Milton Friedman - Liber Sa Alegi

 

Academia de Studii Economice, Bucuresti 

Milton & Rose Friedman Liber sa alegi  - Un punct de vedere personal - 

 „Aș vrea ca lumea să îș i amintească de mine ca de un prieten al   libert lib ertă ă ții. Dac Dacă ă analiz analizezi ezi istori istoria, a, vezi vezi că, oriunde oriunde există există creș ter tere e economi economică că   capitalism alismul ul înflor înflore ește, oameni oameniii trăiesc trăiesc mai mult ș i mai bine”  și unde capit

Student: Calinescu Mirela Oana Grupa: 603 Seria: A Anul I

Milton Friedman (31 iulie 1912 – 16 noiembrie 2006) este unul 

dintre cei mai proeminenti economisti ai secolului XX. Un membru al celei 

 

de-a II-a Scoli de la Chicago, contributiile sale cele mai notabile sunt in domeniul economiei teoretice. In afara de realizarile remarcabile încadrate in sfera „economiei pozitive”, in concordanta cu propria distinctie metodologica, o parte din ce in ce mai mare a activitătii sale, începand cu anii ’80, este destinata apararii principiilor liberale. Friedman isi începe studiile academice la Rutgers University, fiind  interesat matematici actuariale. precara a economiei  mondiale la înînceput anii ’30 de îi trezeste interesul pentruSituatia problemele si istoria economiei. În perioada celui de al doilea Razboi Mondial lucreaza ca statistician si are prima sa contributie semnificativa, testul Friedman, folosit ulterior pe scara larga la controlul calitatii productiei prin esantionare. Ca economist, realizarile sale sunt numeroase, insa cel putin doua sunt notabile prin aceea ca au ajutat la limitarea si intr-un final la respingerea tendintelor dirijiste de inspiratie keynesiana: ipoteza venitului   permanent inlocuieste modelarea simplista simplista precedenta, care lega consumul curent de venitul curent, cu un model mai precis în care se recunoaste ca indivizii cheltuiesc şi economisesc din perspectiva propriilor  asteptari referitoare la venitul viitor. Cererea agregata capata asadar noi  caracteristici, iar consecintele complexe ale interventiei statului  discrediteaza credinta naiva in stat a gandirii keynesiene. Contributia cea mai fecunda a lui Milton Friedman a fost Cantitatea optima de moneda si alte eseuri, în care demonstreaza cu rigurozitate ca  „Inflatia este, oriunde si oricand, oricand, un fenomen monetar.” Monetarismul, Monetarismul,  politica macroeconomica rezultata, rezultata, este o reluare, rafinare si extindere a teoriilor existente referitoare la impactul cantitatii de moneda asupra economiei. Cu acelasi volum Friedman declanseaza si o dezbatere metodologica, pozitia sa fiind detaliata in Metodologia economiei pozitive, un volum de referinta pentru buna întelegere a demersului economic  contemporan. Milton Friedman primeste în 1976 premiul Bancii Centrale a Suediei  in memoria lui Alfred Nobel „pentru realizarile rea lizarile sale în analiza consumului, istoria si teoria monetara si demonstrarea complexitătii politicii de stabilizare”, distinctie acordata si unora dintre studentii sai, dovada a relevantei in timp a ideilor formulate de economistul eco nomistul din Chicago.  Aparator energic al liberalismului clasic, Friedman devine reprezentantul politicilor laissez-faire si sustinatorul su stinatorul libertatii individuale in cultura americana a anilor ’80 şi ’90, prin volumele sale de popularizare a concluziilor economiei neoclasice şi a complexitatii asociate cu deciziile  politice.

