Mary Jo Putney -Destine Nobile -5- Ademenirea Unui Sfânt

THE 1 LOST LORI

“Putney's endearing characters and warm-hearted stories never fail to inspire and delight.” -Sabrina Jeffries

NEW YORK TIM ES

BESTSELLING AUTHOR

OT A lways a s a in t

prolog Bristol, toamna anului 1806 Flota intrase in port, era luna plinS $i activitatea era in toi la infirmeria gratuita Herbert. Pe Daniel Herbert nu-1 deranja. Ii placea si repare trupuri vStSmate $i iubea infirmeria pe care o concepuse cu ajutorul priceut al surorii sale, Laurel, care era partenera $i cea mai unS prietenS al lui. Cu toate acestea, pe la miezul noppi se sSturase de carpitul marinarilor bep, r3nip in incaierarile din carciumi. Ultimul intrase $chiopatand in cabinet, cu sangele $iroindu-i din brapil stang bandajat grosolan. Cand zari ginul folosit de Daniel pentru curaprea ranilor, se napusti spre sticla. -Stai jos! zise Daniel ferm, aplicand o stransoare pe nervul de la um5r al marinarului amept $i fbpandu-l sa se a$eze pe un scaun. Trebuie sa te dreg ca sa inchid ?i eu infirmeria $i sa prind cateva ore de somn. Marinarul zbiera ?i se freca pe brapil amorpt. - D a ’ vreau $i io numa’ o far’ de beutura! zise el cu repro?. -N-o s o gasepi aici. Cu priceperea unei indelungate practici, Daniel indeparta bandajul murdar ^i gasi o taietura de cupt murdara, dar superficiala. Curapl cu indemanare taietura, terminand cu destul gin pentru a-1 face pe marinar sa ppe. - De ce ai facut asta? intreba marinarul. -A m descoperit ca ginul ajuta la cicatrizarea mai rapida a ranilor, a§a incat e mai pupn probabil sa-p pierzi brapil, explica Daniel. Acuma, ia-p valea $i fii gata pen­ tru o durere de cap groaznica maine. - Nici macar o gurita mica din sticla? -Pleaca imediat! Pe cand marinarul ii mulpimi pleca, Daniel arunca intr-un lighean cu apa p.sapun

E

8

Mary Jo Pu tney

instrumentele chirurgicale folosite. La fel ca $i cu ginul, observase ca, pnandu-$i instrumentele curate, obpnea rezultate mai bune. U$a cabinetului se deschise cu atata putere ca se lovi de perete. I?i ridicS privirea $i o vazu pe sora lui care deschisese u$a cu o mana in timp ce cu brapil celalalt o tinea de mijloc pe o tanara femeie batuta $i sangeranda, la un pas de a le§ina. Ca de obicei, far3 sa-$i piarda cumpatul, Laurel spuse: -N u strange instrumentele alea, Daniel. Avem o pacienta nouS. O ajuta pe fata sa se urce pe masa de examinare. El ura s3 vada femei batute, de obicei de catre barbapi care de fapt trebuiau s3 le protejeze. Examinando pe noua pacienta, oboseala li disparu. Ea statea cu umerii aplecati, avand fa pa acoperita de o $uvi£5 de par negru care era murdar de sange pe partea dreapta. Tinea strans o pelerina pe dupa umeri $i tremura din cauza $ocului. Cu o voce blanda, el spuse: -Sun t doctorul Herbert. Pe tine cum te cheama? Vorbea cu stangade ca §i cum intampina greutafi sa articuleze cuvintele, a?a incat el ii sugera: -Jane? Dupa un lung moment, ea $opti istovita: -D a, J-Jane. - O sa te examinez sa vad ce trebuie reparat. Umezi o carpa curata. Ridica-p capul ca sa-p pot curapi sangele de pe fata. Ea se supuse, aratand o fata cu un ochi umflat inchis $i o vanataie atat de mare incat nici propria mama n-ar fi recunoscut-o. Vanataile ascundeau faptul ca era foarte tanara $i el banuia ca in condipi normale ar fi putut fi dragtpa. Cum de putea un barbat sa-i faca rau unei fete plapande ca asta? I$i lasa deoparte mania pentru mai tarziu. Ceea ce conta acum era sa o oblojeasca. Ea tresari de cateva ori pe cand el ii spala sangele de pe fata, in ciuda faptului ca se straduia sa fie cat mai bland cu putinpa. Era deosebit de atent in jurul ochilor.

Ademenirea unui sfant

9

-A i noroc, zise el pe un ton familiar. O sa ai ni?te ochi vinep ca un boxer fara mflnup, dar n-ai vAtamari serioase. Pe cand ii curS^a rana de pe cap, o intreba: - Cine te-a batut? Ea scoase un sunet infundat §i se trase inapoi cu teama. Observand sclipirea unei verighete pe mana ei stanga, o intreba: -A fost barbatul tAu.7 Jane se uita in jos la mana ei ca $i cum uitase de inelul pe care-1 purta. Apoi i$i smulse verigheta ingusta de aur $i o azvarli cat colo in cabinet. Aceasta rico§A din perete $i se rostogoli pe du$umea. -Vinde-1! Ajutor... pentru infirmerie, ?opti rAgu$it. Fafa ridicatS ii expuse gatul vanAt. Bruta incercase s-o stranguleze. Mi$cArile lui Jane facura ca pelerina s3-i alunece de pe urneri, expunand o taietura insangerata de-a lungul spatelui. Rana neregulata mergea de la umarul stang pan3 aproape de mijloc. Probabil cA fusese injunghiatA pe cand incerca sA scape. Varful lamei alunecase spre stanga cand atinsese marginea corsetului, apoi mai departe prin imbracamintea captu$itA. Cu o voce calma, Daniel se intinse dupA foarfecele mare §i taie corsetul. Rochia $i corsetul erau de buna calitate, dar corsajul era distrus, $i combinezonul subpre era lipit de ranA cu sangele uscat. Ii udA combinezonul ca sa i-1 desprinda mai u$or de rana §i Jane gemu cand i-1 indepArta. -D in fericire, rana nu-i adancA, de?i imi imaginez cA doare ca dracu’. Cu atat mai mult pentru ca ii cur3fa rana cu gin. Probabil cA, dupA seara asta, Jane va rAmane cu aceastA cicatrice pentru tot restul viepi, dar cel pupn nu va fi la vedere. El i$i continuA ?irul bland de comentarii pentru a o alina. Laurel il asista, acoperind corpul lui Jane ca s3 fie cat se poate de decent. Cand Daniel terminA de curAfat rana, Laurel zise: - O sA ai nevoie de haine noi, Jane. Daniel, pop tu sA aduci ni$te haine din rezerva noastrA.7

10

Mary Jo Putney

Poate cS Daniel nu se pricepea la fel de bine ca Lau­ rel sa aleaga ve§minte femeie§ti, dar aveau o regula care zicea ca o femeie recent batuta nu va fi lasata singura cu un barbat, nici macar cu el. El dadu din cap $i se ridica, simpnd povara unei zile lungi. - Ai unde sa te duci in seara asta? Familie? Prieteni? Cu privirea tncfl indreptata in jos, Jane §opti: - O... o prietena ma va gazdui. - Pentru seara asta e de ajuns, dar nu putem ingadui ca asta sa se repete, zise Laurel cu hotarare. O sa anunp m judecatorul $i pop sa depui o plangere impotriva barbatului care te-a batut. -N u! jane se agS^a de imbracamintea rupta, cu o voce disperata. Nu pot fi in siguranta decat daca plec din Bristol. Un judecator nu poate fi de ajutor. Daniel se incrunta. Jane parea hotarata sa nu se intoarca la bruta, dar mult prea des femeile se intorceau la barbapi care le ranisera pentru ca n-aveau de ales. Dupa ce el ie$ea din camera, Laurel avea sa discute cu tanara. Jane nu era primul pacient care avea nevoie de haine, a$a ca Laurel umpluse doua dulapuri incapatoare cu haine pentru femei $i barbap de toate varstele. Unele dintre ele fusesera donate de bisericile din zona, pe altele le gasise in pravaliile de vechituri. Dupa ce le carpea $i le spala, hainele erau curate ?i cuviincioase, cbiar daca nu §i la moda. Fata avea nevoie de un combinezon larg care sa n-o jeneze la spatele ran it. Pantofi? Nu, purta ni§te cizmulipe solide, bine facute. Aduna iute lucrurlle de care avea nevoie fata §i indesa totul intr-o desaga din panza care se putea cara cu u$urin{a. La sfarpt, alese o boneta voluminoasa si o pelerina care sa ii acopere r3nile ?i bandajele. Dupa ce lasa hainele, Laurel il dadu afara din cabinet ca s o poata ajuta pe Jane sa se imbrace. El se incrunta, inchizand u$a in urma lui. Impreuna cu sora lui ofereau servicii, nu bani. Aproape toata alocapa generoasa oferita de so^ul instrainat al lui Laurel era cheltuita pentru intrepnerea cabinetului, iar banii gheapa erau pupni.

