Norén Lars Krig RO (1)

RĂZBOI de Lars

Norén

(varianta 27 sept. 2004)

Traducere din limba suedeză de

Carmen Vioreanu

1

/O curte sărăcăcioasă. Un zid deteriorat cu o şambrană. O masă de lemn. Câteva scaune din plastic. Lumină puternică. Câteva cutii de carton vechi. Două saltele pe jos./ A /Face ordine prin casă./ Du-te şi spală-te… Semira, du-te şi spală-te. C Dar apa e murdară. /Se duce să aducă pâine./ A Nu, mai întâi spală-te. C Apa e murdară. A Spală-te cum trebuie… Îmbracă-te… Îmbracă-te. /B o ajută pe C să se îmbrace./ /C începe să cânte./ C Grăbeşte-te. Mi-e frig. /C îi atinge spatele./ B Termină… termină. A Ce mari v-aţi făcut. /Face patul./ Hai, vino să m-ajuţi… hai. /O apucă de braţul drept./ C Braţ greşit! A Iartă-mă. C Nu putem să cumpărăm cearşafuri noi? Astea sunt murdare. Căcat, pişat şi păr de câine pe ele. Put. A Tu puţi, tu puţi. C Cum arătam când m-am născut?

2

B Erai un căcăţel mic. A Tu erai scârboasă. C Nu… Cât de mare eram? /A se apleacă pentru a arăta cu mâna că C era foarte mică./ C Nu-i adevărat. Şi Beenina, ea cum era? B Eu eram mai mare, eu întotdeauna am fost mai mare decât tine. C Cum m-ar fi chemat dacă aş fi fost băiat? B Semiru, Semiru, fix ca curu’! C Beenina, Beenina, proastă ca băşina! Mi-aş dori un frăţior sau o surioară ca să-i torturez. A Ce-ai zis? C De Crăciun. Mi-aş dori un frăţior de Crăciun. A E bine, scrie-i o scrisoare lui Moş Crăciun, “Dragă Moş Crăciun, mi-aş dori…” C N-am putea avea un frăţior când se întoarce tata? Sunt sigură că tata ar vrea foarte tare… /Tăcere/ B Şi tu? Tu ai vrea? C Locuiai deja aici?

3

A Da, sigur. Ce proastă eşti. C Unde dormeam? A /Arată cu degetul la o cutie de carton./ Acolo. B Şi eu? Eu unde dormeam? A În cealaltă. /Pauză/ Terminaţi, ajunge acum. B /Ia o casetă. Ţipă./ Sunt atât de buni! Sunt al dracu’ de buni! Ăştia vreau să-mi cânte la înmormântare. C Când? B Când mor. Fiindcă sunt al dracu’ de buni! /Închide./ /C se înfăşoară într-un cearşaf, A i-l ia. C aleargă spre B./ C Nu. B Acum s-a terminat. C Mai vreau să aud. B N-am timp. C Dar mai putem asculta una, nu? Doar una. B Nu. Tacă-ţi fleanca. /Se aşează./ C Cu ce-o să te îmbraci la înmormântarea mea? Îţi pui fusta roşie?

4

B /Începe să se rujeze./ Nimic. C O să vii fără haine? O să fii goală? B Da, goală puşcă. Pe Dumnezeu trebuie să-l întâlnim goi. C Da’ de ce? /Tăcere/ C O să am o rochie albă şi pantofi albi de mătase. O să fie atâtea ştrasuri, că o să ningă din rochie… sau oglinjoare din alea mici-mici care strălucesc. Şi pe urmă o să am lenjerie sexi pe dedesubt. /Râde/ O să stau întinsă cu mâinile împreunate. /Tăcere/ C Ce-o să ai pe cap? O pălărie? B /Îşi ţuguie buzele ca pentru o sărutare./ Ce-ai făcut cu oglinda? C Te-ai îngrăşat foarte mult. B Da, trebuie să se vadă, nu? C Da, se vede. Foarte mult. B Trebuie să se vadă pe întuneric. C Nu arăţi de parcă ai fi tu. B Nici nu sunt eu.

5

C Ce? /Tăcere/ C Îţi dai seama, dacă te-ar vedea tata acum? B Care tată? C Există doar un tată… Cred că s-ar supăra. B E mort, aşa că ce contează ce-ar face? C De unde ştii? B Ce anume? C Că e mort. Poate trăieşte. B E clar că nu trăieşte. C Da, dar poate se întoarce acasă. B În cazul ăsta ar fi făcut-o de mult. C Eu cred c-o să se întoarcă… şi că e tânăr. B Tânăr? C Da, aşa cum era înainte de-a începe războiul. B Zi-i că e mort.

6

A Ce-ai zis? B Tata. Zi-i că e mort. /Pauză/ Mort. /Pauză/ Ţeapăn. /Tăcere/ B E mort, nu? A Nu ştiu. B Tata. Sigur e mort. A Cine ştie. B Da, dar tu crezi asta. A Da, ce să cred? C Nu e mort înainte de-a nu se mai întoarce acasă deloc. B Şi nici nu s-a întors, idioato. C Da, dar el poate… putem să încercăm să ne comportăm ca şi cum ar trăi, în orice caz. Nu trebuie să fie cum n-a fost… adică, doar fiindcă el nu e aici chiar acum. B Poate că trăieşte în Italia şi închiriază şezlonguri la turişti graşi. C Sper să se întoarcă acasă… înainte ca eu să mă fac mare, şi să-mi dea o palmă. B Poate că are o altă soţie tânără şi doi alţi copii şi un alt câine.

7

C Nu… O să-ţi tai sânii din rădăcină. B /Găseşte un colţ de animal în pantoful ei./ Ţi-ai pierdut dinţii. A Puteţi să aduceţi nişte apă? B Eu am adus azi-dimineaţă. E rândul ei. C Nu vreau. B De ce? C Nu vreau. B Nu e periculos. A Du-te cu ea. Doar ştii că varsă jumătate pe jos. B Eu am adus două găleţi azi-dimineaţă. C N-am curaj. A Atunci o să aduc eu. B Da, doar eşti mamă. /Tăcere/ B Dacă ar vrea să facă ceva, ar veni încoace. Vor mucoase din astea proaste ca tine fiindcă încă nu s-au infectat cu vreo boală. A

8

Termină. C Ham, ham, ham, ham. /Aruncă colţul de animal./ Era doar Dino. B Dar e adevărat. A Nu vorbi aşa. B Lor nu le pasă ce fac. Te violează şi pe urmă se pişă pe faţa ta. Pe faţa ta idioată. A Gândeşte-te că ea e un copil. B Copil? A Nu e decât un copil. B Nu mai există copii. A Nu, ce să facem? B Mai bine gândeşte-te la asta. A Vrei să m-ajuţi sau nu? B Dar nu te ajut? Nu te ajut? A Da… B Nu te ajut? Atunci ce fac? A Iartă-mă.

9

B Atunci ce fac? A Iartă-mă… iartă-mă. B Aş fi putut s-o şterg de mult şi să-mi bag picioarele în voi. Aş fi putut să locuiesc în Germania în loc să fac chestiile astea. Aş fi putut să plec cu mulţi, dacă aş fi vrut, şi dacă m-aş fi gândit doar la mine. A I-auzi. C Dar tu nu ştii germana. B Ce contează? Oricum mă descurc. Ştiu cuvintele de care am nevoie. A Ce să faci în Germania? B Da, şi aici ce fac? /Pauză scurtă/ Ieri m-a rugat unul să mă duc cu el în casa lui mare din München. E director la Mercedes. Avea televizor în maşină. Ne-am uitat la un film american. Şi pe urmă la un film de război. Erau o grămadă de bărbaţi slabi care se foiau printr-un lagăr. Poate că unul din ei era tata. Dar arătau toţi la fel. /Tăcere/ C O s-o faci? B Ce anume? C Să te duci în Germania. Te duci în Germania? B Poate. C Atunci pot să iau eu pătura ta?

10

/Apare D./ /Ele nu-l văd. El se opreşte la câţiva paşi de poartă, stă nemişcat./ /C îl vede. Se sperie foarte tare şi aleargă la A, se aşează în spatele ei, în umbra ei./ /B îl vede şi ea după aceea, se ridică încet, îşi şterge instinctiv rujul de pe buze./ /C o trage pe mamă de mâneca rochiei./ A De ce nu-mi mai zici mamă? /Pauză/ Dacă m-ar vrea cineva, aş… /Se uită la B şi pe urmă se uită la ce se uită B./ /Stau nemişcate./ A /Încet/ Nu. /Tăcere/ D Eu sunt. A Nu. D M-am întors acasă. A Nu… /Tăcere/ D Ce faceţi? A Ce vrei? D Toată lumea a… A Sfinte Dumnezeule…

11

/Tăcere/ A Nu credeam că… D Ce anume? A Nu. D C-o să mă întorc? A Ce pantofi ai în picioare? /D intră foarte încet în curte. E îmbrăcat într-un palton militar lung şi jerpelit. Bâjbâie să înainteze./ /Tăcere/ D Îmi dai un scaun? Trebuie să fie pe aici un scaun pe care să stau, nu? /A aduce unul din scaune şi-l pune în faţa lui./ D /Bâjbâie după el, se aşează./ Trebuie să stau puţin jos. Am mers mult. /Tăcere/ D Ce mai faceţi? /Tăcere/ D Unde sunt fetele? A Sunt… D Trăiesc?

12

A Sunt aici, nu vezi? D Unde? Unde sunt? /Tăcere/ D A trecut ceva vreme de când… a trecut ceva vreme de când n-am mai fost acasă. A Da. D Trebuie să fie doi ani. A Credeam că… nu credeam v-o să te mai văd viu… şi apari aşa, în poartă, fără un cuvânt… fără să spui nimic. D Ce să spun? A Eram sigură că n-o să te mai întorci. D Dar uite că m-am întors. /Tăcere/ D Unde sunt… Semira şi Beenina? A Sunt acolo… D Da… /Pauză/ Durează puţin… Zi-le să vină încoace. Zi-le să vină să-şi salute tatăl. Zi-le că e din nou acasă. Zi-le că trăieşte şi că a venit acasă… A Dar te-au văzut. /Tăcere. După care ea o împinge în faţă pe Semira./ Du-te la el.

13

C Nu. A Nu-ţi fie frică. C Nu mi-e frică. A Dar n-am văzut cine e. C Eu am văzut cine e. D /Întinde braţele./ Vino să mă saluţi. B /Se apropie încet de el, întinde mâna./ Bună ziua. D Bună ziua. /Îi atinge mâna, se ridică, o îmbrăţişează./ Semira? B Nu, Beenina sunt. D Tu eşti, fetiţa mea? B Da. D Fetiţa mea. /B încearcă să se elibereze din îmbrăţişare./ D /Îi mângâie faţa, i se ia ruj pe degete, miroase./ Ce-i asta? B Nimic. D Ce-ai pe faţă?