 

 „Liber sa alegi”, un serial documentar ’80 şi reluat in documentar de succes în anii ’80 anii ’90, readuce in discutia publica rolul statului, limitele interventiei, eficienta şi eleganta capitalismului şi esecul economic si moral al  socialismului. In urma succesului primelor aparitii publice, Friedman decide sa publice, in colaborare cu Rose D. Friedman, sotia sa, o serie de carti si  materiale în în apararea libertătilor economice şi sociale,iar sociale,iar pe data de 6  noiembrie 2006, Milton Friedman moare.  „Liber sa alegi”(Un punct de vedere personal)  „Liber sa alegi”de Milton Milton Friedman are doua izvoare: „Capitalism si  libertate”, cartea apartinand lui si sotiei sale, publicata in anul an ul 1968  (University of Chicago Press), si un serial de televiziune, intitulat, asemenea volumului, „Liber sa alegi”. Episoadele au fost prezentate pe canalul Public Broadcasting Service in cursul a zece saptamani succesive in anul 1980. Cartea „Liber sa alegi” alegi” descinde direct din „Capitalism si libertate”, avand la baza aceeasi filosofie, si care a fost publicata in anul 1980. aceasta carte a fost recenzata re cenzata de toate publicatiile importante, adesea bucurandu-se de o analiza ampla si elaborata. Ea a fost nu numai partial  retiparita in Book Digest, ci si prezentata larg pe coperta. In primul an al  aparitiei, „Liber sa alegi” s-a vandut in aproape 400mii de exemplare legate, a fost tradusa in douasprezece douaspre zece limbi, iar la inceputul anului 1981, sa publicat in editie populara brosata. Aceasta carte are „mai multe  probleme practice de rezolvat, oferind mai mai putin un cadru teoretic”. Ea este este mai curand un complement, complement, decat un substitut al lucrarii lucrarii „ Capitalism si  libertate”. Privita de la un nivel superficial, diferenta de receptare ar putea fi  diferita televiziunii. „Liber sa alegi” se baza pe serialele noastre PBS cu acelasi titlu si era menita sa le insoteasca, asa ca nu ne indoim aproape deloc ca succesul respectivelor seriale tv a conferit notorietate cartii.  „Liber sa alegi” este o lucrare mai putin abstracta si, deci, mai  mai  concreta. Cititorii volumului „Capitalism si libertate” vor gasi aici o mai lrga dezvoltare a ideilor ce strabat ambele volume- aici se studiaza functionarea interna i mai putin descrierea organismului. o rganismului. Mai mult, aceasta carte este influentata de apropierea recenta de politologie, stiinta care  provine, in buna parte, din lucrarile unor economisti- Anthony Downs, James M. Buchanal, Gordon Tullock, George J. Stigler si Garry S. Becker  care, impreuna cu multi altii au realizat re alizat captivante analize economice ale fenomenului politic.  „Liber sa alegi” trateaza in mod egal sistemul sistemul economic si sistemul   politic. suntale coindivizilor considerate nsiderate ce-si piete urmaresc in care rezultatul stabilit de de actiunileAmbele reciproce propriuleste interes, decat telurile sociale pe care cei implicati considera ca este avantajos sa le

 

