NORMATIV SPITALE-NP015

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞIAMENAJĂRIITERITORIULUI ORDIN Nr.4/N din: 22.01.1997 Având învedere: Avizele Consiliului TehnicoŞtiinţific nr. 341/96;342/96; 343/96, In temeiul H.G. nr. 456/1994privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, In conformitate cu Hotărârea Parlamentului nr. 12/1996 şi a Decretului nr. 591/1996, Ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului emite următorul ORDIN Art. 1 Se aprobă "Normativ privindproiectarea şi verificarea construcţiilor spitaliceşti şi a instalaţiilor" Indicativ NP01597 Art.2 Reglementările de la art. 1intră învigoare ladata publicăriiînBuletinulConstrucţiilor. Art. 3 Direcţia Programe de Cercetare şi Reglementări Tehnice va aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. MINISTRU NICOLAE NOICA MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI AMENAJĂRII TERITORIULUI

DIRECŢIA COORDONARE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI REGLEMENT ĂRI TEHNICE PENTRU CONSTRUCŢII

NORMATI V privind Elaborat de : JSTITUTUL

PROIECTAREA ŞI VERIFICAREA CONSTRUCŢIILOR SPITALICEŞTI ŞIA INSTALAŢIILOR AFERENTE ACESTORA

DE PROIECTARE, CERCETARE ŞI TEHNICĂ DE CALCUL SI CONSTRUCŢII IPCT S.A. BUCUREŞTI În colaborare cu: ISTITUTUL DE PROIECTĂRI CARPAŢI R.A.

IPCT SA D I R

ECTOR GENERAL ing.Şerban Stănescu DIRECTORGENERAL ADJUNCT dr.ing.DanCăpăţ ână ŞEF DEPARTAMENT ARHITECTURĂ dr.arh.Ştefa

n

BIL LUCRARE arh.Ioana Atanasescu

B a r t h o n

CARPATI PROIECT RA DIRECTOR ing.Mihai Mihalache RESPONSABILI LUCRARE arh.Silvia Măldăres cu ing.Ra du Măldărescu Avizat de:CTSMLPAT

R E S P O N S A

DIRECŢIA DE COORDONARE, CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI REGLEMENTĂRI TEHNICE PENTRU CONSTRUCŢII DIRECTOR ing.Octavian Mănoiu RESPONSABIL TEMĂ arh.Doroteia Cocheci CUP RINS VOLUMUL I

I. GENERALITĂŢI 1.1. Obiect 1.2. Domeniu de aplicare şi condiţii de utilizare II. CADRUL LEGISLATIV privind clădirilor

proiectarea, realizarea siexploatarea spitaliceşti

II.1. Cadrul general Anexa IIa Documente conexe III. CONDIŢII FUNCŢIONALE ŞI DETEHNOLOGIE MEDICALA pentru proiectarea construcţiilor si instalaţiilor III.1. Date generale, tipuri de spitale, date tematice debază III.2. Organizarea funcţională şigenerală III3. Prezentarea cerinţelor funcţionale tehnologice pentru principalele compartimente şi servicii III.4. Instalaţii electrice III.5. Instalaţiide alimentarecu apă şi canalizare III.6. Instalaţiide ventilare şi tratarea aerului III.7. Instalaţii termice III.8. Instalaţii frigorifice III.9. Instalaţii degazenaturale şifluidemedicinale

III.10. Instalaţii de colectare şitratare deşeurisolide IV. CRITERII FUNCŢIONAL URBANISTICE privind amplasarea clădirilor spitaliceşti IV. 1. Dimensionareaşi forma terenului IV.2. Caracteristici geofizice ale terenului IV.3. Condiţiide microclimat înzona amplasamentului IV.4. Amplasarea spitalelor în cadrul localităţilor IV.5. Criterii de organizare funcţionalurbanistică a incintei sau a platformei spitaliceşti ANEXE GENERALE AI. Scheme funcţionale privind principalelecompartimente şi sectoare AI I. Condiţii privind derulareaprocesului de proiectare, realizarea şi exploa tarea construcţiilor spitaliceşti AII.l. Considerente generale AII.2. Derulareaprocesului deproiectare AI 1.3. Realiz arealucrărilor de construcţiişi instalaţii AII.4. Exploatarea clădirilor spitaliceşti Anexa AII.2.a. Listaavizelor şi acordurilor ce trebuie obţinute de in vestitor (beneficiar de folosinţă) pe parcursul elaborării proiectului NORMATIV DE PROIECTARE A CLĂDIRILOR SPITALICEŞTI INDICATIV NPO1597 I GENERALITĂŢI I.1OBIECT I1.1 Prezentul normativ stabileşteprincipiide concepţie pentruproiectarea clădirilor spitaliceşti inclusiva incintelor şi terenurilor aferente (cap.II şiIV), precum şi valorile parametrilor cedefinesc exigenţele utilizatorilor, în conformitate cuprevederile Legii 10/1995. (cap.V). I.1.2. Prezentul normativreprezintă în principal unghid pentruuzulproiectanţilorde spitale, având în vedere complexitatea deosebită a acestorprograme datorată înprincipal: echipamentelor şi tehnologiilor ce se utilizează în diagnosticul şi tratamentul medical, acestea impunând performanţe superioare clădirilor în care se amplasea ză; vulnerabilităţii deosebite a principalilorutilizatori ai clădirii, bolnavii, cu capaci tăţi fizice şi psihice diminuate, mai expuşidiferitelor riscuri ce survin în exploatarea clădirilor şi instalaţiilor; cerinţei specifice unităţilor sanitare de ase menţine în funcţiune, la parametri adecvaţi asigurării asistenţei medicale înal t calificate şi eficiente, inclusiv în caz de calamitate sau dezastru.

1.1.3. Prezenta reglementare stabileşte condiţiile minimede calitate, coresp unzătoare clădirilor spitaliceşti (indiferent de profilul şi capacitatea acestora), ce trebuie realizate şi menţinute, la aceiaşi parametri,pe întreaga durată de existenţă a construcţiei. I .2. DOMENIU DE APLICARE ŞI CONDIŢII DE UTILIZARE I.2.1 Prevederile prezentei reglementări se vor aplica laproiectarea clădirilorspitaliceşti noi, şi după caz la modernizarea, reamenajarea, consolidarea sau repararea clădirilor existente. I.2.2. Prevederileprezentului normativ sevorutilizade către: organismele de admin istraţie teritorială precum şi alte persoane fizice sau juridice care iniţiază investiţii în domeniul sănătăţii (cap.II şi cap.IV); verificatorii de proiecte şi experţi autorizaţi în conformitate cu Legea 10/1995 (cap.V); Elaborat de: INST. DE PROIECTARE CERCETARE ŞI TEHNICA DE CALCULÎN CONSTRUCŢII Aprobat de: MINISTRUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI AMENAJĂRII TERITORIULUI cu ordinul nr.4/Ndin 22.01.97 elaboratorii studiilorde fundamentare ale planurilorde amenajare a teritoriului, ale Planurilor Urbanistice Generale şi Zonale (PUG, PUZ) ale regulamentelordeurbanism genera le şi locale, referitor la specificul funcţional şi condiţiile de amplasare a construcţiilor spitaliceşti (cap.IV) şi cap.V); elaboratorii studiilordeprefezabilitate sau alestudiilorpreliminare pentru întocmirea temelorde proiectare şi a temelorde teh nologie medicală (cap.III şicap.IV); persoane fizice şi juridice angajate princontracte de consultanţă tehnică de către investitori sau antreprenorii executanţi ai lucrărilor (cap.III şi cap.IV). I.2.3. Prin prezentul normativ sunt reglementate condiţii de calitate admisibile (ni veluri de performanţă conf.cap.V) corespunzătoare categoriei de importanţă „C". Proiectantul, la solicitarea beneficiarului, poate adopta alte valori ale parametrilor corespunzători cerinţelor utilizatorilor, dar în nici un caz inferioare celorprevăzute prin prezentul normativ. I.2.4. La proiectareauneiclădiri spitaliceşti se vor respecta,pe lângăprevederile pr ezentului normativ, toate reglementările tehnice specifice domeniului, în vigoare la acea dată. II. CADRUL LEGISLATIV PRIVIND PROIECTAREA, REALIZAREA ŞI EXPLOATAREA CONSTRUCŢIILOR SPITALICEŞTI

II.1CADRUL GENERAL II.l.l. Construcţiile spitaliceşti sunt lucrări de utilitate publică şi, în conformitate cu legislaţia, privind asigurarea sănătăţii populaţiei, sunt unităţi componente ale reţelei naţionale şi te ritoriale de asistenţă medicală. II.1 .2. Organizarea spitalelor (capacitate, profil medical, structura serviciilor componente), indiferent de natura fondurilor de finanţare a investiţiei sau formade proprietate, se face în conformitate cu prevederile legale privind organizarea reţelei teritoriale a serviciilor medicale sau cu Ordine ale Ministerului Sănătăţii, emise în temeiul prerogativelor sale. II. 1.3. Realizareaspitalelorse poate face prin finanţaredin: a. fonduri publice (dela bugetulde stat, bugetele locale, fonduri special constituite prin lege în afara acestorbugete), b. credite garantate sau contractate de stat, c. fonduri private (de la persoane fizice sau juridice), d. fonduri mixte (publice + private).Construcţiile spitaliceşti realizate, integral sau parţial, din fonduri publice şi/sau credite garantate de stat, urmează regimul investiţiilorpublice conform cu Ordonanţa Guvernului nr. 12/1993 şi se supun reglementărilordin Legea Finanţelor Publice 72/1996privi nd aprobarea investiţiilor. II. 1.4. Executarea construcţiilor spitaliceşti se autorizează de către administraţia locală în temeiul Legii 10/1995, indiferent de natura fondurilordincare se finanţează acestea. II. 1.5. Realizarea construcţiilor spitaliceşti şi exoploatarea lor se vor face în conformitate cu prevederile Legii 10/1995privind calitatea în construcţii. II. 1.6. Amplasarea spitalelor se poateface pe terenuri aparţinând domeniului pu blic, domeniu privat al statului sau aunităţior administrativteritoriale, saupe terenuri proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, curespectarea prevederilor legale ce reglementează utilizarea, concesionarea sau exproprierea acestora (Legea 80/1994,• Legea 33/1994, Legea 18/1990 etc). II. 1.7. Proiectarea construcţiilor spitaliceşti finanţate, integral sau în completare,de la bugetul de stat,de la bugetele locale, din fonduri special construite prinlege în afara acestorbugete,din credite externe garantate sau contractate de stat se adjudecă prinlicitaţie publică în condiţiile stabilite de Ord. Guv. nr. 12/1993, de Ordinul comun al Ministerului Fi nanţelor(MF) si al Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) nr.l743/69/N/1996. II. 1.8. Proiectarea construcţiilor spitaliceşti (clădiri + instalaţii), indiferent dacă acestea se finanţează dinfonduripublice sau private, se va face de către proiectanţi specialişti (arhitecţi si ingineri) cu competenţă tehnică şi experienţă îndomeniul proiectării de spitale şi în domeniul tehnologiilor complexe implicate de asistenţa medicală modernă.

MENŢIUNE Pentru condiţii privindderularea procesuluide proiectare, realizarea, precum şi exploatarea construcţiilor spitaliceşti, se va consulta Anexa generală AII. ANEXA IIa DOCUMENTE CONEXE Legea 10/1995 privind calitateaîn construcţii Legea 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei Legea 72/1996 privind finanţele publice Legea 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor Legea 18/1991 privind fondul funciar Legea 33/1992 privind exproprierea pentru cauzede utilitate publică Legea 83/1994 pentru aprobarea unorordonanţe aleGuvernului emise în baza Legii 58/1993 Legea 137/1995 privindprotecţia mediului HG 592/1993 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de organizare a licitaţiilor, prezentarea ofertelor şi adjudecarea invest iţiilorpublice HG 727/1993 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de organizare a licitaţiilor, prezentarea ofertelor şi adjudecarea proie ctării investiţiilorpublice HG 112/1993 privind componenţa, organizarea şi funcţionarea Consiliului Interministerial de avizare a lucrărilorpublice de interes naţional şi locuinţelor sociale HG 376/1994 privind metodologiade elaborare a devizului generalpentru obiectivele de investiţii HG 925/1995 pentru aprobareaRegulamentului de verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor HG 525/1996 pentru aprobarea Regulamentuluigeneral de urbanism Ordonanţa Guv. 12/1993 privind achiziţiile de bunuri şiinvestiţii publice Ordin91/1991 MLPAT pentru aprobarea formularelor, aprocedurilorde autorizare şi a conţinutuluidocumentaţiilorprevăzute de Legea 50/1991 OrdinMAPPM 125/1996 pentruaprobarea Procedurii de reglementare a activităţilor economice şi sociale cu impact asupramediului înconjurător OrdincomunMFMLPAT . 1743/69/N/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind conţinutul cadru alproiectelor pe faze de proiectare , al documentelorde licitaţie, al ofertelor şi al contractelorpentru execuţia investiţiilor Legea 125/1996 pentru modificarea şicompletarea Legii nr.50/1991privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor Legea 90/1996 Legea protecţiei muncii III. CONDIŢII FUNCŢIONALE ŞI DE TEHNOLOGIE MEDICALĂ PENTR U PROIECTAREA CONSTRUCŢIILOR ŞI INSTALAŢIILOR III.l. DATE GENERALE, TIPURI DESPITALE, DATE TEMATICE DE BAZĂ III. 1.1. În organizarea sistemului de ocrotire a sănătăţii, SPITALUL este unitatea de bază, care asigură asistenţa medicală completă sau de specialitate, preventivă, curativă şi de recuperare

pentru bolnavii internaţi şi ambulatori de pe teritoriul arondat . III. 1.2. Unităţile spitaliceşti care constituie baza reţelei teritoriale sunt: spitale generale ce cuprind cel puţin cele 4 specialităţi medicale de boli principale: boli interne, chirurgie, pediatrie, obstetricăginecologie. In funcţie de teritoriul arondat spitalele generale pot fi : comunale, orăşeneşti, municipale, judeţene. OBSERVAŢIE: Spitalele comunale mici pot avea numai 3 specialităţi medicale (fără chirurgie), cazurile chirurgicale urmând a fi rezolvate în localitate urbană cea mai apropiată. spitale de specialitate ce asigură asistenţa medicală întruna din specialităţile medicale principale sau întrunui ori două profiluri medicale înrudite, derivate din acestea. De ex.: spitale de chirurgie cardiovasculară, de traumatologie şi chirurgie reparatorie,de neurochirurgie (derivate din specialitatea chirurgie) sau spitale de endocrinologie, de oncologie, deboli infecţioase (derivate dinspecialitatea boli interne) ş.a.m.d.. OBSERVAŢIE: Spitalele diversificate pe specialităţi sau profiluri medicale apar ca necesare în oraşele mari. Pentru unele specialităţi sau profiluri se recomandă instituirea de spitale de specialitate şi în spitalele mici sau mijlocii. De ex.: spitale de pediatrie sau maternităţi (datori tă vulnerabilităţii mai mari a pacienţilor şi/sau specificităţii actului medical), spitale de boli infecţioase (datorită riscului de contaminare), spitale de psihiatrie sau alte boli cronice (datorita duratei mari de spitalizare). III. 1.3. Specialităţile medicale principale sau profilurile medicale derivate constituie secţii medicale încadrul spitalului; acestea împreună cu serviciile specializate de diagnostic şi tratament alcătuiesc structura medicală a unui spital. Sunt peste 20 deprofiluri medicale relativ autonome (cu tendinţă de diversificare şi specializare continuă), care pot intra distinct, ca secţii, în structura unui spital general, sau pot defini profilul şi structura unui spitalde specialitate. în funcţie de structura medicală stabilită (rezultată ca urmare ă necesităţilordin teritoriu) şi de dezvoltarea preconizată pentru serviciile dediagnostictratament (ca amploare, diversitate şi nivel de echipare cu aparatură medicală), spitalele teritoriale (atât cele generale cât mai alescele de specialitate) vor prezenta diferenţe notabile între ele. III. 1.4. Spitalele de reţea care cuprind şi funcţiuni de învăţământ medical sunt denumite spitale clinice şisunt diferenţiate Ia rândul lor în: spitale clinice generale (spitale universitare), spitale clinice de specialitate. OBSERVAŢIE: Spitalele clinice se amplasează de regulă iu

oraşele în care există instituţii de învăţământ superior medical. III.15. Unităţile medicale complexe organizate la nivel regional sau naţional care, pe lângă asistenţa medicală propriuzisă şi învăţământul de specialitate, integrează şi funcţiuni de cercetare ştiinţifică sau primesc atribuţii de for metodologic pentru anumite profiluri medicale sunt: institutele medica le, centrele medicale. Deşi aceste unităţi nu sunt încadrate în categoria spitalelor propriuzise, ele au în componenţa lor secţii medicale şi servicii de diagnostictratament organizate dupăsistemul unităţilor spitaliceşti. III.l.6. O categorie aparte de unităţi de asistenţă medicală, ce prezintă asemănări de structura medicală cu spitalele (iară a intra însă în cate goria acestora din punct de vedere al organizării reţelei sanitare), o constituie preventoriile şi sanatoriile. Preventoriile sunt unităţi medicale ce acordă asistenţă specializată pentru prevenirea îmbolnăvirii persoanelor care prezintă acest risc. Sanatoriile sunt unităţile ce asigură asistenţă medicală complementară (în fază de convalescenţă şirecuperare)pacienţilor care auîncheiat ciclul principal de tratament. Preventoriile şi sanatoriile se organizează pe profiluri medicale, separat pentru adulţi şi copii. Am plasarea preventoriilor şi sanatoriilor se face în afara aglomerărilorurbane, în zone geoclimatice cu proprietăţi curative sau înstaţiuni balneare. III.l.7. în funcţie de capacitatea de spitalizare (numărde paturi), spitalele sunt clasificate după cumurmează: a.spitale mici (150350paturi pentru spitale generale, 100200 paturi pentru spitale de specialitate) b.spitale mijlocii (400600paturi pentru spitale generale, 250400 paturi pentru spitale de specialitate) c.spitale mari (7001000paturi pentru spitale generale, 500700 paturi pentru spitale de specialitate d.spitale foarte mari (peste 1100paturi de regulă sunt spitale generale). OBSER VA ŢIE: In ceea ce priveşte capacitatea optimă a spitalelor, specialiştii în domeniu apreciază că: spitalele de capacitate mijlocie sunt cele mai eficiente din punct de vedere al gestiunii, mai uşor de administrat, mai apte să ofere servicii medicale de calitate, mai puţin stressante pentru pacienţi; spitalele foarte mari se justifică numai în cazul marilor aglomerări urbane sau în cazul clinicilor universitare, unde apare necesitatea concentrării

unei game cât mai largi de profiluri medicale; spitalele mici sunt cele mai potrivite pentru a realiza o distribuţie echilibrată în teritoriu a serviciilor medicale de bază. III. 1.8. În funcţie de rangul deţinut în reţeauasanitară teritorială, spitalul poateavea în subordine o serie de unităţi de servicii si prestaţii medicale,cum ar fi: dispensar şipoliclinică teritorială, de întreprindere sau şcolară, centru stomatologic, centrude recoltare şi conservare sânge, staţie de salvare, centrul teritorial de service şi reparaţii pentru aparatură medicală, locuinţe de serviciu pentru personalul medical etc. Atunci când aceste unităţi se amplasează în incinta spitalului se impune o tratare diferenţiată a circuitelor şi acceselor. Unităţile de servicii şi prestaţii medicale, altele decât spitalul propriuzis, dar amplasate în aceiaşi incintă, vor fi denumite în text ..funcţiuni asociate". III. 1.9. Tipulde organizare funcţională a unui spital, aria de sfăşurată şi costul de finanţare vor depinde direct de următoarele date tematice de baz ă: capacitate (numărde paturi), structura paturilor(n umăr de secţii şi profilul medical al acestora), structura serviciilordediagnostic şi tratament (nomi nalizare, capacitate, nivel de echipare tehnicomedicală), structura funcţiunilor asociate (după caz) , natura atribuţiilor în sistemul de învăţământ medical (după caz), tipulde servicii oferite pacienţilor ambulatorii şi amploarea acestora, sistemul de asigurare al asistenţei medicale la domiciliu (după caz), condiţiile de amplasare (caracteristicile terenului, reglementările urbanistice, modul de organizare al utilităţilor). Principalele elemente fixate prinacest pachet de informaţii iniţiale alcătuiesc temacadru pentru stabilirea conceptului general de organizare a ansamblului de funcţiuni, pentru definirea, structurarea şi dimensionarea fiecăruia dinsectoarele şi compartimentele componente ale spital ului (tema de proiectare propriuzisă), pentru estimarea globală a necesarului de echipamente şi utilităţi. III.2. ORGANIZAREA FUNCŢIONALĂ GENERALĂ III.2.1. Factori care determină alcătuirea compartimentelor şi sectoar elor funcţionale şi interrelaţionarea lor reciprocă Organizarea spaţialfuncţională a spitalelor în ansamblu, ca şicea a fiecăruia din sectoarele şi

compartimentele componente, se face ţinând seama de: categoriile de utilizatori, specificul activităţilor, condiţionări tehnologice impuse de aparatura medicală şi echipamentele (instalaţ iile) utilizate, criterii de igienă şi asepsie. III.2.1.1. Principalele categorii de utilizatori sunt: a.pacienţii spitalizaţi ambulatorigravitatea afecţiunii, risc de contaminarepentru restul utilizatorilor) b.personalul medical (se diferenţiază după atribuţiuni încadrul procesului medical) cpersonalul paramedical (desfăşoară activităţi complementare procesului medical şi se diferenţiază după naturaactivităţilor: tehnice, gospodăreşti, adminis trative etc.) d. însoţitori (persoane din familia bolnavului care se internează odată cu acesta) e. aparţinători si vizitatori (membrii ai familiei bolnavului sau alte categorii de persoane care intră în relaţie cu bol navii sau cupersonalul medical şi paramedical) f. Studenţi, cursanţi la spitale clinice şi institute medicale g. personal de cercetare la institute şi centre medicale Pentru fiecare categorie de utilizatori trebuie asigurate: spaţiile necesare, condiţiile adecvate de microclimat şi igienă, protecţia corespunzătoare faţă dediverse riscuri la care sunt expuşi pe timpul staţionării sau desfăşurării de activităţi în incinta şi clădirile spitalului. III.2.1.2. Principalele tipuri de activităţi sunt: medicale (consultaţii, investigaţii, tr atamente, acestea diferenţiate la rândul lor după natura procedurilor aplicate, după criterii tehnologice şi/sau de asepsie); complementare procesului medical propriuzis (supravegherea şi asistarea bolnavului, studiu şidocumentare, elaborarea şi înregistrarea document elor medicale, pregătirea materialului şi instrumentarului, sterilizare etc); gospodăreşti (curăţenie, spălare rufe, igienizare, preparare hrană etc); deconduceresi organizare: administrative si de gestiune: tehnice (de exploatare şi întreţinere a instalaţiilor şi echipamentelor); deînvăţământ si cercetare (după caz). Dintre activităţile care se desfăşoară în spital trebuie stabilite şi ierarhizate ce le care impun: izolarea spaţiilor sau separarea circuitelor (fie din considerente de igienă şi asepsie, fie din considerente de protecţie faţă de riscuri tehnologice sau pericol de poluare),

instituirea de relaţii de vecinătate obligate a spaţiilor (compartimentelor)pentru optimizarea fluxurilor şi proceselor medicale. Spaţiile, instalaţiile, echipamentele şi dotărilfe vor ficoncepute adecvat pentru fiecare gen de activitate, asigurând condiţiile optime delucru încadrulprevăzut de normele specifice de securitate a muncii în sectorul sanitar. III.2.1.3. Aparatura medicală şiechipamenteleutilizate în procedurilemedicale, regimul de folosire pentru unele materiale şi produse de uz medical, ca şioparte din utilajele funcţionale impun condiţionări tehnologice severe privind: conformarea şidimensionarea spaţiilor, organizarea fluxurilor, alegerea soluţiilor constructive şi de finisare, deservirea cu instalaţii. III.2.1.4. Criteriile deigienă şi asepsie, specifice unităţilor spitaliceşti, sunt determinante în alegerea soluţiilor funcţionale şi tehnologice, atât pentru întregul spital cât şi pentru fiecare din sectoarele şi compartimentele medicale. înpractica de proiectare de specialitate sunt studiate şi recomandate (uneori impuse deorganismele cu responsabilităţi în administrarea reţelei sanitare) modalităţi de soluţionare spaţiofuncţională precisă a diverselor compartimente, c are să reducă la minim riscurile de contaminare pe care le comportă, pe de o parte specificul unorproceduri medicale, iar pe de altă parte utilizarea aceloraşi spaţii de cătrepersoane cudiverse maladii. Principiile utilizate înalcătuirea spaţiilor şi structurarea compartimentelor funcţionale pe baza criteriilorde igienă şi asepsie sunt: segregarea spaţiilor medicale după riscul de contaminare acceptat (septice, aseptice, sterile); diferenţierea circuitelor (me dicale/nemedicale, septice/aseptice, deschise/închise etc); interpunerea de bariere filtre de control şi igienizare la trecerile între zone cu potenţial diferit de contaminare; utilizarea de echipamente şi instalaţii speciale pentru tratarea, curăţirea, dezinfectarea, sterilizarea tuturor componentelor mediului ambiental spitalicesc care pot constitui suport de transmitere a infecţiilor(aer, apă, efluenţi, persoane, alimente, produse farmaceutice, instrumente, lenjerie etc.) III.2.2. Principalele grupe funcţionalece intrăînalcătuirea spitalelor III.2.2.1. Schema de grupare a unităţilor funcţionale curente înspitale, prezentată în continuare,

are la bază sistematizarea acestoradupă categoriile de utilizatori şi tipurile de activităţi şi este folosită la structurarea temelordeproiectare. Ea nu se suprapune decât parţial peste modul de organizare medicală şi administrativă a spitalului şi nu poate fi utilizată ca atare la elaborarea conceptului deorganizare spaţialfuncţională a clădirilor spitaliceşti. III.2.2.2 Pentru spitalele generale neclinice, lista principalelor grupe de funcţiuni (sectoare) şi a unităţilor funcţionale componente (compartimente) este: A. Sector spitalizare Al. Secţiile medicale cu paturi compuse din'unităţi de îngrijire A2. Unitate de spitalizare de o zi (dupăcaz) A3. Serviciul de primire şi externare a bolnavilor B. Sector ambulator (pentru pacienţii ncinternaţi) Bl. Cabinete de consultaţii şi tratamente B2. Compartiment de evidenţă m edicală, programare, informare C. Servicii tehnicomedicale de diagnostic si tratament C1. Sectorde intervenţii tratamente aferent bolnavilor spitalizaţi Cla.bloc operator Clb. serviciu anestezie şi terapie intensivă (ATI) Clc.bloc de naşteri C2. Sectorde investigaţii explorări funcţionale (comun pentru bolnaviiamb ulator şi spitalizaţi) C2a.laboratordeanalize medicale C2b. laboratorderadiodiagnostic C2c. laboratoarede explorări funcţionale , C2d. laborator de anatomie patologică C2e. laboratorde medicină nucleară (după caz) C3. Sectorde terapie (pentru bolnavii ambulatorişi spitalizaţi) C3a. serviciu de urgenţe C3b. serviciu de recuperaremedicală şi fizioterapie C3c. compartiment de epurarerenală (dupăcaz) C3d. compartiment de radioterapie (după caz) C3e. compartiment de psihoterapie şi ergoterapie (după caz) C3f. alte compartimente de terapie specială înfuncţie de structura medicală a spitalului C4. Servicii tehnicomedicale auxiliare (nu se adresează direct pacienţilor) C4a. serviciu de sterilizare centrală C4b. farmacie C4c. bancă (punct)de sânge, bănci de ţesuturi (după caz) C4d. prosectură (morgă) D. Servicii gospodăreşti D1. Bucătărie şi dep ozite alimente D2. Spălătorie şi depozite lenjerie D3. Staţie de dezinfecţie (centrală de paturi)

E. Conducere medicală si administraţie E1. Conducere medicală E2. Birouri administrative E3. Serviciu evidenţă medicală şi arhive E4.Compartiment prelucrare informaţii şi documente E5. Sală de întruniri F. Servicii anexe pentru personal FI. Vestiare pentru personalul medical şi tehnic F2. Punct dedocumentare medicală (bibliotecă) F3. Cantină G. Spatii sociale şi anexe pentru pacienţi, aparţinători, vizitatori G l. Garderobă G2. Serviciude informaţiişi relaţii G3. Bufet şi puncte de vânzare (florărie, cadouri, ziare) G4. Diverse prestaţii frizerie, coafură,poştă (după caz) G5. Capelă (după caz) H. Servicii tehnicoutilitare H1. Centrale şi staţii tehnice H1 a.centrală termică Hlb. gospodăriede apă şi staţie hidrofor H1 c. postde transformare şi grup electrogen Hld. centrale de ventilaţie şi de tratare agerului Hle. centrală frigorifică (după caz) H lf. staţii pentru oxigen, aer comprimat, alte fluide medicale H1 g. centrală telefonică Hlh. staţii pentru comunicare interne (TV cu circuit închis, ceasoficare, căutare deper soane, radioficare) H1 i. staţii de pompare şi tratare efluenţi Hlj. spaţii tehnice pentru maşini ascensoare Hlk. spaţii tehnice aferente unor echipamente medicale Hll. alte spaţii tehnice aferente instalaţiilor (puncte dedistribuţie, camere tablouri electrice, galerii de vizitare etc.) H2. Dispecerate pentru supraveghere, control şi avertizare asupra funcţion ării echipamentelor şi instalaţiilor(după caz) H3. Serviciude întreţinere şi service aparatură (ateliere) H4. Depozite diverse H5. Staţie colectare şi tratare deşeuri solide H6. Garaje H7. Controlpoartă OBSERVA ŢIE: In funcţie de structura medicală a spitalului şi de capacitatea acestuia, unele din unităţile funcţionale menţionate pot fi absente sau pot fi comasate, dacă sunt compatibile (de ex. laboratorul de anatomie patologică poate forma cu serviciul de prosectură un singur compartiment, serviciul de urgenţă poate intra in componenţa serviciului de primire a bolnavilor spitalizaţi etc.) III.2.2.3. Pentru spitalele generale clinice lista sectorelor şi unităţilor funcţionale se completează cu

compartimentele aferenteactivităţilorde învăţământ (aule, săli de cursuri şi demo nstraţii, cabinete de studiu individual şi în grup, secretariat, anexe pentru studenţi şi personalul didactic etc.) Pentru spitalele de specialitate, clinice sau neclinice, schema generală a funcţiunilor va prezenta diferenţe notabile de la spital la spital, în funcţie de profilul acestora, mai ales în ce priveşte compo nenţa serviciilor tehnicomedicale de diagnostic şi tratament (grupa C de funcţiuni). Pentru institutele medicale schema generală a funcţiunilor spitaliceşti va fiparticularizată în raport cu profilul medical (la grupele defuncţiun i A, B, C). Schema se va amplifica cu un sectorde învăţământ specializat pe profilul unităţii, precum şi cu grupele funcţionale specifice activităţilor de cercetaremedicală clinică şipreclinică , de metodologie etc. Inraport de specificul acestor noi funcţiuni se modifică core spunzător şi structuraserviciilor tehnicoutilitare, gospodăreşti, de conducere şi de administraţie. III 2.3. Principii de soluţionare arhitecturală şi tehnologică a compartimentelor functionale III.2.3.1 Pentru fiecare din compartimentele medicale şi gospodăreştij(din grupele defuncţiuni A,B,C,D) soluţionarea arhitecturală este dependentă de respectarea unorreguli de organizare şi conformare a spaţiilor şi circuitelorprecis determinate de: specificul tehnicilor şi procedurilo r medicale, aplicarea criteriilorde igienă şi asepsie, condiţionarile tehnologice i mpuse deaparatura şi echipamentele medicale utilizate. Practica de proiectare de spitale (naţional ă şi europeană), studiile de optimizare elaborate de instituţii şi colective de cercetare interdisciplinarăspecializate înprobleme de tehnologi e medicală,precum şi reglementările normative ale autorităţilor responsabile c u organizarea asistenţei medicale au consacrat seturi demodele tipologice de alcătuire spaţiofuncţională şi tehnologică a acestor compartimente, care trebuie cunoscute şi aplicate de proiectanţii de spitale. OBSERVAŢII: experimentarea în exploatare a modelelor tipologice, evoluţia tehnicilor medicale şi perfecţionarea aparaturii conduc la revizuirea periodică a modelelor de soluţionare spaţiofuncţională. echpamentele medicalele beneficiaru lui de folosinţă pot avea opţiuni (preferinţe) privind alegerea unora sau a altora din modelele tipologice şi este necesar să fie consultate înainte de fixarea soluţiilor arhitecturale şi tehnologice. III.2.3.2. Alegerea modelului tipologic adecvat fiecărui compartiment funcţional în raport cu datele concrete ale temei de proiectare şi opţiunile beneficiarului de folosinţă, stabilirea modului de echipare cu aparatură, mobilier şi dotaremedicală, precizarea cerinţelorprivind conformarea structurii de rezistenţă şi a moduluide soluţionare a instalaţiilor fac obiectul temei (respectiv proiectului) de tehnologie medicală. în absenţa tefmei de tehnologie medicală pentru fiecare din compartimentele cu specific medibal (cu deosebirea celor din grupele C şi D) nu se poate începe elaborarea soluţiilor peritru arhitectură şi instalaţii.

OBSERVAŢIE: Elaborarea proiectului de tehnologie medicală trebuie făcută după definitivarea (sau avizarea) de către investitor sau beneficiarul de folosinţă a listei principalelor echipamente şi aparate medicale şi precizarea potenţialelor furnizori (pentru a putea fi previzionale condiţiile de instalare şi montaj). Pentru definitivarea proiectului tehnic este necesară elaborarea prealabilă a proiectului de tehnologie pentru toate compartimentele care au astfel de implicata. III.2.3.3. La stabilirea soluţiilorspaţiofuncţionale, constructive şi dedeservire cu in stalaţii a diferitelor compartimente se va avea în vedere asigurarea unui potenţial de flexibilitate a spaţiilor şia modalităţilorde racordare Ia instalaţii, date fiind cerinţele, specifice spitalelor, de reechipare cu aparatură şi reconfigurare aorganizăriicircuitelor interne în pas cu evoluţia tehnici lor medicale. Astfel de modernizări sunt necesare la cea. 12 15 ani pentru unele compartimente, respectiv la cea. 1820 ani pentru altele şi trebuie efectuate fără a se afecta funcţionarea spitalului şifără a perturba activităţile din compartimentele învecinat e. III.2.3.4. Atât pentru a asigura potenţialul de stabilitate menţionat, cât şi pentru a permite armonizarea reciprocă a diferite lor cerinţe dimensionale (gabarite ale echipamentelor şi elementelorde mobilier, lăţimi de fluxuri, compuneri de fronturide lucru etc.) încadrul compartimentelor, dar şi peansamblul clădirilor, în proiectarea de spitale se vor utiliza sistemele de dimensionare mod ulară a spaţiilor, având la bază seriimodulare specifice funcţiunilor spitaliceşti, elaboratepe bazăde studii de specialitate. OBSERVAŢIE: Cele mai utilizate sisteme modulare pentru spitale sunt cele bazate pe modulul de 0.90 m şi pe modulul de 1.20 m. III.2.4. Criterii de amplasare a compartimentelor funcţionale în cadrul spitalului, organizarea circuitelor III.2.4.1. Modul de amplasareacompartimentelor funcţionale în cadrul clădirilor spitalic eştiva fi dependent de: condiţionările specifice fiecărui compartiment; cerinţele de grupare pe zone (clădiri) a compartimentelor funcţionale, adecvat structurii m edicale date; sistemul general de organizare a circulaţiilorprincipale (orizontale, verticale) la interior ul clădirilor, în relaţie cu accesele şi cu circulaţiile din incintă; condiţionările amplasamentului (orientări, regim de înălţime) prezentate la cap.IV. opţiunea pentru un anumit tip de soluţie spaţialvolumetrică. III.2.4.2. La stabilirea amplasamentului adecvat pentru fiecare compartiment se vor lua în consideraţie condiţionările specifice acestuia: gradul de accesibilitate faţă de categoriile de utilizatori (respectiv deschis sau închis pentru unii dintre utilizatori), sistemul de relaţii cu celelalte compartimente şi sectoare

(respectiv vecinătăţi obligatorii, recomandate sau contraindicate), poziţia optimă în raport cu accesele şi circulaţiile comune ale clădirii, alte restricţii sanitare speciale (izolare cu filtre, accese duble, protecţie la radiaţii nucleare, agenţi poluanţi etc.) sau teh nologice (distanţa faţă de nivelul solului, protecţia faţă de trepidaţii, câmpuri electromagnetice etc). III.2.4.3. Ansamblul clădirilor spitalului se vastructurapezone, în cadrul cărora sev or grupa compartimentele funcţionale cu activităţi similare şi compatibile, cu cerinţe de igienă şi asepsie similare, cu regim de adresare similar faţă de categoriile de utilizatori, cu cerinţe tehnologice similare. Grupareape zone trebuie să urmărească separarea unităţilor funcţionale ce prezintă incompatibilităţi de desfăşurare înaceleaşi spaţii şi să conducă la diferenţierea naturală a circuitelor ce trebuie protejate. Aplicarea simultană a acestor criterii conduce la un sistem de zonare utilizat la spitalele generale, precumşi la unele spitale specializate, după cumurmează: a. zonabloculuioperator, a serviciului ATI, ablocului de naşteri(şi a compartimentu luide sterilizare centrală după caz) b. zona de spitalizare (secţiile medicale cu paturi) c. zona laboratoarelor d. zona unităţilor deexplorări funcţionale şi roentgendiagnostic e. zona sectorului deurgenţe şi a secţiei de spitalizare de o zi f. zona ambulatoriului şi a serviciului de internări g. zona accesului principal, a serviciilorpentru vizitatori şi a conducerii medicale h. zona administraţiei şi a serviciilor anexe pentru personal i. zona serviciilor de recuperare medicală şi alte terapii j. zona celorlalte servicii tehnicomedicale auxiliare (farmacie, prosectură) k. zona gospodărească 1. zona serviciilor tehnice. OBSERVAŢIE: Sistemele de grupare a compartimentelor pe zone pot fi diferite la unele tipuri de spitale de specialitate (spitale de arşi, maternităţi), diferita fiind ponderea criteriilor în funcţie de care se face zonarea. în cadrul unora din zone apar necesare diferenţieri de subzone, în funcţie de gradarea unor criterii (subzone septice/aseptice, subzone pentru personal/pentru pacienţi). Asocierea altor funcţiuni sau servicii, conduce la apariţia unor noi zone şi subzone precum şi la regrupări ale acestora. Gruparea pe zone nu se suprapune peste schema grupelor de funcţiuni prezentata la pct.III.2.2.2., criteriile de zonare fiind mai complexe decât cele utilizate la elaborarea temelor de proiectare. Ordinea de listare a zonelorpune în evidenţă criteriul succesiunii gradate a spaţiilor dinspre „curat" spre „murdar", dinspre intim spre public, dinsp re activităţi medicale spre activităţi auxiliare, criteriu după care se ordonează amplasarea zonelorpe verticala clădirilor sau pe orizontală, în raport cu circulaţiile majore interioare. Astfel: -

compartimentele dinzonele a) si b). adresate numai pacienţilor spitalizaţi, cu cerinţe severe privind igiena şi asepsia, se vor amplasa la nivelurile superioare ale clădirii, la distanţă de circulaţiile comune; zonele e), f) sig), relativ „neutre" din punct de vedere al condiţionărilor igienicosanitare, sunt zone de interfaţă a spitalului, pe componenta medicală a acestuia, în relaţia cu pacienţii, aparţinătorii şi vizitatorii; ele trebuie deschise direct spre căile de circulaţie auto şi pietonale din zona publică a incintei spitaliceşti; în funcţie de soluţia arhitecturală adoptată, aceste zone se amplasează la parter sau mezanin; zonele i). k) si 1). „murdare" (sau cu subzone murdare), sunt închise accesului pacienţilor şi altor categorii de perso nal în afara celui propriu şi sunt strict separate de zonele cu cerinţe de asepsie; ele constituie zone de interfaţă a spitalului înrelaţia cu serviciile tehnice şi deprestaţii ale localităţii, cu unităţile furnizoare de materiale şi produse, cudiversele reţele edilitare; compartimentele componente vor avea accese directe dinspre zona de serviciu a incintei spitaliceşti. Amplasarea uzuală a acestora este la demisolul (parterul) clădirilor spitaliceşti, precumşi în construcţii anexe izolate; zonele c) si d). respectiv h) si i). potocupa poziţii intermediare, cuprecizarea că zona labora toarelor (c), ca şi zona administraţiei, sunt închise pentru pacienţi şiaparţinători, cu excepţia spaţiului de relaţii (punctul de recoltare sau secretariatul), şi se vor amplasa periferic faţă de circulaţiile principale ale ace stor utilizatori. III.2.4.4. Sistemul de organizareacirculaţiilor la interiorul clădirilor spitaliceşti va tr ebui să răspundă următoarelor deziderate: circulaţia bolnavului (spitalizat sau am bulator) de la primul contact cu spitalul şi până la părăsirea acestuia, parcurgând toate compartimentele medicale, de diagnostic şi tratament, trebuie să se desfăşoare în flux continuu, pe trasee cl are, accesibile în condiţii de egală siguranţă atât pentru deplasările pedestre, cât şipentru deplasări cu căruciorul rulant, targa sau patul. Traseele pe care este necesară deplasarea în viteză, în cazuride urgenţă medicală vor fi scurte şi directe,; circulaţia personalului medical între toate punctele de lucrupe care le are de parcurs în timpul îndeplinirii servici ului, trebuie să se poată desfăşura în timp cât mai redus, pedistanţe cu atât mai scurte cu cât este mai mare frecvenţa deplasărilor; circulaţia personalului tehnic şi de întreţinere la diversele staţii tehnice, puncte de control şi intervenţie diseminate în spital, trebuie asigurată fără a se întrerupe sauperturba activităţile medicale vitale şi fără a impieta asupra cerinţelor de asepsie specifice unor compartimente medicale; circulaţia şi manipularea materialelor şi echipamentelor care pot prezenta riscuri pentru pacienţi şialţi utilizatori neavizaţi (chimicale şi reactivi, materiale inflamabile şi explozibile, butelii pentru gaze subpresiune, surse nucleare, produse radiofarmaceutice,deşeuri medicale contaminate) se vordesfăşura pe trasee distincte, scurte, localizate şi protejate corespunzător.

