Padurea de Portocali

JILL BAKER

P`durea de portocali Traducerea [i adaptarea \n limba român` de S|NZIANA MIHALACHE

ALCRIS

Capitolul 1 – Sor`, strig` Ann Mary, de ce avem cerul deasupra? Ea era cea mai mic` dintre toate, iar Catty o numise astfel pentru c` deja mai exista o Ann. Deci dou` – o Ann [i o Anne, cu "e". – Iar ele sunt \n prima, respectiv ultima ca vârst`, zicea doamna Chester, so]ia directorului. Ann Mary are cinci [i Anne, cincisprezece ani. Asta f`r` a le pune la socoteal` celelalte saloane, cincisprezece la num`r. Dintre acestea, Ann Mary venise cu ideea numelui de "sor`". Pân` atunci, asistentele fuseser` denumite "tanti", iar directorul dorise a ad`uga [i un nume propriu, pentru a fi mai familiar. – Nu, protestase Catty, nu " tanti ". Domnul Chester fusese deosebit de \ncântat când avusese ocazia s` dea un anun] \n ziar pentru un post vacant; c`utau mai ales asistente maternale cu diplom`, dar când veni vorba cum s` le numeasc`, st`tu \n cump`n` – doamn` doctor? sor`? – Cred c` e mai bine "sor`". – E de apreciat c`-]i po]i impune punctul de vedere acum, dup` ce-ai acumulat experien]`, \n ciuda vârstei tale fragede, nu ?

6

JILL BAKER

– Mul]umesc, r`spunse Catty. Astfel, \l l`sa s` cread` c` avea dreptate. De fapt, adev`rul era prea dureros – fusese m`tu[`, [i nu voia s` repete experien]a niciodat`, dup` episodul cu Gaby [i Georgie. Acestea erau cele dou` fete adoptate ale fratelui ei. Le iubise, la fel cum \l iubise [i pe Roger, tat`l lor. Ar fi ]inut [i la frumoasa lui so]ie, Lilla, dac` aceasta i-ar fi permis. Roger o tachinase de multe ori din cauza altruismului ei. Dar acum, sufletu-i devenise un teren arid…cel pu]in a[a spera. |nc` mai sim]ea oarecari emo]ii sau pasiuni, dar dragostea i-ar fi sfâ[iat \ntreaga fiin]`. Când Roger murise, atât de tân`r, prea tân`r chiar, Lilla \i spusese clar \n fa]` : – Aici se \ncheie rela]ia ta cu fetele mele, Catriona. – Sunt [i ale lui Roger. – Roger a murit. M`car de-a]i fi fost cu adev`rat rude… suger` ea. – Niciodat` n-am f`cut un secret din faptul c` am fost adoptat`, s`ri Catty. – Dar nici n-ai fost prea \ncântat`. Acum c` Roger nu mai e, trebuie s`-]i m`rturisesc cât de r`suflat` mi s-a p`rut toat` povestea. – Ce anume? Faptul c` m` mândream, sau c` mama [i-a adus aminte de mine pe patul de moarte? O provoca. – "Mama", pufni cealalt`. Catty [tia c` banii contaser`, banii pe care-i avea Roger, dar so]ia lui…|l avertizase o dat` c` Lilla ar putea intra \n posesia lor…\nc` n-o f`cuse. La urma urmei, [i Roger investise mult pentru ea, iar acum, Lilla va avea nevoie de ei pentru a le \ntre]ine pe Gaby [i pe Georgie.

P~DUREA DE PORTOCALI

7

– Nu-]i merge cu mine, zâmbi Lilla. – Adic`? – Adic`, m` c`s`toresc din nou. {i de data asta, voi avea parte de ceea ce meritam de la \nceput. – Lilla! – A[a e. – Dar ]i-am oferit banii mei. – Iar eu ]i-am spus c` n-am nevoie de ei. Carl…e bogat. – Carl? Nu cumva cel care era aici ieri? – Ba da. – Dup` Roger? – Uite ce e. Eu [i cu Roger cam \ncepusem s` ne plictisim unul de cel`lalt, cu mult timp \n urm`. – Dar Gaby [i Georgie…? – Ce e cu ele? – Carl…le iube[te? – S` nu vorbim din nou despre dragoste, rânji ea. – Le iube[te? – Destul. – Fii mai explicit`. – |ndeajuns pentru a le ]ine la o [coal` \n str`in`tate, ceea ce Roger n-ar fi f`cut niciodat`. – Nici nu-[i dorea a[a ceva. – Da, [i uite \nc` o dovad` c` noi dou` nu ne-am fi \n]eles. Plec`m \n America la sfâr[itul lunii, [i gata. – Pot s` le v`d? – Nu. – |nainte de plecare, Lilla. S`-mi iau r`mas-bun. – Nu. Le spun eu din partea ta…m`tu[` Catty. Lilla a[teptase acel moment, pentru a-[i v`rsa pe ea \ntreaga

8

JILL BAKER

gelozie [i invidie acumulate \n atâ]ia ani. Catriona plec`, \ntorcându-se \n apartamentul ei. – Nu, r`spunse Catty doctorului Crane, o lun` mai târziu. Nu "tanti". "Sor`". Se afla de data aceasta la mii de kilometri dep`rtare; nu mai era Anglia, ci Australia, dar nu mai voia s`-[i arate afec]iunea fa]` de nimeni. Nimerise \n Australia din \ntâmplare. Putea s` fie orice alt col] de lume. |ns` anun]ul men]iona c` se cere o absolvent` de [coal` maternal`, [i c` aveau nevoie urgent` de persoana respectiv`, iar ea \ndeplinea ambele condi]ii. – Sor`, strig` Ann Mary, de ce avem cerul deasupra? Cea mai mic` dintre ele fusese \ncântat` de acest nume. |l credea mai dr`gu] decât porecla ei real`. – Dar s-ar putea ca eu s` nu fiu la fel de dr`gu]`, o avertiz` Catty. – E[ti mai dr`gu]` decât tanti Beryl. – Tanti Enid \ntotdeauna spunea "Fata mea nu face a[a", pufni Dorothea. O ur`sc pe fata ei. – Tanti Mavis, observ` [i Anne, era rea. – Rea, consim]ir` celelalte. – Fetelor! strig` Catty, iar ele \[i cerur` scuze. Toate o iubeau pe Catty. De[i rezervat`, Catty le permitea s`-i spun` altfel decât pe numele \ntreg…dar nu "tanti". – |i spuneam "m`tu[ica", explic` Ann Mary. – La fel cum lui \i spunem "unchiul". {i e un unchi simpatic, de[i nu e doctor de-adev`ratelea. – Despre cine vorbe[ti, Janet? – Despre doctorul Jasper. Care se uit` de afar`. Se uit` la dumneavoastr`, [i-i ar`t` cu degetul spre ferestruica \nc`perii care

P~DUREA DE PORTOCALI

9

d`dea undeva afar`. |ntr-adev`r, cineva se afla acolo. Catty se ridic`, nelini[tit`. Se angajase doar de câteva zile [i \nc` nu se familiarizase cu locul. – E chiar doctor ? \ntreb` ea. – E doctorul Jasper. – L-a chemat cineva. |i este r`u cuiva ? – Ar fi venit oricum, o inform` una dintre Anne. Face parte din conducere. – Adic`…doar se plimb` pe-aici, f`r` s` … f`r` s` anun]e, voia s` spun`. – Da. – Da, ce? – Da, sor`. Rostise ultimul cuvânt chiar când b`rbatul intra \n`untru. – Sor`? – S` v` explic, \naint` Catty. Avea ceva special acest b`rbat \nalt care st`tea \n fa]a ei. – Fetelor, l`sa]i-m` zece minute cu…sora, apoi continu`m de unde am r`mas data trecut`. – Capitolul trei, anun]` o voce ner`bd`toare. Când Bettina e \n nava spa]ial`. – A[a e. Zece minute. S` v` uita]i la ceasul din hol. Catty \ns`[i urm`ri emo]ionat` pe fiecare din cele cincisprezece fete care p`r`sir` \nc`perea. Dup` care se \ntoarse c`tre el. – V` rog s` lua]i loc, domnule…adic` domnule doctor. Nu-i putea spune "unchiule". – S` ne a[ez`m amândoi. Numele meu e Jasper. – A[a mi-au zis [i fetele. – A,da, sunt ni[te p`s`rele \nn`scute; iar curiozitatea ne]`rmurit` e alimentat` [i de felul lor calculat de a gândi, cu toate

10

JILL BAKER

c` sunt la o vârst` fraged`. Dispre]ul lui fa]` de sexul opus o frap` pe Catty, dar reu[i s`-i r`spund`: – A[ zice mai degrab` c` felul controlat de a gândi e \n avantajul lor…spre deosebire de un comportament nes`buit. Deja \l displ`cea. – Posibil…dar ciripitul lor continuu, invidia, perfidia…G`l`gia…Nici nu m` mir c` deja au aflat c` sunt David Jasper, [i am… – L`sa]i-m` s` aflu restul de la ele, \l \ntrerupse Catty. Se pare c` sunte]i foarte popular, \n ciuda misoginismului dumneavoastr`. – Nu neg, dar nu m` refeream la feti]ele astea. Ci la femeile adev`rate; nu chiar de la o vârst` atât de fraged`. – Cu asemenea opinii, e de mirare c` le-a]i acceptat aici. So]ii Chester o informaser` c` aceste cincisprezece fete erau prima genera]ie la Centrul Univers. – Nu am fost eu, ci ceilal]i nou`. Suntem zece \n comitetul de conducere, ad`ug` dup` un moment. – Iar dumneavoastr` a]i fost \mpotriv`? – Da. – A]i r`mas dezam`git. – O catastrof` pentru Centrul nostru. Se l`s` t`cere. El se uit` la ceas. – Deja au trecut cinci minute. Ar trebui s` nu mai pierd timpul. – Nu l-am pierdut, doctore; mi-a]i adus la cuno[tin]` pozi]ia dumneavoastr`. – Dar a dumitale sor` – nu tanti – care este ? – Adic`? {ti]i foarte bine c` am fost angajat` ca asistent maternal. – Nici m`car ca m`tu[`, râse el. Doar ca simpl` sor`?

P~DUREA DE PORTOCALI

11

– Da, fetele mi-au zis a[a. {tiu c` e absurd, dar… – E complet absurd. De ce, m` rog ? – Prefer s` nu dau explica]ii. – E \n regul`, sor`, motivele sunt mai mult decât evidente. E[ti mândr` de statutul dumitale. Foarte bine. |nseamn` c` vrei s` te ]ii departe de orice aluzie la cercul familiei, din moment ce nu e[ti m`tu[`. Ea t`cu. – Deci ? – Dac` v` referi]i la faptul c` nu doresc s` m` implic… – Exact. – A[a e. – Bun. Acum [tim care e pozi]ia dumneavoastr`. Amândoi deservim aceast` unitate, [i niciunul dintre noi nu dore[te s` se implice. – |n cazul dumneavoastr`, e vorba de cercurile feminine… – Corect. N-am nimic \mpotriva anumitor p`reri contrarii din acest punct de vedere. Ba chiar… miji el ochii, cred c` nici dumneata n-ai avea. – De ce spune]i asta? – Tân`r`, frumoas`, [i devreme-acas`. – Sunte]i impertinent, doctore! – Iar dumneata e[ti arogant` s`-i spui a[a ceva unui membru al conducerii. Cu toate acestea, c`sc` el, s` nu te agi]i prea tare; n-ai s` fii concediat`. – Din cauza celorlalte nou` voturi, doctore? – Plus un deficit de for]` de munc` \n Sydney. Dup` accent, \mi dau seama c` Chester a ajuns s`-[i caute angaja]ii pe alte meleaguri. – Sunt englezoaic`. Din nou lini[te.

12

JILL BAKER

– N-ai s` m` vezi prea des, relu` el. Sunt responsabil cu s`n`tatea la Centru, dar cazurile sunt ni[te nimicuri. – Iar azi a]i venit s` consulta]i câteva astfel de nimicuri? – Nu. Am venit s` le citesc o poveste, a[a cum fac de câte ori am ocazia. – Le citi]i ? – A[ zice c` [i eu sunt curios s` v`d ce se \ntâmpl`. – Cu Bettina [i nava spa]ial`? – M`rturisesc c` a[ fi preferat un Bob, zâmbi el, uitându-se undeva \n gol. {i recunoasc c` trec cu vederea ce fel de public am, atâta timp cât sunt copii. Deci… – Anne cea mare are aproape cincisprezece ani; \nc` pu]in [i trece de adolescen]`. Dorothea o ajunge din urm`. S` \n]eleg c` \n curând au s` v` provoace repulsie? El se ridicase din scaun pentru a o l`sa \n`untru pe fata de cincisprezece ani. – |nc` o tr`s`tur` feminin`– aciditatea. |l ura la fel de mult cum ura [i el sexul opus. |[i strânse pumnii la spate cât timp fetele intrar` la locurile lor. – Unchiule David! Deci \i [tiau numele. – Unchiule David, când avea]i [ase ani, \n loc s` ave]i treizeci [i [ase, a]i… Ochii lui \i \ntâlnir` pe-ai ei \n cealalt` parte a camerei. Ea se \ntoarse pe c`lcâie pentru a p`r`si cl`direa. Ie[i \n gr`din`, a[teptând sfâr[itul vizitei. |ncerc` s` \nchid` ochii…Dar povestea cu Bettina, care ar fi trebuit s` fie Bob, cu fetele care ar fi trebuit s` fie b`ie]i, tot o mai nec`jea. {i faptul c` ea se prezenta drept sor`. Mai bine nu venea. Un vot contra nou`, [i el pierduse. La finalul capitolului, el ie[i zâmbind. Catty \l observ` urcând \ntr-o ma[in` mic`, \n uralele copilelor. Centrul era destul de \ntins

P~DUREA DE PORTOCALI

13

ca dimensiune, dar nu \ndeajuns pentru a necesita o ma[in` la deplas`rile din zona fetelor \n cea a b`ie]ilor, [i nici chiar pân` la clinica principal`. – Nu vine doar la noi, sor`. E doctor [i la Emu Heights, care se afl` sus \n mun]i, o inform` Anne cea mare. |nc` din prima zi, Catty studiase loca]ia Centrului, [i r`m`sese surprins` de vastitatea [i de frumuse]ea locului. La patruzeci de mile de Sydney, un indicator ar`ta direc]ia Centrului, pe o [osea l`turalnic`. De fapt, nu era un centru de copii \n adev`ratul sens al cuvântului, ci mai degrab` o tab`r`, mult mai impozant`. Complexul avea mai multe cl`diri, \mpr`[tiate de-a lungul unei zone muntoase, cu patru v`i \ntre ele. Pe una dintre acestea st`tuse [i Catty, [i r`m`sese f`r` cuvinte. |n apropiere, se distingea suburbia capitalei – Parramatta. Ora[ul se pierdea, \nv`luit \n smogul cenu[iu. Apoi, urmau zonele deluroase, \ns`mân]ate cu legume de toate culorile, [i care se \ntindeau pân` la malurile râului Hawkesbury. Urmau dealul Kurrajong, plin cu arbori de citrice, iar de la est la vest se \ntindea marele lan] muntos australian, din care f`cea parte [i masivul unde se afla Centrul. Se pare c` un filantrop cu idei ciudate cump`rase tot muntele [i construise acest complex de cl`diri. Cu idealurile \nalte pe care le avea, nu mai pierduse timpul pentru a se conforma standardelor locale. Complexul primise denumirea de Centrul Univers, iar cl`direa principal`, Blocul Orizont. Mai tr`ise pentru a vedea ridicate alte câteva cl`diri. |[i dorise foarte mult [i una special` pentru partea feminin` pentru c` "cine e mai presus de femeie?" \l citase domnul Chester pe fondator. La momentul respectiv, Catty se l`sase impresionat` de o astfel de opinie, dar acum, dup` o anumit` vizit`…|[i \ncord` mu[chii faciali.

14

JILL BAKER

Banii pe care-i l`sase fondatorul nu fuseser` suficien]i pentru a permite cazarea fetelor, pân` \n acel an. Dup` care conducerea venise cu propunerea, aprobat` pe loc \n [edin]`, cu nou` voturi la unu. – N-a fost un succes total, recunoscuse Chester. – |ntotdeauna apar probleme. – Poate, dar nici asistentele noastre nu sunt perfecte. Centrul nu este tocmai locul unde po]i s`-]i faci cump`r`turile; e un loc cu anumite reguli, care impune [i o anumit` conduit`. Iar dumneavoastr`, domni[oar` Quentin… – Sunt imigrant`, [i a[ [ti unde s` m` duc dac` ies de aici, suger` Catty surâzând. – Presupun c` \n calitate de nou-venit`, ar trebui s` te familiarizezi \nainte de a \ncepe; v`d c` e[ti tân`r`, sper c` [i sufletul ]i-e la fel. A[a spunea so]ia mea, care, de[i nu e o asistent` extraordinar`, \nc` pune suflet. Copiii au nevoie de afec]iune. – Am s` fac tot ce-mi st` \n putin]`, r`spunse Catty, pref`cându-se a privi peisajul. Avea nevoie de acest loc de munc`, \i era vital, \n lips` de bani. Altfel, i-ar fi m`rturisit c` se \n[ela \n sugestiile pe care le f`cea. Acolo unde dragostea abunda, totul avea s` sfâr[easc` r`u. A[a se \ntâmplase [i \n cazul ei. Domnul Chester \i povestise despre b`ie]i. Nu erau foarte mul]i, dar erau mai numero[i decât fetele – cam dou`zeci [i ceva – [i st`teau \n cl`dirile al`turate. – Mai exist` [i alte trei spa]ii, libere, presupuse Catty. – Da, \n afar` de weekenduri, zâmbi el. Vezi tu, acolo unde nu sunt fonduri, intervine Guvernul, care, \n schimbul unor ajutoare financiare, a cerut s` ced`m acel sector pentru publicul tân`r. |n vacan]e, trimit elevi aici.

P~DUREA DE PORTOCALI

15

– Ce fel de elevi? – Din aceia care au nevoie de o schimbare…copii ai membrilor de club, sau copii de la [coli elitiste, copii de bani gata. Uneori, doctorii ne sun` de urgen]`. Dar \i lu`m pe to]i, pentru banii de la Guvern. Ne ajut`. – Se pare c` exist` fonduri. {i complexul se \ntre]ine de la sine – A[a e. E o zon` prosper`. Ne aliment`m din produc]ia proprie cu legume, fructe, lactate. Avem oameni speciali care se ocup` de gr`dini, iar unii b`ie]i se ocup` [i de astfel de lucruri \n timpul liber, \n schimbul unei remunera]ii. – B`ie]ii trebuie s` plece la o anumit` vârst`? – Da, [i asta doar din cauz` c` educa]ia local` se \ncheie la [aisprezece ani, [i e mai greu s`-i trimitem la alte centre de educare, zilnic. – Deci copiii, m` refer la cei care stau aici permanent, ar trebui s` se \ntoarc` la centrul de la care au venit? – Mul]i dintre ei nu sunt orfani. Uneori mi-a[ fi dorit… [i oft`. Cu un orfan e mai u[or. Cei cu un p`rinte, sau chiar cu ambii p`rin]i, dar care sunt \n conflict, sunt mai greu de controlat. – Mie mi se pare c` v` descurca]i extraordinar, domnule Chester. Directorul p`rea mândru de lauda primit`. – |]i po]i da seama de unde vin chiar din prima clip`. Ochi[orii care o urm`reasc pe so]ia mea sunt ai unor fiin]e c`rora le lipse[te dragostea de mam`…Fie c` aceasta a murit, fie c` s-a [ters din mintea lor…Iar privirile ce se ]in dup` mine, sunt ale unora care au nevoie de un tat`. Aici, [i f`cu un gest cuprinz`tor spre Blocul Orizont, aici \ncepe noua genera]ie a Universului. Cei care "au promovat", cei permanen]i, ca s` le zic a[a, deja [tiu cum merge treaba. Iar \n

16

JILL BAKER

weekenduri sau \n vacan]e, nou-sosi]ii sunt instrui]i s`-[i ia fiecare de pe acea banc` mare câte o pern`, o p`tur` [i dou` prosoape. Ce fac dup` aceea, \i prive[te. – V` refer]i la cur`]enie? – Nu neap`rat. Fiecare bloc se administreaz` singur. Avem [i liste, iar ordinea interioar` e pe primul loc. |n fiecare dormitor exist` un clasament al cur`]eniei. – {i mesele ? – Avem o buc`t`reas`, [i o cantin`. Copiii \[i iau mâncarea de acolo, [i duc farfuriile \napoi. Asta la b`ie]i. |n ce prive[te fetele, vorbe[ti cu doamna Chester. {i o conduse pe Catty la locuin]a lor, unde doamna o servi cu ceai [i-i expuse restul am`nuntelor. – Postul t`u implic` s` supraveghezi blocul fetelor, draga mea. {i s` le ar`]i afec]iune. – Cred c` deja au primit-o [i din partea dumneavoastr`. – Când am timp, ceea ce se \ntâmpl` foarte rar. Când te duci \n cl`dire, ai s` vezi c` ai un dormitor al`turat, cu o fereastr` ce d` \n camera fetelor. Nu sun`m când e ora mesei; de obicei, mâncarea e la discre]ie, deci e responsabilitatea noastr` s`-i ducem pe copii \n sufragerie. Oricum, stom`celele lor te vor aten]iona \ntotdeauna. – Au mult de mers pân` la [coal`? – E \n vale. Trec peste paji[e. Dac` le \nso]e[ti, evi]i posibilele plângeri. – {i pe cea mai mic` trebuie s-o duc? Am \n]eles c` este [i o feti]` de cinci ani. Domnul Chester men]ionase c` dore[te ajutor \n special pentru acel copil. – Pe Ann Mary ar fi bine s-o p`ze[ti, altfel pune mâna pe toate dulciurile.

P~DUREA DE PORTOCALI

17

Râser` cu to]ii. – {i cu s`n`tatea? – Când e nevoie, \l chem`m pe doctorul Jasper, [i cred c`-n ultimul timp l-am solicitat cam mult. Dar cum era vorba de copile, \[i zise Catty, el nu se deranjase \n exces. Apoi, femeia o conduse la blocul respectiv. Fetele tocmai se \ntorseser` de la [coal`, [i-i fuseser` prezentate. Dup` o tanti rea, [i una care le povestea despre fata ei, fetele se uitar` la Catty – mic` de statur`, blond`, ceva mai \n vârst` ca ele– [i o agrear` \nc` din prima clip`. Dup` plecarea doctorului Jasper, copilele o \nconjurar` din nou. O rugar` se mearg` la o plimbare, iar ea accept`, luându-le pe cele dou` Anne de mânu]e. – Te iubesc, zise Ann Mary radiind. E[ti exact ca bunica. Nu foarte \ncântat` de idee, Catty se resemn` auzind replica urm`toare a micu]ei: – Cu excep]ia faptului c` nu e[ti moart`. Dezumflat`, Catty o \ntreb` pe fat` despre mama ei. Cu o sear` \nainte, citise pe scurt despre fiecare dintre ele. {i-[i amintea c` feti]a \nc` mai avea o mam`. – Ea n-a murit. Anne cea mare suger` s` viziteze piscina. Catty nu ajunsese \nc` \n acea zon`, dar \l auzise pe director mândrindu-se cu ea. – B`ie]ii nu sunt aici, zise Dorothea, dezam`git`. Un prim indiciu al adolescen]ei. O privi pe fat` cu mil`. Dorothea era la fel de \nalt` ca Anne, aproape la fel de matur`, dar nu o \ntrecea pe cealalt`, care visa chiar [i cu ochii deschi[i. {i mama ei \nc` mai tr`ia. – Poate c` nu e \n orarul lor, suger` Catty. Noi când suntem

18

JILL BAKER

programa]i ? – Nu suntem. – Adic` nu \not`m? – |nc` nu, sor`. – Am s` m` ocup eu de asta. Era prim`var`, iar briza era \nc` destul de rece. Niciun detaliu semnificativ…\n afara faptului c` Dorothea se maturiza, [i se interes` dac` poate purta costum de baie din dou` piese. – Vedem [i asta, o asigur` Catty. – Dac` n-am unul, n-o s` \nv`] s` \not. – Cum adic`? se mir` Catty. Nu [tii \nc` s` \no]i? – Nu. – Nici eu, sor`. – Nici eu… Se dovedi c` doar dou` din cele cincisprezece [tiau, cu toate c` se aflau \n Australia, o ]ar` atât de \nsorit`. – O s` m` ocup eu, repet` Catty. – {i de costum? Trecur` prin fa]a casei directorului, iar doamna ie[i afar`. Catty le trimise pe fete s` se joace. – Cum merge, sor` ? – |ncet – \ncet. Nu le pot cunoa[te pe fiecare din prima zi. Dar tocmai am aflat un am`nunt frapant. Doar dou` dintre ele au voie \n piscin`. – Adic`, restul nu [tiu s` \noate. Da, poate. Pentru c` majoritatea f`ceau naveta. – Da, dar exist` piscin` \n Sydney. {i plaje. – Multe dintre fete au avut [i responsabilitatea unor fra]i mai mici, [i poate n-au avut ocazia s` \nve]e. – Iar aici au. Trebuie s` fac o sesizare c`tre conducere. Când are

P~DUREA DE PORTOCALI

19

loc urm`toarea [edin]` ? – Se face una \n fiecare lun`. Iar ultima a fost chiar \nainte s` vii tu. Dar orice problem` ai, po]i discuta cu David Jasper. – Cu doctorul Jasper ? – Da. – De ce? E un membru special? – Nu chiar, dar e singurul rezident, cel mai apropiat de noi, [i s-a oferit s` se ocupe de orice posibil` problem`. – |nseamn` c` fetele n-au s` \nve]e s` \noate, oft` Catty. – Ei, haide, c` nu e chiar a[a de r`u. – |n ce prive[te femeile, este. – Eu nu m-am consultat cu el decât \n ce-i privea pe b`ie]i, recunoscu doamna Chester, aluziv. Din ce cauz` crezi c` e a[a – vreo decep]ie ? Catty admise [i aceast` posibilitate. – Dar tot vreau s`-l pun la \ncercare. |notul e foarte important. A fost azi pe-aici, a[a c`, dac` nu trimit dup` el, n-are s` mai vin` toat` s`pt`mâna. Are foarte mult de lucru. Dar ai putea s` te duci la Emu Heights, la chirurgie. De la nou` la zece. – La Emu Heights ? – Da. Este [i o c`rare printre tufe, o plimbare pl`cut`, spuse ea [i o privi amuzat` pe Catty. Dar n-a[ vrea s` cred c` aceast` problem` te va indispune. Fetele sunt aici cam din aceea[i perioad` ca [i tine, [i, deci, tot ce prive[te sectorul lor are \nc` dezavantaje [i perioade de prob`. Celelalte asistente nici n-au apucat bine s` despacheteze, când [i-au ref`cut bagajele. Când au v`zut locul atât de departe de lumea civilizat`, le-a pierit tot interesul, de[i a[ spune c` astfel de persoane n-au nici m`car cel mai mic interes. Deci, nu te l`sa influen]at` negativ de elementele lips`; ia-le ca pe o provocare ce urmeaz` a fi trecut`.

20

JILL BAKER

– Mul]umesc, a[a am s` fac. Ceva mai târziu, \n sala de mese, Catty g`si [i mai multe astfel de provoc`ri. – Mânc`m acum sau dup` b`ie]i? o \ntrebase Anne. – De ce nu \mpreun`? – Niciodat` nu facem a[a. – De ce? – Pentru c` a[a este. – S-ar putea altfel, sor` ? deveni Dorothea curioas`. Personal, Catty nu \n]elegea de ce nu mâncaser` \mpreun` \nc` de la \nceput. La urma urmei, fondatorul nu se gândise tocmai la o asemenea separare a celor dou` sexe, cel pu]in nu \n acel spa]iu mirific al universului. – Mai vedem noi, o asigur` Catty. |ns` se f`cuse prea târziu pentru a \ncerca \n aceea[i zi. Le ajut` pe fete s`-[i ia farfuriile, dup` care lu` [i por]ia ei, mânc` repede, timp \n care observ` c` era mult de lucru la maniere. Cooky, ajutorul de buc`tar, era o femeie plinu]` [i vesel` \ntotdeauna. – Trebuie s` l`sa]i tava \n co[, domni[oar`; Don le ia la sp`lat. – Se pare c` ave]i de toate pe-aici. – Da, suntem sprijini]i de Guvern [i de dona]iile primite. N-am de ce s` m` plâng, \n afara faptului c` e un post la care trebuie s` fii prezent \n permanen]`. Asta era porti]a de salvare c`utat` de Catty. – Atunci, de ce s` stai de dou` ori, Cooky ? – Pentru b`ie]i [i fete. – {i de ce s` nu fie \mpreun`? – Niciodat` nu m-am gândit la asta, f`cu ea ochii mari. Sunt obi[nuit` s` g`tesc dublu. Dar, bine\n]eles…pot r`mâne [i cu

P~DUREA DE PORTOCALI

21

por]ii lips`. – La fripturi, ficat [i orez aromat? Mi-e greu s` cred a[a ceva, zâmbi Catty. Buc`t`reasa \i r`spunse tot cu un surâs, atât de pl`cut, \ncât lui Catty \i mai disp`ru din repulsia pe care o avea fa]` de mâncare de cantin`. – Adic` nu e totul uns cu miere, zise ea. |n]eleg ce vrei s` spui. Dar poate c` exist` o logic` \n aceast` a[ezare, acum c` m` gândesc. De[i de obicei am buc`t`ria deschis` mai tot timpul, mi-ar pl`cea s` fac mâncarea \ntr-un singur castron. – {i micul dejun. La prânz, nu sunt aici, nu ? – |n zilele de [coal`, nu. – P`i, ar fi bine s` medit`m asupra problemei, nu ? |ntre timp, o s`-mi iau fetele cu mine, s` le preg`tesc pentru vân`toarea de b`ie]i. Le duse \napoi acas`. Se \ntuneca, iar luminile v`ii r`spândeau câte un lic`r, ici – colo. Casele r`sfirate de-a lungul p`durilor de citrice p`reau ni[te forme geometrice bine conturate, care formau \mpreun` un fel de mozaic. |n dep`rtare, Parramatta se vedea ca o pat` mare de lumin`. Doar câte un râule] care traversa peisajul traversa priveli[tea. Era prea pl`cut pentru a intra \n cas`, dar cele cincisprezece se culcaser` deja, c`ci venise ora potrivit`. Doar Anne [i Dorothea mai r`m`seser`. Prima dintre ele, \n care Catty \ntrevedea o viitoare asistent`, verific` dac` toate fetele erau bine acoperite, \n vreme ce cealalt` se duse la fereastr`, pentru a admira cerul. La ce se gândea oare? se \ntreba Catty. – E timpul, draga mea. Fata reveni cu picioarele pe p`mânt.

22

JILL BAKER

– O s` \ntreba]i de costum de baie, da? – Mai \ntâi, ar fi bine s` \nve]i s` \no]i. – {i dac` cineva m` vede \ntr-o pies` \ntreag`… – Marii campioni poart` doar astfel de costume. – Dar v` jur c` eu a[ muri de ru[ine! – Uite ce e, dac` \nve]i s` \no]i, \]i promit un costum. Cu toate c`, dac` tu ai unul, Anne… – Cu Anne e altceva. Ei nu i-ar p`sa, mie da. V` rog. – }i-am promis. Dac` \nve]i, mergem \mpreun` [i ]i-l alegi. Sim]ea c` deprinderea cu apa ar echivala cu un costum \n dou` piese. – Bine, sor`, [i fata o s`rut` pe obraz [i disp`ru la baie. – S` cure]i dup` tine când termini, \i strig`. Acela[i lucru i-l spuse [i Annei cea mare, pe care Catty o binecuvânt` la plecare. – Niciodat` nu mi s-a mai spus a[a ceva. – Poate c` mama ta te consider` prea mare pentru asta. – Nu; nu mi s-a mai spus niciodat`. – Noapte bun`, draga mea, [i Catty stinse lumina. O aprinse pe cea de pe biroul ei, sim]ind un nod \n gât. Voia s` parcurg` \nc` o dat` fi[ele fetelor. Dar, \nainte de a \ncepe, se post` din nou \n u[` pentru a admira luminile din vale. |n spatele lor, medit` ea, e Sydney – lumea adev`rat`. Nu mai exista Australia, nici Anglia de unde venise, ci America. America, acolo unde zburaser` Gaby [i Georgie [i \ntreaga ei fiin]` odat` cu ele. {i r`m`[i]ele afec]iunii ei.

Capitolul 2 De ce oare le iubise atât de mult? \ncerca ea s`-[i explice, continuând s` priveasc` pe fereastr`. De ce \nflore[te trandafirul? Totul era, de fapt, atât de simplu [i de clar \ncât nu mai necesita nicio l`murire. Avea opt ani, pe când mama ei o luase cu ea. Era o copil` simpatic`, \[i aminti Catty, cu p`r drept, ochi p`trunz`tori [i din]i proeminen]i. |nc` o mai dureau, iar mama rezolvase cu un consult la dentist. Apoi, aproape când s`-i ajung` din]ii drep]i, intervenise Robert, spunând c` unor b`rba]i le place o astfel de dantur`. {i orice spunea "fratele" ei constituia liter` de lege. Directoarea c`minului o chemase la ea \n diminea]a respectiv`. Catty deja se gândea cu groaz` la o alt` \ntâlnire, c`ci \nc` nu reu[iser` s` o "plaseze". – Nu e din cauza ta, draga mea, o lini[tise directoarea, ci din cauza vârstei tale. Oamenilor le plac copiii mici. – {i eu am fost mic`. – Dar, dar… |ns` Catty [tia deja c` unii oameni, chiar foarte amabili [i foarte s`ritori, nu-[i doreau prea mari b`t`i de cap. Precum din]i[orii ei

24

JILL BAKER

proeminen]i. Sau ca un copil cu probleme de vedere; sau cu handicap fizic; sau…|n general, lumea se purta frumos cu ea; \i d`deau dulciuri, o mângâiau…[i alegeau pe altcineva. Dar \n ziua respectiv`, se \ntâmplase altceva. – Catriona, rostise femeia \nalt` [i dr`gu]`. Ce frumos. Vrei s` vii s` locuie[ti cu noi? B`iatul cel mare, de [aisprezece ani, dup` cum avea s` afle mai târziu, \ncercase s-o tachineze. |n astfel de situa]ii, feti]a \[i ar`ta de obicei gheru]ele, nu [i acum. |nc` din prima clip`, \[i iubise "mama" [i "fratele". Faptul c` nu reu[ise s` devin` Catriona Forbes, [i nu Quentin, se transformase \ntr-o tragedie. Poate c` dac` Roger ar fi a[teptat s` creasc`, ar fi luat-o \n c`s`torie. Dar Roger nu avusese r`bdare [i o luase pe Lilla. Din moment ce orice-ar fi f`cut era bine, i se p`ruse un lucru bun. |ns` Lilla se dovedise a fi o gre[eal`. Iar mama [tiuse asta \nc` de la \nceput. – |]i las ceva doar ]ie, Catty, spusese femeia pe patul de moarte. {tiu c` Roger va avea grij` de tine, dar… Furia Lillei crescuse inexplicabil, [i nu f`cuse un secret din asta, \ncât Roger probabil c` se sim]ea teribil de umilit. Cu toate acestea, se purtase irepro[abil, [i investise banii Catrionei. Deja \ncepuser` s`-i apar` riduri pe chipul lui de copil, [i s`-i albeasc` tâmplele. Ba mai mult, u[a casei lui \i era \ntotdeauna deschis`, iar copiii beneficiau din plin de dragostea "m`tu[ii Catty". {i-i iubise enorm de mult. Probabil c` lipsa afec]iunii din propria copil`rie o f`cuse a-[i da frâu liber sim]irilor. O iubise pe mama ei, dar aceasta o p`r`sise. |l iubise pe fratele ei, dar Roger o alesese pe Lilla. Astfel c` \ntreaga afec]iune se rev`rs` asupra copiilor. Niciodat` nu [tiuse pozi]ia Lillei fa]` de sentimentul dragostei, pân` \n momentul \n care so]ul ei murise, iar femeia pusese cap`t "aventurii".

