu \ncetul de agita]ia ultimei zile, cum devine din nou sigur` pe ea, [tiu c` era pe punctul s`-i vorbeasc` despre problemele ei. Dar, \n clipa \n care nevoia de a se dest`inui o \mpinse s` deschid` gura, zgomotul unor pa[i o opri. – Luke, e[ti acas`? se auzi vocea Lenei Raines. Figura palid`, cu pata de culoare a rujului ap`ru la fereastr`. – Bun`, Paula. Luke e acas`? – Da, Lena, r`spunse poli]istul. Ce este? Femeia ajunse la u[`, iar Luke \i deschise. Purta o hain` lung`, \n dou` culori, albastru [i galben, sco]ându-i \n eviden]` albastrul ochilor. P`rul lung, blond, se desprinsese din agrafe, c`zându-i \n valuri pe umeri. Luke se \ntinse [i-i lu` o frunz` uscat` de pe un um`r. – Pe unde ai fost? \ntreb` el. Pe la râu? Femeia intr` \n cas`, a[ezându-se lâng` Paula. – Am f`cut o plimbare lung` \n dup`-amiaza asta, spuse ea. Acum vin de la râu. |nainte s` m` duc acas`, m-am gândit s`-]i fac un raport al comportamentului meu exemplar. Luke zâmbi. – Singura r`splat` pe care ]i-o pot oferi e o cafea. – M` voi mul]umi cu atât. Brusc, Lena privi spre Paula. – Poate \ntrerup ceva? St`tea]i de vorb`? Tân`ra arunc` o privire spre Luke. Pe figura lui se citea mândria [i satisfac]ia.

88

RAMONA STEWART

– Nu, nu, r`spunse ea repede. Vedea c` \ntre cei doi exista un sentiment de prietenie [i \ncredere care o umplu de triste]e. Se sim]ea singur`, la fel cum se sim]ise când Pat \i \nchisese u[a fermei. Luke umplu ce[tile de cafea. – Dac` \]i face pl`cere, o s` facem acela[i lucru mai des, Paula, zâmbi el. Tân`ra d`du din cap, dar, cu toate c` bea [i vorbea cu ei, sim]ea c` momentul adev`rului trecuse. C`ldura [i afec]iunea dintre cei doi \i aducea aminte de c`ldura pe care o c`utase noaptea trecut` \n bra]ele lui Eddie Benedict. Plec` repede, l`sându-i singuri. Acas`, \n camera ei, r`sfoi o carte, ascult` muzic` [i privi pe fereastr`. Orele pân` la \ntoarcerea lui Fritzi p`reau lungi [i goale. A doua zi auzi \n sfâr[it zgomotul ma[inii mamei ei. Ner`bd`toare, alerg` pe sc`ri [i ie[i s-o \ntâmpine. Fritzi cobor\ din ma[in` [i \[i s`rut` fiica. – Draga mea, ajut`-m` s` duc bagajele \n cas`. |n timp ce Paula scotea bagajele de pe scaunul din spate, Fritzi r`mase privind-o cu aten]ie. – E ceva \n neregul`? \ntreb` ea. – Nu, sigur c` nu. – Ce-i cu aceast` primire? Paula se aplec`, \ntinzându-se s` scoat` haina de pe scaun. – Eram plictisit`. Cred c` mi-a fost dor de tine… Te duci la „Orhideea purpurie” disear`? Fritzi oft`: – Dumnezeule, chiar nu-mi face pl`cere s` m` gândesc la a[a ceva dup` o c`l`torie grea. Dar va trebui s` m` duc dup` mas`. – Pot s` merg cu tine? \ntreb` Paula. Nu voi intra \n bar. O s` stau \n birou pân` \]i termini treaba.

PAS~REA DE ARGINT

89

– M` \ntorc repede, \ncerc` s` evite discu]ia mama ei. – Nu pot s` merg cu tine? Femeia se \ncrunt`. – Draga mea, [tii c` nu-mi place s` mergi acolo… – Dar am fost prin localuri toat` via]a. – Când erai mic` era cu totul altceva. Acum e[ti mare. Paula zâmbi ciudat. – Nu e pu]in cam târziu s` \ncerci s` m` faci respectabil`? |ncruntarea lui Fritzi se accentu`. – Nu sunt sigur` c`-mi place ce vrei s` spui. Tân`ra continu` s-o priveasc`. – Fritzi, spuse ea cu ner`bdare, ia-m` cu tine. Las`-m` s` \nv`] cum s` te ajut. Va trebui s` [tiu cum se fac toate. Sunt destul de mare s` \ncep s` \nv`]. – Nu vreau s` creez o dinastie, Paula. Nu-]i face griji, voi avea grij` de tine. Nu va trebui s` munce[ti. – Dar vreau s` muncesc. Vreau s` fac [i altceva decât s` stau tot timpul \n cas`. Mama ei zâmbi: – Iubito, te rog. E patru dup`-amiaz` [i abia m-am \ntors dintr-o c`l`torie lung`. Sunt obosit`. Miros ca un animal [i trebuie s` fac o baie. Nu vreau s` stau \n drum cu o valiz` \n mân` \n timp ce hot`râm ce vei face cu restul vie]ii tale. – N-am \ntrebat decât dac` pot s` merg cu tine \n aceast` sear`. Fritzi cl`tin` din cap. – Iar eu ]i-am r`spuns. }i-am mai spus. Nu vei intra \n aceast` afacere, vei merge la [coal` [i vei \nv`]a. E destul pentru prezent. Paula lu` câteva bagaje [i se \ndrept` spre cas`. Când \i ]inu u[a deschis` lui Fritzi, ochii lor se \ntâlnir`. – Nu, Fritzi, [opti Paula. Nu e destul. F`r` s`-i r`spund`, femeia trecu mai departe.

90

RAMONA STEWART

O s`pt`mân` mai târziu, Paula se duse la pia]` s` cumpere p`trunjel. Când \ntinse banii vânz`torului, un b`rbat cu un co[ mare intr` pe u[`. Era Johnny Ryan. B`rbatul r`mase o clip` nemi[cat, privindu-i figura speriat`. Apoi trecu mai departe, alegând ni[te portocale. Când vânz`torul plec` s`-i aduc` restul, Ryan \ntoarse capul astfel \ncât s`-i vorbeasc` f`r` s` atrag` aten]ia. – Nu te-am mai v`zut \n ultimul timp. – Nu? – E[ti sup`rat`? – Nu, sigur c` nu. – Eddie se \ntreab` ce ]i s-a \ntâmplat. – Am fost ocupat`. – Nici chiar atât de ocupat`, o ironiz` el. Dup` o scurt` ezitare, recunoscu: – Nu chiar atât de ocupat`. Nu [tia la ce s` se a[tepte pentru sinceritatea ei, dar zâmbetul de r`spuns fu nea[teptat. – Ne mai vedem, spuse el, \ndep`rtându-se. Dup` ce lu` restul, ie[i \n lumina soarelui. Apoi, brusc, se opri. Pentru o clip`, avu impresia c` va le[ina, pentru c` nu mai putea s` respire. O ma[in` mare, neagr`, era oprit` \n fa]a magazinului. La volan, fixând-o cu aten]ie, era Eddie Benedict. B`rbatul nu spuse nimic, nu f`cu nici o mi[care, dar nici nu-[i lu` privirea de o intensitate dureroas` de la ea. |ncet, f`r` s`-[i dea seama ce face, ajunse \n fa]a ma[inii. Privindu-l, se for]` s` zâmbeasc`. Nu [tia de ce se sim]ea atât de cople[it` la vederea lui, de ce sângele ei p`rea deodat` pe jum`tate ap` de mare [i de ce sim]ea c` se sufoc`. |n]elegea c` b`rbatul citea nelini[tea ei ca pe o carte deschis`.

PAS~REA DE ARGINT

91

– Credeam c` te vei \ntoarce s` m` vezi, Paula, spuse el, cu o voce foarte joas` [i foarte blând`. D`du din cap, f`r` s`-i poat` r`spunde. – Mi-ai lipsit. Am fost surprins cât de mult mi-ai lipsit, continu` el, ca [i cum ar fi vorbit sie[i. Johnny spunea c` poate ai g`sit pe altcineva. Se mai \ntâmpl`… B`rbatul ridic` din umeri, apoi zâmbi u[or: – Acum nu mai cred c` are dreptate. Paula r`mase t`cut`, iar el se \ntinse [i deschise portiera. – Urc`. Tân`ra f`cu un pas \napoi. – Nu. Crezi c` sunt o femeie u[oar`. Nu sunt. – De ce crezi asta? – A[a m-a]i tratat [i tu [i Johnny. A doua zi… – Iar tu m-ai l`sat singur. Foarte bine. Am aflat c` m-am \n[elat. |mi pare r`u. Acum urc` \n ma[in`. Paula se \ntorsese s` plece, dar el se \ntinse [i o prinse de mân`, tr`gând-o brusc \n ma[in`. – Pentru numele lui Dumnezeu, Paula. Mi-a fost atât de dor de tine când n-ai mai venit. Nu [tiu de ce, dar a[a s-a \ntâmplat. Putem merge la ferm` [i s` ne cert`m, dar nu aici \n fa]a magazinului. Cu o mi[care hot`rât`, \ntoarse cheia \n contact. Ma[ina porni repede, intrând pe [osea. – |l l`s`m pe Johnny \n urm`, spuse ea. El zâmbi. – Nu e problema ta. O s` m` \ntorc s`-l iau peste vreo dou` ore. – O s` se \ntrebe unde suntem… Zâmbetul lui se transform` \ntr-un râs u[or, dar nu r`spunse nimic. ***

92

RAMONA STEWART

Dup` [coal`, Paula se ducea la ferma Hambly [i Eddie o a[tepta. Uneori se plimbau mile \ntregi, stând de vorb`. Alteori st`teau pe treptele buc`t`riei, privind apusul soarelui. O dat`, fiind prea frig, f`cur` un foc \n [emineul din salon. Traser` jaluzelele [i, \n lumina blând` a focului, se a[ezar` pe canapea \mpreun`. Beau cafeaua pe care le-o f`cuse Johnny \nainte s` plece. La lumina pâlpâitoare a focului, Paula sim]ea c` era aproape de a g`si cheia caracterului lui Eddie. M`rturisirea lui c` i-a lipsit, \n ziua când s-au \ntâlnit \n fa]a magazinului [i când o adusese la ferm`, \ndep`rtase bariera de independen]` pe care, \n ne\ncrederea lui, b`rbatul o ridicase \ntre ei. |ncetul cu \ncetul, Paula \i \nv`]ase obiceiurile, felul de a vorbi, ce-l f`cea pe el unic. Acum, pentru prima oar`, \n timp ce priveau focul, tân`ra sim]i c` se apropie de esen]a acestui b`rbat. – Eddie, [opti ea \ncet. Ca r`spuns, el \i strânse degetele. – Eddie, ce erai \nainte de a te \ntâlni? – Un tip dur. – Nu, vorbeam despre trecut, \nainte chiar de a-l fi \ntâlnit pe Johnny. – Un pu[ti, ca tine. – Unde locuiai? – |n Brooklyn. – {i cum erai? – Nu [tiu. Ca orice alt pu[ti. Nu, zâmbi el, era o diferen]`. Eram singurul protestant din bloc. A fost teribil. – Ce f`ceau p`rin]ii t`i? – Tat`l meu conducea un bar pe Washington Avenue. |l chema Harry Benedict. Era un b`rbat destul de dur.

PAS~REA DE ARGINT

93

– Altceva? – Nu mai e altceva. Urm` o lung` t`cere. – Când l-ai \ntâlnit pe Johnny? – Eram de vârsta ta. Poate mai mare… aproape dou`zeci de ani. Eram \ntr-o gar`, la ora dou` diminea]a, \ntr-o sâmb`t`. Nu mai aveam nici un ban. El avea vreo doi dolari. Am \nceput s` st`m de vorb` [i, pân` la urm`, mi-a pl`tit micul dejun. – {i dup` aceea? – Am mers cu el \n acea sear`. Tocmai fusesem dat afar` [i n-aveam unde s` dorm. Mama lui avea o pensiune [i câteva camere erau libere. De atunci, am r`mas \mpreun`. – Cum ai ajuns…\ncepu ea, dar se \ntrerupse. – Cum am ajuns s` fac afaceri cu jocuri de noroc? Ea d`du din cap. – Johnny avea ni[te leg`turi. Mai \ntâi am lucrat pentru câ]iva afaceri[ti, apoi am \nceput s` lucr`m pe cont propriu. Dup` un timp ne-am mutat \n Nevada. Privirea lui Eddie era vis`toare [i p`rea cople[it de amintiri. Paula sim]ea c` e pe punctul s` descopere secretul vie]ii lui. – Unde ai \ntâlnit-o pe Angela, Eddie? \ntreb` ea cu voce blând`. |n New York sau \n Nevada? B`rbatul se mi[c` \n scaun, nelini[tit. – Pe Angela? Am \ntâlnit-o \n Las Vegas. Brusc, Eddie \i d`du drumul la mân`, ridicându-se \n picioare. – Cred c` e timpul s` te duci acas`, spuse el. E aproape ora mesei. Tân`ra \n]elese c`, dac` vrea s` afle mai multe, trebuie s` fie r`bd`toare. Instinctiv, \n urm`toarele dou` s`pt`mâni, se \ntoarse spre Johnny Ryan. Dac` era vorba despre un secret, el trebuia s`-l [tie.

94

RAMONA STEWART

Numai c` [i el era la fel de greu de \n]eles ca Eddie. |n amândoi era o distan]` pe care nu putea s-o acopere. Cu toate c` sem`na foarte mult cu fosta so]ie a lui Eddie ca s` le-o reaminteasc` permanent, nici unul nu spunea nimic. Mai mult, \ntre cei doi b`rba]i se instaurase o t`cere \nc`p`]ânat`, care devenea mai evident` cu cât rela]ia dintre Paula [i Eddie devenea mai apropiat`. Ryan nu spunea nimic. Mai mult chiar, \l vedea din ce \n ce mai rar. Prima sc`pare fu cauzat` de o \ntâmplare din prima zi a lui noiembrie. Ziua \n care Eddie Benedict \l \ntâlni pe Tom Hansen. Eddie conducea limuzina neagr`, iar Ryan st`tea \n dreapta. Când ajunser` \n dreptul magazinului, Eddie \[i aduse aminte c` nu mai avea ]ig`ri, a[a c` vir` brusc. Ma[ina [erifului, care \l urm`rise pân` atunci, fu for]at` s` opreasc`. |n timp ce limuzina oprea \n parcarea magazinului, Tom se apropie [i se sprijini de fereastra coborât`. – A fost cam aproape, amice, spuse el. Benedict \l privi f`r` nici o expresie. – S-a \ntâmplat ceva? Tom zâmbi. – Mi-ai luat fa]a când ai oprit. – |mi pare r`u, spuse Eddie, a[teptând ca ajutorul de [erif s` se dea la o parte [i s`-l lase s` deschid` portiera. – Cred c` te-am mai v`zut undeva, continu` Tom. E[ti str`in de ora[? – Da. – |ncerc s`-mi dau seama unde te-am mai v`zut. N-ai cumva probleme cu legea? Ochii \ntuneca]i ai lui Eddie sclipir`.

PAS~REA DE ARGINT

95

– Nu. – Nu te sim]i jignit. – A[ vrea s` cobor, spuse Eddie, apoi ad`ug`: f`r` s` te lovesc cu portiera. – Am auzit c` un tip pe nume Eddie Benedict a \nchiriat ferma Humbly, continu` Tom, ignorând avertismentul. E[ti cumva tu? – Da, r`spunse Eddie f`r` nici o expresie. Altceva? – Cred c` voi, tipii `[tia plini de importan]`, deveni]i destul de impertinen]i cu noi, cei obi[nui]i, când nu facem nimic altceva decât s` vrem s` st`m de vorb`. – Câteodat` cred c` da. Johnny Ryan se mi[c` nelini[tit \n scaun. – Calmeaz`-te, Eddie, spuse el. Reprezint` legea. Expresia de pe figura lui Benedict deveni aspr`. – Vrea s` m` provoace, r`spunse el, f`r` s` coboare vocea. – Iar eu va trebui s` pl`tesc. Nu, mul]umesc, Eddie. Cuvintele lui Johnny \[i atinseser` ]inta. Prietenul lui nu r`spunse, dar privirea lui era gr`itoare. Paula Haller st`tuse lâng` fântâna din fa]a magazinului urm`rind scena ce se petrecea lâng` ma[ina neagr`. Ac]ionând dintr-un impuls, se \ndrept` spre ma[ina lui Benedict. – Bun`, spuse ea lui Eddie. Mi s-a p`rut c` e[ti tu. Ocolind ma[ina, i se adres` lui Tom: – Bun`, Tom. Expresia ei era \ntreb`toare, ca [i cum ar fi dorit s` [tie ce caut` ajutorul de [erif lâng` aceast` ma[in`. Tom zâmbi. Se \n]elegea bine cu Paula, iar cearta dintre cei doi \l amuzase. – Sunt prieteni de-ai t`i? \ntreb` el ar`tând spre cei doi b`rba]i. Paula r`spunse la zâmbet.

