Osho - Afirmatii

"Adevarata exploatare nu este de natura economica sau politica, ci psihologica. In ce consta aceasta exploatare psihologica? In faptul ca nimanui nu i se permite sa fie el insusi. Societatea nu accepta omul asa cum este. Ea nu il respecta ca atare. Cum poti respecta pe cineva daca nu il accepti asa cum este? Daca ii impui sa se comporte intr-un anumit fel, apoi ii spui ca il respecti, in realitate nu respecti decat felul de a fi pe care i l-ai impus tu insuti. Nu il respecti pe sine in goliciunea lui. Nu ii respecti naturaletea, spontaneitatea, zambetul real si lacrimile sincere. Ii respecti numai masca pe care si-o pune, falsitatea, felul in care actiuneaza ( in conformitate cu standardele social acceptate)." Osho - Cartea despre EGO. "La ce-i foloseste omului daca dobandeste intreaga lume, dar isi pierde sufletul?" "Atunci cand analizam viata in tota profunzimea ei, renumele si faima se dovedesc nerelevante. Singurul lucru care conteza cu adevart in final este modul in care ti-ai trait fiecare clipa din viata. A fost ea o bucurie, o celebrare? Ai stiut sa fi fericit in acele clipe marunte ale vietii? Ai fost fericit atunci cand faceai baie, cand iti beai ceaiul....cand vorbeai cu un prieten sau pur si simplu cand ascultai ciripitul pasarilor? Ai stralucit de bucurie? " Osho - Cartea despre Ego.

”Există oameni care ar vrea să o ia pe ocolite: ei ar vrea mai întâi s ă schimbe lumea, și pe urmă să ajungă la ei. Dar dă-mi voie să-ți spun că nu vei ajunge niciodată la tine dacă mergi atât de departe. Începe de unde ești. Faci parte din această lume urâtă și, schimbându-te pe tine, schimbi lumea. Ce ești tu? – o parte a acestei lumi urâte? De ce încerci să îl schimbi pe vecin? – poate nu-i place, poate nu vrea, poate nu îl interesează. Dacă ai ajuns să-ți dai seama că lumea are nevoie de o mare schimbare, atunci lumea cea mai apropiată de tine ești tu. Începe de acolo.” (Osho, ”Bucuria – Fericirea care vine din interior”, Pro Editură și Tipografie, 2006)

”Depinzi de părerea celorlalți, te bazezi pe ea atât de mult încât ai pierdut urma simțului lăuntric. Acest simț lăuntric trebuie redescoperit, pentru c ă tot ce e frumos și tot ce e bun și tot ce e divin poate fi simțit numai cu simțul lăuntric. Nu te mai lăsa influențat de părerea altora. Mai degrabă, privește în tine, cercetează, lasă-ți simțul lăuntric să vorbească. Ai încredere în el. Dac ă ai încredere, el se va dezvolta. Dacă ai încredere în el îl vei hr ăni, va deveni mai puternic.” (Osho, ”Curajul – Plăcerea de a trăi periculos”, Pro Editură și Tipografie, 2006) ”Fiecare om din lume vrea să fie autentic, pentru c ă, fiind autentic, ai parte de multă bucurie și fericire. De ce să fii fals? Trebuie să ai curajul s ă pătrunzi mai adânc în tine și să cauți răspuns la niște întrebări. De ce ți-e frică? Ce poate să-ți facă lumea? Oamenii pot să râdă de tine; asta le va face bine, râsul e un medicament, e sănătos. Oamenii pot să creadă că ești nebun... însă nu fi nebun doar pentru că așa cred ei. Iar dacă ești autentic în bucurie, în lacrimi, în dans, mai devreme sau mai târziu vor exista oameni care să înceapă să te înțeleagă, care să înceap ă să se alăture caravanei tale.” (Osho, ”Curajul – Plăcerea de a trăi periculos”, Pro Editură și Tipografie, 2006) ”Nu vei găsi sensul uitându-te. Trebuie să devii participant. Sensul vine prin participare. Participă la viață! Participă cât mai profund, cât mai total cu putință. Riscă totul pentru participare. Dacă vrei să știi ce e dansul, nu te uita la un dansator, învață să dansezi, fii tu dansator. Dacă vrei să cuno ști ceva, participă! Asta e calea cea bună, calea adevărată de a cunoaște un lucru. Și viața ta va avea un sens. Și nu doar un singur sens, ci o mulțime de sensuri. Va ninge cu sensuri asupra ta.” (Osho, ”Creativitatea – Descătușarea forțelor interioare”, Pro Editură și Tipografie, 2006)