Ademenirea unui sfdnt

11

Dar cateodatS trebuiau fScute exceppi. Biroul lui era la doar capva pap, a?a eft descuie u?a p deschise sertarul ascuns unde pnea bani. Jane nu pilrea sS aiba vreo lescaie la ea. Cat ar fi costato sa piece p s i se intrepna pana cand se inzdravenea? Nu suporta gandul ca femeia ar putea s3 se intoarca la barbatul ei violent. Lua monede p banenote mici in valoare de douazeci de lire p le van intro punguffl de panza. Era o suma substanpala, suficienta sa piece din Bristol p sS se intrepna doua sau trei luni, daca era chibzuita. Apoi se inapoie in cabinet, amintindu-p ca nu putea salva pe toata lumea. Nici macar pe departe. Jane era infa?urata in pelerina veche, sa-i tina de cald, iar fa pi invinetita $i capul bandajat ii erau acoperite de borul bonetei. - E§ti sigurd ca o sa fii bine.7 o intreba Laurel incruntandu-se. Pop sa-p petreci restul noppi in infirmerie. - Nu pot, zise fata cu o voce mai puternica acum. N o sa patesc nimic, pe cuvant. Nu trebuie sa merg departe. Daniel banuia ca nu voia sa ramana, de teama sa nu fi fost urmarita. Nadajduia sa fi spus adevarul despre prietena care o va gazdui peste noapte. Poate ca planuia sa se ascunda intr-un grajd sau in vreo biserica. Asta mergea pentru o noapte, daca avea de gand sa piece a doua zi. -A i unde sa mergi daca pleci din Bristol? De preferin^a, la cineva din familie. - N-am pe nimeni, dar o sa ma descurc. Nu mi-e frica sa muncesc, spuse razand nervos. Sau sa merg pe jos. Daniel ii intinse punga. - Ia asta! Ar trebui sa fie de ajuns sa te intrepi pana cand te pop stabili undeva. Ei i se taie rasuflarea $i incerca sa inapoieze banii. -N u pot! Ap facut deja atata pentru mine. Barbatul ii lua mana, vorbind incet ca sa sublinieze cuvintele. - Nu vrem sa ne gandim cum ar fi sa pleci de aici p sa nimerepi intr-o situape chiar p mai rea. Jane se uita lung la el. Ochiul nevatamat era de un albastru-deschis, limpede p avea umbre pe care nici o tanSra fata nu ar fi trebuit sa le aiba.

/

12

Mary ]o Putney

Se apleca §i ii saruta mana cu buzele ei rSnite. - Mulpimesc, zise ea cu o voce aspra, ragu$ita. ii dadu drumul la mana $i baga punga In pelerina, apoi se fntoarse spre Laurel. - Va mulpjmesc foarte mult amandurora. N-o sa uit niciodata bunatatea voastra. Daca vreodata e ceva prin care sa va pot rasplati... Daniel spuse hotarat: - S a iei hotarari in^elepte! Sa fii buna cu ceilalp! Asta e de ajuns. Din nou, ea i§i lasa capul in jos, apoi se intoarse $i ie§.i din incapere. Daniel §i Laurel o condusera pana la u$a, uitandu-se in tacere cum fata cobori cele cateva trepte spre strada $i o coti spre stanga. Era ceva induio§ator de indraznef in silueta ei zveltS care disparea in noapte. - Casa din spatele nostru e de vanzare, spuse Laurel. Vreau s o cumpar $i sa fac un refugiu pentru femeile si copiii care au nevoie de adapost ?i sa se fereasca de barbapi violenp. - Cred ca-i o idee excelenta, spuse pe loc Daniel. Un adapost pentru femei ca Jane ar fi o adevarata mana cereasca. Avem banii? - O sa gdsesc banii! zise Laurel cu o extraordinara inver^unare. - Atunci o sfi-1 facem. Daniel o lua pe dupa umeri pe sora lui si o stranse lini^titor. Acum insa, amandoi avem nevoie de mancare §i de un ceai tare. Laurel expira, relaxandu-se in imbrap$area lui. - Ce sfat bun, doctore! Avem o supa buna de mazare pe plita. - Perfect. Dar inainte ca Daniel sa inchida u$a, se uita inspre umbrele unde disparuse Jane. Simp ni$te furnicaturi pe ceafa $i avu sentimentul straniu ca intro buna zi o va revedea.

capitolul 1 Bristol, toamna 1813 Dupa ce-$i ingropa parinpi, Daniel Herbert se intoarse la muncS, pasiunea §i mantuirea lui dintotdeauna. Indiferent cat de nelini$tita ii era mintea, talentele sale medicale ajutau la vindecarea trupurilor in suferin^a, iar predicile ocazionale pe care le pnea in capela pe care o patrona ajutau cateodati la vindecarea sufletelor rSnite. Pentru a se asigura ca era pe atat de ocupat pe cat trebuia sa fie, Daniel ll trimise pe medicul sau rezident, Colin Holt, in v acan t cu proasp&ta lui sope. Distribuirea de siropuri de fuse §i ceai de riichitS alba $i executarea de operapi minore il oboseau pe Daniel fndeajuns ca s3 poatS dormi. Extenuarea era preferabils gandurilor. Trecusera doua saptamani de la inmormantare $i in curand trebuia sS se confrunte cu schimbarile aduse de moartea lor; dar, deocamdata, prefera sa carpeasca r3nile de cupt ale batranilor matelop destrabalap. De abia terminase cu un pacient, cand Betsy Ri­ vers, intendenta' infirmeriei, ciocani §i intra in sala de tratament. - Doctore Herbert, un domn vrea s3 v3 vada pentru o chestiune despre care suspne ca e importanta. -M a indoiesc ca ideea lui de important e la fel cu a mea, raspunse Daniel sec. Dar Red Rab, aici de fapi, tocmai pleca, a$a ca spune-i domnului sa intre. Betsy se incrunta uitandu-se la §orpil lui stropit cu sange, dar nu incerca sa-l convinga sa-§i schimbe imbracamintea de lucru. / -D a, domnule. Pe cand Betsy ie$ea, Daniel lega ultima sutura a cdruntului sau pacient.

14

Maty Jo Pu tney

- Fii atent, Rab! Intro buna zi cineva s-ar putea s3-p injunghie din intamplare un organ vital. -A$, doctore, chicoti Red Rab ridicandu-se. Ne batem de atata vreme ca §tim unde-i sigur sa impungem cu lama. Marinarul ie§i agale, §i Daniel incepu sa cure^e carpele $i instrumentarul murdar de sange. Betsy se intoarse insopta de un individ indesat, imbracat sobru, cu o privire patrunzatoare §i cu o fbaie indoita sub brap - Acesta este domnul Hyatt. Vizitatorul se uita clipind la pnuta neingrijita a lui Daniel, apoi i§i inclina politicos capul. -Sun t Matthew Hyatt de la firma de avocap Hyatt si Fiii din Londra. Suntep Daniel Herbert, cu re?edinpi la Belmont Manor? De$i Daniel nu mai locuise acolo de ani de zile, con acul era, fara indoiala, al lui acum. - Eu sunt. Lasa instrumentele chirurgicale folosite in ligheanul cu apa §i sapun. - Condoleanpde mele pentru pierderea parinplor dumneavoastra, domnule Herbert. Avocatul ofta. Boala izbucnita la castelul Romayne a fost o mare tragedie. - A lovit cu o rapiditate ingrozitoare. Mult prea mulp oameni din abape §i din ora$ au murit, zise Daniel, strangand din buze la aceasti amintire. Parinpi lui fusesera incantap sa primeasca o invitape la o petrecere data de v3rul indepartat al tatalui sau, lordul Romayne. Insistasera sa mearga $i el, dar lui nu-i placeau defel astfel de lucruTi. Dac3 ar fi fost acolo, ar fi putut el oare sa ofere tratamente eficiente la timp? Inghiprea unor cantitap masive de lichide putea ajuta In caz de febra mare. Sau poate c& ar fi murit $i el? Se spftla repede pe maini. -M a a$teapta pacienpi, a$a ca poate imi putep spune motivul vizitei dumneavoastra! Avocatul clipi nedumerit de franche^ea doctorului.

