Neil Gaiman Cartea Cimitirului

Neil Gaiman – Cartea cimitirului

Traducere de Liviu Radu Ilustraţii Dave McKean

Îi zornăie oasele Pe caldarâm E doar un pârlit Al nimănui. Versuri populare pentru copii Capitolul 1

Cum a ajuns Nobody n cimitir

În bezn ă era o ămân ,ţşiţ mâna inea un cu it.

Cuţitul avea ă pl sele din os negru şlefuit ă ă şiăo lam ţ mai fin şi mai ascu it decât a unui brici. Dac ăăte t ia, seăputea s ăniciă nu ştiiţ c te-a t iat, cel pu in nu imediat.

Cu ă ţitul f cuse aproape tot din cele pe ăcare ă trebuia s le fac în cas , şi atât plăselele cât şi lama sa erau ude. Uşa de la strad ă eraă încă descis , doar un pic, ar tând locul pe unde se ă strecurase cuţitul şi omul care-l ţ inuseă în mân ţ ,ţă iar şuvi ă e de cea nocturn se furişau şi se împleteau în cas ă prin uşa descis ă.

!ndividul numit "ac# se opri pe palier. Cu mâna stâng ă scoase o batist ă mare, albă, din buzunarul ainei sale negre, şi şterse cu ea cu ţitul şi mâna sa dreptă,ă ăînm nuşatţ , cu care ăîl inea$ apoi arunc batista. Vân toarea era ă aproape terminată. % ăsase femeia în patul ei, b ărbatul pe podeaua dormitorului, fetiţa mai mare în dormitorul ei în culori luminoase, încon&urat ă de &uc ării şi de modele montate doar pe &umătate. 'ingurul de care mai trebuia s ă se ocupe era cel mic, un prunc. Încă unul şi-şi termina complet treaba. Îşi îndoi şi dezdoi degetele. !ndividul numit "ac# era, înainte de orice, un profesionist, sau aşa se considera el, şi nu-şi permitea s ă zâmbeasc ă pân ă când treaba nu era terminată complet. (vea p ărul negru, ocii îi erau negri şi purta m ănuşi de piele neagr ă, din cea mai subţire piele de miel.

Încăperea pruncului se afla în partea cea mai de sus a casei. !ndividul numit "ac# urc ă ăsc rile, ă p şind cu ăţ paşi t cu i pe covor. (poi descise uşa

mansardei şi intră. )antofii ă s i erau dină piele ţ neagr şi lustrui i atât de bine încât arătau ca nişte oglinzi negre* ăputeai s vezi ă luna ăă reflectat în ei, mititic şi plin doar pe &um ătate. %una cea adev ei nu era puternic , fiind ă ărat lumina ă prin fereastr . %ucirea ă diminuat de prea mult ţăă de cea , dar individul numit "ac# nu avea nevoie ă lumină. %umina lunii îi era suficient ă. 'e descurca. Desluşea silueta copilului în ţarc* capul, membrele şi torsul. ca Ţarcul avea laturi înalte, ridicate, ă ă s ăîmpiedice copilul s ias din el. "ac# se aplecă, ridic mânaădreaptţ , cea ă ţ ţ care inea cu itul, inti pieptul... ... apoi coborî mâna. 'ilueta din ţarc era un ursule ţ de pluş. (colo nu se găsea nici un copil. +cii individului numit "ac# erau obişnui ţi cu lumina slab ă a lunii, aşa c ă nu avea nici un cef s ă aprind ă lumina electric ă. i, la u rma urmei, lumina nu era foarte importantă. l avea alte talente. !ndividul numit "ac# adulmec ă aerul.ă!gnor mirosurile ă ă care p trunseser în cameră ăo dat ă ă cu el, înl tur mirosurile pe ă care ă le putea ignora f r nici un risc, se cu fund ă ăîn mirosul f pturii pe care venise s-o g seasc . 'im i mirosul ăăţ copilului* un miros de lapte, ca al pr ă&iturilor cu fulgi de ciocolat ă, şi duoarea acră a unui scutec ud, deău nic ţă folosin , pentru ţţ timpul nop ii. 'im i mirosul şamponului pentru copii în p ărul lui, şi ceva mic şi cauciucat pe care îl avea copilul  o juc ărie ! îşi zise el, apoi nu" e ceva pentru supt. Copilul fusese acolo. /usese acolo cu pu ţin timp în urm ă. !ndividul numit "ac# se lăsă condus de nasul său pe scara din mi&locul casei înalte, înguste. Verific ă ă baia, ă buc t ria, dulapul larg ă şi, în cele din urm , olul de la p arter, în care nu era nimic de v ăzut în o gr mad de pungi ă afar de bicicleteleăfamiliei, ă goale pentru cump ăr ături, un scutec c ăzut pe &os şi ten taculele vagabonde de ceaţă care înăol din strad ă, prin uşa descis . ă p trunseser ă !ndividul numit "ac# scoase un sunet, un morm ăit ce con ţinea atât frustrare cât şi sat isfac ţie. Îşi strecur ă cu ţitul în teaca din buzunarul interior al ainei sale lungi, apoi ieşi în strad ă. (ici era lumina lunii, erau lumini stradale, dar ceaţa se întinsese pretutindeni, reducea lumina şi amortiza sunetele, f ăcând noaptea întunecată şi înşel ătoare. !ndividul privi în &osul colinei, spre luminile magazinelor încise, apoi în susul str ăzii, unde ultimele case înalte r ăneau colina în calea lor către întunericul veciului cimitir. !ndividul numit "ac# adulmec ă aerul. (poi, ăă f ăr s ă se gr beasc ă , începu s meargă în susul dealului. ***

Încă de când înv ăţ ăase s ă mearg , copilul fusese disperarea şi în cântarea mamei şiătaăt ălui s u, pentru c nu mai e0istase ă un co pil atât de înclinat s oinăreasc ă ţă, s se ca re pe tot felulă de lucruri, ăă s intre şi s ias din tot felul de cestii. În noaptea aceea, copilul fusese trezit de zgomotul f ăcut de ceva care căzuse la eta&ul de sub el. Dup ă ce se trezise, se plictisise curând şi începuse s ă caute o cale de a ieşi din ţarc. (cesta avea laturile înalte, ca nişte pere ţi, dar copilul era convins c ă poate s ă le escaladeze. (vea nevoie doar de o treapt ă... Împinse ursule ă ţul s u mare, auriu, de pluş, ţ ţ într-un col al arcului, apoi, ţinându-se de balustrad ă cu mâinile sale micu ţe, puse piciorul în poala ursuleţăului, cel lalt piciorţ pe capul ursule ului ţ ţ şi se î mpinse în pozi ia de drep i, apoi, pe &um ătate se ăăţăc ă r , pe &um tate se rostogoli peste ă balustrad , ieşind din ţ arc. (teriză cu un ăb oc nit surd pe ţă o movili ă de &uc rii &umulite, unele dintre ele fiind cadouri primite de la rude la prima sa zi de naştere  care avusese loc cu mai puţin de şase luni în urm ă  altele moştenite de la sora sa mai mare. /u surprins când se lovi de podea, dar nu plânse* dac ăplângi, oră ăs vin ă şi or s te pună la loc în ţarc. 'e târî afar ă din înc ăpere. 'cara care ducea în sus era înşel ătoare şi dificil ă, nu reuşea s-o stăpâneasc ă pe deplin. Descoperise ă ă în s c treptele ca re duceau în &o s erau destul de simple. %e coborî ăţop ind dină treaptă în treapt ţă , pe fundule ul s u dolofan. 'upse din suzetă, obiectul de cauciuc despre care mama sa începuse s ă-i spunăă c -i prea mare ă ăca s aib aşa ceva. 'cutecul se desf ăcuse c l toriei sale ă în timpul ă ă pe fund, în &osul sc rilor, iar când copilul a&unse pe ultima treapt ă, când a&unse în olişor şi se ridic ă, scutecul căzu. C opilul ă r mase ă îm br cat d ţă ăoar ă în tr-o c ăm şu de n oapte. ' c rile c are duceau înapoi, în camera sa şi c ătre familia sa, erau abrupte şi dificile, dar uşa către strad ă era descis ă şi-l invita... Copilul ieşi din cas ă, ezitând un pic. ţCea ăă a seăînf şur în &urul s u ca un prieten pierdut cu mult timp în urmă. (poi, nesigur la început, dar cu vitez ă şi cu încredere din ce în ce mai mare, băiatul merse iute către deal. ***

Ceaţa era tot m ai rar ă cu cât te apropiai de culmea dealului. 'emiluna lucea, nu la fel de luminoas ă cum lumina ziua, dar suficient cât s ăse vad ă cimitirul, suficient pentru asta. Uite1

)uteai s ă vezi capela funerar ă ă abandonată , uşile ă de fier cu lac t, cu ieder pe laturile clopotni ţei şi un cop ăcel ce crescuse în &geabul de scurgere, la nivelul acoperişului. )uteai s ă vezi pl ăci funerare, morminte, cripte şi pl ăci memoriale. )uteai să vezi fuga sau goana ocaziunal ă a unui iepure sau un şoarece de câmp sau o nevăstuică strecurându-se din tuf ărişuri şi traversând aleea.

ă

(i fi putut vedea aceste lucruri la lumina lunii, dacă ai fi fost aici noaptea. 2-ai fi v ăzut o femeie ă ăalb , dolofană , care mergea pe c rare în apropierea porţilor din ţă faă ,ăiar dac ai fi v zut-o şi ai ţfi privit-o mai atent i-ai fi dat seama că erau doar ra ze deălun şi u mbr ţă , cea ă ă .ă/emeia alb , dolofan , era t otuşi acolo. 3ergea pe c ărarea care ducea ă c tre poarta ţă din faţ , printre o mul ime de pietre funerare pe &um ătate c ăzute. )orţile erau încuiate. rau întotdeauna încuiate, iarna de la ora patru după-amiază, vara de la opt seara. Un gard din fier, cu vârfuri ascu ţite în partea superioară, încon&ura o parte din cimitir, restul fiind m ărginit de un zid înalt din căţr mizi. 4arele por ii erau foarte apropiate* ă ăar fi împiedicat un adult s treac printre ele, ar fi oprit ciar şi un copil de zece ani.  +5ens1 strig ă femeia cea alb ă, cu o voce care ar fi putut s ăfie foşnetul vântului prin iarba înaltă. +5ens1 Vino şi uit ă-te la asta1 /emeia se gemui şi privi ceva de pe sol, în timp ce o pat ă de umbr ă se mută în lumina lunii, dovedindu-se ţ aăăfi un b rbat înc run it, de vreo patruzeci şi cinci de ani. 4 ărbatulăse uit în ţ &os, spreăso ia sa, apoi se uit la ce se uita şi ea, după care se sc ărpin ăîn cap.  Coan ă +5ens,ăîntrebă el, pentru că veneaădintr-o epoc mai politicoas decât a noastr ă, e ceea ce cred eu c ăe6 i în momentul acela f ăptura pe c are o privea ă p ru c o z reşte pe doamna +5ens, pentru c ă descise gura, l ăsând suzeta de cauciuc pe care o sugea s ă cad ă pe sol, apoi întinse un pumn mic, dolofan, de parc ăar fi vrut cu tot dinadinsul să se prindă de degetul alb al doamnei +5ens.  'ă ăm ia naibaăădac sta nu-i un prunc1 zise domnul +5ens.  'igur c ă-i un prunc, spuse so ţia sa. Întrebarea e ce s ă facem cu el6  2ici n-aş zice c ă e o întrebare, zise so ţul. +ricum, nu-i întrebarea noastră. )entru c ă acest copil este ă ăviu, fă r nici o îndoial , deci în acest caz nu are nimic de-a face cu noi, nu face parte din lumea noastră.  Uită-te la zâmbetul lui1 spuse doamna +5ens. (re cel mai frumos zâmbet. i, cu mâna ei lipsit ă de substan ţă , mângâie ă p rul blond, ciufulit, al băiatului. 4 ăie ţelul cicoti, încântat. Un vânt rece b ătu prin cimitir, mânând cea ţa în locurile mai &oase 7pentru că veciul cimitir acoperea tot vârful dealului, iar c ăr ările sale încon&urau culmea

în sus şi-n &os, apoi reveneau8. Un zăngănit* cineva împingea şi scutura poarta vece, lacătul greu şi ţ lanţ ul care ă o inea încis .  Uite, spuse +5ens, a ap ărut familia copilaşului, ca s ă-l duc ăînapoi în căminul iubitor.ă %as ţ-l pe micu ad ug el, pentru c doamna +5ens îl ă ă în pace, ă luase în braţele ei imateriale pe prunc, mângâindu-l şi alintându-l.  !ndividul ăla nu ăpare ă s fac parte ă din familia nim nui, zise doamna +5ens. 4ărbatulăăîn a in neagr abandonase poarta principal şi e0amina acum ă poarta mai mic ă, lateral . i ac eastaăera bine încuiat . Cu un a n în ur m , în ă cimitir avuseseră loc acte de vandalism, iar consiliul luase m ăsuri.  9ai, doamnă +5ens, las ă-l s ă-l ia.  un scump, spuse domnul +5ens, dar văzu o fantom ăă , r mase ăă cu gura că scat şi se pomeni c nu-i vine în minte nimic de zis. (i putea să crezi  şi dac ă ai crede, ai avea dreptate  c ădomnul +5ens nar fi trebuit s ă fie atât de surprins ă ăv zând o fantom ă , având în vedere c domnul şi doamna +5ens erau ei înşişi mor ţi şi fuseser ă aşa de câteva sute de a ni, şi având în vedere c ă întreaga lorţăvia ă social  sauă aproape toat  fusese petrecută împreun ă cu cei care erau ţ şi ei mor i. ţă Dar e0ista o diferen între cei din cimitir şi c#estia aceea$ o siluetă simplă, pâlpâitoare, de culoarea cenuşie a unui televizor ce nu recepăţioneaz decât zgomot de ă fond, ţ cuprins de-o emo ie primară şi de-o panic ă ce-i copleşi pe cei doi +5ens de parc ă ar fi fost propriile lor sim ţăminte. :rei siluete, ă dou mai mari, ă una mai mic , dar numai una se vedea, era mai mult decât un contur sau o pâlpâire. !ar silueta spuse Copilul meu% &rea s ă'i (ac ă r ău copilului meu% Un z ăăng ănit. 4 rbatulăde afar ă c ra o lad grea, de metal, pentru gunoi, trăgând-o pe alee c ătre zidul înalt ce încon&ura partea aceea a cimitirului.  (p ăraţi-l pe fiul meu1 zise fantoma, iar doamna +5ens îşi spuse c ăera vorba de o femeie$ evident, era mama copilului.  Ce dar nu-şi încipui c fantoma ă ăţi-a f cut6 întreb doamna +5ens, ă putea s-o aud ă. 3oartăărecent, s rmana, îşi spuse ea.  ăîntotdeauna uşor s mori pl cut, ă să te trezeşti la momentul potrivit în lo culţ în ţcare erai ăîngropat, s - i accep i moartea şi s ă faci ţ cunoştin ă ţ cu ceilal ă i locuitori. / ptura ă asta era doar panic şi teamă pentru copilul ei, iar panica sa, pe care cei din familia +5ens o sim ţeau ca un ăţipăţ t pi ăig iat, atr ţ sese aten ă ia, pentru c din tot cimitirul veneau alte siluete albe.  Cine sunte ţi6 o întreb ă Caius )ompeius pe siluet ă. )iatra sa de mormânt era acum doar o bucat ă de stânc ăroas ăde vreme, dar cu d ou ă mii de a ni înău rm Caius )ompeius ăăă ceruse s fie l sat s se odinească peămovil , lîng altarul ă de marmur ă , în loc ca trupul s -i fie trimis la

;oma, şi era cet ăţeanul cel mai veci al cimitirului. Îşi lua re sponsabilit ăţ ile foarte în serios.  'unteţi îngropat ă aici6  vident c ă nu1  abia moart cum arat . ăă , dup ă Doamna +5ens îşi puse bra ţul în &urul formei de femeie şi-i vorbi în particular, cu voce &oas ă, ăcalm şiă plinţ de în elegere. Dinspre zidul înalt de lâng ă alee se auzi unăbocănit ă şi un z ng nit. %ada de gunoi c ăzuse. Un ăb rbat se ăţăc rase pe co ama zidului, un c ontur negru pe fondul luminilor stradale diminuate de cea ţă. ; ămase acolo un moment, apoi coborî în cealalt ă parte, inându-se de vârful zidului, ţ ă ă cu ăpicioarele b l ng ninduse, dup ă care îşi ă d du drumul ăă s cad în cimitir.  Dar, draga mea, îi spuse doamna +5ens formei, singura care r ăm ăsese dintre cele trei care ap ăăruser în cimitir.  viu. 2oi ţnu ăsuntem. ţ )o i s - i imaginezi... Copilul se u ita la e le, z ăăp cit. Încerc ăă să prind una dintre ele, apoi pe cealaltă, ădar nu g si decât aer. ă 'iluetaă în form de femeie disp rea iute.  Da, zise doamna +5ens, ca r ăspuns la ceva ce nu mai auzise şi altcineva. Dacă putem, aşa vom ă ăface, f g dui ea, ăă apoi se întoarse c tre b rbatul de lângă ea. i tu, +5ens6 Vei fi un ă tat ăţ ă pentru b ie elul sta6  Ce s ă fiu6 întreb ă +5ens, încruntat.  2oi n-am avut un copil, spuse so ţia sa. !ar mama sa vrea ă ăă s -l ap r m. Vei spune da6 4ărbatulăînă ă ain neagr c zuse într-un morman de i eder şi pietre de ă mormânt pe &umătate sf ărâmate. (poi se ridicase în picioare şi mersese atent, deran&ând o bufni ţă careţ se zbor t ăcut. !ndividul v zu copilul şi în ă în l ase într-un ă oci îi ap ăru o lic ărire de triumf. +5ens ştia ce gândea so ţia sa când folosea tonul acela. ţ ă 2u ăerau c s tori i degeaba de peste dou ă sute cincizeci de ani  în via ţă şi în moarte.  şti sigur ă6 întreb ă el. şti sigur ă6  3ai sigură de cât am fost vreodat ă, r ăspunse doamna +5ens.  (tunci, da. Dac ăătu o s fii mama lui, atunci ă ă eu o s -i fiu tat .  (i auzit6 o întrebă doamna +5ens pe silueta pâlpâitoare din cimitir, care era acum doar ceva mai mult de un contur, ceva care sem ăna ca o fulgerare îndepărtat ă de ă var ă, în form de femeie$ silueta îi spuse ceva, ce nu auzi nimeni altcineva, apoi dispăru.  2-o s ă mai re vin ă niciodat ă, spuse doamna +5ens. Când se va trezi rândul viitor va fi în propriul său cimitir  sau unde s-o fi ducând. Doamna +5en se aplecă dasupra copilului şi întinse bra ţele.  Vino, zise ea, cu glas c ăduros. Vino la m ămica1

!ndividului numit "ac#, care mergea prin cimitir c ătre ei pe c ărare, cu cuţitul d e&a î n m ân c o ş uvi de ă , i săeăp ru ţă ţă ă c ea se î nf şurase î n & urul pruncului, la lum ina lunii, iar co pilul disp ăruse de acolo* ăă r m sese ţădoar cea umedă, raze deălună şi iarb ă care se cl tina. !ndividul clipi şi adulmecă aerul. 'e întâmplase ceva, dar nu avea idee ce. 'coase un mârâit, ca un animal de pradă, furios şi frustrat.  9ei1 strig ă individul numit "ac#, întrebându-se dac ă pruncul nu se ascunsese după ceva. Vocea sa era sumbr ă şi r ăguşit ă, avea un ton bizar, ca şi cu m ar fi fost surprins sau uluit auzindu-se vorbind. Cimitirul îşi păstra secretele.  9ei1 strig ă el din nou. !ndividul sp era s ă aud un plâns de c opil saău oă şoapt  sa u s aud copilul mişcându-se. 2u se a ştepta s ă aud ă ceea ce au zi, oă ăvo ă ce m t soas care-i zise*  )ot s ă v ă a&ut cu ceva6 !ndividul numit "ac# era înalt. 4 ărbatul acela era şi mai înalt. !ndividul numit "ac# purta veşminte negre. 9ainele bărbatului eru şi mai negre. +amenii care-l remarcau pe individul numit "ac#  şi lui nu-i pl ăcea s ă fie remarcat  erau tulburaţi, ţ se sim eau stân&eni i sau se pomeneau ă cuprinşi de-o groaz indescriptibilă. !ndividul numit "ac# se uit ă în sus la str ăin şi individul numit "ac# fu cel care se simţi tulburat.  Căutam pe cineva, spuse individul numit "ac#, strecurându-şi mâna dreaptă în buzunarul ainei, atfel încât ăă ţă cu itul s r mân ascuns, dar la îndemână, dac ă avea ă ăs aib nevoie de el.  Într-un cimitir încuiat, noaptea6 întrebă sec str ăinul.   doar un copil, spuse individul numit "ac#. :ocmai treceam, când am auzit un copil plângând. 3-am uitat printre z ăbreleleţ por iiăşi l-am ţ v zut. Ce-a i fi făcut în locul meu6  (preciez spiritul dumneavoastr ă civic, ziseă str inul. Dar, ă ăţdac reuşea i s găţ si i copilul, cum el6 2u v pute i c ra din nou ă ţpl ă nuia ţ i s pleca i de aici ă cu ţăţă pe zid, cu un copil în bra ţe.  (ş fi strigat până m-ar fi auzit cineva. 'e auzi un z ăng ănit de cei.  (tunci acela aş fi f ost eu, spuse str ăinul. V-aş fiă l ăsat ţ ţ s ieşi i. Urma imă, zise el, după ce alese o ceie mare din inelul cu cei. !ndividul numit "ac# merse în urma străinului. 'coase cuţitul din buzunar.  Deci sunteţi administratorul6  u6 Da, într-un fel, spuse str ăinul.

Cei doi mergeau c ătre poart ă şi  individul numit "ac# era sigur de asta  cât mai departe de copil. Dar administratorul avea ceile. + lovitur ă de cu ţit în beznă, asta-i tot ce trebuia, apoi copilul toat noaptea, dac ar fi ă puteaăs caute ă fost nevoie... ;idică arma.  Dac ă a (ost vreun copil, spuse administratorul, f ără s priveasc ă ăîn urm , n-ar fi fost aici, în cimitir. )oate v-a ţi înşelat. %a urma urmei, e pu ţin probabil ca un copil săă vin aici.  mai ă posibil să fi auzit o pas ăă re de noapte şi s fi v zut o pisică sau o vulpe. ti i, cu treizeci ţ ă de ani în urm , locul sta a fost declarat în mod oficial rezerva ţie natural ă. Cam pe vremea ultimei înmormânt ări. (cum gândiăţi-v bine şiţspune ă i-mi ţ dac sunte i si)ur că a ţi v ăzut un copil. !ndividul numit "ac# se gândi. 'trăinul descuie poarta lateral ă.  + vulpe, zise el. 'cot cele mai neobişnuite sunete, care seam ăn ă cu ale unei persoane care plânge. 2u, vizita dumneavoastră în acest cimitir, domnule, a fost o greşeal ă. Copilul v ă aşteapt ă undeva, dar nu-i aici. (poi l ăs gândul ă ăs pă trund un moment în capul individului numit "ac#, înainte de a descide poarta cu un gest elegant.  Încântatăs ă v cunosc, zise el. i sunt ă ţconvins ă ţ c ve i g si tot ce ave i nevoie afar ă. !ndividul numit "ac# r ămase în afara por ţilor cimitirului. 'tr ăinul, pe care "ac# îl luase drept administrator, stătea în interior, încuie poarta din nou şi-şi puse ceia în buzunar.  Unde v ă duce ţi6 întreb ă individul numit "ac#.  (ici mai e0ist ă şi alte ţ por ă i în afar de ă asta, spuse str inul. 3aşina mea se află în cealalt parte a dealului. 2u v sincisi ă ă ţ ă i ăde mine. 2ici nu trebuie s v reamintiţi aceast ă conversa ţie.  2u, spuse "ac#, de acord cu el. 2-o să mi-o reamintesc. Îşi aminti cum urcase dealul, c ă ceea ce crezuse c ă-i un copil se dovedise a fi o vulpe, c ă un administrator gri&uliu îl condusese pân ă în strad ă. Îşi vârî cuţitul în teaca sa din interiorul ainei.  4ine, spuse el. 2oapte bună.  2oapte bună şi dumneavoastr ă, spuse str ăinul pe care "ac# îl confundase cu administratorul. !ndividul numit "ac# o luă în &osul dealului, în c ăutarea copilului. Din întuneric, str ăinul îl privi pe "ac# pân ă când acesta disp ăru din privire. (poi merse prin noapte, tot mai sus, c ătre locul neted de sub culmea dealului, un loc dominat de un obelisc şi de o piatr ă plat ă înfipt ă în sol, dedicate amintirii lui "osia rozav1 e0clamă 4od, impresionat.  Ciar ştiu s ă m ă strâmb, zise fata. !a uit ă-te1 Îşi ridică nasul în sus cu un deget, îşi întinse gura într-un zâmbet imens, satisfăcut, îşi mi&i ocii şi-şi umfl ă obra&ii.  tii ce-a fost asta6  2u.  ( fost un porc, prostule1  +, spuse 4od şi se gândi un pic. (dică ) de la )orc6  4ineînţeles. 'tai un pic. /ata ocoli tufişul de grozam ă şi se opri lâng ă 4od, care se ridic ăîn picioare. /ata era pu ţin mai mare ca vârst ă decât el şi un pi c mai înalt ă$ era îmbrăcată în culori luminoase, galben, roz şi portocaliu. 4od, în giulgiul lui cenuşiu, se simţi negli&ent şi murdar.  Câ ţi ani ai6 întreb ă fata. Ce faci aici6 %ocuieşti aici6 Cum te ceam ă6  2u ştiu, r ăspunse 4od.  2u şt ii cum te ceam ă6 se mi r ă fata. 'igur c ăştii. +ricine ştie cum îl ceamă. 3incinosule1  tiu cum m ă ceam ă, zise 4od. tiu şi c e fac aici. Dar nu ştiu cel lalt ă lucru care m-ai întrebat.  Cîţi ani ai6 4od dădu din cap.  3da, făcu fata. Cât aveai la ultima zi de neştere6  2-am avut ultima zi de naştere, zise 4od. 2-am avut niciodată una.