P~DUREA DE PORTOCALI

25

Se pare c` acum, Catty se re\ntorcea la c`min. Dar acum, ea era directoarea…sau un fel de directoare; o sor`. Dac` se cerea ca o persoan` s` dea un sfat sau s` plaseze vreun copil, ea era aceea. Cum putea oare un fost copil lipsit de c`min s` ofere c`min, la rândul lui? |n cele din urm`, ajunsese la punctul de plecare – Catriona, cea f`r` c`min. Atâta timp cât Gaby [i Georgie se sim]eau bine la acea "[coal` bun`" despre care vorbise Lilla, \nseamn` c` putea sta lini[tit`. Atâta timp cât fetele dobândiser` ceea ce \nsu[i Roger [i-ar fi dorit pentru ele…Toat` dragostea ei se \ndrepta acum \n acea direc]ie. Se apuc` s` citeasc` dosarele. {i ar fi r`mas pân` spre diminea]` dac` n-ar fi venit la u[a ei Anne cea mare. B`tu timid, dup` care intr` : – |mi pare r`u, sor`, am uitat s` m` duc mai devreme la baie, a[a c` m` duc acum. – Nu-i nimic, draga mea, dar s` nu mai ui]i. – Nu m` certa]i? M`tu[a Mavis a[a f`cea. Era r… – Nu mai spune acel cuvânt, altfel chiar te cert. Gr`be[te-te [i du-te \napoi \n pat. Catty se culc` [i ea. Când lucrezi cu copii, n-ai nevoie de un ceas de[tept`tor. Se trezesc odat` cu coco[ii. Catty o auzea pe Anne cea mare \ncercând s` le fac` pe celelalte s` tac`, pentru a nu o trezi pe sor`. De[i probabil fiecare-[i dorea ca sora s` fi fost sus deja. |nfrânt`, Catty se ridic` din pat [i intr` \n baia proprie. Dup` ce ie[i, le lu` pe fiecare la control. Erau \mbr`cate \n uniforma [colii la care mergeau, o rochi]` dintr-un material verde, simplu, cu gulere albe. Ar`tau ca ni[te floricele abia deschise; pe toate le-ar fi strâns \n bra]e. – B`ie]ii au terminat masa, anun]` Dorothea.

26

JILL BAKER

– De unde [tii? |ntotdeauna m`nânc` la ora asta ? – |i urm`resc, ro[i fata. A]i zis c` o s` mânc`m \mpreun`, sor`. – Da, dar…cred c` nu la micul dejun. – De ce? – Pentru c` trebuie s` v` gr`bi]i \ntotdeauna. |ntr-o zi, când o s` v` m`rita]i, o s` vede]i la ce m` refer…Când so]ul fuge dintr-o parte \n alta, iar copiii cer de mâncare. Va trebui s` face]i mai multe lucruri odat`. – Eu nu vreau s` m` c`s`toresc, zise Ann. Vreau s`… – visa. – Nici eu, o sus]inu Dorothea. Nu func]ioneaz`. – Ba da, draga mea. De obicei, da. – E r`u. – Sorei nu-i place cuvântul. Putem merge la mas`, acum? Catty le adun` pe toate pentru a trece \n sufragerie. Era prima oar` când le supraveghea masa de diminea]`. Când se angajase, nu se ]ineau ore la [coal`, iar copiii nu necesitau un program strict. Iar prânzurile se luau \ntr-un alt loc, unde se adunau cu to]ii \ntr-un grup. Ast`zi, \ns`, re\ncepeau cursurile, iar clopo]elul avea s` sune la ora nou`, afl` Catty. Farfuriile a[teptau la gemule], gata s` fie \mp`r]ite. |n camer` fusese aranjat` o mas` mare, pâine [i unt. Mai trebuia f`cute [i sandvi[uri, pe care aveau s` le \nveleasc` \n hârtie alb`. Apoi, fiec`reia \i revenea câte o felie de cozonac pentru pauza de joac`, [i o portocal`. Micul dejun se lua pe fug`, iar fetele se repezeau la geamuri; cele care mâncau mai \ncet r`mâneau aproape cu nimic. Lui Catty i se p`rea nedrept, a[a c` restric]ion` por]ia de gem la dou` felii de persoan`. Unele voci o aprobar`, iar Catty r`mase s`-[i bea cafeaua, admirând \mpreun` cu Cooky grupul copilelor aplecate asupra pachetelor lor.

P~DUREA DE PORTOCALI

27

Prea târziu, \ns`, \[i aminti de avertismentul doamnei Chester cu privire la cea mai mic` dintre fete. Pân` s` ajung` lâng` ea, feti]a pusese tot gemul pe o felie de pâine. – Nu, Ann Mary, iar fata se bosumfl`. Ai voie doar o felie, [i nu cu toat` dulcea]a. Ce s` punem pe cealalt? Past` de ro[ii. Un ou? – Gem. – Ai doar pe una. Copila \ncepu s` plâng` cu sughi]uri, ca un copil de cinci ani ce era. – Apoi o s` \nceap` s` suspine, spune Anne cea mare. Catty spera ca acest lucru s` nu se \ntâmple. Avea experien]a saloanelor medicale, \n care astfel de cazuri puteau suspina ore \n [ir. Pentru cei din apropiere era deranjant, iar pentru cel \n cauz`, chiar periculos. |ncerc` s`-i distrag` aten]ia, s-o am`geasc`, dar \[i d`du seama c` feti]a se stârnise, [i c` va trebui s-o lase s` se opreasc` singur`. Nici nu se mai punea problema ca ea s` mearg` la [coal` \ntr-o asemenea stare emo]ional`. Le f`cu semn celorlalte s` plece [i r`mase cu feti]a, pân` când aceasta se lini[ti. – Mergem la o plimbare. Vrei ? – Da, sor`. – Poate lu`m [i o felie de pâine cu gem. Dar doar de data asta. – Nu-mi place, r`spunse ea, tipic copil`re[te. Nu mai m`nânc. Vreau cu past` de ro[ii. Catty se ab]inu de la comentarii [i apuc` pe c`rarea dintre tufe, de care-i vorbise doamna Chester, [i care ducea la Emu Heights, la sec]ia de chirurgie a doctorului Jasper. Uitându-se la ceas, Catty calcul` c` are s` ajung` exact \n timpul orelor de consultare. Ann Mary nu-[i mai \nc`pea \n piele de fericire când afl` unde are s` mearg`. Era clar c` fetele \l adorau, \n vreme ce el...

28

JILL BAKER

O plimbare \ncânt`toare. Traversar` o p`dure de citrice [i un pârâu, pe deasupra unui mic pod arcuit. Se oprir` câteva minute pe pod pentru a lansa b`rcu]e de lemn. |n aer zumz`iau musculi]e, iar \n iarb` se auzea cântecul greierilor. Era prea frumos pentru a p`r`si pesajul pentru o vizit` la doctor. Dar Catty ar fi avut dup` aceea mustr`ri de con[tiin]` din cauza fetelor caee nu [tiau s` \noate. A[a c`, dup` \nc` o lansare la ap`, pornir` din nou. Doctorul avea un pacient \n a[teptare. Acesta din urm` o ]inu pe Catty de vorb` \n timp ce Ann Mary se uita pe ni[te reviste. Când doctorul ie[i cu un pacient pentru a-l chema pe cel`lalt, feti]a \l salut` cu voce tare, iar el \i r`spunse vesel, dup` care \nclin` din cap spre Catty. Nu dup` mult timp, veni [i rândul lor. – Intra]i, le invit` Jasper, cu profesionalism. Catty \ncerca s`-i explice c` scopul vizitei nu este unul medical, dar el o lu` pe feti]` de mân` [i p`[ir` \n cabinet. Ann Mary se bosumfl` din nou, probabil la vederea aparaturii medicale, despre care nu avea amintiri prea pl`cute. |nainte de a izbucni, primi o pâine cu dulcea]`, iar doctorul \ncepu s-o mângâie. – Cred c` te sim]i bine. Fata râse. – Ea e pacienta? – Nu. Uita]i ce e… – Vrei s` te joci cu câinele meu, Bimbo ? Deschise u[a din spate, unde ap`ru un labrador mare, care d`du din coad` auzind râsetele lui Ann Mary. Doctorul \i d`du câ]iva biscui]i [i-i l`s` pe cei doi singuri afar`. – Deci, sor` Quentin? Intimidat`, Catty nu-[i mai g`sea cuvintele. St`tea pe scaun, aprins` \n obraji, agitat`. – Care e problema ?

P~DUREA DE PORTOCALI

29

Se l`s` o t`cere adânc`. Poate c` dup` expresia fe]ei ei, Jasper citi dezgustul lui Catty. – |n afar` de faptul c` va afla]i \n fa]a mea. – Nu e vorba de mine…Adic`… – Am \n]eles. Vreau s` [tiu de ce a]i venit, \n loc s` trimite]i dup` mine. Nu percep plat`. Sunt medicul oficial al complexului. – Precum [i un membru al comisiei de conducere, care ia deciziile interimare. – A[a mai merge. Deci n-a]i venit pentru o problem` de s`n`tate, ci pentru una de administrare. – Da. Se ridic`, lu` un filtru de cafea, [i-l puse \n aparat. Ma[in`ria era ceva neobi[nuit pentru Catty. – Mi se pare c` pacien]ii obosesc venind pân` aici atâta cale, explic` el, citindu-i reac]ia. A[a c` \i ajut s` se relaxeze. – E un cabinet mic, nu ave]i mul]i pacien]i. Mi s-a spus c` e ceva mai impozant, dar nu mi se pare. Chiar reu[i]i s` câ[tiga]i ceva? – Da, o asigur` el, [i sorbi din cana lui. Cea mai mare parte a timpului mi-o petrec \n afara complexului. Aici vin doar cei din zonele apropiate, deci \ntr-adev`r nu sunt mul]i. Azi, doar trei, citi el pe fi[e. Mai târziu, plec pe teren. Dar \n caz c` te preocup` cum m` descurc, s` [tii c` destul de bine, mul]umesc. – Nu m` preocup`. – Bun. Atunci, s` trecem la motivul pentru care ai venit. Ziceai c` nu e legat de s`n`tate. – Nu. Voiam s` v` rog ceva. – Da? – Legat de piscin`. – Da? – A fost destinat` doar b`ie]ilor?

30

JILL BAKER

– La momentul construc]iei, da, pentru c` nu erau [i fete. – Dar v-a]i gândit \n perspectiv`, nu ?....M` refer la fondator. – A, da, fondatorul, zâmbi el, l`sând un moment de t`cere. – Nu sunte]i de acord cu ideile lui? – Din contr`, m` uimesc. Cei care vor s` [i-l aminteasc`, nu trebuie decât s` se uite \n jur… – F`r` a le vedea [i pe fete. – E[ti cam perspicace, sor` Quentin. – S` fi fost oarb` [i tot mi-a[ fi dat seama. – De ce-ai venit? Am \n]eles c` pentru piscin`, dar mai exact ? – Fetele au voie s` \noate sau nu? \l \ntreb` direct. – Nu [tiu. Nu mi-am pus niciodat` problema. – Doar dou` [tiu. Iar pentru o persoan` care vine dintr-o ]ar` friguroas`, cu doar câteva s`pt`mâni de vreme bun` pe an, m` mir. – Continu`. |mi place s` aud amintiri nostalgice. – Fetele nu [tiu s` \noate. Nici m`car Anne cea mare. – {i ce vre]i? Aripioare? – Vreau permisiunea ca ele s` \nceap` ni[te cursuri. – O ai. Replica o l`s` perplex`. – Nu te a[teptai, nu? rânji el. Po]i s` le \nve]i. Dar…Cine se va ocupa ? Nu cunosc pe nimeni aici, [i m` \ndoiesc c` direc]iunea se va da peste cap pentru a aduce un profesor. Iar eu n-am timp s`-mi bat capul. – Am s` le \nv`] eu, \l \nfrunt` ea cu satisfac]ie. – E[ti calificat` ? – Cu o floare nu se face prim`var`. – Ai dreptate, [i-[i reumplu cana. Continu`. – Mi se pare c` e foarte important. Poate…c` [i dumneata…sim]i la fel.

P~DUREA DE PORTOCALI

31

– Da, zise el serios, dup` o pauz`, mul]umesc c` mi-ai amintit. E esen]ial ca fetele s` \nve]e s` \noate. Dar \nainte de a-mi scoate ochii cu lipsa cursurilor, a[ vrea s`-]i amintesc c` [i ele se afl` aici de pu]in` vreme, la fel ca tine. – {tiu, [i deja au ap`rut probleme, mi-a spus domnul Chester. – Bun, \nseamn` c` nu e nevoie s` mai dezvolt chestiunea. |n numele conducerii, \]i dau voie s` \ncepi cursuri cu ele, [i se a[ez` pe scaunul lui. Vorbe[te cu Tony Williams. El \i supravegheaz` pe b`ie]i. De[i….Cred c` deja v-a]i \n]eles, râse el. – Nu l-am \ntâlnit \nc`. – M` uime[ti. – Poate. Dar am fost mult prea ocupat`. – Dar sper c` situa]ia nu r`mâne astfel. – Dac` spune]i. De ce e necesar s` discut cu domnul Williams ? – Pentru ore, normal, se gr`bi doctorul. Nu-i po]i pune pe to]i \n acela[i timp. – De ce? se \nro[i ea. La urma urmei, numele complexului era "Univers", iar \n univers b`rba]ii [i femeile coexistau. Separarea preconceput` \ncepea s-o calce pe nervi. – Pentru c` b`ie]ii deja [tiu s` \noate, [i, ca orice copii, au s`-]i fac` zile fripte. M`car pân` când fetele nu vor mai avea probleme. E[ti mul]umit`, sor`? – Da, r`spunse ea, resemnat`. – Bun, [i se ridic` pentru a o chema \napoi pe feti]`. – Mai am o mic` problem`. Sprâncenele lui se arcuir`. – Costumele de baie. – Costumele de baie? – Da. Se pare c` fetele nu au. Poate c` p`rin]ii lor…

32

JILL BAKER

– Poate c` un p`rinte…doi…trei, cu pu]in noroc. {i restul? Se l`s` din nou t`cere. – Presupun c` vrei s`-mi dau acordul [i pentru achizi]ionarea de costume. – Da. – Cred c` se rezolv`. De data asta chiar surâse, iar ea \i r`spunse, asigurându-se c` nu o atrage \ntr-o curs`. – De ce nu e asta mic` la [coal` ? Ea \i povesti incidentul. – {i i-ai r`spl`tit mofturile cu o zi liber`? izbucni el la sfâr[it. – Nu e chiar a[a. Din nou se certau, gândi ea. – Copila era terminat`. Oricum…i-a prins bine. Acum, a \ntors spatele pâinii cu dulcea]`. – Interesant. {i ce-a ales \n loc? – Past` de ro[ii… Catty plec` ochii, a[teptând reac]ia lui care nu \ntârzie s` apar`. |nc`perea r`sun` pe dat` de hohotul lui de râs. Ea \l privi atent [i-ncepu [i ea s` râd`. – Past` de ro[ii… Ann Mary deschise u[a [i-[i arunc` ochi[orii \n`untru. Nu vedea nimic amuzant, sau cel pu]in nu pentru ea. Dezam`git`, o \nchise la loc, re\ntorcându-se la Bimbo. |ncurajat` de dispozi]ia doctorului, Catty \i spuse c` citise fi[ele fetelor [i se interes` de foile medicale. – Nu ]i le pot da. – Nu [tiu de ce, se indign` ea. La urma urmei, ca asistent` a lor, am dreptul s` le [tiu problemele. – Nu ]i le pot da, repet` el, pentru c` nici eu nu le am. Copilele

P~DUREA DE PORTOCALI

33

sunt aici doar de câteva s`pt`mâni, [i din cauza unor ne\n]elegeri, au ajuns f`r` dosarele medicale. Nu [tiu dac` au avut vreodat` oreion, pojar sau altceva. Nici m`car nu [tiu dac` au vaccin`rile f`cute. V`zând c` \l prive[te [ocat`, se sim]i dator s` adauge : – Acum se completeaz` dosarele lor. Am gr`bit procesul. Toate fetele sunt copii pe care nu-i accept` oricine. Departamentul a f`cut o treab` excelent` c` le-a strâns [i le-a trimis aici, [i \ncearc` s` remedieze situa]ia. Dar sunt [i foarte aglomera]i, iar recent au trecut printr-un incendiu care i-a dat peste cap. A trebuit s-o ia de la cap`t. O \ntâmplare nefericit`. Catty \n]elegea problema, dar era con[tient` c` un copil suferea de pe urma oric`rui incident \ntâmplat \n cas` sau oriunde altundeva. Ar fi vrut s`-i spun` cât de grav` i se p`rea situa]ia, dar observ` dup` expresia fe]ei lui, c` [i doctorul e de aceea[i p`rere. – A[a c`…ar cam trebui s` plec, [i se ridic`. S` v` duc acas`? – Nu, mul]umesc. Mergem pe jos, e foarte pl`cut. Când o strigar` pe fat`, aceasta nu voia s` se \ntoarc` acas`. Se hot`râse c` vrea s` mearg` la [coal`, amintindu-[i c` e ziua de nume a unui b`iat. {i-i pl`ceau astfel de evenimente. – Dar n-ai pachet, draga mea. – Este acolo un magazin, \ncerc` feti]a. – Dar n-am bani. Ann Mary \l privi \ntreb`toare pe Jasper. – M`i s` fie, se c`ut` el \n buzunar, ce mai r`splat` c` ai golit borcanul cu gem. – N-am s` mai fac. – |ncepi cu sticla de bulion, acum ? – Nu-mi place aia, cercet` ea moneda primit`. Biscui]i pentru câini.

34

JILL BAKER

Se vede treaba c`-i examinase pe ai lui Bimbo. – O nu, draga mea! strig` Catty. – Mai bine `ia decât o caramel` lipicioas`, coment` doctorul. Haide, p`pu[`. – Vine [i sora? – Nu cu noi. – Unde e [coala? \ntreb` Catty. – |n drumul meu. O duc. Te duc [i pe tine, dac` nu te-ai r`zgândit. – Nu, refuz` Catty, aplecându-se s-o s`rute pe feti]`. S` fii cumnite. – A[a, ca fapt divers…faci la fel cu toate fetele? Sau…doar cu cea mare [i cu cea mic`? – |nc` nu mi-am dat seama. Dar de ce \ntreba]i? – Pentru simplul motiv c` sunt mai mare decât Anne cea mare, zâmbi el. – Da, dar ]ine]i minte – separarea sexelor, doctore. O regul` esen]ial`. {i o lu` pe c`rare f`r` a mai a[tepta r`spunsul lui. Cât de frumoase erau dealurile cu citrice! Frunzele lor aveau o culoare foarte \nchis`, iar mirosul era unul \mb`t`tor. Urm` aceela[i drum ca la venire. |n zare, Mun]ii Alba[tri se conturau \ntr-o pânz` violet. Catty se opri \n dreptul unei margini de p`dure pentru a admira abunden]a fructelor portocalii, aglomerate acolo ca \ntr-o comoar`. Nemaiputând rezista tenta]iei, smulse o frunzuli]`, o strivi \ntre palme, adulmecând aroma puternic`. Imediat ce f`cu mi[carea, auzi un mârâit, [i cineva \i puse un obiect tare \n spate. – |mi cer scuze, nu trebuia s` m` apropii. Voiam doar o frunz`. – Kip ar fi trebuit s`-[i dea seama. Noi ne cerem scuze, \i

P~DUREA DE PORTOCALI

35

r`spunse un b`rbat tân`r, de statur` medie. – Dar am gre[it. – Pentru o frunz`? [i-i \ntinse cea mai mare portocal` pe care o v`zuse \n via]a ei. Nu e comestibil`. E pentru gem. A]i putea face cam dou`sprezece borcane dintr-una ca asta. – Eu nu pot. – Toat` lumea face gem. Noi…grupul iubitorilor de citrice…post`m anun]uri, [i se c`ut` \n buzunare, dar nu g`si nimic. Dac` nu v` place s` a[tepta]i, sau dac` vre]i s` intra]i \n cas`… – Nu, mul]umesc. – E \n regul`, o asigur` el copil`re[te. Adic`, e o menajer` la mine. Deci, nu era c`s`torit. – Nu m` refeream la asta, explic` ea, ci la faptul c` n-am cum s` fac gem, pentru c` n-am unde. – Sunte]i din conducere? – Nu, sunt asistent` la Complexul Univers. – A[a deci, zâmbi el. Suntem vecini. Chiar de serviciu. – Nu \n]eleg. – Complexul are propriile p`duri. Eu le supraveghez, câteodat` le mai dau sfaturi b`ie]ilor…. – A, da, mi-a povestit domnul Chester despre activitatea dumneavoastr`. – |mi place ce fac. Sunt b`ie]i de treab`. – |nc` nu i-am cunoscut. Eu stau cu fetele. Se a[tepta la aceea[i reac]ie advers` pe care o avusese [i doctorul Jasper. |n schimb, chipul lui se lumin` [i mai mult. – Complexul are la baz` o idee excelent`, dar \ntotdeauna \i lipsea ceva. Acu, nu mai e a[a, [i se \nclin`.

36

JILL BAKER

Ce pl`cut era acest om. Dac` [i doctorul s-ar fi comportat la fel, treaba ar fi mers mult mai bine. – Dac` nu vre]i s` intra]i pentru re]eta de gem, m`car pentru un pahar de suc. De la frigider. Soarele ardea destul de puternic, iar sugestia unui r`coritor nu-i displ`cea. Accept` [i trecu pe sub firul pe care el \l ridic` pentru ea. O luar` pe o c`rare, afundându-se \n p`durea deas`. Nici nu era de mirare c` nu-i z`rise casa. Pe drum, el \i povesti despre toate tipurile de citrice, iar varietatea lor o uimi pe Catty. |ntr-o anumit` sec]iune, \i ar`t` cum \ncercau s` combine speciile pentru a ob]ine noi roade. – {i b`ie]ii \nva]` a[a ceva? – Nu \nc`. E nevoie de maxim` aten]ie. Dar au \nv`]at s` planteze puie]i [i s` taie crengile \n plus. Am ajuns. O cas` pl`cut`, la fel ca proprietarul. Vopsit` \n verde [i alb, cu o teras` mare. – M` tem c` nu mai avem suc, la urma urmei, zâmbi el ar`tând spre o tav` de pe teras`. Ap`ru o femeie. – V-am auzit c` veni]i. Tocmai s-a terminat. Urca]i. – E doamna Mallard, [i se uit` \ntreb`tor la Catty. – Quentin, r`spunse ea. – Domni[oar`? – Da. Catriona, ad`ug` dup` o scurt` pauz`. – Frumos. Eu sunt Bevan Bruce, [i o servi cu ceaiul pe care femeia tocmai \l adusese. Lapte sau l`mâie? – Sunt sigur` c` \ntr-o p`dure de citice g`se[ti [i l`mâi. La baza terasei se aflau mai multe l`di]e care a[teptau s` fie \nc`rcate cu portocale, iar Catty observ` ab]ibildul, identic pe toate

P~DUREA DE PORTOCALI

37

fructele. Le povesti despre acest am`nunt. – Normal c` a[ fi gelos dac` \n Centru s-ar mânca altceva decât fructele mele de la Sunny Wonder. – Dar la un moment dat trebuie s` vi se termine portocalele. Adic`, \ntr-adev`r cultiva]i portocale, dar acum, de exemplu, abia dac` \nverziser` pomii. – Fructe se g`sesc \n permanen]`. Nu exist` anotimp al Cenu[`resei. – {i cum reu[i]i? – |n diferite moduri. De exemplu, culturile din Washington dau rod \n alt sezon decât cele din Valencia. Grepfruturile sau mandarinele, asemenea. Fiecare are luna ei favorit`. Catty ar fi stat s` asculte astfel de pove[ti toat` ziua, dar sim]i c` venise timpul s` se \ntoarc`. De[i fetele nu aveau s` apar` pân` la ora patru, treab` se g`sea destul`. O [oset` de-a Annei trebuia cusut`; [i, cu siguran]` [i alte lucruri necesitau peticire. Cu toate c` asta nu ]inea neap`rat de atribu]iile ei; domnul Chester men]ionase despre ni[te cus`toare angajate special de complex, dar Catty sim]ea c` e de datoria ei s-o fac`…iar ca orfan chiar \i pl`cuse aceast` sarcin`. – Trebuie s` plec, se ridic` ea. – S` v` conduc. Voiam s` ajung pân` la complex, oricum. Vreau s` v`d cum s-au descurcat b`ie]ii cu altoirea. Catty accept` compania. Mul]umi pentru ceai, [i-l urm` pe b`rbat pân` la o ma[inu]`. Urc`, iar el a[ez` [i o l`di]` de fructe \n spate. – Sunt c`zute deja, zâmbi, iar ea murmur` o apreciere \n numele conducerii c`minului. Ma[ina o lu` pe c`r`rile [erpuitoare ale dealului. De jos, reu[i s` disting` satul unde se afla cabinetul doctorului Jasper. Cu

38

JILL BAKER

uimire, constat` c` urm`toarea oprire se f`cu la o livad` \nvecinat`. – Cred c` unuia dintre ucenici i s-a f`cut r`u, c`-i v`d ma[ina. A[tep]i o secund`, Catriona? Presupunând c` traiurile celor ce locuiau acolo erau foarte unite, n-ar fi putut obiecta nimic, mai ales când el o ruga. Deja se tutuiau, ca [i cum s-ar fi cunoscut de ani de zile. – Nicio problem`. Ceva mai târziu, regret` aceste vorbe. Bevan disp`ru dup` o vil`, \n care locuiau ucenicii…iar doctorul ap`ru din partea opus`. Se opri \n dreptul ei. – V` face pl`cere plimbarea? – Am…am dat peste livada lui Bevan. Sprâncenele lui se arcuir`. – {i am stat la un ceai… bâigui ea. De ce se sim]ea datoare s`-i dea explica]ii? Spre u[urarea ei, gr`dinarul se \ntoarse repede. – Cred c` ai ceva lipici, precum portocalele, remarc` David Jasper c`tre b`rbat. Am \ntrebat-o pe sor` dac` pot s-o conduc [i m-a refuzat. – Dar, din p`cate, mie nu-mi plac dulciurile, observ` ea. – Dar portocalele pot fi acri[oare, continu` el calm, adresându-se tot lui, [i nu ei, c`ci privirea lui era rece. M` rog, distrac]ie pl`cut`. – Domnul Bruce…supravegheaz` culturile de pe p`mânturile complexului. Am de gând s` m` documentez. – Sper c` nu din mers, [i-i surâse ironic. Bevan p`rea c` nu e atent la sugestii. – E un b`iat de treab`, aprecie Bruce dup` ce continuar` drumul. Nu [tiu ce se va \ntâmpla dac` pleac`. – Pleac`?

P~DUREA DE PORTOCALI

39

– Aici e doar o chestiune de rutin`, [i nu po]i ]ine un om ca Jasper pe spini. |nainte de a intra \n cl`direa lor, Catty \l conduse pe Bevan la p`duricea de]inut` de complex. Avea o selec]ie din fiecare tip de pom, [i \nc` ar mai fi fost loc, dar nu pentru foarte multe culturi. Citricelor nu le pl`cea "aglomera]ia". Tony Williams, cel ce-i supraveghea pe b`ie]i, \i \nso]i pe cei doi. Era prima oar` când Catty \l vedea, ceea ce n-ar fi fost de mirare, având \n vedere suprafa]a vast`. Cu toate acestea, Jasper p`ruse foarte mirat…sau poate c` motivul era cu totul altul? Tony p`rea prietenos, cooperant. Dup` plecarea lui Bevan, se opri pentru a discuta cu Catty. Prezen]a fetelor \i f`cea mare pl`cere [i-l nemul]umea faptul c` \ncepuser` cu stângul. Dar \ntotdeauna trebuia s` te a[tep]i la probleme de \nceput. Catty \i expuse chestiunea orelor de \not, precum [i p`rerea ei cu privire la desf`[urarea lor. Exact a[a cum f`cuse [i Jasper, el ad`ug` faptul c` ar fi bine s` se fac` ore diferite, m`car pân` când fetele vor dobândi experien]`. – V` garantez, \ncheie el, c` am o ga[c` foarte nebun`. Sunt nebuni la modul amuzant, mai ales când se \ntrec \n ap`. Iar p`pu[ile dumneavoastr` de por]elan ar fi trase la fund \n dou` secunde. – Nu cred, zâmbi Catty. Dar v` \n]eleg…Sunte]i de aceea[i p`rere cu domnul Jasper; poate c` e o coinciden]`. – A, sunt sigur c` [i David s-a gândit la asta. David se gândea la toate, \[i spuse Catty. – M` \ntrebam cum s` facem [i cu mesele… – Adic`, a]i vrea ca ei s` m`nânce \mpreun`? se gr`bi el. {i mie mi-ar pl`cea. Unii dintre b`ie]i chiar au nevoie de un model de comportament uman.

40

JILL BAKER

– Da, [i fetele mele. – Dar nu la micul dejun, ad`ug` el. – Sunt de acord. – Nu e un timp favorabil leg`turilor sociale, deci m` a[tept ca [i pentru micu]i s` fie la fel. – Da, e un du-te-vino continuu. B`ie]ii dumneavoastr` iau prânzul \mpreun`? – Da. F`r` intru[i. Cum v-a]i descurcat prima oar`? – Destul de bine. Am avut doar un borcan de gem v`rsat pe o felie de pâine. – E destul, râse el. Eu stau cu teama lui Timmy Foster, care pune pe pâine tot ce vede. – Presupun c` nu-i stric`. – {i el zice la fel; toate ajung \n stomac, nu? Dar nu e recomandat nim`nui; dac` toat` lumea ar face la fel, cred c` factura la alimente ar cre[te considerabil. M` bucur c` v-am cunoscut, sor`. |ntre timp, ajunseser` la blocul b`ie]ilor. – Intra]i s` lua]i prânzul? Exista un frigider [i \n sectorul ei, iar Catty se hot`râse s` m`nânce \n partea cealalt`, pentru ca dup` aceea s` se ocupe de aranjarea hainelor fetelor. Astfel c` se scuz`, [i-[i luar` la revedere c`lduros. – S` fi]i recunosc`toare, sor` pentru acel sandvi[ cu gem, \i strig` el. Dac` v` alege]i doar cu atât… {i Catty se gândise la asta. Termin` repede cu masa, [i trecu la sertare, dar, spre uimirea ei, auzi glasurile fetelor. Tony avusese dreptate – sandvi[urile cu gem ar fi fost r`ul cel mai mic. De data asta, se confrunta cu viermi. – Viermi, sor`, raport` Susan furioas`, [i lu` tot ce g`si \n dulapul Belindei, dup` care o zbughi afar`.

P~DUREA DE PORTOCALI

41

Catty fugi dup` ea, jos \n vale, spre un mic pârâu. Dar, pân` s` ajung` acolo, trei c`r]i, o fund`, papucii de baie [i un rebus deja pluteau la vale, pe ap`.

Capitolul 3 – Susan, cum ai putut face a[a ceva? Imediat ce rosti aceste cuvinte, Catty se desc`l]` [i intr` \n ap`. Nici nu sesiz` când alunec` pe talp`, [i valurile o traser` \n jos, odat` cu obiectele Belindei. Din fericire, cursul nu avansa rapid, c`ci nu plouase de câteva zile, a[a c` reu[i s` le adune pe toate [i s` le trag` la mal sub privirile fetelor. C`r]ile nu fuseser` afectate prea tare, dar, spre nemul]umirea lui Catty, acestea apar]ineau bibliotecii complexului. Restul obiectelor erau recuperabile. Cum s`-i vorbeasc` fetei? Nu [tia nimic legat de psihologia copilului, nefiind profesoar`; tot ce \nv`]ase era din saloanele pentru copii. Deci, preg`tirea ei era slab`; [tia c` un copil bolnav va reac]iona apatic, lipsit de vlag`. Odat` "demonul" s`n`t`]ii recuperat – "demon" cu adev`rat, \n cazul Susanei – spitalul trecea responsabilitatea altcuiva, cuiva cu no]iuni de baz` \n acest sens. – Putem recupera totul, Belinda, o asigur` ea pe copil`. – Recupera]i-o pe ea, morm`i feti]a. – C`r]ile au pete pe ele, observ` Ann cea mic`; o s` trebuiasc` s` pl`te[ti doamnei Shipp o tax`.