formuleze. Aceasta reiese implicit din intreaga lucrare si este formulata explicit in capitolul final. De la sosirea primilor colonisti europeni in Lumea Noua, America a atras totdeauna pe cei aflati in cautarea aventurii pe cei ce fugeau din calea tiraniei, sau pe cei ce incercau pur si simplu sa cladeasca o viata mai  buna pentru ei si pentru copiii lor. Firav, la inceput, ingrosandu-se dupa Revolutia Americana dupainintemeierea Unite ale emigrantilor a devenitsiexod secolul XIX Statelor cand milioane de Americii, oameni aufluxul  traversat Atlanticul si, un numar mai mic, Pacificul, impinsi de mizerie si de regimuri tiranice, atrasi de speranta libertatii si bunastarii. Odata ajunsi, ei nu au gasit strazi pavate cu aur, nu au gasit o viata mai usoara. Au gasit in schimb sc himb libertate si posibilitati de a-si valorifica talentele. Muncind din greu, inovand si economisind, cu sansa, multi dintre ei au resusit sa-si indeplineasca suficient dorintele si sperantele pentru a incuraja rudele si prietenii lor sa li se alature. Istoria Statelor Unite este istoria unui miracol economic si a unui  miracol politic, devenind posibil prin punerea in practica pra ctica a doua idei  majore, formulate, printr-o curioasa coincidenta, in lucrari publicate in acelasiambele an, 1776. Una dintre idei este cuprinsa in ‚Avutia Natiunilor”, capodopera care la statornicit pe scotianul Adam Smith ca parinte p arinte al economiei politice. In lucrare este analizat modul in care un sistem de piata poate impleti  libertatea individuala a celor ce-si urmaresc propriile obiective cu extinderea colaborarii si cooperarii necesare in domeniul economic pentru a putea produce hrana, imbracamintea, adaposturile. Pentru Adam Smith explicatia este aceea ca ambele parti implicate intr-un schimb pot beneficia atata timp cat cooperarea este pe de-a intregul liber consimtita, orice schimb putandu-si desfasura numai daca ambele parti castiga de pe urma lui. Nicionu forta esterioara, o forta de constrangere, nici o violare a sa libertatii este necesaranici pentru a-i determina pe cei implicati in castig coopereze. De aceea, asa cum arata Adam Smith, o persoana care  „urmareste numai propriul castig” este „condusa de o mana invizibila invizibila spre un rezultat la care se gandea. Iar pentru societate faptul ca nu mai particpa nu era cel mai rau lucru. Urmarindu-si propriul interes, individual, de cele mai multe ori, serveste interesul societatii mai eficient decat acesta ar fi  telul sau. Nu am cunoscut niciodata multe realizari r ealizari ale celor ce sustineau ca trudesc pentru binele tuturor.”   A doua parte majora este cuprinsa in „Declaratia de independenta”  conceputa de Thomas Jefferson pentru a exprima opinia generala a concetatenilor sai. Ea anunta crearea unei natiuni noi, prima in istorie,

 

fondata pe principiul ca orice persoana este imputernicita sa-si urmeze  propriile valori: „noi sustinem aceste aceste adevaruri ca fiind evidente, ca toti  toti  oamenii au fost creati egali, ca au fost inzestrati de catre Creatorul cu anumite drepturi ce nu le pot po t fi instrainate: Viata, Libertatea si cautarea Fericirii”. Sau, asa cum a afirmat, un secool mai tarziu, intr-o forma mai directa si maipermis, putin academica, John Mill: motiv pentrulacare umanitatii este cu titlu individual sau „Singurul colectiv, sa atenteze libertatea de ii  actiune a unui seaman este auto-apararea... Singurul motiv pentru care  puterea are dreptul de a se exercita asupra oricarui membru membru al unei  comunitati civilizate, impotriva vointei sale, este acela de a preveni  vatamarea celorlalti. Proreiun interes, fizic sau moral, nu este o justificare... singura parte a comportamentului oricui, pentru care este raspunzator fata de societate, este masura in care ii prejudiciaza pe ceilalti. In problemele strict personale, desigur, libertatea deplina. Orice persoana este suverana asupra ei insisi, asupra trupului si mintii sale.”  O buna parte a istoriei Statelor Unite reflecta incercarea de a transpune in practica principiile „Declaratiei Independenta” – delaa lupta impotriva sclavagismului, incheiata printr-unde sanceros razboi civil, incercarile urmatoare de a favoriza egalitatea sanselor, pana la incercarile mai recente de a obtine egalizarea beneficiilor. Libertatea economica este o conditie obligatorie pentru libertatea  politica. Permitand oamenilor oamenilor sa coopereze unii cu altii fara fara restrictii si fara dirijari centralizate, se miscoreaza spatiul in care se exercita puterea  politica. In plus, prin impartirea impartirea puterilor, piata libera libera ofera alternativa la ceea ce ar putea da nastere puterea politica. Reunirea puterii economice si  a celei politice in aceleasi maini e o reteta singura pentru tiranie. Reuniunea libertatilor economice si politice au adus, in secolul XIX, epoca de aur Britanie cat siBritanie. in Statele Unite. Unite  prosperat chiaratat maiMarea mult decat Marea Marea Istoria isi Statele scria primele prim ele au  pagini: mai putine ramasite ramasite ale claselor si straturilor sociale; mai putine constrangeri din partea guvernantilor; un teren mai fertil pentru eliberarea energiilor, initiativelor si inovarilor; si un continent liber spre a fi cucerit. Productivitatea libertatii este demonstrata cal mai limpede si mai  spectaculor in agricultura. Cand a fost adoptata „Declaratia de independenta”, mai putin trei milioane de oameni de origine europeaza si  africana(mai putin populatia indiana bastinasa) ocupau o fasie ingustata de-a lungul coastei de est. Agricultura era principala activitate economica. Nouasprezece din douazeci de lucratori erau necesari pentru a hrani   populatiastraine. tarii si aAstazi, obtinemai obtine un surplus a-ldousprezece exploata in schimbul schim bul unor   produse putin depentru putin unu din de lucratori   produce suficient pentru a hrani cei 220 de de milioane de locuitori si a obtine