 +ricine are o zi de na ştere. Vrei s ă spui c ăn-ai avut niciodat ătort şi lumânări şi alte cestii6 4od cl ăătin din cap. ă/ataăp ţru plin de în elegere.  'ătmanul de tine1 u am cinci ani. )un pariu c ă şi tu ai tot cinci ani. 4od d ădu puternic din cap. 2u avea de g ând s ăo contrazic ăpe noua sa prietenă. /ata îl f ăcea fericit. 2umele ei era 'carlett (mber )er#ins, îi zise ea, şi locuia într-un apartament ăfăă r gr din .ă3ama ei st ătea pe o banc în vârful dealului, citind o revistă, şi-i spusese lui 'carlett ă ă să se întoarc într-o ă ă &um tate de or , s fac un pic de mişcare, s ă nu dea de belea şi s ănu discute cu str ăinii.  u sunt un str ăin, îi atrase aten ţia 4od.  2u eşti, decret ăţea. şti ă un b ie el. i eşti prietenul ţ meu. Deci nu po i fi un str ăin. 4od zâmbea rareori, dar de data asta zâmbi lerg şi plin de încântare.  'unt prietenul tău, zise ea.  Cum te ceam ă6  4od.  o prescurtare de la 2obod=. /ata izbucni în râs.  Ce nume caragios1 (cum ce faci6  Învăţ alfabetul. De pe pietre. :rebuie s ă scriu ce-i pe ele.  )ot să fac şi eu asta6 )entru o clip ă, 4od se sim ţi dator s ă le apere  pietrele de mormânt erau ale lui, nu-i aşa6  apoi îşi d ădu seama cât de caragios era şi-ş i spuse c ă anumite lucruri pu teau s ă fie mult ma i amuzante dac ă le f ăceai la lu mina soarelui, împreuă cu un prieten. ; ăspunse*  Da. Copiară nume de pe pietrele funerare, 'carlett a&utându-l pe 4od s ă pronunţe nume şi cuvinte nefamiliare, 4od spunându-i lui 'carlett ce însemnau cuvintele în latin ăă, dac ştia de&a, şi copiilor ăă li se p ru c timpul trecu foarte iute când auziră o voce strigând din partea de &os a colinei*  'carlett1 /ata îi înapoie creioanele şi ârtia lui 4od.  :rebuie să plec, zise ea.  2e vedem rândul viitor, spuse 4od. 2u-i aşa6  Unde locuieşti6 întreb ă feti ţa.  (ici, îi r ăspunse el. i r ămase locului, privind-o cum coboar ă în fug ă dealul. În drum spre cas ă, 'carlett îi povesti mamei sale despre b ăiatul numit 2imeni, care locuia în cimitir şi care se &ucase cu ea, iar în seara aceea mama lui 'carlett îi m enăţion acest lucru ă ţ tat lui fetiăei, care ă spuse ă c era de p rere c

prietenii imaginari erau un lucru obişnuit la vârsta aceea, c ă nu avea nici un motiv de îngri&orare şi c ă erau norocoşi ăă s aib ţ o ărezerva ie natural atât de aproape. După aceast ini ial ,ă'carlett ă ăîntâlnire ţ ă nu-l mai v zu niciodat prima pe 4od. Într-o zi în ca re nu ploua unul dintre p ărin ţi o ducea în cimitir. ) ărintele stăteaăpe o ba nc şi citea, în t imp ce ' carlett se p limba pe c rare, o pa t de ăă verde, portocaliu sau roz fluorescent, e0plorând zona. (poi, mai devreme sau mai târziu  de obicei mai devreme  vedea o figur ă mic ă, grav ă, şi oci cenuşii, care se uitau în sus spre ea de sub o cic ă de p ăr de culoarea şoarecelui, dup ă care ea şi 4od se &ucau de-a v-a ţi ascunselea, seăţă c rau în diferite cestii sau stăteau liniştiţi şi priveau iepurii din spatele vecii capele. 4od o prezenta pe 'c arlett unora dintre prietenii s ăi. /aptul c ă ea nu-i vedea p ărea ă s nu conteze. ţ /eti ei i se spusese ăţ ăă de&a de c tre p rin ii ei c 4od era imaginar şi c ă nu era nimic r ău în asta  mama ei insistase, timp de câteva zile, ă s ă pun un tacâm în plusăla m asa pentru ă cin , pentru 4od  aş a c n-o surprindea că 4od avea şi el prieteni imaginari. l îi transmitea comentariile lor.  4artelm= zice c ă ai o moac caă o prun storşit , îi spunea el. ă ă  i a lui e la fel. De ce vorbeşte atât de caragios6 De ce nu spune tomată strivit ă6  2u cred c ă e0istau tomate acolo de unde vine el, zise 4od. i aşa vorbesc ei... 'carlett era fericit ă. ra un copil ă str lucit, ă ăunic, a c rei mam lucra pentru o universitate îndep ărtat ă, predând unor oameni cu care nu se întâlnea niciodatăţăfa ţăîn fa , citind te0te înă englez care-i erau trimise prin intermediul calculatorului şi transmiţând înapoi mesa&e cu sfaturi sau de încura&are. :at ăl lui 'carlett preda fizica particulelor, dar  dup ă cum îi spuse 'carlett lui 4od  e0istau prea mulţi oameni care doreau s ă predea fizica particulelor şi prea pu ţini oameni care doreauţs ă înve e ăaşa ceva, aşa c familia ă lui 'carlett trebuia s se mute prin diferite oraşe universitare, iar în fiecare oraş tat ăl ei spera s ă găăseasc o ăslu&b permanent deăprofesor, ă ă pe care n-o g sea niciodat .  Ce-i fizica particulelor6 întrebă 4od. 'carlett ridică din umeri.  0istă atomi, care sunt lucruri prea mici ca s ă fie v ăzute, şi din ei suntem făţcu ţ i cu to ii.ăi e0ist lucruri mai mici decât atomii, şi asta-i fizica particulelor. 4od d ădu din cap şi decise c ă tat ăl lui 'carlett era interesat, probabil, de lucruri imaginare. 4od şi 'carlett se plimbau împreun ă prin cimitir în fiecare dup ă-amiaz ă de la sfârşit de s ăpt ă mân ă ,ăurm reau literele numelor cu degetul şi le copiau. 4od îi spunea lui 'carlett tot ce ştia despre locuitorii mormântului sau mausoleului, iar ea îi spunea poveşti pe care le citise sau înv ăţase, iar uneori îi povestea despre

lumea de afar ă, despre maşini, autobuze şi aeroplane 74od le v ăzuse zburând sus, deasupra capului, crezuse c ă-s p ăs ări mari de ar gint, dar nu fu sese curios până atunci în privinţa lor8. În scimb, el îi povestea despre zilele în care cei din morminte fuseseră vii  cum 'ebastian ;eeder fusese în %ondra şi o v ăzuse pe regină, care era o femeieăgras ă ă ă , cu o c ciul ţde blan , care se zgâia la to i şi nu vorbea englezeşte. 'ebastian ;eeder nu-şi amintea ce regină fusese aceea, dar nu credea că domnise prea mult timp.  Când s-a petrecut asta6 întrebă 'carlett.  ;eeder a murit în ?E, aşa scrie pe piatra de pe mormântul lui, deci a fost înainte de asta.  Cine-i persoana cea mai b ătrân ă de aici, din tot cimitirul6 întreb ă 'carlett. 4od se încrunt ă.  )robabil Caius )ompeius. ( a&uns aici la o sut ă de ani dup ă ce-au venit prima oar ă romanii în ţara asta. 3i-a povestit despre venirea lui. !-au pl ăcut drumurile.  Deci el e cel mai b ătrân6  (şa cred.  )utem s ă facem ţăă o c su în una din caseleăastea de piatr 6  2-ai cum s ă intri.  încuiat ă. :oate sunt încuiate.  :u po ţi s ă intri6  4ineînţeles.  u de ce nu pot6  Cimitirul, îi e0plic ă el. uţ am ob inut %ibertateaăCimitirului. !ar el m las ă să merg în diferite locuri.  Vreau s ă intru în casa asta de piatr ăăţ ă şi s fac c su e.  2u po ţi.  şti un prost.  2u sunt.  şti foarte prost.  4a nu. 'carlett îşi vârî mâinile în buzunarele anoracului şi coborî dealul f ăr ă s ă-şi ia r ămas bun, ă convins ăă c 4od se sup raseă pe ea, dar, în acelaşi timp, b nuind că nu fuseseă corectă, lucru care ă o f cea şi mai furioas . În seara aceea, în timpul cinei, 'carlett îi întreb ă pe mama şi pe t at ăl s ău dacă în ţara lor e0istase cineva înainte de venirea romanilor.  Unde ai auzit de romani6 întreb ă tat ăl ei.  :oată lumea a auzit de ei, zise 'carlett, strâmbându-se dispre ţuitor. ( fost cineva aici6

 (ici locuiau celţii, îi spuse mama ei. i au fost aici primii. (u fost înaintea romanilor. i sunt oamenii pe care i-au cucerit romanii. )e o banc ăăde lâng capela cea vece, 4od ţ ă purta o discu ie similar .  Cel mai b ătrân6 întreb ă 'ilas. 4od, sincer vorbind, nu ştiu. Cel mai b ătrân din cimitir e Caius )ompeius, dintre cei pe care i-am întâlnit, Dar aici au e0istat oameni înainte de venirea romanilor. + mulţime de oameni, pe o mare durată de timp. Cum merge cu literele tale6  Cred c ă bine. Când oăsăţ înv litere unite6 'ilas se gândi un timp.  2u m ă îndoiesc i aici e0ist mul i oameni ă c printre cei înmormânta ţ ţă talentaţi, iar printre ei sunt ăţ m car cî ivaă profesori. ă :rebuie s m interesez. 4od era emo ţionat. Îşi imagina un viitor în care putea s ă citeasc ă orice, în care toate poveştile puteau fi descise şi descoperite. Când 'ilas ăp ăr si cimitirul, ă caă s -şi vad de treburile sale, 4od se duse la salcia de lângă capela cea vece şi-l strig ă pe Caius )ompeius. ;omanul cel b ătrân ieşi din mormânt şi c ăsc ă.  (. Da. 4ăiatul cel viu, zise el. Ce mai faci, b ăiatule viu6  /ac foarte bine, domnule, zise 4od.  4ine, m ă bucur s ă aud asta. )ărul veciului roman era alb în lumina lunii. 4 ărbatul purta toga cu care fusese înmormântat, iar sub ea o vest ă groas ă ă de lân şi pantaloni, ă pentru c era o ţară friguroasă, la marginea lumii, iar singurul loc mai friguros decât ea era 9ibernia din nord, unde oamenii erau mai mult animale decât oameni şi erau acoperiţi de ă o b lan portocalie,ăerauăpreaţ s lbatici ca s fie cuceri i de romani, aşa c ăăăavea lor permanent . ă s r mân încişi în iarna ă  'unteţi cel mai veci6 întreb ă 4od.  Cel mai veci în cimitir6 Da.  Deci aţi fost primul înmormântat aici6 Urmă o ezitare.  (proape primul, spuse Caius )ompeius. Înainte de celţi, în insula aceasta au fost alţi oameni. Unul dintre ei a fost îngropat aici.  +1 e0clamă 4od, apoi se gândi un moment. Unde e mormântul lui6 Caius arătă spre culmea dealului.   sus, în vârf6 Caius cl ătin ă din cap.  (tunci unde e6 ;omanul cel b ătrân se aplec ă şi-i ciufuli p ărul lui 4od.  În deal, zise el. În interiorul lui. u am fost adus aici de prietenii mei, iar după ei au venit pe rând oficiali şi mimi, care ţ ăăpurtau m şti din cear ale so iei mele, care murise de feb r ă în Camulodonum, şi a tat ălui meu, ucis într-o

încăierare de ţă grani în >alia. %a trei sute ă de ani dup moartea mea, un fermier, care c ăuta un no u loc în c are s ă-şi pasc ă oile, a de scoperit stânca ce ast upa intrarea şi a rostogolit-o de acolo, apoi a intrat, crezând c ăo să ăg seasc o ă comoară. ( ieşit un pic mai târziu, dar cu p ărul alb, ca al meu...  Ce a v ăzut6 Caius nu spuse nimic.  +amenii au pus stânca la loc şi, cu timpul, au uitat. (poi, acum dou ă sute de ani, în timp ce zideau cripta familiei /robiser, oamenii au descoperit-o încă oădat ă ă. :ân rul care g siseăţloculăvisa la bogă ii, aşa c n-a spus nim nui, a ascuns întrarea cu sicriul lui praim )ett=fer, şi a coborât acolo într-o noapte, crezând că nu-l vede nimeni.  (vea părul alb când a ieşit6  2-a mai ieşit.  9mmm. +1 Deci, ce-i acolo &os6 Caius cl ătin ă din cap.  2u ştiu, tinere +5ens. Dar l-am sim ţit, pe vremea când locul ăsta era gol. (m simţit ceva care aştepta, în adâncul dealului.  Ce aştepta6  (m simţit doar c ă aştepta, îi r ăspunse Caius )ompeius. ***

'carlett ducea o carte mare cu poze. 'e aşez ă lâng ă mama ei pe banca verde de lângă poart ă, şi citi din cartea ei în timp ce mama sa verifica o ane0 ă pentru instruire. /eti ţeiă îiăf ceau pl cere ra zele ă soarelui de prim var şi se ă strădui ă s -l ignore ţ ă pe b ăie elul care î i f cea semn cu m âna din spatele unui monument acoperit cu ieder ă, iar când feti ţa decise s ă nu se mai uite la monument, b ăiatul ţâşni, ca şi cum ar fi fost împins de un arc, din spatele unei pietre funerare. >esticula frenetic spre ea. 'carlett îl ignoră. În cele din urmă, fata puse cartea pe banc ă.  3 ămico, ăm duc ă ă s m plimb.  'ăă r mâiăpe c rare, ă drag . /ata r ămase ăpe c ărare pân ţa&unse ă laăcol şi-l v zu pe 4od f cându-i semn din partea de sus a dealului. 'e strâmbă la el.  (m aflat o gr ămad ă de lucruri, zise 'carlett.  i eu, zise 4od.  (u e0istat oameni înaintea romanilor, spuse fetiţa. Cu mult înaintea lor. (u trăit, adică atunci când au murit au fost îngropa ţi în colinele astea, cu comori şi tot felul de cestii. i colinele erau numite gorgane.

 +1 4ine, zise 4od. asta e0plic ă toat ă treaba. Vrei s ă vezi unul6  (cum6 întreb ă 'carlett, p rând c se îndoieşte. 2u ştii cu adev rat unde ă ă e0istă unul, nu-i aşa6 i ştii c ă nu pot s ă te urmez peste tot pe unde umbli tu. Îl văzuse strecurându-se prin ziduri, ca o umbr ă. În replic ă ă,ăb iatul ridic o ceie mare ă de fier, ruginit .  ra în capelă, zise el. Descide ma&oritatea uşilor de aici. 'e foloseşte aceeaşi ceie pentru to ţi.  mai pu ţin de munc ă. /ata urc ă dealul al ături de el.  'pui adev ărul6 4od dădu din cap, cu un zâmbet încântat ce-i dansa la col ţul gurii.  Vino, zise el. ra o zi perfect ă de ă ăprim var , iar aerul era viu, ă plin ă de cânt de p s ri şi de bâzâit de albine. 2arcişii se leg ănau în b ătaia vântului, iar ici, colo, pe panta colinei, câteva lalele timpurii d ădeau din cap. +ă presă rare ă albastr de nu-m uita şi ciuboţica-cucului dolofane, galbene, punctau verdele pantei în timp ce cei doi copii urcau dealul, către micul mausoleu al familiei /robiser. 3ausoleul era veci şi s implu ca model, o c as ăde piatră ăp ă ăr sit , cu o poartă de metal drept uş ă. 4od descuie poarta cu ceia sa, iar copiii intrar ă.   o gaură, zise 4od. 'au o uş ă. În spatele unuia dintre sicrie. + g ăsiră în spatele coşciugului de pe raftul de &os  un tunel simplu, prin care puteai doar s ă te târ ăşti.  )e aici, zise 4od. Coborâm pe aici. 'carlett se pomeni c ă-i ă f cea mai ţ ăpu in pl cere aventura aceea.  2u vedem nimic acolo, &os, zise ea.  întuneric.  u n-am nevoie de lumină, spuse 4od. 2u atât timp cât sunt în cimitir.  u am, spuse 'carlett.  întuneric. 4od se gândi ce lucru liniştitor s ă-i spun ă, ceva de genul @nu-i nimic r ău acolo@, dar basmele cu p ărul albit şi cu oameni care nu se mai întorseser ă însemnau că nu putea ă ă s spun aşa ceva ţ ăcuăconştiin a liniştit , aşa c zise*  + s ă cobor doar eu. :u ăăoţ s m aştep i aici. 'carlett se încruntă*  2-ar trebui s ăm ă pă ră seşti.  + s ă cobor,ăăo s v d cine-i acolo, ă iar dup ăă aceea ţ ă o s m întorc şi o s - i povestesc totul. 'e întoarse c ătre desciz ăă tur ă, se aplec şi se târî în ea în patru labe. 'e afla într-un spa ţiu suficient de mare ă ca s stea ă ăîn picioare şi v zu trepte s pate în piatră.  (cum cobor nişte trepte, zise el.  Coboară mult6  Cred c ă da.

 Dac ţ ăă mă ii de mân ăşi-mi ă spui unde s pă şesc, atunci aş putea s vin cu tine, zise fata. Dac ă eşti sigur ăc ăn-oăţs p esc nimic.  'igur c ă sunt sigur, zise 4od şi, îna inte s ă termine de vorbit, fata se strecură prină gaur , în ă patru ţ labe. )o i s te ridici, ă ă îi spuse 4od şi o lu de mân . :reptele sunt ciar aici. Dacă întinzi piciorul înainte, ăă ţ po i s le g seşti. >ata. (cum o s-o iau eu înainte.  Ciar po ţi s ă vezi6 îl întreb ă'carlett.   întuneric, dar pot s ă v ăd, îi r ăspunse 4od. Începu s-o conducă pe 'carlett în &os pe trepte, în adâncul dealului, şi s ă-i descrie ceea ce vedea în timp ce mergeau.  În &os sunt trepte, zise el. / ăcute din piatr ă. i deasupra noastr ăpeste tot e numai piatr ă. Cineva a f ăcut un fel de pictur ă pe perete.  Ce fel de pictur ă6  Cred c ă o V e de la ăVac , mare ăă şi p roas . Cu coarne. i mai e ceva ca un model, ca un nod mare. i e şi scuptat în piatr ă, nu numai pictat, vezi6 întrebă el şi-i luă degetele şi le puse pe nodul sculptat.  Îl simt, zise ea.  (cum treptele sunt mai mari. (m a&uns la un soi de camer ă mare, dar treptele continuă. 2u te mişca. >ata, acum suntţ întreŢ tine ăşi camer . ine- i mâna stângă pe perete. Continuară s ă coboare.  Încă un pas şi am a&uns pe podeaua camerei, zise 4od.  cam ciudat ă. Încăperea de piatr , iar într-un col o ă era mic . )e podea eraă o lespede ţ stâncă &oasă, cu nişte obiecte mici pe ea. )e sol erau oase, oase foarte veci, iar în locul în care treptele p ătrundeau în încăpere, 4od văzu un cadavru gemuit, îmbrăcat în resturile unei aine lungi, cafenii  tân ăţ rul care visase la bog ii, ă concluzionă 4od. )robabil c ă alunecase şi c ăzuse în întuneric. În &urul lor începu s ă se aud ă un zgomot, un târşâit ce foşnea, ca un şarpe ce se târa prin frunze uscate. 'trânsoarea mâinii lui 'carlett pe bra ţul lui 4od deveni mai puternică.  Ce-i asta6 Vezi ceva6  2u. 'carlett scoase un sunet, pe &um ătate gâfâit, pe &um ătate v ăietat, iar 4od văzu ceva şiăă ştiu ă f r s ămai întrebe c -l vedea şi fata. %a cap ătul ă înc perii ăera o lumin ă , iar din lumin venea un om, mergând prin stâncă, iar 4od o auzi pe 'carlett ă ă în ţbuşindu-şi un ip t. +mul p ărea bine p ăstrat, dar ar ăta precum cineva care era mort de mult timp. )ielea îi era pictată 7îşi zise 4od8 sau tatuat ă 7gândi 'carlett8 cu modele şi desene purpurii. În &urul gâtului îi atârna un colier f ăcut din ţdin i lungi, ţ ţ ascu i i.

 u sunt stăpânul acestui loc1 zise persona&ul acela, folosind cuvinte atât de veci şi de guturale încât abia de mai sem ănau a cuvinte. ) ăzesc acest loc de toţi cei care voră săă-i fac r u. (vea oci uriaşi. 4od îşi d ădu seama c ă acest lucru se datora faptului c ăîn &urul lor erau desenate cercuri purpurii, ce f ăceau ca faţa individului s ă arate ca a unei bufniţe.  Cine eşti6 întrebă 4od, strângând puternic mâna lui 'carlett. +mul !ndigo p ăru s ă nu fi auzit întrebarea. se uit ă fioros la ei. ţă ă  ) ăr si i locul sta1 zise el cu cuvinte pe ă care 4od le auzi în capul s u, cuvinte ce erau şi un mârâit gutural.  + s ă ne fac ă r u6ăîntreb 'carlett.  2u cred, r ăspunse 4od, apoi îi zise +mului !ndigo, aşa cum fusese învăăţat* 3 bucur de %ibertatea Cimitirului ă şi pot s merg oriunde vreau. +mul !ndigo nu avu nici o reac ţie, iar acest lucru îl mir ă foarte mult pe 4od, pentru că până şi cel mai ţâfnos locuitor al cimitirului se calma când auzea declaraţia aceea. 4od întreb ă*  'carlett, po ţi s ă-l vezi6  'igurăc ăăpot s -l v d.  un b rbat mare, fioros ă şi tatuat, care vrea s ne omoare. 4od, f ă-l s ă plece1 4od se uit ăţăăla r m şi ele domnului ă cuăain cafenie. (l turi de acestea, pe podeaua de piatr ă, se g ăsea un felinar spart.  ( fugit, spuse 4od cu voce tare. ( fugit pentru c ă era speriat. i a alunecat sau s-a împiedicat de trepte şi a căzut.  Cine6  4ărbatul de pe podea. 'carlett păru enervat  şi, în acelaşi ă ă ătimp, uimit şi speriat .  Ce b ărbat de pe podea6 'ingurul om pe care-l pot ved ea e individul tatuat. i atunci, ca şi cum ar fi vrut s ă se asigure c ăcei doi copii ştiau c ăel e acolo, +mul !ndigo îşi l ăs ă capul pe spate şi scoase o serie de r ăcnete în genul iodlerelor, o tânguire din fundul gâtului care o f ăcu pe 'carlett s ă-i strâng ă atât de puternic mâna lui 4od, încât ungiile ei se înfipseră în carnea lui. Dar 4od nu mai era speriat.  Îmi pare r ău c ă am spus c ă sunt imaginari, zise 'carlett. (cum cred. 'unt reali. +mul !ndigo ridic ă ceva deasupra capului. ă (r ătaăca ţ o lam ascu it din piatră.  :oţi cei care vor invada acest loc vor muri1 r ăcni el, în li mba&ul s uă gutural.

4od se gândi la b ărbatul ăală c rui p ră albise, dup ce individul descoperise camera aceea. 4 ărbat care nu-şi revenise niciodat ă, nici nu povestise ce v ăzuse.  2u, spuse 4od. Cred c ă ai dreptate. Cred c ă ăsta este.  Ce este6  !maginar.  2u fii prost, zise 'carlett. )ot s ă-l v ăd.  Da, spuse 4od. !ar tu nu po morăi, concluzion el, dup ă ţi s vezi oameni ţ ă care ad ă ăug , uitându-se ă în încă ţpere. (cum ă po i s încetezi. tim c nu eşti real.  + s ă vă ăm nânc ţfica ţ ă ii1 ip +mul !ndigo.  2u, n-o s ă ni-i m ănânci, spuse 'carlett, oftând zdrav ă n. 4od are dreptate. Cred că individul e o sperietoare.  Ce-i o sperietoare6 întrebă 4od.  + cestie pe care fermierii o pun pe câmp, ca să sperie ciorile.  De ce ar face asta6 se mir ă 4od. %ui îi pl ăceau ciorile. %e considera am uzante şi-i pl ăcea c ă a&utau la menţinerea cur ăţeniei în cimitir.  2u ştiu e0act. + s-o întreb pe m ămica. Dar am v ăzut una din tren şi am întrebat ce este. Ciorile cred că-i o persoan ă ăăadev rat , dar nu e.  doar un lucru care arată ca oăpersoan , dar care ă nu-i o persoan ă .  doar un lucru f cut special ca s ă sperie ciorile şi ă săă le fac s plece. 4od se uit ă prin înc ăpere. (poi zise*  !ndiferent ce eşti, n-a mers, nu ne-ai speriat. tim c ă nu-i ceva adev ărat. Încetează. +mul !ndigo se opri. 'e duse la lespedea de piatră şi se întinse pe ea. (poi dispăru. Din punctul de vedere al lui 'carlett, camera se cufund ă din nou în întuneric. Dar auzi din nou în întuneric sunetul de târâre, ce devenea tot mai puternic, ca şi cum cineva ar fi mers de &ur împre&urul încăperii rotunde. Ceva zise 2+! 'U2:3 UC!>(U%. )ărul de pe ceafa lui 4odă începu ă s seăzburleasc . Vocea din capul s u era ceva foarte veci şi foarte uscat, ca frecatul unei crengi moarte de fereastra capelei, iar 4od avu impresia că erau mai multe voci, care vorbeau la unison.  (i auzit6 o întreb ă el pe 'carlett.  2-am auzit nimic, doar un târşâit. 3 ă face s ă m ă simt ciudat. (m crampe în burtă, de parc ăă m ăaştept s se întâmple ceva groaznic.  2-o s ă se întâmple nimic groaznic, zise 4od, apoi se adres ă înc ăperii. Ce eşti6 2+! 'U2:3 UC!>(U%. ) ĂF!3 ! () Ă; Ă3.  Ce ap ăra ţi6