14

B Nu e nimic. D Ce-ai făcut? B Doar puţin strugurel. C E ruj. D Du-te şi spală-te. C L-a primit. B Nu, nu l-am primit. E al meu. D Sper că nu eşti curvă, nu? A Nu e decât ruj. Toate fetele se rujează în ziua de azi. D Nu fetele mele. Doar curvele fac asta. Du-te şi spală-te pe faţă. A Multe se rujează… Nu înseamnă nimic. D Copiii mei n-o să arate ca nişte curve. C Eu n-am deloc. A Duceţi-vă după apă. /Pauză/ Ţi-o fi foame. /Tăcere/ D

15

Ce dracu’ aţi făcut cât am fost eu plecat? A Am încercat să supravieţuim. D Da, observ. /Tăcere/ A Ce e cu ochii tăi? D Ochii mei? A Nu te uiţi la noi. D Cel mai important e că sunt acasă, nu? A Nu te uiţi la mine când îmi vorbeşti… Îţi întorci faţa în altă direcţie. D Da, trebuie s-o fac… Scrie în Sfânta Scriptură. /Pauză/ Poate caut altceva. A Ce zici? D Nu zic nimic. /Tăcere/ A Nu vezi? D Mi-o fi intrat vreun căcat în ochi. A Eşti orb?

16

D Mă descurc. A Şi-atunci ce-o să facem? D Da, nu mă întreba pe mine… E posibil să văd din nou într-o bună zi, cu ajutorul lui Dumnezeu. A Cum ai nimerit încoace? D Poate că ţi-ai fi dorit să nu nimeresc. A Te-a ajutat cineva? D Cine vrea să mă ajute? Cine vrea să mă ajute? A Eşti orb, idiotule? D /După o pauză lungă/ Nu eşti recunoscătoare că sunt în viaţă? A Recunoscătoare? /Pauză/ Pentru ce să fiu recunoscătoare? /Tăcere/ /C se uită la A, apoi la D, apoi din nou la A, care e nemişcată. Pe urmă se îndreaptă precaută spre D./ /D simte apropierea cuiva, loveşte cu mâna în aer, o nimereşte pe C./ /C ţipă la atingere./ D Cine e? C Doar eu. D Semira?

17

C Doar eu. Voiam doar să te îmbrăţişez. D Trebuie să ai grijă… N-aveam de unde să ştiu ce e. C Voiam doar… D E bine. Vino aici la mine. /C se îndreaptă spre el./ D Nu ştiam ce e. /Întinde mâna dreaptă./ E bine acum. /Îi atinge faţa./ Nu e nici o problemă. /Îi atinge faţa, buzele./ Tu n-ai căcaturi pe faţă. C Nu… Sunt prea mică. D E bine… Hai, zâmbeşte. C Da. D Fii bucuroasă acum. C Da. D Eşti bucuroasă? C Nu ştiu. Nu, doar proştii sunt bucuroşi. D Câţi ani ai acum? C Treisprezece… în curând.

18

B N-ai decât doisprezece. C Da, dar împlinesc treisprezece în curând. D Da, în mai. C Pe şapte mai. D Da, mai e în regulă… e o lună bună. /O ridică în sus şi o aşează pe genunchii lui./ Vai, ce grea te-ai făcut. Ai mâncat mult la micul dejun? C Nu. Am mâncat doar mâncarea pe care ne-a dat-o Domnul. D E la modă să fii slab în ziua de azi. C Da. /Tăcere/ C Nu vezi? Tu n-o să mai vezi niciodată de-acum înainte? D Doar Dumnezeu poate să răspundă la asta. C De ce? D Pentru că aşa e. C Deci nu mă poţi vedea? D Ba da… te văd. C

19

Şi cum? D Te văd… la fel de bine ca în cazul în care aş vedea. C Da? B Îşi aduce aminte cum arătai. C Fiindcă sunt foarte drăguţă. B Tu? A Hai, duceţi-vă după apă, şi-aduceţi şi nişte lemne, ca să mâncăm. C Mănânci cu noi? B De ce să nu mănânce? D Nu crezi c-o să ajungă mâncarea? A Hai, duceţi-vă. C Nu vreau. Vreau să stau cu tata. D Hai, du-te… Poţi să stai cu mine mai târziu. Acum am venit acasă. C Unchiul Ivan o să…? /A scapă un ulcior pe jos./ /D se aruncă la pământ./ A

20

Duceţi-vă odată, ce dracu’. De câte ori trebuie să vă zic ca să reacţionaţi? B Băga-mi-aş, ce cicălitoare eşti, hoaşca dracu’. C Hai. B Să se ducă şi singură. /B şi C pleacă./ D Ce-a fost asta? Credeam că… A Am scăpat un ulcior. Acum sunt cioburi peste tot, aşa că ai grijă. D /Se ridică/ Poţi să fii şi tu puţin atentă. Trebuie să avem grijă de puţinul pe care-l avem. /A adună cioburile de pe jos./ D Cum e? /Pauză/ Ţi-a fost dor de mine? A Ai fost la vreun doctor să te consulte la ochi? D De unde şi până unde? /Pauză/ Tu nu pricepi nimic? A Doar întreb. D Tu crezi că acolo erau doctori? A Atunci ce-o să faci? D Tu unde crezi c-am fost? În concediu? Am fost într-un loc în care oamenii îşi mâncau căcatul şi-şi beau pişatul. N-a fost tocmai un concediu.

21

A Nu… D Aşa pare. /Tăcere/ D /Aprinde o ţigară/ Povesteşte… A Ce anume? D Cum e… cum o duceţi… A Tu ce crezi? D Da, e mai bine acum, nu? A început să se încălzească iar... A Ce să povestesc? D Măcar poţi să stai afară. /Pauză/ Cu casa cum e? A Nu vezi? /Tăcere/ D V-aţi descurcat cu mâncarea? A Altfel am fi fost moarte… Am primit nişte găini de la vecini, când s-au mutat la oraş… D La vărul lor? Da, el stă la oraş. Stă acolo de mulţi ani. A Au plecat în martie.

22

D În martie? A Da. Au îmbătrânit. Dar încă trăiesc. D Asta fiindcă sunt bătrâni. A Toni a murit. D Da, mulţi sunt morţi. /Tăcere/ A Ce slab eşti. D Da, îmi închipui. Ultimele luni a trebuit să mâncăm doar ce găseam pe pământ. Am lucrat la o fabrică de tractoare. Am fost nevoiţi să muşcăm din bucăţile de asfalt din curte. Mă gândeam că o să vin acasă şi-o să mănânc, să mă mai întremez. /Tăcere/ D Unde eşti? A Aici. D Ce faci? A Stau aici. D Aha. /Pauză scurtă/ De ce stai aşa de departe? A Sunt aici. D

23

Aha. /Pauză scurtă/ Cu acoperişul cum e? E etanş? A Nu când plouă. Atunci intră ploaia prin mai multe locuri. D La asta mă refeream. A Plouă în bucătărie şi în dormitor. D La asta mă refeream. A Dar acum n-a mai plouat de două luni. D Atunci e uscat. A Da. /Pauză scurtă/ N-avem lumină… dar ei zic că probabil o să vină peste câteva săptămâni. D Ei zic foarte multe. Zic atât de multe. /Tăcere/ /A dă din cap./ D Mai eşti aici? A Da. D Mi s-a părut c-ai plecat. A Nu, sunt aici. D Mi s-a părut că te-ai mişcat. A

24

Nu. D Trebuie s-avem grijă să reparăm acoperişul. /Pauză scurtă/ Trebuie s-o facem… într-un fel sau altul. A Dar nu e nici o grabă, nu… Au făcut moscheea garaj pe mai multe nivele. D Garaj pe mai multe nivele? A Şi-au parcat maşinile şi motocicletele acolo. D Îmi închipui. C /Se întoarce./ Tată, tată, tată… Am cules flori pentru tine. Una roz şi trei albe. Miros frumos. Sunt din plastic. D Mulţumesc. C Am adus apă. D Bine. Dă-mi puţină apă. /C aduce apă, i-o întinde./ D Mulţumesc. A Îţi dai seama, dacă n-o să mai vezi niciodată. /Pauză scurtă/ Cum o să te descurci? C Pot să-l ajut eu pe tata. D /După câteva clipe./ Dar totuşi sunt acelaşi, nu? C Te pot ajuta eu.

25

/Tăcere/ C În curând o să pot face de toate. D Da. C Pot să am grijă de tine până mă fac mare. D Da. /Pauză/ Cu Sharif ce mai e? A Sharif? D Da. Unde e? A S-a dus. D S-a dus? A Ca şi ceilalţi. D Şi Ismael? A Şi el… E aproape un an de-atunci. D Da, sigur. A Au venit şi i-au luat pe toţi bărbaţii într-o seară. N-au apucat să se ascundă. De atunci nu i-am mai văzut. D Atunci unde sunt?

26

A Asta ştiu doar ăia care i-au luat şi i-au dus de-aici. D Da, o să vină ei într-o bună zi. A Se zice că ar fi de cealaltă parte a văii întunecate. D Atunci zac acolo la fel de bine ca şi acasă. A Nimeni n-are curaj să se ducă acolo. /Tăcere/ D Marco? /Tăcere/ A Şi Ivan? D Da. /Tăcere/ D Nu vrei să-mi spui nimic despre el? A Da… el… el… /Se uită la B şi C./ D S-o fi ascuns pe undeva. A De ce? D Aşa face el, când e cazul. A

27

Nu, el… Nu ştiu… Nu l-am văzut… de dinainte de Anul nou. D Da, ei măcar nu trebuie să-şi amintească ce li s-a întâmplat. /Pauză scurtă/ Morţii nu trebuie să-şi aducă aminte cum au murit. Noi trebuie să ne amintim asta. A Era într-o seară. /Pauză scurtă/ Începuse să ningă când au plecat şi în câteva clipe nu li s-a mai văzut nici urma. /Tăcere/ D Voi de ce-aţi scăpat? De ce n-aţi murit? /Tăcere/ D Răspunde! A De ce? D De ce? De ce trăiţi? A Da… întreabă-l pe Dumnezeu. D Dumnezeu? A Nu mă întreba pe mine. Întreabă-l pe el. D N-am ce să-l întreb. A Întreabă-l pe el. D Te întreb pe tine. A Şi eu ce să spun? /Pauză scurtă/ Eu aş fi preferat să fiu moartă.

28

/Tăcere/ A Dar nu s-a putut. D Ce anume? /Pauză scurtă/ Nu zice nimic. Nu vreau să ştiu. A Oricum nu pot povesti. D Ce nu ştiu, nu ştiu… Vreau să mă odihnesc puţin. Vreau să simt că am venit acasă. /Întuneric/ /Lumină/ D /Se întinde pe saltea./ Cine e? A Doar eu. D Vreau să fiu lăsat în pace. A O să fii lăsat în pace. Voiam doar să-mi iau jacheta. Plec iar. D Stai. /Pauză scurtă/ Vino încoace. A Începe să se facă răcoare. D Vino încoace şi… A Făceam mâncare. D Stai aici… vorbeşte cu mine.

