Memorii I Tzigara Samurcas.pdf

a,.

--

4

www.dacoromanica.ro

AL. TZIGARA- SAMURCA$

MEMORII I

www.dacoromanica.ro

Coperta : Ion .5.wala

www.dacoromanica.ro

AL. TZIGARA-SAMURCAS

MEMOR II I (1872-1910) Editie critics de IOAN SERB i FLORICA SERB Prefata de DAN GRIGORESCU

EDITURA GRAI $1 SUFLET

CULTURA NATIONALA" BUCURE$T1, 1991

www.dacoromanica.ro

ISBN 913-95403-0-3 973-95405-1-1

www.dacoromanica.ro

PREFA TA

Istoria artei e, in cuprinsul culturii romanesti, o discipline relativ noud. Cine rasfoieste colectiile revistelor de la sfirsitul secolului trecut $i din primele decenii ale secolului nostru constatA cit de rare sint comentariile care izbutesc sa dea contur coerent al sa motiveze judecatile de valoare, sa inlocuiasca exclamatia admirativa printr-o analiza orientate de repere teoretice ferme. Studiile intemeiate pe o cunoa5tere solidd a limbajului specific al artei lasau, pe atunci, locul, de cele mai multe ori. unor notatii cu pronuntate inflexiuni lirice. Va mai trece o vreme pins cind, in anii '20 si '30, instrumentele teoretice vor capita necesara precizie $i

o generatie de intelectuali cu un larg orizont umanist va investi opera de

exegeza istoric-artisticd, deopotriva pe aceea referitoare la creatia nationald si pe cea menita sa releve valorile universale, cu puterea de a pune in lumina semnificatiile fundamentale, trasAturile definitorii si calitatea estetica a diverselor directii si epoci.

Alexandru Tzigara-Samurcas a fost, incontestabil, un premergator al acestor istorici de arta care aveau sä afirme cu deplin& claritate legitimitatea unei discipline ce respingea amatorismul $i improvizatia. A fost cel dintii specialist roman caruia o universitate europeand i-a decernat titlul de doctor in istoria artei : la 11 martie 1396 (cind Tzigara-Samurcas nu implinise Inca 24 de ani), o institu tie universitara cu prestigiul celei de la Munchen ii inmina titlul de doctor in filosofie, magna cum laude, specialitatea istoria artei. Dizertatia, Simon Vouet, pic4or de curte at lui Ludovic al XIII-lea, a fost publicata la Miinchen tot in 1896 ; de

atunci nu a mai vazut lumina tiparului $i a devenit una din raritatile cilor europene. Dupe cite stim, fostul doctorand al universitatii germane nu a mai revenit la

subiectul tezei sale si nici in memoriile de fate nu pare sa-i acorde prea multi atentie ; alegerea unei asemenea teme poate fi, insa, sugestiva pentru gustul Unarului Tzigara-Samurcas. In contradictoriul secol al XVII-lea !rancez, pictura lui Vouet reprezenta, in viziunea istoriei de arts de la sfirsitul veacului trecut (5i mai ales in aceea a scolii germane), o etapa caracteristica a confruntarii intra estetica barocului $i cea a clasicismului. Intoarcerea din Italia, in 1627, a viitorului pictor de curte al lui Ludovic al XIII-lea" era interpretata ca un moment impor-

tant al asimilarii barocului de catre pictorii francezi ai vremii. Si nu incanal o confirm& exegeza mai recenta ca influenta lui Vouet fusese mai profunda decit aceea pe care o declansase trecerea lui Rubens pe la Palatul Luxembourg ; s-a demonstrat, totusi. ca nu poate fi vorba de o italienizare" ai, cu atit indoiala

V

www.dacoromanica.ro

mai putin, de una violenta" aaa cum sustineau admiratorii lui Poussin (implicit adversari ai lui Vouet), de pilda marele istoric de arta Julius Maier-Graefe. In realitate, fn pofida viziunii sale, evident italienizante, pictorul de curte" nu a fost un partizan al barocului ; in structurile recente ale artei franceze, el e discutat mai curind ca un predecesor al clasicismului de la sfiraitul secolului al XVIII-lea, decit ca un discipol al lui Tizian ai al venetienilor. Se vede ea Tzigara-Samurca a intuit aceasta orientare (aproape cu desa-

viraire ignorata in vremea in care I i redacta dizertatia), pentru ca, e limpede, conceptia istoricului roman de arta isi reveleaza, in ansamblul ei, substanta prin excelenta clasicista. Nu stiu data aceasta poate fi explicate prin vreo trasaturd a temperamentului sau ; el era mai curind un spirit dinamic, nelinistit, aparindu-ai ideile cu o vehementa care it facea sa nu se poata apara intotdeauna de greaeli. Felul in care Ii judeca adesea, in filele acestor memorii, de pilda, pe Tocilescu, Iorga, Haret, Murnu, G. Oprescu, chiar pc Titu Maiorescu fata de care, in alte imprejurari, Iii manifest& un afectuos respect dovedeate cit de lntens era subiectivismul reactiilor sale care ajungeau uneori la o violenta greu de imaginat pentru un om ce traia cu atita bucurie ceasurile de tihna impreuna cu sotia si cu copiii sau strabatea potecile singuratice din preajma Sinaiei ori de la Catina, cu un sentiment de mare inaltare sufleteasca. Duelul evitat in ultimul moment cu o alts personalitate careia cultura romaneasca it datoreaza mult, doctorul Istrati, exprima exact datele acestui temperament. Formatia intelectuala e. probabil, in primul rind, raspunzatoare pentru orientarea clasicista a ideilor sale. Tzigara-Samurcaa a pastrat Intreaga viata o profunda stima fata de Odobescu, pe care it socotea (insemnarile de fata sint elocvente in

aceasta privinta) drept adevaratul sau magistru. Imprejurarile au facut ca. la Universitatea bucuresteana, profesorii de istorie veche ai arheologie discipline spre care se simtea el atras sa fi fost personalitati cu adevarat proeminente Odobescu al Tocilescu. Cu acesta din urma avea sa nu se mai inteleaga mai tirziu, relatiile dintre ei fiind marcate de nenumarate si inveraunate polemici ; dar, cu Coate ca despre cursurile sale nu vorbeate pe un ton ce ar putea fi asemanat, cit de cit, cu admiratia marturisita fata de prelegerile lui Odobescu, iai aminteate, peste ani, cu placere" de exemplarul (pe hirtie specials ") din Inscriptiile profesorului sail de epigrafie, pe care II prirnise de la el. La Universitatea din Berlin a avut aansa sa audieze ultimele cursuri ale batrinului Ernst Curtius, unul dintre cei care au sporit prestigiul arheologiei germane in cea de-a doua jurnatate a secolului trecut. Dar cel pe care TzigaraSamurcaa avea sa-1 socoteasca a fi adevaratul sau indrumator in dificila discipline pe care $i -o alesese a lost Adolf Furtwangler ; profesorul berlinez se ilustrase al prin cercetarile intreprinse la Adamclisi, asa incit o anume afinitate sufleteasca trebuie sa se fi stabilit Intre studentul roman $i magistrul care studiase un monument atit de important din istoria tariff sale. Istoriile recente ale artei ii mentioneaza pe Furtwangler mai cu seams pentru initierea unei indelungate ai anevoioase opere de editare a operei lui Pliniu cel Batrin, opera inceputa Inca din 1877. Simplomatic, despre Hermann Grimm, poate. cel mai impunator reprezentant

al istoriei de arta is Universitatea berlineza In anii studiilor de acolo ale lui Tzigara-Samurcaa, cititorul Memoriilor de fata aria foarte putin

VI

www.dacoromanica.ro

;

venerabilul

profesor (se apropia pe atunci de 70 de ani) era, insa, un sustinator autoritar al conceptiilor istoriorartistice de facture romantics de care studentul roman nu se simtea, desigur, atras.

Grimm considera, de pada, ca marii maestri constituie nucleele in jurul carora trebuie sa se concentreze studiile si culegerile" 1 ; ceea ce reprezenta un alt tip de romantism decit cel care avea SA dea, nu peste multa vreme, contur specific cercetarilor consacrate artei populare de carturarul roman. De aitminteri, oricine poate fi surprins de contrastul dintre soliditatea si profunzimea studiilor consacrate de Tzigara-Samurcas creatiei folclorice si ezitarile ce insotesc formularea unor judecati de valoare privitoare la arta moderns. Cu exceptia. lui Nicolae Grigorescu, caruia ii consacra mai multe pagini substantiale (cu toate ca, asa cum se constata, admiratia lui se intemeiaza mai ales pe semnificatia subiectelor alese

de mange pictor si intr-o masura mai mica pe sensurile viziunif picturale, cu adevarat innoitoare), putini sint artist' roman reprezentativi carora sa le fie puss in lumina, cu argumente convingatoare, valoarea. Pnllady, pomenit in treecat ; Luchian cuprins intr-o insiruire in care figureaza cu drepturi cel putin egale acelora ale marelui creator al Anemonelor, Artachino, Mirea, Vermont, Verona, Iordanescu, Kimon Loghi, Strimbulescu, Spathe (caruia i se datoreaza relevarea sculpturii" !).

Tonul laudativ al cronicilor consacrate unor artisti uitati astazi G. Pornpilian 2, Oscar Obedeanu 3 sau N. S. Petrescu4 poate mira. Se cuvine insa sa

observain ea Tzigara-Samurcas a fost printre cei dintii care au relevat talentul unui artist disparut inainte de vreme (la 29 de ani), Abcar Baltazar si ea 'lid unuia dintre cei ce vor afirma cu reala autoritate specificul artei romanesti nu i se contests valoarea. De asemenea, intr-o cronies din 1910, i se recunoaste talentul lui Petrascu

(impunator prin soliditatea" 5 artei sale), iar o expozitie a artistilor din Grupul celor patru" e semnalata in termeni ce confirms o optics, in cazul de feta, exacta 6. 0 cludata exceptie o prezinta Cumintenia primintului a lui Brancusi. Nu atit pentrU ca, la data expunerii sale, in primii ani al secolului, un cunoscator erudit al artei taranului roman nu a descoperit relatiile creatiei brancusiene cu adincile izvoare ale spiritualitatii ancestrale ale poporului nostru ; la urma urmelor, foarte putine au fost glasurile care s-au rostit cu deplina admiratie la prima intilnire cu

sculptura astfel definite, mult mai tirziu, de Constantin Noica : Este ca si cum Brancusi ar fi sculptat nu devenirea intru tin% a unui lucru de pe pamint, ci devenirea intru fiinta, intru omenesc, a Pamintului insusi". Greu de explicat e numai Ca, la atitea decenii de la primele impresii provocate de Cumintenie, intr-o vreme cind recunoasterea semnificatiilor acestei opere devenise unanima, autorul memoriilor isi pastra parerile exprimate cindva cu abrupta adversitate. 1 Cf. Udo Kultermann, Istoria istoriei artei, traducere de Gheorghe Szeicely, Bucuresti, Editura Meridiane, 1977, II, p. 51. 2 Pictorul G. Pompilian, Convorbiri literare", XLI, sept. 1904.

3 Pictorul Oscar Obedeanu, Convorbiri literare", XLVIII, martie 1913. a Artistul N. S. Petrescu, Convorbiri literare", LXIV, febr. 1931. 5 Al. Tzigara-Samurcas, Scrieri despre arta romaneascd, Bucure.sti, Editura

Meridiane, 1987, p. 128.

6 Grupul celor 4, Convorbiri literare", LXIII, martie 1930.

VII

www.dacoromanica.ro

Dar aid e continua o trasatura vrednicd, in fond, de lauds, a lui TzigaraSamurcas : fermitatea opiniilor. Pentru el, studierea unei probleme nu se incbeia cu publicarea rezultatelor ; cercetatorul revenea asupra lor, be confirma sau le modifica in functie de noile date puse la Indemind de investigatille sale. Totul se supunea unui studiu continuu, neobosit, pe care savantul nu 11 considera niciodata incheiat. Cind ayes sa1/45i adune, de pilda, in 1936, citeva dintre studiile $i articolele sale in volumul Muzeografia romaneascii t, Tzigara-Sarnurcas a folosit prilejul pentru ae adauga elemente noi, reiesind din experienta mai recenta de cercetator, a sa $i a altora ; in majoritatea cazurilor, ele veneau sa intareasca argumentele continute

in textul initial. Dar nu o data precizarile din aceste note finale ale studiilor republicate in 1936 dau ocazie unor noi interventii polemice care dezvaluie aceea$i trasatura caracteristica a carturarului ce credea neabatut in dreptatea ideilor sale.. Inflexibilitatea opiniilor nu e neapArat un semn al rezistentei fats de conceptiile altora. Tzigara-Samurcas isi sustinea concluziile cercetdrilor cu ardoarea celuf care ajunsese la ele dupd investigatii indelungate si sistematice. A fost unul dintre

cei dintii care au construit, intr-un domeniu al istoriei romanesti a culturii, rt metoda. Se deslusesc aid beneficiile insusirii solide a lectiilor primite de tinaru/ cdrturar de la daub. personalitati atft de diferite intre ele Alexandru Odobescu $i Wilhelm von Bode, un arheolog si un muzeograf.

Cursul lui Odobescu, urmat de Tzigara-Samurcas la Universitatea bucures-

teand, era cea dintii parcurgere a unei istorii generale a artei (careia savantul roman ii daduse numele de ,.istoria arheologiei") ; pina atunci, o asemenea tem& stiintifica nu mai fusese tratata la nici o alts institutie de invatamint superior dirt Europa $i, probabil, din lume. Era, de fapt, ceea ce se cheama astdzi o istorie a istoriei artei, prezentare critics a conceptillor care au prezidat asupra cercetarif intr-un domeniu relativ nou in tam noastra. Influentata, cum remarca profesoru1 Virgil ratasianu 2, de Hegel, viziunea lui Odobescu se sprijinea pe urmarirea interdependentei manifestarilor spirituale $i sociale" a. Drept urmare, eruditul roman introducea criteriile unei cercetari complexe a tuturor manifestarilor artistice ale unei epoci, deopotriva a monumentelor de arhitectura, a picturii, sculpturii, graficii, ca $i a vestimentatiei, mobilierului, monedelor, caligrafiei $i tipariturilor. Scoala german& de muzeologie instituia, in ultimele decenii ale secolului trecut, o practica potrivit careia muzeul era transformat dintr-un depozit ar valorilor artistice intr-o institutie de educatie, in sensul cel mai exact al cuvintului. La Hamburg, la Dresda $i, mai ales, la Berlin, istoricii de arta lucrau iii muzee, obtinind rezultate comparabile intru totul acelora ale colegilor for de la universitati. Figura cea mai importanta recunosc toti comentatorii epocii era Wilhelm von Bode. Fusese, in tinerete, jurist $i adusese cu sine in domeniul istoriei de arta unele principii din profesiunea lui de odinioara ; la stabilirea originii unei opere de arta folosea, de pilda, ceea ce se numea ,.proba dovedi-

Selectia a fost de o severitate care a condus la eliminarea unor pagini care ar fi putut contribui la definirea mai precisa a propriei conceptii stiintificesi a caror recuperare intr-o carte e absolut necesara. 2 Prefata la Udo Kultermann, op. cit., I, p. 16. 3 Ibid.

VIII www.dacoromanica.ro

toare" i. Tzigara-Samurcas 1-a cunoscut pe savantul german cind acesta abia

implinise 50 de ani si se afla in deplinatatea puterii sale de munca ; Inca de pe atunci specialistii socoteau ca imensele lui cunostinte de istoric al artei si fermitatea caracterului sau au eonsolidat rolul important al muzeului in viata Ceea ce, in 1915, va spune despre el un eminent teoretician al artei, Karl Scheffler, era adevarat $i In vremea in care tinarul roman lucra la catalogarea cabinetului de stampe si la organizarea bibliotecii muzeului berlinez : Pine la el, muzeele erau administrate de birocrati sau de cite un pictor de curte ce-si implinea aid obligatiile unei activitati cu totul secundare pentru el. Bode a transformat, insa, tezaurele colectiilor regale si prihciare intr-un bun accesibil poporului, conferindu-le o mare anvergura $i prestigiu si dovedind insemnatatea muzeului Ca institutie de stat" 2. Experienta berlineza a lui Tzigara-Samurcas e notate foarte sumar in memorifle sale, iar intilnirea cu Bode si activitatea desfa$urata sub indrumarea acestui autoritar erudit e abia mentionata ; ar fi fost interesant sa aflam cum s-a obisnuit tinarul roman cu atmosfera din institutia condusa de cel despre care toti biografii

admit ca era o fire despotica ; mai ales ca, la rindul lui, avea un caracter atit de independent. Si tragem, oare, concluzia. din spatiul redus in care e relatata perioada berlineza a studiilor, ca studentul roman si maestrul sau nu s-au intcles foarte bine ? N-ar fi, evident, exclus dar, dupa o jumatate de secol, cind sint scrise paginile de fats, neintelegerea daca va fi existat era uitata si TzigaraSamurcas isi amintea numai de cistigul intelectual dobindit de contactul cu marea institutie muzeistica germane.

De fapt, nici trecerii prin Paris din anii 1896-98 nu i se rezerva mai multe pagini. Cu toate ca, si aid. a avut sansa sa-i intilneasca pe citiva reputati istorici de arta si muzeografi. Andre Michel, despre care aflam ca tinea, la Ecole de Louvre. cursuri pe care le audia Tzigara-Samurcas, a fost unul dintre stralucitii elevi ai lui Taine $i ai lui Louis Courajod (cel pe seama caruia unii pun marele

avint atins de istoria francezd a artei in cel de-al treilea patrar al secolului trecut In 1896, rind tinarul roman sosea la Paris. Michel era numit conservator la Luvru ; studiile intreprinse aici de el, de-a lungul deceniilor, se vor materializa. intre 1905 si 1929, intr-o monumentala sintezA a istoriei artei, in

17 volume (ultimele vor aparea postum), considerata si azi ca unul din pilonii istoriei de arta franceze" 4.

La Scoala de Arte Frumoase din Paris, Tzigara-Samurcas a audiat cursuri si a efectuat lucrari practice sub indrumarea lui Eugene Mintz, eel care, in 1893, 11 ajutase sa-si puna la punct bibliografia necesara redactarii tezei de doctorat 5.

Prin opera lui Miintz, s-a spus, istoria artei franceze si-a trait «perioada de I Vezi Werner Weisbach, Und alles ist zerstorben. Erinnerungen aus der

Jahrhundertwende, Viena, 1937, pp. 88-96. 2 Cf. Wilhelm Waetzoldt, Deutsche Kunsthistoriker, Berlin, 1965, II, p. 118 (prima editie in 1924).

3 Vezi Frangois Fosca, De Diderot a Valery, Paris, 1960, pp. 188 si urm. 4 Lido Kultermann, op. cit., II, p. 163. Vezi C. D. Zeletin, Cronologia din volumul Al. Tzigara-Samurcas, Scrieri despre arta rorndneasca, pp. 28-29.

IX

www.dacoromanica.ro

renasterew t, Savantul francez i i arhitecturase un sistem in care fenomenul artistic era privit ca o component& a istoriei culturii, in ansamblul ei ; vastele sale sinteze privind culture Renasterii sau arta curtilor papale au constituit argumente pentru ca autorul for sa fie numit un Burckhardt al Frantei".;2 (dar viziunea lui se opunea direct, in multe privinte, aceleia a marelui savant elvetian). Dar peea4 ce e esential, probalgil, pentru formatia muzeografica a lui Tzigara-Samurcas, Miintz s-a ocupat indelung de celebrele colectii ale familiei Medici $i de cele aflate la Muzeul Paolo Giovio din Como ; el punea aici la punct o metoda de cercetare amanuntita a operelor de arta si, mai ales, a tesaturilor, broderiilor, ai mobilierului, orfevreriei, pieselor de lemn. Elev al lui Odobescu, al lui Bode, Andre Michel si Mintz, Alexandru Tzigara-

Samurca* si-a elaborat propria metoda, imbinare a cercetarii arheologice (de la care a preluat, in primul rind, stiinta reconstituirii unei constructii, a consolidarl si a inlocuirii unor detalii deteriorate, fara a afecta aspectul original) cu muzeologia. Cind, in 1906 (nu implinise inca 35 de ani), a fost numit director al Muzeului de etnografie, de arta nationala, arta decorative si industrial& (transformat mai tirziu In Muzeu de arta nationala), a putut sa-si pun& in valoare temeinicele cunostinte dobindite de la marii sai profesori, interpretate intr-un chip personal, pentru ca insusi obiectul studiului sau la nou infiintatul muzeu era foarte diferit. Anticipind, de exemplu, cu trei decenii vasta opera de sociologie a culturii pe care avea s-o realizeze Dimitrie Gusti la Muzeul Satului, el a adus in muzeu casa lui Antonie Mogos din Ceauru, una dintre cele mai semnificative piese de arta ale taranului

roman din cite au fost cuprinse vreodata in colectiile de arts ale muzeelor din tara noastra. (Surprinzator, cel care, Inca din primul deceniu al secolului, Intregea

atit de inspirat expunerea de la Muzeul national prin aducerea unei case taranesti din Ceauru Gorjului, avea sa se °pun& ideil unor muzee in aer liber" pe care o sustinea pe atunci Romulus Vuia3. S-ar parea ca, dupe 1947 data la care incepea redactarea paginilor de fats poate si sub Inriurirea exemplului constituit de Muzeul Satului de la Bucuresti, el va fi mai putin potrivnic unei asemenea solutii.) Interesanta e formullarea pe care, la inceputurile ei, o capata conceptia istoric-

artistica a lui Tzigara-Samurcas. Intr-un text din 1909, e explicate foarte limpede relatia creatiei populare cu ansamblul artei nationale, intr-o viziune ce isi marturiseste obirsiile in ideile romantice ale generatiei de la 1848: ,,... numai cultivind si dezvoltind arta populara, vom putea nazui sa avem vreodata o mare arta roma-

neasca. Aceasta va trebui sa porneasca de la studiul arnanuntit al elementelor populare, caci numai astfel I i va pastra un caracter propriu si national" 4. Accentul distinctly al textului acestuia, cu o neindoielnica important& teoretica in cuprinsul operei lui Tzigara-Samurcas, vine, insa, din alt.& parte : asemenea

insusiri frumoase, oricit de raspindite si ereditare ac fi, se pierd totusi prin 1 Udo Kultermann, op. cit., II, p. 162. 2 Francois Fosca, op. cit., p. 175.

3 Vezi Muzeele in aer liber, Convorbiri literare", LXVI, oct.-nov.

republicat in Scrieri despre arta romdneascd, pp. 320-30. 4 Arta ttirantaui nostru, in Scrieri despre arta romd neascii, p. 46.

X

www.dacoromanica.ro

1933,

concurenta zdrobitoare a tirgurilor si influenta raufacatoare a semicultilor. Exemplele rele ale oragelor $i lipsa totals a unei educatii estetice in coals distrug aplecarile artistice naturale ale poporului" r (s.n.). Tinarul istoric de arta se formase, evident, sub influenta samanatorismului, asa cum se, intimplase cu multi intelectuali a caror personalitate prindea contur distinct la inceputul secolului. 0 marturisesc si rindurile scrise pe atunci despre

Nicolae Grigorescu, a Cann arta era inteleasa nu numai In primii ani ai secolului, cind o asemenea interpretare era aproape generals, ci si mult mai tirziu, in vremea redactarii paginilor de fats, deci dupe ce fusesera publicate solide exegeze, dintr-o perspective cu adevarat moderns in sensul consfintit de gdmiratorii de la Samanatortil". Consecventa Mellor sale e ilustrata de imprejurarea ca, In memorii, el reia

fare modificari o consemnare publicata cu aproape o jumatate de secol mai devreme, intr-o cronica din ziarul Epoca" de la sfirsitul anului 1903 2. Insotita tot in conformitate cu ideile samanatoriste de versurile lui Alecsandri, cronica din 1903 e preluata Intocmai, cu toate ca Tzigara-Samurcas e constient ca

ea ar putea sa pars desueta, dace intimplari recente

precizeaza el

nu

ne-ar dovedi cit de putin s-a schimbat, in unele privinte, mentalitatea de acum mai bine de patru decenii". Nu stim la ce intimplari recente" se refereau memoriile $i care puteau sa demonstreze ,,cit de putin se schimbase mental4tatea" de-a lungul a patru clecenii ce trecusera de la aparitia cronicii din 1903 ; importanta' e. insa, aici consecventa unui carturar credincios unor principii despre care avea convingerea ca sprijina insusi adevarul. Putea fi subiecav ; dar niciodata ideile sale nu au fost fructul unor renunt.ari morale care ar fi avut drept stop obtinerea vreunui avantaj de un fel anume. Avea un temperament razboinic ; se lupta pentru ca era convins de dreptatea lui.

Nu isi alegea adversarii ; a fost in stare sa se impotriveasca, fare nici un fel de ezitare, celui care ii fusese profesor la Universitate, unul dintre savantii cei mai respectati in epoca, lui Grigore Tocilescu. Porte ca nu toate greselile reprosate profesorului sau erau pe deplin reale ; poate ca in ardoarea polemicii, 1-a acuzat si de lucruri de care Tocilescu nu se Meuse vinovat. Dar, de fiecare data, atacurile lui erau insotite de argumente stiintifice si morale si nu se limitau la simple ironic si ridiculizari. In numele unor principii inflexibile, Tzigara-Samurcas s-a luptat, in intelesul cel mai exact al cuvintului, cu personaje a caror pozitie in ierarhia politica $i socials a vremii i-ar fi putut atrage asa cum, de altminteri, s-a intimplat nu o data primejdioase consecinte. Ciocnirea lui cu colonelul Brociner, director al Palatului regal, e un exemplu de curaj si de fermitate in indeplinirea unor obligatii pe care si le asumase. 0 parte insemnata a memoriilor e consacrata unor explicatii si justificari

ale celui ce primise foarte ingrata sarcina de a ramine, ca prefect al politiei, in Bucurestiul ocupat. Stim din presa anilor imediat urmatori primUlui razboi mondial (si chiar din aceea de mai tirziu) cit de violente au fost atacurile Impotriva Idem, pp. 45-46. 2 Datatta astfel (25 decembrie 1903) in Memorii. $i 29 ianuarie 1904 in Bibliografts' selective publicata de C. D. Zeletin in op. cit., p. 411. 1

XI www.dacoromanica.ro

lui, eft de grele erau cuvintele folosite in articole semnate adesea de personalitati de prim rang ale vietii noastre publice. Uneori, loviturile indreptate impotriva lui Tzigara-Samurcas erau pornite dintr-o neindoielnica buns-credinta ; in multe cazuri, insa, ele erau fie razbunari ale unor dusmani mai vechi, fie demagogice pretexte

ale unor persoane convinse ca astfel pot obtine, in atmosfera tulraire de pe atunci, avantaje insemnate. Replica aceluia astfel invinuit e, insa, intotdeauna clara si documentata. Nu numai ca functia ii fusese Incredintata de guvernul roman si nu de autoritatile de ocupatie ; dar, asa cum rezulta din relatarile lui Tzigara-Samurcas, ea a fost folosita in beneficiul populatiei bucurestene in spri-

jinul careia prefectul de politie roman a intervenit de multe on $i, mai intotdeauna, cu succes. Era nevoie, evident, de un mare simt diplomatic pentru a obtine de la dusmani pastrarea unei oarecare legalitati, curmarea unora dintre abuzurile cele mai scandaloase, repunerea in drepturi a unora dintre cei persecutati sau pedepsiti pe nedrept. $i toate acestea fare ca prefectul de politie, reprezentant al guvernului roman refugiat la Iasi, sa fats vreo concesie care sa lezeze demnitatea nationals si sa dea satisfactii morale ocupantilor. Ramine, fireste,

ca istoricii sa stabileasca adevarul in toate detaliile sale, sa confirme sau sa infirme de pilda referirile la spiritul justitiar, chiar plin de bunavointa al maresalului von Mackensen din portretul desenat aici de Tzigara-Samurcas. Esential e, insa (asa cum o dovedesc repetatele sale demisii), ca inaltul functionar roman nu a pactizat cu armata de ocupatie si ca nu s-a transformat intr-un instrument at ei. Dimpotriva, a intervenit in multe rinduri, in numele autoritatii cu care era investit pentru a obtine eliberarea unor oameni politici sau intelectuali romani, arestati de politia militara germane. (Peste trei decenii, in 1943, va izbuti sa-I convinga pe von Killinger ca e cazul sa-1 asigure pe Ion Antonescu ca nu are nici o pretentie in chestiunea pamfletului Baroane" si sa-i ceara eliberarea poetului din lagarul de la Tirgu-Jiul.) Mai mult decit atita, trebuie sa i se recunoasca meritul de a fi luat masurt care presupuneau adesea si un mare curaj pentru apararea patrienergice moniului artistic national. De altfel. Alexandru Tzigara-Samurcas a fost unul dintre cei dintii istorici romani ai culturii care au construit un si-stem menit sa protejeze monumentele de arhitectura si de arta ce concentrau, in insasi faptura lor, sensurile istoriei noastre spirituale. Sa recunoastem ca nu erau multi cei care, la

inceputul acestui secol, aveau o viziune foarte clara asupra felului in care se poate articula o metoda eficienta, capabila sa depaseasca studiul static al operei de arta. Mare admirator, cum se stie, al lui Odobescu (despre a carui personalitate scria, intr-un articol aparut in toamna lui 1907, in Convorbiri literare", ca e armonioasa si impunatoare in intregimea ei" 2), Tzigara-Samurcas considera ca marele merit al profesorului sau este de a fi indicat deosebirile fundamentale ce despart arheologia de filologie, cu care pins la el si chiar mai in urma era confundata" Un marcant istoric de arta din generatia afirmata in ultimele 1-am numit pe Vasile Dragut scria cu prilejul aparitiei recentului decenii

volum ce cuprinde o selectie a studiilor lui Tzigara-S,amurcas ; Se insists asupra I C. D. Zeletin, Tabel cronologic, in op. cit., p. 36. 2 Vezi Scrieri despre arta romaneascd, p. 137. 3 Idem, p. 141.

XII

www.dacoromanica.ro

deprinderii de a dialoga nemijlocit cu obiectul concret inteles ca un document capabil sä furnizeze simultan mai multe informatii. Din acest punct de vedere, Al. Tzigara-Satmurcas se intilneste in convingeri cu Nicolae Iorga, prietenul sau din tinerete si rivalul de mai tirziu" 1. citeodata, foarte Constatare foarte adevarata : in pofida divergentelor dintre aceste cloud personalitati grave, asa cum rezulta din memoriile de fata

cu temperamente atit de asemanatoare, ele ajungeau la concluzii surprinzator de apropiate. Atit Tzigara-Samurcas cit si Iorga sustineau CA e nevoie sA fie cercetate monumentele istorice ca marturii ale unui ideal estetic dintr-o epoc5 anume. Muzeul lua treptat locul bibliotecii si muzeologia se definea ca o discipline complex& cu un program al &Anti scop era acela de a realiza o imagine cuprinzatoare a istoriei culturale. Semnificativ e, in aceasta privinta, locul atit de important pe care 11 ocupa. in memoriile sale. relatarea adevAratei lupte purtata de Tzigara-Samurcas impotriva prejudecatilor si a indiferentei din epoctl, pentru crearea Muzeului National.

In legAtura nemijlocita cu acest program, meticulos pus in punct, el a afirmat un adevar foarte clar pentru vremea noastra, dar indeajuns de vag con$i nu numai la not in conceptiile istoriei culturii de la inceputul turat secolului. Unitatea dintre arheologie si etnografie era, desigur, mai clar relevata de realitatile evolutiei modelelor artistice $i arhitecturale din Cara noastra, unde arta tArAneasca ilustra un proces de semnificativa continuitate. Tzigara-Samurcas si-a dat seama mai bine decit majoritatea contemporanilor sal de importanta isto-

rica a culturii folclorice, de puterea ei de a lumina intelesurile unei stravechi traditii ale card inceputuri se regasesc in formele studiate de arheologie. El a fast constient de dubla insemnatate a artei populare : a studiat cu egal interep obiectele ce atestau continuitatea unui indelungat proces istoric si pe cele create mai recent (a fort de pilda, unul dintre cei dintli care au atras atentia asupra valorii picturilor pe sticla de la Nicula. a originalitatii formelor ce exprima un crez statornic al frumosului). Cercetarile sale s-au indreptat, asa cum o dovedeste povestirea numeroas0-

lor lui calatotii peste munti, in Transilvania, $i in Moldova de miazanoapte, pe atunci sub ocupatie austriack asupra unui intreg teritoriu unitar de culturA. Nu a avansat o teorie a influentelor", chematA sa explice prezenta unor forme artistice in spatiul existentei romanesti, in toate tinuturile locuite de romani ; ci a sustinut, cu argumente ce dau masura unei intelegeri exacte a fenomenului, ca romaneasca reprezinta rezultatul unui proces si, in general, cultura arta comun de integrare a unor modele caracteristice intr-un ansamblu cultural de o remarcabila unitate etnica. De aici, preocuparea lui, statornic marturisita in paginile de fata, de reprezentare coerenta, convingatoare a valorilor romanesti In expozitiile organizate in

strainatate, de aid star" %data neobosita in incercarea de a stabili criterii dare de ilustrare a unor adevaruri istorice si estetice. pilduitoare, de buns seama, opozitia lui energica fata de orice improvizatie $i de vinovata superficialitate ce a

Vasile Dragut, 0 binevenia recuperare, In Arta", nr. 10/1987, p. 33.

XIII www.dacoromanica.ro

operau intr-un domeniu de atare importanta. Si, deopotriva, fats de emfaza care tindea sa inlocuiasca aclevarata elocventa a unei expuneri judicioase, intemeiate pe un sever profesionalism.

In conceptia acestui organizator de expozitii, transformarea valorilor artei in argumente capabile sa sustina o teza cu continut declarat patriotic era unul dintre scopurile principale ale unei manifestari artistice internationals : in participarile Romaniei la expozitiile de peste hotare, in anii aceia in care personalitatea statului ce-si cucerise de curind deplina independent& avea nevoie sa se afirme clar, fizigara-Samurcas a respins solutiile estetizante, calofile, ca $i pe cele' care ignorau originalitatea artei noastre, indeosebi a celei populare. In 1909, cind a luat parte la organizarea sectiunii romanesti a Expozitiei finternationale de arta populara, deschisa la Berlin, ideile privind valorile folclorului nostru capatasera fun contur mai clar : se stia mai mult decit in secolul precedent despre creatia taraneasca, desi Inca nu se intreprinsese o cercetare sistematica a vastului

ansamblu al acestei probleme. A fost unul dintre cei dintii carturari romani care au dat acestei constiinte a valorilor un sens activ, implicind-o intr-o demon-

stratie cu caracter complex, orientate spre un stop patriotic afirmat fara nici un fel de echivoc. Tzigara-Samurcas era convins ca intreaga tara va putea fi mai, bine cunoscut& de straini data arta ei si, in primul rind, arta populara se va prezenta intr-up chip care sa-i reveleze intelesurile specifice. Pentru intiia data notpaza

el, yorbind despre sus-amintita expozitie din Berlin , arta romaneasca a trecut granitele, ocupind locul ce i se cuvenea, caci la celelalte expozitii internationale arta taraneasca, se pierdea Irt mijlucul atitor produse eterogene." Aceasta latura a, activitatii lui Tzigara-Samurcas merits subliniata, cu atit mai mult cu cit asa cum se poate citi nu numai in energicele sale interventii impotriva improvizatiilor si a lipsei unor principii stiintifice, ci $i in cele ale altor multi oamenl de culture ai vremii arta popular& era, nu o data, confundata cu pitorescul. Cind, in 1944, va publica studiul Supravietuiri artistice din vremea dacilor, el va incununa o indelungata opera de cercetare ce unea studiul arheologiei si al etnografiei intr-o sinteza a carei forta de constructie nu poate fi regasita decit in viziunea citorva, .putini, carturari din prima jumatate a veacului, interesati de etnogeneza romaneasca. Mai greu de acceptat e, desigur, staruinta cu care Tzigara-Samurca.$ minimaliza valoarea argumentelor filologice ; dar impresioneaza juciditatea unei demonstratii valabile $i in situatia descoperirii, iptre Limp, a

unor date mai precise privind aceasta problem& esentiala a istoriei nationale : Azi, ttaratiii romani se deosebesc de megiesii for nu numai prin limba lor, clatina din primele secole ale erei crestine, dar, mai ales, prin arta lot, tot atit de veche ca $i poporul insusi 1...]. Prin marturille artistice descoperite in tara, din vremurile cele mai indepartate, s-a facut dovada peremptorie a adincului sentiment artistic de care erau insufletiti stramosii nostri ; iar prin asemanarea fundamental& a ornamentelor din acele vremuri cu acele ale tAranului de azi se documenteaza descendenta direct& $i neintrerupta a acestuia din predecesorii.sai indepartati Intocmai dui:id cum unele triburi se multumesc cu vocabularul restrinS numai la satisfacerea nevoilor traiului in comun, alte neamuri se intrec in abstractiuni din care se alcatuiesc minuni, superflue din punct de vedere utilitar, dar asa de binefacatoare sufleteste, cum ej de pilda, «Miorita> noastra $i

XIV

www.dacoromanica.ro

atitea alte legende sau doine ale etaranului roman" r. Concluziile lui TzigaraSamurcas sInt cu atit mai relevante cu cit le reiau, aproape intocrnai, pe cele ale unor articole ptiblicate au cloud decenii mai devreme, pe cind, eel putin in, dome -

aiul istoriei de era, asemenea idei erau rostite destul de rar, glasul proaspatului director at. Convorbirilor literare" neaflindursi un ecou pe mdsura importantei parerilor afirmate de el3.

Evident, pledoaria lui (amintita pe larg si in paginile de fats) impotriva inaltarii in t@ntriil Bucurestiului a unei copii dupe Columna lui Traian $i in slirijinril inldcuirii ei cu metopele si erenelele de la Adamclisi, ambele la fel de ihtetesante pentru studiul istorico-arheologic, dar nu ca. diploma a originii noastre roma-tie" 4 (a.n.) e de o surprinzatoare neadecvare la realitatea istorica. Pe de o parte, Pentni ea rhonunientld de la Adamclisi a fost, asa cum prea bine gtia autorul studiului din 1943, ridicat de romani pe pamintul locuit de daci, abler deed in metope au fost identificati bastarnii, roxolanii si sarmatii care au luptat contra romanilor sub Licinius Crassus, in anul 28 i.e.n., deci cu vreo 135 de ani inainte de razboaiele, lui Traian contra dacilor" I. Eiindca problema, asa cum a punea Tzigara-Samurcas (si in numele careia cerea inlocuirea Columnei Trajane), era aceea a semnificatiei monumentului din Dpbrogea pentru raddcinile dacice ale vechii noastre istorii.

Pe de alts parte, sinteza etnogenetiaa (asupra careia istoricii nostri s-au pronuntat, si In ultima vreme, aducind dovezi peremptorii) inseamna o convie-

tuire a celor doua populatii ce au creat o unitate etnica fare putinta de a fi tagaduita. Greseau, desiguri cei ce sustineau inaltarea Columnei ca sirnbol al Infratirii noastre comune, trecute ¢i viitoarei cu Italia" 6, ironizati pe drept de Tzigara-Samurcas ; se intelege ca nu aceasta era semnificatia monumentului din

Forul roman $t el e de o mare insemnatate nu pentru infratirea cu Italia", ci

pentru insasi istofia vechimii latine a romanilor.

I sad reprosat lui Tzigara-Samureas ca a sustinut cu prea mult entuziasm restaurarile intrenrinse de Lecomte du Noily la monumente de semnificatia istorica si artiStica a Trei-Ierarhilor si a Curtii-de-Arges. Avem, luso., obligatia sfi observant ca aceste reprosuri au fost formulate, in. ruarea or majoritate, mai tirziu, cind conceptiile privitoare la tehnica restaurarii s-au cristalizat : in, vremea cind carturarul roman, care- deprinsese totusi o stiinta solid articulate a semnificatiilor stilisticilor medievale, se alia cu partizanii arhitectului francez, acesta lucra potriyit unei viziuni ce dobindise prestigiul unei sepal puternice. Maestrului lui Lecomte du Noiiy, Viollet-le-Duc, i se incredintase restaurarea unora dintre monumentele cele mai de seams ale istoriei Frantei (Notre Dame din t

Scrieri despre arta romdneascii, pp. 376-78.

3 Asa cum se stie, Tzigara-Samureas a fost director al Convorbirilor lite-

rare" intre 1924 si 1939. 3 Vezi Al. Tzigara-Samurcas, Arta Romaniei Mari. Contribuyia provincillor alipite, Convorbiri literare", LVI, iah.-febr. 1924, pp. 92-122 ; mart. 1924, pp. 215-27. 4 Scrieri despre, aria romdneasc6, p. 37g. 5 Idem, p, 402. 6 Ibid.

XV

www.dacoromanica.ro

Paris, printre ele) 51, pe atunci, chiar si medievisti dintre cei mai rigurasi nn puteau erode ca nu aceasta era solutia cea mai potrivita I. Altele sint, fars indoiala, nedumeririle pe care le provoaca lectura paginilor

din memorille de fats. De pilda, generozitatea consideratiilor referitoare la a carte, intro totul palida, despre arta franceza, semnata de Marie Bengescu si considerate de un savant cu orizontul larg al lui Tzigara-Samurcas, intr-o recenzie

publicata in revista (cu o existents, dupe cite stim efemera) Le Journal des Balkans", a fi o opera in care useaciunea unei documentatii precise, ce trebuie prin forte lucrurilor sa constituie baza oricarei opere de eruditie, e amplt, compensate de forma gratioasa si atragatoare". Poate ca nu numai prestigiul premiului acordat de Academia Franceza, nici sentimentul fats de o indepartata vara" de-a autorului recenziei au decis tonul mutt prea cald al recenziei : en premiu de asemenea rezonanta decernat unei romance era, cu siguranta, de natura sa stirneasca mindria nationals si, implicit, sä indemne la exagerarea meritelor earth. Inca si mai greu de explicat altfel decit prin marele respect, marturisit de nenumarate ori, fats de protectoarea sa. Carmen Sylva, e admirati a fats de o literatura altminteri farm calitati deosebite. A spune, tusk ca traducerile semnate de Carmen Sylva au raspintlit peste hotare faima operelor romanesti, asigurindu-ne $i un loc respectabil in literatura universals prin diversele sale opere in proza si in versuri ca $i prin gindirile filosofice" inseamna a comite o abatere de la bunul gust, abatere neasteptata la un om cu o asemenea culture. In deceniile care au trecut de cind Tzigara-Samurcas isi formula concluziile studiilor s-au produs multe modificari ale datelor fundamentale din istoria culturii

romanesti ; mai ales imaginea Evului Mediu si a creatiei traditionale tat-finest', adica tocmai domeniile carora se consacrase cu precadere autorul paginilor cuprinse

in volumul de fats, au devenit incomparabil mai dare decit la inceputul secolului. Cercetarile lui Tzigara-Samurcas au fost intreprinse cu incontestabila sagacitate $t s-au intemeiat constant lucru rar pe vremea aceea in teritoriul istoriei de arta pe o metoda coerent articulate ; dar orizontul for era fatalmente limitat de o cunoastere insuficienta a structurilor eulturii din trecutul nostru. Nu numai

pentru ca, intre timp, istoricii au descoperit foarte multe elemente ale artet 51 arhitecturii medievale, au pus in lumina sensuri ideologice ale imaginilor, tar etnografii 5i antropologii au demonstrat functia simbolica a unor semne ce fusesera interpretate multa vreme drept simple dovezi ale simtului artistic, inclinat spre o

decoratie echilibrata, al creatorului popular. Ci $i pentru ca, in ansamblul tor, conceptiile care Prezideaza asupra interpretarii faptelor aduse la suprafatii de cercetarile din santierele arheologice 5i de cele ale echipelor de etnografi $i de folcloristi s-au limpezit. S-au putut stabili relatii mai precise cu fenomenul cultural din alte parti ale Europei si din Asia, directiile dezvoltarii artelor romanesti I Criticile indreptate impotriva restaurarilor intreprinse de Lecomte du Noily critici, desigur, indreptatite par, poate. de o violenta exagerata in comparetie cu atitudinea adoptata fats de operatii similare, si ele foarte discutabile (cum ar fi de pilda restaurarile de la Domnita Balasa, realizate de Alexandra Orascu, intre 1881 $i 1888) : acestea din urma nu au fost privite cu aceea.si justificata si explicita rezerva.

XVI

www.dacoromanica.ro

au fost definite mai clar, specificul, personalitatea for distincta au fost relevate cu argutnente pe care generatia 1ui Tzigara-Samurcas nu avea cum sa be intuiasca. De aceea, nu trebuie sa pare ciudate unele afirmatii referitoare la aspecte

nu indeajuns de exact lamurite in vremea cind erau faCate de eruditul istoric al artei romanesti. Bunaoara, el considera ca fenomenul artistic din tara noastra e un rezultat al influentelor preluate din diverse 'teritorii de culturA : intr-o convorbire cu imparatul Wilhelm al II-lea. de pilda, el a pus in evidenta, dupA cum isi va aminti aici, influentele diferite ajunse in tara : din Scandinavia asemanarea covoarelor si broderiilor, din Byzant, in stilul bisericesc si din Occident prin stilul romanic si cel gotic". 0Stilnl romanesc" fiind, astfel, rezultanta unor elemente, evident eterogene, receptate in momente diverse ale constituirii lui.

0 sustinuse, in termeni asemanatori (deli componentele mentionate atunci erau mai putin complexe), intr-o conferinta la Muzeul de arta si industrie din Viena. Din relatarea lui Dimitrie Marmeliuc (pe atunci student in capitala Austriei), publicata la 14 ianuarie 1911 in Vointa nationala", citata de TzigaraSamurcas, aflam ca vorbitorul a arunCat .,o privire retrospective istoricA de la intemeiered Principatelor pins /a ivirea celor dintii monumente de arta' pe pamlntul romanesc" (s.n.). 0 asemenea teorie care sustinea ca monumentele de arta sint ulterioare constituirii unor forme statale era, de fapt, un reflex al ,unei conceptii foarte raspindite in epoch, infatisind imaginea cum bine se stie

mileniului intunecat". a unui Ev Mediu timpuriu ce cobora asupra intregii Europe ca o epoca a ignorantei si a barbariei. Yn realitate, vestigiile arheologice, descoperite si studiate in ultima vreme, au relevat existenta unui remarcabil proces de continuitate a formelor culturii. In pofida neincetatelor navaliri ale popoarelor migratoare, populatia autohtona a reusit sa-si pastreze asezArile si indeletnicirile traditionale, fapt confirmat atit de cercetarile arheologice cit si de terminologia de nbirsie Latina pe care limba -romans a pastrat-o, institutiile proprii evoluind spre forme caracteristice feudalismului timpuriu" 1. Teza lui Tzigara-Samurcas e contrazisa de rezultatele sanaturilor arheologice

dintr-o perioada, bineinteles, mult mai recent& decIt aceea in care el o expunea in conferinta %hla la Viena. Chiar dac5. nu se iau in consideratie edificiile inaltate

de romani in secolele ulterioare plecarii legiunilor aureliane (impunatorul pod de la Oescus-Sucidava, bazilicile de la Tomis, Tropaeum Trajani, Histria, Callatis, Sucidava, Slaveni 2), ci numai cele construite de populatia stabile la sud si est de

Carpati, tot nu se poate sustine ca activitatea constructive a romanilor a fost intrerupta pins la intemeierea principatelor lor. Bazilica paleocrestina de la Dino-

getia, din secolele IVVI, biserica de la Niculitel (secolele XIXII), complexul Monastic de la Basarabi (secolul al X-lea) sint. fireste, constructii de dimensiuni modeste (si nici nu s-ar fi putut sa fie altfel intr-o vreme de tragica nesiguranta a existentei zilnice), dar elocvente Ca manifestari ale unui spirit cultural cacacteristi c. I

Vasile DrUut, Arta roma neascii, Preistorie, Antichitate, Ev Mediu, Renas-

tere, Baroc, Bucuresti, Editura Meridiane, 1982. p. 72. 2 Vezi idem, pp. 61-3.

XVII

www.dacoromanica.ro

De asemenea, se cuvine retinut faptul ca multe cldxliri de proportii monumentale ridicate de maghiari in Transilvania, ulterioare deci secolului al XI-lea, au folosit, prin natura lucrurilor, un material traditional autohton (lemnul) $i, in consecinta, $i o tehnica adecvata, preluata tot de la populatia locals, atita vreme cit noii veniti nu aveau o e.xperienta de constructori, folosind pind atunci ea toate popoarele migratoare corturile, Ceea to s-a petrecut Si cu slavii, ei neavind o arhitectura supraterana i. Nu pot fi ignorate nici constructiile de dincoace de munti, descoperite, e foarte adevarat, mult dupa ce Tzigara-Samurcas f$i prezentase concluziile in susnumita conferintd. Nu se $tia, de pada, pe atunci de biserica descoperita sub pardoselile actualului Sfint Nicolae domnesc din Curtea de Arges (constructia originals datind din prima jumatate a secolului al XIII-lea), nu se studiasera ruinele de la Cetateni, pe Valea DImbovitei, nici ale paraclisului Curtii voievotlale de la Niculite12. Viziunea istorica a conferentiarului din 1911 (conforms, cum bine este cunoscut, cu conceptiile dominante in epoca) nu i-au ingaduit sa se refere la monumentele romanesti din Transilvania secolului al XIII-lea ; astazi, cind se $tie mult mai mult despre relatiile dintre provinciile romanesti din aceasta vreme a Evului Mediu, constructiile de la Densu$, Sintamarie Orlea, Strei, Mica-Minastirea, Voivozi, Pe$teana, Nucsoara pledeaza pentru recunoasterea unei traditii ce

avea sa explice marele avint al arhitecturii din secolul al XIV-lea. In afara de aceasta, foarte discutabild e parerea lui Tzigara-Samurca$ ca stilul romanesc s-ar fi constituit abia la raspintia secolelor al XVII-lea $i al XVIII-lea, adica in vremea lui Brancoveanu. Dezvoltarea criteriilor comparaticte a permis revelarea unor inovatii care, introduse Inca de mult, confereau personalitate distinct& arhitecturii din Wile romanesti. Epoca brancoveneasca reprezinta, bineinteles, un moment de culme ; dar, asa cum s-a dovedit, evolutia pins aid fusese continua, implinirile unor arhitecti $i artisti din secolele mai vechi aveau un netagaduit caracter original.

. Nu se putea cere in 1911, inainte de a se fi studiat sistematic o parte alit de insemnata a patrimoniului nostru national, ca personalitatea $colii romanesti de arta s& fie Inteleasa pe deplin. Chiar si unii dintre colegii de generatie ai lui Tzigara-Samurca$ (Iorga, Ghica-Budesti, Bal$) $i-au publicat studiile for fundamentale mult dupd aceea ; iar contributiile celor ceva mai tineri decit el (1. D. Stefanescu, de pilda), care vor avea o pondere Insemnata in constituirea unei viziuni cuprinzdtoare capabild sa dovedeasca limpede cit de puternica e expresia proprie a gindirii artistice romanesti, nu vor aparea decit in anii '20 $i '30 ai secolului.

Avem azi la indemina un material foarte bogat de date $i de idei, rezultat al asidue din ultimele decenii ; Evul Mediu $i Renasterea unei munci sistematice romaneascd ni se infatiseaza intr-o lumina dark datorita cercetarilor unor istorici de arta cu o cultura de specialita,te foarte solids, cu un larg orizont $iiintific, cu precizie incontestabila a instrumentelor de studiu. Vezi idem, p. 77.

2 Vezi Lia Batrina $i Adrian Batrina, Contribulii la cunoasterea arhitecturii medievale in Dobrogea : biserica St. Atanasie din Niculitel (jud. Tulcea), in Studii

$i cercetari de istorie veche $i arheologie", nr. 4/1977, pp. 531-49.

X VIII

www.dacoromanica.ro

Nici in privinta deslusirii unor semnificatii cu adevarat revelatoare ale picturii vechi romanesti, nu. era posibil nu numai la data conferintei de la muzeul vienez, ci nici atunci cind Tzigara-Samurcas isi scria aceste memorii ,A fie inteleasa exact valoarea originala a operei scolii noastre nationale. Numele lui Teofil, Mihul de la Cri$trl Alb, Grozie, al lui Nichita, Dobre $i Stefan (rasplatiti cu generozitate de Alexandru eel Bun), al altui Stefan, de la Densus, al ieromonahului Gavril, pictorul de Ia Balinesti, al lui Toma din Suceava, al nurnerosilor miniaturisti inzestrati ca, de pilda, Gavril Uric, cel mai stralucit dintre cu un atit de profund simt al compozitiei $i al culorii, erau acestea ca Si ei altele de mare important& pentru configuratia traditiei noastre necunoscute. Surprinde, insa, cit de putina atentie a acordat Tzigara-Samurcas intelesurilor

care se desprindeau din innoirile de la edificiile din epoca lui Stefan si a lui Hares. 0 privire mai staruitoare ar fi descoperit, desigur, cit de importanta era particularitatea constituita de folosirea, la bisericile maldovenesti, a arcelor etajate diagonal, ceea ce dubla numarul pandantivelor si asigura un raport armonic intre constructie $i pictura 1. $i, mai mult decit atita, ar fi observat cum, In impreju-

rarile unei influente Inca foarte puternice a picturii bizantin-paleologe, scoala moldoveneasca s-a individualizat cum se va releva cu deplin temei prin renuntarea aproape totals la hieratism, in folosul umanizarii personajelor si a exaltaxii simtului monumental, ca purtator al ideii de demnitate" 2. E mai presus de orice indoiala ea nici un istoric de arta nu accept& azi o formulare atit de transanta cum era aceea din 1911 curentul bizantin si cel gotic se contopesc in stilul romanesc".