%+CU% D +D!92 Ă (% ': Ă)G2U%U!. (C':( ': C% 3(! '/G2: D!2:; :+(: %+CU;!% '/!2: ! ': )ĂF!: D UC!>(.  2u po ă ţi s ne atingi, zise ţ 4od. ă )o i doar s ne sperii. Vocile îngemănate sunau enervate. /;!C( ': + (;3 Ă ( UC!>(U%U!. 4od privi spre lespede.  (stea sunt comorile st ăpânului ă t u6 ă + broş ăvece, ţ o cup şi un cu itaş din piatră6 2u mi se pare c ăvaloreaz ăprea mult. UC!>(U% ) ĂF: C+3+;!%, 4;+(, CU)(, CU Ţ!:U%. % ) ĂF!3 )2:;U ':Ă)G2, )2:;U CG2D ' V( Î2:+(;C. % ' V( Î2:+(;C. Î2:+:D(U2( ' Î2:+(;C.  Câ ţi sunte ţi6 Dar Ucigaşul nu mai spuse nimic. !nteriorul capului lui 4od părea ca şi cum ar fi fost umplut cu pânze de p ăian&en, iar el îşi scutur ă capul, încercând s ă şi-l limpezească. (poi strânse mâna lui 'carlett.  :rebuie s ă plec ăm, zise el. + conduse pe lân g ă b ărbatul mort cu a in ă cafenie  sincer vorbind, îşi zise 4od, dac ă nu s-ar fi speriat şi n-ar fi c ăzut, omul acela ar fi fost dezam ăgit de comoara g ăsit ă. Comorile veci de zece mii de ani nu-s şi comorile de azi. 4od o conduse cu gri& ă pe 'carlett în sus, pe sc ări, prin interiorul dealului, pân ă la zidăria neagră a mausoleului familiei /robiser. %umina târzie a soarelui de primăăvar lucea ă prin sp ărturile din zid rie şi prin uşa cu z ăbrele, şocând prin intensitatea sa, iar 'carlett clipi şi-şi acoperi ocii, din cauza str ălucirii subite. ) ăs ările cântau în tufişuri, un bondar trecu pe lângă ei, totul era surprinz ător prin normalitatea sa. 4od descise uşa de zăbrele, apoi o încuie din nou în urma lor. 9ainele de culoare descis ă ale lui 'carlett erau acoperite cu murd ărie şi pânze de păian&en, faţa ei brunet ă şi mîinile erau albe din cauza prafului. Departe, în &osul dealului, cineva  mai mul ţi cineva  r ăcnea. ; ăcnea puternic. ;ăcnea de zor. Cineva striga*  'carlett1 'carlett )er#ins1 !ar 'carlett r ăspunse*  Da6 9ei1 i înainte ca ea şi 4o d s ă aib ă posibilitatea s ă discute despre ceea ce ăăvăzuser , sau s discuteădespre +mul !ndigo, ă ap ru o femeie cu o &acet de-un galben fluorescent, pe spatele c ăreia scria )+%! !(, care Ţ ă voia ăţ s ştie dac feti a era bine, unde fusese, dac ă încercase cineva s-o r ăpeasc ă, apoi femeia spuse ceva la radio, anun ţându-i pe ceilal ăţ iăc fusese g sit un copil. 4od se str ecur ă lâng ă ele, în timp ce coborau dealul. Uşa cap elei era descisă, iar ă în untru aşteptau ţ ă ambii p rin i ai lui 'carlett, mama în lacrimi,

tatăl îngri&orat, vorbind la un telefon mobil. ăÎmpreun ă ţ ă cu ei era o alt poli ist . 2ici unul dintre ei nu-l v ăzu pe 4od, care aştepta într-un col ţ al capelei. +amenii începură s-o întrebe pe 'carlett ce i se întâmplase, iar ea, răspunse cât putu de cinstit, le povesti despre un b ăiat numit 2imeni 72obod=8, care o dusese în interiorul unui deal unde din întuneric ap ăruse un b ărbat cu tatua& purpuriu, dar care individ era, de fapt, o sperietoar de ciori. +amenii îi dădur un baton deăciocolat ţă , îi şterser ăă fa a şi o întrebar dac individul tatuat mergea cu motocicleta, iar mama şi tat ăl lui 'carlett, acum uşura ţi, devenir ă furioşi pe ei înşişi şi pe ea, şi-şi spuser ă unul celuilalt c ă era vina celuilalt pentru ă că lăsase ţă o feti s se &o ace ăîn c imitir, c iar d ac ţ acesta e ra o rezerva ie natural ă ă, c lumea era în zilele astea un loc ă foarte ă periculos şi c dac nu eşti cu ocii pe copiii t ăi în fiecare secund ă ţţ , nu- i po i imagina ce lucruri groaznice li se pot întâmpla. 3ai ales unui copil precum 'carlett. 3ama lui 'carlett începu s ă ăplâng , ceea ă ce o f cuă şi pe 'c arlett s plângă, iar una dintre ţ poli ă ăiste începu s se certe cu tat l lui 'carlett, care încerca să -iăspun ă c el, un pl ătitor de impozite, ţ îi pl teşte leafa, iar poli ista îi zise c ă şiăea pl tea impozite şi ă ă c probabil îi pl tea lui leafa, în t imp ce 4 od stătea în umbra ţ din col ă ul capelei,ănev zut de nimeni, nici m car de 'carlett, şi privea şi asculta, până când n-a mai rezistat. ra de&a crepuscul în cimitir, iar 'ilas veni şi-l g ăsi pe 4od lâng ă amfiteatru, privind spre oraş. 'ilas se aşez ă lâng ă b ăiat şi nu spu se nimic, pentru c ă aşa f ăcea el.  2-a fost vina ei, zise 4od. ( fost vina mea. !ar acum ea are necazuri.  Unde ai dus-o6 întreb ă 'ilas.  În mi&locul colinei, s ă vedem mormântul cel mai veci. 2umai c ă nu era nimeni în el. Doar o cestie ca un şarpe numită Ucigaşul, care speria lumea.  /ascinant. Coborâră dealul împreun , privir ă cum vecea capel fu încuiat din nou, ăă ă iar poli ţiştii, 'carlett şi ăţ p rin ăă ii ei disp rur în noapte.  Domnişoara 4orro5s o s ă te înve ţe literele de mân ă, zise 'ilas. (i citit 2âţa din p ăl ărie A+  Da, r ăspunse 4od. Cu veacuri în ă ţăurm . ţ)o ăi s -mi mai aduci c r i6  Cred c ă da, r ăspunse 'ilas.  Crezi c ă o s-o mai v ăd6  )e fat ă6 3 ă îndoiesc. Dar 'ilas greşea. )este trei săăpt mâni, într-o -amiaz cenuşie, ă dup ă 'carlett ap ăru în cimitir,ăînso ţ it ăţde ambii p rin i. )ţărină ăiiăinsistar s r mân tot timpul ă în apropiere, s-o poat vedea, cu toate c ă r ămaser ă un pic în urma ei. Din când în când, mama lui 'carlett 2

T#e Cat in t#e 4at, carte pentru copii de Dr. 'euss.

e0clama c ă toat ă cestia aia era ămorbid şi ce grozav ăăăă era c or s p r seasc locul ăla pentru totdeauna. Când pţărin ii lui 'carlettăă începur s discute între ei, 4od zise*  4un ă.  'alut, r ăspunse 'carlett, foarte liniştit ă.  2u credeam c ăo s ăte mai v d. ă oară.

 %e-am spus c ă n-o dac m aduc aici pentru ultima ă s merg cu ei decât ăă

 Unde pleci6  În 'co ţia.  o universitate acolo. )entru t ăticul, s ă predea fizica particulelor. 3erseră împreun ă ă pe c rare, ţă o feti cu un anorac de-un portocaliu descis şi un b ăie ţel într-un lin ţoliu cenuşiu.  'coţia e departe6  Da, r ăspunse ea.  +1  'peram s ă fii aici. Ca s ă-mi iar r ămas bun.  'unt întotdeauna aici.  Dar nu eşti mort, nu-i aşa 2obod= +5ens6  4ineînţeles c ă nu sunt.  i b ine, atunci nu poăţi s stai aici ăţ toat via aăta. Într-o zi o s creşti şi atunci o s ă trebuiasc ă ă ăăs pleci şi s tr ieşti ă în lumea din afar . 4ăiatul cl ătin ă din cap.  (colo nu sunt în siguran ţă.  Cine zice asta6  'ilas. /amilia mea. :oţi. /etiţaăr mase ă tă cut . :atăl ei o strigă*  'carlett1 Vino, iubito1  timpul s ă plec ăm. (i avut parte de ultima plimbare prin cimitir. (cum, ai acas ă. 'carlett îi spuse lui 4od*  şti cura&os. şti cea mai cura&oas ă persoan ă pe care am cunoscut-o şi eşti prietenul meu. 2u-mi pas ă dac ă eşti imaginar. (poi fugi pe c ărare, înapoi de unde venise, la p ărin ţii ei şi la lume.

Capitolul Trei

Câinii lui *umnezeu

ă

Un mormânt din fiecare cimitir apar ţine gulelor. Dac ă te vei plimba suficient de mult prin oricare cimitir o s ă-l g ăseşti  decolorat de ap ă, deformat, cu piatra cr ăpat , cu ă sau spart ă ă ăăiarb prăăp dit sau ţcuăb l rii pe el, care- i las impresia că-iăp r sit. i ă arat mai &alnic decît alte pietre de mormânt, iar numele de pe piatr ă e imposibil de citit. Dac ă pe mormânt e0ist ă o statuie, aceasta e făr ă cap sau acoperit de mucegai ă sau de liceni încât arat ca mucegaiul însuşi. Dacă un mormânt din cimitir arată ca ţinta unor vandali, atunci acela este poarta gulelor. Dac ă mormântul teţ face ă ă s - i ădoreşti s fii în alt parte, atunci este poarta gulelor. 0ista un asemenea mormânt şi în cimitirul lui 4od. 0istă unul în fiecare cimitir.

***

'ilas pleca. 4od fusese mânit când auzise prima oar ă acest lucru. (cum nu mai era mânit. ra furios.  De ce6 întreb ă 4od.  Ţi-am spus. :rebuie ţ ă s ob in anumite ţ ă ţ informa ii. Ca s le ob in, trebuie săă c l toresc. ăă Ca s c l toresc, ă trebuie s plec de aici. (m mai discutat despre toate astea.  De ce-i atât de important s ă pleci6 3intea de şase ani a lui 4od încerc ă s ă-şi imagineze ceva care l-ar fi f ăcut pe 'ilas s ăvrea să -lăăp r seasc ă ă . D du greş.  2u-i cinstit... )aznicul său rămase netulburat.  2u-i nici cinstit, nici necinstit, 2obod= +5ens. ste, pur şi simplu. 4od nu fu impresionat.  :rebuie s ă ai gri& ă de mine. (şa ai spus1

 Ca paznic al t ău, am responsabilit ăţi pentru tine, aşa e. Din fericire, nu sunt singurul individ din lume dornic s ă-şi asume aceast ă responsabilitate.  Unde te duci6  !es. (far ă. 'unt lucruri pe care ătrebuie s leă descop r, pe care nu pot s ă le descopăr aici. 4od pufni dispre ţuitor şi plec ă, dând cu piciorul în pietre imaginare. În partea de nord-vest a cimitiruluiăb ăl riile crescuser zdrav ăn, încâlcite, dep şind ă ă abilitatea îngri&itorului sau a )rietenilor Cimitirului de a face ordine, iar 4od se plimbă pe acolo, trezind o familie de copii din perioada victorian ă care muriser ă înainte să împlineasc zece ani, ă ă şiţ se &ucar de-a v-a i ascunselea la lumina lunii, în &ungla de iederă încâlcit ă ă. 4od ă încercă s îşi imagineze ă c 'ilas nu pleca, c nu avea s ă se scimbe nimic, dar când &ocul se termin ă iar el fugi înapoi la vecea capel ăă, v zuă dou lucruriăcare-l ă ă f cur ăs se r zgândeasc . )rimul lucru pe care îl v ăzu fu o geant ă. ra geanta lui 'ilas, 4od îşi d ădu seama din clipa în care o z ări. (vea cel pu ţin o sut ă cincizeci de ani, un lucru minunat, din piele neagr ă cu ornamente din bronz şi mâner negru, soiul de geantă pe care ar fi purtat-o un doctor sau un cioclu din perioada victorian ă, şi care ar fi conţinut toate instrumentele de care ar fi avut nevoie acesta. 4od nu mai v ăzuse ă pân atunci geantaă lui 'ilas, ă nici m car nu şt iuse c 'ilas avea o geantă. ra soiul de ăgeant ă ă care ţ putea s -i apar ă in doar lui 'ilas. 4od încerc să se ă zgâiasc ă în untrul ei, dar ă geanta ă era încis ă cu un lac t mare din alam . i era prea grea ca s ă-o poat ă ridica. (cesta fusese primul lucru. (l doilea lucru st ătea pe banc ă ă, lâng ă capel .  4od, zise 'ilas, aceasta este domnişoara %upescu. Domnişoara %upescu nu era frumoas ă. /igura ei era încruntat ă, iar e0presia ei era de zaprobatoare. (vea p ărul cenuşiu, deşi fa ţa sa p ărea prea tân ăăr pentru ă ăp rul eiţ cţ runt. ă Din ii din faţ erau uşor îndoi i. )urta un pardesiu larg, iar la gât avea o cravat ăbă rb ă teasc ă .  Ce mai faceţi, domnişoar ă %upescu6 zise 4od. Domnişoara %upescu nu zise nimic. )ufni. (poi se uită la 'ilas şi zise*  (şa. Ăsta e b ăiatul. 'e ridic ă de peăbanc ăşi se p limb în &urul ăă lui 4od, cu n rile l rgite, de parcă l-ar fi adulmecat. Dup ă ce f ăcu un circuit complet, zise*  + să-mi dai raportul la trezire şi înainte s ă te duci la culcare. (m înciriat o cameră în casa aceea, spuse ea, ar ătând un acoperiş ce abia se z ărea din locul în care stăteau. Dar o să-mi petrec timpul în cimitir. 'unt aici în calitate de istoric, care face cercet ări referitoare la istoria vecilor morminte. (i în ţeles, băiete6 *aE+ 3

în limba română, în srcinal

 4od, zise 4od. 3 ă ceam ă 4od, nu b ăiete.   o prescurtare de la 2obod=, zise femeia. Un nume prostesc. 4od e nume de animal de cas ă. + porecl . 2u-miţplace. ă ă ă + s - i spun @b iete@. !ar tu o să-mi spui @domnişoara %upescu@. 4od se uită în sus spre 'ilas, implorator, dar pe fa ţa lui 'ilas nu se vedea urmă de simpatie. 'ilas îşi lu ă geanta şi zise*  Vei fi în m âini bune, 4od, sunt sigur c ă o s ă te în elegi cu domnişoara ţ %upescu.  2-o s ă ne în ţelegem1 zise 4od.  oribil ă1  (i spus un lucru foarte grosolan, spuse 'ilas. Cred c ă ar trebui s ă- ţi ceri scuze. 4od nu voia s ă-şi cear ă scuze, dar 'ilas se uit ăla el, avea geanta cea neagră înămân ăăşi se p reg tea s plece ă pentru o perioad pe care n-o ştia nimeni, aşa c ă b ăiatul spuse*  Îmi cer scuze, domnişoară %upescu. %a început, femeia nu zise nimic, se mul ţumi s ă pufneasc ă, apoi spuse*  4 ăiete, am venit de departe ă ăca s amţăgri& de tine. 'per s meri i efortul făcut. 4od nu se im agina îmbr ăţişându-l pe 'ilas, aşa c ă întinse mâna, iar 'ilas se aplec ă şi i-o strânse uşor, cuprinzând ămâna ă ă mic şi murdar în cea imens , albă, a sa. (poi, ridicându-şi geanta de piele neagr ă de parc ă n-ar fi avut nici un pic de greutate, plec ă pe c ărare şi ieşi din cimitir. 4od le povesti p ărin ţilor despre toate astea.  'ilas a plecat, le zise el.  + s ă se întoarc ă, spuse vesel domnul +5ens. 4od, nu- ţi bate capul cu asta. + s ă se întoarc ă nou-nou ţ, cum se zice.  (tunci când te-ai n ăscut, ne-a promis c ăde vaătrebui s plece, va g si pe ă cineva care ţs ă- ăi aduc mâncare şi s te vegeze, zise doamna +5ens. i aşa a ă şi făcut. :e po ţi bizui pe el.  adev ărat, 'ilas îi ad usese ran ă lui 4od, o l ăsa în fi ecare noapte în criptă, dar, din pun ctul de vedere al lui 4od, acesta era lucrul cel mai pu in ţ important pe care 'ilas îl f ăcuse pentru 4od. Îi d ăduse sfaturi, seci, logice şi întotdeauna corecte$ ştia mai multe decât cei din cimitir, pentru că e0cursiile lui nocturne în lumea e0terioară îi permiteau s ă descrie lumea din momentul acela, nu cea care fusese cu sute de ani în urm ă$ era calm şi de n ăde&de, fusese acolo în fiecare noapte din viaţa lui 4od, aşa ă c ideea ă ăbisericii f r singurul ei locuitor i se părea greu de conceput lui 4od$ dar, mai mult decât orice, îl f ăcea pe 4od s ă se simt ă în siguran ţă. Domnişoara %upescu considera şi ea că treaba ei consta în ceva mai mult decât de a-i aduce mâncare lui 4od. Deşi făcea şi asta.

 Ce-i asta6 întrebă 4od, îngrozit.  3âncare bună, zise domnişoara %upescu. 'tăteau ăîn cript . /emeia ă pusese dou recipiente ţă de plastic pe o fa de masă şi ridicase capacele. (r ăt ă spre primul trecipient şi zise*  'up ă deăsfeclă -orz-tocan ă. !ar astaăe salat , spuse ea, ar tând spre al doilea recipient. (cum, m ănânc -le pe amândou ă ă ă . %e-am f cut pentru tine. 4od se uit ă în sus, spre 3âncarea adus de ăăăea, s vad dac glumeşte. ă 'ilas era de obicei în pacete, cump ărat ă din soiul acela de locuri unde se vinde mâncare noaptea târziu şi nu se pune nici un fel de întrebare. 2imeni nu-i adusese mâncare într-un container de plastic cu capac.  3iroase groaznic, zise el.  Dacăănu m nânciă supa-tocan ă repede, ă o s fie şi mai groaznic , zise ea. + s ăse ă r ceasc ă ă . 3ă nânc . 4od era fl ămând. ă %u ă o lingur deăplastic, o cufund în tocana de-un roşu purpuriu şi mânc ă. 9rana era cleioas ă ă şi nefamiliar ţ , dar o îngi i.  (cum, salata, spuse domnişoara %upescu, ridicând capacul celui de-al doilea recipient. (cesta con ţinea buc ăţ i mari deăceap ă ăcrud , sfecl şi tomate, toate cu un sos gros cu gust de o ţet. 4od puse o felie de sfecl ăîn gur ăşi începu s-o mestece. 'im ţi saliva strângându-se şi ăHşi d duăăseama ă c dac o s îngit bucata aceea, avea s-o vomite. (şa c ă zise*  2u pot s ă m ănânc asta.  Îţi face bine.  + s ămi se facă grea ţă . 'e ţprivir ăă ă, b ie elul cu p r cenuşiu încâlcit, ă şi femeia încruntat , care nu avea un fir din p ărul argintiu care s ă nu fie la locul lui.  3ai m ănânc ă o bucat ă, spuse domnişoara %upescu.  2u pot.  3ai m ănânci o bucat ă acum,ăsau ă o s răămâi aici pân o s m nânci tot. 4od l u ă o băucat ăde t omat ţ cu g ust ă d e o ţ et, o mestec şi o îngi i. Domnişoara %upescu puse capacele recipientelor şi le vârî în punga de plastic.  (cum, lecţiile, zise ea. ra mi&locul verii. 2u se întuneca deplin decât aproape de miezul nop ţii. 2u se făceau lecţii în mi&locul verii  timp pe care 4od îl petrecea, cât era treaz, în crepuscului cald şi nesfârşit, &ucându-se, e0plorând sau căţărându-se.  %ec ţii6 întreb ă el.  )aznicul t ău a considerat ă c ar fiăbine ăţ s te înv diferite cestii.  (m înv ăţători. %etitia 4orro5s ăm ţă înva scrisul şi cuvintele, domnul )enn=5ort îmi pred ă 'istemul duca ţional Complet pentru :inerii >entlemani,

cu 3aterial 'uplimentar pentru cei )ost 3ortem. Înv ăţ geografie şi tot ce mai este. 2-am nevoie de alte lecţii.  tii tot, băiete6 (i doar şase ani şi ştii de&a totul.  2-am spus asta. Domnişoara %upescu îşi încruciş ă bra ţele.  )ovesteşte-mi despre gule, zise ea. 4od încercă să-şi aminteasc ă ce-i spusese 'ilas despre gule, în decursul anilor.  'tai departe de ele, zise el.  (sta-i tot ce ştii6 *a+ De ce trebuie s ă stai departe de ele6 De unde vin6 Unde se duc6 De ce s ă nu ă stai lâng ă o poart ăa gulelor6 i, b iete6 4od d ădu din umeri şi cl ătin ădin cap.  2umeşte diferitele feluri de oameni, spuse domnişoara %upescu. (cum1 4od se gândi un moment.  Cei vii, zise el. 9mmm... Cei morţi. 'e opri, apoi ad ăug ă, nesigur*  )isicile6  şti un ig norant, b ăiete, zise domnişoara %upescu. (sta-i r ău. !ar tu eşti mulţumit ă c eşti ignorant, ceea ce ă eăăşi mai ăr u. ;epet dup mine* e0ist cei vii şi cei morăţi, ăe0ist ăf pturi de z i şi f pturi ă de n oapte, ă e0ist gule şi u mbl tori prin cea ţăăă, e0ist vân torii ă superiori şi e0ist Câinii luiăDumnezeu. i mai e0ist indivizii solitari.  Dumneavoastră ce sunte ţi6 întreb ă 4od.  u, răspunse sec femeia, sunt domnişoara %upescu.  i 'ilas ce e6 /emeia ezit ă, apoi r ăspunse*   un individ solitar. 4od suportă lecţiile. Când îl instruia 'ilas, era interesant. În ma&oritatea timpului, 4o d nu-şi d ădea seamaă c era ăţ în v at ceva. Domnişoara %u pescu preda liste, iar 4od nu vedea rostul acestui lucru. 't ătea în cript ă, dorindu-şi din tot sufletul s ă fie afar ă, în crepuscului verii, sub luna fantomatic ă. Când lec ţia se termin ăă , b iatul fugi, în cea ă mai ăţ ăproast dispozi ie. C ut tovarăşi de ă &oacă , dar nu g siă nici unul şi nu v zu nimic, doar un câine mare, cenuşiu, care d ădea târcoale pietrelor funerare, ţ inându-se ţă la dis tan de el, strecurându-se printre pietrele de mormânt şi prin umbre. 'ăptămâna aceea fu şi mai rea. Domnişoara %upescu continuăă s -iă aduc lui 4od mâncare ăă g tit de ea* găluşti înotând în ăău ntur $ sup deas , de-un ăă roşu purpuriu, cu o gr mad de smântână în ea$ cartofiţmici, ţ fier i, reci$ cârna ă i reci, plini de usturoi$ ou fierte tari, într-un licid cenuşiu, neapetisant. 4od mânc ă atât de pu ţin cât se putea ca

să scape de mâncarea aceea. ţ ă %ec ăiile continuar * timp de dou zile, femeia nu-l învăţă nimic, în afar ă de modul de a cere a&utor în toate limbile din lume, şi-i dădea cu creionul peste înceieturi dac sărea ceva sau uita. În a treia zi îl lu la ă ă întrebări.  În francez ă6  Au secours.  În alfabetul 3orse6  '-+-'. :rei puncte, trei linii, apoi iar trei puncte.  În limba groaznicilor nop ţii6  (sta-i o prostie. 2u-mi amintesc ce-i un groaznic al nopţii.  (u aripi făăăr p r ăşi zboar iute ţăăşi la mic înă l ime. 2u viziteaz lumea asta, ci zboară pe cerurile roşii de deasupra drumului spre >oleim.  2-o s ă am niciodat ă nevoie s ăştiu aşa ceva. >ura femeii se strânse şi mai mult. Domnişoara %upescu zise doar*  În limba groaznicilor nop ţii6 4od scoase zgomotul din gât pe care îl în v ăţase de la e a  un strig tă gutural, ca un ţipăt de vultur. /emeia pufni*   corespunzător, zise ea. 4od nu mai putu s ă aştepteăpână aveaăs se întoarc 'ilas şi spuse*  Uneori, în cimitir e un câine mare, cenuşiu. ( venit o dat ăcu dumneavoastră.  câinele dumneavoastr ă6 Domnişoara %upescu îşi strânse cravata.  2u, r ăspunse ea.  (m terminat6  )entru ăast ăzi. ' citeşti ţ lista pe care i-o ădau în noaptea asta şi s o înveţi pe dinafară pentru mâine. %ista eraă tip ăărit cu cerneal de-un purpuriu ă slab pe ârtie alb şi mirosea a lucru veci. 4od lu ă lista ceaă nou pe panta dealului ă ăă şi încerc s citeasc vorbele, dar nu se putea concentra asupra ei. În cele din urm ă o împ ături şi o puse sub o piatr ă. 2imeni nu voia s ă se &oace cu el în no aptea acea. 2imeni nu voia s ăse &oace sau să discute, ă s alerge ă ţăşi s se ca reăsubă luna imens de var . 4od se duse la mormântul familiei +5ens, s ă se plâng ăă ţp rin ă ilor s i, dar doamna +5ens nu voi s ă aud ă o vorb ă împotriva domnişoarei %upescu în ă legătur cu motivele incorecte pentru ăcare o ăalesese 'ilas  dup p rerea lui 4od  în ti mp ce domnul +5ens ridic ă pur şi simplu di n umeri şi începu s -iă povestească lui 4od despre zilele pe care le petrecuse ca ucenic de tâmplar de dulapuri, şi cât de mult i-ar fi pl ăcut ăs fi înv ăţ at toate lucrurile acelea folositoare pe care le înv ăţa 4od  iar acest lucru era şi mai ăă ăr u, dup p rerea lui 4od.

 2u vrei s ă înve ţi6 întreb ă doamna +5ens, iar 4od strânse pumnii şi nu zise nimic. 'e duse în cimitir, sim ţindu-se neiubit şi neîn ţeles. 4od se gândi la nedreptate în general şi r ăt ăci prin cimitir dând cu piciorul în pietre. Fări câinele de-un cenuşiu încis şi-l ă ăăstrig , s vad dac vine s se &oace cu el, dar animalul se ţinu la distan , iar 4od, frustrat, arunc în el cu un ţă ă bulgăre de lut, care se sparse în piatra de mormânt din apr opiere şi arunc ă pământ înătoate p r ile.ă Câinele cel mareăse uit la 4od cu reproş, apoi p şi în ţ umbră şi disp ăru. 4ăiatul se întoarse în partea de sud-vest a colinei, evitând capela cea vece* nu voia s ă vad ă locul în care nu se afla 'ilas. 'e opri lâng ăun mormânt ce ar ăta cam aşa cum se si m ţea 4od* mormântul se g ăsea sub u n ste&ar ce fusese lovit cândva de fulger, iar acum era doar un trunci negru, ca o geară neagră ce ieşea din deal$ mormântul însuşi era p ătat şi cr ăpat, iar deasupra sa era o piatr ă memorial ă pe careăatârna ă un înger ă f r cap, cu roba ce ar ta ca un copac de mucegai uriaş şi urât. 4od se aşezăă al turi,ăpe un m nunci de ă ă iarb , fiindu-i mil de el însuşi şi urându-i pe t o ţi. Îl ur a şi pe 'i las, pentru ă ă c plecase ă şi-l p r sise. (poi încise ocii, se f ăcu gem peăiarb şi ăse cufund ă ăîntr-un somn f r vise. ****

)e stradă, urcând dealul, veneau ducele de ulele se împ ăţ ăr ir ă în ţ dou fac iuni*ţ ceiă care ţ sim eau c dispari ia prietenilor lor era lipsit ă de importan ţă şi cei care credeau ă ăţ c îi în ase cineva 

probabil groaznicii nop ţii. 2u a&u ă nser ţ la o în ţelegere, cu e0cep ia acordului general c ă trebuie s ă se înarmeze cu pietre pe care s ă le arunce în groaznicii nopţiiă dac ă aveau s coboare, ă ă aşa c -şi umplur buzunarele costumelor şi robelor cu pietre luate de pe solul deşertului. Ceva urlă în deşert, în stânga lor, iar gulele se uitar ă una la alta. Urletul era mai puternic decât fusese în timpul nopţii, un urlet apropiat, profund, ca de lup.

