Nora Roberts_Deznodamantul

capitolul 11 Lila nu mai traise niciodatS ceva asemSnStor. In pofida barului deschis §i a peisajului dom inat de alb, suferinta era autentica §i profunda. O vazu pe chipul palid ?i devastat al mamei lu i Oliver, o auzi in vocile ?ovaitoare ale celor care urcara pe podium ul alb sa vorbeasci. O sim^i apasand aerul in tim p ce soarele se revarsa peste ei, in tim p ce parfum ul de crini §i de trandafiri plutea pe aripile brizei tremurStoare. § i totusi, chiar era o piesa de teatru, cu personaje in costume atent alese §i gesturi coregrafiate, interpretate de actori ?ocant de frum ofi pe o scena minu^ios pregatita. C and Ash urea pe podium , Lila i§i spuse ca ar fi putut fi un actor - genul inalt, brunet §i chipe§. Era ele­ gant, proaspat ras, intr-un costum negru perfect. Chiar daca prefera stilul usor neglijent §i aerul relaxat §i boem pe care il afi§a in m od obi§nuit, trebui sa admita ca acea ^inuta ii venea bine. - I-am cerut lu i Giselle sa-i aduca un elogiu lu i Oliver. D intre to£i fra^ii, cea mai stransa legatura era intre ea ?i Oliver. De$i tofi 1-am iubit, to^i ii vom sim^i lipsa, Giselle 1-a inteles cel mai bine §i i-a apreciat vesnicul optimism. In numele mamei lui §i al tatalui nostru, va mul^umesc tuturor ca ati venit azi aici pentru a ne ajuta sa ne luam ramas-bun de la fiul nostru, fratele nostru, prietenul nostru. Oare to£i cei din familia Archer erau superbi? se intreba Lila cand vazu o femeie naucitor de frumoasa ridicandu-se in picioare. Aceasta il imbrafi§a strans pe Ash, apoi se intoarse spre mul^ime. Vocea ei nu tremura, ci ramase puternica §i limpede. -A m incercat sa identific prima mea amintire legata de Oliver, dar nu am reu§it. A facut intotdeauna parte

din viafa mea, indiferent cat timp s-ar fi scurs fSr5 sa-1 vild. A reprezentat, din atatea puncte de vedere, rasul, dlstracfia, naivitatea de care e nevoie in via{a oricui. Era un optimist. Ai pus punctul pe i, Ash, i se adresa Giselle zflmbind. Unii dintre noi sunt realifti, al^ii sunt cinici, alfii sunt, s& recunoaftem, pur §i simplu ticalo§i. Cei mai mul^i dintre noi avem cate pu^in din toate astea nmestecate in suflet. Dar, in ceea ce-1 prive$te pe Oliver, Ash are dreptate. Optimismul era trasatura lui definitorie. Putea fi nepasator, dar nu a fost niciodata crud. §i, sincer, cai;i sunt oamenii despre care putem spune asta cu adev&rat? Era impulsiv $i generos fara excep^ie. Era o fire sociabila pentru care solitudinea reprezenta un fel de pedeapsa. Fiindca era atat de fermecator, atat de inteligent, atat de frumos, era rareori singur. O pasare trecu brusc pe langa Giselle, o sageata albastru-intens care zbura fulgerator pe fundalul movili^elor de flori albe, apoi disparu. - Te-a iubit, Olympia, profund §i sincer. $i pe tine, tata. Pentru o clipa ochii ei scanteiarS, apoi, asemenea strafulgerarii de albastru, scanteierea disparu. $i-a dorit atat de mult sa fii mandru de el, poate chiar §i-a dorit-o prea mult. Voia sa fie §i sa realizeze ceva spectaculos. Oliver nu putea sa accepte nimic obi§nuit sau mediocru. A facut §i gre§eli, iar unele au fost spectaculoase. Dar nu a fost niciodata aspru, niciodata crud. Dimpotriva, a fost intotdeauna optimist. Daca vreunul dintre noi i-ar fi cerut vreodata ceva, ne-ar fi oferit acel lucru. Nu-i statea in fire sa refuze. Poate ci plecarea lui dintre noi, intro maniera atat de teribila, cat era inca tanar, vioi ?i frumos, era inevitabila. Deci nu am sa mai caut prima mea amintire legata de Oliver, nici nu am sa zaliovesc asupra celei din urma. Am sa fiu pur ?i simplu ii’cunoscatoare ca a facut intotdeauna parte din via^a mea, eft mi-a oferit ras, distrac^ie si naivitate. Acum ne voin bucura de o petrecere, fiindca nimic nu-i placea lui t 'liver mat mult. ( Aiul Giselle cobori de pe podium, cimpoierul inceI»»i sft i iliifc. La acest semn, pe notele de jale ale imnului

„Amazing Grace", sute de fluturi albi se ridicara bStand din aripi in spatele arboretului. Fascinata, Lila o urmari pe Giselle aruncand o privire peste umar spre norul alb, uitandu-se la Ash. §i razand. Lila sorbi din paharul de vin. Chelnerii le prezentau musafirilor platourile cu aperitive si ii invitau la mesele lungi si albe pe care se serveau feluri mai consistente. Oamenii se strangeau in grupuri sau rataceau, pe terenul complexului sau in casa. Defi era curioasi, Lila nu considera ca s-ar fi cuvenit s3 intre. Alegandu-si momentul, porni spre mama lui Oliver pentru a-i oferi condoleanfe. - Nu vreau sa deranjez. Sunt o prietena a lui Ashton. Imi pare r&u pentru pierderea dumneavoastra. - Prietena lui Ashton. Femeia era alba ca varul §i avea ochii sticlofi, dar ii intinse o mana. Ashton s-a ocupat de toate detaliile. -A fost o ceremonie foarte frumoasa. -Oliver intotdeauna imi aducea flori albe de Ziua Mamei. Nu-i a§a, Angie? - Nu uita niciodata. - Sunt superbe. Pot sa-fi ofer nifte apa? -Apa? Nu, eu... - Ce-ar fi sa mergem inauntru? E mai racoare acolo. Mulfumesc, ii spuse Angie Lilei, apoi, cu braful incolacit ferm pe dupa talia Olympiei, o trase spre casa. - O prietena de-a lui Ashton? Lila o recunoscu pe femeia care vorbise de pe podium. - Da, din New York. Discursul tau a fost minunat. Emofionant. - Emofionant? - Fiindca s-avSzut ca erai sincera. Giselle o studie in timp ce sorbea fampania din paha­ rul inalt ca f i cum s-ar fi nascut cu el in mana. -Am fost. L-ai cunoscut pe Oliver? -Nu, imi pare rau ca nu. - Dar Ash te-a rugat sa vii. Asta e interesant. O prinse pe Lila de mana, conducand-o spre un grup restrans.

Monica? Scuzat;i-ne putin, le spuse Giselle celorlal^i, fi o trase^ deoparte pe roscata ce reprezenta eleganta deplinS. I{i prezint o prietena de-a lui Ash. El a rugat-o sa vinS azi. - Chiar afa? Sunt incantata sa te cunosc, chiar si date fiind imprejur&rile, spuse femeia, cercetando cu ochii ei verzi fi ageri. Eu sunt mama lui Ashton. - O! Doamna... -Numele e Crompton in momentul de fat;a. Poate fi derutant. Cum 1-ai cunoscut pe Ash? -Eu... ah. - O poveste, zise Monica. Ne place sa auzim povefti interesante, nu-i afa, Giselle? - Cum s5 nu? - Hai s5 g3sim un loc confortabil IE sa o ascultSm. Incol^iti, Lila se uita in jur. Unde naiba era Julie? - Eu tocmai... Dar nu prea vazu rostul sa opuna rezisten^a cand se trezi tarata, cu elegants f i stil, spre casa impunatoare. -Ash nu mi-a spus ca are o noua femeie in viata lui, remarca Monica deschizand o usa spre ceea ce Lila presupuse a fi o sala de muzica, date fiind pianul f i violoncelul, plus vioara. -Nu a§ spune ca sunt... - Pe de aka parte, Ash nu-mi spune nici pe departe cat ar trebui. Mai mult decat naucita, Lila se trezi condusa afara din incapere. Trecura pe langa o incapere cu lambriuri intunecate in care doi barbati jucau biliard fi o femeie statea la bar, privindu-i, apoi printr-un salon in care cineva plangea, fi ajunsera intr-un hoi spectaculos cu un tavan inalt, o mul^ime de coloane, un fir dublu de scari gra(;ioase fi candelabre de cristal uriafe. La capatul acesuiia se afla o biblioteca pe doua niveluri in care cineva vorbea foptit. -Aici e bine, anunta Monica in momentul in care Ini riit'fl in solariul cu pereti de sticla ce se deschidea spre Utfldlnlle uluitoare.

-Ai putea sa-fi faci portia de cinci kilometri de mi§care zilnicS doar strflb&tand casa asta de la un capit la celalalt. -A?a pare, nu? Monica se a§eza pe o canapea de culoarea pielii si batu cu palma in perna de langa ea. Stai jos §i spune-mi totul. - Nu prea exista un tot. - Nu te-a pictat inca? -Nu. Sprancenele rofcate se ridicara, iar buzele acoperite de o nuanfa perfecta de roz transparent se intinsera !ntr-un zambet. -Acum ma surprinzi. -A facut cateva schite, dar... - §i cum te imagineaza? - Ca o tiganca. Nu §tiu de ce. - E din cauza ochilor. -A^a susfine fi el. Probabil suntefi foarte mandra de Ash. Operele lui sunt minunate. -N-am banuit nici o clipa ce ii rezerva viitorul atunci cand i-am dat prima cutie de creioane colorate. Deci cum v-afi cunoscut? -Doamna Crompton... - Monica. Orice s-ar intampla, eu sunt intotdeauna Monica. -Monica. Giselle. Lila expira zgomotos, impunandu-fi sa povesteasca repede. L-am intalnit pe Ash la secfia de polifie. Am v3zut-o pe Sage Kendall cazand. -Tu e§ti cea care a sunat la urgenfe, spuse Giselle, impletindu-si degetele cu ale Monicai. - Da. Im i pare rau. Fara indoiala situafia este inconfortabila pentru amandoua. - Eu nu ma simt inconfortabil. Tu te simp inconfortabil, Giselle? - Nu. Sunt recunoscatoare. Sunt recunoscatoare ca ai sunat la politie. Sunt fi mai recunoscatoare ca ai vorbit cu Ash, fiindca majoritatea oamenilor i-ar fi intors spatele.

-Avea nevoie doar sa priceapa ce vizusem. Nu cred ca majoritatea oamenilor i-ar fi intors spatele intro astfel de situate. - Uifi ce am afirmat in discurs despre ticalo?i, o atenfiona Giselle. -Atunci ma bucur cS nu m-am dovedit ticSloasS in acest caz, dar... -S-au ferit sS-fi dezvSluie numele !n presS, o nitrerupse Giselle. -Nu era nici un motiv pentru care s& apara. N-am fost de mare ajutor. - L-ai ajutat pe Ashton. Monica intinse mana libera $i o stranse pe a Lilei, stabilind o legatura intre toate trei, II chinuie nevoia de a gasi raspunsurile, solufia, iar tu l-ai ajutat. -Ai nevoie de vin, decise Giselle. Ifi aduc ?i fie. -Te rog, nu te deranja. Eu... -Adu-ne niste §ampanie, scumpo. Monica stranse cu fermitate mana Lilei pentru a o fine in loc atunci dind Giselle pleca in graba. Ash 1-aiubit pe Oliver - tofi 1-am iubit, oricat ne-ar fi infuriat. Are tendinfa sa-?i asume responsabilitatea - la Ash ma refer. Daca a inceput sa faca schite, daca te-a chemat aici azi, inseamna ca l-ai ajutat s&treaca peste primul hop. -Uneori e mai u§or sa vorbe§ti cu cineva pe care nu tl cuno§ti bine. $i am aflat ulterior ca avem o prietena comuna, deci se adauga §i asta. -La fel §i ochii tai - si tot restul persoanei tale. Monica inclina capul, studiind-o din nou: Nu e§ti genul lui obi^nuit - nu ca ar avea un gen propriu-zis. Dar ma gSndesc la balerina. Poate §tii despre balerina cu care a avut o relatie. O tanara superba, cu un talent uria§ $i un orgoliu §i un temperament exploziv pe masura. Ash nu suporta sa fie calcat pe bataturi. Cred ca i-a plftcut pasiunea - §i nu ma refer la sex, ci la pasiune. 1>n\matismul relafiei. Insa doar pe termen scurt. Per HWtnmblu, ?i in strafundul fiinfei lui, ii plac liniftea §i Milttudinea. Tu pari a fi mai echilibrata. Pot eu sa fiu aspra - cand sunt calcata pe bataturi.

Monica ii adresa un ranjet fulgerator, iar Lila il vSzu pe Ash in trSsaturile ei. - Sper ca da. Nu pot suferi femeile slabe. Sunt chiar mai rele decat barbafii slabi. Cu ce te ocupi, Lila? Lucrezi? - Da. Scriu §i ingrijesc locuinte. -Jur, a§ face acela§i lucru daca a§ avea varsta ta. Calatore$ti, vezi cum traiesc alfi oameni, te bucuri de locuri noi, de peisaje noi. E o aventura. -Chiar e. - Dar ca sa-fi ca§tigi existenfa din asta, ca sa-fi formezi o clientela, trebuie neaparat sa fii responsabila, serioasa, de incredere. -Ai grija de casele oamenilor - de lucrurile lor, de plantele lor, de animalele lor. Daca nu pot avea incre­ dere in tine, aventura se sfar?e§te. - Sa §tii ca nimic nu dureaza fara incredere. §i ce anume scrii? - Scriu o serie pentru tineret. Romane. Drame de liceeni, politica, povefti de dragoste, plus varcolaci aflafi in conflict. -Nu cumva Moon Rise? intreba Monica, deopotriva surprinsa §i incantata. Nu cumva e$ti L.L. Emerson? -Ba da. Chiar ftifi... Rylee, i§i aminti ea. Ash mi-a spus ca lui Rylee i-a placut cartea. -Daca i-a placut? A devorat-o. Trebuie sa va fac cuno§tinfa. Va fi innebunita de fericire. Dintr-odata, Monica ridica privirea: Spence! Tatal lui Ash si al lui Oliver, i?i spuse Lila. Zdrobitor de chipe§, bronzat fi in forma, cu parul negru §i des punctat perfect de fire carunte la tample, cu ochii de un albastru rece §i viclean. - Lila, el e Spence Archer. Spence, Lila Emerson. -Da, §tiu. Domnifoara Emerson, suntem foarte recunoscatori. - Imi pare atat de rau, domnule Archer. - Mulfumesc. Da-mi voie sa-fi torn pufina ?ampanie, spuse el, cand un chelner in haina alba aduse o ffapiera de argint. Apoi am sa fi-o fur pufin, Monica.

- Nu ar fi prima data cand o ftergi cu o tanara dragu-

im i cer scuze, te-am tachinat din obifnuinfa. Nu azi, Spence. Se ridica, se apropie de el fi ll saruta pe obraz. N-am sa-fi stau in cale. Ne mai vedem, Lila. Fii pregatita ca Rylee a noastra sa te adore de-a dreptul. Ifi stranse tandru soful de brat, apoi ii Msa singuri. -A fost amabil din partea ta sa vii, incepu Spence, Intinzandu-i Lilei paharul de fampanie. - Era important pentru Ashton. - Da, afa am infeles fi eu. Se afeza in fafa ei. Lila ifi spuse ca arata sumbru fi obosit, ceea ce era de infeles - fi fi-ar fi dorit sincer sa se afle oriunde in alta parte. Ce ar fi putut sa-i spuna tatalui care ifi pierduse un fiu pe care ea nu il cunoscuse fi tatalui al carui fiu supraviefuitor definea un secret periculos pe care doar ea il cunoftea? -A fost o ceremonie superba intr-un cadru superb. $tiu ca Ashton fi-a dorit sa faca totul cat mai... cat mai pufin dificil pentru dumneavoastra fi pentru mama lui Oliver. -Ash o scoate intotdeauna la capat. De cat timp il cunofteai pe Oliver? -N u 1-am cunoscut. Im i pare rau, probabil vi se pare ciudat ca ma aflu aici daca nu 1-am cunoscut. Eu doar... in noaptea aceea nu faceam decat sa ma uit pe fereastra. - Printr-un binoclu. - Da, murmura Lila simfind cum fierbinfeala ii urea In obraji. - Simpla coincidenfa? M ie m i se pare mai plauzibil ca spionai apartamentul lui Oliver fiindca erai una dintre icmeile lui. Sau, fi mai grav, ai o legatura cu persoana care l-a ucis. Cuvintele, rostite pe un ton sec, o naucira atat de tiire, incat ii lua o clipa pana sa infeleaga. Domnule Archer, suferifi dupa fiul dumneavoastra. Suntefl lurios fi va dorifi raspunsuri. N u am raspunsuri IT mic srt vi le pot oferi. N u 1-am cunoscut pe Oliver

?i nu ?tiu cine 1-a ucis. Puse jos §ampania de care nu se atinsese: Ar trebui si plec. - L-ai convins pe Ash s&te invite azi aici, in casa noastra. M i s-a spus ca ai petrecut m ult timp cu el de la intalnirea voastra intdmplatoare la secfia de polifie, a doua zi dupa moartea lui Oliver. Ca Ashton a inceput deja sa te picteze. Te mi§ti repede, domni§oara Emerson. Lila se ridica incet in picioare, la fel §i el. -Nu va cunosc, spuse ea, mSsurandu^i cuvintele. Nu §tiu daca va sta in fire sa insultafi oamenii. Cum nu §tiu, am sa pun aceasta atitudine pe seama §ocului §i a durerii. §tiu ce efect poate sa aiba moartea unei persoane dragi. - $tiu ca e§ti o femeie fara un loc al ei, care i§i petrece tim pul locuind in casele altora §i, intre timp, scrie pove?ti fantastice pentru adolescenfi impresionabili. O legatura cu Ashton Archer, cu numele lui, cu resursele lui, ar fi pentru tine un pas urias inainte. Ultimele rama?ife de intelegere disparura. - Eu im i urmez propria cale §i ma descurc singura sa avansez. Nu toata lumea e motivata de bani ?i statut. Va rog sa ma scuzafi. -Crede-ma, oricare ar fi jocul tau, nu ai sa ca^tigi, spuse el cand Lila dadu sa iasa din incapere. Se opri sa-1 priveasca pentru ultima data, atat de chipe§ si rafinat, atat de frant §i aspru. -Im i pare rau pentru dumneavoastra, murmura, dupa care ie§i. Orbita de furie, coti in directia gre§ita, dar se corecta repede. Trebuia sa iasa, sa piece. Ura faptul ca Spence Archer reu§ise sa o faca sa simta ?i vinovafie, §i furie in acelasi timp, dar §tia ca era necesar sa mediteze la ambele aspecte. Asta avea so faca insa altundeva, oriunde altundeva in afara de acea casa imensa ?i uluitoare, plina de oameni cu relafii complicate. Naiba so ia de casa enorma si superba, naiba sa le ia de pajisti intinse §i piscine, si blestematele de terenuri de tenis! Si naiba sa-1 ia fi pe el, fiindca incercase sa o descrie ca pe o parvenita materialista.

Ifi aduse aminte c5 Luke ftia numeral foferului, iar foferul avea bagajele ei in mafina. Nu voia sS vorbeasca nici cu Luke, nici cu Julie, nici cu nimeni altcineva. GSsi un asistent de parcare fi ii ceru numSrul unei companii de taxiuri, una dispusa sS o duca la New York. Nu-i pSsa de bagaje - fara indoiala, Julie avea sa i le aduca. La un moment dat avea sa-i trimitS un mesaj ca s-o anunfe ca plecase, dar nu intentions sa mai ramanS acolo, victims a umilintei, a atacurilor fi a culpabilizarii, nici un minut mai mult decat era absolut necesar. Observa taxiul inaintand incet pe aleea lunga fi ifi indrepta umerii. Ea ifi croia singura drum, ifi aminti, ifi cSftiga singura existenfa. §i traia dupa propriile reguli. - Lila! Se intoarse in fafa portierei deschise fi o vazu pe Giselle venind in fuga spre ea. - Pleci? - Da, trebuie sa plec. - Dar Ash tocmai te cauta. - Nu pot sa mai raman. -Taxiul poate sa aftepte, ii spuse Giselle luando de braf cu fermitate. Hai sa ne intoarcem fi... - Chiar nu pot. La fel de ferma, Lila desprinse braful celeilalte femei. Im i pare foarte rau pentru fratele tau. Urea in taxi fi ii comunica foferului destinafia, incercSnd sa nu se gandeasca la gaura pe care avea so faca acea calatorie in bugetul ei. Giselle se intoarse in pas grabit f i il gasi pe Ashton in fafa casei de oaspefi, vorbind cu Angie, care era vizibil tulburata. -Stii ca asta nu-i sta in fire, Ash. Nu raspunde la telefon - nici acasa, nici pe mobil, nici la magazin. Mi-e teama ca a avut un accident. -Am sa plec la New York in curand, dar intre timp hai sa trimitem pe cineva sa verifice acasa. -Af putea sa o sun pe Janis, sa o rog sa ia setul de i hoi de rezerva din biroul lui Vinnie de la magazin. Ari am vorbit deja cu ea. Nu 1-a mai vazut de cand a plecnt do la munca ieri.

- Hai sS facem asta mai intai. $i te due eu cu ma?ina inapoi. -N-a§ vrea s5 o pSrSsesc pe Olympia, dar sunt foarte ingrijoratS. Am s-o in§tiinfez ca trebuie sa plec. -Nu e§ti singurul care pleaca, observa Giselle cand Angie intra in casa de oaspefi. Prietena ta Lila tocmai a luat un taxi. - Poftim? De ce? -Nu §tiu sigur, insa ceea ce §tiu e ca tata a intrat sa discute cu ea, apoi, cand am vazuto din nou, se urea in marina. Parea furioasa. Se stapanea, dar era foarte furioasa. - Pe tofi dracii! Ramai cu Angie, te rog. Am nevoie de cateva minute sa ma ocup de asta. I?i scoase telefonul §i porni spre casa pe ocolite, pen­ tru a evita grosul invitafilor. Forma numarul, insa fu direcfionat catre mesageria vocala a Lilei. -Lila, spune-i taximetristului sa te aduca inapoi. Daca vrei sa pleci, te due eu la New York. Ma ocup eu de asta. Indesa telefonul in buzunar §i intra in salonul destinat micului dejun, unde o observa pe mama lui. - L-ai vazut pe tata? -A urcat de cateva minute, probabil in biroul lui. Ash... -Nu acum. Im i pare r3u, nu acum. Urea scarile, coti spre aripa vestica §i Iasa in urma dormitoarele, saloanele §i apartamentul principal, ajungand in final la biroul privat al tatalui lui. A nii de educate il determinara sa bata mai intai, chiar daca doar de forma, inainte de a deschide u§a. Spence ridica o mana, ramanand a§ezat in spatele biroului masiv de stejar care aparfinuse strabunicului lui Ash. -Te sun eu inapoi, spuse in receptor, §i inchise. Am cateva lucruri de rezolvat, dupa aceea cobor. - Sa infeleg ca unul dintre lucrurile pe care ai sirpfit nevoia sa le rezolvi e Lila. Ce i-ai spus de aispDCpSQa&u:’

Spence se ISsa pe spate, sprijinindu-fi mainile pe brafele fotoliului de piele: -Nu am facut decat sa-i pun cateva intrebari. Cred ca am avut parte de suficiente drame pe ziua de azi, Ash. - C u varf fi indesat. Ce intrebari? - E dubios, nu crezi, c& femeia asta - care, din pura intamplare, e prietena cu managerul galeriei in care ifi expui lucrarile - e totodata fi singurul martor la orice s-ar fi intamplat in apartamentul acela in noaptea in care a fost ucis Oliver? -Nu. - §i aceasta prietena a ei a fost candva casatorita cu prietenul tau apropiat. Ash infelese clar unde avea sa duca acea conversafie dificila. Nu voia sa pa§easca pe acel drum, mai ales nu in ziua aceea. -Astfel de relatii se mai leaga uneori. Familia asta e o dovada vie. - Efti conftient de faptul ca Lila Emerson a fost la un moment dat amanta sotului lui Julie Bryant. Izbucnirea de furie pe care sperase so evite incepu sa-i clocoteasca in sange. - In acest caz folosefti abuziv termenul de „amanta“, dar sunt cat se poate de constient de faptul ca Lila a avut la un moment dat o relafie cu fostul sot al lui Julie. Cum stii fi tu asta, mi-e clar acum ca ai angajat detectivi particulari care sa faca sapaturi. - rireste. Spence deschise un sertar din care scoase un dosar fi un C D . lata o copie a raportului. M ai bine il citefti personal. -De ce ai facut asta? Chinuindu-se sa-fi tina mania in frau, Ash il fixa cu privirea pe tatal sau fi recunoscu zidul impenetrabil pe care-1 ridicase intre ei. A sunat la police. A vorbit cu mine, mi-a raspuns la intrebari, desi nu era obligata, atunci cand m ulfi oameni nu ar II fflcuto. Ca si cum asta i-ar fi demonstrat teoria, Spence infip'K' un degef in birou fi rosti pe un ton dur:

-Iar acum ii cumperi haine, petreci tim p in compania ei, te pregatesti sa o pictezi fi ai adus-o aici, toemai azi. „Impenetrabil, i?i spuse Ash, dar fi indoliat.“ - Nu ifi datorez nici o explicate, dar, avand in vedere ce zi e azi, am sa-fi spun atat. A m cumparat un costum pentru scena pe care vreau sa o pictez, afa cum fac adesea. Am petrecut mai m ult tim p in compania ei fiindca m-a ajutat fi fiindca mi-a placut de ea. A m rugat-o sa vina aici din motive care ma privesc. Eu am abordat-o - fi la secfia de politie fi dupa aceea. A m rugat-o sa pozeze pentru mine fi am insistat in ciuda ezitarilor ei. Am staruit sa vina la inmormantare fiindca o voiam aici. - Stai jos, Ashton. - Nu am timp sa stau jos. Sunt lucruri ce trebuie facute, iar a sta aici incercand sa discut rational cu tine nu ma ajuta in nici un fel. - Cum dorefti, dar ai sa ma asculti. Spence se ridica, se apropie de un bufet sculptat fi ifi turna doua degete de whisky dintr-o carafa, continuand: Exista un soi de femei care se pricep sa le dea barbafilor iluzia ca ei iau deciziile, defi, de fapt, ele ii conduc. Pofi fi absolut sigur ca nu a avut nici o legatura cu ceea ce i s-a intamplat lui Oliver? Ridica paharul ca fi cum ar fi finut u n toast inainte de a sorbi din whisky: Tocmai ea, care a fost martora la caderea acestui manechin fiindca le spiona apartamentul printr-un binoclu? - Ifi permit! sa spui asta dupa ce ai platit detectivi care sa o spioneze? - Protejez ce-mi aparfine, replica Spence afezandu-se iarafi la birou. -Nu, in acest caz folosefti ceea ce-fi aparfine ca sa ataci o femeie care nu a facut nim ic in afari de a incerca sa ajute. A venit aici fiindca am rugat-o eu fi a plecat fiindca, dupa cum devine clar acum, tu ai insultat-o. - Ratacefte dintr-un loc in altul ca o figanca, de-abia reufefte sa ifi caftige existenfa. A avut o aventura - din

cate ftim pana acum - cu un barbat c&s5torit fi cu o situate financial considerabil mai buna decat a ei. Mai mult extenuat decat furios, Ash ifi van mainile in buzunare. - Chiar vrei s&faci pe lupul moralist in privinfa relafiilor extraconjugale? Data fiind situafia ta? - Sunt totufi tatal tau, marai Spence cu ochii scanteind de furie. -Afa e, dar asta nu ifi da dreptul sa insulfi o femeie la care fin. Spence se lasa pe spate in scaun, rotindu-1 ufor dintr-o parte in alta in timp ce ifi studie fiul. - Cat de mult te-ai implicat, mai precis? -Asta ma privefte. -Ashton, pur fi simplu nu fii cont de realitate. Exista femei care vaneaza barbafii pentru statutul lor, pentru ceea ce au realizat. - $i de cate ori ai fost tu casatorit - pana acum? Cate amante ai platit? -Ar trebui sa-mi arap respect, izbucni Spence ridicandu-se in picioare. Dar tu nu o faci. Furia dadu sa iasa din nou la suprafafa, atat de rapi­ da f i de puternica incat Ash abia izbuti sa f io inabufe. „Nu aici, ifi porunci. Nu azi.“ -Mi-e clar acum ca povestea asta nu a avut nici o legatura cu Oliver. Raportul polifiei fi raportul ala de pe biroul tau ar fi trebuit sa te convinga de faptul ca Lila nu a avut nici o legatura cu Oliver sau ceea ce i s-a intamplat lui. Ceea ce te deranjeaza sunt eu fi relafia mea cu Lila. - In esenfa e acelafi lucru, remarca Spence. Iar tu te afli intr-o pozitie vulnerabila. - Poate ifi inchipui ca palmaresul tau de multiple sotii, amante, aventuri, logodne anulate fi flirturi scurte III di\dreptul de a te considera un expert. Eu sunt de tillft pflrere. -( 'nde In sarcina parinfilor sa-fi ghideze copiii astfel !iu rti srt evite grefelile pe care le-au facut ei. Femeia asta

nu are nimic de oferit §i a exploatat o tragedie pentru a-fi caftiga increderea ?i afecfiunea. -Te in§eli amarnic. Ar trebui sa-fi aminte§ti ca Oliver era cel care avea nevoie de aprobarea §i mandria ta. Eu m5 bucur cand am parte de ele, insa nu traiesc doar pentru asta, a§a cum a trait el. A i exagerat. -Nu am terminat, spuse Spence cand Ash se intoarse sa piece. -Te in§eli din nou. Lasandu-se manat de furia neimblanzita, cobori searile in goana. Aproape c3 ie?ise din casa cand il ajunse mama lui din urma. -Ash, pentru numele lui Dumnezeu, ce se intampla? -Cu excepfia faptului ca tata a angajat detectivi particulari sa scotoceasca prin viafa Lilei, apoi a atacat-o dur, im pingando sa-?i cheme un taxi §i sa piece, ca tocmai am asistat la funeraliile lui Oliver §i ca Vinnie e dat disparut, e doar o intalnire tipica pentru familia Archer. -Spence... Doamne, ar fi trebuit sa-mi dau seama. Am lasat-o pe biata fata singura cu el, ofta Monica aruncand o privire ameninfatoare in direcfia scarilor. A i so impaci pana la urm3; mie im i place de ea, daca asta conteaza. - Conteaza. - Care e problema cu Vinnie? -Nu $tiu inca. Trebuie sa vorbesc din nou cu Angie. E ingrijorata. -Pe buna dreptate. Nu e normal pentru Vinnie. M-a§ duce eu la casa de oaspefi, dar tocmai a pornit Krystal intr-acolo, spuse ea, referindu-se la sofia din acel moment a fostului ei sof. Se poarta foarte decent cu Olympia, a§a ca nu e cazul sa stau §i eu ca un spin in coaste. -A§a e cel mai bine. -A? putea sa discut cu Spence. -Nu... -Probabil §i de la asta e mai bine sa ma abfin. I?i impleti un braf cu al lui, incetinindu-1 pana la pas

de plimbare ?i - i?i dadu el seama - calmandu-i mania: Vrei ca Marshall §i cu mine sS o ducem pe Angie inapoi in ora§? -Am s-o fac eu. Mulfumesc, dar trebuie sa ma intore oricum. -Cand o vezi pe Lila, spune-i ca mi-ar placea mult sa luam pranzul candva. - Sigur. Mama §i fiul se oprira cand Luke J Julie aparura in fafa lor. -Am auzit ca Lila a plecat, incepu Julie. - Da, un mic taraboi, ca sa zic a§a. Daca o vezi inainte sa o vad eu, spune-i... Spune-i ca am sa-i explic personal. -Ar trebui sa plec. Lila sta la mine in seara asta, deci ar trebui sS plec. -Atunci plecam. Vrei sa te ducem inapoi? il intreba Luke pe Ash. - Nu, am ceva de facut. Ne auzim. -Va conduc, se oferi Monica luandu-i pe Julie §i pe Luke de cate un braf. Nimeni nu se descurca mai bine decat mama lui, reflects Ash. Se indepasta, trecand pe sub umbrar si ie$ind din nou in soare. Savura liniftea, planuind s-o sune iara§i pe Lila, dar soneria telefonului il distrase. Se uita pe ecran si se incrunta la vederea numelui: -Janis? -Ash, Dumnezeule, Ash. Nu am putut... nu am putut sa o sun pe Angie. - Ce e? Ce s-a intamplat? -Domnul V., domnul V.... Polifia... Am sunat la polifie. Sunt pe drum. -Respira. Spune-mi unde esti. - Sunt la magazin. Am venit sa iau cheile de la apartamentul domnului V. D in biroul lui. Ash... - Respira, repeta el cand Janis izbucni in hohote de plflns, Trebuie sa-mi spui ce s-a intamplat. Dar pumnii pp cure !i simtea strangandu-i-se in stomac ii dadusera tlt'|n iftnpunsul. Spune-mi ?i gata.

-E mort. Domnul V. In birou. Cineva 1-a ranit. $i mai e un barbat acolo... -Un barbat? -E mort ?i el. Zace pe podea intro balta de sange. Cred ca cineva 1-a impu^cat. Domnul V. e legat de seaun, iar fafa lui e toata... Nu §tiu ce sa fac. Emofia trebuia sa a§tepte. Acum se intamplase ceva de neconceput §i trebuia sa se ocupe de aceasta situafie, ?i inca repede. —A i chemat politia? -Sunt pe drum. Dar nu am putut sa o sun pe Angie. Nu am putut, a?a ca te-am sunat pe tine. -A?teapta afara pana sosesc polifistii. V in §i eu. -Grabeste-te. Pofi sa te grabefti? Pofi sa-i spui tu? Eu nu pot. Nu pot. -Am sa-i spun. Ajteapta polifia, Janis - afara. Pornim spre tine. Incheie convorbirea, ramanand cu ochii holbafi la telefon. Oare el era cauza acestei orori? El o provocase cerandu-i ajutorul lui Vinnie? „Lila!“ se gandi brusc §i ii cauta frenetic numarul in agenda. - Raspunde naibii, se rasti el cand fu direcfionat spre mesageria vocala. Asculta-ma. Vinnie a fost ucis. Inca nu §tiu ce s-a intamplat, dar pornesc spre New York. Du-te la un hotel. Incuie u$a ?i nu deschide nimanui. $i data viitoare cand te sun, raspunde dracului odata. Indesa telefonul in buzunar. Apasandu-?i degetele pe ochi, se intreba cum sa-i spuna lui Angie ca soful ei era mort.

capitolul 12 Nu voia sa vorbeasca absolijit cu nimeni - iar telefonul ei tot suna cu primele note furtunoase din We W ill Rock You.

Avea sa schimbe nenorocita *&ia de sonerie la prima ocazie.

Era oricum destul de rSu ca se afla Intr-un taxi dupa ce fusese fScuta albie de porci de cStre tatal super-bogat al barbatului cu care hotarase recent sa se culce, ca sa nu mai suporte f i bombardamentul sonor al celor de la Queen. Defi Queen ii plSceau la nebunie. Mania ei se potolise dupa vreo treizeci de kilometri, afa ca pe restul drumului nu facuse altceva decat s3-fi planga de mila. Ar fi preferat sa fie furioasa. Ignora tonul de apel in ritm de rock, muzica tribala africana ce r3suna din radioul taximetristului fi riff-ul de chitara din piesa „Highway to Hell" care o anunfa ca primise un mesaj. Mai calmS, cu mintea mai limpede - chiar daca posomorflta - se imbuna pufin cand intrara in oraf. Suficient c3t sa ifi scoata telefonul fi sa se uite cine o cautase. Trei apeluri de la Ash, doua de la Julie. Si cate un mesaj text dc la fiecare. Expirand zgomotos, decise ca Ash caftiga la mai multe capitole. Asculta primul mesaj inregistrat fi ifi dadu ochii pes­ te cap. „Ma ocup eu de asta.“ Barbafii! Se ocupa singura de propria persoana fi de tot ceea ce i se intampla. Aceasta era regula numarul unu pentru Lila Emerson. Asculta apoi primul mesaj lasat de Julie: „Lila, tocmai am dat peste Giselle Archer. Mi-a spus ca ai plecat. Ce se petrece? Ce s-a intamplat? Efti bine? Suna-ma.“ - Bine, bine. Mai tarziu, mormai ea. Trecu la cel de-al doilea mesaj al lui Archer, pufnind disprefuitor la cererile lui insistente de a-i raspunde. Apoi totul incremeni. Degetul ei tremura cand ap3s3 din nou pe butonul de redare a inregistrarii. - Nu, nu, nu, murmura ea, fi deschise imediat mesajul text de la el. „Raspunde naibii odata. Vin cu elicopturul. Am nevoie de numele hotelului tau. Incuie Ufa. Am umlc*re.“ Ai {lonAnd instinctiv, Lila se apleca in fafa:

-S-au schimbat planurile. Am nevoie sa ma ducefi la... Care era nenorocita de adresa? In cele din urma, ifi aminti numele magazinului pe care il menfionase Ash f i il cauta repede pe internet. Cu o voce gatuita, ii dicta adresa taximetristului. - O sa va coste mai mult, ii spuse acesta. - Duceti-ma acolo f i gata. Ash se opri in pragul biroului lui Vinnie langa un polifist in uniforma. Furia, vinovafia, durerea ardeau inabufit sub un strat gros de nauceala. Zborul scurt, de cofmar, toata confuzia, toata panica disparura in­ tr-o clipita cand il vazu pe barbatul pe care il cunoscuse fi iubise. Costumul de obicei spilcuit al lui Vinnie era patat cu sange fi urina. Fafa lui cu trasaturi fine era plina de vanatai brutale, umflata fi rofie, indicand ca fusese batut cu bestialitate. Singurul ochi deschis privea in gol, acoperit cu pelicula morfii. -Da, el este Vincent Tartelli. In scaun, adauga Ash prudent. -§i celalalt tip? Ash inspira adanc. Hohotele matufii lui se auzeau pana jos, sunete oribile pe care probabil avea sa le auda neincetat in minte. O polifista o dusese la etaj, departe de scena oribila. Slava Domnului ca o luase de acolo. Se forfa acum sa se uite la cadavrul lafit pe podea. Solid, lat in spate, cu maini mari acoperite de julituri f i vanatai in dreptul incheieturilor de la degete. Un cap ras, o fafa patrata, de buldog. Si o gaura innegrita, bine conturata, exact la mijloc intre sprancene. -Nu-1 cunosc. Nu cred ca 1-am mai vazut vreodata. Mainile lui - el e cel care 1-a batutype Vinnie. Doar uitafi-va la mainile lui. -Mergefi la etaj, unde se afla fi doamna Tartelli. Inspectorii vor discuta cu dumneavoastra. Fine fi Waterstone, ifi spuse el. Sunase din elicopter fi ceruse ca inspectorii sa fie anunfafi.

- Ea nu poate sa vada asta. Angie - doamna Tartelli. N u se poate sS-1vada pe V innie a?a. -Vom avea grija, promise agentul indrumandu-1 spre sala d in fafa a magazinului. Puteti a^tepta sus pana... Se intrerupse cand un alt polifist ii f&cu semn de la u§a. RamSnefi aici. U nde ar fi putut sa mearga? se intreba Ash cand ramase singur. AruncS o privire in magazinul de care V innie fiisese atat de mandru, observand lem nul lScuit, vitrinele scanteietoare, poleiala aurie. Lucruri vechi, lucruri prefioase. $i nim ic nu fusese atins, nim ic spare sau rSscolit, cel pufin nu din cate i§i dadea el seama. Nu fusese un jaf, crima nu fusese comis5 de un dezaxat in cSutare de bani sau de obiecte pe care sfl le amaneteze. Totul incepuse cu Oliver. Totul incepuse cu acel ou. - E O femeie afara care v& cauta. Lila Emerson. - E o... Ce anume era, de fapt? Nu reu§ea sa o defineascS exact. Este o prietena, spuse intr-un tarziu. Am fost impreuna la inmormantarea fratelui meu azi dupa-amiaza. - O zi grea pentru dumneavoastrS. Nu o vom Iasa sa intre, dar putefi ie§i sa vorbifi cu ea. - In regula. Nu ar fi trebuit sa se afle acolo. Pe de alta parte, nici Angie nu ar fi trebuit sa planga in sala de la etaj. Nimic nu era asa cum ar fi trebuit sa fie, dar trebuia sa dea piept cu realitatea. Lila se invartea agitata pe trotuar, dar se opri cand Il vazu iesind. Ii prinse mainile si, la fel ca prima data cflnd o intalnise, din ochii ei mari §i intunecafi radie o expresie calda de compasiune. - Ash, murmura ea. Ce s-a intamplat? - Ce caufi aici? Ti-am spus sa mergi la un hotel. -Am primit mesajul tau. Unchiul tau a fost ucis Hiii hlul lui Oliver. I mi lnHut. Cred ca a fost strangulat, preciza el gan111Ht111 ic 1.1 vflniltilile urate de pe gatul lui Vinnie.

- O , Doamne! suspina ea strangandu-i m ainile cu putere. Im i pare atat de rau. § i sofia lui? A m intalnit-o pe sofia lu i pentru o clipa. -E inauntru, la etaj. A u dus-o la etaj. N u ar trebui s5 fii aici. - N u te pot Iasa sa infrunfi oroarea asta singur. Da-mi ceva de facut, ceva cu care sa te ajut. -N u e nim ic aici. -Tu e§ti aici, il contrazise Lila, impletindu-§i degetele cu ale lui. Inainte ca Ash sa apuce sa raspunda, inainte sa-?i contureze un raspuns in minte, ii vazu pe cei doi inspectori. -I-am chemat pe Waterstone §i Fine. Sunt aici. Tu trebuie sa mergi la un hotel. Nu, du-te acasa la mine, se corecta el incepand sa-si caute cheile. V in §i eu cat de repede pot. - Raman aici deocamdata. M-au vazut a^teptand aici, adauga ea. N u prea pot sa o tai acum - §i nu te las sa te descurci cu toate astea singur. - Domnule Archer! se auzi vocea inspectorului Fine. D in nou, condoleanfe pentru pierderea dumneavoastra. Haideti sa discutam inauntru. § i dumneavoastra, domni?oara Emerson. Intrara in magazin, lasand in urma caldura de vara ?i gazele de e§apament produse de trafic. -Sofia lui, incepu Ash. Stiu ca trebuie sa vorbifi cu ea, sa-i punefi intrebari. A fi putea face asta rapid? Trebuie sa piece acasa, sa fuga de toate astea. -Ne vom mifca repede. Domnule agent, va rog sa-i gasifi domni§oarei Emerson un loc liniftit in care sa a§tepte. Domnule Archer, putefi merge sus, sa fifi alaturi de doamna Tartelli. Urcam §i noi in cateva minute. Ii separau, conchise Ash. Lila ii stranse mana, apoi se indeparta, urmand indicafiile polifistului. Era procedura standard, presupunea el, dar avea efectul de a-i accentua sentimentele de vinovafie §i de frustrare.

In camera de la etaj se afeza langa Angie, care hohotea nestapanit, f i o lua in brafe. Alaturi, Janis se straduia sa nu planga; ti murmura si ei cateva cuvinte de imbarbatare. Si se gandi la ceea ce avea de facut. Polifia trimise dupa Janis, care ii arunca o privire impietrita de durere inainte de a cobori. -Janis mi-a spus ca a avut o clienta la sfar§it de program. - Poftim? Angie nu rostise nim ic coerent pana in acea clipa. Plansese, se legSnase, tremurase. Acum insa, sprijinindu-se de el, vorbi cu un glas ragufit, asprit de lacrimi: -Ieri, cand Janis a plecat, V innie avea o clienta. O femeie care voia cica sa mobileze un apartament nou. A ales multe lucruri. Soful ei urma sa vina fi sa aprobe selecfia, din cate spune Janis. Deci a stat aici pana tftrziu. Cineva a intrat inainte ca V innie sa incuie, sau I-a surprins chiar in acel moment. Era aici singur, Ash. In tot acest tim p cat eu am crezut ca intarzie sau trage de timp, el era aici singur. N ici macar nu 1-am sunat aseara. Eram atat de obosita dupa tim pul petrecut cu Olympia, incat nici macar nu 1-am sunat. - E in regula, se stradui el zadarnic s-o linifteasca. - Dimineata, cand a plecat la munca, 1-am cicalit sa nu piarda nopunea tim pului. I se mai intampla, dupa cum ftii. Era atat de trist din cauza lu i Oliver. Voia pu­ fin timp doar pentru el, dar eu 1-am cicalit sa nu piarda nof iunea tim pului. E ciudat, pentru ca le-ar fi dat orice ?;i doreau. Lacrimile i se rostogolira ca nifte picaturi de ploaie, dar Angie ifi finu privirea atintita asupra lui Ash, explicand: A m discutat despre asta frecvent. Daca cineva ar fi incercat sa-1 jefuiasca, le-ar fi dat tot ce doreau, Intotdeauna le spunea fi angajatilor acelafi lucru. Nimic de aici nu merita platit cu viafa voastra sau cu sitfcrlnfn familiei voastre. N u era nevoie sa-1 raneasca. Nu rrn nevoie sa faca asta. ^tlu, murmurfl el finand-o in brafe pana cand lacri-

Peste cateva m inute, cei doi inspectori isi fecurS apari^ia. - Doamna Tartelli, eu sunt inspectorul Fine, iar acesta este inspectorul Waterstone. Ne pare foarte r&u pentru pierderea dumneavoastra. - Pot sa-1 vad acum? N u m-au lasat sa-1vad. - O sa ne ocupam de asta in scurt tim p. Stiu ca este greu, dar trebuie sa va punem cateva intrebari. Fine se a§eza pe un scaun din lemn de trandafir cu boboci de trandafir pe tapitjerie. Pastra un ton cald, la fel cum facuse §i cand venise sa-i spuna despre Oliver, i§i am inti Ash. - Stiti pe cineva care i-ar fi dorit raul sopilui dum ­ neavoastra? - O am enii il placeau pe Vinnie. Putefi intreba pe oricine il cunostea. Nim eni dintre cei care il cuno§teau nu ar fi vrut sa-i faca rau. - Cand 1-afi vazut sau api vorbit ultim a data cu el? Ash o £inu de manS in timp ce Angie le relata, in esenta, ceea ce ii spusese si lui, detaliind cand ei o intrebara de ce ram&sese la New York inca o zi: -Olym pia, mama lu i Oliver, voia sa stau cu ea. Este sora lu i V innie, dar suntem apropiate, ca nifte surori. Avea nevoie de mine, spuse Angie, iar buzele incepura sa-i tremure. M-am dus acolo inso^ita de copiii no§tri si de copiii lor. V innie urma sa vina aseara sau azi-diminea^a, in func^ie de cum se sim^ea. A? fi putut sa-1 conving sa ne inso^easca daca a§ fi insistat. N u am facuto, iar acum... - Nu-ti face asta, Angie, murmura Ash. Te rog, nu-ti face asta. - Le-ar fi dat orice §i-ar fi dorit. De ce a trebuit sa-1 raneasca astfel? - Noua ne revine sarcina sa dezlegam misterul, ii spu­ se Fine. Sunt multe lucruri de valoare aici. Exista o casa de bani? ^ - Da. In depozitul de la etajul al doilea, unde se {in piesele puse deoparte pentru diver?i clienp. §i cele aduse pentru evaluare.

- Cine are acces? -Vinnie §i Janis. $i eu. -Va trebui si aruncam o privire. V-afi da seama daca lipsefte ceva? -Nu, dar Vinnie probabil avea o lista a obieotelor in birou sau pe computer. Janis §i-ar da seama cu siguranfa. -In regula. Un agent va va conduce acasa. E vreo persoana pe care dorifi s-o contactam? -Ash i-a sunat... pe copiii mei. Copiii nostri. - Sunt deja acasa, o informa Ash. Te asteapta acolo. - Nu ?i Vinnie, gemu ea cu ochii plini de lacrimi. Pot sa-1 vad? -Mai sunt cftteva detalii de care trebuie sa ne ocupam, dar va vom anunfa cand e posibil sa-1 vedeti. Acum mergefi acasa. Vom face tot ceea ce ne sta in puteri, doamna Tartelli. -Ash.., - Du-te acasa, Angie, ii zise el ajutand-o sa se ridice. Aici voi avea eu grija de tot, ifi promit. Daca ai nevoie de ceva, daca pot sa fac ceva pentru tine, anunfa-ma. -Va conduc eu jos, doamna Tartelli, spuse Waterstone luand-o de braf. -Acestea sunt rudele fratelui dumneavoastra semivitreg, comenta Fine cand ramase doar cu Ash. Parefi apropiafi. - Intr-o familie ca a mea, tofi suntem rude. Ce-o sa faca Angie acum? Apasandu-si podul palmelor peste ochi, Ash explica: sunt casatorifi de dinainte sa ma nasc eu. In ce privefte crima, exista inregistrari ale camerelor de supraveghere. Stiu ca Vinnie instalase un sistem de securitate eficient. - Avem CD-urile. - Deci afi vazut cine a facut asta. Trebuie sa fi fost cel put In doua persoane. -! )e ce credefi asta? Fiittdctt nu Vinnie 1-a impuscat pe celalalt, pe barlutiiti i mi-, judecftnd dupa cum ii arata mainile, 1-a battn t ti BhlbRflclo. Nu e nevoie sa fii detectiv ca sa-fi dai

ieama de atata lucru, adauga Ash. Trebuie doar sa foloicfti o logica simpla. - Cand 1-ati vazut ultima data pe rSposat? -Joi seara. A trecut pe la mansarda mea. Aratati-mi CD-urile. - Faptul cS suntefi logic nu va transforma automat in nnchetator. - Suspectati ca uciderea lui Vinnie are legatura cu moartea lui Oliver. La fel cred §i eu. Nu 1-amvazut niciodata pe individul din biroul lui, dar poate 1-am vazut pe celalalt fapta?. Doamna inspector, credeti ca Angie mi-ar arata atata incredere daca a§ fi avut vreun conflict cu Vinnie? A fost un om bun, un prieten bun §i, chiar daca nu se potrive^te cu definitia dumneavoastra, mi-a fost ruda apropiata. - De ce a trecut pe la dumneavoastra joi seara? - Eu pierdusem un frate, el pierduse un nepot. Daca vrefi sa aflafi mai multe, aratafi-mi inregistrarile. -Incercafi sa negociati cu mine, domnule Archer? -Nu negociez, va cer. Doi membri ai familiei mele au fost ucisi. Fratele meu lucra pentru Vinnie, aici, in magazinul asta. Daca pot sa va ajut cumva sa-i depistafi pe autorii crimelor, am sa o fac. - Pastra Vinnie ceva pentru fratele dumneavoastra? -Nu, dar e posibil ca uciga?ii sa fi crezut ca da. Vinnie era absolut onest - nu trebuie sa ma credefi pe cuvant, §i nici nu o vefi face. Vefi verifica §i vefi primi confirmarea. - $i Oliver? Bubuitul din capul lui se intensifica atat de tare, in­ cat aproape ca nu auzi intrebarea. - Oliver era capabil sa modifice limitele in funcfie de imprejurari §i nu intelegea niciodata - sincer nu infelegea - cand intrecea masura. Doamna inspector, familia mea e sfaramata. Se gandi la tatal lui - inflexibil, impenetrabil in furia §i durerea lui - §i incheie: Gasirea uciga§ului sau a uciga§ilor e un prim pas pen­ tru a o reface.

