Mierea de Mana - I. Carnu

C U P R IN S U L P refaţă

.

,

,

PoQ. ,

............................................................. .........

I. M A N A , O R I G I N E A 1. Im p o rta n ţa

m anei

2. O rig in ea , d efin iţia

.

5

ŞI C O M P O Z IŢ IA E I ...................................

ca

sursă

m eliferă

.

.

.

.

şi clasificarea m anei .

.

.

7

.

..

7

.

.

9

3. C u m se form ează m ana ......................................................................... 11 4. A sp ecte co m p a ra tiv e p riv in d c o m p o z iţia ch im ică a «evci, m anei ţi a n ecta ru lu i

.

•.

.

.

. ’ ....................................... 13

II. IN SE C T E L E P R O D U C Ă T O A R E D E M A N A ŞI P L A N T E L E L O R G A Z D A .........................................................19 .

.

2. M o rfo lo g ia in sec tclo r p rod u cătoare d e m ană .

1. C lasificarea p ro d u c ă to r ilo r d e m ană

.

.

20

.

21

3. C iclu l b io lo g ic . ■ i . i . . . . . 4. S p eciile de in scc te p ro d u că to a re d e m ana d in zo n a p ăd u rilor

28

de

co n ife r e . — P ro d u că torii d e

.

. . m ană

-

.

. .

v • • • • 37 de pe m o lid (P ice* excelsa).

de m ană de pc b r a d ^ t i e s a lb a ).

— P ro d u că torii

de m ană d e pe p in (P in u s sp .)........................

60

— P rod ucătorii d e m ană de pe ien u p ăr (Jun iperu s com m u n is)

63

— P rod ucătorii

de

m ană

.

. ■

. 39

— P ro d u că torii

de pe tu ia (T h u ja ) .

.

57

.

.

65

5. S p eciile d e in secte p rod u cătoare de m ană d in zon a pădurilor de

fo io a se — P rod ucătorii

.

. . . . . . . . . d e m ană de p e stejar (Q u ercu s sp .).

66 . .66

— P rod ucători

de m ană pe fa g (Fagus silv a tic a ) .

—■ P rod ucători — P rod ucători

dfr m ană p c arţar (A c e r sp .). . de m ană p e te i (T ilia sp .). .

. .

de

.

— P rod ucător) — P roducători — P roducători

m ană pe salcie (S a lix sp .). .

d e m ană p e p lo p (P o p u lu s sp.) . . . . d e m ană pe salcîm ul alb (R o b in ia pseu-

..74 . . . 82

d a c a c ia ) , , . . . . . . . . . . . . . . — P rod ucători de m ană pe castan u l du lce (C a ste n e a sa liv a ).

83 87

— P rod ucători de m ană p e m esteacăn (B etu la a lb a ). — P roducători de m ană pe ulm (U lm u s fo lia c e a ) . .

88 89

— P rod ucători d e m ană — P rod u cători nogyna)

.

p e alun (C o ry lu s a v e lla n a ).

,

89

de m ană pe gherghinar (C ra ta e g u s m o ......... .................................................................................. 89

— P rod ucători de m ană pe p la n te cu ltiv a te .

.

.

.

In sectele p ro d u c ă to a re d e m ană, p la n te le lo r g a zd a p e rio a d e le d e se creţia m an ei, în R .S .R .

.

.

.

90 fi

.

91

75 . 76 77

Pag. 6. D u şm an ii

in sectelo r

7. P ro d u c ă to rii de

p rod u cătoare

nană

în

de

c o m p le x u l

m ană

,

b io lo g ic

94 al

păd u rii.

95

U I. F U R N IC IL E D E P Ă D U R E ŞI R E L A Ţ IIL E A C E S T O R A C U IN SE C T E L E P R O D U C Ă T O A R E D E M A N A

98

1. B io lo g ie şi r ă s p î n d i i e .................................................................... 2 . F u rn icile î n circu itu l

b io lo g ic al pădurii ,

.

98

.

102

3 . în m u lţirea a rtificia lă ţ i p ro tecţia fu r n ic ilo r de p ăd u re

106

\S

IV . V A L O R IF IC A R E A M E L IF E R E D I N 1. P racticarea t

S U P E R IO A R A

A

RESU R SE LO R

Z O N A F O R E Ş T IE R A M O N T A N A

stu p ă ritu lu i

pastoral

în

zo n a

.A

*

forestieră

.

,

110 110

— A legerea v e t fe i d e stu p in ă ' • — Pregătirea fa m iliilo r de a lb in e pentru culcsul de pădure. 2. R e z u lta te p riv in d m o n ta n ă

3. Elaborarea

valorificarea

rciu r«clor m e lifc ic

din

123

zon a 125

p r o g n o zei

cu lesulu i

dc

n u n ii . ,

. . .

137

4. O rgan izarea p u n ctclo r dc p ro g n o ză ţi avertizarea cu lesu rilo r.

143

> — O b iectivei* p r i n c i p a l e ............................................................

144

— Structur’a

organ izatorică

a p u n ctelor de p to g n o ză ţi

avertizarea culesurilor . — A m p lasam en tu l p u n ctelor

. dc

. . . . . . p iir .» » ;-1 >i a v ertizarea

144 145

— Sarcinile ce revin o b su rta to rilo t vn ju n tari şi rom unicarca

d atelor

ob ţin u te

.

.

.

.

.

.

.

145

— C en tralizarea, prelucrare» şi traiK m iierea d atelor dc pe în treg teritoriul R. S. KomAnia , . *' * wŞ ’*■ n# . •< • f V . M IE R E A

DE

M ANĂ

ŞI

C A R A C T E R IZ A R E A E I

1. D e fin iţia şi clasificaţia m ierii

.

.

2. P ro p rietă ţi fiz ic e şi c o m p o z iţia ch im ică 3 . V aloarea

alim en tară

a

m ierii

dc

148

.

.

150

.

150

.

151

m ană

.

.

.

.

.

159

4. E x tra cţia şi prelu crarea m ierii dc m ană 161 5. S o rtu ri d e m iere de m ană . ............................................................162 6. M ierea d e m ană ca rezervă liilo r d e alb in e . . . . 7. C riteriile

de

recu n oaştere

a

de hrană p en tru . .

iernarca i .. .

fam i­ ,. 164

m o r ta lită ţii a lb in elo r datorită

m ierii d e m ană şi m ăsu rilor de preîntâm pinarea pagubelor.

167

B i b l i o g r a f i e ......................................................................................171 Explicaţii

termeni

teh n ic i.

.

. ■ .

.

.

176

P R E F A J Â Extinderea pe suprafeţe to t mai mari a tratamentelor cu insecticide şi erbicide, pentru combaterea dăunătorilor din agricul­ tură şi pomicultură, a contribuit'în ultim ii ani la orientarea apicul­ torilor tot măi accentuat spre valorificarea resurselor m elifere din zona forestieră. t ‘ y < • în acelaşi tim p, cerinţele mereu crescînde pentru mierea de mană (mierea dc pădure) a tît pe piaţa internă, cit mai ales la export, constituie în prezent încă un puternic argument pentru in­ tensificarea stupăritului pastoral în zona forestieră şi în special în zona Coniferelor, la culesul de mană. Dacă pînă în ultim ul deceniu, mierea de mană şi in general sorturile de miere de culoare închisă erau subapreciate şi cotate mai slab de u t cele de culoare deschisă, astăzi pe piaţa mondială, se preferă mierea de mană sau mierea de pădure, întrucît aceasta prezintă o valoare alimentară şi terapeutică superioară. În tru cît şi la noi în ţară, problema valorificării superioare a resurselor melifere din zona forestieră constituie o preocupare şi o necesitate actuală, Asociaţia crescătorilor de albine a luat iniţiativa de a pune la îndem îna apicultorilor o lucrare care să răspundă, la nivelul cunoştinţelor contemporane, aspectelor m ultiple ridicate în această direcţie de producţia apicolă, în plină dezvoltare. în acest sens, pe- baza observaţiilor şi cercetărilor proprii, în­ treprinse în perioada 1962— 1970 şi folosind totodată un bogat material docum entar, am întocm it prezenta lucrare care să consti­ tuie pentru apicultorii din ţara noastră un preţios îndrum ar în vederea valorificării pe scară, largă a resurselor melifere din zona de deal şi munte. Lucrarea cuprinde cinci capitole. In prim ul capitol se prezintă im portanţa manei ca sursă meliferă, originea şi clasificarea manei. De asemenea se prezintă m odul de form are al manei, precum şi unele aspecte com parative, cu pri­ vire la com poziţia chimică a sevei vegetale, manei şi a nectarului, în vederea elucidării acestor noţiuni, care deseori dau naştere la confuzii şi interpretări eronate.

în capitolul al doilea se dă o clasificare a producătorilor dc mană şi se descric succint morfologia şi ciclul biologic al acestora. Speciile de producători de mană se tratează în ordinea im portanţei economico-apicole, (imndu-se seamă ţi de condiţiile de mediu ce influenţează ritm ul lor de dezvoltare precum fi secreţia manei. De asemenea se prezintă im portanţa şi ponderea economică a plantei-gazdă, în com plexul floristic şi de faună din ţara noastră. O atenţie deosebită s-a acordat speciilor de producători, care prezintă o largă răspîndire la noi în ţară şi care asigură în con­ d iţii favorabile de cules, recolte însemnate de miere de mană. în cuprinsul lucrării, celorlalte specii, care. au o răspîndire mai mică în masivele forestiere şi care prezintă o im portanţă apicolă redusă, li s-a rezervat un spaţiu mai restrîris. în capitolul al treilea se tratează biologia, răspîndirea şi im ­ portanţa furnicilor, în com plexul biologic al pădurii, insistîndu-se îndeosebi asupra relaţiilor de nutriţie (Irofobioză), ce exista între acestea şi insectele producătoare de marjă. Se evidenţiază de ase­ menea, rolul pe care îl au furnicile de pădure în sporirea producţiei de mană şi respectiv a mierii de mană. în capitolul al patrulea se prezintă, pe baza cercetărilor efec­ tuate în ţara noastră, metoda de elaborare a prognozei culesului de mană şi organizarea punctelor de prognoză şi avertizarea culesurilor. De asemenea sînt date indicaţii şi recomandări prac­ tice, cu privire la alegerea vetrei de stupină şi pregătirii fam iliilor de albine, în vederea obţinerii unei eficienţe sporite la practicarea stupăritului pastoral în zona montană. în ultim ul capitol se discută, pe baza datelor din literatura de specialitate şi a rezultatelor experimentale proprii, com poziţia chimică a mierii de mană com parativ cu mierea florală, precum şi valoarea alimentară şi terapeutică ă acestor sorturi de miere. O atenţie deosebită se acordă mierii de mană, ca rezervă de hrană pentru iernarea fam iliilor de albine, precum şi măsurilor necesare pentru prevenirea intoxicărilor. în încheiere dorim să m enţionăm , că în executarea lucrărilor şi a observaţiilor pe teren, am prim it un sprijin deosebit din partea conducerii Asociaţiei crescătorilor de albine, pentru care adresăm cu această ocazie respectuoase m ulţum iri şi deplina noastră re­ cunoştinţă. De asemenea, adresăm m ulţum iri tovarăşului dr. doc. M anolache C. profesor la catedra de entomologie a Institutului Agro­ nom ic N . Bălcescu, pentru sprijinul acordai la identificarea unor specii de producători de mană. AUTORUL

6

I. MANA, ORIGINEA Şl COMPOZIŢIA El 1. IM P O R T A N Ţ A M A N EI C A SURSĂ M ELIFERÂ <

Paralel cu m ărirea num ărului fam iliilor de albine şi introdu­ cerea trep ta tă a noilor m etode eficiente de creştcre şi întreţinere este necesar să se studieze căi noi de îm bunătăţirea bazei melifere, precum şi de valorificarea superioară a resurselor melifere exis­ tente, pentru a satisface integral cerinţele actuale ale producţiei api­ cole în plina dezvoltare. în acest context trebuie să m enţionăm că o sursă m eliferă de m are perspectivă pentru apicultura ţării noastre, nevalorificatâ pînă în prezent decît într-o mică proporţie, o constituie mana sau rouă dc miere. în .special m ana produsa din abundenţă în regiunea forestieră, de anum ite specii de insecte din familiile Lacbnidae şi Lecaniidae, asigură obţinerea unor sorturi de miere, cu o m are va­ loare alim entară şi terapeutică, prezenţînd totodată o arom ă fină şi un gust plăcut. ţ ■ f-, Din cercetările efectuate, de Staţiunea centrală de cercetări pentru apicultură şi sericicultură, a rezultat că, anual se produc, în to ată regiunea forestieră, începînd din C îm pia D unării, cu p ă­ durile întinse de sălcii şi pînă în zona m ontană, cu nesfîrşitele m a­ sive de conifere, însem nate cantităţi de m ana, care, în condiţii fa ­ vorabile, asigură culesuri susţinute de producţie, ce se soldează cu recolte bune de miere de m ană. Astfel, în anii favorabili, recolte­ le de miere de m ană depăşesc la culesul de salcic 20 kg/fam ilia de albine, find necesar să se efectueze cîte 2— 3 extracţii în decurs de 3 săptăm îni. De asemenea, la m ana de stejar, tei, plop etc. se rea­ lizează periodic, la 1— 4 ani, recolte însem nate de miere de m ană, care înregistrează frecvent în anum ite păduri de foioase, unde se practică stupărit pastoral, cîte 8— 15 kg/fam. albine. Şi în zona coniferelor, în anii favorabili, se obţin adesea re­ colte bogate de miere de m ană (miere de brad), ce depăşesc în une­ le m asive din judeţele Alba, B istriţa-N ăsăud, H unedoara etc. 40 kg/fam ilia de albine (fig. 1). D in aceste cîteva exemple citate, reiese evident im portanţa şi ponderea economică a manei ca sursă m eliferă şi în special a m a­ 7

nei din zona coniferelor, a cărei calitate superioara este recunos­ cută unanim pe plan mondial. Valorificarea raţională a acestei rezerve melifere im portante din regiunea forestiera a devenit astăzi cu a tît mai actuală, cu cît în zona agro-pom icolă posibilităţile de practicarea stupăritului se restrîng treptat, prin m odernizarea m ăsurilor agrotehnice şi în spe­ cial prin extinderea pe suprafaţe to t mai m ari a tratam entelor chimice de com baterea dăunătorilor culturilor agricole şi ai live­ zilor pomicole. M enţionăm faptul că eficienţa economică a stupăritului pas­ toral la culesul de m in ă se m ăreşte considerabil, dacă acest cules coincide sau alternează şi cu unele culesuri de nectar şi polen, fu r­ nizate de plantele melifere din zona respectivă (fig. 2). Subliniem că, suprapunerea culesului de m ană cu cel de nectar şi polen pre­ zintă nu numai im portanţă pentru sporirea recoltei de miere, ci şi sub raportul dezvoltării corespunzătoare a fam iliilor de albine, care dispunînd de polen (sursă proteică), au condiţii bune pentru o creştere norm ala a puietului, prevenindu-se astfel uzura şi slăbi­ rea fam iliilor, ca în cazul unui cules pi.fr de m ană.

Fig. 1 — S tu p ăritu l p astoral în zon a con iferelor B aleea 1450— 1500 ra (jud H u n ed oara) ( o r i g i n a l )

8

Fig. 2 — C ulesul de m ană altern ează cu cel de la floarea de fîn eţă (M arginea— H a ţeg ) ( o r i g i n a l )

2. O R IG IN E A , D E F IN IŢ IA ŞI C LASIFICAREA

M A N EI

Problem a manei datează din cele m ai vechi tim puri, de peste 3000 ani. în antichitate se credea că m ana este de origine cerească. M ai tîrziu însă, pe m ăsură ce studiile s-au ap ro fu n d at şi în acest domeniu, originea manei a fost clarificată. O contribuţie însem nată în această direcţie a fost adusă de cercetările naturalistului Ehrenberg, întreprinse la începutul secolului al X lX -lea, în regiunea Sinai, prin care s-a precizat că m ana este produsă în general dc insecte. Prin denum irea de mană se înţelege acea substanţă dulce, lim ­ pede şi vîscoasă, uneori solidificată, ce se află în anum ite perioade ale anului pe frunzele, ram urile sau tulpinelc plantelor. M ana p oate fi de origine vegetală, cînd e secretată direct de p lan tă (frunze, m uguri etc.) sau de origine anim ală, cînd e produsă p rin interm ediul anum itor insecte. M ana de origine vegetală apare în n atu ră relativ în cantităţi mici şi prezintă o im portanţă redusă pentru apicultura. Astfel, pri9

m ăvara tim puriu aceasta apare pe arţar, tei, mesteacăn, anin, sal­ cie etc, dato rită fenomenului de lacrimarc norm ali, ce se produce din cauza presiunii radiculare, determ inate de trecerea plantelor de la perioada de repaus din tim pul iernii, la starea activă de ve­ getaţie. T o t astfel, prim ăvara, după apariţia frunzelor, cînd seva este abundentă şi bogată în substanţe zaharoase, excesul din plantă se elimină sub form ă de picături, prin anumite celule cu structură specială, ce sînt dispuse pe manginea frunzelor sau la vîrful lor, denum ite hidatode sau stom ate a c v ife re ; fenomenul p oartă denu­ m irea de gutaţie (fig. 3). în lipsa unui cules de nectar, în prim ăvară tim puriu albinele culeg de pc frunze şi m uguri picăturile cristaline elim inate prin stom atele acvifere (m ana vegetală). însă, prin faptul că această m ană apare în cantităţi reduse şi numai pentru o perioadă relativ scurtă, aceasta nu furnizează decît culesuri slabe de întreţinere şi deci prezintă pentru apicultura "o im portanţă cu totul redusă. Unii autori (49), pe baza observaţiilor efectuate în cadrul experim ental, semnalează o a ltă form a de m ană vegetală şi anume aceea produsă pe frunze în urm a în ţepăturilor unor insecte şi care, după părerea noastră, nu aduce un aport însem nat producţiei apicole. t ^, r • O im portanţă deosebită prezintă însă, pentru apicultură, m ana de origine anim ală care provine din excreţiile (secreţiile) anum itor insecte ce se hrănesc cu seva plantelor. Aceste insecte fac p arte din ordinul H om optera. *.

;

,

-■

3. C U M SE FO R M EA ZĂ M A N A (E X PL IC A Ţ IA B IO LO G IC A ) P entru a înţelege mai bine procesul biologic de form are a manei de origine anim ală este necesar să cunoaştem unele aspecte din anatom ia insectelor producătoare dc m ană (H om optere) şi în special alcătuirea aparatului digestiv. M enţionăm de la început că toţi producătorii de m ană se caracterizează p rin tr-o construcţie specială a ap aratu lu i lor bucal, care se compune din 2 maxile şi 2 m andibule alungite, subţiri şi ascuţite la vîrf, în form ă de stileţi, cu ajutorul cărora înţeapă şi absorb seva elaborată a plantelor (fig- 4). A paratul bucal se com pletează cu buza superioară — labrum — şi cu buza inferioară — labium — ce form ează un jgheab alungit în interiorul căruia mandibulele, transform ate în stileţi m andibulari şi maxilele, în stileţi m axilari, alcătuiesc rostrul cu 2 canale. Prin canalul îngust—canalul salivar— se introduce saliva în ţesutul liberian al plantei, care pe de o parte are rolul să înles­ nească alunecarea şi dirijarea stileţilor m andibulari, iar pe de altă parte, să contribuie la pregătirea sevei din plantă, în vederea absorbţiei ei ca h rană prin cel de al doilea canal, cu diam etrul mai m are — canalul alim entar. Trebuie să subliniem că seva pătrunde în aparatul bucal (rostru) al insectelor fără efort din partea acestora, dato rită p re­ siunii naturale ce există în plantă. D in aparatul bucal, hrana ajunge prin înghiţire în ca­ nalul digestiv. Acesta este fo rm at din esofag, intestin m ijlociu şi posterior, cameră fil­ tra n tă şi rect (fig 5). C ea m ai im portan- > tă p arte din sistemul digestiv al acestor in­ secte o constituie ca­ mera filtrantă, care are rolul de a regle­ m enta digestia şi de a asigura trecerea lichi­ dului în exces pe calea cea mai scurtă, în in­ testinul posterior. Este interesant de m enţio­ Fig. 4 — A p aratu l bucal la H o m o p tere (după n a t că seva absorbită W e b e r 47) 11

F/g. Sa — P icături fin e d e m in ă pe o ram ură de brad, se ob servă şi lach n id c care se hrănesc intens ( o r i g i n a l )

nu trece neschimbată prin canalul digestiv, ca p rin tr-u n filtru, ci suferă m odificări biochi­ mice însem nate sub acţiunea ferm enţilor şi a enzim elor secretate de insectă. în concluzie procesul biologic de for­ mare al manei este urm ătorul : d ato rită regimului de viaţă sedentar, fără consum mare de energie, aceste insecte consumă zaharurile din seva elaborată, pe care o absorb, numai în tr-o proporţie redusă (cca. 10% ) pentru funcţiile lor organice, restul de zaharuri fiind elim inate sub form ă de m ană ; în schimb, pentru creştere şi dezvoltare, acestc insecte au nevoie de cantităţi însem nate de proteine, ce se găsesc în sevă în proporţii foarte mici. Astfel, pentru a-şi satisface necesarul de F ig. 5 — C an a d ig estiv al A p h id o id e a (după P . P e s s o n , 21)

substanţe proteice, aceste insecte sînt nevoite sâ absoarbă în apara­ tul digestiv o imensă cantitate dc sevă, din care reţinîndu-şi substan­ ţele indispensabile vieţii, elim ină excesul sub form ă de picături fine, cristaline şi foarte dulci carc este m ana (fig. 5a).

4. ASPECTE C O M PA R A T IV E P R IV IN D C O M P O Z IŢ IA C H IM IC Ă A SEVEI, M A N E I ŞI A N E C T A R U L U I Seva care circulă prin vasele conducătoare ale plantei consti­ tuie m ateria prim ă pentru ambele resurse m elifere : nectarul şi mana. D iferenţa dintre acestea constă în faptul că nectarul este furnizat direct de p lan tă, fiind secretat de ţesutul glandelor nectarifere, în tim p ce m ana este rezultatul activităţii unor insecte ce se hrănesc cu seva plantelor. Aceste insecte îşi procură hrana fie din vasele liberiene (tuburile ciuruite) care alcătuiesc floem ul sau scoarţa, fie din vasele lemnoase, ce form ează xilem ul (lemnul) (fig- 6). , T . ' -v.

Fig. 6 — S ecţiune în ţesu tu rile con d u ctoarc ale p lan tei (d u p ă O z c n d a, 32)

13

Cei mai valoroşi sub raportul calităţii manei sînt producătorii dc m ană care se hrănesc din floem, deoarece prin acesta circulă seva elaborată prin asimilaţie, în timp ce prin vasele lemnoase circulă seva brută. Albinele, culegînd mana sau nectarul, Ic prelucrează în acelaşi mod şi le depun în faguri sub fonnă de miere şi anume : miere de flori (m onofloră sau p o liflo ri), aceea rezultată din prelucrarea nectarului, miere de mana (miere dc pădure), cea rezultată de la culesul de m ană şi miere de amestec, cînd albinele culeg concomi­ tent, din ambele resurse (nectar şi m ană), în diferite proporţii, predom inînd una sau cealaltă, după sezon şi gradul de atractivitate (concentraţie, abundenţă, accesibilitate etc.). în concluzie, atît nectarul cît şi m ana provin din seva p lan­ telor, deosebirea între ele constînd numai în modul şi form a sub care acestea devin accesibile albinelor. Seva elaborată este în general foarte bogată în substanţe nu­ tritive, acestea variind în ceea ce priveşte concentraţia şi proporţia diferiţilor constituienţi, în raport cu ‘ planta, fcnofază (înm uguri­ rea, form area florilor, creşterea fructelor etc.) şi anotim pul. Astfel seva elaborată conţine 10-^-30o/o substanţă uscată, din care : hidraţi de carbon (zaharuri) 5— 25»/o, proteine 0,03—0,27«/o şi substanţe m inerale 1— 3% . De asemenea, conţine, în diferite proporţii, acizi organici şi vitam ine ; reacţia sa este alcalină avînd pH 7,4—8,7. A nalizînd spectrul zaharurilor din seva elaborată, în cazul a 250 de plante aparţinînd la 55 fam ilii botanice, M aurizio a diferenţiat 3 grupe de plante şi anum e : — prim a grupă, plantele a căror sevă elaborată conţine num ai zaharoză ; aici se încadrează unele specii m elifere im portante ca : salcîmul alb (R obinia pseudaccacia), arţarul (Acer sp.), m olidul (Picea excelsa) e t c .; — a doua grupă cuprinde speciile a căror sevă elaborată con­ ţine în cea mai m are parte zaharuri superioare (oligozaharide) precum şi ceva zaharoză. Din această grupă fac p arte plantele din fam iliile Oleaceae, Verbenaceae, M yrtaceae etc. ; — a treia grupă de plante cuprinde speciile a căror sevă con­ ţine în cea mai m are proporţie zaharoză şi num ai într-o mică m ăsură alte zaharuri. Din această ultim ă grupă fac parte m ajori­ tatea plantelor melifere. La unele specii din familiile Oleaceae şi Rosaceae, s-a găsit în sucul celular alături de zaharuri şi alcool zaharat, ca m anitol şi sorbitol. Z aharurile simple ap a r relativ ra r în sucul celular şi răm în în general lim itate la proporţii mici. Form area celorlalte zaharuri sînt condiţionate de sezon şi de procesele horm onale ce 14

au loc în frunze. Astfel în sucul celular al aceleiaşi plante, poate predom ina în prim ăvară zaharoza, iar spre toam nă alte forme de zaharuri. Sub raportul conţinutului în proteine în sucul celular apar mai ales acizii aminici şi amidele, ca de exemplu acidul glutamic, acidul asparaginic, glutam ina şi asparagina. C antitatea şi calitatea substanţelor proteice din sevă variază de asemenea în raport cu fenofaza şi anotim pul. în general conţinutul în proteine creşte din vară spre toam nă. Pe lîngă elementele de bază, zaharuri şi substanţe proteice, seva elaborată conţine acizi organici (ac. malic, ac. citric), vitam ine din grupa B (Bi, Bî , B#), C. etc. ; de asemenea magneziu, potasiu şi alte substanţe minerale. Mana, a cărei origine şi proces biologic de form are sînt bine clarificate în prezent, se caracterizează printr-un conţinut în sub­ stanţă uscată de 5 — 18o/0, din care zaharurile reprezintă 90—95% , proteinele 0,2— 1,8% , iar substanţele m inerale, acizii organici, vitaminele etc. cca. 5 % . Spre deosebire de sucul celular, care pre­ zintă o reacţie alcalină, reacţia manei este uşor acidă, avînd o valoare a p H = 5 ,9 — 7,8, ceea ce constituie un aspect pozitiv pentru îm bunătăţirea calităţii mierii de m ană. Este cunoscut faptul că spo­ rirea acidităţii la substanţele de hrănire a fam iliilor de albine con­ tribuie la creşterea puterii bactericide a acestora şi respectiv la m ă­ rirea rezistenţei îm p o triva diferitelor infecţii (I a c h i m o w i c z). C om poziţia manei variază pe de o p arte în ra p o rt cu planta gazdă, fenofaza şi anotim pul, iar pe de altă p arte în funcţie de specia producătoare de mană. Pe baza ultim elor analize şi cercetări întreprinse de D u s p i v a (41) s-a stabilit că în m ană apar, pe lîngă substanţele componente ale sevei, şi form e noi de zaharuri, neîntîlnite pînă în prezent în sucul celular. Acestea sînt rezultatul acţiunii ferm enţilor şi secreţii­ lor produse de insecte care contribuie nu num ai la descompunerea zaharurilor din sevă ci şi la form area de zaharuri superioare (oligozaharide), unele dintre acestea descoperite pentru prim a oară în m ană (melezitoza). Deosebit de im portant este fap tu l că uneori sub influenţa acestor ferm enţi se p o t form a unele substanţe zaharoase, ce sînt ignorate de albine şi alte insecte consum atoare de m ană. Astfel afida roşie a mărului (Eriosoma lanigerum H ausm .) elimină pe frunze alcool zah arat (sorbitol, inozitol), în loc de zahăr. Aşa se explică fenomenul că în unele cazuri, m ana anum itor insecte, în ciuda producţiei ei în m asă şi a condiţiilor favorabile de zbor, nu este totuşi culeasă de albine. D upă Z ander c ita ta t de M aurizio, m odificarea p arţială a com poziţiei manei de la o specie de p ro ­ 15

ducător la alta este datorită ferm enţilor ţi a secreţiilor specifice fiecărei specii de insectă. S-a stabilit că aceste transform ări bio­ chimice, sub influenţa ferm enţilor şi a enzim elor producătorilor de m ană, însemnează adesea o am eliorare a calităţii manei, asemă­ nătoare m odificărilor ce se petrec la prelucrarea nectarului în miere dc către albina m eliferă. Spre deosebire de spectrul zaharurilor, care aşa cum s-a arătat, suferă m odificări im portante de la sevă la m ană, spectrul proteic al manei este întrutotul asem ănător cu cel al sevei plantei gazdă, urm înd variaţiile condiţionate de anotim p şi mersul vremii. In unele cazuri însă, apar în m ană pe lîngă am inoacizi pre­ zenţi în sevă şi am inoacizi noi, ca de exemplu acidul gama aminobutiric (K 1 o f t). Acest produs nou se presupune a fi rezultatul metabolism ului insectei sau constituie un produs al activităţii simbionţilor *, capabili să fixeze şi să transform e azotul din aer. P entru că în m ană m ai există unele substanţe neîntîlnite în seva plantei gazdă, se deduce că simbionţii joacă un rol şi în sinteza vitam inelor, îndeosebi a celor din grupa B, care sînt rare sau unele lipsesc com plet în sucul celular.

Fig. 7 — N ecta rii d e d o v lea c

florale

la

floarea

* S im b io n ţi = P rob lem a sim b ion ţilor p ito lele II şi V din p rezen ta lucrare.

16

Fig. 8 — N ecta rii e s tr a ­ flo ra le la fru nza d e cireş în

com p lex

este

tratata

în

ca­

t'ig

9 — S ecţiu ne în glanda n eciariferă la salcîra ( o r i g i n a l )

N ectarul este secretat dc glandele nectarifere sau nectarii. D upă poziţia lor pe plantă, se p o t diferenţia nectarii florale ce «■e găsesc chiar în interiorul florii (fig. 7) şi nectarii extraflorale, care sînt dispuse în afara florii, fie la baza frunzei pe peţiol, pe stipcle, bractee etc. (fig. 8). Ţesutul secretor se com pune din celule mici, cu pereţi subţiri >i bogate în plasm ă. S tructura nectariilor prezintă particularităţi dc la o specie la alta (fig. 9). La m ajoritatea plantelor melifere, nectariile florale sînt alim enate p rin ambele ţesuturi conducătoare : floemul (ţesutul liberian) >i xilemul (ţesutul lemnos). N ectariile aprovizionate de floem secretă în general nectar cu o concentraţie mai ridicată în zahăr, pînă la 60— 70% , pe cînd cele avizate num ai la xilem secreta un nectar m ai diluat, fiind rareori cules de albine (49). C om poziţia chimică a nectarului se deosebeşte de aceea a sucu­ lui celular, fiind în special m ai săracă în substanţe proteice (am i­ noacizi). S-a constatat că, cu cît glandele nectarifere sînt m ai m ult diferenţiate anatom ic, cu a tît conţinutul în am inoacizi este m ai redus. T ransform ările chimice încep în nectarii chiar în tim pul se­ creţiei de nectar, cînd enzimele care reduc zahărul acţionează I — Mierea de mani

17

asupra hidraţilor de carbon din sevă. în general nectarul conţine un amestec, în diferite proporţii, de zaharoză, fructoză şi glucoza, în funcţie de specia meliferă şi familia botanică. A stfel la m ajori­ tatea plantelor din fa m ilii Crucifere, la unele Borraginaceae, Scrophulariaceae etc., nectarul conţine în special glucoză şi fructoză, iar zaharoză aproape de loc. în schimb la multe specii din fam. Leguminosae (salcîm, spacetă, trifoi etc.), Labiate (lavandă, salvie etc.) precum şi la salcie, castan sălbatic etc., în nectar predom ină zaharoza. Este interesant de rem arcat că gradul dc atractiv itate şi preferin ţă a albinelor pentru diferite flori este în funcţie nu numai de concentraţie în zahăr a nectarului ci şi de proporţia relativă a zaharurilor com ponente din nectar ( M a u r i z i o ) .