P~DUREA DE PORTOCALI

43

– Susan o s` pl`teasc`, zise Catty. – Ba nu, dup` faza cu râmele. Mi le-a pus pe sandvi[uri, se \ntoarse ea c`tre Catty. – Erau moarte? se interes` Ann Mary. – Gata, fetelor; strânge]i totul. Termin`m discu]ia acas`. Când d`du s` ias`, sim]i o durere \n picior. – Sor`, sângera]i, strig` Ann Mary. Oare cum \[i imaginase cu câteva ore \n urm` c` acest post ar fi unul agreabil? |ntr-adev`r, sângera la picior, dar \[i zise c` e doar o zgârietur` [i c` se va ocupa de ea \n camer`. |ns` drumul de \ntoarcere se desf`[ur` mai lent decât ar fi crezut. |n sfâr[it, la vil`, le ordon` fetelor s` r`mân` \n sufragerie, timp \n care ea avea s`-[i panseze rana. L`s` ap` rece s` curg` pe picior. O \n]epa, iar sângele nu se oprea deloc. Când reu[i s` remedieze situa]ia, se \ntoarse \n camera comun`, dezn`d`jduit`, \ncât copilele se dezmeticir` imediat. – A[eza]i-v`; toate. O ascultar`. – De[i are leg`tur` doar cu Susan [i cu Belinda…Cel pu]in, a[a sper… Ele d`dur` din cap. – De[i le prive[te doar pe ele, vreau s` lua]i toate aminte cât de p`c`toas` e r`utatea. R`utatea care te \mpinge la distrugerea bunurilor personale \n râu. – Dar viermii din sandvi[uri? insist` Susan. Funda se uscase [i se putea folsi \n continuare, papucii \nveli]i de Ann \n hârtie \[i rec`p`taser` forma ini]ial`, iar c`r]ile, \[i zicea Catty puteau fi c`lcate cu fierul pe paginile deteriorate. Auzind c` [i pozele pot fi ref`cute, Belinda se lumin` toat`, [i era dispus` s-o ierte pe colega ei.

44

JILL BAKER

Dar lui Catty i se p`ru o decizie pripit`, a[a c` mai trase de timp. – Viermii aceia… – Mi-am deschis pachetul [i mi s-a p`rut c` sandvi[urile mele arat` diferit, a[a c` le-am desf`cut [i aveau viermi. – Erau mor]i? zise Ann Mary. – Gata, Ann Mary. Belinda, tu ai f`cut a[a ceva? – Susan mi-a furat to]i viermii din trus` se plânse feti]a. Erau pentru gr`dinar, pentru biologie. Voia ca trusa ei s` ia locul \ntâi. – Deci te-ai r`zbunat. – Nu, dar i-am pus la ea \n trus`… ca s` fie sigur` c` o s` câ[tige. – {i? a[tepta Catty. – Am zis c` dac` vrea viermi, o s` aib` viermi. – De unde i-ai luat? – De aici. – Din gr`dina de la c`min ? – Nu, din a domnului Fitz. Domnul Fitz era gr`dinarul oficial al Centrului. Catty \[i d`duse seama de unde-i luase Belinda, c`ci gr`dinarul tocmai f`cuse noi culturi de astfel de viet`]i, pe care le ]inea pe o banc`. Nici nu \ndr`znea s` se gândeasc` dac` fata \i luase de acolo sau de altundeva. – {i apoi? – I-am dat. – |ntr-un sandvi[? – P`i… – Cu unt? \ntreb` Ann Mary. – Fetelor, afar`. Toat` lumea afar`, \n afar` de ele dou`. Ai fi l`sat-o pe Susan s`-l m`nânce? – {tiam c` n-o va face, pentru c` \ntotde una \[i desface pâinea

P~DUREA DE PORTOCALI

45

\nainte. – Dar ai fi l`sat-o? Belinda nu [tia ce s` r`spund`. Pe Catty o luaser` durerile de picior, [i-[i schimba pozi]ia destul de des, neavând stare. Dorea s` le mustre pe ambele fete \ntr-un mod cât mai blând, dar [i cât mai gr`itor, dar nu reu[ea s` se concentreze. – Bine, merge]i afar`. Continu`m mai târziu. Dup` care se baricad` la ea \n camer` [i se trânti \n pat. |[i puse o pern` sub picior, ceea ce o ajut` foarte mult. Credea c` cinci minute \i vor fi de-ajuns pentru a se lini[ti. Dar nu avu parte de ele, c`ci o chem` Dorothea. – A venit domnul Fitz cu o falc`-n cer [i cu alta-n p`mânt, se amuza ea. – Nu vorbi a[a, Dorothea. Pofte[te-l \n`untru [i roag`-l s` se a[eze. Vin [i eu imediat. {i s` ie[i]i la joac` toate. Nu vreau s` v` v`d c` trage]i cu urechea pe la u[i. – Aha, se posomor\ copila. Ridicându-se brusc, pe Catty o \njughie piciorul. A[tept` s`-i treac` durerea, se \nc`l]` [i ie[i. Domnul Fitz st`tea pe un scaun, vizibil cu o falc`-n cer [i cu alta-n…|n orice caz, foarte nervos. – Floarea anului, o \ntâmpin` el pe Catty, iar pumnul de semin]e m-a costat… – {i care ar fi aceea, domnule Fitz? – Petunia, bine\n]eles. Credeam c` toat` lumea [tie. Anul trecut, premiul a fost câ[tigat de filimic`. Iar acum… – Spune]i-mi despre straturile dumneavoastr` de flori. O luau din nou junghiurile. Trebuia s` gr`beasc` discu]ia. – Deci, am \ns`mân]at…{i v` atrag aten]ia c` v-am ar`tat cum

46

JILL BAKER

se face. – Da, p`mântul ar`ta extraordinar. Deci, a]i \ns`mân]at... – A[a, [i ce se \ntâmpl` când m` \ntorc a doua zi diminea]`? Straturile erau r`v`[ite! Pentru o clip`, lui Catty \i veni ideea n`stru[nic` de a da vina pe un animal…sau chiar pe vreun b`iat. Ar fi fost nedrept, dar o durea piciorul, [i nu-[i dorea decât s` scape de b`trân. – R`v`[it de o fat`, ad`ug` el. {i-a l`sat amprenta acolo. Se putea ghici din prima. – A[a deci ? – Da, sor`. – Oare nu…Adic` se cunoa[te dup` picioare… – Dup` t`lpi. Difer`, sor`. Ale b`ie]ilor au gumilastic. Ale fetelor sunt din mai multe materiale. – V` cred. O s-o pedepsesc pe respectiva, [i-o s` am grij` s` fi]i desp`gubit. Acum, v` rog s` pleca]i. El se retrase, mul]umit c`-[i desc`rcase sufletul, de[i oarecum indignat. Catty nu reu[i s` se lini[teasc`; fetele se \ntorseser`. – Masa e gata, anun]` Dorothea ner`bd`toare. Sunt [i b`ie]ii. A]i spus c` poate o s` mânc`m \mpreun`. – Dup` o \ntâmplare nefericit`, nenorocit` [i \njositoare ca asta? Catty sim]ea c` astfel de cuvinte \i alin` nepl`cerea. Fata se \ntrist`, iar lui Catty \i p`ru r`u, dar mai r`u se comp`timea pe sine. – Merge]i, le zise \n final. – Dar b`ie]ii \nc` n-au terminat, observ` Anne. "Dar o s` termine, gândi Catty, pân` ce ajung eu cu voi." – A]i c`lcat pe ceva ascu]it, sor` ? se preocupau fetele, v`zând-o cât de \ncet merge. Evita s` le vorbeasc`. Ajunse la cantin`, supraveghe masa lor, dup` care le conduse \napoi acas`, le ajut` la teme, se \ngriji de

P~DUREA DE PORTOCALI

47

baia lor, dup` care le trimise la culcare. Apoi, c`zu [i ea pe pat, extenuat`. Dup` ce-[i mai trase sufletul, reu[i s`-[i a[eze o pern` sub picior. Durerea o mai l`s`. Nu mai voia s` se ridice, a[a c` nu-[i mai \mbr`c` pijamaua, sperând c` pân` diminea]` situa]ia se va remedia. Credea c` poate adormi, s` se trezeasc`… Nu se trezi, c`ci nu avea de ce. La prima mi[care, \n]ep`turile reveneau [i mai acut. Trebui s` se ridice \n capul oaselor pentru a nu urla. |[i scoase bandajul, \ncercând s` se uite la ran`, dar nu prea reu[ea, pentru c` era \n talp`. Avea f`cut vaccinul antitetanos, dar rapiditatea cu care se instalase durerea o alarma. Dac` serul nu fusese eficient? |ncerc` s`-[i imagineze ce s-ar putea \ntâmpla. {ansele de recuperare erau mici, mai ales când infec]ia se propaga atât de repede. De ce trebuia s` i se \ntâmple toate astea? Abia spre diminea]` \nchise ochii. Anne o trezi, cu glas sc`zut, informând-o c` b`ie]ii terminaser` micul dejun [i c` trebuiau s` se gr`beasc` , altfel \ntârziau la ore [i n-aveau timp de pachete. Catty \[i aminti de episodul cu viermii. Anne se uita \ntreb`tor la hainele ei [ifonate. – Draga mea, nu m` simt prea bine. Du-le tu pe fete [i anun]-o pe doamna Chester. – Mai bine \l chem`m pe domnul doctor, sor`. – Nu, nu pe el. – Dar nu e altul. – Doamna Chester [tie altul. – Ba nu. Trimite numai dup` domnul David. "…Da, a[a e", aiura Catty, amintindu-[i c` n-avea atâtea b`t`i de cap pe vremea copil`riei. – Doamna Chester, Anne, [opti, [i c`zu din nou pe pern`. Dup` o scurt` inspec]ie, femeia \l chem` imediat pe doctor.

48

JILL BAKER

Umilit` cum st`tea \n pat, Catty se \ntreba dac` ar fi preferat s` moar` sau s` se lase consultat` de acel b`rbat. Normal c` via]a era pre]ioas`, dar ar fi dat oricât s` nu-l mai a[tepte pe medicul oficial al Centrului, care avea s`-i spun` :"Deci, domni[oar` Quentin?" – Deci, domni[oar` Quentin? Singura diferen]` – \n loc s` stea \n picioare, mândru, st`tea pe pat, dar tot mândru era, aplecat asupra r`nii. – Piciorul…Am antitetanosul, \ncerc` ea s` explice. El p`rea c` o ignor`, examinând mai departe. Iar dup` o perioad` nesfâr[it` de timp, zise: – Zice]i c` ave]i antitetanosul, nu? – A[a credeam… – Pe la orele dimine]ii? Sunt sigur c` v-a]i verificat fiecare simptom, \ncontinuu. Ea nu-i r`spunse, dar se \nro[i. – Cum a]i reu[it? râse el ironic. – |n pârâu. – {i cum naiba a]i ajuns acolo? – |ncercam s` salvez lucrurile Belindei. – Din ap`? – V-am spus doar… – Dar nu destul. Cum au ajuns acolo? – I le aruncase Susan. N-a fost vina ei…sau, cel pu]in, nu \n totalitate. – Nu? – Nu; vede]i dumneavoastr`, Susan era sup`rat` din cauza viermilor. A[a c`… [i-[i aminti de scena cu domnul Fitz. La fel [i gr`dinarul. Cu toate petuniile ... Doctore, ce face]i? Jasper preg`tea un ac, [i \n acela[i timp o privea inten]ionat. – E[ti cam ame]it`, a[a c` nu mai conteaz`.

P~DUREA DE PORTOCALI

49

– Nu sunt ame]it`. Belinda a f`cut un sandvi[ cu viermi, [i l-a pus \n pachetul lui Susan. – {i gr`dinarul ce-are a face? – Belinda i-a cules de pe r`sadurile lui. – Cred c` \ncep s` \n]eleg…{i tu te-ai gr`bit s` salvezi ce se putea. {i ai c`lcat pe ceva ascu]it… – Pe o conserv`. – M` rog, ideea e c` trebuie s`-]i fac o injec]ie, chiar dac` se poate s` ai vaccinul. – |l am. Deci, numai ca s`-mi calmeze durerea? – Pentru ce altceva? M`car pân` apare c`ma[` de for]`… râse [i-[i suflec` mâneca, operând repede. Acum, o s` ne uit`m la ran`. Mai \ntâi, anesteziez locul. O s` lucrez cât se poate de u[or. – Mul]umesc. Sim]i atingerea lui, ca [i cum o pi[ca ceva. – Vezi, pot s` m` port frumos. – Chiar [i cu o femeie. – Nu era necesar s` men]ion`m. Sunt doctor, iar rela]ia cu pacientul este aceea[i, indiferent de sex. Fiecare persoan` e pre]ioas`. – |n ce fel? – E sticl`; nu e \nfipt` adânc, de aceea aveai durerile acelea. – {i o pute]i scoate dintr-o pacient` pre]ioas`? – Am scos-o. Dar va trebui s` r`mâi \n pat o vreme. Dar sunt multe lucruri de f`cut [i a[a – studiezi dosare, posibili p`rin]i… – C`r]ile; am promis c` le refac. Mai bine n-ar fi rostit acele cuvinte, c`ci chipul lui se \ntunec`. Putea fi foarte rigid, chiar [i cu feti]ele. – C`r]ile care au luat ap`? – Da.

50

JILL BAKER

– {i ce vrei s` faci cu ele? – S` le supracopertez. – {i cu vinovatele? se interes` el rece. Ca [i atunci, cu borcanul de gem? O s` le mângâi [i o s` le spui c` sunt fete cumin]i? – N-am f`cut a[a. – Dar n-ai pedepsit-o pe Ann Mary. – Dar nici n-am mângâiat-o. Chiar credea]i c` ace[ti copii ar trebui… – Am zis s` le pedepse[ti, nu s` le ba]i, nici s` le biciuie[ti sau a[a ceva. Ce repede v` aprinde]i, voi femeile! – Am s` m` ocup de fete. – Tu? – Cine altcineva? – Eu, de exemplu, sor`. Acum, cel pu]in, n-ai cum s` te ocupi de ele. – Doctore, n-am de gând s`-mi las fetele maltratate! – Pre]ioasa mea pacient`, ai s` r`mâi acolo, [i-ai s` m` la[i pe mine s` fac asta. Dac` \ndr`zne[ti s` te mi[ti, [i vorbesc serios, te mut la spitalul Penrith. Deja am pierdut vremea pe-aici. Mai vin desear`, s` fiu sigur c` nu s-a infectat rana. – Fetele… – Auzi-le cum zbiar`, zise el când deschise u[a. Oricât de ridicol p`rea, Catty era con[tient` c` ceea ce spunea era adev`rat. Toate ]ipau ca din gur` de [arpe. Nu era vorba doar de Belinda [i Susan. Când venir` s-o vad`, ]ipetele mai contenir`. – Sunte]i bolnav`, sor`! – Nu ne p`r`si]i! – O s` fim cumin]i! – Dac` nu t`cem, poate c` v` iau de-aici. Cel mai grav o p`]ir` Belinda [i Susan. Ele st`teau palide \n

P~DUREA DE PORTOCALI

51

spatele celorlalte, evitând s` scoat` o vorb`. – S` nu muri]i, sor`, n-o s` ne mai purt`m urât niciodat`. Ce le spusese oare? De[i nu i se p`rea o metod` pa[nic` de a trata un copil, d`duse rezultate. Reu[i s` refac` volumele stricate. Repar` totul. Citi [i dosarele fetelor. Discut` [i cu doamna Chester. Dar \n tot acest timp, con[tiin]a \i era animat` de gândul orelor târzii ale serii, când el avea s` apar` ca s` se ocupe din nou de pacienta lui "pre]ioas`". Ajunse dup` ora la care fetele erau \n pat. – Ce porc`rie, se a[ez` el pe pat [i \nchise ochii. {i a[a cum \i zâmbise [i cum st`tea cu ochii \nchi[i, f`r` a mai arunca priviri t`ioase, p`rea ca un copil. – Cum te sim]i, surioar`? Adresarea o uimi, [i se \mbujor`. – Dac` a[a reac]ionezi la cuvintele unui copil, cum reac]ionezi la vorbele iubitului? – N-am iubit, r`spunse ea, indignat`. – Nu te-am \ntrebat asta, ci cum ai reac]iona la "draga mea" sau la "iubita mea"…Dar dac` tot nu ai, normal c` nu po]i reac]iona \n niciun fel…Sau poate mai sunt [i amintiri, surâse el. – Da, am amintiri. Chiar \nainte de venirea lui, o rugase pe Anne s`-i dea geanta [i se uitase la pozele nepo]elelor. Retr`i pierderea \nc` o dat` [i furia fa]` de Lilla, care o adusese \ntr-un asemenea hal. – Deci, a[a… – M` simt mai bine, schimb` ea subiectul. – Adic`, ne putem apuca de treab`. Da, arat` mai bine, sor`, dar tot e nevoie de repaos la pat. |n]elegi? – Pot oare s` nu \n]eleg un membru al comitetului de conducere?

52

JILL BAKER

– A[a e, se lini[ti el. La aceea[i or`, mâine. {i ]ine-]i piciorul sus. Catty se apuc` de cusut [osete. Se document` \n ce prive[te trecutul complexului, precum [i câteva am`nunte medicale. Fetele erau atât de dr`gu]e, \ncât cu greu se putea ab]ine s` nu le \mbr`]i[eze. Nu voia s` se lase dus` de sentimente, s` le r`spund` afectiv. Rememora durerea pricinuit` de episodul cu Gaby [i cu Georgie. Nu trebuia s` se mai \ntâmple, pentru c` le-ar fi afectat [i pe ele. Fetele o iubeau. A treia vizit`, o surprinse pe Catty privind acelea[i dou` poze. Când intr` doctorul, le puse repede deoparte. Crezuse c` n-a observat, dar el se interes` imediat: – Cine e acolo? – Cineva care m` prive[te pe mine. De ce? – A[a. |n loc s` se a[eze, el se deplas` \n dreptul ferestrei, uitându-se afar` timp \ndelungat. – Mâine po]i s` te ridici, anun]` \ntr-un final. – Mul]umesc. Nu era nevoie s` m` lua]i a[a din scurt. Prefera]i s` m` vede]i ]intuit` la pat? – Atâta timp cât nu dai de bucluc…Cine e \n poz`? – Copiii mei. Am fost c`s`torit`, spuse ea rece. – |mi cer scuze. Poate c` mi-am vârât prea mult nasul. – A[a e. – Te rog s`-mi accep]i scuzele. Am ve[ti bune. Conducerea a aprobat achizi]ionarea de costume de baie. Le vre]i livrate de-a gata, sau pe alese? – Sydney e cam departe, recunoscu ea, dar nici f`r` s` le vezi nu e prea bine. Nu au \ntotdeauna culori potrivite. – Potrivite pentru \not? – Normal. Trebuie s` fie culori vii, ca s` nu pierzi copilul din

P~DUREA DE PORTOCALI

53

vedere; pe de alt` parte, cum a[ putea s` m` ocup de Marion, de exemplu, dac` e \mbr`cat` \ntr-un costum roz, [i are p`r ro[cat? El r`spunse c` problema \l dep`[e[te, dar motiv` c` \n afar` de Sydney n-aveau de unde s` ia costume. – Te duc mâine. – Poate Dorothea s` aib` o zi liber` mâine? – De ce? – Pentru c` e ziua ei, de cincisprezece ani. Iar cu asemenea ocazii nu se cade s` prime[ti doar un costum de baie. – {i la paisprezece ani, ce inten]ionai s` le iei celorlalte ? – A, nu la toate…Adic`…|n]elege]i… – Nu \n]eleg. {i cred c` Anne e mai mare ca Dorothea. – Da, situa]ia e diferit`. – |nc` nu pricep. Dar v`d c` vrei ca Dorothea s` vin` cu noi. Poate c` ideea unei c`l`torii cu mine na[te temeri. – Pentru Dumnezeu! s`ri Catty, iritat`. – |nseamn` c` m` \n[el, se retrase el. – Da. – Atunci, o iei pe fat` doar ca s` destind` situa]ia? – O iau ca s`…sper s`-[i aleag` ea costumul. Ce vrea ea; [i \ntr-o bucat`. – F`r` slip. Catty nu r`spunse; nici nu inten]ionase s-o lase pe fat` s` se bucure de cadou, pân` nu \nv`]a, de fapt, s` \noate. – Am f`cut un formular. Trebuie doar s`-l dai vânz`toarei ca s`-l semneze. Am o zi u[oar` mâine. Vin s` v` iau…[i pe Dorothea…la unsprezece. Se ridic` de pe pat, iar ochii \i alunecar` pe poz`. Pre] de o clip`, expresia fe]ei lui p`ru contrariat`. – Noapte bun`, sor`.

54

JILL BAKER

Sosi exact la ora stabilit`. Catty tr`ia cu impresia c` acest b`rbat avea s` fie punctual \ntotdeauna, c` \ntotdeuna se va ]ine de cuvânt. Adic` – un perfec]ionist. Era con[tient` c` o urm`rea \n timp ce o a[eza pe Dorothea pe scaunul din mijloc. Ba chiar avea impresia c` cite[te pe fa]a lui un zâmbet ironic – un "}i-am spus eu". Se pref`cu a nu-i auzi chicotitul. Pornir` spre vale, trecând pe lâng` p`durile de citrice, pe lâng` culturile de fasole [i de dovleci. O por]iune plin` cu legume [i de tot felul de plante cultivate. Apoi le ie[i \n cale un râu, care [erpuia ca o panglic` de-a lungul câmpiei. Pe fiecare mal era str`juit de bolovani mari; uneori se mai vedea [i nisip, chiar [i câte o salcie, sau câte un copac de bambus, \n care ciripeau p`s`relele. Traversar` pe-un pod de metal, [i ajuser` \n Penrith, un or`[el de provicie cu o arhitectur` \n stil vechi, magazinele fiind plasate la strad`. Jasper parc`, sugerând un prânz mai devreme. Catty ar fi fost tentat` s`-l refuze pentru a putea termina mai repede cump`r`turile [i a se \ntoarce mai devreme la complex. Dar ochii feti]ei o \mblânzir` imediat. Doctorul râse pe \nfundate. – Nu putem merge \ntr-un bar, \i [opti el lui Catty. Poate \ntr-o ceain`rie? – Da, sigur. G`sir` un local pl`cut, iar el o l`s` pe micu]` s`-[i aleag` tot ce voia. De data asta, zâmbi spre Catty. – Când m` gândesc c` la [coal` mânc`m doar lapte [i sandvi[uri, zise ea, \nfigându-se \n chiftele [i \nghe]at`. – La felul \n care te \ndopi, n-ai s` mai \ncapi \ntr-un costum de baie, observ` el. O s` ai nevoie de dou` deodat`. – M` \ngra[, se alarm` ea brusc, refuzând s` mai m`nânce.

P~DUREA DE PORTOCALI

55

– Ce zici, verde sau albastru? interveni Catty repede. – Doamnelor, anun]` el când ie[ir` din local, v` pute]i face de cap. Eu am ceva treab` la spital. Ne \ntâlnim la ma[in`. – Nu veni]i cu noi s` alege]i, doctore? – Nici pl`tit. – Dac-ar fi fost b`ie]i… nu se putu Catty ab]ine. – N-ar mai fi fost nevoie s` aleg. Mergeau [i cele normale. Trei duzine. Ave]i o or`, nimic mai mult. Magazinul cu lenjerie era mare [i modern. Catty [tia c` putea lua de-acolo la fel de bine ca [i de la Sydney. Vânz`toarea se dovedi la fel de amabil`, interesat`, [i o ajut` s` stabileasc` m`rimile potrivite vârstei. O servi pe Catty cu tot ce trebuia. Catty [tia \nc` din copil`rie cât de mult contau am`nuntele, iar acum, concep]iile se mai schimbaser`, din fericire. Voia s` cumpere culori vii, care s`-]i ia vederea. Termin` cu toate, \n afar` de al Dorotheei. Femeia adusese unul dintr-o bucat`, care considera c` i s-ar potrivi. – A, nu sor`, mi-a]i promis… – Nu cred, draga mea… – Dar, sor`, toate fetele mari poart`… – Nu, Anne e cea mai mare, nu tu. – Dar ea e diferit`. E…Anne. – Dorothea, e[ti un copil [i nu cred c`… – Nu-l vreau. {ti]i bine ce vreau. |i d`dur` lacrimile. Dac` fata ar fi continuat s-o \nfrunte, i-ar fi ]inut piept, [i ar fi convins-o s` ia unul dintr-o bucat`, pân` ce va \nv`]a s` \noate. Dar feti]a \ncepuse s` plâng`. Copil fiind, Catty nu ob]inuse ce-[i dorise…Iar acum, adultul \ncerca s` fac` acela[i lucru. Oare Dorothea, când va fi matur`, \[i va aminti la fel de bine aceast` scen`?

56

JILL BAKER

Vânz`toarei i se f`cu mil`. – Poate c` unul \n dou` piese ar fi mai bun, [opti ea. I s-ar potrivi, mai ales c` e micu]`. – Nu vrea a[a ceva. – Toate vor. M`car s` i-l ar`t? Catty accept`. Slipul era destul de \nalt, avea [i aripioare, iar Dorothea era extaziat`. – |mpacheta]i-l, zise Catty. |n sinea ei, motiva c` o adolescent` ar trebui s` aib` ceva diferit. La mas`, schimbase subiectul dicu]iei, ca [i cum ar fi [tiut c` aici se va ajunge. Spera ca David Jasper s` nu fi observat inten]iile ei. El le a[tepta la ma[in`. Dorothea st`tea tot \ntre ei, dar fizic era cu totul absent`. Se uita fix \ntr-o direc]ie. Catty [tia c` fata nu vede, nu aude nimic. {i David realiz` acest lucru dup` ce \ntreb`rile lui nu primir` niciun r`puns. – Ce s-a \ntâmplat cu ea? râse el. Catty \[i mu[c` buzele. Ce s` fac`? Dar, \[i zicea, cu pu]in noroc, nimeni n-o s`-[i dea seama. Un doctor ocupat, precum Jasper, n-ar fi g`sit timp s` asiste la lec]iile de \not…mai ales ale fetelor. El \ncepu s` discute cu Catty despre alte subiecte. |i povesti din nou despre incendiul ce afectase dosarele fetelor, [i c` \ncearc` s` vad` dac` micu]ele au asigurare medical`. – Nu e nevoie s`-mi spui c` au avut a[a ceva, cu siguran]`, pentru c` n-ai dreptate. – Dar p`rin]ii? – De obicei, p`rintele nu [tiu nimic, sau nu s-a interesat. Cât despre copii, de ce s`-[i mai bat` capul. De parc` un singur consult ar rezolva totul. – Iar apoi s-o ia de la cap`t.

P~DUREA DE PORTOCALI

57

– Deci, nu-]i recomand, \nainte de a nu [ti sigur. – Dar nu [tim. Poate. Dar aici po]i inteveni tu. |ncearc`-le. Apropie-te de ele. De câteva ori, chiar [i eu am ezitat s` le ofer o protec]ie de care ele deja au avut parte. Nu e nevoie s` intru \n am`nunte medicale. Am s-o fac dac` e nevoie, dar dac` pute]i ajuta… Ea \[i d`du cuvântul c` are s` \ncerce, pentru c` nu mai avea rost s` lungeasc` situa]ia. M`car, se aflau \ntr-un loc sigur, f`r` riscuri de \mboln`vire. – |n plus, orele de \not au s` le \nt`reasc` sistemul imunitar. Am vorbit cu conducrea chiar despre lec]ii contra cost. Ajunser` la complex, iar fetele se ag`]ar` de ei, fericite. Catty l`s` toate grijile deoparte, c`ci \n sufletul ei redevenise Catriona copilul, care abia acum ob]inea ceea ce-[i dorise…dar nu mai [tia ce. G`si r`spunsul \n ochii Dorotheei.

Capitolul 4 A[a cum se \ntâmpl` de cele mai multe ori prim`vara, temperaturile sc`zur` brusc, \ncepu s` ning` din nou, astfel c` proiectul lui Catty se amân` pentru vremuri mai calde. De[i dezam`gite, fetele n-aveau de gând s` renun]e la orele de \not. Ceea ce nu putea decât s-o bucure pe Catty. Când avea s` \nceap` cu adev`rat, nimeni nu va mai fi interesat de subiect, cu excep]ia fetelor, desigur. Astfel, slipul Dorotheei va trece aproape neobservat, printre celelalte costume. |ntre timp, \ncerc` s` ob]in` detalii cu privire la trecutul medical al copiilor de la cabinetele afiliate. {tia c` David Jasper nu se va \ncrede \n amintirile fetelor, având \n vedere c` o ironizase [i pe ea când \i spusese c` deja f`cuse vaccinul. {i nici \n p`rin]i n-ar fi avut \ncredere, la cât de meticulos era. Se concentr` cât mai mult pe colectarea de date. Exact a[a cum prezisese el, unele chiar se l`udau c` f`cuser` toate vaccinurile. – La asta m` [i a[teptam. Dar mul]umesc c` ai \ncercat. Acum, m` concentrez pe rubeol`. E foarte important, sor`. – Da, [tiu, dar dac` \mi r`spund \n acela[i ritm… – De data asta, nu mai pierdem timpul cu \ntreb`ri. S`pt`mâna

P~DUREA DE PORTOCALI

59

viitoare vreau s` \ncep controlul \n tot blocul vostru. |n vale este epidemie. Le vaccin`m pe toate. Apropo, tu ai f`cut? – Cred c` da. – Nu "cred". Dac` nu, o s` faci acum. Mai bine mai târziu decât niciodat`. Ca atunci când o s` ai o fat`… – M` surprinde]i. Credeam c` v` imagina]i o lume populat` doar de b`rba]i… – |ntr-adev`r, mai ales când aud astfel de vorbe proste[ti. Informa]i-v` cu privire la ce v-am apus. Fetele nu [tiau ce s` r`spund`. Unele chiar consideraser` c` numele era dr`gu], [i c` voiau s` o cunoasc` pe fata numit` rubeola. |ntr-un final, Catty ajunse la concluzia c` erau prea mici ca s` \n]eleag`. |n schimb, le povesti despre picnicul organizat sâmb`ta aceea. Toat` lumea se distr` la picnic, dar veselia disp`ru pe dat` când ap`ru febra, mânc`rimea [i disconfortul. David se felicita pentru succesul opera]iunii sale. Fetele se bucurar` de asemenea, pentru c` lipseau de la [coal` o s`pt`mân`. Catty \ns` se sim]ea extenuat` dup` doar o zi. Apoi, sosi la complex o femeie din sat, care se dovedi a-i fi de mare ajutor. – Nici nu [tiu cum s`-i mul]umesc doamnei Chester c` s-a gândit la un ajutor, \i spunea ea doamnei Parker. – Nu doamnei Chester, ci doctorului Jasper s`-i mul]umi]i. Petele trecur`, la fel [i riscul complica]iilor, dar prim`vara tot se mai l`sa a[teptat`, la fel [i orele de \not. Astfel, Catty decise s` treac` la interrela]ionarea \ntre b`ie]i [i fete. Cel mai bine ar fi fost s` \nceap` din sala de mese. Prima cin` \mpreun` fu un dezastru total. Numai ni[te ideali[ti precum Catty sau Tony mai puteau spera \n \mbun`t`]irea situa]iei.

60

JILL BAKER

Sau doar ni[te naivi, dup` cum se autocritica Tony. B`ie]ii erau deja a[eza]i la mas` când ap`rur` fetele. Imediat se auzir` strig`te, fluier`turi, chiote. – Lini[te! strig` Tony. Fetele \[i luar` farfuriile [i se a[ezar` la alt` mas`. Cei doi supraveghetori pl`nuiau ca, \n timp, masa s` fie \n comun. Acum, doar f`ceau o \ncercare. La un moment dat, ceva ateriz` \n supa Belindei, \mpro[când-o toat`. – Cel care a dat, nu mai m`nânc`, anun]` Tony. Dar, dup` un ocol al mesei, nu reu[i s` g`seasc` vinovatul. Nu mai aruncar` cu nimic, dar [i Susan fusese atins`. Avea mâncare pe fa]` [i \n nas. Apoi, cu toate c` cei doi erau aten]i la tot ce mi[ca, Susan ajunse cu coada \n sos, iar p`rul Marindei \n pl`cint`. Iar fluier`turile nu \ncetar` deloc! – Hei! râse Tony la final. Nu renun]ar`. A doua sear`, strig`tele se mai domolir`, mai ales c` nimic nu mai surprindea. Mai pu]ine bile de pâine aruncate, [i f`r` sosuri puse \n p`r. – Ceva, ceva tot iese, observ` Tony. Pân` la sfâr[itul s`pt`mânii, s-ar fi zis c` mesele se luaser` \n comun de când lumea. Spre dezam`girea ei, Catty afl` c` la sfâr[itul s`pt`mânii urm`toare vor primi o vizit` – ni[te copii de la [coala de corec]ie, din partea unui judec`tor, deci, timp de trei zile mesele comune se suspendar`. – O s-o lu`m de la cap`t, zise Catty. – Nu cred. Surpriza fetelor s-a diminuat. Cred c` noutatea lucrului \n sine a provocat toat` zarva. Dac` a[a crezuse [i Catty, vineri suspiciunile i se infirmar`. Vineri sosir` musafirii. Imediat realiz` motivul pentru care Tony

P~DUREA DE PORTOCALI

61

renun]ase la rela]ionare. Era ocupat tot timpul cu organizarea grupurilor. {i asta fiindc` b`ie]ilor le displ`ceau intru[ii, mai ales când ace[tia veneau cu impresii de ora[. Dar, spre dezam`girea lor, majoritatea musafirilor ajunser` \n gr`dini, acolo unde mul]i dintre cei permanen]i nu aveau voie. Era treaba lui Tony s` combine cele dou` grupuri, dar, a[a cum \i m`rturisi lui Catty mai târziu, mai degrab` avu trei zile de jucat rolul unui gardian. Vizitatorii se distingeau clar de b`ie]ii din Centru. Purtau haine diferte, uneori chiar cu accesorii, erau mult mai obraznici, [i ve[nic nemul]umi]i din cauza \ntunericului, a naturii \n sine, a noroiului. |ns`, pân` la final, Tony zicea c` reu[ise a-i acapara pe to]i \n via]a de Centru. Sau, aproape pe to]i. Unii veniser` degeaba, irosind banii p`rin]ilor. Luni, dup` plecarea musafirilor, se reluar` mesele comune. Câteva fluier`turi, dar total diferit de prima zi. Ceea ce o determin` pe Catty s` fac` urm`toarea mi[care. Se consult` cu Tony, care p`rea cam sceptic. – De ce s`-i serveasc` pe b`ie]i? – Pentru c` acesta este rolul fetelor \n via]`. – Adic`, e[ti antifeminist`? – Adic`, asta e realitatea. Majoritatea fetelor au s` se c`s`toreasc`, [i-o s` aib` propriul lor c`min. Chiar dac` au s` devin` femei de carier`, tot vor trebui s` [tie s` ]in` o cas`. – Dar b`ie]ii au s` le cople[easc`. – Doar pân` trece momentul nout`]ii, iar dac` deja s-au obi[nuit cu ele, cred c` nu va fi prea mare h`rm`laie. – Nu [tiu ce s` zic. Mi se pare prea solicitant. – Dar când fetele se uit` la b`ie]i cum \ngrijesc p`s`ri [i animale, sau mulg vaci? – Aici ai dreptate. M` rog, dac` tu crezi c` fetele n-o s` aib`

62

JILL BAKER

nimic \mpotriv`… – Dac` au, renun] la idee. O s` le \ntreb \n seara asta. Ideea lui Catty nu necesita prea multe explica]ii. Atâta timp cât micu]ele \n]elegeau, se putea trece la aplicare \n cel mai scurt timp. De parc` fetele erau n`scute cu o \nclina]ie spre domesticitate. – Cred c` le-ai mituit cu [or]ul [i cu boneta, zise el mai târziu. – S-au entuziasmat chiar \nainte s` apuc s` le spun despre astea. Nu le-am mituit, nici m`car nu mi-am exprimat punctul de vedere. S-au ar`tat ner`bd`toare, astfel c` n-am avut ce face [i le-am \mbr`cat cu [or]ul, drept r`splat`. Cump`rase materialul pentru [or]uri [i bonete din banii proprii. Dup` achizi]ionarea costumelor de baie, considera c` ar fi nedrept s` mai cear` [i pentru altceva. Iar problema slipului nu-i ie[ise complet din minte, dar voia s` aib` cât mai pu]in a face cu cei din conducere. La urma urmei, era strict problema ei. Bine\n]eles c` b`ie]ii comentar` \ndelung noutatea, dar era clar c` le place situa]ia. Unii \ncepur` s` strige dup` fete "Picoli]`, aici…" sau "Servitoareo, ia asta…"; \ns` majoritatea celorlal]i nu priveau aceste remarce cu ochi buni, [i deci fetele fur` acceptate \n aceast` ipostaz`. – |ncepem s` avem rezultate, remarc` Tony. – A[a e, triumf` ea. S`raca! Sâmb`ta urm`toare era ziua vizitelor. |n astfel de zile, nu se acceptau persoane din blocurile vecine. Catty abia a[tepta s` cunoasc` p`rin]ii fetelor. |n afara faptului c` \ncerca s` afle cât mai multe despre mediul din care provenea copilul, voia s` se informeze [i cu privire la trecutul lor medical. Despre prima chestiune, citise pu]in [i \nainte de ziua cu pricina.