Ademenirea unui sfant

15

- Foarte bine. Sunt incantat sa v3 informez ca suntep mopenitorui domeniului p ai titlului de baron de Romayne. Ceilalp molten itori ai lordului Romayne murisera cu topi in acea groaznica epidemie? Daniel inghepi, simfind impactul cuvintelor ca pe o lovitura fatala. Zidurile pe care le inalfase imprejmuindu-p durerea p vinovapa se prabupra, p emopa purS il cotropi. Viafa lui se sfarpse. Cand James, lordul Kirkland, intra in biroul lui Daniel a doua zi tarziu, Daniel nu fu surprins. Kirkland, cumnatul p uneori prietenul lui, era transportator maritim p un maestru al spionajului. Cu sursele de informapi pe care le avea, Kirkland pia de^obicei ce se intampla chiar inainte de a se fi intamplat. In acea searS arata ca un animal de prada elegant p misterios, dar ochii ii erau plini de compasiune. Dep Daniel reupse sa treaca peste conflicted interioare pricinuite de baronia care-i cazuse pe cap, era stanjenitor de u$urat sa-1 vada pe Kirkland, care era de asemenea p un maestru la rezolvarea problemelor. Dand deoparte cina tarzie p rece, Daniel ii intinse mana. -Presupun ca ai auzit noutaple? Pentru ca, daca Laurel nu se sirnte bine, ar trebui sa stai cu ea. Kirkland zambi, strangandu-i mana. -Laurel e in faza aia a sarcinii cand are o energie impresionanta. Abia am pututo convinge sa nu vina cu mine. Daniel ip arcui sprancenele. - Presupun ca te-a trimis s& te asiguri ca nu-mi pun capat existen^ei. - Exact, admise Kirkland cu un umor sec. Sa mopenepi bogape, sa capep influenza p un loc in Camera Lorzilor sunt motive suficiente ca sa-1 duca pe un om la disperare. Daniel zambi in sila, recunoscand cat de bine il cunopeau Laurel p Kirkland. Deschise sertarul de jos al biroului sau p scoase sticla de brandy pe care o pastra pentru zile neobi$nuit de grele. s'

16

Mary Jo Pu tney

-Inca m3 simt zdruncinat de ve^tile astea. Sunt doar un v3r de-al treilea din alta generate. Ins a erau numai capva mopenitori si top au murit la petrecerea aia blestematai - O tragedie. Kirkland accepta paharul cu brandy pe care i-1 tuma Daniel, apoi se a$eza pe singurul scaun ce mai era in micul birou. Nu mai mica pentru tine. Daniel ofta. - In nici un fel nu pot refuza mopenirea, nu-i a§a? - Din nefericire, nu, zise Kirkland. Titlul nobiliar p proprietaple sunt mopenite de ruda cea mai apropiata de sex barbatesc din familia Herbert, iar acesta epi tu. Acum epi responsabil de domeniu p de top arendapi ce depind de el. - M§ simt de parca Atlas mi-a azvarlit intreaga lume pe umeri. Tu ai fost crescut piind ca epi mopenitorul Kir­ kland, dar eu abia daca stiam de existenpi lui Romayne, cu atat mai pupn ca aveam vreo $ansa de a-1 mopeni. Tatal lui ar fi stiut p ar fi fost incantat daca mostenirea i-ar fi revenit lui. Kirkland invarti ganditor bautura in pahar. - O schimbare de anvergura asta este intimidanta, dar pop sa fii lord. - Fara indoiala. Fa{a lui Daniel se incorda la gandul celei mai mari temeri pe care o avea. Dandu-p seama ca Kirkland ar intelege, adauga scurt: Dar pot s3 fiu p doctor? - O sa fii mult mai ocupat, admise Kirkland. DaT pop angaja oameni capabili sa-p administreze proprietaple. Acum epi un pair ereditar! Alp lorzi petrec mult timp colecponand fosile sau scriind lucrari de matematica sau imbatandu-se pana cand cad din picioare. Pop sa-p gasepi timp pentru munca ta. -Sper si eu. Daniel incerca sa estimeze cam cate ore ar fi folosite cu supravegherea oamenilor p cu administrarea proprietapi, precum p cu mersul la Parlament. Prea multe. N-o sa fiu in stare sa ajut tot atata pe cat o fac acum.

Ademenirea unui sfdnt

17

- O sa-p spun exact ce i-am spus §i lui Laurel. Noul tau titlu e o povara, dar §i o sansa, §i o avere ofera posibilitatea de a ajuta cu mult mai mulp oameni. Kirkland zambi. Sora ta imi cheltuie$te banii cu o non$aIanpi extraordinara ajutand la deschiderea mai multor adaposturi pentru femei precum Casa Zion. Tu pod infiinta mai multe infirmerii. Pod s3 sponsorizezi educapa unor tineri chirurgi $i a unor doctori promipttori. Ciudat e ca Daniel nu se gandise la aceste posibilitap. - Imi plac ideile astea, dar am deja via^a pe care m io doresc. Mopenirea Romayne e o povara si o complicape. - Mai e viafa pe care o dore§ti? intreba incet Kirkland. Sau e timpul pentru o schimbare? Daniel dadu sa-i rdspunda ca fire§te ca viapi lui era foarte buna. Dupa aceea, inchise gura $i cumpani din nou. La naiba, Kirkland avea dreptate! Aici, in Bristol, Da­ niel avea o munca valoroasa §i provocari in fiecare zi, dar era singur de cand sora lui se impflcase cu Kirkland $i se mutase. Avea nevoie de mai mulp prieteni §i de alte provocari. - Poate ca e timpul, zise el incet. Sunt zdruncinat inca de cand avocatul mi-a adus ve§tile astea groaznice. Trebuie sS m3 gandesc la ce vreau §i la ce e acum posibil. - Vino la Londra $i stai cu noi, sugera Kirkland. Eu $i Laurel am fi bucurop sa stai cu noi, iar eu te pot ajuta sa te familiarizezi cu chestiunile practice p legale ale noii tale pozipi. De asemenea, trebuie sa fii prezentat in societate. Micul sezon incepe in curand, p grupul absolvenplor Academiei Westerfield o sa te ajute sa te organ izezi in or ice masurS vei dori. Daniel se mai detensiona. Londra parea mai suportabila dac3 locuia impreuna cu Laurel p Kirkland. - Mi-ar placea sa-mi revad fostii colegi, dar am dubii in ceea ce privepe intrarea in inalta societate. - In^elept din partea ta sa-p faci griji, zise prietenul lui amuzat. In special In lumina pericolelor pe care le vei infrunta.