18

II. INSECTELE PRODUCĂTOARE DE MANĂ Şl PLANTELE LOR GAZDĂ D ate generale. Insectele producătoare de m ană sînt în general foarte răspîndite în natură. P înă în prezent num ărul speciilor de homoptere cunoscute se ridică la aproxim ativ 25.000 fiind răspîndiie în toate regiunile globului [21]. Astfel, unele specii ajung pînă în zonele reci ale A rcticii şi A ntarcticii, pînă acolo unde vegetează plantele fanerogame. în legătură cu plantele pe care se hrănesc (plantele gazdă), cele mai numeroase specii sînt localizate în re­ giunile tropicale şi subtropicale. Aceste insecte se hrănesc cu seva vegetală, unele fiind pro­ prii anum itor specii de plante (monofage), altele avînd un caracter cnai general, p arazitîn d pe plante din diferite specii şi fam ilii (nligofage). în acelaşi tim p, în cadrul fiecărei grupe de hom optere există genuri şi specii, legate de anum ite zone : stepă, pădure, zona m on­ tană etc. Deci sub ra p o rt ecologic, se constată o repartiţie deosebită, ■itît pe verticală cît şi pe orizontală. C apacitatea de înm ulţire a producătorilor de m ană este con­ siderabilă. O singură m atcă (fundatrice) naşte în cursul vieţii mai multe duzini de urm aşi care îm preună dau naştere la mii de nepoţi ţi aceştia în continuare la zeci de mii de strănepoţi. în generaţia urm ătoare s-ar putea ajunge la milioane şi în cealaltă la m iliarde dc urmaşi, dacă ar răm îne toţi în viaţă. în consecinţă, fam ilia unei singure m ătei ar ajunge după trei generaţii la 820 biliarde de urmaşi, iar copiii acestora la 82 0 X 1 0 15. i ionsiderînd că fiecare insectă a r cîntări în medie aproxim ativ un iniligram, în acest caz, întreaga populaţie de insecte ar atinge greu­ tatea de 820 milioane tone, ceea ce a r echivala aproxim ativ cu pro­ ducţia m ondială de grîu pe trei ani [53]. Această tendinţă uriaşă de dezvoltare a insectelor producătoare dc m ană este stăvilită puternic şi în m od perm anent de un complex 19

de factori biotici şi abiotici, care joaca de fapt un rol hot.irîtor în m enţinerea echilibrului biologic în n a tu ri. în Europa, producătorii de m ană sînt în general bine repre­ zentaţi, fiind mai răspîndiţi în zonele forestiere din A ustria, R. S. Cehoslovacia, Elveţia, F ranţa, Italia, R. D. Germ ană, R. 1 . a G er­ m aniei, U.R.S.S., R. S. Polonia, Iugoslavia, R. S. Roinini.i etc. N u m ărul speciilor de producători de mană (H um uptcrac) pe continentul european este foarte m a re ; referindu-ne îm ă mimai la speciile ce prezintă im portanţă apicolă, acestea se cifrei/.'i la 60, din tre care 52 specii aparţin subordinului aphiduule.i. specii fa­ miliei lecaniidae şi 2 specii familiei Psyllidae. Pe IÎim. i u lo la un un m asiv la altul, în rap o rt cu condiţiile dc vegetaţie >i miertu limat, ce le caracterizează. M enţionăm că pînă în prezent s-au cercetat numai o parte din speciile am intite şi anum e cele cu im portanţă cconomicA m u mare, celelalte fiind identificate şi urm ărite cu privire li intensitatea secreţiei manei, precum şi a gradului de cercetare ti >>• t 11 >uri Ic ale Im/oi tl mId •u liilo r la •ltiilr, pulul. /I ......... |i< (după P

P O11 Ofl, il)

stileţii m andibulari şi m axilari, iar la cap.it pn im i p m m i/o ria li cu rol tactil. Stileţii m axilari sînt m ult apropi H' unul >1, iltul, ei delim itînd două canale suprapuse, unul dorsal, ............... i .malul alim entar — şi unul ventral, m ai mic canalul s.ili« n 111- ţ ii m an­ dibulari sînt situaţi de o p arte şi de alta a stileţilm .... 'I ni, i.ir Ia extrem itatea lor se află aenticule [4] cu ajutorul > Ihh.i itrăpung ţesuturile vegetale. în tre stileţi este situat nipofarini;eli e> ronstituie o p arte însem nată a aparatului bucal. H ip o far n if h i.i parte la form area pom pei bucale care aspiră alimentele li> Itidc i le con­ duce în faringe. în hipofaringe se află pom pa salviara ian- aspiră >ili v a din conductele glandelor salivare şi o îm ping spre canalul vilivar ventral, delim itat de stileţii m axilari (fig. 11). I nr,\i ele form ează un to t unitar. A ripile sînt membranoase, i.K m ir.....iu' depăşesc în lungime pe cele posterioare. In general mi.t m mIii ulm aripaţi, şi anume cu cîte două perechi de aripi, cu ■ ■.11 in» i ...i m ic im N crvaţiunea este m ult redusă. Frecvent există ţi Im im l 11 i aripi (aptere). I i ml. 11 Ir pi'ulin Uimre de m ană picioarele sînt diferit c form ai' in Imn in> ilf Iclnl de viaţă. La m ajoritatea speciilor, picioarele mi i.lip iu -' pentru mers. La Ciccadoidea, Psylloidea, A lcy tv d m ilt,' p n .......1« ini nlapt.iu pentru sărit. Formele seden­ tare nu pic io,im le mult reilme (i.iotiindca), t

22

Abdomenul este al­ cătu it prim itiv din 11 segmente, d ar la m ajo­ ritatea speciilor, segmen­ tul 10 este u n it cu al 11-lea, form înd placa anală (A pbidoidea) sau conul anal (Cicadoidea, Psylloidea). Structura internă a producătorilor de m ană indică prezenţa în tegu­ m ent a num eroase glan­ de ceriere ce p o t fi uni şi pluricelulare. A lături de acestea sc p o t în tîlni la unele specii glande scricigene, cu rol în form area scu­ tului protector al feme­ lei (21) etc. Sistemul digestiv este f .g „ _ Modul de aIimentaţie Ia Homo_ alcatUlt din . cavitatea p tere (du p ă B o n n e m a i s o n ) bucală, fanngele, esofa­ gul, intestinul mediu şi intestinul posterior. Intestinul mediu este astfel constituit încît extrem itatea sa posterioară prezintă o supra­ faţă de contact cu extrem itatea anterioară, alcătuind cam era fil­ tran tă, ce perm ite trecerea hranei direct spre intestinul posterior şi rect. Digestia sc face în intestinul mediu care este secretor, iar absorbţia, în intestinul posterior. Psilidele şi afidele au camera filtran tă m ult sim plificată. Sistemul respirator este traheal : o pereche de tuburi traheene dorsale ce comunică cu exteriorul prin orificii num ite stigme, ce lipsesc întotdeauna în regiunea capului. Sistemul circulator este destul de bine d e z v o lta t; to ţi producă­ torii de m ană, cu excepţia diaspididelor posedă o inim ă şi o aortă. O caracteristică este prezenţa unui organ propulsor (inim a) scurt, localizat în p artea posterioară a abdomenului. Trebuie să adăugăm că între producătorii de m ană (homo­ ptere şi diferite microorganisme-bacterii sau ciuperci — s-a consta­ ta t o endosimbioză [21, 25, 33, 41]. Aceste m icroorganisme de­ numite simbiotici, care sînt ereditari, trăiesc liberi în hem olimfa insectei gazdă, ca la Coccoidea în celulele sanguine sau în celule 23

speciale derivate din ţesutul adipos (corpul gras), ca la Fulgoridae şi C icadidae. Adesea sim bionţii sînt grupaţi în organe speciale, de­ num ite micetome, ca la A pbidoidea, Psylloidea, Aleyrodoidea şi unele Cicadidae. La m ulte grupe de hom optere, micetomele sînt viu colorate şi cu o bogata reţea de trahei. în ra p o rt cu legătura ce există între producătorii de m ană şi simbionţi s-au stabilit urm ătoarele tipuri de simbioze [21] : — Bacterii simbiotice libere în lumenul intestinului mediu. — Simbionţi localizaţi in epiteliul intestinului : ciuperci, ca la Yassidae sau bacterii, ca la Cocoidea. — Simbionţi localizaţi în corpul gras : ciuperci (Ascomycetae) sau bacterii (Cocoidea, Fulgoridae etc). — Simbionţi grupaţi în adevărate micetome (Aleyrodoidea, Aphidoidea, Cicadoidea, Psylloidea etc.). La unele afide, un micetom poate să conţină mai m ulte tipuri de sim bionţi, fie în aceeaşi celulă, fie în celule diferite. Subliniem că, cunoaşterea am ănuniţtă a endosimbionţilor şi a rolului lor în viaţa insectelor producătoare de m ană se datoreşte Prof. P. Buchner şi colaboratorilor săi. Aceştia au stabilit că simbioţii (endosimbionţii) au proprietatea de a sintetiza, din reziduurile mimice, rezultate în urm a procesului de m etabolism bazai al inHctei, substanţe proteice asimilabile şi to to d ată form ează şi unele vitam ine din grupa B. Cunoaşterea precisă a acestui fenomen dc endosimbioză, ce • \l t.i intri- producătorii de m ană şi unele m icroorganisme, pre­ zintă nbst.in[ele dc descompunere rezultate în urma metabolismului proteic al iiţsectti [25]. Această precizare rem ar­ cabilă făcută pe plan m ondial, dc specialişti cu renume, a stîrnit un deosebit interes, contribuind şi mai m ult la creşterea im portanţei manei ca sursă m eliferă şi în acelaşi timp la aprecierea justă a valorii nu tritive superioare a mierii de manii (miere de pădure). în continuare este interesant, să dăm o i a iac teri/a re m orfo­ logică a producătorilor de m ană, diferenţiata pe r.rupe de familii (subordine). Afidele (Aphidoidea) sînt insecte de dimensiuni mici, ce v a ­ riază în tre 0,5— 8 mm, cele m ai m ari fiind lachnidole, la m ajori­ tatea speciilor însă, lungimea variază în tre 2— 4 mm. Afidele pre­ zin tă diferite form e, în ra p o rt cu locul de hrană. Astfel, speciile ce trăiesc pe frunzele (acele) de conifere sînt subţiri, ccle dc pe scoarţă au o form ă turtită, iar cele de pe frunzele de foioase sînt 24

m ult turtite. Aceste insecte sînt de diferite culori, predom inînd culorile : verde deschis, m aro-gălbui sau negru. U n fenomen inte­ resant de adaptare la mediu îl prezintă C inara pectinatae N ordl., al cărui corp este verde, cu două dungi albicioase, asemenea frun­ zelor de conifere. Tegumentele sînt moi şi prezintă perişori de forme şi lungimi variabile. C apul este distinct separat de corp la formele aripate, nu însă şi la formele nearipate. La afidele nearipate ochii compuşi sînt reduşi sau lipsesc com plet (Pemphigini). în locul ochilor compuşi, apterele de la Pem phigidae, Chermesidae, Phylloxeridae au numai ochi larv ari persistenţi (trei om atidii) situaţi pe o protuberanţă oculară. La formele aripate, anterior ochilor larvari există ochi compuşi bine dezvoltaţi. Antenele sînt form ate din 3— 6 segmente pe su p rafaţa cărora se află organe senzoriale de miros, constituite din elemente nervoase, separate de m ediul extern p rin pereţi subţiri. Aceste senzorii sînt caracteristice pentru toate formele şi toate stadiile şi sînt localizate pe ultim ile două segmente. L a adulţi şi m ai ales la masculii aripaţi, apar organe senzoriale unite, alcătuind rinariile. O rinarie cuprinde un grup de celule senzoriale, acoperite de o m em brană chitinoasă subţire şi înconju­ rata de o coroană de perişori. La unele specii de afide, există la baza antenelor organe de echilibru. A paratul bucal la afide este tipic producătorilor de m ană, fiind ad a p ta t p en tru în ţep at şi supt. Toracele form ează un to t unic, căci toate cele trei p ărţi sînt concrescute. La indivizii aripaţi prezintă o dezvoltare deosebită mezotoracele care posedă două perechi de aripi m embranoase ; aripile posterioare prezintă perişori iar m arginea aripilor anterioare este solzoasă. A ripile sînt relativ m ari şi în stare de repaus sînt dispuse deasupra abdom enului, fie vertical ca la Aphididae şi Pem­ phigidae, fie orizontal, ca la Pbiloxeridae şi Adelgidae [4]. Picioarele sînt conform ate pentru mers. Femelele sexuate de afide prezintă, pe o porţiune a picioarelor, senzorii, ce se consideră a avea rol de glande odorifice, cu im portanţă în tim pul îm pere­ cherii generaţiei de toam nă. Abdom enul form ează îm preună cu toracele un tot, excepţie făcînd indivizii aripaţi la care se rem arcă o delim itare evidentă. Afidele au orificiul anal situat între două plăci sclerotizate : placa anala şi codiţa. O rificiul genital se deschide între placa anală şi placa genitală. O altă caracteristică a afidelor este că prezintă dorsal în tre segmentul 6 şi 7, organe speciale, num ite com icele. Acestea se prezin tă sub form a unor proem inenţe care se term ină cu pori ce se închid prin contracţia voluntară a unor muşchi. C orniculele îm prăştie un lichid vîscos, galben-m aroniu ; acesta este 25

un amestec de sînge şi ceară ce se întăreşte într-un tim p scurt de la expulzare şi este consi­ derat ca avînd rol de apărare contra p rădătorilor (4,33). Organele de înm ulţire la afide se rezumă la un simplu orificiu genital, în cazul feme­ lelor, iar masculii prezintă un organ tubular, S tructura internă a afidelor indică prezenţa unor glande ceriere cu secreţie a tît dc abun­ dentă îneît la m ulte spccii aco­ peră întreg corpul. La num e­ roase afide (form e aptere de Chermesidae, Pemphigidae, Phylloxeridae), grupele de ce­ lule ceriere sînt dispuse pe fie­ care segment corporal (fig. 12). Afidele prezintă fenome­ nul dc sînge rare reflexă. Sîngele afidelor, pc lîngă clemen­ tele figurate obişnuite, conţine şi celulele ceriere, cc se dife­ renţiază progresiv din anumite leucocite (21), C ocddcle (Coccoidea) se hrănesc cu seva ţesuturilor vii ale plantelor, ca şi afidele, d ar sînt paraziţi mulr o u i specializaţi. Sexele sînt bine diferenţiate. Masculii sînt de regul i mici, aripaţi, dipteri, cu aripile dispuse orizontal ; unele specii au şi masculi arip aţi şi apteri. Masculii prezintă picioare lungi ; aparatul lor bucal este degenerat sau lipseşte complet. Toate aceste caractere m orfologice oglindesc v iaţa masculilor, care este foarte scurtă, uneori de num ai cîteva ore, scopulei unic fiind fecundarea femelei. Femelele sînt m ai m ari decît masculii, aptere, larv iforme, cu corp moale şi tegum ent chitinos ; au picioare rudim entare (fig. 13). A paratul bucal este ad a p ta t pentru în ţep at şi supt, cu m enţiunea că rostrul este redus ca dimensiuni, iar stileţii sînt foarte lungi şi mobili, astfel îneît, din locul fixat, p o t să pătrundă în ţesuturile plantelor pe o suprafaţă destul de mare. 26

Fig. 13 —

L ecaniide (după

H a r a g s i in).

Secreţiile de ceară sînt foarte abundente şi provin de la glan­ dele m ono şi pluricelulare. Perii şi spinii cerieri, secretaţi de glan­ dele m arginale de la femelele de coccide, elaborează ceara sub forme foarte variate (fig. 14). G landele ceriere pluricelulare sc prezintă sub m ai m ulte form e (fig. 15). M ai m ulte celule, cu aceeaşi structură bistologică, sau cu structuri variate pot avea un singur disc secretor cu un por sau cu pori m ultipli. La coccide distribuirea glandelor este specifică, în general sînt grupate în ade­ vărate organe ceriere. Femelele de D iaspididae prezintă grupe de celule ceriere perivaginale, a căror secreţie pulverulentă acoperă ouăle ; la Lecaniidae şi O rthezidae, acestea elaborează un ovisac. Psilidele (Psylloidea) sînt insecte mici de 1— 4 mm. Prezintă în general o structură tipică producătorilor de m ană. Prim ele două perechi de picioare sînt ad ap tate pentru mers, iar a treia pereche este ad a p ta tă pentru sărit. P entru apicultură, ca producători de m ană, prezintă im por­ tan ţă num ai larvele de psilide. Larvele trec prin 5 stadii de dez­ voltare, p roducţia de m ană fiind deosebit de abundentă în ultim ele două stadii. C orpul larvelor este tu rtit dorso-ventral şi prezintă picioare scurte. Larvele sînt mobile num ai în prim ul stadiu, apoi se deplasează foarte anevoios. Unele specii, ca Psylla mali, P. jraxini etc. prezintă o pungă cerieră perianală,a cărei secreţie acoperă m ana într-o pojghiţă de 27

Fig. 14 — T ipuri de p eri cerieri secre­ t a ţi dc gla n d ele m arginale de la larve ;i fo rm ele de C occid e (du p ă K . S u l e )

Fig. 1) — G lan d e ceriere p lu ricelu lare (după K . S u l e )

ccară. Psylla alni, P. buxi, prezintă în locul pungii ceriere, fila­ mente ceroase independente.

3. CICLUL BIOLOGIC H om opterele se reproduc a tit pc calc sexuală cît ţi prin partenogeneză. înm ulţirea pe calc partenogenetică este destul de frec­ ventă la A phidoidea, Coccoidea, A leyrodoidea ctc. I lerm afrodismul însă se întîlneşte foarte rar şi numai la unele coccide (Pericerya purchasi) [ 21]. La m ulte specii de A pbidoidea, Coccoidea c u . masculii se deosebesc de femele nu num ai prin caractere sexuale prim are ci, adesea şi p rin caractere sexuale secundare. Astfel la coccidc, m as­ culii au corpul conform at norm al, sînt mobili şi prevăzuţi cu aripi în m ajoritatea cazurilor, de asemenea prezintă un ap a rat bucal rudim entar. Femelele în schimb sînt fără aripi, lipsite de picioare şi stau în general fixate pe plantele gazdă. C orpul lor este larviform fig. 16). 28

F ig . 16 — L ecanlida m are în p lin ă secreţie ( o r i g i n a l )

Ciclul evolutiv al unei specii de insecte începe de la ou (la speciile ovipare) sau de la larvă (la sp. vivipare) şi se term ină cu faza adu ltă ; această perioadă alcătuieşte propriu-zis „o generaţie". N um ărul generaţiilor variază la diferite genuri şi specii de pro­ ducători de m ană. Astfel există specii cu o singură generaţie pe an, denum ite m onovoltine ca la unele specii din Coccoidea şi specii cu 2 — 3, sau m ai m ulte generaţii (peste 8— 10 generaţii anuale), denum ite polivoltine, aşa cum există la m ajoritatea speciilor din Aphidoidea. La speciile ovipare, ouăle sînt depuse în general izolat, pe ram uri, frunze, muguri, în crăpăturile scoarţei etc. ; uneori sînt 29

Fig. 17 — O u ăle de iarnă, depuse d e lach n id a p in u lu i ( A ) — Lecaniidele m ari ale m olid u lu i dep u n , în general, un im portan t num ăr după cum se p oate ved ea în im agin ea B — care p rezin tă ou ăle unei singure fem ele, în fig, 17C — ouăle dep u se de lecan iid a stejarului (origin al)

30

'

introduse şi în ţesuturile plantelor, la unele specii de cicade. D e­ punerea ouâlor are loc la unele specii de afide şi în sol, pe răd ă­ cinile plantelor. N um ărul de ouă depuse de o femelă în cursul vieţii variază de la cîteva ouă la unele specii de Aphidoidea, pînă la cîteva mii (2000— 4000), la anum ite specii de Coccoidea (fig. 17 şi 17 a, 17 b). în unele cazuri ouăle sînt protejate de diferite secreţii ceroase, produse de glandele genitale anexe şi de glandele ceriere, ca la Coccoidea, A phidoidea etc. La Lecaniidae, ouăle răm în acoperite de corpul femelei, care m oare im ediat după depunere, luînd aspec­ tul unui scut protector (ţeasta). La m ajoritatea producătorilor de m ană (Aphidoidea şi unele specii de Coccoidea) se întîlneşte şi form a de înm ulţire prin partenogeneză-vivipară, adică dezvoltarea embrionului are loc numai în corpul femelei (insectei adulte) care naşte astfel direct pui vii, fără fecundare. Pentru a avea o orientare mai clară asupra ciclului evolutiv al principalelor specii producătoare de m ană este interesant să cu­ noaştem succesiunea stadiilor biologice ale acestora, grupate pe fa ­ milii : Lachnidae, A phididae, Lecaniidae (Coccidae) şi Psyllidae. Lachnidele p rezintă un ciclu de reproducere caracteristic unde înm ulţirea sexuată alternează cu una sau mai m ulte generaţii de femele partenogenetice (asexuată). Acest ciclu se poate desfăşura la speciile nem igratoare, pe o singură p lan tă gazdă (monoecice), iar la speciile m igratoare, pe două plante gazdă (dioecice).

V. aptere Fig. 18 — C iclu b iologic m on oecic (du p ă

Bonnemaison)

31

F ig. 19 —

C iclu l

b iologic d ioecic

(du p ă

Bonneraaison)

La speciile nemigratoare, exemplu A pbis pom i, ciclul evolutiv se prezintă astfel (fig. 18) ; din „oul de iarnă“ , depus în toam nă de către femela sexuată, apare tn prim ăvară o femelă apteră, nu­ m ită matcă sau fundatrice. Aceasta m atca d i naştere pe cale partenogenetică-vivipară, numai la fiice, ftuncle nearipate şi aripate, num ite fundatrigene. Acestea continua sc înm ulţească to t pe cale partenogenetica-vivipară, dînd naştere în continuare la femele virginogene aripate şi nearipate. Virginogcnele, în funcţie de con­ diţiile de mediu, se dezvoltă pe aceleaşi specii dc plante (gazde prim are), sau pe plante din alte specii (gazde secundare) succedîndu-se astfel mai m ulte generaţii, în cursul aceleiaşi perioade de vegetaţie. Spre sfîrşitul verii ap ar în cadrul coloniei femelele ari­ pate, care reprezintă ultim a generaţie de femele partenogenetice, num ite sexupare. Acestea dau naştere la formele sexuate, masculi

şi femele, care după împerechere (copulaţie) depun ouăle de iarnă şi apoi ciclul se repetă. Această evoluţie este cunoscută sub numele de holociclică monoecică [4, 21]. La speciile migratoare, dezvoltarea are loc pe două plante gazdă, care din punct de vedere botanic, aparţin la familii dife­ rite. în acest caz o parte din ciclul evolutiv-form ele sexuate, oul de iarnă şi m atca — se dezvoltă pe o p lan tă gazdă prim ară, iar o altă p arte — formele virginogene şi sexupare — pe plante gazdă secundare. D e obicei, p lan ta gazdă prim ară este o specie arbores­ centă sau o altă specie perenă, iar planta gazdă secundară este 0 specie ierboasă anuală, cultivată sau spontană. La speciile de afide m igratoare, ca de exemplu la A pbis fabae, M yzus cerasi etc., ciclul evolutiv este prezentat în fig. 19. Pe planta gazdă prim ară apare prim ăvara, din oul de iarnă, m atca sau fundatricca, care dă naştere, pe cale partenogenetică-vivipară, la 3— 4 generaţii de femele fundatrigene. în sînul populaţiei fo r­ mate de acestea, ap ar în ultim ile generaţii, prin tre femelele neari­ pate şi fundatrigene aripate. Acestea din urm ă părăsesc planta l^a/.dă p rim ară şi form ează colonii noi, pe alte specii de plante (plante gazde secundare) ; această form ă alcătuieşte colonicus. Sosite pe noile plante gazdă, fundatrigenele continuă să se înm ul­ ţească to t pe cale partenogenetică-vivipară, în to ată perioada de vegetaţie, aîn d naştere la o serie de generaţii virginogene sexupare, îlcltu ite din femele aripate, care zboară şi se reîntorc pe planta iţa/dă prim ară. D upă împerechere, femelele depun ouăle de iarnă, incheindu-se astfel ciclul biologic. Această evoluţie, care are loc 1 > două plante gazdă, se numeşte holociclică dioecică. Explicaţia biologică a acestui fenomen de m igrare, spre alte locuri de hrană (plante gazde), este urm ătoarea : — Stagnarea creşterii în vară la speciile forestiere micşorează îr» mod sensibil p ro porţia com binaţiilor azotoase solubile din sevă. I Jtuorită acestui fap t, ritm ul de creştere şi înm ulţire al lachnidelor im i-uneşte trep tat. P entru a ieşi din impas, la unele specii apar iu această perioadă formele aripate, care zboară în căutarea unei noi plante gazdă, cu condiţii de hrană mai favorabile. Acest fenomen poate apărea şi în prim ăvară, cînd datorită unei densităţi prea m ari a populaţiilor de producători de m ană, loncorcnţa acestora pentru hrană devine m are, astfel în eît o parte ■Im insecte pleacă în căutarea unor plante m ai întîrziate în creştere, in locuri mai um brite sau pe plante acvatice etc., la care creşterea • ne îi ic A activă. Astfel m ulte dintre speciile de afide trec în vară *l«- ne arbori, pe diferite plante erbacee cu creştere activă (plante cultivate, buruieni etc.) (fig. 20). Unele specii de lachnide coboară i —

d e m ană

33

F ig. 20 — O p op u laţie p uternicii de afid e, pe p lan te din flora sp on tan a (p ălăm id ă) ( o r i g i n a l )

în perioada critică pe rădăcini în sol, unde sc hrănesc, fiind ferite de uscăciune şi p rădători. In alte cazuri, unele afide petrec această perioadă ca larve inactive — stadiu de odihna (diapauză), de exemplu : afida arţarului (Chaetophorella aceris). Spre toam nă, creşterea ram u rilo r tîrzii, a m ugurilor, precum şi m aturizarea fru ctelo r şi a sem inţelor, la speciile arborescente sînt în so ţite din nou de o creştere a concentraţiei sevei în p ro ­ teine şi în special în acizi am inici, care face posibila o a doua în m u lţire în masă a p ro d u c ăto rilo r de m ană fără a sc mai atinge densitatea p opulaţiilor din prim ăvară. în acest tim p form ele m i­ gratoare, care au p arazitat pe plante gazde secundare în tim pul verii, revin pe plantele gazde principale, unde după îm perechere are loc şi depunerea ouălor de iarnă. Lecaniidele se înm ulţesc în general pe cale sexuată şi prin partenogenoză (partenogenoză facultativă). In unele cazuri înm ulţirea are loc exclusiv pe cale partenogenetică (Eulecanium r u f uium). 34

La lecaniide, sexele sînt bine diferenţiate. Masculii sîn t ari­ paţi, cu două aripi, lipsiţi de ap arat bucal, iar femelele sînt fără aripi, larviform e, cu corp moale şi tegum ent c h itin o s; au picioare rudim entare cu o singură ghiară, iar aparatul bucal este stiliform specializat p en tru în ţep at şi supt. In evoluţia postembrionară se diferenţiază trei s ta d ii: larvă primară care apare din ou, larvă secundară şi femela. Biologic, stadiul de larv ă secundară se subdivide în două faze : hibernală şi posthibernală, iar cel de femelă în faza im atură şi adultă. La m ajoritatea speciilor de lecaniide procesul depunerii ouălor este precedat de o intensificare a funcţiilor glandelor ceriere, p en tru a determ ina aderenţa oului pe fru n ze (ace), sau pe scoarţa ram u­ rilor şi de asemenea p en tru a îm piedica pătrunderea apei sub corp. Perioada o v ipozitară durează 10— 15 zile. D in p u n ct de vedere al reproducţiei, lecaniidele p o t fi cla­ sificate în : - o v ip a r e

/ \

pon'tă r

« S w S **

\ \

(P hysokerm es sp.) 1 sac ov ig en

— o v o v iv ip a r e — S phaeroleccanium prunastri.

M aturaţia ouălor speciilor ovipare se produce în ovariole, iar embriogeneza în sacul ovigen. La speciile ovovivipare ouăle se form ează to t în sacul ovigen, d ar după m aturaţie sînt îm pinse în oviduct unde se produce ontogeneza. Spaţiul în care femelele depun ouăle — sac ovigen — poate fi ven tral sau anal. U nele specii au un singur sac ovigen, altele au 2 saci ovigeni, iar corpul e îm p ă rţit longitudinal în 2 loji (Physokerm.es sp.). Larva primară (Li) constituie principalul element de răs­ pîndire al insectelor. P oate form a colonii (Eulecanium, Pulvinaria, Physokermes) pe dosul frunzelor sau colonii sedentare (Sphaerolccanium prunastri) pe scoarţa ram urilor (fig. 20 a). P ro cen tu l o u ălor eclozionate variază în tre 97,0— 99,5% d in tre care ap roxim ativ 30— 7 6 % larve form ează colonii, iar 24— 7 0 % pier în tim pul m igraţiei de fixare, fie din cauza ploilor, fie chiar din lipsă de hrană. O p arte din larvele prim are sîn t luate de v în t şi tran sp o rta te pe alte plante unde form ează noi colonii. D u rata stadiului p rim ar variază în ra p o rt cu specia şi condiţiile climatice. Astfel la Physokermes sp., Eulecanium corni, E. coryli, şi E. rufulum 65— 70 zile, la Sphaerolecanium prunastri 60— 65 zile şi Ia Pulvinaria betulae 15— 20 zile.

35

Fig. 20a — L arve de lecan iid e

(A — larvă prim ară B — larvă secundanâ)

Larva secundară (Ls) apare în urm a năpîrlirii larvei prim are. Acest proces se produce la Eulecanium corni, E. coryli, Physo­ kerm es sp., la jum ătatea lui septem brie, iar în cazul lui Pulvina­ ria betulae, la începutul lunii iulie. Tinerele larve secundare m i­ grează de pe frunze pe ram uri, la baza m ugurilor sub solzi, sau în crăpăturile scoarţei, o parte căzînd în fru n zar. în perioada hibernării larvele îşi înfig aparatul bucal în ţesuturile plantei p e n tru a avea stabilitate şi răm în fixate astfel pînă la începutul prim ăverii, cînd o d ată cu pornirea în vegetaţie a plantei gazdă, acestea încep să se hrănească intens. D upă n îp îrlire a larvelor se­ cundare (L2) o p arte se transform ă în femelă iar altă parte, m ult m ai mică, în masculi. Femela. în u ltim u l stadiu de evoluţie, stadiul de adult al in­ sectelor, femelele sînt nearipate şi prezintă o culoare gălbuie. Acest stadiu m archează începutul producerii m anei, moment care determ ină şi intensificarea activităţii furnicilor de pădure. în această perioadă, în tim p ce masculii stau fixaţi pe frunzele aciculare de m olid, (Physokermes sp,), femelele se hrănesc activ şi 36

sccretă trep ta t to t mai m ultă m ană. Este a doua fază de dezvol­ tare a femelelor, caracterizată prin culoarea roşietică a ţestelor şi în acelaşi tim p p rin tr-o creştere sim ţitoare a producţiei de mană. In faza urm ătoare, paralel cu creşterea în volum a femelelor şi culoarea lo r se schimbă devenind vişinie. Este m om entul cînd femelele ajung la m atu ritatea sexuală şi devin apte p en tru îm pe­ rechere. în această etapă producţia de m ană atinge punctul cul­ m inant. Paralel cu dezvoltarea fem elelor are loc, în apropiere, pe Irunzele de molid şi brad, m aturizarea m asculilor care îşi fac apariţia de sub ţestele lo r ceroase, gata p en tru îm perechere. Masculii se deplasează cu uşurinţă fiind aripaţi, iar după îm ­ perechere m or, neavînd nici o contribuţie directă la producţia de mană. Femelele îm perecheate se dublează în dim ensiuni, ajungînd la dezvoltarea m axim ă, ceea ce m archează de fap t ultim ul stadiu de creştere al lecaniidelor. Paralel cu m aturizarea ouălor form ate în sacii ovigeni, p ro d u cţia de m ană scade sim ţitor, iar culoarea feme­ lelor devine tre p ta t brună şi apoi brun închis, o d ată cu m oartea lor. Eclozionarea larvelor are loc, în funcţie de m ersul vrem ii, din iunie pînă în septem brie. Psyllidele p rezintă un ciclu biologic care variază în ra p o rt cu .specia. Acestea p o t ierna în stadiul de ouă, depuse pe ram uri, în crăpăturile scoarţei şi la baza m ugurilor (Psylla mali), sau ca adulţi, adăpostiţi în scoarţa arborilor mai bătrîni (Psylla pyricola). Psylla mali prezintă o singură generaţie pe an în tim p ce specia Psylla vyricola dezvoltă cel puţin 2— 3 generaţii pe an. C aracteristic PsyII idelor este faptul că ele parazitează organele tinere ale plantelor gazdă, a tît în stadiu de larvă cît şi în stadiul de adult.

