O Mie Si Una de Nopti Vol 2 (V. 2.0)

 

O mie şi una de nopţi 

1

 

O mie şi una de nopţi 

O MIE ŞI UNA DE NOPŢI Volumul II (Nopţile 25-44)

Text inte!"l T!"#u$e!e %i note #e &"!"l"m'ie !me*$u !me*$u +E!$ P!e**

2

 

O mie şi una de nopţi 

P,ŢANIA OOŞATU.UI U /OITO/U.0 U MI1ITU. /EŞTIN0 U AŞU,TA/U. ŞI U &A3IMU. EV/EU E A MAI U/MAT ŞI P,ŢANII.E .O/0 I1TO/I1ITE DE IEA/E PE /6ND Atunci Şeherezada îi spuse:

(

i s-a izvodit, o, norocitule sultan, că a fost cândva, în vechimea vremilor şi în trecutul vârstelor şi al veacurilor, într-o cetate din China, China, un ins care era croitor şi care era tare mulţumit de starea lui. i plăceau veseliile şi desfătările, şi avea o!iceiul, din vreme în vreme, să iasă cu soţia sa să se plim!e şi să-şi !ucure ochii cu  priveliştile uliţelor şi ale "rădinilor. #r, odată, după ce amândoi îşi petrecuseră ziua toată afară din casa lor, şi când, facându-se seară, se întorceau acasă, întâlniră în drum un cocoşat cu o înfăţişare atât de hazlie, încât spul!era orice mohorâre, îl facea să râdă până şi pe omul cel mai necă$it şi alun"a toată supărarea şi toată mâhnirea. %e dată croitorul şi soţia lui se apropiară de cocoşat, se veseliră straşnic de poznele lui, şi aşa că îl poftiră să-i însoţească acasă la ei, ca să le fie oaspete în seara aceea. &ar cocoşatul se "ră!i să dea  poftirii lor răspunsul care se cuvenea şi plecă împreună cu ei şi a$unse la ei acasă. Acolo, croitorul îl lăsă o clipită pe cocoşat, spre a da fu"a în su' să cumpere, înainte ca ne"ustorii să-şi închidă prăvăliile, cele cu care să facă cinste oaspetelui său. Cumpără peşte pră$it,  pâine proaspătă, lămâi şi o !ucată mare de halviţă pentru încheierea mesei. %e urmă se întoarse, puse dinaintea cocoşatului cele cumpărate, şi şezură tustrei $os să mănânce. %e când mâncau ei aşa cu voioşie, nevasta croitorului luă cu de"etele o !ucată mare de  peşte şi, în chip de "lumă, o înfundă pe toată întrea"ă în "ura cocoşatului, îi acoperi "ura cu mâna spre a nu-l lăsa să arunce !ucata afară şi îi zise:  ) %e Allah, tre!uie numaidecât să în"hiţi !ucata asta dintr-odată şi pe nerăsuflate, altminteri nu-ţi dau drumul. cocoşatul să ursit facă ca nişte opinteli "rele, la urmă în"hiţi *a,Atunci spre păcatele lui,începu îi fusese în îm!ucătură să şi sepână afle un os mare, careîm!ucătura. i se opri în  !ere"ată şi îl facu facu să-şi dea duhul pe dată. n clipita aceasta a istorisirii ei, Şeherezada, fiica vizirului, văzu că se luminează de ziuă şi, sfioasă, cum îi era o!iceiul, nu vroi să alun"ească povestitul, ca să nu încalce în"ăduinţa dată de sultanul Şahriar. Atunci, soră-sa, micuţa *oniazada, îi zise:  ) #, sora mea, ce "in"aşe, şi ce dulci, şi ce mustoase, şi ce neprihănite sunt vor!ele tale+ a răspunse:  ) *a atunci ce-ai să mai mai zici, în noaptea cealaltă, cealaltă, când ai să auzi urmarea urmarea,, dacă oi mai fi în viaţă şi dacă aşa îi va fi pe plac sultanului nostru cel plin de purtări alese şi de 3

 

O mie şi una de nopţi 

 politeţe+ &ar sultanul Şahriar îşi zise în cu"etul său: %e Allah+ n-am s-o ucid decât după ce voi auzi sfârşitul poveştii, care este tare uluitoare+ %e urmă, sultanul Şahriar o luă pe Şeherezada în !raţe/ şi amândoi petrecură sfârşitul nopţii înlănţuiţi, până dimineaţa. Apoi, sultanul se sculă şi se duse la divanul $udeţelor sale. Şi numaidecât veni vizirul, şi veniră şi emirii, dre"ătorii şi stră$erii, şi tot divanul se umpl um pluu de lu lume me.. Şi sult sultan anul ul Şahr Şahria iarr înce începu pu să $ude $udece ce,, să râ rând ndui uias ască că tr tre! e!ur uril ile, e, să-l să-l căft că ftăn ănea easc scăă pe unul unul într într-o -o sl slu$ u$!ă !ă,, să-l să-l mazi mazile leas ască că pe al altu tul, l, să pună pună capă capătt $ude $udeţe ţelo lorr întocmite, şi să ostenească astfel până la sfârşitul sfârşitul zilei. Când divanul se isprăvi, sultanul se întoarse în iatacurile sale şi se duse iar la Şeherezada. Şi cum era cea de a douăzeci şi cincea noapte,

*oniazada îi spuse Şeherezadei:  ) #, sora mea, mă ro" ţie, povesteşte-ne urmarea păţaniei cocoşatului cu croitorul şi cu soţia croitorului. a răspunse:  ) *in toată inima inima şi ca o cinstire datorată+ datorată+ *a nu ştiu dacă dacă sultanul mă învoieşte+ învoieşte+ Atunci sultanul se "ră!i a spune:  ) %oţi+ &ar Şeherezada spuse: (i s-a izvodit, o, norocitule sultan, că, după ce îl văzu pe cocoşat că moare, croitorul stri"ă:  ) 0u este tărie şi putere decât la Allah cel %reaînalt şi Atotputernic+ Atotputernic+ Ce năpastă că  !ietul de el a venit venit să moară aşa în mâinile mâinile noastre+ Şi femeia stri"ă:  ) *a ce mai aiureală aiureală şi pe tine+ %ăi tu nu nu ştii stihurile poetului: poetului: O, suflete al meu, de ce te-afunzi  În hrubele atâtor negre negre Ce-ţi pasă că ridică ochigânduri? rotunzi  eparte hăt necazuri necazuri rânduri-rânduri? !u-n foc nu "ezi prime#dia deloc  e-i stai aşa $n prea#mă, prea#mă, fără teamă?  %u ştii că, de te-apropii te-apropii mult de foc,  &oţi să iei foc şi tu, tu, de bună seamă?

Atunci soţul zise:  ) Şi ce se cade cade să fac eu acuma1 a răspunse:  ) 2idică-te şi hai amândoi să cărăm leşul/ îl acoperim cu o năframă de mătase şi-l ducem aşa, tu venind în urma mea, iar eu mer"ându-ţi înainte. Şi chiar în noaptea asta+ Şi 4

 

O mie şi una de nopţi 

 pe tot lun"ul drumului, tu să spui cu "las mare:  copilul meu+ Şi aceasta este mama lui+  0e ducem să căutăm căutăm un ha'im, care care să-l vindece+ 3nde se află un ha'im1 ncât, dacă auzi vor!ele femeii, croitorul se sculă, îl luă pe cocoşat în !raţe şi, cu nevastă-sa înaintea lui, ieşi din casă. &ar femeia, la rându-i, începu să ofteze:  ) #, copilaşul meu+ *e-ai scăpa sănătos şi teafar din asta+ 4pune: unde te doare1 #f, afurisitul de vărsat+ %e ce parte ţi s-a umplut trupşorul de !u!e1 5a asemenea vor!e, fiecare trecător îşi zicea:  tatăl şi cu mama. şi duc copilul smreduit de vărsat+ şi zorea să se depărteze. &ar croitorul şi nevasta lui merseră aşa, tot între!ând de locuinţa unui doctor, până ce fură îndrumaţi spre uşa unui doctor evreu. Şi atunci !ătură la uşă, şi numaidecât co!orî o arăpoaică, deschise uşa şi văzu un om cu un copil în !raţe, şi tot aşa o văzu şi pe mama care îl însoţea. Şi mama îi spuse:  ) Am venit cu copilul acesta să-l vadă ha'imul. &a !anii aceştia, un sfert de dinar, şi dă-i ca arvună stăpânului tău, şi roa"ă-l să co!oare să-mi vadă copilul, care este !olnav rău. Atunci slu$nica urcă îndărăt în casă/ şi numaidecât femeia croitorului trecu pra"ul casei, îl !ă"ă înăuntru şi pe soţul ei, şi îi zise:  ) %une $os repede repede leşul cocoşatului. Şi să zorim s-o şter"em şter"em cât mai de"ra!ă. de"ra!ă. Şi croitorul puse leşul cocoşatului $os, pe una din treptele scării, spri$init de perete, şi se "ră!i să iasă, urmat de nevastă-sa. Cât despre arăpoaică, aceasta intră la ha'imul evreu, stăpânul ei, şi îi spuse:  ) 6os la poartă e un !olnav adus de o femeie femeie şi de un !ăr!at !ăr!at care mi-au dat pentru pentru tine sfertul acesta de dinar ca să-i spui !olnavului ce să ia ca să se facă !ine. Când văzu sfertul de dinar, ha'imul evreu se !ucură şi se "ră!i să se ridice, şi, în "ra!a lui, nu se "ândi să ia cu el vreo lumânare ca să co!oare. Şi-aşa că se poticni cu piciorul de cocoşat şi răsturnă leşul. Şi, speriat rău când văzu rosto"olindu-se aşa un om, se "ră!i să-l cerceteze, şi !ă"ă de seamă că era mort, şi socoti că el însuşi era pricina morţii aceluia. Atunci stri"ă:  ) *oamne+ #f, *oamne *oamne pedepsitor+ %e cele zece 4finte %orunci+ %orunci+7 9



Şi urmă să-i pomenească mai departe pe 8arun , pe &uşah, fiul lui 0un , şi pe ceilalţi. Şi zise:  ) &acătă că m-am împiedicat de !ietul !olnav şi l-am do!orât de s-a rosto"olit până su! scară+ încât cum să mai pot ieşi acuma din casa mea cu un om mort1 *ar până la urmă luă leşul şi îl cără din curte în casă, şi i-l arătă neveste-sii, şi îi destăinui necazul. &ar nevastă-sa, speriată, ţipă:  ) A, nu+ n-are ce să caute aici+ *u-l afară repede+ Că dacă rămâne aici până la 1

  Cele zece  'finte &orunci  ;sau  ecalogul +eni, aşadar, la mine, şi era tot călare pe mă"arul lui, şi îm!răcat tot cu hainele cele falnice, şi era tot atâta de frumos ca luna în  plinătatea ei, şi avea chipul strălucit şi fra"ed ca la ieşirea de la hammam, şi o!ra$ii trandafirii, şi fruntea ca o floare lucitoare şi, la un colţ al !uzelor, avea o aluniţă ca un strop de chihlim!ar ne"ru, după spusa poetului:  easupra unui turn s-au $ntâlnit   /ăritul soare şi cu luna plină, Şi amândoi deodată-au  În toată-a frumuseţii frumuse ţii lorstrălucit  lumină0  )şa erau cei doi $ndrăgostiţi0  +ar cei care s-au $ntâmplat $ntâmplat să-i "adă,  %-au mai putut decât decât să stea-mpietriţi, 1rându-le a fericirii roadă0 Şi-atât erau de minunaţi, şi-atât   e plini de frumuseţea frumuseţea lor cerească, cerească, Şi-atât de dragi erau aşa, $ncât  'ta sufletul "ră#it să-i preamărească0 11

 

O mie şi una de nopţi 

 eci sla"ă lui )llah, )llah, c-a socotit  Că se cu"ine şi-a găsit cu cale 'ă-i zămislească neasemuit0  upă calupul "isurilor "isurilor sale2

Când îl văzui, îi sărutai mâinile şi chemai asupra-i toate milele lui Allah, şi îi spusei:  ) #, stăpâne al meu, meu, nădă$duiesc că de de data aceasta îţi vei vei ridica !anii+ l îmi răspunse:  ) (ai ra!dă oleacă, să-mi isprăvesc de încheiat daravelile, şi atunci am să mă întorc să-mi iau !anii. %e urmă îmi întoarse spatele şi se duse. &ar eu "ândii că iar o să lipsească multă vreme, şi luai !anii şi îi !ă"ai într-un samsarlâc de douăzeci la sută, cum este îndătinat în ţara noastră, şi astfel îi făcui să rodească frumuşel pe seama mea. Şi zisei în cu"etul meu: %e Allah+ când se va întoarce, am să-l ro" să primească  poftirea mea şi am să-l ospeţesc cu o dărnicie mare, întrucât !anii lui mi-au fost de mult folos şi iacătă că o să a$un" tare !o"at+ 4e scurse aşa un an între", după care veni/ şi era îm!răcat cu un caftan încă mai falnic decât în celelalte dăţi, şi tot călare pe mă"arul lui al!, de viţă aleasă. Atunci mă ru"ai cu stăruinţă de el să mear"ă cu mine în casa mea şi să !inevoiască ami fi oaspete. &ar el îmi răspunse:  ) Binevoiesc, dar cu învoiala să nu carecumva să plăteşti cu !anii mei, care se află la tine, cheltuielile pe care le vei face. Şi zâm!i a râde. &ar eu la fel. Şi îi zisei:  ) *a, hotărât şi din toată inima+ Şi îl luai acasă, şi îl ru"ai să şadă/ şi aler"ai la su' să cumpăr tot felul de !unătăţuri, de  !ăuturi şi de alte lucruri asemenea, şi le pusei pe toate între mâinile lui pe masă, şi îl ru"ai să înceapă, rostind:  ) n numele lui Allah+ Allah+7I l atunci se apropie de !ucatele orânduite şi îşi întinse mâna stân"ă şi începu să mănânce stân"ă. u atunci rămăsei nedumerit ştiuidecemâna să socot. *upăşiceîi sfârşirăm cu demâna mâncat, se spălă pe mâna aceeatare stân"ă, fară a şisenu a$uta dreaptă/ întinsei şter"arul, ca să se ştear"ă/ pe urmă şezurăm $os să tăifasuim. u atunci îi spusei:  ) #, stăpâne al meu, mă ro" ţie+ uşurează-mă de o "reutate ce mă apasă şi de o mâhnire care mă mohorăşte. %entru ce ai mâncat cu mâna stân"ă1 >ei fi având cumva din întâmplare vreun !eteşu" la mâna dreaptă1 5a vor!ele mele, tânărul rosti aceste stihuri:  %u mă-ntreba ce chinuri chinuri port $n piept,  %ici de pricina lor lor ce mă sfâşie0 10

 (ahomedanii nu încep nimic fară a invoca numele lui Allah. 12

 

O mie şi una de nopţi 

*ezi doar că $mi lipseşte braţul drept0 Şi mai ales să nu mă-ntrebi, "ai mie,  acă sunt fericit0 )m fost, e drept0 Ci-i tare mult de-atunci, o "eşnicie0  e-atunci e totul totul altfel0 Ci se ştie3  În deznăde#de, poartă-te-nţelept2 poartă-te-nţelept2

%e urmă îşi trase mâna dreaptă din mâneca mantiei/ şi văzui că mâna aceea era tăiată, întrucât mâna nu mai avea pumn. Şi rămăsei minunat până peste poate. Ci el îmi spuse:  ) 4ă nu te minunezi nicidecum+ Şi mai cu seamă să nu mai socoţi că din lipsă de cinstire faţă de tine am mâncat cu mâna stân"ă: căci vezi acuma că am facut-o pentru că mâna mea dreaptă este retezată. &ar pricina retezăturii este tare uluitoare+ u atunci îi între!ai:  ) Şi care este pricina1 pricina1 &ar el îmi istorisi:  ) Află că eu sunt din Ba"dad. Ba"dad. atăl meu era unul dintre nava!ii şi fruntaşii cetăţii. &ar &ar eu, până ce am a$uns la anii !ăr!ăţiei, ascultam istorisirile călătorilor, ale ha"iilor şi ale ne"ustor ne" ustorilor, ilor, care ne povesteau povesteau,, la părintele părintele meu, minunăţii minunăţiile le din ţara "iptului. "iptului. &ar eu  păstram în mine toate acele istorisiri, mistuindu-le tainic, şi-aşa până ce părintele meu s-a săvârşit. Atunci am luat toate !o"ăţiile pe care le-am putut strân"e, şi potop de !ani, şi am cumpărat o sumedenie de mărfuri de preţ şi de cel mai !un soi/ şi am pus toate lucrurile acelea în le"ături straşnice, şi am plecat din Ba"dad. Şi, întrucât Allah îmi scrisese că tre!uia să a$un" între" şi teafar la capăt, nu ză!ovii a a$un"e în curând în cetatea aceasta, la Cairo, care este cetatea ta. %e urmă tânărul începu să plân"ă şi prociti stihurile acestea:  )desea orbul cel cel orb din născare Ştie să ocolească groapa-n care Cellasă cu ochi bine-"ăzătorul,  Îşi să-i ageri, alunece alunece piciorul   )desea ştie-un prost prost să se ferească  e-o "orbă ce-ar părea părea $nţelepţească, $nţelepţească,  ar care, spusă de un om cu carte,  &e cărturar $l duce duce drept la moarte0  )desea omul drept şi şi cu"ios  )bia $şi duce traiul traiul ticălos  &e când cel nără"it nără"it la rău, şi fur, !răieşte-n fericire şi-n huzur  13

 

O mie şi una de nopţi 

 e-aceea omul să-şi să-şi cunoască bine  Întreagă neputinţa sa de sine2 'ă ia aminte mai cu seamă-anume Că doar ursita predomneşte-n lume2

Când sfârşi stihurile, îşi urmă astfel povestirea:  ) &ntrai, aşadar, în Cairo şi trăsei la hanul 4erur 77, dezle"ai le"ăturile cu mărfuri, despovărai cămilele şi îmi orânduii mărfurile într-o prăvălie, pe care mă în"ri$ii s-o iau cu chirie. %e urmă îi dădui nişte !ani slu$itorului meu ca să ne cumpere de-ale "urii/ apoi mă culcai oleacă şi, la trezire, mă dusei să dau un ocol pe uliţa Bein Al-Jassrein 79/  apoi mă întorsei la hanul 4erur, unde îmi petrecui noaptea. Când mă deşteptai, dimineaţa, desfacui o le"ătură de ţesături şi zisei în cu"etul meu: Am să duc ţesăturile acestea la su', ca să văd cam cum mer"e târ"ul. Atunci încărcai nişte ţesături în spinarea unuia dintre slu$itorii mei cei tineri şi a$unsei în inima târ"ului, la o clădire mare, împre$muită cu şoproane, cu prăvălii de toate felurile şi cu havuzuri/ acolo,  precum ştii, mişună mişună misiţii/ şi se ccheamă heamă locul acela acela chessaria lui Eir"is7. 5a ivirea mea, toţi misiţii, care şi fuseseră înştiinţaţi de venirea mea, mă încon$urară, iar eu le dădui ţesăturile, şi ei plecară în toate părţile să arate ţesăturile mele ne"ustorilor de frunte din su'. *ar se întoarseră în curând şi îmi spuseră că preţul ce se da pe mărfurile mele nu acoperea nici preţul meu de cumpărare, nici cheltuielile mele de la Ba"dad până la Cairo. Şi, întrucât nu ştiam ce să fac, şeicul cap al misiţilor îmi spuse:  ) Ştiu eu de ce mi$loc tre!uie să te foloseşti spre a a$un"e să do!ândeşti ceva câşti": este numai acela de a face precum fac toţi ne"ustorii. >ra să zică, să-ţi vinzi mărfurile cu de-amănuntul ne"ustorilor cu prăvălii, şi anume pe un răstimp hotărât, de faţă cu martori, şi cu înscris şi de o parte şi de alta, şi prin mi$locirea unui zaraf. Şi atunci, nea!ătut, în fiecare zi de $oi şi în fiecare zi de luni, vei ridica !anii ce se vor aduna. Şi, în felul acesta, fiecare drahmă îţi va aduce două drahme, !a chiar şi mai mult. %e deasupra, în vremea aceasta, vei avea tot ră"azul să colinzi în voie cetatea Cairo şi să te minunezi de 0ilul care o stră!ate. Când auzii spusei:  ) Chiar căasemenea e un "ând "ândvor!e, minunat+ Şi numaidecât luai cu mine misiţii şi telalii la hanul 4erur, şi le dădui toate mărfurile mele, pe care le cărară la chessarie. Şi vândui totul cu !ucata ne"ustorilor, după ce, şi de o  parte şi de alta, scriserăm învoielile, de faţă cu martori şi prin mi$locirea unui zaraf de la chessarie. Când sfârşirăm, mă întorsei la hanul meu şi sălaşluii acolo liniştit, şi nu mă mai lipsii de niciun desfat, şi nu cruţai nicio cheltuială. n fiecare zi mâneam îm!elşu"at, cu pocalul 11

 &n traducerea lui (. A. 4alie, hanul poartă numele de (asrur. 12 4ein )l-5assrein   în   4ein  în traducere: &ntre cele două palateH- era partea străzii principale din Cairo, care se află între cele două palate ale califilor. 13  Chessaria - alt nume pentru su', !azar. Constructorul celei de aici se numea de fapt Eiahar'az, nu Eir"is. 14

 

O mie şi una de nopţi 

de vin pe masă. Şi aveam totdeauna carne !ună de !er!ec, şi tot felul de dulciuri şi de zumaricale. Şi aşa o ţinui până ce se încheie luna, când tre!uia să mă duc să-mi ridic câşti"ul meu cel hotărât. Şi, într-adevăr, chiar din cea dintâi săptămână a lunii aceleia, începui să-mi ridic statornic !anii/ în fiecare zi de $oi şi în fiecare zi de luni, mă duceam să şed în prăvălia fiecărui ne"ustor datornic al meu/ iar zaraful şi calem"iul veneau, dădeau un ocol pe la fiecare ne"ustor, ridicau !anii şi mi-i aduceau. 5uai, aşadar, o!iceiul de a mă duce astfel să şed !a într-o prăvălie, !a în alta, până când într-o zi ;ieşisem de la hammam, unde mă dusesem să-mi fac scalda, apoi mă odihnisem oleacă, mâncasem un pui şi !ăusem câteva pocale de vin, apoi mă spălasem pe mâini şi mă parfumasem cu sucuri înmiresmateăzui atunci că nu mai era pentru mine nicio cale de scăpare, şi "ândii în cu"etul meu: &acătă că se şi apropie vremea ru"ăciunii, şi tre!uie să a$un" la copilă, numai că are să fie  prea târziu şi de-a!ia am să a$un" eu acolo, acolo, că oamenii au să şi sfârşească ru"ăciune ru"ăciuneaa şi au să şi plece din moschei. Şi-atunci totul are să fie pierdut pentru mine+ Aşa că îi spusei  !ăr!ierului:  ) 4curteaz-o odată, şi alun"ă departe de tine toate vor!ele astea "oale şi toată iscodeala asta necuviincioasă. necuviincioasă. *acă vrei numaidecât să ştii, află că tre!uie să mă duc la un  prieten, unde sunt poftit poftit la un ospăţ. 5a vor!ele mele despre poftire şi despre ospăţ, !ăr!ierul îmi spuse:  ) Allah să te !inecuvânteze+ şi ziua aceasta fie-ţi plină de îm!elşu"are+ întrucât tocmai mi-ai adus aminte că şi eu am poftit la mine, pentru astăzi, câţiva prieteni, şi am uitat să le pre"ătesc masa. 0u mi-a mai venit în "ând decât acuma, când e prea târziu+ u atunci îi spusei:  ) 0u te mai în"ri$ora în"ri$ora de întârziere, că am să dre" eu lu lucrurile crurile pe dată. *e vreme ccee eu nu mănânc la mine acasă şi sunt poftit la ospăţ, am să-ţi dau tot ceea ce se află aici, şi mâncăruri, şi fripturi, şi !ăuturi, da numai dacă numaidecât vei pune capăt între"ii daraveli şi dacă vei isprăvi repede să mă razi pe cap+ l îmi răspunse:  ) 2ăsplătească-te 2ăsplătească-te Allah cu darurile lui, şi povârnească-ţi-le într-o zi cu  !inecuvântare+ Ci, o, stăpâne al meu, ai !unătatea de a-mi înşira oleacă lucrurile cu care  !inecuvântare+ vrei să mă miluieşti, ca să le ştiu+ i spusei:  ) Am de pus la îndemâna ta cinci cratiţe pline cu tot felul de !unătăţuri: vinete şi dovlecei umpluţi, sărmăluţe în foi de viţă şi stropite cu lămâie, chifteluţe pră$ite făcute cu "râu râşnit şi cu carne tocată, orez cu pătlă"ele roşii şi cu tochitură de muşchi de !er!ec, tocăniţă cu ceapă/ mai am şi zece pui fripţi, şi un !er!ec la "rătar/ apoi două sinii mari, una cu 'enafa şi alta cu plăcinte cu !rânză dulce şi cu miere/ poame de toate soiurile: castraveţi, har!u$i, mere, lămâi şi curmale proaspete, şi încă multe altele+ l atunci îmi spuse:  ) ffie ie aduse dina mea, ca &e &e văd+ &ar %orunceşte eu poruncii să să fie aduse toate toate,dinaintea şi elintea le cercetă şi să "ustă din fiecare, şi îmi spuse: 58

 

O mie şi una de nopţi 

 ) *ărnicia ta este este o dărnicie mare. *a lipsesc !ăuturile+ i spusei:  ) Am şi din acelea+ acelea+ l îmi spuse:  ) %orunceşte să fie fie aduse+ Şi poruncii să fie aduse şase oluri pline cu şase soiuri de !ăuturi, iar el "ustă din fiecare şi îmi spuse: Allah cu toate harurile lui+ *arnic suflet ai+ *a lipsesc tămâia şi  ) (iluiască-te smirna, şi mirodiile de ars în căţui, precum şi apa de trandafiri, şi apa de flori de portocal cu care să-i stropesc pe oaspeţii mei+ %oruncii atunci să-i fie adusă o cutiuţă plină cu e hihlim!ar cenuşiu, cu lemn de aloe, cu nard, cu musc, cu tămâie şi cu smirnă, toate preţuind peste cincizeci de dinari de aur/ şi nu ui uita taii ni nici ci de zemu zemuri rile le înmi înmire resm smat atee şi de st stro ropi pito toar arel elee de ar ar"i "int nt,, plin plinee cu apel apelee îm!ălsămate. Şi întrucât vremea se su"rumase precum pieptul meu, îi spusei !ăr!ierului:  ) &a-le pe toate+ da isprăveşte a mă rade pe tot capul, pentru numele lui (ohamed, asupra-i fie ru"ăciunea şi pacea lui Allah+ Băr!ierul îmi spuse atunci:  ) %e Allah+ nu voi voi lua cutiuţa până a nu o deschide şi a vede vedeaa ce se află în ea+ Atunci îi poruncii slu$itorului meu cel micuţ să deschidă cutia, iar !ăr!ierul îşi puse deoparte astrola!ul şi se lăsă pe vine, şi începu să prefire prin mâini toate parfumurile, tămâia, smirna, muscul, nardul, lemnul de aloe, câte se aflau în cutie, şi le adulmecă rând  pe rând şi cu atâta ne"ra!ă şi de-alun"eală, de-alun"eală, că-mi simţeam sufletul "ata să se lepede de trupul meu. *upă aceea se ridică, şi îmi mulţumi, şi îşi luă !riciul, şi se pre"ăti să se apuce iarăşi a mă rade pe cap. Şi de-a!ia începuse, că se şi opri scurt şi îmi zise ?@:  ) %e Allah+ o, copilul meu, nu mai ştiu pe care dintre voi doi se cade să-l  !inecuvântez+ Că, Că, într-adevăr, ospăţul pe care care urmează să-l dau aca acasă să la mine se datorează întru totul pornirii tale mărinimoase şi darurilor tale împărăteşti. *a ce să-ţi mai spun1 Că chiar nu am ca musafiri la mine decât nişte inşi prea puţin vrednici de tot ospăţul acesta falnic, întrucât sunt ca şi mine, nişte oameni de felurite îndeletniciri. *a sunt de trea!ă şi  plini de haz în felul lor. Şi dacă e să ţi-i înşir, sunt: mai întâi, minunatul Meitun, masa"iul de la hammam/ veselul şi mucalitul 4alin, vânzătorul de năut pră$it şi râşnit/ 8au'al,  !ra"a"iul/ 8a'raşat, zarzava"iul/ 8amid, "unoierul/ şi, într-un sfârşit, 8a'areş, iaur"iul. oţi prietenii aceştia pe care i-am poftit nu sunt, întocmai ca şi mine, slu"a ta, nici  palavra"ii, nici iscoditori o!raznici/ da sunt nişte tare straşnici petrecăreţi care alun"ă toată mohorala. Cel mai neînsemnat dintre ei are mai mult preţ, în ochii mei, decât cel mai  puternic sultan. Află, într-adevăr, că fiecare dintre ei este vestit în toată cetatea 45

 n traducerea lui (. A. 4alie, 4a lie, !ăr!ierul rosteşte aici versurile: Copilul "a fi aidoma0, fireşte, Cu taică-său, când "a a#unge om =   )şa cum poţi $ntr-ade"âr cunoaşte,  oar dupâ rădăcina lui, un pom0 59

 

O mie şi una de nopţi 

Ba"dadului pentru danţul şi pentru cântecul său anume. Şi dacă îţi face !ucurie, am să-ţi  $oc şi am să-ţi cânt danţul şi cântecul fiecăruia. Aşa că uită-te la mine şi ia seama+ &acătă danţul prietenului meu Meitun, masa"iul+ &a uite+ Cât despre cântecul lui, iacătă-l: Ce dulce e iubita mea2  %ici miaua cea mai mai dulce  %u-i dulce-atâta cai ât putea0 e ea2  Bu fără ea n-aş mai mcât  Ba fără mine tot aşa2 O clipă dacă-o las abia0  /ă strigă-ndată iar6 iar6 şi "rea  În pat să mi se culce0 culce0 Ce dulce e iubita mea,  %ici miaua cea mai mai dulce  %u-i dulce-atâta cât cât e ea2

