Mic Dictionar Geografic Scolar_Marculet_-Stefan.

Colegiul Naţional „I. L. Caragiale”, Bucureşti Catedra de Geografie

Prof. dr. Ioan MĂRCULEŢ Prof. drd. Narcizia ŞTEFAN (coordonatori)

MIC DICŢIONAR GEOGRAFIC ŞCOLAR Pentru uz intern Prefaţă de Prof. univ. dr. Florina Grecu

Mihaela Căpăţînă ◦ Daniela Mihaela Clementina Coşcodaru Ruxandra Konradi ◦ Andreea Lupu ◦ Diana Marcu Cătălina Mărculeţ ◦ Ioan Mărculeţ ◦ Georgiana Marina Mogoş Andreea Camelia Preda ◦ Narcizia Ştefan Andra Stănciuloiu ◦ Elisabeta Zahariade

Bucureşti, 2012 2

Redactor: Ioan Mărculeţ Tehnoredactor: Narcizia Ştefan Ioan Mărculeţ Coperta: Cătălin Ştefan Ioan Leontie

Lucrarea a fost elaborată astfel: - termenii de geografie fizică: Prof. dr. Ioan Mărculeţ (coordonator), dr. Cătălina Mărculeţ (Institutul de Geografie al Academiei Române), Mihaela Căpăţînă (Cl. a XI-a D), Ruxandra Konradi (Cl. a XII-a J), Diana Marcu (Cl. a XII-a J), Andra Stănciuloiu (Cl. a XII-a J), Elisabeta Zahariade (Cl. a XI-a D); - termenii de geografie umană: Prof. drd. Narcizia Ştefan (coordonator), Daniela Mihaela Clementina Coşcodaru (Cl. a IX-a F), Andreea Lupu (Cl. a XI-a B), Georgiana Marina Mogoş (Cl. a IX-a F), Andreea Camelia Preda (Cl. a IX-a F).

ISBN 978-973-0-12042-4

Adrese de contact: [email protected] [email protected] [email protected]

3

PREFAŢĂ Prezenta

lucrare,

Mic

dicţionar

geografic

şcolar,

reprezintă

materializarea unui deziderat al profesorilor de geografie – Ioan Mărculeţ şi Narcizia Ştefan – şi al unui grup de elevi, pasionaţi de natură şi de descifrarea secretelor ei, din Colegiul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti. Prima lucrare de acest gen prin abordare şi conţinut (circa 100 de termeni de geografie fizică – alunecare, avalanşă, câmpie, cutremur de pământ, munte, parc naţional, vulcan etc. – şi geografie umană – aeroport, oraş, populaţie, produs intern brut, ţară etc. –, însoţiţi de numeroase extreme şi singularităţi geografice), dicţionarul se adresează în primul rând elevilor de liceu, dar şi celor de gimnaziu, cât şi altor persoane din alte domenii, dornice de înţelegerea noţiunilor geografice şi pasionate de frumuseţile naturii şi de zidirile umane. Gândit ca un instrument de informare pentru realizarea căruia s-a folosit o bogată şi variată bibliografie de specialitate, dicţionarul explică principalele noţiuni geografice care au devenit elemente standard în învăţământul românesc şi vine în sprijinul cadrelor didactice şi elevilor. Cititorii mai puţin avizaţi beneficiază de prezenţa unor formule de calcul matematic pentru anumiţi indicatori vehiculaţi în geografie. Ţinând cont de conţinutul ştiinţific şi de precizarea unor aspecte inedite de pe Glob şi din România, recomandăm cu căldură lecturarea şi utilizarea acestei lucrări de generaţiile de tineri liceeni. Prof. univ. dr. Florina Grecu Facultatea de Geografie din Universitatea Bucureşti

4

ARGUMENT În prezent, în condiţiile în care se intensifică fără precedent schimbările în sistemele geografice, atât din cauze naturale, cât şi antropice, iar geografia devine în sistemul educaţional românesc o disciplină din ce în ce mai periferizată, cunoaşterea realităţilor care ne înconjoară se impun ca o stringentă şi indubitabilă necesitate. În acest sens, am considerat ca oportună realizarea unui dicţionar geografic cu elevii, în care să se îmbine explicaţia ştiinţifică, rigidă şi riguroasă, cu spectaculosul şi ineditul. Pentru realizarea lucrării au fost implicaţi nouă elevi de la clasele a IX-a F, a XI-a B, a XI-a D şi a XII-a J, din Colegiul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti, care au avut misiunea de-a „scormoni” şi a selecta din literatura de specialitate – publicată clasic sau în format electronic, pe Internet –, tot ce reprezintă un superlativ sau unicat geografic, coordonatorilor, cadre didactice ale liceului, revenindu-le misiunea de a dirija munca tinerilor şi de a explica, cât mai succint, termenii ştiinţifici. În realizarea în bune condiţii a Micului dicţionar geografic şcolar s-a implicat şi dr. Cătălina Mărculeţ, din Institutul de Geografie al Academiei Române, care s-a ocupat în mod deosebit de termenii climatici şi meteorologici. În încheiere, autorii îşi exprimă convingerea şi, totodată, speranţa că strădania lor va fi răsplătită, în primul rând, prin utilizarea dicţionarului de către elevii colegiului, care vor găsi în paginile sale şi un prieten de călătorie printre minunăţiile celei de-a treia planete din Sistemul Solar, Terra.

Bucureşti, ianuarie 2012 Prof. dr. Ioan MĂRCULEŢ

5

A Aeroport = teren plan amenajat pentru decolarea – aterizarea aeronavelor civile ce efectuează transport de călători şi mărfuri. Acesta dispune de infrastructură proprie (clădiri şi instalaţii ) necesare decolării, aterizării, manevrării, adăpostirii şi întreţinerii avioanelor. Aeroportul unde aeronavele se alimentează cu combustibil, se numeşte aeroport releu. Aeroportul: - la cea mai mare altitudine (4.150 m) = El Alto – în zona Altiplano din Anzii Boliviei (La Paz); - la cea mai joasă altitudine (-3,9 m) = Schiphol – Olanda aproape de Amsterdam fiind unul dintre cele mai moderne aeroporturi din lume, asigurând cca. 1 mil. t. mărfuri/an şi un trafic de peste 25 mil. pasageri/an; este şi singurul aeroport din lume unde a avut loc o bătălie navală între flota spaniolă si cea olandeză (1573); - Cea mai înaltă aterizare (6.080 m) = Dhaulagiri (Himalaya) – de către Pilatus Porter (supranumit “Yeti” – omul zăpezilor), care în 1960 a escaladat muntele Dhaulagiri la alt. de (8.122 m); - cel mai jos teren de aterizare = El Lisan - situat în peninsula omonimă din E Mării Moarte (Iordania), la (360m) sub nivelul oceanului Planetar, în zona grabenului drenat de fluvial Iordan (265 km.) şi care adăposteşte Marea Moartă; - cel mai extins aeroport din lume (225 km2), cel mai înalt turn de control al traficului aerian (81 m), cel mai mare terminal acoperit din lume (150 ha.) special pentru musulmanii care vin la Mecca si Medina locurile sfinte ale Islamului = King Khalid din Riyadh; - cel mai îndepărtat aeroport de oraşul pe care-l deserveşte = Viracopos se află Brazilia la (96 km) NV de metropola Sao Paulo; - cel mai mare terminal pentru pasageri (20,43 ha) William B Hartsfield – este situat în Atlanta statul Georgia din Statele Unite ale Americii, la (1.062 km) de Washington; terminalul dispune de 146 porţi şi o capacitate de tranzit pentru 75.000 pasageri/an; - cele mai multe mişcări de aeronave şi cei mai mulţi pasageri = eroportul International Atlantic City (Statele Unite ale Americii) - cel mai mare volum de marfă = Aeroportul Internaţional Memphis; - cel mai mare număr de călătorii internaţionale = Londra-Heathrow; - cel mai mare aeroport de mărime absolută = Aeroport International King Fahd Arabia Saudită la o dimensiune de (780 km2); - cele mai plăcute aeroporturi din lume:

6

- Aeroportul St. Jean – St. Barths din insulele Caraibe, la coborâre, pasagerii se cufundă într-un peisaj paradisiac cu dealuri abrupte de un verde smarald; - Aeroportul Amsterdam Schiphol – Olanda, galerii de artă cu picturile celor mai mari artişti expuşi la Rijksmuseum, cazino, excursii organizate etc.; - Aeroportul internaţional din Calgary – Canada, când va trebui să vă primiţi bagajele, să nu vă speriaţi de animalele în mărime naturală care vi le vor aduce. Sunt animale împăiate sau făcute de oameni, care vă vor aduce un zâmbet pe buze; - Aeroportul Changi – Singapore, servicii precum saloane de spa, duşuri, o vizionare scurtă în cinematograful din aeroport sau o plimbare prin grădina de florea-soarelui sunt alte motive pentru care n-aţi mai vrea să plecaţi; - Aeroportul Heathrow – Londra, Anglia - magazine de toate felurile, restaurante la fel de pestriţe ca şi lumea care ajunge în aeroport, baruri, pub-uri sau cafenele, saloane de manichiură şi cosmetică, un salon de spa care vă va întineri. Firme celebre vă vor da posibilitatea să vă alegeţi ţinuta de care aveţi nevoie; - Aeroportul Internaţional J. F. Kennedy – New York, SUA – aveţi posibilitatea de a vă face chek-in-ul online, în timp ce vă relaxaţi la spa, la manichiură, la masaj sau savurând un concert live al formaţiilor care uneori se desfăşoară în terminal. Toate astea în timp ce copiii se mai eliberează de tensiunea zborului în zona special amenajată pentru ei.

Aisberg / iceberg = bloc de gheaţă, cu dimensiuni mari şi cu forme neregulate – desprins din gheţari continentali sau din gheţari de vale ajunşi la ţărm – care pluteşte datorită densităţii lui mai mici decât cea a apei de mare şi care este antrenat de curenţii marini. Aisbergul: - cel mai întins (31.000 km2) a fost descoperit în noiembrie 1956, în S Oceanului Pacific; - cu cea mai mare înălţime deasupra apei (165 m) a fost întâlnit la NV de I. Groenlanda; - cel mai celebru a fost întâlnit în noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, la S de Insula Newfoundland (sau Terra Nova, din Oceanul Atlantic), de către pachebotul transatlantic Titanic, când au murit 1.503 persoane.

Alunecare = proces geodinamic, de deplasare lentă sau rapidă a unei părţi din versant (depozitelor şi rocilor) şi care are loc în tendinţa restabilirii echilibrului natural al versantului. Se produce sub efectul forţei gravitaţionale şi are loc pe un strat argilos, plastic, puternic umectat. 7

Forma rezultată este compusă din: râpa de desprindere, masa sau corpul alunecat (cu trepte, valuri şi microdepresiuni) şi patul de a. În funcţie de adâncime, se împart în: a. de suprafaţă (sub 1 m), a. de mică adâncime (între 1 şi 5 m), a. adânci (între 5 şi 20 m) şi a. foarte adânci (peste 20 m). În funcţie de structura geologică: a. consecvente (conforme cu structura), a insecvente (în formaţiuni orizontale sau cu căderea stratelor pe versant) şi a. asecvente (în depozite nestratificate). După evoluţia a. pe versant, sunt: a. delapsive (regresive) – încep de la baza versantului şi evoluează de jos în sus – şi a. detrusive (progresive sau de împingere) – se declanşează în partea superioară a versantului şi evoluează spre baza lui. După vârstă, a. sunt a. actuale (contemporane) şi a. vechi (fosile), iar după stabilitate sunt: a. active, a. parţial stabile şi a. inactive (stabilizate sau fixate). Alunecarea: - cea mai catastrofală (16 spre 17 decembrie 1920: peste 200.000 morţi, cca. 70.000 km2 de suprafaţă distrusă) = Gansu / Kansu (N. Chinei) (o casa de pe o vale – numită ulterior Valea Morţii –, în care se găseau un bărbat şi un copil, a fost purtată deasupra masei alunecate cca. 800 m, după care a fost urcată cca. un kilometru pe o vale afluentă); - catastrofală din Norvegia, din 1966, a afectat 30 de localităţi; - din octombrie 2005, din satului Panabaj, din regiunea turistică a Lacului Atitlan (Guatemala, America Centrală), a ucis 1.400 de locuitori (valul de pământ a fost înalt de 12 m); - din La Paz (Bolivia, America de Sud), din 28 februarie 2011, a lăsat 800 de familii fără adăpost şi a afectat 80-100 ha terenuri; - care a dus la formarea celui mai mare lac de baraj natural din România, Lacul Roşu, a avut loc în 1837, când, în urma unor precipitaţii abundente şi a unui cutremur, materialele desprinse de pe coasta Muntelui Ghilcoş au barat cursul superior al râului Bicaz; - care a dus la formarea celui mai nou lac de baraj natural din România, Cuejdel, a avut loc în 1991, când, materialele desprinse de sub Culmea Muncelu, au barat cursul pârâului Cuejdel (afluent pe stânga al Bistriţei Moldoveneşti).

Argint = metal preţios, alb, lucios, moale, maleabil şi ductil, cu cea mai mare conductibilitate electrică şi calorică dintre elemente, fiind în acelaşi timp inoxidabil. Elementul chimic are numărul atomic 47, masa atomică 107,87 şi are punctul de topire la 960oC, iar punctul de fierbere la 2.1800 C, având o duritate mică, de numai 2,7. În natură se găseşte în zăcăminte, în stare pură şi sub formă de combinaţii, în special în galenele argentifere. Metalul se utilizează pentru a confecţiona podoabe, instrumente medicale, oglinzi, etc. Argint: - cel mai mare producător ( 3. 685 de tone de argint, 2008) = Peru

8

- cele mai mari rezerve = America de Nord ( Canada).

Atol = insulă de forma unui inel, constituită din recifi coraligeni. Prezintă întreruperi, iar în interior un lac de lagună (lagoon), cu adâncimi reduse. Atolul: - cel mai mare din lume (283 km) şi care închide o lagună cu suprafaţa de 2.850 km2 = Kwajalein (Arhipelagul Marshall); - cu cea mai mare suprafaţă de uscat (447 km2) = Christmas (în Kiribati).

Aur = metal preţios, de culoare galbenă strălucitoare, foarte maleabil şi ductil, folosit pentru a fabrica obiecte de podoabă, de artă, monede (servind din această cauză şi ca etalon al valorii). Ca element chimic are numărul atomic 79, masa atomică 196,97 , densitatea de 19,3 iar punctul de topire la 1.063oC, şi cel de fierbere 2.600oC. Duritatea este mica, de numai 2,5. Este foarte rezistent din punct de vedere chimic, solubil numai în apă regală şi cianuri alcaline. Aurul: - cel mai important producător = China; - cele mai importante rezerve sunt în = Africa de Sud şi Zimbabwe; - cel mai mare zăcământ = Bazinul minier Witwatersrand - Johannesburg, Africa de Sud (aproximativ 40% din aurul extras anual în lume); - cea mai mare mină ca suprafaţă = Grasberg (Indonezia).

Avalanşă = proces gravitaţional reprezentat de mase zăpadă şi gheaţă care alunecă sau se rostogolesc la vale, mărindu-şi, treptat, volumul, greutatea şi viteza. Se împart în: a. de prăfoasă, a. de zăpadă umedă, a. în plăci sau de rostogolire şi a. de primăvară. Avalanşă: - catastrofală semnalată în antichitate (218 î.Ch.) = în Munţii Alpi, într-o trecătoare, o parte a armatei lui Hanibal a fost îngropată sub gheaţă şi zăpadă; - catastrofală contemporană (ianuarie 1962: 1.000.000 m3 de zăpadă şi gheaţă, 7.000.000 m3 de rocă, localitatea Raucrachira a fost devastată şi au murit 1.000 persoane), în Munţii Huascaran (Alpii Peruvieni, America de Sud); - catastrofală, în Europa (august 1965: 80 de morţi) = în Munţii Alpi (Elveţia), generată de desprinderea unei mase de gheaţă din gheţarul Allain; - catastrofală, în Asia (februarie 1972: 60 de morţi şi peste 600 dispăruţi) = Iran (la graniţa cu Turcia).

9

B Banchiză = gheaţă de mare compactă, întinsă pe suprafeţe variate ca dimensiuni. B. se sparge din cauza curenţilor marini şi valurilor generând câmpuri de sloiuri, separate de canale. După poziţia faţă de uscat, se deosebesc: b. polară, b, de ţărm şi b. derivantă. Banchiza: - cea mai întinsă (cca. 11.000.000 km2, iarna, şi 8.000.000 km2, vara) = Packul Arctic (cca. 2/3 din Oceanul Arctic).

Baraj = construcţie făcută transversal pe cursul unui râu, pentru a regulariza scurgerea, sau pentru a ridica nivelul apei şi a crea o rezervă de apă în amonte. Apa lacului creat este folosită, de obicei, pentru producerea curentului electric, în hidrocentrale. După materialele din care au fost construite barajele pot fi: din beton, din materiale locale s.a. Baraj : - cel mai înalt b. din lume din materiale locale ( 317m) cu un volum de (56 mil. m3 ) = Nurek se află în Asia Centrală în Tadjikistan, iar lacul din spatele lui are o lungime de (70 km) şi o suprafaţă de (98 km2) iar volumul de (10,5 mld. m3); - cel mai mare volum (121,7 mil. m3), cel mai lung (2.700 m), înălţimea de (143 m) = B. Tarbela, situat în N Pakistanului, pe fluviul Indus; - cel mai înalt baraj din beton (285 m) = B. Grand Dixence situat în SV Elveţiei; are un volum de 6 milioane m3 , iar coronamentul are 750 m lungime şi 22 m lăţime. Lacul format în spatele b. (Lac des Dix) are o lungime de 5 km, un volum de 400 milioane m3 şi este străjuit de culmile înzăpezite ale Alpilor Pennini (Mont Blanc de Cheilon = 3.870m altitudine, Rosablanche = 3.111m altitudine, Aiguilles Rouges = 3.646m altitudine).

Bauxită = rocă sedimentară alcătuită din hidroxizi de aluminiu şi hidroxizi de fier, care s-a format în procesul de alterare a rocilor sedimentare magmatice, bogate în silicaţi de aluminiu. Se găseşte în natură sub formă de mase compacte şi poate avea culoarea roşie, brună sau cenuşie-verzuie, fiind principala sursă pentru obţinerea aluminiului. În regiunea cu climă tropicală şi subtropicală formează depozite stratiforme, lenticulare sau sub formă de pungi. Bauxita: - cea mai mare producătoare = Australia (56,3 mil. t în 2003); 10

- cel mai mare zăcământ = Weipa (Australia); - cele mai mari rezerve = Africa.

Bazin oceanic = mare excavaţiune a scoarţei terestre, caracterizată printr-o anumită structură geologică, morfologică şi tectonică, ocupată de apa unui ocean. Bazinul oceanic: - cel mai întins (179,7 milioane km²) şi cel mai adânc (-11.034 m adâncime maximă) = B. Oceanului Pacific; - cu cea mai mică întindere (14,79 milioane km2) şi cel mai puţin adânc (–5.499 m adâncimea maximă) = B. Oceanului Arctic; - cu cea mai lungă fosă oceanică (5.900 km) şi cu cea mai mare dezvoltare a formaţiunilor coraligene (Marea Barieră de Corali: 2.300 km lungime, 2-150 km lăţime, până la 250 m grosime) = B. Oceanului Pacific; - cu cel mai mare număr de munţi submarini (1.400) şi cu cel mai înalt vulcan submarin (Makarov Seamount – 5.038 m altitudine faţă de fundul oceanului) = B. Oceanului Pacific; - cu cel mai lung lanţ muntos (Dorsala Atlantică, 40.000 km) = B. Oceanului Atlantic. - cu cel mai mare număr de insule (cca. 25.000) = B. Oceanului Pacific.

11

C Cale rutieră = cale de transport pe autostrăzi, şosele continentale sau transcontinentale. Calea rutieră: - cea mai lungă = Şoseaua Panamericană (15.000 km) este o reţea de drumuri cu o întindere de aproximativ 30.000 mile, ce porneşte din Alaska şi ajunge până în America de Sud. Drumul este plin de curbe înguste, stânci abrupte, viituri şi alunecări de teren. - cea mai periculoasă = Strada morţii – The Death Road (În porţiunea situată între km 61 si 69, între La Paz şi regiunea Yungas, s-au înregistrat, de-a lungul timpului, cele mai multe căderi de maşini de pe stâncile abrupte – 26/an şi işi pierd viaţa cam 100 de persoane). - Cea mai mare parcare = Canada la Edmonton ( 20. 000 de locuri).