4. SPECIILE D E IN SE C T E P R O D U C Ă T O A R E D E M A N A D IN Z O N A P Ă D U R IL O R D E C O N IF E R E Zona m o n tan ă a ţării noastre constituie în com plexul ei o resursă m eliferă deosebit de bogată şi variată. A lături de în tin ­ sele masive de zmeuriş, zburătoare şi fîneţe naturale, care asi­ gură fam iliilor de albine însem nate rezerve de nectar şi polen, speciile forestiere din această zonă furnizează anual şi im portante can tităţi de m ană. în special m ana din zona coniferelor, produsă de lachnide şi lecaniide, contribuie la obţinerea unor sorturi de m iere de calitate superioară (fig. 21). 37

Fig. 21 — Stupărit p astoral în M unţii R etezatu l, jud. H u n ed oara ( o r i g i n a l )

Suprafaţa ocupată de conifere este de aproxim ativ un milion şi ju m ătate ha ceea ce reprezintă aproape 25o/o din suprafaţa totală ocupată de păduri la noi în ţară (98). D in tre conifere, m o l i d u l (Picea excelsa) care de fap t reprezintă principala plantă gazda pentru producătorii de m ană, ocupă 70°/o> b r a d u l (Abies alba) 25»/o şi p i n u l (Pinus sp.) cu l a r i c e l e (Larix europea), la un loc cca 5/o (14,60). Subliniem că, spre deosebire de brad, m olidul prezintă o arie de vegetaţie mai nordică, form înd arborete pure în partea superi­ oară a subzonei coniferelor şi de asemenea arborete dc amestec cu bradul şi fagul, în partea inferioară a acesteia. în general pădurile de m olid şi brad se întîlnesc în to t lanţul C arp aţilo r precum şi în M unţii Apuseni [22,60]. T rebuie însă să m enţionăm că nu în to a tă zona coniferelor există condiţii ecologice favorabile creşterii şi dezvoltării p ro d u ­ cătorilor de m ană şi respectiv, perspective bune pentru culesul la m ană. D ezvoltarea şi gradul de răspîndire a insectelor p ro ­ ducătoare de m ană sînt condiţionate de o serie de factori externi şi interni. 38

P rin tre factorii externi cităm : factorii abiotici (solul, expo­ ziţia, altitudinea, condiţiile meteorologice) şi factorii biotici (plan­ tele gazdă, vegetaţia înconjurătoare, furnicile de pădure, dăună­ torii, p araziţii etc.), iar ca factori interni avem factori ereditari. Se poate afirm a că aria de dezvoltare şi răspîndire a insectelor producătoare de m ană din masivele de conifere este condiţionată de zona natu rală de vegetaţie, corespunzătoare speciilor vegetale respective : m olidul, bradul pinul, etc. Pe baza cercetărilor efectuate pînă în p rezen t în zona coni­ ferelor, s-a stabilit ciclul biologic la principalii p ro d u căto ri de mană, perioadele lor de secreţie în funcţie de altitudine, şi s-a efectuat o cartare prelim inară a m asivelor cu m ană din această ?onă, în vederea unei evaluări orientative a acestei im p o rtan te resurse melifere. De asemenea, s-au stabilit o serie de elemente im p o rtan te p en tru elaborarea prognozei la culesul de m ană [12, 14, 18, 34]. în vederea valorificării superioare a rezervelor de m ană din masivele de conifere este necesar să cunoaştem (să identificăm ) speciile de insecte pro d u căto are dc m ană, ciclul lo r biologic cu perioadele o p tim e de secreţia m anei, precum şi o scrie de factori care favorizează sau stînjenesc procesul de secreţie şi respectiv influenţează în tr-u n sens sau altul, recolta de m iere de m ană (miere de brad). în acest sens, în funcţie de planta gazdă, prezentăm mai jos în ordinea p ro d u ctiv ităţii şi im p o rtan ţei lor p en tru apicultura, o caracterizare m orfo-fiziologică a insectelor producătoare de m ană, subliniind în special anum ite aspecte legate de stadiile de secreţia manei corelate cu unele fenofaze şi date calendaristice, utile pentru producţia apicolă.

P R O D U C Ă T O R II D E M A N Ă D E P E M O L ID (P IC E A E X C E L S A L a m .) în R . S. R om ânia, m olidul constituie principala plantă gazdă, sub rap o rtu l calităţii şi producţiei de m ană ; aceasta rezultă, a tît din suprafaţa im p o rtan tă ce o ocupă în cadrul m asivelor de co­ nifere, cît şi din faptul că pe m olid trăiesc şi se dezvoltă cei mai de seamă p ro d u căto ri de m ană, de im p o rtan ţă m ondială. Speciile de producători de m ană răspîndite în m olidişurile din ţara noastră s î n t : 6 lachnide şi 2 lecaniide. 39

Lachnida m arc a cojii de m olid (Mecinaria piceae sin. Cinară, piceae Panz. sin. cu Lacbnus grossus sin. cu Cinara grossa K alt.) Această specie facc p a rte din fam ilia Lachnidae, subfam. Cinarinae. Insecta adultă este de culoare neagră-cenuşie, neagră-m aronie, în ra p o rt cu locul şi anotim pul. P rezintă o lungim e de 4,5—5,0 m m , fiind cea mai m are lachnidă din zona coniferelor. Pe lîngă aceasta p rezin tă şi o p articu laritate interesantă, în lucrările de identificare, sau p en tru investigaţiile de prognoză şi anum e : ferindu-se de lum ina directă a razelor solare, îşi schimbă perm anent poziţia pe arbore, în rap o rt cu poziţia soarelui, astfel ca colonia să se găsească m ereu în partea um brită. Im p o rta n t p en tru întreaga evoluţie a populaţiei de insecte şi perspectivă de cules este mom entul eclozionarii m ătcilor p ri­ m are (fundatrice) din ouăle de iernare. T erm enul de eclozionare (pragul biologic) se determ ină prin în ­ registrarea datelor privind evoluţia tem peraturii, de la desprim ăvărare (înflorirea ghioceilor) şi pînă la apariţia tin erilo r m ătci. D upă lucrările lui S c h e u r e r [77], eclozionarea arc loc atunci cînd de la desprim ăvărare, suma tem peraturilor medii zilnice peste 0°C,ajunge la 70— 80°C. In condiţiile de desprim ăvărare 1970 din zona noastră m on­ tană, (Punctul de control Blejoaia jud. Cluj — altitudine 1 100 m), eclozionarea m ătcilor prim are a a v u t loc în a doua jum ătate a lunii aprilie. Fenologic acest stadiu a corespuns cu înflorirea în pajiştile din zona respectivă, a urm ătoarelor specii : c a 1 c e a c a l u l u i (Caltba palustris), c r u c e a v o i n i c u l u i (Hepatica transsilvanica), p ă ş t i ţ a (Anem one ranunculoides), r u s c u ţ ă p r i m ă v ă r a t i c ă (A donis vernalis) şi altele. M ătcile proaspăt eclozionate se deosebesc cu uşurinţă de alte specii de laclinide, fiind de culoare albastră-cenuşie şi cu pi­ cioarele galbene, iar ca m ărim e ating aproape 1 mm. Ţinerile m ătci se deplasează im ediat de pe frunze pe ram u­ rile de 2 —3 ani, unde se hrănesc intens, absorbind seva elabo­ rată, bogată în substanţe nutritive. Mai tîrziu se observă colonii ce populează adesea treim ea mijlocie a ram urii, uneori ajungînd p înă în vîrfurile ram urii. In acest moment, populaţiile de insecte p o t fi cu uşurinţă identificate cu aju to ru l furnicilor de pădure, care circulă intens pe ram uri, le cercetează şi se ospătează din plin cu picăturile de m ană secretate. Spre sfîrşitul lunii mai — începutul lunii iunie, odată cu ap ariţia în poienele m ontane a florilor de p o r o i n i c (Orcbis sp.) 40

hy,. 22 — P o ro in ic (O rc h is s p .)

.7 . f a i : ' W-/

Fig. 23 — Bulbuci de m unte (T ro lliu s eu ropeu s) CI. - J

»|n\ *-

f"l) itfJrJ

)i .1 b u l b u c i l o r d e m u n t e (Trollius europeus) (fig. 22 ţi 23), are loc naşterea prim ei generaţii (Fi) de fiice (fundatrigene). O m atcă naşte aproxim ativ 30 fiice virginogene (partenoi c nr/.i vivipară). Treptat colonia creşte sim ţitor, acoperind în unele cazuri liHriMRa suprafaţă a tulpinei, ceea ce se observă cu uşurinţă de la tliatanţă. în condiţii favorabile, aceste colonii ajung la peste 5000 41

Fig. 2 3a — C u les de m ană în zon a con iferelor ( o r i g i n a l )

de indivizi, cînd dezvoltarea populaţiilor înregistrează prim ul m a­ xim biologic (iunie-iulie). Paralel cu aceasta şi producţia de m ană creşte, iar culesul albinelor se intensifică puternic, înregistrînd zilnic la cîn taru l de control, sporuri ce depăşesc 2—4 kg. miere/ fam . albine (fig. 23 a). O d ată cu ap ariţia celei de a doua generaţii de fiice (Fî), ca este com plet aripată, populaţiile se răspîndesc (roiesc) la distanţe m ari în pădurile de m olid, unde form ează noi colonii de p ro d u ­ cători de m ană. Aceste colonii se hrănesc pe ram uri tinere de 1— 2 ani, dînd apoi naştere generaţiei urm ătoare de fiice partenogenetice (F3) care contribuie la o nouă dezvoltare puternică a acestei specii, respectiv la o nouă producţie însem nată de m ană. în condiţii m eteorologice favorabile (ploi m oderate şi tim p călduros), poate avea loc înregistrarea celui de al doilea m axim biologic, în a doua jum ătate a lunii august, cînd se poate obţine o a doua recoltă de m iere de m ană, care însă nu este de p ro ­ p orţia în registrată la prim ul cules. D u rata acestui cules este de­ seori scurtă, avînd în medie 5— 6 zile [41, 43]. 42

Fig. 24 — M ecin aria p iceae în preajm a depunerii ou ălor

( o r ig in a l)

Spre toam nă (septembrie) are loc ap ariţia form elor sexuate, masculi şi femele, ambele form e nearipate. D upă împerechere (copulaţie), femelele depun oul de iarnă. Este interesant de menlionat că femelele sexuate (ovipare) prezintă în partea inferioară .1 abdom enului un brîu de ceară alb-sclipitor care înconjoară placa anală şi se m enţine ca o podoabă pe toată perioada depunerii ouălor (fig. 24). Acest brîu de ceară se pare a avea rolul de a unge oul în m om entul depunerii, cu un strat fin, protector. O uăle sînt «Ic culoare închisă neagră-cenuşie, neagră-albăstruie, fiind lipite pe partea inferioară a acelor sau chiar pe coaja ram urilor m ai tinere (, 1—4 ani) (fig. 25). 43

Fig. 25 — O u ă depuse de M . p i c t a t (oct. 1969)

( o r ig in a l) D upă depunerea ouălor de iarnă, femelele slăbite com plet se chircesc şi m or. Pe vrem e frum oasă depunerea ouălor se prelungeşte pînă la sfîrşitul lunii octom brie — început de noiembrie (toam na 1969 în zona m ontană), asigurîndu-se astfel perspective bune pen­ tru p ro d u cţia de m ană a anului u rm ăto r. D in investigaţiile efectuate pe teren în zona coniferelor, aceasta specie este foarte răspîndită în ţa ra noastră. A fost iden­ tificată în masivele de m olid de la Valea Streiului (altitudine 800— 1200 m), Marginea (1000 m ), C leanţu Zlatei (1200— 1500 ta), Sălătruc (800— 1000 m), Vadu-D obrii (900 m) etc., în jud. H une oara ; Rachiţele (950— 1500 m), Călăţele (800— 1250 m), V. D i '-cului (800— 1200 m), V . Râcătău (700— 1400 m ), Blăjoaia 44

(900— 1100 m), etc. în jud. Cluj ; Izvoarele Leşului (850— 1450 m), Ilva Mare (800— 1050 m ), Colibiţa (800— 1100 m), C îrţibava (900— 1100 m), Izvoarele Sălăuţei (800— 1200 m) etc., în jud. Bistriţa N ăsăud etc. unde se înregistrează periodic, la 2— 4 ani, recolte înseninate de miere de m ană, ce depăşesc în condiţii favo­ rabile 20—30 kg/fam ilia de albine, îndeosebi în cazul cînd acest cules se asociază şi cu cel furnizat de lachnida pudrată a m olidului. Adesea pe Valea Someşului M are (C îrţibava 1000 m) ca şi la Punctul Blăjoaia 1 100 m (Valea Someşului Rece), s-au observat colonii din specia lachnida mare cu cele din lachnida pudrată, chiar pe aceiaşi arbori. Lachnida p u d rată a m olidului (Cinara pillicornis H tg sin. Aphis pillicornis, sin. Lachnus pinicola K a lt etc.). Această specie face p arte din fam ilia Lacbnidae, subfam. Cinarinae. A dulţii sînt de culoare brun-roşcată, de diferite nuanţe şi prezintă o lungime medie de 3 mm. D ato rită prafului (cristale fine) de ceară ce aco­ peră corpul femelelor, în special abdom enul şi partea ventrală a corpului, insecta apare ca fiind p udrată, de unde îi vine şi denum i­ rea. Puietul de culoare m ai deschisă, m aronie, este acoperit de asemenea cu cristale de ceară. Lachnida p u d ra tă a m olidului, pre­ zintă, în general, un ritm de dezvoltare, m ult mai tim puriu decît specia precedentă. Astfel eclozionarea m ătcilor prim are din „oul de iarnă" are loc de obicei în prim a jum ătate a lunii m artie, atunci cînd suma tem peraturilor m edii zilnice, pozitive (peste 0°C ), în­ registrează 40— 50°C [77]. D upă apariţie, tinerele m ătci (m aronii-roşcate) se hrănesc, încă la începutul lunii aprilie, pe vîrful răm urelelor din anul trecut, iar după pornirea în creştere a lăstarilor de mai, acestea trec pe l istări, preferin d îndeosebi arborii tineri. Pe arborii b ătrîn i, m âţ­ u le populează v îrfu l coroanei şi v îrfurile ram urilor principale. Din acest m om ent, se observă pe ace to t m ai frecvent picăturile de m ană, care atrag după sine şi o intensificare a activităţii fu rn i­ cilor de pădure. în cazul că, vremea se m enţine stabilă şi fără răceli, o d ată cu creşterea tinerilor lăstari de molid, îşi face ap ariţia prim a generaţie de fiice (Fi), de obicei, în tre ultim a decadă a lunii aprilie şi p rim a decadă a lunii mai. C a sem nalizatori fenologici în această perioadă avem fenofaza, de sfîrşit de înflorire a p o d b e a i u l u i (Tussilago farfara) 26)• . . . Prolificitatea m ătcilor prim are este aceeaşi ca Ia specia p re­ cedentă, peste 30 de urmaşi la o singură m atcă, din care aproxi­ m ativ o treim e sînt form e aripate. în a doua jum ătate a lunii mai ap ar primele fiice din generaţia a doua (F2), din care 80% aripate, t.ire zburînd populează lăstarii de mai. Cu această nouă generaţie, 45

coloniile de producători sc- dezvoltă vizibil, iar secreţia m anei de­ vine abundentă ţi a tra c tiv i pentru albine. Culesul începe în iunie şi durează pînă la începutul lunii iulie, cînd colonia se răspîndeşte (roieşte). înm ulţirile în masă la această specie sînt de obicei lim itate îneît, la o distanţă de num ai 2— 3 km, se p o t înregistra culesuri de intensităţi cu totul diferite. în cursul lunei iulie—august, are loc ap ariţia generaţiilor a treia (Fa) şi a patra (F-i) de fiice, care însă nu mai furnizează cule­ suri de producţie decit în cazuri cu totul rare, cînd condiţiile climatice sînt deosebit de favorabile. în mod obişnuit, spre sfîrşitul lunei iulie — începutul lui august nu se m ai observă din această specie decît ouăle depuse pe acele de pe lăstarii de mai. O uăle se găsesc lipite pe partea inferioară a acelor, avînd o culoare gălbuiem aronie în momentul depunerii, apoi devine neagră-cenuşie. P entru a se conserva în bune condiţii pînă în prim ăvară, ouăle prezintă la su p rafaţă o glazură de ceară (pojghiţă ceroasă) care le protejează îm p o triv a intem periilor. D in cercetările efectuate pe teren şi această specie este p re­ zentă în m ajoritatea m olidişurilor cu expoziţie sudică, însorită şi adesea şi în cele cu expoziţie nordică. Astfel colonii dezvoltate s-au înregistrat (1965, 1967, 1969) pe valea Belişului (jud. Cluj), la M ăgura, C îrţibaba, Cucureasa, Preluci etc. în m unţii Rodnei (jud. B istriţa-N ăsăud). în condiţiile favorabile această insectă secretă m ană din abundenţă, furnizînd

Fig. 26 — P o d b ea lu l (T u ssila go fa rfa ra )

46

Fig. 27 — In M u n ţii R o d n ei, jud. B istriţa— N ă să u d ( o r i g i n a l )

însemnate culesuri de producţie. Adesea acest cules se asociază cu cel de la specia precedentă (lachnida mare) obţinîndu-se astfel sporuri însem nate la cîntarul de control. A stfel la masivul A rşiţa pe valea Ilvei (jud. B istriţa-N ăsăud) s-au înregistrat în ultim ile două decade ale lunei iunie (1963 şi 1965) de la cele 2 specii de lachnide, sp o ru ri m edii decadale de 22,5 kg m iere pe familie de albine (fig. 27). M enţionăm că sub ra p o rtu l dezvoltării p opulaţiilor de insecte şi al producţiei de m ană, ponderea cea m ai m are o prezintă Iachnida mare. M ierea de la lachnida p u d rată este de culoare brun-roşcată cu reflexe albăstrii şi nu are ten d in ţa de cristalizare. Lachnida cenuşiu-verzuie a cojii de m olid (Citiara pruinosa H tg.). Această specie face p arte din familia Lachnidae subfam. Cinarinae şi iernează ca şi celelalte lachnide sub form ă de „ou de i;irnă“ . M ătcile prim are apar de obicei la începutul lunii aprilie, atunci cînd suma tem p eratu rilo r peste 0° înregistrează 55— 60° [77]. 47

P rezenţa acestora este uşor detectata după activitatea mai intensă a furnicilor pe arborii-gazda. La începutul celei de-a IlI- a decadă a lunii mai îşi face ap a­ riţia prim a generaţie de fiice, fundatrigene (Fi). în general, apariţia acestei generaţii coincide cu începutul în ­ floririi bulbucilor de m unte. G eneraţia a Il-a de fiice (F2) apare pe la jum ătatea lunii iunie şi contribuie la dezvoltarea coloniilor care, în condiţii favorabile, secretă m ană din abundenţă. Spre toamnă, generaţia sexuată se îm perechează, în urm a că­ reia femelele depun ouăle de iarnă pe partea inferioară a frun­ zelor aciculare. Această lachnida a fost sem nalată în masivul de la M arginea, judeţul H unedoara, d ar asupra gradului ei de răspîndire în zona coniferelor de la noi şi asupra im portanţei ei economice încă nu se poate discuta. Lachnidele verzi-dungate ale m olidului (Cinară viridescens Chol. şi Ci'-nara cistata Bckt.). Ambele specii fac p arte din fam i­ lia Lacbnidae, subfam. Cinarinae. Fundatricele de culoare închisă apar din oul de iarnă, în aprilie-m ai şi sînt identice a tît ca culoare cît şi ca înfăţişare şi loc de h rană [4 3 ]. Larvele acestora au o culoare m ai deschisă decît adulţii. în cadrul celei de-a doua generaţie de fiice (Fa), ap ar 8O0/0 din femele aripate, iar în caz de tim p nefavorabil, îşi fac deja a p ariţia şi femelele sexuate, ce se recunosc uşor după fîşia argintie de ceară, din partea inferioară a abdomenului. Culesul apare în cursul lunii iunie, cînd şi frecvenţa de vizi­ tare a furnicilor de pădure devine m axim ă. D upă perioada din tim pul verii, cu activitate slabă, densitatea populaţiei de insecte creşte tre p ta t spre toam nă, cînd ap a r şi co­ lonii noi. Secreţia de m ană însă este slabă şi la cules se observă num ai viespi şi diferite muşte. La începutul toam nei, m ătcile se­ xuate depun ouăle de iernare. Lachnida cerată a m olidului (Lachniella costata Zett. sin. cu Lachnus farinosus). Face parte din fam ilia Lachnidae, subfam. Cinarinae. Femelele sînt acoperite com plet cu o pulbere ceroasă (fi8 - 28)' . . . . . . Ele trăiesc în colonii mici pe ram urile m ai bătrîne ale m olidu­ lui. Insecta ad u ltă are aproxim ativ 3 cm şi este de culoare m aronie închisă. Pe spate prezintă două sifunucule [33]. P referă ţinuturi umede. N u a fost identificată p înă în prezent la noi decît în zona coniferelor de pe Valea Prahovei. A lături de lachnide se întîlnesc aproape în toate molidişurile de la noi a d e l g i d e l e , ca de exemplu : Adelges laricis, A . tar­ ii

Fig. 28 — L achnida cerată a m olid u lu i ( o r i g i n a l )

dus, fam. Adelgidae etc., producători de m ană, care trăiesc pe fninzele (acele) de molid şi form ează gale de diferite form e şi in.ulmi (fig. 29). N u prezintă însă im portanţă economică, decît in o.izuri excepţionale, cînd poate furniza un cules slab de pro­ ducţie (Zona V atra D om ei — Suceava etc.). Pe lîngă aceste specii, pe molid trăieşte şi o altă grupă de m uvte producătoare de m ană — lecaniidele — care prezintă o ili'osrbită im portanţă economică, a tît sub raportul producţiei de rti m.i cît şi din p u nct de vedere al calităţii ei. S-au identificat două specii de lecaniide şi anume lecaniida ti.in >î lecaniida mică (fig. 30).

< MLon.Ni dt1 mană

49

✓ Fig. 29 — Gale de Adclges sp, ( o r ig i n a I) Lecaniida m arc (Physokermes piccac Schrk) face parte din fam ilia Lecaniidae, subfam. Lecaninae [26]. Spre deosebire de speciile anterioare, aceasta prezintă o singură generaţie pe an Iernează sub form ă de larve secundare (La) şi anume : larvele femele de culoare galben-portocalie stau adăpostite sub solzii de la baza m ugurilor, iar larvele mascule stau lipite pe partea infe­ rioară a acelor de molid. D upă topirea zăpezii, o dată cu apariţia prim elor flori de alun, larvele femele devin active şi încep să se hrănească cu sevă. Deşi larvele stau mai m ult ascunse şi nu pot fi observate, prezenţa lor este totuşi uşor de sem nalat dato rită firişoarelor creţe, argintii de ceara, ce ies în afara solzilor de m uguri şi de asemenea p rin circulaţia activă a furnicilor de pădure, pe arborii respectivi. Spre sfîrşitul decadei a treia a lunii aprilie şi '5 0

I )>■

iJ » »*

11 M *5

»

>!

«

JJ

3* J-f î»

»

H

!J

„

11

II

1»

„

1*

ti

>1

„

is

st

«

. ,

J> M >1

Data

19. 20. 21. 2 2. 23 24. 25. 26. 27. 2 8. 29.

30.

„

.. .,

„ „

„ „

l.V m .1 9 6 2 2.

3. 4. 56. 7.

„ v

„

în registrări clntar, con trol

Evoluţia timpului

T im p frum os cald şi um ed T im p frum os aer uscat T im p frum os aer uscat T im p frum os aer uscat T im p frum os aer uscat T im p frum os aer uscat T im p frum os aer uscat D im in e a ţa p loaie tim p cald T im p cald şi um ed T im p cald şi umed T im p ca ld d u p ă m asă vînt

1,000 1,000 1,000 0 ,950 0 ,900 0 ,700 0,500 0 ,300 0.650 0 ,700 0 .200

„

„ „ „ „ „

„ „ „ „ „

T im p ca ld şi uscat

0 ,100

„

T im p ca ld şi uscat

0 ,100

„

cald cald cald cald

şi şi şi şi

lin iştit lin iştit lin iştit lin iştit

A în cep u t în fl. sburătoarei dar n u secretă n ectar. )) »

H

„

0.400 0 ,300 0 ,200 0,100

T im p T im p T im p T im p

Sursa p rincipală de c u le s

„

» C u lesu l la m ană s-a sfîrşit.

n SI

i» i»

T im p ca ld şi uscat

—

—

T im p ca ld şi uscat

—

—’

Spor

net t o t a l . . . .

5 7 .6 0 0 k g ./fa m . albine

S-au înregistrat colonii dezvoltate de lecaniide şi respectiv i alesuri im portante de producţie, în masivele de conifere de la Hallea-Sohodol (1150— 1500 m altitudine), M arginea (800— 1200 m), Poiana-R ăchiţele (700— 1000 m), Valea Streiului (700— 1200 m), Sibişel-Uia (800— 1200 m), Silvei-Petroşani (1100— 1350 m), etc. jud. H u n e d o a ra ; Călăţele (800— 1250 m), Valea I)Ucului (800— 1200 m), V. R ăcătăului (700— 1400 m), Blăjoaia ('i pînă toam na tîrziu, la căderea brumei, aceste lachnide sînt v i­ zitate în perm anenţă şi în m od intens de furnici care savurează o p arte din m ana produsă, asigurîndu-le în schimb o protecţie perm anentă îm potriva dăunătorilor. Iernarea se face sub form a „ouălor de iarna“ iar ponta are loc în lunile octom brie-noiembrie. O uăle proaspăt depuse au o culoare 61

Fig. 37 —

O u ă depuse dc lach n id a m are a p in u lu i (o ct. 1970)

(o r ig in a l)

m aronie-închisă şi sînt înşirate, în form ă de lanţ, pe acele de pin, apoi ele devin negre lucioase (fig. 37). Această lachnidă trăieşte şi se înm ulţeşte şi pe lariţă [41]. Lachnida m ică a pinului (Protolachnus sp. Theob.) face parte din fam ilia Lachnidae subfam. Cinarinae. Este o specie frecvent răspîndită în arboretele de pin, d ar fără im portanţă economică, deoarece produce can tităţi mici de m ană, cercetată frecvent mai ales de viespi şi de diferite muşte (diptere). A dulţii au corpul oval alungit şi o culoare cenuşie-verzuie. 62

Sînt foarte sensibile ; la cea mai uşoara atingere, părăsesc lo­ cul de hrană şi dispar. Iernează sub form a de ouă de iarnă, pe care le depun pe acele de pin, tîrziu în toam nă (noiembrie), în ponte mici de 2 —4 ouă. M enţionăm că, în general, producătorii de m ană specifici pi­ nului trăiesc şi se dezvoltă şi pe lariţă dar, neavînd pînă în prezent observaţii proprii asupra lariţei, îi vom prezenta schematic la sfîrşitul acestui capitol. P R O D U C Ă T O R II DE M A N Ă DE PE (JU N IP E R U S C O M M U N 1S L.).

IE N U P Ă R

Ienupărul este un arbust-arbore, care creşte spontan în ţara noastră, din regiunea de coline pînă în etajul m ontan. Este frec­ vent cu ltiv at în parcuri, spaţii verzi, alături de alte specii o rn a­ m entale de ienupăr, ca de exemplu : J. virginiana, ]. sabina, ]. chincnsis, ]. borizontalis etc. Deşi aceste specii de conifere sînt puţin răspîndite şi ocupa suprafeţe neînsem nate totuşi, datorită prolificităţii m ari a produ­ cătorilor de m ană ce le populează şi cantităţii apreciabile de mană pe care o excretă, p o t furniza, în anum ite puncte şi localităţi, un m les de întreţinere şi dezvoltare pentru familiile de albine. Lachnida m aronie a ienuparului (Lachnus fttniperus M ordw . sin. Cupressobium juniperinum sin. Lachniella tujae d. Gu.) face parte din fam ilia Lachnidae subfam. Cinarinae. Insecta adultă arc o lungime de 3— 4 mm şi prezintă o cu­ loare m aron-ruginie, m ai m ult sau mai puţin închisă, în funcţie de vîrstă. Puii pro aspăt născuţi au o culoare deschisă, bej. A dulţii, ca şi puii de diferite vîrste, au pe spate două dungi longitudinale maronii-închise, m ai pronunţate la adulţi (fig. 38). Form ează, de obicei, colonii de 20— 30 indivizi pe ram urile de 1 sau 2 ani, adesea însă, la începutul verii (iunie) se înmulţesc intens şi form ează populaţii dezvoltate, puternice, ce acoperă por­ ţiuni m ari, pe crăcile bătrîne sau chiar pe tulpină. în această etapă producţia de m ană este m are, iar vizita albinelor, a viespilor, furnicilor etc., se intensifică. Din observaţiile efectuate pînă în prezent, nu am constatat un cules activ de m ană de către albine, ci num ai culesuri spora­ dice, fără un grad deosebit de atractivitate. In cursul lunilor de vară (iulie — început de august) urm ează o stagnare în activitatea acestei specii, ca apoi, după 15 august (în condiţiile 1969— 1970), să apară din nou colonii m ari, cu num e­ roase femele-adulte, care se observă mai ales la baza ram ificaţiilor 63

F ig. 38 — L achn id a m aronie a icnupărulul ( o r i g i n a l )

tinere şi uneori şi pe cele mai bătrîne. P roducţia de m ană creşte din nou (al doilea maxim de producţie) iar vizita furnicilor, a viespilor şi a unor diptere se intensifică. D in p u nct de vedere biologic este interesant de m enţionat că în condiţiile toam nei prelungite din 1970, în tim p ce, celelalte specii de lachnide de pe conifere depuseseră ouăle de iernare, în cursul lunilor octom brie-noiem brie, această specie care trăieşte şi pe tuia, nu depusese ouăle încă nici pînă la d ata de 8 decembrie, continuînd să secrete m ană, în ciuda tem peraturilor scăzute, înre­ gistrate mai ales în tim pul nopţii (— 2 pînă la — 4°C .). 64

P R O D U C Ă T O R II D E M A N Ă D E P E T U IA (T H U ) A L.) Tuia prezintă 2 specii m ai răspîndite T. occidentalii şi T. orientalis, care sînt cultivate în toată ţara, ca plante de ornam ent. Pe lîngă lachnida ienupărului, care este foarte răspîndită şi pe tuie (fig. 39) avînd aceleaşi stadii biologice, pe tuie mai trăieşte şi o lecaniida (Eulecanium fletcberi C K ll.), care face parte din fam ilia Lecaniidae. Acest producător, cu ţestele de 2— 3 mm în diam etru, pre­ zintă o singură generaţie pe an. O uăle clocesc chiar în ţeasta mamei, din care, în cursul lunilor iulie-august, apar larvele p ri­ m are (Li). în septembrie, larvele năpîrlesc şi devin larve secun­ dare (Ls), form ă sub care iernează. Perioada de secreţie arc loc în tre 25 m ai — 20 iunie şi în condiţii meteorologice favorabile, m ana produsă este abundentă, atrăgînd la cules, îndeosebi viespi şi diptere, iar în unele cazuri şi puţine albine.

f'lg

39 — L achn id a tuiei ( o r i g i n a l )

I — Mierea de mană

£5

5. SPECIILE DE IN SEC TE P R O D U C Ă T O A R E D E M A N Ă D IN Z O N A PĂ D U R IL O R DE FOIOA SE Pădurile de foioase ocupă, în ţara noastră, o suprafaţă de aproxim ativ 4,5 milioane hectare, fiind dispersate în general, pe întreg teritoriul ţarii. D in aceasta, suprafeţe mai im portante ocupă urm ătoarele specii : fagul, stejarul, arţarul, teiul, salcîmul, salcia, plopul etc. Pe lîngă im portanţa economico-forestieră, apicolă, (prin nectarul şi polenul ce îl furnizează albinelor), ornam entală etc., aceste specii arborescente constituie totodată şi plante gazdă pentru numeroşi producători de m ană. în ordinea de tra ta re a producătorilor de m ană am av u t în vedere, în prim ul rînd, producţia şi ponderea economică a manei şi apoi, răspîndirea şi im portanţa economică a plantelor gazdă. Astfel, ţinînd seama de frecvenţa şi ponderea economică a cule­ surilor de m ană în pădurile de foioase de la noi, rezultă, după datele înregistrate în ultim ii ani, că stejarul, furnizează frecvent (la 2— 3 ani) culesuri im portante de m ană, urm ează apoi teiul, fagul, arţarul, salcia etc.