 

un surplus ce face din Statele Unite cel mai mare exploator de alimente din lume. Cea a produs miracolul? Evident nu onducerea centralizata a guverne-natiunii ca Rusia si satelitii sai, partea continentala a Chinei, Iugoslavia si India care folosesc astazi intre un sfert si o jumatate din numarul lucratorilor din agricultura pentru activitati dirijate centralizat, dar  apeleaza la agricultura a preveni in masa. In cea maifrecvent mare parte a timpului,S.U.A candpentru agricultura era infometarea expansiune in Statele Unite, rolul statului a fost minor. Au fost create noi terenuri fertile, din terenuri neproductive pana atunci. Din a doua parte a secolului XIX, au fost infiintate colegii agricole care au raspandit informatii si tehnologie prin servicii finantate de catre guvern. Totusi, fara discutie, principala sursa de revolutie in agricultura a fost initiativa particulara operand pe o piata libera, dechisa oricui – exceptand rusinoasa practica a scaviei. Si, cea mai  rapaida crestere a survenit dupa abolirea scaviei. Milioanele de emigranti  din toate colturile lumii erau liberi sa munceasca pentru ei insisi ca fermieri  independenti, sau sa munceasca pentru altii, in conditii reciproc agreate. Erau liberi sa incerce noile tehnici – pe riscul lor daca experimentul esua, spre profitul lor daca reusea. reuse a. Guvernul ii ajuta prea putin. Si, mai important, nu se loveau de amestecul statului. Statul a inceput sa joace un rol major in timpul si dupa Marea Criza din anii ’30. el a actionat in primul rand pentru a reduce productia in scopul   pastrarii artificiale a unor preturi ridicate. ridicate. Cresterea productivitatii agricole se baza pe revolutia industriala, pe care o stimula, concomitent, libertatea. De acolo au aparut noile masini  care au revolutionat agricultura. In acelasi timp, revolutia industriala se baza pe disponibilitatea fortei de munca eliberata de revolutia agrara. Industria si agricultura inaintau impreuna. Smithpericol cat si pentru Jefferson considerau concentratea puterii guvernului  ca pe Atat un mare omul obisnuit; ei vedeau protectia cetateanului impotriva tiraniei guvernului ca pe o cerinta cer inta permanenta.  Aceasta a fost intentia „Declaratiei „Declaratiei asupra drepturilor”(Virginia- 1776) si   „Declaratia drepturilor Cetateanului”(Statele Cetateanului”(Statele Unite- 1791), motivul separarii   puterilor in Constitutia Statelor Statelor Unite, forta motrice ascunsa in in structurile legale britanice de la aparitia Magna Carta din secolul XIII pana la sfarsitul  secolului XIX. Pentru Smith si Jefferson, rolul guvernului era acela de arbistru, nu de participant. Idealul lui Jefferson, asa cum l-a exprimat el in discursul de investitura in primul mandat (1801), a fost „un guvern intelept  si econom, care va impiedica oamenii sa se pagubeasca unii pe altii, lasandu-i liberi in alte privinte sa-si urmeze nazuintele de pricepere si   prosperitate.