P~DUREA DE PORTOCALI

63

De exemplu, mama lui Deborah fusese nevoit` a-[i abandona patru din cei [apte copii, pentru c` nu-i putea cre[te singur` pe to]i, [i nu dorea amânarea zilelor de vizit`. Pe de alt` parte, Adrienne, de treisprezece ani nu dorea s`-[i vad` tat`l. Când mama ei plecase l`sând \n urm` patru b`ie]i [i o fat`, tat`l se v`zuse dep`[it de situa]ie. Fata nu privea cu ochi buni excluderea ei din familie, de[i i se explicase c` nu va dura mult. Trebuia s`-i explice b`rbatului c` fata trecea printr-o vârst` critic` [i c`-[i va reveni. {i-a[a mai departe. Iar Anne… – Ur`sc zilele de vizit`, zicea fata. Primii p`rin]i sosir` cu autobuzul de ora dou` din Perinth. Unii veniser` pentru b`ie]i, al]ii pentru fete. Catty urm`ri copilele care fugeau \n \ntâmpinarea acestora, de[i unele dintre ele a[tepau pe margine, cu mâinile \ncruci[ate. Dup` primele saluturi, Catty se al`tur` [i ea grupurilor, deschise un subiect de discu]ie, dup` care atac` problema dosarelor medicale. Majoritatea [tia antecedentele fetelor. Mama Annei sosi \n mare grab`, \nso]it` de un [ofer aprins la fa]`. Când Catty \l invit` \n`untru, el refuz`: – Nu, o a[tept pe Junie. Dac` vre]i s` v` odihni]i, urca]i dumneavoastr`. De fapt, sor`… [i o m`sur` din cap pân`-n picioare, chiar v` poftesc c`lduros aici, [i râse. Nu [tiu ce va zice dumneaei. “Dumneaei" era o fiin]` \ngrozitoare. Catty era con[tient` de lipsa de profesionalism a unor asemenea impresii, dar nu se putea ab]ine. Hainele o prindeau, de[i de foarte proast` calitate. Parc` ar fi fost \mbr`cat` \n zdren]e; [i cu o blan` de nurc` pe ea, tot zdren]`roas` ar fi ap`rut. Lui Catty i se f`cu mil` de copil`. – Cum v` \n]elege]i cu Prin]esa ? \ntreb` femeia. Eu nu m` \n]eleg deloc. Nu mi se pare normal s` nu m` \ntâmpine. Nu s-ar

64

JILL BAKER

zice c` suntem mam` [i fiic`. – A[a e, recunoscu Catty. |ncerc` s`-l aduc` \n`untru [i pe prietenul ei. – Pe Harry? râse ea. Numai dac` a]i avea [i un bar… – Dar dumneavoastr` veni]i, nu? – Nu. Harry m-a adus cu condi]ia s` nu st`m mult. – V-a[ ruga s` intra]i. Vreau s` v` ar`t ceva. – Nu e cazul. Cât ia? – Nu mult. – S` vorbesc cu el. Cât timp femeia discuta cu [oferul, Catty le strânse pe fete [i le \mbr`c` \n [or]ule]e, cu bonetele pe cap. Când mama Annei se \ntoarse, fetele deja defilau prin fa]a p`rin]ilor, ca ni[te "osp`t`ri]e" con[tiente, ducând t`vile cu ceai [i cu fursecuri. Imaginea o \nduio[a nespus de mult pe Catty; chiar [i Cookie zâmbi. Câ]iva p`rin]i f`ceau semne spre Catty, apreciind ini]iativa ei, iar cei ce se ab]ineau m`car p`reau a fi mul]umi]i de faptul c` propriul copil \i servea. To]i, \n afar` de un p`rinte – mama Annei. – Ce e asta? zise ea cu glas tare. Prev`z`toare, Catty o scoase afar`. – O idee neinspirat`, s` le educa]i \n spirit domestic. – Cred c` a]i \n]eles-o gre[it. – Adic` dumneavoastr` \mbr`ca]i copilul \ntr-o uniform` [i-l pune]i s` serveasc` la mas`, [i-mi spune]i c` m` \n[el? Face]i din ele servitori! – Nu e adev`rat. Voiam doar s` le educ`m. – Adic` s` le \ndobitoci]i! – S-au distrat; le-a pl`cut ideea. – Mie nu-mi place. Ba chiar m` gândesc s-o retrag pe Anne.

P~DUREA DE PORTOCALI

65

Cineva ap`ruse \ntre timp \ntre ele. Catty nu-[i d`duse seama cine, pân` când persoana nu deschise gura. – V` rog doamn`, rosti David Jasper, s` uita]i acest gând. Femeia \l m`sur` pe doctor de sus pân` jos. Când v`zu c` nu e Harry, persist` \n pozi]ia ei antagonic`. – Am s` m` mai gândesc. – Nu mai gândi]i. – Guvernul pl`te[te locul `sta pentru fete. – {i va pl`ti [i dac` o lua]i pe Anne acas`. – Dar vreau s-o iau! Auzi la ei, s` o educe! pufni ea. S` serveasc` la mas`! – S`-i spun Annei s` \mpacheteze? – Sor` Quentin, ia-o pe fat` din sufragerie [i supravegheaz-o cât timp \mpacheteaz`. Catty r`mase blocat`…la fel [i fata care tocmai ap`ruse \n u[` – Sor`, nu vreau…nu vreau, [opti ea, \ndurerat`. – Sor`, ]i-am dat un ordin; doamn`, v` rog s` mai a[tepta]i cinci minute. – Haide, Anne. – Sta]i pu]in! scrâ[ni femeia, mai domolit. Mi-e greu. Tat`l ei m-a p`r`sit când ea era doar un copil. Numai eu [tiu cât m-am zb`tut. – {tim, \n linii mari ce se \ntâmpl`. Cu siguran]`, v-a]i sim]it foarte singur`. {i poate la fel v` sim]i]i [i acum. Fata v-ar fi un sprijin acas`. – Nu! strig` femeia. – Parc` spunea]i c` vre]i s-o lua]i. – Vorbea gura f`r` mine. |n ultima vreme, n-am fost \n apele mele. {ti]i, doctore, probleme afective… [i-i arunc` b`rbatului o privire [`galnic`.

66

JILL BAKER

– Da. Spune]i-i v` rog prietenului dumneavoastr` c` o a[tepta]i pe Anne. E cam ner`bd`tor. O sugestie mai mult decât clar`, c`ci Harry claxona de zor. – Trebuie s` se \ntoarc` \n ora[. {ti]i cum sunt oamenii de afaceri. Dar pentru dumneavoastr` e totuna… – Ce anume? se interes` David. – Anne. Nu pot s-o iau. Adic`, nu \n situa]ia actual`. {i-ncepu s` plâng`. "Atunci, las-o!" ar fi vrut Catty s`-i strige. – Dar tocmai spunea]i c` vre]i s-o lua]i, insist` David. – Eram nervoas` din cauza a ceea ce am v`zut, [i ar`t` spre sufragerie. Fata mea nu va fi niciodat` o… – Sor` Quentin, v-am spus s-o lua]i pe fat`, ca s`-[i fac` bagajul. – Bine\n]eles, continu` femeia, dac` Anne ar fi scutit` de lec]iile acelea… – Sor`! Trezit` la realitate, Catty o lu` pe feti]` de mân` [i d`du s` ias`. – Sta]i, o opri femeia. Am s` fac asta alt` dat`. – Acum. – Nu acum. Trebuie s` plec… – Merge]i cu sau f`r` fat`? – A[ vrea s-o iau, dar [ti]i cât de greu e… – Deci, o l`sa]i aici ? – P`i…da. – S` continue ca [i pân` acum? – {ti]i cum e… – Deci? – …Da. – Bun` ziua, dup` care se \ntoarse spre Anne. Vizitatorii nu vor ceai, Anne.

P~DUREA DE PORTOCALI

67

– Da, doctore, [i fugi \n`untru. Iar Catty st`tea rezemat` de un stâlp, v`rsând lacrimi. Pân` când cineva i se al`tur` pentru a o feri de ochii curio[ilor. – E-n ordine. Au plecat. E tot a ta. "N-o vreau, ar fi vrut ea s` strige, pentru c` \nseamn` afec]iune, iar eu nu pot oferi afec]iune. Nu vreau s` mai iubesc, niciodat`" Dar r`mase t`cut`, protejat` de statura lui impozant`. Se lini[ti dup` un timp. Dup` plecarea p`rin]ilor, David se \ntoarse la blocul fetelor. Catty \ncercase a alc`tui o list` medical` cu toate am`nuntele strânse. I-o \nmân` când el intr`. – Nu e pe cât de cuprinz`toare mi-a[ fi dorit-o, regret` ea. Cum pot fi unii p`rin]i atât de ignoran]i? – Nu mai conteaz`. Mul]umesc oricum, sor`. Ea \l privi \n ochi. Expresia fe]ei lui ascundea ceva incert. – {i eu am f`cut ni[te cercet`ri. Cred c` unele fete deja au primit toate vaccinurile, [i urm`ri lista. {i v`d c` aici mi se confirm` informa]iile. Ai reu[it s` aduni ceva informa]ii legate de mediul \n care au tr`it? – Asta se construie[te de la sine, oft` ea. Amândoi [tiau foarte bine c` se referea la Anne. – Cineva anume? – Adrienne, de exemplu. Tat`l ei mi s-a p`rut OK. – {i pu]in cam nebun. Cu patru b`ie]i [i s-a gândit s-o trimit` pe fat` aici, ca [i cum ar fi fost cea mai bun` solu]ie. – Dar n-a fost. – Nu la modul la care te gânde[ti tu, ci a[a, ca unic` solu]ie de salvare. Catty \l aprob`. Mai discutar` alte câteva cazuri. Cum el nu men]iona nimic de

68

JILL BAKER

Anne, Catty o aduse din nou \n discu]ie, pentru c` voia s`-i mul]umeasc`. – De unde a]i [tiut? – Ce anume? – C` mama ei n-o va lua. – {tiam. M` \ngrijora faptul c` puteai s` strici toat` povestea. Erai pe punctul de a te da b`tut`, nu? – Mi-era team` c` o va lua. – M` \ndoiesc, se mândri el. Se l`s` t`cere, spre fericirea lui Catty. – Te-ai implicat emo]ional cu fetele, nu ? se auzi glasul lui. – Ah, nu! zise ea intens, \ncât el o fulger` cu privirea. – Mie a[a mi se pare. Ea nu r`spunse. – Ce s-a \ntâmplat ? Nu vrei s` te implici? – Nici nu m` implic. – Nu vrei? – Nu. – De ce? – Pentru c`…nu mai am putere. N-am s` mai iubesc niciodat`, pe nimeni. – |n]eleg. Strânse foile pe care ea i le d`duse, \i mul]umi [i se \ndrept` spre u[`. – Se schimb` vremea, observ` când s` ias`, cred c` vine din nou prim`vara. A doua zi diminea]`, p`rea c` e mai mult var` decât prim`var`. Soarele r`s`rise \nainte ca fetele s` se trezeasc`, a[ternând un lac de lumin` pe peluza bine tuns` a domnului Fritz, iar florile purpurii \[i ridicar` capetele ca-ntr-o ploaie de culori. Era cu

P~DUREA DE PORTOCALI

69

adev`rat o zi minunat`. Când Dorothea decise agitat` c` vremea e bun` de \not, celelalte \i ]inur` isonul. Catty ar fi trebuit s` fie mul]umit` de acest am`nunt, [i era \ntr-un fel, dar… "Nu te prosti acum, se \mb`rb`t` ea. E doar un slip…pe care nu l-ai raportat… " Era duminic`, iar dup` slujba obi[nuit`, fiecare era liber s` fac` ce dorea. Catty verific` dac` [i b`ie]ii aveau or` de \not, dup` care le anun]` pe micu]e c` puteau folosi piscina \ncepând cu ora unsprezece. |[i planificase s` le \nv`]e pe fete s` aib` grij` unele de altele \n ap`, [i s` \nve]e prin modele, ca s` nu mai aib` treab` cu metode [i stiluri de \not. |n caz c` vreuna d`dea semne de progres, le putea lua de la cap`t. Le l`s` s` se b`l`ceasc` un timp, dup` care se ocup` de fiecare \n parte pentru câteva mi[c`ri de \ntindere. Câ]iva stropi, [i toate ie[ir` la suprafa]` zâmbitoare – primul hop fusese trecut. Se duse lâng` fiecare, urm`rindu-le cum dau din mâini [i din picioare ca ni[te c`]elu[i ; pentru a le ajuta, Catty le ]inea de mijloc. La un moment dat ap`ru [i David Jasper, urm`rind spectacolul. Spre u[urarea ei, Dorothea nu era \n raza lui de observa]ie, ba chiar se cufundase destul de adânc \n ap`. David r`mase un timp, apoi plec`. – Gata, anun]` Catty imediat dup` aceea. Copilele ie[ir` [i se [terser`, apoi se \nf`[urar` \n prosoape. – |nc` mai am de lucrat, chicoti Dorothea, \nc` mândrindu-se cu slipul ei de a[a-zis` adolescent`. Catty \ncepu s` râd`, dar nu mai apuc` s` r`spund`, c`ci se auzi de undeva un icnet de dezgust. Cel pu]in a[a p`rea dup` atitudine, c`ci persoana respectiv` nu rostise niciun cuvânt. |ntr-un cap`t al

70

JILL BAKER

piscinei st`tea o femeie. – E doamna Frances, zise Dorothea. E r.. – Nu, s`ri Catty. Pân` num`r la trei, s` v` v`d pe toate \n camer`. Unu, doi… Toate pornir` ca din pu[c`. Catty li se al`turase, radiind de fericire. Femeia de la piscin` [i chiar problema slipului i se [terseser` complet din minte. Abia dup` vreo or` \[i aminti de ele. – A venit domnul David, o anun]` Mardi. Vine mai des decât atunci când aveam alte asistente. De ce, sor`? – Poate c` eu nu m` pricep atât de bine la copii ca ele, [i vrea s` m` verifice. Sau poate c` voia s` discute problema dosarelor medicale, gândi ea mai departe. – {ti]i foarte multe despre copii! strig` Dorothea. Dar eu zic c` v` place! O spusese \ntr-un asemenea mod de parc` \ntr-adev`r vorbea adolescenta din ea, de parc` ar fi fost cu adev`rat o alt` persoan` [i chiar [i celelalte sesizar` acest lucru. Pentru c` toate erau femei, la urma urmei, [i toate aveau un romantism \nn`scut. Doctorul intr` chiar \n acel moment. Cum Catty era cea care-l v`zuse prima, fetele nu-[i d`duser` seama de lipsa oric`rei urme de pl`cere pe chipul s`u. Ba mai mult, ar`ta chiar nemul]umit. – Sunte]i libere, fetelor, anun]` ea. Doctorul are ceva s`-mi spun`. "S`-mi spun`? Asta e replica anului", gândi ea. Dup` felul \n care o privea s-ar fi zis c` e gata s` o mu[te. El a[tept` ca \nc`perea s` se goleasc`. – Avem o patroan`, doamna Frances. – Da? Oare unde mai auzise numele acesta?

P~DUREA DE PORTOCALI

71

– St` \n casa mare, ro[ie de pe deal. Poate ai v`zut-o. – A, da. E foarte frumoas`. – E casa de la munte. Mai are [i \n ora[, [i la mare. – Ce bine. – Da, dar nu e bine pentru noi. – De ce? Pleac`? – Nu ea, ci sprijinul ei. – Da? C`tre cine? – Nu [tiu. – Atunci, care e problema? – Tu. Dorothea. {i ni[te lucruri pe care ai spus c` nu le cumperi, [i totu[i ai f`cut-o. – Presupun c` v` referi]i doar la acel slip. – {tii bine la ce m` refer. – {i unde intervine doamna…Frances ? – A venit la piscina care e \n mare parte opera ei. – Nu e nevoie s` continua]i. Deja m-am confruntat cu atitudinea ei dezgustat`. E din cauz` ca a v`zut-o pe Dorothea, nu? Dorothea cu slipul ei, sau mai bine zis cu acele "lucruri". – Dorothea \ntr-un slip pe care mi-ai spus c` n-o s`-l cumperi. De ce-ai f`cut-o? – N-am f`cut-o…Adic` nu pot s` neg. – De ce? – Pentru c` nu mi s-a p`rut nimic r`u \n asta. A f`cut cincisprezece ani. – Nu m` refeream la acest aspect, ci la faptul c` mi-ai \n[elat \ncrederea. Sunt sigur c` m` puteai duce de nas dac` am fi fost presa]i de timp, sau dac` ai fi venit s`-mi spui "Uita]i, fata aceea…" – {i cu ce m-ar fi ajutat? Care e rostul unor astfel de \ntreb`ri dac` nu duc la rezultate concrete?

72

JILL BAKER

|n mintea ei r`s`ri imaginea unei feti]e care ceruse acela[i lucru cândva, [i nu-l primise niciodat`. – Cum adic`? – Adic` [i eu m-am confruntat cu aceea[i problem` când eram copil, strig` ea. {i nici m`car n-aveam ce are Dorothea. Eram complet a nim`nui. Se l`s` t`cere. Dac` s-ar fi uitat la el, ar fi observat cutele accentuate de pe chipul s`u [i faptul c` nu-[i g`sea cuvintele. |ntr-un final, masca rece \i reveni. – Micu]a orfan` Catriona. Spune-mi restul pove[tii. – Sunte]i r`ut`cios! – Sunt [i…un coleg. |ntr-adev`r, [i eu am fost un astfel de copil. Ceea ce ar trebui s` ne lege, nu? – Dar nu e a[a. Cum a[ putea s` p`strez o rela]ie normal` cu un om care face atâta caz pentru o feti]` \n sl… – {tii bine c` nu asta e ideea. Dac` ar fi fost dup` mine, fetele puteau s` foloseasc` piscina la nesfâr[it, nu dup` regulile de la Complexul Univers. – {i atunci… – Ai deviat de la subiect, sor`. – Nu inten]ionam. Dar a fost inevitabil. Dorothea \[i dorea un slip, care \ntâmpl`tor mi s-a p`rut unul foarte decent, [i dintr-o dat` am redevenit feti]a care cerea acela[i lucru acum mai bine de cincisprezece ani…Ah, n-a]i \n]elege. – Ba da, \n]eleg. – A[a c` i-am dat voie, dar nu mi-a fost u[or s` vin s` v` spun. Am crezut c` o s` trece]i cu vederea. A fost, de fapt, o minciun` nevinovat`. – Da, a[a e, continu` el dup` o pauz`. Dar ce naiba s`-i spun doamnei Frances?

P~DUREA DE PORTOCALI

73

– E chiar a[a de bogat`? – Putred de bogat`. – {i a donat mult? – Nici nu ne-am fi descurcat f`r` ajutorul ei. – Atunci, exist` un singur r`spuns. Trebuie s`-mi dau demisia. – Nu-mi permit a[a ceva. Cel pu]in a[a i se p`ruse c` spune, dar nu era sigur`; el se \ndrepta spre u[`. – Doctore Jasper…David… El se \ntorse sever c`tre ea. – L`sa]i-m` s` v` ajut. – N-ai f`cut destul? – Am s` vorbesc eu cu ea. – N-ai s` faci asta, dar s` le spui micu]elor s` stea cumin]i cât` vreme eu \mi sus]in punctul de vedere. Ce g`l`gie! – Nu e mai mare ca de obicei, se indign` Catty. Are ceva [i \mpotriva copiilor veseli ? El nu r`spunse, ci o privi grav [i plec`. Subiectul referitor la doamna Frances fusese dat uit`rii tot restul zilei. Cina al`turi de b`ie]i se desf`[ur` \n condi]ii suportabile, fetele fiind acceptate \n uniformele lor. – {tiai de doamna Frances, Tony ? – Da. – {i ce p`rere ai despre ea ? – Banii. – |n]eleg. Conducerea ]ine neap`rat s-o p`streze ? – Normal. – {i e benefic` rela]ia cu ea? – Ceea ce d` nu stric` deloc, rânji el. – Impune [i…anumite reguli ?

74

JILL BAKER

– A, nu. David Jasper n-ar permite a[a ceva. "Poate" \[i zise ea. A doua sear`, Tony se ar`t` cam obosit, dup` treizeci de copii ce trebuia supraveghea]i, dup` o zi de munci agricole. Cu toate acestea, asistentul, sau "unchiul" – \nc` nu se [tia – zâmbea cu gura pân` la urechi. – Parc` e[ti o pisic` ce a dat de oala cu smântân`, remarc` ea. – Po]i fii sigur` de asta. Am ob]inut o nou` sal` de gimnastic`. Dar nu una obi[nuit` \n care te po]i mi[ca, ci una cu aparate. Chestii pentru b`ie]i. – {i cine e zâna cea bun`? Sau spiridu[ul? – E o zân`, doamna Frances. – Adic` a donat… – Pentru b`ie]i. {i numai pentru ei. Dintr-un motiv sau altul, de-acum \nainte toate fondurile vor merge spre b`ie]i. |mi pare r`u. Totu[i, lui Catty \i p`rea bine c` sponsorul principal al Centrului nu plecase. |ncerca s`-[i imagineze pledoaria cu mult efect a lui David. |n acea dup`-amiaz`, el veni s` continue povestea cu Belinda [i nava spa]ial`. Dup` ce termin`, le trimise pe fete la joac` [i r`mase cu Catty. – Ai auzit vestea, nu? – Despre sala de gimnastic` a b`ie]ilor? – Da. – Am auzit, [i vreau s` v` spun c` mi-a p`rut bine c` a]i p`strat-o pe doamna Frances. – Da, dar n-a fost deloc u[or. A trebuit s`-i vorbesc foarte dur – Sunt sigur`. Adic`, sunt sigur` c` v-a]i implicat trup [i suflet pentru acest loc. V` rog s`-mi accepta]i felicit`rile…[i scuzele. – Nu, n-am s` fac asta.

P~DUREA DE PORTOCALI

75

Ea r`mase ca tr`snit`. – M-am s`turat. S` m` agit pentru a face din ]ân]ar arm`sar… – Adic` o sal` de gimnastic` dintr-un slip… El o privi fix [i-ncepu s` râd`. {i ea-l urm`. Copilele se strecurar` \n`untru, curioase. – Sunt ca o familie fericit`, zise Ann Mary bucuroas`.

Capitolul 5 Lucr`rile la noua sal` \ncepur` aproape imediat. |n fiecare zi, noi grupuri de muncitori soseau la complex. Cum majoritatea erau tineri, Catty le ]inu deoparte pe fete, inclusiv pe Dorothea, \n caz c` doamna Frances supraveghea zona, ca nu cumva s` g`seasc` vreun motiv s`-[i retrag` oferta. Deja toate fetele \nv`]aser` s` \noate. Chiar [i Ann Mary reu[ea s` dea de câteva ori din picioare, f`r` ajutor. Ceea ce o bucura nespus de mult pe Catty, s` [tie c`, \n caz de nenorocire, fetele se puteau salva singure. |nc` nu erau considerate destul de experimentate pentru a \nfrunta trupa lui Tony, care plonjau \n ap` ca ni[te bombe sau se tr`geau unii pe al]ii \n ap`. Dar, timpul nu era pierdut… Catty se \ntâlnise de mai multe ori cu Bevan Bruce. Dup` multe invita]ii pe care le refuzase, \ncepuse a se sim]i ridicol`, a[a c` accept`, \ntr-un final, s` ia ceaiul cu el. – {tii doar c` am o menajer`, o motiv` el. – Contrariile nu se atrag la Complexul Univers, râse ea. – Mi s-a p`rut c` ezi]i, râse [i el. Dar trebuia s` te asigur c`…Vreau deosebit de mult s` vii la mine, Catriona.

P~DUREA DE PORTOCALI

77

Ea \i zâmbi \napoi. |i pl`cea acest b`rbat. |ncerca s`-[i imagineze reac]ia lui dac`-i va spune c` ezit` din cauza doctorului Jasper. Cu toate c`, dup` episodul cu slipul, reu[iser` s` destind` atmosfera, era con[tient` de reticen]a lui [i de faptul c` cel mai mic pas gre[it i-ar stârni din nou mânia. {i totu[i, era doar un membru al conducerii, se \mb`rb`ta Catty; putea s`-[i ia o pauz`. – Abia a[tept s` vin, Bevan. Doamna Mallard preg`tise un ceai foarte bun, iar Catty reu[i s` se relaxeze dup` toat` agita]ia de la Centru. Dup` ce terminar`, el o conduse \nc` o dat` printre p`durile de citrice, explicându-i detalii de cre[tere. Bevan motiva c` \nc` nu-i ar`tase noile apari]ii [i planta]ii. – Un portocal mai mare [i mai gustos? – Mai mult de-atât. O \ncruci[are \ntre variet`]ile de fructe. }in o eviden]` a tuturor semin]elor. Cine [tie, poate c`-ntr-o zi am s` descop`r un fruct nemaiauzit. Serios, râse, e o adev`rat` aventur` s` te ocupi cu asta. Lui Catty, toat` acea munc` i se p`rea fascinant`. |l urm`ri pe Bevan ocupându-se de un copac r`nit. Cu siguran]`, nici David Jasper nu se preocupa cu mai mult` aten]ie de pacien]ii s`i. Coaja copacului se rupsese \n mai multe locuri, iar Bevan le punea la loc cu ajutorul unor benzi de pânz`, muiate \n cear`, \n prealabil. Când d`dur` peste un alt copac asem`n`tor, ea ceru s-o lase s` \ncerce mi[carea. Terminând, se ridic` mul]umit`, a[teptând verdictul. Bevan o privea nemi[cat. – Catriona… Ea recunoscu tonul. – Alte probleme? se gr`bi s` schimbe subiectul. – Doar una, [i se ar`t` pe sine.

78

JILL BAKER

– Unde sunt ustensilele? – Vorbesc serios, Catriona. – Ba nu. – {tiu c` e prea repede, dar dac` am concuren]`… – Adic`? – Emu Heights e plin de burlaci. – Pe care eu \nc` nu i-am \ntâlnit. – Ai cunoscut trei dintre ei. – Pe tine, zise ea amuzat`…[i ? – Pe Tony Williams. – E ridicol! {i? – David Jasper. Cel mai promi]`tor dintre to]i. – Cred c` ai \nnebunit, zise ea agitat`. – Nu-]i place de el? – Nu, dac` \ntr-adev`r te intereseaz`. Vreau s` spun c` el nu m` place, nu-i place nimic din ceea ce \nseamn` sexul opus. – B`rbatul e b`rbat. Cel pu]in, poate, pentru c`-l cunosc destul de bine. – |nseamn` c` mai po]i medita asupra subiectului, Bevan… zise ea dup` o pauz`. – {tiu. M-am gr`bit. Nu mai conteaz`, Catriona…cel pu]in deocamdat`, ad`ug` zâmbind. Pe drumul de \ntoarcere, el reveni asupra subiectului. – N-ar fi trebuit s`-]i spun acele lucruri, dar când apare o fat` de pe meleaguri str`ine, singur`, te gânde[ti c` trebuie s` aib` un motiv \ntemeiat. Nu sunt eu acela, dar când vine vorba de tine, n-a[ vrea s` fiu o roat` de rezerv`. – O spui de parc` a[ fi venit aici r`nit` din dragoste, râse ea. Dar râsul \i pieri de pe buze \n scurt timp. |ntr-adev`r, a[a venise. |ncepeau s`-i dea lacrimile. Gaby [i Georgie. Feti]ele ei. |l

P~DUREA DE PORTOCALI

79

v`zu pe Bevan ca prin cea]` urm`rind-o cu mil`, [i-[i d`du seama la ce se gânde[te. O conduse acas`, [i parc` \n fa]a cl`dirii. David Jasper st`tea acolo, a[teptând-o parc` tocmai pe ea. Cei doi b`rba]i schimbar` câteva vorbe, dup` care Bevan \i f`cu semn cu mâna, iar David intr` \n sufragerie. – Te-ai sim]it bine la ceai? – Foarte bine. – O dup`-amiaz` pl`cut`? – La fel, zise ea \ncordat`. Ceva st`tea s` erup` \nl`untrul ei. – |]i place? – Pentru Dumnezeu! se r`sti, dar \[i aminti c` acest b`rbat e angajatorul ei, a[a c` se mai calm`. – A[a mai merge, r`spunse el mali]ios. Niciodat` s` nu \ntorci spatele unui membru al conducerii. – Ce dori]i, doctore? – Nu mai e[ti angajata ascult`toare? Nu te-ai purtat la fel [i cu el? – Bevan... Domnul Bruce nu e un membru al conducerii. Dorea]i ceva anume? – Da. Am primit o \n[tiin]are de la departamentul de s`n`tate cu privire la dosarele pierdute. Au consultat dublurile [i s-a constatat, din fericire, c` toate fetele au vaccinurile la zi. – Ce bine. – Mai ales c` unele dintre ele nici nu se mai g`sesc azi. Dar trebuie s` recunosc c` mi-era team` [i de antitetanos. – {i mie, zâmbi ea ca pentru sine. – Mai ales \n cazul acesta, [i f`cu o pauz`. Caii. – Caii?

80

JILL BAKER

Deci, asta era; observase c` ceva mustea \n el. Spera c` nu p`lise prea mult la fa]`, c`ci pe din`untru era complet lipsit` de vlag`. Nu-i pl`ceau…ba chiar se temea de cai. – Caii? repet` cât se poate de natural. Nu-[i putu \nfrâna amintirea acelei zile când, dup` moartea tat`lui ei, venise s` locuiasc` cu mama. Roger se ocupa de mica ferm` l`sat` de tat`. Din cauza faptului c` fratele ei lipsea adesea de-acas` sau era foarte ocupat cu treburile fermei, doamna Forbes decisese s-o aduc` [i pe micu]`. – E fat`, remarcase ea, altfel ]i-ar fi fost de ajutor. {tiu c` ai nevoie. – Pot s` ajut, se oferise Catty imediat, c`ci \i iubea pe amândoi la fel de mult. Dar, dup` ce vizit` grajdurile, Roger \ncepuse s` râd` de ea. – S` [tii c` nu mu[c`… |ns` pentru ea, o feti]` care v`zuse cai doar la curse sau la competi]ii, nimic nu p`rea amuzant. Se retr`sese speriat`, iar mama \l mustrase pe Roger. Gestul o determinase pe Catty s`-i iubeasc` [i mai mult. Poate c` ar fi trecut peste frica ei, dac` nu i s-ar fi \ntâmplat chiar lui Roger. Roger, idolul pe care-l avea. |l auzise strigând din [opron, apoi auzise [i ceva care fâ[âia. Ea fugise \ntr-un suflet \n acea direc]ie. Roger se afla \n ]arcul calului, alb ca varul. Ceva deranjase animalul, care d`dea nervos din copite. – Adu-l pe Horsley, dar \nainte ca ea s` se mi[te, calul \l lovise direct \n fa]`. }ipetele ei \l alertaser` instantaneu pe \ngrijitor. B`rbatul lini[ti calul, iar Catty se repezi la fratele ei. Venise [i mama…[i ambulan]a. Episodul o afectase timp \ndelungat, Roger z`cuse \n spital patru luni. Dup` care se \ntorsese la caii lui…[i astfel o cunoscuse [i pe Lilla, o iubitoare de curse.