P R O D U C Ă T O R II D E M A N Ă DE PE STEJA R (Q U E R C U S sp.) S u prafaţa ocupată de stejar reprezintă peste 26% din totalul p ădurilor de foioase, clasîndu-se după fag (45% ) pe locul al doi­ lea. D intre speciile de stejar m ai im portante şi răspindite m ai m ult în zona forestieră din ţa ra noastră, avem : s t e j a r u l (Q . robur L.), c e r u l (Q. ceris L.), g o r u n u l (Q.petraea M att. Liebl), s t e j a r u l b r u m ă r i u (Q. pedunculiflora K. Koch) g î r n i ţ a (Q. frainetto Ten.) etc. Cel mai im portant producător de m ană din pădurile de stejar, a tît sub raportul arealului său de răspîndire, c ît şi din punct de vedere al frecvenţei şi producţiei de m ană, este lachnida bruna a cojii de stejar (Lacbnus roboris L. sin. Pterochlorus roboris Mood). Această specie face p arte din fam ilia Lachnidae, subfam. Lachninae. Această lachniaă este foarte răspîndită a tît în arboretele de stejar, cer, gîrniţă etc., cît şi în pădurile de amestec cu alte foioase din regiunea de cîm pie şi deal. Colonii puternice de lachnide, au fost identificate mai ales în judeţele : A rad (Rem etea mică, Lipova, Savîrşin (pe Valea Mureşului) Argeş, Bihor (în apropiere de Valea lui M ihai), M aram ureş (Văile de gorun de la Seini, pădurea Micola etc.), Ilfov (Buriaş, Pustnicu, C om ana etc.), Vîlcea (Dealul .66

F ig. 4 0 — în cep u tu l depu n erii „ou lu i d e iam â" la L achnus ro b o ris ( o r i g i n a l )

Negru), Tulcea (Trestinicu, Acictepe, Babadag, M eidanchioi), Iaşi etc. In aceste m asive de gorun, cer şi gîrniţâ, lachnida brună fu r­ nizează anual im portante cantităţi de m ană şi respectiv culesuri însemnate, care se soldează adesea cu recolte bune de miere de m ană, ce depăşesc, în condiţii favorabile, 15— 20 kg/fam . albine. Biologie. Insecta adultă trăieşte în general pe lăstarii de 1 an sau de 2 ani. A re o lungime de 5 mm şi prezintă o culoare m aronie-închisă. Se deplasează cu uşurinţă de la un loc la altul de li rană d ar nu reacţionează în m om entul absorbţiei hranei, chiar dacă ram ura este tăiată. ( Toam na, în lunile octom brie-noiembrie, o d ată cu ap ariţia gem.-raţiei sexuate (masculi şi femele), are loc îm perecherea spre vîrful ram urilor tinere. Femelele îm perecheate nu se depărtează prea m ult de aceste locuri şi încep depunerea ouălor de iarnă (fig. 40). O femelă depune 8— 12 ouă de culoare cafenie deschis în prim ele ore care apoi devin, trep ta t, cafenii-închise aproape negre. O uăle sînt depuse de obicei, în şiruri ordonate, acoperind 67

m JW Fig. 41 — O u ăle sîn t depuse în şiruri ord on ate, acop erin d p arţial răm urica ( o r i g i n a l ) (S t î n g a) — L achnus roboris, la sfirjirul p on tei ( o r i g i n a l )

adesea o bună parte din ram ura respectivă (fig. 41 şi 41 a). Sub lupă se observă cu uşurinţă un strat fin de ceară care acoperă întregul ou, iar în tre ouă se găsesc chiar cristale mai m ari de ceară, de diferite forme. S tratul ceros, ca şi cristalele de ceară, au rolul de a proteja ouăle îm potriva intem periilor din tim pul iernii. In p rim ăvara 1970, la d ata de 31 m artie, o d ată cu apariţia florilor de cais, au început să apară, în pădurile de stejar din zona m unicipiului Bucureşti, prim ele m ătci, din ouăle de iernare. Făcînd suma gradelor de tem peraturi pozitive (peste 0°C), înre­ gistrate de la desprim ăvărare pînă la acest stadiu, au rezultat în total 250°C, indice care reprezintă pragul biologic de eclozionare pentru Lachnus roboris. — La d ata de 9 aprilie, m ătcile erau retrase spre vîrful ra ­ m urilor şi se hrăneau intens, lăsînd să se observe cu uşurinţă pri68

Fia. 4 2 — A p a riţia gen eraţiei I de fiic e la L. ro b o ris (dreap ta) şi a gen eraţiei ■ I l- a (stîn g a ) ( o r i g i n a l )

mele picături cristaline de mană. în acelaşi tim p şi-au făcut ap a­ riţia în jurul coloniilor, prim ele furnici de pădure. Ciclul biologic j evoluat în continuare, după cum urm ează : — La 24 aprilie, m ăteile (fundatricele) au d at naştere la prim a generaţie partenogenetică (Fi). — La 25 m ai a ap ă ru t generaţia a Il- a de fiice partenogene­ tice (F2), coloniile devenind foarte puternice (fig. 42) ; de ase­ menea, secreţia manei a devenit remarcabilă, iar vizita albinelor şi i altor insecte s-a intensificat treptat. — La 18 iunie generaţia a I lI - a de fiice (F3) era deja apărută 51 se hrănea activ, populînd vîrful lăstarilor şi locurile din jurul 69

r

Fig. 4 3 — A p ariţia generaţiei a I lI - a d e fiice la L . ro b o ris ( o r i g i n a l )

Fig. 44 — L ach nu s ro b o ris p op u lează spre toam n ă b aza ram ifica­ ţiilo r ( o r i g i n a l )

fructelor, în dezvoltare, îndeosebi, la baza ghindelor (fig. 43). Furnicile au fost în perm anenţă foarte active şi au vizitat intens coloniile de lachnide. — La 25— 26 iunie, picăturile de m ană au devenit tot mai abundente şi prezentau o concentraţie de 62— 64o/o zahăr. S-a observat pe frunze şi pe ram uri, m ană zaharisită, uscată. D upă o perioadă de stagnare, din luna iulie, la data de 6 august, coloniile au devenit din nou active, hrănindu-se la baza ram ificaţiilor lăstarilor tineri (fig. 44). La atingerea sau mişcarea ram urilor, insectele nu reacţionau de loc, ci sugeau în continuare. C irculaţia furnicilor a fost mereu intensa. 70

— La 1 septembrie, populaţiile s-au m icşorat şi s-au concen­ tra t la baza ghindei. Secreţia manei a fost redusă. Totuşi vizita furnicilor, a viespilor şi buburuzelor a fost destul de frecventă. — La 24 septembrie, coloniile erau dezvoltate din nou prin noile generaţii, care au ap ă ru t în toam nă, (F4 — Fo) populînd mai ales vîrfurile lăstarilor, d ar şi ram uri de 1— 2 ani. C oncentraţia manei era foarte m are, devenind repede vîscoasă (peste 60— 65/0). — La 16 octom brie a continuat înm ulţirea populaţiilor prin naşterea ultimei generaţii. S-au observat şi forme aripate, în jurul coloniei. C uloarea m ătcilor este m aronie-închisă, aproape neagră, cu capul roşcat şi picioarele galben-lim onii. C om iculele de pe spate sînt bine dezvoltate şi prezintă o nuanţă mai închisa fa ţă de cu­ loarea corpului. Masculii sînt prezenţi în toate coloniile, cîte 1— 2 şi prezintă aripi m em branoase cu pete negre-fum urii. — La 25 octom brie s-au observat masculii, cîte 2— 3 pe o răm urică, iar m ătcile dato rită frigului, form au „cojoc" deasupra puietului. — La 31 octom brie, a început ouatul m ătcilor, etapă în care furnicile continuau să fie active. D epunerea ouălor a continuat pînă la d ata de 10— 11 noiembrie, cînd nu s-au mai sem nalat ouă depuse proaspăt. Insectele adulte însă au supravieţuit parţial pînă la începutul lunii decembrie. Lachnida neagră-lucioasă a coajei de stejar (Schizodryobius longirostris M ordw .) face parte din fam ilia Lacbnidae, subfam. Lachninae. Această specie se caracterizează printr-un rostru foarte lung, ce depăşeşte aproape lungimea corpului. Se deosebeşte de specia precedentă, a tît prin aspectul ei negru-strălucitor, cît şi prin com portare, reacţionînd m ai tare la lum ină şi zgomot. De asemenea, spre deosebire de lachnida brună, aceasta de­ pune ponte m ai mici, de obicei cîte 4 ouă. O uăle sînt depuse de p referinţă în scobituri, crăpăturile coajei şi în adînciturile din zona coletară. P erioada de secreţie m axim ă este în luna iunie, cînd se in­ tensifică puternic şi vizita albinelor, furnicilor şi a alto r insecte. Lachnida neagră a stejarului prezintă o răspîndire mai mică la noi în ţa ră şi ca atare şi o im portanţă economico-apicolă mai redusă. A fost identificată în stejăretele şi în pădurile de amestec din jud. Ilfo v şi P rahova, d a r nu s-au sem nalat culesuri de pro­ ducţie (fig. 45). Tuberculoides annulatus H tg . şi Tuberculatus querceus K alt, două insecte mici din fam ilia C allaphididae. Ambele specii pre­ zintă o culoare gălbuie, galben-verzuie şi ca aspect nu se deose­ besc în tre ele. 71

Fig. 45 — L achn id a neagra a stejarului

(original)

, . ^ ^ i e s c şi se hrănesc pe frunzele de stejar, în general pe partea lor in ferio ară, astfel îneît prezenţa acestor insecte este greu de sem­ nalat. A d u lţii, cu excepţia femelelor sexuate, sînt aripaţi şi la cea mai u şo ară atingere zboară, lăsînd deseori im presia că picăturile e m a n a ce se observa sînt o secreţie a frunzei. Aceste zboruri co n trib u ie nem ijlocit şi Ia răspîndirea acestor specii de producători de m a n a . J n condiţii favorabile, aceste specii produc m ană din abun­ denţa, atin g în d m axim um de secreţie în jurul datei de 15 iunie, în ain tea înfloririi teiului argintiu. Trebuie să subliniem că, în con­ diţii o p tim e de um iditate şi căldură, producţia de m ană este aşa 72

Fig. 4 6 — L ecan iid a stejarului

(original)

dc abundentă în eît toate frunzele de stejar prezintă la suprafaţă o pojghiţă de sirop, ca o glazură de zahăr, strălucitoare. M enţio­ năm că aceste specii au produs în iunie 1966, în stejăretele din Dobrogea şi Baia M are, a tîta m ană, îneît la anum ite ore se p re­ lingea de pe frunze, ca nişte picături de sirop. D atorită concen­ traţiei m ari de zah ăr a manei, culesul era posibil num ai în cursul dimineţei şi spre seară. Lecaniida stejarului (Eulecanium rufulum C kll.) face parte din fam ilia Lecaniidae şi parazitează a tît pe stejar cît şi pe alte specii forestiere. 73

Este o specie foarte frecvent în tîln ită a tît pe arbori cît şi pe arbuşti (zmeur, afiniş etc.). P rezintă o singură generaţie pe an şi iernează ca larvă secun­ d ară (L î ) în crăpăturile scoarţei, la baza m ugurilor sau în frunzele de pe sol. La sfîrşitul lunii martie, larvele m igrează pe lăstarii de 1 an, unde se fixează şi se hrănesc. D upă aproxim ativ 3 săptăm îni, larvele secundare năpîrlesc şi se transform ă în femele (adulte). C orpul acestora este globulos alungit, femelele depun ouă (fig. 46), iar perioada ovipozitară durează 20— 25 zile. O femelă depune 50— 2700 ouă [74]. O uăle sînt albe, alberozii şi au o form ă ovoidală. în prim a jum ătate a lunii iunie, după incubaţia ouălor, ce are loc chiar în corpul femelei, ap ar larvele prim are (Li) care m igrează către frunze, pe dosul cărora se fixează şi se hrănesc. Larvele sînt la început de culoare albă, albă-verzuie şi apoi devin albe-gălbui. Acest stadiu durează p în ă la sfîrşitul lunii august, cînd larvele prim are năpîrlesc şi se transform ă în larve secundare (Ls), form ă sub care iernează. Perioadele m axime de secreţie şi respectiv culesul intensiv, au loc în a doua jum ătate a lunii m ai şi prim a jum ătate a lunii iunie. Pe lîngă aceste specii se mai citează în literatura de speciali­ tate [33, 41] Kermes quercus L. şi Thelaxes dryopbila Schrk. L, de la care însă, nu s-a sem nalat pînă în prezent, cules de m ană. P R O D U C Ă T O R I D E M A N Ă PE FAG (F A G U S S Y L V A T I C A L.). Aşa cum s-a m enţionat mai sus, fagul ocupă aproape jum ă­ tate din suprafaţa to tală a pădurilor de foioase. Această specie form ează păduri întinse, pure sau de amestec în regiunea dealurilor şi în etajul m ontan. Sporadic se întîlneşte şi cu ltiv at în parcuri. Pe lîngă fagul obişnuit, cresc spontan în păduri, pe suprafeţe restrînse, f a g u l o r i e n t a l (F. orientalis Lipsky) şi f a g u l d e C r i m e e a (F. taurica Popi.). P rin răspîndirea sa largă şi prin calitatea lem nului său, fagul constituie una dintre speciile forestiere principale din ţa ra noastră. Pe fag sînt cunoscute pînă în prezent două specii de p ro ­ ducători de m ană : Phyllaphis fagi L. din fam ilia Callaphididae şi Schizodryobius pallipes H tg . din fam ilia Lachnidae, subfamilia Lachninae. Im p o rtan ţă pentru apicultura prezintă m ai ales prim a specie. Aceasta trăieşte pe frunzele de fag, în special pe partea inferioară, de-a lungul nervurilor principale. Este foarte răspindită 74

şi se observă uşor, fiind acoperită cu firişoare şi p ra f de ceară ; p referă tinerii lăstari. La noi în ţa ră a fost identificată în num e­ roase păduri de fag din zona subm ontană, unde în anii favorabili produce însem nate cantităţi de m ană, care se soldează cu im por­ tante recolte de m iere de m ană. Astfel în anii 1966— 1967, în judeţul Braşov (Pădurea Viscar, Valea G loduri etc.), jud. Sibiu (Valea C ibinului la 800— 1100 m. altitudine), jud. Hunedoara (Fă­ getele de la G rădiştea M uncelului etc.), s-au înregistrat culesuri însem nate la m ana produsă de afida fagului (Phyllaphis fagi). Această insectă mică, 1,5— 2,5 mm în lungime, prezintă o culoare galben-verzuie. Este prevăzută cu un num ăr m are de glande ceriere şi de m ulte ori întreaga colonie trăieşte acoperită sub o crustă fină de ceară. M ătcile prim are (fundatricele) apar în luna aprilie o d ată cu dezvoltarea m ugurilor de fag. D upă 2— 3 săptăm îni ajung la m a­ tu ritate şi dau naştere la prim a generaţie de fiice (aripate şi ne­ aripate). O femelă naşte 50— 60 de pui. G eneraţiile urm ătoare, se succed pînă la 4— 5, în ra p o rt cu m ersul vremii. D ezvoltarea cea mai puternică are loc în m ai-iunie, cînd colonia populează şi vîrfu l ram urilor. în această perioadă şi secreţia de m ană atinge intensitatea m axim ă şi apoi descreşte trep tat. D upă depresiunea din tim pul verii, spre toam nă are loc o nouă şi puternică dezvoltare a populaţiilor, cînd în condiţii fa ­ vorabile se realizează al doilea cules la m ana de pe fag. în luna octom brie se încheie ciclul biologic, o d ată cu apariţia femelelor sexuate şi a masculilor. D upă îm perechere femelele de­ pun ouăle (cîte 12— 16 fiecare) lîngă solzii m ugurilor şi apoi m or în scurtă vreme. P R O D U C Ă T O R I D E M A N Ă PE A R Ţ A R (A C E R sp.). Acerinele sînt specii lemnoase, foarte răspîndite în ţa ra noas­ tră, m ai ales în pădurile de amestec, din regiunea de cîmpie şi deal. Unele din acestea prezintă o im portanţă forestieră mare, altele însă num ai o valoare decorativă. M ajoritatea acestor specii prezintă însă, un potenţial m elifer deosebit de valoros şi apreciat de apicultori, ca de exemplu : j u g a s t r u l (Acer campestre L.) arţarul tătăresc (A cer tataricum L.), p a l t i n u l de c î m p (Acer platanoides L.), p a l t i n u l d e m u n t e (Acer pseudoplatanus L.) etc. Trebuie să subliniem că, pe lîngă valoarea nectaro-poleniferă recunoscută pe plan m ondial, acerineele consti­ 75

tuie şi plante gazde pen tru producători de m ană însem naţi, între care mai răspîndiţi la noi s î n t : Peripbyllus villosus H tg. şi P. acceris L. ambele din fam ilia Cbaitophoridae. Aceste afide, de m ărim i ce variază între 1— 3 mm, trăiesc de obicei pe partea inferioară a frunzelor şi prezintă o largă răspîn­ dire în pădurile de acerinee şi adesea chiar şi pe arborii izolaţi, în parcuri şi pe alei. C uloarea lor este cafenie, de diferite nuanţe (P. villosus) sau galbenă-verzuie (P. aceris). Puii abia născuţi sînt de culori deschise, transparenţi şi foarte vioi, iar pe m ăsură ce cresc se închid la cu­ loare, devenind tre p ta t asem ănători cu părinţii. Spre sfîrşitul lunii mai-iunie, producţia de m ană este foarte m are şi cu o concentraţie în zah ăr ce depăşeşte 6Oo/0. U neori producţia de m ană este a tît de mare, îneît producătorii sînt am eninţaţi să se înece în propria lor secreţie. Trebuie să m enţionăm că în pădurile de amestec (salcîm, ace­ rinee etc.) se realizează frecvent, după culesul de salcîm, un cu­ les de nectar şi polen de la arţarul tătăresc şi jugastru şi apoi, în continuare, un cules de m ană, care înregistrează adesea sporuri de 600— 900 g pe zi, (ex : în anii 1966— 1969, în şleaurile de cîmpie şi deal, din judeţele Argeş, D îm boviţa, Ilfov etc.)

P R O D U C Ă T O R I D E M A N Ă PE T E I (T IL IA sp.). Teiul ocupă în ţa ra noastră suprafeţe im portante (peste 60.000 hectare), mai ales în judeţele Tulcea, Caraş-Severin, Vaslui, Iaşi, Ilfov, A rad, Bacău etc. Speciile de tei, care se întîlnesc mai frec­ vent în pădurile noastre şi care prezintă o im portanţă apicolă mare s în t: t e i u l c u f r u n z a m a r e i ( T platiphylloss), t e i u l p u c i o s sau t e i u l c u f r u n z a m i c ă (T. cordata) şi t e i u l argintiu sau t e i u l a l b T. tom entosa). Pe lîngă valoarea m eliferă deosebită, pe care o are teiul, acesta este adesea şi p lan tă gazdă pentru unii producători de m ană, dintre care mai răspîndit în pădurile noastre este Eucalipterus tiliae L. "din fam ilia Callaphididae. Această afidă mică, cu o lun­ gime de 1— 2 mm, trăieşte pe partea inferioara a frunzelor de tei şi se hrăneşte intens, mai ales în apropierea nervurilor. D ezvolta­ rea m axim ă a coloniilor se înregistrează în lunile iunie-iulie, cînd şi secreţia de m ană este abundentă. Astfel în anii 1962, 1963 şi 1965 în pădurile de tei de la Snagov şi Vlădiceasca (Ilfov), s-au recoltat în cursul lunilor iunie-iulie, cîte 6— 12 kg miere de m ană, pe fam ilia de albine. S-a observat mai ales în perioada înfloririi 7b

din 1963 ca, d ato rită manei abundente şi concentrate, frunzele de tei erau mai intens cercetate decît florile. Dc asemenea, în perioada 13— 30 iunie 1966, în pădurile dc tei de la M alul Spart-C ăscioarele s-au recoltat im ediat după treccrea florii de tei cîte 8 kg/fam . albine, miere de m ană de la tei. D in relatările unor apicultori, care s-au deplasat în pastoral la acest masiv, rezultă că în anum ite zile, după ploi m oderate, se­ creţia manei era a tît de abundentă îneît aceasta se putea rade cu spaclul de pe capacele stupilor aflaţi sub tei. Mierea de m ană de pc frunzele de tei are un gust deosebit de plăcut şi o arom ă de dulceaţă de nuci. C uloarea m ierii este asemă­ nătoare cu aceea de la brad, cu nuanţe verzi-închise. Ciclul biologic este asem ănător cu al celorlalte afide.

P R O D U C Ă T O R II D E M A N Ă PE SA LC IE (S A L IX sp.). Salcia ocupă în ţara noastră peste 60 000 ha, fiind răspîndită mai ales în luncile umede ale rîurilor, de la cîmpie pînă în zona m ontană. Suprafeţe mai im portante se întîlnesc în special, în lunca şi D elta D unării, unde form ează adevărate masive, în amestec cu plopul şi alte specii moi. Speciile de salcie mai răspîndite la noi în ţară şi cu o im por­ tan ţă apicolă mai m are s î n t : s a l c i a c o m u n ă (Salix alba), s a l c i a c ă p r e a s c ă (Salix caprea), z ă l o g u l (Salix cinerea) r ă c h i t a sau m l a j a (S. vim inalis), r ă c h i t a r o ş i e (S. pur p u r ea) etc. Pe lîngă nectar şi polen, deosebit de valoroase pentru în treţi­ nerea şi dezvoltarea fam iliilor de albine tim puriu în prim ăvară, sălciile furnizează în august-septem brie şi însem nate cantităţi de m ană. Cel mai im p o rtant producător de m ană de pe salcie este : lachnida mare a cojii de salcie (Tuberolachnus salignus. (Gmel) M ordw. sin. Aphis vim inalis B.D.F. sin. Lachnus punctatus Burm.) Această specie face p arte din fam ilia Lachnidae, subfamilia Lachninae. în literatu ra de specialitate [41] sînt descrise şi alte specii ce trăiesc pe salcie, ca : Stom aphis longirostris F., Pterocoma salicis L. şi P. pilosum B ckt, care însă nu au fost studiate, pînă în pre­ zent, fiind m ai ra r întîlnite în pădurile noastre. Lachnida m are a cojii de salcie p rezintă însă o largă răspîndire la noi în ţară, întîlnindu-se a tît pe salcia comună, cît şi pe alte specii (salcia că­ prească, răchită etc.)

Fig. 47 — P ăd u re de sălcii, cu coroan a reîn tin eriată, favorab ilă d e z v o ltă rii p rod u cătorilor de m an ă ( o r i g i n a l )

Colonii puternice au fost identificate m ai ales în masivele de salcie din Lunca şi D elta D unării, începînd de la C orabia, T urnuMăgurele, Zimnicea, Petroşani, Giurgiu, Bâneasa, O lteniţa, C ălă­ raşi, H îrşova, B răila etc. (fig. 47). D e asemenea s-au identificat şi studiat o serie de colonii pe salcia căprească, care constituie, ca şi salcia comună, o bună p lan tă gazdă pentru lachnida mare. (fig. 47 a şi 48). C ulesuri m ai im portante, la m ana de pe salcie (T . salignus), s-au înregistrat m ai ales în judeţele Tulcea, Brăila, Ialom iţa, Ilfov, Teleorm an etc. care s-au soldat adesea cu recolte bune de miere de m ană, depăşind în condiţii favorabile 20 kg pe fam ilia de al­ bine. M ierea de m ană de la salcie prezintă o culoare ciocolatie, cu reflexe albastre-verzui. R eferitor la perioada optim ă de cules la m ana de pe salcie, trebuie să subliniem că aceasta corespunde cu m axim um de dezvol­ tare al coloniilor de lachnide, care are loc în general, în lunile august-septembrie, cînd secreţia m anei este deosebit de abundentă 78

F ig. 4 7 a — C o lo n ii de lach n id a m are, pe sa lcia alb ă ( o r i g i n a l )

Fig. 4 8 — C o lo n ii de lach n id a m are, pe salcia căprească ( o r i g i n a l )

„plînge salcia". D acă ne postăm cîteva m inute sub o salcie, în perioada de secreţie, se observă şi deseori se şi aud, picăturile de m ană, care cad ca o burniţă cadenţată pe frunze şi ram uri, prelingîndu-se în jos, pînă la zaharificare com pletă (fig. 49). Biologie. Lachnida m are a sălciei prezintă unele particulari­ tăţi în ceea ce priveşte evoluţia ciclului biologic, lipsind stadiul de ou, „oul de iarn ă". Iernează în păm înt, în stadiul de adult în cotloane profunde, la nivelul rădăcinilor de salcie. P rim ăvara, în cursul lunilor aprilie-m ai, m igrează pe ram uri şi dau naştere prim ei generaţii. 79

Fig. 4 9 — M ană zah arisită

(original)

Trebuie să m enţionăm că, deşi s-a u rm ărit sistematic, doi ani la rînd evoluţia adulţilor, totuşi nu s-a reuşit, pînă în prezent, să se înregistreze m om entul ieşirii din păm înt al acestora şi al naşterii prim ei generaţii d e fiice partenogentice. în anul 1970, s-au u rm ărit aceste aspecte de la 1 m artie, d ar nu s-a în reg istrat nimic, p înă în prim ele zile ale lunii mai, cînd pe unele ram uri d e 2 şi 3 ani s-au observat prim ele colonii acoperitc cu pînsle de ceară, din noua generaţie. în cursul lu n ii iunie, coloniile s-au dezvoltat fără însă ca m ana produsă să fie cercetată de albine, d ato rită probabil florei nectaropolenifere v aria te. S în t prezente furnicile, fără însă să manifeste o activitate intensă, ca în cazul lachnidei brune a stejarului. Spre sfîrşitul lunii iunie şi în cursul lunii iulie, urm ează o stagnare to tală a ac tiv ită ţii lachnidelor de pe salcie. 80

Fig. 5 0 —

T u berolach n u s salignus, form e aripate

( o r ig in a l) La începutul lunii august, femelele adulte, de culoare cafenie de 4— 5— 5,5 mm lungime şi 3— 3,5 mm lăţim e, se pregătesc să dea naştere unei noi generaţii. U rm ează apoi, în continuare, încă 2— 3 generaţii partenogenetice în cursul lunilor august-octombrie. In ultim a etapă (în 1970, 15— 30 sept.) ap ar răzleţi în colonii şi 1—2 masculi aripaţi. T rep tat, masculii devin to t m ai frecvenţi astfel că, în ultim a decadă a lunii septembrie aceştia sînt prezenţi cîte 1— 3 în fiecare colonie (fig. 50). De obicei în a doua jum ătate a lunii septembrie (în 1970 la 12 septembrie) începe m igraţiunea spre rădăcini, care se face tre p ta t pînă la sfîrşitul lunii octombrie. Ultimile serii de puiet sînt de obicei sacrificate, deoarece sînt sur­ prinse de brumele tîrzii, care cad în cursul lunii octom brie (fig. 51). S — M ierea d e manA

SI

Fig.

51

—

B rum ele m ari

distrug

co lo n iile

de

prod u cători

de m ană ( o r i g i n a l )

P R O D U C Ă T O R I DE M A N Ă PE P L O P (P O P U LU S sp.) Plopul ocupă în ţa ra noastră, suprafeţe însemnate, peste 60.000 ha. Se întîlneşte frecvent, în zăvoaiele din regiunea de cîm pie şi deal, precum şi în lunca şi D elta D unării, unde formează arborete pure sau în amestec cu salcia. Im p o rtan ţa lui a crescut trep tat, de la an la an, fiind o specie forestieră valoroasa, a tît prin ritm ul său rapid de creştere, cît şi prin valoarea economică a lem­ nului său, folosit mai ales în industria plăcilor aglom erate, celu­ lozei, m obilă, construcţii rurale etc. Speciile de plop m ai răspîndite s î n t : p l o p u l a l b (Popului alba) p l o p u l n e g r u (Populus nigra) şi p l o p u l t r e m u r ă 82

i o r (Populus tremula), care pe lîngă polenul valoros, pe care-1 furnizează în prim ăvară, produce în anum ite condiţii favorabile ţi însem nate cantităţi de m ană. Astfel se semnalează cazul din 1949 i înd, pe m alul Buzăului (în apropiere de C am eniţa), s-a înregistrat un cules intens la m ana de pe plop, care a d u ra t 2 saptăm îni. Culesul a av u t loc în perioada 20 m ai— 10 iunie, im ediat după salcîm, cînd deşi erau în plină floare l e m n u l c î i n e s c ( Liguitrum vulgare), g h e r g h i n a r u l (Crataegus sp.), c ă t i n a (Tam arix gallica) etc. albinele culegeau intens la m ana de pe plop, dim ineaţa în tre orele 6— 11 şi după prînz între orele 16— 20. D upă 10 zile, stupii erau plini cu miere, iar la extracţie s-au obţinut 18— 20 kg/m iere/fam ilie de albine din care, 60— 7O/0 era miere de m ană. Sub plopi, iarba şi m ărăcinii erau negri şi luceau de m ană. D e asemenea în 1966, în zăvoiul Ialom iţa (satul Bărbătescu) s-a înregistrat, după culesul de salcîm, un cules puternic la m ana de pe plop, care însă a d u rat num ai 3— 4 zile d ato rită unei ploi torenţiale cu fu rtu n ă care a spălat şi decim at producătorii de matlă, iar culesul a fost calam itat. M ana a fost produsă de afida Pterocoma populeum K alt. din fam ilia A phididae şi de C haitophorus populeti Panz. din fam ilia Chaitophoridae. Pe lîngă aceste specii se citează în lucrările de specialitate [41] şi unele lecaniide polifage, care însă nu prezintă im portanţă pentru apicultură.

P R O D U C Ă T O R I D E M A N Ă PE SA LC lM U L ALB (R O B IN IA P S E U D A C A C IA ) Salcîmul este o specie forestiera deosebit de im portantă, a tît prin su prafaţa m are pe care o ocupă, cca. 70.000 ha, cît şi prin calitatea lemnului său. în acelaşi tim p salcîmul constituie principala specie m eliferă, arborescentă din ţa ra noastră, furnizînd culesuri de neegalat, ca ritm şi potenţial nectarifer. Pe lîngă aceasta, trebuie să adăugăm şi producţia de m ană, pe care pădurile de salcîm o furnizează în anum iţi ani. Astfel, în 1952— 1956, în plantaţiile de salcîm din B anat, m ana picura ca o ploaie de sirop. Culesul albinelor era foarte intens, iar la recoltă 83

Fi&- 52 — A p h is sp. pe salcîm ( o r i g i n a l )

s-a extras miere de m ană în cantitate de 10— 12 kg/fam ilia de al­ bine. Sporurile zilnice înregistrate în cursul lunilor iunie-iulie la stupul de control, au atins cca. 1 kg. Culesuri frecvente la mana de salcîm s-au înregistrat în peri­ oada 1963— 1970 şi în masivele din O ltenia şi de la V alea lui M ihai, unde sporurile înregistrate zilnic au depăşit 0,5 kg miere pe fam ilia de albine. D intre producătorii de m ană care apar mai frecvent în păd u ­ rile de salcîm m enţionăm : a f i d a n e a g r ă (Aphis medicaginis) din fam ilia Aphididae şi l e c a n i d a s a l c î m u l u i (Eulecanium corni robiniarum. Dougl), din fam ilia Lecaniidae. Cea mai im portantă din punct de vedere m elifer este afida neagră, care este răspîndită în to ată ţara, începînd din cîmpie şi pînă în zona pădurilor de fag. D ezvoltarea poate avea loc pe di­ ferite specii de leguminoase, arborescente sau erbacee perene. în luna octom brie, apare în coloniile de virginogene, de pe plantele erbacee, o generaţie de femele aripate, care zboară pe spe84

Fig. 53 —

E ulecanium

corni ro b in ia ru m

(original)

I c-iile arborescente unde da naştere la generaţia sexuată, femele şi masculi, care după împerechere, depun „ouă de iarnă" pe scoarţa i ram urilor, pe tulpini sau pe muguri. Din ouăle de iarnă, apar în prim ăvară larvele, care dau naştere la femele fondatoare (fundatrice), denum ite mătci. Femelele fondatoare trăiesc pe dosul frunzelor de la vîrful lăstarilor, unde se înmulţesc partenogenetic, dînd naştere la mai multe generaţii de femele nearipate. O dată cu dezvoltarea coloniilor, acestea ocupă porţiuni to t mai m ari din răm urele şi lăstari şi se hrănesc intens, secretînd mană din abundenţă (fig. 52).

E

Fig. 5 4 —

E u lecan iu m corn i pc g lă d iţă

(original)

Acest maxim biologic a corespuns calendaristic, în 1970, cu perioada 10— 30 iunie. A doua specie, Eulecanium corni robiniarum , prezintă un corp globulos, lucios, de culoare castanie, lungim ea 3— 6,5 mm, lăţimea 1,5— 5 mm, cu o carenă bine vizibilă ; secretă m ană din abun­ denţă (fig. 53). Această specie prezintă două g en e raţii pe an şi anume, Gi mai-iunie şi G2 iulie-mai urm ător. O altă form ă, din Eulecanium corni, se întîlneşte pe g 1 ă d iţ ă (Gleditsia sp.) (fig. 54) şi respectiv p e s a l c î m u l j a p o n e z . (Sopbora japonica) (fig. 55). 86

Fig. 5î — Eulecanium corn i pe salcîm japon ez

P R O D U C Ă T O R I DE M A N Ă (C A S T A N E A S A T IV A )

PE

(o r i g i n a 1)

C A STA N U L

D U LC E

In tra t în cultură la noi în ţară în sec. X IV , castanul s-a răspîndit trep tat, ocupînd suprafeţe însem nate m ai ales în depresiunea subcarpatică a Olteniei şi Baia M are. C astanul dulce este recunoscut pe plan m ondial, ca un valoros arbore melifer. înfloreşte în luna iunie-iulie, furnizînd culesuri în­ semnate de nectar şi polen, fam iliilor de albine. Pe lîngă aceasta, castanul constituie p lan tă gazdă pentru doi producători de m ană fi anume : lachnida cojii de castan şi afida ornam entală, a căror perioadă de secreţie corespunde în general, cu epoca de înflorire [28].

