Milionarul de Langa Noi

Milionarul de langa noi

Cu subtitlul Secretele surprinzătoare ale marilor bogătaşi, cartea apărută la Editura Amaltea Bucureşti, ne face părtaşi la o lectură fascinantă şi mai ales instructivă. De fiecare dată când citesc o carte din care învăţ foarte multe lucruri mă gândesc cu ceva părere de rău la faptul că nu am avut ocazia să cunosc acele lucruri de mai multă vreme, dar şi cu satisfacţia că totuşi le-am aflat acum. Mai bine mai târziu decât niciodată… Această carte este una de acest fel. Şi este cu totul adevărat că secretele aflate sunt pur şi simplu surprinzătoare. După cum spune şi titlul, în carte se discută despre milionarii obişnuiţi, cei de lângă noi şi nu despre cei foarte bogaţi care au ajuns deja la sute de milioane sau miliarde de dolari. Este vorba despre oameni absolut obişnuiţi din societatea americană, oameni care ne pot fi vecini iar noi nici măcar să nu ştim că ei sunt milionari (în dolari desigur, fiind vorba despre studii făcute în SUA). Primul fapt surprinzător este că aceşti milionari nu ies cu absolut nimic în evidenţă. Ceea ce se prezintă la televizor despre stilul de viaţă extravagant al unora este în fapt o „mare gogoaşă mediatică”. Cei prezentaţi în emisiunile de scandal nu câştigă nici pe departe atât cât obişnuiesc să cheltuiască şi au un stil de viaţă pe care nu şi-l pot permite. Aceştia nu sunt de fapt milionari, ci mari datornici. Milionarii adevăraţi nu apar în emisiuni şocante la televizor. Al doilea fapt surprinzător este că milionarii nu conduc maşini scumpe şi extravagante. Fraierii cumpără maşini mai scumpe decât casa în care locuiesc. Oamenii cu bani sunt chibzuiţi şi îşi iau maşini bune, dar „normale”. Ce rost are să bagi banii într-o maşină care oricum se învecheşte repede şi îşi pierde valoarea, fără să producă nimic? Hainele de pe milionari sunt de foarte bună calitate, dar cumpărate cu chibzuinţă, de multe ori de la oferte şi doar atunci când este absolut nevoie. Studiile arată că „haine de fiţe” îşi cumpără de fapt cei care câştigă mult mai puţin, dar sunt mai risipitori. De fapt milionarii nu dau pe haine foarte mulţi bani, nu pentru că n-ar avea, ci pentru că nu este nevoie. Ceasurile, bijuteriile, accesoriile milionarilor sunt la fel ca hainele de pe ei, adică de foarte bună calitate, dar nu exagerat de scumpe. Copiii milionarilor de lângă noi merg la şcoli bune, sunt educaţi să înveţe şi să muncească din greu şi nu primesc „prostii” pe gratis. Primesc însă banii pentru universităţi de prestigiu, pentru ca să îşi cumpere o casă când încep munca şi îşi întemeiază o familie, pentru un început frumos în viaţă. Dar nu primesc bani cu nemiluita pentru distracţii stupide. Ce să vă mai povestesc despre carte? Conţine multe comparaţii între diverse familii americane, cu diferite niveluri de câştig anual. Un exemplu este cazul a două familii de medici care au venituri mari, aproape egale, dar în timp ce una dintre ele consumă tot şi nu are mai nimic pus deoparte, cealaltă chibzuieşte banii, trăieşte foarte bine şi are şi milioane de dolari în rezerve cash şi în investiţii. O altă comparaţie este între alte două familii de

mici întreprinzători, care au mici firme de servicii. Veniturile lor sunt mult mai mici decât ale medicilor, dar modul în care sunt administraţi banii face ca una dintre familii să facă parte din categoria milionarilor în timp ce alta trăieşte efectiv de la o lună la alta, ba mai au şi datorii.