Oftalmologie 2

Hipermetropia Hipermetropia este o tulburare de refracţie în care focarul razelor paralele de la infinit se situează în spatele retinei.



 În etiologia hipermetropiei se menţionează: scurtarea axului antero-posterior, tumori orbitare, diabet zaharat.



  

A ochi hipermetrop; B corecţia hipermetropiei cu lentilă convergentă.

Simptomatologie. Pacienţii cu hipermetropie au acuitatea vizuală scăzută atât la distanţă, cât  şi la aproape  şi acuză

cefalee, vedere  inceţoşată, oboseală oculară. După valoarea  dioptrică, hipermetropia poate fi:  — mică: 0: +3D;  —  medie : +3D: +6D;  —  mare: peste +6D.   

  



Diagnosticul de hipermetropie se bazează pe simptomatologie, măsurarea acuităţii vizuale, examen biomicroscopic, autorefractometrie cu şi fără

cicloplegie. 

Tratamentul corect al hipermetropiei  constă în  corecţie optică cu lentile convergente notate cu (+). Lentilele

pot fi aeriene sau de contact. De asemenea, se poate corecta prin intervenţie laser. 

In evoluţie, hipermetropia se poate complica cu strabism convergent, spasm acomodativ, glaucom cu unghi inchis.

Miopia Miopia este o ametropie în care focarul razelor  paralele de la infinit se află în  faţa retinei. Printre cauzele care concură la apariţia miopiei se numără: factorii ereditari, (incriminaţi în aproape 90% dintre cazuri); asocierea unor patologii precum toxoplasmoza, sindromul Marfan etc. 



A — ochiul miop; B — corecţia miopiei cu lentilă divergentă

Clasificarea miopiilor  I. După valoarea dioptriei, miopia poate fi: mică: 0 -3 D; medie: -3 D-6 D; mare : peste 6 D. II. După gradul de alterare a structurilor globului ocular:  —  miopie  simplă (cea mai  frecventă formă, în care globul ocular este normal);  —  miopie  degenerativă -caracterizată prin afectarea structurilor oculare.   





Miopia simplă 





Se datorează factorilor ereditari şi se caracterizează prin vedere neclară la distanţă, precum şi prin  micşorarea fantei palpebrale, ca mecanism compensator. Progresia miopiei are loc lent, până la vârsta de 25 de ani, când se stabilizează. Tratamentul constă în  corecţie optică cu lentile divergente notate cu ( — ), alegându-se cea mai slabă lentilă care asigură un maxim de acuitate vizuală.

Miopia degenerativă 

 

Miopia  degenerativă se transmite genetic, tulburările de refracţie fiind prezente încă de la naştere, cu valori de peste -10D. Progresia are loc pe tot parcursul  vieţii. La apariţia acestei forme de miopie sunt implicaţi atât factorii genetici, cât şi patologii diverse precum: toxoplasmoză, sindrom Marfan, inflamaţii sclero-corneene.

Simptomatologia constă în acuitate  vizuală scăzută chiar şi sub corecţie optică, şi micşorarea câmpului vizual.



Obiectiv, se caracterizează prin afectarea tuturor structurilor oculare.  În  evoluţie, complicaţiile pot fi: cataracta, luxaţia cristalinului, dezlipirea de retină.









Diagnosticarea miopiei se poate realiza în cadrul

unui simplu examen oftalmologic. Elementele necesare stabilirii diagnosticului sunt: anamneza (prin care se urrnăreşte evidenţierea antecedentelor patologice, precum şi a cazurilor de miopie prezente în familie), măsurarea acuităţii vizuale la distanţă şi aproape, autorefractometrie. 





Tratament: corecţia acuităţii vizuale,



administrarea de vitamine (A, B, C, E) perioade de repaus ocular mai ales la utilizarea  îndelungată a vederii de aproape.

 

Astigmatismul Astigmatismul este o tulburare de refracţie în care focarul razelor paralele de la infinit nu este punctiform, rezultând focare regulate sau neregulate, alcătuite din mai multe puncte. Se datorează unor  neregularităţi ale corneei, atât  în ceea ce  priveşte suprafaţa, cât şi forma acesteia. Modificările cristalinului au fost incriminate într-un număr  restrâns de cazuri.





A — ochiul astigmatic; B — corecţia astigmatismului.

Etiologie. 







Cele mai multe astigmatisme se situează în jurul a 12D. Se apreciază că aproximativ 20% dintre copiii de vârstă şcolară prezintă astigmatism, cu valori între 0,25D - 1D. Un astigmatism de până la 0,75D este considerat fiziologic Apariţia astigmatismului se datorează unor cicatrici post-traumatice sau post-inflamatorii, tumori orbitare, tumori ale pleoapei superioare etc.

După poziţia focarelor în raport cu retina,

astigmatismul poate fi: miopic - focarele se formează în  faţa retinei; hipermetropic - focarele se formează în spatele retinei; mixt - un focar inainte şi unul în spatele retinei.

 



Simptomatologia cuprinde: lăcrimare,



oboseală oculară,



cefalee, fotofobie,

 

scăderea acuităţii vizuale la distanţă şi la



aproape.  În unele cazuri, aceste manifestări pot lipsi sau sunt minime, neremarcate de pacient.

Diagnosticul se poate stabili în cadrul unui examen oftalmologic de rutină, prin anamneză, determinarea  acuităţii vizuale la distanţă şi la aproape, autorefractometrie,

examen biomicroscopic. Tratamentul constă în  corecţie optică cu lentile cilindrice sau sferocilindrice ; corecţia se mai poate realiza şi prin  intervenţie laser.