87

Lachnida cojii de castan (Lachnus longipes D ufour) trăieşte în colonii mai m ari sau mai mici, de obicei pe coaja lăstarilor ti­ neri de castan. In anii favorabili înm ulţirii acestei specii se ob­ servă aproape pe ficcare rămurică asemenea colonii, care secretă m ană din abundenţă. D ato rită concentraţiei ridicate a manei în zahăr, frunzele de­ vin lipicioase şi strălucesc în zare, îneît p ar a fi date cu lac. Colonii puternice ale acestei specii se observă adesea şi pe lăstarii porniţi direct din rădăcina castanului, ceea ce indică o bună producţie de m ană. Afida ornam entală (M yzocallis castanicola Baker) se observă de regulă pe partea inferioară a frunzelor de castan. Şi la această specie secreţi^ de m ană este deosebit de abundentă şi corespunde, ca şi la prim a, cu perioada de înflorire a castanului. Astfel, că în anii favorabili, albinele culeg în aceeaşi perioadă a tît nectar cît şi m ană, preferinţa fiind în rap o rt cu condiţiile de secreţie şi con­ centraţie în zahăr, a celor două surse melifere. D upă unele observaţii, afida ornam entală a castanului are o capacitate de producţie m ai m are decît a prim ei specii, în tru cît în tim pul secreţiei, se observă nu num ai m ana care străluceşte pe frunze, flori şi răm urele ci şi picături siropoase care se scurg la v îrful frunzelor şi lăstarilor. M enţionăm că în 1967, an favorabil producţiei de m ană la castan, mierea recoltată a fost de culoare brună, conţinînd în p ro ­ porţie de 25— 30/o mană. în vederea stabilirii precise, pentru diferite localităţi şi alti­ tudini a perioadei de secreţie a manei, la cele două specii de p ro ­ ducători, recom andăm apicultorilor cu experienţă şi brigadierilor forestieri să efectueze observaţii în acest sens şi să Ie comunice S ta­ ţiunii centrale de cercetări pentru apicultură şi sericicultură, aducînd prin aceasta o contribuţie directă la organizarea v a lo rifi­ cării raţionale a rezervelor m elifere ale castanului. P entru identificarea cu uşurinţă a vetrelor cu m ană din p ă­ durile de castan, se dau urm ătoarele in d ic a ţii: prezenţa furnicilor de pădure în num ăr m are, pe tulpinile castanilor şi de asemenea prezenţa producătorilor de m ană pe tinerii lăstari, acestea consti­ tuind indicaţii sigure asupra perspectivelor la culesul de m ană. P R O D U C Ă T O R I DE M A N Ă P E M ESTEA C Ă N (B E T U L A A L B A ) M esteacănul se întîlneşte frecvent în pădurile din regiunea dealurilor pînă în etajul subalpin. Este un arbore melifer, care furnizează polen p rim ăv a ra şi uneori şi m ană. C a producător de m ană pe mesteacăn se citează 88

Sym ydobius oblongus H eid. din fam . Callapbididae [33]. Este o insectă mică, cafenie-negricioasă. Iernează în stadiul de ouă de iarnă. în condiţii favorabile, producţia de m ană este a tît de abun­ dentă îneît, de pe o singură frunză de mesteacăn, o albină îşi umple guşa. P R O D U C Ă T O R I D E M A N Ă PE ULM (U L M U S F O L IA C E A ) Ulmul de cîm p este un arbore comun, în pădurile din regiunea de cîmpie şi de dealuri. Furnizează tim puriu în prim ăvară un cu­ les de polen pentru dezvoltarea fam iliilor de albine şi în acelaşi tim p este şi plan tă gazdă pentru o serie de producători de m ană, polifagi [33, 41]. Astfel mai frecvent apare p u r i c e l e frun­ z e i d e u l m (Psylla ulm i) care furnizează culesuri de întreţi­ nere fam iliilor de albine în cursul lunii m ai. Intensitatea m aximă de cules în cursul zilei se înregistrează în tre orele 10— 12. Iernează sub form ă de ouă de iarnă, depuse în crăpăturile scoarţei, sau lîngă muguri. Eclozionarea are loc de obicei o dată cu dezmugurirea. Se m ai citează ca producători de m ană : Eulecanium corni Bebe, Eriococcus spurius W od. şi Tinocallis platani K alt. care însă nu prezintă im portanţă apicolă. P R O D U C Ă T O R I D E M A N Ă PE A LU N (C O R Y L U S A V E L L A N A ) Alunul creşte spontan în to ată zona forestieră, de la cîmpie pînă în etajul m ontan. De asemenea se cultivă în parcuri şi grădini. Alunul este o specie poleniferă, deosebit de valoroasă pentru polenul ce îl furnizează tim puriu în prim ăvară. M ai tîrziu, în cursul lunilor mai-iunie, alunul asigură în condiţii favorabile şi însemnate culesuri de m ană, produsă de M yzocallis coryli Goez. o afida mică galben-verzuie, ce trăieşte pe partea inferioară a frun­ zelor de alun şi de asemenea pc vîrful lăstarilor. Culesul de m ană de pe alun apare de obicei înaintea culesului de salcîm şi în con­ diţii favorabile, se p o t obţine producţii de miere de m ană, în diferite p roporţii cu mierea florală. P R O D U C Ă T O R I D E M A N Ă PE G H E R G H IN A R (C R A T A E G U S M O N O G Y N A Jacq) G herghinarul sau păducelul creşte spontan în toată ţara şi este cunoscut ca o specie m eliferă bună, fum izînd însem nate can­ tităţi de nectar şi polen, iar în condiţii favorabile şi mană. 89

C a specii producătoare de m ană avem : Psylla crataegi Schrk. şiEnlecanium corni Bche., care în condiţii favorabile, produc m ană din abundenţă, ce este culească de albine cu m are intensitate. Trebuie să adăugăm că, lista speciilor forestiere, ce p o t de­ veni în tr-o anum ită perioară a anului, plante gazdă pentru anum iţi producători de m ană, poate fi încă com pletată şi cu alţi arbori şi arbuşti c a : a n i n , f r a s i n , c a r p e n , c ă t i n a etc., care în anii favorabili, pot furniza culesuri de m ană. P R O D U C Ă T O R I D E M ANĂ PE PL A N T E C U LTIV A TE Aşa cum s-a m enţionat la începutul lucrării, insectele produ­ cătoare de mană sînt foarte răspîndite în natură, a tît pe p lan­ tele arborescente, cît şi pe cele erbacee spontane şi cultivate. Desigur însă, că nu toate speciile producătoare de m ană prezintă im p o rtan ţă economică-apicolă. Acest fa p t poate să difere de la o zonă la alta. Deseori, în anum ite localităţi s-au înregistrat culesuri im por­ tan te de m ană, de pe diferite specii vegetale cu totul neaşteptate. Astfel în 1961 la lanurile de floarea-soarelui din com. JilaveleIlfov, s-au obţinut recolte de miere de m ană în amestec cu miere florala, care s-au ridicat în medie la 10— 12 kg pe fam ilia de albine (6 0 % miere de m ană). De asemenea în 1969 la Com anaIlfov, s-au înregistrat recolte bune de miere de m ană de Ia trestie (Phragm ites communis), ca p lan tă gazdă de v ară etc. C ulesuri de m ană po t să apară în condiţii favorabile şi pe alte plante cultivate sau spontane, ca : sorg, porum b, graminee perene, tutun, pălăm idă, ra p iţă sălbatică şi altele. în încheierea acestui capitol dorim să facem un apel călduros, către to ţi specialiştii în apicultură şi silvicultură, precum şi către apicultorii cu experienţă, de a aduce prin observaţiile şi înregistră­ rile ce le efectuează, an de an, o contribuţie valoroasă la com ple­ tarea cunoştinţelor referitoare la biologia, răspîndirea şi im portanţa economică a diferitelor specii de producători de m ană, ce apar adesea în colonii puternice, în anum ite zone de practicarea stupă­ ritului pastoral *. * C u această o ca zie, adresăm m ulţu m iri şi recu n oştin ţă tuturor acelora, care n e-a u sp rijin it şi n e-au d at concurs p reţios în lucrările şi in vestigaţiile efectu a te p e teren, în scopu l precizării b iologiei şi răspîndirii in sectelor p ro ­ d u că to a re de m ană, din zon a con iferelor şi a foioaselor, precum şi înregistrării de d a te fen o lo g ic e şi cîn tare de con trol, m enţionăm în m od d eosebit u rm ătorii to v a ră şi : p rof. dr. E. M u reţan , E . T exe şi C . M ih ăilescu — filia la A .C .A . a ju d eţu lu i C luj ; m g. P. R a d u , E. C a z a n şi D . D em ea — filia la A .C .A . a ju d eţu lu i H u n ed oara.

90

IN SE C T E L E P R O D U C Ă T O A R E D E M A N A , P L A N T E L E L O R ŞI P E R IO A D E L E D E S E C R E Ţ IA M A N E I I N R .S.R . S p eciile p ro d u că to r ilo r d e m ană d in R .S . R o m â n ia sîn t m u lt m i. roase. P înă în p r e z e n t au fo s t in v en ta r ia te ţi stu d iate cele m ai răspi im portan te, cercetările fiin d în curs (ta b e lu l 2 a , 2 b). T a b elu l 2 a

In zona p ă d u rilo r de co nifere

Producătorul de mană

Familia şl specia

Planta gazdă

k t

Perioada de se c r e ţie {luna)

Produc­ tiv ita te

F a m . LACH NIDAE Subfam. Cinarinae i

L achn id a m are a m o lid u lu i

M ecin aria picea e

m o lid u l

2

L achn id a pudrată a m o lid u lu i

C in a ră p illic o rn is

«

3

L achn id a cen u şiu v e r z u ie a co jii di m o lid

C in a ra p ru n ş ş t

»

4

L ach n id a v erd ed u n gata a m o li­ d u lu i

C in a ra virid escen s

5

L achn id a cerată a m o lid u lu i

L acbn iella co sta ta

6

L ach n id a v erd e a b ra d u lu i

C in a ra p e c tin a ta e

7

L ach n id a m are a b rad u lui

T o d o la c h n u s abictic o la

8

L ach n id a m are a p in u lu i

C in a ra pin ea

p in u l, laricele

8

L ach n id a m ică a p in u lu i

P rotolach n u s sp.

p in ul

10

L achn id a ien u p ăru lu i

L achnus ju n iperu s

Jenupărul tuia

11

P in eu s p in eo id es

m o lid u l

6

12

A d elg es laricis

m olid u l laricele

6

6 - 7 (I) 15.8-10.9 (II) 6 -7

+

+

+

15-30.6.

t »*

6. ' C»

I t«-» ' '

J>

bradul

6.

—

6 - 7 (I) + 8.(11) ; ,1 7—9

,

—

6—7

—

---

cu lesu ri sp orad ice

---

iA

ţ

Nr. crt.

T a b elu l 2 a ( u r m a r e )

Producătorul de mană

Familia ţi specia

P lan ta gazdă

P erioada de

P ro d u c ­

se creţie (luna)

tivitate

13

L ecan iid a mare

P h y so k erm es p iceae, m o lid u l

5—6

+

+

14

L ecan iid a m ieă

P h yso k erm es h em icryp h u s

vO

i

+

"f

15

L ecan iid a tuiei

E u lecan iu m fletch eri m ia

5— 6

—

bradul m o lid u l

-J.'l’ 1

* A s»P i l i' T a b elu l 2 b

In zona p ă d u rilo r de foioase

Producătorul de mană

Familia şt specia

Plante gazdă

Perioada de secreţi®

Produc­ tivitate

(luna)

i i

F a m . L.ACHNIDAE subfam. Ca c h t i l n a e

«vi

1

L achn id a brună a c o jii de stejar

L achnus roboris

stejarul, cerul, gîrniţa

6 - 7 (I) 8(11)

+

2

L achnida n ea g ră -h icioasă a stejaru lu i

S c h izo d r y o b iu s lo n g iro stris

stejarul

6— 7

+

3

L ach n id a fagulu i

S c h izo d ry o b iu s p a llip e s

fagul

6— 8

4

L ach n id a m are a sălciei

T u berolach n u s salignus

salcia

8— 9

5

L achn id a castan u lu i d u lce

L achnus lon gipes

castanul

f +

i . ti 1

.+

+

6

F a m . CH A 1TO P H O RID A E

't '.

6

A fid a d e arţar

P erip h yllu s v illo ­ sus

arţarul

7

A fid a arţaru lu i

P e rip h y llu s acceris

arţarul

5— 6

8

A fid a de plop

C h a ito p h o ru s p o p u le ti

p lo p u l

6

92

5— 6 ,'irl

.v i

+

''

'

T a b elu l 2 b (u r m a r e)

uo •JK

Producătorul de mană

Familia şl specia

Planta gazdă

Perioada de secreţie

Produc­ tivitate

film a)

F a m . C A L A P H 1D 1DAE

9

A fid a stejaru lu i

T u b e rcu lo id es a n n u U lu s

10

A fid a stejarului

T u bercu latu s querceus

stejarul

11

A fid a fa g u lu i

P h y lla p h is fa g i

12

A fid a teiu lu i

13

6

—

6

—

fagul

5 -6 (1 )' 8(11)

+

E u ca lip teru s tilia e

teiul

g_7

-f

A fid a o rn a m en ta lă a ca sta n u lu i

M y zo c a llis castan icola

castanul

6

---

14

A fid a m esteacă­ n u lu i

S y m y d o b iu s o blon gu s

mesteacănul

6— 7

15

A fid a alu n u lu i

M y zo c a llis c o r y li

alu n u l

5—6

—

+

stejarul

F fl m. AP HI DI DAE 16

A fid a p lo p u lu i

P te ro c o m a p o p u leu m

p lo p u l

5— 6

17

A fid a neagră a salcîm u lu i

A p h is sp.

salcîm u l

5— 6

5— 6

F a m . L A CH NI DAE 18

L ecan iid a ste­ jaru lui

E u lecan iu m ru fu lu m

stejarul

19

L eca n iid a sal­ cîm u lu i

E u lecan iu m c o rn i ro b in ia ­ ru m

salcîm u l

---

6

F a m . PSYLLIDAE

20

P uricele fru n zei d e ulm

P sy lla u lm i

u lm u l

5— 6

—

21

P u r ic ele g h erg h in a ru lu i

P sy lla ,c ra ta eg i

g h ergh in aru l

5— 6

—

22

P u ricele fru n z ei d e an in

P sy lla aln i

a n in u l

6

93

6. D U ŞM A N I IN SEC TELO R P R O D U C Ă T O A R E DE M ANĂ T oate speciile anim ale sau vegetale de pe globul păm întesc au tendinţa de a evolua, de a se înm ulţi şi a cuceri to t spaţiul ce-1 pot atinge. Unele specii, p rintre care m ajoritatea producătorilor de mană, se caracterizează printr-un potenţial de înm ulţire fenomenal. Dacă această tendinţă vertiginoasă de creştere şi dezvoltare a producătorilor de m ană nu era puternic frîn ată de o serie de fac­ tori inhibitori (regulatori), toată lumea ar fi fost, încă de m ult tim p, copleşită de aceştia [95]. Din fericire există aceşti factori regulatori care m enţin un echilibru biologic în natură. Astfel, gradul de răspîndire şi înm ul­ ţire al insectelor, producătoare de m ană, este condiţionat de o serie de factori externi şi interni. D intre factorii externi, avem f. abiotici, ca solul, expoziţia, altitudinea, condiţiile meteorologice etc. şi /. biotici, ca plantele gazdă, vegetaţia înconjurătoare, furnicile de pădure, (trophobioza) prădătorii, paraziţii etc. P rădătorii sînt duşm anii periculoşi ai producătorilor de m ană deoarece îi decimează în to t cursul anului în diferitele stadii de dezvoltare, fie ca adulţi, larve sau ouă. P rin tre p răd ăto ri şi dăunători, cităm : buburuzele (ca larve şi adulţi), muştele, viespile, gîndaci diferiţi, veveriţele, gbionoaele, ciocânitorile, piţigoii, sticleţii, larve diferite etc. Pe de alta parte, paraziţii se dezvoltă de m ulte ori chiar în corpul producătorilor de m ană, în vederea asigurării hranei pentru urmaşii lor. P araziţii sînt m ai frecvenţi la lecaniide, deoarece în acest caz, îşi depun ouăle chiar în corpul (ţeasta) producătorilor de m ană, aceasta constituind un culcuş sigur pentru viitoarele larve. Astfel, pe lecaniidele din zona coniferelor (Physokermes sp.) p ara­ zitează frecvent Brachytarsus nebulosus Forst, iar pe lecaniidele din zona foioaselor Brachytarsus fasciatus Forst. La aceşti gîndaci paraziţi, perioada ovipozitară corespunde cu m aturizarea femelelor de lecaniide, cînd rod învelişul cornos (ţeasta) al producătorilor de m ană şi form ează un orificiu, în in­ teriorul căreia depun 1— 2 ouă. Apoi femela lipeşte orificiul cu o secreţie proprie, iar după cîteva zile larvele ieşite din ouă încep să se hrănească cu conţinutul ţestei (ouă sau larve de lecaniide). In general aceşti dăunători sînt foarte lacomi şi devorează zilnic numeroase ouă, larve sau adulţi. De exemplu, larvele unei diptere sînt a tît de lacome, în eît una singură suge în tr-o zi, pînă la 50 lachnide. D e asemenea, din observaţiile efectuate în toam na 1970 (21 septembrie), o buburuză a devorat pe o răm urică de salcie căprească

94

5 lachnide (Tuberolachnus salignus), în cursul unei dimineţi C on­ sumul efectiv al unei lachnide a durat, aproxim ativ 30 minute. Deşi în general, producătorii de m ană sînt insecte mici, şi par la p rim a vedere că sînt lipsite com plet de apărare, totuşi poseda anumite mijloace de luptă îm potriva duşm anilor. Astfel m ajori­ tatea speciilor posedă la suprafaţa corpului o serie de glande, secretoare de ceară sau diferite substanţe repulsive, care în m omente de pericol, constituie mijloace de apărare [33]). 7. P R O D U C Ă T O R II DE M A N Ă ÎN C O M PLEX U L B IO L O G IC AL P Ă D U R II Insectele producătoare de m ană, precum şi plantele lor gazdă trăiesc îm preună, în interdependenţă cu celelalte vieţuitoare ale pădurii, influenţîndu-se reciproc în tr-'in sens sau altul. Evolnţia întregului complex animal şi vegetal este condiţionată însă de variaţiile continui ale factorilor meteorologici. Astfel, tem peratura şi um iditatea atm osferică determ ină ritmul de creştere şi de înm ulţire al producătorilor de m ană. Brumele tîrzii, ploile torenţiale ca şi grindina, distrug şi spală producătorii de m ană, în special lachnidele. Lecaniidele dim potrivă sînt mai re­ zistente, fiind mai bine fixate pe ram uri şi mai puţin sensibile. în concluzie, vrem ea bună şi hran a bogată furnizată de plantele gazdă, asigură producătorilor de m ană o înm ulţire considerabilă. R eferitor la condiţiile de mediu, producătorii de m ană reacţio­ nează diferit, în ra p o rt cu cerinţele biologice ale fiecărei specii. M ajoritatea speciilor însă prosperă şi se dezvoltă mai repede pe văile însorite şi la m arginea sudică a pădurilor decît pe crestele m unţilor şi în m arginea nordică a pădurilor. Fiecare specie de producător dc m ană are o anum ită prefe­ rinţă pentru p lan ta gazdă. Şi în tru cît există mai m ulte specii de producători cu preferinţă pentru aceeaşi plantă gazdă are fiecare alte exigenţe de h rană sau apare în altă perioadă de tim p. A stfel, la lecaniida m are a m olidului, care iernează sub form ă de larvă secundară (La), adulţii şi respectiv secreţia manei apare tim puriu în mai, nevenind în concurenţă cu lachnidele m olidului, care iernînd sub form ă de ouă de iarnă, perioada de hrănire in­ tensă şi respectiv de secreţie, are loc abia în iunie-iulie, în rap o rt cu d ata de eclozionare (pragul biologic al fiecărei specii) şi evo­ luţia tim pului. în special pînă în luna mai, ritm ul dezvoltării co­ loniei de producători este condiţionat de mersul vremii, dezvol­ tarea u lterioară însă, este influenţată mai ales de evoluţia plantei gazdă. 95

Trebuie să evidenţiem câ, pădurea asigură de 2 ori pe an, condiţii favorabile producătorilor de mană şi a n u m e . in prim ă­ vară, in tim pul creşterii lăstarilor de mai şi apoi spre toamnă, cînd are loc dezvoltarea mugurilor pentru anul urm ător şi coacerea fructelor. în aceste perioade seva este aşa de bogată în substanţe proteice asimilabile, îneît producătorii de m ana, cresc şi se înm ul­ ţesc puternic [4, 5 ]. D in cercetările efectuate, pe plan m ondial [51, 53], a rezultat că, cu cît sînt mai dezvoltate coloniile în vară, pe anum iţi arbori, cu a tît apar mai puţine form e sexuate în toam nă. O uă de iarnă găsim în special pe arborii care în vară au fost slab populaţi de lachnide, sau numai mai tîrziu. A rborii deosebit de viguroşi însă p o t hrăni toată prim ăv ara şi vara un însem nat num ăr de p ro ­ ducători de m ană şi apoi în toam nă, să furnizeze încă hrană pentru depunerea ouălor. Pădurea în ansam blu oferă m ană pe întreaga perioadă de cules. La început secreţia are loc pe unii arbori, iar apoi alternează pe alţii. în tim pul unui cules slab, num ai o parte din arbori sînt mai puternic populaţi şi m ulţi răm în ca rezervă pentru etapa urm ă­ toare ; în timp ce la un cules puternic, contribuie toţi arborii la acesta şi de aceea este necesar apoi un an sau m ai m ulţi ani de repaus (periodicitatea culesului). în general la lecaniidele din zona coniferelor de la noi (BaleeaH aţeg) urm ează după un an slab sau mijlociu, unul bun sau foarte bun, dacă nu intervine vreo calam itate [14]. R eferitor la unele daune pe care le-ar provoca producătorii de m ană pădurii, cercetările efectuate în această direcţie au stabilit că, fa ţă de foloasele m ultiple pe care le aduc aceste insecte, pagu­ bele sînt cu totul neînsem nate şi fără im portanţă economică [33, 41, 51, 52, 72, 84]. în acest sens, am a v u t şi confirm area Laboratorului de pro­ tecţia pădurilor, din In stitu tu l de cercetări, studii şi proiectări sil­ vice. Şi anume, că exceptînd unele pagube din pepiniere, nu s-au înregistrat pînă în prezent daune în zona forestieră, provocate de producătorii de m ană. L a arborii cu creştere intensivă, cu coroană dezvoltată şi respectiv cu o capacitate m are de asimilaţie, absorbţia sevei de către aceste insecte nu afectează cu nimic intensitatea creşterii acestor arbori. Luîndu-se totuşi în consideraţie daunele locale, sporadice, pe care le po t provoca unele specii de producă­ tori de m ană, p rin înm ulţirea lor în masă, îndeosebi la pepiniere şi p lan taţii tinere, acestea sînt cu totu l lipsite de im portanţă eco­ nomică, fa ţă de întregul complex de avantaje pe care le oferă şi în prim ul rînd mana, care constituie o hran ă valoroasă pentru multe insecte folositoare pădurii. 96

Din literatura de specialitate [33, 41, 53], rezultă că m ana serveşte ca h rană pentru aproxim ativ 300 specii de insecte, dintre care două treim i sînt insecte folositoare pădurii şi anume ca p ră ­ dători şi paraziţi pentru insectele dăunătoare. în acelaşi tim p, trebuie să adăugăm şi diferitele specii de furnici de pădure — adevăraţi agenţi sanitari ai pădurii — pentru care m ana constituie de asemenea o hrană esenţială. Cu toate acestea, cantitatea de m ană consum ată de diferite insecte folositoare, precum şi de furnici, reprezintă numai o mică parte din m ana produsă dacă ne referim la datele din literatură, care arată că o pădure de conifere, infestată de lachnide, furni­ zează anual pînă la 400 kg m ană pe hectar [53]. Aceeaşi abundenţă de m ană există în anii favorabili şi în zona pădurilor de foioase (stejar, tei, salcie etc.), cînd m ana secretată de lachnide, picură de pe frunze şi m uguri ca o b u rn iţă de sirop. F aţă de acestea, valorificarea raţională a manei, ca sursă me­ liferă, se poate realiza num ai prin practicarea largă a stupăritului pastoral, la masivele forestiere cu perspective pentru culesul de mană.

T — Mierea dc mana

III. FURNICILE DE PĂDURE Şl RELAŢIILE ACESTORA CU INSECTELE PRODUCĂTOARE DE MANĂ 1. BIOLOG IE ŞI R Ă SPÎN D IR E Furnicile de pădure fac parte din fam ilia Formicidae, genul Form ica, în care sînt cuprinse 10 specii. Aceste specii se caracterizeaza, î n general, prin form area de colonii dezvoltate, ce ajung la peste 100.000 indivizi, în unele cazuri, chiar pînă la 1 m ilion. M ă­ rim ea acestora variază de la 4— 9 m m lungim e la furnicile lucră­ to are şi 9— 12 m m lungim e la m ătci. E ste interesant de rem arcat, câ pe baza cercetărilor m ai re­ cente s-a stabilit că furnicile posedă anum ite glande între care şi cele cu otravă, care secretă substanţe, ce servesc la orientarea şi ap ă rarea furnicilor în tim pul luptei. Speciile de furnici dc pădure, m ai răspîndite şi identificate la noi în ţa ră s î n t : Form ica rufa, F. polyctena şi F. pratensis. C ercetările întreprinse în această direcţie, în zona forestieră, de P ^ o y i c i şi col. [59], au stabilit că. cea mai m are frecvenţă în p ăd u rile noastre o prezintă F. rufa (41% ), urm ează apoi F. pratfnsis (2 8 % ) şi F. polyctena (24% ). Pe lîngă acestea, s-au iden­ tificat şi alte specii de furnici, în tr-o proporţie m ult mai mică şi anum e : F. truncorum 3o/0, F. execta 2o/o, F. nigricans 1% şi F. sanguine a 1% . î n tr u c ît prim ele 3 specii, prin activitatea şi răspîndirea lor largă p e teritoriu, prezintă o im portanţă economică deosebită, le vom a n a liz a m ai jos num ai pe acestea, celelalte specii avînd o p o ndere redusă, a tît din punct de vedere al economiei forestiere cît şi al ap icu ltu rii. F u rn ic a m are roşie de pădure sau furnica roşie păroasa (F orm ica rufa L.) este o furnică de 7— 9 mm lungime, cu capul şi pieptul (toracele) colorate în roşu şi abdom enul în negru. Prezintă o g a rn itu ră deasă de perişori pe cap şi pe cea mai m are parte a 98

Fig. 5 6 — C o lo n ie d e furnici în zo n a con iferelor

(original)

corpului, de unde şi denum irea sa, de furnică roşie păroasă (fig- 56). Trăieşte în furnicare m ari, dezvoltate şi com plet izolate, fără să aibă contacte reciproce cu alte furnicare ; nici m ăcar nu suportă în apropiere alte furnicare (minimum la 100 m distanţă). C ărările, ce pornesc de la furnicar, în mai m ulte direcţii, sînt uşor de re­ m arcat (vizibile). Furnicile acestei specii îngrijesc şi stimulează insectele pro­ ducătoare de m ană, în special lachnidele, apărîndu-le cu m ultă com bativitate de insectele prădătoare ca : viespi, muşte, buburuze, şi în special de omizi. R eferitor Ia num ărul m ătcilor din cadrul unei colonii (furni­ car), furnica roşie de pădure prezintă două form e şi anume : form a monoginâ (cu o singură m atca), care nu se poate înm ulţi artificial şi form a poligină, cu mai m ulte mătci, care se pretează la înm ulţi­ rea artificială. în vederea diferenţierii celor două form e de furnici, în cazul înm ulţirii lor artificiale, dăm mai jos cîteva caracteristici ale acestora. 99

a) b o r m a m o n o g i n a trăieşte în furnicare izolate, mari, adesea cu m ai m ulte culmi, Preferă locurile um brite şi umede din pădurile de foioase (fig. 56 a şi 56 b). D istanţa între furnicare este de 600— 800 m etri. îşi construieşte cuibul pe o cioată, lemn putred, sau la baza unui trunchi. De la furnicar pornesc cărări bine con­ turate, în mai m ulte direcţii, pînă departe. Furnicile lucrătoare sînt, în cea mai mare parte, vînători iscusiţi. b) F o r m a p o i i g i n a trăieşte adesea şi în furnicare ce sînt grupate mai m ulte la un loc, uneori în apropierea furnicarelor con­ struite de furnica mică de pădure. Furnica mică de pădure (Formica polyctena, Forest) prezintă o lungime medie de 5— 7 mm şi nu este păroasă. Trăieşte de regulă în furnicare asociate (grupate) cîte 10— 20 şi chiar mai multe, la un loc. Spre deosebire dc prim a specie, preferă să-şi facă cuiburile în locuri mai însorite (m arginea pădurilor, m arginea drum urilor etc.). La altitudini unde vegetaţia este redusă, furnicarele acestei specii se întind pe suprafeţe mari. Aşa cum a rezultat şi din aşe-

Fig. 5 6 a — C olon ie de furnici în p ăd u rile de foioase

100

(original)

Fig. 56 b — C o lo n ie de furnici în um brite ( o r i g i n a l )

păd u rile de foioase,

zarea gru p ată a furnicarelor, furnica mică de pădure, spre deo­ sebire de p rim a specie, întreţine relaţii cu coloniile din vecinătate. Furnica mică de pădure este un v în ăto r deosebit de iscusit, întrecînd în com bativitate celelalte specii de furnici. De asemenea desfăşoară o activitate m ai intensă şi în relaţiile cu producătorii de m ană. R eferitor la num ărul m ătcilor dintr-o colonie, la această spe­ cie se întîlnesc num ai form e poligine, ceea ce este deosebit de 101

favorabil pentru acţiunea de înm ulţire artificială a furnicilor, în vederea combaterii biologice a dăunătorilor de pădure pe scară largă, acţiune ce se reflectă direct şi asupra sporirii recoltelor de miere de mană. Furnica de luncă (Formica pratensis Forest.) atinge m ărim ea furnicii roşii păroase, deosebindu-se de aceasta printr-o pată nea­ gră, bine distinctă, pe spate. Această specie îşi construieşte cuibu­ rile la margine de drum uri, pe pante, în m arginea pădurilor şi în luminişuri. P opulaţiile acesteia sînt însă m ult mai slabe, fa ţă de celelalte două specii, iar furnicarele nu depăşesc 40 cm în înălţim e. N um ărul m ătcilor dintr-o colonie este m ult mai redus, deseori o singura m atcă, astfel că nici această specie nu se pretează la înm ulţirea artificială. G radul de răspîndire a celor trei specii de furnici, pe teritoriu, diferă în funcţie de altitudine şi com ponenţa pădurilor. Astfel, în ra p o rt cu altitudinea, frecvenţa furnicilor variază astfel : între 50— 300 m aceasta este de 18,50% ; între 300— 700 m = 4 5 , 3 % î în tre 700— 1200 m = 32,8% , devenind apoi foarte rară, respectiv 3,4% la altitudinea de peste 1200 m (1200— 2500 m). Pe form aţii de vegetaţie forestieră, răspîndirea furnicilor de pădure este diferită. Astfel Form ica rufa este specia cu cea mai largă răspîndire, fiind prezentă în toate pădurile, de la cîm pie şi pînă în zona m ontană, cu o frecvenţă mai m are în pădurile de amestec, fag cu alte foioase. O răspîndire asem ănătoare a fost constatată şi la F. pratensis cu deosebire că această specie este mai puţin frecventă în pădurile din zona m unţilor înalţi [59]. Form ica polyctena, apreciată ca cea mai folositoare specie în lu p ta biologică, are un areal ceva mai restrîns decît F. rufa, fiind mai răspîndită între 300— 700 m (11,4% ) în pădurile de fag în amestec cu alte foioase şi de stejar. Este de asemenea frecventă în ­ tre 700— 1200 m în pădurile de amestec, de m olid cu brad şi fag.

