Notite Admitere Medicina (Cum Invat - ) Vol 3

Sold to

[email protected]  

NOTIȚE ADMITERE MEDICINĂ  după Corint 

2020 Vol. III GLANDELE ENDOCRINE, SISTEMUL OSOS, SISTEMUL MUSCULAR

Cum învăț? 

 

Cum învăț? 

YouTube  https://www.youtube.com/c/Cumînvăț  YouTube

Salut!!! Acesta este al III- lea volum de notițe de biologie pentru admiterea la medicină. Sunt făcute după manualul de

Biologie clasa a XI-a, Autori: Dan Cristescu, Carmen

Sălăvăstru, Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu, Bogdan Voiculescu, Vo iculescu, Editura: Corint   Sper ca aceste notițe   împreună cu videoclipurile de pe canalul de YouTube să vă ajute în pregătirea voastră pentru examenul de admitere la la medicină. 

Succes!!!

2 

 

Cum învăț? 

Cuprins Pagina I. 

II. 

III. 

NOȚIUNI DE METABOLISM  1. Metabolismul glucidelor 2. Metabolismul lipidelor 3. Metabolismul proteinelor GLANDELE ENDOCRINE A. Hipofiza B.  Glandele suprarenale C.  Tiroida D. Paratiroidele E.  Pancreasul endocrin F.  Epifiza G. Timusul SISTEMUL OSOS 1.  Osteogeneza și creșterea oaselor   2.  Scheletul 3.  Rolul oaselor 4.  Articulațiile 

 Noțiuni elementare elementare de igienă și patolog patologie ie  5. Noțiuni IV.  SISTEMUL MUSCULAR 1.  Structura mușchiului  2.  Principalele grupe de mușchi scheletici  3. Structura celulei musculare striate 4. Fiziologia mușchilor  scheletici  scheletici 5.  Noțiuni Noțiuni elementare elementare de igienă și patolog patologie ie  Bibliografie

4 4 6 7 9 10 18 27 33 36 41 42 44 45 46 57 60 62 64 64 65 73 76 84 86 3 

 

Cum învăț? 

A. 

NOȚIUNI DE METABOLISM 

-metabolismul organismelor vii reprezintă totalitatea reacțiilor biochimice de sinteză  produce sau se consumă energie   (formare) sau de degradare a substanțelor în urma cărora se  produce -procesele biochimice (reacțiile biochimice) pot să fie de tip catabolic sau anabolic 

-procesele de tip catabolic (catabolismul)  - descompunerea/degradarea unor substanțe cu  producere de energie

-procesele de tip anabolic (anabolismul )  –   sinteza/formarea unor substanțe cu consum de energie -anabolismul și catabolismul sunt procese care au loc în paralel și încontinuu; m oleculele și energia r ezultată ezultată în urma catabolismului/ descompunerii pot fi folosite în anabolism/s inteză

 pentru producerea unor uno r alte molecule; mo moleculele leculele sintetizate sintet izate în anabolism anabolis m cu consum de energie  pot fi descompuse prin pri n catabolism cu producere de energie

-anabolismul și catabolismul sunt procese dependente unul de altul și este necesar ca acestea să se desfășoare în paralel , în același timp pentru a se asigura echilibrul organismului

(homeostazia)

1.Metabolismul glucidelor -diferitele glucide care ajung în tubul

digestiv în urma alimentației , ajung să fie

descompuse în cea mai mare parte până la stadiul de glucoză  -glucoza este un monozaharid, un glucid simplu care este ușor de absorbit și reprezintă  principala sursă de energie a organismului

-în organism glucoza poate să fie sintetizată, de scompusă sau transformată în substanțe de rezervă 

4 

 

Cum învăț? 

a. Sinteza glucozei -glucoza poate fi sintetizată  din alte glucide sau din produși non-glucidici (acizi grași  proveniți din lipide și aminoacizi proveniți din proteine)

-sinteza glucozei din alte glucide se numește glucogeneză   -sinteza glucozei din produși non -glucidici se numește gluconeogeneză  

b. Descompunerea glucozei -procesul de descompunere a glucozei se numește glicoliză   -în urma glicolizei va rezulta energie (ATP) 

c. Transformarea glucozei în substanțe de rezervă  -în organism glucoza este în primul rând folosită pentru obținerea energiei (ATP)  -surplusul de glucoză va fi transformat în substanțe de rezervă ; în primul rând glucoza,  prin procesul de glicogenogeneză va fi transformată în glicogen  -glicogenul este un glucid format din mai multe molecule de glucoză și el este forma de   depozit a glucozei în organism, g licogenul poate fi foarte ușor transformat înapoi în glucoză, transformarea glicogenului în glucoză se numește glicogenoliză   -dacă după folosirea glucozei pentru obținerea de energie și depozitarea sa sub formă  de glicogen încă mai rămâne  glucoză în exces , ea va fi transformată în

trigliceride (lipide/grăsime

cu formare de țesut adipos/țesut gras), procesul de transformare a glucozei în lipide

(trigliceride ), se numește lipogeneză 

Cantitatea de glucoză din sânge=glicemie   Creșterea cantității de glucoză în sânge= hiperglicemie   Scăderea cantității de glucoză în sânge= hipoglicemie   5 

 

Cum învăț? 

Glucide GLUCOGENEZĂ  Glucoză  GLICOLIZĂ

ATP

Produși

non-glucidici

GLICOGENOGENEZĂ

GLICOGENOLIZĂ  

Glicogen

Glucoză 

1. GLICOLIZĂ

ATP

2.GLICOGENOGENEZĂ 

Glicogen 

3.LIPOGENEZĂ 

Trigliceride 

2. Metabolismul lipidelor -în organism lipidele pot să fie sintetizate sau descompuse   6 

 

Cum învăț? 

a. Sinteza lipidelor - procesul  procesul de sinteză/formare a lipidelor se numește lipogeneză  -ex. sinteza trigliceridelor (lipide) din glucoză 

b. Descompunerea lipidelor - procesul  procesul de descompunere a lipidelor se numește nu mește lipoliză   -în urma lipolizei se formează acizi grași și glicerol   -acizii grași pot fi folosiți în gluconeogeneză   (formarea de glucoză  din produși nonglucidici)

LIPOGENEZĂ 

Lipide

LIPOLIZĂ 

Acizi grași + 

Glicerol

3. Metabolismul proteinelor -proteinele sunt formate din aminoacizi (AA)  -ele pot fi sintetizate sau descompuse

a. Sinteza proteinelor -aminoacizii (AA) se leagă între ei și formează proteine, acest proces se numește sinteză

proteică 

7 

 

Cum învăț? 

b. Descompunerea proteinelor -descompunerea proteinelor înapoi în aminoacizi (AA) se numește proteoliză   -aminoacizii (AA)  pot fi folosiți în procesul de gluconeogeneză  (formare de glucoză din  produși non-glucidici)

AA

SINTEZĂ 

Proteine

PROTEOLIZĂ 

AA 

PROTEICĂ 

REȚINE!!!  Sufixul –GENEZĂ = sinteză/ formare de substanțe  Sufixul –LIZĂ = descompunerea unor substanțe  

glicemie= cantitatea de glucoză din sânge   creștereacantității cantitățiidedeglucoză glucozăînînsânge sânge    hiperglicemie==scăderea hipoglicemie

calcemie= cantitatea de calciu din sânge hipercalcemie= creșterea cantității de calciu în sânge hipoglicemie= scăderea cantității de calciu în sânge  

 – emie emie = prezența substanței în sânge   hiper= mult hipo= puțin   – urie urie = prezența substanței în urină  

glicozurie = glucoză în urină  kaliurie = potasiu în urină   acidurie = H+ în urină (urină acidă)  

8 

 

Cum învăț? 

II. GLANDELE ENDOCRINE -sunt glandele cu secreție internă  -sunt formate din epitelii secreto rii, ale căror celule produc substanțe substa nțe active, numite pe care îi eliberează direct direct în sânge   hormoni,  pe

-hormonii sunt substanțe chimice specifice, care acționează la distanță   de locul sintezei ș i  produc efecte caracteristice -sunt glande endocrine:  

hipofiza

 

suprarenalele

 

tiroida

   

paratiroidele testiculul

 

ovarul

 

pancreasul insular

 

timusul

 

epifiza

 

temporar placenta

o

o

o

o

o

o

o

o

o

o

GONADELE

-alte organe care au și celule cu rol endocrin:   antrul piloric (în stomac) secre tă gastrina  

duodenul secretă 6-8 hormoni  cu rol în reglarea activității secretorii și motorii a aparatului digestiv

 

rinichiul secretă renina si eritropoietina

-unii neuroni hipotalamici și ai altor organe nervoase au și activitate secretorie, proces numit neurosecreție (tot o funcție endocrină)  -sistemul endocrin este un sistem anatomo- funcțional complex, controlat de sistemul 9 

 

Cum învăț? 

nervos având rolul de a regla și coordona pe cale umorală (prin intermediul unor substanțe –  

hormoni) activitatea diferitelor organe -principalul rol al gland elor endocrine constă în reglarea metabolismului celular -hormonii sunt eliberați în sânge și ș i sunt transportați spre toate celulele corpului  perturbarea secreției hormonale poate să ducă la secreția în exces a hormonilor - perturbarea (hipersecreție) sau la secreția insuficientă a acestora (hiposecreție) 

A.  HIPOFIZA/ GLANDA PITUITARĂ  -se află la baza encefalului,  înapoia chiasmei optice, pe șaua turcească a osului sfenoid sf enoid   (osul sfenoid are o porțiune în formă de șa, numită șaua turceasă )

-formă rotunjită -diametrul = 1,3 cm

-cântărește 500 mg 

Fig.1 Poziția hipofizei pe fața bazala a emisferelor cerebrale

Fig.2 Hipofiza pe șaua turcească a osului sfenoid

10 

 

Cum învăț? 

1. Structura (fig.3) -ca structură are 3 lobi:

anterior  –  –  75% din hipofiză   mijlociu (intermediar)   –   2%  din hipofiză, fiind o lamă epitelială aderentă(lipită) de lobul posterior   posterior -ca funcție, lobii sunt împărțiți astfel:   lobul anterior + lobul intermediar = adenohipofiza  lobul posterior = neurohipofiza 

-hipofiza este legată structural/anatomic și funcțional de hipotalamus -anatomic - hipofiza se leagă de hipotalamus prin tija pituitară 

-funcțional  –  –  adenohipofiza se leagă de regiunea mediană (mijlocie) a hipotalamusului,  printr-o legătură vasculară(vase de sânge), numită sistemul port-

hipotalamo-hipofizar -neurohipofiza  se leagă de regiunea anterioară a hipotalamusului, printr-o legătură nervoasă (axoni ai neuronilor din hipotalamus),   numită tractul

nervos hipotalamo-hipofizar - prin  prin aceste aces te legături vasculare vas culare și nervoase și prin produșii de neurosecreție, hipota hipotalamusul lamusul controlează și reglează secreția hipofizei, iar prin intermediul acesteia, coordonează activitatea

întregului sistem endocrin

11 

   

Cum învăț? 

Fig.3 Structura hipofizei

2. Funcția  a.  Adenohipofiza -se află în partea anterioară a hipofizei dar se întinde și posterior,  înconjurând aproape complet neurohipofiza   -hormonii secretați sunt: - glandulotropi  –acționează –acționează asupra altor glande endocrine :

ACTH, TSH FSH și LH (fig.4)  -non-glandulotropi: STH și prolactina (fig.4) –acționează direct asupra țesuturilor   12 

 

Cum învăț? 