Canal = albie artificială sau amenajată pe cursul unui râu, care leagă între ele două mări, două fluvii, un lac şi un fluviu, sau o porţiune de mare cu ţărmurile apropiate. Poate fi folosit pentru navigaţie, irigaţii, la construcţii hidrotehnice sau pentru a preveni inundaţiile. În oraşele aşezate pe ţărmul mării, sau pe cursul unui fluviu, canalul reprezintă o cale de circulaţie. Canalul: - cel mai lat (104 m) lăţime minimă, cel mai adânc (13,7 m) adâncime minimă, cu o lungime de (98,7 km) = Kiel – (Nord-Ostsee-Kanal) situat în N Germaniei – uneşte Marea Baltică cu Marea Nordului; - cu cel mai mare sistem de ecluze (şase pe lungime - Miraflores) = Panama cu o lungime de (81,3 km), lăţimea de (91-300 m.), adâncimea de (12,5 m.) minimă; - cel mai vechi canal de navigaţie şi irigaţii din toate timpurile, lungimea iniţială de (2.700 km) – acum de (1.782 km) = Marele Canal (Yun He), situat in E Chinei, leagă oraşele Beijing si Hangzhou, şi uneşte cele trei mari fluvii chinezeşti: Huang He (Fluviul Galben), Huai He si Yangzi (Fluviul Albastru); - cel mai lung canal maritim (161 km), lăţimea între (70-125 m), cu o adâncime minimă de (12 m) = C. Suez, care leagă Marea Mediterană de Marea Roşie; - cel mai lung canal fluvio-maritim artificial (304 km) = Sfântul Laurenţiu din NE Americii de Nord, care leagă Marile Lacuri cu Oceanul Atlantic; 12

- cel mai lung canal modern de irigaţii (1.200-1.300 m), cu un debit de (300m3/s) = C. Karakum din Turkmenistan (Asia Centrală), care leagă Amu Daria cu Marea Caspică, cu multe lacuri artificiale pe parcursul său, navigabil din 1959; - cel mai mare tunel-canal (7,29 km. lungime, 22 m. lăţime, 15 m. înălţime) = Rove face parte din marele canal care leagă fluviul Rhone de portul Marsilia; - cel mai vechi canal-tunel construit pe Terra, cu o lungime de (157 m), lăţimea de (6,7 m), iar înălţimea de (8,2 m) = C.Malpas situat in SV Franţei în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea.

Canion = vale îngustă şi adâncă săpată într-o structură tabulară (orizontală), cu versanţi puternic înclinaţi (de obicei verticali) şi în trepte, cu puţine confluenţe. C. se dezvoltă în podişurile cu structuri orizontale, alcătuite din roci dure, în condiţiile unui climat arid. Se pot forma şi în regiunile în care loessul are grosimi mari. Canionul: - cel mai adânc (circa 6.000 m) = C. Namjargbarwa (în Munţii Himalaya, la graniţa dintre India şi China); - cel mai mare (349 km lungime, 6-30 km lăţime, 2.133 m adâncime) şi mai cunoscut = Grand Canyon sau Gran Canyon (Marele Canion, în Arizona, Statele Unite ale Americii); - submarin cel mai adânc (circa 1.800 m) = Esperance (în sud-vestul Australiei).

Capitală = oraş din interiorul unei ţări, provincii sau stat, în care este concentrată autoritatea politică şi administrativă si chiar economică. O ţară poate avea mai multe c. oficiale simultan. Sediul guvernului poate fi separat de celelalte c., sau se poate muta sezonier. Olanda are c. oficială la Amsterdam, iar sediul guvernului la Haga; Capitala: - cea mai tânără a lumii = Joba (Sudanul de Jos); - cea mai veche c. a lumii = Damasc (Siria); - cu cea mai mare concentrare urbană (35.676.000 locuitori) = Tokyo (Japonia); - cu cea mai mare suprafaţă urbană = Tokyo (Japonia); - cea mai ieftină de pe glob = Asuncion (Paraguay); - cea mai scumpă pentru turişti = Paris (Franţa); - cea mai verde a lumii = Copenhaga (Danemarca); - cea mai nordică = Reykjavik (Islanda); - cea mai sudică = Wellington (Noua Zeelanda); - cea mai E = Vaiaku (Tuvalu); - cea mai V = Nuku Alofa (Tonga); - la cea mai mare altitudine = La Paz (Bolivia);

13

- la cea mai mică altitudine = Male (Maldive); - aflată cel mai aproape de Ecuator (chiar pe Ecuator) = Quito (Ecuador); - cu cea mai mare cantitate de precipitaţii (5.131 mm/an) = Monrovia (Liberia); - cu cea mai scăzută medie anuală a temperaturii = Ulan Bator (Mongolia).

Cascadă = cădere aproape verticală sau verticală de apă, care se produce în albia râului, determinată de o ruptură puternică de pantă în talveg, generată fie de structura geologică, fie de stratele de roci cu durităţi diferite. C. sunt numeroase în regiunile calde şi umede (unde apele curgătoare nu transportă aluviuni grosiere), în cele cu vechi praguri glaciare şi în unităţile de relief înalte alcătuite din bancuri de roci dure ce alternează cu roci moi. Cascada: - cea mai înaltă (1.005 m; după unele surse doar 978 m) = C. Angel / Salto del Angel / C. Ingerului (Venezuela), care este alimentată de râul Coroni (Rio Carrao), un subafluent al fluviului Orinoco; - cea mai lata (14 km în anotimpul ploios) = Khône Phapheng / Chute de Khone (Laos), situată pe fluviul Mekong; - cu cel mai mare debit (4.500 t apă/s) şi cu cea mai largă perdea de apă (1.708 m) = C. Victoria (la graniţa dintre Zimbabwe şi Zambia), pe fluviul Zambezi; - cu cel mai mare volum de apă (1.750.000 m3/s) = C. Guaira (la graniţa dintre Brazilia şi Paraguay), pe fluviul Parana; - cea mai celebră, îngheţând pentru prima dată complet în iarna anului 1932, aici fiind turnate şi numeroase filme = C. Niagara (la graniţa dintre Canada şi Statele Unite ale Americii); - cu ape care se volatilizează = C. Staubbach (Elveţia), pe râul Trümmelbach; - cu apă fierbinte ( 95°C), este situată în Munţii Djebel Taya (Algeria); - cea mai mare din România (căderea de cca. 150 m) = C. Cailor (în NE Munţilor Rodnei), pe pârâul Cailor.

Cărbune = rocă combustibilă amorfă, de culoare gălbuie, brună până la neagră, friabilă, formată prin îmbogăţirea în carbon (în lipsa oxigenului din aer) a resturilor unor plante din epocile geologice şi folosită drept combustibil şi ca materie primă în industria chimică şi în metalurgie. Cărbune: - Cea mai mare producătoare (cca. 1/3 din producţia mondială) şi cea mai mare consumatoare = China; - Cele mai mari rezerve (241 miliarde t) = Rusia; - Cel mai mare exportator = Australia; - Cele mai vechi mine = Zwickau şi Wurmthat (în Germania);

14

- Cea mai mare zonă de exploatări = Bazinul Appalachian (Statele Unite ale Americii). - Cel mai mare bazin de extracţie în mină din România = Bazinul Petroşani (prin volumul exploatării lignitul este cel mai important cărbune); - Cel mai mare bazin de extracţie în carieră din România = MotruRovinari.

Câmpie = formă majoră de relief, cu suprafaţa netedă sau uşor ondulată, cu altitudini cuprinse între 0 şi 300m, cu adâncimea fragmentării sub 100 m şi cu densitatea fragmentării redusă. Genetic, se împart în: c. de acumulare – c. piemontane (rezultate prin întrepătrunderea unor conuri de dejecţie), c. piemontan-terminale (poalele unor conuri de dejecţie care se terminau cu forme deltaice), c. de glacis (rezultate prin acumulări în pânze la poalele dealurilor), c. lacustre (fluvio-lacustre, generate prin colmatarea unui lac), c. tabulare (când c. fluvio-lacustre se păstrează netede pe întinderi mari, iar râurile s-au adâncit mult), c. de subsidenţă (poziţionate pe o regiune în curs de scufundare în care s-au acumulat aluviuni), c. de divagare (pe care apele curgătoare se revarsă periodic în tendinţa de a le înălţa), c. de nivel de bază (generate prin depuneri fluviatile la altitudini apropiate de 0 m, la marginea unei mări), c. deltaice (rezultate prin acumulări fluviatile în golfuri), c. eoliene (formate prin umplerea cu nisip adus de vânt a unor sectoare coborâte), c. glaciare (generate de fostele calote glaciare, prin eroziune şi acumulare), c. fluvio-glaciare (sandre, situate la marginea foştilor gheţari continentali şi alcătuite din aluviunile transportate de torenţii rezultaţi din topirea gheţii) şi c. de loess (umplerea este constituită pe mari grosimi din loess) – c. de eroziune – peneplene (generate prin eroziunea îndelungată a râurilor), pediplene (rezultate prin îngemănarea pedimentelor), c. de terase (formate prin eroziunea laterală a râurilor în detrimentul unui podiş cu altitudini reduse), c. colinare (cu aspect deluros) şi c. de abraziune (litorale, situate la marginea mării şu rezultate atât prin eroziune – abraziune –, cât şi prin acumulare). Câmpia: - cu cea mai mare întindere (circa 5.000.000 km2) = C. Amazonului; - cea mai întinsă din Europa (circa 4.000.000 km2) = C. Europei de Est sau C. Est-Europeană; - cea mai întinsă din Asia (aproximativ 3.000.000 km2) = C. Siberiei de Vest; - cea mai întinsă din Australia (460.000 km2) = C. Murray-Darling; - cea mai întinsă din Africa (200.000 km2) = C. Senegalului; - cea mai întinsă din România (49.594 km2) = C. Română. - cea mai întinsă de pe o insulă = C. Papuaşă (în Insula Noua Guinee).

15

Centrală electrică eoliană = centrală electrică care foloseşte ca energie forţă vântului. Pe Glob sunt în funcţiune peste 30.000 de c. e. , cu o capacitate instalată de peste 6.000 MW, dar energia eoliană utilizată rămâne încă destul de redusă, ea participând cu un procent mic, la balanţa energetică mondială. Centrala electrică eoliană: - cea mai veche centrală eoliană a intrat in funcţiune la Ai-Petru în Crimeea (Ucraina) - cea mai mare c. e. de pe glob, la Brunshutel (Germania - 1981). - Germania domină industria eoliană în ultimii ani punând în funcţiune aproape jumătate din capacitatea anuală nou apărută pe Glob. Avea o capacitate de 16. 000 MW (2004), care asigura 45.000 locuri de muncă şi producea 6% din energia electrică a ţării. - cele mai multe instalaţii eoliene se găsesc în landurile Schleswig – Holstein, Brandeburg, Mecklenburg – Vorpomern, Sachsen.

Centrală helioelectrică = unitate care transformă direct energia solară în energie electrică. Radiaţia solară se concentrează prin focalizare şi se transformă în energie intermediară (termică sau mecanică). Mai există o modalitate directă de transformare a radiaţiei solare în energie electrică prin utilizarea celulelor fotovoltaice. Centrala helioelectrică: - cea mai mare (fotovoltaică) = Sarnia (Canada); - cele mai mari şi cunoscute = Solar One în California (S.U.A.), Almeria (Spania), Nyo (Japonia), Odeillo (Franţa). - cea mai veche (1981) = Adrano în Sicilia (Italia); - cea mai mare centrală de acest gen este cea de lângă cosmodromul Edwards, din California.

Centrală nucleară = ansamblu de construcţii, instalaţii si echipamente care transformă energia de fisiune produsă într-un reactor nuclear în energie termică şi apoi în energie electrică. Este forma de utilizare economică a energiei nucleare. Centrala nucleară: - Cea mai mare din lume = Fukusima (Japonia); - Cea mai veche din lume(1954): APS-1 Obninsk, aflată în oraşul Obninsk, la aproximativ 110 kilometri de Moscova.A fost construită în secret, în 3 ani, astfel încât nici măcar muncitorii nu ştiau ce construiesc. Avea un singur reactor, denumit AM-1, cu o capacitate electrică totală de 6 Megawaţi, o capacitate netă de aproximativ 5 Megawaţi electrici şi puterea termică de 30 Megawaţi putând alimenta doar 2.000 de case. Ruşii au obţinut astfel o victorie împotriva Statelor Unite ale Americii, în cursa

16

pentru energia nucleară. Reactorul a fost folosit pentru nevoile populaţiei, dar şi pentru cercetarea militară.

Ciclon tropical = perturbaţie atmosferică cu presiune scăzută (minim de 960 mb, uneori şi sub 900 mb) de origine tropicală, cu diametrul de 500-700 km, în care vântul suflă cu viteze de peste 17 m/s sau 61 km/h cu orientare către centrul numit „ochiul ciclonului” (zeci de kilometri diametru). Se formează în regiunile intertropicale ale globului pământesc, în condiţiile unui aer umed şi cald, deasupra mărilor şi oceanelor cu temperaturi ridicate (26.5C). Apariţia este legată de obicei de zona de convergenţă intertropicală, prin creşterea amplitudinii undelor acesteia şi turbionarea vânturilor care suflă din direcţii contrare. Când ajunge deasupra regiunilor de uscat, din cauza intensificării mişcărilor ascendente, declanşează ploi catastrofale însoţite de vânturi violente, care fac din acest fenomen atmosferic unul dintre cele mai distrugătoare şi mai periculoase fenomene naturale de pe glob sub raportul numărului de victime umane. În diferite regiuni ale lumii poartă şi alte nume (şi în funcţie de viteza maximă a vântului): furtună tropicală (la viteze ale vântului de 17-32 m/s) şi uragan (la viteze ale vântului de 32-85 m/s)  în N Oceanului Atlantic, taifun (32-85 m/s)  în V Oceanului Pacific, sau depresiune tropicală (17-32 m/s)  în partea S a oceanelor Pacific şi Indian. Ciclonul tropical: - cu cele mai mari pierderilor de vieţi omeneşti (peste 1.000.000 persoane), este considerat cel din 12-13 noiembrie 1970, care a afectat teritoriul statului Bangladesh (S Asiei); - cu cele mai mari pagube materiale (cca. 81,2 miliarde dolari) = uraganul Katrina (între 25 şi 28 august 2005, în regiunea Golfului Mexic, Statele Unite ale Americii); - Regiunea cu cele mai numeroase taifunuri (cca. 21,1 pe an) = SE Asiei (inclusiv arhipelagurile limitrofe), formate în partea SV a Pacificului de Nord.

Construcţie = Construcţie înălţată la suprafaţa pământului şi care serveşte la adăpostirea unor oameni, unor animale, unor obiecte şi instalaţii etc. Este executată din zidărie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect. Construcţia: - cea mai veche clădire din lume: Piramida scufundată - o structură arhitectonică unică, în vecinătatea insulei Yonaguni, în extremitatea sudică a arhipelagului Ryukyu, la est de Taiwan. Este cunoscut faptul că această piramidă scufundată atrage, acumulează, şi chiar generează forme ale energiei cosmice; - cea mai noua clădire din lume = Kingdom Tower(va fi construit în oraşul Jeddah din Arabia Saudită, va avea o înălţime de 1.609 m şi va 17

costa 30 de miliarde de dolari, iar pentru a urca până la ultimul etaj cu liftul vor fi necesare 12 minute. - cea mai înaltă clădire din lume = Burj Khalifa (denumită anterior Burj Dubai este un zgârie-nori din Dubai, cea mai înaltă clădire construită vreodată de om, măsurând 828 m înălţime; - cea mai grandioasă construcţie de pe Terra = Marele Zid Chinezesc 5.000 km lungime; singura construcţie care se vede de pe Lună cu ochiul liber. Situată în N Chinei, se desfăşoară între oraşele Shanhaiguan – (Golful Bo Hai) - Yomenguan şi Yanguan la poalele munţilor Nan Shan. - Cea mai înaltă construcţie a Antichităţii (146,6 m) = Piramida lui Kheops sau Marea Piramidă-situată în apropiere de Cairo (Egipt) în zona oraşului Giseh. - cea mai mare clădire din România = Palatul Parlamentului. Are 270 m lungime, 240 m lăţime, 86 m înălţime şi 92 m sub pământ. Are 12 nivele la suprafaţă şi alte 8 subterane. Palatul Parlamentului este a doua cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil, ca suprafaţă din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume şi cea mai grea clădire. - cea mai frumoasă din Bucureşti = Ateneul Român.

Continent = cea mai întinsă parte a uscatului terestru (formă de relief de ordinul I) înconjurată total sau aproape total de oceane şi mări. C. s-au format în milioane de ani prin acţiunea forţelor tectonice şi, sub aspect geologic, reprezintă părţile cele mai groase ale scoarţei terestre. Cele şapte c. sunt: Africa, America de Nord, America de Sud, Antarctida, Asia, Australia (cu Oceania) şi Europa. Continentul: - cu cea mai mare suprafaţă (44.579.000 km2, ceea ce înseamnă ⅓ din întinderea totală a uscatului), cel mai populat (4.126.584.000 locuitori în 2007), cu cea mai joasă cotă (-394 m sub nivelul mării în preajma Mării Moarte), în centrul căruia se formează cea mai mare arie anticiclonală din lume, pe teritoriul căruia se află cea mai întinsă zonă endoreică (lipsită de scurgere sau cu scurgere episodică), unde au apărut cele patru mari religii ale lumii (creştinismul, iudaismul, budismul, islamismul), unde au apărut primele oraşe (acum 9.000 de ani, cel mai vechi oraş fiind Ierihon de pe teritoriul Turciei) = Asia; - cu cea mai mică suprafaţă (aproximativ 7.500.000 km2.), cu cel mai mic număr de locuitori (20.600.000 locuitori, exceptând Antarctida, care nu are rezidenţi permanenţi), pe teritoriul căruia s-a descoperit cea mai veche rocă (zirconul, estimat la o vârstă de 4,4 miliarde de ani, în condiţiile în care vârsta Pământului este de aproximativ 4,57 miliarde de ani), situat în întregime în emisfera

18

sudică, cu cea mai mică altitudine medie (210 m), pe teritoriul căruia se află 75% din flora mondială (peste 13.000 de specii) = Australia; - cu cele mai ridicate temperaturi (3/4 din teritoriul Africii se află în zona intertropicală), cu cele mai multe state (53 la număr), cu o suprafaţă aproximativ egală cu a Lunii (30.221.532 km2), cu cele mai mari amplitudini termice diurne (de până la 60oC), cu cele mai mari bogăţii minerale (aur, diamante), cu cele mai multe ţări cu o economie subdezvoltată, cu cei mai înalţi (membrii tribului Dinka din Sudan) şi cei mai scunzi (pigmeii din tribul Mbuti din Congo) oameni de pe glob, cu cea mai mare concentraţie de animale sălbatice din lume (în Tanzania), cu cea mai mică densitate medie a populaţiei (1 loc./km2.) = Africa; - acoperit de cea mai întinsă (98% din continent) şi cea mai groasă calotă glaciară de pe glob (atingând pe alocuri 5.000 m în grosime), cel mai izolat şi cu cea mai mare altitudine medie (2.165 m), unde s-a înregistrat cea mai scăzută temperatură măsurată vreodată pe Pământ (-89,2°C, după alte surse -94,5°C), unde se înregistrează cea mai mare valoare a radiaţiei solare de pe glob (120.000cal/cm2, cea mai mare parte a energiei pierzându-se însă prin reflecţie) = Antarctida.

Curent marin / curent oceanic = mişcare progresivă a apei mărilor sau oceanelor, determinată de vânturile dominante şi de diferenţele de presiune, temperatură şi salinitate ale apei. După poziţia în cadrul oceanului, după cauzele deplasărilor şi natura maselor de apă, se deosebesc mai multe tipuri: c. litorali  derivaţi din mişcarea valurilor peste/sau aproape de ţărm , c. de maree, c. de descărcare  între două bazine din care unul are un bilanţ deficitar , c. de vânt (de impulsiune, de fricţiune) – antrenează ape de suprafaţă până la o anumită adâncime unde mişcarea se anulează prin frecare (adâncimea frecării). În funcţie de gradul de încălzire faţă de masa de apă înconjurătoare se subîmpart în c. calzi (se deplasează de la latitudinile joase către cele înalte) şi c. reci (transportă ape de la marile latitudini spre cele mici). Prin înlocuirea maselor de apă antrenate de vânturile regulate cu ape de adâncime, se dezvoltă la suprafaţă c. de compensaţie, precum şi contracurenţi, care se deplasează pe sub c. de vânt, c. de derivă  prelungiri ale curenţilor de suprafaţă datorită altor cauze , c. de densitate  rezultat al diferenţei de densitate între două mase de apă, în funcţie de temperatură, presiune, salinitate. Din această categorie fac parte c. de adâncime, foarte lenţi (sub 10 cm/s), dar cu rol foarte important pentru viaţa din adâncul oceanului planetar, c. de turbiditate  c. de adâncime care se deplasează cu viteze foarte mari şi care poartă cantităţi mari de materiale în suspensie (adesea noroioşi), săpând adevărate canioane pe abruptul continental şi pe glacisurile submarine  şi 19

c. de hulă  revenirea apei din lagunele recifilor coralieni în urma revărsării puternice a valurilor (c. de descărcare). Curentul marin: - cel mai mare (lăţimea maximă de 500 km, viteza maximă de 50-60 km/h şi volumul de apă de 100 de ori mai mare decât întreaga reţea de râuri de pe Terra) = Gulf-Stream / C. Golfului (Atlanticul de Nord) - cel mai puternic (transportă 372.000.000 m3 de apă în 6 ore, cu viteza de până la 40 km/oră şi formează turbioane cu diametrul de 10-15 m) = Saltstraumen (în Strâmtoarea Saltstraumen – 3 km lungime, 150 m lăţime şi cca. 30 m adâncime –, la 30 km E de oraşul Bodø, Norvegia); - cel mai rece din regiunile aflate la latitudini mici (8oC) = C. Perú / C. Humboldt (SE Oceanului Pacific). - Conform unor opinii, El Niño („Micuţul”, „Copilaşul”) este un c. cald în Oceanul Pacific, care înregistrează un maxim în perioada Crăciunului şi provoacă dezastre naturale: uragane, inundaţii, curgeri de noroi, secete prelungite, incendii, dispariţia temporară a unor specii de peşti etc. Se manifestă la un interval de 3-7 ani.