2. F U R N IC IL E ÎN C IR C U IT U L B IO LO G IC AL PĂ D U R II R olul furnicilor în com plexul biologic al pădurii este deosebit de variat şi substanţial. Pe baza cercetărilor efectuate în ultim a vrem e, de o gamă largă de specialişti, ca biologi, silvicultori, entom ologi etc. [23, 31, 40, 52, 54, 59, 72, 90, 92], s-au precizat funcţiile deosebit de com plexe şi im p o rtan te pe care furnicile de pădure le prezintă în : — reglarea populaţiilor de insecte dăunătoare, prin distrugerea a num eroşi duşm ani ai pădurii ; 102

— p rotecţia insectelor folositoare, îndeosebi a p ro d u căto rilo r de m a n ă ; — aerisirea şi îm bunătăţirea calităţii solului, prin furnicarele pe care le construiesc ; — asigurarea covorului vegetal, prin tran sp o rtu l diferitelor sem inţe de plante ; — polenizarea speciilor dc plante din zona forestieră, prin vizitele repetate pe care le efectuează în perioada înfloririi lor, în căutarea nectarului etc. Din cele p rezen tate mai sus se pot concretiza efectele deosebit de im p o rtan te şi eficiente, ce se răsfrîng favorabil asupra stării sanitare şi a capacităţii de p roducţie a pădurii. Astfel, furnicile de pădure, p rin activitatea lor, constituie un m ijloc biologic im p o rta n t p en tru m enţinerea igienei pădurii. în al doilea rîn d , stim ulează creşterea şi dezvoltarea p ro d u c ăto rilo r de m ana, a căro r secreţie serveşte ca hrană p en tru m ulte vieţuitoare folositoare din pădure şi chiar p en tru furnici. Apoi,' contribuie la dezvoltarea şi în tărirea covorului vegetal, care apără solul îm p o ­ triv a eroziunii şi degradării lui. D e asemenea contribuie la sporirea fructificaţiei pădurii care serveşte ca săm înţă, hrană p en tru păsări şi vîn at, precum şi ca îngrăşăm înt p en tru sol. R eferitor la acţiunea de com batere a dăunătorilor pădurii este interesant de rem arcat că, în tim p ce cu mijloace chim ice se d istrug absolut to ate insectele, cu ajutorul furnicilor com baterea este selectivă. Şi anum e, furnicile nu vînează în general insectele utile, ca de exemplu : albinele, producătorii de m ană, păianjenii, buburuzele etc., ci num ai pe cele dăunătoare, îm potriva cărora duc o lu p tă perm anentă- Aceasta are ca efect nu num ai o m icşorare trep ta tă a num ărului de insecte dăunătoare ci şi provocarea unei stări de nelinişte continuă ce se reflectă negativ asupra dezvoltării şi înm ulţirii acestora. în legătură cu aceasta, se relatează în litera­ tu ra de specialitate [72] că, în urm a unui atac puternic de omidă, asupra unei păduri de pin, care a distrus to ată frunza, a rămas num ai o „insulă verde" care nu a p u tu t fi devorată. Acolo s-au găsit numeroase colonii de furnici din specia F. polyctena (furnica m ică de pădure), în p ro p o rţie medie de 4 colonii pe hectar. D istrictul de v în ătoare al unei colonii m ijlocii de furnici cu­ prinde, în medie, suprafaţa din jurul furnicarului, pe o rază de cca. 50— 60 m. în cazul coloniilor puternice, sfera de acţiune de­ păşeşte m u lt aceste lim ite. C onsiderîndu-se că o furnică devorează în m edie pc zi num ai un singur d ău n ă to r (larvă, ou, sau adult) o colonie de furnici mijlocie, de 100.000 indivizi, distruge zilnic cca. 100.000 dăună103

tori, ceeace este deosebit de im p o ratn t p en tru m enţinerea igienii pădurii. Relaţii de trofobioză. în tre furnicile de pădure şi producătorii de m ană există relaţii dc n u triţie şi stim ulare — trofobioză. Aceste interesante ra p o rtu ri, în tre cele două grupe de insecte, au fost studiate în ultim ii ani şi clarificate [52, 70, 91]. Astfel s-a stabilit că furnicile în tre ţin şi stim ulează dezvol­ tarea pro ducătorilor de m ană si au în schim b din partea acestora asigurată m ana, hrana lor de bază. Pe lîngă aceasta p ro ­ tejează efectiv populaţia de lachnide în stadiile de dezvoltare m ai periculoase, ca de exem plu în tim pul naşterii unei noi gene­ raţii sau în perioada depunerii ouălor. In acest sens în literatu ra de specialitate [53] se citează cazul cînd, în luna aprilie, pe un arbore de larice (Larix europea) exista o singură m atcă de C inara laricis la care, în tim pul naşterii au făcut de strajă 60— 70 de furnici. Acest fa p t a fost h o tă rîto r p en tru dezvoltarea generaţiilor urm ătoare, deoarece urmaşii u rm a­ şilor prim ei generaţii au acoperit în tim pul verii com plet ram urile acelui arbore, furnizînd şi o producţie însem nată de mană. Coloniile de Sym ydobius oblongus ( a f i d a m e s t e a c ă n u ­ l u i ) se dezvoltă şi îşi conservă sănătatea num ai atunci cînd m ana secretată este preluată im ediat de furnici, altfel aceşti producători de m ană sînt so rtiţi pieirii, înecîndu-se în p ro p ria lo r secreţie. D e asemenea, în lunile de vară furnicile protejează insectele producătoare de m ană făcînd galerii la rădăcina m olizilor, a brazi­ lor, pinului, fagului şi laricelui unde, în perioada lipsită de hrană, lachnidele să se p oată retrage. In aceste lăcaşuri sînt protejate de duşm ani şi uscăciune şi p o t astfel supravieţui- Pe lîngă aceasta, furnicile tran sp o rtă lachnidele în anum ite perioade chiar în cuibul lo r (furnicar). D in observaţiile efectuate s-a co n statat că, în îm ­ prejurim ile furnicarelor, fie că acestea sînt m ari sau mici, tinere sau bătrîne, găsim totdeauna m ai m ultă m ană zaharisită decît în restul pădurii, în m edie de 10— 20 o ri mai m ultă [52]. Această intim ă relaţie d in tre furnici şi p roducătorii de m ană este deosebit de im p o rtan tă şi u tilă p en tru apicultura, deoarece se reflectă direct asupra recoltelor de miere ce se obţin în pădurile cu furnici. Astfel, pe baza rezultatelor experim entale o b ţin u te mai m ulţi ani de-a rîndul [92] s-a stabilit că recoltele de m iere o bţinute în pădurile cu furnici au fost aproape duble faţă de cele o b ţin u te în pădurile fără furnici (fig. 57). Concluziile acestor cercetări sînt deosebit de utile şi de im portante, a tît pentru elaborarea unei prognoze de lungă durată la culesul de m ană, cît şi p en tru alegerea celor mai indicate vetre la culesul de pădure.

104

Fig. 57 — E v o lu ţia recoltelor de m iere în raport cu p rezen ţa furnicilor d e pădure, în zo n e d iferite (g r a fic com p arativ d u p ă W e l l e n s t e i n ) A — In pâduirl b o g a te în fu r n ic i ; B — In păduri sărace în fu rn ici ; C — Culturii d e ctm p şi în grăd in i

R elaţia d in tre furnici şi p roducătorii de m ană este a tît de in tim ă şi de im p o rtan tă, în e ît s-a ajuns la concluzia că, p en tru a se evalua p ro d u cţia de m ană a unui arbore, respectiv a unei păduri, este suficient să se stabilească num ărul furnicilor care circulă în m edie pe u n arbore, în unitatea de tim p. în acest scop se num ără, tim p de 3— 6 m inute, furnicile care circulă pe trunchiul unui arbore. Din experienţa cîştigată, s-a stabilit că u n om poate co n tro la pe zi 80— 160 arbori [52]. D ependenţa d in tre cele două grupe de insecte (furnici şi p ro ­ ducători de m ană) rezultă şi din alte determ inări efectuate în acest sens [72]. Astfel, densitatea p opulaţiilor de lachnide este m axim ă în apropierea furnicarelor, pe o rază de aproxim ativ 25 m. Densi­ tatea se m icşorează apoi pînă la 50% pe distanţă 25— 50 m iar la distanţa de 100 m, densitatea lachnidelor reprezintă numai 10— 15o/o faţă de m axim ă, m icşorîndu-se sub 10o/0, la distanţa de 150 m. 105

3. ÎN M U L Ţ IR E A A R TIFIC IA LĂ ŞI P R O T E C Ţ IA F U R N IC IL O R DE PĂ D U R E înm ulţirea n atu rală a furnicilor are loc, la m ajoritatea specii­ lor, p rin roirea acestora şi construirea de noi furnicare. Aceasta se petrece în general, de la începutul lunii aprilie şi pînă la m ijlocul lunii mai cînd vrem ea se încălzeşte bine iar generaţia sexuală este pregătită de roire. Astfel la furnica m ică de pădure, prim ăvara, în fiecare colonie se găsesc cîteva mii de masculi sau de femele, uneori ambele sexe în aceeaşi colonie, care aşteaptă zilele călduroase ale lunii aprilie, p en tru a-şi lua zborul. în tim p ce la furnica m areroşie, zborul de roire se efectuează la distanţe m ari, la furnica mică de pădure, acesta are loc în apropiere. D upă zborul de îm perechere (zborul nupţial), masculii mor, iar femelele îşi rup propriile aripi cu ajutorul picioarelor şi apoi încep form area unei noi colonii. în m ulţirea artificială a furnicilor de pădure se efectuează cii succes num ai la speciile (furnicarele) care posedă un n u m ăr m are de m ătci. Astfel că, practic, num ai f u r n i c a m i c ă de p ă ­ d u r e (F. polyctena) se pretează bine la o în m u lţire artificială. în tru c ît problem a com baterii dăunătorilor pădurii, pe cale biologică, devine din zi în zi to t m ai im p o rtan tă şi actuală şi acţiunea de răspîndire, în m u lţire şi protecţie a furnicilor de pădure preocupă to t mai intens, în lumea întreagă, o serie de specialişti ca : entom ologi, silvicultori, apicultori etc. începînd cu 1961, s-au întreprins şi la noi lucrări sistematice asupra furnicilor de pădure din grupa Form ica [59]. în vederea cunoaşterii posibilităţilor de aplicare a com baterii biologice cu ajutorul furnicilor de pădure, au fost efectuate mai în tîi lucrări de identificarea şi determ inarea speciilor existente la noi în ţară, precum şi răspîndirea acestora pe form aţii de vegetaţie forestieră. D upă efectuarea acestor lucrări, aşa cum s-a m enţionat Ia în cep utul capitolului, s-a trec u t la experim entarea procedeului de com batere biologică prin colonizări artificiale cu furnici. P ri­ mele lucrări, efectuate în 1963— 1964, au fost iniţiate şi executate de un colectiv de specialişti din cadrul D epartam enului Silvicul­ tu rii [59], în raza ocoalelor silvice P ătrău ţi şi G ura H um orului. Aceste lucrări s-au încheiat cu succes, obţinîndu-se în final o p rindere a cuiburilor tran sm u tate de 57°/o- Procedeul folosit la aceste lucrări de înm ulţire artificială a fost cel clasic, folosit pe plan m ondial [31, 72, 90], cu mici adaptări locale. în scopul popularizării şi aplicării pe scară to t mai largă a acestor procedee, de către colective experim entate de silvicultori şi apicultori, le redăm m ai jos. 106

Trebuie de la în cep u t să m enţionăm că, p en tru a face înm ul­ ţirea artificială a furnicilor este necesar să identificăm mai întii precis specia. D acă este o specie ce poseda în furnicar o singură m atcă (m onogină) nu se pretează la în m u lţire artificială. în acest sens, cel m ai bine se pretează furnica m ică de pădure, care posedă to td eau n a un n u m ăr însem nat de m ătci, uneori ajungînd pînă la cîteva mii de m ătci în tr-u n furnicar. în vederea form ării de colonii (nuclee) artificiale se aleg to t­ deauna coloniile puternice care să poată furniza uşor m inim um 200 m ătci p en tru noua colonie. Tim pul p o triv it pentru începerea acestor lucrări este sfîrşitul lunii februarie — începutul lunii aprilie, în funcţie de ritm u l de desprim ăvărare, expoziţie şi altitudine. Practic, acest m om ent este m arcat de prezenţa pe v îrfu l cuibului a furnicilor lucrătoare şi a m ătcilor, care stau grăm adă la soare. Dacă se pierde acest m om ent, m ătcile coboară în profunzim ea furnicarului unde îşi pregătesc culcuşurile pentru ouat, deci trebuie săpat adînc pentru a se prinde şi m ătcile necesare. în acest caz însă, se degradează cuibul de bază şi este mai bine să renunţăm - T otuşi, dacă sîntem h o tă rîţi să folosim şi acest m om ent, se recom andă ca operaţia să se efectueze în prim ele ore ale dim ineţii, cînd furnicile sînt încă în cuib şi nu sînt prea agresive. D eschiderea cuibului în vederea recoltării m aterialului bio­ logic se face în partea dinspre soare şi anum e : — se dă păm întul de deasupra de o p arte şi de alta a cuibului şi apoi se ia m aterialul bogat în furnici, cu o lopată şi se pune în căldările în prealabil pregătite (fundul căldării căptuşit cu gips, iar capacul p rev ăzut cu găuri sită, p en tru aerisire). Trebuie avut în vedere să se ia şi suficiente m ătci, care se recunosc cu uşurinţă deoarece, spre deosebire de lucrătoare, prezintă un torace bine d ezv o ltat şi de culoare neagră şi u n abdom en negru-strălucitor, excepţional de dezvoltat. Se recoltează aproxim ativ o treim e din furnicarul de bază şi la nevoie se mai apelează şi la alte furnicare ale aceleiaşi specii. în spărturile făcute în furnicarele de bază se aşează ram uri groase şi se acoperă cu m aterialul d at la o parte, la în cep u tu l lucrării. P rocedînd astfel, cuibul pierde p uţină căl­ dură, iar pierderile sînt recuperate fără întîrziere, de furnicile rămase. Locul p en tru form area coloniei noi se alege şi se pregăteşte mai dinainte. în acest scop se caută locuri adăpostite şi calde, evitîndu-se golurile de pădure cu expoziţii nordice, reci şi de ase­ m enea şi locurile prea îm buruienite (înierbate). S înt favorabile m arginile de pădure şi lum inişurile însorite, cu expoziţie sudică şi sud-estică. 107

Menţionăm că înm ulţirea coloniilor de furnici la m arginea pădurii este de preferat^ deoarece aici au o d urata dc v iaţă mai lungă. Furnicarele aici sînt mai puţin um brite şi se po t mai uşor controla. Trebuie evitate locurile um brite, sau care prin creşterile ulteri­ oare p o t deveni umbroase şi reci. N ecorespunzătoare sînt şi locu­ rile unde urm ează să se facă curînd tăieturi, care ar deranja colo­ niile de furnici. D e asemenea nu se recom anda locurile din apropi­ erea drum urilor, deoarece se mai găsesc trecători care să provoace pagube. Pc lîngă aceste condiţii generale, m ai este necesar să se caute un loc prevăzut cu o cioată de arbore m ai putredă, pentru a uşura munca furnicilor la construirea galeriilor pentru mătci. De aseme­ nea dacă solul în îm prejurim i este foarte tare, greu şi rece, putem să-l săpăm şi să-l îndepărtăm , com pletînd apoi golul cu nisip amestecat cu paie. Apoi, aşezăm în ju nii cioatei, ca m aterial prin­ cipal de construcţie, vreascuri scurte precum şi cîteva rămurefe de molid fără frunze, sau alte rămurele. Peste acestea se răstoarnă m aterialul din căldări, intercalîndu-se încă ceva ram uri, prin m a­ terial. La sfîrşit, deasupra noului furnicar se m ai goleşte un sac plin cu paie uscate. Acesta ajută nucleului să se dezvolte repede şi în curînd să-şi dubleze populaţia. Se recom andă de asemenea ca, la sfîrşit, să se presare peste paie puţin zahăr um ectat, care este pre­ lu at im ediat de furnici, ceea ce contribuie mai ales, la o adaptare mai rap id ă a furnicilor la noul loc. în legătură însă cu înm ulţirea artificială a furnicilor de p ăd u ­ re este necesar să facem o precizare, deosebit de im portantă pen­ tru reuşita deplină a întregii acţiuni. Producătorii de m ană acoperă prin substanţa secretată (mana) num ai o parte din hrana furnicilor şi anum e zaharurile. Furnicile au însă nevoie pentru dezvoltarea lor şi de însem nate cantităţi de grăsimi şi proteine. Aceste substanţe trebuie să fie asigurate furnicilor, de către alte insecte (insectele dăunătoare), deoarece m ana este lipsită de gră­ simi, iar proteinele existente sînt neîndestulătoare. Astfel coloniile artificiale p o t să trăiască şi să se dezvolte, num ai atunci cînd aces­ tea sînt făcute în scopul com baterii biologice a dăunătorilor p ăd u ­ rii (omizi, viespi de pădure etc). în acest caz, proteinele necesare dezvoltării puietului sînt asigurate cu prisosinţa, iar nucleele sc dezvoltă şi se întăresc, devenind în scurt tim p, colonii puternice. în pădurile în care, populaţii întregi de insecte (entomofauna pădurii) au fost distruse prin tratam ente repetate cu insec­ ticide, înm ulţirea artificială a furnicilor constituie o problem ă di­ ficilă şi de lungă durată. 108

Fig. 58 — d e furnici

S cu tieră

pentru

p rotecţia

co lo n iilo r

P rotecţia furnicilor. D upă term inarea com pletă a lucrărilor de transm utare, este necesar să se înregistreze noua colonie, notîndu-se originea, masa de m aterial folosită, d ata form ării şi num ărul m ăt­ cilor transm utate. Urm ează apoi lucrul cel m ai im portant, asigu­ rarea protecţiei noii colonii îm potriva dăunătorilor (ghionoaie, m istreţi etc.) precum şi a răufăcătorilor. în acest scop, pentru pre­ venirea pagubelor, se aşază deasupra o scutieră de protecţie, con­ struită în prealabil, dintr-un cadru de lemn sau m etal, acoperit cu plasă de sirm ă (fig. 58). Form a şi m ărim ea cadrului protector v a ­ riază în ra p o rt cu m ărim ea cuibului. P entru o colonie cu 200 m ătci este necesar un cuib a cărui bază sa aibă cel puţin 1,70 X i.7 0 m. în concluzie, se recom andă ca, fiecare apicultor, silvicultor şi orice iubitor al frum useţilor naturii, nu num ai să nu distrugă cui­ burile acestor vieţuitoare, deosebit de utile, ci, cunoscînd foloasele pe care le aduc silvicultorii şi apicultorii şi în special contribuţia esenţială în m enţinerea igienei pădurii, să devină un adevărat p ro ­ pagandist pentru protecţia şi răspîndirea furnicilor în zona fores­ tieră. 109

IV. VALORIFICAREA SUPERIOARĂ A RESURSELOR MELIFERE DIN ZONA FORESTIERA MONTANĂ

• t

1. PR A C T IC A R E A S T U PĂ R IT U L U I PA STO RA L ÎN ■Z O ■N . A FO••RESTIERĂ ' " ■■ » V*-*/ *‘ i ,ui» i, iT1.

-**"

în ultim ul deceniu, practicarea stupăritului pastoral în ţa ra noastră a cunoscut o m are am ploare, d ato rită sprijinului acordat de p artid şi guvern cu privire la dezvoltarea apiculturii, precum şi acţiunilor întreprinse de Asociaţia crescătorilor de albine pentru intensificarea stupăritului pastoral şi valorificării superioare a cu­ lesurilor din bazinele melifere. Paralel cu acţiunea lareă de polenizare a livezilor de pomi, precum şi a culturilor agricole entom ofile şi îndeosebi a florii soa­ relui, stupăritul pastoral s-a extins an de an, la masivele melifere forestiere, ca de exemplu : salcîm, tei, zmeuriş etc. în special, în ultim a vreme, dato rită extinderii tratam entelor cu insecticide pe suprafeţe to t m ai m ari, în zona agro-pom icolă, atenţia apicultorilor se îndreaptă to t mai m ult spre resursele me­ lifere din zona forestieră şi îndeosebi spre zona m ontană. A tracţia spre aceste rezerve melifere este sporită în prezent şi de lărgirea şi îm bunătăţirea reţelei de comunicaţii în această zonă (şosele turis­ tice, drum uri forestiere etc), care face accesibil apiculturii, noi masive şi vetre, pentru stupărit pastoral. O contribuţie esenţială la intensificarea stupăritului pastoral în zona m ontană, a avut-o în ultim ii ani şi rezultatele cercetărilor întreprinse de Staţiunea centrală de cercetări pentru apicultura şi sericicultură în colaborare cu Asociaţia crescătorilor de albine, care au dem onstrat potenţialul ridicat al resurselor melifere din această zonă şi în special al manei de conifere. Z ona forestieră m ontană a ţării noastre constituie, în com ­ plexul ei, o rezervă m eliferă deosebit de bogată şi variată. Astfel 110

alături de întinsele masive de a f i n i ş (Vaccinium m yrtillus şi V. v i tis idaea), z m e u r (Rubus idaeus), z b u r ă t o a r e (Chamaenerion angustifolium ), f î n e ţ e l e n a t u r a l e etc., care furnizează anual im portante culesuri de nectar şi polen, zona forestieră asi­ gură şi însem nate can tităţi de mană. Trebuie să subliniem că m ana, în general, reprezintă o sursă m eliferă de m are perspectivă, care însă pînă în prezent nu a fost suficient valorificată. în special m ana produsă de anum ite specii de lecaniide şi lachnide, din zona coniferelor asigură recolte de miere bogate şi de calitate supe­ rioară, cu o arom ă de răşină şi un gust plăcut (mierea de brad). Succesul obţinerii unor recolte sporite de miere, în stupărit pastoral, constă nu num ai în deplasarea la tim pul oportun, a fa ­ m iliilor de albine (la începutul înfloririi) la masivul m elifer ales, d ar mai ales în corelarea culesului respectiv, cu un al doilea cules de nectar în continuare, ca de exemplu : salcîm I cu salcîm II, sau zmeuriş cu floră de fîneaţă, sau cu m ană de lecaniide sau alte specii etc. Pentru o orientare mai precisă a apicultorilor în această p ri­ vinţă, s-a întocm it mai jos, pe baza datelor experim entale şi a celor din sectorul de producţie, două scheme (tabele), cu privire la succesiunea şi d u rata culesurilor principale din zona m ontană şi zona de deal-cîm pie (tabelele 3, 4). D in analiza înregistrărilor prezentate în cele două tabele se evidenţiază evoluţia culesului în cele două zone, cu etapele de secreţie m axim ă şi respectiv perioadele optim e de cules (nectar sau m ană) la fiecare specie, precum şi modul de alternare al etapelor de secreţia manei cu cele ale secreţiei nectarului, astfel ca fiecare u n itate apicolă sau apicultor, să poată să-şi stabilească din tim p, un plan operativ pentru stupărit pastoral.

A LEG EREA V ETR EI D E S T U P IN Ă

1

-

l

La alegerea locului pentru v atra de stupină (sezonieră sau sta­ ţionară) la culesul de pădure, trebuie să se ia în consideraţie mai m ulte aspecte şi anume : — să existe o floră m eliferă bogată şi v ariată, a tît ca specii arborescente, cît şi ca plante erbacee spontane, cu perioade de înflorire diferite şi pe cit posibil, de lungă durată. în rap o rt cu abundenţa acestora şi potenţialul lor melifer, se fixează m ărim ea llt

Succesiunea perioadelor de secreţie mană-nectar la Perioada de se c r e ţie — Specificarea sursei melitere

Nr .

crt.

11

I Secreţie

1 2 3 4

7 8

0 — — —

— —

—0 — —

—0 —0 —

11

XX

XX 00

0 0

0 00 00

00 00

XX

ox

—

ox

—.

—

LEGENiDA 00 = oules de întreţinere XX — cules de producţie + = ptx>duietivLtaite m ijlocie + + = productivitaite mare + + + — productivitate toarte mare

I

1 111

III

u

r ,

mană:

P hysok erm es piceae P h. hem ichryphus C inara piceae C . p illicorn is Secreţie nectar: A fin iş Zm euriş Z burătoare F în eţe naturale m ontane

5 6

iunie

m ai

—

! lOo

00 XX XX

00 XX

ox

_

00

—

00

ox XX OX

_

ox

v f *'(

Succesiun ea p erio a d elo r d e se creţie m a n ă-n ectar,

P erioada d e se c re ţie — Speciflaairea su rsei m elifere

Nr. crt.

m al i

Secreţie

2 3 4 5

Secrcţie

6

Salcîm I S alcîm II Tei F în eţe naturale

7 8

00 = oules de întreţinere

112

= = = =

11

III

—

X

—

—

X — — —

XX

0

X

XX

X X

XX X

X X

XX

X —

X —1 —

— OX X

— xo XX

nectar:

LEGENDA :

XX + ++ +++

I

1 «I

mană:

L achnida brună a stejarului L ecan iid a stejarului A fid a fagulu i L achn id a m are a sălciei

1

II

iu n ie

cules de prodiucţle productivitate mijlocie productivitate m are productivitate foarte mare

__ —

X XX —

p rin cip a lele surse m elifere d in zon a m on tan ă

m ană/nectar

1

n

ffll

I

H

XX

XO

0

— — —

0 XX XO xo

00 00

00 00

— 00

XX OX

00 XX

XX

xo

00

XX

XX

XX

X-X

•Xo

Produc­ tivitatea meUferă

septembrie

august

iulie

m

I

JT

ni

—

—

—

_

ox —■

XX —

xo —

0

+ + + + + 4+

+ -h + +

00

0

00

+ + •+

T a b el 4 la p rin cip a lele surse m elifere din zo n a de d ea l-cîm p ie

mană,«nectar iulie I

august

IT

in

X

—

_

_ _

_

—

—

—

—

X

o X

I

P ro d u ctiv itatea m eliferă

septem brie

TT

I

IU

II

m

0

X

Hî! X

_

__

—

—

x

—

—

_ XX

x,x

o X

1

'

++ + 44- +

_

_

__

_

—i

_

_

—

—

XX XX

00 X

—

—

— —

— —

—

XX XX

— ; ---

—

+ + +

X

X

X

0

—

—

+ H- +

—

8 — Mierea de mană

—

+++ ++

113

. -,

^

Fig. 5 8 a — C ercetarea d en sităţii ou ălor de lach n id e în zon a m ontană (jud. H u n ed oara)

vetrei de stupină (num ărul stupilor pe o v atră) astfel ca să se prevină aglom erările ; — am plasarea stupilor direct pe m alul apei nu este indicată, deoarece în aceste locuri bîntuie perm anent curenţi reci, care scurtează d u rata de zbor şi influenţează negativ dezvoltarea fa­ m iliilor de albine. D e asemenea, să se ţină seama de direcţia vîntului d o m inant şi să se aşeze stupii în tr-u n loc adăpostit. T o to d ată în vederea asigurării unei perspective şi pentru cu­ lesul de m ană ^lecaniide sau lachnide) în pădurea respectivă urm ă­ rim cu atenţie încă din p rim ăvară tim puriu prezenţa ţestelor vechi de lecaniide pe molid şi brad, precum şi pontele de ouă, de lachnide a tît pe ram urile de conifere cît şi pe cele de foioase (fag, stejar, mesteacăn), uşor de rem arcat chiar cu ochiul liber (fig. 59, 59 a, 59 b şi 59 c). : D e asemenea înregistrăm coloniile de furnici deoarece, pre­ zenţa şi densitatea acestora în pădurea respectivă constituie un indiciu valoros asupra perspectivelor de cules la mană. 114

Fig.

59

—

Ţ e stele v ech i d e lecan iid e. Se observă

m ana za h arificată ( o r i g i n a l )

Cercetările efectuate mai mulţi ani de-a rîndul în acest sens [92] au arătat că recoltele de miere obţinute în pădurile bogate în furnici au fost în medie cu 51,4% mai mari decît cele din pădurile sărace în furnici. Diferenţele de recoltă între cele două categorii de pădure (bogate şi sărace în furnici) s-au evidenţiat mai ales, în anii răi, cînd depăşirea a fost de aproape 70% . Pe lîngâ acestea, prezentăm mai jos un procedeu practic in vederea stabilirii celei mai bune vetre de stupină la culesul de pădure, citat în literatura de specialitate [27]. L a apariţia primelor picături de mană de la lecaniide, intre solzişorii mugurilor de molid respectiv la apariţia primelor flori, 115

Fig. 59 a — C o v o r dc ou ă, d c Lachnus toam n a 1969 ( o r i g i n a l )

roboris,

se instalează în locurile alese pentru vetre de stupină, cîte un nucleu de albine pe cîntarul de control. Acest nucleu fără puiet căpăcit trebuie să posede o m atcă fecundată şi să dispună de un m are num ăr de culegătoare tinere care, neavînd cerinţe de polen în prim a perioadă, cercetează sursele de nectar sau mană. în acest caz albinele cercetaşe se orientează foarte uşor asupra surselor de m ană din apropiere, m ult mai repede decît cele din familiile de bază, obişnuite pe anum ite culesuri de nectar şi polen. In curînd nucleele aduse prezintă prim ele sporuri de miere la cîntarul de control, ceea ce indică tim pul p o triv it pentru trans­ portul stupinei la acest cules. O d a tă cu aceasta, stupul de sondaj se înlătu ra de pe v atra respectivă, iar albinele se răspîndesc în 116

Fig. 59 b — P e V alea Som eşului R ece, în depistarea m asivelor cu p erspectivă pentru culcsul de m ană ( o r i g i n a l )

ceilalţi stupi unde, prin dansurile lor, îndeam nă noile culegătoare spre sursele de cules deja identificate. Astfel în mai puţin de o zi, toate fam iliile de albine sînt pornite pe cules. în acest mod se realizează un dresaj sigur şi practic, fă ră a se pierde nimic ; to t­ odată, aceste nuclee dau indicii valoroase asupra celor mai bune vetre de cules din zona respectivă. M enţionăm că acest procedeu a fost aplicat în ultim ii ani (1967— 1969), la culesul de zm euriş şi brad, în jud. H unedoara, precum şi la flora de baltă din D elta D unării, soldîndu-se cu re­ zultate bune de miere şi cu depistarea de noi vetre valoroase, pentru practicarea stupăritului pastoral. La alegerea vetrelor de stupină în zona m ontană, trebuie să se aibă în vedere, pe lîngă aspectele m enţionate mai sus şi pre­ zenţa unor plante toxice, al căror nectar sau polen, conţin alcaloizi, glucozizi sau alte substanţe otrăvitoare, care culese şi consu­ m ate de albine pot provoca intoxicări grave. 117

Fig. 59 c — S tab ilirea d en sităţii o u ă ljr depuse de L achnide (toam n a 1970)

(original)

Aceste intoxicări se m anifestă de obicei prin diaree, um flarea abdom enului, incapacitatea de zbor fi în unele cazuri chiar prin m o rtalitate m are la familiile de albine. D intre plantele toxice pentru albine, mai răspîndite în ţara n o astră, cităm : omagul, stirigoaia, floarea paştilor, floarea de leac etc., care, d a to rită lipsei de cules din anum ite perioade ale sezonului apicol sînt cercetate de albine pentru nectar şi polen ceea ce are ca rezu ltat îm bolnăviri şi m o rtalitate în cadrul fami118

liilor de albine respective. In vederea prevenirii pagubelor este necesar să cunoaştem caracterele biologice ale acestor plante, gradul lor de răspîndire şi toxicitate, precum şi unele m ăsuri de com baterea lor. Omagul, o m e a g , mărul lupului (A conitum napellus L.) este o plantă perenă, ierboasă, cu rizomii (tuberii) alungiţi, napiform i. Creşte dealungul văilor şi pe m arginea pădu­ rilor m ontane, priindu-i în special locurile um brite şi umede, de altitudine. Face parte din fam ilia Ranunculaceae. Om agul prezintă o tulpină dreaptă şi înaltă pînă la 150 cm, cu frunze alterne, palm ate, de culoare verde închisă. Inflorescenţa este un racem lung de 10— 20 cm (fig. 60). Florile prezintă un periant albastru închis p înă la violet, compus din 5 foliole peta-

i Fig. 60 — O m agul a — In florescenţe ; b — g ră u n cio r d e polen

Fig. 61 — S tirig o a ie

a — P lantă cu flori, b — g ră u n cio r de polen

6

loide, dintre care foliola superioară are form a de coif cu un cioc, cele 2 foliole laterale sînt rotunde ovate. iar cele 2 inferioare, eliptice. La baza petalelor se găsesc 5 nectarii, dintre care 3 rudi­ m entare. înfloreşte în lunile iulie-septembrie. C onţinutul în alcaloizi al acestei plante este relativ foarte ridicat, variind de la 0,3— 3% , iar alcaloidul principal este aco­ nitina. G radul de toxicitate variază în raport cu varietatea şi condiţiile pedoclimatice. D upă unii autori [16] altitudinea joacă de asemenea un rol im p o rtan t în ceea ce priveşte conţinutul în alcaloizi şi anume, aceeaşi varietate de omag a înregistrat la altitudinea de 1750 m 0,82% alcaloizi, în timp ce la 2500 m numai 0,29% alcaloizi. R ăspîndirea diferitelor varietăţi de omag în ţara noastră este destul de largă, acesta întîlnindu-se a tît în pajiştile m ontane, cît şi în locurile stîncoase pînă în regiunile subalpine şi alpine, în toată zona C arpaţilor Răsăriteni şi M eridionali. Trebuie să adăugăm că dacă prin conţinutul său, bogat în substanţe otrăvitoare, omagul poate provoca intoxicări grave la albine în anum ite perioade, în acelaşi tim p furnizează tuberii (tubera aconiti) care au m ultiple întrebuinţări în industria farm aceu­ tică. în special tuberii laterali, care se recoltează la sfîrşitul peri­ oadei de înflorire, conţin o cantitate însem nată de alcaloizi (cca 50% ), servind la prepararea unor m edicamente pentru tratam entul reumatism ului, al tusei etc. S t i r i g o a i e (Veratrum album L) face parte din fam ilia Liliaceae. P lantă perenă, în altă de 60— 150 cm, prezintă în păm înt un rizom gros, de form ă conică, term inat cu o coroană de rădăcini lungi. Inflorescenţa este un racem compus din spice cu o lungime de 30— 40 cm (fig. 61). Florile inferioare sînt herm afro­ dite sau femele, iar cele superioare mascule şi prezintă o culoare alb-verzuie, alb-gălbuie. Creşte în zona m ontană prin tăieturi, fî­ neţe mlăştinoase etc. înfloreşte în lunile iunie-iulie. C onţinutul de alcaloizi este de cca 1,5% în rizomi. Din observaţiile efectuate de noi pe Valea Sebeşului 1250 m şi la Baleea 1450 m în perioada 1967— 1968 florile de stirigoaie sînt cercetate de albine numai în lipsă dc cules, fie ca încă nu a în flo rit zmeurişul în zona respectivă sau deşi a început să înflo­ rească, d ato rită unor condiţii meteorologice nefavorabile, secreţia nectarului este foarte slabă. Astfel în 1967 la Baleea, s-au înre­ gistrat în prim ele zile ale lunii iunie intoxicări grave la albine cu m ortalitate, d ato rită vizitării florilor de stirigoaie, care se aflau la înflorire m axim ă în tăietura din vecinătate, d ar im ediat ce zmeurişul a început să înflorească în acest masiv, m ortalitatea al­ binelor a încetat trep tat. C oncluzia practică din această obser­ 120

vaţie este de a nu deplasa stupii prea tim puriu în pastoral, acolo unde există asemenea plante toxice pentru albine. M enţionăm de asemenea că şi stirigoaia este o plantă medici­ nală, ai cărei rizomi se recoltează toam na, în lunile septembrieoctom brie sau prim ăvara tim puriu, la apariţia prim elor frunze. Se foloseşte în industria medicamentelor. Subliniem că, pentru a veni în sprijinul apiculturii, se reco­ m andă ca recoltarea stirigoaiei să se efectueze în prim ăvară tim ­ puriu prevenindu-se astfel înflorirea ei şi intoxicarea albinelor. F l o a r e a de l e a c (Ranunculus repens L), p ă ş t i ţ a (Anem one ranunculoides L.) şi f l o a r e a p a ş t i l o r (Anem one nemorosa L.), fac parte din fam ilia Ranunculaceae. Sînt plante erbacee, perene, ce cresc prin păduri, fîneţe, poieni, locuri umede etc. Perioada de înflorire este aprilie-septem brie. înfloresc solitar, cu flori de culoare galbenă (R. repens şi A. ranunculoides — fig. 62) sau albă (A . nemorosa — fig. 63). înve­ lişul floral este dublu, form at din cinci sepale şi 5 petale, la baza cărora se găsesc nectariile nude sau acoperite cu solzişori. Florile de ranunculaceae sînt vizitate rareori de albine şi mai ales în perioada cînd flora m eliferă este slab reprezentată sau lipseşte complet.