 (i auzit6 întrebă lordul primar al %ondrei.  2u, spuse al treizeci şi treilea preşedinte al 'tatelor Unite.  2ici eu, zise onorabilul (rcibald /itzug. Urletul r ăsun ă din nou.  :rebuie s ă a&ungem ă acas , spuse ducele de oleim se af la în fa ţa lor, pe o ieşitur ăînalt ăde piatră,ăiar f pturileăcoborâr ă drumul c tre el.  Vin groaznicii nop ţii1 r ăcni episcopul de 4at şi ulele alergară pe trepte. 4od era acum sigur c ă scara aceea fusese sculptată de gigan ţ ă i, pentru ă c o treap ă era mai înalt decât el. În t imp ce fugeau, gulele se opreau doar ca s ă se întoarc ăăă şi s fac gesturi ă obscene c tre fiară, poate şi c ătre 4od. /iara rămase locului.  + s ăăm m nânce, îşi ziseă4od ă cu am r ciune. 4ravo, 4od1 i se gândi la casa sa din cimitir, iar acum nu-şi mai amintea de ce o din nou acas , în ciuda câinelui monstruos. ă păr sise. ă:rebuiaăs se întoarc ă (casă îl aşteptau nişte oameni. :recu pe lângăăăfiar , s ri pe ătreapta ăurm toare, aflat la un metru şi douăzeci de c entimetri su b el, oţ diăstan ă c zu pe ţă ă cât în l imea sa , c zu p e gleznă, ăcare se r suci sub el,ă dureros, ăşi se pr buşi greoi pe piatr . (uzi fiara genind, s ărindă c tre el, şi încerc ă săă se târasc , s se ridice în picioare, dar glezna îi era nefolositoare, era ţăeap ă n şiădureroas ă şi, înainte s se poată opri,ăse pr buşi ă din nou. ă C zu de pe scar , departe de peretele stâncos, în spaţiul gol, în parteaă opusă pantei, ă şi f cu o tumb ţă de coşmar, pe o distan pe care 4od nici m ăcar nu putea s ă şi-o imagineze... i în t imp ce c ădea fu si gur c ă auzi o voce care venea cam din direc ia ţ fiarei cenuşii. /iara zise, cu vocea domnişoarei %upescu*  +, 4od1

ra ca în orice vis în care c ădeai, o tumb ă iute, care te speria, prin spa ţiu, îndreptându-te spre solul aflat dedesubt. 4od simţi că în mintea sa era loc doar pentru un singur gând imens @Câinele uriaş era, de fapt, domnişoara %upescu@, iar @+ săă m lovesc de solul pietros se str duia s -şi fac ăă şi o s mă ăzdrobesc@ ă loc în capul s ău. Ceva se ăînf ăşur în &urulălui, ceva ce c ădea cu aceeaşi vitez ca şi el, apoi se auzi un fluturat de aripi din piele şi totul se încetini. 'olul p ărea s ă nu se mai îndrepte către el cu aceeaşi viteză. (ripile se agitar ă mai puternic. Cei doi se rid icar ă uşor, iar acum singurul gând din mintea lui 4od era @Fbor1@. i zbura. Deasupra lui se afla un cap de-un cafeniu încis, complet cel, cu oci vârâ ţi în orbite, oci care ar ătau ca şi cum ar fi fost nişte buc ăţi şlefuite de piatr ă ăneagr . 4od scoase sunetul ca un zgâriat care însemna @a&utor1@ în limba groaznicilor nopţii, iar groaznicul nop ţii zâmbi şi scoase un gungurit profund. )ărea încântat. + leg ănare şi o încetinire, iar cei doi atinser ă solul deşertului cu un bocănit. 4od încerc s se ridice, dar glezna ăă ăă ă îlătră d înc o dat şi-l f cu s se prăbuşească pe nisip. Vântul era puternic, iar niş ipul t ăios al deşertului izbea puternic, zgârâindu-i pielea lui 4od. >roaznicul nopţii se gemui lângă el, cu aripile-i de piele strânse pe spate. 4od crescuse într-un cimitir şi era obişnuit cu imagini de persoane înaripate, dar îngerii de pe pietrele de morminte nu arătau aşa. i c ătre ei veni, s ăltând pe solul deşertului din umbra >oleim-ului, o fiară cenuşie imens ă, care ar ăta ca un câine uriaş. Câinele spuse, cu glasul domnişoarei %upescu*  4od, e a treia oar ă când groaznicii via a. )rima oar a ţ ţ nop ţii i-au salvat ă fost când ai strigat dup ă a&utor, iar ei au auzit. 3i-au transmis mesa&ul, spunându-mi unde eşti. ( doua oar ă a fost noaptea trecut ă, lâng ă foc, în timp ce tu dormeai. Fburau prin întuneric şi au auzit dou ă gule vorbind şi a&ungând la concluzia c ă le aduceai ginion, easta cu o piatr ă c ţ ară ţtrebui ă s - i zdrobeasc ă şi s ă te arunce undeva, ca ă ăs ă ăte g ăseasc dup ce o s putrezeşti c um se cuvine, caăs ă te m nânce. ţ >roaznicii nop ii ăau rezolvat problema în t cere. !ar acum a fost a treia oar ă.  Domnişoară %upescu6 Capul ca de câine uriaş se aplec ă spre el, iar 4od crezu, într-o clip ă nebunească şi plin de ăgroaz ă ă ă, c avea s -l muşte, dar limba ei îi linse latura feţei, cu afec ţiune.  :e doare glezna6  Da. 2u pot s ă stau în picioare.

 Urcă-te pe spatele meu, spuse fiara cenuşie uriaş ă, care era domnişoara %upescu. 3ai spuse ceva în limba scâr ţâitoare a groaznicilor nop ţii, iar f ăptura înaripată veniăşi-l ridic pe 4od, în timp ţ ţ ce acesta se inea cu bra ele de gâtul domnişoarei %upescu.  Ţine-te de blana mea, zise ea. Ţine-te bine. (cum, înainte de a pleca, spune... şi scoase un sunet foarte strident.  Ce înseamn ă6  3ulţumesc. 'au la revedere. 'au amândou ă. 4od scrâşni cât putu mai bine, iar groaznicul nop ţii scoase un clonc ănit amuzat. După care scoase un sunet asem ăn ător, îşi întinse aripile mari din piele şi fugi în vântul deşertului, dând puternic din aripi, iar vântul îl prinse şi-l ridică, e0act ca pe un zmeu care şi-ar fi luat zborul.  (cum, spuse fiara care era domnişoara %upescu, ţ ine-te bine. i începu s ă alerge.  + să mergem pe zidul de morminte6  )e la porţile gulelor6 2u. (celea sunt pentru gule. u sunt Câinele lui Dumnezeu.ă u c ăl toresc pe propriul meu ă drum, ă pân în iad şi afar din el. i lui 4od i se p ăru c ă alerga şi mai iute decât pân ăatunci. %una cea uriaş ă ăă r s ri, apoi şi cea ă mai mic , de culoarea mucegaiului, lor li se al ătur ă o lun ă rubinie, iar lu pul cenuşiu alerga cu pa s iute sub ele, de-a lungul deşertului de oase. 'e o pri lâng ăo clă dire ă dăără p nat din lut, ca un ştiubei enorm, construit ă lâng ă un curs mic de ap ă ce ieşea bolborosind din piatra deşertului, apoi se scurgea într-un bazin micu ţ şi disp ărea din nou. %upul cenuşiu îşiăl ăs capul în ă&os şi b u,ăăiar 4od lu ap în mâini, bând-o cu zeci de îngiţituri mititele.  (ceasta e graniţa, spuse lupul cenuşiu care fusese domnişoara %upescu, iar 4od privi în sus. Cele trei luni dispăruseră. (cum vedea Calea %actee, o vedea aşa cum nu o mai văzuse înainte, un giulgiu sclipitor aruncat pe arcada cerului. Cerul era plin de stele.  'unt minunate, zise 4od.  Când o s ă a&ungem acas ă ,ă o s ăţ te înv numele stelelor şi al constelaţiilor, spuse domnişoara %upescu.  3i-ar pl ăcea ăs le înv ăţ , recunoscu 4od. (poi 4od se căăţăr din nou pe spatele ei imens, cenuşiu, şi-şi ţ ă îngrop fa a în blana ei, şi se ţinu bine, şi iăse p ru ăcă peste o ăclip fu c rat  cu stâng cie, aşa cum car ă o femeie adult ă un b ăiat de şase ani  prin cimitir, spre mormântul familiei +5ens.  '-a rănit la glezn ă, zise domnişoara %upescu.

 'ărmanul de el, zise doamna +5ens, luând b ăiatul de la ea şi leg ănândul în bra ţele-i ca pabile, ciar dac erau ăimateriale. 2-o s spun c n-am fost ă îngri&orată, pentru că am fost. Dar acum s-a întors, şi doar asta contează. i după acea 4od se sim ţi perfect, sub p ământ, într-un loc bun, cu capul pe perna lui, iar apoi îl cuprinse un întuneric blând, liniştitor... ***

>lezna stângă a lui 4od era umflată şi purpurie. Doctorul :refusis 7?JK  ?LEB, 3ie s ă se trezeasc ă n slav ă8 o consultase şi spusese c ă-i doar scrântit ă. Domnişoara %upescu se întoarse dintr-o c ăl ătorie pân ă la farmacist cu un banda& elastic pentru gleznă, iar "osia ramatic ă şi Compunere, cu domnişoara %etitia 4orro5s, celibatar ă din aceast ă paroie 7 Care n'a ( ăcut r ău nici unui om n toa te ziulicile vie ţii sale. Cititoriule" po ţi s ă spui acelai lucru despre tine+ 8. %ui 4od îi plăcea domnişoara 4orro5s, şi comoditatea din cripta ei mică, şi faptul ă c putea ă fi atras ţ uşor la discu ii în afara subiectului.  'e zice c ă e0ist ăă o vră &itoare pe p mântul ţ ne... nesfin it, zise el.  Da, dragule. Dat tu nu trebuie să te duci acolo.

 De ce6 Domnişoara 4orro5s zâmbi zâmbetul nevinovat al celor morţi.  2u sunt din soiul noastru de oameni, spuse ea.  Dar este în cimitir, nu-i aşa6 (dic ă am voie ăă s m duc ă acolo, dac vreau, nu-i aşa6  2u te-aş sf ătui să faci asta, spuse domnişoara 4orro5s. 4od era ascult ător, dar curios. iă d ă up ţ ce-şi termin lec iile din noaptea aceea, trecu pe lângă monumentul lui 9arrison rozav loc în care s-o pui bine, dac ă vrei să-mi cunoşti ă p rerea. Ca şiă c um ai fi p l nuit s pleci cu ea  ca ş i cum ai fi plănuit să p ăstrezi broşa mea pentru tine.  4roşa ta, (banazer6 4roşata6 (dic ă broşa noastr ă.  Da, a noastr ă. 2u-mi amintesc s ă fi fost aici când am luat-o de la b ăiat.  :e r eferi la b ăiatul la pe c are n-ai fost ă ă în stare s -l p strezi pentru individul numit "ac#6 )o ţ ăţi s - i imaginezi ăă ce-o s fac ăindividul ă când o s afle c tu l-ai prins pe b ăiatul pe care-l c ăuta şi tu l-ai l ăsat s ă plece6  )robabil c ă nu-i acelaşiăb iat. ă0ist ă ă o gr ţă mad de b ie i pe lume, ce şanse sunt s ă fi fost cel pe care-l c ăuta6 )un pariu c ăa ieşit prin uşa din spate de îndată ce m-am întors. :om 9ustings, nu- ţi face gri&i în privin ţa individului numit "ac#, spuse (banazer 4olger, cu glas strident. 'unt sigur c ă era alt b ăiat. 3intea mea băătrân ă îmi &oac feste. !ar ă noi aproape c am dat gata ginul de porumbe  nu ţi-ar pl ăcea un scotc bun6 (m 5is#= în camera din spate. (şteaptă aici o clip ă. Uşa magaziei era descuiat ă, iar (banazer intr ă, ţinând un baston şi o lanternă, cu o figur ă mai acr ă decât înainte.  Dac ă mai eşti aici, ămormăă i el moroc ănos, s nu te gândeşti s fugi. (m cemat poli ţia s ă te ia, asta am f ăcut. 'cotocitul în sertar scoase la iveal ă sticla de 5is#= plin ă pe &um ătate şi o sticluţă mic ă ,ăneagr . (banazer ă turnă câteva pic ţă turi din sticlu în sticla mai mare, apoi puse sticluţa în buzunar.  4roşa e a mea, numai a mea, morm ăi el şi continu ă r ăcnind. Vin imediat, :om1 'e uit ă prină înc pereaăîntunecat , privind ă ă peă lâng 4od, apoi p r si magazia, ţinând 5is#=-ul în faţa sa. Încuie uşa în urma sa.

 Uite, se auzi vocea lui (banazer 4olger prin uş ă. D ă-mi paarul, :om. 4un scotc, face sţ ă- i creasc p răpe piept. ' -mi ă ăă spui când s m opresc. :ăcere.   o poşirc ă ieftin ă. :u nu bei6  >inul de porumbe mi-a dat gata m ăruntaiele. 'tomacul meu are nevoie de un minut, s ă-şi revin ă.. !a zi, :om, ce-ai f ăcut cu broşa mea6  (cum e broşa ta6 Ce... ce-ai... ai pus ceva în băutura mea, &igodie1  i ce dac ă6 Citeam :om 9ustings1 9o ule1 ţ pe ă fa a ta ce pl nuiai, ţ (poi se ţ auzir ă ipete,ă şi troznituri, dup care un ă bubuit puternic, de parc ar fi fost r ăsturnat ă o mobil ăgrea... ... după care se aşternu t ăcerea... !ute1 zise %iza. 9ai s ă ieşim de aici1  Uşa e încuiat ă, spuse 4od, uitându-se la ea. )o ţi s ă faci ceva6  u6 4 ăiete, nu ştiu nici oă vra& ă ăcare să te scoat dintr-o înc pere încuiată. 4od se gemui şi se uit ă prin gaura ceii. ra astupat ă ă * ceia r m sese în broască. 4od se gândi, apoi zâmbi pentru o clip ă, iar zâmbetul îi lumin ăfigura ca fulgerarea unui bli ţ.ă%u oăbucat ămototolit de ziar dintr-o cutie, o netezi cât putu mai bine şi o întinse sub uş ă, l ăsând doar un col ţ în partea sa.  Ce ai de gând6 întreb ă %iza, ner ăbd ătoare.  (m nevoie de ceva ca un creion. Ciar mai subţire... >ata. %uă pensula de pe birou şi vâ rî coada acesteia în b roasc ă, o ag it ăşi o împinse şi mai mult. 'e auzi un ăzăăng nit în buşit când c ă eia fu ă îm pins şi când c zu din broască pe ziarul întins. 4od trase ârtia înapoi pe sub uş ă, de data asta cu ceia pe ea. %iza râse, încântat ă.  şti deştept, tinere, zise ea. şti înţelept. 4od vârî ceia în broasc ă, o răsuci şi descise uşa magaziei. )e podea, în mi&loculăpr ăv liei de vecituri aglomerate, ă ţă z ceau doi b rba i. Într-adevăr, mobila se pr ăbuşise, camera era un aos de ceasuri stricate şi scaune, iar în mi&locul lor z ăcea trupul imens al lui :om 9ustings, pr ăbuşit peste silueta mai mică a lui (banazer 4olger. 2ici unul dintre ei nu mai mişca.  'unt mor ţi6 întreb ă 4od.  2u avem un asemenea noroc, răspunse %iza. )e podea, între cei doiţb ărbaă i era o broş din argint ă sclipitor$ o piatr cu benzi staco&ii şi portocalii ţinut ă de geare şi de capete de şarpe, iar e0presia capetelor de şarpe era una de triumf, de avariţie şi de satisfacţie. 4od puse broşa în buzunar, al ături de prespapierul greu din sticl ă, de pensulă şi de cutia mic ă de vopsea.

 !a şi asta, îi zise %iza. 4od se uit ă la cartea de vizit ă cu margini negre, care avea pe o pa rte cuvântul "(CM scris cu litere de mân ă. Cartea de vizit ă îl tulbura. 0ista ceva familiar în ea, ceva ce trezea amintiri veci, ceva periculos.  2-o vreau.  2u po ţi s-o laşi aici, cu ei, spuse %iza. +r s-o foloseasc ă pentru a- ţi face rău.

 2-o vreau, zise 4od.  rea. + s-o ard.  2u, gemu %iza. 2u face asta. 2u trebuie să faci asta.  (tunci o să i-o dau lui 'ilas, zise 4od. )use cartea de vizit ă într-un plic, ca s-o ating ă cât mai pu ţin posibil, apoi puse plicul în buzunarul interior al &acetei veci pentru gr ădin ărit, lâng ă inima sa. ***

%a distanţă de două sute de mile, individul numit "ac# se trezi din somn şi adulmecă aerul. Coborî pe sc ări.  Ce s-a înt âmplat6 întreb ă bunica sa, mestecând într-o oal ă mare de fier de pe plit ă. Ce-ai p ăţit6  2u ştiu, r ăspunse el. 'e întâmpl ă ceva. Ceva... interesant, zise el şi-şi linse buzele. 3iroase plăcut. )are foarte gustos. ***

/ulgerele luminau strada pietruită. 4od fugea prin ploaie prin oraşul veci, urcând dealul c ătre cimitir. Fiua cenuşie devenise o noapte timpurie în timp ce el se aflase în interiorul magaziei şi nu fu surprins când o umbr ă familiar ă ă se r suci ă pe sub l mpile stradale. 4od ezită, apoi o fâlfâire de catifea ă neagr ăcaă noaptea se finaliz într-o siluet omenească. 'ilas r ămase ţ în fa ţ a lui, cu bra ele ă încrucişate. 'e aplec spre el, nerăbdător.  i6 zise el.  Îmi pare rău, 'ilas, zise 4od.  3-ai dezam ăgit, 4od, spuseă'ilas ă şi cl tin ă din cap. :e-am c utat de când m-am trezit. (i miros de necaz în &urul t ău. tii ă cţ nu nu i ăse permite s vii aici, în lumea celor vii.  tiu. Îmi pare r ău.

)e faţa băiatului curgeau pic ături de ploaie, ca nişte lacrimi.  În primul rând trebuie s ă ne întoarcem acolo unde suntem în siguran ţă. 'ilas se aplecăăăşi înf şur copilul viu în pelerna ă ţ sa, iar 4od sim i p mântul îndepărtându-se de el.  'ilas, zise 4od. 'ilas nu-i răspunse.  (m fost speriat un pic, zise b ăiatul. Dar ştiamăcă o s ăvii ă ţ şi o s m a&u i, dacă treaba se înr ăăţ ut ea prea mult. ra şi %iza. a m-a a&utat mult.  %iza6 întreb ă t ăios 'ilas.  Vră&itoarea. Din Câmpul +larului.  i zici c ă te-a a&utat6  Da. 3-a a&utat în special la dispari ţie. Cred c ă acum pot s-o fac.  + s ă-mi povesteştiă dup ă ce o să a&ungem ă acas , morm i 'ilas. !ar 4od t ăcu ă pân când aterizar ă ă ălîng ă ăcapel . !ntrar în untru, în sala goală, în timp ce ploaia se înte ţea, plesc ăind pe pietrişul ce acoperea solul. 4od scoase plicul ce con ţinea cartea de vizit ă cu margini negre.  9mm, zise el, am crezut c ă trebuie s ă ai asta. De fapt, %iza s-a gândit. 'ilas se uită la plic. (poi îl descise, scoase cartea de vizit ă, se uit ă la ea, o întoarse şi citi în gând notiţa scris ă în creion de (banazer 4olger, cu scrisul lui de mână mărunt, ce e0plica e0act modul în care se folosea cartea de vizit ă.  )ovesteşte-mi totul, zise el. 4od îi povesti tot ce putea s ă-şi aminteasc ă din ziua aceea. %a sfârşit, 'ilas clătină din cap încet şi gânditor.  (m necazuri6 întreb ă 4od.  2obod= +5ens, îi r ăspunse 'ilas, ciar ai necazuri. Cred totuşi c ă trebuie să las în gri&aăţ părin ilor t i administrarea pedepsei şi reproşurilor considerate de ei drept necesare. Între timp, eu o s ă m ă ocup de asta. Cartea de vizită cu margini negre disp ăru în interiorul pelerinei de catifea, apoi 'ilas plecă, în felul în care o fac cei de felul s ău. 4od îşi trase &aceta peste cap şi lip ăi pe aleile alunecoase c ătre vârful colinei, până la mausoleul familiei /robiser. :rase într-o parte sicriul lui praim )ett=fer, apoi coborî şi coborî, şi coborî... )use la loc broşa lâng ă cup ă şi cu ţit.  >ata, zise el. Complet lustruit ă. (rat ă frumos. '-( Î2:+;', zise Ucigaşul, cu satisfac ţie în vocea-i ca nişte tentacule de fum. Î2:+:D(U2( ' Î2:+(;C. ***

/usese o noapte lung ă. 4od mergea, somnoros şi cam tiptil, trecu pe lâng ă mormântul celei ce avusese minunatul nume domnişoara %ibert= ;oac L 7Ceea ce a c#eltuit e pierdut" ceea ce a dăruit a rămas pentru totdeauna cu ea" Cititorule" (ii milos8, trecu pe lâ ng ă locul de odin ă definitiv ă al lui 9arrison ladstone6 (r putea fi o rudă a primului ministru. Dar nu reuşesc s ă citesc nimic altceva.  3i-e team Dar o s m uit din nou când ă ă c nici eu nu pot, zise 'carlett. ă ă o s ă ies la plimbare sâmb ăt ă.  3ama ta a fost de acord6  ( zis c ăoăsă mă aduc aici ţ diminea ă a. (poi ă o s se duc s cumpere diferite lucruri de laăb ăc niei pentru cina ăă noastr ă. > teşte o friptur .  Crezi c ă or s fie şi ţcartofi ă cop i6 întreb domnulţă/rost, plin de speran .  Cred c ă da. Domnul /rost păru încântat. (poi zise*  2-aş vrea s-o încurc în vreun fel.  Îi face pl ăcere, zise 'carlett, sincer ă ţ . 3ul ăă ţumesc ă c m duce i acas .  Cu deosebit ă pl ăcere, zise domnul /rost. Coborâră împreun ă scaraădin ă casa înalt şi îngust ă a domnului /rost, pân la micul ol de la cap ătul sc ărilor. ***

În Cracovia, pe colina lumeşti. 4od nu zise nimic. 'trângea din buze. (poi cl ătin ă din cap. Dup ă care zise*  2u glumesc. ra o d iminea ţă însorit şi luminoas ă ă ă ă de sâmb t .ă:ocmai trecuser de intrarea în )romenada giptean ă şi nu mai erau în b ătaia direct ă a soarelui, se aflau sub pini şi sub araucaria l ăb ăr ţate.  )aznicul t ău e tot o persoan ămoart ă6  2u discut despre el, spuse 4od.  2ici m ăcar cu mine6 zise 'carlett, care p ărea &ignit ă.  2ici m ăcar cu tine.  4ine, spuse ea. (şa s ă fie.  Uite ce-i, zise 4od, îmi pare r ău... :ocmai în clipa aceea 'carlett spuse*  !-am promis domnului /rost c ă ăn-o s stau prea mult. ă (r ă tr ebui s m întorc.

 4ine, zise 4od, îngri&orat c ă o &ignise ăă şi ă f r s ştie ăce ar ă trebui s spun ca s ă dreag ă lucrurile. + privi pe 'carlett îndreptându-se spre capel ă, pe aleea întortoceat ă. + voce feminin ă zise, dispre ţuitoare*  Uită-te la ea1 Domnişoara mare şi tare1 Dar nu se v ăzu nimeni. 4od, stân&enit, se întoarse în )romenada gipteană. Domnişoara %illibet şi domnişoara Violet îl l ăsaser s depoziteze o ăcutie cu c r i în edi ii ieftine ăă ţ ă plin ţ în cavoul lor, iar el voia să caute ceva de citit. ***

'carlett îl a&ut ă pân ă la amiaz ă pe domnul /rost la copierea pietrelor de mormânt prin frecare cu grafit, când se oprir ăăs prânzeasc ă ă . 4 rbatul se oferi să-i cumpere peşte ţşi cartofi ţă pr &i i drept ă mul umire, şi se duser la magazinul cu peşte şi cartofi ţ pr ă&i i din &osul drumului, iar în timp ăă ce se întoarser pe colin mâncau peştele şi car tofii prţ ă&i i aburinzi,ţ stropi ţ i cu o et şi sc lipind de sare, direct din pungile de ârtie.  Dacţă a ăi dori ţ s afla i ceva ădespre o c rim ă,ţăunde ar trebui s c uta i6 întrebă 'carlett. (m încercat de&a pe !nternet.  9mmm... Depinde. Despre ce fel de crim ă discut ăm6  Cred că a fost ceva local. Cu vreo treisprezece, paisprezece ani în urm ă. + familie a fost ucis ă pe aici, prin &ur.  %a naiba1 e0clamă domnul /rost. Ciar s-a întâmplat aşa ceva6  +, da. V ă sim ţi ţi bine6  2u prea. i m-a apucat un pic frica. 2u-mi place s ă m ă gândesc la cestii de felul ăsta, adic ă la crime care s ă fi avut loc aici. (semenea lucruri, aici... 2u mă aşteptam ca ă o fat ăde vârsta ă ta s fie interesat de un asemenea lucru.  2u mă interesez pentru mine, recunoscu 'carlett. )entru un prieten. Domnul /rost termin ă ultima bucat ă de cod pr ă&it.  Cred c ă la bibliotec ă. Dac ă nu-i pe !nternet, atunci e în fi şierul lor cu ziare. Cine te-a rugat s ă cau ţi aşa ceva6  +, f ăcu 'carlett, care ăvoia sţ mint cât ă mai pu in posibil. Un b iat pe care îl cunosc. Întreba de treaba asta.  În mod sigur biblioteca, zise domnul /rost. Crim ă. 4rrr1 3 ă trec fiorii.  i p e mine, zise 'carlett. Un pic, apoi ad ă ugă , plin ă de speran ţă . 2u puteţiăsăă ţm l sa i laăbibliotec ă , în dup -amiaza asta6 Domnul /rost muşc ăă o &um tate dintr-un cartof ă ă mare pr &it şi se uit de&amăgit la restul buc ăţii.

 Cartofii pr ă&i ţi se r ăcesc atât de repede... %a un moment dat te frigi la gură cu ei, iar în clipa urm ătoare te întrebi când s-au r ăcit atât de iute.  Îmi pare r ău, zise 'carlett. 2-ar fi trebuit ăţ ă s m duce i cu maşina peste tot...  2-ai de ce s ă te scuzi, spuse domnul /rost. 3 ăîntrebam cum s -mi ă organizez mai bine aceast ă dup ă -amiaz ă ă şi dac mamei tale îi place ciocolata. + sticlă de vin sau ciocolat ă6 2u-s sigur cum e mai bine. )oate amândou ă6  )ot s ă vin singur acas ăde la bibliotec , zise 'carlett. i mamei îi place ăă ciocolata. i mie.  (tunci, ciocolat ă, spuse domnul /rost, uşurat$ a&unseser ă la mi&locul şirului de case înalte cu teras ă, de pe d eal, la mica 3ini verde, parcat ăafar ă. Urcă. :e duc la bibliotec ă. ***

4iblioteca era o c l ădireăpă trat ,ănumai ă c ră mizi şi p iatr , ce data de la începutul secolului trecut. 'carlett se uită în &ur şi se duse la gişeu.  Da6 întrebă femeia de acolo.  Vreau să văd nişte e0trase din ziare veci, îi spuse 'carlett.   pentru şcoal ă6 întreb ă femeias.   ceva din istoria local ă, zise 'carlett, dând din cap, mândr ăc ăde data asta nu minţise.  (vem ziarele locale pe microfişe, spuse femeia. ra solidă, cu cercei de argint în ureci. 'carlett sim ţi c ă-i bubuia inima în piept* era sigur ăăc ar ta ă vinovat ăsau suspect , dar femeia o c onduse într-o încăpere cu cutiiă care sem nau cu nişte ămonitoare ă de calculator şi-i ar t cum să le foloseasc , cum s afişeze câte o pagin de ziar pe ecran. ăă ă  Într-o zi, le vom avea pe toate digitalizate, spuse femeia. Ce zile cauţi6  Cu vreo treisprezece, paisprezece ani în urmă, spuse 'carlett. 2u pot să fiu mai precis ă de atât. ă + s -mi dau seamaă ceăcaut când o s -l v d. /emeia îi dădu lui 'carlett o cutiu ţă ţ ce con inea ecivalentul a cinci ani de ziare înregistraţi pe microfilme.  Dezlănţuie-te, îi zise ea. 'carlett presupusese că uciderea unei familii trebuia s ă fie la ştirile de pe prima pagină, dar când în cele ă din ăă urm g si ceeaăce c uta, ştirea era îngropat pe pagina a cincea. 'e întâmplase în octombrie, cu treisprezece ani în urm ă. (rticolul nu avea culoare, nici descrieri, era doar o list ă de evenimente* Ar#itectul Ronald *orian" ?@ ani" soţia sa" Carlotta" ? ani" publicistă" i (iica lor" 2isty" de B ani" au ( ostţţ ) ăsi i mor i pe strada *unstan" ă la num rul ??. /e

bănuiete ă c 'i vorba decevaămârav. ;nţ purt ă tor de cuvnt al poli ei a spus c 'i prea devreme ca săă(ac ţ declaraăiiă n aceast (ază ăa anc#etei" dar c e=ist indicii semni(icative ce vor (i investi)ate. 2u se menţiona cum murise familia, nu se spunea nimic despre un copil care lipsea. În săptămâna ce urmase nu era nici o continuare a articolului, iar din câte putu s ăăvad 'carlett, ţ ă poli ia nu f ţ cuse nici o declara ie.