Cutremur de pământ / seism = vibraţie (zguduire) bruscă, de scurtă durată şi neaşteptată a unei porţiuni din scoarţa terestră, generată de descătuşarea bruscă a unor importante energii interne, într-un punct din interiorul litosferei numit focar sau hipocentru. Proiecţia la suprafaţă a hipocentrului este epicentrul. Pot fi c. de origine tectonică, vulcanică şi de prăbuşire. Intensitatea c. se măsoară după scara Mercalli (cu 12 grade), iar magnitudinea, după scara Richter (cu 10 grade). Cutremurul de pământ: - cel mai violent (cu magnitudine 9,5 grade pe scara Richter, durată 10 minute) = Chile (22.05.1960); - cel mai catastrofal (cu magnitudine 7,2 grade pe scara Richter) ca număr de victime (830.000 persoane) = în Provincia Shaanxi (China), la 23.01.1556; - cel mai recent de mare intensitate (9 grade pe scara Richter, durată 5 minute) şi cu cel mai mare număr de replici (262 cu magnitudinea de 5 şi peste 5 grade pe scara Richter înregistrate în următoarele 7 zile) = în Japonia (11.03. 2011); - cel mai puternic din România = în 1802 (magnitudine 7,9 grade pe scara Richter); - cel mai dezastruos cutremur din România = la 04.03.1977 (magnitudine 7,2 grade pe scara Richter, durată 56 secunde, peste 1.500 de morţi, peste 11.000 răniţi şi 33.000 locuinţe distruse); - 90% din cutremurele de pe Terra şi 80% dintre cele mai mari se produc pe Cercul de Foc al Pacificului;

20

- ţara cu cele mai frecvente cutremure (aproximativ 1.000 cutremure sesizabile anual, iar de magnitudini mici sunt sute de mii) = Japonia; - zone unde nu s-au înregistrat seisme ( zone aseismice) = scutul baltic, scutul canadian, scutul brazilian, scutul african, scutul australian, platforma rusă, Insula Groenlanda etc.

21

D Deltă = formă de relief de acumulare formată la gura de vărsare a unui râu sau fluviu, în mare sau lac. Este alcătuită dintr-un ansamblu de grinduri, canale, depresiuni cu apă etc. Se deosebesc: d. lobate, cu două sau mai multe braţe principale (D. Dunării, D. Rhonului, D. Paraná ş.a.), d. triunghiulare, râul se varsă printr-un braţ principal (D. Tibrului), d. digitale, formate din numeroase braţe (D. Mississippi), şi d. barate, când frunţile d. au atins curenţi litorali sau zone adânci (D. Padului, D. Nilului, D. Gangelui, D. Irawadi ş.a.). Delta: - cea mai mare (cca. 100.000 km2) = D. Gange-Brahmaputra (la vărsarea în Golful Bengal, S Asiei); - cu cea mai rapidă avansare (cca. 200 m pe an) = D. Huang He (Fluviul Galben), la Marea Galbenă, în NE Chinei (Asia); - cu cea mai întinsă zonă de stufărişuri = D. Dunării, la Marea Neagră, în E României (Europa).

Denumire geografică = nume geografic care desemnează locuri existente, fluvii, unităţi de relief, regiuni, ţări, etc. Denumirea geografică: - cea mai scurtă = localitatea “A”(este situată atât în Suedia cât şi în Norvegia. În limbile nordice, A înseamnă rău); comuna ,,Y” din Franţa; - cea mai lungă = dealul din Noua Zeelandă= Taumatawhakatangihangak oauauotamateaturipukaka pikimaungahoronukupokaiwhe nua kitanatahu (are 85 de litere); satul cu cel mai lung nume din lume = Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyrndrobwyll llantysiliogogogoch (Ţara Galilor); - Locul cu cele mai multe denumiri geografice(28) = Peten-Itza-lac in Guatemala: 1. Yaxha; 2. Yaxja; 3. Yza; 4. Itza; 5. Ytza; 6.Peten-Itza; 7. Peten-Ytza; 8. Peten-Yza;9.Remediod del Peten; 10. Nuestra Senora de la Remedios y San Pablo del Itza; 11. Neustra Senora de los Remedios del Peten; 12. Peten; 13. Del Peten; 14. de Itza del Peten; 15. De Itza de Peten; 16. San Andres; 17. De San Andres; 18. Chaltuna; 19. de Chaltuna; 20. Chaltuna o del Peten Itza; 21. Taiza; 22. Taysal; 23. Haltunna; 24. Jaltunna; 25. Flores; 26. del Flores etc.

22

Depresiune = formă de relief cu altitudini mai joase faţă de terenurile din jur, cu aspect de excavaţiune şi cu dimensiuni foarte variate (de la dolină până la bazin oceanic). După poziţia geografică se deosebesc: d. intermontane (între ramuri muntoase: D. Californiei, D. Qaidam, D. Transilvaniei ş.a.), d. intramontane (în interiorul unei ramuri muntoase: D. Petroşani, D. Loviştei, D. Braşovului, D. Giurgeului, D. Maramureşului ş.a.), d. golf (pătrund sub forma unui golf în interiorul muntelui: D. Zarandului, D. Beiuşului, D. Vadului ş.a.), d. submontane (la poalele muntelui: D. Nemţului, D. Vrancei, D. Făgăraşului, D. Sibiului, D. Câmpulung, D. Novaci ş.a.) şi d. intracolinare (între dealuri: D. Dumitreşti, D. Policiori, D. Podeni, D. Târgu Jiu ş.a.). După geneză se disting: d. tectonice (D. Californiei, D. Transilvaniei, D. Comăneşti, D. Petroşani, D. Beiuşului ş.a.), d. de baraj vulcanic (D. Giurgeului, D. Ciucului ş.a.) şi d. de eroziune (D. Elanului, D. Turda - Alba Iulia ş.a.). Depresiunea: - cea mai adâncă de pe uscat (-2.467 m, la 1.800 m deasupra nivelului mării) = D. Hollick Kenyon Plateau (în Antarctida), este acoperită cu un strat de gheată gros de 4.264 m; - cea mai mare din Europa şi România (26.675 km²) = D. Transilvaniei / D. Colinară a Transilvaniei (în interiorul Carpaţilor Româneşti); - unde poate fi studiată zilnic deplasarea plăcilor tectonice = D. Afar / D. Danakil (în NE Africii, Etiopia); iniţial a fost un golf al Mării Roşii, dar prin evaporare a rezultat această d. formată pe o pătură de sare de până la 5.000 m. grosime; - în care s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură pe termen lung (48,9°C timp de 43 de zile consecutiv) = Valea Morţii (în California, Statele Unite ale Americii).

Deşert / pustiu = regiune cu climat arid – sub 250 mm precipitaţii, cu regimul de cădere extrem de neordonat –, cu condiţii improprii pentru viaţă (cu biodiversitatea extrem de redusă ca specii şi indivizi). După condiţiile climatice se disting: d. calde (D. Sahara, D. Australiei, D. Kalahari, D. Arabiei ş.a.) şi d. reci (D. Gobi, D, Tibet, D. Patagoniei ş.a.). Deşertul: - cel mai întins (8.800.000 km2, cca. 1/3 din suprafaţa Africii şi întins pe teritoriul a 10 state: Egipt, Tunisia, Algeria, Libia, Maroc, Niger, Mauritania, Mali, Ciad si Sudan), cu cea mai mare duna de nisip (5 km lungime, 430 m înălţime) = D. Sahara (Africa); - cel mai uscat (1,8 mm în 10 ani; prima ploaie, după 400 de ani, s-a înregistrat în 1971) şi cu cele mai înalte dune de nisip = D. Atacama (Chile, America de Sud); - în care Soarele străluceşte cel mai mult (4.000 ore pe an, adică 11 ore pe zi) = D. Arizona (Statele Unite ale Americii);

23

- cel mai întins din zona temperată (2.000 km lungime, 800 km lăţime pe direcţia N-S şi cca. 1.000 m alt. medie) = D. Gobi (China); - cel mai întins din Emisfera Sudică (3.830.000 km2) = Marele Desert Australian (Australia); - cel mai întins aflat intr-o peninsulă (650.000 km2) = D. Rub Al- Khali (în Peninsula Arabia); - în care se afla cel mai îndepărtat punct de pe uscatul Terrei faţă de Oceanul Planetar = D. Dzosotin Elisun (China); - cel mai mare de sare (10.000 km2, la 3.600 alt.) = D. Salar din Uyuni (Bolivia, America de Sud); - cel mai mare de ghips (780 km2) = D. White Sands (în New Mexico, Statele Unite ale Americii); - cel mai populat (peste 1.000.000) = D. Atacama (Chile).

Diamant = varietate cristalină de carbon, de obicei transparentă şi cu luciu puternic. Este un mineral nativ şi în acelaşi timp o piatră preţioasă foarte apreciată, având cea mai mare duritate dintre toate mineralele (10 pe scara Mohs); cristalizează în sistem cubic cu structură reticulară tridimensională. Se asociază cu rocile vulcanice bazice şi se întâlneşte în aluviunile râurilor din jurul surselor primare. Cele mai mari au fost botezate Koh-I-Nor (186 carate), Orlov (196 carate), Imperial (457carate), Cullinan (3 .025 carate). Diamant: - cele mai mari rezerve mondiale = Australia (51%); - cele mai mare mină de suprafaţă = Mirna (Siberia-Rusia); - cel mai mare producător = Botswana; - cel mai mare producător de diamante industriale = Congo ( Zair); - cel mai mare diamant din lume = Cullinan (Africa de Sud).

Dorsală oceanică / dorsală submarină = lanţ muntos submarin, specific fundului oceanic, format din materia ieşită din Astenosferă. Se înalţă cu 2.000-3.000 m peste câmpiile abisale (ieşită la suprafaţă formează insule; exemplu Insula Islanda) şi are lăţimea la bază de 1.000-2.000 km. Unele d. o. au pe axul central văi de tip rift (adânci de 1.500-2.000 m, sub nivelul crestelor, şi late de 20-50 km). D. o. cu rift central sunt de tip atlantic, iar cele fără rift, sunt de tip pacific. Dorsala oceanică: - cea mai întinsă (cca. 40.000 km) = D. Atlantică / D. Medio-Atlantică (în Oceanul Atlantic).

24

E Eclipsă = fenomen astronomic prin care un corp ceresc, din cauza situării lui în spatele altui corp ceresc, ori a trecerii prin conul de umbră al acestuia, poate dispărea din câmpul de observare. De pe Terra se pot identifica: a) e. de Soare, când Luna, în deplasarea ei pe orbită în jurul planetei, se află pe aceeaşi linie cu aceasta şi cu Soarele, interpusă între ele (Pământ – Lună – Soare); b) e. de Lună, produsă când cele trei corpuri cereşti se găsesc pe aceeaşi linie, dar Pământul ocupă poziţia de mijloc, conul său de umbră dezvoltat acoperind satelitul (Lună – Pământ – Soare). E. asemănătoare se înregistrează la toate planetele cu sateliţi. Eclipsa: - de Soare cea mai recentă = 25 noiembrie 2011 (a fost vizibilă şi din Europa); - totală de Soare, viitoare = 13 noiembrie 2012 (vizibilă din N Australiei şi Pacificul de Sud); - de Soare totală vizibilă din România = 11 august 1999; - totală de Lună cea mai recentă = 10 decembrie 2011; - parţială de Lună, viitoare = 4 iunie 2012.

Estuar = partea terminală a unui organism fluvial, preponderent cu aspect de pâlnie. Se formează acolo unde marea sau oceanul, în care se varsă fluviul, are maree puternică. Estuarul: - cu cea mai mare lungime (800 km) = e. fluviului Obi (Federaţia Rusă); - cel mai larg (220 km) = Rio de la Plata (fluviilor Parana şi Uruguay); - cel mai scurt (1,7 km), cu cea mai mică suprafaţă (0,18 km2) şi cel mai puţin adânc (circa 1 m) = E. Palmiet (Republica Africa de Sud).

25

F Faună = totalitatea speciilor de animale aflate într-o anumită arie geografică naturală, dintr-un teritoriu administrativ sau dintr-o epocă din istoria geologică a Terrei. Fauna: - înregistrează cel mai mic număr de specii în Antarctida; - dispărută din cauza omului numără cca. 120 specii de mamifere şi peste 150 specii de păsări; - Cel mai mare reprezentat al f. (30 m lungime şi 180 t greutate) = balena albastră (Balaenoptera musculus); - Cel mai mare reprezentant al f. de uscat (cca. 4 m înălţime şi 3-5 t greutate) = elefantul african (Loxodonta africana); - Cea mai mare pasăre zburătoare (cca. 1-1,5 m lungime şi peste 3 m la anvergura aripilor) = condorul (Vultur gryphus), trăieşte în America de Sud; - Cea mai mare pasăre alergătoare (până la 2,75 m înălţime şi peste 100 kg greutate) = struţul (Struthio camelus), trăieşte în Africa; - cel mai mare şarpe (10-12 m lungime) = anaconda (Eunectes murinus), trăieşte în America de Sud; - Cea mai mare şopârlă (2-3 m lungime şi 110-130 kg greutate) = varanul de Komodo (Varanus komodoensis).

Fiord = golf care pătrunde adânc, ramificat, în interiorul uscatului, rezultat în urma invadării de către mare a unei văi glaciare adânci, după topirea gheţarului care acoperea regiunea respectivă. Fiordul: - cel mai lung (313 km) = Nordvestfjord / Nordvest Fjord (Insula Groenlanda); - cel mai adânc (1.308 m adâncime maximă) = Sognefjord / Sognefjorden (SV Peninsulei Scandinavă, Norvegia).

Fluviu = sistem acvatic de apă curgătoare, important ca lungime şi debit, care se varsă într-un bazin oceanic, mare sau chiar într-un lac de mari dimensiuni. Poate forma la gura vărsare o deltă sau un estuar. Fluviul: - cel mai lung din lume (6.690 km) şi singurul din Africa ce curge pe direcţia sud-nord = Nil (după unele surse Amazon = 7.025 km); 26

- cu cea mai largă albiei de curgere (25 km după confluenţa cu Madeira) = Amazon; - cu cea mai largă gură de vărsare (estuar – 800 km lungime, 30-90 km lăţime şi 10-12 m adâncime) = Obi; - cu cel mai mare bazin hidrografic (6.150.000 km2) şi cu cel mai mare debit mediu (180.000 m3/s) = Amazon; - cu cel mai mare număr de afluenţi şi subafluenţi (15.000) = Amazon; - cu cel mai mic număr de afluenţi (5 - Bahr el Ghazal, Bahr el Zaraf, Sobat, Bahr el Azrak şi Atbara) şi cu distanţa cea mai mare pe care nu primeşte niciun afluent (2.700 km) = Nil; - cu cele mai mari variaţii ale debitului (de la 500 m3/s pe timp de iarnă până la 7000 m3/s în timpul verii) datorită traversării a 3 regiuni climaterice (ecuatorială, subecuatorială şi tropicală) = Nil; - cu cea mai mare turbiditate permanentă, cea mai mare cantitate de aluviuni transportă anual (peste 900 milioane m3) şi cu cea mai rapidă avansare anuală a deltei (aproximativ 200 m) = Huang He; - cu cea mai înaltă cădere de apă (cascada Victoria - înălţime 128 m, lăţime 1.708 m, debit mediu 550 milioane litri/minut) = Zambezi; - cu cele mai multe schimbări naturale ale albiei de curgere (27) şi ale gurii de vărsare (5) = Huang He; - cu cele mai multe modificări artificiale ale cursului (în anii 1765, 1821, 1877, 1893, 1932, 1952; diguri – peste 4.000 km lungime –, canale şi baraje) = Mississippi; - cu cele mai vechi măsurători organizate ale nivelului apelor (Templul Kom Ombo) şi cu cele mai vechi lucrări de irigaţie = Nil; - cu cea mai mare lungime de pătrundere a apelor de la gura de vărsare spre amonte în timpul fluxului mareic (cca.1.000 km; fenomenul „pororoca”) = Amazon; - cu cele mai multe ţări (10 - Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova şi Ucraina) şi capitale (4 – Viena, Bratislava, Budapesta şi Belgrad) străbătute = Dunărea; - cu cel mai lung curs navigabil (transatlanticele pătrund aproximativ 1.600 km, iar vasele mai mici 3.700 km, de la gura fluviului) = Amazon; - ale cărui ape antrenează cea mai puternică hidrocentrală operaţională din lume (Hidrocentrala „Celor Trei Defilee” – putere 18,2 GWh) = Yangtze.

Fosă abisală / groapă abisală = formă depresionară a reliefului major al fundului oceanic, alungită şi îngustă (în general cu aspect de şanţ arcuit), cu versanţii foarte înclinaţi, cu adâncimea de peste 6.000 m. Se formează, obişnuit, la contactul a două plăci tectonice: cea grea se subduce, iar cea uşoară încalecă placa subdusă. F. a. este însoţită, în numeroase cazuri, de o ghirlandă de insule.

27

Fosa abisală: - cea mai adâncă de pe Glob (după diferite surse: 11.033 m, 11.034 m, 11.516 m sau 11.521 m) = G. Marianelor (în Oceanul Pacific); - cea mai adâncă din Oceanul Atlantic (după diferite surse: 8.742 m, 9.218 m sau 9.219 m) = F. Puerto Rico; - cea mai adâncă din Oceanul Indian (după diferite surse: 7.437 m sau 7.450 m) = G. Jawa; - cea mai lungă (cca. 5.900 km) = F. Atacama (în Oceanul Pacific, în lungul ţărmurilor statelor Peru şi Chile).

Frontieră = spaţiul de separaţie dintre state, de natură convenţională sau impus, care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state. Frontiera: - cea mai lungă = Statele Unite ale Americii- Canada; - Cele mai multe f. terestre = China (14 ţări) - Cea mai mare f. dintre doua ţări = Statele Unite ale Americii - Canada.

28

G Gaz natural = este un gaz inflamabil care se află sub formă de zăcământ în straturile din adâncime ale pământului. Gazul se formează din organisme microscopice moarte, în condiţiile în care este izolat de aerul atmosferic, la temperaturi foarte mari si presiuni ridicate. A luat naştere pe fundul mărilor în urma procesului de sedimentare, si apoi acoperirea cu un strat de pământ impermeabil a zonei, evitându-se astfel contactul cu aerul. Gaz natural: - cea mai mare producătoare (57,8 miliarde m3-2011) = Rusia; - cele mai mari zăcăminte = Zapoliarnoie( Rusia); - cele mai mari rezerve(47,7 trilioane m3) = Rusia; - cel mai mare câmp gazeifer = Urengoi (SV Siberiei); - cele mai mari consumatoare = Statele Unite ale Americii şi Rusia; - cel mai mare importator de gaze lichefiate din lume = Japonia. - cele mai importante rezerve actuale ( 70 miliarde m3), în România = Platforma continentală a Mării Negre; - În 1909 a fost descoperit un depozit de gaz metan în zona Sărmăşel, judeţul Mureş; - În 1917 oraşul Turda devenea primul oraş din Europa iluminat cu gaz natural; - În 1927 este montată prima staţie de comprimare a gazelor naturale din Europa, la Sărmăşel; - În 1959 România devenea prima ţară exportatoare de gaze naturale din Europa, exportând în Ungaria.

Geografie = ştiinţa care studiază exteriorul Pământului (numit mediu geografic sau înveliş geografic), care este un sistem complex, deschis, unitar şi dinamic, alcătuit din relief, aer, apă, vieţuitoare, sol şi societatea omenească, între care există relaţii spaţiale, statice, dinamice şi temporale care asigură un schimb de materie, energie şi informaţie şi a cărui cunoaştere se realizează, preponderent, prin metode pur geografice. G. îşi are originea în două domenii apărute încă din antichitate – fiziografia (se ocupa cu descrierea locurilor) şi geografia (cunoaşterea Pământului ca întreg prin măsurarea fenomenelor şi dimensiunilor sale) – şi sa dezvoltat în perioada marilor descoperiri geografice (secolele XIV-XVI) şi în secolele XIX şi XX. Ramurile g. sunt: g. fizică – geomorfologie (geomorfologie generală – structuralo-tectonică, climatică, morfometria, morfografia, morfogeneza sau geomorfologia dinamică şi geomorfologia aplicată – şi 29

geomorfologie regională), meteorologie (meteorologie dinamică, meteorologie sinoptică, agrometeorologie, meteorologie aeronautică etc.) şi climatologie (climatologie generală sau genetică, climatologia maselor de aer, climatologie dinamică sau climatologie sinoptică), hidrologie (oceanografie, limnologie, telmatologie, hidrogeologie, hidrologie fluviatilă sau potamologie şi glaciologie), g. solurilor sau pedogeografie şi biogeografie (fitogeografia, zoogeografia, ecologia şi chorologia), g. umană – g. populaţiei, g. aşezărilor (g. rurală şi g. urbană), g. economică (g. resurselor, g. industriei, g. agriculturii, g. transporturilor g. schimburilor economice şi g. turismului), g. socială (g. comportamentală, g. lingvistică şi g. medicală), g. politică (g. electorală şi etnogeografie), g. culturală (g. confesională şi g. culturilor umane) şi g. istorică şi toponimie geografică – şi g. regională. Geografia: - ca nume, provine din limba greacă: geea = pământ şi graphein = a descrie; - ca termen (nume), a fost dat de Eratostene (275-195 î.Ch.); - modernă a fost întemeiată de Alexander von Humboldt (1769-1859); - umană (antropogeografia) a fost creată de Friedrich Ratzel (1844-1904); - modernă românească a fost fondată de Simion Mehedinţi (1868-1962).

