Parcelarea de Vile

PĂVĂLUCĂ IOANA grupa 46A

Parcelarea (parcul) de vile (1880-1920)

Neagu Djuvara afirma ca “ de la începutul secolului al XIX-lea și până în preajma Primului R ăzboi Mondial, românii au fost coloniza ț ț i  i  de Franța fără prezen ța colonizatorilor. Este cea mai frumoasa victorie a influen ței culturale care s-a inregistrat in istoria moderna“ 1, A doua jum ătate a sec. al XIX-lea și începutul sec. XX au stat pe plan mondial sub semnul liberalismului, fiind caracterizate de un avânt tehnologic si economic substan țial (datorat surselor noi de energie -petrolul și electricitatea), ce au influen țat printr-o modernizare accelerat ă viața politică și socială in Europa. Cum România incepuse sa se muleze in toate aspectele dup ă modelul european prin schimbarea de mentalitate a intregii societati, survenite in prima jumatate a secolului, evolutia ei este foarte asem ănatoare modelului, de și decalată. Astfel elementele de cadru general îisunt aplicabile. Sub aspect politic ,vocea maselor a devenit din ce in ce mai prezent ă pe toate planurile, pe fondul democra ției liberale, prin introducerea votului universal. Acest aspect suprapus peste diferitele curente filosofice ale timpului (in principal romantismul), au condus la ideea identita ții naționale, ce a generat schimbari politice profunde. Consecin ța principal ă o constituie na șterea de noi state prin unirea provinciilor cu aceea și structura etnic ă (cazul Germaniei, Italiei) sau prin eliberarea de sub st ăpanirea Imperiul Otoman (cazul Romaniei, Serbiei, Muntenegrului). Aceste schimbari se petrec in urma r ăzboaielor de independen ță (Războiul franco-prusac, 1870-1871, R ăzboiul ruso-româno-turc, 1877), care reconfigureaz ă harta Europei. România se formeaza printr-un proces complex: unirea Principatelor (in timpul lui Al.I.Cuza, in anul 1859) și prin războiul de independen ță (in timpul Principelui Carol I, devenit rege odata cu proclamarea Regatului in 1881). Sub aspect economic, pe plan mondial statele au cunoscut un fenomen de globalizare datorat diviziunii sociale a muncii și creșterea rețelelor de schimb, care legau diferite zone ale lumii 2. Au apărut trusturi sus ținute de bănci puternice și societați de asigur ări, schimbându-se astfel, fundamental structura sistemului economic, fapt ce a influentat si România prin deschiderea de filiale 3. Aceasta perioada ce a urmat independen ței, poate fi considerat ă stabilă datorită legii ce reglementa liberul schimb si proteja economia national ă (1881), Legea pentru 1

Orient et Occident. Les principautes danubiennes danubiennes au debut du Djuvara, Neagu , Les pays roumains entre Orient  XIXeme siecle, Paris, 1989, citat preluat in Harhoiu, Dana,  Bucuresti, un oras intre Orient si Occident  Occident  2

Hobsbawon Eric, Eric, Secolul extremelor , Editura Lider, Bucuresti, 1998, p.110-111 GIURESCU, Constantin C., Istoria Bucure ştilor din cele mai vechi timpuri pân ă în zilele noastre  p.143 3

