Masajul cicatricii post operatorii.doc

MASAJUL CICATRICII POST OPERATORII CURSANT: GIRIGAN VLĂDUŢ - DUMITRU

2010-2011

1

CUPRINS

GENERALITĂŢI SEMNE ŞI SIMPTOME ETIOLOGIE TRATAMENT COMPLICAŢII PREVENIRE STUDIU DE CAZ CONCLUZII BIBLIOGRAFIE

2

GENERALITĂŢI O cicatrice rezultă din procesul biologic de reparare a unei leziuni a pielii şi a altor ţesuturi din corp. Cicatrizarea este o parte naturală a procesului de vindecare. Cu excepţia leziunilor foarte mici, fiecare rană (după un accident, boală sau intervenţie chirurgicală) are drept rezultat un anume grad de cicatrizare. Un cheloid este o cicatrice care nu ştie când să se oprească din vindecare. Când pielea este lezată, celulele cresc la loc pentru a umple golul creat. Într-un fel ele “ştiu” când ţesutul cicatricei este conform cu conturul pielii, în ce punct ele trebuie să se oprească din procesul de multiplicare. Când celulele continuă să se reproducă, în mod exagerat, rezultatul este ceea ce se numeşte o cicatrice crescută în exces (hipertrofiată) sau un cheloid. În cazul unui traumatism sau agresiune, cu ruptură sau pierdere de substanţă la nivelul ţesuturilor corpului, corpul se vindecă prin producerea unei substante denumita colagen. Aceasta este o proteină şi se sintetizează la nivelul regiunii traumatizate, ajutând eventual la închiderea plăgii. Colagenul continuă să se acumuleze la nivelul acestei regiuni o perioadă mare de timp din momentul traumatismului, de aceea cicatricile devin treptat mai netede şi moi. Cicatricile cutanate pot necesita până la doi ani pentru estompare, dar după această perioadă este puţin probabil să dispară. Anumite regiuni ale corpului sunt mai predispuse la cicatrici comparativ cu altele. Genunchii şi coatele au de obicei cicatrici mai vizibile, deoarece în timpul procesului de vindecare se efectuează mişcări şi întinderi ale regiunii, ce nu pot fi evitate. Atât cicatricile hipertrofiate cât şi cele cheloide sunt mai frecvente la oamenii mai tineri şi cu piele mai închisă la culoare. Ele pot să apară la oricine, dar unele persoane au o predispoziţie genetică pentru aceste tipuri de cicatrici.

SEMNE ŞI SIMPTOME În prima fază ele pot fi roşii şi inflamate, dar de obicei se estompează cu timpul. În cazul în care marginile plăgii s-au afrontat aproape perfect, probabil datorită unui traumatism îngust sau pentru că marginile au fost suturate, de obicei cicatricea se va vindeca printr-o linie palidă. În cazul cicatricilor largi, când lipseşte mult tegument şi este nevoie de ţesut cicatricial mai mult pentru închiderea deschizăturii dintre margini (de exemplu o julitură urâtă la nivelul genunchilor), cicatricea poate fi de culoare închisă şi necesită o perioadă mai lungă de vindecare.

3

Cicatricile nu sunt dureroase. Pot fi de culoare închisă şi inestetice, iar când ţesutul cicatricial păleşte, poate fi mai vizibilă când pielea şi cicatricea rămân de culoare palidă sau în cazul persoanelor de culoare. Cicatricile anormale sunt de obicei largi (proporţional cu plaga iniţială). Un cheloid are aspect lucios şi adesea are formă bombată. Poate avea o gama de culori de la roz pal la roşu. Este dur şi gros la pipăit şi întotdeauna se ridică peste pielea înconjurătoare. Simptomele pot include mâncărime, umflatură şi durere uşoară.

ETIOLOGIE Cicatrizarea este o etapă normală a procesului de vindecare, în cazul în care ţesuturile sunt traumatizate. Pierderea de substanţă dermo-epidermică poate apărea prin mecanisme diferite: - traumatisme accidentale, de exemplu tăieturi prin cazătură de bicicletă - traumatism prin armă de foc sau autovătămare - incizii din timpul intervenţiilor chirurgicale, de exemplu operaţia de cezariană, suturi musculare - muşcături sau zgârieturi produse de animale sau oameni - arsuri prin lichide sau obiecte fierbinţi. Cicatrizarea poate fi şi un efect advers sau o complicaţie a altor afecţiuni. De exemplu, în cazul în care scărpinăm leziunile care apar în timpul varicelei, pot apărea cicatrici la nivelul acelor leziuni. Cicatricile interne pot fi produse prin injurii accidentale sau deliberate, sau prin intervenţie chirurgicală.

