O Istorie a Comunicarii Moderne

Text Jurnalistic

O istorie a comunicarii Moderne

Recenzie

Patrice Flichy este cercetator la Centrul national de studii ale telecomunicatiilor si conduce grupul de cercetare privind comunicarea la CNRS si la revista Reseaux. Este autorul lucrarilor: Les Radios locales en Europe; La Documentation francaise, 1978; Communication et pouvoir, Anthropos, 1979; Les Industries de l’imaginaire, PUG, 1980 (editia a II-a, 1991); Images pour la cable (sub coordonarea autorului si a lui G. Pineau); La Documentation francaise, 1983. Lucrarea O istorie moderna a comunicarii a aparut in colectia Media a Editurii Polirom. Titlul cartii tinte sa te duca usor in eroar, mai ales tinand cont de faptul ca in secolul XXI, prin comunicare moderna, se intelege New- Media. Cartea scrisa de Patrice Flichy este de fapt o lectura ce povesteste despre aparitie telefonului, a telegrafului, a unor tehnologii ce in momentul de fata sunt orice, dar moderne nu. Concentrandu-se pe relatia dintre schimbarile sociale si tehnologice, acest studiu ofera o istorie comprehensiva a tehnologiei comunicarii, din anii 1790 pana in prezent. Patrice Flichy ne ofera o analiza completa a formarii sociale si impactul celor mai marete tehnologii ale comunicarii, din ultimii 200 de ani. De la semafor si telegraf la tehnologiile de informare contemporane, prin fotografie, fonograf, telefon, radio, cinema si televiziune, textul isi indreapta atentia spre relatia dintre tehnologie si schimbarile sociale. Evolutia sistemului communicational este examinat in lumina celor mai importante dezvoltari tehnologice si sociale, contemporane. Emfaza cade pe patru procese: nasterea statelor moderne la sfarsitul secolului al XVIII –lea, dezvoltarea pietei de bursa, transformarea vietei private in familia “nucleara”  private, cat si individualismul de la sfarsitul secolului XX. Explorarea interactiunii dintre tehnolgie si contextul social- de exemplu, in miscarea dinspre metodele publice ale comunicarii spre unele forme mai private si

Text Jurnalistic individualizate, Flichy expune scaparea dintre conceptia originala a tehnologiei si folosirea sa dupa interventiile politice, economice si fortele consumatorilor. Accesibila si cu o raspandire rapida, aceasta carte va fi o lectura esentiala pentru cei care studiaza Comunicare, Media si Studii Tehnologice, la fel ca si Socilogie si Istorie Sociala. Intr-o astfel de carte plina de inventii ale comunicatiei moderne, autoarea a dezbatut si stilul oamenilor, anturajele, starzile si felul cum foloseau ei aceste inventii. Tehnicilor electronice care ajuta telecomunicatiile prin anii 19 40 sunt pe larg dezbatute. Viata privata este in continuare tratata din punct de vedere a folosirii noilor  obiceiuri cat si a canalelor mediatice. Radiotelefonia si radiodifuziunea nu s-au putut dezvolta fara triode. Tranzistorul  permite la randul sau realizarea amplificarii. Cristale semiconductoare, precum ce le de siliciu sau germanium, in contact cu puncte metalice, permit obtinerea acestui effect.  Noua componenta electronica va sta la baza celei de-a doua generatii de ordinatoare, vaservi comutatiei electronice si va permite productia de radioreceptoare  portabile. In partea a doua a cartii vom afla ca in 1840, majoritatea inventatorilor nu mai erau savanti ca inainte, ci tehnicieni autodidacti:Cooke si Morse, Bell, Edison, Marconi, Berliner etc. “Domnule Watson, veniti aici, am n evoie de dumneavoastra”-aceasta a fost, conform traditiei, prima conversatie telefonica. Aparitia telefonului si trecerea de la o utilizare de piata, ca si in cazul telegrafului, la conversatiile telefonice care devin parte a sociabilitatii familiale. Apar tehnicile de inregistrare a imaginii si a sunetului(fotografia, fonograful, cinematografia) si odata cu ele apare noul stil familial. Tehnica fotografica se stabilizeaza in anii 1850, odata cu aparitia negativului pe sticla cu colodiu umed. Este dezbate tema comunicarii, care, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea,  patrunde atat in domeniul economic, cat si in cel privat, devenind o comunicare globala. “Aceasta viata privata, a locurilor publice nu se manisfesta doar pe strada sau in cafenele, ci si la teatru. In secolul al XVIII-lea nu exista separatia intre acotori si public. Unii spectatori aveau locuri pe scena, iar publicul nu ezita sa apostrofeze actorii”, spune Patrice Flichy.

Text Jurnalistic Cartea este impartita in trei capitole principale: “De la Comunicarea publica la comunicarea de piata” redactata intre anul 1790 si 1870, “Comunicarea familiala”- 1870 si 1930 si “Comunicarea globala”, 1930-199. Fiecare caption cuprinde cate trei subcapitole in care ne sunt explicate, evolutiv, trasaturile de forta ale comunicarii, inca inainte de Secolul Luminilor, tocmai pana la teleziunea personala.