1

PĂVĂLUCĂ IOANA grupa 46A incurajarea industriei (1912). Urmarea direct ă a acestui fenomen este puternica migratie din mediul rural in mediul urban, care, alaturi de dezvoltarea industriilor duc la creșterea greu controlabila a ora șelor (in principal Bucurestiul) și modificarea populatiei 4. Totodată, acest flux, începe s ă se transforme intr-o pătură social ă cu caracter bine determinat, cu interese si nevoi pe care le conștientizează și pentru care se lupt ă5. O alt ă categorie social ă, inexistent ă până atunci, o constituie angaja ții din sectorul serviciilor publice si private. Ea st ă la baza aparitiei clasei de mijloc in majoritatea țărilor europene, cu un stil de via ță specific, ce ridica probleme noi in legatura cu mediul urban și ce oferea el in acel moment. La fel se intampla și in București cand in 1880 “s-au creat institutiile  statului burghez, iar cele existente au fost modernizate” 6  (s-au construit Palatul Regal, Ministerul de Finante, Ateneul Roman, Ministerul Instructiei Publice, Palatul de Justitie, Ministerul Agriculturii, Institutul Medico-legal, Casa de Economii, Palatul Po ștelor,etc) 7. Progresul economic si tehnologic asociat cu cel stiin țific au dus pe de o parte la o explozie demografic ă fara precedent (populatia crescand de la 177000 locuitori in 1873 la 287000 locuitori in 1900 8), situație problematică pentru orașul tradițional, ale carui structuri nu suportau o asemenea presiune. Consecinta: criza de locuinte, zone cu densitate mult prea mare a popula ției sarace, insalubritate 9. Pe de altă parte aparitia celei de-a doua clase sociale, burghezia, cu putere financiara din ce in ce mai mare, care traia dupa model parizian și care deprinsese stilul de viata urban prin excelenta a determinat necesitatea unor locuinte potrivite acestui stil de viata, luxoase si confortabile. Astfel pe langa operatiunile majore de sistematizare a Bucurestiului care au constat in regularizarea albiei Dambovitei, asan ări de mlaștini (Parcul Kiseleff, Parcelarea Gramont, etc.), trasarea de noi bulevarde, dublandu-le pe cele initi țiale, trasarea marilor axe: nord-sud si est-vest, l ărgirea perimetrului administrativ, extinderea rețelelor (apă, canalizare, iluminat public, telefon, transport in comun, etc.) 10s-a pus extrem de serios și problema locuiririi. Un concept adus in discutie de Cincinat Sfintescu este acela al zonificarii11. Sub influen ța modelului funcionalist el imparte orasul in zone comerciale, de industrii si locuinte. Acestea se ramifica la randul lor in locuinte ieftine-pentru muncitori, care nu sunt de dorit in oras, ci pe langa fabricile pe care le deservesc, cartiere cu locuinte de raport-pentru functionari, in lungul arterelor mult circulate si cartiere de vile luxoase, cu parcuri incluse, cu teren accidentat 4

LASCU, Nicolae, Legisla ţ ie şi dezvoltare urban ă p.63 ZAHARIADE Ana-Maria, curs Arhitectura, Locuire, Ora ș 6 LASCU, Nicolae, Legisla ţ ie şi dezvoltare urban ă p.63 7 GIURESCU, Constantin C., Istoria Bucure ştilor din cele mai vechi timpuri pân ă în zilele noastre  140-41 8 idem 5

9

ZAHARIADE Ana-Maria, curs Arhitectura, Locuire, Ora ș

10

GIURESCU, Constantin C., Istoria Bucure ştilor din cele mai vechi timpuri pân ă în zilele noastre  p.138-151 11 SFINŢESCU, Prof. Cincinat., Locuin ţ a în România 