Geosferă = subunitate majoră (pătură) în structura Pământului, diferită ca densitate, structură şi evoluţie, cu aspect de înveliş relativ rotund. Se deosebesc: endosfere – nucleul (între 2.900 km şi centrul Pământului), mantaua (dezvoltată între discontinuităţile Guttemberg-Wiechert şi Mohorovičič) şi scoarţă (crustă, discontinuitatea Mohorovičič şi atmosferă sau hidrosferă) – şi exosfre – reliefosfera (totalitatea formelor de relief), atmosfera (învelişul gazos), hidrosfera (totalitatea apelor), biosfera (învelişul biotic), pedosfera (totalitatea solurilor) şi antroposfera (sociosfera, societatea omenească).

Gheizer = izvor termal intermitent, format în regiunile vulcanice, care aruncă din interiorul scoarţei terestre, la mari înălţimi, apă fierbinte (până la 100oC) încărcată cu minerale (As, Si, Bo, Cl etc.) şi vapori de apă. Se formează din cauza vaporilor care se acumulează sub presiune în profunzime. Coloana de apă fierbinte generată se ridică până la 40 m, iar cea a vaporilor, până la 150 m. Erupţia încetează când presiunea vaporilor scade mult. Gheizerul: - cel mai cunoscut, fiind situat în partea central-sudica a Islandei, la cca. 50 km de vulcanul activ Hekla = Geisyr; - cel mai înalt (coloana de apă fierbinte ajunge la 90-120 m) activ = Steamboat Geyser (în Parcul Naţional Yellowstone, Statele Unite ale Americii);

30

- care a avut cea mai înaltă erupţie de apă şi vapori ( 460m), fiind activ în perioada 1899-1904 = Waimangu (Noua Zeelanda); - Cea mai mare concentraţie de g. (cca. 300) = Parcul Naţional Yellowstone.

Gheţar = masă de gheaţă acumulată pe uscat, acolo unde zăpezile persistă de la un an la altul (limita zăpezilor permanente este la altitudini de peste: 4.500 m în regiunile intertropicale, 3.000 m în regiunile temperate şi 0 m în regiunile polare). G. rezultă din compactarea şi cristalizarea firnului (gheaţă spongioasă). După locul de acumulare, formă şi mărime g. se împart în două categorii cu mai multe subtipuri: g. continentali (calote glaciare sau inlandsis) – antarctic (o platoşă de gheaţă, de mai multe mii de metri grosime, care se continuă printr-o banchiză), groenlandez (o calotă de gheaţă care se continuă cu limbi glaciare), islandez (gheţari mici din cauza interferenţei cu vulcanii activi) şi spitzberg (combinaţie de calotă cu g. de tip alpin) – şi g. montani – alpin (de vale, cu o limbă glaciară simplă), pirenean (de circ sau suspendat, fără limbă glaciară), himalayan, lobat (stea sau de tip Kilimandjaro, cantonat în craterul unui vulcan, debordând lateral prin limbi), alaskian (piemontan, cu limba glaciară care coboară la baza muntelui, pe fâşia de câmpie litorală) şi scandinav (de platou, cu mase de gheaţă groase pe platouri). Gheţarul continental: - cu cea mai mare suprafaţă (12.477.000 km2 vara, iar după alte surse: 13.586.310 km2 sau 13.979.000 km2), cu cel mai mare volum de gheaţă (cca. 90% din volumul total de gheaţă de pe Glob), cel mai gros (maxim 4.270 m) şi cea mai „izolată” calotă (America de Sud cel mai apropiat continent, la cca. 1.000 km) = Antarcti (gheaţa ocupă 95% din suprafaţa continentului şi 86% din suprafaţa totală acoperită cu gheaţă de pe Glob); - cu cea mai mare înălţime a banchizei (90 m) formată de prelungirea calotei glaciare în apele Oceanului Planetar = Antarctic; - islandez din Vatnajökull (19.500 km2, 1.000 m grosime maximă) conţine aproximativ atâta gheaţă cât în toţi ceilalţi gheţari ai Europei la un loc; - cu cea mai mare valoare a radiaţiei solare de pe Pământ (cca. 120.000 calorii/cm²) = Antarctic; - cu cea mai mare viteză de deplasare (cca. 7.500 m/an) = Jakobshavn (în Insula Groenlanda); - cu cel mai mare număr de aisberguri (15.000) şi cea mai mare contribuţie prin topire (28%) la creşterea nivelului Oceanului Planetar = Groenlandez; - cu locuitori permanenţi (eschimoşi şi europeni) = Groenlandez; - fără locuitori permanenţi = Antarctic;

31

- cu cel mai sudic punct antarctic locuit temporar (din 1993) = Staţiunea americană de cercetare ştiinţifică Amundsen – Scott (marchează Polul Sud); - Primul biolog din lume care a cercetat calota de gheaţă şi viaţa antarctică a fost românul Emil Racoviţă, în timpul expediţiei antarctice belgiene (1897-1899), la bordul navei „Belgica”. Gheţarul montan: - cel mai mare (lungime 77 km, lăţime 1,7-3,1 km, grosime 700-1000 m, volum 144 km3, viteza medie de deplasare 0,8 m/zi), la cea mai mare altitudine (6.200 m) şi cu cea mai mare viteză de deplasare (cca. 180 m/an) = G. Fedcenko (în Munţii Pamir, Tadjikistan); - cel mai mic gheţar (sub 100 m lungime)= G. Icebox (în Parcul Naţional Revelstoke, Canada); - cel mai lung (145 km) = G. Habarrd (Munţii Alaska, Statele Unite ale Americii); - cel mai lung din Africa (2,5 km) = G. Drygalski (în Munţii Kilimanjaro, Tanzania); - cel mai sudic gheţar al Europei = G. Calderone (în Munţii Apenini, Italia); - pe care sunt amenajate pârtii de schi (40 km de pârtii), funcţionale 356 zile/an = G. Kitzsteinhorn (în Munţii Alpii Răsăriteni, Austria); - Cel mai greu bloc de gheaţă (între 30 şi 40 milioane tone) desprins în urma unui seism (22.02.2011, în Noua Zeelandă, cu magnitudine 6,3 grade pe Scara Richter) = Gh. Tasman (Munţii Alpii Noii Zeelande); - Cea mai lungă peşteră de gheaţă (42 km) şi cea mai înaltă formaţiune masivă de gheaţă (25 m) = Peştera Eisriesenwelt (în Munţii Alpi, Austria); - Cei mai mici gheţarii (nu au limbă glaciară deoarece zăpada căzută şi gheaţa topită sunt aproximativ egale cantitativ) = gheţarii de tip circ (sau pirineeni); - În perioada 1900 – 1993, un număr de 7 gheţari montani din cei 18 existenţi pe Muntele Kenya s-au topit; - Continentul cu cea mai mare suprafaţă ocupată de gheţari montani (115.020 km2) = Asia.

Golf = sinuozitate în litoral prin care apa mării sau oceanului pătrunde în interiorul uscatului. În funcţie de fizionomie, g. sunt: larg deschise (Valencia, Genoa ş.a.), sub formă de pâlnie (estuare şi riass-uri) şi închise de un cordon sau prag (limanuri). Golful: - cel mai mare (2.172.000 km2) = G. Bengal (între Peninsula India şi Peninsula Indochina, parte a Oceanului Indian);

32

- cel mai întins din Europa (177.000 km2) = G. Botnic (între Peninsula Scandinavă şi Istmul Karelia, în N Mării Baltice); - cu cea mai ridicată temperatură (35,6oC) = G. Persic (între Peninsula Arabia şi Munţii Zagros, SV Asiei)

33

H Hidrocentrală = centrală electrică în care energia apelor curgătoare este transformată în energie electrică. Hidrocentrala: - cea mai mare cu o putere de 12. 600 MW putere instalată = Itaipu America de Sud pe fluviul Parana la graniţa dintre Brazilia şi Paraguay. Complexul de baraje şi hidrocentrale se întinde pe o lungime de 8 km. Cele 18 agregate a câte 700 MW fiecare produc anual 75 miliarde kW/h. energie electrică; - cea mai mare hidrocentrală în construcţie = Trei Defilee este situată în China (provincia Hubei) şi va avea o putere instalată de 13.000 MW (mai mare decât cea din Itaipu); barajul are 2,3 km. lungime şi o capacitate de 18,2 GW/h, rezervorul se întinde pe o distanţă de 660 km, ocupă o suprafaţă de 1084 km2; - cel mai puternic sistem de hidrocentrale cu o putere de (20.000 MW) de pe fluviul Columbia; fluviul are un bazin extins pe o suprafata de 671 000 km2 – cel mai mare lac, numit Franklin D. Roosevelt, este format în spatele barajului Grand Coolee (terminat in 1942); apele sale pun în mişcare turbinele uneia din cele mai mari hidrocentrale de pe glob – Grand Coolee (putere instalată: 6 480 MW în anul 1993); - Brazilia a aprobat construirea unuia din cele mai mari baraje şi h. din lume, în pădurea amazoniană, barajul Belo Monte ar putea livra 6% din necesarul de electricitate al ţării şi va fi a treia hidrocentrală din lume după China cu Trei Defilee şi Itaipu. - Cea mai mare hidrocentrală din România = Porţile de Fier I. - Cea mai mare hidrocentrală de pe râurile interioare ale României = Lotru – Ciunget, pe râul Lotru (lacul de acumulare Vidra).

34

I Insulă = porţiune de uscat înconjurată din toate părţile de apă. Pot fi: i. fluviatile (ostroave sau crivine = I. Bananal, Balta Brăilei ş.a.), i. lacustre (I. Manitoulin ş.a.), i. continentale (I. Madagascar, I. Baffin ş.a.) şi i. oceanice (vulcanice – I. Islanda, I-le Hawaii ş.a. – sau coraligene – I-le Maldive, I-le Marshall ş.a.). I. se grupează în ghirlande de insule (I-le Kurile, I-le Aleutine ş.a.) şi arhipelaguri (Arh. Filipine, Arh. Indonezian ş.a.). Insula: - cea mai întinsă (2.166.086 km2) = I. Groenlanda; - cea mai mare de origine fluvială (25.000 km2) = I. Bananal (Brazilia); - cea mai mare de origine lacustră (2.766 km2) = I. Manitoulin (în N Lacului Huron, Canada); - cea mai mare înconjurată de ape dulci (42.000 km2) = I. Marajó (în regiunea de vărsare a fluviului Amazon, Brazilia); - cea mai mică = Bishop Rock (SV Marii Britanii), pe care încape doar un far maritim; - cea mai izolată = I. Bouvet (în S Oceanului Atlantic), nu are rezidenţi permanenţi şi aparţine Norvegiei; - artificială cea mai mare (70.000 m2) = Kings Island (Danemarca); - pe care a avut loc cea mai puternică explozie vulcanică din Antichitate, a cărei cauză a rămas neidentificată = I. Thira (în Arhipeleagul Cicladelor, Grecia), pe care se afla cetatea Atlantis, prima afectată de erupţie, fapt care a generat mitul Atlantidei; - cu cea mai joasă presiune atmosferică de pe Glob (657,9 mm coloană de mercur) = I. Guam (în Arhipeleagul Marianelor, Oceanul Pacific, Statele Unite ale Americii); - cu cea mai mică variaţie de temperatură de-a lungul anului = I. Fernando de Noronha (în Oceanul Atlantic, Brazilia); - lemurienilor, a râmelor cu lungimi de 2 metri şi a scheletelor de păsări uriaşe, a grafitului = I. Madagascar (Oceanul Indian), supranumită „Marea Insulă Roşie”; - cea mai populată (110.000.000 locuitori) = I. Java (Indonezia); - renumită pentru cele mai rare mărci poştale = I. Mauritius (în Oceanul Indian); - cea mai mare din România (cca. 1,5km2) = Sacalinul Mare (în Marea Neagră);

35

- cea mai mare de origine fluvială din România (960 km2) = Balta Brăilei / Insula Mare a Brăilei (pe Dunăre).

Istm = fâşie de uscat, mărginită de ape, care leagă regiuni de uscat mai întinse: două continente – I. Panamá (America de Nord de America de Sud), I. Suez (Asia de Africa) ş.a. – şi o peninsulă de continent - Kra (Peninsula Malacca de Asia), I. Corint (Peninsula Peloponez de Europa) ş.a. Istmul: - cel mai îngust (8 km lăţime minimă şi 23 km lăţime maximă) = I. Perekop / Perekops’kyy Pereshyyok (în ucrainiană) / Or (în tătară), leagă Peninsula Crimeea de Europa; - cel mai lat (200 km lăţime minimă) = I. Tehuantepec (în Mexic), leagă America de Nord de America Centrală Istmică; - secţionat de cel mai lung canal maritim (Canalul Suez, lung de cca. 160 km, leagă Marea Mediterană de Marea Roşie) = I. Suez (în Egipt).

36

L Lac = acumulare de apă într-o excavaţiune de pe o suprafaţă continentală. După originea excavaţiunii (depresiunii sau cuvetei) ori a barajului din aval, care opreşte scurgerea unei ape curgătoare, se disting: l. naturale – l. tectonice (L. Titicaca, L. Tanganyika, L. Malawi, L. Baikal, L. Balaton, Marea Caspică ş.a.), l. vulcanice (L. Trasimeno, Crater Lake, L. Sfânta Ana ş.a.), l. glaciare (L. Boden, L. Zănoaga, L. Bucura, L. Bâlea, L. Geneva, L. Como, L. Maggiore ş.a.), limane fluviatile (L. Oltina, L. Bugeac, L. Snagov, L. Căldăruşani ş.a.), limane fluvio-maritime (L. Babadag, L. Techirghiol, L. Mangalia, L. Tatlageac ş.a.), lagune (Razim, Siutghiol, Maracaibo, Veneţia ş.a.), l. carstice (L. Buhui, L. Iezerul Ighielu ş.a.), l. de tasare în loess (L. Movila Miresii, L. Ianca ş.a.), l. de baraj natural (Lacu Roşu, L. Sarez, L. Cuejdel ş.a.) etc. – şi l. antropice sau artificiale – l. de baraj hidroenergetic (L. Bratsk, L. Nasser, L. Izvorul Muntelui ş.a.), iazuri şi heleştee (L. Dracşani, L. Geaca, L. Ţaga, L. Cefa ş.a.), l. de agrement (L. Herăstrău, L. Cişmigiu ş.a.) etc. Lacul: - cel mai întins (371.000 km²) = M. Caspică (în Iran, Federaţia Rusă, Kazahstan, Turkmenistan şi Azerbaidjan); - artificial cel mai întins (8.502 km²) = L. Volta (în Ghana); - cel mai întins cu apă dulce (82.362 km2) = L. Superior (între Canada şi Statele Unite ale Americii, America de Nord); - cel mai adânc cu apă dulce (1.637 m), cu cel mai mare volum de apă dulce (23.000 km3) şi cel mai vechi (25.000.000 ani) = L. Baikal (în Federaţia Rusă); - situat la cea mai joasă altitudine (-399m) = M. Moartă (în Israel, Iordania); - situat la cea mai mare altitudine (6.390 m) = L. Ojos del Salado (în Argentina); - cel mai mare format într-un crater meteoritic (53 km2, 251 m adâncime) = L. Chubb (în Canada); - navigabil situat la cea mai mare altitudine (3.812 m) =L. Titicaca (în Peru, Bolivia); - cu cea mai mare transparenţă (43,3 m) = L. Crater (în Statele Unite ale Americii); - cel mai migrator = L. Alakol (în Kazahstan), avansează continuu spre N; - cu cea mai poluată suprafaţă lacustră din lume (folosit din 1951 de Uniunea Sovietică drept groapă de gunoi pentru deşeuri radioactive şi resturi industriale) = L. Karachai (în Federaţia Rusă);

37

- cu cea mai ridicată salinitate (37-40%) = L. Assal (în Djibouti); - cel mai fierbinte (82-91.5oC temperatura apei la mal) = L. Fierbinte (în Republica Dominicană); - cu cinci straturi de apă cu proprietăţi diferite (apă dulce, apă puţin sărată, apă sărată, apă de culoare roşie şi apă săturată cu hidrogen sulfurat) = L. Mogil’noe (în insula rusă Kildim din Marea Barents); - cel mai otrăvitor = L. Morţii (în Insula Sicilia, Italia), din cauza acidului sulfuric care ieste din cuvetă; - a cărui apă poate fi folosită la scris ca orice cerneală = L. Sidi Mohamed Ben-ali (în Algeria); - cu cele mai mari variaţii de întindere şi volum de apă din cauza condiţiilor climatice şi meteorologice (2 ani durează evaporarea completă a apei lacului) = L. Eyre (în Australia); - subteran cel mai întins (25.000 m2) = L din Peştera Drachenhauchloch (în Namibia); - cel mai întins (104 km2) situat pe o insulă (I. Manitoulin) a unui alt lac (L. Huron) = L. Manitou (în Canada); - cel mai întins din România (41.500 ha) = Laguna Razim; - cel mai adânc din România (29 m) = L. Zănoaga (glaciar, în Munţii Retezatului); - Cel mai întins complex lacustru cu apă dulce (245.000 km2 – L. Superior, L. Michigan, L. Huron, L. Erie, L. Ontario) şi cel mai întins sistem de navigaţie continentală = Marile Lacuri (în Statele Unite ale Americii şi Canada); - Cele mai multe lacuri (16) interconectate prin cascade = L. Plitvice (în Croaţia); - Continentul cu cel mai întins sistem de lacuri tectonice (L. Mobutu Sese Seko, L. Edward, L Kiwu, L. Tanganyka, L. Rukwa, L. Malawi ş.a.) = Africa; - Ţara cu cele mai numeroase lacuri (cca. 60.000) = Finlanda.

Limbă = sistem abstract, complex, de comunicare verbală între membrii unei comunităţi umane, istoric constituită, caracterizat prin structură gramaticală, fonetică lexicală proprie, etc. Limba: - cea mai veche = sumeriană (limbă izolată deoarece nu este înrudită cu nicio altă limbă, nici chiar cu limbile vorbite în regiunile învecinate: ebraica, akkadiana, babiloniana, asiriana, toate acestea formând o singură familie). - cea mai vorbită = Chineza mandarină (limba oficială în Republica Populară Chineză, Taiwan şi una din limbile oficiale în Singapore. De asemenea, este una din limbile oficiale ale Organizaţiei

38

Naţiunilor Unite. Din populaţia Chinei, aproximativ 95% sunt vorbitori de chineză) - cea mai grea = Tuyuca (vorbită în estul Amazonului; ceea ce o face însă extrem de dificilă e cerinţa, ca la sfârşitul propoziţiilor, conform căreia acolo trebuie să existe un verb, care sa explice de unde ştie vorbitorul ceea ce a spus). - Cea mai mare concentrare de limbi/idiomuri vorbite (869, sau peste 700) = Papua-Noua Guinee. Munţii înalţi şi vegetaţia luxuriantă fac, ca grupurile de oameni sa trăiască izolat şi să vorbească în medie 4.500 de băştinaşi aceeaşi limbă.

39

M Mamifer = animal vertebrat superior, care are corpul acoperit cu păr, naşte pui vii pe care îi hrăneşte cu laptele propriu. Mamiferul: - cel mai mare (cca. 30 m lungime şi 180.000 kg greutate) = balena albastră (Balaenoptera musculus); - cel mai mare de uscat (cca. 4-5 m lungime şi 3.000-5.000 kg greutate) = elefantul african (Loxodonta africana); - carnivor terestu cel mai mare (3 m lungime, 1,8 m înălţime şi 300-400 kg greutate) = ursul polar (Ursus maritimus); - carnivor cel mai mic (15 cm lungime şi 50-100 g greutate) = nrvăstuica (Mustela nivalis); - terestru cel mai rapid (90 km/h) = ghepardul (Acinonyx jubatus); - care trăieşte la cea mai mare altitudine (cca. 6.000 m, în Podişul Tibet, Asia) = iacul (Poephagus grunniens); - zburător = liliacul (Plecotus auritus şi Nyctalus noctula); - cel mai bizar (cu trup de castor, cioc şi picioare de raţă şi depune ouă) = ornitorincul (Ornithorhynchus anatinus).

Mare = vastă întindere de apă stătătoare, adâncă şi sărată desfăşurată la exteriorul oceanelor sau comunică cu oceanul prin strâmtori. După aşezarea geografică sunt: m. mărginaşe (situate la exteriorul bazinelor oceanice pe platforme continentale = M. Nordului, M. Japoniei ş.a.), m. continentale (în interiorul continentului şi comunică cu oceanul prin strâmtori înguste = M. Baltică, M. Neagră ş.a.), m. intercontinentale (între doua sau trei continente = M. Mediterană ş.a.) şi m. interinsulare (între arhipelaguri = M. Djawa, M. Banda ş.a.). Marea: - cea mai întinsă (5.500.000 km2) şi cea mai adâncă (5.860 m) = M. Filipinelor; - cu cea mai redusă suprafaţă (11.000 km2) = M. Marmara; - cu cea mai mică adâncime (9 m adâncime medie şi 13 m adâncime maximă) = M. Azov; - cea mai caldă (32oC) şi cu cea mai ridicată salinitate (40‰) = M. Roşie; - cu cea mai mică salinitate (2‰ în Golful Finic) = M. Baltică; - cu cea mai mare transparenţă (66,5 m) = M. Sargaselor; - singura cu două straturi de apă cu proprietăţi diferite şi cu cele mai numeroase denumiri de-a lungul timpului (Ashena = Neagră, 40

Posomorâtă; Pontus Axeinos = M. Inospitalieră; Pontus Euxeinos = M. Ospitaleră; Marea Maggiore = Marea cea Mare ş.a.) = M. Neagră.