Ci, o, stăpâne al meu, urmă !ăr!ierul, în ceea ce îl priveşte pe prietenul meu 8amid, măturătorul de "unoaie, iacătă danţul lui+N >ezi cât este de po$arnic şi plin de pricepere şi de veselie1 *a cât despre cântecul lui, iacătă-l:  /uierea mea? ai rostind cuvintele acestea,şi!eduinul celiacătă crunt înşfacă ze!!ul caldstrici încămuierea+ al lui Şa'ali', fratele meu, şi îl reteză de la rădăcină, dintr-o sin"ură lovitură, dimpreună cu ouăle amândouă. %e urmă îl târî pe Şa'ali' de picioare şi îl zvârli pe spinarea unei cămile şi îl duse pe vârful unui muncel, unde îl aruncă, şi plecă pe calea rostului lui. Cum muncelul acela se afla pe drumul ha"iilor, câţiva, care erau din Ba"dad, îl "ăsiră în trecerea trecerea lor şi cunoscură cunoscură în el pe Şa'ali', Şa'ali', #ală-spart #ală-spartă, ă, care îi facea facea să râdă cu poznele poznele lui. Şi veniră de"ra!ă să mă înştiinţeze, după ce îi dăduseră să mănânce şi să !ea. u atunci, o, cârmuitorule al drept-credincioşilor, aler"ai în căutarea lui, şi îl luai pe umerii mei, şi îl adusei îndărăt la Ba"dad. %e urmă îl vindecai şi îi statorii cu ce să-şi ducă viaţa până la sfârşitul zilelor lui. Şi iacătă că eu, o, cârmuitorule al drept-credincio-şilor, drept-credincio-şilor, mă aflu acum între mâinile tale şi că am pus "ra!ă mare să-ţi istorisesc istorisesc,, în puţine puţine vor!e, povestea povestea celor şase fraţi ai mei, măcar că aş fi putut să ţi-o istorisesc mult mai pe lar". *a m-am "ândit să mă înfrânez, ca să nu cumva să încalc ră!darea ta, şi spre a-ţi arăta cât de puţin sunt ispitit eu de flecăreală, şi spre a-ţi dovedi că sunt nu numai fratele, ci şi părintele fraţilor mei, ale căror haruri se stin" când mă aflu de faţă eu, cel numit l-4amet+ 5a povestea aceasta, urmă !ăr!ierul să le spună oaspeţilor, pe care o istorisii califului (untasser Billah, califul începu să râdă până peste poate şi îmi zise:  ) ntr-adevăr, o, 4amet, vor!eşti tare puţin, şi eşti departe de a fi vătămat de iscodelnicie, de !ă"ăciune şi de însuşiri păcătoase+ Caci, şi am pricini pentru aceasta, vreau să părăseşti acum pe dată Ba"dadul, şi du-te aiurea. *a mai ales dă zor+ Şi califul mă sur"hiuni astfel, pe nedrept şi fară a-mi spune temeiul unei atare pedepse. u at atun unci ci,,până o, stăp st ânii ii de mei, memoartea i, nu cont colui nten enii ii a călă călăto tori ri pr prin inşi toat to ţă ţări rile le laşi domnie pe toat toateea melea"urile, ceăpân aflai (untasser Billah deateevenirea 100

 

O mie şi una de nopţi 

califului l-(ontassem. (ă întorsei atunci la Ba"dad/ da toţi fraţii mei erau morţi. Şi chiar atunci tânărul care adineaori ne-a părăsit cu atâta necuviinţă m-a chemat la el acasă spre a mă pune să-l rad pe cap. Şi, altminteri de ce v-a spus el, vă încredinţez, o, stăpânii mei, că nu i-am făcut decât cel mai mare !ine, şi poate că fară a$utorul pe care i l-am dat eu ar fi fost ucis din porunca porunca părintelui părintelui copilei cadiului. cadiului. ncât tot ceea ce a povestit el pe seama mea este pone"rire, şi tot ceea ce v-a înşirat despre iscodenia mea născocire, născocire, despre  !ă"ărăciunea,, despre sporovăiala, despre firea mea necioplită şi despre lipsa mea de  !ă"ărăciunea măsură şi de !un-simţ este întru totul neadevăr, minciună şi plăsmuire, o, voi toţi cei aci de faţă+ Aceasta-i, o, norocitule sultan, urmă Şeherezada, povestea în şapte părţi pe care croitorul din China o istorisi sultanului. %e urmă adău"ă: Când !ăr!ierul l-4amet isprăvi de istorisit, noi toţi, oaspeţii, nu mai avuserăm tre!uinţă să-l ascultăm mai mult spre a ni se dovedi că acel !ăr!ier uluitor era cu adevărat  palavra"iull cel mai "rozav şi cel mai iscodelnic dintre toţi !ăr!ierii  palavra"iu !ăr!ierii câţi s-au fost văzuţi pe toată faţa pământului. Şi râmaserăm încredinţaţi, fară altă pildă decât ceea ce auzisem, că tânărul cel şchiop de la Ba"dad lusese $ertfa iscodelilor de neîndurat ale acestui !ăr!ier. Atunci, măcar că toate poveştile lui ne veseliseră dinlui, plin, oricum, se cădea să-l pedepsim. l înşfacarăm, în pofida ţipetelor şi chi!zuirăm îl încuiarămcă, sin"ur într-o odaie întunecoasă um!lată de şo!olani. &ar noi ceilalţi, oaspeţii, ne urmarăm petrecerea, asr-ulu lui0 i0 Şi numai atunci mâncâ mâ ncând, nd, !ând !ând şi veseli veselindu ndu-ne -ne până până la ceasu ceasull ru"ăc ru"ăciun iunii ii  asr-u  plecarăm fiecare pe la casa lui, iar eu mă întorsei la mine, ca să-i duc de mâncare soţiei mele. *ar, când a$unsei acasă, mă pomenii că muierea mea îmi întoarce spatele şi că e tare îm!ufnată. Şi îmi spuse:  ) &a uite cum mă dai uitării toată ziua şi, pe când tu chefuieşti în mulţumire şi în voioşie, pe mine mă laşi acasă sin"ură-sin"urică, tristă şi plân"ând+ Aşa că dacă nu mă scoţi numaidecât şi nu mă duci la preum!lare până deseară, nu are să mai fie decât cadiul între mine şi tine, şi am să cer despărţenia, fară de ză!avă+ u atunci, întrucât nu-mi plăceau îm!ufnările şi cârele în casă, spre a avea tihnă ieşii, în pofida ostenelii mele, să mă preum!lu cu nevasta. Şi !ăturăm uliţele şi "rădinile "rădinile până la asfinţitul soarelui. Şi taman atunci, când ne întorceam acasă, ne întâlnirăm din întâmplare cu cocoşatul cel mărunţel, ro!ul tău, o, sultane puternic şi mărinimos+ Şi cocoşatul, care era într-o !eţie şi o voioşie până peste poate, le tot spunea nişte vor!e isteţe, tare duhlii, celor care îl încon$urau, şi rostea stihurile acestea:  Între pocalul purpuriu, purpuriu, frumos, Şi "inul stră"eziu şi purpuriu,  )ş "rea să ştiu, ci ci "rerea-i de prisos, Că nu a#ung cu niciun chip să ştiu3 101

 

O mie şi una de nopţi 

Care-i pocal şi care este "in2 Că "inu-i ca pocalul stră"eziu0  &e când pocalul este este pe deplin  )idoma cu "inul purpuriu purpuriu

%e urmă cocoşatul cel mărunţel se oprea, fie ca să le arunce celor dimpre$ur vreo "lumă hazlie, fie ca să dănţuiască !ătând din daireaua lui. &ar eu şi soţia mea "ândirăm că acel cocoşat ne-ar fi un tovarăş plăcut la masă, şi îl poftirăm să vină să cineze la masa noastră. Şi şezurăm să mâncăm împreună, iar soţia mea şezu cu noi, întrucât nu socotea că, dacă stă de faţă cu cocoşatul, stă cu un om între"/ altminteri n-ar fi stat să mănânce de faţă cu un străin. Şi-atunci soţiei mele îi veni "ândul să şu"uie cu cocoşatul şi să-i !a"e în "ură îm!ucătura aceea de peşte, care îl înă!uşi. Apoi, o, preaputernice sultan, îl luarăm pe cocoşatul mort şi iz!utirăm să-l descărcăm în casa ha'imului evreu, care se află aci cu noi. &ar ha'imul evreu, la rându-i, îl aruncă în casa !aş-!ucătarului care, la rândul lui, îl facu vinovat pe misitul copft. Şi-aceasta-i, o, multmărinimosule sultan, povestea cea mai de pomină dintre poveştile istorisite ta+ mai Şi ea,de-a de !ună seamă, povestea aceasta a !ăr!ierului şi a celor şase fraţi astăzi ai săi, dinaintea este cu mult mirărilea şi mai chiznovată decât a cocoşatului+ Când croitorul isprăvi de vor!it, sultanul Chinei spuse:  ) ntr-adevăr, se cade să mărturisesc că povestea ta, o, croitorule, este mai aparte şi  poate mai pilduitoare decât păţania !ietului meu cocoşat+ *a unde-i acel !ăr!ier ciudat1 (ai întâi vreau să-l văd şi să-l ascult, până a lua o hotărâre în privinţa voastră, a tuspatru. %e urmă avem să ne în"ri$im a-l înmormânta pe cocoşatul nostru, întrucât este mort încă de ieri. Şi avem să-i clădim un mormânt frumos, întrucât mult m-a veselit pe când era viu, şi mi-a fost, până şi după moarte, temei de voioşie, dându-mi prile$ul să ascult povestea tânărului cel şchiop cu !ăr!ierul şi cu cei şase fraţi ai lui, şi celelalte trei povestiri+ *upă vor!ele acestea, sultanul le porunci musaipilor să-l ia pe croitor şi să se ducă să-l caute pe !ăr!ier. Şi, peste un ceas, croitorul şi musaipii, care se duseseră să-l scoată pe  !ăr!ier din odaia întunecoasă, îl aduseră aduseră la sarai şi îl înfăţişară înfăţişară dinaintea sultanului. sultanului. Şi sultanul îl cercetă pe !ăr!ier şi văzu că era un şeic !ătrân, în vârstă de pe puţin nouăzeci de ani, cu chipul tare ne"ru, cu !ar!a tare al!ă şi cu sprâncenele la fel de al!e, cu urechile clăpău"e şi "ăurite, cu nasul de o lun"ime uluitoare, şi cu înfăţişarea toată plină de sine şi de fală. 5a priveliştea aceea, sultanul Chinei începu a râde cu hohote şi îi spuse:  ) #, ăcutule, am auzit că ştii să istoriseşti poveşti straşnice şi pline de minunăţii. Aşa că aş vrea să te aud cum îmi istoriseşti vreo câteva din acele poveşti pe care le ştii aşa de !ine. Băr!ierul răspunse:  ) #, sultane al vremurilor, nu ai fost amă"it când ţi s-au înfăţişat harurile mele. *a, mai înainte de orice, aş vrea să ştiu şi eu ce fac aici, strânşi laolaltă, misitul creştin, evreul şi cocoşatul culcat colea pe pământ, mort. Şi ce este cu so!orul acesta ciudat1 102

 

O mie şi una de nopţi 

Şi sultanul Chinei râse pe săturatelea şi spuse:  ) *a de ce mă între!i între!i tu despre nişte inşi inşi de care ha!ar nn-ai ai cine sunt1 Băr!ierul spuse:  ) ntre! numai ca să-i dovedesc sultanului meu că sunt departe de a fi vreun  palavra"iu iscodelnic, că nu iau niciodată aminte la ceea ce nu mă priveşte şi că sunt cu totul nevinovat de pone"relile născocite pe seama mea, anume că aş fi un palavra"iu nemaipomenit şi celelalte. celelalte. Şi să mai ştii că sunt vrednic a purta porecla de ăcutul, pe care o port. Cum spune poetul: Când "rei să ştii de-un om cum e croit,  )flă-i porecla, şi te-ai te-ai dumirit0

Atunci sultanul spuse:  ) Băr!ierul ăsta îmi place "rozav. Aşa că vreau să-i istorisesc povestea cocoşatului,  pe urmă povestea istorisită de creştin, pe cea a evreului, pe cea a !aş-!ucătarului şi pe cea a croitorului. Şi sultanul îi istorisi !ăr!ierului toate acele poveşti, &ară să sară peste niciun amănunt. *a nu ar ficedeascultă niciunpoveştile folos acuma să le mai spunem şi noi încă o dată. începu să clatine din *upă şi pricina morţii cocoşatului, !ăr!ierul cap în"ândurat şi spuse:  ) %e Allah+ iacătă un lucru de mirare mirare şi care mă minunează până peste poate. 8ei, voi ceilalţi, ia ridicaţi pânza care acoperă trupul cocoşatului mort, ca să mă uit la el+ Şi odată ce trupul cocoşatului fu dezvelit, !ăr!ierul se duse lân"ă el, şezu $os, luă capul cocoşatului pe "enunchi şi se uită cu luare-aminte la chipul lui. Şi deodată iz!ucni într-un hohot de râs, până într-atâta că se răsturnă pe spate de puterea !u!uitoare a râsului său. %e urmă spuse:  ) ntr-adevăr, fiecare moarte are o pricină ca toate pricinile+ #r, pricina morţii cocoşatului este lucrul cel mai uluitor dintre toate lucrurile lucrurile uluitoare+ Şi este vrednică de a fi scrisă cu scriitura de aur cea mai frumoasă în hrisoavele domniei, spre învăţătura oamenilor de mâine+ &ar sultanul rămase uluit până peste poate auzind vor!ele !ăr!ierului şi zise:  ) #, !ăr!ierule, !ăr!ierule, o, ăcutule, lămure lămureşte-ne şte-ne tâlcul vor!elor tale+ tale+ l răspunse:  ) #, (ăria a, mă $uruiesc $uruiesc ţie, pe mila şi pe !inefacerile !inefacerile tale+ Află că acest coc cocoşat oşat al tău are sufletul în el+ Şi ai să vezi+ Şi numaidecât !ăr!ierul scoase de la !râu o sticluţă plină cu o alifie cu care unse "âtul cocoşatului, şi înveli "âtul cu o ţesătură de lână, şi aşteptă să înceapă asudarea. Atunci îşi scoase de la !râu nişte cleşte de fier lun"i, le !ă"ă în !ere"ata cocoşatului, le suci şi le trase îndărăt repede, la capăt cu toată !ucata cea mare de peşte şi cu osul, pricina înecăciunii cocoşatului. Şi într-o clipită cocoşatul strănută straşnic, deschise ochii, se dezmetici cu totul, se pipăi pe o!ra$i cu mâinile amândouă şi sări în sus pe cele două  picioare ale sale, sale, şi stri"ă: 103

 

O mie şi una de nopţi 

 ) 5a ilah ill Allah Allah@7+ şi (ohamed este trimisul lui Allah+ 5a priveliştea aceea, toţi cei de faţă rămaseră înmărmuriţi şi într-o mare minunare faţă de !ăr!ier. %e urmă, mai venindu-şi oleacă în fire din tul!urarea dintâi, sultanul şi toţi cei de faţă nu se putură opri să nu râdă în hohote de căutătura cocoşatului. &ar sultanul spuse:  ) %e Allah+ ce întâmplare de pomină+ n viaţa mea nu am văzut lucru mai ciudat şi mai peste fire+ %e urmă adău"ă:  ) #, voi toţi, musulmanii aci de faţă, este printre voi vreunul care să fi văzut un om murind aşa şi pe urmă înviind1 #r, pe milostivirile lui Allah, dacă nu l-am fi avut pe  !ăr!ier, pe şeicul l-4amet, ziua aceasta ar fi fost cea de pe urmă a cocoşatului. Şi numai mulţu mu lţumit mităă pricep priceperi eriii şi vredni vrednicie cieii acest acestui ui !ăr!ie !ăr!ierr minuna minunatt şi plin plin de haruri haruri datoră datorăm m iz!ăvirea vieţii cocoşatului nostru+ Şi toţi cei de faţă răspunseră:  ) *a, hotărât, o, (ăria a+ iar întâmplarea este de pomina pominelor şi de minunea minunilor+ Atunci sultanul Chinei, plin de voioşie, porunci să fie pusă pe dată în scris, cu slove de aur, povestea cocoşatului, şi să fie păstrată în dulapurile domneşti/ ceea ce se şi îndeplini  pe dată. Apoi dărui câte un caftanşifalnic la fiecare ceituspatru învinuiţi,peha'imului misitului creştin, !aş-!ucătarului croitorului şi îidintre opri pe lân"ă sineevreu, şi în slu$!ă la sarai, şi îi puse să se împace cu cocoşatul. Şi îi dărui daruri minunate cocoşatului,  pe care îl potopi cu avuţii şi îl ridică la cinuri înalte şi îl facu tovarăş al său de masă şi de  pahar. Cât despre !ăr!ier, sultanul dovedi faţă de el nişte preţuiri aparte, porunci să fie îm!răcat cu un caftan strălucit, puse să i se facă un astrola! de aur, scule de aur şi foarfece şi !rice învrâstate cu măr"ăritare şi cu nestemate, şi îl statori !ăr!ier şi frizer al (ăriei 4ale şi al domniei, şi şi-l facu şi pe el tovarăş de taină. Şi nu conteniră a trăi cu totii viata cea mai răsfatată şi cea mai înflorită, până ce veni să  pună capăt huzurului lor 2ăpitoarea a toată !ucuria, *espărţitoarea a tot prieteşu"ul, (oartea. Caci-i spuse Şeherezada sultanului Şahriar, domnul de peste ostroavele de la &nd şi de la Chitai:  ) 0u care cumva să crezi că povestea aceasta ar fi mai minunată decât aceea cu frumoasa Anis Al-*$alis+ &ar sultanul Şahriar se minună:  ) Care Anis Al-*$alis1 Al-*$alis1 Atunci Şeherezada spuse:

51

 Lormula cele!ră a mărturisirii de credinţă la musulmani: 0u este alt *umnezeu decât Allah+H 104

 

O mie şi una de nopţi 

POVE1TEA U /UMOA1A ANI1 A.-D8A.I1 ŞI U A.I-NU/ 

i s-a izvodit, o, norocitule sultan, că stătorea odată în scaunul de domnie de la Bassra un sultan închinat domnului său, califul 8arun Al-2aşid. %urta numele de sultanul (ohammad !en-4oleiman l-Meini. l-Meini. i avea dra"i pe cei săraci şi pe cerşetori, îi era milă de supuşii săi cei necă$iţi, şi împărţea din avuţia lui acelora dintre ei care erau drept-credincioşi întru prorocul nostru (ohamed K asupra-i fie ru"ăciunea şi  pacea lui Allah+ Şi era din toate privinţele vrednic de ceea ce spune poetul despre harurile şi despre vite$ia lui, în lauda care începe cu stihurile:

(

 B lancea lui de fier fier condei de scris,  +ar inima duşmanului duşmanului ucis  B ca o foaie de hârtie hârtie goală  &e care mâna lui "itează "itează scrie Cucelor sângele, cerneală,  )l ce-islu#indu-i doboară-ndebătălie0 doboară-n bătălie 0N>

Şi avea doi viziri: pe unul îl chema l-(ohin !en-4aui, iar pe celălalt îl chema l-Ladl  !en-8acan. *a se cuvine a şti că l-Ladl !en-8acan era omul cel mai filotim de pe vremile vrem ile lui, dăruit cu o fire tare dulce, cu purtări minunate minunate şi cu însuşiri care îl faceau să fie îndră"it de toate inimile şi preţuit de oamenii înţelepţi şi învăţaţi care veneau să se sfătuiască cu el şi să-i ceară părerea în lucrurile anevoioase/ şi toţi locuitorii de su! domnia domn ia lui, fară de a!atere, a!atere, îi faceau faceau urări de viaţă viaţă lun"ă şi de !elşu", !elşu", atâta atâta de mult !ine revărsa el şi atâta se ferea de a săvârşi vreun rău ori vreo nedreptate. Cât despre cel de al doilea vizir, cel pe care îl chema !en-4aui, acela era cu totul altceva: îi era scâr!ă de oameni şi avea silă de orice !ine şi nu mâ"lişea decât răul, până într-atâta încât un poet care l-a cunoscut a spus despre el: 52

 n traducerea lui (. A. 4alie, 4a lie, versurile diferă: Când bidi"iii duşmanilor, roată,  Lur-$mpre#uru-i nă"ălesc a"an,  Bl intră-n oastea lor cu greua-i spadă,  /ăcelărind duşman după duşman, Şi-n inimile cailor $mplântă Cumplita-i lance, fără de habar0  )tâta-i de năprasnic când se-a"ântă 'tăpânul nostru, cât, "ăzându-l doar, *ră#maşii gem, cu "ite#ia frântă,  +ar călăreţii-ncremenesc pe dată 'ub pa"ăza zadarnic ridicată0 105

 

O mie şi una de nopţi 

 oar l-am zărit o clipă, clipă, şi-am fugit   e-apropierea lui mucegăită0 mucegăită0 Şi poala hainei mi-am sumes grăbit  'ă n-o a#ungă boarea lui duhnită Şi dat-am pinteni calului $ndată, 'ă scap de scârnă"ia blestemată0

ncât fiecăruia dintre aceşti doi viziri, atâta de ose!iţi, i se putea potrivi câte o strofa ose!ită de-a unui alt poet: Cu omul bun se cade să te-aduni,  +ar omul bun se naşte naşte din părinte !ot de neam bun = se naşte bun din bun3  in tată bun fiu bun = nu se dezminte2  e omul rău să fugi fugi mai bine-n hău,  +ar fiulderău na din rău părinte  7a fel răuse=naşte seşte naşte naşte din rău3  in tată rău, fiu rău = să iei aminte2

*e altminteri, oamenii îl urau şi nutreau tot atâta silă faţă de vizirul l-(ohin !en-4aui  pe câtă dra"oste şi credinţă fată de vizirul Ladleddin !en-8acan. ncât vizirul 4aui clocea o vră$măşie mare împotriva vizirului cel !un Ladleddin, şi nu pierdea nici un prile$ să-l  pone"rească la sufletul sultanului. #r, într-o !ună zi, sultanul de la Bassra, (ohammed !en-4oleiman l-Meini, sta în scaunul lui de domnie din sala de $udeţe şi era încon$urat de toţi emirii şi de nava!ii de frunte şi de mai-marii de la curtea sa. Şi chiar n ziua aceea se auzise de sosirea la Bassra, în târ"ul de ro!i, a unui sin"ir proaspăt de ro!i tineri din toate ţările. ncât sultanul se întoarse către vizirul său Ladleddin şi îi zise:  ) Aş vrea să-mi "ăseşti "ăseşti o roa!ă tânără care să nu-şi ai! ai!ăă seamăn pe lume şi care să fie totodată desăvârşită ca frumuseţe, neîntrecută ca haruri şi minunat de dulce ca fire+ 5a vor!ele acestea ale sultanului, spuse vizirului Ladleddin, vizirul 4aui, plin de zavistie că îl vedea pe sultan cum îşi punea credinţa mai de"ra!ă în potrivnicul său, şi voind să-l facă pe sultan să se răz"ândească, stri"ă:  ) %ăi, închipuindu-ne că s-ar putea "ăsi o asemenea femeie, ar tre!ui să i se pună ca  preţ pe puţin zece zece mii de dinari de aur+ aur+ Atunci sultanul, mai de"ra!ă stârnit de o atare pricină, îl chemă pe vistiernicul său şi îi spuse:  ) &a numaidecât numaidecât zece mii de dinari de aur şi du-i la vizirul meu Ladleddin !en-8acan+ !en-8acan+ Şi vistie vistierni rnicul cul zori zori să împlin împlinea ească scă porunc porunca. a. Ast timp, timp, vizir vizirul ul Ladle Ladleddi ddinn plecă plecă de la sarai spre a împlini dorinţa sultanului. 4e duse îndată la su'ul de ro!i, dar nu "ăsi nimic 106

 

O mie şi una de nopţi 

care să se apropie cât de cât de însuşirile cerute pentru cumpărare. Atunci porunci să vină toţi misiţii care se îndeletniceau în su' cu cumpărarea şi cu vinderea de ro!i al!i şi ne"ri, şi îi îndemnă să facă toate cercetările spre a-i "ăsi o roa!ă tânără precum o vroia sultanul, şi le spuse:  ) #ri de câte ori va a$un"e în su' vreo roa!ă la preţul de pe puţin o mie de dinari de aur, să-mi daţi îndată de ştire/ iar eu am să văd dacă ea poate să fie potrivită+ Şi, într-adevăr, de aci înainte nu trecu zi în care doi, trei misiţi să nu vină să-i înfăţişeze câte o roa!ă frumoasă vizirului, care de fiecare dată lăsa să plece şi misitul şi roa!a fară a face târ"ul. Cercetă astfel, în răstimp de o lună, mai !ine de o mie de fetişcane, unele mai frumoase decât altele şi în stare să stârnească viaţă într-o mie de moşne"i sleiţi. Şi nu putea să se hotărască pentru niciuna dintre ele. #r, într-o !ună zi, vizirul Ladleddin sta tocmai să încalece pe cal spre a se duce la sultan şi a-l ru"a să mai aştepte o vreme până să-şi îndeplinească însărcinarea, când văzu că venea "ră!it "ră!it un misit misit pe care îl cunoştea cunoştea şi care, care, apucând apucând de scara şeii, i se ploco ploconi ni cu supuşenie şi rosti aceste stihuri în cinstea lui: O, tu, cel care faci să $nflorească 'tră"echea a domniei, Şi care-nalţistrălucire zidirea strămoşească 'pre culmea de demult a măreţiei, O, tu, de-a pururea biruitor, *izire scump al nostru-al tuturor2 Cu dărnicia ta, cu multu-ţi bine,  Întorci la "iaţă pe cei care pier, Şi pe obi#duiţi $i strângi la tine2  +ar faptele-ţi a#ung până la cer6 Şi-ţi sunt cununi $n "ecii "ecilor  'us la )llah, stăpânul tuturor2

Şi, sfârşind de procitit stihurile, misitul îi spuse vizirului:  ) #, preacinstite &!n-8acan, slăvite Ladleddin, te vestesc că roa!a, a cărei zu"răvire ai !inevoit cu mărinimie să mi-o faci, s-a aflat şi poţi s-o capeţi+ Şi vizirul îi spuse misitului:  ) &ute adu-o la saraiul saraiul meu, ca s-o văd+ văd+ Şi vizirul se întoarse la sarai să aştepte roa!a/ şi, peste un ceas, misitul se întoarse ţinând de mână roa!a aceea. 4pre-a o zu"răvi, am să spun numai că era o copilă mlădie şi sule"etă, cu sânii drepţi şi străluciţi, cu pleoapele oacheşe, cu ochii de ne"ură, cu o!ra$ii dolofani şi fra"ezi, cu !ăr!ia "in"aşă şi zâm!itoare şi adum!rită oleacă de o "ropiţă, cu şoldurile îm!elşu"ate şi voinice, cu un mi$locel su!ţire de al!ină şi cu spatele vârtos şi falnic. &ntră, şi era înveşmântată cu haine scumpe şi alese. *a uitasem să spun, o, (ăria a, că "ura-i era ca o floare, dulceaţa lim!ii-i era ca salepul, !uzele-i erau mai roşii ca nucşoara cea proaspătă, şi tot !oiul ei era mai "in"aş şi mai mlădiu decât ramura cea crudă 107

 

O mie şi una de nopţi 

de salcie. Cât despre "lasul ei, era mai alintător ca şoapta adierii de vânt şi mai dulce ca  !oarea care trece înmiresmată de florile "rădinii. Şi era din toate privinţele vrednică de stihurile unui poet care a zu"răvit-o:  &ielea-i e moale ca ca mătasea0 Hraiul $i e ca apa cu suspine line, Ca apa de iz"or $n care raiul  'e odihneşte oglindit $n sine0  +ar ochii ei2 )llah a spus3 @'ă fie2 Şi iată-i2 Chiar )llah i-a zămislit2  &ri"irea lor te duce duce $n robie, !e ameţesc ca "inul aburit0  )h, s-o iubeşti2 *isând *isând un ceas de noapte Cu ea alături = sufletu-mi se zbate,  +ar trupu-mi geme geme ars de doruri coapte  În chinuri ce rămân nealinate0 Că nupletele-i mai potdesăneguri uit, nu$mpletite, mai e chip,  %ici  %ici fruntea, nici nici luminătoru-i chip Ca zorii-n geana zării răsărite0 NP

Şi drept aceea, de îndată ce a$unse a$unse fată mare şi coapta ca floarea, fu numită Anis Al@? *$alis . ncât, atunci când vizirul o văzu, rămase minunat cu totul şi îl între!ă pe misit:  ) Care este preţul preţul acestei roa!e1 l rrăspunse: ăspunse:  ) 4tăpânul ei îmi cere zece mii de dinari, şi m-am învoit cu el la preţul acesta, întrucât îl "ăsesc mulţumitor, iar stăpânul ei mi s-a $urat că pierde astfel o "rămadă de lucruri pe care mi le-a înşiruit şi pe care aş vrea să le auzi chiar tu din "ura lui, o, vizirule+ Atunci vizirul spuse: 53

 n traducerea lui (. A. 4alie, 4a lie, versurile sunt altele: Ciudată frumuseţe ca de "is, $ntre femei ca luna printre stele, 'fioasă căprioară tremurând, cu mersul ca al sprintenei gazele0  )l cerurilor "eşnic "istier i-a dat şi ş i străluciri, şi măreţie, Şi nuri, şi minte, şi un boi gingaş ca ramul tânăr care se-nmlădie0  &e cerul de lumină-al feţei ei ard şapte stele ste le care stau de stra#ă  7a poarta-naltă-a mândrei frumuseţi şi la neprihănita-i sfântă "ra#ă0

 +ar dacă un bărbat ar ticlui să-şi furişeze ochii, "reun mi#loc, !oţi dia"olii din glasul ei atunci ar izbucni $n limbi prelungi de foc0 54  *ulcea iu!ită. 108

 