”Fericirea nu are nimic de-a face cu succesul, fericirea nu are nimic de-a face cu ambiția, fericirea nu are nimic de-a face cu banii, cu puterea, cu prestigiul. Fericirea are legătură cu conștiența ta, nu cu caracterul tău.” (Osho, ”Bucuria – Fericirea care vine din interior”, Pro Editură și Tipografie, 2006)

”Lupta se duce între moarte și iubire. Dacă poți dărui, moartea nu va exista. Pentru cel care iubește, moartea nu există. Pentru cel care nu iubește, fiecare moment înseamnă moarte, pentru că în fiecare moment i se smulge câte ceva, iar în cele din urmă moartea îi va lua și corpul.” (Osho, ”Curajul – Plăcerea de a trăi periculos”, Pro Editură și Tipografie, 2006)

”Orice este este, fie că acceptați sau nu. Acceptarea sau respingerea voastră nu contează absolut deloc pentru facticitatea sa. Ceea ce este este. Dacă îl acceptați, se naște bucuria în voi, dacă îl respingeți, suferi ți, dar realitatea rămâne aceeași. Se poate să resimțiți durere, durere psihologic ă – aceasta este creația voastră, pentru că nu ați fost în stare să acceptați și să absorbiți ceva ce se năștea. Ați respins adevărul; prin această respingere, ați devenit prizonieri. Adevărul eliberează, dar voi l-a ți respins; prin urmare, sunteți înlănțuiți. Respingeți adevărul, și veți fi împresurați din ce în ce mai mult. Adevărul rămâne. Indiferent dacă îl respingeți sau îl acceptați, nu se schimbă faptul, se schimbă numai realitatea voastră psihologică. Și există două posibilități: fie durere, fie bucurie; fie boală, fie sănătate. Dacă îl respingeți, va fi boală, disconfort, pentru că desprindeți o bucată din fiin ța voastră; veți rămâne cu răni și cicatrice. Dacă îl acceptați, va fi celebrare și sănătate și unitate.” (Osho, ”Emoțiile și sănătatea”, Pro Editură și Tipografie, 2007)

Buddha trecea printr-o pădure. Ziua era fierbinte – era tocmai amiaza -, i s-a făcut sete, aşa că i-a spus discipolului său Ananda: “Mergi înapoi. Am trecut pe lângă un pârâiaş. Mergi înapoi şi adu-mi nişte ap ă.” Ananda s-a întors, dar pârâul era foarte mic şi prin el trecuser ă ni şte c ăru ţe. Apa era tulbure şi se murdărise. Toată murdăria care se aşezase în ea venise la suprafaţă şi acum apa nu mai era bună de băut. Aşa încât Ananda s-a întors cu mâinile goale şi i-a spus lui Buddha: “Apa s-a f ăcut foarte murdară şi nu se poate bea. Îngăduie-mi să o iau înainte. Ştiu c ă exist ă un râu doar la câţiva kilometri depărtare de aici, aşa că voi merge s ă aduc ap ă de acolo.” Buddha zise: “Nu! Întoarce-te la acelaşi pârâu.” Pentru că aşa zisese Buddha, Ananda a trebuit s-o facă, dar s-a întors cu inima îndoită. Ştia că nu poate lua apă de acolo, şi timpul era irosit în van şi, de asemenea, îi era sete. Însă, dacă aşa spusese Buddha, trebuia să se ducă. S-a dus din nou la pârâu, şi din nou s-a întors şi a spus: “De ce ai insistat? Apa aceea nu se poate bea.” Buddha zise: “Du-te din nou!” Şi, pentru că aşa zisese Buddha, Ananda a trebuit să se supună. Înainte să se ducă, el îl întreb ă pe Buddha: “Insi şti s ă mă duc, dar pot face ceva ca apa aceea să devină curată?” Buddha a răspuns: “Rogu-te să nu faci nimic, altminteri o vei tulbura şi mai mult. Şi nu intra în pârâu. Doar stai pe margine şi aşteaptă acolo. Dac ă intri în pârâu, va fi un dezastru. Pârâul curge de la sine, aşa că las ă-l să curg ă.” A treia oară când a ajuns la pârâu, apa era la fel de limpede ca întotdeauna. Noroiul se dusese, frunzele moarte se duseseră, şi apa era iar ăşi curat ă. Atunci Ananda izbucni în râs. Umplu urciorul cu ap ă şi se întoarse dansând.