Sint, insa, in opera lui Tzigara-Samurcas, si merite de netagaduit, pe care vremea nu le-a estompat. Iata, de exemplu, lectia inaugurals, la sfirsitul anului 1913, la Universitatea bucuresteana ; cu o admirabila consecventa a respectului sau fatA de Inaintasi, el isi punea activitatea didactics sub semnul continuarii ideilor pe care le admirase la dascalul sau, Alexandru Odobescu. Aflam, deopotriva, din relatarile presei, reproduse de Tzigara-Samurcas, ca, Inca din acest prim curs al

sau, el a subliniat legatura dintre istoria artelor si filosofie, dintre estetica $i istoria artelor", punt de vedere la care, dupil trei sferturi de secol, comentatorii fenomenului artistic subscriu fara nici o rezerva. Noi credem spunea atunci Tzigara -Sarnurca. ca estetica trebuie sa porneasca de la artisti, sa cerceteze conditiile in care acestia au plamadit frumosul, ad consulte opiniile si procedeele lor" (s.n.). Cu alte cuvinte, critica biografista, foarte stimata in epoca si nu numai la not era substantial nuantata, introducindu-se criteriul cercetarii ideilor artistice, modelatoare ale formelor de expresie, criteriu nu foarte frecvent folosit in analizele de opere, la Inceputul secolului. Arta preciza el urma sa fie studiata ea o manifestare socials ", artistul

fiind privit ca un producator", jar publicul ca un consumator". Limbajul e uimitor de modern pentru anul 1913 ; Thigara-Samureas era, deci, nu numai la curent cu cercetarile sociologiei artei, ci si se declara de acord cu ele, anticipind preocuparile unei $coli care, eel putin fn domeniul istoriei de arts, se va afirma is not mutt mai tirziu. Vezi Vasile DrAgut, Arta ronzdneascd..., p. 184. 2 Idem, p. 185.

XIX

www.dacoromanica.ro

A fast una din personalitatile proeminente ale istoriei artei medievale si ale etnografiei romanesti. Parerile lui sint, cum e si natural, contrazise adesea de evolutia faptelor si a ideilor, de noile date aduse la lumina de dezvoltarea shin-

telor, de cercetarile din aceste aproape patru decenii care au trecut de cind a inceput el sa-si scrie memoriile. A avut, fara indoiala, vocatia memorialistului ; a

trait intr-o lume agitata, a privit-o cu multa luare-aminte si a comentat-o cu pasiune. Sobrul istoric al culturii putea deveni patimas nu numai cind isi apara opiniile stiintifice sau le ataca pe ale celor cu care nu era de acord ; ci si in raporturile zilnice cu adversarii si cu prietenii. I-a cunoscut pe cei mai de seams reprezentanti ai vietii publice din Roma-

nia de-a lungul a opt decenii ; s-a aflat in relatii amicale sau de colaborare cu oameni de stiinta dintre cei mai ilustri din Europa $i s-a bucurat de stima lor. Toti acestia apar aici, in notatii a caror culoare o da, in primul rind, temperamental memorialistului, simtul ascutit de observatie si subiectivismul unui om ce refuza net orice compromis.

Publicarea acestor pagini e, negresit, un act cultural vrednic de laudd. Opera lui Tzigara-Samurcas, cu adevarat impunatoare, activitatea publicistica, didactics, de propagandist luminat peste hotare al culturii romanesti, se intregesc de data aceasta cu imaginea participantului la viata socials a tarii. Efectul initiativelor lui in sensul apararii si valorificarii patrimoniului national se intelege mai bine, de vreme ce e pus direct In legatura cu climatul cultural al epoch, descris cu un simt evident al detaliului. A crezut fara ezitare in valorile culturii romanesti, in dreptul acestei natii de a fi cunoscuta ca o creatoare a unei spiritualitati de straveche traditie. $1,

dincolo de firescul subiectivism ce se desluseste in paginile aceqor

amintiri, se contureaza o imagine vie (nu o data intregita cu fapte putin cunoscute

pins aici) a unei epoci ce merits, fara indoiala, cunoscuta si la intelegerea mai exacta a careia Tzigara-Samurca.s contribute mult cu insemnarile sale din volumul de Lap. Valorificarea operei unuia dintre cei mai reprezentativi oameni romani de

cultura din prima jumatate a secolului nostru inregistreaza, cu acest prilej, un moment important, pentru care editura si editorii merits calde cuvinte de apreci ere.

DAN GRIGORESCU

www.dacoromanica.ro

NOTA ASUPRA EDITIEI

Prin publicarea Memoriilor (inedite) ale profesorului si ristoricului artei romanesti Al. Tzigara-Samurcas (23.III.1872- 30.IV.1952), initiem cuprinderea intregii sale opere, intr-o serie de volume, in cadrul Editurii Graf si suflet Cultura national-a'. In primele doua volume ale acestei editii apare prima parte a Memoriilor (1872-1918), iar in volumele III si IV, partea a doua a acestora (1919-1947), scriere redactata de catre autor in ultimii ani ai vietii. Reproducem textul Memoriilor lui Al. Tzigara-Samurcas dupe ultima versiune, confruntata permanent cu prima variants, manuscrisul autograf al autorului (cuprinzind si o serie de documente autentice), ambele forme ale lucrarfi incredintate noua, in vederea editarii, de catre fiul memeorialistului. regretatul poet Sandu Tzigara-Samurcas.

Concepute ca un roman al propriei formatii, ca o evocare a partieparii lui la cele mai importante evenimente nationale din timpul vietii, ca o reconstituire fideja a numeroaselor si statornicelor sale initiative culturale, menite sa ridice prestigiul artei si culturii romanesti in tars si strainatate (luind parte la o seams de congrese si expozitii ca reprezentant al Romaniei), Memoriile lui Al. Tzigara-Samurcas reprezinta o fresca a epocii pe care a strabatut-o memorialistul, o imagine pitoreasca a Bucurestilor, o cronica a societatii romanesti din aceasta perioada, o galerie de portrete originale ale unora dintre cele mai cunoscute personalitati politice si culturale romanesti. Intemeindu-se pe documente autentice si originale, cuprinzind informatii de prima important& .pentru istoria si cultura romaneasca, Memoriile lui Al. Tzigara-Samureas sint scrise cu un rar har al evocarii epocii si oamenilor, cu substantiale reflectii pe marginea evenimentelor culturale si politice la care a participat, constituindu-se permanent ca un elogiu al spiritualitatii romanesti, chiar

atunci end a intrat in contradictie cu unele dintre personalitatile de frunte ale tariff. Strabatind cele mai diverse cercuri ale societatii romanesti de la dinastie; in preajma carela a activat adesea, la Academie si Universitate, la artisti si scriitori, pins la tarani de care s-a apropiat in calitate de istoric al artei nationale si intemeietor al muzeografiei romanesti, Al. Tzigara-Samurcas realieeaza o cronica plastics a oamenilor pe care i-a cunoscut si a locurilor prin care a trecut, fie in tall, fie in strainatate. Al. Tzigara-Samurcas isi reconstituie arborele genealogic pe sute de ani (pe linia tatalui, al Tzigarestilor, s-a Inrudit cu familiile domnitoare, din neamul Samurea-silor, al mamei, au fost caimacami ai Craiovei), i I evoca anti copilariei

XXI

www.dacoromanica.ro

sale bucurestene, in mahalaua Batistei, avind prieten pe fiul doctorului Kremnitz si al poetei Mite Kremnitz, inviazd chipurile mentorilor sai spirituali (T. Rosetti, P. P. Carp, Zizine Cantacuzino), creioneazd portretele dascalilor sai de licgu si universitate, in legatura cu care of era numeroase documente si date inedite (B. P. Hasdeu. I. Bogdan, I. Craciunescu, Gr. G. Tocilescu, N. Quintescu, T. Maiorescu, Coco Dimitrescu si indeosebi maestrul sau Al. Odobescu). Raporturile de prietenie $i colabo-

rare sau adversitate cu unele dintre cele mai prestigioase personalitati culturale romanesti (S. Haret, N. Iorga, I. Bianu, I. Mincu, Gr. G. Tocilescu, Dr. C. I. Istrati, V. Parvan, S. Mehedinti, Duiliu Zamfirescu, Octavian Goga, Ov. Densusianu,

D. Caracostea, G. Oprescu etc.), sentimentele sale de adevarat cult si profunda pretuire pentru cei mai mari scriitori $i artisti (V. Alecsandri, G. Enescu, Eminescu, Caragiale, Slavici, Delavrancea, Vlahuta, N. Grigorescu, I. Andreescu, T. Aman, $t. Luchian, C. Ressu, Fr. $irato, Gh. Petrascu etc.), atitudinea si participarea sa la evenimentele politice si culturale ale epocii (expozitia din 1906, razboalele din 1913, 1916-1918, 1941-1945), alaturi de reprezentantii dinastiei sau oameni politici (ca P. P. Carp, I. I. C. Bratianu, A. Marghiloman, Take Ionescu, B. $tirbey, N. Titulescu, Al. Averescu etc.) rdzbat din paginile dense ale Memoriilor lui Al. Tzigara-Samurcas.

Ocupind diferite functii si responsabilitati culturale si politice, ca profesor de istoria artelor, bibliotecar si director al Fundatiei Carol I (aproape 50 de ani), director al Muzeului de arta national& (pentru a carui intemeiere si organizare stiintifica a militat o viatd), prefect al politiei Capita lei $i reprezentant al Casei regale in timpul primului razboi mondial, director al Convorbirilor literare (mai bine de un cleceniu), Al. Tzigara-Samurcas a desfasurat o activitate multilaterala venind in contact cu numeroase si marcante personalitati romane si straine ale epocii, care sint conturate colorat, cu subiectivitate In paginile Memoriilor sale. Deosebit de instructive, de o inalta valoare documentary istorica, scrise cu lard. arta, Memoriile profesorului Al. Tzigara-Samurcas despre lumea artistica si literary romaneasca, despre cele mai diverse straturi ale societatii romanesti fiind strabatute de un viu si nobil sentiment patriotic si umanitar totodata, vor tinteresa cele mai largi categorii de cititori. Din aceste pagini ale Memoriilor lui Al. Tzigara-Samurcas,. figurile impundtoare ale mai multor generatii din care s-au recrutat adevarati ctitori ai statului, invatamintultii si culturii romanesti, vor iesi imbogatite cu trasaturi fizice si insusiri morale necunoscute, car epoca si societatea rornaneasca vor putea fi mai profund si in chip nuantat cunoscute *i Intelese, cititorul contemporan, investigind istoria nationals prin prisma celor mai inaintate cuceriri ale stiintei, urmind sä amendeze cu obiectivitate si realism accentele, adeseori, idealizatoare ¢i subjective, ale memorialistului. Compuse pe baza unor insemnari din epoca ale autorului, a unor date exacte

a unor documente autentice, cu caracter personal sau public, prin citarea abundenta din propriile lucrari sau a unor consemnari din press asupra memorialistului, redactate In limba romans, dar cuprinzind si numeroase si

pasaje in limbile franceza, italiand $i indeosebi germand, Memoriile lui Al. TzigaraSamurca$ reprezinta o adevAratA mina de informatii istorice *i cultural-artistice de o inestimabila valoare.

XXII www.dacoromanica.ro

Dorim sa precizam ca aparatul critic al acestei editii cuprinde, in afara de prefata, un substantial capitol de note $i comentarii, menit s'a contribuie la cit mai deplina receptare, in toata bogatia de idei $i informatii $i intr-o perspective cit mai obiectiva a operei memorialistice a lui Al. Tzigara-Samurcas. Oferim loc, de asemenea, in cadrul editiei noastre, unor fotografii ale memorialistului $i ale familiei sale, precum $i unor facsimile dupe scrisorile si documentele originate cele mai importante pe care be citeaza autorul (in volumul al IV-lea). Multumim pe aceasta cale lectorului de carte, doamna Viorica Florea pentru sprijinul acordat la aparitia editiei noastre. Dorim, de asemenea, s.i, aducem multumiri profesorului Ion Ardeleanu, care alcatuind referatul de specialitate, ne-a facut sugestii deosebit de pretioase, de care am tinut seama in aparatul de note $i comentarii, precum $i profesorului Dan Grigorescu, prefatatorul editiei, care ne-a facut numeroase observatii $i sugestii ce s-au dovedit de un real lobos /a bribunatatirea transcrierii textului din aceste volume. EDITORII

www.dacoromanica.ro

MEMORII 1

(1872-1910)

www.dacoromanica.ro

1

NA$'rEREA

Mare trebuie sa fi fost fOrfoteala Ln casa parinteasca iri dimineata zilei de 23 martie 18721 cind mi-a fost ursita venirea pe aceasta lime. Aceasta impresie mi-au lasat-o marturisirile scumpei mele mame careia nu-i displacea sa-mi istoriseasca din acele vremuri despre care ninnai din cele aflate de la dinsa pot si eu grai acum. Desi nu mai putin de cinci prunci s-au ivit sub acelasi acopera-

mint, de astd data o tensiune deosebita plutea in caminul altfel asa de linistit. Masurile in asteptarea asa-zisului fericit eveniment" fusesera lua.tc, potrivit traditiei bine stabilite : moasa, madame Banu, era de veghe inca decuseara, inselindu-si nerabdarea prin rasucirea tigarilor din bectemisul subtire taiat, de tats, care in aceeasi chesea cu tutun proaspat cauta potoliea riervozitatii de care era stapinit. Incerca el sa consoleze si pe jeluitoarea dui sotie cu vestea sosirii de la mosie a carelor cu paiele de asternut pe strada, de-a aungul casei, ea o patura

apoasa menita sa inabuse zgomotul separator al tropotului tailor si al huruitului rotilor pe caldarimul de bolovani. In cash, avizate de paiele din strada, se adunasera si unele rubedenii din mahala, la tevatura obisnuita, in asemenea imprejurari se adauga nelinistea provocata de dorinta mamei, linpartasita de toti cei

de fata, ca asteptatul prunc sa fie neaparat un baiat. Era dreapta

consolare a pierderii primului ei nascut si aceleia recente a fratiorului acestuia, ambii secerati de o molima ce nu-si aflase Inca leacul atunci. Nici cele trei fetite, Incremenite in jurul patUlui rhamei, nu-i puteau aline durerea sau tempera nerabdarea tealizarii gindului ce singur o stapinea.

Cit de deprimata era sarmana maica-mea reiese si din scrisoarea ei catre sora sa Maria, la Bruxelles, Flatata dirt 20 martie, cu trei zile numai inaintea nasterii mele : Je ne doute pas que la mort de mon

pauvre garcon t'a aussi beaucoup carte et que tu aurais voulu etre aupres de nous... Je ne puis me consoler : Je crois toujous le voir, car, comme tu sais, is ktait nichi garcon bien aime ; je l'aimais plus 3

www.dacoromanica.ro

que tous les autres enfants. La mort de Tomita ne m'a pas Cant col:de que celle de Tudosiea ; crois-moi, je ne puis rester seule dans ma chambre. Je pleure et je tombe dans la plus grande tristesse.

Je crains avoir fait trop de difference entre lui et les filles et

voila pourquoi le bon Dieu m'a tellement frappee. Pauvre mere ! J'ai mes deux garcons clans as terre ; au mois de septembre l'un aurait

six et a'autre trois annees. Pe sais que je dois me consoler et vivre pour les trois pauvres files lesquelles vont tres bien".

In fine, in dimineata zilei de 23 martie sosi si momentul usurarii suferindei, salutat de izbucnirea galagioasei bucurii a celor de fata la vestirea nasterii baiatului de toti dorit. $i mai impresionanta trebuie sa fi lost insa imediata consternare stirnitd de tacerea pruncului nou venit, care intirzia sa trimbiteze singur prezenta sa in aceasta lume. Dar panica trecu in urma interventiei binefacatoare a moasei, prin ale carei energice palme pe cele doua buci,

opuse fetei, restabilindu-se ciroulatia singelui, momentan sistata, fui constrins a scoate plinsul prevestitor al participarii mele la viata pe pamintul obstestii patimiri, pe care am cazut". A fost intiia-mi izbinda. De indata dupa linistirea spiritelor prin asigurarea ca noul venit

era viabil, fericitul tata porni sa cluea stirea cea bung surorilor sale din mahala, pornind, adauga mama, cu capul gol, pe atunci tinuta neobisnuita, ba chiar rau vazuta. Tot iubitul meu tata se grabi, a doua zi de la nastere, sa scrie iubitei cumnate" la Bruxelles va aduc vestea nasterii fui Alexandru, ieri dimineata. Eleni este fericita si, slava Domnului, sanatoasa oa si copilul eel balan si cu ochi albastri". Pe mine, necugetatorul plod, misterioasa innodare a firului vietii

momentan Intrerupt. m-ar fi aasat indiferent, nefiind Inca preocupat de dezleqarea dilemei "to be or not to be". Fericita insa a fost sarmana lehuza, pentru care o incapatinare din parte-mi, de a nu ramirs printre cei vii, ar fi putut avea urmari grele, din cauza sanatatii sale subrede. Prin dragostea netarmurita si ingrijirile deosebite de care m-am bucurat in urma, iubitii mei parinti au avut satisfactia de a ma vedea definitiv scapat din ghearele mortii, care dintru inceput miseleste ma pindise.

Viata urmindu-si cursul normal, am si fost inscris in rindul noilor cetateni dupa cum se atesta prin : Buletinul de nastere din judetul Ilfov, Circumscriptia I a Comunei Bucuresti, sub nr. 251, din anul 1872, luna martie 23/4 aprilie, ca nascut la orele 7 si trei quarte, antemeridiane, ca fiu al d-lui Toma Tigara si al d-nei Elena Tigara, din suburbia Batiste". In extractul din registrul actelor nas-cuti" se specified sub acelasi nr. ca Alexandru Tigara, ortodox roman, nascut din parinti legitimi, la casa parintilor sac ca fiu al d-lui Toma Tigara, de ani 57, proprietar, si al d-nei Elena Tigara, de ani 29, domiciliati in suburbia Batiste, 4

www.dacoromanica.ro

martori fiind Teodosie Tigara de ani 59, independinte $i Alexandru Balaban, de ani 31, proprietar". Primul, fratele $i al doilea, varul tatalui meu. Altfel elocvente, decit aceste acte oficiale, ramin marturiile mamei. Prin scrisoarea sa, din 16 ,aprilie 1872, tot catre sora sa, mama ii comunica :

Ma tres there Marie ! La joie, la consolation que mon coeur, eprouve a la naissance du petit Alexandre, je ne peux to dire. Me voila de nouveau mere d'un garcon ce que je ne croyais pas ! Fasse le del qu'il vive et qu'il salt bien portant et qu'il guerisse un peu

les cicatrices de mon coeur qui sant bien grandes. Chore Marie, je fais tout mon possible pour oublier mon Tudersica ; run s'en est elle et l'autre cher est venu. Quelques heures avant d'accoucher je revels notre pore qui me dit : +(Helene, Alexandre va venir ! Je lid ai demande d'oit it savait cela, it me dit : to vas voir !* Enfin Alexandre est venu, son dernier voeu s'est accompli".

In cloud scrisori urmeaza apoi nemultumirea mamei cu prima doica, care neavind destul lapte, ma rasa flamind ; incercarile cu o doica nemtoaica Si in fine : comme les fetes de Paques approchaient et craignant de trouver une nourrice malade, je mis le petit a ma poitrine, et maintenant c'est mai la nourrice du petit Alexandre". In alts scrisoare, din 27 mai acelasi an, mai revine : Mon cher Alexandre est bien portant et engraisse chaque jour :

II prend du lait avec du the d'anis pour l'habituer a manger. J'ai heureusement trouve une tres bonne femme qui le nourrit, l'endort a la place d'une nourrice. Je peux, si j'en avais le coeur, m'absenter pour plusieurs heures de la maison sans etre obligee de lui donner a toter. Je suis plus tranquille que je n'etais avec les maudites nourrices, maintenant que je suis habituee a me reveiller la nuit pour le nourrir. Tu dois voir le difference entre mon petit Alexandre et les autres enfants : it est si propre et ne sens pas le lait. Maintenant, pendant que je t'ecris, it pleure et je vais le consoler en le faisant toter. Je le sens si doux a mon sein, ou it s'endort comme un ange". Stiri despre prospera mea dezvoltare din primii ,ani se gasesc $i in alte scrisori ale mamei catre sora sa Marie, precum $i de la alte persoane catre aceeasi. Astfel fosta guvernanta a mamei $i a sorei sale,

ceha Beranek, scrie acesteia la Bruxelles, in 10 martie 1873 : Sie sollen sehen was der kleine Alexander fur eM schones, liebes Kind ist".

Iar matusa mea, Catherine C. Saegiu, soil mai mare a mamei, scrie surioarei de la Bruxelles, in aprilie 1874, Alexandre est gentil, charmant et gros, it a herite la blancheur, tant enviee du teint d'Helene et avec ses boucles blondes et ses beaux yeux bleus ga fait le tete d'un cherubin".

5

www.dacoromanica.ro

Pacat numai ca ursitoarele, imbatrinitele mitologice Parce, caret zice-se torcind firul vietii noilor nascuti le atribuie si diferite haruri, eie nu prea au fost miloase cu mine, cu prea multe ponaase m-au incarcat hidele babe, ale caror mutre, gravate, de nu mai putin renumit, maestrul Goya, le dau aci in vileag drept razbunare. In borcanelul de stela, mirosind a camfor, in care maica-mea

a pastrat cite o suvita din parul pruncilor sai, la care am adaugat

apoi pe acele ale copiilor nostri si chiar al nepotelului Alexandru Berza ; bucla din parul meu este cea mai blonds.

Un ultim act oficial e cel din 15 martie 1873, de vaccinare al Serviciului sanitar al comunei Bucuresti, semnat de medicul sef, Dr. Athanasiu prin care se adevereaza ca Alexandru Cigana (sic) este vaccinat cu bun succes dupa cum se si arata prin semnele indelebile ce poarta pe bratiu". Cu aceasta se incheie dosarul prim al starii mele civile. Desi sfidind ordinea cronologick cred totusi ca spre a nu fi clasat intre numerosii vanitosi ce si-au schimbat ping si numele, este locul aci sa lamuresc deosebirea dintre numele ce-1 port din 1899 incoace. Motivul e urmatorul : fratele mai mic al mamei, Ion Al. Samurcas, necasatorit si deci fara mostenitor, voind sa ma lase ca atare, mi-a cerut sa ii perpetuez numele, adaugindu-1 la cel al tatalui meu. Conform legii numelui, atunci in vigoare, schimbarea de nume trebuia anuntata timp de case hai pirn principalele ziare ale capitalei, ceea ce am si facut, obtinind in urma numai prin Jurnalul Consiliului de ministri, nr. 88 publicat in Monitorul Oficial nr. 277 18/30 martie 1899, pag. 9772, prin care in temeiul art. 12 din lege, se admite ca tl-1 Alexandru Tzigara sa adaoge la numele sau patronimic pe eel de . En sacagiu tres I

autentique Mr. Jacobson... La Reine apres avoir fait le tour du jardin dans sa chaise, s'arrete devant le pavilion du nouveau Trianon, oil le roi l'attendait. Des demoiselles distribuerent des bourses avec des monnaies a l'effigie du roi Carol I, frappees a cette ocasion, les pieces

portant le nom : un Carol". Tous les enfants devaient acheter des jouets avec ces monnaies. Apres la vente la serie des tableaux vivants

commenca : Jean Cantacuzene (Zizine) avec des experiences de physique,

ensuite ce fut le Guignol, dans lequel Mr. Davila a fait jouer ses

bonshommes en parfaits artistes, Caragiale donnant la replique". Si scriitorul evreu Paul Lindau, directorul revistei Nord u. Siid, in cinstea caruia pare a fi data serbarea, o descrie in ale sale : Aus

Clem Orient, fliichtige Aufzeichungen (Schottiernden), Breslau, 1890 sub cap. XVII : Ein Kinclerfest im Parks Cotroceni. Fara a mai da, ca Claymoor, numele participantilor, el descrie totusi amanuntit costumele

si organizarea serbarii, das die Konigin selbst geplannt u. in alien Einzelhasten durchgeftihrt hatte", admirind carul reginei tras de patru ponnys, cadou al regelui Suediei", in care multa vreme s-a plimbat Carmen Sylva la Sinaia. Mai mentioneaza admirativ jocurile nationale in costume autentice. Am insistat asupra amploarei acestei serbari, la

care a luat parte chiar si asa de rezervatul rege, pentru ca prin ea se oz,lindeste nerozia si prosperitatea acelor vremuri de pace si imbucurator belsug, la care mi-a fost dat sa iau parte, larginclu-mi cunostintele

de tot felul si orizontul de viata, asa de limitata prin simpla frecventlre a scoalei. Si mai instructive au lost excursiile mult mai importante facute de la Brand in Voralberg, unde am petrccut atitea veri impreuna Cu prietenul Baby. Tare. s-a largit orizontul si cunostintele prin peregrinarile in Engadinul apropiat de resedinta noastra de vara. Prin anume parti retrase ale muntilor elvetieni unde am aflat chiar populatii ale eiror denumiri de animale casnice si obiecte uzuale semanau cu ale noastre, provenind din aceeasi sorainte a qraiului latin popular, care din Alpi s-a intins ping in Carpatii nostri. I Claymoor ma da Ca macelar, pe cind in realitate am facut pe bragagiu]. Costumul alcatuit din salvari caramizii, o vest& albastra ornata in fats $1 in spate cu gaietane negre, briu rosu, lat de o palms $i lung de peste trei coti, fes ro$u ;

a costat d-abia un poi $i a fost intrebuintat si de fiul meu in asemenea ocazii. 66

www.dacoromanica.ro

Memorabila mi--a ramas trecerea peste ghetarul de la Scesaplana (3 000 m) la Ragatz, in E1vetia, vnde regele Carol I petrecea vara cu fratele sau Anton, impreuna cu care 1,-an } intilnit tocmai la intrarea in oraselul de vilegiaturd.

Cu acel prilej regele oprindu-ma ne-a enumerat lard grey toate

punctele prin care trecusen4 amintindu-si-le din aceeasi exc,ursie facuta

la virsta de lg ani. Folosul acestor excursii conta nu numai in largirea cunostintelor geo-ethnografice altfel decit prin abstractiile din carti, dar si prin patrunderea farmecelor diferitelor faze ale naturii si a variatelor aspecte

ale faunei si florei unor regiuni asa de deosebite de ale noastre. Maretia naturii mi-a ramas intiparita prin popasul pe piscul cel mai inalt al Scesaplanei, pe stinca plesuva dominind ghetarii ce se intindeau de jur imprejur. Primele raze ale soarelui iesind de dupd piscuri ne-au proiectat umbra pe gol, pe yid, adica pe stratul de aer mai des, neincalzit incd de razele solare. In asemenea stranii imprejurari, sarmana, semeata flint& omeneasca e silica sa-si dea seama de nimicnicia ei Lard' de maretia firei, pe care o nesocotim intrucit nu o

cunoastem. De pe culmile de mii de anetri, vedem cit de marunt graunte e ingimfata fdptura omeneasca. Adev5rata activitate extrascolard" era insa alta, constind din

invatamintele practice, capatate mai ales de la neuitatul meu mentor Jean Al. Ca-ntacuzene, zis Zizine, [in] locuinta claustrala a caruia, adevarat laborator de fizicd, chimie, fotografie si galvanoplastie, opted si

astronomie, am avut de invatat mai mult decit in toti anii de scoala. De dou5 on pe sAptamina eram oaspetele sau la dejunul altfel singuratic al acestui batrin schimnic, ducind acum viata unui Faust. Traducerile sale franceze, din Schopenhauer, alternind cu lucrarile sale de laborator. Ajutindu-1 in lucrarile sale, am invatat mestesugul fotografiei si a diapozitivelor, cu care am avut satisfactia sa ilustrez cursurile lui Odobescu ; galvanoplastia si reproducerile in gips, care

atit au mirat pe Tocilescu cel banuitor ineit a trebuit sa reproduc chiar in fata lui citeva pecetii de pe documente. Tot de la Zizine am aflat minuirea microscopului ce in urma mi 1-a ddruit si pe care it mai am si azi cu o multime de interesante placi executate impreuna ; prin luneta lui daruita in urma stapinilor mosiei Climesti, unde-si petreoea vara am observat cerul instelat si toate eclipsele din acele vremuri, despre care in scoala nu ni se dau decit notiunile abstracte

din carti. Atita si ar fi de ajuns, in afar& de nenumaratele sfaturi practice si chiar trucuri, asa de necesare si folositoare vietii de toate zilele.

In afar& de partea practica mult am profitat si moralmente de la filozoful, care cu atita abnegatie privea viata, pe care sub infatisarile ei cele mai variate o gustase inainte de a ajunge la pesimismul schopenhaurian. In 18/30 dec. 1890 el imi scrie in albumul meu : A votre age, mon jeune ami, it est difficile de preparer son avenir en se fon67

www.dacoromanica.ro

dant sur-sa propre experience du passé : mais vous pourrez deja savoir,

par celle des sages de tous les temps et de tous les pays, que la. vie ordinaire est le plus souvent miserable, et qu'on s'en tire la bouche mere et le coeur desseche ! Preparez-vous done des a present par vos etudesune vie intellectuelle, parallele a la vie de tous les jours et dans laquefle vous puissiez vous refugier le plus souvent possible : vous y trouverez la fontaine de jouvence qui vous conservera la fraicheur du coeur et de l'esprit et vous donnera de supporter le reste avec calme. J, A. Cantacuzene."

Asemenea cuminti sfaturi nu mi-au fost date de nici unul din

dascalii scoalei si nici ai Universitatii, desi for le revenea datoria de a pregati si imbarbata pentru viata pe tinerele mlatlite ce le erau incredintate nu numai ca sa le imbuibe ou oarecare ieftine cunostinte, dar sa le faureasca si caracterele. Dintre toti profesorii universitari, singurul Odobescu, ca director al coalei normale superioare, s-a preocupat si de educatie, nu numai de instructia studentilor ce-i erau incredintati. Nefiind in tars, nu m-am bucurat de sfaturile lui, dar din spusele colegilor de la acea scoala, am aflat ca in fiecare zi unul din ei era invitat a lua masa cu el impreuna, spre a se familiariza si cu obiceiurile si convorbirea unei alte ambianto decit numai aceea a disciplinei unificatoare a oricarei scoli. Cit de binevoitor era maestrul chiar fata de tinerii sai corespondenti din strainatate, reiese din parinteasca sa scrisoare publicata si altele ce am primit de la adevaratul pedagog al nostru. Multe din lipsurile de care mi-am dat seama, am cautat sa le implinesc ca student in strainatate, undo Ins& eram coplesit de alte- not obligatiuni dupa cum se va vedea mai la vale. rata in ce consta falimentul scoalei fata de viata extrascolara, pe care, din fericire, am avut-o asa de bogata gratie protectorilor numerosi si a atitor altora trecuti din vedere, carora, sub anonimatul ce-i ascunde, le exprim aci profunda mea recunostinta de om batrin. Constient de cite le datoresc am cautat, pe cit mi-a lost posibil, sa raspindesc mai departe sdminta for cea buns, impartind sfaturi practice, intarite prin experienta-mi proprie, atit numerosilor mei elevi, cit si tinerilor vlastare familiale ce ma inconjurau. Dar cine poate pretinde a -si fi facut intreaga datorie fata de semenii sai ? In rezumat, cei sapte ani de curs superior la care trebuie

adaugati si cei din clasele primare, deci cei 11 ani legati de banca, ne-au dat o sums de cunostinte exacte, lasindu-ne sa presupunem ca prin ele ni s-a dat cheia priceperii lumii. Cu vremea, numai amplificind cunostintele, ne-am dat seama Ca cu cit mai mult stim, cu atit ne convingem ca stim mai putin si ea niciodata nu vote ajunge la cunoasterea tuturor tainelor firii. Aceasta maxima de inalta intelegere

in oripntul incercuit al scoalei, ea nu ne-o da, ci numai experienta vietii. 68

www.dacoromanica.ro

XV RUDE LA IERUSALIM

In graiul sau figurat si pitoresc, romanul numeste pe pr teaorii

sai vrude la Ierusalim".

Desi neam de neamul meu nu se trage din partile palestiniene, totusi am avut si eu rude sau sfinti acolo, si tare as pacatin potrivit

blestemului Talmudului : sa mi se lipeasca limba de cerul Lzurii" data nu as grai despre ei reinnoindu-le vesnica mea recunost:nta binecuvintindu-i.

Inaltilor mei protectori regesti se yor consacra capitole speciale, fiind, deocamdata, yorba despre acei care m-au condus pine la treptele tronului regesc si anume de doctorul Wilhelm Kremnitz, medicul particular al regelui, si al sotiei lui Mite Kpmnitz, autoorea ,memoriilor regelui si colaboratoarea Carmen Sylvei. Cum au awns s& se apropie oamenii cei de la nord cu cei de la sud am aratat intr-un capitol precedeht. Dr. Wilhelm Kremnitz, nascut la Berlin la 16/29 mai 1844, ca fiu al consilierului de justitie, se casatori cu fiica reritunitului chirurg prof.' Adolf von Bardeleben. Ademenit de T. Maiorescu a carui sotie era sora d-rului Kremnitz, acesta a venit in tars in 1875. Cu experienta medical& a celor cloud razboaie germane (1866 si 1870r-71), la care participase, el fu de un real folos pe linga serviciul de Cruce Rosie al Principesei Elisabeta, devenind tetodata prietexul perechei domnitoare.

Apreciindu-se meritele, el fu numit medic sictind al doctorului Pazelt, la Spitalul Brincovenesc ; in urma retragerii d-rului Patzdlt, el a

functionat ca medic *primar al sectibi de chirurgie, unde a desfasurat o activitate de toti Opreciata. De la numerosil lui fosti interni si colabora-tori, 'doctori din generatia mea,' am eules aceleast stiri despre fostul for sef, pentru a carui stiinta, probitate profesionala si cinste personals nu

au decit cuvinte de laudad Cica el primea in serviciul sau pe once

bolnav, adunindu-se aici cazurile dubioase, respinsej pentru nesiguranta reusitei de alti colegi ; iar cinstea lui nu-i ingaduia sa primeasca nici

un fel de recompense a serviciilor sale. Cat} dgsi gratuitatea spitali-

ceascA era yecunoscuta, unii dintre colegii sal, spusu-mi-s-a din diferite paririt primeau, dace nu chiar pretindeauf rasplata in nature : putine cu brinzh de la mocani, lemne de la padurari; care cu fin de la mosieri, Kremnitz era sau ovaz pentru caii d-lui dr. s.a.m.d. Caracterul recunoscut ca leal, franc si de un impecabil stint al dreptatii, recunos-

cindu-si, fara a se r5zbuna eventualele greseli. (Un caz, ca ilustrare, intre atitea altele r La cererea Mitropolitului, Presedinte de drept al Adininistratiei Spitalului Brincovenesc, Kremnitz ptimise ca intern pe unul din prirnii candidati reusiti la examen', prezentindui-se, insa, apoi, fost in urma intpector si secretar general studentul Petre Cazacti al Ministerului 8anatatii cu dovada Ca el, reusind primal la concurs, avea dreptul de prioritate, Seful Serviciului se scuza feta dd Inalt prea 69

www.dacoromanica.ro

Sfintul primind pe candidatul cu drepturi mai valabile.) Falnic si voi-

nic, cu privirea patrunzatoare In fata-i luminoasa, incadrata intr-o

bogata barbs neagra, Kremnitz era de o rata icompatimire si bunatate : celor sarmani le da, o data cu retetele sale, si sumele necesare spre a le procura. Pentru a nu fi suspectat de partialitate in parerile aci exptimate, voi spicui din ziarul Epoca din 22 iulie 1897, citeva opinii din lungul

articol, de trei coloane, consacrat d-rului Kremnitz, despre care se afirma : El era dotat cu calitati excelente. Coleg ireprosabil, avind un caracter cavaleresc, isi atrasese in curind simpatia confratilor si cunos cutilor si nu intirzie de a intra si in bunele gratii ale suveranilor nostri. Dr. Kr. ingrijea foarte mult pe bolnavii, la care era chemat, iar 1a spital isi facea serviciul in mod. mai mult decit satisfacator. Nu refuza sa ingrijeascd pe oricine, si cind clientul se intimpla sa fie asa lipsit de mijloace, incit sa nu poata urma o curs mai potrivita acasa, facea tat posibilul de 11 interna la Spitalul Brincovenese. Nu o data a ajutat cu bani pe clientii sag saraci... Pe linga cultura medicaid, dr. Kr. poseda veste cunostinte si in

literature, era placut in convorbiri si glumele lui usoare provocau intotdeauna risul..." Iar ca concluzie, Epoca incheie : Dr. Kremnitz moare sarac".

Ce elogiu mai frumos se poate aduce unui medic asa de raspindit ?! (sic !)

Impreuna cu doctorul Buicliu si Cantacuzino, Kremnitz ingriji pe

principele Ferdinand bolnav de typhus, iar cind Alteta Sa bind in convalescents se retrase la Sinaia, singur dr. Kremnitz ii mai este de veghe. In dimineata de simbata 19/31 iulie 1897, dupe ce singur pe bratele sale transportase pe convalescentul principe de pe un pat pe altul, el iesi sa raporteze principesei, care juca tennis in vecinatatea Faisorului. Simtindu-se rau, doctorul se retrase si cerind un ceai se puse in pat, de uncle nu i-a mai fost dat sa se scoale un anevrism i-a curmat zilele !!

Primele ingrijiri date de principesa Maria precum si acelea ale doctorilor chemati in grabs nu putura anima corpul neinsufletit pe

veci. Regele Carol I aflind groaznica veste veni la Foisor exclamind : Am pierdut nu numai pe medicul, dar si pe prietenul meu ; el a cazut la datorie ca un soldat pe cimpul de lupta!" Dr. Tatusescu, chemat sa imbillsameze corpul defunctului, m-a asigurat ea a sucombat in urma unei aortite. Anuntindu-mi-se de la Castel nenorocirea, mi se ceru adresa doamnei Kremnitz care astepta, la vila sa din Brand, in Vorarlberg, sosirea sotului ei, dupe prevazuta desavirsita insanatosare a printului. Cu primul tren plecai la Sinaia, uncle am asistat la impunatoarele funeralii ce s-au facut celui asa de neasteptat disparut. TO

www.dacoromanica.ro

Pentru a se 6ita vreo emotie principelui, caruia i s-a ascuns nenorocirea, cbrpiil a 'foist dus pe o brancarda chiar in acea sbard la paraclisul Vechii manastim

M.S, Regina si A.S. Principesa Maria, cu casele for civile si militare, ministrii aflati la eSinaia, autoritatile locale, mai multe persoane de distinRtie urmau sonvoiul cel miscator, pe care 11 insoteau patru lachei cu fad* aprinse. Pe tin catafale modest, acoperit cu matase albA si neagra (culorile nationale ,ale defunctului) zace decedatul acpperit de flori, si jcoroane. La ase dimineata, printesa Maria veni la manastire si dupd fie acoperi mortul, cu coroane de flori naturala, ingenunche la picioarele lui si plinse mult. Ppste ai venira si 4uveranii pentru a depune flora si coroane pq sosciugul decedatului." Repprteaza Epaoa sl Adevcirul. Ian l'Independance 'roumaine, in nr. 6175 intr-un editorial, scrie, intre

allele : La mort soudaine du dr. Kremnitz a Sinaia, dans un cadre majestueux, a quelque chose de grand a cause des afflictions royales ises en jeu, U flotte dans le recit de ces derniers moments, dans le pieux ensevelissement, dans ces gerbed de leurs rependues a pleines mains par des princesses, comme une reminiscence d'une oraison funebre de Bossuet. Nos souveranis savent donner la note personnelle juste quand ils le convient, a cote du souci d'une etiquette touj ours pleine de grace, d'ailleurs, et ne seritant pas l'appret. Il y a quelque chose de profondement touchant dans l'hommage qu'ils ont rendu a celui qui a ,contribue a rendre a ses destines leur fils adoptif, l'heritier presomptif du tr6ne de Roumanie. Aupres d'eux attentive et delicate, la Princesse Marie a associe la jeunesse et la beaute a cette pieuse manifestation.

La reconnaissance est une fleur divine, qui orna aussi bien le palais que la chaumiere... Dans le convoi funebre d'un medecin je saltie le depart de l'humanite." Din cauza inundatiilor in Tyrol, doamna Kremnitz n-a putut sosi decit in mare intirziere la Sinaia, uncle suveranul a primit intre timp

vizita principelui Bulgariei. Sosirea vaduvei, decedatului este astfel relatata in l'Independance roumaine din 24 iulie 1897: La Reine trey emue et le visage en pleurs, a regu la veuve dans ses bras a la descente du train ; puis Elle l'a fait monter dans sa voiture et l'a conduite au monastere, ou le corps de son maxi est exposé. S.A.R. la Princesse Marie kart la priant et pleurant. La veuve se jette a genoux pros du corps de son maxi et pleure -silencieusement ; mais tout a coup elle s'evanouit et it faut la secourir. Quel spectacle desolant que celui de cette Reine et de cette Princesse, en larmes, secourant cette veuve accablee par le malheur qui la frappa au point d'en perdre le sentiment. La Reine. se multiplie pour rappeller M-me Kremnitz a la vie, lorsque ce resultat est obtenu, Elle fait des efforts inouis pour arracher la veuve au spectacle de cette chapelle ou git aujourd'hui, froid et inanime, celui que it y a quelques joursa peine, elle await laisse plein de sante et de vie. 71

www.dacoromanica.ro

On parvient a decider la veuve a se rendre au Chateau de Pe les, oil on l'a entouree tous les soins que son kat reclame". Inmormintarea s-a facut in aceeasi zi ; la Sinaia, serviciul a fost oficiat de Arhimandritul Nif on, staretul manastirii, asistat de patru preoti, calugari ortodocsi slujind prohodul si psalmodiind vesnica pome-

nire a prctestantului, care cei 22 de ani ai maturitatii sale ii jertfise pentru binele neamului romanesc, a carui tara o considera ca a sa

patrie adoptiva. La parasirea schitului pravoslavnic, pfarrer-ul protestant, din Bucuresti, a luat conducerea convoiului mortuar si in osanalele corurilor si numeroaselor delegatii germane, trupul decedatului fu inhumat pe veci la locul ales de Regina, pe domeniul regal, la marginea padurii seculare dinspre Poiana Tapului ; acolo s-a ridicat apoi o impozanta cruce de marmura, pe care s-a fixat o placa de bronz gravata cu o poezie a Carmen Sylvei. Locul ferit prin impunatori stilpi de granit, reuniti prin lanturi groase, e menit sa eternizeze memoria acestui nobil suflet disparut in asa de tragice imprejurari. Am dat o amploare mai mare a stirilor despre acesti doi ai mei

sfinti de la Ierusalim, spre a se vedea stima si dragostea de care se bucurau nu numai la Curte, dar si in opinia publica, reflectati prin simpatia ziarelor, fata de acesti straini, ca atare, in genere, nu prea

indragostiti de societatea indigena si de nationalistii Epocii in special. Vaduva zdrobita cle durere dupa alinarea aflata din partea suveranilor la Castelul Peles, se duce la Bucuresti spre a decide masurile stramutarii sale la Berlin, unde relua activitatea sa literara. Nu e locul a se da aci bipgrafia si mai ales bogata bibliografie a scriitoaret Mite Kremnitz, nascuta in Berlin ca flied din prima casatorie a celebrului chirurg prof. dr. Adolf von Bardeleben si casatorita cu asistentufacestuia, dr. W. Kremnitz, pe care it urma in Romania in 1875. Dupa succesele primelor romane, nuvele si traduceri din romaneste .sub denumirea de George Allan, Mite Kremnitz deveni colaboratoarea Carmen Sylvei, dind la lumina o serie de romane si piece de teatru sub pseu-

donimul Dita u. Idom. Bogata ei activitate de apoi i-a asigurat frumosul renume de care se bucura in istoria mondiala a literaturii contemporane, iar ca opera ei capitals e considerat .romanul in doua volume Ausgezvanderte, care descrie pataniile unor nemti emigrati in Romania. Romanul intereseaza ambele natiuni deopotriva ; fara ca sa impartasim paradoxul berlinez pretinzind ca : cel mai valoros roman al Rornaniei ar fi aceasta opera germana". Mite Kremnitz mai este si autoarea celor patru volume ale Memoriilor Regelui Carol I 1. Enumerarea binefacerilor pentru care datorez acestei nobile pereche adinca mea recunostinta fiind mult prea lungs, ma voi margini a Aus dem Leber' Konig Karl von Rumanian, aufzeichnungen einer Augenzeugen 4 vol. Cotta, Stuttgart 1894-1900. In editia a doua, cu prealabila autorizatie a regelui, anonimul martor ocular a fost Inlocuit cu numele autoarei carpi, Mite Kremnitz. 72

www.dacoromanica.ro

arata ca, din prietenul de joc al micului lor baiat, Baby, am fost con siderat apoi ca un fiu adoptiv al lor ei sfatuindu-ma si ajutindu-ma ca adevarati parinti adoptivi. Gazduirea mea in timpul vacantelor de yard la Sinaia si apoi in a lor Waldhaus din Brand, in Vorarlberg, si: t numai o parte din binefacerile de care m-am bucurat din partea lor. Gratie certificatelor doctorului, care constatase defectele cordului meu, am fost scutit de exercitiile violente de gimnastica, care mi-ar fi putut fi fatale. Dar in afar& de asemenea multiple ocrotiri, marele avantaj a fost de a fi trait in mediul a§a de select al casei lor, unde am facut atit de numeroase cunostinte de care am tras folds in viata. In primul rind cunoasterea mini§trilor germani, pentru trecerea carora de la Legatia, lipita de casa noastra, se deschisese o poteca prin gradina noastra §i

a Kremnitzilor, la care se ajungea astfel cu evitarea ocolului ;:e

strada §i astfel feriti de indiscretia vecinilor. Cu copiii ministrUlui Busch, trei fete si doi baieti, ne intilneam foarte des in vastele sali ale Legatiunii vecine, ei interesindu-se de. cintecele §i jocurile noastre. Un incident demn de relatat mi s-a intimplat de Craciun cu Vicleimul chemat sa dea reprezentatia cu papusile din lady si a personajelor insotitoare : Irod, magi, pastori etc. Tiganul

Irod intrebind daca sa joace cu sau fara perdea, iar eu nebanuind sensul ascuns al alternativei, am tradus ad litteram si top au fost de parere sa se joace ohne Vorhang" spre a se vedea mai bine. In jar-

gonUl tiganilor insa fara perdea insemna, fara orice rusine, dupa cum a rezultat din gesturile obscene §i cuvintele injurioase ce le insoteau, dintpe care, pe cele turcesti ministrul le eunostea din Stanbulul de uncle venee. Jocul fu indata oprit, iar tiganii izgoniti, spre a lor nedumerire si a copiilor nemultumire ; de atunci cunosc si eu sensul ascuns al perdelii 1. Unul din baietii Busch a revenit ca ofiter german in 1916 si nil-a' dat binevoitorul sau concurs in protejarea populatiei capitalei. Dar in afara de acesti musafiri straini §i trecatori, in Castelul fermecat', cum zicea T. Maiorescu caminului cumnatilor sai, 1-am cunoscut

pe acesta, in a carui casa eram si eu invitat in zilele de sarbatoare, impreun5. cu Baby. Fiind invitat la unul din praznicele din 15 febr., ziva de nastere a lui Maiorescu, acesta ma intreba ce cariera voiam sa-Mi aleg, iar eu, sub impresia prajiturii ce degustasem, am spus ca voiam sa ma fac cofetar, producind mare hilaritate a oaspetilor, iar mie procurindu-mi o prajitura ca consolare a jenei ce- ma cuprinsese. Multa vreme in urma mi s-a zis cofetarul, §i de aceea n-am putut uita aceasta. patanie. Frecventarea celor doua familii s-a intrerupt brusc, prin despartirea lui Maiorescu de sotia sa, sora d-rului Kr. §i expedierea acesteia, impreuna cu fiica lor, Livia, fosta domnisoara de onoare a reginei Elisabeta, la Berlin, unde le-am regasit Ca student, in mare strimtorare.

1 Episod povestit anterior la pag. 41. 73.

www.dacoromanica.ro

Dupd izgonirea nasului Titus din raiul castelului de el, odinioard, nimerit botezat, acesta pastrat, totusi, intreaga vraja. ; aci, iar nu in str. Mercur. se adunau ctitorii Junimei" si ai Convorbirilor literare. Cc nu 1 Petrache (Carp), .conu Toderita (Rosetti), nasul revistei. Mai vinea N. Burghele, Gane, uneori Slavici si I. A. Cantacuzino-Zizine

care citea, in prezenta diplomatilor germani din traducerile sale din

Schopenhauer. Billow mentioneaza chiar in memoriile sale ca. la Bucure5ti i-a fost dat sa cunoasca opera filozofului, compatriotul tau. Serlintale literare alternau cu seratele muzicale, amfitrionul de cele mai multe absolvent al Conservatorului din Dresda sau on cu N. Burghele in cazuri mai rare conu Petrache cu conul Toderita executau, la pian, sonata de Beethoven si alti clasici germani. Stdpina casei, Tante Mite, cum autorizase pe fiul ei adoptiv s-o numeasca citea on o noua. traducere din Eminescu sau un fragment din ultima nuvela sub tipar.

U5or e de inchipuit cit de inaltatoare erau pentru noi copiii Baby si cu mine aceste sedinte, la care ne era ingaduit sa asistam, tacuti,

intr-un colt al spatiosului salon, bogat, dar cu gust ales mobilat, si infrumusetat cu tablouri si covoare orientale, in mare parte dartiri

cad onorarii nu primeau nici medicul regelui, nici autoarea memoriilor sale. (Ce contrast cu sediul intrunirilor din Str. Mercur : in mijlocul odaii o masa cu place de martnurd, rece Ca sj restul ; pe regesti

pereti, pe mid socluri de lemn, busturile in ghips ale lui Hermes, Apollo si inca doua tot asa de putin cunoscute ! Singurul object de

valoare artistica' era o gravure reprezentind pe Schopenhauer, claruita de Zizine, pierduta intre simple fotografii. Si alte reproduceri, tot M ghips, ale reliefurilor, tare recluse, ale noptii si zilei de Thorwakisen. Ahtierea dupe o pseudo sobrietate cautatd recherchee degeneraza user in cea mai anosta banalitate.) In simpatica sj calda atmosfera a r- as e i Kremnitz, cram imbatat de valurile impunatoare ale simfoniilor si de armoniile culorilor ce ne invaluiau, am simtit primele emotii ale artei, coplesit fiind de ele sj purtat parca intr-o alts lume, necunescuta pma atunci. Scurtele popasuri din gara din Viena, intre sosirea Orient-expresuhli Si pornirea sa inspre vest, in drum spre Brand, permitindu-ne o fugara vizitare a Muzeului din apropiatul Ober Belvedere, au contribuit de asernenea la larg,irea senzatiilor artistice primite in ca:stelul ramas intr-adevar fermecator pentru noi copiii. Vacantele din Waldhaus" erau tot atit de instructive ca sedintele din Bucure.sti, mai ales cind batrinul pdrinte al amfitrioanei, profesocul von Bardeleben, anima seratele prin lecturi din Goethe sau chiar din Fritz Reuter, asa de greu de inteles de mine. Petrecerea vacantelor in 1 Conu, prescurtarea din Coconul-boierul , se atribuia, urmat de diminutivu nurnelui de botez, unora dintre persoanele de seams : Conu Mitica (Sturdza), Conu Lascar (Catargiu), iar din generatia mai tinatl : Conu Nicu (Filipescu). C. _ Alecu (Marghiloman ; niciodata insa nu s-a spus conu Titu (Maiorescu) ; lui zis, gi chiar dupti moartea lui, numai domnul Bratianu, I. C. Bratianu, liberaIii '74

www.dacoromanica.ro

Casa can Pddure, din Brand, impreuna cu sfatosul tata at stdpinei si cu caa de a doua generatie de copii ai sdi contemporani cu mine. (Profesorul v. Bandeleben a luat in a doua cdsatorie pe sora d-rului Kremnitz, caruia ii era deci acum cumnat desi socru dinainte. Din a doua generatie de copii trei fete si un baiat, acesta din urmd, putin mai

ttnar ca mine, dar medicinist, rn-a introdus in cercurile studentesti mai selecte, in care spre a mea surprindere se vorbea mult frantuzeste. mi-a asigurat, ca student la Berlin, protectia ce, ca basmul cu Cocosul Rosu s-a repercutat pIna in indepdrtata strdimitate. CA. nu fdrt fobs mi-a fost regasesc in capitala Germaniei prieteni localnici, care in multe imprejurdri au indrumat spre bine pe cel venit dintr-un mcdiu cu mult inferior celui at Germaniei rendscinde din preajma inceputului acestui al XX-lea secol in care intram.) Opresc aci insirarea asa de incompletd a binefacerilor directe si indirecte de pe urma magnificilor mei protectori, intrebindu-ma cc am putut face in schim.b eu pentru ei, desi stiut este ca copiii, chiar 5i eel a:doptivi, se cred indreptatiti a primi orice bunuri Lira alta obligatie sau rasplatd din partea lor. Din penibila situatie de a fi clasat ca nerecunoscator, tot tante Mite in-a liberat prin ultima ei scrisoare primita in asa de extraordinare conditiuni. (Scrisoare datata din 29 iulie 1915, predate postei deschisd si recomandata, nu 111i-a parvenit decit dupd cinci ani, la 17 aprilie 1920, dupd cum reiese din respecti-vele stampilari ale Postei. Pe verso plicului pe care-1 pastrez ca un document curios e lipit un bilet cu text dublu : Aus An lass des Krieges in Deutschland zuriick gehalten", Retenu en Allemagne a cause do la guerre", Oberpostdirection Berlin"). Lesne de inteles nedumerirea mea primind, in 1920, scrisoarea cu caligrafia asa de caracteristicii a acelei pe care o stiam trecuta din viata inca din 1915. Scrisoarea lungd de sase pagini, ultima primita de la tante Mite, este un ramas bun de la lume, de o sfisiietoare deznadejde, plingindu-se de grelele situatii prin care trecea in iulie 1915, adauga, drept contrast cu trecutul : Ich denke an mein gliicklich Heim, wo es keine Not gab, u. Ihrer, als Heber Junge, aLs Kluger, gewandter, eleganter Jiingling, Ihrer gedanke, ich unaufhorlich Immer sehe, ich Sic in der Po lona eiligst durch Tor kommen, sehe Ihr liebes Lachen ; wie hat mein Mann Sie Berne gehabt, wie oft haben wir ihn aufgeheitert; Sie wissen das alles kaum noch". In continuarea pasajului citat, referitor la mine, urmeaza: Sie haben seit dem ein schones neues Leben gehabt-aber ich hatte seit 18 Jahren (decedarca doctorului) nur Qual and Erinnerungen. So selbst sind jetzt in den

Jahren in denen mein Leben endete. Es war zu friih, zu hart-u. das Satyrspiel des Verrats von alien Seiten, das ich ertragen musste, war fast so unerhort wie der Weltkrieg. Ich wunsche Ihnen alles Gute ! Filr mich gibts nur ein Gutes mehr, das wissen Sie. In alter Treue Ihre M.K." Din tragicul continut al scrisorii imi vine consolarea si lamurirea nedurneririi mele prin afirmarea ca nu i-am fost indiferent nici sotului 75

www.dacoromanica.ro

nefericitei autoare a epistolei, si ca. adesea 1-am inveselit pe eel coplesit de munca in folosul celor suferinzi. Cu drag imi amintesc de momentele

cind putin expansivul doctor stringea la pieptul sau pe acel Heber Junge" de dinsul atit de protejat, dar care in schimb a fost nenorocit a nu-i fi putut implini dorinta de a sustrage de la intentia de a deveni ofiter pe fiul sau ce in zadar mi-1 incredintase sa-1 atrag in sferele universitare, pe cind studiam la Berlin. Prin urmare tot deficient am ramas fata de bunele mele rude de la Ierusalim a caror memorie imi este sfinta.