O mie şi una de nopţi 

 ) *a, !ine+ pofteşte-l pofteşte-l pe stăpânul ei+  0umaidecât, misitul z!ură să-l caute pe stăpânul fetei, şi se întoarse să se înfăţişeze cu el între mâinile vizirului. &ar vizirul văzu că stăpânul copilei era un persan !ătrân, tare în vârstă şi uscat de !ătrâneţe, încât a$unsese numai oase şi piele. Cum spune poetul:  )nii şi soarta crunta crunta mă uscară, Hreu cade capu-mi, trupul tot mă doare0 Căci cine-nfrânge-a anilor po"ară0  +ar soarta cine-o poate-nfrânge poate-nfrânge oare?  9rumos şi dârz eram eram odinioară, Cu ochii aţintiţi departe-n zare0  )cum zăcerea stă cu mine doară, Cadână mi-e silita nemişcare0NN

i ură vizirului !ună pace, iar vizirul îi zise:  ) Atunci, înţele" !ine, te învoieşti să-mi vinzi roa!a pe zece mii de dinari de aur1 *e altminteri, nu o cumpăr pentru mine, ci este hărăzită sultanului+ (oşnea"ul  ) *e vremerăspunse: ce este hărăzită sultanului, mai de"ra!ă vroi să i-o i- o dau ca pe un peşcheş, fară a cere niciun preţ pe ea. Caci, o, darnicule vizir, întrucât mă între!i, este de datoria mea să răspund. ţi voi spune că aceşti zece mii de dinari de aur de-a!ia dacă mă despă"u!esc de preţul puilor cu care am hrănit-o din copilăria ei, al hainelor scumpe cu care am îm!răcat-o şi al cheltuielilor pe care le-am făcut cu învăţătura ei. Că i-am adus mai mulţi dascăli, fară a mă z"ârci, şi a învăţat scrierea frumoasa, temeiurile lim!ii ară!eşti şi cele ale lim!ii persieneşii, "ramatica şi sintaOa, tâlcurile Cărţii celei sfinte, temeliile $udecăţii dumnezeieşti şi o!ârşiile lor, cunoaşterea pravilelor, a !inelui şi a răului, filosofâa, "eometria, medicina, măsurările şi daravelile moşiilor/ dar străluceşte mai cu seamă la meşteşu"ul stihuirii, la cântecul din lăutele cele mai dulci şi mai felurite, şi la cântări din "ură şi la dănţuiri/ într-un sfârşit, a citit toate cărţile de stihuri şi de istorie. &ar toate acestea nu au făcut decât s-o a$ute la a a$un"e încă şi mai minunată ca fire şi ca suflei/ şi drept aceea i-am şi dat numele de Anis Al-*$alis. >izirul spuse:  ) *e !ună seamă că ai dreptate. *ar eu nu pot să pun $os mai mult de zece mii de dinari de aur. *e altminteri, am să poruncesc să ţi se cântărească şi să ţi se socoteasca pe loc. Şi, într-adevăr, vizirul Ladleddin puse numaidecat să se cântărească cei zece mii de dinari de aur dinaintea persanului, care îi luă. *a, până a pleca, ne"ustorul cel !ătrân de 55

 5a (. A. 4alie, stihurile sunt mai concise:  8âu mă-ngenunche soarta şi mă-mpilă, Că soarta-i cruntă-n spornica ei =  silă0 Când"a umblam mereu neobosit  )cuma şi când stau sunt ostenit0

109

 

O mie şi una de nopţi 

ro!i păşi înainte şi îi spuse vizirului:  ) Cer în"ăduinţă în"ăduinţă de la stăpânul nostru vizirul să-i dau un sfat. sfat. Ladleddin răspunse:  ) Lireşte+ dă ceea ceea ce ai+ Bătrânul spuse:  ) l sfătuiesc pe stăpânul nostru vizirul să nu o ducă pe Anis Al-*$alis acum pe dată sultanului nostru (ohammad !en-4oleiman l-Meini, întrucât fata de-a!ia astăzi a sosit din călătorie, iar osteneala şi schim!area locurilor şi a apei au cam istovit-o. ncât cel mai  !ine, şi pentru tine şi pentru ea, este de a o ţine la tine în sarai vreme de încă zece zile/ iar ea atunci are să se odihnească şi are să sporească în frumuseţe, şi are să facă o scaldă la hammam şi să-şi schim!e hainele. Şi numai atunci ai să poţi s-o înfăţişezi sultanului/ şi, aşa ai să do!ândeşti mult mai multă cinstire şi preţuire în ochii sultanului nostru+ Şi vizirul "ăsi că !ătrânul era om de !un sfat, şi îi dădu ascultare. Şi o duse pe Anis Al-*$alis în saraiul său, unde puse să i se "ătească o odaie anume, în care fata să se odihnească deplin. #r, vizirul Ladleddin !en-8acan avea un fiu de o frumuseţe minunată, ca luna la răsăritul ei. Chipu-i era de o al!eaţă vră$itoare/ o!ra$ii-i erau trandafiri şi, pe unul dintre ei, av avea ea o aluniţ alu ca untotstrop strera op precum de chihli chihlim!a m!arrpoetul: auriu auriu// iar pe o!ra$i o!ra$i sclipea sclipea un puf fra"ed fra"ed şi mătăsos/ şiniţă în ătotului spune  )h, dulci-trandafiri dulci-trandafiri obra#ii lui, Curmale coapte-n ploile luminii, Cum alta bunătate-n lume nu-i =  Ca un tâlhar le-aş #efui ciorchinii2 Ci cum aş cuteza măcar să-ntind  'pre ele mâna? /ă cuprinde-o teamă Că dac-ascult de tainicul meu #ind  'ă nu fiu nici măcar luat $n seamă2 Şi-apoi la ce oare mi-ar folosi? Că-n inimă şi-n suflet mi-a pătruns,  +ar ochii-mi doar pe el $l "or pri"i =  Şi-atâta numai $mi e de-a#uns0  9ăptura-i este dulce dulce şi mlădie,  ar inima-i de piatră, piatră, ne-ndurată2  e ce nu "rea şi inima inima să-i fie Cum $i e trupul, măcar câteodată? Căci dacă dulcele lui boi ar "rea Şi-ntreagă multrâ"nita lui făptură

110

 

O mie şi una de nopţi 

'ă-i $mbuneze-oleacă inima, 'ă-i dea un strop din blânda lor căldură,  %u ar mai fi atâta atâta de nedrept  Şi-atât de crud cu biata mea iubire,  %u m-ar mai face să să $nchid $n piept   )tâta chin şi-atâta şi-atâta obidire0  +ar tu, cel care mă mă defaimi acum  in pricina iubirii mele-amare, 'ub care zac şi-n care mă sugrum,  &rietene, poate mi-ai mi-ai da crezare0 Că nu mai sunt $ntru nimic stăpân  &e mine $nsumi3 trupul trupul meu şi "rere "rereaa 'unt #ertfele acestui #oc păgân Ce mi-a robit şi gândul şi puterea0 Şi nimenea nu este "ino"at,  %ici el, nici eu, eu, prietene, "ezi bine, Căci "ino"atul cel ade"ărat   B numai biata inimă inimă din mine0 Şi n-aş fi rob, şi n-aş simţi că mor   În starea cruntă care care mă sfâşie,  acă frumosul meu meu asupritor   )r do"edi un pic de dărnicie0

#r, tânărul acela, pe care îl chema Ali-0ur, nu ştia încă nimic despre cumpărarea frumoasei Anis Al-*$alis. Şi, de altminteri, vizirul, părintele său, o îndemnase mai presus de orice pe Anis Al-*$alis să nu uite poveţele pe care i le dăduse. ntr-adevăr, vizirul îi spusese:  ) Află, copilă dra"ă, că nu te-am cumpărat decât pe seama stăpânului stăpânului nostru, sultanul (ohammad !en-4oleiman !en-4oleiman l-Meini, şi spre a-i fi cadâna cea mai de frunte. ncât tre!uie să fii cu ochii în patru şi să te fereşti cu "ri$ă de toate ispitele care ar putea să te păteze şi să mă păteze şi pe mine. Aşa că se cade să te prevestesc că am un fecior cam pezeven"hi, da  !ăiat tare frumos. 0u e măcar o copilandră prin mahala care să nu i se fi dăruit de !ună voia ei, şi el să nu se fi !ucurat de floarea ei. Aşa că ai "ri$ă mare de tine, fereşte-te a da ochii cu el, a-l face să-ţi audă măcar "lasul ori a-i arăta chipul tău dezvelit, că vei fi  pierdută, fără fără de a!atere+ &ar Anis Al-*$alis îi răspunsese vizirului:  ) Ascult şi mă supun+ supun+

111

 

O mie şi una de nopţi 

Atunci vizirul, liniştit în privinţa aceasta, o lăsase şi se dusese la daravelile sale. #r, din vrerea scrisă a lui Allah, lucrurile luară cu totul altă întorsătură decât cea râvnită de prea!unul vizir, într-adevăr, peste vreo câteva zile, Anis Al-*$alis se duse în hammamul din saraiul vizirului, iar copiliţele roa!e îşi dădură toată silinţa să-i facă o scaldă care fu cea mai !ună din viaţa lor. *upă ce îi spălară şi mâinile, şi picioarele, şi  părul, o frământară şi o frecară, pe urmă o despărară frumos cu alifie de zahăr ars, îi turnară în plete o apă înmiresmată cu musc, îi zu"răviră cu hennea un"hiile de la mâini şi de la picioare, îi alun"iră cu 'ohl "enele şi sprâncenele, aprinseră la picioarele ei căţui cu tămâie tămâ ie tare şi cu am!ră sură, şi astfel astfel îi înmiresm înmiresmară ară pielea toată. toată. %e urmă îi aruncară aruncară pe trup un şter"ar mare care mirosea a flori de portocal şi de trandafir, îi strânseră părul într-o  !asma mare şi caldă, şi o duseră de la hammam în iatacul menit ei anume, unde soţia viziru lui, mama frumosului Ali-0ur, sta şi o aştepta spre a-i ura urările îndătinate de după scaldă. Când o văzu pe soţia vizirului, Anis Al-*$alis păşi înainte şi îi sărută mâna/ iar soţia vizirului o sărută pe o!ra$ii amândoi şi îi zise:  ) #, Anis Al-*$alis, deie Allah să te simţi !ine şi desfătată după scalda aceasta+ #, Anis Al-*$alis, ce frumoaşă eşti acum, şi strălucitoare, şi înmiresmată+ 0e luminezi casa care,&aravându-te pe tine, rămase nu mai are de îşi făclii+ Anis Al-*$alis taretre!uinţă tul!urată, duse mâna la inimă, apoi la !uze şi la frunte şi, plecându-şi capul, răspunse:  ) &ţi mulţumesc din inimă, o, stăpână şi maică a mea+ Şi menească-ţi Allah toate harurile şi toate !ucuriile, şi pe pământul acesta, şi în raiul său+ Chiar ca scalda mi-a fost desfătătoare şi nu am avut decât numai o părere de rău: aceea că nu ai fost şi tu cu mine acolo+ Atun At unci ci mama mama lu luii AliAli-0u 0urr poru porunc ncii să i se aduc aducăă fr frum umoa oase seii Anis Anis Al-* Al-*$a $ali liss nişt niştee şer!eturi şi nişte zumari cale, îi ură sănătate şi mistuire dulce, şi se "ândi să se ducă şi ea să facă o scaldă la hammam. *a, când să plece la hammam, soţia vizirului nu vru s-o lase pe Anis Al-*$alis sin"ură, de teamă şi din prevedere, ci lăsă cu ea două roa!e copiliţe şi le porunci sa ve"heze cu "ri$ă uşa de la iatacul frumoasei Anis Al *$alis, şi le spuse:  ) Lie orice-ar fi, să nu lăsaţi pe nimeni să intre intre la Anis Al-*$alis, care este dez!răc dez!răcată ată şi ar putea să răcească+ &ar cele două copiliţe roa!e răspunseră, temenindu-si  ) Ascultăm şi ne supunem+ Atunci mama lui Ali-0ur, încon$urată de celelalte slu$nice ale ei, se duse la hammam, după ce o săruta pentru ultima oară pe Anis Al-*$alis, care îi ură o scaldă desfătătoare. #r, într-acestea, tânărul Ali-0ur intră în casă, o căută pe maică-sa ca să-i sărute mâna, cum facea în toate zilele, şi nu o "ăsi. Atunci porni să stră!ată odăile şi a$unse la uşa de la iatacul dulcei Anis Al-*$alis. Şi le văzu pe cele două copiliţe roa!e care stră$uiau uşa şi care îi zâm!eau, că era atâta de frumos, iar ele atâta îl îndră"iseră tainic. Şi flăcăul rămase nedumerit când văzu uşa aceea stră$uita aşa, şi le între!ă pe cele două copile:  ) (ama este aici1 aici1

112

 

O mie şi una de nopţi 

le îi răspunseră, încercând să-l împin"ă îndărăt cu mânuţele lor:  ) A, nu+ a, nu+ stăpâna noastră nu e aici+ ste la hammam+ la hammam+ ste la hammam, o, stăpâne al nostru, Ali-0ur+ Atunci Ali-0ur între!ă:  ) %ăi, atunci voi ce faceţi aici, mieluşelelor1 *aţi-vă la o parte, ca să intru aci să mă odihnesc+ le răspunseră:  ) 4ă nu intri, o, Ali-0ur, să nu intri aci+ 0u se află aci înăuntru decât stăpâna noastră cea tânără, Anis Al-*$alis+ Ali-0ur se minună:  ) Care Anis Al-*$alis1 Al-*$alis1 le răspunseră:  ) Anis Al-*$alis cea frumoasă, pe care tatăl tău, stăpânul nostru, vizirul Ladleddin, a cumpărat-o cu zece mii de dinari pentru sultanul l-Meini+ A ieşit acuma de la hammam, e "oală toată, numai cu un şter"ar mare de la scaldă pe ea+ 4ă nu intri, o, Ali-0ur, că are să răcească, şi stăpâna noastră are să ne !ată+ 4ă nu intri, Ali-0ur+ #r, ast timp, Anis Al-*$alis auzea din iatacul ei vor!ele acestea, şi "ândea: Sa Allah+ oare camsăcum o fi tânărul Ali-0urcare ale nu cărui isprăvi mi le-a înşiruit nicio vizirul, tatăl neatinsă său1 Cum o putea fie acest !ăiat frumos, a lăsat în toată mahalaua copilă şi nici o ne vestică necercetată1 %e viaţa mea+ ce-aş mai vrea să-l văd+ Şi, nemaiputând să se înfrâne, se sculă drept în picioare şi, încă mirositoare toată, cu trupul tot revărsând miresmele de la hammam, şi proaspătă toată, şi cu faptura deschisă către viaţă, păşi spre uşă, o întredeschise !inişor şi se uită. Şi îl văzu. Şi era, Ali-0ur acela, întocmai precum luna în plinul ei. Şi, la acea privire privire doară, Anis Al-*$alis Al-*$alis se cutremură cutremură de tul!urare tul!urare şi se înfioră în toată carnea ei. Şi, la rându-i, Ali-0ur, prin crăpătura uşii, avusese vreme să repeadă iute o aruncătură de ochi care îi dezvăluise toată frumuseţea tinerei Anis Al*$alis. Aşa că Ali-0ur, mânat de dorinţă, ţipă cu un "las atâta de tare la cele două copiliţe roa!e, şi le hâţâi atâta de amarnic, încât ele, plân"ând, o luară la fu"ă din mâinile lui/ se opriră în cealaltă odaie, care era deschisă, şi începură să se uite de departe la uşa iatacului,  pe care tânărul Ali-0ur nici nu se ostenise s-o închidă în urma lui, după ce intrase la Anis Al-*$alis. Şi văzură în felul acesta tot ce se petrecu acolo. ntr-adevăr, Ali-0ur intră şi se duse drept la Anis Al-*$alis, care se aruncase pierdută  pe divan şi, tremurând, cu ochii mari deschişi, aştepta în toată "oliciunea ei vie. Ali-0ur îşi duse mâna la inimă şi se temeni între mâinile frumoasei Anis Al-*$alis şi îi spuse dulce:  ) #, Anis Al-*$alis, pe tine te-a cumpărat tata cu zece mii de dinari de aur+ #are teau pus ei şi pe celălalt taler spre a şti cât preţuieşti1 #, Anis Al-*$alis, eşti mai frumoasă decât aurul topit, iar pletele tale sunt mai năvalnice decât coama leului din pustie, iar "âtul tău "ol este mai dulce şi mai fra"ed decât spuma pârâului+ a răspunse:  ) Ali-0ur, pentru ochii mei speriaţi te iveşti mai cumplit decât leul pustiei/ pentru

113

 

O mie şi una de nopţi 

trupul meu care te doreşte, mai tare decât pardosul/ iar pentru !uzele mele care pălesc, mai uci"aş decât spada cea "rea+ Ali-0ur+ tu eşti sultanul meu+ şi tu mă vei avea+ >ino+ Şi Ali-0ur, ameţit, păşi înainte şi se prăvăli pe divan, alături de Anis Al-*$alis. Şi  perechea se înlănţui. &ar cele două copiliţe roa!e de afară înmărmuriră. înmărmuriră. Că pentru ele era un lucru tare ciudat. Şi nu pricepeau. Ali-0ur, într-adevăr, după nişte sărutări straşnice şi dintr-o parte şi din cealaltă, se lăsă să alunece de pe divan, o prinse pe Anis Al-*$alis de  picioarele amândouă, şi le petrecu impre$uru-i, le îndoi, şi facu ceea ce făcu. &ar Anis A l*$alis îl cuprinse cu !raţele, şi amândoi se strânseră !ine. Şi, o !ună !ucată de vreme, nu mai fu decât un şir de sărutări z!uciumate. Şi Ali-0ur o muşca de !uze pe Anis Al-*$alis, iar Anis Al-*$alis aşi$derea pe Ali-0ur. Atunci,i, cele două roa!e fură cuprinse Atunc cuprinse de o spaimă mare. Şi o luară la fu"ă speriate şi ţipând, şi se repeziră să caute adăpost în hammam la mama lui Ali-0ur, care tocmai ieşea de la scaldă. Şi le între!ă pe cele două fetiţe:  ) Ce-aveţi de ţipaţi ţipaţi aşa şi plân"eţi plân"eţi şi fu"iţi, fetiţele mele1 mele1 le răspunseră:  ) #, stăpână a noastră+ noastră+ o, stăpână a noastră+ noastră+ a zise:  ) de mine+ ce s-a întâmplat, ce ticăloase ticăloase  ) >ai #, stăpână a noastră, iacă tânărul nostrumici1 stăpân, Ali-0ur, ne-a !ătut şi ne-a luat la "oană. %e urmă l-am vazut că intră la stăpâna noastră Anis Al-*$alis, şi o muşcă de !uze, şi ea la fel pe el+ Şi pe urmă nu ştim ce i a mai făcut, întrucât ea suspina "reu, şi el peste ea+ Şi ne-am speriat rău de toate astea+ 5a spusele lor, soţia vizirului, măcar că era încălţată cu papucii cei înalţi de lemn de la hammam, şi în pofida vârstei ei înaintate, o luă la fu"ă, urmată de însoţitoarele sale, şi a$unse în iatac la Anis Al-*$alis, taman în clipa când Ali-0ur, după ce îşi isprăvise lupta cu fecioria dulcei Anis Al-*$alis, auzise ţipetele copiliţeloi roa!e şi îşi luase tălpăşiţa cât  putuse de iute. Atunci soţia vizirului, cu chipul "al!en de tul!urare, veni drept la Anis Al*$alis şi îi zise:  ) *a ce s-a întâmplat1 întâmplat1 a răspunse, cu vor!ele cu care pişicherul de Ali-0ur i le spusese şi pe care o învăţase să le spună mamei sale, dacă are s-o între!e:  ) #, stăpâna mea, pe când mă odihneam după scaldă, culcată pe divan, a intrat un tânăr pe care nu l-am mai văzut niciodată. Şi era tare frumos, o, stăpâna mea, !a chiar semăna cu tine la ochi şi la sprâncene+ Şi mi-a zis: #are tu eşti acea Anis Al-*$alis pe caree tatăl car tatăl meu mi-a şi cumpărat cumpărat-o -o pe zece mii de dinari1 dinari1 u i-am răspuns: răspuns: *a, eu sunt Anis Al-*$alis, cea pe care vizirul a cumpărat-o pe zece mii de dinari+ Şi îi sunt menită sultanului (ohammad !en-4oleiman l-Meini+ l atunci mi-a spus râzând: Ba nu, o, Anis Al-*$alis/ tatăl meu poate că a avut asemenea "ând mai înainte/ dar s-a răz"ândit şi mi te-a dăruit pe toată mie+ u atunci, o, stăpâna mea, care din copilăria mea nu sunt decât o roa!ă supusă, m-am supus+ Şi-apoi socot că !ine am făcut+ Ah+ mai !ine să fiu roa!a fiului tău, Ali-0ur, o, stăpână a mea, decât să a$un" soţia le"iuită fie chiar şi a califului care domneşte la Ba"dad+

114

 

O mie şi una de nopţi 

Atunci mama lui Ali-0ur zise:  ) #, fata mea, ce nenorocire pe noi toţi+ Ali-0ur, fiul meu, e un mare dezmăţat, şi tea amă"it+ Şi ia spune-mi, fata mea, ce ţi-a făcut1 Anis Al-*$alis răspunse:  ) (-am lăsat toată toată în puterea lui, ia iarr el m-a luat şi m-a înlănţuit. înlănţuit. (ama lui Ali-0ur între!ă:  ) *ar te-a luat de tot, de tot1 a răspunse:  ) %ăi da+ Ba chiar chiar de trei ori, o, maică maică a mea+ 5a vor!ele acestea, mama lui Ali-0ur stri"ă:  ) #, fata mea, dezmăţatul dezmăţatul acela te-a $e $efuit fuit şi te-a pân"ărit+ pân"ărit+ Şi începu să plân"ă şi să se !ată cu palmele peste #chi, şi toate roa!ele ei la fel se  porniră să plân"ă plân"ă şi să ţipe:  ) 3f, ce nenorocire+ nenorocire+ uf, ce nenorocire+ nenorocire+ Că, de fapt, ceea ce le înfricoşa pe mama lui Ali-0ur şi pe însoţitoarele mamei lui Ali 0ur era spaima pe care o aveau de tatăl lui Ali-0ur. ntr-adevăr, vizirul, cât era el de !un şi de mărinimos de o!icei, nu putea să în"ăduiască un atare pocino", mai cu seamă că era vor!a ca, de în chiar sultanul prin chiar aceasta, der cinstea cinul vizirului. se prea  putea mânia lui, săşi, a$un"ă a-l ucide cu chiar chia mâna saşipedeAli-0ur, fiul său, Şi tânărul pe care în clipita aceea toate muierile de acolo îl şi plân"eau ca pe un pierdut al !ucuriei şi al dra"ostei lor. Ast timp, timp, viz viziru irull Ladle Ladleddi ddinn !en-8a !en-8aca cann intră intră şi le văzu văzu pe toa toate te fe femei meile le plân"â plân"ând nd deznădă$duite. Şi între!ă:  ) *a ce s-a întâmplat, întâmplat, fetele mele1 mele1 Atunci mama lui Ali-0ur îşi şterse ochii, îşi suflă nasul şi "răi:  ) #, părinte al lui Ali-0ur, $ură-mi-te mai întâi pe viaţa %rorocului nostru ;asupra-i fie ru"ăciunea şi pacea lui Allah+< că ai să te supui în toate privinţele la ceea ce îţi voi spune+ *e nu, mai de"ra!ă mor decât să vor!esc+ Atunci vizirul $ură, iar soţia sa îi istorisi viclenia născocită de Ali-0ur şi nenorocirea fară de leac păţită de fecioria dulcei Anis Al-*$alis. Ali-0ur îi făcuse să vadă multe de soiul acesta pe tatăl şi pe mama sa/ dar la auzul  pezeventlâculuii de-acuma, vizirul Ladleddin încremeni, pe urmă îşi sfâşie hainele, se iz!i  pezeventlâculu cu pumnii în cap, îşi muşcă mâinile, îşi smulse !ar!a şi îşi azvârli tur!anul cât colo. Atunci mama lui Ali-0ur încercă să-l îm!une şi îi zise:  ) 0u te mai z!uciuma+ că, în ceea ce priveşte cei zece mii de dinari, am să ţi-i dau eu îndărăt pe toţi, din !anii mei, ori vânzând câteva nestemate de-ale mele. *a vizirul stri"ă:  ) #, femeie+ ce tot spui tu1 Au tu îţi închipui că plân" pierderea acelor !ani de care  puţin îmi pasă1 Şi nu ştii tu că numai ştir!irea cinstei mele şi pierderea vieţii mele mă chinuie1 &ar soţia îi spuse:  ) *a până la urmă urmă nimic nu e pierdut, pierdut, întrucât sultanul ha!ar ha!ar n-are nici măca măcarr că Anis

115

 

O mie şi una de nopţi 

Al-*$alis ar fi pe lume şi, cu şi mai mult temei, că şi-a pierdut fecioria. Cu cei zece mii de dinari pe care am să ţi-i dau, vei cumpăra o roa!ă şi mai frumoasă pentru sultan/ iar noi o s-o păstrăm pe Anis Al-*$alis pentru fiul nostru Ali 0ur, pe care l-a şi îndră"it şi care ştie ce odor vedem noi în ea/ că este desăvârşită în toate privinţele. >izirul îi spuse:  ) %ăi, o, mamă a lui Ali-0ur, tu uiţi de vră$maşul pe care îl asmuţim pe urmele noastre, noas tre, cel de al doilea vizir, vizir, l-(ohin !en-4aui, !en-4aui, care într-o zi are să afle totul1 totul1 n ziua aceea, 4aui se va înfăţişă dinaintea sultanului şi îi va spuneN Caci în clipa aceasta a istorisirii ei, Şeherezada văzu că se luminează de ziuă şi, cuminte, îşi curmă povestitul.  ar când fu cea de a treizeci şi treia noapte, noapte, spuse:

(i s-a izvodit, o, norocitule sultan, că vizirul Ladleddin i-a spus soţiei sale:  ) n ziua aceea, vizirul 4aui se va înfăţişa dinaintea sultanului şi îi va spune: #, (ăria a, iată că vizirul pe care tu îl pomeneşti toată ziua, şi a cărui credincioşie ţi-o socoti neclintită, oa luat de care la tine mii deseamăn dinari ca cumpere o roa!ă.a Şi, întradevăr,a fi a cumpărat roa!ă nuzece îşi avea pe să-ţi lume. *ar, întrucât "ăsit-o minunată, i-a spus fiului său Ali-0ur, puşlamalei aceleia stricate: P&a-o, P&a-o, fiul meu+ mai !ine să te !ucuri tu de ea, decât sultanul cel !ătrân, care şi-aşa are destule cadâne, de fecioria cărora nici măcar nu poate iz!ândi să se !ucure+Q Şi Ali-0ur acela, care şi-a lăcut o îndeletnicire din a spar"e fecioriile, a luat-o pe roa!a cea frumoasă şi, într-o clipire de ochi, a şi străpuns-o dintr-o parte până în cealaltă. Şi iacătă-l acuma că îşi petrece mai departe vremea cu ea în tot felul de ticăloşii în chiar saraiul tatălui său, împresurat de femeile de lân"ă care nu se dezlipeşte neam, trântorul şi dezmăţatul, şi craidonul+ 5a vor!ele vră$maşului meu 4aui, "răi vizirul Ladleddin mai departe, sultanul, care mă  preţuieşte, nu va vroi să creadă creadă şi îi va spune: (inţi, o, (ohin !en-4aui+ Şi 4aui are să-i spună: n"ăduie-mi sa dau năpusta, cu oaste, în casa lui Ladleddin, şi am să-ţi aduc roa!a  pe clipă pe dată, şi ai să te încredinţezi cum stă trea!a, cu chiar ochiul tău+ Şi sultanul, care este schim!ăicios, are să-i dea în"ăduinţa/ iar 4aui are să se repeadă aici cu stră$ile, şi are s-o ia pe Anis Al-*$alis din mi$locii nostru, şi are s-o ducă între mâinile sultanului. Şi sultanul are s-o descoasă, iar Anis Al-*$alis nu va putea decât să mărturisească. Atunci vră$maşul meu 4aui va ieşi !iruitor şi va spune: #, stăpâne al meu, vezi ce sfetnic de credinţă îţi sunt eu1 *a ce să fac1  scris ca eu să fiu totdeauna mai pre$os la tine, pe când vicleanul de Ladleddin are să fie totdeauna !ine văzut+ Atunci sultanul are să-şi schim!e simţămintele faţă de mine, şi are sa mă pedepsească amarnic. Şi am să a$un" de râsul tuturor celor care mă lin"uşesc şi mă preţuiesc astăzi+ Şi am să-mi pierd şi viaţa, şi casa toată+ 5a vor!ele sale, mama lui Ali-0ur îi spuse soţului ei:  ) *ă-mi crezare, nu vor!i cu nimeni despre trea!a aceasta şi nimeni nu are să afle nimic. Şi încredinţează-ţi soarta vrerii lui Allah+ Şi nimic nu are să se întâmple, decât ceea

116

 

O mie şi una de nopţi 

ce a fost scris să se întâmple. Atunci vizirul se linişti la vor!ele ei, şi tihna co!orî în sufletul lui, în ceea ce privea urmările de mai târziu/ dar rămase tare înciudat pe fiul său Ali-0ur. Cât despre tânărul Ali-0ur, apoi el ieşise în "ra!ă din odaia dulcei Anis Al-*$alis, la ţipetele pe care le scoseseră cele două copiliţe roa!e. Şi plecă să um!le craina de colo  până colo toată ziua şi şi nu se întoarse la sarai decât decât odată cu noaptea, şi "ră!i să se fur furişeze işeze la maică-sa, în iatacul femeilor, spre a ocoli mânia viziru lui. Şi maică-sa, în pofida tuturor celor întâmplate, până la urmă îl sărută şi îl iertă/ da îl ascunse cu "ri$ă, a$utată într-un fel de toate femeile sale, care, în taină, o pizmuiau pe Anis Al-*$alis că îl avusese în !raţe pe cer!ul acela de neasemuit. Şi, de altminteri, toate înţele"eau să-i spună să fie cu ochii în  patru faţă de mânia vizirului. ncât Ali-0ur fu nevoit, vreme de încă o lună de zile, să aştepte ca femeile să-i deschidă uşa de la iatacul mamei sale, unde se furişa fară zarvă, şi unde, cu în"ăduinţa maică-sii, Anis Al-*$alis venea tainic să se întâlnească cu el. %ână ce, într-o zi, mama lui Ali-0ur, văzându-l pe vizir mai puţin în"ândurat ca de o!icei, îi zise:  ) *a până când atâta mânie neclătinată asupra fiu lui nostru1 #, stăpâne al meu, am  pierdut-o, ce-i drept, pe roa!ă, da acuma vrei să-l pierdem şi pe fiul nostru1 Că simt limpedetotdeauna că, dacă din starea de lucruri are să maisă-l ţină,plân"em fiul nostru Ali-0ur are copil să fu"ă  pentru casaaceasta părinţilor săi, şi noi avem pe acest sin"ur al nostru, rod al măruntaielor noastre+ &ar vizirul, tul!urat, îi zise:  ) %ăi, ce cale să urmăm1 urmăm1 a răspunse:  ) *eseară, petrece-ţi petrece-ţi seara cu mine, şi când Ali-0ur are să vină, eu am să vă fac să vă împăcaţi. &ar tu, la început, să te faci că vrei să-l pedepseşti, !a chiar şi să-l omori, iar până la urmă ai să i-o dai pe Anis Al-*$alis de soţie. ntrucât Anis Al-*$alis, din toate câte am  putut eu să !a" de seamă la ea, este minunată întru totul. Şi îi e dra" de Ali-0ur, şi ştiu că şi lui Ali-0ur îi e dra" de ea la fel. *e altminteri, eu însămi, precum ţi-am spus, am să-ţi dau, din !anii mei, preţul pe care l-ai cheltuit pentru cumpărarea dulcei Anis Al-*$alis+ >izirul se luă după sfatul soţiei sale şi, de cum intră Ali-0ur în iatacul maică-sii, se şi repezi la el, îl trânti su! picioare şi ridică asupra-i un cuţit, ca spre a-l ucide. Atunci mama sări între cuţit şi fiul ei, şi stri"ă:  ) Ce vrei să faci1 faci1 >izirul răcni:  ) >reau să-l omor+ omor+ (ama spuse:  ) 4e căieşte+ &ar Ali-0ur zise:  ) #, tată, ai avea inimă inimă să mă în$un"hii1 în$un"hii1 Atunci vizirul, cu ochii plini de lacrimi, zise:  ) *a tu, nemernicule, nemernicule, cum ai avut cutezanţa cutezanţa să-mi răpeşti răpeşti !unul şi poate că şi vviaţa1 iaţa1 Şi Ali-0ur răspunse:

117

 

O mie şi una de nopţi 

 ) Ascultă, o, părinte părinte al meu, ce spune poetul: 'ocoate-mă o clipă-atât de rău Cât toate mişeliile din lume 'ă le fi să"ârşit spre răul tău2 Ci nu ştii că un om cu falnic nume  %u poate osândi ca ca un călău, Şi-l iartă pe cel păcătos, anume  e tot ce a greşit şi-i şi-i pare rău? Şi nu ştii că aşa se cade-a face  Îndeosebi când bietul bietul tău "ră#maş  B-n mâna ta şi cu pri"iri pri"iri buimace Şi cu $ntregu-i suflet frânt chezaş, 'e roagă din genunea-n care zace  Los umilit, când tu stai stai uriaş  &e munte sus alături alături de soroace?