P~DUREA DE PORTOCALI

81

– Da, caii, surâse David Jasper, ca [i cum i-ar fi citit teama. Presupun c` ai experien]`. – Nu, a]i presupus gre[it. – O englezoaic`! Membr` a unuia din sutele de cluburi de echita]ie! – {i asistent`, pe deasupra. – A, uitasem. Ru[ine s`-mi fie c` nu mi-am adus aminte de situa]ia delicat` \n care te aflai \nainte. – Evident c` dumneavoastr` a]i fost mai privilegiat \n institu]ia de care a]i apar]inut. Sau a]i pretins c` sunte]i tot un orfan, de dragul situa]iei? – A, nu, e adev`rat. – Un orfelinat care aduce cai pentru b`ie]i, \ncerc` ea s` par` sarcastic`. – Nu, caii au fost adu[i destul de târziu acolo. Pe atunci, nu se putea \ndeplini un asemenea plan, dar acum se poate. {coala de c`l`rie de la Emu Heights se redeschide. Am primit o dona]ie de [ase exemplare de care nu mai e nevoie \n alt` parte. A[a c` Tony se va ocupa de b`ie]i, tu de fete. – O, nu, murmur` ea, [i ar fi vrut s` zic` mai multe, dar se ab]inu. – Chiar dac` \n copil`rie n-ai avut acest privilegiu, presupun c` acum [tii s` c`l`re[ti. – Da, zise ea hot`rât`. Cum de putea min]i cu atâta neru[inare? Cu siguran]`, motivul era b`rbatul din fa]a ei. – Bun. O s` v` pute]i planifica zilele alternativ. Nu e nevoie s` ave]i rezultate extraordinare, doar pentru pu]in` distrac]ie. "Pentru pu]in` distrac]ie"… Catty sim]ea c` i se face r`u. El continu` s` vorbeasc` – spera ca aceste lec]ii s` nu-i

82

JILL BAKER

stânjeneasc` vizitele \n p`durile de citrice. – Am fost o singur` dat`. – De dou` ori, o corect` el. – Prima a fost de recunoa[tere. – Dar n-a fost una scurt`. – Se pare c` m` urm`ri]i, \l \nfrunt` ea, mul]umit` c`-l f`cuse s` se retrag`. – M` intereseaz` tot ce mi[c` la Complex, tot ce are leg`tur` cu activit`]ile de aici. – Nu v` face]i probleme, \mi v`d de treab`. – Inclusiv de portocale, observ` el [i \nainte de ai putea da o replic` acid`, p`r`si \nc`perea. Furia ei se transform` \n dezn`dejde. Cum avea s` se descurce? Ar fi putut s` i se plâng` "Nu [tiu s` c`l`resc [i mi-e fric`" . Dar [tia c` n-ar avea curajul, mai ales dup` replica lui ironic` "Presupun c` acum [tii s` c`l`re[ti" [i acel r`spuns atât de hot`rât. Mai era o speran]` – fetele. Poate c` fetele vor da \napoi de la ideea lec]iilor de echita]ie. Iar cu pu]in ajutor, putea refuza chiar f`r` drept de apel. Ceea ce ar fi \ncheiat discu]iile. Chiar [i o persoan` mai sever`, cum era David, n-ar fi insistat. Catty le anun]` pe fete chiar \n acea sear` de noile planuri. Nu minimaliz` situa]ia, dar nici nu f`cu prea mare caz. Adoptase un ton lipsit de interes, [i spera ca mesajul s` fie \n]eles. Se \n[elase. Copilele se dovedir` deosebit de \ncântate, [i abia a[teptau s` \nceap`. Ar fi trebuit s` ]in` seama [i de rela]ia instinctual` dintre un astfel de animal [i un copil, cu toate c` ]inea mai mult de latura masculin`. Dac` n-ar fi trecut prin acel episod din copil`rie, altele ar fi fost [i impresiile ei. – Un ponei!

P~DUREA DE PORTOCALI

83

– O s` c`l`rim! – O s` galop`m! – Fetelor, nu v` gr`bi]i. E vreuna dintre voi care ar vrea s` renun]e? Pauz`. – Nu v` teme]i. O s` fim \n]elg`tori. Pauz`. – Marion? Marion era un copil mai lent; \i luase cel mai mult s` \nve]e s` \noate. – Abia a[tept, sor`. – Se pare c` sunte]i ner`bd`toare cu toate, zise Catty , mai dezn`d`jduit` ca niciodat`. Am s` verific pantalonii vo[tri, trebuie s` fie \n stare foarte bun`, pân` când cump`r`m al]ii. – Când \ncepem? – La sfâr[itul s`pt`mânii viitoare. Acum, e rândul b`ie]ilor. M`car avea ceva timp s` \nve]e [i ea, gândi Catty. A doua zi, dup` plecarea fetelor, petrecu toat` diminea]a \n biblioteca [colii, mai ales c` nu g`sea nimic despre c`l`rie. – Cau]i ceva [i nu g`se[ti? se interes` domnul Chester. De ce nu \ncerci la biblioteca mobil` de la Emu Heights? Chiar azi trece omul pe-acolo. Sunt o editur` foarte bun`. Dac` vrei ceva, vorbesc cu doamna Chester. – Mul]umesc, dar \mi trebuia ceva ce se poate \mprumuta. – Du-te cu ea, totu[i. Oricum, n-ai nimic de f`cut pân` se \ntorc copiii. – Mul]umesc, a[a am s` fac. Doamna Chester conduse ca nebuna de-a lungul dealului. Vorbea foarte mult, [i nu se [tie cum, dar \ntotdeauna reu[ea s`-[i ridice mâinile de pe volan chiar \n curbe. Dar ma[ina cuno[tea

84

JILL BAKER

foarte bine drumul, o asigur` ea pe Catty. Ajunser` \n siguran]`, cu pu]in timp \nainte de sosirea ma[inii cu c`r]i. Era vorba despre o camionet`, \n`untrul c`reia era amenajat` o mic` bibliotec`; sus pentru adul]i, jos pentru copii. La o privire de ansamblu, Catty se convinse c` selec]ia de volume era variat` [i bine aleas`. Era sigur` c` doamna Chester se va interesa de alegerile ei, pentru c` a[a-i era firea. Dar pe moment, femeia nu o p`zea. |i pl`ceau c`r]ile roman]ioase [i poate era prins` \n vreo aventur`…A[a c` o anun]` pe Catty c` mai stau pu]in prin zon`. – Trebuie s`-i iau domnului Chester o carte despre crichet. Catty \[i ]inea cartea ei despre "Cum se c`l`re[te un cal" cu coperta \n`untru. Când ajunser` \napoi, Catty merse direct la grajduri. Chiar [i pentru ochii necunosc`torului, animalele p`reau foarte lini[tite, ceea ce era explicabil din moment ce veniser` de la o [coal` profesionist`. M`car un aspect pozitiv, gândi Catty. |l auzi pe Tony venind \n spate. – Care e cel mai blând? [i motiv` repede c` se interesa pentru Ann Mary. – Cred c` murgul acela, cu [aua pe butoi. Apropo de butoaie, toate sunt uleioase. – |n]eleg. Apoi, se \ntoarse acas`, \nchizându-se \n camer`, studiind de zor. Ignor` complet aten]ionarea cum c` primele lec]ii puteau fi urmate f`r` [a, pentru a stabili o rela]ie apropiat` cu animalul. Nu-[i dorea o astfel de rela]ie. Citi despre cum s` se urce \n [a. Incon[tient, \ncerca s` fac` mi[c`rile, \ncordându-[i mu[chii. Apoi, despre cum se ]ine c`p`strul. Totul p`rea floare la ureche, dar oare va fi la fel [i \n

P~DUREA DE PORTOCALI

85

realitate ? O trecur` to]i fiorii. Seara, auzindu-le pe fete cum p`l`vr`geau despre ponei, se sim]i mai n`p`stuit` ca oricând. M`car dac` una dintre ele ar fi avut re]ineri…N-ar mai fi tr`it acela[i sentiment de inutilitate care o \ncerca \n aceste momente. A doua zi diminea]`, imediat ce autobuzul cu copii disp`ru dup` col], se \ndrept` tremurând spre ]arc. {tia c` Tony nu se afla acas`, iar domnul Chester nu va ie[i toat` ziua din birou. {i-ar fi dorit s` [tie numele calului, crezând c`, la fel ca un câine, [i calul r`spundea când era strigat. |i \ncerc` pe rând, dar niciunul nu p`rea c` reac]ioneaz`. |ntr-un final, \l g`si pe cel \n cauz`. Când \l atinse, acesta se retrase, ca [i cum nu i se mai \ntâmplase a[a ceva. Strângând din din]i pentru a-[i alunga frica, urm` \ndrum`rile din carte, adic` se urc` pe el f`r` [a. Urma s` rela]ioneze cu el. |ntr-adev`r, calul p`rea c` nu simte nimic, \n timp ce ea se prinse de coam`. Apoi \[i aminti c` nu trebuie s` fac` a[a, [i se prinse cu genunchii, pentru ca, \n cele din urm`, s` atârne pur [i simplu. I se p`rea foarte dificil. |ncet, \ncet, \ncepur` a se mi[ca. Treptat, deveni con[tient` c` n-ar fi p`]it nimic dac` ar gr`bi pasul. Dup` cinci minute, se ]inea tot \n [a. Bucuroas`, desc`lec`, [i se \ntoarse acas`. Studie al doilea capitol, cu privire la [ei. {tia unde se ]in [eile, iar a doua zi \l \nc`lec` pe Russet, cum \l denumise, f`r` a mai p`stra contactul direct. {i din nou gr`bise ritmul. A treia zi [tia c` f`cea progrese. Inima \ncetase a-i mai bate cu atâta putere, nu mai brusca animalul ca la \nceput, [i nici nu mai transpira. A patra zi reu[i s` c`l`reasc` \ntr-un anume ritm. |ncurajat`, \[i petrecu o or` din dup`-amiaz` familiarizându-se cu mi[carea. |n seara respectiv`, abia-[i mai tr`gea picioarele spre sala de mese.

86

JILL BAKER

Dup` ce le culc` pe fete, se delect` cu o baie relaxant`, dar a doua zi se sim]ea [i mai r`u. Era con[tient` c` mersul ei nu era tocmai natural, dar spera s` nu se observe. |ns` copiilor nu le scap` nimic. – Sunte]i ca un robot, sor`, remarc` Ann Mary. V` sim]i]i bine? – Parc` ave]i picioare de lemn. Bunica mea era a[a. – Adic` reumatism, corect` Catty. Sunt bine, fetelor. Cu toate astea, nu se putea ab]ine s` nu râd` de sine de fiecare dat` când se a[eza. – V` doare fundul, continu` feti]a. Bunica mea… – Gata! Sunt bine. Era seara când doctorul Jasper venea s` le citeasc`. Catty se retrase \n camera ei. |i auzea glasul, [i, la r`stimpuri, entuziasmul fetelor care aflau tot mai multe despre Bettina. Probabil c` adormise – sigur din cauza lec]iilor de c`l`rie – pentru ca apoi s` se trezeasc` \n momentul \n care David o prinse de \ncheietur`. – Pulsul e bun, zise el apatic. S`-]i v`d limba. – Nici gând. Ce naiba face]i? – Fetele mi-au spus c` nu te sim]i bine. – Sunt perfect. – Ba nu, chiar dac` pulsul e normal. Ce te doare? – Nimic… De fapt, n-o durea nimic, doar c` se sim]ea \n]epenit` ca un robot [i c` ar fi avut nevoie de ajutor pentru a se ridica din pat. – A[a mi s-a spus. {i mi s-a spus [i unde. Ann Mary. Sim]i c` sângele \i n`v`le[te \n obraji amintindu-[i de replicile fetelor. – Ce modest` suntem, zise el blând. |mi ar`]i unde? – Nu. – Nu-]i cer s` marchezi locul, doar s`-mi spui, ca s` [tiu dac` e

P~DUREA DE PORTOCALI

87

reumatism sau… – Nu e nimic! Se ridic` din pat cât mai normal cu putin]`, \ndreptându-se spre u[`. – Noapte bun`, doctore. E ora la care, de obicei, iau o gur` de aer…Singur`, ad`ug`, v`zând c` el o urmeaz`. Reu[i s` se deplaseze destul de natural pân` \n dreptul unui copac. Acolo, se chirci la r`d`cina lui, blestemând to]i caii din lume, to]i doctorii care se interesau de dureri, [i toate feti]ele care o observaser` [i f`cuser` public` starea ei. Când se lini[ti, se \ntoarse acas` [i f`cu \nc` o baie. A doua zi, o lu` de la cap`t. Sim]ea fiecare junghi, dar parc` durerea o mai sl`bise. |ncurajat`, \n acea dup`-amiaz` se \ntoarse la grajduri. |nc`lec` pe Russet [i-l conduse chiar \n afara ]arcului. Inten]iona s` r`mân` prin \mprejurimi, dar socoteala de-acas` nu se potrive[te cu cea din târg. Abia ce \nchise poarta când \l sc`p` pe Russet de sub control. |n loc de plimbarea lin` [i pl`cut` cu care se obi[nuise, calul o lu` la goan`. N-avea rost s` trag` de c`p`stru sau s`-l lini[teasc`, pentru c` nimic nu l-ar fi oprit. Cobora la vale, iar Catty \i striga \n continuu s` se opreasc`. Abia dup` ce calul trecu peste mai multe cursuri de ap`, ea realiz` c` poneiul vrea s` se \ntoarc` la [coala de c`l`rie de unde fusese adus. O dorin]` imposibil de st`vilit. I se f`cu mil` pentru cal, pentru care casa era cas`, dar se autocomp`timea [i pe sine. {coala se afla chiar la Emu Heights, [i era tocmai ora la care docorul Jasper avea consula]ii. Cu siguran]` c` o va vedea, iar gestul ei de a scoate calul din ]arc va fi catalogat drept unul ridicol, mai ales c` nu-l putuse opri, când se l`udase cu cuno[tin]ele \n materie de c`l`rie. |ncerc` din nou s` \mbuneze calul, dar \n zadar. Animalul

88

JILL BAKER

adulmeca aerul [i pufnea mul]umit, accelerându-[i galopul. F`cu \nc` un salt peste un râu; Catty nu avea decât s` se felicite pentru cursa pe care o realizase. Ie[ir` din tufe chiar \n mijlocul ora[ului, pe singura strad` existent`. Russet cercet` orizontul, la cap`tul c`ruia v`zu ]inta [i o lu` din nou la galop. Concentrându-se exclusiv la a-[i p`stra pozi]ia corect`, Catty abia dac` observ` privirile curioase ale s`tenilor ; dup` care cineva ie[i \n u[a cabinetului… |n fa]` le ap`ru o poart`, poarta [colii de c`l`rie. Care era \nchis`. – Russet, dac` te opre[ti, o deschid, strig` Catty. O deschid, m` auzi? |ns` calul nu mai auzea [i nu mai vedea nimic; se \ncord` din toat` fiin]a lui [i se \n`l]` \ntr-un salt acrobatic, unul din acele salturi despre care Catty [tia c` nu sfâr[esc bine. Zburar` \mpreun` peste poart`, dar, ca [i mai \nainte, ea r`mase tot \n [a. Russet \ncetini [i o lu` la trap spre locul unde [tia c` era tava lui cu mâncare. La [coal` se aflau doi \ngrijitori care r`m`seser` cu gurile c`scate, de parc` nu mai v`zuser` a[a ceva \n via]a lor. – Unde naiba l-a]i g`sit? \ntreb` unul. L-am dat de-aici. – {i cum de l-a]i \nc`lecat? E unul n`r`va[. – E de la Centrul Univers. Nou` ni l-a]i donat. – A[a e, zise domnul MacWither, directorul [colii. Chiar m` \ntrebam de ce Billy Boy \nc` e aici, iar Red Fury a disp`rut. – Red Fury? murmur` Catty. – Adic` el. E cel mai s`lbatic cal pe care l-am avut. – Nu e cel mai blând? – Cine? Fury? V` sim]i]i bine, domni[oar`? Domni[oara nu se sim]ea tocmai bine. Desc`lec`. Apoi se l`s` la p`mânt.

P~DUREA DE PORTOCALI

89

|n clipa \n care se trezi, se afla pe un pat de spital, cu David Jasper al`turi. – Deci, de-aia aveai dureri \ntr-un anumit loc. – |nv`]am s` c`l`resc. – Pe un cal n`r`va[? – Nu [tiam… Catty \[i dorea cu disperare ca scena prin care trebuia s` treac` s` nu se \ntâmple, dar degeaba. – |mi vine r`u. Cu mult profesionalism, el \i ]inu capul, lini[tind-o. Apoi, o mai ]inu un timp \n acela[i loc, f`r` a o muta \ntr-un spa]iu mai r`coros, a[teptând s`-i mai treac` ame]eala. Dup` care o puse pe un alt pat, iar Catty afl` cu surprindere c` el locuia al`turi. La un moment dat, David ie[i [i se \ntoarse cu un prosop [i cu ap` cald`. Deosebit de atent, \i cur`]` fa]a [i mâinile. Umezi o cârp` \n ap` rece [i i-o a[ez` pe frunte, [i-i spuse s` \nchid` ochii [i s` r`mân` a[a câteva minute. Dup` ceva timp, se \ntoarse cu o c`ma[` curat`, mult prea lung` pentru ea, dar dac` o vâra \n pantaloni… – Nu, mul]umesc. – Cealalt` e oribil`. O s` ]i se fac` r`u din nou. – Ba nu. – Atunci, mi se face mie, [i, spre \ngrozirea ei, \ncepu s`-i descheie nasturii. – E \n regul`…adic` sunt bine…deci… – Adic`, nu vrei ca eu s` fac asta? Te rog, sor` Quentin…trebuie s-o facem. Ea \ncerc` s` se ridice; când se dezechilibr`, el s`ri s-o sprijine, dar Catty se feri. David zâmbi pe \nfundate, dar nu se mi[c` din loc. – V` rog s` v` \ntoarce]i, zise ea. El o ascult`. Spre marea ei insatisfac]ie, era sigur` c` el abia se

90

JILL BAKER

putea ab]ine s` nu râd`. – Gata. – Aduc ni[te cafea. Nu se duse \n cabinet, unde avea aparatul de cafea pentru pacien]ii care trebuia relaxa]i, ci se duse \n buc`t`ria proprie [i se \napoie cu un lichid foarte tare. Dar [i foarte dulce. Catty [tia c` a[a se servea \n cazul situa]iilor [ocante, a[a c` nu coment` nimic. – |nainte de a face vreo remarc`, \ncepu el dup` câteva momente, vreau s`-]i spun c` ai f`cut un efort enorm pentru cineva care [tie doar s` c`l`reasc` [i nimic mai mult. |ntr-un fel sau altul, Catty era con[tient` c` trebuie s`-i spun` adev`rul. De[i acum era mai \ncrez`toare \n sine decât cu o s`pt`mân` \n urm`, el avea dreptul s` [tie starea de fapt, pentru a se decide asupra viitorului lec]iilor de c`l`rie. – Nu [tiu. – Ce nu [tii? se mir` el. – S` c`l`resc. – Adic` nu [tiai s` c`l`re[ti, dar, de fapt, mi-ai spus c` [tii? – Da. – Deci, ai \ncercat s` \nve]i de una singur`? – Da. – Pe un cal ca Fury? – V-am spus c` nu [tiam. – Iar eu \]i spun altceva, sor`: dac` ar fi s` fac dup` cum m` taie capul, locul acela despre care-mi povestea Ann Mary te-ar durea de mii de ori mai tare. Numai o nebun` putea face a[a ceva! {tii ce s-ar fi putut \ntâmpla? – Dar nu s-a \ntâmplat. – {i c`rui miracol s` atribuim acest lucru? – N-a fost niciun miracol. Am citit o carte despre "Cum s`

P~DUREA DE PORTOCALI

91

c`l`re[ti un cal". Am \mprumutat-o de la biblioteca mobil`. |n primul capitol se spunea despre cum trebuie s` nu pui [a pe cal pentru a stabili o rela]ie cu el. – {i ai reu[it? – Dar, dar cu anumite implica]ii. – Se pare c` nu ]i-au fost de-ajuns. {i? – {i atât. Am exersat \n fiecare zi. Iar azi mi-am zis c` sunt destul de experimentat` pentru a ie[i din ]arc. Dar Russet… – Russet? – Fury…avea alte planuri. – Te-ai temut? Privirea lui se mai \mblânzise. – Nu atât team`, cât ru[ine. Mi-am dat seama c` Russet…Fury se \ntoarce acas`, [i deja v` vedeam \n u[a cabinetului, râzând de mine. – N-am râs, r`spunse el serios. – |mi pare r`u pentru deranj. – Dup` fe]ele s`tenilor, se vede treaba c` le-a pl`cut spectacolul, iar directorul [colii [i \ngrijitorii sunt ferici]i c`-l au pe Fury \napoi. Am impresia c` e un exemplar foarte scump. – {i atunci, ce caut` aici? – A ajuns doar periodic. Aici trebuia s` ia o pauz` \nainte de antrenamentele serioase. Are o genealogie impresionant` [i se pun mari speran]e \n el. – O s` fie un…cal de curse? zise ea \mpietrit`. – Da. |]i vine r`u din nou? – Nu. – Oricum, mie mi-e grea]`, pentru faptul c` n-ai venit s`-mi spui c` nu [tii s` c`l`re[ti. Chiar a[a de mult m` dispre]uie[ti? Ea neg` din cap.

92

JILL BAKER

– Atunci? De ce? – Nu [tiu, reu[i ea s` [opteasc`. El nu insist`, [i-i spuse c` o conduce acas`. – Merg singur`. – Pe cel`lalt cal? Cel care ar fi trebuit s` ajung`, de fapt, la voi? Ea se gândi la propunere, dar sim]ea c` o vreme nu va mai fi \n stare s` \ncalece alt cal. – Merg pe jos. – Pân` la ma[in`; de[i mai degrab` te-a[ duce \n bra]e. – Dar s`tenii… – Au s` se distreze din nou. Emu Heights e un loc foarte pitoresc, [i rareori au parte de astfel de distrac]ii. – {i tot am s` merg singur` pân` la ma[in`. Cobor\, abia reu[ind s`-[i ascund` dezechilibrul. Când urc`, ceva o \mpinse s` arunce o privire la [coala de c`l`rie. Animalul binecunoscut ap`ru de cealalt` parte a grilajului; probabil c`-[i va aminti de ea, cea care \i strânsese coama cu furie, [i care se ag`]ase aprig de el \n primele zile. Ulterior, s`tenii le povestir` lui David [i lui Catty c` animalul nu-[i mai revenise din starea de apatie.

Capitolul 6 Fetele \nv`]ar` s` c`l`reasc` mult mai u[or decât \nv`]aser` s` \noate. De parc` n-ar fi fost ca pe[tii \n ap`, ci mai degrab` n`scute \n [a. Se entuziasmau la orice nou am`nunt, iar Catty fu nevoit` s` amâne mai multe zile de \not. Poate [i din cauza vremii, atât de instabile pe timp de prim`var`, mai ales la Emu Heights unde vântul se \nte]ea din cauza masivelor de pe marele lan] muntos din apropiere. Piscina c`p`ta o culoare metalic`, iar Catty nu-[i putea \nvinov`]i elevele c` preferau blana moale a unui animal. Spre \ncântarea ei, caii se dovedir` cooperan]i. Animalele acestea nu cunoscuser` o alt` via]` decât cea \n preajma oamenilor [i a drumurilor de ]ar`. Persoanele mici de \n`l]ime li se potriveau de minune [i puteau s` duc` zeci de kilograme de \n spinare doar de dragul st`pânilor. Catty, al`turi de Tony, i se plânse: – {i mi l-ai recomandat pe Red Fury! – Eu m-am rugat mult timp de el, [i credeam c` n-o s` ajung s`-l stârnesc niciodat`, râse el. Dar ce te plângi? Sunt sigur c` ]i-a dat o lec]ie. – Da, dar dup` ce l-am c`l`rit pe Russet nu m` mai pot obi[nui

94

JILL BAKER

ce ceilal]i. |n curând, se dovedi c` [i animalul sim]ea la fel. |ntr-o zi, domnul Chester trimise dup` Catty. Aceasta \l g`si pe directorul [colii de c`l`rie \n biroul [efului ei. Venise cu o propunere. Red Fury \ncepuse s` le fac` probleme. |l acceptaser` din partea unui client bogat pentru a-l obi[nui cu un ritm mai lent de antrenament. |ns` nu reu[iser` cu el mare lucru, pentru c` animalul nu mai accepta pe nimeni \n [a. – {i nu vrem s` ne pierdem clientul, domni[oar`… – Eu n-am avut probleme cu el. – De aceea am venit. {i-i propuse s`-l foloseasc` din când \n când, contra unei sume de bani. Catty ar fi acceptat cu bucurie, dar domnul Chester interveni repede, spunând c` atâta timp cât femeia exersa \n incinta Centrului, nu trebuia s` pl`teasc`. Afacerea avea s` fie un fel de dona]ie Centrului. – S-a f`cut, accept` directorul. Toat` lumea era mul]umit`, mai ales Catty, care dobândea astfel o pozi]ie asem`n`toare cu cea a doamnei Frances, care-i crease nepl`ceri \n urma scenei cu slipul. Fericit` [i c` re\nnodase prietenia cu Russet, \l \ncerc` chiar a doua zi; murgul \i asculta comenzile; reu[i s` ating` acea rela]ie profund` despre care vorbea cartea, o rela]ie \ntre cal [i c`l`re]. |l duse pân` la poalele dealului, unde cre[teau p`durici r`coroase; copacii erau plini de mu[chi verde. Din loc \n loc, oamenii t`iaser` arborii, f`când spa]iu unor fâ[ii de p`mânt destinate viitoarelor culturi de dovleci [i fasole. Se vedeau [i urmele cenu[ii de la focurile pe care localnicii le f`ceau pentru a cur`]a p`durea de usc`ciuni [i de gunoaie. |ntr-un astfel de loc \l \ntâlni pe David Jasper \ntr-o diminea]`.

P~DUREA DE PORTOCALI

95

Ma[ina lui fusese \mpro[cat` cu noroi de un buldozer ce trecuse prin apropiere [i se \mpotmolise. – Slav` Cerului! zise el. M` \ntrebam cum o s` pot ie[i de-aici. Ea \l privi, nedumerit`. C`rarea abia se deslu[ea, incert, [i nu g`sea motivul pentru care el se afla acolo. – Aveam pu]in timp liber [i mi-am zis s` v`d ce mai face lumea pe-aici. E unul din locurile mele preferate. – Ar fi trebuit s` veni]i pe jos. – O s` [tiu, de-acum \nainte. Dac` nu veneai tu… – Tot va trebui s-o lua]i pe jos. – Trebuie s` ajung la o consulta]ie, [i se uit` la ceas. – A[ vrea s` v` ajut, \i r`spunse ea rece – la urma urmei, el \ntotdeauna se ar`tase la fel fa]` de ea. Dar nu cred c` Russet v-ar l`sa s`-l \nc`leca]i, chiar dac`… – A, da, am auzit despre rela]ia cu c`l`re]ul… – Chiar dac` sunt [i eu, \l ignor` ea. – {i nici tu n-ai fi de acord. Sor` Quentin, e o problem` de aranjare a locurilor. Adic`, am fi foarte apropia]i. – {i prea grei pentru Russet. |mi pare r`u, doctore. S` anun] c` o s` ajunge]i \n curând? – Nu, dar ai putea s` apuci de frânghia asta [i s` m` tragi afar`. – S`-l pun pe Russet s` trag` o ma[in`? – Nu e grea, [i deja am scos-o pe jum`tate. Eu voi \mpinge din spate, deci nu trebuie s` te \ngrijorezi. – Ba da. – Poate, pentru cal. Am auzit [i asta. Deci, tot ]i-a mai r`mas ceva afec]iune, sor`. – Dac` sunte]i sigur c` nu-i d`uneaz`… zise ea \n]epat`. – Ia frânghia [i când strig, s` trag`. Ea ascult`, f`r` prea mare entuziasm. Cu toate acestea, tractarea

96

JILL BAKER

nu decurse exact a[a cum promisese el; ma[ina scrâ[ni pu]in, dup` care ie[i din noroi. – Mul]umesc. – Mul]umi]i-i lui Russet. – Mul]umesc, Russet, se conform` el, ezitând. Dar David nu p`rea gr`bit. Ea a[tept` urm`toarea remarc`; era con[tient` c`, de[i acceptase ca ea s` c`l`reasc`, domnul Chester nu f`cea parte din conducere. – |]i place ]ara? o \ntreb` el pe nea[teptate [i cu mult calm. Ea \[i arunc` ochii spre valea de un verde crud, spre pârâurile limpezi, cu excep]ia locurilor \n care cursul lor fusese \ntrerupt de drumuri, spre versan]ii petici]i \n diverse culori, cu vegeta]ia lor variat`, spre cerul albastru, [i-i r`spunse: – Bine\n]eles! – {i mie. – {i totu[i pleca]i? El o privi uimit. – "Nu po]i ]ine b`rba]i ca David Jasper \ntr-un loc ca acesta", \l cit` ea pe Bevan Bruce. – Cui \i datorez pl`cerea? – N-a[ fi putut-o spune chiar eu? – Nu. – Ave]i dreptate. Domnul Bruce a spus-o. – V` vede]i des? zise el cu mâna pe cheia de contact. – De ce? E interzis? – Te-am \ntrebat ceva. Iritat`, Catty \l trase pe Russet de h`]uri pentru a se urni din loc, dar o mân` le prinse prin fereastr`. – N-a[ face asta, observ` ea. Cred c` a]i auzit multe despre Red Fury.

P~DUREA DE PORTOCALI

97

– Da, am auzit multe despre rela]ia voastr`, dar nu cred \n viitorul ei. |n schimb, [tiu de rela]ii dintre un b`rbat [i o femeie, c`rora li se acord` o a doua [ans`, [i o privi curios. – Nu cred c` Russet are astfel de gânduri. – Dar tu? – Nu \n]eleg, doctore. – Amintiri – se referea la acea zi \n care ea negase c` ar avea iubit, dar recunoscuse existen]a unor amintiri; amintiri despre ni[te copii. Porni motorul [i d`du \n mar[arier f`r` a se uita \n spate. Catty \l mân` pe Russet \napoi la grajduri, mergând pe lâng` livezile Centrului. Se afla pe partea opus` celei pe care se plimba de obicei. Pe aici cre[teau alte soiuri de copaci, arbori care necesitau [i pu]in` aten]ie pe lâng` lumin`, spa]iu deschis [i \ngr`[`minte. Spre surprinderea ei, \l g`si pe Bevan lucrând. – Sapi? \i strig`. – Nu, se opri el din lucru venind spre ea, meditam. – La ceva anume? – Poate. Nu m` \ntreba de ce, dar am senza]ia c` o s` dea \nghe]ul. – Acum? Nu fi ridicol. – Din p`cate, vreau s` fiu precaut. |nc` e prim`var`, [i vremea e foarte capricioas`. De ceva timp, studiez norul acela. Ea se uit` \n direc]ia ar`tat`, dar nu observ` nimic alarmant. – {i de ce te temi? – M` rog, poate nu chiar de un \nghe], dar putem avea parte de o c`dere brusc` de temperatur`, urmat` de c`lduri mari. – {i n-ar fi benefic? – Ar distruge toat` recolta, Catriona. – Nu se poate face nimic?

98

JILL BAKER

– Ba da, s` oprim \nghe]ul sau ceea ce va urma. {i-apoi s` \ncepem v`ruirea. – Aha, [i-i pui pe b`ie]i s` protejeze recolta? – Nu, nu i-a[ putea pune la a[a ceva. – Po]i s` apelezi la blocul Sky. Fetele vor fi \ncântate s-o fac`. Ai destule pensule? – Catriona! strig` el, c`ci ea \ncepea s` se dep`rteze. – Cincisprezece…dou`zeci…câte? – Ce femeie! rosti el ca pentru sine. Dup` cum se a[teptase, fetele ardeau de ner`bdare s` \ndeplineasc` acea munc`. Catty ceruse [i ob]inuse aprobarea domnului Chester, [i chiar \i oferi câteva pensule mai vechi pentru a le completa pe ale lui Bevan. – Ne-a tot aprovizionat cu citrice [i a stat atâta timp instruindu-i pe b`ie]i; nu e de mirare c` [i-a neglijat propria cultur`. – De obicei se v`ruie[te? – Da, de mân`, iar el i-a \nv`]at pe copii. Dar la temperaturi pl`cute ca cele de acum, nu se face. – {i mie mi se pare destul de cald. – El [tie mai bine. Sper doar c` se \n[al`. Bevan le a[tepta cu ustensilele din dotare, pensule [i m`nu[i de cauciuc. Catty r`mase undeva mai deoparte, urm`rind cum fetele stropeau cu satisfac]ie trunchiul pomilor. Era ca [i când s-ar fi b`tut cu noroi, doar c` acum ingredientele aveau culoarea alb`. |l \ntreb` pe Bevan despre m`nu[i. – Pentru mâini? – Nu neap`rat; mai degrab` pentru a-mi proteja eu pomii. Se poate ca microbii lor s` ajung` pe fructe [i s` le contamineze. Terminaser` o mare parte din copaci când, la un moment dat,

P~DUREA DE PORTOCALI

99

cerul se despic` \n dou`. – Norul acela e pus pe fapte mari, zise Bevan [i ar`t` spre o pat` \ntunecat` pe cer. Domnul Chester veni dup` fete cu autobuzul [colii. Catty le instal` pe toate dar-\[i aduse aminte de ustensilele cu care venise [i fugi \napoi la depozit. Nici nu deschise bine poarta c` auzi ma[ina dep`rtându-se. Ie[i, strigând dup` ei, dar \n zadar. Evident, nimeni nu observase absen]a ei, [i n-o mai auzeau. Nu mai conta, Bevan o putea foarte bine conduce \napoi. Dar când \l c`ut` acas`, nu-l g`si, chiar [i manajera era plecat`. Când s` plece, pe verand` asist` la un fenomen ce le r`spl`tea eforturile din acea dup`-amiaz`. Cu toat` a[ezarea geografic` a complexului [i a satului de la Emu Heights, acolo unde nu ninsese niciodat`, iat` c` acum se pornise a fulgui. Catty r`mase privind spectacolul, \ncântat`. Luminozitatea, sunetul moale al fulgilor, fine]ea p`turii ce se a[ternea pe p`mânt. Acoperi[ul [opronului deja se acoperise cu z`pad`, la fel [i vârfurile pomilor. Privi aleile – deja se vedeau ]ur]urii formându-se pe ramuri. Realiz` c` l`mâii nu vor rezista. Observ` câteva zeci de dâre de fum alb`strui ridicându-se printre straturi. Bevan [i doamna Mallard aprindeau focuri la tulpina pomilor, pentru a le p`stra c`ldura. Catty le s`ri \n ajutor, apucând de foale [i strângându-le, direc]ionând c`ldura. – Am s`-]i mul]umesc o via]` \ntreag`, Catriona, \i zise el, obosit de efort. Timp de o or`, nu avur` deloc r`gaz. Alte rotocoale de fum se \n`l]ar` din zonele \nvecinate; s`tenii se preocupau de proprii copaci. Dac` zona ar fi fost obi[nuit` cu asemenea fenomene, cu to]ii ar fi fost preg`ti]i. |ns` nici m`car pe la]ul muntos din apropiere z`pada nu era un fenomen frecvent. La fel de nea[teptat precum ap`ruser`, fulgii \ncetar` dintr-o

100

JILL BAKER

dat`. Aerul se mai \nc`lzi. Z`pada se topi. B`l]ile acoperite cu pojghi]` se muiar`. De pe acoperi[ \ncepu s` curg` un firicel de ap`, la fel [i ]ur]urii ce atârnau la strea[inile casei. – E gata, zise Bevan; [i-acum, \ncepem. – Ce anume? – O s` avem probleme, nu din cauza z`pezii, ci din cauza greut`]ii acesteia. Sigur a rupt ramurile. Ai v`zut zilele trecute cum se bandajeaz` un copac, nu? Ea d`du din cap. – Asta va trebui s` facem acum. El p`rea foarte hot`rât s` se bazeze pe ajutorul ei. De ce nu, la urma urmei? gândi ea, mai ales c` f`cuse atâta bine Centrului. Iar dac` cei din conducere \i vor cere o explica]ii, le va spune c`-i pl`cea de Bevan. |ncepur` s` lucreze, cu mult spor. La un cap`t de alee, se \ntâlni cu Bevan. Doamna Mallard trebuia s` fie la un alt rând, credea ea. Apoi, la fel de natural ca soarele dup` o ploaie de var`, Bevan o lu` \n bra]e [i o s`rut` brusc. Iar ea \i r`spunse. |nl`untrul ei sim]ea o u[urare, pentru munca depus`. Cineva se apropiase de ei, cu siguran]` doamna Mallard. Dar abia dup` câteva momente Catty realiz` c` a treia persoan` nu era menjera, ci chiar David Jasper. A[tepta, surâzând, ca ei doi s` se opreasc`. – Totul e bine când se termin` cu bine, suger` el pe drumul de \ntoarcere. Vorbea despre copaci, dar Catty [tia c` face aluzie la altceva, [i-l ura pentru acest lucru. |n definitiv, chiar dac` el era un membru al conducerii n-avea dreptul s`-i spun` ce s` fac`, dac` nu avea leg`tur` cu copiii. Iar ceea ce tocmai f`cuse nu afectase pe nimeni, ba chiar desc`tu[ase fericirea a dou` persoane \n leg`tur` cu munca \ndeplinit`.