ă

Dar asta era crima. 'carlett era sigur ă. 'trada Dunstan num ărul EE. Cunoştea casa. /usese acolo. Înapoie cutia cu microfilme la gişeu, mulţumi bibliotecarei şi se întoarse acasă prin soarele de aprilie. 3ama ă ăei er aăîn bu c t rie, g tind  nu ciar cu succers, &udecând după mirosul de fund-de-tigaie-ars ă care umplea aproape tot apartamentul. 'carlett se retrase în dormitor şi descise larg fereastra, ca să iasă mirosul deăarsur ,ăapoi se ă aşez pe pat şi d du un telefon.  (lo6 Domnul /rost6  'carlett, e totul gata pentru seara asta6 Ce face mama ta6  +, totul e sub control, zise 'carlett, pentru c ă aşa îi r ăspunsese mama ei la aceeaşi întrebare. 9mm, domnule /rost, de cât timp locui ţi în casa dumneavoastră6  De cît timp6 )ăi de vreo patru luni.  Cum a ţi g ăsit-o6  În vitrina cu anun ţuri a agentului imobiliar. Casa era goal ă, la un pre ţ pe care mi-l puteam permite. 3ai mult sau mai puţin. Voiam ceva de unde puteam să mă duc pe &os pân la cimitir, iar ă casa aceea era perfect .  Domnule /rost... zise 'carlett, care se întreba cum s ă-i spun ă, aşa c ăîi spuse pur şi simplu. Cu vreo treisprezece ani în urm ă, în casa dumneavoastr ă au fost ucişi trei oameni. /amilia Dorian. %a cel ălalt cap ăt al firului se aşternu t ăcerea.  Domnule /rost6 'unteţi acolo6  9mmm. 'unt înc ă aici, 'carlett, îmi cer scuze. 2u m ă aşteptam s ăaud aşa ceva. (dică e oăcas vece,ăte ţ aştep i s se fi întâmplat tot felul de lucruri cu mult timp în urmă. Dar nu şi... bine, ce s-a întâmplat6 'carlett se întreb ă cât de mult putea s ă-i spun ă.  ra un articolaş într-un ziar veci, nu d ădea decât adresa şi nimic altceva. 2u ştiu cum au murit, nu ştiu nimic.  Doamne, Dumnezeule1 e0clamă domnul /rost, care p ărea mai intrigat de ştire decât s-ar fi aşteptat 'carlett. (cum, tân ăr ă 'carlett, e momentul în care intr ţ ă în ac iune istoricii ă locali. %as ă totul în seama mea. + s aflu tot ce se poate şi o s ă te informez.  3ulţumesc, zise 'carlett, uşurat ă.

 9mm, presupun c ă acest telefon e din cauz ăăă c ădac ă 2oona afl c au avut loc crim e în casa mea  ciar dac ă s-au petrecut cu treisprezece ani în urmă  atunci n-o ţ ă s - i ămai ă permit să m mai vezi sau s mai vizitezi cimitirul. (şa c ă, mm, ăpresupun c n-o s pomenesc de povestea asta pân n-o s-o faci ă ă tu.  3ulţumesc, domnule /rost.  2e vedem la şapte. Cu ciocolat ă. Cina a fost deosebit de p l ăcut . 3irosul de aărs dispă ruse ă din buc t rie. )uiul era bun, salata şi mai bun ă, cartofii cop ţi erau prea crocan ţi, dar domnul /rost, încântat, proclamase că e0act aşa îi pl ăceau şi se mai servise cu o por ţie. /lorile erau obişnuite, ciocolata  pe care o mâncar ă ca desert  era perfectă, iar domnul ă /rost st tu şi vorbi ă cu ele,ăapoi se uit la televizor împreun cu ele pân ă pe la or a zece, când domnul /rostăăăspuse c trebuia s se duc acasă.  :impul, flu0ul şi cercetarea istoric ă nu aşteapt ă pe nimeni, zise el. 'trânse cu entuziasm mâna 2oonei, îi f ăcu cu ociul, conspirativ, lui 'carlett şi ieşi pe uş ă. 'carlett încerc ă ăs -lă g seasc ă pe 4od în vi sele ei, în n oaptea aceea$ se gândi la el când se duse la culcare, se imagină mergând prin cimitir şi uitându-se după el, dar când vis ă, se plimba prin centrul oraşului >lasgo5, împreun ă cu prietenii ei din şcoala cea vece. C ăutau o anumit ă ăstrad ă , dar g sir doar o succesiune de fundături, una dup ă alta. ***

(dânc su b colina din Cr acovia, în cea mai adânc ă subteran ă de sub peşterile cărora li se spune Vizuina Dragonului, domnişoara %upescu se împletici şi c ăzu. 'ilas se gemui lâng ă ea şi leg ăn ă capul domnişoarei %upescu în mâinile sale. )e faţa ei era sânge, iar o parte din el era al ei.  :rebuie s ăm ă ăţp r si i, zise ea. ţ ă'alva i b iatul. (cum era la &umătatea drumului, la &um ătate drumului între lup cenuşiu şi femeie, dar faţa ei era de femeie.  2u, zise 'ilas, n-o s ăte p ăr ăsesc. În spatele lui, Mandar îşi leg ăna purcelul, aşa cum ar fi f ăcut un copil cu o ăpăpuş ă. (ripa stâng a mumiei ă ă era sfârtecat ă, nu avea s mai zboare niciodat , dar fa ţăa bărboas îi era ă neîndur toare.  'e întorc, 'ilas, şopti domnişoara %upescu. Curând, va r ăs ări soarele.

 (tunci, zise 'ilas, trebuie s ă le venim de ac înainte s ă fie gata s ăatace. )oţi s ă stai în picioare6  *a>?. 'unt unul dintre Câinii lui Dumnezeu, zise domnişoara %upescu. + să stau în picioare. Îşi plec Când îşi ridic din nou capul din ţ ă fa a în umbr , îşi îndoi degetele. ă umbră, avea cap de lup. domnişoara %upescu îşi puse labele ăţă din fa pe stânc şi, cinuindu-se, se ridic ă în picioare* un lup cenuşiu mai mare decât un urs, cu blana şi cu botul mân&ite de sânge. Îşi lăsă capul pe spate şi scoase un urlet de furie şi de provocare. 4uzele i se ridicară, l sând s ă iţ se vad colăii, apoi îşi plec din nou capul. ă  i acum o să punem cap ăt la toate astea, mârâi domnişoara %upescu. ***

:ârziu, dumină ădup ă ă-amiaz , sun telefonul. ă 'carlett st tea la parter, copiind de zor pe ârtie figuri din benzile desenate &aponeze pe care le citea. 3ama ei ridic ă receptorul.  Ce amuzant, tocmai despre tine discutam, zise mama ei, deşi nu discutaseră. ( fost minunat, continuă mama ei. 3-am distrat grozav. 'incer, n-a fost nici o b ătaie de cap. Ciocolata6 ( fost perfect ă. Ciar perfect ă. !-am spus lui 'carlett ţs ă- ăi spun c oricând doreşti ă ă o c in bun ăă ţ, e s uficient s m anun i. 'carlett6 Da, e aici. Ţ i-o dau imediat. 'carlett1  'unt aici, m ămico, nu ţtrebuie ă s ăipi, zise ea şi lu telefonul. Domnule /rost6  'carlett6 zise dom nul /rost, care p ărea emo ţionat. %ucrul... mmm... lucrul despre care am discutat. %ucrul care s-a întâmplat în casa mea. )o ţi s ă-i spui prietenului t ău ăc am g sit  mmm, ascult , când ai spus @un prieten al ă tău@, e0presia avea acelaşi în ţeles cu @tocmai discutam despre tine@ sau e o persoană reală, dac ă nu sunt indiscret...  (m un prieten care vrea s ă ştie, zise 'carlett, amuzat ă. 3ama ei îi arunc ă o privire plin ă de uimire.  (tunci spune-i prietenului t ău ăc am ă f cut ceva ăă s p turi  nu literalmente, ci doar am scotocit, m-au uitat zdrav ăn în &u r  şi cred c ăam dezgropat nişte informaţii foarte serioase. (m dat de ceva ascuns. 2u cred c ă-i ceva despre care putem să discutăm cu oricine... mmm... (m descoperit nişte cestii.  De e0emplu6 întrebă 'carlett.

13

În limba român ă, în srcinal.

 Uite ce-i... s ă nu crezi ă c am înnebunit. ţ ă Dară pot s - i spun doar c trei persoane au fost ucise. Una  cre d c ă un copil mic  n-a fost ucis ă. 2u era o familie alcătuită din trei persoane, era o fam ilie de patru persoane. 2umai trei dintre ei au murit. i sunt nişte lucruri despre care cred c ă n-ar trebui s ă vorbesc la telefon. 'pune-i prietenului t ău să vin ă ă să mă vad ă . + s -i spun tot ce ştiu.  + s ă-i spun, zise 'carlett şi puse telefonul în furc ă, în timp ce in ima îi bătea ca o tob ă. ***

4od cobora treptele înguste de piatr ă pentru prima oar ă dup ă şase ani. )aşii săi r ăsunau în camera din interiorul colinei. (&unse la cap ătul treptelor ă ăşi aştept s se manifeste ă Ucigaşul. i aştept , şi aşterptă, dar nu ap ăru nimic, nu şopti nimeni, nu se mişc ă nimic. 4od se uit ă în &ur, netulburat de înt unericul profund, v ăzând prin el aşa cum văd morţii. 'e duse la piatra altar de pe podea, pe care st ăteau cupa, broşa şi cu ţitul. 'e întinse şi atinse lama cu ţitului. ra mai ascu ţit ă decât se aşteptase şi-i crestă pielea degetului. (C(':( ': C+3+(;( UC!>(U%U!, şopti o voce tripl ă, dar suna mai măruntă decât şi-o amintea, mai ezitant ă.  :u eşti cea mai băăăă trân f ptur de aici, ziseă 4od. (m venit s vorbesc cu tine. Vreau un sfat. + pauz ă. 2!32! 2U V! 2 %( UC !>( DU) Ă '/(:. UC!>(U% ) ĂF:. UC!>(U% (:():Ă.  tiu. Dar 'ilas nu-i aici. i nu ştiu cu cine altul să discut. 2u se auzi nici un r ăspuns.ăDoarăt cere, care r ăsuna a praf şi singur tate.  2u şt iu ce s ă fac, recunoscu cinstit 4od. Cred c ăpot s ăaflu cine mi-a omorât familia. Cine a vrut s ăm . Dar asta înseamn s p r sesc ă ucid ă ăăăă cimitirul. Ucigaşul nu zise nimic. :entacule de fum se r ăsuceau încet prin interiorul camerei.  2u mi-e fric ă ă s mor, zise 4od. ăţ Doar c mul ţ i oameni la c are in au petrecut atât de mult timp ţinându-m ă în siguran ţă ăţ , înv ă ându-m , prote&ândumă. Din nou t ăcere. (poi 4od zise*  :rebuie s ă fac asta singur.

D(.  (tunci, asta-i tot. 'cuze că te-am deran&at. În mintea lui 4od r ăsun ă o voce, oarecum mieroas ă UC!>(U% ( /+': )U' Ă'Ă ) F('C Ă C+3+(;( )G2 Ă' V( Î2:+(;C ': )G2U% 2+':;U. :! ':Ă)G2U% 2+':;U6 2u, răspunse 4od. (poi, cu un v ăic rit plin de speran ţă Ă V;! Ă ' /!! ': )G2U% 2+':;U6  Cred c ă nu. D(CĂ (!Ă /! ' : )G2U% 2+':;U :-(3 !2 Ţ Ă Ă Î2 Î 2C+% C!;( 2+(':; )2:;U :+:D(U2(. D(CĂ (!Ă/! ': )G2U% 2+':;U !2 Î2 '!>U;(2 Ţ :-(3 ŢĂ ! :-(3 );+:"( )G2 Ă %( '/G;!:U% :!3)U%U! ! 2U :-(3 % Ă'( 2!C!+D(: Ă 'Ă 'U)+; Ţ! );!C+%% %U3!!.  2u sunt st ăpânul t ău. 2U. 4od simţi Ucigaşul r ăsucindu-se prin mintea sa, apoi spunând (:U2C! (/%Ă CU3 : 2U 3:!. !ar mintea îi fu go al ă, iar î nceperea fu go al ă, iar 4o d rămase singur. 4od urcăă ăcu gri& sc rile, dar iute. %uase ţo decizie ă şi trebuia s ac ioneze iute, cât timp decizia îi ardea încă în minte. 'carlett îl aştepta pe banca de lâng ă capel ă.  i bine6 întreb ă ea.  + s-o fac. 9aide, zise el şi ple car ă împreun ă pe alee, coborând c ătre porţile cimitirului. ***

Casa de la numărul treizeci şi trei era una înalt ă, fusiform ă, în mi&locul unui şir de cl ădiri cu terase. ra construit din c r mizi roşii şi nu s e remarca prin ă ăă nimic. 4od se uit ă la ea nesigur, întrebându-se de ce nu i se p ărea familiar ăsau deosebită. ra doar ă o cas , caţ şi ce lelalte. ţ În fa a ei se af la un spa iu mic cimentuit, care nu era gr ă ădin , şi un 3i ni verde parcat ă pe strad ţă . Uşa din fa fusese vopsită cândva într-un albastru ă str lucitor,ădarăculoarea ă fusese sp l cit de timp şi de soare.  i6 întrebă 'carlett. 4od ciocăni la uş ă. 2u se auzi nimic, apoi un boc ănit de paşi pe treptele dinăuntru, iar uşa se de scise, sco ţând la iveal ă un ol şi nişte trepte. În prag stătea un b ărbat cu ocelari, cu p ăr cenuşiu, rar, care clipi la ei, apoi îi înt inse mâna lui 4od, îi zâmbi nervos şi-i spuse*

 :u trebuie s ă fii prietenul misterios al domnişoarei )er#ins. 3 ă bucur s ă te cunosc.  l e 4od, zise 'carlett.  4ob6  4od. Cu D, zise ea. 4od, ţ i-l prezint pe domnul /rost. 4od şi /rost îşi strânseră mâinile.  (m pus ceainicul pe foc, zise domnul /rost. Ce-ar fi s ăscimb m ă informaţii la o ceaşc ă de ceai6 Cei doi îl urmar ă pe scar ă ă pân ă ă la buc t rie,ăunde ă /rost turn trei c ni cu ceai, apoi îi conduse într-o sufragerie mică.  Casa se tot înt inde în sus, le zise el . :oaleta e la urm ătorul eta&, ca şi biroul meu, iar deasupra lor sunt dormitoarele. :oate sc ările astea te men ţin în formă. 'e aşezară pe o canapea mare, foarte staco&ie 7era aici, când m-am mutat8 şi-şi sorbiră ceaiul. 'carlett se temea c ă domnul /rost avea ă să ă-iăpun oă gr mad de întreb ri lui 4od, dar acesta nu-i puse. )ărea foarte agitat, ca şi cum ar fi identificat piatra de mormânt ădisp ărut a cuiva celebru şi a r fi doţ rit ă cu disperare s anun e întreaga lume. 'e tot mişca nerăbdător pe scaun, ca şi cum ar fi avut ceva enorm s ă leă ăîmp ă rt şeasc şi caăşi cum faptul c nu povestea totul imediat ar fi reprezentat un cin fizic.  Deci ce-a ţi aflat6 întreb ă 'carlett.  i bine, ai avut dreptate, zise domnul /rost. (dică aceasta e casa în care au fost ucişi oamenii aceia. i cred că asasinatul... mda, n-a fost ciar trecut sub tăcere, dar uitat, ă ăl sat ă s treacă timpul... ăţ de c tre autorit i.  2u înţeleg, zise 'carlett. Crimele nu se pot ascunde sub covor.  (ceasta a fost, spuse /rost şi- şi b ău ceaiul. 0ist ă oameni care au influenţă.  singura e0plica ţie pentru asta şi pentru ce s-a întâmplat cu copilul mai mic...  i ce anume s-a întâmplat cu el6 întrebă 4od.  l a r ămas ţă în via , zise /rost. 'unt sigur de asta. ă Dar n-a fost c utat. Un copil de doi ani care a disp ărut ar fi fost, în mod normal, o ştire de interes naţional. Dar ei au muşamalizat-o într-un fel...  Cine sunt aceşti ei+ întrebă 4od.  (ceiaşi oameni care au ucis familia.  tiţi mai mult de atât6  Da. Un pic, zise /rost, ezitând. Îmi pare r ău. u... Uite ce-i. (vând în vedere ce am găsit. :otul e incredibil. 'carlett începu s ă se simt ă frustrat ă.  Ce-a fost6 Ce-aţi aflat6

/rost p ărea ruşinat.  (i dreptate. Îmi pare r ău. (m nimerit peste nişte secrete. 2u-i o idee bună. !storicii nu îngroap lucruri. 2oi leă scoatem la iveal . %e ar t m oamenilor. ă ăă Da, zise el, se o pri, ezit ă, apoiăăcontinu . (m g sit o scrisoare. %a eta&. (scuns ă sub o scândur ă din podea desprins ă. :inere, spuse el, întorcându-se spre 4od, am dreptate dac ă presupun că interesul t u în aceast afacere, în aceast ă ă ă afacere groaznică, este personal6 4od dădu din cap.  2u întreb mai mult, spuse domnul /rost şi se ridic ă. Vino, îi zise el lui 4od. :u nu, îi spuse el lui 'carlett. Înc ă nu. Dac el va spune ă ă ăcă-i în regul , o s ţi-oăar ţ t şi ie. ţ2e-am îm eles6  2e-am înţeles, zise 'carlett.  2-o s ă dureze mult, spuse domnul /rost. 9ai, b ăiete1 4od se ridic ă şi arunc ă o privireăîngri&orat ă c tre 'carlett.   în regulă, spuse ea şi-l zâmbi cât putu de liniştitor. + s ă te aştept aici. /ata le pr ivi umbrele în tim p ce cei do i ieşeau din înc ăpere şi urc ar ăpe scară. 'e ţ sim ea ă nervoas ă ţ , dar plin de ăsperan e. 'e întreba ce-o s afle 4od şi era bucuroasăăă c o s fie primul ă care o s afle. %a urma urmei, era povestea sa. ra dreptul lui. )e scări, domnul /rost o lu ă înainte. 4od se uita în &ur, în timp ce urca spre partea de sus a casei, dar nimic nu i se p ărea familiar. :otul i se p ărea str ăin.  3ergem pân ă sus de t ot, spuse domnul /rost$ urcar ă înc ăun rând de scări. i bine, nu t rebuie ăă să -mi r spunzi, dac nu vrei, dar  tu eşti, mmm, băiatul, nu-i aşa6 4od nu spuise nimic.  (m a&uns, zise domnul /rost. ;ăsuci ceia în broasca uşii de la ultimul eta& al casei, o descise şi cei doi intrară în ăuntru. Camera era mic ă, o camer ă de mansard ă cu tavan înclinat. Cu treisprezece ani în urm ă fusese înţ eaă un p tu pentru copil. În înc perea aceea, ă bărbatul şi b ăiatul abia înc ăpeau.  Ciar am avut noroc, zise domnul /rost. Ca s ă zicem aşa, era ciar sub nasul meu. 'e gemui şi trase la o parte covorul uzat.  Deci şti ţi de ce a fost asasinat ă familia mea6 întreb ă 4od.   totul aici, r ăspunse domnul /rost, apoi se aplec ăspre o bucat ăde scândură din podea şi o împinse pân ă când reuşi s- o scoat ăde la locul ei. (ceasta trebuie s ă fi fost camera copilului, zise ădomnul ţ /rost. ă + s - i ar t... ştii,

singurul lucru pe care nu-l ştim e* cine e f ăptaşul. 2u ştim nimic. 2u avem nici cel mai mic indiciu.  tim c ă avea p ăr negru, zise 4od, în înc ă perea ce fusese cândva dormitorul s ău. i ştim c ă numele s ău e "ac#. Domnul /rost vârî mâna în spaţiul gol în care fusese scândura.  (u trecut aproape treisprezece ani, zise el. !ar p ărul se r ăreşte şi devine cenuşiu, în treisprezece ani. Dar da, ai dreptate. 2umele e "ac#. 'e ridic ă. 3âna care fu sese în gau ra din podea ţinea un cu itţ mare, ascuţit.  (cum, băiete, zise individul numit "ac#, e timpul s ă termin ăm. 4od se uit ă la el. ra ca şi cum domnul /rost ă fusese ă o ain sau o p l rie, pe care indi vidul din fa ţa sa o purtase şi pe care o scosese acum. 0teriorul amabil dispăruse. %umina sclipea în ocelarii b ărbatului şi în lama cu ţitului. + voce strig ă c ătre ei din &osul sc ărilor  vocea lui 'carlett.  Domnule /rost, bate cineva la uşa din fa ţă. 'ă îl invităîn untru6 !ndividul numit "ac# privi într-o parte pentru o clip ă, dar 4od ştia c ă momentul acela era tot ce avea la dispozi ţie, aşa c ă disp ăru, atât de complet, atât de deplin pe cât fu în stare. !nd ividul numit "ac# se uit ă înapoi în locul în care fusese 4od, apoi prin înc ăpere, cu uimire şi cu furie pe figur ă. / ăcu un pas prin înc ăpere, cu capul leg ănându-se dintr-o parte în alta, ca un tigru ce-şi adulmecă prada.  şti aici, undeva, mârâi individul numit "ac#. :e miros1 (uzi în urma sa micu ţa uş ă a dormitorului de la mansard ă trântindu-se, iar când se r ăsuci spre ea auzi ceia r ăsucindu-se în broasc ă. !ndividul numit "ac# ridică glasul*  4 ăiete, câştigi nişte timp,ă dar ă n-o ă s m opreşti, strig el prin uşa încuiată,ădupăă care ad ug . 2oi ă doi avem ă o treab neterminat . ***

4od se arunc ă ăpe sc ri, izbindu-se ţ deăpere i, aproape c zând cu capul înainte în graba sa de a a&unge la 'carlett.  'carlett, zise el, când o v ăzu. l e1 Vino1  Cine e6 Despre ce vorbeşti6  l1 /rost1  "ac#1 ( încercat s ă m ă omoare1 'e auzi un bubuit de sus, în timp ce individul numit "ac# izbea cu piciorul în uşă.  Dar e dră)uţ, zise 'carlett, încercând s ă în ţeleag ă ceea ce auzise.

 2u, spuse 4od, apucând-o de mân ă şi ă tr gând-o în &os ăă pe sc ri, c tre ol. 2u, nu este. 'carlett descise uşa din fa ţă.  (, bun ă seara, , spuse ă ătână r doamn ă ă b rbatul din uş , uitându-se în &os la ea.ăÎl c ăut m pe domnulă/rost. Cred ă c locuieşte în zon . 4ărbatul avea p ăr argintiu şi mirosea a colonie.  'unteţi prieteni cu dânsul6 întrebă 'carlett.  +, da, zise un b ărbat mai scund, care s ătea în spatele primului$ avea o mustăăcioar neagr şi era singurul dintre ă ă ă ei care purta p l rie.  'igur c ă suntem, spuse al treilea, un b ărbat mai tân ăr, imens, un blond nordic.  /iecare dintre noi, cei numiţi "ac#, îi suntem prieteni, spuse ultimul dintre bărbaţi, lat şi solid ca un taur, cu un cap masiv, ce avea pielea cafenie.  9mmm. Domnul /rost... a trebuit să plece, zise fata.  Dar maşina lui e aici, zise b ărbatul cu p ăr alb.  :u cine eşti6 întreb ă blondul.  l e prieten cu m ămica mea, r ăspunse 'carlett. Îl v ăzuse pe 4od, în ăcealalt parte ţa grupului ă de b rba i, care-i f cea semne de zor s ă-i lase balt ă ăpeţ b ărba i şi s -l urmeze. (şa că spuse, cât de calm ă putu*  :ocmai a ieşit. ( ieşit ca s ă cumpere un ziar. De la magazinul de la col ţ. i încise uşa în urma ei, ocoli b ărba ţii şi vru s ă plece.  Unde te duci6 întreb ăăb rbatul cu musta . ţă  :rebuie să prind autobuzul, zise ea. 'carlett urc ă dealul ăţ c tre staă ia de autobuz şiă c tre cimitir şi n u se uit înapoi cu nici un cip. 4od mergea al ături de eăa. )ân şi lui ă 'carlett ă îi p rea a fi o umbr în întunericul ce se lăsa, precum ceva ce aproape nu era acolo, o pâlpâire de abureală cald ,ăo frunz ăce se ă ă mişc şi ce păăruseăpentru o clip s fie un b iat.  3ergi mai iute, îi zise 4od. :o ţi indivizii se uit ă la tine. Dar nu fugi.  Cine sunt tipii ăştia6  2u şt iu, îi r ăspunse 4od. Dar arat ă ciudat. De pa rc ăn-ar fi oa meni cu adevărat. Vreau ă s m ă întorc şi s trag cu urecea.  'igur c ă sunt oameni, zise 'carlettă şi urc dealul ă ă cât ăde iute putu f r s fugăăă, f r s mai fie ă convins c ă4od mergea al turi de ea. Cei patru băţrbaă i r maser în uşaă casei cu num rul treizeci şi trei.  2u-mi place cestia asta, spuse îndividul cel solid cu gât de taur.  2u v ă place, domnule :ar6 ă ăîntreb ă b rbatul cu p rul alb. 2ici unuia dintre noi nu-i place. :otul e aiurea. :otul a mers pe dos.