29

A Despre ce? D Sunt multe lucruri despre care putem vorbi, nu? /Pauză scurtă/ Unde eşti? A Aici… D Ce faci? A Mă îmbrac… D Cu ce? A Cu pantalonii… Ţi-am zis că e frig. D Nu ştiu ce-i cu tine. /Pauză scurtă/ Te uiţi la mine? A Nu. D Vino mai aproape şi uită-te la mine. /Pauză scurtă/ Te uiţi la mine? A Da… e foarte întuneric, nu e prea uşor să vezi. D Vreau doar să simt c-o faci. Ca să nu mă mai simt atât de singur. /Tăcere/ A De când eşti aşa? D Uneori nu cred decât că trebuie să întind mâna şi să aprind o lampă, ca să văd din nou… clar şi desluşit. Poate c-aş fi trecut mai uşor prin întunericul ăsta, dacă o dată n-aş fi avut ochi cu care să văd şi n-aş fi ştiut cum arată totul. Atunci n-aş fi înţeles ce-am pierdut. Simt de parcă lumea e moartă. Poate că eu merg peste tot şi cred că totul este cum era odată, deşi nu mai e. Dar poate că nu există atât de multe

30

lucruri de văzut. Poate că la urma urmei ar trebui să fiu recunoscător că nu mai trebuie să văd ce s-a ales de toate. /Scoate un pachet de ţigări din buzunar, aprinde o ţigară./ Da, nu sunt multe de făcut. În lagăr am furat Sfânta Scriptură de la cineva şi-am rupt foi din ea ca să ne facem ţigări. Hârtia era subţire şi fină. /Îi întinde o ţigară./ Vrei? A Nu. Trebuie să ies acum. D Nu… Vino aici. A Am atâtea de făcut. /Tăcere/ D Hai, vino. A Nu, ce vrei? D Vino aici, am zis. /Tăcere/ A Ce vrei? D Ce vreau? Vreau să te comporţi ca femeia pe care-am luat-o de soţie. Asta vreau. Doar asta vreau. A Nu mai e cum era. D Ce dracu’ vrei să zici? A S-au întâmplat atâtea… cât ai fost plecat. D Nu mă interesează. Sunt bărbatul tău. Am drept asupra ta. Vreau ceea ce e al meu. A

31

Nu mai e cum era… Eu nu mai sunt cum eram. D Nici eu… Dar putem fi, dacă vrem. A Cum eram… Persoana care eram. Pe care ai părăsit-o. D Termină. A Nu înţelegi? /Pauză scurtă/ Eu credeam că eşti mort. D Am şi fost. /Tăcere/ D Unde eşti? /Pauză scurtă/ Nu te văd. /Tăcere/ D Mai eşti aici? /Se ridică în fund, stă pe saltea./ Ai plecat? /Tăcere/ D Mai eşti aici? A Da… D Atunci răspunde, ce dracu’. /Se îndreaptă spre ea./ A Trebuie să lovesc câte ceva tot timpul ca să ştii unde sunt? D Stai acolo. /Se îndreaptă spre ea./ Zi ceva. /Tăcere/

32

D Nu te mişca. /Tăcere/ A Acum plec. D Nu te mişca, pizda dracu’. /Se opreşte în mijlocul camerei./ /A pleacă./ D Eşti a mea, fie că văd sau nu. /Merge de colo colo, se întoarce, apoi se opreşte./ Ai auzit? /C intră încet în cameră./ /D aude un sunet./ /Tăcere/ D Ştiu că eşti acolo. Aud cum respiri. /C are un băţ lung, îl înţeapă uşor în stomac./ D Ce faci? /C îl înţeapă de câteva ori, ţinteşte spre ochi./ D Las-o dracu’. /Loveşte în jurul lui, începe să meargă prin cameră, se aşează./ /Tăcere/ C /Se preface că acum intră în cameră./ Tată? D Cine e? C Eu sunt.

33

D Dispari. C O să mâncăm imediat. D Dispari, am zis. C Ce faci? D Pleacă. C Voiam doar să-mi iau cartea. D Atunci ia-o şi dispari. C Să te ajut cu ceva? D Cu ce dracu’ m-ai putea ajuta? /Tăcere/ D Ce faci? C Merg înainte şi înapoi. Merg înainte şi înapoi şi îmi flutur fusta. Încerc să mă înveselesc. Dar nu e aşa de uşor… la cum arată lumea azi. D Vino încoace. C /Se îndreaptă spre el./ Ce vrei? D Vino încoace. /O apucă, o ridică, o ţine în braţe./ C

34

Nu aşa de tare. D Nu, nu aşa de tare. /Tăcere/ C Nu miroşi ca înainte. Miroşi a altceva. D Miros a foamete. C Aha. /Pauză scurtă/ Citesc o carte despre o fată care era de-o seamă cu mine. O carte scrisă de ea. O dată, a fost nevoită să se ascundă cu mama şi tatăl ei într-o cameră secretă din pod fiindcă era altfel şi nemţii voiau să-i omoare pe toţi, când era război. Am primit-o de la unchiul Ivan anul trecut, de ziua mea. El citeşte foarte mult. Era cartea lui. N-a putut s-o cumpere de la magazin. E singura carte care mi-a mai rămas. Ei au ars celelalte cărţi, dar pe asta am ascuns-o într-un loc pe care ei nu l-au găsit. Am citit-o de şapte ori. Dar nu contează. O pot citi de câte ori vreau. Pe urmă cred că a fost omorâtă. Curând eu o să fiu mai mare decât ea. Mama şi Beenina au zis că eşti mort. Dar eu ştiam că trăieşti. Ştiam că te vei întoarce acasă. /Tăcere/ Ne mutăm? D Cine-a zis asta? C Mama. Zice c-o să ne mutăm în altă ţară unde există mâncare şi haine şi unde mă pot duce la şcoală. D Nu ne mutăm nicăieri. C Nu, eu nu vreau să ne mutăm. Nu face nimic că nu vezi. Sigur că e neplăcut pentru tine, dar ar fi fost mai rău dacă n-ai fi putut să mergi. Un băiat din clasa mea nu mai are braţe. Şi mai e unul care are doar un picior. Dar tot joacă fotbal. Vrea să ajungă o mare stea a fotbalului. Ei joacă doar fotbal. Dar acum nu mai mergem la şcoală, aşa că ce mai contează. Mama mi-a zis că o să ajung la spital fiindcă mi-era foarte frică. Tremuram tot timpul. Nu puteam să mănânc şi să dorm. Dar acum nu-mi mai e frică. Acum o să-i omorâm pe toţi şi pe urmă ei n-o să mai poată face nimic. Pe urmă o să fie iar bine. O să mă pot duce la şcoală şi când vin acasă o să-ţi citesc ziarul şi-o să-ţi aduc lucrurile pe care le vrei. Beenina vrea să fugă, dar nu ştiu unde. Strânge bani, dar eu am de gând să rămân şi să am grijă de tine şi de mama. Poate o să vină şi ea în vizită, după un timp. Atunci o să ne aducă nişte cadouri frumoase. Poate c-o să mă ducă la Disneyland. A promis c-o va face până împlinesc optsprezece ani. /Întuneric/

35

/Lumină/ /Toţi patru afară. Mănâncă. Lumină puternică./ C Mai e? A Nu, vezi foarte bine. C Mi-e foame. A Nu mai e, doar fiindcă ţi-e foame ţie. Mănânci mai mult decât toţi ceilalţi. B Poate să ia de la mine. A Dar tu n-ai mâncat nimic. B Nu vreau nimic… E prea cald. A Trebuie să mănânci. Nu poţi să trăieşti cu gumă de mestecat şi coca-cola. B Mănânc… Mănânc când am chef. D Poţi s-o iei pe-a mea. / Îi dă pâinea lui C./ C Ea primeşte mâncare de la ei. /B o plesneşte pe C./ D Ei? Care ei? A Cei pe care-i ajută ea… îi dau mâncare uneori. D

36

Cine anume? A Cei care ne ajută. C Cei care-au câştigat… Ei ne ajută acum. D Cu ce ne ajută? C Nu ştiu. D Cei care ne-au ars satele şi oraşele, care ne-au dat foc la copii, de-au ars ca… ei, ei ne ajută? C Au aparate de aer condiţionat şi frigidere. /Tăcere/ D Ce-i cu voi? A Nimic. C Nu. D Da, atunci fiţi bucuroase. B Eu sunt bucuroasă. C Şi eu. D Atunci arătaţi-o. B Suntem bucuroase ca nişte ciocârlii.

37

C Cirip, cirip, cirip… /Tăcere/ D /Se întoarce spre A./ Şi tu, î? Tu eşti bucuroasă că m-am întors acasă? A Da. D Cum altfel ai putea să fii? Îţi prinde bine un bărbat. Mulţi îşi bagă picioarele să se mai întoarcă acasă. Îşi iau alte femei şi fac alţi copii. Gândeşte-te la asta. Poţi fi bucuroasă că ai un bărbat. /Tăcere/ /D întinde mâna ca pentru a mângâia un câine./ /Tăcere/ A /Ia hârtia de la guma de mestecat a lui B, se uită la ea./ N-am mai văzut culori de-atâta timp. D Dino. El unde e? A Dino? D Unde-a dispărut? A A dispărut. D Cum aşa? A A murit. D A murit? B

38

De mult. D L-au omorât şi pe el? N-au putut să lase în viaţă un biet jeg nevinovat? /Tăcere/ D Ce-au făcut cu el? A Da, a… B Zi cum e. Tu nu zici niciodată cum e. Trebuie să minţi mereu. C Adevărul eliberează. Dar anumite adevăruri le putem ascunde. A Da, am fost nevoite să-l omorâm. D De ce? B Ne era foame. A Nu mai mâncasem de câteva săptămâni… Nu ştiam ce să ne mai facem. C Am mâncat iarbă. D L-aţi mâncat? L-aţi mâncat pe Dino? A Ce să facem? C Era doar un câine. B Ne-am prefăcut că e altceva.

39

C Ne-am prefăcut că e pui cu ardei iute. D N-ai putut să te prefaci că e ceva mai bun? Friptură de miel. C Mie nu-mi place mielul. B Nici pentru el n-aveam mâncare. C Mama a zis că oricum ar fi murit de foame. B Ei nu simt nimic. Ei nu înţeleg ce se-întâmplă, aşa cum facem noi, oamenii. C Nu, dar eu am fost necăjită. Bietul Dino. B Deşi tu ai mâncat mai mult decât toţi ceilalţi, tu ai mâncat până şi coada. C Da, la ce-i mai trebuia? D Da, el măcar s-ar fi bucurat că m-am întors acasă. C Şi ei ne-au mâncat pe noi. B Cine? C Da, şi ei au mâncat oameni… câinii. B Da, dar ei sunt câini. C I-am pus castronul cu apă de mai multe ori şi l-am strigat să vină, până mi-am adus aminte că e mort. /Tăcere/

40

B Nu putem să plecăm în altă ţară? C Da. Disneyland. A Cine ne vrea pe noi? D Altceva nu s-a întânmplat? B Nu. D Cum a mers cu şcoala? V-aţi putut duce la şcoală? B Nu. C Nu, asta nu. D De ce nu? C Nu ne-au lăsat. B N-au vrut să învăţăm nimic. C În schimb învăţăm acasă. Unchiul Ivan ne ajută când are timp… când avea timp… de mult. B E un an de-atunci, da. C Aşa am zis. A A încercat să le ajute la matematică şi engleză, doar de câteva ori, înainte de a dispărea.