XVI

MENTORII MEI

De la amicul lui Ulyse si guvernatorul lui Telemac perpetuindu-se numele de Mentor ca indrumator al tinerethlui, sub aceasta denumire voi insira si eu pe citiva dintre principalii mei sfatuitori, aceia care

mi-au fost mai mult decit atita. Pe mai toti i-am cunoscut in casa binecuvintata a parintilor prietenului meu Baby ; in afara de principiile

fundamentale de cinste si omenie de ei profesata, de care din coltul nostru tacut ne patrundeam, m-am mai bucurat si de alte avantaje, conu. Petrache Carp putindu-rna cunoaste in afara de sedintele mentionate, si prin prietenia mea cu fiul sau Ion. Carp mi-a fost un adevarat si pretios mentor prin a sa superba atitudine de cea mai inalta etica. Dintre toti aceia care au contribuit, vrind sau nevrind, la educarea mea, conu Petrache tine locul de frunte : Principiile sale aveau o asa putere de convingere, prin forma for lapidara se intipareau asa de pregnant in memoria ascultatorilor, incit ii urmareau pentru toata viata. Azi Inca, desi mai batrin decit era el, atunci cind 1-am cunoscut, portre-

tul sau, e nelipsit, ca o icoana, din preajma mea, imi aminteste Inca sfaturile lui binecuvintate care mi-au ramas ca litere din evanghelia

vietii mele. Din proprie initiativa, apreciind cunostintele mele de limba

germand in afard de cea franceza, m-a numit, ca proaspat student, secretar al, de el nou creatului birou statistic, din care, cu a lui apro-

bare, am optat apoi pentru postul de la i\luzeul national de antichitati,

mult mai slab retribuit dar mai compatibil cu studiile si aspiratiile

mole. Tot el mi-a acordat din subventiile ministerului sau subsidii pentru studiile mele in strainatate.

Iar cind m-am intors definitiv in tara si solicitat de liberali sa intru in partidul lor, ii cerui mosului Toderita Rosetti sa-mi fie nas, impreuna cu seful partidului, sa fiu trecut in noul si destul de restrinsul sau grup politic, conu Petrache tratindu-ma de gogoman, ma respinse, aratindu-mi ca daca voiam sa realizez o parte, eel putin din cele ce-i declarasem, trebuia sa ma feresc de a face politica, cad partidul sau 76

www.dacoromanica.ro

nu-mi poate garanta vreun ajutor, pe cind opozitia imi va pune toate piedicile dacd voi fi inscris aiurea. Prevederile sale s-au adeverit, primele-mi numiri in invatamint s-au facut de libcrali. Soarta a voit insa ca tot conu Petrache, ca ministru de finante sa inscrie in bugetul statului din 1912 suma de. cinci milioane prevazute pentru Muzeul national.

de la Sosea, care s-ar fi savirsit cu acest fond, daca ministrul Duca nu 1-ar fi irosit pentru alte scopuri, producind acca tragedie a Muzeultn, dupa cum se va vedea mai la vale. In procesul de calomnie cu cerere de 100 000 lei despagubire inten-

tat de Tocilescu, Carp a dispus ca cei mai buni avocati ai partiduiui sau sa ma apere in fata Justitiei, cauza nefiind a intimatului, ci a cinstei contra necinstei dupa cum s-a dovedit, reclamantul intimidat de amploarea ce lua procesul, isi retrase actiunea.

Dar nu numai in viata particulars, ci si in cea publics Carp a infierat pe adversarii sai, a enuntat principii azi Inca valabile : Omul politic trebuie sa fie corect in viata lui private 5i dezinteresat in viata lui publics ", sau adresindu-se tot lui Ionel Bratianu, el adauga : Nu se poate face o confuzie nationala intre afaceri si politica". Iar despre actorul Take Ionescu el spunea : Talentul nu justified toate incarnarile, dupa cum frumusetea nu scuza toate prostitutiunile". Sau, alts data cind acelasi Take se reclama a fi fost ca un fiu al conservatorului Lascar Catargiu, Carp exclama : Ma intreb ce vor fi zicind Lascar Catargi auzindu-se prenumarat Intre tatii d-lui Ionescu", aluzie la originea color Sapte pantaloni" ai acestora. In ianuarie 1911 guvernul Carp hotarind participarea Romaniei la Expozitia internationals din Roma, pe care liberalii o refuzasera, conu

Petrache, din proprie initiative si contra alter competitiuni, ma numi comisar general, cu conditiunea insa ca, o data fixat devizul, sä nu mai reclam suplimente, cu care, de obicei, se incheiau toate manifestarile de acest soi. Conformindu-ma indicatiilor primite am avut satisfictia de a le fi implinit cu prisosinta, dupa cum reiese din adresa nr. 25 581/2 noiembrie 1913, prin care ministrul Afacerilor Straine, T. Maiorescu, de care depindea misiunea impusa de Carp, imi comunica : Ma grabesc a va exprima multumiri pentru modul cum v-ati indeplinit misiunea de reprezentant al Romaniei la Expozitia din Roma.

Ain apreciat serviciile aduse de Dv. cu acest prilej, atit pentru organizarea expozitiei in timpul scurt de care ati dispus, cit si pentru gestiunea financiara care lass, din fondul prevazut pentru cheltuieli, un excedent de peste 2000 lei". Principiul carpist de a nu depasi fondurile prevazute pentru cele 12 expozitii ce am organizat in urma in principalele centre europene a fost strict respectat; chiar cea mai reusita participare a noastra la mareata Expozitie din Barcelona, in 1929, s-a

soldat cu un excedent de 15 000 pesetas, provenit din vinzarea clubului catalan c1,- la Monseny (1 200 m. altit.), a pavilionului romanesc construit numai din lemn si anume demontabil.

In 1916, raminind in capitala ca insarcinat al regelui cu reprezentarea Casei Regale si a Domeniilor Coroanei, tot conu Petrache ma 77

www.dacoromanica.ro

sili sa prirnesc postul de prefect al Politiei, ramas vacant prin demisia generalului Mustafa, lasat ca atare de catre guvernul libefal prig decret aparut in Monitorul oficial. Trebuie sa recunosc ca, desi supunindu-ma de buns voie cerintei conului Petrache, el a avut si de asta data dreptate : set-Vieille reale ce am putut aduce concetatenilor med. dupa cum se va vedea la locul sau imi sint si azi o mare magulire considerind cei doi ani de truda in slujba obstiei, ca cei mai begati si activitatii mele publice, pe care nici insultele, nici procesele ce mi

s-au intentat de fugarii intorsi in capitala nu ma fac sa-i regret. Si

in aceste vremuri grele, experienta si sfaturile conului Petrache mi-au fost do cel mai mare folos. recunostinta mea fat de In dorinta de a arata cit de putin conu Petrache mi-am propus editura discursurilor sale si cu prealabila sa autorizare am facet propunerile cuvenite Casei Socec & Comp. Prin scrisoarea sa din 2 aprilie 1905, I. Socec imi raspuncle : Precum v-am spur si verbal repetam si acum, fratele meu si eu, ca vedem cu placere. ocaziunea ce ni se prezinta de a publica discursurile politice ale d-lui P. P. Carp si gasind o satisfactie sufleteasca in faptul de a fi not etlitorii acestei publicatiuni, ne grabim a accepta propunerea ce ne faceti in mod formal si care prin colaborarea d-voastra binevenita, ne pune la adapostul oricaror indoieli asupra coordondrii manuscrisului.

Ca sa atingem insa si partea mercantila a afacerii, declaram ca n-avem pretentii pentru acoperirea cheltuielilor de tipar, cind acestea. dupa toate probabilitatile, nu se vor acoperi din vinzarea cartii, clar nu platim nici drept de autor sau coordonator".

Cu intirziere si apoi cu frecvente opriri in curs de tiparire, de cite on lucrari mai urgente se impuneau, volurnul I al Discursuri -]or aparu la finele anului 1907. Conu Petrache, in loc de prefata ceruta, promitind o postafta" cum numea dinsul epilog,u1 ce urma sa incheie intreaga publicatie, volurnul aparu fard vreo introducere si bineinteles fara numele initiitorului si ingrijitorului tiparului. Volumul de format 16 X 21 si 482 pagini, cuprinde primele 52 discursuri parlameruare rostite intre aprilie 1868 si rnartie 1888, fiecare cuvintare fiind precedata de un rezumat al expunerilor oratorilor orovocatori al interventiei autorului volumului si al situatiei politice. Nu este locul si mai nu-mi recunosc competenta de a da o analiza, oricit de sumara, a splendidelor discursuri cu asa de variat continut : politic, social, financiar. Dar nu ma pot abtine de a exprima profunda mea admiratie pentru femeinicia tezelor si preciziunea verbal& a argumentului pe care se sprijina oratorul, nelasindu-se turburat de intreruperile neputincioase ale adversarilor, gelosi de succesele obtinute de oratorul cel mai clasic si totdeauna parlamentar" cum recunoaste chiar presedintele adunarii (p. 260).

Pornind de la cele mai banale si neintemeiate afirmari ale Inaintasilor oratorul ataca numai fondul real al chestiunilor ridicindu -se ping la cele mai inaltatoare si pilduitoare sinteze ale chestiunilor in discutie Multe din vederile sale sint chiar azi de actualitate. Astfel in discutia

bugetului pe 1881-82, Carp arata ce este adevaratul democrat, ca 78

www.dacoromanica.ro

rezultat al muncii, nu ca rezultat al intilnirilor politice pe tarimul. parlamentar", Iar mai departe : Dind drepturi tuturor, trebuie sa asi-

guram si societatea care munceste in contra acelora care nu muncesc si care nu au alt merit decit de a fi mai indrazneti in promisiuni pompoase ce fac poporului in.selat. Cerind insa munca trebuie sa asigurarn si mijloacele care garanteaza acea munca. In aceasta privire, trebuie sa avem in vedpre trei soiuri de clase clasa taranilor, clasa meseriasilor, in acceptiunea larga a cuvintului" (p. 262-263). Intrebindu-se", ce trebuie facut ea saasiguram munca acestor diferite clase", el preconizeaza ca acordarile de paminturi sa fie permanente. De nu vom face aceasta, adauga el, cu spiritul sail de prevedere, 30 martie 1881,. ne vom gasi peste 30 de ani in o situatie mai trista decit astazi, adicil Vara clasa de tarani proprietari si fara mosii ca sa procedam la o noua impartire. Voind sa inlatur o asemenea adevarata nenorocire, am avut ;

onoarea de a prezenta o lege care garanteaza proprietatea mica in

miinile taranului. Nu ma opun de a se face cit voiti de multi tarani in tara aceasta si de a imp'arti toate mosiile statului la tarani, insa cu o conditiune ca acele mosii ()data impartite sa ma asigurati ca ele au sa ramina pentru totdeauna in miinile taranilor". Iata ce preconiza, in 1881 ponegritul pe nedrept reactionar P. P. Carp ! ,Mai depare el apara crearea unei comune rurale, celula in jurul careia se formeazd intregul organism al statului. Tot el cere pentru meseriasi facultatea de a se putea organiza in corporatii care sa le garanteze munca for in tara si sa impiedice concurenta neleala la care sint astazi expusi, care produr fenomenele sociale de care va plingeti cu totii" (p. 265). Si in concluzie o tara in care averea omului, adica rezultatul muncii sale, atirnd de la politica, aceea tara va fi in curind in prada anarhiei, sau in prada strainului".

Trebuie sa adaug ea la exproprierea facuta de liberali, dupa pri-

mul razboi mondial, Carp predind taranilor Portia de pamint expropriat,

le-a remis totodata si jumatate din suma primita de la stat drept clespagubire, deli nici o lege sau dispozitie nu pomenea de asemenea

marinimie voluntary din partea proprietarilor. Iar cind taranii de la

Tibanesti, mosia boierului, se plingeau ca recoltele for erau mai slabe din cauza inferioritatii pamintului, conu Petrache dispuse ca prin ingrijirea personalului sau sa se cultive la diferiti mosneni cite un petec din pamintul lor dupa metoda boierului, cu plugul si sarninta acestuia, dovedind ca prin deosebirea culturii numai se putea obtine si pe pamintul razesesc aceeasi recolta ca pe cel boieresc. Exemplul dat insa n-a fort folosit decit de catre putini din indaratnicii mici cultivatori, care la munca mai superficiala se impacau si cu recolta mai slabs. Asemenea invataminte pretioase si de actualitate, in mare parte se pot trage din aproape fiecare din cele 52 discursuri ale volumului. Din nefericire celelalte cuvintari de la 1888 incoace nu au mai putut fi reunite in volum, raminind uitate, numai in colectiile Monitorului. Caci deli am insistat sa se continue cu tiparul materialul pregatit, dupa o lungs asteptare a unei vinzari nesatisfacatoare, Casa Socec, devenita, 79

www.dacoromanica.ro

intre timp, Societate anonima, prin scrosoarea din 24 martie 1909; imi comunica, printr-un administrator Indescifrabil", ca am dori sff not sa continuant cu publicarea discursurilor d-lui P. P. Carp, dar numai

cu conditiunea de a ni se plat o parte din cheltuielile de tipar, iar

cheltuielile de coordonare sff corectura sa nu ne priveasca de loc". Ofus-

cat de asemenea conditiuni, autorul discursurilor a oprit continuarea publicarilor. Avem deci numai un torso din opera neintrecutului maestru al cuvintului, un crimpei din cea mai nobila factura, care, deli neispravita, valoreaza incomparabil mai mult decit atitea volume de

discursuri, uitate pe vcac. Iar eu voi pastra slaba magulire de a fi

contribuit la adunarea materialului acelui splendid torso. Evenimentele politice avind ca urmare trAdarea lui Carp de catre aparase chiar in chiar acela pe care el o viata intreaga it ajutase Parlament, si apoi izbucnirea razboiului n-au mai permis reluarea publicatiei discursurilor sff implinirea datoriei ce-mi asumasem. Prin dolicefalia testei sale mai pronuntata decit chiar a nordicilor, conu Petrache area o infatisare deosebita de a contemporanilor sai ; jar prin raspunsurile sale sumare deli uneori taioase, chiar in vorbirea curenta, nu numai de la tribuna, el trecea drept un om sever, deli in realitate pentru cei ce-1 cunosteau mai de aproape, ascundea o inima duioasa, compatimitoare si pe care desigur i-am cunoscut-o toti aceia care au avut prilej sa fie oaspetii lui la Tibanesti, unde in cerc restrins inaltele sale calitati sufletesti se reliefau mai evident decit in valma-seala cluburilor eterogene din capitala. Dar tocmai din cauza numeroaselor sale deosebiri intelectuale si sufletesti si mai presus de toate din pricina sinceritatii sale in viata privata sff onestitate in cea publica,

conu Petrache nu era pe placul vulgului. Intocmai ca si Aristid cel drept al elenilor, el a fost un ostracizat al vremii sale, neinteles si de aceea invidiat de semenii sai. Astfel se explica cum, pe cind atitia

anonimi sint eternizati prin statui pe pietele publice sau cel putin prin busturi de marmura sclipitoare in salile Parlamentului, imaginea lui conu Petrache nu se mai gaseste, ea este pitita, dar cald pastrata in inima citorva din admiratorii sai sinceri. Chiar marele sff justul rege Carol I, ademenit de lingusirile interesate sff zvonurile false ce prietenul de o viata, a lui Carp, T. Maiorescu a stiut sa raspindeasca in preajma tronului, s-a lasat inselat, incredintind conglomeratului guvernamintul, cu dizolvantul Take Ianescu, ca factor principal, incheierea atit de subreda a asa-zisei Pact de la Bucuresti.

DupA ultimul consiliu tinut la Sinaia de care suveranul tarn, acesta recunoscind greseala fata de Carp 1-a imbratisat, favoare de care nu s-a mai bucurat nici unul din F fetnicii marelui rege. Dar la moartea sihastrului de la Tibane§ti, regina Maria, vesnic opusa politicei nationaliste a lui Carp, recunoscind lealitatea acestuia, scrie vaduvei, la Tibanesti : Eu care foarte indeosebi eram combatuta 80

www.dacoromanica.ro

de el, am pastrat totusi un colt din inima mea pentru batrinul, cinstitul gentlemen, care mi-a spus in viata deseori adevaruri. Acum e in. pace. Aiba Domnul sufletul sau". Multi dintre cei marunti la suflet nu vor fi putut infringe resen-

timentele for ca marinimoasa regina, nemernicia for insa nu scade

intru nimic maretia si dreptatea Aristidelui roman. Teodor Rosetti.

In rindul mentorilor mei, un loc de cinste se cuvine conului Toderita Rosetti sau mai bine zis mosului Toderita, caci ma inrudeam, prin strabuna mea Rallet cu sotia sa coana Pulcheria, nascuta Beldirnan. El face parte din grupul boierilor moldoveni care au contribuit la faurirea Romaniei moderne. Cumnat cu Voda-Cuza, Doamna Elena fiind sora lui, Rosetti nu a profitat de aceasta situatie raminind presedinte al Curtii de Casatie, de unde, numai in 1875, intra sub L. Catargiu in minister, fiind chemat chiar de Presedintele Consiliului in 1888, ca cel mai indicat spre a linisti spiritele dupa lunga si abuziva guvernare liberala a batrinului Bratianu. A fost apoi guvernator al Bancii Nationale si fon-. datorul Bancii Agricole ; a mai fost primul agent diplomatic al Romdniei la Berlin, uncle a avut ca secretar pe unchiul meu Ion Samurcas dind un real ajutor si studentului Mihail Eminescu, dupa cum reiese din scrisoarea acestuia catre unchiul meu, publicata in Convorbiri literare.

Studiile secundare si in parte universitare, pe linga doctoratul in

drept de la Paris, le-a absolvit la Viena, uncle de mai multe on a citigat die rote Hose" la intrecerile de inot in Dunare. Acest falnic'

si robust Virbat si-a ales ca sotie pe micuta coana Pulcheria, care nu ajungea nici la umarul sotului ei, si era asa de certata cu farmecele feminine incit prietenii ii asigurau pe Rosetti ca, in calatoria ce avea sa intreprinda la Sf. Munte, o putea lua cu sine, caci calugarii athoniti o vor lasa desigur sa paseasca in incinta manastirii, unde altfel nici o Nrietuitoare feminina nu era ingaduita.

Copii n-au avut si de aceea mos Toderita ma imbia la masa lui, care se sconta cu o sticla de vin, cu care prilej se facuse obiceiul ca severa qospodina sa scoata ea insasi o stela de vin special din bogata for pivnita, asa de strasnic zavorita de stapina casei. Pivnita cu chapeneul larg pentru trecerea boloboacelor era mostenita de la circiumarul care neputind termina casa decit de rosu, a vindut-o conului Toderita, astfel explicindu-se asezarea ei la incrucisare de strazi si cu locul viran din fata destinat horelor duminicale ; caci pe acea vreme aci era periferia de miazanoapte a orasului, acolo unde lucrau povernele de rachiu, de unde si numele strazii, Povernii. 1 Bibliografie. Ccmvorbirt literare au inchinat nr. din dec. 1937 centenarului nasterii lui P. P. Carp, cu un articol introductiv ,de directorul revistel ; altul de Lupu Kostaky 4i unul de G. Gongopol ; de acest din urrna e si excelentul studiu

publicat in Ramuri. C. Gane : P. P. Carp Sl locul sau in istoria politica a flint 2 vol., 4, Editura

Universul", 1936. Fiecare vol. de cite circa 600 p. cu reproduceri si fotografii. 81

www.dacoromanica.ro

Cu tot adaosul coloanelor de la intrare, locuinta si-a pastrat aspectul modest rezumat prin inscriptia parva domus magna quies" ce corespundea in totul caracterului de o rara modestie si profunda omenie a sfatosului si deloc vanitosului stapin, caruia toate maririle cu care

fusese cinstit nu i-au schimbat firea, si vorbirea bine cumpanite ale boierului moldovean. Mutt am profitat din expunerile vastelor sale lecturi precum si din siaturile lui parintesti, blajine si lipsite de orice urma de pedantism. Bogata lui biblioteca a fost trecuta in mare parte Fundatiei Carol I. Cu toata marea deosebire de virsta, ma simteam foarte apropiat, deloc intimidat de aceasta inalta personalitate. Opus firei profund modeste a mosului, era fratele lui, Gh. Rosetti-Solesti,. fost ministru al tarii la Petrograd, de uncle a luat in cAsatorie pe fiica ministrului Giers ; din el se trage sportivul supravietuitor al acestei ramuri moldovene.

Sub pretext de a ma distra, sau mai bine-zis a se distra, mosul ma ducea la reprezentarile de circ sau la varieteurile din sala Eforiei, uncle in realitate el se amuza nu mai putin ca mine. Placute indeosebi erau lungile plimbari ce faceam in jurul capitalei si care se terminau printr-o cinstire la Capsa. Cu el si cu Grigore Buicliu mi-a fost dat

sa fac in iunie 1898 cunostinta lui Nicu Filipescu, intr-o excursie duminicala la Vacaresti. Conu Nicu expia acolo, facind exercitii pe

bicicletA, condamnarea in urma nenorocitului duel cu Lahovary de la /ndependance roumaine. (Savantul jurisconsult, Gr. Buicliu zis Buiuc membru la Casatie, era prietenul senior junimisti, fiind des,

vizitat de acestia in casa lui de holtei, frumos mobilata cu covoare orientale, chiar conu Petrache venea adesea sa joace cu patronul cite o partida de biliard sau [sa asculte] vreo sonata de Beethoven. Casa din retrasa, dar centrala, strada Mitropolitul Saguna, paralela cu str.

Mercur, a mostenit-o nepoata lui Buiuo casatorita cu profesorul Popovici-Biznoseanu, de aceeasi origina armeana, ca si generosul testator. Cartile si documentele, in genere orientale, au fost din vreme daruite Academiei Romane, dupd ce a publicat unele studii asupra relatiilor armene cu Tara Romaneasca). Pe mos Toderita it mai intilneam in Castelul fermecat, ca si la Zizine Cantacuzino, cu care era aproape vecin.

La 18 iulte 1923, sosit in graba de la Sovata, la primirea tele-

gramei cu trista stire, a trecerii in Nirvana a conului Toderita, am aflat

impunatorul sfirsit al mult iubitului si onoratului meu mos, care in virsta de 89 de ani, citind din Goethe, s-a stins linistit in jeltul sau, pe prispa casei sale, dar totusi intreg la trup si cu mintea senina, cu privirea spre gradina insorita." 1.

1 Pe cit de modesty i-a fost viata, pe atit de pompoasa ceremonia tumormintarii, la care a asistat Principele Carol, reprezentantul regelui, intreg guvernul cu I. I. C. Bratianu in frunte, reprezentanti al B.N.R., ai Academie] Romane, a]

carei membru de onoare era si o mare multime de fruntasi ai vietii politice

si culturale. 82

www.dacoromanica.ro

Din discursul rostit de ministrul Cultelor, Const. Banu, extragein urmatoarele pasaje asupra activitatii si firei marelui disparut : Intristata adunare, cu sentirnente de recunostinta si de respect, salut, in numele guvernului, rdmasitele pamintesti ale lui Teodor Rosetti.

Din mijlocul nostru dispare cu dinsul Inca unul din cei din urma reprezentanti ai generatiunei care a cladit Romania moderns. De numele acestei generatiuni sint legate sfortarile, sacrificiile, propasirea, viata intreaga a vechiului regat, in care totul era de creat si a carui existents era puternica chezasie a intregirii unui neam nedreptdtit si asuprit.

Impreund cu toti acei care au alcatuit-o, Teodor Rosetti aducea in viata publica un patriotism 'Ara sovaire, si fara de prihana. Marea, tainica forta a acestor neobositi deschizatori de drurnuri a fost credinta in puterile de viata ale neamului si numai aceasta credinta le-a dat posibilitatea sa lupte cu toate greutatile vremurilor, cu toate nedumeririle si ingratitudinele oamenilor. Acest profund simtamint patriotic era, la Teodor Rosetti, pus in serviciul unei inteligente alese, obisnuite sa deosebeasca in amestecul luptelor si in ciocnirea conceptiunilor linia de conducere, pe care ratiunea i-o arata ca pe aceea, care trebuia urmata in interesul superior al statului. Vasta si variata cultura, pe care si-o cistigase, ii usura desigur sarcina de om de stat, pe care constiinta lui de roman si de cetacean i-o impusese. 0 data insa cu aceste pretioase calitati ale mintii si ale inimii lui, Teodor Rosetti mai aducea in viata noastra publica cloud insusiri pe care contemporanii au stiut sa le recunoasca si posteritatea

va sti sa nu le uite. In acest valmasag de interese si de patimi care este viata politica si in care omul public, ca si femeia lui Cezar, n-ar trebui sa fie nici macar banuit, Teodor Rosetti a adus o nesovaitoare, statornica, perfecta onestitate. A mai adus, in sfirsit, in aceasta lume, rascolita de atitea pasiuni

si bintuita de atitea exagerari, o nota de moderatiune, pe care n-a dezmintit-o nici in zilele cele mai agitate.

E posibil ca asemenea insusiri sa fie astazi mai putin pretuite. Trdim, vai, in timpuri cind ignoranta cucereste atitea sufragii, cind vulgaritatea apare ca dovada unui temperament robust, cind tranzactiunile cu constiinta sint aplaudate de multi ca semnul neindoios al intelepciunei si al abilitatii. Teodor Rosetti n-a cautat insa niciodata sufragii, aplauze, popularitati ieftine Si usor trecatoare. El s-a multumit cu mintea si cu inima

pe care i le dase Dumnezeu ; cu invatatura si cu experienta, pe care zi cu zi si le dobindise ; cu cunostinta pe care si-o formase si careia i se supunea, sa-si serveasca tara, on de cite on tara a simtit trebuintd de serviciile lui, fara a cauta pentru aceste servicii alts rasplata decit aceea, pe care oamenii alesi le-o cid simtamintul datoriei implinite.

83

www.dacoromanica.ro

Pentru aceasta patriotica, inteleapta, nezgomotoasa dar rodnica atitudine morala, tot asa de mult ca si pentru realizarile lui politice, istoria ii va inregistra numele la locul de cinste al acelora care si-au

inchinat viata nu intereselor inguste si vremelnice, ci lucrurilor obstesti si nepieritoare".

XVII ZIZINE

I. A. Cantacuzino, mai cunoscut sub porecla Zizine 1, dupd asemanarea sa cu eroul cu acelasi nume, dintr-un roman al epocei, mi-a fost nu nurnai un simplu mentor, ci un adevarat dascal de la care asa de multe am invatat. Fiind putin raspindit in biografiile noastre, ma cred dator a scrie aci cele ce stiu despre el. Descendent al neamului Pascanilor, s-a nascut in 4 ianie 1828, facind primele studii la Lemberg, apoi la renumitul pedago; R. Teopffer din Geneva 2 Teopffer ii citeaza ca prince moldave" in ale sale Voyages en Zigzag". Posesor al unei maxi averi, se duce in America si apoi dupa casatoria sa cu Olga Sutu din Iasi, se stabili la Paris, unde a dus viata de print, fiind invitat ca atare si la seratele de la Tuileries 3. Un alt carton albastru, pe cind primul era portocaliu, continea aceeasi invitatie pentru Madame la Princesse Cantacuzene. Anul nu 1-am putut fixa, dar trebuie sa fi fost pe la finele sederii for la Paris, deoarece nu au flat urmare invitatiilor ce, altfel, ar fi trebuit sa fie depuse la intrarea Palat. Veniturile mosiilor scazind, printul fu nevoit sa se intoarca in Ora,

unde lua parte la miscarea culturala a vremii, creind, in mai 1868,

Societatea Philarrnonica romana, impreuna cu printesele Ghica si Lucie Negri, dr. Theodori, Dem, Stourdza, C. Exarcu si Eduard Wachmann, I V. Alecsandri, intre altii, i se adreseaza astfel la 18 aug. 1887 Mon cher Ziztne invitindu-1 la Mircesti unde, adauga : Je suis heureux de respirer de l'a pur et de boire de l'eau fraiche".

2 De Anul nou 1897, Zizine mi-a daruit volumul poemelor lui Horatiu (ed. de la Haga, 1721) care a apartinut profesorului Toepffer si a fost trimis de fiii acestuia lui Zizine, in amintirea scolariel la Geneva. Volumul are o nepretuita valoare oral cele 31 vignete desinate de Toepffer in marginea versurilor dup5 cum arat5 -ronicarul Charly Clerc in articolul sau din Journal de Geneve (24 oct. 1925) cind, cu prilejul expozitiei romanesti de acolo, am aratat acest volum unic, in felul sau. 3 Intre hirtiile ra.mase de la el se ga.sesc si urmatoarele dou'a invitatii adresate A Monsieur le Prince Cantacuzene, 73 rue du Faubourg St. Honore. Par ordre de l'Empereur le Grand Chambellan a l'honneur de prevenir Monsieur le Prince Cantacuzene qu'il est invite a passer la Soirée au Palais des Tuileries, le mercredi 19 Fevrier a 9 heures. (ss) Duc de Bassano. (En uniforme. On est prig de remettre cette carte en entrant"). 84

www.dacoromanica.ro

proiectul de statut fiind scris de Zizine. In febr. 1870, it aflam ministru

de Finante sub efemera guvernare a lui Alex. Golescu. Sub el s-au

batut, spusu-mi-s-a, primele monede (napoleoni) de our cu efigia domnitorului Carol. A mai fost agent diplomatic al tarii in 1866 la Belgrad si Cetinie si apoi director al Tipografiei Statului, uncle a tiparit in 1874 splendida editie cu frumosul frontispiciu al volumului Pseudo Kynegetikos, precum si brosura hazlie, ilustrata : Fumuri archeologice scoase din lulele preistorice de un om care nu fumeaza., ale prietenului sau A. Odobescu.

Din 1880 el se izola la ultima sa mosie Hantesti, pe care pierzind-o, din cauza datoriilor, fu nevoit sa se retraga la Bucuresti, fard

alt venit decit o renta anuala asigurata de o sord a sa chiar clupa

moartea ei. In linistea de la Cara a dat prima traducere, in frantuzeste, a operelor lui Schopenhauer, continuata apoi si la Bucuresti : A. Schopenhauer : Le monde comme volonte et comme representation, traduit en frangais pour la premiere fois par I. A. Cantacuzene, 2 vol. Socec, Bucuresti, 1885. A mai publicat din Parerga ufnd] Paralipomelna. Aphorisnies sur la sagesse dans la vie, par A. Schopenhauer, traduit cn frangais, pour la premiere fois, par I. A. Cantacuzene, I vol., 4 ; Felix Alcan, Paris, 1887 ; celelalte traduceri, ramase in manuscris allindu-se la Fundatia Carol I. Din voluminoasa si spirituala sa corespondenta cu T. Maiorescu, care 1-a si vizitat la Hantesti, ne marginim a da un singur exemplu prin urmatoarea epistola din 12/24 ian. 1882, drept raspuns la fclicitarile lui Maiorescu de Sf. Joan (Alaturatul original cu suprimarea cuvenita) :

Hantsesti 12/24 Janv. 1882. Cher Monsieur Maioresco, votre lettre m'a fait le plus grand plai-

sir et ce n'est pas une maniere de parler quand je vous dirai qu'elle m'est parvenue quand moi-merne je me preparais a ..rafriiehir les

lineaments de mon image dans le point lumineux de votre conscience*.

Vous faites des allusions a St. Jean, mais auquel des deux pensiez-vous ? car j'ai de commun avec le I-er l'habitation au desert et avec le 2-me le gout de la peche ; d'autre part, it est vrai, aucune Salome ne demande ma tete ni ce que recris n'est l'Evangile. J'ai en effet regu le Slavici par M-e Kremnitz qui se montre pour moi d'une bonte qui me touche ; cela me reconforte : it faut done que je vaille quelque chose pour que des Bens que je prise haut s'interessent a moi.

Que le diable enleve la politique si elle pouvait reussir a vous vider. Mais non, vous etes le contraire du tonneau des Danaides ;' on aura beau vous defoncer, vous resterez toujours plein. Aussi n'ai-je pas d'inquietude a cet egard, continuez au contraire a faire de la polltique et tachez de purger une bonne fois le pays du chancre rouge qui le devore ; si le gouvernement actuel a la fois corrupteur des espri+s et desorganisateur des interets, doit durer encore quelque temps, j'ai 85

www.dacoromanica.ro

l'intime conviction que la Roumanie court a sa parte ; sous quelle forme se perdra-t-elle ? je n'en sais rien, mais une catastrophe est inevitable, car... nous sommes independants !... Vous avez l'amabilite de desirez ma presence a Bucarest, je voudrais moi-meme m'y rendre, non que la solitude pese a St. Jean, mais

je travaille trop, ne me distrais pas du tout et me seas de nouveau

souffrant ; une diversion me ferait du bien. Mais dans mes conditions presentes, le sejour de Bucarest m'occasionne de doubles depenses que je ne puis supporter ; je n'irai que pour reprendre et achever Paffaire de l'emprunt. J'ai ecrit a ce sujet a Dem. Stourdza qui s'est empresse de ne pas me repondre ; et si, directement ou par Th. Rosetti, vous pouviez provoquer sa reponse, ce serait un moyen de me faire aller a Bucarest. J'allais oublier de vous parler de Popa Tanda ; je vous envoie ci-jointe la lettre que m'a transmise Odobesco, et qui vous montrera de quelle taille est le Zopf de la vieille douairiere entretenue par Buloz ; Slavici ne met pas assez de pommade a la bergamotte pour qu'elle lui ouvre ses bras. Du reste avant meme d'avoir recu cette lettre, voyant le retard inconvenant, j'avais autorise Odob. a retirer le manuscrit qu'il se charge de faire accepter par la Revue Nouvelle. Je vous dirai prochainement le resultat de ses &marches. Je viens d'achever l'Histoire de la Philosophie, et vais me vouer exclusivement aux nouvelles roumaines ; j'elimine Lcipusneanu, j'avais d'avance ecrit a 1\1-e Kr. mon opinion ld-dessus. D.Odobesco je prends Doamna Kiajna et peut-etre aussi le conte qui se trouve a la fin de son Pseudo-kynegetikos relises-le et dites-moi votre avis ; je n'ai pas encore fire mon choix dans les Gane et I. Negruzzi. Mais en voila assez. Je vous envoie en bloc amities et souvenirs pour tout le monde, et une cordiale poignee de main pour vous. I. A. Cantacuzene". Regele Carol I, care apreciase inaltele insusiri ale lui Zizine Inca din trecerea sa la Ministerul de Finante, ar fi vrut sa-1 aiba ca maresal

al Curtii, insarcinare pe care el nu a primit-o, multumindu-se a

fi

onorat de invitatiile la mesele suveranului, urmate de savante particle de biliard.

Eu 1-am cunoscut in casa d-rului Kremnitz unde era nelipsit la prinzurile si seratele literare de simbata cind se citeau traducerile sale din Schopenhauer, pe care, dupa cum singur o spunea in Memoriile sale, Bulov aci a luat cunostinta de filozofia compatriotului sau. Dar el mai lua parte si la viata de familie a Kremnitzilor, asistind si la serbarea pomului de Craciun, care era in cinstea noastra, a lui Baby si a m a. Dovada a placerii in care participa la aceste serbari este pastrarea intre hirtiile sale a biletelor cu care darurile de Craciun circulau in miinile asistentilor Inainte de a ajunge in ale adevaratului destinator. Din aceste Julkleppzettel" scrise de insasi Mite si adresate lui Zizine, Lui Zizine i se atribuie apostrofarea maresalului Gh. Philipescu. care se corn iutise fata de banuitul sau concurent : ,.Je vous trouve trop cassant pour un Monsieur qui est dans la vaisselle du Palais !". 1

86

www.dacoromanica.ro

transcriem urmatoarele : Verzeih, Du bist nur Stufenleiter, and gieb

dies Pacchen weiter". Sau : Wenn ich durch Deine Hand auch nur hinschwand, Liess meine Hulle Ich Dir doch als Liebes pfand". Sau : Wie gerne ich auch bei Dir bleibe, Ich machte doch nur base Triebe, Drum gieb mich moglichst schnelle fort an den fur mich bestimten Ort". Sau, in fine, pe un obiect ce ii revenea lui Zizine chiar : Wenn Dich der Staat auch hat verschont Hier wirst Du schliesslich doch bewohnt !" Insotit de aratatele Julklappverse" si mie mi-a fost dat, cu asernenea prilej, albumul mentionat aiurea in care mi-a scris si Zizine, in 18 dec. 1890, rindurile reproduse in capitolele XIVXV. Principiile recomandate tinarului sau prieten, Zizine si le insusisa singur acum cind, dezamagit de toate vanitatile si placerile lumei, se retrasese la Bucuresti in cautarea unui nou fel de trai, impus mai ales prin lipsa mijloacelor banesti si prin deficienta mereu crescincia a sandtatii sale. Spirit vioi si cultivat, interesindu-se nu numai de problemele literare si filozofice, dar si de cele stiintifice, el cauta, in recluziunea benevola ce si-o impuse aci, ca in afara de traducerile din Schopenhauer sa se distreze si prin unele incercari din dorneniul aplicatiunilor stiintifice. Intr-acest scop a instalat un intreg laborator fotografic alaturi de o mare luneta astronomica, prin care urmarea eclipsele si alte fenomene cosmice, urmind, la un moment dat, cursurile de embriologie si morfologie ale profesorului D. Voinov, care intr-un articol din revist Pagzni ie.Fene, pare-mi-se, a si semnalat pasiunea acestui interesant dar intirziat elev al sau. In vederea acestor studii procurat microscopul si chiar microtonul cuvenit. Cititor asiduu al revistei La Nature, el se pasiona de o multime [de] alte experiente si indeletniciri, ca de reproduceri in sulf Si gips, instalind chiar si aparatele electrice pentru obtinerea de tipare galvanaplastice in arama. Intiia data m-a convocat in apartamentul sau de la Fintina rosie", cum ii scrie Alecsandri, apoi in casa din str. Cometa, azi str. I. G. Duca, nr. 28, unde avea un laborator in toata regula. La toate aceste lucrari si experiente, ce, in chip firesc, ina interesau, Zizine, in izolarea lui, cauta sa ma initieze adoptindu-ma ca un fel de ajutor-laborant, un famulus al acestui dr. Faust, pe care el asa de bine it intruchipa. De toate cite am vazut si invatat de la el, si de care m-am folosit in viata, ii sint azi adinc recunoscator. Cu vremea, asa se obisnuise cu prezenta mea, incit de Ia Climesti, unde petrecea vara la verisoara sa Cozzadini, nascuta Ghika-Budesti, imi telegrafia dinainte invite dejeuner lundi 6 Juillet. Cantacuzene". Altadata, printr-una din cartile postale inchise azi suprimate ma aviza : Mon cher Alexandre, je suis ici depuis hier matin, et bien que je vous sache... au plus ardent de la fournaise je voudrais cependant vous voir ] venez done a l'heure qu'il vous plaira, vous ennuyez un moment chez un invalide qui ne marche que d'une jambe. A vous I. A. Cantacuzene. Ce 11/23 juin 1892". Cu citeva zile inainte, Ia 2/14 iunie 1892, primisem de la Climesti urmaloarea scrisoare : Rendezmoi le service de passer a la maison chez moi ; vous y trouverez mes deux lanternes rouges de laboratoire qu'a l'aide de Sophie it faudra 87

www.dacoromanica.ro

soigneusement envelopper et amballer dans une caisse de facon a pouvoir les envoyer par poste a Roman. D'apres un premier essai, j'ai tout espoir de bien pouvoir travailler avec la photosphere. Je vous remercie

d'avance pour la peine que vous aller vous donner ; j'aurai le plus grand plaisir a recevoir de vos nouvelles et croyez-moi tout a vous. I. A. Cantacuzene". De farmecul conacului de la Climesti cu vastul si frumosul sau parc nu mi-am dat seama decit dupa ce prin decesul Eugeniei Cozzadini, nascuta Ghica-Budesti, vara lui Zizine, mosia a fost mostenita de Eugen E. Ghica-Budesti, care prin casatoria sa cu Elena Cantacuzino, sora, dupd tat; numai, a sotiei mele am devenit cumnatul lui Eugen Ghica, care ma invita la Climesti. Ad am mai gasit amintiri despre Zizine, odaia musafirilor se mai numea odaia lui

luneta lui era Inca montata pe pridvor ; mai exista jeltul rulant cu care era condus la helesteul din care acum desecat

Zizine",

pescuia cu unditele sale pliante, conservate in buna parte ; se mai aflau resturi din cArtile si romanele ce le aducea in fiecare vara pentru distractia tuturor. La Climesti, unde dimineata se distra pescuind in helesteul din parc, iar seara cerceta bolta cereasca cu luneta instalata acolo, avusese un accidr'nt la picior. La experientele din str. Cometa, unde locuia, ii

plIcea sa aibA musafiri, dup5 cum reiese din scrisoarea sa din Ca mercredi, 1 Mars, 17 Fevr. Mon cher Alexandre, Maiorescu vient ce soir a 8 1/4 heures avec [quell ques etudiants pour assister aux pro-

jections. Si cele vous fait encore plaisir venez egalment, et si Mr. Tocilesco s'interesse a voir la dimension des projections ainsi que les autresdetails d'installation, it me sera ties agreable de le recevoir. A vous

s.s.) I. A. Cantacuzene". Am aratat aiurea ca la prelegerile lui Odobescu faceam proiectii pregatite la Zizine. Tocilescu ar fi dorit si el sa alba proiectii, dar s-a dezinteresat, nevenind nici la Zizine, desi imt

promisese.

Din strainatate unde am plecat in 1893, am continuat corespondenta. La felicitArile mele de Sf. Ion am primit urmatoarea scrisoare din 15 ianuarie 1894 : Mon cher Alexandre, Votre lettre du 11 c. m'a fait un sincere plaisir ; car bien que j'eusse souvent de vos nouvelles par M-e. Kr., des nouvelles directes font toujours une autre impressi n. Loin de vous en vouloir de votre silence, je suis moi-meme coupable envers vous, et j'etais sur le point de vous ecrire depuis bien longtemps, surtout pCur vous dire la part que j'ai prise a votre chagrin ; bien que je n'ai jamais connu la pauvre defunte, on m'en a dit taut de bien, que j'ai compris et croyez-le, partage vos regrets. Pourquoi faut-il qu'ici bas ce soient toujours les meilleurs qui s'en aillent les premiers ! Mais un esprit un peu energique doit savoir vaincre bientot un premier abattement, et se consoler d'une perte par le souvenir, non. sans douceur, de l'etre que l'on a perdu. Mortii cu mortii si viii cu viii. Je suis bien content de ce que vous me dites de vos etudes, et si j'ai un conseil a vous donner, a cote de vos travaux speciaux, occupez-vous

le plus que vous pourrez et sans perdre le temps de la premiere jeunesse 88

www.dacoromanica.ro

de la memoire, ocupez-vous dis-je de l'etude du latin et surtout du grec. Ne faites pas comme moi, qui pleure amerement de n'avoir pas consacre 10 ans de mes jeunes annees perdues, a l'etude des anciens classiques. Donnez a ces travaux, ne fut-ce qu'une heure par jour, ne. fusse qu'un jour par semaine ; mais d'une maniere systematique et invariable. Vous en retirerez plus tard des jouissances et un profit qui

adouciront bien de ces tourments qui sement la vie de l'homme. Je

vous parle avec la plus profonde conviction. Vous aprendrez non sans

surprise que j'ai ete a Vienne ou je ne suis reste que 4 jours, et ofi

j'ai achete le materiel photographique dont j'avais besoin : dans quelques jours les caisses seront a Bucarest et alors je travaillerai ferme. Quant a la chromophotographie elle viendra aussi a son heure. Je finis, mon cher Alexandre, en vous assurant que je suis tout a vous de coeur. I. A. Cantacuzene, 28 str. Cometa." Din pacate bunele lui sfaturi n-au avut urmare caci dupe cum am aratat, desi am recunoscut insumi lipsurile semnalate, nu am mai avut vreme sa repar greselile trecutului. tntors in Ora de la studii din Germania si din Paris, relatiile cu veneratul meu mentor au devenit mai intime si mai interesante._ Cu atit mai adinc am fost mihnit cind, in 18/30 ianuarie 1898 am aflat ca in acea dimineata fusese gasit neinsufletit si rece in patul sau. Anevrism ?... Sub conducerea lui T. Rosetti am indeplinit formalitatile cuvenite la Cimitirul Belu, unde i s-a asigurat pe veci locul nc. 39 din figura 50, nu departe de prietenul sad Odobescu. Corpul sau fu depus in vechea biserica Sf. Visarion din fata locuintei lui. Prin contributia citorva prieteni s-a acoperit apoi mormintul cu o lespede de marmora purtind numele si datele nasterii si mortii lui. Iar din ordinul varului sau D. A. Sturdza, atunci presedinteal Consiliului, casa lui fu sigilata, deoarece in lips& de mostenitori, statul era singurul beneficiar. Inaintea aplicarii sigiliilor oficiale, impreund cu T. Rosetti constata,,em disparitia unor obiecte pretioase : ca brelocul de our cu armele familiei si altele. Cercetarea ordonata de primul ministru nu a dat nici un rezultat, menajera Sofia si bunul ei prieten, avocatul M., din mahala, fiind gasiti nevinovati ! Bogata biblioteca si alte obiecte de laborator fury ridicate de ministrul Domeniilor, reprezentant al statului ; 1557 volume literature si filozofie, neinteresind acel minister, au lost trecute, la cererea mea, in inventarul Fundatiei Carol I, unde sint catalo_ate cu mentiunea fostului for posesor. Pared mai simt si acum c.-,Troaznica deznaciejde ce rn -a cuprins in fata modestului parasit in biserica rece si paraginita in care sinuur cram de veghe la capatiiul aceluia care atitea tari cutreierase, atitea idei vinturase si atitea bunuri irosise in decursul celor 70 de ani impliniti pe aceste meleaguri. A doua zi a fost dus la locul de veci unde 1 -am insotit impreund, numai cu D. Sturdza, LascAr Catargiu, T. Marinescu, T. Rosetti, A. Marghiloman, Menelas Ghermlni, Gr. Buikliu si Gr. Tuduri. Sic transit gloria... Cantacuzeni. 82

www.dacoromanica.ro

XVIII BUDDHA

Nu numai sfaturi graite si scrise si pilde frumoase mi-au ramas de la Faust-ul Zizine, ci al sau Buddha, cea mai de pret podoaba a chiliei mele. Era unul din putinele obiecte de arta scapate din somptuoasa-i locuinta din nobilul cartier parizian, despre care, cu durere in suflet, isi amintea arareori. Desi prin diferite aluzii imi lasase speranta ca imi va lega aceasta opera de arta, ce atita admiram. De obicei de Anul Nou primeam, din partea sa, cite o amintire: pour vos etrennes", cum zicea el : 2 vol. din Voyages en Zigzag de Toepffer ; iar in 1897 chiar exemplarul de clasa a lui Toepffer, a operelor lui Horatiu, in editia de la Haga din 1721. Prin vignetele originale prin care Toepf-

fer a ilustrat aceasta carte, ea devine un unicum de mare valoare,

dupd cum arata si cronicarul Charly Cler, dupd ce a vazut originalul, in articolul sau din Journal de Geneve din 24 oct. 1925, intitulat D'Horace, de Toepffer et d'un prince roumain. Tot in asemenea conditii am capatat craniul pe care si-1 procurase pentru studii abandonate in curind ; si unele obiecte rare de portelan. De la el am si primul apar,71 f atografic, portativ, cu care am facut ucenicia in aceasta specialitate. Prin sfirsitul neasteptat, Buddha, ca si intreaga avere a lui Zizine, in lipsa unor mostenitori directi, reveni statului, tare, insusindu-si biblioteca, dispuse vinzarea prin licitatie publica a restului obiectelor. In lupta cu rapacii concurenti desi nu intotdeauna, din fericire priceputi in asemenea imprejurari, am reusit la mezatul din 30 oct. 1898, in schimbul unor grei talanti, sa-mi insusesc atit de dorita °per', de arta, pe care spre mai mare siguranta ma grabii sa o depun deocamdata in casa din vecinatate a mosului Toderita Rosetti. Spre marea mea surprindere insa, conu Toderita ma ruga sa las noua mea achizitie in depozit la el, spre a se bucura de ea, asigurindu-ma insa ca., bineinteles, Buddha ramme proprietatea mea necontestata. Fireste ca n-am putut sa refuz asemenea cerere si desi foarte sigur de cuvintul dat, ramineam ingrijorat de soarta pretiosului obiect in cazul cind stapinul casei ar fi disparut fara a fi luat dispozitii in aceasta privinta. Spre amintirea conventiei, de cite on intram in parva domus" din str. Povernii, nu uitam sa ma inclin in fata Buddha-ului zalog." La stirea decedarii conului Toderita, intorcindu-ma de la Sovata, unde eram in vacanta, avui linistitoarea surpriza de a gasi la mine acasa pe mult doritul meu Buddha, pe care chiar in dimineata calatoriei sale spre locul de magna quies" a avut grija sa dispuna sa-mi fie rcmis, dupd cum arata biletul scris de nepotul defunctului, generalul Lambrino, cu urmatorul cuprins : Din partea d-lui Theodor Rossetti, care inainte de a muri a spus sa se clued acest suvenir d-lui Tzigara-Samurcas, ca amintire din partea lui. 18 iulie 1923". Interpre-

tarea ca Buddha mi-ar reveni ca amintire" din partea defunctului,

trebuie sa fie o eroare din partea generalului, caci conu Toderita nici'90

www.dacoromanica.ro

odata nu se considerase ca posesor al obiectului depus numai la el. Azi

Inca acest bilet este fixat in suportul statuetei ce timp de un sfert de veao adorasem impreuna cu scumpul disparut si care acum este numai a mea. In calatoria din Faubourg St. Honore la Hantestii Moldovei, phcidul simbol al intelepciunii vechiului Orient si-a pierdut floarea orna-

mentals ce inconjura bustul ca o ampla aureola, prin a carui lipsa

figura apare azi mai putin hieratica, capatind un aspect mai uman, dar nu mai putin impunator. Desi cu tot suportul in forma de floare de lotus, nu masoara mai mult de jumatate de metru, Buddha, sezind pe picioarele-i incrucisate, doming intreaga incapere, profilindu-se admirabil pe rosul, de nuanta singelui inchegat, al covorului oriental ce-i serva acum drept fond. Forme le ample ale trupului sau molatec in parte numai usor drapat in cele 7 cute traditionale pe spate, figura sa rotunda, pleoapele d-zbia intredeschise, gura ingrijit modelata schitind un surfs enigmatic, miinile impreunate prin contactul tuturor degetelor, contribuie toate la desavirsirea impresiei de completa liniste a celui stapinit numai de puterea profunda de care e ammat misteriosul idol cu lucitoarele pietre de pe frunte si din parul cel stilizat din care apar urechile, exagerat lun,gite, inenite sa nu scape nimic din cele ce se spun. La mine urechile n-ar fi fost un pericol de a se lungi, caci nu i-am adresat nici o ruga, rugaciune sau rugaminte, multumindu-ma a-1 contempla si a ma bucura de invioratoarea infatisare a acestei desavirsite opere de arta. Vazuta din Ltd, statueta apare normal asezata pe soclul ei orizontal ; privind-o din laturi insa, constatam usoara inclinare a planului, anume astfel amenajat spre a da iluzia linistitei fatade. S-au aplicat aceleasi mestesugite dar neaparate corectari ale statuariei eline si ale coloanelor Partenonului spre a se obtine din partea privitorului perfectiunea viziunei ce singura caracterizeaza adevaratele opere de arta. Impunatoarea infatisare cu sclipirile aurii ale lacului invechit ce acoperd intreaga statueta redesteapta doctrina veche de mai bine de cloud milenii, a acelora care pentru intreg Orientul indepartat, din China si din Indii ping in Japonia, reprezinta cunostinta absoluta a tuturor fenomenelor vietii". Caci prin realismul tot mai accentuat al

infatisarilor umane sub care se prezinta, vechiul zeu Buddha arata cum

pierzind din primitivele sale insusiri divine", el ramine totusi sim-

bolul suprem al intelepciunii ornenesti. Ca atare conteinplu si eu a mea statueta, veche de mai multe veacuri, dupa cum dovedeste nu numai stilul ei bine caracterizat, dar si surprinzatoarea ei usurime, adica lipsa de greutate a lemnului special din care e faurita ; cu cit mai batrine .cu atit mai usoare devin asemenea statuete in decursul vremii I. 1 Examinind la un anticar, din Rue de la Paix. un exemplar asemandtor cu at meu si cautind sa-i apreciez vechimea cintarindu-1 in mind, vinzatorul observd

indata ca acest mijloc era cel mai sigur pentru aprecierea vechimei acestor

statuete.