P~DUREA DE PORTOCALI

101

– Pu]ine pagube, continu` el, to]i s-au luat dup` tine. – Din fericire, culturile n-au ajuns \n stadiu critic, zise Bevan. Ajunser` acas` la el, iar menajera, care o luase \nainte, \i a[tepta cu cafea [i cu sandvi[uri. B`rba]ii continuar` s` discute despre vreme [i despre momentul nea[teptat ce se ab`tuse asupra zonei. Când Bevan se interes` cum primiser` ninsoarea la complex, David \ncepu s` râd`, spunând c` niciodat` copiii nu se distraser` mai mult. Cu siguran]`, [i-au prelungit distrac]ia. Deja unii dintre ei se aruncaser` \n piscin`. – Da? Nu-mi spune c` au vrut s` s`rb`toreasc` z`pada astfel. – Au crezut, poate, c` apa \nghe]ase, [i doreau s` patineze, sau s` se dea pe ghea]`, cel pu]in. Nu, sor` Quentin, r`spunse el privirii ei nelini[tite, n-a fost una din copilele tale. Erau prea preocupate de absen]a surorii lor, care disp`ruse dintr-o dat`… – M-am \ntors dup` ustensile [i cred c` nu [i-au dat seama. – Nu e nevoie de explica]ii. Sunt sigur c` Bevan a fost foarte \ncântat. – Ba mai mult, Catriona [i fetele m-au ajutat s` v`ruiesc azi dup`-amiaz`. – Mi-am dat seama dup` felul \n care fuseser` \mpro[ca]i copacii. La \nceput, am crezut c` e din cauza z`pezii, râse el. – Domnul Chester ne-a dat voie, remarc` ea. – Ce bine… Doamna Mallard se interes` de soarta celor ce ajunseser` \n bazin. – Nimic grav, dar unii s-au ales cu dureri. Iar cum complexul se \ntinde pe un mic platou, [i z`pada s-a depus repede, cu to]ii au \nceput s` se bat` cu bulg`ri, [i cred c` o mai duc a[a pân` r`mân f`r`. – Ale mele? se gr`bi Catty, \ngrijorându-se pentru felul cum

102

JILL BAKER

erau \mbr`cate. – Atunci când am plecat eu, nu. }i-am zis doar c` aveau alte preocup`ri. E remarcabil cât de repede te-au acceptat \n sufle]elul lor…mai ales când altcineva n-are asemenea idealuri, surâse el enigmatic. Ba chiar [i-au amânat urm`torul capitol din povestea cu Bettina! Bevan \i privea nedumerit. – E o carte, explic` ea neconcludent. Din cauza momentului tensionat, Catty nu \n]elegea de ce folosise David aluzia la o rela]ie de dragoste, când era vorba despre o rela]ie cu o singur` persoan` implicat`? De ce remaca referitoare la rela]ia ei cu calul…apoi cu un b`rbat? Nici m`car nu fusese vorba despre un b`rbat, ci despre Gaby [i Georgie, pe care Lilla i le r`pise. |i auzi din nou pe b`rba]i sporov`ind, dar nu-i mai putea urm`ri. |n ciuda c`ldurii din camer` [i cafelei fierbin]i, se \nfrigur`. Nu era acela[i sentiment de pustietate interioar` pe care-l mai \ncercase \n lipsa copilelor, ci un fior \n adev`ratul sens al cuvântului. Iar senza]ia se \n`spri. |ncepu s` tremure [i s` scrâ[neasc` din din]i. O durea capul, picioarele \i atârnau ca de plumb. "Atâta timp cât nu se observ`, gândi ea disperat`, m` pot duce la blocul Sky". Se scuz` vesel`, ridicând-se cu un efort supraomenesc, c`ci parc` era de gum`. Urc` \n ma[in`, continuând s` vorbeasc` animat cu Bevan [i cu menajera. Se str`duia s` r`mân` a[a, pentru ca David s` nu-i arunce \n fa]` toate cele ce le f`cuse, [i s` nu-[i dea seama de nenorocirea ei. – Gata, zise el la un moment dat, te po]i l`sa pe sp`tar. {tiu…c` ]i-e r`u, nu? – Nu…

P~DUREA DE PORTOCALI

103

– Ba da. Stai lini[tit`. Recunosc`toare pentru c` totul se sfâr[ise, \l ascult`. |nchise ochii; drumul \ncepuse a urca spre Centru, iar glasurile copiilor, când el parc` ma[ina, o trezir` la realitate. Ceea ce v`zu \n fa]a ochilor era parc` desprins de pe o felicitare de Cr`ciun. O imagine pe care poate c` n-avea s-o mai vad` niciodat`. Pe platou se adunase atâta z`pad`, de parc` locul ar fi fost situat \ntr-o zon` muntoas`, nu \ntr-un climat moderat de la baza dealurilor. Bulg`rii zburau \n stânga [i-n dreapta; oameni de z`pad` peste tot. {i fetele ei se aflau printre n`zdr`vani, [i ar fi trebuit s`-i mul]umeasc` doamnei Chester c` le \nfofolise bine [i c` le l`sase s` se joace. De altfel, \ntr-o ]ar` c`lduroas` ca Australia, nimeni n-ar fi trebuit privat de pl`cerea aceasta. – Ce nerecunosc`toare, pufni David Jasper, referindu-se la fete; tipic feminin. – Cum adic`? – Acum se \ngrijoreaz`, acum se distreaz`. Când am plecat, mai-mai s` le dea lacrimile dup` tine [i acum… – Sunt ni[te copile, le ap`r` ea. – Care devin femei. – Da, p`cat. Altfel, cu siguran]` c` i-a]i fi transformat \n b`rba]i. – O lume masculin`, murmur` el. Nu ]i-ar pl`cea? Sau poate…o lume cu un singur b`rbat? – O, iar \ncepem?! [i d`du s` ias`, dar el se oferi s-o ajute s` coboare, ridicând-o \n bra]e. M` descurc. – Nu e[ti bine deloc. Te conduc [i te pun \n pat. – Nici gând! – Atunci, m` asigur c` a[a ai s` faci, dup` care am s`-]i dau s` bei ceva. Ave]i l`mâi? – |n frigider. Dar…

104

JILL BAKER

– Mai bine decât s` vin s`-]i fac injec]ii mâine. E[ti sigur` c` te po]i urca singur` \n pat? – Normal, se gr`bi ea. – Altfel…[i zâmbi, a[ fi chemat-o pe doamna Chester. |mbujorat` din cauza dialogului cu el, dar [i din cauza febrei, Catty se dezbr`c` [i intr` sub plapum`. Era foarte obosit`, prea obosit` chiar [i pentru a se preocupa de starea fetelor. Doctorul reveni cu b`utura fierbinte [i o mai lini[ti. – Nu-]i face griji pentru micu]e. M` ocup eu de ele. – Spune]i-le s` se duc` la baie, ad`ug` ea. Cred c` mi-a]i pus [i altceva \n b`utur`. |l auzi râzând, parc` de undeva de departe…iar dup` un timp, auzi pa[i [i veselie care se curm` dintr-o dat`, apoi robinetele de la baie, sunetul papucilor. Dup` care se f`cu lini[te [i se stinser` luminile. La patul ei nu ardea nicio lamp`, dar \i sim]i prezen]a, pe jum`tate con[tient`. – Noapte bun`, sor`. Diminea]`, se trezi [i mai r`u. Cu gura uscat`, cu ochii umfla]i, nici nu le putea ajuta pe fete. Astfel \ncât acestea trebuir` s`-[i poarte singure de grij`. Nu-i p`sa de nimic. Gluma se \ngro[ase prea mult, cei din conducere nu vor tolera ca o asistent` s` se \mboln`veasc` \ntr-o perioad` a[a de scurt` de timp. Dar nu avu r`gaz prea mare pentru a medita asupra faptului, c`ci \nchise ochii. O luau ame]elile. Vag, sim]i atingerile unor mâini, dar nu [tia ale cui. Dar mai târziu, \[i d`du seama c` acelea[i mâini puternice o ridic` [i o pun \ntr-un alt pat. |ntr-un pat de spital. |l recunoscu imediat ce deschise ochii. – Slav` Domnului! zise o voce. Credeam c` ai nevoie de vreun

P~DUREA DE PORTOCALI

105

antibiotic care n-a fost \nc` descoperit. David Jasper se afla al`turi de ea. – Se pare c` ]i-ai f`cut un obicei din asta, remarc` el. – Da. |mi pare r`u. – Presupun c` a fost ceva inevitabil; iar aprovizionarea cu portocale este foarte important`, la urma urmei. – Am… – Ai avut pneumonie \n urma ajutorului pe care l-ai dat la Sunny Wonder. – Scuze. Se uit` \mprejur. De[i ar`ta ca un salon de spital, locul avea ceva diferit. – E salonul de internare, explic` el. E[ti tot la complex. Ceea ce-ar trebui s`-]i gr`beasc` \ns`n`to[irea. Dac` cei din conducere ar fi vrut s` te concedieze, te-ar fi trimis la un alt spital. – {i de ce nu m-au trimis? – }i-am spus c` nu e[ti dat` afar`. – Serios… – Serios, nu erai preg`tit` pentru c`l`toria pe care ai f`cut-o. {i la fel de serios, avem o asistent` extraordinar`. – Cum adic`? El ar`t` spre u[`, iar Anne cea mare intr`. Purta [or]ul [i boneta pe care Catty i le f`cuse pentru servire, dar cu un aer diferit. – Sora Anne. Anne l`s` tava cu suc pe o m`su]`, dup` care \ncerc` cât mai profesional s` ia temperatura pacientei. – Doctorul David m-a \nv`]at, spuse, \n caz c` ar fi vrut s`-i \ndep`rteze mâna. Dup` o scurt` pauz`, continu`: – Cred c` e normal`, doctore.

106

JILL BAKER

– A[a e. – Nu verifica]i? – Nu, m` \ncred \n tine. Iar fata, fericit`, zbur` s` vad` de ceilal]i pacien]i. – Da, r`spunse el \ntreb`rii din priviri a lui Catty. Mai avem [i pe cei care s-au aruncat \n ap` atunci. Cred c` b`ie]ii n-au s` mai \ncerce niciodat` s` patineze, nici m`car pe ghea]` adev`rat`, râse el. E ca o pedeaps`. – Nu v`d unde e pedeapsa. – |n faptul c` trebuie s`-i spun` sor` Annei. Apoi o inform` pe Catty c` va mai r`mâne câteva zile \n spital. – |n vale a fost epidemie de meningit`. – Dar m` simt bine. – {i totu[i, pneumonia merge mân`-n mân` cu cealalt`. |n plus, nu-mi permit s` renun] la Anne a[a de curând. – B`ie]ii… – Ar putea s` plece. I-am re]inut numai ca s` le dau o lec]ie. – Când pot s`… – Te gr`be[ti? Totul se desf`[oar` la fel [i \n absen]a ta. – De-asta m` tem. – }i-am zis c` nu e[ti concediat`, [i se ridic` de pe pat. Stai aici pân` miercuri, pentru c` fetele planific` s` vin` \n vizit` de-adev`ratelea. Adic` flori, cadouri [i toate cele ; [i pân` ce se adun` toate… – Dragele de ele! – Poftim? Am auzit bine – asistenta rece [i calculat` [i-a permis s` le \ndr`geasc`? – N-o s` uita]i niciodat`, nu? – Dar tu? – Doctore, intr` Anne, cred c` Trevor are pu]in` febr`, s` veni]i

P~DUREA DE PORTOCALI

107

pu]in, v` rog. – Pân` miercuri, [i o urm` pe fat`. Camera era destul de pl`cut`. De pe fereastr` se vedea satul, iar \n spatele acestuia, cursul apei. Glasurile copiilor ajugeau pân` la ea ca ni[te note muzicale; poate c` vocile de copii \ntotdeauna p`reau muzicale când le auzeai de aproape, gândi Catty. Anne era o asistent` bun`; o auzea cum \i mustr` pe b`ie]ii din salonul al`turat, r`bd`toare, discret` dar ferm`, urmând regulile de aur ale acestei meserii. Mai târziu, când fata veni al`turi de ea, Catty o l`ud`, iar copila nu-[i mai \nc`pea \n piele de fericire. – Sor`, s` [ti]i c` asta e tot ce-mi doresc. Dar…n-o s` m` lase. – Mama ta? – Da. – Dar cât timp e[ti aici… – N-am s` mai fiu. Am s` plec. Luna viitoare fac cincisprezece ani. – Dar nu trebuie s` pleci. Domnul Chester \i explicase c` un copil mai putea r`mâne \n cazul \n care i se g`sea de lucru. – O s` vrea s` m` pun` la treab`, zise Anne disperat`. |ntotdeauna a fost a[a. – Nu cred. – Ba da. A[a e mama. Catty \ncerc` s`-i distrag` aten]ia, discutând despre problemele meseriei de asistent`, iar Anne se l`s` antrenat`. |ntr-adev`r, fata era f`cut` pentru aceast` munc`. Când sosir` vizitatorii, doctorul \i pofti \n`untru \n lini[te, câte patru o dat`, nu mai mult de cinci minute. |i aduseser` flori, care n-aveau s` reziste mai mult de o zi.

108

JILL BAKER

– Mama a venit s` m` ia din spital, zise Deborah. – Mama cre[te singur` copiii, remarc` Marion. Replicile o determinar` pe Catty s`-[i planifice ni[te discu]ii separate cu fetele când va ie[i din spital. O c`ut` din ochi pe Anne, dar aceasta juca rolul asistentei care trebuia s` le dea afar` peste câteva minute. O vizit` [i Bevan, care era preocupat c` se \mboln`vise din cauza lui. Se mai lini[ti auzind-o c`-i place locul. |l primi [i pe domnul Chester. La scurt timp dup` aceea, doctorul o l`s` s` se \ntoarc` la lucru. Catty era fericit` c` poate pleca, dar Anne se dezbr`c` nervoas` de uniform`. – Trebuie s` te \ntorci la [coal` ca s`-]i po]i lua examenele, zise Catty. Toate asistentele fac la fel. – Dar eu n-am s` fiu niciodat` asistent`. N-o s` m` lase. – Po]i s` faci o [coal` când cre[ti. {tiu c` mai e timp, dar… – N-o s` fiu niciodat`… iar Catty avea s`-[i aminteasc` aceste vorbe mai târziu.

Capitolul 7 Era o bucurie pentru Catty s` se \ntoarc` la fetele ei. |n plus, doctorul Jasper nu-i monitoriza fiecare mi[care, altfel, cu siguran]` ar fi f`cut din nou o remac` referitoare la afec]iunea ei pentru copile. Dar cu fetele \n jurul ei, n-avea nicio sc`pare. |ntr-adev`r, asculta din nou remarcele nevinovate ale Annei de numai cinci ani, din nou urm`rea schimb`rile bru[te de atitudine ale lui Deborah, speran]ele lui Marion [i a[a mai departe. Se confrunta din nou cu dragostea pe care ele i-o ofereau…iar ea le r`spundea cu aceea[i afec]iune, de[i se str`duise din r`sputeri s` se ab]in`. Asta era via]a – s` dai [i s` prime[ti dragoste. Autocontrolul pe care [i-l impusese nu d`duse rezultate. Cu poza \n mân`, \[i cerea iertare de la cele dou` fete pe care le iubise atât de mult. – Cine sunt? \ntreb` Ann Mary, geloas`. Nu-mi plac. – }i-ar pl`cea de ele, draga mea; la fel cum [i lor le-ar pl`cea de tine. – Când vin? – Nu vin. – |nseamn` c` au mame [i t`tici, deduse fata.

110

JILL BAKER

– Da… Oare? Sau erau doar ni[te copile cumin]i dintr-o [coal`? Puse portofelul deoparte. – Ce s-a mai \ntâmplat? – Suntem la capitolul zece, anun]` Adrienne, [i e a[a de interesant. – |n povestea cu Bettina. – {i o s` afl`m urmarea ast`zi. Deci, David trebuia s` apar`. – Altceva? – Au fost câteva vizite. – Cineva anume? – M`tu[a lui Mardi a adus o pr`jitur` mare. Mardi o s` plece curând. P`rin]ii fetei fuseser` r`ni]i \ntr-un accident de ma[in`, iar acum \[i reveniser` – o veste \mbucur`toare pentru Catty. – A venit [i mama Annei? Fata era \n dormitor, aranjând paturile. Dac` \ntr-adev`r venise, cu siguran]` nu trecuse pe la infirmerie, pe la fata ei, o dovad` clar` a nemul]umirii fa]` de munca pe care o \ndeplinea copila. – Nu, n-a venit. Dar dac` venea, zise Ann Mary, \i spuneam c` Anne a murit. – Ann Mary! – N-o iube[te. – Ajunge. Vreau s` discut ceva cu voi. |n timpul convalescen]ei, se hot`râse a l`muri problema pe care o tot amintea Deborah, despre copiii pe care-i cre[tea mama ei \n spital. Fetele se dovedir` foarte atente. Toate c`p[oarele st`teau a]intite spre ea, [i-i amintea lui Catty de vremurile \n care mama ei obi[nuia a-i vorbi astfel. Le vorbea din tot sufletul, jucând rolul pe

P~DUREA DE PORTOCALI

111

care l-ar fi jucat o mam`. {i-atunci, recunoscu faptul c` se implicase sentimental. Nu-[i d`du seama c` David le asculta pân` când nu-i auzi chicotitul \ntr-un col] al camerei. Belinda, mai receptiv` ca celelalte [i care avea nevoie de fapte concrete, nu de pove[tile lui Catty, se trezi spunând : – |n familia mea sunt doi. S`raca mama, a trecut prin asta de dou` ori! Nu era chiar efectul scontat de Catty, dar deocamdat` era de-ajuns. Iar fetele erau distrase de râsul lui David, care ascultase toat` povestea despre detaliile vie]ii. |ns` el nu coment` ca alt`dat`, iar Catty ie[i pentru o plimbare, \n timp ce Bettina \[i continua c`l`toria spa]ial`. Vremea \[i revenise la temperaturile normale pentru acea perioad`. Cum fetele \[i perfec]ionaser` tehnica de \not, aveau acum voie s` \noate oricând, fiind considerate destul de experimentate pentru a da o replic` ori de câte ori erau atacate. Catty nu [tia ce p`rere are doamna Frances despre acest lucru, dar sala de gimnastic` a b`ie]ilor deja se construise, [i nu mai putea fi demolat`. Iar Dorothea, cu slipul ei, nu mai frecventa piscina, ci s`lile spitalului, pentru c` \ncepuse o carte roman]ioas` care se petrecea \ntr-un spital, iar acum se proiecta \n tot felul de ipostaze lacrimogene. {i Anne \[i tr`ia visul mai departe, dar unul cu totul diferit. Vara trecea \ntr-un mod pl`cut, f`r` evenimente majore. B`ie]ii se obi[nuiser` cu compania fetelor, atât la mese, cât [i la piscin` sau la lec]iile de c`l`rie. Catty tr`ia cu sentimentul c` asta \[i dorise [i fondatorul – o convie]uire \ntre cele dou` sexe. Bettina \[i continua aventurile \ntr-o nou` serie, iar Catty profita de pove[tile doctorului pentru a-[i face plimbarea de sear` [i

112

JILL BAKER

pentru a se bucura de aerul proasp`t al veri. |ntr-o sear`, se dep`rt` mai mult ca de obicei. |i pomenise lui Bevan despre plimb`rile ei la marginea p`durii, dar nu [tia de ce. – Miroase a portocale, zâmbi el. – Ca-ntotdeauna, zise ea, ceea ce era adev`rat. – Da, dar e nevoie de o briz` destul de puternic` pentru a r`spândi mirosul. Iar \n seara asta bate vântul. Inspir` adânc, Catriona. – Oare e ceva pe lume mai frumos ca florile de portocal? El se preg`tea s`-i r`spund`, dar ea o lu` \nainte: – Ce cau]i aici, Bevan? Sper c` nu tai crengile tocmai acum? – Mi-am uitat ustensilele \n livad` azi dup`-mas`, [i-[i puse mâna sub cotul ei pentru a o ajuta s` treac` un pârâu. – Cum merg copacii? \ntreb` ea ca s` fac` atmosfer`. Nu voia s` fie v`zut` \n compania lui Bevan. |[i aminti de privirea ironic` [i de zâmbetul lui Jasper. – Foarte bine, mul]umit` unui \nger p`zitor. Catriona, am… – |nseamn` c` n-ai de ce s`-]i mai faci griji, interveni ea repede. Ca orice om cu dragoste pentru culturile lui, aten]ia lui Bevan fu distras` spre problemele p`mântului. El \i povesti despre amenin]`rile pe care le a[teptau din partea posibilelor inunda]ii, \n luna aprilie, [i discu]ia se derul` un timp pe acest subiect. – O s` vezi \n aprilie, Catriona. – Dac` mai sunt aici. Ea rostise acele cuvinte \ntr-o doar`, iar palmele lui pe umerii ei o luar` pe nepreg`tite. – Dac` nu mai e[ti aici, portocalii n-au s` mai dea rod. – Ah, ce romantic e[ti, Bevan. – Ceea ce unei doamne \i place mai mult decât o poveste SF. Bun` seara, Bruce, zise David. Sor`…Te-am c`utat. Copilele au

P~DUREA DE PORTOCALI

113

r`mas singure. A[a c`, noapte bun`, [i doctorul dip`ru la fel de brusc precum ap`ruse, iar \n momentul urm`tor se auzi motorul ma[inii lui. – Cam nea[teptat, coment` Bevan. – N-ar fi trebuit s` vin pân` aici. Trebuie s` m` \ntorc. – Noapte bun`, floare de portocal, [opti gr`dinarul. Catty [tia c` el nu se clinti din loc nici dup` plecarea ei. Era dr`gu] [i amabil. Nu-i g`sea niciun cusur, deci de ce mintea \i zbura \ncontinuu la alt zâmbet [i la al]i ochi?" Pentru c` el face parte din meseria mea" \[i r`spunse \n timp ce se gr`bea spre blocul Sky. |n zilele ce-au urmat, a constatat cu stupoare c` trebuia s` dea socoteal` [i altor persoane. Domnul Chester veni la ea la un moment dat pentru a o informa cu privire la urm`toarea \ntâlnire a membrilor conducerii. – De obicei se ]in aici, [i sunt un prilej prielnic afacerilor. Avem un nou membru, Snedley, care a luat parte [i la alte astfel de \ntruniri…pe domeniul economic…[i care insist` s` aduc` \n discu]ie probleme referitoare la opere de caritate \n scop comercial. – Cred c` \n]eleg. Adic` un fel de inspec]ii neanun]ate. – Putem zice [i-a[a. Atâta timp cât nu apare pe nepus` mas`… de[i e responsabil pentru mai multe inspec]ii precum cea de acum, când ne las` doar o or` de preg`tire. – {i cât de curând se va ]ine \ntrunirea? – Destul de curând…[i majoritatea participan]ilor mai trec cu vederea, dar acest domn Snedley… – E agreat de restul? – Nu. – Atunci, de ce e p`strat \n conducere? – De ce crezi c`-i ]inem isonul doamnei Frances? r`spunse el.

114

JILL BAKER

De[i, atitudinea asta nu ne duce nic`ieri…Doamna Chester se ocup` de buc`t`rie; am s`-i dau lui Fitz un ordin pentru gr`din`. Poate c` vrei s` te \ngrije[ti tu pu]in de blocul Sky…. s`-i dai o not` de normalitate. – Cum s` nu, se gr`bi Catty \ndreptându-se spre dormitoare. De[i femeile de la cur`]enie \[i f`ceau bine treaba, Catty mai cur`]` o dat` praful. Umplu vazele cu florile oferite de gr`dinar, aranj` juc`riile \n cutii [i p`pu[ile pe paturi. A[ez` cuverturi curate, mai groase din cauza nop]ilor reci. Dup` care mai \ndrept` câte un covora[, perdelele, jaluzelele… Apoi, se auzir` pa[i. Unsprezece persoane, conduse de domnul Chester. Cei mai mul]i p`reau de treab`. Catty se \nv`]ase din copil`rie cum s`-i trieze dup` felul \n care se uitau \n jur, dup` cum le mângâiau pe copile sau le ofereau dulciuri, dup` cum le \mp`r]eau gesturi de tandre]e. Dar, bine\n]eles c` atunci privea totul cu ochii unui copil de zece ani; acum, ca asistent`, avea s`-i priveasc` altfel. Nu i se p`ru greu, iar imaginea unor oameni \ng`duitori [i dr`gu]i \i revenise \n minte…cu excep]ia unui singur membru. Restul, se ar`tar` doritori a-i mul]umi pe ceilal]i – aici, \l includea [i pe David Jasper, care, chiar dac` nu era un model de \ng`duin]`, m`car [tia la ce s` se a[tepte, [i mai \nchidea ochii. |i pofti \n`untru, iar domnul Chester f`cu prezent`rile. Erau un colonel, doi mini[tri, câ]iva doctori – nu \n medicin` – David. Domnul Snedley f`cea parte dintre mini[tri. Ea r`mase deoparte, a[teptând ca ei s`-[i exprime punctele de vedere sau dolean]ele. Redevenea Catriona cea de zece ani, care a[tepta s` vad` din ce buzunar va ie[i bomboana sau care mân` o va mângâia. |n special \i pl`cuse un anumit membru, care-i d`dea fiori. Doctorul David…oare cum l-ar fi v`zut la zece ani?

P~DUREA DE PORTOCALI

115

– Chiar sunte]i sora vreuneia dintre ele sau e doar o titulatur` ? se interes` domnul Snedley. – Asta mi-e meseria, domnule. – Aha, [i cercet` florile. Nu sunt proaspete, nu ? – Au fost culese asear`. – {i c`r]ile astea… – Cele mai multe fete sunt cititoare \nr`ite, domnule. – Dar nu la ora la care ar trebui s` fie \n pat, sper. Apropo, Morrison… Se adresa colonelului Morrison. – Ai v`zut factura la lumin`? A sc`pat de sub control, coment` el \n timp ce continua s` se uite la c`r]i. – Stingem luminile la… – Ce caut` juc`riile astea pe pat? – Sunt…de decor, se bâlbâi Catty. Dorm cu ele [i… – Sunt prea multe. Mai multe decât a avut toat` familia mea, sunt sigur de asta. {i Catty era de aceea[i p`rere. |l ghicise pe domnul Snedley din prima – de[i bogat, \l caracteriza acea tr`s`tur` specific` bog`ta[ilor: zgârcenia. Chiar dac` timpul pe care-l petrecea la complex nu-l afecta personal, ca membru al conducerii se l`sa influen]at de meseria lui [i sim]ea lipsa fiec`rui ban cheltuit. – De ce s` nu le aib`? se trezi ea cu voce tare. De ce s` aib` mai pu]ine? Cu excep]ia lui Mardi, care mai prime[te de la p`rin]i, restul sunt fie abandonate aici, fie neglijate, fie nedorite de p`rin]i. Dar n-au s` devin` niciodat` ni[te delincvente, c`ci am stat s` le analizez; n-ave]i de ce s` le \nvinui]i, nu le pute]i g`si cusururi sau semne de rea purtare; deci, de ce s` nu fie r`sf`]ate?...Domnule. Nu rostise aceste cuvinte din impertinen]`, dar era con[tient` c` ultimul cuvânt ad`ugase o not` de sfidare.

116

JILL BAKER

– Sor` Quentin, se \ntoarse el \nnegurat spre ea, \ntre]inerea unui copil cost` destul de mult. {tiu ce \nseamn` asta. Am o familie. – Precum [i mijloacele de a le oferi totul, \ndr`znesc s` spun; nu s` le priva]i de anumite lucruri. – Mi-am educat familia s` se a[tepte la cât mai pu]in. {i m` mândresc cu rezultatele la care am ajuns. – Ce fel de rezultate? zise ea, din nou f`r` a se gândi. – |n primul rând, n-am copii r`sf`]a]i. Referitor la aceast` chestiune, trebuie s` recunosc c` \n sec]iunea b`ie]ilor n-am fost prea mul]umit; va trebui s` reducem costurile. S` fac exact a[a cum am f`cut cu familia mea; [i v` aten]ionez c` eu eram \ntr-o cu totul alt` pozi]ie. – Da, [tim c` ave]i de unde, zise ea. – Recunosc, continu` el, ignorându-i remarca. Când am \nceput s` strângem cureaua, n-am avut profit \ntr-un timp foarte scurt. – Profit! strig` ea. Domnule, acesta este profitul dumneavoastr` – copiii. – Iar aceasta, r`spunse el, ro[u la fa]`, este ultima discu]ie cu privire la operele mele de caritate. – Noi nu-i spunem oper` de caritate, interveni domnul Chester vesel. – Dar cum? Nes`buin]`? – Nu, se auzi glasul lui David. Nu e din cauza c`r]ilor. Dac` n-au reprezentat o problem` \n zilele fondatorului, nu v`d de ce ar fi o problem` acum, cu un num`r de patru ori mai mare de copii. – N-ar fi trebuit s` accept`m atâ]ia, zise Snedley. Da]i-mi un motiv pentru care sunt a[a de mul]i. – Pentru c`…au fost acolo. Doisprezece au crescut, apoi \nc` doisprezece [i tot a[a. Iar num`rul lor are s` creasc` \n continuare.

P~DUREA DE PORTOCALI

117

Singura metod` de a scoate "profit", a[a cum \i spune]i dumneavoastr`, este s` t`ia]i din cele necesare saloanelor, ca s` limit`m [i cererea. – Nu e vorba doar de mine, Jasper, ci de restul. Câ]iva dintre cei de-aici suntem oameni de afaceri. {tii foarte bine c` putem avea pierderi. Carter ? strig` el, dar nu-i r`spunse nimeni. M` rog, de[i m` la[i pe mine s` duc greul, recuno[ti c` nu po]i s` te descurci f`r` ceea ce donez eu? – Nu e chiar a[a, Snedley, se auzi o voce, probabil al lui Carter. Nu ]i-e chiar totuna dac` ai sau nu vânz`ri la Complexul Univers, cum de altfel, nici nou` nu ne este. – Adic`, au nevoie de anumite lucruri. P`i [i voi le da]i. – A[a e. – Mai ieftin decât ceilal]i. – {i totu[i, scoatem profit, te asigur. – E absurd! Adic` eu critic [i eu pic de fraier! – Domnule Snedley, interveni David, ei nu sunt oameni de afaceri… – Atunci, s` le spune]i acela[i lucru când eu m` voi retrage, izbucni el. – {i livr`rile la complex? \ntreb` David. Legumele, nu? – S` vede]i voi cum v` descurca]i! – Asta ar \nsemna c` fiecare dintre noi va trebui s` pluseze, zise colonelul. Ceea ce n-ar \nsemna prea mult, dac` \mp`r]im \n mod egal, [i-am putea foarte bine func]iona f`r` dumneavoastr`, domnule Snedley. Domnilor ? [i se uit` \n jur. Fiecare \l aprob` din cap. – Tu….Tu… scrâ[ni Snedley. {i mai ales tu! ar`t` spre Catty, care se d`du un pas \napoi. Din \ntâmplare, nimeri \n bra]ele celui ce se afla \n spatele ei,

118

JILL BAKER

dar nimeni nu observ` acest lucru. Acele bra]e o \nl`n]uir`, o ]inur` strâns, [i n-o eliberar` nici dup` ie[irea musafirilor, \n frunte cu Snedley. Ceilal]i \l urmar` pentru a lua ceaiul la blocul Horizon, mul]umi]i…sau, cel pu]in, a[a p`rea dup` fe]ele lor. Ea r`mase \n bra]ele lui David Jasper. Se dezlipir` dup` o clip` prelungit` la nesfâr[it, [i se \ntoarse spre el. Doctorul râdea. – Te-ai speriat, nu? – Pu]in… – Trebuia s` [tii c` sunt aici. "{tiam, \[i zise \n sine, \ntotdeauna [tiu. Câteodat` mi-a[ dori s` nu [tiu, pentru c` nu-mi \n]eleg reac]iile. Adic`, e[ti [eful meu…[i ar trebui s` te privesc astfel, dar e mai mult de-atât; e…" – Sor`? o privi el intens. – Nu [tiam la ce s` m` a[tept, bâigui ea. Am izbucnit f`r` s`-mi dau seama. – Ai vorbit mai \n]elept ca niciodat`. Tipul acela a fost ca un ghimpe \nc` de la \nceput, \ntr-adev`r, dintr-un anume motiv – profita de pe urma surplusului de stoc. Avem [i al]i afaceri[ti, dar care ac]ioneaz` complet diferit. {i pot s`-]i spun c` te-ai descurcat superb. Dac` ai retr`it momentele din copil`rie, te pot r`spl`ti cu o acadea sau cu o juc`rie sau…ce altceva mai primeau orfanii? – Salturi \n aer, s`ruturi, r`spunse ea pe moment. – Pot s` aleg? {i, f`r` a mai a[tepta r`spuns, o s`rut`. U[or…{i nu un s`rut aspru, chiar dac` nu avea musta]`. – Nu mai am zece ani, murmur` ea. – Nu. {tiam [i eu asta. Ea nu g`si un r`spuns adecvat. {i nici nu era sigur` c` el avea s`

P~DUREA DE PORTOCALI

119

continue. Dar sc`p` momentul, c`ci domna Chester n`v`li peste ei. – Ce veste bun`! |n sfâr[it am sc`pat de acel om! {i numai datorit` ]ie, draga mea. E[ti chemat` dincolo. Cu to]ii vor s` te felicite. – {i s` te arunce \n aer, s` te s`rute, zise el amuzat. – Ce anume, doctore? zise femeia. – Ziceam s` nu m` include]i [i pe mine. Sunt \n timpul serviciului. Am venit aici doar pentru c` [tiam c` apare [i Snedley. |ntrunirea decurse sub semnul bucuriei. Niciun membru nu sc`p` ocazia de a o felicita, de a-i strânge mâna, de a o \ncuraja. Iar Catty nu se sim]i cu nimic mai prejos decât atunci când avea zece ani. Profitând de ocazie, Tony se interes` dac` mai puteau \ncepe preg`tirile pentru zilele de festival ce-aveau s` vin`, pentru zilele por]ilor deschise, pe care el le propusese mai demult, [i care fuseser` refuzate de Snedley din cauza costurilor. – Poate c` n-o s` facem mare lucru, dar m`car s` vad` lumea c` func]ion`m. – Bine\n]eles, aprob` conducerea. La plecare, Catty le f`cu tuturor cu mâna…iar unuia dintre ei, prieten vechi, \i return` s`rutul. Se \ntoarse acas`, al`turi de Tony. – Chiar m` preocup` ideea cu zilele por]ilor deschise. Trebuie s` se aud` de noi. – {i care ar fi aceast` idee? se interes` ea. – Vizitatorii vor fi condu[i prin mai multe departamente, s` vad` activit`]i zilnice…La fel, putem vinde unele dintre lucrurile mai vechi, de exemplu mocheta din blocul b`ie]ilor, sau co[urile f`cute de mâna lor. – Am putea pune \n ele portocale. – Prinzi repede, Catriona.