III.2.4.5. Traseele principale decirculaţie, care asigură legătura peverticală şipe orizontală între toate zonele spitalului, respectiv între acestea şi accesele principale în clădire, sunt deschise tuturor categoriilorde utilizatori, jucând rolul unor „străzi". Transportul materialelor şi diferitelor produse,pe traseele comune ale spitalului, se va face numai în mijloace de transport adecvate, închise corespunzător dacă există riscul de aderanja celelalte categorii de utilizatori. Circulaţiile principale se dimensionează înraport cu intensitatea traficului şi cu natura mijloacelorde transport. Eventualele zone de aşteptare necesare pe aceste trase e se soluţionează în supralărgiri, protejate faţă de traficul de pe traseu. OBSERVAŢIE: La spitalele foarte mari, la spitalele mari cu funcţiuni asociate, la institutele medicale, dimensionarea în funcţie de trafic a traseelor principale poat e conduce la lărgimi de peste 3,5 m, nerecomandate în unităţile sanitare; în aceste situaţii se vor alege acele soluţii arhitecturale care permit realizarea de trasee dedublate, care să descongestioneze traficul de pe circulaţia principală. III.2.4.6. Sistemulgeneral de circulaţii ale spitalului va fi astfelsoluţionat încât să p ermită amplasarea de puncte de control şi filtrare la trecerea spre diversele zone sau compartimente care au restricţii de circulaţie. Se va avea în vedere ca amplasare a acestora să nu blocheze fluxurile principale care, prin natura lor, trebuie să rămână deschise. III.2.4.7. în funcţie de categoriile de utilizatori, accesele din exterior înclădirile spitalului pot fi: comune (accesul principal, accesul pentru sectorulambulator), restricţionate pentru unele categor ii de utilizatori (accesul de serviciu, accesul la sectorul de urgenţe, accesul forţelorde intervenţie), sau specializate numai pentru o anumită grupa de personal sau de materiale (accesele de aprovizionare la farmacie, la bucătărie, la laboratorul de medicină nucleară). Soluţionarea generală a sistemului de circulaţii va asigura amplasarea acceselor, în funcţie de natura lor, în relaţia funcţională optimă atât cu zonele deservite din clădire, cât şicu zonele corespunzătoare din incintă. Toate accesele în clădirile spitalului vor fi soluţionate înaşa fel încât să poată fi controlate. III.2.5. Schema de ansamblua relaţiilor funcţionale între compartime nteleşi sectoarele spitalului (fig.l) O imagine globală a modului de asamblare a compartimentelor şi sectoarelorunui spital general, ordonate pe zone,precum şi a circuitelor ce trebuie stabilite între

ele, este prezentată în schema alăturată. NOTA: Zona secţiilor medicale cu paturi este indicatei numai prin punctele de conexiune la sistemul general de circuite, pentru a sublinia necesitatea plasării ei in afara conglomeratului de fluxuri ce leagă celelalte comopartimente si sectoare funcţionale, dar si pentru a evidenţia mai uşor (în cele două dimensiuni la care obligă schema) relaţiile de vecinătate şi/sau interconexiune dintre acestea. Punctele de conexiune ale secţiilor medicale cu paturi trebuie să asigure legături specializate atât cu zona tehnicogospodărească, cât şi cu celelalte serv icii medicale. Ele pot fi noduri de circulaţie verticală, in soluţiile arhitecturale de tip „monobloc " sau „ articulat", sau pot fi legături orizontale, în rezolvările de tip „ tentacular". 111.2.6. Tipuri de soluţionare spaţialvolumetrică a clădirilorspitaliceşti III.2.6.1. Regulile stricte la care este supusă interrelaţionarea unităţilor funcţional e spitaliceşti (compartimente; sectoare, zone)determină anumite modalităţi de configurare sp aţialvolumetrică (arhitecturală) a ansamblului spitalului. Tipurile de soluţionare utilizate sunt: a, sistem pavilionar sectoarele şizonele funcţionale, medicale şi paramedicale, între care există incompatibilităţi se amplasează în clădiri distincte, legate între ele prin trasee de circulaţie limitate (coridor subteran, galerie la parter saupasarele locale avantajos din punctul devedere al criteriilorde igienă şi asepsie, sistemul are dezavantajul lungirii traseelor deparcurs pentru personalul medical şi/sau tehnic. Soluţiile pavilionare se recomandă îndeosebi la spitalele foarte mari şi la institutele medicale. Se pot aplica şi la spitalele generale mari, pentru a separa secţiile de pediatrie, boli infecţioase, obstetrică, blocul tehnicogospodăresc şi, după caz, funcţiunile asociate (staţie de salvare,dispensar etc). ffd8ffe000104a46494600010201010401040000ffe20ad44943435f50524f46494 c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595a2007d70006 00130010001f0032616373704d534654000000004945432073524742000000000 0000000000000000000f6d6000100000000d32d41444245000000000000000000 0000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000 00000000000012637072740000015c0000004e64657363000001ac0000006c777 470740000021800000014626b70740000022c000000147258595a00000240000 000146758595a00000254000000146258595a0000026800000014646d6e64000 0027c00000070646d6464000002ec000000887675656400000374000000867669 6577000003fc000000246c756d6900000420000000146d6561730000043400000 02474656368000004580000000c72545243000004640000000e6754524300000 4740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063074657 87400000000436f70797269676874202863292031393938204865776c6574742d 5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564207573696e6720416 46f62652047616d6d610000006465736300000000000000127352474220494543

36313936362d322e3100000000000000000000001273524742

b. sistem monobloc toate funcţiunile medicale, gospodăreşti şi majoritatea celor tehnice se amplasează comasa t întrun ansamblu volumetric compact; sistemul este mai economic din punctul de vedere al soluţionării instalaţiilor, scurtează la maxim traseele de parcurs pentru personal, darridică probleme greude soluţionat în ce priveşte separarea zonelor şi circuitelor. Soluţiile monoblocsunt recomandate la spitalele generale mici şi mijlocii. c. sistem articulat derivat din sistemul monobloc; configuraţia spaţială c uprinde un ansamblu de volume, articulate în zona nodurilorde circulaţie verticală, pentru a facilita separările pe zone şisectoare. O variantă clasică a acestui tip este configuraţia în care se separă sectorul de spitalizare, dezvoltat pe vertical ă ca un blocomogen, de serviciile tehnicomedicale şitehnicogospodăreşti, distribuite predominant pe orizontală. Sistemul permite o mare varietate de soluţii arhitecturale, adaptate condiţionărilor specifice fiecărui tipdespital, indiferent de capacitate. d. sistem tentacular derivat dinsistemul pavilionar; principalele zone funcţionale ce necesită condiţionări specifice se amplasează în volume construite relativ autonome, conectate la un volum central în care se amplasează circulaţiile şifuncţiunile comune, „neu tre" din punctulde vedere al criteriilor de igienă şi asepsie. Se recomandă a fi utilizat la spitalele foarte mari, mai ales la clinicile universitare. Acest gen de soluţionare permite la rândul lui o mare varietate de modalităţi de configurare volumetrică. III.2.6.2. La alegerea tipului deconfiguraţie spaţialvolumetrică se va ţine s eama de faptul că spitalele sunt de regulă unităţi sanitare în expansiune, pentru care se pune periodic problema măririi capacităţii, extinderii unora din serviciile tehnicomedicale existente sau completării cu compartimente pentru noi proceduri medicale. Se impune ca, încă din faza iniţială de proiectare, să se stabilească zonele funcţionale pentru care sunt probabile viitoare extinderi ale suprafeţelor construite (de regulă în sectorul compartimentelor de diagnostic şi tratament) şi să se opteze pentru soluţi a arhitecturală care va permite conectarea coerentă a extinderilor la ansamblul de circuite funcţionale. III.2.7. Alegerea soluţiilorconstructive pentru clădirilespitaliceşti, în corelare cu condiţionările funcţionale şi tehnologice specifice; cerinţe privind conformarea structurii de rezistenţă

III.2.7.1. Sistemele structurale şiconstructive adoptate pentru clădirile spitaliceşti trebuie să asigure: posibilităţi de configurare variabilă (flexibilă) a spaţiilor interioare, de la unnivel la altul, corespunzător cu cerinţele funcţionale şi tehnologice specifice ale compartimentelor medicale, concomitent cu o suficientă rigiditate a ansamblului structural la solicitări seismice, pentru a nu se produce avarieri ale elementelor de construcţie nestructurale, ale instalaţiilor şi echipamentelo r; posibilităţi de reorganizare (modernizare) întimpa funcţiunilor medicale, care să implice minime intervenţii asupra el ementelor structurale verticale sau orizontale; condiţii optime de montaj pentru aparatura medicală (preluarea unor sarcini utile relativ mari, 8001000daN/mp, ditribuite neuniform în raport cu ansamblul clădirii); libertate de amplasare a sistemelorde instalaţii pe traseele cele mai adecvate dinpunct de vedere tehnologic şi optime din punct de vedere alcerinţelor medicale de igienă şi asepsie; planeitatea pereţilor şi tavanelor, ce vor avea minimumde decroşuri şi reliefuri, pentru a nu reţi ne praf şi murdărie şi a nu îngreuna activităţile de curăţenie şi dezinfecţie. III.2.7.2. Satisfacereacerinţelor enumerate mai sus impuneanumite particul arităţi specifice ale modului de alcătuire a structurilor de rezistenţă pentru clădirile spitaliceşti, după cumurmează: a. utilizarea de tramestructurale cu deschidere mare pe ambele direcţii (6.00 m 8.10m); b. preferinţa pentru sistemele structurale pecadre pentru clădirile joase (cu limitare la 12 niveluri în zonele seismice de calcul A, B, C, D) şi utilizarea sistemelor structurale mixte compuse din cadre spaţiale seismorezistente încombinaţie cu pereţi structurali rari (cu dispunere 135 travei, la nodurile cu circulaţie verticală şi pe conturul clădirii, pentru aprezerva suficiente spaţii flexibile), la clădirile cu mai mult de 3 niveluri; c. utilizarea de planşee de tip dală groasă, fără grinzi încâmp (eventual cu goluri şi nervuri înglobate) şi cu grinzi numai pe conturul clădirii şi la pereţii spre coridoarele de circulaţie; d. folosirea subsolului tehnic, destinat distribuţiei şi vizitării magistralelor de instalaţii, pentru crearea unei „cutii rigide", cupereţi structurali mai deşi, care să asigure rigiditatea necesară ş i conlucrarea ansamblului structurii la solicitările seismice. OBSERVAŢIE: La spitalele generale comunale sau la unele spitale de specialitate mici, la care prevederea unui subsol tehnic general nu se

justifică, utilizarea demisolului funcţional pentru rigidizarea ansamblului structurii se va face cu precauţiile necesare pentru a nu obstrucţiona organizarea funcţională şi soluţionarea sistemelor de instalaţii. III.2.7.3. Condiţionările descrisela III.2.7.1., valabile în principiu pentru într egul ansamblude clădiri, au ponderi diferite la soluţionarea structuriide rezistenţă pentru unele sau altele din sectoarele spitalului. Astfel: în cadrul sectoruluide spitalizare, repetitivitatea majorităţii configuraţiilor spaţiofuncţionale (saloanele de bolnavi, anexele secţiei, unitatea de îngrijire), precumşi relativa lor stabilitate întimp, permite utilizarea unor sisteme structurale cu pereţi mai deşi, situaţie ce poate fi speculată în cazul individualizării de pavilioane sau corpuri declădire destinate spitalizării. Chiar şi înacest caz se va urmări prezervarea unor gradede flexibilitate specifică a spaţiilor, necesare pentru viitoare mo dernizări. III.2.7.4. Pentru zonele seismicede calcul A, B, C şiDeste necesar ca la stab ilirea soluţiei spaţialvolumetrice a clădirilor spitaliceşti să se aibă învedere realizarea unor volume echilibrate care să permită conformări structurale cupotenţial de stabilitate şi de adecvare optimă la solicitările induse de cutremure (volume compacte, relativ simet rice, cu contur regulat în plan orizontal, a cărorînălţime să nu depăşească 10 niveluri decât încazuri justificate). Se va urmări realizarea continuităţii ele mentelor structurale atât pe orizontală cât şi pe verticala clădirii, precumşi o bună conlucrare a structurii de rezistenţă cu celelalte elemente şi subansambluri nestructur ale ale construcţiei. III.3. CERINŢEFUNCŢIONALE ŞI TEHNOLOGICEALECOMPARTIMENTE LOR ŞI SERVICIILOR DIN SPITALE III.3.1. Secţiile medicale de specializare III.3.1.1. Date generale Secţiile medicale de spitalizare asigură cazarea şiîngrijirea curentă a bolnavilorpe perioad a internării. în funcţie de structura medicală a spitalului, secţiile medicale cu paturi ocupă între 30% şi 50% dinsuprafaţa totală a acestuia. Prin datele iniţiale a.le temeicadru se stabilesc: numărul de secţii din spital, profilul medical şi caopacitatea fiecăreia (număr de paturi afectat). Mărimea secţiilorpoate varia într e 50 şi 100depaturi (în funcţie de morbiditatea specifică profilului medical), cu tendinţa de coborâre a cifrei superioare la 7080de paturi. în funcţie de capacitatea decisă pentru secţii, raportată la capacitatea spitalului, rezultă că numărul

curent de secţii din spitalele generale poate varia după cumurmează: spitale mici (3)45 secţii; spitale mijlocii 510 secţii; spitale mari 1018 secţii; spitale foarte mari peste 18 secţii. Profilul secţiei poate fi definit de: una dinspecialităţile medicale de bază: boli interne chirurgie generală pediatrie obstetricăginecologie alte specialităţi: O.R.L. oftalmologie ortopedie neurologie boli dermatovenerice boli contagioase etc. profiluri derivate dinspecialităţile medicale de bază: grupa boii interne: cardiologie reumatologie endocrinologie boli de sânge şi sistem oncologie boli profesionale etc. grupa chirurgie: chirurgie toracica şi pulmonară chirurgie bucomaxilofaciala traumatologie şi chirurgie reparatorie neurochirurgie etc. grupa pediatrie: neuropsihiatrie infantilă chirurgie infantilă prematuri etc. III.3.1.2. Organizarea secţiilor medicale curente Indiferent de profilul medical, secţiile de spitalizare auo structurare funcţională asemănătoare, cu excepţia celei depediatrie (compartimentele pentru prematuri, sugari şi copii mici) şi acelei de obstreticâginecologie (compartimentul obstetrică fiziologică şinounăscuţi). La soluţionarea arhitecturală a corpurilorde clădiri destinate spitalizării, se va avea în vedere ca amplasarea secţiei medicale să se facă pe unsingur nivel. Se acceptă amplasarea pedouă niveluri a secţiilor mari, ca re au în componenţă compartimente relativ autonome. În componenţa unei secţii medicale intră următoarele categorii de spaţii: a. saloanele bolnavilor şi dotările sanitare aferente b. încăperi pentru asistenţă medicală c. încăperipentru deservirea pacienţilor d. diverse spaţii pentru activităţile gospodăreşti ale secţiei

e. circulaţii În spitalele clinice sunt necesare o serie despaţii suplimentare, destinate studenţilor şi cursanţilor ce îşi desfăşoară practica medicală sau specializarea la patul bolnavului. III.3.1.2.1. Salonulpentrubolnaviadulţi se va conforma următoarelorcerinţe: capacitatea pentru saloanele curente: optim: 2,3 sau 4 paturi acceptabil: 5 paturi maxim admisibil: 6 paturi pentru cazuri speciale: rezerve cu: 1pat sau 2 paturi (din care unul pentru însoţitor) arie utilă minimă/pat: 7 mp/pat în saloanele curente 810 mppat înrezerve cubajde aer în caz de ventilare naturală: 20 mc/pat dotare sanitară aferentă: minim: ungrup sanitar cu lavoar şi closet la maxim 8 paturi (cu duşurile amplasate în comun la mai multe saloane) recomandat: un grup sanitar propriu complet la saloanele de 5 (6)paturi sa u la două saloane de 2 (3) paturi optim: grup sanitar propriu la salon rezervele vor avea întoate cazurile grup sanitar propriu saloanele de 24 paturi care nu au gnip sanitar propriu, precum şi cele de 5 şi 6 paturi (în toate cazurile) vor fi prevăzute cu lavoar în cameră,pentru personalul medical. dotare medicală: minim: l priză de oxigen pe salon recomandat: lpriză deoxigen la 2 paturi optim:priză de oxigen la fiecare pat dotare minimă cu instalaţii electrice: corpde iluminat, priză şisonerie la fiecare pat dotare minimă cu mobilier: pat + noptieră cudulap / bolna v, l masă cu scaune / salon orientare a ferestrelor: favorabilă: sudest, sud acceptabi lă: nordvest se va evita orientarea ferestrelor spre nord şi nordest (vânturi dominante reci), se poate accepta orientarea spre vest şi sudvest, numai cu condiţia asigurării unei protecţii corepunzătoarea ferestrelor faţă de excesul de însorire. OBSERVAŢIE: Condiţionările privind orientarea ferestrelor nu mai sunt imperative la secţiile de spitalizare de bolnavi acuţi (duratei mied de spitalizare: 1012 zile) si la saloanele în care se face tratarea aerului (climatizare). alte prescripţii: paturile se vor aşeza paralel cu frontul ferestrei şi vor fi accesibile

pe ambele laturi lungi, distanţa între douăpaturi va fi de 0.801.00 m, dar nu mai mică de 0.70 m, distanţa între pat şi peretele exterior va fi de cel puţin0.80 m, recomandat 1.00 m, distanţa între pat şi peretele paralel pe care se află lavoarul va fi de minim 1.30 m, pentru cel puţin unpat din salon, circulaţia liberă aferentă va permite staţionarea şi deplasarea în căruciorde handicapat. Prindatele de temă se vor preciza, pentru fiecare secţie, tipulde saloane ce se va prevedea, repartiţia paturilor pe saloane, eventualele specializări pentru unele dintre ele, necesarele compartimentări pe grupe de saloane (în funcţi e desex, tip de afecţiuni, nivel de asepsie). III.3.1.2.2. Spaţiile pentruactivităţile medicaledin secţie pot prezenta diferenţe în ce priveşte numărul, dimensiunile siorganizarea în funcţie de profilul, capacitatea secţiei şi tipulde spital. Aceste date se vor preciza prin tema de proiectare. în mod curent, se prevăd următoarele spa ţii: camere pentru tratamente pansamente (1 cameră de 1618 mp la 2030 bolnavi); cabinete pentru medici (cel puţin 1 cab. de 1214 mp la 25 paturi, cu sau fără grup sanitar propriu); spaţii de lucru pentru asistente (oficiu medical), cuposturi de supraveghere a bolnavilor (monitorizare dacă este cazul), cu anexe pentru depozitare instrumentar şimedicamente; încăperi pentru conducerea medicală a secţiei (medicşef, asistentăşefa, raportde gardă, secretariat); grupuri sanitare şi vestiare pentru personal. Pentru unele din profilurile medicale, încadrul secţiei se mai prevăd şi alte spaţii pentru activităţi medicale: camere pentru investigaţii, tratamente speciale, săli de intervenţie chirurgicală cu anexele respective . III.3.1.2.3. Incategoria încăperilor necesare pentru deservireainternaţilor intră: oficiul alimentar cu anexele sale şi sală de mese; cameră pentru activităţi de zi şi primire vizitatori; cabine telefonice; cameră de baie (după caz şigrupul de duşuri, dacă sunt soluţionate centralizat). In unele tipuri de soluţionare a circuitului deprimireinternare a pacienţilor, vestiarul şi filtrul de igienizare se amplasează direct în secţie, în zona accesului; înacest caz se prevede suita despaţii necesare: grup sanitar, boxă de dezbrăcare,depozite pentru efecte ale pacienţilor etc. III.3.1.2.4. Spaţiile pentru activităţile gospodăreşti ale secţieisunt: camere de spălaresterilizare ploşti şi alte recipiente „ploscar" (se recomandă una la 2530 paturi) spaţiude colectare rufe murdare şi boxa de curăţenie;

depozit de lenjerie curată; cameră pentru îngrijitoare. III.3.1.2.5. Circulaţiile interioare ale secţiei asigură legăturile necesare între diversele încăperi; ele se diferenţiază sau se segmentează prin filtre dacă apar în cadrul secţiei compartimente cu cerinţe diferite de asepsie. La spitalele clinice se recomandă diferenţierea pe circulaţie separată a zonei spaţiilordestinate învăţământului şi conducerii medicale a secţiei, de zona saloanelorpentru bolnavi. Accesul în secţie şi coridoarele se recomandă a fi supravegheate de la un post de control aflat în legătură cu secretariatul şi/sau cu spaţiile de lucru ale asistentelor. III.3.I.3. Organizarea secţiilor medicaleînsistemul ..unităţilor de îngrijire" Unitatea de înjgrijîre cuprinde o grupare de camerede bolnavi, cu un număr constant de paturi, pentru care asistenţa medical ă este acordatăde o echipă compusă din 56 asistente medicale, 23 îngrijitoare, repartizate pe ture, coordonată de un medic. Capacitatea unei unităţi de îngrijire variază, în funcţie de profilulmedical, între 20şi 35 i de paturi, cele mai frecvente fiind cele de 2530 paturi. .În sistemul deorganizare a secţiilorpe unităţi de îngrijire, anexele medicale şigospodăreşti ale secţiei se repartizează pe unităţile de îngrijire (câte un cabinet medic, o sala de tratamente,un post asistente, un spaţiude igienizare, o cameră de zi ş.a.m.d.), rămânând comune spaţiile conducerii secţiei, oficiulalimentar, unadouă încăperidestinate investigaţiilor sau tratamentelor speciale. Acest sistem facilitează realizarea , unorcondiţii mai bune de igienă şi asepsie; aplicat flexibil, asigură separareainterioară a secţiilor atunci când sunt necesare segregări funcţionale pe subzone (diferenţieri pe profiluri medicale, izolarea pacienţilor cu risc septic). Unitatea de îngrijire constituie un modul funcţional repetabil, căruia îi corespundeun modul de configurare spaţialarhitecturală, ce devine o bază pentru modularea celei mai mari părţi a sectorului de spitalizare. In acest sistem de organizare, capacitat ea secţiei se va corela cu numărul de unităţi de îngrijire şi cu mărimea acestora. înfuncţie de mărime şi de profil medical, o secţie poate cuprinde 24unităţi de îngrijire. III.3.1.4. Organizarea secţiei de pediatrie îngrijirea pacienţilor copii se face obligatoriu în compartimente distincte înfuncţie de vârstă: grupa sugari şigrupa copii 13 ani, grupa copii preşcolari (36 ani) şi grupa copii şcolari (614 ani). Structurapaturilorpe grupe de vârstă se precizează prin temacadru, iar nominalizarea spaţiilor şi organizarea circuitelorprintema deproiectare. Compartimentul destinat unei grupe de vârstă constituie o unitate de îngrijire relativautonomă,

în cadrul căruia pe lângă spaţiile de spitalizare conformate după specificul vârstei, se mai prevăd: oparte din spaţiile de asistenţă medicală (cele de supraveghere şitratament specific), oparte din spaţiile de deservire ale bolnavilor (individualizate dupăvârsta pacienţilor), unspaţiu de curăţenie. III.3.1.4.a. Compartimentul pentru copii şcolari este asemănător caorganizare cuunitatea de îngrijire pentru b olnavii adulţi. Saloanele, cu grupurile sanitare aferente, sunt identic conformate, dimensionate şi mobilate. Se prevăd aceleaşi anexe medicale şi gospodăreşti. Oficiul alimentar se aprovizionează de la bucătăria spitalului. In cadrul compartimentului se vor crea subunităţile necesare pentru cazurile septice/aseptice. Camera de zi seva amenaja şi pentru activităţi şcolare. III.3.1.4.b. Pentru compartimentul de copii preşcolari (36 ani) trebuie aplicat un sistem de cazare adaptat vârstei, respectiv în grupări de 34 saloane de 24 copii, prevăzute cu grup sanitar comun sau separat pesexe, cărora li se afectează unpost de supraveghere (lucru) asistente. In cadrul compartimentului, unuldouă saloane se vor specializa pentru cazurile septice (cu grupuri sanitare distincte). suprafaţa utilă/pat în salon va fi de minim 6 mp. peretele salonului orientat spre postul asistentei va fi parţial vitrat. gabaritele mobilierului şi obiectelor sanitare vor fi adaptate vârstei. In cadrul compartimentului se vor mai prevedea o cameră detratamentepansamente , proprie,un spaţiude lucru pentru personalul mediu (oficiu medical) şi unnumărde rezerve (stabilit prin temă)pentru copii care se internează cu mamele. Dacă mărimea compartimentului o justifică, se recomandă prevederea unui spaţiu dejoacă pentru copii necontagioşi. III.3.1.4.c. Spitalizarea pentru sugari şi grupa decopii de 13 ani se organizează în sistemul nucleelor cu23 camere (boxate)de 46 paturi, prevăzute cu un grup sanitar de igienizare şi grupatela unpostde supraveghere al asistentelor. Unul dinnuclee va fi destinat cazurilor septice, suprafaţa utilă/pat în cameră va fi de 45mp. toţi pereţii vor fi vitraţi la partea superioară pentru control vizual, încameră se va prevedea o cadă specială pentru îmbăiere. Pentru copiii care se internează cu mamele se prevăd rezerve prevăzute cu dotări sanitare specializate pentru mamă şi pentru copil. Uneori se recomandă amplasarea în afara comparti mentului a unor saloane pentru mamele care îşi alăptează copiii. Compartimentul pentru sugari şi copii mici (03 ani) va fi izolat pe un circuit distinct de restul grupelorde vârstă, va avea anexe medicale şi gospodăreşti proprii, iar accesul se va soluţiona în sistem filtru.

III.3.1.4.d. Incadrul secţiei de pediatrie se mai amplasează următoarele categorii de spaţii pentru asistenţă medicală, pentru care se vor face precizări anume prin tema de proiectare: unitate specializată (nucleu)de terapie intensivă, unitate specializată pentru îngrijire prematuri (după caz), încăperi pentru consultaţii, investigaţii şitratamente speciale, cabinete pentru medici şi anexe pentru personalul medical auxiliar, spaţii pentru conducerea secţiei. III.3.1.4.e. Pentruhrănirea sugarilor şiacopiilor de 13 ani. în secţiile de pediatrie se amenajează obucătărie specializată, denumită „biberonerie" sau „bucătărie de lapte", organizată şiconf ormată adecvat capacităţii secţiei. Spaţiile componente se dimensionează ţinând seama de echipare; alcătuirea lorurmăreşte fluxul tehnologic: primirea, spălarea şi sterilizarea biberoanelor, căniţelor, linguriţelor; prepararea alimentelor: paste, piureuri, lichide dietetice, lapte; umplerea biberoanelor, răcirea, distribuţia; anexe pentru depozitare; cameră asistenta dieteticiană. III.3.1.5. Secţiile sau subsecţiile deobstetrică fiziologică si nounăscuti (maternitate) auo organizare spaţiofuncţională mai complexă, întrucât activităţile medicale se adresează distinct mamelor şi nounăscuţilor, deşi cele douăcategorii de pacienţi se spitalizează împreună. OBSERVAŢIE: Secţiile de obstetricăginecologie din spitalele generale mici şi mijlocii, se organizează pe subsecţii complet separate, de ginecologie şi obstetrica, pentru care se prevăd anexe medicale, de deservire pacienţi şi gospodăreşti distincte. In spitalele mari, sau în cele de specialitate, pentru cele două profiluri se constituie secţii diferite. Se pot aplica trei moduri deorganizare funcţională a secţiei: a. compartimente medicale distincte pentru mame şi nounăscuţi, în care asistenţa pentru mame se face similar cu cea pentru celelalte categorii de bolnavi adulţi, iar pentru nounăscuţi se soluţionează în sistemul aplicat însecţiile de pediatrie la compartimentul sugari. Cele două compartimente aupropriile anexe medicale, de deservire şi gospodăreşti specializate. Intre cele două compartimen te se amplasează spaţiile pentru alăptare, utilizate în comun. b. sistemul nucleelor (respectiv al unităţilorde îngrijire) mixte pentru mame şinounăscuţii lor, compuse din două saloane (de 35 paturi) pentru mame cudotările sanitare af erente, care flanchează două saloane pentru nounăscuţi (dotate corespunzător) şi un spaţiude lucru pentru asistente (care, dimensionat ca atare, este utilizat înunele variante de organizare ca spaţiu de alăptare). c. sistemul de cazare al mamei şi nounâscutului în acelaşi salon, (fie în rezerve individuale, fie în saloane pentru două mame cu copiii lor), cu spaţii corespunzătordimensionate şi dotări sanitare specializate.

În sistemele b.) şi c), anexele medicale şi de deservire, specializate pentru cele două categorii de pacienţi, se amplasează grupat în cadrul unităţii de îngrijire. Indiferent de sistemul de cazare adoptat,pentru cazurile septice se vordiferenţia compartimente (nuclee) distincte atât pentru m ame cât şi pentru nounăscuţi. Pentru cazurile de obstetrică patologică se amenajează saloane distincte, grupate, atât în comp artimentul septic, cât şi în cel aseptic. (Uneori cazurile de obstetrică patologică se amplasează în secţia/subsecţia de ginecologie). Secţia de obstetrică va fi în legătură directă cu blocul de naşteri, şi sala de operaţii pentru cezariene, la acelaşi nivel, recomandat fiind ca circuitul respectiv să fie distinct de circulaţiile comune ale spitalului. La spitalel e generale mici şi mijlocii, blocul de naşteri se poate amplasa chiar însecţia (subsecţia) de obstetrică. Printema de proiectare se vor face precizări asupra sistemului de cazare adoptat şi asupra modului general deorganizare al asistenţei la naşteri. III.3.2. Serviciul de primire internare a bolnavilor III.3.2.1. Acest serviciu se organizeazăîngeneral caserviciuunic pe spitalşi are rolu lde a asigura efectuarea formelor de internare, examinarea medicală şi trierea epidemologică a bolnavilorpentru internare, prelucrarea sanitară a acestora înfuncţie de starea lor fizică şi echiparea în îmbrăcămintea de spital. Serviciul se dimensionează înfuncţie de numărul mediu de internări zilnice rezultat din capacitatea şi profilul spitalului. Amplasarea serviciului de primire internare se face în legătură directă cu accesul principal în spital şi cu serviciul de urgenţă, corespunzător celordouă categorii de pacienţi: pacienţii care vin pregătiţi la spital (programaţi după consulturi şi examinări medicale anterioare,unele efectuate înambulatorul sau înserviciile de diagnostic ale spitalului) şi pacienţii care ajung la spital nepregătiţi (accidente, îmbolnăviri subite, stare de criză) fiindpreluaţide serviciul de urgenţă. La spitalele mici şi mijlocii, în funcţie de profil ul medical, serviciul de primire internare se poate cupla cu serviciul de urgenţă sau cu ambulatorul. III.3.2.2. Componentele funcţionaleale serviciului de primire internare sunt: a. unitatea de întocmire a documentelor medicale, b. compartimentul de examinări medicale, c. unitatea de igienizare sanitară, d. unitatea de gestiune haine şi efecte de spital, e. unitatea de externare. OBSERVAŢIE: In funcţie de opţiunile beneficiarului de folosinţă, se poate adopta o organizare a internării în care componentele a.) şi b.) se soluţionează

centralizat şi se amplasează la intrarea în spital, iar componentele c), d.) şi e.) se repartizează la secţiile medicale şi respectiv la serviciul de urgenţă. III.3.2.3. Unitatea deîntocmire a documentelorde internare cuprinde: spaţiul de aş teptare prevăzut cu grupuri sanitare, cu zone separate pentru pacienţi adulţi şi pacienţi copii; douătrei birouri conexate între el e şi prevăzute cu amenajări pentru relaţia cu publicul (ghişee sau tejghea cu boxe). Unitatea cooperează cu conducerea secţiilor medicale şi cu compartimentul evidenţă medicală (din servic iul administrativ). III.3.2.4. Compartimentulexaminări medicale cuprinde cabinetele deconsultaţie, s pecializate după profilurile secţiilor medicale, cu spaţiile de aşteptare şi grupurile sanitare aferente. In spitalele generale sunt obligatorii cel puţintrei cabinete: unul pentru pediatrie, unul pentru obstetricăginecologie şi al treilea pentru restulde adulţi. Necesarul de cabinete pentru spitalele generale mari şi spitalele de specialitate din reţea se determină înfuncţie de capacitatea secţiilor cărora li se adresează şinu va fi mai mic decât: pediatrie: până la 150paturi: l cabinet peste 150paturi: 2 cabinete peste 300paturi: 3 cabinete obstetricăginecologie: până la 50 paturi:l cabinet cu 2 boxe până la 200 paturi: 2 cabinete peste 200paturi: 3 cabinete secţii de adulţi: până la 200paturi: l cabinet până la 400 paturi: 2 cabinete peste 400paturi: 3 cabinete Aşteptarea pentrupediatrie va fi separată, iar adiacent ei se va prevedea o cameră de izolare cu grup sanitar propriu, pentru staţionarea temporarăa copilului identificat a fi co ntagios; la spitalele mari de pediatrie se prevăddouătrei boxe de izolare şi suplimentar se amenajează la intrare un filtrude triaj epidemiologie, de asem enea boxat. III.3.2.5. Unitatea deigienizare sanitară cuprinde filtrele de prelucrare sanitară şi grupurile sanitare aferente (prevăzute cuduş sau baie după caz ), separate pesexe şi pe cele trei categorii de pacienţi, ce trebuie departajate igienicosanitar (copii, p arturiente, adulţi). La pediatrie spaţiul de igienizare se compartimentează:pentru grupa 02 ani şi pentru grupa214 ani, accesul facânduse direct din cabinetele de examinare. în filtrele de igienizare se prevăd boxe pentru lenjerie şi efecte curate de spital. III.3.2.6. Păstrarea hainelor bolnavilor pe perioada internăriise face întrun depozitde efecte compartimentat, bine ventilat, legat direct de spaţiile de igienizare, dar şide unitatea de externare. Dimensionarea se

face după numărul depaturi (0.160.18 mp/pat şi 0.080.10 mp/pat copil). III.3.2.7. Unitatea deexternare se compune dintrun spaţiuprevăzut cu boxe de îmbrăcare, separate pe sexe şi distincte pentru copii şi nounăscuţi. Dacă externarea se face centralizat, unitatea se amplasează cât mai aproape de nodul de circulaţ ie verticală care face legătutra cu secţiile de spitalizare, înafara circuitului de internare,dar în legătură cudepozi tul de haine şi cu biroulde întocmire a documentelordespitalizare. III.3.3. Serviciul de urgenţă III.3.3.1. Pentruactivităţile medicale de acordare a primului ajutorbolnavilor accidentaţi sa u aflaţi în stare gravă (aduşi cu ambulanţa sau cu autovehiculele aparţinătorilor) ca şi pentru alte urgenţe medicale din teritoriu, uvspitale se organizează unserviciu sau un compartiment special (în funcţie de mărimea spitalului). III.3.3.2. In varianta minimă, curentă laspitalele micişi mijlocii, compartimentul trebuie să cuprindă următoarele spaţii: acces acoperit şi închis lateral pentru autosalvări; l ( 2) cabinete de consultaţie şi tratament cu 2 (4)posturide lucru; sală de intervenţii chirurgicale, cu anexe pentru spălare medici şi instrumente; sală cu anexe pentru proteze ghipsate, echipată cu aparat roentgen; camerăde spitalizare provizorie, compartimentată pe sexe, de 26 paturi (1% din capacitatea spitalului); filtre igienizare cu boxe pentru depozitarea hainelor pacie nţilor, a efectelor şi lenjeriei de spital; post de lucrupentru asistente şi anexe personal mediu; sală de aşteptare cu anexe pentru aparţinători; cabinet medici de gardă, cu grup sanitar; depozit tărgi, brancarde, cărucioare. III.3.3.3. La spitalelegeneralemari saulaspitalele cu specific de urgenţă, serviciul se amplifică ca numărde săli de intervenţie, se diversifică pe profiluri medicale (chirurgie, cardiologie, pediatrie) şi poate căpăta şi alte funcţiuni medicale: sală de reanimare, cabinete de investigaţii şi explorări, laborator teste deurgenţă etc. III.3.3.4. Amplasarea serviciului încadrul spitalului va permite colaborarea directă cu serviciul de internări, precum şi legături rapide cu blocul operator, serviciul de terapie intensivă, serviciile de roentgendiagnostic şi explorări funcţionale, laboratorul de analize medicale. III.3.4. Compartiment de spitalizare de o zi III.3.4.1. Pentru unele tipuride investigaţii, intervenţiişi tratamente, pentru care e ste necesară ţinerea sub observaţie a pacientului pe'durata unei zile, se organizează înspitale un compartiment

distinct de spitalizare, care permite degrevarea secţiilor medicale de perturbările de activitate produse de astfel de cazuri. III.3.4.2. Compartimentul se organizează în spitalelemijlocii şi mari, pentruo capa citate de 2 3% din numărul de paturi al spitalului, dar minim pentru 12 paturi. In cadrul compartimentului, după caz şi în funcţie de precizările temei de proiectare, se pot amplasa distinct şi unităţile: de epurarerenală, de întreruperi de sarcină. Cazarea pacienţilor se face în saloane de 23paturi şi rezerve; aferent acestora se prevăd: cabinet de consultaţii şi tratamente(eventual sala de mici intervenţii), post de lucrupentru asistente, mic oficiu alimentar, grupuri sanitare, boxe de lenjerie şi de curăţenie etc. Compartimentul se amplasează în apropierea accesului principal, înlegătură cu sectorul ambulator, cu serviciul de urgenţă (pentruutilizarea elastică a unor componente) şi cu circulaţiile principale care fac legătura cu serviciile tehnicomedicale. III.3.5. Sectorul ambulator III.3.5.1. Spitalul acordă servicii medicale, în specialităţile pe care este profilat, şi pentru bolnavii a căror stare fizică nu impune internarea. Sectorul ambulatorpropriu spitalului organizează şi gestionează aceste servicii, asigură asistenţa premergătoare internării (consultă ri, explorări) şi/sau pe cea posterioară internării (postcontrol, tratamente prelungite ambulator), reducând numărul de zile de spitalizare la strictul necesar. III.3.5.2. Spaţiile necesare se amenajează pentru: cabinete de consultaţii (înspecialităţi din profilul spitalului ^i înspecialităţi conexe cu acestea); camere pentru pansamente şi tratamente curente; spaţii de aşteptare aferente cabinetelor; birou de programare şi evidenţă a pacienţilor; punct farmaceutic pentru medicamente specifice (după caz); anexe pentru personalul medical; grupuri sanitare şi boxă pentru curăţenie. Dimensiunea minimă pentru cabinetele de consultaţie şi camerele de tratamente curente, cuprinsă între 16 mp si 24 mp, este diferenţiată după activităţile specifice. Numărul de cabinete şianexele acestora suntdeterminate de număruldeconsultaţii ce se preconizează a se acorda pentru fiecare specialitate; datele se vorpreciza prin tema de proiectare. Pentru dimensionarea spaţiilorde aşteptare se ia încalcul încărcarea la orele de vârf, considerând o arie utilă de 1.00 1.50 mp/pacient adult şi respectiv 1.502.00 mp/pacient copil cu însoţitor. Spaţiile de aşteptare şi grupurile sanitare pentru copii se izolează de cele ale adulţilor.

III.3.5.3. Sectorul ambulatorpoate fiaccesibil: a. direct din exterior, situaţie încare va fi dotat cu anexele specifice (garderobă, punct de informaţii şi control acces, cabine telefonice), b. din holul intrării principale, caz încare pacienţii pot beneficia de toate serviciile şi anexele prevăzute pentru vizitatori şi însoţitori. Amplasarea sectorului ambulator încadrul spitalului va permite legăturiuşor accesibile cu serviciile de investigaţiiexplorări şi tratamente, precum şi cu compartimentul de spitalizare de o zi. III.3.6. Blocul operator III.3.6.1. Prezent în spitalele care au secţii sau compartimente chirurgicale (toate spitalele generale şi cea mai mare parte a spitalelorde specialitate), bloculoperator este unul din sectoarele cu cea mai complexă structurare şi mai strictă condiţionare a spaţiilor şi circuitelor interne. In principiu, blocul operator grupează toate sălile de operaţii necesare diverselor specialităţi (profiluri) medicale. In spitalele generale, profilurile care utilizează blocul operator sunt: chirurgia generală, ortopedia, traumatologia şi arşii, cardiologia, gastroenterologia, urologia, obstetrica, ginecologia, neurologia, oftalmologia, ORL, pediatria, oncologia şi serviciul de urgenţă. In funcţie de numărul de paturi chirurgicale şi ţinând seama de specificul activităţilor medicale, pentru unele secţii (compartimente) se potprevedea săli de operaţii proprii, în afara blocului operator centralizat, cum este cazulpentru: secţia obstetricăginecologie; secţia de oftalmologie; secţia ORL; compartimentul de arşi; serviciul de urgenţă. III.3.6.2. Dimensionarea bloculuioperator, respectivdeterminarea numărului nece sar desăli de operaţie, se face prin raportare la numărul de paturidin secţiile şi compartimentele cuprofil chirurgical care îlutilizează. Indicele mediu de raportare este: o sală de operaţie pentru 3035 paturi chirurgicale (indicele este în scădere datorită perfecţionării tehniciloroperatorii şi scăderii duratei de spitalizare postoperator). OBSERVAŢII: Pentru unele specialităţi chirurgicale (arşi grav, transplanturi) se prevede o sală de operaţii la„ 25 de paturi. Intro sală de operaţie au loc, în medie pe zi, 2, 5 intervenţii chirurgicale, considerând un timp mediu necesar de cea 3 ore pentru pregătirea sălii şi desfăşurarea operaţiei. în funcţie de mărimea şistructura medicală a spitalului, blocul operator centralizat poate gru pa de la 2 până la 810 săli de operaţie.

III.3.6.3. Pentru spitalele mici şi mijlocii grupareasălilorde operaţie întrun singur bl oc operator comunprezintă o serie de avantaje certe: asigurarea controlului condiţiilorde asepsie, utilizarea mai eficientă a spaţiilor, aparaturii, instrumentarului, personalului auxiliar, organizarea coerentă a activităţilorde anestezie şia supravegherii bolnavului la trezire, gruparea economică a instalaţiilor speciale pentru tratare aer,pentru producere şi distribuţie apă sterilă, gaz de narcoză, curent electric încaz de avarii etc. în spitalele mari şi foarte mari, mai ales în cele multiprofilate, centralizarea prea multor săli într unsingurbloc operator pune în evidenţă serioase dezavantaje: dificultăţi în controlul aplicării măsurilorde igienă şi asepsie, scăderea gradului de confort pentru echipa medicală (agitaţie, aglomeraţie, instrumentar comun, dificultăţi înprogramare şi în coordonarea personalului auxiliar utilizat în comun), creşterea depărtării faţă de secţia medicală de spitalizare. Reducereadezavantajelor pe care leprezntă blocurile operatorii mari se obţine prin: a. realizarea de douătrei blocuri operatorii distincte şispecializate, amplasate niai aproape de secţiile respective de spitalizare; b. sectorizarea blocului operatorpe tipuri deintervenţii, fiecărui sectorrevenindui ungrupde anexe proprii; c. dublarea(eventual triplarea) circuitelorprin diferenţierea circuitelor interioare în si stem „curat / murdar" şi/sau specializarea circuitelorpe categorii de personal şi grupede echipe medicale. OBSERVAŢIE: Un mod uzual de sectorizare a blocului operator, aplicat adesea chiar şi în spitalele de mărime mijlocie, este cel de separare în bloc septic şi bloc aseptic, cu tratare diferenţiată a sălilor de operaţie şi a anexelor medicale, în ce priveşte măsurile de asepsie. Acest principiu de separare este din ce în ce mai contestat, pe plan internaţional, de specialiştii în igienă, întrucât se dovedeşte prin măsurători o scădere a nivelului de igienă sub minimul admisibil în sectorul septic (după părerea acestora, toate sălile de operaţie inclusiv anexele lor medicale trebuie considerate şi tratate ca aseptice). III.3.6.4. Soluţionarea spaţialfuncţională pentru blocurile operatorii diferă dupăm

ărimea acestora. Sunt considerate blocurioperatorii mici cele cu24 săli de operaţie, iarblocuri operatorii mari cele cu mai mult de 6 săli de operaţie. Pentru blocurile operatorii mici tipologiile de conformare optimă sunt bine conturate şi se aplică ca atare. Pentru soluţionarea unui bloc operator mare este necesar un studiuprealabil privindorganizarea medicală şi tehnologică cea mai adecvată datelorde temăşi structurii medicale a spitalului. III.3.6.5. Unbloc operator mic se compune din următoarele categorii de spaţii: spaţii medicale: 24 săli de operaţie cu anexele aferente: spălătorfiltru pentru chirurgi, spălătorpentru instrumente, spaţiudepregătire a bolnavului, spaţiupregătire materiale după caz , (se recomandă ca anexele să fie individualizate pentru fiecare sală în parte; se acceptă şianexe comune la două săli, dacă cel puţin o sală de operaţie a blocului are anexe individualizate) spaţiu pentru trezirea pacienţilor (comun sauboxat), cameră de odihnă pentru medici, cameră de lucrupentru asistente, laboratorpentru determinări de urgenţă, sală aplicare proteze gipsate cu anexe pentru pregătirea feselor (după caz), cameră protocol operator, cameră medici anestezişti. spaţii gospodăreşti: boxă pentrudepozitare materiale sterile şi farmaceutice, depozit aparate, spaţiudepozitare tărgi, cărucioare, boxă pentru curăţenie şi colectare evacuare obiecte murdare (rufe, deşeuri). spaţii de control şi filtrare accese: filtru bolnavi (eventual cu sistem de transbordare targa), filtru personal medical (separat pe sexe) cuprinzând vestiar şi grup sanitar cu duş, dispecerat programare (după caz), spaţii tehnice pentru instalaţiile speciale aferente blocului operator (amplasate în afara blocului, dar în imediata vecinătate a acestuia) staţie preparare apă sterilă, staţie preparare gaz denarcoză, staţie de acumulatori şi cameră tablou electric, centrală de ventilaţie şi tratare a aerului. III.3.6.6. Dispunereaspaţiilor şi organizareacircuitelorlainteriorul bloculuioperator se face pe principiul zonării după cerinţele de asepsie, trecerea facându-

se gradat dinspre spaţiile neutre (condiţii igienicosanitare obişnuite pentru sectorul sanitar), prin cele „curate" (cu condiţionări igienice speciale), la cele aseptice: zonă filtre de acces neutră zonă funcţiuni anexe neutră cuprinzând: protocol operator, secretariat, laborator determinări de urgenţă, laborator, etc, zonă curată camere de pregătire preoperatorie a bolnavilor, camera de trezire a bolnavilor, spaţiul de lucru al asistentelor, camera odihnă medici, camera de gips are, etc. zonă aseptică sala de operaţie şispaţiul de spălare şi îmbrăcare sterilă a echipei operatorii. Problema principală în soluţionarea circuitelor bloculuioperatoro repre zintă activităţile şi spaţiile „murdare": spălătoare pentru instrumentele utilizate, s paţii sanitare şi de curăţenie, evacuarea deşeurilor şi rufelorpostoperator. Măsurile ce se întreprind sunt: izolarea completă a activităţilor înspaţii închise, până la „ambalarea" produselorîn anvelope sterile cu care se transportă apoipe circulaţia comună a blocului operator; decalarea prelucrărilor „murdare" până după încheierea programului operator; crearea unui circuit „murdar", separat de circuitul zonei curate,prindublarea corid oarelorbloculuioperator (soluţie recomandată înspecial la blocurile operatorii mari), ceea ce presupune săli de operaţii capsulate. În toat e cazurile, transferul instrumentelor murdare de la sala de operaţie la spălător se face numai pringhişeu; în cazul soluţiei cu dublu circuit, transferul deşeurilor şi rufelor murdare spre coridorul de serviciu se face printro ecluză specială. 111.3.6.7. înblocurile operatoriimari se recomandă cuprinderea uneistaţii de sterilizare prop rii (pentru prelucrarea instrumentarului şi a cauciucăriei dinsălile de operaţie), distinctă de staţia central ă de sterilizare pentru restul serviciilordinspital. Descrierea moduluide conformare şiorganizare a unei staţii de sterilizare se face la cap. III.3.15. In blocurile operatorii mari se mai prevăd şi alte spatii: cameradezinfecţie aparatura medicală mobilă. punct farmaceutic, bănci de ţesături, post de lucrupentru medici şi personal mediu anestezie. mic oficiu pentru ceai. cafea, legat de zona de odihnă a personalului medical ctc. 111.3.6.8. Dimensionareadiverselor spaţiispecifice este determinată de tipulde intervenţii chirurgicale, mărimea echipelor operatorii, mărimea bloculuioperator, nivelul de echipare cu aparatură, soluţia generală de conformare a bloculuioperator. pentru sala de o peraţie dimensiunile minime variază de la 30 mp la 40 mp arie utilă. pentru celelalte spaţii medicale, aria utilă nu va fi mai mică decât:

12 mp spălare şi îmbrăcare chirurgi pentru o sală , 18 mp spălare şi îmbrăcare chirurgi comună la 2 săli 10 mp spălare instrumente 12 mp un post de pregătire preoperatorie 10 mp de trezire postoperatorie 25mp sala de gipsare III.3.6.9. Bloculoperatorva avea legătură directă cu serviciul anestezie terapie i ntensivă şi cu sterilizare centrală (dacă nu are sterilizare proprie); legături uşoare se vor asigura cu:blocul de naşteri (când acesta nu are sală proprie pentru operaţii cezariene), serviciul de roentgendiagnostic, serviciul de urgenţă, labor atorul de anatomie patologică (pentru examene cxtemporatiee) şi nodul central de circulaţie verticală care conduce la secţiile medicale de spitalizare. III.3.7. Serviciul de anestezie terapie intensiva (ATI) III.3.7.1. O creaţie relativ recentăînstructura spitalelor, serviciulATI centralizeaz ă toate cazurile medicale grave, care necesită supraveghere continuă şiîngrijire intensivă 24de ore din 24. Asistenţa medicală se asigură de un personal înalt calificat, cu ajutorul unei aparaturi medicale specializate (pentru compensarea funcţiilor vitale ale organismului şi monitorizarea bolnavilor). III.3.7.2. Mărimea serviciului (număr depaturi)este ovariabilă în funcţie decapacit ateaşi profilul spitalului. Printemă se precizează atât numărulde paturi necesar cât şi structurade organizare a acestora pe unităţi componente. Serviciile ATI mici (sub15paturi) precum şi cele din spitalele de specialitate, se subminări în două sectoare septic şi aseptic . Serviciile mari, în spitalele multiprofilate. se organizează pe sectoare (unităţi) distincte, dupăprofilul medical sau după gravitatea cazurilor, prevăzânduse şi un compartiment corespunzător cazurilor septice. Pentru unele profiluri medicale, dacă particularităţile procedurilor medicale şi sau numărul de paturi aferent o justifică, se potorganiza compartimente de terapie intensivă specializat e, distincte de unitatea centrală, amplasate în secţiile medicale respective. Este cazul mai ales pentru specialităţile: cardiologie şi boli vasculare, pediatrie, arşi şi traumatologie, transplant de organe. III.3.7.3. Spaţiile componente aleserviciului ATI sunt:

unităţile de îngrijire saloane sau nuclee cu spaţiile aferente postului desupraveghere (directă şi/sau monitorizată), grupului deigienizare, depozitărilordiverse, cameră de lucrupentru asistente, cuplată cu staţia centrală de monitorizare şise mnalizare, cabinete medici anestezişti cu grup sanitar sală de mici intervenţii şi tratamente speciale, cu anexele ei (la serviciile mari), depozite pentru aparatură, instrumentar, produse farmaceutice, mic laboratorpentru determinări de urgenţă (se poate utiliza în comun cu bloculoperator), boxăpentru lenjerie curată, spaţiu sanitar pentru prelucrare şiigienizare obiecte de inventar, cu boxă pentru colectare obiecte murdare (rufe,deşeuri), vestiarfîltru de acces pentrupersonalul medical, prevăzut cu grup sanitar şi duş, filtru de acces pentrupacienţi şi materiale, cuplat cu un spaţiu (vestiar) pentru îmbrăcarea în vestimentaţie de protecţie a persoanelor străine serviciului (aparţinători sau alt personal medical decât cel al secţiei). Circuitul interior este de tip închispe considerente de asepsie,dar şi pentru izolare faţă de perturbări externe (agitaţie, zgomot, vizite inoportune). III.3.7.4. Unitatea (nucleul)de îngrijireintensivă se conformeazăşi dimensionează î n raport de cauzistica proprie spitalului, respectivde numărulde paturi afectat unei echipe de îngrijire. capacitate optimă: 56 paturi aferente unui post de supraveghere; capacitate maximă: 8paturi (la mai multe paturi aferente unui post de supraveghere, îngrijirea nu se mai consideră intensivă), arie utilă minimă/pat: 12 mp, arie utilă minimă/post supraveghere: 12 mp (recomandat 15 mp) dotaresanitară aferentă: grup sanitar cu closet, lavoar şi spălătorde ploşti). Modul optimde alcătuire a unei unităţi de îngrijire este cel de tip nucleu cu camere (compartimente) de 12paturi, grupate în jurul postuluide supraveghere (şi lucru) alechipei de îngrijire, cu pereţi vitraţi şi goluri de trecere spre acesta. Sistemul despitalizare în saloane mari de 5:7paturi, cupaturile izolabile prin perdele saupanouri uşoare este nerecomandat, fiind mai puţin igienic. Indiferent de soluţia tipologică aplicată, fiecare unitate de îngrijire va avea cel puţin o rezervă (boxă)de un pat pentru cazurile speciale. III.3.7.5. în mod curent, serviciul ATI se amplasează în imediata vecinătate a bloc ului operator,

pe acelaşi nivel cu acesta (mai ales la spitalele mici şi mijlocii), din următoarele raţiu ni: medicii anestezişti afectaţi serviciului lucrează şi în bloculoperator; mare parte a cazurilor sunt pacienţi care necesită postoperator îngrijiri speciale; condiţiile de asepsie sunt asemănătoare celordin zona curată ablocului; oparte din aparatură se poate utiliza în comun. Serviciul ATI se poate amplasa şi la unnivel superior sau inferior faţă de bloculoperator (la spitale mari şi foarte mari), cu condiţia realizării unei legături directe, prinscară şi ascensor special afectat. III.3.8. Blocul tic naşteri III.3.5.1. In blocul de naşteri se efectueazăcentralizat activităţile de asistenţa med icală calificata a parturientelorpe parcursul naşterii. Centralizarea acestor activităţi este de dată relativ recentă, iar soluţionările funcţionaltehnologice ale spaţiilor sunt încă în curs deoptimizare, opţiunile pentru un tip de soluţie sau altul urmând a fi stabilite de beneficiarul de folosinţă. Modul de conformare al blocului de naşteri şi locul cel mai potrivit de amplasare în cadrul spitalului este dependent de: felul cum se organizează în cadrul spitalului, respectiv al secţiei de profil, asisten ţa parturientelor dela primirea în spital şi până la terminarea naşterii: capacitatea acestuia (numărde naşteri zi, rezultată din capacitatea secţiei de obstetrică prevăzută în structura spitalului): sistemul adoptatpentru asistarea parturientei în timpul celor trei faze ale naşterii (travaliu expulsie postpartum). III.3.8.2. in principiu un bloc de naşteri este constituit dinurmătoarele componente spatio funcţionale: compartimentul de primire şi prelucrare sanitară specifică (dacă activităţile nu au fostpreluate de serviciul de primire internare descris la cap. III.2.) unităţi pentru naştere (o suită de spaţii pentru triada de activităţi specifice: travaliu expulsie postpartum): sala de operaţie cu activităţile specifice (după caz); cameră resuscitare nounâscut: spaţii de lucru pentru personal (cabinet medici, cameră de lucru moaşe, boxe depozitare instrumentar şi materiale sterile): spaţii gospodăreşti (mic oficiu alimentar, boxe depozitare lenjerie şi efecte, spaţiu colectare evacuare rufe murdare şideşeuri);

filtru de acces şi dotări sanitare aferente (vestiar personal cu grup sanitar şi duş. compartimentat pe sexe, grup sanitar paciente), în blocurile de naşteri mici (23 unităţi de naştere), nu este economica prevederea unei săli de operaţie pentru cezariene şi alte urgenţe ,acestea urmând a se efectua înbloculoperator centralizat sau în sala de operaţii a secţiei de obstetricăginccologie. La blocurile de naşteri mari (peste 10 naşteri'zi) este indicată prevederea sălii de operaţie încadrul blocului, precum şi a spaţiului de pregătiretrezire aferent. III.3.8.3. Bloculdenaşteri areun circuit închis, controlat prin filtre deacces. 1:1 se va compartimenta însector aseptic şi septic. Pentru spitalele mici şi mijlocii cu mai mult de 50 paturi de obstetrică una din unităţile de naştere se va individualiza ca septică, va primi anexe sanitare proprii şi se va izola dincircuitul general al blocului de naşteri. încadrul spitalelorde specia litate, cu secţii de obstetrică care însumează mai mult de 150 paturi, se recomandă crearea a două blocuride naşteri separate. III.3.8.4. Unitatea denaştere se poate alcătui în mai multe moduri: a. camera detravaliu cu23 paturitip salon (14 20mp), conectată la osala de naşteri, prevăzutăcu o nişă (boxă) pentruprelucrarea primară a nounăscutului'(minim 25 mp), urmată de o cameră cu 23 paturipentru terapia postpartum cele trei încăpe ri având uşi între ele. O astfel de unitate se prevede pentru cea.20 paturi de obstetrică. b. sala unică pentru travaliu şi expulsic. destinată unei singure parturiente, dotatăcupat, masă ginecologică şi punct pentru toaleta nounăscutului (arie utilă 2225mp); paturile pentru terapia p ostpartum se grupează la unloc pentru mai multe astfel de săli, în saloane de 23paturi. Soluţionată în acest fel, unitatea corespunde la cea 15paturi deobstetrică fiziologică pentru o sală de travaliucxpulsie. III.3.8.5. In ce priveşte amplasarea blocului denaşteri, sunt în disputădouă model e: amplasarea direct încadrul secţiei sau compartimentului de obstetrică (justificată la spitalele mici, dar şi la spitalele generale mari cu puţine paturi de obstetrică): amplasarea în apropierea bloculuioperator şi a celorlalte servicii tchnicomedicale, avantajoasă pentru cooperarea cu acestea, necesarădacă spitalul are mai mult de două secţii de obstetrică, este contestată din punct de vedereal confortului pacientei. Aceast ă soluţie se aplică în mod curent la spitalele de specialitate (maternităţi sau blocuri matemoinfantile).