Maree = oscilaţie periodică a nivelului mărilor şi oceanelor determinată de atracţia Lunii şi a Soarelui. La ţărm se prezintă sub formă de undă de translaţie. Rezultatele acestor atracţii sunt ridicarea şi coborârea nivelului apei, care înaintează peste uscat (flux) şi, apoi, se retrage (reflux). Amplitudinea m. sau marnajul reprezintă diferenţa dintre flux şi reflux, iar zona intertidală sau intercotidală este fâşia de oscilaţie. Perioada m. este de 12 ore şi 25 minute, iar unda m. înconjoară Globul în 24 ore şi 50 minute. Momentul fluxului nu reprezintă şi momentul trecerii Lunii peste meridianul locului. Din această cauză a fost introdus termenul de ora portului. În estuare, unda de apă sărată pătrunde pe gura fluviilor, împingând apa dulce în amonte. Fenomenul este numit: mascaret, pe Sena, pororoca, pe Amazon, şi bora, pe Gange. Mareea: - cea mai mare (16,3 m) = Fundy Bay (Canada); - cea mai reprezentativă prin fenomenul de flux şi reflux = Mont SaintMichel (în Golful Saint-Malo din Marea Mânecii, NV Franţei), stâncă din granit (900 m diametru şi 80 m înălţime) care în timpul fluxului este insulă.

Marée neágră = Pânză de petrol care pluteşte pe suprafaţa mării, rezultată din accidente ale petrolierelor, sau ale platformelor de extracţie a petrolului. Mareea neagră: - cea mai mare a avut loc după explozia platformei petroliere Deepwater Horizon din 20 aprilie 2010, exploatată de grupul petrolier britanic British Petroleum (BP), şi la puţul Macondo, care se află la 1.500 de metri sub apă. Catastrofa a cauzat moartea a 11 persoane şi deversarea, timp de trei luni, a peste 4 milioane de barili de petrol în Golful Mexic; - din Alaska (Exxon Valdez) din 1989, cel de-al doilea dezastru ecologic ca mărime a dus la moartea a 250.000 de păsări şi a 2.800 de vidre.

Megalopolis = reprezintă forma cea mai înaltă de aglomerare urbană, rezultată în urma includerii succesive a unor conurbaţii, interurbaţii şi unor oraşe propriu-zise, sau aşezări rurale. Este un ansamblu de aşezări orăşeneşti cu o desfăşurare spaţială foarte mare, ce s-a dezvoltat, de-a lungul căilor de comunicaţie (litorale, văi, linii de contact), pentru a favoriza legăturile permanente între spaţiile componente. Megalopolisul: - cel mai întins (183.760 km2) = Boswash, este desfăşurat pe litoralul NE al Statelor Unite ale Americii, între Boston şi Washington; 41

- cel mai mare (populat), cu peste 60.000.000 locuitori, cu cca. 600 km lungime = Tokaido desfăşurat între Tokyo şi Kobe, pe teritoriul a 10 prefecturi pe o suprafaţă de 50.000 km2 (Tokyo este considerat cea mai mare aglomerare urbană: 35.676.000 locuitori în 2009); - care are forma de „U” cu baza spre litoral ce se extinde pe 1.000 km lungime = Sao Paolo-Rio de Janeiro-Belo Horizonte , Brazilia; - sud-african = Pretoria-Johanesburg; - olandez = Randstad-Holland: Utrecht-Amsterdam-Haga-Rotterdham; - britanic = Middlands: Manchester-Birmingham-Leeds; - german = Koln-Dortmund-Diusburg-Essen-Bochum; - australian = Melbourne-Sydney-Adelaine. Magistrală feroviară = arteră de circulaţie feroviară de mare importanţă. Magistrala feroviară: - cea mai lungă de pe glob = Transiberianul are 9.302 km este dublă şi complet electrificată şi leagă Moscova de Vladivostok prin Celeabinsk, Omsk, Habarovsk; - cea mai lungă din Europa = Atena - Istambul - Sofia - BucureştiBudapesta – Viena - Berlin; - cea mai lungă din Asia = Transmongolianul: Beijing- Ulan BatorIrkutsk; - cea mai lungă din Australia (4.400 km) = Transaustralianul = PerthSydney; - cea mai lungă din America de Sud = Transandinul: Buenos Aires Mendoza - Val Paraiso; - cea mai lungă din Africa = Transafricana între Lagos si Monbassa de 6.350 km care leagă 6 ţări şi 5 capitale; - cea mai lungă din America de Nord = New York- Chicago- San Francisco; - la cea mai mare altitudine = Lima - Oroya Peru la 4.829m; - la cea mai mică altitudine, 107 m adâncime maximă; -40 m sub nivelul mării = Eurotunelul. - prima cale ferată subacvatică între Europa şi Marea Britanie = Eurotunelul, prin Canalul Mânecii. - prima linie de c. f. din România între Baziaş – Oraviţa - 52km-(anul 1854); - prima linie îngustă de c. f. = Arad - Pâncota –(anul 1922); - prima rută electrificată cu ecartament normal - Câmpina – Braşov - (anul 1965); - primul traseu construit în România = Bucureşti – Giurgiu făcând abstracţie de liniile construite anterior în cuprinsul Imperiului Habsburgic (din 1867 Austro-Ungaria) şi Otoman, care astăzi se află pe teritoriul României.

42

Meteorit = element solid provenit din spaţiul interplanetar, cu mărime variabilă (de la particule la blocuri), bogat în silicaţi (m. pietros) sau fier (m. feros), care, atras de Terra, pătrunde în atmosferă cu viteză ce poate depăşi 100 km/s, unde se încălzeşte, se aprinde, se volatilizează sau ajunge până la sol (bolid) şi creează prin izbire o puternică undă de şoc şi un crater meteoric. Zilnic cad pe Pământ 10-20 t de praf cosmic, cenuşă provenită din arderea meteoriţilor şi meteoriţi. Meteoritul: - cel mai mare găsit (cca. 60 t, în 1920) = Hoba West (în NE Namibiei, Africa), alcătuit din fier (82,4%) şi nichel (16,4%); - cel mai mare expus (din fier, cca. 30,8 t, găsit în 1894 în NV Groenlandei) = Cape York / Agpalilic, expus în muzeul Hayden Planetarium din New York, Statele Unite ale Americii; - Cel mai mare crater meteoritic (250-300 km în diametru) = Vredefort (în Provincia Free State, Africa de Sud); - Cel mai adânc crater meteoritic (220 m adâncime, cu diametrul de 13,7 km) = Deep Bay (în Saskatchewan, Canada), are o vechime de până la 150.000.000 ani; - Cel mai întins lac format într-un crater meteoritic (53 km2 şi adânc de 251 m) = Lacul Chubb (în Canada).

Metrou = mijloc de transport în comun, urban, pe cale ferată proprie subterană, mai rar aeriană sau la nivelul solului, alcătuit din mai multe vagoane de mare capacitate; tren subteran, metropolitan. Metroul: - Cea mai veche locomotivă cu aburi din lume (10 ian. 1863) = Londra; - Cea mai veche locomotivă electrificată din lume (anul 1890) = Londra; - cea mai extinsă reţea de metrou din lume(409 km) = Londra: 8 linii principale, 273 de staţii, 570 trenuri, 4.134 vagoane şi transportă aproximativ 800 mil. călători anual; - cel mai utilizat sistem de transport subteran (metrou) din lume = Moscova, inaugurat în 1935, cu linia Sokolniki-Park Kultury cu cele mai luxoase staţii din lume; - cel mai monumental şi mai elegant metrou din lume = Moscova, staţiile sale fiind adevărate opere de artă şi arhitectură; are 8 linii principale, 230 km lungime, 141 staţii, aproximativ 3.500 de vagoane, transportând aproape 3,3 mld. călători anual; - cu cele mai multe staţii (469) = New York – inaugurat la 27 octombrie 1904, ajungându-se în 1937 la 493 km reţea operaţională, transportând zilnic aproximativ 4,2 mil. călători; în prezent, doar 383 km de reţea operaţională transportă zilnic 3,3 milioane călători.

43

Minereu de fier = asociaţie naturală de minerale metalice din care se pot extrage unul sau mai multe metale cu importanta economică. Minereu de fier: - Cele mai mari rezerve mondiale = Rusia şi Ucraina; - Cel mai mare zăcământ de fier = Kursk-Belgorod (peste 50 miliarde de tone ). Concentrarea unei atât de mari cantităţi de fier într-un perimetru restrâns a determinat formarea celei mai mari anomalii magnetice de pe planetă. Zăcământul a fost descoperit în anul 1748. Minereurile situate la adâncimi cuprinse între 60 şi 650 m, sunt exploatate din anul 1952, fiind scoase circa 20.000. tone pe zi. Anomalia magnetică de la Kursk este cea mai mare de pe Glob, fiind cunoscută pentru imensa concentrare într-un singur loc a milioane de tone de fier. Acest lucru face ca zăcământul să se comporte ca un uriaş magnet natural, deviind acul busolei de la direcţia lui firească (N), sau afectând aparatura de bord a avioanelor. Este localizat în provinciile ruseşti Kursk, Belgorod şi Oriol. Anomalia a fost descoperită în 1733 de astronomul şi academicianul rus Piotr Inohodţev; - cu cel mai mare conţinut în Fe (78%) = Magnitania Gora (M-tii Ural); - cea mai mare carieră = Serra das Crajas (Brazilia); - cel mai mare producător = China; - cel mai mare exportator = Brazilia; - cel mai mare importator =Japonia. - cele mai mari cantităţi în România se extrag din: Ghelari şi Teliuc (în estul Munţilor Poiana Ruscă); - cel mai mare centru siderurgic = Galaţi (materie primă de import adusă pe Dunăre).

Mlaştină = teren cu exces de umiditate, generat de pânza de apă stătătoare superficială, de mică adâncime, cu regim temporar, invadat de vegetaţie acvatică. A rezultat, fie prin colmatarea unor microdepresiuni, mici lacuri etc., fie dintr-o insuficientă drenare a terenului. M. pot apărea pe continente (m. continentale) – în albii, in preajma izvoarelor, în crovuri, în locul lacurilor secate, în depresiunile intramontane, în tundră etc. –, pe litoral (m. de litoral) şi în regiunile estuarelor afectate de maree (m. de estuar). După modul de alimentare cu apă, profilul suprafeţei terenului şi vegetaţie, m. se deosebesc în: m. eutrofe, cu profil plan, alimentate cu ape din precipitaţii, subterane şi de suprafaţă, cu vegetaţie de baltă (apar în locul lacurilor colmatate, în luncile râurilor etc.), m. metotrofe, cu poziţie intermediară, şi m. oligotrofe, cu profil bombat (din cauza acumulărilor de muşchi şi turbă), alimentate de ploi şi zăpezi (în regiunile cu climat umed şi rece: în munţii înalţi, în depresiunile intramontane, în tundră etc.) Mlaştina:

44

- cea mai întinsă (170.000 km2) = Gran Pantanal (pe teritoriul Braziliei, Boliviei şi Paraguay, în America de Sud); - cea mai întinsă din Emisfera Nordică (53.000 km2) = M. Vasyugan (Federaţia Rusă); - eutrofă este numită ploştină, în Muntenia şi Oltenia, bahnă, în Moldova, rovină, în Muntenia, rogoaze, în Depresiunea Braşovului, şi mocire, în Maramureş; - oligotrofă este numită tinov în Carpaţii Orientali.

Mortalitatea = reprezintă un fenomen demografic ce măsoară frecvenţa deceselor pe o perioadă determinată, de obicei un an, în cadrul unei populaţii. Rata generală a m. se calculează prin raportarea numărului de decese la numărul populaţiei dintr-o localitate, judeţ, regiune sau din întreaga ţară. M. infantilă este un termen care se referă la decesul copiilor înainte de a împlini un an. Rata m. infantile este un indicator demografic ce reprezintă numărul copiilor decedaţi la 1.000 de naşteri, înainte de a împlini vârsta de un an. Mortalitatea: - cea mai mare (24,08‰) = Angola; - cea mai mică (2,11‰) = Emiratele Arabe Unite; - infantilă cea mai mare (180,21‰) = Angola; - infantilă cea mai mică (2,31‰) = Singapore; - în România = 11,88‰; - infantilă în România = 22,90‰.

Munte = formă de relief pozitivă cu altitudinea mai mare de 800-1.000 m şi cu adâncimea fragmentării de peste 300 m. În funcţie de geneză sunt: m. de cutare şi încreţire (M. Alpi), m. vulcanici (M. Harghitei) şi m. de eroziune (proveniţi prin fragmentarea unui podiş înalt). Muntele: - cel mai înalt din lume (8.850 m în Vârful Everest sau Chomolungma «Zeiţa mamă a munţilor») = M. Himalaya; - cel mai înalt măsurat de la baza sa submarină (10.203 m) = M. Mauna Kea sau M. Alb (în Insulele Hawaii); - cel mai înalt măsurat din centrul planetei (raza ecuatorială fiind mai lunga cu circa 22 km) = M. Chimborazo «Muntele de zăpadă»; - cel mai înalt din America de Sud (6.960 m în Vârful Aconcagua) şi cel mai lung sistem muntos din lume (7.600 km.) = M. Anzi; - cel mai înalt din America de Nord (6.194 m în Vârful McKinley) = M. Alaska; - cel mai înalt din Africa (5.895 m în Vârful Kibo) = M. Kilimandjaro; - cel mai înalt din Europa (5.642 m în Vârful Elbrus) = M. Caucazul Mare; - cel mai înalt din Australia (2.229 m în Vârful Kosciuszko) = Alpii Australieni;

45

- cel mai înalt de pe o insulă (4.884 m) = Gunung Jayakusema sau Punčak Jaya (în Insula Noua Guinee); - cel mai înalt din România (2.544 m în Vârful Moldoveanu) = M. Făgăraşului; - acoperit în permanenţă cu zăpadă la Ecuator = M. Kenya (5.200 m, în Africa).

Muzeu = Instituţie care se ocupă cu strângerea, păstrarea şi expunerea obiectelor care prezintă interes istoric, ştiinţific, artistic etc.; clădire în care sunt expuse aceste obiecte, pentru a putea fi vizionate de către doritori. Muzeul: - cel mai mare din lume = Muzeul Luvru (franceză Musée du Louvre, suprafaţă: 210.000 m2 dintre care 60.600 m2 destinaţi expoziţiilor); - cel mai vechi din lume = British Museum (exponatele variază de la mumii egiptene la comori romane); - cel mai vizitat din lume = Muzeul Luvru. - Cel mai mare oraş- m. în aer liber = Roma.

46

N Natalitatea = este un fenomen demografic care are în vedere numărul născuţilor vii în cadrul unei colectivităţi umane într-o anumită perioadă de timp determinată, de regulă un an. Termenul se foloseşte uneori, cu sensul de rata de natalitate. Rata generală a n. se calculează după formula:

unde N reprezintă numărul născuţilor vii, iar P efectivul populaţiei. Natalitatea: - cea mai mare (51,6‰) = Niger; - cea mai mică (7,42‰)c = Hong Kong; - în România = 21,72‰.

Ninsoare = cădere a precipitaţiilor sub formă de zăpadă. Ninsoarea: - care a produs cel mai gros strat de zăpadă (4.455 mm) = 26-31 decembrie 1955, în Thompson Pass (Alaska, Statele Unite ale Americii); - care a produs cel mai gros strat de zăpadă în 24 ore (1.870 mm) = 14-15 aprilie 1921, în Silver Lake (Colorado, Statele Unite ale Americii); - este forma de precipitaţie aproape exclusivă în Antarctida.

Nor = grupare de produse de condensare în stare lichidă, solidă sau mixtă aflate în suspensie în atmosferă. Marea majoritate a norilor se formează în troposferă la diferite etaje  inferior (de la suprafaţa solului până la 2 km), mijlociu (2-7 km) şi superior (5-13 km), constituind sursa precipitaţiilor atmosferice. Se clasifică după numeroase criterii: aspect exterior, înălţime, geneză, structură microfizică etc.. Principala clasificare, după aspectul lor exterior, privit de jos, grupează norii în zece genuri (subdivizate în specii şi varietăţi): Cirrus (Ci), Cirrocumulus (Cc), Cirrostratus (Cs), Altocumulus (Ac), Altostratus (As), Nimbostratus (Ns), Stratocumulus (Sc), Stratus (St), Cumulus (Cu) şi Cumulonimbus (Cb). După înălţimea la care se dezvoltă în troposferă se clasifică în: nori inferiori (St, Sc); nori mijlocii (Ac, As); nori superiori, la înălţimi de peste 7000 m (Ci, Cc, Cs) şi nori de dezvoltare verticală, care pot avea bazele în etajul inferior, iar vârfurile în etajul mijlociu (Ns) sau superior (Cb, Cu). Uneori norii se formează şi în stratosferă: n. sidefii (la 20-25 km înălţime, asemănători norilor Cirrus) şi n. argintii (cu aspect cirriform, observabili pe cerul nopţii la înălţimi între 70 şi 90 km). 47

Norul: - cel mai înalt din troposferă (la cca. 8.000 m altitudine) = Cirrus; - cel mai coborât din troposferă (până la 100-400 m altitudine) = Stratus; - cu cea mai mare dezvoltare pe verticală din troposferă (8.000-13.000 m) = Cumulonimbus.

48

O Oază = loc cu izvoare de apă şi cu vegetaţie bogată în mijlocul unui pustiu nisipos, a unui deşert. Oaza: - cea mai mare din lume = Al Liwa- Emiratele Arabe Unite - cea mai mare de pe coasta de vest a Mării Moarte = Ein Gedi (Ein Gedi a fost declarată în 1971 rezervaţie naturală şi este una dintre cele mai importante rezervaţii în Israel. - cea mai frumoasă = Ubari (Libia). - Statul cu cele mai mari o. din lume = Emiratele Arabe Unite(situat în sud-estul Peninsulei Arabice, în Golful Persic (în Orientul Mijlociu).

Ocean = întindere vastă de apă sărată acumulată în marile depresiuni ale scoarţei terestre şi care separă continentele. O. (Pacific, Atlantic, Indian, Arctic şi Austral) comunică larg între ele şi, împreună cu mările mărginaşe, formează Oceanul Planetar (326.000.000 km2; 70,8% din suprafaţa globului). Oceanul: - cel mai întins (179,7 milioane km²) şi cel mai adânc (-11.034 m în Groapa Marianelor) = O. Pacific; - cu cea mai mică întindere (14,79 milioane km2) şi cel mai puţin adânc (–5.499 m adâncimea maximă) = O. Arctic; - cu cel mai mare număr de mări incluse (30) = O. Pacific; - cu cel mai mic număr de mări incluse (5 – Ross, Bellingshausen, Weddell, Antilelor Meridionale şi Depresiunii Argentiniene) = O. Austral (Antarctic); - cu cea mai ridicată temperatură medie a apelor (36,6°C, în august, în Golfului Persic) = O. Indian; - cu cea mai caldă apă (20°C temperatura medie iarna în regiunea intercontinentală) şi cu cea mai mare salinitate medie (35,4-36,5‰, din cauza evaporaţiei mari) = O. Indian; - cu cea mai mare întindere de apă oceanică îngheţată (11.000 km2 iarna şi 8.000 km2 vara) = O. Arctic; - cu cea mai înaltă maree (17-19 m) = O. Atlantic; - cu cel mai puternic curent oceanic (Curentul Golfului) = O. Atlantic;

49

- cu cea mai lungă fosă oceanică (5.900 km) şi cu cea mai mare dezvoltare a formaţiunilor coraligene (Marea Barieră de Corali: 2.300 km lungime, 2-150 km lăţime, până la 250 m grosime) = O. Pacific; - cu cel mai mare număr de munţi submarini (1.400) şi cu cel mai înalt vulcan submarin (Makarov Seamount – 5.038 m altitudine faţă de fundul oceanului) = O. Pacific; - cu cel mai lung lanţ muntos subacvatic – Dorsala Atlantică (40.000 km, care are Insula Islanda ca singură regiune din acest lanţ muntos aflată la suprafaţa apei) = O. Atlantic; - cu cea mai mare arie vulcanică activă (concentrează peste 350 vulcani, din cei 600 existenţi în prezent) = O. Pacific; - cu cel mai mare număr de insule (aproximativ 25.000, majoritatea grupate în: Melanezia, Micronezia, Polinezia şi Noua Zeelandă) = O. Pacific; - cu cea mai mare suprafaţă insulară (3,7 mii km2) în raport cu cea a acvatoriului (14,79 milioane km2) = O. Arctic; - cu cel mai mic număr de insule (peste 1.100, din care doar 200 sunt locuite) = O. Indian; - Ultimul o. clasificat şi acceptat printr-o decizie a Organizaţiei Internaţionale Hidrografice (în anul 2000) = O. Austral (Antarctic).