120

JILL BAKER

– Dar conducerea o s` aprobe acest proiect? – Unul dintre ei e de acord, ceea ce e suficent. Snedley era un nesuferit, nici n-avea rost s`-i ]ii piept. Dar cineva a f`cut-o \n sfâr[it. Meri]i un premiu. – Am \n]eles, râse ea. Adic` mi-am dat seama de asta, când acel om a plecat. – Dac` eram acolo, a[ fi chiuit de bucurie. Dar, revenind la planul meu, te implici? – Cu ce? – S` propui tururi \n zona ta. Poate chiar ni[te crea]ii manuale. S` vindem. Diverse activit`]i. – Normal, se entuziasm` ea. A[ putea s-o pun pe Anne s` fac` ni[te vizite prin spital. Iar unele dintre ele ar putea merge pe la animale… – Perfect, spunse el, bine dispus. |ncepând cu acea clip`, blocul fetelor intr` \ntr-o curs` infernal` pentru preg`tiri, iar entuziasmul era a[a de mare \ncât Catty sim]ea uneori nevoia unei guri de aer. Le l`s` pe fete s`-[i aleag` ce doreau s` fac`; din instinct, acestea \[i alese ceea ce le era mai drag – fie un covor lucrat manual, fie obiecte de mobiler micu]e, fie juc`rii \mpletite, fie dulciuri, pe care aveau s` le ofere vizitatorilor. Toate aveau s` fie aranjate \n co[ule]e de plut`. Catty repeta cu Gloria, care se hot`râse pentru un num`r artistic. B`ie]ii repetau \n sala de gimnastic` pentru un num`r de dans popular. Unii copii, care se pricepeau mai bine la \not, aveau s` fac` un balet \n ap`. De asemenea, la recep]ie, aveau s` fie prezente [i fetele, \mbr`cate cu [or]ule]ele lor albe – de asta se ocupa Anne. Tony repeta [i el mar[uri, ore de cântat la diferite instrumente muzicale, numere de acroba]ii, de reprize sportive. Se ocupa [i de

P~DUREA DE PORTOCALI

121

trasee prin gr`dini [i livezi, prin zonele unde cre[teau animalele [i pe la ateliere. – Tot ce mai avem nevoie, zise el \n vinerea dinaintea inaugur`rii, e vremea bun`. – {i noi ne rug`m pentru asta, confirm` Catty. Din cauza oboselii, Catty nu se trezi decât la insisten]ele fetelor. Mai \ntâi, acestea o b`tuser` u[or pe um`r, dup` care \ncepuser` a o \mpunge tot mai tare, strigând-o chiar. – Sor`, sor`, a venit ziua cea mare! {i e o zi superb`! Catty fugi la fereastr` – \ntr-adev`r, a[a era. Fetele nu se mai gândeau acum la micul dejun. Ceea ce-[i doreau, de fapt, erau fursecurile [i laptele pe care le preg`tiser`; chiar dac` David avea s` strâmbe pu]in din nas, gândi Catty, nu era mare pagub`. A[a c` accept` aceast` mic` pl`cere, iar fetele se \ndopar` pe s`turate. |mbr`catul le lu` ceva timp. "Osp`t`ri]ele" ar`tau ca ni[te adev`rate femei. Iar Anne – Anne trebuia s` fie asistenta perfect`. Se admir` \n oglind`, mândr` de boneta, de halatul [i de statura ei, \n general. La zece sosi primul val de invita]i. Se zvonea c` \nc` un autobuz st`tea \n a[teptare. Grupul era format din curio[i, printre care [i mama Annei, spre mirarea lui Catty. Dup` figura aprins` a b`rbatului care o adusese, se vedea clar c` n-are s` stea mult. Catty realiz` c` \ncepe s` tremure; \l c`ut` din priviri pe David, care se pierduse prin mul]ime. Nu-l vedea. |mb`rb`tându-se, le \ndrum` pe fete. Fiecare \[i juca rolul perfect. Co[urile cu dulciuri se vindeau bine, iar numerele artistice pe care le preg`tiser` se bucurau de un public numeros. La fel de admirabil se descurcau [i b`ie]ii. Fetele primir` laude pentru modul eficient \n care serveau. Singurele atrac]ii neconsumate r`m`seser` num`rul de dans [i spitalul.

122

JILL BAKER

Catty intr` la Gloria, ca s` vad` cum se descurc` [i pentru a o \ncuraja. Fata era \ntr-o dispozi]ie excelent`. La un moment dat, se auzi o b`taie \n u[`. Intr` mama Annei. – Unde e fata mea? V`d c` n-a]i pus-o s` serveasc` la mese. Poate serve[te prin alt` parte. Nici nu cred c` danseaz`; e o \mpiedicat`. Recunosc c` v-a]i preg`tit destul de bine. Presupun c` acest costum ]ip`tor e pentru p`pu[ile dumneavoastr`. – Gloria se pricepe la actorie, r`spunse Catty rece. – Chiar dac` fata mea s-ar fi priceput la a[a ceva, tot a]i fi pus-o s` fac` altceva, zise femeia aprinzându-[i o ]igar`. Catty se ab]inu s`-i interzic` fumatul. – Vre]i s` merge]i la Anne? – Când termin. Nu arunc cincizeci de cen]i pe apa sâmbetei. |ntr-un final, ie[ir` din cort. – Anne… \ncepu Catty. – S` mai a[tepte. Vreau mai \ntâi s` beau un ceai, [i se \ndrept` spre mese, dar se opri brusc. Nu serve[te, am v`zut asta \nc` de la \nceput. Unde e atunci? Sper c` nu spal` rufe sau a[a ceva! – E ceva de care a]i fi mândr`, doamn` Meekes. Anne ghideaz` grupurile de vizitatori la spital. – Da? – E asistent`. – Un fel de-a spune. – Nu, e chiar asistent`. Apropo… {i, dintr-o suflare, Catty \i expuse tot ce-avea pe suflet despre Anne [i despre ambi]iile fetei, despre cursurile pe care le-ar fi avut de urmat, despre voca]ia pe care pu]ine femei o sim]eau. Povesti totul cu mai mult` pasiune decât cu ra]iune, dar situa]ia fetei o impresionase extrem de mult, era ner`bd`toare s` afle p`rerea mamei. {i-i spuse totul pân` la cap`t.

P~DUREA DE PORTOCALI

123

– A]i terminat? rosti femeia. – Da… – Acum, e rândul meu s` v` spun câte ceva. Treaba de asistent` e exact la fel ca cealalt`. Vre]i s` face]i din ea o casnic`, [i chiar dac` se pricepe la a[a ceva, n-are s` devin` o astfel de femeie. |n]elege]i? Are aproape cincisprezece ani. E timpul s` câ[tige ceva. – |nc` nu poate lucra, zise Catty, disperat`; trebuie s`-[i termine [coala. – Ba poate lucra. Putem face rost de o permisiune special`, mai ales \n situa]ia delicat` \n care m` aflu eu acum. Catty nu se putu ab]ine s` nu priveasc` rochia scump` purtat` de doamna Meekes…purtat` complet f`r` gust. – O s-o iau pe Anne luna viitoare. Pân` atunci va \mplini [i vârsta cuvenit`. O s` m` \ntâlnesc cu conducerea, s` le explic situa]ia mea. – Chiar dac` face]i asta, s` [ti]i c`-i pot accepta ca un ajutor, se gr`bi Catty. |nc` de la vârsta de… – Ajutor? Adic`…Da, v` cred \n stare. Sunte]i cam \nc`p`]ânat`, nu crede]i? N-are s` ajung` o asistent`. Sunt o groaz` de slujbe pe care un copil de cincisprezece ani le-ar putea face. Ba chiar m-ar putea ajuta [i pe mine. Chiar Harry \mi spune c` m` agit prea mult. – Doamn` Meekes… – Da? o privi femeia, iar Catty \[i pierdu curajul. – Nimic…Adic`, n-a]i vrea s-o vede]i, totu[i? Poate c` dac`-[i vedea fiica, aranjat`, mândr`, perfect` \n uniforma ei, [i atât de dr`g`la[` ... – Nu, n-am timp. Cred c` Harry \[i roade deja unghiile a[teptându-m`. Dar \i pute]i transmite mesajul meu. Luna viitoare o iau. {i n-are s` mai fac` nimic din porc`riile astea, ci doar ce-i spun eu. S-o avertiza]i \n privin]a asta.

124

JILL BAKER

Femeia se \ndrept` spre sala unde se servea ceaiul, dar probabil c` b`rbatul o z`rise, c`ci imediat ap`s` claxonul. Ea \ncepu s` râd` [i-[i schimb` direc]ia, iar \n clipa urm`toare, ma[ina p`r`si zona. Automat, Catty o lu` spre spital. Anne tocmai terminase turul cu un grup, [i-l a[tepta pe urm`torul. – Ai v`zut-o pe mama ta, Anne? – Am v`zut ma[ina. Vine? – A trebuit s` plece, zise Catty. Mi-a spus s`-]i transmit acest lucru. – A, da…A mai spus altceva? – Nu, nu cred. Te..a[teptai la altceva? – Am crezut c` o s` comenteze ceva…despre ceea ce fac, [i se privi debusolat`. – A zis. P`rea mul]umit`…{tii tu, draga mea, un fel de mândrie [i mul]umire \n acela[i timp. – Din partea mamei? – Da. Cred…c` nu s-a gândit niciodat` c` ai putea face acest lucru. – A[a e. Dar chiar s` fie mul]umit`, sor`? A]i spus c` o va surprinde ideea, dar s` fie mândr`? Glasul fetei ascundea un dubiu. – |nseamn` c` va fi mândr` [i de-acum \nainte. – Sunt sigur` de-asta. – |ntotdeauna mi-a spus c` atunci când voi fi \n stare s` câ[tig bani, m` va lua de aici. S-o ajut pân` la vârsta studen]iei. Nu a[ câ[tiga mult, dar dac` a[a vrea mama… – Sor`, ave]i un alt grup \n a[teptare, \i aminti Catty profesional [i deschise u[a. – Pe-aici v` rog, \i pofti fata.

P~DUREA DE PORTOCALI

125

Catty ie[i afar`, unde o \ntâmpinar` ]ipetele [i agita]ia continu`, [i totu[i, se sim]ea singur`. La pu]in timp, i se al`tur` David Jasper. – Te-am c`utat peste tot. – Da…? Am fost la Gloria. – Voiam s` te avertizez despre doamna Meekes, care a trecut pe aici; dac` aveai nevoie de mine. M` \ndoiesc c` ar fi f`cut vreun pas cu mine prin preajm`. – A plecat, iar el privi spre locul \n care fusese parcat` ma[ina. – A \ncercat s` fac` ceva ? – Da. – Cu privire la Anne? – Da. – A fost s-o vad`? – Nu. – Vreun mesaj? – Da. – {i cum l-a primit micu]a? – S-a luminat la fa]`. – Poftim ? – Nu i-am putut spune, zise Catty, aproape plângând. {i, ca alt`dat`, el se apropie de ea, [i r`mase a[a pân` când Catty se lini[ti. – Ce s-a \ntâmplat? – I-am spus altceva. – O minciun` nevinovat`? – Da. Se l`s` o t`cere prelung`, iar Catty \[i [terse ochii [i nasul, dup` care-[i \ndrept` fusta. – {i eu mai fac din astea, zis el, [i o conduse de bra] spre sala de mese.

126

JILL BAKER

Dup` ce se a[ezar` cu to]ii, osp`t`ri]a Susan veni la ea. – Sor`, v-am p`strat cea mai bun` pr`jitur`. – Bravo, zise David, care se servi [i el sub privirile atente ale fetei, ca nu cumva s-o ia pe-a lui Catty. Când f`cu acest gest, bra]ul lui se atinse de al ei. |n timp ce-[i beau ceaiul, Catty nu mai era atent` la niciun detaliu, perfect con[tien` de senza]ia pe care i-o l`sase atingerea lui.

Capitolul 8 Profitul nu s-a l`sat a[teptat. – Poate c` nu scoatem atât cât ar trebui, se adres` Tony conducerii, dar lumea vede c` avem activitate. Replica lui nu f`cu prea mare vâlv`, \n schimb el se repezi s-o \mbr`]i[eze pe Catty. – Williams, ar trebui s` a[tep]i o noapte cu lun` sau s` te afli \n p`durea de citrice. Sorei \i place acel loc \n mod special, se trezi spunând David, care tocmai intra. Pe Catty replica o irit`, dar Tony surâse: – O s` \ncerc [i a[a. |ncas`rile se dovedir` a[a de mari, \ncât ideea unei tabere pentru copiii din Centru se dovedi mai aproape de realitate – O tab`r`! exclam` Catty când \i auzi pe cei doi b`rba]i vorbind despre acest proiect. Ea considera c` locul \n sine era o tab`r`. – Dar n-avem mare, observ` Tony. {i-i povesti cum complexul intrase \n posesia unei vile la marginea m`rii, prin bun`voin]a unui fost sponsor al Centrului [i cum pân` atunci nu beneficiaser` de mijloacele necesare pentru

128

JILL BAKER

dou`zeci-treizeci de persoane. – Are multe terase, deci ne trebuie doar paturile. – {i mâncare? \ntreb` Catty. – Mânc`m doar proasp`t. |n caz de vreo furtun`, am putea \ntinde mas` mare. – {i scaune. – Mai bine b`nci. |i ar`t` lui Catty planul casei. Nu aveau la dispozi]ie o avere, dar nici n-aveau pe ce s` cheltuiasc`. Pân` la urm`, reduser` costurile la paturi, mese [i b`nci. Complexul \i putea aproviziona cu mâncare din produc]ia proprie. Tony avea s` caute saltele, iar Catty a[ternuturi [i p`turi. Ann Mary nu frecventase cursurile toat` s`pt`mâna, din cauza unor dureri de stomac. Doctorul \i prescrisese câteva zile de repaos, iar Catty juc` rolul bunicii de care-[i amintea feti]a. |i povesti \n schimb despre Gaby [i Georgie, [i abia târziu realiz` invidia pe care o iscase \n sufle]elul ei. – Nu-mi plac fetele alea, zise Ann Mary la un moment dat. – Dar ]i-ar pl`cea. Uite-le, [i-i ar`t` poza. Fata t`cu. Pân` \n ziua plec`rii, copila se \ns`n`to[i de-a binelea, iar excursia avea s`-i fac` bine, gândea Catty. Primise un formular pentru aceea[i firm` de confec]ii ca data trecut`, dar acum n-avea cine s-o conduc` \n sat, a[a c` urc` \ntr-un tren. Cât timp cump`rase biletele, observ` ceva ciudat la geanta ei, dar nu-[i d`du seama ce; \n plus, sosirea trenului o alert` [i uit` complet acest am`nunt. Nici la Penrtih nu-[i aminti, frumuse]ea ora[ului acaparând-o complet. Abia ajuns` acas`, \n timp ce-[i cur`]a geanta, observ` c` portofelul \n care-[i ]inea pozele \i lipsea. C`ut` prin camer`, probabil \i c`zuse pe undeva. Nimic. |l \ntreb` pe Ben, [oferul de autobuz, apoi f`cu drumul pân` \n sta]ie. F`r` niciun

P~DUREA DE PORTOCALI

129

rezultat. |ntr-un final \[i d`du seama c` Ann Mary, invidioas` [i egoist`, \i furase pozele. Feti]a ura copiii pe care Catty \i iubea a[a de mult. Prea târziu realiz` c`-i dezv`luise prea mult din via]a ei personal`. Dorea s` recupereze pozele, \n caz c` acestea erau intacte. De[i, slabe speran]e. Totu[i, o interog` pe micu]`, care-i f`cu o scen` lacrimogen` specific` vârstei. |n cele din urm`, Catty \ncerc` s` se \mb`rb`teze, spunându-[i c` n-are nevoie de poze, c` le p`streaz` chipurile \n inima ei. Probabil c` scena o obosise, c`ci \n seara când David veni pentru urm`torul capitol din poveste, o \ntreb` ce are. Ba mai mult, se vedea c` \nf`]i[area ei \i stârnise suspiciuni. P`rea nelini[tit. – N-am nimic, min]i ea. A fost o zi lung`. Am ales a[ternuturi \n dungi, mai vesele, de "vacan]`". Crezi c` portocaliul e destul de vesel? – Vesel?! Se hot`râse ca b`ie]ii s` se bucure mai \ntâi de vacan]`, [i, \n cazul \n care duceau lips` de ceva, s` aduc` \mbun`t`]iri pentru fete. Domnul [i doamna Chester aveau s` mearg` [i ei cu Catty. Era ciudat f`r` b`ie]i la complex. De[i se \ntâlneau doar ocazional, la mese, la cursurile de \not, [i chiar dac` ei se aflau de cealalt` parte a dealului, absen]a lor era resim]it` oarecum. Iar Catty, \nc` afectat` de scena cu pozele, resim]ea [i mai acut lipsa lui Tony. Apoi, plecarea lui Mardi o impresion` [i mai mult. P`rin]ii fetei se \ns`n`to[iser`, [i veniser` dup` ea. Catty \[i aminti de episodul cu Snedley [i de replica lui cum c` familia lui nu avusese niciodat` atât de multe juc`rii. Nu, dar m`car acolo exista o familie. |n timp ce ace[ti copii nu aveau nici m`car p`rin]i. Gr`bi plecarea pentru a nu prelungi p`rerile de r`u, dup` care \[i conduse grupul

130

JILL BAKER

acas`. |n acea sear` le l`s` pe fete mai mult ca de obicei, iar când le ur` noapte bun`, le mângâie mai tandru ca niciodat`. Domnul Chester deja o anun]ase c` a doua zi va veni o alt` fat`, o anume Gwendolen Grace. – E orfan`? \ntreb` Catty plin` de speran]e, c`ci cei care proveneau din familii separate i se p`reau cel mai greu de st`pânit.. – Nu, are o familie \ntreag`, chiar doi fra]i. – {i atunci? – A fost la [coala de corec]ie. – Are un trecut \nc`rcat? – Foarte. – Ce anume? Furt? – Nu, mai degrab` mici \n[el`ciuni. Un copil problem`, mai pe scurt. Tat`l e un om de [tiin]`, iar mama la fel de cunoscut` \n domeniul ei, iar ceilal]i copii, mai mici decât Gwendolen sunt foarte de[tep]i. – Iar Gwendolen nu e? – P`i...nici proast` nu e. |n raport mi se spune c` diagnosticul e doar \napoiere. – Provocat`, poate, de atâta de[tept`ciune \n jur, zise Catty cu mil`. – Ar avea sens, dar trecutul familiei infirm` acet lucru. Se pare c` to]i sunt amabili, iubitori. – |ntr-atât \ncât s` renun]e la ea? – La ultima isprav` a trebuit s` cheme poli]ia. P`rin]ii au decis s` se mute \n mun]i, [i s-o aduc` pe fat` aici. Deci, nu cred c` putem da vina pe ei. – Poate… Catty nu mai insist`, [tiind c` domnul Chester era mult prea ocupat cu stocul de legume [i cu plinul ma[inilor cu care plecau.

P~DUREA DE PORTOCALI

131

Gwendolen sosi a doua zi. O fat` retras`, introvertit`, exact a[a cum anticipase Catty. Ie[irea la mare, programat` pentru sfâr[itul s`pt`mânii, se potrivea perfect. Locul era nou atât pentru fete, cât [i pentru nou-venit`, \ncât aceasta din urm` se va acomoda mai repede. Destul de slab dezvoltat` pentru cei treisprezece ani ai s`i, Gwendolen nu atr`gea aten]ia prin nimic special, r`mânând mai tot timpul \n carapacea ei. |n trei zile, Catty nu reu[i s` vorbeasc` nimic cu ea, [i pu]in probabil s` fi rela]ionat cu celelalte fete. Un lucru era cert, nu punea probleme de comportament. Se \ntoarser` b`ie]ii, foarte bronza]i. Tony povesti c` vila era \ntr-adev`r o cas` pe plaj`. Din pat coborai direct pe plaj`. V`zând-o pe Catty alarmat`, Tony o lini[ti, spunând c` toate fetele [tiau s` \noate, chiar [i cele mici. – Dar e altceva la mare. – S` [tii c` de[i a[a pare,valurile sunt mici, \ncât n-am reu[it` s` facem surf. Mai mult am mers cu barca. – E [i o barc`? – Da, [i e u[or de mânuit. O s` v` distra]i de minune. Cu o sear` \nainte de plecare urarea p`rea c` nu se va realiza, plecarea fiind pus` sub semnul \ntreb`rii. Domnul [i doamna Chester primir` un telefon cum c` o rud` \ndep`rtat` avea s` petreac` o s`pt`mân` la Sydney. Cu toate c` cei doi b`trâni nu doreau s` stea \n calea distrac]iei micu]elor, \[i doreau foarte mult s` se revad` [i cu ruda respectiv`. – Amân`m plecarea, accept` Catty, [i ea dezam`git`. De mult a[teptase aceast` pauz`, mai ales pentru a o duce pe Gwendolen \ntr-un alt loc. Poate c` planul ei nu va da roade, dar m`car \ncerca. – Nu se poate s-o amâni, zise Tony, care [tia cum e s`

132

JILL BAKER

dezam`ge[ti o ceat` de copii. Te descurci [i f`r` doamna Chester. |ns` sunt de acord cu b`trânul, c` ai nevoie de o mân` de b`rbat. Trebuie s` tai lemne. – Pot s` fac [i eu asta, zise Catty. – {i s`-]i tai [i degetele, râse el. Nu, serios, e nevoie de un b`rbat. – {i de unde vrei s`-l scot? Tu nu po]i p`r`si b`ie]ii, dac` n-ai pe altcineva \n loc. – Las' pe unchiul Tony, rânji el. Mai târziu, sun` Bevan. Era a[a de entuziasmat c` va petrece câteva zile la mare, \ncât nu mai era nevoie s`-i mul]umeasc` pentru ajutor. De[i, nu erau câteva zile...era o s`pt`mân`. – {i David Jasper a zis c` o s` treac` pentru câteva zile, ad`ug` Tony. – |n]eleg… A doua zi, autobuzul de la Emu Heights le duse direct la Sydney, iar de acolo se urcar` \n tren pân` la destina]ia final`. Totul era nou pentru Catty care admira peisajul fascinat`, la fel ca micu]ele ei. Sta]iunea, Rainbow Bay era un or`[el cu o bisericu]` [i alte câteva mici magazine. Mai avea [i o sta]ie de autobuz, unde o a[tepta Bevan, care venise cu ma[ina lui. – A fost o c`l`torie confortabil`, remarc` ea. – Nu are perne. }i-am adus una special pentru tine, Catriona. – Te gânde[ti la toate, râse ea. – Nu chiar. La una singur`. – Anne, strig` ea. O s` m` duc cu domnul Bruce \nainte, ca s` deschidem. E[ti responsabil` pentru fete. {tia c` se poate \ncrede \n ea. Ma[ina o lu` printre p`durile de eucalip]i; autobuzul era chiar \n spatele lor. Apoi, dintr-o dat`, ap`ru marea, cu albastrul ei

P~DUREA DE PORTOCALI

133

str`lucitor, [i plaja aurie. Blue Pete era \ntr-adev`r o vil` construit` special pentru astfel de vacan]e. Avea terase mari, la toate camerele, o baie mare, o buc`t`rie suficient` pentru a hr`ni tot grupul \n caz c` vremea nu le va permite s` m`nânce \n alt` parte. Catty le ordon` fetelor s`-[i aranjeze lucrurile pe paturi, dup` care le d`du und` verde la \not, adic` exact ceea ce a[teptau. |n timp ce micu]ele se jucau \n nisip sau explorau stâncile, c`ci soarele \ncepuse a asfin]i, Catty [i Bevan ie[ir` \n ora[ pentru a suplimenta alimentele cu care veniser`. – Sper ca briza s` se p`streze la aceea[i intensitate ca ast`zi, zise el la un moment dat. Vreau s` scoatem barca. {tii s` navighezi ? – Nu. – Nici eu, a[a c` o s` ne distr`m. A doua zi, una perfect` pentru a ie[i \n larg, nu doar Catty [i Bruce se delectar` cu o plimbare cu barca, ci [i restul, \n grupuri mici. {i, \ntr-adev`r, petrecur` pe cinste. Bevan era amuzant. Bevan…era dulce. Era partenerul perfect, iar \n ultima sear`, o ceru de so]ie. Catty ar fi avut \n el tot ce-[i putea dori; \l pl`cea [i oare nu era mai important s`-]i plac` o persoan` decât s` o iube[ti? Iubea [i meseria lui, preocup`rile lui, deci de ce… – |mi pare r`u, Bevan, oft` ea. – N-am vrut s` te gr`besc, dar nu pot s` merg mai departe. |n]elegi? – Nu. – Oricum, e ceva, zise el ca pentru sine. A doua zi diminea]`, Bevan plec` devreme. Trebuia s` se \ngrijeasc` de portocalele lui. |n seara aceea avea s` soseasc` David. Cu toate c` nu duceau lips` de ocupa]ii, Catty g`sise timp s` o cerceteze pe Gwendolen. Dar rela]ia lor nu avansase deloc. Noul

134

JILL BAKER

mediu, nou [i pentru celelalte fete, n-o detensioase. Fata era la fel de introvertit`. Catty realiz` c` trebuia s`-[i ia rolul [i mai \n serios. Ca de obicei, grupul \[i petrecu ziua pe plaj`. Dup` care Catty se confrunt` cu o alt` problem`, sp`latul. Ann Mary se \ntoarse de pe stânci plin` de n`mol. – Ann Mary, strig` Catty v`zând-o, la du[ cu tine. |ntre timp, celelalte fete preg`teau masa. Feti]a fugi repede spre baie. Vila avea mai multe b`i, pe sistem vechi. Catty o strig` s-o a[tepte, c`ci cada era destul de mare [i nu se putea urca singur`. – O s` scot dopul. – Bine, draga mea. Se auzi clipocitul apei, apoi ]ipetele fetei. Catty se gr`bi spre baie, crezând c` micu]a alunecase. |n schimb, feti]a se afla \n van`, panicat`. – Sor`, m` duc la fund. – N-ai cum, e[ti prea mare. – Ba da; deja mi s-au dus degetele. Ann Mary \[i vârâse degetele \n gaura de scurgere [i acum nu le mai putea scoate. Cele trei dege]ele \ncepeau s` se umfle vizibil. Bine\n]eles c` ea [i le vârâse acolo, dar nu era momentul o certe. Catty se panic` [i ea. M`car de n-ar fi fost cea mic`. {tia c` \n curând copilul va \ncepe s` plâng` [i s` suspine, ceea ce o d`râma moral. Se gândi repede ce s` fac`. Nu g`si nicio solu]ie, doar un instalator ar fi [tiut cum s` scoat` inelul de la canal. Poate c` cineva din ora[ cuno[tea vreun instalator. O chem` pe Anne cea mare cu o voce cât mai natural`. Fata veni [i i se \ncredin]` sarcina de a chema pe cineva. Feti]a \ncepuse a se teme [i-a se zvârcoli nelini[tit`, \ncât Catty nu reu[i deloc s` o st`pâneasc`. |n cele din urm`, inevitabilul se produse, [i Ann Mary \ncepu s` plâng`. Celelalte fete se strânseser`

P~DUREA DE PORTOCALI

135

\ntre timp \n u[a b`ii, urm`rind scena \n t`cere. Catty le era recunosc`toare c` st`teau \n lini[te. Apoi, brusc, cineva ap`ru \n spate, cu ursule]ul lui Ann Mary. Era Gwendolen. |i d`du animalul, iar feti]a se mai lini[ti, [i-ncepu s` sughit`. V`zând acest lucru, nou-venita \i aduse o alt` juc`rie, apoi alta [i alta, pân` ce baia se umplu de animale de plu[. Cum feti]a nu mai tr`gea de degete, acestea nu se mai umflar`. – S`pun, se auzi o voce masculin`. Spre u[urarea lui Catty, David sosise. – Era \n ora[, cerea \ndrum`ri, zise Anne cea mare. Cum e Ann Mary? – Se pare c`…au ie[it. – {i nu s-a r`nit prea tare, zise David ridicând-o pe micu]` \n bra]e. Trebuie s`-i mul]umim cuiva, ad`ug` ar`tând spre Gwendolen. – Gwendolen, noua noastr` coleg`, zise Catty mândr`. Care este [i foarte istea]`. – Istea]` e prea pu]in spus. Mai degrab` de[teapt`, zise David. {tii ce-nseamn` asta? – Oarecum, r`punse fata cu un glas calm, luminos, la care Catty nu se a[teptase. Era o fat` foarte pl`cut`. Restul se strânseser` \n jurul ei, acceptând-o ca pe o regin`. Ann Mary se gudura pe lâng` ea, invidioas` pe cele ce \ncercau s`-i fure "garda de corp". – Sor` Quentin, cred c` ]i-ai pierdut un sus]in`tor, zise David. – Cred c` m-a[ fi descurcat [i \nainte f`r`, remarc` ea, amintindu-[i de pozele distruse de feti]`. – De ce? – Numai a[a, se \nro[i ea, refuzând a-l implica [i pe el \n problemele personale.

136

JILL BAKER

El a[tept` un timp, apoi, dându-[i seama c` ea nu va intra \n detalii se interes` de nou-venit`, iar ea \i povesti atât cât [tia. – Cum se poate ca o singur` situa]ie s` schimbe comportamentul unui copil? coment` ea la final. – N-au schimbat copilul, au schimbat mediul, care a devenit mai stresant, iar copilul s-a retras \n sine, a devenit antisocial. – Domnul Chester spunea c` trecutul familiei este unul exemplar. – Are dreptate. |i cunosc familia. – {i atunci? se mir` ea, ne\n]elegând ce provocase situa]ia lui Gwendolen. – Ambii p`rin]i sunt foarte inteligen]i. Am fost la facultate cu Hugo. – Dac` e a[a, \nseamn` c` [i-au dat seama c` e ceva \n neregul` cu fiica lor. – Nu e nimic \n neregul`, e pur [i simplu mai pu]in de[teapt` decât restul familiei. – E absurd! – Poate, dar oamenii de[tep]i precum cei din familia Grace au anumite standarde. – Cred c` a-]i \n]elege propriul copil e mai important decât orice altceva. – Da, tu crezi asta. Dar… ad`ug` el misterios, ai cumva un doctorat \n psihologie? Nu, m` gândeam eu. Ai doar o diplom` de asistent` pe perete. – Nu e pe perete, se \nfurie Catty. Scuze c` v` dezam`gesc prin cuno[tin]ele mele, dar mi s-a cerut doar o diplom`, nu un doctorat. – Calmeaz`-te; e[ti la fel de sensibil` ca Ann Mary. – Promit c` n-o s`-ncep s` plâng. – Mai bine. |nainte de a \nchide subiectul, a[ vrea s`-]i amintesc

P~DUREA DE PORTOCALI

137

c` sunt doar unul din membrii conducerii. {i…n-am fost dezam`git. – Pun pariu. N-a]i fi angajat pe cineva mai prost decât dumneavoastr`. – Familia care a adoptat un orfan, din to]i cei disponibili…pe care o chema Catriona… – Da? Oare unde b`tea? Dar nu \ncerca nimic. – Nu te-au "scuturat" prea bine, zise el cu r`utate. – Nu m-au "scuturat" niciodat`. – Pun pariu. Anne \i anun]` c` venise timpul ceaiului. Catty \l inform` cu un glas cât mai calm, \n ciuda faptului c`-i crescuse tensiunea, c` n-aveau mare lucru de mâncare [i-l conduse spre buc`t`rie. Ann Mary [i Gwendolen deveniser` prietene nedesp`r]ite, iar nou-venitei \i pl`cea situa]ia. A doua zi, Catty [i Gwendolen r`maser` \mpreun` pe plaj`, \n timp ce David le lu` pe fete la o plimbare cu barca, asumându-[i rolul c`pitanului de vas, mai artistic decât apaticul Bevan. Fata reu[i, \n sfâr[it, s`-[i deschid` sufletul. – Am un frate [i o sor`, dar sunt diferi]i de Ann Mary. – Vrei s` spui c` nu sunt la fel de ata[a]i de tine. Poate c` sunt mai mari decât asta mic`. – |ntr-adev`r, dar n-au f`cut-o niciodat`. Sunt mai mari [i mai inteligen]i decât mine. {tiu s` r`pund` mai repede; [i eu r`spund corect, dar cu \ntârziere. – Sunt multe lucruri pentru care ai nevoie de timp. De exemplu, s` scrii poezie, s` pictezi. – Mi-ar pl`cea, dar p`rin]ii…

138

JILL BAKER

– Ar fi mândri s` afle \n tine ceva diferit de ceea ce fac ei sau fra]ii t`i. Poate c` nu le-ai spus niciodat`, nu ? – Despre poezii [i pictur`? Nu. Se l`s` o clip` de t`cere. – Te-ai purtat foarte bine ieri, cu Ann Mary. – Dar n-a fost o mi[care inteligent`, nu? {tiu c` a[a a]i spus, dar n-a fost. – Doctorul David a numit-o de[teapt`, iar eu sunt de acord cu el. {i mi s-a p`rut [i un gest extraordinar. A[a c` am de gând s` le-o povestesc p`rin]ilor t`i \ntr-o scrisoare. |]i iube[ti p`rin]ii, nu? – Da, dar ei nu m` pot iubi. Adic` sunt dr`gu]i cu mine [i se str`duiesc, dar cum ar putea mai mult, când eu sunt \nceat`? Nu primesc premii, nu m` remarc prin nimic. – Deci…ai \ncercat s`-i aten]ionezi prin altfel de metode…prin ceea ce n-ar fi trebuit s` faci. – Da. – S` [tii c` sunt sute de posibilit`]i de a le ar`ta ce po]i. De exemplu, sora ta…ar fi lini[tit-o pe Ann Mary la fel? – Nu, recunoscu fata, dar are note mai mari ca mine la matematic`. – Matematica n-ar fi salvat-o pe Ann Mary, zise Catty, con[tient` c` exagereaz`. Ai o intui]ie foarte bun`, m` refer la un sim] a ceea ce se poate face [i a felului \n care trebuie ac]ionat. Poart`-te la fel, \ntr-un mod calculat. De[i…ai umplut cam repede baia cu juc`rii. – A[ fi putut [i mai repede, dar m-am gândit c` o s` par` un gest prostesc. – Niciodat` s` nu gânde[ti a[a; pur [i simplu ac]ioneaz`. – Dar ai mei… – Ar fi mândri de tine. |ncearc`. Vorbesc eu cu ei, dup` care s` te deschizi [i lor, bine?