18

‘ Mary Jo Putney

- N-o sa cedez ispitei jocurilor de noroc f i a bauturii. Daniel tfi privi paharul gol, apoi ifi mai turns nifte brandy. Defi n-ai zice, v&zandu-mS azi. -L a vremuri grele este nevoie de mSsuri drastice. Kirkland ifi intinse paharul pentru a-i fi din nou umplut. Dar pericolul la care mS refeream este piapi cSsatoriilor. Acum esti cea mai dorita marfa, un nobil chipef sau cel pupn prezentabil, In cSutarea unei sopi. Ranji. Poate ca-p gisesti o tanara vaduva placuta ?i serioasa care sa doreasca s3-p admin istreze mofiile fi sS-p dea libertatea de a fi doctor. Fara s3 vrea, Daniel se surprinse starnit in mod neafteptat de ideea unei sopi. Cap ani trecusera de la moartea lui Rose? Mult prea mulp fi chinuitori. Era o fiinpi fericita fi avea o viata agitata fi niciodata n-ar fi vrut ca el sa se transforme in holteiul batran fi plictisitor care era acum. Daca avea sa se schimbe, se putea intampla acum ori niciodata. Jfi ridica paharul, inchinand ironic: -Foarte bine, atunci. O s5 vin la Londra fi o sa-mi caut o sope.

capitolul 2 -Lordul Kelham nu va mai fi printre noi multa vreme, spuse incet medicul cand Jessie Kelham se intoarse in camera bolnavului, aducand-o pe somnoroasa ei fiica de patru ani. Femeia facu semn cu capul aratand ca in^elesese. Phi­ lip zacea de multe saptamani fi era clar ca sfarfitul i se apropia. Era spre miezul noppi, fi ea banuia ca nu va mai apuca diminea^a. Beth cascS somnoroasa. - Papa e mai bine? Jessie mangaie parul castaniu al fiicei ei. Defi era cu mult mai deschis decat pletele ei intunecate, top cei care le vedeau tmpreuna ftiau c3 sunt mama fi fiica. Beth, cea mai prepoasa fiinpi din viata lui Jessie.

Ademettirea unui sfant

19

- Nu, scumpo. In curand ne va pSrftsi, dar vrea ca mai Intai sa-$i ia ramas-bun de la tine. O duse pe fiica ei la patul masiv, unde trupul firav al Lui Philip zacea impScat in lumina blands a lampii. Cu pSrul lui alb ?i fata palida, aproape ca dispSrea in asternutul rece de pe pat. Servitorul lui il ftcuse prezentabil pentru ultima intalnire cu Beth. Cand ajunsera la pat, Jessie se temu pentru un mo­ ment ca era prea tarziu, dar cand o a$eza pe fiica ei pe saltea, Philip deschise u$or ochii $i zambi cu bunatate. -M ica mea razS de soare. Imi pare rau ca nu voi mai fi aici sa te vad cum cre$ti, dar §tiu ca o sa fii frumoasa. Dandu-^i seama c3 e finalul, ochii lui Beth se umplura de lacrimi. Se aplecS in fata $i ii saruta obrazul imbatranit. - Nu vreau s9 pleci, papa, spuse ea trista. El o mangaie pe mana cand $io puse langa el. - N o sa fiu niciodata prea departe de tine, scumpo. Inchide-ti pur $i simplu ochii $i gande$te-te la mine, $i o sa fiu acolo. -A r fi mult mai bine sa te pot imbrati?a ori de cate ori vreau! Philip zambi obosit. - Intr-adevar, dar nu putem avea intotdeauna ce ne dorim. Sa fii cuminte $i s9 faci ce-ti spune mama ta! O sa ne vedem din nou in ceruri. Peste foarte mult timp de acum incolo, sper. Respiratia lui devenea tot mai chinuita, a$a ca Jessie ii facu semn dadacei lui Beth care le urmase jos din camera copiilor. Lily o lua in brafe pe Beth, consolando. - E timpul de culcare, vrabiuta mica. O sa-ti cant pant cand o sa adormi. Beth plec9 ascultatoare, de$i privirea-i melancolica ramase atintita asupra lui Philip pe cand ie$ea din ca­ mera. Jessie era recunoscatoare ca fiica. ei era destul de mare sa tina minte cat de mult o iubea tatal ei. Cand ele plecara, Jessie se a$ez9 pe marginea patului ?i i$i puse mana pe cea a sotului ei. Oasele degetelor lui pareau la fel de fragile ca ni$te vreascuri.

20

-

Mary Jo Putney

- E randul meu acum. La fel ca Beth, nici eu nu vreau sS ne p3r5se?ti. -Mi-a venit sorocul. II podidi un acces de tuse inainte de a continua: Tu $i Beth mi-ap daruit mai multi ani §i mai multa bucurie decat a$ fi visat ca e posibil dupa ce am pierduto pe Louise. Mi-a? fi dorit mult ca ea s3 te fi cunoscut. - §i eu imi doresc s-o fi cunoscut, dar daca n-ar fi murit, nu ne-am fi intalnit niciodata. Jessie ii stranse mana cu blandefe. Poate ca ea m-a trimis s& te fac fericit pans cand va vep intalni din nou. -C e gand sublim! I$i trase din nou rasuflarea cu vadit efort. Nu trebuie sa te temi de viitor, draga mea. De fapt, cand o sa se citeasca testamentul, o s3 fie o surpriza pentru tine §i Beth. Buzele i se arcuira intr-un zambet pozna§. Intotdeauna ii placuse sa le faca cate o surpriza lui Jessie $i lui Beth. -T u insub ai fost o surpriza inca de la bun inceput, zise ea cu un zambet nostalgic. Nu mi-a venit sa cred ca un gentleman nobil ca tine s-ar insura cu o actripi neinsemnata, fara valoare. Barbatul incepu sa tu?easca atat de tare, incat Jes­ sie aproape ca voi s3-l cheme pe doctor. Cand tusea se potoli, el ?opti: -N ici mie nu mi-a venit sa cred ca s-ar marita cu mine cea mai frumoasa femeie din Anglia fie §i numai pentru bani $i titlu. - Nu m-am maritat cu tine pentru banii tai §i, cu siguran^a, nu pentru titlu, spuse ea incet. M-am maritat cu tine pentru blande^ea $i pentru in^elepciunea ta. Schimbara un zambet tainic. Inalta societate fusese scandalizata de mariajul nepotrivit, dar acesta le adusese fericire amandurora. Cand Philip avea sS moara, ea t§i va pierde cel mai bun prieten. Cu un firicel de voce, el §opti: - Frederick o sa ajunga la timp? - Drumurile sunt intro stare proasta dupa atata ploaie, a^a ca e imposibil de spus, raspunse ea. Nu se indoia c3 Frederick Kelham era pe drum, tnsa doar pentru

Ademenirea unui sfdnt

21

molten ire, §i nu pentru cS-$i iubea unchiul. Frederick se iubea doar pe sine. In calitate de mo§tenitor al titlului $i al domeniului, Frederick a$teptase ani la rand cu nerabdare moartea unchiului s5u. Fusese foarte nefericit de sarcina lui Jessie, §i ea se rugase s& fie feti^a, astfel incat sa nu fie un obstacol in calea ambipilor lui Frederick. Na^terea lui Beth fusese o u§urare. Philip fusese incantat sS aiba o fetipi pe care sa o inzestreze, §i tensiunea se atenuase. Ea se gandi ca Philip appise, cand el rosti pe o voce surprinzator de puternica.-Trebuie sa te cas3tore$ti din nou, Jessie. E?ti o sope mult prea grozava pentru a te irosi in vaduvie. Femeia stramba din buze. Philip, Dumnezeu sad binecuvanteze, ii exagera farmecele $i calitaple de sope. Dar acum nu era momentul sa il contrazica. Ea spuse doar: - Daca voi gasi un barbat la fel de bun ca tine, o sa ma gandesc la asta. Dar va fi foarte greu ca un barbat sa se ridice la nivelul tau, Philip. -M a flatezi, fatuco, zise el amuzat cu o voce care se stingea. Am incredere ca o sa alegi bine, indiferent incotro te vei indrepta. Ochii lui de un albastru $ters se inchisera la loc p rasuflarea lui chinuita se facu din ce in ce mai greu auzita. Ticaitul ceasului de pe polipi r3suna nefiresc de tare masurandud clipele viepi. - Louise! i se paru cad aude murmurand cu o voce u$or mirata. Apoi inceta sa mai respire. Ea ip apleca fruntea pe mairute lor impreunate, p lacrimi tacute ii alunecara pe obraji. Philip Kelham o convinsese c5 barbapi pot fi buni. Nu se apepta sa mai intalneasca altul la fel ca el. Dar nu voia p nu avea nevoie de alt barbat. Atata vreme cat o avea pe Beth p suficiente resurse pentru a se intrepne amandouS, era de ajuns. Dup5 o lunga zi in care ip ingropase soprl p acceptase condoleanfe de la vecini care in majoritate