Oraş = localitate de mari dimensiuni, cu o populaţie minimă ce variază de la o ţară la alta, cu o structură profesională a populaţiei în care predomină cea ocupată în ramurile neagricole, cu un mod de viaţă diferit de cel rural, având condiţii de trai mai bune, şi numeroase dotări edilitar gospodăreşti. Clasificarea o.: după poziţia geografică = litorale, de munte, de deal şi podiş; interioare, de câmpie la contactul principalelor forme de relief, de-a lungul arterelor hidrografice; după mărime demografică: foarte mici (sub 20.000 locuitori), mici (20.000-50.000 locuitori), mijlocii (50.000-100.000 locuitori), mari (100.000- 1.000.000 locuitori), foarte mari (peste 1.000.000 locuitori); după morfostructură: radiar, concentrice, polinucleare, rectangulare, liniare şi biliniare – geometrice; după fizionomie: de tip european, de tip nord-american, de tip asiatic; după funcţii sunt: complexe (majoritatea oraşelor), industriale, comerciale (exemplu oraşele-porturi), culturale, de învăţământ, administrativ-politice (oraşele capitale de state), de servicii. Oraşul: - cel mai mare (14.987.000 locuitori în 2010) = Shanghai (China); - cel mai mic (23 locuitori) = Hum (situat în NV Croaţiei); - cel mai frumos = Paris; - cel mai vechi (mileniul 7 î.Ch.) = Ierihon (Palestina); - cel mai N = Thule (Groenlanda); - cel mai S = Ushuaia (Ţara de Foc, Argentina);

50

- cel mai mare, aflat dincolo de Cercul Polar Arctic (320.000 locuitori în 2005) = Murmansk; - cel mai mare o.-muzeu în aer liber = Roma; - cu cea mai mare suprafaţă (40.978 km2) = Mount Isa (în NE Australiei); - singurul o.-port la cinci mări (Marea Neagră, Marea Albă, Marea Barents, Marea Baltică, Marea Caspică) = Moscova (prin intermediul canalelor şi râurilor); - situat pe cele mai multe insule (118; sau 300 după alte surse) = Veneţia; - singurul ce se desfăşoară pe teritoriile a două continente (Europa şi Asia) = Istanbul (fost Constantinopol, Bizanţ), cu o populaţie de peste 12,5 mil. locuitori; - cu cea mai lungă denumire = Bangkok; pentru localnici: „Grungthep Mahanakhorn” adică „Marele oraş al îngerilor”, aceasta fiind prescurtarea celui mai lung nume de o., consemnat în Cartea Recordurilor „Krung Thep Mahanakhorn Bowornrattanakosinthara Mahintharayutthaya Mahadilok Phopnopharatana Ratchathani Burirom Udomratchaniwet Sanamahasathan Amornphiman Awatansathit Sakkathatiya Vishnukamprasit” ceea ce înseamnă în traducere apropiată: „Marea Metropolă a Îngerilor, Nemuritoarea Bijuterie A Lui Indra, Marea Neinvinsă Dintre Toate Oraşele Asiei, Capitala Bucuriei Împodobită Cu Nouă Pietre Preţioase, Cea mai De Seamă Locuinţă A Regelui, Domiciliului Permanent Dat De Către Indra şi Construit De Către Vishnukarma, Unde Locuieşte Zeul Suprem Reîncarnat”. Localnicii îi spun pe scurt „Krung Thep” = „Oraşul Îngerilor”; - cel mai vechi din Europa = Cadiz (Spania); - cel mai îndepărtat faţă de mare = Urumchi (la cca. 2.400 km în orice direcţie); - cel mai vechi scufundat = Pavlopetri (Grecia); - la cea mai mare altitudine 5.100 m în Munţii Tangulla Shan, fiind fondat în 1955 = Wenzhuan; - cu cea mai mare suprafaţă (265.953 km2) = Hulunbuir din Mongolia; - cel mai mare din România (1.921.751 locuitori) = Bucureşti; - cel mai mic din România (1.802 locuitori) = Băile Tuşnad; - cel mai vechi din România = Histria.

51

P Parc naţional = teritoriu cu peisaje naturale şi seminaturale cu întindere mare, care cuprinde valori floristice, faunistice, geomorfologice şi peisagistice de mare valoare ştiinţifică şi estetică. În cadrul p. n. sunt cuprinde mai multe zone: zone integral ocrotite (accesibile numai oamenilor de ştiinţă), zone turistice (vizitabile numai în condiţii dinainte stabilite), zone tampon (separă primele două tipuri de zone şi reduc presiunile turistice asupra zonelor integral ocrotite) şi zone rezidenţiale (în care sunt incluse laboratoarele de cercetări ştiinţifice, spaţiile de cazare etc.). Funcţiile p. n. sunt de protecţie, ştiinţifice, economice, educativ-didactice, de recreare şi reconfortare. Parcul naţional: - cel mai întins (cca. 972.000 km²) şi cel mai N (între 71o şi 82o latitudine N) = Groenlanda; - continental cel mai întins (44.807 km²) = Wood-Buffalo National Park / P. N. al Bizonului-de-păure (în regiunea preriilor, Canada); - cel mai S (55o latitudine S) = Parque Nacional Tierra del Fuego / P. N. Ţara de Foc (Chile, America de Sud); - cel mai vechi (1872), cel mai complex, cu cele mai numeroase gheizere (peste 300) = Yellowstone National Park (96 % - Wyoming, 3% Montana, 1% - Idaho, Statele Unite ale Americii); - cu cea mai bogată faună mare (peste 30 specii) şi cca. 500 specii păsări = Serengeti (în N Tanzaniei, Africa); - submarin, cel mai întins (670.800 km2) = Marea Barieră de Corali (în E Australiei); - cel mai vechi din România (1935) = P. N. Retezat (în Munţii Retezatului, Carpaţii Meridionali).

Pas = partea mai joasă sub formă de înşeuare din cadrul unei culmi (care pune în legătură două văi), a unui munte ori între două culmi sau lanţuri muntoase, care face mai uşoară trecerea acestora. Pasul: - cel mai înalt din lume (5.781 m) = P. Muztaghdavan sau Muztagh Davan (în Munţii Karakorum); - cel mai înalt din România (2.145 m) = P. Urdele (Munţii Parângului); - cu cea mai mare cantitate de zăpadă căzută într-o singură ninsoare (între 26 şi 31 decembrie 1955 stratul de zăpadă acumulat a fost de 4.455

52

mm) = Thompson Pass (în Munţii Chugach din Alaska, Statele Unite ale Americii).

Pasăre = animal vertebrat ovipar, cu corpul acoperit cu pene, cu aripi adaptate, de obicei, pentru zbor şi cioc în partea anterioară a capului. Pasărea: - zburătoare cea mai mare (cca. 1-1,5 m lungime şi peste 3 m la anvergura aripilor) = condorul (Vultur gryphus), trăieşte în America de Sud; - nezburătoare cea mai mare (până la 2,75 m înălţime şi peste 100 kg greutate) şi cea mai rapidă (aleargă cu 70 km/oră) = struţul (Struthio camelus), trăieşte în Africa; - cea mai mică şi singura care zboară în toate direcţiile (înainte, înapoi, în zigzag, pe loc) = colibri / pasărea „muscă”; - care se hrăneşte cu resturile de carne din gura crocodililor = pluvianul (Pluvianus aegyptius); - cea mai mică din România (cca. 5 g) = auşelul (Regulus regulus).

Pădure = fitocenoză al cărui strat principal este constituit din una sau mai multe specii de arbori. Se evidenţiază: p. boreală de răşinoase (cu molid, pin, brad, larice etc.), p. nemorală (cu fag, stejar, mesteacăn, arţar etc.), p. mediteraneană (cu stejar veşnic verde, stejar de plută, pin de Alep, cedru de Liban etc.), p. musonică (cu teck, sal etc.), p.-galerie (în lungul râurilor din zona tropicală) şi p. ecuatorială (cu palmier de ului, arbore de cauciuc, palmier de cocos etc.). Pădurea: - ecuatorială cea mai întinsă (cca. 5.500.000 km2) = P. Amazoniană, situată pe teritoriul statelor: Brazilia, Bolivia, Peru, Columbia, Venezuela, Guyana şi Surinam (America de Sud); - cu cea mai bogata biodiversitate = Parcul National Yasuni (9.820 km2), în E Ecuadorului, (America de Sud); - cea mai N cu aspect tropical (40o15’ latitudine N) = Letea (în NE Deltei Dunării, România); - cea mai întinsă plantata de om (1.500.000 ha; cca. 1.500 km lungime şi între 5 si 20 km lăţime, în 1974) = Barajul Verde, în Algeria (Africa); - pietrificată cea mai mare (381 km2) = Petrified Forest, în SE Painted Desert (Deşertul Pictat) din statul Arizona (V Statelor Unite ale Americii); - din piatră cea mai mare (cca. 40.000 ha) = Pădurea de Piatră din Yunnan (Shi Lin), într-o regiune carstică din S Chinei (Asia); - Singurul continent fără p. = Antarctida.

53

Peninsulă = porţiune de uscat de dimensiune şi formă diversă, înconjurată din trei părţi de apă, care înaintează în largul oceanului, al mării sau al unui lac. Peninsula: - cu cea mai mare suprafaţă (3.250.000 km2.) şi cu cele mai mari rezerve de petrol din lume = P. Arabică; - cu cea mai mare suprafaţă din Europa (800.000 km2.) = P. Scandinavă; - cu cea mai mare suprafaţă din Africa (750.000 km2.) = P. Somalia; - cu cea mai mare suprafaţă din America de Nord (2.000.000 km2.) = P. Alaska; - cu cea mai mare suprafaţă din Australia (195.000 km2.) = P. Cape York.

Peşteră = cavitate rezultată prin dizolvarea de către apă a calcarului, gipsului şi altor roci cu ciment calcaros (conglomerate etc.). Este compusă din galerii şi săli, iar în interiorul acestora se găsesc forme endocarstice (stalactite, stalagmite, coloane, draperii, domuri ş.a.). Peştera: - cea mai adâncă (-2.190 m) = Voronya / Krubera (în Masivul Arabika din V Munţilor Caucaz); - cea mai lungă (196 km) = Hölloch, în Alpii Calcaroşi (cantonul Schwyz din Elveţia, Europa); - la cea mai mare altitudine (cca. 6.650 m) = Rakhiot Peak, în Masivul Nanga Parbat din Munţii Himalaya (Pakistan, Asia); - cu cea mai mare sală (5 km lungime, 150 de metri lăţime şi 200 m înălţime) = Son Doong, în Parcul Naţional Phong Nha-Ke Bang, provincia Quang Binh din Vietnam (SE Asiei); - cu cea mai mare stalactită (59,4 m lungime şi 18 m diametru) = Cuevas de Nerja, în Andaluzia (Spania, Europa); - cu cea mai lungă stalagmită (32,6 m) = Krásnohorská, în platoul Slovensky Kras din E Slovaciei (Europa). - cu cel mai adânc aven (603 m) = Vrtoglavica, în Masivul Kanin din Alpii Iulieni din Slovenia; - cea mai lună formată în sare (5,591 km) = Malham Ma’Ara, în Masivul Sedom din Israel (Asia); - cea mai lungă formată în gips (183 km) = Optimisticeskaia, în Podişul Volâno-Podolic din Ucraina (Europa); - cea mai lungă din România (47 km) = P. Vântului (în Munţii Pădurea Craiului, Munţii Apuseni, judeţul Bihor); - cea mai complexă, cu cea mai mare cascadă subterană (82 m, Cascada Ventilatorului, perfect verticală) şi cea mai mare în dolomite din România = P. din Valea Rea (în Platoul Carstic Padiş din Munţii Apuseni, judeţul Bihor); - cu printre cele mai vechi picturi rupestre din Europa (cca. 35.000 ani) = P. Coliboaia (în Valea Sighiştelului din Munţii Apuseni, România);

54

- Cel mai mare complex de p. (627,6 km lungime) = Mammoth Cave System (Peştera Mamutului), în statul Kentucky, Statele Unite ale Americii.

Petrol = rocă sedimentară lichidă, uleioasă, de culoare brună-negricioasă, cu reflexe albastre-verzui, cu miros specific, formată dintr-un amestec natural de hidrocarburi şi de alţi compuşi organici, care se extrage din pământ şi care serveşte drept materie primă în industria chimică; ţiţei. Petrolul s-a format în urma descompunerii materiei organice provenită din microorganisme planctonice care au populat mările din trecut şi care, după moartea lor, au căzut pe fundul mărilor şi au fost incluse în mâlurile in curs de acumulare. Petrol: - cea mai mare producătoare (422,9 milioane t în 2001 sau 11,9% din producţia mondială) = Arabia Saudită; - cele mai multe rezerve = Golful Persic; - cele mai mari rezerve submarine = Oceanul Pacific (35,5% din totalul mondial al rezervelor oceanice); - cele mai importante zăcăminte = Ghewar şi Safaniya (Arabia Saudită); - cea mai veche sondă = Pennsylvania (Statele Unite ale Americii). - cele mai mari rezerve de p., 264,6 miliarde de barili, cu o valoarea de 29,75 trilioane USD = Arabia Saudită. - România locul 3 în Uniunea Europeană, după Marea Britanie şi Danemarca.

Placă tectonică = bucată relativ independentă din scoarţa terestră, de forma unei calote sferice, care intră în contact cu blocurile vecine prin regiuni de subducţie (aliniamente de ciocnire dintre două p. t., unde una cade în Astenosferă şi se topeşte) şi rifturi (văi prin care vin lave din adâncime). Are în componenţă atât pătură granitică (de tip continental), cât şi pătură granitică (de tip oceanic). P. t. se împart în: p. mari (p. majore) – P. Eurasiatică, P. Americană, P. Africană, P. Australo-indiană, P. Antarctică şi P. Pacifică –, subplăci (mezoplăci) – P. Arabă, P. Caraibilor, P. Cocos, P. Filipineză, P. Gorda, P. Nazca, şi P. Somaleză – şi p. minore (microplăci) – P. Adriatică, P. Egeeană, P. Turcă ş.a. Dinamica p. t. constituie esenţa teoriei tectonicii globale: Placa tectonică: - majoră, alcătuită preponderent din scoarţă de tip oceanic = P. Pacifică; - cu cea mai ridicată viteză de deplasare (11-12 cm/s, de-a lungul faliei anatolice) = P. Turcă.

Planetă = corp ceresc cu dimensiuni mari, care se învârteşte în jurul unei stele, pe o orbită în formă de elipsă (mişcare de revoluţie), şi în jurul unei axe (mişcare de rotaţie). Primeşte lumină şi căldură de la stea şi reflectă o parte 55

din lumina primită. În Sistemul Solar se găsesc opt p.: Mercur, Venus, Pământ (Terra), Marte, Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun. Planeta: - cea mai mare din Sistemul Solar (cu diametrul de 11,2 ori mai mare ca al Pământului) şi cu numeroşi sateliţi naturali (16, dintre care patru au fost descoperiţi de Galileo Galilei: Io, Callisto, Ganymede şi Europa) = Jupiter; - renumită pentru frumuseţea datorată numeroaselor sale inele şi cu cei mai numeroşi sateliţi naturali (18) = Saturn; - cea mai apropiată de Soare (57.910.000 km) şi fără niciun satelit natural = Mercur; - pe care Soarele răsare la vest şi apune la est (acest fapt se datorează mişcării de rotaţie retrograde a planetei, în sensul invers acelor de ceas) = Venus; - cu cea mai înaltă formaţiune de relief din Sistemul Solar (un vulcan al cărui vârf atinge 25 km.) = Marte; - prima planetă descoperită prin telescop (în 1871 de către William Herschel) = Uranus; - unică până acum pe care s-a putut dezvolta viaţa şi continuă să existe = Pământ.

Platină = metal preţios, alb-cenuşiu, lucios, dur, foarte maleabil şi ductil; element chimic ce are numărul atomic 78, masa atomică 195,09, punctul de topire de 1.774 0 C, iar punctul de fierbere de 3.8000 C. Se găseşte în natură în stare pură, sau aliat în special cu celelalte metale platinice. Se întrebuinţează la fabricarea unor aparate de laborator, instrumente de precizie, a bijuteriilor, în tehnica dentară. Platină: - cel mai mare producător = Africa de Sud; - cele mai mari bazine de exploatare = Bushveld, Witwatersrand.

Podiş = formă majoră de relief, alcătuită din interfluvii largi sub formă de platouri, cu altitudini de peste 200 m, despărţite de văi adânci, cu adâncimea fragmentării de peste 100 m. Se împart în: p. structurale (cu rocile dispuse orizontal, cu strate dure la suprafaţă = P. Colorado), p. de eroziune (dispuse peste platforme înalte care coincid cu suprafeţele de eroziune = P. Guyanelor) şi p. de acumulare (prin acumularea sedimentelor între lanţurile muntoase – P. Marelui Bazin – sau la baza munţilor, cărate e ape, rezultând piemonturi – P. Getic). Podişul: - situat la cea mai mare altitudine (4.785 m. altitudine medie) şi cel mai întins din lume (2.000.000 km2) = P. Tibet; - unde s-a înregistrat cea mai ridicată presiune atmosferică (812,8 mm, în decembrie 1968) = P. Siberiei Centrale (în localitatea Agata);

56

- cel mai întins din România (peste 22.200 km2) = P. Moldovei; - cel mai mare podiş de sare din lume (12.000 km2) = P. Salar de Uyuni (Bolivia).

Populaţie = termen ce exprimă numărul locuitorilor într-o anumită arie geografică, la un moment dat. Populaţia: - cea mai mare densitate a p. (16.410 loc./km2) = Monaco; principat pe coasta Mării Mediterane, axat pe prelungirile calcaroase ale Alpilor Maritimi, în apropierea oraşului francez Nisa (14 km), unul din „statele pitice” ale Europei, având suprafaţa de 195 ha, populaţia de 32.000 locuitori. - cea mai mică densitate a p. (1,6 loc./km2) = Mongolia; situată în partea centrală a Asiei, între 4136’-5209’ latitudine N şi 8747’-11954’ longitudine E, având graniţe cu Federaţia Rusă şi China; are suprafaţa de 1.565.000 km2 şi populaţia de 2,35 milioane locuitori. - Statul cel mai populat (1,5 miliarde locuitori) = China; - Statul cel mai puţin populat (749 locuitori în 1992) = Vatican. - România = 21.904.551 locuitori (93 loc./km2).

Port = complex tehnic amenajat pe malul unei ape pe care se poate naviga , prevăzut cu instalaţiile necesare pentru acostarea, încărcarea, descărcarea şi repararea navelor maritime sau fluviale. Oraş care are funcţie portuară. Port: - cel mai important port din lume din punct de vedere al traficului comercial = Shanghai; - cel mai mare p. fluvial = Duisburg, oraş-port în Germania, - situat la confluenţa Ruhr-ului cu Rinul,– cu o suprafaţa de apă de cca. (220 ha), se află la (250 km) distanţă de ţărmul Mării Nordului. Traficul intens este asigurat de 20 dane (bazine portuare) cu 44 km de cheiuri (din care 25 km sunt destinaţi transbordării mărfurilor); alte instalaţii sunt cele peste 100 macarale, o suprafaţă de depozitare de ( 5.000 ha), cu (88) de magazii etc.; - cel mai mare p. natural = Guanabara (Rio De Janeiro), situat în SE Braziliei, p. natural Guanabara se suprapune golfului Guanabara (429 km2); Intrarea dinspre Oceanul Atlantic în portul Guanabara se face pe aliniamentul Pao de Acucar, celebra „căpătână de zahăr”, aflată la o altitudine (395 m) în V, şi cu Pico de Papagaio în E; - cel mai mare port din Europa = Rotterdam - este situat în V Olandei, pe un braţ al Rhinului (Rhein, Rijn) numit Nieuwe Maas, la 22 km distanţă de Marea Nordului. Europoort-ul, bazin situat în

57

apropierea Mării Nordului, având 6.670 ha (cel mai mare bazin artificial din lume); - cel mai mare complex portuar ca desfăşurare a frontului de apă (1. 215 km); cel mai mare trafic de mărfuri containerizate din Statele Unite ale Americii = New York-New Jersey - dispune de 261 dane pentru traficul de mărfuri generale şi 130 alte dane (mineraliere, petroliere etc.), astfel că pot fi operabile simultan 391 nave; - cel mai mare trafic de mărfuri containerizate din lume = Hong Kong.

Precipitaţii = totalitatea formelor produselor de condensare şi sublimare a vaporilor de apă din atmosferă, reprezentate de particule de apă în formă lichidă sau solidă, care cad din nori (uneori din ceaţă) şi ating suprafaţa terestră. După starea de agregare a apei, se deosebesc: p. lichide (ploaia), p. solide (ninsoarea, măzărichea, grindina etc.) şi p. mixte (lapoviţa). După durată şi intensitate se clasifică în: p. de lungă durată, p. torenţiale, averse şi burniţe. După geneză se împart în: p. convective (care cad din nori convectivi), p. frontale (care cad din sistemele noroase ale fronturilor calde, reci şi ocluse) şi p. orografice (care cad din norii formaţi prin ascensiunea forţată a aerului saturat pe versanţi). Precipitaţii: - record (peste 10.000 mm pe an) = Assam (regiune în India, Asia); - cea mai mare cantitate căzută într-un an (22.990 mm în 1861) = Cherrapundji („Polul Ploii”), oraş în statul Assam, NE Indiei; - cu cele mai mari cantităţi din România (1.631,5 mm pe an, recordul fiind de 2.370 mm în 1980) = Stâna de Vale (în Munţii Apuseni); - maxime căzute în 24 ore (1.870 mm) = Cilaos (localitate în Insula Réunion, în Oceanul Indian); - maxime căzute în 24 ore în România (530,6 mm, la 30 august 1924) = C. A. Rosetti (localitate în Delta Dunării); - maxime sub formă de zăpadă căzute în 24 ore (1.870 mm de zăpadă, în 14-15 aprilie 1921) = Silver Lake (SV statului Colorado, Statele Unite ale Americii); - maxime căzute într-o oră (305 mm în iunie 1907) = Holt (localitate în statul Missouri, Statele Unite ale Americii; - maxime căzute într-un minut (31 mm în iulie 1956) = Unionville (Maryland, Statele Unite ale Americii); - unde cantitatea de apă nu depăşeşte 1 mm în 3 ani = Wadi-Halfa („Polul Uscăciunii”), localitate în Sudan. - Cel mai mare număr anual de zile cu p. = 350, pe Muntele Wai’ale’ale din Insula Kauai, din Hawaii; - Cea mai mare cantitate de zăpadă înregistrată într-o singură ninsoare (între 26 şi 31 decembrie 1955 stratul de zăpadă acumulat a fost de 4.455 mm) = Thompson Pass (în Munţii Chugach din Alaska, Statele Unite ale Americii);

58

- Capitala cu cea mai mare cantitate de p. într-un an (5.131 mm) = Monrovia (Liberia, în V Africii); - Oraşul cu cea mai redusă cantitate de p. = 0,5 mm pe an (în oraşul Luxor, Egipt); - Cel mai arid loc (1,8 mm în 10 ani; prima ploaie, după 400 de ani, s-a înregistrat în 1971) = Deşertul Atacama (Chile, America de Sud); în oraşul Calama nu s-au semnalat precipitaţii din timpuri istorice, iar din cauza lipsei de umiditate aici nimic nu putrezeşte.