P~DUREA DE PORTOCALI

139

– …Da, zise fata ezitând. Barca se \napoiase, iar Ann Mary \[i reg`si idolul. – Cum e s` fii detronat`? zise David. – S` nu exager`m! Ultimele cuvinte le rostise pe un ton cam iritat, dar \[i amintise din nou de pozele furate, [i sentimentul geloziei reveni, cu toate c` nu i le aducea \napoi pe Gaby [i pe Georgie. – Sor`, \]i vorbesc [i nu m` ascul]i, \l auzi. – |mi cer scuze, doctore. Ce spunea]i? – S` vii \n barc`. E[ti singura r`mas`. – Am fost cu Bevan, \ns` el n-o lu` \n seam`. – Anne, tu e[ti mama lor, [i-i f`cu semn lui Catty s` urce. De[i se feri o clip`, \l urm`. C`l`toria cu David nu sem`n` deloc cu stilul de a conduce al lui Bevan. Acesta din urm` o f`cea ca la carte, pentru c` a[a citise, \n schimb David pre]uia fiecare element pe care o astfel de c`l`torie \l putea oferi. Ie[ir` din golfule], mergând de-a lungul coastei, urmând direc]ia vântului. La un moment dat Catty observ` c` mijlocul b`rcii \ncepe s` ia ap`, [i-l inform` pe David. El se \ncrunt`, dar \[i p`str` calmul, [i \ncerc` s` remedieze cr`p`tura cu un placaj [i ni[te gum` de mestecat, dar nu reu[i. – Nu ne putem \ntoarce? \ntreb` ea. – N-am fi \n siguran]`. Mai e un golf dup` stâncile alea. O s` ridic pânza, ca s` mergem mai repede. Te sim]i bine? Nu era \n apele ei, mai ales c` din lecturile ei despre naviga]ie [tia când situa]ia devenea critic`. {i \ncepuse a bate vântul, iar valurile se \nte]iser`. – Da… – O s` fie bine. Traser` aproape de coast`, iar David conduse barca printre

140

JILL BAKER

stâncile dese, o treab` destul de dificil`. Apoi, ancor` bine barca [i o ridic` pe Catty \n bra]e pentru a o duce pe mal. Cu toate c` nu se plimbaser` mult, pe Catty o luase cu ame]eli, iar când David o l`s` jos, se dezechilibr`. El o prinse ferm, iar ea \i sim]i trupul puternic, parfumul b`rb`tesc, c`ma[a ud` ce se lipea de bluza ei, tot ud`. {i-apoi, buzele lui s`rate. Con[tient` de mi[care, nu se \mpotrivi, ci se l`s` purtat` de val.

Capitolul 9 Dou` zile mai târziu, se \ntoarser` la Complexul Univers. Dup` episodul din larg, se pornise ploaia. Cerul se \ntunecase dintr-o dat`. – E un avertisment, \i anun]` vânz`torul de la magazinul de unde se aprovizionau. Catty trebui s` se descurce singur` cu plasele, David o a[tepta la ma[in`. Trecuse abia o or` de când acostaser`, [i deja se aflau la cu]ite; din nou. Amintirea momentului \n care se dezlipise de el \i d`dea fiori. Bulversat` de \ntreaga scen`, nu \n]elegea cum de…Probabil c` [i el sim]ise mirarea ei, c`ci se retr`sese oarecum ru[inat, nedorind a da impresia unei sl`biciuni de moment. Considerând masca pe care o purtase-ntotdeauna, gestul lui n-ar fi trebuit luat \n serios. – Cred c` e din cauza m`rii, [opti ea. Mai \ntâi Bevan, apoi… "Apoi tu" ar fi vrut s` zic`, dar lic`rul nelini[tit din ochii lui o \mpiedic` s` continue. Nu-l mai v`zuse niciodat` atât de nervos. – Colec]ionezi inimi precum scoicile, sor`? – Nu la asta m` refeream, dar se potrive[te.

142

JILL BAKER

– Nu \n ce m` prive[te. Nu sunt cel pe care s`-l aduni pentru ca apoi s`-l la[i. – |mi strâng scoicile pe-o sfoar`, \l provoc` ea furioas`. |i oferise o porti]` de salvare, un semn al neimplic`rii ei; la urma urmei, [i el se sim]ea la fel de ridicol, dar refuza s` profite de ocazie. |mbr`]i[area instinctiv` nu putea fi una serioas`, deci dac` nu-i accepta scuza cu marea, \nseamn` c` fusese un gest pentru amuzament. |i ardeau obrajii. Ea se \ntoarse pe c`lcâie, dar el \i ]inu calea. – Mai \ntâi Bevan – ce-nseamn` asta? – Ce ]i se pare? – R`punde-mi, la naiba! – Ar trebui? Dup` cum ai spus, e[ti doar unul din membrii conducerii. {i oricum, e o chestiune ce m` prive[te. – R`spunde-mi, Catriona. Ce-ai vrut s` spui. – M-a cerut de so]ie, r`spunse ea distant`. Pot s` m` duc acas`, acum? – {i ce i-ai r`spuns? – |mi dai drumul, te rog? – Ce i-ai zis? – Doctore, ia-]i mâna de pe mine. – Dac` nu-mi spui, sunt \n stare s` te las f`r` suflare! – L-am refuzat, zise ea mai nep`s`toare decât [i-ar fi \nchipuit c` putea fi. La fel ]i-a[ spune [i ]ie. – Pentru c` nu mai ai nimic de d`ruit? Pentru c` totul s-a consumat? Deta[are – asta \]i dore[ti, nu? – Chiar nu ]i-ai dat seama? – Te iluzionezi, r`spunse el. Se asigurase c` barca e bine legat`, dup` care porniser` \mpreun` spre vil`. Nu-i acordase niciun ajutor pe drumul stâncos.

P~DUREA DE PORTOCALI

143

Obosit` din cauza leg`n`rii, a clipelor tensionate din barc` a ceea ce urmase, Catty se c`zni cum putu \n spatele lui. Dup` consumarea momentului, niciunul nu mai deschisese gura. |ntrebat de barc`, el \i r`spunse c` se \ntoarce dup` ea mai târziu. David se interes` dac` are nevoie de cump`r`turi, [i se oferi s-o duc` \n sat. – Nu e nevoie. – Ba da. O s` plou`. De fapt, o s` toarne. – E doar un nor, zise ea iritat`. Dar vânz`torul era de aceea[i p`rere cu David. Pân` s` ajug` \napoi la vil`, previziunile se confirmar`. Privind spre mare, Catty constat` apele tulburi, talazurile mari [i furia acestora. Dup` care \ncepu s` plou`. Din instinct, num`r` fetele. Erau toate. Puse de ceai, cu toate c` se sim]ea parc` ame]it`, ca atunci când coborâse din barc`. Potopul nu se potoli \ntreaga noapte, iar spre diminea]` ritmul p`rea c` se mai domolise. Atât David cât [i vânz`torul considerau c` vremea va continua la fel, iar Catty se hot`r\ s` \mpacheteze [i s` se \ntoarc` acas`. Fetele nu se \mpotrivir`, c`ci \ncepuser` s` se plictiseasc`. David se interes` de mersul trenurilor [i al autobuzelor. O invit` pe Catty s` mearg` al`turi de el \n ma[in`. – Trebuie s` le supraveghez pe fete, se scuz` ea. – De ce nu spui c`, mai degrab`, ai vrea s` le supraveghezi pe fete ? C`l`toria de \ntoarcere fu dezolant` de la \nceput pân` la sfâr[it. De la Sydney pân` la Emu Heights nu \ncet` s` plou`. Nimic nou la Univers. Ben, [oferul de autobuz, spunea c` cei de-acas` deveniser` \ngrijora]i. {i totu[i, spiritele p`reau c` se \ncing la sosire. Ann Mary n-o sl`bea din ochi pe Gwendolen. Aceasta din urm` se schimbase

144

JILL BAKER

radical….Adrienne pleca acas`. Ceea ce nu putea decât s` o bucure pe Catty. Singurul lucru cu care nu se putea \mp`ca era privirea dezarmant` a copiilor ce r`mâneau \n urm`, abandona]i. Astfel c` planific` o petrecere pentru plecarea Adriennei. Fericite la culme, copilele se distrau, profitând de dulciurile [i de muzica pe care Catty le-o adusese. F`cuse rost de un pick-up [i de discuri care s` se potriveasc` gusturilor [i vârstei fetelor, prin bun`voin]a lui David. – Nu era nevoie, remarc` ea fericit` c` le vedea pe fete bine dispuse. – Acum spui "Nu" la toate? – Hai s` nu ne cert`m. – Bine, surâse el. Zâmbetul lui avea ceva fermec`tor. Ar fi vrut s`-i mul]umeasc`, dar l`s` asta pe mai târziu. – Crezi c` eu nu le cunosc, sor` ? Nu uita c` [i eu am fost orfan, ad`ug` cu un glas ciudat. N-am discutat niciodat` despre asta, nu ? Despre ceea ce ne leag` din trecutul nostru. – Ar fi prea mult. |n plus, povestea mea a sfâr[it fericit. – Da? E[ti sigur`? Uneori am impresia… – Da, \nt`ri ea imediat. Copil`ria ei fusese minunat` al`turi de mama [i de Roger; \[i refuza nostalgia pierderii celor dou` nepo]ele. – Catriona, \l auzi deodat`, vrei s`-mi spui ceva? – S`-]i spun…Da, \]i mul]umesc din suflet pentru pick-up. Dar cred c` efortul e prea mare. – Nu la asta m` refeream. Ci la…copii. – La copii? se mir` ea. Adic` la Gwendolen, desigur. Da, e cu totul alta acum. – Nu m` refeream nici la ea, dar dac` tot ai adus-o \n discu]ie,

P~DUREA DE PORTOCALI

145

s` [tii c` familia ei vrea s-o ia acas`. – Nu, se gr`bi Catty. – Cum adic`? Dar acolo e locul ei. – |nc` nu. Pot s`-]i explic, de[i n-am dreptul, dar vreau mai \ntâi s` vorbesc eu cu ei. S`… – Cu astfel de p`rin]i, e nevoie de cineva calificat pentru treaba asta. Iar tu nu e[ti. Ea t`cu. – Vrei s-o mai ]ii? – Da. Pentru Ann Mary… – Nu pentru Ann Mary. |n sufletul t`u, vrei, de fapt, s`-i pedepse[ti. – Nu, bine\n]eles c` nu. Or fi a[a cum mi i-ai descris, \nzestra]i [i cu preten]ii, dar… – Dar e mai important s`-]i accep]i propriul copil. – A[a cred eu, zise ea f`r` a-l privi. – {tiai, nu? Cred c` da. Nu se a[teptase la o asemenea reac]ie, [i-[i ridic` ochii. El zâmbea…un zâmbet fermec`tor. – {i totu[i, sor`, nu-]i bâr\ nasul unde nu-]i fierbe oala. Am s` discut eu cu ei. – Ca vechi prieteni ce sunte]i? M` prive[te [i pe mine. – De[i n-ai dreptul la replic`, am s`-]i r`spund. Am s` port o discu]ie strict profesional`, nu familiar`, sor`. |ntâmpl`tor, am o diplom` [i \n psihologie. – Nu e de mirare c` nimeni nu ]i se \mpotrive[te, zise ea regretând imediat sc`parea. – Ai fi vrut s` ai acest` satisfac]ie? El f`cu o mi[care brusc`, \ncât Catty avu impresia c` vine spre ea.

146

JILL BAKER

– Dac` nu mai e altceva de comentat…referitor la situa]ia lui Gwendolen… – Nu \n]eleg. – Dac` mai ai ceva de obiectat… – Nu mai am, doctore, nu-mi mai vâr nasul. Dar m`car pot s` m` \ntâlnesc cu familia Grece când vin sâmb`t` \n vizit`? Sunt asistenta fetei. – Oi fi tu surioara lor, dar ai ni[te gheru]e ca o tigroaic`. M` duc s` le citesc urm`torul capitol din poveste, a[a c`-]i po]i continua seara al`turi de Bruce. – Ne-am \ntâlnit o singur` dat`. S` le chem pe p`s`relele \nn`scute, cu acea curiozitate ne]`rmuit` [i felul lor calculat de a gândi, \n ciuda vârstei fragede? – Ai ]inut mine vorbele mele? rânji el. – Nu…Adic` … – Ba da. Cuvânt cu cuvânt. De la prima \ntâlnire. Catriona, [i o privi adânc \n ochi, simt c` ai vrea s`-mi spui ceva…s` m` \ntrebi… – Vreau s`-]i spun c`-mi fac plimbarea obi[nuit` cât timp le cite[ti. {i voiam s` \ntreb dac` e \n ordine. – Este, [i sper s` cazi de pe stânci! \i trânti el. – S` v`d ce pot face. Familia Grace sosi chiar a doua zi, f`r` copii, pentru a o lua pe Gwendolen. Catty nu fusese de fa]` la discursul lui David, deci nu [tia \mprejur`rile \n care acesta se desf`[urase. |n orice caz, d`du rezultate, c`ci cei doi plecar` f`r` fat`. Cu siguran]`, nu le pl`cea prea mult ideea, ceea ce \nseamn` c` David jucase un rol important \n decizia lor. Mai târziu, chiar Gretel Grace admisese acest lucru, pe când lua ceaiul \mpreun` cu Catty la blocul fetelor…servite

P~DUREA DE PORTOCALI

147

fiind de Gwendolen. Catty descoperi \n Gretel o femeie foarte pl`cut`. Un chip inteligent, cu ochi lumino[i ca a unei adev`rate mame, dar [i ai unei fiin]e \nzestrate. – Niciodat` n-am perceput-o pe Gwendolen drept ceea ce este cu adev`rat. Nu cred, totu[i, c` ne-am purtat r`u cu ea, ba chiar cred c` eu [i cu Hugo am \nchis ochii la r`ut`]ile ei ; poate c` ea ne-a ghicit frustrarea. Felul ei de a gândi… – E cu totul diferit, interveni Catty. |i expuse p`rerea ei despre \nclina]iile fetei. – Presupun c` ceilal]i copii sunt mai spontani…pricep totul mai rapid. |ns` Gwendolen simte fiecare cuvânt, obiect, culoare; are visurile ei. Poate c` astfel de lucruri nu cl`desc o na]iune, dar… – M` uimi]i – fiica mea s` fie poet`? – Ar putea deveni o artist` sau orice altceva; doar pentru c` n-are aplecare spre [tiin]`, spre lucruri exacte… – Am trecut-o cu vederea. De fapt, nu i-am ar`tat-o, dar ea a sim]it, a con[tientizat faptul c` o excludem [i, disperat`, a \ncercat s` ias` \n fa]`, s` ne aten]ioneze. – N-are s` se mai \ntâmple acum. Aici se simte important`. Dup` cum spuneam, fetele au r`mas impresionate de acel incident. Familia Grace plec` odat` cu ceilal]i vizitatori. Catty, u rm`rind-o pe Gwendolen, observ` o stare de lini[te interioar` pe care fata nu o avea atunci când ap`ruse la Complexul Univers. – A[ putea merge acas` oricând, dar [ti]i…Ann Mary… Ann Mary. Nu se [tia nimic despre mama ei, doar despre bunic`. Iar Catty [tia c` ea seam`n` cu bunica fetei. Probabil c` Gwendolen intuise faptul c` feti]a are nevoie de cineva apropiat, mai ales \n ziua respectiv`. Seara, David veni la blocul Sky cu vestea c` bunica lui Ann Mary murise. Catty nu [tia cum s-o ia pe feti]`. Deja \[i

148

JILL BAKER

\nchipuia suspinurile ei. – Mai are pe cineva? – Nu [tim decât c` mama a \ncredin]at-o bunicii. – |nseamn` c` e a nim`nui, acum. – Deocamdat`, da… – Ce vrei s` spui? \l privi ea \ntreb`tor. – |nc` nu sunt sigur. Dar nu vreau s` speriem copilul, mai a[tept`m pu]in. Nu vreau s` dau na[tere chiar acum unui [oc emo]ional. Poate nu [tii, dar sunt preconizate inunda]ii. – Poftim? Dar nu mai plou`…nu a[a de tare. – Plou` \ncontinuu de s`pt`mâni. – S-a mai \ntâmplat? – Au mai fost doar ie[iri din matc`, de care s-au ocupat fermierii. Dar amenin]area n-a fost niciodat` la fel de mare ca acum. – {i ce-o s` faceam? – O parte din Centru va fi izolat`. {tiu care, iar autorit`]ile deja au \nceput evacu`rile. Dar, normal c` mul]i n-or s` accepte s` plece, [i nu-i putem \nvinui. {i-atunci, va trebui s` intervenim cu elicopterul, oft` el. – {i satul o s` fie complet izolat de Univers? Se gândea, de fapt, la persoana lui. – Da. S-ar putea s` ajung` [i aici, pe platou. Dar dac` nu ie[i]i \n calea apelor furioase, nu v` va afecta prea mult. – Bine. Pot s` ajut? – S` sper`m c` nu \ntâlne[ti vreo situa]ie critic`, dar dac` e s` fie, s` r`mâi calm`. – Bine. Dar m` refeream dac` te pot ajuta pe tine. – Pe mine? [i o privi \ndelung, \ncât ea se intimid`. – Adic`, \n sat. Cu ac]iunile de evacuare. – Nu, r`spunse el, urm`rind-o.

P~DUREA DE PORTOCALI

149

O conduse acas`, [i intr` \n spital pentru a face un inventar al medicamentelor. Aveau de toate, \n afar` de anestezice. Dar poate nu va fi nevoie.

Capitolul 10 A doua zi, [coala r`mase \nchis`. Cursurile de ap` din \mprejurimi cre[teau v`zând cu ochii [i exista temerea c` micu]a cl`dire ar putea fi izolat`, iar copiii p`r`si]i acolo. Catty nu se alarm` la aflarea ve[tii, iar c`rarea de \ntoarcere acas` era \nc` uscat`. {tia c` micu]ele se vor entuziasma la ideea c` pot arunca \n ap` b`rcu]e [i ramuri de copaci. Atâta timp cât r`mâneau la blocul Sky nu-[i f`cea griji pentru ele, cu toate c`-i lipsea momentul de respiro dintre nou` [i cinci. Insist` ca fetele s` formeze o clas` pentru a continua orele ; astfel, reu[i s` le acapareze aten]ia timp de câteva ore cu lec]iile noi. Descoperi veleit`]i de profesoar` \n Dorothea, pe care o [tia mai \mpr`[tiat`, [i care-[i prelu` rolul ca [i cum ar fi fost profesor calificat. Ciudat cum talentul unui copil se putea ascunde sub un temperament aparte, pentru ca apoi s` r`sar` dintr-o dat`, dovedind ce e \n stare. O profesoar` din Dorothea, o fire de artist` \n Gwendolen. O asistent` \n Anne. Dup`-amiaz`, Catty le scoase pe fete s` ia o gur` de aer. Chiar de pe creasta cea mai \nalt`, nu puteau vedea mare lucru. Râul din vale c`p`tase o culoare g`lbuie, dar nu p`rea amenin]`tor. Dup`

P~DUREA DE PORTOCALI

151

plimbare, servir` ceaiul, se \ntoarser` acas`, ascultar` muzic` \n lipsa lecturii din povestea Bettinei, apoi se culcar`. Nu se [tie cât de mult a]ipise Catty, când b`t`ile din u[` o trezir`. Era Anne, echipat` complet \n uniform`. – Ce s-a \ntâmplat ? – Avem o urgen]`, sor`. Trebuie s` mergem la spital…Adic` dumneavoastr` trebuie… – Nu, mergem \mpreun`. Dar cum de te-ai preg`tit a[a de repede, draga mea? Dormeam chiar atât de adânc \ncât nu m-a putut trezi Tony? – Eu m-am trezit \nainte s` ajung` el; aveam un presentiment…Nu [tiu cum s` v` explic, dar [tiam c` trebuie s` m` trezesc. Catty nu [tiu ce s`-i r`spund`. – }i-a spus despre ce e vorba? – Un copil. – Poftim ? – O doamn` pe nume Brennan, care a intrat \n travaliu. E din cartierul Felix. – Nu poate veni aici. – N-are unde s` mearg`; a fost evacuat`. Numai aici poate veni. Dac` f`tul a[teapt` pân` diminea]`, doctorul David ar putea ajunge cu elicopterul s` preia cazul; nu poate ateriza \n noaptea asta. Sunte]i gata? Gata? Niciodat` Catty nu se sim]ise mai pu]in preg`tit` pentru a \nfrunta situa]ia. Nu avea cuno[tin]e de obstetric` [i nici de pediatrie; tot ce [tia \nv`]ase prin saloanele de spital. – E primul copil, anun]` Anne. – Atunci, o s` dureze ceva timp, zise Catty u[urat`. – Deja a trecut destul timp.

152

JILL BAKER

– De…unde [tii? A, de la doamna Chester… – Da, dar familia Chester nu e aici. Nu [tia]i? Au plecat ieri dup` provizii [i nu s-au putut \ntoarce din cauza apelor. – {i-atunci, cine mai e? – Numai dumneavoastr`, sor`; [i dac` v` pot fi de ajutor… – E[ti foarte dr`gu]`, dar acum e vorba de un copil…Adic`, [tiu c` am discutat noi atunci, dar situa]ia e mult mai serioas`, [i e[ti a[a de tân`r`. – Nu sunt. Poate pe dinafar`, nu [i pe din`untru. Am \nv`]at multe lucruri, deci, dac` m` \ndruma]i… – Sper c` nu vom avea prea mult de furc`… Intrar` \n camera unde se afla femeia. Tony discuta cu so]ul acesteia, care p`[i jenat spre Catty. – {tiu c` e o situa]ie delicat`, dar Janet a ]inut neap`rat s` r`mân` al`turi de mine pân` \n ultima clip`… – |n]eleg, zise Catty \ncercând s` par` calm`, dup` care \i rug` pe cei doi s` ias` din salon. Cercet` femeia, care z`cea lini[tit` pe pat. Inspir` adânc [i-i puse câteva \ntreb`ri. Janet \i povesti câte contrac]ii avea pe minut – le num`rase – [i c` nu urmase dieta doctorului, c` nu [tia mare lucru despre na[terea pe cale natural`. Catty \i verific` temperatura [i ie[i s` discute cu b`rbatul [i cu Anne. Tony se \ntorsese la b`ie]ii lui, ceea ce era de invidiat. – Anne, ascult`-m` pu]in. – Da, sor`. – Nu vreau s` te sperii de ceea ce ai s` vezi. {i-i expuse procesul na[terii, iar fata primi informa]ia cu mult` naturale]e. Ca [i cum ar fi discutat cu o femeie matur`, nu cu un copil de cincisprezece ani. – Nu avem anestezice, dar mama trebuie s` r`mân` relaxat`.

P~DUREA DE PORTOCALI

153

– Relaxat`, \ncuviin]` fata. Se \ntoarser` \n salon [i o rug` pe fat` s` dezbrace femeia. |i num`r` contrac]iile [i decise c` bebelu[ul nu va mai a[tepta ziua de mâine. O a[ez` pe Anne \n spatele femeii pentru a o ]ine de \ncheieturi. |l trimise pe so]ul acesteia la Tony cu un mesaj special pentru a-l scoate de-acolo. Pân` s` se \ntoarc`, Anne preluase rolul \ncredin]at, cu toate c` femeia p`ruse reticent` la \nceput. Anne i-o luase \nainte cu tot ceea ce trebuia f`cut – Anne care avea s` p`r`seasc` Universul luna urm`toare, care avea s` lucreze \ntr-o fabric` sau ca menajer`, Anne t`iase cordonul ombilical exact a[a cum \i explicase Catty [i \nf`[urase copilul \ntr-un prosop. – E b`iat! – Da? Strig` femeia, fericit`. Unde e Jim? Copilul [i mama dormeau de câteva ore. Jim [i Catty se relaxau cu o cafea. – E ciudat, sor`, spunea Anne \n timp ce cur`]au totul. Nu m` mai preocup` problema asta, de[i cred c` niciodat` nu voi mai avea ocazia s` fiu asistent`. Dar m-am sim]it minunat, cu adev`rat minunat. Se luminase de ziu`. |n timp ce toat` lumea st`tea lini[tit`, se auzi [uvoiul de ap` n`v`lind peste complex. Din fericire, trecu pe lâng` spital [i pe lâng` majoritatea cl`dirilor din Centru, n`pustindu-se la vale. |ns` o luase pe Anne. Pân` s` se dezmeticeasc` Catty [i Jim, Anne era târât` odat` cu apele \nvolburate. Dac` ar fi intrat \n`untru cu un minut mai devreme…sau cu un minut mai târziu…surâzând…Catty [tia c` fata râdea, era fericit` de miracolul la care participase. Ar fi fost cu ei. Un moment de care-[i va aminti \ntreaga via]`. La ora opt, Tony o anun]` c` o g`siser` pe Anne. {i neg` din cap, prev`z`tor. Totul se petrecuse atât de nea[teptat, \ncât fata nici

154

JILL BAKER

nu avusese timp s` reac]ioneze. Nu mai existau alte asemnea pericole, apele se lini[tiser`. Apoi o sun` David. – Da, r`spunse ea, \ntrebat` fiind dac` totul e \n regul`. – Am fost \ngrijorat, se auzi glasul lui r`gu[it. N-am avut r`gaz nicio clip`, urgen]ele au sosit \ncontinuu, dar \n fiecare clip`… – Am asistat la na[terea unui copil, un b`iat, \l anun]` ea, la fel de sec. – E bine ? – Da. – M` bucur, [i-ncepu s-o laude – dar nu ea merita laudele, ci Anne. – David… \l \ntrerupse. – Da? – Anne. – Ce e cu ea? – Am pierdut-o. – Ann Mary? strig` el dup` o clip` de t`cere. Sau Anne cea mare? – Anne, \ng`im` ea, nemaiputându-[i st`pâni lacrimile. – Vin imediat, [opti el. Dup` cinci minute apele care se strânseser` pe platoul de la campus \ncepuser` a se scurge \n jos, iar dup` cinci zile, se retraser` complet. Singura dovad` a dezastrului erau mormanele de pietri[ [i de resturi pe care [uvoaiele le strânseser` de prin gr`dinile oamenilor…[i amintirea Annei. Ea fusese singura pierdere uman`. Ironia sor]ii f`cuse ca pe acea culme, cel mai sigur loc dintre toate, s` se \nece o fat`. Veni [i mama ei, \mbr`cat` \n haine negre, scumpe. Se lament` la nesfâr[it, se plânse de cheltuieli, motivând c` fata ei ar fi trebuit s-o sus]in`. David o asigur` c` \nmormântarea va fi suportat` din bugetul Centrului.

P~DUREA DE PORTOCALI

155

A doua sear`, doctorul veni pentru urm`torul episod cu Bettina. – Nu se termin` niciodat`, o anun]` pe Catty. {i e doar prima carte din serie. – Care e doar despre Bettina? – |i putem schimba numele, dac` e nevoie. – Nu conteaz`, zâmbi ea pentru prima oar` dup` dou` zile. Trebuia s`-[i recapete zâmbetul. Copiii aveau nevoie de ea. – Dar ar fi ciudat s` avem o Bettina aici; adic`, nu ciudat, ci nelalocul lui. Oricum, o s` avem o fat` nou`, pe nume tot Anne. – Sunt trei. – Trei? – Una pentru Anne, una pentru Gwendolen, [i una pentru Ann Mary. – Ann Mary ? {tiam c` Gwendolen pleac`, dar cea mic`…Unde? – Cu Gwendolen. Speram c` a[a are s` se \ntâmple, explic` el, v`zând-o mirat`. Sunt oameni inteligen]i, [i au \ntrev`zut c` n-au [anse s` le despart` tocmai acum. – Dar [i-o doresc? – La fel de mult ca pe propria fiic`. – Ce vârste au celelalte? – {apte [i cinci. – {apte [i cinci… "Ca Georgie [i Gaby", gândi Catty. Sunt orfane? – Dup` tat`. – {i mama? – Nu le mai dore[te. – O s` fie greu; astfel de copii sunt \ntotdeauna cei mai dificili. – Nu [i acum. Ele au vrut s` vin` ? – Au auzit de Univers? – Nu…dar au auzit de tine.

156

JILL BAKER

– De mine? \ntreb` ea, bulversat`. Cum adic`? – Gabrielle Forbes [i Georgiana Forbes. Dac` vrei o descriere, ]i-o dau. Uite, am [i o poz`, [i scoase portofelul pierdut al lui Catty. – De unde…\l ai? – L-am salvat \nainte ca cea mic` s`-l arunce \n vale. – Era geloas`. – Nu la fel de geloas` cum am fost eu. Ea \l privi f`r` cuvinte. – Nu, nu la fete m` refeream; ele au s` fie \ntotdeauna ale mele. Ale lui? se \ntreb` ea. – Pe tat`l lor. Eram gata s` m` lupt cu o amintire vie, Catriona, nu [i cu una moart`. – Roger a fost fratele meu…nu \n adev`ratul sens al cuvântului, dar l-am iubit. {i le-am adorat pe fete. Când Lilla le-a luat de lâng` mine… [i se opri, nel`murit`. Ai zis c` \ntotdeauna vor fi ale tale? – Da. Lilla a fost sora mea vitreg`. O consideram muza mea. Plecarea [i c`s`toria ei \n Anglia m-a distrus. Când mi-a trimis o poz` cu fetele…cu aceste fete…le-am considerat ca fiind ale mele, exact a[a cum tu le-ai crezut ale tale. – Dar ur`[ti femeile. – Le-am urât o vreme. O veneram pe Lilla, care m-a dezam`git. – O iubeai? Nu voiai ca ea s` se c`s`toreasc`? – |n niciun caz. Când a murit so]ul ei [i s-a rec`s`torit, mi-a scris c` \n sfâr[it va sc`pa de fete. Cred c` asta a pus punct la toate. Atunci, am \nceput s` ur`sc femeile, toate femeile…cu excep]ia celor dou` care erau ale mele. – Ale mele, \l corect` ea. – Ale noastre. Se l`s` o lini[te deplin`. – I-am pierdut urma. Nu mai voiam s` [tiu nimic de ea…Pân`

P~DUREA DE PORTOCALI

157

când am observat aceast` poz` la tine. Nu eram sigur, dar mi-a atras aten]ia. {i de-atunci, am \nceput s-o caut [i abia recent am dat de ea. – {i fetele? – Erau la o [coal` care nu mi se p`rea de \ncredere. Lilla e e[uat [i-n a doua c`snicie [i m-a rugat s` le preiau eu. – N-ar fi f`cut asta dac` ar [ti c` [i eu sunt aici. – I-am spus. I-am spus c` fetele n-au s` fie doar ale mele, ci ale noastre. – {i a acceptat? Din nou t`cere, iar Catty realiz` c` b`rbatul din fa]a ei se str`duia s`-[i \n`bu[e dispre]ul. – Ar face orice pentru bani. – Adic`…le-ai cump`rat? – Se poate spune [i a[a. – Dar…n-am bani s`-]i dau partea mea… Acela[i moment tensionat, cel mai lung dintre toate. – Poate c`…a[ putea s` te cump`r eu pe tine. – Ai vrea? – Nu \n mod special. A[ putea s` fac [i un schimb. – Cu ce? – Cu dragoste. – Cu dragoste? [opti ea. – Ai auzit vreodat` de acest sentiment? |n afar` de afec]iunea pentru copii…pentru p`durile de portocali…pentru….Catriona, ai auzit de dragoste vreodat`? – Da. – {i o ai? Acea dragoste? – Da. – |n ciuda glumelor mele pe seama lui Bevan, l-ai iubit?

158

JILL BAKER

– Nu. – Pe altcineva? Pe Tony? Sau vreun alt s`tean? – Nu. – Pe cine? – Pe tine. El nu reac]ion` la \nceput. – Spui asta doar ca s` pui mân` pe fete. S` [tii c` nu e nevoie, sunt corect. – Cât` generozitate! N-ar fi fost mai bine s` spui asta de la \nceput, ca s` nu m` pui pe mine \n situa]ia de a recunoa[te? – Te-am pus \ntr-o postur` delicat`? – Da…adic` nu…Adic`… – Adic` ce? – Adic`, presupun c` e[ti mul]umit acum c` m-ai umilit, c`… Nu continu`, c`ci bra]ele lui o cuprinser`. – Te iubesc, femeie. Te voi iubi la nesfâr[it. Te-am iubit \nc` din prima clip`. Recunosc c` te-am [i urât, dar mi-am dat seama c` sunt influen]at de Lilla. Te voi iubi cu sau f`r` copiii no[tri ; dar e mai bine cu ei. Trebuie s` soseasc` din minut \n minut. Ba chiar, dac` te ui]i acolo… {i Catty se uit` pe fereastr`. |ntr-adev`r, autobuzul sosise. Dou` fiin]e micu]e coborâser` [i fugeau spre ei. – Dragele mele! – M`tu[` Catty! – Aici i se zice "sor`", observ` David, dar v` obi[nui]i voi. Pe mine m` [ti]i. Sunt David. – Unchiul David, zise Catty. Cei patru se \ndreptar` spre blocul Sky, sub privirile curioase ale celorlalte fete. – Doctore, zise Dorothea f`când pe profesoara, dac` vre]i s` v`

P~DUREA DE PORTOCALI

159

ocupa]i de nou-venite, pot eu s` le citesc capitolul urm`tor. – Nu, n-a[ pierde asta pentru nimic \n lume. {i lu` cartea, aruncându-i lui Catty o privire gr`itoare – chiar dac` povestea se sfâr[ea, chiar dac` fetele aveau s` viseze \n curând \n paturile lor cu luminile stinse, noaptea continua.

Sfâr[it