 

Ironia soartei, tocmai succesul liberatii economice si politice i-a facut   pe teoreticeni de mai tarziu tarziu sa-i acorde mai putina atentie. Guvernarile Guvernarile limitate strict, de la sfarsitul secoolului XIX, concentrau putina putere  pentru a pune in pericol omul obisnuit. obisnuit. Cealalta fateta a medaliei era aceea ca putina putere pe care o aveau nu permitea celor bine intentionati sa faca bine si, intr-o lume imperfecta, supravietuiau multe rele. Intr-adevar, Intr-ade var, insusi progresul societatii facea ca relele ramase sa para mai suparatoare. Ca intotdeauna, oamenii au considerat dezvoltarea favorabile ca fiind  fireasca. Ei au uitat ce pericol reprezenta libertatea pentru un guvern  puternic. In schimb, erau atrasi de de binele pe care-l putea realiza realiza un guvern mai puternic – daca puterea ar fi fost in maini bune.  Aceste idei au inceput sa influenteze influenteze politica guvernamentala in Marea Britanie de la inceputul secolului XX. Ele au castigat teren printre intelectualii din Statele Unite dar au influentat prea putin politica guvernamentala pana la Marea Depresiune de la inceputul anilor ’30. Dovada cea mai importanta a faptului ca recesiunea s-a extins din Statele Unite in restul lumii, mai degraba decat in sens invers, consta in miscarea aurului. Odata recesiunea pornita si transmisa tr ansmisa celorlalte tari, au aparut, desigur, si influente inverse spre Statele Unite.Depresiunea a fost   provocata de esecul guvernului intr-un domeniu - monetar – in care isi  exeritase autoritatea inca de la inceputul Republicii. Totusi, responsabilitatea guvernului pentru depresiune nu a fost recunoscuta, nici  atunci si nici acum. In schimb, depresiunea a fost in mod curent  interpretata ca un esec al pietei libere capitaliste. Aceasta iluzie a impins opinia publica sa se alature intelectualilor intr-o viziune schimbata asupra responsabilitatilor reciproce dintre guvernati si guvernanti. Accentul pe raspunderea fiecaruia pentru propriul destin a fost inlocuit cu accentul pe individ, ca un pion inghiontit de forte mai presus de sine. Conceptia potrivit  careia functia guvernului este aceea de arbitru pentru a proteja indivizii sa se domine altii a obligat fost inlocuita cu aceea ca pe rolul guver guvernului nului este a juca rolulunii unuipeparinte sa-i pedepseasca unii si sa-i ajute pede altii.  Aceste conceptii au dominat evolutiile evolutiile din Statele Unite Unite in ultima  jumatate de secol. Ele au dus dus la o extindere a guvernului la toate toate nivelurile ca si la un transfer al puterii de la guvernele si controalele locale la guvernul si la controlul centralizat. Guvernul si-a abrogat din ce in ce mai  mult sarcina de a lua de la unii pentru a le da altora in numele protectiei si  a egalitatii. Politicile guvernamentale s-au succedat, stabilindu-si ca tel  declaratia lui Jefferson privind „libertatea de a ne urma nazuintele de munca si profit”. Instaurarea prohibitiei in 1920 a fost legiferata intr-o explozie de moralitate la sfarsitul primului razboi mondial. Acest episod ar  trebui sa ne aminteasca unde poate conduce actuala explozie de moralitate prezenta, tendinta de a ne apara pe noi insine.

 