Presiune atmosferică = forţa pe care coloana verticală de aer (întinsă de la suprafaţa Pământului până la limita superioară a atmosferei) o exercită prin greutatea ei pe unitatea (orizontală) de suprafaţă terestră (1 cm2). În sistem internaţional, unitatea de măsură a p.a. este pascalul (sau newton/m2), dar în meteorologie se utilizează milibarul (mb) sau hectopascalul (hPa = 100 pascali) şi milimetrul coloană de mercur (mm). Valoarea medie (normală) a p. a. este considerată cea de la nivelul mării, la temperatura de 0ºC şi 45º latitudine, fiind egală cu greutatea unei coloane de mercur de 760 mm înălţime, cu secţiunea de 1 cm2, adică cu 1,013250 dyne/cm2 sau 1 013,25 mb (hPa). Presiunea atmosferică: - cea mai ridicată (1.083,8 mb, la 31 decembrie 1968) = Agata, localitate în Podişul Siberiei Centrale, Rusia (după unele surse: 1.085,6 mb = Tosontsengel – la 19 decembrie 2001 –, localitate în NV Mongoliei, Asia). - cea mai joasă (875,9 mb, la 24 septembrie 1958) = Insula Guam, în Arhipelagul Marianelor (Oceanul Pacific).

Produsul intern brut (PIB) = indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piaţă a tuturor mărfurilor şi serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei, în interiorul unei ţări în decurs de un an. Acesta se poate calcula şi la nivelul unei regiuni sau localităţi. PIB-ul pe cap de locuitor = PIB-ul împărţit la numărul locuitorilor. PIB = C+G+I+(X-M), unde: C - consum privat, G - cheltuieli guvernamentale, I - investiţiile companiilor în bunuri de capital, X export, M - import. PIB în 2010: - cel mai mare (14.657.800 mil. USD) = Statele Unite ale Americii; - cel mai mic (152 mil. USD) = Kiribati; - cel mai mare pe locuitor (108.832 USD) = Luxemburg; - cel mai mic pe locuitor (180 USD) = Burundi; - în România = 161.629 mil. USD; - în România pe locuitor = 7.542 USD.

59

Produsul naţional brut (PNB) = indicator macroeconomic în care alături de PIB, este cuprins şi venitul rezultat din investiţiile efectuate şi din proprietăţile deţinute de autohtoni în afara graniţelor. Produsul naţional brut: - cel mai mare pe locuitor (peste 37.000 USD) = Elveţia, situată în Europa Centrală, are o suprafaţă de 41 288 km2 şi o populaţie de (6.872.000 locuitori), cu o densitate de 163 loc./km2; - cu cel mai mare volum (cca. 5.500 miliarde USD) = Statele Unite ale Americii, ceea ce înseamnă PNB-urile cumulate al următoarelor trei state în ierarhia mondială: Japonia, Germania şi Franţa; în schimb, în ceea ce priveşte PNB/loc., deşi valoarea este ridicată (peste 23.000 USD/loc.), ocupă doar locul 7 pe Glob.

Punct cardinal = Punct cardinal = fiecare dintre cele patru direcţii principale ale orizontului, care ajută la determinarea poziţiei unui punct de pe Glob. Punctul cardinal: - cel mai sudic locuit permanent = Staţia Amundsen-Scott (este staţia americană de cercetare ştiinţifică pe platoul înalt din Antarctida); - cel mai sudic sat un cătun, tot chilean, = Puerto Toro; - cel mai nordic locuit permanent = Alert, Nunavut(situat la doar 817 km de Polul Nord, pe Insula Ellesmere); - cea mai nordică aşezare groenlandeză actuală este un sat inuit, Siorapaluk; - cel mai rece punct locuit permanent: Oimeacov (Rusia)( se află pe valea fluviului Indighirka, unde s-a inregistrat, în februarie 1964, temperatura minima absoluta de -71,10 C); - cel mai nordic în România = Horodiştea (judeţul Botoşani); - cel mai sudic în România = Zimnicea (judeţul Teleorman); - cel mai estic în România = Sulina (judeţul Tulcea); - cel mai vestic în România = Beba Veche (judeţul Timiş).

60

R Radiaţie solară = ansamblul radiaţiilor emise de Soare care intră în atmosfera Pământului. Se propagă cu viteza de 300 000 km/s, sub formă de unde electromagnetice ale căror lungimi de undă sunt cuprinse între 0,170 şi 4,000 μ (intensitatea maximă fiind centrată pe 0,475 μ). Spectrul vizibil (0,400–0,760 μ) reprezintă 50% din totalul radiaţiilor, spectrul infraroşu (>0,760 μ) 43%, iar spectrul ultraviolet (0,400 μ) 7%. La trecerea prin atmosferă suferă schimbări ale compoziţiei spectrale şi ale intensităţii, ca urmare a difuziei şi absorbţiei, ajungând pe suprafaţa terestră sub formă de r. directă şi r. difuză. Constituie sursa de încălzire şi de energie a proceselor chimice şi biologice de pe Pământ şi din atmosfera acestuia. Radiaţia solară: - cu cea mai ridicată valoare (120.000 cal/cm2) = Antarctida (cea mai mare parte a sa se pierde prin reflecţie).

Râu = apă curgătoare permanentă, de importanţă medie s-au redusă, cu un bazin hidrografic relativ omogen, izvor, afluenţi şi gură de vărsare. Alimentarea sa se poate face din izvoare, ploi, lacuri, zăpezi şi gheţari. În funcţie de etajele de relief prin care curg r. se împart în: r. de munte, r. de deal şi r. de câmpie. Râul: - considerat cel mai lung afluent (3.379 km) = Rio Madeira, se varsă în Amazon (America de Sud); - considerat cel mai lung subafluent (1.609 km) = Pilcomayo, se varsă în fluviul Paraguay, iar Paraguaiul, în fluviul Paraná (America de Sud); - cel mai scurt (36 m) = D River, leagă Lacul Deavolului cu Oceanul Pacific (în statul Oregon, Statele Unite ale Americii); - intern cel mai lung din România (789 km) = Mureş, afluent al Tisei; - integral intern cel mai lung din România (698 km) = Olt, afluent al Dunării.

Rezervaţie a biosferei = regiune protejată de mare întindere cu valoare internaţională, menită să asigure protejarea vieţii pe Terra în condiţii optime. Conservă integralitatea, funcţionalitatea şi evoluţia naturală a ecosistemelor şi sunt alcătuite din mai multe districte: zona strict protejată, zona tampon, zona culturală, zona turistică, zona cu activităţi umane

61

cotidiene etc. Suprafaţa tuturor r. b. de pe Glob se ridică la cca. 170.000.000 ha. Rezervaţia biosferei: - cea mai întinsă din America de Sud (170.000 km2) = Gran Pantanal (pe teritoriul Braziliei, Boliviei şi Paraguay, în America de Sud); - cea mai întinsă din Africa (cca. 72.000 km2) = Tassili n'Ajjer / Platoul Râurilor (în SE Algeriei), în Deşertul Sahara; - cea mai bogata biodiversitate = Parcul National Yasuni, 9.820 km2 în E Ecuadorului, (America de Sud); - cea mai importantă din zona subtropicală a Americii de Nord şi importantă zonă umedă (cca. 560.000 ha) = Parcul Naţional Everglades (în Peninsula Florida, Statele Unite ale Americii); - cea mai mare situată într-un arhipelag (cca. 750.000 km2) = Galapagos (în Oceanul Pacific, Ecuador); - unică deltă = Delta Dunării (România), cca. 580.000ha; - cea mai S = Capul Horn / Cabo de Hornos (în Chile, America de Sud), include, zone litorale, insule şi arii marine (4.900.000 ha); - Continentul cu cele mai numeroase rezervaţii ale biosferei (122 în 1995, cca. 11.000.000 ha) = Europa; - Statul ce cea mai întinsă suprafaţă ocupată cu rezervaţii ale biosferei (cca. 1.600.000 ha) = Federaţia Rusă; - Statul european cu cele mai numeroase rezervaţii ale biosferei (17 în 1995) = Bulgaria.

Rezervaţie naturală = arie cu peisaj natural sau seminatural în care se conservă floră, vegetaţie, faună, ecosisteme valoroase sau ameninţate cu dispariţia etc. Este alcătuită din mai multe zone – tampon, administrativă, turistică, ştiinţifică etc. – şi poate fi vizitată pe trasee marcate. R. n. se împart în: r. geologice şi geomorfologice, r. speologice, r. paleontologice, r. botanice (folristice), r. forestiere, r. zoologice (faunistice), r. mixte (complexe) etc. Rezervaţia naturală: - cea mai veche pentru ocrotirea arborilor Sequoia (1864) = Yosemite (Munţii Sierra Nevada, California, Statele Unite ale Americii); - cea mai veche, în totalitate marină (1960) = Key Largo Coral Reef Preserve (pe coasta Peninsulei Florida, Statele Unite ale Americii); - cea mai mare pentru urşii pana (peste 1.000 exemplare) = Wuolong (în Provincia Siciuan, China); - unic habitat pentru leu în Asia = Gir (în India); - unicat, cu ecosistem ce funcţionează pe baza chemosintezei = Peştera de la Movile (în Podişul Mangaliei, România); - cea mai N pădure cu aspect tropical (40o15’ latitudine N) = Letea (în NE Deltei Dunării, România);

62

- cea mai valoroasă de coabitare a speciilor de stejar indigene şi de hibridare a acestora din Europa = Pădurea Bejan (judeţul Hunedoara, România); - cu narcise, cea mai întinsă din Europa (cca. 395 ha) = Poienile cu Narcise din „Dumbrava Vadulu” (în Depresiunea Făgăraşului, România); - cu cel mai mare gheţar fosil din România (75.000 m3) = Peştera Scărişoara (E Munţilor Bihorului, judeţul Alba, România).

Rută maritimă = cale de navigaţie pe mare sau ocean ce leagă două puncte(porturi)aflate pe continente diferite. Ruta maritimă: - cea mai periculoasă = Golful Aden(se găseşte între Oceanul Indian între Yemen pe coasta de sud a Peninsulei Arabia şi Somalia (în estul Africii). - cea mai aglomerată = Strâmtoarea Akashi (Podul Akashi-Kaikyo cunoscut şi sub numele de Pearl Bridge, este un pod suspendat în Japonia care traversează Strâmtoarea Akashi; asigurând legătura între Maiko în Kobe şi Iwaya pe Insula Awaji) - cele mai semnificative şi cunoscute canale care scurtează rutele de navigaţie maritime: Canalele Suez şi Panama(Canalul Panama are o lungime de 80 km si datorită ecluzelor sale echilibrează o diferenţă de nivel de 26 m; Canalul Suez aflat la vest de Peninsula Sinai, este un canal de 163 km lungime situat în Egipt, între oraşele Port Said la Marea Mediterană şi Suez (al-Suways) la Marea Roşie).

63

S Satelit natural = corp ceresc cu dimensiuni variabile care se învârteşte în jurul unei planete, pe o orbită frecvent eliptică, şi, odată cu planeta, în jurul unei stele. În Sistemul Solar au fost identificaţi 61 de s.n. Satelitul natural: - cel mai mare din întreg Sistemul Solar (cu dimensiuni apropiate de cele ale planetei Mercur: 5.262 km. în diametru) = Ganymede (satelit al planetei Jupiter); - cel mai mic din întreg Sistemul Solar (12,6 km în diametru) = Deimos (satelit al planetei Marte); - cu cea mai scăzută temperatură din tot Sistemul Solar = Triton (satelit al planetei Neptun); - care se roteşte mai repede decât oricare altă planetă = Metis (satelit al planetei Jupiter); - cu atmosfera asemănătoare cu cea a planetei Pământ de la începuturile existenţei acesteia = Titan (satelit al planetei Saturn); - al Terrei = Luna.

Secetă = fenomen meteorologic complex, caracterizat prin insuficienţa sau absenţa totală a precipitaţiilor, temperaturi ridicate şi valori mari ale deficitului de saturaţie, extinse pe perioade lungi de timp (săptămâni şi chiar luni de zile). În aceste condiţii rezervele de apă din sol se micşorează şi provoacă dificultăţi creşterii şi dezvoltării plantelor. Se disting: seceta atmosferică (cu precipitaţii foarte reduse, temperaturi ridicate şi deficit de umezeală prelungit numai în aer), s. pedologică (cu deficit de umezeală prelungit până la epuizarea rezervelor de apă din sol) şi s. mixtă (când cele două faze se asociază şi sunt compromise parţial sau în totalitate producţiile agricole). Seceta: - cea mai îndelungată (prima ploaie căzând după 400 de ani, în 1971) = Deşertul Atacama (Chile, America de Sud); - cea mai severă din România (până la 192 zile fără apă) = 1945-1946, în E ţării.

Stea = corp ceresc de formă sferică sau aproape sferică alcătuit din materie gazoasă (predominant hidrogen şi heliu), în stare incandescentă, din cauza reacţiilor termonucleară, şi cu lumină proprie. Steaua: 64

- cea mai mare (265 mase solare) şi cu cea mai mare luminozitate (de cca. 10 milioane de ori mai mare ca a Soarelui) = S. R136a1 (descoperită, în 2010, de astrofizicienii de la Universitatea din Sheffield, Marea Britanie); - a doua ca mărime şi strălucitoare = S. „Pistol” (descoperită, în 1997, de cercetătorii de la Universitatea Astronomică din California, Statele Unite ale Americii); - din Sistemul Solar în care se află Terra = Soarele.

Strâmtoare marină = fâşie îngustă de apă – de la sub un kilometru la câţiva kilometri lăţime – care face legătura între două bazine ale aceleiaşi mări – S. Messina (în Marea Mediterană, între Marea Ionică şi Marea Tireniană), S. Otranto (în Marea Mediterană, între Marea Ionică şi Marea Adriatică) ş.a. – între două mări – S. Kierci (între Marea Azov şi Marea Neagră), S. Tătară (între Marea Ohotsk şi Marea Japoniei) ş.a. – între o mare şi ocean – S. Gibraltar (între Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic), S. Windward (între Marea Caraibilor şi Oceanul Atlantic), S. Bass (între Marea Tasmaniei şi Oceanul Indian) ş.a. – şi între două oceane – S. Magelan (între Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific), S. Bering (între Oceanul Pacific şi Oceanul Arctic) ş.a. Strâmtoarea marină: - cea mai lungă (cca. 800 km) = S. Tătară / Tatarskij Proliv (între Insul Sahalin şi Asia, în Federaţia Rusă); - cea mai lată (1.140 km) = S. Drake (între Insula Diego Ramirez şi Insula Shetland de Sud), leagă Oceanul Atlantic de Oceanul Pacific; - cea mai îngustă (6 m) = Seil Sound / Strath-Clyde (în Marea Britanie, între Insula Seil şi Insula Marea Britanie); - cu cel mai puternic curent (Saltstraumen – transportă 372.000.000 m3 de apă în 6 ore, cu viteza de până la 40 km/oră şi formează turbioane cu diametrul de 10-15 m) = S. Saltstraumen (la N de Cercul Polar Arctic), care uneşte Saltfjorden cu Skjerstadtfjorden (Norvegia); - intercontinentală cea mai îngustă (între 660 şi 3.800 m lăţime) = S. Bosfor / Karadeniz Boğazi (în Turcia, între Peninsula Balcanica şi Peninsula Asia Mică), leagă Marea Neagră de Marea Marmara; - navigabilă cea mai îngustă (între 59 şi 1.600 m lăţime) = S. Chalkida / Evripos (în Marea Egee, Grecia), între Insula Eubeea şi Peninsula Balcanică.

65

Ş Şisturi bituminoase = roci sedimentare caustobiolitice cu o proporţie redusă de materie organică, din care se obţin uleiuri de şist, asemănător petrolului, şi gaze, la temperaturi de peste 5000 C. Şisturile bituminoase: - cu cel mai mare conţinut de petrol = Australia (Glen Davis-30.9%); - cea mai veche exploatare = Franţa (anul 1838); - cele mai mari rezerve – 70% din cele cunoscute = America de Nord (Platoul Colorado), America de Sud şi Rusia; - cea mai mare cantitate extrasă (4 mil. t) = China ; - cele mai subţiri depozite ( 4 m) = Spania; - cele mai groase depozite ( 600m) = Statele Unite ale Americii. Nisipuri asfaltice = roci sedimentare ce conţin intr-o proporţie ridicată hidrocarburi gudronate. - cele mai mari rezerve peste 600 milioane tone = America de Nord; - cele mai mari zăcăminte = Canada (Alberta); - cea mai veche exploatare = Athabasca (1906) Canada.

66

T Teleferic = funicular amenajat pentru transportul persoanelor. Telefericul: - cel mai lung = Moanda M’Binda, 76 km, între Gabon şi Congo; - cel mai înalt şi lung pentru persoane = Merida – (Venezuela); - cel mai înalt stâlp de t. 113,5 m) = Kaprun- Kitzsteinhorn.

Temperatura aerului = caracteristica fizică şi principalul parametru al stării aerului. Înregistrează variaţii temporare periodice (diurne şi anuale), temporare neperiodice (de la un an la altul şi de lungă durată) şi variaţii teritoriale. Se măsoară cu termometrul şi termograful în grade Celsius, Fahrenheit şi Kelvin. Temperatura: - maximă a celei mai călduroase zile = 57,8°C, la 13.09.1922, în localitatea Al ’Aziziah (Libia); - minimă a celei mai friguroase zile = -89,2°C, la 21.07.1983, la staţiunea meteorologică rusă Vostok (Antarctica); - maximă a Emisferei Sudice = 52,2°C, la 16.01.1889, în localitatea Cloncurry (Australia); - maximă a Emisferei Nordice = 56,7°C, la 10.06.1913, în localitatea Furnache Creek (Statele Unite ale Americii); - minimă a Emisferei Nordice = -71,1°C, la 06.02.1933, în localitatea Oimeakon (Federaţia Rusă); - maximă înregistrată în Antarctida = 15°C, la 05.01.1974, la staţiunea meteorologică rusă Vanda; - medie anuală cea mai ridică dintr-o capitală = 28°C, la Bangkok (Thailanda); - medie anuală cea mai scăzută dintr-o capitală = -4°C, în Ulan Bator (Mongolia); - maximă în România = 44,5°C, la 10.08.1951, în localitatea Ion Sion (judeţul Brăila); - minimă în România = -38,5°C, la 24.01.1942, în localitatea Bod (judeţul Braşov); - Cele mai mari amplitudini de la zi la noapte = 40-50°C, în Sahara. - Cea mai mare amplitudine de la vară la iarnă = în regiunile polare. - Cea mai mică amplitudine de la vară la iarnă = în regiunea ecuatorială.

67

Tunel = amenajare subterană care permite unei căi de comunicaţie să străbată în condiţii optime, masive muntoase, sau locuri inaccesibile. Tunelul: - cel mai lung de tip feroviar (53,9 km) = Seikan – în N. Japoniei pe magistrala Shinkansen; uneşte insulele Hanshu şi Hokkaido având 3 secţiuni: două terestre şi una submarină (care se întinde pe 23,3 km, la o adâncime de 240 m sub nivelul mării şi 100 m sub fundul mării); T. Seikan are o funcţionalitate complexă, cu trei căi de rulare: una pentru trenurile rapide Shinkansen, alta cu ecartament îngust, alta pentru traficul auto; - cel mai lung de tip feroviar care străbate regiuni muntoase (19.823 m) = Simplon II - leagă localităţile Brig (Elveţia) şi Islle (Italia) – pe sub Alpii Pennini (3.552 m. altitudine), înalţimea maximă (2.135 m.); - cel mai lung care trece prin masivul St. Gotthard – Alpii Elveţieni (57km.), va fi inaugurat în 2017; - cel mai lung de tip rutier (11.600 m) şi cel mai înalt tunel de pe continental european; porneşte de la (1.274 m altitudine) = Mont Blanc – şi are două benzi de circulaţie a câte 3,7 m fiecare, este străbătut de cca. 600.000 autovehicule/an; - cel mai mare de alimentare cu apă (168,9 km) lungime şi un diametru de (4,1 m) = T. Catskille Mountain-New York – asigură alimentarea marii metropole; - cel mai mare t. pentru irigaţii având (82,5 km) şi un diametru de (5,35 m) = Orange-Fish - traversează podişul Zuurberg din partea centralsudică a Africii de Sud; Sistemul de conducte Orange Fish stabilizează arealele cultivate cu citrice şi legume din partea sudică a Republicii Africa de Sud şi asigură irigarea, în plus, a încă 146.000 hectare.