-Familia conteaza cel mai mult pentru dumnea­ voastra, nu-i asa? - Da, a?a fi trebuie sa fie. Chiar fi atunci cand e atat de complicata. Poate mai ales atunci cand este atat de complicata. -Nu strica sa va aratSm inregistrarile, zise Fine ridicandu-se brusc in picioare. De ce se afla domnifoara Emerson aici? -M-a insofit la inmormantare fi a plecat inaintea mea. -A venit la inmormantarea fratelui dumneavoastra? -Eu am rugat-o. Voiam sa o ftiu acolo. Cand m-a sunat Janis, dupa ce 1-a gasit pe Vinnie, am contactat-o. Daca aceasta crima are legatura cu Oliver, e posibil ca ea sa fie prinsa la mijloc. - Care e relafia dintre dumneavoastra fi domnifoara Emerson? - Evolueaza, rosti el simplu. -Ii vom cere fi dansei sa se uite la inregistrari. Va deranjeaza? -Nu. Probabil e mai bine afa, ofta el in timp ce coborau scarile. - O familie data peste cap poate impotmoli o relafie care evolueaza. „Ba bine ca nu“, se gandi Ash, dupa care spuse cu voce tare: - Presupun ca o sa aflam. Ap&rusera fi alfi polififti, fi o mulfime de tehnicieni, probabil experfi in criminalistica, imperturbabili la vederea sftngelui fi a morfii. Fine ii facu semn lui Ash sa aftepte, apoi se indeparta pentru a vorbi cu unul din­ tre agenfi. Ash ramase intr-un coif al incaperii; la un moment dat observa cum polififtii ridicara cele doua cadavre. -Va fi nevoita sa-1 vada afa cum 1-am vazut eu pe Oliver, spuse el c&nd Fine se intoarse. Pe o masa, acoperit de un cearfaf. Prin geam. Nu va reufi niciodata sa-fi ftearga acea imagine de pe retina, indiferent cat de multe alte amintiri a strans de-a lungul anilor. Acea unica amintire nu f i-o va fterge niciodata.

-Venifi cu mine, !i ceru Fine, care finea un lap­ top ?i un plic transparent sigilat in care se afla un CD. Doamna Tartelli are un pastor, un preot, un rabin mai apropiat? -Nu erau deosebit de religio§i. - Pot sa va dau numele catorva consilieri specializafi In astfel de traume. - Da. Da, mulfumesc. I§i croira drum printre piesele de mobilier inghesuite. Lila era a?ezata la o masa, ascultandu-1 concentrata pe Waterstone. Detectivul ridica privirea, §i imediat o vaga ro?ea$i ii acoperi gatul. -Am sa-i rog sa se uite la inregistrarea de pe camerele de supraveghere, il anunfS Fine. Waterstone ifi impreuna sprancenele. Ash avu impresia ca voia sa spuna ceva, probabil sa obiecteze. Apoi insa, deslu?ind probabil un semnal tacit din partea partenerei lui, ridica din umeri. -Am sa pornesc din momentul in care domnul Tartelli ramane singur in magazin cu o femeie deocamdata neidentificata, - O femeie? Lila o privi pe Fine deschizand laptopul §i punandu-1 in funcfiune. O femeie a facut asta? Este stupid sa ma mir, adauga ea imediat. Femeile fac lucruri teribile, la fel ca barbafii. Se Intinse si atinse u?or mana lui Ash cand acesta veni langa scaunul ei. Ce mai face Angie? -Au lasat-o sa piece acasa, unde o a^teaptS familia ei. Fine introduse CD-ul fi derula inregistrarea pana la punctul care o interesa. Ash il privi pe Vinnie oferind vin unei femei intr-o rochie de vara vaporoasa, incaltata cu pantofi cu toe. Par scurt, de culoare inchisa, brafe zvelte, dar musculoase, picioare superbe. Necunoscuta se intoarse §i ii vazu profilul complet. Asiatica, remarca el. Buze pline, sculptate, pometi ascufiti, ochi migdalati, breton des.

-Vefi observa ca nu-si face grij i in privinfa camerelor ?tie ca sunt acolo. Inregistrarile facute mai devreme o arata strabatand tot magazinul, etaj cu etaj, in compania victimei. Atinge mai multe lucruri, deci n-o intereseaza nici ca lasa amprente. - Nu prea reu?esc sa-i vad fafa, spuse Lila. - O so vedefi. Ash o vedea deja. Ochiul lui de artist nu avu nevoie decat de profil pentru a-$i imagina restul. Exotica, rapitoare, cu tr&sfituri superb sculptate §i echilibrate. Ar fi pictato in chip de Sirena, una care ispitea barbafii in ghearele morfii. Pe ecranul laptopului, femeia zambi ?i se intoarse. -Stafi. Putefi sa... Stafi! Putefi sa dap inapoi cateva secunde ?i sft facefi stop cadru? Strangand din buze, Lila .so aplecft mai in fafa. Am mai vazuto. Am mai vazuto iiiulcvn, dar... La piafa! Piafa dintre banca si apartamentul pe care il ingrijeam. Dar atunci avea parul lung. A fost la piafa. Am vorbit cu ea. -A fi vorbit cu ea? intreba Fine. - Da. Eu tocmai plecam, cu plasele mele, iar ea statea acolo. I-am spus ca im i plac pantofii ei. Erau ni?te pantofi superbi. Ea a spus ca ii plac ai mei, dar nu era adevarat. Erau doar sandalele mele de zi cu zi. - Sunteti sigura ca este aceea?i femeie? se interesa Waterstone. -Uitati'va la fafa aia. E uluitoare. C ite femei au un asemenea chip? -Vorbea cu accent? vru Fine sa stie. -N u, chiar deloc. Purta o rochie mai scurta decat cea din filmare §i mai sexy. Avea ni?te sandale cu talpa ortopedica inalta. A parut pufin surprinsa cand am intrat in vorba, insa asta e o reacfie frecventa cand te adresezi pe nepusa masa unui strain. Dar a fost politicoasft. Avea o piele superba, ca un praf de aur presarat peste porfelan. • Unde e piafa? Waterstone nota adresa pe care io dndu Lila, apoi se rasuci spre Ash: § i dumneavoastra? ( ' iiH'iinoilftefi?

- Nu. Mi-a§ fi am intit chipul ei. E inalta. V innie are circa un metru optzeci, §i cu tocuri ea e la acela?i nivel, ba chiar pare cu vreo doi centimetri mai inalta. Deci are cam un metru §aptezeci ?i cinci. Zvelta, dar cu un corp bine hicrat. A? recunoa§te-o daca a§ vedea-o din nou. Se da drept o clienta cu un sof bogat, promifand o vanzare importanta. -De unde ?tifi asta? -Janis i-a spus lu i Angie, Angie mi-a spus mie. V innie a ramas dupa ora inchiderii sa-1 aftepte pe soful ei. Fara a rosti vreun cuvant, Fine derula mai departe Inregistrarea, Vinnie bause un pahar de vin in compania uciga^ei lui, apoi se dusese la u§a pentru a-i deschide complicelui, se gandi Ash. Apoi totul se schimba. O expresie de teama aparu in ochii anticarului. Ridica mainile intr-un gest de preda­ re, de cooperare, inainte de a fi format, sub amenintarea unui pistol, sa se retraga in birou. Iar pe ecran nu mai aparu decat magazinul gol. - L-afi recunoscut pe barbat? o intreba Fine pe Lila. - Nu. Nu, nu cred ca 1-am mai vazut. Doar pe ea. Fine scoase CD-ul §i il puse inapoi in plic, sigilandu-1. -Au venit aici dupa ceva anume. Dupa cum pare, barbatul neidentificat a folosit bataia pentru a incerca sa smulga informafiile de la victima. La aproximativ treizeci de minute dupa ce au intrat in birou, femeia a ie§it, a dat un telefon. A vorbit timp de cateva minute, apoi, cu un aer satisfacut, s-a Intors in birou. Peste inca patru minute a ie§it singura. N u mai parea satisfacuta, ci iritata. A urcat, iar camerele de la etaj o arata luand o caseta decorativa de pe un raft §i impachetand-o in folie cu bule. S-a intors la parter, a pus-o intr-o cutie, ba chiar a legat-o cu o panglica. Inainte sa piece a luat $i un portfigaret dintr-o vitrina din spatele tejghelei. Le-a pus pe amandoua intr-o plasa de cumparaturi ?i a ie§it pe u§a din fa^a.

-VanzStoarea a identificat portfigaretul ca fiind de provenienfa austriac5, interveni Waterstone. Inceputul secolului douSzeci, cu o valoare de aproximativ trei mii de dolari. Caseta era o bomboniera Faberge, cu mult mai valoroasa - estimate la circa doua sute de mii. Ce $tip despre acea bomboniera? - Nimic. Nici macar nu ftiu ce e. -Este o cutie facuta pentru a pastra dulciuri, expli­ ca Lila. Bombonierele antice pot fi foarte valoroase. Am folosit a?a ceva Intr-o carte nepublicata inca. Personajul trimitea trufe otravite Intr-o bomboniera. Faberge, repeta ea. Ash? - Nu ftiu nimic despre cutie, zise el. Poate cS a luat portfigaretul drept suvenir - afa cum a facut cu pantofii fi cu parfumul lui julie. Cutia vrea s-o ofere probabil drept cadou, altfel de ce ar fi legat-o cu o panglica? Dar nu din intamplare a ales o creafie Faberge. Au venit aici ciUitand o alta piesa Faberge, una care valoreaza mult mai mult decat bomboniera. Milioane. Unul dintre ouale imperiale disparate. Carul cu heruvim. - De unde ?tifi asta? - Oliver. Atat cat am reufit eu sa deduc, 1-a cumparat cu ocazia lichidarii unei mase succesorale - o vanzare legitima la care a reprezentat firma lui Vinnie. Dar a cumparat oul pe sub mana, pastrand secretul fafa de unchiul sau. Vinnie nu a aflat decat joi seara, cand i-am spus eu. -Pe noi nu v-afi deranjat sa ne informafi, se rasti Waterstone. - Nu am ftiut nici eu nimic pana cu o zi inainte, cand mi-am verificat cutia poftala. Oliver mi-a trimis un paI'het. Ifi luase masuri de precaufie sau se baza pe mine Sit le iau. - V-a trimis un ou Faberge In valoare de cateva milii hinc prin pofta? ■ Nu, Mi-a trimis o cheie - de la o caseta de valori 'il un hllofe! prin care imi cerea sa o pastrez pana ma i■ Mil n lii rl.

-Eram cu el, interveni Lila, gandindu-se ca, indiferent de consecinfe, era timpul sa dezvaluie totul in amanunt. Atunci am vazuto pe femeia aceea. Ash s-a dus la banca sa vada ce pusese Oliver deoparte, iar eu am Intrat in piafa. -Am luat legatura cu Vinnie cand mi-am dat seama ce era. Am facut copii dupa documentele pe care le-am gSsit in caseta de valori - majoritatea in rusa - fi dupa un contract de vanzare intre Oliver fi o anume Miranda Swanson, domiciliata in Sutton Place, referitor la masa succesorala a tatalui ei din Long Island. Vinnie mi-a confirmat ca a fost unul dintre dosarele de care s-a ocupat Oliver cu doar cateva saptamani In urma. Vinnie ftia pe cineva care putea traduce documentele. Nu 1-am Intrebat cine. - Unde e oul? intreba Fine. - In siguranfa. Nu-i spuse nimic Lilei, nici macar nu-i arunca o privire, dar ea Tnfelese clar mesajul. Acest detaliu nu avea sa fie impartafit. Si acolo va f i ramane pana nu o vefi gasi pe femeia asta f i nu o vefi baga dupa gratii, adauga Ash. - E o proba, domnule Archer. - D in punctul meu de vedere, oricat de non-etica ar fi fost tranzacfia, oul i-a aparfinut fratelui meu. Avea un contract de vanzare, semnat, datat, confirmat. §i daca vi-1 dau voua, im i pierd orice parghie de negociere de care m-af putea folosi daca ticaloasa asta incearca sa ma vaneze pe mine sau pe ai mei. Deci va ramane in siguranfa. Vari mana in buzunarul interior de la piept fi scoase o fotografie: Asta este. Daca va ajuta la ceva, am sa fac copii dupa toate documentele, dar oul va rama­ ne acolo unde se afla acum. Putefi incerca sa-mi forfafi mana, dar In acel moment am sa-mi sun avocafii. A§ prefera sa evit o asemenea situafie, f i cred ca voi afi prefera sa o evitafi cu atat mai mult. Waterstone se lasa pe spate, batand cu degetele boante In masa fin lucratS.

- Haidefi sa revedem detaliile fi cronologia, incepand chiar din noaptea in care a fost ucis fratele dumneavoas­ tra. De data aceasta fara sa lSsafi nimic pe dinafarS. - Nu am facut-o niciodata, ii reaminti Ash. Nu pofi sa lafi pe dinafara un lucru de care nu ai ftiut.

capitolul 13 Lila raspunse la intrebari, relata evenimentele din perspectiva ei f i lflsft sA-i scape, la propriu, un oftat de ufurare cand detectivii le spusera ca puteau pleca. Pana la urmfltoarea convocare. -Am impresia ca ar trebui sa mi-i adaug ca prie­ teni pe Facebook. Neprimind raspuns din partea lui Ash, care o privea absent, explica: Fine fi Waterstone. Am petrecut atat de mult timp cu ei, incat am senzafia cfl ar trebui sa pastram legatura. Sau nu. Of, im i pare atflt de r3u pentru Vinnie! - §i mie, zise el apropiindu-se de bordura fi ridicand mSna pentru a opri un taxi. -Nici macar nu-mi pot inchipui cate ai pe cap acum. Eu am sa iau metroul pana la Julie. Raman la ea peste noapte, inainte sa ma mut la noul client. Daca ai nevoie de ceva, suna-ma. - Poftim? Nu. Da, am multe pe cap. Tu faci parte din­ tre ele. Opri un taxi, o baga aproape cu forta in el, apoi 11 dadu foferului adresa lui. Mergem la mine. Lila reflecta asupra imprejurarilor fi hotar! sa-fi inabufe reflexul de a protesta pe seama faptului ca nu fusese consultata. - Bine atunci. Ar trebui sa o sun pe Julie, sa-i explic. Altfel ma va aftepta. - I-am trimis un mesaj lui Luke. Este cu ea. $tiu urnAndoI. Ei bine, vad ca ai aranjat totul. A«li fie ignora, fie nu remarca sarcasmul ei, mulfumliulu Me Nil ridice din umeri.

- Despre ce discutai cu Waterstone cand am coborat i'll i ii Pine? - 0 , despre fiul lui. Brennon are faisprezece ani fi il di imte din m infi pe taica-sau. Si-a vopsit parul in portot uliu, ca un morcov, a decis sa fie vegan - facand exceptlc iloar pentru pizza cu branza fi milk-shake-uri. Canta In ihitara bas intr-o trupa de garaj fi spune ca vrea sa se Iitue de fcoala ca sa se ocupe de cariera lui muzicala. -Ti-a zis el toate astea? se mira Ash. -Toate astea, fi tocmai incepuseram sa vorbim despre fiica lui. Josie are treisprezece ani fi ifi petrece prea mult timp scriindu-le mesaje prietenilor de care tocmai N - n despartit in lumea reala cu zece minute in urma. Probabil e o experientja interesanta, sa traiefti cu doi ndolescenti in casa. - Credeam ca el trebuia sa te interogheze pe tine. -A facut-o - adica mi-a pus cateva intrebari, dar nu prea am avut multe de spus. L-am intrebat daca are familie. Trebuie sa fie greu sa fii polifist, mai ales in New York, f i sa incerci in acelafi timp sa te bucuri fi de o viafa de familie. Iar faptul ca 1-am facut sa vorbeasca despre copiii lui mi-a distras atenfia de la situafia in care ma aflam. Plus ca mi-a facut placere sa aflu ca tfi iubefte odraslele, doar ca e derutat in prezent de acfiunile lor. “ Eu oare de ce nu m-atn gandit sa o Intreb pe Fine daca are familie? -E divortata, fara copii. Cu un gest absent, Lila ifi impinse inapoi in coc o agrafa desprinsa - fi ifi dadu seama ca ifi dorea de mult sa-fi lase parul liber. Dar are o relafie destul de serioasa acum. §tiu asta de la Waterstone. -Am de gand sa te iau cu mine la toate dineurile simandicoase f i interogatoriile polifienefti la care voi mai avea de mers tot restul viefii. - Hai sa incercam sa mai reducem din interogatoriile politienefti. Ar fi vrut sa-1 intrebe ce intenfiona sa faca in legatura cu oul, dar nu credea ca bancheta din spate

a unui taxi era locul potrivit. Chiar ai luat un elicopter din Connecticut? se interesS ea. -Era cea mai rapids solupe pentru a o aduce pe Angie inapoi. In spatele terenului de tenis e un loc araenajat pentru aterizare. - Nu mS surprinde. -Trebuie sa o sun, adSugS el, sco^andu-si portofelul cand taximetristul opri langa bordurS in fata casei lui. §i pe mama mea. E suficient sa ii explic o data situapa mamei, iar ea le va spune tuturor celor care trebuie sS §tie. - Ai de gflnd sa-i spui despre... tot? - Nu. Nu inca, zise el platind cursa §i deschizand portiera pentru Lila. - De ce? - Lam spus lui Vinnie, §i acum e mort. - Asta nu e vina ta. Nu e, insista ea. Oliver a cumparat oul, Oliver lucra pentru Vinnie. Oliver a cumparat oul in timp ce lucra pentru Vinnie. Chiar crezi ca femeia asta nu ar fi... facut ceea ce a facut indiferent daca i-ai fi dezvaluit sau nu secretul lui Vinnie? Ea nu avea de unde sa §tie ce i-ai spus, dar stia precis ca Oliver lucra pentru el. - Poate. - Nu poate, ci sigur. E logic. Daca indepartezi emopile, ceea ce nu e u?or, ramai doar cu logica. -Vrei o bere? intreba el cand intrara. - Sigur, o bere, de ce nu? II urma in bucatarie, privindu-1 cum scotea doua sticle de Corona din frigider. Ash, uite concluzia logica, §i probabil ca eu am ajuns la ea inaintea ta fiindca nu i-am cunoscut nici pe Oliver, nici pe Vinnie. Vrei sa auzi teoria mea? - Sigur, o teorie, de ce nu? -Te iert ca faci pe de^teptul, tinand cont de imprejurflrl. In regula, logica spune ca femeia asta il cunoftea pi’ Oliver - ori el, ori Sage i-au deschis usa in noaptea mrrn. Polip?tii afirma ca nu au gasit urme de intrare pi In pfractie. El p-a spus in bilet ca avea un client - ea p i lifiiin Ponte s-au cunoscut prin intermediul lui Sage,

flindcfl se pare ca Sage a fost tinta principals. B&tau§ul ftI» mort a fost probabil cel pe care 1-am vazut lovindo. ! )nr ea nu putea sa le spuna unde se afla oul, fiindca I )||ver nu-i comunicase. Cum fi se pare pana aici? » Logic, decreta Ash intinzandu-i berea. -A?a §i e. BatSu§ul a mers prea departe, iar Sage a /I ti Irat pe fereastra. Acum s-au trezit intro situatie urata, obllgafi sa ia masuri rapid. Oliver era deja pe jumatate huon?tient, oricum, fiindca il drogasera - ceea ce e un till indiciu ca, dupa ei, Sage detiriea informatia, plus ca avea sa fie mai u?or sa o smulga de la ea. Trebuia sa o ytearga de-acolo, nu-1 puteau lua pe Oliver cu ei, a§a ca l-uu inscenat sinuciderea. Im i pare rau. -A trecut. Continua. -Cred ca au ramas undeva prin preajma, supraveghind locul faptei. Poate au verificat telefonul lui Oliver, au vazut ca te sunase pe tine cu cateva zile in urma. Aha, §i-au zis, poate ca fratele 5 tie ceva. -Aha? repeta el zambind, in ciuda oboselii care se fflcea tot mai m ult simfita. -Sau o alta exclamatie similara. Te urmaresc pana la secfia de polifie, te vad cu mine, ne vad discutand. Eu sunt martorul. Ce am observat? E posibil sa fiu implicata mai profund? Oricum ar fi, femeia - cred ca doar ea - se duce la apartamentul lui Julie^ unde crede ca locuiesc eu, dar nu gaseste nimic acolo. I?i ia suvenirurile si sta pufin sa reflecteze. Apoi eu vin aici sa ma tntalnesc cu tine, ceea ce-i sugereaza ca punem ceva la cale. Ne urmare?te - intra dupa mine in piafa, unde eu ii laud pantofii. Fara indoiala ne-a vazut intrand in cladirea familiei Kilderbrand. - Profitand de acest interval de timp, s-a intors aici, a intrat prin efracfie, a aruncat o privire. - Dar tu nu aveai oul, nici vreun document legat de el, nu aici. Poate se intreaba de ce te-ai dus la banca, dar la ie§ire nu aveai decat saco§ele cu care intraseji. Foarte probabil ifi pastreaza convingerea ca tu sau noi amandoi suntem implicafi, dar urmatoarea ei finta e Vinnie.

Im dacfl 1-a v&zut venind aici, asta i-a confirmat hflnuiala. -Da, dar ar fi ajuns la el oricum. Piesa Faberge pe i are ii luat-o im i sugereaza cS 1-a intrebat despre ouSle Fabergi, doar pentru a testa apele. Tu nu crezi ca e poslbil sS o fi facut? - Daca m-a? fi dat drept un client bogat, da, af fi adus fn discupe casa Faberg6. - Logic. Vine cu batflu?ul, care, din nou, merge prea departe, dar de data aceasta se descotorosefte de el. Ash sorbi din sticla, privind-o pe Lila - interesat fi tulburat deopotriva - cum ifi scotea agrafele din par. - La mflnie sau cu sange rece? -Ar putea fi nmAndoua. El era doar un batauf, dar ea e un pradfltor. Intrigat, cflci la fel fi-o imaginase fi el, Ash mai lua o giirA ilc' bere. - 1)e ce spui asta? - Ai bagat de seama felul in care 1-a invartit pe degete pe Vinnie, plimbandu-1 prin tot magazinul si selectand diverse piese? Lila puse agrafele pe blat si ifi trecu mai­ nile prin par, rotindu-fi gatul sa se dezmorfeasca, apoi continua rationamentul: Stia ce avea sa i se intample lui Vinnie. L-ar fi ucis oricum, chiar daca el ar fi avut oul f i i l-ar fi dat. E ca un paianjen $i i-a placut sa feasa panza aia in jurul lui Vinnie. S-a vazut clar. - Nu te pot contrazice. A i prezentat o teorie destul de buna. Intr-un singur punct nu sunt de acord. - Ce punct? - Superbul paianjen nu e clientul. - Asculta, m i se pare perfect logic... -Atunci pe cine a sunat? -Ce vrei sa spui? - Pe cine a sunat cand 1-a lasat singur pe batauf ul ala udga? cu Vinnie? A stat m ult la telefon, a purtat o convrnufie ampla. Pe cine ar fi putut sa sune In toiul unei liu m flri de a smulge inform atii prin tortura de la un i nu liirn ii pa rare? Alt, Am uitat de partea asta.

!?l ridica pletele de pe gat, de pe umeri, in tim p ce i lill'Xtila. Nu fusese un gest deliberat, ifi spuse el - recuttitfteu gesturile deliberate. Peste o clipa ifi ridica parul IIn nou fi il lasa sa cada, m ulpim ita ca il eliberase din tuulu 1 In care-1 pnuse strans toata ziua. I AnAnd la o parte inocenta gestului, mifcarea ei ii i nl o reacpe direct intre picioare. - $i-ar fi putut suna... iubitul, sugera Lila. Sau mama, *uii pe femeia care ii hranefte pisica atunci cand lipsefte illn ora?. N u, rahat! Pe feful ei. - Exact. - Nu ea e clientul. Ilum inata de aceasta idee, gestii uln cu berea de care aproape nu se atinsese. Asiatica lilt reazS, pentru client. Cineva care fi-ar putea permi­ n' N«n o faca. La naiba, mi-a scapat asta, Dar im preuna nvem o teorie solida. - E destul de clar ca pe fef nu-1 deranjeaza sa plateasca pe cineva sa ucida. S-ar putea sa ai dreptate cand spui ca : - C um eu trebuie sa gasesc o cale de a o inform a pe femeie sau pe §eful ei ca sunt deschis la negocieri, ai tim p de reflec^ie. -Sau ai putea sfi-1 donezi acum, sa dai de veste in lung ?i in lat, dupa cum sugeram m ai devreme, ?i atunci nu ar m ai avea nici un m otiv sa te vaneze.

Femeia ar disp&rea. Fie pentru a se sustrage autoritailor, fie pentru a sc&pa de furia celui care a angajat-o. Trei oameni sunt mor^i, iar doi dintre ei au insemnat mult pentru mine. Nu pot s& ma dau pur fi simplu la o parte. Lila rflmase tScuta o clipa. Avea sentimente puternice lutfl de Ash - se culcase cu el, a§a ca relapa lor cuprindea acum mai multe niveluri - fi totufi nu ftia precis cum sft puna problema. Abordarea directa, ifi spuse, era Intotdeauna cea mai buna. - Cred ca ai dreptate in privinta faptului ca ea ar dispftrea. In cazul asta, teama fi riscurile ar lua sfarsit. - Poate da, poate nu. - Hai sa fim optimisti. §i totufi, nu ai avea niciodata sentimentul ca ti s-a ficut dreptate. Pana la urma, despre asta e vorba, nu? Vrei sa ii stii, cel putin partial, in mSinile tale. A i nevoie sS o pui la punct a§a cum ai pune la punct un bepv nesuferit intr-un bar. -Nu a? lovi-o. E femeie, iar unele reguli sunt prea ad&ne inradacinate. . Lila ii studie chipul cu atentie. §tia s5 afiseze o masca de calm fi ra^iune, dar in substrat se afla 0 hotarare de fier. Luase o dedzie fi avea sa o puna in aplicare, cu sau fara ajutorul ei. -In regula, spuse in cele din urma. - Ce anume e In regula? -Ma bag. Va trebui sa punem la punct detaliile, sa hi abilim totul pas cu pas, deoarece nu-mi imaginez ca inuccnarea unei esscrocherii face parte din repertoriul tau. -Poate ar trebui sa ne culcam inainte sa luam ii hotftr&re. - Poate chiar ar trebui, zambi ea luandu-fi paharul ill1vin. llllle nu putea sa doarma. Ceea ce nu era nicidecum ■ it mlmrc, date fiind imprejurarile. Ifi incepuse ziua I*mu (pAud la 0 inmormantare, de la care cea mai buna l>tir it un it el plecase furtunos dupa ce fusese insultata

ile c&tre tatal r&posatului, apoi sfarfise prin a-1gazdui pe Iostul ei sot in camera de oaspeti. Iar intre timp avusese loc o altS crimS, ceea ce era oribil, mai ales ca facuse cuno^tintS cu Vincent Tartelli fi so^ia lui la una dintre expozi^iile lui Ash. Gandul ca toate incepusera cu descoperirea unuIn dintre ouale imperiale pierdute era insa de-a drepiul fascinant. $i-ar fi dorit foarte mult sS poatS vedea oul, desi era conftienta c5 nu ar fi trebuit sa se gandeasca la incantarea pe care i-o putea oferi o comoara pierduta cand mai mul^i oameni fusesera ucif i. Pe de alta parte, aceste reflectii erau mult mai pu(;in Inconfortabile decat conftiinta faptului ca Luke dormea trf camera alaturata. Se rasuci iara?i in pat. Cu ochii la tavan, incerca sa-1 foloseasca drept fundal, construind imaginea Carului cu heruvim. Dar busola m intii o calauzi spre adevaratul ci nord fi spre Luke. Luasera cina impreuna, doi oameni civiliza^i discutflnd despre crime si comori rusefti nepretuite in timp ce degustau feluri thailandeze. Ea nu se impotrivise cftnd el ceruse sa ramana peste noapte. Fusese inspaimantata, ceea ce era de in^eles, in definitiv. Parea limpede acum ca persoana care il omorase pe Oliver, iar acum ?i pe bietul domn Tartelli, intrase prin efrac^ie in apartamentul ei. Nu avea sa revina, bineinteles ca nu avea sa revinS. Dar daca totusi se intorcea... Julie putea sa sus^ina drepturile femeilor fi egalitatea intre sexe, dar tot se sim^ea mai in siguranta avand un barbat in casa. InsS cand acel barbat era Luke, prezen^a lui ii trezea o multime de amintiri, in majoritate placute. Multe dintre ele sexy. Amintirile placute fi sexy nu incurajau somnul. Evident, nu ar fi trebuit sa se retraga la culcare atat de devreme, dar i se paruse mai sigur f i mai intelept sa se cuibareasca in propria ei camera, in vreme ce Luke era cuibarit altundeva.

Putea sS-fi ia iPad-ul, s3 lucreze ceva, s3 incerce catevii jocuri. Putea s3 citeasca. Oricare dintre acestea ar fi fost o distracfie productive. Deci avea sa meargS tiptil In bucatSrie, sa-?i ia tableta §i sa-fi prepare o cana din ceaiul de plante recomandat de nutri$ionistul pe care Il concediase fiindca se dovedise complet nerezonabil organismul ei avea nevoie^de doze regulate de cofeina fi de Indulcitori artificiali. Insa ceaiul o relaxa. Se ridica din pat fi, din pruden^a, ifi lua un halat peste cama§u£a. Deschizand usa incet, grijulie ca un ho£, se strecura In varful picioarelor in bucatarie. Folosind doar lumina de la aragaz, turna apa in ceainicul electric fi il puse sa fiarba. Era mai bine, mult mai bine decat sa se zvarcoleascS fi sa retraiasca vechi amintiri sexy, decise ea, deschizand un dulap in cautarea cutiei de ceai. O bautura gustoasa, liniftitoare, pu^ina munca, apoi, eventual, o carte foarte plictisitoare. Avea sa doarma buftean. Sim^indu-se deja mai satisfacuta, Ifi scoase ceainicul preferat, ai carui boboci de liliac, pe un fond verde-pastel, ii ridicau intotdeauna moralul. Procesul de incalzire a apei, de masurare a dozei de ceai fi de pregatire a strecuratorii o tinu concentrata asupra sarcinii domestice, permitandu-i sa se linifteasca. - Nu po^i dormi? Julie, lasand sa-i scape un chi^ait jenant, scapa cutia de ceai - pe care, din fericire, tocmai o inchisese - f i se zgai la Luke. Nu purta decat pantalonii de la costum - cu fermoarul tras, dar fara sa fi inchis nasturele -, prin urmare nu era nicidecum vina ei ca primul gand fu despre cat de bine, chiar foarte bine arata fostul ei sol;. Al doilea fu regretul ca se demachiase. - Nu am vrut sa te sperii, zise el apoi ridicand de pe Joa cutia. - Nu am vrut sa te trezesc. Nu m-ni trezit. Te-am auzit invartindu-te pe aici, dar tint viui nit ma nsigur ca e$ti tu. J Ivllliatft, I?i reaminti Julie. Matura.“

-Nu reufeam sa-mi deconectez creierul. §i nu ftiu ce sau ce sa simt, £inand cont ca acele crime sunt Htflt de aproape de casa mea. Mai e fi oul. Nici Sla nu roufesc sa mi-1 scot din cap. Este un eveniment major, o descoperire uriafa in lumea artei, iar prietena mea cea mai buna e implicata in toate astea. „Vorbe§ti prea repede“, ifi spuse, dar nu se putea cab ma. De ce era buc&taria ei atat de mica? Aproape ca erau cttlare unui peste ceMalt. -Ash va avea grija de Lila, o asigura el. -Nimeni nu are grija de Lila, dar da, ftiu ca o sa Incerce. Isi dadu la o parte parul, imaginandu-fi ca era o incalceala nebuna dupa atata zvarcolit in pat. Fa^a nemachiata, parul in dezordine. Slava Domnului ca nu aprinsese becul de deasupra capului. -Vrei nifte ceai? E un amestec de plante cu valeriana, gura-lupului, mu?e^el fi levan^ica. E foarte bun pentru lnsomnie. -Suferi des de a?a ceva? -Nu prea. Mai mult de la stresul de zi cu zi. -Ar trebui sa te apuci de meditate. -Tu meditezi? il intreba ea atunci privindu-1 cu ochii c&t cepele. -Nu. Nu reufesc sa-mi deconectez creierul. Razand, Julie se intinse dupa o a doua cana. -Am incercat de cateva ori, dar de fiecare data aum'-ul meu se transforma in: „Of, ar fi trebuit sa cumpar po­ feta aia fabuloasa de la Barneys1*. Sau: „Nu cumva ar trebui sa il promovez pe artistul cutare nu afa, ci a§a?“ Sau: „De ce am mancat briofa aia?“ - In cazul meu gandurile au in centru programul angajapdor, inspec^iile de la direc^ia sanitar-veterinara fi, evident, re^etele de briofe. Julie acoperi ceainicul pentru a lasa ceaiul sa se infuzeze. nAcred

1 Silabs sanscrita care se reg5se?te in mai multe religii orientale; tn hinduism reprezintS sunetul primordial de la care s-a structurat Universul (n.red.)

In iKKipiiM nittu, mintea mi-a stat num ai la crima ?i lit .Minltf I il'ftfM' yl... • I ll I I, ilivriso, IliH’irNiint, gftndurile mele au fost despre crima, i ii hilt* I'ubcrg^ ?i despre tine. Julie Ii uruncfl o privire, apoi ifi feri ochii cand at in ml contact vizual ii facu stomacul sa tresara. Hi bine, date fiind imprejurarile... Al fost mereu prezenta in gandurile mele, marturiat I ukf plimbandu-fi un deget de la umarul ei pana la 11 ii un obicei vechi pe care ea fi-1 amintea bine. Mi-am pun multe Intrebari ce te-au avut drept subiect. Cum ar 11 lust daca am fi facut asta in loc de aia? Cum ar fi fost dm ft af fi spus asta si nu aia? - E firesc sa-ti pui astfel de intrebari. - Ti-ai pus fi tu? - Da, desigur. Dorefti miere? Eu il beau simplu, dar am miere daca... -Te-ai intrebat vreodata de ce nu am reufit sa ne mentinem relatia? De ce am facut amandoi gesturi stupide, in loc sa cautam o solute pentru a o repara? -Poate pentru ca preferam sa fiu furioasa pe tine? Parea mai ufor sa fiu furioasa pe tine decat sa im i doresc sa fi spus asta sau ca tu sa fi facut aia. Eram doar niste copii, Luke. C u blande^e, o facu sa se intoarca spre el. Privind-o in ochi, rosti: - N u mai suntem copii. Mainile lui ferme ii incalzeau pielea prin matasea subtire a halatului, iar ochii patrunzatori ii incalzeau sufletul. Toate acele intrebari, toate acele ganduri, toate acele am intiri strabatura intr-o clipa lim ita pe care Julie fi-o impusese ca fiind de bun-simt. - Nu, nu mai suntem, confirma ea. Debarasata de ultimele retineri, se apropie fi se lipi de el, pentru a-si lua ceea ce ifi dorea. Iar mai tarziu, cu ceaiul uitat pe tejghea, cuibarita lAnga corpul lui, adormi buftean.

capitolul 15 §tiind ei trebuia sa recupereze zilele pierdute $i neavand nici un alt loc in care sft 6 poata face, Lila prepara cafea, apoi i$i instala un spa^iu de lucru temporar in coljul pe care Ash il rezefvase pentru luarea mesei. 1 Se cufunda in povestea care, ftia bine, nu se bucurase de suficienta atenjie din partea ei in ultim ul timp. Imbracata in cama?a lui Ash, alunga orice alt gand si se intoafse la via^a de liceu §i fa nlzboaiele dintre varcolaci. ‘ Reu?i sa lucreze doua ore bune pana il auzi pe Ash intrand. Ridica un deget pentru a-i cere sa faca linifte, apoi ifi incheie paragraful. Apasand tastele pentru salvare, inalta privirea spre el §i zambi: |!( - Buna dimineata. - ’Nea^a. Ce faci? ’ -Scriu. Trebuia neaparat sa reiau munca, insa pi-ai sincronizat perfect aparifia. E un punct bun in care sa ma opresc deocamdata. i 1“ Atunci de ce plangi? -A! facu Lila stergandu-si lacrimile. Tocmai am ucis un personaj induiosator. Era necesar, dar im i pare foar­ te rau. O sa-mi lipseasca. - O m saU varcolac? - In versiunea mea, varcolacii sunt oameni cu excep{ia a trei nop^i pe luna. Dar era varcolac. Personajul meu principal va fi zguduit. - Condolean^e. M ai vrei o cafea? - Nu, multumesc. Am baut deja doua. M-am gandit ca, daca ma instalez aici, o sa te derahjez cel mai pu^in, continua ea, in vreme ce Ash porni cafetiera. Sunt a?teptata la urmatorul client abia azf dupa-amiaza §i nu ma simt in stare sS merg la Julie acum. Nu sunt sigura ce af gasi acolo. - Efti bine. - E ceva in neregula?

-Totul e in neregula Inainte de cafea, mormai Ash luand prima inghifitura de cafea neagri. Af putea sS fac o omleta daca vrei. Lila ti observa parul ciufulit, fal;a nerasa fi expresia clara de iritare in jurul ochilor. -Om leta e unui dintre pufinele lucruri pe care le gatesc foarte bine. Ifi ofer asta in schimbul unui loc in care sa stau pana la doua. -S-a facut. Tanara femeie deschise frigiderul fi scoase un cofraj de oua. - Stai jos f i bea-{i cafeaua, iar eu am sa-mi indeplinesc partea mea din in^elegere. Ash nu se afeza, ci o privi intorcandu-se la frigider, scotocind pana gasi nifte cafcaval fi un pachet de unt. Sorbind din ceafca, se sprijini de tejghea s-o urmareasca in vreme ce ea scormoni prin dulapuri dupa tigaie, un bol mic, un tel - ustensila pe care el nu prea finea minte sa fi-o fi cumparat. - Arafi bine diminea^a, ii spuse. -Ah, cafeaua ifi face efectul, constata ea oferindu-i un zambet proaspat fi vesel ca o lalea de primavara. Ma simt bine dimineafa, de obicei. Totul incepe de la zero dimineafa. - U ndo lucruri se pflstreaza peste noapte. N u exists nici o cult' dc n renun^a la clientul asta? Sa ramai pur fi simplu aici pflnrt facem omleta din oul cu care trebuie s3 ne batem capul? -N u pot. Nu am suficient tim p sa gSsesc un inlocuitor sau sa obfin aprobarea clienfilor. Se bazeaza pe mine. In plus, continua ea, spargand ouale in castron, femeia-paianjen nu are de unde sa ftie unde voi fi. -A i un site web. - Pe care apare doar cand sunt rezervata, nu fi unde, fi nici o informafie despre client. N u ar avea nici un motiv sa ma caute in Tudor City. - Poate ca nu, dar e foarte departe de aici in caz ca se intampla ceva.

Lila adauga branza, u n varf de cufit de sare f i pufin piper. -Te preocupa gandul ca trebuie sa ai grija de mine, dar am multe abilita^i care im i permit sa ma descurc. Doar ca nu ai avut ocazia sa le vezi puse in aplicare. Turna amestecul de oua in tigaie, unde topise o bucafic& de unt. Vrei nifte paine prajita? A i paine? Ash lua painea fi vari cateva felii in prajitor. Putea 85 se ocupe de ea fi de aceasta parte a problemei mai t&rziu. - De cat tim p mai ai nevoie cu varcolacii? -Daca af reufi sa schi^ez urmatoarea scena - cea in care Kaylee gasefte cadavrul m utilat al lu i Justin -, m-af simfi im plinita. O am deja in minte, deci alte cateva ore mi-ar fi suficiente. -Atunci vei avea cateva ore inainte sa mergi la urmatorul client, insa pana atunci o sa-mi m ai pozezi o data. Im i convine. ' Ifi termina cafeaua fi ifi facu imediat inca una, dupa care scoase doua farfurii. - Incearca altfel, sugera ea. „Tie ifi convine, Lila?“ i -Tie ip convine, Lila? repeta Ash aducand la masa painea prajita. -N u vad de ce nu. Puse omleta in farfurii, apoi ti intinse una. Sa vedem cum merge scrisul. - M i se pare corect. La cSteva cvartale d ista n t, Julie se trezi. Se sim^ea fantastic, m inunat de relaxata, perfect odihnita. Scoase un oftat lung, satisfacut, intinzandu-fi bra^ele deasupra capului. Dispozifia ei scazu o idee cand vazu ca Luke nu era langa ea, dar ifi alunga imediat dezamagirea. Administra o patiserie, ifi am inti. Ii spusese ca avea sa se trezeasca fi sa piece inainte de cinci diminea^a. Erau de m ult apuse zilele cand considera ora cinci dimineata drept un moment rezonabil pentru a se retrage la culcare dupa o petrecere, dar mai avea cale lunga pana cand sa i se para u n moment rezonabil pentru a se trezi fi a se apuca de treaba.

Nu putea sA nu-i admire etica profesionala, insa o pottle ile sex matinal i-ar fi priit de minune. Mai ales 11tu n nr li fost urmata de un mic dejun la care ar fi putut si etaleze talentele in bucatarie. Limitate, ce-i drept, reflects ea, dar ii ie§ea o paine cu ou criminal de buna. l)Andu-§i seama ca incepuse sa viseze la dimine^i lene$e $>i nop{i lungi, se intrerupse brusc. Acele zile se sfargi.serA, l?i atrase atentia, exact la fel ca petrecerile pana In zori. Fusese doar sex. O partida de sex foarte placuta inrre doi oameni cu un trecut comun, dar nimic altceva decSt sex. Nu avea nici un rost sa complice povestea, i§i spuse, dAndu-se jos din pat §i gasind halatul acolo unde aterizase cu o noapte inainte - deasupra lampii de pe noptiera. Erau amandoi adul^i acum, adulti care puteau trata sexul - indiferent daca era vorba de o singura partida sau de o aventura - intr-o maniera responsabila. Nu intenfiona sa mearga mai departe de atat, nici macar in gand. Acum, ca un adult responsabil ?i rezonabil, avea sa-§i bea cafeaua, sa manance o chifla - sau nifte iaurt, fiindca uitase sa-si cumpere chifle - apoi urma sa se pregateasca pentru mersul la munca. Intra agale in bucatarie, fredonand ceva in surdina, $i se opri brusc. Pe tejghea, a§ezata pe una dintre farfuriile ei elegante de por^elan, se afla o brio§a aurie, scanteind de zahar. Un bol de sticla fusese pus cu fa^a in jos peste ea ca un capac. meet, cu grija, ridica bolul. Se apleca, adulmeca u§or. Aline. Luke gasise afinele pe care le cumparase cu cateva site in urma §i le folosise pentru brio§a. De§i, date fiind proportiile perfecte ale prajiturii, i se paru aproape un nm rilegiu, rupse o buca^ica din partea de sus si o gusta. I iusttil era pe masura aspectuluL II fflcuse o brio?a. De la zero. Ce semnifica^ie itvMti lucst lucru? Oare insemna „Mulpimesc“ pentru

o partida foarte placuta? Sau insemna o relatie? Insemna oare... iy: Cum naiba ar fi putut sa intuiasca? Nimeni in afara de bunica ei nu ii mai facuse o brio§a pana atunci. §i o luase prin surprindere cu acest gest inainte sa fi apucat macar sa-§i limpezeasca mintea cu o cea§ca de cafea. I§i rupse alta buca^ica, pe care o savura cufundata in ganduri. In laboratorul de la subsolul patiseriei, Luke framanta aluatul pe masa tapetata cu faina. Avea o masinarie care inlocuia eficient aceasta etapa a procesului, dar atunci cand putea, prefera sa o faca, totu§i, cu mainile lui. ii dadea timp sa reflecteze - sau chiar sa nu se gandeasca la nimic, concentrat la ritmul mainilor §i al bra{elor, la textura aluatului. Primele tavi din dimineata aceea erau deja gata, i?i incheiasera cele doua dospiri §i se coceau in cuptorul de caramida din spatele lui. In acea zi trebuia sa mai faca o transa de paine pentru un client care daduse o comanda speciala. Pregatise impreuna cu brutarul-?ef brio^ele, chiflele, croasantii, gogo^ile $i baghetele pentru multjimea ce venea dimineata devreme, apoi incepusera sa lucreze la fursecuri, tarte si biscuiti. Odata ce termina cu framantatul, avea sa urce, sa dea o mana de ajutor. Arunca o privire spre ceasul a§ezat la vedere pe raftul de inox de pe peretele opus. Era aproape opt, deci i§i imagina ca Julie se trezise. Se intreba daca gasise brio§a pe care io lasase. Avusese dintotdeauna o slabiciune pentru afine. §i ciocolata neagra. Trebuia sa-i faca ceva special cu ciocolata neagra. Doamne, cat de dor ii fusese de ea! Cu mult mai mult decat i§i permisese sa recunoasca in to^i acei ani. li fusese dor sa o vada, sa o auda, sa o simta. Se tinuse departe de roseate dupa Julie. De roseatele inalte cu un corp superb §i ochi alba§tri indrazne^i. Timp de cateva luni, poate chiar ani, dupa ce se despar^isera, i se facuse dor de ea in cele mai ciudate

momente - cSnd vedea ceva ce ar fi facut-o sa rada, cat timp se chinuise in iadul facult^ii de drept. Chiar fi

In ziua cSnd deschisese Baker’s Dozen se gandise la ea, dorindu-fi sa-i poatS arata ca ifi gasise calea, ca ifi facuse un rost in viat^S. Toate femeile care trecusera prin via^a lui dupa Julie nu lflsasera nici o urma. Distrac^ii, diversiuni, toate temporare, indiferent cat de mult fi-ar fi dorit sa construiasca ceva solid fi real. Ea fusese intotdeauna acolo, in strafundurile m inpi lui, in central inim ii lui. Acum nu mai trebuia decat sa gaseasca o cale de a o atrage inapoi in viata lui f i de a o pastra acolo. -Aproape am terminat aici, striga el cand auzi pe cineva coborand scarile. Cinci minute. - Mi-au spus ca nu e nici o problema daca vin aici. Cel pupm afa mi-a zis fata cu par violet, adauga Julie, c&nd Luke ridica privirea. - Sigur. Hai incoace. Julie ii aprinse toate simparile, cu parul ca focul aranjat cuminte la spate fi prins cu piepteni de argint, cu trupul fantastic turnat intr-o rochie de culoarea afinelor pe care le pusese in briofa ei. - Nu ma afteptam sa te vad, dar bun venit in peftera mea. Aproape am terminat. iPod-ul e pe raftul ala, da muzica mai incet. Ea se conforma, amu^indu-1 pe Springsteen fi amintindu-fi ca Luke fusese dintotdeauna un mare fan al celui supranumit „The Boss“. - Im i petrec mult timp aici sau in bucataria principala, ori in biroul din spate. Probabil de asta nu te-am vflzut intrand. Gasefti bauturi reci in frigider, adauga el, privind-o in timp ce continua sa framante aluatul. Sau por sa-ti aduc o cafea de sus. -Nu-i cazul. Mulpjmesc, nu e cazul. Trebuie sa-i Inji'lt’Ksensul. -( ’urn adica? Te referi la sensul viepi? Apasa aluatul 1 11 pod u 1palmelor, evaluandu-i textura. Nu mai avea demI i t Atrvn minute. Inca nu am ajuns la nici o concluzie li i inft In iumsta privin^a, ofta el.

-Brio?a, Luke. - Sensul brio?ei? Doamne, cat de frumos mirosea, ?i tsi dadu seama ca parfiimul ei, amestecat cu mirosul de drojdie al painii, avea sa se intipSreascS astfel in mintea lui. Se stradui sa revina cu picioarele pe pamant. Sensul ei, de fapt intregul ei scop, este: Mananca-ma. Ai mancat-o? -Vreau sa §tiu de ce mi-ai facut o brio$a. Este o intrebare simpla. - Fiindca sunt patiser? -Deci dimineafa pregate^ti o brio$a pentru fiecare femeie cu care te culci. Recuno?tea acel ton sacadat - fi-1 amintea la perfec^iune. Nervi §i iritare, i§i spuse el. D in cauza unei brio§e? -Unele prefera un croasant - §i nu, nu le satisfac pofta. Dar nu mi s-a parut ca a face o prajitura pentru tine ar fi fost un gest problematic. A fost doar o brio?a. -Ne-am culcat impreuna, preciza ea tragandu-§i geanta mai sus pe umar. -Asta e cat se poate de sigur. Continua sa framante ti tinea mainile ocupate -, dar placerea data de munca lui, de diminea^a aceea, de prezenta lui Julie disparuse. Asta e gestul problematic, sau brio§a? - Cred ca trebuie sa lamurim toata povestea. -Te rog sa o lamure§ti. - Nu-mi vorbi pe tonul asta. Am avut o zi dificila ieri, iar prietenii no§tri sunt implica^i in ceva inspaimantator. Avem un trecut comun ?i... ?i nu am putut dormi, a?a ca am facut sex. Sex de calitate, ca intre adul^i. Fara... complicatii. Apoi tu mi-ai facut o brio§S. - Nu pot nega asta. Eu am facut brio?a. -Vreau doar sa fie clar ca §tim amandoi ce s-a intam­ plat noaptea trecuta. Ca nu e nevoie sS fie complicat, mai ales cand, prin Lila §i Ash, suntem intr-o situate foarte complicata. -Totul e simplu, a?a cum a fost, credeam eu, o simpla brio§a. - In regula atunci. Bun. Multumesc. Trebuie sa merg la munca.