22

s Mary fo Putney

nu fusesera de acord cu ea, Jessie ar fi fost bucuroasa sa amane citirea testamentului pentru a doua zi, dar Fre­ derick era nerabdator ca procedura sa aiba loc chiar in acea searfi. Probabil ca abia a§tepta sa afle cat de mare ii eja molten irea. In ciuda a ce spusese Philip referitor la o surpriza, Jessie se a$tepta ca citirea sa aiba loc fara complicapi. Philip discutase despre planurile lui Inainte de a-$i fi revizuit testamentul cu cateva luni in urma, $i Kelham Hall, aceasta baronie veche din Kent, era atribuita urmatorului Lord Kelham. De asemenea, Frederick urma sa primeasca o suma substantiate din averea personala a lui Philip, de§i nu avea sa fie fericit sa afle ca majoritatea banilor erau blocap in fonduri astfel incat sa fie imposibil sS-i risipeasca. De§i inainta$ii lui Philip nu se bucurasera de mare faima, i$i folosisera infelept resursele §i se ingrijisera a$a cum trebuie de servitorii lor. Jessie spera ca Frederick sa nu distruga aceasta situate, dar avea indoieli serioase. O suma similara fusese lasata intr-un fond pentru Beth, impreuna cu casa lui Philip din Londra. Jessie urma sa primeasca un venit considerabil pe viapi, chiar daca se recasatorea, de vreme ce Philip spusese de repetate ori ca spera ca ea s-o faca. Mo$tenea, de asemenea, o casa eleganta in Canter­ bury. Ora$ul avea cateva §coli bune de fete §i era un loc placut unde s o creasca pe Beth. Vor avea casa din Londra pentru vizite in ora$. Beth va fi o mo§tenitoare cu o avere insemnata, a§a incat era important pentru ea sa lnve{e cum sa se comporte in societate cand va fi mai mare. Obosita, Jessie intra in bibliotecS pentru citirea testa­ mentului. Fusesera aduse scaune in plus pentru cS erau mulp beneficiari. Biblioteca era unul dintre locurile ei preferate pentru ca adesea statea aici seara impreuna cu Philip, bucurandu-se de caldura focului, citind §i discutand. Spre sfar^it, cand vederea incepuse sa-1 lase, ea ti citea cu glas tare.

Ademenirea utiui sfant

23

In acea sear A, biblioteca era plina de lume §i inabuptoare. Avocatul, domnul Harkin, ii aruncA un zambet cald cand ea luA loc in fa^a biroului unde-p a$ezase hartide. Harkin fusese intotdeauna bun cu ea, chiar p cand fusese o mireasA scandaloasA. De dragul lui Philip o s o cotise nevinovatA p, in timp, devenisera prieteni. Erau prezenp top servitorii, cei mai in varsta stand jos, iar cei mai tineri, in picioare, in fata pereplor tapetap cu carp. Chiar p cei mai noi dintre servitori primisera cel pupn o suma modesta, iar celor cu vechime li se dadusera rente ce le asigurau un trai confortabil la batranete. Vicarul local scoase un oftat de u^urare la primirea unei sume pentru repararea clopotului din turn, apoi zambi cu caldura cand afla c3 va mai pri mi p jocul de §ah din filde? in fa^a caruia el p Philip petrecusera multe ore placute prefacandu-se ca se lupta. Aici nu era nici o surprizA. Jessie era cea care sugerase ca la banii pentru clopot sa se adauge jocul de $ah, astfel incat vicarul sa aiba o am intire personala de la vechiul sAu prieten. Jessie nu dormise prea mult in ultimele sAptAmani de boala ale rAposatului ei sop a$a cA dupA o ora mo^Aia in biblioteca incAlzita p arhiplinA. Se trezi cand domnul Harkin ip drese glasul, r3u prevestitor: -In final, iubitei mele fiice, Elizabeth, mo$tenitoarea titlului p a baroniei de Kelham, ii las drept mo$tenire... -C e? Cu ochii in flScAri, Frederick Kelham sAri brusc in picioare. E m sunt mo^tenitorul baroniei! Ce tampenie blestemata mai e p asta? Domnul Harkin se uita pe deasupra pchelarilor de citit, spunand pe un ton netulburat, dar\cu o licArire hazlie in ochi: -N u e o tampenie, domnule Kelham este o baronie foarte veche p atestata in documente de pe vremea normanzilor. Poate fi transmisa pe linie feminina. - E absurd! bolborosi Frederick. Top mo§tenitorii au fost b&rbap! - De acord, au trecut aproape doua secole de cand unica moltenitoare a fost o femeie, astfel incat problema

24

Mary Jo Putney

aproape cS a fost uitata, incuviinpi avocatul. Dar unchiul dumneavoastra a dat recent peste acest Lucru in arhiva domeniului. M-a pus s5 cercetez chestiunea $i este foarte adevirat. TanSra dumneavoastra veri?oara, Elizabeth, este acum baroneasS de Kelham, titlu cuvenit de drept. Jessie icni. A$adar, asta era surpriza pe care o promisese Philip! Trebuie s3 fi fost incantat s3 $tie ca singurul §i multiubitul s3u copil tl va mo§teni, dar nu-$i daduse seama cat de urat va reacpona Frederick. - Tu! Turbat, Frederick se intoarse s5 o infrunte pe Jessie. Asta e in intregime opera ta! Ai falsificat dovezile, astfel incat odrasla ta sa mo$teneasca $i tu sa pop pradui domeniul! Domnul Flarkin interveni cu asprime: - Fa cep o mare greseala, domnule Kelham! Lady Kelham nu a avut cunostinpi de asta pana azi, iar „dovezile", a$a cum le denumip dumneavoastra, sunt stravechi §i dincolo de orice indoiala. Deja am intocmit o scrisoare catre Colegiul de Heraldica sa autentific faptul ca Beth a mo$tenit titlul $i proprietatea revenita prin succesiune. - Asadar, unchiul m-a lasat fara o letcaie, spuse Fre­ derick cu rautate. - Nicidecum. Lord Kelham are o avere personala considerabila p suma ramasa dupa Iegatele secundare va fi imparpta intre dumneavoastra $i fiica lui. O sa avep mai mult decat suficient sa traip confortabil p fara griji. Vocea avocatului deveni seaca. Nu e ca p cum ap fi aratat vreun interes in administrarea domeniului. - Planificasem sa angajez un administrator capabil, izbucni Frederick. Eu ar trebui sa fiu Lord Kelham! Prietenii mei o sa rada cand vor afla ca am fost deposedat de progenitura unchiului meu! - O sa le treac&, spuse Harkin p mai sec. Sa ftp recunoscator ca unchiul pnea atat de mult la dumnea­ voastra. Cu u$urinpi ar fi putut s3-p lase intreaga avere fiicei lui. Ochii lui Frederick se ingustara, privind spre Jessie.

Ademenirea unui sfdnt

25

- Plodul nu-i al unchiului Philip, ci al meu! Jessie simp cum se albefte la fapl. - Cum indraznefti sa spui afa ceva, Frederick! -T ot pnutul ftie cum te-am adus aici, la Kelham Hall, ca amanta a mea, zise el batjocoritor. $i top ftiu cum 1-ai sedus pe unchiul, pentru ca nici un barbat nu-p poate rezista. Ai cTezut ca pop fi fi cu slanina-n pod fi cu varza unsa, nu-i afa? Titlul fi banii unchiului Philip fi pe mine sa te regulez ori de cate ori veneam in vizita. El n-a banuit niciodata nimic, nu-i afa? Ar fi trebuit sa-i spun, ca sa te azvarle afara ca pe o tarfa ce efti! Jessie se ridica cu pumnii incleftap fi cu vocea tremuranda: - Efti dezgustator! Nu mi-am incalcat niciodata juramintele nuppale! Frederick zambi superior. -Nimeni nu va crede nici un cuvant al unei actrpe mincinoase §i intrigante. Domnul Wicks, majordomul, vorbi cu o demnitate rece: - Eu urmaresc indeaproape cine vine fi cine pleaca din aceasta casa. Domnia Sa a imparpt intotdeauna patul cu sopil sau pana cand s-a imbolnavit fatal, in vreme ce domnul Frederick, in rarele sale vizite, aproape intot­ deauna se strecura afara din casa noaptea tarziu. Una dintre cameriste se amesteca fi ea in vorba, ajutand: - Ciocanefte o servitoare de la grajduri din sat. Fapi lui Frederick se facu rof ie, aproape de\i exploda. Apoi expresia i se schimba: - In calitate de cea mai apropiata ruda de sex masculin a lui Elizabeth, scuipa el, sunt tutorele ei legal? Domnul Harkin se incrunta. - Mama ei este, iar eu sunt principalul administrator financiar. Nu avep nici o autoritate legala privitor la verifoara dumneavoastra. Frederick zambi cu rautate fi spuse:

Mary Jo Putney

26

- Dar ii datorez unchiului s& ma ingrijesc ca tanftra mea veri^oarS s5 fie crescuta a?a cum trebuie §i cum se cuvine noii ei pozi^ii in via^a. Sunt sigur ca tribunalul va fi de acord ca noua Lady Kelham s& fie luata de la mama ei, actri{a, $i sa fie crescuta de mine.

capitolul 3 In timp ce un oftat general se auzi in incapere, Jessie inghe^i. Oare chiar putea Frederick sa i-o ia pe Beth? Se uita spre domnul Harkin $i vazu ca era la fel de §ocat ca $i ea. Voia sa strige ca Frederick avea s-o ia pe Beth doar peste cadavrul ei, insa invapise ce e stapanirea de sine la o §coala severa. -N-ai decat sS-p risipe§ti averea pe avocap, Frede­ rick. La ritmul rapid in care lucreaza tribunalul, Beth va fi mare, maritata $i cu copii, inainte ca acest caz sa se soluponeze. Ochii i se ingustara. Nu mai e$ti bine-venit la Kelham Hall $i vei pleca acum! Domnule Wick, ingrije$te-te ca domnul Kelham sa fie plecat inainte de urmatoarea bataie a orologiului. Majordomul i$i inclina capul. -C um dorip, milady. I$i indrepta privirea spre ceilalpi servitori. Testamentul a fost citit §i e vremea sa va into arced 1;1 indatoririle voastre. Cu alte cuvinte, spectacolul luase sfar$it. Frederick ie?i furios din biblioteca, urmat de servitorii care frematau de agitape. Mulp aruncau priviri pline de infelegere spre Jessie. De§i la inceput existase o neincredere fata de tanara sofie actri^a a stapanului, Jessie condusese gospodaria cu o corectitudine $i o demnitate calma, ca$tigandu-le treptat loialitatea. Faptul ca majordomul ii sarise in aparare era o dovada bine-venita. Insa Frederick era nepotul lui Philip $i era considerat un gentleman. Asta ii dadea putere.

Ademenirea unui sfant

27

Dupa ce barbatul iep din camera trantind u§a, Jessie se ghemui, tremurand in fotoliu, cu brafele stranse pe stomac. Avocatul intreba meet: - E?ti in regula, Jessie? Buzele femeii incepura sS tremure. - Sopjl meu e mort, iar nepotul lui ameninpi sa-mi ia fetita. Nu, nu sunt in regula. Dar sa se lase prada panicii nu ducea la nimic bun. Strdduindu-se sa se relaxeze, intreba: Poate sa obpnS custodia lui Beth, Marcus? Avocatul scoase un oftat ingrijorat. -A$ vrea sa spun ca n-ai de ce sa te nelini$te$ti, dar nu pot. Desi fundamentul legal al mo$tenirii lui Beth este solid, exista diferite moduri in care domnul Frederick ar putea ameninpi chestiunea. Tribunalul prefe­ rs ca tutorii sa nu fie barbap care sa beneficieze de pe urma decesului pupilei lor, dar deoarece el este cea mai apropiata ruda de sex masculin a lui Philip, ar putea argumenta cS, in calitate de baroana, Beth ar trebui crescuta in conformitate cu viitoarele ei responsabilitap de stapana a locului p ca el e cel mai capabil sa facS asta. - A$adar, o ruda de sex masculin e automat o alegere mai buna decat o biatS femeie, spuse cu amaradune Jessie. Un pierde-vara nascut in inalta societate e un tutore mai bun decat mama unui copil! -A?a ar privi problema multe tribunale, incuviinpi el. In special pentru ca nu e^ti nobila prin na^tere. Exis­ ta o u$oarS ridicare a tonului la sfarptul frazei, ca o invitape sa-i povesteascS despre originile ei. Ea ignora intrebarea sugerata. Philip cunoscuse in linii mari trecutul ei, dar nimeni altcineva. - Educapa mea a fost respectabila, dar, cu siguranta, nu aristocratica ?i nu am legSturi de familie indluente. Avocatul i$i piguie buzele. - Ce pacat! Legaturile de familie sunt de neprepiit in cazuri precum acesta. - Ar fi posibila cedarea titlului p a proprietatii aferente lui Frederick? N-o sa mai fie interesat in Beth odatS ce o sa aiba ce-p dore?te. Harkin scuturS din cap.

28

Mary Jo Putney

-Titlul e stabilit in neam. Atata vreme cat tr5ie$te Beth, va fi baroana de Kelham. Dar chiar daca ar fi posibila renun{area la titlu, n-ai putea s o faci in numele lui Beth. Mo^tenirea e a ei, nu a ta. Fafa lui Jessie se incorda. - Ei bine, Frederick nu o sa obpna custodia fiicei mele! O s3 fug cu ea inainte de a permite sa se intample asta. -Jessie, nici macar sa nu te gandepi la a$a ceva! exclama Harkin. Cum ap trai? Chiar daca ai reup cumva s o ascunzi intr-un loc sigur, ai lipsio de numele p de mopenirea ei? A?a cum i-ai atras atenpa lui Frederick, procedurile legale dureaza. Nu exista o primejdie imediata sa pierzi custodia, dar daca faci o mi$care disperata p dai grep o vei pierde pe Elizabeth! Jessie trase aer in piept, incet p adanc, ?tiind ca el are dreptate, fiind totu$i incapabila de a-p infrange frica rece din inima. - Este posibil a se tarSgana procedurile legale pans cand va fi majora? Domnul Harkin ofta. -N u atat de mult. Deoarece subiectul disputei este un copil, avocatii domnului Frederick vor cere o solutionare rapida a cazului. - Putem argumenta ca acordarea custodiei unui copil vulnerabil catre un barbat care ii va mo$teni titlul ?i averea daca moare e un conflict de interese, ca sa spunem doar atat! izbucni Jessie. Avocatul se incrunta. - Cu siguranpi nu te gande?ti ca domnul Frederick ar incerca practic sa-i faca rau. Jessie i$i mu$ca buzele. Avea motive intemeiate sa nu aiba incredere in Frederick, dar, fara dovezi, ar parea doar o femeie istericS ?i nu ar fi luata in seama. -N u asta. De$i il credea pe Frederick capabil de a§a ceva. Dar nimeni nu poate avea mai bine grija de un copil decat mama lui. Ip aduci aminte cat de bolnava a fost Beth acum doi ani cand a avut pneumonie? Doctorul a spus ca poate nu ar fi supraviepjit daca nu o ingrijeam eu.