91

www.dacoromanica.ro

Alaturi de celelalte frumoase icoane crestine si pravoslavnice ce-mi impodobesc chilia, dindu--mi osebite, dar tot atlt de inaltatoare satisfactii

artistice, Buddha ocupa un loc important, amintindu-mi totodata pe neuitatul mentor al tineretii, de la care dupa peripetiile aratate mi-a revenit in cele din urma. XIX STUDENT SI SLUJBAS LA BUCURESTI

Inviorat la sorgintele Vilcelelor si incintat de cele vazute si traite

in lunga vacanta cistigan,

prin not insine

intorcindu-ma :n.

Bucuresti am reluat lecturile noastre favorite ca si plimbarile in splendidul Cismigiu in compani a prietenilor Costache Banu si Timoleon. Pisani (Al. Slatineanu-Turcul I. Ghica-Beizadeaua insurindu-se cu surorile gemene Metaxa s-au grabit sa fuga la Paris, primul urrrind medicina, al donee Scoala de Mine.) Locul intilnirei era in gradinita din jurul lui Mihai Vit'azul, deli calare el parea mic fata de statuetele de marmura din dreapta si din stinga care-1 strajuiau, Ca doi impunatori pedagogi, pe eroul simb lie al unirii tuturor romanilor. (Spiru Haret cocotat pe un soclu mai inalt, pare-se, ca ale celorlalti nu era Inca imortalizat in vremea aceea. El

, st

strica Vara nici un avantaj ritmul pietei, regretabil fiMd ca nu s-a gasit, in tot Bucurestiul, un loc mai nimerit pentru acest intrus venit cu mult mai tirziu printre inaintasii sal asezati cu rost la locurile lor. In fate acelui trio de reprezentanti ai culturii si vitejiei neamului se proinalta impunatoarea cladire a Universitatii datorita arhitectului fesor Alex. Orascu si inaugurata de principele Carol I in 1869. Colonada

in stil doric, sustinind un fronton bogat ornat cu sculpturi alegorice, da intregului palat o infatisare demna, clasindu-1 in fruntea tuturor cladirilor din capitala, chiar si atunci de-abia terminatului greoi monumentalul Ateneu Roman al arhitectului Galeron. In loc de a se fi pastrat acest frumos specimen al simtului prnportiei si al bunului gust al acelei epoci, s-a comis neiertata greseala, ba chi-1r crima contra traditiei si esteticei, de a se fi darimat dupa razboiul intregirii, vechea Universitate, inlocuindu-se prin acea monstruoasa aglomerare de etaje, cu chiar mansarde suprapuse, de un aspect nelinistit si cu o intraremeschina in strada Edgar Quinet. Noua cladire, fara a satisface toatecerintele universitare, a Inlocuit fara nici un avantaj pe cea veche asa de bine proportionata intre cele doua gradinite si. cu maiestosul amfiteatru ce atita vreme a servit drept local al Senatului tarii. De acea veche prima universitate ne sirntim legati pi ai ei elves academias" am fost mindri sa devenim. Timoleon Pisani voia sa urmeze filozofia greaca, visind sa ocupe, odata, catedra .lui Francudi ; Costache. 92

www.dacoromanica.ro

B nu cam ezita intre istorie si drept, hotarindu-se in cele din urrna pentru prima, iar eu vream sa urmez cursurile lui Odobescu, a carui

cunostinta o facusem la Zizine Cantacuzino. Primul dintre not s-a liisat

curind prins in mrejele ziaristice din care n-a mai putut scapa, dupd cutn se recomanda, atras tot mai mult de temperamentul impetuos dar mai ales de caracterul leal al lui Nicu Filipescu, fondatorul Epocei, la care tindrul coleg a ajuns curind factor important. Filologie a mai facut totusi spre sfirsitul carierei sale ziaristice prin lupta apriga dusa in chestia neologismelor. Fratele Costache din dascalia lui de istorie a ajuns si in Parlament, unde de la inceput s-a distins prin darul elocventii sale, fiMd apreciat ca atare chiar de dificilul conu Petrache Carp, care numai pe el si pe Stere i-a felicitat pentru miezul si expunerea tezelor ce sustineau, desi erau contrarii parerilor sale conservatoare. Cu primele zile tomnatice s-au indesit si discutiile noas-

tre peripatetice prin Cismigiu inscrisi fiind acum ca studenti si ca atari preocupati de noile indatoriri si cursuri zilnice care d-abia ne hisau ragaz sa ne intilnim pe inserate, in localul discret din dosul grddinii Sf. Gheorghe, unde cu singele lui Hristos, aduceam cite o moclesta libatiune paginului Dionysos, potrivit sfaturilor lui Horatiu Sapias, vina liques et spatis brevis spem longam reseces ; Tu ne quieris, Quem mihi quem tibi Di dederint..." La cercul celor trei se mai alipi si premiantul nostru, clasicul Mitita Constantinescu, ajuns profesor de latineste si greceste si directorul liceului Matei Basarab, inlocuind in triumvirat pe Pisani, prins tot mai mult de reportajele

gazetaresti. Nu rareori intilneam aci si pe stimatul nostru fort profesor Birbu, ce locuia in imprejurime. La Facultatea de litere cu trei sectiuni numai pe atunci, ne-am inscris, Banu si cu mine, la cea istorical, desi urmam, pe cit posibil, pe la celelalte sectiuni, in special la cea filozofica, cu o deosebita atentie urmam cursul de arheologie al lui Odobescu si cele de epigrafie si istorie anted ale lui Tocilescu. Pe Odobescu it ajutam cu diapozitivele ex-"cutate de prietenul sau Zizine Cantacuzino, pe care le proiectam in sala de fizica a profesorului. Negreanu, singura care poseda un asemenea aparat. Lui Tocilescu i-am heliografiat la Socec, dupa modelele ce am ales atit din tratatul lui Cognat : Epigraphie latine, cit §i dupa alte sorginti ce el ne-a pus la dispozitie, si azi Inca mai pastrez cu placere un exemplar, pe hirtie speciald, Biittenpapier, a acelui : Delectus inscriptiorum latinaruin in usum scholarum academicarum composui Gr. G. Tocilescu". Bunele gratii ale lui Tocilescu le capatam si prin reproducerile in gips si sulf ce-i faceam dupd monezile grece si romane din Dobrogea pe care inainte de a le publica le trimetea spre mai sigura identificare in strainatate. In afar de Odobescu si Tocilescu, cu ceilalti profesori, pe care nici nu-i urmam asiduu, nu am avut contact direct, neavind nici timpul disponibil deoarece mai erani prins si de meditatiile copiilor bancherului Rosenfeld care, din fericire, locuia chiar peste drum

de mine, in casa lui N. Fleva si spre a lui C. Disescu, azi anexa a

Primariei centrale.

93

www.dacoromanica.ro

Pe ziva de 1 aprilie 1892, prin decret regal nr. 1079/1892, slujbas al statului fiind numit de ministrul P. P. Carp, bibliotecar al Directiei Statisticei, Ministerul A,riculturii, Industriei, Comertului si Domeniilor, atunci infiintate, sub directia lui C. Krupenski. Modestele aceste resurse nesatisfacind spezele de procurarea cartilor si a altor nevoi si confirmindu-ma datinei, in lipsa burselor de azi acordate studentilor si a lipsei de biblioteci, am devenit colegi ceva mai virstnici in aceeasi admi-

nistratie, am avut pe studentii Lazar Munteanu, nepot a lui I. Kahnderu si ajuns membru al inaltei Curti de Casatie si apoi comisar al guvernului roman la Paris, precum si pe Misu Baranga, fost prefect si deputat, ambii numiti o data cu mine, Inca numai cu gradul de copisti, corespunzind dactilografilor de azi ; cu toate ca cel mai finar dintre toti functionarii, dar nu cel mai mic in grad, eram eu ; colaborarc a mi-a fost cu toti colegii foarte placuta in fosta casa Lahovareasca din preajma fostului Minister de Interne din str. Academieie Cu prilejul unui cutremur zdruncinindu-se tare vechea cladire, am avut norocul sa scap de prabusirea masivului dulap de carti care a zdrobit masa mea de lucru din fata, de undo, din fericire, tocmai in acel moment cram absent.

Sefia lui Krupenski imi era nu numai placuta dar mai ales foarte instructiva, totusi orele de birou corespunzind, in bung parte, cu cele mai importante ale rnele prelegeri universitare, am preferat sa demisionez pe ziva de 1 sept. 1892, ontind pentru libertatea universitara. Ea nu fu lunga, caci Tocilescu, pe baza celor mai sus aratate, ma arnagi cu ingaduinta de a putea urma si cursurile, si astfel fui numit custode preparator" al Muzeului de antichitati, prin adresa Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice, nr. 380/12 oct. 1892. Salariul redus la 120 lei lunar, fata de cei 200 lei avuti ca bibliotecar dar era compensat prin libertatea larga de frecventare a cursurilor, ceea ce valora mai mult ca gologanii de fisicuri. Am preferat noua slujba pentru satisfacerea nazuintelor Inca nepronuntate dar totusi inconstient persistente ale amatorului si pastratorului de vechituri si amintiri familiale pe care de la mama am invatat sa le iubesc si apreciez, dovedindu-se in urma drept calitati asa de pretioase pentru urn viitor muzeograf.

De o activitate muzeala nu a putut fi vorba in timpul cit am

stat ping la plecarea mea in strainatate : directorul muzeului, prof. Toci-

lescu nu era dispus sa schimbe rostul colectiunilor, mai ales ca era preocupat, aproape absolut de publicarea asupra monumentului de la Adamclissi in care scop erau in tara profesorii vienezi Otto Benndorf si Georg Niemann care studiau la fata locului in Dobrogea si in gradina Universitatii resturile trofeului. In lipsa for ei incredintard cercetarile tinarului doctor in specialitatea for Moritz Dreger t. Lui Dreger ii serI Ajuns apoi sef de sectie la Muzeul vienez si profesor de istoria artei la Politehnica din capitala Austriei si apoi rector al Universitatii din Innsbruck. Strinsa prietenie din colaborarea bucuresteana s-a mentinut ping la sfirsitul vietii savantului, dar modestului, coleg. 94

www.dacoromanica.ro

yearn de interpret si de insotitor in Dobrogea in urmarirea amanun telor cerute de fostii sai profesori vienezi. (A se vedea : Muzeograf

romdnectsca §i manuscrisul 0 jumcitate de veac in slujba Muzeului Na tional. C. lit., 1927, p. 106).

In dorinta sa de a atribui monumentul imparatului Traian, Dre ger, la insistentele lui Tocilescu, injgheba intr-un patrat de ghips cu frinturile de piatrii cu urme de litere de diferite marimi inscriptia fragmentata ce urma sä dovedeasca ea de Nerve Traian fusese ridicat monumentul. (Reprodus la peg. 124 din Monumentul de la Adamclissi, in colaborare cu Otto Benndorf si G. Niemann, publicat in romaneste de Gr. G. Tocilescu, Viena, Holder, 1895.) Iesind de la o sedinta anuala a Societatii de Geografie ce se tinea

in sale Senatului, recte Amfiteatrul Universitatii, Regele Carol I se abatu sa vada inscriptia pe care Tocilescu o comenta cu o pasionata verva, la care suveranul se multumi sä observe ca. era mult ghips si piatra putina", administrind astfel inflacaratului profesor un dus rece, de care asistentii facura mare haz. Alta data Tocilescu, comentind lui Odobescu in acelasi spirit metopele insirate in gradina Muzeului, acesta

din urma ii riposta ca stilul sculpurilor nu-i miroase a Traian", acel care dupa expresia batrinului Horatiu emunctea naris" ; dovedindu-se apoi a fi avut dreptate Odobescu, in urma argumentelor ulterioare. Totusi directorul Muzeului nu renunta la teza sa favorita careia ii atribuia o mare insernnatate din punct de vedere national, tocmai in acea vreme cind vecinii de dincolo de Tisa ne contestau origina romana. Tot atunci aparuse in sprijinul descendentii noastre romane si lucrarea germanului Traugott Tamm : Ober den Ursprungeler Rumanien, 1891.

Un rezumat asupra Trofeului de la Adamclisi am dat in nr. 3, martie 1945 al Revistei Fundatiilor Regale, cu prilejul semicentenarului de la aparitia operei lui Benndorf-Niemann si Tocilescu, in 1895, insis-

tind insa asupra parerilor lui Furtwangler, azi in genere admise. Prin articole si comunicari in Ora si in strainatate, Tocilescu era atit de preocupat de aceasta chestiune incit nici nu vrea sa auda de vreo revizuire a colectiilor din Muzeu, reducindu-mi rolul la tinerea contabiRath institutiei destul de incurcate, sau la inspectii ale transporturilor pictrelor din Dobrogea, ocupatii ce nu ma interesau, caci starea de delasare a asa-zisului Muzeu singura ma ingrijora si prin contrast incepusem sa reflectez la totala reorganizare a invechitei institutii. In aceasta stare de spirit si cu binevoitorul concurs al lui Odobescu care-mi aproba vederile, am obtinut, in aprilie 1893, un concediu in strainatate

cu scop de specializare in partea tehnica a lucrarilor muzeografice", dupa cum prevedea adresa oficiala. Dar inainte de a incheia anul si jumatate de studii la Universitatea din Bucuresti, ma cred obligat a da o cit de sumara expunere a cursurilor urmate si a dascalilor ce am a u diat.

95 www.dacoromanica.ro

XX PRO'ESORII MEI UNIVERSITARI

Acura mai bine de o jumatate de veac, ca si acum, tagma dascalilor se deosebea la fel, intre profesori eminenti, altii buni si, poate mai multi, indiferenti, de care to mirai de ce si-au ales aSemenea cariera. Din categoria celor din urma voi vita, pe scurt numai, fara prea

amanuntite comentarii pe urmatorii, ale caror nume sint de altfel de mult sterse din analele invatamintului nostru superior. Cine, de pilda, mai, tie ca un Petre Cernatescu a fost profesor de istoria universals 1 Universitatii din Bucuresti, unde 1-am mai apucat scurt timp inainte

de trecerea sa in lumea cea Vara de prihana. Autor al unor manuale fara rasunet ; in afard de Logica lui Maiorescu, alt manual romanesc pentru uzul studentimei nu exista, studentii trebuiau sa se multumeasc5

cu notele luate la cursuri, completate prin lecturi similare din literaturile straine, care insa nu se refereau la tara noastra. Mai pastrez si azi caietele de note. Cernatescu le revedca fara interes si fard a relief a vreun f apt sau personaj, episoade fara vadita legatura intre ele. Cursurile lui ce curgeau ca o ploaie de toamna, erau de aceea si foarte slab free% entate. Ca profesor de istorie ni-1 semnaleaza P. P. Carp intr-unul din discursurile sale din 1881, p. 263 prin urmatoarea apostrofa : MS intre-

rupe d-1 Cernatescu, dar tocmai d-1 profesor de istorie ar trebui sa

5tie... Cititi pe Mommsen si yeti vedea..." Prin atit se ilustreaza cariera bietului Cernatescu. Olteanul Nicolae Quintescu, deli cu studii filologice de la Berlin si membru al Academiei Romane, in sinul careia era un aprig sustinator al faimosului si scurt u, nu mai era la in5ltimea cerintelor universitare din cauza, probabil, a ataxiei sale locomotrice care ii impleticise intre-

gul sistem nervos. Urcat cu greu pe catedra se imobiliza in scaun citind monoton dintr-un caiet capitole din istoria literaturii latine ; intimplarea facind sa dau tocmai peste tratatul german al lui Munk

pe care -1 rezuma, procuram traducerea colegilor, scutindu-i astfel de prezenta for la curs. (Dr. Munk : Geschichte der romischen Litteratur, bearbeitet von Seyffert, Berlin, 1875, 2 vol.). Papa Epaminonda Francudi prin tusea sa cavernoasa urmata de zgomotoase expectorari, intrerupea atit de des si de sinistru aventurile eroilor elini, pe care-i comenta, incit ne era sila si mild sa-1 ascultam. Ion Craciunescu, profesor de psihologie, venise din Paris cu un voluminos publicat la Alcan : Le chant du peuple roumain" a carui paternitate ii era ins5 contestata, fard dovezi, de unii pizmasi. Se mindrea sa comunice ascultatorilor sai cele mai recente publicatii filozofice cu trufanfranceze, impanind astfel cursul sau anost si monoton dale totdeauna binevenite, chiar cind nu erau din specialitatea ce oficial prolesa. Se mai distingea si prin corecta croiala a redingotelor sale, de 96

www.dacoromanica.ro

la cel mai vestit croitor parizian, atenuind, pe cit posibil, pintecele cam pronuntat al rubicundului joyeux viveur", despre care a mai fost vorba mai sus. Tare usurat a fost cind a plecat la Paris colegul N. Vaschide care-1 cam incurca prin unele intrebari indiscrete in specialitatea pe care elevul care cu aita succes, a ilustrat-o in urma prin studiile sale asupra visurilor in laboratorul lui Richet,

Pe cit de greoi era cursul de psihologie pe atit de vibrante si

atragatoare erau conferintele de filozofie pura ale maestrului C. Dimitrescu-Iasi, popularul Coco, la care sala cea mare, asa-zisa a lui Maiorescu, era vesnic plina. Avind la trecutul sau o distinsa teza la Universitatea din Leipzig, nber den Schonheitsbegrif", Coco veni la Bucuresti precedat de o bung faima iesana. Nu prea regulate dar, totdeauna invioratoare si pline de miez, prelegerile sale de o perfecta tinuta oratorica se mai distingeau si prin jovialul si simpaticul sau surfs sustinut de o verva neobosita si, bineinteles neobositoare. Usor se treceau jongleriile cu batista de matase cu care-5i eponja usoarele broboane de pe frunte produse atit de caldura launtrica cit si de apasatoarea atmosfera a salii. Dupd cursuri Coco se retragea in fundul Bodegei lui Cosma, din apropierea Universitatii, unde sirota tizanele nesfirsite, inconjurat de ziaristi si parlamentari care it aveau in mare stima. Rasunatoare

erau si succesele sale oratorice din Camera, unde atitea proiecte si

indeosebi reforma invatamintului a lui Spiru Haret, treceau gratie Raportorului lor, pe cind intervenea alts reforma a Scoalei propusa 5i sustinuta de Maiorescu, ea fusese respinsa provocind caderea intregului cabinet...

Firi cu totul opuse, cei doi fruntasi reprezentanti ai filozofiei se

-deosebeau in Coate manifestarile intelectuale si conceptiile for de viata. Regularitatea cursurilor lui Maiorescu era proverbiala : exact la aceea5i ors si cu acelasi ceremonial pedelul mos Marin deschidea usa salii, dind

trecere maestrului printre publicul ce obstrua intrarea. Doamnei Ana Maiorescu i se aducea scaunul pe care lua loc in fata prof esorului. Dupd

ce imbratisa cu privirea publicul, se inclina usor, depunea pe pupitru ceasornicul de aur, incepind depanarea din a sa vestita gura de aur", conferinta sfirsindu-se la exact o ors incheiata. Aceleasi gesturi masurate, bine cumpanite, insotind vesnic aceleasi modulatii ale vocei fara Doamne fereste vreo izbucnire de admiratie sau de indignare, deveneau si intruckva obositoare. fruntea cu largul palmel sau cuprinzindu-si intre degetele reunite barbisonul napoleonian si insotind aceste gesturi familiare de preferata exclamatie Maicd Doamne",

al carui rost raminea enigmatic si cu care maestrul sublinia pasajele mai greu de lamurit ale adincii sale gindiri filozofice. Alteori spre a evidentia mai bine afirmarile sale recurgea la comparatii luate din viata curenta. Astfel vorbind de John Stuart Mill, al carui nume tinea

sa.-1 caligrafieze pe tabla neagra repetind pronuntarea originals si voind sa arate descendenta dintr-un parinte sef al unei mars intreprinderi in India, a carui istorie a scris-o, maestrul nu uita sa faca comparatia cu Societatea Dacia-Romania din capitala noastra cu care nu prea se potri-

97

www.dacoromanica.ro

yea. Citez acest exemplu de ilustrare a cursului de filozafie pentru ca am avut prilej sa -1 and din nou, cin.d, sosit intr-o vacanta de studii din strainatate am asistat la distanta de trei ani la aceeasi lectie din ciclul trienal al ,cursului maestrului, urmarit cu aceeasi calda admiratie de studentime si de unele intelectualitati de cultura. Entuziasmul de odinioara fats de elocventa lui Maiorescti mi-a lost tare dezumflat in urma mai ales a prelegerilor extraordinare pentru studentii tuturor facultatilor, nu numai a specialistilor, ale lui E. du Bois-Reymond, directorul Institutului de fiziologie din Berlin, autor al faimosului Ignorabimus", tradus de insusi Maiorescu in Convorbiri literare. Fara emfaza dar si

fara pedantism, ci prin punerea in valoare a partilor pregnante ale

tezei sale expusa cu convingere si caldura comunicativa, Du Bois-Reymond instruia si fermeca pe nesimtite pe auditorii sai. Un alt exemplu mi-a fost acela al filozofului-pedagog Paulsen, care ne-a lamurit asa de bine, intre altele asupra subtitlului Ding an sich" incit mi-a ramas bine intiparit, deli expus fard artificiile ieftine ale oratories bucurestene. Bine spunea, nu mai stiu eine, Ca prin comparatie se lamuresc elar cele mai complicate chestiuni. Cursurile de logics alternind in aceeasi saptamina cu cele de istoria filozofiei moderne, oprindu-se la Kant, se bucurau de aceleasi admiratii. Daca in prelegerile universitare cumpatarea dusa chiar ping la pedantism poate fi ingaduita, ea nu poate fi scuzata in discursurile parlamentare" publicate de insusi Maiorescu. acestea ca si cursurile sale sint interesante si instructive

dar nici una din vorbirile sale nu razbufneste printr-un indignat quosque tandem", sau, pentru a nu ne duce asa de departe. prin vreuna din taioasele dar asa de neuitatele si nimeritele sentinte ale probului P. P. Carp, care traiesc si azi si se vor repercuta in decursul vrernurilor cit va fi vorba de cei pe care i-a stigmatizat cu al sau fier rosu. Einiges Philosophischen in gemeinfasslichen Form" (T. Maiorescu).

Despre viata socials, literary si politica a lui Maiorescu, toate eal de senzationale si pe care mi-a fost dat sa le cunosc mai de aproape, va fi vorba, pe larg, in decursul expunerilor urmatoare. In lumea universitara dominata de o filozofie eclectics merits sa semnalam aparitia nici frandeosebita a profesorului de limbile si literaturile neolatine ceza nu avea catedra deosebita a ferventului catolic Giovani Fro llo, de la care ne-au ramas lucrari serioase referitoare la limba si ortografia noastra. Ochelarii negri ascunzindu-i privirea, bundtatea lui se ghicea numai din firea lui blinds si prevenitoare ; sobru, cu infatisarea monahala el se strecura modest si demn in lumea mai mult eretica de

atunci, bucurindu-se de prietenia lui Odobescu si a citorva alti colegi mai de seams, ca si de respectul ascultatorilor sai. N-am asistat decit foarte rar la prelegerile lui care erau in afara de preocuparile mele,

dar presupun ca daca ar fi interpretat pe Dante, ar fi subscris si el

dedicatia in care Regis Elisabeta mi-a claruit de Craciunul anului 1914 splendidul elzevir minuscul al Divinei Comedii publicat la Londra in 98

www.dacoromanica.ro

1822, prin care intervenind sfatul divinului autor Carmen Sylva afirma sententios : non lasciati Speranza, viene it Cie lo !"

0 figura impunatoare intre toate, nu numai dintre cele universitare, era aceea a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, ajuns popular sub denumirea : magul de la Cimpina". N-am sa ma incumet nici chiar sa rezumez aci activitatea prodk,Tioasa a acestui geniu multilateral al vremii

lui, pe care am avut fericirea sa-1 audiez in cele citeva prelegeri ce ne-a tinut. Putine la numar, dar asa de cuprinzatoare si de fermecat toare incit azi Inca le prenumar printre cele mai pregna ate ale vietn mele studentesti. Fara legatura intre ele, subiectele tratate de care imi amintesc inca sint asupra Basarabilor, asupra jocurilor de copii, despre speciacimilituri, si alte pline de invataminte nu numai filologice dar de interes cultural in genere. Tot el ne-a facut litatea catedrei cunoscut pe, azi atit de apreciatul umanist si filozof al istoriei, Giambattista Vico, cu a carui universalitate avea Inrudire. Pronuntatul sau

accent basarabean imi sung inca placut in ureche iar figura lui de

patriarh am avut inca fericirea sa o mai intilnesc dupa Intoarcerea mea din stMinatate, luind chiar parte la un banchet in care mi-a vorbit de marele spatar Zotu Tzigara, al chrui portret din veacul al XVI-lea el 1-a publicat pentru intiia oara (oct. 1877) in a sa Co/umna. a lui Traian. Ca studenti citeam cu nesatiu atit Revista noud cit si piperatele sale epigrame sau versuri publicate sub pseudonim contra scoalei junimiste in chiar Convorbirile literare ale acesteia. Tare ma bucur constatind, ca, dupa ce multi vreme a fost dat uitarii, azi este apreciat la justa si nepieritoarea sa valoare ca reprezentant de frunte al culturii romaneti. Desi inzestrat cu un sarcasm redutabil, bunatatea lui si Increderea in semenii sai i-au jucat multe farse si 1-au exploatat fara insa a rousi sa compromita bung sa reputatie. Dintre numeroasele farse ale lui Hasdeu, cea mai reusita a fost acea a Cony. lit., care dupa o prima pacaleala. in 1871, publica in nr. din febr. 1876 o noua poezie intitulata La not si semnata P. A. Calescu. Poezia a fost chiar corectata, inlocuindu-se acrostihul, la Convorbiri literare in versul al 6-lea Virgina fimoroasa" prin fecioara sfiicioasa" rezultind astfel Conforbiri in loc de Convorbiri. Dupa publicarea care a produs mare constLrnare in cercul Junimei, Hasdeu, prin Ronicinul recunoaste paternitatea poeziei publicate de Convorbiri, de unde a urmat explicc-trile lui Jacob Negruzzi si chiar ale lui Maiorescu fara, insa, ca efectul pdcalelei sa fi fost atenuat. Aceasta gluma, nu singura reusita a lui Hasdeu a f ,st pe larg expusa de Negruzzi in ale sale Aanintiri din Junimea, din nr. Lillie 1919 p. 408 sq. Dintre cursurile universitare joia aveam sa ma preocup in special, iri v derea specialitatii ce-mi propusesem sa urmez : istoria antic5, cu

anexa ei, epigrafia si arheologia, la care se reducea twin istoria artei, a tunci.

99

www.dacoromanica.ro

Cursurile lui Grigore Tocilescu erau foarte frecventate, cele de istoria antics pentru interesul si frumoasa for expunere ; cele de epigrafie, mai putin atragatoare, dar cerute la examene. Contributia amicului C. Banu si a mea in domeniul epigrafiei am aratat-o mai sus.

Prelegerile de istorie romans erau tinute de Tocilescu in sala maxima din catul al 2-lea, in fata numerosilor studenti coplesiti de o expunere asa savants. Desi cetind, de pe scaun, el articula in asa fel textul, incit aveai senzatia unei vorbiri libere dar cam prea strigatoare. (Intr -o dare de seams dintr-un ziar ce mi s-a trimis, din pacate, fara titiul foaiei si fara data, tratindu-se despre inaugurarea seriei de conferinte de la Ateneu, dupa ce se aduc lauee presedintelui C. Exarcu pentru daruirea bustului autentic, al lui Trai in, adus de d-sa din Italia, se adaoga : in schimb insa, ce rau s-a inaugurat bustul acesta. D. Tocilescu, care a vorbit aseara, a izbutit sa plictiseasca lumea cu o conferinta imposibila. Conferentiarul are un glas oribil de eunuc, o dictiune nenorocita si o expunere searbada". Tare dezamagit am fost cind am descoperit secretul alcatuirii lectillor, ele erau traducerea ad litteram dupa tratatele savantilor germani ale epocelor ce propunea. Procurindu-si cele cinci volume Allgemeine Geschichte in Einzeldarstellungen" publicate sub directia lui Wilhelm Oncken, el

traducea in anul acela die Geschichte der Romischen

Kaiserreiches de Herzberg", aparuta in 1880. Din manuscrisul ce deseori

imi incredinta, dupa lectie, am constatat unele spatii libere ce erau implinite cu un alt scris decit eel general cursiv, pe cind in textul din carte, din care traducea, erau subliniate cuvintele corespunzatoare celor adaose in urma. Explicarea e urmatoarea : neposedind indeajuns limba germana, nevoind sa se opreasca in focul traducerei, el sublinia in text cuvintele necunoscute, ale caror sensuri, dupd ce afla din dictionar le trecea in spatiile lasate libere in manuscris. Umilit de cele constatate am pastrat taina descoperirii neimpartasind-o colegilor, lasindu-i sa al maestrului. admire mai departe talentul as zice actoricesc

Slujba la Muzeu devenind din ce in ce inca mai penibila reducindu-se la tot felul de servicii personale cerute de seful meu fard a se tine seams de dorintele mete de a activa in domeniul muzeografic, cu ajutorul lui Odobescu am reusit sa obtin concediul dorit pentru stra-

inatate, de unde, dupa cum se va vedea am continuat a famine in curent cu directorul meu, pe care 1-am decis chiar sa vie in august 1894 la Berlin spre a se pune in curent cu starea muzeelor de acolo si de cumplita inferioritate in care ne aflam in aceasta privinta. Dar despre acestea mai tirziu. 100

www.dacoromanica.ro

XXI MAESTRUL ODOBESCU I (23.VI.1834-10.XI.1895)

Disciplina din care ar fi urmat sa trec teza de licentd, data as fi ramas la Bucuresti, urmind sa fie arheologia, cu reprezentantul ei, profesorul Alexandru Odobescu, mai intens in privinta maestrului meu preferat, in cuprinsul capitolului de Ltd., trebuie sa ma restring numai la

activitatea sa didactica-universitara pe linga cele relatate cu alte

prilejuri, mai sus aratate. Judecindu-1 ca profesor, Odobescu joaca un rol asa de precurnpanitor, incit s-ar putea crede ca intreaga sa activitate se reducea numai la acea de dascal. Si cu toate acestea in cite domenii n-a activat tindrul, care, la 29 de ani numai, era ministru al Instructiunii si al Cultelor sub Vodd Cuza ; in 1865 organizator al expozitiei romane la Paris, de unde dupd ce a fost si secretar al Legatiunii romane sub Alecsanclri, revine in tara in 1870 fiind ales membru al Academiei Romane. Tindrul ministru de odinioard sfirseste ca director al Scoalelor Normale superioare, unde a avut o deosebitd activitate pedagogica desi nu era din aceasta specialitate si ca colaborator al unor carti de cetire pentru copii incepatori 2

In 1874 el e insarcinat cu cursul de arheologie, publicind in curind

un tratat de istoria arheologiei, primul de acest fel in literatura mondiala, acel al lui Stark fiind ulterior, dupd cum s-a aratat aiurea (C. B. Stark, Systematik u. Archeologie der Kunst, Leipzig, 1880).

El dovedeste astfel nu numai solida sa pregatire in specialitate, dar si dorinta de a fi folositor junimei romane care se destiny acestor studii" cum singur afirma. Nici un alt profesor n-a publicat prelegerile sale. Conceptia lui asupra arheologiei evolueaza si, in vremea din urma, el se limiteaza la studiul redus al artei vechi, excluzind pe acea a Renasterii.

Am avut fericirea sa audiez evolutia artei eline, de la inceputul ei piny la dezvoltarea ei sub Pericle. Lectii magistrale, de neuitat atit prin bogatul for continut cit si prin clara si substantiala for expunere. chiar si conferintele sale publice Cad Odobescu nu facea oratorie, A se vedea in revista Convorbiri literare : Odobescu arheolog, noiembrie

1907 ; Ce se in/elege prin arheologie, sept. 1908 ; A Odobescu, noiembriedec. 1915; Odobescu si muzaele. ibid. ; Brosura de 31 pp. nr. 55, Seria C. din Cunostinte Di-scutiuni in jurul arheologiei folositoare" ale editurii Cartea Romaneasca, 1935. Minerva, 1910. Evotuarea conceptiei despre arheologie, mai 1909. Cony. lit. din

iuliesept. 1934 slut special consacrate lui Odobesdu, publicindu-se si o parte din ineditele si bibliografia operelor sale. 2 Imi permit sa adaog cá In 1947-1948, m-am servit pentru prima instructie a nepotului meu, Alexandru Berza, de un asemenea exemplar, pe care-1 pagtram cu piozitate pentru ale sale alese exemple de curafa aimba romaneasca... 101

www.dacoromanica.ro

ci explica rezultatele cercetarilor sale bine pregatite si erau cetite larourite prin planse din carti, cind lipseau diapozitivele. In fata stunu recita argumentele sale captind atentia d ntilor el regindea auditorilor. Ei depanau impreuna cu maestrul concluziile expuse, Astfel lectiile elaborate impreuna ramineau bine intiparite in amintirea tuturor. Metoda personals dar de subtila pedagogie prin care-si facea partasi la spusele sale pe ceilalti ascultatori si admiram pe falnicul dascal cu infatisarea impundtoare a unui Apollo coborit din Parnas pentru a ne impartasi tainele. Insusirile deosebite ale prelegerilor odobesciane mi-au fost evidentia te, mai ales, cu prilejul audierei lectiei sale asupra frontonului de la Olympia, ascultata, din nou, in vacanta in care am asistat si la confe-

rinta maioresciana, mai sus expusa. Ace lasi subiect fusese tratat la Berlin de celebrul Ernst Curtius, descoperitorul tezaurilor din Olympia si autor al istoriei poporului elfin, in anii 1874-1880. Savantul incdrcat

de glorie dar coplesit de ani si aproape orb, era condus si ajutat de a se urea pe catedra de asistentul sau, care scria, unele nume si date, pe tabla si ne infatisa plansele respective. Monumentele erau comentate de maestru printr-un discurs de cea

mai impecabila tinuta oratorica. In interpretarea orinduirii figurilor din cele doua frontoane ale templului lui Zevs din Olympia, el se mul-

tumea insa sa dea numai parerea sa, fara mentionarea altor pareri, Magister dixit" ! Odobescu, dimpotriva, dupa ce expunea pe larg parerea lui Curtius, interpreta si orinduirea realizata de Georg Treu, in Albertinum din Dresda, recunosqindu-i avantajele, ce si azi mai sint valabile, in mare parte.

Inmarmuriti au fost colegii mei, ramasi in tars, de rezultatul comparatiei intre maestrul berlinez si cel bucurestean, cu atit mai mult cu cit amagiti de elocventa celorlalti profesori, ei apreciau mai putin metoda de expunere asa de documentata si linistita, dar de aceea de convingatoare a arheologului roman. Pentru Odobescu, caruia dupa prelegere, i-am repetat cele de mai sus, a fost o satisfactie bine meritata aceasta neasteptata recunoastere a superioritatii sale, asa de intunecata de vorbaria fara mult rost, dar de efect usor, a colegilor sai. 0 deosebita grija avea Odobescu si pentru tezele de licenta ce se lucrau sub directia sa, dind eel mai larg concurs candidatilor. Astfei despre cultul Cabirilor, lui Teohari Antonescu, cea mai bung dintre

lucrarile autorului, ajuns pe baza ei profesor de arheologie la Iasi ; este intocmita pe comunicarile verbale ale lui Odobescu si a notitelor raspindite in scrierile acestuia. 0 teza si mai senzationala, prin amploarea si splendida ei editare este aceea a inaintasei mele colega de la 102

www.dacoromanica.ro

Bucuresti, a d-rei Aurelia M. Bragadir, despre statuetele din Tanagra. t Cu maestrul meu stimat am ramas in corespondenta in tot timpul studiilor mele in strdinatate. 0 crude fatalitate a facut ca pe cind toata corespondenta mea cu Tocilescu sa fi ramas intacta, tocmai scrisorile

lui Odobescu orinduite de o parte sa fi fost distruse intr-un inceput

de incendiu. Redau aci, in intregime, singura scrisoare, ce prin minune, mi-a ramas de la el : Bucuresti, 22 nov./11 dec. 1893. Scoala Norma ld superioara din Bucuresti. Cabinetul directorului. Mare pldcere mi-ai facut, stimate tinere amice, cu scrisoarea d-tale in care imi arati cursurile ce urmezi la Berlin. Ce deosebire de aici ! 'Ce bogatie acolo ! Ce saracie la noi. Biata arheologie este reprezentata estimp in Universitatea noastra, Board numai prin lectiunea ce tin virierea dimineata, asupra antichitilor din Asia apuseand (Asyria si Babylonia) si prin cea de mercurea intre 4-5, asupra descoperirilor facute la Olympia. Apoi, ce mai face Tocilescu cu epigrafia. De altminteri Tocilescu acum face de cloud on pe saptamind, seara, un curs de istorie nationals,

in Scoala noastra normald, unde am luat dispozitiuni a se admite, la Coate conferintele interne, un numar marginit de studenti externi, dintre cei inscrisi la Universitate. Cam astfel ne croim si noi, pe aicea, modesta noastra potecd ca sa ajungem incetinel pe planurile inalte ale eruditiunei. De altminteri eu tot utilizez micul nostru muzeu de modelaturi precum si proiecunile.

Iti spun ce facem noi pe aci, pentru ca si d-ta sa urmezi a ne

pune in curent de ce lucrati, d-voastra, romanii nostri prin strainatate. 'Cred ca acum va aflati cam rnulticei, din cei laboriosi la Berlin. Mult tin sa aflu ce fac si ceilalti, Teohari Antonescu, Dianu, Evolceanu, Iorga

5i poate si altii. Scrie-mi sau pune sa mi se scrie, to rog, cdci eu ii

astept ca sa-mi intremeze bine Scoala noastra Normala 2.

Cartea mud a lui Furtwangler o comandasem de citeva saptamini si acum o si citesc 3, iar pentru catalogul de modelaturi ce mi 1-ai trimis, iti multumesc foarte mult ; it voi folosi desigur pentru I Statuetele de lut din Tanagra si in special cele din colectiunea Esarcu de is Ateneul roman din Bucuresti, descrise si reproduse de Aurelia M. Bragadir, licentiate in litere, I. vol. 37 x 28 cm., 41 pp. text si 30 pp.. descrierea celor 21 plane, unele colorate. Socec 1894. Contributia profesorului nesemnalata de autoar. se recunoaste atit in prea bogata bibliografie. bazata pe biblioteca magistrului cil si prin uncle aprecieri ex ungue leonem, astfel, intre multe altele, observatia de la pag. 28 in care se nareaza efectul remarcat de profesorul Henzey al draperiilor de pinza de case tesuta de tarancele noastre-, a costumelor nationale din seetiunea romans de la Expozitia universals, din Paris, la 1878, organizata de Al. fi fost si, deci, Odobescu, si la care autoarea contimporana mea. nu poate sa sa

nu putea define aceste amanunte decit de la inspiratorul tezei.

2 Ca am satisfacut cererea maestrului, de a-i fi dat informatiile cerute, reiese din numeroasele corespondente ale celor vizati, publicate de Toroutiu. 3 E vorba de epocala lucrare : Meisterwerke der griechischen Kunst, despre

'care Odobescu mi-a mai scris, entuziasmat, ulterior.

103

www.dacoromanica.ro

noua comanda si ma bucur de a to vedea acolo ca intermediar elm} bugetul imi va inlesni fonduri. Sfirsesc cu cele mai cordiale salutari. Odobescu !" Veneratului meu maestru ii mai sint Sl azi recunosca'tor nu numai

pentru sanatoasele si luminoasele principii ce am prins de la el in

judecarea operelor de arta, dar si pentru sfatul parintesc, caci cu tuna

dezinteresat ci numai in avantajul meu, ce mi-a dat de a pleca in strainatate, ne mai avind mult de invatat in Bucuresti" dupa cum spunea.

Astfel drept raspuns la scrisoarea prin care deplingeam disparitia scumpului meu maestru, Tocilescu imi raspunde la 18 ian. 1896: Cuvintele scrise de dumneata cu referinta la scumpul meu coleg, nefericitul

Odobescu, iti fac onoare, pentru ca in adevar orice om cu iubire de stiinta si de arta trebuie sa compathneasca pe acela care era o podoaba a stiintei si o comoara de sentimente generoase. Cu toate defectele lui,

judecat in intregime, a fost o individualitate marcanta, si mult time se va resimti golul ce asa de pe neasteptate 1-a lasat in lumea stiintifica din Cara. In alte imprejurari traind si cu un temei moral mai solid, el ar fi facut foarte mult pentru stiinta in genere. Dar si ce a lasat dupa dinsul este destul ca sa-i nemureasca trecerea pe pamint si sa faca pe toti citi 1 -a cunoscut a-i cinsti memoria si a pretui opera", Numele Maestrului era bine cunoscut in toate centrele culturale europene : la Copenhaga Sophus Muller, unul din indrumatorii preistoriei care isi aducea aminte de frumoasele comunicari ale lui Odobescu la

congresul din capitala Danemarcei, in 1869, el mi-a daruit chiar un

exemplar din cunoscutele haches danoises" din rezervele muzeului sau. La Bologna se mai vorbea de inimosul discurs al lui Odobescu la serbarea ultimului centenar al celei mai vetuste Universitati. Dar in Paris toti oamenii de arta cunosteau pe autorul voluminoasei si importantei lucra'ri si apreciau Le Tresor de Pietroasa aparuta in editura pariziana.

Fie-le rezervat generatiilor viitoare sa implineasca ceea ce contimporanii si fostii sai elevi n-au reusit sa realizeze pentru glorificarea pururi cuvenita Maestrului Alexandru Odobescu. XXII BURSIER LA MUNCHEN

Regele Carol I, aflind prin autoarea Memoriilor sale (Mite Xremnitz) sfatul ce-mi fusese dat de Odobescu, imi acorda, motu proprio, o

bursa pentru studii in strainatate", jar conul Petrache Carp, prin adresa nr. 21299/15 aprilie 1893 a Ministerului Agriculturii, Industriei,

Comertului si Domeniilor, mi-a dat Un ajutor de invatamint de 150 lei pe luna, pe timp de trei ani, cu incepere de la 1 mai 1893". Fiindu-mi astfel asigurat cu prisosinta traiul in strainatate si deci linistea 104

www.dacoromanica.ro

studiilor, u§or e de inchipuit bucuria, entuziasmul chiar cu care, is

I mai 1893, am pornit spre Munchen, insotit la gars de mama cu surorile, familia Kremnitz, prieteni si colegi universitari. Unul din ei mi-a facut farsa de a anunta prin Adevaria, nr. 1515/6mai 1893, primit la Miinchen, ca am fost trimis ca bursier pentru a studia epigrafia", ceea

ce nu era deloc in intentia mea tocmai pentru ca, prin editarea, impreuna cu Banu, a acelui Delectus inscriptiorum latinarum" a lui Tocilescu, eram cu totul dezarnagit de asemenea specialitate. Beneficiari

ai aceleiasi burse regale de 200 lei lunar, au mai fost artistii Oscar

Obedeanu, Stefan Popescu: Jean Steriadi, Otilia Mihail-Oteteleseanu si multi altii. Conul Petrache, care ma numise la 1 aprilie 1893 in ministerul sau, cu salariu de 300 lei lunar, apreciase renuntarea mea la asa

frumoasa situatie pentru cei 124 .lei ce am preferat ca functionar al

Muzeului national de antichitati, ocupatie ce cadra mai bine cu studiile mele universitare, stinjenite prin primul post. Pe baza traducerilor in limba germana certificate de Ministerul Afacerilor straine a diplomei de bacalaureat si a certificatului decanului

Facultalli de Litere si filozofie din Bucuresti, prin care se arata c5 eram student regulat inscris al acestei facultati in anul al II-lea si ca am urmat regulat cursurile anului I (oct. 1891 iulie 1892) si ale anului II (oct. 1892 aprilie 1893)", am fost inscris la Universitatea din Munchen la 3 mai 1893, primind din chiar mina Rectoris mag-

nifici", frumos tiparita diploma latineasca prin care ma obligam sa ma supun legibus et statutes Academiae Ludovico Maximilianae in omnibus fore obsequentem". Rector era Adolf von Bayer, renumitul chimist popular pins si la not Orin produsele farmaceutice purtind numele sau ca reclama a Societatii germane de chimie.

Profesorul Heinrich von Brunn, eel mai de vaza arheolog al

vremii, pe care ma sfatuise maestrul Odobescu sa urmez, se retrAsese tocmai din invatamint, iar in locul sau m-am inscris la ..Kulturgeschichte des 18/19 Jahrhundert" a prof. Dr. Wilhelm Heinric Ritter von Riehl1. M-am inscris si la lucrarile practice ce conducea in Muzeul national

bavarez, care se afla inc5 in vechiul local in asteptarea terminarii

somptuosului palat din Englischer Garten. Pe cit de interesante si atragAtoare cursurile batrinului . pe atit de searbede erau acele de Deutsche u. Niederlandische Kunst im Geistalter der Renaissance" ale fiului acestuia, prof. Dr. Berthold Riehl, ca si ale sale Demonstrationen u. Ubungen in der alteren Pinakothek". Simtind lipsa cunostintelor de arhitectura, m-am inscris ca Hospitant" la cursurile profesorului Fr. von Reber, de la Kgl. bayerische technische Hochschule" si la ale sale Erklarungen der antiken Man-

chens", avind mare profit de la ambele. Cursul de Geschichte des

Zeitalters der franzosischen Revolution u. Napoleons I" si Historische netransmisibil urmasilor 1 Titlul nobiliar de Ritter von profesorilor emeriti ¢i rectori ai Universitatii.

se acord5 105

www.dacoromanica.ro

Ubungen im Seminar" ale prof. Hergel mi-au lost de folos, mai ales cele din urma, prin interpretarea documentelor originale ale vremii. In rezumat, afara de cursurile si demonstratiile sfatosului \V. H. Riehl, care-si gasea corespunzatori la unii din dascalii bucuresteni, celalti profesori nu erau h inaltimea asteptarilor cu care plecasem in straindtate. 0 enorma compensatie insa oferea atmosfera de inalta si str.iveche civilizatie ce se respira la orice pas din frumoasa si atragatoarea capitala a Bavariei. Bogatele muzee de renume mondial, ca cele cloud Pinacoteci si Glyptoteci cu frontoanele de la Egina si atitea alte originale din epoca de splendoare a artei eliiae, ar fi ajuns singure sa ..,atisfaca pretentiile celor mai desavirsiti esteti, iar nu numai ale simplului invatacel ce cram. Varietatea si frumusetea monumentalelor palate, biserici si cladiri, ce la fiecare pas ornau orasul, contribuiau ca o ilustrare vie a teoriilor profesorului Reber, pe care it audiam la Politehnica. Concertele filarmonice, spectaculoasele inscenari wagneriane atunci foarte pretuite precurn si galantele reprezentatii din ma-

runtul dar pretiosul Rezidenztheater din complexul Palatului regal,

contribuiau la desavirsirea unei vieti culturale de inalta tinuta. Trebuie sa marturisesc ca cel transportat de pe malurile mlastinoasei si lene5ei Dimbovite pe acele ale limpedei Isar clocotind din inaltimile Alpilor, lumea aceea noua in care ii era dat sa traiasca it fermecase si it uimise prin bogatia aspectelor Inca necunoscute si nebanuite ce contrastau asa

de tare cu saracia bucuresteana. Ma miram de indiferenta pe care

Lompatriotii mei o manifestau fata de aceasta viata noua pe care sau nu o apreciau la adevarata ei valoare sau o dispretuiau neintelegind-o indeajuns. Desi cei mai multi nu posedau decit imperfect limba noului mediu, totusi aveau cuvinte mai degraba indiferente, daca nu chiar dispretuitoare fata de noile manifestari culturale locale, cu care cautam dimpotriva sa ma familiarizez cit mai Inuit, sustinindu-i avantajele. Prietnnul Al. Slatineanu (Turcul), la trecerea in tara pentru interese familiale, oprindu-se citeva zile la mine, desi cu doi ani de viat in Paris aprecia, ca si mine, nivelul civilizator al Miinchenului asa de indiferent compatriotilor de aci si mai ales lui Coast. Penopol, fiu adoptiv al bacanului din str. Gabroveni, care, nebacalaureat, a reusit a fi primit in noua creata lectie de sociologic introdusa la Universitate, de unde a iesit doctor 5i metamerfozat ca Baicoianu", s-a casatorit cu fiica lui P. S. Aurelian, al carui secretar general is Domenii a fost inainte de a intra in cascavalul Bancii Nationale, unde a functions: toata viata ca cel mai hapsin si posomorit director, nefiind amabil decit in ajunul si in zilele candidaturilor sale la realegeri. In afara de Penopol mai vedeam pe Moga, ardeleanul. ajuns arhitect al Eforiei Spitalelor, pe un Vasilescu pe care 1-am pierdut din vedere si pe intelegatorul si finul O. Obedeanu, al carui necrolog 1-am publicat in Comvorbiri literare din febr. 1913.

Dupa Citeva zile de sedere la hotel si dupa cercetarea citorva Zimmer zu vermiten an soliden. (sic) Herrn" m-am mutat in Schellingstrasse 73, din apropierea Universitatii, intr-o cask moderns zisd 106

www.dacoromanica.ro

FUrstenhaus, pentru ca peretii exteriori erau ornati cu fresce reprezentind figuri legendare din istoria tariff. Eram in gazda la prof. dr. Bermann, pensionat rector, adica director, al unui gimnaziu. Batrin sfato,,

punindu-ma in curent cu viata locals si cu festivitatile la care ma

imbia sa asist si intre altele la marea procesiune anuala de ziva Domnului, la care de la Frauenkirche pina. in Ludwigsstrasse luau parte toate bisericele cu stindardele si odoarele lor, urinate de Printul regent cu toata Curtea si inaltii demnitari, profesori, studenti si popor, toti in costume istorice care dau procesiunii o infatisare medievala. Foarte impunatoare si prin cintecele ce o insoteau. Amintesc anume de aceastd procesiune, deoarece prin citarea ei in fata catolicului general bavarez, Koch, comandant at Bucure§tilor, sub prima ocupatie germana, am reusit, ca prefect al Politiei, sa salvez moastele Sfintului Dumitru care fusesera ridicate in timpul noptij din Mitropolie, de catre bulgari, dupe cum se va relata la timpul sau. Tot prin amabila recomandare a gazdei mele am fost primit in Kunstler-Verein, luind parte nu nurnai la sedintele festive din interesantul club local, dar si la excursiile organizate de Societate la Feldafing, la Starnberger See si la somptuoasele palate cladite de vizionarul

rege Ludwig al II-lea, care si-a gasit sfirsitul in acest loc. Tot prin

patronul casei am facut cunostinta batrinului prof. pensionat V. Christi care, prin dr. Naue si altii, m-a pus in posibilitate a lua parte la sapaturtle romane de la Ingolstadt. Raportind lui Tocilescu despre aceste lucruri, dr. Naue a si fost angajat mai tirziu la sapaturile de la Adamclissi, unde insa n-a stat mult, neintelegindu-se cu directorul Muzeului. Prin largirea cercului de cunostinte am vizitat si atelierele de la Academia de Bele-Arte ale profesorilor Gysis si Otto Seitz, care mi-a si

daruit un mic pastel semnat de el,

si

ale altor artisti tineri ajunsi

maestri cunoscuti. Intimplator trecatoarea slabs reprezentare a sectiei de arta a Universitatii in acel semestru mi-a fort cu prisosinta cornpensata prin frecventarea altor ateliere in care m-am putut familiariza

cu diferite tehnice ce-mi erau inca necunoscute si de care am tras

foloase in urma ca profesor la Scoala de Arte Frumoase din Bucuresti. Indeoscbi m-au interesat, mai ales in a doua sedere la Mtinchen, atelierele celebrilor pictori Franz von Lenbach, Albert von Kra ller si ale sculptorilor Adolf von Hildebrand si Franz Stuck, artistii preponderati ai vremii, primul fiind presedintele societatii artistilor din Mun-

chen, cunoscut mai ales prin portretele lui Wilhelm I si ale lui Bismarck. Dupa regina Elisabeta, se afla in Bucuresti, in posesie particulara, un desen in marime naturals, care n-a fost insa desavirsit in picture. Pe A. v. Keller 1-am mai intilnit in Comitetul Expozitiei inter-

nationale din Munchen, din 1913, la care am participat ca comisar general al Sectiunei romanesti. A. v. Hildebrand prin Problem der Form a Indrumat pe cai not plastica germana, fiind cel mai reprezen107

www.dacoromanica.ro

tativ sculptor al Bavariei ; din insarcinarea ministrului C. Anion obtinusem ca Hildebrand sa execute bustul regelui Carol I, cu prilejul Calatoriei proiectate de M.S. la 1VIiinchen, proiect ce nu s-a realizat, comanda

fiind contramandata de ministrul Haret. Atelierul in marmura a spectaculosului Stuck, pictor si sculptor s-a bucurat de o mare celebritate, trecatoare insa.