Julie ezitft o clipa, ca fi cum ar fi afteptat sa mai spuna ceva, apoi urea scarile. Pleca, lasandu-1 in tacere, exact la

fel cum facuse cu mai bine de zece ani in urma. Cftnd Ash insista sa o duca pe Lila la apartamentul noilor clien^i, ea nu se impotrivi. Daca sa vada unde urma sa locuiasca fi sa verifice personal nivelul de securitate il facea sa se simta mai bine, ce era rau in asta? - Sunt client vechi, ii spuse ea in timp ce taxiul ifi croia drum spre central orafului. Am mai lucrat pentru ei de doua ori, dar nu la aceasta adresa, fiindca aici s-au mutat doar acum cateva luni. Iar Earl Grey e o aparitie noua, insa foarte dragalafa. - S-ar putea ca noul loc sa fie mai bun din toate punctele de vedere. - E u n spatiu superb, cu privelifti minunate. U n Car­ tier in care e placut sa te plim bi - cu Earl Grey. § i am prim it un e-mail de la Macey azi diminea^a. - Macey? - Kilderbrand, ultima clienta. Au fost foarte mul^umifi de serviciile mele - fi au impresia ca Thomas im i simte lipsa. Cum planuiesc o excursie la schi undeva spre vest in ianuarie anul viitor, ar vrea sa ma rezerve de pe acum. Deci, in ciuda a toate cate s-au intamplat, unu-zero pentru mine. - Dar aici vei avea de stat mai pu^in. - E o federe scurta la familia Lowenstein. O pt zile cu totul, se due sa-fi viziteze nifte prieteni fi sa arunce o privire la o proprietate din Saint Bart’s. CSnd foferul opri in fatja intrarii de pe East Fortyfirst Street a complexului neogotic masiv, Lila ifi scoase enrdul de credit. - Platesc eu, se oferi Ash, insa ea, clatinand din cap, Ituroduse suma corespunzatoare bacfifului. - ( 'lientul meu, costurile mele profesionale. Poate ca nut tin nmnnt bogat, dar nu-1 folosesc decat pentru sex. I Un tip norocos. i ihim e, rase ea bagand in buzunar chitanta fi mtmiAiul din mafina. Buna, Dwayne. Ii zambi radios

|Htrtarului cand acesta veni in grabs spre taxi. Lila Emernon. Poate nu mS mai £ii minte, dar... -VS tin minte, domnifoara Emerson, de cand a$i venit in vizitS la so^ii Lowenstein. Am cheile pentru dumncavoastrS. A^i sosit exact la timp. - Ms strSduiesc. Sopi Lowenstein au plecat cu bine? - I-am condus chiar eu, cu nici o orS in urmS. Iau eu Hfita, spuse el ridicand cea de-a doua valizS din portbaga(ill taxiului inainte sS apuce Ash sa o facS. Pot sa va ajut art le ducefi sus? -Nu, mul$umesc, ne descurcSm noi. Acesta este prietcnul meu Ashton Archer. O sS mS ajute sS mS instalez, Stii cumva cand 1-au dus ultima datS la plimbare pe Karl Grey? - D om nul Lowenstein 1-ascos la o ultimS runds chiar Inainte sa piece. Ar trebui sS fie in regulS o vreme. - Excelent. Ce clsdire superbS! O sa-mi placS la nebunie sS locuiesc aici. -DacS ave^i vreo intrebare sau vrepi sS vS chem o mafina sau orice altceva, anuntati-mS. -Multumesc. LuS cheile pe care i le dsdu portarul si p&?i in holul lum inat ca o catedrala prin ferestrele cu vitralii. Spune-mi cS munca mea nu e grozavS, i se adrekS ea lui Ash pe cand urcau in lift. Cum altfel a? putea Mfl-mi petrec o sSptamanS intr-un apartament tip pent­ house din Tudor City? §tii cS la un moment dat avea fi un mic teren de golf? $i un teren de tenis pe care au jucat diverse celebritSti. Nu mai tin minte cine anume, fiindcS nu prea urmSresc evenimentele din tenis. -Tatal meu s-a gandit sS o cumpere impreunS cu nif­ te asOciati cand a scos-o Helmsley la v&nzare. - Serios? Uau! - N u tin minte detaliile, doar nifte discutii vagi. -PSrintii mei au cumpSrat o micS tzonS de campare In Alaska. A fost prilej de multe discutii si stres considerabil. Ador sS lucrez in astfel de cladiri vechi, mSrturisi ea cand iefirS pe palier. Nu-mi displac nici cele noi, dar astea au un aer aparte. Descuie Ufa, o deschise fi adSugS: lata un bun exemplu.

Facu un gest larg cu mana inainte de a se intoarce *prr pnnoul sistemului de alarms pentru a introdu­ ce imini. Zidul realizat in intregime din ferestre ce se intindeau dc la podea pana in tavan dezvaluia o panorama incredibilfl a New Yorkului, cu elegantul turn Chrysler in f i in centra. Tavanele inalte, lemnul masiv fi scantelerea discreta, luxoasS, a antichita^ilor serveau drept prim-plan pentru acea privelifte spectaculoasa. - Ce parere ai? Ar fi trebuit sa ne oprim la nivelul al doilea - e un ansamblu triplex -, dar m-am gandit ca o sa apreciezi caracteral spectaculos al parterului. - E grozav, intr-adevar. -Trebuie sa ma due in bucatarie. Earl Grey se afla ori acolo, ori in dormitorul principal. Traversa sufrageria cu o masa lunga de mahon, un mic femineu pe gaz fi o vitrina in care era expusa o colecfie reusita de diverse por^elanuri amestecate. Bucataria reflecta personalitatea cladirii cu peretele de caramida aparenta, dulapurile din lemn de nuc sculptat §i accentele in nuance de cupra. Acolo, pe podeaua de culoarea ardeziei, se afla un culcuf alb in care stStea cel mai mic caine pe care il vazuse Ash vreodata. In opinia lui, asta nici macar nu era un caine adevarat. La fel de alb ca patul, era tuns in stilul traditional pentru un pudel, iar in loc de zgarda avea un papion in miniatura. Cu buline mov fi albe. Tremura ca o franza in vant. - Buna, scumpule, i se adresa Lila pe un ton vesel. Ma mai fii minte? Deschise capacul unei cutii rofu-aprins de pe tejghea fi scoase un biscuit de caini nu mai mare decat degetul ei mare, dupa care se lasa pe vine: Vrei ceva bun? Tremuratul inceta. Coada - atat cat avea din ea - inn'l >u siWluture. Cainele care nu parea un caine adevarat «n11 din patul minuscul, se ridica pe labele din spate

f I \'0ptll.

r Ash nu se putu ab^ine sa nu ranjeascS, iar Lila, cu un hohot de ras, ii oferi biscuitul. - Nu ai absolut nici un motiv sS-^i fie team& cu un asemenea fals caine feroce prin preajmS, comenta Ash. -Cred c& sistemul de securitate e suficient de bun pentru mine f i pentru Earl Grey. Lua cainele in bra$e ?i tl dezmierda cu nasul. Vrei sa il tii? -Ma pot lipsi. De fapt, imi cam da fiori. Nu sunt sigur ca un caine ar trebui sa-^i incapa in buzunarul de lacama§a. • ■W jjs @ gl b - E mic, dar are o minte mare. Sarutand pudelul pe nas, Lila il puse jos. Vrei sa facem un tur inainte sa-mi despachetez lucrurile? -Nu m-ar deranja. - In special ca sa po£i studia tot spa^iul, sa i^i faci o idee cum e organizat, in caz ca trebuie sa dai buzna fi sa ma salvezi. -Tie ce-£i pasa? Oricum, trebuie sa^i ducem valizele sus. [i. Ash ifi imagina, chiar tn timp ce Lila ti oferi un tur al parterului, ca avea sa lucreze la carte in sufragerie, pentru a se putea bucura de privelifte. Chiar tn clipa In care ea dadu sa-fi ia una dintre valize, el le ridica pe amandoua $i porni voinice§te spre etaj. -Asta e o chestie barbateasca sau manifestarea bunelor maniere? -Sunt un barbat cu bune maniere. -Iar acest ansamblu este dotat cu lift. Mic, dar suficient. - De-abia acum imi spui? -Trei dormitoare, toate cu bai, Un birou pentru stapanul casei §i camera ei de lucru, mai degraba o camera de zi in care ifi £ine orhideele. Sunt fabuloase. Asta este Incaperea pe care am s-o folosesc eu. 1 Intra intr-o camera de oaspeti decorata in nuance de albastru f i verde-pastel, cu mobilier alb fi un tablou cu mad care adauga o pata de culoare neafteptata. Incantata la culme, Lila se gandi ca acea camera avea sa fie a ei, doar a ei, pentru urmatoarele opt zile.

-E cea mai mica, dar are o atmosfera odihnitoare. Poti sa la§i valizele acolo §i mergem sa verificam fi nivelui trei, sa ne facem treaba pana la capat. - Ia o inainte. -Ai telefonul la tine? -Da. - H ai sa luam liftul, doar ca sa ne asiguram ca e totul in regula. $tiu ca are buton de urgen^a, dar e intotdeauna bine sa ai un telefon. Ash 1-ar fi confundat cu un dulap de haine, ceea ce dovedea un design inteligent. -Nu e la fel de distractiv ca al tau, comenta Lila in timp ce urcau. - M ult mai silen^ios. - Pot sa repar zdranganitul, cred. - Repari fi lifturi cu scula aia ciudata a ta? -E o multifunctionala Leatherman fi e genialS. Al tau ar fi prim ul, in materie de lifturi, dar mie chiar im i plac zdranganitul fi scrasnetele. Sunt un semn ca functioneaza. La iefirea din ascensor dadura intr-o sala media mai mare decat majoritatea garsonierelor, in estimarea lui Ash. Se aflau acolo un ecran de proiectie, fase canapele de piele, o alta baie de serviciu, un bar cu chiuveta fi frigider de vinuri incorporat. -Au o colec^ie de DVD-uri nemaipomenita de care m i s-a permis sa profit. Dar ftii ce im i place cel mai mult? zise Lila luand o telecomanda. Cortinele ce blocau lum ina se deschisera, dand la iveala u fi largi de sticla fi, dincolo de acestea, o terasa de caramida in centrui careia se afla o fantana - in prezent oprita. Nim ic nu se compara cu placerea de a avea un spatiu exterior in New York. Descuie ufile fi le deschise larg: Aici nu sunt rofii sau ierburi, ci doar cateva ghivece ilrftgufe cu flori, iar in magazia cocheta de acolo se ni In unelte de gradinarit fi scaune de rezerva. D in rellt’K, verifies pamantul din ghivece cu degetul mare fi i nntnin mul^umita ca era ufor umed. U n loc dragu^

prntru a servi un pahar inainte sau dupa cina, aprecie cu. Vrei sa iei cina cu mine mai tarziu? - Eu doar ma folosesc de tine pentru sex. -Atunci comandam ceva la pachet, rase ea. -Am cSteva lucruri de facut. A f putea sa ma intorc pe la fapte sau fapte jumatate, sa aduc cina. - Perfect. Surprinde-ma! Ash se duse sa o vada pe Angie, dar cobori din taxi la dteva cvartale dista n t de apartament pentru a merge pe jos. Avea nevoie de acea plimbare; mai m ult insa, ilacS asiatica il urmarea, era posibil sa memoreze numarul taxiului fi sa gaseasca o cale de a identifica locul in cure, sim^ea el, Lila era acum in siguranja. Era paranoic, poate, dar de ce sa-fi asume riscul? Ifi petrecu o ora dificila, nefericita, cu Angie fi fami­ lia ei, apoi alese sa piece pe jos. Cat de bine ii func^iona radarul? se intreba. Ar fi ulmpt oare daca ea 1-ar fi urmarit? Ar fi recunoscut-o precis daca ar fi vazut-o, de aceea merse incet, sperand pe jumatate - chiar mai m ult de jumatate - ca ea avea nHfaca o mifcare. II vazu pe Barbatul cu Palton tropaind fi mormaind, ;i o femeie impingand un carucior de bebelufi. Ifi aminti ca o observase plimbandu-se prin carrier, cu cateva Kftptamani in urma, cu o burta imensa. Dar nu vazu nici o asiatica inalta, rapitoare. Facu un ocol pentru a trece pe la o librarie, unde rataci printre rafturi cu un ochi la Ufa. Gasi fi cumpara o carte ilustrata despre ouale Faberge fi o alta de istorie, apoi intra in vorba cu vanzatorul, asigurandu-se ca aces­ ta avea sa-fi aminteasca de el daca il intreba cineva. |, Lasa intentionat o urma pentru a putea fi gasit. $i poate ca simti intr-adevar o intepatura in ceafa c&nd traversa strada la doar u n cvartal d ista n t de man­ sarda lui. Ifi scoase telefonul din buzunar ca pentru a r&spunde, ifi facu putin de lucru cu plasa de cumpara­ turi, ifi schimba pozipa fi arunca o privire in spate, dar nu o vazu pe femeie.

Nu apucS sa-fi bage telefonul inapoi in buzunar, ca ncesta suna in mana lui. Nu recunoscu numarul de pe ecran. - Da, Archer. - Domnule Archer. Numele meu e Alexi Kerinov. Ash incetini pasul. Accentul era vag, reflecta el, dar neindoielnic est-european. - Domnule Kerinov. - Sunt un prieten al lui Vincent Tartelli - Vinnie. Abia am prins de veste ce s-a intamplat, cand am incercat sa-1 contactez. Sunt... E devastator. - Cum 1-ati cunoscut pe Vinnie? -Atat in calitate de client, cat fi de consultant ocazional. Recent m-a rugat sa-i traduc nifte documente din rusa in engleza si mi-a dat numele §i numarul dumitale. Deci nu era feful femeii, ifi spuse Ash in gand. Era traducatorul. -Mi-a spus ca vi le va da. Ati apucat sa arunca^i 0 privire? - Da, da. N-am ajuns la capat, insa am descoperit... Voiam sa discut cu Vinnie, dar cind am incercat in cele din urma sa-1 sun acasa, Angie mi-a spus... Este un foe teribil. - Pentru noi toti. -Mi-a vorbit cu afec^iune despre dumneata. Spunea ca ai achizi^ionat acele documente f i voiai sa ftii ce scrie in ele. - Da. Mi-a facut o favoare. Acest gand avea sa-1 impovSreze pentru totdeauna, se gandi Ash. Si vi le-a dat du mneavoastra. -Trebuie sa stam de vorba. Putem sa ne intalnim sa dlscutam despre asta? Nu ajung la New York decat mailie. Am facut un scurt drum pana in capitala fi le-am hint cu mine. Am putea sa ne vedem? l :&nd njunse la mansarda, Ash ifi scoase cheile fi par1mu- pi’ocesul laborios de descuiere a ufii de la intrare yi dr Introducere a noilor coduri.

-Da, nici o problema. A# fost vreodata acasa la Vinnie? - Da, de multe ori. - La cina, eventual? -Da, de ce? -Care e specialitatea lui Angie? -Pui la cuptor cu usturoi fi salvie. Te rog, suno pe Angie. Efti ingrijorat, in^eleg. Ea, fara indoiala, i^i va •pune cine sunt. -Ati nimerit-o cu puiul, asta e suficient. Ce-ar fi »H-mi dati o idee despre ceea ce a£i descoperit? Ash pafi inauntru, ifi plimba privirea prin incapere fi arunca un ochi la noul monitor, convinganilu-se ca totul era in regula inainte de a incuia Ufa In urma lui. -§tii ceva despre Faberge? -La drept vorbind, da, ftiu cate ceva, raspunse Ash wruncand pe o masa volumul abia cumparat. -§tii despre ouale imperiale? - Da, fi despre cele opt oua disparate. Mai exact, ftiu despre Caral cu heruvim. - §tii deja? Ai putut citi documentele? -Nu, nu acele documente. Oare cum ar fi trebuit sa puna problema? Erau cateva fi in engleza. -Atunci ftii ca se poate identifica provenien^a oului, prin intermediul documentelor. Este o descoperire cnorma. La fel fi celalalt. - Celalalt ce? -Celalalt ou pierdut. Actele se refera la doua piese: Carul cu heruvim fi Necessaire. -Doua, murmura Ash. Cand ajunge# in oraf maine? -Putin dupa ora unu dupa-amiaza. -Sa nu pomeniti nimanui despre asta. -Vinnie mi-a cerut sa nu vorbesc decat cu el sau cu dumneata, nici macar cu so^ia mea sau a lui. A fost un prieten, domnule Archer. A fost prietenul meu bun. -Am in^eles fi apreciez. Am sa va dau o adresa la care »a ne intalnim maine, imediat ce ajunge^i.

Ii dicta lui Kerinov adresa Lilei din Tudor City. Era mai sigur afa, ifi spuse. Departe de locuinl;a lui fi de magazinul lui Vinnie. - Ave^i numSrul meu. Daca se intampla ceva, daca ceva vi se pare suspect, contacta^i-ma. Sau chema^i politjia. - De la asta i s-a tras lui Vinnie? - Eu afa cred. -Am sa vin direct la dumneata maine. Stii care este valoarea oualor daca ar fi gasite? -Am o idee destul de clara. Dupa ce inchise, Ash lua ambele cSr^i fi se duse direct in biroul lui, unde incepu sa citeasca despre cel de-al doilea ou.

capitolul 16 Lila despacheta, savurand ca intotdeauna sentimentul de nou. ClicntuI ei ii lasase cateva provizii, lucru pe care il aprecia, dar avea scoata pe Earl Grey la plimbare mai tarziu fi sa ifi cumpere cate ceva. Petrecu ceva timp juc&ndu-se cu minusculul patruped, care - dupa cum fusese informatft - era incantat sa alerge dupa o mingiu{& de cauciuc rofie rostogolita pe podea. Prin urmare se jucS nport, apoi gasefte-mingea, pana cand Earl Grey sc retrase Intr-unul dintre paturile lui in miniatura pentru a trage un pui de somn. In linifte, Lila Ifi pregati spatiul de lucru, ifi turna un pahar tnalt de apa cu lamaie fi ifi actualiza blogul, raspunse la e-mailuri fi accepta rezervari pentru al^i doi clien(;i. Tocmai se gandea s9 se cufunde din nou in carte c&nd suna telefonul fix. - Casa Lowenstein. - Domnifoara Emerson, sunt Dwayne de la poarta. E o domnifoara Julie Bryant aici in hoi. - Este o prietena. Poti sa o trim ip direct sus. Mulpimesc, Dwayne.

sa-1

- N-ave^i pentru ce. Lila se uita la ceas f i se incrunta. Era m ult prea tarziu pentru pauza de pranz a lui Julie, fi putin prea devreme pentru sfarfitul programului ei obisnuit. Dar vizita nu ar fi putut sa pice mai bine - trebuia neapdrai sa-i spuna lui Julie despre Ash, despre ea §i Ash, despre noaptea de dupa ziua aceea ingrozitoare. , Se duse la u?a, o deschise ?i aftepta. Nu avea nici un rost sa o lase pe Julie sa sune prea m ult la u§a fi sa trezeasca pudelul. r De-abia cand auzi ascensorul bazaind fi vazu usile acestuia incepand sa se deschida, ii trecu brusc prin minte un gand inspaimantator,' Daca nu era prietena ei, ci femeia-paianjen care se folosise de numele acesteia? In secunda urmatoare, cand Lila dadu sa tranteasca Ufa, Julie cpbori din lift. ; -Tu efti! r-Bineinteles c i eu sunt. Am spus ca eu sunt. - Im i joaca mintea feste. A i scapat de la munca ceva mai devreme? ■ -Am plecat mai devreme. Aveam nevoie de o pauza pentru sanatatea mea mintala. Ify. -A i venit unde trebuia. Fluturand larg din brat, Lila spuse: Fantastic peisaj, ce zici? - Chiar e. Privind in jur, Julie ifi arunca pofeta intr-un fotoliu cu spatarul im podobit cu pompoane. Am fost la o petrecere in cladirea asta anul trecut, dar apartamentul nu era nici pe departe atat de spectaculos ca asta - fi era destul de spectaculos. - Trebuie sa vezi terasa de la etajul doi. A f putea sa locuiesc acolo toata vara. A i adus vin, constata Lila cand Julie scoase o sticla din pofeta cu tndemanarea unui ma­ gician extragand un iepure din palarie. Asta este o vizita cu vin! - Clar. -Bun, fiindca trebuie H B spun ceva ce merge cu vin. - $i eu tie, replica Julie, urmand-o pe Lila la bar. Ziua de ieri a fost nebuna fi ingrozitoare, fi apoi...

- §tiu! Tocmai asta e, de fapt. Este vorba despre ina­ inte §i dupa. Lila folosi tirbu?onul sofisticat montat pe tejghea §i scoase dopul. -M-am culcat cu el, spusera amandouS deodata. Se zgairi una la cealaltS: -Ai facut-o? -Ai fecut-o? repeta Julie, aratand cu degetul spre prietena ei. -Te referi la Luke, fiindca eu m-am culcat cu Ash, deci daca te-ai fi culcat cu el a? fi observat. Te-ai culcat cu Luke. Tarfuli^o! -Tarfuli^a? Tie fi se potrivefte mai mult apelativul asta in situafia de fa$. Eu am fost candva casatorita cu Luke. - Exact. Te culci cu fostul? Amuzata, Lila plescai din limba in timp ce se intinse dupa pahare. D in toate punctele de vedere, un comportament de tarfuli^a. Cum a fost? Adica, a fost ca o calatorie printre amintiri? -Nu. Ei bine, da, intr-un fel. Faptul ca il cuno§team, ca ma simteam confortabil cu el. Dar ne-am maturizat amandoi, deci nu a fost ca un episod in reluare. Am crezut ca a fost, nici nu §tiu, un fel de incheiere de care nu am avut parte atunci. Pur §i simplu, eram amandoi atAt de tri$ti $i de furiofi cand ne-am despartit! Atftt de tineri $i pro?ti! Privind retrospectiv, in^eleg c3 ne asteptaserftm doar sa ne jucam de-a mama ?i de-a tata, fara a ne g9ndi ca aveam sa fim in cea mai mare parte falifi, chinuindu-ne sa platim chiria - ?i cu parinpi lui Inca insistand ca el sa urmeze facultatea de drept. Nu aveam directie nic* unui din noi, adauga Julie ridicand din umeri. Am vrut doar sa fugim in lume, sa ne casatorim, fara sa luam in seama realitatea, apoi ne-am trezit brusc amandoi ca nu §tiam ce sa facem intr-o situate atat de reala. - Realitatea e dificila. -$i e ceva ce trebuie infruntat, dar noi nu paream capabili sa pricepem cum am fi putut sa ne dorim unui pe celalalt §i sa ne dorim §i alte lucruri. Cum am fi putut

itfl ne avem unui pe celalalt ?i sa avem §i alte lucruri. Presupun... Nu, ftiu ca eu am decis ca a fost vina lui, de?i nu a fost. El probabil a decis ca a fost vina mea, dar nu mi-a spus-o niciodata. $i asta era cealalta problema. Spunea mereu „Cum vrei tu“, iar asta ma scotea din minti. Spune-mi ce gande?ti, la naiba. -Nu voia decat fii fericita. -A?a e, iar eu voiam ca el sa fie fericit - ?i nu eram nici unui, iar asta fiindca nu faceam decat sa ne impiedicam in realitate. Certuri marunte, care s-au tot acumulat, pana au devenit una mare, iar eu am plecat. El nu m-a oprit. -A i fi vrut sa o faca. - Doamne, cat a? fi vrut sa o faca! Dar 1-am ranit, a§a ca m-a lasat sa plec. $i intotdeauna... -Ai regretat acest lucru, completa Lila. Ruptura, nu pe Luke. Mi-ai spus asta candva, dupa doua pahare de martini cu ciocolata. -Martiniul cu ciocolata ar trebui scos in afara legii, dar da, presupun ca am regretat intotdeauna modul in care a luat sfar§it relapa noastra §i ca m-am intrebat me­ reu cum ar fi fost in alte condi^ii. Iar acum... Luand vinul pe care i-1intinsese Lila, Julie incheie: Acum totul e dat peste cap, incalcit §i confuz din nou. - De ce? Nu raspunde inca. Hai sa mergem sus. Ia sti­ ck §i o sa stam afara. -Stam afara, dar lasam sticla. M ai am inca ni§te documente de care trebuie sa ma ocup acasa, avand In vedere ca am plecat mai devreme. Trebuie sa ma limitez la un singur pahar fiindca am chiulit pu^in de la munca. -Mi se pare corect, zise Lila indrumand-o spre terasa. -A i dreptate, ai putea sa locuie§ti aici, afara. Trebuie sa ma mut, decise Julie. Trebuie sa-mi gasesc un apartament cu terasa. Am nevoie de o marite de salariu mai tntai. Una foarte consistenta. - De ce? Ma refer la Luke, nu la marire. -Mi-a facut o brio?a. - Ooo! exclama Lila zambind.

sa

- $tiu. Inseamna ceva. N u e doar „Iata un produs de patiserie“. A g&tit pentru mine. In zorii zilei. Probabil chiar mai devreme. Asta inseamna ceva. -Inseamna ca se gandea la tine inainte de ivirea zorilor fi voia ca fi tu sa te gandefti la el cand te trezeai. E at§t de frumos din partea lui! - Atunci de ce nu a spus asta cand 1-am intrebat? - Dar ce ti-a spus? -Ca nu e decat o briofa. M-am dus la patiseria lui fi 1-am gasit jos intr-un fel de peftera, lucrand cu o bucata uriafa de aluat. La naiba, oare de ce m i s-a parut asta sexy? De ce e sexy cand e cufundat pana la coate in aluat In peftera aceea? - Fiindca el e sexy oricum, iar peftera ti adauga inca o nota de atractivitate. Mai pune fi faptul ca facea ceva fizic, cu mainile lui, fi obtii o tripla amenin^are. -Nu e corect, asta-i tot. Sex, apoibriofa, apoi peftera aia sexy de la patiserie. M-am dus acolo pentru un sim­ plu raspuns. -Aha. - C um adica „Aha“? Cunosc acel „Aha“. -Atunci nu ar trebui sa-# explic, dar in regula. Ti-a facut o briofS, ceea ce, sunt de acord, are o anumita semnificatie. Iar tu te-ai dus la locul lui de munca fi 1-ai intrebat ce anume inseamna. -Afa e. Ce nu e in regula cu asta? - Eventual ai fi putut pur f i simplu sa mananci briofa fi sa-i multumefti mai tarziu. -Voiam sa ftiu, ofta Julie lasandu-se sa cada in scaunul de langa Lila. - Inteleg asta. Dar din perspectiva lui - vrei sa ftii cum vad eu perspectiva lui? - Probabil ca nu. Nu, cu siguran^a nu. Dar ar trebui, ttfti c& te ascult. -Luke a facut un gest frumos, un gest atent fi, avand In vedere ca e patiser, ceva potrivit pentru el. Voia sa te 1.1. n un zAmbefti fi sa te gandefti la el, fiindca el s-a ganilli In line - fi pun pariu ca a zambit. In schimb, gestul lui il ii NiArnlC ingrijorarea.

; -Este drept, mi-a starnit tngrijorarea, defi exista o femeie ratio nala in mintea mea care striga: „Nu mai fi proasta. Gata, gata, gata“, Sorbind din vin, Julie conti­ nua: Mi-am dorit sa fie doar un flirt de scurta durata. Simplu, relaxat, ca intre adulp. §i in clipa in care am v3zut nenorocita aia de briofa... - Efti tnca indragostita de el. - Sunt inca indragostita de el. Rela^ia dintre mine fi Maxim nu ar fi functional niciodata - am ftiut asta, dar am refuzat sa accept, chiar de cand m-am casatorit cu el. Nu ar fi functionat nici daca nu m-ar fi infelat cu tine. Tarfulita ufuratica! -Nevasta ignoranta! - Luke nu m-ar in f ela niciodata. Nu-i sta in fire. Iar noaptea trecuta totul mi-a parut extrem de familiar, dar fiecare detaliu se potrivea mai bine, era mai logic. I1' -Atunci de ce nu efti fericita? fe - Fiindca nu vreau sa ma aflu in situatia asta, Lila. Nu vreau sa fiu femeia care nu se poate desprinde de aceasta iluzie spumoasa a trecutului. A f fi putut sa ma descurc doar cu sexul. Ma descurcam doar cu sexul. - Iar briofa a schimbat situatia. - §tiu ca pare ridicol. - Deloc, zise Lila strangandu-i mana. Absolut deloc. -Presupun ca asta e ceea ce aveam nevoie sa aud. Ar fi trebuit sa accept gestul lui atent fi afectuos fiindca doar atat a fost - f i sa-1 las in pace, in loc sa ma tntreb daca nu cumva inseamna mai m ult. La naiba, tn loc sa-mi doresc sa Insemne mai mult, chiar daca ideea asta ma inspaimanta. - E mai inspaimantator sa acorzi cuiva o a doua f ansa decat prima fansa, fiindca a doua oara ftii deja cat de mult rifti. - Da. Julie inchise ochii, murmurarid: §tiam ca ai sa intelegi. Va trebui sa lamuresc situatia cu el, mai ales ca e prieten apropiat cu Ash, iar eu cu tine. Iar azi sunt o prietena nasoala fiindca nu te-am intrebat nim ic des­ pre ce simti tu. In legatura cu tine fi cu Ash.

-M a simt grozav, tnsa eu nu am prim it o briofa. Tot ceea ce am facut a fost sa pregatesc o omleta pentru amandoi. -Aratafi atat de bine impreuna. Nu {i-am spus asta pana acum fiindca ai fi inceput sa ridici bariere. - Ba nu, nu a? fi facut-o. Mda, af fi facut-o, se corecta ea inainte ca Julie sa deschida gura. Probabil. Aratam bine impreuna? Chiar crezi asta? Ash e superb, in ambele feluri. -Ambele feluri? - § i ca artist - in blugi, tricou, cateva pete de vopsea pe ici, pe colo, barba de cateva zile pe fata -, dar fi cand intra in pielea mof tenitorului bogat, elegant intr-un cos­ tum Armani. Poate ca era Armani. Ce ftiu eu? - Cel de ieri? Tom Ford. C u siguranfa. -Tu te pricepi mai bine. - Afa e. $i da, arfltafi grozav impreuna. Suntefi aman­ doi superbi. - Doar cea mai buna prietena a mea, fi poate fi mama mea, ar spune asta. Dar pot sa arat destul de bine cand investesc ceva timp fi efort. -Ai un prtr fantastic - un metru de par, ochi fabulofi, o gur& foarte sexy fi o piele perfecta. A fa ca taci. - lifti un adevarat balsam pentru orgoliul meu. $i noaptea tree uni a fost un adevarat balsam pentru or­ goliul meu. Cred cfi ar fi incercat ceva - ftii ca pofi sS-fi dai seama. -$i dacfl da, $i daca nu. -Dar am facut eu prim ul pas - mai exact, i-am deschis Ufa. El a trecut pragul fi... nu a fost ca o intoarcere acasa.^A fost ca fi cum af fi descoperit un nou conti­ nent. Insa... -U ite fi barierele, r&se Julie ridicand paharul spre turnul Chrysler. Nu, nu sunt bariere. Inca explorez lumea asta noua, doar ca Ash e Jmpovarat de atata vinovafie. Nu e drept ca el sa indure atat de m ult. Dar, pe masura ce am inceput sa-1 cunosc - fi mai ales dupa ce am vazut cu ochii mei care e dinamica familiei lui am constatat

eft de fapt el e capul familiei. Tatal lui e fef doar cu nu­ mele. Ash e cel la care apeleaza tofi. - D in cate mi-a spus Luke, afa stau lucrurile de cafiva In i deja. Tatal lu i gestioneaza afacerile, dar Ash se ocupfl de familie. Luke spune ca „ 0 sa rezolve Ash ceva“ ar trebui sa fie deviza lor. f -Asta e o problema, nu o bariera, insista Lila luand 0 Inghifitura de vin. Are tendinfa de a-fi asuma prea multe pentru gustul meu - afa functioneaza el. Decide eft va trebui sa raman acasa la el, fiindca Luke ramane ucasa la tine - fi asta e logic. Dar „a discuta" e mai bine decat „a decide“, iar el a trimis sa-mi fie aduse bagajele Inainte sa discutam despre asta. -Vrei perspectiva lui? ' -Daca semeni vant, culegi furtuna, bom bani Lila. In regula, da-i bataie. - Se ocupa de detalii fi, da, are grija de tine. N u e un lucru rau sa ai pe cineva care are grija de tine, cata vreme e dispus sa accepte ca exista limite, iar tu efti dispusa sa negociezi o parte dintre acele limite. -Poate. Ceea ce ftiu e ca ma picteaza acum, cand eu credeam ca nu vreau sa o faca, iar acum vreau. A fa ca ma intreb. Vreau cu adevarat sa ma picteze sau m-a prins el in laf? N u sunt sigura. Sunt sigura ca vreau sa fiu cu el fi sunt sigura ca vreau sa-1 ajut sa duca la bun sf&rfit povestea asta ciudata cu oul Faberge, fi vreau sa ma eule cu el din nou. Astea sunt lucruri clare in mintea mea. Punandu-fi jos vinul, Julie se apleca spre Lila fi o batu uf or pe obraz. -Uita-te la fafa asta! E fti fericita. -Sunt. E graitor - doar ca nu sunt sigura in ce sens - faptul ca pot fi fericita chiar-in ciuda tuturor evenimentelor din ultim ul tim p. Trgi oameni sunt morfi, dintre care doi erau im po rtan t pentru Ash, iar el are un ou Faberge neprefuit pe care 1-a ascuns. $i exista o femeie asiatica incredibil de frumoasa care i-a ucis sau a contribuit la uciderea acelor trei oameni

fi care ifi dorefte acel ou. $tie cine sunt fi poarta parfum ul tau. - Cred ca a compromis mirosul ala pentru mine. §tiu ca vrei sa-1 aju# pe Ash, to# vrem asta. Dar oricat de m ult mi-ar placea de el, efti prietena mea. Trebuie sa fii prudenta. - Sunt. Voi fi. Poate ca femeia aia ne cauta, sau cauta oul, dar poli#stii sunt cu ochii pe noi. in plus, gandefte-te pu#n. Uciderea lu i Oliver fi a iubitei lu i nu i-a adus ceea ce ifi dorea. De ce ar face aceeafi grefeala de doua ori? -Nu ftiu, poate fiindca e o ucigafS. Posibil chiar o psihopata. Nu te po# baza pe logica. Reflectand, Lila dadu din cap, caci argumentul prietenei sale era foarte solid. -Atunci voi fi mai defteapta. Cred ca sunt - fi nu-# da ochii peste cap. Cred ca sunt. Nu a fost o idee defteap­ ta din partea ei sa fure diverse lucruri din apartamentul tau. Daca nu ar fi facut-o, nu am fi ftiut niciodata ca a trecut pe acolo. N u a fost o idee defteapta nici sa foloseasca parfumul tau cand a intrat in mansarda lui Ash - defi o parte din asta, recunosc, a #nut de norocul nostru de a fi ajuns acolo la suficient de scurt timp dupa trecerea ei indit sa-i detectam mirosul. Nu a fost o idee defteapta nici sa-1 lase pe batauful ala singur cu Vinnie dupa ce acesta ifi demonstrase deja incapacitatea de a se controla cu iubita lui Oliver. Toate astea denota arogan^a fi impulsivitate, nu o planificare inteligenta. Eu am sa fiu defteapta. -A i grija doar sa ramai in siguranfa. Eu m-af mulpimi sa te ftiu in siguranta. - Sunt la ultim ul etaj al unei cladiri pazite strafnic, In o adresa pe care doar o mana de oameni o cunosc. A? spline ca sunt in siguranta. -Afa sa fi ramai. Acum ar trebui sa plec, sa ma apuc i|t' liflnogrtrie. • sfl decizi cum sa descurci i^ele cu Luke.

f

sa

sa

- Ies te conduc. Trebuie oricum scot cainele la o plimbare f i sa cumpar cateva provizii. - Ce caine? Nu am vazut nici un caine. - E Ufor treaca neobservat. Sa ftii poti vii cu documentele alea aici, daca nu vrei sa fii singura, spu­ se Lila, conducand-o inapoi spre micul ascensor. E un apartament enorm. - Probabil am nevoie sa meditez, fi presupun ca Ash se va intoarce diseara. i -Se va intoarce aducand cina. Dar, dupa cum spuneam, este un apartament foarte mare. §i tu efti prie­ tena mea. -Seara asta e rezervata pentru munca fi reflec#i sumbre, hotari Julie. S-ar putea accept invita#a zilele viitoare. Ifi puse paharul gol pe bar. Tocmai ifi lua poseta cand Lila se intoarse dupa un ocol prin bucatarie, #nand in mana o mica lesa albastra batuta cu strasuri. - O ! facu ea cand Lila ridica m icul ghem de blana alba care era Earl Grey. Este atat de micu$, de-a dreptul adorabil! - $i foarte dulce. Poftim. Julie 11saruta in aer fi ii ganguri in timp ce Lila ifi lua fi ea pofeta. -Vreau fi eu unul! xntreb daca 1-af putea duce la munca. I-ar dezarma complet pe clien#, care ar ajunge tn. cele din urma cumpere mai mult. - Mereu cu gandul la afaceri. -Cum altfel am sa ob#n acea marire de salariu substan#ala, apartamentul meu cu terasa fi un caine minuscul pe care sa-1 pot purta in pofeta? Ma bucur ca am trecut pe la tine, adauga Julie cand iefira. A m venit aici sim#ndu-ma frustrate f i stresata f i plec simtindu-mS ca fi cum tocmai af fi terminat o ora de yoga. -Namaste1. Se despartira pe trotuar, cand Julie urea intr-un taxi chemat de eficientul portar al cladirii. Se instala confortabil pentru drumul pana la marginea orafului fi ifi

sa

ca

sa

sa

Ma

sa

1Formula de salut utilizata In Asia de Sud fi de Sud-Est (n.red.)

verifies e-mailul. Nimic de la Luke - dar ce motiv ar fi avut sa o contacteze? Avea s& gaseasca ea o cale de a-1 aborda, dar deocamdata trebuia sa citeascS numeroasele mesaje de la serviciu. Ii raspunse asistentei ei, contacta un client direct pentru a discuta despre un tablou, apoi, uitandu-se la ceas, decise c& putea sa ia legatura cu artistul, aflat tn acel moment la Roma. Cand un client voia s&negocieze, ei ii revenea sarcina de a obfine cel mai bun pref pentru galerie, pentru artist fi pentru client. I§i petrecu drumul cu taxiul calmand capriciile artistului, mangaindu-i orgoliul, cpnvingandu-1 de cateva aspecte practice. Apoi il sfStui sS mearga sa ftrbatoreasca, fiindca simfea ca putea sa-1 convinga pe client sa achizifioneze §i cea de-a doua lucrare de care se aratase interesat, daca reu§eau sa-i dea impresia ca facuse o afacere excelenta. -Trebuie sa-fi cumperi vopsea, bombani ea dupa ce incheie convorbirea. §i mancare. Sunt pe punctul de a te face aproape bogat... Domnule Barnseller! Sunt Julie. Cred cfl am o propunere foarte atragatoare pentru dumneavoastra. In timp ce se lansa in discurs, ti facu semn taximetristului sa opreasca la coif si scotoci dupS portofel. Continua sa vorbeasca: Da, tocmai am vorbit cu Roderick. E foarte ata?at emofional de Servire la Tejghea. V-am spus, nu, ca a lucrat tn acel barulef pentru a se susfine financiar in timpul facultafii de arta? Da, da, dar i-am explicat reacfia dumneavoastra fafa de tablou - $i fafa de pictura pereche, Comandafi. Sunt minunate fi luate separat, desigur, dar ca set sunt de-a dreptul irezistibile. Ii plati taximetristului fi se strecura afara din mafina, finand in, echilibru telefonul fi pofeta: - Cum ezita atat de mult sa le separe, i-am propus s stabileasca un pref pentru amandoua la set. Personal, af detesta sa vad pe altcineva punand mana pe Comandafi, mai ales ca sunt convinsa, ferm convinsa, ca valoarea lucrarilor lui Roderick va creste foarte rapid.

i li ingadui sS-§i exprime ezitarea, dar auzi hotSrarea de a cumpara In tonul lui. I?i dorea picturile - trebuia doar s5'l faca si simta ci i se oferea un chilipir: -Voi fi sincera, domnule Barnseller. Roderick este atSt de hotarat sa nu desperecheze tablourile, incat ramane de neclintit in privin^a pre^ului pentru o sin­ gura piesa. Dar am reu§it sa-1 conving sa le vanda ca set la doua sute de mii - §i §tiu ca il pot face sa accepte o suta optzeci §i cinci - chiar daca va trebui sa ne ajustam comisionul nostru pentru a va ?ti pe aman­ doi satisfacu#. ' Se opri pre£ de o clipa sa topaie fericita pe trotuar, p5strandu-?i insa tonul rece ?i profesionist: -Ave# un gust minunat §i un ochi exceptional pentru arta. Stiu ca veti fi Incantat de fiecare data cand ve# pri­ vi acele tablouri. Voi lua legatura cu galeria, cerandu-le sa le marcheze ca vandute. Vi le vom impacheta §i livra. Da, desigur ca putefi stabili aceste detalii cu asistenta mea la telefon, sau pute# sa treceti pe la mine maine. Felicitari, domnule Barnseller. Cu mare placere. Nimic nu ma incanta mai mult decat sa §tiu ca opera potrivita a ajuns la omul potrivit. Jopai din nou bucuroasa pe trotuar, apoi il suna pe artist: - Cumpara §ampanie, Roderick. Ai vandut doua picturi. Am obtinut o suta optzeci §i cinci. Da, ?tiu ca ti-am spus ca o sa cer o suta ?aptezeci ?i cinci. Nu am fost nevoita sa scad atat de mult. Ii plac la nebunie tablourile tale, iar asta e un motiv de sarbatoare la fel de impor­ tant precum cei patruzeci la suta ai tai. Du-te, spune-i lui Georgie, sSrbatorip, iar de maine apuca-te s&-mi pictezi ceva fabulos pentru a tnlocui lucririle pe care le-ai vandut. Da, §i eu te iubesc. Ciao. Ranjind, ii trimise asistentei ei un mesaj cu instrucfiuni, ocolind din reflex restul pietottilor. Cu ochii a#nti# in continuare asupra telefonului, coti spre treptele scurte ale cladirii in care locuia, moment in care aproa­ pe ca se impiedica de Luke.

O aftepta pe treptele de la intrare de aproape o ora §i o privise inaintand pe trotuar fara a lSsa sa-i scape nici un detaliu - conversafia rapida, pauza pentru a fopai de pe nn picior pe altul, ranjetul larg, fericit. -Am trecut pe la galeria ta, explica el observandu-i tresftrirea surprinsS. M i s-a spus ca ai plecat mai devreme, a?a c& m-am gandit sa astept. -Aha. M-am dus sa o v&d pe Lila in centru. - §i ai prim it o veste bunS cand te apropiai de casa. - O vanzare reufita. Reu^ita pentru galerie, pentru artist, pentru client. E placut cand pofi sa satisfaci toate parfile. Dupa o clipa de ezitare, Julie se a§eza pe treapta l&nga el §i, pref de inca un moment, privira impreuna New Yorkul trecand pe langa ei. Dumnezeule, i§i spuse, cum era posibil ca o femeie obi§nuita cu viafa in metropola, care avea la activ doua casnicii §i doua divorfuri, sa se simta la fel ca la optsprezece ani, cand statuse pe treptele de la casa parinfilor ei din Bloomfield, New Jersey, langa iubitul ei din liceu? Stupid de indragostita. - Ce facem aici, Luke? -Am reu§it sa gSsesc un raspuns la intrebarea ta de azi-dimineata. -O , asta? Aveam de gand sa te contactez. A fost o prostie. N u §tiu ce m-a apucat §i... -Te-am iubit inca din prima zi in care te-am vazut prima zi de liceu, prima ora din cursul criminal de istorie americana al doamnei Gottlieb. Fusese intr-adevar criminal, ifi spuse Julie, dar stranse din buze pentru a-$i fine in frau cuvintele, emofiile, lacrimile. -Asta inseamna cam jumatate din viafa mea, urma Luke. Poate eram prea tineri, poate am dat-o in bara. - Eram. Lacrimile ii incefosara privirea. Le lasa sa curj(i\, murmurand: § i da, am dato in bara. - Dar nu am reusit niciodata sa te uit. Nu am sa reu|r»e niciodata sa te uit. M-am descurcat destul de bine dr trninci $i pana acum - al naibii de bine. Dar suntem In piezcnt ?i fot pe tine te doresc. Intotdeauna pe tine

fc voi dori. Asta e, rosti el privind-o staruitor. Asta este ceea ce ftiu. I U n ghem de emotie se rostogoli din inim a ei pana In gat. Lacrimile puteau sa curga oricat, deoarece erau Cftlde fi placute. Mainile ii tremurau u?or cand le ridica ift-i prindfl fa^a in palme: - Pe tine te-am dorit inca din acea prima zi. § i tot pe tine te doresc. Intotdeauna pe tine te voi dori. :' Ifi lip i buzele de ale lui, lSsand New Yorkul s5 treacft pe langa ei, fi se gandi la hortensiile mamei sale, Ijhemuri mari de albastru, de langa treapta pe care ntStusera in verile de demult. Unele lucruri infloreau din nou. - Hai sa mergem inauntru. Luke isi sprijini fruntea de a ei fi expira prelung, foar­ te prelung: - Da, hai sa mergem inauntru. Lila planuise lumanari fi vin, farfurii fi pahare fine fi cina servita pe terasa. Indiferent ce ar fi fost mancarea la pachet, putea sa organizeze o cina romantica f i fermecatoare cu accesoriile potrivite. Iar cel mai bun accesoriu era New Yorkul intr-o zi de vara. Apoi incepu sa ploua. Ifi reevalua optiunile. Puteau sa ia o cina intimS in italon, in fata ferestrelor biciuite de ploaie. Ar fi fost ori­ cum romantic, mai ales ca incepuse §i sa tune. Ifi facu timp sa se dichiseasca, prinzandu-fi parul tntr-o coada neteda, lejera, fi realizand cu migala un machiaj care sa nu para prea studiat. Alesese nifte pantaloni negri mula# fi, peste o camafu^a din dantela, o liluza transparenta in nuance de cupru care, dupa cum Ii placea sa creada, ii scotea in evident tonurile de auriu ale irisurilor. Ii trecu prin minte ca, daca rela#a Cu Ash continua, era obligata sa-fi reactualizeze garderoba foarte prafuita. ' Ii trecu prin minte fi ca el intarzia. Aprinse lumanarile, porni muzica, ifi turna un pahar de vin.

Se fiicuse ora opt fi era deja pe punctul de a-1 suna cand se auzi telefonul fix. - Domnifoara Emerson, sunt Dwayne de la poarta. Va cauta un domn Archer in hoi. -O, pofi... da-mi-1 la telefon, bine, Dwayne? - Lila. -Voiam doar sa ma asigur. Da-mi-1 pe Dwayne, ii spun sa te trimita sus. Deci era foarte prudenta, se felicita ea. Defteapta fi In siguranfa. Cand deschise Ufa, in fafa ei statea Ash, ud leoarca, finand un pachet cu mancare. - Zambetul tau nu fi-a tinut loc fi de umbrela. Intra, ma due sa caut un prosop. -Am adus friptura. - Friptura la pachet? se mira ea scofand imediat capul din baie. - $tiu un restaurant f i voiam o friptura. In privinfa ta am mers pe ghicite, am ales-o mediu facuta. Daca o vrei in sange, pofi sa o iei pe a mea. - Nu, e perfect. Lila se intoarse cu un prosop f i i-1 dadu in schimbul pachetului. Am o sticla de vin deschisa, dar am cumparat fi bere, daca preferi. - O bere mi-ar prinde bine. $tergandu-fi parul cu prosopul, o urma pana in salon, unde exclama: Se vede ca ai facut un efort! - Farfuriile elegante f i lumanarile nu sunt niciodata un efort pentru o fata. -Arafi minunat. Ar fi trebuit sa-fi spun de la bun tnceput - fi sa-fi fi adus flori. - Imi spui acum, f i mi-ai adus friptura. C&nd Lila veni cu berea, Ash o lua fi o puse deopar­ te, preferand sa deguste mai intai buzele ei. Reveneau acea euforie, acel fior in sangele ei, toan* intensificate de un bubuit gutural de tunet, se ^Aiuli ea. I ii mflinile pe brafele ei, Ash o indeparta ufor pen11u n I Hcruta chipul. I kInia un al doilea ou.

-Poftim? Ochii ei cu chenar auriu se marira. Existfl doua? i -Traducatorul la care a facut apel Vinnie m-a sunat exact cand am ajuns acasa. Spune ca documentele din plic descriu inca un ou, Necessaire, fi ca in opinia lui poate fi gasit. O imbrafifa iarafi fi o saruta, apoi ifi relua explicafia: Avem pur fi simplu o parghie in plus. Mi-am petrecut ore intregi cercetand subiectul. Traducatorul te va intoarce la New York maine fi am sa ma vad cu el nici. O sa gasim cel de-al doilea ou. j -Stai o clipa. Trebuie sa procesez informafia, rosti Lila apasandu-fi mainile pe tample. Oliver ftia? Femeia-paianjen ftie? -Habar n-am, dar nu cred. De ce nu s-afolosit Oliver de al doilea ou? De ce nu a incercat sa-1 gaseasca, ori sa negocieze inarmat cu documentele? Nu ftiu. Luandu-fi sticla de bere, Ash urma: Daca ma pun in pielea lui, cred ca ar fi incercat sa-1gaseasca. Nu ar fi rezistat ispitei. La naiba, nici eu nu-i pot rezista, iar eu nu sunt nici pe departe la fel de impulsiv. Ar fi trebuit sa te intreb inainte sa-1 chem pe Kerinov aici. -Kerinov e traducatorul? -Da. Ar fi trebuit sa te intreb. Mi s-a parut mai pufin riscant fi mai eficient sa-i spun sa vina direct aici de la gara. -Nu e nici o problema. M i se invarte capul. Un al doilea ou - ou imperial? - Da. Vreau sa discut cu femeia de la care a cumparat primul ou. Probabil de la ea a obfinut documentele. In mod limpede, nu ftia ca are de-a face cu o comoara, dar e posibil sa ne poata spune ceva. E plecata din oraf, conform menajerei, f i nu am reufit sa aflu unde anume, dar mi-am lasat numele fi num&rul. -Unui era extraordinar, dar doua? Zguduita, Lila se afeza pe braful fotoliului cu pompoane. Cum arata? Cel de-al doilea ou. -A fost conceput ca un etui, un toe mic, decorativ, pentru articole de toaleta feminine. E decorat cu dia­ mante, rubine, safire, smaralde - cel pufin conform

cercetarilor mele. Surpriza e probabil un set de manichiurS, dar nu exista nici o fotografie cunoscuta cu acest ou. Potrivit cercetarilor mele, a fost confiscat de la Palatul Gatcina in 1917, trimis la Kremlin, apoi in 1922 a fost transferat la Sovnarkom. - Ce e acela? -Consiliul lui Lenin - guvernul dominat de bolfevici. Iar dupa acel transfer nu mai exista nici un docu­ ment, din cate am aflat eu. -Un set de manichiura, murmura Lila. Valorand milioane. Ar fi vorba de milioane din nou. -Da. - Nu pare real - nimic din toate astea. Efti sigur ca ai incredere in acest Kerinov? -Vinnie avea. - In regula. Dand din cap, Lila se ridica. Probabil trebuie sa incalzim fripturile. -Gasefti in pachet fi cativa cartofi cop# cu sare fi nifte sparanghel. - Deci incalzim f i mancam - nici nu mai #n minte c&nd a fost ultima data cand am mancat friptura - fi uneltim, fi planuim. Ma pricep destul de bine la uneltit. Ridica privirea cand el ii cobori mangaietor o mana peste par: Ce-i? -Mi-am dat seama ca, lasand la o parte toate astea, f i toate astea sunt destul de multe, ma bucur sa ma aflu aici, luand cina cu tine. Ma bucur ca mai tarziu am sa merg sus cu tine, am sa fiu cu tine. Am sa te ating. - Orice s-ar intampla, fopti ea incolacindu-fi bra{ele in jurul lui. - Orice s-ar intampla. Iar asta era tot ce fi-ar fi putut dori cineva, reflecta I ila, cuibarindu-se la pieptul lui.

capitolul 17 I il.i deschise un ochi cand telefonul de pe noptiera Iih ppu Hrt cftnte.