41

D Da, pentru aşa ceva avea timp. B Dacă ştii engleză te descurci peste tot. D Nu acolo unde-am fost eu. C Lipsesc patruzeci şi două de pagini din cartea mea de engleză. A Acum începe să se facă răcoare. D Răcoare? A Da. D Dar e frumos. /Pauză scurtă/ De ce învăţa cu ele? De ce n-o făceai tu? Doar eşti profesoară. /E intră în curte, vrea să salute, dar îl vede pe D./ /A ridică mâna ca să-l împiedice să spună ceva./ /Fetele se uită la E, apoi la D, apoi la A./ /A dă din mână spre E să plece, dar el rămâne pe loc./ D Ce-a fost asta? A Ce anume? D Ce se întâmplă? /Dă din mână./ B Muştele. Dădea din mână să alunge muştele. /Dă din mână./ C /Dă din mână./ Muştele, muştele, muştele….

42

A Sunt atâtea muşte aici. D Eu nu văd nici o muscă. B Nu, acum au plecat. C E una… pe pâine. D S-au trezit deja. A Da, o fi de la soare. /Încearcă să-l facă pe E să plece, dar el rămâne pe loc./ C Sunt aşa de mici… Sunt ceva de groază. Îţi intră în ochi şi în gură şi în câteva alte locuri. A N-am putea să intrăm? D Nu, eu stau bine aici… e aşa de frumos să stai la soare… Da, măcar n-am nevoie de ochelari de soare. /Râde./ C Fiecare lucru rău nu se poate să nu aibă şi partea lui bună. D Da, aici ai dreptate. /Tăcere/ D Daţi-mi apă. /B îi toarnă apă în cană./ D /Bea/ De apa asta nu poţi să scapi. Nu există apă pe tot pământul care să aibă gustul ăsta… Mă întreb ce vară o să fie anul ăsta. Dacă va fi la fel de secetoasă ca acum trei ani.

43

C Erau atâtea cadavre în râu, că n-am putut să facem baie. /E se apropie foarte încet de ei. Se opreşte la doi metri de ei./ A /Duce un deget la gură./ Aşa e. D Păi cred. Cred că râul a secat deja la începutul lui iulie. /Tăcere/ D /Mai bea apă./ Da, Ivan, el credea c-o să ajungă undeva. El era prea rafinat ca să-şi ia de lucru la fabrică, ca noi ceilalţi. El voia să fie ceva mai bun, avocat sau doctor. Avea tot felul de vise, da. Nu era bun de nimic. Nu ştia nici zidărie, nici tâmplărie. Nici măcar nu ştia să conducă. Imediat cum îl rugai să facă ceva, se rotea de mai multe ori, cum face un câine înainte de a se căca. Cred că pentru el, venirea războiului chiar a fost un noroc. C Ăsta e tatăl meu. A Hai să intrăm. D De ce? A Tu poţi să rămâi. C Da, rămâi. D Să rămân aici acum. Hai să stăm la soare până se înserează. Pe urmă intrăm şi închidem uşa. /Tăcere/ /E stă în spatele lui B, vis-à-vis de D./ D /Îşi întinde mâna spre A, o apucă de mână./ O să fie bine. Doar să ne obişnuim. Până la urmă o să ni se pară foarte normal. O să uitaţi că odată am avut ochi. Omul se poate obişnui cu toate… doar să aibă ceva timp la dispoziţie. Sunt tot cel care eram. Nu sunt un altul. /Pauză scurtă/ Când eram în lagăr,

44

vorbeam despre cum o să fie după terminarea războiului şi după ce-o să fim liberi… şi toţi visau că o să fie cum era înainte… că o să fie ca de obicei… /Întuneric/ /Lumină/ /În curte, în întuneric, E şi A stau în picioare, unul în faţa celuilalt./ E Aha, s-a întors. A Da, a venit azi-dimineaţă. L-am găsit la poartă. E Ce drăguţ. A Am crezut că e o stafie. /Tăcere/ E Deci a scăpat. A Ce oribil. /Tăcere/ E De ce vorbea despre mine ca şi cum aş fi mort? A Fiindcă am fost nevoită să… E Ce anume? A Să-i spun că eşti mort. E Că sunt mort?

45

A Da, ce să-i fi spus? /Pauză scurtă/ Nu ştiam ce să-i zic. E Da. A E orb. Nu mai vede. E Ce noroc… într-un fel. A Am fost nevoită să născocesc ceva. Mi s-a făcut foarte frică. Am crezut că e o fantomă, care a venit să… E Da, bineînţeles. /Tăcere/ E N-am înţeles de ce nu reacţionează când am apărut… A durat ceva până să-mi dau seama că nu mă vede. A Îţi dai seama, dacă ai fi zis ceva? E Da, a fost cât pe ce… A fost cât pe ce să mă apropii şi să-l îmbrăţişez… Nu ştiu ce m-a făcut să mă opresc. A Ce ne facem? E Da, zi. A Ce ne facem acum? E Nu ştiu. /Tăcere/

46

E Aha, deci s-a întors… N-au reuşit să-l omoare. Da, unii trebuie să scape. A Crede că totul o să fie ca înainte. E Ca înainte? A Da, aşa vrea. E Da, sigur că da… De ce să nu vrea? /Tăcere/ E I-ai zis că sunt mort? A Nu, nu chiar, dar… E Dar poate că vrei asta. A El crede asta. E Şi el ce-a zis? A N-a zis prea multe. E N-a zis nimic? A Nu. E N-a întrebat cum am murit? A Am zis doar că ai dispărut… cândva înainte de Anul nou, când ningea foarte tare…

47

E Ok… Acum ce facem? A Nu ştiu. E Doar e fratele meu. A Da. /Tăcere/ E Şi eu unde-o să dorm la noapte? A Nu ştiu… E O să dormiţi în acelaşi pat? A Nu ştiu… Vreau să fiu cu tine. E O să vă culcaţi? A Nu. Nu-l cunosc. Mi se pare că e un străin. Eu pe tine te iubesc. E Dar totuşi e casa lui. A Te iubesc. /Tăcere/ E Poate c-ar fi bine să-i spunem care-i situaţia. A Adică ce?

48

E Să ştie care-i treaba… cu tine şi cu mine. A Nu. E Dar e mai bine să audă de la tine, decât de la alţii. A /Încet/ Mai bine ar fi fost mort. E Trebuie s-o ştie mai devreme sau mai târziu. A Nu ştiu ce spun… Nu cred în ceea ce spun. /Tăcere/ E Nu e vina noastră. E războiul. A Da, e războiul. E Dar nu pot să merg pe aici şi să mă prefac că nu exist. A Nu. E Nu… Trebuie să vorbeşti cu el mâine. A Vreau să-i spun că te iubesc. /Tăcere/ A Dacă n-ar fi fost fratele tău… E Eram sigur că e mort.

49

A Şi eu. E Ce să fac dacă e fratele meu? Nu eu l-am ales. /Tăcere/ E Ce ne facem? A Nu ştiu. E Vrei să plec? A Nu. E Poate că ar fi cel mai bine… pentru toţi. A Nu, nu poţi. E Poate că o s-o fac totuşi. A Nu, nu poţi să pleci de lângă mine. E Pot să mă duc în Germania. Acolo e de lucru. Acolo aş putea să strâng ceva bani. A Nu poţi să mă părăseşti. E S-o iau de la capăt şi să am o viaţă bună. Să uit căcatul ăsta. Nu mi-e frică s-o iau de la capăt. Din contră. Aici nu există nimic. În afară de morminte. /Tăcere/ E

50

Tu ai deja un bărbat. A Tu eşti bărbatul meu. Între el şi mine n-a fost niciodată ce e între tine şi mine. E E uşor de spus. A E adevărat. E Da, poate că a fost adevărat. Un câine care schimbă stăpânul, şi el crede că e adevărat. A Eram moartă când eram cu el. Nu conta ce se întâmplă cu mine. Nu puteam să simt. Nu puteam să vorbesc. Dar când ai venit tu, am început să trăiesc din nou, pentru prima oară. Niciodată n-am fost atât de fericită ca anul ăsta, în ciuda războiului, foametei, mizeriei, groazei. Îi mulţumesc războiului… Dar ştiam asta. /Pauză/ Am ştiut-o de la început. E Ce-ai ştiut? A Am ştiut că n-o să rămâi… că o să mă părăseşti într-o zi. E Da, încă nu te-am părăsit. A O s-o faci… La ce-ţi trebuie ţie o femeie bătrână cu doi copii mari? Nici măcar nu sunt frumoasă, sunt doar un schelet. N-am nimic. E Nu m-am gândit să plec… dar acum, când el s-a întors… A Poate că există vreun loc… poate există vreun cămin în care să stea… pentru orbi. E Dar nu există cămine nici măcar pentru cei care văd. /Se duce la fereastră şi se uită înăuntru./ Uite-l, stă acolo… şi se uită fix… A Ce ne facem? /Pauză scurtă/ Ce-o să facem la noapte?

51

/Întuneric/ /Lumină/ /B vine acasă. C o vede pe B, aleargă la ea, o urmează./ C Cum a fost azi la serviciu? /B se aşează pe saltea. C face o tumbă şi se aşează lângă B./ /B numără bancnotele din poşetă, C se întinde ca să ia banii, B o împinge mai încolo. C încearcă s-o gâdile pe B./ B Termină… Dar… /O gâdilă pe C./ C Termină… termină… Mă piş pe mine. B Ştiu, dorm în acelaşi pat cu tine. C /O bate cu perna./ Miroase a Dino. B Uite. /Îi arată bancnotele./ Au fost trei. C Trei de-odată? B Americani… C N-a fost scârbos? Ce-au făcut? Ţi-au dat îngheţată? B Unde te crezi? La Disneyland? /Pauză/ Era unul din Wyoming, ing, ing, ding… O să se facă preot… C Preotul din Wyoming. B Oricum, sunt mai buni decât ruşii.

52

C Ştiu. B M-au tratat ca pe o curvă. /Inspiră aracet dintr-o pungă de plastic./ /C încearcă să ia punga./ B /Se uită la ea şi îi ţine punga în faţă./ Trage în tine… Trage în tine… Tare… tare, tare, tare… C /Tuşeşte./ Înţeapă. Gâdilă… Sunt beată. /Se întind pe saltea./ B /Cântă, tot mai tare./ În luminişul unei pădurici, un soldat o fute pe o fată frumoasă. Ei i-a dat sângele peste tot. Soldatul era primul… /C cântă şi ea./ B /O îmbrăţişează pe C./ I love you. Eşti aşa de mică, nu înţelegi nimic. /Intră A, o apucă pe B şi o trage după ea./ B Nu. /Întuneric/ /Lumină/ /C şi D stau întinşi pe saltea. Intră A./ D Unde-ai fost? A Doar afară. D La ora asta? De ce?

53

/Tăcere/ D Îî? A Ce e? D Ce-ai făcut afară? A Nimic. D Doar ai stat aşa, afară? /Tăcere/ D E linişte? A Linişte? D Da, cum e vremea? A E întuneric. D Bineînţeles că e întuneric. E noapte… A Da, e noapte. D Prima noapte în casa mea. Cred că nu mai există prea multă lumină. /Pauză/ În celelalte case. Acolo nu mai luminează. A Nu mai există case. D Asta vreau să spun… Cred că nici prea mulţi oameni nu mai există.