96

RAMONA STEWART

– I-am cunoscut. S-a \ntâmplat ceva? Tom o privi o clip`, apoi cl`tin` din cap. – Le explicam regulile locale de circula]ie. La revedere, Paula, sper s` ne mai vedem. Se \ndep`rt`, f`r` s` mai spun` nimic. Dup` plecarea lui, Eddie se \ntoarse spre Paula, zâmbind. – Draga mea, cred c` te voi angaja ca responsabil cu rela]iile publice. Credeam c` vom avea probleme cu maimu]a \nainte de apari]ia ta. – E un tip ciudat. – Are nevoie de un pumn \n nas, zâmbi Eddie, bine dispus. Urc`, draga mea. Te ducem acas`. |nainte ca tân`ra s` r`spund`, vocea lui Ryan r`sun` sup`rat`: – Ai \nnebunit? Paula \l privi, speriat` de tonul vocii. – Nu e destul de r`u c` i-ai spus poli]istului c` ne cuno[ti, acum ar trebui s` te ducem acas`, s` poveste[ti [i mamei tale. Dezorientat`, \l privi pe Eddie. Benedict se \ncrunt`. – |nceteaz`, Johnny. Nu po]i s`-i vorbe[ti a[a. – Cineva trebuie s`-[i p`streze capul pe umeri. A[a cum v` purta]i voi, \n curând o s` afle toat` lumea. – {i de ce ar fi r`u? – Nu-i r`u deloc. Tu e[ti F`t-Frumos, visul oric`rei mame pentru fiica de [aptesprezece ani, continu` b`rbatul cu ironie. E foarte bine [i c` ea e atât de prietenoas` cu poli]i[tii, dac` tot am ajuns aici… – N-am ajuns nic`ieri, r`spunse Eddie, a[a c` ]ine-]i gura \nchis`. Urc`, iubito, te ducem acas`, ad`ug` el, \ntorcându-se spre Paula. Tân`ra cl`tin` din cap:

PAS~REA DE ARGINT

97

– Am ma[ina cu mine. – Sper c` nu-]i pas` ce spune Ryan, nu-i a[a? Paula râse, chiar dac` nu-i venea s-o fac`. V`zuse \n sfâr[it ce era \n mintea lui Johnny: \ngrijorare pentru Eddie [i furie fa]` de ea c` putea s`-i fac` necazuri. – }i-am spus, am ma[ina cu mine. Nu pot s-o las aici. B`rbatul d`du din cap, convins. – Bine, dac` a[a vrei tu. Când ne vedem? – Poate \n seara asta, când Fritzi pleac` la bar. Pot s` stau vreo dou` ore [i s` ajung \naintea ei acas`. – O s` te a[tept. Se \ntoarse s` plece, dar Eddie o strig`: – Iubito! – Da? – Vino cât po]i de repede. Ea zâmbi. – Desigur. Din pa[ii ei siguri, b`rba]ii nu puteau s` ghiceasc` vârtejul de gânduri care o cople[ise. Reu[ise s` \n]eleag` ce sim]ea Johnny, iar sentimentele lui aruncaser` o umbr` peste dragostea ei pentru Eddie. Dou` s`pt`mâni mai târziu, ora[ul fu lovit de furtun`. Ploile c`zur` timp de dou` zile, iar ora[ul era \n pericol de inunda]ie, mai ales c` z`pezile din mun]i se topiser`. Treizeci [i [ase de ore Pat Johnson [i Luke Sheldon r`maser` la datorie, ]inând permanent leg`tura cu echipa de la barajul din susul râului, f`când planuri de evacuare pentru o situa]ie de urgen]`. Popula]ia era \ngrijorat`, iar c`l`torii din zon`, mult mai mul]i decât de obicei, poposiser` cu to]ii la „Orhideea purpurie”.

98

RAMONA STEWART

Apoi, brusc, ploaia \ncet`. Frigul opri dezghe]area z`pezii [i nivelul râului \ncepu s` scad`. La ferma Humbly, \n a treia zi a furtunii, trei oameni st`teau \n jurul focului. Eddie Benedict \[i cur`]a pistolul, la lumina veiozei. La câ]iva pa[i, pe un fotoliu, Johnny citea o revist`. Paula se mutase aproape de lumin` pentru a-[i face temele. St`tea pe podea, sprijinit` de genunchiul lui Eddie. P`rul ei negru era umed de la ploaie [i din când \n când \[i trecea degetele prin el, ca s`-l usuce. Mi[c`rile mâinii ei atr`geau aten]ia lui Eddie, care o privea de fiecare dat`, apoi se \ntorcea la cur`]area pistolului. La un moment dat, Johnny se ridic`. Pe figura lui lat`, palid`, se citea un zâmbet ironic, care \i d`dea Paulei un sentiment de lips` de importan]`. Pentru a-[i afirma independen]a, se \ndrept`, \ndep`rtându-se de piciorul lui Eddie. Acesta nu spuse nimic, dar se \ntinse [i, punându-i o mân` pe gât, o trase din nou lâng` el. – Te duci la culcare? \l \ntreb` el pe Johnny. – Da, r`spunse acesta, dar r`mase nemi[cat, privindu-i. Crezi c` drumul va fi practicabil? o \ntreb` brusc pe Paula. – Da, Johnny, r`spunse ea, \nchizându-[i cartea. Nu vor fi inunda]ii. – |nc` plou`. – Nu mai plou` la munte. De acolo venea adev`ratul pericol. – Drumul pare destul de ud. – Nu e nici o problem`. – Poate \ncepe din nou s` plou` la munte. Eddie puse pistolul pe mas` cu un gest ner`bd`tor.

PAS~REA DE ARGINT

99

– |]i e team` c-o s` te \neci, Johnny? – Dac` se inund` drumul, Paula nu va mai ajunge acas` \n aceast` sear`. – Va r`mâne aici. – Desigur, iar mâine diminea]`‚ \nainte de r`s`ritul soarelui, to]i poli]i[tii din ora[ vor fi la u[`. Nu cred c`-mi plac astfel de vizitatori la prima or`. – Drumul nu se va inunda, spuse Eddie. – Mi-ar pl`cea s` fiu la fel de sigur, murmur` cel`lalt b`rbat, privind-o pe Paula. – Nu se va duce acum acas`, hot`r\ Eddie. – Dar dac` vor fi inunda]ii… – La naiba cu inunda]iile. Ai f`cut o observa]ie, Johnny, dar nu tu iei hot`rârile. B`rba]ii se \nfruntau din priviri. Atmosfera din cas` era foarte tensionat`. Paula se ridic` \ncet \n picioare. Cei doi b`rba]i n-o observar` pân` când nu se \ntoarse din hol \ncheindu-[i haina. Privirea lui Eddie se \ntunec`. – Unde crezi c` te duci? – Acas`. Johnny are dreptate. Dac` va fi o inunda]ie, e mai bine s` fiu acas`. B`rbatul o privi calm, l`sându-se pe spate. – D`-]i haina jos. – Cred c-ar trebui s` m` duc acas`, spuse ea, \ndreptându-se spre c`r]ile pe care le l`sase pe jos, la picioarele lui. Când se ridic`, degetele lui o prinser` de \ncheietur`. – D`-]i haina jos, repet` el. – Johnny…

100

RAMONA STEWART

– Nu prime[ti ordine de la Johnny. Privirile lui erau \nc`rcate de o violen]` ciudat`. Când tân`ra \ncerc` s` se retrag`, el o strânse mai tare de mân`. Surprins` de durerea arz`toare, tân`ra \ncremeni. Era pentru prima oar` când furia lui rece era \ndreptat` \mpotriva ei. Undeva \ntr-un col] al min]ii \[i spunea c` tocmai asta c`uta la el: aceast` putere superioar` celei a lui Fritzi, a lui Pat sau a lui Luke. Era puternic pentru c` nu era interesat de consecin]e. Johnny cuno[tea aceast` putere. Retr`gându-se din calera furiei lui Eddie, vorbi \ncet, pe un ton blând, ca [i cum nu i s-ar fi adresat b`rbatului din fa]a lui, ci unei fiin]e s`lbatice, ciudate, din interiorul acestuia. – Bine, Eddie. Nu voiam decât s` v` ]in departe de necazuri. Nu voiam s` dau ordine. Timp de câteva secunde Eddie p`ru c` nu aude, continuând s` strâng` mâna tinerei. Apoi, \ncetul cu \ncetul, \[i descle[t` degetele. – D`-]i haina jos, \i spuse el Paulei. Ea arunc` o privire spre Johnny. Ochii lui erau tri[ti [i d`du \ncet din cap. – L-ai auzit pe Eddie. Vrea s` r`mâi aici. F`r` s` mai spun` nimic, b`rbatul se \ntoarse pe c`lcâie [i plec`. Pa[ii lui se auzir` pe sc`rile de lemn care duceau la etaj, unde avea camera. Când u[a se \nchise \n spatele lui Johnny, Eddie o lu` pe Paula de mân`, tr`gând-o cu blânde]e \n bra]e. Dându-i buclele negre de pe frunte, \i lu` fa]a \n palme [i o privi lung, ca [i cum ar fi \ncercat s` g`seasc` \n ochii ei r`spunsul la o \ntrebare chinuitoare.

PAS~REA DE ARGINT

101

– Nu e[ti ca ea, spuse el. P`rea s` fi uitat cearta cu Johnny. Paula nu putea s`-[i dea seama dac` vorbe[te cu ea sau se adreseaz` propriilor gânduri. – Despre cine e vorba? \ntreb` ea, apoi \n]elese. De Angela? B`rbatul se \ncrunt`. – Da. Nu semeni cu ea. – Are vreo importan]`? O privi lung, apoi desen` cu un deget conturul fe]ei ei delicate. Cu blânde]e, o trase mai aproape [i o s`rut`, la \nceput u[or, ca o pan`, apoi din ce \n ce mai pasional. O strânse mai tare \n bra]e, apoi \[i odihni capul la pieptul ei. – Ceva nu e \n regul`… murmur` el. – Despre ce vorbe[ti? – Nu mai sunt la fel de sigur c` putem fi \mpreun`. *** Pu]in dup` miezul nop]ii, ma[ina Paulei ie[i de pe drumul care ducea spre ferma lui Eddie [i se \ndrept` spre [oseaua principal`. Deodat`, din spatele ei se auzi sunetul tot mai apropiat al unei sirene. Privind \n oglind`, recunoscu ma[ina lui Luke, care o dep`[i [i apoi opri \n fa]a ei. Poli]istul cobor\ [i se \ndrept` \ncet spre ea. Se opri lâng` ma[in`, f`r` s` spun` nimic. |n \ntuneric, expresia de pe figura lui era indescifrabil`. Câteva clipe se privir` t`cu]i. – Am \nc`lcat vreo lege? – Nu una din codul rutier. – De ce m-ai oprit? – Nu e o \ntrebare cam prosteasc`? |ncetul cu \ncetul, curajul Paulei se topi. Ochii ei \ncepur` s` cerceteze figura lui Luke, iar gravitatea lui o dezorient`.

102

RAMONA STEWART

– Ei, bine, Luke? Tonul vocii ei \l f`cu s` se hot`rasc`. Oft` [i-[i schimb` greutatea de pe un picior pe cel`lalt. – A[a stau lucrurile? \ntreb` el. Ea d`du din cap. – Cred c-am ghicit abia \n clipa \n care te-am v`zut ie[ind de pe [osea pe acest drum mai devreme, când te-ai \ntors de la [coal`… Voiam s` fiu sigur. – Ce ai de gând s` faci? \l \ntreb` cu o voce lini[tit`. – Nu e cam târziu s` mai \ncerc? – O s`-i spui lui Fritzi? B`rbatul cl`tin` din cap. – Nu. O s` afle [i f`r` s`-i spun eu… E[ti sigur` c` [tii ce faci, Paula? \ntreb` el, dup` o scurt` pauz`. – Da, Luke, [tiu ce fac. Hot`rârea din vocea ei \l f`cu s` se \ncrunte. – |n acest caz, asta e. Fritzi e la bar? – Da, nu [tie c` am ie[it. – Ar fi bine s` te gr`be[ti. Te-a[ conduce, dar ma[ina mea atrage prea mult aten]ia. Drumul e \n regul`. – O s` ajung cu bine, zâmbi Paula. {tiu drumul. Dup` plecarea ma[inii albastre, Luke conduse pân` la o curb` a [oselei. Dup` ce opri motorul, \[i scoase pachetul de ]ig`ri [i lu` una. Cu ]igara neaprins` \n col]ul gurii, r`mase mult` vreme gânditor, ascultând zgomotul ploii.

Capitolul 7 Dup` trecerea furtunii, aerul devenise proasp`t. {i atmosfera de la ferma Humbly era mai relaxat`. Paula se ducea la [coal` ca de obicei. Din când \n când ajungea la ferma Halverson unde fie c`l`rea, fie ajuta la \mblânzirea poneilor. Dar aceste excursii devenir` din ce \n ce mai rare, pe m`sur` ce Eddie \i cerea tot mai mult din timpul ei. Se afundar` mai adânc \n povestea lor de dragoste, iar cearta din cauza lui Johnny p`rea s` nu fi existat. Cu toate acestea, tân`ra se gândea tot mai des la acele clipe. P`reau s` spun` ceva important, dac` nu despre personalitatea lui Eddie, cel pu]in despre rela]ia ciudat` pe care o avea cu Ryan. Cei doi b`rba]i p`reau atât de diferi]i, dar nu [tia decât pu]in despre ei. Johnny p`rea singurul afectat de acea discu]ie. Din acea sear` \ncepuse un proces aproape imperceptibil de retragere din vie]ile lor. Abia dup` dou` s`pt`mâni tân`ra \[i d`du seama c`-l vedea din ce \n ce mai rar. De fiecare dat` era \n trecere, p`rând s` n-o observe. Cu toate acestea, se sim]ea urm`rit`, spionat`. Sim]ea c` b`rbatul a[teapt` s` o vad` f`când o gre[eal`, rupând leg`tura cu Eddie.

104

RAMONA STEWART

*** Lanternele care marcau ma[ina distrus` erau singurele lumini de pe [oseaua p`r`sit`. Era aproape miezul nop]ii [i vântul era rece, p`trunzând pân` la os. Numai Luke Sheldon r`m`sese la locul accidentului. Era trist [i cople[it de un sentiment de inutilitate. Nu era ceva neobi[nuit pentru el, avea aceast` senza]ie de fiecare dat` când avea loc un accident de circula]ie. Se \ndrept` spre ma[in` [i urc` la volan. Tocmai voia s` porneasc`, dar v`zu lumina unor faruri [i o limuzin` neagr` ap`ru pe [osea. La vederea luminilor de avertizare [oferul \ncetini, apoi opri. Un b`rbat scund, \ndesat, cobor\ [i r`mase nemi[cat, privind resturile ma[inii. Instinctul \l avertiz` c` nu e singur [i se \ntoarse, v`zând ma[ina poli]istului. Luke cobor\ [i se \ndrept` spre el. Dup` doi pa[i, \l recunoscu. A[a cum st`tea nemi[cat lâng` luminile ro[ii, ar`ta aproape la fel ca \n urm` cu trei ani, când st`tuse lâng` alt` ma[in`. – Ryan, nu-i a[a? \ntreb` Luke. Johnny Ryan zâmbi. – Bun`, poli]istule. Ce-ai mai f`cut? – Nu mare lucru, \mi fac meseria. – Am trecut pe aici acum o or`. Când s-a \ntâmplat accidentul? se interes` Johnny. – Acum o jum`tate de or`. – A fost cineva r`nit? – O persoan`, un b`trân. – Grav? – A murit \nainte de a veni ambulan]a. Figura lui Ryan era imobil`, luminat` de semnaliz`ri.

PAS~REA DE ARGINT

105

– Ghinion, nu-i a[a? – E o problem` cu de[ertul. Oricât te-ai str`dui, nu-i po]i \mpiedica pe oameni s` fac` accidente. – Dac` ai reu[i, ]i-ai face mai mult decât por]ia ta de fapte bune, zâmbi Johnny, privind din nou ma[ina. |mi pare r`u c` n-am ajuns mai devreme. E cel mai interesant lucru \ntâmplat de când sunt \ngropat \n acest cap`t de lume. – Ai putea s` te ui]i la filme, suger` poli]istul cu o voce rece. – |n cinema miroase a vite. – P`cat… Ochii lui Luke fur` atra[i de un ornament ciudat, a[ezat pe partea din fa]` a limuzinei. Era o pas`re argintie care \[i \ntindea aripile \n sus, \ntr-un extaz transfigurat. Ciocul lung, sub]ire, era deschis [i gâtul \ndoit \ntr-un mod ciudat. Era clar c` ornamentul fusese comandat special, iar poli]istul se \ntreb` de ce ar dori b`rbatul de lâng` el a[a ceva. Apoi \[i aminti c` ma[ina era a lui Eddie Benedict. Se \ncrunt`, gândindu-se la Paula. – O s` pleca]i \n curând? \ntreb` el. Ryan râse ciudat. – A[ pleca [i mâine dac` am sc`pa mai repede de bagajul \n plus. – C`l`tori]i cu bagaj mult? Ochii ciuda]i ai b`rbatului str`lucir` ironic. – Doar un aranjament temporar… Oricum, nu e treaba ta, ad`ug` el, privindu-l pe Luke cu r`utate. Se \ntoarse brusc [i plec`, \nainte ca poli]istul s` poat` r`spunde. Luke r`mase gânditor, gândindu-se la Paula. Nu [tia de ce, dar pas`rea de argint \l obseda [i \n acela[i timp \l \ngrijora. V`zu figura Paulei \n fa]a ochilor: agitat`, rebel`, dar copil`roas` [i inocent`. Mi[cat de un impuls, s`ri \n ma[in` [i se \ndrept` spre ora[.