Ademenirea unui sfant

29

Daca se tmbolnave^te din nou, Frederick mai degraba o sS fie in Londra la befii cu prietenii lui. §tii ca ii va fi mai bine cu mine! - Nu am nici o indoiala, fu de acord Harkin. Philip a avut incredere deplina in dumneata sa ai grija de fiica lui. Voia sa te recasatore$ti §i, daca o faci, noul dumitale sot poate cere tutela. Philip §tia ca nu te-ai marita decat cu un barbat care sa o trateze pe Beth ca §i cum ar fi fiica lui. Jessie i§i lasa capul in jos. - Nu'ti pop Tnchipui cat de mult apreciez increderea lui Philip, $opti ea. - Nu mai mult decat prefuia Philip dragostea dumitale, spuse incet Harkin. „Tutela lui Beth poate fi transferata unui nou sot.“ Jessie r3mase nemi$cata. Philip ii vorbise de acea clauza din testamentul lui, dar ea nu-i daduse mare atentie pentru ca nu-§i imaginase ca va dori sa se marite din nou. Dar dacS Frederick avea de gand sa io ia pe Beth... - A^adar, daca ma voi recasatori, Beth va fi in siguranta? - Presupunand c3 noul dumitale sof este un barbat de caracter, da. Ochii avocatului se ingustara ganditori. N-ar strica daca ar avea legaturi bune in societate, in cazul in care Frederick ar contesta transferul tutelei. -A r putea face asta in ciuda dorintelor clare ale lui Philip.7 -Procesele pot fi intentate din tot felul de motive, indiferent cat de absurde ar fi, spuse Harkin sec. Ideal ar fi s3 te mariti cu un duce sau cu un episcop cu o avere $i o pozitie in societate care sa poata zdrobi orice absurditate cu care ar veni Frederick. - Banuiesc ca nu sunt prea multi duci holtei, spuse ea la fel de sec. $i mai degraba ar fugi cu Beth decat s5 se marite cu un episcop. Dar exista multi fearbati de rang mai rnic care sunt cu mult superiori lui Frederick. - intr-adevar, exista. De$i va trebui s3 a$tepti pana cand se va termina anul de doliu, sunt sigur ca n o sa fie o problema sa-ti gase^ti un sot potrivit care sa-ti fie

30

Mary Jo Putney

pe plac p care So protejeze pe Beth. Harkin zambi. Frederick avea dreptate ca pupni barbap ip pot rezista. Daca n-a§ aveao pe Helen, a? fi eu insumi interesat. Faptul ca avocatul avea o casnicie fericita facuse posibii ca ei doi sa devina buni prieteni. Dar Harkin nu infelegea pe deplin cat de vulnerable erau femeile sau ce blestem putea fi frumusefea. Ea se gandi la rAutatea din ochii lui Frederick. - Sa ma incumet sa apept un an? Cu cat Beth va fi mai curand inaccesibila lui Frederick, cu atat mai bine, a$a ma gandesc eu. Daca Frederick o rSpepe, pretinzand ca in calitate de tutore are dreptul? A$ putea vreodata s-o iau inapoi? Avocatul se incrunta. - Aici ai servitori credinciop. Ei ar protejao. -D a, dar majoritatea sunt batrani p Frederick poate fi foarte convingStor. Jessie zambi cu triste^e. Poate ca ar trebui s o due pe Beth la Londra p sa caut imediat un sop Un sof care sa o poata proteja mai bine decat mine. -Vanatoarea de sop, cand Philip nici nu s-a rScit bine, o sa-pi confere exact genul de reputatie pe care Frederick il poate folosi impotriva dumitale, spuse dezaprobator Harkin. Nu te sfatuiesc. Nu pop nici sa stai in Kelham House, dacS te duci la Londra, pentru ca acolo locuiepe Frederick, p ar fi greu sa-1 dai afara. Ai putea inchiria ceva sau sa mergi cu Beth la casa dumitale din Canterbury, dar n o sa fie neaparat mai in siguranta de­ caf daca ramai aici. Jessie se incrunta. -A m nevoie de o fortareata p de un sot puternic, dar n o sa gasesc nimic din toate astea in Kent. Londra ofera mai multe posibilitap. Aratand mahnit, avocatul spuse: - Presupun ca da, dar ip va fi greu sa gasepi un sot corespunzator pentru c3 ai pupne relapi in societate. Philip nu te-a luat niciodata la Londra p spui ca nu ai cunopinte influente. Doar daca nu cunopi nipe negustori bogap! Dar ma tern ca un judecator nu ar privi cu ochi buni un negustor ca tata vitreg al lui Beth.

Ademenirea unui sfant

31

-N u cunosc nici un negustor bogat $i am avut foarte purine contacte cu inalta societate. I se taie rSsuflarea. Dar cunosc o ducesa $i pe fiica unei ducese. Harkin clipi. -Cum.7 -Lady Julia Randall a infiinfat Fundapa Surorilor, care asigura adapost pentru femei $i copii maltratap. Am auzit de munca ei §i i-am scris, oferindu-i ce am putut economisi din banii de cumparaturi. Am conti­ nual s5 ne scriem, deoarece ne facea placere schimbul de idei. Pe langa asta, m-a pus in legStura cu buna ei prietena, ducesa de Ashton, care e profund implicata in aceasta fundape. Jessie zambi afectuos. Scrisorile lor au fost o raza de lumina in perioada in care Philip a fost bolnav. -A m auzit de amandoua femeile, spuse Harkin impresionat. Atat ele, cat ?i munca lor sunt foarte admirate. Pot sa te ajute cand vei fi gata sa te gande^ti din nou la mariti$? - Deja §i-au oferit ajutorul §i ospitalitatea. Sopil lui Lady Julia e prieten de o via^a cu ducele de Ashton, a$a c3 familia Randall e bine-venita la Ashton House. Mi s-a spus ca e destul spapu pentru Beth $i pentru mine daca ne ducem la Londra. -A m vazut exteriorul re^edin^ei Ashton. E, intr-adevar, o fortareapi, spuse Harkin ganditor. Sa ai ni?te prieteni atat de bine situap nu poate fi decat de folos, $i sunt sigur ca dumitale $i lui Beth o sa va faca placere vizita la Londra dupa aceste ultime luni atat de dificile. Jessie dadu din cap, cu gatul incordat. De$i nu spusesera direct, fusese limpede ca doamnele ii oferisera o vacant drept consolare dupa moartea sopjlui ei. Avocatul spuse incet: - Philip mi-a spus acum doua saptamani ca s-a simpt binecuvantat sa aiba o sope atat de deyptata. $tiu ca ingrijirea lui n-a fost o treaba usoara. - La cununie am jurat sa-i fiu alaturi la bine $i la r3u, Marcus. Am fost binecuvantata sa am un so? atat de bun la suflet! Se uita in jos la mainile incle^tate din

32

'

Mary Jo Putney

poals. Abia putea suporta ideea de a se marita din nou. Dar pentru Beth, o s o faca. Trebuia sa faca asta sau sa fie gata sa-1 ucida pe Frede­ rick daca demonul acela lacom o amenin^a pe fiica ei. -Trebuie sa privesc spre viitor de dragul lui Beth. O sa-i scriu lui Lady Julia in seara asta sa confirme ca invitapa este inca valabila. In afara de asta, Jessie trebuia sa se for^eze sa accepte necesitatea unei noi casatorii. Va putea s o faca. Avea nevoie doar sa gaseasca un sot tare sa fie puternic, bun ?i de nadejde.

capitolul 4 Lui Daniel i-au trebuit doar doua zile sa-?i aranjeze treburile la infirmerie astfel incat sa poata pleca la Londra. Acesta era avantajul angajarii de oameni capabili ?i de a le da ocazia sa invete, dar era ?i enervant sa-?i dea seama c3 era mai pupn indispensabil decat crezuse. Kirkland ramasese cu el, folosindu-?i timpul pentru a se ingriji de afacerile companiei lui de transport maritim. Calatorisera spre Londra in superba trasura cu arcuri a lui Kirkland care ii dadu lui Daniel ragazul sa-?i iscodeasca cumnatul despre responsabilitaple unui nobil. Te puteai baza intotdeauna pe Kirkland in ceea ce prive?te sinceritatea ?i perspicacitatea raspunsurilor sale. De§i nimic nu era peste posibilitaple lui Daniel, majoritatea noilor obligapi nu prezentau nici un fel de interes pentru el. Dar, oricum, trebuia sa invete. Cateodata i?i dorea sa nu se fi nascut cu un simt exagerat al responsabilitatii. In ciuda zgomotului ?i a mirosurilor Londrei, inima ii batu ceva mai repede cand ajunsera in ora?. Era un loc incitant, unde puteai intalni cateva dintre cele mai luminate minp din Marea Britanie. Kirkland House era situata in elegantul cartier Mayfair. Daniel facuse odata o scurta vizita, dar cum ajunsese seara nu daduse multa atenpe re?edintei. De data