54

/Tăcere/ D Sunt multe stele? A Stele? D Pe cer? A Da, or fi. /Pauză scurtă/ Nu dormi? D De ce-aş dormi? /Tăcere/ D /Se ridică în capul oaselor./ Nu sunt prost doar fiindcă nu mai văd. O să mă descurc eu. Sunt încă tânăr. N-am decât treizeci şi opt de ani. Bunicul meu a trăit nouăzeci şi trei de ani şi-a dus zarzavaturi cu maşina în oraş până la vârsta de nouăzeci de ani. Mai am încă mult. Doar să mănânc cât să mă mai întremez, ca să pot… Se pot întâmpla multe… Pot învăţa… Trebuie să existe lucruri pe care să le poată face un orb. /Tăcere/ D Nu vii să te culci? A Ba da, imediat. D Ele s-au acomodat… Se obişnuiesc ele. A Fetele? D Da, s-au acomodat. A Da, ce altceva să facă?

55

D Erau doar nişte copii când am plecat… Acum sunt mari… amândouă… fetele noastre. A Da, sunt mari, fetele noastre. D Dar pentru mine o să arate mereu ca în ziua în care le-am văzut ultima oară. /Pauză scurtă/ Asta m-a ţinut în viaţă… la asta m-am gândit zi şi noapte… speranţa că o să mă întorc şi c-o să le văd din nou. A S-au bucurat atât de tare. /Tăcere/ D Unii ar trebui să fie recunoscători că le-au murit părinţii, ca să nu mai fie nevoiţi să-i vadă în starea asta… Ce noroc pe ei c-au murit înaintea copiilor lor. /Pauză scurtă/ În fiecare noapte săpam morminte fiindcă ştiam că o să punem pe cineva în ele în ziua următoare… Într-o dimineaţă, i-am spălat şi i-am înfăşurat pe tatăl şi pe mama mea. /Pauză scurtă/ Unde eşti? A N-am făcut nimic. D Ce? A Cârpesc o fustă. /Stă cu pantalonii fratelui pe genunchi, stă complet nemişcată./ D Mă întrebam doar ce faci. A Cârpesc… ceea ce poate fi cârpit. D Aha. /Pauză scurtă/ Pentru ei, cel mai rău lucru ar fi fost să trebuiască să-l îngroape pe Ivan. Doar era favoritul. A Da… Era? D

56

Da, el era lumina lor. Fiul favorit… Asta pentru că a venit ultimul. El trebuia să ajungă ceva mare. Au vândut păşunea animalelor ca să aibă bani să-l întreţină la facultate. Sperau să ajungă doctor… doctor, fiindcă de doctori o să fie nevoie mereu. De doctori şi de cizmari. /Pauză scurtă/ Scria chiar şi poezii… Pentru aşa ceva avea timp. N-a fost nici măcar la înmormântare. /Tăcere/ D Cum a murit? A Cine? D Ivan, fratele meu. A Nu ştiu. Ca ceilalţi. D Poţi să-mi spui pe şleau. A Nu ştiu nimic. Ştiu doar că a dispărut. D Anul trecut? A Da. D Poate că nici nu e mort. A Da. D Cine ştie? Poate că va apărea într-o bună zi. Uite, eu m-am întors, deşi nimeni nu se aştepta la asta. Cu atât mai puţin eu. A Nu. D

57

Nu se ştie niciodată… De la gară am venit cu unul care fusese în acelaşi lagăr cu mine, dar în altă clădire. L-a luat pe un băiat din gară şi l-a rugat s-o ia înainte, să se ducă la părinţii lui şi să le spună că trăieşte, ca să nu se sperie când o să-l vadă aşa slab şi bolnav. Dar deşi fuseseră avertizaţi, mama lui a leşinat când l-a văzut la poartă, atât de schimbat era. M-au rugat să rămân să iau cina cu ei, dar am băut doar un căuş cu apă, fiindcă mă grăbeam acasă la ai mei. Voiam să vin acasă la familia mea cât de repede posibil. Voiam să văd dacă trăiesc… dacă mai sunt în viaţă şi dacă se vor bucura când o să mă vadă. /Tăcere/ A Cum îl chema? D Pe cine? A Pe cel de care vorbeşti. D Cum îl chema? Contează? A Nu. /Tăcere/ /A se duce la salteaua pe care doarme C, se ghemuieşte cu grijă sub pătură./ /Tăcere/ /A stă întinsă pe spate şi se uită în întuneric./ D Nu te culci aici? A Mă gândeam că vrei să dormi. D Vino şi întinde-te lângă mine. /Tăcere/ D Vino aici. /Pauză/ Aici.

58

/Tăcere/ /A se duce încet la salteaua lui D şi se întinde lângă el./ D Nu te-ai dezbrăcat? /Tăcere/ D Nu ţi-ai dat jos hainele? A Nu. Eu… D De ce? A Mi-e frig. D Frig? /Pauză scurtă/ Ţi-e frig? A Da. D O să te încălzesc eu. / O ia de mână, simte semnul de la verighetă./ A A trebuit s-o vând. D Pe-a mea au luat-o ei. /Tăcere/ A Noapte bună. /Tăcere/ D Întoarce-te.

59

A Hai să dormim. D Să dormim? A Să dormim. D Da. A Sunt obosită. D Nu… de dormit poţi să dormi mai târziu… Întoarce-te. A Nu… eu aş vrea… D Ba da. Fă cum îţi spun. /Tăcere/ A Nu, lasă-mă în pace. D Haide. A Nu, lasă-mă. D Ce-i cu tine? A Nu vreau. D Nu vrei? A

60

Nu. /Tăcere/ D Te vreau… Nu înţelegi asta? A Nu pot. D Nu poţi? A Nu. D Ce? A Nu pot. D De ce? /Pauză/ Fiindcă sunt orb? A Nu. D O să fie bine. A Nu pentru că eşti orb. D Fiindcă nu mă vrei? A Nu putem să dormim? D Pizda mă-sii. N-am venit acasă să dorm. Vreau drepturile mele. A Ia-ţi mâinile de pe mine.

61

D Vreau ceea ce-i al meu. A Nu e al tău. Nimic nu e al tău. Nu mă atinge. D Te ating cât vreau eu. Unde vreau eu. Ce dracu’ e cu tine? /O plesneşte./ Acum stai nemişcată. Altfel mă enervez ca dracu’. Nu mă face să mă enervez ca dracu’. Nu mă obliga să te rup în pumni. /O plesneşte./ Fă cum îţi spun eu. A Da, sigur. Loveşte. Hai, loveşte. D /O loveşte./ Nu vreau să te lovesc. Nu te-am lovit niciodată. A Hai, loveşte. D /O loveşte./ Tu n-auzi ce-ţi spun? A Fă ce vrei. D Nu vreau. Nu vreau să te lovesc. A Violează-mă, dacă vrei. D Să te violez? Cum aş putea să fac asta? Un bărbat nu-şi poate viola propria soţie. A Am fost deja violată… de-atâtea ori. D Cum aşa? A Tu sau altul, nu mai conteză. D Nu… Nu…

62

/Tăcere/ D Cine?... Cine? A Nu contează. D Cine-a fost? Cine-a fost pe tine? A Nu contează. D Cine-a fost? A Toţi. D Au fost mai mulţi? /Pauză scurtă/ Îi cunosc? A Au fost bărbaţi… Bărbaţi normali, ca tine… şi câţiva dintre elevii mei. D Ţi-au tras-o? Şi-au băgat pulile căcăcioase în tine? /Tăcere/ D Spune-mi care sunt… O să-i omor. O să-i mănânc cu fulgi cu tot. A Da, fă-o. D Mai întâi o să-i omor pe ei şi pe urmă o să te omor pe tine. /Tăcere/ D Dacă ai fi avut pic de demnitate în tine ţi-ai fi luat zilele.

63

A Da. D Înainte de-a veni eu acasă… Aş fi scăpat de ruşine. /Pauză/ Nu eşti decât căcat. /Loveşte cu mâinile violent în jurul său./ /Tăcere/ D Fetele… /Tăcere/ D Fetele mele… /Tăcere/ A Ele de ce să fi fost scutite? /Tăcere/ A Primii care-au venit au fost Marco şi băieţii lui… Râdeau încontinuu. D Marco? /Pauză/ Vecinul nostru? /Pauză/ Nu Marco. A Râdea încontinuu. D Nu el, nu Marco. A El şi băieţii lui… Erau beţi… băuseră de dimineaţă. D Nu. /Pauză/ Dar suntem… ne cunoaştem… jucăm amândoi la pronosport şi jucăm fotbal împreună… Îl ajut cu maşina când trebuie reparată. A El şi cei doi băieţi ai lui.

64

D Dar ei sunt mereu acasă la noi… Tu te duci să-ţi vopseşti părul la coaforul unde lucrează nevastă-sa. A M-au obligat să mă uit în timp ce-o făceau… oră după oră… după oră. /Întuneric/ /Lumină/ /D a ieşit. Nu poate ţipa. Stă nemişcat în întuneric, se ridică, se aşează iar./ /Tăcere/ D Cine e? /Tăcere/ /B intră în curte. E obosită şi palidă./ D /Se ridică./ Trag… Am pistol. /Pauză scurtă/ Zi cine eşti, altfel te împuşc. B Termină. D Beenina? B Da… Ce faci aici? D Tu eşti? B Cu ce împuşti? D Nu ştiam cine e… Putea să fie oricine. B Ai fi fost mort de mult. D

65

De ce eşti trează la ora asta? B La ora asta? E dimineaţă. D Da? Cât e ceasul? B Nu ştiu. D Unde te duci? B Cum adică? D Răspunde cum trebuie. B Mă duc să mă culc. Sunt obosită. D Ai fost plecată? /Tăcere/ D Stai. B Ce e? D Stai şi vorbeşte cu mine… Vino aici. B Ce vrei? D Vreau să vorbesc cu tine. B De ce?

66

D De ce? Sunt… /Pauză scurtă/ Există multe lucruri pe care… Înţelegi tu, nu? /Întinde mâna./ Vino aici. B Dar sunt aici. D Mai aproape… Unde eşti? B Ce e? D Da. Dă-mi mâna, te rog. /Întinde mâna din nou./ Sunt… B Ce e? Ţi-e greu să vezi? /B îi ia mâna fără nici o plăcere./ D Da, aşa. /Se clatină puţin./ /Tăcere/ D Nu… Nu trebuie să alergi pe afară noaptea… Doar ştim ce se poate întâmpla… B Nu e nici o problemă acum… în orice caz… D Da, dar nu se ştie ce nebuni umblă liberi. B Mă descurc. D Da… Nu fi sigură că… B N-a mai rămas nimeni… Cei care-au rămas vor să plece. D Unde o să plece?

67

B Da… Aici nu există nimic. D O să fie iar ca înainte. B Nu era mult mai bine. D Şi tu vrei asta? Să pleci? B Şi-aici ce să fac? D Şi unde? B Oriunde. /Pauză scurtă/ Unii zic că pleacă în SUA, dar sunt doar vise. D Da, cred că e frumos acolo… Aşa crede lumea, în orice caz. Dar cred că şi acolo e ca aici, de fapt… dacă n-ai bani. B În Italia există de lucru. Multe fete lucrează acolo. D Şi ce dracu’ lucrează? B Nu ştiu… Fac curăţenie… la hotel… D Da, astfel de slujbe există şi pe aici… Pentru asta nu trebuie să te duci până în Italia. /Pauză/ Stai lângă mine. B Dar stau, nu vezi? D Mai aproape… Unde eşti? B Aici.