106

RAMONA STEWART

Opri \n fa]a „Orhideei purpurii” [i intr` hot`rât. Se opri o clip` \n fa]a biroului lui Fritzi, apoi b`tu [i deschise. Proprietara era a[ezat` la birou, \n haina din piele de vi]el, sprijinindu-[i picioarele de col]ul biroului. Tocmai \[i aprindea o ]igar`. – Ia te uit`, Iisus \n persoan`! exclam` ea. Ce cau]i \n Babilon? Poli]istul nu r`spunse, a[ezându-se [i punându-[i p`l`ria pe birou. – E chiar o surpriz`, Luke, continu` Fritzi. Cred c` e[ti singurul b`rbat din ora[ pe care nu-l v`d aici. Mi-am dat deja seama c` nu m` aprobi. – Sunt foarte ocupat. – Asta nu \nseamn` c` aprobi felul meu de a face afaceri. – Sunt poli]ist [i m` ocup de „consecin]ele” pe strad` ale felului t`u de a face afaceri, zâmbi el. Vrei s` ne cert`m? – Po]i s` te duci la naiba, zâmbi [i ea. Vrei ceva de b`ut? El cl`tin` din cap. – E aproape dou`. Ce faci atât de târziu? E[ti din nou de noapte? – Da. Ceilal]i au familii [i e mai greu pentru ei s` lucreze noaptea… Pentru mine nu conteaz`… – E[ti cam fraier, râse Fritzi. – Poate. A[ezându-se mai bine \n scaun, femeia \l privi cu aten]ie. – Iar a dep`[it Paula limita de vitez`, Luke? Asta ai venit s`-mi spui? El se \ncrunt`. – Nu, e foarte atent`. De ce? – Credeam c` ai venit s`-mi vorbe[ti despre asta. De fapt, speram c` a[a stau lucrurile – e destul de ciudat` \n ultimul timp. A[tept un pretext s` o pun la locul ei. – Ce a f`cut? Femeia ridic` din umeri.

PAS~REA DE ARGINT

107

– Nu e ceva anume, e mai degrab` o problem` de atitudine – e destul de greu de strunit. – Cre[te. – Dar e tot fiica mea. Luke o privi curios. – Nu crezi c` o ]ii prea din scurt, Fritzi? Nu mai e un copil. Uneori cred c` se simte foarte singur`. Femeia stinse ]igara cu un gest rapid. – Dac` nu te deranjeaz`, Luke, m` ocup cum vreau de via]a fiicei mele. – Po]i s` faci mai mult r`u decât bine for]ând-o, \ncepu el. Nu e cea mai bun` solu]ie… – E solu]ia mea, spuse ea pe un ton ferm. B`rbatul se ridic`, privind-o gânditor. Se sim]ea obosit [i \ncepea s` vad` c` Fritzi n-o putea \n]elege pe Paula. C` nu voia s-o \n]eleag`. |[i lu` p`l`ria de pe birou [i se \ndrept` spre u[`. – Pleci atât de repede? \ntreb` Fritzi. El d`du din cap. – Ai de gând s`-mi spui adev`ratul motiv pentru care ai venit? Sau e un secret? – Voiam s` m` \nc`lzesc… – Min]i! El zâmbi [i ie[i, strigându-i prin u[`: – |ncearc` s` dovede[ti la tribunal… *** – Nu fugi. Johnny ap`ru din spatele ma[inii, [tergându-se pe mâini. – Eddie s-a trezit? \ntreb` Paula. – |nc` doarme.

108

RAMONA STEWART

– Credeam c` e \n spate, murmur` ea, f`când o mi[care de retragere. – Stai jos, zâmbi b`rbatul, ar`tând spre o cutie. Dup` o scurt` ezitare tân`ra se a[ez`, iar Johnny se \ntoarse la munc`. |l privi câteva clipe \n t`cere, [tiind c` voia ceva de la ea. Hot`rât` s` atace prima, \l \ntreb`: – Ce vrei de la via]`, Johnny? B`rbatul se \ntoarse spre ea, privind-o plin de curiozitate, a[teptând s` explice. – Fiecare vrea ceva de la via]`, continu` ea. Tu ce vrei? Bani? Dragoste? S` c`l`tore[ti? S` ai propria afacere? Ce anume? – De ce vrei s` [tii? Ea ridic` din umeri. – Nu [tiu. M` \ntreb. E[ti tot timpul cu Eddie [i se pare c` ai fost tot timpul cu el. Dar trebuie s` fie [i o parte din tine separat` de el. Ce vrei pentru tine? – De ce trebuie s` fie o parte din mine separat` de Eddie? – Pentru c` nu \ncap doi oameni \n aceea[i via]`… El nu r`spunse nimic, dar zâmbetul din col]ul gurii p`rea batjocoritor. Tân`ra se sim]i cople[it` de repulsie fa]` de el, de spatele lat \ntors acum spre ea [i de fa]a l`t`rea]`, cu ochi r`i. – Dac` se retrage sau se \nsoar`? Când va avea propria familie. La asta m` refeream, Johnny. Ce vei face atunci? B`rbatul d`du din umeri. – Nu m-am gândit la asta. Nu se va retrage… nu se va \nsura. – A fost c`s`torit. – Dar n-a mers. R`maser` t`cu]i, fiecare cu gândurile lui. – Ai cunoscut-o pe ea… pe Angela? – Desigur. Am locuit \mpreun`. Nea[teptat, b`rbatul \ncepu s` râd`. Paula sim]i c` se \mbujoreaz`.

PAS~REA DE ARGINT

109

– L-am cunoscut pe Eddie cu mult \nainte de apari]ia Angelei. Am fost \mpreun` [i când erau c`s`tori]i. {i voi fi cu el [i dup` ce va p`r`si acest de[ert, ad`ug` el. {tergându-[i mâinile, Johnny ajunse \n fa]a ei, privind-o de sus. – Nu e \n regul`. Eddie Benedict, care poate avea un castel \n orice ora[ al lumii, s` stea aici, \ntr-o ferm`. S`-[i piard` timpul \ntr-un cimitir plin de cactu[i! exclam` el. – E dorin]a lui s` fie aici. – Uneori, oamenii nu [tiu ce vor. O iau razna pentru o vreme, dar \[i revin… Paula se ridic` brusc \n picioare. – Uneori nu-[i revin, Johnny. Ci r`mân toat` via]a \ntr-un cimitir plin de cactu[i. Privirea lui era plin` de ironie. – |n locul t`u, nu m-a[ baza pe asta… |nfuriat`, tân`ra \n]elese c` o adusese exact unde voia. Reac]ia ei instinctiv` fu s`-l r`neasc`: – |ntr-o zi te va p`r`si, Johnny. {tii foarte bine. El zâmbi. – Nu fi prea sigur`. Sunt prea folositor. Privirea ei era ne\ncrez`toare, dar nu spuse nimic. – Cred c-ar fi mai bine s`-]i spun ceva, ad`ug` el. }i-a spus vreodat` Eddie cum am \nceput afacerile \n Nevada? Paula cl`tin` din cap. – Pun pariu c` nu ]i-a spus c` a venit cu un an \naintea mea. Tân`ra deveni interesat`. – Eu am f`cut \nchisoare \n acel an, continu` b`rbatul zâmbind. Era gre[eala lui, dar am ales s` pl`tesc eu. ***

110

RAMONA STEWART

Eddie Benedict \[i trecu degetele lungi [i delicate prin p`r. Dup` ce se d`duse jos din pat, \i v`zuse pe cei doi care st`teau de vorb`. |n atitudinea lor se vedea ostilitatea. |[i puse un halat de m`tase cu monogram` peste pijama [i se \ndrept` spre ie[ire. Paula [i Ryan se \ntoarser` \n aceea[i clip` [i \l v`zur` stând \n cadrul u[ii, o siluet` \nalt`, supl`, care a[tepta nemi[cat`, cu mâinile \n buzunare [i o expresie de iritare pe figur`. Cobor\ \ncet, l`sând u[a s` se trânteasc` \n spatele lui. – Ce se \ntâmpl`? \ntreb` cu voce lini[tit`. Eddie se opri \n fa]a Paulei, a[teptând un r`spuns. Pentru c` tân`ra nu spuse nimic, b`rbatul se \ntoarse spre Johnny. – Presupun c` n-are rost s` te \ntreb pe tine despre ce e vorba. |n vocea lui r`suna o amenin]are periculoas`. Johnny se \ncrunt`. – Nu s-a \ntâmplat nimic, Eddie. Despre ce vorbe[ti? Eddie \i \ntoarse spatele, nemul]umit. – Vrei s` sco]i o mas` afar` pentru micul dejun? Arunc` el peste um`r. Am nevoie de aer. – E prea frig, o s` faci pneumonie. – E treaba mea. Vino, Paula. O s` st`m afar`… Sau e[ti [i tu \ngrijorat` pentru s`n`tatea mea? Ea \l privi, gândindu-se la cuvintele lui Johnny. D`du din umeri [i \i zâmbi. – N-am vrut s` m` sup`r pe tine, draga mea, oft` el. Dar m-am s`turat de d`d`ceal`… Se a[ez` pe treptele \nc`lzite de soare [i o trase lâng` el. Lâng` corpul lui cald, Paula se sim]ea \n siguran]`. {tia c` nu poate s`-i spun` despre ce vorbise cu Johnny, dar relaxându-se \n bra]ele lui \n]elese de ce era atât de agitat`. |i era fric` de Johnny Ryan. O fric` ira]ional`, greu de suportat. Se cutremur`.

PAS~REA DE ARGINT

111

– Ce este, draga mea? – Cred c` [tii. – Spune-mi, totu[i. – Johnny m` ur`[te. Eddie o privi gânditor. Paula credea c` va nega, dar n-o f`cu. Dup` un timp, d`du din cap. – Da, cred c` a[a e. – M` ur`[te [i-mi dore[te r`ul. E un om r`u. – Cred c` are un str`mo[ vârcolac, zâmbi el. – Râzi de mine, dar nu-i nimic de râs. {tii ce vreau s` spun? – Nu [tiu cât e de adev`rat` partea cu r`utatea, dar sunt de acord c` a devenit un nesuferit. Cred c` a luat-o razna. |ncepe s` uite cine e [eful. Tân`ra se r`suci \n bra]ele lui s`-l priveasc` \n fa]`. – Eddie, m` iube[ti? El o privi cu aten]ie. – Ce s-a \ntâmplat? V-a]i certat \nainte s` apar eu, nu? Ea cl`tin` din cap. – Nu, nu ne-am certat. A spus c` ve]i pleca \n curând de aici – doar voi doi. Eddie se \ncrunt`. – Vrea s` te preseze… E unul dintre obiceiurile lui proaste. Are multe obiceiuri proaste… Locul lui nu e aici. – Dar tu ce sim]i? – |ncepe s`-mi plac` de[ertul, zâmbi el. |mi place totul aici. Luar` micul dejun \n t`cere. Eddie era calm, din când \n când arunca priviri scrut`toare \n direc]ia lui Johnny, dar nu spunea nimic. Ryan observase, dar \[i \ndrepta toat` aten]ia spre mas`. Deodat`, \mpingându-[i farfuria spre mijlocul mesei, lu` o ]igar` din pachetul lui Eddie, o aprinse [i, suflând fumul alb`strui spre cer, spuse rar:

112

RAMONA STEWART

– Când plec`m din de[ert, Eddie? Era un atac nea[teptat. Paula arunc` o privire spre Eddie [i v`zu c` [i el fusese luat prin surprindere. – Ce te preocup`? \ntreb` Benedict. – Dac` nu vom pleca \n curând, vom avea probleme… Numele t`u \nc` reprezint` ceva, Eddie, dar oamenii uit` foarte repede. Mai ales dup` o perioad` mai grea… Eddie \l privi gânditor. – Noi [tim amândoi c` nu te-ai speriat, continu` b`rbatul. Se putea \ntâmpla oricui… Dar unii dintre b`ie]i se pot \ntreba, poate c` sunt ner`bd`tori s` \nceap` din nou. – Dup` cum spuneai, [tim c` nu e a[a, zâmbi prietenul lui. – Desigur… Dar am vrut s`-]i aduc aminte c` ai o reputa]ie, construit` timp de cincisprezece ani pe care n-ai vrea s-o pierzi tocmai acum, când e[ti preg`tit s` dai lovitura… Dup` o mic` pauz`, b`rbatul continu`: – Putem s` ne extindem, dac` lu`m [i afacerea din Chicago. Vom avea toat` ]ara la picioare… – Johnny… – |n doi ani, vom avea cea mai mare afacere cu jocuri de noroc din ]ar`… Eddie \[i puse mâinile pe mas`, cl`tinând din cap. – S-a terminat, Johnny. Renun] la jocurile de noroc. Ryan \l privi uimit. – Ce faci? \ntreb` el. – Renun] la afacerea cu jocuri de noroc. Vreau s` r`mân aici, \n de[ert. – |n mijlocul pustiului? – Depinde cum vezi lucrurile. E aer curat, sunt mun]i… nu ca \n ora[. E o problem` de gusturi. – Recunoa[te, ]i-e fric` s` te \ntorci, spuse Johnny cu blânde]e. Nu-i a[a? Ochii negri str`lucir`.

PAS~REA DE ARGINT

113

– Nu, nu mi-e fric`. – Nu ]ii chiar atât de mult la aerul curat. – Am destui bani. – Po]i s` faci mai mul]i. Oricum, nu e vorba despre bani. – Pentru mine este vorba despre bani, r`spunse Eddie, iar vocea lui era mai aspr`. Am destui. Johnny respir` adânc. – |n]eleg. |n acest caz, ce se va \ntâmpla cu mine? Care sunt planurile tale \n privin]a mea? Eddie Benedict \l privi calm. – Cred c`-]i vei g`si o slujb` undeva. Sunt foarte mul]i care vor dori s`-]i ofere ceva de lucru dac` le-o cer. Nu te \ngrijora, voi avea grij` de tine. – Am fost \mpreun` cincisprezece ani. Ce-ai de gând s` faci? S`-mi dai un ceas de aur cu inscrip]ia: „|mi pare bine c` te-am cunoscut?” |n timp ce b`rba]ii se \nfruntau din priviri, Johnny v`zu hot`rârea \n ochii prietenului lui. – E o idee bun`, spuse Eddie cu r`ceal`. Nu m` gândisem la un ceas. – Eddie… Era prea târziu. – O s`-]i dau partea ta din bani. Po]i s` pleci când vrei, de acum pân` s`pt`mâna viitoare. Dac` vrei s` te \ntorci \n afacere, voi avea grij` s-o po]i face. Dar o s` ai destui bani s` te retragi, dac` vrei. – Bine, Eddie. Cum vrei tu. Dar nu voi pleca. M` voi retrage [i eu [i voi sta aici cu tine, \n de[ert… Benedict nu r`spunse, dar cl`tin` din cap. Johnny r`mase o clip` nemi[cat, apoi o privi cu ur` pe Paula. Se ridic` de la mas` [i plec` f`r` s` se uite \napoi. |n acea dup`-amiaz`, Fritzi Haller primi un telefon anonim. Câteva secunde dup` ce telefonul fusese \nchis la cel`lalt cap`t al firului, ea r`mase cu receptorul \n mân`. |l puse apoi jos [i se \ndrept` spre sc`ri s`-[i ia haina.

Capitolul 8 Ma[ina [erifului opri \n fa]a biroului [i Pat Johnson, \mbr`cat cu mult` grij`, cobor\. Se admir` o clip` \n parbriz, apoi se \ndrept` spre intrare. |n birou, Tom Hansen privea cu aten]ie un b`iat a[ezat \n fa]a lui. – A[adar, nu vrei s` vorbe[ti, MacGillicuddy? \ntreb` el. – N-am nimic de spus. – Hai s`-]i auzim povestea de la \nceput. Dac` te cred, \]i dau drumul. Nu uita nimic. B`iatul se \ncrunt`. – La naiba, ]i-am spus deja de cinci ori. – Ai grij` cum vorbe[ti. S` te aud. – Am optsprezece ani, spuse b`iatul cu exasperare, ]i-am spus deja de un milion de ori. P`rin]ii mei au murit [i am plecat s`-mi vizitez sora la Los Angeles. N-am f`cut nimic r`u. – Hm, ai \ntre treisprezece [i paisprezece ani. Continu`, nu m-am hot`rât dac` te las sau nu s` pleci… U[a se deschise [i intr` Pat. La vederea lui, Tom f`cu ochii mari.

PAS~REA DE ARGINT

115

– Dac` [tiam, aduceam covorul ro[u, zâmbi el. }i-l prezint pe MacGillicuddy. – Altul fugit de acas`? – Da. – Am optsprezece ani, protest` b`iatul. {eriful nu-i d`dui nici o aten]ie. – |l duc eu la arest când m` duc spre cas`, spuse el. – Dar nu m` duce]i la arest, el mi-a promis c`-mi ve]i da drumul, exclam` b`iatul. Pat \l privi pe Tom, ridicând sprâncenele. – Nu te saturi niciodat` de glume? \ntreb` el. Stai jos, b`iete, \i spuse arestatului, dac` nu vrei s` te duc la \nchisoare. Nesigur, b`iatul se a[ez`. – Acum, ascult`-m`. Ai p`rin]i care sunt probabil \ngrijora]i. Cred c` le-ai f`cut o mul]ime de probleme fugind a[a… – Dar am optsprezece ani… – Taci! Unde l-ai g`sit, Tom? – Pe [osea la ie[irea din ora[, mergea pe jos… – P`rin]ii mei sunt mor]i… Pat cl`tin` din cap. – Nu te cred. Sunt sute ce copii ca tine care nu [tiu decât s` fug` de acas`. Dac` ar fi dup` mine, v-am duce la \nchisoare [i v-am \mpu[ca, pentru c` nu sunte]i buni de altceva. Numai c` statul nu vrea asta. A[a c` vei merge la arest, noi \]i vom g`si p`rin]ii [i ei vor veni s` te ia. De unde e[ti? Din Vegas? B`iatul d`du din cap. – De când ai plecat de acas`? – De dou` zile. Tata s-a rec`s`torit… – Din partea mea, n-are decât s`-[i fac` un harem. N-ar fi trebuit s` ne dai de lucru. Tom, d` un telefon la Vegas, s` vin` s`-l ia.