III.3.9. Laborator deanalize medicale III.3.9.1. In acest compartiment se centralizează activităţilede laborator necesar e examinării produselorbiologice umane pentru o cât mai corectă apreciere a stării de sănătate sau a stadiului de îmbolnăvire a pacienţilor. Laboratorul deserveşte atât pacienţii internaţi cât şi pe cei ambulatori. III.3.9.2. Laboratorul se dimensionează şise structurează funcţional în concordanţ ăcu mărimea şi profilul spitalului, respectiv cu capacitatea sectorului ambulator,dar şi cu rangul spitalului înierarhia unităţilor de asistenţă medicală (laboratorul unui spital judeţean sau al unui spital clinic de specialitate va efectua analize medicale pentru pacienţi ambulatori dintrun teritoriu mai larg decât cel arondatdirect). Necesarul de spaţii, structura pe compartimente şi nivelul de echipare cu aparatură se vor preciza printema deproiectare. OBSERVAŢIE: Perfecţionarea tehnicilor de analiză, utilizarea sistemelor de teste standard, echiparea cu aparatură compactă, automatizată şi computerizată determină creştrea eficienţei concomitent cu reducerea suprafeţelor utile neces are. IIL3.9.3. Laboratorul de analize medicale cuprinde următoarele compartimente: a. compartimentul de recoltare directă a produselor biologice (pentrupacienţii ambu latori), amplasat fie în cadrul laboratorului (în zona sa externă), fie în cadrul sectorului ambulator propriuzis (respectiv în cadrul dispensarului policlinic, dacă spitalul are asociatăaceastă unitate sanitară); b. compartimentul de primire a produselorbiologice recoltate însecţiile spitalului sau de la pacienţii ambulatori, încare se efectuează distribuirea probelorla punctele de lucru, se asigură centralizarea, înregistrarea şi eliberarea rezultatelor; c. sectorul deexaminări de laborator, cu compartimentele sale specializate: biochimie, hematologie, citologie, imunologie, bacteriologic, inframicrobiologie etc. d. spaţii anexe activităţilorde laborator (vestiare pentru personal, grupuri sanitare, depozite reactivi şi sticlărie, camere aparate, spaţii pentru spălare veselă şi sterilizare etc; e. microsector de întreţinere animale mici de laborator (după caz). La spitalele clinice universitare, la unele dinspitale de specialitate cu programe asociate de cercetare institute medicale , pe lângă laboratorul pentru analizele curente se dezvoltă şi un sector mai mic sau mai mare delaboratoare specializate de cercetare clinică şi/sau preclinică, în care caz apareşi un sector marede creştere şi întreţinere de animale, numit biobază. A

cesta din urmă trebuie amplasat izolat, înafara clădirilor spitalului. III.3.9.4 Întrucât tehnicile de laborator evalueazărapid, spaţiilelaboratorului de analize medicale trebuie soluţionate însistem flexibil, pentru a permite periodice reorganizări funcţionale şi reechipări cu aparatură şi instalaţii. Soluţia recomandată este proiectarea de spaţii de lucru tipizate, cu distribuţii de instalaţii şi puncte de racord amplasate modulat în spaţiu. încăperile sectoruluide examinări se vor alcătui prinînscrierea unor astfel de „module" spaţio funcţionale (1 3 module în funcţie de necesitate) .aria unui modul tipizat va fi de: 1820 mp (la spitale mici) 2225 mp (la spitale mari) III.3.9.5. Activităţile de laborator urmeazăun regim strict de securitate a muncii şi protecţie a personalului faţă de lucru cu substanţe nocive şi periculoase. Principiul aplicat este separarea încăperilorcu activităţi periculoase şi delimitarea locurilordemuncă încare operaţiunile presupundegajări de noxe,princrearea de boxe speciale sau nişe de laborator. Asemănător se protejează şiactivităţile sauoperaţiunile care necesită conditiispeciale dedesfasurares înce priveşte mediul aseptic sau steril, ecranarea luminii,protectia fata de vibratii. III.3.9.6. Încadrul laboratorului de«nalize medicale este necesară izolarea unui compartiment în caresă se efectueze operaţiunile cupotenţial de contaminare (bacteriologic, 'virus ologie, micologie, parazitologie). Acesta va avea un circuit strict delimitat de al celorlalte compartimenteşi va fi prevăzut cu anexe proprii pentru spălare, dezinfectare, ste rilizare veselă , şiinstrumentar, precum şi pentru colectare tratare deseuriinfectata III.3.9.7. Încăperile laboratorului de analize vor fi feritede insolare şivor avea con diţii de iluminare uniformă a zonelor de lucru. Orientarea favorabilă pentru fronturile cu

ferestre este nord, nordest şi nordvest. In cazul în care nu se pot evita orientările nefavorabile, se vor lua măsuri speciale de protecţie şiecranare a suprafeţelor vitrate (geamuri termoabsorbante, „brise soleil"). III.3.9.8. Pentru determinarea globală a necesarului de suprafeţe utile desfăşurate aferente laboratorului de analize medicale al spitalelor generale (fără dispensar policlinic) se poateutiliza următorul indice mediu: 1.5 mp A.u./pat, respectiv 2.1 mp A.d./pat la spitalele teritoriale mici; 1.01.2 mp A.uVpat, respectiv 1.51.7 mp A.d./pat la spitalele mijlocii şi mari. III.3.9.9. întregul laboratorde analize medicale va fi soluţionat în circuit închis pentru alţi utilizatori decât personalul propriu. Accesul pacienţilor sau al personalului medical din spital este permis numai în spaţiile amenajate ca atare din compartimentul a.) cabine de recoltare şi b.) camera sau ghişeul pentruprimire probe, ghişeul pentru eliberare rezultate. III.3.9.10. Amplasarea laboratorului va permite legături directe cu serviciul de explorări funcţionale şi legături uşoare cu secţiile de spitalizare, sectorul ambulator. serviciul de urgenţă şi compartimentul de spitalizare de o zi. III.3.10. Serviciul (laboratorul)de roentgendiagnostic III.3.10.1. Serviciulgrupează centralizat toate investigaţiile bazatepe utilizarea r adiaţiei Roentgen pentru aducerea în domeniul vizibilului a structurilor anatomi ce interne. Tehnicile de roentgendiagnostic fac parte dintrun sistem mai amplude investigaţii, aflat în prezent întro evoluţie explozivă, cel al tehnicilorde examinare imagistică. III.3.10.2. Serviciulde roentgendiagnostic este una dinunităţile nucleare ce se pot constitui în cadrul spitalelor,pentru care este obligatorie solicitarea şi obţinerea de avize spe ciale, de amplasare şi funcţionare, din partea autorităţilor responsabile cu controlul activităţilor ce folosesc radiaţii nucleare. Modulde utilizare a radiaţiei Roentgen pentru diagnosticul medical, con diţiile ce trebuie să Ie îndeplinească aparatura, precum şimodul de alcătuire,dimensionare şi ecranare la radiaţii a încăperilor, sunt strict condiţionate de „Normele Republicane de Securitate Nucleară Regimul de lucru cu surse de r 1 adiaţii nucleare' . III.3.10.3. Dimensionarea şi structurarea serviciului este dependentăde numărul şi tipulde

aparate radiologice ce urmează a se instala, de cerinţele fluxului medical specific, de considerente de optimizare a măsurilorde radioprotecţie. Pentru fiecare tip de aparat sunt precis determinate necesarul de încăperi şi condiţii tehnologice de montaj. Tipurile de aparate radiologice utilizate în mod curent în serviciul de roentgendia gnostic sunt: aparatede Rxscopie şiRxgrafie, independente sau cuplate la un post comun de comandă, aparatede Rxgrafic specializate (angiografie, mamografie, limfografie. radiografie dentară), aparatepentru microradiografie (MRF), aparatepentru tomografie computerizată (CT). Pentru fiecare dintre ele sau pentru un cuplaj de aparate se constituie o unitate funcţională de examinare. III.3.10.4. In structura serviciului de roentgendiagnostic intră următoarele categorii de spaţi i: a. unităţile funcţionale de examinare (compuse din camera de investigaţie, posturile de comandă şicontrol, boxele de dezbrăcare, spaţiile sanitare şi tehnicile aferente); b. spaţii deaşteptare pentrupacienţi cu grupuri sanitare aferente; c. spaţii medicale pentrurelaţia cupacientul (secretariat, cabinete de consultaţii); d. spaţii pentrupersonal în afara relaţiei cu pacientul (cabinete de lucru ale medic ilor, cameră de odihnă personal, vestiarecu duş şi grupuri sanitare); e. spaţiipentruprelucrare şi stocare filme radiologice (developare, triere,uscare, citir e, depozitare); f. spaţii pentru întreţinere şiactivităţigospodăreşti (cameră pentru tehnician de în treţinere, depozit piese de schimb, boxe pentru lenjerie şi curăţenie etc.) III.3.10.5. Unitatea Rxscopie şiRxgrafie clasică,întâlnită la toatespitalele, estecons tituită din următoarele încăperi: cele două camere de investigare, fiecare de minim20 mp (cu raportul laturilorde minim 2/3), ecranate corespunzător la radiaţii în funcţie de puterea aparatului, camera de comandă (comună pentru cele două aparate) de minim 8 mp, prevăzută cu vizoare de sticlă plumbatăspre camerele de investigare, boxe de îmbrăcare dezbrăcare pentrupacienţi, pe fluxul de intrare încamerele de investigare, spaţiul de lucrupentru asistente (preparare bariu, preparareseringi şi substanţe de control injectabile) de minim 6 mp, în relaţie directă cu camerele de investigare, grup sanitar pentru pacient, înrelaţia cu camera pentru Rxscopie.

III.3.10.6. Pentru unitatea deangiografie,încare se efectuează cateterism vascula r, nusunt necesare boxele de dezbrăcare,dar este necesar un spaţiu depregătire a pacientului, un spaţiude spălare a medicilor (ca pentru operaţii) şi o boxăpentru spălarea instrumentarului utilizat. Camera de investigaţie va avea minim 25 mp. III.3.10.7. Unitatea detomografie computerizată se compune din: camera de investigaţie (3035 mp), camera de comandă (minim 15 mp)prevăzută cu vizor mare de vizionare radioprotejat, camera pentru computere (1012 mp), camerapentru pregătirea bolnavului, boxe dedezbrăcare, camerapentru evaluare, spaţiile tehnice indicate de furnizorul aparatului. III.3.10.8. Unitatea demicroradiografie cuprinde camera de investigare(1820 mp) , camerade comandă care este şi spaţiul de lucru al persoanei care manipulează aparatul şi boxele de dezbrăcare. III.3.10.9. Spaţiile destinate prelucrăriifilmelor radiologice sedimensionează după numărul de filme ce trebuie prelucrate şi după tehnica utilizată (manuală sau automată); ele vor cuprinde: cameră obscură, cameră luminoasă, depozit pentru filmele neexpuse. Spaţiile de prelucrare a filmelor (camera obscură)trebuie să fie în legătură directă cu camerele de investigare pringhişee speciale de transmitere a filmului (radioprotejate şiduble, detip „passecassettes"). Depozitul pentru filmele neexpuse va fi protejat faţă de radiaţii calorice sau roentgen. III.3.10.10. Calculele necesare, pentru stabilirea măsurilor de ecranare pentru radioprotecţie a incintelor în care se află aparatele radiologice, se fac de către persoane autorizate, pentru fiecare incintă în parte şipentru fiecare element constructivce va avea rol în ecranare. III.3.10.11. Amplasarea serviciului de roentgendiagnoslic se recomandă a seface l a nivelurile inferioare ale clădirii (demisol, parter, etaj

1)datorită încărcărilor structurale mari date de greutatea aparaturii şi a elementelor constructive de ecranare (plumb, tencuieli baritate). Nu există contraindicaţii de amplasare a altor servicii sau compartimente ale spitalului în vecinătatea unităţilor radiologicc (lateral, Ia nivelul superior sau la nivelul inferior),dacă se aplică măsurile normate de radioprotecţie Ia elementele constructive de separare faţă de alte spaţii (respectivdimensionare corespunzătoare în funcţie de diferitele cateiţorii de utilizatori). III.3.10.12. Serviciul deroentgendiagnostic vaavea legături cât mai directe cu blocul operator, serviciul de urgenţă, secţiile medicale şi serviciul de explorări funcţionale. La spitalele mari şi foarte mari, apare necesitatea amplasării unorunităţi radiologicc, distincte în serviciul central, însectorul de urgenţe, în blocul operator, în secţia de ortopedie. Aceste unităţi se vor trata caunităţi nucleare distincte şi se vor supune, ca şi serviciul central, reglementărilor .normative privind utilizarea radiaţiilor Roentgen. III.3.11. Serviciul (laboratorul) de explorări funcţionale şi alte investigaţii a natomofi/iologice complexe III.3.11.1. încadrul acestui serviciu se grupează, centralizat pe spital, o relativ mare varietate de tehnici de investigare, bazatepeutilizarea unor aparaturi specializate de înaltă tehnologie, si care permit obţinerea de date referitoare la p otenţialul funcţional al diferitelororgane şi sisteme ale corpului uman. Printema de proiectare, investitorul (beneficiarul de fo losinţă) va preciza tipul si numărul de laboratoarede explorări funcţionale necesare în funcţie de mărimea şi profilul spitalului . va stabili împreună cu proiectantul modulde organizare generală a serviciului (schema de grupare a unităţilor poe compartimente) şi va indica aparatura medicală cu care intenţionează să echipeze fiecare laborator în parte (întrucât conformarea şi dimensionarea spaţiil or este dependentă de prescripţiile şi condiţionările furnizorului de echipamente şi aparate medicale). OBSERVAŢIE: Recent intrate în uzul diagnosticării bolnavilor, explorările funcţionale sunt intro continuă evoluţie si diversificare a procedeelor de investigare, însoţită de înnoirea şi perfecţionarea rapidă a echipamentelor şi aparaturii. Din acest motiv nu sa ajuns fa un punct de vedere unanim recunoscut privind

organizarea optimă a acestui seniciu. II I.3.11.2. Inmod uzual, în spitalele generale mijlocii şi mari. unităţile de explorări funcţionale se grupează pe compar timente. în funcţie de organele şi sistemele anatomofiziologice investigate: a explorări cardiorespiratorii şi cardiovasculare (electrocardiografie LKG. diagnostic ullrasonic, probede efori, ventilaţie pulmonară,bronhoscopie etc): explorări ale funcţiilordigestive (tubaje gastrice şi duodenale,colonoscopie.rectos copie etc.); explorări ale sistemului nervos (electroencefalografie Lf G. excitabilitate ncuromuscuIară etc.); d, explorări ale funcţiilor metabolice: e. explorări ale funcţiilor renale (citoscopie. cateterism uretraletc): f. explorări ORL (probe auditive, laringobronhoscopie etc): g. explorări oftalmologice; h. explorări imagistice generale (ecografic, tomografie cil rezonanţă magnetică RMN). OBSERVAŢII: Costul ridicat al aparaturii medicale neutru, uncie din sistemele de explorări si investigaţii, le face încă inaccesibile pentru spitalele generale mici din reţeaua medicală teritorială; în cazul acesta laboratoarele de explorări nu mai necesită organizarea pe compartimente după criteriul de mai sus. Pentru unele explorări funcţionale specializate, unii beneficiari preferă o amplasare în cadrul secţiei medicale de profil (explorări ORL, explorări oftaimolo gice. internaţi în alte secţii sau celor diagnostigaţi ambulator şi produce o perturbare â sistemului general de circuite al spitalului. III.3,11.3. Laboratoarele aparţinând aceluiaşi compartiment se grupează pe un circuit intern care, pe lângă cabinetele destinate examinării propriuzise, mai cuprinde: încăperi de lucrupentru medici şi personalul sanitar mediu, camere pentru pregătirea pacientului în vederea examinării (după caz), anexe sanitare şi gospodăreşti, precumşieventualele spaţii tehnice aferente echipamentului medical. Pentru fiecare compartiment, sau încomun pentrudouâtrei compartimente (înfuncţie de amploarea acestora şi de schema generală deorganizare a serviciului), se prevăd spaţiile de aşteptare pentru pacienţi cu grupurile sanitare respective, ghişeul de relaţii cu pacientul (informare, programare, eliberare rezultate). III.3.11.4. Evoluţia de ultimă oră a tehnicilordeexplorareendoscopică şi laparosc opică. combinate cu proceduri terapeutice de tip chirurgical (cauterizări. extirpări, sut urări). pune problema scoaterii laboratoarelorde endoscopie din cadrul compar timentelor specializate şi a grupării lor întrun serviciu (compartiment) autonomde endoscopie, prevăzut cu toate anexele medicale tehnice şi gospodăreşti necesare: în acest caz modelul tipologic de organizare a compartimentului de

endoscopie va fi mai apropiat de cel utilizat pentru blocul operator. III.3.11.5. La spitalele mari şi foartemari, unele unităţi de explorări funcţionalese potregăsi şi în componenţa secţiilor medicale cupaturi, distinct de amplasarea lor în serviciul central (de cx.xabinet de ecografic însecţia de obstericâginecologie. cabinet LKG în secţia de cardiologie). III.3.11.6. Amplasarea serviciuluide explorări funcţionale se va faceînapropierea serviciului de rocntiîendiaenostic si a laboratorului deanalize medicale. Se va asituira o legăturădirectă cu serviciul de urgenţă, cu sectorul ambulator şi cu compartimentul de spitalizare de o zi. III.3.12. Laboratoarele de medicină nucleară III.3.12.1 Procedurile medicale care utilizează pentrudiagnostic şi/sau terapie substanţe radiofarmaceutice (izotopi) se izolează de restul activităţilor medicale, constituind un serviciu distinct încadrul spitalului: laboratorul de medicină nucleară. Acest serviciu se or ganizează în spitalele generale mari şi foarte mari, precum şi în unele spitale de specialitate, cum ar fi cele de oncologie, endocrinologie, reumatologie etc. III.3.12.1. în componenţaserviciului pot intra (după caz)următoarele compartimen te: a. izotopodiagnostic (unitate de explorări cu aparatură tip scaner sau tip scintigraf); b. izotopoterapie (microunitate de spitalizare pentru pacienţii trataţi cu produse radiofarmateutice); c. laboratorde analize medicale (pentru analiza produselorbiologice ale pacienţilor trataţi sau investigaţi cu izotopi); d. laborator depreparareşi dozare (diluţie) a substanţelor radiofarmaceutice; e. anexe funcţionale şi tehnicecomune pentru:depozitareasurselor radioactive, deco ntaminarea lenjeriei şi obiectelorde inventar, decontaminarea personalului, dezactivarea deşeurilor radioactive lichide şisolide, tratarea şi filtrarea aerului. III.3.12.2. Laboratorulde medicină nucleară se organizeazăca o "unitate nucleară de lucru cu surse deschise" în sensul definit de Normativul Republican de Securitate Nuclear ă şi se spune prescripţiilor şi reglementărilor acestuia, atât în ce priveşte proiect area şi execuţia construcţiei si instalaţiilorpentru spaţiile respective. III.3.12.3. Laboratorul se soluţionezăîn circuit închis, protejat prin filtre şiecluze c u control dozimetric, la intrarea în laborator şi la trecerea dintrun compartiment în celălalt. Operaţiunile de transvazare a surselor cu concentraţie mare se fac înnişe, boxe special amenajate.Efluienţii şi deşeurile solide radioactive se colectează şise stochează pe duratade timp necesară dezactivării. Aerul viciat din nişe, boxe sau alte zone cu posibile concentrări

de particule radioactive, se filtrează şi se controlează înainte de evacuarea în exterior. III.3.12.4. Laboratorulde medicină nucleară se amplasează la parterul saudemis olul construcţiei, sub acesta urmând a fi soluţionat un spaţiu tehnic propriu, del imitat faţă de alte spaţii comune sau de alte funcţiuni ale clădirii. In afara accesului dinspre circulaţiile interioare ale spitalului, laboratorul de medicină nucleară va beneficia de unacces propriu direct din exterior, pentru aprovizionarea cu produse radiofarmaceutice şipentru expedierea deşeurilor nedezactivate. Nu sunt contraindicaţii în ce priveşte amplasarea altor funcţiuni spitaliceşti în spaţiile aflate alături saudeasupra încăperilor laboratorului. III.313. Serviciul fizioterapie şirecuperare medicală III.3.13.1. Procedurile defizioterapie sirecuperare medicală, maiamplu saumai puţ in dezvoltate, sunt nelipsite în structura spitalelor moderne, fie ca tratament asociat, fie ca tratament principal în cazul spitalelorde specialitat e. Amploarea şistructura serviciului sunt în funcţie de capacitatea spitalului, depr ofilul acestuia şi, dupăcaz, :de asocierea dispensaruluipoliclinic. .3.13.2. Serviciul de fizioterapie si recuperare medicala poate cuprinde înstructura sa urm ătoarele compartimente: a,cultura fizica medicală (kinototerapie) b.electrofototerapie c. hidrotermoterapie d. masoterapie e.pneumoterapie f. psihoterapie si terapie ocupaţională Nominalizarea compartimentelor, a tipului si numărului de p roceduri pentru fiecare din unităţile componente ale acestora, precum şi indicareaaparaturii saua instalaţiilor i speciale cu care urmează a fi echipate, se vor cuprinde în tema de proiectare a spitalului şi întema de tehnologie medicală. OBSERVAŢII: La spitalele generale mici şi la spitalele de specialitate care nu au ca profil recuperarea medicală, serviciul de fizioterapie va cuprinde cu precădere compartimentele de kinetoterapie, electroterapie şi pneumoterapie (uneori şi psihoterapie). La spit alele de neuropsihiatrie compartimentul de psihoterapie şi terapie ocupaţională se dezvoltă ca un serviciu autonom. III.3.13.3. Compartimentul de electrofototerapie se subîmparte peunităţidupă tipu rilede proceduriutilizate: terapie cu curenţi de joasă frecvenţă sau ultrasunete (curent galvanic, curenţi diadinamici, curenţi cu impulsuri, curenţi exponenţiali, electrostimulatoare, sonodynatori etc); terapie cu curenţi de frecvenţă medie

(mediaflux, curenţi interferenţiali) terapie cu curenţi de înaltă frecvenţă (diatermice, ultrascurte, radar, m icrounde,etc); terapie cu câmpuri electromagnetice (magnetodiaflux, diapuls); fototerapie (ultraviolete, Solux, băi de lumină generale sau parţiale). In general aplicarea procedurilorde electroterapie se face înboxe deun pat cuplate mai multe în cadrul unui cabinet, care va avea prevăzut şi un spaţiude lucrupentru personalul medical. Procedurile cu curenţi de înaltă tensiune se izolează în încăperi distincte de celelalte proceduri; deasemeni procedurilebazate pe câm puri electromagnetice vor avea aparatele instalate în camere individualizate protejate corespunzător. încăperea pentruultraviolete va fi închisă şi controlată în ce priveşte ozonarea aerului. Compartimentul va mai cuprinde cameră deodihna pentru personal, boxe de dez brăcare pentru pacienţi, grupuri sanitare. III.3.13.4. în compartimentul dehidroterapie se grupează următoar eleunităţi: hidrotermoterapie (băi medicinale generale, băi parţiale, duşuri terapeutice); hidroelectroterapie (băi galvanice); hidrokinetoterapie (bazine mari. bazine treflă, bazine de elongaţii etc). Unităţile de hidrokinetoterapie se amplscază împreună întro sală mare. încălzită şi ventilată corespunzător, prevăzută la intrare cu fjltrevesliar. closete şi duşuri pentrupacienti si o cameracuun grup sanitar pentru instructori. Bazinele mari vor avea , scări şi rampe comode pentru acces, balustrade de protecţie la exterior, balustrade de susţinere la interior. Celelalte unităţi de hidroterapie se amplasează în spaţii boxate şiînseriatc, accesibile pe o parte pentru pacienţi (prin intermediul boxelorde dezbrăcare) şi deservite pe cealaltă parte depersonalul specializat. In cadrul compartimentului se mai prevăd: cameră de lucru şi odihnă pentru personal, depozit pentru lenjerie umedădotat cu aparate de uscare, depozit pentru lenjerie curată,boxă curăţenie.

III.3.13.5. Compartimentul de masoterapic sesubîmparte în unitatepentruprocedu ri uscateşi unitate pentru proceduri umede (duşmasaj, masaj subaqual). Unitatea pentru proceduri umede se poate cupla cu celelalte unităţi de hidroterapie. unitatea pentru masaj uscat amplasândusc de regulă între compartimentulde hidroterapie şicel de cultură fizică medicală. Masajul uscat se execută în boxe individuale înseriate, pe lângă care se prevede o cameră de odihnă pentru mascori cu grup sanitar şi duş. III.3.13.6. Compartimentul de pneumoterapiepoate avea în componenţăounitate de aerosoli, o unitate de inhalaţii, camera pneumatică, o unitate de gimnastică respiratorie la aparate. Unitatea de aerosoli se organizează fie întro încăpere boxată pentru proceduri individuale, fie întro sală comună pentru mai mulţi pacienţi dacă se fac tratamente cu ultrasonoacrosoli. Unitatea de inhalaţii este asemănătoare celei pentru aerosoli. Camera pmeumatică (barocam era) se dimensionează pentruungrupde 1820pacienţi, aşezaţi pe scaune. Incadrul compa rtimentului se mai prevăd staţii de lucru şi de odihnă pentru personalul medical, grupuri sanitare, boxe pentru lenjerie curată şi murdară, eventuale anexe tehnice pentru echipamente. III.3.13.7. Pentru compartimentul de kinetoterapie (culturăfizică medicală)sunt ne cesare urnătoarelc spaţii: sală de gimnastică în grup (dimensionată pentru 1012persoane), sală de gimnastică analitică (pentru23 persoane), sală de elongaţii, sală de terapie pe aparate. anexe (camere instructori, depozit materiale, vestiare pentru pacienţi separate pe sexe, grupuri sanitare). III3.13.8 Grupareadiferitelor compartimente şi unităţi de fizioterapie în cadrul serviciului trebuie să aibă în vedere: apropierea celor ce utilizează acelaşi tip de agenţi fizici (ape, gaze. nămol, electricitate), asocierea unorproceduri pe care pacientul le efectuează în flux continuu (de cx.:electrolerapie kinetoterapie masaj sau termoterapie nămol masaj cultură fizica medicală).

III.3.13.9. Compartimentul de psihoterapie şi ergoterapie (terapieoperaţională) se adresează , special pacienţilor ce efectuează tratamente dificile şi sau de lungă durată, fiind prezent la spitale de boli cronice, spitale pentru handicapaţi saula spitale generale mari şifoarte ma ricare au secţii de acest fel. Unitatea de psihoterapie are încomponenţă cabinete pentru tr atament individual, sală pentru psihoterapie de grup şi anexele respective pentru personal şi pacienţi: unitatea de terapie ocupaţionalâ cuprinde unnumărde săliatelier specializatepentru diferite activităţi (lucru manual, desenpictură. tâmplărie), camere pentru personal, depozite de materiale, grupuri sanit are. III.3.13.10. In zona accesuluiîn serviciul defizioterapie şirecuperare medicalăse a mplasează secretariatul de programare şi luare în evidenţă, cabinetele pentru medicii de specialitate şi pentru asistenta şefa, garderoba pentru medicii ambulatori. vestiarele pentru personalul medical, depozitele de lenjerie şi cele pentru diferite produse farmaceutice necesare procedurilor. Spaţiile de odihnă post tratament pentru pa cienţi se pot amplasa centralizat (înzona intrării), pentru serviciile mici. sau pe grupe de compartimente, în cazul serviciilor ampludezvoltate. III.3.13.11. Amplasarea serviciului în cadrul spitalului vaasigura legăturile directe cusecţiile medicale de spitalizare (prinintermediul noduluide circulaţie verticală) şi cu zona de acces în sectorul ambulator. Nu se permite ca serviciul să fie traversat de circulaţia generală a spitalului. Dacă serviciul are în componenţă uncompartiment de hidroterapie este recomandabilă amplasarea lui la nivelul inferior (demisol saupa rter) respectiv peste subsolul tehnic prin care se face distribuirea instalaţiilor şi vizitarea lor. Se poate adopta şi amplasarea serviciului pe două niveluri, caz încare la nivelul superior se amplase ază compartimentele "uscate" (electroterapie, pneumoterapie. cultură fizică medicală, psihoterapie), asigurânduse o circulaţie verticală proprie (scară) între cele două niveluri. III.3.14. Laboratorul de anatomicpatologică şi prosectură III.3.14.1. Serviciul este destinat efectuării de examene anatomopatologice ale pacienţilor decedaţi (autopsie, analize de organe, ţesuturi şi produse biologice), dar şi pentru exeminări ale unor ţesuturi prelevate de la pacienţi vii (biopsii, puncţii, extirpări chirurgicale). III.3.14.2. Cele două componente ce intră înstructura serviciului, urmând a avea circuite interne relativ autonome sunt:

a. prosectură (prelucrare cadavre şiautopsie), b. laboratoare (histopatologie, histochimie, citologie). Structura serviciului şi modulde organizare depinde de mărimea şi profilul spitalului, dar şi de rangul deţinut de acesta în reţeaua medicală teritorială. OBSER VA ŢII: Compartimentul de prosectură se prevede la toate tipurile de spitale. Laboratorul de anatomie patologică nu se organizează distinct la spitalele mici; în cazul acestora sălii de autopsie i se alătură o încăpere anexă pentru lucrări de laborator. La spitalele teritoriale judeţene, laboratorului de anatomie patologică i se asociază de regulă "Laboratorul judeţean de medicină legală" (pentru utilizarea mai eficientă a personalului şi a aparaturii dotare). La spitalele clinice acest serviciu se poate amplifica cu spaţiile necesare pentru învăţământul medical de specialitate. III.3.14.3. Compartimentul de prosectură cuprinde următoarele spaţii: cameră frigorifică boxată pentru depozitarea cadavrelor; sală de autopsie (cuunul saudouă posturi de autopsie, in funcţie de mărimea spitalului); spaţiupentru predarea cadavrelor către aparţinători; hol aşteptare aparţinători cu grup sanitar; birou întocmire documente decese; spaţiu de odihnă şi grup sanitar cu duş pentru personal; laborator aferent autopsie (după caz). III.3.14.4. Compartimentul laboratoaredean atomie patologică cuprinde: spaţii pentru preparareaprobelor şi pieselor anatomice; spaţii pentru diverse determinări histochimice, citologice etc. cameră microscopie şihistotecă; depozit sau s paţiudeexpunere piese anatomice; boxe de de pozitare reactivi, chimicale; camera medicului şef ; anexe pentru perso nal. III.3.14.5. Operaţiunile de autopsiere şi cele de determinări de laborator sunt ge neratoare de noxe (mirosuri, degajări de vapori toxici) şi de pericol de infectare. Prevederea de nişe de laborator pentru localizarea acestora şi ventilarea mecanică a încăperilor sunt obligatorii. III.3.14.6. Amplasarea serviciului se face în aşa fel încât să se asigure un acces di rect din exteriorpentru aparţinători şi preluarea cadavrelor. în zona acestui acces se va prevedea un spaţiupentru staţionarea maşinii mortuare, ferit vederii dinspre saloanele bolnavilor. Accesul dinspre spital va fi dotat cuun filtru igienicosanitar, care să asigure izolarea circuitului intern al serviciului faţă de restul circulaţiilordin spital. Dinspre acest acces se vor asigura legături directe

cu blocul operator şi cu nodul de circulaţie verticală al sectorului de spitalizare. La spitalele clinice mari şila cele cu profil oncologic, unde secţiunea de laboratoarepentru determinări de ţesuturi la bolnavi este suficient de amplă, aceasta poate fi amplasata separat de restul ser viciuluiîn apropierea celorlalte laboratoare de analize medicale, a compartimentul ui de recoltări şi nu departe de blocul operator; în acest caz se va avea în vedere menţinerea unei bune comunicăricu prosectura şirestullaboratoarelorde anatomie patologică (eve ntual printro scară interioara dacă separarea sa făcut pe verticală). OBSERVAŢIE: Amplasarea serviciului de prosectură şi anatomie patologicei întro clădire distinctă nu este recomandată la spitalele moderne întrucât se rup legături funcţionale necesare Wlu ales pentru unele determinări de urgenţă ce trebuie făcute pe parcursul intcnenţiilor chirurgicale. III.3.15. Serviciul de sterilizare centrală III.3.15.1În spitale activităţile de sterilizare se centralizează cuprecădere în cadrul serviciului de sterilizare centrală, cuurmâtoarelele excepţii obligatorii: sticlăria şi materialele de laborator se sterilizează în interiorul laboratorului: . produsele farmaceutice injectabile, se sterilizează încadrul farmaciei: biberoanele şi alt inventar mărunt legat de alimentaţia sugarului se sterilizează în compartimentul "biberonerie" al secţiei pediatrie. Dacă spitalul este cuplat cudispensarul policlinic teritorial staţia de sterilizare îl va deservi şi pe acesta. III.3.15.2. Serviciul central de sterilizare va avea circuit închis, cu acces unic dinspre circulaţiile generale ale spitalului. în cazul în care se alipeşte blocului operator, maipoate avea o comunicare interioară cu circulaţiile acestuia (prin uşă în zona murdară şi prin ghişeu în zona curată ablocului). III.3.15.3. In cadrul serviciului spaţiile se sectorizeazăpe zoneşi seaşează în flux: a. zona deactivitate cu materialenesterile, cuprinzând spaţiile pentruprimire. depozi tare temporară, sortare,prelucrare primară, introducere în aparatele desterilizare sau în camera d e sterilizare; b. zona de sterilizare propriuzisă sau "zona fierbinte";

c. zona de activitate cu materiale sterile, cuprinzând spaţiile pentru scoatere din zona fierbinte şi răcire, sortare, depozitare,predare; d. sector anexe comune: birou evidenţă, depozit detergenţi şi talc, vestiar şi grup sanitar cu duş pentru personal. Intre zona nesterilă şi zona sterilă se impune o separaţie cât mai sigură a fluxului de persoane şi materiale. III. 3.15.4. Prelucrarea primară a materialelor nesterile este diferenţiată ca proce duri pentru diferitele categorii de materiale instrumentar metalic, caiiciucărie. material moale şi se desfăşoară în spaţii distincte (boxe, alveole, nişe). Spaţiile vor fi echipate cu fronturi de lucru adecvate pentru spălare, pregătire (confecţionare) material moale, pudrare cu talc, aşezare pe rastele sau în casolete, conform cu tehnologia impusă de tipul de aparatură de sterilizare utilizat. III.3.15.5. "Zona fierbinte" poate fi alcătuităîn două moduri: fie dintro cameră de sterilizare (eventual două, separând sterilizarea umedă de cea uscată), aşezată pe linia fluxului între zona nesterilă şi cea sterilă, în care se amplasea ză aparatele de sterilizare şi mesele pentru descărcarea casoletelor, fie din chiar frontul alcătuit din aparatura de sterilizare înseriată, dacă se utilizează autoclave şi echipamente cu dublu servici, sistem recomandat la spitalele mijlocii şi mari, pentru că asigură separarea completă a circuitului nesteril de cel steril. III.3.15.6. Sterilizarea materialelor se poate face prin mai multemetode: cu căld urăumedă j (în autoclave), cucăldurăuscată (în pupinele), la rece cu oxid de etilena saualt g az bactericid, prin radiaţie, aparatura fiind diferenţiată înfuncţie de agentul respectiv, III.3.15.7. Dimensionarea şi organizarea staţieide sterilizare se vaface funcţie de: numărul de paturi (capacitatea spitalului), cantitatea materialului de sterilizat,pe categorii, determinată în dmc/pat/zi,core spunzător

profilului spitalului, tipul şi capacitatea aparatelor de sterilizare, durata unui ciclude sterilizare pe fiecare tip de aparat. Se prevede pentru fiecare categorie de aparate câte unul suplimentar care să preia efectuarea operaţiunilor în caz de avariere a altora. III.3.15.8. Serviciul desterilizarea centralăse amplasează cât mai aproape deblocu l operator (6070% dincapacitatea staţiei deservindui pe aceştia) şi trebuie să aibă legături cât mai directe cu serviciul ATI, blocul de naşteri, serviciul de urgenţe, laboratoarele deexplorări funcţionale, secţiile medicale cu paturi. La spitalele cuprofil chirurgical sau la cele generale cuprocent mare de paturi de chirurgie, se recomandă alipirea staţiei de sterilizare la blocul operator, cu crearea unui circuit specializat pentru relaţia cu acesta. La spitalele generale mari şi foarte mari, dacă mărimea blocului operator o justifică, se recomandă prevederea unei staţii de de sterilizare proprii blocului operator, separând activităţile de sterilizare pentru restul spitalului. III.3.16. Farmacie III.3.16.1. Serviciul asigură primirea, depozitarea şicontrolulproduselor farmaceutice fabrica te industrial, prepararea unor medicamente, porţionarea şi reambalarea medica mentelor conform prescripţiilor medicale din spital. în funcţie de mărimea şi profilul spitalului, farmacia poate avea şi laboratordepreparare a soluţiilor sterile injectabile, la spitalele cuplate cudispensar policlinic saulaunele spitale despecialitate,farmacia asigură şi distrib uireamedicamentelorce se acordă gratuit. III.3.16.2 Farmacia cuprinde următoarele compartimente: a. primire şi depozitare medicamente, b. preparare şi prelucrare medicamente, c. laboratordeproduse sterile injectabile (după caz), d. eliberare medicamente, eanexecomune pentru personal. III.16.3Primirea produselor farmaceutice se face în camerade recepţie,unde se face şi depozitarea lor provizorie învederea trierii şi controlului. Accesul se asigură direct din exterior şi se prevede cu rampă de descărcare. Camerele de depozitare se separă petipuride produse farmaceutice:

specialităţi (medicamente, plante ceaiuri), chimicale grele (produse livrate în ambalaje mari, bidoane, damigene), chimicale uşoare (produse livrate în flacoane, sticle, pachete), produse inflamabile (alcool, eter, acetonă), materiale aseptice (pansamente, vată). Medicamentele şi produsele farmaceutice termobile se păstreză înfrigidere. întro . încăpere distinctă se va asigura depozitarea ambalajel or returnabile şiaaltor materiale necesareprelucrărilordin farmacie (flaconaşe, punguţe,dopuri, etichete), prevăzută cu spaţiude spălare a acestora. In funcţie de mărimea spitalului, respectiv a farmaciei, unele dindepozite se pot cupla (cele pentru chimicale grele şi uşoare şi cele pentru specialităţi şi materiale aseptice). Dacă farmacia are laboratorde produse sterile injectabile, se va prevedea undepo zit distinct pentru substanţele şi materialele necesare acestuia. Pentru depozite se va preciza prin proiect categoria de incendiu pentru fiecare, luânduse măsurile de protecţie indicate în normativul P118. Suprafeţele de depozitare pentru farmacie se calculează la numărulde paturi al spitalului (0.150.23 mp/pat). III.3.16.4. Prepararea siprelucrarea medicamentelor conform reţetelor, respectiv prepararea formulelor magistrale, divizarea şi reambalarea medicamentelor condiţionate, precum şi controlul produselor farmaceutice recepţionate se face încamera denumită recepturăoficină şi în laboratorul anexat acesteia. Pentru spălarea, uscarea şidepozitarea veselei şi a u stensilelor se prevede oboxă (încăpere) specializată, accesibilă din oficină şi laborator. III.3.16.5. Laboratorul pentruprodusele sterile injectabile se proiectează conform Ord. Min. Sănătăţii nr. 120/1980. El se compune dintro suităde camere, ordonate tehnologic, ce alcătuiesc uncircuit închis faţă de restul farmaciei. Spaţiile compon ente sunt: camera de spălare flacoane şi ustensile, boxa de spălare cu apădistilat ă, boxa de preparare a apei distilate, camera depreparare a soluţilor sterile şi umplere a flacoanelor, camera de sterilizare, camera decontrol şi etichetare, depozitul frigorific pentru soluţiile injectabile (asigura rezerva spitalului pentru 30 zile). Accesul personalului încamera de preparare asoluţiilor sterile se face numai prin filtru, iar comunicarea dintre acesta camera şi celelalte spaţii din fluxul de producţie se asigura prin ghişee. III.3.16.. Spaţiul pentru eliberare medicamente este interfaţa farmaciei cu spitalul, locul unde accedepersonalul dinspitalpentru aprezenta condicile cu reţetele medicale prescrise si de unde se eliberează medicamentele*^ celelalte

produse farmaceutice. Restul farmaciei este accesibil numai personalului propriu (circuit închis). III.3.16.7. încadrul farmaciei se maiprevădcâteva spaţii anexe: biroul dirigintelui (amplasat în apropierea zonei de eliberare a medicamentelor), camera de odihna şi vestiarul personalului cu grup sanitar şi duş. boxa pentru înarhivarea documentelor, boxa pentru curăţenie şi dezinfecţie. III.3.16.8. Farmacia trebuie să aibă o bună legătură cu toate serviciile medicale ale spitalului, de aceea va fi cât mai uşor accesibilă dinspre nodul de circulaţie verticală. Pentru a permite accesul direct din exterior, amplasarea favorabilă este la parter sau la demisol (cu asigurarea luminării convenabile a spaţiilorde lucru). In cazul amplasării farmaciei la etajul 1, între spaţiul de recepţie accesibil din exterior şi restul farmaciei se va a sigura o legătură directă,proprie,prin ascensor demateriale si scară. III.3.17. Blocul alimentar (bucătărie) III.3.17.1. Prepararea alimentelor se face centralizat pentru pacienţii şi însoţitorii internaţi, precumşi pentru personalul care serveşte masa l a spital, bucătăria dimensionânduse în funcţie de numărul deporţii rezultat. III.3.17.2 In cadrulblocului alimentar se diferenţiază sectoarele: a. recepţie şi depozitare produse alimentare neprelucrate; b. spaţii pentru prelucrări primare; c. spatii pentruprelucrări finale; d. oficiu dedistribuţie: e. control dietetic; f. anexe pentru personal Bucătăria se soluţioneză în circuit închis, cu acces direct din exterior pentru aprovizionare (rampă) şi evacuare deşeuri menajere; interfaţa spre spital o constituie oficiul de distribuţie în care are acces personalul de îngrijire din secţiile medicale, precum şi cel de deservire al cantinei (restaurantului cu autoservire). III.3.17.3. Condiţiile de recepţie şidepozitare, prelucraresi preparare aalimentelor, modul de organizare a circuitelor bucătăriei şi măsurile de protecţie igienicosanitare sunt cele prevăzute în normele şi presepripţiile referitoare la unităţile de alimentaţie publică, la care se adaugă prescripţiile specifice din ordinul Min. Sănăt. nr. 190/1982. III.3.17.4. Spaţiile pentru depozitare produse alimentareneprelucrate sevordim ensiona în funcţie de stocul necesar pentru fiecare categorie (Ia unele produse de bază se face aprovizionarea pentrudurate de timp mai lungi, cu scopul dea avea asigurat stocul derezervă pentru cazuri dedificultăţi de aprovizionare sau calamităţi). OBSERVAŢII: Pentru două sau mai multe spitale amplasate în aceeaşi localitate se poate soluţiona un grup

gospodăresc comun, în cadrul căruia să se asigure depozitarea alimentelor (stocurile mari),eventual şi unele prelucrări primare (tranşare carne, spălare curăţare legume). III.3.17.5. Camerelepentruprelucrări primarevor fi minim două. recomandabil trei( separat pentru legume, carne peşte, păsări).Ele se vor conecta direct cu spaţiile bucătăriei propriuzise sau prin intermediul unui coridor intern "curat", ncinterferat de circuitele de aprovizionare "murdare".In bucătăria propriuzisă se vororganiza distinct următoarele zone de preparare (eventual separate prin pereţi de compartimentare parţială, la blocurile alimentare de mare capacitate>: prelucrări termice pentru mesele principale (bucătăria caldă). preparări dietetice. preparări pentru micul dejun (bucătărie lapteceai), bucătărie rece. Preparatele de patiseriecofetărie se vor prelucra întro încăperedistinctă. Anexat direct bucătăriei se amplasează camera pentru spălat vase. III.3.17.6. Modul de soluţionare a oficiului de distribuţie a mâncăriidepinde de sistemul adoptat pentru livrarea acestora la secţiile de spitalizare, astfel: a.livrarea alimentelor preparate se face pe partide şipe diete, pentru întreaga ca ntitate necesară unei secţii (în recipiente mari); In acest caz. încălzirea şi porţionarea mâncării se face în oficiile alimentare ale secţiilor şi tot aici se spală şi se păstrează vesela pentru pacienţi şi cărucioarele detransport:oficiile alimentare ale secţiilor se vordimensiona şi echipa corespunzător acestor activităţi; b.dinblocul alimentar, alimentele preparate se livrează gata porţionate pentru fie care pacient, situaţie în care oficiul de distribuţie (saubucătăria) se dotează cuo linie specială de porţionare tip catering; In acest caz. adiacent oficiului de distribuţie se prevăd spaţii, echipate cu linii mecanizate, pentru spălarea veselei întregului spital şi igienizarea cărucioarelor; cărucioarele pentru transportul mâncării porţionate vor fi izolate termic; oficiile alimentare dinsecţii se vor dimensiona şi echipa minimal. OBSERVAŢIE: Dacă se adoptă sistemul de livrare pe partide (a), transportul alimentelor preparate de la oficiul blocului alimentar la oficiile alimentare ale secţiilor se poate face fie în cărucioare închise prin intermediul

ascensoarelor comune, fie direct cu ascensoare de alimente (tip montcarge), dacă oficiile secţiilor se află pe aceeaşi verticală cu of ciul central de distribuţie. III.3.17.7. Pentru stabilireamenuurilor şicontroluldietelor, în apropierea bucătărie i şia oficiului de distribuţie se vorplasa laboratorulde dietetică, prevăzut cu un frigider pentruprobe alimentare, şi biroul dieteticianului III.3.17.8. Anexele pentru personalul blocului alimentar vor cuprinde: vestiare cu grup sanitar şiduş, separate pe sexe, amplasate lângă accesul personalului, şi o sală de mese, amplasată în relaţie cu oficiul de distribuţie. III.3.17.9. Colectarea deşeurilor menajere din blocul alimentar seva face în recipie nteînchise care se vor transporta la platforma dedeşeuri din incintă. Se recomandăca fie în apropierea bucătăriei, fie la platforma deşeuri, să se amenaje ze un spaţiu frigorific pentru păstrarea temporară a deşeurilor alimentare în condiţii igienice. III.3.17.10. Blocul alimentar se va amplasaînaşa fel încât legăturile acestuia c u secţiile de spitalizare sau cu cantina personalului să nu traverseze alte zone gospodăreşti pentru care cerinţele de igienă sunt mai puţin severe. Blocul alimentar se poate amplasa atât înclădirea principală a spitalului (la parter saudemisol), cu luarea măsurilor corespunzătoare privind protecţia spaţiilor spitaliceşti faţă de degajările de abur şi mirosuri (ventilaţie, sasecluză la accesul spre spital), fie întro clădire separată, în care caz legătura cu spitalul se va asigura printrun coridor închis. III.3.18. Spălătoria III.3.18.1. De regulă, spălătoria se organizează ca un serviciuunic pe spital pentru următoarele activităţi: primire, dezinfecţie, spălare, călcare, reparare, depozitare rufe. Pentru evitarea infecţiilor intraspitaliceşti, la organizarea spălătoriei se vor r especta următoarele: separarea obligatorie a circuitelorde rufe murdare şi rufe curate; separarea şarjelorde rufe pe categorii de provenienţă; diferenţierea liniilor de utilaje pentrurufele copiilor faţă decele pentru rufele adulţilor, pe întregul fluxtehnologic. Pentru secţiile de boli transmisibile în spălătorie se va organiza, obligatoriu, uncircuit complet distinct d e al celorlalte secţii ale spitalului, cu compartimentarea corespunzătoare a spaţiil or pe întregul traseu al rufelor; încazul când secţia de boli transimisibile este plasată în pavilion separat, se va organiza o spălătorie proprie în cadrulpavilionului. III.3.18.2. Dimensionarea spaţiilor şiechiparea cuutilajea spălătoriei se face în fu ncţie de capacitatea secţiilorde spitalizare, ţinânduse seama şi de amploarea celorlalte servicii tehnicomedicale. Pentru spitalele generale se consideră unminim de .2.5 kg rufe pe zi şi pe pat. La spitalele cu profil chirurgical sau de obstetricăginecologie se va lua în calcul o cantitate mai mare de rufe pe zi şi pat (respectiv între 3 şi 4 kg).