2

PĂVĂLUCĂ IOANA grupa 46A pentru sporirea pitorescului sau pe un mal de lac. Acestea sunt binevenite in oraș pentru imbunatatire peisajului si igienei. 12 Cadrul legislativ a fost nesigur și a suferit modificari continue pana in perioada interbelic ă. Domnul profesor Nicolae Lascu face in lucrarea sa de doctorat o analiza a legislatiei perioadei, eviden țiind repercursiunile asupra orașului. Prima “lege cu caracter exclusiv urbanistic” dupa cum o denume ște Cincinat Sfin țescu este Legea pentru crearea unei case a lucrarilor orasului  Bucuresti , initiata de Nicolae Filipescu, in baza careia se intocmeste in 1910 un Plan general al orasului 13 . Alte legi sunt Legea pentru organizarea comunelor  urbane  initiata14 de Lascar Catargiu in 1893, Legea pentru marginirea  Bucurestilor 15  din1895. Reglementarile acestor legi sunt importante pentru intelegerea evolutiei parcelarii si constructiei ansamblurilor de locuit din acea perioada si a cadrului urban in care s-au dezvoltat primele “parcuri” de vile. In evolutia parcelarii din perioada studiat ă distingem doua etape 16. Prima, sfarsitul de secol este caracterizat prin absenta reglementarilor in acest sens. In 1856 sunt prevazute doar informatiii cu privire la deschiderea de noi strazi, nepurtand numele de parcelari, obligativitatea lucrarilor edilitare, libertate deplina in ceea ce prive ște forma si gruparea, rezultatul fiind loturi extrem de diferite. A doua, inceputul secolului XX, odata cu Legea pentru crearea casei lucrarilor  ora șului Bucure ști si defineste parcelarea ca “fragment urban unitar si coerent a carui realizare presupune și reglementari particulare” 17 . Parcelarile in baza acestei legi au fost de multe tipuri. S-au realizat și parcel ări ieftine (ex. Bucurestii Noi) pentru muncitori, pentru locuin țe colective, dar și parcelari de lux (ex. Gradina Ioanid, Parcelarea Bonaparte), dar doar acestora din urma li s-au precizat reglementarile in functie de specific. Parcelarea s-a facut succesiv, in cercuri 18 și poarta caracteristicile perioadei, urmarindu-se regularizarea loturilor (laturile perpendiculare pe strad ă, deschideri minime acceptate, etc). Astfel in zona central ă, dezvoltată pana la 1848 sunt caracteristice fundaturile si parcelele se refunctionalizeaz ă prin deschiderea de strazi. In zona a doua definita de limita de la 1831 a ora șului, interventiile la nivelul parcelelor sunt substantiale, lucrandu-se pe suprafete mai mari de 20 de parcele, urmând ca in etapa a doua, in 1895 s ă se parceleze dupa prevederile regulamentelor locale (cartierul Cotroceni este un asemenea exemplu).

12

13

Idem.

SFINŢESCU, Prof. Cincinat., Locuin ţ a în România  Aceasta face pentru prima oara distinctia intre caracterul locuintelor urbane si al celor rurale, reglementeaza salubritatea publica, prevede primele norme de aliniere și reglementeaza inchiderea si deschiderea de circulatii. 15 Aceasta prevedea prezen ța a doua zone- inele in jurul centrului orasului in care sa se extinda zonele de locuit, in exteriorul acestor zone fiind prevazute industriile nocive 16 Aceste sunt extrase dupa doctoratul domnului profesor Nicolae Lascu 17 LASCU, Nicolae, Legisla ţ ie şi dezvoltare urban ă p.216 18 Ref.13 14