5a auzul stihurilor, vizirul îi dădu drumul fiului său, pe care îl ţinea răsturnat su! "enunch "en unchi,i, şi mila îi pătrunse în inimă, inimă, şi îl iertă. iertă. Atunci Atunci Ali-0ur Ali-0ur se ridică, ridică, sărută mâinile tatălui şi ale mamei sale, şi luă un chip spăşit. &ar taică-său îi zise:  ) #, fiul meu, de ce nu mi-ai spus că îţi era dra" cu adevărat de Anis Al-*$alis, şi că nu era numai o toană trecătoare cum ai tu năravul+ Că dacă aş fi ştiut că erai "ata să te  porţi cinstit faţă faţă de Anis Al-*$alis a noastră, nu aş fi şovăit şovăit să ţi-o las în dar dar++ Ali-0ur răspunse:  ) *a, de !ună seamă, seamă, o, tată, sunt "ata "ata să-mi fac datoria fa faţă ţă de Anis Al-*$alis+ Al-*$alis+ Şi vizirul spuse:  ) *acă-i aşa, copile dra", sin"urul îndemn pe care am să ţi-l dau şi pe care nu tre!uie să-l uiţi vreodată, pentru ca !inecuvântarea mea să fie asupra-ţi totdeauna, este de a-mi fă"ădui că niciodată nu vei lua de soţie le"iuită pe-o altă femeie decât pe Anis Al-*$alis, că nu ai s-o chinuieşti niciodată şi că niciodată nu ai să te lepezi de ea vânzând-o+ Şi Ali-0ur răspunse:  ) &ţi fac $urământul, pe viaţa %rorocului nostru şi pe Coranul  cel  cel sfânt, că niciodată nu am să-mi iau altă soţie cât va trăi Anis Al-*$alis, că niciodată nu am s-o necă$esc şi că nu am s-o vând niciodată+ *upă acestea, toată casa fu cuprinsă de veselie/ iar Ali-0ur putu să se !ucure în voie de Anis Al-*$alis, şi să trăiască aşa mai departe cu ea, în desfătare, vreme de încă un an. Cât despre sultan, Allah îl făcuse să uite cu desăvârşire de cei zece mii de dinari daţi vizirului Ladleddin pentru cumpărarea unei roa!e frumoase. Caci, în ceea ce îl priveşte pe afurisitul de vizir !en-4aui, acela nu ză!ovi a afla tot adevărul poveştii/ da nu cuteza încă să spună ceva sultanului, ştiind cât de !ine văzut, precum şi cât de îndră"it este vizirul, tatăl lui Ali-0ur, atât de către sultan, cât şi de către tot norodul din Bassra.

118

 

O mie şi una de nopţi 

Ast timp, într-o !ună zi, vizirul Ladleddin intră la hammam şi, "ră!indu-se tare, ieşi înainte ca sudoarea să i se fi uscat/ şi întrucât afară se petrecuse o mare schim!are de vreme, fu lovit de o pală de vânt straşnic şi care numaidecât îl do!orî şi îl sili să stea la  pat. %e urmă starea i se înrăutăţi, nu mai închise închise ochii nici ziua, nici noaptea, şi a$unse la o slă!iciune care făcu din el um!ra celui ce fusese. Atunci nu vroi să ză!ovească mai mult a-şi îndeplini datorinţele de la urmă, şi porunci sa fie chemat la el fiul său Ali-0ur, care se înfăţişă numaidecât dinaintea sa, cu ochii plini de lacrimi. Şi vizirul îi "răi:  ) #, copilul meu, orice !ucurie !ucurie are o mar"ine, orice !ine un capăt, orice împrumu împrumutt un soroc, şi orice pocal un zaţ amar. Astăzi este rândul meu să "ust din pocalul morţii. %e urmă vizirul spuse stihurile acestea: 'e poate sa te uite o zi moartea0 Ci-a doua zi se-aratâ să-şi ia partea0 Şi fiecare dintre noi dă zor   Înspre genunea noastră-a noastră-a tuturor0 Că-n ochii Celui &rea$nalt nu sunt   %ici "ai, nici culmi culmi pe-ntreg acest pământ3 pământ3  9iece culme-o caelcă picioare, Şi niciun om nucalcă nicisub mic, nici mare0 Şi nu s-a pomenit $mpărăţie,  În toată-această lume-a noastră "ie, Şi nici proroc, şi nici sultan să scape  e legea morţii, când $i "ine-aproape Că toţi suntem supuşii-acestei legi Şi nimenea nu dăinuieşte-n "eci0 NI  %e urmă vizirul "răi mai departe aşa:  ) Acuma, fiul meu, nu îmi mai rămâne decât o povaţă să-ţi dau, anume aceea de a-ţi  pune tăria întru întru Allah, de a nu pierde pierde niciodată din ochi ţelurile ţelurile din urmă al alee omului şi mai ales de a avea totdeauna multă "ri$ă de fiica noastră, Anis Al-*$alis, soţia ta+ Atunci Ali-0ur răspunse:  ) #, părinte al meu, iacătă că ne laşi+ şi se mai află pe pământ vreunul ca tine1 0u erai ştiut decât ca un făcător de !ine, şi, în sfânta zi de vineri, predicatorii cucernici  pomeneau numele tău de la altarul din "eamiile noastre, spre a te !inecuvânta şi spre a-ţi ura viaţa lun"ă+ &ar Ladleddin mai spuse:  ) #, copilul meu, mă ro" lui Allah să mă primească şi să nu nu mă alun"e de la el+ el+ %e ur urmă mă rost rostii cu "las "las ta tare re cele cele două două mărt mărtur uris isir irii de cr cred edin inţă ţă al alee le le"i "iii noas noastr tre: e: 56

 n traducerea lui (. A. 4alie, versurile sunt mult mai concise  Bu "oi muri2 Că toţi murim odată, 'imt moartea-n mea,mare, ne$ndurată,  %imic nu scapă prea#ma din puterea-i  %umai )cela-care-n "eci nu moare2

119

 

O mie şi una de nopţi 

(ărtu (ăr turi rise sesc sc că nu es este te al altt *umn *umnez ezeu eu decâ decâtt numa numaii unul unul Alla Allah+ h+ şi mărt mărtur uris ises escc că (ohamed este prorocul lui Allah+ după care scoase suspinul de pe urmă şi fu scris pe veci în şirul aleşilor preafericiţi. Şi numaidecât între"ul sarai se umplu de ţipete şi de vaiete/ şi ştirea a$unse la sultan/ şi toată cetatea Bassrei nu ză!ovi a afla de moartea vizirului Ladleddin !en-8acan/ şi toţi locuitorii, până şi copiii cei mici de prin şcoli îl plânseră. 5a rândul său, Ali-0ur nu  precupeţi nimic, în ciuda mâhnirii sale, spre a face înmormântarea vrednică de pomenirea  părintelui său. Şi, la înmormântare, înmormântare, veniră toţi emirii şi toţi vizirii, chiar şi pizmătăreţul &!n-4aui, care fu nevoit să poarte racla, ca şi ceilalţi dre"ători de frunte, mai-mari ai împărăţiei, şi toţi locuitorii din Bassra, fără de a!atere. &ar la ieşirea mortului din casă, şeicul care stărostea înmormântarea prociti în cinstea mortului stihurile acestea, dintr-un  potop de multe altele: altele:  +-am spus acelui ce-a ce-a fost pus să-l spele3 spele3  )minte ia la sfaturile sfaturile mele3 'pală-l, prietene, cu apa ta,  a scaldă-l de asemeni, asemeni, nu uita, Şi-n lacrimile ochilor ce-l plâng, Şi-l preamăresc, şi-n #urul lui se strâng  Că-s de prisos balsamurile toate,  /irodiile mult $ndătinate2 $ndătinate2 Ca să-l $mbălsămezi cum se cu"ine,  )i la-ndemână olurile olurile pline Cu-oleul sfânt al facerii de bine Şi-al frumuseţii faptelor lui rare Ce ne-au fost bucurii şi sărbătoare2  %u auziţi, cu "aiete "aiete şi plângeri, Cum "in din ceruri cetele de $ngeri?  &o"ara grea a greului greului sicriu,  &e umerii celor celor ce-l duc şi-l ştiu,  %e$ndoielnic că e mai mai uşoară,  ecât po"ara care ne ne doboară,  ) milelor cu care ne-a-ncărcat  ne-a-ncărcat   &e când trăia şi ne-a ne-a a#utorat2NJ  *upă înmormântare, Ali-0ur purtă multă vreme haine cernite şi şezu multă vreme închis în casă, neîn"ăduind să vadă pe cineva ori să fie văzut de cineva, şi rămase în starea 57

 n traducerea lui (. A. 4alie: Şi cineva a procitit înainte de ieşirea din casă:  ) cincea zi "eni şi ceasul mare  )l despărţirii grele, la plecare3 'clipesc pe mine hainele frumoase Cu care alta mâna mâ-mbrăcase0  &e umerii lor, patru inşi mă saltă,

120

 

O mie şi una de nopţi 

aceea de mâhnire o !ună !ucată de vreme. *a într-o !ună zi, pe când şedea posomorât, auzi că !ate cineva la uşă, şi se duse să deschidă chiar el, şi văzu că intră un tânăr de vârsta lui, fiul unuia dintre prietenii cei vechi şi tovarăş de ospeţe al răposatului său părinte, vizirul/ tânărul acela îi sărută mâna lui Ali 0ur şi îi spuse: spuse:  ) 4tăpâne al meu, orice om trăieşte în urmaşii lui, iar un fiu ca tine nu poate să fie decât fiu strălucit al părintelui său+ 0u se cade aşadar să te z!uciumi veşnic, şi nu da uitării spusele cele sfinte ale *omnului celor de demult şi al celor de acum, %rorocul nostru (ohamed ;asupra-i fie ru"ăciunea şi pacea lui Allah+< carele a spus: >indecă-ţi sufletul şi nu ţine $ale după făptură cea trecătoare+ 5a vor!ele acestea, Ali-0ur nu putu să "ăsească nimic de cârtit/ şi numaidecât se hotărî să pună capăt mâhnirii, măcar de ochii lumii. 4e sculă, se mută în sala de oaspeţi şi  porunci să se aducă acolo toate lucrurile tre!uitoare, pentru a-şi primi cu cinstire musafirii. Şi, din ceasul acela, deschise uşile casei şi începu să primească toţi prietenii, şi tineri şi !ătrâni. *a le"ă chelemet îndeose!i cu zece tinerei, fiii celor mai de seamă ne"ustori din Bassra. Şi, în cârdăşie cu ei, Ali-0ur începu să-şi petreacă vremea în desfătări şi în zaiafeturi necurmate/ şi nu era ins căruia să nu-i dea peşcheş vreun lucru de  preţ/ şi nu primea insatâta fără nepăsare, ca numaidecât să mustrărilor nu dea un ospăţ în cinstea lui.sale Şi săvârşea toată risipavreun asta cu în ciuda înţelepte ale soţiei Anis Al-*$alis Al-*$alis,, încât încât într-o într-o zi chivernis chivernisitoru itorull său, speriat speriat de o atare atare risipă, risipă, veni la el şi îi zise:  ) #, stăpâne al meu, tu nu ştii că prea marea filotimie dăunează şi că prea multe daruri secătuiesc !o"ăţia1 Şi nu ştii că acela care dă fară de socoteală sărăceşte1 încât ce adevărat "răieşte poetul care spune:  &ăstrez cu multă gri#ă gri#ă banii mei, Şi-n loc să-i las să plece-n lumea toată,  /ai bine-i torn $n drugi drugi de aur grei0 Că ei $mi sunt şi pa"ăză şi spadă0  )-i $mpărţi la cei cei care mi-i "or  Oare n-ar $nsemna nechibzuinţă?  %-ar $nsemna oare să dărui lor  Odihna mea, pe-o neagră suferinţă? Căci duşmanii mei toţi se "or grăbi 'ă-i bea şi să-i mănânce de $ndată, Şi nici măcar nu "or catadicsi '-a#ute-un biet sărac măcar o dată0  Încât fac bine să-mi să-mi ascund arginţii  e omul rău şi lacom, lacom, ce nu ştie

121

 

O mie şi una de nopţi 

'ă curme-o clipă şirul suferinţii  )l semenului ros de de sărăcie0 Că-i "ai de cel sărac, mai abitir2  În "an aleargă el ca ca o cămilă  %eadăpată de cinci cinci zile-n şir =  !ot nu găseşte nicăierea milă0 Şi umblă necă#it şi amărât, !ârându-şi zilele de azi pe mâine, 'ătul de sărăcie până-n gât  Şi ugilit pe lume ca un câine0 *ai de cel fără bani şi-ndatorat,  e-ar fi el şi-n"ăţatul şi-n"ăţatul cel mai mare  intre-nţelepţi, şi şi mai străluminat   ecât e-n ceruri ceruri luminatul soare2

5a auzul stihurilor rostite de chivernisitorul său, Ali-0ur se uită înveselit la el şi îi zise:  ) 0icio vor!ă de-a ta n-ar putea să ai!ă vreo înrâurire asupra mea. Află dar, odată  pentru totdeauna, că nu am decât un lucru să-ţi spun: atâta vreme cât, făcându-ţi socotelile, "ăseşti că încă mai am ce să pun pe masă, fereşte-te a mă face să mă frământ şi să duc "ri$a mesei mele+ că ce minunată dreptate are poetul care spune:  acă-ntr-o zi aş sărăci sărăci cu totul, Cum "oi trăi, lipsit de orice spor? *oi da uitării desfătări trecute, N;

Şi n-am să mişc nici mână, nici picior 0 Ci arătaţi-mi "reun zgârcit pe lume 'ă fie lăudat că e zgârciţi 'au arătati-mi un om darnic care  e dărnicia lui să fifi murit2

5a auzul stihurilor rostite de Ali-0ur, chivernisitorul nu mai avu decât să plece, temenindu-se cu cinstire faţă de stăpânul său Ali-0ur, şi se duse să-şi vadă de tre!uri. 58

 &n traducerea lui (. A. 4alie, strofa aceasta are întrucâtva alt sens:  În mână de-aş a"ea a"ere multă Şi-aş ţine-o-nchisă sub ză"or,  )tunci mărturisesc straşnic cu hotărâre3 1suce-mi-s-ar mână şi picior2

122

 

O mie şi una de nopţi 

Cât despre Ali-0ur, din ziua aceea nu mai ştiu să pună mar"ini dărniciei şi !unătăţii firii sale, care îl facea să dea prietenilor, !a chiar şi străinilor, tot ce avea. ra destul ca unul dintre oaspeţii lui să-i spună: Ce frumos e lucrul ăsta+ pentru ca numaidecât Ali-0ur să-i răspundă: %ăi e al tău+/ ori ca un altul să-i spună: #, scumpe doamne, ce moşie frumoasă ai tu în cutare loc+, pentru ca Ali-0ur să-i şi spună: Am s-o scriu numaidecât pe numele tău, şi cerea să i se aducă pe dată calamul, călimara de aramă şi hârtia, şi scria casa ori moşia pe numele prietenului său, şi pecetluia senetul cu pecetea sa. Şi o ţinu aşa răstimp de un an între"/ şi dimineaţa da un ospăţ la toţi prietenii săi, iar seara le da un alt ospăţ, totdeauna în sunete de lăute şi aducându-i acolo pe cântăreţii cei mai !uni şi dănţuitoarele cele mai vestite. Cât despre soţia sa, Anis Al-*$alis, ea nu mai era ascultată ca înainte, !a chiar, de la o vreme, Ali-0ur o şi cam dase uitării/ iar ea nu se plân"ea, ci se alina cu poeziile şi cu cărţile pe care le citea. &ar într-o zi, când Ali-0ur intră în iatacul ei, îi spuse:  ) #, 0ur, lumină a ochilor mei, ascu ascultă ltă stihurile acestea acestea ale unui poet:  a, hotărât, cu cât cât faci mai mult bine, bine, Cu-atât ţi-e "iaţa şi mai fericită0  ar teme-te şi de ceea ce "ine3  e lo"itura dată de ursită0  %oaptea-i făcută ca ca să dormi, fireşte, fireşte, 'ă-ţi liniştească sufletul fierbinte6 Ci tu te-ai apucat de mult, orbeşte, 'ă risipeşti asemeni ceasuri sfinte2  Încât să nu te minunezi minunezi odată Când nemiloasă, $ntr-un zori de zi, *a izbucni din noaptea-ntunecată NQ

 %enorocirea, şi te "a lo"i2 A!ia isprăvi Anis Al-*$alis de procitit stihurile, că se şi auziră nişte !ătăi la uşa deafară. Şi Ali-0ur ieşi din iatacul soţiei sale şi se duse să deschidă/ şi era chivernisitorul. Ali-0ur îl pofti într-o odaie de lân"ă sala de ospeţe în care, la ceasul acela, se aflau mai mulţi prieteni o!işnuiţi care aproape aproape că nici nu se mai despărţeau de el. Şi Ali-0ur îi spuse chivernisitorului:  ) Ce e, de ai înfăţişarea înfăţişarea asta mohorâ mohorâtă1 tă1 Chivernisitorul răspunse: 59

 n traducerea lui (. A. 4alie, teOtul acestor versuri se reduce la strofa următoare:  estule zile-ai petrecut tihnit   9âr-a gândi laşi-n ce ne e sortit6 !e-ai desfătat nopţile senine =  Ci-adesea bezna ne"estită "ine+

123

 

O mie şi una de nopţi 

 ) #, stăpâne al meu, meu, s-a întâmplat !eleaua !eleaua de care îmi eera ra aşa de frică pentru tine+ l zise:  ) %ăi cum1 l răspunse:  ) Află că rostul meu s-a sfârşit, întrucât nu mai am su! mână nimic al tău de chivernisit. Şi nu mai ai niciun fel de moşie şi nimic altceva care să preţuiască un o!ol, sau !aremi mai puţin decât un o!ol. Şi iacătă că îţi aduc terfeloa"ele cu cheltuielile pe care le-ai făcut, şi terfeloa"ele cu avuţiile tale. Când auzi vor!ele acestea, Ali-0ur nu putu decât să-şi lase capu-n $os, şi "răi:  ) 0umai întru Allah Allah este tărie, numa numaii el este Atotputer Atotputernic+ nic+ #r, unul dintre prietenii din sala de ospeţe taman auzi schim!ul acela vor!e şi zori să dea fu"a îndată să ducă vestea şi celorlalţi, şi le spuse:  ) Ascultaţi ştirea+ ştirea+ iacătă că Ali-0ur nu mai are nici !a !aremi remi un o!ol ca avere+ avere+ Şi chiar în clipita aceea intră şi Ali-0ur care, parcă spre a întări adevărul celor spuse, era schim!at de tot la chip şi avea o înfăţişare tare răvăşită. Când îl văzu aşa, unul dintre oaspeţi se ridică, se întoarce către Ali-0ur şi îi zise:  ) #, stăpâne al meu, aş vrea să-ţi cer în"ăduinţă să plec, întrucât nevastă-mea urmează să nască taman în noaptea asta, şi chiar că nu pot s-o las sin"ură. Aşa că sunt dator să mă duc la ea cât mai repede+ Şi Ali-0ur îi în"ădui. Atunci se ridică al doilea, care spuse:  ) #, stăpâne Ali-0ur al meu, tre!uie numaidecât să mă duc chiar astăzi la fratele meu, care săr!ătoreşte datina tăierii-mpre$ur a copilului său+ Şi Ali-0ur îi în"ădui. %e urmă, fiecare oaspete se ridică la rându-i şi "ăsi o pricină spre a pleca, şi tot aşa până la cel mai de pe urmă, urmă, încât Ali-0ur Ali-0ur se pomeni pomeni sin"ur în mi$locul mi$locul sălii de ospeţe. rimise atunci după Anis Al-*$alis şi îi spuse:  ) #, Anis Al-*$alis, Al-*$alis, încă nu ştii ce mi-a mi-a căzut pe cap+ Şi îi povesti tot ce i se întâmplase. a răspunse:  ) #, stăpâne al meu Ali-0ur, e multă vreme de când nu contenesc a te face să te temi de ceprocitit până laaceste urmă ţistihuri, s-a întâmplat astăzi. *a nu m-ai ascultat niciodată, !a chiar întro ziceea mi-ai drept orice răspuns:  e-ţi bate-n poartă poartă când"a bogăţia Şi-ţi trece pragul = prinde-o fără teamă2 !e bucură de ea precum ţi-e placul  Şi dă-o şi la prieteni, mai cu seamă0 Că s-ar putea-ntr-o bună zi să-ţi scape, Şi n-ai să poţi să $i mai iei "reo "amă2 Ci dacă ea s-a hotărât anume 'ă-şi caute-adăpost $n casa ta, 'lu#eşte-te de ea fără măsură3  %u dărnicia ta o "a "a curma2

124

 

O mie şi una de nopţi 

 +ar de s-ar hotăr$ cum"a să plece,  %u pentru calicia calicia ta "a sta2

Aşa că, atunci când te-am auzit procitind stihurile, mi-am ţinut "ura şi n-am vrut să-ţi întorc vor!a. Ali-0ur îi spuse:  ) #, Anis Al-*$alis, ştii !ine că n-am precupeţit nimic faţă de prietenii mei, şi pentru ei mi-am irosit toate !unurile+ încât nu cred că acuma ei ar putea să mă părăsească la nevoie+ Şi Alis Al-*$alis îi răspunse:  ) %e Allah+ îţi $ur $ur că nu au să-ţi fie de niciun a$utor+ Şi Ali-0ur zise:  ) i !ine+ din clipita aceasta am să mă ridic şi am să mă duc să-i caut unul câte unul, şi am să !at la uşa lor/ şi fiecare dintre ei are să-mi dea cu mărinimie ceva !ani/ şi în felul acesta am să-mi în$"he!ez un temei, pe care am să-l folosesc spre a face ne"ustorie/ şi am să las pustiei petrecerile şi chiolhanurile, pentru totdeauna+ Şi chiar că se ridică numaidecât şi se duse pe uliţa din Bassra pe care locuiau prietenii săi, că toţi prietenii săi locuiau pe uliţa aceea care era cea mai frumoasă. Bătu la cea dintâi uşă, şi veni să-i deschidă o arăpoaică, şi îl între!ă:  ) Cine eşti1 l îi răspunse:  ) 4pune-i stăpânului tău că Ali-0ur se află la uşă şi că îi trimite vor!a asta: 4lu"a ta Ali-0ur îţi sărută mâinile şi aşteaptă urmarea dărniciei tale+ Şi arăpoaica se duse să-i ducă ştirea stăpânului ei, care ţipă la ea:  ) *u-te repede îndărăt îndărăt şi spune-i că nu sunt sunt aici+ Şi arăpoaica se duse să-i spună lui Ali-0ur:  ) #, stăpâne al meu, meu, stăpânul meu nu este este aici+ Şi Ali-0ur cu"eta în sine-şi: &acătă un plod de căţea+ se ascunde de mine+ *a ceilalţi nu sunt plozi de maidan+ Şi setoţi duse să !ată la uşa altui prieten şi să ceară să i se spună aceleaşi vor!e ca şi celui dintâi/ da şi cel de al doilea îi trimise acelaşi răspuns. Atunci Ali-0ur prociti stihurile acestea:  %ici n-a#unsei de-a de-a bine-n faţa casei, casei, Că o şi auzii sunând pustie, Şi-i şi "ăzui pe toţi cum fug, de frică 'ă nu le pun fira"a dărnicie  7a "reo-ncercare, "reo-ncercare, orişicât de mică0I 60

 n traducerea lui (. A. 4a 'e-ascund de-ndată ce 4alie: mălie: "ăd la prag  !oţi câţi i-am ghiftuit când"a cu drag0

125

 

O mie şi una de nopţi 

%e urmă îşi zise: %e Allah+ tre!uie să mă duc să-i cercetez pe toţi, cu năde$dea că voi "ăsi măcar unul care să facă sin"ur ceea ce ticăloşii ăştia nu au făcut. *a nu putu să "ăsească niciunul care să primească a-l vedea ori care să poruncească să i se dea măcar o  !ucată de pâine. pâine. Atunci nu putu decât decât să-şi procitească procitească aceste stihuri: Când e bogat, omul este ca pomul3 'e-adună $mpre#urul său tot omul, Cât timp e plin de roade-mbietoare6  ar când tot rodul de pe ramuri moare, moare,  Î+ lasă toţi, şi-n altă altă parte fug,  upă alt pom cu poame poame din belşug   )şa-s croiţi toţi fiii-acestui fiii-acestui "eac, "eac,  4olna"i de-aceeaşi de-aceeaşi boală fără leac6  %ici măcar unul nu am am $ntâlnit  Care să fi rămas nemolipsit0

*upă care chiar că fu nevoit să se ducă la Anis Al-*$alis să-i spună, cu fruntea tare în"ri$orată:  ) %e Allah+ niciunul niciunul dintre ei nu a vrut vrut să se arate+ a îi răspunse:  ) #, stăpâne al meu, nu ţi-am spus eu că n-au să te a$ute cu nimic1 Acuma te sfătuiesc să începi a vinde !ucăţică cu !ucăţică lucrurile şi !unurile de preţ pe care le avem în casă. Şi asta ne va în"ădui să mai trăim încă o vreme. Şi Ali-0ur facu precum îl sfătuise Anis Al-*$alis. Ci, după o !ucată de vreme, nu mai rămase în casă nimic de vândut. Atunci Anis Al-*$alis îl luă pe Ali-0ur care plân"ea şi îi zise:  ) #, stăpâne al meu, de ce plân"i1 #are eu nu sunt încă aici1 Şi oare nu sunt eu tot Anis Al-*$alis, că e cea mai frumoasă ara!e1 &a-mă, aşadar, du-mă la su'ul de care ro!i,spui şi vinde-mă+ #are ai uitat dintre că am femeile fost cumpărată pe zece mii deşi dinari de aur de către răposatul tău părinte1 Aşa că nădă$duiesc că Allah te va a$uta la această vânzare şi ţi-o va face spornică, şi va mi$loci să fiu vândută la un preţ încă şi mai ridicat decât întâia oară. Cât despre despărţirea noastră, ştii !ine că, dacă Allah a scris că avem să ne "ăsim iarăşi într-o zi, avem să ne "ăsim iarăşi+ Ali-0ur îi răspunse:  ) #, Anis Al-*$alis, niciodată niciodată n-am să mă învoie învoiesc sc să mă despart de tine, fie mă măcar car şi  pe un ceas+ a îi răspunse:  ) 0ici eu nu mă învoiesc, o, stăpâne Ali-0ur al meu+ *a nevoia este adeseori le"e,  precum spune poetul: poetul:  %u te sfii să faci faci orice pe lume, când te ssileşte ileşte neagra trebuinţă0 trebuinţă0

126

 

O mie şi una de nopţi 

Şi nu da $ndărăt de la nimic, cât nu treci peste buna-cu"iinţă0 Şi nu-ţi mai bate capu-ngri#orat, cât n-ai pricină-ntemeiată bine0  +ar pricinile cu temei temei $ntreg, de #udec #udecii cum se cade, sunt puţine0 puţine0

5a stihurile acestea, Ali-0ur o luă pe Anis Al-*$alis în !raţe, o sărută pe plete şi, cu lacrimi pe o!ra$i, rosti aceste stihuri: !e rog, mai stai o clipă-n prag, iubire2 Şi lasă-mă din ochii tăi acum  oar o pri"ire, numai numai o pri"ire 'ă-mi iau ca hrană pe amarul drum, Şi-n ucigaşa noastră despărţire,  &e inima-mi făcută făcută praf şi scrum,  4alsam să fie-n ceasul ceasul de pieire0 Ci dacă-ţi pare ruga mea prea mare,  %u-mi da nimic, şi lasă-mă lasă-mă pierdut, Şi-n trista-mi părăsire, şi-n uitare, Şi-n #alea neagră-n care am căzut0