Prohibitia a fost impusa pentru binele nostru. Alcoolul este o substanta periculoasa. Se pierd mai multe vieti in fiecare an din cauza alcoolului decat din cauza tuturor substantelor pe care le controleaza FDAul (Food and Drog Administration) luate la un loc. Dar unde a dus  prohibitia? Noi inchisori si temnite au trebuit sa fie construite pentru a gazdui  criminalii aparuti ca urmare a transformarii consumului de devenit bauturi alcoolice intr-o crima impotriva statului. Al Capone, Bugs Moran au celebri  datorita ispravilor – crime, santaje, rapiri, contrabanda. Cine au fost clientii  lor? Cine cumpara bautura pe care ei o obtineau ilegal? Cetatenii  respectabili care nu ar fi aprobat, sau nu s-ar fi angajat niciodata, in activitatile infamante pe care le practica Al Capone si ceilalti gangsteri. Ei  voiau numai sa bea ceva. Pentru a putea bea ceva ei trebuiau sa incalce legea. Aceasta conferea o aura de stralucire si emotie care facea consumul bauturilor alcoolice atractiv pentru multi tineri. Ea a anulat multe dintre fortele care disciplinau disciplinau piata si care de obicei protejau consumatorul  de produse de calitate indoielnica, falsificate sau periculoase. Ea a corupt   pe cei ce trebuiau sa apere legea si a creat un climat moral decadent. Ea nu a oprit consumul de alcool. Daca guvernul are responsabilitatea re sponsabilitatea  protejarii noastre de substante periculoase, logica ne obliga sa cerem interzice3rea alcoolului si tututnului, insa trebuie sa ne lase sa en alegem liberi ce sanse vrem sa acordam prorpiilor noastre vieti. Evolutiile s-au produs datorita bunelor intentii, dublate, in buna parte, de interesul propriu. Chiar si cel c el mai aprig sustinator al statului protector si  binefacator recunoaste ca rezultatele au fost dezamagitoare. In sferele guvernamentale, ca si pe piata, pare sa existe o mana invizibila, care opereaza, insa, in exact exact sensul opus celui aratat de Adam Smith Smith : opersoana care doreste numai sa serveasca interesului public prin sustinerea intentiei guvernului este „condusa de o mana invizibila sa  promoveze” interesele personale, „ceea ce n-a dorit niciodata”. niciodata”. Aceasta concluzie revine mereu si mereu in numeroasele domenii in care s-au exercitat puterea guvernamentala – pentru obtinerea protectiei sau egalitatii, pentru imbunatatirea educatiei, protejarea consumatorului, sau muncitorului ori pentru prevenirea inflatiei inflatiei si protejarea angararilor. Deocamdata, dupa cum spunea Adam Smith, „efortul egal, constant  si neintrerupt al fiecarui om de a-si imbunatati conditia, principiul din care izvoraste bogatia, atata cea publica si nationala cat si cea particulara”, a fost „suficient de puternic pentru a sustine cursul natural al lucrurilor spre mai bine, in ciuda atat a exceselor ex ceselor guvernamentale, cat si a greselilor  grese lilor  administrative. Asemenea regulii necunoscute a regnului animal care reface sanatatea vigoarea in ciuda, nuadica, numaia bolii, dar si  a prescrierilor farasinoima ale organismului, doctorului”. Deocamdata mana invizibila, descrisa de Adam Smith, a fost suficient de puternica pentru a in

 