116

RAMONA STEWART

– Bine, bine… Te duci la marea petrecere de la club? – Da, m-au f`cut membru pe via]`. Tom fluier` admirativ. Era vorba despre un club exclusivist, unde nu erau primi]i decât cei mai boga]i b`rba]i din zon`. – Domnule, \ntreb` b`iatul, trebuie neap`rat s` m` duce]i la arest? – Nu-]i face griji, b`iete, zâmbi Tom. Nu e chiar atât de r`u. |ntre tine [i cei r`i sunt gratii solide. E drept c` uneori o iau razna [i vor s`-i calce \n picioare pe noii veni]i, dar de obicei gratiile rezist`. – Tom, \nceteaz`, interveni Pat. Las`-l \n pace, e destul de speriat. Deodat`, u[a se deschise tras` cu putere [i \n cadrul ei ap`ru Fritzi Haller. Haina era pus` \n grab` pe ea [i \n mân` \nvârtea cu un gest nervos o leg`tur` de chei. – Pat, pot s`-]i vorbesc un minut? \ntreb` ea. {eriful arunc` o privire spre Tom. – Desigur, Fritzi. Tom, ]ine-l pe b`iat un minut, m` \ntorc dup` el. Luând-o de bra], ie[ir` \mpreun` \n strad`. – Ei, ce s-a \ntâmplat? Una dintre fete a omorât pe cineva? \ntreb` el. Femeia \l prinse de bra] cu degete tremur`toare. – Pat, ce [tii despre Paula [i Eddie Benedict? – Paula [i Eddie Benedict? E ceva de [tiut? – Tocmai am primit un telefon. Cineva mi-a spus c` Paula [i Eddie au o rela]ie. Am venit s` te v`d. Credeam c-ai auzit ceva, c` [tii dac` e adev`rat. – Cine ]i-a dat telefon? – Nu [tiu, un b`rbat. N-a spus cine e. Mi-a spus s`-mi ]in fiica acas` dac` nu vreau s`… – Dac` nu vrei s` ce? Ea cl`tin` din cap.

PAS~REA DE ARGINT

117

– Nu conteaz`, ceva murdar. {tii ce fel de lucru, nu-mi pas` de asta. Nu vreau s` [tiu decât dac` e adev`rat. Pat, e adev`rat? Pat o prinse de mân`. – Fritzi, dac` a[ fi \n locul t`u a[ r`mâne acas` dou`, trei seri [i a[ afla dac` e adev`rat. Ea \l privi cu ochi mari. – Pat, e adev`rat? – Nu [tiu, Fritzi. N-am auzit nimic. Dar \n ultimul timp am fost destul de ocupat la ferm` [i n-am mai ]inut leg`tura cu ora[ul. Am auzit c` \ntr-o zi a luat-o cu ma[ina de la pia]`. Poate c` e adev`rat. Mi-ar pl`cea s` [tiu cine ]i-a dat telefon. – Ce mai conteaz`? strig` ea. Trebuie s` vii cu mine s` st`m de vorb` cu ea, apoi s` mergi la acest Benedict. – Fritzi, n-am ce face. Nu po]i da buzna la cineva acas` f`r` motiv \ntemeiat. Cel mai bine e s-o ]ii pe Paula acas` pân` afli despre ce e vorba. Ne vedem mâine, imediat ce m` \ntorc de la petrecerea clubului… – Ce m` fac? – }ine-o acas`. Vorbim mâine. {eriful se \ntoarse [i intr` \n birou, l`sând-o s` se uite dup` el, plin` de mânie. *** |n acea sear`, dup` cin`, Fritzi r`mase \n fa]a ce[tii de cafea, fumând gânditoare. Paula o supraveghea cu coada ochiului, aruncând priviri nelini[tite spre ceas. – Vrei s` te duci mai târziu decât de obicei? \ntreb` ea. F`r` s` r`spund`, mama ei se ridic` [i se \ndrept` spre salon. Când tân`ra ajunse \n salon câteva minute mai târziu, o g`si \ntins`

118

RAMONA STEWART

pe canapea, r`sfoind o revist`. Nu se schimbase din rochia de cas`. Luând o carte, Paula se a[ez` pe un fotoliu. Dup` zece minute, \ntreb`, p`rând nep`s`toare: – Nu te mai duci la bar \n seara asta? – Nu, r`spunse Fritzi, f`r` s` ridice privirea. – Nu te sim]i bine? – M` simt foarte bine. Paula se ridic` [i se \ndrept` spre fereastr`, privind \n zare. – Cred c` voi face o plimbare, spuse ea. Fritzi puse revista lâng` ea pe canapea. – Nu cred c` te vei duce nic`ieri… Tân`ra se \ntoarse [i \nfrunt` privirea mânioas`, \ntunecat` a mamei ei. |[i d`du seama imediat c` aflase despre rela]ia ei cu Benedict. Se \ndrept` spre fotoliu [i se a[ez`, privind-o \n lini[te. – U[uratico! exclam` Fritzi. Eddie Benedict… [tii cum s`-i alegi, nu? Paula r`mase t`cut`. – }ie \]i vorbesc, Paula! – Te-am auzit. – R`spunde-mi! – Da, Fritzi, [tiu cum s`-i aleg. Femeia se \ncrunt`, plin` de furie. – Atât ai de spus? – {i ce vrei s`-]i spun? strig` tân`ra, s`rind \n picioare. Ce putem s` ne spunem una alteia? Da, e adev`rat. Nu [tiu de unde ai aflat, dar e adev`rat. – De ce? – Nu [tiu de ce. |l iubesc. – N-ai cum s`-l iube[ti. Nu [tii nimic despre dragoste. – Bine, r`spunse tân`ra \ncet. Nu [tiu nimic despre dragoste. S-o l`s`m a[a… – Cum ai putut s` faci a[a ceva? Eddie Benedict, nemernicul [i…

PAS~REA DE ARGINT

119

– Te rog, Fritzi… – Nu mi te mai plânge. Ai fugit de lâng` mine ca o oarecare [i acum m` rogi: „Te rog, Fritzi, nu m` certa! O s` fiu cuminte, de acum! Dar te rog s` nu mai vorbim despre asta!” – N-am spus a[a ceva, protest` Paula. Am spus c` n-avem de ce s` mai discut`m. Crezi c` puteam face o alegere mai bun`. Foarte bine. Nu v`d de ce am mai vorbi. Fritzi se ridic`, stingându-[i ]igara. – Ascult`-m`, Paula. Nu-l vei mai vedea pe Eddie Benedict niciodat`. El nu te va mai vedea. Te voi ]ine \nchis` \n cas` zi [i noapte pân` când va pleca din ora[. Ai \n]eles? Tân`ra se \ncrunt`, apoi f`cu o mi[care s` se \ndrepte spre u[`. – Iar dac` \]i \nchipui c` po]i s` ie[i acum din cas`, ar trebui s`-]i imaginezi c` voi ridica receptorul [i-i voi da un telefon [erifului. Vocea femeii era joas`, hot`rât` [i amenin]`toare. Paula se opri. – Ai [aptesprezece ani, e[ti minor`. Nu vreau s` fie scandal, dar dac` m` obligi, voi cere un mandat de arestare pentru Benedict. O s`-l trimit direct la \nchisoare. E[ti fiica mea, Paula [i vei face ce spun eu. – M` a[teapt`. – O s` a[tepte mult [i bine. – O s` vin` s` m` caute… – Las`-l s` vin`! Sper c` va veni. A[ vrea s`-i vorbesc. – M`car las`-m` s`-i dau un telefon. Nu po]i s`-l la[i s` a[tepte a[a, f`r` s` [tie… – La naiba, nu pot! Nu te p`c`li singur`. O s`-[i dea seama [i singur despre ce e vorba [i o s` dispar` imediat din ora[. – Nu, nu va pleca. – Ba da, o va face. {i nu-l vei mai vedea, nu-i vei da telefon [i nu vei mai lua leg`tura cu el. Sunt hot`rât`, Paula. E[ti fiica mea [i vei \nv`]a s` m` ascul]i. Mai degrab` te v`d \n iad. Tân`ra \i arunc` o privire ciudat`.

120

RAMONA STEWART

– S-ar putea s` m` vezi…n-ai de ce s`-l suni pe [erif. M` duc la mine \n camer`. Dou` zile trecur` a[a. Paula r`mânea \n camera ei, \ntins` \n pat, \ncapabil` s` fac` altceva decât s` pândeasc` drumul pe care spera s` vad` ap`rând limuzina neagr`. Fritzi n-o l`sa s` se mai duc` la [coal`, spunându-i directorului c` e bolnav`. Orele treceau agonizant de \ncet. Nu primise nici un semn de la Eddie. |ncetul cu \ncetul o cople[ea teama c` mama ei avusese dreptate. Poate c` Eddie va pleca, va p`r`si de[ertul f`r` s`-i spun` la revedere [i f`r` s` se \ntrebe care e adev`ratul motiv al dispari]iei ei. |n a doua sear` v`zu ma[ina [erifului parcând \n fa]a casei [i pe Pat coborând. Dup` câteva minute, voci ridicate r`sunar` din salon. |[i d`du seama c` nu mai putea suporta nesiguran]a. Trebuia s` [tie ce i s-a \ntâmplat lui Eddie, ce gândea despre toate acestea [i ce planuri f`cuse. Mergând pe vârfuri, se strecur` \n biroul lui Fritzi. Ascultând cu aten]ie vocile din salon, form` num`rul fermei Hambly. Palmele \i transpiraser` [i receptorul era greu \n mâna ei mic`. Dup` un timp, la cel`lalt cap`t la firului fu ridicat receptorul. – Alo, [opti ea, dar nu primi nici un r`spuns. Alo? Sunt Paula. Eddie, tu e[ti? Interlocutorul r`mase t`cut. – Tu e[ti, Johnny? Cheam`-l pe Eddie, te rog. Nu pot sta prea mult. M` auzi? Un zgomot u[or \i spuse c` receptorul fusese pus \n furc`. Uluit` [i speriat`, form` din nou. De data asta receptorul fu ridicat imediat [i pus la loc \n furc`. N-avea nici o \ndoial`. Cineva o auzise, dar nu voia s`-i vorbeasc`.

PAS~REA DE ARGINT

121

Se strecur` afar` din birou [i porni spre sc`rile din spate. P`[ea \ncet, cu grij`. Fritzi avea auzul foarte fin, dar era acaparat` de discu]ia cu Pat. Cu mult noroc, ajunse la u[a din spate [i se strecur` afar`. Era frig [i vântul rece o \nghe]`, dar nu avea curajul s` se \ntoarc` s`-[i ia haina. P`[i pe iarb`, trecând pe lâng` u[a garajului. {tia c` e imposibil s`-[i scoat` ma[ina f`r` s` fie auzit`. |n fa]a sc`rilor de la intrare era ma[ina lui Pat. O privi câteva minute, incapabil` s` se hot`rasc`. Nu era sigur` c` se putea \ntoarce \nainte de plecarea [erifului. O s-o caute [i vor descoperi c` a plecat… Respir` adânc. Trebuia s` ri[te, trebuia s`-l vad` pe Eddie [i s` [tie de ce nu-i r`spunsese, orice se va \ntâmpla. Deschise portiera [i se strecur` \n ma[in`. Trase frâna [i o \mpinse u[or pe panta din fa]a casei. Abia când ajunse la câ]iva metri avu curajul s` porneasc`. Ferma Hambly era \ntunecat`, f`r` nici o fereastr` luminat`. Paula opri ma[ina \n fa]a ei, cople[it` de spaim`. Dac` au plecat? Se \ncrunt`, auzind muzic` de undeva din cas`. Ie[i din ma[in`, ascultând. Muzica se \ntrerupse brusc. O jaluzea se mi[c` \ncet. Undeva \n cas` era cineva care o supraveghea, \ncercând s` r`mân` nev`zut. P`[i \ncet spre sc`ri [i b`tu \n u[` cu hot`râre. Lini[tea \ntrerupt` de b`taie se l`s` din nou. Nici un r`spuns nu veni, a[a c` b`tu din nou, mai tare. Pumnii ei mici izbir` cu toat` puterea \n u[`. Când aceasta se deschise brusc, aproape c`zu \n bra]ele b`rbatului din prag. Era Johnny Ryan, care o privea cu ur`. – Pleac`, spuse el. La naiba, pleac` [i las`-ne \n pace. Paula \n]elese \n acea clip` de unde aflase Fritzi despre rela]ia ei cu Eddie: de la Johnny Ryan. Adev`rul era scris pe fa]a lui palid`, plin` de dispre].

122

RAMONA STEWART

– Pleac`, repet` b`rbatul cu aceea[i voce r`gu[it`. Nu vrea s` te vad`. Dac` nu pleci, o s` te omor chiar aici, \n pragul u[ii. U[a trântit` cu violen]` aproape o lovi. R`mase o clip` nemi[cat`, apoi cobor\ \ncet sc`rile. {tia c` pierduse. *** Dup` ce \nchise u[a, Johnny r`mase nemi[cat, ascultând zgomotul ma[inii care se \ndep`rta. La auzul pa[ilor care coborau scara, privi \n sus. Eddie cobora \ncet, cl`tinându-se. – Dumnezeule, spuse Eddie. De doi ani nu m-am mai \mb`tat a[a. – Credeam c` numai b`ie]ii trateaz` o inim` r`nit` cu whisky, zâmbi Johnny. – E mai bine decât s` m` duc acas` la ea [i s`-i spun ce p`rere am despre ce a f`cut, cl`tin` b`rbatul din cap. Cum a putut s` m` p`r`seasc` a[a? De fiecare dat` când \mi aduc aminte mi se face r`u. M`car dac` mi-ar fi spus \n fa]`… Uitasem, parc` am auzit o ma[in`… Johnny se \ncrunt`: – Cineva a gre[it adresa. – Sigur? Oricum, cred c-ar fi mai bine s` \ncepem s` facem bagajele, dac` vrem s` plec`m diminea]`. – Sunt gata, le-am f`cut când dormeai. Totul e gata. Benedict izbucni \n râs. – Dar e[ti chiar gr`bit. – N-avem de ce s` mai r`mânem. Nu ne mai ]ine nimic s` o lu`m din loc. – Ai dreptate. Cu cât plec`m mai repede spre Los Angeles, cu atât mai bine… Nu pot s`-mi revin, spuse Eddie dup` o pauz`. Dac` avea o problem`, trebuia s`-mi spun` \n fa]`.

PAS~REA DE ARGINT

123

– N-o prea v`d ap`rând aici s` se justifice… – E[ti sigur c` ai \n]eles bine ce ]i-a spus când v-a]i \ntâlnit? – }i-am spus de patru ori, protest` Johnny. Am f`cut a[a cum mi-ai spus. Am mers la magazin [i am a[teptat-o \n fa]`. Mi-a spus clar despre ce e vorba. |i e team` c` mama ei a aflat ceva, a[a c` a hot`rât c` n-are rost ca o fat` de vârsta ei s` se implice \ntr-o rela]ie cu un b`rbat de patruzeci de ani. Desigur, n-a spus chiar aceste cuvinte… – Mi-am dat seama. Dar ai \n]eles bine? – Da, sunt sigur. – I-ai spus cât am fost de \ngrijorat când n-a mai venit? Dac` era sup`rat` crezând c` o verificai? – {tia foarte bine de ce am c`utat-o. – Bine, oft` Eddie. Voiam s` fiu sigur c` a \n]eles. M` \ntreb de unde a aflat mama ei. Johnny ridic` din umeri. – {tii cum e \n ora[ele mici. Era u[or s` afle. – Cred c` ai dreptate. M` tot gândesc dac` n-ar fi mai bine s`-i dau un telefon. S-ar putea s` vrea s`-mi vorbeasc`. – }i-am mai spus, Eddie. Nu vrea s` mai aud` de tine. Las-o \n pace. Dumnezeule, dac` vrea neap`rat, mama ei poate s`-]i fac` mari probleme. – M`car dac` Paula mi-ar fi dat un semn… – Probabil c` s-a speriat când i-ai spus c` vrei s` r`mâi aici. I-a fost team` c` ajunge]i prea departe. Eddie râse amar. – {i când te gânde[ti c` voiam s-o iau de so]ie. Ce fraier… – Vrei s` \ncetezi s` mai vorbe[ti despre asta? – Bine, Johnny…r`spunse el, \ndreptându-se spre u[a de la intrare [i deschizând-o ca s` ia aer. O s` respir pu]in aer curat [i m` \ntorc la culcare…

124

RAMONA STEWART

Se \ntrerupse brusc. Razele de lumin` din hol ajunseser` pe sc`ri, c`zând pe una dintre m`nu[ile Paulei care \i alunecase din buzunar. Se aplec` [i o ridic`, privind-o cu aten]ie. Se \ncrunt`. Johnny \l privirea nemi[cat. – Cum a ajuns asta aici? \ntreb` Eddie. – Nu [tiu, poate i-a c`zut femeii care a gre[it casa. – Ca s` vezi. Cineva gre[e[te adresa aici, \n pustiu… Punând m`nu[a \n buzunar, Eddie Benedict se \ntoarse spre cel`lalt b`rbat. – Nu, Johnny. Nu e[ti sincer cu mine. Asta e m`nu[a Paulei. – E[ti nebun. – Nu sunt nebun. Le-a purtat de mii de ori [i le cunosc foarte bine. – Nu sunt decât ni[te m`nu[i ca oricare altele. – Dar au ini]ialele ei scrise \n interior… Ce voia? De ce a venit aici? Johnny \l privi \ncurcat. – Eddie, te rog… – Ce voia? Spune-mi o dat`, la naiba! Ochii b`rbatului str`luceau de furie. F`cu un pas \nainte [i Johnny se retrase. – Nu voiam decât s` te protejez, Eddie. Palma lui Eddie \l lovi scurt, peste fa]`. Apoi b`rbatul se \ntoarse pe c`lcâie [i ie[i, trântind u[a. Limuzina neagr` gonea pe [osea, mergând din ce \n ce mai repede. Una dintre ma[inile [erifului o urm`, claxonând. F`r` s`-i dea aten]ie, Eddie \[i continu` drumul, pân` când, dep`[indu-l, ajutorul de [erif \l oblig` s` opreasc`. Benedict opri, privind sup`rat spre b`rbatul \nalt, suplu, cu ochi de un albastru electric. – Bun` ziua, domnule Benedict, zâmbi Tom. Cau]i necazul cu lumânarea, nu-i a[a?