TRATAMENT Evoluţia maturizării cicatricelor trebuie urmărită strict de medicul specialist. El este cel mai în măsură să stabilească tipul de cicatrice şi să recomande tratamentul competent. Tratarea lor se realizează de obicei fără complicaţii. În momentul de faţă există numeroase abordări în tratamentul cicatricei. Alegerea unei metode depinde de tipul şi vechimea cicatricei. Ea poate fi indepărtată chirurgical prin excizia propriu-zisă (indicată în general pentru cicatrici hipertrofice) sau poate fi atenuată prin crioterapie sau laserterapie”. Graţie tehnologiei moderne, semnele inestetice de pe suprafaţa pielii beneficiază de tratament până la vindecarea parţială sau chiar completă. Timpul de recuperare a segmentului bolnav include mai multe etape: 4

•

curăţarea zonei;

•

masaj; mişcări lente ale segmentului şi program de fizioterapie recuperatorie (dacă este cazul) efectuate la indicaţia medicului;

•

evitarea expunerii directe a suprafeţei cicatriceale la razele solare pe o perioadă de şase luni. Pe suprafaţa afectată se poate aplica de două ori pe zi topici pe bază de colagen sau de

Aloe vera, dar numai la indicaţia medicului. O intervenţie chirurgicală realizată cu grijă şi pricepere de către un specialist în chirurgie plastică şi estetică poate face minuni. În prima fază post operatorie, de imobilizare, masajul se efectuează doar supra şi subiacent zonei afectate cu scop calmant şi miorelaxant, pentru a păstra un tonus muscular adecvat şi pentru a asigura o troficitate sporită grăbind procesul recuperator. Astfel manevrele aplicate sunt: -

efleuraj cu palma pentru efect sedativ;

-

fricţiuni şi frământări uşoare în scopul îmbunătăţirii circulaţiei şi troficităţii locale;

-

vibraţii cu efect de relaxare musculară.

În fazele următoare pe lângă masajul zonelor învecinate, se aplică masaj cicatricii formate. Acest masaj urmăreşte: -

revenirea supleţii tonusului la nivelul cicatricii;

-

mobilizarea ei pe straturile mai profunde;

-

activarea circulaţiei sangvine cu ameliorarea metabolismului local.

Manevrele aplicate sunt: -

neteziri în toate direcţiile cu acţiune sedativă;

-

fricţiuni circulare la nivelul cicatricei şi în jurul ei;

-

mobilizări longitudinale între police şi laterale cu toată palma fără duritate: în acelaşi sens, în sens opus (întinderi);

-

ridicarea cicatricei şi mobilizarea ei laterală;

-

mobilizări în zig-zag cu policele, mai insistent;

-

frământat în cută simplă între police şi index după câteva şedinţe;

-

neteziri de final.

COMPLICAŢII Cicatrizarea, poate avea implicaţii psihologice. Persoanele cu cicatrici pot deveni deprimate deoarece sunt marginalizate, deci vor avea mai puţine contacte sociale. 5

Cicatricile anormale mai pot apărea fie secundar suprainfectării unei plăgi, fie datorită pierderii unei suprafeţe largi de tegument sau datorită unei arsuri severe. Pot fi pruriginoase, dureroase şi inestetice. Cicatricile cheloide reprezintă ţesut cicatricial în exces la nivelul unei leziuni. Se dezvoltă la nivelul leziunii de bază şi pe tegumentele normale din jur, putând forma pliuri care se leagană sau atârnă de tegumente. Cicatricile de la nivelul anumitor regiuni ale corpului, de exemplu partea inferioară a feţei, torace superior şi urechi, sunt mai predispuse să evolueze anormal. Cicatricile hipertrofice sunt cicatrici mari (largi) ce apar dacă există o pierdere mare de tegument sau dacă o plaga se infectează. Spre deosebire de cicatricile cheloide, au tendinţa la contractare şi vindecare în timp, neafectând ţesuturile sănătoase din jur. Cicatricile hipertrofice pot limita mişcările deoarece ţesutul cicatricial nu este la fel de sensibil şi extensibil ca tegumentul normal.

PREVENIRE Nu se poate preveni în totalitate formarea de cicatrici, dar există câteva lucruri pe care medicul specialist le poate face pentru a limita evoluţia severă a unei cicatrici şi vindecarea adecvată. Este recomandată îndepărtarea prafului şi a corpurilor străine de tipul cioburilor sau pietrişului de la nivelul plăgii. Acest lucru scade şansele de infectare a leziunilor. Ţesuturile moarte trebuie îndepărtate. În cazul în care este necesară efectuarea de copci, se recomandă utilizarea celui mai bun tip de material de sutură pentru afrontarea marginilor plăgii. Gelurile cu silicon şi îmbrăcămintea compresivă pot fi de asemenea utile în prevenirea cicatricilor. Pentru prevenirea apariţiei cicatricilor, se recomandă evitarea scărpinatului şi jupuirea cojiţelor şi a petelor.