HORMON 1.Somatotrop (STH) Hormon de creștere 

ACȚIUNI 

HIPERSECREȚIE  

HIPOSECREȚIE  

-împreuna cu insulina, hormonii tiroidieni și gonadici, stimulează creșterea organismului 

Înainte de pubertatela copil:  GIGANTISMUL

La copil: NANISM HIPOFIZAR/ PITICISM

-stimulează condrogeneza  (formarea de condrocite care sunt celule ale cartilajului de creștere și care vor fi transformate în celule osoase) la nivelul cartilajelor de

pesteexagerată 2 m  --talie creșterea în lungime a extremităților  extremităților   -intelectul NU este afectat

creșter ii somatice creșterii -oprirea (a corpului), dar nu și a celei neuropsihice -intelectul NU este afectat -talie mică, 1,20-1,30 m - proporțional  proporțional dezvoltați 

După pubertate - la adult:

La adult: CAȘEXIA HIPOFIZARĂ /BOALA

-majoritatea efectelor STH se unui exercită  indirect, prin acțiunea sistem de factori de creștere numiți nu miți

-ACROMEGALIA creșterea exagerată a

somatomedine

mandibulei, a oaselor late, în general -îngroșarea buzelor, -creșterea viscerelor

-SIMMONDS  boală rară   boală -îmbătrânire  prematură/devreme datorită  atrofiei țesuturilor  

creștere metafizare /diafizoepifizare,

determinând creșterea în lungime a oaselor (vezi osteogeneza de la sistemul osos)

oaselor feței, a

-după pubertate, produce  î ngroșarea ngroșarea oaselor lungi și dez(inimă, ficat rinichi, voltarea oaselor late  -stimulează creșterea mușchilor și a limbă) viscerelor,  cu excepția creierului!!!  -alungirea exagerată a viscerelor, mâinilor și picioarelor   determină o retenție de compuși   ai -calciului, sodiului, potasiul pot asiului, ui, fosforului si azotului -stimulează, la femeie, secreția 2.Prolactina/ Hormon mamotrop/ lactată a glandei mamare,   sensibilizată de estrogen și

Luteotrop (LTH)

 progesteron (hormoni secretați de ovare și de temporar de placentă în

timpul sarcinii) -inhibă hormonii gonadotropi  (FSH și LH)   -este capabilă să prevină ovulația 13 

 

Cum învăț? 

HORMON

ACȚIUNI 

HIPERSECREȚIE 

HIPOSECREȚIE 

(eliberarea ovulului din ovar, femeia nu poate rămâne însărcinată)   -în afara sarcinii, secreția este stimulată de efortul fizic, stress-ul  psihic și chirurgical, hipoglicemie (scădere cantității de glucoză din

sânge), somn -în timpul sarcinii, secreția  prolactinei crește gradat, atingând un vârf la naștere și revenind la nivelul de control/obișnuit după aproximativ

8 zile  -suptul bebelușului (alăptarea la sân)  determină creșterea temporară a secreției de prolactină  stimulează ză activitatea act ivitatea secretorie a -stimulea 3.Adrenocorticotrop glandei corticosuprarenale  (ACTH) / (componentă a glandelor Corticotropina suprarenale) crescând concentrația

-produce excesuluiefectele de glucocorticoizi (SINDROMUL CUSHING- vezi

-efectele deficituluicaracteristice de glucocorticoizi (vezi corticosuprarenala

sangvina a glucocorticoizilor și hormonilor sexosteroizi (hormoni ai hipersecreția de glucocorticoizi) corticosuprarenalei) -asupra secreției de mineralocorticoizi (hormoni ai corticosuprarenalelor), corticosuprarenalel or), efectele

4.Tireotrop (TSH) Tireostimulina

-efecte melanocitostimulatoare

ACTH sunt mai reduse

(stimulează producția de melanină în

-stimulează direct melanogeneza  (producția de melanină-un pigment care dă culoarea pielii) p ielii) în celulele –  în  în piele),  pigmentare (melanocite  –  ducând la închiderea culorii pielii

melanocite), la nivelul tegumentului (DIABET BRONZAT)

-stimulează sinteza si secreția de -duce la hipertiroidism  -insuficiență tiroidiană, hormoni tiroidieni  (secreție crescută de h.   efectele caracteristi caracter istice ce tiroidieni)ex. BOALA deficitului de hormoni

BASEDOW 

tiroidieni (vezi tiroida) 14 

 

Cum învăț? 

HORMON 5.Gonadotropi/ Gonadostimuline a.Foliculostimulant (FSH)

ACȚIUNI 

HIPERSECREȚIE  

HIPOSECREȚIE  

-controlează funcția gonadelor (testicule și ovare)

LA BĂRBAT: -acțiune pe testicule  -stimulează dezvoltarea tubilor seminiferi (tubi de la nivelul testiculelor unde are loc producția de

spermatozoizi) - stimulează spermatogeneza  (producția de spermatozoizi)  

LA FEMEIE: - acțiune pe ovare   -determină creșterea și maturarea  foliculului de Graaf  (element  (element de la nivelul ovarelor care conține ovulul) -stimulează secreția de estrogeni 

(hormoni ai ovarelor).

b.Luteinizant (LH) 

LA BĂRBAT: - acțiune pe testicule -stimulează secreția de androgeni (hormoni ai testiculelor) de către celulele interstițiale testiculare Leydig (celule din testicule) LA FEMEIE: - acțiune pe ovare   -determină ovulația (eliberarea ovulului din foliculul de Graaf al ovarelor) -apariția corpului galben(după ovulație, foliculul de Graaf se transformă în corp galben)  -stimuleză secreția de progesteron

și estrogeni a corpului galben (progesteronul și estrogenii sunt

hormoni ai ovarelor) 15 

 

Cum învăț? 

Fig.4 Hormonii hipofizei b. Lobul intermediar (mijlociu) -face parte din adenohipofiză -secretă un hormon de stimulare a pigmentogenezei (producția de melanină în melanocite) numit hormon melanocitostimulant (MSH) (fig.4) -MSH are același precursor (provine din aceeași moleculă inițială) ca și ACTH -hipotalamusul secretă un hormon de inhi bare  bare a secreției de MSH

16 

 

Cum învăț? 

c.  Neurohipofiza (lobul posterior) -hor monii monii eliberați în circulație de către neurohipofiză sunt

vasopresina (hormonul antidiuretic -

ADH) și oxitocina (fig.4) -ei sunt secretați în hipotalamusul anterior și transportați

în

neurohipofiză

prin

tractul

nervos

hipotalamo-hipofizar, neurohipofiza doar îi depozitează

Adenohipofiza secretă proprii ei hormoni pe care îi eliberează în circulație.  Neurohipofiza doar eliberează  în circulație hormonii secretați de hipotalamus și nu produce proprii ei hormoni.

și eliberează în circulație dar nu îi secretă propriu -zis

ACȚUNI 

HORMON 1.Vasopresina/

-crește absorbția facultativă a apei (opțională, în

DISFUNCȚII (BOLI)  DIABETUL INSIPID

funcție de starea de hidratare sau deshidratare a

Hormon organismului) la nivelul tubilor distali și colectori antidiuretic (ADH) ai nefronului (în rinichi)

-apare datorită hiposecreției de ADH în leziunile hipotalamusului hipo talamusului sau neurohipofizei

-reduce volumul urinei și o concentrează (pentru -simptome: că reabsoarbe apa din ea, deci apa din urină trece în

sânge)

 

-reducerea secrețiilor tuturor glandelor  exocrine   

-contribuie la menținerea volumului lichidelor organismului (deoarece reabsoarbe apa)

2.Oxitocina/ Ocitocina

polidipsie  –  – consum consum mare de apă (bea multă apă)

 

-în doze mari produce vasoconstricție 

poliurie-pierderea unei cantități mari de apă prin urină 20l în 24 ore  

dezechilibre ionice (ale sărurilor săruril or minerale) 

-se tratează prin aport extern de ADH (medicamente cu ADH)  

-stimulează contracția musculaturii netede a uterului gravid, mai ales în preajma travaliului (în apropierea nașterii nașter ii))   -contractă celulele mioepiteliale din jurul alveolelor glandei mamare și astfel ast fel contribuie la

expulzia laptelui din aceasta

17 

 

Cum învăț? 

nefroni. Nefronii sunt cei care produc prod uc urina. Nefronul este alcătuit din corpuscul renal și tubi uriniferi  (care au mai multe segmente cu diferite denumiri ex. tub contort distal). Inițial urina formată se n umește urină primară. Din urina primară unele

Rinichii sunt formați din

substanțevor fi reabsorbite înapoi înapo i în sânge iar alte substanțe vor fi secretate (deci vor trece din

sânge în urină). În urma acestor procese se va forma urina finală, cea care va fi apoi eliminată.  

B. GLANDELE SUPRARENALE -glande pereche -situate la polul superior al rinichilor -au - o porțiune corticală – ccorticosuprarenala orticosuprarenala (la periferie) cu zonele:   zona

glomerulară  

  zona

fasciculată 

  zona

reticulată  

- o porțiune medulară –  medulosuprarenala (în mijloc) -corticosuprarenala și medulosuprarenala sunt diferite din punct de vedere embriologic, anatomic și funcțional 

-secreția hormonală este  stimulată în c ondiții de stress (stări de încordare neuropsihică , de emoții, traumatisme, frig sau căldură excesivă ), au rol important în reacția de adaptare a

organismului în fa ța diferitelor agresiuni interne și externe  

18 

   

Cum învăț? 

Fig.5 Structura glandelor suprarenale 

1.Corticosuprarenala (CRS) -hormonii sunt de natură lipidică, provenind din colesterol -sunt vitali -sunt împărțiți în 3 grupe 

a.  Mineralocorticoizii -sunt secretați de zona glomerulară glomeru lară  -reprezentantul principal –  aldosteronul  aldosteronul (fig.6) -reglarea secreției de aldosetron se face cu ajutorul  reninei secretată de rinichi  -rol în metabolismul sărurilor min erale  -acționează la nivelul tubilor uriniferi contorți distali și colectori ai nefronilor din rinichi, unde determină

reabsorbția Na+  (acesta trece din urina primară în sânge)  în schimbul K +  sau

H+  (trec din sânge în urina primară)  producând kaliurie  (prezența K +  în urină)  și acidurie +

(prezența H în urină) 

-reabsorbția sodiului duce la reabsorbția clorului (se formează clorura de sodiu NaCl) 19 

 

Cum învăț? 

-reabsorbția apei datorită gradientului osmotic creat de transportul NaCI + - prin  prin acțiunea sa de reținere a Na  în organism, are rol în menținerea presiunii osmotice a

mediului intern al organismului și a

 precum și în echilibrul acido-bazic  volumului sangvin, precum

-celule țintă asemănătoare celor renale se află și în glandele sudoripare, salivare și colice(din intestine) Hipersecreția de aldosteron - BOALA CONN -retenție masivă de sare și apă   ducând la edeme  (umflarea țesuturilor datorită  prezenței apei în exces) și hipertensiune (creșterea tensiunii arteriale) 

-tulburări ale metabolismului electrolitic 

Hiposecreția de aldosteron –  BOALA gl obală a CSR  BOALA ADDISON –insuficiență globală -pierdere de sare și apă urmată de hipotensiune (scade tensiunea arterială)  -adinamie (scăderea capacității de efort)   -vezi și hiposecreția de glucocorticoizi 

Fi .6 Efec Efecte tele le aldos aldoste teron ronulu uluii

20 

 

Cum învăț? 

b. Glucocorticoizii -secretați de zona fasciculată  -reprezentați în special de cortizon și hidrocortizon (cortizol) -cea mai mare parte c irculă în sânge legați de proteinele plasmatice, doar o mică   fracțiune  care circulă liberă exercită efectele metabolice specifice  

Reglarea secreției (fig.7) -stress-ul este factorul predominant care duce la creșterea secreției de glucocorticoizi -stress-ul acționează asupra hipotalamusului și determină secreția unor hormoni stimulatori de la nivelul acestuia -prin sistemul port hipotalamo-hipofizar, hormonii stimulatori ajung în adenohipofiză și stimulează secreția de ACTH a acesteia

-adenohipofiza eliberează  ACTH în sânge, acesta ajungând la corticosuprarenală unde

acționează asupra zonei fasciculate care secretă glucocorticoizi și asupra zonei reticulate care secretă hormoni sexosteroizi   -corticosuprarenala secretă glucocorticoizii si sexosteroizii  în sânge, creșterea cantității acestora în sânge, duce la inhibarea secreției  de hormoni stimulatori ai hipotalamusului care determină oprirea secreției de ACTH a adenohipofizei; fără ACTH, corticosuprarenala nu va

mai secreta glucocorticoizi și hormoni sexosteroizi; acest mecanism se numește feed-back

negativ -secreția de glucocorticoizi și sexosteroizi este dependentă de secreția de ACTH  

21 

 

Cum învăț? 

Fig.7 Reglarea secreției de glucocorticoizi și hormoni sexosteroizi   Tractul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian 22 

 

Cum învăț? 