III.3.18.3. Organizarea spaţiilor seface în flux continuu, dupăcum urmează: a. cameră pentruprimirea şi trierea rufelor murdare (în care rufelemurdare, ambalat eînsaci, sunt aduse de personalul secţiilor şi predate spălătoriei); b. spaţiupentru dezinfecţia rufelor, amenajat cu căzi de^baie pentru înmuiere în dezinfectat, în număr suficient pentru aputea separa rufele provenind de la diversele secţii; dezinfecţia se poate face şi direct în utilajul mecanizat de spălare,dacă acesta are un program special de d ezinfecţie corespunzător cerinţelor de igienă pentru spitale; c. spălătoria propriuzisă, în carese amplasează utilajele mecanizate pentruspălare şistoarcere prin ce ntrifugare; d. spaţii pentruuscătorie şicălcătorie (sală comunăsaucompartimentată pentru ce le două operaţii, separată însă de sala spălătoriei pentru a asigura menţinerea condiţiilorde igienă); uscarea şi călcarea rufelor se va face mecanizat; e. încăpere pentru repararea rufelor, amplasată între călcătorie sidepozitul de rufe curate; f. depozit de rufe curate, în care se face şi sortarea, respectiv ambalarea rufelorp entru secţiile şi serviciile de destinaţie; g. camera deeliberare rufecurate, în care areacces personalul dinsecţiile medical e; h. anexe pentru personalul propriu; vestiar cu grup sanitar şi duş, camerăde odihnă, biroul respon sabilului, cu controlul vizual asigurat spre camerele de4primire şi eliberare rufe. III.3.18.4. Circuitul interior al spălătorieinu va fi traversat de alte circuite ale spit alului. Modul de amplasare a utilajelor şi instalaţiilor aferente va avea în vedere asigurarea condiţiilor pentru întreţinere uşoară şirapidă (reparaţii, curăţire). III.3.18.5. Spălătoria se poate amplasa fie la parterul saudemisolulclădirii princip alea spitalului (la primul nivel peste subsolul tehnic), în care caz se vor asigura toate măsurile pentru a nu permite pătrunderea înspaţiile medicale a aburului şi mirosurilor, fie în pavilionseparat (eventual cu alte funcţiuni gospodăreşti), în care caz comunicarea cu clădirea spitalizării se va face printrun coridor de legătură. III.3.19. Centrala pentru dezinfecţiepaturi şi materialsanitar III.3.19.1. Serviciul asigură dezinfecţia periodică a mobilierului dinsaloanele bolnavilor (paturi), a inventarului moale al acestora (pături, perne, saltele), dar şi a altorobiecte în caz de necesitate (haine bolnavi, halate groase, perdele de compartimentare, etc). III.3.19.2. Calculul capacităţii de dczinfecţie se face în funcţie de profilul spitalului, capacitatea acestuia şi durata medie de spitalizare. Pentru spitalele g enerale se va lua în calcul un necesar zilnic de dczinfecţie de minim 5% din numărul total de paturi.

OBSERVAŢIE: Pentru secţiile chirurgicale, terapie intensivei, obstetrică, nounăscuţi şi pediatrie (grupele mici de vârstă) este necesară dezinfecţia la fiecare nouă internare; pentru celelalte secţii medicale poate fi şi lunară. III.3.19.3. Dezinfecţia se recomandă a se face în utilaje specializate (incinte etan şe) în care patul intră cu tot inventarul, iar formolizarea se realizează mecanizat şi programat. Inabsenţa acestorutilaje, dezinfecţia se va face cu aparatul de formolizare, încamere de vaporizarc pentru paturi şi în camere de stropire pentruinventarul moale. Camerele vor avea o capacitate de maxim 15 paturi sau15 seturi de inventar moale şi vorpermite închiderea etanşă pe timpul formolizârii. III.3.19.4. Schemadeorganizareaspaţiilor va urmărifluxul tehnologic şiva separaco mplet circuitul murdarde cel curat,prin soluţionarea incintelor însistem dublu serviciu. Se vor prevedea următoarele spaţii: cameră primiretriere obiecte şi materiale murdare; incinte de formolizare. cu spaţiu tehnic aferent instalaţiei de formolizare; cameră eliberare obiecte şimateriale dezinfectate cu spaţiu pentrudepozitare temporară; birou responsabil (după caz): cameră de odihnă pentru personal, cu grup sanitar şi duş. III3.19.5. Centrala de dczinfecţie se amplasează la nivelurile inferioare ale clădirii (parter sau demisol) în cazul soluţiilor tip„monobloc", peo circulaţie secundară, conectată cât mai direct la nodul principal de circulaţie verticală, luânduse măsurile corespunzătore pentru corecta ventilare şi izolare a spaţiilor înraport cu restul spitalului (încăperi tamponla uşile de acces în centrală). Nu se recomandă amplasarea centralei de dczinfecţie în pavilion (anexă) separat dacă nu se asigură o legătură închisă cu clădirea secţiilorde spitalizare. In cazul în care se adoptă sistemul prin care pacientului i se afectează patul de la internare (ceea ce presupune asigurarea gabaritelorpentru circulaţia cu patul pe rotile pe tot traseulpână la salonul debolnavi din secţia medicală), sunt ncesare următoarele prevederi suplimentare: se va asigura o legătură comodă a centralei de dczinfecţie cu serviciul de internări, încadrul serviciului de internări se va amenaja un spaţiu tampon de depozitare a paturilor în aşteptare, centrala dedczinfecţie se va conexa cu spălătoria, înzona spaţiilor curate ale amândurora (camerele de eliberare obiecte, inventar moale şi respectiv lenjer ie), şise va prevedea o încăpere suplimentară, pentru echiparea paturilor cu lenjerie. III.3.20. Anexe comune pentru personalul spitalului III.3.20.1. Pentruo parte apersonalului medical mediu şi ajutător, în apropierea zonei de acc es a acestuia, se organizează timpuri devestiare, separate pe sexe, prevăzute cuduşuri şi grupuri sanitare. Vestiarele se pot amplasa centralizat, pecorpuri declădire sau

pavilioane sau pe secţii şiservicii, în funcţie de opţiunea beneficiarului de folosinţ ă. Dimensionarea vestiarelor se va face înraport de capacitatea spitalului, de cifra personalului şi de modul de organizare medicală a spitalului; aceste date se vor preciza prin tema de proiectare. OBSERVAŢII: Pentru unele servicii medicale, vestiarele personalului se amplasează obligatoriu în cadrul acestora, cum este cazul cu farmacia, prosectura, laboratorul de medicină nucleară. Pentru unele compartimente şi sectoare medicale sistemul de vestiare este dublu: un vestiar la intrarea în spital, pentru schimbarea hainelor de stradă cu vestimentaţia de lucru în spital, şi un vestiar tip „filtru", la locurile de muncă care necesită măsiTri speciale de asepsie, in care se înlocuieşte vestimentaţia de lucru în spital, cu echipamentul specific compartimentului (cazul blocului oper ator, al compartimentului pentru arşi sau al celui pentru prematuri). In cazul organizării centralizate a vestiarelor, se recomandă segmentarea acestora pe unităţi modulare deservind max. 4050de persoane, diferenţiate pent ru diferitele categorii de personal medical (după funcţia în spital şi/sau după specificul serviciului). Dacă spitalul este cuplat cu dispensarul policlinic teritorial, vestiarele personalului vor fi separate pentru cele două unităţi. Vestiarele pentru personalul tehnic şi de întreţinere, ca şi cele pentru personalul din serviciile gospodăreşti, se recomandă a se amplasa în zona în care acesta îşi desfăşoară activitatea. la spitalele clinice, în relaţie cu accesul spre zona de învăţământ, se vorprevedea vestiare pentru studenţi şi cursanţi, separate de cele ale personalului medical. III.3.20.2. Pentru personalul care ia masa în spital se va amenaja o cantină sau unrestaurant cu autoservire. Amplasarea acestuia se va face învecinătatea oficiului de distribuţi e al blocului alimentar, fie la acelaşi nivel, fie la un nivel superior, legat prin ascensorpentru alimente şi/sau scară interioară. Capacitatea cantinei sau a restaurantului se va preciza în tema deproiectare. în absenţa cantinei, înspital se va amenaja cel puţinun bufet (snackbar), eventual accesibil şi pentru vizitatori. III.3.20.3. Pentru nevoile de studiuşi documentare medicală. în cadrul spitalelor se prevăd spaţii pentru bibliotecă de specialitate cu sală de lectură, videotecă, iar la spitalele mario sală pentru întruniri si conferinţe, un studiode fotofilm pentru înregistrarea pe peliculă a cazurilor medicale înainte şi după aplicarea tratamentelor, sisteme de vizionare a activităţii medicale printeleviziune cu circui t închis. Prin tema de proiectare se vor face precizări privind necesarul de spaţii şi capacitatea acestora. MENŢIUNE: Prezentarea cerinţelor funcţionale şi tehnologice sa limitat numai la compartimentele şi sen'iciile cu specific medical. întâlnite curent

în organizarea spitalelor. Pentru seniciile paramedicale (administrative, sociale, tehnice) cerinţele funcţionale generale sau cele tehnologice nu prezintă deosebiri esenţiale faţă de compartimente similare din cadrul altor programe de construcţii civile. In cazul unor spitale de specialitate, ale institutelor şi centrelor de cercetare se pot întâlni şi alte compartimente sau s ervicii medicale specializate, pentru care se vor studia de la caz la caz şi preciza prin tema modul de organizare funcţională si tehnologică cel mai adecvat. III.4. INSTALAŢII ELECTRICE lII.4.1. INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU ILUMINAT NORMAL ŞI PRIZE III.4.1.1. Generalităţi III.4.1.1.1. La realizarea iluminatului artificial în spitale, trebuie să se ţină seama de mediul special din acestea acordânduse iluminatului şi repartizării cromatice din înc ăperi o atenţie deosebită. III.4.1.1.2. Se va avea în vedere ca în încăperile cubolnavi atât iluminatul cât şi culorile pentru finisarea principalelor suprafeţe trebuie: să asigure efectuarea activităţilor vizuale încele mai bune condiţii atât celor ce' lucrează în spitale cât şi bolnavilor; să aibă unrol terapeutic, contribuind la influenţarea psihicului bolnavilor, liniştindui şi stimulând încrederea şi speranţa. III.4.1.1.3. Iluminatultrebuiesă respectecât mai riguros condiţiile de calitate impu se şi săfie adaptat destinaţiei încăperii. III.4.1.1.4. în încăperile în care existăsolicitări vizuale diferite(de ex. însaloane d ormitor), se prevăd mai multe sisteme de iluminat, luânduse măsuripentru utilizarea lor eficientă şi acordânduse o atenţie deosebită modului de realizare a iluminatului. III.4.1.1.5. Iluminatulgeneral din încăperi cudiverse destinaţii şiactivităţi, trebuie s ă asigure cel puţin iluminările nominale prezentate în tabelul El.

în tabelul El sunt prezentate şi culorile recomandate pentru sursele de iluminat fl uorescente. III.4.1.1.6. Întoate categoriilede încăperise prevăd prize bipolare cucontact d e protecţie pentru uz general. III.4.1.1.7. La proiectarea instalaţiilor electrice de iluminat, se vor respectaprevederile normativului 17„Normativ pentruproiectarea şi execuţia instalaţiilor electrice la consumatori cu tensiuni până la 1000 Vca. şi 1500Vce.", cu excepţia circuitelor electrice, care se vor prevedea numai dincupru. III.4.1.2. Iluminatul în încăperi pentru bolnavi (saloanecu paturi, rezerv e) Înîncăperile pentru bolnavi se prevăd următoarele sisteme de iluminat normal: .iluminat general; .iluminat local la pat pentru lectură; .iluminat local la pat pentru examinarea şi îngrijirea bolnavilor; .iluminat pentru supraveghere în timpul nopţii. Sursele de lumină vor avea culori calde, cu temperatura de culori situată între 3000+5000 °K şi indicele de redare a culorilor8090. III.4.1.2.1. Iluminatul general Iluminatul general trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în tabelul El. III.4.1.2.2. Iluminatul local III.4.1.2.2.1. Iluminatullocal pentrulecturăşi iluminatul local pentru examinarea şiîngrijirea bolnavilor, se poate realiza cu corpuri deiluminat mobile (cubraţe articulate) sau semimobile sau cu corpuri de iluminat fixe multifuncţionale. III.4.1.2.2.2. La fiecare pat pentrubolnavise prevede un iluminat de lectură . Iluminarea nominală necesară de 200 lx, trebuie realizată pe fiecare suprafaţă de lectură de0.3 x 0.3 m, aflată în planul de lectură. OBSERVAŢIE: Se considera plan de lectură, planul înclinat la 75 "jtiţa de orizontală, având 0.9 in lungime şi 0.3 m lăţime şi distanţa la centru faţă de pardoseală de 1.1 m şi faţă de căpătâiul patului de 0.8 m.

III.4.1.2.2.3. Luminanţa corpurilorde iluminat pentruiluminatullocal amplasa t deasupra paturilorpe perete şi luminanţa acestui perete trebuie să fie' de cel mult 350 cd/nr. III.4.1.2.2.4. Condiţiile vizualepentru efectuarea unor examinări şi îngrijirisimple, se realizează asigurând înplanul de consultanţă iluminatul general şi iluminatul local. In nici un punct din acest plan iluminarea nu trebuie să fie sub150 lx(Emin/Emcd=0.5). OBSERVAŢIE: Se considera plan de consultaţie, planul orizontal situat la 0.15 m deasupra suprafeţei patului. III.4.1.2.2.5. Amplasarea corpurilorde iluminat se face astfelîncât săse e vite orbirea persoanelor ce efectuează examinările şi îngrijirile bolnavilor. III.4.1.2.3. Iluminatulpentru supraveghere în timpul nopţii III.4.1.2.3.1. Iluminatul pentru supraveghere, trebuie să asigure înzona patuluio iluminare de 5 lx, astfel încât personalul sanitar să poată supraveghea bolnavul. III.4.1.2.3.2. Corpurile de iluminat pentru supraveghere, trebuie amplasate astfel încât să nu deranjeze bolnavii. III.4.1.2.3.3. Inîncăperi pentrusugari şi nounăscuţi iluminareanominalătrebuiesă fi e de 20 lx. c III.4.1.2.3.4. Luminanţa corpurilorde iluminat pentrusupraveghere trebuie săfie de cel mult 350 cd/nr. III.4.1.3. Iluminatul în cabinete pentruconsultaţii şi tratamente In cabinetele pentru consultaţii şi tratamente, iluminatul general trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în tabelul E1. Valoarea indicelui de redare a culorilor a surselorde lumină trebuie să fie 90100. III.4.1.3.1. Cabinete pentru consultantăsi tratamenteobişnuite Iluminarea minimă de 1000 lx se asigură în spaţiul de consultaţii, princombinarea iluminatului general cu iluminatul local. III.4.1.3.2. Cabinete neutru consultaţii si tratamentespeciale

III.4.1.3.2.1. Iluminatul în cabinetele speciale, se realizează ţinânduse seama de tipul investigaţiei ce trebuie efectuată. III.4.1.3.2.2. Iluminatul trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzuteîn tabelul El. III.4.1.3.2.3. în cabinetele pentru investigaţii Rontgen. încare radiodiagnostic ul se face cu fixarea pe monitor a imaginii, iluminatul general pentru perioadele de investigaţie trebuie să asigure o lumină de culoare roşie. III.4.1.3.2.4. Pentru toatecazurile în careinvestigaţiile se efectueazăla iluminări fo arte mici, se iau măsuripentru asigurarea condiţiilorde adaptare a bolnavului şi personalului medical, care nu trebuie să treacă brusc de la lumina de zi sau iluminări mari la iluminări foarte scâzite. în încăperea sau zona de adaptare iluminarea trebuie să fie numai de 3 până la 10ori mai mare decât iluminarea din încăpere sau zona întunecată. III.4.1.3.2.5. în cabinetele pentru investigaţii Rontgen. unde se fac radiogr afii, se prevăd negatpscoape (ecrane luminoase pentru vizualizarea radiografiilor). III.4.1.4. Iluminatul în săli de terapie În sălile de terapie (de ex. tratamentele radiologice, fizice, clectromedicale, b ăi terapeutice) iluminatul trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în tabelul El, iar sursel e de lumină să aibe indicele de redare a culorilorde 90100. III.4.1.5. Iluminatul în săli de dializă În sălile de dializă, trebuiesc respectate condiţiile de la saloanele pentru bolnavi, asigurânduse în plus şi o a doua treaptă pentru iluminatul general în zona paturilorde 500 lx (necesară pentru pregătirea dializelor şi a eventualelor intervenţii în timpul tratamentului). III.4.1.6. Iluminatul în laboratoare III.4.1.6.1. Înlaboratoare, iluminatul trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute întabelul El. III.4.1.6.2. Încadrul laboratoarelor cu mobilier fix. iluminatul local se realizează prin amplasarea corpurilor de iluminat general deasupra meselorde luc ru. III.4.1.6.3. Incazul laboratoarelor cumobilier mobil, iluminatul local se realizează cu corpuride ilumi nat fluorescente fixate chiar de mesele de lucru. Iluminarea de 1000 lx se obţine prin combinarea iluminatului general cu iluminatul local. III.4.1.6.4. Lămpile pentru iluminatul local, trebuie să aibă indicele de redare a culorilorde 90 100.

III.4.1.7.

Iluminatulpe coridoare şi scări

III.4.1.7.1. Iluminatul coridoarelor şi scărilor trebuie să asigureatât ziua cât şi noaptea, realizarea unor diferenţe minime de luminanţă la trecerea între încăperi cu iluminări diferite. III.4.1.7.2. Iluminatul trebuie săîndeplinească condiţiile prevăzute în tabelul E1. III.4.1.7.3. Pentru realizarea iluminărilorde zişi de noapte,se prevădsisteme de il uminat în trepte cu posibilităţi de comutare. III4.1.7.4. Pentru iluminatul coridoarelor, se recomandă utilizarea corpurilorde iluminat cu dispersoare din material plastic mat, pentru a se proteja bolnavii care sunt transportaţi în poziţie culcată, împotriva orbirii. III.4.1.8. Iluminatul în alte încăperi Pentru celelalte încăperi, care nu au specific de spital, dar care deservesc spitalul, se vor respectaprevederile normativului PE 136, valorile nivelelor de iluminare luânduse ca valori minime. III 4 2 INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU ILUMINAT DE SIGURANŢĂ III.4.2.1. Generalităţi III.4.2.1.1. Instalaţiile electrice pentru iluminatuldesiguranţă din cadrul unui spital , trebuie să asigure funcţionarea acestuia, atunci când dispare tensiunea de pe sursa de bază (SEN). III.4.2.1.2. Receptoareleelectrice aleiluminatuluide siguranţă seîncadrează în cat egoria 0 şi categoria a Ia conform pct.III.4.14.1. III.4.2.1.3. Conform normativI7 funcţie de destinaţie, iluminatul desiguranţă este de mai multe feluri: .Iluminat de siguranţă pentru categoria lucrului (categoria 0) .Iluminat de siguranţă pentru evacuare (categoria a Ia).Iluminat de siguranţă pentru veghe (categoria a Ia) .Iluminat de siguranţă de intervenţie (categoria a Ia) .Iluminat pentru marcarea hidranţilor interiori de incendiu. III.4.2.2. Iluminatulde siguranţa pentru continuarea lucrului se asigură î n: III.4.2.2.1. Încăperipentru aplicarea tratamentelorintensive III.4.2.2.1.1. In încăperile pentru tratamentele intensive iluminatul trebuie sa îndeplinească condiţiile prevăzute în tabelul El, pentru a se asigura buna des făşurare a activităţilorde îngrijire şisupraveghere a bolnavilor. III.4.2.2.1.2. Iluminarea trebuie să poată fi variată, în funcţie de solicitările foa rte diferite ce aparîn aplicarea tratamentelor intensive. III.4.2.2.1.3. Pentru situaţia specială a bolnavilor ţiunuţisub supraveghere în în

căperipentru tratament intensiv (de exemplu bolnavi cu risc de infarct), trebuie create şi condiţiisimilare acelora d in saloanele pentru bolnavi, prevăzânduse şi iluminat Ia pat pentru lectură. III.4.2.2.1.4. Inîncăperile de terapietrebuie să se acorde o atenţie deosebită evităr ii fenomenului de orbire prin reflexie în suprafeţele vitrate, atât pentru bolnavi cât şi pentru personalul de supraveghere din încăperile alăturate. III.4.2.2.2. Săli de operaţie III.4.2.2.2.1. Insălilede operaţie se prevede: .iluminatul câmpului înconjurător al mesei de operaţie (zona cu dimensiunile 3x3m centrată faţă de masa de operaţie) .iluminatul local al câmpului operator. III.4.2.2.2.2. în sălilede operaţiesistemul de iluminat general trebuie realizat în c orelaţie cu iluminarea prevăzută pentru câmpuloperator şi trebuie să asigure condiţiile prevăzute întabelul El. III.4.2.2.2.3. Corpurilede iluminat pentru iluminatul câmpului înconjurător al mese i de operaţie, se dispun pe cât posibil înapropierea mesei de operaţie, pentru a se reduce orbirea şi umbrele. III.4.2.2.2.4. Incâmpul operator, iluminatul trebuie să fie de 20000÷100000 lx, ac esta asigurânduse cu corpuri de iluminat scialitice produse de firme specializate în do meniul tehnicii medicale. III.4.2.2.2.5. în sala de operaţie,factorii de reflexieai principalelorsuprafeţe trebui e să îndeplinească următoarele condiţii: .minim 0.7 pentruplafon; .minim 0.5 pentrupe reţi; .minim 0.2 pentrupardoseală; .maxim 0.3 pentru pânza cu carese acoperă bolnavii pe masa de operaţie, îmbrăcămintea şi mănuşile echipei de intervenţie. III.4.2.2.2.6. Culoarea iluminatului câmpului înconjurător almesei de operaţie şi iluminatul general, trebuie să fie adaptată culorii date de lumina corpului deiluminat scialitic. Se recomandă ca lămpile (cu excepţia celei scialitice) să aibă culoarea alb neutru şi indicele de redare a culorilorde90100.

III.4.2.2.2.7. Se recomandă folosirea corpurilordeiluminat înglobate în plafon. III.4.2.2.2.8. Iluminatullocului de operaţie trebuie să se realizezeastfel încât înco ndiţiile ilumimărilor foartemari impuse de reflexia foarte redusă a ţesuturilorumane, echivalentul fotometric de radiatie sase situe ze sub170 lm / W, corpurilede iluminat scialitice cu o iradiere sub600 W/mp fiind corespunzătoare (pentru a nuse încălzi ţesuturile). III.4.2.2.2.9. Însălilede operaţie,pe lângă sistemele de iluminat, se prevăd şi negatoscoape (ecrane luminoase pentru vizualizarea radiografiilor). III.4.2.2.3. Încăperi anexă săliide operaţie III.4.2.2.3.1. Iluminatuldin încăperile anexă sălii de operaţie trebuie săfie corelat cu iluminatul din sală. III.4.2.2.3.2. Iluminarea nominală dinîncăperile anexe trebuie să fie de500 lx, pe ntru a seevita perturbaţiile de adaptare la iluminarea de 1000 lxdin sală. III.4.2.2.3.3. Lămpile trebuie să aibă aceeaşi culoare şi indice de redare a culorilor ca şi lămpile pentru iluminatul general dinsala de operaţie. III.4.2.2.3.4. In sălile de reanimare se recomandă prevederea unui sistem de iluminat general care să poată realiza două trepte de iluminare: .o treaptăde 100 lx, pentruperioadapostoperatorie a bolnavului până la trezirea din narcoză (bolnavul nu trebuie să fie orbit de acest iluminat); .o treaptă de 1000 lxla patul bolnavului, pentru supraveghere şi intervenţie. III.4.2.3. Iluminatulde siguranţă pentru evacuare III.4.2.3.1. Iluminatul de siguranţă de evacuare se prevede pe culoarele de circulaţie, casele scărilor şi în zonele uşilor de acces înclădire. III.4.2.3.2. Iluminatul de siguranţă pentru evacuare trebuie să poată fi acţionat independent de oric e alt sistem de iluminat. III.4.2.4. Iluminatul de siguranţă pentru veghe III.4.2.4.1. Iluminatulde siguranţă deveghe seprevede în încăperilepentrubolnavi

şi trebuie să asigure la nivelul pardoselii o iluminare nominală de 2 lx, pentru adaposibilitatea unui bolnav să se orienteze fără a deranja pe ceilalţi bolnavi. III.4.2.4.2. Corpurilede iluminat se amplaseazăsub paturi şi în zonauşilor de acces şi se recomandă ca lumina să fie distribuită în fascicole late. III.4.2.4.3. Iluminatulde veghe trebuie să poată fi acţionatindependent de orice alt sistem de iluminat. III.4.2.5. Instalaţiielectrice pentru lămpi bactericide III.4.2.5.1. Insălilede operaţie şi sălilede naşteri pe lângăsistemelede iluminat,se prevăd şi lămpi cu raze ultraviolete pentru sterilizare aer şi dezinfecţie. III.4.2.5.2. Seprevăddeasemenea lămpicu raze ultraviolete şi în încăperile pen tru terapie intensivă şi laboratoarele pentru care se solicită prin temă. III 4 3 INSTALAŢII ELECTRICE DE FORŢĂ ŞI AUTOMATIZARE III.4.3.1. Instalaţiile electrice de forţă cuprind alimentarea cu energie electrică a tuturor receptoarelorde forţă atât fixe cât şi mobile. III.4.3.2. Pentru întocmirea proiectului deinstalaţii electrice, proiectantul trebui e săprimească planurile tehnologice cu amplasarea tuturorutilajelor în care să se specifice: .felul utilajelor; fixe sau mobile .felul alimentării; monofazată sau trifazată .punctele de racord .dacă sunt necesare întrerupătoare generale în afara tablourilor utilajelor sau alte condiţii .utilajele cu regim de şocuri .secţiunile conductoarelorde alimentare sau parametrii circuitelor III.4.3.3. La proiectarea instalaţiilor electrice de forţă se respectă prevederile normativului I7, cu excepţia circuitelor, care se vorprevedea numai dincupru. III.4.3.4. Pentru alimentarea receptoarelor mobile, se prevăd prize bipolare sau tripolare cu contact de protecţie sau tablouri speciale, funcţie detipulreceptoarelor. III.4.3.5. însălilede operaţiese prevăd braţe mobileeupri/e bipolare şitripolarecu c ontact de protecţie în construcţie etanşa, acestea făcând pane din furnitura tehnologica. III.4.3.6. Pentru alimentareareceptoarelorde forţadin bloculoperator (sala de o peraţiişi incâperile anexă ale acesteia) se prevede un tabloupropriu, alimentat direct dintabloul de siguranţa principal. III.4.3.7. Acolo unde este cazul,pentru utilajele curegim special. în tema teh nologică trebuie specificat timpul maxim de întrerupere în alimentarea cu e nergie electrica.

III.4.3.8. în spaţiile încare se solicita încadrarea receptoarelor electrice la categoria 0 sau categoria a 1a conformpct.III.4.14.1., se prevăd şiprize pentru uz general, alimentate clin reţeaua dedistribuţie obişnuita, acestea fiind utilizate pentru curăţenie sau alte activităţi, care nu implica regimuri speciale în alimentarea cu energie electrica. III.4.3.9. In sălile de operaţie tot aparatajul electric se montează la înălţimea de cel puţin1.1 m de la pardoseala finită. III.4.4. INSTALAŢII DE TELEFONIE SITERMINALE CALCULATOR III.4.4.1. Spitalelese prevăd cu centraletelefonice automateproprii. III.4.4.2. în saloanele pentrubolnavi, unde bolnavii pot răspunde latelefon, seprev ede câte opriză telefonică, lângă fiecare pat. III.4.4.3. în celelalte încăperi, posturile telefonice se prevăd conform temelor tehn ologice. III.4.4.4. Pentru încăperile în care se solicită posturi telefonice şi terminale calcula tor sauîn viitorpot fi solicitate terminale calculator, se recomandă utilizarea prizelorduble, pentru post telefonic şi terminale calculator. III.44.5. Aceste prize se racordeazăprin cabluri speciale, conformcererii fur nizorului de echipamente. III.4.4.6. Circuitele de prize se concentrează pe fiecare nivel în dulapuri cu repartitoare (repartitoare pentruracordare la centrala telefonică şi repartitoarepentru racordarea la calculatorul cen tral). III 45 INSTALAŢII DERECEPŢIE COLECTIVĂ Rtv III.4.5.1. Pentru recepţionarea emisiunilor Rtv. se prevede o instalaţie de recepţie colectivă. III.4.5.2. Antenele se montează pe clădirea cea mai înaltă, iar tabloul cu grupurile amplificatoare la ultimul etaj al acesteia. III.4.5.3. Seprevădprize pentrurecepţionarea emisiunilorRtvînsălile de mese, în ca merele de odihnă pentru personalul medical şi în orice altă încăpere în care se solicită prin temă. III.4.5.4. Se recomandă ca instalaţia de recepţie colectivă să fieprevăzută în aşaf elîncât să poată fi racordată dacă este cazul şi la sistemele de televiziune prin cablu.

III.4.6. INSTALAŢII DE TELEVIZIUNE ÎN CIRCUIT ÎNCHIS III.4.6.1. Inspitale se recomandă prevederea instalaţiilor de televiziune în circ uit închis, pentru a se putea asista la efectuarea operaţiilor sau înregistra efectuarea operaţiilor fără a deranja cu nimic activitatea din blocul operator. III.4.6.2. Pentru aceasta, corpul de iluminat scialitic este prevăzut cu camere de l uat vederi, monitoarele pentru asistarea operaţiilor amplasânduse în sălile de cur s sau sălile de studiu, acolo unde există în cadrul spitalului asemenea săli. III.4.6.3. Seprevăd camere de luat vederişi în încăperile pentru terapie int ensivă, monitorizarea realizânduse centralizat în încăperi special amenajate, încare să existe în permanenţă personal pentru supraveghere. III.4.6.4. Se prevădde asemenea camere de luat vederi în orice altă încăpere în care se solicită prin temă. III.4.7. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE SORĂ BOLNAV III.4.7.1. Pentru instalaţia de semnalizare sora bolnavse prevăd la patul bolnavulu i, elemente pentru comandă semnalizare (recomandabil pe oplacă, ce cuprinde butonulde apel, butonulde anulare, lampa de liniştire şi întrerupătorul c umpănă pentru aprinderea iluminatorului la pat). III.4.7.2. Tablourilede semnalizare se montează în încăperi în care există personal permanent, surori sau asistente medicale. III.4.7.3. Deasupra uşii de intrare în fiecare salon se prevăd lămpi pentru identificarea salonului din care sa făcut apelul şi pe culoare la schimbările dedirecţie. III.4.8. INSTALAŢII INTERIOAREPENTRU CEASURI ELECTRICE III.4.8.1. Pentru buna desfăşurare a activităţilordin cadrul spitalului, se recoma ndă prevederea instalaţiilorde ceasuri electrice. III.4.8.2. Instalaţiile de ceasurise realizeazădupă scheme radiale sauarborescente, ceasurile putând fi legate în serie sau înparalel, în funcţie de tipul centralelorde ceasuri folosite. III.4.8.3. Pentru ceasurile electrice amplasate în locuri importantese prevăd circui te individuale. III.4.8.4. Stabilireanumărului de ceasuriracordate la un circuit, se face astfel încât să se asigure la ultimul ceas o tensiune de alimentare de minim 80%din tensiunea nominală a instalaţiei.

III.4.9. INSTALAŢIE PENTRU EMISIE RECEPŢIE AUTOSALVARE III.4.9.1. Spitalelecare dispun de autosalvări, vor fiprevăzute în modobligatoriu cu staţii de emisierecepţie. III.4.9.2 . III.4.9.3 . III.4.1 0. III.4.10. 1.

Staţia emisierecepţie se ampasează întro camerădispecer. Se recomandă cuplarea staţiei de emisierecepţie la un sistem de achiziţie. INSTALAŢII PENTRU SEMNALIZARE ÎN CAZ DE INCENDIU Pentru semnalizarea incendiilor în fază incipientă (degajări de fum), în spaţiile în

care există aparatură electronică de valoare (aparate pentru radiologie, comput ere, aparatepentru iradiere cu energii înalte etc), în spaţiile în care există bunuri de valoare şi în orice altă încăpere, pentru care se solicită prin temă, se prevăd instalaţii de semnalizare incendiu cu detectoarede fum. III.4.10.2. Centrala de semnalizare incendiu se amplasează în camera de g ardăurgenţă. III.4.10.3. Pentru celelaltespaţiiale unităţilor spitaliceşti, instalaţiilede semn alizare incendiu cu detectoare de fum, se prevăd şi se proiectează conform normativ 118. III.4.10.4. Pe căilede acces, lângă scări, la fiecare nivel al construcţiilor, se prevăd butoane de semnalizare manuală a incendiilor, racordate tot la centrala de semnalizare incendiu. III.4.10.5. Pentru anunţarea echipelorde pompieri voluntari în caz de incen diu, camera de gardăurgenţă se doteazăpe lângă centrala de semnalizare incendiu şi cu o staţie de amplifi care, prin care se poate transmite codul cuvenit pentru intervenţie. în toate corpurile de clădiri, se prevăddifuzoare, astfel amplasate, încât semnalele transmise să poată fi recepţionate în ori

ce încăpere. Staţia de amplificare poate servi şi la transmiterea altor informaţii. III.4.10.6. Se recomandă eaîn saloanele pentru bolnavi eu mai multe paturi sa nu se prevadă difuzoare. în aceste saloane, ulilizăndusc reeepţionarea informaţiilor la cască. III 4.11 INSTALAŢII DEMONITORIZARE BOLNAVI III.4.11.1. Se prevăd instalaţii de monitori/are bolnavi (transmiterea la distanta a funcţiilor). la terapie intensivă, reanimare ele. III.4.11.2. Transmiterea funcţiilor se reali/ea/ă în trepte: de la posturile individuale amplasate la capul bolnavilor, la posturile centralizate la nivelul personalului de supraveghere de salon, respectiv de secţie. III 4.12 CENTRALA INFORMATICĂ GESTIONARE DATE, RAPORTURI ÎNTRESPITALE, RAPORTORI ÎNT RE SPITAL SI MEDICII LOCALI III.4.12.1. Având in vedere ea în toate ţările dez.vollale se utilizează astfel de sisteme pentru gestionarea centralizata a dalelor medicale, pentru raporturi intre spitale (informaţii medicale) şi pentru raporturi între spital şi medicii locali, se recomandă aplicarea unui astfel de sistem şi în România. III.4.12.2. Pentru aceasta se contactează firme specializate dinstrăinătate, care au mai elaborat, executai şi pusînfuncţiune astfel de sislemc şt se studiază posibilităţile de aplicare, atât tehnice cât şi materiale. III.4.13. INSTALAŢII DEPROTECŢIE III.4.13.1. Generalităţi Se prevăd următoarele masuri de protecţie: .protecţia oamenilor impotriva tensiunilor accidentale de atingere: .protecţia construcţiilor împotrivă trăsnetelor: .protecţia pentru buna funcţionare a aparaturii lehnicoincdicale sensibile la câmpuri electromagnetice. III.4.13. 2 Proiecţia împotriva tensiuniloraccidentale deatingere

III.4.13.2.1. Protecţia impotriva tensiunilor accidentale de atingere se realizează conform normativ 1 7 şi S TASunlor2612. 82. 12608: 2604 4. 2605 5. III 4.132.2. Aceasta se realizează prinlegarea la nululde proiecţie ca mijloc principal de protecţie şi suplimeniar la o centurainterioarăde împamântare a Hiturorpărţilormetalice care în mod normal nu suni sub tensiune, dar care accidental polII puse caurmare a unordefectede izolaţie. III.4.13.2.3. În sălile de operaţie,pentru protecţia împotriva tensiunilor electrostatice, se recomanda studierea necesitaţii prevederii reţelelorde legare la pamâni in pardoseala şi pereţi (cuşti Faraday) în funcţie de gazele de narcoza utilizate şi de sistemele de ventilare şi tratare a aerului. III.4.13.3. Protecţia împotrivatrăsnetului III.4.13.3.1. Instalaţia de paratrasnet se prevede şi se proiectează conform indicaţiilor normativului 1 20. III.4.13.3.2. Se potutiliza ca elemente de coborâre, armaturile metalice ale stâ lpilordin b.a.. atunci când se utilizează ca prize de pământ naturale armaturile fundaţiilor. Pentru aceasta se prevădplăcuţe metalice de legare la pământ la partea superioară şi inferioară a stâlpilorde contur, asigurânduse continuitatea electrica între plăcuţele de la partea superioara şi cea inferioara,prinarmatura stâlpilor (prin sudare). III.4.13.4. Priza de pământ III.4.13.4.1. Serecomanda sa se utilizeze ca priză de pamâni naturala armaturile metalice ale tuturor fundaţiilor stâlpilor, legate între ele ui prinarmăturile fundaţiilor continui sau prin centurile interioare de impământaic (continuitatea electrica se asigura prinsudura). III.4.13.4.2. Daca priza de pământ naturala nu satisface.valoarea rezistenţei de d ispersie sub0.4 ohmi se completează cu o priza de pământ artificiala, ce se proiectează conform prevederilor normativului120. III.4.13.5. Protecţiapentru buna funcţionare a aparaturii tehnicometalice sensibile la câmpuri electromagnetice III.4.13.5.1. In cabinetele în care se tac investigaţii cu aparatura tcbnicomedicala sensibila la câmpuri electromagnetice, se prevede ecranarea pereţilor cu relele metalice. III.4.13.52. Reţelele metalice se racordează la centura interioara de împamântar e.

III.4.14 ALIMENTAREA CUENERGIE ELECTRICA III4.14. 1 Categorii de receptoare Receptoarele electrice din cadrul unui spital, funcţie de natura efectelorproduse la întreruperea in alimentarea cu energie electrica suni de următoarele categorii: .categoria 0 discontinuitatea în alimentare cu energie electtica sub0.15 secunde, .categoria a Ia discontinuitatea în alimentare cuenergie electrica sub1 minut, .categoria a lla durata maxima de întrerupere in alimentarea cu energie electrica este de 4 ore când spitalul se alimentează prin postde transformare propriu şi de Sore când spitalul se alim entează prinfirida de branşament din reţeaua de 0.4 kV a furnizorului. III.4.14.2. Alimentarea cu energieelectricădin SEN III.4.14.2.1. Spitalelese alimentează cuenergie electrică dinposturi de transform are proprii cu cel puţin două unităţi. III.4.14.2.2. Dacă pentru alimentarea cu energieelectrică sunt necesare două tran sformatoare, se recomandă ca secţiile de bare ale tabloului general să fie cuplate între ele prin AAR. Secţiile de bare ale tabloului general pot fi cuplate între ele şi prinseparator, dar în acest caz spitalul trebuie să dispună de personal de întreţinere permanent. III.4.14.2.3. în cazul unităţilor spitaliceşti cupeste 400 de paturi şiactivităţi multi ple (policlinică, baze de tratament, radiologii, radioscopii, computer tomograf) se recomandăca alimentarea cu energie electrică să se facă prin posturi de transformare cu trei unităţi. La secţiile de bare centrale ale tabloului general se racordează numai receptoarele cu regim de şocuri (radiologie, radioscopie, computer tomograf etc), transformatorul care alimentează aceste secţii de bare, putând fi oricând rezervă a celorlalte două transformatoare. Se recomandă ca secţiile de bareale tabloului general să fie cuplate între ele prin AARuri. Dacă secţiile de barese cuplează între ele prin separatoarese păstrează indicaţiile de la punctul anterior.