invinge efectele paralizante ale mainii invizibile ce actioneaza in sfera  politica. Experienta ultimilor ani – crestere incetinita si productivitate in scadere – pune la indoiala posibilitatea ca iscusinta individuala sa poata contracara in continuare efectele retale ale controlului guvernamental daca vom continua sa acordam tot mai multa putere guvernului, sa  permitem „noii clase” a functionarilor functionarilor publici sa cheltuiasca tot mai mult din veniturile noastre, chipurile in folosul nostru. Mai devreme sau mai tarziu – si probabil mai devreme decat multi dintre noi se asteapta – un guvern tot  mai mare ar putea distruge atat prosperitatea pe care o datoram pietii  libere cat si libertatea omului proclamata atata de clar in Declaratia de Independenta. Nu am ajuns inca intr-un punct fara intoarcere. Putem inca alege, ca  popor, daca vom continua sa ne intoarcem in in graba pe „drumul scaviei”, cum si-a intitulat Friedrich Hayek profunda si importanta sa lucrare, sau daca vom stabili limite mai stranse activitatii guvernamentale si ne vom sprijini mai puternic pe cooperarea voluntara intre persoane libere pentru a ne atinge diferitele obiective. Se va sfarsi oare epoca noastra de aur  recazand in tirania si mizeria ce au fost din totdeauna si au ramas si astazi, starea celei mai mari parti a omenirii? Sau vom avea intelepciunea,  prudenta si curajul sa schimbam directia, directia, sa invatam din experienta, si sa beneficiem de „renasterea libertatii” ? Daca ar fi sa facem o alegere inteleapta, trebuie sa intelegem  principiile fundamentale ale sistemului nostru atat principiile principiile economice ale lui Adam Smith care arata cum se face ca un sistem complex, organizat, cu evolutie fara sincope se poate dezvolta si inflori fara conducere de la centru, cum se poate obtine coordonare fara constrangere, cat si principiile  politice exprimate de Thomas Jefferson. Jefferson. Trebuie sa intelegem cum se face ca incercarile de aTrebuie inlocui cooperarea conducerea la centru pot   produce atat rau. sa intelegem, intelegemcu , de asemenea,delegatura intima dintre libertatea politica si libertatea economica. Cand Thomas Jefferson, la treizeci si trei de ani, a scris „toti oamenii  au fost egali” el si contemporanii sai nu au luat aceste cuvinte cuv inte ad litteram. Ei nu considerau „oameni” – sau ceea ce am numi astazi „persoane” – ca fiind egali in caracteristicile fizice, reactiile emotive, calitatile fizice sau intelectuale. Thomas Jefferson insusi a fost o persoana deosebita. Indiciul a ceea ce Thomas Jefferson si contemporanii sai intelegeau  prin „egal” se afla in urmatoarea fraza fraza din Declaratie „inzestrati de catre Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile; printre care Viata, Libertatea si cautareaeste Fericirii”. Oamenii sunt egali fataare luidrepturi Dumnezeu. Fiecarepe  persoana pretioasa in si pentru sine.inEa inalienabile care nimeni altcineva nu are dreptul dr eptul sa i le incalce. Ea este indereptatita sa isi urmareasca propriile interese si sa nu fie tratata ca un simplu instrument 

 

al intereselor altora. „Libertatea” este partea definirii egalitatii, neaflandu-se in conflict.  Adam Smith a indicat „argumentatia interesata a negustorilor si a  producatorilor”. Ei puteau fi principalii principalii vinovati pe vremea lui. Astazi sunt  mai multi. Intr-adevar, este greu de gasit macar unul printre noi care sa nu fie implicat in „argumentatia interesata”. Intr-un domeniu sau in altul. Citand cubintele nemuritoare ale lui Pogo „ne-am cunoscut dusmanul si ei  suntem noi”. Tunam si fulgeram impotriva „intereselor speciale” , dar nu si  atunci cand se intampla ca „interesele speciale” sp eciale” sa fie ale noastre. Fiecare dintre noi stie ca ce este bun pentru el este bun si pentru tara – asa incat   „interesele noastre speciale” sunt diferite. diferite. Rezultatul este un labirint labirint de  piedici si restrictii care ne produce tuturor tuturor mai multe pagube decat daca leleam inlatura pe toate. Pierdem mult mai mult din masuri care protejeaza  „interesele noastre speciale”. O societate care pune egalitatea – in sensul egalitatii veniturilor – inaintea liberatii va sfarsi si fara egalitate si fara liberate. Folosirea fortei   pentru a obtine egalitatea va distruge distruge libertatea, iar forta, folosita folosita in scopuri  bune, va sfrasi in mainile celor care o folosesc pentru a-si realiza propriile interese. Pe de alta parte, o societate care va pune libertatea pe primul loc, va obtine ca produs secundar binevenit atat o mai mare liberatate cat si o mai mare egalitate. Fiind produs secundar al libertatii, o mai mare egalitate nu este intamplatoare. O societate libera elibereaza energiile si calitatile oamenilor in vederea urmaririi obiectivelor lor. Ea previne suprimarea arbitrara a unora de catre altii. Ea nu interzice unora sa ocupe pozitii   privilegiate, dar atata vreme cat libertatea este pastrata, interzice interzice institutionalizarea institutionaliz area acestor pozitii privilegiate; ele vor fi obiectul unui atat  continuu din partea altor ambitiosi. Libertatea inseamna diversitate dar si  mobilitate. Ea pastreaza posibilitatea ca dezavantajatii de azi sa devina  privilegiatii de maine si, si, acest proces indreptateste pe aproape oricine de de la un capat la altul sa se bucure de o viata mai plina si mai bogata. Libertatea nu poate fi absoluta. Traim intr-o societate interdependenta. Unele limitari ale libertatii noastre sunt necesare pentru a  preveni altele, mai rele. Totusi, Totusi, noi am trecut cu mult mult de acel punct. Necesitatea urgenta de astazi este aceea de a inlatura limitarile, nu de a le adauga altele. Din fericire, schimbarea a inceput. In Statele Unite, in Marea Britanie si in multe alte tari din intreaga lume, exista exista o recunoastere tot mai larga a  pericolelor unui guvern estins, o nemultumire nemultumire in crestere ceea ce priveste  politicile ce au fost urmate. Schimbarea se reflecta nu numai numai in opinia  publica, ci si ijnnostrii sfera sa sfera politica. A inceput sa melodie fie politiceste fie profitabil pesa ntru reprezentantii interpreteze o alta - si poate chiarpentru actioneze altfel. Trecem printr-o alta schimbare majora in opinia publica.  Avem ocazia de a impulsiona schimbarea schimbarea in opinie spre o mai mare mare