 Cracovia s-a dus. Cei de acolo nu r ăspund. i dup ă 3elbourne şi Vancouver... zise bărbatul cuţămusta . Din câte ştim, doar ă noi am mai r mas.  : ăcere, v rog, domnule Metc, ă ă ăspuse ă b rbatul cu p rul alb. 3 gândesc.  'cuze, domnule, spuse domnul Metc şi-şi mângâie mustaţa cu un deget înmănuşat, privi în sus spre deal, apoi în &osul drumului şi fluieră printre dinţi.  Cred c ă... ă ar trebui s mergem ă ădup ea, spuse b rbatul cu gât de taur, domnul :ar.  Cred c ă ar trebui ăă sţ mă asculta ă i, zise b rbatul ă cu p rul alb. (m spus s tăceţi. (sta înseamn ă săt ăce ţi%  'cuze, domnule Dand=, zise bărbatul cel blond. :ăcură cu toţii. În tăcere, cei patru auzir ă boc ănit venind de sus, din interiorul casei.  u intru, spuse domnul Dand=. Domnule :ar, vino cu mine. 2imble şi Metc, prindeţi fata. (duceţi-o înapoi.  Vie sau moartă6 întrebă domnul Metc, cu un zâmbet încântat.  Vie, prostule, spuse domnul Dand=. Vreau să aflu ce ştie.  )oate e una dintre ei, zise domnul :ar. Dintre cei care ne-au venit de ac în Vancouver, în 3elbourne şi...  )rinde-o, spuse domnul Dand=. )rinde-oacum% 4londul şi individul cu p ăl rie şi musta ţă se ă ăgr bir se urce dealul. Domnul Dand= şi do mnul :ar r ămaser ăţ în fa a uşii ăcasei cu num rul treizeci şi trei.  /orţează uşa, spuse domnul Dand=. Domnul :ar puse umărul în uş ă şi începu s ă-şi lase greutatea în ea.   fortificat ă, zise el.  prote&at ă. Domnul Dand= spuse*  2u e0istă nimic f ăcut de un "ac# ce nu poate fi reparat de un altul. Îşi scoase m ănuşa, puse mânaă pe i ceva într-o limb mai ă u ş şi morm ă vece decât engleza.  Încearcă acum, zise el. :ar se rezem ăă ă de uş , morm i şi împinse. Deădata asta încuietoarea ced şi uşa se descise.  4ravo, spuse domnul Dand=. De undeva, de sus, departe, din vârful casei se auzi zgomot de ceva spart. !ndividul numit "ac# îi întâlni la &um ătatea sc ării. Domnul Dand= rân&i la el, ăfăr umor, darţ cu ţdin i perfec i.  'alut, "ac# /rost, zis el. Credeam c ă l-ai g ăsit pe b ăiat.  %-am găsit, zise individul numit "ac#. ( fugit.  Din nou6 spuse "ac# Dand=, iar zâmbetul său deveni mai larg, mai rece şi mai perfect. + dat ă e o greşeal ă, "ac#. De dou ă ori e un dezastru.

 + s ă-l prindem, zise individul numit "ac#. :reaba asta o s ă se înceie în noaptea asta.  (r fi bine, spuse domnul Dand=.  4 ăiatul o s ă fie în cimitir, zise individul numit "ac#. Cei trei se gr ăbir ă s ă coboare scara. !ndividul numit "a c# adulmec ă aerul.ţ 'i m eaă mirosul ă b iatului în n ri, simţeaăo mânc rime în ceaf . 'e sim ea ca şi ăţ ă cum toate astea se întâmplaser cu ani în urm ă. 'e opri, îşiăîmbr ă c ă aina ă lung , neagr , ce atârna în olul din faţă, ce ăa r ta nepotrivit al turi de & aceta de t 5eed a domnului /rost şi de ăă impermeabilul cafeniu. Uşa din fa ţă era descis ă ,ăiar în strad lumina zilei ă aproape disp ruse. De data asta, individul numit "ac# ştia e0act unde s ă mearg ă. 2u se opri, ieşi pur şi simpu din cas ă şi seăăgr bi s urce ă dealul c tre cimitir. ***

)orţile cimitirului erau încise când 'carlett a&unse acolo. /ata împinse disperată în ele,ădar ţ ăpor ile fuseser z vorâteă pentru noapte. (poi 4od ap ru lângă ea.  tii unde e ceia6 îl întreb ă ea.  2u avem timp, îi zise 4o d şi se apropie de barele de metal. !a-m ă în braţe.  )oftim6  !a-mă în bra ţe şi încide ocii. 'carlett se uită la 4od, ca şi cum l-ar fi avertizat s ă nu încerce nimic, apoi îl luă în braţe şi strânse zdravăn ocii.  4ine. 4od se rezem ă de barele por ţilor cimitirului. (cestea f ăceau parte din cimitir, iar b ăiatul spera c ă de data asta %ibertatea Cimitirului avea s ăfie valabilă  m ăcar de data asta  şi pentru alte persoane. (poi 4od se strecur ă printre bare, ca un fum.  )oţi s ă descizi ocii, zise el. /ata descise ocii,  Cum ai f ăcut asta6  (ici e casa mea, spuse el. )ot să fac anumite lucruri aici. 'e auzi zgomot de pantofi c ălcând pe pava& şi în cea lalt ă parte a por ilor ţ apărur ă doi ă ţ bă rba i, tr gând ă de ele,ăăfă cându-le s z ng ne.  9ei1 zise "ac# Metc, mişcând din mu sta ţă şi-i zâmbi lui 'ca rlett prin bare, ca un iepure care avea un secret.

(vea o coard ă de ă m tase ă ăneagr legatţ în &urul antebra ului stâng şi s e apucă s-o ă desf şoare cu mâna ăă dreapt , înm ţnuşat . + desprinse de pe bra şi o luăă în mân , încercând-o, trecând-o ă ădintr-o mân în alta de parc ar fi &ucat un &oc pentru copii.  Vino, feti ţo.  noapte. 2imeniţăn-o ă ăs - i fac vreun r u.  Vrem doar s ă ne r ăspunzi la nişte întreb ări, zise blondul cel solid, domnul 2imble. 'untem în misiune oficială. 73inţea. 2u era nimic oficial în ceea ce f ăceau indivizii "ac# de :oate 3eseriile, deşi fuseser ă indivizi numi ţi "ac# în guverne, în poli ţie şi în alt e locuri de acelaşi fel.8  /ugi1 îi spuse 4od lui 'carlett, apucând-o de mân ă, iar ea o lu ăla fug ă.  (i v ăzut6 întreb ă "ac# c ăruia i se spunea Metc.  Ce s ăv ăd6  (m v ăzut pe cineva lâng ăea. Un b ăiat.  :ăiatul+ întrebă "ac# căruia i se spunea 2imble.  De unde s ă ştiu6 9ai, d ă-mi o mân ăde a&utor. 4ărbatul mai solid întinse mâinile, le împreun ă astfel încât s ă formeze o treaptă, iar piciorul îmbr ăcat în ne gru al lui "ac# Metc se aşez ă pe treapta aceea. Metc fu ridicat, el se rostogoli peste partea de sus a porţii şi sări pe alee, aterizând în patru labe ca o broasc ă. 'e ridic ă şi zise*  > ăseşte ă o alt cale de aăintra. ă u m duc dup ei. i sprintă pe aleea întortoceat ă ce ducea în cimitir. ***

 'pune-mi măcar ce facem, zise 'carlett. 4od mergea iute prin crepusculul ce se l ăsa, dar nu fugea. Înc ă nu fugea.  Ce vrei s ă spui6  Cred c ă individul ă voia ă s mă omoare. (i v zut cum s-a &ucat cu coarda aceea neagră6  'unt convins c ă voia s ă te omoare. !ndividul numit "ac#  domnul /rost al tăău ăvoia s m omoare pe ţ mine. (vea un cu it.  2u e domnul /rost al meu. 4ine, este, într-un fel. Îmi par e r ău. Unde mergem6  3ai întâi o s ă te duc într-un loc unde ă s fii ţă în siguran ă . (poi o s am gri&ă de ei. )este tot în &urul lui 4od, locuitorii cimitirului se trezeau şi se strângeau, îngri&oraţi şi alarmaţi.  4od, ce se întâmpl ă6 întreb ă Caius )ompeius.

 +ameni r ăi, zise 4od.ă )ute ţ i s -iţsupravegea ăţ i6 Ca s -mi spune i în orice clipă unde sunt. :rebuie s-o ascundem pe 'carlett. (ve ţi vreo idee6  În cripta din capelă6 zise :ac#era= )orringer.  Ăla-i primul loc în care or s ă se uite.  Cu cine vorbeşti6 întreb ă 'carlett, uitându-se la 4od de parc ă acesta înnebunise.  În interiorul dealului6 propuse Caius )ompeius. 4od se gândi o clipă, apoi zise*  Da. 4un ă idee. 'carlett, âşi aminteşti locul în care l-am g ăsit pe +mul !ndigo6  +arecum. Un loc întunecos. Îmi amintesc c ă nu era nimic de care s ă- ţi fie frică.  :e duc acolo. 'e grăăbir ă pe c rare. ă'carlett îş ă i d du seama c 4od discuta cu n işte persoane în timp ce mergea, dar auzea numai ce spunea el. ra ca şi cum ar fi ascultat pe cineva care vorbea la telefon. Ceea ce îi aminti...  3 ămica o s ă se înfurie groaznic, zise ea. 'unt moart ă1  2u, zise 4od. 2u eşti. Înc ă nu. 2u pentru mult timp, zise el, apoi se adresă altcuiva. (cum sunt doi6 3erg împreun ă6 4ine. (&unseră la mausoleul familiei /robiser.  !ntrarea este în spatele sicriului de &os, din stânga, spuse 4od. Dacă auzi pe cineva venind, şi nu sunt eu, du-te direct până &os de tot... ai ceva cu care să luminezi6  3da. Un %D mic, pe inelul pentru cei.  4ine. 4od descise uşa mausoleuluii.  ' ă fii atent ă. ' ănu te împiedici.  Unde te duci6 întrebă 'carlett.  (ceasta e casa mea, zise 4od. :rebuie s-o apăr. 'carlett strânse în mân ă inelul de cei cu %D ş se târî în patru labe. 'paţiul din spatele coşciugului era îngust, dar fata intr ă în gaura din deal şi împinse siciriul la loc, cât de bine putu. %a lumina %D-ului putea să vadă treptele de piatră. 't ătu dreapt ă şi, cu mîna pe perete, coborî trei trepte, apoi se opri şi se aşez ă, sperând c ă 4od ştia ce face, şi aştept ă.  Unde sunt acum indivizii6 întreb ă 4od.  Un individ e pe )romenada giptean ă, îi sp use ăătat l s ău. :e caut . )rietenul lui aşteapt ă pe alee.ţ(l i trei sunt pe cale ă ă s ăţă vin aici, c rându-se pe zid.  Dacă 'ilas ar fi fost aici... %e-ar fi venit iute de ac . 'au domnişoara %upescu.

 2-ai nevoie de ei, spuse încura&ator domnul +5ens.  Unde-i m ămica6  "os, lâng ă zid.  'pune-i că am ascuns-o pe 'carlett în spatele mausoleului lui /robiser. Cere-i s ăăaib ă gri& ăde ea, dac ămi se întâmpl ceva. 4od o lu ă la fug ă prin cimitirul întunecos. 'ingura cale de acces în partea de nord-vest a cimitirului era prin )romenada giptean ă. Ca s ă mearg ă pe acolo însemna să treac de m tase neagr . Un om care ă ă pe ţ lâng omule ul ă cu frângia ă îl căuta şi care-l voia mort... Îşi spuse c ă el era 2obod= +5ens. / ăcea parte din cimitir. 2-avea s ă păţească nimic. (proape c ă nu-l v ăzu pe om ule ţ  pe individul "ac# numit Metc  când pătrunse ă în grab în )romenada ă giptean ă ă. !ndividul aproape c f cea parte din umbră. 4od inspir ăă, disp ru cât deăiute ă putu s dispar ă şi trecu pe lâng individ ca praful mânat de briza serii. 'trăăb tu lungimea ă plin de ţă verdea a )romenadei giptene, apoi, cu un efort de voin ţă, deveni cât mai vizibil ă şi d du cu piciorul ă într-o piatr . Văzu umbra din arcad ă desprinzându-se şi venind dup ă el, aproape la fel de t ăcut ă ca şi mor ţii. 4od se strecur ă prinăăcap ă tul ăn p dit de iederă al )romenadei şi p trunse în colţul de nord-vest al cimitirului. tia că trebuia să-şi planifice bine timpul. Dacă se mişca prea iute, individul ăăăavea s -l piard , dac se mişca prea încet, o coardă neagr s fie înf ăşurat în &urul gâtului s u, oprindu-i ă ă de m ătaseă avea ă respiraţia şiă l sându-l ă f r zile. Îşi f ăcu loc zgomotos v ălm şagul de ieder , deran&ând una din ă prin ă multele vulpi din cimitir, care o tuli prin tufişuri. (ici era o adev ărat ă &ungl ă, alc ă ătuit din pietre de mormânt ă ă ăpr buşite,ăstatui f r cap, copaci şi tuf riş, grămezi alunecoase ădeă frunze c zute, pe &um ă tate putrezite  dar era o &u ngl pe care 4od o e0plorase înc ă de când fusese suficient de mare ca s ămearg ăşi să oin ăreasc ă. (cum se gr ăbea cu ăăgri& ă, pă şind de pe r d cinile ă unei tufe de ieder pe o piatră, apoi pe p ământ, plin de înc redere, pentru c ă acesta era cimitirul lu i. 'imţea cimitirulăstr duindu-se ă să -l ascund ă,ăsă -lăprote&eze, s -l fac s dispar , iar el lupta împotriva acestui lucru, se str ăduia s ă fie v ăzut. Îl văzu pe 2eemia :rot şi ezit ă.  4un ă, tinere 4o d, ăstrig 2eemia. ţ ţ(m ă au zit c a â area e st pâna acestui moment, c ă ţâşneşti prin aceste domenii ca o comet ă pe firmament. Despre ce-i vorba, bunule 4od6

 'taţi acolo, zise 4od. 0act unde ă ţsunte ţ i. Uita i-v în direc ia din care vin. 'puneţi-mi când individul se apropie. 4od ocoli mormântul acoperit de ieder ă al familiei Carstairs, apoi se opri, gâfâind de parc ă i s-ar c tre urm ritorul s u. ă fi t iat r suflarea, stând ă cu ă spatele ă i aşteptăă. Dur doar câteva secunde, ă ădar luiă i se p ru c trecuse o mic veşnicie. ta.8

7-  aici, fl ăc ăule, zise 2eemia :rot.  la vr eo dou ăzeci de paşi în urma

!ndividul "ac# numit Metc v ăzu b ăiatul în fa ţa sa. Întinse co arda de mătase neagră în mâini. 'e strânsese în &urul multor gâturi, în decursul anilor, şi însemnase sfârşitul tuturor oamenilor în &urul cărora se strânsese. ra foarte moale şi foarte rezistentă  şi invizibil ă pentru razele P. 3ustaţa lui Metc se mişc ă, dar nu se mai mişc ă şi altceva. Vedea prada şi nu voia s-o sperie. Începu s ă înainteze, t ăcut ca o umbr ă. 4ăiatul se ridic ă. "ac# Metc sări înainte, pantofii ă s i negri, ţţ bine lustrui i nesco ând nici un sunet prin mormanul de frunze. 7- Vine, fl ăc ăule1 strig ă 2eemia :rot.8 4ăiatul se întoarse, iar "ac# Metc se repezi la el. !ar domnul Metc sim ţi lumea ă ă pr v lindu-se ţ în fa a sa. 'e prinse de lume cu o mân ăăînm ă ănuşat ă , dar c zu şi c zu în veciul ă ţ mormânt, se pr buşi to i cei şapte metri, înainte ăsăă ăse pr v leasc pe coşciugulădomnului Carstairs, f când aşcii capacul sicriului  şi, în acelaşi timp, şi glezna sa.  Unul, zise calm 4od, deşi nu se simţea deloc calm.  legant ă realizare, zise 2eemia :rot. +ăă s compun o od . Vrei s ă rămâi s-o ascul ţi6  2u am timp, spuse 4od. Unde sunt ceilalţi indivizi6  :rei dintre ei sunt pe aleea de sud -vest, îi r ăspunse upemia 9orsfall. 'e îndreapt ă c ătre colin ă. !ar :om 'ands zise*  i mai e unul. Ciar acum merge în &urul capelei.  cel care s-a tot învârtit prin cimitir în ultima lună. Dar acum arată oarecum altfel.  /i ţi cu ocii pe individul care-i aici, cu domnul Carstairs  şi v ărog s ă-i cereţi scuze în numele meu doamnei Carstairs... 'e aplec ă sub o ăramur de pin şi ă ocoliăcolina, pe c r ri care îi conveneau lui, sărind de pe un monument pe o piatr ă de mormânt, ceea ce era mai iute. :recu pe lângă mărul cel bătrân.  3ai sunt înc ă patru, zise o voce feminin ăă ţ, caustic . )atru, şi to i ucigaşi. !ar ceilal ţi n-or ă săţ cad to i în morminte descise, ţţăă ca s - i fac ie pe plac.  4un ă, %iza. Credeam ă c ăăeşti sup rat pe mine.

 '-ar putea să fiu, s-ar putea s ă nu fiu, zise ea, fiind doar o voce. Dar asta nu înseamn ăăc o ă s -i las ă s te taie.  (tunci împiedic ă-i pentru mine, împiedic -i, z p ceşte-i şi încetineşte-i. ă ăă )oţi s ă faci asta6  În timp ce tu o s ă fugi iar ăşi6 2obod= +5ens, de ce nu d ispari pur şi simplu şi nu te ascunzi în mormântul pl ăcut al m ămicii, unde ei n-or s ăte curând şi va avea gri& de ei... ă găseac niciodat 6 !ar 'ilas se va întoarce ă  )oate se va întoarce, poate nu se va întoarce, zise 4od. 2e întâlnim la copacul trăsnit.  :ot nu vorbesc cu tine, zise vocea %izei 9empstoc#, mândr ă ca un p ăun şi obraznică precum o vrabie.  4a vorbeşti. Ciar în clipa asta.  2umai în aceast ă perioad ă deţă urgen ă . Dup aia, ă nici o vorb 1 4od se îndreptă spre copacul lovit de tr ăsnet, un ste&ar care fusese ars de fulger cu dou ăzeci de ani în urm ă şi acum era doar un membru înnegrit ce se îndrepta spre cer. (vea o idee. 2u era pe deplin format ă. Depindea de felul în care îşi amintea lecţiile domnişoarei %upescu, de felul în care îşi ami ntea ce v ăzuse şi auzise când fusese copil. /u maiă greu ă s ă g seasc mormântul decât se aşteptase, ă ciar ştiind ce s caute, dar îl g ăsi  un mormânt urât, aplecat într-un ungi ciudat, având deasupra pietrei funerare un înger făăr cap, ă p tat, care avea ăţ înf işarea unei ciuperci gargantuane. (bia atunci când îl atinse şi simţi fiorul, fu pe deplin sigur. 'e aşeză pe mormânt, silindu-se s ă devin ă complet vizibil.  2u ai dispărut, zise vocea %izei. :e poate g ăsi oricine.  /oarte bine, zise 4od. Vreau ca indivizii s ămă ăg seasc ă .  )rostul dacă nu-i fudul... zise %iza. %una era uriaş şi atârna &os ă r ăs rise. (cum ă ă ăpe cer. 4od se întreb dac ar e0agera dacă ar începe s ă fluiere.  Îl v ăd1 Un b ărbat fugea c ătre el, împiedicându-se şi împleticindu-se, urmat îndeaproape de alţi doi bărbaţi. 4od era conştient de mor ţii gră m ă ţ di i în &urul lor, care priveau scena, dar se si li s ă-i ig nore. 'e aşez ă mai bine pe mormântul cel urât. 'e sim ea ţ ca momeala dintr-o capcan ă, iar ţă sim mântul acela nu era ă deloc pl cut. 4ărbatul ca un taur fu primul care a&unse la mormânt, urmat îndeaproape de bărbatul cu părul alb  cel care fusese singurul care vorbise  şi de blond. 4od rămase acolo unde era. 4ărbatul cu p ărul alb zise*

 (a1 )resupun c ă eşti b ăiatul familiei Dorian, cel care a fugit. Uluitor. "ac# /rost al nostru te caut ţ ă prin ă toat ara, iar tu eştiăaici, e0act unde te-a l sat cu treisprezece ani în urmă...  !ndividul ăla mi-a omorât familia, spuse 4od.  Într-adev ăr.  De ce6  Conteaz ă6 2uăo s ăapuci să spui nim nui.  (tunci n-ai de ce s ă nu-mi spui, nu-i aşa6 4ărbatul cuă p rulă alb l tr un râs.  9a1 (muzant b ăiat1 ă Îns euăaş vrea să ştiu cum ai tr it în cimitir timp de treisprezece ani f ăăr ăs cape ţ ţ i în elepciune de la cineva6  Dac ă ă r spunzi la întrebarea ă ţ mea, î i r spund şi eu la a ta.  2u vorbi cu domnul Dand= aşa, mucosule1 se r ăsti individul cu ceaf ă de taur. :e rup în buc ăţi, te... 4ărbatul cu ă p rul ă alb ă f cu înc un pas spre mormânt.  'ttt, "ac# :ar. 4ine. ; ăspuns contra r ăspuns. 2oi  prietenii mei şi cu mine  suntem membrii unei organiza ţiiăţfr eşti, cunoscut drept !ndivizii "ac# de ă :oate 3eseriile sau )ungaşii sau sub alte nume. 0istăm de foarte, foarte mult timp. 2oi ştim... ne amintim lucruri pe care ma&oritatea oamenilor le-au uitat. Vecile Cunoaşteri.  3agie. Cunoaşteţi un pic de magie, zise 4od. !ndividul dădu din cap, aprobator.  Dac ă vrei s ă-i spui aşa... 0ist ă o magie pe care o p reiei din moarte. Ceva părăseşte lumea, altceva p ătrunde în ea...  3i-aţi omorât familia pentru asta6 )entru magie6  ridicol1  2u. 2oi v-am ucis ca s ă neă ap r m. Cu mult ă timp în urm , unul dintre ai noştri  era în gipt, pe vremea piramidelor  a prev ăzut c ă într-o zi se va naşte un copil care va merge pe grani ţa dintre cei vii şi cei mor ţi. Dac ă acel copil va a&unge adult, asta va însemna sfârşitul ordinului nostru şi a tot ce ap ăr ăm noi. (m avut oameni care au urm ărit naşterile dinainte ca %on dra s ă fie sat, am supravegeat familia ta dinainte ca 2e5 (msterdam s ă devin ă 2e5 Qor#. i l-am trimis pe acel "ac# pe care l-am crezut cel mai bun, mai iute şi mai periculos, să ăvă ăvin ă de ac. ' fac lucrurile aşa cum ă seă cuvine, astfel încât s putem s ?I luăm to ţi &u&u r ăăi şi s ă-i facem s lucreze pentru ăţ noi, şi s men inem totul în funcţiune pentru ă înc cinci mii de ăă ani. 2umai c el n-a f cut asta... 4od se uit ă la cei trei b ărba i.ţ  l unde e6 De ce nu-i aici6

14

&u&u  spirit r ău, în credin ţele africane

 )utem să avem noi gri& ă de tine, spuse blondul. l are nas bun, dar acum e pe urmele prietenei tale. 2u putem s ă l ăs ăm nici un martor. 2u într-o asemenea situaţie. 4od se aplecă, îşi înfundă mâinile în buruienele de pe mormântul neîngri&it.  Veniţi şi prinde ţi-m ă, fu tot ce spuse el. 4londul rân&i, b ărbatul cu gât de taur se înt inse şi  da  pân ăşi domul Dand= f ăcu câ ţiva paşi înainte. 4od îşi înfipse degetele cât putu de adânc în iarb ă, îşi trase buzele, dezgolindu-şi dinţii, şi spuse trei cuvinte într-o limb ă ce fusese de&a vece înainte de naşterea +mului !ndigo.  /5a)#% T#e)#% 6#ava)a#% Descise poarta gulelor. 3ormântul se r ăsuci în sus, ca un cepeng. 4od v ăzu stele în ga ura adâncă de sub uş ă, v ăzu un întuneric plin cu lumini sclipitoare. !ndividul ca un taur, domnul :ar, care era pe marginea gropii, nu se putu opri şi se pr ăbuşi, surprins, în bezn ă. Domnul 2imble ăs ări c tre 4od, cu bra ţ ă ele întinse, ă s rind peste groap . 4od văzu individul oprindu-se în aer în pun ctul cel mai de sus al sal tului, îl v ăzu atârnând acolo o clipă, înainte s ă fie aspirat prin poarta gulelor, în adâncuri... Domnul Dand= r ămase la marginea por ţii gulelor, pe o mucie de piatr ă, şi se uit ă în &os. (poi îşi ridic ă privirea c ătre 4od şi zâmbi, strângând din buze.  2u ştiu ce ai făcut, spuse domnul Dand=. Dar nu are nici un efect, spuse el şi-şi scoase mâna înm ănuşat ă din buzunar, ţinând în ea un pistol, pe care-l îndreptă spre 4od. (r ăfi trebuit s fac asta acum treisprezece ani. 2u po i s ai ă ţ încredere în alţii. Dacă-i ceva important, trebuie să-l faci singur. Un vânt de deşert se ridic ă prin poarta gulelor ce era descis ă, un vânt fierbinte şi uscat, plin de nisip. !ar 4od zise*  (colo &os e un pustiu. Dac ăo ăs ţcau ă ăiăap , o s g seşti ă un pic. 0ist făpturi pe care le ţ po i mânca, ă ă dac o s te str duieşti din greu, dar nu te pune cu groaznicii nopţii. /ereşte-te de >oleim. ţ>ulele ă ă pot s - i ştearg amintirile şi s ă te trasforme în una dintre ele sau ăă pot ă s aştepte pân o s putrezeşti, iar atunci or s ă te ăm nânce. ţă )o i s scapi de ambele variante. Ţeava pistolului nu tremur ă. Domnul Dand= întreb ă*  De ce-mi spui cestiile astea6 4od ar ăt ă spre cimitir.  Din cauza lor, spuse el, iar când spuse cuvintele acestea, domnul Dand= privi într-o parte, pentru o clip ă, suficient pentru ca 4od s ă dispar ă. Domnul Dand= privi în dreapta, în stânga, dar 4od nu mai era lâng ă statuia sfăărâmat . Din adâncurile gropii ă ţ se auzi un ip t, ca vaietul singuratic al unei p ăs ări de noapte.