III.4.14.2.4. Unităţilespitaliceşti pentrucare nu se justifică prevederea unuip ost de transformare propriu (puterea absorbită este mică), se alimentează cu energie electrică din reţeaua de0.4 KV a furnizorului, printro firidă debranşament. Firida de branşament se echipează cu două secţii de bare, alimentate fiecare princâte un racord. în tabloul general, receptoarele se grupează la secţii de bare separate, pentru lumină şi pentru forţă, alimentate independent din firida de branşament. Secţiile de bare ale tabloului general se cuplează între ele prin AAR sau separator. III.4.14.2.5. Postul de transformare sau reţeaua de0.4KV a furnizorului, consti tuie sursa de alimentare cu energie electrică a receptoarelorde categoria a Iia şi sursa de bază pentru receptoare de categoria o şi categoria a Ia. III.4.14.3. Alimentarea cu energie electrică din surse proprii III.4.14.3.1. Sursa de rezervă pentru receptoarele de categoria 0 şi categoria a Ia, o constituie . un grup electrogencu pornire automată (tabloul de comandă al grupului electrogen sesizează întreruperea alimentării din SEN şi pune automat înfuncţiune grupul electrogen) şi intrare în sarcină (adică să nu se decupleze dacă receptoare le alimentate dintabloulde siguranţă principal sunt în stare de funcţionare). III.4.14.3.2. Pentru alimentareareceptoarelorde categorie0 şicategoria a 1a se pr evede un tabloude siguranţă principal, care se alimentează de la tabloul general, prin intermediul tabloului de comandă al grupului electrogen (în cazul alimentării dinreţeaua de 0.4 KV a furniz orului, de la secţia de bare pentru iluminat a tabloului general). III.4.14.3.3. Receptoarelede categoria a Ia, se alimentează de la tabloul desigur anţă principal, direct sauprin intermediul tablourilorde siguranţă secundare. III.4.14.3.4. Alimentarea receptoarelordecategoria 0 (receptori vitali) se face din tablouri de siguranţă secundare,prin intermediul unor redresoare*sau invertoare, care funcţionează în tamponcubaterii de acumulare. Alegerea aparatajului şi echipamentelor electrice se face funcţie de tensiunile de lucru şi puterea nominală a receptoarelor. Capacitatea bateriilor de acumulatoare trebuie să asigure funcţionarea receptoarelor timp de cel puţin 3 ore. Instalaţiile electrice pentru alimentarea receptoarelorde categoria 0, se concep în aşa fel încât să se poată verifica funcţionarea bateriilor de acumulatoare. III.4.14.4. Îmbunătăţireafactorului de putere

III.4.14.4.1. Factorulde putere al consumatorului (spital), conform reglemen tărilor MEE, trebuie să fie min.0.92. III.4.14.4.2. Dacă în faza de proiectare, se constată că factorul deputere al con sumatoruluice urmează a se realiza este sub0.92, se vorprevedea pentru îmbu nătăţirea acestuia, baterii de condensatoare cu conectare automată. III.4.15. GESTIUNE TEHNICĂ CENTRALIZATĂ Pentru buna desfăşurare aactivităţii încadrul spitalului, se recomandă prevederea unei camere dispecer în care să se transmită datele tehnice privind funcţionarea tuturor instalaţiilor aferente construcţiei sau anumitor instalaţii tehnologice: date privind funcţionarea instalaţiilor electrice, instalaţiilorde climatizare, instalaţiilorde oxigenetc. III.5. INSTALAŢII DE ALIMENTARECU APĂ, CANALIZARE. TE HNICOSANITARE III.5.1. INSTALAŢII INTERIOARE CU APĂ ŞI CANALIZARE

DE ALIMENTARE

III.5.1.1. Condiţiile generale pe caretrebuiesă le îndeplinească sunt: Instalaţiile trebuie să menţină potabilitatea apei în limitele parametrilorprevăzuţi în standarde. Modul de soluţionare generala a instalaţiilor va avea învedere amplasarea grupată a eonsumatorilor şi modularea poziţionării ghenelorpentru coloane pentru a restrânge zonele traversate de conducte şia oferio flexibilitate pentru reamenajari ulterioare ale spaţiilor. Instalaţiile se vor concepe în aşa fel încât să elimine riscul transmiterii prin intermediul lor a contaminării cu agenţi iufecţioşi saupoluanţi, de la o categorie de spaţii la altă categorie. Toate trecerile conductelorprinpereţi şi planşee se vor etanşa pentru a nu permite trecerea insectelor şi rozătoarelor. III.5.1.2. Instalaţii de apa rece III.5.1.2.1. Instalaţiile de apă rece trebuie să asigure alimentarea tuturor punctelo r de consum din spital: obiecte sanitare curente, obiecte sau dotări speciale, utilaje, aparate medicale, bidranţi. robinete port furtun, recipient!, etc. Reţelele de distribuţie a apei din spital sunt. în modobişnuit, comune pentru consumul menajer şipentru combaterea incendiilor. însă cu coloane separate. III.5.1.2.2. Instalaţiile vorfi astfel alcătuite încât să nupermită stagnarea apeişi i mpurificarca ei cu rugină sau microorganisme. Recireularea apei din coloanele de incendiu, se va asigura prin

legarea la un obiect sanitar de folosinţă curentă (vas de closet sau lavoar). III.5.1.2.3. Conductele de distribuţie principale se montează,de regulă, în subsolur i tehnice, cu înălţimea libera de minim 2.10 m. în cazul construcţiilor înalte, pentru care se adopta soluţia cu două sau mai multe zone de presiune, conductele de distribuţie principale se pot monta şi în etajul (etajele) tehnic (tehnice). III.5.1.2.4. în spitale, coloanele de alimentare şiconductele de legătură între acestea şi obiectele sanitare se montează în ghene. închise etanş pe traseudarprevăzute cuposibilită ţi de acces pentru cazuri de intervenţie. în aşa fel încât sa perturbe cât mai puţin activităţile medicale. III.5.1.2.5. Conductele principale de distribuţie, şi conductele de legătură se vor executa din ţevi de oţel zincat; ele se pot executa şi din alte materiale care au agrement tehnic în România, numai dacă acestea îndeplinesc condiţiile de calitate şi siguranţa înexploatare similare sau superioare celor din oţel zincat. Conductele de apă rece se vor izola dacă poziţionarea lor se face în vecinătatea unor surse de căldură sau în spaţii încălzite. III.5.1.3. Instalaţii deapăcalda şi recirculare III.5.1.3.1. Apa caldămenajeră se furnizeazăînspital la toateobiectele sanitare şi utilajele car e trebuie să funcţioneze cu apă caldă pentru cerinţe tehnologice, medicale sau pentru asigurarea unui grad sporit de confort şi igiena. Temperaturade furnizare a apei calde menaj ere va fi de max.60 C. Se va prevedea recircularea apei calde atât pe traseele orizontale cât şi pe coloane. III.5.1.3.2. Conductele de alimentare cu apa caldă menajera precum şicele de reci rculare se vor monta pe trasee paralele şi de obicei împreună cu cele deapărece. în ghene închise etanş. Pentru conductele de apă caldă menajeră sunt valabile toate prevederile referitoare la conductele de apă rece (modde alcătuire, materiale de execuţie, izolaţii). III.5.1.4.

Instalaţii de apă pentru combatereaincendiilor

III.5.1.4.1. Spitalelese vordota obligatoriu cu hidranţiinteriori de incendiu. Hidranţi i la toate clădirile cu mai mult de2 niveluri funcţionale vor fi dotaţi cu materiale şi accesoriile prevăzute în Anexa VII a Normelorde prevenire şi stingere a incendiilor ale Ministerului Sănătăţii şi vor fi amplasaţi astfel încât să asigure debitele şi numărul de jeturi în funcţiune simultană cerute de STAS 1478, NormativulI9 şi Normativul PI 18. OBSERVAŢIE: Pe lângă instalaţiile ele apa. pentru combaterea si stingerea incendiilor, unităţile spitaliceşti se vor dota cu mijloace de primei intervenţie, alte echipamente şi utilaje, conform prevederilor normelor Ministerului Sănătăţii, menţionate mai sus. III.5.1.5.

Instalaţii de canalizare menajeră

II.5.1.5.1. Instalaţia interioară de canalizare menajeră preia apele uzate provenite de la toate punctele de consum de apă rece şi caldă din spital, precum şi cele deversate accidental pe pardoseală, din spaţiile în care aceasta se poate întâmpla prinnatura activităţilor desfăşurate. III.5.1.5.2. Este obligatoriu ca evacuarea apelor uzate de la spălătorii şi bucătării să se facă prin reţele interioare separate derestul reţelei de canalizare menajeră, până la staţiile de tratare a acestor ape (separatoare de spume, nisip, nămoluri) premer gătoaredeversării în canalele colectoare dinincintă. III.5.1.5.3. Colectoarele principale se monteazăînsubsolul tehnic, cupante corespu nzătoare diametrclor sau în cazuri speciale, îngropateîncanale sub pardoseală, amplasate petrasee în afara spaţiilor în care se desfăşoară activităţi medicale: la montarea în canale se vor prevedea capacepentru vizitare şipiese de curăţire îndreptul zonelorde schimbare a direcţiei şi a celorde racord cu coloan ele principale; în clădirile spitaliceşti nu se vor monta colectoare de canalizare direct înpământ. III.5.1.5.4. Coloanele sevormonta mascate, în ghene.dar cuposibilităţi de acces la piesele de curăţire. Conductele delegătură de la obiectele sanitare sauutilaje la coloane se vor monta îngropat în zidărie sau planşeu. cele ce se vor amplasa la plafonul încăperilor se vor masca prin plafoane sau grinzi de rabit. III.5.1.5.5. Colectoareleprincipale şi coloanele vor fiexecutate din tuburi şi piese de legătură din fontă pentru canalizare, etanşate cu plumb şi frânghie gudronată. Conductele de legătură la coloane vor fi din fontă sau plumb; nu se vor utiliza conducte din PVC sau alte materiale decât dacă au agrement tehni c şi corespund sau sunt superioare tehnic şi calitativ cu cele din fontă sau plumb.

III.5.1.5.6. Aerisirea coloanelor se face prin prelungirea peste nivelul terasei sau acoperişului a coloanelorde scurgere, cu max.0.50 m cu conducte de fontă de scurgere şi cu căciuli de ventilaţie. III.5.1.6.

Instalaţii de canalizare pluvială

III.5.1.6.1. Instalaţia interioară de canalizare pluvială se va separa complet decele lalte sisteme de canalizare interioară; ea va asigura preluarea apelor meteorice depe traseele circulabile sau necirculabile ale clădirilor spitaliceşti încondiţii de deplină siguranţă pentru spaţiile pe care le traversează. Alegerea tipuluide receptorde terasă se face înfuncţie de felul terasei (circulabilă sau necirculabilă) şi de alcătuirea ei (structura şi dimensiunile straturilor componente, tipulde hidroizolaţie). III.5.1.6.2. Poziţionarea coloanelorse va face înaşa felîncât să nu traverseze spaţ ii cu funcţiuni medicale pentru care se cer condiţii severe de igienă şi aşezare sau spaţiia căror funcţionare nu poate fi întreruptă sauperturbată deeventuale lucrări de reparaţi i sau întreţinere. III.5.1.6.3. Restulde prevederi privind alcătuirea, amplasarea, întreţinerea col oanelor şi colectoarelorpentru ape pluviale sunt asemănătoare celor prescrise la instalaţia de canalizare pentru ape menajere. III.5.1.7.

Canalizareaapelor uzate acide

III.5.1.7.1. Apele uzateacide provin de la laboratoarele spitalului. Laboratoarele curente din structuraspitalelor de reţea nu deversează ape a căror concentraţie în produse chimice să necesite o tratare specială înainte de deversarea în canalizarea publică, întrucât este suficientă diluţia ce se realizează în canalizarea incintei prin amestecul cu canalizările menajere di nspital. Pentru laboratoarele speciale sau cele aferente sectoruluide cercetare se va analiza necesitatea prevederii unor staţii de neutralizare în funcţie de produşii utilizaţi. Colectarea lor îninterior se va face printro reţea separată de restul reţelelor decanalizare.Tuburile şi piesele de legătură folosite pentru colectarea acestui tip de ape uzate vor ficonfecţionate din materiale rezistente la acţiunea acizilor (ex: gresie ceramică antiacidă). III.5.1.8.

Canalizareaapelor uzateradioactive(efluenţi radioactivi)

III.5.1.8.1. Apele uzateradioactive provin delalaboratoarele demedicină nucleară. Gradulde contaminare radioactivă este diferit după tipul deprocedură medicală utilizat: a. ape uzateslabradioactive care provin de la obiectele sanitareutilizate de pacienţii care au fost investigaţi scintigrafic (scaner) în cadrul compartimentului de izotopodiagnostic s

au de la vestiarele personalului ce lucrează în unitatea nucleară. De regulă pentru aceşti efluenţi este suficientă diluţia realizată prin deversarea canalizării locale în canalizarea generală a spitalului. b. ape uzate care provinde la laboratoarelede diluţiea produselor radiofarmaceut iceca şi cele ce provin de la laboratoarele de analize medicale ale produselorbiologice ale pacienţilor aflaţi în terapie cu izotopi radioactivi pot fi mai puternic contaminate, motiv pentru care sunt colectate separat înbazine d e retenţie, controlate permanent şiîn funcţie de gradulde contaminare constatat se deversează în canalizare direct saudupă o diluţie prealabilă. c. efluenţii radioactivi careprovin delagrupurile sanitare utilizate de bolnavii internaţ iîn compartimentul de izotopoterapie şi/sau de la laboratoarele de diluţie I. Aceştia se colectează întro instalaţie specială curecipienţi de dezactivare, conceputăînfuncţie de tipul de izotopi utilizaţi (respectiv de perioadă de înjumătăţire a acestora) şi de debitul efluenţilor. III.5.1.8.2. Reţelele decanalizare pentru apele uzate radioactive se vor separaînfu ncţiede categoriile enumerate mai sus şi vor fi distincte de cele ale spitalului pentru apele menţionate la.pct.b şi c. Traseele reţelelorde canalizare pentru apele de la pct. b şi c nu vor străbate spaţii utilizate pentru alte activităţi (medicale sau paramedicale). Traseul reţelei de canalizare pentru efluenţii radioactivi de la grupa c va fi ecranat corespunzător şicontrolat permanent pentru a nu se produce defecţiuni care să genereze conta minarea spaţiilor în care este amplasat (subsol tehnic, canale sub pardoseală, etc). III.5.1.8.3. Pentru instalaţiile de efluenţiradioactive se vorrespectaprescripţiile N ormativului Republican de Securitate Nucleară, cap. „Surse deschise". III.5.1.9.

Instalaţii de apă tratată

III.5.1.9.1. înunităţile spitaliceşti se folosescdiverse categorii de apă tratată: apă dedurizată apă demineralizată apă distilată apă sterilă apă deionizată III.5.1.9.2. Apa dedurizată se folseşte înprimul rând îninstalaţia de încălzire, pentru a reduce depunerile minera le pe conducte şi încorpurile de încălzire. Ea se prepară cu ajutorul instalaţiilor de dedurizare a apei, amplasate deobicei în centrala termică. III.5.1.9.3. Apa demineralizată se foloseşte în laboratoareşi farmacie, acolo unde estenevoie neapărat deapădistilată. Prepararea se face în panouripentru deminerali/are sau în aparate locale. întrucât înacestea se rupe presiunea apei d e la reţea, funcţionarea făcândusc prin cădere liberă,prepararea apei demineralizate se face în apropierea punctelor deconsum.

III.5.1.9.4. Ana distilată sefoloseşte în farmacie. în laboratoareşi pentruspălări i mpecabile. Prepararea se face cu aparate specializate amplasate în apropierea consumatorului, apa distilată circulândprin conductede sticlă sau din alte materiale care permit păstratrea calităţii apei. III5.1.9.5. Apa sterilizată se foloseşte la lavoarele medicaledin blocurileoperatoare,blocul de naşteri, secţia prematuri, secţia de arşi. Sterilizatoare se amplasează întotdeauna lângă punctele de consum, la max. 20 mdistanţa de acestea pentru a nu se pierdesterilitatea apei pe traseu: presiunea de utilizare se asigură princădere liberă. Circulaţia apei sterilizate se face prin conductede cupru cositorite în interior sau argintate, montate aparent, cu trasee rectilinii care să evite stagnarea apei în conducte, panta recomandata este de 1%. Agregatele de preparare aapei sterilizate vor fi racordate la instalaţia de apă şi canalizare precum şi la cea de aburde medie presiune şi condens (când nu au generator propriu de abur). III.5.1.9.6. Apa deionizată se foloseşte la unele clin aparatele şi echipamentele medicale şi se preparăînagregate livrate odată cu acestea. III.5.1.10. Dotarea cu obiectesanitare,armături şiaccesorii III.5.1.10.1. Se va asigura pentru fiecare salonde bolnavi cel puţin un lavoar, i ar în sălile de tratamente câte unlavoar sau spălătorpentru spălarea instrumentarului. De asemenea, se va prevedea câte un lavoar în fiecare cabinet de consultaţie, precumşi în toate încăperile în ca re acesta este necesar pentrudesfăşurarea activităţilor medicale sau paramedicale. (Majoritatea încăperilor din spitale sunt dotate cu lavoare sau cu spaţii sanitare a nexe pentru a asigura condiţiile necesare pentru menţinerea iuienei.) III.5.1.10.2. în spitale se amenajează diverse tipuride grupuri sanitare: grupuri sanitare obişnuite (pentru personal, pacienţi, vizitatori) grupuri aferente saloanelo rde bolnavi grupuri sanitare cuduşuripentru diverse categorii de vestiare, filtre personal, etc. grupuri sanitare pentru igienizare (ploscare) boxe pentru curăţenie băi medicale spălătoare medici Pentru echiparea grupurilor sanilarc obişnuite se vor folosi obiecte sanitare curente: closete,

lavoare,pisoare. III.5.1.10.3. Grupurile sanitare aferente saloanelorde bolnavipot fi:grupuri sanitar e proprii fiecărui salon sau unui grupde două saloane în care ca/ se echipează fie cu closet şi lavoare. fie cu closet, lavoar şi duş. saau pot fi grupuri sanitare comune mai multor saloane (soluţie mai puţin recomandată dinpunct devedere igienicosanitar) încare ca/ se echipează cu closete şu lavoare (câte 1 la 810paturi) şi cu cabine de duş (câte 1 pentru 1012paturi). în cazul prevederii unui grup sanitar pentru două camere, se recomandă amplasarea closetului în încăpere separată. III.5.1.10.4. Dotareasanitarăpentru saloanele de nounăscuţi şi celede sugari 01 ani este constituită clin lavoare sau cădite debaie prevăzute cuduş de mână. amplasate direct în salon. III.5.1.10.5. Pentrupersonalul medical din diferite compartimente şi secţiile spital ului se prevăd fie grupuri sanitare simple cuprinzând closet şi duş. după caz. fie grupuri sanitare cuplate cu cabine de duşuri aferente vestiarelor sau filtrelorde acces (pentru personalul clin farmacie, blocul alimentar, sterilizare, prosectură, laboratoare, blocul operator,blocul de naşteri, radiologie, spălătorii, etc). (impuri sanitare proprii, dotate cu lavoar. closet şi duş, se prevăd şi pe lângă camerele de tzardă, camerele medicilor şefi de secţie, etc. III.5.1.10.6. Odotareaparte o constituie spaţiul sanitar pentru spălare ploşti şioliţ e. Se va prevedea un asemenea spaţiu pentru fiecare unitate de îngrijire. Acesta se echipează cu: closet sau vidoar. cada mica sau spălător pentru dezinfecţie. lavoar. rastel pentru uscare; cada pentru de/infecţie poate fi înlocuită cuunaparat special de sterilizaredezinfecţie alimentat cu aburde medie presiune. însecţiile de spitalizare ploscarul se cuplează cu boxa pentru curăţenie, utilizând aceleaşi obiecte sanitare. Pentru alte sectoare dinspital boxa de curăţenie se echipează înfuncţie de necesităţile serviciilor

respective: numai cu chiuvetă, sau cu lavoar şi cadă. III.5.1.10.7. în secţiile de spitalizare există şi o baie pentru nevoi medicale sau igienicosanitare. Aceasta se echipează cu o cada mare amplasată astfel încât să i"\c liberă pe trei laturi (din care cele două lungi), cu un lavoar şi după caz cuuncloset. III.5.1.10.8. în cadrulblocuriloroperatorii, de naşteri şi altespaţii de intervenţii de tip chirurgical se prevăd camerede spălare pe mâini a medicilor, echipate cu lavoare obişnuite şi cu lavoare speciale pentru apa sterilă. III.5.1.10.9. Obiectelesanitareutilizate sunt în ceamai mareparte cele obişnuitep entru construcţii civile. Pentru secţiile de pediatrie se vorutiliza obiecte sanitare cu di mensiuni adecvate şi montate la cote corespunzătoare grupei de vârstă. Alegere a obiectelor sanitare va avea în vedere asigurarea unor condiţii de exploatare si gură şi curăţire uşoară. Pentru secţiile de bolnavi infecţioşi se recomandă vase de closet montate pe perete cu spaţiu liber între a cestea şi pardoseală pentru a facilita curăţenia şi dezinfecţia. III.5.1.10.10. Armăturile vor fi de construcţie sigură, inoxidabile, cu baterii amestecătoare. Pentru lavoarele din cabinetele medicale şi sălile de tratamente unde se fac dese spălări pe mâini se recomandă montarea de armături spciale care să asigure livrarea ap ei gata amestecate, la temperatura cerută (termostat)printro singură manevră. Pentru lavoarele din spălătoarele de medici ale spaţiilorde investiţie cu cerinţe de asepsie se prevăd armături cepot fi acţionate cu cotul, cupiciorul, sau prin celulă fotoelectrică. III.5.1.11. Dotări speciale pentru laboratoare şitratamente III.5.1.11.1. Laboratoarele vorfi prevăzute obligatoriu cuurmătoarele dotări mini male,' care necesită racordarea la instalaţiile de apă rece, caldă şi de canalizare. cuve speciale din mesele şi nişele de laboratordin gresie antiacidă sau alte materiale rezistente la acţiuni chimice lavoare obişnuite pentru spălarea mâinilor III.5.1.11.2. Dotareaserviciilor debalneokinetofizioterapie se va faceînfuncţie de n atura tratamentelor ce urmează a se aplica în unitatea respectivă astfel: a. hidrotermoterapie căzi de baie îngropate sau deasupra pardoselii, alimentate cu apă, mineralizată sau apă cu soluţii medicinale, infuzii de plante, etc. b. pneumoterapie lavoare racordate laapărece şi caldă la o sursă de aer comprim at, pe care se montează aparaturapentru aerosoli şi inhalaţii. c. hidroterapie duşuri terapeutice (masaj scoţian, sul, gigant, afuziuni simple sau alternante, manta), băiparţiale (membre, şezut), băi generale (cu apă simplă sau minerală), băi cuproceduri complexe (cu infuzii de plante).

Echipamentele se vor racorda la instalaţiile de apă rece, caldă şi scurgeri, iar presiunea minimă de utilizare va fi de3 bar. OBSERVAŢIE: Pentru procedurile complexe, pe lângă racordurile de apă şi canalizare, echipamentele vor mai fi racordate la: oxigen, bioxid de carbon, abur, aer comprimat, după caz. Infuziile de plante se vor prepara centralizat întro bucătărie de plante, de unde se vor transporta prin conducte la fiecare post. Toate conductele de transport a fluidelor necesare la băile cu proceduri complexe vor fi din ţevi de cupru. III.5.1.12. Dotări pentru spălătorii III.5.1.12.1. Spălarearufelor murdare dintrounitate spitalicească se face întrospălătorie mecanică proprie. Echiparea cu instalaţii specifice se face ţinând seama de fluxultehnologic general: predare rufe murdare, înmuiere, spălare, centrifugare (stoarcere)uscare, călcare,predare r ufe curate, reparaţii, la care se adaugă, după caz,operaţii suplimentare impuse de specificul spitalului, cum ar fi dezinfecţii, sterilizare, etc. III.5.1.12.2. Dotările şiutilajele principale din spălătorie sunt: căzi de înmuiat şide zinfecţie racordate la apa rece, caldă şicanalizare maşini de spălat, racordate la apa rece, caldă şi canalizare centrifuge pentru stors rufe, cu posibilitatea de evacuare a apei la un sifon de pardoseală uscătoare pentru rufe şi calandre racordate la abur de medie presiune şi la conducte de exhaustare grupuri de prese pentru călcat, racordate la aburde medie presiune III.5.1.12.3. Numărulutilajelorde acelaşi fel va fi determinat ţinânduse seama de productivitatea utilajului, numărul de schimburi încare se lucrează, cantitatea de rufe murdare ce urmează a fi spălate. Alegerea tipurilorde utilaje ce vor fi folosite, se va face având învedere şi energia disponibilă (abur, energie electrică, etc). III.5.1.13 Dotări pentrubucătării III.5.1.13.1. Prepararea hranei pentru bolnavi se va face întrun bloc alimentar propriu echipat cu instalaţii, obiecte sanitare şi utilaje adecvate cerinţelor fluxului tehnologic, amplasate corespunzător moduluide organizare a sectoarelorcomponente. a. Zona de depozitare va fi prevăzută cu camere frigorificedistinctepentru: legume ş

i fructe proaspete, carne în stare crudă, sau semipreparate dincarne, ouă, lapte, brânzeturi, peşte, etc. b. Zona ..preparărilor", undese,faceprelucrareaprimară a materialelorprime:curăţire, spăl are, tocare, etc. va fi echipată cu spălătoare, mese, roboţi de prelucrare, frigidere, butucde carne, etc. c. Zona de servicii auxiliare spălări vase de bucătărie echipată cu evier, spălător, spălătordegresor şi rasteluri pentru uscare alimente cu apă rece, caldă, abur. d. Bucătărie caldă, echipată cu: maşini de gătit, friteuze, grătare, cuptoare, etc. alimentate cu gaze sau electric; marmite sau/şi baterii de căzănele pentru fierberea alimentelor (ciorbe, supe, lapte, ceai), alimentate cu aburde joasă presiune sau electric şi racordate la instalaţii de apă şi canalizare; roboţi universali de bucătărie (alimentare electrică); mese pentru prelucrări de alimente de diferite tipuri şi mărimi (cu blat de marmură sau inox); spălătoare racordate la inst. de apă caldă, rece şi canalizare e. Patiseria se va echipa cucuptoare de patiserie, dumane, spălător, frigider, reşouri , roboţi, mese speciale etc. f. Oficiul de distribuţie va fi prevă/ut cu tejghele, mese dulapuripentrutăvi şi recip ienţi. g. Anexat oficiului se prevede un spaţiu amenajat pentru curăţirea si spălareacăr ucioarelor de transport alimente, prevăzut cu cuvă îngropată, robinet port furtun, baterie amestecătoare cuduş. III.5.1.13.2 Toate spaţiile (camerele) de prelucrare şi manipulare alimente vor fi dotate c u lavoarc de spălat pe mâini amplasate în zona intrării. III.5.1.13.3 Colectarea deşeurilor menajere seva face în recipienţi speciali ampla saţilângă punctele de lucru,prevăzuţi cu saci de plastic şi capace de închidere. Lângă intrarea în bucătărie se recomandă prevederea unei camere frigorifice de depozitare temporară a rec ipienţilor cu deşeuri până la evacuarea lor la platformade gunoaie a incintei. III.5.1.13.4 La alegerea lipului de utilaje sevor aveaîn vedere: agenţii disponibili ( abur, energic electrică, gaze naturale) diversificarea pe diete a hranei preparate capacitatea utilajelor III.5.1.13.5 Hrana preparată înbloculalimentar se vatransporta înoficiilealime ntare ale secţiilor medicale unde va fi porţionată. încălzită, păstrată la rece. Înoficii se asigură şi gestionarea şi spălarea veselei. Oficiile alimentare se echipează cu: aragaz (reşou), frigider, spălătorde veselă, masă calda (după caz), mese de lucru, dulapuri dedepozitare. III.5.1.14. Dotări pentrubiberonerii (bucătării de lapte) Pregătirea hranei pentru sugari şi copii mici (grupa 13 ani) se face întrobucătărie specializată („biberonerie") amplasată însecţia de pediatrie.

Principalele utilaje şi dotări cu care se echipează biberoneriile (determinate în funcţie de numărul paturilordincompartimentele deservite) sunt: frigidere tip casnic de difer ite capacităţi maşini de gătit tip aragaz baterie de căzănele sterilizatoare de tip „pupinel" cu dublu serviciu spălătoare de inox cu 1 2 cuve şipicurator mese cu blat inox III5.1.15. Dotări pentru staţii de sterilizare şidezinfecţie III.5.1.15.1 Înstaţiile de sterilizare centrale saulocale seprevădaparatedesterilizare umedă s ( tip autoclav). de sterilizare uscată (lip pupinel) sau de sterilizare chimică, la rece (aparate cu oxidde etilena). Aceslea pol fi cu serviciul pe o parte saupe două părţiopuse, alegerea unuia sau altuia din tipuri fiind dependentă desoluţia tehnologicarhitecturala adoptată. Aparatele de strerilizare tip autoclav se alimentează cu aburdemedie presiune distribuit centralizat sau cu aburprodus de generatorul propriu acţionat electric. Pupinelele se alimentează cu curent electric. Aparatele desterilizare la rece nu se produc în ţară. Amplasarea şi alimentarea cu utilităţi se fac în concordantă cu instrucţiunile tehnice ale furnizorului.Dacă staţia de sterilizare se află în apropierea spălătoarelor medicale ce utilizează apa sterilă, atunci aparatele de sterilizare a apei se amplasează chiar în staţia de sterilizare, utilizân d aceleaşi coloane de alimentare cu abur. Spaţiile pentru spălare şi preluare primară a nater ialelorde sterilizat se dotează cu spălătoare tehnologice din tablă de inox şi mobilier tehnologic" (mese de inox, rastele, etc). III.5.1.15.2 Staţia dedezinfectie centrală depaturi va fi prevăzută cu unutilaj specializat de tip incintă etanşă, în care se va face vaporizarea sa stropirea cu formol sau alţi compuşi chimici cu acţiune dezinfectantă. Amplasarea şi alimentarea cu utilităţi a utilajului se vor face după instrucţiunile tehnice ale furnizorului. în absenţa acestui utilaj, se poate executa o incintă cu închide etanşă din elemente de construcţie, dezinfecţia urmând a se face cu un aparat de formolizare. III 5 2 INSTALAŢII ALIMENTARE CU APĂ ŞI CANALIZARE EXTERIOARE III.5.2.1. Alimentare cu apă şi instalaţii de gospodăriea apei III.5.2.1.1. Alimentarea cuapă se face de regulă de la reţeaua publicădin zonă. C alitatea apei va trebui să corespundă prescripţiilor STAS 134291. Se interzice folosirea apei industriale în unităţile spitaliceşti. III.5.2.1.2. Se recomandă,din motive de siguranţă în consum,ca racordareala reţe

aua publică să se facă prindouă conducte de racord (braşamente). Pe aceste braşamente, în căminele de apometru, se vor monta ventile de reţinere pentru apermite circulaţia apei întrun singur sens(de la reţeaua publică către spital). III.5.2.1.3 Pentru asigurarea continuă a necesarului de apă,unităţilesanitarevorfi dotate c u rezervoare de acumulare. Serecomandăsă se asigureo rezervă de consumde 1 3 zile. Rezervoarele vor fi amplasate încircuitul general al apei, astfel încât aceasta să fie în permanenţă proaspătă. In afara rezervei de consum se va asigura o rezervă de apă de incendiu care să permită funcţionarea hidranţilor interiori timp de10 minute şi a celor exteriori timp de3 ore. III.5.2.1.4. Se recomandă ca pentru spitalele cu 400paturi şi mai mult, să se prevadă şio sursă proprie de apă (puţ), calitatea apei urmând acorespunde prescripţiilor STAS 134291. III.5.2.1.5. Pentru a seasigura înpermanenţă debitele şipresiunile necesare funcţionării optime a instalaţiilorde alimentare cu apă şide combaterea incendiilor se vorprevedea staţii de ridicare a presiunii (de pompare), racordate la rezervoarele de acumulare. Acestea vor alimenta reţeaua de conducte de alimentare cu apă dinincinta spita lului care deserveşte hidrant ii exteriori de incendiu, hidranţii de stropit şi eventual, bazin e ornamentale precum şi instalaţiile interioare de alimentare cu apă şide hidranţi interiori. III.5.2.1.6. Reţeauade incintă se va prevedeainelarăşi seva executa dinconducte deoţel zincat. In modobişnuit conductele se îngroapă direct în pământ, sub adâncimea de îngheţ şi se protejează corespunzător contra coroziunii provocate de apele din sol. Interenurile macroporice sau cu ape agresive se vorprevedea măsurile de execuţie şi protecţie indicate de normele

respective învigoare. III.5.2.1.7. Alimentarea cu apă caldă menajeră se face centralizat de la centrala termică sau punctul termic propriu. Pentru menţinerea unei temperaturi constante a apei calde menajere, precumşi pentru evitarea risipei de apă, în punctul termic se vorprevedea pompe pentru recircularea apei calde menajere. Conducta de alimentare cu apă caldă menajeră şi conductade recirculare se vor executa din ţeava de oţel zincată. în cazul în care punctul termic nu se află amplasat în interiorul spitalului, conductele se vor monta întrun canal termic, de regulă împreună cu cele de încălzire şi se vor izola împotriva pierderilorde căldura. III.5.2.2. Canalizări exterioare şi instalaţii depreepurareaapelor uzate III.5.2.2.1. Apele uzate evacuate din spitale sunt: menajere obişnuite (de la grupu rile sanitare), menajere cu nisip, pământ şi grăsimi (de la bucătărie şi spălătorie), acide (de la laboratoare), radioactive (laboratoare de medicină nucleară), contaminate cu agenţi patogeni (secţii de boli infecţioase şi laboratoare de bacteriologic), pluviale. Acestea, colectate prin reţele interioare separate, se evacuează înreţeaua de canalizare a incintei după tratarea prealabilă a celor care nu corespundprevederilor normativului C 90/1983. III.5.2.2.2. Absenţa în zonă aunor sisteme publice de canalizarese acceptănumai pentru spitale mici rurale şi unele aşezăminte de postcură, caz în care unităţile sanitare respective vor fi prevăzute cu instalaţii proprii pentru colectarea, tratarea şi evacuarea apeloruzate, care se execută şise exploatează astfel încât să nu provoace poluarea solului, a apelor sau a aerului. III.5.2.2.3. Reţelele decanalizare din incintă vorfi soluţionate în sistemunitar saudi vizor în funcţie de sistemul de canalizare publică din zonă. Reţelele de canalizare dinincintă vorpreluaşi apele pluviale din curţile de lumină şide peplatformele şi aleile carosabile din incintă. Gurile de evacuare vor fi sifonate pentru a împiedica ieşirea mirosurilor neplăcute din canalizare. III.5.2.2.4. Sistemele de tratare ale diverselor categorii deape uzate, prealabildev ersării lor în canalizarea generală a incintei, sunt: a. apele uzate cu nisip, pământ si grăsimi vor fi trecute mai întâi prin separatoare b. apele uzate de la secţiile de ghipsare vor fi decantate în decantoare locale c. apele uzate radioactive vor fi decontaminate îninstalţii de tratare şi rezervoare de stocare, alcătuite conform prescripţiilordin normele republicane de securitate

nucleară d. apele uzate suspect radioactive vor fi dirijate spre rezervoare de retenţie şi după un control al radioactivităţii, evacua te la canalizarea publică sau tratate e. apele uzate de la secţiile de boli infectioase şi/sau laboratoarele care lucrează cuproduse patologice sau care prin specificul lor contamirîează apele reziduale cu agenţi patogeni, se vor dirija spre o staţie de dezinfecţie locală, în care se vor neutraliza agenţii nocivi. III.5.2.2.5. Reţelele decanalizare şi rezervoarele staţiilor de tratare se vor proteja anticoroziv, iar în cazul apeloruzate radioactive se recomandă stocarea în rezervoare de oţel inoxidabil. Amplasarea acestora se va face în bunkere din betonarmat, cu grosimi ale pereţilor determinate prin calcule specifice de radioprotecţie.

III.6. INSTALAŢII DE VENTILARE SIDETRATARE A AERULUI Unităţile spitaliceşti reprezintă ansambluri complexe de funcţiuni; gradele de complexitate sunt foarte diferite şi sunt determinate de tipul, categoria şi mărimea unităţilor spitaliceşti (vezi capIII. 1.III.3.). Dotarea cu instalaţii de ventilare şi de tratare a aerului se stabileşte înconformitate cu necesităţile specifice înmaterie, ale funcţiunilor componente, în cadrul sarcinilor generale pe care astfel de instalaţii le au de îndeplinit în domeniul spitalicesc. Sarcinile generale şi specifice ale instalaţiilor se precizează prin nonne tehnice în relaţie cu soluţii de rezolvare avute în vedere. III.6.1. Sarcinile instalaţiilorde ventilare şi de tratare a aerului în cadrul unităţilor spitaliceşti sunt: realizarea unei circulaţii controlate şi restrictive a aerului în clădiri sau în zone de clădiri, numai de la spaţii cu niveluri mai ridicate de puritate a aerului şi/sau cu potenţial mai scăzut de poluarecontaminare, spre spaţii cu niveluri mai scăzute de puritate a a erului şi/sau cu potenţial mai ridicat de poluarecontaminare şi spre exteriorul spaţiilor avute în vedere; controlul circulaţiei aerul ui se realizează prin stăpânirea debitelorde aer instalate şi a regimurilorde presiuni diferenţiale între spaţii adiacente, sub o strictă monitorizare înzonele critice, realizarea în încăperile servite a unor concentraţii de germeni (patogeni) şi/sau ale altortipuride poluanţi mirosuri, noxe chimice sau radioactive etc. sub nivelurile admisibile specifice destinaţiilor funcţionale ale respectivelor încăperi, prin niveluri corespunzătorde circulaţie a aerului în interior, de împrospătare a aerului şi de filtrare a aerului introdus. controlul condiţiilor de microclimat interiorpentru satisfacerea cerinţelor specifice de ordin medical sau tehnologic alîncăperilor servite prin tratarea corespunzătoare a aerului de introducere. controlul poluării exterioare datorate evacuărilorde aer viciat, prinmăsuri de protecţie ce se stabilesc în funcţie de caracteristicile emanaţiilorpoluante şi de parametrii elementelor ce trebuiesc protejate, înrelaţie cu tipul de protecţie ce po ate fi asigurat, în condiţiile specifice ale zonei, inclusiv meteorologice -

prin diluţie, cu amplasarea gurilorde evacuare aer la distanţă faţă de elementele deprotejat, prin filtrare de tip adecvat emanaţiilorpoluante etc. asigurarea unei funcţionări cât mai economice în condiţiile impuse. Sarcinile insta laţiilor sunt evident dependente atât de nivelurile exigenţelor interioare cât şide condiţiile exterioare regim de înălţime al clădirii spitaliceşti, regim al curenţilorde aer (direcţie, intensitate, dinamică a vânturilor), amplasament faţă de clădiri vecine, nivel de poluare al zonei, nivel de zgomot al zonei, etc. III.6.2. Natura activităţilorprevăzute a se desfăşuraîn unităţi spitaliceşti, îm partespaţiile construite, care le sunt destinate, în: 1Spatii cu specific clar si strict spitalicesc care sunt destinate activităţilor medicale, complementare procesului medical şi tehnice aferente strict. 2Spatii fără specific strict spitalicesc care sunt destinate restului de activităţi administrative de conducere organizare, gospodăreşti, de învăţământ, de cercetare, tehnico utilitare, etc.

3 III.6.2.1. SPAŢII CU SPECIFIC SPITALICESC Pentru principalele tipuri de încăperi este prezentat în anexă la cap.V.4. tabelul 1 încare clasificarea de bază a încăperilor are drept criteriu puritatea aerului exprimată prin cerinţa esenţială în domeniul spitalicesc lipsa de germeni (patogeni) asepsia. a. Clasele de încăperi I şi II grupează încăperile cupretenţii*deosebit de ridicate şi respectiv ridicate privind lipsa de germeni concentraţii de lOgerm/mc şi respectivsub 200germ/mc, încăperi care constituie nucleele de spaţii cu funcţiuni medicale critice în cadrul unităţilor spitaliceşti: clasa Ia blocurile operatorii în domenii foarte pretenţioase d.p.d.v. al asepsiei transplanturi, arsuri grave, operaţii pe corddeschis, imunosupresaţi etc. clasa a 11a blocurile operatorii din restul categoriilor, unităţile de terapie intensivă şi unităţile de prematuri. al. Pentru încăperile din aceste două clase instalaţiile de tratare specială a aerului sunt indispensabile; instalaţiile vor funcţiona fără recirculare de aer aer introdus 100% aer exterior, cu debite de aer peste nivelurile minime recomandate, vor fi echipate pentrurealizarea în încăperi a unor temperaturi şi umidităţi relative ale aerului între valorile limită recomandate şi pentru filtrarea aerului în3 trepte, din care ultima treaptă, a IlIa, prin filtru tip HEPA sau superior; amplasarea filtrelor: tr.Ia în amonte de unitatea de tratare primară a aerului tr. a11a după ventilatorul deintroducere a aerului tr. aIlIa cât mai aproape de gurile de introducerea aerului în încăperea servită Echipamentul instalaţiilor va cuprind e obligatoriu aparatura destinată recuperării de căldurădin aerul evacuat la exteriorpentru tratarea (primară) a aerului proasp ăt introdus, aparaturade reglare pentru menţinerea unor regimuri

dedebite constante de aerde introducere indiferent de stările, monitorizate de altfel încadrulunordomenii prescrise, de colmatare ale filtrelor din cele 3 trepte de filtrare şi aparaturade reglare pentru menţinerea unor niveluri de suprapresiune în încăperile cu pretenţii mai ridicate de puritate a acrului faţă de spaţii cu pretenţii mai scăzute dincadrul zonei controlate sau din exteriorul ei. a2. Se recomandă realizarea, pegrupe de funcţiuni pentru încăperi compatibile d.p.d.v. al condiţiilor necesare în exploatare şi pentru evitarea riscurilor de contaminare, de sisteme centralizate pentru vehicularea şi tratarea „primară"a aerului de introducerefiltrare tr. Ia, recuperarede căldură, preîncălzire, umidificare cu abur, răcire dezumidificare, eventual reîncălzire, reglare debit, atenuare zgomot şi filtrare tr. a IIa; sistemele cuprind distribuţii secundare de tubulatura la/de la încăperi: sau grupe de încăperi cutratări „secundare" ale aerului de introducere reglare debit, atenuarea acustică, eventual reîncălzire şi filtrare tr. a illa. a3. Se recomandă ca în încăperi să se realizeze introducerea de aerprin guri în/sau la tavan, iar evacuările de aerprin guri la pardoseală (1015 cm de la pardoseală). a4. Pentru încăperile destinate pacienţilor cu cerinţe speciale de asepsie (unităţi pentru arşigrav, imunosupresaţi, pacienţi sub chimio sau radioterapie, pacienţi cu transplanturi de organe, etc.) sau dezvoltat echipamente modulate specializate pentru introducerea, prin tehnica „curent laminar" înspecial vertical de la tavane, a aerului tratat„final"; condiţiile de microclimat şi de viteză a aerul ui înzona deşedere apacienţilor se adaptează condiţiilor admisibile de confort specifice. a5. Pentru sălile de operaţii se pot utiliza de la caz la caz, echipamente specializate 1 de introducere a aerului tratat „final ' pentruobţinerea unor condiţii de asepsie adecvate tipurilorde intervenţii chirurgicale; în sensul crescător al condiţiilor deasepsie pe care le pot asigura, aceste sisteme de introduceresunt: guri plasate la partea superioară a peretelui de la picioarele pacientului, cu direcţionarea aerului introd us spre câmpul operator (soluţie la care se apelează în prezent la amenajări în în căperi cu înălţimi reduse), tavanperforat modular deasupracâmpului operator, simplu sau cu „perdea" pe co nturul zonei de introducere a aerului, sau cu „perete" la capul pacientului. tavan perforat modulardeasupracâmpului operator cuperdea de aer verticală pe conturul zonei de introducere a aerului, tavan perforat modulardeasupra câmpului operator cu 2 jeturide aer oblice „stabilizatoare" spre câmpul operator. tavan filtrant (filtre HEPA) deasupra câmpului operator cu„sort panotat" pe conturul zonei de introducere a aerului, curecirculare masivă de aer la nivelul camerei, prin ventilatoare amplasate în tavanşi cuprefiltrare fină în gurile de aspiraţie (de tavan). Evacuările de aerdin sălile de operaţii se realizează prin guri plasate la pardoseală pentru 75% din debitele de aer şi prin guri plasate la tavansau

întavan pentru restulde 25% din debitele de aer. În afara perioadelor deutilizare a blocurilordeoperaţii se recomandă ţinerea în funcţiune a sistemelor respective de ventilare cu reducerea debitelorde aerde introducere şi de evacuare la 50% dindebitele de aer nominale, iar d.p.d.v. tratare aer fără răcire şi umidificare, numai cu eventuala încălzire la nivel mai redus; se consideră necesară asigurarea acestui regim redus de funcţionare şi în caz de cădere a alimentării electrice de bază, prin alim entarea electrică de avarie. a6. La executarea instalaţiilor se vor avea în vedere următoarele: tubulatura şiechipamentul de tratareaer vor avea rezistenţă la solicitărimecanice şi la uzura, vor avea pereţi interiori netezi şi o bună accesibilitate pentru întreţinere şi pentru eventualele curăţiri şi dezinfectări interioare, tubulaturava fi realizată înaşa fel (forme aerodinamice, etc.) încât să nu permită la interior formarea de depozite de particule la vitezele de aer avute în vedere; la executarea şi montarea tubulaturii se va acorda o atenţie deosebită nemurdăririi pereţilor interiori întrun mod care să compromită aprioric operaţiile (ulterioare) de curăţire, necesare la punerea în funcţiune, în cadrul sistemelorde ventilare centralizate pe racordurile la încăperi sau grupuri de încăperi se prevăd atâtpe tubulatura de introducere aer, înamonte de filtrele tr. a Illa, cât şi pe tubulatur a corespunzătoare de evacuare aer clapete automate de închidere etanşă. tubulatura de introducere aer în aval de filtrele tr. a Illa nu va cuprinde racorduri flexibile, amortizoarede zgomot, clapete de reglare sau de închidere, etc; nu se admit întronsoanele din aval de filtrele tr. a IIIa condiţii de umiditate ridicată cuposibile condensări şi nici legături la alte instalaţii canalizare, etc. tubulatura de introducere a aerului în amonte de filtrele tr. a IIa şi a IIIa va avea rezistenţa mecanică şi etanşeitatea necesare regimurilorde presiuni interioare ridicate (până la 1700 Pa) la care este supusă, în încăperile de clasa 1 şi II, aparente sau mascate în ghene sau tavane duble, sunt interzise trasee de instalaţii, proprii sau străine, care pentru întreţinere sau reparaţii necesită accese prin încăperile respective accesele sunt acceptate numai în anexe tehnice ale acestor încăperi. b. Clasa de încăperi III cuprinde încăperi destinate unor activităţi specific spitaliceşti de o mare diversitate, dar cupretenţii considerate normale d.p.d.v. al igienei de spital, cu referire la lipsa de germeni concentraţii sub500 germ/mc; înaceastă clasă sunt cuprinse marea majoritate a încăperilor din unităţile spitaliceşti. bl. Secţiile de spitalizare inclusiv obstetricaginecologie şi

pediatrie, cuprind saloane, camere de zi şi de luat masa, camere de examinare şi de tratament, băi şi grupuri sanitare etc; nu se cuprind încăperile incluse în clasele I si IIşi nici cele incluse în clasa IVa (boli infecţioase şi medicină nucleară). Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului nu sunt indispensabile în cazurile luării în considerare a unei singure exigenţe împrospătarea aerului şi dacă este apreciată ca acceptabilă satisfacerea ei pe cale naturală prin deschider i de ferestre (zonă farâ vânturi puternice, nepoluată, nezgomotoasă, etc). In cazul unof exigenţe complexe se prevăd sisteme de tratarea aeruluipe grupede încăperi compatibile d.p.d.v. al condiţiilorde exploatare şicu evitarea riscurilorde contaminare; este necesară satisfacerea cerinţelor de împrospătarea aerului, cu evacuarea completă la exterior a aerului viciat din încăperile cu potenţial ridicat de poluare(grupuri sanit are, băi, cabine de dezbrăcare,dar şi rezerve septice, eventuale camere pentru fu mători, etc); debitele de aer proaspăt vorcompensa evacuările de aer viciat şi vor satisface cel puţin nivelurile minime recomandate; în rest, recircularea de aer este posibilă fie în cadrul încăperilorprin eventuale aparate locale (declimatizare) combinate cu un sistem central de introducere aerproaspăt tratat şi de evacuare aer viciat, fie în cadrul unui sistem central cu grupde tratare introducerede aer amestecat exterior/recirculat şi cu două grupuri de evacuare de aerdin încăperi; un grup este destinat evacuării la exterior a aeruluiprovenit din î ncăperile cu poluare puternică, iar celălalt grup este destinat recirculării şi/sau evacuării la exterior a aerului provenit din încăperile cu niveluri reduse de poluare. Sistemelorde tratare a aerului, destinate încăperilor pentrupacienţi, le revine şisarcina asigurării unor niveluri controlate d e temperaturăşi de umiditate relativă a aerului în încăperi, în concordanţă cu nevoile specifice ale actului medical. Bine utilizată climatizarea s pitalicească în încăperile cu pacienţi constituie un factordetratament. Se recomandă în spitalele clinico generale umidităţi relative ale aerului, între 30% şi 60% pentru temperaturi între 22°C şi 26°C: condiţii excesive de umezeală dar mai ales de uscăciune reprezintă factori majori de risc pentru persoanele bolnave. OBSERVAŢII: Pacienţii cu boli pulmonare cronice sau cu probleme respiratorii (sub terapie cu oxigen sau cu traheotomie) nu suportă bine temperaturi si umidităţi scăzute. Pacienţii cu afecţiuni cardiace în special după infarcturi, cei cu traumatisme craniene şi/sau cu operaţii pe creier, cei cu toxicoze sau după otrăviri cu barbiturice nu suportă bine temperaturi si umidităţi ridicate valuri de căldură de vară; în general trebuie evitate extremele şi variaţiile mari ale condiţiilor de temperatură şi de^ umiditate ale aerului. Pacienţii cu artrite reumatismale sunt avantajaţi în tratamente de condiţii foarte calde şi uscate temperaturi de 32 °C cu umidităţi relative de 35% au fost utilizate cu succes.