PAS~REA DE ARGINT

125

– M` gr`besc, r`spunse Eddie. D`-mi amend` [i las`-m` s` plec. – Coboar`, spuse ajutorul de [erif. – De ce? Am acceptat s` pl`tesc amenda. Ce mai vrei, autograful meu? – Coboar`, repet` Tom. Pentru c` b`rbatul ezita, ajutorul de [erif deschise portiera [i, prinzându-l de c`ma[`, \l trase afar`. Luat prin surprindere, Benedict se \mpiedic`, apoi se redres`, privindu-l cu fa]a palid` de furie. – Ce naiba vrei? – Domnule Benedict, trebuie s` \nve]i s` respec]i legea, altfel vei avea necazuri, zâmbi Tom, \mpingându-l. Biroul [erifului e la doi pa[i. Mergem s` st`m pu]in de vorb`. B`rbatul se smuci, eliberându-[i bra]ul. – Ascult`, tu… Expresia lui Tom nu se schimb`, dar mâna \n care ]inea pistolul zvâcni, lovindu-l pe Eddie sub ureche cu patul de metal. B`rbatul se \mpletici, dar ajutorul de [erif \l sprijini. Din ma[ina [erifului se oferi: – Vrei s` te ajut? – Nu-i nevoie, zâmbi Tom. Cred c` voi sta pu]in de vorb` cu domnul Benedict. Du-te s` bei o cafea, vin [i eu dup` ce termin. Când \[i reveni, Eddie Benedict descoperi c` se afla \n biroul [erifului. Capul \l durea \ngrozitor. Ajutorul de [erif \l privea cu aten]ie. – Ei, te-ai mai lini[tit? \l \ntreb` acesta. Eddie se \ncrunt`, dar se str`dui s` vorbeasc` lini[tit: – Despre ce e vorba? – {tii, zâmbi Tom, nu vreau s` am necazuri cu voi, dar m` a[tept ca, \n clipa \n care cer cuiva s` coboare din ma[in`, s-o fac`. |ncerc s` fiu \n]eleg`tor când e[ti beat, dar nu vreau s` exagerez. Nu trebuie s`-]i pierzi respectul pentru lege.

126

RAMONA STEWART

– Beat? Dar nu sunt beat. – Ai b`ut, nu? – Da, am b`ut ceva, dar nu sunt beat. Tom cl`tin` din cap cu ne\ncredere. – }i-am spus c` nu sunt beat! exclam` Eddie, ridicându-se de pe scaun. Trebuie s` plec. Ce vrei? Bani? O s`-]i dau, dar las`-m` s` plec. Ajutorul se [erif se ridic`, oprindu-se \n fa]a lui. – Mi se pare c` tocmai ai \ncercat s` mitue[ti un repezentant al legii… – Ce vrei? – Te crezi mare [i tare, nu-i a[a, domnule Benedict? Crezi c` po]i s` te plimbi prin ora[ \ntr-o ma[in` mare, s` refuzi s` opre[ti, apoi s` \ncerci s` mitue[ti un ofi]er… Asta nu se face… Pumnul venit din senin \l arunc` pe Eddie \n cealalt` parte a camerei. R`mase pe podea, privind cu ne\ncredere scândurile p`tate de sângele propriu. – Crezi c` dac` \]i fluturi banii \n fa]a unuia ca mine, un ratat, o s`-]i ling picioarele, continu` Tom, lovindu-l cu cizma \n abdomen. Cred c` vom sta de vorb` mult [i bine, domnule Benedict. U[a se deschise \n spatele lui [i mâna mare a lui Luke Sheldon se l`s` pe um`rul ajutorului de [erif. – Ce crezi c` faci? \ntreb` el. Tom se eliber` din strânsoare [i se \ntoarse spre noul venit. Ochii lui ciuda]i str`luceau. – Bun`, Luke. Ia un loc. Stau pu]in de vorb` cu grozavul `sta. – Da, am auzit de la Smith. Am hot`rât c` e mai bine s` v`d despre ce e vorba, r`spunse poli]istul, aruncând o privire \ncruntat` la petele de sânge de pe podea. Ce-a f`cut? – A condus sub influen]a alcoolului. – E[ti sigur c` e beat?

PAS~REA DE ARGINT

127

– Nu arat`? Luke se aplec` [i examin` urma sângerie de sub urechea lui Eddie, apoi \l ajut` s` se ridice. – Mi se pare mai degrab` c` arat` ca o persoan` b`tut`. – A vorbit urât… – Da, \mi imaginez, murmur` poli]istul. Po]i s` ajungi singur pân` la ma[in`? \l \ntreb` pe Benedict. B`rbatul d`du din cap. – |n acest caz, cred c` e mai bine s-o faci. – Luke, a[teapt`, interveni Tom. }i-am spus c` era beat. O s` mearg` la arest. – Nu prea cred. – Voiam s`-l duc la doctor s` confirme… – Da? {i când voiai s-o faci? Când era incon[tient? {tii c` nu poate fi diagnosticat dup` o lovitur` la cap. Po]i s` pleci, Benedict. Tom se a[ez` la u[`, blocând-o. – Nu po]i s`-l la[i s` plece. Ne va face necazuri. Dac` \l la[i s` plece, e ca [i cum l-am arestat degeaba. – D`-te la o parte. – Chiar vrei s` ne fac` necazuri? Bra]ul lui Luke \l d`du la o parte f`r` efort, ca pe o p`pu[`. – De mult cau]i necazul cu lumânarea, Hansen. Sunt poli]istul de la circula]ie [i eu hot`r`sc cine este arestat. |i dau drumul. Eddie Benedict ajunsese deja la ma[in`. – Te-ai str`duit destul de mult s`-l scapi de necaz, observ` Tom cu ironie. }ie ce-]i iese din asta? – Prefer s`-i v`d pe cei care au probleme cu b`utura plecând pe propriile picioare… F`r` alte cuvinte, Luke se \ndep`rt` spre ma[ina lui.

Capitolul 9 – Intr`, Paula, tocmai vorbeam despre tine, spuse Pat, vocea lui r`sunând \n aerul rece al serii. O auziser` când se \ntorcea. Luminile de afar` se aprinser` chiar \n clipa \n care oprea ma[ina [erifului. Cobor\ \ncet din ma[in`. Se plimbase prin ora[ aproape o or`, \ncercând s` se \mpace cu ideea c` Johnny a câ[tigat, c` nu-l va mai vedea niciodat` pe Eddie [i c` acum va trebui s` se \ntoarc` acas`, la via]a pe care o avea \nainte de a-l cunoa[te. Se \ndrept` spre mama ei \ncet, dar cu pasul sigur al cuiva care [tie c` va urma s` dea socoteal`. Pe prima treapt` a sc`rii ridic` privirea spre fa]a lui Fritzi. – Ai ie[it chiar dac` ]i-am interzis s-o faci, spuse cu voce aspr` femeia. – Da. – Intr`. Tân`ra intr`, urmat` de cei doi. U[a se trânti \n urma lor. |n salon, Pat se a[ez` pe canapea, aprinzându-[i o ]igar`, iar Paula se ghemui \ntr-un scaun, \ncercând s` se \nc`lzeasc`.

PAS~REA DE ARGINT

129

– Cred c` [tii ce va urma s` se \ntâmple, nu-i a[a, Paula? – Nu-l voi mai vedea, spuse tân`ra, f`r` s-o priveasc`. Dac` vrei, \]i promit. – Mâine voi face o plângere pentru arestarea lui. – }i-am spus, Fritzi, s-a terminat. Nu-l voi mai vedea. – Te-am avertizat c` asta se va \ntâmpla dac` te duci acolo. Acum trebuie s` supor]i consecin]ele… – Fritzi… Paula \ncepu s` plâng`. Dup` câteva clipe, se ridic` [i se \ndrept` spre fereastr`. – Las`-l \n pace, spuse ea. O s` fac ce vrei tu. Ai câ[tigat… S-a terminat [i el pleac`… Brusc, Pat \ncepu s` râd`. – Fritzi, te por]i ca o mam` dintr-o melodram`… Femeia se \ntoarse spre el. – Nu mi se pare amuzant. Paula e fiica mea [i s-a purtat ca o u[uratic`. Vreau s` fie pedepsit` cum se cuvine. – Cred c` mai bine ai privi lucrurile \ntr-o alt` lumin`. N-ai avea nimic de câ[tigat, decât s`-i faci probleme lui Benedict. Numai c` s-ar putea s` te coste mai mult decât e[ti dispus` s` pl`te[ti. N-ar trebui s` atragi aten]ia asupra afacerilor tale. – Dac` vrei s` m` faci s` m` r`zgândesc… – Dac` vrei s` faci o plângere \mpotriva lui Benedict, n-ai decât. Nu vreau s` te \mpiedic. Nu vreau decât s` te avertizez s` nu faci ceva acum, când e[ti mânioas`, pe care apoi s`-l regre]i. Paula \i privea pe cei doi cu dispre] crescând. – S-a terminat, continu` [eriful, a spus c` pleac` din ora[. E un b`rbat de[tept… – E un tic`los, interveni Fritzi. – Poate c` da, dar asta nu-l \mpiedic` s` [tie c` nu e cazul s` intre \n necazuri. L-ai speriat, ai câ[tigat. Dac` a[ fi \n locul t`u, m-a[ mul]umi cu atât.

130

RAMONA STEWART

Zgomotul unei ma[ini \l \ntrerupse. Fritzi se \ntoarse spre fereastr`: – Cine e? Pat se ridic`. – Sper c` nu e Ira. Poate ar fi mai bine s` a[tept \n buc`t`rie… Pa[i gr`bi]i se auzir` urcând scara. |nainte ca Fritzi s` se apropie de u[`, aceasta se izbi de perete. |n pragul ei st`tea Eddie Benedict. C`ma[a lui alb` era [ifonat` [i un firicel de sânge i se coagulase pe obraz. Ochii lui negri str`luceau, plini de emo]ie. Pentru o clip`, nimeni nu se mi[c`. Eddie p`rea la fel de uimit s` se afle \n fa]a lui Fritzi, cât era [i ea s`-l vad`. Brusc, Paula rupse vraja. Alerg` spre el, cu bra]ele \ntinse. B`rbatul o strânse \n bra]e cu putere. – Ce ]i s-a \ntâmplat? \ntreb` Paula. E din vina lui Johnny? – Nu, r`spunse el, apoi \l privi pe [erif. Am avut o discu]ie cu unul dintre ajutoarele tale– Hansen. Pat fu luat prin surprindere. – Dac` ai \nc`lcat vreo lege… \ncepu el. – N-am fost arestat, r`spunse Eddie, unul dintre poli]i[ti m-a eliberat… B`rbatul se \ntoarse spre Paula, strângând-o cu pasiune. – Ne vom c`s`tori chiar \n aceast` sear`, iubito. Am venit s` te caut imediat ce am aflat ce-a f`cut Johnny. |nainte ca tân`ra s` r`spund`, Fritzi f`cu un pas \nainte: – Ai un curaj nebun s` vii aici, spuse ea cu voce rece. Eddie se \ntoarse. – Cred c` tu e[ti Fritzi… Eu sunt Eddie Benedict. – {tiu cine e[ti. Ie[i afar` din casa mea. El o privi curios. – Ce s-a \ntâmplat? Nici m`car nu m` cuno[ti. – {tiu cine [i ce e[ti. Nu-mi placi [i nu-mi vei pl`cea niciodat`. }i-am spus s` ie[i afar` chiar acum. B`rbatul r`mase o clip` t`cut. |ntr-un sfâr[it, d`du din cap.

PAS~REA DE ARGINT

131

– Voi ie[i. Ia-]i haina, draga mea, \i spuse cu blânde]e Paulei. Vom trece dincolo de grani]` [i ne vom c`s`tori. – Eddie… \ncepu tân`ra. – Nu mai suport starea asta, exclam` el. M` iube[ti? – Da, r`spunse ea, dup` ce aruncase o privire spre mama ei. – |n acest caz, vii cu mine. Acum. – Bine, r`spunse Paula [i alerg` spre camera ei. Fritzi se \ntoarse spre Pat. – Aresteaz`-l, Pat! Aresteaz`-l acum! {eriful cl`tin` din cap. – Nu pot, Fritzi, n-ai mandat. – Nu-mi pas`, fac rost mâine de unul. Aresteaz`-l acum! – {tii c` a[ vrea s` te ajut, dar nu pot, r`spuse Pat, \ncruntându-se. N-am voie… – Ai f`cut o mul]ime de lucruri pe care nu trebuia s` le faci. Nu e decât unul \n plus… – Fritzi, oft` [eriful, nu pot face legea. Nu e ca [i cum n-a[ avea nimic de pierdut. Am o so]ie, o proprietate, o slujb`… – Nu le-ai fi avut f`r` mine! – Poate c` ai dreptate. Ceva cooperare n-a f`cut r`u nim`nui. Dar nu [tii ce-mi ceri… – Ba [tiu, Pat. {tiu foarte bine, dar \]i cer s`-l arestezi. Acum, dac` ]ii la prietenia noastr`. {eriful \[i puse p`l`ria pe cap. Privirea lui alunec` spre sângele de pe obrazul lui Eddie. – |mi pare r`u, Fritzi, dar am prea multe de pierdut, spuse el \ncet, apoi ie[i din salon. Eddie o privi cu aten]ie pe femeia din fa]a lui. – Ce ai \mpotriva mea? \ntreb` el cu voce calm`. – Nu e[ti decât un vaghabond, oricât de mul]i bani ai avea. Se vede pe fa]a ta.