Efectele glucocorticoizilor

Efecte asupra unor organe și țesuturi   Organ sau țesut  Sistem osos Organe hematopoietice (produc celulele sângelui) și sistem imun

Sistem nervos central

Acțiuni  -catabolism prin: - scăderea sintezei matricei organice a oaselor   -scăderea absorbției intestinale a calciului   CREȘTE  SCADE:   nr. de eozinofile   nr. de neutrofile   nr. de bazofile   nr. de plachete/trombocite     nr. de limfocite   nr. de hematii/eritrocite   (limfopenie)   stabilitatea membranelor lizozomilor   -acțiune asupra funcțiilor superioare ale SNC care necesită

prezența acestor hormoni pentru integritatea lor -scăderea

cantității

determină

modificări

ale

electroencefalogramei (EEG) alterarea  personalității, modificări senzoriale 

Efecte asupra metabolismului intermediar Acțiuni   Metabolism Proteic

Glucidic Lipidic

-crește catabolismul  (descompunerea) în mușchii scheletici -crește anabolismul (sinteza) în ficat  ficat  -hiperglicemie (creșterea cantității de glucoză în sânge)  -crește lipoliza  -crește concentrația acizilor grași  

CELULELE SÂNGELUI -hematii/eritrocite -trombocite/plachete -leucocite: -granulocite  

neutrofile

 

eozinofile

o

o

   bazofile

o

-agranulocite  

o

monocite

 

o

liberi plasmatici (în sânge) 

limfocite 23 

 

Cum învăț? 

Disfuncții (boli)  1.Hipersecreția de glucocorticoizi -SINDROMUL CUSHING Provocat, de regulă, de tumori ale cortexului adrenal (corticosuprarenalei) sau de

hipersecreție de ACTH.

Este afectat metabolismul lipidic, glucidic și proteic. Bolnavi

 prezintă obezitate, hipertensiune, hiperglicemie  (diabet) ș i astenie  (oboseală)  musculară. Modificările metabolice conferă pacientului aspect împăstat și provoacă fața „în luna plină” și

ceafa „de bizon".  Modificârile pot fi induse și

iatrogen (prin tratament medical), apărând la pacienții tratați

 pentru afecțiuni inflamatorii cronice cu corticosteroizi (glucocorticoizi); această terapie are

drept fundament proprietățile antiinflamatorii și de scădere a răspunsului imun ale acestei grupe farmacologice.

Fig.8 Fața de lună plină

Fig.9 Ceafa de bizon

2. Hiposecreția tuturor hormonilor corticosuprarenalei - BOALA ADDISON Determină 

hipoglicemie (scade cantitatea de glucoză din sânge), dezechilibru al

balanțelor sodiului și potasiului, deshidratare, hipotensiune, scădere rapidă în   greutat greutatee și astenie (oboseală)  marcată. O persoană ce suferă de această boală și nu este tratată cu cortico steroizi poate muri în câteva zile prin deshidratare severă și dezechilibre electrolitice majore.

Un alt simptom al acestei boli este hiperpigmentarea cutanată provocată  provocată de secreția în exces a ACTH-ului și posibil a MSH-ului (provin din aceeași molecula, prin clivaj enzimatic), ca rezultat al absenței feedback -ului -ului negativ realizat de corticosteroizi asupra adenohipofizei.

24 

 

Cum învăț? 

c.Hormonii sexosteroizi -secretați de zona reticulată  -reprezentați de 2 grupe de hormoni - androgeni -asemănători celor secretați de testicul - estrogeni -asemănători celor secretați de ovare -com pletează acțiunea hormonilor sexuali ai testiculelor și ovarelor   secundare  (cele care apar la pubertate) -rol în apariția și dezvoltarea caracterelor sexuale secundare (cele -la băieți: creșterea bărbii și mustăților, dezvoltarea laringelui și ingroșarea vocii, dezvoltarea scheletului și a masei musculare

-la fete, stimulează dezvoltarea glandei mama re, depunerea lipidelor pe șolduri și coapse -reglarea secreției de hormoni sexosteroizi se face cu ajutorul ACTH ca și în cazul glucocorticoizilor (fig.7)

Disfuncții (boli)  1.Hipersecreție de hormoni androgeni - SINDROMUL ANDROGENITAL De regulă asociat sindromului Cushing. La copii determină apariția

pubertății precoce  și

ngroșarea vocii hipertrofierea  (mărirea)  organelor genitale externe. Alte semne constau în  î ngroșarea și pilozitate (păr pe față ș i corp) în exces. La femeia adultă determină apariția pilozității faciale (barbă, mustață).  

2. Medulosuprarenala - porțiunea  porțiunea medulară (din mijloc) a glandelor suprarenale -anatomic și funcțional este formată din neuroni care nu au prelungiri   -aparține de sistemul nervos vegetativ simpatic, fiind considerată un mare ganglion

simpatic -hormonii se numesc catecolamine: - adrenalina/epinefrina 80% - noradrenalina/norepinefrina 20%  -acțiunea acestor hormoni este identică cu stimularea sistemului nervos vegetativ simpatic 25 

 

Cum învăț? 

ACȚIUNI 

ORGANE, SISTEME, METABOLISM

Sistem cardiovascular -tahicardie (inima bate mai repede), vasoconstricție și hipertensiune   -creste excitabilitatea inimii -adrenalina dilată vasele musculare și le contractă pe cele din piele, mucoase și viscere   -noradrenalina are predominant acțiuni vasoconstrictoare

Sistem respirator Sistem digestiv

-relaxarea musculaturii netede cu dilatarea bronhiilor -relaxarea musculaturii netede a pereților  tubului  tubului digestiv -contracția sfincterelor   -inhibă majoritatea secrețiilor digestive  

Metabolism

-contractă splina ș i ficatul -glicogenoliză (decompunerea

glicogenului

în

glucoză)

și

hiperglicemie (creșterea cantității de glucoză în sânge)  

-mobilizarea grăsimilor din rezerve -catabolismul(descompunerea) acizilor grași -adrenalina are efecte predominant metabolice și energetice energet ice  

Alte acțiuni 

-dilată pupila  -contractă  fibrele ne tede ale mușchilor erectori ai firului de păr (se ridică părul pe mână)

- produc  produc alertă corticală (vigilență), anxietate și frică  -stimulează sistemul reticulat  activator ascendent (sistem aflat în substanța reticulată a măduvei și trunchiului cerebral, având rol în

menținerea stării de veghe/trezire/atenție/vigil veghe/trezire/atenție/vigilență ență  

26 

 

Cum învăț? 

C.  Tiroida -localizată în zona anterioară a gâtului  pe fața anterioară a traheei și pe laturile laturile

laringelui

1. Structura externă  -învelită de o capsulă fibroasă (loja tiroidei) -are 2 lobi laterali, uniți între ei  prin istmul tiroidian 

Fig.10 Localizarea tiroidei  

2. Structura internă  -țesutul secretor/ parenchimul glandular este format din celule epiteliale organizate în foliculi  -foliculii au formă rotund -ovalară și sunt delimitați de celule foliculare 

-în interiorul foliculilor se află un material omogen, vâscos, numit coloid

Fi .11 Fo Folicu liculii lii tiro tiroidi idieni eni

-celulele foliculare secretă proteina numită tireoglobulină,  aceasta ajunge în coloid

-tireoglobulina este forma de depozit a hormonilor tiroidieni -fiind o proteină, tireoglobulina este formată din aminoacizi, unul din aminoacizi pe care îi 27 

 

Cum învăț? 

conține este tirozina 

-iodul din sânge ajunge în foliculi și se leagă de tirozina din structura tireoglobulinei tireoglob ulinei (iodarea moleculelor de tirozină) și sub influența TSH, tireoglobulina este transformată în hormonii tiroidieni triiodotironina (T3) și tiroxină/tetraiodotironină (T 4) -sub influența TSH, hormonii tiroidieni sunt eliberați în sânge   -sinteza și eliberarea hormonilor tiroidieni în sânge sunt dependente de TSH  

Fig.12 Sinteza și eliberarea hormonilor tiroidieni  28 

 

Cum învăț? 

- printre  printre foliculii ttiroidieni iroidieni se mai aaflă flă niște celule, numite celule parafolicualre “C”, ele secretă hormonul calcitonină 

ATENȚIE!!!   Termenul de hormoni tiroidieni  se referă în general NUMAI  la triiodotironină (T3) și tiroxină (T4) și NU se referă la calcitonină.  

Fig.13 Celulele parafoliculare (para=lângă, deci parafoliculare=lângă foliculi)  

3. Funcții –  hormonii  hormonii a. Hormonii tiroidieni –  T  T3 și T4  Reglarea secreției  - printre  printre factorii care cresc secreția hormonilor tiroidieni se numără stress -ul psihoemoțional, traumatismele, durerea, variațiile de temperatură etc.  

-acestea acționează asupra hipotalamusului și determină secreția unor hormoni

stimulatori de la nivelul acestuia -prin sistemul port hipotalamo-hipofizar, hormonii stimulatori ajung în adenohipofiză și stimulează secreția de TSH a acesteia 29 

 

Cum învăț? 

-adenohipofiza eliberează TSH în sânge, acesta ajungând la tiroidă unde crește producția

de hormoni tiroidieni (triiodotironină și tiroxină)   -tiroida eliberează hormonii tiroidieni  în sânge, creșterea cantității acestora în sânge, duce la inhibarea secreției  de hormoni stimulatori ai hipotalamusului care d etermină oprirea secreției de TSH a adenohipofizei; fără TSH, tiroida nu va mai secreta triiodotironină și tiroxină; tot acest mecanism se numește feed-back negativ

-secreția de hormoni tiroidieni este dependentă de secreția de TSH, dacă T SH nu se secretă, nici hormonii tiroidieni nu vor fi secretați 

Fig.14 Reglarea secreției de hormoni tiroidieni Tractul hipotalamohipofizo-tiroidian

30 

 

Cum învăț? 

Funcțiile hormonilor tiroidieni –  triiodotironină  și tiroxină  Acțiuni  Sisten, organ, metabolism Metabolism glucidic Metabolism lipidic

-hiperglicemie -hipocolesterolemie (scade colesterolul)

Metabolism proteic Sistem cardio-vascular

-catabolism (distrugere) -crește forța și frecvența contracțiilor cardiace   -vasodilatație  -crește tonusul muscular   -crește forța de contracție a mușchilor   -crește promptitudinea (rapiditatea) răspunsului reflex de tip miotatic -crește amplitudinea și frecvența mișcărilor respiratorii 

Mușchi scheletici  

Sistem respirator Sistem nervos

-stimulează diferențierea (specializarea) neuronală -stimulează dezvoltarea normală a sinapselor   -stimulează mielinizarea (formarea tecii de mielină) 

Disfuncții (boli)  Hiposecreția- Indiferent de vârstă, procesele energetice sunt reduse, metabolismul bazal este scăzut, iar țesuturile sunt îmbibate cu un edem mucos ( mixedem), pielea devine uscată, îngroșată, se produce căderea părului, păr ului, apare senzația de frig.  

1. Hipofuncția/hiposecreția tiroidiană la copil – NANISM NANISM TIROIDIAN/ CRETINISM Încetinire a dezvoltării somatice si psihice   care  poate merge până la cretinism. Se caracterizează prin

creștere întârziată  (talie mică  și neproporțională), trăsături faciale

caracteristice, dezvoltare osoasă anormală, retard psihic, temperatura   scăzută, letargie. Diagnosticat precoce, poate fi tratat cu succes cu tiroxină (medicamente cu tiroxină).  

2. Hipofuncția/hiposecreția tiroidiană la adult –  MIXEDEM  MIXEDEM Se produce o diminuare a atenției, memoriei și capacității de învăț are. Afectează 31 

 

Cum învăț? 

echilibrul hidro-electrolitic, provocând edem (umflarea țesuturilor cu apă) și creșterea

volumului sangvin, urmată de creșterea pre siunii sangvine ( hipertensiune). Simptomele de mixedem includ: scăderea metabolismului bazal, letargie, tendința de a crește în greutate. Beneficiază de terapie cu hormoni de substituție (medicamente cu hormoni).  