Notă: Considerentele de mai sus sunt valabile şi pentru încăperile din clasa I şi II; în completare se menţionează că pacienţii cu arsuri grave necesită condiţii foarte calde şi umede (temperaturi de 32 °C cu umidităţi relative de până Ia 95% avantajează cazurile critice). Sistemele centrale de tratarea aerului vor fi echipate pentru realizarea înîncăperi a unor temperaturi şi umidităţi relative ale aerului între valorile limită recomandate, pentrurecuperarea de căldurădinaerul evacuat la exterior,pentru filtrarea aerului în2 trepte (filtrul tr.Ia în amonte de procesele de tratare aaerului după eventualul amestec aer proaspăt/aerrecirculat, iar filtrul tr. a Iia dupăventilatorulde introducere a aerului filtru de tip fin EU 7 sau superior)pentru menţinerea unorregimuri de debite constante şi pentru monitorizarea stărilorde colmatare ale filtrelor. Se va urmări menţinerea regimurilorprescrise de presiune diferenţială între diversele spaţii. Faţă de spaţiile comune (coridoare, holuri) încăperile cupotenţial poluant scăzut (saloane bolnavi, camere de zi, camere medici şi personal, camer e de examinare şitratament, etc.) trebuie să fie menţinute întrunregim scăzut de suprapresiune, iar încăperile cu potenţial poluant mai ridicat (oficii şi camere de luat masa, rezerve septice, camere fumători, grupuri sanitare,băi, etc.) trebuie să fie menţinute întrun regim scăzut de depresiune. Se recomandă să existe posibilităţi de reglare a temperaturii în fiecare încăpere (destaţionare îndelungată) de spitalizare sau pe ansambluri funcţionale reduse (module). Se recomandă următoarele tipuride sisteme de tratare a aerului: 1Sisteme centrale integrale cu recirculare de aer la nivel central: cu reîncălziri de aer zonale cu două canale cuunităţi locale de amestec 2Sisteme centrale de aerproaspăt şi unităţi locale curecirculare aer. Tratarea centrală a aerului proaspăt va asigura controlul umidităţii în încăperi. cu ventiloconvectoare cu 2 sau 4 conducte cu unităţi cu inducţie (condiţionat derespectarea nivelurilor de zgomot în timpul nopţii). b2. Sectorul ambulator Încăperile au potenţial redus de poluare în condiţii obişnuite. Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului nu sunt indispensabile. In cazul unor exigenţe complexe care determină dotarea cu astfel de instalaţii se preferă sistem centralizat de tratare introducere a aeruluiproaspăt cu unităţi locale (de climatizare) în încăperi, funcţionând cu recirculare de aer: siste mul asigură evacuarea la exterior aaerului viciat preluat de la cabina de dezbrăcare, grupuri sanitare, etc.

Sunt valabile cele indicate la pct. bl. cu simplificările aduse denivelurile mai redus e de poluare şide necesităţile mai reduse de aerproaspăt. Controlul circulaţiei aerului între încăperi, este mai puţin strict: este necesară menţinerea unui regim de suprapresiune în încăperile de consultaţii şi t ratament faţă de spaţiile învecinate. b3. Serviciul de explorări funcţionale şi camere de recoltări pentru laboratoarele de analize medicale. Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului nu sunt indispensabile cu excepţia spaţiilorde endoscopie şi de tomografie computerizată cu rezonanţă magnetică (RMN) care pun unele probleme specifice: restul spaţiilordeşi destinate unor explorări şi tehnici foarte variate pentru care sunt dotate cu aparatură specială eventual foarte sofisticată, pot fi asemănate cu încăperile de la pct. b2. şi pot primi rezolvări similare pentrudotarea cu instalaţii de ventilare şide tratare a aerului: se atrage atenţia asupra necesităţilorde constanţă a temperaturii şi de lipsă de curenţi de aer care sunt specifice tehnicilorde termografie. In cazul unor exige nţe complexe care determină dotarea cu instalaţii de tratare aer se preferă sistemul centralizat de tratare introducere aerproaspăt cuunităţi locale (de climatizare) cu recirculare de aer, deoarece acest sistem poate rezolva şi necesităţile de alimentare cu aer proaspăt şide control al umidităţii pentru spaţiile speciale: spaţiile de endoscopie suntdestinate unor tehnici care cuprind intervenţii chirurgicale; funcţie de organizarea spaţiilor, ca s emn al asigurării unorcondiţii de asepsie mai ridicate, se rezolvă şi dotarea cu instalaţii de specialitate; în cazul unor cerinţe de asepsie mai ridicată, echiparea va cuprinde o unitate locală specială funcţionând cu niveluri ridicate de debite de aerprin utilizarea de aerde recirculare amestecat cu aer proaspăt preluat din sistemul central la care se racordează; unitatea locală introduce aerul tratat conformnecesităţilor, în spaţiile servite, prin filtre de eficienţă ridicată. spaţiile RMN cuprind camera de in vestigaţii, camera decomandă, camera tehnică şi alte încăperi anexe sau pentru pacienţi; funcţie de nivelul intensităţii câmpului magnetic utilizat condiţiile de amplasare, lucrările de amenajare şi dotarea cu echipament tehnologic, dar şi cu instalaţii utilitare, sunt diferite; în general furnitura de echipament tehnologic cup rinde şi echipamentul de răcire a magnetului şi a spaţiului tehnic dar nu şi generatorul de agent de răcire, careeste bine să fie independent de instalaţiile de apă răcită ale clădirii spitalului. Climatizarea camerelor de investigaţii şi de comandă se realizează printrounitate de tratare introducere a aerului; unitatea funcţionează cu aer recirculat amestecat . cu aerproaspătpreluat prin racordare de la sistemul centralizat. Utilizarea instalaţiilor criogenice de răcire la intensităţiridicate ale câmpuluimagnetic face necesară asigurarea unei ventilări mecanice de avarie a camerei tehnice. b4. Serviciul de

Ronteen diagnostic Instalaţiile de ventilare şi de tratare aer nu sunt indispensabil e cu excepţia spaţiilor de angiografie şi de computer tomograf Rontgen(CTRx) care pun unele probleme specifice: Spaţiile pentru Rxscopie şi Rxgrafie, cu camera de comandă şi restul încăperilor anexe tehnice pentru personal şi pentru pacienţi au potenţial redus depoluare. In cazul unor exigenţe care determină dotarea cu instalaţii de de ventilaretratare aer se preferă unsistem centralizat de introducere aer proaspăt tratat şiunităţi locale (de climatizare) cu recirculaţie de aerîn încăperi; evacuarea aerului viciat se realizează din grupuri sanitare, cabine de dezbrăcare, etc. Spaţiile de angiografie punprobleme similare spaţiilordestinate endoscopiei şi pot fi dotate cu instalaţii în aceiaşi manieră (vezi pct.b3.) Spaţiile de CTRx. cuprind camera de investigaţii, camera decomandă, camera tehnică şi alte în căperi anexe sau pentru pacienţi; îngeneral furnitura tehnologică cuprinde şi echipamentul de răcire a "ga ntry"ului şi a spaţiului tehnic, dar nu totdeauna şigeneratorul de agent de răcire, care este bine să fie independent de instalaţiile de răcire ale clădirii spitalului. Climatizarea camerelor se poate rezolva cu unităţi locale cu recirculare de aer; necesarul de aerproaspăt se poate asiguraprin utilizarea sistemului centralizat. b5. Compartimentul de epurare renală (Hemodializăi Instalaţiile de ventilare şi de tratare aer nu sunt indispensabile, dar în condiţiile unor exigenţe sporite, camerel e de pacienţi supuşi procedurilorde hemodializă necesită păstrarea parametrilor de microclimat între limite convenabile temperaturi între 22 °C şi 26°C cuumidităţi relative între 30% şi 60%; aceasta presupune realizarea unor instalaţii cu unităţi locale funcţionând cu recirculaţie de aer, necesarul de aerproaspăt fiind preluat dintrunsistem centralizat ce asigură şi evacuarea aerului viciat dingrupuri sanitare, duşuri, spaţiu tehnic, etc. Acelaşi tip de instalaţii poate servi şi restul încăperilor cu "ocupanta" pentru personal, pentru pacienţi, etc. b6: Compartimentul de radioterapie /iradiere cu energii înalteVDatorită modului specific de amplasare şi de amenajare, dar şi datorită cerinţelor echipamentului tehnologic, instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului sunt indispensabile. Instalaţiile se pot rezolva prinsisteme centra lizate cu control zonal al temperaturii, funcţionând cu aer proaspăt în amestec cu aer recirculat; nivelurile minime de aerproaspăt se stabilesc funcţie de specificul tehnicii de iradiere. Traversările pereţilor camerelorde tratament de către tubulaturătrebuie amplasate şi amenajate în âşa fel încât să nu afecteze rolulde radioprotecţie al pereţilor. b7. Sectorulde analize medicale Laboratoarele de analize medicale formează un ansamblu aparte, izolat de circuitele comune ale unităţilor spitaliceşti şi accesibil numai personaluluipropriu; această izolare avantajează rez olvarea problemelor specifice de ventilare. Activităţile sunt organizate pe unităţi şi module funcţie de natura lor, în care operaţiile cu potenţial ridicat depoluarecontaminare se localizează precis şi se tratează specific în cadrul conceptuluiacc

eptat de continuă evoluţie a tehnicilor medicale de diagnostic. în laboratoarele cu specific biochimic biologic operaţiile cudegajări notabile de noxe chimice, inclusiv mirosuri dezagreabile se desfăşoară înnişe de tip spitalicesc al căror număr, amplasare şisubstanţe de lucru (excluse substanţe explozive) sunt precizate în tema detehnologie medicală; evacuarea debitelor ne cesare de aer viciat se realizează prin ventilatoare amplasate la gurile de exhaustare la exterior pentru apăstra tubulatura de racordare la nişe în depresiune; materialele din care se realizează instalaţiile trebuie să aibă rezistenţa mecanică şi protecţia anticorozivă necesare; camerele de lucru cu nişe trebuie menţinute în d epresiune faţă de spaţiile adiacente. în laboratoarele cu specific bacteriologic tehnicile de lucri prevăd spaţii sterile cu eventuală presurizare pozitivă, faţă de spaţii imediat vecine, prin introducere de aer filtrat tratat absolut (HEPA) şi cu mişcări de aer cât mai reduse; boxele sterile sunt completate funcţional cu un spaţiude preparare medii gen bucătărie de la care aerul viciat trebuie eventual evacuat mecanic. în laboratoarele cu specific virusologie pot exista, în situaţii foarte speciale spaţii în care se lucrează cu contaminaţi periculoşişi care trebuie menţinute în depresiune faţă de spaţii vecine; atât introducerea de aer tratat, cât şi evacuarea aerului în exterior, print runventilator propriu, se realizează prin filtre absolute (HEPA)plasate în gurile dinîncăperi de introducere şi respectiv de evacuare a aerului. Instalaţiile de ventilare indicate mai sus sunt indispensabile pentru laboratoarele de analize medicale; instalaţiile de evacuare a aerului viciat sunt însoţite de instalaţii de introducere, în compensare, de aer tratat. în situaţiile încare există exigenţe sporite se prevăd sisteme de trat are a aerului care pe lângă sarcinile de ventilare indicate mai sus, sunt destinate şi controlului unor condiţii mai pretenţioase de microclimat şi a unorbilanţuri de aer la scara întregul ui sector. Se vor folosi posibilităţile de recirculare a acrului la nivelul încăperilor, cu posibilităţi de recuperare de căldurădinaer de evacuare pentru tratare„primară" a aerului de introducere. b8. Sectorulde anatomie patologică Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile şi sunt destinate evacuărilorde aer viciat de la nişele de laboratorutilizate, evacuării de aerdetip general din camerele Iară nişe, dar cu degajări de mirosuri neplăcute şi introduceri, încompensare, de aerproaspăt tratat: ventilatoarele de evacuare aer de la nişe sunt amplasate la gurile de refulare la exterior pentru ca tubulatura de racordare la nişe să fie menţinută în depresiune; tubulatura va avea rezistenţa anticorozivâ necesară. Instalaţiile de introducere aer vor funcţiona (ară recirculare de aer. b9. Serviciul de prosectura Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile şi sunt similare, la altă scară a structurii spaţiilor servite, instalaţiilor aferente laboratoarelordepatologie, evacuări de aerde la nişele laboratoarelor, evacuare de aer de tip general din sala de autopsie şi restul camerelor cu degajări de mirosuri supărătoare şi

introducere, în compensare,de aerproaspăt tratat. bl0. Staţia de dezinfectie paturi Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile şi sunt destinate evacuării aerului viciat încărcat cu noxe, inclusiv mirosuri neplăcute şi introducerii, în compensare, de aer proaspăt tratat. încăperile pentrupaturi murdare şi pentru instalaţii tehnice trebuie menţinute în depresiune faţă de camera de paturi curate, iar întregul ansamblu în depresiune faţă de spaţiile adiacente cu potenţial de poluare mai redus; nu este admisă recirculare de aer. bl1. Serviciul de sterilizare centrală Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile şi sunt destinate exhaustării nocivităţilor căldură şi aburdin zona sterilizatoarelor termice (pupinele şi autoclave) şi emanaţii nocive (etilenglicol, etc.)din zona steril izatoarelor chimice, dar şi introducerii încompensare de aer proaspăt tratat;vsterilizatoareIe chimice se racordează la exterior prin tubulatura pentru exhaustarea emanaţiilorde noxe. Instalaţiile realizează regimuri de suprapresiune relativă prinintroduceri preferenţiale de aer în zonele curate, faţă de evacuările de aerîn special din zonele cu degajări de nocivităţi. In ansamblu, serviciul de sterilizare este menţinut în regim neutru d.p.d.v. alpresiunii comparativ cu spaţiile adiacente. Spaţiile locale de spălaresterilizare sunt destinate blocului operator (eventual), secţiilor obstetrică şi pediatrie biberonerie şi altor secţii de spitalizare, laboratoarelor de analize medicale (înspecial bacteriologic) şi farmaciei; se prevăd instalaţii de evacuare a aerului funcţie de tipul de echipament. bl2. Serviciul de fizioterapie sirecuperare medicala Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile dar trebuie sâ răspundă unor nevoi de natură distinctă pentru diversele spatii componente cu dotări specifice. Compartimentul de hidroterapie cuprinde săli cu bazine, duşuri, etc, pentru care instalţiile de ventilareclimatizare au sarcina controlului condiţiilorde microclimat nivel ridicat al temperaturii necesare şi umiditate în exces, cu satisfacerea nevoilorde aerproaspăt, trebuie avută in vedere recuperarea de căldurădinaerul de evacuare. încăperile destinate tehniciloruscate care necesită efort (kinetoterapie, masotera pie, etc.)pot fi dotate cu instalaţii de ventilareclimatizare pentru împrospătarea aerului cu îndepărtarea mirosurilor neplăcute şi, la exigenţe speciale, pentru controlul condiţiilorde microclimat şiîn sezonul cald; Pentru celelalte proceduri terapeutice potenţialul de poluare este scăzut, deci nevoile de împrosp ătare aaerului sunt normale; in cazul unor cerinţe speciale se realizează instalaţii de climatizare cu rezolvări ale unor exigenţe locale, ca de exemplu calitatea aerului la pneumoterapie, etc. In cadrul unor sisteme de ventilareclimatizare destinate unor încăperi compatibile d.p.d.v. al nevoilor funcţionale, recircularea de aer este posibilă. bl3. Serviciul farmacie

Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului nu sunt indispensabile în condiţii fu ncţionale obişnuite; se realizează instalaţii de climatizare în cazul unor exigenţe speciale privind controlul condiţiilorde microclimat şi în sezonul cald. în cazurile singulare în care se prepară soluţii injectabile operaţiile specifice : se realizează în„spaţiile curate" de clasa 10 (conf.Fed.Std.209 D) ale unor echipamente tehnologice nişe sau baldachine având „curent laminar" nu se pune problema realizării unor spaţii curate de 5 4 mari dimensiuni, nici măcar la nivelul claselor10 sau 10 (conf.Fed.Std.209 D)ca loc de amplasare a echipamentelor maisus menţionate în cazul laboratoarel or farmaceutice spitaliceşti. c. Clasa de încăperi IV cuprind încăperi destinate unor actvităţi cu potenţial ridicat şi permanent de contaminare, deşi cu necesităţi de puritate a acrului normale. c1. Secţiile de boli infectioase Secţiile de spitalizare destinate bolilor infectioase au structurile modulate ca şi secţiile normale de spitalizare, completate uneori cu laboratoare de analize medicale specifice, dar sunt distincte şi izolate în cadrul unităţilor spitaliceşti. Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerul ui sunt indispensabile pentru menţinerea unor regimuri de depresiune controlată a secţiilor de ansamblu faţă de vecinătăţi şi a încăperilor cupotenţial mai ridicat depoluare faţăde restul încăperilor din secţii prinevacuări preferenţiale de aerdin încăperile din prima categorie bai şi grupuri sanitare, laboratoare (eventual) etc; introducerea de aer proaspăt t ratat asigură debitele'de aer minime necesare cu respectarea condiţionărilor enunţate. In cadrul unor exigenţe sporite instalaţiile de tratare a acrului pot asigura şicontrolul condiţiilorde microclimat în sezonul cald în încăperile servite. Instalaţiile aferenteeventualelor laboratoare respectă natura activităţilor şia dotăr ilor tehnicomedicale (vezi pct.HI.6.2.l.b7.). Instalaţiile secţiilor de bolicontagioase sunt complet separate de instalaţiile altor spaţii din unităţile spitaliceşti. Evacuările de aer viciat la exterior se poziţionează în aşa fel încât să nu reprezinte unpericol de contaminare pentru vecinătăţi. c2. Serviciul de medicină nucleară Serviciul funcţionează ca o unitate nucleară şi trebuie să corespundă normelor specifice de securitate, inclusiv prininstalaţiile de ventilare cu care este dotat. Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului sunt in dispensabile, întregul serviciu este menţinut în regim de depresiune faţă de vecinătăţi, iar în cadrul serviciului încăperile cupotenţial mai ridicat de contaminare şi/sau poluare sunt menţinute î n regimuri dedepresiune faţă de celelalte încăperi prin evacuări de aer viciat mai intense băi şi grupuri sanitare nişe de radiochimie în laboratoare depozite de materiale radioactive staţie afluenţi radioactivi Toate instalaţiile de evacuare aer sunt echipate cu filtre tip absolut (HEPA) pepartea de aspiraţie a ventilatoarelorde exhaustare la exterior; în cazul nişelorde radiochimie dotarea cu filtru tip absolut (HEPA) se poate realiza în chesoane

individuale prevăzute la ieşirea aerului. Evacuările de aer la exterior se poziţione ază înaşa fel încât să nu reprezinte pericol de contaminare pentru vecinătăţi tot aerul viciat preluat din spaţiile interioare se evacuează la exterior. Filtrele de tip absolu t pentru evacuări se montează în chesoane special prevăzute cu manometre diferenţiale pentruurmărirea stării funcţionale a filtrelor, cu clapete de închidere etanşă şi cu dispozitive care fac posibilă îndepărtarea insacuită a filtrelor colmatate. Instalaţiile de introducere a aerului funcţionează cu aer proaspăt, recircularea aer ului neftind admisă; tratarea aerului se realizează în funcţie de cerinţele de confo rt interior controlul parametrilordemicroclimat numai în sezonul rece sau şi în sezonul cald; se prevede recuperarea de căldură dinaerul de evacuare pentr u tratarea primară a aerului de iritroducere. d. Măsuri specifice instalaţiiloraferente spaţiilor spitaliceşti Prizele de aerproaspăt se plasează înlocuri cât mai curate, la minim 3 m, înălţime peste nivelul solului sau al unei terase şi în afara zonelorde influenţă a unor eventuale surse de poluare saude contaminare: nu tre buie să fie accesibile persoanelor neautorizate; tubulaturade aerproaspăt până la la filtrul tr. Ia trebuie să fie cât mai scurtă şi accesibilă în vederea curăţirii periodice. Gurile de evacuare la exterior a aerului viciat se realizează de preferinţă peste nivelul acoperişului pentru a micşora la minim riscul de poluare contaminare al mediuluiambiant; cu cât nivelul de contaminare al aerului viciat este mai ridicat cu atât mai mult ftitml âtura de evacuare a aerului trebuie să fie în depresiune faţă de spaţiile pe care le traversează ventilatoarele de evacuare trebuie plasate la capătul tubulaturii de exhaustare la exterior. Echipamentul de tratare şi vehiculare a aerului trebuie să fie accesibil şi eventual demontabil în vederea curăţirii. Unidificarea se realizează cu „abur curat" de joasăpresiune utilizânduse fieumidifi catoare electrice autogeneratoare, fie umidificatoare alimentate prin reţele de distribuţie de la surse centrale de preparare a aburului înschimbătoare de căldură având ca agent primar aburdemedie presiune şi fiind alimentate cu apădemineral izată. Filtrarea aerului de introducere pentru claselede încăperif şiIIse realizează în 3tre pte,iar pentru clasele de încăperi III şi IVîn2 trepte prefîltru şi filtru fin. Vehicularea aerului viciat cu încărcătură de substanţe agresiva chimic se realizează prin instalaţii cu rezistenţa corespunzătoare anticorosivă şi accesibile pentru verificări periodice şi reparaţii sau înlocuiri. III.6.2.2.

SPAŢII FĂRĂ SPECIFIC SPITALICESC

A. Spaţii gospodăreşti din această categorie, inclusiv instalaţiile care le servesc, sunt lipsite în principiu de specific spitalicesc, dar sunt prevăzute cu măsuri tipice suplimentare de igienă.

a.l. Bucătăria se dotează cu sistem de ventilare specific prin care aerul viciat este aspirat de la utilajele bucătăriei calde, patiseriei etc. prin hote saudispozitive de aspiraţie având filtre de grăsimi, de la spălătoarele de vase şi de veselă prin hote fără filtrare şidin restul spaţiilorde prepararepringrile însistem general; aerul este exhaustat la exterior depreferinţă peste nivelul acoperişului iar tubulaturade evacuare pe al cărui traseu sunt montate ventilatoare, este dedorit să aibă untraseu continuu ascendent pentru a asigura pe cale naturală unnivel de ventilare mai sla bă, dar suficientă înanumite perioade; aerul deevacuare nu se recirculă. Introducerile de aerproaspăt, tratat filtrat şi încălzit în sezonul rece, se realizează în aşa fel ca debite deaer şi ca localizări, faţă de avacuările de aer, încât să se menţină bucătăria înansamblu în regim de depresiune faţă de spaţiile învecinate şi zonele mai poluateale bucătăriei în depresiune faţă de zonele mai curate. a.2. Spălătoria cu uscătorie si călcătorie se dotează cuun sistem de ventilare în care e vacuările de aer specific locale de la echipamente tehnologice cudegajări mari de căldură umedă, se completează cu evacuări deaer tip general de la încăperi cupotenţial de poluare ridicat camere pentru rufe murdare, camerede înmuiere, etc. Modul în care se realizează exhaustările de aer la exterior mai centralizat sau mai local, depinde deutilizarea sau nu a recuperării de căldură; evacuările de aerde la unele echipamente tehnologice se realizează cu ventilatoare proprii, iar de la celelalte, indiferent că au racorduri speciale de aspiraţie sau le trebuie amenajate guri sau chiar hote de aspiraţie deasupra, aerul este evacuat prin ventilatoare, cu filtre de scame înamonte, montate pe sisteme individuale sau comune de tubulatură; evacuările de aerde la încăperile murdare se realizează similar prin ventilatoare pe sisteme comune detubulatură. Recuperarea de căldură din aerulde evacuare necesită concentrarea evacuărilorde aer şimăsuri de protecţie contra îngheţării condensatului produs; asigură preîncălzirea aeruluide introducere; este de dorit amplasarea centralei de ventilare deasupraacoperişului. Introducerile de aer tratat suntdiferite ca debite şi localizare de preferinţă înzonele „curate" de evacuările de aer, dar împreună cu acestea realizează regimuri locale de depresiuni ale zonelor poluate ale spălătoriei faţă de zonele „curate şi un regim general de depresiune a spălătoriei faţă de restul spaţiilor spitaliceşti. b. Spaţiile tehnicoutilitarc în funcţie de specificul funcţional şi de nivelul tehnic de echipare, au nevoi şi dotări foarte variate d.p.d.v. al instalaţiilor de ventilare şi de tratare a acrului: post trafo, grup electrogen, staţie încărcare acumulatori, ateliere şi eventual centrala frigorifica, garaj cu spaţii de întreţinere, parcaj subteran, etc. c. Spaţiile de conducere organizare şi de administraţie pot fi dotate cu instalaţii de vcntilare

climatizare, la care criteriul este nivelul de confort dorit. d. Spaţiile anexe pentrupersonal, pacienţi, etc. sunt dotate cu instalaţii de ventilare mecanică în cazurile în care ventilarea naturală nu este suficientă sau pot fi dotate cu instlaţii de climatizare pentru condiţii de confort. vestiare, cantina, bufet şi diverse prestaţii inclusiv comerciale, punct de documentare medicală, capela, etc. e. Spaţiile de funcţiuni asociate de învăţământ, de cercetare, etc, cuprind atât spaţiile pentr u care instlaţiile de ventilare şi de tratare a aerului pot fi strict necesare având un specific funcţional deosebit laboratoare cu niveluri de exigenţă chiar sporita faţă de cele spitaliceşti, biobaza cu cerinţe speciale de asepsie („germfree") etc, cât şi spaţii ce se potdota cu instala ţii de ventilare climatizare pentru asigurarea unui nivel ridicat de confort săli de cursuri, puncte de documentare, aula pentru întruniri, etc

III.7. INSTALAŢII TERMICE Dotarea cu instalaţii termice se stabileşte în conformitate cu necesităţile funcţionale ale unităţilor spitaliceşti. Formele şi modurile de utilizare a energiei termice şi deci tipurile şi parametrii caracteristici ai agenţilor termici utilizaţi determină tipurile şt performanţele funcţionale necesare ale instalaţiilor aferente de utilizare (consum),de transport şi de preparareale agenţilor termici. In unităţile spitaliceşti instalaţiile termice trebuie să corespundă unor niveluri superioare de performanţă având în vedere rolul lor important în funcţii igienice, dar şi curative de bază pentru condiţii de microclimat adecvate, pentru spălări şi sterilizări termice, dar ş ipentru prepararea hranei, etc. Cerinţele de siguranţă în explotare se impun având în vedere accentuata vulnerabilitatea fizică şi psihică a persoanelor bolnave. Se are în vedere, în special pentru activităţi vitale, asigurarea funcţionării instalaţiilor fără întrerupere la nivelurile de satisfacere a cerinţelorde consum în principal princapacităţi de rezervă în dotarea surselor termice. în cadrul spaţiilor destinate activităţilor medicale şi complementare (conform III.6.2. 1.) cerinţa generală de asigurare a condiţiilor de igienă capătă un criteriu foarte strict de clasificare a încăperilor prin pretenţiile de asepsie lipsa de germeni, car e trebuie satisfăcute. Instalaţiilor termice aferente acestor încăperi li se impun caracteristici constructive şi funcţionale cu atât mai stricte cu cât şipretenţiile de asepsie sunt mai ridicate (vezi tabel 1 în anexa la cap. V.4(A).2).

III.7.1. INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ Instalaţiile de încălzire au sarcina asigurării în încăperile unităţilor spitaliceşti a nivelurilor de temperatură recomandate pentru destinaţiile funcţionale ale respectivelor spaţii. Modul de rezolvare a instalaţiilor se va intercondiţiona cu soluţia dotării spaţiilor respective cu instalaţii de ventilare tratare aer. III.7.1.1. Pentru spaţiilecu specific spitalicesc (conform HI.6.2.1.) având condiţii cel puţin normale de asepsie sau în spaţii cu potenţial ridicat de contaminare, încălzirea se poate realiza atât prin instalaţii dotate cu elemente statice de încălzire funcţionând cu apăcaldă de temp. max. 85 °C şi cubuna accesibilitate pentru eventuale curăţiri şi decontaminări, cât şi prin instalaţii de încălzire cu aer cald. Pe măsuracreşterii pretenţiilorde asepsie ale spaţiilor se impunrestricţii în ceea ce priveşte utilizarea convecţiei forţate cu recircularea aerului, dar şi a tipului constructivde elemente încălzitoare; pentru încăperile cu pretenţii deosebite de asepsie din clasele I şi II(tabel l/anexa cap. 4(A).2 şi pct. HI.6.2.1 .a.) instalaţiile de încălzire centrală pot fi dotate cu corpuri convectoare de încălzire, dar se recomandă sisteme radiante de tavan care reduc la minim curenţii convectivi ce pot ridica şi circula praful, a. Sistemele de suprafeţe statice de încălzire, pot acoperi nevoile de încălzire integral sau funcţionează în combinaţie cu sisteme centralizate de ventilare tratare aer: Sistemele având corpuride încălzire natural convective radiatoare, serpentine, registre, etc. se utilizează în spaţii cu pretenţii scăzute, dar şi normale sau chiar ridicate de asepsie curestricţii ca amplasare şi ca tip constructiv (accesibile şi uşor de curăţat decontaminat); se va evita mascarea; se recomandă utilizarea apei calde la temp. max. 85 °C. Pentru spaţii fără specific medical încadrulunităţilor spitaliceşti, funcţie de pretenţiile de confort se pot utiliza agenţi cu temperaturi mai ridicate, apa caldă, apa supraîncălzită sau abur. Sistemele având suprafeţe radiante de tavan se utilizează înspaţii cu pretenţii ridicate de asepsie şi de confort; suprafeţele radiante realizate modular cu serpentine întavan, funcţionează cu apă caldă de temp. max. 60 °C sau mai redusă funcţie de temp. max. admisibile a tavanului din considerente de confort (la capetele oamenilor)dar şi a materialelorutilizate (c onducte şi

elemente ale tavanului); se aplică numai soluţii cu tehnologii puse la punct şi agrementate tehnic. Sistemele având suprafeţe radiante depardoseală se pot utiliza în compartimentul de hidroterapie etc,unde existenţa unorpardoseli calde,dar de temperatura max. 28 +30°Cpoate crea condiţii superioare de confort; de obicei este nevoie să fie completate pe contur cu alte sisteme de încălzire; se aplică numai soluţii cu tehnologii puse la punct şiagrementate tehnic. b. Sistemele de încălzire cu aer cald reprezintă în fapt instalaţiile de ventilare tratare aer ce dotează respectivele spaţii (pct. III.6.) Sisteme centralizate integral cu aer tratat central şi eventual zonal (reîncălziri sau amestecuri) cu recirculare generală de aer sau fără. Sisteme locale cu echipamente de cameră funcţionând cu recirculare de aer la nivelul încăperilor (ventiloconvectoare sau aparate inducţie) dar şi aeroterme pentru spaţii mari şi fără pretenţii deosebite de confort. Sisteme mixte centralizat,pentru aer proaspăt tratat şi local pentru încălzire/răcir e. III.7.1.2. Instalaţiile de încălzire, în special în camerele de spitalizare bolnavi se prevăd cu posibilităţi de reglare a temperaturilor interioare pentru a face faţă în aceleaşi încăperi unor cerinţe diferite de încălzire în cadrulunor limite rezonabile (20°+25°Cpentru cazuri curente). Distribuţia agentului termic apa caldă pentru încălzire, se realizează prin instalaţii adaptate tipurilorde elemente de încălzire folosite pe grupuri de încăperi servite, compatibile d.p.d.v. al regimurilorde exploatare. III.7.1.3. Instalaţiile de distribuţie a apei calde cuprinde racordurile de la sursa termică la puncte termice de preparare distribuire şi de la acestea pe grupuride distribuţie la echipamentele locale de încălzire posibil dotate cu armăturide închidere, de reglare, de dezaerisîre şide golire. Punctele termice de preparare distribuire secundară sunt dotatepe grupurile distincte de distribuţie cu armături de închidere, de dezaerisire şide golire şi eventual cu armăturide reglare, cu pompede circulaţie (posibile diafragme) cu armături de reţinere şicu aparatura de măsură şi de control. Echiparea indicată trebuie să asigure, eventual automat, regimurile de debite şide presiuni cu nivelurile de t

emperatură necesare laechipamentele locale de încălzire în condiţiile unei bune stabilităţi hidraulice, dar şi în condiţii normale şi sigure de supraveghere a funcţionării. Reglarea automată a grupurilorde distrib uţiepompare se realizează fie de tip calitativ prin control altemperaturii de plecare funcţie de temperaturile exterioare cu eventualele ajustări programate, fie de tip cantitativ prin control al regimului de debite dediferenţe depresiune de plecare (distribuitorcolector) menţinute constante; reglarea de tip calitativ asigură condiţiile bune de reglare pentru consumatoridotaţi cu ventile automatede reglare cu 3 racorduri, iar reglarea de tip cantitativasigură condiţii bune de reglare, pentru consumatoridotaţi cu ventile automate de reglare cu2 racorduri. III.7.2. INSTALAŢII TERMICE AFERENTE BATERIILOR DE ÎNCĂLZIRE AER Instalaţiile au sarcina alimentării cu agent termic a bateriilordeîncălzire a aeruluidin cadrul sistemelorde ventilaretratare aer. Agentul termic utilizat este îngeneral apa caldă cu temperaturi până la 115 °C; apa supraîncălzită, când este disponibilă de la o sursă termică primară, este limitată ca utilizare la instalaţii aferente spaţiilor n emedicale fără pacienţi, etc; aburul nu se utilizează deoarece este greu regla bil şi de asemeni este limitat ca utilizare la instalaţii aferente spaţiilor gospodăreşti etc. III.7.2.1. Instalaţiile de distribuţie a apei calde pentru ventilare sunt distincte de c elepentru încălzire centrală din punctul din care fiecare capătă printratare distinctă caracteristici funcţionale regimuri de temperatură saude debit presiune, incompatibile cu necesităţile celorlalte instalaţii, acest lucr u se poate întâmpla la sursa termică sau în puncte depreparare distribuire secundare menţionate la III.7.1.3.. Racordurile la fiecare baterie sunt dotate cu armături de închidere,dereglare automată, de dezaerisire şi de golire, cu aparaturade măsură şicontrol; funcţie de regimurile de presiune, de modurile de reglare şi de necesităţile funcţionale se prevăd sau nu pompe de circulaţie cu armături de reţinere pentru fiecare baterie; în general se echipează cu pompeproprii bateriile de preîncălzire cu pericol de îngheţ, iar pentru restulbateriilor (de reîncălzire, etc.) se pot revedea p ompe în comun pe grupuride distribuţiedotate cu armături de închidere, de dezae risire şi de golire şi cu aparatură de măsură şicontrol. III.7.2.2. în cazul utilizării aparatelor locale declimatizare(ventiloconvectoare, etc .) cu alimentare în sistem cu 2 conducte pentru răcire încălzire cu comutare sezonieră se prevăd în punctele de preparare distribuţie grupuri distincte cupompe proprii de circulaţie, curacordare la instalaţiile de distribuţie de apă răcită şi eventual cu pr eparare (prin amestec) calitativă a apei calde pentru încălzire; instalaţiile de distribuţie se dimensionează pentru fu ncţionare cu apă răcită.

III.7.2.3. Ocategorie specialăde instalaţii, este constituită de cele aferente grupurilord e recuperarede căldurăcu agent intermediar; instalaţiile asigură racordarea b ateriilor de recuperarea căldurii din aerul de evacuare la bateriile de preîncălzire primară a aeruluide introducere; agentul termic utilizat în general este soluţie glicolată. Instalaţiile în sine sunt echipate cupompe de circulaţie, armături deînchidere, de reglare automată, de golire şi dezaerisire, cu aparaturăde măsură şi control, dar şi cudispozitive de expansiune şi de siguranţă în sistem deschis sau închis (recipiente închise cu perna gazoază şi supapede siguranţă) pentru mai multe sisteme în comun sau individual, se realizează staţii de preparare în rezervor cu colectare recuperarea eventualelor goliri dininstalaţii, şi de umplere prin pompare a siste melor cu soluţie glicolată. III.7.3. INSTALAŢII DE ABUR/CONDENSATDEMEDIE PRESIUNE Instalaţiile au sarcina alimentării cu abur de medie presiune a echipamentelorde sterilizare umedă şi uscată (autoclave şi pupinel) şi de preparare a apei sterile, darşi a echipamentelor de spălătorieuscătoriecălcătorie, cu asigurarea rec uperării şi întoarcerii condensatului la centrala termică. Instalaţiile cuprind sistemele de conducte dotate cu armături de închidere şide reglare automată de debite sau presiuni, cu separatoare de impurităţi şiseparatoarede condensat, cu armături de golire şi dispozitive de dezaerisire şi cu manometre;eventualele puncte de reglare a presiunii sunt dotate cu supape de siguranţă pepartea reglată. Îngeneral remarca condensatului la Centrala termică se realizează direct,darfuncţie de condiţiile locale, pot apărea ca necesare staţii de pompare cu rezervoarede colectare; pompele funcţionează automat func ţie de nivelul condensatului înrezervoare; rezervoarele sunt prevăzute curacorduri de a erisire. Se pot realiza recuperări de căldură locale dincondensatulcolectat prinde tendoare, schimbătoare de căldură, etc. III.7.4. INSTALAŢII DEABUR/CONDENSATDEJOASĂ PRESIUNE Instalaţiile au sarcina alimentării cu abur a echipamentelorpreparareîncălzire a hranei în bucătării, oficii biberonerM sau bufete şicu asigurarea recuperării şi întoarcerii co ndensatului la sursa termică. Funcţie de consumul de aburde joasă presiune faţă de consumulde abur de medie presiune centrala termică este echipată cu cazane de aburde joasă presiune sau aburulde joasă presiune este produs prin reduceredin abur de medie presiun e în centrala termică sau întrun punct termic din clădire, mai apropiat de consumatori. III.7.4.1. Instalaţiile cuprind sistemele de conducte dotate cu armături de închidere

şi eventual de reglare automată debite, cu separatoare de impurităţi şi separatoarede condensat, cu armături de golire şi dispozitive de dezaerisire şi cu manometrie; punctele de reglare a presiunii sunt dotate cu dispozitive sau supapa de siguranţă. Condensatul rezultat este practic lipsit de presiune şi numai în cazuri speciale (instalaţii mici cu consumatorul la înălţime, etc.)poate fi retumat natural (gravitaţional) la centrala termică, în general fiind necesare staţii de colectare pompare; în situaţiile când este posibil, staţiile de colectare pomparesunt comun e cu cele de condensat provenit din aburde medie presiune. III 7.4.2. Pentru umiditatea în sistemele de ventilaretratare aer se utilizează, în special pentru spaţiile cu pretenţii de puritate a aerului şi de confort, „abur curat" de joasă presiune; utilizarea sistemului de umidificare prinstropire de apă este evitat datorită pericolului formării şi răspândirii unor colonii de germeni patogeni specifici condiţiilor în cauz ă de umiditate şi de temperatură, cu masa de apă stagnantă, etc; de asemeni sărurile şi suspensiile dinapă pot colmata filtrele fine şi absolute; aburulde medie sau joasă presiune,utilizat în echipamente de sp ălareuscarecălcare rufe saude preparareîncălzire hrană, se consideră în general impropriu umidificării aerului, fiind mai mult sau mai puţin murdar grăsimi, impurităţi, mirosuri, etc. Umidificarea cu „abur curat" se realizează fie prinaparate locale, fie prin sisteme centralizate de prepararediStribuire.. a. Aparatele locale sunt generatoare, în general electrice, de aburde foarte joasă presiune din apa potabilă sau parţial tratată pentru utilizarea directă în echipamente (tubulatură)de tratare aer, cu reglarea prin generator. b. Sistemele centralizatede prepâraredistribuţie a„aburuluicurat" de joasă presiune auîn general ca sursă în centrala termică sau întrunpunct termic local, unpreparatorschimbătorde căldură utilizând ca agent prima r aburde medie presiune sau apa supraîncălzită, alimentată cu apă tratatădemineralizată şi cu dotarea necesară de aparatura dereglare automată şi de siguranţă, de armături de închidere, etc, cu aparatura demăsură şi control, în sistemele centralizate umidificarea se realizează în u midi ficat oare tipice având ventil de reglare şi dispozitiv de distribuţie a aburului „uscat" în echipamentul (tubulatura)de tratare aer, pe care este montat; condensatul provenit din „abur curat" ori nu este recuperat, ori este recuperat prinsistemul aferent aburului ordinar de joasă presiune. III.7.5. INSTALAŢII DE PREPARARE APĂ PENTRU BAZINE DE TRATAMENT Prepararea apei, nu numaidin punct de vedere termic se realizează înstaţii locale echipate în consecinţă; pentru încălzire se utilizează în schimbătoare decăldură unuldintre agenţii termici disponibili cons iderat mai avantajos de folosit apa caldă, apa supraîncălzită, abur de medie sau joasă presiune; dotarea cu armături: de închidere şi de reglare automată, cudispo zitive de siguranţă, de separare impurităţi, etc corespunde agentului

termic utilizat, iar instalaţiile de agent termic au structură adecvată. III.7.6. CONDIŢII GENERALE DE EXECUŢIE Instalaţiile termice au încompunerea lor conducte, armături, recipiente, schimbătoare de dădură, echipamente de încălzire, etc. care trebuie să corespundă din punct de vedere funcţional presiune nominală, temperatură maximă, caracteristici şi performanţe funcţionale agenţilor termici utilizaţi; de materialele din care sunt fabricate elementele componente ale instalaţiilor rezultă măsuri specifice care trebuie avute în vedere; elementele componente ale instalaţiilor se protejează anticoroziv după necesităţi, se izolează specific condiţiilorde exploa tare şi se finisează corespunzător caracterului aparent sau mascat al loculuide montare. Se subliniază interdicţia realizării de trasee de instalaţii cu accese necesare pentru montare, întreţinerereparaţii, etc. din spaţii cu pretenţii mai ridicate de igienă, nemaivorbind de asepsie. Punctele tehnice necesare se amplasează în aşa fel încât să fie cât mai apropiate despaţiile servite, fără să incomodeze activităţile de bază medicale sau de altă natură. III.7.7. SURSE DE ENERGIE TERMICĂ III.7.7.1. La proiectarea şi execuţia surselorde energie termică se va ţine cont de toate cerinţele şiexigenţele specifice pentru clădirile spitaliceşti amintite în normativul de faţă,precumşi de normativele, prescripţiile şi legislaţia în vigoare ce au ca obiect condiţiile tehnice şi administr ative specifice privind realizarea acestorobiective. III.7.7.2. Funcţie de structura funcţională a obiectivului spitalicesc şi în consecinţă , de structura consumatorilorde energie termică este necesară producerea următorilor agenţi termici: apa caldă cu temperaturi până la 115°C pentru instalaţiile de încălzire centrală cu preparări ulterioare pentru realizarea a pei calde corespunzătoare tipurilor de instalaţie de încălzire (prin corpuri statice convective, radiante, etc.) şi pentru încălzirea aerului în cadrul sistemelorde venti lare climatizare etc. abur de joasă presiune (max. 0,7 bar), pentru echipamente de preparare a hranei în bucătării, oficii de servire, biberonerii, etc. abur de medie presiune (0,7+7bar)pentru sterilizări staţii de sterilizare, preparare apa sterilă etc,pentru echipamentele de spălătorieuscătoriecălcătorie, etc. apa caldă de consuni menajer preparată centralizat în centrala termică sau local cuutilizarea ca agent termic a numai unuia dintre agenţii prezentaţi mai sus. consumuri termicespeciale încălziri de apăpentrubazinede înaot recuperare, tratamente termale, etc. utilizează în puncte termice locale proprii unul din agenţii termici menţionaţi mai sus. în instalaţiile de tratare a aerului în spitale se utilizează cupreponderenţă abur curat de joasă pres iune care se produce în generatoare electrice, locale -

umidificatoare autogene sau în sisteme centralizate având ca sursă schimbătoare de dădură cu abur de medie presiune sau apă supraîncălzită ca agent primar. III.7.7.3. Datorită exigenţelor în ceea ce priveşte furnizarea energiei termice, se recomandă pentru spitale adoptarea surselor de căldură independente, respec tivcentrale şi/sau puncte termice proprii. Se acceptăutilizarea unor sifrse termice primare cu administrare străină de tip termoficare urbană sau de zonă, etc, chiar numai pentru satisfacerea unor anumite categorii de consumatori termici numai dacă există certitudinea asigurării continuităţii livrării agentului termic primar (apa fierbinte, abur, etc.) la parametrii contractaţi. De asemeni la lucrări complexe, de amploare, se va lua în considerare şi posibilitatea realizării unor sisteme energetice integrate cu sursa comună pentru energie term ică şi electrică. III7.7.4. Amplasareaşi realizarea surselor termice trebuie să ţină cont de normativele spec ifice în vigoare, iar prin funcţionalitatea lor să nu afecteze îndeplinirea cerinţelor prezent ate în normativînprivinţa desfăşurării normale a activităţilor medicale şi de tratament din cadrul spitalului. în situaţii clar definite, care impun amplasarea în clădiri independente, acestea se vor grupa cu alte spaţii tehnicogospodăreşti (staţie hidrofor, centrala frigorifică, grup electrogen, post trafo, ateliere, etc). III.7.7.5. Dimensionarea centralelor şipunctelor termice va respectacondiţiilede montare, exploatare şi întreţinere ca cerinţe ale producătorilorde echipamente şi prescripţiilor actelor normative învigoare (113 94, normeISCIR, etc.) III.7.7.6. în vedereaasigurăriicontinuităţii înlivrarea de energie termicăse vor lua măsurile corespunzătoare, astfel încât să existe încă o sursă suplimentară pentru fiecare agent termic. III.7.7.7. Consumurile de energie termică indicate, specifice obiectivelor spitaliceşti (niveluri detemperatură mai r idicate, sterilizări, utilizarea unor cote ridicate de aerproaspăt, consumuri ridicate de apăcaldă menajeră, etc), impun utilizarea unor soluţii energetice cât mai eficiente asociate cu soluţii diverse de recuperare acăldurii V.5.3.3. (Obs. al. 2). III.7.7.8. Asigurarea unui regim optimizat de funcţionare al surselor impune corelarea producţiei de energie termică cu nivelul de consum. Pentru aceasta se va asigura echiparea cu aparatură necesară şi control aparametrilor funcţionali şi dotarea cu aparatură de automatizare adecvată. III.7.7.9. Insistemele de distribuţie ale apei se va urmărirealizarea unor regimuri h idraulice şitermice adaptate necesităţilor de consum. Aceasta implică realizarea

unor circuite separate pe consumatori individualizaţi ca regim funcţional, program, localizare în cadrul clădirii, etc. echipate cu aparatură de măsură control şi automatizare corespunzătoare. III.7.7.10. Producereaagenţilor termici impune apei de alimentare respectarea un or condiţii de calitate privind regimul chimic în special pentru nivelurile ridicate de temperatură şi presiune al generatoarelor termice şi lipsa de impurităţi în special în vederea protejării armăturilor fine de reglare. în acest sens sursele termice vor fi dotate cu staţii de tratare (dedurizare, degazare etc), în conformitate cu normativul C 18 85 şi armăturide separare aimpurităţilor, centrale şi/sau locale. Funcţionarea acestor echipamente va fi supravegheată în vederea unei exploatări de calitate. III.8. INSTALAŢII FRIGORIFICE Dotarea cu instalaţii frigorifice este determinată de complexitatea funcţională şi gradul de echipare ale unităţilor spitaliceşti. III.8.1. INSTALAŢIILE FRIGORIFICE PENTRU DEPOZITĂRI RECI constituie o categorie foarte diversă ca destinaţii de utilizare, capacităţi de depozitare, niveluri de răcire, tipuride echipamente, etc . în general în unităţile spitaliceşti depozitările reci necesită capacităţi foarte mici şi mici până la nivel de cameră frigorifică de max. 15 m\pentru răciri şi congelări fără niveluri de frig profund legat în aplicaţii reduse şi complet izolate , şi cu utilizarea unor echipamente locale individuale de tip general frigidere, congelatoare, dulapuri frigorifice şi camere frigorifice, dotate cu agregate de frig proprii cu condensatoare răcite cu aer; echipamente frigorifice speciale de uz medical sau echipamente medicale cu instalaţii frigorifice proprii înglobate sunt foarte rar e dacă există. Agenţii frigorifici utilizaţi, amoniacul fiind în general exclus datorită toxicităţii ridicate, cuprind încă pe scară mare produse C.F.C (R12) pe cale de eliminare şi produşiHCFC (R 22) cu termende eliminare mai îndelungat. Noile echipamente moderne utilizează agenţi frigorifici ecologici cu ODP nul (R 134a, etc). Agregatele frigorifice răcite cu aer, aferente echipamentelorde răcire se amplasează în spaţii adiacente încăperilor servite, bine ventilate (natural) şi izolate de spaţii pretenţioase d.p.d.v. al zgomotului şi vibraţiilor, a. Pentru scopuri medicale, frigiderele sunt odotare curentă a sălilorde tratamente, labora toarelor şi farmaciei; pentru stocde produse sterile la farmacii eventual se prevăd spaţii f rigorifice majorate: dulap sau cameră frigorifică; băncile de sânge saude ţesuturi se dotează cu frigidere,dulapuri frigorifice sau echipamente specializate; laboratoarele de analiză patologică pot fi dotate cu echipamente speciale; prosectura este dotată cu .13 camere frigorifice specializa te pentru păstrarea cadavrelor max. 5 zile (la cea. 5°C).