Atunci Anis Al-*$alis începu să-i vor!ească lui Ali-0ur cu nişte vor!e atâta de dulci, încât îl hotărî să ia calea pe care i-o arăta ea, dovedindu-i că nu avea decât numai mi$locul acesta de a ocoli, el, Ali-0ur, fiul lui Ladleddin !en-8acan, o sărăcie necuvenită lui. Aşa că Ali-0ur ieşi cu ea şi o duse la su'ul de ro!i, şi luă le"ătura cu telalul cel mai iscusit şi îi spuse:  ) re!uie să ştii, o, misitule, preţul celei pe care ai s-o pristăveşti în târ". Aşa că să nu "reşeşti+ Şi misitul îi răspunse:  ) #, stăpâne al meu, Ali-0ur, sunt slu"a ta şi îmi cunosc îndatoririle şi cinstirile pe careAtunci ţi le datorez+ Ali-0ur intră cu Anis Al-*$alis şi cu telalul într-o odaie din han, şi ridică iaşmacul care acoperea chipul dulcei Anis Al-*$alis. 5a vederea ei, misitul stri"ă:  ) Sa Allah+ păi este roa!a Anis Al-*$alis, pe care chiar eu i-am vândut-o răposatului vizir pe zece mii de dinari de aur, acuma-s a!ia doi ani+ Şi Ali-0ur răspunse:  ) *a, chiar ea este+ este+ Atunci misitul zise:  ) #, stăpâne al meu, orice făptură îşi poartă soarta a"ăţată la "ât şi nu poate să scape de ea+ *a mă $ur ţie că am să mă slu$esc de toată priceperea mea ca s-o vând cât mai !ine  pe roa!a ta, şi la preţul cel mai ridicat ridicat din su'+ Şi numaidecât telalul dădu fu"a chiar la locul unde toţi ne"ustorii aveau o!iceiul să se întâlnească, şi aşteptă să se strân"ă toţi acolo, îndârdoraţi cum erau la ceasul acela, mai  peste tot, să cumpere roa!e de prin toate părţile şi să le în"hesuie pe toate în colţul acela

127

 

O mie şi una de nopţi 

din târ" unde se "ăseau "ăseau şi turcoaice turcoaice,, şi "recoaice, "recoaice, şi circazien circazience, ce, şi a!isinienc a!isinience, e, şi altele. altele. Când văzu că toţi ne"ustorii erau acolo şi că tot locul era plin de mulţimea de misiţi şi de cumpărători, misitul se ridică repede, se sui pe o piatră mare şi stri"ă:  ) #, voi toţi, ne"ustorilor, ne"ustorilor, şi voi, oameni oameni plini de !o"ăţii !o"ăţii şi de !unuri, să ştiţi ccăă nu tot ce-i rotund este nucă, nu tot ce-i lun" este !anană/ nu tot ce-i al! este untură/ nu tot ce-i roşu este vin/ nu tot ce-i ne"ricios este curmală+ #, ne"ustori vestiţi între ne"ustorii din Bassra şi din Ba"dad, iacătă că aduc astăzi dinaintea $udecăţii şi preţuirii voastre un măr"ăritar ales şi nepereche, care, dacă e să fim drepţi, preţuieşte mai mult decât toate  !o"ăţiile strânse la un loc+ Aşa că să spuneţi voi la sultan-mezat preţul de stri"are pentru început, ca deschidere a vânzării+ *a veniţi să vedeţi, mai întâi, cu ochii voştri+ Şi îi stârni pe toţi să vină s-o vadă pe Anis Al-*$alis, şi numaidecât toţi căzură la învoială să înceapă cu a deschide vânzarea la stri"area de patru mii de dinari ca preţul cel dintâi la mezat. Atunci misitul stri"ă:  ) 5a patru mii de dinari, măr"ăritarul măr"ăritarul roa!elor al!e+ Şi numaidecât un ne"ustor ridică preţul stri"ând:  ) 5a patru mii cinci cinci sute de dinari+ *ar taman în clipita aceea, vizirul 4aui trecea călare prin su'ul de ro!i şi îl văzu pe Ali-0ur cum sta în picioare lân"ă telal, şi pe telal cum stri"a preţul. Şi cu"etă în sineşi: %ramatia asta de Ali-0ur pesemne că a venit să-şi vândă acuma roa!a cea mai de pe urmă, după ce şi-a vândut toate lucrurile din casă+ Şi numaidecât auzi că era vor!a de  preţul unei roa!e al!e, şi "ândi: Ali-0ur de !ună seamă că taman îşi vinde roa!a, tânăra cu pricina, întrucât socot eu că nu mai are un !an. Ah, de-ar fi adevărat, ce mi s-ar mai răcori răc ori inima+ Atunci îl stri"ă stri"ă pe telal, care veni pe dată, dată, cunoscân cunoscându-l du-l pe vizir, vizir, şi sărută  pământul dintre dintre mâinile lui, iar vizirul vizirul îi spuse:  ) >reau să cumpăr cumpăr eu roa!a pe care o stri"i stri"i la mezat. Adu-mi-o Adu-mi-o de"ra!ă, ca s-o vvăd+ ăd+ Şi telalul, care nu avea cum să nu se supună poruncii vizirului, zori s-o aducă pe Anis Al-*$alis şi îi trase la o parte iaşmacul dinaintea vizirului. 5a vederea acelui chip fară de asemuire şi "răi: şi a tuturor nurilor puiandrei şi a !oiului ei desăvârşit, vizirul rămase înmărmurit  ) 5a ce preţ a a$uns1 a$uns1 elalul răspunse:  ) 5a patru mii cinci cinci sute de dinari, la cea de a doua stri" stri"are. are. Şi vizirul spuse:  ) i !ine, o iau eu eu la preţul acesta acesta++ Şi, după ce "răi aşa, îi ţintui cu privirile pe toţi ne"ustorii, care nu cutezau să mai urce  preţul, şi niciunul dintre ei nu avu îndrăzneala îndrăzneala să dea mai mult, ştiindu-se ce răz!un răz!unare are are să-şi croiască vizirul asupra cutezătorului. %e urmă vizirul adău"ă:  ) *a ce ai, !re, telalule, de-ai rămas înţepenit aşa1 8ai odată, întrucât iau roa!a pe  patru mii de dinari dinari şi îţi dau din ei cinci sute pentru oste osteneala neala ta+ &ar telalul nu ştiu ce să răspundă şi, cu capu-n $os, se duse la Ali-0ur ceva mai încolo şi îi zise:

128

 

O mie şi una de nopţi 

 ) #, stăpâne al meu, meu, ce nenorocire pe noi+ 2oa!a ne scap scapăă din mâini la un preţ de râs,  pe nimic+ Şi, precum poţi să !a"i de seamă, tocmai vizirul cel apri" Ben-4aui, vră$maşul răposatului tău părinte, este cel care pesemne că a di!ăcit că roa!a era !unul tău, şi nu nea lăsat să a$un"em la preţul adevărat. >rea s-o ia la preţul de la cea de a doua stri"are. Ba, dacă am fi încredinţaţi că are s-o plătească în !ani peşin şi pe loc, ne-am mai mân"âia oleacă şi i-am mulţumi lui Allah, măcar şi pentru puţinul de-acum+ *a eu ştiu că vizirul acesta al prăpădului este cel mai rău platnic de pe lume, şi îl cunosc de multă vreme, şi îi cunosc toate tertipurile şi răutăţile. &acătă ce tre!uie să fi ticluit în răutatea lui: are să-ţi scrie un senet de datorie pe care să ţi-l plătească vreun vechil de-al lui, la care are să trimită vor!ă tainic să nu-ţi plătească nimic-nimic. Şi, ori de câte ori vei vrea să te duci săi ceri să-ţi plătească, vechilul are să-ţi spună: Am să-ţi plătesc mâine+ &ar mâinele acela nu are să vină niciodată. &ar tu ai să fii atâta de sătul şi de scâr!it de atâtea târomeli, încât  până la urmă ai să a$un"i cu ei la un târ" şi ai să le dai hârtia iscălită de către vizir: şi pe dată vechilul are s-o înşface şi s-o rupă+ şi-aşa pierzi nea!ătut preţul roa!ei tale+ 5a vor!ele telalului, Ali-0ur fu pradă unei mânii de-a!ia stăpânite şi îl între!ă pe telal:  ) Ce-i de făcut1 făcut1 l răspunse:  ) Am să-ţi dau un sfat, prin care ai să a$un"i la cel mai !un capăt: eu am să mă îndrept către mi$locul sulfului, ducând-o cu mine pe Anis Al-*$alis. u atunci să te repezi după mine şi să smul"i roa!a şi să-i zici: 0emernico+ unde te duci1 păi nu ştii că e vor!a numai de un $urământ pe care să mi-l împlinesc, de vreme ce m-am $urat că am să mă  prefac că te vând în su'ul de ro!i spre a te în"enunchea şi a îndrepta firea ta cea rea de acasă+ %e urmă s-o loveşti de două, trei ori şi s-o duci+ şi-atunci toată lumea, precum şi vizirul, vor crede că într-adevăr nu ai adus roa!a la su' decât spre a-ţi împlini $urământul+ &ar Ali-0ur se învoi şi zise:  ) &ată într-adevăr într-adevăr "ândul cel mai !un+ Atunci telalul se depărtă, se duse în mi$locul su'u-lui, luă roa!a de mână, o aduse dinaintea vizirului l-(ohin !en-4aui, şi îi zise:  )că *oamne, stăpânul roa!ei este insul de colo, la câţiva paşi mai sus de noi+ *a ia uite-l vine încoace+ Şi chiar că Ali-0ur se apropie de ceata lor, o înhăţă repezit pe Anis Al-*$alis, îi trase un "hiont şi ţipă la ea:  ) >ai de tine+ păi tu nu ştii că nu te-am adus la su' decât ca să-mi împlinesc  $urământul1 ntoarce-te numaidecât acasă şi să ai "ri$ă de-aci înainte să nu mai fii neascultătoare, precum ai fost. Şi să nu cumva să socoţi că am tre!uinţă de preţul vânzării tale închipuite+ Şi, de altminteri, chiar dacă aş a$un"e la anan"hie, mai de"ra!ă mi-aş vinde toate lucrurile din casă până la cel din urmă, şi praful lor, şi tot ce mai am, decât să "ândesc a te vinde pe tine în su'+ 5a vor!ele lui Ali-0ur, vizirul Ben-4aui stri"ă:  ) >ai de capul tău, tinere tinere smintit+ >or!eşti de parcă parcă ţi-ar mai fi rămas vreun luc lucru ru sau ceva de cumpărat ori de vândut. Ştiu toţi că nu mai ai un chior+ 4puse, şi vru să păşească spre el şi să-l înşface. 5a priveliştea aceea, toţi ne"ustorii şi

129

 

O mie şi una de nopţi 

toţi telalii se uitară la Ali-0ur, care le era cunoscut şi tare dra" tuturor, şi ei încă îl mai ţineau minte pe părintele lui, care le fusese tuturora un ocrotitor adevărat şi !un. Atunci Ali-0ur le spuse:  ) Ati auzit cu totii vor!ele neo!răzate ale acestui ins/ aşa că vă iau pe toţi de mărturie+ &ar vizirul, la rându-i, le zise:  ) #, ne"ustorilor, numai din cinstire faţă de voi nu îl ucid dintr-o lovitură pe neo!răzat+ Şi ne"ustorii toţi se uitară unul la altul pe furiş, şi îşi făcură semn din ochi ca spre a zice: & spri$inim pe Ali-0ur+ şi cu "las tare "răiră:  ) Chiar că aceasta-i o daravelă care nu ne priveşte. *escurcaţi-vă amândoi cum  puteţi+ Şi Ali-0ur, care de felul lui era plin de !ăr!ăţie şi de cura$, se repezi la frâul calului vizirului, îl apucă pe vizir cu o mână şi-l smulse din şa şi-l do!orî la pământ. %e urmă îi  puse un "enunchi în piept şi începu să-i care la pumni în cap, în pântece şi peste tot, şi îl scuipă în ochi, şi-i spuse:  ) Câine, plod de câine şi pui de lele, fie afurisit taică-tău, şi tatăl lui taică-tău, şi tatăl maică-tii, o, afurisitule, o, împuţitule+ %e urmă îi mai altoi un pumn amarnic în falcă, şi-i rupse câţiva dinţi/ şi sân"ele năclăi  !ar!a vizirului, care, care, de altminteri, căzuse chiar în mi$loc mi$locul ul unei !ăltoace de noroi. noroi. 5a priveliştea aceea, cei zece ro!i care veniseră cu vizirul îşi traseră traseră spadele şi vrură să se repeadă la Ali-0ur să-l căsăpească şi să-l facă !ucăţi. *ar mulţimea toată li se puse în cale şi le stri"ă:  ) Ce vreţi să faceţi şi ce vă !ă"aţi1 4tăpânul vostru e vizir, dreptu-i/ da nu ştiţi că şi acesta e fiu de vizir1 Şi nu vă e teamă, nesocotitilor, că mâine aveţi să-i vedeţi cum se împacă amândoi şi-atunci voi aveţi să înduraţi toate ponoasele1 Şi ro!ii văzură că era mai chi!zuit să nu se !a"e. *a, cum ostenise să tot care la  pumni, Ali-0ur îiîi dădu drumul vizirul vizirului, ui, care iz!uti să se ridice, plin tot de noroi, de sân"e şi de ţărână, şi, su! ochii mulţimii, care nici "ând n-avea să-l deplân"ă, porni către saraiul sultanului. Cât despre Ali-0ur, apoi el o luă pe Anis Al-*$alis de mână şi, în stri"ătele de !ucurie ale între"ii mulţimi, se întoarse la el acasă. Cât despre vizir, apoi el a$unse la saraiul sultanului (ohammad !en-4oleiman lMeini în starea aceea $alnică7, şi se opri la scara saraiului şi începu să se vaiete:  ) #, (ăria a+ sunt sunt un o!i$duit+ Şi sultanul porunci să fie adus între mâinile sale, şi se uită la el, şi văzu că era vizirul l-(ohin !en-4aui. Şi, cu mare minunare, îl între!ă:  ) *a cine-a cutezat cutezat să săvârşească săvârşească asupra ta asemenea asemenea faptă1 61

 n traducerea lui (. A. 4alie, aici sunt intercalate următarele: 5uă o !ucată de ro"o$ină din frunze de palmier

 pe care şiUo puse capşi şimănunchiurile luă în în mână două smocuri de halfă şi plecă şi se duse la sa sarai, rai, unde era sultanul. ;2o"o$ina pusă peîncap de halfă - plantă er!acee din "rupa coliliei - erau semnele de $ăl!ar care mer"ea să se plân"ă domnului.<

130

 

O mie şi una de nopţi 

&ar vizirul începu să se tân"uie şi rosti stihurile acestea:  B cu putinţă să mă-mpile mă-mpile "eacul, Când tu eşti "iu aici, şi domn deplin,  În "eacu-acesta-n care care tu eşti leacul  Care tămăduieşte orice chin?  B cu putinţă ca eu să fiu pradă  În colţii unor câini câini ce mă sfâşie, Când tu $mi eşti şi pa"ăză, şi spadă, !u, leul care-mi şade chezăşie?  B cu putinţă ca toţi toţi $nsetaţii 'ă bea din apa-ţi "ie pe-ndelete, Când eu, cel ocrotit de tine, iată, 'ub cerul tău rămân să pier de sete, O, nor al meu mult binefăcător  Care dai sfânta ploaie tuturor?

%e urmă adău"ă:  ) #, stăpâne al meu, oare asta-i soarta tuturor slu$itorilor care te preamăresc şi te slu$esc cu credinţă, şi aşa in"ăduieşti tu să fie săvârşite asemenea tâlhării asupra lor1 Şi sultanul îl între!ă:  ) *a cine te-a făcut făcut să înduri atare necaz1 necaz1 l răspunse:  ) Află, o, (ăria a, că plecasem astăzi să dau o raită pe la su'ul de ro!i, cu "ândul de a cumpăra o roa!ă !ucătăreasă care să se priceapă a-mi "ăti !ucatele pe care  !ucătăreasa mea de acuma se îndărătniceşte să mi le ardă întruna, şi văzui acolo în su' o roa!ă tânără, cum n-am mai văzut una asemenea nicicând în toată viaţa mea. Şi telalul pe care l-am între!at mi-a răspuns: u mă cam socot că este roa!a tânărului Ali-0ur, fiul răposatului vizir 8acan. 8acazece n. #r, şi stăpâneLadleddin al meu, tu!en-8acan, poate că îţicamai aduci aminteo că i-ai dat odinioară miio,dedoamne dinari vizirului să-ţi cumpere roa!ă frumoasă şi plină de haruri. >izirul 8acan nu a ză!ovit, de altminteri, s-o "ăsească şi s-o cumpere pe roa!a poruncită/ da întrucât fata era minunată, şi cum i-a plăcut de ea  până peste poate, i-a dat-o peşcheş fiului său Ali-0ur. Şi Ali-0ur, la moartea părintelui său, a luat calea risipelor şi a smintelilor, până într-atât cât a fost nevoit să-şi vândă toate moşiile, toate !unurile şi până şi lucrurile din casă. Şi când a a$uns să nu mai ai!ă nici  !anul cu care să trăiască, a dus roa!a la su', ca s-o vândă, şi a dat-o în seama misitului, care a stri"at-o pe dată la mezat. Şi numaidecât ne"ustorii au început să ridice preţul, şi  până acolo cât preţul roa!ei a a$uns la patru mii de dinari. u atunci am văzut roa!a şi mam hotărât s-o cumpăr pentru stăpânul meu sultanul, cel care pusese la îndemână !anii dintâi. 5-am chemat pe telal şi i-am spus: Liule, am să-ţi dau chiar eu cei patru mii de dinari+ Şi telalul mi l-a arătat pe stăpânul tinerei roa!e/ şi acela de cum m-a văzut, a sărit la mine ca un tur!at şi mi-a stri"at: Cap !ătrân al prăpădului+ o, şeic pă"u!os şi piază-

131

 

O mie şi una de nopţi 

rea+ mai de"ra!ă i-aş vinde-o unui ovrei sau unui creştin, decât să ţi-o las ţie, măcar de-ar li să-mi umpli cu aur izarul care-o acoperă+ u atunci am răspuns: %ăi, o, tinere, nu  pentru mine o vreau, ci pentru stăpânul nostru sultanul, care este milosârdnicul nostru al tuturora şi stăpânul nostru !un+ Ci, la vor!ele mele, în loc să se plece, s-a întărâtat încă şi mai rău, şi s-a aruncat la frâul calului meu, şi m-a apucat de un picior şi m-a tras şi m-a do!orât la pământ/ pe urmă, fară a ţine seama de vârsta mea înaintată, şi fară de cinstire faţă de !ar!a mea al!ă, a început să mă lovească şi să mă ocărască în toate chipurile şi, într-un sfârşit, m-a adus în starea de plâns în care mă vezi în clipita de-acum, o, sultane mult drept+ Şi toate acestea nu mi s-au întâmplat decât pentru că am vroit să-i fac !ucurie sultanului meu şi să-i cumpăr o roa!ă tânără, care este a lui de drept şi pe care o socoteam vrednică de patul lui+ Şi vizirul, cu vor!ele acestea, se aruncă la picioarele sultanului şi începu să plân"ă şi să milo"ească dreptate de la sultan. Şi, văzându-l şi auzindu-i povestea, sultanul fu cuprins de o atare mânie, încât îl năpădi sudoarea de pe frunte printre ochi/ se întoarse către cei care şedeau de stra$ă, emirii şi maimarii domniei/ şi nu facu decât un semn. Şi pe dată  patruzeci de stră$eri înarmaţi cu paloşe mari trase din teacă se înfăţişară între mâinile sale, încremeniţi. Şi sultanul le zise:  ) Co!orâţi în chiar clipita aceasta la casa fostului meu vizir l-Ladl !en-8acan, şi  prădaţi-o, şi dărâmaţi-o din temelii/ pe urmă înhăţaţi-i pe uci"aşul Ali-0ur şi pe roa!a lui, le"aţi-le mâinile şi târâţi-i pe $os prin noroi şi aduceti-i între mâinile mele. &ar cei patruzeci de stră$eri răspunseră că ascultă şi că se supun, şi se repeziră pe dată spre casa lui Ali-0ur. #r, la saraiul sultanului, printre musaipi, se afla şi un musaip tinerel, pe nume 4an$ar, care fusese mai întâi mameluc la răposatul vizir Ben-8acan, şi care fusese crescut împreună cu tânărul său stăpân Ali-0ur, faţă de care se le"ase cu dra"oste mare. 0orocul vroi ca el să se nimerească acolo taman în clipita intrării vizirului 4aui şi a poruncii uci"aşe dată de sultan. Şi îşi şi luă z!orul pe drumuri neocolite, până la casa lui Ali-0ur, care, auzind poarta iz!ită cu neră!dare, aler"ă să deschidă el însuşi. Şi îl cunoscu pe  prietenul său, 4an$ar, tânărul fară tânărul 4an$ar, şi vru să-i să-iîiureze şi să-l sărute. Şi tânărul a-i da ră"az, spuse:!un venit şi  ) #, stăpâne al meu iu!it, nu-i acuma ceasul de vor!e prieteneşti şi de temeneli de  !un-întâlniş/ întrucât întrucât ia auzi ce spune spune poetul: 'uflete slobod, dacă te-mpresoară Cu lanţurile ei năpăstuirea  În $nrobire neagră şi amară, 'mulge-te-ndată şi ia-ţi zboru-aiurea,  9ugi unde-o fi, şi lasă-aici lasă-aici să piară Şi să se sfarme-n pulbere clădirea  &este aceia care-o care-o ridicară0  &rietene, "ei găsi tu altunde,

132

 

O mie şi una de nopţi 

 &e-acest pământ al al lui )llah, $ntins, O altă ţară-n care să-ţi duci "iaţa  9erit de ura orişicărui orişicărui ins =   a suflet, câtu-i lumea lumea noastră toată,  &ământu-n lung şi-n şi-n lat de-ai să-l colinzi, colinzi,  %-ai să mai capeţi capeţi altul niciodată2

Şi Ali-0ur răspunse:  ) #, prietene 4an$ar, 4an$ar, da ce ştire vii să-mi să-mi aduci1 4an$ar spuse:  ) 4coală-te şi caută-ţi scăparea, şi scap-o şi pe roa!a Anis Al-*$alis. ntrucât l(ohin !en-4aui v-a întins un laţ în care, dacă aveţi să cădeţi, stă "ata să vă omoare fără milă. Şi-apoi iacătă că sultanul, la asmuţirea lui, trimite asupra voastră a amândurora  patruzeci de stră$eri de-ai săi înarmaţi, cu paloşele trase+ Aşa că socoata mea este să vă luaţi tălpăşiţa până a nu vi se întâmpla nenorocirea. Şi, cu vor!ele acestea, 4an$ar îi intinse lui Ali-0ur o pun"ă plină cu "al!eni şi îi zise:  ) #, stăpâne al meu, iată patruzeci de dinari care pot să-ţi fie folositori la ceasul deacum/ şi mă ro" ţie să mă ierţi că nu pot să fiu mai darnic. *a pierdem vremea+ 4coală-te şi fu"i+ Atunci Ali-0ur "ră!i a se duce să-i dea de ştire dul-cei Anis-Al-*$alis, care pe dată se şi înveli în maramele ei/ şi amândoi ieşiră din casă, pe urmă din cetate, şi a$unseră la ţărmul mării, cu spri$inul lui Allah. Şi "ăsiră o naie care tocmai urma să plece şi se şi "ătea să-şi desfăşoare pânzele. 4e repeziră şi îl văzură pe reiz stând în picioare în mi$locul coră!iei şi stri"ând:  ) Acela care încă nu şi-a luat rămas-!un, să şi-l ia+ acela care încă nu şi-a isprăvit de făcut târ"uielile, să şi le isprăvească+ acela care a uitat acasă vreun lucru, să dea fu"a să-l aducă+ întrucât iacătă că pornim+ Şi toţi călătorii răspunseră:  ) 0u mai avem nimica nimica de împlinit, reizule+ suntem "ata+ "ata+ Atunci reizul stri"ă la oamenii lui: o, reizule+  ) 8aideţi+ desfăşuraţi desfăşuraţi pânzele şi strân"eţi strân"eţi parâmele+ parâmele+ n clipita aceea, Ali-0ur îl între!ă pe reiz:  ) ncotro plecaţi, plecaţi, reizule1 l răspunse:  ) Către cetatea cetatea păcii, Ba"dadul+ n clipita aceasta a povestirii ei, Şeherezada văzu că se luminează de ziuă şi, cuminte, se opri din povestit.  +ar când fu cea de a treizeci şi patra noapte, noapte, spuse:

(i s-a izvodit, o, norocitule sultan, că atunci când reizul i-a spus lui Ali-0ur: Către

133

 

O mie şi una de nopţi 

cetatea păcii, Ba"dadul+, Ali-0ur i-a stri"at:  ) Aşteptaţi+ mer"em mer"em şi noi+ Şi, urmat de Anis Al-*$alis, a urcat pe puntea coră!iei, care pe dată şi-a umflat  pânzele şi, ca o pasăre pasăre mare şi al!ă, şi-a luat z!orul, plutind, plutind, cum spune poetul:  &ri"eşti uimit ca ca de-o "ră#itorie Corabia-n $ntrecere cu "ântul   in goana lor spre spre zare, nu se ştie Cine "a fi până la urmâ-nfrântul0  B-o pasăre ce din "ăzduh "ăzduh coboară Cu aripile albe-ntinse larg  Şi care-apoi alunecă uşoară  &e apele care-mpre#ur care-mpre#ur se sparg0

Şi cora!ia, pe un vânt prielnic, purcese la drum, ducând cu ea toţi călătorii. &ac-aşa cu Ali-0ur şi cu Anis Al-*$alis. Cât despre cei patruzeci de stră$eri trimişi de sultan spre a-l ze!eri pe Ali-0ur, apoi aceştia a$unseră la casa lui Ali-0ur, o împresurară din toate părţile, sparseră uşile, năvăliră înăuntru şi făcură peste tot cercetările cele mai amănunţite. *a nu putură să pună mâna pe nimeni. Atunci dărâmară cu mânie casa şi se întoarseră să dea seamă sultanului despre cercetările lor nerodnice. Şi sultanul le zise:  ) Căutaţi-i peste tot şi scotociţi toa toată tă cetatea+ Şi, cum vizirul Ben-4aui tocmai sosea în clipita aceea, sultanul îl chemă şi, spre a-l alina, îi dărui un caftan falnic şi frumos, şi îi spuse:  ) 0imeni altcineva altcineva nu are să te răz!une răz!une decât eu însumi, îţi fă"ăduiesc+ &ar vizirul îi poftori viaţă lun"ă şi tihnă întru fericire. %e urmă sultanul le porunci  pristavilor domneşti domneşti să pristăvească în toată cetatea ştirea urmă următoare: toare: *acă vreunul dintre voi, o, locuitorilor, îl întâlneşte pe Ali-0ur, fiul răposatului Ben-8acan, să-l şi prindă să-l aducă între mâinile sultanului/ şi va do!ândi un caftanvizir de fală, ca răsplată, !ani şi o mie de dinari+ nsă dacă îl va vedea careva şi îl va ascunde, acela va îndura o pedeapsă  pilduitoare+ *ar, în pofida tuturor căutărilor, nimeni nu dovedi ce se făcuse cu Ali-0ur. &ac-aşa cu sultanul şi cu stră$erii lui. *ar cât despre Ali-0ur şi Anis Al-*$alis, aceştia a$unseră în !ună pace la Ba"dad, iar reizul le spuse:  ) &acătă cetatea cea vestită, Ba"dadul, sălaşul "in"ăşiei+ Aceasta-i cetatea cea fericită care ha!ar nu are de asprimile !rumelor şi ale iernilor, care trăieşte la um!ra trandafirilor săi, su! adierile primăverii, în mi$locul florilor, al "rădinilor şi al şopotului apelor lui murmurătoare+ Şi Ali-0ur îi mulţumi reizului pentru !unătatea sa de-a lun"ul călătoriei, şi îi plăti cinci dinari de aur ca preţ pentru drumeţia lui şi a dulcei Anis Al-*$alis, pe urmă părăsi cora!ia şi, urmat de Anis Al-*$alis, intră în Ba"dad.