132

RAMONA STEWART

– Altceva? – Da. Am o b`nuial` c` e[ti deja terminat. Nu vreau ca Paula s` ajung` pe un vapor care se scufund`. Obrajii b`rbatului c`p`tar` culoare. – Pentru o proprietar` de bar, vorbe[ti despre lucruri m`re]e. S` nu crezi c` sentimentul meu de familie va dura foarte mult. – Nu vreau nici un sentiment de la tine. Nu vreau decât s` te v`d plecând. – Când va cobor\ Paula, voi pleca. – Nu va merge cu tine. – Ne vom c`s`tori. – Ba nu. Sunt mama ei [i a primit ordine de la mine toat` via]a. Va face a[a cum spun. – Da? Cred c` vei avea o surpriz`. Fritzi strânse pumnii, dar nu spuse nimic. Când Paula cobor\ sc`rile \n fug` i se a[ez` \n fa]`, oprind-o. – Paula, spuse ea, nu pleci din aceast` cas`. Tân`ra cl`tin` din cap. – |mi pare r`u, Fritzi. – |]i interzic s` pleci. – Fritzi, \l iubesc, trebuie s` plec. Figura femeii era imobil`. – E[ti fiica mea. Zâmbetul lui Eddie era plin de cruzime [i de triumf. F`cu un pas \nainte, \ntinzând mâna. – Haide, iubito. Paula \i \ntinse mâna [i cobor\ ultima treapt`. Când trecu pe lâng` mama ei, \ntinse bra]ul s-o ating`, dar femeia se feri. – Dac` ie[i din aceast` cas`, nu vei mai intra niciodat`. – Bine, Fritzi. |mi pare r`u, dar nu m` voi mai \ntoarce niciodat`. Eddie \i cuprinse umerii cu bra]ul [i trecur` \mpreun` pe lâng` femeia nemi[cat`, apoi ie[ir` \n \ntunericul nop]ii. ***

PAS~REA DE ARGINT

133

Limuzina neagr` \nghi]ea kilometri. Eddie era foarte agitat, Paula putea vedea din felul \n care \[i ]inea umerii, din pumnii strân[i cu \ncheieturile albite. Când se apropie de el, \ntinse mâna [i o trase spre el mai mult din obi[nuin]` decât din dorin]a de a o avea aproape. – Unde mergem? \l \ntreb`. – La Vegas. – {i hainele tale? – Cump`r`m altele acolo. – Dar Johnny? A r`mas la ferm`? El d`du din cap aprobator. – Poate s` plece f`r` ma[in`? – N-are decât s` r`mân` acolo pân` putreze[te. Eddie ap`s` mai tare pe accelera]ie, refugiindu-se din nou \n t`cere. – Poate nu-l mai g`sim când ne \ntoarcem, observ` ea \ntr-un târziu. Pentru prima oar`, b`rbatul \ntoarse capul s-o priveasc`. – Nu ne mai \ntoarcem. – Ce vrei s` spui? El r`mase t`cut. – Ce s-a \ntâmplat cu aerul curat, vegeta]ia [i lini[tea pe care i le l`udai lui Johnny? Ce s-a \ntâmplat cu ele? Când nu primi nici un r`spuns, tân`ra continu`: – A schimbat ceva Tom Hansen? – }i-am spus c` nu ne mai \ntoarcem. N-avem de ce s` mai st`m de vorb`. – Unde mergem dup` c`s`torie? – La Los Angeles. – S`-i g`sim pe b`ie]i? El d`du din cap. – Parc` te hot`râsei s` renun]i. – N-ai cum s` renun]i la aceast` ocupa]ie. Persoane ca Hansen, mama ta sau [eriful te oblig` s` nu renun]i. Te ur`sc pentru c` e[ti

134

RAMONA STEWART

cu un pas \naintea lor, te a[teapt` s` cobori ca s` se r`zbune. O dat` ce ai \nceput s` urci, trebuie s` continui – astfel \ncât s` fii tot timpul \ntr-o pozi]ie de unde s`-i po]i lovi \n fa]`. – Eddie… \ncepu ea. – }i-am spus s` nu mai pui \ntreb`ri. Nu-i mai vorbise niciodat` pe acest ton, a[a c` \l privi [i t`cu, speriat`. Când ajunser` \n dreptul fermei Hambly, farurile c`zur` pe o siluet` care st`tea la marginea drumului. Când se apropiar`, persoana s`ri \n mijlocul [oselei. Pentru o clip`, Paula se temu c` ma[ina nu mai putea fi oprit`, dar, \n scâr]âitul frânelor aceasta se poticni, oprindu-se chiar \n ultimul moment. Era Johnny Ryan, luminat acum mai bine. Eddie puse piciorul pe accelera]ie, dar, \nainte s` poat` porni, b`rbatul urcase pe scara ma[inii. – Eddie! strig` el. Ia-m` cu tine. – Pleac`, r`spunse Benedict. – Nu po]i s` m` la[i aici, \n mijlocul de[ertului. Du-m` m`car pân` \n ora[ul urm`tor. – Voi porni ma[ina. Pân` când nu te vei mai putea ]ine, voi ajunge la optzeci de kilometri pe or`. – Te rog, Eddie, m`car pân` \ntr-un ora[. |nnebunesc s` stau aici singur. Eddie porni ma[ina, dar Paula \l prinse de mân`. – Hai s`-l lu`m cu noi, m`car pân` la o gar`, \l rug` ea. N-are ce s` ne fac`. – }i-am spus s` nu te amesteci, o repezi el. – O s` te ascult, dar te rog m`car atât. Ne vom c`s`tori \n aceast` sear`, putem s` fim genero[i. B`rbatul se \ntoarse spre ea plin de mânie dar, \n timp ce-o privea se r`zgândi, brusc. – Bine. Ar fi \n stare s` dea foc la ferm` [i s` m` pun` s` pl`tesc. Hai, urc`, \i strig` lui Johnny.

PAS~REA DE ARGINT

135

– Am o valiz` lâng` [osea. – Hai, gr`be[te-te. |]i fac un serviciu, dar n-am de gând s` te a[tept toat` noaptea. Johnny disp`ru \n \ntuneric, iar Eddie se \ntoarse spre Paula, zâmbind. – |mi pare bine c`-l lu`m, spuse ea. Te-a pierdut dup` cincisprezece ani, n-are rost s`-l r`nim mai mult. – A[ fi fost \ncântat s`-l las s` plece de aici cum poate, dar sunt obosit [i tu nu po]i s` conduci singur` pân` la Vegas. Poate s` pl`teasc` pentru transport ducându-ne unde vrem s` ajungem. – Sper c` nu m` vei p`r`si niciodat`, spuse ea \ncet. – Ce vrei s` spui? – Nu-mi place s` fiu l`sat` pe un drum din de[ert la miezul nop]ii. Cred c-ar fi bine s` ]ii minte, ad`ug` ea, bucurându-se s`-l vad` râzând. Se \ndreptar` spre Nevada, cu Johnny la volan, iar ei doi \n spate. Eddie se \ntinsese pe banchet`, cu capul pe picioarele ei. Paula r`mase privind pe fereastr`, \ncercând s` ignore durerea din picioarele amor]ite. A]ipise deja când Eddie se mi[c`, apoi se ridic`, \ntinzându-se [i c`scând. Se aplec` \n fa]`, aruncând o privire drumului. – Nu sunt sta]ii de benzin` sau popasuri prin pustiurile astea? \ntreb` el. Johnny \l privi peste um`r. – {i mai voiai s` locuie[ti aici toat` via]a. – }i-am pus o \ntrebare. – Bine… Am trecut pe lâng` o sta]ie de benzin` acum zece minute. Vrei s` \ntorc? – Nu, mergi mai departe. Am r`mas f`r` ]ig`ri, a[a c` s` opre[ti cu prima ocazie. Dup` câteva zeci de minute, Johnny opri \n fa]a unui popas. |n parcarea acestuia erau un autobuz vechi, vopsit \n verde [i un vechi Buick. Eddie cobor\ [i se \ndrept` spre local, aruncând o privire \n interiorul ma[inii.

136

RAMONA STEWART

Paula [i Johnny r`maser` singuri, pentru prima oar` de când el o izgonise de pe sc`rile fermei. – Ei, se pare c` ai câ[tigat marele premiu, spuse el. Chiar dac` se afla \ntr-o pozi]ie foarte delicat`, Ryan tot reu[ea s-o fac` pe Paula s` se simt` prost. – Chiar a[a, Johnny? \ntreb` tân`ra. Am avut o concuren]` foarte puternic`. – A[adar o vei face, continu` b`rbatul, de parc` n-o auzise. Te vei m`rita cu el. {tii foarte bine c` nu va renun]a la jocurile de noroc. – {tiu, mi-a spus \n seara asta. Se \ntoarce la Los Angeles. – Deja? {i eu care credeam c` va a[tepta m`car pân` dup` luna de miere. – E sup`rat. A fost b`tut de un ajutor de [erif. – Am v`zut t`ietura de pe obraz… De acolo era… – O s` fie altfel dup` ce va avea timp s` se gândeasc`… – Ai multe de \nv`]at despre Eddie, zâmbi Johnny, privind-o prin oglinda retrovizoare. Nu, n-am de gând s`-]i spun despre ce e vorba. Tot ce trebuie s` [tii e c` aceast` meserie ajunge s` transforme omul. Eddie nu mai vede lucrurile ca restul lumii. Ori are profit, ori nu. Nu se proste[te… B`rbatul se opri pentru c` Paula ie[ise din ma[in` [i trântise u[a. F`r` s` priveasc` \n urm`, alerg` spre popas. |n interior erau pasagerii autobuzului, aduna]i \n jurul tân`rului [ofer, bând cafea. Proprietarul localului tocmai \i \ntindea lui Eddie ]ig`rile. – Nu mi se cer prea des aceste ]ig`ri, dar [tiam c` am, zâmbea b`trânul. – S-a \ntâmplat ceva? o \ntreb` Eddie. Tân`rul [ofer se \ntorsese spre ei. Paula era stânjenit`, dar r`spunse repede:

PAS~REA DE ARGINT

137

– M` gândeam s` iau o cafea [i un sandvi[ \nainte de plecare. – E[ti sigur` c` nu ]i-a spus Johnny ceva care te-a deranjat? – Nu, dar n-am prea mâncat ast` sear`. Paula se a[ez` pe un scaun [i comand` un hamburger, iar Eddie ceru [i el o cafea. U[a se deschise [i intr` [i Johnny. Apropiindu-se, comand` [i el un hamburger. – Poate c` v` deranjeaz` s` mânca]i cu [oferul, spuse Ryan. Eddie ridic` din umeri, iritat. – O s` st`m aici toat` noaptea, dar n-ai decât. Aduce]i comanda la masa din col], se adres` el proprietarului. Paula, ia-]i [i tu farfuria. Când se \ndreptar` spre mas`, [oferul de autobuz arunc` peste um`r: – Ce se \ntâmpl`, amice? \ntreb` el cu veselie. Nu suntem destul de buni pentru tine? Eddie se opri \n fa]a lui. Cea[ca din mân` scotea aburi. – Poate nu suntem genul t`u? continu` [oferul. Paula \[i d`du seama c` b`rbatul nu \ncerca decât s`-[i amuze pasagerii. – Am dreptate? A[a-i c` nu suntem genul t`u? insist` b`rbatul. Eddie r`mase \n fa]a lui, cu ochii sclipind. Cl`tin` din cap. – Nu, nu sunte]i, r`spunse el. {oferul se ridic` \ncet. R`spunsul fusese ca o palm` peste fa]`, dar nu voia s` dea \napoi. Benedict \l privi neclintit, f`r` s`-[i lase cea[ca din mân`. – Nu cred c`-mi place ce-ai spus, spuse [oferul. Cred c-ai face bine s` te explici. Eddie nu se obosi s` r`spund`, dar privirea lui se \ndrept` spre Johnny. B`rbatul din fa]a lui privi \n direc]ia indicat` cu o mic` mi[care din cap. Mâna lui Johnny intrase \n buzunar, iar pe figura lui se \ntip`rise o expresie amenin]`toare. B`rbatul se sperie. Privi \n jur, dar nimeni nu v`zuse umfl`tura din buzunarul lui Johnny.

138

RAMONA STEWART

– Stai jos [i taci din gur`, spuse Eddie. Tân`rul [ofer trebui s` se a[eze. P`rea c` o face de frica unui pumn [i era greu s` \ndure ru[inea. Eddie se \ntoarse, l`sând jum`tate din cafea s` curg` la mi[carea brusc`, pe gâtul b`rbatului, care fu nevoit s` se prefac` neatent. Paula se sim]ea r`u, dorindu-[i s` nu fi comandat hamburgerul. Când ajunse la mas`, privirea lui Johnny o urm`ri, iar el zâmbi ironic. {tiu c`-i observase reac]ia de dezgust. – Eddie are o tehnic` impresionant` de a r`cori nepofti]ii, observ` el. |mi aminte[te de tipul care a vrut s-o p`c`leasc` pe Angela \ntr-un cazinou din Reno [i tu l-ai v`zut. |]i aduci aminte, Eddie? Benedict d`du din cap. Johnny se \ntoarse spre Paula: – A doua zi n-a mai fost de g`sit. Peste câteva zile, so]ia lui a primit prin po[t` dou` mii de dolari. Cred c` s-a bucurat c-a sc`pat de el… Eddie v`zu expresia de pe figura Paulei. Se \ncrunt` la Johnny: – Taci din gur`, spuse el. Ce-ai de gând s` faci? S` m` [antajezi? Paula puse restul din hamburger pe farfurie. Era s`tul` de certurile lor. – |nceta]i, v` rog. – O s` \ncet`m, d`du din cap Eddie. Scoase ni[te bani din portofel [i \i puse pe mas`. – Johnny, aici e cap`tul liniei pentru tine. Vom pleca mai departe \mpreun`. Hai s` mergem, Paula. Ryan se l`s` pe spate \n scaun. – Nu, Eddie. M-am s`turat de amenin]area asta. M-am hot`rât c` suntem de prea mult timp \mpreun` ca s` m` p`r`se[ti acum. Nu vreau s` stau singur. – |n acest caz, n-ai decât s` te \mpu[ti. – Nu trebuie s-o fac. E[ti \n siguran]` atâta vreme cât \mi pas` de pielea mea. Dar acum nu-mi mai pas`. Ori m` iei cu tine, ori…

PAS~REA DE ARGINT

139

– Ori ce? – {tii foarte bine. O s` depun m`rturie. Chiar dac` expresia lui Eddie nu se schimb`, Paula v`zu c` avea maxilarele \ncordate. – Despre ce? \ntreb` el. – Despre Angela. Voi spune ce s-a \ntâmplat cu adev`rat. Credeai c` a fost doar un accident, Paula? zâmbi el spre figura nedumerit` a tinerei. Oh, nu. A fost obligat` s` p`r`seasc` [oseaua. A fost o crim`. Pentru o clip`, Benedict r`mase nemi[cat, privindu-l pe Johnny f`r` s`-i vin` se cread`. – Nenorocitule! spuse el. Paula a[tept` ca Eddie s` nege, dar când nu spuse nimic \[i d`du seama c` era adev`rat. – Am fost prea mult cu tine ca s` m` mai pot schimba, Eddie. Dac` m` obligi, o voi face, te voi denun]a. Nu cred c`-mi pas` ce se va \ntâmpla dup`. Tân`ra se ridic`, dar nici unul dintre b`rba]i nu o v`zu. Erau prea cufunda]i \n cearta lor. Paula \n]elesese deodat` de ce Eddie era \n a doua ma[in`. Cu ochii min]ii, v`zu ma[ina for]at` afar` de pe [osea, izbindu-se de pod. Degetele ei se strânser` \n jurul cheilor ma[inii, care erau pe mas`. Nu dorea decât s` plece cât mai departe. Se \ntoarse [i, \nainte ca b`rba]ii s`-[i dea seama ce are de gând, alerg` afar`. Când auzi u[a trântit`, Eddie se \ntoarse spre Paula, dar ajunse la sc`ri exact \n clipa \n care limuzina demar` \n tromb`, \ndreptându-se spre Chuckawalla. |n timp ce r`mase nemi[cat, privind dup` ea, auzi pa[ii lui Johnny. – A[adar, a fugit de tine. Eddie se \ntoarse spre el, uitându-[i furia. – Las-o s` plece, \l sf`tui Johnny. Vor fi o mul]ime de femei acolo unde ne ducem.

140

RAMONA STEWART

– Nu m` poate p`r`si a[a… n-o s-o las! Benedict cobor\ sc`rile \n fug`, intr` \n Buick [i porni motorul. Dup` o clip` de nemi[care, Johnny \l urm`. Ma[ina plec` de pe loc, \n strig`tele proprietarului, b`trânul vânz`tor. Limuzina neagr` nu mai era decât un punct ro[u \n dep`rtare, ap`rând [i disp`rând la curbe. Motorul vechi al Buickului protesta, dar ma[ina prinse vitez`. Eddie conducea concentrat, aplecat \n fa]`, urm`rind punctul ro[u din dep`rtare. – N-o s-o prindem niciodat` cu rabla asta, coment` Johnny, dar b`rbatul de lâng` el nu r`spunse nimic. Lu` prima curb` cu vitez`, iar Johnny exclam`, prinzându-se de scaun: – Mai \ncet, Eddie, pentru numele lui Dumnezeu! O s` ne omori pe amândoi! – Dac` nu-]i convine, n-ai decât s` cobori, r`spunse Eddie, aruncându-i o privire. Speriat, Ryan se l`s` pe spate, luptându-se s`-[i recapete controlul. Mâinile Paulei erau reci de \ncordare. Inima \i b`tea tare, dup` ce o curb` mai strâns` aproape o aruncase de pe [osea. Se luptase din toate puterile s` aduc` bolidul pe [osea, a[a c` acum se mai relax`, \ncetinind. Deodat`, \n oglinda retrovizoare z`ri luminile ma[inii care o urm`rea. Era periculos de aproape, a[a c` ap`s` din nou pe accelera]ie, mergând din ce \n ce mai repede. – De când mergem a[a? \ntreb` Johnny. – Nu [tiu. – Aproape am ajuns. – Taci din gur`. – Dac` e \ntreag` la cap, o s` \ncetineasc`. Dac` ia curbele tot a[a, o s` ajung` drept \n pod. – Taci! strig` Eddie, obligând ma[ina s` fac` o ie[ire de pe [osea.