3.GUȘA ENDEMICĂ  Se caracterizează prin

creșterea de volum a glandei tiroide însoțită de obicei de

hipofuncție/hiposecreție . Cauza gușei este dată de absența iodului  din alimentație și  prezența în alimente și în apa de băut a unor substanțe chimice oxidante, numite substanțe gușogene. Acțiunea acestora se exercită în mod negativ, producând

hipertrofia  (creșterea) glandei numai

în regiunile sărace în iod. Dezvoltarea anormală a tiroidei este provocată de

excesul de TSH,

stimulat de nivelele plasmatice mici de tiroxină (hipotalamusul și hipofiza detectează faptul că

sunt prea puțini hormoni tiroidieni în sânge, astfel crește secreția de TSH pentru că organismul

încercă  cumva să crească secreția de hormoni tiroidieni, deci îi dă TSH tiroidei ca să o “pornească”). 

4.Hiperfuncția/ Hipersecreția  tiroidiană–   BOALA BASEDOW-GRAVES/GUȘA

TOXICĂ  Implică

mărirea de volum a glandei tiroide asociată cu hipersecreția de tiroxină . Este

caracterizată prin

creșterea metabolismului bazal cu 100%, persoana scăzând în greutate  și

apar hipersudorații  (transpirație abundentă). Prezintă  tulburări funcționale prin accentuarea efectelor fiziologice ale hormonilor și frecvență cardiacă crescută (tahicardie). În jumătate dintre cazuri apare și

exoftalmia (protruzia globilor oculari),   ca o consecință a edemului 

retroorbitar  (în spatele ochilor) si a tumefacției  (umflare) mușchilor extrinseci ai globilor oculari.

Fig.15 Exoftalmie 32 

 

Cum învăț? 

b. Calcitonina -hormon secretat de celulele parafoliculare C  -produce hipocalcemie (scade cantitatea de calciu din sânge) și fixează calciul în oase   -este secretată și de paratiroide -reglarea secreției se face în funcție de  calcemie  (cantitatea de calciu din sânge)  –   vezi  paratiroidele

D.  PARATIROIDELE -sunt 4 glande mici   -situate, câte 2 pe fa ța posterioară a lobilor tiroidieni   -au 2 tipuri de celule cu rol secretor:   celulele principale -

secretă parathormonul

  celulele parafoliculare (identice

cu celulele

 parafoliculare “C” ale tiroidei) - secretă calcitonina

Fig.16 Paratiroidele pe fața posterioară a tiroidei  

1. Parathormonul -acționează: - direct asupra unor organe organ e și determină efectele caracteristice 

- indirect  prin intermediul vitaminei D3  a cărei secreție o controlează , deci  parathormonul determină secreția de vitamină D3 ,iar vitamina D3 este cea care va acționa

asupra unor organe determinând efectele caracteristice, astfel parathormonul își exercită efectele caracteristice asupra organelor prin intermediul vitaminei D3 Cantitatea de calciu din sânge= calcemie  Creșterea cantității de calciu din sânge= sân ge=

hipercalcemie 

Scăderea cantității de calciu din sânge=

hipocalcemie  33 

 

Cum învăț? 

a. Efectele parathorm parathormonului onului  ORGAN

ACȚIUNI 

-acționează asupra osteoclastelor din oase (celule gigantice care au rol de

a “distruge” osul) și astfel prin “distrugerea” osului, calciul din oase este

OASE

eliberat în sânge -crește absorbția intestinală (în intestine) a calciului din alimente (calciul

TUB DIGESTIV

trece din intestine în sânge) -acționează asupra tubului contort distal (o porțiune din tubul urinifer) al

nefronului din rinichi unde determină reabsorbția calciului, deci calciul RINICHI

trece din urina primară (inițial formată) în sânge   -inhibă reabsorbția fosfaților anorganici la nivelul tubilor urin iferi ai nefronului din rinichi deci, fosfații care au ajuns în urină rămân acolo

-deci efectele parathormonului sunt HIPERCALCEMIE   (creșterea cantității de calciu în sânge și HIPOFOSFATEMIE  (scăderea fosfaților în sânge deoarece ei rămân în urină și vor fi eliminați) 

b. Reglarea secreției de parathormon -secreția de parathormon se are loc în funcție de calcemie (cantitatea de calciu din sânge) -scăderea cantității de calciu din sânge   (hipocalcemia) duce la creșterea secreției de  parathormon, parathormonul parathor monul va crește cantitatea de calciu din sânge (hipercalcemie) -creșterea cantității de calciu din sânge (hipercalcemia) va duce la inhibarea (oprirea) secreției de parathormon 

c.  Disfuncții (Boli)  Hipersecreția - BOALA RECKLINGHAUSEN

Boala se datorează disfuncției glandelor paratiroide și produce tulburări ale metabolismului 34 

 

Cum învăț? 

calciului și fos forului, ducând la

demineralizări osoase/osteoporoză  (rarefierea oaselor

deoarce calciul iese din ele), cu hipercalcemie si hipercalciurie (cantitate crescută de calciu în urină). Se manifestă  prin

dureri osoase, fracturi spontane patologice   (oasele se rup ușor la

traumatisme minore deoarece ele sunt fragile), cifoscolioză (cocoașă și deformări în formă de S ale coloanei). Calciul aflat în exces în sânge, se depune în țesuturi (ca niște mici pietricele ): calcificări renale (calculi renali - pietre la rinichi), calcificări ale arterelor și țesutului

periarticular (șesutul din jurul articulațiilor).  

Hiposecreția –  TETANIA  TETANIA Apare datorită hiposecreției de hormon  paratiroid  paratiroidian ian (parathormon). Principala cauză o reprezintă îndepărtarea chirurgicală accidentală a paratiroidelor, iar principala consecință este scăderea marcată/accentuată  a calciului plasmatic/din sânge, fapt ce afectează activitatea musculaturii (mușchii au nevoie de calciu pentru a se contracta iar daca nu mai există calciu în sânge, contracția este afectată).  

2. Calcitonina -identică cu calcitonina secretată de celulele parafoliculare ale a le tiroidei   -fizează calciul în oase, ia calciul din sânge și îl introduce în oase,astfel scade cantitatea de calciu din sânge (hipocalcemie) -deci calcitonina este un hormon hipocalcemiant  exact opusul parathormonului care era hipercalcemiant -reglarea secreției de calcitonină are loc în funcție de calcemie: creșterea cantității de calciu din sânge (hipercalcemia) duce la creșterea secreției de calcitonină,   calcitonina va scădea cantitatea de calciu din sânge ( hipocalcemie), scăderea  cantității de calciu din sânge

(hipocalcemia) va duce la inhibarea (o prirea) secreției de calcitonină 

35 

 

Cum învăț? 

Parathormonul și calcitonina au efecte opuse:   -scăderea cantității de calciu din sânge (hipocalcemia) duce la creșterea secreției de  parathormon, parathormonul va crește cantitatea de cal ciu din sânge (hipercalcemie)

-creșterea cantității de calciu din sânge (hipercalcemia) va duce la inhibarea (oprirea) secreției de parathormon și la stimularea secreției de calcitonină  

-calcitonina va scădea cantitatea de calciu din sânge (hipocalcemie)   -scăderea cantității de calciu din sânge (hipocalcemia) va duce la inhibarea (oprirea) secreției de calcitonină și la stimularea secreției de parathormon  

E. PANCREASUL ENDOCRIN

-pancreasul se află în 

cavitatea abdominală, este acoperit    parțial de stomac și se află în curbura  

duodenului (segment al intestinului subțire care vine în continuarea

stomacului) -format din cap, corp și coadă  și este traversat de canalul

pancreatic principal (de la coadă  și până la cap) și de

canalul

pancreatic accesor/secundar (numai la cap), prin canale trec enzimele digestive

Fig.17 Poziția pancreasului în cavitatea abdominală  

36 

 

Cum învăț? 

Fig.18 Pancreasul

Fig.19 Structura internă a pancreasului   Pancreasul la microscop

-are o componentă: - exocrină – acinii acinii pancreatici care secretă enzime digestive   - endocrină –  insulele  insulele Langerhans care secretă hormoni  

Pancreasul endocrin -format din insule de celule endocrine - insulele Langerhans  -insulele Langerhans conțin mat multe tipuri de celule secretorii:    

celulele a (20%) -secretă glucagon,  celulele β (60-70%) - secretă insulină  

 

–  secretă somatostatină   celulele Δ (10%)  – 

a -

alfa β - beta

Δ - delta 

1. Insulina -descoperită de cercetătorul român Nicolae C. Paulescu în 1921, pentru redescoperirea ei, în 1923, canadienii F.G. Banting ș i J.J.R. Macleod au primit Premiul Nobel -singurul hormon cu efect anaboli anabolizant zant (de sinteză, formare) pentru toate metabolismele intermediare 37 

 

Cum învăț? 

-singurul hormon hipoglicemiant  (care scade glicemia- scade cantitatea de glucoză din sânge)

a.  Efectele insulinei METABOLISM FICAT -crește  GLUCIDIC

ȚESUT ADIPOS

MUȘCHI 

-crește transportul de

-crește

transportul de

glicogenogeneza 

glucoză în celule (folosită

glucoză în celule (folosită

(sinteza de glicogen)

 pentru sinteza lipidelor) lipidelor)

 pentru producerea de energie și sinteză de

LIPIDIC

-scade

-crește  sinteza de glicerol 

glicogen)

gluconeogeneza 

(component al lipidelor)

-crește

glicoliza 

(sinteza de glucoză din

(descompunerea glucozei)

 produși non-glucidici)

-crește sinteza de glicogen 

-crește  lipogeneza 

-crește sinteza trigliceridelor 

(sinteza lipidelor)

(lipide) și acizilor

grași(componente ale lipidelor) -crește

sinteza enzimelor

lipogenetice (care ajută la  producerea lipidelor) -scade

lipoliza

(descompunerea lipidelor)

PROTEIC

-scade

proteoliza

-crește

captarea

(descompunerea

aminoacizilor 

 proteinelor)

(componente ale  proteinelor) -crește

sinteza proteică 

-efectul global al insulinei este HIPOGLICEMIA  HIPOGLICEMIA (scade cantitatea de glucoză din sânge)  

38 

 

Cum învăț? 

b.  Reglarea secreției de insulină  -stimulul pentru secreția de insulină este hiperglicemia  (creșterea cantității de glucoză în sânge) -când glicemia (cantitatea de glucoză din sânge ) crește

hiperglicemie  

secreție de insulină  

-insulina introduce glucoza în celule și astfel scade cantitatea de gl ucoză din sânge

(hipoglicemie)  -hipoglicemia inhibă secreția de insulină  

c.  Disfuncții (Boli)  Hiposecreție de insulină –  DIABET  DIABET ZAHARAT Deficitul de insulină cu incapacitatea organismului de a  oxida glucidele (diabetul zaharat) constituie o boală metabolică complexă, caracterizată pri n  prezența valorilor crescute ale

glicemiei la deter minări minări repetate. Pacienții prezintă hiperglicemie, glicozurie  (glucoză în urină ceea ce nu este normal), poliurie  (urinează mai mult), polidipsie  (bea multă apă), polifagie (manâncă mult),

dezechilibre acido-bazice și electrolitice. Complicațiile bolii provoacă și

compromiterea morfofuncțională  a unor țesutur i și organe de importanță vitală , cum ar fi sistemele nervos, cardiovascular sau excretor.

Hipersecreție de insulină  Excesul de insulină se caracterizează prin

hipoglicemie severă   (scade cantitatea de

glucoză din sânge), care poate compromite dramatic

funcția sistemului nervos.

2. Glucagonul -are efecte opuse insulinei

39 

 

Cum învăț? 

a.  Efectele glucagonului METABOLISM

EFECTE -crește

glicogenoliza (descompunerea glicogenului în glucoză)  

-crește

gluconeogeneza (sinteza de glucoză din produși non -glucidici)

LIPIDIC

-crește

lipoliza (descompunerea lipidelor)

PROTEIC

-crește

proteoliza (descompunerea proteinelor)

ALTE EFECTE

-crește

forța de contracție miocardică (a inimii)

-crește

secreția biliară (sucul secretat de vezica biliară –  fierea)  fierea)

-scade

secreția gastrică (a stomacului)

GLUCIDIC

b.  Reglarea secreției de glucagon   -stimulul pentru secreția de glucagon este hipoglicemia  (scăderea cantității de glucoză în sânge) -când glicemia (cantitatea de glucoză din sânge )  scade

hipoglicemie

secreție de glucagon 

-glucagonul crește cantitatea de gulcoză din sânge ( hiperglicemie) -hiperglicemia inhibă secreția de glucagon

Insulina și glucagonul au efecte opuse:   -stimulul pentru secreția  de insulină este hiperglicemia (creșterea cantității de glucoză în sânge) -când glicemia (cantitatea de glucoză din sânge ) cr crește ește (hiperglicemie), crește secreți secrețiaa de   insulină 

-insulina scade cantitatea de glucoză din sânge (hipoglicemie) (hipog licemie)  -hipoglicemia inhibă secreția de insulină dar o stimulează pe cea de glucagon   -glucagonul crește cantitatea de gulcoză din sânge (hiperglicemie) (hiper glicemie)  -hiperglicemia inhibă secreția de glucagon, dar o crește pe cea de insulină 40 

 

Cum învăț? 