b. Pentru scopuri alimentare depozitarea materiilorprime,dar şi a unor produse fi nite, băuturi, etc. la bucătării se realizează în frigidere, congelatoare, dulapuri şi camere frigorifice; oficiile alimentare, biberoneriile, bufetele dar şi saloanele bolnavilor se dotează în mod curent cu frigidere; în unităţile spitaliceşti cu o dotare modernă depozitarea deşeurilor menajere (bloc alimentar) se realizează în camere frigorifice. III.8.2. INSTALAŢII FRIGORIFICE PENTRU TRATAREA AERULUI cuprind instalaţii locale sau centrale de capacităţi şi tipuri diferite utilizate la răcire şi/sau dezumidificarea aerului înaparate locale sau în procese mai complexe de preparare a aerului în cadrul. sistemelor de ventilaretratare aer; utilizarea instalaţiilor frigorifice pentru scopuri de încălzire aaerului în regim de pompă termică, are diverse aplicaţii locale în echipamente locale de climatizare şi se pot utiliza la scară mai mare,de exemplu în recuperări de căldură însecvenţe de tratarea aeruluidezumidificarea reîncălzire. III.8.2.1. Instalaţii locale de climatizare echipate cu aparate(pentru răcire cudetentă directă) de tip comercial monobloc („de fereastră") sau mono/multi „split" (unit ate exterioară compresor condensator la care se racordează una sau mai multe unităţi interioare de tavan sau perete sus sau jos) având condensatoare răcite cu aer, sunt curente dar nu pot fi utilizate decât pentru spaţii ale cărordestinaţii funcţionale nu necesită niveluri d e asepsie ridicate aparatele operează în principal în regim de recirculare a aerului interior şi nu prezintă posibilităţi de fil trare de calitate. aparatele monobloc („defereastră") constituie o comunicare nepermîsă cu exter iorul şi nu se recomandă deloc spaţiilor cu specific spitalicesc; pot fi utilizate la spaţii fără acest specific aparatele local e în sistem „split" pot avea o utilizare izolată, în situaţii în care sunt admise şi ventiloconvectoarele, limitarea utilizării pe scară largă este determinată de inconvenientele de cost şi întreţinere. Utilizarea dulapurilor de climatizare (pentru răcire cudetentă directă) în sistem „split" sau similar, sau a altor aparate de tip comercial, în care nu se poate realiza o tratarecorectă a aerului sau sunt lipsite de caracteristici funcţionale corespunzătoare (lipsa de etanşeitate, fără posibilităţi de racordare pe aspiraţie, presiuni disponibile scăzu te carenu permit filtrări de calitate etc.) nu este recomandată pentru spaţii cu specific spitalicesc, dar se potutiliza la spaţii cu alte activităţi. Tratarea aerului în unităţi corespunzătoare domeniului spitalicesc atât ca echipare cât şi d.p.d.v. al caracteristicilor constructive şi al performanţelor funcţionale, poate utiliza pentrurăcire dezumidificare baterii cu detentă directă cu circuite frigorifice individuale având condensatoare răcite cu aer sau cu apă(maipuţinîn ultimul timp)pentru capacităţi mici şi pentru instalaţii izolate; au

dezavantajul general al unor reglări rigide ale capacităţilorde răcire puţine trept e de reglare. Unităţi specializate compacte pot îndeplini tratări complexe ale aerului de introducere, cu satisfacerea cerinţelor cele mai pretenţioase în domeniu (pentru săli de operaţii etc.) inclusiv recuperăride căldurădin aerul de evacuare. Instalaţii locale independente frigot ehnic de tratare a aerului se pot utiliza la săli de hidroterapie pentru controlul umidităţii aerului prin răcire cu dezumidificare şi reîncălzire cu utilizarea unei părţi din căldura de condensare, dar este necesar unechipament frigorific special cu reglarea repartizării sarcinii de condensare la două condensatoare complementare. Agenţii frigorifici utilizaţi în instalaţiile locale sunt freoni R22, R 134a etc. Circuitele frigorifice de legătură a evaporatoarelor cu unităţile exterioare compresor condensator vor cuprinde în cazul sisternelor „split" conducte degaz aspirat şi conductede lichid cu echiparea specifică de armături,, funcţie de capacitate şi de modul de reglare a capacităţii la evaporator şi compresor; conductele se izolează corespunzător temperaturilor agenţilor transportaţi cele de lichid pe traseu exterior nu se izolează. III.8.2.2 Unităţile spitaliceşti dotate cu mai multe sisteme de tratare, cu răcire dezumidificare a aerului se preferă a fi prevăzute cu echipamente frigorifice centralizate, pentru preparare de apă răcită în vederea utilizării ca agent de răcire a aerului. Avantajele sistemului centralizat sunt de natură ecologică cantit ate mai redusă de agent frigorific şi centralizare a problemelorde amplasare a un or eventuale unităţi exterioare, de întreţinere mai concentrată, de reducere a puterii electrice instalate şi de cost peste o anumită capacitate frigorifică instalată. Funcţie de modul de răcire al con densatoarelor, echipamentele de răcire a apei pot fi: curăcire cu apă echipamente în general monobloc montate în centrala frigorifică şi având circuite cu apă de răcire echipate cupompe şi turnuri de răcire; curăcire cu aer condensatoare răcite cu aer montate la exteriorracordate prin circuite de agent frigorific cu echipamentele de răcire a apei montate In centrala frigorifică; curăcire cu aer echipamentemonobloc montate la exterior; se golesc de apă în sezonul rece sau se utilizează înlocul apei soluţie glicolată cu o serie întreagă de inconveniente. Temperaturile nominal e ale apei răcite utilizate ca agent de răcire în sistemele de ventilare tratare aer înunităţile spitaliceşti sunt îngeneral de min. 6°C/11 °C; la agregatul de răcire 6 se consideră temperaturi de min. 11 C/5,5°C. a. centrala frigorifică se amenajează în general întrun corp tehnico gospodăresc împreună cu centrala termică. Centrala frigorifică este echipată pe partea de apă răcită cu pompe, distribuitoare colectoare, armăturide închidere,de reţinere şi de reglare automată, separatoarede impurităţi, armături de dezaerisire şi de golire, dispozitive de expansiune şi de siguranţă, aparaturăde măsură şicontrol etc; pentru umplere se utilizează apă dedurizată

prin folosirea staţiei de dedurizare din dotarea centralei termice. Pentru capacităţi frigorifice mari sistemul de pompare cuprinde pompeindividuale pe fiecare agregat de răcire (active şi rezervă) şi pompe pentru consum(active şi rezervă) în sistem de reglare cantitativă dacă armăturile de control automat aferente bateriilor deră cire a aerului sunt de tip cu2 racorduri; numai la instalaţii mici se păstrează debite de apă răcită consta nte la consumatori armături de control automat cu3 racorduri. b. Instalaţiile de distribuire a apei răcite la bateriile de răcire din cadrul sistemelorde ventilare tratare aer cuprind conducte de racord la centrale de ventilare, în care deobicei se amplasează şi punctele termice de preparare distribuire secundară (vezi W.7.2.I.); racordurile la fiecare baterie de răcire sunt dotate cu armături de închidere, de reglare automată, de dezaerisi re şi de golire şi cu aparatură de măsură şi control. Elementele componente ale instalaţiilorde apă răcită: conducte, armături, aparate etc. trebuie să răspundă d.p.d.v. funcţional presiune nominală, temperatură minimă maximă, caracteristici şi performanţe funcţionale condiţiilor de exploatare; se protejează anticoroziv şi se izolează specific fără contact direct cu elemente d e susţinere metalice etc. c. în varianta echipamentelor de răcire a apei având condensatoare răcite cu apă, temperaturile nominale ale apei răcite se stabilesc funcţie de temperaturile de calcul bulbumed ale aerului = exterior în generalu 1, =5°C; t, te (b.u.) = 5 C; pentru tc (b.u.) =23 °C rezultă t,/t2= 28°C/33°C. Instalaţiile de apă răcită sunt echipate în centrala frigorifică cu pompe active şi de rezervă, armături de închidere şi de reţinere, eventuale armături de reglare debit la turnuri, separatoare de impurităţi, dispozitive de dezaerisire şi armăturide golire, aparatu ră de măsură şi control. Turnurile de răcire se montează la exterior, sau în cazuri foarte speciale la interior, cu racordare la circuitul de aer la exterior numai pentru instalaţii de capacităţi reduse este posibilă datorită debitelor mari de aer; în orice caz amplasarea turnurilorde răcire se face cu luarea unor măsuri speciale de protecţie la zgomot a vecinătăţilor. Staţia de turnuri de răcire se racordează la canalizare pentru golire şi pentru purjare continuă şi se alimentează cu apă potabilă eventual tratată pentru

acoperirea consumurilor de apă (evaporare, antrenare picături şi purjă continuă); conductele de apă de răcire se protejează de insolare şi pe trasee exterioare lungi aparente se izolează. d. Funcţie de capacitatea de răcire instalată, condiţiile de amplasare şi de realizare a centralei frigorifice, sunt necesare instalaţii de ventilare pentru avarie şi pentru evacuarea căldurii degajate. Pentru amenajarea centralei frigorifice se va respecta STAS698782 Instalaţii frigorifice prescripţii de siguranţă. III.9. INSTALAŢIIDE GAZE NATURALE ŞI FLUIDEMEDICINALE III.9.1. INSTALAŢII DE GAZE NATURALE III.9.1.1. În cadrulunui spital, gazelenaturale sunt folositepentru: consumatori cu flacără liberă (tehnologici); prepararea hranei ; arderea deşeuril or; centrala termic ă. III.9.1.2. In scopuri tehnologice (cu flacărăliberă) gazelenaturale sunt folositeîn: laboratoarede analize medicale; farmacie; prosectură şilab. de anatomie patologică; laboratoarede cercetare. Consumatorii sunt în principal cei specifici laboratoarelor:becuri Bunsensau Teclu , fierbătoare, reşouri. Numărul punctelorde consum şi poziţionarea lor înîncăperivor fi stabilite prin tem a de proiectare. III.9.1.3. Pentrupreparareahranei se vorprevedeainstalaţii de gaze naturalelabucătărie şila oficiile alimentare din flecare secţie. III.9.1.4. Pentru arderea deşeurilor organicede provenienţă medicală, spitalele vor fî dota te

cu instalaţii proprii specifice (crematorii), ale căror arzătoare se alimentează cu gaze. Nu se vor elimina la crematoriu materiale inflamabile. III.9.1.5. încentrala termică, gazele naturale alimentează arzătoarele cazanelor de abur şi de apă caldă. III.9.1.6. In cazul imposibilităţii alimentării cugaze naturale aunităţilor spitaliceşti se poate folosi gazul petrolier lichefiat, pentru punctele de consum tehnologic dinlaboratoarele şi spaţiile medicale, debitat de la butelii. Dacă pentru asigurarea debitului necesar calculat trebuie mai mult de 7 butelii se va prevedeao staţie centrală dedistribuţie, conf. normativului 1.31. III.9.1.7. înabsenţa instalaţiilor edilitare cu gaze naturale, centrala termică seva alimenta cu combustibil lichid (păcură). III.9.1.8 Proiectarea şi executarea instalaţiilorde gaze naturale se va face conform normativuluiI 6.

III.9.2. INSTALAŢII DE FLUIDE MEDICINALE Alimentarea cu fluide medicinale a unui spitaleste o necesitate absolută. Fluidele medicinale utilizate sunt: oxig enul, aerul comprimat, protoxidul de azot (gaz narcotic), vidul medicinal. III.9.2.1. Instalaţii de oxigen III.9.2.1.1. Instalaţiile de oxigen în unităţile sanitare alimentează punctele fixe de consum şi se compun din: staţie centrală de butelii pentru distribuţie de oxigen; reţete exterioare dedistribuţie a oxigenului; instalaţii interioare de distribuţie a oxigenului formate din ţevi, puncte de consum şi instalaţii de semnalizare. III.9.2.1.2. Staţia centrală de butelii pentru distribuţia de oxigen se compune dintr ei încăperi dispuse înserie: camera de distribuţie cuprinzând 1/3 din numărul totalde butelii, camera în care se află buteliile pline aflate în rezervă şi camera pentru buteliile golite. Cele trei încăperi

se execută din materiale incombustibile, cu pereţi rezistenţi la explozie şi cu panouri de decompresare, în conformitate cupre scripţiile tehnice ISCIR. Amplasarea staţiei se face în afara clădirilor spitalului, la distanţă suficientă pentru anuprovoca accidente şi daune materiale, conform cu prevederile normativului P 1181983. III.9.2.1.3. Echipamentele şiinstalaţiile din staţiadeoxigen sunt: a. butelii de oxigen, de regulă de capacitate de 401. b. reductoarede presiune individuale, montate direct pebutelii, care reduc presiu nea la max. 5 Kgf/cmp; c. conducte fixe sau tuburi de cauciuc armate, cu brăţări de fixare între butelii şi ţeava colectoare; d. ţeava colectoare cu ştuţuri, funcţie de numărulbuteliilordinstaţie; e. manometre demăsură a presiunii, înainte şi după reducere; f. robinete speciale de închidere şimanevră; g. ţevi de legătură cu aparatele de măsură şi semnalizare; h. instalaţia de semnalizare optică şi acustică (în staţiile desupraveghere perman entă), tabloude alarmă pentru lipsa de02, care va avea unracordpneumatic la instalaţia de 02 şi un racord electric de 220V. III.9.2.1.4. Reţelele exterioare de distribuţie se vor amplasa în canale de distanţă special prevăzute.Este interzisă amplasarea conductelorde oxigen înacelaşi canal cu conductele de distribuţie de gaze inflamabile sau care transportă fluide cu temperaturipeste 40°C. Se acceptă pozarea reţelelordeoxigenîn coridoare subterane sau tuneluri bine aerisit e împreună cu alte instalaţii ţinând seama de măsurile de siguranţă epidemiologică şi de restricţiile descrise l a punctuf anterior. Traseele reţelelor exterioare vor fi cât mai drepte,montate sub limita de îngheţ şi cu o pantă de 3% spre robinetul de purjare. La intersecţiile subterane cu alte reţele, se vor respecta distanţe minime de40 cm între conductele de oxigen şi cabluri. III.9.2.1.5. Instalaţiile exterioarededistribuţie a oxigenuluise vormonta aparent, pa ralel cu tavanul. Traseele conductelor instalaţiilor interioare vor urmări drumul cel mai scurt spre punctele de alimentare şi vor fi în linie dreaptăsau în curbe sufi cient de largi pentru a nuproduce gâtuiri .III.9.2.1.6. Tronsoanele care alimentează zona cu consumatori vitali (săli deoperaţie, terapie intensivă) se vor separa de restul instalaţiei prin robinete de separare, pentru a mări siguranţa în exploatare. III.9.2.1.7. Conductele de oxigen, exterioare şi interioare se vor executa din ţevi de cupru degresate, îmbinate prinsudură cu aliaj de lipit alcătuit din 95% cositor şi 5% antimoniu, şi pr in sudură cu aliaj de argint înlocurile înguste. Trecerile conductelorprin pereţi sau planşee se vorproteja prinmanşoane de protecţie din ţeava de oţel. III.9.2.1.8. Conductele de oxigen se

probează la presiunea de lOljar, timp de 24ore. Pe conductele de oxigen se vor monta separatoare apă aer (de linie şi de capăt). III.9.2.1.9. Punctelede consum vor fistabilite prin tema de tehnologie medicală. Se va preciz a amplasarea şi numărul acestora în diferite încăperi, gruparea lorpe secţii şi se va stabili sistemul de semnalizare în caz de absenţă a oxigenului. Este obligatorie alimentarea cuoxigen a blocului operator, ablocului de naşteri, a serviciului de anestezie, terapie intensivă, a sectorului de urgenţă, a compartimentelor pentru sugari şi prematuri, a compartimentului dearşigrav. Pentru secţiile medicale de spitalizare se va asigura cel puţin o priză deoxigen în fiecare salon al secţiilor de chirurgie, cardiologie, traumatologie, obstetrică, iar pentru celelalte secţii în toate rezervele sau saloanele destinate cazurilor grave. III.9.2.1.10. Prizele de oxigen se vor monta pe perete, la capul patului, acolounde se deserveşte unsingurpat, sau într epaturi, acolounde se deservesc două paturi. înălţimea de montare a prizei de oxigen va fi de 160 cmde la pardoseală la axul prizei. III.9.2.1.11. Instalaţiile la punctele de distribuţie vor fi prevăzute cu sisteme de alarmare vizuale, sau vizuale şi sonore, care semnalizeazăpersonalului tehnic şi medical că alimentarea cu oxigen este în afara limitelor normale de lucru. III.9.2.1.12. La spitalele mari, cu consumuri de oxigen mai mari de 3000 mc/zi, devine rentabilă soluţia de alimentare cu oxigen lichid, furnizat de o staţie ale cărei instalaţii constau din: rezervoare destocareoxigenlichid; pompe de expansiune; recipienţi de oxigen gazos presurizat; instalaţii de conductepentru transportul oxigenului gazos; cisterna de aprovizionare cu oxigen lichid. III.9.2.1.13. La proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilorde oxigenînunităţile sanitare se va ţine obligatoriu seama de instrucţiunile ISCIR, Normativele PSI şi al Ministerului Industriei chimice, amplasarea staţiilorde oxigencu butelii sau pentru platforma necesară amplasării echipamentelor de stocare aoxigenului lichid precum şi de „Prescripţiile tehnice privind siguranţa înfuncţionare a instalaţiilor de oxigen în unităţile sanitare" aprobate prin Ordinul M.S. nr. 67/13.02.1979. III.9.2.2. Instalaţii deaer comprimat III.9.2.2.1. Aerul comprimat medical se foloseşte, de regulă, pentru: punerea înf uncţiune a

echipamentelor dinsala de operaţie,pentru personalul chirurgical la costumele izolante, pentru aparaturade respiraţie artificială sau cea deaerosoli, pentru probeşi dezinfecţie instrumente medicale, pentru activităţi din laboratoare, precumşi pentru flacoanele de producere a vidului necesar însecţiile medicale (aspiraţie). III.9.2.2.2. Nu este permisă folosirea aerului comprimat medical pentru alte scopuri; pentru ceilalţi consumatori (ateliere mecanice, hidrofoare, climatizare, spălătorie şi sterilizare centrală, comenzi pneumatice) aerul comprimat se preparădistinct şi se distribuie pe alte reţele de instalaţii. III.9.2.2.3. Instalaţiile de aer comprimat medical se compundin: staţia (cent rală) de aer comprimat, conducte de distribuţie şi instalaţia la consumator. III.9.2.2.4. Staţia (centrala) de aer comprimat medical se va echipaastfel: compresoare; rezervor tampon; rampade reducere apresiunii (reductoare de presiune, manometre, armături deînchidere). Se vor monta cel puţin două compresoare de aceeaşi mărime (o unitate activă +una de rezervă), fixată pe fundaţii de beton cu izolaţie de plutăpentru amortizarea zgomotelor. III.9.2.2.5. Se recomandă utilizarea de compresoare speciale pentru uz spitalicesc, cu funcţionare în două trepte, cu randament ridicat, evitânduse utilizarea compresoarelorde tip industrial care au randament scăzut, unnivel ridicat al zgomotului şi pericol deantrenare a uleiului pe reţea. Tipul compresorului se va determina funcţie de necesarul de consum, capacitate a utilajului, durata şi condiţiile de funcţionare. III.9.2.2.6. Conductele de distribuţie de aer comprimat se vor monta aparent şipe câtposibil paralel cu conductele de oxigen. Scimbările de direcţie se vor realiza prin curbe executate manual cu raza de cel puţin 10 ori diametrul conductei.

Conductele de distribuţie se vor executa din ţevi de cupru, ca şi cele deoxigen. . III.9.2.2.7. Instalaţia la consumator constă din prize de perete,montate pereche cuprizele de oxigen, pentru nevoile de vid pentru aspiraţie în spaţiile pentrubolnavi şi de prize şi/sau racorduri cu tuburi flexibile sau rigide pentru aparaturamedicală fixă sau mobilă. Presiunea de utilizare va fi de 5 at în toate cazurile, cu excepţia aerosolilorpentru care va fi de 1,5 at. III.9.2.2.8. Soluţionarea instalaţiilor de aer comprimat medical va respecta prescripţiile tehnice pentru proiectarea, execuţia, repararea, utilizarea şi verificarea recipientelor butelii pentru gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate, C 584, şi Normele de protecţie a muncii însectorul sanitar (aprobate cu Ordinul M.S. nr. 425/7.11.1983). III.9.2.3.

Instalaţiadevid

III.9.2.3.1. Inspitale vidul este necesar pentru: absorbţii din câmpul operator, din căile respiratorii superioare şipentru absorbţii de durată (în domeniul vidului redus). III.9.2.3.2. Instalaţia de vid constă din pompe de vid, reţea dedistribuţie şi instalaţia la consumator. III.9.2.3.3. Pompele de vid vor fi de preferinţă de tipul cu inel de apă, având avantajul unei spălări continui cu apă. Se vor monta cel puţin două agregate (unul activ +unul de rezervă), ele putând funcţiona şi simultanîn cazul vârfului de consum. III.9.2.3.4. Reţelele de distribuţie se vor executa din ţevi de cupru ca şi cele pent ru oxigen şi aer comprimat.

III.9.2.3.5. Instalaţia la consumator constă din prize de aspiraţie montate pereche cuprizele de oxigen, pentru secţiile de spitalizare sau din racorduripentru aparatura medical ă de aspiraţie. III.9.2.3.6. Ca şi pentru instalaţiile de oxigen, pentru instalalaţiile de vid se vorprevedea sisteme de control şi semnalizare a parametrilorde funcţionare. III.9.2.4. Instalaţia pentrugaz de narcoză III.9.2.4.1. Pentrudistribuirea centralizată a gazului de narcoză înbloculoperator ş i eventual în blocul de naşteri se prevăd instalaţii specializate, care constaudintro staţie de producere, reţele de distribuţie şiechipamente la punctulde consum. III.9.2.4.2. în staţiade producere a gazuluide narcoză seamplasează buteliilesau r ecipientele de gaz sub presiune (de regulă de mică capacitate 35 Kg ), organele de distribuţie şicontrola presiunii. Staţiile pentru gaz de narcoză se ampl asează în vecinătatea consumatorilor (chiar în blocul operator sau în imediata lui apropiere). III.9.2.4.3. Reţeaua deconducte dedistribuţiese va executa din ţevi din cupru. III.9.2.4.4. Echipamentul de la punctul deconsum este utilajul medical (aparatulde narcoză), racordul acestuia la reţeaua de distribuţie a gazului de narcoză urmând a se executa c onform instrucţiunilor tehnice ale furnizorului. III.10. COLECTAREA DEŞEURILOR SOLIDE ŞI INSTALAŢII DE TRATARE A ACESTORA III. 10.1. Colectarea deşeurilor solide III. 10.1.1. Deşeurilesolidedin spitalesunt de mai multe feluri: a)deşeuri reciclabile (neinfectate): hârtie, ambalaje din carton; ambalaje de sticlă; metal; b)deşeuri nereciclabile: gunoaie menajere (de la bucătărie, biberonerie, oficiile alimentare din secţiile medicale); deşeuri medicale (vată, tifon, şervete, produse biologice, deşeuri laborator); deşeuri medicale contaminate radioactiv. III. 10.1.2. Deşeurile reciclabilese colectează şi se depozitează distinct după natura materialelor, asigurânduse la locul lorde proveni enţă condiţiile necesare pentru intrarea pe circuitul de reciclare (spălare, preambalare). Depozitarea se face pe platformade deşeuri, întrun spaţiu separat. III. 10.1.3. Gunoaiele menajere se colectează la sursă, se

transportă şi se depozitează în recipiente închise (pubele) sau în saci de polietilenă închişi etanş, întro încăpere specializată amplasată pe platforma de deşeuri, prevăzută cu instalaţie de apă şi canalizare pentru menţinerea igienei spaţiului de depozitare a recipientelor. La spitalele mari, se recomandă ca încăperea de depozitare a gun oaielor menajere să fie răcită printro instalaţie frigorifică locală. III. 10.2. Instalaţii detratare a deşeurilor solide medicale III. 10.2.1. Deşeurile provenite din activităţile medicale prezintă un potenţial infecţios şi trebuie colectate în ambalaje etanşe, transportate şidepozitate în condiţii de deplină securitate pentru a împiedica contaminarea directă sau indirectă (prin intermediul insectelor şi rozătoarelor) a personalului şi populaţiei. Se recomandă tratarea şidistrugerea acestordeşeuri cât mai aproape de sursa de producere, prin tratare cu substanţe dezinfectante şi/sau ardereîncrematoriu. III. 10.2.2. Instalaţia de crematoriu seamplasează întrun spaţiudistinct în zona fun cţiunilor tehnico edilitare, la distanţă de serviciile şi compartimentele medicale. Este obligatorie prevederea unor măsuri constructive şi a unor instalaţii care să minimizeze riscul de poluare a mediului, astfel: combustibilul utilizat va fi gazul metan sau păcura; coşulde evacuare a gazelor arse va fi dotat cu filtre de reţinere a produselorde ardere; în funcţie de amplasare şi regimul de funcţionare (cu asistenţă umană sau nu) se va prevedea o instalaţie de ventilaţie mecanică pentru evacuarea aerului din încăperea crematoriului, prevăzută dacă este cazul cu filtre de reţinere a impurităţilor. instalaţia decrematoriu va fi prevăzută cuorga ne de control şi semnalizare a moduluide funcţionare. III. 10.3. Sistemulde tratare adeşeurilor solide contaminate radioactiv III. 10.3.1. Deşeurilemedicale solide provenind delalaboratorul de medicinănuclea răse colectează şi se depozitează distinct de celelalte deşeuri din spital; depozitul de deşeuri radioactive se amplasează în cadrul laboratorului. In funcţie de natura substanţelor radioactive utilizate deşeurile radioactive urmează untratament distinct: a)deşeur ile puternic radioactive se colectează în recipiente speciale închise etanş şi ecranate şi se depozitează temporarpână la preluarea lor de unitatea teritorială specializată întratarea deşeurilor; b) deşeurile slab radioactive se colectează în recipiente por tdeşeu şi se dezactivează încadrul laboratorului întrundepozit ecranat şi ventilat corespunzătorprinstaţionare pe durata de timp calculată în funcţie de perioada de înjumătăţire a surselor radioactive utilizate. III. 10.3.2. Depozitul pentru dezactivare a deşeurilor slab radioactive se organizează calendaristic pe compartimente sau se dozează cuun conveier calculat în funcţie de cantitatea de deşeuri şi timpul necesar pentru dezactivare, în aşa fe încât după parcurgerea unui ciclu şi după efectuarea controluluidozimetric, rezidurile devenite neradioactive să poată fi de pozitate şi tratate ca şi celelalte deşeuri ale spitalului. III. 10.3.3. Depozitele pentru deşeuri solide radioactive sunt parte integrantă a un ităţii nucleare şi se conformează prescripţiilor tehnice şi de autorizare prevăzute de Normativul Republican de Securitate Nucleară.

IV CRITERII FUNCŢIONAL URBANISTICE PENTRU AMPLASAREA CLĂDIRILOR SPITALICE ŞTI IV. 1. DIMENSIONAREA ŞI FORMATERENULUI DE AMPLASAMENT IV. 1.1. Suprafaţa de teren necesară unui spital este o variabilă înfuncţie de următoarele considerente: a. capacitatea spitalului (numărulde paturi); b. profilul medical (bolile tratate şi durata medie de spitalizare specifică cazuistici i respective); c. rangul ce1 va deţine spitalul în reţeaua de ocrotire a sănătăţii, respectiv numă rul şi natura funcţiunilor medicale asociate funcţiunii debază; d. perspectivele de dezvoltare (extindere) ale acestuia, previzionate pe termenmediu şi lung; e. rezolvarea spaţial funcţională preconizată (cudistribuţia funcţiunilorpreponderent pe orizontală sau pe verticală, în sistem monobloc, pavilionar sau mixt); f. condiţiile geofizice şi de microclimat proprii terenului de amplasament; g. poziţia amplasamentului în cadrul localităţii. IV. 1.2. Măsurătorul (indicele) folosit curent pentru determinarea suprafeţei de te ren necesare unui spital este suprafaţa de teren aferentă unui pat de spitalizare, exprimată în mp/pat. Acest indice este utilizat mai ales în operaţiunile preliminare de alegere şiprezervare a terenurilor destinate spitalelor, la elaborareaplanurilor urbanistice generale (PUG) sau zonale (PUZ) ale localităţilor. Valoarea indicelui este cuprinsă între 75 mp/pat şi 150 mp/pat, în funcţie de considerentele prezent ate la punctul IV. 1.1., astfel: 75 90 mp/pat fiind considerat un indice acoperitorpentru necesarul de teren al unor spitale generale curente di n reţeaua teritorială, soluţionate multietajat; 120150 mp/pat fiind considerat un indice acoperitorpentru spitale soluţionate prepondere nt pe orizontală sau în sistem articulatpavilionar; utilizându1 se asigură şi o marjă derezervă pentru extinderi, dezvoltări ulterioare saupentru asociere de alte funcţiuni cu caracter medical (dispensar policlinic, staţie de salvare, eventual locuinţe pentru personal medical). IV. 1.3. Un măsurător (indice) care cuantifică cu mare precizie necesarul de teren pentru spitale este cel care stabileşte un raport direct între suprafaţa totală a terenului şi aria desfăşurată a viitoarei unităţi spitaliceşti (exprimat în mp teren/mp A.d.). Utilizarea acestui indice este posibilă atunci când sa elaborat înprealabil un studiu de temă care să cuantifice în arii desfăşurate funcţiunile preliminate ale viitoarei investiţii. Valoarea acestui indice se cuprinde între 1,4 1,5 pentru unităţi spitaliceşti soluţionate compact şi multietajat şi respectiv 1,71,8pentru cele soluţionate preponderent pe orizontală sau însistem articular/pa vi lionar. Atunci când se utilizează acest măsurător, nec

esarul de teren de rezervă pentru extinderi viitoare se calculează (estimează) separat. IV. 1.4. în cazuribine definite se pot utiliza pentru amplasarea spitalelor şi terenuri cu suprafeţe unitare mai mici decât cele preciza te mai sus, dupăcum urmează: pentru un spital general sau de specialitate, profilat pentru bolnavi acuţi, soluţionat însistem mixt (clădire principală + clădiri anexe tehnicogospodăreşti), amplasat întro localitate (zonă) ce beneficiază de toatedotările edilitare necesare, pe un teren c u condiţiile favorabile (definite la IV.2. şi IV.3.) şi pentru care nu se previzioneazâ o viitoare mărire a capacităţii sau o asociere cu alte funcţiuni medicale, se poate utiliza şi un indice de60 70 mp/pat. în localităţile urbane care pot oferi condiţii favorizante (cum ar fi existenţa în imediata vecinătate a unorparcaje publice suficient dimensionate pentru a prelua nevoile utilizatorilor spitalului) sau în cele care există organizată o reţea de servicii gospodăreşti (publice sau private) care deservesc centralizat mai multe spitale preluând funcţiunile de spălătorie, at eliere de întreţinere, depozite sau chiar prelucrarea primară a alimentelor, indicele de calcul pentru terenul aferent unui spital obişnuit de reţea poate coborî şi sub60 mp/pat. IV. 1.5. Nu se vorutiliza valorile minime ale indicilor pentru stabilirea necesarului de teren, dacă: a. înimediata vecinătate a terenului de amplasament se află o sursă de relativă poluare (arteră de trafic intens, dotări comerciale marişi aglomerate, unităţi de mică producţie etc.) faţă de care este necesar a se lua măsuri deprotecţie (distanţare, spaţii plantate); b. terenul disponibil prezintădenivelări pronunţate, are o formă neregulată sau u n raport al laturilor nefavorabil; c. utilităţileedilitare dinzonă nu asigură necesarul pentruunspital şi trebuiecompleta tecu surse sau staţii proprii; d. reglementările urbanistice ale zonei limitează regimul de înălţime al construcţiilor; e. înincintă se va amplasa unheliport; f. profilulmedical, sistemul de tratament (saudurata mare de spitalizare proprie a cestora) impundezvoltarea unor spaţii mai ample de plimbare abolnavilor în aer liber (cazul spitalelor de recuperare, de bolnavi cronici, de neuropsihiatrie etc). IV. 1.6. Pentru a se obţine o utilizare cât mai eficientă şi economică a terenurilor, este recomandabil ca forma în plan a terenului destinat unui spital să fie regulată, cât mai apropiată de un dr eptunghi, cu raportul laturilor cuprins între 1/2 şi 1/1,5, aşezat cu latura mică spre artera de circulaţie la care este adosat. IV.2. CARACTERISTICILE GEOFIZICE ALE TERENULUI

IV.2.1. Pentru amplasarea de spitale sunt recomandate terenurile plate sau cupantă mică (până la 10%). Terenurile impermeabile la suprafaţă, cele care prezintă pericol de alunecare sau de inundare nu se vor folosi pentru amplsarea de construcţii spitaliceşti. IV.2.2. Date fiind cerinţele de segregare a grupelorde funcţiuni specifice spitalelor, examinate la capitolulprecedent (cap. III), care impun în cele mai multe cazuri adoptarea soluţiilor cudemisol (subsol) funcţional, la care se adaugă şi cerinţa prevederii unui subsol tehnic destinat distribuţiei instalaţiilor, este necesar ca terenul ales pentru amplasarea construcţiilor spitaliceşti să aibă o stratificaţie convenabilă fundării la cea 5 6 msub nivelul solului, cât mai omogenă pe întreaga suprafaţă a acestuia. IV.2.3. Aceleaşi raţiuni impun recomandarea ca,pe terenurile prezervate pentru spitale, pânza de apă freatică să se afle la adâncime mai mare de 6 7 m.

IV.3. CONDIŢII DE MICROCLIMAT ÎN ZONA AMPLASAMENTULUI IV.3.1. Amplasarea construcţiilor spitaliceşti se va face în zone nepoluate, protejate faţă de concentrările de curenţi de aer, rezultate din conformarea naturală sau urbanistică a sitului în raport cu direcţia vânturilor dominante. IV.3.2. Se vor prefera zonele mai înălţate, însorite şi aerisite, aflate în apropierea parcurilor sau spaţiilor verzi orăşeneşti. IV.3.3. Sunt contraindicate amplasamentele peste care vânturile dominante ar putea aduce emisii poluante dinzone industriale, cele care au vecinătăţi neconvenabile, cu sursede zgomot, vibraţii sau mirosuri dezagreabile (cum ar fi: arterele de trafic intens, terenuri desport, cazărmi, autogări, cinematografe, şcoli, pieţe al imentare, depozite demărfuri etc.) sau vecinătăţi stressante psihic (cimitire, crematorii, servici de pompe funebre). IV.3.4. Pentru a prezerva calitatea microclimatului pe toată durata de funcţi onare a unităţii spitaliceşti, amplasarea acesteia se va face în zone gata structurate din punct de vedere al amenajărilor edilitare şi al fondului construit.

IV.4. CONDIŢII DE AMPLASARE A SPITALELOR ÎN CADRUL LOCALITĂŢILOR IV.4.1. Terenurile care întrunesc condiţiile favorabile amplasării de unităţi spitali ceşti trebuie avute în vedere şiprezervate ca destinaţie încă din faza întocmirii planului urbanistic general (PUG) al localităţii, corelat cuperspectivele de dezvoltare demografică şi urbanistică a acesteia pe termenmediu şi lung, precum şi cu repartiţia teritorială şi structura serviciilor medicale existent e, respectivprevizionate ca necesar pentru viitor. IV.4.2. Pentru oraşele mari şi foarte mari (peste 150.000 de locuitori), amplasamentele prezervate pentru construcţii spitaliceşti vor fi mai multe, distribuite echilibrat în teritoriu în funcţie de capacităţile preconizate pentru spitalele respective, de populaţia aro ndată, de distanţele convenabile de parcurs până la spital. De exemplu: se recomandă caun spital general de mărime mijlocie (500 600 de paturi) să se adresezeunei populaţii de cea 70.000 80.000 de locuitori, distribuită pe o rază de maxim 1 km faţă de spital (respectiv pe un teritoriu de cea 200 ha, presupunând odensitate de cea 400 locuitori/ha). IV.4.3. Pentru oraşele mijlocii şi mici se recomandă gruparea construcţiilor spitaliceşti (chiar şiatunci când formează unităţi sanitare distincte) pe platforme special destinate sau pe terenuri situate înzone apropiate, pentru a asigura o bună cooperare între ele la nivelul serviciilor tehnicomedicale. IV.4.4. Amplasarea spitalelor se va face înzone preponderent rezidenţiale, cât mai aproape de „zonele verzi" ale localităţii. La amplasarea spitalelor se va lua în considerare existenţa unei leg ături facile cu principalele artere ale localităţii şi existenţa unormijloace de transport în comun, cu staţii înapropierea intrării în incinta spitalului. IV.4.5. In cazul amplasării spitalelor înafara localităţilor sau în zone periferice ale acestora se va asigura obună legătură cu oraşul prin cel puţin două artere de circulaţie distincte, prevăzute cu mijloace de transport în comun. IV.4.6. In vecinătatea terenului destinat amplasării construcţiilor spitaliceşti vor fi asigurate toate reţelele edilitare de distribuţie a utilităţilor necesare spitalului, dimensionate corespunzător cel puţin la nivelul capacităţii preconizate pentru etapa iniţială, preliminând soluţiile tehnice de extindere a acestora, corelat cu etapele de dezvoltare viitoare a spitalului avute învedere Ia stabilirea dimensiunilor terenului de amplasament. IV.4.7. Se recomandă ca prinPUZ şi PUD, să se asigure spaţii de parcare publice amplasate în vecinătatea spitalelor, care săpermită descongestionarea incintei spitalului de circulaţia şi staţionarea autoturismelor vizitatorilor, aparţinătorilor şi pacienţilor ambulatori.

IV.4.8. Amplasamentele destinate construcţiilor spitaliceşti vor evita zonele presupuse a fi afectate în caz de calamităţi naturale, fiind necesară menţinerea integrală a funcţionalităţii spitalelor tocmai în aceste cazuri. IV.4.9. Nu se vor utiliza pentru spitale terenuri ocupate în subteran de galerii edilitare sau trasee pentru metrou, chiar dacă acestea sunt la adâncimi relativ mari. OBSERVAŢIE: Se recomandă evitarea acelor amplasamente care, prin regulamentul urbanistic local, au condiţionări severe privind regimul de înălţime, aliniamentele sau modalităţile de încadrare plastic arhitecturală în cadrul construit existent (situri istorice, protejate), întrucât clădirile şi ansamblurile spitaliceşti trebuie să răspundă cu prioritate (de cele mai multe ori chiar cu stricteţe) propriilor cerinţe funcţionale si tehnologice complexe, ceea ce le face mai greu adaptabile la condiţionări de ordin extern. La cele de mai sus se adaugă şi considerente de ordin economic, ş tiut fiind că spitalele sunt de regulă senncii sociale, finanţate din fonduri publice, subvenţii şi donaţii caritabile, problema reducerii costurilor de investiţie şi exploatare la strictul necesar destin aţiei obiectivului fiind esenţială la acest gen de programe. IV.5. CRITERII DE ORGANIZARE FUNCŢIONAL URBANISTICĂ A IN CINTEISAU PLATFORMEI SPITALICEŞTI IV.5.1. Considerente generale IV.5.1.1. Incinta spitalicească este oprelungire în exterior a funcţiunilorproprii spitalului, organizarea ei fiind riguros determinată de modul de organizare spaţial funcţională preconizat pentru clădirile principale şi anexele acestora. IV.5.1.2. Pentru considerente de siguranţă în funcţionare, protecţie igienico sanitară, intimitate a pacienţilor, incintele spitaliceşti se închid perimetral cu gard, accesele rezolvânduse astfel încât să poată fi controlate. IV.5.1.3. Organizarea funcţional urbanistică a incintelor spitaliceşti, ridică o serie deprobleme specifice: sectorizarea terenului în zone funcţionaleşi organiz area relaţiilordintre acestea în funcţie de natura activităţilor şi categoriilorde utili zatori; delimitarea şi tratarea adecvată a sectoarelor ce necesită a fi protejate: cele în care se deplasează sau sunt cazaţi bolnavii şi cele în care se desfăşoară activităţi medicale sensibile faţă de factori externi perturbatori; stabilirea şi diferenţierea traseelorde circulaţie pentrupietoni şi diverse categorii de vehicule, amplasarea spaţiilor deparcare, a platformelorde staţionare şi manipulare a materialelor, soluţionarea moduluide deservire a diferitelor accese în clădiri, în fu ncţie de specificul acestora; amplasarea construcţiilor în raport de realţiile funcţionale dintre ele, dar şi condiţionat de caracterisiticile sitului; stabilirea soluţiilorde echipare cuutilităţi a incintei (staţii şi

centrale proprii, reţele de distribuţie a diverşilor agenţi) în funcţie de cerinţele fu ncţionale şi modul de amplasare a clădirilor ce compun ansamblul, corelat curezolvările tehnice ale reţelelor edilitare existente în zona amplasamentului (racorduri, branşamente); prezervarea (dacă terenulafost astfel dimensionat) zon elor destinatedezvoltării (extinderii) ulterioare a funcţiunilor spitaliceşti, cu asigur area modalităţilorde extindere a serviciilor gospodăreşti, circulaţiilor şi reţelelorde utilităţi; asigurareacondiţiilor igienico sanitare,a celor de protecţie a mediului,izolarea şi neutralizarea surselorde poluare proprii, organizarea stocării, prelucrării şi evacuării deşeurilor. IV.5.2. Zonificarea terenului deamplasament al spitalelor IV.5.2.1. Zonificarea incintei vaţine seama de următoarele criterii: a. concordanţacu zonificărileoperate la interiorul clădirilor; b. separarea spaţiilor(sectoarelor) în care se desfăşoară funcţiuni incompatibile ( cele cu specific medical faţă de cele tehnico utilitare şi gospodăreşti); c. protejarea sectoarelor în care se deplasează şi recreazâ bolnavii (categoria cea mai vulnerabilă faţă de riscuri) faţă de cele destinate altor activităţi; d. grupareaacceselorînclădiri şi a circulaţiilor pentru vehicule în funcţie deactivit ăţile deservite şi delimitarea zonelor afectate de trafic şi manipulări de materiale, faţă de restul spaţiilor; e. amplasarea periferică şi grupată a sectoarelordin incintă în care au acces utilizatori externi (pacienţi ambulatori, vizi tatori, studenţi, furnizori). IV.5.2.2. Principalele zone cese delimiteazăîncadrul incintelor spitaliceşti sunt: zona publică partea incintei cuprinsă intre accesulprincipal în incintă şi accesele principale în spital; înaceastă zonă au acces cea mai mare parte a utilizatorilor (interni şi externi) şi a vehiculelor. OBSERVAŢIE: La s ni ta lele ele capacitate mare ca si la cele cu funcţiuni asociate pot apărea două trei zone publice, separate total sau parţial între ele (zone de acces distincte pentru sectorul de urgenţe, cel de învăţământ cercetare, pentru staţia de salvare etc). La spitalele cu secţie de boli infecfioa.se se va separa zona publică destinată acesteia de zona publică pentru restul spitalului. zona de serviciu creatăprin gruparea acceselor, circulaţiilorşi platformelor aferente clădirilor ce adăpostesc funcţiuni gospodăreşti sau tehnico utilitare; zona de recreere pentru bolnavi (parcul spitalului) cuprinzând spaţiile verzi şi aleile de promenadă în aer liber rezervate pacienţilor; se va avea în vedere o relaţie cât mai directă între aceasta şi nodul de circulaţie verticală care deserveşte secţiile de spitalizare; zone de prote cţie cuprinzând spaţiile plantate de protecţie a microclimatului şi alte zone restric ţionate pentru protecţia unor funcţiuni (gospodăria de apă potabilă, vecinătăţi ale unităţilor nucleare etc). In funcţie de amplasarea spitalelor şi/sau de asocierea altor funcţiu ni poate apărea

necesară delimitarea şi a altor zone, cum ar fi: zonă pentru creşterea şiîntreţiner ea animalelor de cercetare, zonă pentru heliport, zonă de locuinţe pentru personalul medical etc. IV.5.3. Orientarea clădirilorpe teren IV.5.3.1. Aşezarea clădirilor pe teren va asigura ca faţadele ce corespund saloanelorde bolnavi să fie orientate preferenţial spre sudest, sud sau nordvest; se va evita expunerea lor sprenord, nordest sau vest. Faţadele pe care se află ferestrele laboratoarelor, sălilorde operaţie sau ale altor încăperi dotate cu aparatură medicală sensibilă la însorire directă, se vor orienta spre nordvest, nord şi nordest. IV.5.3.2. Se va avea grijă ca prin poziţionarea reciprocă aclădirilor sau volumelor construite să nu se favorizeze crearea unor curenţi locali de aercare să afecteze zonele de circulaţie şicazare a bolnavilor. Se va evita practicarea acceselor importante (cu flux mare de persoane)pe faţadele expuse vânturilor dominante. IV.5.3.3. Se interzice amplasarea coşurilorde fum(dela centrala termică, crematoriu, grup electrogen) sau a exhaustărilor de la centralele de ventilaţie în astfel de poziţii încare emisiile poluante arputea fi direcţionate de vânturile dominante sau curenţii locali de a er spre faţadele spre care au ferestre încăperile sensibile ale sectoarelor medicale. IV.5.3.4. Fronturile de clădire cuprinzând saloane de bolnavi, săli de operaţie sau săli de naşteri se vororienta spre vecinătăţile imediate cele mai favorabile (parcul bolnavilor, al te spaţii verzi, zone liniştite şi fără risc de poluare); acestea nu se vor orienta spre spaţii intenscirculate, parcaje, curţi de serviciu, fără o distanţiere suficientă şi o protecţie prin spaţii intermediare plantate. IV.5.4. Distanţe între fronturide clădiri şi cerinţela compunerea ansamblurilor volumetrice

IV.5.4.1. Distanţele între fronturile paralele, atunci când cel puţin unul are ferestre ale încăperilor în care sunt cazaţi bolnavi sau se desfăşoară activităţi medicale ce necesită iluminare directă, vor fi cel puţin50 % din înălţimea până la cornişă a frontului care umbreşte ferestrele spaţiilor menţionate. IV.5.4.2. Nu se vor aşeza faţă în faţă, chiar dacă distanţele între fronturi sunt respectate, ferestre ale spaţiilor sau funcţiunilor careprezintă incompatibilităţi (saloane de bolnavi cu cabinete de explorări şi investigaţii, cu săli de operaţie, săli de naşteri, saloane de terapie intensivă, săli de autopsie şi zone de eliberare cadavre). IV.5.4.3. Se va evita ca imediat sub ferestrele saloanelorde bolnavi sau a spaţiilor cu funcţiuni medicale sensibile să se amplaseze terase, acoperişuriori alte suprafeţe care pot acumula praf sau degaja radiaţii termice datorită insolării. IV.5.5. Distanţe faţă de limita incintei IV.5.5.1. Intre fronturile cu ferestre ale spaţiilor decazare şiale funcţiunilor medicale sensibile din punctul de vedereal condiţiilor igienicosanitare şi străzile limitrofe cu trafic intens saii vecinătăţi cu surse de zgomot, trepidaţii, mirosuri dezagreabile, praf etc. se vorpăstra distanţe convenabile (20 25 m) şi se vorprevedea ecrane de protecţie (plantaţii dese cu arbori şi arbuşti, ziduri sau garduripline la limita incintei). IV.5.5.2. Distanţa între fronturile de mai sus şi marginile laterale ale incintei, dacă vecinătăţile sunt favorabile, nu va fi mai mică de 10 m, spre aasigura gradulde intimitate necesar persoanelor în suferinţă şi specificul activităţilor medicale. Această distanţă se poate reduce până la 3 mpentru faţadele cu ferestre ale clădirilor anexă tehnicogospodăreştisau administrative. IV.5.6. Regim de înălţime

IV.5.6.1. Clădirile spitaliceşti curente nu au condiţionări proprii care să impună unanumit regim de înălţime; excepţie fac unele funcţiuni tehnicomedicale speciale (bunkere de iradiere cu energii înalte, vivarium) sauunele staţii şi centrale tehnice (staţia deoxigen, centrala termică) ce trebuie amplasate în clădiri izolate pe considerente tehnologice; întro incintă spitalicească se vor întâlni volume construite cu înălţimi diferite rezultate din conceptul general de soluţionare spaţiofuncţională, dinparticularităţile specifice tipului de spital şi datelorde temă, din adoptarea unordecizii privind segregările de funcţiuni, zonificările, măsurile de protecţie etc. IV.5.6.2. Se recomandă evitarea dezvoltării pe înălţime a clădirilor spitaliceşti (chi ar şi în cazul spitalelor de capacitate mare)datorită disfuncţionalităţilor induse dedependenţa excesivă faţă de mijloacele de transport pe verticală. IV.5.7. Circulaţiile interioare înincintă IV.5.7.1. Sistemul decirculaţii interioare ale incintei spitaliceşti se compune din: alei exclusiv carosabile, alei exclusiv pietonale şi trotuare, alei mixte carosabile şi pietonale. IV.5.7.2. Dimensionareaaleilor carosabile se face în funcţie de trafic (fluxuri), de nevoilede staţionare, de gabaritele mijloacelor de transport utilizate. Lăţimea acestora nu va mai fi mai mică de: a. 2,5 mpentru aleile carosabile utilizate ocazional, în care caz la lungimi mai mari de 25 m se vor prevedea supralărgiri pentru depăşire, iar la capete zone de întoarcere; b. 4mpentru aleile carosabile de trafic mic sau cele care presupun staţionări, pre văzute la capete cu zone de întoarcere; c. 6 m şi peste 6 mpentru aleile carosabile mai intenscirculate (accese principale la spitalele mici şi mijlocii, accese la zona de serviciu pentru spitalele mari, accese la sectorulde urgenţe când acesta este dezvoltat et c). IV.5.7.3. Se prevădobligatoriu trotuare pietonale, pe oparte saupe ambele pă rţi, la aleile carosabile de 6 m lăţime şipeste 6 m; se recomandă prevederea unui trotuar la aleile de 4 m lăţime dacă conduc la intrarea de urgenţă sau la

platforma pentru serviciile tehnico gospodăreşti; se admite circulaţia pietonilorpe aleile carosabile de 2,5 m. IV.5.7.4. Pentru spitalele cu capacitate mai mare de 500paturi, precum şi pentru spitalele mijlocii (mici) dacă sunt asociate cu dispensare policlinice sau alte funcţiuni complementare, se recomandă separarea completă a aleilor pietonale de cele carosabile, cu deosebire înzona accesului pentru bolnavi, separare ce se va realiza fie prin stabilirea unui traseu distinct, fie prin prevederea unui spaţiu verde între trotuar şi carosabil. IV.5.7.5. Aleile pietonale destinate pentruplimbarea bolnavilor spitalizaţi, se vor soluţiona distinct de celelalte circulaţii, la distanţă de aleile sau platformele carosabile, precum şide zonele în care se manipulează materiale şi echipamente, substanţe cu potenţial toxic, inflamabil sau exploziv. IV.5.7.6. Parcajelese voramplasa cât maigrupat şi cât mai aproape de accesu lîn incintă. Se recomandă amplasarea în afara incintei spitalului aparcajelorpentru vizitatori, studenţi, cercetători, a altor categorii de persoane care nu sunt nemijlocit implicate în activităţile spitalului. OBSERVAŢIE: La spitalele mari sau la cele amplasate pe terenuri insuficiente se prefera soluţiile care asigură parcarea în s ubteran a autoturismelor personalului, cu luarea masurilor de protecţie cuvenite la evacuarea gazelor de eşapament. IV.5.8. Amplasarea reţelelordeutilităţi înincintă IV.5.8.1. Clădirile spitaliceşti sunt alimentate şi legate între ele printro serie de reţele, în majoritate subterane, ce transportă utilităţi: conducte de alimentare cu apăpotabilă şi apă de incendiu; conducte de canaliza re cu cămine şi staţii de tratare a efluenţilorpe traseu; reţele termice diversificate după temperatura şi presiunea agenţilor; conducte de apărăcită; reţele pentru gaze naturale; reţele pentru oxigen şi aer comprimat; reţele electrice de medie (înaltă) tensiune pentru alimentarea posturilorde transformare şi reţele de distribuţie pentru curenţi de jo asă tensiune; reţele detelecomunicaţii. IV.5.8.2. La amplasarea acestor reţele se vor avea în vedere: gruparea reţelelo r asemenea şi sistematizarea traseelor pentru a afecta cât mai puţin din teren, respectarea condiţiilor specifice de alcătuire şi pozare, respectarea reglementărilor tehnice privind vecinătatea traseelor şi rezolvarea intersecţiilor. IV.5.8.3. în cazul spitalelor mari, sau aplatformelor spitaliceşti comune mai multorunităţi sanitare, se vorprevedea,pe traseele principale, galerii vizibile în care se vor monta toate reţelele care nu prezintă incompatibilităţi de amplasare în acest sistem.

