Metoda Bobath

FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE

METODA BOBATH

Metoda Bobath este o metoda de reeducare neuromotorie. Fundamentarea teoretica a acestei medote a fost realizata de catre sotii Bobath Karel BOBATH, un reputat specialist în neuropsihiatria infantile si Bertha BOBATH, sotia acestuia, fizioterapeuta si profesoara de gimnastica medicala in Germania si a fost publicata in 1950-1953 intr-o serie de articole. Această teorie vine după mulţi ani de observaţii atente şi o experienţă bogată (peste 160 bolnavi cu paralizie spastică de origine cerebrală aflaţi în tratament prelungit).

Metoda a fost influenţată de mulţi alţi autori, preluând de la aceştia: • stimularea proprioceptivă - Kabat • stimularea tactilă - Margaret Rood • pregătirea pentru activităţi funcţionale - Peto

• Analizând cauzele infirmităţii motorii cerebrale a acestor pacienţi, autorii au ajuns la concluzia – general admisă azi – că următorii factori contribuie la complexitatea aspectelor observate: 1. Tulburările senzoriale de grade diferite 2. Spasticitatea 3. Dezordinea mecanismului postural reflex 4. Lipsa modalităţilor de mişcare selectivă

1. Tulburările senzoriale sunt în majoritatea cazurilor rezultatul tonusului crescut în muşchi. Tonusul crescut şi mişcările necoordonate pe care le produce determină în proprioceptori imagini senzoriale monstruoase, care măresc la rândul lor dezordinea motorie. Având simţul postural lezat, fără orientare în spaţiu aceşti pacienţi nu mai sunt capabili să dirijeze corect o mişcare. Pentru copilul spastic, aceste tulburări sunt şi mai grave, pentru că acesta nu a avut niciodată o percepţie corectă, deci nu are o imagine corectă kinestezică.

2. Spasticitatea - este rezultatul eliberării activităţii tonice reflexe. Cauza tulburărilor motorii este în mare măsură datorată eliberării căilor primitive reflexe de postură şi mişcare de sub inhibiţia cortexului. Inhibiţia centrală nu este un fenomen dezvoltat în întregime la naştere; ea se instalează, pentru multe acte motorii, odată cu evoluţia individului.

3. Dezordinea mecanismului postural reflexîmpiedică achiziţionarea mişcărilor active, care stau la baza automatismului. Acest automatism se câştigă în primii 5 ani de viaţă şi coordonarea normală a acestor mişcări fundamentale este esenţială pentru învăţarea corectă a activităţilor funcţionale. Din punct de vedere terapeutic - trei grupuri de reacţii posturale automate: - reacţii de ridicare - reacţii de echilibru - reacţii adaptative ale tonusului muscular

4. Lipsa modalităţilor de mişcare selectivă este prezentă în toate cazurile, cu excepţia celor foarte uşoare. Este foarte important de retinut ca nu putem trata fiecare pacient la fel, sau nu se poate prescrie acelasi acelasi set de exercitii. Fiecare pacient are nevoi diferite si necesita un program personalizat de terapie. Autorii isi bazeaza tratamentul pe doua principii: • Inhibarea sau suprimarea activitatii tonice reflexe , cu rezultatul reducerii si reglarii tonusului muscular. • Facilitarea integrarii reactiilor superioare de ridicare si echilibru in secventa lor de dezvoltare adecvata urmata de un progres in activitatile elementare.

Poziţiile reflex - inhibitoare sunt total sau parţial opuse posturii iniţiale anormale a pacientului. La copilul mai mare, aceste poziţii pot fi menţinute activ, pentru un anumit timp, sub controlul kinetoterapeutului. Adultul poate fi menţinut timp îndelungat într-o astfel de poziţie reflex inhibitoare sau poate să înveţe să o adopte singur. Ele depind de reflexele tonice ale gâtului şi de reflexele labirintice, deci poziţia capului şi a corpului în întregime este foarte importantă. Kinetoterapeutul poziţionează, deci, mai întâi capul şi gâtul apoi trunchiul, umerii şi şoldurile, pentru a obţine o redistribuire a tonusului mai apropiată de normal în segmentele distale (mână, picior).

Posturile reflex – inhibitoare pleacă de la marile articulaţii, care sunt folosite ca „ PUNCTE CHEIE”. În acest fel, spasticitatea scade atât de mult pe parcursul tratamentului, încât, într-o etapă avansată a recuperării, este suficient să poziţionăm numai „punctul - cheie” şi membrul respectiv se va putea mişca. Tehnica de obţinere a mişcărilor de răspuns spontan este bazată pe existenţa reflexelor posturale integrate la un nivel superior (ex: în cadrul reflexului Landau, care persistă mai multă vreme la copiii spastici, se poate provoca extensia capului şi membrelor, în cadrul reflexului de „pregătire pentru săritură”, după ce acesta apare, se poate provoca extensia membrelor superioare).

INDICAŢII TERAPEUTICE Metoda BOBATH este o metodă preţioasă fiind folosită în recuperarea persoanelor suferinde de leziuni ale sistemului nervos central: • infirmitate motorie cerebrală; • hemiplegie/hemipareză; • boala Parkinson; • scleroza în plăci; • leziune incompletă a măduvei spinării; • traumatism cranio-cerebral.

Contraindicaţii: - contuzii, luxaţii, entorse, - stări după rupturi musculotendinoase - hipertensiune arterială - epilepsie şi tulburări psihice - tumori – sistem nervos - procese inflamatorii acute

Bibliografie: • Dorina Flora – Tehnici de baza in kinetoterapie. Editura Universitatii din Oradea 2002 • Vasile Marcu – Manual de Kinetoterapie. Editura Universitatii din Oradea 2010 • Clement Baciu – Programe de gimnastica medicala. Kinetoterapie recuperatorie. Editura Stadion 1974 • Ionel A. Bratu – Gimnastica pentru prevenirea si corectarea deficientelor fizice. Editura SportTurism 1977