F. EPIFIZA/ GLANDA PINEALĂ  -situată între tuberculii/coliculii cvadrigemeni superiori (situați pe fața posterioară a mezencefalului) 

-intră în componența

epitalamusului (component al diencefalului)   -anatomic și funcțional, are conexiuni cu epitalamusul, cu care formează un

sistem

neurosecretor epitalamo-epifizar  -epifiza are legături strânse cu retina

Fig.20 Fața posterioară a trunchiului cerebral  

1. Hormoni -sunt melatonina și vasotocina   -extractele de epifiză au ș i efecte metabolice, metabolice, în metabolis metabolismul mul lipidic, glucidic, proteic, și în cel mineral

a.  Melatonina -are acțiune frenatoare (oprire) asupra funcției gonadelor (testicule și ovare)  -stimulii luminoși produc, prin intermediul nervilor simpatici, o reducere a secreției de melatonină  -la întuneric, secreția de melatonină crește, frânând/oprind funcția gonadelor  

b. Vasotocina -are o puternică acțiune antigonadotropă(inhibă acțiunea gonadotropilor)mai ales anti-LH  41 

 

Cum învăț? 

G. TIMUSUL -rol de glandă endocrină în prima parte a ontogenezei(dezvoltării ), până la pubertate -are localizare retrosternală (în spatele sternului), între plămâni și sub tiroidă t iroidă  -la pubertate, involuează, fără să dispară complet 

Fig.21 Localizarea timu timusului sului -glandă cu structură  mixtă, de epiteliu secretor endocrin și organ limfatic -în organism are atât rol de organ limfatic

central, cât și de glandă endocrină  -funcțiile timusului sunt puternic blocate de hormonii steroizi, care determină involuția lui 

a. Rol de glandă endocrină   -nu au fost individualizați individua lizați hormoni ca atare dar se cunosc o serie de efecte ale extractelor de timus:

Organele limfatice produc limfă și limfocite. Organe limfatice/limfoide centrale:   măduva osoasă hematogenă  

  Organetimusul limfatice/limfoide periferice:: periferice   ganglionii limfatici   splina   amigdalele etc. Limfocitele fac parte din categoria leucocitelor și sunt de 2 feluri:  

  limfocite limfocite

B T 42 

 

Cum învăț?    acțiune

de frânare a dezvoltării gonadelor (testicule și ovare) 

  acțiune

de stimulare a mineralizării osoase

  efecte

de oprire a mitozelor (diviziuni celulare ale celulelor corpului)

b. Rol de organ limfatic central -unitatea histologică (de structură) a timusului este lobulul timic, format dintr-o rețea de

celule reticulare, între care se află timocite (celule ale timusului) -timocitele sunt celule hematoformatoare  (care formează celule ale sângelui)

primordiale (stem) migrate/venite din măduva hematogenă  a oaselor și transformate sub influența factorilor locali în celule limfoformatoare (care produc limfocite) de tip T  -timocitele însămânțează(se depun) organele limfatice/limfoide  periferice (ganglionii limfatici, splina, amigdalele etc.)

43 

   

Cum învăț? 

III. SISTEMUL OSOS - participă  participă la realizarea mișcării/locomoției mișcării/locomoției împreună cu sistemul muscular   -are rol pasiv în cadrul cadr ul mișcării iar sistemul muscular are rol activ (mușchiul este cel care se contractă trăgând după el osul), sunt dure, rezistente, cu inervație și vascularizație proprie  

-după forma lor , oasele se clasifică în:   oase

—   predomină predomină lungimea, au o diafiză și 2 epifize: humerus, radius, ulnă, lungi  — 

femur, tibie, fibula   oase

late   —    predomină lățimea și înălțime înălțimea: a: pari etal, frontal, occipital, stern,

scapula, coxal   oase

scurte - cele trei dimensiuni sunt aproximativ egale: carpiene, tarsiene

-există  și oase, cum ar fi rotula, care se găsesc în grosimea unui tendon (tendonul cvadricepsului femural), aceste oase se numesc sesamoide; există, de asemenea, și oase

alungite, cum ar fi coastele și clav icula, la care predomină  lungimea, dar care nu prezintă diafiză și epifize, așa cum au oasele lungi  

-oasele sunt formate din țesut osos:     țesut

osos compact/haversian  diafiza oaselor lungi  –  diafiza

  țesut

 –  epifizele  epifizele oaselor lungi osos spongios –  și în interiorul celor scurte și late  

-celule țesutului osos sunt:    osteoblaste-

celule tinere care

formează osul    osteocite- celule

mature  –  provin

din osteoblastele maturate –  celule  celule   osteoclaste  – 

gigantice care

distrug osul

Fig.22 Os lung

44 

 

Cum învăț? 

-la suprafața oaselor se află o foiță subțire de țesut conjunctiv numită periost 

1. Osteogeneza și creșterea oaselor  -dezvoltarea oaselor are loc prin procesul de osteogeneză, care constă în transformarea țesutului cartilaginos sau conjunctivo-fibros al embrionului în scheletul osos al adultului

-după originea lor, oasele se împart în   oase

de membrană - dezvoltate prin osificare desmală (endoconjunctivă)  

  oase

de cartilaj - dezvoltate prin osificare encondrală 

a.  Osificarea desmală/endoconjunctivă  -formează oase de membrană  -într-o membrană conjunctivă apar centre de osificare care cresc și se unesc între ele formând osul o sul final  

-formează oasele bolți i cutiei craniene, parțial

claviculele și mandibula  -realizează și creșterea în grosime a oaselor lungi pe seama (cu ajutorul) zonei interne osteogene a periostului

b.Osificarea encondrală/ de cartilaj -formează oase de cartilaj  -în osul lung format inițial din țesut cartilaginos apar centre de osificare, mai întâi în diafiză, ulterior și în epifize,

Fig.23 Osificarea desmală 

aceste centre se numesc puncte de osificare primitivă(primară) care cresc și se unesc între ele   -osificarea epifizelor începe mai târziu, după ce ele au ajuns aproape de dimensiunile definitive, inițial în epifize apar niște capilare sangvine și apoi centrii de osificare os ificare  

- până  până în jurul vârstei de 20 de ani, între epifize și diafiză rămân niște zone de ț esut 45 

 

Cum învăț? 

cartilaginos hialin numite cartilaje de conjugare diafizoepifizare/ metafizare/de creștere   -celulele acestor cartilaje proliferează(se înmulțesc)  numai spre diafiză, realizân d astfel  procesul de creștere în lungime a osului

(celulele cartilajului sunt transformate în celule osoase care se depun spre diafiză,

în acest timp alte celule cartilaginoase sunt formate în cartilaj și vor intra în

 procesul de transformare transfor mare în celule osoase) -după ce procesul de creștere a încetat, în jurul vârstei de 20-25 de ani, cartilajele de creștere sunt înlocuite de țesut osos (cartilajele se transformă complet în țesut osos), iar epifizele se sudează la diafize,  epifizele vor rămâne

acoperite cu un strat subțire de cartilaj hialin, numit cartilaj articular  -osificarea encondrală formează

oasele membrelor, oasele scurte și oasele bazei craniului -osificarea encondrală realizează 

Fig.24 Osificarea encondrală  

creșterea în lungime a osului la nivelul cartilajului de creștere 

2. Scheletul -reprezintă totalitatea oaselor așezate în poziție po ziție anatomică  

46 

 

Cum învăț? 

a.  Scheletul capului -format din:  

neurocraniu  –  –  adăpostește encefalul   



 

viscerocraniu: - la nivelul său se află

4 oase nepereche : -frontal

segmentele periferice ale organelor de simț și

-etmoid

 primele segmente ale sistemelor respirator și

-sfenoid

digestiv

-occipital 

 



 

6 oase perechi: perechi: -maxilare -palatine

2 oase perechi: - temporale

-nazale

-parietale 

-lacrimale -zigomatice -cornetele nazale inferioare 

 

2 oase nepereche: - vomerul - mandibula

Fig.25. Vedere laterală a craniului secționat 

47 

 

Cum învăț? 

Fig.26 Fața anterioară a craniului 

Fig.27 Fața bazală a craniului (baza craniului)

48 

 

Cum învăț? 

b.Scheletul trunchiului -format din coloană vertebrală, stern, coaste și bazin  -bazinul este alcătuit din osul sacru și cele două oase coxale  

Coloana vertebrală  -r eprezintă eprezintă scheletul axial -situată în partea mediană (pe mijloc) și posterioară a corpului   -are 3 roluri;

ax de susținere a corpului

   

 protejarea măduvei spinării

 

executarea diferitelor mișcări ale trunchiului și ș i capului 

-formată din 33-34 vertebre  -are 5 regiuni:  

cervicală –  7  7 vertebre (prima este numită atlas a doua axis) 

 

toracală (dorsală) –  12  12 vertebre

 

lombară –  5  5 vertebre

 

sacrală –  5  5 vertebre sudate= osul sacru

 

coccigiană –  4-5  4-5 vertebre sudate= osul coccis

49 

 

Cum învăț? 

Fig.28 Coloana vertebrală  

50 

 

Cum învăț? 

-structura unei vertebre diferă în funcție de regiune și de rolul îndeplinit   -vertebra prezintă, în partea sa anterioară, corpul vertebral, iar posterior, arcul vertebral, care este legat de corpul vertebral prin 2 pediculi vertebrali -de pe arcul verte bral pornesc următoarele formațiuni osoase: apofiza spinoasă, apofiza

transversă, apofiza articulară superioară   -pediculii vertebrali  prin suprapunere, delimitează orificiile intervertebrale (de conjugare) prin care ies nervii spinali -între corpul vertebral, pediculii verte brali și arcul vertebral se află orificiul vertebral, care, prin suprapunere, formează

canalul vertebral ce adăpostește măduva spinării 

Fig.29 Alcătuirea vertebrei (în imagine- vertebră lombară)  Osul sacru (fig.28) -provine din sudarea celor 5 vertebre sacrale -este un os median, nepereche, de formă triunghiulară, cu baza î n sus -f ețele co xal ețele laterale ale sacrului prezintă o suprafață de articulare pentru osul coxal -vârful sacrului, îndreptat în jos, se unește cu baza coccisului.   51 

 

Cum învăț? 

Coccigele (fig.28) -r ezultă ezultă din fuzionarea celor 4 -5 vertebre coccigiene -formă triunghiulară cu baza în sus s us care se articulează cu sacrul   Coloana vertebrală prezintă curburi: (fig.28)   în

plan sagital –  lordoze - când au concavitatea(scobitura)posterior (regiunile cervicală și lombară)  

- cifoze (cocoașă) când concavitatea(scobitura) privește anterior (regiunile toracală și sacrală)   în

plan frontal - scolioze și pot fi cu convexitatea la stânga sau la dreapta(ca litera S)  

Scheletul toracelui (fig.30) -format anterior de stern, posterior de coloana vertebrală, iar lateral, de coaste  

Sternul  -este un os lat situat anterior, pe linia me diană (pe mijloc) a toracelui -format din:   manubriu   corp   apendicele

xifoid - rămâne cartilaginos până în jurul vârstei de 40 de ani

Coastele  -sunt arcuri osteocartilaginoase(au o parte osoasă și una formată din cartilaj) -situate în partea laterală a toracelui -întinse de la coloana verte brală toracală până la stern

52 

 

Cum învăț? 