Cine naiba ar fi putut sa-i trimita mesaje atat de devreme? Mintea ei incetofata nu gasi nici un cunos­ cut care sa fie treaz fi in stare de functionare inainte de ora fapte. Ifi spuse sa ignore mesajul, sa se culce la loc, insa reminds, in treizeci de secunde. Curiozitatea feminina ii interzicea sa-fi ignore telefonul. -Raspunzi mai tarziu, murmura atunci Ash tragand-o inapoi. - Sunt dependenta de comunicare. Sprijinindu-fi capul pe umarul lui, afifa mesajul. i Luke ma a§tepta c&nd am ajuns acasa §i mi-a facut o prajitura rasturnata inainte sci piece azi-diminea^a. El este briofa mea. 1 - Ooo! facu Lila, tastand acelafi cuvant pe post de raspuns. -Ce e? - E de la Julie. Ea fi Luke sunt impreuna. - Bun. E mai bine sa stea cineva cu ea pana se termina povestea asta. v -Nu - adica da, dar nu se afla acolo ca sa aibS grija de ea. Dupa ce puse telefonul jos, Lila se cuibari din nou in bra^ele lui Ash. Binein^eles ca o sa aiba grija de ea. Dar vreau sa zic ca sunt impreuna. -Ai mai spus asta. Mana lui aluneca in jos peste spatele ei, peste fese. - Impreuna-impreuna. -Hmm. Mana urea pe fold, oprindu-se le sanul rotund. Poftim? - Sunt un cuplu. U n cuplu-cuplu. - Fac sex? - §i asta, cu siguranta, dar nu e totul. Inca se mai iubesc, ceea ce mi-a spus fi Julie c|nd a trecut pe la mine ieri. Dar nu era nevoie sa-mi spuna, fiindca eu ftiam deja. - §tiai deja. -Se vedea pe femeie lor. Oricine care are ochi fi-ar fi dat seama. - §i eu am ochi.

-Tu pur fi simplu nu erai atent. A i fost distras de una, de alta. $i... Mana ei cobori intre corpurile lor fi il gasi rigid fi pregatit. Asta. -Asta imi distrage atenfia. - Sper fi eu. Buzele ei se curbara cand le afeza peste ale lui, apoi se Intredeschisera fi il primira. O simfea atat de moale - pielea ei, parul ei, curba gatului ei. Moale peste tot unde rataceau buzele f i mainile lui. Lasase o crapatura intre draperii cand le trasese in seara precedenta, iar acum lumina soarelui strecura o raza ingusta fi oblica. 0 atinse in acea lumina de vis, trezindu-i trupul in timp ce Lila i-1trezi pe al lui, laolalta cu toate dorinfele ascunse in el. Nu grabira ascensiunea. In schimb, savurara calatoria lunga fi relaxata, se desfatara cu senzafiile, cu atingerea pielii pe piele, alunecarea limbilor, mangaierea degetelor, pana cand, impreuna, se inalfara spre mai mult. Doar pufin mai mult. $i inca pufin mai mult cand se strecura in ea, ridicandu'Se fi coborand ca intr-un dans lent. Mainile lui ii incadrara fafa; ifi lasa degetele sa o mangaie in timp ce ochii ei ramasera afintifi asupra lui, contemplandu-1 cum o privea ca fi cum nimic altceva nu ar mai fi existat. Doar aceasta impreunare. Doar ea. Doar aceasta in­ talnire a trupurilor, ifi spuse Lila, arcuindu-se in sus pentru a-i oferi totul. Doar el, coborandu-fi fafa spre a ei, turnandu-fi intreaga emofie in acel sarut. Blanda, tandra, placerea tacuta aluneca matasoasa ca vinul, pana cand, imbatafi de ea, se revarsara pestc culme. Mai tarziu, somnoroasa fi satisfacuta, Lila se tari pflnfl la parter pentru a face cafea, urmata indeaproape ilf burl Grey. 1 numai sa dau asta pe gat, bine? Macar juinAitilr. Apoi te scot la plimbare.

Ii Tresari chiar in clipa in care rosti cuvantul „plimbare“. Dupa cum fusese avertizata, cainele incepu sa latre ascufit fi se ridica pe labele din spate pentru a fopai de bucurie fi nerabdare. [ - Bine, bine, am grefit. Un minut. I Deschise mica debara pentru a scoate lesa, saculefele de plastic fi perechea de flapi pe care ii pusese acolo exact in acest scop. - Ce naiba se intampla? intreba Ash din prag. Are convulsii? -Nu, nu are convulsii. E fericit. Am facut grefeala de a pronunfa cuvantul p-l-i-m-b-a-r-e, fi asta e rezultatul. II scot pana nu face un atac de cord de la atata fopaiala. Umplandu-fi un termos cu licoarea neagra, Lila spuse: Nu ar trebui sa dureze prea mult. - Ies eu cu el. - E munca mea, ii aminti ea, prinzandu-fi parul sus din cateva rasuciri experte din incheietura in timp ce Ash se chinuia sa prinda lesa pe cainele aproape isteric. Luke i-a facut lui Julie o briofa - de la zero - ieri. Azi i-a facut o prajitura rasturnata. -Ticalosul ala nu face decat sa se laude. Pot fi eu sa fac micul dejun. Ma descurc excelent la turnatul cerealelor in castron. Este unui dintre talentele mele principale. - Din fericire am facut provizii de Cocoa Puffs - dulapul de sus, in stanga firigiderului. Ne intoarcem repede. - Cocoa Puffs? - E o slabiciune, ii striga ea peste umar, luand cheile fi lasand cainele minuscul sa o traga spre Ufa. -Cocoa Puffs, repeta el in incaperea goala. Nu am mai mancat Cocoa Puffs de... Nu cred ca am mancat vreodata Cocoa Puffs. Gasi cerealele, le deschise, le studie. Ridicand din umeri indiferent, van mana in cutie fi gusta, moment in care ifi dadu seama ca toata viafa fusese genul pretenfios in materie de cereale. Bau pufina cafea, apoi turna cerealele in doua boluri. Dupa aceea, amintindu-fi cat se straduise ea pentru cina

din ajun - fi vrand s5 demonstreze c&nu era mai prejos decat Luke - afezS atent micul dejun pe o tav5. Gasi un carnefel ?i un creion fi scrise un bilevel mainte de a duce totul sus, pe terasa de la etajul al doilea. Lila dadu buzna in casa la fel cum se napustise afara dar de data aceasta tinandu-1 pe Earl Grey in bra^e. -Cainele asta e o nebunie! A incercat sa abordeze un Lhasa Apso - pentru a se bate sau a face sex, nu sunt sigura. Dupa aventura asta suntem amandoi lihniji, afa c3... ?i vorbesc singura, ifi dadu ea seama. Incruntandu'Se, lua foaia de pe tejghea. Iar incruntarea se transforma intr-un zambet luminos.

Facuse o schi^a cu ei amandoi afezap la masa de pe terasa, bandu-fi cafeaua. Il adaugase chiar fi pe Earl Grey ridicat pe labele din spate, cu cele din fa^a fluturand. -Asta merita pastrat, murmura Lila, in timp ce inima ei reproduse topaitul cainelui din schita. Cine ar fi crezut ca poate fi adorabil? Ei bine, Earl Grey, se pare ca vom lua micul dejun pe terasa. Ma due sa-p aduc bobi^ele. Ash statea in picioare langa zidul inalt, uitandu-se spre vest, dar se intoarse cand aparu Lila, purtand ca^elul fi doua boluri minuscule. -Ce idee grozava! exclama ea. Il puse jos pe Earl Grey intr-un loc cu umbra, ii a?eza alaturi castronul cu bobite fi il umplu pe celalalt cu apa de la furtun. Vai, ce frumos e! Ochiul tau de artist nu se dezminte. Aranjase perfect bolurile albastre de cereale, un alt bol de capfuni, paharele de sue, o cafetiera alba cu nervuri, cu recipientele asortate pentru lapte fi zahar, fi ?erve{ele cu dungi albastre fi albe. Intr-o vaza delicata pusese un fir de gura-leului galben pe care, in mod evi­ dent, il furase din ghiveciul din gradina. - Nu e tocmai o prajitura rasturnata, dar... I llu so apropie de el fi apoi se ridica pe varfuri pentru a I HAniia. Sunt nebuna dupa cerealele Cocoa Puffs.

-Eu nu af merge atat de departe, dar nu sunt rele. -Mi-a placut in special schita, mlrturisi ea trSgandu-l 85 se a?eze. Data viitoare voi avea grija sa-mi perii parul tnainte de a scoate cainele la plimbare. -Mie imi place ciufulit. I -Se pare ca barbatii apreciaza aspectul de corcitura. Lapte? ji -Ce se intampla cu cbestia asta cand ii adaugi lapte? se interesa Ash privindu-fi cerealele din bol cu un aer neincrezator. -Ceva magic, promise ea, turnand pentru amandoi. Doamne, ce zi superba! Ploaia a spalat totul, in­ clusiv umiditatea din aer. Ce planuiefti sa faci in diminea^a asta?. -Ma gandeam sa-mi continui cercetarile, dar am impresia ca a? pierde timpul. Mai bine afteptam sa ve­ dem ce are de spus Kerinov. Poate voi lucra aici o vreme, sa fac ni§te schife. New Yorkul vazut de sus. Si am de dat cateva telefoane. Peste cateva clipe gusta cerealele fi decise: Nu sunt rele. Arata rau, dar daca nu te uip, sunt In regula. -Eu am sa incerc sa lucrez. Si cand ajunge traducatorul, vom vedea. Nu ar trebui sa luam in calcul posibilitatea ca acel client - oricine ar fi el - sa aiba deja celalalt ou? Necessaire? -Posibil, raspunse Ash, care nu se gandise la aceasta ipoteza. Dar nu-1 are de la Oliver. Mi-am petrecut mult timp rasfoindu-i hartiile. Chiar daca acea persoana are oul, fi-1 dorefte oricum fi pe cel aflat in posesia mea. Cunoscandu-1 insa pe Oliver, spera sa scoata o suma considerabila de pe oul acesta, apoi intensiona sa foloseasca o parte din ea pentru a finan^a cautarea celuilalt ou, ca sa obfina un profit fi mai mare. Tot mai mare fi mai mare, asta era stilul lui Oliver. -In regula, deci pornim de la premisa asta. Probabil nu se mai afla in Rusia. Sunt sigura ca ar fi fost desco­ perit intre timp, daca ar fi ramas acolo. Probabil a fost geos din £ara clandestin sau vandut neoficial, ceva de genul asta. Sunt destul de mici fansele sa se gaseasca

In iloiim na cu care a tratat fratele tau. E greu de crezut c3 0 ulnyurfl persoana le-ar fi avut pe amandouS; in cazul AMii , rl ii-ar fi lasat ocazia sa-i scape. M ufcand dintr-o 1 Lila conchise: Deci cu asta elimin&m Rusia fi o persoana din New York. A m avansat. II afteptam pe Kerinov. 11 iiftoptam. Detest sa aftept, ofta ea sprijinindu-fi bflrbln In palma. Mi-ar placea sa pot citi in rusa. -$i mie. - $tiu u n pic de franceza. M-am inscris la cursul de Iranceza in liceu doar fiindca im i im aginam ca o sa mft m ut la Paris fi o sa locuiesc intr-un m ic apartament cochet. $i-o putea im agina acolo, ifi zise el. $i-o putea imagina oriunde. - Ce aveai de gand sa faci la Paris? - Sa invaf u n m ilion de stiluri de a purta e?arfe, sa cumpar bagheta perfecta ?i sa scriu un rom an genial fi tragic. M-am razgandit cand mi-am dat seama ca, de fapt, nu im i doream decat sa vizitez Parisul, f i de ce af fi vrut sa scriu un roman genial fi tragic cand nici eu nu vreau sa citesc a§a ceva? - C afi ani aveai in m om entul acestei revelafii? -Eram in anul doi de facultate cand o profesoara de literatura engleza sm ochinita, snoaba fi ingusta la m inte ne-a obligat sa citim u n fir nesfarfit de romane geniale fi tragice. Sincera sa fiu, nu prea infelegeam ce era atat de genial la unele dintre ele. Punctul de cotitura a fost cand am vandut o povestioara revistei Amazing Stories - dupa aceea s-a dovedit ca era un fel de precursor al seriei pe care o scriu in prezent. Eram innebunita de fericire. -Aveai cam cat, nouasprezece sau douazeci de ani? Ash intenfiona sa caute povestirea, s-o citeasca, pentru a infelege mai bine personalitatea Lilei. E un motiv bun pentru a fi innebunita de fericire, zambi el. - Exact. Chiar f i tatalui meu i-a placut. - Chiar?

- N u ar fi trebuit sa p u n problema afa. R idicand d in umeri, Lila lua inca o lingura de cereale, apoi explica: Dupa parerea lui, a scrie ficfiune e un hobby draguf. Dar se afteptase sa ma p u n serios pe treaba, sa devin cadru universitar. In fine, vestea despre povestioara a njuns §i la profesoara asta d in facultate, care a anunfat-o tn fafa clasei - fi a spus ca era un gunoi de consum prost scris, fi ca oricine citea sau scria gunoaie de consum nu facea decSt sa-fi piarda tim pul venind la cursul ei sau la facultate in general. > - Ei bine, era o cafea, f i inca una invidioasa. - O cafea, nu incape indoiala, dar opiniile ei erau sin­ cere. Orice lucru scris in ultim ii o suta de ani reprezenta un gunoi pentru ea. In orice caz, i-am luat de bune cuvintele. A m renunfat la cursul ei, m-am lasat de faculta­ te. Spre marea constemare a parinfilor mei. Deci... D adu sa ridice d in um eri din nou, dar Ash ii acoperi mana cu a lui. - Le-ai aratat tu. - N u ftiu ce sa zic. Tu cum ... -N u, nu ma intreba cum mi-am petrecut anii de facultate. Ce ai facut dupa ce ai abandonat fcoala? i, -A m urm at cateva cursuri de ficfiune populara fi m-am apucat de blogging. C um tatal meu a inceput sa agite apele cu sugestia ca armata avea sa-mi insufle atat de necesara disciplina, m-am angajat pe post de chelnerifa ca sa nu ma sim t vinovata ca traiam d in banii lui, defi nu aveam nici cea mai mica intenfie sa-i urmez sfatul. E m andru de m ine acum. Se tot afteapta sa scriu ceva genial, daca nu cumva f i tragic, dar accepta ceea ce fac. In cea m ai mare parte. Ash renunfa s-o descoasa cu privire la tatal ei. §tia foarte bine cum era cu tafii care nu erau tocmai satisfacufi de cariera aleasa de propriul copil. -Ti-am cumparat cartea. -Cred ca glumefti. Fastacita, incantata, il studie. Vorbefti serios? - § i am citit-o. E amuzanta f i e inteligenta - f i e incredibil de vizuala. § tii sa redai o imagine din cuvinte.

-U n compliment uria? din partea unui pictor. Pe langa vestea uimitoare c3 ai citit efectiv un roman pentru tineret. - Povestea m-a prins. In^eleg de ce Rylee a§teaptS cu neribdare cea de-a doua carte. § i nu am pomenit asta panS in clipa de fata, deoarece m-am gandit ca o sa ai impresia ca o spun doar ca sa te culci cu mine. E prea tarziu pentru asta acum. -E... dragut din partea ta. Probabil ca a?a mi-a? fi imaginat - dar oricum ai fi crescut in ochii mei. A?a ai crescut ?i mai mult. Peste cateva clipe, facand un gest larg spre peisajul presarat cu zgarie-nori, Lila murmura: E placut aici. Luxos, dar nu exagerat. Face ca povestea cu ouale imperiale ?i colectionari fara scrupule sa para pura fic#une. - Kaylee ar putea sa gaseasca un asemenea ou. Gandindu-se la eroina ei fictiva, Lila clatina din cap: - Nu, nu un Fabergd, ci un ou de legenda. U n ou de dragon, sau un ou magic de cristal. Hmm. Ar putea fi interesant. Dar daca vreau s-o pun la treaba, ar fi bine sa ma apuc de scris. -Vreau sa ramSn la tine la noapte, spuse el. -Aha. Fiindca vrei sa te culci cu mine sau fiindca nu vrei sa ma la?i aici singura? -Ambele. - Imi place primul motiv, dar nu po# sa-mi #i companie in casele clien#lor. - Hai sa nu ne gandim mai departe de noaptea asta, deocamdata. - In regula, zise ea, gandindu-se ca planurile pe termen scurt decurgeau mai bine. - Iar maine pop sa-mi acorzi cateva ore in atelier. Po# sa aduci ?i cainele. - Serios? - Putem face o plimbare pana la patiseria lui Luke. - Corupere cu brio?e. Nu pot opune rezistenta. In re­ gula, sa vedem cum decurge ziua de azi. Primul pe lista e Kerinov.

Lui Ash ii placeau listele, planurile pe termen lung f I to# pa?ii necesari pentru a ajunge din punctul A tn punctul B. Ii placea sa se afle in acel punct A cu Lila, tlar tncepea sa se gandeasca ?i tn ce mod putea ajunge In punctul B. - Cand Lila se intoarse de la plimbarea de dupa-amiatil cu Earl Grey, il gasi pe portar vorbind cu un barbat sound ?i sub#re, cu o burta cat o minge de fotbal ?i o eoada de par lunga, pe jumatate carunta. Purta blugi ppalaci#, un tricou cu Grateful Dead, iar pe umar ti atdrna o geanta ponosita. Crezu ca era un mesager ?i ar fi trecut pe langa el cu un zambet adresat portarului daca nu l-ar fi auzit spunflnd, cu u n accent aproape insesizabil: -Alexi Kerinov. - D om nul Kerinov? Se a?teptase la cineva mai in varsta decat barbatul cliruia ii dadu vreo cincizeci ?i cinci de ani - cineva Imbracat la costum, cu par alb ?i eventual un mic barbi?on ingrijit. -Da, rosti el aruncandu-i o privire prudenta din ipatele ochelarilor cu lentile fumurii. -Sunt Lila Emerson, prietena lui Ashton Archer. -Ah, da. Ii intinse o mana, moale ca pielea unui bebelu?. Ma bucur sa va cunosc. -V-ar deranja sa-mi arata# un act de identitate? -Nu, desigur. I?i scoase portofelul si ii intinse permisul de conducere, care, dupa cum observa ea, era valabil doar pentru motociclete. Nu, nu era deloc a?a cum ?i-l imaginase. -Va conduc eu sus. Multumesc, Dwayne. -C u mare placere, domni?oara Emerson. - Pot sa-mi las valiza? intreba el aratand spre geamantanul pe ro#. - Desigur, ii spuse portarul. Vi-1 pun eu deoparte. -Multumesc. A m fost la Washington, i se adresa vizitatorul Lilei, urmand-o in ascensor. O scurta calatorie

dc afaceri. Pudel de juc&rie? Intinse dosul palmei, lasandu-1 pe Earl Grey sS-1 adulmece. Soacra mea are unui ciiruia li spune Kiwi. - El e Earl Grey. - Distins. - Deci, fan Grateful Dead? zambi ea ar&tand spre tricoul lui. -Prim ul concert la care am fost dupa sosirea in America. A fost un moment de cotiturS. - De cat timp locuifi aici? - Aveam opt ani cand am parasit ceea ce era pe atunci U niunea Sovietica. - Inainte de caderea Zidului. - Da, inainte. Mama mea era balerina la Balfoi, tatal meu profesor de istorie. Era un barbat foarte inteligent, care ifi tSinuia preferinfele politice atat de bine, incat nici m§car copiii lui nu le stiau. - C um afi scapat? - N i s-a dat voie, surorii mele fi mie, sa o insofim pe mama intr-un turneu londonez cu Lacul Lebedelor. Tatal meu avea prieteni in Londra, persoane de contact. El §i mama au planuit evadarea timp de cateva luni, fara a ne spune nici Talliei, nici mie. Intr-o noapte, dupa un spectacol, am urcat intr-un taxi - o cina tarzie, afa am crezut noi, copiii, doar ca foferul nu era taximetrist. U n prieten de-al tatei ne-a dus - conducand ca un ne­ bun pe strazile Londrei - pana la ambasada americana, unde n i s-a acordat azil. De acolo am ajuns la New York. A fost foarte palpitant. - Sunt convinsa. Pe cat a fost de palpitant pentru un copil de opt ani, pe atat trebuie sa fi fost de inspaimanffltor pentru pSrintii voftri. - Eu nu am infeles ce rise f i-au asumat decat la m ult timp dupa aceea. Duseseram o viafa buna in Moscova, chiar una privilegiata. - Dar ei ifi doreau libertate. Da. Mai m ult pentru copiii lor decat pentru ei in ­ fill, fi ne-au oferitacel dar. Unde se afla acum?

-Locuiesc in Brooklyn. Tatal meu e pensionar, dar mama are o mica fcoala de balet. | -A u lasat totul in urma lor, spuse Lila cand coborara din lift, pentru a le oferi copiilor o viafa in America. Sunt nifte eroi. - Da. Le datorez... Jerry Garcia1 f i tot restul. Erafi fi dumneavoastra prietena cu Vinnie? - N u, nu tocmai. Dar dumneavoastra erafi, zise Lila In tim p ce descuia Ufa apartam entului. Im i pare foar­ te rau. [I -A fost un om bun. M aine este inmormantarea. Nu m-am afteptat... A m vorbit cu doar cateva zile in urma. Cand am citit documentele, m-am gandit ca Vinnie o sa-fi piarda m infile. De-abia afteptam sa discutam fi sa vedem ce era de facut. Iar acum... I -Trebuie sa va inm orm antafi prietenul, ofta ea luandu-1 de braf fi conducandu-1 inauntru. £ -E m inunat aici. Ce privelifte! Asta este o piesa George al Ill-lea, observa el ducandu-se glonf spre un dulap aurit. Superb, perfect. D in 1790, aproximativ. D in cate vad, colecfionafi sticle pentru tutun de prizat.^Aceasta, din opal, e deosebit de reufita. $i acest... Im i cer scuze. Se intoarse catre ea, scuturandu-fi m ainile in aer: U it de m ine cand dau de ceea ce ma pasioneaza. - O pasiune pe care afi avut-o in comun cu Vinnie. -Afa e. Ne-am cunoscut la o licitafie, cand am concurat amandoi pentru o berjera din lemn de satin recondifionat cu trestie. - Cine a caftigat? se interesa ea, detectandu-i in voce afecfiunea fi parerea de rau. -El. Era foarte aprig. Avefi un gust foarte rafinat, domnifoara Emerson, fi un ochi desavarfit. - Sunt Lila, fi de fapt... 1 In acel moment, Ash cobori din ascensor. C u o pri­ vire rapida spre Kerinov, se apropie in graba de Lila, tmpingand-o in spatele lui. 1Liderul trupei Grateful Dead (n.red.)

-Ash, dumnealui e Alexi Kerinov. L-am intalnit in hoi cand m-am intors cu Earl Grey. -A# sosit mai devreme. - Da, trenul a ajuns mai devreme, fi am avut norocul sa gasesc un taxi. Am venit direct aici, cum mi-a# cerut. Kerinov ridica mainile in aer, ca pentru a se preda. Ave# dreptate sa fi# prudent. - Mi-a aratat permisul de conducere inainte sa urcam. Ave# o motocicleta. -Afa e, un Harley, un V-Rod. So#a mea fi-ar fi dorit altceva. Rusul zambi Ufor, dar ifi #nu privirea fixata cu pruden^a asupra lui Ash. Exista o fotografie cu dumneata, alaturi de Oliver fi Giselle, printre fotografiile cu copiii lui Vinnie, pe masa cu marchetarie W illiam fi Mary din camera de zi de la parter. Te considera unul dintre ai lui, - $i eu sim^eam la fel. Multumesc pentru ca a# venit, zise Ash intinzandu-i mana. -Sunt agitat, marturisi Kerinov. N-am inchis un ochi de cand am vorbit. Informa#ile din aceste documente sunt importante. In lumea mea circula di­ verse zvonuri despre indicii privind ouale imperiale disparute. La Londra, la Praga, la New York. Nimic n-a ajutat insa la gasirea lor. Dar astea? Avem aici un fel de harta, un intinerar. Nu am mai vazut niciodata ceva atat de concludent. -Ar trebui sa luam loc, propuse Lila. Pot sa va ofer nifte ceai? Cafea? Ceva rece? - Ceva rece ar fi bine-venit. -Sa mergem in salon, decise Ash. - Po# sa-mi spui ce ftie poli#a? Despre Vinnie. §i O li­ ver. Imi pare foarte rau pentru fratele dumitale. L-am intalnit la magazinul lui Vinnie. Atat de tanar, ofta Kerinov cu un regret sincer. Era fetmecator. - Da, era. - Documentele ii apar#neau lui? - Erau in posesia lui Oliver, zise Ash facandu-i semn catre un scaun de la masa lunga. Si a murit pentru ele, la fel ca Vinnie. A murit pentru ceea ce ar putea

II descoperit gra#e lor. Aceste oua valoreaza multe mi­ lioane de dolari. D in punct de vedere istoric, recupemrea lor e nepretuita. Pentru un colec#onar, valoarea lor este mai presus de cuvinte. Sunt unii care ar ucide pentru a pune mana pe ele, fara indoiala. D in nou, din punct de vedere istoric sunt deja manj ite cu sanuele tarilor. Ei Afezandu-se, Kerinov ifi deschise servieta fi scoase un plic mare. | -Acestea sunt documentele pe care mi le-a dat Vinnie. Ar trebui sa le pui undeva in siguranta. -Afa voi face. I - Si traducerile mele, adauga rusul scotand alte doua plicuri. Cate una pentru fiecare ou. Si acestea ar trebui puse bine. Documentele erau in cea mai mare parte in rusa, dupa cum credea fi Vinnie. Unele erau in ceha. Traducerea acelor por#uni mi-a luat mai mult timp. lata, avem aici descrierea - cea pe care o ftim deja din factura lui Faberge, din inventarul tezaurului imperial confiscat in 1917, la revolu#e. Ash citi traducerea scrisa pe calculator in care se deicria Carul cu heruvim. -Acest ou a fost comandat de catre Alexandru nl Ill-lea pentru so#a lui, Maria Feodorovna. Pre^ul lui la acel moment a fost de doua m ii trei sute de ru­ ble. O suma considerabila in epoca, iar unii ar spune chiar ca mai mult decat frivola data fiind starea tarii. Chiar fi afa, nu e nimic in compara#e cu valoarea lui actuala. Multumesc, spuse Kerinov cand Lila reaparu fi puse pe masa o tava cu o carafa de limonada fi pahare inalte cu gheata. Limonada e printre bauturile mele preferate. - $i ale mele. -Am gatul uscat, explica el dupa ce bau cu sete. Si­ tuatia asta e fi teribila, fi palpitanta in acelafi timp. - Ca atunci cand a# fugit din URSS. -Da, spuse vizitatorul inspirand lent. Da. Nicolae, care i-a urmat pe tron tatalui sau, a trimis milioane de tarani pe front, in Primul Razboi Mondial. Poporul

a suferit teribil, iar fara a inceput s§ fiarba. Muncitorii s-au unit pentru a rasturna conducerea. Guvernul pro vizoriu - format din bancheri f i alfii asemenea lor - s-a confruntat cu opozitia bolfevicilor. Lenin a preluat puterea printr-o baie de sange in toamna anului 1917 fi a confiscat tezaurul fi proprietafile imperiale, iar familia regala a fost macelarita. Dupa cum o atesta documentele, o parte din tezaur a fost scoasa la vanzare. Lenin avea nevoie de valuta fi voia sa puna capat razboiului. Asta e istorie, ftiu, dar contextul e important. -Afi moftenit pasiunea pentru istorie de la tatal dumneavoastra. Aruncandu-i o privire lui Ash, Lila il lamuri: Tatal dansului a fost profesor de istorie in URSS inainte sa fuga. Ash nu fu catufi de pufin surprins sa afle ca trecutul familiei lui Kerinov nu mai avea nici un secret pentru ea. -Tatal meu, da. Am invSfat istoria farii noastre - fi a altor fari, dar in primul rand pe aceea a patriei. Mai luand o inghifitura de limonada, rusul urma: Razboiul a continuat, iar incercarile lui Lenin de a negocia o pace cu Germania au dat gref. A pierdut Kievul, iar inamicul era la doar cativa kilometri de Petrograd cand s-a semnat tratatul prin care Rusia a iefit din razboi. - Un moment ingrozitor, murmura Lila. Oare de ce nu invafam din el? -Tatal meu ar spune ca aceia care au puterea poftesc adesea la mai mult. Doua razboaie, cel civil fi cel mon­ dial, au stors Rusia de sange fi de comori, iar pacea a avut fi ea un pref. O parte din tezaurul farilor a fost vandut pe fafa, o alta parte in maniera mai discreta. $i o parte a ramas in Rusia. Dintre cele cincizeci de oua imperiale, doar opt nu au ajuns in colecfii private sau muzee. Din cate ftim noi, adauga el, dupa care batu cu ll n deget in documentul pe care il scosese la imprimanIfti Aici se consemneaza vanzarea Carului cu heruvim In I‘>24. Asta s-a intamplat dupa moartea lui Lenin fi in 11111 pu11 ti ptelor pentru putere din sanul troicii, cu pufin 11mlute ca Stalin sa ajunga la putere. Razboi fi politica.

S-ar parea ca unul dintre membrii troicii a obfinut acces la o parte din tezaur fi, in interes strict personal, i-a van­ dut oul lui Vladimir Starski pentru doua mii de ruble. Mai pufin dedit valoarea lui, dar o sum! uriafa pentru un sovietic. Aici se arata ca Starski, ceh de origine, a dus oul in Cehoslovacia, ca dar pentru sofia lui. | -Informafie care nu mai apare in documentele oficiale fiindca, in esenfa, oul fusese furat? - Da, incuviinfa Kerinov in direcfia Lilei. In confermitate cu legile acelor vremuri, tezaurul le aparfinea sovieticilor. Dar oul a fost transportat la Praga fi a ramas acolo pana a fost vandut din nou in 1938. In acel an naziftii au invadat Cehoslovacia, iar obiectivul lui Hitler era sa asimileze complet fara, eliminandu-i in intregime elita intelectuala. Fiul lui Starski i-a vandut oul unui american, Jonas Martin, din New York, in schimbul sumei de cinci sute de mii de dolari. if -Acest Starski era probabil disperat, reflecta Lila. Ca sa poata fugi, cu tot cu familia, din Cehoslovacia, departe de razboi, probabil f i-a vandut cea mai mare parte a obiectelor de valoare. Ca sa calatoreasca fara multe bagaje, dar cu buzunare cat mai adanci, fi sa o ftearga naibii din calea lui Hitler. ! -Asta cred fi eu. Kerinov ifi puncta acordul cu un pumn in masa. Din nou razboi, din nou sange. Din dite am reufit eu sa aflu despre acest Jonas Martin, era un bancher foarte bogat, deci suma aceea ar fi fost un mizilie pentru el. Cred ca oul i se parea un fel de jucarioara, un suvenir splendid. Fiul lui Starski 1-a vandut, poate fara a-i cunoafte intreaga poveste. Afa a ajuns ia New York, intr-o casa eleganta din Sutton Place. -Unde Oliver 1-a identificat la moftenitoarea lui Martin, Miranda Swanson. -Nepoata lui Jonas Martin. Evidenfa ,se incheie cu vanzarea catre Martin. Dar... Kerinov deschise cel de-al doilea plic: Oul Necessaire. Avem descrierea, ca pentru Carul cu heruvim. Istoria lui este asemanatoare. Razboi, revolufie, schimbarea puterii. A fost confiscat, ultima inregistrare datand din 1922, fi transferat la Sovnarkom.

De aici a calatorit laolalta cu primul ou - formand o pereche, s-ar putea spune - din Rusia in Cehoslovacia, de acolo la New York. De la Alexandra la Maria, la Lenin, la hopil din troica, la Starski, la fiul lui, la Martin. -Ambele in New York. Ash ii arunca o privire Lilei. In privinfa asta ne-am inselat. -Ambele, confirms Kerinov, pana la 12 iunie 1946, cSnd oul Necessaire a luat-o pe un alt drum. Acest... scuzap-ma. Deschise plicul in care se aflau documentele in rasa: Aici §i aici. IndicS o secpune lovind cu degetul in ea. Pasajul asta e tot in rusa, dar cu gre§eli, atat gramaticale, cat fi de ortografie. A fost scris de cineva care nu vorbef te fluent limba, dar o stSpanefte la un nivel functional. Se refers la ou nu cu numele, ci prin descriere: „Cutie in formS de ou decorata cu pietre prepoase. Set de manichiura pentru-femei cu treisprezece piese. Castigat de Antonio Bastone de la Jonas Martin Junior la stud cu cinci carp“. - La o partida de poker, murmura Lila. -Asta e interpretarea mea. Dupa cum spuneam, textul nu e integral corect, dar se poate infelege. $i se pomenef te numele Junior, vedep. - Fiul arunca in joc ceea ce el considers a fi un bibelou sofisticat, probabil cand incep sS i se termine banii gheata, §i crede cS are o manS caftigatoare, zise Ash. -E plauzibil. Vedep aici, valoarea e stabilitS la opt mii. „Ghinion, Jonnie“, asta scrie. L-am gSsit pe tanSrul Martin in anuarul Who’s Who din acel an. Avea douazeci de ani, era student la Harvard, la facultatea de drept. Inca nu am aflat nimic despre Antonio Bastone. - E aproape ca o glumS, interveni Lila. Nu s-au obosit niciodata sS afle ce anume aveau. Iar acestui Jonnie cu siguranfS nu i-a pSsat. L-a arancat pe masa de joc de parcS ar fi fost un fleac gSsit prin casS. - A?a ar fi procedat ?i Oliver, murmura Ash. Era la fel uc nopSsStor. E ca §i cum s-ar inchide un cerc, nu-i afa? I .lltt'Ifi puse mana peste a lui, consolandu-1: -1Oliver nu a mai avut prilejul sS invete din gre?eli. A* u m ni se ivefte o fansa de a indrepta lucrurile.

-Putem sa le gSsim, rosri Kerinov aplecandu-se in fafa entuziast, nerabdator. Sunt absolut convins. Istoria lor trebuie cercetatS mai amSnunpt, trebuie completate informapile care lipsesc. Gandip-vS pe unde au fost, pe unde au calatorit, prin cate au trecut. DacS ar fi fost in viafa, Vinnie f i-ar fi umplut un pahar de votes si ar fi inchinat in favoarea cSutSrii. - §i ce ap face dacS le-ap gSsi? vru Ash sS stie. -Locul lor este intr-un muzeu. Aici. In cel mai mSref ora? din lume. Rusii probabil s-ar plange, dar exists documente, chiar astea de aici. A fost vandut in repetate randuri. Sunt nifte opere de arts splendide, piese istorice. Ar trebui sa aparpna lum ii intregi. Ifi lua paharul, apoi il puse jos brusc: Doar nu intenfionezi sS le pSstrezi, sS le pui deoparte in propria vitrinS? Domnule Archer, efti un om bogat, ip pop permite sS fii generos. Efti artist, fara indoials infelegi valoarea artei accesibile. - Nu trebuie sa mS convingep. Voiam sS ftiu care e pozipa dumneavoastrS. Lila? -Da. - In regula. Oliver a achiziponat aceste documente f i Carul cu heruvim. -Im i cer scuze, cum adicS „?i“? Poate vrei sS spui „pentru“? -$i, repetS Ash. A achiziponat aceste documente fi oul. Kerinov aproape se prabufi pe spate in scaun. Chipul ii cSpStS o paloare cadavericS, apoi se inrofi de emope. -Dumnezeule. Dumnezeule! El - Il ai dumneata? Ai unui dintre ouale imperiale disparate? Aici? Te rog, trebuie sa... -Nu aici. E in sigurantS- Cred cS Oliver a fScut o intelegere cu cineva, apoi s-a rSzgandit, a incercat sS creascS miza. D in cauza asta fi el, fi iubita lui au fost ucifi. §i, deoarece a acceptat sS ma ajute, Vinnie f i-a pierdut la randul lui viafa. Nu e o simpla vanatoare de comori.

- Infeleg. LasS-mS s3 ma adun, te rog. Kerinov se ri­ dica, merse pana la fereastra, se intoarse la masa, porni iarSfi spre fereastrS. Inim a mea bubuie, spuse in cele din urmS. Oare ce ar spune tatal meu, un om care studiaz& trecutul fi nu simte nevoia sa posede jucSrii pentru bogatafi? Ce ar spune daca i-a? dezvalui ca fiul lui a contribuit la a reda aceasta bucata de istorie lumii? M ai calm, se afeza incet, ca un om in varsta, oftand: Poate ca e stupid sa ma gandesc la tatal meu intr-un astfel de moment. -Nu. Lila clatina din cap. Nu. Vrem sa fie mandri de noi. - Ii datorez atat de multe! Pentru cineva ca mine, asta poate concentra munca de o viafa. Vinnie... Lasand propozifia neterminata, ifi apasa degetele pe ochi. Cand le cobori, ifi impreuna mainile pe masa fi rosti: Mi-afi acordat increderea voastra. Sunt recunoscator. Sunt plin de admirafie. -Vinnie avea incredere in dumneavoastra. -Am sa fac pentru dumneata ceea ce af fi facut fi pentru el. Orice pot. Te considera unui dintre ai lui, deci n-o sa precupefesc nici un efort. Dumneata chiar 1-ai vazut. L-ai atins. Fara un cuvant, Ash ifi scoase telefonul din buzunar fi-i arata fotografiile pe care le facuse. - Doamne, Dumnezeule, e o minunatie! A i, din cate ftiu eu, singura imagine clara a acestei opere de arta. Trebuie sa ne adres&m unui muzeu, cel mai probabil Metropolitan. Nu putem permite sa fie inchis iarafi de­ parte de ochii lum ii. - Dupa ce se termina ancheta, nu va fi inchis departe de ochii lum ii. Cei care ifi doresc acest ou au ucis deja doi membri ai familiei mele. Nu e doar o opera de arta, o bucafica de istorie, ci fi instrumentul meu de negociere. Iar acum mai exista unui. Vreau sa-1gasesc inaintea lor. Pentru asta, trebuie sa-1 dibuim pe Antonio Bastone sau, mai probabil, pe moftenitorii lui. Daca mai e in viafa, ar trebui sa aiba cel pufin nouazeci de ani, deci f ansele sunt mici sa dam de el.

- In schimb, sunt ?anse ceva mai mari sa-1 fi vandut din nou sau sa-1 fi pierdut la o alta partida de poker sau sfl-l fi oferit vreunei femei, remarca Lila. Totu?i, chiar dac& era un fiu de bogata§ de teapa Ghinionistului Jonnie, ca?tigarea unui bibelou foarte stralucitor la o partida de poker nu putea fi un fapt banal. Deci poate cS povestea a fost transmisa din generate in generate si, odata cu asta, §i informafiile despre soarta trofeului. t un bun punct de pornire, oricum. - Facultatea de Drept de la Harvard, 1946. E posibil s3 fi fost colegi. Si poate ca Miranda Swanson §tie mai multe despre intreaga poveste. Pot sa trag sforile in sensul asta, declara Ash. -Eu am sa continui cercetarile. Am ceva treaba, dar pot sa o las in seama altora. O sa ma concentrez pe aceasta aventura istorica. Sunt recunoscator sa fac parte din ea, spuse Kerinov restituindu-i telefonul lui Ash. - Scuzafi-ma un m inut, zise Lila ridicandu-se ?i ie§ind din incapere. I -Totul trebuie sa rSmanS confidential, incepu Ash. I : -Am infeles. Ifi dau cuvantul meu de onoare. .■ - Chiar §i fafa de familia dumneavoastra. -Chiar §i fata de ei, consimti Kerinov. Cunosc o mu 1fime de speciali?ti §i colectionari. Folosindu-ma de contactele mele, pot sa aflu cine ar putea avea un interes aparte pentru colecfionarea de piese Faberge sau de antichitafi ruse§ti. | -Intrebati cu grija. Au ucis deja de trei ori. Nu vor ezita sa ucida din nou. I -Tine de profesia mea sa pun intrebari, sa strang informatii despre colectionari §i colectii. Am sa fiu insa foarte prudent, ca sa nu starnesc banuieli. I Lila se intoarse cu o sticla inghetata-de Ketel One pe o tava. - Efti foarte amabila, spuse incantat Kerinov. ; -Cred ca momentul impune a§a ceva. Um plu trei paharele cu votca rece ca gheafa §i il ridica pe al ei. Pear tru Vinnie.

I'n tiin V lnnlc, m urm ura Kerinov, apoi dadu paha-

h-Iii I |>r ({At.

liu n unui, zise Lila turnand d in nou. Pentru Ion(jrvll nlcu nrtei. C um se spune in rusS „Noroc“, Alexi? I )iu l\beau in s&n&tatea ta, spun Za vashe zdorovye. ■Hun. Za vashe zdorovye. - Ai ureche buna. Pentru longevitatea artei, pentru NAnfltntea fi succesul nostru. Clocnira paharele, trei sunete tari contopindu-se tntr-unul singur. Iar acel sunet, reflecta Lila, dand pe gat votca, semnalu urmatorul pas.

capitolul 18 Lila hotari sa lase munca deoparte pentru restul zilei fi sa exploateze noile tehnologii. In tim p ce Ash ifi suna contactele de la Harvard, ea facu apel la refelele de socializare. Poate ca un barbat aproape centenar nu avea pagina de Facebook, asta daca mai traia, dar erau f anse mari ca urm afii lu i sa aiba. U n nepot, poate, num it dupa bunicul lui. O nepoata - Antonia? Ifi spuse ca merita sa caute pe Google fi pe Facebook, folosind pufinul pe care il ftiau. Eventual sa-1 adauge fi pe Jonas M artin, sa sape mai adanc in speranfa ca existau prieteni com uni care sa le puna numele in legatura. Ii facu semn lui Ash sa intre cand il observa ezitand in pragul arcadei ce delimita salonul. - N u scriu. Fac cercetari in stilul meu. A i avut ceva noroc? - U n prieten care ii va cere o favoare altui prieten, plus un link spre anuarul Facultafii de Drept de la Harvard. N u s-a publicat intre 1943 fi 1945, dar exista edifia din 1946, fara fotografii. Am sa obtin acces la el fi, data fiind varsta lu i M artin, la cele din urmatorii cativa ani.

- Bine lucrat! exclama ea. - Cred ca a§ putea sa angajez un detectiv care sa faca toate astea. - $i sa te lipsefti de distracfie? Eu bantui pe Facebook. t* - Facebook? - § i tu ai pagina de Facebook, remarca ea. Tocmai fi-am trim is cerere de prietenie, apropo. De fapt, se pare ca ai doua, una personala fi una profesionala. Nu fi-ai m ai actualizat pagina profesionala de mai bine de doua lun i. - Parca ai fi agentul meu, bom bani el. Adaug lucrarile noi atunci cand im i aduc aminte. De ce bantui pe Facebook? -Tu de ce ai o pagina personala? -Ma ajuta sa vad ce mai fac neamurile, tot cand im i aduc aminte, evident. - Exact. Pun pariu ca la fel procedeaza fi u n ii membri ai fam iliilor Bastone fi M artin. Bastone e un nume italian. Precis nu ftiai ca Italia e pe locul noua in lume ca numar de utilizatori ai Facebook-ului. - Nu pot spune ca af fi ftiut. - In plus, pe Facebook exista f aizeci f i trei de A n­ tonio Bastone fi trei A ntonia Bastone. Acum incerc cu Tony fi Toni scris cu i. M ai e fi Anthony, daca au mers atat de departe. A m sa-i iau la rand, sa vad daca le pot accesa listele de prieteni. Daca gasesc un Mar­ tin pe lista sau un Swanson, avand in vedere ca acesta este numele urmafei lu i M artin, s-ar putea sa se dovedeasca util. - Facebook, repeta el uim it, facand-o sa rada. -Tu nu te-ai gandit la asta fiindca nici macar nu reu§efti sa-fi aduci la zi propria pagina. 1 -Lila! -Ashton, rosti ea impingandu-fi laptopul deoparte fi impreunandu-fi mainile pe masa. - Ce ai de gand sa faci cu acele f aizeci f i f ase de nume de pe Facebook? - Cred ca vom avea mai multe daca adaugam f i comb mafia Tony/Toni. Dupa cum spuneam, o sa ma uit

tn listele lor de prieteni. Chiar daca nu gSsesc nimic, am nH le scrlu, intrebandu-i daca sunt urmafii acelui Antonio Bastone care a fost student la Harvard in anii 1940.Nu suntem siguri ca a ffecventat universitatea - la naiba, poate ca el fi M artin s-au cunoscut intr-un club dr striptease, dar ne folosim de aceasta trambuiina pentru u n salt considerabil. S-ar putea sa am noroc, mai ales dac& apelez fi la Google pentru confirmare. - E o abordare destul de creativa. - Creativitatea si tehnologia sunt zeifele mele. - Ifi face placere treaba asta. - §tiu. O parte din mine spune ca nu ar trebui, cad, daca am norocul sa-1 gasesc, exista cineva care m-ar ucide pentru asta, daca ar avea ocazia. Dar nu ma pot abfine. Totul e atat de fascinant! -Nu am sa las sa fi se intample nimic, murmura el luandu-i mana. §i sa nu-mi spui ca pofi sa ai singura grija de tine. Ifi spun eu. Efti cu mine acum. -Ash... - Efti cu mine, repeta el intefindu-fi stransoarea. S-ar putea sa avem nevoie de mai m ult timp pentru a ne obifnui cu asta, dar afa stau lucrurile. Am vorbit cu Bob. - Cine? - Fratele meu Bob. Printre numele exotice gen Giselle, Rylee fi Esteban, exista f i un Bob? -Am nevoie de o copie a tabelului tau, ofta ea. -Azi, Bob e acasa la Angie. El fi Frankie - asta este fiul cel mare al lui Angie fi Vinnie - sunt destul de apropiafi. I-am cerut sa discute cu Frankie, sa obfina informafiile pe care le avea Vinnie despre masa succesorala a familiei Swanson fi despre achizifiile pe care le-a intermediat Oliver. - Ca sa vezi daca exista ceva legat de oul Necessaire, sau de Bastone. -Pufin probabil, dar de ce sa nu incerc? In plus, tre­ buie sa contactez familia Swanson, ceea ce m-a determinat sa o sun pe mama mea. Ea ii ftie pe tofi fi o cunoafte vag fi pe Miranda Swanson, pe care o descrie

ca pe o prostufa la moda. A fost de acord s& dea cateva telefoane si sa afle unde ifi petrec vacanfa Miranda

Swanson fi soful ei, Biff1. -Nu-1 cheamS cu adevarat afa. Nim eni nu poate s& aiba numele asta. - Conform mamei mele, afa il cheamS. Auzind sone­ ria telefonului, Ash ofta: Evident, ar fi trebuit sa apelez la ea din prima clipa. Mama, spuse el in receptor. Te m ifti repede. i Lasandu-1 sa vorbeasca, Lila se duse la etaj sa-fi ia pantofii, o fapca de baseball fi ochelarii de soare, apoi Ifi vari in buzunar micuful portofel cu fermoar - chei, ceva bani, buletinul. Pe scari se intersecta cu Ash, care urea. - Unde ai fost? o intreba el. Sau, mai exact, unde vrei sa pleci? -Mi-am luat cele necesare ca sa-1 scot pe Earl Grey tn pare. Sau, mai exact, sa-1 scoatem. Ti'ar prinde bine fi fie o plimbare, fi intre timp pofi sa-mi spui ce fi-a zis mama ta. -Bine. Ii studie fapca, iar ochii i se ingustara. Tii cu Mets! -Vrei sa ne batem? rase ea ridicand pum nii in dreptul fetei. -Asta e un test dificil al relafiei noastre, ofta Ash clatinand din cap. Aduc eu lesa. - $i saculefele, ii am inti ea. : Echipafi, condufi de un Earl Grey in culmea fericirii, pornirS pe treptele ce faceau legatura intre Tudor City f i pare. - Sa fie asta un semn? se intreba Lila. Faptul ca acum coboram pe Treptele Sharanksy, numite dupa un disident rus. -Voi fi cam satul de chestii rusefti o vreme, dupa ce se termina povestea asta. Dar ai avut dreptate in privinfa iefirii in pare. Im i prinde bine. Aerul proaspat f i zumzetul traficului de pe First Ave­ nue ii inviorara. Pafira agale in spatele tiifelului care 1LoviturS, scatoalca (n.tr.)

jnpniu pe aleen largS, intrand fi iefind din umbra salcamilnr, |>Ann nj unsera intr-o oazS de verdeata. Locul era I>11n ilc oameni care impingeau cSrucioare cu bebelufi mm copii mtei, plimbau caini, defilau cu dispozitivele Bluetooth la ureche sau, asemenea tipului cu picioare nlbr n Iill ifi noage stranse intr-un fort mulat, se leganau in tit mill muzicii rSsunand d in cSsti. - Ce-ai aflat de la mama ta? intreba Lila cu ochii la Earl Grey, care adulmeca fericit iarba. -S-a uitat in agenda - daca tabelul meu ti se pare remarcabil, ar trebui sa vezi agenda ei de contacte sociale. A i putea sa pui la cale un razboi. A luat legatura CU o altS cunoftinfa care e in relatii amicale cu Miranda Swanson. Se afla la Hamptons pan5 dupa Ziua M uncii, def i ambii vin des in ora? ca sa se vada cu prietenii ori sa se ocupe de afaceri. Mi-a facut rost de adresa Mirandei fi de numarul de mobil. - Sun-o. Lila il prinse de mana f i il trase inspre o banca. Sun-o acum. - De fapt, nu e nevoie. A facut-o mama deja. - Chiar ca se mifca repede. - Ca fulgerul. Mama, care se afla tot la Hamptons, a obfinut o invitafie la recepfia organizata de sofii Swan­ son in seara asta. Invitatia ma include fi pe mine, cu partenera mea. Vrei sa bem cocktailuri pe plaja? - In seara asta? Nu am nici o finuta potrivita pentru cocktailuri pe plaja, mai ales la Hamptons. - E pe plaja. Va fi destul de relaxat. - Barbatii, bombani ea. Am nevoie de o rochie. Acest inceput de relatie avea sa o ruineze, ifi spuse. Du-1 pe Earl Grey inapoi, bine? I?i scoase cheia, i-o dadu, apoi ii intinse lesa. Eu trebuie sa merg la cumparaturi. Se indeparta in fuga, lasandu-1 singur. - E doar o ie§ire pe plaja, repeta el. Lila reufi un miracol dupa standardele ei. Purta o rochie intr-o nuanta varateca de roz, decupata foarte ad£nc in spate ?i sustinuta de nifte bretele subtiri care se incrucifau la nivelul omoplafilor. Sandale romane

turcoaz se asortau cu pofeta de paie cu dungi, suficient de mare pentru a-fi fine in ea accesoriul principal: un lermecator pudel de buzunar. Telefonul m obil ii suna exact cand mai adauga un utrat de rimel. - Efti gata? o intreba Ash. - Doua minute. lnchise, iritata ca el reusise sa ajunga acasa, sa se uchimbe f i sa se intoarca in mai putin timp decat ii luase ci sa se imbrace. Vari proviziile cafelului in pofeta, strecura efarfa pe care o cumparase la insistenfele vanzatoarei - turcoaz cu valuri roz-aprins - langa Earl Grey, apoi f&fni afara pentru a se incadra in cele doua minute. 1" II gasi pe Ash sprijinit de o Corvette de colecfie, povestind cu portarul. - Dafi-mi voie sa va ajut, domnifoara Emerson, zise portarul, care deschise portiera ma§inii. O seara placuta. -Mulfumesc. Studie bordul, in timp ce Ash dadu ocol pentru a se strecura in scaunul foferului. A i o ma­ constata ea. -Am. Nu o scot prea des. -A i o mafina foarte sexy. - Daca tot duci o femeie sexy pe plaja, trebuie sa o faci intr-o mafina pe masura. - Bine jucat. M-au apucat emofiile. - In legatura cu ce? se interesa Ash, care naviga prin trafic sigur pe el, ca f i cum ar fi parcurs zilnic traseul la orele de varf. - In legatura cu totul. Mi-o imaginez pe aceasta Miranda spunand: „0 , Antonio! Bineinfeles, ce scumpete de batranel. L-am instalat acolo, in coif. Chiar va rog sa mergefi sa-1 salutafi". Ii, -Nu-mi imaginez ca se va intampla afa ceva. - Bineinfeles ca nu, dar am inceput sa ma gandesc la asta. Ne-am apropia, iar el ar spune sau ar striga, fiind­ mi-1 imaginez tare de ureche ca un bolovan: „Poker? Ghinionistul de Jonnie! Ce vremuri bune“. Apoi ne-ar povesti ca i-a dat oul fetei cu care se culca pe atunci.

fina,

ca

Cum o chema oare? Ar scoate un hohot de ras, apoi ar cSdea mort, - Cel pufin ar muri cu o amintire fericita. - Intr-o alt& versiune, Tipa Asiatics Sexy da buzna la petrecere - e imbr&catS precis intr-o tinuta Alexander McQueen - ameninfandu-i pe tofi cu pistolul in timp ce din spate apare seful ei. El arata ca Marlon Brando. Nu ca acel Brando sexy din vechile filme alb-negru, ci Brando cel foarte gras. Poarta un costum alb fi o palarie panama. - Pai e vara, la plaja. - In fantezia mea, eu ftiu kung fu, iar Tipa Asiatica Sexy f i cu mine ne infruntam in lupta dreapta. Eu o bat de nu se vede, iar tu il imobilizezi pe feful ei. Ash ii arunca o scurta privire inainte de a $ fn i ca un glonf printre doua taxiuri. -Tu te alegi cu femeia sexy, eu ma aleg cu Brando cel gras? Nu mi se pare corect. - Pur f i simplu a?a a fost. Dar tocmai cand credeam ca totul e in regula, s-a intamplat ceva oribil. Nu-1 mai gaseam pe Earl Grey. L-am cautat peste tot, dar nu dadeam de el. Gandul inca im i strange pufin stomacul. -Atunci e bine ca nu s-a intamplat in realitate - fi nici nu se va intampla. - Dar tot mi-a§ dori sa ftiu kung fu. Ash arunca o privire in pofeta ei, unde Earl Grey dormea incolacit. - Ce ai acolo? Doar nu ai bagat cainele in geanta? L-ai luat cu tine? - Nu puteam sa-1 las acasa. E responsabilitatea mea. In plus, femeile au caini minusculi tocmai ca sa-i poata purta peste tot in pofetele lor la moda. Oamenii vor cre­ do pur fi simplu ca sunt excentrica, spuse ea zambind. -Oare ce i-ar putea face sa creada afa ceva? Liln adora spafiile noi fi, defi nu ar fi ales casa din I Inmptons a sofilor Swanson pentru ea insafi, era capaI'llfl m uprecieze la justa valoare. Era in intregime alba, i u yi’Hmuri largi, eleganta fi ultramoderna, singura pata

de culoare constituind-o florile rofii care impodobeau rcrasele vaste. Dovada limpede a bogafiei proprietarilor, Intruchipa stilul contemporan urmarit pana in cele mai mici detalii. Terasele erau deja populate de invitati - femei in rochii vaporoase, barbafi in costume de culori deschise fi sacouri sport. Lumina era scanteietoare, iar zgomotul valurilor se contopea cu muzica ce se revarsa pe ferestrele deschise. B' Lila vazu chelneri ducand tavi cu pahare de fampanie, halbe de bere fi gustari. 8 Perefii de sticla ingaduiau ca marea fi cerul sa domine interiorul refedinfei, dar atata alb ii ranea ochii, dandu-i o senzafie de frig pe piele. r Piesele de mobilier cu finisaje argintii se asortau per­ fect cu tonurile tari de rofu, albastru fi verde ale scaunelor fi ale canapelelor, culori ce se regaseau fi in tufele lucrarilor de arta prinse in rame argintii pe perefii albi. >' Nimic care sa indulceasca imaginea de ansamblu, reflecta Lila. | -N-af putea sa lucrez aici, ii murmura ea lui Ash. Mi-ar da o durere de cap constanta. O femeie imbricata intr-o rochie scurta fi, inevitabil, alba se apropie in graba de ei. Avea o coama de par blond platinat fi ochi atat de nefiresc de verzi, incat Lila Ii puse pe seama unor lentile de contact colorate. -Tu trebuie sa fii Ashton! Ii prinse mana, apoi se apleca in fafa pentru a-1 saruta pe ambii obraji dupa obiceiul european. Ma bucur atat de mult ca ai reufit sa vii! Eu sunt Miranda. -A fost frumos din partea ta sa ne invifi. Miranda | Swanson, Lila Emerson. - Ce draguf, proaspata ca un parfe de capfuni. Dafi-mi voie sa va aduc ceva de baut, spuse ea invartind un deget In aer fara a privi in jur. Servim Bellini. Desigur, putem sa va aducem orice altceva dorifi. ; -Mi-ar placea la nebunie un pahar. Lila se stradui sa-i zambeasca radios, simfind insa o unda de compatimire.