XXIII LA BERLIN

Din informatiile capatate constatihd ca istoria artei si arheologia indeosebi erau mai bine reprezentate la Berlin, m-am si inscris la acea Universitate pe baza certificatului de absolvire a semestrului de vara de la Munchen ; fiind primit la 26 act. 1893 civilus Universitatis Barolinensis". Aci am avut norocul sa prind Inca ultimul curs al celebrului Ernest Curtius, initiatorul si conducatorul si editorul descoperirilor arheologice din Olympia, si autorul altor lucrari istorice de seams.

Curtius aproape orb, dupa cum se vede si din semnaturile lui tremuratoare din al meu Anmeldebuch", el 10 pastra elocventa despre care a mai fost vorba cu precedenta ocazie. Retras de la Universitate, a

murit in iulie 1898 in virsta de 82 ani. In locul sau ca director al Antiquarium-ului a fost numit tinarul Adolf Furtwangler care, prin atunci aparuta sa lucrare Meisterwerke der griechischen Kunst" (La Universitatea din Bucuresti aceasta monumentala opera nu a existat in seminarul de arheologie al lui Murnu, ea fiind achizitionata de rioul profesor Condurache dintre cartile ce am fost nevoit sa vind in 1947. La Academie se afla exemplarul lui Odobescu, despre care el face mentiune in scrisoarea sa, mentionata mai dinainte) revolutionaseintreaga arheologie si prin numeroasele not atribuiri ale autorilor unor insemnate opere considerate ca anonime ping atunci. Foarte animate si instructive erau cursurile sale ca si sedintele de archaeologi-

sche Ubungen" in care ni se dau spre comentare vase pictate sau

obiecte de argint si bronz din bogatul Antiquarium". Fiind chemat ca profesor definitiv si director al tuturor antichitatilor din Munchen,. Furtwangler parasi Berlinul, hotarind si intoarcerea mea la acea universitate, dupa cum se va vedea indata. Universitatea din capitala noului Reich Intrunea, pe acea vreme, pe cele mai de seams celebritati in. toate specialitatile, dintre care vom enumera numai pe : Rudolf Virchow, Robert Koch, du Bois-Reymond ; medici : A. v. Bardeleben, von. Bergmann, Waldeyer ; sociologii : Wagner si Schmoller ; istoricil : Mommsen, v. Trailichke si Delbruck ; geograful v. Krentlistfern ; juristii : Domburg si Gierke ; filozoful Paulsen ; teologul Harnack etc., etc. Pe multi dintre acestia i-am cunoscut in casa prof. v. Bardeleben, 108

www.dacoromanica.ro

tatal Mitei Kremnitz. Virchow (care cu Mommsen au fost opozantii lui Bismarck) aflind ca sint roman, mi-a spus ca not le-am luat pe eel mai bun dintre Hohenzollerni, si mi-a istorisit cu amanunte surprinzatoare, numindu-mi popasurile sale silite din cauza troienelor de zapada intre Bucuresti si Giurgiu, in drum unde vazuse pe principele Carol spre Istanbul. Cu Mommsen am lucrat la aceeasi mass in sala manu-

scriselor din Biblioteca din Berlin, de unde, dupa incendiul in care s-au pierdut unele ms., acestea nu i se mai incredintau acasa, iar eu

cercetam un ms. pentru Tocilescu. Batrinul Theodor Mommsen era una

din figurile cele mai reprezentative ale vremii, in jurul fetei rase numeroasele plete argintii pluteau ca o aureola in jurul acestei figuri clasice luminata de doi ochi patrunzatori. Molcome dar interesante si instructive erau cursurile profesorului Reinhard Kekule, director al sectiei sculpturilor din Muzeu ; din colectiile neexpuse ale caruia ni se dau exemplare spre identificare in orele

de seminar. Foarte folositor mi-a fost cursul de Einfithrung in die

Archaeologie" cu care au inceput prelegerile lui Kekule, urmate apoi de expunerea intregil arte antice in semestrele urmatoare. Prelegeri speciale si instructive de stilistica si despre costumul grec erau ale privatdocent-ului Aug. Kalkmann, iar la profesorul Adolf Erman, directorul sectiunei egiptologice din Muzeu, am urmat, cu folos, lainuririle sale asupra artei orientale. Despre antichitatile crestine medievale am audiat pe prof. extraordinar Nicolaus Muller, director al sectiunii de archeologie cresting a Muzeului regal. Istoria artelor a tuturor popoarelor din vrernea Renasterii si pina in zilele noastre era reprezentata prin conferintele libere ale lui Hermann Grimm, nepot al celebrilor frati cu acelasi nume, el insusi autor consacrat al numeroaselor biografii, intre altii a lui Raphael si Michelangelo. Fara impetuozitatea juveniles a batrinului du Bois, dar cu calmul filozofic al pedagogului Paulsen, Grimm., plimbindu-se in fata catedrei, isi depana

linistit firul rosu al gindurilor sale, oprindu-se din mers cind avea

concluzii importante de subliniat. Din indemnul lui doritor sa apara am adunat, in vacantele 3 teza de arta franceza sub a sa directie petrecute la Paris la biblioteca de la Ecole nationale des Beaux-Arts, unde sub ingrijirea priceputului si amabilului Eugene Mintz, fecundul istoric al artei, am strins tot materialul asupra lui Simon Vouet, pictorul personal, si sef de scoala, al lui Ludovic al XIII-lea. Acea Biblioteca si spre deosebire de Biblioavea, in afara de toate lucrarile speciale si colectii bogate de fotografii. teca nationala Subtilul Adolf Goldschmidt, specialist in pictura Germaniei si a Tarilor de Jos, prin analizele sale amanuntite, punea in lumina cuvenita

calitatile originalelor din Muzeu, pe care ni le comenta in afar4 de cursuri.

Karl Frey, editorul biografiilor mai alese ale lui Vasari, comenta-

trul operelor, poeziilor si scrisorilor lui Michelangelo Buonaroti (al

carui nume el 1 -a fixat dupa semnaturile proprii ale maestrului), ne-a dezvaluit in special comorile Renasterii italiene. Tot el a introdus si un 10i

www.dacoromanica.ro

curs public de Erk:Lrung ausgewahlter Werke der Hauptmeister der Kunst mit Hilfe des Skioptikons" cum se numea atunci aparatul de proiectiuni. Colegul meu de studiu Franz Stodtner, asistentul proicsorului Frey, a infiintat un Institut fur wiessenschaftlicher Projection Photographien" de la care am procurat si eu bogata colectie de diapozitive aflatoare la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti. Estetica era reprezentata prin privatdocent Max Dessoir, la care n-am urmat decit un singur semestru. Descoperindu-ma prin Legatiunea ron-iana din Berlin si la insistentele invitari oficiale, am luat parte la primul Congres

de estetica orinduit de Dessoir (alias Dessauer), la care am facut o comunicare despre Indscutul simt estetic al taranului roman".

Din rezumatul prelegerilor, dupa caietul de cursuri Anmeldebuch", se vede cit de intensa imi era activitatea academica" aci talc-a de eel de la Mtinchen. Nu erau inscrise in caiet conferintele publice si gratuite ale lui du Boys-Reymond si Paulsen, clespre care a fcst vorba si nici acele ale lui Treitschke, reprezentantul oficial al istcliei germane contemporane, pe care nu le-am putut audia din cauza obosi-

1 carelor sale scacleri si urcari de voce, inerente surzeniei sale. Dupd cum reiese din programarea cursurilor. diminetile erau de-a intregul prinse,

cu mica pauza a deElustarii unei tartine

si

a unui pahar de bete

eine Struppe u. eine weisse in bufetul anume instalat in fiecare din aripele Tjniversitatii chiar. La Berlin mai pregnant decit la Miinchen mi-am dat seama de pregatirea insuficienta a scolilor noastre fata de cele germane, ale car-or absolventi ne erau cu mult superiori, mai ales in disciplinele si limbile clasice, in istorie si mitologie, precum si in istoria muzicii si a desc-

nului liber, folositor la marca de schite dupa obiectele ce aveam de interpretat la serninarii. Am incercat prin urmarea -inor cursuri serale sa implinesc parte din aceste lipsuri ; nedibacia degetelor fata de ale tinerilor cu care eram clasat, m-a descurajat insa ; dupd cum asemeni nu am mai putut urma nici lectiile de greceasca de la seminarul de limbi orientale, deli profesorul Mitsotakis se arata multumit de aptitudinile aratate. Bunul simt si acel al milsurii, mostenit de la parinti, mi-au strunit acele ambitii tineresti, ce intreceau puterile firesti si m-au ferit astfel de acea sleire a nervilor care pe multi alti incapatinati ambitiosi i-au silit pe unii sa intrerupa ani de zile orice studiu ping la restabilirea echilibrului normal, dupa cum singuri au marturisit, iar pe altii, mai recalcitranti, i-au sccerat inainte de a fi putut da Jovada eventualei for capacitati sau eel putin cunostintelor inmagazinate cu atit zel : trop de zele nuit parfois 1" Pe linga activitatea pur universitara, o parte din time trebuia consacrat si insusirii celorialte instrtutii de inalta cultura generala ce oferea noul mediu in care ma aflam, caci orasul modern Berlin, desi, din punct de vedere arhitectonic, orasul era in plina prefacere : am asistat la darimarea grin dinamita a vechiului Dom cental si inaltarea celui actual ; tot atunci se termina si colosalul patrat de cladire a Reichstagului, iar pe insula 110

www.dacoromanica.ro

muzeelor se puneau temeliile noilor aripi la cladirile mai vechi care completeaza azi bogatul complex muzeal, adapostind bogatele si variatele comori artistice de renume mondial.

Lipsa de traditie arhitectonica a Berlinului era compensate prin ansarnblul organic si impunator al palatelor, teraselor si gradinilor din

Potsdam, opera desavirsita a marelui Fritz, prezent si la Berlin prin mareata statuie ecvestra de pe Unter den Linden. Padurea marginasa ale odinioara a Berlinului, Thiergarten-ul de azi, ajuns in inima orasului crescut din toate partile ; in jurul codrului devenit gradina, era conturata acum de malurile impadurite mult mai vaste ale lacurilor imense de la Wansee si Havel din apropierea orasului. Berlinul mai putin interesant ca Miinchenul, prezenta totusi o viata culturala mai dezvoltata si intr-un ritm mai accelerat prin concertele filarmonice, teatrele, numeroasele muzee si expozitii de tot felul, planetariile, aquariomul, gradina zoologica si atitea alte institutii similare si conferinte. Si viata studenteasca era acum mai dezvoltata si variata prin numeroasele asociatii si corporatii care se manifestau prin costumele si

insignele for deosebite. La doua din ele am fost invitat ca oaspete, primit fiind ca roman cu nesabuitul cintec din Commers Buch auf dem Schlosse von Gradesco (?) sitzt der greise Furst Bibescu (?)" si care se incheie ,prin schlibovitz Frank Furst Bibescu auf dem Schlosse

von Gradesco lois( er tief betrunken war. Cam aceasta era, de altiel si soarta multora dintre Bruder-ii acestor asociatii in care discutiile cle rivalitate intre diferitele corporatii primau fan de alte interese, din care cauza nici nu i-am mai frecventat. Romani studenti, regulat inscrisi, erau putini : fratii Longinescu, S. Mehedinti, Stefan Minovici, Capitanovici si Emanuel Antonescu, singurul pe care -1 vedeam uneori, precum si H. Streitmann si Braunstein-Branisteanu, care m-au intimpinat in sala revistelor romane din Biblioteca. In afara de acestia, in trecere numai spre Paris, tinerii licentiati din Bucuresti, P. P. Negulescu, Dragomirescu, Evolceanu si altii de care se interesa Odobescu in scrisoarea sa, publican anterior. Mai multi romani erau la Politehnica ; intre acestia, Alexandru Martinescu desi mai in virsta despre care va mai fi vorba in urnia ca mine, ma alesese ca un fel de tutore al lui, insarcinindu-mä sa-1 apar atit la Legatie cit si la Rectoratul Scoalei contra studentilor germani care, in mai multe rinduri i-au flcut diferite farse, incurajati de infatisarea lui tipica de burghez oriental, vorbind o nemteasca suigeneris. Astfel colegi de ai lui, dupa ce inchiriau, sub numele de Martinescu si dupa ce imprumutau bani de la E7 azda. plecau fare a fi achitat chiria ; patroanele pagubase se plingeau la Rectoratul Politehnicei sau

la Legatie si numai prin confruntarea reclamantei cu cel invinuit se constata ca nu adevaratul Martinescu era autorul escrocheriei comisa prin intrebuintarea abuziva a numelui sau. tin cerc mai restrins de prieteni mi-a ,fost dat de amicul Hainz von Bardeleben, fratele Mitei Kremnitz, in casa parinteasca al caruia er am oaspe saptaminal nelipsit. Prin el m-am legat de grupul studentilor din Wile baltice si in special. 111

www.dacoromanica.ro

de von Drachenfels si Alexander von der Ropp, care, ca student la stiinte s-a ilustrat prin inventarea unui aparat automat de salvare a

celor cazuti in apa. In compania acestora faceam, duminicile, excursii in imprejurimile asa de atragatoare ale orasului, iar senile le comacram concertelor date de renumita societate filarmonica berlineza, sau teatrelor, ambele cu preturi de favoare pentru studenti. Pentru a scapa de prea insistentele chemari ale colegilor la chefurile" lor, la care, Baca nu ma duceam de bung voie, veneau ei sa ma scoata de acasa, am fost nevoit din Mittelstrasso, prea in centrul orasului, paralela cu Unter den Linden, sa ma mut in Spenerstrasse nr. 8, Gartenhaus IV Moabit, unde ajungeam cu Stadtbahn, in aceasta locuinta, incomodg

de atins de chefliii prieteni, am gasit linistea vruta si aerul curat, avind privirea directa pe imensul parc al Comandantului militar al

Berlinului.

Pe linga studiile universitare, o deosebita atentie eram tinuti sa o dam organizarii muzeelor, in care scop obtinusem concediul, activi-

tate despre care va fi vorba cu prilejul urmator. Dar pe linga alte

multe invatate in strainatate, nu pot lasa nementionat entuziasmul si patriotismul de care era insufletit poporul german : neuitata imi este manifestarea spontana a populatiei Berlinului din dimineata de 25 ian. 1894 cind, invitat de Wilhelm II, care-1 izgonise cu citiva ani in urrna, s-a intors in capitala imperiului de el faurit, batrinul Prinz Bismarck, pe care mi-a fost dat sa-1 vad de aproape trecind in faetonul imperial de la gard la Pa lat. Pe Unter den Linden i-au iesit intru intimpinare profesorii si studentii netinind seama de cursuri.

XXIV DOCTORATUL

Dupa cum se va vedea mai la vale, doctoratul, mai ritos decit bacalaureatul, consta in masurarea, cintarirea ignorantei relative cu care se paraseste Universitatea : o formalitate necesara, dar nicidecum edificatoare. Iata cum am trecut si eu acest hop !

Profesorul Furtwangler, deli protestant, fu totusi, printr-o derogare de la traditie, chemat ca succesor a lui H. Brunn, la Universitatea catolica din Munchen, incredintindu-i-se si conducerea bogatelor colectii

de antichitati de acolo. L-am urmat si eu in capitala Bavariei, mai ales ca proiectasem sa promovez cu o teza de arheologie la care a trebuit sa renunt din cauza cercetarilor indelungate pe care n-as fi avut timp sa le intreprind, somat fiind de Tocilescu sa ma intorc is terminarea concediului, care corespundea si cu incetarea burselor acordate numai pe trei ani, ce se implineau in mai 1896. 112

www.dacoromanica.ro

Ultimul semestru, al saselea, mi-a fost insa foarte folositor, mai ales prin sedintele de seminar pe care Furtwangler le Linea la el acasal.

Candidatii la doctorat erau putini si, separat de exercitiile de is Universitate si de prelegerea sa Encyclopedie der Archaeologic". La una din sedintele seminariale ale doctorantilor am faeut o expunere a monumentului de la Adamclissi, dupd atunci aparuta lucrare in romaneste a lui Tocilescu, precedind editia indata venita dupa aceea. Interesul pentru acest monument, Furtwangler 1-a dovedit prin vizitarea, la un an dupa aceea, a ramasitelor de la Adamclissi, publicind chiar importantele sale adevaruri si modificari, pe scurt semnalate si in articolul meu asupra chestiunii, in nr. martie 1945 al Revistei Fundafilor regale. Dar nu numai in privinta arhitecturii monumentului a stabilit Furtwangler Insemnate modificari, dar si asupra originei lui. Ca si Odobescu, cu mult mai inainte, Furtwangler inlatura si el cu totul paternitatea imparatului Traian. Pe baza unui bogat material ilustrativ, Furtwangler identified pe barbarii de pe metope si crenouri cu bastarnii, roxolanii si sarmatii, care au luptat contra romanilor sub Licinius Crassus, in anul 28 a. Hr. deci vreo 135 de ani inainte de razboiul lui Traian contra dacilor si presupune ca Crassus, neputind astepta textul inscriptiei din partea imparatului August, a lasat placa liberal, pe care apoi Traian inscris numele, conform obiceiului de a-si insusi clddirile altora, de unde i se tragea si porecla Herba parietalis. Moartea premature a lui Furtwangler, curind dupd aceea, [fiind] la explorat in insula Aegina, 1-a fmpiedicat sa reia, dupa cum intentiona, sapaturi intense in jurul monumentului, pentru care arata un deosebit interes si pe care 1-a lamurit in bung parte. :

In afara de prelegerile lui Furtwangler, am urnt istoria artei din evul mediu" cu prof. B. Riehl, la care am si prezentat teza de doctorat. La prof. Heigel, care urma sa fie al treilea examinator la doctorat m-am inscris numai la lucrarile seminariale. Putin retinut da prelegeri, vremea toatti era consacrata revizuirii materiilor generale in vederea examenului final si a redactarii tezei pe baza materialelor adunate cu mult inainte la Paris, dupa cum s-a aratlt. Subiectul tezei ^onsta nu numai intr-o monografie a vietii si operelor lui Simon Vouet, despre care nu exista Inca o lucrare de ansamblu, dar si intr-o scurta privire asupra influentei in domeniul artei a lui Ludovic al XIII-lea si a influentului sau ministru Richelieu, intunecate intrucitva de importanta Regelui Soare, care de la Voltaire incoace se intindea asupra intregului secol al 17-lea. In le grand siecle", denumit astfel de Vol-

taire, se cuprindeau artisti si opere, care, la o mai de aproape confruntare a datelor, nu aveau nici o legatura cu le grand Roi". Predecesorul acestuia nu se interesa cum pretinde Voltaire numai de vinatori si pescuit, ci si de arte, el insusi fiind .autorul mai multor aquarele

din care unele se mai gasesc in colectiile de la Chantilly. Pe Vouet 1 In placuta lui vile din Schwabing ; am cunoscut si pe cei doi fii ai sai,

eel mai mare devenind celebrul Concertmaister ce a fost aplaudat $i la Bucurestl.

113

www.dacoromanica.ro

it numeste premier peintre du Roy", sef al altor nun-ierosi peintres ordinaires du Roy", iar intre elevii lui Vouet se prenurnara Le Sueur si Le Brun, ajuns pictorul Curti sub Ludovic al XIV-lea. Prin staru-

intele lui Ludovic al XIII-lea si ale lui Vouet se pune capat influentelor straine ce amenintau sugrumarea artei franceze prin chemarea a unui Leonardo da Vinci si apoi a lui Andrea del Sarto la Curtea lui Francisc I. Simion Vouet inaugureaza instaurarea unei arte cu caracter national, ce se repercuta prin pleiada unor : Le Nain, Callot, Poussin,

Lorrain, Le Sueur, Le Brun, Mignard si apoi prin Boucher. Dupa

aceasta lamuritoare parte introductiva, urmeaza o analiza documentati a vietii si operei lui S. Vouet, stabilindu-se dupa registrele bisericii St. Jean en Greve din Paris data exacta a nasterii sale, 1590, disputata. pina aci, precum si ocupatia tatalui sat' de peintre ordinaire de l'ecurie du Roy". Peregrinarile sale la Londra, Constantinopol, unde picteazii De sultan si apoi studiile sale in Italia, unde madonele lui Rafael 11

impresioneaza mai tare. Intors in Paris se descrie activitatea lui nu numai ca premier peintre du Roy", cu locuinta in Louvre dar si ca Principi" al Academiei St. Luc in care introduce studiul D'apres le naturel" si el insusi pose le modele". Urmeaza analiza numeroacelor sale lucrari din care nu mai putin de 12 se afla in Louvre, iar altemulte in alte galerii pina in Rusia. Dintre cele din Louvre se analizeaza in special capodopera lui Prezentarea in Templu", in care 1, ad. calitatile lui ca compozitor si colorist. Mai putin reusit e portretul in marime naturals a regelui calare, avind la picioare figurile simbolice ale Frantei si Navarei. Intregita este enumerarea lucrarilor sale prin numeroasele grvuri ale principalilor artist ai vremii, dinclu-ne astfel o imaging desavirsita a acestui pictor de seams si or.ganizator si animator al vremii sale, pe care stralucirea epocei urmatoare ii lasase in umbra.

Reusind sa inchei manuscrisul tezei, care fu primita de profosorul B. Riehl, am fost admis la examen rigorosum" in ziva de 11 martie 1896, ore 5-7, in fata comisiei prezidata de decanul prof dr.

I. Friedrich si cu urmatorii examinatori : pentru materia principals Hauptfact, prof. Furtwangler si istoria, prof. Heigel. Nu fara emotie trecura si aceste doua chinuitoare ore in care, din fericire, raspunsurile sobre ale candidatului intrerupte de savantele completari ale examinatorilor, multumiti sä paradeze cu stiinta for fata de colegi si de asis-

tentii din sala. Spre sfirsitul duelului verbal, un penibil incident a

intrerupt pentru moment solemnitatea sedintei : miopul prof. Heigel, intinzindu-mi, spre comentarea unui pasaj, voluminosul foliant din Monumentae Germaniae historiae" a rasturnat paharul cu apa din fata mea, intreg continutul revarsindu-se in vesta fracului, de rigoare in asemenea imprejurari. Vor fi facut haz asistentil din spatele meu, mie insa mi-a dat fiori acest neasteptat dus rece, mai neplacut decit

chiar textul de interpretat din poznasul volum, cu care pentru intia data ma aflam in fata, tratindu-1 cam vitreg din aceasta cauza. 114

www.dacoromanica.ro

Sedinta luind, in fine, sfirsit, dupa citeva momente de delibcrarL, comisia, cu decanul in frunte, reveni in sala anuntindu-mi reusita examenului magna cum laude" si prezentindu-mi felicitarile de circumstanta. Usurat de aceasta apasatoare grija, plecaram cu prietenii aistenti sa compensam printr-un lichid mai inviorator decit apa chioard cu care fusesem botezat. Revizuind textul dizertatiei pentru tipar si dupa depunerea la decanat a exemplarelor legale, mi se inmina, nu fara solemnitatea de rigoare, un sul continind diploma de doctor, frumos tiparita pe hirtie de pergament prevazuta cu doua impunatoare sigilii in ceara. Sper c de atunci, chiar in traditionala Bavarie, toate aceste formalitati s-au redus : se va fi renuntat la cozile asa de inutile ale fracului de rigoare,

dupa cum si la textul asa de incarcat al diplomei latinesti, din care reproduc cu mari prescurtari a titlurilor proteotorilor, partea final i Sub auspiciis glorississimis... domini Ottonis Bavariae :

inclita Universitatae Ludovico Maximilianea Rectore Magnifico... Facultatis Philosophicae Sect. I.P.T. Decanus... et promotor legitima constitui praeclaro et doctissimo vico al domino Alexandro Tzigara Bucurestino, examinibus rigorosis magna cum laude superatis dissertatione inaugurati scripte typisque mandate Simon Vouet Hofmahler Ludwig XIII", doctoris philosophiae gradum cum omnibus priveleelis atque immunitatibus eidem aduaxis, die XI mensis Martii MDCCCXCVI, ex unanimi ordinis philosophorum Sect. I decreto contulit."

Prin ultimul cuvint al savantelor contorsiuni ale clasicei limbi incheind asa de frumos tiparita coals pergamentata si sigilata, se face cunoscut ca s-a conferit cu mare lauds prea doctului bucurestean gra-

dul de doctor in filozofie", ca si cum ar fi o mare isprava aceasta

diploma, care, ca si aceea a bacalaureatului nu inseamna decit trecerea unor vami ale vietii. Pentru a avea posibilitatea de a activa in anume domenii, asemenea pasapoarte universitare sint absolut necesare, fara insa ca ele sä dea, cum ar pretinde masura capacitatii sau a cunostintelor celui caftanit cu atita solemnitate.

Aceeasi senzatie de orizont limitat, avuta dupd bacalaureat se

resimte si dupa proaspatul doctorat ; in ochii lumii patalamaua da un prestigiu pc care personal nu si-1 recunoaste titularul, convins ca de acum incolo singur si fara temere a unui nou examen urmeaza largirea cimpului de cunostinte necesare pentru a fi folositor in viata. Echivalarea diplomei de doctor a fost astfel echivalata de Facultatea noastrA din urmatoarea decizie scrisa pe diploma mea : Consiliul Facultatii de filosofie si litere in sedinta din 29 ian. 1901 a dat acestei rliplome echivalenta cu diploma de licentiat in istorie conform art. 58 din lege asupra invatdmintului secundar si superior si art. 75 din regulamentul facultatii de filosofie si litere. Bucuresti 29 ian. 1901." L.S.

Decan (ss) I. Bogdan.

www.dacoromanica.ro

XXV

DEZAMAGIRI IN TARA

Venind din strainatate si gasind pe mai toti fo5tii mei colegi de la Universitatea bucuresteana nu numai Investiti cu diploma de licenta doctoratul nu era incd introdus la Universitatea noastra dar si unii profesori in invatamintul secundar. Grabs mi-a fost sa-mi asigur si un rost al meu. Catedra vacanta a maestrului Odobescu fiind suplinita de Tocilescu. In vederea acestor cursuri se explica si numeroasele tale carti postale, ce pastrez, prin care-mi cerea trimiterea de manuale si carti speciale de arheologie ce-i era strains ping ad. Intr-alts scrisoare adauga a§ mai dori sa ma pui in curent cu prelegerile ce le fac acolo si cu exercitiile de seminar, cum 5i sa-mi recomanzi un bun anticar, sau si doi, pentru completarea bibliotecii statului cu publicatii arheologice".

Concediul de la muzeu imi fusese dat pe baza urmatorului raport al directiei muzeului din 13 aprilie 1893 : Simtindu-se Inca de mult nevoie la directia Muzeului de antichitati de un om special in partea tehnica a lucrarilor necesare in muzeu, si d-1 Tigara, preparatorul la

acest muzeu voind a se perfectiona in asemenea lucrari, va rog sa

binevoiti a-i acorda un concediu pe un an cu incepere de la 20 aprilie a.c. pentru ca ducindu-se in strainatate sa poata lua parte la lucrarile din principalele muzee si sa se poata specializa in acest sens". Director (ss) Tocilescu.

Am incercat sa -mi valorific cunostintele si activitatea muzeograin strainatate si despre care directorul Muzeului din Bucuresti era in curent, dupa cum dovedeste corespondenta ce-am avut cu el in acestea privinta. Astfel la 25 ian. 94 imi scrie Iubitul meu, sint Si ramin foarte atins de cuvintele binevoitoare ce-mi adresezi de Anul Nou, ca si alts data §i-ti multumesc din fundul sufletului. Este asa fica avuta

de rar de a vedea caractere si asa de pretios a le constata, incit ma simt fericit a putea numara doua, trei care se poarta cum se cade cu

mine. Te socotesc norocit Ca lipsesti din Bucure5ti. Ai fi avut ocaziune sa vezi multi mizerabili, care s-au pornit asupra-mi cu o furie nebuna, incepind cu Urechie doctorul si sfirsind cu Toni Bacalbasa. Dar

nu acestea sint motivele pentru care iti scriu. Te felicit pentru sIrguinta ce pui in studii si am temeinice sperante ca intr-o zi vei fi folositor Muzeului si Orli_ Cit pentru reproducerile in gyps

d-ta stiff ca Odobescu a inceput sa formeze o ase-

menea colectiune... cu toate acestea, ocupa-te to rog de afacere si scrie-mi... Pentru construirea Muzeului, n-am nici o speranta. Numai daca voi deveni mai puternic sper sa vad lucru realizat. Dar cine stie cind va fi lucrul acesta ? Politica este foarte capritioasa si pentru oameni de alt calibru, decit mine. Mi se pare cal sint nascut pentru 116

www.dacoromanica.ro

o alta lume, decit cea in care traiesc. Minciuna, zavista, calomnia sint arme, fata de care nu pat lupta... In fine, cu speranta ca-mi vei scree mai des, iti string mina cu amicitie. (ss) Gr. Tocilescu. P.S. Am primit chiar acum felicitarile pentru Sf. Grigore ! Sufletele nobile nu uita". Iar la 29 iulie 1894, ma ruga : sa-i trimit cit mai curind catalogul manuscript al Muzeului, impreuna cu redactiunea primitive, pe care ai rezumat." [La] 10 sept. 95, din Karisbad : Iubitul meu, in sfirsit, prin d-ta aflu stiri precise despre Congresul din Colonia, pentru care iti multumesc din suflet. Nu mai putine multumiri iti datoresc pentru osteneala copierii manuscrisului lui Muhlbach. Desenurile dace le ai gata, te rog a mi le trimite indata". Acestea dovedesc

ca chiar din strainatate, cram in curent cu lucrarile Muzeului din

Bucuresti, cit si prin cercetarile facute pentru el in Arhiva din Berlin, dupa cum atesta rindurile sale. Si mai afectuoasa este epistola sa din 18 ian. 1896 : simt o deosebita placere a-ti ura toate fericirile si suc-

cesele. Studiile ce ai inceput cu atit entuziasm sa-si gaseasca a for legitima si fireasca incheiere." Iar la insistenta si repetata mea piedoarie in favoarea Muzeului din Bucuresti, imi raspunde : Este trista constatarea ca sub guvernul conservator nu s-a putut face o cladire a Muzeului. Voi incerca din nou sub guvernul liberal, deli -1 vad ca e pornit pe economii. Aceasta nu ma va impiedica insa sa bat la u5a palatului si a ministerului. Deocamdata ma preocupa colectiunea de mulaje 1.

Te-as ruga sa te ocupi grabnic de chestiunea formarii unei at ri

colectiuni : sa-mi trimiti adica cataloagele stabilimentelor de mulaje

si sa-mi spui conditiunile cele mai avantajoase in care s-ar putea forma sau completa o atare eoleetiune". Toate aceste -rplrente preocupari

muzeale ale lui Tocilescu, mai ales vizita sa la muzee din Berlin, in aug. 18942. Prin toate acestea eram indreptatit a crede ca colaborarea mea, in aceasta drectie, va fi binevenita, cu atit mai mult cu cit sinQur

mi se plingea intr-una din scrisorile mentionate : ca sint atitea de facut si sint atitea greutati de invins, incit cineva nu stie cu ce sä inceapa mai intii"3. Amintindu-mi de aceste asigurari scrise de Tocilescu Ca in favoa-

rea muzeului va bate la usa palatului", in audienta din 19 mai 1896, cind am exprimat suveranului profunda mea recunostinta pentru bursa acordata, m-am incumetat a expune si situatia deplorabila a muzeului,

i In aceasta privinta scrisoarea lui Odobescu sub a cirui competinta se afla atunci colectia de mulaje, trimitindu-i catalogul pentru care multumeste prin scrisoarea sa, reprodusa anterior. 2 Penibile vizite in care Tocilescu, vesnic Insotit de d-na si fiul sau, punea unele intrebari asa de naive, incit directorii le ocoleau in raspunsurile lor. 3 Ministrului Sturdza i-ar fi Lost usor sa reia proiectul elaborat sub ministerialul sau la Culte, in 1886, and se votase un credit de 8 milioa le lei pentru o constructie vasty destinata Muzeului, Arhivelor $i Academiei Romane, dupa planurile arhitectilor Schmieden von Walzien $i Speer, care au disparut misterios in urma (Vezi Muzeografia ronnineascii, p. 1-12 $i plansa I).

117

www.dacoromanica.ro

pentru care regele arata cel mai viu interes, autorizindu-ma a expune cazul Presedintelui Consiliului, caruia ii si cerui o audienta intr-acest scop. Batrinul D. Sturdza, om de vasta cultura, dar indirjit politician, spre a nu indispune pe neofitul liberal Tocilescu, nu-mi acorda audienta ceruta, iar suspiciosul director al Muzeului, in loc de a fi multumit ca reusisem a interesa, pentru institutie, inaltele foruri, la care el voise sa apeleze, cauta sa ma inlature, ca periculos, amintindu-mi ca nu eram decit simplu custode preparator", el ma obliga sa alcatuiesc niste chitante fictive dupa vechi facturi ale librarilor straini ce-i recomandasem

si care mi se plingeau ca nu erau achitati. La refuzul meu de a

executa asemenea lucrari, ce nici nu intrau in competinta mea, directia muzeului, prin ordinul nr. 531 iunie 96, imi amintea orele de cancelarie, invitindu-ma a veni regulat la serviciu". La care am raspuns demisionind. Prin raportul nr. 55/5 iunie, directia Muzeului primindu-mi demisia, ceru ministerului inlocuirea mea prin I. Fakler, fost desenator

in Ministerul Instructiei, ceea ce ministrul P. Poni aproba.

Nu indignat, ci recunoscator i-am fost lui Tocilescu pentru fortata

demisiune : in loc de a fi lincezit mai departe sub directia lui, fard

posibilitate de a fi incercat a reforma muzeul, m-am intors in strainatate unde, dupa cum se va vedea, mi-am desavirsit cunostintele muzeale. Si m-am ales cu o pretioasa, desi oneroasa experienta si anume

cit era de usor sa emiti o idee, sa concepi un plan, dar cit de greu este implinirea lor. Ideea o plasmuiesti singur, realizarea ei, insa. cere colaborarea cu altii si de aci naste greutatea desavirsirii gindu' d.

XXVI PRACTICA MUZEOGRAFICA IN STRAINATATE

Aceasta fu prima din numeroasele urmatoarele infringers intimpinate in lupta pentru infaptuirea Muzeului national.

Pentru a nti indirji si mai tare pe puternicii politicieni ai zilei

si urmind sfaturile suveranului, care aflind ca voiam sa plec isi exprima dorinta sa ma interesez si de organizarea bibliotecilor ; am luat in sept. 1896 drumul strainatatii si dupa o calatorie de studii prin Italia si Paris, unde am mai audiat cursurile. lui Pollier la Ecole des Beaux-Arts, lui A. Michel la Ecole du Louvre si ale lui Collignon la Sorbona. La

Berlin am fost de indata primit ca voluntar in directia generala a muzeelor de sub conducerea lui W. von Bode, marele reformator al

muzeelor berlineze, ajunse, sub a sa conducere priceputa, a concura pe cele mai de seama institutii similare din Europa. Dupa ce m-am putut familiariza cu diferitele sectiuni, am fost repartizat Muzeului de Kunstgewerbe, ce era in plina reorganizare. Sub directia Geheimratului Julius Lessing si in colaborare cu fostii mei colegi Bormann, Renard, Poppel118

www.dacoromanica.ro

reuter, am profitat foarte mult luind parte la noua organizare si catalogare a acestor bogate colectiuni. Totodata am lucrat si in vastele biblioteci din cladirea de sub directia prof. I. lessen, vecin cu muzeul, dependinte de acesta ; lessen avea ca colaborator direct pe dr. Lonbier. Amanunte mai ample asupra activitatii muzeale la Berlin sint date in vol. II din Muzeografia romdneascci in ins. Stadiul meu la Berlin a corespuns epocei de cea mai intensa activitate muzeala din capitala Germaniei : atunci s-a intemeiat Muzeul Kaiser Friedrich si acel al artei germane sub directia lui W. von Bode. La conferintele directorilor eram admisi si not de la Kunstgewerbe. Astfel ne-am imprietenit cu colegii Jara Springer, fiul lui Anton Springer : profesorul de arta al regelui Carol I ; cu Valeriu von Loga care, vizitind tablourile lui Greco de la Peles, le-a studiat in Festschrift ftir bildende Kunst N. f. XXIII 97". Alti colegi am avut pe dr. Graul, ajuns director general al muzeelor din Lipsca ; pe dr. H. Mackowsky, autorul unei bune monografii asupra lui Michelangelo. Memoriile lui W. v. Bode in care dupa ce insira febrila sa activitate, se plinge de neluarea in consideratie a intentiunilor sale, dovedea cit de slaba atentie se acorda muzeografiei,

chiar in centre mai inaintate ca ale noastre. As fi ramas mai multi

vreme aci, daca ministrul roman la Berlin, Al. Beldiman 1, insotind, in vizitarea muzeului, pe principele de Hohenzollern, fratele principelui mostenitor al Romaniei, nu m-ar fi descoperit si indemnat sa ma intorc in Ora, unde prin bunele sale relatii cu prof. St. Sihleanu, secretar general al Ministerului Instructiei ma asigura ca obtinuse promisiunea numirii mele Ca profesor la Scoala de Bele-Arte din Bucuresti. In vederea acestei realizari am parasit Berlinul, obtinind de la Directia

generala a muzeelor certificatul nr. 96 1368/20 martie 1897 (in traducere legala fata de Leg,atia romana) prin care se adevereste ca la noua orinduire a colectiilor precum si la prelungirea catalogului dr. A. Tzigara a dovedit Ca poseda pe deplin cunostintele necesare pentru a fi putut lua parte activa de la inceput la lucrari si a redacta definitiv parti din catalogul cel nou. D-1 dr. A. Tzigara a mai lucrat si in Biblioteca si in colectiunea de stampe si a cautat sa se familiarizeze cu intreaga administrare si organizare a institutiei. In aceasta colaborare am dobindit impresia ca d-1 dr. Tzigara va fi capabil sa conduca in mod avantajos muzee de arta, atit din punct de vedere stiintific, cit si al folosintei practice... Director (ss) Dr. Julius Lessing". Acest certificat, corespunzirid unei situatii reale, mi-a fost de cel mai mare folos in implinirea intentiilor mele muzeale si bibliotecaresti, dupa cum se va vedea. Interventia lui Beldiman s-a dovedit neintemeiata si cu drept spunea conu

Petrache Carp ca atunci cind vrea sa obtie ceva din Berlin se fereste sa" afle Beldiman planurile lui, pe care le incurca si le comunica lui D. Sturdza, a carui slug& plecata era.

119

www.dacoromanica.ro

XXVII DASCALIE NEPREVAZUTA

Ajuns la Bucure*ti, dupa indemnul secretarului general al Ministerului de Instructie, o amara deceptiune ma a*tepta : batrinul C. St:ancescu, obtinind o noua pasuire la catedra de la Bele-Arte, in vederea

careia parasisem postul de la Berlin, numirea mea fu aminata. Con*tient de partea sa de responsabilitate, loialul Sihleanu insista sa primesc suplinirea catedrei de limba franceza la

coala Normala de insti-

tutori din Bucure*ti, una din institutiile de elita ale vremi. Faute de grives"... Limba franceza nefiind predata inca la Universitate, profesorii acestei specialitati se recrutau fara examen de capacitate, impus pentru celealte ramuri de invatamint. La *coala de curind infiintata, elevii se recrutau prin examen, dintre absolventii *coalelor normale de invatatori si erau pregatiti pentru directiile *colilor urbane. In corpul profesoral am gasit doi din fo*tii mei profesori, pe N. Cosacescu, prof. de matematica la Mihai Bravul" *i Th. Speranta, suplinitor de filozofie la Matei Basa'ab". Alti colegi erau directorul Caloianu, G. Ionescu-Ginn, dr. Mar el Brinza (Brandia), ref ugiatii ardeleni preotul Simion Popescu, Vas'ie Borgovan si altii pe larg comentati de Tuculesou in cartea sa. Borp.van, imortalizat de Caragiale sub numele de Mariu Chico* Rostogan cu aplicatiunea metoaghii lui Pe*talotiu". Nepregatit pentru predarea limbei franceze, pe care o cuno*team numai din practica indelungata, am primit numirea convins ca cu staruinta voi reu*i a-mi in.deplini sarcina si fara veleitatile aplicarii vreunui savant sistem pedagogic, ci proceclind prin grairile directe cu elevii in noua limba cu care aveau sa se familiarizeze. Elevilor deprimi cu analiza premergatoare a fiecarei fraze inainte de a o traduce, li s-a parut ciudat inlaturarea acestor disecari ve*nic acelea*i si rapitoare de timp. Lasindu-ma deocamdata sa perorez singur, pe cind ei surideau, s -au gasit totusi cite unul care sa se incumete a-mi raspunde, intrebuintind

crimpeie de reminiscente din traducerile carturare*ti. De indata ce

emulatia s-a ivit intre ei, reu*ita sistemului fu asigurata, unii au incercat sa ma boicoteze la inceplit lipsind din clasa de cursuri si retra*i in camera de meditatie ; constatind ca acolo erau in mai mare numar, am propus sa ne mutam cu cursul la cei multi, care insa ru*inati de a fi descoperiti si fata de intentiile mele binevoitoare, au protestat reintorcindu-se cu totii la curs. Fara pedeapsa sau denuntari la directie,

am cistigat deplina incredere a tuturor elevilor animati in cele din urma de cele mai bune intentii de a-$i Insusi vorbirea curenta a limbii, ce pina aci ramasese neutilizata in viata lor de toate zilele.

Regulile gramaticale, absolut necesare, precum si conjugarile verbelor neregulate, se faceau cu prilejul intilnirii unor asemenea cazuri, cum de asemenea ne straduiam sa completam, la cuvintele cu mai multe intelesuri, filiatia lor, cercet'indu-se in aceasta privinta etimologia lor. De toate aceste observatii, ca si cuvintele not trebuiau consemnate in 120

www.dacoromanica.ro

eaiete personale cu care fiecare elev se prezenta cind era ascultat in parte, in afard de lecturile si traducerile facute de-a rindul cu clasa intreaga.

Profesorul de pedagogie al scoalei, V. Gr. Borgovan popularizat Ca Chicos Rostogan dintr-una din sarjele lui Caragiale, intrebindu-mã ce sistem de predare aplicam, a ramas foarte surprins, nemultumit si neincrezator in rezultatul ce preconizam intrebuintind sistemul practic

al mamei mele, de la care imi insusisem limba franceza. Sigur insa de reusita intreprinderii multumita sirguintei tot mai pronuntata a elevilor, am cerut ragaz ping la apropiatul examen din dccembrie cind, in fata intregului corp profesoral, metoda aplicata s-a dovedit excelenta : elevii citeau a livre ouvert, rezumind apoi liber in frantuzeste pasajele citite fare prealabila pregatire. Mai putin satisfacatoare erau extemporalele dictate, pe care le analizam irnpreuna in clasa din punct de vedere al ortografiei, asa de complicate a limbii franceze. Cu noul sistem cartile prevazute de program (Emile ou de l'education., 7e Siecle de Louis XIV etc.) erau terminate inainte de sfirsitul

anului scolar, pe cind inainte nici un sfert nu era parcurs. In timpul ramas disponibil citeam carti de calatorii si vodevi]uri de Labiche si altii spre a familiariza pe elevi cu cea mai vie vorbire franceza, pe care unii dintre ei au utilizat-o chiar in corespondenta cu fostul for profesor dupd parasirea scoalei.

Rezultatul metodei practice, usurata de ingradirile treptelor formale si alte cerinte pedagogice, a fost intr-atit apreciata, incit la plecarea colegului Em. Grigorovitza, la Berlin, in vederea doctorataIm pentru catedra universitara de limba germane, directorul scoalei si profesorul de pedagogie m-au recomandat ministrului pentru suplinirea noii vacante produse.

Prin decizia ministeriala 62074/22062/6 oc:.

1897 am fost numit suplinitor de limba franceza, iar prin decretul

15075/5610/18 martie 1898 de limba german& functionind la ambele pins la desfiintarea scoalei in 1900. Localul scoalei, instalat intr-o vast veche case boiereasca se afla in Calea Rahovei nr. 50, alaturi de Scoala normala superioara, condusa de Dimitrescu-Iasi, ca urmas al lui Odobescu.

Drumul de la locuinta-mi, din str. Icoanei, fiind lung, it parcurgeam dimineata cu una din birjele ce ma pindeau in fata easel, deoarece pe linga taxa cuvenita de 1 leu, mai ofeream un bacsis de 10 bani ! 0 tempora ! Pe elevii silitori la germane, mult mai anevoioasa decit franceza,

ii stimulam prin daruirea brosurilor asa de interesante si variate ale editurii Reclam" din Leipzig, obtinind si in aceasta specialitate rezultate destul de satisfacatoare. In conditiile aratate nu e de mirare ca dascalia, la inceput ca o compensatie trecatoare numai sa ma fi captivat atit prin rezultatele imbucuratoare pentru scoala, cit si prin satisfactia

personals de a-mi fi indeplinit cu prisosinta o sarcina pentru care nu eram calificat prin nici o alts diploma decit aceea a bunului simt si a sentimentului datoriei. 121

www.dacoromanica.ro

Despre sentimentele fostilor mei elevi fatd de profesorul for vor-

beste capitolul ce mi-a rezervat fostul meu elev I. P. Tuculescu, in ale sale Siluete din trecut. Un vol. 40 de 239 pp. editat de Scrisul romanesc" din Craiova, fara data. Exemplarul ce mi-a fost dedicat poarta data ms. 4.IV.1934.

Intr-un stil bogat si inflorit, autorul a reusit sa incadreze in cele 15 siluete din carte pe fostii sai dascali carora, in un sentiment de adinca recunostinta, ce-1 onoreaza, le gaseste cele mai frumoase si nobile calitati, trecind elegant asupra scaderilor sau momentelor de

nerabdare ce probabil ei trebuie sa fi avut. Intreaga lucrare constituie un imn de lauds, cum nu cunosc altul mai inaripat inchinat slujitorilor invatamintului public. Intrucit ma priveste, exprim si cu acest prilej multumirile mele

prietenului I. P. Tuculescu, regretind ca pentru a evita sa rosesc la virsta mea, nu am putut sa citez florile de stil sub care sint reprezentat. Din cele 12 pagini ditirambice ce sint consacrate fapturii si activitatii fostului sat profesor, de catre ajunsul director al uneia din colile model din Craiova, nu pot reproduce din prea magulitoarele

elogii ce ma privesc chiar de-as suprima superlativele presarate peste tot, decit citeva crimpeie relative la relatiile dintre profesor si elevii sai. Astfel se afirma ca profesorul a stiut sa patrunda adinc in sufletul elevilor sai ; in delicateta sa infinita se simtea stingherit si cind

trebuia sa certe pe un elev ; ca a imprimat in sufletul elevilor sai

1nsasi pecetea individualitatii lui, intru pregatirea si galvanizarea caracterului lor" ; si sfirseste prin a marturisi ca in preajma sa, sufletul meu stingher, vinzolit de lipsuri si nevoi, simtea un fel de inviorare... in acei ochi de limpezimea cerului, ceteai oricind probitatea intentiei,

a judecatii, a firii sale idealiste".

In rezumat, quasi impusa experienta mi-a fost de folds, dindu-mi increderea necesara in mijloacele proprii si satisfactia deplina a datoriei

implinite, caci multumiri sufletesti nu am avut in acesti ani. In ian. 1898 am pierdut pe mentorul meu venerat Zizine Cantacuzino, iar in iunie 1899 pe unchiul meu iubit Ion Samurcas, care, infirm de multa vreme, a incetat din viata subit, fard implinirea formalitatilor de infiere, in care scop ii adoptasem numele de familie. Calatoriile din timpul vacantei de vara in strainatate erau singurele satisfactii ale acestor ani de munca silnica la Scoala Normala, pe

care desi o impline-un cu toata rivna, era totusi in afard de preocuparile studiilor si aspiratiunilor mele. In vacanta de vara din 1893, plecind cu d-rele von Bardeleben si calauza Meyer din Brand am trecut peste ghetarul Scesaplana in Elvetia si la intrarea in Ragatz am intilnit, la 18/30 august, pe regele Carol I cu fratele sau. Oprindu-ne, ne-a povestit a fi facut ca student aceeasi excursie, enumerind, fard gres, toate statiunile prin care trecusem si noi. In decembrie a aceluiasi an am fost, de vacanta Craciunului la

Berlin, unde cu placere am gasit pe colegii de muzee de care ma despartisem cu un an inainte. 122

www.dacoromanica.ro

Pierderea iubitului meu unchi si caldurile mari din acea yard

afectinclu-mi sandtatea, am plecat la Berlin si de acolo, dupa sfaturile -doctorilor consultati la Kissingen, unde o scurta curs ma inviora, cis tigind peste un kilogram intr-o saptamina (65 kg.). De acolo prin splendidul Wilrzburg si unicul in genul sau medievalul pastrat °rasa Rothenburg a.d. Taube, am reintrat in tare. XXVIII IN SLUJBA FUNDATIEI CAROL I

Ultimul an al secolului in care m-am nascut mi-a fost deosebit de favorabil : pe ziva de 1 ian. 1899 am fost numit bibliotecar la Fundatia Carol I, iar la finele lui februarie a aceluiasi an, profesor suplinitor la Scoala de Bele-Arte. Dupe neasteptatul intermezzo de la $coala de institutori, acum mtram d-abia pe fagasul anume batatorit in decursul anilor de studii si pregatirilor speciale in strainatate. Din cauza impedimentelor aratate nevoit fiind sa amin deocamdata, daca nu sa renunt chiar definitiv la cariera muzeografica, mare mi-a fost satisfactia de a imbratisa cel putin una din activitatile pentru care ma credeam predestinat. Caci, dupa cum am aratat, acea a bibliotecarului m-a tentat 'Inca de cind eram pe bancile scoalei ; ca dovada e catalogul bogatei biblioteci (3 150 vol.) a bunicului, facut din proprie initiative in vacanta de vara din 1888, lucrare ce ma surprinde prin exacta si ingrijita executie. Alai adaug ca prima-mi functie publics a fost de bibliotecar al Biroului de statistics. Dar toate

acestea ar fi ramas fard urmare, poate, daca suveranul nu mi-ar fi recomandat cu prilejul reintoarcerii mele in Berlin, sa ma ocup si de

organizarea bibliotecilor de acolo. Dorinta, cu intentie destul de transparenta, a fost satisfacuta si consfintita prin mentionatul certificat berlinez in urma caruia am fost asigurat a fi numit in octombrie la Fundatie. Intr-acest scop se schimbase regularnentul Institutiei suprimindu-se postul de director, conducerea incredintindu-se bibliotecarului sub privegherea Rectorului Universitatii. Dar despre toate aceste acte oficiale nu va mai fi vorba aci, ele fiind pe larg consemnate in volumul ce am publicat in aprilie 1933 cu titlul Fundatia Universitard Carol I, 1891-1931" un vol. 4- mare, 167 p. cu zece ilustratii in text, 26 planse libere, numeroase desenuri si diagrame si un rezumat francez. In afara de acest volum, cu caracter oficial, mai este gata, in manuscris, un al doilea tom, completind pe primul, iar aci se vor insera numai stirile in legatura cu evenimentele ce ma privesc personal. Numirea mea fiind deci

fixate de rege, mare mi-a fost nedumerirea neimplinirii ei, desi modificarea aratata a regulamentului Fundatiei aparuse in Alonit. Oficial din 10 oct. 1898, asigurarea reginei ca o aminare, de trei luni, a fost necesara, ma linisti ; iar explicarea acestei intirzieri nu mi-a fost data decit 123

www.dacoromanica.ro

prin urmatoarea scrisoare a lui Haret, dind cheia intrigii ce acesta urzise

pentru inlocuirea mea printr-un devotat (era vorba de liberalo-socialistul D. Teodoru, apoi secretar general al Ministerului Instructiei) pentru ca astfel partidul sa dispuna de masele tudenteti la manifestkile politice.

Liberalii au manifestat contra Fundatiei, la deschiderea ei, repro-

duceri din presa for sint redate in lucrarile mentionate. Regele era acuzat de tragere pe sfoara" a studentilor, care asigurau ca nu de

biblioteca au nevoie !" Neincumetindu-se sa se opuna direct regelui, Haret incerca sa scoata castanele din f oc prin Presedintele Consiliului, caruia ii adresa urmatoarea scrisoare pe hirtie oficiala, cu sterna tarii, Ministerul Cultelor si Instructiunii publice. Scrisoarea mi-a fost data de un prieten, care a cumparat din mostenirea lui D. A. Sturdza, un teanc de scrisori, dupa ce arhiva si actele importante au fost incorporate in colectiile Academiei Romane, conform dorintei decedatului. Cabinetul ministrului, din 8 oct. 1898 : Respectabile domnule Sturdza, Spunindu-mi-se ca aveti a merge miine la Sinaia, va rog sa binevoiti a supune M. S. Regelui si urmatoarea chestie : Cu ocazia prefacerii regulamentului Fundatiunii Carol, a ramas pe dinafard G. Dem. Teodo-

rescu al carui post s-a suprimat, M. S. mi-a cerut sa Inlocuiesc si pe

bibliotecarul, Radulescu-Motru, prin Tzigara. Lucrul se poate face. Dar

cred ca nu ar fi rau a se lasa pentru mai tirziu, poate doua sau

trei luni...