3

PĂVĂLUCĂ IOANA grupa 46A Interesante pentru aceasta perioada sunt parcelarile de lux (denumite și parcuri 19) tocmai pentru ca la nivelul lor s-au reflectat in Bucure ști ideile occidentale despre locuire. Legisla ția era extrem de vag ă și s-a conturat abia in 1921, cand Cincinat Sfintescu a intocmit Planul general de sistematizare a  Bucurestiului  pe baza experienteli acumulate de-a lungul timpului. Intre timp existau doar un Regulament al parcelarilor si deschiderilor de strazi, pasagii si  alei  intocmit in 1914 și care deși nu a fost niciodata aprobat a infuentat puternic gandirea arhitectilor, un Regulament de constructii  și alinieri  din 1890 și un Regulament pentru construc ți i si alinieri  care diferenția procentul de ocupare al terenului in functie de ocoale. 20 Neexistand o baza legala care sa reglementeze parcelarile de lux acestea s-au facut dupa bunul plac al proprietarilor si arhitectului cu respectarea efcientei terenului 21. Așa s-a ajuns ca repere sa fie ideile ora șului gradin ă apartinand modelului culturalist propuse de Ebenezer Howard, dar ajunse intr-un mod impur, hibridizate cu modelul functionalist. Scopul central al modelului ora șului gradin ă era acela de a transforma orașul industrial intr-un mediu placut si sanatos pentru locuitori, cu diversitate social ă, de a combina avantajele traiului la țară cu facilitațile locuirii urbane 22. Aplicarea in Bucuresti a acestor principii a fost diferita si nuan țată. In primul rand in Bucure ști aplicarea lui a fost la scara extrem de redus ă si in legatura cu alte parcelari, apoi nu se aplica diversificarea sociala, parcelarile fiind gandite doar pentru o anumita categorie de oameni, burghezi cu putere financiar ă mare, care doresc o casa reprezentativ ă. Asemanarea dintre model si aplicarea lui este, de fapt, de ordin formal. Pitorescul terenului, șerpuirea strazilor, inelele de verdeat ă, cresc calitatea locuirii 23. Alte modele de inspiratie le constituie in cazul Gradinii Ioanid de exemplu, scuarurile engleze ști prin calitatea spatiului urban pe care il genereaza si de aici probabil ideea de a grupa o serie de case in jurul unui parc inchis , dar public. O situatie similară este si cu parcurile fran țuzesti, in speță Parcul Monceau 24. Explicația pentru aceasta optiune const ă in faptul că inalta societate Bucurestean ă avea resedinte la Paris in apropierea lui, iar dorin ța de a-și muta cadrul urban comod si prestigios din Paris in Bucure ști era ceva comun. Nefiind neaparat o ini țiativa de stat, ci posibil si particular ă, parcelarile de vile s-au facut in diferite moduri și contin reglementari specifice care au venit de cele mai multe ori cu actele de vanzare cumparare. De exemplu Gr ădina Ioanid s-a realizat in 1909 prin parcelarea de catre Primarie a terenului unui librar. 19

Cincinat Sfintescu era de parere ca denumirea de parcuri  este improprie pentru ca ele “nu sunt și nu au fost niciodata parcuri” și dă vina pe speculatorii imobiliari care intretin confuzia pentru a creste pretul parcelelor. El clasifica ansamblurile de vile in: “cartiere de vile in parcuri ” și “vile grupate in jurul unui mic parc sau gradin ă”. 20

Bucurestiul era impartit in trei zone, numite ocoale din Legea pentru marginirea Bucurestiului. In ocolul I, cel central curtea ocupa 1/5 din parcel ă, in ocolul II 1/4 și in ocolul III 1/3 (ref.13) LASCU, Nicolae, Legisla ţ ie şi dezvoltare urban ă 21 WOINAROSKI, Cristina, Lotizarea şi Parcul Ioanid, Arhitectura p.25 22 Hall Peter, Ebenezer Howard si orasu gradina , 23 SFINŢESCU, Prof. Cincinat., Locuin ţ a în România  24 WOINAROSKI, Cristina, Lotizarea şi Parcul Ioanid, Arhitectura 

4

PĂVĂLUCĂ IOANA grupa 46A Acesta avusese initiativa unei parcelari in timpul vietii, dar neputand-o indeplini, a fost preluat ă de Primarie. Parcul Filipescu (1912) a fost exclusiv o initiativa particular ă a unu speculant imobiliar, Alexandru Filipescu. Alte exemple de parcelari de vile ar fi: Parcelarea Boerescu (1911), Parcelarea Clucerului (1911) si mai tarziu, in 1914 Parcul Jianu si Bonaparte. Reglementarile de construc ție variaza de la caz la caz 25. Totuși ca reguli generale variabile in toate cazurile, constructiile sunt izolate pe parcel ă, cu procent de ocupare a terenului de maximum 25%, retrase de la strada 6m si din lateral 4m, iar inaltimea la cornis ă de maximum 14m. Un alt element de urmarit este dimensiunea parcelei care variaz ă intre 1340m si 525m (Parcelarea Filipescu), 1424m si 698m (Parcelarea Boerescu), in functie de situatia local ă26. Ar fi de mentionat si prevederi in unele cazuri in legatura cu stilul sau elemente de vocabular arhitectural, (obligativitatea constructiei in stil neoromanesc cu elemente de lemn pe fa țadă in cazul Gradinii Ioanid 27 sau obligativitatea prezentarii de schite cu fa țada- cazul parcelarii Boerescu 28)