134

 

O mie şi una de nopţi 

>ru soarta ca Ali-0ur, în loc să apuce pe drumul o!işnuit, să ia un altul, care îl duse în mi$locul "rădinilor ce încon$oară Ba"dadul. Şi se opriră la poarta unei "rădini împre$muite de un zid înalt, şi a cărei intrare era !ine măturată, !ine stropită şi, pe fiecare latură, cu câte o laviţă mare, cioplită/ poarta, care era tare frumoasa, era închisă/ şi, în partea de sus a ei, atârnau nişte lămpi tare frumoase, de toate culorile/ şi, chiar lân"ă ea, se afla o cişmea unde cur"ea o apă limpede. Cât despre drumul ce ducea la poarta aceea, era aşternut între două şiruri de stâlpi pe care atârnau nişte chilimuri falnice de atlaz, toate întinse în vânt. Atunci Ali-0ur îi spuse dulcei Al-*$alis:  ) %e Allah+ tare-i tare-i frumos locul acesta+ acesta+ a răspunse:  ) Atunci, hai să ne odihnim aici un ceas, ceas, pe laviţă. Şi şezură pe una din laviţele cele cele mari, după ce se spălară spălară !ine pe ochi şi pe mâini cu apa proaspătă de la cişmea. Şi şezură să se revenească pe laviţă şi să "uste cu desfat  !oarea care adia dulce/ şi le era aşa de !ine, încât nu ză!oviră să adoarmă, după ce se acoperiră cu izarul. #r, "rădina la poarta căreia adormiseră se numea Erădina *esfătărilor, şi în mi$locul ei se afla un sarai care se numea 4araiul (inunilor, şi era a califului 8arun Al-2aşid. Când îşi simţea pieptul apăsat, califul venea să se însenineze şi să se veselească şi să-şi uite de "ri$i în "rădina şi în saraiul de-aici. 4araiul acela între" nu era alcătuit decât numai dintr-o sală "rozav de mare, luminată de optzeci de ferestre/ şi su! fiecare fereastră atârna câte un fanar plin de strălucire/ iar în mi$locul sălii atârna un candela!ru mare, de aur "reu, strălucitor ca soarele. 4ala aceea nu se deschidea decât numai atunci când venea califul/ şi numai atunci se aprindeau toate lămpile, precum şi candela!rul cel mare, şi se deschideau toate ferestrele, iar califul şedea $os pe divanul cel mare aşternut cu mătase, cu urşinic şi cu zarafir, şi le poruncea atunci cântăreţelor sale să cânte, şi lăutarilor să-l farmece cu lăutele lor/ da cel al cărui "las îi plăcea să-l asculte era mai ales doinitorul său cel mai dra", vestitul &shac, ale cărui cântece şi ticluituri erau cunoscute de întrea"a lume. Şi-aşa, în liniştea şi în dulcea adiere înmiresmată de florile din "rădină, califul îşi ostoia  pieptul, în nopţilor cetatea Ba"dadului. cetatea #r, cel pe care califul îl pusese stră$er peste saraiul şi "rădina aceea era un !ătrânel de trea!ă, pe care îl chema şeicul &!rahim, şi care ţinea o pază straşnică, de zi şi de noapte, spre a nu-i lăsa pe trecători şi pe iscodelnici şi mai cu seamă pe femei şi pe copii să intre în "rădină şi să prăpădească ori să fure florile şi poamele. #r, în seara aceea, cum îşi facea raita o!işnuită de $ur împre$urul "rădinii, deschise poarta de la intrare şi văzu pe laviţa cea mare două făpturi adormite şi acoperite cu izarul. Şi rămase tare îm!ufnat şi se minună: Ce1 ia uite doi inşi atâta de îndrăzneţi, încât să încalce poruncile aspre ale califului, care mi-a dat învoire, mie, şeicului &!rahim, să pun să îndure fie orişice pedeapsă pe oricine care s-ar apropia de saraiul nostru+ încât ia să-i fac oleacă să simtă cam cât costă să te înstăpâneşti aşa pe laviţa menită oamenilor califului+ Şi şeicul &!rahim tăie o $ordie şi se duse lân"ă cei care dormeau şi ridică $ordia, "ata să-i altoiască straşnic, când deodată cu"etă: #, &!rahime, ce ai tu de "ând să faci1 4ă dai în nişte oameni pe care nu îi cunoşti

135

 

O mie şi una de nopţi 

şi care poate că sunt nişte străini ori chiar nişte cerşetori de pe drumul lui Allah şi pe care ursita i-a îndreptat spre tine+ 4-ar cădea mai întâi să-i vezi la chip+ Şi şeicul &!rahim ridică izarul care le acoperea chipul, şi pe dată se opri vră$it de acele chipuri minunate ai căror o!ra$i se atin"eau în somn şi care păreau mai frumoşi decât florile din "rădina lui. Şi "ândi: Ce era să faci1 Ce era să faci tu, &!rahime, or!ule+ Vi s-ar cădea să fii tu $ordeluit ca pedeapsă pentru mânia ta nedreaptă+ %e urmă şeicul &!rahim acoperi la loc feţele celor doi adormiţi, şi şezu $os la picioarele lor, şi începu să mân"âie picioarele lui Ali-0ur, faţă de care fusese cuprins de o pornire neaşteptată. Şi Ali-0ur, la simţirea acelor mâini care îl mân"âiau, nu ză!ovi a se trezi, şi văzu că mân"âietorul era un prea cinstit !ătrân, şi fu năpădit de o ruşine mare să fie mân"âiat aşa de el, şi îşi trase numaidecât picioarele şi se ridică repede în capul oaselor/ şi luă mâna cinstitului şeic şi şi-o duse la !uze, apoi la frunte. Atunci şeicul &!rahim îl între!ă:  ) Liul meu, de unde unde veniţi voi doi1 Ali-0ur răspunse:  ) #, domnia ta, suntem suntem nişte străini+ străini+ Şi lacrimile îl podidiră la vor!ele acestea. &ar şeicul &!rahim spuse:  ) #, copilul meu, nu sunt dintre aceia aceia care uită că %rorocul ;asupra-i fie ru"ăci ru"ăciunea unea şi  pacea lui Allah+< ne povăţuieşte, în mai multe locuri din CarteI> , să fim primitori faţă de străini şi să-i întâmpinăm cu prietenie şi cu inimă !ună. Aşa că haideţi cu mine, copiii mei, iar eu am să vă duc să vedeţi "rădina şi saraiul meu, unde voi vă veţi desfăta şi vă veţi despovăra pieptul+ Atunci Ali-0ur îl între!ă:  ) #, *omnia a, a, a cui este "rădina "rădina aceasta1 &ar şeicul &!rahim, spre a nu-l sfioşi pe Ali-0ur şi ca să se şi proslăvească oleacă, îi răspunse:  ) Erădina şi saraiul saraiul sunt ale mele/ şi şi le-am do!ândit ca moştenire moştenire de la ai mei+ mei+ Atunci Ali-0ur şi Anis Al-*$alis se sculară şi, cu şeicul &!rahim înainte, intrară pe  poarta "rădinii. "rădinii. Ali-0urcuvăzuse Bassra multe frumoase, nicinişte măcar nu visase vreodată una asemenea cea delaaici. %oarta cea"rădini mare era alcătuitădadin arcuituri clădite una peste alta, de cea mai aleasă încântare, şi era acoperită cu viţe de vie a"ăţătoare care lăsau să atârne "reu ciorchinii falnici, unii roşii ca nişte pietre de ru!in, alţii ne"ri ca a!anosul. Cărarea pe care porniră era adum!rită de pomi roditori ce se îndoiau su! povara poamelor coapte. %e ramuri păsările ciripeau în lim!a lor cântecele cerului/ privi"hetoarea privi"hetoarea îşi unduia trilur tri lurile ile// turtur turtureau eauaa îşi "ân"u "ân"urea rea plân" plân"ere ereaa de iu!ire iu!ire// mierl mierlaa îşi fluier fluieraa fluier fluieratu atull ei omenesc/ !iul!iuliul răspundea răspundea ca îm!ătat de-o !ăutură tare. Acolo, din fiecare fel de pom roditor erau câte doi pomi de soiurile cele mai !une/ erau caişi cu poame cu miezul dulce şi cu poame cu miezul amar/ erau chiar şi caişi de Chorassan/ erau pomi cu poamele de culoarea !uzelor frumoase/ miro!olane dulci, de te vră$eau/ smochine roşii, smochine al!e şi smochine verzi, de o înfăţişare minunată. Cât despre flori, erau ca măr"ăritarul şi ca 62

 ste vor!a, fireşte, de Coran

136

 

O mie şi una de nopţi 

măr"eanul/ trandafirii erau mai frumoşi decât o!ra$ii celor mai frumoase copile/ viorelele erau la faţă ca flacăra de pucioasă aprinsă/ erau şi florile cele al!e ale mirtului/ erau micsandre şi micşunele, levănţici şi dediţei. oate florile lor îşi făcuseră diademe din lacrimile norilor/ şi muşeţelul zâm!ea din toţi dinţii lui către zarnacadea/ iar zarnacadeaua se uita la trandafir cu ochii ei adânci şi ne"ri. Chitra cea rotundă era ca o cupă fară de toartă şi fară de cioc/ lămâile atârnau ca nişte "o"oloaie de aur. %ământul tot era aşternut cu flori colorate cu miile/ întrucât primăvara sultănea aci şi domnea peste toate tufişurile/ întrucât şanţurile cu ape roditoare erau pline, şi pâraiele clipoceau, şi pasărea vor!ea şi se asculta/ întrucât adierea cânta ca un nai, zefirul îi răspundea, iar văzduhul răsuna de  !ucuria toată+ toată+ n felul acesta, Ali-0ur şi Anis Al-*$alis, cu şeicul &!rahim, îşi făcură intrarea în Erădina *esfătărilor. Şi-atunci şeicul &!rahim, care nu vroia să facă lucrurile pe $umătate, îi pofti să păşească în 4araiul (inunilor. 5e deschise uşa şi intrară. Ali-0ur şi Anis Al-*$alis încremeniră, cu o uluire în ochi, faţă de toată strălucirea din sala aceea nemaivăzută, şi faţă de toate lucrurile nemaipomenite câte se aflau în ea, uimitoare şi pline de vra$ă. Şezură o vreme îndelun"ată să se minuneze de frumuseţea aceea fără de asemuire/ pe urmă, ca să-şi odihnească ochii de toată strălucirea, se duseră să stea spri$iniţi în coate la o fereastră ce da spre "rădină. Şi Ali-0ur, în faţa acelei "rădini şi a marmurelor ei luminate de lună, începu să cu"ete la supărările îndurate de el, şi îi spuse dulcei Al-*$alis:  ) #, Anis Al-*$alis, chiar că pentru mine locul acesta este plin de farmec. mi aduce aminte de atâtea lucruri+ Şi face să co!oare pacea în sufletul meu, şi stin"e focul ce mă mistuie şi mâhnirea, tovarăşa mea+ Ast timp, şeicul &!rahim se duse şi le aduse de mâncare, iar ei mâncară pe săturate/ pe urmă se spălară pe mâini, şi iarăşi se duseră să stea spri$iniţi în coate la fereastră şi să se uite la pomii încărcaţi cu poamele lor frumoase. *upă un răspăs de vreme, Ali-0ur se întoarse către şeicul &!rahim şi îi zise:  ) #, şeicule &!rahim, oare nu ai să ne dai nimic de !ăut1 întrucât de o!icei se cam cereAtunci să !ei şeicul ceva, după ce ailemâncat+ &!rahim aduse un urcior de farfuriu plin cu o apă !ună şi rece. Ci Ali 0ur îi spuse:  ) %ăi ce ne aduci aduci acolo1 0u aşa ceva ceva râvneam+ l îi spuse:  ) Care va să zică vrei vin1 Ali-0ur spuse:  ) %ăi da, de !ună seamă+ seamă+ Şeicul &!rahim îi răspunse:  ) %ăzească-mă şi ferească-mă Allah+ 4unt treisprezece ani de când m-am lăsat de o asemen ase menea ea !ăutur !ăuturăă pârdal pârdalnic nică, ă, întruc întrucât ât %roroc %rorocul ul ;asupr ;asupra-i a-i fie ru"ăci ru"ăciune uneaa şi pac pacea ea lui lui Allah+< a !lestemat şi pe acela care !ea vreo !ăutură ameţitoare, şi pe acela care o stoarce, şi pe acela care o cară ca s-o vândă+ Atunci Ali-0ur spuse:

137

 

O mie şi una de nopţi 

 ) n"ăduieşte-mi, n"ăduieşte-mi, o, şeicule, să-ţi spun spun două vor!e+ l răspunse:  ) 4pune-le+ l spuse:  ) *acă îţi arăt mi$locul de a face ceea ce îţi cer, fără ca tu să fii nici !ăutor de vin, nici cel care îl stoarce şi nici cel care îl cară, ai mai fi păcătos ori !lestemat, precum "răiesc 4fintele Cuvinte1 l răspunse:  ) 4ocot că nu. Ali-0ur urmă:  ) &a, aşadar, aceşti aceşti doi dinari şi aceste aceste două drahme, încalecă încalecă pe mă"arul mă"arul acela care se află la poarta "rădinii şi care ne-a adus până aici, şi du-te în su', şi opreşte-te la uşa ne"ustorului de !ăuturi dulci de trandafiri şi de flori, care totdeauna are şi vin în afundul  prăvăliei lui/ şi să-l opreşti pe cel dintâi trecător pe care îl vei vedea şi să-l ro"i, dându-i  !anii, să se ducă el să cumpere !ăutura, pentru cei doi dinari de aur, iar cele două drahme să i le dai lui pentru osteneală. &ar el are să-ţi pună sin"ur urcioarele cu vin pe mă"ar, şi întrucât mă"arul va fi acela care le va căra, trecătorul va fi cel care le va cumpăra şi noi cei care le vom !ea, în felul acesta tu nu vei lî vinovat cu nimic, şi nu vei fi astfel nici  !ăutor, nici storcitor de vin, nici aducător+ Şi, în felul acesta, nu vei avea a te teme cu nimic de a!atere de la sfânta pravilă a Cărţii+ &ar şeicul &!rahim, la vor!ele acestea, începu să râdă în hohote şi îi spuse lui Ali-0ur:  ) %e Allah+ în viaţa mea n-am întâlnit pe cineva atâta de mehen"hi ca tine, ori dăruit cu atâta duh şi cu atâta farmec+ &ar Ali-0ur răspunse:  ) %e Allah+ noi amândoi îţi suntem îndatoraţi, o, şeicule &!rahim+ Şi nu mai aşteptăm de la tine decât !inele acesta pe care ţi-l cerem stăruitor+ Atunci şeicul &!rahim, care până în clipita aceea nu vroise să dea în vilea" faptul că în sarai se aflau toate !ăuturile cele ameţitoare, îi spuse lui Ali-0ur:  )a #, cheile de la celarul şi de la zemnicul meu,pecare pline!ucure pururea, spre fi prietene, vrednice iată de emirul drept-credincioşilor, când vine aicisunt să mă cu cinstirea lui. %oţi să intri acolo şi să iei după poftă tot ce îţi va plăcea+ Atunci Ali-0ur intră în celar/ şi ceea ce văzu acolo îl lăsă cu "ura căscată: de-a lun"ul tuturor pereţilor, pe rafturi, rânduite frumos, şedeau înşirate oluri şi oluri, toate numai de aur "reu, de ar"int "reu şi de cleştar/ şi olurile acelea erau învrâstate cu toate neamurile de nestemate. Şi Ali-0ur, până la urmă, se hotărî şi alese ceea ce vru şi se întoarse în sala cea mare/ puse olurile cele scumpe $os pe chilim, şezu apoi lân"ă Anis Al-*$alis, turnă vinul în nişte pocale strălucite ae sticlă dun"ată cu aur, şi începu să !ea, şi el şi Anis Al-*$alis, minunându-se întruna de toate câte se aflau în sarai. Şi îndată şeicul &!rahim veni să le dăruiască nişte flori înmiresmate, şi se trase cuviincios deoparte, cum e datina atunci când un !ăr!at şade cu femeia lui. &ar ei amândoi începură iarăşi să !ea, până ce vinul puse stăpânire pe ei/ atunci o!ra$ii li se îm!u$orară, ochii le străluciră ca ai "azelelor, iar Anis Al-*$alis îşi desfăcu pletele. Şi şeicul &!rahim, la priveliştea aceea, fu cuprins de o mare

138

 

O mie şi una de nopţi 

ciudă şi îşi zise: *a pentru ce să stau eu aşa, deoparte, în loc să mă veselesc cu ei1 Şi când oi mai putea eu vreodată să mă aflu la o asemenea săr!ătoare, atâta de răsfaţătoare, ca aceea pe care mi-o dă vederea acestor doi tineri minunaţi şi frumoşi, pe care i-ai putea socoti drept două lune1 Şi, cu asta, şeicul &!rahim se duse şi şezu $os la ca pătul celălalt al sălii de primire. Atunci Ali-0ur îi spuse:  ) #, domnia ta, mă mă ro" ţie pe viaţa mea mea să vii şi să stai cu noi+ &ar şeicul &!rahim veni şi şezu $os lân"ă ei, iar Ali-0ur luă pocalul, îl umplu şi i-l întinse şeicului &!rahim, spunându-i:  ) #, şeicule, ia şi !ea+ şi ai să-i cunoşti toată dulceaţa+ şi vei afla desfătul de pe fundul pocalului+ *ar şeicul &!rahim răspunse:  ) Lerească-mă Allah+ #, tinere, da tu nu vrei să iei seama că iacătă-s în curând treisprezece ani de când nu am săvârşit asemenea păcătoşenie1 Şi nu ştii că mi-am îndeplinit de două ori datoriile de ha"iu la (ecca slăvită1 Şi Ali-0ur, care vroia din toate puterile să-l îm!ete pe şeicul &!rahim, văzând că nu-şi a$un"e ţinta de a-l îndupleca, nu stărui mai mult/ !ău el însuşi pocalul plin, îl umplu la loc şi îl !ău iarăşi/ pe urmă, după o vreme, începu a se preface că se clatină ca un om !eat şi, într-un sfârşit, se pră!uşi lat şi se prefăcu a dormi. Atunci Anis Al-*$alis întoarse o lun"ă  privire deznădă$duită deznădă$duită şi încurcată încurcată către &!rahim şi îi zise: zise:  ) #, şeicule &!rahim, &!rahim, ia te uită cum se poartă poartă !ăr!atul meu faţă faţă de mine+ l îi răspunse:  ) Ce pacoste+ da oare oare ce are de se po poartă artă aşa1 a spuse:  ) (ăcar de-ar fi întâia întâia dată+ *a mereu face aşa+ 4e apucă să !ea şi să tot !ea, şi poca pocall după pocal, pe urmă se îm!ată şi adoarme, şi mă lasă astfel sin"ură-sin"urică, fără tovarăş şi fără nimeni care să-mi ţină tovărăşie şi să !ea cu mine+ &ar eu nu mai "ăsesc astfel niciun "ust în !ăutură, de vreme ce nimeni nu împarte pocalul cu mine, şi nu mai am nici măcar poftăşeicul să cânt, de vreme ce nimeni nu mă ascultă+ Atunci &!rahim care, su! înrâurirea acelor privii i arzătoare şi a acelui "las cântător, îşi simţea toate vinele fremătând, îi zise:  ) Chiar că acesta acesta nu este un fel pre preaa vesel de-a !ea+ &ar Anis Al-*$alis umplu atunci pocalul şi i-l întinse, uitându-se "aleş la el, şi îi zise:  ) %e viaţa mea+ ia, ro"u-te, pocalul şi primeşte-l spre a-mi face !ucurie+ Şi am să-ţi rămân tare îndatorată+ Atunci şeicul &!rahim întinse mâna, luă pocalul şi îl !ău. &ar Anis Al-*$alis i-l umplu la loc, şi el îl !ău/ pe urmă şi a treia oară, când Anis Al-*$alis îi spuse:  ) #h, scumpe doamne doamne al meu, numai atâta doar1 Caci el răspunse:  ) %e Allah+ nu mai mai pot+ cât am !ăut îm îmii este prea destul+ Caci ea stărui îndelun" şi cu multă duioşie şi, plecându-se către el, îi spuse:  ) %e Allah+ tre!uie tre!uie numaidecât+

139

 

O mie şi una de nopţi 

&ar el luă pocalul şi îl duse la !uze/ caci, tot atunci, Ali-0ur iz!ucni în râs şi se ridică deodată în capul oaselorN Caci în clipita aceasta a istorisirii sale, Şeherezada văzu că se luminează de zi şi, cuminte, lăsă pe a doua zi urmarea povestirii.  )şa că atunci când când fu cea de a treizeci treizeci şi cincea noapte spuse:

(i s-a izvodit, o, norocitule sultan, că Ali-0ur iz!ucni în râs şi se ridică deodată în capul oaselor şi îi zise z ise şeicului &!rahim:  ) *a ce faci acolo1 %ăi nu te-am $uruit eu, chiar acuma-i un ceas, să-mi ţii tovărăşie, şi tu te-ai dat îndărăt, şi mi-ai spus: 4unt treisprezece ani de când n-am mai săvârşit atare faptă+ Atunci şeicului îi fu oarecum ruşine, dar se răz"ândi şi se "ră!i să spună:  ) %e Allah+ nu am a mă învinovăţi de nimic+ toată vina este a ei, care a tot stăruit cu îm!ierile+ Atunci Ali-0ur începu să râdă, ca şi Anis Al-*$alis care, până la urmă, se aplecă la urechea soţului ei şi îi spuse:  ) 5asă-l pe mâna mea şi nu îl mai lua peste picior+ Şi-ai să vezi ce-o să mai râdem pe seama lui+ %e urmă îşi turnă un pocal şi îl !ău, îi turnă unul lui Ali-0ur, care îl !ău, şi urmă tot aşa să !ea mai departe şi să-i dea să !ea lui Ali-0ur, fară să mai ia aminte deloc la şeicul &!rahim. Atunci şeicul &!rahim, care se uita nedumerit la ce fac ei, le zise până la urmă:  ) *a ce fel de a-i pofti pe oameni să vină să !ea cu voi este acesta1 acesta1 #are-i numai aşa, ca să se uite la voi1 &ar Ali-0ur şi Anis Al-*$alis se puseră pe un râs de să leşine. Atunci se îndurară a-i în"ădui să !ea cu ei, şi !ăură aşa întruna până către miezul nopţii. n clipita aceea, Anis Al-*$alis îi spuse şeicului &!rahim:  ) #, şeicule lumânările acelea1 &!rahim, !inevoieşte a-mi în"ădui să mă scol să aprind una din l îi răspunse, !eat pe $umătate:  ) *a, scoală-te, şi să să nu aprinzi decât decât una, numai una+ &ar ea se sculă pe dată şi fu"i să aprindă nu doar una, ci toate lumânările din cele optzeci de sfeşnice din sală, şi se întoarse îndărăt să-şi ia locul. Atunci Ali-0ur îi spuse şeicului &!rahim:  ) #, şeicule, tare îmi place să stau cu tine+ *a nu vrei să-mi în"ăduieşti a aprinde unul din fanarele celea1 &ar şeicul &!rahim îi răspunse:  ) Lie+ scoală-te şi aprinde un fanar, da numai unul+ Şi să nu care cumva să cu"eţi a mă înşela+ Şi Ali-0ur se sculă şi se duse să aprindă nu doar unul, ci toate cele optzeci de fanare şi toate cele optzeci de candela!re din sală, fără ca şeicul &!rahim să ia aminte la ele cât de

140

 

O mie şi una de nopţi 

cât. Atunci sala toată, saraiul tot şi "rădina toată se umplură de lumină. &ar şeicul &!rahim "răi:  ) Chiar că voi doi doi sunteţi şi mai terfichi terfichi decât mine+ Şi, cum se îm!ătase cu desăvârşire, se ridică şi se duse, !ănănăindu-se într-o parte şi în alta, să deschidă toate ferestrele, toate cele optzeci de ferestre de la sala de oaspeţe, şi se întoarse să şadă $oscântece. şi să !ea mai departe cu cei doi tineri, şi să facă laolaltă cu ei să răsune sala de râsete şi de Caci soarta care este în mâinile a lui Allah cel Atoateştiutorul, cel carele pe toate le aude, izvoditorul tuturor pricinelor şi urmărilor, vroi ca emirul drept-credincioşilor, califul 8arun-al-2aşid, taman la ceasul acela, să se afle stând la reveneală su! limpezimea lunii, la una din ferestrele saraiului său, care se ridica pe malul de dincolo al i"rului. Şi, când se uită din întâmplare spre partea aceea, văzu toată luminăţia ce se răsfrân"ea şi strălucea în văzduh şi în ape. Şi nu ştiu ce să creadă, şi-aşa că porunci să fie chemat vizirul cel mare, Eiafar Al-Barma'i. Şi, când Eiafar se înfăţişă între mâinile sale, califul îi stri"ă:  ) A, câine de vizir+ eşti slu$itorul meu şi nu îmi dai de şştire tire despre cele ce se petrec în Ba"dad, cetatea mea1 Şi Eiafar îi răspunse:  ) 0u pricep ce vrei vrei să spui cu vor!ele astea+ astea+ Şi califul răcni la el:  ) 8otărât+ dacă la ceasul acesta ar fi luat Ba"dadul cu năvala de către vră$maş, tot nu s-ar săvârşi nele"iuire mai mare ca asta+ #, !lestematule, tu nu vezi că 4araiul (inunilor este luminat cu totul1 Şi ha!ar n-ai cine este insul cel atâta de cutezător sau atâta de  puternic, încât să poată lumina astfel toată sala cea mare, să aprindă toate candela!rele şi toate fanarele, şi să deschidă toate ferestrele+ >ai de tine+ Aşadar cununa de calif nu mai este a mea, de vreme ce se poate făptui asemenea lucru fără ca eu să am ştire1 Şi Eiafar, tremurând tot, răspunse:  ) *a cine ţi-a spus că 4araiul (inunilor e cu ferestrele deschise şi cu candela!rele şi făcliile aprinse1 Şi califul spuse: şi priveşte+  ) >ino încoace Şi Eiafar se duse după calif şi se uită spre "rădini, şi văzu toată luminăţia aceea, care făcea saraiul să pară ca un po$ar, mai strălucitor decât lumina lunii. Atunci Eiafar înţelese că tre!uie să fie vreo nechi!zuinţă de-a şeicului &!rahim/ &!rahim/ şi, cum era din fire !un şi plin de milă, "ândi pe dată să născocească ceva spre a-l apăra pe şeicul &!rahim, paznicul cel  !ătrân al "rădinii şi al saraiului, care pesemne că nu săvârşise lucrul acela decât spre a încerca să scoată vreun folos. Aşa că îi spuse califului:  ) mire al drept-credincioşilor+ şeicul &!rahim a fost pe la mine săptămâna trecută şi mi-a spus: #, stăpâne al meu Eiafar, dorinţa mea cea mai arzătoare este de a săr!ători datina tăierii împre$ur a fiilor mei su! ocrotinţa ta şi pe vremea cât trăieşti tu, şi a vieţii emirului drept-credincioşilor+ u i-am răspuns: Şi ce doreşti de la mine, şeicule1 l mi-a spus: *oresc numai, prin mi$locirea ta, să do!ândesc în"ăduinţa din partea califului de a săr!ători datinele tăierii împre$ur ale fiilor mei în sala cea mare din 4araiul

141

 

O mie şi una de nopţi 

(inunilor. &ar eu i-am răspuns: #, şeicule+ poţi să pre"ăteşti de pe-acum toate cele de tre!uinţă pentru prăznuirea aceea. &ar eu, de-o vrea Allah+ am să fiu primit de calif şi am să-i înfăţişez dorinţa ta. Atunci şeicul &!rahim a plecat. &ar eu, o, emire al dreptcredincioşilor, am uitat cu totul să-ţi dau de ştire despre lucrul cu pricina+ Atunci califul răspunse:  ) #, Eiafar, în să loctedepedepsesc o "reşeală, te-ai temeiuri. făcut vinovat de dintâi două "reşeli vrednice de  pedeapsă. Şi se cade pe două emeiul este că nu mi-ai dat de ştire despre cel dintâi temei al pricinii. Cel de al doilea temei este că nu i-ai îndeplinit  !ietului şeic &!rahim dorinţa pe care pesemne că o râvnea fier!inte. *e fapt, dacă şeicul &!rahim a venit să ţi se roa"e, a facut-o numai spre a te face să pricepi că avea nevoie şi el, săracul, de ceva !ani, ca să-şi acopere cheltuielile. #r, pe de o parte tu nu i-ai dat nimic şi,  pe de altă parte, parte, nu mi-ai dat nici m mie ie de ştire, ca să po pott să-i dau eu însumi ceva+ ceva+ Şi Eiafar răspunse:  ) #, emire al drept-credincioşilor, drept-credincioşilor, am uitat+ Atunci califul îi răspunse:  ) Lie+ te iert de data asta+ *a acuma, pe volniciile moşilor şi strămoşilor mei+ suntem datori, din chiar clipita aceasta, să mer"em să ne încheiem noaptea la şeicul &!rahim/ întrucât este om de trea!ă, vrednic, preţuit de toţi şeicii de frunte ai Ba"dadului, care vin adesea pe la el să-l vadă/ îl ştiu săritor faţă de cei săraci şi plin de milă pentru toţi nevoiaşii/ şi sunt încredinţat că la ceasul acesta tre!uie să se afle la el toată lumea aceea pe care o adăposteşte şi o ospătează în numele lui Allah+ încât, mer"ând acolo, poate că vreunul dintre săracii aceia va înălţa şi pentru noi vreo ru"ă, ce ne va fi de folos atât pe lumea asta, cât şi pe cealaltă/ şi poate că drumul nostru va fi de vreun folos şi pentru !unul şeic &!rahim care, la vederea mea, va fi !ucuros până peste fire, şi el, şi toţi prietenii lui+ *ar Eiafar răspunse:  ) #, emire al drept-credincioşilor, iată că cea mai mare parte din noapte s-a scurs/ şi toţi musafirii şeicului &!rahim la ceasul acesta tre!uie să fie pe picior de plecare+ *ar califul zise:  ) dator i numaidecât să ne ducem duc emîncurcat în mi$locul &ar 4untem Eiafar fudatori dator să tacă/ da rămase tare şi nulor+ mai ştia ce să facă. Ast timp, califul se ridică pe clipă pe dată în picioare. Eiafar se ridică şi el dinaintea lui, şi amândoi, urmaţi de (assrur spătarul, porniră către 4araiul (inunilor, dar numai după ce avură "ri$ă să se travestească tustrei în ne"ustori. A$unseră, după ce stră!ătură uliţele cetăţii, la Erădina *esfătărilor. Şi califul o luă înainte şi văzu că poarta cea mare era deschisă/ şi rămase tare nedumerit şi îi spuse lui Eiafar:  ) %riveşte+ iacătă că şeicul &!rahim a lăsat poarta deschisă. Chiar că aşa ceva nu-i stă în o!icei+ &ntrară, aşadar, tustrei şi stră!ătură "rădina şi a$unseră la sarai. Şi califul zise:  ) #, Eiafar+ (ai întâi vreau să-i cercetez pe furiş şi fără zarvă pe toţi, înainte de a intra la ei, ca să văd cam ce oaspeţi are şeicul &!rahim, spre a-mi da seama câţi şeici de

frunte sunt aci şi câte peşcheşuri i au adus şeicului &!rahim şi cu câte daruri !o"ate l au 142

 

O mie şi una de nopţi 

copleşit. *a acuma pesemne că sunt prinşi toţi cu datinele cele sfinte ale praznicului, şi fiecare în colţul lui, întrucât nu le aud "lasurile şi nu-i simt să fie aci+ %e urmă, după vor!ele acestea, califul se uită împre$ur şi văzu un nuc mare, tare înalt/ şi zise:  ) #, Eiafar, am să mă caţăr în nucul acesta, că are ramurile aproape de ferestre/ şi, de-acolo, aş putea uit şiînăuntru. A$ută-mă, dar+în crean"ă până ce a$unse pe crean"a Şi califul se suisăînmă nuc, se căţără din crean"ă care se afla chiar în dreptul uneia dintre ferestre. Şezu atunci $os pe crean"ă şi se uită pe fereastră. Şi văzu un tinerel şi o tinerică, amândoi ca două lune K mărire fie-i adusă Aceluia carele i-a zămislit+ ) şi îl văzu pe şeicul &!rahim, paznicul "rădinii sale, cum sta $os între cei doi, cu pocalul în mână/ şi îl auzi cum îi spunea copilei:  ) #, domniţă a frumuseţilor, !ăutura nu îşi împlineşte toată dulceaţa ei decât dimpreună cu cântecul+ încât, spre a te îm!ia să ne farmeci cu "lasul tău minunat, am să-ţi cânt ceea ce spune poetul+ Ascultă: Ma leili2 Ma eini2IP 'ă nu bei niciodată, cât "ei fi,  9ără un cântec al iubitei iubitei tale0  În mâini, ca două lune lune argintii,  8idică luminoasele luminoasele pocale2 Ma leili2 Ma eini2 'ă nu bei fără cântec cât "ei fii2  Bu am "ăzut că şi un cal, când bea,  4ea mai cu drag, chiar chiar calul, dacă ştii 'ă-i fluieri uşurel, spre-a-l $ndemna2 Ma leili2 Ma eini2