68

D /Îşi întinde iar mâna./ Stai lângă mine. /O trage spre el, o ţine în braţe./ Poţi să stai pe genunchii mei… ca atunci când erai mică. B Nu… sunt prea mare. D Nu eşti prea mare ca să stai pe genunchii mei. B Ba da. D Nu-ţi aduci aminte că mă jucam cu tine? Nu-ţi aduci aminte că eram drăguţ cu tine… ţi-am dat un iepure, cu care te jucai… cu urechi mari… Îţi aminteşti? Îţi aminteşti cum tremura? /Pauză scurtă/ Cum îl chema? Îţi aduci aminte? B Nu mai sunt un copil. D Nu. B Nu mai sunt copil. D Nu… Dar atunci ce eşti? B Nimic. D Atunci ce eşti? /O ţine mai tare./ Eşti femeie? /Tăcere/ D Ai devenit femeie? B Nu mai există copii. D

69

Taci. /O mângâie pe cap./ Ce e cu părul tău? B L-am tăiat. D Era aşa de frumos. B A trebuit… fiindcă nu se întâmpla nimic… D Erai aşa de frumoasă cu părul tău lung, negru. B A fost în orice caz o schimbare. D Femeile trebuie să aibă păr lung, lung, frumos… Femeile nu trebuie să arate ca bărbaţii şi nu trebuie să fie ca bărbaţii. B Într-o zi, toate femeile şi-au tăiat părul. D Nu e normal. B E mai uşor să-l păstrezi curat, în orice caz. /Tăcere/ D Ce linişte e. B /Încearcă să se ridice/ Vreau să plec acum. D Nu, rămâi. /Tăcere/ D Povesteşte.

70

B Ce? D Povesteşte-mi. B N-am nimci de povestit. D Ai vreun prieten? B Nu. D Nu? /Pauză/ Încă n-ai fost cu nici un băiat? /Tăcere/ D Ai fost? B Nu. D Dar eşti mare acum. /Tăcere/ D Ai sâni şi de toate. B Nu. D Dar simt. B Mă doare. D Dă-te cu ruj. Stai. Te rog.

71

B Dă-mi drumul. D Stai lângă mine… B Tată. D Cineva trebuie să stea lângă mine. B Tată, dă-mi drumul. D Tu n-ai tată. Tu n-ai nimic. Nici eu. B Scârbosu’ dracu’. Eşti exact ca toţi ceilalţi. /Se smulge de lângă el. I se rupe bluza. Pe spate are o rană mare de la o cruce care îi fusese incizionată între omoplaţi./ /E iese. A fost în dormitor la A. Îl vede pe D./ /D simte că e cineva acolo./ /Tăcere/ D Iartă-mă. /Tăcere/ Nu e vina mea. /Tăcere/ D Trebuie să ascultaţi… /Tăcere/ D Cine e? /Pauză scurtă/ Tu eşti? /Tăcere/ D Răspunde. /Pauză scurtă/ Ştiu că e cineva. /Se ridică, începe să meargă prin jur. Are pe el tot timpul pardesiul militar lung, gri închis, murdar./

72

/Tăcere/ D Vino aici. Vino aici şi freacă-mi-o. /E vrea să-i zică ceva, dar nu poate./ D Răspunde! /Pauză scurtă/ Cine e? /Întuneric/ /Lumină/ /Toţi stau în curte. C stă între A şi E./ /Lumină puternică./ /C bate ritmul cu degetele de scaun şi fredonează, lucru pe care îl face adeseori./ /E îşi pune mâna peste mâna cu care bate ea ritmul./ A /Către B/ Tu nu vrei nimic? D Eu nu mai vreau. /Îşi dă la o parte pâinea./ A Ei, nu. /Tăcere/ D Azi o să fie cald. /Pauză scurtă/ Azi o să fie cald, am zis. A Da. /Către C care a început iar să bată ritmul./ Termină. D Da, termină odată, altfel îţi rup degetele. /Tăcere/ D

73

/Se întoarce spre A./ Ce treabă ai azi? A Cine? D Tu. Cu tine vorbesc. /Tăcere/ A Mă duc în sat. D Ce faci în sat? A Aştept. D Aştepţi? A Aştept să văd dacă vine vreun pachet cu mâncare. C N-a venit toată săptămâna. A Oricum, trebuie să mă duc. /Tăcere/ C Când o să fiu mare o să mă înfăşor cu bombe peste tot corpul şi-o să intru la ei în biserică şi-o să-i arunc în aer în atâtea bucăţi, ca să nu le mai găsească. Buf. /A se ridică, îi pune mâna peste gură./ D Ai pus cartofi? A De unde să-i iau? D

74

Atunci o să murim de foame? /Tăcere/ /C bate ritmul./ A /O plesneşte pe C./ Termină! C Tu să termini! /E o ia de mână, o ţine de mână./ C Au venit aici nişte oameni de la televziunea germană şi engleză şi-au vorbit cu mama şi cu Beenina după ce fuseseră soldaţii la noi şi-i luaseră cu ei pe toţi bărbaţii. Beenina ştia pe atunci doar câteva cuvinte în engleză. Acum ştie multe cuvinte, mai mult urâte. D Da, atunci erau aici tot atâţia jurnalişti câte muşte pe un cadavru. C Acum nimeni nu mai vrea să ne mai întrebe despre nimic. E /Încet./ Eu plec. A /Încet/ Aşteaptă-mă. D Ce-ai zis? A Nimic. C O tanti mi-a dat o pereche de ochelari de soare, dar mama i-a vândut. /Tăcere/ E /Încet/ Atunci hai să plecăm. C

75

Vin şi eu. A Nu, tu stai acasă. C De ce? A Fiindcă aşa zic eu. C Nu pot să vin şi eu, unchiule Ivan? D Ivan? A Da, se gândea la el. C Da, am zis greşit. D De ce-ai zis Ivan? A Ei, vorbeşte atât de mult despre el. A fost necăjită când a dispărut. C Da. M-am gândit la el. M-am gândit la unchiul Ivan. E un martir. E un adevărat martir. Un bătrân martir cu ochelari vechi, urâţi. D Nu e nici un martir, fiindcă e mort. C Nu. /Tăcere/ D Unde e Beenina? A E aici.

76

D Aha… E vreo săpăligă pe-aici? A O săpăligă? La ce-ţi trebuie? D O să sap pământul ăsta blestemat ca să sădim ceva în el. A Şi ce-o să sădeşti? D Sădesc orice căcat. Doar să crească. Trebuie să existe ceva. Fetele pot pleca să caute seminţe şi tuberculi. Pot căuta în case şi grădini, acolo unde nu mai locuieşte nimeni. Dacă găsesc tuberculi de flori, îi putem planta şi putem vinde florile după ce cresc. Altfel trebuie să le trimitem la cerşit. A Nimeni n-are nimic. D Aici nu, dar afară, la şosea. A Cred că mai bine te-ai duce tu, că tot eşti orb. Oamenilor le e mai uşor să dea de pomană unui orb. D Eu n-am cerşit niciodată. Nu sunt cerşetor. A Nici ele. D Nu, dar ele uită. Eu nu. A Ele nu uită. /Tăcere/ C Pot să iau eu pâinea ei, mamă? A Nu.

77

C Dar ea nu mănâncă. A Nu, am zis. C De ce? A Nu. C Curva dracu’. Nu eşti sănătoasă la cap. /A o plesneşte./ D /O apucă pe C de braţ şi o loveşte./ Dacă mai spui cuvântul ăsta încă o dată, te omor în bătaie. C Mă doare-n cur. A Nu ştie ce spune. C Ba sigur că ştiu. /E se ridică./ C Poate spun ceva. D Adică ce? A Nu spui nimic. C Dacă nu mă iei şi pe mine. /A pleacă de acolo, intră în casă./

78

/Tăcere/ D A plecat? /Tăcere/ /D îi dă lui C pâinea lui./ C Nu vreau. /E se aşează vi-à-vis de D. D se simte neliniştit, dar nu ştie de ce. E încearcă să deschidă gura şi să-i spună lui D că există, dar nu poate. Îşi întinde mâna ca să-l atingă pe D, dar nu poate./ /A iese din casă./ D Tu eşti? A Da. /Îi zice încet lui E să plece, dar E nu se mişcă./ /B pleacă de acolo./ D Pleci? A Imediat. D În sat? /Tăcere/ D În sat te duci, nu? /Tăcere/ D Când te întocri?

79

A Mai târziu. /Tăcere/ D Vii înapoi, nu? A Ce altceva aş putea să fac? D Da, doar trebuie să ai grijă de copii. /E se ridică./ D /Pleacă, se întoarce spre E./ Stai. A Trebuie să plec acum. D Eu ce-o să mă fac? A /Încet/ Tu nu poţi să faci nimic… Asta e. D Nici măcar nu pot să mă răzbun. N-am pe nimeni care să mă răzbune. Nu pot face nimic. Cum crezi că mă simt? Cum crezi că mă simt ştiind că trebuie să stau în întuneric tot timpul? Îţi spui singur că o să te obişnuieşti cu asta, doar să treacă ceva timp, dar nu se poate. Nu valorezi mai mult decât un câine. Dar un câine nu ştie altceva, el poate că a găsit pe cineva care să aibă grijă de el şi care să-l ajute, să nu sufere în zadar, când nu mai există nici o speranţă. /Amuţeşte, stă nemişcat pe scaun, se întoarce de parcă ar simţi prezenţa altcuiva./ /Întuneric./ /Lumină./ /C iese./ /D se întoarce spre ea./ C

80

/Se joacă de-a războiul./ Aveţi grijă, aveţi grijă! Apăraţi-vă, copii! Ascundeţi-vă!... Mamă, braţul meu, braţul meu… Tată, tată. /Se apropie de el./ Nu ştiu ce să fac. D Nu mai e nimeni aici? C Ba da… Şi tu eşti aici. D Mi-e prea cald aici. Ajută-mă să mă mut la umbră. /C îl ia de mână şi îl duce la umbră./ D Unde ne ducem? C Ne îndreptăm spre Italia. D /Se aşează./ Da, aici e mai bine… Unde sunt restul? C Mama e în oraş. D Şi sora ta? C N-am văzut-o. E tot timpul plecată. Eu una stau de obicei acasă, dar nu-i nimic. Îmi place. Aşa pot să gândesc mult mai bine. Când o să fiu mare o să fiu mereu singură. O să fac ce vreau eu tot timpul. Să ies în oraş şi să vin acasă când vreau eu. Nimeni n-o să hotărască ce haine să port. Dacă nu vreau să mănânc mai multe zile sau doar să stau în pat, o s-o pot face. Cred că o să scriu cărţi. O să fie publicate în toate limbile, aşa că o să pot călători în ţările în care sunt publicate, dar nimeni nu va şti cine sunt eu. Sunt liberă. O să fumez foarte multe ţigări şi-o să stau trează toată noaptea şi-o să ascult muzică. N-o să mănânc mâncare fiindcă am impresia că aşa e mai uşor să scrii cărţi. N-o să mă căsătoresc. Nu cred în iubire. Dar o să cumpăr o casă pentru mama şi tata, când o să am mulţi bani. /Tăcere/ C Poate o să am posibilitatea să plătesc un profesor să te opreze ca să vezi din nou. D Nu vreau să văd din nou.