Fig. 62 — P ă ţtiţa o — P lantă : b — g rău n cior de polen

Fig. 63 — F loarea paştilor a — P lan tă cu florf ; b — grău n cior de polen

121

Astfel în jurul datei de 10— 12 aprilie 1970, la stupinele am ­ plasate în pădurile din raza judeţului Ilfov, s-au înregistrat into­ xicări şi m ortalitate la unele familii de albine, dato rită culesului de polen toxic de la ranunculacee şi în special de la păştiţă. M or­ talitatea albinelor a fost iniţial atribuită de apicultori unor even­ tuale stropiri a pădurilor cu insecticide. Efectuîndu-se însă analiza microscopică la Staţiunea centrală de apicultura şi sericicultură, s-a precizat că intoxicarea şi respectiv m o rtalitatea la albine a fost provocată de polenul toxic cules de la păştiţă (A. ranunculoi­ des). La analiza polenică efectuată asupra conţinutului tubului digestiv al albinelor intoxicate, s-au identificat urm ătoarele : 70— 7 5 % grăunciori de polen de A. ranunculoides, 10— 15% polen dc Gagea lutea, cca 5% de Crocus aureus, 5 — 10% de alte specii. Principiul activ toxic la ranunculaceele descrise este protoanemonina, care în tim pul înfloririi se găseşte în proporţii însem­ nate şi variază între 1,43— 2,29% . Polenul şi nectarul acestor plante pot provoca intoxicări grave la albine şi în unele cazuri chiar m ortalitate mare. în cazul cînd acţiunea toxică a uneia se asociază cu a celorlalte plante toxice din zonă (omag, stirigoaie etc), efectele dăunătoare se ex­ tind iar m ortalitatea albinelor devine remarcabilă. U n asemenea caz s-a petrecut în v ara anului 1968, pe Valea Sebeşului (1000 m altitudine), unde se aflau deplasate în pastoral la culesul de brad şi floră m ontană (zmeuriş, zburătoare etc.) cca 1000 fam ilii de albine. D eplasarea fam iliilor de albine s-a efectuat în a doua jum ătate a lunii iunie, iar culesul începuse bine la zmeuriş şi brad, cîntarul de control înregistrînd sporuri zilnice de peste 2 kg/familie albine. în prim ele zile ale lunii iulie însă, cînd unii apicultori efec­ tuau prim a extracţie de miere de la acest cules, d ato rita unor ploi m ari însoţite de răceli, culesul la zmeuriş a încetat, apărînd to t­ odată în unele stupini m ortalitate de albine. D eplasîndu-ne la fa ţa locului am constatat că această m orta­ litate se datorează intoxicării provocate la albine de polenurile toxice culese de la omag şi floarea de leac, în lipsa alto r flori. Albinele intoxicate prezentau abdom enul u m flat puternic (bom ­ bat), iar la disecţie, intestinul conţinea ghemuri sau dopuri de polen. Pe lîngă speciile cercetate de noi şi constatate ca plante care au nectar sau polen toxic, se mai citează în literatură ca plante toxice pentru albine şi urm ătoarele : d e g e ţ e l u l (D igitalii lanata Ehrh.) m ă t r ă g u n a (A tropa belladona L.), l a l e a u a (Tulipa gesneriana L.) etc, a căror toxicitate însă nu a fost înregistrată de noi.

122

Pentru orientarea apicultorilor în legătură cu toxicitatea sur­ sei de cules, m enţionăm că, în cazul cînd albinele culeg nectar toxic, simptomele intoxicării ap a r îndeosebi la albinele culegătoare, în tim p ce, atunci cînd albinele culeg polen toxic, aceasta se evi­ denţiază mai ales la albinele doici şi la puiet. în încheiere, facem cîteva recom andări, în vederea prevenirii unor pagube pe care a r putea să le provoace plantele toxice la fam iliile de albine : — Deplasarea stupilor la masivele m elifere forestiere unde cresc frecvent şi plante toxice, să se efectueze la începutul înflo­ ririi în masă a uneia dintre speciile m elifere valoroase din zona respectivă, astfel îneît să existe un cules bun, asigurat, albinele nefiind astfel tentate să cerceteze diverse flori. — în raza vetrelor invadate puternic de plante toxice, unde an de an se instalează stupi pentru valorificarea resurselor m eli­ fere din zona m ontană, să se organizeze acţiuni de am ploare (la nivel dc judeţ sau de ocol silvic), pentru distrugerea acestor plante, fie înainte de înflorire, fie la începutul înfloririi lor, prevenindu-se astfel daune însem nate. în funcţie de speciile respective,această acţiune poate fi cu succes realizată în condiţii avantajoase, recoltîndu-se ca plante medicinale (rizomi de omag şi stirigoaie etc.). C a o m ăsură generală pentru redresarea şi întărirea fam i­ liilor de albine, care au suferit intoxicaţii grave, indiferent de n atu ra lor, se recom andă deplasarea acestora în zone cu floră m eliferă bogată, care să asigure în continuare un cules susţinut de nectar şi polen. Culesul natural de polen şi nectar contribuie în mi d eficient nu num ai la dezvoltarea şi însănătoşirea fam iliilor de albine, d ar şi la pregătirea lor corespunzătoare pentru iernare. PR E G Ă T IR E A F A M IL IIL O R DE A LB IN E P E N T R U C U LESU L DE P Ă D U R E * în vederea valorificării intensive a principalelor resurse m eli­ fere din zona noastră de practicare a stupăritului pastoral, ca salcîm (I şi II), afiniş, zmeuriş, m ana de conifere etc. trebuie să dis­ punem din tim p de fam ilii de albine puternice, astfel ca randam entul la cules să fie maxim . Aceasta este practic posibil dacă, după o ier­ nare corespunzătoare, familiile de albine beneficiază prim ăvara tim puriu de un cules natural de nectar şi polen (culesul de salcie, *) P regătirea fa m iliilo r de alb in e pentru transport, îm pachetare etc. se efectu ea ză d u p ă proced eele cunoscute, descrise în : C reşterea alb in elor, Cartea stuparului, M an u alu l a p icu ltoru lu i etc.

123

flo ri de pădure etc.) ; dacă sursa dc nectar poate fi înlo­ cuită sau com pletată în prim ăvară cu zahăr, adm inistrat sub dife­ rite forme, sursa de polen este practic de neînlocuit. Din num e­ roase experienţe efectuate în această direcţie, cu diferiţi înlocuitori de polen, s-a stabilit câ, pentru obţinerea unui ritm corespunzător de dezvoltare a puietului şi respectiv a familiei de albine, în p ri­ m ăvară, sînt necesare nu num ai substanţele proteice, ci şi vitam i­ nele prezente în polen. S-a constatat că albinele au nevoie de v ita­ mine, a tît în stadiul de larvă, cît şi în stadiile urm ătoare de dezvoltare, pentru a-şi păstra intacte funcţiile lor glandulare. Aşadar este necesar ca, încă din cursul lunilor ianuarie-februarie, ficcare apicultor să analizeze în mod am ănuntit situacia am plasa­ m entului stupinei sale, în ra p o rt cu abundenţa şi diversitatea sur­ selor nectaro-polenifere existente, în raza economica de zbor a albinelor, procedînd în consecinţă la luarea m ăsurilor necesare în vederea asigurării încă din prim ele zile însorite ale prim ăverii a unui cules natural de nectar şi polen, care declanşază instinctul de cules la fam iliile de albine. Trebuie să subliniem că, aportul acestui cules tim puriu de nectar şi polen este deosebit de valoros, a tît pentru starea sanitară, cît şi pentru ridicarea potenţialului biologic al fam iliilor de albine, ce se răsfrînge evident asupra eficienţii şi randam entului culesurilor urm ătoare de producţie. Astfel de familii, cu o rezervă de pro­ teine (polen) bine asigurată, trec cu bine o perioadă lipsită de cules, fă ră ca acestea să se resim tă prea m ult. C arenţele de pro­ teine se evidenţiază mai ales, la fam iliile de albine aflate pe vetre sărace în floră poleniferă. în condiţii bune de cules de pădure, cu uzură mare, intervine după un tim p oarecare aşa-num ita „boala neagră“ a albinelor, în tru c ît această boală apare frecvent în cazul culesului prelungit la m ană se vorbeşte de „boala de pădure“ [41]. Cauzele acestei boli nu sînt astăzi încă bine clarificate. Se ştie însă că schimbarea vetrei şi respectiv a sursei de culcs dă bune rezultate. M om entul plecării din pastoral este determ inat de o serie de aspecte negative caro apar în anum ite condiţii după o perioadă mai lungă de cules la m ană. Astfel, instalarea unui tim p urît, ne­ favorabil secreţiei, se râsfrînge negativ asupra culesului. O puternică m anifestare a bolii de pădure pledează de ase­ menea pentru o pregătire de plecare, pe altă v atră, cu resurse nectaro-polenifere bogate, care să stimuleze dezvoltarea puietului şi să asigure în tărirea fam iliilor de albine pînă la intrarea în iarnă. Trebuie sa am intim cu aceasta ocazie, că mierea de mană nu este indicată ca rezervă de iarnă, deoarece conţine m ulte sub­ stanţe m inerale, greu digestibile, ceea ce supraîncarcă intestinul 124

gros, dînd naştere la diaree şi intoxicări. în localităţile unde există culesuri tîrzii de m ană, se recom andă ca la term inarea culesului să se extragă mierea de m ană integral, sau în cea mai m are p ro ­ porţie şi să se completeze rezervele de iernare cu faguri cu miere florală, păstraţi în depozit. 2. R E Z U L T A T E P R IV IN D V A LO R IFIC A R EA RESU RSELO R M ELIFERE D IN Z O N A M O N T A N Ă Zona coniferelor din ţara noastră constituie, în general, un bazin m elifer deosebit de valoros, nu num ai prin rezervele de m ană, cu un bogat conţinut în substanţe m inerale şi antibiotice, ci şi prin întinsele masive nectaro-polenifere (zmeurişuri, fîneţe naturale etc.), care brăzdează pădurile de răşinoase, sau amestec de răşinoase cu foioase, creîndu-se astfel pe cale naturală, adevă­ rate rezervaţii pentru apicultura. Această îm binare naturală, de resurse melifere variate (nectar-polen-m ană) este deosebit de favo­ rabilă pentru apicultura, deoarece pe lîngă fap tu l că asigură cu­ lesuri de d u rată mai lungă, ce se soldează cu recolte sporite de miere, contribuie în acelaşi tim p şi la dezvoltarea norm ală a fa ­ m iliilor de albine (creşterea puietului), prin polenul abundent pe care îl furnizează, paralel cu culesurile de nectar şi m ană. Este cunoscut faptul că, un cules de m ană p u r şi de lungă durata uzează intens fam iliile de albine şi influenţează negativ activitatea mătcii, respectiv creşterea puietului, d ato rită lipsei de polen. Suprafaţa ocupată de pădurile de răşinoase, sau răşinoase în amestec cu alte esenţe, din ţa ra noastră, se ridică în prezent la aproxim ativ 1,5 milioane hectare. D in aceasta, suprafeţe m ai în ­ tinse deţin urm ătoarele judeţe : A lba cca 75.000 ha, Argeş 62.000 ha, Bacău 77.000 ha, B istriţa-N ăsăud 65.000 ha, Braşov 51.000 ha, Cluj 41.000 ha, Covasna 45.000 ha, H a rg h ita 148.000 ha, H u ­ nedoara 58.000 ha, M aram ureş 80.000 ha, Mureş 65.000 ha, N eam ţ 135.000 ha, Sibiu 35.000 ha, Suceava 322.000 ha, Vîlcea 53.000 ha şi Vrancea 41.000 ha. Suprafeţe m ari deţin şi judeţele Buzău 31.000 ha, Caraş-Severin 30.000 ha, P rahova 26.000 ha etc. Desigur că nu toate aceste suprafeţe sînt accesibile stupă­ ritului pastoral şi în acelaşi tim p, nu toate masivele de conifere sînt populate de producători de mană. Pe baza cercetărilor şi a investigaţiilor efectuate pe teren în zona coniferelor în ultim ii 10 ani, de către Staţiunea centrală de cercetări pentru apicultură şi sericicultură în colaborare cu Asociaţia crescătorilor de albine, a rezultat că în medie, 2 0 % din suprafaţa to tală ocupată de conifere este accesibila stupăritului 125

pastoral, respectiv 300.000 hectare, din care aproxim ativ o treime este populată frecvent de pro d u căto ri de m ană. Luîndu-se în calcul deci 100.000 hectare (cca 1/3) de păduri de conifere infestate cu producători de m ană şi de asemenea norm a m inim ă de producţie în medie 20 kg miere m ană/ha, s-ar putea obţine aproxim ativ o producţie de 100.000 X 20 = 2.000.000 kg. respectiv 2.000 tone miere de brad, anual. D atele şi observaţiile noastre înregistrate pe teren concordă cu datele din literatură [53], care dem onstrează că în anii favo­ rabili producţia de m ană este foarte abundentă, fiind evaluată în anum ite păduri, pînă la 400 kg m ană la hectar. Recalculîndu-se astfel producţia de m ană din masivele de conifere, după indicii din literatură, avem : — 100.000 ha păduri conifere X 300 kg m ană, în medie, rezultă 30.000 tone anual. D in această cantitate de m ană se în­ fru p tă din belşug un num ăr m are de insecte, inclusiv furnicile de pădure. în acelaşi tim p o bună parte din m ană este spălată de ploile torenţiale, răm înînd astfel la dispoziţia albinelor pentru cules, aproxim ativ o şesime, respectiv cca 5000 tone m ană. Acea­ sta, în condiţii favorabile de cules, poate asigura anual o recoltă de cca 2000 tone miere de m ană (miere de brad), ceea ce cores­ punde practic şi cu datele obţinute, în cazul prim ei variante de evaluare a producţiei de m ană din zona coniferelor de la noi. Pînă în prezent însă, nu s-a valorificat din aceste rezerve melifere, decît aproxim ativ 7— 10% , concom itent cu valorificarea culesurilor de la celelalte resurse din această zonă (zmeuriş, fîneţe etc). Acest fa p t se datoreşte pe de o parte subaprecierii de către apicultori a im portanţei acestei resurse melifere, a tît sub raportul can titativ, cît mai ales calitativ, iar pe de alta parte a neidentificării zonelor accesibile cu m ană din pădurile de răşinoase, pre­ cum şi a punctelor (vetrelor) şi epocilor optim e pentru practica­ rea stupăritului pastoral la culesul de mană. P entru a stîrni interesul apicultorilor, la valorificarea mai intensă a rezervelor de m ană din zona coniferelor, precum şi a celorlalte resurse melifere existente aici, caracterizate printr-un în alt potenţial m elifer, prezentăm mai jos, sub form ă de tabele, situaţia resurselor m elifere din cîteva judeţe, m ai tipice din acest punct de vedere, cu caracteristicile lor mai im portante. De aseme­ nea prezentăm şi o serie de înregistrări la cîntarul de control, din care se desprinde a tît capacitatea m eliferă a acestor resurse, cît şi dinam ica de cules. Astfel în tabelul 5 se prezintă orientativ situaţia masivelor melifere principale, din zona m ontană şi subm ontană a jud. H une­ d o ara ; unde pe lîngă denum irea m asivelor forestiere, suprafaţa, 126

Situaţia masivelor melifere din zona montană şi submontana a jud. Hunedoara

(U rm a re i m pag. 127 o

5

î

i

— — — — —

P o i a n a R ă e h i ţ e 1e i Pîrîul T ulnişului 41 ha M uchia Ţ ig a n u lu i 91 ha. tăietură între 1— 5 ani ex p o ziţie v estică altitu d in e 700— 1000 m.

Vadul 6

7

8

"

i

Z

— — — — —

1-------------- ---------- -------------------------3 4

zm eur zburătoare brad f. m ult îm prej. mur fîneaţă cu f. m ult cim brişor

10 .V I— 5 .V II 10. V II— 15 .V III 10. V I. 20. V I— 10. V III

— — — — —

zburătoare zm eur brad (puţin) fîn eaţă-p u ţin â afin ij

2 5 .V I— 15. V II I 15.V I — 10.V II 2 5 .V I —5 .VII

— — — — — —

zm eur zburătoare brad (puţin) mur fîn eaţă săracă fîn eaţă săracă

10. V I— 5. V II l.V I I — 2 0 .V III

5

45

150

50

450

15.V II —2 0 .V III 2 5 .V — l .I X 2 5 .V — l .I X

46

800

2 5 .V — 15.V I 4 0 .V I —5 .V III 10.V .— 25. V 2 0 .V — 15.V III 10. V I — 10. V III

40

20 0

15.V — 5 .V III

Dobrii

— tăietură D osu l P laiului 20 7 ha în ­ tre 5— 10 ani — a ltitu d in e 900 ni. ex p o ziţie nordică

— — — — — —

Valea Runcului P îr îu l R ăch iţelei 63 ha P îrîu l cu Brazi 120 ha. P îrîu l B ordului 122 ha. P îrîu l G urguleului 102 ha. e x p o z iţie sud-estică a ltitu d in e 4 0 0 —95 0 m.

— — — —

Valea Varului tăietură în tre 4 — 11 ani suprafaţa 112 ha. e x p o z iţie vestică a ltitu d in e 4 5 0 —850 m.

— zm eur — zburătoare — a fin ij — fîncaţă — mur

2 0 .V —15.V I

Z ă i că n i

Mierea de manâ

9

— tă ie tu ră lîn gă fos. naf. suprafaţa 103 ha — a ltitu d in e 45 0— 9 0 0 m. — tă ietu ră p e v a le a Z ăican i suprafaţa 205 ha. a ltitu d in e 5 0 0 — 1000 m.

zburătoare fîn ea ţă zm eur m ur

2 0 .V I — 1 5 .V III 1 5 .V — iar în unele cazuri 70— 900/(1 din total. Spre altitudini mai mici, a predom inat la analize, pro p o rţia mierii de flori de fîneaţă, faţă de mierea de mană. Din sinteza datelor obţinute la analize, pe întreaga perioadă de cercetare, rezultă că în anii favorabili (1962— 1964) m ana prezintă o m are pondere la cules, contribuind la realizarea, în medie, a 30—40°/0 din recolta totală de miere din zona m ontană a judeţului H unedoara. Pentru a ilustra în continuare potenţialul m elifer ridicat al zonei m ontane şi în acelaşi tim p diferenţierea acestuia în funcţie de factorii geografici (altitudine, expoziţie etc.) şi factorii predoclimatici (îndeosebi tem peratura) vom analiza mai jos situaţia m a­ sivelor meilfere şi evoluţia culesului, în judeţul B istriţa-N ăsăud şi C luj, unde există diferenţe im portante în această privinţă (tabelele 6 şi 7). Din analiza com parativă a datelor prezentate în cele două tabele, pentru judeţele B istriţa-N ăsăud şi C luj, rezultă că alături 134

Situaţia

resurselor

melifere

din

zona

montană

(16510)

a jud. B istriţa-N ăsău d

l

6980

o o o o o c b o c/>c/>c/>c/>c/>c/>c/>c/v<

135

Ci

•V rt ,cj -S O £ £ r t § ■O rt 13 r C5 J* O o ^ O )rt )rt "ă u 3 £ £ co pq42Uc ^e d>>Oi Oc ^( 3<

resurselor Situaţia

136

o o

k

Ut

o*N r-i *-•

O

de masivele de conifcre, care se ridică în to tal la peste 106.000 hectare, fîneţele naturale şi zmeurişurile, ocupă de asemenea su­ prafeţe însemnate, ce însum ează în to tal 28.000 hectare. Trebuie să rem arcăm c i din suprafaţa totală ocupată de co­ nifere s-au identificat, pe baza lucrărilor efectuate de S.C.C.A.S. ca păduri cu perspective pentru culesul de m ană, cca 29.000 ha. (28% ), în care densitatea producătorilor de m ană asigură, în condiţii favorabile, culesuri însemnate de producţie. Ponderea economică a manei, ca sursă meliferă, în această zonă, rezultă şi din datele prezentate în tabelul 8 unde, alături de recoltele de miere obţinute în 1970 (an apicol rău, cu calam ităţi), se dau şi proporţiile de m ană conţinute de acestea. Din analiza com parativă a datelor referitoare la recoltele de miere, obţinute în cele două judeţe, la cele 27 de puncte fenologice şi cîntare de control, reiese că în judeţul B istriţa-N ăsăud potenţialul m elifer ecologic este m ult mai ridicat faţă de jud. C luj, d ato rită în special tem peraturii mai ridicate şi expoziţiei masivelor melifere, m ai favorabile. Astfel, în tim p ce în cele 17 puncte (vetre de stupina) din m unţii Bîrgăului şi Rodnei (jud. B istriţa-N ăsăud) recoltele de miere se ridică în medie la 12,4 kg/familie albine, oscilînd în tre 6— 22 kg/fam ilie albine, în cele 10 vetre din m unţii Bihorului şi Gilăului (jud. C luj), recoltele de miere nu depăşesc 5 kg/fam ilie albine, oscilînd între 0— 5 kg pe fam ilie albine (media 2,7 kg). 3. ELABO RA REA P R O G N O Z E I C U LESU LU I D E M ANĂ Prognoza prezintă astăzi, în toate ram urile de activitate o utilizare din ce în ce m ai largă. Astfel, în domeniul agriculturii, prognoza se foloseşte în prevenirea şi com baterea bolilor şi a dăunătorilor la plante, evaluarea recoltelor etc. [11, 75]. în apicultura prognoza constituie de asemenea o preocupare de seamă a specialiştilor, fiind legată mai ales de dezvoltarea sezonală a fam iliilor de albine şi evoluţia culesurilor [34, 78, 81]. In ţa ra noastră, paralel cu dezvoltarea şi m odernizarea apicul­ turii din ultim a vreme, cunoaşterea prognozei culesurilor la prin ­ cipalele specii m elifere a devenit to t mai actuală. Astfel în ultim ii ani, pc baza cercetărilor efectuate de S.C.C.A.S. în colaborare cu Institutul de M eteorologie şi H idrologie, s-au elaborat primele prognoze privind abundenţa florală şi data înfloririi la salcîm, tei şi floarea soarelui, stabilindu-se în acelaşi timp corelaţiile ce există între evoluţia factorilor meteorologici şi secreţia de nectar [12, 14, 80]. 137

T a h

118

A n a liza p ro b elo r de m iere rec o lta te în zon a co n iferelo r ju d eţu l B istriţa-N ăsău d si C lu j în 1970

Provenienţa probei de muiere

1 Recoltă 0>at;i } m iere reco ltă rii j realizată ( K g . / 'f a r

1

P roporţia d e m ană

Observaţii

C o lib iţa-X *gan ca C o lib iţa -Ţ ig a n c a

7. V II 5 .V III

18 12

15 25

13 14

Lunca llv e i Lunca llv ei P un ct A rşiţa I P unct A rşiţa I P u n ct A rşiţa I P unct A rşiţa II P unct A rşiţa II A rşiţa III V. Iliu ţa V . Iliuţa P oian a llv e i V alea Cobăşel

5 .V II 27.V II 26.V I 15. V II 5 .V III 1 l.V I I 2 8 .V II 10.V 1I 2 0 .V II lO .V III 2 8 .V II 16. V II

16 12 6 9 7 12 9 20 6 6 12 22

20 30 25 30 40 20 40 30 15 15 15 20

15 16 17

V alea A rieşu lui V alea A rieşului Preluci

16.V II 2 9 .V II 15. V II

18 13 13

15 15 25

»»

25°/o

—

2 3

4 5 6 7

8 9

10 11 12

M unţii Bîrgăului jud . B istritaN ă iă u d n S»

„ n

» jj i) i»

M unţii R odnei jud. BistriţaN ăsău d )5 II

Me d i e 12,4 kg

jud. B. N â s iu d

18

V a lea Beliş

2 5 .V II

5

15

19

V alea Beliş Ponor V alea R ăcatău M ăguri Subm ărişel D rum ul şoarecului Blăjoaia C lu j-F ăget (foioase) C lu j-F ăget (foioase)

8 .V III 13.V II 28.V1I 5 .V III 2 0 .V II 3 .V III 1 0.IX 10.V1I l .X

3 4 5 0 3 2 0 5 0

60 10 35 25 20 20 20 20 50

—

2 ,7 kg

20 21

22 23

24 25 26 27

Medie

jud.

C luj

29o/0

M u n ţii G ilău lu i jud. C luj J»

M . B ih oru lu i-C lu j M unţii G ilău lu i M unţii G ilău lu i M unţii G ilăului M unţii G ilău lu i M unţii G ilău lu i M unţii G ilău lu i M unţii G ilău lu i

—

In prezent, rezervele de m ana din zona coniferelor atrag tot m ai m ult atenţia apicultorilor şi a specialiştilor din apicultura, atît. prin ponderea lor cantitativă şi calitativa, cît şi prin faptul că această zonă este mai puţin avizată tratam netelor cu insectofungicide [6, 13, 43, 47], Aceste rezerve melifere, deosebit de im portante, nu sînt valo­ rificate în prezent decît în tr-o mică măsura» dato rită pe de o p arte necunoaşterii zonelor accesibile stupăritului pastoral aşa cum s-a m enţionat mai sus, iar pe de altă parte riscurilor legate de deplasarea la distanţe m ari şi mai ales dato rită inconstanţei cule­ surilor din zona m ontană. fn vederea prevenirii hazardului şi a deplasărilor neeconomicoase la aceste resurse melifere, este necesar să se stabilească anu­ mite legităţi ji corelaţii, care să perm ită elaborarea de prognoze la culesul de m ană din zona coniferelor. Trebuie însă să subliniem că cercetarea elementelor, care concură la elaborarea prognozei secreţiei de m ană şi respectiv a culesurilor de m ană, constituie o problem ă complexă, deoarece acest fenomen este condiţionat pe de o parte de răspîndirea şi înm ulţirea producătorilor de m ană, iar pe de altă parte, de ritm ul de vegetaţie a plantelor gazdă, sub influenţa continuă a factorilor meteorologici. Pe plan m ondial, numeroşi specialişti [12, 18, 26, 33, 53] au acordat o deosebită atenţie acestei probleme şi în special în ţările unde m ana constituie una din sursele melifere principale ca de exemplu : A ustria, Elveţia, R. F. G erm ană, R. D. Germ ană, Ceho­ slovacia etc. E laborarea prognozei la culesul de m ană se bazează pc diferite metode şi anume : prelucrarea statistică a rezultatelor fenologice şi a datelor cîntarului de control ; corelarea prognozelor sinoptice meteorologice cu evoluţia culesurilor de m ană, controlul biologic al producătorilor de m ană pentru prognozarea evoluţiei l o r ; corelarea factorilor cosmici cu ap ariţia în masă a insectelor producătoare de m ană etc. în cadrul acestor metode se diferenţiază elemente care concură la elaborarea prognozei de durată lungă 2— 6 luni şi cele pentru întocm irea prognozei pe termen scurt de 1—3 săptăm îni — prognoza de durată scurtă. Folosindu-se una dintre metodele am intite sau acestea în complex, în sezonul de toam nă, pe baza observaţiilor şi a deter­ m inărilor ce se efectuează pe teren în diferite masive forestiere din zona coniferelor şi a foioaselor, sc întocmesc prognoze privind perspectivele viitoare la culesul de m ană (culesul de pădure), în raport cu gradul de răspîndire şi densitate a larvelor de lecaniide 139

sau a ouălor de lachnide, precum şi în funcţie de prezenţa dăună­ torilor acestora, ca : viespi, buburuze etc. La întocm irea prognozei se înregistrează pe lîngă elementele biologice am intite şi evoluţia condiţiilor meteorologice în cursul toam nei, deoarece acestea joacă un rol h o tărîto r în complexul de factori, care favorizează sau stînjenesc producţia de m ană. Pe lîngă aceste prognoze de orientare, care po t fi elaborate toam na, la nivel judeţean sau pe ţară, pentru unele specii valoroase de interes naţional, prim ăvara tim puriu se întocmesc prognoze cu p riv ire la d ata de ecloziune a producătorilor de m ană, pe baza elementelor biologice determ inate, corelate cu evoluţia factorilor m eteorologici (prognoza de lungă durată). D e asemenea prognoza de d u rată m ai scurtă, cu privire la producţia de m ană, se elabo­ rează pe baza metodologiei curente, folosindu-se comunicările sta­ ţiilor de prognoză şi avertizare despre care vom relata m ai jos, corelate cu prognozele m eteorologice de scurtă durată. în ultim ii anii (1968— 1969) în scopul extinderii stupăritului pastoral în zona m ontană şi valorificării raţionale a rezervelor de mană din această zonă, Staţiunea centrală de apicultura şi seri­ cicultură în colaborare cu Asociaţia crescătorilor de albine au studiat şi stabilit principalele elemente care concură la prognoza culesurilor de mană din zona coniferelor. Cercetările efectuate în acest sens, referitoare la biologia şi ecologia insectelor producătoare de m ană (lecaniide şi lachnide) din zona coniferelor şi evoluţia culesului în raport cu v ariaţia con­ diţiilor meteorologice perm it să se tragă unele concluzii prelim inare cu privire la elementele ce contribuie la elaborarea prognozei şi anume : — P roducţia de m ană a unui an este condiţionată în prim ul rînd de evoluţia tim pului de la sfîrşitul verii şi toam nei anului precedent. D acă în această perioadă (august-noiembrie) vrem ea este caldă şi cu precipitaţii m oderate, vegetaţia se dezvoltă norm al şi respectiv plantele gazdă (m olidul şi bradul) pot să-şi acumuleze suficiente substanţe de rezervă în muguri (viitoarele m lădiţe). Aceste condiţii constituie în acelaşi tim p şi cele mai bune premise pentru ecloziunea, dezvoltarea şi răspîndirea tinerelor larve de lecaniide, precum şi pentru naşterea unei generaţii sexuate puter­ nice la lachnide şi ca atare o depunere masivă de ouă dc iarnă în toam na respectivă, ceea ce asigură o puternică dezvoltare a coloniilor viitoare de producători de mană. D im potrivă, toam nele reci, cu ploi torenţiale de lungă durată şi zăpadă tim purie, constituie condiţii nefavorabile pentru răspîn­ direa şi înm ulţirea producătorilor de m ană. Astfel larvele de leca­ niide (Li şi Lâ) sînt smulse şi spălate (înecate) de pe ram uri, încă 140