IV.5.8.4. Reţelele pentru utilităţi nu se vor amplasa sub aleile carosabile pentru anu bloca circulaţia înincintă pe perioada intervenţiilorpentru reparaţii. ANEXE GENERALE AI SCHEME FUNCŢIONALE PRIVIND PRINCIPALELE COMPARTIMENTEŞI SECTOARE AII. CONDIŢII PRIVIND DERULAREA PROCESULUIDE PROIECTARE, REALIZAREA ŞI EXPLOATAREA CONSTRUCŢIILOR SPITALICEŞTI ffd8ffe000104a46494600010201011f011f0000ffe20ad44943435f50524f46494c 4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595a2007d70006 00130010001f0032616373704d534654000000004945432073524742000000000 0000000000000000000f6d6000100000000d32d41444245000000000000000000 0000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000 00000000000012637072740000015c0000004e64657363000001ac0000006c777 470740000021800000014626b70740000022c000000147258595a00000240000 000146758595a00000254000000146258595a0000026800000014646d6e64000 0027c00000070646d6464000002ec000000887675656400000374000000867669 6577000003fc000000246c756d6900000420000000146d6561730000043400000 02474656368000004580000000c72545243000004640000000e6754524300000 4740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063074657 87400000000436f70797269676874202863292031393938204865776c6574742d 5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564207573696e6720416 46f62652047616d6d610000006465736300000000000000127352474220494543 36313936362d322e3100000000000000000000001273524742

ffd8ffe000104a4649460001020100fd00fd0000ffe20ad44943435f50524f 46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595 a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320 735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414 44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0 000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b 70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025 4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064 6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000 3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247 4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000 04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063 07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865 776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564 207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000 0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000 00001273524742 ffd8ffe000104a4649460001020100f100f10000ffe20ad44943435f50524f 46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595 a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320

735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414 44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0 000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b 70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025 4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064 6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000 3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247 4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000 04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063 07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865 776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564 207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000 0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000 00001273524742 ffd8ffe000104a4649460001020100f200f20000ffe20ad44943435f50524f 46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595 a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320 735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414 44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0 000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b 70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025 4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064 6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000 3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247 4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000 04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063 07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865 776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564 207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000 0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000 00001273524742 ffd8ffe000104a4649460001020100e900e90000ffe20ad44943435f50524f 46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595 a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320 735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414 44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0 000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b 70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025 4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064 6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000 3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247 4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000 04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063

07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865 776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564 207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000 0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000 00001273524742 ffd8ffe000104a4649460001020100f800f80000ffe20ad44943435f50524f 46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595 a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320 735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414 44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0 000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b 70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025 4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064 6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000 3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247 4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000 04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063 07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865 776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564 207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000 0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000 00001273524742 ffd8ffe000104a4649460001020100e500e50000ffe20ad44943435f50524f 46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595 a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320 735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414 44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0 000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b 70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025 4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064 6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000 3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247 4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000 04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063 07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865 776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564 207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000 0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000 00001273524742 ffd8ffe000104a4649460001020100fe00fe0000ffe20ad44943435f50524f4 6494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595a 2007d7000600130010001f0032616373704d53465400000000494543207 35247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d4144 42450000000000000000000000000000000000000000000000000000000

00000000000000000000000000000000000000012637072740000015c00 00004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b7 0740000022c000000147258595a00000240000000146758595a00000254 000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c00000070646 d6464000002ec0000008876756564000003740000008676696577000003 fc000000246c756d6900000420000000146d656173000004340000002474 656368000004580000000c72545243000004640000000e6754524300000 4740000000e62545243000004840000000e766367740000049400000630 7465787400000000436f707972696768742028632920313939382048657 76c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f6469666965642 07573696e672041646f62652047616d6d61000000646573630000000000 000012735247422049454336313936362d322e310000000000000000000 0001273524742 ffd8ffe000104a4649460001020100e700e70000ffe20ad44943435f50524f 46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595 a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320 735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414 44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0 000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b 70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025 4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064 6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000 3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247 4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000 04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063 07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865 776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564 207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000 0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000 00001273524742 ffd8ffe000104a4649460001020100f100f10000ffe20ad44943435f50524f 46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595 a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320 735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414 44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0 000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b 70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025 4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064 6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000 3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247 4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000 04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063 07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865 776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564

207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000 0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000 00001273524742 ffd8ffe000104a4649460001020100e300e20000ffe20ad44943435f50524f 46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595 a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320 735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414 44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0 000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b 70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025 4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064 6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000 3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247 4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000 04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063 07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865 776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564 207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000 0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000 00001273524742 ffd8ffe000104a4649460001020100df00df0000ffe20ad44943435f50524f 46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595 a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320 735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414 44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0 000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b 70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025 4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064 6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000 3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247 4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000 04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063 07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865 776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564 207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000 0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000 00001273524742 ffd8ffe000104a4649460001020100c500c50000ffe20ad44943435f50524f 46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595 a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320 735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414 44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0 000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b

70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025 4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064 6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000 3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247 4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000 04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063 07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865 776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564 207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000 0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000 00001273524742 ffd8ffe000104a46494600010201011301120000ffe20ad44943435f50524f 46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595 a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320 735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414 44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0 000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b 70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025 4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064 6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000 3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247 4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000 04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063 07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865 776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564 207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000 0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000 00001273524742 ffd8ffe000104a4649460001020100f100f10000ffe20ad44943435f50524f 46494c4500010100000ac441444245021000006d6e74725247422058595 a2007d7000600130010001f0032616373704d5346540000000049454320 735247420000000000000000000000000000f6d6000100000000d32d414 44245000000000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000012637072740000015c0 000004e64657363000001ac0000006c777470740000021800000014626b 70740000022c000000147258595a00000240000000146758595a0000025 4000000146258595a0000026800000014646d6e640000027c0000007064 6d6464000002ec000000887675656400000374000000867669657700000 3fc000000246c756d6900000420000000146d65617300000434000000247 4656368000004580000000c72545243000004640000000e675452430000 04740000000e62545243000004840000000e76636774000004940000063 07465787400000000436f70797269676874202863292031393938204865 776c6574742d5061636b61726420436f6d70616e79204d6f646966696564 207573696e672041646f62652047616d6d6100000064657363000000000 0000012735247422049454336313936362d322e31000000000000000000

00001273524742 AII. CONDIŢII PRIVIND DERULAREA PROCESULUI DE PROIECTARE, REALIZAREA ŞI EXPLOATAREA CONSTRUCŢIILOR SPITALICEŞTI AII.l. CONSIDERENTE GENERALE Derularea procesului de proiectare,realizarea şi execuţia construcţiilor spitaliceşti se va face în conformitate cu indicaţiile menţionate în prezenta anexă, cuprecizarea că, în acelaşi timp, se va respecta întreaga legislaţie învigoare la data proiectării şi realizării investiţiei. AII.2. DERULAREAPROCESULUI DE PROIECTAREP„E FAZESI ETAPE CONFORM CU REGLEMENTĂRILE LEGALE IN VIGOARE Al1.2.1.1 Operafiuni şistudii preliminareiniţierii investiţiilor AII.2.1.1 Fundamentarea necesităţii realizării de spitale noi, de extindere şi completare a serviciilor medic ale în raport cudezvoltarea localităţilor, se va face de către organele administraţiei locale, împreună cu Direcţiile Sanitare Judeţene,pe bază de studii şi analize multicriteriale ale situaţiei existente înteritoriu, ale disfuncţionalităţilor evidenţiate ş i ale cerinţelorde perspectivă pe termen mediu şi lung. AII.2.1.2. înplanurile urbanistice generale şi zonale (PUG şi PUZ), elaboratepentru localităţile urbane şi rurale, se vor cuprinde noile obiective spitaliceşti, rezervânduse amplasamente care să asigure condiţii corespunzătoare acestui tip de unităţi sanitare (conform Regulamentului general de urbanism aprobat prin HG 525/1996 şi cerinţelorde la Cap. IVdin prezentul Normativ). Verificarea caracteristicilor terenurilorpropuse pentru amplasarea de spitale se va face anterior cuprinderii în PUG şi PUZ, prin studii topometrice, geotehnice, de încadrare în mediul natural şi construit existent. Pentru amplasamentele destinate spitalelor, precum şi pentru zonele de influenţă adiacente, se vor face precizări speciale în Regulamentele urbanistice locale privind vecinătăţile admise şi regimul construit al acestora, arterele de circulaţie şi mijloacele de transport incomun, dotările tehnico edilitare obligatorii, etc. AII.2.1.3. Determinarea capacităţii, profilului şi structurii medicale a viitoarelor obiective spitaliceşti se va face de către organismele şi specialiştii cu responsabilităţi înmanagementul reţelei de asistenţă medicală prin analize şi studii preala

bile privind starea desănătate şi structura populaţiei din teritoriu, recurenţa şi morbiditatea unorpatologii generale sau specifice zonei, tendinţa de evoluţie pe termen mediu şi lung a necesităţilor de asist enţă sanitară, oportunitatea dezvoltării în cadrul noilor unităţi a unor funcţi uni medicale asociate (dispensar, sectorde învăţământ şi/sau cercetare despecialitate). Datele din aceste studii vor fi analizate de invest itorpentru întocmirea temei cadru a viitoarei investiţii. AII.2.2. Iniţierea investiţiei AII.2.2.1. Iniţierea investiţiilorce se vor finanţa dinfonduri publice, definite ca laII. 1.3. i 2, se face pe baza .Studiului de pre fezabilitate caredetermină, pe baza datelor tema cadru şia condiţiilor specifice unor amplasamente date,parametrii unităţi spitaliceşti: tema deproiectare propriuzisă cuprinzând caracteristicile spaţiofuncţio şi tehnicomedicale; volumul cheltuielilor estimate a finecesare pentru realizarea obiectiv (costuripentru proiectare, execuţie,dotare medicală, lucrări conexe de ini public etc). „Studiul de prefezabilitate" se întocmeşte, în conformitate cu Nori metodologice privind conţinutul cadruprecizate de Ordinul comunMF ML nr. 1743/69/N/1996, prin grija ordonatorului decredite (investitor), de eleme ntele componente (conducte şi echipamente) amplasate în spaţii şi pe trai protejate (ghene închise) inaccesibile pentru persoanele neinstruite materialele de închidere a ghenelor vor asigura oetanşare şi o rezistenţă term mresnunzătoare: conductele vor fi izolate termic. c. în spaţiile tehnice (staţii, centrate, subsoluri saucanale vizitabile) conductele ' termice se vor semnaliza prin simboluri şi culori distincte. d. pentru instalaţiile şi aparatele din laboratoare şi spaţiile tehnicomedicale care pot provoca arsuri sauopărire, se vor respecta prevederile normelor de protecţia muncii însectorul sanitar. V.2.(C).3. Protecţiaîmpotriva riscului de explozie a. toate instalaţiile, recipienţii şi echipamentele pentru agenţi termici sub presiune vor fi prevăzute cudispozitive de siguranţă pentru cazul când presiunea se ridică peste parametrii nominali (supapede siguranţă, el

emente de automatizare, etc.) b. toate instalaţiile C şi echipamentele care utilizează apa cu temperaturi peste 114 C vor respecta prescripţiile tehnice ISCIR şi vor fi autorizate de acesta la punerea în funcţiune. c. dimensionarea şi amplasarea rezervoarelor de carburanţi şi combustibili pentru centralele termice vor fi conforme cuprevederile normativului P 118 şi I 13privind protecţia la explozie. d. proiectarea instalaţiilorde gaze naturale (gaz metan) se va face cu respectarea normativului specific atât în ce priveşte componentele i nstalaţiei propriuzise cât şi în ce priveşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească spaţiile în care acestea sunt amplasate (panouride explozie dirijată, rezistenţa pereţilor şi planşeelor, guri de aerisire, cubaj de aer, e tc). e. pentru instalaţiile de oxigen şi fluide medicinale, ce utilizează butelii şi recipienţi subpresiune, se vor respecta normele ISCIR, prevederile din P 118 şi prevederile din normativele Ministerului Sănătăţii referitoare la modul de utilizare şi măsurile necesare pentru asigurarea protecţiei muncii. f. instalaţiile electrice înbloculoperator şi spaţiile pentru anestezie se vorplasa la înălţimea de peste 1,00 mde la pardoseală, iar masa de operaţie şi restul de mobilier şi aparatura medicală se vor conecta la reţeaua de împământare pentru apreveni riscul producerii de scântei în zona de deasupra pardoselii unde se pot acumula gaze de narcoză care arputea exploda. în acelaşi scop se prevede şi ventilarea climatizarea corespunzătoare a spaţiilor cu exhaustoare şide la partea inferioară a încăperilor. g. la bateriile de acumulatori şi redresori pentru alimentarea electrică de siguranţă se vor lua măsuri corespunzătoare deconformare geometrică a spaţiilor şi aerisire naturală permanentă pentru apreveni riscul acumulatorilordehidrogen. V.2.(C).4. Protecţiaîmpotriva riscului de intoxicare a. instalaţiile de ventilare (canalele) ce asigură evacuarea degajărilor de substanţe nocive de la hotele de exhaustare, nişe şi boxe vor fi individuale, vor evita străbaterea de încăperi în care se pot afla bolnavi (la etajele superioare), vor avea ventilatoarele de evacuare amplasate la capătul dinspre exteriorul instalaţiei pentru amenţine canalele de evacuare în su bpresiurie. b. materialele din care se execută componentele instalaţiilorde evacuare a aerului vor fi protejate la acţiunea degradantă a substanţelor chimice evacuate pentru ca eventualele defecţiuni produse instalaţiei să nu o transforme în sursa de noxe pentru spaţiile prin care trece. c. instalaţiile de evacuare a aerului viciat cu substanţe toxice vor fi monitorizate pentru supravegherea permanentă a stării lor de funcţionare. V.2.(C).5. Protecţiaîmpotriva riscului de contaminare sauotrăvire a. aparatura medicală de investigare şi tratament ce foloseşte radiaţii

penetrantetrebuie să fie izolată din punct de vedere al iradierii faţă de încăperile din jur, în funcţie de caracteristicile sursei de radiaţie, natura radiaţiei şi puterea fascicolului. b. pentru protecţia împotriva riscului de contaminare se vorrespecta şi prevederile cuprinse în „Norme republicane la radioprotecţie" şi „Normerepublicane de securitate nucleară". V.2.(C).6. Protecţia împotriva descărcărilor atmosferice se va asigura la clădiri spitaliceşti cu minim 75paturi, înconformitate cuprevederi Normativ I.20. V.2.(C).7. Protecţia cuprivire laexploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor va fi asigurată conform prevederi „Normede protecţia muncii în sectorul sanitar" cap. III. V.2.(D). SIGURANŢA CU PRIVIRE LALUCRĂRILE DE ÎNTREŢINERE Se vorrespecta prevederi cuprinse în „Normativprivindproiectarea clădirilo civile din punct de vedere al cerinţei de siguranţă înutilizare" cod CE 1 / 95 (cap 2.4) şi prevederi specifice lucrărilorde întreţinere din clădiri spitaliceşti, cuprins în„Norme deprotecţie a muncii în sectorul sanitar". V.2.(E). SECURITATEALAINTRUZIUNI ŞI EFRACŢII V.2.(E). 1. Pe lângă prevederile cuprinse în„Normativul privindproiectarea clădirilor civi din punct de vedere al cerinţei.de siguranţă înexploatare" cod CE 1/95 (cap. 2.: pentru clădirile spitaliceşti este necesară as igurarea unor măsuri suplimentare < securitate împotriva efracţiei pentru unele sectoare, compartimente şi încape după cumurmează: a. spaţii de lucru şi depozite în care se afla materiale sau substanţe periculoa (otrăvitoare, inflama bile, explozibile, narcotice, surse radioactive, culturi bacterii şi viruşi). b. spaţii cu aparatura medicală de înaltă performantă (majoritatea cabinetelordin sectoarele de investigaţii si tratamente speciale). c. Compartimente în caretrebuie menţinutecondiţii deosebitede sterilitate sau asep sie (bănci de sânge sau ţesuturi, laboratorde produse sterile, bloc operator, biber onerie. sterilizare). d. spaţii tehnice şi staţiiacăroravariere poate pune în pericolbolnaviisau alte cate goriide utilizatori ai spitalului (staţia deoxigen, tablourile electrice, staţia de apă sterilă, sistemele de control automat ale funcţionării instalaţiilor). Măsurile de protecţie la efracţie a spaţiilor enumerate mai sus vor fi: prevederea de uşi solide şi sisteme de încuiere fiabile protejarea ferestrelor cu grile sau obloane 1. prevederea de sisteme de alarmare

2. V.2.(1:).2. In incintele şi clădirile spitaliceşti sunt necesare măsuri speci

ale împotriva intruziunii insectelor şi rozătoarelor carepot deveni un veh icul pentru transmiterea infecţiilor între diferitele sectoare ale spitalului, dar şi între spital şi populaţia din zonă. Printre măsurile ce trebuie avute în vedere la proiectare şi execuţie, cele mai importante sunt: etanşarea conductelor şi cablelor la trecerea prin pereţi şi planşee prevederea de materiale de construcţie şi de finisare care să permită incuibarea insectelor ghcnele pentru traseede conducte şicablesă fieînchise etanş, dar în caz denecesit ate să fie accesibile acţiunilor de salubrizare. tunelurile şi galeriile de instalaţii, subsolurile tehnice să fie finisate corespunzător menţinerii curăţeniei, să aibă instalaţii de evacuare a apelor accidentale, să permită inspecţia şi întreprinderea acţiunilor de dezinsecţie şi der atizare. ANEXAV.2. DOCUMENTE CONEXE . STAS 12.400/1,2 Performanţeîn construcţii (Mod de exprimare al performanţelor) CE 1/95 Normativ privindproiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinţei „Sigur anţa în exploatare" C239 Normativ pentru adaptareaconstrucţiilorde locuit, a construcţiilor şi locurilor publice la cerinţele persoanelor handicapate Normativ Proiectarea spitalelor generale departamental N 425 Normede protecţia muncii în sectorulsanitar Norme .Prevenirea şi stingerea incendiilorpentru ramura Ministerului Sănătăţii P118 Normetehnice de proiectare şi realizare a construcţiilorprivind protecţia la acţiunea focului N 133 Norme Republicane de SecuritateNucieară I 7 Normativ pentru proiectareaşi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 V ID 17 Normativ pentruproiectarea, executarea, verificarea instalaţiilor electrice în zone cupericolde explozie I 20 Normativ pentru proiectareaşi executarea instalaţiilorde protecţie contra trăznetu lui I 5 Normativ pentru proiectareaşi executarea instalaţiilorde încălzire I 6 Normativ pentru proiectareaşi executarea reţelelorşi instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale I13 Normativ pentru proiectareaşi executarea instalaţiilorde ventilare I 9 Normativ pentru proiectareaşi executarea instalaţiilor sanitare C31 Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, montarea, instalarea, exploatarea,repararea şi verificarea cazanelor de aburde joasă presiune şi a cazanelor de apă caldă C37 Prescripţiitehnice pentru proiectarea, execuţia şi încercarea în vederea amenajării supapelorde siguranţă destinată echipării cazanelor şi recipientelor sub presiune C4 Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, instalarea, exploatarea, separarea şi verificarea recipientelor metalice stabile subpresiune PE 204 Instrucţiuni privindexploatarea şi întreţinerea punctelor termice PE 216 Regulament de exploataretehnică a instalaţiilorde cazane I 25 Instrucţiuni tehnic

e pentru efectuarea încercărilor hidraulice şi pneumatice la recipiente STAS 2612 Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admise. STAS 6526 Manometrudiferenţial cu tubînformă de V. Condiţiigenerale Catalog IPCT Detalii, elemete şi subansambluri canale de aer. Grupa VI90 STAS 2453 Ascensoare pentru persoane STAS 2455 Ascensoare pentru spitale STAS 2965 Scări interioare în construcţii STAS 6131 Înălţimi de siguranţă şi alcătuirea parapetelor P92 Normativprivind dotareacu ascensoare a clădirilorde locuit, social culturale şi ad ministrative V.3. SIGURANŢA LA FOC • Cerinţa decalitate a construcţiilor, privind siguranţalafoc, în cazulunităţilor sp italiceşti, impune ca soluţiile adoptate prin proiectare şi menţinute în exploatare, sâ asigure, în caz de incendiu, următoarele: protecţia utilizatorilor (bolnavi, personal medical, vizitatori, aparţinători) ţinând seama de starea lor de sănătate precum şi riscul de incendiu; limitarea pierderilor de vieţi omeneştişi de bunuri materiale; împiedicarea extinderii incendiului la vecinătăţi; prevenirea avariilor laconstrucţii şiinstalaţii învecinate,în cazul prăbuşirii clădirii i ncendiate; protecţiaechipelor de intervenţieşi aserviciilor mobilede pompiericare acţionează pentru stingerea incendiilor, evacuarea ocupanţilor şi abunurilor materiale. Concretizarea cerinţelor utilizatorilor în ceea ce priveştesiguranţa la foc se vaface funcţie de situaţia concretă determinată de condiţiile specifice existente, corelată cu performanţele clădirii referitoare la siguranţa la foc. Condiţiile specifice existente, vizează atât evacuarea dificilă a persoanelordin clădirea spitalului (bolnavi greu dcplasabili sau care nu se pot deplasa singuri) cât şi menţinerea Iară întreru pere a activităţii blocului operator. Condiţiile performante specifice şi cuantificarea acestora, pentru fiecare caz concret, va fi stabilit de către proiectantul de investiţie pe baza scenariilor de siguranţă la foc elaborate conform reglementăril orde specialitate (conformAnexa V.3.). CRITERII. PARAMETRISI NIVELURI DE PERFORMANTA privind: V.3.1. Riscuri de izbucnire aincendiilor V.3.1.1. Riscurile de izbucnire a incendiilor în clădirile spitaliceşti trebuie reduse, în condiţiile asigurării funcţionalităţii, prin limitarea surselor potenţiale de aprindere, a materialelor şi substanţelor combustibile. încadrarea încăperilor şi a spaţiilor din construcţiile spitaliceşti în nivelurile de risc, are în vedere activitatea desfăşurată,densitatea sarcinii termice şi alcătuirea constructivă.

V.3.1.2. încăperile şispaţiile clădirilor spitaliceşti se încadrează în următoarele niveluri de risc: risc obişnuit (densitateasarcinii termice mai mică de420 Mj/mp)cuprinzând majori tatea spaţiilordestinate bolnavilor, respectiv: saloane, cabinete consultaţii, spaţii destinate tratamentelor, săli operaţie etc. risc mediu (densitatea sarcinii termice cuprinsăîntre 420 şi 840Mj/mp) cuprinzând, în principal. încăperi şi spaţii tehnice, cum ar fi: centrale de ventilaţie, laboratoare, bucătării etc. risc mare în care sunt cuprinse încăperi şi spatii cudensitatea sarcinii termice peste840 Mj/mp (depozite, arhive etc.). OBSERVAŢIE Densitatea sarcinii termice va fi calculată, de la caz la caz, funcţie de situaţia concretă, conform prevederi STAS 10903/2. V.3.1.3. Este interzisă folosirea sau depozitarea lichidelor şi gazelor combustibile înalte locuri decât cele special amenajate şi fără respectarea măsurilorde prevenire şistingere specifice pentru cantităţi limitate. V.3.2. Asigurarea protecţiei utilizatorilor prin stabilirea intervalelorde ti mp care să permită corelarea acţiunilorde intervenţie şi salvare, cu dezvoltarea incendiului. V.3.2.1. Timpul de alarmare autilizatorilor Intervalul de timp dintre izbucnirea incendiului şi semnalizarea acestuia diferă înfuncţie de sistemele utilizate (automate sau comandate deom) în cazul echipării cu instalaţii automate de semnalizare a incendiilor: max. 30 secunde în cazul neechipârii cu instalaţii automatede semnalizare a incendiilor: max. 60 secunde. V.3.2.2. Timpul de alertare a serviciilor depompieri Intervalul de timp dintre momentul semnalizării incendiului (alarmare) şi cel al alertării serviciilorde pompieri depinde de sistemul utilizat: sisteme automatede alertare: max. 30 secunde sisteme manuale de alertare: max. 2 minute.

V.3.2.3. • Timpul de supravieţuire a utilizatorilor Intervalul de timp dintre izbucnirea incendiului şi limita menţinerii în viată înspaţiile destinate activităţilor medicale se asigură în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al construcţiei, dar: min. 20 minute înconstrucţiile ce au grad I IIrezistenţă la foc V.3.2.4. Timpul deevacuarea utilizatorilor Intervalul de timp dintre alarmarea utilizatorilor şi evacuarea acestora în exterior sau în spaţii special amenajate, se asigură în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al clădirii şi lungimea maximă a căii de evacuare, considerând că deplasarea peorizontală a persoanelorbolnave se face încea. 0,05 m/sec. Grad de rezist, la foc al constr.

I – II

Lungime maximă a căii de evacuare (metrii)

în două dir. (2)

întro singură dir. (1)

30

20

Timp de evac. maxi m (secunde) (2) (1 600

400

V.3.2.5. Timpul delocalizareşi stingerea incendiilor Intervalul de timp dintre alarmare şi momentul punerii sub control şi stingerii incendiului est e funcţie de echiparea şi dotarea cu mijloace de stingere, precum şi de timpulde alertare al forţelor de intervenţie max. 60 minute V.3.2.6. Timpul de propagare la clădirile învecinate Se ia înconsiderare în cazul spitalelorpavilionare (încazul spitalelor monobloc,distanţele cerute de condiţiile urbanistice asigură oprotecţie suficientă la propagarea focului) min. 30 minute V.3.3. Asigurarea performanţelor construcţiei si a principalelor ei părţi componente (comportarea la foc a construcţiilor) V.3.3.1. Timpul deincendieretotală (flash over) Intervalul de timp dintre momentul alarmării şi momentul generalizării combustiei la toate elementele şi materialele din clădire trebuie să fie de celpuţin două ori timpulde supravieţuire min. 40 minute la construcţii de grad I IIrezistenţă la foc

V.3.3.2. Etanşeitatea laaer a construcţiei Volumul de aer ce intră în interiorul clădirii, când tâmplăria exterioară (uşi, ferestre) este în poziţie închisă, precum şi cel care iese din clădire,datorită diferenţei de presiune, trebuie controlat şi redus cât m ai mult posibil max. 1 schimb aer/oră. V.3.3.3. Compartimentareaantifoc a construcţiei Aria compartimentelor antifoc trebuie să fie realizată în limitele admise, în corelare cu gradul de rezistenţă la foc şi numărul de niveluri, conform reglementărilor specifice. V.3.3.4. Limita de rezistenţă lafoc aelementelorde construcţie cedelimi tează sau separă spaţiiale clădirii a. elemente ce delimitează compartimentele antifoc pereţi antifoc realizaţi din materiale incombustibile(clasa Co)cu limita de r ezistenţălafoc 3 ore 7 ore, în funcţie de densitatea sarcinii termice din compartimente; b. elemente de separare din cadrul compartimentelor de incendiu sunt: pereţii despărţitori ai diferitelor spaţii funcţionale au limite de rezistenţă la foc şi clase de combustibilitate normate, în funcţie de gradulde reziste nţă la foc al construcţiei, destinaţia spaţiului respectiv şi rolul elementelor de separ are, potrivit reglementărilor. V.3.3.5. Limita de rezistenţăIa foca faţadelor şiacoperişului (elemente neportante) In funcţie de gradulde rezistenţă la foc asigurat, limita de rezistenţă la foc a pereţilor exetriori neportanţi este: min. 15 minute (Co) gradI rezistenţă la foc; min. 15 minute (C2) gradIIrezistenţă la foc Acoperişurile se alcătuiesc şi se realizează conform condiţiilor corespunzătoare gradului de rezistenţă la foc al construcţiei. V.3.3.6. Rezistenţalafocastructuriiportante Structura portantă a construcţiei, funcţie de gradulde rezistenţă la foc trebuie să îndeplinească următoarele condiţii minime de combustibili tate şi rezistenţă la foc: Tip element

Grad de rezistenţă la foc

I stâlpi, coloane, pereţiport anţi

nivel curent

Co 2 h 30'

II Co 2h

ultim nivel

Co 1 h 30'

Co 1h

grinzi, planşeeniv. curent acoperiş terasă

Co 1h

grinzi olansee oeste subsol

Co 1 h 30'

Co 45' Co 1h

V.3.3.7. Durata de sigurtanţăarefugiilor Intervalul de timp în care este asigurată supravieţuirea în spaţiile special amenajate, indiferent de modul în care evoluează incend iul, trebuie să fie cel puţin egal cu timpulde supravieţuire. min. 20 minute grad I IIrezistenţă la foc. V.3.3.8. Existenţa şi condiţiileperformante ale dispozitivelor de detectare şialarmare Echiparea şi dotarea cu dispozitive de detectare şi alarmare se face confornj reglementarilorde specialitate astfel încât să se poată asigura ti mpul de alarmare stabilit (cap. V.3.2.I.). V.3.3.9. Existenţa şi condiţiileperformante ale sistemului de alertare încaz de incendiu Pentru anunţarea serviciilor mobile de pompieri, în caz de incendiu, se asigură mijloacele corespunzătoare funcţie de fiecare situaţie concretă, astfel încât să se asigure timpul dealertare stabilit (cap. V.3.2.2J. V3.3.10. Condiţiile performante ale dispozitivelorde evacuare afumului Limitarea propagării fumului înîncăperi, coridoare, scări trebuie asigurată prii realizarea unor elemente despărţitoare corespunzătoare (pereţi, planşee) ş prevederea dispozitivelorde evacuare a fumului, corespunzător reglementărilo specifice. V.3.3.11. Existenţa şi condiţiileperformante ale sistemelor au tomate de stingerea incendiilor Necesitatea sistemelor automate de stingere se stabileşte în funcţie de riscurile d incendiu, combustibilitatea materialelor şi valoarea aparaturii utilizate respectânduse prevederile normelortehnice învigoare. Se va asigura declanşarea şi funcţionarea corespunzătoare, a sistemelor cu d ebitele intensităţile, presiunile şi timpul de funcţionare normate funcţie de necesităţii concrete. V.3.3.12. Asigurarea duratei desiguranţă şi capacitatea căilorde e vacuare Asigurarea intervalului de timp în care căile de evacuare pot fi utilizate în condiţ de siguranţă, se realizează, potrivit reglementărilor. în funcţie de capacitat

e maximă simultană, tipulde construcţie şi modulde rezolvare a căii de evacuare (îndouădirecţii, respectiv întro singură direcţie). min. 900 respectiv 600 sec. gr. III. Capacitatea căilorde evacuare „C" (50persoane/flux) va asigura trecere numărului de fl k uxuri determinate prin calcul (Număr fluxuri.,F Numărpersoai .. 4

N " / Capacitate evac. „C"). în orice condiţii căile de evacuare (coridoare) nu vor avea lăţimea mai mică c 2.20 in pentru transportul persoanelor cu targa, sau 1,40 mpentru transportul braţe al copiilor preşcolari, uşile de pe căile de evacuar e având lăţimea minimă ( 1,00 m. V.3.3.13. Timpul desiguranţăprivind funcţionareaascensoarelor de inter venţie În clădirile înalte, cel puţin unul dinascensoarele prevăzute, se vor amenaja corespunzător asigurării operaţiunilorde stingere, având o capacitate de transport de3 5 servanţi cu echipamentul respectiv. Timpul de funcţionare în siguranţă, al ascensoarelorde intervenţie, trebuie să fie cel puţin 2 ore de la izbucnirea incendiului. V.3.3.14. Asigurarea condiţiilor pentru accesul autovehiculelorde interv enţie Construcţiile pentru spitale vor avea asigurate accese carosabile, corespunzător dimensionate şi alcăt uite, care să permită accesul uşor al autovehiculelorde intervenţie ale pompierilor, cel puţin la două faţade ale clădirii. V.3.3.15. Echipareaşi dotarea construcţiei cu mijloace fixe şi mobilede in tervenţie Construcţiile se vor echipa şidotacu mijloace de intervenţie conform reglementărilor specifice, în funcţie de tipul construcţiei şi densit atea sarcinii termice. Se vorprevedea, după caz, stingătoare, hidranţi interiori şi exteriori de incendiu, coloane uscate, instalaţii automatede semnalizare şi stingere a incendiilor etc, potrivit necesităţilor. V.3.3.16. Asigurarea traseelor pentru accesul personalului servici ilor mobilede pompieri Traseele de intervenţie trebuie să fie marcate corespunzătorpentru afi uşorde recunoscut, cât mai scurte şi amenajate astfel încât să se asigure protecţia forţelor care acţionează pentru stingere şisalvare. V.3.4. Performanţele elementelor şi materialelor de construcţie V.3.4.1. Combustibilitatea elementelor, respectiv a materialelor componente In clădirile spitaliceşti se vorutiliza materiale având clasa de combustibilitate

admisă de normele specifice, în corelare cu gradul de rezistenţă la foc, respectiv clasa Co pentru principalele elemente constructive. V.3.4.2. Contribuţia la evoluţia incendiului este apreciată prin densitatea sarcinii termice corespunzătoare spaţiuluirespectiv şise evaluează funcţie de situaţia concretă (totalitatea materialelor şi substanţelo r combustibile, fixe şi mobile existente pe suprafaţa considerată) conformprevederiSTAS 10903/2. Se vor asigura măsuri de protecţie corespunzătoare, stabiliteprin reglementările tehnice. Se recomandă ca densitatea sarcinii termice în încăperile destinate bolnavilor să nu depaseasca 420 MJ/mp V.3.4.3. Propagarea flăcărilor pe suprafaţaclementelorde construcţie combustibi le Alcătuirea clementelor va fiastfel rezolvată încât incendiul să nu se propage cuuşurinţă. Propagarea flăcărilorpe suprafaţa clementelorde construcţie trebuie să fie de maximm 45 cm în 10 minute. V .3.4.4. Nivelul admisibil dedegajare a fumului şigazelortoxice Se vorutiliza elemente şi materiale combustibile astfel încât prin inflamarea acestora să nu se degaje cantităţi mari de fum şi gaze toxice care să pericliteze sănătatea utilizatorilor. Se vor lua măsuri corespunzătoare deevacuare a fumului şi gazelor toxice. V.3.4.5. Gradulde rezistenţăla foc al construcţiei va fi stabilit în funcţie de combustibilitatea şi limita de rezistenţă la foc a principalelor elemente de construcţie folosite,potrivit reglementărilor. Pentru spitale (respectiv clădirile în care se află bolnavi şi se desfăşoară activităţ medicale) se vorutiliza construcţii de gradul Isau IIrezistenţă la foc. V.3.4.6. Etanşeitatea la propagarea fumului şia flăcărilor Intervalul de timp în careunelement de separare împiedică trecerea fumului şi£ flăcărilor, dintr o încăpere în alta se stabileşte corespunzătordestinaţiei acestuia în funcţie de gradul de rezistenţă la foc stabilit, conform normelor specifice (vez cap.V.3.3.3.3.3.6.). 3V .3.4.7. Duratade stingereaincendiilor Intervalul de timp până când focul este stinscomplet trebuie să se înscrie îi limetele rezistenţei la foc a elementelor structurale(maxim performanţi elementul ui cel mai puţin rezistent planşeul în situaţia cea mai defavorabilă). max. 1 oră -

grad MI rezistenţă la foc. V.3.5. Intervenţia pentru stingere V.3.5.1. Timpul deîncepere a intervenţiei Intervalul de timp dintre momentul alertării şi cel alînceperii acţiunii de intervenţieila locul incendiului, depinde de echiparea cu instalaţii de semnalizare şi alertarede distanta la care se află unitatea de intervenţie de dotarea acestora,precum şi deoperativitatea echipelor respective. Se va stabili, pentru fiecare situaţie concretă, prin elaborarea de scenarii de siguranţă. V.3.5.2. Durata intervenţiei Timpul încare incendiul este oprit depinde de suma tuturor intervalelorde timj necesare începerii şi desfăşurării procesului de stingere. ANEXA V.3 DOCUMENTE CONEXE Decret 2901977Norme generale de protecţieîmpotriva incendiilor la proiectare şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor P 118 Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilorprivin/d protecţia la acţiunea focului Ordin381/1219 Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor HG 1994 completare la NC1977 HG 51 1992 Privindunele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor Norme C 58 Norme tehnice privind ignifugarea materialelor combustibile dinlemn şi textile utilizate în constr ucţii Normativ 1 5 Normativpentru proiectarea şi executarea instalaţiilorde ventilare NormativI6 Normativ pentru pr oiectarea şi executarea reţelelor şi instalaţiilordeutilizare a gazelor naturale Normativ 1 7 Normativpentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice la consumatori cu tensiunea până la 1000 V.c.a şi 1500 V.c.c Normativ 1 9 Normativpentru priectarea şi executarea instalaţiilor sanitare Normativ 113 Normativ pentru proiectarea şiexecutarea instalaţiilor de încălzire NormativI18 Normativpentru proiectarea şi executarea instalaţiilorde telecomunicaţii NormativI20 Normativprivind proiectarea şi executarea instalaţiilor deprotecţie contra trăsne tului în construcţii STAS 1478 Construcţii civile şi industriale. Alimentarea interioară cu apă. Prescripţii fundamentale STAS 6168 Măsuri de siguranţă contra incendiilor. Scări de intervenţie şi salvare STAS 6647 Măsuri de siguranţă contra incendiilor. Elemente pentru protecţia golurilor STAS 6793 Lucrăride zidărie. Coşuri, canale de fumpentru focare obişnuite la

constructii civile. Prescripţii generale. STAS 8844 Măsuri de siguranţă contra incendiilor. Uşibatante pe scările de evacuare. Prescripţii constructive împotriva trecerii fumului STAS 297/1,2 Indicatoare de securitate. Culori şi forme. Condiţii generale STAS 10903 Calculul sarcinii termice în construcţii STAS 2965 Scări interioare în construcţii STAS 3081 Utilaje de stins incendii. Cutii metalice pentru hidranţi interiori STAS 4918 Utilaje de stins incendii. Stingatorportativ curaf şi CO 2 STAS 9752 Utilaje de stins incendii. Stingator cu dioxid de carbon V.4 IGIENA, SANATATEA OMENILOR, REFACEREA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI Cerinţa de igienă, sănătate şi protecţie a mediului implică conceperea şi realizar easpaţiilor precumşi;a părţilor componente astfel încât şă nu fie periclitată sănătatea şi igiena ocupanţilor, urmarinduse în acelaşi timp şi protecţia mediului înconjurător. În cazul clădirilor spitaliceşti, această cerinţă este de importanţă vitală şi se asigură atât din faza de proiectare cât şi dinfaza de exploatare a clădirii. Necesităţile utilizatorilor, în c azul acestei grupede cerinţe, se referă la: A. Igiena mediului interior B. Igienaapei C. Igiena evacuării rezidurilorlichide D. Igiena evacuării rezidurilorsolide E. Protecţia mediului V.4.(A). IGIENA MEDIULUI INTERIOR Se referă la: 1Mediul higrotermic 2Igiena aerului 3Igiena finisajelor 4Igiena vizuală 5Igiena auditivă V.4.(A).l. MEDIUL HIGROTERMIC Crearea unui mediu higrotermic minim admisibil, implică asigurarea uneiambianţe termice corespunzătoare atât în regim de iarnă cât şi în regimde vară. Se admite ca aceste condiţii să nu fie satisfăcute o zi pe aniarna şi 3 zile pe anvara. Asigurarea mediului higrotermic trebuie corelată cu asigurarea calităţii aerului şioptimizarea consumurilor energetice. CRITERII. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTĂ privind V.4.(A).1.1. Asigurarea ambianţei higrotermice V.4.(A).1.1.1. Temperaturaambianţei „ta"

(măsurată încentrul încăperii la 1.5m de la pardoseală, cu termometru cu glob), funcţie de destinaţia încăperii, trebuie să fie: în perioada rece conform STAS 1907/2 şi conform tabel1 (anexa la cap. V.4.(A).2) în perioada caldă max. 26 °C pentru o viteză relativă a aerului de 0.275 m/s OBSERVAŢIE: /. Temperatura, în perioada de vară, poate S fi mai mare de 26 °C (dar max. 2H C) cu condiţia creşterii vitezei aerului cu 0.275 m/s pentru I °C (dar max. 0.45 m/s) 2. Temperatura ambianta se considera stabila şi uniformă dacei valorile măsurate corespund valorilor necesare spaţiului respectiv (conform V.4.(A).l.l.l. cu o abatere de max. I C. Se admite in mod excepţional o abatere de max. 2 °C, dacă ponderea abaterilor nu depăşeşte 10% din totalul măsurătorilor. V.4.(A).1.1.2. Amplitudinea de oscilaţie a temperaturiiaerului interior (conform N.P.200) în regim de iarna A Τi ≤1.0 în regim de vară AΤi≤3.0 V.4.(A). 1.1.3. Viteza relativă medic a aerului în perioada de iama max. 0.15 m/s în perioada de vară (ta=26°C) max. 0.275 m/s OBSERVAŢIE: Se admit viteze ale aerului mai mari de 0.275 m/s dacă se impun tehnologic (sala de operaţie curent laminar) dar max. 0.45 m/s. V.4.(A).1.1.4. Umiditatea relativă aaerului (UR) va fi corelată cu temperatura ambianţei („ta" conform V.4.(A). 1.1.1.) şi funcţie de destinaţia încăperilor vaaveavalorile corespu nzătoare necesităţilor, conform Tabel 1 (anexa la cap. V.4.(A).2.) în general, pentru unităţile funcţionale cu regim normalde umiditate (saloane, cabinete de consultaţii, etc). • UR=3060% pentru afecţiuni speciale reumatism poliarticular UR3035% (ta=3032 °C) arşi grav UR=6085%(ta=3032°C) OBSERVAŢIE: Pentru afecţiunile speciale, condiţiile de microclimat trebui precizate prin tema de proiectare.

V.4.(A).1.1.5. Asimetriatemperaturii radiante (conform STAS13.149) calculată în raport cuun plan vertical situat înzona ocupată, la 0.6 mde pardoseală. datorită ferestrelor sau altor suprafeţe reci c • max.lO C datorită unui planşeu încălzit 1. • max.5°C 2. V.4.(A).1.1.6. Diferenţa de temperatură pe verticală între nivelul capului şi al gleznelor (pentru o persoană în picioare sau pentru o persoană şezând) conform STAS 13.149. max.3°C V.4.(A).1.1.7. Cantitatea de căldură transmisă de picior la pardoseală (senzaţia de rece cald) conform STAS 6472/10. 3 2 în timp de un minut Ql≤4.10 J/m 3 2 în timp de 10 minute Q≤ 10 200.10 J/m temperatura minimă pe suprafaţa pardoselii trebuie săfie conform prevederii STAS 6472/3 şi nu trebuie să depăşească 26 °C. V.4.(A).1. 1.8. Numărul schimburilor deaer se stabileşte în funcţie de bilanţurile termoenergetice, ardegajărilorde umid itate şial necesităţilorprivind existenţa agenţilorpatogeni(vezi cap.V.4. (A).2. Igiena aerului). V.4.(A).1.1.9. Indicele global de confort„PMV" (conformSTAS13.149) reprezintă opţiunea medieprevizibilă a unui grup numeros de persoane asuprasenzaţiei termice produsede un anumit mediu. Rezultă dinbilanţul termic al corpului uman şi trebuie să se încadreze între valorile: 0.5