Domnul Dand= se uit ă în &ur, cu fruntea încruntat ă, cu trupul o mas ăde neotărâre şi furie.  Unde eşti6 mârâi el. ' ă te ia naiba1 Unde eşti6 ! se p ăru c ă aude un glas care zise*  )orţile gulelor apoi încise. 2u po i s-o ăă sunt f cute ca s fie descise, ţ laşi descis ă. )or ţ ileă vor s ăse încid . 4uza gropii se cl ătin ă şi se zgudui. Domnul Dand= mai apucase un cutremur, cu mul ţi ani ăîn ur m , în 4anglades. ă ă 'e întâmplar urm toarele* pământul seţ zgâl âi, domnul ă Dand= căăzu şi ă fuăgata s se p buşeasc în bezn , dar se prinse de piatra de mormânt căăzut , îşi întinse bra ele ţ ţ pe ea şi se inu bine. 2u ştia ce se afla sub el şi nici nu voia să afle. )ământul se cutremur ă , iar domnul ă ţ Dand= sim i c piatra de mormânt începu să alunece sub greutatea sa. 'e uită în sus. 4ăiatul era acolo, privind curios în &os, spre el.  (cum o s ă las poarta ă ăs se încid , ziseă4od. ăă Cred c , dac o s continui să te ţii de cestia aia, s-ar putea încide peste tine, strivindu-te, sau s-ar putea să te ă absoarbă pur şi simplu şi s te ţtransforme într-o parte a por ii. 2u ştiu. Dar ţo să- i dau ă o şans , ceea ă ce înseamn mai mult decât ai dat tu familiei mele. + zguduiturăăfurioas . Domnul ă Dand= se ăuit în ocii cenuşii ai b iatului şi în&ură. După care spuse*  2-o s ă scapi niciodat ă de noi. 2oi suntem !ndivizii "ac# de :oate 3eseriile. 'untem pretutindeni. 2u s-a terminat.  Cu voi s-a terminat, spuse 4od.  sfârşitul vostru şi a tot pentru ce a ţi luptat. (şa cum a prezis omul acela din gipt. Voi nu m-a iţ ucis. ( iţ fost pretutindeni. Dar acum s-a terminat, zise 4od şi zâmbi. (sta a f ăcut 'ilas, nu-i aşa6 (sta face acolo unde e. /igura domnului Dand= confirm ă tot ce b ănuise 4od. !ar 4od nu ştiu niciodat ă ce ar fi ăputut s spun domnul Dand=, pentru c ă ă individul dădu drumul pietrei de mormânt şi c ăzu încet în poarta gulelor ce era descisă.  ,e)# 6#arados" zise 4od. )oarta gulelor deveni din nou mormânt şi nimic mai mult. Ceva îl trase de mânecă. /ortinbras 4artleb= se uita în sus spre el.  4od1 !ndividul de lâng ă capel ă1 Urc ădealul. ***

!ndividul numit "ac# se l ăsase condus de n asul ăă ăs u. ţÎi p r sise pe ceilal i pentru c ă, printre altele, duoarea coloniei lui "ac# Dand= f ăcea imposibil de simţit ceva mai subtil. 2u putea ăg ăsiăb iatul dup miros. 2u ă în locul acela. 4 iatul mirosea ca şi cimitirul. Dar fata mirosea precum casa mamei sale, precum stropul de parfum care îi atinsese gâtul înainte s ă plece la şcoal ă în diminea aţ aceea. i mai mirosea ca o vic tim ă, ca sudoarea produs ă de fric ă, îşi zi se "ac#, mirosea a pradă. !ar acolo unde era ea avea s ă fie şi b ăiatul  mai devreme sau mai târziu. !ndividul numit "ac# urcă dealul, cu mâna ă ţpe pl selele ă cu itului. (proape c a&unsese în vârful colinei când îşi d ădu seama  era o intui ţie despre care ştia că-i adev ăă rat  c "ac# ţDand=ă şi ceilal i muriser . :ine" îşi zise el, a r ămas mai mult loc liber sus. (scensiunea în organiza ţie a individului numit "ac# se încetinise şi se oprise după ce nu reuşise să omoare toţi membrii familiei Dorian. ra ca şi cum nu se mai bucura de încredere. (cum  în curând  avea s ă se scimbe ceva. În vârful dealului, individul numit "ac# pierdu mirosul fetei. tia c ă era în apropiere. 'e întoarse pe propriile-i urme, ca din întâmplare, şi reg ăsi parfumul ei la vreo cincisprezece metri, lâng ă un mausoleu cu ă o uş deăămetal încis . (puc uşa şi o descise. 3irosul era acum mai puternic. )utea s ă adulmece c ă fata era speriat ă. :rase &os coşciugele, unul cîte unul, de pe rafturi, şi le lăă s ăs cad ă pe sol, spărgând lemnul veci, împr ăştiindu-le con ţinutul pe podeaua mausoleului. 2u, fata nu se ascunsese în nici unul dintre ele... (tunci unde6 0amină peretele. ra ă solid. ă 'e l s în ă patru la be, trase afar ultimul coşciug şi scotoci... 3âna sa descoperi o desciz ătur ă...  'carlett, strig ă el, încercând s ă-şi aminteasc ă felul în care o strigase când fusese domnul /rost, dar nu putu s ă mai reg ăseasc ă acea parte din el* el era individul numit "ac# şi doar atât. 'e târî în patru labe prin gaura din perete. Când 'carlett auzi zgomotul de distrugere de deasupra, o porni cu gri&ă în &os pe scări, cu mânaăăstâng pip ind peretele, ţ ă cu mâna dreapt inând inelul de cei cu % D-ul, care arunca suficient ă lumin ă pentru a-i permite ăă s vad unde săă-şi pun picioarele. ă (&unse la ca ă p tul treptelor de pi atr şi a&unse în c amera largă, cu inima b ătând puternic. ra speriată* speriat ă de amabilul domn /rost şi de pr ietenii s ăi şi mai îngrozitori$ speriată de încăperea aceea şi de amintirile despre ea* sincer vorbind, îi era un pic fric ă şi de 4od. (cesta nu mai era un b ăiat t ăcut, plin de mister, o leg ătur ă cu copil ăria ei. ra altceva, ceva ce nu era ciar om.

 3 ă întreb ce gândeşte m ămica ciar acum, îşi zise ea. + s ă sune întruna acasă la domnul /rost,ă ca s ăafle ă când ă o s m întorc. Dac ies vie din cestia asta, o s-o oblig s ă-mi cumpere un telefon.  ridiol. 'unt singura persoan ă din clasa mea care nu are propriul s ău telefon. i-şi mai zise*  3i-e dor de m ămica mea. 2u crezuse că un om se poate mişca ăatât de ă tăcut prin bezn , dar o mân înmănuşată se puse pe gura ei, iar o voce  pe care abia reuşi s-o recunoască drept cea a domnului /ost  spuse, f ăr ă nici o emo ţie*  Dacă faci pe deşteaptaă  dacţ faciăorice ă  î i tai gâtul. D din cap dac ai priceput. 'carlett dădu din cap. ***

4od văzu aosul de pe podeaua mausoleului familiei /robiser, sicriele dărâmate, ţ ăcu con inutul împr ştiatţ pe coridor. (colo era u mul i /robiseri şi /rob=seri, precum şi mul ţi )ett=feri, to ţi în diferite faze de indispozi ie ţ şi consternare.   de&a &os, îi spuse praim.  3ulţumesc, zise 4od şi se strecur ă prin gaur ă în interiorul dealului, apoi coborî pe sc ări. 4od vedea aşa cum v ădăţmor ii* vă zu treptele, v zu ă camera de la cap tul acestora. i când a&unse la &um ătatea sc ării îl v ăzu pe in dividul numit "ac# bra ul ţla spate şi-i inea la gât u n cu it de ţinând-o pe 'c arlett. ă ţ Îi r sucise ţ dezosat mare, ascuţit. !ndividul numit "ac# se uită în sus, în întuneric.  'alut, băiete, zise el. 4od nu spuse nimic, se concentr ă asupra dispari ţ ă iei, ă f cu înc un pas.  Crezi c ă nu pot s ă te v ăd, zise individul numit "ac#. (i dreptate. 2u pot. 2u ciar. Darţpot s ă- i mirosă frica. i pot s te aud ă mişcându-te, pot s te aud respirând. i ac um, c ă ştiu despre ă trucul t u deştept ţ ă cu di spari ia, pot s te simt. 'pune ceva. 'pune ceva încât s ă pot ă s aud, sau încep ă ăţ s tai buc ele din tânăra doamn ă. (i în ţeles6  Da, zise 4od, iar vocea sa r ăsun ă ăîn înc pere. ţ (m în eles.  4ine, spuse "ac#. Vino aici. ' ă discut ăm un pic. 4od începu s ă coboare treptele. 'e concentr ă asupra fricii, ridicând-o la nivelul panicii în încăpere, făcând teroarea ceva tangibil...  Încetează, zise individul numit "ac#. !ndiferent ce faci, nu mai face1

4od încet ă.  Crezi ţ căăţ poă i s - i faci num rul de magie ă cu mine6 întreb "ac#. tii cine sunt eu, b ăiete6  şti un "ac#, spuse 4od. 3i-ai omorât familia. i ar fi trebuit s ă m ă omori şi pe mine. "ac# ridică din sprânceană, apoi zise*  (r fi trebuit s ă te ucid6  +, da1 4 ătrânul a spus c ă dac ă a&ung adult ordinul vostru va fi distrus. (m crescut. :u ai dat greş şi ai pierdut.  +rdinul meu e0istă de dinainte de apariţia 4abilonului. 2imic nu ne poate vătăma.  2u ţi-au spus6 întreb ă 4od, care st ătea la cinci paşi de individul numit "ac#. i erau ultimii dintre indivizii numiţi "ac#. Cei din... Cracovia, Vancouver şi 3elbourne au murit cu to ţii.  4od, te rog, f ă-l s ă-mi dea drumul, zise 'carlett.  2u fii îng ri&orat ă, îi spuse 4od cu un c alm pe care nu-l sim ţea, apoi se adresă lui "ac#. 2-are nici unăă rost s -i faci ăr u.ă 2-are nici un rost s m omori. 2u înţelegi6 2u mai e0istă un ordin al !ndivizilor "ac# de :oate 3eseriile. 2u mai e0istă. "ac# dădu din cap, gânditor.  Dac ă e adev ărat, spuse "ac#, iar eu su nt acum un "ac#-singur-singurel, atunci am un motiv e0celent ca s ă v ă omor pe amândoi. 4od nu spuse nimic.  3ândrie, zise individul numit "ac#. 3ândria provocat ă de munca mea. 3ândria de a sfârşi ce-am început. Ce faci6 întrebă "ac#. %ui 4od i se zburli p ărul. 'im o prezen ca un cârcel de fum ţ iăîn înc pere ţă şi spuse*  2u-s eu. ste Ucigaşul. l p ăzeşte comoara care e îngropat ă aici.  2u min ţi1  2u minte, zise 'carlett.  adevărat.  (dev ărat6 Comoar 6 2u m face... ă ăîngropat ă UC!>(U% ) ĂF: C+3+(;( )2:;U ': Ă)G2.  Cine a spus asta6 întrebă individul numit "ac#, uitându-se în &ur.  %-ai auzit6 întrebă 4od, uimit.  %-am auzit, da, zise "ac#.  u n-am auzit nimic, spuse 'carlett.  Ce-i locul acesta, b ăiete6 întrebă individul numit "ac#. Unde suntem6 Înainte ca 4od s ă apuce ă s ăvorbeasc , vocea ăăUcigaşului gr i, r sunând în încăpere. (C':( ': %+CU% C+3+;!!. (C':( ': %+CU% )U:;!!. (C':(

': %+CU% ) C(; UC!>(U% Î% ) ĂF: ! U2D (:(): Ă' Ă' Î2:+(;CĂ ': Ă)G2U% ' ĂU.  "ac#6 zise 4od. !ndividul numit "ac# îşi l ăs ă capul într-o parte şi spuse*   plăăcut s -mi aud numele ăîn găura ta, b iete. Dac l-ai fi folosit mai înainte, te-aş fi găsit mai curând.  "ac#, care e numele meu adevărat6 Cum îmi spunea familia mea6  De ce te interesează asta, acum6  Ucigaşul mi-a spus s ă-mi descop ăr numele, r ăspunse "ac#. Care e numele meu6  ' ă mă gândesc... zise "ac#. ra )eter6 'au )aul6 'au ;oderic#  semeni cu un ;oderic#. )oate ai fost un 'tepen... !ndividul îşi b ătea &oc de b ăiat.  (i putea s ă-mi spui. ă+ricum ă ai s m omori, ă zise 4od, iar "ac# d du din umeri şi d ădu din cap în bezn ă, ca şi cum ar fi zis evident. Vreau s ă laşi fata s ă plece, spuse 4od. %as-o pe 'carlett să plece. "ac# privi prin întuneric şi zise*  (sta-i o piatră altar, nu-i aşa6  Cred c ă da.  i un cu ţit6 i o cup ă6 i o broş ă6 (cum individul zâmbea, în întuneric. 4od îi v ăzu zâmbetul pe figur ă, un zâmbet ciudat, încântat, ce părea complet nepotrivit pe figura aceea, un zâmbet de descoperire şi de în ţelegere. 'carlett nu vedea nimic, doar un întuneric ce uneori erupea în fulgerări în interiorul globilor ei oculari, dar auzea încântarea din glasul lui "ac#. !ar individul numit "ac# spunea*  Deci /răţia s-a terminat şi Întrunirea s-a sfârşit. ă iădac nu mai e0ist nici un "ac# de :oate 3eseriile în afar ă de mine, ce importan are asta6 )oate s ţă ă e0iste o nou ăăţ /r ie, mai puternic decât ultima. ă )U:;, îi ţinu isonul Ucigaşul.   perfect, spuse individul numit "ac#. Uită-te la noi. 'untem într-un loc pe care oamenii noştri l-au c ăutat mii de ani, având tot ce-i necesar pentru ceremonie. (şa ceva te po ate face s ă crezi în )ro viden ţă, nu-i aşa6 'au în rugăciunile tuturor indivizilor numiţi "ac# care au murit înaintea noastr ă, ca în momentul declinului nostru cel mai puternic s ă ne fie d ăruite toate astea. 4od simţea cu Ucigaşul asculta cuvintele lui "ac#, simţea un susur încet de aţţâ are ă ap rând ă în înc pere. !ndividul numit "ac# zise*

 4 ăiete, ă o s întind mâna. 'carlett, ţ cu ăă itul ă meu e înc lâng gâtul t u  deci nu î ncerca s ă fugi când 4 iete, o s -mi aşezi cupa, ţ ăo s - i dau ă drumul. ă cuţitul şi broşa în mân ă. C+3+(;( UC!>(U%U!, şopti vocea triplă. Î2:+:D(U2( ' Î2:+(;C Î2()+!. 2+! + ) ĂF!3 )2:;U ': Ă)G2. 4od se ap lec ă, lu ă obiectele de pe piatra de altar, le puse în palma descisă, înmănuşat ă, a lui "ac#. "ac# rân&i.  'carlett, am ţ s ă- i dau drumul.ă Când ţo s -miă trag cu itul, vreau s te întinzi cu faţa în &os pe sol, cu mîinile ă ăla ceaf ă. 'ă nu încerci nimic, c o s te omor în cinuri. (i în ţeles6 /ata îngi ţi în se c. (vea gura uscat ă, dar f ăcu un pas înainte. 3âna dreaptă, care-i fusese ăă r sucit laăspate, ţ ţera amor it şi fata sim ea numai ace în umăr. 'e întinse pe &os, cu obrazul ă ă pe ă p mântul b t torit. /untem morţi, îşi zise ea, ăf ăr nici cea mai ă ţmic emo ie. ra ca şi cum ar fi privit ceva ce se întâpl ă altora, o dram ă suprarealist ă ce se transformase în &ocul Crimă în întuneric. (uzi sunetul scos de "ac# apucându-l pe 4od... Vocea lui 4od zise*  Dă-i drumul. Vocea lui "ac#*  Dac ă ă o s ţ faci tot ce- i spun, n-oă s-oăomor. 2ici m car n-o s -i fac vreun rău.  2u te cred. a poate s ă te identifice.  2u, nu poate, spuse vocea de adult, sigur ă de sine, apoi ad ăug ă. Fece mii de ani, iar cu ţitul e înc ăascu ţit1 (dmiraţia din glasul s ău era palpabil ă.  4ăiete, vino şi îngenuncează pe piatra altar. Cu mîinile la spate. (cum1 ( :;CU: (:G: D 3U%: :!3), zise Ucigaşul, dar 'carlett auzi doar un sunet de târşâit, de parc ă nişte colaci imenşi s-ar fi târât prin înc ăpere. Însă individul numit "ac# auzise totul.  4 ăiete,ţ vrei ă s - i ştii numele ăţ ă înainte s ă- i v rs sângele pe piatr 6 4odă sim ţ ţi r ceala cu itului pe gât. !ar ţ în clipa aceea 4od în elese. :otul se încetini. :otul deveni clar.  Îmi cunosc numele, zise el. u sunt 2obod= +5ens. (cesta sunt. i, îngenunciat pe piatra altarului, totul i se păru foarte simplu.  Ucigaşule, spuse el, c ătre înc ăpere. :ot mai vrei un st ăpân6 UC!>(U% )ĂF: C+3+(;( )G2 Ă CG2D ' Î2:+(;C ': Ă)G2U%.  4ine, zise 4od, dar n-ai g ăsit în cele ă dină urm st ăpânul pe care îl c utai6 'imţea Ucigaşul agitându-se şi e0tinzându-se, auzea zgomotul ca un zgrepţănat al mii de ramuri uscate, ca şi cum ceva imens şi puternic îşi cro ia drum în interiorul înc ăperii. i atunci 4od îl v ăzu pentru prima oar ă pe Ucigaş. 2-

a fost niciodată în stare s ă descrie ulterior ceea ce v ăzuse* da, ceva uriaş$ ceva care avea trupul unui şarpe imens, dar cap de... de ce6 rau trei* trei capete, trei gâturi. /igurile erau moarte, de parc ă cineva construise nişte ă p puşi ăţ din buc i de cadavre de oameni şi de animale. /igurile erau acoperite cu modele purpurii, tatua&e în spirale de culoare indigo, ce transformau figurile moarte în f ăpturi cu e0presii stranii, monstruoase. /eţele Ucigaşului ăadulmecar aerul dină&urul ă lui "ac#, de parc ar fi vrut s -l muşte sau să-l mângâie.  Ce se întâmpl ă6 întreb ă "ac#. Ce-i asta6 Ce face6  'e numeşte Ucigaşul. ) ăzeşte locul acesta. (re nevoie de un st ăpân care să-i spun ă ăce ăs fac , zise 4od. "ac# cântări cuţitul de cremene în mână.  3inunat, îşi zise el, apoi ad ăug ă cu voce tare. 'igur, m ă aştepta pe mine. +, da. ste evident c ă eu sunt st ăpânul lui cel nou. Ucigaşul se învârtea prin interiorul camerei. ': Ă)G26 întreb ă el, ca un câine ce aşteptase r ăbd ător prea mult timp. 'puse din nou ': Ă)G2, ca şi cum ar fi degustat cuvântul, s ă vad ă ce gust are. (vea gust bun, aşa c ăîl mai spuse o dată, cu un oftat de uşurare şi de dor. ': Ă)G2... "ac# se uită în &os, spre 4od.  Cu treisprezece ani în urm ă am dat greş în privin ţa ta, iar acum ne-am întâlnit din nou.  sfârşitul unui ordin. Începutul altuia. %a revedere, băiete. Coborî cu o mânţă cu itul spre ă gâtul b iatului, ţ ăiar cu cealalt inu cupa.  4od, zise 4od. 2u b ăiete, ci 4od, ăă ad ug ă el, apoi ridic vocea. Ucigaşule, spuse el. Ce vei face cu noul t ău st ăpân6 Ucigaşul oft ă. 2+! Î% V+3 );+:"( )G2 Ă %( '/G;!:U% :!3)U%U!. UC!>(U% Î% V( Ţ!2 Î2 !2%% '(% )2:;U :+:D(U2( ! 2U-% V( % Ă'( 2!C!+D(:Ă 'Ă 'U)+;: );!C+%% %U3!!.  (tunci prote&ează-l, zise 4od. (cum1  u sunt stăpânul t ău. :e vei supune mie, spuse individul numit "ac#. UC!>(U% ( (:):(: );( 3U%: :!3), spuse vocea tripl ă a Ucigaşului, triumfătoare. (:G: D 3U%: :!3). Începu s ă-şi înf ăşoare inelele imense, leneşe, în &urul individului numit "ac#. !ndividul numit "ac#ăscŢăp cupa. inea acum ţ câte un ă cu it în fiecare mân  un cuţit de cremene şi un cu ţit cu mâner negru de os  şi zise*  Înapoi1 'tai la distanţă de mine1 2u te apropia1 !zbi cu cuţitul, în timp ce Ucigaşul se târa lâng ă el şi, cu o mişcare enorm ă, strivitoare, îl cuprinse pe individul numit "ac# în inelele sale. 4od fugi la 'carlett şi o a&ut ă s ă se ridice.  Vreau ă s ă v d, zise ea. ă ăVreau s v ăd ce se întâmpl . 'coase luminiţa ei cu %D şi o aprinse...

Ceea ce văzu 'carlett nu fu ceea ce vedea 4od. /ata nu-l vedea pe Ucigaş, iar acesta fu norocul ei. a îl vedea pe individul numit "ac#. Vedea frica de pe faţa acestuia, iar fricaăaceea îl f ăcea s arate aşa cum ar tase cândva domnul ă /rost. În groaza sa, devenise omul amabil care o dusese cu ma şina acas ă. "ac# plutea în aer, la doi, trei metri deasupra solului, izbind s ălbatic cu dou ă cu ţite în aer, încercând s ă loveaasc ă ceva ce 'carlett nu putea vedea, într-un efort ce, evident, nu avea nici un efect. Domnul /rost, individul numit "ac#, indiferent cine va fi fost, era târât şi îndepărtat de ei, era tras până când fu lipit, cu braţele şi picioarele întinse şi atârnând moi, de peretele încăperii. %ui 'carlett i se p ărea c ă domnul /rost era tras prin zid, era tras în stânc ă, era îngiţit de aceasta. 2u mai r ămase nimic vizibil din el, doar fa ţa. !ndividul ţipa ă s lbatic, disperat, ă r ăcnea ă ăla 4od s ă opreasc f ptura aceea, s -l salveze, te rog, te rog... apoi figura b ărbatului fu tras ă în zid şi vocea ăăă fu f cut s tac ... 4od se duse la altarul de piatr ă. %u ă ţ cu itul ăde piatr , cupa şi broşa de pe podea şi le pu se unde le e ra locul. % ăs ă cu ţitul de m etal negru acolo unde căzuse.  (veam impresia c ă ai spus ă c Ucigaşul nuăputea ăă s fac r u oamenilor, zise 'arlett. Credeam că nu poate face altceva decât s ă ne sperie.  Da, zise 4od. Dar voia un st ăpân pe care s ă-l prote&eze. (şa mi-a spus ciar el.  (dică tu ştiai, spuse 'carlett. tiai ce se va întâmpla.  Da. 'peram să se întâmple aşa. 4od o a &ut ăă s urce pe ăscar ă ă şi s ias în aosul din mausoleul familiei /robiser.

ă

 :rebuie săţă fac cur enie, zise 4od, cu un ton obişnuit,ă iar 'carlett încerc să nu se uite la lucrurile de pe podea. !eşiră în cimitir. 'carlett mai spuse o dat ă, cu glas monoton*  tiai ce se va întâmpla. De data asta, 4od nu zise nimic. /ata se uită la el ca şi cum n-ar fi ştiut prea bine la ce se uit ă.  Deci ştiai. tiai c ă Ucigaşul avea s ă-l ia. De aceea m-ai ascuns acolo6 (sta a fost6 u am fost momeala6  2-a fost aşa, zise 4od. Dar suntem în via ţă, nu-i aşa6 !ar el nu ne va mai provoca necazuri. 'carlett simţi furia şi mânia crescând în ea. :eama îi disp ăruse, iar acum răm sese doar ceea ce trebuia ă ă eliminat, r cnit. %upt împotriva acestei nevoi.  i cu ceilalţi ce s-a întâmplat6 !-ai omorât şi pe ei6  2-am omorât pe nimeni.  (tunci unde sunt6

 Unul dintre ei este în fundul unui mormânt adânc, cu glezna rupt ă. Ceilalţi trei sunt undeva, departe.  2u i-ai omorât6  4ineînţeles c ă nu, spuse 4od. (ceasta este casa mea. De ce aş fi dorit să-i am aici pentru restul timpului6 >ata, totul e bine, ad ăug ă el. (m rezolvat treaba. 'carlett făcu un pas, îndep ărtându-se de el.  2u eşti un om. +amenii nu ac ţioneaz ă ca tine. :u eşti la fel de r ău ca şi el. şti un monstru. 4od simăţi c sângele i se scurge ţădin ă fa . Dup tot ce gândise în noaptea aceea, după tot ce se întâmplase, asta era lucrul cel mai greu de îndurat.  2u, zise el. 2-a fost aşa. 'carlett începu să se îndep ărteze de 4od. /ăcu un pas, doi, era gata ăă s fug ă ă, s ăse întoarc şi s goneasc nebuneşte, cu disperare, prin cimitirul luminat de lun ă, când un b ărbat înalt, îmbrăcat în catifeaăneagr , îiă puse ţ o mân pe bra şi zise*  Cred c ă eşti nedreapt cu 4od. ă ă Dar ă nu m ăîndoiesc c vei fi mai fericit ţ dacă nu- i vei aminti nimic din ătoate acestea. ă 9ai s mergem înpreun , noi doi, şi să discutăm despre cele ce ţi s-au întâmplat în ultimele zile, şi despre ce ar fi înţţelept ă s - i aminteşti şi ceţ ar ă fi mai bine s ui i.  'ilas, zise 4od, nu poăţi s faci asta.ţ2u po ă i s-o faci s m uite.  Va fi mai bine aşa, spuse 'ilas, f ăr ă intona ţie. )entru ea, poate şi pentru noi to ţi.  u nu am nimic de zis în cestia asta6 întrebă 'carlett. 'ilas nu spuse nimic. 4od făcu un pas spre 'carlett şi spuse*

ăă

 >ata, s-a terminat. tiu că a fost greu. Dar am reuşit. :u şi cu mine. !am învins. Capul fetei se cl ătina uşor, ca şi cu m ar fi negat tot ce v ăzuse, tot ce trăise. 'carlett se uită la 'ilas şi zise doar*  Vreau s ăm ă duc acas ă ă . V rog1 'ilas d ădu din cap. 3erse împreun ă cu fata pe o alee care-i duse pân ăla ieşirea din cimitir. 4od se uită la 'carlett în timp ce aceasta pleca, sperând c ă se va întoarce şi se va uita în urm ă, c ă-i va zâmbi sau se va uita pur şi simplu la el, făr team în priviri. Dar 'carlett ă nu se întoarse. )lec pur şi simplu. 4od se întoarse în mausoleu. :rebuia s ă fac s pun ă ceva,ăaşa c ăîncepu ă la loc coşciugele d ărâmate, ă s înl tureă ăresturile, ăs pun oasele împr ştiate la loc în sicrie, descoperind dezam ăgit c ă nici unul dintre mul iiţ /robiseri, /rob=seri şi ) ettiferi strânşi în &ur ca s ă-l priveasc ă ănuăp rea s ştie care oase trebuiau puse în fiecare sicriu.

***

Un b ărbat o aduse pe 'carlett acas ă. 3ai târziu, mama lui 'carlett nu-şi mai aminti ce-i spusese b ărbatul acela, dar aflase, spre dezam ăgirea ei, c ă amabilul "a= /rost fusese silit s ă păăr seasc ă oraşul. 4ărbatul discutase cu ă ele ăîn ţbu c t rie, despre vie ile şi vi sele lor, iar la sfârşitul conversa ţiei mama lui 'carlett decisese, cumva, c ă aveau s ă se întoarcă la >lasgo5* 'carlett ă ăavea ă s fie fericit ă s se afle în apropierea tat lui său şi s ă-şi revad ă vecii prieteni. 'ilas leă l ăăs pe fat şi pe mama eiăvorbind ă în buc t rie, discutând despre problemele reîntoarcerii în 'co ţia, iar 2oona îi promise lui 'carlett s ă-i cumpere un telefon al ei. Cel e dou ă abia de-şi aminteau c ă 'ilas fusese acolo, pentru c ă lui îi pl ăcea s ă fie aşa. 'ilas se întoarse în cimitir şi-l g ăsi pe 4od stând în amfiteatru, lâng ă obelisc, moorât la fa ţă.  Cum se simte6  !-am luat amintirile, zise 'ilas. 'e vor întoarce la >lasgo5. /ata are prieteni acolo.  Cum ai putut s-o faci s ă m ă uite6  +amenii vor s ă uite lucrurile imposibile, spuse 'ilas. (sta le face lumea mai sigur ă.  + plăceam, zise 4od.  Îmi pare r ău. 4od încercăă s zâmbeasc , dar nu ă ă reuşi ă s g seasc un zâmbet în sine.  +amenii ăia... vorbeau de necazuri pe care le-au avut în Cracovia, în 3elbourne şi Vancouver. :u ai fost, nu-i aşa6  2-am fost singur, răspunse 'ilas.  Domnişoara %upescu6 întreb ă 4od, apoi ad ăăă ug , v zând e0presia de pe faţa paznicului său. Domnişoara %upescu e bine6 'ilas ăcl ătin din cap, iarţpentru o clip ă fa a sa fu prea teribil pentru ca ă 4od s-o poat ă suporta.  ( luptat cu cura&. ( luptat pentru tine, 4od. !ar 4od zise*  Ucigaşul l-a luat pe individul numit "ac#. (l ţi trei au trecut prin poarta gulelor. 3a i e unul r ănit, dar înc ă înţă via , în fundul mormântului familiei Carstairs.  l e ultimul dintre indivizii numi ţi "ac#, spuse 'ilas. :rebuie totuşi s ă discut cu el, înainte de r ăs ăritul soarelui.

