Neuropsihologia Starii de Somn

Neuropsihologia starii de somn Somnul este o activitate fiziologic ă reversibilă caracterizată prin abolierea constienţ ei, ei, inactivitate comportamentală, somatomotorie, diminuarea metabolismului şi a reactivit ăţ ii. ii. Viaţ a normală impune o ţă ă ă ş ă ă ş alternan adecvat a st rii de veghe i somn dependent de vârst i de condiţ iile iile fiziologice individuale (Vintila 2007). Constantin Enăchescu afirm ă în lucrarea sa “ Neuropsihologie” că somnul şi visele sunt manifestări neuropsihofiziologice normale ale oricărei persoane (1996;Bucuresti: Editura Victor ). La începutul vieţii, la oam neni ritmul somn-veghe este unul polifazic, adic ă această rotaţie poate apărea de mai multe ori pe zi, dar cu timpul se adaptează necesităţilor societăţii, acesta devenind un ritm

circadian. Acest ritm se mai numşte şi ritm nictemeral, nictemerul fiind considerat o unitate de măsură pentru un ciclu complet veghe-somn care urmează alternanţ a zi-noapte. Odată ce acest ritm se stabilizează, acest lucru întâmplându -se în jurul vârstei de doi ani, durata somnului începe sa varieze, adică: de la vârsta de doi ani până la începerea vârstei şcolare copilul are nevoie în jur de 10 ore de somn. La 13 ani durata somnului necesară unei persoană ajunge la 8 ore, valoare care se menţine ş i la adulţ i, dar cu variaţii individuale. La bătrâni durata somnului scade la 6 ore. Somnul este produsul unor fenomene complexe cu două componente: componenta pasivă şi componenta activă. Componenta pasivă se caracterizează prin întreruperea stării de veghe datorită oboselii progresive a neuronilor solicitaţi continuu fapt care scade excitabilitatea ş i reactivitatea lor. Componenta activă are la bază o serie de formaţiuni nervoase responsabile de inducerea şi  întreţinerea somnului. Sunt î nscrise două tipuri comportamentale de somn: somnul lent şi somnul paradoxal (Vintilă 2007).

Somnul lent (somnul cu unde lente sau faza NREM-non-rapid eye movement, adică nu este  însotit de miscări ale globil or oculari) este caracterizat electro encefalografic prin unde lente de mare voltaj şi sincrone cu frecvenţa 12 -14 cicli pe secundă (c/sec). Acest somn reprezintă 78 -82% din totalul somnului la adult (30-40% la copii şi 82-87% la bătrâni). În timpul somnului lent apar foarte multe modific ări la nivel fiziologic şi comportamental. - respiratorii: scăderea frecvenţei raspiratorii şi a ventilaţiei pulmonare - ciculatorii: bradicardie  – sub 58-60 de bătăi/minul, vasodilataţie, volemie - endocrine: se reduc toate secreţiile endorine, cu excepţia hormonului somatotrop STH(hormonal creşterii) - metaboloce: reducerea metabolismului energetic, scăderea consumului de oxigen cu 10%, hipotermine - urinare: scăderea fluxului urinar  - neuromusculare: diminuarea tonusului vegetativ simpatic, cr eşterea tonusului parasimpatico-vagal şi

reducerea tonusilui musculaturii scheletice - închiderea pleoapelor, mioza : micşorarea pupilei, poziţii divergente superioare a globilor ocular şi hiperactvitate osteotendinoasa. Somnul lent se realizează cu ajutorul SRAA (sistemul reticulat activator ascendant) care generează şi întreţine tonusul cortical, asigurând gradarea controlului stării vigile şi a conştienţei. Somnul lent mai poate fi indus şi de stimuli exteriori şi interior, adică prin stimuli senzitivo-