68

Ţ Ţară = teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ şi politic într-un stat. Ţara: - cu forma cea mai alungită (lungime 4.300 km, lăţime 15- 435 km) = Chile; - unica din lume încă divizată = Coreea (Coreea de Nord şi Coreea de Sud); - căreia îi aparţine cea mai mare insulă a Terrei = Danemarca (Groenlanda - de 50 de ori mai întinsă decât Danemarca); - singura din lume mărginită de trei oceane (Atlantic, Pacific şi Artic) = Canada; - cel mai N stat de pe glob (aproape 1/3 din suprafaţa sa este situată dincolo de Cercul Polar de Nord = Finlanda; - cu cel mai simplu drapel = Libia (un dreptunghi verde fără niciun alt semn) - care are drapelul de formă pătratică = Elveţia şi Vatican (restul ţărilor au drapelele de formă dreptunghiulară); - cu mai multe capitale = Olanda (Amsterdam şi Haga) şi Filipine (Manila şi Baguio –capitala de vară; Africa de Sud (Cape Town (legislativă), Pretoria (administrativă) Bloemfontein (judiciară); - cu cea mai mică altitudine medie = Maldive; - cu cea mai redusă altitudine maximă (1,8m) = Maldive; - cel mai mic stat insulă din lume (21 km2 ) = Maldive; - cu cele mai multe denumiri(Ţara Polderelor, Ţara Lalelelor, Ţara Morilor de Vânt, Ţara de Jos) = Olanda; - cea mai întinsă (17.075.400 km2) = Rusia (de 72 ori mai întinsă decât România); - cu cea mai redusă suprafaţă de pe glob (0,44 km2) = Vatican; - cu cele mai lungi frontiere terestre = Rusia; - cu cea mai mare desfăşurare în longitudine (este străbătută de 11 fusuri orare) = Rusia; - cu cei mai mulţi vecini (14) = Rusia; - cea mai tânără din lume = Sudanul de Sud; - singura care începe cu litera „Y” = Yemen; - cu cel mai mare număr de locuitori 1,4 miliarde, (19,25% din populaţia lumii) = China - cu cel mai mic număr de locuitori 67 loc, (0,000001% din populaţia lumii) = Insulele Pitcaim;

69

- cu cel mai mare PIB (4.657.800 mil. USD) = Statele Unite ale Americii; - cu cel mai mic PIB (152 mil. USD) = Kiribati.

70

U Uraniu = element radioactiv de culoare alb-argintie, care se găseşte în natură, mai ales în pleblendă, fiind un amestec de trei izotopi, cu masa atomică 238, 235 şi 234. Se întrebuinţează ca material radioactiv, în fisiunea nucleară, în reactoarele nucleare, la fabricarea bombei atomice, în pilele atomice, precum şi la datări în arheologie. A fost descoperit de chimistul german M.H. Klaproth în 1789, iar radioactivitatea uraniului a fost descoperită în 1896 de către fizicianul francez H. A. Becquerel. Uraniul: - cele mai mari rezerve = Australia; - cel mai mare producător = Kazahstanul; - cea mai mare mină = Rossing (Namibia); - cea mai mare mină de uraniu în construcţie = Trekkopje (Namibia). - Prima reacţie de fisiune nucleară a avut loc în 1938.

71

V Val = undă cu mişcare ondulatorie, care afectează suprafaţa oceanelor, mărilor şi lacurilor şi care se propagă în suite. Elementele v. sunt: vârful (partea cea mai înaltă), creasta (linia cea mai înaltă), flancurile (pantele laterale) şi baza (talpa, linia cea mai joasă care uneşte cele două adâncimi laterale). Se împart în: v. forţate (generate de vânt, cutremure – tsunami – etc.), v. libere (hule, derivă din valurile forţate), v. de larg (nu deplasează apă) şi v. litorale (de translaţie, care deplasează ape). La furtuni obişnuite, au înălţimi de 4-5 m în mări şi 6-8 m în oceane. V. oceanice provocate de cutremure de pământ şi erupţii vulcanice – tsunami – pot atinge înălţimi de 20-40 m şi lungimi de 400 m. Valul: - cel mai înalt măsurat pe Oceanul Planetar = 34 m (în Oceanul Pacific, la E de Arhipelagul Filipine); a fost văzut în noaptea de 6 spre 7 februarie 1933 şi a fost produs de o furtună puternică (viteza vântului era de 126 km/oră); - seismic cel mai înalt (67 m amplitudine), a avut loc în Oceanul Pacific, lângă Alaska, şi a fost provocat, la 28 martie 1964, de un seism cu epicentrul în Golful Prince William (America de Nord); - cel mai puternic produs de o alunecare de teren (înalt de 524 de m) a lovit regiunea Lituya Bay, din Alaska, în noaptea de 7 spre 8 iulie 1958.

Vale = formă de relief negativă, cu aspect de depresiune extrem de alungită şi îngustă, rezultată prin adâncirea unui curs de apă. Elementele unei v. sunt: talvegul (canalul de etiaj), albia minoră (încadrată de maluri), albia majoră (lunca), terase, versanţi şi, uneori, nivele de eroziune. După geneză (agentul care le-a creat) se găsesc: v. fluviatile (sau fuviale, create de apele curgătoare permanente), v. torenţiale (cu ape cu regim de scurgere torenţial), v. create de şiroire şi v. glaciare (formate de curgerea limbilor glaciare). După înfăţişare sunt: v. simetrice, v. asimetrice (cu un versant evoluat diferit), chei (clisuri, v. înguste, fără luncă, cu pereţi abrupţi), defilee (v. înguste dar şi cu unele porţiuni largi, tăiate în munţi ori în podişuri cu roci dure) şi canioane (defilee foarte largi şi foarte adânci care se adâncesc în podişurile tabulare înalte). După poziţia faţă de structură şi mişcările neotectonice: v. consecventă (în lungul stratelor), v. subsecventă (evoluată perpendicular pe înclinarea stratelor), v. obsecventă (invers înclinării stratelor), v. de sinclinal (pe sinclinal), v. de anticlinal (inversiune de relief), 72

ruz (dezvoltată pe flanc de anticlinal), v. de butonieră (pe anticlinal), v. de falie (axată pe o falie), v. de fractură, v. de graben, v. epigenetică (v. supraimpusă, încătuşarea v. într-o pătură cu rocă dură după ce, iniţial, sa adâncit într-o pătură de roci moi), v. antecedentă (v. s-a încătuşat în loc datorită mişcărilor tectonice pozitive ulterioare instalării râului) ş.a. După stadiul de evoluţie: v. incipientă (de la ravene până la văiugi), v. tânără (care se adânceşte şi are profilul transversal în V ascuţit), v. matură (în formă de V deschis, cu luncă), şi v. bătrână (sub formă de copaie, fără eroziune în adâncime). Valea: - cea mai adâncă (6.009 m) = Yarlung Tsangbo / Brahmaputra (în Munţii Himalaya şi Podişul Tibet, China), creată de fluviul Brahmaputra; - de tip canion, cea mai mare (349 km lungime, 6-30 km lăţime, 2.133 m adâncime) = Grand Canyon sau Gran Canyon (Marele Canion, în Arizona, Statele Unite ale Americii); - de tip defileu, cea mai lungă din Europa (144 km) = Defileul Dunării / Defileul Porţile de Fier / Defileul Baziaş - Turnu Severin / Defileul Baziaş - Vârciorova (între România şi Serbia), separă Munţii Banatului şi Podişul Mehedinţi de Carpaţii Transdunăreni şi de Podişul Miroč; - de tip chei, cea mai lungă din România (19 km) = Cheile Caraşului (în Munţii Banatului).

Vânt = mişcare orizontală a aerului generată de forţa gradientului baric (diferenţa de presiune dintre două sectoare ale atmosferei) şi modificată de forţele Coriolis, de frecare şi centrifugă. V. se clasifică după mai multe criterii, între care: a) după regimul anual – v. permanente (v. alizee, v. de vest şi v. polare), v. sezoniere (musonii) şi v. întâmplătoare – şi b) după locul de provenienţă (v. de munte, v. de litoral, v. de vale, v. de gheţar şi v. de avalanşă). Vântul: - cu cea mai mare viteză la nivelul mării = 327 km/h, la Commonwealth Bay; - cu cea mai mare viteză dintr-o regiune montană = 372 km/h, în 1934, în Muntele Washington (Statele Unite ale Americii); - cu cea mai mare viteză într-o tornadă = 512 km/h, la 03.05.1999, în Oklahoma (Statele Unite ale Americii); - cel mai rar (bate odată la 20-25 de ani, toamna) şi cel mai fierbinte (generează creşterea bruscă a temperaturii aerului cu 50°C) = Simunul (Simoom) (Africa); - cu cea mai mare intensitate = 12 grade pe scara Beaufort – uraganul (format deasupra Oceanului Atlantic), taifunul (format deasupra Oceanului Pacific) şi ciclonul (format deasupra Oceanului Indian); - cel mai constant ca direcţie şi viteză, cu precipitaţii reduse şi temperaturi ridicate = Alizeul; 73

- care aduce cea mai mare cantitate de precipitaţii (medie anuală 10.000 mm) = Musonul; - cu cea mai îndelungată frecvenţă într-un an = 340 zile, „Polul Vânturilor” (Antarctica); - cu cea mai mare viteză din România (30-35 m/s) = Crivăţul.

Vegetaţie = totalitatea comunităţilor de plante dintr-un teritoriu, distribuite şi asociate după condiţii naturale. Vegetaţia: - înregistrează cel mai mare număr de specii în bazinul Amazonului; - înregistrează cel mai redus număr de specii în Antarctica; - Cea mai longevivă plantă (15.000 ani) = macrosamaia, o ferigă din Australia; - Cel mai longeviv arbore (trăieşte peste 5.000 ani) = baobabul (Adansonia digitata), trăieşte în Africa; - Cel mai înalt copac (peste 100 m înălţime şi 36 m circumferinţa trunchiului) şi Sequoia (Sequoia sempervirens), trăieşte în America de Nord; - Planta cu cele mai lungi rădăcini (până la 130 m) = smochinul sălbatic, din Echo Caves (Africa de Sud); - Copacul cu cea mai întinsă coroană (pe o suprafaţă de 2-4 ha) = ficusul pagodelor (Ficus bengalensis), din India; - Specia erbacee cea mai înaltă (până la 25 m lungime) şi singura din esenţă lemnoasă = bambusul (Bambusa arundinacea); - Planta cea mai mare frunză (2 m în diametru) = Victoria regia – un nufăr amazonian (America de Sud); - Planta cea mai mare floare (1 m în diametru şi 3 m în circumferinţă) = Rafflesia arnoldi – din Arhipelagul Indonezian; - Planta carnivoră care se hrăneşte cu păsări mici, şoareci, broaşte, şopârle ş.a. = Nepenthes petiolata – din Arhipelagul Filipinez; - Lemnul abanosului (Diospyros ebenum) nu pluteşte pe apă din cauza densităţii foarte mari.

Vulcan = formă de relief rezultată în urma acumulării lavei şi a produselor piroclastice în jurul unui crater situat pe o linie de fisură profundă. Aparatul vulcanic este compus din con, crater şi coş. V. se împart în: v. activi (erup în vremuri istorice sau actuale), v. stinşi (nu au erupt în vremuri istorice, dar pot erupe) şi v. vechi (fără condiţii geologice pentru erupţie). După fizionomie şi natura elementelor componente, pot fi de tip: stratovulcan (strombolian sau vezuvian, constituit din alternanţe de lave şi proiecţii vulcanice), vulcanian (dintr-un con simplu de scorii), pelean (cumulovulcan, fără crater, cu aspect de cupolă sau dom), Bandi-San (un con de sfărâmături sau din materiale piroclastice), ecosez (stratovulcan scufundat în partea centrală din cauza unei subsidenţe), gazos (maare, 74

cratere rezultate prin explozii, fără piroclastite şi iviri de lavă), hawaian (soclu, scut, platou vulcanic, con cu dimensiuni de zeci de km şi cu pantă foarte mică), islandez (cu lavă fluidă întinsă unilateral pe câţiva km) şi compus (alcătuit din mai multe conuri şi cratere). Vulcanul: - cel mai nordic (71o latitudine nordică, conul său se înalţă dintr-o mare de gheţari) = V. Beerenberg (din Norvegia); - cel mai sudic (77o35’ latitudine sudică) = V. Erebus ( în Antarctida); - activ cel mai înalt (6.370 m.) = Vulcanul Antofalla (situat tot în Munţii Anzi, pe teritoriul Argentinei); - activ cu cea mai lungă perioadă de activitate (6.000 ani) şi cel mai înalt din Europa (3.340 m) = V. Etna; - cu cele mai frecvente explozii în epoca contemporană (2.000 erupţii în perioada 1900-1958) = V. Asama (din centrul Insulei Honshū, Japonia); - cu cea mai puternică erupţie vulcanică din timpurile moderne (aprilie 1815; erupţia sa a fost de opt ori mai violentă decât cea a vulcanului din Insula Krakatoa, din august 1883, în cazul căruia zgomotul a fost auzit în Australia şi în Madagascar, iar cenuşa sa vulcanică a făcut de mai multe ori înconjurul lumii, înainte de a se depune într-un strat de 60 cm) = V. Tambora (în Indonezia); - cu cel mai mare crater (circumferinţa de 114 km) = V. Aso Shan (din Insula Kyūshū, Japonia); - cu cea mai mare înălţime a norului de erupţie (peste 6.000 m, în timpul erupţiei sale din 1888 au fost aruncaţi în aer un miliard de m3 de rocă în numai două ore) = V. Bandai San (din Insula Honshū, Japonia); - cu cea mai perfectă formă conică, simetrică (între 1.500 şi 1.900 m altitudine, este înconjurat de 100 de conuri, iar între acestea şi vulcanul principal există o depresiune cu lacuri vulcanice) = FujiYama sau Fuji San (în Japonia); - latent cel mai înalt (6.723 m, conul său fiind acoperit de zăpadă) = V. Llullaillaco (în Munţii Anzi); - în al cărui crater se găseşte un lac de mercur, este situat lângă oraşului Veracruz (în Mexic); - în craterul căruia se află, încă din 1928, un lac de lavă fierbinte = V. Nyiragongo (în Marele Graben, Congo); - care aduce la suprafaţă prin erupţie o substanţă de tip carbonatit, care, la contactul cu aerul umed, se transformă în carbonat de sodiu = V. Ol Doinyo Lengai (în Tanzania; în limba tribului masai, numele său înseamnă «Muntele lui Dumnezeu»); - submarin cel mai înalt (5.038 m) = V. Macarov (în Oceanul Pacific); - stins cel mai înalt (6.960 m) = V. Aconcagua ( în Munţii Anzi);

75

- stins al cărui fund cu o suprafaţă de 260 km2 adăposteşte una dintre cele mai mari zone cu faună sălbatică ocrotită din Africa = V. Ngorongoro (în Tanzania; numele său înseamnă «gaură mare»); - Cea mai activă zonă vulcanică din lume (peste 200 de vulcani, unii încă activi) se află în Islanda (aceştia sunt prezenţi chiar şi sub mare, pe lângă coastele insulei); - Cel mai lung sistem muntos vulcanic (1.740 km) = Arhipeleagul Aleutine (format din circa 150 de insule vulcanice); - Cel mai întins lanţ vulcanic din Europa (300 km) se află în Munţii Carpaţi.

76

BIBLIOGRAFIE

SELECTIVĂ

Badea L., Niculescu Gh., Roată S., Buza M., Sandu Maria (2001), Unităţile de relief ale României, I, Carpaţii Meridionali şi Munţii Banatului, Edit. Ars Docendi, Bucureşti. Bogdan Octavia, Marinică I. (2007), Hazardele meteo-climatice din zona temperată: geneză şi vulnerabilitate cu aplicaţii la România, Edit. Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu. Breban V. (1980), Dicţionar al limbii române contemporane – de uz curent, Edit. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti. Buza M., Mărculeţ I. (1999), Rezervaţiile naturale de importanţă naţională din judeţul Alba, Jurnal geografic, Vol. II, Bucureşti. Ciulache S., Ionac Nicoleta (1995), Fenomene geografice de risc, partea I, Edit. Universităţii din Bucureşti. Ciulache S., Ionac Nicoleta (2003), Dicţionar de meteorologie şi climatologie, Edit. Ars Docendi, Bucureşti. Coteţ P. (1967), Europa şi Asia – geografie fizică, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Dragomirescu Ş., Săgeată R. (2011), Statele lumii contemporane, Edit. Corint, Bucureşti. Drăgulescu C., Buza M. (2000), Rezervaţii şi monumente ale naturii, Facultatea de Geografie a Turismului, Sibiu. Erdeli Gh., Cândea Melinda, Braghină C., Costachie S., Zamfir Daniela (1999), Dicţionar de geografie umană, Edit. Corint, Bucureşti. Gîştescu P. (1990), Fluviile Terrei, Edit. Sport-Turism, Bucureşti. Grecu Florina (2004), Hazarde şi riscuri naturale, ediţia a II-a cu adăugiri, Edit. Universitară, Bucureşti. Grecu Florina (2007), Glaciologie, Edit. Credis, Bucureşti. Grecu Florina, Palmentola G. (2003), Geomorfologie dinamică, Edit. Tehnică, Bucureşti. Hârjoabă I., Rusu E. (1995), Geografia continentelor: Africa, Edit. Didactica şi Pedagogică, Bucureşti. Ianoş I., Iacob Gh. (1989), Câmpiile Terrei, Edit. Albatros, Bucureşti. Ielenicz M., Comănescu Laura, Nedelea Al., Mihai B., Oprea R., Pătru Ileana (1999), Dicţionar de geografie fizică, Edit. Corint, Bucureşti. Ilinca L. I., Ilinca Iulia Anca (2009), Geografia la superlativ, Edit. Tiparg, Piteşti. Ilinca N. (2004), Geografie umană – populaţia şi aşezările omeneşti, Edit. CD. Press, Bucureşti. Lungu M. (2004), Statele lumii, Edit. Steaua Nordului, Constanţa. Marin I. (1993), Geografia lumii, Tip. Universităţii Bucureşti. Marin I., Luchian N. (1996), Geografia fizică a României şi geografia fizică a Europei, Univ. din Bucureşti, Facultatea de Geografie, Catedra de Geografie Regională.

77

Matei H. C., Neguţ S., Nicolae I. (2008), Enciclopedia statelor lumii, Edit. Meronia, Bucureşti. Mărculeţ I., Mărculeţ Cătălina (2008), Aspecte privind hidrografia Europei şi a României, Liceul – prezent şi viitor, Vol. V, Bucureşti. Mărculeţ I., Popa-Tutoveanu Aurora, Mărculeţ Cătălina (2009), Aspecte privind relieful Europei, Liceul – prezent şi viitor, Vol. VI, Bucureşti. Mărculeţ I., Mărculeţ Cătălina, Marcu Daniela, Mărculeţ V. (2010), Superlativele României. Mică enciclopedie, Edit. Meronia, Bucureşti. Mândruţ O. (2008), Atlas geografic şcolar, Edit. Corint, Bucureşti. Muică Cristina, Geacu S., Sencovici Mihaela (2006), Biogeografie generală, Edit. Transversal, Bucureşti. Muica Cristina, Muică Ileana (2011), Factorii naturali de risc în activitatea turistică, Edit. Universitară, Bucureşti. Negoescu B., Vlăsceanu Gh. (2004), Geografie economică. Resursele Terrei, Edit. Meteor Press, Bucureşti. Negut S., Nicolae I. (1999) Cartea recordurilor geografice, Edit. Meronia, Bucureşti. Neguţ S., Nicolae I. (2007), Superlativele Terrei. O enciclopedie, Edit. Meronia, Bucureşti. Posea Gr., Barbu N., Ciulache S., Posea Aurora, Nicolae I., Ştefănescu Ioana, Vespremeanu E., Giurescu M. (1986), Geografia de la A la Z. Dicţionar de termeni geografici, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. Posea Gr., Grigore M., Popescu N., Ielenicz M. (1979), Geomorfologie, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Rusu E. (1999), Geografia continentelor: Australia şi Oceania, Edit. Didactica şi Pedagogică, Bucureşti. Rusu E. (2003), Geografia continentelor: Asia, Edit. Didactica şi Pedagogică, Bucureşti. Teodorescu V., Alexandrescu Valeria (2001), Terra: geografia resurselor, Edit. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti. Ţîştea D., Bacinschi D., Nor R. (1965), Dicţionar meteorologic, C.S.A. Institutul Meteorologic, Bucureşti. Velcea Valeria (1995), Geomorfologie generală, Facultatea de Geografia Turismului, Sibiu. Vlăsceanu Gh., Florescu Gheorghina (2001), Geografia şi economia resurselor agroturistice, Edit. Universitas, Bucureşti. ***(1992), Atlasul geografic al lumii, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. ***Dexonline.ro. ***(1995), Instrucţiuni pentru staţiile meteorologice. Efectuarea observaţiilor meteorologice şi prelucrarea lor în scopuri climatologice, INMH, Bucureşti. ***Oceanografie, www.mindrescu.net/ro/predare/cursuri/oceanele... ***Travelsplendid.ro. *** Wikipedia.ro. ***www.ecology.md. ***www.descopera.ro. *** www.scritube.com. 78