81

/Tăcere/ C Tată. D Nu există decât căcat de văzut. Şi acum taci. C Gândeşte-te… D Ce? C Gândeşte-te, dacă nu e mort. D Cine nu e mort? C Gândeşte-te, dacă unchiul Ivan trăieşte. Gândeşte-te, dacă nu e mort. D De ce n-ar fi? C Te-ai bucura atunci? D De ce să mă bucur? /Pauză scurtă/ Nu ştiu dacă mă mai pot bucura. C De ce? Fiindcă a fost război? D Eu n-am fost niciodată bucuros. Am muncit… N-am avut timp să fiu bucuros sau altceva. C Dar dacă ar veni aici… Ce-ai face? D Da, ce-aş face? C

82

I-ai da voie să locuiască aici cu noi? D Da… dar în cazul ăsta ar trebui să aibă grijă să-şi câştige existenţa. /Pauză scurtă/ Dar nu face el din astea. C Ce? D N-o să se întoarcă. C Dar de ce? D Fiindcă nimeni nu se întoarce… Suntem creaţi de Dumnezeu şi într-o zi ne întoarcem la el… şi acolo rămânem. C Ştiu. /Tăcere/ C Tată. D Vreau să dorm. C Eu ştiu ceva. D Da… Da. C Dar n-am voie să spun. /Tăcere/ C Am urmărit-o pe Beenina până la gară, deşi n-aveam voie. Un moş s-a îndreptat spre ea şi-a vorbit cu ea. Era gras. Cred că lucrează acolo, în gară. Pe urmă au plecat de acolo şi i-am urmărit. Pe urmă au intrat într-o casă şi nu voiam să ştiu decât de ce se duce acolo, de-aia am urmărit-o. Au intrat la cineva care locuia acolo. Atunci ea m-a văzut şi s-a enervat şi mi-a zis să mă duc acasă. Dar atunci a venit o

83

femeie în vârstă care locuia acolo şi mi-a zis să rămân. Şi pe urmă s-a certat cu ea şi-a zis că pot să fac ce vreau şi m-a luat cu ea pe balconul ei şi m-a întrebat câţi ani am. Am zis că unsprezece, fiindcă atât aveam. Atunci a ieşit moşul ăla şi-a zis că sunt mult prea mică, dar ea a zis să fac cum zice el, dacă vreau, dar el a zis că nu sunt decât o căcăcioasă, dar atunci ea mi-a zis că pot să vin acolo când vreau şi pe urmă a zis să mă duc cu el într-o cameră mică şi acolo era doar o saltea pe jos şi pe urmă el a intrat, şi pe urmă a făcut-o cu mine, deşi zisese că nu vrea. /Întuneric/ /Lumină/ /E stă în faţa casei. A face curăţenie. B şi C stau într-un colţ./ E Nu. /Tăcere/ E Nu pot. A Bine, atunci nu poţi. E Nu înţelegi? A Da… E Eu nu sunt aşa. /Tăcere/ E E fratele meu… Nu pot s-o fac. A Atunci cine să poată? E Nu. A Multe nu credeam că vom putea.

84

E Da. A Înainte de război… Parcă era un alt timp. /Tăcere/ /E îşi trage puloverul peste cap, scoate un sunet de durere./ A Te doare? E Mereu o să mă doară. /Pauză/ Cred că mai bine plecăm de aici. A Şi unde? Unde să plecăm? E Oriunde, ce dracu’… acolo unde nu mai trebuie să ne amintim. Putem pleca azi. Putem încerca să găsim un loc în care s-o luăm de la capăt… unde nu ne cunoaşte nimeni, unde suntem curaţi. A Cum aşa? Fără bani şi mâncare. E Dar nu e mai rău decât aici. Hai să plecăm. A Eu n-am putere să merg nicăieri. E Nu ştiu ce să fac… Nu pot să rămân aici. Uneori simt că se uită la mine, că vede, că ştie că sunt aici… Că doar se joacă cu mine. Întotdeauna m-a urât. M-a dispreţuit când eram tânăr pentru că mă preocupau cărţile şi pentru că gândeam cu mintea mea, în loc să-mi placă fotbalul şi maşinile şi pentru că nu eram interesat de afaceri. Imediat cum avea ocazia îmi trăgea câte o palmă sau un şut sau ţipa la mine să ies la muncă. A Acum i-ai luat soţia. E De ce spui asta?

85

A Dar sunt a lui. E N-am luat nimic din ce nu mi-ai dat. S-a întâmplat când am crezut că eşti singură. Nu mai erai a lui. A Acum sunt. E Nu. A Cât timp trăieşte, sunt. E Nu, tu eşti a mea. A Sunt? E Da, tu eşti a mea. /O ia în braţe./ /Tăcere/ A Ce să faci tu cu mine? E Ţi-am mai zis. Trebuie să plecăm. Împachetează-ţi lucrurile care-ţi trebuie şi plecăm la noapte, când ceilalţi dorm. A Ceilalţi? E Da. A Care ceilalţi? E Ei, ceilalţi. A

86

Te referi la fetele mele? /Pauză scurtă/ Nu le luăm şi pe ele? E Nu se poate. A Adică tu zici să le las aici? E Nu le putem lua cu noi. Aşa n-o s-ajungem nicăieri, putem să venim după ele după ce ne aranjăm. A Crezi că aş putea să plec de lângă ele? E E doar temporar… până găsim ceva. A Nu. E Dar îl au pe tatăl lor. A Nu plec nicăieri fără ele. E Cineva trebuie să rămână să aibă grijă de el. A Nu plec fără ele. Poţi să pleci singur. B+C Linişte. /D iese, se împiedică de ceva, cade, se ridică./ E O să-i povestesc. Lui. A E cineva aici? /Tăcere/ Cine e? A Ce vrei?

87

D Cu cine vorbeşti? Cine e celălalt? A Care celălalt? D Cu care vorbeşti. A Nu e nimeni aici. D Mi s-a părut că aud ceva… Mi s-a părut că aud voci… Credeam că sunt tot în lagăr şi voiam să mă duc la latrine… Cel cu care dormeam pe patul de scânduri murise azi-noapte… Era inginer, ceva. Era atât de atent cu curăţenia tot timpul… Făcuse rost de o bucăţică de săpun şi-l ţinea între buci… cu chestii de- astea n-aveam voie. Mi s-a părut că te aud vorbind cu cineva. A Eram doar eu. D Doar tu? /Pauză scurtă/ Mi s-a părut că aud voci. A Intră şi întinde-te. D Ce-ai zis? A Nu pot să te văd în faţa ochilor. Pleacă. D Ce-ai zis, scroafă nenorocită? Aşa se vorbeşte cu un erou de război care şi-a jertfit ochii pentru ţara lui? A Erou de război? Tu? D Da, eu. Comportă-te cum trebuie. A Ce erou e ăla care vine acasă ca un cerşetor şi-şi lasă propria fiică să-şi vândă trupul în fiecare noapte, căcat nenorocit ce eşti?

88

D Ee, hai că ajunge. Acum chiar c-o să te ia dracii. M-am săturat de toate astea. Ţi-arăt eu cine e şeful aici. /Merge de colo colo, tot mai disperat, loveşte în aer după ea, aruncă lucruri, cade, se ridică./ Stai, ce dracu’. Stai, ca să te rup în bătaie. /E începe să râdă. A râde şi ea./ D Cine e? /Pauză/ Cine râde? /Întuneric/ /Lumină/ /B se întoarce. E stă pe scaun./ /B se aşează pe un scaun, aprinde o ţigară, îşi scoate pantofii./ /Tăcere/ E Ai o ţigară? /B îi dă pachetul./ E Americane? B Da. /Tăcere/ E Cum e? /Tăcere/ E Bine? B Mă dor picioarele ca dracu’. E Picioarele?

89

B Pantofii ăştia nenorociţi. /Tăcere/ B Nu mai pot să mai merg. E /Îi întinde o ceaşcă de cafea./ Vrei? /B nu răspunde, dă din umeri./ E S-a făcut frig. /Tăcere/ E Şi cum a fost azi-noapte? B /Dă din nou din umeri./ Ca de obicei. /Tăcere/ B Era o ceaţă aşa nenorocită. Nu se vedea nimic. Nu vedeai maşinile decât când treceau pe lângă tine. Era un camion mare ca dracu’ care era să mă calce. E Da, e umezeală în noaptea asta. B Dar pe urmă s-a oprit. Nu ştiam dacă să mă duc la el, dar până la umrp. A trebuit să merg pe jos tot drumul ăla blestemat. /Pauză scurtă/ Şi-a vrut să parcheze la un popas, ca s-o facem acolo. A trebuit să merg pe jos mai mulţi kilometri. Nici apă nu era, nici n-am putut să mă spăl. E Unde? B La veceul de acolo, de la popas. E

90

Ok. B Ce locuri nenorocite există. E Odată era aşa de frumos. /Pauză/ Sunt multe maşini pe şosea acum, nu? B Aşa se pare. E Dar eşti tânără. B Nu mai sunt tânără. E Vor cât mai tinere, nu? B Majoritatea sunt mai mici decât mine. Eu sunt bătrână. În comparaţie cu ele. E Cred că ei au cei mai mulţi bani. B Cine? E Cei care le vor pe cele mai tinere. B Nu, sunt de toate felurile… Ruşii sunt cei mai nasoi. Te aruncă din maşină pur şi simplu şi dispar, după ce-au obţinut ce-au vrut. Sunt nişte porci nenorociţi cu toţii. /Tăcere/ B O să pleci? E Unde? B De-aici.

91

E De ce crezi asta? B O să pleci? /Pauză scurtă/ Răspunde. E Nu ştiu… Ar trebui s-o fac. B Da, şi eu. /Tăcere/ B Unde anume? E Unde anume? B Da. E Undeva… Oriunde. B Da. /Tăcere/ B Nu pot să vin şi eu? E Tu? /Pauză scurtă/ Cu mine? B Da. /Tăcere/ B Pot? Pot să vin cu tine?

92

E Dar nu ştiu unde mă duc. B E mai bine dacă suntem doi. E Nu se poate… Ce-ar spune mama ta? B Ea? Pe ea o doare-n cur de ce fac eu. Nu i-a păsat niciodată de mine. Altfel nu m-ar fi lăsat… nici o mamă n-ar fi făcut asta. Ar fi preferat să-şi ia zilele. E Nu-i e uşor. B Ei? E Nu poate fi uşor… să ştii… B Mai uşor decât mie, în orice caz. E Face şi ea ce poate. B Sigur. /Tăcere/ B Aş face orice… doar să plec de-aici. E Ce anume? Ce-ai face? B Aş fi drăguţă. Aş face tot ce vrei tu. Doar să mă iei cu tine. E Crezi că e mai bine altundeva? B

93

Totul e mai bine decât aici. /Pauză/ Mâine mă arunc în faţa unei maşini… dacă nu mă laşi să vin cu tine. Oricum n-am nici un chef să trăiesc. Pot foarte bine să mor. Ca toţi ceilalţi, Biljana, Hakile, Fezlic, Advija… /Întuneric/ /Lumină/ /D stă pe un scaun. C stă pe pământ şi se joacă. A iese./ /Soare puternic./ A Unde e? /Tăcere/ A Unde e curva nenorocită? /Tăcere/ A Unde e? C Mamă, mi se face frică. A /Se duce la C./ Unde-a plecat? C Nu ştiu. Era aici ieri. A Ştii unde e. Tu ştii mereu unde e. C Nu. A Zi! /O apucă pe C, o zgâlţâie./ Zi-mi unde s-a dus. C Nu ştiu, mamă. E adevărat.