Adaug Ca lui Tzigara, la care stiu ca M. S. se intereseaza, am avut chiar ieri ocazia a-i da un post de 360 lei pe luna, care-i poate lesne permite sa astepte. Primiti asigurarea respectului meu. (SS) Haret."

Si pe Kalinderu a cautat sa-1 asigure Haret ca fusesem numit intr-un bun post, pentru ca si acela sa determine pe rege sa renunte la numirea mea la Biblioteca. Presimtirea ce aveam de intriga ce se

urzea impotriva mea reiese clar din urmatoarea scrisoare din 12/24 oct.

1898, catre o persoana de incredere, care, ca si mine, se bizuia pe

cuvintul regal. Iata scrisoarea. 12/24 oct. 1898, Bucuresti. ...Tu auras lu peut-titre dans .1'Independance* que j'ai ete nomme professeur du tours superieur au Lycee Lazar, pour le frangais. Je n'en

savais rien et je fus tout aussi surpris que to l'auras ete tai en le lisant. Cela ferait 8 heures par semaine de plus et 226 fr. aussi. J'ai

cependant refuse, soupgonnant qu'il y avait quelque chose de cache sous

cette nomination non aspiree par moi. Et en effet hier je Fai appris chez Conu Iancu Kalinderu qui avait ete joue par le ministre qui l'a

assure que j'avais ete nomme en une bonne fonction, pour qu'il n'insiste plus pour mon decret a la Biblioteque. J'en ai cause et lui ai explique le true et it m'a dit que je puis compter sur ma Bibliotheque. Amusant 124

www.dacoromanica.ro

detail : it m'en parlait comme d'un grand secret que personne, hors

le roi et lui, ne connaissait et qu'il me divulgait sous le sceau du secret. J'ai fait 1a bonne bete a bon Dieu en lui remerciant d'avoir pense a moi. Las' pe el, sper ca o sa se faca si aia. ...Je ne sais pourquoi j'etais done tres nervueux le reste de la

journee. Enf in j'ai le motif : L'Independance" du soir m'apprend que le poste de bibliothecaire est confie toujours a Motru. Tu vois d'ici ma rage. Alors rien de ce que Pon attend ici-bas ne vous arrive ; ce qui vient, vient par surprise (telle la surprise intentionnee de ma nomination au lycee). Je comprends maintenant le true ciu'ils m'ont joue. Its m'ont nomme, sans me consulter, pour pouvoir dire "en haut lieu" que j' etais bien case (ce que d'ailleurs ils ont dit a Kalinderu) et me jouer ainsi le true. Je ne puis encore me reprendre. Avec pareille protection done on est pourtant perdu, vendu etant par ces miserables du ministere !" Adevarat este Ca pentru ca manevra plasmuita sa reuseasca, am fost numit, tarn-nesam si fara a fi solicitat profesor de franceza la Liceul Lazar, post ce am refuzat. Suveranul-Cunctator, spre a evita not cornplicatiuni, admise aminarea propusa, iar pe ziva de 1 ian. 1899 m-a numit bibliotecar al Fundatiei prin I.D.R. nr. 50/5 ian. a.c. publicat in M.Of. nr. 224/13/25 ian., contrasemnat de insusi Haret, ca ministru al. Instructiunii.

Acum, in urma celor relatate, imi explic raceala cu care fusesem primit de Haret, ministru semnatar si ciudatul raspuns pentru putin" cu care au fost intimpinate multumirile ce-i aduceam. Intr-adevar, nu putin complotase Haret contra numirii mele, fara a reusi, meritind insa epitetul de "gefahrlich" dat de suveran, in audienta ce-mi acorda in 13 ian. la ora 2, cind imi spuse : "Ich freue mich so endlich zu haben ;

nun vorwarts". 0 alts audienta imi fu acordata la 21 mai spre a-1 pune in curent cu luarea in primire, in afara de audienta oficiala de la 9 mai cind am fost cu ministrul Haret si rectorul C. DimitrescuIasi, potrivit regulamentului. Caci suveranul tinea sa fie direct informat despre mersul institutiei, dupa cum afirma si predecesorul meu, C. Motru,

in scrisoarea sa publicata in volumul festiv al Fundatiei (p. 7), si la care as avea prea putine variante de adaugat. La aceeasi fereastra la care s-a intretinut cu Motru, m-a dus si pe mine adeseori, pins ce s-a lasat convins ca, hind prea mica, Fundatia trebuie marita, asa cum s-a realizat dupa scurgerea de 15 ani de la numirea mea. Un nou atac In contra mea Incercat de Take Ionescu, curind dupa reluarea Ministerului Instructiunii, trimitind pe inspectorul M. Dumitrescu sa revizuiasca socotelile institutiei. Invocind regulamentul Fundatiei si protectoratul rectorului, am refuzat sa dau lamuririle cerute Mi-

nisterului, de care nu depindea institutia. Nu stiu in urma caror int,-rventii, delegatul lui Take, veni, a doua zi chiar, sa se scuze ca ordinul Ministerului fusese rau interpretat, nefiind Niorba de Fundatia regelui, caruia nici nu trebuia sa se raporteze incidentul. Multumirea augustului ctitor de noul sau bibliotecar mi-a fost data de regina Elisabeta care, de sarbatorile Craciunului din primul an de 125

www.dacoromanica.ro

functionare m-a onora t cu o placa de granit negru (0,75 x 0,23 m.) pe care printre flori pictate de insasi Carmen Sylva este prinsa, in litere de aur, lozinca regelui Tot inainte", iar sub semnatura regalei autoare Decembrie 1899". Astfel pecetluita activitatea mea, cu toate uncle not incercari de inlocuire, a putut fi desfasurata timp de 47 de ani in serviciul institutiei regale.

Desfasurarea ulterioard a institutiei, culminind prin marirea localului in amploarea sa actuala si inaugurata de catre augustul ctitor in 9 mai 1914, precum si descrierea amanuntita a cladirli si a organizatiei Bibliotecei sint cuprinse in volumul tiparit, care se incheie cu sarbatorirea din 9 mai 1933 a celor 40 ani de existents, sub regele Carol IL Volumul II inedit inca, revine asupra acestor parti cu anfiinunte neoficiale, dar nu mai putin interesante, ba chiar uneori savuroase, si continua istoricul, cu toate numeroasele peripetii ale institutiei, precum si cu pataniile conducatorului ei, fostul bibliotecar inaintat la 1 aprilie 1914, in ajunul inaugurarii localului marit, da director independent de rectoratul Universitatii ca pins atunci. Toate aceste capitole isi vor gasi locul for in insirarea cronologica a evenimentelor.

XXIX PROFESOR LA $COALA DE ARTE FRUNIOASE

Rasuflatul pictor si estet C. Stancescu, ajuns figura populara prin jobenul sau cu borduri bleujdite si gherocul ce nu-i mai cuprindea pintecele proeminent, resemnindu-se sa ramind membru in Comitetul Teatrului National, director al Ateneului roman si proaspat pensionar al invatamintului, am putut fi numit in febr. 1899 suplinitor al catedrei de istoria artei si estetica la Scoala de Arte Frumoase din Bucuresti, ridicata apoi la rangul de Academie 1. Scoala n-avea local propriu, cursurile se tineau intr-o vasty sala, din catul al III-lea al aripei drepte a Universitatii, care servea si ca atelier de pictura si sculptura ; nici band nu existau fiind numai rezervata, pentru prelegeri, tabla neagra, pe care Stancescu scria singur programul amanuntit al fiecarei lectil,

dupa care elevii erau tinuti sa is note 2. In aceasta sala, asistat de

Suplinitor prin dec. ministerial nr. 14276/27, II, 1899 : provizoriu prin D.M. 7765/3 sept. 1901, in urma concursului in fata comisiei prezidata de C. Dimitrescu-

Iasi, prof. de esteticA la universitate, Al. Djuvara, autor a mai multor scrieri de arta si G. D. Mirea, directorul Scoalei ; iar profesor definitiv prin I. Decret Regal nr. 3099/3 dec. 1904 (Mon. Of. nr. 204/9/22 dec. 1904).

2 Un exemplar al acestor note dupa lecl,iile stereotipe ale profesorului Stancescu se afla depus la Biblioteca Fundatiei Carol I. Histoire des peintres de touter les ecoles a lui Charles Blanc, aparuta la Paris In 1862 si Grammaire des arts du dessin de acela4i, publicata la 1870, erau Biblia artistica a profesorului. 126

www.dacoromanica.ro

director $1 de Stancescu, am tinut la 15 martie 1899 prima-mi prelegere,.

care, trebuie sa marturisesc, mi-a fost o mare deceptie din punct de vedere al expunerei ; mi-am dat indata seams ca prin simpla citire a textului de care ma simteam incatu$at, nu reu$isem sa captez atentia. zburdalnicilor elevi. Am parasit deci de indata aceasta metoda practice, poate, pentru profesor dar cu totul ineficace fata- de auditori, adoptind expunerea libera, care asigura controlul ascultatorilor $i al efectului expunerii, asupra careia se poate reveni, sub diferite forme, atunci cind vreun pasaj pare a nu fi fost destul de explicit, sau pe intelesul tuturor. Cu increderea bunelor rezultate, de$i de alts nature, obtinute la Scoala. Normala si cu amintirea splendidelor exemple, Inca atit de vii, ale conferintelor mae$trilor berlinezi, am infrint ezitarile fire$ti, cred, pentru once incepator, renuntind cu totul la reproducerea veunui text dinainte fixat, in fata auditorului. Pentru a lamuri $i mai bine expunerile m-am servit de plan$ele ce personal posedam, cautind sa suplinesc astfel lipsa proiectiunilor si a oricarui alt material demonstrativ existent in afara de putinele reproduceri in gips din inceputul de colectie alcatuita de Odobescu.

Nu numai pentru mine, dar $i pentru unii dintre auditori, $i in

special a lui Stancescu, prima mea lectie a fost o deziluzie, de asta data din punct de vedere al continutului. Declaratia Ca Scoala de arte frumoase nu trebuie considerate ca o fabrics de arti$ti, asigurind absolven-

tilor ei nu numai titlul dar si calitatile unor adevarati creatori in diferitele specialitati predate, a fost criticata ca pesimista, descurajatoare si deci inoportuna.

Dupe cum ace', care invata alfabetul $i ajung chiar sa citeasca si sa

scrie nu sint prin aceasta chiar scriitori, tot astfel si aceia care $tiu sa redea prin desen un obiect sau o figura $i sa amestece culorile nu sint inca arti$ti creatori. Scoala poate da surcelele cu care sa se aprinda focul ; scinteia insa care da foc depinde numai de insu$irea, sa-i zicem talentul, celui ce a preparat materialul de incadrat. De asemenea s-a

interpretat ca insuficienta interpretarea notiunii frumosului, caruia nu i-am gasit o formula concrete, o reteta, prin care sa poata fi lesne recunoscuta si deosebita de tot ce nu este frumos. S-a mai criticat si intentia de a nu separa cursul de estetica de cel al istoriei artei, ci de a lega consideratiunile estetice de operele interpretate $1 de evoluarea artei in decursul vremurilor la diferite popoare. Am cautat ve$nic sa leg considera-

tiunile estetice de insesi operele interpretate, iar a nu ma pierde in

consideratiuni abstracte si pur teoretice, lard legatura cu realitatea. Caci de pilda altfel ne vorbeau prin operele for chiar arti$ti contemporani ai aceluia$i mediu social : cite deosebire intre opserele marete ale gigantului Michelangelo $1 cele malaiete ale contemporanului sau Rafael. Dupe cum de asemenea ce afinitate s-ar putea gasi intre principlile estetice de care au fost animati fauritorii Partenonului si acei ai catedralei de la Amiens, d.p. ? Din cursul de estetica aplicata ma voi multumii a da aci enumerarea citorva capitole esentiale. Despre toate aceste chestiuni precum $i mai 127

www.dacoromanica.ro

ales asupra importantei momentului psihologic al crearii operei de arta nu se va reveni aci, ele fiind pe larg tratate in brosura publicata cu prilejul inaugurarii cursului de istoria artei la Universitatea din Bucuresti, in 19121.

Adaug insa ca cu elevii de la Bele-Arte se tineau, in orele de seminar si prelegeri de estetica aplicata, cu demonstratii facute in laboratorul de opted al profesorului Bungheteanu asupra organului vizual, al culorilor complementare etc. In dorinta de a cunoaste mai de aproape pe elevi si totodata a-i familiarize cu monumentele capitalei si ale mandstirilor din imprejurimi, am organizat excursii duminicale ; iar de apropiatele vacante ale Pastilor m plecat pentru citeva zile la Curtea-de-Arges, fiMd gazduiti si in 10calul, liber de sarbatori, al seminarului local. Splendorile Catedralei, frescele si mormintele vechei biserici a Sf. Neculae domnesc si ruinele Sf. Nicoara au impresionat adinc pe tinerii mei insotitori. Tocmai cind incepeam cursul de estetica, chestiunea asupra teoriei artei si a esteticei era in mare discutie de care am profitat. In Italia disputa Intre A. Venturi si Barzellotti iar aiurea E. Bertaux si Aug. Vermeylen expuneau noile for vederi pe linga lucrarile fundamentale ale

lui Lipps si E. Grosse asupra inceputurilor artei, care toate reformau

vederile unui moment predominante ale lui TaMe, ca sa nu numesc decit pe unul din acesti teoreticieni straini de o analiza profunda a realitatilor. 0 deosebita atentie s-a dat capitolelor asupra conditiunilor creatiei operei

de arta si a felului cum au lucrat marii artist ai tuturor vremurilor.

De asemenea s-au relevat asa-zisele principii de estetica aplicata, incepind cu studiul organului vazului, a functiunilor lui, a formarii impresiilor vizuale ; discul lui Newton-Goethe, teoria ondulatiilor eterice, spectrul solar, combinatii binare si triade, schimbarile culorilor prin contrast si in fine infatisarea operei de arta din punct de vedere al formei, luminei si culoarei, pornind de la lucrarile lui Wollaston, Helmholz (care tocmai fusese tradus si in frantuzeste) si ale altor autori ai vremii. Lectiile asupra spectrului solar si descompunerii culorilor si altele s-au facut in laboratorul prof. Bungheteanu, unde se aflau aparatele unor asemenea

analize.

Prin excursiile de la Cetatea lui Tepes si a schitelor executate in aceste prilejuri s-a stabilit pe de o parte incredera necesara a elevilor fata de noul dascal, si totodata li s-a dezvoltat p4ceperea monumentelor strabune in genere asa de putin cercetate si apreciate de marele public. Cu prilejul altor excursii de Rusalii, presa capitalei, apreciind initiative luata indeamna la o mai mare dezvoltare a excursiilor (Adeveirul, Secolul XX, iunie 1900). Fotografiite si mai ales caricaturile elevilor din aceasta excursie dovada a bunei for dispozitii imi sint azi placute amintiri

ale acelor vremuri. Mai tot tinerii artist si artiste ai vremii sint fosti elevi ai mei : unii dintre ei ajungind sa-mi fie chiar colegi : ca profesorii

I Istoria artei $i insemnatatea ei in invatilmintul universitar, I br. 30 pp.

1912, extras din Convorbiri literare, anul XLVI, ian. 1912. 128

www.dacoromanica.ro

15irato, Steriade, Ressu, Han4Troteanu la Iasi si altii. Chiar si singularul Brancusi, deli mai in virsta'ca mine (sic !), mi-a fost elev la Bele-Arte, unde n-a venit decit dupa absolvirea Scoalei de arte si meserii din Craiova, care-i rapise atitia ani fats de ceilalti elevi mai tineri. Dupa numirea mea la Fundatia Carol 1, care se bucura de curentul electric de la centrala Palatului regal (singura din oras), am inaugurat, cu autorizatia suveranului si a ministerului, cursul cu proiectiuni in salile Bibliotecii. Inovatiunea, bine primita de elevi si de publicul asistent al cursurilor, a fost criticata de rauvoitori care acuzindu-ma ca fac teatru in loc de curs, au fost nevoiti in cele din urma sa capituleze. Cursurile

.cu proiectiuni tinute, dupa marirea Fundatiei, in amfiteatrul cu peste 500 de locuri vesnic asediat de studenti si de public. Statistica intreprinsa de prof. de pedagogie de la Universitate, G. Antonescu, asupra frecventei cursurilor, constata ca cele de istoria artei erau mai cautate de studentii de la toate facultatile si chiar de la Scoala Politehnica. Potrivit

programului prevazind patru ani de curs teoretic, ciclul conferintelor era astfel repartizat : anul I : arta antics a Orientului si cea greaca si romans ; anul II : arta cresting si a Renasterii ; anul III : arta modern& si contemporana ; iar ultimul an (IV), era rezervat artei din Romania, incepind cu epoca preistorica si pina in zilele noastre, dindu-se precadere arhitecturii si artei bisericesti, precum si celei taraneFti. Bogata colectie de diapozitive, despre care a mai fost vorba, se afla la Academie (de Bele-Arte) unde sper Ca urmasii urmasului meu la catedra le vor utilize, deoarece primul meu succesor nu s-a servit de ele, preferind simpla expunere verbala, care, oncit ar fi de maiestrita nu poate inlocui reproducerile grafice, asupra carora nu mai se pot face analize comparative de tot soiul, fara de care cursul nu e de folos. In afara de cursuri se mai tineau cu elevii mai inaintati ore de seminar, tot la Fundatie, comentindu-se gravuri originale sau planse de arta decorative, precum si compozitii ale elevilor, dupa teme prescrise de profesor. In timpul concediilor necesitate de conferintele si expozitiile in strainatate, catedra a fost suplinita, cu aprobarea ministerului, de profesorul de limba franceza, I.D. Stefanescu, care, specializindu-se sub a mea -directie in istoria artei, a parasit catedra ocupata prin concurs si obtinind o bursa pentru strainatate, a obtinut la Paris doctoratul in istoria artei, fiind din noua generatie singurul profesor admirabil pregatit in aceasta specialitate si autor al unor lucrari apreciate in strainatate. Intr-o scrisoare a sa din 30 aprilie 1933, de la Paris, unde tinea conferinte la Hautes Etudes", I. D. Stefanescu confirms cele de mai sus : ,,Nu uit niciodata ca. Dv. mi-ati deschis drumul spre studiul istoriei artei, dindumi voie sa fac lectii la Scoala de Bele-Arte, in locul Dv. Si in preajma Dv. am invatat multe lucruri de care-mi este drag sa-mi amintesc". Din linistea de la manastirea Agapia, in sept. 1947, adauga : Ati muncit nobil o viata intreaga. Ati intemeiat in Romania invatamintul istoriei artei, si ati clesteptat gustul si intelegerea artistica in generatii intregi de tineri si in publicul eel mare. Ati organizat un muzeu plin de lucruri alese, daruind un temei serios studiilor stiintifice viitoare". Iar mai departe : 129

www.dacoromanica.ro

.,Imi voi aminti totdeauna cu recunostinta induiosata de vremea cind mi-

ati incredintat suplinirea catedrei de la Bele-Arte, de lumina in care v-am vazut intii si de tot ce a trecut de atunci si pina mai ieri intr-o intreaga activitate in care ati avut o atit de frumoasa parte".

In tot decursul activitatii mele de 39 de ani (considerind si numirea coala Norma la de institutori in 1897, am 41 de ani serviti ca dascal),. pina la punerea in retragere conform noii limite a virstei, la 19 oct. 1938, am avut la Academie aceeasi satisfactie sufleteasca a datoriei implinite ca si la Scoala de institutori. 0 deosebita placere imi produce reaparitia la cursuri a unora dintre f ostii elevi, de mult absolventi, sau chiar a unor artisti de vaza sau dintretinerii mei colegi. De asemenea cu recunostinta pastrez scrisorile si mai ales numeroasele carti postale ilustrate, in genere cu opera comentata la scoala, trimise de fostii mei elevi, mai toate recunoscind utilitatea cursurilor multumita carora profitau din plin de vizitarea muzeelor din strainatate. Unul din corespondenti din Roma adauga : vizitind galeria mi se pare ca and vocea Dv. cum ne explicati cu cele mai amanuntite detalii la

cutare tablou". Iar un altul, din Dresda : va trimit ca veche cunostinta

splendida Madona de aci, care sa \TA salute, stimate domnule profesor, si s5 va incredinteze de recunostinta si dragostea ce va pastrez". Iar fostul

meu elev, Sirato, apoi colaborator la muzeu si coleg la Bele-Arte, imi cleclica volumul sau asupra lui Grigorescu in J 938 Omagiu profesorului. meu, care m-a introdus in tinutul fermecat al artei". Asemenea marturii spontane constituie recompensa trudei depuse in serviciul Scoalei careia am inchinat indelunga-mi activitate.

XXX

LA INCHEIEREA VEACULUI AL. XIX-LEA

Cei 28 de ani traiti in secolul trecut au reprezentat epoca de

pregatire lunga si costisitoare in vederea activitatii viitoare ; am avut insa fericirea ca falimentul dat de scoala sa fi fost compensat prin cunostintele capatate in mecliile alese in care mi-a fost dat sa traiesc

si a inaltelor ocrotiri de care m-am bucurat. Trei dintre protectorii mei i-am pierdut, din nefeficire, inainte de incheierea secolului : pe Al. Odobescu, pe doctorul Kremnitz si pe Zizine Cantacuzino ; iar in schimb mi-am atras dusmania fostului meu profesor si sef la muzeu, care, in pofida aprobarilor scrise a intentiunilor mele muzeale, m-a asemenea silit, dupa cum am aratat, sa parasesc deocamdata legitime ambitii silindu-ma sa accept o clascalie pentru care nu cram

pregatit. Fondurile procurate de aceste insarcinari clidactice si comisiile-

de examen de fine de an al scolilor particulare, inlesnindu-mi Cala130

www.dacoromanica.ro

toriile peste hotare ; vacantele de yard mi le-am petrecut din 1890 pins in 1898, cu citeva exceptii, la Brand, in Vorarlberg, de unde am newt excursiile pins in Switera, si Italia de ;lord, iar la intoarcere ma opream, ocolind prin principalele orase din centrul Europei. Favorizate erau asemenea abateri si prin preturile asa de reduse ale c .F.R. si cele straine. Astfel de la Bucuresti se calatorea la Predeal cu 13,50 lei cl. I si 9,65 a II-a ; la Virciorova 30 si 20 ; Ungheni 37 lei si 27 lei ; la Sinaia 11,75 lei si 8,20 lei ; Bucuresti Viena 56 lei cl. I si 41 lei cl. II , la Berlin x.33 lei si 96 lei ; Colonia 165 lei si 123 lei ; Dresda 113 lei si 81 lei ; Geneva 188 lei si 136 lei ; Paris 236 lei si 173 lei ; Roma prin Budapesta, 100 lei si 73 lei, dar sub regimul tarifului pe zona in Austro-Ungaria, se calatorea in cl. II de la Predeal la granita german& Oderberg, ocolindu-se insa Budapesta, cu numai 24 lei ! Valoarea monetelor din acea vreme era : francul fracez, italian,

belgian si elvetian egal cu leul nostru, iar la 20 lei aur se avea o prima, care in Italia era pins la 4 lire ; 20 M. R. aur = 24,70 lei

lira sterling : 25 lei ; lira turca : 22 lei ; imperial rus = 20,60 lei. Aceste calatorii ma tineau in curent cu miscarea artistica strains, puteam vizita cit mai multe muzee si audiam cursurile aratate mai sus. Convins de adevarul maximei batrinului La Bruyere "il n'y a aucun métier qui n'ait

son apprentissage", nu m-am dat in laturi de la nici o ucenicie capabila de a ma ajuta la realizarea gindului ambitiei ce ma stapinea : crearea unui Muzeu national. Iar acelora care vor fi deplins saracia unei asemenea restrinse ambitiuni, le raspund cit de imbucurator ar fi fost pentru progresul general, daca fiecare din aceleasi zise spirite largi, chel-

tuite fara folos obstesc, s-ar fi incapatinat sa implineasca un singur

gind, sa realizeze o singura opera perpetuindu-le numele. In locul vorbelor frumoase si ale unor ambitii vane, posteritatea s-ar fi bucurat de atitea realizari, care le-ar fi perpetuat si numele tor, altfel date uitarii pe veci. Facind parte din "Kunstgeschichtliche Gesellschaft'' si din "Verein

fiir deutsches Kunstgewerbe", ambele din Berlin, doritor eram dupa exemplul for sa promovez oarecare miscare artistica si la noi. Cu atit mai mutt ca inainte de a doua jumatate a ultimei decimi a secolului trecut nu s-a putut vorbi de asemenea intreprinderi. Expozitile particulare ale unor pictori hind singurele manifestari de acest fel. Th. Aman, directorul de curind intemeiatei Scoli de Bele-Arte, expunea lucrarile sale In artistic amenajatul sau atelier-salon, cu mobile sculptate de el insusi si in care, alternativ, doamne din inalta societate si tiganci ii serveau de model. Putin modificat, atelierul mai exists si acum in

Muzeul Aman, ce am amenajat in 1908. Grigorescu, inainte de a dispune de noile incaperi ale Ateneului expunea in asa-zisa said de marmora a hotelului Bulevard, iar ceilalti pictori se multumeau cu dughene putin favorabile pentru expuneri, de

aceea si putin frecventate. Salonul oficial instituit in scop de a veni in ajutorul artistilor nu-i multumi prin compunerea juriului si, dupa modelul parizianului Salon des Independants" se organiza si la Bucu131

www.dacoromanica.ro

resti un Salon extra-oficial" in mai 1896, sub presedintia lui N. Grigorescu si Al. Djuvara, promotori ai miscarii fiind S. Artachino, t. Luchian, N. Vermont, pictori, si Al. Bogdan-Pitesti, de curind sosit din Paris

cu un caietel de versuri in limba franceza, la care zice-se ca ar fi avut pre tiosi colaboratori ; Bogdan-Pitesti fusese expulzat din capitala Frantei pentru motive ce nu au fost bine lamurite. Luxos instalat in Bucuresti, a cautat sa alcatuiasca un cenaclu artistico-literar, la care au participat,

temporar nurnai, multi dintre scriitorii si artistii vremii, pe care stia

sa-i atraga prin a sa trufasa morga, avea barbison imperial si un libidinos si spectaculos bagout" parizian. In tara activitatea omului de Mere" Bogdan-Pitesti se reducea la subscrierea prefatei unui volum de versuri in limba franceza al lui Al. Macedonscki. Prefata e asa de elogioasa, incit autorul volumului ar fi rusinat sa o semneze el insusi. Dintre alte ispravi, citam santajul neizbutit contra unui onorabil bancher bucurestean, incercare ce a ispasit-o printr-un an de recluziune la Vacaresti. Iesind de acolo, Bogdan-Pitesti a avut o bogata activitate politica in epoca de cumparare a constiintelor din preajma razboiului din 1916, uimind o lume intreaga prin cinismul neinfrinat al foaiei sale Seara.

Scopul noii asociatii artistice era de a emancipa arta de orice tutela adrninistrativa. Voim ca arta sa fie libera, independents si ca artistii sa nu clepinda decit de constiinta si de operele lor. Orice opera de arta N a fi primita, cu singura conditiune de a fi opera de arta'',

proclamau cu emfaza protagonistii noii miscari. Pe baza acestor principii

s-a alcatuit, in 1897, Societatea Ileana" cu scup de a da avint unei

miscari artistice in tara ; de a contribui, a conserva cit si a face cunoscute monumentele si lucrarile de arta din Romania ; de a propovadui principiile proprietatii artistice". In cornitetul de douazeci de membri, printre care, in afara de artisti se aflau si N. Filipescu, N. Xenopol, C. Radulescu-Motru, L. Bachelin si altii, am fost cooptat al zecelea, cu speranta de a putea activa

in sensul societatilor similare din strainatate si in special al recentei Secession" din Mfinchen, la ale carei manifestari asistasem. BogdanPitesti se erija, dupd cum glasuiesc statutele, delegatul general si imputernicitul Societatii, el este administratorul sau, o reprezinta si vorbeste in numele ei, avind oricind la dispozitie un credit de 300 lei". Aceste clrepturi dictatoriale ale delegatului cauzara pieirea grabnica a societatii, dupa cum se va vedea. Publicul fu favorabil tinerii societati si cotizatiile de 20 de lei ii aduse fonduri considerabile, iar expozitia cu participarLa mai multor artisti francezi se bucura de asemenea de cea

mai mare favoare. Sosirea in Bucuresti in 26 ianuarie 1898, a reprezentantului noului curent mistico-simbolist, Sar Peladan care prin conferintele sale si sedintele cu raspunsuri la intrebarile din public au produs mare senzatie. Sar Peladan nascut la Nimes sau dupa altii la Lyon, se zicea ultimul descendent al chaldeanului Merodak Peladan sau Baladan, inrudit cu regii magi. 132

www.dacoromanica.ro

Ochii negri, ca si parul vilvoi si barba-i stufoasa acreditau aceasta

pretinsa descendents pe care o mai sustinea prin costumele de mag sat` iniata in care ii placea, pretinsului estet, sa se arate. Asa ni 1 -au reprezentat ziarele ilustrate straine si chiar Mos Teaca" din 8 febr. 1898, care ni-1 arata intr-un halat instelat, cu o tiara tuguiata pe cap,

urmat de Bogdan-Pitesti in frac si joben, care poarta pe urneri reclama conferintelor Societatii Ileana" I Peladan s-a facut cunoscut ca un profet neo-catolic dind bule de excomunicare contra presedintelui Carnot, a cardinalului Rampolla si altora, precum si prin combaterea congreselor catolice si ale doctrinelor sale esoterice si programelor sale estetice de la Rose + Croix, o aso-

ciatie oculta si androgina a vremii. El Alai era unul din reprezentantii de frunte ai pretinsilor esteti, care sub acest cuvint inglobau

toate tendintele unei not conceptii cu totul nebuloasa despre arta. Cheltuielile extraordinare ocazionate de aceasta ciudata vizita a lui Peladan precum si reclamarea artistilor cu operele expuse, ce nu 11 se inapoiau

au produs discutiuni in comitetul din care, impreuna cu cei mai sus citati, am demisionat, regretind sfirsitul unei asocia%ii care ar fi putut intr-adevar contribui la promovarea artelor in Cara.

Sub numele de Ileana" a mai aparut o frun)os ilustrata revista

de arta, care nu avu insa viata mai lunga decit Societatea asa de curind compromise.

Un alt eveniment insemnat in domeniul artei a fost inaugurarea

Galeriei regale de tablouri vechi din Castelul Peles, care fiind rezervata, prin locul expunerii, numai unui anumit public, nu a putut avea vreo

inriurire asupra dezvoltarii picturii romanesti. In strainatate, Galeria regard fu cunoscuta prin publicarea amanuntitului catalog in 1898, al lui Leo Bachelin, bibliotecarul regelui Carol I, sub titlul : Tableaux anciens de la Galerie Charles I Roi de Roumanie,. Catalogue raisonne avec 76 heliogravures de M. M. Braun, Clement & comp., Paris, 1898, I vol. mare 308 p.

Cele 212 pinze achizitionate de rege prin intermediul specialistului Bamberger, sint clasate dupe scoli, in fruntea tuturor stind, ca importanta, Scoala spaniora cu nu mai putin de 9 pinze de excelenta facture ale lui Dominico Theotocopoli Greco. Lucrarile lui Rembrandt si in special un portret din mina lui au produs mare efect la o expozilie a operelor acestui artist din strainatate. 0 noua revizuire a colectiei de tablouri a fost facuta, cu concursul benevol al unor specialisti straini, de catre Al. Busuioceanu (Les tableaux anciens de la Galerie de S. M. le roi Carol II de Roumanie, I vol. Ecole italienne et espagnole, la Gazette des Beaux-Arts). Aceasta in noua editie a Catalogului publicata din insarcin area regelui Carol II, din a carui initiativa cele mai de seams picturi ale lui Greco au fost expuse la Paris in 1937, cu care ocazie s-a publicat studiul El Greco" de catre organizatorii expozitiei de la Gazette des Beat ix-Arts.

Miscarea artistica sugrumata de elanul pica personal interesat al lui Bogdan-Pitesti, a fost reluata prin organizarea Societatii Tinerimea 133

www.dacoromanica.ro

artistica" de o lungs ss binefacatoare participare a tuturor tinerilor artisti din secolul eel nou. Despre nivelul conceptiei artistice al oficialitatii sub

ministeriatul lui Spiru Haret (1897-1899) ne da o imagine alcatuirea comisiei instituita de acest ministru, zis om al scoalei", care numise o comisie prezidata de Gr. Tocilescu care sa fixeze neofit liberal un program dupA care sa se execute tablouri istorice urmind a fi raspindite in scoli si in cartile de istorie. Alegerea tinerilor pretinsi artisti a fost nefericita si Inca mai nereusite lucrarile lor, dintre care unele au si fost reproduse prin oribile cromo- Iitografii. Din inalt ordin adresindu-mi-se in aceasta privinta, i-am aratat splendidele ilustratii de Adolf Menzel a istoriei lui Frederic cel Mare de Franz Kugler. Ministrul considerind insa admirabilele graf ice ale spiritualului maestru german drept

lucrari inferioare, a acuzat ca ele se pot executa cu elevii de la BeleArte. Refuzul meu de a intreprinde, in asemenea conditii, lucrarea a fost cauza unei not deceptii a omului scoalei" despre capacitatea mea 1.

Tot la sfirsitul veacului trecut literatura romans trecu granitele tarii, nefiind cunoscuta pins atunci in strainatate decit prin citeva traduceri ocazionale sau prin splendidul volum publicat in 1856 de Stephen

Austin, din Hertford, intitulat Fleurs de la Roumanie, un recueil de poesies roumaines anciennes et modernes" dedicat d-nei Lucie Ghika. Volumul admirabil tiparit si ilustrat cu vignete si chenare aurite ss diverse colorate cuprinde 45 de poezii in textul original romanesc din ale lui Alecsandri, G . Cretianu, Bolintineanu, Gr. Alexandrescu, Cesar Bolliac, precum si balade sau cintece populare ; volumul are interes

mai mult bibliografic, necontribuind la raspindirea tezaurului nostru

literar pentru necunoscatorii limbii romanesti. In 1889 aparu Insa la Bonn, in cunoscuta editura a lui Emil Strauss, volumul compact de 340 de pagini Rumiinische Dichtungen in deutsch von Carmen Sylva u. Mite Kremnitz, cuprinzind in afara de poezii de Alecsandri, Bolintineanu, G. Creteanu, Conaki, I. Negruzzi, $erbanescu si Toroceanu traduse de Carmen Sylva si 23 din poeziile ss satirele lui Eminescu redate de Mite Kremnitz. Acest sol al literelor romane peste hotare produse mare efect, fiind elogios comentat de critica germana, care interprets pe larg opera lui Eminescu, descoperindu-i afinitati cu

Lenau al lor, deli originar din Timisoara noastra de azi sub numele de Niembsch von Strehlenau (1802-1850). Printr-acest volum si alte traducer' in proza ale Mitei Kremnitz ca RumInische Marchen din 1882 si Rumlinische Skizzen si unele traduceri din Caragiale am putut raspunde acelora care, pe cind studiau in Germania se interesau de produ-

sele noastre literare asa de ignorate, in genere, dar bine apreciate in urma. In casa profesorului von Bardeleben, tatal Mitei Kremnitz, am asistat adesea in seratele literare-muzicale la lecturi din traducerile romanesti, fiind uneori provocat a da ss originalele poeziilor a caror sonoritate romans, era placuta urechilor germane. Nuvelele ss poeziile traduse in limba germana au contribuit mult la discreditarea tendenVezi Muzeografia romaneascd, din 1933, p. XVII. 134

www.dacoromanica.ro

Ttioaselor istorisiri din Halbasien" ale lui K. E. Franzos, destul de raspindite in Occident printr-o anurnita presa antiromaneasca cu substrat politic. tin alt pamfletar, Marcu Brociner, autos al romanului Ionel

Fortunatu" si al dramei Nunta din Valeni" aparute la Viena, ponegrea poporul roman.

Intors din strainatate cu preocupari de arta si neavind intentia de a intra in vreun cerc literar, am fost totusi ccoptat in Prima asociatie a oamenilor de litere romani" sub presedintia lui B. P. Hasdeu, vicepresedinte fiind C. Dimitrescu-Iasi, rectorul Universitatii din Bucuresti si protectorul Fundatiei Carol I, in serviciul careia fusesern numit din

30 iunie 1899.

In afara de prinzul de la Capsa, prezidat de cei mai sus aratati,

nu cunosc alta activitate a noii societati, la care nici n-a5 fi improspatat participarea mea, data nu mi-as fi regasit numele printre intemeietorii societatii in reproducerea actului consultativ in Cele Trei Cri?uri, din iulie-august 1938.

Placuta amintire am de duelul oratorio dintre sfatosul ironizat presedinte si nu mai putin abilul si elocventul sau interlocutor Coco, precum si de cuvintele ce mi le adause Hasdeu gasind o mare asemanare probabil din cauza aceluiasi intimplator port al !Arbil. intro mine

-si spatarul lui Petru Voievod, Zotu Tzigara, al carui portret a fost

reprodus pentru prima Gard in revista Columna lui Traian, din 1897, de sub conducerea fostului meu profesor la Universitate. Dem. C. 011anescu-Ascanio, prieten al unchiului meu, ma angaja, fara a ma fi putut deroba, pentru o conferinta la Asociatia lui : Literature 5i arta romand" pe care o prezida ; m-am executat tinind, la "20 ian. 1898, la serata literara din casa ministrului Stolojan, conferinta despre arta in Romania, fara vreo alta participare insa la Societate. A fost prima dar si ultima data cind am tinut o conferinta in fata a5azisei lurni mondene, incapabila de a asculta, fiind impacienta de a trece la farmecul dansului si la deliciile bufetului, ce, de asta data, era intradevar suculent, ca la un ministru liberal, nu numai in credintele politice, dar si in cerintele pintecelui. Cu asemenea incercari neizbutite s-au incheiat tentativele mete artistico-literare din secolul al 19-lea. XXXI TRAIUL IN VEAC NOU

Pasirea in secolul cel nou n-a fost lipsita de oarecare solem-

-nitate ; ma vedeam calare pc cloud veacuri : iesind din cel in care am venit pe aceasta lume si pasind in acela in care aveam sa ma odihnesc pe veci sub pamintul ancestral. Dupe epoca de pregatire pentru viata, nelipsita de unele deziluzii, intram acum in perioada de Sturm u. Drang"

in toate ale ei amaraciuni compensate uneori prin oarecare realizari. Cu acest prilej se impunea o revizuire a activitatii trecute si mai ales o programare a celei viitoare. Caci in afara de nwnirea la Fundatia

135

www.dacoromanica.ro

Carol I, considerate ca definitive, confirmata prin mentionata place de granit cu lozinca suveranului, celelalte insarcinari, fiind numai suplinite, nu prezentau stabilitatea dorita. Ar fi fost deci nesocotit ca, dupe o asa lungs pregatire Intr -o anumita directie, sa ma fi resemnat la situatia in care m-a surKins sfirsitul de veac, dind uitarii visurile tineretii strirnite de lada de etiparos cu vechituri a mamei si concretizate de la primul contact cu muzeul, caruia m-am inchinat de la virsta de douazed de ani. Parasirea silita de la muzeul din Bucuresti si revenirea la voluntariatul de la Berlin, dovedeau persistenta neclintita a tinerestii zamisliri a unui muzeu national romanesc. Prima-mi infringere era Inca prea recenta, iar tartarul muzeolog mi se parea prea puternic politiceste pentru ca o noua tentative sa fi

avut sanse de reusita, cu toata tacita aprobare a celor mai inalte

cercuri. Se impunea deci ca ideea sa fie ocolita, iar terenul pregatit

printr-o propaganda in favoarea unei miscari artistice in genere, avind aceeasi ultima lints insa. Cu incredere in era noua", care nemaifiind aspiratiunea numai clarvazatoarei minti care a conceput-o, ci a intregei generatii noi, am pornit la lupta, urmind lozinca suveranului tot Inainte nun vorwarts", fail a pierde din vedere firul rosu muzeal, prins in funia ce ma stringea tot mai tare. Cel mai Insemnat eveniment cu care s-a incheiat primul an al noului secol a lost casatoria din 30 noiembrie 1900 cu vaduva Maria Grigore Sturdza, nascuta Cantacuzino. Maria, fiica Coraliei BoldurKostaki si a lui Alexandru Cantacuzino, s-a nascut la Napoli, la 26 dec. 1875.

Casatorita in 1895, cu mare alai la Iasi, cu tinarul Grigore Sturdza,

fiul printului Grigore Sturdza, a ramas vaduva dupe citeva zile, fiul

Beizadelei luindu-si viata impreuna cu mama copilului lor, Olga, adop-

tata de parintii celui disparut in asa de tragice imprejurari. (Asupra

acestei nenorociri cu mare rasunet, N. D. Popescu, popularul cronicar al Universulyi a publicat in 1895 : Gizela, sau drama din str. Sevastopol, Edit. Steinberg, Buc. ; iar 0. Brasoveanu : Str. Sevastopol, drama in trei acte si sapte tablouri, Buc. 1895). La aceste date se vor limita, deocamdata, relatiile asupra uniunii

noastre consfintita prin perpetuarea ei timp de aproape jurnatate de secol. Cunostinta noastre, cu totul fortuita, dateaza din ziva de 19/31 iulie 1897, cind, chemat fiind la Sinaia cu ocazia mortii neasteptate a d-rului Kremnitz, ne-am intilnit in personalul ce ducea la mosia lor, pe Coralia Boldur si pe fiica ei. In scurtul drum pind la Ploiesti, unde au descins, s-a produs scinteia afinitatii din care s-a aprins acel foc, care molcom sau vijelios s-a mentinut timp de atitia ani fare a fi putut

fi atenuat nici de interventia atitor interesati potrivnici, nici de vitregia imprejurarilor. Sutele de scrisori ce alcatuiesc voluminosul dosar intim, ce, dupd trecerea noastre din viata va reveni copiilor nostri, dau dovada sentimentelor ce ne-au unit in aceste vremuri de asteptare. Deocarndata dosarul scrisorilor ramine sigilat, caci, les plus beaux vers sont ceux qui n'ont jamais etc publics ". Oaza de lunge si intima casnicie I3a www.dacoromanica.ro

nu trebuie data in vileag prin nesocotita publicitate. Adaug numai ca intro 4 febr. 1898 si 15 nov. 1900 se alcatuieste un dosar de 317 serisori : Lettres des fiancés", la care se adauga scrisorile dintre 1900 si

1936, care fiind copiate de Maria constituiesc 1071 pagini, format ministerial a 40 rinduri pagina ! In acea zi senina si primavaratica s-au savirsit toate formalitatile : la amiaza : Ofiterul Starii Civile, primarul maior Obedenaru, a incheiat !

actul civil (Certificat 1586/30 nov.

1900),

martorii miresei fiind

G. Boldur-Voinescu, fratele ei si Ion Kalinderu, iar din parte-mi varul Lupu Kostaki si dr. Traugott Tamm. Dupa-amiaza in locuinta comuna, a mamei mele si a noastra pe viitor, din str. tirbey-Voila 104, s-a savirsit ceremonia religioasa, nasi fiind Maria C. Anion si Lupu Kostaky ; taina cununiei in religia ortodoxa, binecuvintata fiind de preotul Mihaescu din parohia Sf. Ilie Goigani (Cert. nr. 26/30 nov. 1900).

Dupa terminarea formalitatilor in cea mai stricta intimitate, la asfintitul soarelui am pornit cu expresul sere civilizatia Apusului, cu prim popas la Viena cu splendidele ei comori de arta si teatre variate,

iar la noi populara mai ales prin Dunarea albastra" a lui Strauss. Din capitala Austriei am trecut in acea nu mai putin atragatoare a

Bavariei, unde am regasit pe sora mea Olga, preparindu-si noviciatul in vederea calugarlei. Parisul fiindu-ne cunoscut amindurora, am trecut in Italia. Prin Verona, Vicenta si Padova la Venetia.

0 oprire am facut la Padova anume pentru a admira pe superbul Erasmo da Narni al lui Donatello din Pizza Santo, Condotierul cunoscut mai ales sub porecla de Gattamelata sau Mita blinda. Cu toata marea simplicitate cu care e redat atit badaranul imbatrinit in meseria sa cit

si calul colosal pe care-1 incaleca, grupul e de un efect formidabil, coplesitor. 0 fi Colleone, alt condotiere, reprezentat de Verrochio, la Venetia, mai tantos infipt in sa si pe un cal si soclu mai artistic, tot

opera maestrului Donatello e mai impozanta decit aceea a elevului sau, la care arta picturii pe care de asemenea o practica a influentat scuipturile sale. $1 de Donatello se vad in muzeul din Padova reliefuri de gingasi ingerasi, care nu depasesc insa limitele artei sculpturale pe care acest mare predecesor al lui Michelangelo le-a stabilit pentru prima oars in Italia. La Venetia, ca ultima etapa si avind mai mult ragaz, am putut cerceta mai de aproape mormintul spatarului Zotu Tzigara din St. Giorgio dei Greci, ginerele voievodului Petru sSchiopul. Dind declaratia ceruta ca nu intentionam sa revendic legatul lasat bisericei de Zotu, mi s-a predat o copie a testamentului acestuia pe care 1-a publicat apoi N. Iorga in rev. Literature Si arta romana. Dr. Temistocle Drassopol, in cartea

ce mi-a dedicat, a publicat si inscriptia de pe mormintul lui Zotu precum si functiile sale de epistat sau gardian" al bisericii in 1594 si 1595. Minunatiile Venetiei si a celorlalte orase vizitate nu vor fi men-

tionate aci, neambitionind a concura pe Baedecker sau alti scriitori, marginindu-ma la fapte cu totul personale, in cadrul unor memorii. Voi mentiona Ca marele farmec aI Venetiei de a aluneca asa de lin

pe apele canalelor era sa alba, pentru noi, un deznodamint fatal in 137

www.dacoromanica.ro

drumul spre manastirea San Lazzaro dei Michitaristi, din fata Venetiei, cind gondolierul, fie din nestiinta sau din intentia de a economisi timpul, parasind ruta curenta, s-a aventurat prin regiunea algelor. Acestea ca niste caracatiti monstre cuprindeau gondola impingind-o la supra-

fata apei si amenintind-o cu rasturnarea. Cu greu numai gondolierul, parasind conducerea de-an picioarele, amenintata cu pierderea echilibrului, 5i luptind din greu, a revenit pe drumul obisnuit scapind de

impotrnolire. Spaima prin care am trecut a fost compensata prin placuta si interesanta vizita a vastei alcatuire cu graclinile frumoase si cu tiparnitele ei in care se imprima frumoase carti bisericesti in nenumarate limbi, mai ales orientate. Nu fara mirare am gasit chiar la gagautii din Dobrogea crestini vorbind turceste asemenea editii biblice, contrastind grozav cu halul de mizerie al acestor locuitori in bordeie, in cea mai mare promiscuitate, cu porci si alte vietati domestice. Raspindirea frumoaselor tiparituri ale fratilor Mechitaristi a ajuns pind si in Dobrogea, cu centrala for in Viena. Cu terminarea concediului, si pentru noi s-a stins viata falnicei Venetii" in al carei stravechi si minunat Dorn al crestinat5tii am asistat la impunatoarea slujba a nasterii l\Iintuitorului, rasunatoare ca nicaieri altundeva, sub boltile inalte cu ale for sclipitoare mozaicuri vetuste, contrastind cu cele mai noi dar mai putin impunatoare. In diferitele vizite

venetiene, am avut prilej ca falnicul turn al Sfintului Marc sa-1 fi vazut in forma lui originals, apoi prabusit intr-un morman de cardesizi si in fine in noua reconstructie fidela originalului, cu loggia lui

Sansovino, refacuta din miile de fragmente de sub darimaturi. Cu invioratoarele impresii avute pe asa interesantul circuit Viena Munchen Budapesta Bucuresti, am intrat in Verona Padua Venetia arm' cel nou, impartind acum, atit placerile cii. si cele mai grele raspunderi cu ingerul insotitor si protector, mindra-mi insotitoare in viata, ce

dupa urma binefacatorului meu dr. Kremnitz, fara de stirea lui, mi-a Post harazita.

Si acum cind virsta a inabusit orice ambitie, nu regret ca m-am clepartat de tinta ce-mi propusesem, refuzind toate tentatiile ce m-ar fi dus, pe cai mai usoare, la situatii mai favorabile, poate. D-abia intorsi din calatoria de nunta, ministrul C. Anion, nasul nostru de cununie, mi-a propus cele mai ispititoare slujbe din administratia lui, pins chiar conducerea Casei Bisericei, pe care fara ezitare le-am refuzat, ca si alte onoruri, dupa cum se va arata mai la vale. Cu satisfactie trebuie sa recunosc ea mult sustinut am fost in aceasta -onsecventa atitudine de intelegatoarea si preaintelepta mea consoarta de

viata, care in afard de linistea si fericirea vietii de familie, nu era citusi de putin preocupata de ambitiile desarte ale mediului inconjurator. Din aceasta perfecta comunitate de idei Si de simtaminte a rezultat armonia binecuvintata a caminului inviorata succesiv de ivirea iubitilor nostri prunci, care acumulind griji si raspunderi noi le compensau

insa prin dragalasia si invioratoarea for pofta de viata, spre fericirea noastra a tuturor. Placute vremuri ale tineretii de odinioara, balsam alinator al batrinetelor de acum ! 133

www.dacoromanica.ro

XXXII

LA EXPOZITIA DIN PARIS

Unul din evenimentele de seams ale anului 1900 a fost cu siguTanta Expozitia internationals din Paris, la care participind si Romania mi s-a dat si mie una din cele 80 delegatii la cele 125 congrese internationale, la care tara noastra a fost invitata.

Inainte insa de a fi plecat, Expozitia a avut pentru mine o cu totul neasteptata repercusiune prin insarcinarea Ministerului de a inlocui pe directorul Scoalei de Bele-Arte, G. D. Mirea, numit membru al juriului international al grupului al XIII", cuprinzind tesatoriile, costumele nationale etc.

Ca suplinitor al directorului a trebuit sa prezidez si decernarea diplomelor la Scoala de arhitectura, atunci o sectie numai a *coalei de Bele-Arte, deli in local separat. Dupd o laborioasa si lungs sedinta, in .care profesorul arhitectul I. Mincu desemna pe cei admisi, secretarul Scoalei mi se prezinta insistind sa semnez procesele-verbale in graba incheiate de dinsul. Fiind foarte contrariat de aceasta graba, constatai,

dupa citirea dosarului, spre marea mea surprindere, ca trecuti intre

promovati erau si unii elevi pe care ii credeam refuzati. Repezindu-ma la scoala, unde lucrarile erau Inca expuse, am verificat ca juste banuielile mete. Cazul parindu-mi-se prea serios, pentru a fi trecut sub tacere, m-am consultat cu colegul Mincu, care, aVind banuiala ca de mult se practicau asemenea procedee frauduloase, m-a indemnat sa refer ministrului, spre cercetarea vinovatilor. Ancheta confirmind banuielile noastre, culpabilii au fost sanctionati spre satisfacerea, mai ales, a profesorului Mincu ; intrucit procedeul a fost stirpit nu stiu, pastrind numai aceasta trista experienta a trecerii mele la directoratul *coalei la care d-abia fusesem numit. Profitind de vacanta de vara si de produsul examenelor particulare, am plecat, prin Brand si alte localitati din Engadine, la Paris. De la marele tirg nu am avut un profit deosebit, fiind mai mult aiurit decit instruit ; nebanuind atunci ca, mai tirziu, voi avea de organizat eu insumi atitea asemenea exhibitii nu am dat atentia cuvenita, multumindu-ma cit unele impresii generale. Romania era reprezentata in mai multe locuri. Pavilionul central, rau plasat si inghesuit in Quai d'Orsay, a fost ridicat de arhitectul francez Camille Formige, care, dupa o superficiala vizita a monumentelor din tail, a combinat, din elemente eterogene, un fel de biserica cu pretentii de stil romanesc. Comisarul general, care a mostenit o lucrare inceputa de un predecesor liberal demisionat, ne descrie (Rap. p. 55) ca intrarea principals avea mareata gingasie (sic)" a usilor de la 139

www.dacoromanica.ro

Horezu ; ferestrele erau copiate dupa cele de la Stavropoleos, coloanele

intrarilor laterale de la Arges si Horezu, dar pe fatada principal& arcul marelui timpan, a carui curbs producea un puternic efect, era imprurnutat de la Arges si Impodobit cu streasina policroma a celor de la Trei Ierarhi, de la care s-a luat si briul cel bogat care Incinge Intregul monument. Cu toata impestriteala si. cu toate turlele torse de la Arges, nu am regasit nici gingasia mareata" si. nici simbolul" artei romane ce avea pretentia sa redea acest mixtum compozitum arhitectural. Tot asa de amestecat era si stilul restaurantului care deli infatosa o veche case de tars cu pridvor", avea totusi coloane ca la Antim, ciubuce ca cele de la biserica din Hirlau si Sf. Neculae din Iasi dupe cum afirma raportul mult prea binevoitor fata de colaborarea comisarului. Acesta adauga efectul era admirabil" desi nu se prea potriveau, nici aci, stilurile asa de diverse. Interiorul pavilionului central era imbicsit cu produsele solului si muncii romanesti. Grinele noastre si porumbul au produs mare efect ; de ase-' menea produsele lemnoase, pescariile,vinurile si altele foarte bine prezentate in genere. Comisarul nostru general, academicianul Dim. C. °Hanescu a publicat un interesant Raport general asupra participarii Romaniei la Expozitia Universala din Paris (1901, I vol. 4 de 458 p. Socec, 1901) rezumat in Conferinta tinuta la Academia romand la 11 mai 1901 (br. 45 pp.) din care se vede ca toata atentia se acorda industriei si agriculturii. Partea artistica era mai neglijata, spre deosebire de importanta avuta in 1867, la Expozitia precedents de la care ne-a ramas un catalog al lui Odobescu a carui valoare se mentine inca 1.