Vântul care b ătea prin cimitir era rece, dar nici b ărbatul, nici b ăiatul nu păreau s ă-l simt ă.  i îi era frică de mine, zise 4od.  Da.  De ce6 !-am salvat via ţa. 2u-s un om r ău. i sunt e0act ca ea. i eu sunt viu, zise el, apoi întrebă, dup ă un timp. Cum a murit domnişoara %upescu6  Vite&eşte, r ăspunse 'ilas. În ăă lupt .ţ(p rându-i pe al ii. +cii lui 4od erau întunecaţi.  :rebuia s-o aduci aici. '-o înmormânt ăm aici. (tunci aş fi putut s ă vorbeasc cu ea.  (sta nu era o op ţiune, r ăspunse 'ilas. 4od simţi c ă-l ustur ă ocii şi zise*  +bişnuia s ă-mi spun ă Nimeni>. 2-o s ă mai îmi spun ă nimeni aşa, niciodată.  3ergem s ă-ţ i că ut ă m mâncare6 îi propuse 'ilas.  Vrei s ă vin cu tine6  2u mai încearc ă nimeni s ă te omoare, zise 'ilas. 2u acum. Dar anumite lucruri nu se vor ma i întâmpla niciodat ă. Deci, r ăspunsul este da. Ce-ai vrea s ă mănânci6 4od se gândi săă-iăr spund c nu-i e foame,ă darţ nu era adev rat. 'im ea un pic de grea ţă, un pic de ame ţ ă eal şi murea de foame.  )izza6 suger ă el. 3erseră prin cimitir ă ăşi ie şir pe poart . ăÎn timp ce 4o d mergea, v zu locuitorii cimitirului, dar aceştia îi l ăsar ă ă pe b iat şi p e paznicul ăă ă s u s treac , făără s scoat oă vorb . Doar priveau. ă 4od încerc pentru a&utor,ţ s -şi e0prime recunoştin a, ă ăţ s ăle mul umeasc ă dar morţii nu spuser ă nimic. %uminile restaurantului cu pizza erau str ălucitoare, mai str ălucitoare decât ar fi trebuit pentru ca 4od s ă se ă simt bine.ă 'e aşez împreun cu 'ilas în fundul ă localului, iar 'ilas îi ar ă ăt ă cum ăs foloseasc ună meniu, cum s comande mâncare. 7'ilas comand ă un paar cuă ap şi ăă o salat mic pentru el însuşi, pe care o tot plimbă cu furculi ţa prin farfurie, dar pe care nu o duse la buze.8 4od îşi mâncă pizza cu mâinile şi cu en tuziasm. 2u puse întreb ări. 'ilas avea săă-i spun totul, la momentul potrivit, ăă sau nu avea s -i spun nimic.  2oi am ştiut despre ei, zise 'ilas. Despre indivizii numi ţi "ac#... de mult timp... Da r îi cunoşteam doar pr in rezultatul activit ăţilor lor. ă4 nuiam ă c în spatele lor e0ista o organizaţie, dar ei o ascundeau foarte bine. i au venit după voi, şi ţi-au ucis familia. :reptat, am fost în stare s ă le dau de urm ă.  (cest noi înseamnă tu şi domnişoara %upescu6 15

În limba român ă, în srcinal8.

 2oi şi al ţii ca noi.  >arda de onoare, zise 4od.  Cum de-ai auzit... întreb ă 'ilas. 2u conteaz ă. Copiii au urec#i bune" aşa se zice... Da, >arda de onoare. 'ilas îşi lu ă paarul cu ap ă, îl duse la buze, le umezi, apoi puse paarul înapoi pe tăblia lustruită a mesei. 'uprafa ă ţa t bliei era aproapeă caă o oglind , iar dac s-ar fi uitat cineva, ar fi observat că b ărbatul cel înalt nu era reflectat.  Deci acum, când ai terminat... ai terminat cu toate astea... + s ă r ămâi6 întrebă 4od.  3i-am dat cuvântul, zise 'ilas. + s ă fiu aici pân ă o s ăcreşti.  (m crescut, spuse 4od.  2u, îl contrazise 'ilas. şti aproape adult, dar încă nu eşti adult. )use o bancnot ă de zece lire pe t ăblia mesei.  /ata aceea, 'carlett... întreb ă 4od. De ce era atât de speriat ă de mine6 Dar 'ilas nu zise nimic, iar întrebarea r ămase în aer. :ân ărul ieşi din pizzeria luminată în întunericul care-l aştepta şi ţcu rând ţcei ă doi fur îngi i i de noapte.

Capitolul opt

Plecări i desp ăr ţiri

Uneori nu m ai puteaţ să ă vad mor ii. )ovestea asta ă începuse cu o lun , două în urmă, prin aprilie sau prin mai. %a început se întâmplase ocazional, dar acum părea s ă se întâmple din ce în ce mai des. %umea se scimba. 4od se plimba prin partea de nord-vest a cimitirului, prin v ălm ăşagul de iederă ce atârna de o tis ă şi aproape c ă astupa ieşirea din )romenada gipteanăă. V zu o vulpe ă roşcat ă ăşi o pisic neagr , mare, cu guler şi labe albe, care conversau împreunăă în mi&locul ă c r rii. Când 4od ăse apropie, ele îşi ridicar privirea, tresăărir şi fugir ă ă în tuf rişuri, ca şi cum ar fi fost surprinse conspirând.  Ciudat, îşi spuse el.

Cunoştea vulpea aceea de când fusese pui, iar pisica se plimbase prin cimitir de când îşi amintea 4od. le îl cunoşteau. Dac ă erau în dispozi ie ţ prietenoasă, îl l ăsau s ă le mângâie. 4od încerc prin ieder ă ăă s treac ă ă , dar descoperi ă c nu putea. 'e aplec , împinse iedera într-o parte şi se strecură pe lângă ea. 3erse pe cărare atent, evitând şanţurile şi gropile, pân ă a&unse la piatra impresionant ă de mormânt ce însemna locul de odină veşnică al lui (lonso :omas >arcia "ones, 7?EJ  ?LK, Călătorule" stai i odi#nete'te 8. 4od venea aici de câteva luni, la câteva zile odat ă. (lonso "ones fusese prin toat ă lumea şi-i ă ăpl cea s ă-i povesteasc ă ă lui 4od despre c l toriile sa le. Începea prin a spune*  3ie nu mi s-a întâmplat niciodată ceva interesant. (poi ad ăuga, moroc ănos*  i ţi-am spus de&a toate poveştile mele. După aceea, ocii îi luceau şi spunea*  Cu e0cepţia... ţi-am povestit vreodat ă despre...6 !ar următoarele sale cuvinte erau*  ... felul în care am evadat din 3oscova6 sau$  ... felul în care am pierdut o min ă de aur din (las#a, min ă care valora o avere6 sau  ... panica vitelor din pampas6 4od clătina întotdeauna din cap şi privea plin de aşteptare, iar în curând capul îi vâ&âia de atâtea poveşti despre cura& şi aventuri, poveşti despre fecioare minunate s ărutate, ă despre ă ă ţ r uf c tori împuşcaţ i cu p istoalele sau omorâ i cu spada, despre saci cu aur, cu diamante cât vârful degetului mare, despre oraşe dispărute şi de spre mun ţi uriaşi, despre trenuri cu ab uri şi cor ăbii cu pânze, despre pampas, oceane, deşerturi şi tundr ă. 4od se d use la piatra ascu ăţit  înalt , sculptat ă ă ţ ă cu tor e r sturnate, şi aşteptă,ădar nu v zuăpe nimeni. Îl strig ăpe (lonso "ones, ciar cioc ni în latura pietrei de mormânt, dar nu primi r ăspuns. 4od se aplec ă, ca s ă-şi vâre capul în mormânt şi s ă-şi strige prietenul, dar în loc ca ţeasta sa s ă se strecoare prin materia solid ă ca oăumbr ce trece printr-o ă umbr ă ă mai întunecat , capul s u se izbi de sol cu un boc ănit puternic şi dureros. 'trig ă din nou, dar nu v ăzu nimic, nu v ăzu pe nimeni şi îşi croi cu prin ă gri& dum ă înapoi ă ţă v lm şagul de verdea şi de pietre cenuşii, întorcându-se pe c ărare. :rei ţco ofene ăţă c rateăpe un p ducel îşi luară zborul când trecu pe lângă ele. 2u văzu nici un suflet până a&unse pe panta de sud-vest a cimitirului, unde putea fi ăv ăzut silueta ă familiar a maicii ăă 'laugter, ă m runt , cu boneta ei înalt

şi cu pelerin ă, care mergea printre pietrele de mormânt, cu capul plecat, uitându-se la florile sălbatice.  Vino aici, b ăiete1 ă strig ea. (ici creşte condurul ă ă doamnei s lbatic. (dun câteva flori pentru mine şi pune-le pe piatrea mormântului meu. (şa că 4od adună nişte flori roşii şi galbene, apoi le duse la piatra funerar ă a maicii 'laugter, atât de cr ăpat ă , deăroas ăşi de ă m cinat de vreme, încât pe ea scria doar

%(U>9 ?B, lucru care îi z ăp ăcise pe istoricii localnici mai bine de o sut ă de ani. 4od aşeză plin de respect florile în fa ţa pietrei. 3aica 'laugter îi zâmbi.  şti un ă fl ăc u bun. 2u ştiuăce-o să ăne facem f r tine.  3ulţumesc, zise 4od. Undeţ sunt toă i6 'unte i prima persoan pe care am văzut-o în noaptea asta. 3aica 'laugter se uit ă atent ă la el.  Ce-ai p ăţit la frunte6  3-am lovit de mormântul domnului "ones. ra solid. u... Dar maica 'laugter strânse din buze şi cl ătin ă din cap. +cii ei b ătrâni şi strălucitori îl priveau cercetător pe 4od de sub boneta sa.  Când te-am strigat ţ i-am zis băiete, nu-i aşa6 Dar timpul trece cât ai clipi, iar acum tu eşti de&a un tân ăr, nu-i aşa6 Câ ţi ani ai6  Cred că vreo cincisprezece. Dar m ă simt ca întotdeauna, zise 4od. 3aica 'laugter îl întrerupse*  i eu m ă simt aşa cum ţă m sim eam când ăă eram mititic şi f ceam salbe de margarete pe păşune. :u eşti întotdeauna tu, iar asta nu se scimb ă, şi tu te scimbi făăr încetare, ăă ţă f r s po i s faci ţ nimic în privin a asta. 'e aşeză pe piatra spart ă şi spuse*  Îmi amintesc cum erai în noaptea în care ai venit aici, b ăiete. (m spus* @2u putem ă ăăs ăţ-l l s m pe micu s plece@, iar mama ţ ta a f ost de acord, iar to i ceilalţi au început ă s se ă certe ă pân când a ap rut Doamna în cenuşiu. @%ocuitori ai cimitirului, asculta ţi-o pe maica 'laugter@, a zis ea. @2 u mai ave ţi mil ă în oasele voastre6 @. (poi to ţi au fost de acord cu mine, spuse ea şi cl ătin ădin capul ei micuţ. (ici nu se întâmpl ă ăămulte ca s fac zilele deosebite de celelalte. (notimpurile se scimbă. !edera creşte. )ietrele de mormânt se pr ăbuşesc. Dar venirea ta aici... ei bine, sunt bucuroas ă c ă ai venit, asta-i tot. 'e ridic ă şi scoase o bucat deă pânz din mânec , scuip pe ea, ă ă murdar ă ă se întinse cât putu în sus şi şterse sângele de pe fruntea lui 4od.  >ata, asta ar trebui s ă te fac ă prezentabil, spuse ea cu severitate. 2u prea ştiu când o s ă te mai v ăd. (i gri& ăde tine. 16

%aug  râs

4od se sim ţea stân&enit, într-un fel pe care nu-şi amintea s ă-l mai fi sim ţit vreodată. 'e întoarse la mo rmântul familiei +5ens şi ă ă fu în ă cântat s vad c ambii păţ rin lâng mormânt. Când se apropie, încântarea sa se ă i ai s i îl aşteptau ă transformă în îngri&orare* de ce st ăteau domnul şi doamna +5ens aşa, câte unul de fiecare parte a mormântului, precum persona&ele dintr-o fereastră cu vitralii6 2u putea s ă descifreze nimic pe fe ţele lor. :atălăsă u f cu un pas ţă în fa şi zise*  4ună seara, 4od. 'per c ă eşti bine.  'uficient de bine, zise 4od, pentru c ă aşa r ăspundea domnul +5ens prietenilor săi, când aceştia îi puneau aceeaşi întrebare.  Doamna +5ens şi cu mine ne-am petrecut vie ţile dorind s ă avem un copil, spuse domnul +5ens. 2u cred c ă am fi putut avea un tân ăr mai bun decât tine, 4od. 'e uit ă la fiul s ău cu mândrie.  3da, mulţumesc dar... zise 4od şi se întoarse c ătre mama sa, convins c ă putea s-o facă s ă-i spun ă ce se întâmpla, dar ea nu mai era acolo.  Unde a plecat6  +1 Da, zise domnul +5ens, ce p ărea s ă nu fie în apele lui. tii cum e 4ets=. 0istă lucruri, timpuri. 3da, nu ştiu ce s ă spun. :u ştii6  2u, r ăspunse 4od.  Cred c ă 'ilas te aşteapt ă ă, spuse ă tat l lui şi disp ru. :recuse de miezul nopţii. 4od se duse spre capela cea vece. Copacul care crescuse în &geabul de scurgere al clopotni ţei c ăzuse în timpul ultimei furtuni, luând cu el o mână de olane de ardezie neagr ă de pe acoperiş. 4od aşteptă pe banca de lemn cenuşiu, dar nu se vedea nici urm ăde 'ilas.

Începu ăs ă bat vântul. ra târziu, ă ăîntr-o sear de var , când crepuscului durează veşnic, era cald, dar senin, ăă îns ţ 4od sim ă ăi c i se face piele de g in pe braţe. + voce îi zise la urece*  'pune că ţi-a fost dor de mine, prostule.  %iza6 întreb ă 4od. 2-o mai văzuse sau auzise pe fata vr ă&itoare de peste un an  din noaptea cu indivizii "ac# de :oate 3eseriile.  Unde ai fost6  (m privit, zise ea. + doamn ă trebuie s ăspun ătot ce face6  3-ai privit pe mine6 întrebă 4od. Vocea %izei, lângă urecea lui, zise*

 Într-adevăr, 2obod= +5ens, ţ ă via a e irosit ă cu cei vii.)entru c unul dintre noi e prea prost ca săăătr iasc , şi acela nu sunt eu.ţ 'pune-mi c o s - i fie dor de ăă mine.  Unde pleci6 întreb ă 4od. 'igur c ă o s ă-mi fie dor de tine, indiferent unde te-ai duce...  şti prea prost, şopti vocea %izei 9empstoc#, iar 4od sim ţi atingerea

ă

mâinii ei pe mâna sa. )rea prost ca s ă tr ăieşti. (tingerea buzelor ei pe obraz, la col ţul buzelor. /ata ăă îl s ţrut cu blânde e, iar el era prea uluit, prea surprins ca s ăştie ce s ăfac ă. Vocea ei zise*  i mie o să-mi fie dor de tine. Veşnic. + rafală de vânt îi ciufuli p ărul lui 4od  dac ă nu fusese atingerea mâinii ei  iar 4od îşi d ădu seama ăă ă c r m seseăsingur pe banc . 'e ridic ă. 'e duse la uşa capelei, ridic ă piatra de ă lângă portic şi ălu ceia de rezerv , lăsat acolo de un cioclu ă mort de mult vreme. ă Descuie ă uşa mare de lemn, f r să mai verifice ea. Uşa se descise scâr âind, ă ăă dac poate s treac prin ţ protestând. !nteriorul capelei era întunecos, iar 4od se pomeni mi&indu-şi ocii, încercând să vadă.  !ntră, 4od, spuse vocea lui 'ilas.  2u v ăd nimic, spuse 4od.  prea întuneric.  De&a6 zise 'ilas şi oft ă. 4od auzi un foşnet de catifea, apoi un cibrit fu frecat, scoase o flac ăr ă, fu folosit pentru a aprinde dou ă lumân ări imense ca st ăteau într-un candelabru din lemn sculptat din fundul înc ăperii. 4od putul ăă s -l vad ă pe paznicul s u stând lângă o valiz ă mare de piele, de felul celor numite geamantan pentru vapor  suficient de mare pentru ca un om înalt s ă se poat ă gemui şi dormi în interiorul lui. (lături se afla geanta de piele neagr ă a lui 'ilas, pe care 4od o mai v ăzuse în câteva ocazii, dar pe care o g ăsea impresionant ă. >eamantanul pentru vapor era c ăptuşit cu cearşafuri. 4od puse mâna în geamantanul gol, pipăi cearşaful de m ătase, atinse p ământul uscat.  (ici dormi6 întreb ă el.  Da, când sunt departe de cas ă, r ăspunse 'ilas. 4od fu surprins* 'ilas fusese aici de când îşi amintea el, şi ciar mai înainte de asta. 'ilas cl ătin ă din cap.  Casa mea e departe e locul acesta, zise el. Da c ă o mai fi locuibil ă. (u fost probleme în ţara mea natal ă şi nu-s ăconvins ă c o s o mai g sesc la întoarcere.

 :e întorci6 întreb ă 4od, spunându-şi c ă lucrurile ce p ăreau imuabile se scimbau. )leci cu adevărat6 Dar eşti paznicul meu...  (m fost paznicul t ău. (cum eşti suficient de mare ca s ă te p ăzeşti singur. (m alte lucruri de p ăzit. 'ilas încise capacul valizei de piele cafenie şi începu s ă strâng ă curele, s ă prindă catarame.  2u pot s ă r ămân aici, în cimitir6  2u poţi, zise 'ilas, mai blând 4od s -i fi spus vreodat ă decât ă şi amintea ă ceva. :o ţi cei de aici şi-au ăţ tr ităvie ile, ciar dac unele au fost scurte. (cum e rândul t ău. :rebuie s ă tr ăieşti.  )ot s ă vin cu tine6 'ilas cl ătin ă din cap.  + s ăte mai v ăd6  )oate. În vocea lui 'ilas era blândeţe  şi ceva mai mult.  Ciar dac ă tuăăo s m vezi ăă sau n-o s m vezi,ăăeu sunt convins c o s te mai v ăd. )use valiza de piele lâng ă perete şi se duse la uşa din col ţul îndep ărtat.  Urmeaz ă-m ă. 4od merse în urma lui 'ilas, coborî dup ă el pe scara în spiral ă ce ducea în criptă.  3i-am permis s ăă preg ătesc o va liz pentru ă tine, îi e0 plic 'ilas, când a&unseră la capul sc ării. )e o gr ăţ mad se afla o vali&oar din piele, o ă ă ă de c r i muceg ite cu imnuri ă copie în minuatură a celei a lui 'ilas.  %ucrurile tale sunt toate aici, zise 'ilas.  'ilas, spune-mi câte ceva despre >arda de onoare, îl rug ă 4od. :u faci parte din ea. Domnişoara %upescu a f ăcut parte din ea. Cine a mai f ăcut parte6 'unteţi mul ţi6 Ce face ţi6  2u facem suficient, zise 'ilas. În cea mai mare parte a timpului, p ăzim graniţele. ă ă (pţ r m grani eleăde tot felul de f pturi.  Ce fel de graniţe6 'ilas nu spuse nimic.  (dică faceţi ceva cum a fost oprirea individului numit "ac# şi a oamenilor lui6  2oi facem ce trebuie s ă facem zise 'ilas, cu glas ce p ărea obosit.  Dar ai f ăcut ce era corect. (dic ă i-ai oprit pe indivizii numi ţi "ac#. rau groaznici. rau nişte monştri. 'ilas se apropie de 4od, iar asta îl sili pe tân ăr s ă-şi l ăse capul pe spate, ca să poat ă privi ţ ăfa a b rbatului înalt.

 2u am f ăcut întotdeauna ce e corect. Când eram mai tân ăr... am f ăcut lucruri mai rele decît "ac#. 3ai rele decât oricine. 4od, atunci eram un monstru, eram mai rău decât un monstru. %ui 4od nu-i trecu pr in minte c ă pazniculă s u putea ă ă s ă mint sau s glumească. tia c ă i se spunea adev ărul.  Dar nu mai eşti aşa de mult ă vreme, nu-i aşa6 întreb ă el.  +amenii se scimb ă, spuse 'ilas şi r ămase t ăcut. 4od se întreb ă dac ă paznicul s ău îşi amintea ceva anume. (poi 'ilas zise*  :inere, a fost o onoare s ă fiu paznicul t ău. După aceea, vârî mâna în interiorul pelerinei şi o scoase ţinând un portofel veci şi uzat.   pentru tine. !a-l. 4od luă portofelul, dar nu-l descise.  Conţine bani. 'uficient pentru un început în lume, dar nimic mai mult.  3-am dus ast ăzi s ă-l v ăd pe (lonso "ones, dar nu era acolo  sau era, dar eu n-am putut ăs ă-l v d. ă (m vrutăs -mi povesteasc ă despre locurile îndep rtate pe care le-a vizitat. Despre insule, delfini, ge ţari şi mun ţi. Despre locuri în care oamenii se îmbrac ă ă ă şi m nânc în feluri ciudate, ă spuse 4od, apoi ezit . %ocurile acelea... 'unt înc ă acolo. (dic ă ă e0ist o lume ă înteag ă ăă. )ot s-o v d6 )ot s m duc acolo6 'ilas d ădu din cap.  Da, e0istă o lume întreag ă. În buzunarul interior al valizei ai un paşaport.  pe numele 2obod= +5ens. i n-a fost uşor s ă-l ob ţin.  i dac ă oăăs m r zgândesc, ă ăă o s pot s mă întorc aici6 întreb 4od, apoi îşi răspunse singur la întrebare. ă ă ă Dacă o s m întorc, aici o s fie doar un loc, no s ă mai fie acas ă.  Vrei s ă te conduc ăpân la poarta ţă dinăfa 6 întreb 'ilas. 4od cl ătin ă din cap.   mai bine s ă plec singur. 9mmm... 'ilas... ă ă ă Dac o s ai vreodat necazuri, caut ă-m ă . ă+ s ăvin s te a&ut.  u nu am niciodat ă necazuri, r ăspunse 'ilas.  2u. Cred c ă nu ai. Dac ă, totuşi... În cripta cea vece era întuneric, mirosea o mucegai, a umezeal ă şi a pietre veci. i, pentru prima oar ă, ăcriptaă p ru s fieă foarte mic ...  Vreau ţ ă s ă v d via a, spuse ţ 4od. Vreau s-o ăin în mâinile mele. Vreau s las o urmă pe nisipul unei insule pustii. Vreau s ă &oc fotbal cu oamenii. Vreau, zise el şi se opri şi se gândi, vreautotul.  /oarte bine, zise 'ilas, apoi îşi ridică mîna, ca şi cum şi-ar fi dat la o parte părul din oci  un g est foarte nepotrivit ă pentru ăă el. Dac o s am cea mai mic bănuial ăăă c o s amănecazuri, ă o s trimit dup tine.

 Ciar dac ă nu o s ă ai cu adev ărat probleme6  0act. )e marginea buzelor lui 'ilas apăruse ceva ce ar fi putut fi un zâmbet, ar fi putut să fie regret sau ar fi putut s ă fie doar un efect al umbrei.  4ine, atunci la revedere, 'ilas, zise 4od şi întinse mâna, aşa cum f ăcea când era un b ăie ţel, iar 'ilar o lu ă în mâna sa de c uloarea fildeşului veci şi o strânse cu gravitate.  %a revedere, 2obod= +5ens. 4od îşi lu ă vali&oara. Descise uşa şi ieşi ădin ăă cript , apoi urc panta c tre cărare ăă f r s se uite ă în urm . :recuse de mult ora la care se încuiau porţile. 4od se întrebă, în timp ce se apropia de ele, dac ăţ por ă ileăîl ăvor l sa s treac prin ă ele sau va trebui s se întoarcă ăla capel ca s ia ceia, dar ăcând a&unse ă la intrare g si uşa cea mic , pentru pietoni, neîncuiat ă şi descis ă ă larg, de parc cimitirul ă însuşi îşi lua r mas bun. + siluetăăalb ă , dolofan , aştepta ţ în fa a uşii descise, iar femeia îi zâmbi în timp ce se apropia de ea, şi în ocii ei sclipeau lacrimi în lumina lunii.  4un ă, mam ă, spuse 4od. Doamna +5ens îşi frec ă ocii cu un deget, apoi îi şterse ă ăţ cu şor ul şi cl tin din cap.  tii ce ai de f ăcut6 întreb ăea. ă  ' ă v d lumea, ă spuse 4od. ă' dau de necazuri. ă ' ies din necazuri. ' vizitez &ungle, vulcani, deşerturi şi insule. i oameni. Vreau s ă întâlnesc o mulţime de oameni. Doamna +5ens nu-i r ăspunse imediat. 'e uit ă la el, apoi începu s ăcânte un cântec, despe care 4od îşi aminti c ă i-l cânta când era mititel, un cântec pe care obişnuia să-l cânte când voia s ă-l adoarm ă pe când era mic. *ormi" puiul meu" *ormi până te trezeti Atunci o să vezi lumea" *acă nu )reesc...  2u greşeşti, şopti 4od. + s-o v ăd. /ărută iubita *ansează o var ă 0ăsete'ţi un nume 1i o comoar ă... (poi doamna +5ens îşi aminti ultimele versuri ale cântecului şi le cântă fiului s ău* În(runtă'ţi via ţa *urerile" plăcerile ei"

Nu l ăsa c ărare neumblat ă. ! 2u l ăăsa c rare neumblat , repet ă ă ă 4od. + săăarcin grea, dar o s m străduiesc cât o s ă pot. Încerc ă ă săţ o îmbr işeze pe mama sa, ă aşa cum f cea când era copil, dar era ca şi cum ar fi încercat s ă îmbr c era singur pe alee. ăţ işeze ţ cea a, pentru ă /ăcu un pas înainte, c ătre poarta prin care se ieşea din cimitir. (vu

impresia că auzi o voce spunând*  'unt mândră de tine, fiul meu. Dar probabil că îşi imaginase. Cerul miezului de var ă începuse de&a spre r s rit, iar 4od ă s se lumineze ă ă începu săămearg ţ în direc ia aceea* ă în &osulădealului, c tre oamenii vii, c tre oraş, către zori. (vea un paşaport în valiz ă, bani în buzunar. i un zâmbet ce-i dansa pe buze, deşi era un zâ mbet f ăăr ă vlag , pentru ă c lumea e mai mare decât un cimitir mic de pe un deal. i în lume aveau să e0iste pericole şi mistere, prieteni noi de cunoscut, prieteni veci de redescoperit, greşeli de f ăcut şi multe c ăr ări pe care s ă umble înainte ca, în cele ă din ă ăurm , să se reîntoarc în cimitir şi s stea alături de Doamnă pe spatele lat al arm ăsarului ei mare, cenuşiu. Dar între acum şi atunci e0ista Via ţa, iar 4od p ătrunse în ea cu ocii şi cu sufletul larg descise.