PAS~REA DE ARGINT

141

Johnny ]ip`, acoperindu-[i ochii cu mâinile. Când ajunser` din nou pe [osea, v`zând c` n-a p`]it nimic, \ncepu s` plâng`. Pedala de accelera]ie era ap`sat` pân` la fund [i limuzina se apropia v`zând cu ochii. Paula sim]ea apropierea podului. Nu-l vedea \nc`, nu [tia cât e de aproape, dar [tia c` o a[teapt`. Sim]ea c` nu mai poate s` respire, iar inima \i b`tea cu putere. Lumina alb` a farurilor ma[inii urm`ritoare era tot mai aproape [i, pentru o clip`, ezit`. {tia c` se apropie de curbele cele mai periculoase. |i era team` [i frig [i \[i dorea s` renun]e. Incon[tient, \[i lu` piciorul de pe pedala de accelera]ie [i farurile Buickului \i inundar` oglinda. Brusc, mânia \i topi toat` teama. Ap`s` tare pe pedal`. Ceva alb trecu pe lâng` ea, mergând \n direc]ie opus`. Nu voia decât s` pun` o distan]` cât mai mare \ntre ea [i b`rba]ii din ma[ina care o urma. *** R`spunzând unei reclama]ii cu privire la furtul unui Buick, Luke trecu pe lâng` limuzin` [i pe lâng` ma[ina care o urm`rea \nainte s` poat` opri. F`cu repede o \ntoarcere periculoas`, r`mânând pe dou` ro]i, se \ndrept` [i porni dup` cele dou` ma[ini. V`zu imediat c` era ma[ina furat`, a[a c` ap`s` pe butonul sirenei. Ma[ina din fa]a lui nu d`du nici un semn c` vrea s` opreasc`. Nu-i oblig` s-o fac`, dar \i dep`[i, gr`bindu-se spre limuzin`. Nici aceasta nu \ncetini. Luke \ncerc` s` numere \n gând câte sute de metri mai erau pân` la pod. Puse \n func]iune [i girofarul, ap`sând mai tare pe pedala de accelera]ie. Era aproape… foarte aproape. {tia ce urma s` se \ntâmple. Deodat`, oglinda fu din nou inundat` de lumina, dar nu alb`, ci ro[ie. |n timp ce \ncerca s`-[i dea seama ce este, piciorul \i p`r`si pedala [i ma[ina \ncepu s` \ncetineasc`. |[i d`du seama c`

142

RAMONA STEWART

urm`ritorul ei era Luke. |n]elegerea acestui fapt o f`cu s`-[i doreasc` s` opreasc`. |[i dorea pacea [i c`ldura prezen]ei lui Luke. Deodat`, lumina farurilor se izbi de podul de metal. |ncerc` s` se concentreze, [tiind c` nu trebuie s` ating` frâna [i tr`gând cu toat` puterea de volan. Limuzina ajunsese pe dou` ro]i, \nvârtindu-se \n aer. Dar Luke ap`ruse la timp. Din clipa \n care \l v`zuse, nu mai accelerase, iar aceste secunde erau suficiente. Reu[i s` treac` de curba mor]ii cu bine [i se opri pe marginea drumului. Auzi sirena ma[inii de poli]ie [i o v`zu oprind lâng` ea. R`mase nemi[cat`, ascultând pa[ii lui Luke. P`ru s` treac` o eternitate pân` când b`rbatul deschise u[a [i o privi. Se \ntreb` dac` era sup`rat pe ea, dar el zâmbi. – Ar trebui s`-]i dau o amend` [i cred c` o voi face. Mâinile Paulei c`zur` de pe volan. Se sim]ea sl`bit`, ame]it`. Ma[ina care o urm`rise opri la câ]iva metri de ei. Eddie alerg` spre limuzin`. – E teaf`r`? \ntreb` el. – Da, r`spunse Luke, e \n regul`. Eddie avea privirea chinuit` a unui criminal care privea corpul victimei lui. – Nu credeam… \ncepu el, dar se opri. – A fost foarte aproape de un accident, r`spune poli]istul \ntreb`rii nerostite. |n t`cerea care se l`sase nu se mai auzeau decât pa[ii lui Johnny, care ajunse lâng` ei. – Ce bine c` a]i ap`rut la momentul potrivit, domnule poli]ist, spuse el. A, bun`! ad`ug`, recunoscându-l. Luke d`du din cap, apoi se \ntoarse spre Eddie: – Unul dintre voi s` duc` ma[ina \ntr-un garaj din ora[, o s-o trimit mâine proprietarului. Paula va merge cu mine. Benedict d`du din cap. – Hai, Paula, tu vii cu mine, spuse poli]istul, \ntinzând mâna. Se prinse de mâna lui \ntins` [i cobor\.

Capitolul 10 Merser` spre ora[ \n t`cere. Dup` câteva clipe, Paula \ncepu s` plâng` \ncet, f`r` lacrimi. Luke o lu` \n bra]e [i ea \[i ascunse fa]a la pieptul lui. O mângâia \ncet pe p`r pân` când, lini[tit`, se calm`, r`mânând sprijinit` de um`rul lui. Când ma[ina se \ndrept` spre drumul care ducea la casa ei, Paula se ridic` brusc. – Nu, Luke. Nu voi merge acas`. El o privi cu aten]ie. – Trebuie s` te \ntorci la mama ta. – Nu, Luke, nu la Fritzi. Te rog. |mi pare r`u, dar nu pot s` fac asta. B`rbatul r`mase pe gânduri, apoi \ntoarse ma[ina. |n cele din urm` opri \n fa]a unei case vopsite \n verde. – Vrei s` stai la Lena Raines? Ea d`du din cap. – Voi intra s`-i spun. Se \ndrept` spre intrare [i sun`. Dup` câteva clipe se aprinse o lumin` [i Lena ap`ru \n cadrul u[ii. Vocile lor erau joase, dar ajunser` pân` la ma[in`.

144

RAMONA STEWART

– Bun`, Luke. – Jim e acas`? – Nu, e la o partid` de pocher, ca de obicei. Ai treab` cu el? – Nu. Femeia arunc` o privire spre ma[in`, v`zând silueta Paulei. – S-a \ntâmplat ceva? \ntreb` ea repede. – E Paula Haller. M` \ntrebam dac` poate petrece restul nop]ii la tine. – Desigur, Luke, spune-i s` intre. El r`mase o clip` \n u[`, privind-o. – E[ti sigur` c` nu se va sup`ra Jim? – S-ar putea s` nu [tie c-a fost aici. Uneori st` toat` noaptea. – Ar fi chiar mai bine. Nu cred c` vrea s` r`spund` la \ntreb`ri. Cel mai bine ar fi s` mearg` direct la culcare. – Am deja patul f`cut \n camera de oaspe]i. Luke \i lu` mâna, strângând-o \n semn de mul]umire. – Mul]umesc, Lena. Poli]istul se \ntoarse spre ma[in`. – Haide, Paula, po]i s` stai aici peste noapte. F`r` un cuvânt Lena o conduse \n camera de oaspe]i. Apoi \i aduse o pijama, o b`tu \ncet pe umeri [i ie[i. Tân`ra se a[ez` pe marginea patului. Nu credea c` poate fi atât de simplu, s` ajung` \n casa unui str`in noaptea [i s` fie primit` cu atâta \n]elegere. Mai era [i Luke, care o g`sise pe [osea, conducând ca o nebun`, urm`rit` de doi b`rba]i \ntr-o ma[in` furat` [i care, v`zându-i disperarea, o ocrotise, f`r` s` cear` explica]ii. Bun`tatea de care d`duser` dovad` Lena [i Luke o f`cea s` sufere, dându-[i seama cu atât mai u[or ce fel de b`rbat era Eddie Benedict. |[i d`du seama c` b`rbatul pe care credea c` \l cunoscuse nu exista cu adev`rat. Se \ntinse pe pat, strângând perna \n bra]e [i plângând, cople[it` de disperare. Adormi plângând, \nvins` de osteneal`.

PAS~REA DE ARGINT

145

Se trezi \n zori, v`zând primele raze de lumin`. |[i d`du seama c` e singur`, c` toat` lumea copil`riei se pr`bu[ise \n jurul ei [i c` va trebui s`-[i construiasc` o nou` lume cu propriile for]e. Se \ntoarse cu spatele spre fereastr`, adormind din nou. *** Ira preg`tea micul dejun la nou` diminea]a, când Pat cobor\ la parter. Era mul]umit de via]a lui, iar gândul la micul dejun \l \nveselea \ntotdeauna. Când trecu pe lâng` so]ia lui o lovi cu afec]iune peste fund, râzând când ea \ncepu s` protesteze. Imaginea lui Fritzi \i trecu o clip` prin fa]a ochilor, dar o alung`, a[ezându-se la mas`. – Nu mi-ai mai preg`tit micul dejun de o ve[nicie, draga mea, spuse [eriful, bine dispus. |ncep s` m` simt din nou ca un so]. Punându-i farfuria \n fa]`, Ira r`spunse: – |mi pare bine s` aud asta. Nu prea te-ai purtat ca un so] \n ultimul timp. – Am avut mult de lucru. R`mase o clip` t`cut, \ntrebându-se dac` s`-i vorbeasc` despre subiectul care \l fr`mânta. – Spune-mi, Ira, se hot`r\ Pat s` vorbeasc`, chiar ai fost geloas` pe Fritzi Haller? Dac` ai f`cut-o, s` [tii c` sunt dezam`git de tine. S` te gânde[ti c` am ceva de-a face cu o astfel de femeie… Bine, mai pu]in \n afaceri. – Dar a]i avut o rela]ie [i e[ti la vârsta aceea periculoas` pentru b`rba]i. Vru s` r`spund` plin de indignare, dar tocmai mesteca. – Orice ar fi fost, acum s-a sfâr[it. Vocea lui era sincer`, iar Ira \l privi satisf`cut`. – E bine pentru un b`rbat s` lase o astfel de femeie \n pace. Nu aduce decât necazuri.

146

RAMONA STEWART

|ncântat, f`r` s`-[i dea seama cum reu[ise, Pat \n]elese c` problemele lui conjugale luaser` sfâr[it. Chiar \n acea clip` \n buc`t`rie intr` Tom Hansen. Pat \l privi scurt, \ntr-un mod care o f`cu pe Ira s` \n]eleag` c` se vor discuta lucruri serioase, a[a c` \[i lu` cafeaua [i ie[i. {eriful [tiuse ce are de f`cut \nc` din prima clip` \n care deschisese ochii, dar nu se sim]ea deloc mul]umit de ce voia s` fac`. |i f`cu un semn din cap s` ia loc. – Bun`, Pat. Ce te roade? \ntreb` Tom, sim]ind tensiunea. – Nimic nu m` roade. – M-am gândit s` v`d ce faci \nainte de a pleca la birou. S` v`d dac` n-ai vreun plan. – N-ai lucrat noaptea trecut`? – Ba da, dar m` \ntorc la tura de zi. – {i a fost o sear` grea? – Nu prea, r`spunse el, f`r` s` clipeasc`. De ce \ntrebi? – M` \ntrebam pentru c` m-am \ntâlnit cu Eddie Benedict, imediat dup` ce a plecat din biroul [erifului. – E o femeiu[c`. – Chiar a[a era când ne-am \ntâlnit, fu de acord [eriful. O s`-]i dau actele de demisie, Tom, spuse el brusc. Ochii electrici str`lucir`, iar Tom zâmbi cu ironie. – Acum faci afaceri cu Benedict, Pat? Foarte bine, voi pleca. Se \ntoarse cu spatele, \ndreptându-se spre u[`. Era prea u[or, \[i spuse [eriful, dar \[i d`du seama c` se \n[ela când b`rbatul se \ntoarse, jucându-[i cartea cea mare. – Sunt mul]umit, spuse el. E un turneu mare de rodeo \n San Berdu luna viitoare. Despre asta era vorba. Pat se temuse de acest lucru, dar se str`dui s` nu arate. – Intestinele tale s-au vindecat peste noapte? – O s` m` descurc foarte bine, zâmbi ironic cel`lalt b`rbat.

PAS~REA DE ARGINT

147

{eriful se sim]i cople[it de triste]e, amintindu-[i clipele petrecute \mpreun`. Dar cuvintele pe care le rosti aproape f`r` s`-[i dea seama erau aspre: – E[ti ca un câine turbat. Nu te po]i \mpiedica s` ba]i aresta]ii la fel cum un câine turbat nu se poate opri s` mu[te. Dac` ai fi fost un câine, ar fi trebuit s` te \mpu[c, dar pentru c` e[ti un om, sunt nevoit s` te concediez. Tom f`cu o plec`ciune, zâmbind: – Mul]umesc. – Dac` vrei s` r`mâi la ferm`, e[ti binevenit. – Cât` bun`tate! S` vii s` m` vezi la San Berdu. B`rbatul se \ntoarse spre u[` [i ie[i, f`r` s` mai \ntoarc` privirea. Chiar dac` se sim]ea cople[it de durere, [eriful nu-l chem` \napoi. |n clipa \n care Pat trimitea la moarte singura persoan` din lume la care ]inea cu adev`rat, Paula mânca micul dejun \mpreun` cu Lena. Aceasta \[i bea cafeaua [i fuma. Jim Raines nu se \ntorsese de la partida de pocher. Lena p`rea obosit`, p`rând c` n-a putut s` doarm` toat` noaptea, dintr-un motiv [tiut doar de ea. R`maser` t`cute, fiecare cufundat` \n propriile gânduri. |ntr-un târziu, Lena puse cea[ca de cafea pe m`su]` [i \[i privi oaspetele. – Cred c` Fritzi e \ngrijorat`. – |nc` nu [tie c` sunt \n ora[. – Dar trebuie s` te duci acas`. – Da, trebuie s-o anun] c` m-am \ntors. T`cur` din nou, dar de data asta Paula fu cea care rupse t`cerea: – Lena, \ntreb` ea, e[ti fericit`? – De ce m` \ntrebi? zâmbi femeia. – M` \ntrebam. |n ultimul timp am v`zut cât de pu]ini sunt oamenii cu adev`rat ferici]i. M` \ntrebam care este motivul. – {i crezi c` eu [tiu? – Cred c-ai v`zut [i tu. Femeia d`du \ncet din cap.

148

RAMONA STEWART

– Da, am v`zut… – De ce? – Nu [tiu, Paula. Poate c` din cauz` c` majoritatea acord` mai mult` aten]ie scopurilor decât mijloacelor. Ironic e c` via]a e un mijloc… Tân`ra zâmbi. – Mi-ar pl`cea s` \n]eleg asta. – Ai nevoie de un profesor mai bun decât mine, Paula. Eu abia \ncep s`-mi g`sesc drumul, afar` din \ntuneric. Tân`ra o privi, dar nu \ntreb` mai mult, ci se ridic`. – Pot s` \mprumut ma[ina ta? \ntreb` ea. – Dac` vrei, desigur. Dar casa ta e la doi pa[i. – Nu m` duc acas`. Nu \nc`. Mai \ntâi am ceva de f`cut. – Trebuie s-o faci? – Da, r`spunse ea cu hot`râre. Da, trebuie s-o fac. Lena se ridic` [i lu` de pe o m`su]` un set de chei. – |n]eleg. – Ai [i tu ceva de f`cut? Femeia d`du \ncet din cap. F`r` s` [tie de ce, ac]ionând purtat` de un impuls, Paula o b`tu \ncet pe bra]. – Mult noroc, Lena. Ie[i repede [i se \ndrept` spre ma[in`. De[ertul era primitor, ca dup` o lung` perioad` de absen]`. Ferma Hambly ap`ru \n fa]a ei. Cu surprindere, descoperi c` u[a garajului era deschis` [i limuzina nu se z`rea nic`ieri. Coborând din ma[in`, urc` sc`rile [i b`tu la u[`. Nu primi nici un r`spuns, dar u[a era descuiat`. A[tept` câteva clipe dar, pentru c` nu auzea nimic, \mpinse u[a [i intr`. Holul era gol, la fel [i salonul. Sub u[a de la buc`t`rie se z`rea lumin`, a[a c` intr`, g`sindu-l pe Johnny Ryan. Acesta era a[ezat pe un scaun, iar \n jurul lui erau \mpr`[tiate cutii goale de bere. Ochii lui o fixar` o clip` [i \[i d`du seama c` o recunoscuse, dar nu spuse nimc. Se a[ez` pe un scaun \n fa]a lui.

PAS~REA DE ARGINT

149

– Unde e Eddie? \ntreb` ea. B`rbatul r`mase t`cut, apoi ridic` spre ea privirea \nce]o[at`. – A plecat. – Când? – Dup` ce am ajuns acas`, asear`. – N-a spus unde se duce? O privi zâmbind ironic. – A plecat de tot. Ai ajuns prea târziu. Trenul a plecat f`r` tine. – Nu m-am \ntors pentru el, r`spunse ea, m-am \ntors pentru c` noaptea trecut` mi-a fost team` [i am fugit. Nu mai vreau s` fac a[a ceva niciodat`. B`rbatul \[i deschise o nou` bere. – De cine \]i era team`? De Eddie? – Da. – Multora le era team` de el… Tu nu [tii nimic despre el. Credeai c` e \ndr`gostit de tine. Credeai c` datorit` ]ie a renun]at la mine. Ei, bine, te \n[eli. |]i voi spune câteva lucruri despre noi doi. A[ez` cutia de bere pe mas` [i se l`s` pe spate \n scaun: – }i-am spus c` am f`cut \nchisoare \n locul lui? Ea d`du din cap. – A fost imediat dup` ce ne-am mutat \n vest. Eddie nu [i-a acoperit prea bine urmele la un transport de cocain`. A[a c` l-au prins. Locuiam \n acela[i hotel, iar eu am spus c` am ascuns cocaina \n apartamentul lui f`r` s` [tie. M-au crezut, pentru c` nu-[i imaginau c` pot s` mint. – De ce ai f`cut-o? \l \ntreb` Paula. Zâmbetul lui era rece, crud. – |nchisoarea federal` ar fi fost prea mult pentru Eddie. Ar fi cedat [i le-ar fi spus totul despre traficul cu droguri. A[a e el… Paula \l privea cu aten]ie, f`r` s` spun` nimic.