In 1900 arta era toata concentrate in Grand Palais, ala'turi cu a celorlalte tali, arta noastra cu greu putea concura, mai ales ca lipseau operele lui Grigorescu, Mirea si Andreescu. Dintre cei 73 pictori, sculptori si arhitecti romani expozanti, 41 au fost distinsi ; din care, 3 cu medalia de argint, 9 de bronz si 7 mentiuni si anume : Simonidi, Franz Storck si G. Sterian (Cu un proiect de primarie?) cu medaliile de argint; d-ra Desliu, Verona, Serifim, Strimbu, Gabriel Popescu, Hegel, Balaceanu si D. D. Mirea, cu medalia de bronz ; iar cu mentiuni : Capidan, Loghi, Marculescu, Tintoreanu, d-ra Falcoyanu, Vermont si T. Paladi, singurul care a refuzat mentiunea. Din insirarea celor distinsi se poate ghici valoarea celorlalti expozanti, a caror nume azi d-abia se mai pomenesc. In Pavilionul central s-au expus, ca asa-zisa arta, din partea Scoa-

lei de meserii din Bucuresti, poarta monumentala aurita", iar de la

penitenciarul Mislea o sarmana timpla. Putin, dar totusi prea mult ! In locul splendidelor costume taranesti s-au expus, Intr-o vitrina pretentii Exposition universelle de Paris, 1867. Notice sur les antiquites de la Rou-

manie, (I br. apr. 486 pp.) Paris, Frank editeur, 1868, cuprinde studiul lui Odo-

bescu asupra epocei romane ; tezaurului de la Pietroasa ; Curtea de Arges etc. 140

www.dacoromanica.ro

oasd, costume ale femeilor din tirguri, incarcate cu argint si cu our si desenuri fanteziste, culegatorii, a la Alpar, neobosindu-se a culege de prin

sate ci numai din orasel. In a#eptarea convocarii Congresului international" al bibliofililor si bibliotecarilor, la care, in calitate de bibliotecar at Fundatiei fusesem delegat fara a fi avut mare profit din discutiile mult prea generale ale diferitilor membri m-am interesat de functionarea unor scoli speciate in vederea reorganizarii celei din Bucuresti.

In afara de Ecole Guerin", a cunoscutului ilustrator Grasset, am cercetat Ecole des Arts decoratifs et du Dessin" a lui Lecoq du Boisbaudran, frecventata odinioara de Rodin, Legrosisi alti artist de seams. Pe baza celor consemnate in Raportul adresat directorului Mirea, s-au si infiintat la Bucuresti catedrele incredintate doamnei Cecilia Storck, au-

toarea frescei din amfiteatrul Academiei de Convert si a volumului Fresca vietii mele", si lui Costin Petrescu, autorul, in afara de fresca de la Ateneu, a interesantei sale lucrari La fresque", rezultata din prelegerile sale la Lyon, unde a fost invitat ca specialist in materie, si clespre care am ref erit in Cony. lit.... Parasind Parisul, m-am oprit la Munchen unde, cu prealabila autorizatie a ministrului C. Anion, am obtinut de la renumitul sculptor Adolf Hildebrand invoirea sa execut bustul regelui Carol I, cu ocazia viitoarei calatorii a suveranului in capitala Bavariei, Hildebrand, autorul mult comentatei cart Problem der Form", era cel mai de seams sculptor al vremii, la care sobrietatea si perfectiunea formei erau implinite prin expresiunea sufleteasca a modelului. Dar urmasul lui Anion la minister, Sp. Haret, a contramandat intelegerea, sub pretext ca bugetul sau nu poate suporta cheltuiala sumei de 8 000 MK, cit ar fi costat bustul, desigar mai bun decit pompoasele lucrari ale lui Dubois si ale altora, infei ioare serioaselcr lucrari ale artistului polonez Hegel, profesor la $coala noastrA si autor al busturilor regelui, al monumentului lui C. A. Rosetti de pe Bulevard si al altora tot atit de reunite lucrari.

XXXIII REDESTEPTAREA ARTEI NATIONALE

Potrivit programului prevazut

redat uitarii indata dupd inregis-

in veacul cel nou urma sa trare, dupd cum adeseori se intimpla inaugurez o propaganda in favoarea unei miscari artistice, pregatind

Diletantul pictor-fotograf Al. Paraschivescu, zis Alpar, a fost insarcinat si cu colectarea scoartelor si a altar produse ale industriei casnice pentru expozitie, de uncle nu s-au mai inapoiat celor care. de buns voie, le imprumutase, cu toate repetatele dar ineficacele for reclamatii. Procedeu care s-a repetat si in 1906, dui:A urn vom vedea.

141

www.dacoromanica.ro

Incercarea unei noi tentative a infiintarii unui muzeu national, viu, spredeosebire de cimitirul oropsit si cu vicleana patima pazit de cioclul cunoscut al asa-zisului muzeu existent. Intr-acest stop am publicat in revista Albina din 28 oct. 1901 1. Acest prim articol cu titlul de mai sus, din care voi spicui cit mai multe pasaje, valabile Inca azi dupa aproape o jumatate de veac aratind cite anume din dezideratele exprimate au si fost realizate in urma. Dupa ce constatam ca din toate ramurile activitatii romanesti, arta singura a ramas in urma, aratam datoria sa reinviem si trecutul nostru cultural, fara de care e ±istenta unei natiuni civilizate nu se poate inchipui. Caci vechimea vietii intelectuale a unui neam se masoara dupa mo-

numentele literare si artistice ale lui, intocmai cum dupa inelele din

truchi se numara virsta unui stejar". Dupa enumerarea sumara a ramasitelor artistice ale trecutului iesite la iveala mai mult intimplator decit in urma unor cercetari siste-

matice", adaugam din belsugul artistic al acestor vremuri, nu ne-au

ramas insa numai niste ruine sau odoarele scumpe si obiectele din muzee, ci o mostenire cu mult mai pretioasa caci, ea este Inca vie : ne-a ramas

acel instinct artistic pe care-1 regasim Inca la taranul roman din acele parti unde traditia nu a disparut Inca cu totul si unde influenta strains nu a patruns Inca". Acest instinct s-a mentinut si s-a intiparit in portul, in uzurile si cintecele populare si in intreaga infatisare armonioasa care distinge pe muntenii nostri de vecinii for de alte nationalitati. Poezia populara si arta casnica taraneasca sint, pe linga credinta strabund, cele mai pretioase si curate mosteniri ale noastre." Dupa cum poezia populard a fost o sorginte nesecata pentru imbogatirea si Infrumusetarea limbei noastre, tot astfel si arta populara va servi drept punct de plecare in redesteptarea si reinoirea simtului nostru artistic. $i precum pretios este pentru folclorul roman un crimpei de doing sau o variants de basm, tot astfel trebuiesc adunate si pastrate orice scoarte, orice ulcior sau lemn sculptat, in fine orice obiect care ar putea servi ca document artistic... Din nefericire insa pins acum nu am avut Inca un artist de frunte, dupd exemplul bi#dului de la Mircesti, sa culeaga cu aceeasi dragoste si pricepere toate izvoarele artei pamintene, oricit de modeste ar fi ele si din a for maiestrita adaptare si ingenioasa imbin are, sa creite motive noi mai frumoase Inca, ca cele vechi".... Data nu din punct de vedere artistic eel putin din cel economic, aceasta problems trebuie sa intereseze pe aceia care intr-adevar se preAlbina, revista enciclopedica populara (anul 5, nr. 4) condusa de un comitet de redactie liberal fiind treats de Sp. Haret, caruia nu putea sa-i scape articolul ce anume ii era destinat, alte interventii din parte-mi nefiind bine primite de ministrul liberal. 142

www.dacoromanica.ro

ocupa de soarta taranului, dindu-i o noua sorginte de cistig prin inviorarea industriilor casnice, producatoare de cistig".

Si dupa ce se da exemplul satului Schrabek, din Germania de nord, unde din initiativa preotului s-a reinviat tehnica tesatoriei, ajungind SA se vinda produsele locale chiar pe pietele de peste hotarele tariff,. propunem urmatoarele masuri de luat ; sa se adune toate reminescentele artelor hidustriale aproape disparute. Colectiile insa sa nu fie niste cimitire ale artei sau un fel de dictionare in care ar fi rubricate obiectele ca si cuvintele unei limbi moarte, ci sa fie in contact cu publicul,, al carui gust sa-1 destepte si sa-1 indrumeze pe adevarata tale ; iar prin publicatii ilustrate si mai ales prin conferinte si numeroase expozitii sa se tie vesnic incordat interesul publicului asupra unor asemenea. miscari". Pentru a dovedi ea cele relatate, in 1901, nu au ramas simple amagiri, datori intem sa aratarn ce s-a realizat in decursul vremii din cele intentionate. In IViluzeul national Carol I, infiintat in 1906, s-au adunat exemplare caracteristice din toate ramurile mentionate : Casa lui Mogos, porti din Oltenia, troite, usi de biserici si case, stilpi, stenapi, tronuri, furci, cause, linguri si pina la cele mai marunte obiecte de lemn, avind carac-

ter sau crestaturi artistice ; olarie din vremea preistorica, chiupuri, olane decorative de la bisericile lui Stefan cel Mare, oale si strachini, scoarte si costume din toate regiunile locuite de romani ; instrumente muzicale si in fine, mice obicct purtind urma indeletnicirii artistice, ca ouale incondeiate etc. Si pentru ca aceste tezaure pind aici necolectionate, sa nu ramina mai departe ignorate, s-au organizat conferinte in muzee si in principalele orase din tail in afard de cele 12 expozitii in principalele centre din Europa, ducindu-se astfel peste hotare faima artei taranului roman..Prin publicatii in revistele din tara si din strainatate si prin cataloagele expozitiilor, toate ilustrate, aceste tezaure, pina aci necunoscute, furs popularizate servind de modele. Eficace au fost mai ales concursurile, cu recompense banesti si diplome, printre olarii din tara, precum si, in privinta tesaturilor, infiintarea, sub inalta ocrotire a reginei Elisabeta, a Societatii Domnita Maria", cu atelierele ei, in care se reproduceau cele mai frumoase scoarte din muzeu, Bind astfel posibilitatea publicului de a-si procura adevarate produse artistice in schimbul ororilor de pe theiurile Dimbovitei. Despre Concursurile de mobile, a publicatiei straine : Tapis roumavns, a albumului de Izvoade de crestaturi ale taranului roman ; des-

pre Covorul oltenesc si a atitor alte realizari, ca de pilda a infiintarii Societatii Arta Romaneasca" va fi vorba la timpul cuvenit in insirarea cronoiogica a straduintelor pentru redesteptarea artei nationale intreprinse si avind ca tints finals intemeierea unui adevarat Muzeu national.

143

www.dacoromanica.ro

X X XIV

PROCESUL TOCILESCU

Aluzia la nevoia unui nou Muzeu national, viu si conform noilor c,,Tinti, din articolul publicat in Albino, nelinistind pe cel cu constiinta incarcata, de multele pacate de care se stia vinovat, a provocat din partea sa o vie companie de calomnii impotriva mea, in plin Consiliu profesoral al Facultatii de litere, caruia ii adresasem cererea de suplinirea catedrei de arheologie, amenintindu-ma chiar cu o interpelare in Senat. Dupa cum am aratat In alt capitol, soarta, binevoitoare fats de cei pe nedrcrpt napastuiti, a facut ca intre manuscrisele lui Tocilescu revenite Academiei sa se gaseasca, pe lingo alte acte ce ma priveau, pe care Bianu mi le-a remis, si conceptul interpelarii planuit de Tocilescu, in care pe baza marturiilor lui N. Patrascu, ma acuza de a nu-mi indeplini orele cuvenite la Bele-Arte si alte asemenea neadevaruri. Fats de calomniile lui Tocilescu, m-am vazut nevoit sa raspund prin Epoca din 22 febr. 1902 si apoi totociata prin plingerea adresata Ministerului Instructiunii enumerind o parte numai din abuzurile lui Tocilescu si anume falsificarea conturilor librarilor straini, inlocuind in actele de descarcare, sumele originals prin altele majorate, insusindu-si diferenta ; mentinerea in sta-

tele de plata, ale muzeului, a unor slujbasi de mult plecati, a caror leafs o incasa ; refuzul de a achita, dupa 4 ani, pe librarii straini, cu

toate protestele consulilor respectivi. Librarul H. Welter din Paris, aflind de procesul in urma caruia Tocilescu a fost nevoit sa-si achite vechile datorii, imi scrise la 7 febr. 1902 : Je suis heureux d'aprendre qu'on a decouvert le pot aux roses". La scrisoarea lui Tocilescu publicata in

may multe ziare, prin care, in loc de a se disculpa, continua sa ma calomnieze, am raspuns printr-o noua adresa, din 20 martie, in care

precizam ministrului alte abuzuri ale directorului Muzeului si al Seminarului de arheologie, unde nu se procurase cartile, pentru care directorul Incasase insa subventia pe mai multi ani. Numai dupa reclamatia mea si in intentia de a ma dezminti, s-a adus in sala Seminarului un -dulap cu citeva carti care nu erau insa ale Seminarului. Consiliul Facultatii de filozofie si litere, convocat la 16 martie pentru discutarea acelei afaceri colegiale delicate" a luat act de declaratia lui Tocilescu ca Ministerul a dispus cercetarea cazului sau. Intr-adevar, cu toata ocrotirea lui Tocilescu din partea presedintelui Consiliului D. Sturdza, care utiliza pe neofitul liberal, fugit de la -conservatori, ca raportor al legilor sale in Senat si cu toata bunavointa lui Haret, afacerea luind proportii, ministrul se vazu nevoit sa insarcineze cu ancheta pe inspectorul general P. Wascanu, profesor la Universitatea din Iasi. Batrinul dascal desi liberal, ofta din greu de cite on ii prezentam cite o noua proba, o fotografie sau un manuscris al a vinovatiei acestuia. Dupa raportul lui Rascanu nu am lui Tocilescu putut obtine o copie, ce nici tribunalului nu a fost remiss, desi oficial 144

www.dacoromanica.ro

ceruta, in prima *edinta, de catre C. Anion, in numele apararii, cu aprobarea judecatorilor. Tocilescu niciodata nu a facut mentiune la aceasta ancheta, la care a fost chemat §i de care aflase cit ii era de favorabila. Oprirea acestei anchete a fost singura favoare pe care Haret a putut-o

acorda aceluia pe care, printr-o scrisoare, bflata in dosarul ce mi-a remis Academia, il numea iubite Grigore". Pe de alts parte §i Tocilescu, sub presiunea opiniei publice, pe baza art. 178 din procedura penala-, puse in mi§care actiunea publics contra mea pentru delictul de denuntare calomnioasa in scris" constituindu-se parte civila pentru suma de 100 000 lei, prin cererea inregistrata la Trib. Ilfov S.I. c.c. sub

nr.16235 din 21 martie 1902.

Intre timp cel ce se §tia vinovat de falsurile ce denuntasem lucra din rasputeri la rectificarea, pe cit posibil, a conturilor fictiv inaintate, cu ani in urma, Curtii de Compturi. Prin complicitatea pre§edintelui acestei inalte Curti, G. I. Lah ovary, care, la propunerea lui Tocilescu fusese ales membru corespondent al Academiet Romane, directorul Muzeului reusise sa i se predea, la muzeu, closarele vechi, supuse unei not falsificari prin adaugarea unui zero atit la numarul volumelor cit §i la pretul lor. Operatia era u§or demaseata, caci, in nici un caz cele zece volume nu se puteau produce. Prin concursul neateptat al unor binevoitori si cinstiti functionari de la Curtea de Compturi mi-a fost posibil sa fotografiez dosarul Inca Inainte de sustragerea for §i apoi masluite dupa Intoarcerea din miinile celor culpabili de o a doua mistificare. 0 notita strecurata in Epoca asupra acestor scandaloase manipulari atrase atentia lui Vint la Bratianu, secretar general al Ministerului

de Finante, de care depindea Curtea de Conturi careia cerindu-i-se lamuriri, prewdintele insu§i §tiindu-se cu musca pe caciula se prezenta la Finante uncle explicatiile date negasindu-se suficiente o ancheta fu ordonata.

Afacerea, dupa cum se vede, luase amploare din ce in ce mai mare, pasionind un public cit mai numeros. Insu§i regele fu pus in curent de primul ministru Sturdza, care cauta sa disculpe pe transfugul sau nou partizan, bun de Intnebuintat in bucataria politica liberals. Chemat in audienta (5 iunie), suveranul se temea de izbucnirea unui mare scandal, dupd ce insa aratai probele ce posedam, regele se asigura de dreptatea cauzei mele, adaugind ca, in audienta ce-i acordase lui Tocilescu, acesta

a pledat cu atita patima impotriva mea, Incit 1-au trecut naduwlile, deli era racoare in camera er hat geschwitzt and es war 1.0211 in der Stube". P. P. Carp pus de asemenea in curent, imi asigura concursul avocatilor partidului sau, avind sa pledeze nu cauza mea personals, ci a cinstei §i dreptatii in contra necinstei §i nedreptatii reclamantului, dindu-mi totodata sfatul sa-mi aleg ca aparator §i pe un liberal cinstit. Pe linga prietenii C. Anion §i P. Missir, Vasile Lascar §i I. G. Saita, carora m-am adresat, trecind peste orice consideratii de partid, au primit de asemenea a ma onora prin apararea unei cauze a§a de juste. Si din public primeam incurajari in campania intreprinsa ; ma marginesc a mentiona numai urmatoarea scrisoare de la printul George Bibescu, 145

www.dacoromanica.ro

cunoscut in armata franceza, Comandant Bibesco, Saint-Cyrien, officier brevete d'Etat major", a luptat pentru Franta in Mexico, in Algeria, in 1870, fu prizonier la Sedan. Pentru serviciile sale militare fu ales mem-

bru de l'Institut de France". Emile Zola in La Debacle" copiind, fare a-I cita, pasaje din descrierea luptei de la Sedan a fost acuzat de plagiat de catre print. lath' scrisoarea : Cher Monsieur, d'aucuns vous blameront peut-titre ; moi je vous serre la main heureux de trouver dans mon cher pays, dont on a tant abaisse le sens moral, un homme de courage. Le Tocilescu a vecu. Bien a vous. G, Bibesco" 1. Iar pentru a reaminti liberalilor cit ei 11 apreciau odinioard, Epoca reproduce dupe Gazeta poporului din 8 febr. 1895, urmatorul articol, pe care, in urma numai, 1-am cunoscut, fiind atunci la studii in strainatate, sub titlul Lin &soil de Laie, adica de tigani nomazi, Gazeta scrie : Sintem violenti numai la extremitate, pentru ca lucrarile trebuiesc spuse cum sint. Astfel nu poti scri despre Gr. Tocilescu, fare ca epitetut de misel sa nu-ti cads imediat din condei. Sint multe si variate canalii,

dar de o mai scirboasa specie ca acest academician de contrabands, desfidem sa ni se arate alta. Priviti-i mutra, care oglindeste sufletul pacatos si josnic ; un fior to patrunde cind ii vezi falcile atit de dezvoltate, iar cea de jos iesita mult in afara, ca o amenintare permanents pentru oasele bugetare.. Instinctele lui de rozator cumulard au dat mult de lucru, atit guvernului liberal, cit si actualului guvern. Pe drum umbla.repede, cu ochii in jos, furisindu-se pe linga ziduri, pared ar avea constiinta de rusinoasa-i meserie. Rinjeste vesnic, iar cites vorbeste, cu un glas pitigaiat si ascutit, tipetele lui incoerente nu se pot asemana decit cu acele ale cucuvaiei nocturne. Cu pretentii de arheolog, el si-a manifestat pasiunea pentru monezile moderne si in arta de a le

stoarce din pietre nimeni nu 1-a putut intrece. Lind a fost vorba de a seri despre trecut, a tipa'rit area Dacie inainte de roman, un plagiat

fare seaman.

Dupe ce s-a tirit ca o potaie dinaintea lui Dim. Sturdza, aceasta

pocitura morals si baiat cu simbrie e in slujba ciocoilor : si on de cite on este de facut o lucrare miseleasca, o fapta dezgustatoare, Tocilescu e

insarcinat cu dinsa. Aceasta jigodie cu ale ei turpitudini va ramine

legendary in analele Parlamentului si ale Universitatii".

In aceasta atmosfera avu loc, la 14 mai 1902, prima infatisare la

Tribunal, cind : aparatorul lui Tocilescu, A. D. Xenopol-Iasi, ceru comunicarea actelor partii inculpate, incident contra caruia se pronunta

Tribunalul in urma explicatiunilor date de C. Anion, aratind ca o ase-

menea cerere nu are nici o ratiune de a fi, deoarece procesul e de

nature penala si nu civila. D-1 C. Anion mai arata ca d-1 Tocilescu a I Fauna de care se bucura Tocilescu tnainte chiar de proces, reiese din urmatoarea apreciere a Epocei din 10 aprilie 1902, In care el este aspru blamat pentru fuga sa de la conservatori la liberalii atunci la putere, de la al caror set D. Sturdza el astepta scaparea printr-d nelegala interventie a acestuia. 146

www.dacoromanica.ro

cautat sa interverteasca rolurile, aducind afacerea inaintea instantelor judecatoresti, sustragindu-se de la judecata Consiliului permanent, deoarece insa la Ministerul Cultelor s-a facut o ancheta in aceasta privinta de catre inspectorul Rascanu, d-1 Anion roaga sa ceara comunicarea acelui raport, care este de o importanta capitals pentru luminarea af acerii. D-sa mai cere sa se comunice de la Ina lta Curte de Conturi conturile de descarcare prezentate de Tocilescu in gestiunea fondurilor de la Muzeu si de la Seminarul istorico-epigrafic". Ambele aceste puncte precum si proba cu martori cerute de d-1 C. Anion sint admise de Tribunal, care amind judecarea procesului pe ziva de 18 iunie", Epoca, din 15 mai 1902. Intre timp chiar aparatorii lui Tocilescu, convingindu-se de zdrobitoarele probe acumulate de cel pirit contra acuzatorului sau, care, in nici un caz, nu avea posibilitatea sa-si sustina cu succes actiunea, sfatuird pe clientul for sa renunte la actiunea intreprinsa pripit contra mea. La a doua infatisare in fata Tribunalului S.I. c.c. din 18 iunie 1902" d-1 avocat Em. Porumbaru, in numele avocatilor ambelor parti

si in special din partea d-lui Gr. Tocilescu, cla cetire urmatorului Procesverbal : Astazi 17 iunie 1902 subsemnatii avocati ai d-lor Gr. Tocilescu si Tzigara-Samurcas, intrunindu-se spre a delibera impreuna asupra inci-

dentului ivit intre clientii nostri si adus inaintea justitiei, am cazut de

acord a-i sfatui, in interesul prestigiului corpului profesoral, caruia ambii apartin, sa inchida acest incident astfel : D-1 Tzigara-Samurcas sa inceteze orice atac in contra d-lui Gr. Tocilescu, iar d-1 Tocilescu sa renunte

la actiunea intentata contra d-lui Tzigara-Samurcas. Drept care am

incheiat, cu aprobarea clientilor nostri, acest proces-verbal, incredintind fiecaruia din ei cite un exemplar. Au semnat, din partea d-lui Gr. Tocilescu, acest proces-verbal, d-nii avocati Em, Porumbaru, C. Dissescu, Take Ionescu si P. Negulescu, iar din partea d-lui Tzigara-Samurcas, d-nii avocati C. Anion, V. Lascar, P. Missir si I. G. Saita. D-1 procuror Slatineanu declarind ca nu-si insuseste aceasta actiune direct intentata de care d-1 Tocilescu d-lui Tzigara-Samurcas, Tribu-

nalul, fata cu cele continute in procesul- verbal si fata de declaratia orals a d-lui Tocilescu ca-si retrage actiunea, precum si a d-lui Tzigara-

Samurcas, care n-are nimic contra, declara stinsa actiunea si ordona inchiderea dosarului." Adevarul din 20 iunie 1902, precum si celelalte ziare ale vremii. Sentinta n-a fost data de magistrati, ci de opinia publics, de omul strazii, de acea multirne pestrita, care deli nu fara pacate, stie, totusi sa infiereze pe adevaratii pacatosi. Neretractind sau atenuind nici o iota din cele raportate Ministerului si consfintite prin anchetele of iciale, mi-a fost usor sa ma multumesc cu promisiunea de a nu mai reveni in

viitor asupra acestei chestiuni, in urma retragerii din partea adversa-

rului a actiunii de calomnie ce-mi intentase. La 20 iunie am fost

chemat la dejun la Castelul Pe les, regele flind multumit de felul terminarii procesului asupra caruia fusese tendentios informat probabil de 147

www.dacoromanica.ro

D. Sturdza, protectorul lui Tocilescu. Sentinta printului Bibescu "le Tocilescu a vecu", incheie acest penibil incident al inceputului veacului celui in care intrasem. XXXV

CUIBUL DE LA CATINA

Catina 1, mosia mamei sotiei mele, unde, din 1901, mi-am petrecut vacantele renuntind a mai lua drumul lung ping la Brand. Despre care a mai fost vorba. Schimbul avea avantaje ca si dezavantaje : nu era

placut sa to cobori din o vale de mai bine de o mie de metri altitudine, la mai putin de jumatate, si in locul privelistei (in departare) a ghetarilor eterni in toiul verii, sa ai in juru-ti mai multe ripi golase ciecit paduri de brad. Aci aveam insa marea multumire de a fi in libertate si Ia aer curat numai cu ai mei, putindu-ne bucura de evo: luarea celor trei vlastare, care rind pe rind ne-au imbogatit si infrumusetat existenta, in ciuda atitor altor privatiuni sau necazuri din afara.

Zara aluzie Ia paradisul promis in cealalta lume, in al carei basm nu

pot avea nici o incredere, voi intrebuinta totusi, negasind alta mai nimerita, comparatia ca in rai" pentru momentele de multumire, de fericire

ce ne-au fost date la Catina. Sub aripa protectoare a coanei Coralita despre mama sa a scris sotia mea un volum de 108 pagini, trase la marina, care impreuna cu scrisorile noastre formeaza dosarul intim al

familiei, rezervat copiilor nostri. Liberati de grijile traiului zilnic ne-am bucurat, in anii dinaintea primului razboi, de tot farmecul vietii familiale la tars. Asezata la poalele muntelui impadurit, Cetatuia, cu povarna

si cladiri in piatra si maza pentru fabricatul si pastratul tuicii de o parte si grajdurile, hambarele si patulele de alta latura in jurul unei

vaste curti centrale : dau acestei gospodarii infatisarea unei cetati infarite. Casa cu balcoapele ei si cu chioscul imbracat in vita, dind spre sosea, inchizind patratul, avea Infatisare pitoreasca, Zavoiul, sau Crivina cum i se zicea, Prins intre iazul din fata casei si Bisca cea impetuoasa, era cimpul de joc al copiilor, ferickti de asa libertate in societatea viteilor si a oitelor mai tinere decit ei. Scunda casuta a vechiului proprietar, izolata in mijlocul patratului inconjurator servea acum drept manoir" pentru invitati si administrator. oselele judetene, cea dinspre Buzau Comuna rurala in jud. Buzau, pe apa Biscei Chiojdului. Griul neputindu-se cultiva, localitatea e renumita pentru livezile de pruni. Zona a fost multa vreme considerate ca bogata in petrol. Prof. L. Mrazec in raportul sau din .,Monitorul intereselor petrolifere" nr. 465 din 1902, p. 3, intre zacamintele neogene din Muntenia pretinde ultima zones neogena care trece valea Buzaului e acea de la TegaCtslau, taiata prin scufundarea bazinului levantin de la Calvini. Pe marginea N.E. a acestui bazin trece zona de la Catina, una din cele mai interesante, brusc intrerupta pe malul drept al Biscei Chiojdului". 148

www.dacoromanica.ro

cu cea de la Ploiesti

Valerii-de-Munte se contopeau dupa trecerea Bistii intr-una singura, trecind prin fata gradinii 5i casei, ramificindu-se apoi iar spre Star-Chiojdul prahovean 5i spre cel buzoian, de unde se infunda in muntii Siriului.

Canna mi-a servit ca punct de plecare a excursiilor in intreaga regiune dintre Bucegi ping dincolo de Penteleu ; de aici calare am cercetat schituri, in curind cu totul parasite cum a fost de pilda Cirnu

in muntii Buzaului, din care, dupa citiva ani, n-am mai gasit nici urmele

bisericii si a chiliilor, iar din elesteu a ramas doar o groapa fara pic de apa. Ruinat aproape In intregime, am revazut si schitul Gavanu din sus de Lopatarii cu focul nestins, care nu se capta spre utilizare, Inca arzind in continuu in zadar. Excursiile la manastirea Cheia din jos de Bratocea si toate celelalte din Buzau le faceam calare, imprumutind, pe timpul verii, calul nazdravan al finului pops din Chiojdul cel Mare. Rareori, numai, familia din Mina ma insotea in caruta cu boi, In asemenea expeditii, cum

le pilda de sarbatorile Pastilor la manastirile Nifon si Ciolanu din jud. Buzau. Aci am aflat la parintele Eftimie Georgescu Notavul sau Eiminia zugravirii" din care am publicat introducerea in volumul de omagiu oferit lui C. Dirnitrescu-Iasi la 25 febr. 1904. Textul integral al acestui Izvod al lui Makarie de pre ellino- grakie" pe care-1 tran-

scrisesem din chirilica I-am predat spre publicare profesorului Grecu din Cernauti, neavind timp sa termin editia critics ce planuisem prin corn-

pararea manuscrisului cu textul bizantin editat de Paul Durand, In 1845 5i alte lucrari similare t: I\ici imprejuriz-nile directe ale Catinei nu era lipsite de interes ; in Invecinata comuna Lera se gaseau zacarninte de chihlimbar 5i tot de

aci, de la Mos Uruc, care a daruit muzeului mindra lroita ridicata in amintirca fiului sau trintit de un armasar, am capatat si frum sul 51efuit ciocan de piatra, dovada a unei importante statiuni neolitice neexplorata Inca. Frumoasele troite din valea Teleajenului sau cele mai vechi

de la Ogretin si alte localitati din regiune au fost aduse la muzeu si in buns parte publicate in Cony. lit. si in Ivboadele de eresteituri ale

taranului roman, din 1928. In afara de chihlimbarul din vecini, se ivise in regiune 5i la Mina chiar, urme de nisip asfaltos 5i din unele locuri rabufneau asa -zisii gheizeri cu urme si miros de pacura. Atras de aceste stiri, Ludovic 1VIrazec, profesorul universitar de geologie si mineralogie, venind sä cerceteze regiunea, fu oaspetele nostru timp de doua zile, constatind ca amindoi eram membri vechi ai D. Or. A. V. DeutschOesterreiches Alpen Verein" si avind acelea5i bune amintiri ale inlesnirilor procurate de cabanele clubului. Din ultimul sui5 : Chiojdu (1\Iic), la picioarele muntelui pe Bisca, unde se incheiau clrumurile carosabile, I Manuscrisul utilizat de prof. Grecu e mentionat sub initialele Tz. si T. in

publicatia sa Carp, de picture/ bisericeascei bizantine. Cernauti, 1936, la pag. 39 sint multumirile autorului pentru ms. pus la dispozitie, I s 1. 4°, 426 pp. Plansele 1-4

dau reproducerea titlului ms. Tz., cit si alte pagini din acelasi memoriu.

149

www.dacoromanica.ro

se tragea placutul meu prieten Constantin Giurescu, fost profesor de istoria romanilor la Universitate si membru al Academiei Romane, cu care ne vedeam des in timpul vacantelor I. Un imbucurator eveniment familial a inveselit sfirsitul acestui an : naz,terea primului nostru vlastar, in dimineata de 18/31 oct. 1903 in fr linos situatul apartament din Intrarea Nordului, colt cu aleea Carmen Sylva, direct in fata gradinei Cismigiului, cu farmecul ei deosebit si aerul ei prielnic cresterii copiilor 2. Botezul micului Alexandru fu oficiat la 14/27 dec., nas fiind C. C. Arlon, care-i adause si numele sari pe linga cel oficial al parin-

telui noului nascut. Cu acest prilej regina Carmen Sylva a tinut sa

cinsteasca din nou caminul nostru, daruindu-ne pretiosul basorelief de fildes din epoca tirzie a Renasterii, reprezentind o Madona intinzind bratele primitoare catre pruncul ce se avinta spre ea.

XXXVI

S. T. R. Cea mai concreta realizare a hoinarelilor mele, datind din scoala, continuate la Sinaia, dar mai ales prin excursiile de la Brand in EIvetia, a fost infiirrtarea, impreuna cu prietenul Mrazec, a S. T. R. Locul infiin-

tarn a fost Catina, unde am hotarit infiintarea Societatii de turism

S. T. R., luind ca model pe cea germana Deutsch-Oesterreiche Alpen Verein" la care eu si Mrazec eram vechi membri. Dorind sa o punem sub protectia principelui Ferdinand, am si luat a sa aprobare, iar la 6 febr. 1903 fiMd amindoi primiti in audienta oficiala de viitorul nostru presedinte, Societatea era legalmente constituita. In 1904 a aparut si primul volum din : Publicatie anuala a S. T. R.", cuprinzind darca

de seams a primului an de functionare citita in adunarea generals de la 2 febr. 1904, in care, in calitate de secretar general am dat seams despre mersul pe primul an. Din primul cornitet faceau parte : Antipa, G. Bals, Vintila Bratianu, dr. I. Costinescu, G. Flaislen, colonel lanescu, Tatal sau de origins grec, numit Giuris, avea cea mai mare pravalie 5i

1.-nai bine reputata din regiune 5i se bucura ca si fiul sau, profesorul, de un foarte

bun renume, pe care nu-1 mai poate revendica tinarul C. C. Giurescu, care a mostenit de la tatal sau conceptul istoriei romanilor ramasa nepublicata. Tinarul

C. C. Giurescu s-a mai ilustrat ca rezident regal prin spinzuratoarea 5i expunerea la drumul mare la Focsani, a celor trei tegionari din regiune, osinditi pentru ispasirea asasinatului primului ministru Armand Calinescu. 2 Un gradinar nepriceput, inainte de venirea artistului peisagist Rebhuhn, incercind sa taie niste salcii batrine din Cismigiu, a fost din vreme oprit printr-un protest semnat de d-na Eliza Marghiloman si alte persoane protectoare a peisajului, adresat prim_ arului capitalei. Vintita Bratianu, care a luat imediat masurile

cuvenite. 150

www.dacoromanica.ro

S. Mehedinti, L. Mrazec, G. Munteanu-Murgoci, Th. Nica, Al. TzigaraSamurcas, dr. A. Ureche, A. Vlahuta si M. Vladescu. Scopul S. T. R. -era de a dezvolta sportul excursiunilor, de a Inlesni cunoasterea fru-

musetilor tarii romanesti si de a intari, astfel, iubirea de patrie si de neam. a) Art. 3 : acest scop Soc. isi propune sa-1 ajunga : organizind excursii in tall si in tinuturile vecine; b) inlesnind excursii, prin insemmare de drumuri, intretinere de poteci, cladiri de adaposturi, organizare de calauze, publicatii de itinerarii. etc. ; c) latind in public simtul pentru mature, atit prin excursiile Soc. cit si prin publicatii, conferinte, expozitii cu subiecte pitoresti, etc. ; d) intretinind relatii cu Soc. similare din strainatate. Delegatii comitetului au fost alesi : vicepresedinti : prof. Mrazec si col. Ianescu, seful Marelui Stat Major ; Casier : Th. Nica, director la Banca Nationale ; membri de onoare : D. Sturdza, P. P. Carp,

general G. Manu si M. C. Sutzu. Din primul an s-au inscris membri peste 800 persoane. Primul ei anuar cuprinde, in afara de darea de seama semnalata,

Apus, versuri de $t. 0. Iosif ; De uncle incepe cineva a fi turist, de Soveja ; Origiru2 Babelor de L. Mrazec, Adevanatu/ turist roman de Urechea; Pe valea Jiului de I. Dragomirescu ; Itinerar la Colturn si Negoiu de G. Bals, Excursii in Gorj de Moisil ; Partea stiintificti de

Iodoform (Dr. Ur.) ; Cobcirirea Bistritei pe plute de G. C. ; Cheile Brebului de Braileanu ; ginictia Frigaras Rucar de dr. Ratacitor ; 0 excursie tragica de V. Pop ; Malnufalul aspirantului excursionist de Ur. ; Excursia .Stefan eel Marie de C. Calmuschi ; Valera Teheajenului de Murgoci ; Informatii sigure de Fonograf ; Aforisme seteriste de Urechia ; Statutele si lista membrilor. Alte anuare mai voluminoase si mai frumos

ilustrate au urmat, cu primeniri in comitetul si secretariatul Societatii si cu interesante articole asupra excursiilor din tara sau chiar din strainatate (Flaislen in Rusia si in jurul pamintului), pind in 1915, cu vol. XIII, cind din cauza razboiului vechea societate a incetat, altele luind nastere apoi. Anuarul anului al XII din 1914 se incheie cu articolul Din carnetul de turist al Regelui Carol I, adus ca omagiu de adinca veneratie memoriei aceluia care a stiut si prin fapta si prin pilda sa fie eel dintii in rele mici ca si in cele maxi'`. Textul 1-am tradus din memoriile regelui publicate de Mite Kremnitz, iar ilustratiile dupe acuarelele lui Preziosi din colectiile regale, raspindite apoi prin numeroase publicatii 1.

La distanta de peste treizeci de ani, cu ocazia a celei a 25 ani-versare a U.F.S.R. (Uniunea federatiilor sportive romane) din dec. 1937, 1 Intemeiata sub pre$edintia principelui Ferdinand, S.T.R. i$i incheie activitatea prin publicarea pretioasei descrieri a pamintului romanesc de insu$i intemeietorul regatului roman. Societatea Turi$tilor Romani aduce prin aceasta publicatie un omagiu de adinca veneratie memoriei aceluia care a $tiut, si prin fapta $i prin pilda, sa fie cel dintii in cele mici ca $i in cele mari" incheie Introducerea publicata $i in bro$ura Din carnetul de turist at Regelui Carol I, Buc., Tip. G. Ionescu, 1915, I br. 4, 7 pp. $i 10 ilustratii. $i aceasta bro$ura, ca $i toate traducerile din

operele reginei $i ale principesei Maria au aparut anonim, fare indicarea tra-

ducatorului.

151

www.dacoromanica.ro

organizatorii, amintindu-si de precursorii pe acest teren, m-au invitat ca fondator al S.T.R. la banchetul prezidat de rege, in care ocazie mi s-a

decernat medalia sportive Pentru merit" cl. II, ca si celor mai tineri

dintre sportivi !

XXXVII INDUSTRIA CASNICA $1 ARTA NATIONALA

In afara de cronicile precedente a aparut de asta data, sub initialele mele numai si in liberala Vointa nationals, deoarece era vorba de o reform& a lui Spiru Haret, la 7 oct. 1903 o dare de seams asupra produselor scoalelor de meserii de curind infiintate. Observatiunile formulate acum mai bine de patru decenii, fiind valabile azi Inca, cred ca scuza republicarea for : Vointa nationala 7/20 oct. 1903. Industria casnica 0 arta natiOna/d. Una din principalele preocupari ale conducatorilor neamului nostru este, In imprejurarile actuale, crearea de not mijloace de productiune si deci de imbelsugare a stratului taranesc. Ocupatia de capetenie a taranului, agricultura, asa cum s-a practicat in decursul veacurilor, nu mai este indestulatoare : pamintul sleit pe de o parte reclama o cultura mai rationale si mai intense, iar populatiunea pe de altA parte tot sporeste pe cind insa masinile si felul nou de cultura reduc mereu intrebuintarea bratelor. Ocuparea cu folos in alte directiuni a bratelor este una din marile probleme ale timpului. Calauzit de aceste idei, d. Haret, ref ormatorul legei Instructiunii publice, a creat pentru populatiunea rurala scolile elementare de meserii si agricultura, in care se capata in mod practic cunostintele necesare pentru o cultura mai sistematica a pamintului si se formeaza tot felul

de meseriasi.

Rezultatele imbucuratoare ce s-au vazut in -0Expozitia $coalelor de arte, meserii si agricultura* motiveaza cu prisosinta crearea acestor scoli si dau o probA de celeritatea cu care noua reforms a fost aplicata. Lasind la o parte scolile de agricultura cu ale for prea frumoase produse, ne vom ocupa de cele de meserii, si in special de cele elementare, care fiind in formatiune merits o deosebita atentiune. Caci pe cind misiunea $colilor de arte si meserii este de a forma tot felul de ucenici si maestri, care sa poata cu succes Inlocui in diferitele fabrici sau intreprinderi particulare ,pe aucratorii straini, scolile de la sate au cu tutu]

alts menire. Scopul for fiind de a procura o noua sorginte de venit

clasei taranesti, ele trebuie sa practice si sa perfectioneze mai ales meseriile de care aceasta class are nevoie, aratind mijloacele cele mai economice de productiune. 152

www.dacoromanica.ro

Astfel numai se va da o extensiune de adevarata industrie producerei restrinse de azi. Pe cind in starea actuala rarii sateni care continuind meseria parinteasca, se marginesc sa lucreze numai pentru satisfacerea necesitatilor for proprii sau a citorva consateni, meseriasul for-

mat in noile scoli, din contra, va fi in stare sa produce mai bine si

mai ieftin, indestulind nu numai cerintele locale, dar putlnd sa desfaca produsele muncii sale si pe la tirgurile vecine. Tinta urmarita de aceste scoli este deci dezvoltarea micilor industrii locale, care pentru a fi exercitate nu reclamA nici instalatiuni prea costisitoare, nici capitaluri prea

marl, ce de altmintrelea, in masura necesara, pot fi Inlesnite azi de diferitele banci populare. Absolventii scolilor de meserii intorcindu-se In satul for trebuie sa fie in stare sa-si agoniseasca traiul din exercitiul

meseriei invatate, lasind in grija celorlalti, care se vor fi ocupat in

special de agriculture, cultivarea portiunei de pamint parintesc ce le-ar reveni. Prin aceasta diviziune a ocupatiilor vom ajunge la descentralizarea productiunii industriale, azi monopolizata de uncle °rase, si totodata se va inlesni si printre proprietarii rurali aplicarea unei culturi mai sistematice, care nu se poate face cu folc.s decit pe o suprafata mai intinsa decit micile parcele de care ei dispuneau ping acum. Pentru ca Ins rezultatele industriilor locale sa poata fi desfacute fate de concurenta produselor in genere mult mai ieftine ale importa-

tiunei straine, va trebui ca ele pe linga superioritate netagaduita ca) calitate sa pastreze neschimbat si caracterul for national, infatisarea for traditionala. Ccici taranul nostru tine "Inca la anumite forme mogenite la el este Inca inradacinat respectul sfint al traditiunii pe care trebuie

sa-1 mentinem, cultivindu-1 pe cit se poate. SA se fereasca, as.adar, scolile

de meserii de a schimba aspectul produselor for si Indeosebi pe acel al industriilor casnice, transformindu-le dupd calapoade straine sau dupe gustul pestrit al tirgovetilor fare respect de traditiune. Prin asemenea inovatii. in genere inferioare formelor vechi ce cata sa inlocuiasca, nu ajungem decit sa instrainam productia paminteana, in locul careia se introduc Vara vreun avantaj teal marfurile straine similare. Pentru ca industria nationala sa se poata impaminteni definitiv, ea trebuie sa se introduce la inceput prin articole de prima necesitate, care se bucura Inca de o reputatie bung, si apoi numai, dupd ce se va fi cistigat increderea publicului, sa tindem a inlocui si alte produse mai superioare sau chiar articolele de lux. S-ar parea insa ca nu toate scolile sint incredintate de importanta acestor consideratiuni, judecind dupd ultimele lucrari din ultima expozitie, a carei necontestata valoare ramine, bineinteles, nestirbita prin aceste observatiuni partiale. Ele sint pornite din insasi tendinta unora din scoli, care, in loc sa se manifeste prin productiune curenta, au cautat sa surprinda prin lucrari extraordinare. foarte interesante luate in parte. dar care nu dau adevarata masura a rezultatelor normale, singurele hotaritoare.

153

www.dacoromanica.ro

Asemenea expozitii de parade se apropie de metodele azi discreditate ale vechilor dascali, care, in vederea examenelor, se sileau sa invete pe copii recitirea mecanica a unor poezii in dauna altor studii

niai folositoare, in categoria acestor lucrdri de circumstantd intra casetele de fier, cu si fara sonerie, coliviile de lux, surubariile mestesugite si alte articole cu care se falesc citeva scoli elementare, desi asemenea lucrari trebuiesc lasate pe seama scoalelor superioare de arte si meserii. Obiectele de o intrebuintare mai rare nu trebuie sa ocupe in programul scolilor elementare un timp ce s-ar putea mai bine intrebuinta la faurirea uneltelor mai uzuale si necesare la Cara. Impresia aproape generals este Ca productiunea acestor scoli este Area mult reglementata dupa programe si mai ales modele straine, avindu-se foarte putin in vedere adevaratele cerinte locale si materiile prime de care clispunem.

Astfel de dorit ar fi, de pilda, ca pe linga si chiar in locul atitor

mobile copiate dupa izvoade secessioniste sau a pretentioaselor dar banalelor ornamente sculpturale cu motive clasice sa se lucreze mobile simple cu caracter romanesc, adica de lemn alb cu incrustatiuni de ornamente geometrice usor colorate, care de altminteri se armonizeaza perfect cu odaile varuite, cu velintele, stergarele si celelalte obiecte ale unei gospodarii romanesti. Exemple reunite de asemenea mobila romaneasca se vad in interesanta si ,pretioasa sectiune a produselor industriale casnice

adunate de d-na Marian, in expozitia Societatii de stiinte. Lipsa totals de asemenea mobile in expozitia scoalelor de meserii e de regretat. Straniu de asemenea este ca in toata expozitia nu se gaseste o singura

lavita sau trop in

acest stil,

desi ele constituie una din cele mai

uzuale mobile : nu exist& case taraneasca fara traditionala lada de zestre.

Sintem Inca in ceea ce priveste acest articol, ca si multe altele, tributarii Brasovului, pe cind am putea foarte bine sa ni le procuram singuri. Nu e -cle ajuns, o repetam, ca in aceste scoli sa se lucreze bine si frumos orice. ci trebuie ca productia for sa fie indreptata dupa -cerintele noastre reale si conform unui ideal mai inalt. Pentru a preciza mai de aproape criticile aduse si a lamuri niai bine dezideratele formulate, sa citam uncle exemple : la scoala inferioara de agriculture si meserii din Armasesti am observat ca se lucreaza, in divizia fetelor, broderii subtiri pe pinza de Holanda, se fac uncle modele si inutilele monograme asa de obositoare pentru ochi. Nu ar fi mai de folds ca in asemenea scoala sa se indeletniceasca copilele in mod cu totul exclusiv numai cu frumoasele alesaturi romanesti sau cu tesutul scoartelor si velintelor atit de apreciate odinioara pentru soliditatea si frumusetea for si pe care din nenorocire, tocmai din cauza lipsei de productiune, be inlocuiesc fabricatele straine inferioare ca infatisare si calitate.

Avem in orase destule scoli in care elevele isi pierd vremea si

vclerea cu migaloase broderii pe alb pentru ca in scoala din Armasesti,

sat in judetul Ialoinita, cu 300 familii numai, sa se pastreze traditia cu ornamentele si culorile ei particulare, pe care taranul be iubeste pentru ca be intelege si cu care de asemenea tinerele copile se deprind 154

www.dacoromanica.ro

mai lesne, asigurindu-si totodata un cistig mai sigur decit din broderii. Aceeasi observatiune se aplica si scoalei din Curtea-de-Arges, care de altmintrelea este una din cele mai bine organizate si inteligent conduse. Olaria se fabrics acolo, desi ireprosabila in ce priveste calitatea, nu corespunde insa unor adevarate trebuinte. Frumoasele vase cu forme moderne nu vor gdsi decit putini cumparatori, in afara de vizitatorii de expozitii si rarii amatori din °rase, caci clasa tardneasca, in vederea -careia s-a infiintat scoala tine Inca la olaria sa traditionald. 5i cu drept uvint taranul preferd, acestor vase modernizate, ulciorul cel vechi care

nu numai ca este mult mai elegant si frumos, dar e si mai practic : -smaltuit fiind numai in jurul gurii, el conserva, din cauza porozitatii paretilor sai, chiar pe mani cdlduri, lichidul totdeauna rece. De asemenea smalturile cele noi sint mult inferioare frumoaselor si atit de variatelor desenuri dupd vechea oldrie romaneascd, cu care se Mese multe muzee de ceramics din strainatate, pe cind la noi e pe nedrept dispretuita. Pentru indreptarea acestei stAri de lucruri, trebuie ca in locuL albumurilor scumpe si planselor cu izvoade straine ce se trimit acestor

scoli ca modele, sa li se recomande imitarea vechilor vase din tars. Fiecare scoald ar putea fi chiar obligata sa-si alcatuiasca pentru meseria ce este chemat sä practice, o mica colectiune de modele pamintene, care fats de cele straine au necontestatul avantaj ca sint cunoscute si farniliare celor ce se deprind cu fabricarea lor. Prin aceasta mdsurd s-ar usura totodatA alcdtuirea unui muzeu industrial, pe care spre a noastra mare rusine Il asteptam Inca. In .arta si in industrie, ca si in oricare alt domeniu, respectind pe cit posibil este, traditia, mai ales cind ea corespunde cenintelor timpului, Indeplinim una din cele mai inalte datorii catre noi insine. De acest

adevAr trebuie sa se pdtrunda si conducatorii scoalelor de meserii. Pastrarea frumoaselor izvoade vechi se impune nu numai din pullet de vedere artistic, dar si national. Daca reimprospatarea traditiunei este

anevoioasa sau inutild in unele domenii, ea se impune si este foarte folositoare in ceea ce priveste asa-zisele industrii casnice, infloritoare

astazi Inca in unele regiuni si cu care se falesc mai cu seams vrernurile trecute. Cdci in lipsa unei dezvoltAri artistice generale ca in Wile occidentate, uncle arta cea mare s-a generalizat si a patruns in toate straturile, la noi, ca si la popoarele scandinavice si cele slavice, avem de Inregistrat numai manifestatiuni ale asa-zisei ante populare. Pentru ca aceasta arta nationala cu caracterul ei deosebit sa se mentind, trebuie sa i se asigure neschimbarea felului ei : sa se pastreze simplitatea, chiar naivitatea care cu greu se vor redobindi atunci cind urma for se sterge

cu desavirsire. Respectarea traditiunei este mai cu seams usoara in

privinta industriilor casnice, a canon produse sint steins legate de clima, de obiceiurile si datinile poporului, putin schimbacios si el prin firea lui. Daca produsele casnice au fost in ultimile decenii in parte Inlocuite prin

altele straine, traditia for insa a ramas descul de vie pentru a fi usor improspatata prin mdsuri inteligent aplicate. Neaparat insa ca si in

155

www.dacoromanica.ro

aceasta privinta nu trebuie ca, orbiti printr-un nemasurat orgoliu national, sa respingem tot ce este nou, dezgropind fara deoscbire formele vechi si disparute. Orice reimprospatare sau cultivare a traditiunei sa fie bine moti-

vata fara a fi exagerata. Dupa cum de pilda nimeni nu ar pretinde,

ca pentru pastrarea spiritului vechii limbi romanesti, ar trebui sa reluam si scrierea cu slovele chirilice; tot astfel, pentru a se pastra viu cultul artei populare, nu este absolut necesar ca toate productiunile sa ramiie

impietrite in formele traditionale. Haina poate sa se modifice dupa cerintele noi, cind aceasta se impune, ceea ce trebuie insa pastrat neatins si cu dinadinsul cultivat este simtul artistic propriu geniului poporului nostru. Acest sentiment artistic Ii invedereaza rarele

dar frumoasele ramasite ale artei stramosilor nostri. Aceeasi subtila pricepere si acelasi bun gust se mai gaseste si la populatiunea actuala,

mai ales la acea din regiunea muntilor, mai ferita de nefastele influente straine. Cu parere de rau trebuie sa constatam ca, in genere insa gustul marelui public este astazi dezorientat, cu totul zapacit in urma atitor amestecuri de stiluri si necontenita fliactuatie a modei. Ca o prima datorie ni se impune dar ca Inainte de orice alta Incercare de redesteptare si dezvoltare a artei populare sa restabilim vechiul ei domeniu, asigurindu-i consideratiunea de care pe drept se bucura odinioara. Dupd ce vom fi adunat elementele azi razlete ale artei pamintene si dupa ce ne vom fi familiarizat cu spiritul manifestarilor ei, atunci dam o noua si mai larga desfasurai e. numai vom putea Incerca Plecind de la motive bine cunoscute si de la modele $i tehnice bine studiate, adica parcurgind calea cea batatorita in decursul veacurilor

trecute, atunci numai se vor naste aplicatiuni si creatiuni noi, care vor ramine insa conforme spiritului nostru. Astf el numai, plecind de la cunoasterea perfecta a artei vechi se

va gasi solutiunea cea adevarata, care sa ne dea posibilitatea ca cu timpul sa avem o noua arta romaneasca, in Intregul Inteles al cuvintului. Inovatiunile pripite si nu destul chibzuite de a varia izvoadele artei

vechi si a-i Intinde astfel domeniul, nu au alt efect decit a hului si

mai mult gustul publicului si de a discredits chiar miscarea de redesteptare. Proba ne-o da scoala de ceramics din Tirgu-Jiu, ale carei produse se pot vedea in Expozitia Societatii de stiinte. Daca ne permitem a atrage atentiunea conducatorilor acestei scoli asupra gresitei directiuni ce ni se pare ca au luat, o facem condusi numai de dorinta de a putea spune in viitor numai bine despre aceasta Intreprindere, care prin munca neobosita si frumoasele ei incercari merits lauda si stima tuturor. Dar si aci avem de Inregistrat prea marea predominare a f ormelor straine, care sint nedibaci reproduse, si prea putind atentiune pentru modele romanesti. Tendinta de a se transporta pe vase ornamentele de pe oua, sau chiar hrisoave este foarte laudabila si ne indica nesfirsitele variatiuni ce ni se rezerva pe aceasta tema. Pentru a crea ceea nou trebuie Inca mai multa pricepere si mai presus de toate o mai intima familiarizare cu ceea ce numim simtul 156

www.dacoromanica.ro

artistic propriu poporului roman. Modelele expuse sint sau prea incarcate si deci confuze si obositoare sau suparatoare la vedere din cauza nechibzuitelor combinatii de culori, a alaturarii de tonuri care nu se impaca si pe care de altminteri nici nu le intilnim in vreun motiv vechi. Caracteristica artei populare este tocmai cumpatarea liniilor, armonia toriurilor care ii dau acea simplicitate si seninatate impunatoare, care deseori o apropie de cele mai frumoase exemple ale artei clasice. Asemenea fundamentale calitati trebuie cu sfintenie pastrate. De aceste principii sa se conduce tinerii elevi ai scoalelor de arte si meserii."