senzoriali, prin stimularea unor zone cutanate sau musculare, prin stimularea presoreceptorilor gastrici (stomacul plin) sau a presoreceptorilor sinocarotidieni (hipertensiune arterială). Componenta biochimica a somnului lent este serotinina, aceasta fiind implicat ă î n declanşarea şi menţ inerea inerea sonului lent. Absenţ a ei poate provoca insomniile. Somnul paradoxal sau somnul cu unde rapide (faza REM - rapid eye movement) alternează cu perioadele de somn lent. în această perioadă subiectul este foarte agitat, cu mişcări oculare şi cu modificări fiziologice diferite de cele din faza de somn lent şi care în ansamblu sugerează un somn superficial, deşi în realitate profunzimea somnului este mai mare de aici pecând şi denumirea de somn

paradoxal. Această fază alterneaza cu somn ul lent în propor ţ ie de 18-22% la adult, 60-70% la sugar şi

13-18% la batrani. Episoadele de somn paradoxa apar la interval de 90 de minute şi durează î n jur de 20 de minute ele fiind mai scurte în prima parte a nop ţ ii şi lungindu-se spre dimineaţă când pot dura până la 40 de minute. Modificăr ile care apar în această faza sunt: - atonia musculară - areflexie somatică - mişcări rapide oculare aproximativ 60-70 pe minut asociate în slave - mioză - tresăriri - mişcări bruşte somatice ale truchiului şi membrelor - variaţ ii tensionale mari şi variaţ ii cardiace - respiraţ ie neregulată de fegventă variabilă alternând cu perioade de apnee(oprirea respira ţ iei) - erecţ ie peniană În ontogenză precoce, atunci când structurile nervoase nu sunt înca maturizare, somnul paradoxal predomină, iar datorit ă acestui fapt această faza primeşte denumitea de arheosomn, iar somnul lent primeşte denumirea de neosomn. Componenta biochimică a somnului paradoxal este noradrenalina sau norepinefrina, o catecolamină, care joacă multiple roluri ca hormon adrenergic şi neurotransmiţător a sistemului nervos simpatic. În timpul somnului paradoxal are loc activiatea onirică (visele) cu o durat ă medie de 100 de minute pe noapte, ea repretentând 40% din durata somnului la copii, 20% la adulti şi 10% la batrani. Dacă analizăm creierul în cele doua faze, vom observa o crestere cu pân ă la 50% a debitului sangvin cerebral în timpul somnului paradoxal. Somnul reprezintă o perioadă de refacere a organismului în special a sistemului nervos cu o importanta componentă anabolică şi organizaroarea. Persoanele private de somn timp îndelungat prezintă o diminuarea a preformanţ elor concomitent cu cre şterea efortului necesar pentru desf ăşurarea unei activităţ i. Se poate ajunge la iritabilitate, tulburări de perceptive, tendin ţ e psihotice, uneori modificări vegetative, cum ar fii influen ţ area ritmului cardiac, tensiuni arteriale şi a respiraţ iei. Sunt afectate în special solicitările de lungă durată (Vintila 2007). Din punct de vedere clinico-psihiatric, distingem doua grupe de tulburări ale somnului: dissomniile şi parasomniile. Dissomniile sunt tulburări principale ale somnului, constau în alterarea cantit ăţ ii, calităţ ii şi a orarului somnului. Cateva exemple ar fi: - insomniile simple - hipersomniile (somnolenţă accentuată, prelungită, permanentă ) - tulburari ale ritmului somn-veghe Parasomniile sunt tulburari principale ale somnului, cauza lor principală fiind un eveniment anormal care intervine în timpul somnului - Enurezisul nocturn (udarea patului) - Somnambulismul - Bruxismul nocturn (scrâşnirea dinţilor )

Proiect realizat de Lorin ţ Ştefan Facultatea de Sociologie şi Psihologie Secţ ia Psihologie, Anul I

BIBLIOGRAFIE

-Mona Vintilă (2007) Compendiu de neuropsihologie, Timisoara, Editura Universităţii de Vest Timişoara -Constantin Enăchescu (1996) Neuropsihologie, Bucureşti, Editura Victor -www.wikipedia.com