Estima ca femeia avea aproximativ aceea?i varsta ca mama lui Ash, dar Miranda se sculptase pana la formele unui baf ascufit, unui care parea funcfioneze cu energie nervoasa §i cu lichidul acidulat din care sorbea la intervale regulate. -Trebuie sa venifi sa-i cunoa§tefi pe tofi. Suntem tofi foarte relaxafi aici. Am fost incantata cand m-a sunat mama ta, Ashton. Habar nu aveam ca e aici, petxecandu-§i o parte din vara. -A i o locuinfa superba, remarca Lila luand un pahar de pe tava chelnerului. -Ne place la nebunie. Am reamenajat in intregime casa cand am cumparat-o anul trecut. Este minunat sa pleci din ora^ul atat de incins ?i de aglomerat. Sunt sigura ca ■§£ exact la cq ma refer. Dafi-mi voie sa va prezint— Earl Grey profita de ocazie pentru a scoate capul prin colful po§etei de paie. Gura Mirandei se deschise larg, iar Lila i§i tinu respirafia, afteptandu-se sa auda un fipat. In schimb, gazda chicoti fericita: - O , e un cafelu?! O feti^a ca o jucarioara|k|ft -U n baiefel. II cheama Earl Grey. Sper sa nu te deranjeze, dar nu am vrut sa-1 las singur acasa. - Of, ce dragala§ e! Pur §i simplu o scUmpete. -A i vrea s&-l til? - Mi-ar plScea la nebunie. Miranda prinse cainele in cau§ul palmelor §i incepu sa gangureascS peltic. Lila se multumi sa-i arunce o privire piezi§a lui Ash. -Exista vreun loc, unde 1-as putea. scoate la o scurta plimbare? -O , desigur! Te conduc. Vrei mergi la 9 plimbaricfi? susura duios, Miranda frecandufisnasul de botul lui Earl Grey, apoi cbicotind cand acesta i?i trecu limba minuscula peste fafa ei. 1 )c data aceasta Lila doar flutura din gene spre Ash, dtmA care porni in urma gazdei. ( '11 un Bellini in mana, Monica se apropie de fiul ei.

sa

sa

- Defteapta fata ai. -Nu ftiu daca o am, dar e a naibii de defteapta, rase ll aplecandu-se s-o sarute pe obraz. I - Fiul meu ftie cum sa obfina ceea ce ifi dorefte, fi a nbfinut intotdeauna, replica Monica intorcandu-i sarului. Trebuie sa socializam putin, dar vom gasi un locfor llniftit in aceasta casa ridicola ca sa-mi spui de ce ai filiut sa faci cunoftinta cu Miranda Swanson. >, -M i se pare corect, zise Ash, fara a se putea abtine sa Btunce o privire spre Ufa. I - Cred ca Lila e in stare sa se descurce singurS. -Afa im i spune mereu fi mie. I -Un contrast destul de mare pentru un barbat care ►a obifnuit sa rezolve prea multe pentru prea multi. 1 lai sa ne jucam rolul in societate, il indemna Monica lu&ndu-l de mana pentru a-1 conduce spre camera de zi. Scumpa mea, nu cred ca 1-ai cunoscut pe fiul meu. !'• „Scumpa mea?“ bombani Ash in gand, dar indura rcsemnat politefurile nesfarfite. i Afara, Lila se plimba pe cararea alba, larga, straduindu-se sa evite lamele diverselor ierburi ornamentale fi npinii tufelor de trandafiri. '( -Biff fi cu mine calatorim atat de mult, incat nu m-am gandit niciodata sa-mi iau un caine. Atat de mult deranj. Dar acum... zise Miranda tragand de lesa, in timp ce Earl Grey adulmeca ierburile. Af vrea sa aflu numele crescatorului. ; -Am sa-fi fac rost de el. Ifi mulfumesc pentru ca ne-ai invitat aici in seara asta fi te-ai aratat infelegatoare in privinfa lui Earl Grey. Nu mi-am dat seama decat atunci cand a pomenit Ash ca 1-ai cunoscut pe fratele lui parfial vitreg, Oliver. - Cine? ? -Oliver Archer, s-a ocupat de vanzarea masei succesorale prin intermediul O ld World Antiques. - O! Nu am vazut pana acum legatural A menfionat !ntr-adevar ca e fiul lui Spence Archer. Uitasem. Afa o bataie de cap, toata povestea aia cu masa succesorala, iar el ne-a ajutat enorm.

- Sunt sigurS. - Biff f i cu mine pur f i simplu nu vedeam ce rost are s5 pastram casa aia veche fi toate chestiile din ea. Bunica mea colecfiona de toate, ofta Miranda dandu-fi ochii peste cap. Aveai impresia ca e un muzeu, un loc vechi fi imbacsit. - Chiar si asa, trebuie sa fi fost greu sa vinzi toate acele obiecte de familie. -Prefer sa traiesc in prezent. Antichitafile sunt doar nifte vechituri pe care le-a folosit deja altcineva, nu-i a§a? - Ei bine... „E o definitie foarte concisa“, ifi zise Lila. Da, cred ca afa e, rosti cu glas tare. - §i atat de multe erau greoaie f i sumbre, sau tipatoare. Biff f i cu mine apreciem lucrurile curate f i moderne. Oliver - mi-1 amintesc, desigur - ne-a fost de mare ajutor. Ar trebui sa-1 invit intr-un weekend vara asta. -Im i pare rau, credeam ca ftiai. Oliver a fost ucis acum cateva saptamani. O expresie de foe fi mahnire aparu in ochii Mirandei. -Asta e ingrozitor. Vai, era atat de tanar fi aratos! Ce tragedie! Cum s-a intamplat? -A fost impufcat. S-a vorbit despre asta in toate buletinele de ftiri. -Eu nu ascult niciodata ftirile. Sunt intotdeauna atat de deprimante! -Asta-i drept, consimfi Lila. - Impufcat, spuse Miranda infiorata. O talharie, un jaf, presupun. - Ceva de genul acesta. Tu i-ai vandut un ou. - Cuminte baiatul, face pipi. U n ce? tresari Miranda privind-o pe Lila peste umar. U n ou? De ce af vinde euiva un ou? - Un ou decorativ. U n inger cu un car de lupta. -Ce ciudat. Nu fin minte... A, stai. Da, im i amintcitc. Doamne, era atat de tipator fi invechit. Era insofit de o grftmadSi de hartii scrise intr-o limba straina ciuiliiiil, I )ar Oliver a fost vrajit de el fi m-a intrebat daca

nu a? fi dispusa sa i-1 vand direct. Nu am vazut nimic lihi In asta. -Hartiile se refereau de fapt la doua oua. - Serios? Ei bine, dupa cum spuneam, casa aia ve­ che era plina de fleacuri. Biff §i cu mine preferam ininimalismul. -Ash a aflat despre el - se ocupa de masa succesorala it fratelui lui. $tii cum e. -Un urias consumator de timp si energie, suspinS Miranda cu o mina istovita. -Da. Si rasfoind hartiile lui, a aflat ca Jonas Mar­ tin Junior a pierdut cel de-al doilea ou la o partida de poker. In favoarea lui Antonio Bastone. -Bastone? O expresie luminoasa aparu pe chipul feineii. Asta sa fi fost? Legenda despre o comoara pierduta In pariuri s-a transmis de la o generate la alta. Bunicul meu, Jonas Martin, a fost oaia neagra a familiei, cu o pasiune pentru jocurile de noroc §i femei. - Cuno§ti familia Bastone? -Am fost iubita lui Giovanni intr-o vara fierbinte cAnd eram in Italia - inca nu implinisem optsprezece nni. Eram nebuna dupa el, probabil fiindca tata nu era tntru totul de acord cu relafia noastra, din cauza pove§tii cu partida de poker. -Unde anume in Italia, daca nu te deranjeaza Intrebarea? -Florenfa, cel putin am petrecut mult timp in Florenfa. Vila Bastone se afla in Toscana. Giovanni s-a cSsatorit cu un model italian §i a facut o turma de copii. Nu 1-am mai vazut de ani buni deja, dar inca mai facem schimb de felicitari de Craciun. O femeie nu-si uita ni­ ciodata prima iubire. - E norocoasa femeia a carei prima iubire e cu un Italian care are o vila in Toscana. Afi vorbit vreodata despre acest ou pe care bunicul lui 1-a fca§tigat de la al tau? -Aveam lucruri mult mai importante de discutat atunci cand discutam. Ar trebui sa ma intorc, de§i a§ putea sta aici cu dulceafa asta mica toata noaptea, spuse

Miranda luandu-1 pe Earl Grey in palme. Crezi c& a terminat? -A §a a§ zice. Pe drumul de intoarcere, Lila ghida conversatia spre o flecireala fara confinut, menfionand numele unor clienj;i care aveau fi ei o casa in East Hampton. Se desparfira pe terasa dinspre est, cand Miranda o prezenta cu numele de Leela - unor cupluri de invitati. Lila nu o corecta, gandindu-se ca Leela era o rasfatata, beneficiara unei rente importante, care se juca pufin de-a designerul vestimentar. Se amuza cu acel personaj timp de cateva minute, apoi se scuza pentru a merge sa-1 caute pe Ash. Tocmai atunci, el o prinse din spate, petrecandu-i ferm un braf in jurul taliei. -Iata-te. Trebuie sa vii sa vezi panorama de la etajul unu. - Da? intreba ea, in timp ce el o tragea in pas vioi spre scarile de marmura alba. -Da, fiindca acolo se afla mama mea, fi am primit ordine sa te due sus. Am fost nevoit sa o pun la curent, adauga el in f oapta. -A i facu to? - In cea mai mare parte. Poti sa-i fii companie pana dau de urma lui B iff Swanson fi-1 trag de limba despre ou. -Asta nu va fi necesar. Doamna Crompton, ma bucur sa va revad. - Monica, te rog. Lasa-ma sa-fi vad momeala. - Momeala? -Pe celebrul Earl Grey. Auzindu-fi numele, cainele scoase capul din pofeta ?i latra vesel. Monica recunoscu: Eu prefer cainii mari §i solizi, dar cu siguranta e dragala§. §i are o fafa foarte fericita. - Asta e tot farmecul lui, din punctul meu de vedere. la fa fericita. - Mai intai vreau sa-mi cer scuze pentru tatal lui Ashton, murmura Monica luand-o pe Lila de braf fi traUfttulo mai departe de un mic grup de invitafi.

-N u e nicidecum cazul s& o facefi. - Nu te-as fi lasat singura cu el daca a? fi §tiut ce-i trecea prin minte. Cum am avut doi copii cu el, ar fi trebuit sa ftiu sau sa ghicesc. Actuala lui sofie si cu mine nu avem prea multe in comun, nici nu ne placem reciproc in mod deosebit, dar ar fi oripilata daca ar afla cum s-a purtat cu un oaspete in casa lor. La fel ar reacfiona §i biata mama a lui Oliver, si Isabella - cea de-a treia sotie a lui Spencer. Deci, in numele tuturor fostelor sofii §i al actualei, im i pare rau ca s-a purtat cu tine atat de urat. - Multumesc. A fost o zi dificila pentru toata lumea. - O zi oribila, care a inceput prost ?i s-a terminat $i mai prost. Ash mi-a povestit cum stau lucrurile, nu in mare detaliu, e drept. Trebuie sa spun ca fineam enorm la Vinnie. El §i Angie, copiii lor, fac tofi parte din familia noastra. Vreau sa-i vad prin§i ?i pedepsiti pe cei care i-au luat viafa, i-au frant inima lui Angie. Dar nu vreau asta cu riscul de a-mi pierde fiul sau de a te pierde pe tine. - Infeleg. In principiu, deocamdata nu facem decat sa strangem informafii. - Eu nu sunt Oliver, mama, interveni Ash. - Slava D om nului pentru asta! exclama Monica, ale carei bucle auriu-ro?cate fluturara in bataia brizei. Printre nenumaratele deosebiri, tu nu e§ti lacom, ingamfat sau nechibzuit. Oliver a§a era, ?i adesea toate deodata. E ridicola zicala „Despre morfi, num ai de bine". Toti o sa fim morfi la un moment dat. Despre ce am putea sa vorbim pana atunci? Lila lasa sa-i scape un hohot de ras scurt inainte de a izbuti sa §i-l stapaneasca. : -Ash spune ca o sa aiba grija de mine - §i, in tim p ce el incearca sa faca asta, eu o sa am grija de el. - Sa va finefi amandoi de cuvant. -Ar fi momentul sa va dezvalui amandurora ca momeala mea mi-a permis sa obtin premiul cel mare. In versiunea prescurtata, M iranda nu avea nici cea mai vaga idee despre oul pe care 1-a cumparat Oliver -

il considera pur fi simplu demodat si tipator. Pentru ea, era doar un alt obiect inutil dintr-o casa veche pe care nu o voia. - Refedinfa familiei Martin e una dintre cele mai frumoase case din Long Island, ii spuse Monica. A fost neglijatS, din pacate, fiindcS bunica Mirandei - bunicul ei a murit cu mai mulfi ani in urma - a fost foarte bolnavS in ultima parte a viefii. Am fost la cateva petreceri acolo, in alte vremuri. Eram insfircinata cu tine, Ash, prima data cand am pus piciorul acolo. - E o lume mica fi incestuoasa. Lila, ce-ai aflat despre posibila legatura cu Bastone? - In spiritul unei lumi mici fi incestuoase, Miran­ da a trait prima ei aventura de dragoste cu Giovanni Bastone, acum mulfi ani, in Toscana. Familia Bastone are o vila acolo. Trebuie s&fie undeva aproape de Florenta, fiindca spunea ca ea si Giovanni si-au petrecut mult timp in acest oraf. $i ifi aminteste vag o legenda despre Jonas Martin - oaia neagra la vremea aceea care ar fi pierdut o comoara de familie intr-un pariu cu Antonio Bastone - unul dintre motivele pentru care tatal ei nu era incantat de relapa ei amoroasa. Giovanni s-a casatorit cu un manechin f i au mai mulfi copii impreuna. -Ai aflat toate astea plimband cainele? se mira Monica privind-o aprobator. -Da. §i am mai aflat fi ca habar nu avea ce i s-a intamplat lui Oliver. Nici dupa ce i-am spus ca a fost ucis nu a facut legatura cu oul. Este o femeie foarte amabila. Cam prostuta, dar amabila. Trebuie sa-mi aduc aminte sa caut numele crescatorului de la care a fost cumparat Earl Grey, fiindca ifi dorefte fi ea un cafel. Dupa aceea cred ca voi putea obtine fi adresa lui Giovanni Bastone, dar asta n-ar trebui sa fie greu de gasit. Satisfacuta, Lila mai lua un pahar de la un chelner ce trecu pe langa ei: Nu-i afa ca aceste cocktailuri sunt minunate? -Afa-i, rase Monica intinzandu-fi paharul penlru a ciocni cu Lila. Bietul Ash le tolereaza doar cand

nu reufefte sa scape. Deja ifi akatuiefte strategia de evadare. Mai stai jumatate de ora, il sfatui. Interacfioneaz3 cu invitafii, apoi pleaca neobservat. O sa te acopar. $i pe tine, adauga ea strecurandu-si un brat pe dupa talia Lilei, afa cum facea adesea f i fiul ei. Trebuie neaparat sa iefim la un pranz foarte, foarte lung data viitoare cSnd vin la New York. r „Jumatate de ora“, isi spuse Ash, uitandu-se la ceas Inainte de a-fi conduce doamnele inapoi la parter.

capitolul 19 Odata sosifi la New York, Ash decreta - defi considera ca nici un barbat nu ar fi trebuit sa plimbe un caine de dimensiunile unui hamster - ca era randul lui sa il scoata pe Earl Grey sa faca mifcare. Acceptand aranjamentul, Lila scotoci printre proviziile din bucatarie. Cele cateva gustari de la petrecere nu facusera decat sa-i starneasca apetitul. Cand Ash reveni, mancarea ei favorita pentru refacerea moralului, macaroane cu branza, era gata, iar Lila statea deja in fafa computerului, cautand eventuale raspunsuri pe Facebook. [ -Ai gatit macaroane cu branza! ; - Dintro cutie. Daca mi-fi plac, pofi sa te lipse§ti. - Cutia albastra, a§a-i? - Bineinfeles. Am fi eu nifte standarde. t Ash ifi lua o bere din frigider. Fiind la volan, fusese nevoit sa indure toata recepfia aceea tampita band o sin­ gura bere. Ifi caftigase cu varf fi indesat dreptul la cea de-a doua pe seara respectiva. -Cutia aceea albastra era singurul lucru pe care ftiam sa-1gatesc atunci cand m-am mutat pentru prima data singur. Asta fi gofrele congelate Eggo, ifi aminti el cu o oarecare afecfiune. Imi preparam ori una, ori cealalta daca lucram pana tarziu. Nimic nu este mai gustos decat o porfie de macaroane cu branza la ora trei dimineafa.

-Am putea astepta sS. vedem daca mai este valabil, dar mie mi-e foame acum. O , Iisuse! Ashton, am prim it un r&spuns. - U n r&spuns la ce? -La cautarile mele pe Facebook. A ntonia Bastone mi-a r&spuns. C u referire la intrebarea mea - efti cumva ruda cu acel Antonio Bastone care a jucat poker cu Jo­ nas M artin in anii ’40? lata ce scrie: „Sunt stranepoata lui A ntonio Bastone care a fost prieten cu americanul Jonas M artin. Tu cine efti?“ -Antonia ar putea fi de fapt un barbat de patruzeci de ani cu burta de bere f i sperand sa aib& succes la vreo fata naiva care se joaca pe internet, opina Ash infigand o furculita in castronul cu macaroane. Cu fruntea inca aplecata spre ecranul laptopului, Lila se m ultum i sa-i arunce o privire piezifa. - § i doar intamplarea 1-afacut sa-fi aleaga acest nume? A i pufina incredere - fi da-mi o furculita. Daca tot mancam direct din castron, vreau propria mea furculifa. -Mofturoaso! rase Ash mai luand o inghititurS. Doamne, ce de amintiri im i trezefte! T in minte ca am gatit asta dupa o ndapte lunga cu... O furculita, ifi lua el seama, f i disparu in bucatarie. -Amintirea aia se referea la macaroane cu branzS fi o femeie goala. - Poate, murmura el intinzandu-i o furculita f i cateva fervetele. - Daca vrei sa ftii, fi eu am am intiri cu barbafi goi. -Atunci e totul in regula. Bine, poate ca tipul de varsta mijlocie cu burta de bere e o exagerare. Probabil ai aflat ceea ce cautam. Efti tare de tot, Lila. Eu nu af fi incercat nici strategia cu pudelul, nici refeaua de socializare. Tu ai obtinut rezultate cu ambele. -Af spune ca e doar noroc, dar falsa modestie este reribil de iritanta. Cat de m ult sa-i spun tipei asteia? Nu m-am afteptat nici o clipa sa obtin o reacfie atat de rapid, afa ca nu m-am gandit la urmatorul pas, nu in detaliu. Nu pot sa-i spun ca sunt prietena cu fratele par(in I vitreg al barbatului care a fost ucis din cauza oului

Faberge pe care stramoful ei nu 1-a caftigat de la Jonas Martin. Dar trebuie sa-i spun ceva, suficient cat sa pot continua un dialog. - Efti scriitoare. Scrii dialoguri bune, personajele tale chiar par adolescent autentici. - §tiu ca sunt scriitoare, f i mulfumesc, dar partea asta nu am planificat-o in amanunt. -Nu, spune-i ca efti scriitoare, ceea ce e adevarat. Poate verifica asta. cunofti pe Miranda Swanson, care e nepoata lui Jonas M artin - fi a ramas in relafii amicale cu Giovanni Bastone. Toate astea sunt adevarate. Cercetezi istoricul familiilor, in special legatura Martin-Bastone f i pariul, pentru o potential carte. Nu e adevarat, dar e plauzibil. -Asta e un plan destul de bun, facut afa din senin, declara Lila varand iarafi furculifa in castron. Poate chiar voi scrie o carte despre toate astea, la un moment dat, deci e o strategie buna. Cercetez. In regula, combin adevarul fi eventualul adevar. § i inchei cu: „Efti dispusa, sau e vreunul dintre membrii familiei tale dispus sa discute cu mine?“ Scrise mesajul, il trimise, dupa care ataca din nou macaroanele cu branza. Nu putem decat sa afteptam, spuse cu gura plina. - Putem face ceva mai bun de atat. Care este programul tau? -Programul meu? Sunt aici p£na luni dupa-amiaza, apoi am doua zile libere inainte sa ma m ut la un client In Brooklyn, apoi... - Doua zile s-ar putea sa nu fie suficiente. Pofi sa ceri altcuiva sa te inlocuiasci in Brooklyn? -Af putea, dar... / - Gasefte-fi inlocuitor pentru Brooklyn. Iar noi mergem in Toscana. Cum ea nu reufi sa ingaime nici un cuv&nt, Ash continua: Plecam luni, imediat ce te eliberezi. Afa vom avea destul timp sa identificam vila Bastone fi, cu pufin noroc, sa obfinem o invitatie sa o vizitam. Daca nu avem noroc, gasim noi o alta solufie. mergem pur f i simplu in Toscana? -Tie ifi place sa calatorefti.

O

- Sa... Sa

- Da, dar... - Eu trebuie sa fac pasul urmator, iar asta presupune sa verific oul Necessaire. N u pot plec tine. Refuz sa te las singura pana nu se termina povestea asta. Nu ifi convin conditiile, dar astea sunt. Deci gande§te-te ca im i faci o favoare. -Ai ni?te talente de manipulator, Ashton... ofta Lila impungand abatuta pastele portocalii. - Recunosc, dar vrei §i tu sa mergi. Vrei sa fii implicata. Nu vrei sa ramai aici in timp ce eu incerc sa deslu?esc itele italiene. Locuinfa din Brooklyn o aftepta cu o pisica, un caine §i un acvariu cu pe$ti de apa sarata. Asteptase nerabdatoare sejurul de doua saptamani. Dar cand il punea in balanfa cu Toscana, o alta piesa din puzzle ?i Ashton... -Trebuie sa gasesc un inlocuitor pentru Brooklyn, cineva care sa-i satisfaca pe deplin pe clienfii mei. - De acord. - Sa vad ce pot sa rezolv.

sa

fara

Lila ii arunca o privire lui Earl Grey, care calatorea fericit in pofeta ei de pai, inainte de a intra in galeria lui Julie. Observa cafiva turi?ti - plimbarefi, nu cumparatori, estima ea - $i un angajat discutand entuziast cu un cuplu cu trSsaturi ascufite, in fafa unei sculpturi reprezentand o femeie ce plangea. Se intreba de ce §i-ar dori cineva o asemenea intrachipare a nefericirii, dar chemarea artei era diferita pentru fiecare. O gasi pe Julie in incaperea din spate, pregatind cu grija o pictura pentru expediere. - O alta vanzare excelenta, §i am promis ca ma ocup personal de livrare, explica Julie suflandu-si din ochi o §uvifa rebela. Frumoasa pofeta. Cand fi-ai luat-o? - Ieri. De ce e§ti desculfa? -O , mi-am prins tocul intr-un grilaj in drum spre munca. A crapat, a§a ca acum e instabil. Il due la cizmar dupa-amiaza.

[ Fara sa stea pe ganduri, Lila scoase din po?eta o foaie de ?mirghel §i un mb de adeziv universal. | —II repar eu. Lua pantoful - o sandala Jimmy Choo foarte eleganta - si se apuca de treaba. intrebai despre pofeta, continua, in timp ce §lefuia atenta cele baze. Am fost la Hamptons, la un cocktail, §i aveam nevoie de ceva in care sa-1 fin pe Earl Grey. -A i luat cainele cu tine la un cocktail in Hamptons? I -Da. S-ar prinde mai bine cu adeziv special pentru pantofi, dar... Ar trebui sa fina, decise Lila tragand U?or de tocul proaspat lipit. Deci. O informare rapida. Am nevoie de un sfat. if- Ii povesti ceea ce aflase, dandu-se prudentS la o par­ te in timp ce prietena ei desfa§ura role intregi de folie cu bule. - Doar fie ar fi putut sS-fi treaca prin cap sa folose§ti Facebook pentru a da de urma unor opere de arta. 1 -Tipa nu mi-a r&spuns la ultim ul mesaj, deci toata treaba s-ar putea dovedi un e§ec. Dar indiferent daca Imi raspunde sau nu, Ash vrea sa mearga in Toscana saptamana viitoare. M-a rugat sa-1 insofesc. -Te duce in Italia? - Nu e o excursie romantica, Julie, nici nu m-a? gandi la asta cand am clienfi programafi. ■ -Scuza-ma, poate ca nu, dar nimic nu poate fi mai romantic decat o calatorie in Italia, mai ales in Toscana. Cu o expresie severa, Julie i?i sprijini pum nii pe folduri $i rosti ferm: Spune-mi ca ai sa mergi. P -Asta e sfatul pe care vreau sa fi-1 cer, §i nu te pripi sa-mi dai un raspuns. Pot sa-mi gasesc o inlocuitoare pentru urmatorul client. O sa-mi faca o mica gaura in buget, dar ?tiu o tipa de mare incredere. Vreau sa merg fiindca... din atatea motive. Oricum,1trebuie sa iau o decizie repede. De aici ma due la Ash. Azi-dimineafa aproape am fost nevoita sa-1 imping afara pe u§a ca sa mearga la inmormantarea lui Vinnie, §i m-a pus sa jur ca acum am sa iau un taxi. - E o precaufie rezonabila.

Ma

doua

- U n taxi pe care nu 1-af lua de acolo unde lucrez, ci de la zece cvartale distanfa. Incep sS ma simt ca Jason Bourne. Dandu-fi la o parte p&rul de pe frunte, Lila ofta: Julie, in ce ma bag? - Cred ca efti in siguranfa cu Ash, dar situafia este riscantS. Daca efti cat de pufin nelinistita sau nesigura in privinfa... -Nu la aspectul asta ma refer. N u se pune problema sa-mi var capul in nisip. Sunt implicata in toata povestea de cand m-am uitat naibii pe fereastra in noaptea aia. M a refer la Ash. In ce ma bag? - M i se pare destul de clar. A i o relatie romantica f i ifi caufi singura probleme. - Nu m i le caut. N u tocmai. Im i place sa anticipez, sa fiu pregatita. Daca nu efti pregatit pentru diverse varia­ b le , te pot lua prin surprindere. -Tu ftii sa savurezi prezentul mai bine decat oricine, dar in masura in care nu efti atinsa personal. Ifi place sa fii cu el, ai anumite sentimente fata de el. Este clar ca acelafi lucru e valabil fi in ceea ce-1 privefte. De ce sa anticipezi probleme? -Are tendinfa sa-mi stea cam m ult prin preajml. -Situafia o impune, dupa parerea mea. -Asta e corect. Este obifnuit s& se ocupe el de toa­ te detaliile. Pe deasupra, il maicina faptulca nu a rezolvat situafia lu i Oliver. Traiefte la o intensitate incredibila. Are un stii de a-fi transforrna g&ndurile in realitate fi.... -Si fie ifi place sa te descurci singura, sa-fi pastrezi o flexibilitate deplina. Uneori insa, calea optima de urmat e sa gestionezi detaliile impreuna cu altcineva. E un alt fel de aventura. -Ai stele in ochi, o acuza Lila. Si luna. -Afa e. Sunt indragostita de Luke de la cincisprezece ani. Am negat-o m ult timp, dar Luke este iubirea viefii mele. - Ce romantic, murmura Lila apasandu-fi o mana pe inima. La fel de romantic precum povestea dintre Eliza­ beth fi Darcy.

v » Pentru mine e pura realitate. Ceea ce o face fi mai romantica. El » Presupun ca da. Zambind pentru sine, Julie fixa amluilajul cu banda adeziva, apoi spuse: Chiar fi afa, im i niergea foarte bine fi inainte. Pot fi fericita - fi la fel fl tu - de una singura. Recunoaftem o relafie specials, •ollda, tocmai daca suntem^capabile sa facem pasul cel nmre, daca putem spune: In regula, asta e un om in iHre pot avea incredere, cu care pot sa traiesc fi sa-mi Cue planuri. - Ifi faci planuri? -Ma refeream la tine, dar da. O luam incet. M ai ini cf, adauga ea cu un zambet, cand Lila ifi ingusta ochii. I )nr am lasat deoparte ultim ii doisprezece ani, care nu livseamna decat timp irosit. Vrei sfatul meu? N u da fancu piciorul doar fiindca preconizezi variabile fi porti|(! de scapare. Du-te in Toscana, ai grija de tine, rezolva Un mister fi fii indragostita. Fiindca efti. - Nu ftiu cum ar trebui sa ma simt. - Daca nici tu nu ftii... Simte pur fi simplu. -Asta schimba totul. Julie ifi flutura degetul in aer: -§i in ciuda faptului ca te m ufi de colo-colo de i flteva zeci de ori pe an, schimbarea e fobia ta. Cand nu defii tu controlul. Incearca ceva diferit. Conducefi cu randul. -Sa cedez pufin controlul, sa merg in Toscana, sa pozez pentru un tablou care nu ma interesa catufi de pufin fi pe care acum de-abia aftept sa-1 vad terminat. Sa fiu indragostita. Daca pui toate astea laolalta, inceri:area de a mom i un ucigaf cu obiecte de arta pare floare Ia ureche. -Trebuie sa ai mare grija. Vorbesc serios, Lila. Si trimite-mi un e-mail in fiecare zi cat timp efti in Toscana. De doua ori pe zi. O sa mergem la cumparaturi inainte #8 pleci. -Nu-mi permit sa merg la cumparaturi, intrucat am pierdut comisionul pentru Brooklyn.

m*i

-Te duci in Italia. Nu-fi pofi permite s5 nu mergi la cumparaturi. '•‘„§i cu asta basta“, t?i spuse Lila pe cand ie?ea din galerie. Avea sa-fi dea peste cap intregul buget de varfi ca sa-§i satisfaca un capriciu. De fapt, trecusera ani buni de cand i?i ingaduise asta ultima data, iar confinutul valizelor ei era o dovada graitoare. „Traieste-fi viafapjj se indemna. Alese sa mearga pc jos pana la Ash, ca sa poata admira vitrinele pe traseu. Doua rochii de vara noi, doua perechi de pantaloni scurfi, cateva maiouri si nifte bluze vaporoase. , Putea sa recicleze o parte din hainele de umblat prin oraf, convertindu-le in haine de lucru, f i sa mai rareascS din hainele de lucru actuale. Cata vreme ii incapeau in valize, era gata de plecare. * O vitrina ii atrase atenfia - manechinul alb, fara fafa, purta o rochie vaporoasa cu rotocoale in culori indraznefe si sandale cu barete si talpa ortopedica in tonuri verde-smarald. Nu trebuia sa-?i cumpere sandale verzi. Trebuia sa aleaga o culoare neutra, care sa se asorteze la orice exact ca incalfarile pe care le purta in acel moment. Verdele putea fi insa neutru. Iarba era verde fi se asorta cu orice daca te gandeai mai bine. In timpul acestor reflecfii profunde simfi o prezenfa in spatele ei f i, imediat, o infepatura in coaste. -Ar fi bine sa stai foarte linistita si foarte tacuta, altfel cufitul va ajunge mult mai adanc intro clipita. Da din cap daca infelegi. In vitrina magazinului, Lila zari chipul uluitor, revarsarea neagra de par. Dadu din cap. - Bun. Trebuie sa stam de vorba. Partenerul meu are o mafina, imediat dupa coif. - L-ai ucis pe partenerul tau. - Intotdeauna se gasesc alfii de teapa lui. El s-a dovedit... nesatisfacator. Stiind asta, ar trebui sa-mi oferi deplina satisfacfie. Vom merge la mafina, ca doua prietene bucurandu-se de o zi de vara. - Nu am ceea ce caufi.

I - O sa discutam. Am un loc liniftit. I Femeia ifi petrecu ferm un braf pe dupa talia I llei, ca §i cum ar fi fost cele mai bune prietene sau iuhlte. Cufitul continua sa o apese in coaste, ca un me­ mento ucigaf. p - Eu n-am facut decat sa ma uit pe fereastra. „Ramai ntlma“, ifi ordona Lila. Erau pe strada, in toiul zilei. Trebuia sa gaseasca o cale de scapare. Nici macar nu I am cunoscut pe Oliver Archer, declara ea. -§i totufi te-ai dus la inmormantare. f - Pentru fratele lui. * - Iar pe frate il cunofti foarte bine. Poate fi totul foar­ simplu. Fratele im i da ceea ce mi s-a promis, fi totul r In regula. [ Lila studie fefele trecatorilor. „Uitafi-va la mine!“ le in gand. „Sunafi la polifie!“ Nimeni nu-i acorda atenfie. - De ce faci asta? De ce ucizi? -Tu de ce locuiefti in casele altor oameni? replica Jai zambind. Cu asta ne ocupam, din asta ne caftigam existenfa. Sunt multe laude pe site-ul tau web. Suntem bune la ceea ce facem. - Deci e doar o profesie. ’ -Potrivit unei expresii americane, nu e o profesie, este o aventura. Angajatorul meu platefte bine fi se ftfteapta la rezultate de calitate superioara. Eu ii ofer rezultate de calitate superioara. Probabil ca asociatul meu se invarte in jurul cvartalului. New Yorkul, atat de aglomerat, atat de multa mifcare. Im i place. Avem asta In comun, cred. §i activitatea noastra ne permite sa calatorim. Avem multe in comun. Daca avem o discufie mulfumitoare, pofi sa te intorci, sa-fi cumperi rochia aia dragufa din vitrina magazinului. - $i daca nu? -Atunci am sa-mi fac treaba. Infelegi responsabilitatea fafa de un fef. -Eu nu af ucide pentru nici un ?ef. Polififtii ftiu cum arafi. Nu pofi...

te

utriga Insa

Cufitul se infipse pufin mai adanc, provocandu-i o usturime acuta. - Eu nu vad polififti, tu da? - Nu-1 vad nici pe acolitul tau. - Rabdare, zambi Jai. Lila tl observa pe Barbatul cu Palton tropaind spre ele. Se putea folosi de el, ifi spuse. Putea sa exploateze acea furie clocotitoare, acea atitudine agresiva. Trebuia doar sa se sincronizeze perfect, apoi... In acel moment Earl Grey scoase capul din colful pof etei fi latra fericit pentru a-fi anunfa aparifia. Tresarirea surprinsa fi usoara slabire a stransorii durara numai o clipa, dar Lila profita de ocazie. Se impinse, imbrancindu-fi adversara cu foldul fi facando sa alunece un pas in spate, apoi se rasuci f i ii trase un pumn in acea faffi uluitoare. Dezechilibrandu-se, Jai cazu in fund pe trotuar. Lila o lua la fiiga. Mai intai orbefte, coplefita de panica, cu urechile fiuindu-i fi inima bubuindu-i. Cand tndrazni sa arunce o privire rapida peste umar, o vazu pe asiatica impingand la o parte un barbat care se oprise sa o ajute. „Poarta tocuri“, ifi spuse, fi simfi o mica unda de speranf& in toiul acelei panici. Vanitatea avea sa o coste. Incepu sa alerge cat putea de repede, finandu-fi strans pofeta f i cainele care se ghemuise din nou la fundul ei. Era prea departe ca sa se intoarca la Julie fi la galerie fi ar fi trebuit sa traverseze strada ca sa ajunga la mansarda lui Ash. Dar avea patiseria. Patiseria lui Luke. Strabatu inca un cvartal la viteza maxima, ocolind pietonii, croindu-fi drum cu forfa printre ei fi ignorandu-le injuraturile cand nu se dadeau la o parte din cale. Gafaind, cu picioarele urlandu-i de durere, coti dupa coif fi dadu buzna pe Ufa patiseriei Baker’s Dozen. Clienfii incremenira, se zgaira la ea peste placintele cu piersici sau tartele cu kiwi, dar ea continua sa alerge, ocolind fara sa fovaie tejgheaua, din spatele careia

im angajat striga dupa ea, ajungand in spate, intr-o buclit&rie imensa ce mirosea a drojdie f i a zahar. H Un barbat corpolent, cu o barba de cateva zile acoperindu-i cea mai mare parte din fata rotunda, se intrcrupse din adaugatul de rozete pe marginea unui tort Cu trei etaje. - Doamna, nu avefi voie aici. - Luke, reu?i ea sa ingaime. Am nevoie de Luke. I - Inca una! I O femeie cu parul violet scoase o tava de prajituri il Intr-un cuptor, iar mirosul de ciocolata se raspandi In aer. I Intrucat ceva din expresia Lilei ii atrase atenfia, feme­ ia puse jos tava si ii aduse un scaun fara spatar. f - Stafi jos, il chem eu. I Lila trase aer in piept fi vari mana in pofeta dupa te­ lefon, moment in care il simfi pe Earl Grey tremurand. - O , scumpule, im i pare rau! - Potaia n-are ce cauta aici! Cofetarul isi lasa deoparre seringa de ornat, iar vocea i se ridica doua octave: Ce 6 chestia aia? Scoatefi-o imediat din bucatarie. - Im i pare rau. Urgenfa. Lila stranse cafelul agitat la piept fi se apuca din nou l5-?i caute telefonul. Nu apuca sa formeze 911, ca Luke veni in goana pe scari. -Ce s-a intamplat? Unde e Julie? - La galerie. E in regula. Avea un cufit. -Julie? -Nu. Asiatica. Avea un cufit. A trebuit sa fug. Nu ftiu daca m-a vazut intrand aici. Nu m-am uitat in (pate. Sau poate era o mafina. Nu ftiu. i -Stai jos. Luke o lua efectiv pe sus fi o puse pe scaunel, Simon, adu-i nifte apa. -Sefu’, are un animal. Nu putem permite accesul animalelor in bucatarie. -E un pudel de jucarie, protesta Lila strangandu-1 fi mai tare in brafe. Il cheama Earl Grey fi mi-a salvat

viafa. Mi-a salvat viafa, repeta ea, uitandu-se din nou la Luke. Trebuie sa sunam la politie. §i pe Ashton. -Ma ocup eu de asta. Bea acum. - Sunt bine. Doar m-am panicat pufin. Nu am mai fugit atat de repede de la orele de atletism din liceu, suspina ea inghifind apa cu lacomie. Im i dai, te rog, un castron? Trebuie s9.-i dau lui Earl Grey nifte apa. Este destul de zdruncinat §i el. -Aducefi-i un castron, porunci Luke. - Sefule! -Aducefi un castron, pe tofi dracii. Am sa te insofesc eu pana la Ash, §i o sa sunam la polifie. Poti sa ne spui ce s-a intamplat? - In regula, spuse ea luand castronul pe care Simon i-1intinse fovaitor. -Ala nu-i caine, bombani cofetarul. - Mi-a salvat viafa. - Ei bine, nu-i... Doamna, va curge sange! -Im i... Panica reaparu cand cobor! privirea §i vazu dara de pe cama?a. Smuci in sus tivul, apoi se infiora de u§urare. Doar m-a impuns cu lama de cateva ori. Nu e decat o zgarietura. - Hallie, adu trusa de prim ajutor. -Nu e nimic, sincer, in afara de faptul ca mi s-a distrus cama§a alba de ocazie. - Stafi lini^tita, doamna, ii dau eu apa cainelui. - L-am speriat cand am rupt-o la fuga. Vazand expresia blanda ce aparu in ochii lui Simon, incerca sa explice: E Lila. Adica eu sunt Lila. El e Earl Grey. Cu mare atenfie, ii intinse cofetarului cainele ?i castronul. -Nu vreau decat sa curaf rana, ii spuse Luke, pe tonul domol al unei mame ce alina un copil speriat. Vreau doar sa o curaf si sa o bandajez. -Bine, bine. Eu am so sun pe doamna inspector Fine. S-o intreb daca ne putem vedea acasa la Ash. El ma a§teapta. Am intarziat. Era amefita. Odata ce adrenalina se epuizase, i$i simfea corpul u§or ca un fulg. Recunoscatoare, accepta

*prijinul lui Luke pe scurta distanfa pana la mansarda lui Ash. Daca nu ar fi ancorat-o el, avea impresia ca s-ar ft ridicat in aer §i ar fi fost dusa de vant. * Fusese atat de calm ?i bland la patiserie, iar acum pftrea solid ca un stejar care ar fi rezistat in fafa oricSrei iurtuni. Fire§te ca Julie il iubea. -Tu e?ti stejarul ei. -Ce anume sunt? -E§ti stejarul lui Julie. Cu r&d&cini sSnStoase, adanci. - In regula. I I?i pastra bratul in jurul ei fi, cu o mana blanda, ii masa umarul ca so linisteasca. [ Lila il vazu pe Ash_ fugind spre ei, napustindu-se cu o viteza incredibila. II simfi apoi ridicando in brafe, direct de pe trotuar. -Sunt bine, se auzi spunand. I -Ma due la Julie, spuse Luke. Trebuie sa ma asigur c8 e bine. |, - Du-te. Ma ocup eu de ea. i - Pot sa umblu. E caraghios, am alergat vreo trei cvartale. Pot sa umblu. -Nu acum. Ar fi trebuit sa te a§tept. Sau sa vin dupa tine. - Inceteaza! Dar cum nu mai avea energie sa se impotriveasca, i§i •prijini capul pe umarul lui in timp ce Ash o duse pe sus pSna la mansarda §i o aseza pe o canapea. ! - Lasa-ma sa vad unde te-a ranit. r -S-a ocupat deja Luke de asta. M-a zgariat, atata tot. Voia doar sa ma sperie, ceea ce a §i reu§it. Sincer. Insa doar atat a facut §i nu a obtinut ceea ce-§i dorea. Nenorocita mi-a distrus cama§a. i - Lila. I I Cand Ash i?i cobori fruntea peste a ei, Lila lasa sa-i sca­ pe un oftat prelung §i simfi amefeala indepartandu-se. S Prindea din nou radacini, i?i dadu ea seama. Nu avea dfl fie luata de vant, fiindca o finea el. | - Earl Grey marcheaza din nou. - Poftim?