XXXVIII STAVROPOLEOS, MUZEU NATIONAL

Planuita restaurare a bisericutei Stavropoleos, pe la sfirsitul anului 1903, mi-a dat fericitul prilej de a reveni asupra temei Muzeului national,. de care fara intrerupere eram obsedat, desi, arum mai mult ca oricind, dupe incheierea proceselor-verbale, mai sus mentionate, nu-mi

era ingaduit sa vorbesc decit cu respectarea susceptibilitatilor aceluia care singur stapinea acest domeniu. Intr-o cronica din Epoca din 27 nov. 1903 1, in prima cronica, am cautat ca inainte de discutarea restaurarii planuite sa fixez valoarea

artistica a acestui monument, taxat ca giuvaier al artei bizantine", repetind inconstient aprecierea unor calatori pripiti, care vizitind numai M.A. a fi vazut nici chiar neasemuit mai importanta manascapitala

tirea Vacaresti, gratifica bisericuta drept minunea orasului nostru". Aratind ea biserica nu dateaza decit din 1724, ca ctitor nu e decit egumenul grec Ioanikie Stavropoleos, ca planul ei e comun celorlalte biserici din tiara si ca numai balustrade tindei are sculpturi ajurate pe care

se inalta cu ornamente vegetale, nu trebuie sa fie mai tare apreciata ca multe alte lucrari mai artistice. Valoarea bisericutei consta, pe linga sculpturile aratate, mai ales in decoratiile picturale si medalioanele cu sfinti ce inveselesc fatada exterioara. Turtita fata de enormele cladiri moderne din jurul ei, biserica nu si-ar putea recapata adevarata ei valoare artistica si placuta infatisare, decit dace s-ar reda cadrul de odinioara. Intr-acest stop propunem sau mutarea ei in intregime sau ca cu materialul de piatra sculptata existenta, sa se reeladeasca bisericuta pe locul darimatei manustiri Sarindari, ridicindu-se de jur imprejur un vechi han romanese, asa cum a si fost, schimbindu-i-se numai destinatia, si anume de a adaposti Muzeul national". Atit aceasta cronica, cit cea urmatoare din 26 febr. 1904, fiind in intregime reproduse in Muzeografia romaneasca din 1936, pp. 159 si 165, nu vor fi citate decit in rezumat aci. 157

www.dacoromanica.ro

Aratam ca prin noile sisteme (Ruckgauer) de ridicare a eladirilor sau a specialistilor house-movers" in America asemenea operatiuni erau curente ; nu numai in America dar si in Europa. Ma margi-

neam a arata numai ca de atunci sistemul a fost aplicat si la not cu

succes la ridicarea bisericei din Rebegesti-Cretulesti din Ilfov, mai voila-

minoasa ca micuta Stavropoleos, fara ca nimeni sa se fi opus operatiei reusite.

Propunerea mea a stirnit o sums de protestari pe care nu le voi mai mentiona aci. Intr-o noua cronica (26 febr. 1904) an aratat insa ca insusi ministrul Haret in al sau raport ofiial adresat regelui in 1903 mentiona la pag. 407 ca intre lucrarile care sint a se face in cuiind este si infiintarea unui Muzeu special de arta religioasa, luindu-se poate, pentru acest scop biserica Stavropoleos". Si mai putin fericit se exprima ministrul la pag 364, unde, vorbind de muzeul religios si de cel de arts nationals adauga : pe-ate chiar ar fi nimerit ca ambele muzee sa fie unite intr-o singura institutie, pentru care biserica Stavropoleos, reparata si restaurata, ar servi ca un cadru admirabil". Cu tct respectul datorit sefului meu. ministrul Haret, m-am crezut obligat sa obsery ca Bisericuta servind drept incapere pentru doua muzee este inadmisibil. Cadrul ei este prea mic chiar numai pentru colectia religioasa, intr-insa neputindu-se pune decit odajdiile si obiectele sfinte cele mai frumoase $i interesante, dintr-acelea care de obicei se arra intr-o biserica, $i nimic mai mult. Nu drept cadru, ci ca centru al unui muzeu va trebui luata biserica. Cele patru laturi ale cladirei, ce s-ar ridica in jurul bisericei, ar servi pentru diferitele sectiuni ale unui adevarat muzeu national : un depozit al tuturor ramasitelor si produselor noastre artistice. Cladirea, dupa cum am spus, ar fi in stilul vechi romanesc, cum 1-am mai apucat pe la inceputul secolului trecut, inspre

strada, o fatada simpla dar impunatoare : un briu despartitor intre caturi, chenaruri Ian jurul ferestrelor si alte putine ornamente sub

streasina cea larga ; in curte, un pridvor cu arcade, sprijinite pe coloane

frumos sculptate. Doua din aripile zidirei ar fi intrerupte prin porti boltite ; dasupra celei dinspre Calea Victoriei s-ar inalta o turla, intre-

rupind astfel monotonia liniei drepte. Bisericuta in mijlocul verdetei si inchisa in cadrul pentru care a fost facuta, ar da intregului complex insemnatatea unei oaze binefacatoare $i instructive totcleodata, in mijlocul Bucurestilor chiar. Infatisindu-se astfel, Muzeul national ar capata influenta, pe care trebuie sa o aiba, dar pe care nu a exercitat-o ping in prezent, o asemenea institutie de cultura. Dupa ce orbeste, am cheltuit milioane si prin proiectele cele mai grandioase am ademenit arhitecti straini, fard nici un rezultat, cred ca

a sosit vremea sa ne cumintim, oprindu-ne la planuri mai modeste,

dar posibil de realizat, cum ar fi de pilda acesta. Caci statul ar putea sa stabileasca numai planul intregii cladiri, marginindu-se deocamdata la executarea unei parti numai a lucrarii, a fatadei in .primul rind. Cheltuielile astfel repartizate ar fi lesne suportate de bugetele. anuale..

Inceputul o data facut, dupa ce statul va fi ridicat prima aripa, am 158

www.dacoromanica.ro

convingerea ca nu vor intirzia sa- vie in ajutor si daniile particulariloi_ Multi; desigur, Ivor fi amagiti sa cladeasca cite o sectie a muzeului, care, purtind numele donatorului, ar eterniza intr-un mod atit de stralucit fapta cea buns. Cit a putut face statul chiar in ultimii ani de criza, cu un buget anual de 50 000 lei numai, ne dovedeste recladirea aproape completa a Arhivelor de la Mihai Voda. Aceasta opera se datoreste in primul rind staruintei si devotamentului unui director priceput si cu intentiuni curate cum este c1-1 Onciu. Cu acelasi capital moral ce nu s-ar fi realizat si pentru Muzeul national ! Am platit prea stump incercarile nechibzuite de pins acum, pentru a nu trage cel putin un folds, din ele. Sä nu se is deci o hotarire pratiala, inainte de a se fi conceput un plan definitiv. Sa-si dea bine seama de marea raspundere ce o poarta aceia care au ultimul cuvint in chestiuni atit de insemnate. Cit despre intentige ministrului Haret, din al sau raport dficial catre rege, pu a mai lost vorba. Ideea am reluat-o dupa o trecere de patruzeci de ani, propunind in 1942 ca in curtea Muzeului national de la Sosea sa se recladeasca bisericuta Stavropoleos, azi in ruing si coplesita de uriasele cladiri megiese, aratind chiar locul ce-i era destinat, in planul de la pag. 19 a brosurei Muzeul national Carol I" publicata in ed. Bucovina" in 1942, dupa Cony. lit. Din toate aceste bune intentiuni, nimic nu s-a ales, iar biserica

se macind tot mai mult in par&sirea in care a fost lasata, deli de la inceputul secolului am tot pledat in favoarea ei. XXXIX STAREA ARTELOR $1 A INVATAMINTULUI ARTISTIC IN ROMANIA

Cronica artistica a Epocei nu a fost consacrata 'numai unor

chestiuni spinoase, ca unele din acele pins aci rezumate, ci a cautat sa fie de un cit mai general folds. Ca stare a fost si cronica din 2 dec. 1906, pe care avind in vedere substratul oficial ce 1-a invocat, credem nece-

sar de a reda

acestui veac.

aci in

intregime, ca un document al inceputului

Joi 11 dec. 1903. Starea artelor 0 a invalamintului artistic in

Romania :

Progresele ce Ora a realizat in ultima jumatate de veac sint, in

general vorbind, intr-adevar marl si netagaduite ; totusi au mai ramas aceasta logica a vremurilor multe goluri de implinit. Civilizatiunea moderne nu a patruns si nu s-a 'alit in m'od egal peste tot : ne-am dezvoltat mult prea repede intr-unele directii si am ramas locului, cind nu am dat indarat, intr-altele. Ca rezultate a acestei cresteri nepotrivite, avem multe institutiuni de cultura cu care ne putem mindri, unele chiar mai presus de cerintele actuale, pe cind altele insa sint asa de inapoiate,

159

www.dacoromanica.ro

incit ne este rusine chiar sa le pomenim. Dintre acestea din urma, din fericire tot mai putine la numar. sint in genere a$ezamintele noastre artistice. Aceasta trista stare de lucruri era indeobste cunoscuta ; obositi Insd

de a ne mai plinge, ne obisnuisem Cu acest, rau, si. vocile razlete, ce uneori se mai ridicau in contra -i, ramineau fara nici un ecou. Artele si asezamintele pentru propasirea lor, cu toata netagaduita inriurire ce au

asupra educatiunei unui popor $i a dezvoltarii simtului national pe linga

acel al frumosului, erau considerate ca ramuri vitrege ale activitatii

noastre $i ca atare nedemne de o mai incordata atentiune $i de relativele sacrificii banesti. Intr-o asemenea atmosfera coplesitoare si de generala dezinteresare, consfintirea oficiala a stagnatiunii artistice de catre insu$1. ministrul Instructiunii publice, intr-un Raport adresat M. S. Regelui capata o deosebita insemnatate 1. Credem chiar ca daca s-ar da cuvenita atentiune acestui raport si daca, mai ales, s-ar trage adevaratele concluzii din expunerile lui, fixindu-se mai intii o nestramutata norma de urmat in dezvoltarea artelor la noi, atur ci am putea chiar nadajdui la o prea apropiata epoca de redesteptare a artei romane$ti.

De la constatarea gres.elilor si oficiala for marturisire si pina la inlocuirea for prin masuri Intelepte si eficace, drumul nu este lung ; el poate sa fie lesne $i repede strabatut cind, impinsi de cainta destrabalarii din trecut, am porni la lucru cu intentiuni curate si bine luminati asupra telului ce trebuie urmarit. In tot cazul, e in afara de orice indoiala. ca nu vor putea sa ramina fara indreptare lipsurile ard'tate in raport, care, prin caracterul sau oficial, constituie un angajament solemn ca inalta autoritate $colara-si is fats de augustul $i supremul $ef al statului. Cunoscuta fiind deosebita grija ce majestatea sa nutreste pentru productiunile artistice in genere, si dat fiind aciutoarele speciale ce In

vremuri de restriste, majestatea sa a binevoit sa consacre restauraei

monumentelor religioase, opera de reinviere a artei nationale capata cei mai frumosi sorti de izbinda, prin augusta veghere se asigura operei de restabilire acea continuitate a lucrarii, cu ajutorul careia numai se poate crea si dezvolta un curent sanatos in arta. Yn a$teptarea bunelor rezultate ce vor decurge din raport voi incerca, in interesul cauzei bune chiar, sa impartasesc unui mai mare public cititor parerile pi dezideratele d-lui ministru, dind cu aceasta ocazie $i o mai mare dezvoltare unor chestiuni, pe care intencionat, pare-se, d. Haret a preferat sa le atinga numai in treacat. In genere, cu tot laconismul si rezervele facute in cazul special, capitolul consacrat artelor $i invatamintului for este desigur cel ce a procurat mai putina multumire sufleteasca autorului. Caci numai placut nu poate sa fie, mai ales pentru un ministru, ca sa se vadd nevoit sa consemneze cele mai triste consta1 Raport adresat M. S. Regelui, asupra activitatii ministeruhii Instructiunii publice qi al cultelor, de Spiru Haret, ministru. Bucuresti, Gobi, 1903, I vol. 8. 403 + 293 pag.

160

www.dacoromanica.ro

'taxi, la ameliorarea carora imprejurarile 1-au impiedicat sa contribuie, pe

cit ar fi dorit. De aceea acest paragraf, desi atentiat si redus, totusi

contrasteaza cu optimismul si sentimentul de multumire al datoriei implinite, ce respira din restul volumului. Dar tocmai din cauza acestei prea disproportionate inferioritati in care se afla actualmente artele fats de celelalte ramuri ale invatamintului public, cred ca va urma si pentru ele, in eel mai apropiat timp, o epoca de cultivare mai serioasa ducind la inflorirea lor. Caci o data cu «edifirthl invatamintului public s-a inaltat din ce in ce mai maret, si a rasdupa cum cu satisfactie rait silintele celor ce au lucrat la dinsul» constata d. Haret ..si s-a rezolvat problema cea mare care absorbea toata atentiunea ministrilor, se va da desigur toata atentiunea si ingrijirii artelor, care singure au ramas in parasire». $i pentru prepararea spiritelor in acest sens, pentru a ne scoate din nepasarea in care ne aflam fats de arta romaneasca si a ne imbarbata 5i mai mult in reabilitarea ei, d. ministru nu ne ascunde nimic, ba, din contra, ne biciuieste cu adevaruri pe cit de dureroase pe atit de rusinoase pentru noi. Intr-acest scop desigur, d. ministru se multumeste cu afirmatiuni lapidare ca urrnatoarele : «Invatamintul artistic este rudimentar ; lumea noastra artistica nu are incurajare ; muzeul si pinacoteca vegeteaza, gramadite in niste localuri imposibile, lipsite aproape de orice mijloace de inavutire*. Patruns de insemnatatea si sinceritatea acestor constatari, de a caroievidenta, in calitate de profesor la ,scoala de arte frumoase, am avut

nenumarate ocazii sa ma pling d-lui ministru Harct chiar, ma aflu

printre cei dintii care impreund cu d-sa si din plind convingere doresc, ca : «sa se is cit mai curind masuri pentru a se da scoalelor si muzeelor niste localuri 5i instalatiuni mai, demne de tara ; sa se mareasca fondul pentru inavutirea muzeelor, dar mai cu seamy sa se dea institutiunilor artistice legi, care be lipsesc cu totul, pentru a se organiza o data*. Paralel dar cu actiurea oficiala ce-5i propune inalta autoritate scolara si in vederea bunei reusilte a campaniei deschise, cred ca este de datoria fieca'ruia, sa aduca contributiunea sa la prepararea opiniei publice in acest sens.

Chestiunile din domeniul artistic sint de un interes mult mai gene-

ral decit toate celelalte ale invatamintului public. Arta intotdeauna a -fast mult mai dependinte de publicul eel mare decit de autoritatile oficiale. Progresarea ei intr-o tars atirna mai cu seams de raportul ce se stabileste intre artistii producatori si publicul consumator, fara de care cei dintii nici nu pot sa existe. Nu este dar suficient, ca prin legiferare sa se organizeze asezamintele artistice, chiar de s-ar asigura Orei o anumita producere anuala de artist. pentru ca arta sa se impaminteneasca

si sa dea intr-adevar roade bune 5i statornice. Caei nu numai pe tale

oficiala, dar mai ales prin initiativa particulars, se nasc si se sustin marile

curente artistice. Lipsa de interes si de contact a straturilor societatii noastre cu institutiile artistice este, desigur, una din principalele cauze ale nereusitei straduintelor trecutului in acest sens. 0 proba evidenta de neintrecutele rezultate ce se pot obtine din initiativa privata, fara 161

www.dacoromanica.ro

nici un amestec din partea statului, ne dau spitalele si alte asezaminte de binefacere, exclusiv datorite marinimiei si darniciei particularilor. Iubirea aproapelui a fost mobilul care a dotat tara cu asemenea marete si umanitare asezaminte, prin a caror liberalitate, fats de straini chiar, Romania sta in fruntea natiunilor civilizate. La un neam inzestrat cu asa frumoase sentimente si capabil de asemenea sacrificii dezinteresate, nu este admisibil sa nu poata crea, in numele frumosului, o mai rodnica miscare in favoarea artelor. Strabunii nostri, evlaviosi convinsi, intemeiau si inzestrau manas-

iar finite, singurele depozitare ale cult:rei si artei pe atunci, noi, pretinsi esteti, sa nu fim oare in stare sa sustinem prin mijloacele noastre nici o manifestare a artei contemporane ! In voluminoasa carte de aur, a Casei Scoalelor, sint inregistrate atitea portrete si nume odinioard obscure, care au trecut la nemurire prin daniile mici si marl, ce au facut pentru raspindirea culturei in popor ; fara ca pins acum, cu singura exceptie demna de semnalat a generalului Mavros, nici o alta donatiune sa fi imbogatit muzeul sau scolile de arta din tars. Satele cele mai departate isi tidied biserici prin benevola noastra contributie a orasenilor, adesea luata sub forma de loterie, pe cind in capitala nici una din institutiile artistice nu-si are local propriu. Modesta Asociatiune pentru literatura si cultura poporului roman, de peste munti, clacieste prin subscriere publics o casa nationals" pentru adapostirea nediscutatelor dovezi etnice ale fratilor din Ungaria si Transilvania ; iar noi, cei din Regat, ne jucam d-a pdpusile, ce cu mare seriozitate expunem in local-al care a servit monetariei statului, in vremuri mai bune.

Capitala tarn, in fine, pentru a nu alerga mai departe dupa

contraste, poseda. un templu celebru si imens, in care se tin conferinte, in genere tot atit de factice si pretentioase, ca si coloanele tencuite ale pseudo-anticei fatade a cladirei ; pe cind muzeul vegeteaza in localuri ;rnposibile. Caci a fost de ajuns ca un singur om sa nascoceasca acest monument baroc, pentru ca sa curbs un leu pentru Ateneu" din buzunarele tuturor, chiar $i de la aceia care nu pricepeau sensul acestei maseulinizari a numclui capitalei grecesti. Si astfel cu obolul celor constierrti si celor inconstienti, toti insa darnici pentru opere nationale, s-a cladit acest palat, in care se adapostesc tot felul de productiuni mai mult sau mai putin artistice, pe cind arta adevarata a ramas tot fall un acoperis demn de ea. Si in acest timp sume enorme se cheltuiesc pentru constructil si colectii. Faimoasa scuza a vesnicei lipse de bani pentru ale artei nu este decit o legends, raspindita prin necunoasterea imprejurarilor din partea unora, din intentionata speculatiune de catre altii. Caci data astazi intr-adevar lipsa aproape completa a unui buget al artelor" poate

fi, dupa cum afirma d. ministru al culteler, una din cauzele stagnarii artei, nu, desigur, aceeasi a fost vina in trecut. Statul si-a indeplinit, mult mai mult decit credem. datoria : s-au votat si cheltuit multe milioane, a caror exacta intrebuintare imi rezery sa o dau cu alts ocazie. Si de s-ar fi cheltuit indoit si intreit, tot cu nimic ne-am fi ales ! 1 62

www.dacoromanica.ro

Noi, iar nu statul, sintem vinovati de starea de inferioritate in care se gaseste azi arta fata de biserica si scoala. Nu am stiut sa ne folosim de banii ce curgeau in epocile de belsug si acum ne miram de halul in care se afla invataanintul artistic. Adevaratii culpabili sint aceia, care au risipit in altfel bania destinati cultivarii artelor. Pentru a indrepta trecutul, a recistiga Increderea pierduta si mai ales protectiunea publicului, asa de necesara dezvoltarii artistice, va trebui ca, atit bugetele cit $i orice dispozitiuni referitoare la arta nationals sa fie cunoscute si impartasite de intreaga natiune, pe care sa o interesam direct la cultivarea frumosului. In aceasta miscare de redesteptare a artei ptimintene, presa zilnica ar putea aduce nepretuite servicii luminind opinia publics si aducind in discutie marile probleme si reforme artistice. Aceasta este si principala motivare a rindurilor de fatal si a celor ce vor urma Inca. Al. Tzigara-Samurcas."

XL

EXPOZITII DE PICTURA

Concomitent cu preocuparile de organizarea artei nu s-a neglijat in acelasi timp si punerea in valoare a straduintelor artistilor contemporani, factori nepretuiti in promovarea miscarii artistice propuse. Asupra rolurilor acestor expozitii am publicat prin cronica Epocei din 25 dec. 1903

o introducere care azi s-ar parea desueta, data intimplari recente nu ne-ar dovedi cit de putin s-a schimbat, in unele privinte, mentalitatea de acum mai bine de patru decenii. Caci pletora de expozitii din anii din urma nu ne poate singur bucura, deoarece sporirea numerics a operelor

de arta nu poate fi luata ca o cheza5ie sigura a unui progres real : in arta mai ales cantitatea fara calitate nu are nici o insemnatate. Masurile de igiena, ce recomandam atunci, trebuie sa fie aplicate si acum in domeniul artistic, infierindu-se fara indulgenta productiile mediocre, menite sa compromita arta adevarata.

Seria cronicilor artistice a Post inaugurate prin darea de seams

asupra maestrului N. Grigorescu (reicrnprimata mai tirziu, cu ilustratii, in volumul Arta in Romania din 1909). Reprodecind versurile lui Alecsan-

dri : Priviti pe cele dealuri, inalte, inverzite / Pe cele largi poiene cu flori acoperite / Priviti straini de lume, pastorii cei romani / Aproape de-a for turme paziti de a for ciini", aratam cum ele capata o noua viata prin poemele in culori ale lui Grigorescu. Asen-ianarea intre descrierile rimate si cele colorate este atit de izbitoare incit am fi ispititi a ne Intreba, care din cei doi artisti a avut o asa de covirsitoare Inriurire asupra celuilalt, data de la Inceput, Na-

tura, singura sorginte de inspiratie a amindorura, n-ar inlatura orice

gind a unei alte influente in afara de aceea pe care ea a avut-o

intr-aceeasi masura asupra acestor doi entuziasti admiratori ai ei, care 163

www.dacoromanica.ro

au adus, fiecare prin arta sa, aceleasi imnuri de inaltare patriei co-

mune... (In cronica din 29 ian. 1904 reveneam asupra acestor potriviri intre pictor si poet.) Caci pictorul a eternizat, ca nimeni altul, pe Oranul roman nedespartit de carul lui cu boi, incarcat pind in virf cu belsugul rodului de la camp ; alaturi de el rasare, in toata a ei seninatate, femeia de la tara, zvelta si gingasa in costumul ei national, purtind cu o gratie anted' ulciorul cu apa pe cap, sau tasucind pe fus, cu nu mai putina eleganta, firele de ling alba din caier. In alte tablouri, inspirate pared anume de Alecsandri, ne arata cum :

Pe coasts, pe sub ulmi Se scoboara mieii-n vale $i cintind, pa5ete-agale 0 copild-n urma lor.

Scene le de bilciuri, casele si bordeiele completeaza imaginea vietii taranasti, in toate ale ei diverse manifestari. Dinsul mai are insa si meritul cdci pe el il gasim alaturi de contemporanul sau Aman in fruntea renovatorilor picturii romanesti. El a introdus in tara de-a dreptul si fara tranzitie lenta cea mai moderns dintre tendintele picturale din Occident, pe acelea ale $coalei din Barbizon, ale carei secrete si le-a insusit asa de intim.

Locurile de frunte in Renasterea noastra literary si artistica le sint pe veci asigurate acestor doi magi inovatori. Alecsandri a redesteptat doina si cintecul popular; iar Grigorescu a impamintenit cel dintii adevarata pictura necunoscuta ping la dinsul in tara noastra. $i acum sau oricind mai tirziu in decursul vremii, oricine va fi acel Vasari pamintean, el va trebui sa dea lui Grigorescu, Intr -o istorie a picturii romanesti acelasi loc de onoare pe care-1 ocupa Giotto ca intemeietorul picture' italiene... Amindoi au purees de la icoaneln bhantine care la not mai traiesc Inca dar au stiut, adica au avut destula energie, sa rupa lanturile seculare ale codicelui monacal si s-au inaltat unul pins la un naturalism necunoscut timpului sau, celalalt pins la cea mai subtila gam& a plein- air - ismului modern..."

Meritul necontestat al lui Grigorescu consta tocmai Intr- aceasta, de a fi mijlocit tranzitiunca de la bizantinism la pictura adevarata, dezrobindu-se de hieratismul bizantin $i de a ne fi Inlesnit intrarea in rindul natiunilor culte si in domeniul picturii. Pornind de la sfintii pictati in 1S:39

in manstirea Agapia, se urmareste intreaga dezvoltare a artei

maestrului

despre care va fi vorba si mai tirziu. ajungind la concluzia ca opera lui Grigorescu ramine unul din momentele impozante cu care pururea se va mindri tara si neamul romanesc. Primei expozitii a pictorului Stefan Popescu i s-au consacrat doua cronici la sfirsitul anul 1901, aratindu-se cum tinarul absolvent al $coalei normale de institutori, care incepuse a trage brazda pe aridu] ogor at pedagogiei, si-a putut realiza visul mult dorit, prin bursa regelui care ii permise a pleca la Munchen in 1898. Aci 1-am gasit ca elev a lui Gysis, de la care a prins secretul unui desen sigur care a alcatuit baza 164

www.dacoromanica.ro

picturii sale. Dovada, interesantele sale desenuri, din anii din urma din Algeria, care intrec cu mult sfortarile sale coloristice. Mi-aduc aminte entuziasmul ce i-au produs desenele si gravurile lui Diirer si Cranach 12 care le admira:m impreuna cind, la Munchen, ii aratam plansele dupa care imi preparam doctoratul. Inriurirea acestor maestri si predominarea desenului in chiar picturile sale se poate urmari ping in cele din urma din lucrarile sale. Cred chiar ca el a pacatuit pardsind lucrarile de

gen decorativ in favoarea celor coloristice in care n-a avut succesul dorit.

Interesante erau si compozitiile sale pe terra llenii Cosinzenii cea frumoasa ca o floare intr-o iarna fara soare", precum si proiectul sau a unei fresce pentru palatul Ateneului. Documentele adunate intr-acest stop din biserici si mandstiri, din care o parte au fost achizitionate de Muzeul national, indicau pregatirea serioasd a pictorului in directia unei arte decorative pe baze nationale, care, din pacate, au fost abandonate. Intr-alta dare de scama din 3 dec. 1903. am pledat si in favoarca lucrarii artistului N. Vermont, de asemenea atras de farmecul vechilor noastre monumente, dind in fiecare noua expozitie copia vreunui colt incintator din tara prea putin cunoscuta si apreciata. Vederi ca acelea de la manastirea Ste lea sau scene bucurestene redate de Vermont trebuiau pastrate ca marturii ale unor vremuri ce nu se mai intorc. Cei care apreciaza insemnatatea ce au azi pentru not frumoasele litografii ale lui Bouquet $i Raff et din secolul trecut sau acuarelele unui Preziosi, Trenk sau SatmaLy pot sa-si dea seama de valoarea viitoare a luerdrilor prezente ale lui Vermont. Iar data ar fi fost sincera parerea exprimata in raportul catre rege de catre ministrul Haret de a nu lasa sa se piarda atitea resturi artistice, care sint pe tale de a dispare", el ar fi trebuit s5 incurajeze incercarile reusite de a ni se pastra. eel putin in imagini, asemenea resturi artistice. Cine ar fi Crezut, fara a fi vazut expozitia lui Vermont. din Pasajul romAn, ca chiar curtile banurilor de la bar:era orasului nostru ofera subiecte atit de pitoresti si interesante ca renumitele ruine cu nelipsitele $iruri de rufe intinse la soare, din Italia sau aiurea. Pitorescul si frumosul n-au numai o patrie ; mesiesugul este sa stii sa le gasesti si Vermont s-a aratat mester intr-aceasta. In aceeasi cronica se analizau si primele pinze ale lui Patrascu din Ploumanach, Vitre si Montreuil, mult mai putin interesante ca pietele bucurestene in care misuna acel amestec pestrit de culori vii, ce dau atita viata pinzelor lui Vermont, nepastrate, din nefericire, in colectiile noastre oficiale.

Subiectele lui Patrascu sint supuse aceleiasi tendinte de stilizare, care Ala oarecare uniformitate expozitiei sale ; picturile sale nu sint insa mai putin interesante sub aspectul personal sub care artistul vede firea si ne-o reprezinta. Expozitia Patrascu este desfasurarea lenta dar sigura a unui talent cdruia nu-i plat salturile, ci numai variatiunile armonioase ale acelorasi teme, dupa cum s-a dovedit in urma. In Semiineitorul din 29 dec. 1902 s-a publicat o dare de seama, rcprodusa cu ilustratii in Arta in Romania, pag. 196, asupra expozitiei lui Verona, care are meritul de a fi introdus in asa-zisa picturd sociald, ilus165

www.dacoromanica.ro

trata prin largile sale compozitii : Piinea cea de toate zilele", Inmormintarea unui granicer" ce ne aminteste pe Segantini, sau Svinturarea porumbului", in care partea coloristic& nu e mai prejos ca in splendidele sale peisaje de toamna. Patruns de principiile marilor promotori ai pieturii moderne, Verona e preocupat numai de partea fundamentals a lucrurilor si fiintelor", ceea ce cla valoarea deosebita lucrarilor sale. Sentaneitorul din 16 martie 1903, adica critica Expozitiei Tinerimei artistice" (reprodusa, cu ilustratii in Arta in Romania, pag. 206 in care sint trecute operelor principalilor expozanti). Ilustratiile Evangheliei de la Curtea-de-Arges ale reginei Elisabeta si lucrari decorative ale principesei Maria, dau expozitiei Tinerimei artistice" un prestigiu ce se rasfringe asupra tinerii societati al care" mai

important membru e Stefan Lukian, fire de o rara sensibilitate, ale

carui pasteluri mai ales pastreaza fragezimea primelor impresii si redau transparenta atmosferei. Cu totul altfel e tehnica pastoasa a impulsivului Patrascu, ale carui picturi sint lipsite de contururi precise si inigalite, efectele produse rezultind dintr-o savanta alaturare si degradare a culoarei ce nu se contopesc, fiind puss in straturi groase. Prin Spathe si Stork, arta sculpturii s-a modernizat putind patrunde ca ornament in casele particulare si a nu fi insirata numai in, recite coridoare oficiale. Admirabile sint, intre altele, mastile lui 0. Spathe, prin

care a eternizat nu numai partea materials a figurii, dar a reusit sa

prinda si cele mai eterioe impresii ale fizionomiei, surisul sarcastic al unuia sau severa gindire a altuia, a unor prea cunoscute personalitati. Printre tinerii admisi in Societate semnalam pe I. Steriadi, Baltazar si Satmary, promitatoare talente deja evidentiate. Cronicarul artistic al unui ziar obligat fiind sa tie publicul cititor in curent cu toate manifestarile de acest fel, a aparut in Epoca, din 3 ian. 1904 cu Arta caricaturei, alcatuita in onoarea si spre folosul caricaturistului N. Petrescu, care

din produsul vinzarii operelor avea sa se ducts in strainatate pentru

completarea studiilor sale. Istoricul caricaturii din antichitate pina azi a placut atit intre altii lui T. Maiorescu care-mi darui volumul, lui Champfleuri asupra aceluiasi subiect. Inaugurate in 1901, cronicile benevole ale Epocei au fost duse pins la finele anului 1904, prin Bazarul artistic din 12 dec. si Arta si binefacere din 18 dec. a.a., ambele cautind sa pun& in valoare obiectele expuse spre vinzare de sarbatorile Craciunului de sosocietatile de binefacere si propovaduitoare a frumosului; societatile museau sa implineasca ambele scopuri urmarite. Caci tine nu va fi multumit sa-si procure un obiect de adevarata arta, care s& fie totodata si simbolul alinarii unei suferinte anonime dar re_ale ; la satisfactia estetica a posesorului operei de arta va corespunde in vreo coliba umila multumirea sufleteasca a celor ajutati din prisosul vinzarilor organizate intr-acest soop. S-au expus lucrarile, uimitoare prin transparenta, asa-zi-

selor verre flambe" colorate ale lui Emille Calle din Nancy sau ale concurentului Daum, precum si produsele minunate ale manufacturii regale de portelan din Copenhaga, sau ale lui Ginori din Florenta. 166

www.dacoromanica.ro

Mare senzatie au facut necunoscutele Inca la not stampe minunate ale unui Utamaro zis si Watteau al Japoniei, ale lui Hiroshiga peisagistul modern si ale vestitului Hokusai (1760-1349), marele ilustrator al . Japoniei moderne si a carei Imagine a imortalizat-o prin cele 500 stampe si peste treizeci de mii de schite, si pe care Goncourt il pune in cumpanA Lat.& de cei trei artisti : Rembrandt, Callot si Goya. Pornind de k ,pamintenii parazitii artei, cronica artistica se terming cu enumerarea acestei senine marimi ale artei universale. Intrucit aceste intretineri aproape hebdomadare vor fi avut oricit de minima inriurire asupra mentalitalii publicului nostru, asa putin preocupat ping aci de asemenea probleme, vor constata altii. Daca n-as fi fost prins decit de grija administrarii Fundatiei si a cursurilor de la Scoala de Bele-Arte, desigur Ca $i cronicile artistice ar fi lost mai numeroase si poate mai substantiale, deli sa-mi fie ingaduit sa adaug ca am persistat mai indelung decit numerosii colaboratori inscrisi in faimoasa sedinta de la Alex. Florescu, sub presedentia lui T. Maiorescu in care nu erau zile destule in saptamina pentru benevolii viitori cronicari, care in curind au mncetat de a se tine de cuvint. Insist totodata ca spre deosebire de toti ceilalti colaboratori, eram singurul neinregistrat in partidul politic al conducatorilor Epocei. Incheind colaborarea la ziar, cronicele artistice, de o amploare mai mare, au fost reluate, dupacum se va vedea, in reviste si in special a Convorbirilor literare, carora voi ramine fidel o bung parte a activitatii ourmatoare.

XLI

RETROSPECTIVE PRIVIRI ASUPRA EXPOZITIEI RETROSPECTIVE

Relevata chestiune a bisericei Stavropoleos, prin cronica Epocei din 27 nov. 1903, a stirnit o lunga discutie, dupd cum se va vedea. Pentru a explica insa violenta raspunsurilor mele ulterioare, nevoit sint sa intercalez aci darea de seams de sub titlul de mai sus, aparuta in Epoca. din 16 ian. 1904, prin bunele intentii de a se inlatura amestecul celor nechemati in chestiunile de arta, a dezlantuit polemicile acerbe ce urmeaza. Asupra Expozitiei asociatiei pentru inaintarea si raspindirea stiintelor" organizata de doctorul Istrati au aparut un articol sobru dar demn si interesant al lui Andrei Birsan, in Transilvania din Sibiu, putin raspindit5. in Regat ; si apoi, in pretentioasa si luxoasa revista bucuresteana Literatura si arta romand, o dare de seams contra spiritului fals si tendentios ; am crezut necesar sa previn pe aititorii cronicei de la Epoca, ce mi se incredintase tocmai in scop de a lamuri opinia publica asupra chestiunilor de arta. Ultimul articol e semnat de A. Costin, un pseudonim al chiar directorului revistei, N. Patrascu, a carui rautacioasa intentiune de a da o imagine cit mai confuza despre expozitie, reiese din faptul ca, in nepu167

www.dacoromanica.ro

tinta de a se ridica pina la aprecieri mai generale, ciopirteste textul catalogului sau omite tocmai partile cele mai insemnate denaturind valoarea colectiunilor din interesanta colectie particular& a doamnei Maria CapsaIstrati, nu citeaza decit niste carti de vizita" si nu pomeneste splendida colectie de rotocoale de smalt ce ornau odinioard bisericele lui Stefan

cel Mane. Despre colectia Banescu ne spune textul ea formatA din

diferite vase de parnint, de diferite forme si dimensiuni" fara a pomeni provenienta for ce le da valoare pentru arheologia paminteana. Din colectia generalului Bratianu, de asemenea de interes national, nu citeaza decit ,.un pistol de fabricatie prusiand, adunat de un contemporan pe cimpul de razboi de la Waterloo in 1815", ca si cum aceasta piesa ar ridica valoarea unei expozitii retrospective romane. In loc de interesantele manuscrise si ceasloave, dintre care unele exemplare unice, criticul acorda o vadita atentie altor obiecte care formeaza, s-ar crede, specialitatea sa favorita si anume : cearceafuri brodate frumos, batiste, fete de perne, servete si altele". Oricit de dragi i-ar fi lui A. Costin cearceaf urile vechi chiar, totusi o mai deosebita atentiune ar fi meritat drapeiul lui Tudor Vlarimirescu, steagurile Principatelor inainte de Unire, sau cele patru trofee turcesti botezate cu singe rom."Mesc, expuse. de Arsenalul armatei ! Inaintea for se inching cu respect orice bun patriot si nu

este permis sä le ignorezi, cind ai enumerat pc larg rufaria de mai

sus. *i mai hazliu devine acest articol-ghiveci, cind autorul se incumeta

a da reflectii proprii. Astfel fata de niste farfurii si cratiti de pamint smaltuit si incondeiate" Patrascu exclama cu emfaza varietatea si ordinea regulata in care aceste culori sint aplicate, invedereaza gustul

artistic propriu romanesc". Las pe seama altera sa larnureasca subtilele afinita.ti intre ordinea regulata a desenurilor si continuitatea statornica a gustului romanesc, multumindu-ma sa obsery ca cratitele nu-s de pamint ci de metal ; iar ca vasele cu pricina se numesc pe romaneste bli-

duri sau strachini, in care, deobste e stiut, ca trebuie sa to feresti sa calci in ele, deli le poti spune pe nume far& rusine". Opresc aci citati-

unile pentru ca spectacolul din vesel ar deveni prea intristator. La aceasta dare de seama, Patrascu a raspuns intr-un tirziu prin a sa Literaturo 0 arta romeind, cdreia i-am ripostat imediat prin cronica Epocei din 16 aprilie 1904 pe care, pentru a incheia cu acest trist personaj, o voi rezuma aci : Fara a fi un raspuns, articolul lui P. cuprinde o serie de tinguiri, presarate cu insulte la adresa conducatorilor Epocei

si a mea, 'pe care ma califica drept las. A fi primit ins& lupta cu un c pradusele cele mai caracteristice ale artei populare din mai toata lumca civilizata a avut un deplin succes si s-a putut observa viul interes pe care publicul din Berlin 1-a aratat acestei expozitiuni, care din punctul de vedere etnografic si artistic prezenta un caracter cu totul deosebit.

In concursul acesta al atitor natiuni care au aratat tot ce aveau mai de seama pe terenul artei populare, sectiunea romaneasca nu numa. ca s-a prezentat foarte bine, dar putem sa spunem fard exagerare, ca si -a cistigat un loc de vaza si a fost una din cele mai apreciate de toi,i cunoscatorii. S-a dovedit Ca arta populard romans, prea putin cunos-

cuta in strainatate, poate cu succes sa sustie comparatia cu aceea a

unor natiuni cu civilizatie mult mai veche, si unde colectiunile $i lucrarile privitoare la aceasta arta sint de mai mult timp organizate. Mai este de observat ca, pe cind in xi-mite din celelalte sectiuni

s-au expus si numeroase produse care nu apartin artei populare propriu-zise, ci mai mult industriei ieftine, sectiunea romaneasca s-a tinut strict in limitele prevazute in programul expozitiunii, infatisind astfeL $i pe deplin si fara orice amestec cu elemente eterogene, adevaratul caracter al artei noastre populare. Majestatea sa imperiala vizitind de cloua on expozitiunea, s-a oprit indeosebi la sectiunea romaneasca, uncles

a si cumparat diferite obiecte, si printr-o telegrams adresata majestatii sale reginei, i-a exprimat in termenii cei mai caldurosi, felicitarile s.le pentru succesul stralucit al expozitiunei. 0 conferinta pe care domnul

Al. Tzigara-Samurcas, directorul Muzeului neamului romanesc din Bucu-

resti, a tinut-o, in sala cea mare a Ministerului de marina, asupra ai hi-

tecturii $i artei populare din Romania, a contribuit mult a destepta

interesul lumei instruite de aci pentru aceasta parte Inca necunoscuta poporului roman. Succesul sectiunei romanesti semnalat prin ziare

si prin reviste speciale din streinatate, s-a ivit propunerea de care muzeul orasului Amsterdam, care organizeaza in lunile mai $i iunie

o expozitiune analoaQa, de a trirnite si acolo colectiunea noastra care a lost expusa la Berlin, of erind a-i pune, in mod gratuit, un loc la cl.spozitie. Feta de aceasta invitare care mi-a venit in mod cu totul spontan, prin mijlocirea consulatelor noastre din Amsterdam si Berlin, am crezut de cuviinta a dispune ca d-1 Al. Tzigara-Samurcas sa lase deocamdata aceasta colectiune aici in depozit, pind cind guvernul nostru va hotari participarea noastra la expozitiunea de la Amsterdam. Creel, domnule

prim-ministru, ca fiind dat ca colectia aceasta se afla deja la Berlin

si ca costul tran °portului de aici in Amsterdam este mic in comparatie cu cheituielile care le-ar pricinui o expediere eventuala de la Bucuresti la Amsterdam, ar fi pacat sa nu profitam de o ora7ie atit de favorabila 271

www.dacoromanica.ro

care ni se of era, pentru a continua in streinatate opera de propagare a artei noastre populare, inaugurate cu atita succes la. Berlin. Aceasta propagare ar prezenta si un caracter economic, deoarece facindu-se mai cunoscute aceste produse artistice ale tarii, s-ar deschide pentru viitor not piete de desfacere". Pe baza raportului ministrului, trimis Si mie in copie, expozitia la Amsterdam fu decisa si s-a organizat in sable Reich Muzeului deschizindu-se la 17/30 mai ; iar la 24/6 iulie am conferentiat asupra artei noastre populare. La section roumaine de l'exposition officielle de travaux manuels, amenagee au Musee national d'Amsterdam, obtient le plus vif succes" ne asigura L'Independance roumaine din 26 mai 1909. La presse hollandaise est unanime a reconnaitre la superiorite des productions rournaines sur touter les autres qui figurent a cette exposition dont la section roumaine semble etre la clou..." Spre deosebire de celelalte dAri de seams, ziarul francez adauga : le merite du succes revient surtout a Mr. le ministre et a M-me Mavrocord.at ainsi qu'a notre consul Mr van Oestoaen, qui ont deploye de grands efforts pour l'organisation de cette section. On sent que l'amenagement des envois de Roumanie avait etc confie a la competente et clairevoyante activite du directeur du Musee d'art national de Bucarest". Nu pot rasa fare mentiune specials ca Intr-adevar amestecul persoanelor citate a avut efectul sau asupra expozitiei, in care, la insistenta staruinta a acestora s-au expus, impotriva vointei mele, produse particuiare, care nu cadrau cu cele aduse de la. Berlin. Urmarea a fost ca pe cind ziarele locale laudau expozitia in ansamblul ei, unele din ele vi-au permis sa intrebe cum de s-au putut arata, alaturi de majoritatea frumoaselor produse, unele care nu se disting prin nici o calitate de bun gust sau executie aleasa. Iota rezultatul amestecului pe cit de insistent pe atit de incompetent, al pensoanelor bine intentionate, desigur, de care, in genere, m-am ferit, insumind intreaga raspundere cu conditie

de a avea si intreaga libertate de actiune, in orice intreprindere. In

cazul de fate, in special a fost amestecul Tninistresei noastre de la Haga, a carei autoritate se resimtea, pare-se, si in afacerile Legatiunei. Observatiile unor ziare n-au impiedicat insa ca dupe cum adauga

L'indep. roum.: c"est la seconde fois, depuis l'exposition de Berlin, que l'art roumain passe la frontiere pour conquerir de beaux lauriers

a l'etranger... les succes sont doubles pour nous, puisqu'ils ont a la fois une portee .artistique et economique". Cu prilejul expozitiei din Amsterdam, am cercetat de aproape muzeele locale precum si cel din Haga vi Harlem, imbatindu-ma, caci nu gasesc un termen mai propriu, de arta lui Rembrandt, Rubens, Frans Hals vi a atitor alti reprezentanti de frunte ai artei flamande $i olandeze din muzee si a numeroaselor colectii diverse. La Amsterdam am vazut frumosul portret al lui Ian Six, lucrat de Rembrandt, din mijlocul veacului al 17-lea, in locuinta particulars a descendentilor primarului din asa indeparta.ta vreme. Portretul a fost vindut in urma pe vreo vase milioane de florini hol., paremi-se. Neuitatele impresii de arty au compensat cu prisosinta orice cazna si dez.arnagiri inerente expozitiilor. 272

www.dacoromanica.ro

LXXIII ARTA SCANDINAVA $I A NOASTRA

Organizarea expozitiei de la Amsterdam mi-a procurat prilej sa vizitez si expozitia de arte industriale de la Stockholm, despre care trateaza cronica din mai 1909 a Cony. lit. p. 794-8. Inca de la Berlin capatasem impresia marei apropieri intre arta populara nordica si a

noastra, ceea ce mi s-a confirmat si mai temeinic la fata locului.

Servanta norvegiand expusa in Muzeul de la Bucuresti nu se banuieste a nu fi din Romania. Asemandrile au ca substraturi : intii conlocuirea gotilor, in vremuri indepartate, in regiunea Ucraina cu stramosii nostri Si apoi aceleasi conditii de trai in regiuni asemanatoare. Lemnul si lina au conditionat la ambele popoare arta for, redusa la produsele casnice. Aceleasi case de birne, ca a lui Mogos, si aceleasi porturi, camasile norvegienelor sint incinse cu bete ca La noi, carora be zic belte". Uneltele si obiectele uzuale sint .aproape exclusiv din lemn, ceramica fiind putin dezvoltata din cauza lipsei pamintului special. Formele scandinave

au pe linga crestaturile noastre si adaosul culorilor. Munteanul scandinav se serva de acelasi bucium invaluit in fasii de mesteacan ca la noi. Muzeul nordic din Stockholm e de o enorma bogatie in produse populare, expunerea prea numeroaselor exemplare similare e chiar obo-

sitoare, dupd cum a recunoscut si principele Suediei vizitind Muzeul din Bucuresti. 0 frumoasa inovatie a lui Hazelius este Muzeul in aer fiber, despre care va fi vorba mai tirziu, si pe care colegul de la Cluj s-a grabit sa-1 imite, ca o mare inovatie. La Muzeul preistoric m-am bucurat de vastele explicari ale lui Mustelius bine informat si despre tara noastra. La vechea Universitate din Uppsala am cercetat vechiul Codex aureus" si semnind in registru, in calitate de bibliotecar al Fundatiei Carol I, am primit, pe baza acestei indicant, vizita profesorului Hialmar Psilander, la Bucuresti la 15.VI.1921, venind din Istanbul ; dupa ce a vizitat Biblioteca si apoi, cu priceperea unui nordic, colecnile Muzeului, 1-am retinut la masa. Aflind ca ar dori sa vada pe Iorga, 1-am indrumat, prin gardianul Muzeului, la locuinta apropiata a finului, din Sos. Bonaparte. Mare mi-a fost mirarea vazindu-1 revenind curind, pe profesorul calator, care foarte emotionat mi-a marturisit ca, pe baza bunei primiri ce i-am facut, s-a simnt obligat sa ma avertizeze ca Iorga, la care-1 trimisesem, imi este tare dusman si ca fata de enormitatile ce le-a debitat cu furie in contra-mi a tinut sa scurteze vizita venind sa ma previe. Documentindu-i neintemeierea acuzatiilor iorghiste, inmarmuritul profesor s-a calmat, constatind mai ales discretia mea asupra relatiilor personale cu varul Nicu, despre care eu nu proferasem nici o critics. De la Stockholm am trecut La Oslo uncle am gasit aceleasi afinitati fntre arta noastra st cea norvegiana ; mai modest dar mai placut e5cpusa

de catre directorul Gosch, care, la Bygdo, pe malul marei, avea un 273

www.dacoromanica.ro

muzeu in aer liber mai putin pretentios dar mai interesant chiar decit cel de la Stockholm care servea si citva de distractie si dansuri duminicale. Intoarcerea mi-a fost prin Copenhaga pe care am gasit-o enorm schimbata fata de vizita mea ca student in 1895, am revazut pe batrinui director Sophus Muller si am vizitat noul muzeu etnografic, foarte interesant de la Lingby. Cu nespusa admiratie m-am intors din tarile scanciinave ; nu numai pentru arty for veche si cea casnica, dar si pentru bunul for trai, ordinea si cinstea populatiei in genere. Despre asernanarea covoarelor noastre cu ale for va mai fi vorba cu prilejul expozitiei Internationale de la Paris din 1927. LXXIV A DOUA CONFERINTA LA BERLIN

La incheierea expozitiei de arta populara, consilierul Muthesius imi ceruse o conferinta asupra artei romanesti, punindu-mi la dispozitie

marea sala din Casa artistilor sau Kunstlerhaus. Prins aiurea atunci, conferinta s-a tinut in vacanta. de Craciun, anume la 30 dec. 1909 (12 ian. 1910).

Din rezumatele unor dari de seams din ziare se va vedea ecoul aces-

tei conferinte. LIndependance roumaine, din 17 ian. 1910, relateaza : Montrant be caractere veritablement artistique et particulier des ouvrages domestiques executes par les paysannes roumaines le conferencier a tres vivement interesse le public de choix et de specialistes et les plus Brands journaux de Berlin, dont aussi le Moniteur de l'Empire en ont fait des comptes rendus tres detailles. Le president de la reunion Mr. le Conseiller d'Etat Muthesius a felicite notre compatriote non seulement pour les interessantes communications et les belles projections qui ont ilustre sa conference, mais aussi pour son talent particulier d'avoir captive son auditoire en parlant avec tant de facilite dans une langue etrangere a la sienne. Nous le felicitons vivement pour notre part et nous lui savons gre des efforts qu'il fait pour faire connaltre aussi avantageusement notre pays a l'etranger ". Mercure de France, In al sau Bulletin de l'art Ancien et moderne" In nr. din 17 febr. 1910, scrie de asernenea : Au Kunstlerhaus be directeur du Musee national de Bucarest donnait recemment une conference sur l'art populaire roumain. Cette conference n'etait que l'epilogue de l'exposition de l'annee derniere, ou la section roumaine evait fait sensation, a la fois par la richesse des produits exposés et par ce fait qu'au lieu d'avoir un caractere uniquement historique, elle demontrait la persistance d'un art populaire bien, vivant encore... De belles projections montraient, ce que sont encore, dans certains recoins privilegies, la boissellerie, la poterie, la broderie et merne l'architecture populaire de la Roumanie ". Mult mai amanuntita

este darea de seams a studentului Adrian Bronea, care in Viitorul din 274

www.dacoromanica.ro

7/20 ian. 1910, semneaza un lung articol din care extragem : A fost o fericire pentru noi studentii romani din Berlin, cind in sala cea mare din Kunstlerhaus, am putut asculta timp de cloud ore cuvintele de calda admiratie si justa apreciere despre opera maiastra a lucratorilor pamintului Orli noastre. Numele romanilor a fost pronuntat cu respect de atitea mii de streini... Si seara, frumoasa seara de 30 dec. a fost pentru noi o adevarata sarbatoare. Caci a fost sarbatorita arta noastra, expresia sufletului nolstru. Si cei care nu ne canosteau au invatat sa ne cunoasca si sA ne stimeze". Si dupd ce analizeaza obirsia si virsta artei populare precum si bogatia elementelor sale, recenzentul incheie :,,Noi bieti copii departati de tara noastra, ne-am simtit citeva clipe iar acasa la noi, alaturi de cei multi si buni, care ne inteleg, ne cunosc si ne iubese". Conferinta a fost publicata in revista berlineza Werk-Kunst, nr. 1-3, din ian. 1910. PEntru a nu se crede Ca in acest timp Muzeul din Bucuresti a fps' dat uitarii, reproducem ca incheiere a anului, urmatoarea sorisoare din 20 oct. 1909, a dr. Louis Olivier, care , cu membrii din Croisiere de la Revue generale des Sciences" ne-a vizitat : De retour a P iris, je m'empresse de vous remercier, tant au nom de mes compagnons de croisiere qu'au mien propre, du precieux contours que vous avez bien voulu nous donner. Ceux des .,