 

incredere in intiativa particulara si in in cooperarea voluntara, voluntara, mai degraba decat sprea cealalta extrema, a colectivismului c olectivismului general. In capitolul final, se cerceteaza cum se face ca intr-un sistem politic,  presupus democratic, interesele particulare prevaleaza prevaleaza asupra celor  generale. Se cerceteaza ce se poate face pentru a indrepta eroarea din sistemul nostru ce conduce la acest ace st rezultat, cum putem limita  puterea guvernului si in acelasi timp timp sa-l facem sa-si indeplineasca functiile functiile sale esentiale de a apara natiunea de dusmanii externi,de a proteja pe fiecare dintre noi de silicia celorlalti concetateni judecandu-ne certurile, cer turile, oferindu-ne posibilitatea de a conveni asupra legilor pe care le vom urma.    Asadar, in cartea sa, Milton Friedman evidentiaza printr-o serie de exemple ale mai multor tari aflate de-o parte si de alta a fostei “cortine de fier”, faptul ca o economie nu va putea fi functionala atata timp cat va fi  comandata si controlata de la centru , in raport cu tarile in care aplicarea liberalizarii preturilor si a schimbului liber au fost masuri care au actionat ca un motor propulsor garantand o economie functionala. Printre mai multe subiecte interesante pe care le trateaza in aceasta carte, renumitul profesor subliniaza importanta delimitarii clare a atributiilor revenite statului, puterilor guvernamentale, aratand cum, spre exemplu in fosta Uniune Sovietica care aplica o economie centralizata  planificata, acea economie nu putea putea fi functionala. Desigur analizand la rece acest fapt, putem intelege cu atat mai  mult cu cat insasi tara noastra a fost condusa in trecut de un guvern care aplica un astfel de sistem ineficient. Ineficacitatea evidenta care a rezultat  din sistemul de economie centralizata este sintetizata pe larg, autorul  reusind sa arate prin cateva exemple cum acesta a dat gres. Este clar ca tarile a caror economie s-a bazat pe schimbul liber nu au avut decat de castigat fiind favorizate atat prosperitatea cat si libertatea umana.  „Societatea noatra este asa cum o construim. co nstruim.alternativele Putem sa modelam institutiile. Caracteristicile fizice si umane limiteaza posibile. Dar nimeni nu ne poate impiedica, daca nu o facem noi insine, sa cladim o societate care se sprijina in principal pe cooperarea benevola pentru a organiza atat economia cat si alte activitati, o societate care pastreaza si  dezvolta libertatea omului, care pastreaza guvernul la locul sau, tinandu-l  in slujba noastra, nepermitandu-i sa ne devina stapan.”(Capitolul 1, Puterea pietei).

 

Bibliografie 1. „Liber sa alegi. alegi. Un punct de vedere personal” – Milton & Rose Friedman , Editura All  2. http://liberalism.ro/wordpress/index.php/autori/milton-friedman