-formate - posterior - un arc osos care se articule ază cu vertebrele toracale  - anterior - din cartilajul costal -sunt 12 perechi   primele

7 perechi - coaste adevărate, cartilajul lor articulându-se direct cu sternul

  perechile

VIII, IX, X  - coaste false, deoarece se articulează cu sternul prin intermediul cartilajului coastei a VII-a

  ultimele

oaste flotante(libere)nu au cartilaj și nu ajung la stern 2 coaste XI și XII – ccoaste

-posterior, scheletul toracelui este format de către cele 12 vertebre toracale  

Fig.30 Toracele osos

53 

   

Cum învăț? 

c. Scheletul membrelor Scheletul membrelor superioare -format din: - scheletul centurii scapulare -scheletul membrului superior liber -centura scapulară  leagă mem brul superior de torace - formată din claviculă și scapulă/ omoplat   

clavicula  - este un os lung de forma literei „S“ culcată, care se articulează lateral cu scapula și medial cu manubriul sternal

 

scapula/omoplat  - este un os lat  pe fața

 posterioară a toracelui, are formă triunghiulară, așezat cu baza în sus, lateral se articulează cu humerusul (fig.30)

-scheletul membrului superior liber

humerus 

  scheletul

brațului - osul

  scheletul

ante brațului –  2  2 oase lungi:





 

 

radiusul -lateral

Fig.31 Scheletul membrului superior

 

ulna - medial scheletul mâinii - format din: 

 

8 oase carpiene



 

5 metacarpiene



 

14 falange  

o

o

 

2 falange pentru degetul I – police police 3restul falange pentru degetelor degetelor    Fig.32 Scheletul 54 

mâinii

 

Cum învăț? 

Scheletul membrelor inferioare -format din: - centura pelvină

- scheletul membrului inferior liber -centura pelvină leagă membrul inferior de scheletul trunchiului - formată din oasele

coxale și sacrul; împreună acestea formează bazinul/pelvisul osos   oasele coxale  sunt 2 și se articulează anterior între ele, formând simfiza pubiană, iar posterior se articulează cu sacrul; o sul coxal provine din sudarea a 3 oase: ilion,

ischion și pubis, aceată sudare se datorează adaptării la stațiunea bipedă   (în 2  picioare), membrele inferioare fiind dife rențiate în vederea funcției de preluare a greutății cor   pului și de locomoție 

Fig.33 Centura pelvină/ bazinul/  pelvisul osos

Fig.34 Oasele coxalului 55 

  

Cum învăț? 

-scheletul membrului inferior liber  

scheletul coapsei  –   osul femur, cel mai lung os din corp

 

scheletul gambei - 2 oase lungi 

 

tibia   –  

medial,

mai

voluminoasă  

fibula/peroneu   –   lateral,

 

mai subțire    rotula  -

este un os triunghiular, cu

Fig. 35 Scheletul membrului inferior

 baza în sus, situat în tendonul mușchiului cvadriceps femural; f ața ața

sa posterioară se articulează cu epifiza distala a femurulul

Fig.36 Rotula  

scheletul piciorului - format din: 

 

7 oase tarsiene



 

5 metatarsiene



 

14 falange  

2 falange pentru degetul I – haluce haluce

 

3 falange pentru restul degetelor  

o

o

56 

Fig.37 Scheletul piciorului  

Cum învăț? 

3. Rolul oaselor în organism a. Rol de pârghii ale sistemului locolotor -în cadrul organismului, elementele unei pârghii sunt: 

 

punct de sprijin (S) –  o articulație 



 

forța rezistentă (R ) –  osul care trebuie mișcat 



 

forța activă (S) –  mușchiul care mișcă osul  

po ate Pârghia este o bară rigidă care se poate

roti în jurul unui punct fix numit punct de sprijin(S) și asupra căreia acționează două forțe: forța care trebuie învinsă, numită

forță rezistentă(R  ) și forța cu ajutorul căreia este învinsă forța rezistentă, numită

forță activă(F). (Wikipedia)

-în organism există pârghii de cele trei ordine ord ine 

I.  articulația craniului cu coloana vertebrală   -S se află între R și F  -articulația dintre craniu și coloană este punctul de sprijin (S) -craniul este forța de rezistență (R) și el trebuie mișcat 

-mușchiul care mișcă craniul este forța activă (F) -mișcarea din cadrul aceste pârghii este extensia capului (dă capul pe spate)

Fig.38 Pârghia de ordinul I  

II.  articulația dintre oasele gambei și picior -R se află între F și S   -către vârful piciorului este punctul de sprijin (S) -oasele piciorului sunt forța de rezistență (R) și trebuie mișcate

-mușchiul care mișcă oasele este forța activă (F)   -mișcarea din cadrul aceste pârghii este de ridicare pe vârfuri (stă pe vârfuri)  

Fig.39 Pârghia de ordinul II 57 

 

Cum învăț? 

III.  articulația dintre osul brațului și cele ale antebrațului   -F se află între S și R -articulația cotului este punctul de sprijin (S) -oasele antebrațului sunt  forța de rezistență (R) și ele trebuie mișcate -mușchiul

care

mișcă

oasele

antebrațului este forța activă (F)  

-mișcarea din cadrul aces te pârghii este

Fig.40 Pârghia de ordinul III 

flexia antebrațului (antebrațul se lipește de braț )

b. Rol de protecție a unor organe o rgane vitale  

 

cutia craniană pentru encefal



 

canalul rahidian/canalul medular pentru măduva spinării (măduva trece prin pr in el) 



 

cutia toracică (formată din coaste, stern, vertebre toracice)  pentru pentru inimă și plămâni 



 

bazinul osos/pelvisul osos pentru organele pelvine

c.  Rol antitoxic -oasele rețin numeroase substanțe toxice (Hg  –   mercur, Pb-plumb, F-fluor)  pătrunse accidental în organism și le eliberează e liberează treptat fiind apoi eliminate renal -în felul acesta, concentrația sangvină a toxicului nu crește prea mult și sunt prevenite efectele nocive asupra altor organe deoarece substanțele toxice sunt elibereate treptat în sânge astfel încât rinichiul are timp sa le elimine înainte ca acestea să determine efecte nocive asupra altor organe

58 

 

Cum învăț? 

d. Rol de sediu principal al organelor hematopoietice (care produc celule ale sângelui) -la copii, toate oasele conțin măduvă hematogenă he matogenă care produce celule ale sângelui -la adult  - oasele late conțin măduvă roșie/hematogenă  -oasele lungi conțin în canalul din diafiza lor o măduvă gal benă  benă (țesut adipos cu rol de rezervă)  -la vârstnici, măduva din diafiza oaselor lungi este cenușie, nefuncțională 

metabolismul ul calciului, fosforul ui și electroliților  e.  Rol în metabolism -oasele reprezintă principalul rezervor de substanțe substa nțe minerale al organismului

Compoziția chimică a oaselor   -osul conține 20% apă și 80% reziduu uscat  -alcătuit dintr -o: -o:  

matrice organică solidă 

 

săruri minerale (depozitele de săruri de calciu)

-matricea organică a osului - oseina  



este alcătuită 90-95% din fibre de colagen, care au o mare rezistență, ele se extind în primul rând de-a lungul liniilor de forță de tensiune și dau osului marea sa rezistență (se extind de-a lungul zonelor mai solicitate)

 



restul este un mediu omogen numit substanță fundamentală 

  fibrele de colagen și substanța fundamentașă formează



oseina 

  matricea organică este întărită de sărurile minerale



-sărurile minerale/substanțe anorganice     întăresc matricea organică  



 



reprezentate în special de fosfatul de calciu, cea mai importantă substanță cristalină   este hidroxiapatita 59 

 

Cum învăț? 

La nivelul oaselor au loc procese metabolice similare celorlalte organe. O particularitate metabolică o constituie marea afinitate a substanței fundamentale funda mentale față de sărurile minerale.

Articulațiile -sunt4. organe de legătură  între oase   

-sunt sediul mișcărilor   -după gradul de mobilitate, articulațiile se împart în sinartroze și diartroze  

a. Sinartroze -sunt articulații fixe, imobile   -nu au cavitate articulară  -în ele se execută mișcări foarte reduse -după tipul țesutului care se interpune între cele 2   oase care se articulează, există:    sindesmoze -

se interpune țesut fibros –  

ex. suturile craniene   sincondroze 

 —  

se

interpune

țesut

cartilaginos –  ex. simfizele (fig.33 simfiza pubiană)     sinostozele 

 —   se

interpune

țesut

osos

(sunt

Fig.41 Sindesmoză între oasele parietale

sindesmoze și sincondroze osificate/transformate în țesut osos odată cu înaintarea în vârstă)

b. Diartrozele -articulații care posedă un grad variabil de mobilitate   -se împart în amf iartroze iartroze și artrodii (articulații mobile) 

60 

 

Cum învăț? 

Amfiartrozele -sunt articulații semimobile  -au suprafețe articulare plane sau ușor concave -ex. articulațiile dintre corpurile vertebrale care se fac prin interpunerea discurilor intervertebrale

Fig.42 Amfiartroză între corpurile vertebrale ale coloanei vertebrale

Artrodiile -sunt articulații sinoviale 

-au o mare mobilitate -mișcările depind de forma suprafețelor supra fețelor articulare  -mișcările se pot realiza în jurul unui ax, a două axe sau 3 trei axe -artrodiile prezintă mai multe elemente structurale:    capsula capsula articulară - învelește capetele oaselor care se articulează   ligamente –  întăresc articulația, ligamente articulare  – 

suprafețe articulare  –  –  suprafețele  suprafețe

facând-o mai stabilă 

oaselor care se articulează, deasupra

supraf ețelor ețelor articulare se află cartilajul articular  care le învelește  

embrana membrana  m

sinovială  –  –  se află pe fața înternă a capsulei articulare și secretă lichidul sinovial (cu rol de lubrifiant) care diminuează frecarea și favorizează alunecarea oaselor în articulație  

 –  spațiul cavitatea  c avitatea articulară – 

cuprins în interiorul articulației art iculației 

61 

   

Cum învăț? 

Fig. 43 Capsula și ligamentele articulare  

Fig.44 Interiorul articulației (articulația genunchiului) 

5. Noțiuni elementare de igienă și patologie   a.  Deformările  Pot

apărea

la

nivelul

oricărui

component al sistemului osos; cele mai întâlnite sunt cele de la nivelul coloanei vertebrle: cifoza, lordoza și scolioza. Cifoza reprezintă o exagerare a curburii coloanei

62 

Fig. 45 Deformările coloanei vertebrale

 

Cum învăț? 

toracale; lordoza reprezintă o exagerare a convexității coloanei lombare, iar scolioza o curbare laterală, anormală (în formă de S)  a coloanei vertebrale, putând apărea la orice nivel al acesteia.

b. Fracturile Întreruperea continuității anatomice/rupere a unui os. De regulă  survin în urma unor traumatisme dar există și situații particulare, în cadrul unor bol i când pot fi și spontane (osul este fragil sau fragilizat în cadrul unei suferințe s uferințe sistemice).

c.  Entorsele Se constituie prin alungirea ligamentelor componente ale unei articulații, precum și a ligamentelor de vecinătate. Pot avea diverse grade de gravitate, tratamentul facăndu -se

sinovite  (inflamații ale membranei sinoviale). Doar ligamentele se alungesc, oasele r ămân ămân la locul lor. Popular entorsele sunt sinonime cu expresiile

diferențiat. Se asociază   frecvent cu

“mi-am scrântit mâna/picorul etc.” sau “am “a m călcat strâmb cu piciorul”.  

d. Luxațiile Semnifică

dislocarea elementelor componente ale unei articulații , în special a

suprafețelor articulare. Oasele ies din articulație și e nevoie să fie puse la loc. Cele mai vulnerabile articulații sunt cele ale genunchiului și umărului. 

e. Bolile reumatism reumatismale ale Termenul de artrită  este general pentru un număr de   peste 50 de afecțiuni  articulare diferite, toate având ca simptom edemul, inflamația și durerea . Cauzele celor mai multe artrite rămân necunoscute dar multe dintre ele survin unor traumatisme sau procese infecțioase.  

63 

 

Cum învăț? 