25

LASCU, Nicolae, Legisla ţi e şi dezvoltare urban ă Idem. 27 WOINAROSKI, Cristina, Lotizarea şi Parcul Ioanid, Arhitectura p .42 28 LASCU, Nicolae, Legisla ţ ie şi dezvoltare urban ă 26

5

PĂVĂLUCĂ IOANA grupa 46A Parcelarea Ioanid Tipologic este aparte. “Conceptul proiectului este realizarea unei elegante gradini publice inconjurat ă de un cartier de vile luxoase ce se adreseaza exclusiv burgheziei bucurestene “ 29. Trenul a fost impartit in 24 de parcele, iar la vanzare, planul era insotit si de caietul de sarcini Condi ț iuni de construc ți une in blocul de  vile dintre stradele G.Ccantacuzino si Tarani (Gradina Ioanid) (unul dintre primele regulamente de constructie din Bucuresti) 30

31

Parcelarea Filipescu Parcelele se organizeaza in jurul unui nucleu care este parcul in care se gasea resedinta lui Alexandru Filipescu si sunt despartide de doua inele de circulații adiacenta Bulevardului Aviatorilor de astazi.

29 30 31

WOINAROSKI, Cristina, Lotizarea şi Parcul Ioanid, Arhitectura p.43 idem Idem p.23

6

PĂVĂLUCĂ IOANA grupa 46A

32

Parcelarea Boerescu

33

32

33

LASCU, Nicolae, Legisla ţi e şi dezvoltare urban ă p.233  Idem p.232

7

PĂVĂLUCĂ IOANA grupa 46A Parcelarea Bonaparte Se afla in imediata vecinatate a Parcelarii Filipescu. Cincinat Sfintescu era de parere ca nu poate fi numita parc de vile din pricina dimensiunilor mici ale parcelelor.

34

Parcelarea de vile este semnificativ ă pe pentru perioada studiat ă prin faptul ca puncteaz ă alaturi de alte transformari, stilul de viat ă imprumutat din occident al unei societati aflate intr-o modernizare rapid ă, dar nu prin preluarea bruta de modele, ci prin adaptarea lor societatii romane ști.

34

Idem p.231

8

PĂVĂLUCĂ IOANA grupa 46A

Bibliografie: LASCU, Nicolae, Legisla ţ ie  şi dezvoltare urban ă, Bucure şti 1831-1952  (teză de doctorat), Bucuresti, 1997 GIURESCU, Constantin C., Istoria Bucure ştilor din cele mai vechi timpuri pân ă în  zilele noastre ,Bucureşti, Editura pentru Literatur ă, 1966 SFINŢESCU, Prof. Cincinat., Locuin ţ a în România , în: Urbanismul, anul X (II), nr. 5-6, mai-iunie 1933 HARHOIU, Dana, Bucure şti, un ora ş între orient şi occident, Bucureşti, Editura Simetria UniuneaArhitec ţ ilor din România şi Arcub, 1997 WOINAROSKI, Cristina, Lotizarea şi Parcul Ioanid, Arhitectura bucure ştean ă –  secolul 19-20 , Ed. Simetria, Bucure şti, HALL Peter, Ebenezer Howard si orasul gradina, extras din suportul de cursArhitectura, Locuire, Ora ș UAUIM, 2008-2009 ZAHARIADE Ana-Maria, curs Arhitectura, Locuire, Ora ș, UAUIM, 2008-2009 Hobsbawon Eric, Secolul extremelor , Editura Lider, Bucuresti, 1998,

9