6

STUDIU DE CAZ I. Date personale: Numele: Paicu Prenumele: Vlad Vârsta: 26 ani Sexul: masculin Înălţime: 178 cm II. Diagnostic: Ruptură posttraumatică extremitatea distală biceps brahial drept în proporţie de 75%, operat III. Istoricul: accident în urmă cu o lună prin cădere pe membrul superior drept, operat la data de 31-01-2011, cu scoaterea firelor după 14 zile IV. Antecedente heredocolaterale: fără V. Antecedente personale: ruptură fasciculară triceps brahial drept în urmă cu 5 ani, netratată, cu urme de scurtare a musculaturii; VI. Tratement medico-chirurgical: incizie, tenorafie primară, extremitatea distală biceps drept, drenaj aspirativ, sutură, pansament, imobilizare. VII. Tratamente pe care le urmează: antalgic şi antiinflamator (ETORICOXIBUM 90mg, 1 tb/zi 7 zile şi local cu Fastum gel 3-4 apl/zi); VIII. Simptome: durere, mai mare la mobilizarea segmentului, tumefacţie, prurit. IX. Investigaţii: RMN, Rx. X. Concluzie: se recomandă respectarea indcaţiilor medicului curant şi pe lângă kinetoterapie, masaj terapeutic zonei afectate cât şi a zonelor supra şi subiacente pentru calmarea durerii, menţinerea forţei musculare şi pentru a ajuta la vindecarea cicatricei formate cât mai eficient. ETAPA 1 (0-18 ZILE) Prima etapă, de imobilizare, este o etapă delicată în care riscul recidivelor este foarte mare. Atfel în această etapă am aplicat masaj de 3 ori pe saptămână doar zonelor supra şi subiecente cu scop calmant şi miorelaxant, şi pentru a grăbi procesul recuperării fără a supune pacientul riscului de apariţie e recidivelor. Am început cu umărul coborând pe braţ (partea posterioară), trecând apoi la antebraţ. Manevrele de efleuraj, fricţiuni, frământat şi vibraţii le-am executat spre zona afectată activând circulaţia sangvină şi ameliorând metabolismul local.

7

ETAPA 2 (18 ZILE-3 LUNI) La începutul acestei perioade am efectuat o inspecţie mai amănunţită a membrului afectat. În urma acestei inspecţii cât şi a evaluării kinetoterapeutice, am observat următoarele: -

reducerea mobilităţii articulare la nivelul cotului;

-

reducerea semnificativă a durerii;

-

reducerea forţei şi elasticităţii musculaturii afectate cu uşoare deformări;

-

cicatricea de culoare roşie-albăstrui, fără volum în relief;

-

zona cicatricii lipsită de elesticitate.

În această etapă pe lângă masajul pregătitor al zonelor supra şi subiecente am efectuat şi masaj direct asupra cicatricii de 3-4 ori pe săptîmână, înaintea şedinţelor de kinetoterapie.. Manevrele au fost efectuate progresiv din punct de vedere al vitezei şi al presiunii de la o şedinţă la alta. Iniţial am efectuat neteziri în toate direcţiile pentru întinderea unguentului pe toată suprafaţa cicatricii. După efectuarea netezirilor am efectuat fricţiuni circulare pe cicatrice şi paracicatricial. Ca şi unguent am utilizat unul pe bază de vitamina E şi gălbenele iar direct pe cicatrice am aplicat vitamina A gel şi ZERADERM. În urma acestui acestui program de masaj combinat cu kinetoterapia am observat o creştere a tonusului muscular, şi în continuare o lipsă a elasticităţii cicatricei, fapt care, împreună cu o uşoară creştere în volum a musculaturii şi a lipsei elasticităţii pielii din jur au determinat apariţia unei „ştrangulări”. ETAPA 3 (PESTE 3 LUNI) În această etapă, am continuat cu masajul supra şi subiacent, şi manevrele de netezire şi fricţiune din primele două etape la care am adăugat şi unele manevre mai dure: -

mobilizări longitudinale în acelaşi sens şi în sens opus fără duritate, în trepte;

-

mobilizări laterale pe toată palma în acelaşi sens şi în sens opus fără duritate, în trepte;

-

ridicarea cicatricei şi mobilizarea ei laterală;

-

mobilizări în zig-zag cu policele;

-

neteziri de încheiere.

După câteva şedinţe, după mobilizările în zig-zag am aplicat şi framântatul în cută simplă între police şi index. 8

Până în prezent am observat o diminuare a coloritului un câstig de elasticitate al cicatricei şi pielii paracicatriciale astfel „ştrangularea” observată la evaluarea anterioară diminuându-se semnificativ. În funcţie de recomandarea medicului curant voi continua cu aplicarea masajului de 3 ori pe săptămână.

CONCLUZII În concluzie menţionez că durerea a dispărut încă din faza incipientă, iar mai apoi pacientu a recăpătat mobilitatea articulară, forţa musculară şi un tonus ce îi permit în prezent efectuarea activităţilor zilnice fără probleme.

9

BIBLIOGRAFIE

- ENERGOVIT - Manual Tehnician Maseur - M. S. Panaev - Masajul în afecţiunile aparatului locomotor - Anghel Deaconu - Manual de tehnică a masajului terapeutic

10