-A scos capul din pofeta fi a f5cut-o sa tresara. Tocmai incercam sa ma folosesc de Barbatul cu Palton, dar Earl Grey a fost mai bun. Cine se afteapta sa vada un caine iefind la iveala dintr-o pofeta, mai ales cand efti concentrat sa rapefti pe cineva in toiul zilei? A m profitat de momentul de deruta ca s-o imbrancesc, dupa care i-am dat un pum n fi am f&cuto s5 cads in fund. $i am fugit. Purta tocuri, ceea ce im i demonstreazi ca e vanitoasa fi exagerat de increzatoare. Ticaloasa m-a subestimat. Acum da-mi voie, trebuie sa ma ridic. Se opinti de pe canapea, luand cainele din pofeta, fi incepu s&se invarta cu el in brafe, cum ar fi facut cu un bebeluf agitat. Acum simfea si furie, si u§urare. Indignarea dadu in clocot, alungand ultimele rama?ife de teama. -N u credea ca am sa-i fac probleme. Se gandea cS am sa ma supun cuminte ordinelor ei, tremuratoare §i slaba, §i proastd. Incearca sa ma atace la lum ina zi­ lei, m m ijlocul cartierului Chelsea, si nu se a^teaptfl sa-i opun rezistenfa? Se rasuci pe calcaie si se intoarse spre canapea cu ochii scanteind, cu fata imbujorata de manie: Pentru numele lu i Dumnezeu, sunt fiica unui locotenent-colonel din armata Statelor Unite! Poate ca nu §tiu kung fu, dar ftiu cateva miscari simple de autoaparare. Stiu sa manuiesc o arma. $tiu cum sa am grija de mine. Ea este cea care a aterizat in fund. Deci cine e cafea acum? - Te-a taiat. -A vrut sa-fi bata joc de mine. Panica, focul, tremuraturile se stransera toate laolalta fi se regrupara in acea furie pura, clocotitoare. „ 0 sa avem o mica discufie“, mi-a zis, pe tonul ala arogant, superior al ei. Si daca nu-i dadeam satisfacfie, ei bine, era nevoita sa-fi faca treaba. Adica sa ma omoare. Voia sa ma vada tremurand, plangand fi implorand la fel ca biata iubita a lui Oliver. Ei bine, nu a obtinut ce voia, afa-i? Poate ca mi-a distrus cea mai buna camafa alba, dar o sa se gandeasca la mine

de fiecare data cand se privefte in oglinda sau se a?aza undeva in urmatoarele cateva zile. Ash se opri in fafa ei cu mainile in buzunare. -Ai terminat? -Aproape. Unde e Luke? - S-a dus sa o vada pe Julie. -Asta e bine, doar ca acum o sa fie §i ea ingrijorata. Coborand privirea, vazu ca Earl Grey adorrmse cu capul pe pieptul ei ?i suspina: Toate aventurile astea 1-au epuizat. Scoase din geanta patura catelului, o intinse pe canapea, apoi il instala comod pentru un pui de somn. Aveam de gand sa fac acela§i lucru, sa o imbrancesc §i sa fug, urma ea. Dupa aceea a? fi avut insa nevoie de o vizita la Urgenfe §i cateva copci. Rana ar fi fost neindoielnic m ult mai grava. Dar Earl Grey mi-a oferit exact acea fracfiune de secunda, exact atat cat Im i trebuia ca sa acfionez fara sa ma pun in pericol. Am sa-1 due la magazinul de animale ?i am sa-i cumpar tot ce-fi dore^te. - Cum ai sa §tii ce-§i doreste? I' -Avem o legatura telepatica acum. E aproape ca o chestie de Jedi. M ai calma, se aseza pe braful canapelei, dezmierdand cafelul in timp ce se uita la Ash. Ma pricep destul de bine sa citesc oamenii, spuse dupa cateva clipe. Stau ?i ii observ - a§a am facut dintotdeauna. Am fost toata viafa un outsider - este statutul rezervat copiilor nou-venifi. A?a ca Inveti, sau cel pufin eu am Invafat, sa-i prive§ti, sa le cunosti firea, sa-i descifrezi. §i sunt destul de buna la asta. Orice i-a? fi spus, daca ar fi reu?it sa ma duca in acel loc izolat de care vorbea, m-ar fi ucis dupa ce termina cu mine. I-ar fi facut placere. Asta e vocatia ei. - O sa-i dau oul Faberge §i o sa' punem capat nebuniei. -Nu va fi suficient, nu pentru ea. Asta incerc sS-fi spun. Poate ar fi suficient pentru angajatorul ei, §i sigur are unui, intrucat 1-a menfionat. Dar nu va fi sufi­ cient pentru ea, mai ales acum. Se ridica §i se apropie de el, conftienta ca era pregatita sa fie finuta in brafe,

s5 il finS la randul ei. Continua pe un ton domol: Are o piele farii cusur. VSzuta de aproape, fafa ei e pur ?i simplu nSucitoare, iar tenul e perfect, insa este ceva in neregula cu ochii ei. In ochii ei, se corecta Lila. Exists un personaj in cSrfile mele, o fiinf& salbaticS indiferent daca e sub forma de om sau de lup. Are acela§i gen de ochi. - Sasha. - Da, zambi Lila. Chiar ai citito, deci. Mi-am dat seama ce hram poarta cand am privit-o in ochi azi. Este o uciga?8. Nu e vorba doar de profesie, ci asta e esenfa ei. Este sSlbatica, pentru ea luna e intotdeauna plina. De un calm glacial, Lila trase aer in piept §i urma: Ash, am putea sa-i dam oul Faberge impachetat cu fundifa ?i tot m-ar ucide, la fel §i pe tine, fi pe oricine ar incerca sa-i stea in cale. Are nevoie sa o faca, a?a cum tu simfi nevoia sa pictezi, iar eu sa scriu. Poate chiar mai mult de atat. - Eu am nevoie sa te ftiu in siguranfa, chiar mai mult de atat. -Atunci trebuie sa terminam povestea asta fiindca, pana cand nu o facem, pana cand nu ajunge in inchisoare, nici unul dintre noi nu va fi in siguranfa. Crede-ma, Ash. Am vazut asta in ochii ei. -Te cred. Iar tu crede-ma cand ifi spun ca, pana nu ajunge in inchisoare, tu nu mai ie§i din casa singura. Nu ma contrazice, se rasti el, inainte ca Lila sa deschida gura. Data viitoare nu te va mai subestima. Gandul o irita, insa i§i dadu seama ca era adevarat. -Ai dreptate in privinfa asta. - Ce-ai vrut sa spui cand te laudai ca §tii sa manuiefti o arma? -Am crescut printre militari, ii aminti ea. Tata m-a invafat cum sa manuiesc o arma, cum sa trag. Poate ca n-am mai facut nici una, nici alta de vreo cinci sau $ase ani, dar a§ fi in stare daca a$ fi nevoita. $i ftiu cateva mifcari de box - mai mult, cunosc unele tehnici de autoaparare eficiente. La nici o luna dupa ce m-am mutat la New York, un gunoi a incercat sa ma jefuiasca.

Ei bine, i-am tras una in boa?e de i-au zburat in g£t. Pro babil nu au coborat inapoi nici pana acum. | -Reu?e?ti de fiecare data sa ma surprinzi. fi’ O stranse iara§i la piept. imbrafifand-o ca so aline §i sS se linifteasca el insu§i. Ifi spuse ca Lilei nu avea sa-i trebuiasca un pistol cand f i daca se mai ciocneau de ucigafa asiatica. Nu lovise in viafa lui o femeie, nici nu se gandise vreodata sa o faca, dar avea sa admita o excepfie pentru cea care varsase sangele iubitei lui. ; El avea grija de ceea ce-i aparfinea, se gandi in timp ce o saruta bland. - Deschid eu, ii spuse cand auzi soneria. Probabil erau polififtii sau Luke. Oricum ar fi fost, situafia era pe punctul de a se debloca. Era mai mult decat pregatit sa acfioneze.

capitolul 20 | Julie dadu buzna inauntru fi imediat se arunca in brafele Lilei. If -Efti bine? O, Doamne, Lila. I -Sunt bine;, Nu fi-a spus Luke ca sunt bine? - Da, dar... Ii dadu drumul doar cat sa-i studieze fafa, moment in care exclama: Te-a atacat! - Nu tocmai. -Avea un cufit. O, Doamne! Te-a taiat! Ifi curge sange. -Nu. Lila ii prinse fafa intre palme pentru a o putea privi in ochi. M-a zgariat, iar Luke m-a oblojit. §i eu am impinso in fund. - Probabil te-a urmarit de la galerie. -Nu §tiu. Cred ca se plimba prin carrier, sperand sa aiba noroc. §i a avut - pana am pocnito eu. Chiar daca am pierdut o cama$a alba frumoasa, per total am ie§it in caftig. -Ai scapat de data asta, insa ar trebui sa mergi sa stai la parinfii tai cateva saptamani. Alaska e prea departe ca sa te urmareasca acolo.

-Nici gand. Ash fi cu mine putem sa-fi explicam ce anume o sa se intample, dupa.*. Se intrerupse cand auzi soneria. - Polifia, anunfa Ash, aruncand o privire la monitorul interfonului. -Vorbim mai incolo, zise Lila strangand mana prietenei sale. Ai incredere in mine. Din prag, Fine fi Waterstone aruncara o privire scurta, impasibila, spre grupul de persoane. Apoi ochii lui Fine se oprira asupra sangelui de pe camafa Lilei. -Afi fost ranita? - E ceva minor. Nu ar trebui sa facem o cafea sau sa bem ceva rece? Mi-ar prinde bine o bauturS. cu gheaf&. -Ma ocup eu de asta, anunta Luke pornind spre bucatarie. Cunosc bine locuinta. - Haideti sa luam loc. Avand grija sa evite rana, Ash ifi incolad braful pe dupa talia iubitei sale. Lila ar tre­ bui sa stea jos. -Sunt bine, dar nu mi-ar strica un pic de odihna. Inlanfuifi, cei doi se afezara pe canapea, in vreme ce inspectorii luara loc in fafa lor. - Ce-ar fi sa ne spuneti totufi ce s-a intamplat? incepu Fine. -Trecusem pe la Julie, la galerie, in drum spre casa. Ash voia sa lucram la tablou in cursul dupa-amiezii. Lila se instala confortabil fi le spuse restul poveftii, oferind cat mai multe detalii posibil. Cand il prezenta pe Earl Grey, Fine paru ufor focata, in timp ce fata lui Waterstone se lumina cu un ranjet. -Asta este cea mai tare chestie pe care am vazut-o vreodata! - E teribil de dulce. $i e eroul meu in acest moment. Cand a scos capul din poseta, a luat-o prin surprindere, mi-a oferit ocazia sa actionez. Am pus-o la pamant f i am luat-o la fuga. -Nu 1-afi vazut niciodata pe acest partener de care a pomenit? Fine ii arunca pudelului o privire prudenta cand acesta ii adulmeca varfurile pantofilor.

[ ; -Nu. Nu-i datorez recunostinta doar lui Earl Grey, ci fi traficului din New York, Individa nu a reufit sa mS prinda. Era incalfata cu tocuri, afa ca am putut »&i-o iau bine inainte. Cand a inceput fi creierul sa-mi functioneze, am luat-o spre patiseria lui Luke. Ii zambi b&rbatului, care tocmai intra cu nifte pahare inalte de ceai cu gheafa, fi spuse pe un ton spasit: Cred ca eram pufin isterica. f -Nu. Te-ai descurcat, o asigura el impartind paharele. 1 -Mulfumesc. Apoi v-am sunat, fi iata-ne aici. Femeia are par lung - ti ajunge pana la omoplafi. Are pufin peste un metru faptezeci fara tocuri fi vorbefte fara ac­ cent. Intonatia e putin ciudata, dar engleza e buna. Are ochi verzi, verde-deschis, fi crima e ocupafia ei, pentru bani fi pentru placere. Dar ftiti deja toate astea, incheie Lila. $tifi cine e. -Numele ei e Jai Maddok. Mama ei e cetacean chinez, tatal era engleiz - acum decedat. Fine facu o pauza, pSrand sa reflecteze, apoi continua: E cautata in mai multe fari. E specializata in asasinate fi furturi. Acum trei ani a atras intr-o capcana doi membri ai M I6 care incercau sa-i dea de urma fi i-a ucis pe amandoi. De atunci a mai fost observata de cateva ori. Informafiile despre ea sunt sumare, dar anchetatorii care au avut de-a face cu ea sau au studiat-o sunt tofi de acord ca e nemiloasa, vicleana fi nu se da batuta pana nu obfine ceea ce vrea. -Af putea sa confirm toate astea. Dar viclean nu inseamna intotdeauna rezonabil, murmura Lila gandindu-se la ochii verzi ai asasinei. E sociopata f i narcisista. -Nu ftiam ca suntefi licentiata in psihiatrie. ( - $tiu ce am avut in fafa ochilor azi, replica Lila pe un ton glacial. Am scapat din mainile ei fiindca nu sunt proasta fi pentru ca ea a dovedit o siguranfS. de sine exagerata. -Oricine reufefte sa scoata din joc doi agenti cu pregatire serioasa ar avea motive intemeiate sa fie sigur pe el.

-A avut timp s5 planifice, spuse Ash, inainte ca Lila sS. apuce sa vorbeasca. §i atunci a fost ceva ce finea de propria ei supraviefuire. Adaugafi fi faptul ca avea de-a face cu doi oameni pe care probabil ii respecta ca profesionifti. Lila incuviinfS din cap. Ash infelegea, ifi spuse. Infelegea exact ce gandea, ce simfea. - Cu Lila? urma el. S-a gandit ca va fi floare la ureche ?i a fost neglijenta. -Sa nu va bazafi ca seva intampla din nou, interveni Waterstone. A t avut noroc azi. -Nu ma aftept sa faca cineva aceeafi grefeala de doua ori. Nici macar eu, adauga Lila. -Atunci dafi-ne oul Faberge, lasafi-ne sa facem un anunf public. Va spalati pe maini de toata povestea, iar ea nu va mai avea nici un motiv sa va atace. - $tifi bine ca nu e adevarat, riposta Lila. Ash fi cu mine suntem nifte detalii ramase in aer pe care ar trebui sa le rezolve. Mai mult, am insultat-o azi, iar ea nu va trece asta cu vederea. Daca va dam oul, singurul lucru pe care il va mai dori de la noi va fi placerea de a ucide. Waterstone se apleca ufor in fa(a. Tonul lui, intreaga atitudine reflectau rabdarea pe care Lila ifi imagina ca incerca sa fio pastreze cand avea de-a face cu cei doi adolescenfi ai lui. - Lila, putem sa te protejam. La ancheta participa fi FBI, fi Interpol, ba s-a creat fi o comisie interdepartamentala de investigate. -Cred ca afi putea fi a t face-o. Pentru o vreme. Dar in cele din urma, nevoia de limitare a bugetului - bani fi personal - s-ar face simfita. Ea ifi poate permite sa aftepte. De cat timp lucreaza ca asasin platit? - De cand avea f aptesprezece ani, poate chiar faisprezece. - Cam jumatate din viafa ei, deci. -Cam pe acolo. -Avefi detalii despre ea, dar nu ftifi pentru cine lucreaza acum. interveni Ash.

j -N-am inca. LucrSm la asta, avem profesioni§ti excelenfi, spuse Fine vioaie. Vom ajunge §i la cel care 0 plSte^te.

[ -Chiar de ar fi a§a, chiar daca afi reufi sa ajungefi la el, pe ea tot nu afi opri-o. ! -Un motiv in plus pentru care aveti nevoie de protecfie. 1 -Lila §i cu mine o sa plecam pentru cateva zile. Ar trebui sa venifi §i voi, li se adresa Ash lui Luke §i Julie. O sa discutam despre asta. | -Unde? intreba Fine. ‘ - In Italia. O sa stam departe de New York o vreme. Daca reu§ifi sa o prindefi cat timp suntem plecafi, problema se rezolva. O vreau pe Lila in siguranfa, domnilor. Imi vreau viafa inapoi §i vreau ca persoana responsabila pentru moartea lui Oliver §i Vinnie sa fie prinsa §i inchisa dupa gratii. Nimic din toate astea nu 8e va intampla pana nu reusejte cineva sa o opreasca pe Jai Maddok. , -Avem nevoie de adresa dumneavoastra din Italia, cand plecafi, cand intentionafi sa va intoarcefi. -O sa va ofer toate informafiile necesare. -Nu incercam sa va ingreunam munca, adauga Lila, j Fine indrepta o privire rece spre ea: 1 - Poate ca nu, dar nici nu ne-o u?urafi deloc. h Lila reflecta mult la acest lucru dupa plecarea Inspectorilor. [, -Ce ar trebui sa facem? Sa plecam undeva §i sa ne ascundem pana o gasesc ei si o arunca in inchisoare ceea ce nimeni nu a reu?it sa faca in mai bine de zece ani? Nu noi am provocat situafia asta, nici nu am cerut-o. Eu doar m-am uitat pe fereastra. Tu ai deschis o Scrisoare de la fratele tau. | - Daca ascunzandu-ne am rezolva problema, a§ face tot ce mi-ar sta in putere ca sa te conving sa te ascunzi. Dar... Ash, care incuiase u§a, se a§eza din nou langa ea §i continua: Ai avut dreptate cand ai spus ca ar putea sa a§tepte pur §i simplu. Daca se da la fund acum, nu putem $ti cand §i de unde va incerca sa te atace din nou.

- Sau pe tine. -Sau pe mine. Deci, Italia. - Italia, consimfi Lila, apoi se uita spre Julie fi Luke. Putefi veni? -Nu ?tiu. Nu m-am gandit sa-mi iau liber chiar acum. Mi-ar placea foarte mult, recunoscu Julie. Dar nu §tiu ce am putea face noi. -Ne-afi ajuta sa extindem cercetarile, o lamuri Ash. Am fi patru in loc de doi. §i, dupa ceea ce s-a Intam­ plat azi, nu vreau ca Lila sa mai mearga nicaieri singura. N-am zis ca nu te pofi descurca, adauga el, anticipandu-i impotrivirea, dar de data asta nu putem lasa nimic in voia sorfii. -Impreuna suntem mai in siguranfa. A? putea gasi o solufie, reflecta Luke. Surprinzand privirea lui Ash, citi mesajul - „Am nevoie de pufin ajutor“ - §i dadu din cap. Da, pot gasi o solufie. Julie? -A? putea sa maschez calatoria intr-o deplasare in interes de serviciu. Am sa vorbesc cu proprietarii, sa prezint problema din perspectiva asta, §i avand in vedere ca recent am facut ni§te vanzari importante, cred ca vor fi de acord. -Bun. Ma ocup eu de restul. Lila se intoarse nedumerita spre Ash. - Cum adica te ocupi tu de restul? -Va trebui sa ajungem acolo, sa ne cazam undeva, sa ne deplasam la fafa locului. De astea ma ocup eu. - De ce tu? -Fratele meu, rosti Ash, punandu-?i o mana peste a ei. Era greu sa combata simplitatea §i sinceritatea acelui raspuns, decise Lila. I§i intoarse mana pentru a-§i impleti degetele cu ale lui. -In regula, dar eu sunt cea care a contactat-o pe Antonia Bastone. Eu o sa ma ocup de asta. -Pofi fi mai clara? -Odata ce rezolvam transportul, cazarea §i deplasarea pe plan local, ne-ar ajuta sa avem o cale de acces in vila Bastone. Am sa ma ocup eu de asta.

I - Sunt sigur ca pofi. I -Pofi sa te bazezi pe mine. Ic'-.Se pare ca o sa va insofim fi noi. Acum insa tre­ buie sa ma intorc, daca nu mai avefi nevoie de mine, Ipuse Luke. v -Ma descurc de aici incolo. Trecand mangaietor 0 mana peste parul Lilei cand se ridica, Ash zise: Mulfumesc. Pentru tot. 1 -Af spune ca ifi stau la dispozifie, dar sper sa nu mai am prea curand ocazia sa oblojesc ranile doamnei tale. I -Ai facut-o perfect! exclama Lila, sarind sa-1 imbrallfeze. Daca voi avea vreodata nevoie de o mana calma yi eficienta care sa-mi panseze ranile, ftiu exact la cine JS apelez. 1 - O idee ar fi sa stai departe de femeile nebune, iposesoare de arme albe. Luke o saruta ufor in timp ce schimba un mesaj din priviri cu Ash pe deasupra capului ei, apoi i se adresa lui Julie: Vin sa te iau la gfarfitul zilei. i -Efti cumva garda mea de corp? pufni ea. ■ \-A§a se pare. I< —Nu ma deranjeaza. Strangandu-§i prietena in brafe, Julie ii murmura: Ai grija. I - Promit. K -Si fa ceva la care efti maestra. Impacheteaza-fi o valiza cu pufine lucruri. Vom face cumparaturile in Italia. Julie se intoarse spre Ash sa-1 imbrafifeze, cerandu-i: Sa ai grija de Lila, indiferent daca ea vrea sau nu. - Deja fac asta. I: -Te sun mai tarziu, ii striga Julie din prag Lilei, apoi iefi impreuna cu Luke. V Lila aftepta ca Ash sa fixeze la loc zavoarele, dupa care spuse imbufnata: | -Nu sunt imprudenta. ■; -Nu. Tendinfa de a-fi asuma riscuri nu e neaparat aemn de imprudenfa. Si tendinfa de a avea grija de detalii nu e neaparat semnul unui exces de autoritate.

-Hmm. A?a poate pSrea in ochii unei persoane care este obi?nuita s&se ocupe singura de detaliile care o privesc. -Probabil, exact la fel cum pentru un tip obi?nuit st-?i asume riscuri gandul ca exists cineva hotSrat sa ?i le asume alaturi de el poate parea o dovadfl de imprudenfa. -Asta e o mica dilema. -Ar putea fi, dar avem una mai mare,, zise Ash punand u§or o mana deasupra ranii Lilei. In momentul de fafa, prioritatea mea e sa ma asigur ca asta nu se va mai intampla niciodata. Solufia e sa gasim o cale de a o inchide pe Jai Maddok in spatele gratiilor. - Iar primul indiciu s-ar putea afla in Italia. -Asta e planul. Daca a? fi ?tiut ca se va intampla asta, ca vei fi ranita, nu te-a? fi abordat niciodata la secfia de polifie. Dar m-a? fi gandit la tine. Fiindca, in ciuda vartejului de evenimente, imaginea ta mi-a ramas intiparita in minte. De la prima vedere. - Iar eu, daca af fi ftiut ca se vor intampla toate astea, a? fi venit dupa tine. - Dar nu e§ti imprudenta. -Pentru unele lucruri merita sa-fi asumi riscul. Nu §tiu ce se va intampla in capitolul urmator, a§a ca vreau sa merg mai departe pana aflu. - La fel ?i eu. Se gandea insa la ea. Doar la ea. -Am sa renunf la Brooklyn ca sa merg in Italia, am sa te las sa rezolvi tu detaliile §i am sa fac rost de o intrare la familia Bastone. Iar cu restul ne vom descurca din mers. - E perfect. A i chef sa-mi pozezi? - De asta sunt aici. Restul a fost 0 digresiune. -Atunci hai sa ne apucam de treaba. Lila se apropie de caine $i-1lua in brafe. -Vine si el oriunde merg. - Dupa ziua de azi, nu am nimic impotriva.

■' Ash alunga orice alt gand atunci cand picta. Lila vedca asta din felul in care se concentra asupra lucrSrii. Tr&satura sau rotocolul desenat de penelul lui, inclinartia capului, pozifia ferm& a picioarelor. La un moment dat ifi prinse o pensula in dinfi si cu alta amestecS vopselele pe paleta. I Ar fi vrut sa-1 intrebe de unde ftia ce pensula sa foloseasca, cum decidea in privinfa asta sau a amestecului de culori. Era o tehnica invafata, sau totul se baza pe inspirafie? t I§i spuse insa ca, atunci cand un barbat avea un aer atat de intens, cand putea privi in ea ca fi cum i-ar fi putu t vedea fiecare secret - trecut f i viitor - era mai bine pentru amandoi sa pastreze tacerea. | In plus, el rareori scotea vreun cuvant in timp ce m&na ii alerga peste panza pentru a adauga cate un detaliu marunt pe fundalul sonor al muzicii bubuitoare. f Pentru o vreme, privirea lui verde ca un laser se concentra exclusiv asupra panzei. Lila crezu ca uitase de prezenfa ei, avand in minte doar imaginea pe care voia g-o creeze, doar culori, textura, forma. L Apoi ochii lui se afintira asupra ei, cu o asemenea intensitate incat Lila ar fi putut jura ca intreaga suflal re i se desprinsese de corp. O sfredeli pref de o clipa fierbinte, vibranta, inainte de a-fi indrepta iarafi atenfia asupra panzei. Ash era ca un carusel emotional, ifi spuse Lila. Recu­ noscu in sinea ei ca-i placeau cursele rapide, nebunefti, In mafinariile rotitoare, dar un barbat care putea sa-i taie rasuflarea fara un cuvant, fara o atingere, definea o putere formidabila. Oare ?tia ce efect avea asupra ei, cum ii tresalta inima in piept, cum ii alergau fiorii de emotie pe piele? Erau amanfi acum, iar Lila acceptase intotdeauna contactul fizic ca pe un lucru firesc. Dar aceasta valtoare emofionala era noua fi imbatatoare. §i terifianta intr-o anumita masura. Exact cand bratele incepura sa-i tremure, cainele se trezi, scheuna fi porni fopSind spre ea.

-Nu, se rasti Ash, cand Lila dadu sa se mifte. -Ash, brafele mele cantaresc cate o tona fiecare, iar cainele vrea sa iasa. - Ramai asa, inca un minut. Un minut. Cainele scanci, iar tot corpul ei incepu sa vibreze de durere in timp ce pensula lui trasa linii lungi, lente. -Bun. In regula. Se dadu in spate cu ochii ingustafi, cu sprancenele impreunate, pentru a studia ce realizase in ziua aceea. Bun. Lila lua in brafe cainele, apoi ifi frecfiona umerii ce o dureau: - Pot sa vad? il ruga Lila apropiindu-se cu Earl Grey in brafe. - Efti tu. Ridicand din umeri, Ash se apropie de o masa de lucru f i se apuca sa-fi curefe pensulele. Ii pictase corpul, liniile alungite ale rochiei, flirtul jucau? al juponului. Vazu conturul ce indica unde aveau sa se afle bratele fi chipul, dar acestea nu fusesera inca trasate pe panzS. Doar liniile generale, unghiurile, un picior intr-o posturS grafioasa, cambrata. -Ar putea fi oricine. - Dar nu e oricine, efti tu. -Tiganca fara Cap. -Am sa ajung fi la asta. Realizase o parte din fundal - portocaliul §i auriul focului de tabara, norul de fum din spatele ei, o parte din cerul spuzit de stele. Prezenta ei nu era necesara pentru acestea, se gandi Lila. - De ce amani pictarea fefei? -A fefei tale, o corecta el. Fiindca e cea mai importanta. Liniile, culorile, curbele brafelor tale - toate sunt importante, toate spun ceva. Dar fafa ta va spune totul. - $i ce anume va spune? - O sa aflam. Du-te sa te schimbi si pofi sa-fi iei ceva din garderoba daca vrei sa-fi inlocuiefti camafa. Eu scot cainele. Trebuie sa-mi strang cateva lucruri, apoi mergem la tine. Raman peste noapte. -Asa, pur si simplu?

0 scanteiere palida de iritare aparu pe chipul lui. B A m trecut de acel punct, Lila. Daca vrei sa dam ina­ poi pofi sa-mi eeri sa ma culc in alta camera. Nu am s-o fee, am sa te seduc, dar pofi sa-mi ceri. f Cum nu reusea sa decida daca tonul lui sec era irilm\t sau excitant, Lila abandona subiectul fi se intoarse 1 garderoba. I Dupa ce analiza opfiunile, se opri la un maiou ver>!t-pastel, studiindu-?i zgarietura bandajata inainte de a-1 pibraca. Apoi ifi cerceta chipul. ■ Ce avea sa spuria acesta? se intreba ea. Ash ftia deja? Atftepta? Si-ar fi dorit sa o fi pictat deja, ca s5 afle cum n vedea el. R Cum ar fi putut sa se instaleze confortabil, sa duca o vliifa liniftita, fara acele raspunsuri? Cum ar fi putut sa htca asta cata vreme nu ftia cum funcfiona totul - cum luncfiona Ash cu adevarat? | Ifi indeparta maeihiajul dramatic intrebandu-se de I'C-fi mai daduse silinfa, din moment ce fafa ei ramasese o pat& alba pe panza. Ash avea probabil vreun motiv ftftistic pentru care ifi dorea ca ea sa intre complet in pielea personajului pe care fi-1 imaginase. r Seducfie? Nu, nu voia sa fie sedusa. Acest lucru prelupunea un dezechilibru de putere, un fel de cedars involuntara. Dar Ash avea dreptate, trecusera de acea llmita - fi ftiau amandoi ca ifi dorea sa ramana cu ea, t& fie cu ea. E Cat timp pozase se incarcase cu o tensiune cu neputinfa de ignorat. Era mai bine sa o disipeze, cad, slava Domnului, aveau surse de stres mai importante. |: Sangele de pe camafa ei distrusa era un memento sumbru. Uitandu-se la pata, rememora atacul. Nu putea sa nu recunoasca faptul ca ar fi trebuit sa fie mai atenta. Poate ca astfel nu ar fi fost luata prin surprindere $i poate ca nu ar fi avut acum o cSmafa distrysa fi nu ar fi fost bandajata. Era in stare fi intenfiona sa corecteze acest lucru. Chiar fi afa, simfea ca iefise victorioasa din acea mica batalie.

Jai o fScuse s5 sangereze pufin, dar nu obfinuse nimic altceva de la ea. Facu sul cama?a pentru a o baga in pofeta. Era mai bine sa o arunce in coful de gunoi al clientului decat in cel al lui Ash. Daca o gasea intamplator, hotararea lui dc a o^proteja nu avea decat sa se intareasca. I§i scoase telefonul fi facu o verificare rapida. Cinci minute mai tarziu cobori in ftiga scarile, exact cand Ash intra cu pudelul in casa. -Mi-a raspuns Antonia. Au mufcat momeala, Ash! A vorbit cu tatal ei - cel care a fost iubitul Mirandei Swanson. Faptul ca am pomenit acest nume a fost de ajutor, plus ca are o prietena care mi-a citit cartea. Am reufit! -Ce a spus tatal ei? -Vrea sa ftie mai multe despre ceea ce fac, ceea ce caut. I-am spus ca saptamana viitoare voi caiatori la Florenfa cu nifte prieteni fi am intrebat daca ar fi posibil sa ne vedem - cand fi unde alege el. Apoi am pomenit de numele Archer, fiindca, ei bine, banii vorbesc pe limba celor cu bani, nu-i afa? -Cel pufin ii fac sa asculte mai atent. -E acelafi lucru. Mulfumita de ea insafi, scotoci prin pofeta dupa o mingiuta pe care o rostogoli pe podea in calea pudelului, apoi continua: Fac o calatorie profesionala fi de placere cu tine fi alfi doi prieteni. Cred ca Ufa tocmai s-a mai deschis cativa centimetri. -Poate. Sunt convins ca sofii Bastone ftiu ce comoara au. Miranda Swanson o fi ea complet ignoranta, dar un tip ca Bastone trebuie sa ftie ca define un obiect de arta rar, care valoreaza o avere. Cum Earl Grey ii aduse mingea fi i-o lasa plin de speranfa la picioare, Ash o impinse cu piciorul. -Asta daca-1 mai define, comenta el in timp ce cainele se repezi bucuros dupa minge. -Daca... Fir-ar sa fie, se poate sa-1fi vandut! Nu m-am gandit la asta. -Afacerile de familie - podgorii, livezi de maslini - genereaza cateva milioane pe an, iar el conduce

toate firmele respective. Un ignorant n-ar putea sa obfilift ?i sa pastreze o asemenea pozifie. Daca mai are oul, lie ce ne-ar spune, de ce ni 1-ar arata? R -Plimbarea in pare te-a facut sa virezi spre un pesimism crunt. | -Eu i-af spune mai degraba realism, preciza Ash lovind iar mingea. B -Am reusit sa obfinem o oarecare deschidere din partea lor. Trebuie sa vedem ce se intampla mai departe. -Exact asta vom face, dar cu afteptari realiste. Da-mi voie sa-mi iau cateva lucruri, apoi ne intoarcem acasa la tine. Prinzandu-i fafa in cauful palmelor, Ash murmura: Cu afteptari realiste. I -Mai exact? | Ifi atinse ufor buzele de ale ei, apoi se cufunda in sSrut, rapid fi adanc, tragand-o dupa el, fara a-i da de ales. De fapt, Lila nu-fi dorea sa aiba de ales. | -Avem ceva, zise el finandu-i in continuare fafa in mSini. Ceva ce eu cred ca am fi avut oricand, indiferent cfind ne-am fi cunoscut. Trebuie sa fim atenfi la asta. r -Se intampla atatea lucruri deodata! -Iar acesta e unui dintre ele. Aceasta Ufa e deschisa, Lila, fi am de gand sa-i tree pragul. Te iau cu mine. I -Nu vreau sa fiu luata nicaieri. I -Atunci trebuie sa ma ajungi din urma. Nu lipsesc prea mult. [ in timp ce il privea urcand scarile, Lila ifi simfi fiecare centimetru din corp vibrand, de la sarut, de la cuvintele auzite, de la expresia ferma fi hotarata din ochii lui. I -In ce naiba m-am b&gat? ii murmura ea cainelui. $i daca eu nu reufesc sa ma lamuresc, tu cu siguranfa nu_ma ajufi. ■ Ii lua lesa fi, bagand-o in pofeta, observa camafa facuta ghem. Era timpul sa fie mai atenta in general, ifi spuse. Daca se lasa luata prin surprindere se expunea unor riscuri deloc neglijabile. I Nu o deranja traseul ocolit de intoarcere, preferand sa-1considere un fel de safari. Iefira pe Ufa de serviciu

a casei lui Ash fi luarS un metrou pana in centru, unde se oprirS la Sals pentru a inlocui cama§a. Apoi mersern pe jos pana la Central Park, de unde luarS un taxi spre zona rezidenfiala. -Camasa asta a costat de dou5 ori mai mult decAt prima, spuse Lila in timp ce descuia U fa . Plus ca nu po\i sft-mi tot cumperi haine. -Nu (i-am cumparat nici o hainS. -Mai intai rochia rofie... -Garderoba necesara pentru tablou. Vrei o bere? -Nu. §i tocmai mi-ai cumparat o camafS. -Erai in drum spre mine cand s-aintamplat, remarcfl el. Daca eu af fi venit spre tine, tu mi-ai fi cumparat o cama§a. Ai de gand sa lucrezi? - Poate - da, se corecta Lila. Cateva ore, cel pufin. -Atunci eu due asta sus fi termin de facut aranjamentele pentru calatorie.

-Am venit la tine sa pozez. -Afa e, iar acum eu sunt aici ca sa pofi lucra. Caufi probleme acolo unde nu exista, zise el mangaind-o tandru pe par. -Atunci de ce nutresc impresia ca am probleme? -Buna intrebare. Voi fi la etajul doi daca ai nevoie de mine. Poate ca ar fi vrut ea sa foloseasca etajul cu pricina, reflecta Lila posomorata. El nu se gandise la acest lucru. Desigur, tot ceea ce finea de munca ei era instalat la parter, dar daca o apuca brusc o toana creativa sa lucreze pe terasa? Nu o apucase - dar ar fi putut sa o apuce. Nu erau deloc mici fansele sa constate ca se purta ca o idioata - mai mult, o idioata ursuza dar nu reufea sa se calmeze. Ash o prinsese in cufca atat de elegant, atat de indemanatic, incat nu-fi daduse seama cand se ridicasera zidurile. Zidurile o faceau sa se simta limitata, de aceea nici nu-fi cumparase sau inchiriase o locuinfa. Aceas­ ta solufie era una simpla, flexibila fi in ultima instanfa practica, dat fiind stilul ei de viafa.

' Ash ii schimbase insa complet existenfa fi, in loc sa le bucure de noua situafie, cauta mereu sa se asigure c§ avea o cale de scapare. -Sunt o idioata, bombani. Ifi scoase camafa distrusa din geanta fi o arunca in COful de gunoi din bucatarie, pe care avea sa-1 duca mai tAtziu, apoi ifi umplu o carafa cu apa f i lamaie rece fi o Bfeza pe masa de lucru.

f Un mare avantaj al scrisului era faptul ca, atunci cSnd propria ei lume devenea prea complicata, se putea cufimda direct intr-alta. Ramase in lumea ficfiunii, ajungand la acea stare minunata in care cuvintele si imaginile incepura sa curga fluent. Pierdu nofiunea timpului pe cand trecea de la disperarea crunta la o hotarare de fier ?i la dorinfa de razbunare; incheie cu Kaylee pregatindu-se pentru batalia finala fi totodata pentru examenele de sfarfit de an. Se lasa pe spate, ifi apasa degetele peste ochii obosifi fi Isi roti umerii tensionafi.

In acel moment il observa pe Ash, care statea pe canapea cu carnetul de schife in poala fi cu Earl Grey ghemuit alaturi. -Nu te-am auzit coborand. -Nu erai gata inca. -Ma desenai? se interesa ea aranjandu-fi involuntar parul. -Inca o fac, spuse el lenef. Ai un aer diferit cand efti cufundata in munca. Intens. Aproape gata sa izbucnefti In plans intr-o clipa, vizibil iritata in urmatoarea. A§ putea face o intreaga serie pe tema asta. Continuand sa schifeze, observa: Acum te simfi stingherita fi e mare pacat. Pot sa ma intorc sus pana termini. -Nu, am terminat pe azi. Trebuie sa-mi las gandurile sa se invarta pufin in jurul subiectului. Se apropie de el fi-1ruga: Pot sa vad? Rasfoind carnetul de schife, se vazu pe ea insafi, cocofata deasupra laptopului - o postura foarte proasta, se dojeni, indreptandu-fi instinctiv spatele -, cu parul ciufulit fi fafa reproducand sentimentele personajelor. Dumnezeule!

Se Intinse sa-fi scoata agrafa din par, dar el ti prinse repede mana. -Nu. De ce faci asta? Efti tu, lucrand, tu, prinsfl tn imaginile pe care le vezi in minte, apoi le afterni iutc pe hartie. -Arat pufin cam nebuna. -Nu, pasionata. O trase Ufor de mana pana cand ea ceda fi se a?eza tn poala lui continuand sa se uite in carnet.

-Poate amandoua. Nu se putu abtine sa nu rada cand ajunse la o schifa in care statea cu capul dat pe spate fi ochii tnchifi. Asta ai putea so intitulezi Dormind la locul de muncd. -Nu. Crednd. Ce scriai? - O gramada de chestii. A fost unui dintre acele episoade lungi, productive. Kaylee s-a maturizat tntr-un timp foarte scurt. Imi pare cam rau, dar trebuia sa se intample. Pierderea unei persoane de care era atat de apropiata, gandul ca cineva din spifa ei a fost in stare sa faca asta, sa ucida pe cineva la care finea, sa faca asta pentru a o pedepsi, e... O, uite-o! Daduse o alta pagina fi o gasise pe Kaylee, in ipostaza de lup, in padurea intunecoasa. Era un animal de o frumusefe salbatica, avand un corp subfire fi musculos, cu ochii supranatural de umani fi plini de durere. Deasupra copacilor gola?i se inalfa o luna plina. - E exact afa cum o vad eu. Cum ai putut sa ?tii? -Ti-am spus ca am citit cartea. -Da, dar... E ea. Tanara, zvelta, trista, prinsa intre doua naturi diferite. E prima data cand o vdd altfel de­ cat in mintea mea. -Am sa fi-o inramez, apoi vei putea sa o vezi ori de cate ori vei dori. -Ai desenat una dintre cele mai importante persoa­ ne din viafa mea ca fi cum ai cunoafte-o, murmura Lila sprijinindu-fi capul pe umarul lui. Asta este o forma de seducfie?

f -Nu, zise Ash trecandu-fi degetele incet peste spatele cl. Dar am sa-fi arat ce anume e. * -Nu inainte sa plimb cainele. E -Ce-ar fi sa plimbam cainele, sa luam cina !n ora?, iipoi sa ne intoarcem fi sa te seduc? [ Noul aranjament instituit de Ash era ceva ce trebuia cxplorat, experimentat, se gandi Lila. i - In regula. Dar avand in vedere ca acum ftiu foarte clar cum arat, am nevoie de zece minute mai intai. I -Te a?teptam. Ifi lua din nou carnetul fi creionul cand ea porni in fuga pe scari. §i incepu sa o deseneze din memorie goala, infafurata in cearfafurile incalcite, razand. fi Da, avea sa aftepte.

capitolul 21 [ Viafa Lilei sebaza pe liste. Avea convingerea ca, odatS. puse pe hartie, cuvintele deveneau realitate. Daca nota Undeva un lucru, se forfa sa-1duca la indeplinire. O lista simplifica o calatorie scurta in Italia, o ajuta sa-§i faca bagajele mai eficient §i sa urmeze tofi pa§ii necesari ina­ inte de imbarcare. ■ lntocmi lista de bagaje, apoi se apuca sa-?i aranjeze lucrurile in teancuri pe patul din camera de oaspefi. h Un teanc pe care sa-1 ia cu ea, unul pe care sa-1lase acasa la Julie §i un al treilea pentru potenfiale donafii. Astfel i$i u?ura bagajul ?i lasa loc pentru hainele pe care avea sa le cumpere la insistence prietenei sale. -Tocmai m-a sunat Kerinov, o anunfa Ash din prag. Vine incoace. -Acum? -In curand. Are ni§te informafii sa ne transmita. Ce faci? Nu plecam decat peste trei zile. -Asta e etapa de planificare, dupa care urmeaza pregStirea propriu-zisa a bagajelor. Cum e o excursie scur­ ta, sunt lucruri pe care le pot lasa acasa. Pe deasupra, carderoba mea are nevoie sa fie pufin improspatata. La toate astea se adauga faptul ca am nevoie de spafiu pentru a-mi pune lucrurile pe care nu le pot lua in baga­ jul de mana. Ridicand nelipsita unealta Leatherman pe care de obicei o purta in pofeta, explica: Asta, de pilda. $i lumanarile de calatorie pe care le iau intotdeauna cu mine, bricheta, cutterul, plus... I -Infeleg, dar nu exista restricfii pentru astfel de obiecte intr-un avion particular. -Poftim? exclama ea scapand unealta din mana. Mergem in Italia cu un avion particular? -Nu vad ce rost are sa ai unul daca nu-1folosefti. -Tu... defii un avion privat?

- Familia. De fapt, sunt doua. Avem fiecare dreptul la un anumit numar de ore de zbor in fiecare an - cata vreme avionul nu e deja rezervat. Ti-am spus ca am sa ma ocup eu de detalii. -Detalii! baigui ea, hotarand ca avea nevoie sa stea jos. -Te deranjeaza faptul ca pofi sa-fi iei la bord intimidanta unealta multifuncfionala si cutterul? -Nu. Iar zborul cu un avion privat e o incantare - va fi o incantare. Doar ca toate astea ma descumpanesc. - Strabunicul meu a fost cel care a pus bazele afacerii, zise Ash luand loc alaturi de ea. Era fiul unui miner galez care §i-a dorit ceva mai bun pentru copiii lui. Fiul lui cel mare a avut succes, apoi a venit la New York, unde a cunoscut un succes ?i mai mare. De-a lungul timpului unii dintre noi au risipit averea, altii au sporit-o. §i daca iei de bun ceva din ce a zis tatal meu, o sa ma scoata din sarite. - Sunt obifnuita sa-mi platesc totul singura. Nu pot fine pasul cu avioanele private. -Vrei sa fac rezervare la o linie comerciala? -Nu, zambi ea. Nu sunt complet nevrotica. Incerc doar sa-fi spun ca nu am nevoie de avioane private. Am sa savurez experienfa, insa nu am s-o iau drept ceva ce mi se cuvine automat. -Mi-ar fi greu sa cred asta cand ai facut o fafa de parca fi-a? fi spus ca vom calatori cu un avion de para?uti?ti in loc de un G4. -Te in?eli. M-am aflat intr-un avion de para?uti?ti. M-a? fi inverzit u?or la fafa. Ei bine, spuse ea jucandu-se absent cu unealta Leatherman. Am sa-mi ajustez strategia de pregatire a bagajelor. A? putea sa pregatesc ceva pentru cina. -Mi-ar placea. -Ma refeream la vizita lui Kerinov. -Nu cred ca intenfioneaza sa ramana aici atat de mult, intrucat dupa aceea participa la un eveniment de familie. Pofi sa-1 pui la curent cu ceea ce §tim in prezent despre familia Bastone.

[' -Atunci am sa gStesc cina pentru noi doi. Aruncand 0 privire spre teancurile de haine ordonate, Lila ofta: 1rebuie sa reevaluez totul. | - Fa-o liniftita, spuse el, apoi scoase telefonul care ii mina in buzunar. E tatal meu. Ma due jos sa vorbesc. j Lila ramase pe loc. Detesta sa se simta vinovatS., dar cxact a?a o facea sa se simta Spence Archer. [ „Uita de asta“, t§i impuse si incepu sa redacteze o lista noua. I In timp ce Lila i?i ajusta strategia de calatorie, Ash Ktudie priveliftea New Yorkului, discutand la telefon cu listeban. Printre alte avantaje, numarul mare de frafi ii permitea sa aiba relatii peste tot. [ -Ifi multumesc. Da, m-am gandit eu ca s-ar putea. Nu §tiu cat de departe a mers Oliver. Prea departe. Nu, ai dreptate, probabil n-a§ fi putut sa-1 opresc. Da, voi avea grija. Arunca o privire spre scari, cu gandul la Lila, fi i?i dadu seama ca avea o multime de motive sa fie pru­ dent. M-ai ajutat, ti spuse lui Esteban. Te anunf ce iese din asta. Pastram legatura, adauga el atunci cand suna telefonul fix. Da, promit. Ne auzim. Vari mobilul tn buzunar si raspunse la fix. Era portarul, care anunfa sosirea lui Kerinov. j Progresele incepeau sa se concretizeze. Nu ftia exact destinafia, dar vantul ii batea tn sfar?it din spate. 1 Se duse la u§a fi ti deschise lui Kerinov. | -Alexi, ma bucur sa te vad. ; -Ash, tocmai am primit ve?ti de la... se auzi Lila, care venea tn goana pe scari. Oprindu-se brusc, spuse: Alexi! Buna. -Sper ca e un moment potrivit. ; - Oricand e bine. Ifi aduc ceva de baut. -Te rog, nu te deranja. Trebuie sa ma intalnesc cu familia tn scurt timp. ! - Hai sa luam loc, sugera Ash. -Nu puteam sa discutam despre asta 4a inmormantarea lui Vinnie, ii spuse Kerinov cand se asezara in ca­ mera de zi. -A fost o zi dificila.

-Da. Au venit atat de multe rude! E bine s5 ai familia alaturi in clipele dificile, murmura rusul privindu-fi mainile. Peste cateva momente ifi drese glasul fi hotart sa intre in subiect: Am nifte informafii. Am luat cateva notice, dar voiam sa va spun ca am vorbit cu mai mulfi colegi mai bine documentafi decat mine in materie de Faberge fi epoca farilor. Exista zvonuri, intotdeauna. Poate ca unui dintre ouale disparate se afla in Germa­ nia. E rezonabil sa crezi ca un ou imperial a fost confiscat de nazifti alaturi de alte comori. Luat din Polonia, Ucraina, Austria. Dar nici o teorie nu poate fi dovedita. Nu exista nici o harta, ca aceea pe care o avem noi pentra cele doua. -Unui in New York, ceMalt in Italia - sau speram noi ca in Italia, spuse Lila. -Da. Ashton imi spune ca mergefi acolo, incercand sa dafi de urma oului Necessaire. Exista colecfii publice fi private. Dintre cele din urma, unele sunt foarte priva­ te. Dar am cateva nume, cateva posibilitafi. Din punctul meu de vedere, iese net in evidenfa. Se apleca in fafa, lasandu-fi mainile sa atarne printre genunchi, fi continua: Un anume Basil Vasin a pretins candva ca era fiul Marii Ducese Anastasia, fiica lui Nicolae fi a Alexandrei. Asta se intampla cu mult inainte de a se dovedi ca Anastasia a fost executata alaturi de restul familiei. Cateva decenii dupa revolutia rasa au tot circulat zvonuri cum ca ar fi reufit sa scape cu viafa, ca ar fi fugit. -S-a facut fi un film, ifi aminti Lila. Cu... O, oare cine era? Ingrid Bergman. -Anna Anderson a fost cea mai celebra dintre femeile care se dadeau drept Anastasia, dar nu a fost singura. Vasin, pe de alta parte, i-a infelat pe mulfi. Era foarte chipef, plin de farm fi suficient de convingator incat sa se insoare cu o moftenitoare bogata. Annamaria Huff, o verifoara indepartata a Reginei Angliei. Ea a inceput sa colecfioneze obiecte de arta rusefti, inclusiv Faberge, ca un omagiu adus familiei lui. Dorinfa ei cea mai mare a fost sa regaseasca ouale imperiale disparate, dar nu a reufit - cel pufin nu din cat se ftie.

I -Crezi ca e posibil s5 fi obtinut unul? intreba Ash. -Nu a? putea spune. Cercetarile mele arata ca au dus o viafa opulenta, profitand adesea de sangele ei regal yl de pretinsa lui linie genealogica. ‘ -Atunci, daca ar fi obtinut un astfel de ou, ar fi dat de veste tn lung fi in lat, conchise Lila. ■ -Da, insa nu exista nici o proba. Au avut un singur flu, care le-a moftenit toate bogafiile, inclusiv colecfia. §1, din cate am aflat, le-a mostenit §i dorinta de a obfine ouale disparute. [ -Acesta ftie fara indoiala ca pretenfiile tatalui lui de apartenenfa la familia Romanov au fost infirmate. Am facut §i eu cercetari, zise Ash. I s-agasit trupul neinluflefit, s-au facut teste ADN. -Oamenii cred ceea ce vor sa creada, murmura Lila. Ce fiu fi-ar dori sa creada ca tatal lui a fost un mincinos fi un farlatan? A fost o perioada foarte confuza, propi­ ce pentru impostura. Am facut fi eu cercetari: noul guvern rus, care incerca sa negocieze un tratat de pace cu Germania, a susfinut un timp ca fetele fusesera duse tntr-un loc sigur. -Da, da, aproba Kerinov. Pentru a ascunde uciderea brutala a unor femei §i copii neinarmafi. -Din zvon in zvon, s-a conturat ideea ca Anastasia, cel pufin, supraviefuise. Dar li s-au descoperit mormintele, adauga Ash. Dovezile ftiinfifice nu au contat pentru unii. [ „Nu, pentru unii n-au contat", isi zise, cu gandul la Oliver. -Da, unii oameni cred ceea ce vor sa creada. Indiferent ce spun ftiinta sau istoria, completa Alexi zambind. -Cand s-adovedit in mod concludent ca a fost executata odata cu restul familiei? vru Lila sa ftie. -In 2007. S-a descoperit un al doilea' mormant, iar cercetatorii au demonstrat ca ramafifele le apartineau Anastasiei fi fratelui ei mai mic. Ce cruzime, ofta Kennov. Chiar fi dupa moarte au finut sa-i separe de familie, pentru a incerca sa ascunda crimele.

-Deci fiul lui Vasin era deja barbat in toata firea. Tre­ buie sa fi fost umilitor sau enervant - probabil amandoua - sa-fi vada intreaga istorie de familie demascata drept minciuna. -El continua sa pretinda ca e adevarat. Dupa cum vefi vedea, spuse Alexi batand cu degetul in plicul pe ca­ re-1scosese din servieta. Sunt mulfi care prefera sa crea­ da ca datele §tiinfifice au fost falsificate. Ipoteza cum ca Anastasia ar fi supraviefuit e mult mai romantica. -Iar mortile lor au fost brutale, adauga Lila. Crezi ca acest Vasin e cel pentru care a cumparat Oliver oul? -Exista si alte posibilitafi, am notat informafiile aici. O femeie din Franfa care poate intr-adevar sa-§i dovedeasca descendenfa din familia Romanov §i un american despre care se zvone§te ca ar fi dispus sa cumpere opere de arta furate. Dar acesta - Nicholas Romanov Vasin mi-a atras atenfia in primul rand. Are numeroase interese internafionale, in lumea finanfelor si a industriei, dar in cea mai mare parte duce o viafa retrasa. Are case in Luxembourg, Franfa, Praga §i in New York. -New York? -Da. La North Shore, in Long Island. Nu prime§te oaspefi decat foarte rar, i§i deruleaza majoritatea afacerilor de la distanfa - prin telefoane, e-mailuri, videoconferinfe. Se zvone§te ca ar suferi de mizofobie - teama de microbi. -Nu-i place sa se murdareasca pe maini, murmura Ash. Se potrive§te. Isi angajeaza pe cineva care sa faca treburile murdare in locul lui. -V-am adus aceste nume §i pufinele informafii pe care am reu$it sa le aflu, dar nu am auzit nici macar o ?oapta despre descoperirea sau achizifionarea oualor. Mi-a5 fi dorit sa va pot spune mai multe. -Ne-ai dat numele, o direcfie in care sa ne orientam. Nume pe care putem sa i le pomenim lui Bastone cand ne vom intalni cu el. - Ceea ce seva intampla joi dupa-amiaza, anunfa Lila. Am primit un mesaj de la Antonia inainte sa cobor, ta­ tal ei a fost de acord sa discute cu noi. Ne va contacta

pi cu detalii, dar suntem invitati la Vila Bastone joia viitoare. ■ -La doua fix, complete Ash. Fratele meu Esteban are afeceri in acelafi domeniu. L-am rugat sa ne puna o vorlift buna pe langa Bastone. B -Ei bine, bravo noua! | -Urmatorul punct de pe harta, observa Kerinov. Mft veti fine la curent? Mi-ar placea sa pot merge cu voi, dar familia §i afacerile ma obliga sa raman la New York in urmatoarele cateva saptamani. Daca tot veni vorba de familie, trebuie sa plec la a mea, zise el ridicandu-se. Deci va urez udachi, mult noroc. ■ Dadu mana cu Ash ?i accepta fastacit imbrati§area Lilei. Dupa ce-1conduse pana la ie$ire, tanara femeie i?i freca mainile incantata: i -Hai sa-1 cautam pe Google pe acest Nicholas Romanov Vasin. $tiu ca avem notifele lui Alexi, dar hai Ifi facem $i noi sapaturi. I -Am o sursa mai buna decat Google. Tatal meu. I -O! Banii vorbeau pe limba celor cu bani, reflects Lila. O spusese chiar ea. Buna idee, zise cu glas tare. Tu fa asta, iar eu am sa ma ocup de cina, dupa cum im promis. Presupun ca trebuie sa verificam §i celelalte doua posibilitati. Poate ii cunoa§te ?i pe ei. i -Sau stie ceva despre ei. Nu am uitat ca-fi datoreaza scuze. 6' -Nu e pe lista celor mai importante zece lucruri cu care sa-mi bat capul in momentul de fafa. I -E pe lista mea. Ash intra in bucatarie inaintea ei fi turna doua pahare de vin. Pentru bucatareasa, rosti el intinzandu-i unul. Nu am sa-fi stau in cale. H RamasS singura, Lila cobori privirea spre pahar, ridi­ ca din umeri si lua o inghifitura. Poate'ca tatal lui o sa le ofere informafii mai consistente, si asta conta in primul rSnd. In acel moment nu avea importanf& faptul ca ea i gasise scuze pentru a nu merge la inmormantarea lui Vinnie -^si §tiau amandoi ca nu fusesera decat nifte pretexte. In acel moment nu avea importanfa ce credea tatal lui despre ea.