înainte dc a se fi fixat ţi ascuns sub solzii m ugurilor în vederea iernării, iar m ătcile de lachnide, care se află în curs de împerechere sau de depunerea ouălor de iarna, sînt dislocate şi distruse de frig şi apa, încă înainte de a-şi fi term inat ouatul. în aceste condiţii, perspectivele de cules pentru sezonul u rm ător sînt micşorate, iar şansele p en tru obţinerea unor recolte bogate de miere sînt reduse (1966 şi 1968 la Baleea jud. H unedoara). — U n alt element valoros, care trebuie înregistrat în cadrul observaţiilor p en tru prognoza de Lungă durată, este prezenţa şi frecvenţa dău n ăto rilor (prădătorilor) şi paraziţilor. în special pen­ tru perioada de sfîrşit de vară-toam nă cel mai aprig dăunător s-a dovedit a fi viespea. Trebuie să subliniem că insectele producă­ toare de m ană ca şi m ana însăşi constituie hrana preferată a viespilor, ceea ce determ ină uneori o înm ulţire puternică a lor în aceste locuri. D upă observaţiile unui apicultor cu experienţă, pe vetrele unde există focare m ari de viespi, îneît zum zetul acestora să concureze cu cel al albinelor, recoltele de miere de m ană (miere de brad) sînt sensibil m ai mici, decît cele unde frecvenţa viespilor a fost redusă. T o todată, p rin faptul că decimează zilnic însemnate can tităţi de larve şi adulţi de producători de m ană, atacul calam itan t al viespilor se răsfrînge sensibil şi asupra recoltei viitoare de miere. — Pe lîngă acestea, un a lt element însem nat pentru prognoza de d u ra tă lungă îl constituie prezenţa coloniilor de furnici şi res­ pectiv circulaţia furnicilor pe arborii de conifere. Cu cît densitatea de furnici este mai m are pe unitatea de suprafaţă, cu a tît perspec­ tivele pentru o recoltă bună de miere de m ană sînt mai mari. în acest caz trebuie să se înregistreze densitatea de furnici la hectar, recoltîndu-se concom itent şi probe de m aterial biologic pentru determ inarea pe plan central a speciilor de funiei (S.C.C.A.S.). în cadrul prognozei pe term en scurt (prognoza de d urată scurtă), identificarea producătorilor de m ană trebuie să se efec­ tueze cu m ult înaintea culesului (1— 3 săptăm îni). Astfel,^ pentru lecaniide, care în anum ite masive încep să secrete m ană în jurul datei de 25 mai, prim ele controale şi investigaţii pe teren, în vede­ rea elaborării prognozei la lecaniida m are (Ph. piceae), trebuie să se efectueze în tre 1— 5 mai, cînd se pot observa pe ram urile mici ghemotoace de firişoare albe-argintii de ceară, care trădează pre­ zenţa larvelor secundare (La). în tre 20— 30 mai, apar vizibil adulţii (femelele) care şi-au făcut între tim p apariţia de sub solzii m ugu­ rilor. M ărim ea femelelor adulte în acest stadiu este de cca. mm şi prezintă o culoare deschisă (culoarea pielii). Este stadiul începu­ tului activ de secreţie şi fenologic corespunde cu faza de înm ugu­ rire a m olidului. 141

............ .................

i n . n.......... ...

m rn m m m m m rm m

Fig. 6S — în registrarea p icătu rilor d e m ană Ia salcie

în continuare, stadiile de dezvoltare ale lecaniidelor se succed conform celor arătate la biologia speciei. La lecaniida mică (Ph. hemicryphus), evoluţia precum şi stadiile caracteristice dc dezvol­ tare şi secreţie, se desfăşoară în m od asem ănător, cu o declarare de 25— 28 zile, faţă de lecaniida m are, respectiv controlul pe teren pentru elaborarea prognozei trebuie să aibă loc, în general, între 1— 10 iunie. M enţionăm că, la fiecare control pe teren se înregistrează o dată cu prezenţa şi densitatea tinerelor colonii de lecaniide (nr. adulţi/m etru liniar) şi frecvenţa furnicilor pe arborii de conifere. De asemenea se stabileşte şi stadiul de secreţie al manei, deoarece este nerentabil să se deplaseze la stupărit pastoral, în mom entul în care stadiul biologic de secreţia manei se apropie dc sfîrşit. — Pe lîngă stadiul evolutiv al lecaniidelor şi circulaţia furni­ cilor p e arborii respectivi, în cadrul prognozei pe termen scurt, se mai înregistrează intensitatea de cercetare a arborilor de către albine, dacă este cazul, precum şi de către entom ofauna spontană (viespi, diptere etc.), iar într-un stadiu m ai avansat, se observă şi se înregistrează chiar, burniţa de m ană, sub arborii respectivi, plantele gazdă (fig. 65). în vederea elaborării prognozei de scurtă d urată la culesul de m ană din zona coniferelor, paralel cu această docum entaţie este 142

necesar sa se procure fi prognoza meteorologică de scurtă durată pentru zona respectivă. D in conscatirile efectuate pe teren şi experienţa apicultorilor fruntaşi, se desprind prelim inar, urm ătoarele concluzii referitoare la acţiunea vremii în perioada de secreţie a manei. — Culesul de m ană are pcrspcctive sigure atunci cînd în peri­ oada secreţiei, vremea se m enţine călduroasa şi în general constantă şi liniştită. Vîntul are un efect dăunător, îm piedecînd pe de o parte zborul albinelor, iar pe de altă parte prin uscarea manei de pe frunze şi ram uri, aceasta devine inaccesibila culesului. Ploile abun­ dente de durata, urm ate de răceli, influenţează negativ a tît pro­ ducţia de mană cît şi intensitatea culesului. — Intensitatea culesului de m ană creşte, în raport cu am pli­ tudinea d intre tem peraturile înregistrate în tim pul nopţii şi cele din tim pul zilei. O am plitudine de 12°C şi o um iditate atm osferică de 70% , constituie condiţii optim e pentru culesul de mană. în cazul lachnidelor (C inara sp.) controlul arboretelor de m olid şi brad se efectuează în cursul lunii aprilie-m ai, urm ărindu-se să se identifice adulţi pc ram urile tinere de molid. M enţio­ năm că, spre deosebire de lecaniide, care au aspectul unor mici muguraşi, lachnidele au aspectul tipic de insecte aşa cum rezultă din prezenta lucrare. Identificarea acestora este m uit uşurată însă. de circulaţia intensă a furnicilor pe arborii respectivi şi de ase­ menea de prezenţa la cules a diferiţilor dăunători (viespi, diptere etc.). De asemenea şi la lachnide, h o tărîto r pentru dezvoltarea şi înm ulţirea lor este evoluţia tim pului. Ploile de durată, însoţite de răceli şi furtuni, distrug şi îneacă mătcile proaspăt eclozionate, periclitînd asfel dezvoltarea şi înm ulţirea tinerelor generaţii. D im ­ potrivă, o vreme caldă, liniştită, cu precipitaţii m oderate, favori­ zează înm ulţirea coloniilor de lachnide, creîndu-se astfel condiţii bune pentru culesul de mană. 4. O R G A N IZ A R E A P U N C T E L O R D E P R O G N O Z Ă ŞI A V ER TIZA R EA C U LESU R ILO R C a urm are a rezultatelor obţinute, Asociaţia crescătorilor dc albine în contextul m ăsurilor stabilite pentru creşterea eficienţei economice şi sporirea rentabilităţii în apicultura a iniţiat, începînd cu anul 1970, organizarea punctelor de prognoză şi avertizarea culesurilor, acţiune care v a contribui în m od nem ijlocit la perfec­ ţionarea metodei de practicare a stupăritului pastoral şi creşterea productivităţii fam iliilor de albine în ţara noastră. 143

O B IEC TIV ELE P R IN C IP A L E O biectivele principale urm ărite prin înfiinţarea şi organizarea punctelor de prognoză şi avertizarea culesurilor s î n t : creşterea efi­ cienţei economice a stupăritului pastoral în vederea valorificării la un nivel superior a tu tu ro r resurselor melifere, precum şi sem­ nalizarea m om entului optim pentru polenizarea culturilor agricole şi silvice, entom ofile (plante tehnice, seminceri, arbori şi arbuşti fructiferi, fructe de pădure etc. în acelaşi tim p, reţeaua de infor­ maţii a punctelor de prognoză şi avertizarea culesurilor contribuie la dirijarea raţională a stupăritului pastoral, asigurîndu-se o dis­ persare mai judicioasă a vetrelor de stupină în pastoral, în vede­ rea prevenirii aglom erărilor şi valorificării întregului potenţial melifer.

ST R U C T U R A O R G A N IZ A T O R IC Ă A P U N C T E L O R DE P R O G N O Z Ă ŞI A V ER TIZA R EA C U LESU R ILO R în cadrul fiecărei filiale judeţene a Asociaţiei, se organizează, în ra p o rt cu cerinţele producţiei apicole, suprafaţa şi ponderea economică a resurselor melifere existente, puncte de prognoză şi avertizarea culesurilor. Punctele sînt deservite de observatori vo­ luntari. în funcţie de specificul stupăritului şi al zonei, se vor organiza puncte de prognoză şi avertizare cu caracter perm anent = fix e şi cu caracter sezonier = mobile. P ro p o rţia dintre cele 2 categorii de puncte de prognoză şi avertizarea culesurilor să fie în general de 1 : 1 . Punctele de prognoză şi avertizare fixe se stabilesc în im ediata apropiere a localităţilor, cantoanelor, cabanelor forestiere sau turisticc etc. Acestea, avînd un caracter perm anent, înregistrează cu regularitate datele referitoare la mersul vremii, înflorirea speciilor melifere sau ap ariţia producătorilor de m ană, evoluţia cîntarului de control etc. D c asemenea, acestea transm it periodic, după caz, Biroului republican de prognoză şi avertizarea culesului, datele mai im portante înregistrate de Ia desprim ăvărare şi pînă la in tro ­ ducerea la iernat a fam iliilor de albine. Punctele mobile se orga­ nizează în cadrul principalelor masive nectaro-polenifere, am pla­ samentul lor variind în rap o rt cu gradul de accesibilitate şi dis­ persare pe teritoriu a m asivelor m elifere existente. Acestea devin operative numai în tim pul culesului la sursele respective, avînd un caracter sezonier. 144

A M PLASAM ENTUL PU N C TELO R . DE P R O G N O Z Ă ŞI A V ER T IZA R EA C U LESU R ILO R Pentru stabilirea am plasam entului unui punct de prognoză şi avertizarea culesurilor, trebuie sa se aibă in vedere urm ătoarele elemente ; — punctul ales sâ fie situat în cadrul unui masiv caracteristic zonei şi cu pondere economica mare, fie pe plan local (judeţean), fie pe plan republican ; — locul sâ fie accesibil cailor de comunicaţie ; — sâ se situeze pe cît posibil în apropierea unei staţii meteo­ rologice ; — sa existe condiţii corespunzătoare pentru aşezarea cîntarului şi a stupilor de c o n tro l; — în cazul organizării a m ai m ulte puncte de prognoză şi avertizarea culesurilor, în cadrul aceluiaşi bazin melifer, se reco­ m andă ca acestea să fie am plasate în condiţii pedoclim atice şi geografice diferite, pentru a fi cît mai reprezentative pentru scopul urm ărit. Dotarea şi echiparea punctelor de prognoză şi avertizarea culesurilor. în vederea unei bune funcţionări, punctele vor fi dotate cu un minim de utilaj necesar desfăşurării activităţii observatorilor voluntari, care le deservesc şi a n u m e : cîntar de control, term o­ m etru, higrom etru, carnet de stupină şi form ularistica necesară pentru com unicările scrise, telegrafice sau telefonice. S A R C IN IL E CE R E V I N O B SER V A TO R ILO R V O L U N T A R I ŞI C O M U N IC A R E A D A T E L O R O B Ţ IN U T E Punctele de prognoză şi avertizarea culesurilor sînt deservite de observatori voluntari, aleşi dintre apicultorii cu o experienţă şi conştiinciozitate recunoscută. N um irea observatorilor voluntari se face prin decizie d ata de C om itetul executiv al A.C.A., la pro­ punerea conducerii filialei judeţene A.C.A. Sarcinile observatorilor voluntari de la punctele fixe sînt urm ătoarele : — comunică în perioada sezonului activ datele referitoare la fenofazele de înflorire a speciilor melifere, a tît pentru cele care furnizează culesuri de producţie cît şi pentru cele care asigură culesul de întreţinerea şi dezvoltarea fam iliilor de albine în etapele critice (prim ăvara tim puriu şi toam na). Pentru sursele principale de cules ca salcîm, tei, floarea-soarelui, zmeur etc., se va aprecia şi transm ite şi d ata probabila a în10 — Mierea dc man&

145

ceputului de înflorire, în ra p o rt cu stadiul de dezvoltare al inflores­ cenţei sau a butonilor florali ; — comunică de asemenea date în legătura cu producătorii de m ană, din pădurile de conifere (brad, m olid) şi foioase (stejar, tei, fag, salcie etc.) ca : apariţia insectelor, începutul secreţiei, prezenţa furnicilor pe arbori e t c .; — comunică periodic (săptăm înal) în tim pul culesurilor de producţie şi înregistrările m ai însem nate ale cîntarului de control — sporuri sau scăderi — conform fişei — carte poştala ; — pe lîngă aceste comunicări periodice, fiecare observator vo­ lu n tar are sarcina de a nota zilnic în carnetul de stupină, obser­ vaţiile referitoare la evoluţia familiei de albine, declanşarea înflo­ ririi la principalele specii m elifere şi durata, ap ariţia secreţiei la producătorii de m ană şi durata, activitatea furnicilor de pădure, a p ariţia dăunătorilor, factorii calam itanţi ai culesurilor ca : arşiţă, răceală, ploaie torenţială, grindină, diverşi dăunători etc. în acelaşi tim p, observatorii recoltează, în anum ite perioade, ram uri de probă, m ostre de m aterial biologic etc. şi le expediază la Staţiunea centrală de apicultură şi sericicultură pentru analize, identificarea şi prognozarea abundenţei florale, d ata înfloririi pre­ cum şi stabilirea evoluţiei ciclului biologic al producătorilor de m ană etc. De asemenea în raza vetrei punctelor de prognoză şi averti­ zare din zona m ontană, observatorul îşi identifică şi m archează cîţiva arbori — molizi sau brazi — cu producători de m ană, fie în stadiul de ouă, larve sau adulţi, în vederea urm ăririi zilnice şi stabilirii începutului de secreţie al manei precum şi evoluţia culesu­ lui la m ană. în mom entul începerii secreţiei, dacă cîntarul cu stupul de control nu înregistrează sporuri sensibile, în vederea com pletării inform aţiilor pentru prognoză, se recomanda folosirea m etodei cu h îrtia crom atografică. în acest sens, se aleg m ai m ulte vetre la care, prin aşezarea unor coli de hîrtie specială sub arbori se deter­ m ină în tim p de 24 ore abundenţa secreţiei de m ană în diferite vetre. în funcţie de densitate, m ărim ea şi form a petelor înregistrate pe hîrtie crom atografică, se stabileşte gradul de secreţie al p rodu­ cătorilor de m ană precum şi stadiul biologic. Pe lîngă acestea în anum ite bazine cu resurse melifere bogate şi de d u rată mai lungă ca : fîneţe de balta, fîneţe m ontane, m ană de conifere, floarea-soarelui etc., şi mai ales în etapele decisive de cules, activitatea de prognoză şi avertizare poate fi com pletată folosindu-se m etoda stupilor sonda de control. O bservatorii voluntari de la punctele mobile (sezoniere) rap o r­ tează aceleaşi date m enţionate mai sus pentru observatorii volun146

.

. ___,

„M Sm L

g g ţ-

S

H SK ?'

c * * . i e rn* * t a

a & K H P ^ \ * £ . -■ '#r>P* : ©H'fetfcr ' ^ ;I ;i : (■wAfW/ i-..

•.„ *,»*

; '

- •>■- ••♦• '-■■ •"

gr

*

« i i li m m m m

îîi m , m

ip iffiiia m m im k u u k m E t t i î f l t i Ktt’.WW : WI»A* i l'fC'ii m >7 ■ H?CU«fSÎ| H

%

Fig. 6 6 — F orm ulare pentru p rogn oza A .C .A .

C1*»! aojfcii »• -

H

|

P U N C T U L D E P R O G N O Z A ŞI A V E R T IZ A R E A C U L E S U L U I ------------C o m u n a ...........--------- ------- ----------------------- Judeţul N u m e le

o b ser v a to ru lu i

A lte d a te : 1. N u m ă ru l de in te rv a le o c u p a te d e alb in e ........ .......................... —...... ....... 2. N u m ă ru l de ram e cu p u ie t -------- —------ -••-------------------- ----- — ..... - ..... — 3. A p recierea cu lesu lu i p en tr u sâp tăm în a u rm ă to a re : ......... ............................... Fig. 67 — F orm ulare pentru p rogn oza A .C .A .

147

rari de la punctele fixe (perm anente), însă num ai pe perioada stup ăritului par.toral. Com unicările obişnuite se fac de către toţi observatorii, sâptam inal, pe cărţile poştale im prim ate. In tim pul culesurilor principale (salcîm, tei, floarea-soarelui, zm eur etc.) insă, pe lîngă comunică­ rile pe cărţi poştale se vor face şi com unicări telegrafice, după modelul anexat (fig. 67 şi 68). C E N T R A L IZ A R E A , P R E L U C R A R E A ŞI TR A N SM ITER EA D A TE LO R PE ÎN T R E G T E R IT O R IU L R. S. R O M Â N IA D atele m ai im portante înregistrate de observatorii voluntari de pe întreg teritoriul R. S. R om ânia se comunică periodic Birou­ lui republican de prognoză şi avertizarea culesurilor care 1erioada de producere a ei. Astfel m ana secretată în luna iulie de a stejar este mai toxică decît aceea din cursul lunii mai. Efectele dăunătoare ale m ierii de m ană asupra iem ării fam iliilor de albine sînt atribuite diferiţilor săi com ponenţi — greu digestibili — în special proporţiei m ărite de săruri minerale, care au o influenţă d ăunătoare în tru cît depăşesc norm a fiziologică a albinei. Astfel după Bartels citat de M aurizio, conţinutul în săruri m inerale la mierea de m ană oscilează între 0,4— 1,0% , în tim p ce la mierea de flori 0,1— 0,35o/0. D e aceea iernarea albinelor pe rezerve în care mierea de m ană se află într-o proporţie m are (20— 45/o)> provoacă o intoxicare lentă care se m anifestă cu diaree gravă şi in unele cazuri chiar m ortalitate. în investigaţiile noastre efectuate pe teren în zona coniferelor (jud. C luj, H unedoara, A lba), precum şi în zona pădurilor de foioase (jud. Argeş, Brăila, Tulcea etc.), am constatat urm ătoarele : — în zona de m unte unde culesurile la m ană de brad şi m olid sînt frecvente ân de an şi în unele cazuri se prelungesc pînă tîrziu (august-septembrie) extracţia totală a m ierii de m ană este mai dificilă, ceea ce determ ină iernarea fam iliilor de albine şi pe rezerve de hrană unde mierea de m ană se află în proporţii în ­ semnate. S-a constatat pe baza de analize (1965— 1969) că în cazurile cînd proporţia mierii de mană nu depăşeşte 20— 30% iernarea are loc în bune condiţii, m ai ales dacă evoluţia facto­ rilor meteorologici la începutul prim ăverii nu întîrzie prea m ult efectuarea zborului de curăţire. — în zonele de deal şi cîmpie însă, chiar proporţii mai mici (10— 20% ) de miere de m ană de stejar sau salcie provoacă intoxi­ cări, diaree gravă, iar spre sfîrşitul iernii chiar m o rtalitate de 15— 3 0 % (exemplu : jud. Brăila, Tulcea în anii 1966— 1967).

(

166'

7. C R IT E R IIL E DE R E C U N O A Ş T E R E A M O R T A L IT Ă Ţ II A LB IN E LO R D A T O R IT Ă M IER II DE M A N Ă ŞI M Ă SU R ILO R DE P R E ÎN T ÎM P IN A R E A PA G U BELO R La analizele de laborator albinele m oarte din cauza mierii de m ană prezintă intestinul mijlociu şi cel gros de culoare vînătă neagră sau neagră şi este moale, în com paraţie cu cele provenite de la albinele sănătoase, care sînt roşcate şi rotunjite. Spre deo­ sebire de acestea la intoxicarea chimică intestinul mijlociu apare scurtat şi zgîrcit, iar ccl gros plin de un lichid transparent uneori galben aprins. La examenul microscopic ce se efectuează la minimum 10— 20 albine, se constată în conţinutul intestinal un amestec de m em brană peritrofică distrusă, epitelii şi rare grăuncioare de polen, în tim p ce în cazul intoxicării chimice se observă m ulte celule epiteliale [63]. P entru a se în lătu ra urm ările mierii de m ană constatate în tim pul iernii (diaree şi m ortalitate), se pot înlocui în caw eră încălzită, fagurii ce conţin miere de m ană şi cei m urdăriţi de pete de diaree, cu faguri de miere de flori, de la rezervă. Se hrăneşte toto d ată fam ilia cu sirop de zahăr şi penicilină, în proporţie de 200.000 u n ităţi la 1 litru sirop [50], Penicilina ajută la regene­ rarea peretelui intestinal care a suferit m odificări din cauza into­ xicării cu miere de m ană. Astfel albinele hrănite cu sirop cu pe­ nicilină, la începutul intoxicării se vindecă cu siguranţă. în vederea prevenirii acestor neajunsuri şi a pagubelor im­ p o rtan te la fam iliile de albine s-au elaborat pe de o parte metode de identificare rapida a mierii de m ană din fagurii de iernare, iar pe de altă p arte m ăsurile corespunzătoare pentru asigurarea unei bune iem ări. , I C a metode pentru identificarea mierii de m ana cităm : m etoda analizei la microscop a sedimentului din miere, m etoda cu alcool şi m etoda cu apă de var. Descriem pe scurt aceste metode şi posi­ bilitatea aplicării lor în practică. M etoda analizei la m icroscop a sedim entului din m iere ne dă posibilitatea să stabilim paralel cu originea botanică şi prove­ nienţa ei din nectar sau m ană. C aracteristic pentru sedimentul mierii de m ană este apariţia la microscop a algelor verzi, spori de ciuperci, fragm ente de trom pă de la insectele producătoare de m ană, grăunciori de polen anemofil (conifere) (fig. 69). în cazul m ierii de m ană în amestec cu m ierea de flori apar în spectrul polenic şi grăunciori de polen de la speciile botanice respective (fig. 70). 167

Fig. 69 — Spectru p olen ic la m ierea de m ana din zon a con iferelor a jud. B. N ă să u d

M etoda cu alcool. Se recoltează cu ajutorul unui vîrf de cu ţit probe de miere din diferite părţi ale fagurilor din cuib şi se ames­ tecă bine în tr-un pahar. La o stupină de 100 fam ilii de albine este necesar să luăm probe de la m inimum 10— 15 familii. D upă omo­ genizarea perfectă a probei medii se ia o parte din aceasta (2 cmc) în tr-o eprubetă şi se amestecă cu o parte de apă distilată peste care se adaugă 10 părţi (20 cmc) alcool 96°. D aca proba conţine miere de m ană soluţia se tulbură, în caz contrariu răm îne transparentă, limpede (Fig. 72). M etoda cu apă de var. Se ia ca şi în cazul precedent 2 cmc miere care se amestecă cu acelaşi volum de apă distilată, peste care se adaugă 4 cmc apă de var. Soluţia obţinută se încălzeşte pînă la fierbere la o flacără uşoară. D acă proba conţine miere de m ană, soluţia se precipită şi precipitatul se depune la fund, în caz co n trar soluţia răm îne limpede. C u cît proporţia de miere de mană este m ai m are, cu a tît stratul pe fundul eprubetei este mai gros. In cazul constatării în fagurii de iernare a mierii de mană după o m etodă sau alta, seiau im ediat măsuri pentru înlocuirea 168

rezervelor dc hrană fie cu faguri de la rezervă (miere de salcîm, fîneaţă etc.), fie prin hrăniri cu sirop de zahăr. M enţionăm că pentru a se preveni uzura albinelor înaintea iernării, termenele optim e pentru com pletarea rezervelor de hrana cu sirop de zahăr, in condiţiile climatice din ţara noastră s î n t : 15— 31 august pentru zonele de m unte şi deal şi 25 august — 15 septembrie pentru zonele dc cîmpie. în încheiere trebuie să subliniem, ca d at fiind frecvenţa şi intensitatea culesurilor de m ană, în principalele zone bioapicole, precum şi valoarea economică superioară a mierii de m ană, în ţara noastră se acordă în prezent, o deosebită atenţie cercetărilor legate de identificarea şi delim itarea m asivelor cu m ană din zona fores­ tieră m ontană şi subm ontană, precum şi studiului biologiei insec­ telor producătoare de m ană, în vederea cunoaşterii perioadelor optim e de secreţia m anei şi valorificării superioare a acestor re­ zerve melifere im portante, prin intensificarea stupăritului pastoral. Sporirea eficienţei economice a stupăritului în zona forestieră se m ăreşte substanţial dacă paralel cu culesurile de m ană se valo­ rifică intens şi resursele nectaro-polenifere din această zonă, obţinîndu-se astfel recolte sporite dc miere, de calitate superioară şi

r

*

m

I M •

•

->

■ %

&

-

* **

»

■ k ■«p

6

-%■

y-'P

!V r I

m. .» Fig, 70 — Spectru p olen ic la m ierea de m ana 4- fîn ea ţa

169

Fig. 71 — D iscu ţii în cadrul u n ei şedinţe de com unicări, S .C .C .A .S . p rivin d ca lita tea m ierii de m ană

~

.

*

*

.

M f*

în acelaşi tim p o dezvoltare corespunzătoare a fam iliilor de albine în toam nă. Totuşi, pentru prevenirea intoxicărilor şi asigurării unor condiţii bune de iernare fam iliilor de albine care au benefi­ ciat de culesuri tîrzii de m ană (august — septembrie), se reco­ m andă ca im ediat după term inarea culesului să se ia măsuri pentru extracţia m ierii de m ană şi com pletarea rezervelor de iernare, fie cu rame de miere florală din depozit, fie prin hrăniri cu zahăr.

t

BIBLIOGRAFIE 1. A n g h e l G b ., C h irile i H . — B otan ica ţi fiz io lo g ia p lan telor, E d itu ra A gro­

silvică, Bucureşti, 1964. 2. Barac l „ F o ti N ., P o p a A L , S ăn du leac E . — C reşterea alb in elor, Editura A g ro -S ilv ic ă , B ucureşti, 1965. 3. B o d en h eim er F. S ., S w irsk i

2.

— The ap h id oid ea o f the m id d le east, T h e

W eizm an n science press o f Israel, Ierusalim , 1957. 4. B o n n em a iio n L . — Les ennem is an im au x des p lan tes cu ltiv£es

et

des

forets, v o i. I, E d ition s sep., P aris, 1961. 5. Biisgen M . — D er H o n ig ta u , B iologisch e S tu d ien an P fla n zen und P fla n zen lau sen, V erlag v o n G u stav F ischer, Jsn a, 1891. R . — V erg leich en d e U ntersu ch u n gen iiber d ie an tib ak terielle

6. B u ch n er

W irkung v o n B lu ten -u n d , H o n ig ta u h o n ig en , Siid. W . deu t. Im ker., 8 (1 8 ). 1966. 7. C eian u / . , M ih a la ch e G ., B alin sch i 1. —

C om b aterea b io lo g ic i a d ău n ă­

to rilo r forestieri, E ditura A g ro -S ilv ic ă , B ucureşti, 1965. 8. C h a u vin R . — P h y sio lo g ie d e l’in secte IN R A , P aris, 1956. 9. C h a u vin R . — T răită de b iologie d e l ’ab eille, Les p rod u its de la ruche, T o m e I I I, M asson, P aris, 1968. 10. C îrn u l . — O rig in ea m ierii d e m ană şi im p ortan ţa sa, C o n ferin ţă A S IT Bucureşti, 1962. 11. C îrn u

T om escu A ., S ăn du leac E. — C on trib u ţii p riv in d stab ilirea m e­ to d e i p entru p rogn oza culesurilor în ap icu ltu ra, Lucrări ştiin ţifice SC A S , v o i. V I , B ucureşti, 1'965.

12. C îrn u / . , B erb ecel O ., E ftim escu E. — C ercetări p riv in d corelaţia dintre fa cto rii m eteo rologici şi p rod u cţia de n ectar la p rin cip alelele sp ecii m elifere

d in

ţara

n oastră,

L ucrări

ştiin ţifice

SC A S,

v o i.

V I I,

Bucureşti, 1966. 13. C im u

1.

—

M ana

şi

im portan ţa

ei

pentru

ap icu ltu ră,

D ocu m en tare

curentă 2 0 , C D A , C S A , 1966. 14. C îrn u I. — C ercetări p riv in d b io lo g ia şi im p ortan ţa econ om ică a lecan iid elo r p rod u cătoare d e m ană din zon a H a ţeg u lu i, Lucrări ştiin ţifico S C A S , v o i. I X , Bucureşti, 1968. 15. C îrn u

/ . — B io lo g ia in sectelor p rod u cătoare d e m ană şi im p ortan ţa lor p entru a p icu ltu ră, N a tu ra -S eria B iologie, nr. 2 , 1968.

171

16. C îrn u / ., Sa f e r V. —

P reven tion dc l'in toxicarion des colonies d 'abeilles

p en d an t rh iv ern a g e. Lucrare p rezem ată ţio n a l dc apicu ltu ră dc la V a m a , 1968.

la Sim p ozion u l

interna­

17. C îrn u / . , S a fe r V. — R ezu ltate şi p erspective cu p rivire la valorificarea rezervelor d e m ană din R .S . R om ân ia, Lucrare prezen tată la cel de al X X I I C ongres in tern aţion al de apicultura, M iinchcn, 1969. 18. C îrn u I. — O rgan izarea staţiilor de p rogn oză şi avertizare a culesurilor, A p icu ltu ra, 8, 1970. 19. C u r y lo J. — M iere de m ană, P szczela rstw o , 8, 1957. 20. D elu ccb i

V .,

R o m a n d iere

G.

—

H ym .

Ichn eu m on od ea,

W orld

A p h id ae,

Les fran cois, P aris, 1967. 21. D o b rea n u

E calerin a, M a n o la cb e C. — H om op tera, F aun a R .S . R om ânia, v o i. III (4), E d itu ra A cad em iei R .S .R ., Buc. 1969.

22. D u m îtrH -T ătâran u / . şi colab . —

Arbori şi arbuşti forestieri şi ornam en­

ta li c u ltiv a ţi în R .P .R ., E d itu ra A g ro -S ilv ic ă , Bucureşti, 1960. 23. F lero v C . S. şi colab. — P rotecţia păd u rii, E d it. de stat pentru literatură ştiin ţifică , B ucureşti, 1952 (trad . din 1. rusă). 24. Fossel A . —

D ie F ichten trach t, B ien en vatcr 7/8, (8 1 ), 1960.

25. Fossel A . — N eu es vom H oriigtau . B ien en vater 4, (83), 1962. 2 6 . Fossel A . —• E rgebnisse und Fragen der W ald trach tb eob ach tun g unter besondere B eriicksichtigung der F ichten lccan icn , Z eitsch rift fur Bienenforschung. Band 6, H , 3, 1962. 27. Fossel A . — D ic W ald trach t ira Iahre 1 9 6 5 ,- B ien en vater, 3, (8 7 ), 1966. 28. Fossel A . — N e k ta r — P o llen und H o n ig ta u von E d elk astan ie (C astanea sa tiva) B ien en vater, 4, 1966. 29. F reym a rk

F. — A m eisen. (2 4 ), 1969.

H on igtau crzeu ger

und

Bienen, Im kerfreund, 2

30. G eorgescu C . C . şi colab . — B olile şi dăunătorii p ăd u rilor, E d itu ra A groS ilv ică , B ucureşti, 1957. 31. G d s sw a ld

K,

—

Z ur M assen zu ch t u nd

A n w eiselu n g

von

K on iginen

K lein en R oten W aldam eiue (F orm ica p o ly cten a Forest), freund, 9, 1964. 32. G r a ste P .P . — Z o o lo g ie I, Invertebres, M asson, P aris, 1961. 33. H a ra g sim

O.

—

M ed ovice

P raha, 1966.

a

v cely,

S tatn i ,

Z cm ed elsk e

der

Irnker-

n a k lad atelstvi,

--

^

34. H a ra g sim O . — S ervice d ’in form ation sur la miell