IV. SISTEMUL MUSCULAR -este format din mușchi, care sunt organe active ale mișcării, acest rol este realizat de către  având în structura sa țesut muscular striat musculatura scheletică —  somatică —  având -mușchii au forme variate   mușchi fusiformi  —  —  biceps,  biceps, triceps 



 

mușchi triunghiulari  —   piramidal al abdomenului —  piramidal



 

mușchi de formă patrulateră  —   marele drept abdominal si marele dorsal —  marele



 

mușchi în formă de cupolă   —    diafragma —  diafragma



 

mușchi în formă de trapez —   —  mușchiul trapez



 

mușchi circulari —   —  orbicularul  orbicularul buzelor si cel al pleoapelor, sfincterele

1.  Structura mușch mușchiului iului  -mușchii scheletici prezintă:   



corpul mușchiului - o porțiune centrală musculară, mai voluminoasă, format din fibre musculare striate

 



ibros 2 tendoane - extremități de culoare alb-sidefie, conțin țesut f ibros  

o

unul dintre tendoane se inseră  pe osul fix (osul care nu se va mișca) și se numește originea mușchiului; în general originea mușchiului este unică  (se prinde doar de o singură zonă a unui os)  dar există și mușchi

cu mai multe origini: biceps, triceps, cvadriceps   celălalt se prinde de osul mobil și se numește nu mește

o

inserția mușchiului

-la exteriorul corpului muscular muscu lar se află  fascia mușchiului - o membrană conjunctivă  -sub fascie se află epimisium - o lamă de țesut conjunctiv   -din epimisium pornesc, în interior, septuri conjunctive numite perimisium  și care delimitează fasciculele musculare

-fasciculele musculare sunt alcătuite din mai multe fibre musculare 64 

 

Cum învăț? 

-fiecare fibră musculară este învelită de endomisium –   –  o teacă fină de țesut conjunc tiv -mușchiul are o bogată bo gată vascularizație  -inervația mușchiului este dublă:

Fibră musculară = Celulă musculară  

 

somatică –  inervează fibrele musculare  

 

vasele de sâng sângee ale mușchiului determinând reacții vegetativă  –  inervează vasele





vasomotorii (vasodilatație, vasoconstricție) 

Fig. 46 Structura

mușchiului 

2.  Principalele grupe de mușchi scheletici 

a.  Mușchii capului -2 categorii de mușchi: 

 

mușchii mimicii  -  prin contracția lor, determină dife rite expresii ale feței ex.  orbicularul buzelor și cel al pleoapelor, mușchiul occipitofrontal  (format din mușchiul frontal și occipital)  



 

mușchii maseteri - intervin în realizarea actului masticației ex. mușchiul maseter, mușchiul temporal  65 

 

Cum învăț? 

Fig. 47 Mușchii capului și gâtului 

Zonele albe sunt

fasciile mușchilor  

b. Mușchii gâtului  -în regiunea anterolaterală a gâtului se află o serie de mușchi, așezați pe mai multe  planuri,

care,

dinspre

suprafață

spre

 profunzime, sunt: 

 

mușchiul pielos al  gâtului  încrețește pielea gâtului  



 

mușchiul sternocleidomastoidian

Fig. 48 Mușchii capului și gâtului 

c.  Mușchii trunchiului  Mușchii spatelui și ai cefei  -mușchiul trapez - superior și în plan superficial -mușchii romboizi- profund (sub) față de mușchiul trapez  –  inferior/mai  inferior/mai jos de mușchiul trapez  -mușchiul marele dorsal –  66 

 

Cum învăț? 

Fig. 49 Mușchii spatelui și ai cefei   Mușchii anterolaterali ai toracelui t oracelui -anterior și superficial:  

 

marii pectorali



 

micii pectorali  –   se află sub marii pectorali

-anterior și mai profund de pectorali:   mușchii subclaviculari  

 



dințații mari –   –  situați lateral

-în spațiile intercostale: 

 

mușchii intercostali externi



 

mușchii intercostali interni  

-la baza cutiei toracice: 

 

Fig.50 Mușchii toracelui  

diafragma- un mușchi lat, separă cavitatea toracică de cea abdominală, are o față  boltită spre torace și o față concavă spre abdomen   67 

   

Cum învăț? 

Fig.51 Mușchii toracelui 

Fig.52 Diafragma

Mușchii anterolaterali ai abdomenului -sunt mușchi lați  

 

mușchii drepți abdominali  –  –   de o parte și de alta a liniei mediane/linia albă (linia verticală care trece prin mijlocul abdomenului)  



 

mușchii piramidali  - anterior de drepții abdominali 



 

mușchiul oblic extern 



   

mușchiul oblic intern mușchiul transvers al abdomenului  

Linia alba (linia mediana)

lateral de drepții abdominali 

Fig. 53 Mușchii abdomenului

68 

 

Cum învăț? 

d. Mușchii membrelor  Mușchii membrului superior  -mușchii umărului  

 

mușchiul deltoid –  sub piele, realizează abducția  brațului brațului (fig.56) –   îndepărtarea lui de

corp

ridicarea

de

cu

lui

la

orizontală 

-mușchii brațului    anterior 

 

mușchiul biceps brahial

sub m.biceps brahial



 

mușchiul brahial 



 

mușchiul

sub m.biceps brahial

coracobrahial   posterior 

 

Fig.54 Mușchii anteriori ai brațului și antebrațului  

mușchiul triceps 

-mușchii antebrațului    anterior 

 

sunt flexori ai antebrațului și ai mâinii și pronatori  ai mâinii (realizează flexia și  pronația mâinii) fig.56



 

sunt flexori ai degetelor  (unii) (realizează flexia degetelor)

  posterior 

 

și lateral 

suni extensori ai antebrațului, mâinii și

degetelor (realizează extensia) fig.56 -mușchii mâinii –   mâna are un aparat muscular complex și are

Fig.55 Mușchii posteriori ai brațului și antebrațului   69 

 

Cum învăț? 

mușchi numai pe fața sa palmară /volară (palma) și î n spațiile interosoase 

Fig.56 Mișcări la nivelul membrului membrului superior  Mușchii membrului inferior -mușchii bazinului  

 

mușchii fesieri - în jurul articulației șoldului

-mușchii coapsei    loja

anteromedială  



 

mușchiul croitor –   –  în loja anterioară și este cel mai lung mușchi al corpului



 

 –  în loja anterioară și sub mușchiul cvadricepsul femural –  mușch iul croitor  



 

mușchiul adductor mare 



 

mușchiul adductor scurt

în loja medială, prin contracție, apropie coapsele  



 

mușchiul adductor lung

între ele –  mișcarea de adducție 



 

mușchiul drept medial 

  loja

posterioară 



 

mușchiul biceps femural  



 

mușchiul semitendinos



 

mușchiul semimembranos   70 

 

Cum învăț? 

Fig.58 Mușchii coapsei loja posterioară 

Fig.57 Mușchii coapsei - loja anteromedială  -mușchii gambei   loja anterolaterală   

 

mușchiul tibial anterior 



 

mușchii extensori ai degetelor 



 

mușchiul peronier scurt 



 

mușchiul peronier lung 

  loja

în loja anterioară 

în loja laterală 

posterioară 



 

mușchiul gastrocnemian  superficial, împreună formează tricepsul sural 



 

mușchiul solear 



 

mușchiul tibial posterior



 

mușchii flexori ai degetelor  degetelor

 profund, fac extensia labei piciorului și flexia

-mușchii piciorulu  picioruluii - așezați atât pe fața dorsală, cât și pe fața plantară  

71

71 

 

Cum învăț? 

Fig.59 Mușchii gambei 

Fig.60 Mușchii superficiali ai lojei posterioare 

Fig.61 Mușchii profunzi ai lojei posterioare

72 

 

Cum învăț? 

Fig. 62 Mișcări la nivelul membrului inferior 

3.  Structura celulei musculare striate/fibrei musculare striate -mușchii scheletici sunt alcătuiți din țesut muscular striat  -țesutul muscular striat este alcătuit din celule musculare striate/ fibre musculare m usculare striate,  grupate în pachete numite fascicule  -fibra musculară striată are o formă alungită și cilindrică și poate atinge o lungime de până la câțiva zeci de centimetrii  -membrana fibrei musculare se numește sarcolemă, citoplasma fibrei musculare se numește sarcoplasmă 

-o fibră musculară are :   numeroș i nuclei dispuși periferic  



 

numeroase mitocondrii

 

reticulul endoplasmatic - formează saci care depozitează calciu  





-f ibra ibra musculară conține organite specifice numite nu mite miofibrile 

73 

 

Cum învăț? 

-miofibrilele sunt alcătuite din : 

 

miofilamente subțiri de actină



 

miofilamente groase de miozină  

-miofilamentele de actină sunt dispuse printre cele de miozină și invers  -miofilamentele sunt dispuse la același nivel și  paralel cu axul longitudinal al fibrei, formând astfel :  

discuri clare  - formate din miofilamente subțiri de actină

 

discuri întunecate - formate din miofilamente groase de miozină 





-discurile clare și întunecate alternează între ele dând aspectul striat al fibrei musculare   -discurile întunecate sunt străbătute de o bandă luminoasă banda H 

 întunecată   -discurile clare sunt străbătute de membrană Z întunecată -segmentul cuprins între două membrane Z se numește sarcomer -sarcomerul este unitatea morfofuncțională a miofibrilei -actina și miozina sunt proteine contractile 

Fig. 63 Structura fibrei musculare striate

74 

 

Cum învăț? 

Fig.64 Structura sarcom sarcomerului erului

75 

 

Cum învăț? 

4. Fiziologia mu mușchilor șchilor scheletici  -mușchii scheletici asigură tonusul, postura, echili brul,  brul, mimica și mișcările voluntare -sunt componenta efectorie (efectorul) a reflexelor somatice de tonus, postură, echilibru și redresare, precum și a activității  motorii voluntare, a expresiei stărilor afectiv emoționale și

limbajului -reprezintă aproximativ 40% din masa organismului

a.  Proprietățiile mușchilor  Excitabilitatea -se datorează proprietăților membranei celulare (permeabilitate selectivă, conductanța ionică, polarizare electrică, pompe ionice)  

-sarcolema (membrana) se poate depolariza și genera un potențial de acțiune   -mușchii răspund la un stimul printr -un potențial de acțiune propagat  (de la locul unde acționează stimulul, potențialul de acțiune se extinde la toată fibra musculară) , urmat de contracția caracteristică  

-între manifestarea electrică (potențialul de acțiun e) de la nivelul membranei fibrei musculare și fenomenele mecanice (scurtarea sarcomerului   ducând la contracție ) de la nivelul

sarcomerului, se produce un lanț de reacții fizico -chimice, numit cuplaj excitatie-contracție (o succesiune de etape care au loc între depolarizarea sarcolemei și contracția mușchiului)   -deci excitabilitatea este proprietatea membranei de a genera un potențial de acțiune

care va duce la declanșarea contracției  fibrei musculare Contractilitatea -este proprietatea specifică mușchiului -reprezintă capacitatea de a dezvol ta tensiune între capetele sale sau de a se scurta -baza anatomică (structura/elementul/componentul din mușchi în care se realizează contracția) a contractilității este sarcomerul 

76 

 

Cum învăț? 