94

A Nu minţi. /O plesneşte./ C E adevărat. Nu mint. A Tu ştii unde e. Tu ştii tot. C Nu. A Tu ţii evidenţa la toate. C Nu, nu ştiu nimic. A Să-mi spui unde e, altfel te rup în bătaie! D Ce dracu’ e cu ţipetele astea? /Se ridică./ C Nu ştiu, mamă. E adevărat. A /O plesneşte pe C./ Spune! C Sunt un copil. D Ce dracu’ faceţi aici? A A plecat cu el? A luat-o cu el? D De ce dracu’ vă certaţi? C Când m-am trezit nu era acolo… Plecase. D

95

Nu puteţi să faceţi linişte? Nu puteţi să vă ţineţi fleanca? Gândiţi-vă puţin că am trecut prin ce-am trecut. Poate am nevoie de puţină linişte. N-am venit acasă să aud ţipete de femei. Am nevoie de odihnă. Am nevoie să mă refac. A Dispari, handicapatu’ dracu’. D Ce-ai zis? A Tu nu înţelegi nimic. Erai orb înainte de a orbi. /Intră în casă./ D Ce dracu-i asta? Unde sunt? Drept cine mă iei? Ce-o să faci, în curând o să hotărăşti şi cum să mă şterg la cur? Ce dracu’, acum chiar m-am săturat. Să începi imediat să te comporţi ca un om decent! Am trecut printr-un război. Am ieşit la luptă ca să-mi apăr ţara şi familia, pe mama şi pe tata, pe soţia şi pe copiii mei. M-am întâlnit cu moartea în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară. Am fost singur cu moartea. Aş fi putut să fac ca Ivan, să-mi ascund un flacon cu sânge în gură şi să muşc din el la consultaţie, ca ei să creadă că sunt prea bolnav ca să mă lupt. Despre el putem vorbi amabil toată ziua, despre el care-a fugit şi s-a ascuns. Eu am trecut prin lucruri pe care nici un om n-ar trebui să le trăiască. Poate că sunt orb, dar tot om sunt. Am dreptul la respect. Vreau să te comporţi decent, altfel o să ai de-a face cu mine. Ai auzit? Auzi ce-am zis? /Pauză/ Ai auzit ce-am zis? /Tăcere/ C Nu mai e aici… A intrat în casă. Doar eu sunt aici. /Tăcere/ D Nu cer decât lucrurile la care am dreptul… normal simplu… C Beenina a fugit. D Beenina? C Şi-a luat cu ea toate hainele. D Da… Şi ce?

96

C Poate că nu mai vine niciodată înapoi. D N-am ce să fac. C A zis că o să se întoarcă într-o bună zi. D Într-o bună zi. /Tăcere/ /A iese./ C Mamă… ce vrei să faci? A Vino încoace. C Ce vrei să faci? A S-o aduc. C Vreau să vin şi eu. A Nu. Tu rămâi aici. C Nu. A Stai aici până mă întorc. Stai aici şi ai grijă de el. C Nu… Mamă. A Faci cum îţi zic… Mă întorc.

97

C Nu. A Vin mai încolo. Eşti mare acum. C Nu vreau… Nu vreau să fiu singură. A Eşti mare acum. Te descurci. Vin mai încolo. C Nu sunt mare. (Sunt un copil.) /A pleacă./ /Întuneric/ /Lumină/ /D şade pe saltea. C stă întinsă lângă el./ D Am stat în acelaşi pat… am împărţit patul cu un doctor… Nu vorbeam aceeaşi limbă, nu înţelegeam ce spuneam… totuşi ne înţelegeam într-un fel… Totuşi puteam să stăm întinşi să vorbim unul cu celălalt despre una şi alta… despre casele noastre… munca noastră… familiile noastre… despre cum arată copiii noştri… ce fac… cu ce se joacă de obicei…. Era atât de strâmt, că trebuia să ne întoarcem în acelaşi timp… Şi într-un final ştiam atât de bine când celălalt voia să se întoarcă şi să stea pe cealaltă parte, că o făceam în acelaşi timp, în somn… Avea doi băieţi… eu i-am povestit că am două fete… că sunt tot timpul vesele şi cântă. El mi-a zis că băiatul lui tocmai învaţă să cânte la pian. Rămăsese fără piciorul drept. C În război? D Nu băiatul. Tatăl. Rămăsese fără piciorul drept. Când a venit în lagăr i-au luat proteza. Trebuia să sară într-un picior când ieşea la muncă. Era foarte gras. Avea pe puţin 120 de kg. Venea de departe din nord. Îl chema Zadek. Pe urmă a murit. Dar lor nu le plăcea că vorbeam între noi, aşa că din cauza asta puneau muzică pop americană toată noaptea. C Ce fel de muzică? D

98

Nu ştiu. Era acelaşi căcat iar şi iar. /Pauză/ După câteva luni am fost mutaţi la fabrica unde făceau tractoare pe bandă. Ştiau că sunt un mecanic competent, aşa că acolo mi-a fost puţin mai uşor. Într-o seară, când s-a stins lumina, au venit câţiva ofiţeri, cu dame de companie. Erau îmbrăcaţi în uniforme frumoase şi rochii festive de parcă veniseră la petrecere. Dar erau deja beţi şi gălăgioşi. Voiau să se distreze, să se uite la maimuţe. Unul dintre a vrut să se dea mare în faţa celorlalţi. L-a pus pe unul din camarazii mei să-mi ţină o brichetă în ochi. Faţa lui a fost ultimul lucru pe care l-am văzut… pe camaradul meu… /Tăcere/ D Într-o zi o să-l găsesc, pe ofiţerul ăla. Într-o zi o să vină şi rândul meu. Într-o zi o să mă răzbun. /Se întinde./ C Auzi, dacă mama nu mai vine înapoi? D Haide, dormi. C Da. D Acum dormi şi o să vină înapoi. C Mama e moartă. Dar totuşi ne descurcăm. Pot să ies mâine la cerşit dacă vii cu mine. D Da, pot să stau puţin în saptele tău să am grijă să nu se întâmple nimic. /Tăcere/ D Hai, dormi. /Tăcere/ /E intră în casă. Se îndreaptă spre saltea. C se uită la E şi se ridică în fund./ E Şşştt. C Unde-i mama?

99

/E îi face semn să tacă şi să vină cu el./ /C încearcă să se ridice încet de pe saltea, se uită la E./ /C vede cartea din spatele pernei, vrea să se întindă după ea./ /D se trezeşte, o apucă, tare./ /C scoate un sunet de durere./ D Aha, tu eşti… Credeam că e ea. C Sunt doar eu. D Hai, dormi. /Pauză/ Dormi. /E îi face semn să vină./ /C dă din cap afirmativ, încearcă să se elibereze din braţele lui D./ D Hai să dormim şi să visăm cum era odată… înainte de război. C Trebuie să mă duc să fac pipi. D Da. C /Arată la carte. Şopteşte./ Cartea mea. E /Dă din cap. Şopteşte./ Las-o. /C mimează că trebuie s-o ia cu ea./ /E se furişează cât de încet poate spre pat, se apleacă peste D ca să ia cartea./ /D care simte prezenţa cuiva, îl apucă pe E de mână./ /Tăcere/

100

/D se sperie atât de tare, că loveşte şi-l nimereşte pe E în faţă./ /E încearcă să scape./ /D îl apucă pe E de faţă, îi pipăie faţa./ /Tăcere/ D /Nemişcat/ Ivan? /Tăcere/ D Ivan? Tu eşti? E Da, eu sunt. D Tu eşti? Ce faci aici? Ce-i cu tine? E Am auzit c-ai venit acasă. D Da. E Mă gândeam să… M-am gândit să trec să te văd. /Tăcere/ /Se ridică./ D Cine-ar fi crezut. E Da. D Că ne vom vedea iar. E

101

Da, e… D Credeai că sunt mort, nu? E Da, nu ştiam… /Tăcere/ D Ce voiai? E Ce voiam? /Pauză scurtă/ Da… D Ce cauţi aici în toiul nopţii? E Da… nu ştiu. /Tăcere/ D Ce-ai zis? E Nimic… N-am zis nimic. /Tăcere/ /C stă în picioare nemişcată, în mijlocul camerei. S-a hotărât să nu iasă./ E Dar eşti fratele meu… D Şi ce-i cu asta? E Dar eşti… Chiar dacă eu nu sunt fratele pe care l-ai fi vrut tu. /Râde la cele spuse./ Asta e, nu? Poţi să crezi ce vrei. Noi n-am putut niciodată să vorbim unul cu celălalt… Despre ceva important. D Nici nu prea au fost multe de spus. Totuşi se poate trăi.

102

E Da. D Da… da. /Tăcere/ E Am venit aici ca să… voiam să-mi iau rămas bun. D I-auzi… pleci? E Da, n-am ce să fac aici. Au rămas doar ruine… oamenii se perindă de colo-colo şi speră că o să aibă cineva grijă de ei… Dar nimeni n-o face… Nu ştiu ce să spun… Am trăit în întuneric atât de mult, că nu putem vedea lumina… Dar au îndepărtat cadavrele de pe străzi… au dispărut acum… cunoscuţi… colegi de şcoală… au stat acolo mai multe săptămâni… Nici măcar câinilor nu le păsa de ei… Să nu crezi c-a fost prea simplu nici aici. /Râde/ Şi să trăieşti aici… dacă ai crezut… Nu ştiam în ce clipă vom muri… Nu ştiam dacă trăim sau dacă suntem morţi… Şi-atunci te trezeşti făcând lucruri de care nu te credeai capabil… De parcă altcineva le-ar fi făcut… Dar tu nu înţelegi asta… D Despre ce vorbeşti? E Despre nimic. Despre cum a fost. D Nu trebuie să ne mai gândim la asta… Acum trebuie să privim înainte… Să încercăm să uităm celelalte lucruri, e cel mai bine. E Eu am fost chiar obligat să-ţi omor câinele alb ca să avem ceva de mâncare. /Tăcere/ D Curând se vor apuca iar de fotbal. /Pauză/ E întuneric? E Întuneric? D

103

Afară. E Nu, e lumină. D Nu e noapte? E Nu… E dimineaţă. D Aşa simţeam… că e noapte. /Pauză/ Ce mai face Omer? E Omer? D Da, fiul tău… /Tăcere/ D Măcar ai avut un copil cu femeia aia… E Da, măcar am avut un fiu. D Cred că s-a făcut mare acum… zece, unsprezece ani… E Nu. D Câţi ani are acum? E E mort. D Aha. E A murit.

104

D Da, da. /Tăcere/ E M-au pus să-l bat… să-l bat… să-l bat până a murit. /Îi face semn lui C să plece./ Pleacă. C /Dă din cap./ Nu. /Întuneric/

105