150

RAMONA STEWART

– Vezi tu, continu` b`rbatul, Eddie e un tip bine, ar`tos [i plin de farmec. Partea proast` e c` n-a putut niciodat` s`-[i pl`teasc` gre[elile. Asta aveam eu de f`cut. – Când ai ie[it din \nchisoare, el pornise deja afacerea [i tu i te-ai al`turat? – Da, de atunci totul a mers foarte bine… R`mase t`cut, pierdut \n gânduri. – Despre Angela nu-mi spui nimic? \ntreb` Paula. Johnny se mi[c` \n scaun, vizibil deranjat. O privi pe sub sprâncene. – Ar`ta ca tine, numai c` era mult mai mare ca vârst`, aproape de treizeci de ani. Era cânt`rea]` [i a fost angajat` s` cânte \ntr-unul dintre localurile lui Eddie. A cunoscut-o la audi]ie. Nu era decât o oarecare, dar \ntr-o sear` au stat mai mult de vorb`. A aflat c` numele ei era de fapt Angela McHugh [i c` a crescut \n acela[i bloc din Brooklyn ca [i el. |n dou` s`pt`mâni, s-au c`s`torit. – De ce? – Din acela[i motiv din care face orice: de team`. Ajunsese prea repede \n vârf, avea orice: bani, pozi]ie social`, femei, ma[ini… Nu putea s` se opreasc`, pentru c` eram tot timpul cu el, \mpingându-l de la spate. Brusc, a \ntâlnit o femeie care-i amintea de timpul \n care nu avea nici o grij`. Era o femeie vesel`, te \n]elegeai bine cu ea. A[a c` a crezut c` e \ndr`gostit [i s-a c`s`torit. – Erau ferici]i? – Prea ferici]i… Era foarte r`u pentru afacerile lui Eddie. Totul \ncepea s` se duc` de râp`. A trebuit s` intervin. – S` intervii? \ntreb` ea, privindu-l dispre]uitor. – Aveam planuri mari pentru Eddie [i nu le puteam pune \n aplicare atâta timp cât ea era \n preajm`. A[a c` am a[teptat s` fie plecat [i am fost s-o v`d. I-am spus c` unii dintre b`ie]i i-au pus gând r`u lui Eddie [i, dac` nu apare mai des la cazinou, n-o s` mai fie \n siguran]`. S-a speriat [i l-a f`cut s` se \ntoarc` la afacerile lui.

PAS~REA DE ARGINT

151

– Eddie era \ntr-adev`r \n pericol? \ntreb` tân`ra, de[i [tia deja r`spunsul. – Desigur c` nu, dar era eu sau ea. |mi d`dusem seama c` e slab` [i totul a mers ca uns. N-avea al]i prieteni decât noi doi, a[a c` am f`cut-o s` vin` la cazinou [i am avut grij` s` aib` tot timpul b`utur` din bel[ug. Dup` un timp, i-am prezentat ni[te cunoscu]i, care \i f`ceau curte. A ajuns s`-i ia [i acas`. Paula r`m`sese nemi[cat`, f`r` s` poat` spune nici un cuvânt. Johnny zâmbi. – Nu eram preocupat decât de Eddie [i voiam s`-l v`d din nou urcând. Ce e ciudat e c` Angela credea c` sunt prietenul ei… pân` \n clipa \n care i-am spus tot ce-am f`cut. Eram \n camera din spate a cazinoului [i i-am spus totul. Nu avea ce face, o aveam \n puterea mea. Ce n-am [tiut, era c` Eddie se \ntorsese [i ne-a auzit. Oricum, a ajuns prea târziu s` afle c` era vina mea [i n-a auzit decât ce f`cuse ea. A dat buzna peste noi, nebun de furie. – Ce s-a \ntâmplat? – A \ncercat s-o omoare acolo, cu mâinile goale. La naiba, nu-mi p`sa dac` o omoar`, dar nu a[a, era prea greu de acoperit. A[a c` l-am ]inut [i ea a reu[it s` fug` spre ma[in`. Dar a reu[it s` scape din strânsoarea mea [i a urcat \n ma[in`. Am reu[it s` urc [i eu \n ultima clip`. Am ajuns-o la pod. *** Johnny se opri brusc. – A omorât-o, spuse Paula \ncet, ca [i cum ar fi vorbit doar pentru ea. B`rbatul \ncepu s` râd`. – La naiba, nu. N-avea el curajul `sta. Era disperat. Dac` n-a[ fi trecut la volan \n locul lui, ne-ar fi ucis pe amândoi. Ie[ea tot timpul

152

RAMONA STEWART

de pe drum. Dup` ce trecuse izbucnirea de furie, o voia \napoi. |ncepuse s` plâng`. Mi-a spus c` nu credea tot ce auzise [i nu voia decât s-o aib` \napoi. F`cu o pauz`, deschizând \nc` o bere. – A[a c` mi-am dat seama c` trebuie s` m` ocup eu. Era atunci sau niciodat`. Se putea s` nu mai am aceast` [ans` vreodat`. – Ai ajuns-o din urm`… – Am \mpins-o afar` din drum, apoi \n pod. Ma[ina s-a rostogolit \n albia râului. Paula se mi[c` nelini[tit` \n scaun. – Dar a declarat la poli]ie c` el era cel care… – Cel care era la volan? Desigur, l-am convins s-o fac` pentru c` eu aveam cazier. Nu puteau dovedi nimic. Dar nu [i-a dat seama c` urma s`-l am la mân`. – Dar cum de a]i r`mas \mpreun`? – Angela murise [i nu mai putea s-o aduc` \napoi. Iar eu eram lâng` el, b`rbatul care s-a dus la \nchisoare \n locul lui, care i-a f`cut rost de afacerea vie]ii. Tân`ra r`mase nemi[cat`, a[teptând, cu mâinile puse pe mas`. – Asta e toat` povestea, spuse Johnny. Urmezi tu… Cred c`-]i \nchipui c` s-a \ndr`gostit de tine, nu? Persoanele ca Eddie nu se \ndr`gostesc de cineva, pentru c` sunt deja \ndr`gosti]i de ascunz`toarea lor. {tia ce planuri aveam pentru el, \nsemna mult` munc` [i mult pericol. Cu tine, putea s` scape de planurile mele. Nu putea s-o fac` singur. Nu putea s` fac` nimic singur. Scoase din buzunar o ]igar` [i o aprinse. – {tii ce e ciudat? M` ura, pentru c` puteam face pentru el unele lucruri de care nu e \n stare singur. Tocmai de aceea m` ura. Credeai c` nu [tiu? zâmbi el. Paula se ridic`, privindu-l cu aten]ie.

PAS~REA DE ARGINT

153

– Johnny, \ntreb` ea, de ce vorbe[ti despre el la timpul trecut? – Cum? – La timpul trecut, de parc` ar fi mort. B`rbatul o privi o clip` f`r` s` se mi[te. – A luat ma[ina, spuse el. – Unde a spus c` se duce? – S` intre cu ma[ina \ntr-un pod, r`spunse \ncet. – L-ai l`sat s` plece? strig` ea. – N-aveam cum s`-l opresc, nu e decât o ma[in`. Ce voiai s` fac, s` chem poli]ia? – Crezi c` a f`cut-o? [opti ea. Johnny d`du \ncet din cap. – Da, cred c` da. Mai avea m`car atâta voin]`… R`maser` t`cu]i, privindu-se peste mas`. T`cerea fu \ntrerupt` de zgomotul unui motor. Johnny se ridic` [i se duse la fereastr`. |n fa]a casei era parcat` limuzina [i Eddie tocmai cobora. Când se \ntoarse spre ea, figura b`rbatului exprima ru[inea: pentru Eddie, pentru el \nsu[i. – Se pare c` m-am \n[elat, spuse \ncet. Pa[ii lui Eddie se apropiar`, r`sunând aproape de u[a buc`t`riei. Deschise u[a \ncet, oprindu-se \n prag. B`rbia \i era \ntunecat` de o barb` de o zi [i p`rul \i era r`v`[it. Uluit`, Paula se sim]i electrizat` de prezen]a lui, ca [i cum nu s-ar fi \ntâmplat nimic. St`tu o clip` s`-i priveasc`, apoi intr` [i se a[ez` pe un scaun. – A[adar, ai venit \napoi, spuse Johnny. B`rbatul d`du din cap. – {i ce ai de gând s` faci acum? F`r` s` r`spund`, Eddie \[i aprinse o ]igar`. |ncet, se \ntoarse spre Paula.

154

RAMONA STEWART

– {i tu te-ai \ntors, spuse el. Era s` ajungi prea târziu. Aproape m-am sinucis. Buzele \l tremurau [i tân`ra \[i d`du seama c` era \n pragul plânsului. – Revino-]i, Eddie, \i spuse Johnny cu asprime. Mânios, b`rbatul \ntoarse capul. – Tu s` taci. Johnny evit` privirea Paulei. – Bine, Eddie. Ai nevoie de somn. Vino sus, te voi duce la culcare. Eddie \l ignor`. – }i-ai adus bagajul? o \ntreb` el pe Paula. Tân`ra se ridic` \n picioare, sim]ind greutatea privirii lui \ntunecate. – Eddie, nu voi r`mâne… El se \ncrunt`. – Nu \n]eleg. – M` duc acas`, Eddie. Am venit doar s`-mi iau r`mas-bun. – Paula, spuse el, \ntorcându-se \n scaun. Iubito, trebuie s`-]i spun ceva – ceva despre Angela. Poate c`, dac` vei auzi, vei vrea s` r`mâi. – Nu vreau s` aud! exclam` ea. N-are nici o leg`tur` cu Angela sau cu ce ai f`cut sau n-ai f`cut. S-a terminat. – |n]eleg, [opti el. Cred c` nu vrei s`-mi spui de ce. Ea cl`tin` din cap. – La revedere, Eddie. Paula f`cu un pas spre u[`. {tia c` e ultima oar` când prive[te figura lui frumoas`, gravat` \n inima ei pentru totdeauna. {tia c` era ultima oar` când privea aceste mâini [i acest corp suplu, dup` care tânjea, neobi[nuit` \nc` s` vad` \n el str`inul pe care \l descoperise.

PAS~REA DE ARGINT

155

Se \ntoarse [i str`b`tu repede holul. Auzi un zgomot de scaun trântit dar, \nainte s` o poat` ajunge, era deja afar`. |nchise \ncet u[a \n urma ei [i se \ndrept` spre ma[ina Lenei. *** Paula se \ndrept` spre casa lui Luke. |n clipa \n care voia s` intre pe strada care urca, ma[ina ro[ie sport a lui Fritzi Haller opri \n fa]`, blocându-i drumul. R`maser` câteva minute nemi[cate. Apoi Fritzi cobor\ [i \[i asprinse o ]igar`. Se \ntoarse spre Paula, fixând-o cu privirea. – Am auzit c` te-ai \ntors, spuse ea. Luke mi-a dat un telefon de diminea]`. M` gândeam c-o s` te g`sesc aici. Paula zâmbi. – E[ti mândr` de tine? o \ntreb` brusc mama ei. – Nu. – Ce s-a \ntâmplat? Te-a p`r`sit? – Ne-am p`r`sit unul pe altul. Fritzi d`du din cap. – A[adar, tu l-ai p`r`sit. Presupun c` nu vrei s`-mi spui de ce. – Nu e nimic de spus. Nu atât de devreme. – |n]eleg. Femeia privi spre dealurile luminate de soare. – Asear` am spus c`, dac` ie[i din casa mea cu Benedict, nu te vei mai \ntoarce niciodat`. Atunci asta credeam, dar acum nu mai cred. Dac` te sim]i mai bine, po]i s`-i spui \ncercarea mea de a te [antaja. – Nu e nevoie. – O s` vii acas`? – Mi-ar face pl`cere. Mai \ntâi vreau s`-i vorbesc lui Luke.

156

RAMONA STEWART

– Acum m` duc la bar. Dac` vrei, po]i veni acolo dup` ce termini. Paula o privi plin` de curiozitate. – Ai putea s` \ncepi s` \nve]i… – Da? – E cam târziu, nu crezi? |n fiecare cas` din ora[ se vorbe[te despre aceast` poveste. Orice speran]` c` voi putea s`-]i construiesc o reputa]ie nep`tat` s-a dus. E[ti fiica mea. Tot ce pot face e m`car s` te \nv`] cum s` te descurci. – La ce te-ai gândit? – O s`-]i ar`t. E vorba despre cum de fac banii, cum se p`streaz` [i cum po]i s`-i dema[ti pe cei care vor s` te p`c`leasc`. – Fritzi, spuse Paula \ncet, c`utându-[i cuvintele, nu vreau. Mul]umesc, [tiu cât de greu a fost pentru tine. {i acum, când \ncerci s` m` aju]i, pare c` sunt la fel de nerecunosc`toare. Nu sunt… Femeia se \ncrunt`. – Nu \n]eleg, Paula. Luni \ntregi te-ai rugat de mine s` te iau \n afacerea mea. Iar acum m` refuzi. Ce vrei s` faci? – Vreau s` \mblânzesc ponei [i cai s`lbatici, spuse ea cu hot`râre. – {tii c` nu po]i s` te duci la ferma lui Pat, nu c` nu te-a[ l`sa, dar nu se poate. – Nu vreau s` m` duc la Pat Johnson, ci la ferma Halverson. Nu vreau s` m` joc, vreau s` muncesc. – |n]eleg. Nu vrei proprii t`i cai? – Nu vreau s` mi-i cumperi, vreau s`-i câ[tig cu propriile for]e. De acum \ncolo, vreau s` m` descurc singur`. Fritzi arunc` o privire spre casa lui Luke. – Cât din ideile tale i le datorezi Sfântului Joe de acolo? \ntreb` ea. Tân`ra cl`tin` din cap.

PAS~REA DE ARGINT

157

– Luke? Nu [tie nimic despre asta. – Bine, du-te s` vorbe[ti cu el. Vei veni apoi acas`? – Da. – Cred c` te p`c`le[ti \n privin]a barului. Dar admir curajul de a lupta pentru ce-]i dore[ti. – Mul]umesc, Fritzi, zâmbi Paula. Tân`ra r`mase privind \n urma mamei ei. Apoi se \ndrept` spre casa lui Luke. Acesta s`pa \n gr`din`, bucurându-se de ziua liber`. Când o v`zu se \ndrept`, [tergându-[i fruntea transpirat`. – Eram \ngrijorat, recunoscu el. M` bucur s` v`d c` te-ai \ntors. – {tiai unde m-am dus? – M-am oprit la Lena \n drum spre cas` [i nu mi-a fost greu s` ghicesc. – Mul]umesc c` n-ai venit s` m` salvezi. El zâmbi. – Ar fi fost ca [i cum a[ vrea s` opresc un bolovan care se rostogole[te la vale. – Cred c` ai dreptate. Paula r`mase t`cut`, bucurându-se de c`ldura soarelui pe bra]ele goale. – Luke, spuse \ntr-un târziu, s-a terminat. O s` plece. El d`du din cap, dar nu spuse nimic. – |nc` \l iubesc… teribil de mult. Voia s` m` ia cu el. – Da. – De unde [tii? – Mi-am dat seama când l-am v`zut lâng` ma[in`, asear`. – L-am p`r`sit, [opti ea. Acum totul s-a terminat [i nu [tiu de ce am f`cut-o. Privirea b`rbatului era blând`, \n]eleg`toare.

158

RAMONA STEWART

– Nu mai era nimic \n`untrul lui, numai un gol, continu` Paula. Cred c` nu-mi dau \nc` seama c` s-a terminat. Cred c` voi suferi când se va \ntâmpla. – Poate c` da, la \nceput. Dar apoi vei putea s` cl`de[ti ceva nou. – Cred c` ai dreptate. M` simt ca o persoan` care se schimb` \n fiecare zi, care cre[te. – Foarte bine, asta \nseamn` c` nu fugi. Voiam s` fiu sigur. – Nu, nu vreau s` fug. Poate c` alt` dat` a[ fi f`cut-o. Dar acum vreau s` stau \n de[ert. – Unii \l \ndr`gesc. Se privir` zâmbind, [tiind c` amândoi erau la fel de lega]i de aceast` zon`. – Luke, voiam s` te \ntreb ceva despre Lena. Am avut impresia c` vrea s` plece. Nu-i a[a? – Da, se va \ntoarce la universitate. Acolo e via]a ei, acela e locul ei \n lume. Trebuia s` se \ntoarc`. – {i ea a \ncercat s` fug` de ceva când s-a c`s`torit cu Jim, nu? – De fapt, \ncerca s` fug` de propria persoan`, ceea ce e imposibil. Paula zâmbi. – M-am \ntâlnit cu Fritzi, spuse ea. S-a oferit s` m` ia cu ea la bar. Cândva mi-am dorit foarte mult acest lucru. – {i acum? – I-am spus c` voi \mblânzi cai la ferma Halverson. – E destul de greu, spuse el. – Dar vreau s-o fac. – |n acest caz, presupun c-o vei face. – Ai \ncredere \n mine, Luke? – Da, am. – |nainte, nu aveai. De ce? B`rbatul o privi gânditor.

PAS~REA DE ARGINT

159

– Paula, toat` via]a n-ai avut alte exemple decât persoanele de lâng` tine: Fritzi, Pat, Tom Hansen sau eu. Cu to]ii au luat decizii \n locul t`u [i te-au protejat. Nu trebuia decât s` decizi care are mai mult` putere asupra ta. Ai fost cucerit` de Eddie Benedict – cineva cu mai mult` putere decât ceilal]i. De aceea nu puteam avea \ncredere \n tine. – Ce m-a f`cut s` m` schimb? – Nu [tiu. Poate descoperirea c` Benedict depinde de tine la fel cum tu depindeai de al]ii. Paula râse. – Am mult de lucru, nu-i a[a? – Cred c` va fi destul de greu, la \nceput. – M` bucur. Vreau s` fie greu. Zâmbind, cei doi privir` spre linia orizontului, unde se conturau dealurile \nsorite.

Sfâr[it