- baza  baza moleculară  (moleculele care paricipă și fac contracția să fie posibilă)   o constituie

proteinele contractile actina și miozina   - vezi punctul b.Contracția mușchiului  

Extensibilitatea -este proprietatea mușchiului de a se alungi pasiv  sub acțiunea unei forțe exterioare   (dacă tragem de ambele capete ale mușchiului, el se alungește, alungirea aceasta este pasivă deoarece   mușchiul nu consumă energie fiindcă  cel care trage de capete este cel care realizează acțiunea și nu mușchiul propriu-zis, mușchiul doar “se “ se lasă alungit”)

-substratul anatomic (cine dă proprietatea de extensibilitate)  al  a l extensibilității î1 reprezintă

fibrele conjunctive și elastice din mușchi   Elasticitatea -este proprietatea specifică mușchilor de a se deforma sub acțiunea unei forțe ș i de a

reveni pasiv  la forma de repaus atunci câ nd forța a încetat să acționeze (dacă tragem de mușchi si apoi îi dăm drumul el e l revine la forma inițială în mod pasiv, pas iv, adică fără să consume energie)  

-baza anatomică  (cine dă proprietatea de elasticitate)  a acestei proprietăți o reprezintă

fibrele elastice din structura perimisiumului   Tonusul muscular -este o stare de tensiune per manentă, manentă, caracteristică   mușchilor care au inervație motorie somatică și senzitivă intacte (mușchii care au nervii intacți)  

-după  denervare (dacă se taie/scot/lezează nervii din mușchi), scheletici dispare -tonusul muscular este de natură reflexă/un reflex  

tonus ul mușchilor

77 

 

Cum învăț? 

b. Contracția mușchiului  -mușchiul se contractă ca răspuns la acțiunea unui impuls nervos când acesta ajunge la nivelul plăcii motorii (sinapsa dintre neuroni ș i mușchi)

-impulsul nervos ajuns în butonii terminali ai axonului, determină fuzionarea veziculelor  pline cu mediator chimic cu membrana presinaptică a butonului terminal, eliberându -se astfel mediatorul chimic - acetilcolina în f anta anta sinaptică  ; acetilcolina se lea gă de receptorii de pe ea sarcolemă  (membrana celulară a fibrei musculare   striate), astfel se inițiază depolarizar ea sarcolemei cu producerea potențialului de acțiune   - potențialul  potențialul de acțiune este scurt și se termină înainte ca mușchiul să se contracte contracte   

etape din cuplajul excitație-contracție  

   potențialul de acțiune se propagă în interiorul fibrei musculare prin

niște canale și ajunge la reticulul endoplasmatic   

 

endoplas matic se eliberează calciu în celulă   din sacii reticulului endoplasmatic



 

calciul din celulă ajunge la miofilamentele din sarcomer unde se leagă de anumite proteine

-astfel se inițiază contracția  

-miofilamentele de actină  glisează / alunecă printre cele de miozină , astfel membranele Z se apropie între ele iar sarcomerul se scurtează   (miofilamentele de actină

se deplasează către interiorul sacomerului, catre banda H)   -scurtarea sarcomerului duce la scurtarea fibrei musculare, care duce la scurtarea mușchiului, acest lucru înseamnă contracția mușchiului  

SCURTAREA SAR COMERULUI COMERULUI = CONTRACȚIA MUSCULARĂ 

78 

 

Cum învăț? 

Fig.65 Scurtarea sarcomerului –  

contracția mușchiului 

direcția de glisare  

direcția de glisare

c.  Contracții ale fibrei musculare striate   Izometrice -lungimea mușchiului rămâne neschimbată, dar tensiunea crește foarte mult   -în timpul acestui tip de contracție, mușchiul nu prestează lucru mecanic extern   (mișcare); toată energia chimica se pierde sub formă de căldură plus lucru mecanic intern

-ex. de contracție izometrică  este susținerea posturii corpului sau  când apucăm o greutate și nu reușim să o ridicăm 

79 

 

Cum învăț? 

Izotonice -lungimea

Lucrul mecanic  este efectuat de o forţă care acţionează asupra unui

mușchiului

obiect și îl deplasează.  Forța continuă să acționeze pe toată durata

variază iar tensiunea rămâne

deplasării. ex. când muți un dulap, tu ești forța care deplasează dulapul

constantă

2m mai încolo, tu continui să împingi dulapul până când el se

-mușchii realizează lucru

ÎN ORGANISM

mecanic (mișcare)  -aceste

Lucrul mecanic muscular se datoreză contracției co ntracției musculare.

contracții

caracteristice

deplasează 2m.  

sunt

majori tății

mușchilor scheletci

-ex. ridici diferite obiecte

Lucrul mecanic este un mijloc de transfer de energie de la un corp la altul . Daca fluxul de energie este directionat directionat de la la muschi spre spre un anumit anumit segment al corpului, spunem că mușchiul poate efectua lucru mecanic asupra segmentului

Lucrul mecanic intern  este lucrul mecanic efectuat asupra segmentelor corpului. ex. ridicarea propriei greutăți

Lucrul mecanic extern este lucrul mecanic efectuat asupra obiectelor externe. ex. ridicarea greutăților, împingerea obiectelor

Fig.66 Contracție izometrică și contracție izotonică 

80 

 

Cum învăț? 

Auxotonică  -variază și lungimea și tensiunea mușchiului   -în timpul unei activități obișnuite, fiecare mușchi trece prin faze   izometrice, izotonice și auxotonice

d. Manifestările contracției musculare  Manifestările electrice  -sunt reprezentate de potențialul de acțiune al fibrei musculare -stimularea fibrelor musculare pe cale natura lă (de la placa motorie/sinapsa dintre neuron și mușchi) sau artificială (cu curent electric) provoacă apariția unui potențial de acțiune

 propagat/trans mis în lungul fibrei cu o viteză de 30 m/s  propagat/transmis -potențialele de acțiune ale unei unități motorii  (ansamblul format dintr-un axon și fibrele musculare pe care le inervează) se sumează, dând potențiale de placă motorie 

-activitatea electrică a întregului mușchi sau a unitățil or motorii componente poate fi înregistrată, obținându-se electromiograma

Manifestările chimice  -sunt inițiate prin meca nismul de cuplare excitație-contracție  -sunt reprezentate de succesiunea de etape cu reacțiil reacțiilee chimice ca care re au lloc oc între potențialul de acțiune (manifestarea electrică) și scurtarea sarcomerului cu contracția mușchiului (manifestarea mecanică) -vezi punctul b. Contracția mușchiului –  acestea  acestea sunt etape din cuplajul excitație-contracție 

-procesele chimice din mușchi asigură energia necesară proce selor mecanice -în primele 45-90 de secunde  ale unui efort fizic moderat sau intens, metabolismul muscular este anaerob (se realizează în absența oxigenului/ fără consum de oxigen), acesta este timpul necesar aparatului cardiovascular să regleze aportul de oxigen prin dilatarea vaselor de

81 

 

Cum învăț? 

sânge din mușchi (vasodilatație) cu creșterea cantității de sânge cu oxigen care ajunge în mușchi  

-după primele 2 minute  de efort, necesitățile energetice  (metabolismul) sunt satisfăcute în cea mai mare parte aerob  (în prezența oxigenului/ cu consum de oxigen)   fiindcă vasele de sânge sunt dilatate și mai mult sănge cu oxigen o xigen ajunge la muș chi

Manifestările mecanice  mușchiului   -sunt reprezentate de scurtarea sarcomerului urmată de contracția mușchiului -se studiază cu ajutorul miografului  -aplicarea unui stimul unic, cu valoare prag, determină o contracție musculară unică, numită secusă musculară, (fig.67) care are următoarele componente:  



faza de latență: - durează din momentul aplicării excitantului și până la apariția contracției; în timpul acestei faze, are loc manifestarea electrică a contracției care inițiază recțiile din cuplajul excitație -contracție;durata fazei de latență depinde de tipul de mușchi,  la mușchiul striat este de  cca 0.01 s 

 

faza de contracție - în medie 0,04 s 

 

faza de relaxare - durează 0,05 





-durata totală a secusei este de 0,1 s  -amplitudinea ei va riază proporțional cu intensitatea stimulului aplicat, până la o valoare maximă, deoarece un stimul care crește în intensitate (devine mai puternic), va stimula mai

multe fibre -dacă în  loc de stimulare unică, se folosesc stimuli repetitivi, la intervale mici și regulate, curba rezultată nu mai este o secusă, ci o sumație de secuse numit

tetanos  (fig.67) (contracție

tetanică), tetanosul poate fi: 

 

incomplet  –   apare la stimularea repetitivă cu frecvență joasă   de 10-20 stimuli/

secundă; pe grafic apare un platou dințat(o linie cu mai multe curbe) reprezentând sumarea incompletă a secuselor (mușchiul are o tendință de relaxare dar nu reușește  pentru că următorul stimul deja acționează și determină o nouă contracție) 

82 

 

Cum învăț?  

 

complet  - apare la stimularea repetitivă cu frecvență mult mai mare 50-100

stimuli/secundă;   pe grafic prezintă un platou regulat , exprimând sumația totală a secuselor (mușchiul nu mai reușește să se relaxeze deloc pentru că stimulii sunt prea frecvenți  dar la un moment dat, în ciuda prezenței stimulului, apare oboseala musculară )

Fig.67 Secusă și tetanos

-toate contracțiile voluntare ale mușchilor din organism sunt tetanosuri și nu secuse, deoarece comanda voluntară se transmite tra nsmite la mușchi prin impulsuri cu frecvență mare   -există însă în organism organis m și situații în care contracția este o secusă: 

 

frisonul



 

sistola cardiacă (bătaia inimii) 



 

contracția obținută în urma reflexului miotatic (reflexul miotatic)

83 

 

Cum învăț? 

Manifestările termice -sunt reprezentate de producția de căldură în mușchi   -se datorează fenomenelor biochimice (reacții chimice) din fibra musculară -r andamentul andamentul contracției masei musculare este de 30%,  ceea ce înseamnă   că 70%  din energia chimică se transformă în energie e nergie calorică/ căldură 

-randament = cât la sută din reactanți sunt transformați în produși de reacție în urma unei reacții chimice (cât la sută din substanțele care participă la recție sunt transformate în alte substanțe în urma unei reacții chimice), deci în urma reacțiilor chimice din mușchi, numai 30% din reactanți sunt transformați în produși de reacție/ alte substanțe, restul de 70% reprezintă  pierderi, pierderile se fac sub formă de căldură  

5. Noțiuni elementare de igienă și patologie  1.  Oboseala și forța musculară   Oboseala musculară este determinată de o stare de contracție prelungită și susținută a mușchiului. Ea se datorează și este proporțională

cu rata epuizării glicogenului muscular la

care contribuie și scăderea pH -ului intracelular, prin acumularea de acid lactic, inhibând unele enzime.  Se consideră că partea cea mai mare a oboselii musculare rezultă din incapaci tatea proceselor contractile și metabolice ale fibrei musculare de a realiza în continuare același lucru mecanic. În p lus, după o activitate musculară  prelungită poate avea loc o diminuare a transmiterii semnalelor nervoase la nivelul joncțiunii jo ncțiunii neuromusculare (placa motorie)ceea ce are ca efect, în continuare, diminuarea con tracției musculare.  Uneori, mușchiul obosit intră în contractură   dureroasă   (crampe musculare). Practicarea

unui efort fizic intens după o perioadă mai îndelungată de inactivitate este urmată la 2 - 48 de

ore  de apariția unor dureri persistente, uneori foarte puternice la nivelul grupelor musculare solicitate, fenomen numit febră musculară. Aceasta se atenuează sau chiar dispare la reluarea aceluiași tip de efort.  

84 

 

Cum învăț? 

Prevenirea instalării precoce a obo selii și scăderi forței musculare se poate realiza prin

gradarea progresivă a activității fizice, respectându-se

cur curb ba  capacității de efort   pe

parcursul

zilei și săptămânii.  Activitatea fizică intensă trebuie să   alterneze cu pauze obligatorii pentru refacerea capacității de efort.

Excesele trebuie evitate, prevenindu-se astfel î ntinderile și rupturile musculare.

2.  Întinderi și rupturi musculare   Contracția excesivă a unui mușchi poate duce la întinderea sau chiar la ruperea sa, precum și a țesutului conjunctiv adiacent (din jur).

3.  Distrofiile musculare Cunoscute și sub denumirea de  

miopatii, reprezintă un grup de afecțiuni musculare

ereditare, cu severitate diferită, progresive (care se agravează în timp), care se diferențiază clinic prin distribuția selectivă a grupei musculare afectate. În cazul acestor maladii de natură degenerativă (boli în care structura și funcțiile unui țesut sau organ se pierd treptat) țesutul muscular striat scheletic este înlocuit succe siv cu țesutul sclero-adipos. Prin retracț iile tendinoase, care pot însoți afecțiunile musculare, se ajunge la deformări mai mult sau mai puțin accentuate ale trunchiului și membrelor.   Miopatiile  pot apărea la vârsta preșcolară, la pubertate sau în jurul vârstei de 20 de ani și

rar la peste 32 de ani.

85 

 

Cum învăț? 

Bibliografie 1.  Biologie clasa a XI-a,  Autori: Dan Cristescu, Carmen Sălăvăstru, Cezar Th.  Niculescu, Radu Cârmaciu, Bogdan Voiculescu, Vo iculescu, Editura: Corint Cor int

IMAGINI DE ANATOMIE 1.  Frank H. Netter "Atlas de anatomie umana" editia a III-a  III-a   2.  Biologie clasa a XI-a, Autori: Ştefania Pelmuş Giersch, Amalia Florina Toma, Editura: CD Press 3.  Google Imagini

86