Mai tarziu... Cine ?tia ce avea s5 conteze mai tarziu? In clipa de fafa trebuia sa decida ce sa gateasca. Ash ii lasa aproape o ora inainte de a trece din non prin bucatarie: - Miroase grozav. Ce e? - Nu sunt sigura. Nu e nici refeta clasica de crevefi cu sos, nici paste cu busuioc, dar are elemente din ambele. Sa-i spunem crevefi cu paste. Mi-e mintea la Italia, cred. Orice ar fi, mancarea e cam gata. O servi in farfurii largi fi pufin adanci, cu felii din painea cu rozmarin pe care Ash o cumparase de la padseria lui Luke §i un alt pahar de vin bine meritat. Lila gusta §i dadu mulfumita din cap. Pusese usturoi exact atat cat trebuia, iar aroma puternica de lamaie era extrem de imbietoare. -Nu-i rea. - E chiar mai buna de atat. E grozava. -In general am mai multe succese decat e?ecuri cand improvizez refete, dar e$ecurile mele sunt absolut fenomenale. - Refeta asta ar trebui sa o notezi, -Atunci s-ar pierde spontaneitatea. Infipse furculifa intr-un crevete, infa^ura pastele in jurul ei, dupa care se interesa. Deci, fi-a oferit tatal tau ceva util? -II cunoaste pe Vasin - in sensul ca 1-a intalnit o data, cu aproape zece ani in urma. Conform tatei, Vasin nu era deosebit de sociabil, dar nu era nici atat de retras pe cat a devenit in ultim ii ani. Nu s-a casatorit niciodata, nici nu se §tie sa fi avut vreo legatura mai stransa cu vreo femeie sau cu vreun barbat, daca e sa mergem cu gandul pana acolo. Chiar $i la vremea aceea refuza sa dea mana cu oricine, de?i s-au intalnit la un eveniment foarte pompos, la care participau mai mulfi §efi de stat. §i-a adus cu el o asistenta care i-a servit o apa speciala la sticla pe tot parcursul serii. D in cate spune tata, Vasin era arogant, fifos, excentric, fara farmec, dar foarte atragator din punct de vedere fizic.

I -Inalt, masliniu, chipef. Am facut o cautare rapida pe Google, am gasit nifte poze din anii optzeci fi nouaicci. Avea o stralucire demna de o vedeta de cinema. -A fi cochetat cu domeniul la un moment dat. A finanfat cateva filme fi era pe punctul de a realiza o noua versiune a filmului Anastasia - se lucra deja la scena­ rio se cautau actorii. Apoi s-au efectuat testele ADN, H ajuns la un consens general ca Anastasia murise cu restul familiei imperiale, iar proiectul a fost lasat balta. I -O mare dezamagire, im i inchipui. -Cam pe atunci s-a retras din industria cinematograflca, din cate fine minte tatal meu. Iar evenimentul la care au participat amandoi a fost unul dintre ultimele pentru el. A devenit tot mai retras, incepand treptat »fl-fi gestioneze toate afacerile, afa cum spunea fi Keri­ nov, de la distanta. , - Sa ai o asemenea avere f i sa nu folosefti o parte din ca ca sa vizitezi lumea intreaga, sa mergi in diverse locuri, sa te bucuri de ele, sa cunofti oameni! Cu un gest ibsent, Lila infafura un nou rand de paste pe furculifS. Probabil sufera de o forma grava de fobie. -Asta nu-1 impiedica sa fie un om de afaceri fara icrupule, din cate zice tata. A fost acuzat de spionaj in­ dustrial, dar armata lui de avocafi a ftiut sa amufeasca zvonurile sau sa plateasca pentru tflcere - tatal meu nu e sigur cum a procedat. Preluarile ostile de companii sunt specialitatea lui. - Parca ar fi un prinf. I - El cu siguranfa afa are impresia. - Ha! facu Lila amuzata, infepand un alt crevete. f. - Pe vremuri a permis un acces limitat la colecfia lui de arta, dar fi asta s-a inchis de cafiva ani deja. ' - Deci se izoleaza complet de societate, colecfioneaza Opere de arta, ifi conduce imperiul de'afaceri folosindu-se de tehnologie - f i toate astea sunt posibile fiindca e bogat. -Atat de bogat, incat nimeni nu ftie exact ce avere poseda. Mai e ceva care ma duce cu gandul, la fel ca pe Alexi, spre Vasin.

-Aha. -De doua ori, din c&te ftie tatal meu, concurenfii lui Vasin in afaceri au pierit in accidente tragice. -Deja vorbim de ceva mult mai grav decat lipsa dc scrupule, comenta ea. -Mai mult, pe la mijlocul anilor nouazeci un repor­ ter lucra la o carte despre tatil lui Vasin, pe atunci incfl in viafa. In timp ce facea un reportaj despre atentatelc din Oklahoma City, jurnalistul a dispSrut. Nimeni nu a mai auzit de el, $i nu s-agasit nici un cadavru. -Ai aflat toate astea de la tatal tau? -§i-a scormonit amintirile, gandindu-se la ceea ce i s-a intamplat lui Oliver. El nu ftie ce anume incerc sa obtin... -Nu i-ai spus inca? Despre ou? Ash... -Nu, nu i-am spus. E destul de inteligent ca sa-fi dea seama ca interesul meu fafa de Vasin are legatura cu ceea ce a pafit Oliver. La cat e de ingrijorat, n-are rost sa-i mai dau toate detaliile. -Daca i-ai oferi detaliile 1-ai ajuta cel pufin sa obfinfl nifte raspunsuri. Pe de alta parte, nu pot sa-fi dau eu lecfii in privinfa asta, avand in vedere ca parinfilor mei nu le-am spus decat ca merg intr-o scurta vacanfa. - Probabil afa e cel mai bine. -Asta mi-am spus fi eu, dar tot ma simt vinovata. Tu nu. -Catufi de pufin, spuse Ash relaxat. Cat despre celelalte doua nume pe care ni le-a dat Alexi, tata nu o cunoaste pe femeie, dar il stie destul de bine pe tip. Ce-am infeles eu din caracterizarea pe care i-a facut-o lui Jack Peterson e ca omul nu ar face mofturi daca i s-ar ivi ocazia sa cumpere bunuri furate, sa triseze la carfi ori sa faca profit folosind informafii secrete; toate as­ tea i s-ar parea un joc. Insa uciderea cuiva, in special a fiului unei cunostinte, nu ar intra in repertoriul lui. Dupa cum 1-a prezentat tatal meu pe scurt, acestui Peterson ii place sa joace, sa caftige, dar ftie fi sa piarda cu eleganfa. -Deci nu e genul care sa angajeze un asasin.

-Nu, nu mi s-a parut ca ar fi. /! -In regula, deci deocamdata ne concentram pe Ni­ cholas Romanov Vasin. Ce crezi c&s-ar putea intampla daca i-am pomeni numele in fafa lui Bastone? , -O sa aflam. Ai rezolvat cu bagajele? L -Da, e totul sub control. i. -Bun. Ce-ar fi sa strangem masa? Presupun ca tre­ buie sa scoatem cainele. Apoi vreau sa mai fac cateva schife cu tine. Dornica sa prelungeasca momentul §i vrand sa amane spalarea vaselor §i plimbatul patrupedului, Lila se lasa pe spatarul scaunului, cu paharul de vin in mana. I -Ai inceput deja tabloul. -Asta e un alt proiect. Ma gandesc sa realizez cate­ va piese pentru expozitia din iarnS. In timp ce strangea masa, Ash preciza-. Vreau cel pufin inca doua tablouri cu tine, iar primul la care ma gandesc e acela cu zana din umbrar. -Afa-i, ai mai pomenit de asta. Smaralde. Ca o Clopofica scanteietoare. if, -Cu siguranfa nu ca o Clopofica. Mai degraba Titania, trezindu-se din somn intr-o seara de vara. §i goala. -Poftim? Nu! Rase la aceasta idee, apoi ifi aminti ca inifial refuzase fi proiectul cu figanca. Nu, repeta ea. Nici gand. -O sa discutSm despre asta. Hai s&plimbam cainele. Ifi cumpar o inghefata la cornet. , -Nu pofi sa ma mituiefti cu inghefata ca sa ma convingi sa ma dezbrac. -Stiu cum sa te conving sa te dezbraci. O prinse fi o lipi cu spatele de frigider. Gura lui se facu stapana peste a ei, mainile lui alergara, degustara, tachinara. -Nu ifi pozez goala. Nu am de gand si£ atarn goala pe perete in galeria lui Julie. -E arta, Lila, nu pomografie. -Stiu diferenfa. Dar tot eu sunt goa... la, reufi ea sa Spuna, cand degetele lui mari ii dezmierdara sfarcurile.

-Ai un corp perfect pentru asta. Zvelt, delicat, dar nu slab. Am sa fac nifte schife, cateva reprezentari generale. Daca nu ifi plac, o sS. le rup. -O sa le rupi. Ash i?i cobori din nou buzele peste ale ei si apoi zabovi acolo. -Am sa te las pe tine s&le rupi. Dar mai intai am nevoie s§ te ating, am nevoie s&fac dragoste cu tine. Apoi sa te schifez cu ochii inca grei, cu buzele moi. Daca nu vezi cat esti de frumoasa, de puternica, parca desprinsa dintr-un basm, ai sa le rupi. Mi se pare corect. - Eu... da, eu... -Bun. O saruta din nou, apoi se dadu in spate. Aduc eu cainele. Plutind inca sub vraja sarutului, Lila se duse la debara dupa lesa. La jumatatea drumului se opri insa. Trecuse de la un „nu“ ferm, i?i dadu ea seama, la un „da“ limitat. -Te-ai mi?cat foarte subtil. -Ai in continuare dreptul sa refuzi dupa ce vezi schifele, ii aminti el, luand lesa. Plus o inghefata la cornet. -Pentru un artist efti un negociator al naibii de bun. - E in sangele familiei Archer. Hai sa mergem la o plimbare, ii spuse el lui Earl Grey, fi ranji cand micul pudel incepu sa fopaie. Cum spafiul nu avea sa fie o problema, Lila ifi imparfi lucrurile pe care urma sa le ia intre valize. Astfel avea sa faca loc pentru hainele noi, decise ea. De§i intenfionase sa trimita o geanta cu obiecte fara-destinafia-Italia acasa la Julie, Ash le dusese in mansarda lui, luand fi geanta cu lucruri ce urmau sa fie donate. Avea sa rezolve el. Nu putea sa nu admita ca era mai Ufor, chiar mai eficient - dar nu reufea sa identifice exact momentul cand incepuse sa se adapteze la filozofia „Rezolv eu asta“. In plus, cedase f i pozase nud. Se simfise jenata f i intimidata - pana cand el ii aratase prima schifa. Doamne, arata superb! Defi zana in care se transfermase era goala, felul in care o asezase el, aripile pe care i

le adaugase, ii salvasera pudoarea exact atat cat sa o faca l&se relaxeze. V Smaraldele devenisera sclipiri de roua in parul ei, care se confunda cu frunzele umbrarului. HI Nuditatea era sugerata, ifi zise Lila, dar nu era sigura ce parere ar fi avut locotenent-colonelul daca ar fi vazut >Vreodata lucrarea. I Nu rupsese schifele. Cum ar fi putut sa o faca? 1 -§tia, ii spuse ea lui Earl Grey cand termina de aranjat florile care aveau sa-i intampine pe proprietarii apartamentului la intoarcerea acasa. §tia ca va obfine exact i ceea ce urmarea. Nu-mi pot da seama cum ma simt in ; legatura cu asta. Dar nu pofi sa nu-1 admiri, afa-i? Se lasS pe vine in fafa cainelui ce statea cu labele afezate protec­ tor peste micufa pisica de jucarie pe care i-o cumparase ca dar de bun ramas fi murmura: O sa-mi fie foarte dor de tine, micuful meu erou. I Cand auzi soneria, se duse la u§a, se uita pe vizor, apoi ii deschise lui Ash. I. —Ai fi putut sa ma suni sa cobor. -Poate voiam sa-mi iau la revedere de la Earl Grey. Ne mai vedem, amice. Efti gata? [ Cele doua valize, laptopul fi pofeta afteptau langa usa. -Sa fii cuminte, ii spuse ea cainelui. Vor ajunge acasa curand. Arunca o ultima privire in jur, constata ca toate erau in ordine, apoi i§i lua pofeta §i prinse manerul i unei valize. -I-am luat §i pe Julie ?i Luke pe drum incoace, deci putem sa mergem direct la aeroport. Ti-ai luat pa§aportul? Scuze, adauga Ash cand ea ii arunca o privire scurta. Din obi?nuinfa. Ai calatorit vreodata in Europa cu §ase frafi, dintre care trei sa fie adolescente? i -Nu, trebuie sa recunosc. - Crede-ma, asta va fi mult mai usor, chiar §i finand cont de scopul principal al calatoriei. Apoi i§i cobori mangaietor o mana pe parul ei, se apleca §i o saruta cand ascensorul incepu sa coboare.

Ii stStea in fire sSfaca astfel de lucruri, reflects Lila. To tul era practic, organizat, „rezolvat“, apoi o atingea fi ni­ mic din sufletul ei nu mai rSmanea practic sau organizat. Se ridicS pe varfuri, ii trase capul inapoi §i il sarutfl la randul ei: -Mulfumesc. - Pentru? -In primul rand, fiindca mi-ai depozitat calabalacul la tine acasa fi mi-ai dus geanta cu lucrurile de care nu mai aveam nevoie. Nu fi-am mulfumit. - Erai prea ocupata sS-mi spui ca nu era cazul sa mfl deranjez cu asta. - §tiu. E o mica problems, dar ifi mulfumesc acum. Apoi, ifi mulfumesc pentru calatorie - indiferent care ar fi scopul ei principal, merg in Italia, unul dintre locurile mele favorite. Si mS due acolo cu prietena mea cea mai bunS si cu iubitul ei, un tip care imi place enorm. §i cu tine. Deci mulfumesc. - Eu merg cu prietenul meu cel mai bun, cu iubita lui fi cu tine. Deci multumesc fi eu. - IncS un multumesc, de data asta in avans. Mulfumesc pentru ca nu o sS razi de mine dupS ce urcSm in avionul privat, cand n-o sS-mi pot inSbufi tipetele de incantare. Plus cS am sS ma reped pe diversele butoane fi manete - am cSutat informafii despre modelul G4. O sSvreau sS mS joc cu toate alea. §i sS discut cu pilofii, fi sa-i conving sS ma lase sa stau in carlingS o vreme. S-ar putea sS te simfi stanjenit la un moment dat. - Lila, am umblat cu o turmS de adolescente prin Europa. Nimic nu m3 poate stanjeni. -Asta e bine. Deci buon viaggio pentru noi. Tinandu-se de manS, iesira in pas vioi din clsdire.

capitolul 22 Lila nu tipa de fericire, dar se jucS intr-adevar cu toate butoanele si manetele. Inainte ca avionul sa decoleze se tutuia deja cu pilotul, copilotul f i stewardesa.

f La doar cateva minute dupa imbarcare, o urma pe stewardesa in bucatSria avionului, de unde reveni incSntata. r -Exista un cuptor cu convecfie, anunfS ea. Nu doar unul cu microunde, ci un cuptor adevarat. | -Ai de gand sa gatefti? o intreba Ash. L -Af putea, daca am fi ca in 2012 - filmul - fi am fi i\evoiti sa zburam pana in China. $i avem BBML. N u ai pomenit nimic de BBML. -Poate fiindca nu ftiu ce inseamna. | -Conexiuni multiple in banda larga. Putem trimite e-mailuri in timp ce zburam peste Atlantic. Trebule sa scriu un e-mail cuiva. Ador tehnologia. Farirnd o mica pirueta pe culoar, Lila continua: Si sunt flori in baie. Mi se pare atat de dr&gut! Pe toti dracii! exclama ea cand pocni dopul de la fampanie, dupa care bau cu sete din pahar. . Lila imbratifa viafa, se gandi Ash. Poate ca vSzuse acel lucru fara a-1 recunoafte atunci cand se intalnisera prima data, chiar f i prin perdeaua de suferinfa, de furie, de foe. Intuise deschiderea ei fafa de nou, interesul fafa de tot ceea ce ii iefea in cale, plus respingerea categories a blazarii. Era dornic sa savureze aceasta experienfa cu ea §i cu prietenii lui. New York fi moartea ramasesera in urma, Italia fi orice ar fi gasit acolo ii afteptau inainte. Cele cateva ore de zbor ii ofereau un moment de rSgaz bine-venit. I »Cand se aflau deasupra Atlanticului, dupa o masa agreabila udata cu vin, Lila se duse in carlinga. i Ash nu avea nici o indoiala ca urma sa afle in scurt timp poveftile de viafa ale pilofilor. Nu 1-ar fi surprins nici daca ar fi lasat-o chiar sa treaca la manfa pentru o vreme. -O sS ajungS precis sS piloteze avionul, comentS Julie. ( -Exact la asta ma gandeam f i eu. ( - Inseamna ca o cunofti deja. Incepe sa se obifnuiascS treptat cu tine. - Crezi?

- Ii vine greu sa accepte lucruri pentru care nu a m uncit, s&accepte ajutorul cuiva si, mai m ult, sa-§i pun ft soarta in mainile altei persoane. Dar cu tine incepe sa sc obifnuiasca. Intrucat o iubesc enorm, m3 bucur sa vad asta. Acum insa ar fi tim pul sa ma apuc de citit. Julie se duse in partea din fafa a cabinei, ifi Iasa scaunul pe spate fi se cuibari in el. -Am sa o cer in casatorie. D in nou. Ash clipi spre Luke: - Poftim? -Am decis sa o lu3m incet, murmura Luke privind in fafa, spre focul intens al parului ei. Daca ma refuza, daca mai vrea sa aftepte, am sa accept asta. Dar tot o sfl devina sofia mea mai devreme sau mai tarziu. A f prefera mai devreme. -Acum o luna jurai ca n-o sa te mai insori niciodata. Si nici macar nu erai beat. -Asta fiindca nu exista decat o singura Julie, fi credeam ca o dadusem in bara cu ea. Sau o daduseram amandoi in bara cu relafia noastra, explica Luke. A m sa cumpar un inel la Florenfa fi am sa-i cer mana. M-am gandit ca ar fi bine sa-fi spun, avand in vedere ca sun­ tem in misiune. Sunt dispus sa te ajut cu orice ai avea nevoie, trebuie doar sa-mi fac tim p f i pentru asta. Ureaza-mi noroc. - Ifi urez. $i nu trebuie sa te intreb daca efti sigur. Vad ca efti. - N u am fost in viafa mea mai sigur. Dar sa nu-i spui nim ic Lilei. A r incerca sa fina secretul, dar intre priete­ ne exista un cod special. Cred. - Secretul este in siguranfa cu mine. Ii frangi inima Katrinei. - Serios? rase Luke. - Cat se poate de serios. Ifi sunt recunoscator pentru asta. Macar n-o sa-mi mai trimita mesaje incercand sa ma convinga sa te aduc la un club, sa mergem undeva cu iahtul sau sa te atrag in diverse urzeli de-ale ei. - Face afa ceva? Are doisprezece ani.

[ -Are douazeci fi, da, face afa ceva. Ti-am fost ca un icut, omule. Im i r3mai dator. I' - Pofi fi cavalerul meu de onoare. I - Sunt deja. ■ Ash se gandi la ce tnsemna sa fii sigur fi sa mergi Inainte, la ce insemna acceptarea. Se gandi la fratele lui, care incercase intotdeauna sa obfina prea mult fi nu k&strase niciodata nimic. i Dormea iepurefte cand Lila se intoarse in sfarsit f i se lungi langa el. Cand se trezi in cabina intunecata cu ea cuibsrita in bratele lui, ifi dadu seama ce ifi dorea. I §tiuse dintotdeauna sa recunoasca lucrurile pe care fi le dorea fi gSsise o cale de a le obfine. ft Acum insa nu ifi dorea ceva anume, ci pe cineva. Pentru a o cuceri pe Lila, avea nevoie de mai mult decat acceptare din partea ei, dar nu putea sa identifice precis acel „mai mult“. Cum ar fi putut sa vada limpede cand avea de infruntat atatea obstacole? j Moartea ii adusese impreuna. Acela ramanea punctul initial de la care se dezvoltase haotic relafia lor. | Amandoi aveau nevoie de rezolvarea misterului ca sa poata vedea limpede calea. (i Se uita la ceas fi vazu ca urmau sa aterizeze in ceva mai mult de o ora. I I Ragazul aproape se incheiase. I Coborara din avion in lumina soarelui italian, fiind afteptafi de o mafina cu un fofer tanar fi pus pe flirt pe nume Lanzo. Pe un ton vesel, intro engleza excelenta, acesta le ura bun venit la Florenfa f i ii informa ca le statea la dispozifie in orice moment, din zi sau din noapte, In cursul vizitei lor. I -Varul meu are un restaurant foarte aproape de hotelul vostru. lata cartea lui de vizita, vefi avea parte de o servire perfecta. Sora mea lucreaza la Uffizi fi va poate oferi un tur. Unui privat, daca dorifi. -Ai o familie mare? il intreba Lila, f - O, si. Am doi frafi, doua surori fi mulfi, mulfi veri.

-Tofi In Florenta? -Majoritatea sunt aici, unii nu foarte departe. Am niste veri care lucreaza pentru familia Bastone. Va due eu la vila peste doua zile. Sunt o familie foarte importanta, iar vila e superba. -Ai vizitat-o? -Si, si. Am fost, ah... chelner acolo la nifte petreceri. Parintii mei au flori, un magazin cu flori. Uneori due flori acolo. -Efti un baiat bun la toate. -Scusi? -Faci multe servicii. Ai multe talente. Lanzo conducea ca un nebun, dar la fel conduceau fi tofi ceilalti foferi. Lila il atrase in conversafie inca de la aeroport, continuand pana intrara in Florenta fi ajunsera la hotel. Ii placu la nebunie ora?ul, a carui lumina o ducea cu gandul la un lan de floarea-soarelui, iar aerul parea sa respire arta. Florenfa se intindea sub o cupola de albastru estival, cu motociclete gonind fi facand slalom pe strazile inguste, intre splendidele cladiri vechi, in jurul piafetelor pline de culoare. Si oamenii, ifi spuse ea, atat de multi oameni de atatea nafionalitati, amestecandu-se, socializand in cafenele, magazine fi biserici minunate. Acoperifurile cu figla rofie fierbeau inabufit in caldura soarelui de august, deasupra lor inalfandu-se curba Domului. O multime de flori in culori indraznete rasareau din ghivece fi jardiniere, scanteind pe fundalul zidurilor incinse. Vazu pentru o clipa ferpuirea lenefa a fluviului Arno, intrebandu-se daca timpul avea sa le permita sa faca o plimbare de-a lungul farmului curbat, sa urce pana la poduri - fara a face nimic altceva. -Aveti un hotel excelent, ii anunta Lanzo. Vefi fi servifi ca nifte regi. -§i verii tai?

1 -Unchiul meu e portar de noapte aici. Va avea mare irljS de voi, zise tan&rul facandu-le cu ochiul cand opri In fata hotelului. I Cladirea avea ferestre inalte, cu rame groase, din limn de culoare inchisa, pe fundalul zidurilor varuite. In clipa tn care Lanzo opri mafina, un barbat intr-un tostum gri perfect iefi sa-i intampine. [. Lila lasa totul sa curga tn jurul ei - managerul, stranllll mainilor, urarile de bun-venit. Se opri pur fi simplu pentru o clipa, savurand atmosfera - strada eleganta cu magazine fi restaurante, zumzetul traficului, senzatia de wge afla intr-un loc nou fi extraordinar. I Un loc in care, trebuia sa accepte, nu ea definea conirolul. Se plimba prin hoi in timp ce Ash se ocupa de detalii. Totul era atat de liniftit fi de racoros, fotoliile mari de piele, lampile elegante, alte flori. Julie i se alatura, intinzandu-i un pahar: I -Sue de grepfrut roz acidulat. E fantastic. Spune-mi, totul e in regula? Ai devenit foarte tacuta. f -Sunt fascinata. Totul e atat de firumos fi doar o idee Ireal. Nu-mi vine sa cred ca suntem aici tofi patru. r -Suntem aici, iar eu mor de nerabdare sa fac un duf. Dupa ce termin de indepartat panzele de paianjen, ma due direct sa vizitez cateva galerii, ca sa simt ca-mi merit lalariul. Maine o sa ne facem pufin timp pentru cumpa­ raturi. O sa aratam amandoua ca nifte doamne pentru care vizita la vila unei familii florentine de vaza face par­ te din cotidian. ■ -Ai tras cu urechea! I -§i m-am bucurat ca am putut sa fac asta, tn loc sa Mau la taclale cu foferul nostru de un farmec incontestabil - fi care probabil are tot atatea femei topite dupa el precum verifori. [ -Te privefte direct in ochi atunci cand vorbefte cu tine - ceea ce m-a ingrijorat pufin,, avand in vedere ca era la volan. Dar e atat de mmm, spuse Lila, negasind un cuvant mai potrivit. 1 Apoi ifi dadu seama ca fi Ash facea exact la fel. Cand vorbea cu ea, cand o picta, o privea direct in ochi.

LuarS ascensorul. Spre mulfumirea Lilei, managerul ce ii insofea ifi orienta cea mai mare parte a replicilor spre Ash. In cele din urma, cu o infloriturS subtila a mainii, ii conduse in ceea ce se dovedi a fi un set de doua apartamente combinate. Spafios, aerisit, reufea sa imbine perfect lumea veche cu luxul modern. Lila se imagina scriind la micul birou dinspre fereastrS, pe care se proiecta imaginea acoperisurilor din ora?, sau luand micul dejun pe terasa insorita, ghemuita cu o carte pe pernele canapelei de culoarea untului. Sau incolacita in jurul lui Ash in patul maiestuos de sub tavanul aurit. Lua o piersica perfects dintr-un bol cu fructe fi, adulmecand-o, intra in baia echipata cu o cabina de du? generoasS, o cada cu hidromasaj foarte, foarte adanca ?i acri intregi de marmura alba cu vinifoare negre. Ifi imaginS pe loc momentul romantic - lumanari, Florenfa licarind pe fundalul cerului luminat de luna, ea f i Ash in apa fierbinte ?i inspumata. Trebuia sa-fi despacheteze bagajele, sa se instaleze, s3 se orienteze. Avea o rutina bine exersata pentru primele momente petrecute intr-un spafiu nou. Acum insS continua sa rataceasca, inspirand parfumul piersicii, deschizand larg ferestrele spre aer, spre lumina, spre mirosurile Florenfei. Se intoarse in camera de zi exact cand Ash inchise Ufa de la intrare. -Am stat intr-o mulfime de locuinte impresionante, ii spuse ea. Asta tocmai a sarit direct pe locul intai. Unde sunt Julie f i Luke? Nu e cazul sa ne pierdem unii de alfii. -Sunt in apartamentul lor. Julie voia sS-fi despache­ teze lucrurile, sa se spele. Are o lista de galerii pe care trebuie sa le viziteze. -Afa-i. -N u i-ai cerut managerului sS-fi declare starea civila, afilierea politica fi ocupatiile preferate din tim pul liber.

I -§tiu, am fost nepoliticoasa, rase ea. Eram prinsa in propria mea lume. E minunat sa ma aflu in Florenfa din nou, §i nu am vazut-o niciodata exact in lumina asta. Dar ?tii ce im i place §i mai mult? E minunat sa fiu aici cu tine. $i §tii ce-mi place chiar mai mult de atat? Sa fiu nici cu tine fara ca vreunul din noi sa fie nevoit sa prikeasca mereu peste umar. E grozav sa te pofi relaxa. I - Dupa ce terminam, nu vom mai avea motiv sa ne uitam peste umar. Putem sa ne intoarcem aici sau sa mergem oriunde dore^ti. I Simfind cum inima i se poticnise, Lila invarti piersica tn maini §i tl studie atent. » -Asta e o promisiune serioasa. I Cand promit, ma fin de cuvant. I -Te cred. I' Puse piersica deoparte - avea sa o savureze mai tarziu - fiindca acum ii venise in minte o alta placere pe care sa §i-o satisfaca. I -Ar trebui sa ma ocup de aspectele practice, sa despachetez, sa-mi pun lucrurile in ordine, dar im i doresc foarte tare un du§ lung, lung §i fierbinte, in baia aia uluitoare. Deci... Lila porni spre baie, apoi ii arunca o privire peste umar: E§ti interesat? I - Cred ca a? fi un neghiob sa refuz, spuse el arcuind 0 spranceana. ■ -Iar tu nu e§ti neghiob, remarca ea descalfandu-se fara a se opri din mers. 1 -Pari destul de vioaie pentru cineva care tocmai a zburat peste Atlantic. I, -A i calatorit vreodata la clasa economica? I - In regula, m-ai prins. K „Te-am prins“, se gandi Lila. ■ -Chiar §i atunci cand calatoresc astfel, sunt ca jerseul. ■ Ifi scoase elasticul pe care il folosise pentru a-§i prinde parul la spate ?i il arunca pe raftul din sticla fina. i - Esti ca Jersey-ul? I -Tesatura, nu statul. Nu sunt pretenfioasa fi rezist bine la calatorii. Curioasa, Lila deschise samponul aflat tntr-un co§ pe raft §i il mirosi, dupa care dadu din cap

aprobator. In timp ce-1 privea surazand pe Ash, se dezbraca de camasS, de pantaloni, de maioul de dantela pe care il purtase in loc de sutien. §i pot fi folosita inde­ lung panS sa incep sa dau semne de uzura, completa ea. Lua famponul §i gelul de dus si se indrepta spre cabi­ ns, murmurand: Matasea e superba, dar jerseul rezista mai bine. Deschise robinetul ?i intra in cabina, dar lasa u§a deschisa, numai bine ca sa adauge: -Apropo, am vorbit serios cand am spus Jung §i fierbinte". -Da, incep sS infeleg. Ash o privi in timp ce se dezbrSca, admirand felul in care i§i ridica fafa spre jet, lasand apa sa-i curga pe par pana deveni lucios ca matasea. Cand pa?i in cada din spatele ei, Lila se intoarse §i ifi impleti mainile pe dupa gatul luil’fyJ -Asta e cel de-al treilea loc in care am facut sex cu tine aici. -Eram cumva in coma? -S-a intamplat doar in mintea mea, dar a fost excelent. -Care au fost celelalte doua locuri? -Crede-ma, ai sa afli, sopti ea ridicandu-se pe varfuri pentru a veni in intampinarea gurii lui. Ash simfi parfum de piersici cand Lila ii trecu usor mana peste obraz ?i i?i lipi corpul, deja umed si cald, de al lui. Se gandi la figanca pasionala, care provoca un barbat s5 o posede, §i la zana, trezindu-se lene^a dupa ce i§i luase singura un barbat. Se gandi la ea, atat de deschisa, atat de dulce - cu mici buzunare secrete in care se afla cu mult mai mult decat ceea ce dezv&luia. Aburul se ridica in jurul lor, jetul de apt pulsa. Iar mai­ nile ei goneau pe corpul lui, provocandu-1 si ispitindu-1. Dorinfa de a o avea se propaga in sangele lui ca o vibratie constanta. Crescu acum cand o simti lipita

lie el* se intensifies precum aburii, izolandu-i in acel cocon de apa si fierbinteala. V O ridicS in aer inca doi centimetri, tinand-o ca pe o bulerina pe poante, rava?indu-i gura, gatul, pana cand cu i?i stranse pumnul in parul lui pentru a-si fine echillbrul. DescStu§ase ceva in el, simfea acest lucru in bubuitul salbatic al inimii lui, in cursa asprS a mainilor lui pe corpul ei. Incantata de acea emotie, Lila se abandona nebuniei Impreuna cu el. I Ii lua in posesie corpul fara cuvinte, cople§it de laI'Omie, dorinfa fi de o foame nepotolita de carne. (Xl 0 nerabdare farS suflu, o prinse de §olduri, o ridica 111 aer si mai mult. Si se infipse in ea, cu atata ariloare si disperare incat Lila tipa, dand drumul unui ifrigat de soc §i de triumf in acela§i timp. A fi dorita astfel - nerezonabil de mult - §i a dori la randul ei era mai mult decat i§i imaginase vreodata ca avea sa n&iasca. Se agata de el, respirand gafait pe fundalul suneidor taioase ale pielii lovindu-se de pielea umeda. B II primi in ea, i se darui, il poseda in timp ce se lSsS posedata. $i in cele din urma, cand placerea striga inlauntrul el, in sange si in oase, se abandona cu totul. Se ag&fS de el cu toate puterile; in lipsa acelui sprijin, ►nr fi prelins intro balta pe fundul cazii de dus. Uitase cu totul unde se aflau, aproape ca nu-fi mai iimintea cine erau, prin urmare nu facu decat sa se fina ile el, in urechi rasunandu-i bubuitul ca un galop nebun nl propriei inimi. Ash ar fi duso la pat daca ar ft avut forfa. In schimb, •c agata la randul lui de Lila, rSmanand sub jetul de apa. Bnturat de ea. | Cand izbuti sa-§i recapete rasuflarea, ifi sprijini obramiI pe crestetul capului ei. -A fost suficient de fierbinte? -Cu siguranfa. -Nu foarte lung. -Uneori oamenii se grabesc pur $i simplu.

-Si alteori nu. Ash se dadu Ufor in spate fi deschise famponul. Fara a-fi desprinde privirea de pe chipul ei, ifi turna fampon in palma si ifi trecu mainile peste parul matasos al Lilei, pieptanandu-1 cu degetele. Apoi o intoarse, ii stranse tot parul sus f i incepu sa-i maseze scalpul. Un nou fior ii strabatu pielea: - Dumnezeule! Ai putea sa-fi castigi existenfa din asta. -Toata lumea are nevoie de o plasa de siguranfa. De data aceasta dura mult. Ash se trezi in camera intunecata fi se intinse dupa Lila. Un obicei, deja, ifi dadu el seama. Locul de alaturi era insa gol. Se uita la ceas fi vazu ca mai era pufin pana la pranz. Ar fi fost mulfumit sa ramana exact unde se afla - daca ar fi fost fi ea acolo -, sa alunece in somn sau in acea stare intermediara, alaturi de Lila. Afa insa se ridica, trase draperiile fi lasa soarele italian sa se reverse peste el. Pictase scene ce aduceau mult cu acest peisaj - formele, culorile arse de soare, texturile. Superb, dar prea tipic pentru panza - pentru panza lui. Dar daca adauga o femeie pe un cal inaripat, cu parul falfaind, cu sabia ridicata, totul se schimba. O armata de femei in piele fi armuri scanteietoare, zburand deasupra orafului antic. Unde mergeau la batalie? Ar fi putut sa-1creeze f i sa afle. Iefind din dormitor, constata ca salonul era la fel de gol ca patul. Dar simfi miros de cafea fi, mergand pe urmele lui, o gasi pe Lila in cel de-al doilea dormitor, mai mic, afezata in fafa laptopului ei la un birouaf cu picioare curbate. -Lucrezi? -Dumnezeule! tresari ea. Data viitoare fa cumva sa-fi anunfi prezenfa sau cheama direct ambulanfa. Buna dimineafa. -’Neafa. Aia e cafea?

| -Am comandat o porfie In camera - sper ca este trl regula. I -E mai mult decat in regula. -Probabil nu e prea fierbinte. Sunt treaza de mai mult timp. | -De ce? [ ‘ -Ceasul intern, presupun. Apoi m-am uitat pe fcreastra §i gata cu somnul. Cine poate dormi cu un asemenea peisaj? Ei bine, aparent Luke §i Julie, fiindca nu am auzit nici pas de la ei. I Ash bau pufina cafea - Lila avusese dreptate, chiar nu era fierbinte. Dar era foarte buna fi a§a. | -A fost placuta iefirea de aseara, spuse ea. Plimbarea, pastele de la cina, un ultim pahar de vin baut impreuna pe terasa. Merg a§a de bine impreuna! ii Ash mormai absent, cu gandul la secretul pe care tl pastra. -Te tenteaza micul dejun sau trebuie sa mai lucrezi? Eu am de gand sa mai comand cafea,,oricum. I ■-A§ putea sa mananc. Gata cu munca deocamdata. Am terminat cartea. [ -Poftim? Ai terminato? Asta e grozav. I -Nu ar trebui sa spun ca am „terminat-o“, fiindca tnca mai trebuie sa o corectez de la un capat la celaIalt, dar in esentS e terminata. Mi-am terminat cartea la l lorenta. Prima am terminato in Cincinnati. Nu are chiar acelafi farmec. I -Ar trebui sa sarbatorim. I' -Ma aflu la Florenfa. Acest simplu fapt este o iflrbatoare. If Dar Ash comanda §ampanie fi o carafa de sue de porlocale pentru cocktailuri Mimosa. Lila nu putu sa nu fie de acord cu alegerea lui - mai ales cand aparu §i Julie, cu ochii inca somnorosi, capabila sa spuna doar: (> - M m m m l [ Era bine sa serbeze terminarea dirfii cu prietenii, se gilndi Lila. Fusese singura in Cincinnati la prima, singurft in Londra la cea de-a doua.

- E placut, zise ea intinzandu-i lui Luke un cof cu pro duse de patiserie. Nu am fost niciodata in Italia insofitit de prieteni. E foarte placut. -Aceasta prietena urmeaza sa te tarasca la cumparSturi peste... o ora, decise Julie. Apoi am sa arunc o privire la cafiva artifti stradali, sa vad daca nu gasesc vreunul pe care sa-1 fac celebru fi bogat. Ne putem reintalni tot aici sau oriunde dorefti, ii spuse lui Luke. -Putem sa ne facem program de voie. Am de garul sa ma joc de-a turistul, anunfi acesta aruncandu-i lui Ash o privire cu subinfeles, II angajez pe Ash drept ghicl personal. Zi libera, afa-i? -Da. „Doar o zi“? ifi spuse Ash. O meritau. A doua zi ii afteptau intrebari, sapaturi fi noi eforturi concentrate. Li se cuvenea un respiro. las*daca prietemil lu^jfoia sil petreaca acea zi cautand un inel pentru a se putea arunca din nou intro casnicie, el avea sa-i serveasca drept trambulina. Afadar, propuse: -Ce-ar fi sa ne reintalnim pe la patru? Sa bem ceva, sa punem la cale urmatorul pas? -Unde? - $tiu eu un loc. Am sa va trimit un mesaj. Trei ore mai tarziu, Lila studie cu ochlfticlofi gramada impresionanta de incal^ari minunate. Pantofi cu toe, fara toe, sandale, in toate culorile imaginabile. Mirosul de piele ii seducea simfurile. -Nu pot. Trebuie sa ma opresc! -Ba nu trebuie. Julie vorbi pe un ton ferm, studiiml pantofii de un albastru electric, ale caror tocuri argintil pareau inalte de un kilometru. Pot sa-mi construiesc o finuta in jurul acestei perechi. Tu ce crezi? Sunt ca nifte bijuterii pentru picioare. -Nici macar nu le pot vedea. Am devenit pur fi simplu oarba la pantofi, -Am sa le iau, la fel fi sandalele galbene ca nifte nar cise. §i sandalele fara toe - astea, cu impletitura elegan ta. Acum. Se afeza din nou si lua in mana una dintre

Leaaturiyrimejdioase

195

sandalele rofii pe care Lila le incercase inainte de a deveni oarba la pantofi, decretand: Ai nevoie de astea. I -Nu am nevoie de ele. N-am nevoie de toate astea. Julie, am doua plase de lucruri! Mi-am cumparat o jacheta de piele. Ce-a fost in capul meu? - Gandul ca e§ti la Floren^a - f i ce loc mai bun pentru a cumpara obiecte din piele? Ca arata fantastic pe tine. $i ca tocmai p-ai terminat cea de-a treia carte. ! -Am terminat-o in esenta. *: - Iti iei sandalele astea, spuse Julie fluturandu-le ispititor in fata ochilor Lilei. Daca nu, ti le cumpar eu. - Ba n-ai so faci. -Nu pop sa ma impiedici. Pantofii ro§ii sunt clasici fi interesanti fi, chiar cu designul asta complicat, se vor aovedi rezistenp ca otelul. Ai sa-i porti capva ani. j.i -Asta e adevarat. Opozitia ei slabea, i§i spuse Lila, slabea. Stiu c5 e o gre^eala sa merg la cumparaturi cu tine, isi mustra ea prietena. Unde o sa-mi tin toate lucrurile astea? Mi-am cumparat o rochie alba §i jachetica aceea alba - nimic nu e mai pupn practic decat albul. -Ambele arata fantastic pe tine, iar rochia va fi perfec­ ts pentru maine. Cu astea, zise Julie ridicand o alta pereche - ni§te sandale cu barete fi toe de un verde deschis. Lila i§i acoperi fata cu mainile, apoi se uita printre degetele rSsfirate: ; - Sunt atat de frumoase! - Cea care nu-$i cumpara pantofi cand merge la Floreiua nu e o femeie adev&ratS. -Hei! -§i pop sa Iasi orice dorefti la mine acasa, ?tii asta. De fapt mS gandesc serios sa imi caut un apartament mai mare. - Poftim? De ce? f - Cred sincer ca vom avea nevoie de mai mult spapu dupa ce ii cer lui Luke sa fie sopil meu., -Sfinte Sisoie! Naucita, Lila sari tn picioare, apoi se HfezS imediat la loc. Vorbefti serios? II -M-am trezit azi-dimineata, m-am uitat la el f i mi-am dat seama ca asta e ceea ce imi doresc. Cu un zambet

visitor, Julie ifi duse o mana la inimSL El e tot ce mi-am dorit vreodata. II vreau alaturi in fiecare dimineafa - f i vreau sa-i fiu fi eu alaturi. Afa ca am sa-1cer in cisatorie. Nici m&car nu am emofii, fiindca daca mS refuz& am sa-1 imping pur fi simplu in fafa unei mafini. -N-o sa te refuze. Intinzandu-se spre Julie, Lila o prinse intr-o imbrSfifare stransa, leganata. Asta e grozav! exclama ea. Trebuie sa ma lafi sa te ajut cu organizarea nunfii. §tii cat de bine ma pricep la organizat. -$tiu, fi am sa te las. De data asta imi doresc fi o nunta - s-ar putea chiar sa port alb. - In mod cert ai sa porfi alb, decreta Lila. -Atunci in mod cert am so fac. Nu trebuie sa fie o nunta uriafa, nebuneasca, dar trebuie sa fie adevarata. -Flori, muzica fi oameni ftergandu-se la ochi cu batistele. ^ii-Le vreau pe toate de data asta. Nu mai fugim in lume sa ne casatorim in fata unui judecator de pace. Sub ochii rudelor fi ai prietenilor, cu prietena mea cea mai buna drept domnifoara de onoare, o sa-mi rostesc juramintele fata de el. Si de data asta le vom respecta. -Sunt atat de fericita pentru tine! -Nu i-am lansat inca intrebarea, dar presupun ca ma voi simfi ca tine cand fi-ai terminat cartea. Radianta, Julie o saruta zgomotos pe obraz fi spuse: Cumparam pantofii. -CumparSm pantofii. Acum aveau trei plase, reflecta Lila cand iefira din magazin. Ifi jurase ca nu avea sa-fi cumpere decat articole esentjiale, practice, cu un bun raport caiitate-pref, pentru a le inlocui pe cele pe care le aruncase. Se mintise singura, dar, la naiba, era foarte incantata de acest lucru. -Cum ai de gand sa-1 intrebi? vru ea sa ftie. Cand? Unde? Am nevoie de toate detaliile astea inainte sa ne intalnim cu ei. - In seara asta. Nu vreau sa astept.

? -Pe terasa, la apus. Pentru Lila fu suficient s&inchida ochii pentru a-si imagina. Apus la Florenta. Crede-mS, |fiu cum sa pregatesc o scena. I -Apus, ofta Julie. Pare perfect. -Afa va fi. Voi avea grija ca Ash fi cu mine sa stam ileoparte. Vep bea putin vin - tu vei purta ceva fabulos, apoi, in timp ce soarele coboara la orizont, iar cerul tic deasupra ora§ului se coloreaza in rofu, auriu fi alte nuance superbe, il vei intreba. Apoi va trebui sa vii imeillat sa ne spui ca sa putem inchina top in sanatatea voastra - apoi vom iefi la restaurantul varului lui Lanzo pentru a sarbatori. -S-ar putea ca asta sa nu se intample imediat. » -Macar atat pop sa faci dupa ce m-ai terorizat sa cumpflr trei plase de haine: sa amani sexul de logodna pana ilupa ce sarbatorim. -Ai dreptate. Gandeam egoist. Ce-ar fi sa... Dintr-odata, Lila o prinse de bra£ f i murmura: p, -Julie, uite! -Ce-i? Unde? -Acolo, in fa^a. Tocmai cotefte pe... Haide. Tragando de mana, Lila o lua la fuga. -Ce-i? Ce-i? Ce-i? -E femeia, Tipa Asiatica Sexy - Jai Maddok, cred. -Lila, nu poate fi ea. Incetinefte. Fara s-o asculte, Lila pi$ni spre colpil strazii, insa nu o mai vSzu decat pentru o fracpune de secunda. -Ea e. Tine astea, zise ea aruncandu-i plasele prietenei sale. Ma due dupa ea. -Ba nu te duci. Julie se folosi de statura ei impozanta ca sa-i blocheze calea. In primul rand, nu e ea, cum ar putea fi ea? $i chiar daca e ea, nu te apuci so urmarefti de una singura. ' -Vreau doar sa ma lamuresc - fi sS vad unde merge. Ma due. 0 Mai mica, dar mai hotarata, Lila fenta, apleca pupn capul fi trecu pe langa blocajul lui Julie, r -O, pentru numele lui Dumnezeu!