>ăzându-l pe şeicul &!rahim cum sta, şi auzind din "ura lui cântecul acela mai de"ra!ă "lumeţ şi deloc potrivit cu vârsta lui de paznic !ătrân al saraiului, califul simţi, de mânie, cum îl năpădeşte sudoarea între ochi/ şi "ră!i să co!oare din pom, şi se uită la Eiafar, şi îi zise:  ) #, Eiafar, în viaţa viaţa mea n-am avut su! ochi o privelişte atâta atâta de lămuritoare ccaa aceea a preacinstiţilor şeici de "eamie strânşi în sala aceasta, îndatoraţi a îndeplini cucernicele datini ale tăierii împre$ur. 0oaptea asta chiar că este o noapte plină de !la"oslovenie+ Aşa că suie-te suie-te şi tu în pom şi "ră!eşte "ră!eşte să te uiţi în sală, de teamă să nu pierzi pierzi un prile$ de a te sfinţi din mila !la"osloveniilor acestor vrednici şeici de "eamie+ Când auzi vor!ele emirului drept-credincioşilor, Eiafar rămase încurcat, da nu şezu la 63

 Ma leili2 Ma eini2-  în traducere: o, noapte+ o, ochi+H - este un fel dc refren, care se foloseşte în mai toate

cântecele ara!e de dra"oste. 143

 

O mie şi una de nopţi 

şovăială şi "ră!i a se căţăra în nuc şi a$unse în dreptul ferestrei şi se uită înăuntru. Şi văzu  priveliştea zaiafetului zaiafetului celor trei !eţivani: şeicul &!rahim cu pocalul în mână şi dăinând din cap în vreme ce cânta, Ali-0ur şi Anis Al-*$alis care se uitau la el şi îl ascultau şi râdeau  până peste poate. poate. 5a priveliştea aceea, Eiafar nu mai avu nicio îndoială cu privire la pieirea sa. 4e lăsă  $os ) din#, pom şi se opri între mâinile emirului emirului drept-credincioşilor. drept-cre dincioşilor. califul califu l îicezise: Eiafar, !inecuvântat !inecuvânta t fie Allah, carele ne-a făcut să fim Şi dintre cei urmează cu credinţă datinile curăţiilor trupeşti, precum chiar în noaptea aceasta, şi carele ne a!ate de la calea cea rea a ispitelor şi a păcatului, şi a vederii desfrânaţilor+ &ar Eiafar, atâta de mare îi era tul!urarea, încât nu ştia ce să răspundă. Califul urmă, uitându-se la Eia"ar:  ) *a altceva+ tare aş vrea să ştiu cine a putut să-i îndrume aici pe cei doi tineri, care îmi par străini. ntr-adevăr, o, Eiafar, se cade să-ţi spun că niciodată ochii mei nu au mai văzut, ca frumuseţe, ca desăvârşire, ca su!ţirime a !oiului, ca nuri de tot soiul, nimic ca la tânărul acela şi ca la tânăra aceea+ Atunci Eiafar îşi ceru iertăciune de la calif, care i-o dărui/ şi "răi:  ) #, califule, într-adevăr, într-adevăr, drept ai ""răit+ răit+ 4unt tare frumo frumoşi+ şi+ Şi califul zise:  ) #, Eiafar, să ne suim îndărăt amândoi împreună în pom şi să-i cercetăm mai departe de pe crean"ă. Şi amândoi se urcară iarăşi în nuc şi şezură pe crean"ă, în dreptul ferestrei, şi priviră. Chiar în clipita aceasta, şeicul &!rahim spunea:  ) #, sultana mea, vinul pod"oriilor m-a făcut să zvârl cât colo stearpa asprime a datinilor şi urâciunea lor. *a fericirea mea nu va fi deplină decât atunci când am să te aud cum ciupi strunele cele sunătoare. Şi Anis Al-*$alis îi spuse:  ) %ăi, o, şeicule &!rahim, pe Allah+ cum să ciup strunele sunătoare, dacă nu am nicio lăută cu strune1 Cândale auzilui/vor!ele spuse de Anis Al-*$alis, şeicul: &!rahim se ridică drept pe cele două  picioare iar califul iar şopti la urechea lui Eiafar: Eiafar  ) Ce-o vrea să mai mai facă stricatul ăs ăsta ta !ătrân1 Şi Eiafar răspunse:  ) 8a!ar n-am+ Ast timp, şeicul &!rahim, care ieşise câteva clipite, se întoarse repede în sală, ţinând în mână o lăută cu care de o!icei cânta cântăreţul său dra", &shac, când califul da vreo  petrecere la sarai sarai ori numai ca să-l veselească. veselească. Atunci califul spuse:  ) %e Allah+ e prea mult+ Caci tot vreau să aud cum cântă copila aceea minunată/ da dacă va cânta prost, o, Eiafar, am să pun să fiţi răsti"niţi toţi până la unul/ dar dacă va cânta cu măiestrie şi cu farmec, lor am să le dau iertare, la tustrei, dar pe tine, o, Eiafar, tot am să pun să fii răsti"nit.

Atunci Eiafar oftă: 144

 

O mie şi una de nopţi 

  )llahumma2IG dacă-i aşa, !ine-ar fi să nu ştie să cânte+ Şi califul, nedumerit, între!ă:  ) *a de ce vrei mai mai de"ra!ă împre$urarea împre$urarea dintâi, decât decât pe cea de a doua1 Eiafar răspunse:  ) %entru că, răsti"nit în tovărăşia lor, voi "ăsi cu cine să-mi petrec destul de hazliu

ceasurile chinului meu+califul şi ne vom ţinea tovărăşie unul altuia+ 5a vor!ele acestea, zâm!i râde în sineşi. Ast timp, copila şi apucase lăuta cu o mână, iar cu cealaltă îi potrivea cu pricepere strunele. *upă câteva pestrefuri pestrefuri !ine însăilate şi tare dulci, începu să facă strunele să sune, care tresăriră din tot sufletul lor, de să topească fierul, să trezească morţii şi să înmoaie  până şi inima stâncii stâncii şi a oţelului. %e urmă, deodată, însoţindu-se însoţindu-se cu lăuta, cântă: cântă: Ma leii2R *ră#maşul meu, dacă mă "ede, *ede cu câtă patimă iubirea  7a dulcele ei şipot mă adapă6 Şi strigă-atunci, nemaiţinându-şi firea3 @B tulbure iz"orul ei de apă2 Ma ein2R +ubitul meu, de-i dă crezare,  %-are decât să plece plece hăt departe2 Ci n-are să mai uite niciodată  %ici desfătări, de câte-i fac eu parte, parte,  %ici dragostea mea, mea, ce i-o dărui toată2 IN Maleil2R Anis Al-*$alis, după ce cântă, lăsă mai departe să răsune numai lăuta cea dulce cu strunele vii/ iar califul îşi adună toate silinţele ca să nu stri"e vră$it, drept răspuns, un 64

 (ărire lui Allah+

65

 n varianta tradusă de (. A. 4alie: O, tu, cel săritor s-a#uţi  &e nişte bieţi $ndrăgostiţi,  )rşi de-o iubire fără leac, Şi alungaţi, şi asupriţi, !u doar cu binele ne-mbii  &e drumul nostru spre neunde, !u, falnicul ocrotitor  Ce inimile ne pătrunde,  urerea toată ne-o pricepi Şi sărăcia noastră toată, Şi poţi să faci ce "rei cu noi  În bunătatea-ţi fără pată2 Cu câtă sla"ă ne-ai primit   În plineputea =   /ăcasa tem ta căcu noimese nu "om

'ă-ţi mulţumim cum se cu"ine0 145

 

O mie şi una de nopţi 

Ah+ ori un Sa ein+N de încântare. Şi spuse:  ) %e Allah+ o, Eiafar, în viaţa mea n-am auzit un "las atâta de minunat şi de răpitor ca "lasul acestei tinere roa!e+ &ar Eiafar zâm!i şi răspunse:  ) 0ădă$duiesc că că acuma mânia califului califului asupra slu$itorului slu$itorului său s-a risipit+ l răspunse:  ) *e !ună seamă, seamă, o, Eiafar, s-a risipit+ risipit+ %e urmă califul şi Eiafar co!orâră din nuc, iar califul îi spuse lui Eiafar:  ) Acuma vreau să intru în sală, să şed $os între ei şi s-o aud pe roa!a cea tânără cântând dinaintea mea. l răspunse:  ) #, emire al drept-credincioşilor, dacă te vei ivi între ei, au să fie tare stân$eniţi/ iar cât despre şeicul &!rahim, are să moară de spaimă, hotărât+ Atunci califul zise:  ) şti dator, aşadar, o, Eiafar, să-mi arăţi vreun tertip pentru a iz!uti să aflu întocmai ce-i cu povestea asta, fară a le lăsa de !ănuit ceva şi fără a ne da în vilea". *upă care califul şi Eiafar, chi!zuind adânc cam cum să ticluiască vicleşu"ul, porniră încetişor spre havuzul cel mare plin cu apă din mi$locul "rădinii. 8avuzul acela era le"at de i"ru şi foia de o mulţime uluitoare de peşti, care veneau să se aciuieze în el şi să-şi caute hrana ce li se aruncă. ncât califul !ă"ase de seamă cândva că pescarii îşi dădeau întâlnire acolo/ !a chiar, într-o zi, pe când şedea la una din ferestrele 4araiului (inunilor, îi văzuse şi îi auzise pe pescari, şi-i poruncise şeicului &!rahim să nu le mai în"ăduie  pescarilor să intre în "rădină şi să pescuiască în havuz/ şi îl însărcinase să-l să -l pedepsească aspru pe orice vinovat. #r, în seara aceea, cum poartă "rădinii fusese lăsată deschisă, un pescar intrase în "rădină şi îşi zisese în sinea lui: &acătă un prile$ pentru mine de a face un pescuit rodnic+ %escarul acela se numea Jarim şi era !ine cunoscut printre pescarii de pe i"ru, îşi aruncase, aşadar, năvodul în havuz şi, aşteptând, se apucase să cânte stihurile acestea minunate: O, călător pe apel te-a"ânţi spre depărtări  9ără-a lua $n seamă seamă prime#dii şi pierzare0 pierzare0 Când dar "ei pune capăt atâtor zbuciumări, Când "ei şti că norocul nu se găseşte-n zare Şi nu-l prinzi niciodată cu chin şi căutări?  &ri"eşte marea-n marea-n clocot, şi greu trudind trudind pescarul2  )marnic osteneşte osteneşte $n fiecare noapte, Când luna $şi aprinde pe ceruri felinarul   În nopţile senine cu cerul ca de lapte,  În nopţile cu stele care-i mănâncă-amarul2 mănâncă-amarul2

146

 

O mie şi una de nopţi 

 %ă"odul lui de sfoară, sfoară, cu ochiuri $mpletite, $mpletite,  &rin care hula suflă, suflă, osârdnic şi-l $ntinde, $ntinde, Şi ochii lui, sărmanii, $n nopţile tihnite,  e-atâta caznă neagră neagră nu "ăd un sân fie fierbinte, rbinte,  oar sânul ce-şi arată nă"odu-i, pasămite2 pasămite2 'ă nu faci ca pescarul, o, călător pe ape2  &ri"eşte-l $n saraiu-i saraiu-i pe-acela care ştie ştie Şi-al "ieţii preţ şi preţul pământului să sape, Şi ştie nopţi şi zile să-ţi treacă-n bucurie =   e pe pământ belşugul belşugul să-l smulgă cât $ncape2 $ncape2 Cu inimă tihnită el ştie-n bogăţie  in roadă pământească, pământească, tihnit, să se $n $ndoape2 doape2 Şi "ezi-l cum se scoală la ceasul dimineţii,  upă o noapte-ntreagă noapte-ntreagă de tihnă şi huzur0 huzur0 'e scoală, şi-i zâmbeşte din toată zarea feţii Hazela copilandră cu ochi fără cusur, Şi care-i este bunul şi bucuria "ieţii2  )şa că sla"ă pururi pururi stăpânului meu iară2 iară2  Bl unuia dă totul şi şi altuia $i ia0 Că unul pescuieşte trudind cu trudă-amară,  +ar peştele-l mănâncă mănâncă mereu altcine"a0 altcine"a0  /ărire ţie, oamne, oamne, şi pururi cinste, dară2

*upă ce Jarim pescarul isprăvi de cântat, califul se duse către el, se opri drept îndărătul lui, îl cunoscu şi îi zise deodată:  ) #, Jarim+ Şi Jarim se întoarse, uluit, când îşi auzi numele. Şi, la lumina lunii, îl cunoscu pe calif. Şi rămase înmărmurit de spaimă. %e urmă se mai întări oleacă şi zise:  ) %e Allah+ o, emire al drept-credincioşilor, drept-credincioşilor, nu cumva să socoţi că am făcut-o ca să încalc poruncile/ ci numai sărăcia şi "urile cele multe din casa mea m-au îndemnat, în seara aceasta, să fac aşa+ Şi califul zise:  ) Bine+ o, Jarim, !inevoiesc să nu-ţi iau seama. *a vrei să încerci a-ţi arunca năvodul în numele meu, spre a-mi vedea oleacă norocul1 Atunci pescarul fu cuprins de cea mai mare voioşie şi "ră!i să-şi arunce năvodul în apă, rostind numele lui Allah, şi aşteptă ră!duriu până ce năvodul atinse fundul apei. & trase atunci îndărăt şi "ăsi în el toate soiurile de peşti/ şi într-un număr fără de socoată. &ar califul rămase mulţumit şi îi zise:

 ) Acuma, o, Jarim, Jarim, dez!racă-te de tot+ 147

 

O mie şi una de nopţi 

Şi Jarim "ră!i să se dez!race. şi scoase hainele una câte una: cămaşa de deasupra, cea cu mânecile lar"i şi cârpită cu petice de toate culorile şi cu potloa"e de lână proastă, şi  plină toată de ploşniţe din neamul ploşniţelor cu coadă, şi de purici atâta de mulţi cât să acopere toată faţa pământului/ tur!anul pe care nu şi-l mai desfăcuse de trei ani şi care era întocmit dintr-un cearceaf făcut dintr-o "rămadă de zdrenţe "ăsite la întâmplare şi care colcăia de păduchi mări$os şi de păduchi de-ai mici, al!iaşa, şi de-ai ne"ri, şi de alţii asemenea. %e urmăde-ai îşi puse cămaşa şi tur!anul şi de-ai rămase "ol de tot, dinaintea califului. Atunci califul începu şi el să se dez!race. şi scoase mai întâi caftanul de deasupra, din mătase &s'andaram , şi mantia de su! caftan, cea din mătase Baal!e' D, pe urmă haina de catifea şi pieptarul, şi îi spuse pescarului:  ) Jarim, ia hainele hainele acestea şi îm!racă-te îm!racă-te cu ele+ %e urmă califul luă cămaşa cu mâneci lar"i a pescarului şi tur!anul şi se îm!răcă cu ele/ pe urmă îşi le"ă împre$urul !ăr!ii plithamulF lui Jarim, şi spuse:  ) %oţi acuma să te duci la tre!urile ttale. ale. Şi pescarul începu să-i mulţumească şi să-i spună califului stihurile acestea:  &e-o bogăţie fără margini  /-ai pus acum stăpân, stăpân, stăpâne, Cum fără margini "a să fie  e-a pururi mulţumirea mulţumirea mea6  /i-ai dăruit potop de daruri Cât nu mai ştie să-fi $ngâne  &otopu-ndatorinţii multe, multe,  e care-mi râde inima2 inima2 !e-oi preamări, mărite doamne,  )tât cât inima-mi "a "a bate Şi $mi "a fii dat $npământ6 "iaţă 'ăcât dăinuiesepe-acest  +ar când n-am să mai mai fiu pe lume, Şi-atuncea oasele-mi sfărmate Si-or mulţumi pe mai departe  in umbra negrului negrului mormânt0

Şi de-a!ia apucă pescarul Jarim să sfârşească de spus stihurile, că emirul dreptcredincioşilor îşi şi simţi pielea toată năpădită de ploşniţele şi de păduchii care îşi "ăsiseră 66

 (ătase produsă în &s'andaria - numele ara! al oraşului AleOandria.  %rodusă în Baal!e' - numele ara! al oraşului 8eliopolis, din 4iria.

67

68

 3n fel de !asma, care acoperă partea de $os a feţei. 148

 

O mie şi una de nopţi 

sălaş în zdrenţele nevoiaşului, şi toţi şi toate începură să-i foiască de zor de-a lun"ul trupului. Atunci, şi cu mâna dreaptă şi cu mâna stân"ă, începu să le adune cu "rămada de  pe la ceafă, de pe piept şi de peste tot, şi să le azvârle cât colo cu scâr!ă, smucindu-se anapoda şi năucit. %e urmă îi spuse pescarului:  ) Jarim, nenorocitule+ cum ai făcut de-ai strâns în mânecile şi în tur!anul tău toate li"hioanele afurisite+ Şi Jarimastea răspunse:  ) *oamne, nu avea nicio teamă, crede-mă+ acuma simţi muşcăturile păduchilor/ da dacă ai ră!dare să faci ca mine, într-o săptămână de-aci n-ai să mai simţi nimica şi vei fi apoi la adăpost de pişcăturile lor/ şi nu ai să le mai iei în seamă deloc+ &ar califul, în pofida scâr!ei, începu să râdă, şi zise:  )  prăpăd+ cum am să pot să ţin cămă cămăşoiul şoiul ăsta pe mine1 mine1 %escarul zise:  ) #, emire al drept-credincioşilor, drept-credincioşilor, aş cuteza să-ţi spun câteva vor!e, da mă încearcă o ruşine mare să le rostesc dinaintea slăvitului calif+ l îi răspunse:  ) Ci spune, oricum, oricum, ce ai de spus+ Jarim "răi:  ) (i-a trecut prin "ând, o, cârmuitorule ai drept-credincioşilor, drept-credincioşilor, că vrei să înveţi meşteşu"ul pescuitului, ca să ai în mâinile tale o meserie cu care să-ţi poţi câşti"a pâinea+ *acă-i aşa, o, cârmuitorule al drept-credincioşilor, hainele şi tur!anul meu îţi vor fi de folos+ Atunci califul se puse pe un râs "rozav, la vor!ele pescarului, şi îi porunci să plece. &ar Jarim plecă în rostul drumului său, şi califul "ră!i a lua coşul din frunze de palmier în care se aflau peştii pescuiţi, acoperi frumos peştii cu nişte iar!ă curată şi proaspătă, şi, cu  povara aceea în spate, se duse îndărăt la Eiafar şi la (assrur, care îl aşteptau ceva mai încolo. Când îl văzură, lui Eiafar şi lui (assrur nici nu le trecu prin minte că n-ar fi Jarim  pescarul, iar Eiafar Eiafar se în"ri$oră pentr pentruu pescar de mânia califului califului şi îi zise:  ) #,asta+ Jarim, ce cauţi aici1 Lu"i să-ţi mântui zilele, întrucât califul e prin "rădină în noaptea Când auzi vor!ele lui Eiafar, califul fu cuprins de un râs atâta de straşnic, încât se răsturnă pe spate. &ar Eiafar se minună:  ) %e Allah+ este chiar chiar domnul şi stăpâ stăpânul nul nostru, emirul ddrept-credincioşilor rept-credincioşilor++ Şi califul răspunse:  ) %ăi da, o, Eiafar+ iar tu eşti vizirul meu cel mare, şi cu tine am venit aici, iar tu iacătă că nici nu m-ai cunoscut+ încât cum ai vrea ca şeicul &!rahim să mă cunoască, el care este !eat de-a !inelea1 Aşa că să nu te clinteşti de-aici, să mă aştepţi până mă întorc+ Şi Eiafar răspunse:  ) Ascult şi mă supun+ supun+ Atunci califul porni spre sarai şi !ătu la uşă. Şi numaidecât, din sala cea mare, şeicul &!rahim se ridică şi stri"ă:

 ) Cine este la uşă1 uşă1 149

 

O mie şi una de nopţi 

l răspunse:  ) u sunt, o, şeicule şeicule &!rahim+ l spuse:  ) Şi cine eşti tu1 tu1 Califul răspunse:  )peşte u, pescarul oaspeţi în noaptea nişte minunat, Jarim+ proaspătam de aflat tot şi că careai încă se mai z!ate+ asta şi am venit să-ţi aduc #r, şi lui Ali-0ur şi dulcei Anis Al-*$alis tare le mai plăcea peştele proaspăt şi încă viu, şi amândoi se !ucurară cu o !ucurie până peste poate, iar Anis Al-*$alis stri"ă:  ) *eschide iute, iute, o, şeicule &!rahim, &!rahim, şi lasă-l să intre cu peştele pe care l-a adus+ adus+ Atunci şeicul &!rahim se hotărî să deschidă uşa, şi califul, travestit în pescar, putu să intre în voie, şi, dintru început, făcu temenelile îndătinate. *ar şeicul &!rahim îl opri cu un hohot de râs şi stri"ă:  ) Binevenit să fie printre printre noi pun"aşul, hoţul ca care re îi fură pe tovarăşii lui+ Cute Cutează+ ază+ hai şi ne arată peştele acela "rozav pe care îl ai+ Şi pescarul dădu la o parte iar!a cea fra"edă şi le arătă peştele din coş/ şi văzură că  peştele era viu şi se mai z!ătea înc încă. ă. Atunci Anis Al-*$alis Al-*$alis stri"ă.  ) %e Allah+ o, stăpânii stăpânii mei, ce peşte frumos+ frumos+ păcat că nu e pră$it+ Şeicul &!rahim "răi:  ) %e Allah+ drept drept ai "răit+ Şi se întoarse spre calif şi îi spuse:  ) #, pescarule, ce păcat păcat că nu ai venit cu peştele "a "ata ta pră$it+ Aşa că ia-l şi du-te de nil pră$eşte, şi adu-ni-l apoi+ Califul răspunse:  ) %oruncile tale stau pe capul meu+ mă duc să-l pră$esc şi vi-l aduc numaidecât+ numaidecât+ i îi răspunseră:  ) Aşa+ dă fu"a fu"a de-l pră$eşte şi adu-ni-l îndărăt+ Califul zori să iasă şi aler"ă la Eiafar şi îi spuse:  ) #, Eiafar, îmi cere cere ca peştele să fi fiee pră$it+ Eiafar răspunse:  ) #, emire al drept-credincioşilor, drept-credincioşilor, dă-mi-l dă-mi-l mie şi am săsă-ll pră$esc chiar eu. Califul spuse:  ) %e mormântul părinţilor şi al strămoşilor mei+ nimeni altul în afară de mine nu va  pră$i peştele acesta/ acesta/ şi chiar cu mâna mea+ Califul atunci se duse la coli!a de trestie ce slu$ea de adăpost paznicului "rădinii, şeicului &!rahim/ începu să scotocească scotocească peste tot şi "ăsi tot ce era de tre!uinţă tre!uinţă,, şi ti"ăile, şi mirodiile, !a până şi sare, şi cim!rişor, şi foi de dafin, şi alte lucruri asemenea. 4e duse la cuptor şi îşi zise în sineşi: #, 8arun, adu-ţi aminte că în pruncia ta "rozav îţi mai plăcea să te duci să stai la !ucătărie, cu muierile, şi să te apuci de !ucătărit+ Acuma-i prile$ul să-ţi dovedeşti priceperea+ priceperea+ 5uă atunci ti"aia, o puse la foc, puse untul şi aşteptă. Când untul se încinse !ine, luă peştele pe care îl curăţase frumos de solzi, îl spălase, îl ştersese, îl sărase

şi îl pospăise uşor cu faină, şi îl puse în ti"aie. *upă ce peştele se pră$i !ine pe o parte, îl 150

 

O mie şi una de nopţi 

întoarse pe partea cealaltă cu măiestrie mare/ şi, când peştele fu chiar cum se cere, îl scoase din ti"aie şi îl aşternu pe nişte foi verzi de !anan. %e urmă se duse în "rădină să culea"ă câteva lămâi, pe care le tăie şi le orândui frumos pe frunzele de !anan, şi duse totul musafirilor, în sală, şi le aşeză între mâinile lor. Atunci tânărul Ali-0ur şi tânăra Anis Al-*$alis şi şeicul &!rahim îşi întinseră mâinile şi începură mănânce/ şi, dupăne-ai ce isprăviră, spălară pe măsură mâini, iar Ali-0ur acea spuse:  ) %esă Allah+ o, pescarule, pescarule, îndatorat îndatoratsepână peste în noaptea aceasta+ sta+ %e urmă îşi !ă"ă mâna în !uzunar şi scoase trei dinari de aur din dinarii pe care îi dăduse cu mărinimie tânărul musaip al tatălui său, la Bassra, cumsecadele 4an$ar/ şi-i întinse pescarului şi-i zise:  ) #, pescarule, mă iartă, ro"u-mă ţie, că nu pot să-ţi dau mai mult, întrucât, pe Allah+ de te-aş fi cunoscut înainte de păţaniile din urmă pe care le-am păţit, ţi-aş fi dat mult mai mult şi aş fi ridicat pentru totdeauna din inima ta amarul sărăciei. Aşa că ia dinarii aceştia,  pe care starea mea mea de acum îmi în"ăduie în"ăduie să ţi-i dau+ Şi îl sili pe calif să primească "al!enii/ şi califul îi luă, îi duse la !uze şi pe urmă la frunte, ca spre a mulţumi lui Allah şi !inefăcătorului său pentru darul acela, şi şi-i puse în  !uzunar. *a ceea ce urmărea califul mai presus de orice era de a o asculta pe roa!a cea tânără cântând dinaintea lui. ncât îi spuse lui Ali-0ur:  ) #, tinere stăpâne al meu, milele şi dărnicia ta sunt asupra capului şi asupra ru"ilor mele+ *a "ândul cel mai arzător pe care aş vrea să-l văd împlinit, din mila !unătăţii tale cum nu s-a mai pomenit, este ca roa!a aceasta să cânte oleacă din lăuta de colo, şi să cânte şi cu "lasul ei, care tre!uie să fie minunat, întrucât sunt împătimit după cântece, ca şi după zvoana de lăută, şi ele sunt tot ce îmi este mai dra" pe lume+ Atunci Ali-0ur spuse:  ) #, Anis Al-*$alis+ Al-*$alis+ a răspunse:  ) *oamne1 l spuse:  ) %e viaţa mea, dacă îţi este scumpă+ cântă-ne ceva, spre a-i face hatârul pescarului acesta care doreşte fier!inte să te audă+ 5a vor!ele domnului ei dra", Anis Al-*$alis, fără a pre"eta, luă lăuta, scoase din ea câteva zvonuri spre a o încerca şi, ciupind deodată strunele, cântă un pestref care îi răpi pe ascultători/ pe urmă cântă din "ură stihurile acestea: !ânăra mlădioasă şi subţire Cu "ârful dulce-al degetelor ei 'ună lăuta, mai presus de fire, Şi sufletu-mi cuprins că de-o "ră#ire,  reţi să vă istorisesc istorisesc eu mai întâi pricina $u"ănirii mele1 mele1 Ceilalţi doi răspunseră:  ) *e !ună seamă+ seamă+ "ră!eşte-te să-i dai dai drumul+ Atunci hadâm!ul sudan 4aua! spuse:  Povestea arapulu arapuluii &auab, cel dintâi hadâmb hadâmb sudan

Aflaţi, dar, o, fraţii mei, că de-a!ia împlinisem vârsta de cinci ani când ne"ustorul de ro!i m-a luat şi m-a dus din ţara mea spre a mă aduce aici, la Ba"dad. Şi m-a vândut unui oştean de la sarăi. #mul acela avea o fetiţă care, la vremea aceea, avea trei ani. Aşa că am fost crescut laolaltă cu ea/ şi eram desfătarea tuturor celor din casă când mă $ucam cu fetiţa, când dănţuiam pentru ea nişte danţuri tare zăpăcite, şi când îi cântam cântecele pe care le ştiam/ şi toată lumea îl iu!ea pe micuţul tuciurel. Amde crescut a$uns, eu la vârsta doisprezece iar micuţa la vârsta zece astfel ani. Şiîmpreună ne lăsauşitotamîmpreună, fară a nededespărţi. ncât,ani, într-o !ună zi, "ăsind-o sin"ură într-un un"her ferit, m-am dus la ea, ca de o!icei. #r taman la ceasul acela fetiţa fusese îm!ăiată la hammamul din casă şi mirosea de departe tare frumos, şi era dulce, şi înmiresmată, şi strălucită toată/ iar chipu-i era ca luna în cea de a patrusprezecea noapte a ei. Când mă văzu, veni fu"a la mine şi începurăm să ne $ucăm, să ne hâr$onim şi să facem un potop de ne!unii/ şi mă muşca, iar eu o z"âriam, şi mă ciupea, iar eu la fel, până ce, după o !ucată de vreme, ze!!uleţul meu se îndâr$i şi se vânzoli şi se făcu cât o cheie mare şi se mâr"ăsi pe su! cămăşuţa mea. Atunci copila începu să râdă şi se repezi pe mine şi mă do!orî la pământ pe spate şi se sui călare pe vintrele mele, şi-apoi începu să se z"âlţâie şi să mă z"âlţâie, şi până la urmă îmi scoase în

vilea" mâr"ăsia. Cândpeste i se şălvăraşii vădi !ruzulucul, să şi aline el  pârdălniciile, dă numai pe care îipuse aveamâna pe ea.şi*aîncepu tot z!uciumul acelacuîmi sporii po$arul şi a$unsei spor a$unsei de-o îm!urdii !ine şi mă îm!urdi şi ea şi se a"ăţă de "âtul meu şi 172

