Parodontiul referat

Parodontiul este ansamblul de tesuturi de sustinere si de fixare a dintilor in structurile maxilare. Desi diferite din punct de vedere embriogenetic, tesuturile pardontale alcatuiesc o unitate morfologica si functionala supusa permanent unor reinnoiri adaptative. Din punct de vedere topografic parodontiul cuprinde doua zone distincte : parodontiul apical si parodontiul marginal, fiecare cu o patologie caracteristica. Parodontiul marginal constituie complexul de tesuturi care asigura fixarea dintelui in structurile maxilare. Parodontiul marginal se refera la complexul de tesuturi din jurul dintelui, cu exceptia celor din jurul apexului (parodontiul apical). Complexul de tesuturi parodontale este reprezentat de : I. Parodontiul de invelis : fibromucoasa gingivala cu ligamentele supraalveolare II. Parodontiul de sustinere : - cementul radicular - osul alveolar - desmodontiul.

I. Parodontiul de invelis Este reprezentat de fibromucoasa gingivala, parte din mucoasa bucala, care acopera osul alveolar si inconjoara coletul dintelui, avand rol in formarea santului gingival intre gingie si suprafata dintelui, cu o adancime normala intre 0.5-1.5 mm. Interdentar, mucoasa gingivala se ridica sub forma unei papile, iar pe fata vestibulara si orala a dintelui se termina, in general, la nivelul jonctiunii smalt-cement prin marginea gingivala. Mucoasa gingivala este compusa din epiteliu si corion si se deosebeste de mucoasa bucala prin culoarea roz-pala. Cuprinde 3 zone : -gingia marginala, inconjoara coletul dintelui formand un guler neaderent ce delimiteaza

santul gingival care va adaposti fluidul sau sucusul gingival -gingia interdentara, inconjoara coletul dintelui medial si distal sub punctul de contact -gingia aderenta, continua in forma literei “V” gingia marginala, acoperind cementul si osul alveolar de care adera intim.

A- Gingia libera B- Gingia atasata C- Linia muco-gingivala D- Mucoasa alveolara E- Papila interdentara II. Parodontiul de sustinere 1. Cementul radicular Este un tesut mezenchimal calcificat care acopera suprafata exterioara a radacinii dintelui. Ponderal substratul organic (hidroxiapatita) al cementului reprezinta 46%, mai putin decat in dentina (69.3%), in os (70.9%), in smalt (95.5%). Acopera suprafata radacinii cu un strat subtire de 20-60 microni la limita smaltcement si se ingroasa treptat spre apex pana la 150-200 microni. Odata cu varsta, grosimea cementului creste, chiar triplandu-se catre 70 ani. Cementul este format din doua componente structurale : cementul acelular (fibrilar) sau primar care acopera intreaga suprafata radiculara si cementul secundar sau celular depus de obicei pe suprafata celui acelular.

2. Osul alveolar sau procesul alveolar Este o componenta a maxilarului si a mandibulei si are functia principala de sustinere a dintilor. Osul alveolar este alcatuit din osul alveolar propriu zis si osul de sustinere. Osul alveolar propriu-zis este osul compact care captuseste peretii alveolelor dentare. Mai este denumit corticala (compacta) alveolara interna, iar in termeni clinici radiologici este denumit lamina dura deoarece are o structura compacta si pe radiografii apare ca o linie cu o radioopacitate accentuata. I se mai spune si lamina cribriforma deoarece este perforata de orificii multiple. La nivelul osului alveolar propriu-zis se fixeaza fibrele periodontale. Osul de sustinere este dispus subiacent osului alveolar propriu-zis, fiind alcatuit din os spongios trabecular, delinitat vestibular si oral de corticalele (compactele) alveolare externe. Osul spongios contine maduva osului alveolar.

3. Desmodontiul (periodontiul) Este tesutul conjunctiv cu o structura functionala diferentiata care prelungeste in spatiul periodontal tesutul conjunctiv gingival. Este alcatuit din fibre ligamentare principale si secundare, tesut conjunctiv lax continand substanta fundamentala, celule conjunctive si epiteliale, vase sangvine, limfatice si nervi. Fibrele ligamentare alveolodentare realizeaza legatura dintre radacina dintelui si osul alveolar, inserandu-se cu capetele in cementul radicular si compacta interna a osului alveolar. Ele sunt colagenice, dispuse in fascicule. Dispozitia fibrelor ligamentare alveolodentare este un raspuns la stimulii functionali ce se exercita asupra dintilor. Din orice directie s-ar exercita o forta asupra dintilor, ea este primita si amortizata de unul sau mai multe grupuri de fibre. Aceste fibre sunt dispuse in grupuri transseptale, marginale, orizontale, oblice si apicale. Grosimea ligamentelor alveolodentare, de-a lungul radacinii nu este constanta, atingand maximum la nivelul regiunii apicale. A-dinte B-gingie C-os alveolar D-desmodontiu