New Microsoft Power Point Presentation

Mucegaiurile

Definitie 

Mucegaiurile sunt microorganisme de tip eucariot, diferentiate morfologic in monocelulare si pluricelulare, ce se reproduc prin spori rezultati pe cale asexuata, sexuata sau mixta, caracterizate prin: aspect filamentos, lipsa de mobilitate si incapabile de a realiza fotosinteza.

RASPANDIREA MUCEGAIURILOR  





Se gasesc in toate habitatele naturale Stratul superficial al solului constituie un habitat in care

mucegaiurile sporofite degradeaza compusii organici , din resturile vegetale si animale moarte, fiind considerate agenti tipici ai putrezirii Prin deradarea acestor compusi ei particpa la circuitul natural al carbonului,imbogatit solul cu molecule de carbon mai mici,care apoi snut asimilate de plante sub forma dioxid de carbon. O serie de mucegaiuri patogene gasesc conditii de dezvoltare pe tesuturi vegetale si animale vii, carora le pot produce imbolnaviri (de exemplu malura, rugina, fainarea, fuzariozele la plante, micoze respiratorii, tricofitia, epidermofitica, flavisul la om si la animale).



Alte mucegaiuri sunt folosite de om ca agenti productivi de

importanta industriala si farmacodinamica in alimentatie, medicina, biotehnologii, obtinandu-se cu ajutorul lor acizi organici (citric, lactic, malic, fumaric), vitamine hidrosolubile (B12) liposolubile (ergosteroli), maturarea unor salamuri crude uscate(tip Sibiu) si branzeturi fermentate (tip Roquefort, cu pasta albastra sau Camembert si Brie cu pasta moale), amonificarea substantelor proteice in timpul compostarii ingrasamintelor naturale (in care intervin mucegaiurile Trichoderma Konongi , Aspergillus terricola, Botrytis sp., s.a.), productia de antibiotice (penicilina, streptomicina etc.), ori producerea de proteina, folosindu-se ca materii prime reziduurile petroliere (genurile Mucor, Aspergillus, Fusarium, Cephalosporium).

MORFOLOGIA MUCEGAIURILOR 





Mucegaiurile sunt celule de tip eucariot, heterotrofe, imobile si nefotosintetizante. Peretele celular , care asigura forma celulei de mucegai, este mai gros, bogat in celuloza sau chitina, in functie de gruparea taxonomica din care face parte microorganismul, alte polizaharide ca: mucilagii, pectine, hemiceluloze, proteine si pigmenti. Sub peretele celular se gaseste membrana citoplasmatica ce delimiteaza citoplasma, se afla toate organitele descrise la drojdii. Membrana citoplasmatica este aderenta la peretele celular, intre cel e doua membrane neexistand spatiu. O caracteristica oarecum specifica mucegaiuril or o reprezinta for matiunile vacuolare continand rezerva de glicogen, care formeaza o retea in miceliile tinere, in timp ce in cele batrane se concentreaza in zona centrala. Citoplasma contine, de asemenea, incluziuni lipidice cu lipocromi solubili, taninuri si oxalat de calciu cristalizat. Celula mucegaiului poate avea unul sau mai multi nuclei, in fiecare nucleu gasindu-se 2 - 4 cromozomi. Nucleii sunt mici si delimitati de o membrana celulara.







Mucegaiurile, ciuperci filamentoase, formeaza micelii (tal) la care se disting doua structuri morfologice si fiziologice: vegetativa si reproducatoare. Partea vegetativa, numita tal, asigura cresterea mucegaiului si este alcatuita din filamente miceline sau hife tubulare mai mult sau mai putin lungi si ramificate. Ele pot fi septate si neseptate, adesea anastomozate* intre ele. * anastomoza ± unirea a doua sau a mai multor filamente.

FORMAREA SPORILOR 

Sporii se pot forma prin reproducere sexuata (perfecta), care

reprezinta conjugarea (contopirea) a doi gameti din care rezulta un ou. Gametii se formeaza pe doua hife invecinate numite suspensori. Din cei doi gameti rezulta un gametangiu* din care se dezvolta sporul ce are mai multe forme: zigosporul ± rezultat din conjugarea a doi gameti identici ; oosporul ± ca rezultat al fecundarii a doi gameti heterozigoti (diferiti), numiti anteridium (mascul) si oogomun (femel); ascosporul format din fuziunea a doua celule vecine din acelasi miceliu sau din micelii diferite, in interiorul caruia se formeaza ascospori care se raspandesc in mediul inconjurator ; bazidiosporul ± ce se formeaza in interiorul unei bazidii ** - celula binucleata la extremitatea unei hife ± cuprinzand bazidiospori prinsi cu un peduncul de bazidie.

PROPRIETATI FIZIOLOGICE GENERALE ALE MUCEGAIURILOR 







Avand un sistem enzimatic divers si adaptabil unor conditii foarte diferite de mediu,

mucegaiurile se pot dezvolta pe substraturi de orice natura. Ele pot degrada cu usurinta produse agro-alimentare, vegetale si animale, fibre textile ± lana, bumbac, sintetice, cauciuc, materiale polimere, beton, lemn, in general necunoscandu-se multe produse in natura ce nu pot constitui mediu propice dezvoltarii mucegaiurilor, capabile sa produca enzime adaptive oricaror materiale organice sau minerale. In functie de utilizarea oxigenului, majoritatea mucegaiurilor sunt aerobe, oxigenul fiind luat atat din aer, cat si din alte surse, ca oxigenul dizolvat in apa, sau anaerobe (de exemplu genul Mucor foloseste oxigenul din hidratii de carbon din mustul de struguri pe care-l poate fermenta pana la concentratii de 1% alcool). Un numar limitat de mucegaiuri sunt microaerofile (provoaca, de exemplu, mucegairea untului sau se dezvolta in camera de aer a oualelor). Fata de umiditate mucegaiurile sunt foarte putin pretentioase, rezista la uscaciune chiar si sub forma vegetativa, cu atat mai mult in forma de sporulata, ele fiind din acest punct de vedere x erofile, datorita membranei celulare mult ingrosata. Ele pot, astfel, produce degradarea peretilor in incaperile cu condens, fiind capabile sa absoarba apa din mediul ambiant. ,







In raport cu reactia mediului, mucegaiurile se pot dezvolta in limite largi de pH de 2 ± 10, dar, in general, valoarea optima a pH-ului este in domeniul slab acid 5,5 ± 6,5. Sub aspectul temperaturii, majoritatea mucegaiurilor  sunt mezofile, temperatura optima de dezvoltare fiind apropiata, in ambele sensuri de 250C. Un numar restrans, in special cele patogene se dezvolta bine la temperaturi in jurul valorii de 370C, iar altele, criofile, sunt adaptate la temperaturi negative Mucegaiurile sunt mai putin rezistente la temperaturile ridicate (80 - 900C) care le inactiveaza in timp scurt; astfel, la temperatura de 880C chiar formele sporulate cele mai rezistente sunt distruse in 10 minute.