 

O mie şi una de nopţi 

mă strânse din toate puterile. Şi iacătă că deodată, ha!ar n-am cum, po$ărnicia răz!ătu ca un cui prin şălvăraşi şi-i sparse, şi dintr-odată fecioria i se duse. 5a urmă, fetiţa începu iar să râdă şi să mă strân"ă în !raţe şi să mă alinte/ da eu rămăsei speriat de ceea ce răpisem şi, fară a mai ză!ovi, mă smulsei din mâinile micuţei mele stăpâne şi o luai la fu"ă şi mă dusei să mă ascund la un arăpel prieten cu mine. &ar fetiţa străpunşi, nu ză!ovi scoase să se întoarcă casă:şişicercetă îndată ce maică-sa, văzându-i rochiţafetiţei/ terfelită şi şălvăraşii un ţipătînmare se afla între "ai!aracele şi văzu ce văzu+ Şi se pră!uşi pe spate şi leşină de tul!urare şi de mânie. *a îşi veni în fire şi, cum la urma urmei lucrul era de neîndreptat, nu ză!ovi să se potolească şi să ieie toate "ri$ile de a mototoli !uclucul şi mai cu seamă de a tăinui !eleaua faţă de soţul ei, părintele copilei. Şi iz!uti, şi îndură aşa vreme de două luni, răstimp în care până la urmă mă "ăsi şi nu contenea să mă alinte şi să-mi trimită tot soiul de daruri mărunte, ca să mă facă să mă întorc la casa stăpânului meu. Şi, după ce mă întorsei acasă, urmară a nu-mi pomeni nimic despre !elea şi a o tăinui cu "ri$ă faţă de tatăl fetei, care de !ună seamă că m-ar fi omorât/ şi nici mama fetiţei, nici nimeni altcineva nu îmi doreau atâta rău, întrucât tare mă mai îndră"eau. 5a capătul acelor două luni, mama fetei iz!uti s-o lo"odească cu un !ăr!ier tânăr, care era !ăr!ierul părintelui fetei şi care venea adesea în casă spre a-l !ăr!ieri. Şi mama îi statori o zestre din !anii ei şi îi făcu haine de nuntă şi îşi dădu toate silinţele. %e urmă chi!zuiră să prăznuiască nunta. Şi atunci fu chemat !ăr!ierul cel tânăr cu sculele lui/ şi mă înhăţară, şi !ăr!ierul îmi le"ă !oşiţele şi îmi tăie cele două ouşoare şi, într-o clipită, mă lăsă hadâm!. Şi prăznuirea însurătoarei se desfăşură, iar eu fusei făcut hadâm!ul tinerei mele stăpâne, şi de aci înainte tre!ui să mer" înaintea ei oriunde se ducea, fie la su', fie în vreo ospeţie, fie pe la casa părintească. &ar maică-sa făcu lucrurile aşa de tainic, încât nimeni nu ştiu nimic despre păţanie, nici "inerele, nici rudele, nici prietenii. Şi ca să-i încredinţeze pe oaspeţi de fecioria fetei, maică-sa tăie un porum!el şi mân$i cu sân"ele lui cămaşa miresei şi, după datină, trimise cămaşa, pe la sfârşitul nopţii, în sala de zaiafet, să fie cercetată pe rând de toate muierile poftite la nuntă, care lăcrimară de duioşie. Şi din ceasul acela m-am mutat, împreună cu tânăra mea stăpână, în casa !ăr!ierului, soţul ei. Şi putui, în felul acesta, să mă desfăt nepedepsit, după voia şi în măsura puterilor mele, cu frumuseţea şi cu desăvârşirile trupului ei dulce. Că ouşoarele mi se duseseră, dreptu-i, da ze!!ul îmi rămăsese. Aşa că puteam, fară prime$die şi fară "ri$i, s-o sărut mai departe şi s-o strân" în !raţe pe stăpâna mea cea mică, până la moartea ei, şi cea a soţului ei, şi a mamei, şi a tatălui ei. Atunci a$unsei, după pravilă, !un al vistieriei, şi pe urmă hadâm! printre hadâm!ii de la sarăi. Şi-aşa iacătă-mă tovarăş cu voi, o, fraţilor arapi+ Şi-aceasta-i pricina $u"ănirii mele şi pricina hadâm!iei mele. Şi-acuma, pacea fie asupră-vă+ Cu vor!ele acestea arapul 4aua! tăcu, iar cel de al doilea arap, Jafur, luă vor!ă şi spuse:

173

 

O mie şi una de nopţi   Povestea arapului arapului "afur, cel de al doilea doilea hadâmb sudan

Aflaţi, dar, o, fraţilor, că aveam opt ani la începutul poveştii mele. *a eram de mult tare iscusit la di!ăcia de a minţi/ şi în fiecare an, numai o dată pe an, îi tră"eam ne"ustorului de ro!i o minciună de-i plesnea fundul şi cădea cu z"aidele în sus. ncât ne"ustorul de ro!i să îivrea a se de mine mai vrea iute să şi cumpere mă duse un în mâinile telalului dina$unse mezat şi spuse să descotorosi mă stri"e în su' astfel:cât Cine arăpel cu meteahna lui1 Şi telalul porni să stră!ată cu mine toate su'urile, stri"ând vor!ele acelea. Şi îndată un isteţ dintre ne"ustorii din su' veni şi îl între!ă pe telal:  ) *a care-i meteahna meteahna arăpelului1 l răspunse:  ) ste aceea de a spune în fiecare an o minciună, o sin"ură sin"ură minciună, nu mai mult+ mult+  0e"ustorul între!ă: între!ă:  ) Şi ce preţ s-a hotărât hotărât pentru arăpelul arăpelul acesta cu meteah meteahna na lui1 l răspunse:  ) 0umai şase sute sute de drahme.  0e"ustorul zise: zise:  ) & iau. Şi ia şi tu douăzeci de drahme drahme pentru misitie. Şi pe loc fură adunaţi martorii martorii la vânzare, vânzare, şi târ"ul târ"ul se încheie încheie între telal şi ne"ustorul ne"ustorul din su'. Atunci telalul mă duse la casa noului meu stăpân, luă !anii şi misitia, şi plecă. 4tăpânul meu nu se z"ârci să mă îm!race curat şi într-un fel care îmi şedea !ine/ şi şezui aşa la el un an între" fară niciun necaz. *a veni al doilea an, şi se prevestea ca un an  !inecuvântat, plin de roadă şi cu !elşu" de poame. ncât ne"ustorii nu şovăiră a-şi da ospeţe unii altora pe la "rădini/ şi fiecare la rându-i se întrecea să facă târ"uieli pentru zaiafet, până ce veni şi rândul stăpânului meu. Atunci stăpânul meu îi pofti pe ne"ustori la o "rădină a lui afară din cetate, şi porunci să se care acolo tot ce era de tre!uinţă ca mâncare şi !ăutură/ şi toată lumea şezu $os să !ea şi să mănânce, de dimineaţă până la  prânz. Atunci stăpânul meu avu tre!uinţă de un anume lucru, pe care îl uitase acasă şi îmi zise:  ) #, ro!ule, încalecă pe catârca mea şi du-te iute acasă să-i ceri stăpânei tale cutare lucru, şi dă zor de te întoarce. &ar eu mă supusei poruncii şi pornii cu toată "ra!ă spre casă. Când a$unsei aproape de casă, începui să scot nişte ţipete amarnice şi să vărs nişte lacrimi mari/ şi numaidecât mă încon$ură o liotă de locuitori de pe uliţă şi din mahala, mari şi mici. Şi muierile îşi iţiră capetele pe la uşi şi pe la ferestre, iar soţia stăpânului meu îmi auzi ţipetele şi veni să deschidă, urmată de fetele ei/ şi toate mă între!ară ce pricină mă aducea aşa. u răspunsei, plân"ând:  ) 4tăpânul meu, care şedea în "rădină cu oaspeţii, a plecat o clipită ca să se ducă

lân"ă un zid,upentru o nevoie. pră!uşit, şi în stăpânul meusăa pierit dărâmături. atunci, speriat, Şi amdeodată sărit pezidul catâr scăa şi-am venit fu"a mare vă dausu! de ştire cum stă trea!a. 174

 

O mie şi una de nopţi 

Când auziră vor!ele mele, femeia şi fetele începură să scoată nişte ţipete amarnice, săşi sfâşie hainele şi să se plesnească pe o!ra$i şi pe cap cu palmele/ şi toţi vecinii veniră fu"a şi le încon$urară. %e urmă soţia stăpânului meu, în semn de $ale mare, precum e datina la moartea fară de veste a capului casei, începu să răstoarne casa, să sfarme şi să spar"ă poliţele şi lucrurile, să le arunce pe ferestre, să facă praf ce se putea face praf, şi să smul"ă şi ferestrele. ferestrele . %e urmă puse fie vopsite toate zidurile pe dinafară cu al!astru şi lipi peuşile ele fleoaşte de noroi. Şi ţipă la să mine:  ) Jafur, ticălosule, ia uite cum stai înţepenit+ pune mâna şi a$ută-mă să spar" dulapurile, să sfărâm toate sculele şi să fac cio!uri toate farfuriurile+ u atunci, fară a mai avea tre!uinţă de alt îndemn, mă repezii cu toată inima şi mă apucai să spar" şi să sfarm tot, şi dulapuri, şi lucruri scumpe, şi farfuriuri/ pusei pe foc şi chilimurile, şi păturile, şi perdelele, şi ţesăturile cele de preţ, şi perinele/ când isprăvii, mă apucai şi de casă şi mă repezii la tavane şi la pereţi, şi stricai totul din temelie până în creştet. Şi în toată vremea asta nu conteneam să mă $elui şi să mă !ocesc:  ) #, !ietul meu stăpân+ stăpân+ o, nenorocitu nenorocitull meu de stăpân+ *upă asta, stăpâna mea şi fetele ei îşi aruncară iaşmacele şi, cu chipurile dezvelite şi cu pletele deşirate, ieşiră în uliţă şi îmi ziseră:  ) #, Jafur, ia-o înaintea noastră ca să ne arăţi drumul şi du-ne la locul unde a fost în"ropat stăpânul tău su! dărâmături. Că tre!uie să-l scoatem de acolo ca să-l punem în sicriu, şi să-l aducem acasă, şi-apoi să-i facem slu$!ele de înmormântare care i se cuvin+ Atunci o luai înaintea lor, ţipând întruna:  ) #, !ietul meu stăpân+ stăpân+ Şi toată lumea venea după mine, cu femeile cu feţele dezvelite şi cu părul răvăşit, ţipând şi "emând. Şi încet, încet alaiul nostru spori cu toţi locuitorii de pe toate uliţele pe care le stră!ăteam, !ăr!aţi, femei, copii, fete şi !a!e/ şi toţi se !ăteau peste faţă şi  plân"eau până peste poate. &ar pe mine mă apucă cheful să-i duc să încon$ure cetatea şi-i făcui să stră!ată toate uliţele/ şi toţi trecătorii între!au ce s-a întâmplat, şi li se povestea ce mă auziseră pe mine spunând, şi stri"au atunci: 0u este putere şi tărie decât întru Allah cel %reaînalt şi Atotputernic+ Ast timp, câţiva o povăţuiră pe femeia stăpânului meu să mear"ă mai întâi să-l caute  pe valiu DD şi să-i istorisească nenorocirea. Şi toţi merseră la valiu, pe când eu le spusei că mă duc înaintea lor la "rădină, la năruiturile care îl în"ropaseră pe stăpânul meu. Ci în clipa aceasta a istorisirii ei, Şeherezada văzu că se luminează de ziuă, şi tăcu sfioasă.  ar când fu cea de a treizeci şi noua noapte, noapte, spuse:

(i s-a izvodit, o, norocitule sultan, că hadâm!ul Jafur îşi urmă astfel istorisirea

 păţaniei sale: 77

 >aliul avea şi funcţia de şef al poliţiei oraşului. 175

 

O mie şi una de nopţi 

u atunci fu"ii la "rădină/ iar femeile, cu toţi ceilalţi, se duseră la valiu şi îi povestiră întâmplarea. Atunci valiul se sculă şi încălecă pe cal şi luă cu el nişte ro!i încărcaţi cu lopeţi şi cu cazmale, cu saci şi cu coşuri/ şi toată lumea luă calea "rădinii, urmând arătările mele. u la rându-mi îmi pusei ţărână pe cap, începui să mă plesnesc peste faţă şi a$unsei la "rădină,  ) #,ţipând: !iata mea stăpână+ stăpână+ vai, !ietele mele mele stăpâne cele mic mici+ i+ uf, stăpânii me meii stăpâni+ Şi a$unsei aşa între oaspeţi. Când mă văzu K cu capul plin de ţărână şi !ătându-mă  peste ochi şi ţipând: >ai, cine o să mai ai!ă "ri$ă de mine de aci înainte1 3f, ce femeie are să mai fie vreodată atâta de !ună ca !iata mea stăpână+ K stăpânul meu se schim!ă la chip şi se şofrăni de tot, şi îmi zise:  ) Ce ai, o, Jafur1 Jafur1 Şi ce s-a întâmplat, întâmplat, spune1 u spusei:  ) #, stăpâne al meu, când mi-ai dat poruncă să mă duc la stăpâna mea să caute ceea ce ai cerut, am a$uns şi am "ăsit casa toată pră!uşită, şi în"ropate su! dărâmăturile ei şi pe stăpâna mea, şi pe fetele ei+ l atunci stri"ă:  ) 4tăpâna ta n-a putut să scape1 u spusei:  ) >ai, nu+ 0imenea n-a scăpat/ cea dintâi care a fost lovită a fost chiar stăpâna mea cea mare+ l îmi zise:  ) *a stăpâna ta cea cea mică, cea mai mi mică că dintre copilele mele, n-a iz!utit să scape1 u spusei:  ) %ăi nu+ l îmi zise:  ) *a catârca, nici ea n-a iz!utit să scape, catârca, aceea pe care o călăresc eu de o!icei1 u răspunsei:  ) 0u, o, stăpâne al meu, că zidurile z idurile casei şi zidurile "ra$dului s-au pră!uşit peste tot ce era viu în casă, până şi peste oi, şi peste "âşte, şi peste "ăini+ Şi toate au a$uns o "rămadă de carne storşită şi au pierit su! dărâmături. Şi nu a mai rămas nimic. l îmi zise:  ) Şi nici !aremi !aremi stăpânul tău cel mare mare,, cel mai mare dintre !ăieţii mei1 u spusei:  ) >ai, nu+ 0u mai e nimenea viu. Şi nu mai e nici casa, nici cei din ea. Şi nu mai e nici !aremi o urmă din toate. Cât despre oi, despre "âşte şi despre "ăini, la ceasul deacuma tre!uie să fie prada pisicilor şi a câinilor. Când stăpânul meu auzi vor!ele mele, lumina se preschim!ă în ochii lui în ne"uri/ îşi

 pierdu toată picioarele i se olo"iră/ i se dam!la"iră/ şi spinarea i sesimţirea frânse. şi %etoată urmăvrerea/ începuşisă-şi rupă hainele şi să şisevinele !ată peste ochi, şi să-şi smul"ă tur!anul de pe cap. Şi nu conteni să se z!uciume aşa şi să se !ată, decât când îşi 176

 

O mie şi una de nopţi 

văzu tot chipul plin de sân"e. Şi stri"ă: #f, copiii mei+ of, nevasta mea+ of, ce prăpăd+ of, ce nenorocire se asemuie cu a mea+ %e urmă toţi ne"ustorii începură începură să se vaicăre la fel şi să plân"ă cu el, spre a-i arăta mila lor, şi îşi sfâşiară hainele la fel. *upă care, stăpânul stăpânul meu, urmat urmat de toţi oaspeţii, oaspeţii, plecă de la "rădină, "rădină, dându-şi dându-şi întruna lovituri amarnice, mai cu seamă peste ochi. Şi a$unse ca un om !eat. *a de-a!ia ieşi pe  poarta "rădin ii, căcuvăzu un vârte$săi mare de praf auzi ni nişte şte ţipete marilocuitorii de $elanie $elanie. . Şimahala îndată îl văzu "rădinii, pe valiu, toţi oamenii şi urmat deşifemeile casei, de toţi din şi de toţi trecătorii care li se alăturaseră de-a lun"ul drumului, dornici să afle cum s-a  petrecut nenorocirea. nenorocirea. Şi toată lumea plân"ea plân"ea şi se tân"uia. tân"uia. Cea dintâi fiinţă cu care stăpânul meu se întâlni ochi în ochi fu stăpâna mea, soţia lui, şi, în urma ei, fetele sale. 5a vederea lor, stăpânul meu rămase năuc şi îşi simţi minţile cum îşi iau z!orul/ pe urmă începu să râdă şi toţi se aruncară în !raţele lui şi i se a"ăţară de "ât, plân"ând şi spunând:  ) #, tată+ !inecuvântat !inecuvântat să fie Allah că te-a scăpat+ l le zise:  ) *ă voi cum aţi aţi scăpat şi ce-aţi păţit acasă1 4oţia lui spuse:  ) Binecuvântat Binecuvântat fie Allah, carele ne-a a$utat să-ţi vedem chipul nevătămat+ *a cum ai făcut de-ai scăpat şi-ai ieşit de su! dărâmături1 Că noi, precum vezi, suntem teferi şi sănătoşi. Şi fară ştirea năprasnică pe care Jafur a venit să ne-o aducă, nu s-ar fi întâmplat nimic nici acasă+ l se minună:  ) Ce ştire1 a spuse:  ) Jafur a venit acasă, cu capul "ol, cu hainele sfâşiate, şi ţipând: #, !ietul meu stăpân+ #, nenorocitul meu de stăpân+ 0oi i-am zis: *a ce este, o, Jafur1 l a spus: 4tăpânul meu s-a cuicit lân"ă un zid ca să-şi îndeplinească o nevoie, când deodată zidul s-a pră!uşit şi l-a în"ropat de viu+ Atunci stăpânul meu, la rându-i, le spuse:  ) %e Allah+ păi Jafur a venit chiar adineaori la mine ţipând: #, stăpâna mea+ o,  !ieţii copii ai stăpânului meu+ u i-am zis: *a ce este, o, Jafur1 l mi-a spus: 4tăpâna mea s-a prăpădit, şi ea şi toţi copiii, su! dărâmăturile casei+ Cu asta, stăpânul meu se întoarse spre mine şi văzu că eu îmi turnam mai departe ţărână în păr şi mă $eluiam, şi îmi sfâşiam hainele, şi îmi azvârleam cât colo tur!anul. Atunci îmi aruncă un stri"ăt năprasnic, spre a-mi spune să mă apropii. Şi mă dusei la el, şi îmi zise:  ) A, ro! ticălos+ co!e de arap, pui de lele şi plod de căţea+ o, !lestemat din neam  !lestemat+ %entru ce ne-ai pricinuit toate necazurile astea şi ne-ai stârnit toate !uclucurile

astea1 *a, şipetrupul Allah+deam te pedepsesc pe măsura fărădele"ii tale, am să-ţi despart pielea de pe trup pesăoase+ u atunci, fară nicio sfială, îi spusei: 177

 

O mie şi una de nopţi 

 ) %e Allah+ ia să te văd că îmi faci vreun rău cât de mic, după ce m-ai cumpărat cu meteahna mea, şi asta de faţă cu martori, şi martorii au să mărturisească toţi că m-ai cumpărat fiind prevestit. Aşa că ştiai că meteahna mea este să tra" o minciună pe fiecare an/ şi-apoi aşa au stri"at şi telalii. #r, chiar sunt dator să te prevestesc că tot ce am făcut nu este decât o $umătate de minciună şi că până la sfârşitul anului îmi rămâne să făptuiesc cea 5a de vor!ele a doua $umătate a minciunii acestea, stăpânul meuîntre"i, stri"ă:pe care tre!uie s-o împlinesc+  ) #, tu, cel mai spurcat şi cel mai afurisit dintre toţi arapii, ce+1 ce+ 1 tot ce-ai săvârşit nu este decât o $umătate de minciună1 Chiar că asta-i o pacoste peste măsură+ *u-te, câine şi  pui de căţea, căţea, te iz"onesc+ şti slo!od de orice ro!ie+ u îi răspunsei:  ) %e Allah+ dacă tu mă slo!ozeşti, slo!ozeşti, eu nicidecum+ Că eu nu vreau să te slo!ozesc până nu s-o încheia anul şi nu mi-oi împlini şi cealaltă $umătate a minciunii+ 0umai atunci urmează să mă duci la su' şi să mă vinzi la preţul la care m-ai cumpărat, cu meteahna mea. &ar acuma nu poţi să mă lepezi, întrucât nu am niciun fel de meserie spre a-mi ţine zilele. Şi tot ceea ce îţi spun este lucru le"iuit, şi pecetluit în chip le"iuit de către le"iuitori încă de când am fost cumpărat+ %e când noi vor!eam în felul acesta, toţi locuitorii care veniseră acolo ca să fie de faţă la înmormântare între!ară ce s-a întâmplat. Atunci li se povesti, şi valiului, şi tuturor ne"ustorilor, şi tuturor prietenilor, minciuna minciuna pe care o trăsesem, şi li se spuse:  ) *a toate astea nu nu sunt decât numai numai o $umătate de minciună+ minciună+ 5a lămuririle lămuririle date, toţi cei de fată rămaseră rămaseră uluiţ uluiţii peste peste măsură măsură şi "ăsiră "ăsiră că $umătatea $umătatea aceea era încă tare nemăsurată. Şi mă afurisiră şi îmi aruncară tot soiul de ocărâturi care de care mai amarnice. *a eu stătui dârz, râzând şi spunând:  ) Cum poate să mă mă certe, de vreme ce ce m-a cumpărat cu me meteahna teahna mea1 A$unserăm în curând pe uliţa pe care locuia stăpânul meu/ şi văzu că toată casa lui nu maii era ma era decâ decâtt o "r "răm ămad adăă de dărâ dărâmă mătu turi ri,, şi af află lă că eu fu fuse sese sem m cel cel care care să săvâ vârş rşis isee stricăciunile cele mai mari şi că spărsesem lucrurile care preţuiau mulţi !ani/ că soţia lui îi spuse:  ) Jafur a spart spart lucrurile, şi vasele, vasele, şi farfuriurile, şi el a pustiit pustiit tot+ Şi mânia stăpânului meu nu făcu decât să sporească/ şi zise:  ) n viaţa mea n-am văzut pui de târfa, un plod al ruşinii ca ticălosul ăsta de arap+ Şi mai are nas şi să spună că toate astea nu sunt decât o $umătate de minciună+ Ce are să fie, dar, când are să fie o minciună întrea"ă1 %ăi atunci are să fie prăpădul, măcar al unei cetăţi între"i, ori a două cetăţi+ Cu asta, mă duse pe sus la valiu, care porunci să mi se tra"ă o !ătaie !ună, de-mi  pierdui simţirea simţirea şi căzui leşinat. %e când mă aflam în starea aceea, trimiseră după un !ăr!ier cu sculele lui, care mă scopi şi apoi îmi arse rana cu fierul roşu. Şi când mă deşteptai, mă pomenii că nu mai

aveam stăpânul meu îminiciun zise: ou şi că a$unsesem hadâm! pe toată viaţa mea de aci încolo. Atunci stăpânul  ) Aşa precum mi-ai mi-ai ars tu inima, încercând încercând să-mi răpeşti răpeşti ce aveam mai scump, tot tot aşa 178

 

O mie şi una de nopţi 

eu, la rându-mi, îţi ard inima răpindu-ţi ce ai tu mai scump+ %e urmă mă luă cu el la su' şi mă vându pe un preţ cu mult mai mare decât cel la care mă cumpărase, întrucât a$unsesem mai scump, dat fiind că fusesem făcut hadâm!. *e-atunci nu am mai contenit să arunc zâzania şi tul!urarea în toate casele în care am fost luat ca hadâm!/ şi am trecut de la un stăpân la altul, de la un emir la alt emir, de la un nava! la emirului alt nava!, după vânzări şi cumpărări, până rău, ce într-o zi ammi-au a$unsslă!it în stăpânirea saraiului drept-cre drept-credincioşilor. dincioşilor. *a am decăzut şi puterile odată cu  pierderea ouălor mele. Şi-aşa-i, o, fraţilor, cu pricina $u"ănirii şi cu pricina hadâm!iei mele. Am isprăvit+ 1assalam2 Cei doi arapi, după ce ascultară povestea tovarăşului lor Jafur, începură să râdă şi îi spuseră:  ) şti o pramatie afurisită, plod de pramatie+ &ar minciuna ta a fost o minciună năprasnică+ %e urmă, cel de al treilea arap, pe care îl chema Ba'hita, luă vor!ă la rândul lui şi, întorcându-se spre cei doi soţi ai săi, le spuse:  Povestea arapulu arapuluii Bakhita, cel de al treilea treilea hadâmb sudan sudanDF

Aflaţi, o, feciori ai moşului meu, că tot ceea ce am auzit aici este de râs şi de nimic. Am să vă istorisesc şi eu pricina pierderii ouălor mele şi temeiul hadâm!iei mele, şi aveţi să vedeţi că mi s-ar fi cuvenit încă şi mai rău+ întrucât am încălărat-o pe stăpână-mea, şi m-am ticăloşit cu copilul, fiul stăpânei mele. *ar amănuntele acelei ticăloşii sunt atâta de nemaipomenite şi atâta de împănate cu  !uclucuri, că acuma ar fi prea lun" să vi le povestesc. ntrucât, o, verişcanilor, iacătă că se luminează de ziuă, şi au să ne prindă zorii până a mai avea vreme să săpăm "roapă şi să aruncăm în ea lada pe care am cărat-o până aici/ şi poate că atunci avem să ne înfundăm amarnic şi să ne prime$duim a ne pierde sufletul. Aşa că hai să îndeplinim trea!a pentru care am fost trimişi aici/ după care, nu am să pre"et a vă istorisi şartul ticăloşeniei şi al hadâm!iei mele. Cu vor!ele acestea, arapul Ba'hita se sculă, şi se sculară şi ceilalţi doi, !ine odihniţi, şi tustrei, la lumina felinarului, începură să sape pământul, ca să facă o "roapă pe măsura lăzii/ Jafur şi Ba'hita săpau, iar 4aua! strân"ea pământul în coşuri şi îl arunca afară/ şi tot aşa, până ce săpară o "roapă adâncă de o $umătate de stat de om, şi puseră lada în ea şi o acoperiră cu pământ, şi neteziră locul. *upă care, îşi luară uneltele şi felinarul, ieşiră din tur!ehă, închiseră poarta şi plecară "ra!nic. &ac-aşa+ iar Ehanem !en-ATu!, tot pitit în vârful palmierului, ascultase toate vor!ele acelea şi îi văzuse pe hadâm!i plecând. *upă ce se încredinţă pe deplin că rămăsese sin"ur, începu să-şi !ată capul "ândind la ce-o fi în ladă, şi îşi zise: Cine ştie cam ce-ar

 putea să fie în lada aceea+ *a încă nu iz!uti a se hotărî să se dea $os din palmier, de frica 78

 >aliul avea şi funcţia de şef al poliţiei oraşului. 179

 

O mie şi una de nopţi 

întunericului, şi aşteptă să se ivească cele dintâi mi$iri ale zorilor de zi. Atunci se lăsă $os din palmier şi începu să sco!ească pământul cu mâinile, şi nu se mai opri decât după ce scoase lada la iveală şi o trase din "roapă. 5uă atunci un pietroi şi începu să iz!ească în lacătul care închidea capacul lăzii şi,  până la urmă, îl sparse. Şi săltă capacul. Şi "ăsi în ladă o copilă, nicidecum moartă, ci adormită, întrucât răsuflarea ei suia într-un chip dulce şi statornic, şi pesemne că nu era decât su! puterea vreunui !an$şiDGco!ora . Copila aceea era de o frumuseţe fară de asemuire şi avea un o!raz "in"aş, şi dulce, şi răpitor. ra încărcată de "iuvaieruri, de nestemate şi de tot felul de odoare/ avea la "ât un "herdan de aur !ătut cu "eme scumpe, la urechi nişte cercei dintr-o sin"ură piatră minunată, iar la "leznele de la mâini şi de la picioare nişte !răţări de aur şi de adamante/ şi toate tre!uie să fi preţuit cu mult mai mult decât toată domnia unui sultan. *upă ce Ehanem !en-ATu! se uită !ine la copilandra nurlie şi se încredinţă că nu  păţise nicio silnicie din partea dezmăţaţilor de hadâm!i care o căraseră până acolo şi vruseseră s-o în"roape de vie, se aplecă spre ea şi o luă în !raţe şi o puse uşurel pe  pământ, întinsă pe spate. Când fetişcana răsuflă aerul proaspăt care îi intră în nări, culoarea o!ra$ilor i se însufleţi, şi scoase un suspin mare, şi tuşi, şi strănută/ şi, la mişcarea aceea, îi căzu din "ură o !ucată mare de !an$, în stare să culce şi un elefant răstimp de la o noapte până la cealaltă noapte. Atunci fata deschise ochii, şi ce ochi+ şi, încă su! puterea  !an$ului, îşi întoarse privirile vră$itoare către Ehanem !en-ATu! şi rosti cu "las murmurător şi cu un fel de a "răi "in"aş şi învăluitor FI:  ) *a unde eşti, micuţa mea 2iha1 vezi că mi-e sete+ Eră!eşte de mă răcoreşte+ *a tu unde eşti, MahraF71 şi tu, 4a!ihaF91 şi tu, 4a"arat Al-*orr F1 şi tu, 0ur Al-8ada F?1 şi tu,  0a"maF@1 şi tu, 4u!hiaF1 şi tu, mai ales, micuţa mea 0ozha FD,  o, dulceaţo, o, "in"aşo  0ozhaFF1 #are unde sunteţi, de nu răspundeţi1 79

4an#uloste narcoticul cunoscut mai mult su! numele de haşiş.   4an#uloste  n varianta lui (. A. 4alie, fata se eOprimă mai întâi în versuri:  /ângâie-l, "ânt, pe cel prea$nsetat  Căruia nimeni setea nu-i adapă Şi nu-i alintă sufletul aprins  /ăcar cu-o gură proaspătă de apă0 81  0umele pe care le stri"ă fata aici sunt cele ale roa!elor sale. &n traducerea lui (. A. 4alie, nu 2iha ;în traducere: Adiere< este stri"ată întâi, ci Mahra ;mai corect: Mahr-ali-Bustan, adică, în traducere, Lloare de "rădină