ImpovSrata de plase, Julie porni greoi dupa ea, in acelafi timp scofandu-fi telefonul. - Luke, o urmaresc pe Lila, iar ea crede ca o urmarefte pe femeia ucigasS. Asiatica. E prea rapida pentru mine, nu pot... Nu ftiu unde suntem. Unde suntem? Aleargft spre o piafa, una mare. Eu ma feresc de turifti. E... e cea cu fantana - Neptun. Luke, am s-o pierd intr-un minut, se mifca repede. Piazza della Signoria! Vad statuia lui Bandinelli Hercule ji Cacus. Grabefte-te. Fugi cat de repede putu pe langa fantana, dar Lila caftigase prea mult avans.

capitolul 23

Lila incetini fi se strecura in spatele unei statui. Fe­ meia pe care o urmarea inainta intro cadenza Constanta, cu un pas hotarat. Era Jai Maddok, nu incapea indoiala. Felul in care se mifca, inalfimea ei, parul, silueta, toate ii confirmau prima impresie. Ifi puse ochelarii de soare fi se amesteca intr-un grup de turifti, apoi se desprinse de ei, reducand putin distanfa, in timp ce finta ei trecea grabita pe sub arcadele largi. Lila ftia exact unde se afla. O urmari pe strada, incercand sa pastreze intre ele o distant pe care o estima la o jumatate de cvartal. Daca femeia se uita in urma, avea sa se lase cu bataie sau cu fuga, insa nu merita sa se gandeasca de pe acum la varianta optima. Jai coti dupa un alt coif in acelafi ritm vioi, dupa care intra intr-o cladire veche fi eleganta. Locuinfe particulare - apartamente, stabili Lila, care ifi scoase telefonul pentru a tasta adresa. Exact in acel moment, aparatul suna. -Unde naiba efti? o intreba Ash. -Ma aflu pe Via della Condotta, langa Piazza della Signoria. Tocmai am vazut-o pe Jai Maddok intrand in­ tr-o cladire. De apartamente, cred.

b. -Porne§te inapoi spre piapi. Acum. Vin spre tine. [ -Sigur. Putem... Se crispa cand Ash ii inchise. Au, murmurs ea; dupa o ultima privire spre imobil, porni cuminte spre piata. R« Cand il vSzu venind, decise ca „Au“ nu era suficient de graitor. Furia brutS, turbatS, din ochii lui o plesni ca un dos de palma. L -Ce dracu’ a fost in capul tau? [ -M-am gandi ca, uite, aia e femeia care vrea ceea ce avem noi §i pe care nu o deranjeaza sa ucids pentru asta. p; Ash o prinse de bra£ §i incepu sS o tarasca rapid dupS el in direcpa de unde venise. , -Ia-o u?or, Ashton! -Nici mScar sa nu te gandesti sa-mi spui sS o iau usor. Te las singura o dupa-amiaza ?i tu o tulesti dupa cineva care a incercat sa te ucida? Poate cS te Inseli. - Chiar era ea. Mai important e ce cauta la Florenta. De unde §tia ca suntem aici, fiindca a naibii sa fiu daca e o coinciden^a. L -Nu, cel mai important e ca ti-ai asumat un rise idiot fftcand acest lucru. Ce fSceai dacS te ataca din nou? \ -Ar fi trebuit sS mS ajungS din urmS mai intai, si am dovedit deja cS sunt mai rapida decat ea. Iar de data aceasta eu as fi luat-o prin surprindere, nu invers. nu m-a observat. Voiam sa vad unde merge, §i am vSzut. Am obpnut o adresa. Exact la fel ai fi procedat §i tu. . -Nu pop sS fugi a$a de capul tSu. Te-a rSnit deja o datS. Trebuie sS §tiu cS pot sS am incredere in tine, Lila. ^ ParcS vorbea cu un copil neascultStor, i§i spuse ea, simtind cum ii sporea iritarea. ii -Nu e o chestiune de incredere, nu pune problema a?a. Am zSrit-o §i nu puteam sS irosesc aceastS §ansS. Pe deasupra, am obpnut o adresS - m-ai auzit? Stiu unde se aflS in acest moment. , - I-ai vSzut fa^a? -Suficient din ea. Nu sunt proastS sS o infrunt di­ rect. Am v5zut-o destul de bine ca s-o recunosc. Pune la socotealS inSltimea, silueta, pSrul, felul in care

se mifca. Ne-a urm irit. Ar fi trebuit sS ne uitam totiifi peste umar. -SlavS Dom nului! Julie, care se cocotase pe Fantanu lui Neptun, se dadu jos fi se napusti sa-fi imbrafifezc prietena, apoi o scutura: Esti nebuna? -Nu, fi im i pare rau ca te-am lasat balta, dar trebuin sa fin pasul cu ea. -Nu ai voie sa-mi tragi o asemenea sperietura. Nu ai voie^Lila. -Im i pare rau. Sunt O.K. Surprinzand privirea lui Luke, Lila continua pe un ton spasit: Si tu efti furios pe mine. Bine, trei la unu, trebuie sa ma inclin in fafa majoritafii. Im i pare rau. Detest gandul ca mi-am supftrat prietenii cei mai buni. Suntefi furiofi, infeleg, dar putem sa lasam asta deoparte doar pentru un m inut fi sa sunam la police? .§tiu unde se afla in acest moment o infractoare cautata pe plan international. Fara un cuvant, Ash ifi scoase telefonul. Lila dadu sS spuna ceva, Insa el se indeparta. - Ifi iefise din minti, ii spuse Luke. Nu raspundeai la telefon, nu ftiam unde te afli sau daca efti teafara. - Nu 1-am auzit. Era in pof eta, f i e galagie in jur. L-am scos sa scriu adresa f i am raspuns imediat ce 1-am auzit sunand. Im i pare rau. - Da-mi adresa, ii ceru Ash, care venise langa ea, apoi ii intoarse spatele din nou. -Va sta afa nervos multa vreme? il intreba ea atunci pe Luke. - Depinde. -I-am transmis informafia inspectorului Fine, zise Ash. Vor reufi sa ia legatura cu polifia locala mai repe­ de decat un turist strain. Ar trebui sa ne intoarcem la hotel, sa verificam daca suntem in siguranta acolo. Era din nou depafita numeric, ifi spuse Lila, afa ca nu se impotrivi. Ash trecu pe la recepfie inainte de a-i conduce la ascensor. - Nu a venit nimeni pe aici, nici nu a sunat nimeni sa intrebe de noi - nici unui dintre noi. Personalul

hotelului nu va directiona nici o comunicare spre upartament, nici nu va confirma ca suntem inregisIrap. Daca e aici ?i ne cauta, asta ii va sc&dea §ansele sa nc gaseasca. I - E aici. Nu m-am in$elat. \ -*Le-am oferit descrierea ei^tfurma Ash ignorand liltreruperea. Paznicii hotelului vor fi cu ochii in patru In caz c3 apare. ■ CoborarS din ascensor §i pornira spre apartament. ■ -Am de dat ni§te telefoane, anunta el, dupa care ie$i direct pe terasa. i, - Sa fii tratat cu raceala e oribil. -Incearca sa-p imaginezi cum s-ar simp el dacS ai fi papt ceva, sugera Luke. Faptul ca nu ai papt nimic nu anuleaza cele zece minute de teama. Peste o clipS, Imbunat, o saruta pe cre§tet: Cred ca ne-ar prinde bine tuturor ceva de baut. p Infranta, Lila se a§ez&, tn vreme ce Luke deschise o sticla de vin. - Nu ai voie sa stai posomorata, o mustra Julie, care se arunca intr-un fotoliu. I -Nu stau posomorata. Adica da, asta fac, dar daca toatS lumea ar fi furioasa pe tine, si tu ai sta posomorata. - Eu nu a? fi fugit ca un iepure nebun dupa o uciga^a recunoscuta. I -Am urmarit-o, reacponand rapid ?i cu pruden^a. $i am spus ca im i pare rau. Nim eni nu zice: Bravo, Lila, pentru ca ai aflat unde sta. - Bravo, spuse Luke oferindu-i un pahar de vin. Sa nu tnai faci asta niciodata. - Nu fi suparatS, Julie. Am cumparat pantofii, se pisici Lila. -Asta-i drept. Nu am reu$it sa pn pasul. Daca mi-ai fi dat o sansa, as fi venit cu tine, Atunci am fi fost doua daca s-ar fi intamplat ceva, -Tu nu m-ai crezut ca am vazut-o cu adevarat. -Nu la inceput, dar apoi m-a inspaimantat gandul c9 intr-adevar ai vazUt-o. Recunosc insa ca ai cumparat pantofii. § i daca tot veni vorba, adauga ea, ridicandu-se

in picioare rand Ash intrS in camera, ar trebui sa-mi pun trofeele la locul lor. Luke, trebuie sa vii sS vezi ce mi-am luat. Se eschiva Sau era discreta? se intreba Lila. Probabil cate putin din amandoua, deeise ea, in timp ce Luke lua plasele lui Julie fi cei doi pornira spre partea lor de apartament. - Mi-am cerut scuze de la ei din nou, incepu Lila. E cazul sS-mi cer jfl de la tine inca o data? -Am vorbit la aeroportul unde ne finem avioanele familiei. Tonul lui, calm fi vioi, era in antiteza deplina cu fierbinteala ce-i clocotea in ochi. Cineva, dandu-se drept secretara tatei, i-acontactat pentru a confirma informafiile legate de zborul meu. Nu a fost secretara tatei. - Deci ne-a urmarit. - E destuide probabil. Ash ifi turna un pahar de vin fi continua: Am facut rezervarea pentru Lanzo fi apartamentul asta separat, pe baza unei recomandari pe care mi-a dat-o sora mea Valentina cu mai bine de un an in urma. Va fi mai dificil pentru ea sa ne gaseasca astfel, dar, daca face suficiente sapaturi, s-ar putea sa reufeasca. -Ar trebui sa-i spunem lui Lanzo. - I-am spus eu deja. - Pofi sa fii furios pentru cum am procedat, dar nu e mai bine sa ftim? Oricare dintre noi s-ar fi putut separa de grup sa mearga dupa o inghefata fi s& dea nas in nas cu ea. Acum ftim. -Efti implicata in povestea asta din cauza mea. Nu pofi sa negi. Oliver fi-a pierdut viafa din cauza propriilor lui actiuni, dar adevarul e ca nu am fost atent. L-am implicat fi; pe Vinnie in problema, nu am anticipat nici o clipa. Asta nu o sa se mai intample fi cu tine. Se intoarse din nou spre ea,1cu furia la apogeu: N u o sa se intample fi cu tine. O ri im i dai cuvantul tau de onoare ca nu ai fa mai pleci nicaieri de capul tau, indiferent pe cine sau ce crezi ca vezi, ori te urc in avion fi te trimit inapoi la New York. - Nu pofi sa ma urci nicaieri. Poti sa ma dai afara, dar aici se termina autoritatea ta.

S -Vrei s&testam ipoteza asta? f, Lila se ridica furioasa din fotoliu fi incepu sa se plimbeprin incapere. - De ce ma incol^e§ti astfel?; I - Fiindca insemni prea mult pentru mine ca sS ma mulpimesc cu orice altceva. §tii bine asta. p -Ai fi procedat fi tu exact la fel ca mine. I -Atunci aceasta conversape ar fi fost diferita. Am nevoie sa-mi dai cuvantul tau de onoare. I -Ar fi trebuit doar sa spun: „0, vai, uite-o pe Jai Maddok, asasin international, care ne-ar vrea pe top morp“, apoi sa im i continui cumparaturile cu Julie? 1; •‘■ Ar fi trebuit sa spui y,Cred ca aia e Jai Maddok? fi til ip scop telefonul, sa ma suni. Atunci, daca ai fi urmkrit-o, eu a? fi fost deja pe drum spre tine. Ne-am fi aflat permanent In legatura fi nu af fi stat cu teama ca poate te-a atacat fi p-a spintecat maruntaiele cu lama in timp ce eu umblam sa ip cumpar un nenorocit de lanpsor. | - Nu vorbi urat. Da, ai dreptate. Nu sunt obi^nuita sa ma consult cu nimeni. I - Obi§nuie§te-te. Incerc. Tu ai o jumatate de milion de frap, o familie enorma. Esti obi§nuit sa te consulp, s3 verifici, sa fii consultat. Eu sunt de capul meu de capva ani, fiindci a§a am ales. Nu m-am gandit niciodata ca am sa va Iperii, pe nici unul dintre voi. Eu... §i tu insemni mult pentru mine. Nu suport gandul ca am stricat totul, intre noi - cu toata lumea. I -Ip cer sa-mi dai cuvantul tau de onoare. Pop sa o faci sau pop sa nu o faci. p.:Era depa^ita numeric* ifi spuse Lila din nou, chinuindu-se sa-?i inabu§e mania. Cand trei oameni care pneau la ea vedeau lucrurile la fel, trebuia sa admita ca perIpectiva ei avea nevoie sa fie ajustata. k - Pot sa-p dau cuvantul meu de onoare ca am sa tncerc sa nu uit ca exista cineva cu caref trebuie sa ma consult, ca e important pentru el sa o fac... - In regula.

Lila !§i permise sa rasufle, mai tremurStor decat s-ar fi a§teptat. Nu o deranja sa se certe, dar nu putea sa o faca atunci cand intelegea clar unde grease. - Detest gandul c4 fi-am provocat atata ingrijorare, ca nu am auzit telefonul ala tampit cand ai incercat sa dai de mine. Daca rolurile ar fi fost inversate, a? fi fost §i eu speriata, a§ fi fost furioasa. Am reacfionat a§a cum sunt obisnuita sa reactionez §i... Mi-ai cumparat un lanfi§or? -M i s-a parut gestul potrivit la momentul respectiv. Acum nu mai sunt atat de sigur. - Nu poti sa ramai furios pe mine. Sunt de-a dreptul fermecatoare. - Sunt destul de furios. Clatinand din cap, Lila il cuprinse atunci dragastos cu brafele. - Sunt foarte fermecatoare. §i im i pare sincer rau. - Ea ucide oameni, Lila. Pentru bani. - Pot sa ifi spun ca am fost prudenta, dar tu nu ai fost acolo, a?a ca n-ai de unde sa §tii. Avea o po§eta mare, eleganta, nici o plasa de cumparaturi §i nu purta tocuri de data asta. Nu s-a uitat deloc in urma. Mergea ca o femeie care §tie ca are de ajuns undeva. Fie locuie§te in cladirea aceea, fie se intalnea cu cineva acolo. Am putea suna sa transmitem o informatie anonima la polifia locala. - Fine §i Waterstone se ocupa de asta. - Deci noi ne mulfumim sa afteptam? -Corect. Iar maine mergem sa ne intalnim cu Bastone, conform planului. Aruncand o privire la pla­ sele de cumparaturi, Ash se interesa: Alea sunt toate ale tale? - E vina lui julie. Ar trebui sa-i lasam sa piece, pe ea §i pe Luke. Stiu ca voia sa vada lucrarile catorva arti^ti. -Mergem tofi. D in acest moment, ramanem tofi impreuna. -In regula. „Adapteaza-te“, isi aminti Lila. Rama­ nem impreuna. *

[ Chiar daca erau din nou nevoip s3 priveascS peste umSr, Lila i§i spuse cS le prindea bine tuturor sa iasa pur ?i simplu, sS se plimbe impreuna, sa fie impreuna. InaintarS agale pe pod, cu raul curgand sub ei, pentru ca Julie s§ poata studia §i evalua tablourile ce se realizau pe loc §i sa schimbe cateva vorbe cu artiftii. 1 -Nu pricep niciodata despre ce vorbeste cand se Ian»eaza in discupi despre arta, comenta Lila la urechea lui Luke. DupS cum nu pricep nici ce spune Ash. ^ -Nu ?tiu sa traduc, dar im i place tabloul la care se uita. f Lila privi scena de vis reprezentand o curte, in care florile se revarsau din ghivece, ca^arandu-se nebuneste pe un perete cu tencuiala zgrunjuroasa. O mica drama era in desfa^urare, cu un copil mic plecandu-§i capul deasupra unui ghiveci spart o femeie care-1 certa din prag, cu mainile in ?olduri. , -Ea are un mic zambet pe chip - doar o umbra, observa Lila. II iubeste pe baie^elul ei trist §i rufinat. 0 sa-1 puna sa stranga cioburile, apoi vor replanta im­ preuna florile. r -A§ zice ca in^elegi mult mai mult decat mine. Dar v5d ca lui Julie ii place, suficient cat sa se uite §i la alte cSteva picturi ale artistului. -$i nu putem sa neglijam nici munca ta. Va trebui sa vizitam cateva patiserii inainte sa ne intoarcem la New York. Ce greu va fi! 1 -Am fost la cateva azi-diminea^a. Am gustat un eometto al cioccolato pe care cred ca pot sa il reproduc fi am primit un pont in legatura cu vreo cateva pati­ serii secrete. f - Ce e secret la ele? I -Trebuie sa le vanezi indepartandu-te de cararea batuta. Sunt patiserii industriale, ii explica el. Scot primele trance in toiul nopfii, pentru cafenele. Teoretic nu au voie sa vanda catre persoane fizice, dar o fac - neoficial. - O vanatoare in toiul noppi in cautare de patiserii secrete. Clar ma bag. Julie spunea ca vrei sa deschizi un al doilea local. Poveste§te-mi despre asta.

Str§b&tura la braf ?irul de arti?ti pana cand, imbujorat5 de succes, Julie li se alatura. - E posibil sa fi schimbat o viafa. $eful mi-a dat verde sa semnez un contract cu artistul care a pictat pu?tiul din curte. In imagine e cbiar el. Scena evoca o amintire din copilarie, cu mama lui si un mic accident cu o minge de fotbal dintro dupa-amiaza de vara. - Ce draguf! Imi place la nebunie. - Lucrarile lui sunt vii §i spun o poveste. Luam trei. Primul lucru pe care 1-a facut - dupa ce m-a sarutat a fost sa i?i sune sofia. - §i asta e dragut. -Deci m-am ales cu niste incalfari fabuloase, ca ni$te bijuterii pentru picioare, §i cu un nou artist pentru galerie. Razand, Julie ridica bratele in aer: Am avut o zi desavar^ita. Luke o prinse de mana fi o invarti, facando sa rada din nou. -Nimic nu e desavar^it fara inghetata. Ai chef de a§a ceva? il intreba pe Ash. -Sigur. -Daca avem inghetata in program, trebuie sa merg mai mult pe jos ca sa o merit. Julie arunca o privire in spate, apoi se uita la Ash. T>'au placut lucrarile lui? -Simteai mirosul florilor, caldura, ghiceai exasperarea amuzata a mamei §i resemnarea baiatului fata de ceea ce urma sa se intample. Picteaza cu sufletul, nu doar cu tehnica. -Aceea?i impresie am avuto §i eu. Nici macar nu are un agent. Sper sa se ocupe de asta. - Lam dat cateva nume, spuse Ash. Odata ce vine la New York, cred ca ist va face cateva contacte. -Tu mai fii minte prima vanzare pe care ai facuto? se interesa Lila. -Toata lumea o fine minte pe prima. - Ce anume a fost? - Eu i-am spus Surorile. Trei zane ascunse in padure, privind un calaref care se apropie. Tocmai il terminasem, lucrand in gradina complexului, cand tatal meu

» adus-o pe femeia cu care avea o relape la vremea tospectiva, ca sa ma cunoasca. Ea a vrut tabloul, iar el i-a §pus ca-1 poate avea. -A§a, pur §i simplu? -El nu in^elegea ce faceam sau ce incercam sa fac, In vremea respectiva. Ea da. Era agent. Am crezut intot­ deauna ci tata a adus-o la mine ca sa-mi spuna si o las baltS. In schimb, mi-a dat cartea ei de vizita, s-a oferit ifl m i reprezinte §i a cumparat tabloul imediat. E ?i in prezent agentul meu. -Ador finalurile fericite - si inghetata. Fac eu cinste, ununta Lila. -O Scuza tangibila pentru povestea de mai devreme. | Se plimbau acum pe aleea larga a Gradinilor Boboli. Ash o conduse spre ele§teul din care se inalta Androme­ da ?i Ii ceru: 4 Stai jos aici, a§ezata turcefte. , Lila se supuse, crezand ca voia o fotografie, apoi flutura din maini cand el scoase carnetelul de schi^e. -Un aparat foto e mai rapid! -Am ceva in minte. Cinci minute. Intoarce-ti capul, iloar capul, spre apa. Bun. Lila se resemna sa pozeze, In timp ce Luke f i Julie se Iiidepartara. -O sa-i ia ceva timp, prezise Julie. -Stiu cum functioneaza treaba asta. Luke Ii ridica infina In aer, cum obisnuise sa faca §i in adolescenfa, il t?i apasa buzele pe incheieturile degetelor ei. E foarte Irumos aici. Hai sa stam jos un minut, sa ne relaxam. -E o zi superba. A fost o zi superba, chiar si cu pauza lie un inalt dramatism. Arata bine impreuna, nu-i a§a? I' ll nu-1 cunosc pe Ash la fel de bine ca tine, dar nu 1-am vftzut niciodata atat de preocUpat de o femeie cum e cu Lila. Iar pe ea o cunosc. E nebuna' dupa el, §i asta este i>adevarata premiera. -Julie. -Mmm, facu ea Inclinandu-si capul pe umarul lui. -Te iubesc. -$tiu. §i eu te iubesc. Asta ma face atat de fericita!

-Vreau sa te fac fericita, Julie, spuse Luke intorcand-o cu fafa spre el. Vreau sa ne facem fericifi unui pe ceMalt, pentru tot restul viefii. Scoase cutia de bijuteri i din buzunar, o deschise si rosti: M&rita-te cu mine, dupa care putem sa incepem. - O, Doamne! Luke! -Nu spune nu. Spune „sa mai a§teptam“, daca trebuie neaparat, dar nu spune nu. -Nu? N-am de gand sa spun nu. Aveam de gand sa te cer eu in seara asta. La apusul soarelui. Planuisem totul. -Aveai de gand sa-mi ceri sa te iau de nevasta? -Nu vreau sa mai a§tept, spuse Julie aruncandu-^i brafele in jurul gatului lui. Nu vreau sa mai a§tept. Vreau sa ne casatorim iar, ca ?i cum ar fi prima data. Mi-ai cumparat un inel! -Nu am vrut sa-fi iau unui cu diamant. Un nou fnceput. Deci, facu Luke punandu-i pe deget smaraldul cu taietura patrata, pentru ziua de azi §i toate zilele de maine pe care vom reu$i sa le traim impreuna. - Ne-am gasit unui pe ceMalt! Ochii ei se umplura de lacrimi cand ii prinse fafa in maini, iar piatra pretioasfl scanteie in soarele alb. §i e perfect, Luke, murmura ea lipindu-?i buzele de ale lui. Noi suntem perfecfi. Dura mai degraba douazeci de minute decat cinci, dar Ash veni in cele din urma langa ea, se lasa pe vine $i-i arata carnetul de schife. Lila studie diversele perspective in care statea a§ezata printre tufi§uri, cu apa in fundal. Ash o pusese sa ridice mana, cu palma in sus. - Ce anume sunt? -O zei^a contemporana, absorbind forfe noi din cele vechi. S-ar putea sa-1 realizez in carbune, o absenfa a culorii, cu o sugestie de furtuna in coltul de vest al cerului. Se ridica §i-i intinse o mana pentru a o ajuta sa se ridice la randul ei. -$i toate astea fi-au fost inspirate de ele§teu?

p -De tine, spuse el simplu, apoi privi in jur. Uite-i acolo. O lua pe Lila de mana §i se apropiara de banca. Scuze. Am uitat de mine. K -?i eu, zise Julie intinzand mana in fata. , i -O, ce inel superb. Cand 1-ai... O, Dumnezeule! L -Ne casatorim. Julie sari in sus, o imbrafi§a pe Lila, apoi pe Ash. Is, -Cum ramane cu apusul? I -Mi-a luat-o Luke inainte. [ -Felicitari. Sunt atat de fericita! exclama Lila imbrafi^andu'l la randul ei pe Luke. Trebuie sa ciocnim in iflnatatea voastra. L -$tiu eu un loc, ii anunfi Ash. I -Ai mai zis asta. Condu-ne la el. O sa bem pentru lubirea adevarata, pierduta, apoi regasita. 1 -Scuze, spuse el, cand ii suna telefonul. Trebuie sa rilspund.

mm...

|r Ash nu facu decat sa ridice un deget §i se indeparta. | „Concentreaza-te asupra momentului“, i§i impuse Lila. | -Avem o nunta de organizat. I -§i inca rapid. Sfar§itul lunii septembrie. -Asta chiar e rapid, dar ma descurc. Trebuie sa aleliem locul. Am sa fac o lista. Si... Ce e? intreba ea cand Ash se intoarse. ; -Nu au gasit-o acolo. Pe Maddok. I -Sunt sigura ca ea era. Am vazuto intrand. I -Nu te-ai in§elat. Ea era - dar nu au gasit-o acolo. In schimb au gasit un dealer de arta cu numele de Frederick Capelli. Ii taiase gatul. R Jai !i trimise angajatorului un mesaj din apartamentul ei elegant din Florenfa: Pachetul a fost livrat. I Fusese destul de simplu, Ifi spuse ea, punand deopurte telefonul §i a^ezandu-se sa i§i curefe temeinic cutitul. Aceasta mica misiune suplimentara ii adauga bani

in cont, iar eficien^a cu care o indeplinise urma sS fir pe placul angajatorului. Avea nevoie de ceva care Nil incline balan^a in favoarea ei dupa acel e§ec ridicol din New York. Ca^eaua aia slabs nu ar fi trebuit sa-i scape nicioda ta din mana, trebuia sa admita ca fusese neglijenta In aceasta privinta. Cine s-ar fi gandit ca pipi^a aia osoasil avea suficient tupeu sa fuga - sau ca era capabila sa den un pumn adevarat? Nu avea sa uite. Nu ea era de vina pentru ceea ce papsera Oliver $1 tarfa lui, precum §i unchiul lui cu sentimente nobile. Fusese nevoita sa colaboreze cu un neghiob, §i inca unit I care nu se putea stapani. Dar in^elegea foarte bine ca angajatorului ei nu-l placeau scuzele. I?i studie cuptul, il privi sclipind curat m argintiu In lumina ce se strecura pe fereastra. Comerciantul de arts fusese ufor §i rapid de ucis - il trimisese pe lumea cealalta cu o singura taietura. Momentul in care ii sfa§iase gatul ii Inseninase ziua, de§i fusese o crima jalnic de banala. Arunca o privire spre ceea ce considera a fi bonusul ei: portofelul lui in care se aflau cateva bancnote fo§nitoare, ceasul de mana un Cartier antic -, inelul pentru degetul mic, al carui diamant avea o greutate decenta §i o luminozitate buna. Zabovise suficient pentru a scotoci prin apartament, luand obiecte de valoare usor de transportat. Dintr-o toana de moment luase §i o cravata Hermes. Avea sa se descotoroseasca de toate in afara de eravata - aceea aVea sa ajunga in colectia ei personala. In fond, ii placeau micile ei suveniruri. Iar polipa avea sa ancheteze crima, cel putin initial, ca pe un jaf ce luase o intorsatura proasta. Dar Capelli era mort fiindca il omorase ea si pentru ca nu localizase oul, a?a cum promisese, a?a cum Oliver Archer o facuse.

fi Nimeni nu avea sS-i simta lipsa pana lunea urmatoaceea ce M lasa timp suficient sa-1 gaseasca pe Archer fi ca^eaua lui. & Reufise sa le dea de urma, nu-i fusese u§or. Fusese 0 decizie buna sa plateasel - din propriul buzunar pentru o locuin^a din care sa poata supraveghea mansarda lui Archer. Si avusese noroc sa-i zareasca limuzina, sS il vada plecand cu o valiza. | Dar norocul nu insemna nimic fara talent. Urmarirea lui pana la aeroport, faptul ca obpnuse printro minciuna datele zborului, toate acestea necesitasera talent. Angajatorul fusese destul de mulpimit ca sa accepte so trimita la Florentja cu unul dintre avioanele lui. E Archer t?i luase o scurta vacant ca sa se refaca dupa tragedie, presupunea Jai. El ■ amicii lui nu aveau habar ca-i supraveghea §i, astfel, aveau sa fie cu atat mai neglijenti. p lJn om ca Archer, cu banii lui, se cazase probabil la un hotel grandios sau inchiriase o locuin^a privata. Aveau sa viziteze atractiile tipice pentru turifti, printre care colecpile de arta ocupau un loc important. Bi Acum ca livrase pachetul, putea sa inceapa vanatoarea. )/ Iar vanatoarea avea sa fie urmata de ucidere. A§tepta cu nerabdare acel moment. Vari cuptul in trusa de piele, facuta la comanda, in care i§i pnea toate armele ascutite, si o impaturi cu atenpe.Intenpona sa folo&easca mai multe lame pe ca^eaua care ii sparsese buza.

re,

1 Sarbatorira ciocnind paharele cu bauturi spumante

la o masa de pfe trotuar, in timp ce via^a Floren^ei se icurgea pe langa ei. I , Jai Maddok nu-§i fScuse aparitia, se gandi Lila, care Btudia femeie trecatorilor chiar §i atunci cand discuta des­ pre detaliile nunpi lui Julie.. , -Am in^eles, zise ea batand cu un deget in masa. Ip dore?ti eleganta simpla, cu o doza serioasa de amuzament. Ritualul §i tot ce simbolizeaza acesta, urmat de o petrecere salbatica.

-Cam asta-i tot. Julie ii zambi lui Luke. E tot f i pentru tine? -Tu e§ti tot pentru mine. -Uau! Ai adunat o gr&mad5 de buline albe, remarcS Lila cand Julie se apleca sa-1sarute. Ma bucur ca am ochelarii de soare pe ochi, fiindca stralucirea pe care o radiafi voi doi e orbitoare. Poate ar trebui sa oferim ochelari de soare ca marturii de nunta. Am sa-mi notez asta. - Glumefte, rase Julie. -Poate. Cu siguranta nu glumesc in privinfa scotocirii prin magazine dupa ceea ce este de departe cel mai important element al nuntii - rochia de mireasa. Daca avem timp, ar trebui sa aruncam o privire chiar aici, in Florenfa. -Mi-ai citit gandurile. Lila il inghionti ufor pe Ash: - Efti foarte tacut. -Barbatii, din experienta mea, se implica prea putin in organizarea f i executarea nunfilor. Ei doar ifi fac aparifia la timp, f i aici se sfarfefte rolul lor. -Mai gandefte-te. Am sa pregatesc o lista cu sarcinile tale, domnule Cavaler de Onoare. Pofi sa incepi un alt tabel faimos. Cred... Se intrerupse cand suna telefonul lui Ash. -Archer, raspunse el. Da. In regula. Nici un nume? Nu, este exact cum trebuia, mulfumesc. Da, afa e bine. Multumesc din nou. Incheie convorbirea fi ridica din nou paharul: O femeie a sunat la hotel, cerand sa i se faca legatura la camera mea. Dupa cum am solicitat, la recepfie i s-a spus ca nu sunt inregistrat acolo. §i nici tu, Lila, caci a intrebat f i de tine. -A inceput verificarile. -§i daca nu ai fi vazut-o tu, nu le-af fi cerut celor de la recepfie sa spuna oricaror eventuali vizitatori sau apelanfi ca nu suntem inregistrafi acolo. - Iar ea ar fi ftiut unde suntem cazati. Deci astea sunt cateva bile albe importante pentru mine. -A o observa fi a fugi dupa ea sunt doua lucruri diferite. Dar incep sa ma inmoi. Hai sa mai comandam

0 tura, iar tu pofi sa te distrezi incercand sa o gasefti in

mulfime. -O feceam la modul subtil. Multumindu-se sa zambeasca, Ash ii facu semn chelnerului.

capitolul 24 | Lila i?i puse rochia alba fi pantofii cei noi fi fu nevoita sa admita ca Julie - ca intotdeauna - nimerise la fix. Era o finuta de vara clasica si stilatS, pe care o finisa impletindu-fi parul fi prinzandu-1 intr-un coc lejer la ceafa. M Nimeni nu avea sa suspecteze, daca mai conta, ca era prima ei vizita, altfel decat in interes de serviciu, la o vila italiana. -Arati aproape perfect, comenta Ash cand intra tn dormitor. 1 -Aproape? -Aproape. Deschise sertarul de sus al comodei fi icoase o cutie, spunandu-i: Incearca asta. Incantata, Lila deschise capacul cutiei, apoi se zgai la husa dinauntru. Lanfifoarele rantezie vandute ca suveniruri nu veneau in huse de piele. ; - E vreo problema? -Nu. Era stupid sa o emofioneze un cadou. Aman momentul pentru a fi mai placuta descoperirea. | Lua husa fi o despaturi. Inconjurat de o rama ingusta de diamante minuscu­ le, pandantivul in forma de lacrima licarea in tonuri pastelate de albastru. Era prins pe doua lanfifoare, de­ licate ca panza de paianjen, pe care alte mici diamante gcanteiau ca nifte picaturi de roua. -E... e superb. E un cristal de piatra lunii. -Mi se parea potrivit pentru o femeie care fi-a terminat, in esenfa, cea de-a treia carte despre varcolaci. Da-mi voie. Il desfacu el insufi, apoi i-1puse la gat. Dupa

ce il inchise, ramase in spatele ei, studiind rezultatele in oglindi: Acum efti perfects.. -E splendid. Dar „potrivit“ nu e cuvantul corect, „Potrivit“ se refera la ceva facut din politefe. Gestul acesta e unui atent, demonstrandu-mi ca ai c&utat indelung un obiect cu o semnificafie aparte pentru mine. II ador, nu doar fiindca e splendid, ci fiindca a fost atent ales. Mulfumesc. Nu stiu ce sa spun. -Tocmai ai spuso. Am avut dreptate sa ne luam li­ ber ieri, sa sarbatorim cu Luke fi Julie. Asta sarbatorefte ceea ce ai realizat tu. - E cel mai frumos lucru pe care 1-amprimit vreodata de la cineva, fi inseamna cel mai mult, murmura Lila lipindu-fi obrazul de al lui. Ash o desprinse ufor de el, mangaind-o bland pe umeri in timp ce ii studia chipul. -Sunt cateva lucruri despre care trebuie sa discutam odata ce ne intoarcem la New York. -Despre care nu putem vorbi in Italia? -Vizita de azi e motivul pentru care am venit, afa ca trebuie sa ne ocupam de asta. De fapt, ar trebui sa mergem. Am sa-1sun pe Lanzo. -Eu trebuie sa-mi iau doar pofeta. Sunt gata. Cand Ash iefi, Lila se intoarse din nou spre oglinda fi ifi trecu ufor degetele peste piatra pretioasa. Cu coada ochiului zari binoclul pe care il pusese langa fereastra. Nu era ciudat ca de la acel binoclu se ajunsese aici? $i cum avea sa se descurce cu acest sentiment de alunecare necontrolata printr-un tunel lung, foarte lung, spre iubire? Fara nici un punct de sprijin, ifi spuse, fara nici o bordura la indemana pe care sa se tarasca pentru a-fi trage rasuflarea, pentru a incetini coborarea. Oricat de palpitanta ar fi fost caderea, habar nu avea ce trebuia sa faca la aterizare. Sa traiasca experienta de pe o zi pe alta? se intreba ea, luandu-fi pofeta. Sa faca ceea ce venisera sa faca, apoi ceea ce trebuia facut mai departe. Era singura manierS pe care o cunoftea.

| Se uita in oglinda pentru ultima data, mangaindu'fi lanpforul. Ash o descoperise, intelesese ce avea sa conteze pentru ea, iar acest lucru era la fel de frumos ca piatra in sine. & Lila avea sa-fi aminteasca acea calatorie cu maf ina prin zona rurala a Toscanei ca pe o insiruire de culori. Ceruri albastre, discuri galbene de floarea-soarelui dans&nd in lanuri pe marginea drumului. Verdele intunecat al dealurilor, al livezilor de maslini, al chiparosilor conici, toate nuantele de citrice ale lamailor galbene fi verzi, ale portocalelor revarsandu-se din copaci fi violetul intens al ciorchinilor grei de struguri de pe vi£e. Gradinile de flori in tonuri fierbinp de rofu fi violet sau flacari de galben fi portocaliu scanteiau in lumina soarelui pe fimdalul zidurilor albe rascoapte ale caselor sau al peretilor solizi de caramida. Viile, ce pareau sa se tntinda pe kilometri intregi, se ridicau pe dealuri terasate sau campii uniforme in firuri ordonate. If Daca ar fi putut sa picteze ca Ash, ar fi pictat acel peisaj - acea abunden^a de culori imbibate de soare. I Lanzo condimenta drumul cu barfe locale sau intrebari despre America, tara in care i§i promisese ca avea sa cilatoreasca intro buna zi. La fel cum facuse in timpul zborului, Ash considera acest drum cu mafina un fel de ragaz, ca fi cum ar fi calatorit prin tablouri, de la un peisaj la altul. B ln nuance intunecate fi prafuite intro clipa, apoi vibrand de culori indrazne^e in urmatoarea. De la frumos la frumos, totul saturat de o lumina eroica. I, Cotira de pe drum pe o alee ingusta fi abrupta ce Urea printre livezile de maslini. I; Lila vazu treptele brute cioplite in coasta dealului, ca fi cum vreun urias din Antichitate le-ar fi taiat din panta prelunga. Florile de camp ifi scoteau capul prin crapaturi pentru a sorbi soarele in jurul unei mici zone Iiivelate pe care se afla o banca de fier. 1 Cine statea acolo vedea totul, ifi spuse ea.

-Acesta este domeniul Bastone, ii informs Lanzo Giovanni Bastone, pe care mergefi sa-1 vedefi, are vili cea mare. Sora lui fi mama lui locuiesc tot pe dome niul acesta, intro casa foarte frumoasa. Fratele lui sta la Roma fi se ocupa de... cum se spune?... interesele lor dc acolo. Mai are inca o sora care locuiefte la Milano. Can­ ts opera si e cunoscuta ca o excelenta soprani. A mai existat un frate, dar el a murit tanar, intr-un accident dc mafina. Virand usor spre doua porfi de fier ce faceau legatura intre zidurile albe, tanarul italian explica: Securitatea, infelegefi. Sunteti afteptafi, ii, iar mafina mea e cunoscuta. Chiar in timp ce vorbea, porfile se deschisera. Drumul spre impozanta vila era strajuit de palcuri de copaci si de gradini cu plante ornamentale. Cladirea reufea sa fie in acelafi timp si maiestuoas9 fi blanda, cu ferestre arcuite inalte, porticuri rotunjite fi terase fluide. Fara liniile domoale, fara farmecul plantelor agafatoare revarsandu-se de pe acele terase, ar fi dominat intregul peisaj. In schimb, dupa parerea Lilei, se integra perfect in el. Acoperiful cu figla rofie se inalfa inclinat fi iefit in afari deasupra zidurilor galben-deschis. Aleea de intrare a mafinilor inconjura o fantana centrala in care apa curgea din palmele facute cauf ale unei sirene cocofate pe o gramada de stand. - Ma intreb daca au vreodata nevoie de cineva care sS aiba grija de casa cat timp sunt plecafi. -Tu ai face-o, pufni Julie dandu-fi ochii peste cap. Lanzo deschise portiera mafinii exact in clipa in care un barbat in pantaloni bej fi o camafa alba iefi pe terasa. Parul ii era alb, marcat dramatic de fuvife negre de aceeafi culoare ca sprancenele stufoase, arcuite. Avea o silueta de om bine hranit, dar inca nu corpolent, fi ochi negri ce ardeau pe fundalul unei fefe arse de soare, cu trasaturi pronuntate. -Bine afi venit. Eu sunt Giovanni Bastone, se prezenta el intinzandu-i mana lui Ash. Vad ceva din tatal tau in tine.

v -Signor Bastone, va mukumesc pentru ospitalitate. ■ -Desigur, desigur, e o incantare. I -Acestia sunt prietenii mei, Lila Emerson, Julie Bryant fi Luke Talbot. I -O mare placere. Saruta mana Lilei fi pe cea a lui Julie fi o stranse pe cea a lui Luke. Poftip in casa, nu Itap in soare. Lanzo, Marietta are ceva special pentru tine in buc&tarie. 1 -Ah, grazie, Signor Bastone. [ -Prego. I -Casa dumneavoastra arata ca fi cum ar fi crescut nici sub soare, cu sute de ani in urma, remarca Lila. I -Acesta este un compliment excelent, spuse Bastone jflmbindu'i radios. Doua sute de ani - partea originals, tnfelegi. Deja fermecat, ifi petrecu brapil Lilei pe sub ai lui fi ii conduse inauntru. Bunicul meu a extins-o. Un om ambipos f i abil in afaceri. I Ii duse intr-un foaier spapos cu dale de culoarea nisipului, perep crem fi grinzi de culoare inchisa deasupra. ScSrile se curbau, realizand din nou acele linii mai blande, cu arcade suficient de largi cat sa treacS patru perloane deodata, fluidizand spapul de la o camera la alta. Operele de arta, inramate in aur cu patina, reprezentau o mare varietate de subiecte, de la peisaje toscane la portrete fi naturi moarte. f -Trebuie sa discutam despre arta, spuse Bastone. 0 pasiune a mea. Dar mai intai bem ceva, nu? Trebuie 8(1 curga intotdeauna vin pentru prieteni. Tatal tau este bine, sper. >t -Este bine, mulpimesc, fi v5 transmite cele mai calde salutari. [ -Drumurile noastre nu s-au mai intersectat de ceva Vreme. Am cunoscuto fi pe mama ta, Mai recent. [ -Nuftiam. 1 - Una bella donna, rosti italianul sSrutandu-fi varfurile degetelor. -Da, afa e. -§i o femeie excepponala.

Ii conduse pe o terasa sub un pavilion sufocat do bougainvillea. O multime de flori se rev&rsau si scoteau capetele din ghivece de teracota inalte pana la brau; un caine galben mofaia la umbra, iar dealurile, lanurile fi livezile toscane se intindeau ca un dar prefios dincolo de toate acestea. - Probabil va imbatati de fiecare data cand iefifi din casa. Din cauza peisajului, se gr&bi Lila sa adauge, cand el ifi increfi spranceana. E amefitor. -Ah, da. Amefitor ca vinul. Efti scriitoare, da? -Da. -Va rog s&stafi jos, ii invita gazda. Pe o masa fusesc deja pregatit vinul, alaturi de nifte platouri colorate cu fructe, branzeturi, paine si masline. -Trebuie sa gustati cafcavalul nostru local. E deosebit. Ah, iato fi pe sotia mea. Gina, prietenii noftri din America. O femeie zvelta, cu parul decolorat de soare fi ochii intunecati, adanci, iesi pe terasa in pas vioi. -Va rog, scuzafi-ma ca nu v-am intampinat^Ii turui ceva sofului ei in italiana, facandu-1 sa rada. Ii explic lui Giovanni, e sora mea la telefon. O mica drama de familie, afa ca am fost retinuta. Soful ei facu prezentarile fi turna vinul in pahare. -Ati avut o calatorie placuta? intreba Gina. -Drumul cu mafina de la Florenfa a fost minunat, ii spuse Lila. - Ce v-a placut mai mult la Florenfa? Mancarea toscana, magazinele, operele de arta? -Absolut totul. Se lansara intro conversafie vioaie. Privindu-i pe sofii Bastone, Lila vazu doi oameni care traisera o viaffl intreaga impreuna fi inca se bucurau fiecare de compania celuilalt. -Ai intalnito pe cea care i-a fost sofului meu amante, ii spuse Gina. -Ah, tan&ra americanca, exclama dramatic Bastone, ridicand ochii spre cer. Eram atat de pasionafi, atat de presafi de timp! Tatal ei nu era de acord, ceea ce facea

totul cu atat mai pasional, cu atat mai urgent. Ii scriam ode f i sonete, ii compuneam cantece. N-am ratat nimic din durerea si bucuria primei iubiri. Apoi a disparut, IInu el pocnind din degete. Ca un vis. Lua mana sofifit lui, o sarutS fi spuse: Apoi a aparut aceasta superba fameie toscana care m-a respins cu inverfunare, facandu ma sa o blestem, sa o implor, sa o curtez, pana s-a Imlurat de mine. Cu ea am trait acele ode fi sonete, tccf cantec. I -De cat timp suntefi casatorifi? intreba Lila. -De douazeci f i fase de ani. -Si e in continuare un cantec? I -In fiecare zi. In unele zile muzica suna fals, dar I fntotdeauna un cantec ce merita cantat. -Asta e cea mai buna descriere a unei casniCii reufiH din cSte am auzit vreodata, decise Lila. Sa cantafi tot timpul, le ura lui Julie fi Luke. Ei sunt logodifi - de ieri. Gina bStu din palme fi, ca orice femeie, se apleca in (itfil sa studieze inelul lui Julie, f Bastone ridica paharul: -Fie ca muzica voastra sa fie dulce. Salute. Treptat, Ash conduse conversafia inapoi spre ceea ce II preocupa. -A fost interesant sa o cunosc pe Miranda. Atat Lila, t fi eu am fost fascinafi de povestea despre bunicul dumneavoastra fi partida de poker cu Jonas Martin. -Au ramas prieteni, defi nu se vedeau decat rar, cand hunicul meu venea sa-fi vada de afaceri. Jonas Martin »dora jocurile de noroc, afa spunea bunicul, f i aproape Intotdeauna paria prost. II numeau, ah... -Ghinionistul Jonnie, completa Ash. -Da, da. -$i faptul ca a pus pariu pe o comoara de familie? Ufa ceva obifnuit pentru el? -Nu obifnuit. Era... da, „rasfafat“ e cuvantul. Era taH4r fi impetuos ca un manz, dupa cum spunea bunicul. '>(|pare ca tatal lui Martin a fost foarte furios din cauza icestui pariu, dar regulile sunt reguli. Efti interesata sa ■crii despre acea perioada?

-Sunt foarte interesatS, rSspunse Lila. Miranda nu §tia care a fost miza pariului - ce amintire de familie a fost pierdutS. Putep sa-mi spune^i? -Pot sa fac mai mult de atat Pot sa v i arSt. V-ar face placere sS vedepi? Lila i§i sim^i inima infigandu-i-se in gat. Reu?i sa dea din cap §i sa baiguie: -Mi-ar placea enorm. -Vei rog, venitji. Gazda se ridica §i le facu semn: Luat;i'va vinul. Bunicul meu iubea c&latoriile §i arta. Calatorea mai ales in scop de afaceri, pentru a-§i mencine §i dezvolta re^eaua profesionala, cum s-ar zice azi. C§uta obiecte de arta, ceva interesant, peste tot unde mergea, Acest interes i 1-atransmis tatei, §i 1-am mo?tenit la randul meu. -Ave^i o colectjie minunata, comenta Julie. lata, acesta. Se opri o clipa langa portretul unei femei cu un aer visator §i romantic. E din perioada de inceput a lui Um­ berto Boccioni? -A§a e. -Si acesta, zise Julie trecand la un tablou in culori tari, cu forme amestecate care,’i?i dadu seama Lila, erau oameni. Una dintre lucr&rile lui de mai tarziu, cand adoptase curentul futurist italian. Ambele sunt minunate. Imi place foarte mult c& le expune^i impreuna, pentru a ilustra evolu^ia §i cautSrile artistului. -Te pricepi la arta, observa Giovanni oferindu-i bratul sau. Ai o galerie? -Sunt manager la una. -Un bun manager are It participate la afacere. Eu cred ca e§ti un bun manager. C ind trecura prin urmatoarea arcada, Julie se opri incremenita. Nu ar fi putut spune ca se aflau intr-o camera de zi, se gartdi Lila. Ar fi fost un termen mult prea comun ?i vag.I »Salon“, eventual. De$i nici ,jgalerie“ nu ar fi fost exagerat. Mai multe fotolii §i canapele in nuance discrete ofereau posibilitatea relaxarii. Mesele, dulapurile, comodele,

de la cele mai simple pana la cele mai sofisticate, str5luceau de patina vremii. In capSt se afla un mic §emineu de malahit in care erau expu?i crini portocalii. I $i peste tot se z&reau lucrari de arta. I Pere^ii erau tapeta^i cu picturi, de la icoane religioase |terse la operele vechilor maestri ?i cele ale unor artlfti contemporani. Pe piedestale sau mese se aflau diverse sculpturi, din marmura fina, lemn §lefuit sau piatra bruta. [ In vitrine §i pe rafturi scanteiau numeroase obiecte

de arta.

I -O! exclama Julie ducand o mana la piept. Inima mea! Bastone chicoti ?i o trase spre el. | -Arta e un alt cantec ce trebuie cantat. Efti de acord, Ashton? Indiferent daca acel cantec e de suferin^a sau de bucurie, de dragoste sau de disperare, de rSzboi |BUde pace, el trebuie cantat. P -Arta o impune. Iar dumneavoastra ave^i aici o intreaga opera. I -Trei genera^ii de iubitori de arta, §i nici un artist printre noi. Incapabili de create, ne-am asumat rolul de mecena. ' -Exista arta §i fara protectori, comenta Ash, dar nrtistul rareori ajunge sa prospere fara generozitatea si vlziunea acestora. > -Trebuie sa-tf vad lucrarile data viitoare cand venim In New York. Am fost intrigat de ceea ce am vazut pe Internet, iar unele au facuto pe Gina sa ofteze. Care era, cara, cea pe care #-ai dorit-o? ii - Padurea. Copacii sunt reprezentaji ca niste femei, fi mai intai te gande§ti, o, sunt captive, prada unei vraji. Dar nu, cand te uit;i mai atent vezi ca sunt... Isi cautft cuvintele §i, dupa ce discuta cateva clipe cu so^ul ei In italiana, relua: Da, ele insele sunt vrajitoarele. Ele sunt padurile. E un mesaj puternic §i feminist, a§ spune. Ii corect? i -Nu exista „corect“ sau „gre§it“ in domeniul asta, dar n(i in^eles ce am facut, ceea ce e un mare compliment.

-Pofi sa-mi faci marele compliment de a-mi picta fiicele. -Ah, Gina! Ea i§i ignora soful §i continua: -Giovanni spune c3 nu ar trebui sa-fi cer, dar daca nu ceri, cum pofi sS obfii ceea ce vrei? Ii fScu jtrengSre?te cu ochiul lui Ash: O s3 vorbim. - Dar voi afi venit sS vedefi premiul ca^tigat in urma pariului, le atrase atentia Bastone aratandu-le o vitrina pictata in care se afla o colecfie de cutii emailate, impodobite cu pietre prefioase. Lua una fi o ridica in lumini: O piesa minunata. Portfigaretul e din citrin emailat, in montura de aur, canelat, cu un safir caboson drept buton de deschidere. Vefi vedea ca e gravata cu inifiala maestrului casei Faberge, Michael Perchin. O pierdere ustur&toare pentru familia Martin. *-E superba, spuse Lila din tot sufletul. -§i motivul unei dispute intre cele doua familii, drept pentru care nu am sofie american&, zise el fScandu-i Ginei cu ochiul. - Signor Bastone, i se adresa Lila punandu-si o mana peste a lui. Uneori trebui sa mergi pe incredere. Se intoarse sS-i arunce o privire lui Ash, apoi repeta: Trebuie sa mergi pe incredere. Signor Bastone, cunoa§tefi un om pe nume Nicholas Vasin? De§i fafa lui ramase complet calmS, Lila ii simti mana tresarind sub a ei. §i v3zu culoarea disparand brusc din obrajii Ginei. -Numele nu mi-e familiar, declara el punand portfigaretul xnapoi cu mare grija. Ne-a facut mare placere compania voastra. -Signor Bastone... -Apreciem ospitalitatea dumneavoastra, intervene Ash. Ar trebui sa pornim inapoi spre Florenta. mainte de asta, trebuie sa va spun ca fratele meu Oliver a achizifionat anumite documente §i un obiect de arta in timp ce o ajuta pe Miranda Swanson sa vanda masa suecesorala a tatalui ei - mo§tenita de la bunicul ei. Fratele meu a cumparat acest obiect pentru el insu§i, nu pentru

unchiul la a carui firms lucra. Ash se opri doar penmi o clipa, observand liniile aspre intipSrite pe chipul ltd Bastone, apoi continua: La un moment dat familia Mnrtin a avut in posesie doua dintre ouale imperiale illspSrute. Unul a fost pierdut la o partida de poker, celalnlt a ajuns la fratele meu, fiindca Miranda, din cat se pare, nici nu stia, nici nu era interesata sS afle ce anume inoftenise. Fratele meu, iubita lui fi unchiul pentru care lucra sunt tod mor^i. i -Imi pare foarte r&u. -Documentele, care sunt acum la mine, descriu clar oul care a fost pus drept miza fi pierdut la o partida de poker in favoarea lui Antonio Bastone. Oul Necessaire. Ii -Nu am ceea ce cautap. -So$ia dumneavoastra cunoaste numele de Nicholas Vasin, cici a tresarit speriata cand 1-a auzit. Ii e teami tie el, fi pe buna dreptate. Cred c&a comandat uciderea Iratelui meu fiindca Oliver avea cel de-al doilea ou I !arul cu heruvim - f i a incercat prosteste sa negocieze tin pre£ mai mare. A fost nesocotit, dar era fratele meu. -Ai suferit o tragedie. Condolean^e. -Ii cunoaste^ pe tatal meu, pe mama mea. Fara in­ tioiala a^i facut verificari despre fiecare dintre noi inaintr de a ne permite accesul in casa dumneavoastra, stiind id eram interesat;i de acel pariu pierdut cu atata timp in tirma. Creded-ma cand va spun ca am facut aceleafi ve­ rificari despre dumneavoastra fi familia dumneavoastra luainte de a-mi aduce prietenii aici. -Suntem incantad sa va oferim ospitalitate, dar nu $tlm nimic despre asta. v -O anume Jai Maddok ucide la comanda lui Ni­ cholas Vasin. A infipt un cudt in coastele iubitei mele, fl s-a ales cu un pumn in fa^a pentru asta, spuse Ash privind-o mandru pe Lila. Avem de gand sa ne luptam iU ei, signor Bastone. Polida, cea din New York, dar il la nivel internadonal, ftie de existen^a ei fi a lui Vasin. Au sa plateasca pentru ceea ce au facut familiei mele. Sunted dispus sa ma ajutad?

-Nu am ceea ce cSutafi, incepu el, insa fii intrerupt de sofia lui. Ii vorbi in italianS, pe un ton aprig, cu fafa incinsil, cu ochii scanteind. In timp ce se certau, ochii ei fierbinfi se umplura dc lacrimi, dar vocea ii ramase puternica, fiirioasa, panil cand Bastone ii prinse mainile fi i le ridica la buze, Ii murmura ceva, apoi dadu din cap resemnat. - Familia e totul, spuse el. Gina mea imi amintefte acest lucru. Tu ai venit aici pentru familia ta. Eu am facut ceea ce am facut pentru a mea. Am nevoie dc aer. Vino. Se indeparta cu pafi mari, intorcandu-se pe unde venisera. Masa fusese golita in absenfa lor. Trecu pe langa ea $1 se opri abia la capatul terasei ce dadea spre splendoarea peisajului toscan. -§tiam ca familia Martin avea doua oua, fiindca bunicul meu le vazuse pe ambele. Jonas i-a permis s