Ademenirea unui sfant

33

asta ajunsese dupa-amiaza $i putuse aprecia casele luxoase care dadeau spre parcul ingrijit din Berkley Square. Laurel ii scrisese cat de mult ii placeau copacii $i florile din aceasta gradina citadina. Cand intra in re$edinpt Kirkland, o minunata muzica de pian se auzi dinspre scari intro bogata revarsare de sunete melodioase. Daniel zambi, risipindu-i-se incordarea odata ce o recunoscu pe sora lui cantand. I?i dadu seama ca era tensionat de ceva vreme. - O sa ma uit repede pe aceste scrisori sa vad dac3 e ceva urgent. Kirkland lua misivele de pe o masu^a laterala, dar facu semn spre scari. Mergi pe urma muzicii. Candva, Daniel ii spusese acelea$i vorbe lui Kirkland ?i pentru acela^i motiv: s o gaseasca pe Laurel. Bucuros ca omul ti acorda rftgaz pentru o intalnire intre patru ochi, urea scarile in lini^te, uitandu-se in jurul lui. In scurta sa vizita anterioara, casa paruse de o ele­ gants repnuta §i neprimitoare, un loc al misterelor $i al secretelor. De$i mobilierul $i decorapunile erau prea pupn diferite, atmosfera se schimbase. Acum casa era calda $i primitoare $i nu doar pentru ca lumina dupa-amiezii patrundea prin ferestre. Locuinpi era oglinda noii sale stapane, pentru ca Laurel crea o atmosfera placuta oriunde se ducea. U$a camerei de muzica era deschisa spre coridorul de la etaj. El intra $i o gasi pe Laurel in fafa claviaturii unui splendid pian Broadwood identic cu cel din casa lor din Bristol. Laurel i$i {mea ochii inchi§i in timp ce canta din memorie una dintre sonatele ei preferate compuse de Beethoven, degetele ei alunecand cu mare pricepere pe clape. Nu purta doliu dupa parinpi lor. De in^eles, dat fiind ca o repudiasera. Cand termina sonata, Daniel spuse incet: - Mi-a lipsit sa aud cum muzica' se revarsa prin casa. - Daniel! Sora lui se intoarse pe bancheta ?i se ridica sa-1 intampine, stralucind cu o caldura de madona. Nu aratase niciodata atat de incantator.

34

Mary Jo Putney

Cand tl imbrap$a, trebui sa se apiece pupn din cauza dimensiunilor crescute ale mijlocului ei. - Cat de mult mi-ai lipsit! - La fel de mult cat mi-ai lipsit §i tu. Imbrap$area lui fu rapids, dar atenta, inainte de a se da inapoi ?i de a o examina cu ochi de medic. Te simp bine? - Splendid! Am trecut de faza in care m3 s inpea m extenuatS $i bolnava. Banuiesc ca sunt spre sfar$itul fazei optimiste $i energice. Laurel zambi larg. In curand o sS mcep sa ma clatin ca o rapa §i s3 numSr zilele pans cand o sa m3 intalnesc cu copila$ul Ssta sub cerul liber. Daniel zambi tandru. - O zi fericita, intr-adevar. Kirkland o sa se supere dacS-i feti^a? Laurel i§i trecu palma peste abdomen. -Jam es jura ca tot ce conteazS e ca eu $i bebelu^ul s3 fim sSnato^i. Daniel tncuviin^a. Na^terea nu era fara riscuri, §i Laurel se apropia de treizeci de ani, destul de In varsta pentru primul copil. - Ai o moa$a buna? -C h iar doua! Sopa unuia dintre prietenii lui James este o moa§a cu experientS §i a fost de mare folos. Probabil ca nu va fi in Londra cand o sa vina copilul pe lume, dar mi-a facut cuno?tin{a cu o femeie pe care a recomandat-o cu multa caldura. -A ? vrea sa stau de vorba cu cea care va fi aici cand vine copilul. -S a nu crezi c-o pop intimida pe doamna Granger, spuse Laurel razand. Isi ?tie meseria la fel de bine cum (to ?tii ?i tu pe a ta. Dar destul despre mine. Cum te impaci cu noua §i nedorita ta innobilare? Avea incredere ca Laurel il inpdegea. -Continui sa sper ca a fost o gre$eala $i ca un alt tip care ar aprecia cu adevSrat onoarea e adevaratul mostenitor, spuse Daniel cu tristep;. - Ma tern ca nu. Domnul Hyatt, avocatul familiei Romayne, m-a vizitat aducand cu el arborele genealogic in caz cS a§ fi §tiut ceva de aid urma^i care ar putea fi mai

Ademenirea unui sfant

35

aproape de rSposatul Lord Romayne, dar nu exists nici unul. E$ti prins, Daniel. Dar odatS ce te obi$nuie$ti, o sS vezi cS exists avantaje. -Kirkland a zis cam acela§i lucru, spuse Daniel sec. IncS nu le-am gSsit. - O sS ai mai mulp bani pentru fapte bune. M-am distrat nemaipomenit cheltuind banii lui Kirkland pentru cauzele mele preferate. Ii studie ganditoare expresia fe^ei. Te gande$ti sS-p caup o sope? Acum ar fi un mo­ ment favorabil sS ai asta in vedere. El li zambi cu jumState de gurS. -A i $tiut intotdeauna sS-mi cite?ti gandurile. O sope ar fi intr-adevar convenabils, in special daca e priceputa la administrarea unui domeniu. Sora lui rase. - Cu siguranpi cS ai alte cerinpd - DrSgufS, dar nu frumoasS, pentru cS frumuseple solicits prea multS atenpe, rSspunse Daniel prompt. MaturS §i nu stSpanitS de frivolitatea Londrei. Laurel abia dacS reu$i sS-?i stSpaneascS rasul. - Asta-i un inceput, bsnuiesc. Va trebui sfi organizSm un bal pentru a te introduce in societate. Kirkland intrS in incSpere. -U n bal in onoarea lui il va expedia pe Daniel cat ai clipi inapoi in Bristol. Mai bine sS incepem cu ceva mai pupn mSrep ceva ca o seratS muzicals. -A i dreptate, bineinfeles, incuviinfS Laurel. Dar te sfStuiesc sS iei parte la petrecerea pe care o ds Lady Childe peste trei zile. N-o sS-p placS foarte mult, dar o sS faci cuno§tinpi repede cu mulp oameni, a?a cS o sS incepi sS prime$ti invitapi. DupS aceea, pop alege evenimentele care-p sunt mai pe plac. - Hai sS organizSm un dineu pentrp fo$tii absolvenp ai Academiei Westerfield care se afla in ora$, sugerS Kirkland. Capva au neveste care ar putea avea prietene convenabile. - O idee excelents! Laurel se TndreptS spre Kirkland ca o randunea care se intoarce la cuibul s5u.

36

Mary Jo Pu tney

- O sS-mi faca placere sa ma vad cu unii dintre fo$tii mei colegi. Daniel i$i feri privirea pentru ca tandrefea profunda dintre ei parea o incalcare a intimitapi. Nu mai era cel mai bun prieten al lui Laurel. Kirkland era acela, ceea ce era corect $i a$a cum trebuia sfi fie. Daniel tanjea dupa acest fel de apropiere. O avusese cu Rose. Dupa ce murise la varsta de douazeci de ani, cu cateva luni inainte de nunta, inima i se inchisese. Nu cautase niciodata o posibila sope si ignora avansurile femeilor care credeau ca un doctor ar fi un so{ bun. Sau un amant bun. Nu-$i daduse seama de mSsura !n care Laurel urnpluse golurile din viapi sa, pana cand nu se impacase cu Kirkland p nu mai era disponibila pentru a-i fine companie. Fusesera parteneri la munca p in gospodarie timp de zece ani, dar nu mai erau. Laurel mersese mai departe cu viapt ei, p el trebuia sa faca la fel. Dar nu ijtia nimic despre cum sa curteze o posibila soapa. Rose crescuse pe domeniul invecinat ?i se intalnisera prima data in odaia copiilor. Nu-§i putea aminti de o vreme in care sa n-o fi cunoscut, a$a ca nu fusese necesar sa-i faca curte. Ar fi desigur posibil sa gaseasca o femeie cumsecade, sensibila, care sa-i faca via(a mai u^oara? Da, un astfel de mariaj era posibil. Dar avand in vedere ne$tiinpi intr-ale curtatului, mai bine s-ar ruga sa aiba noroc in cautarea lui.

capitolul 5 Ducesa de Ashton $i Lady Julia Randall nu numai ca reinnoisera invitapa de a le vizita, dar spusesera ca au o problema de discutat cu Lady Kelham. Jessie le scrise un bilet elegant de acceptare, adaugand ca avea §i ea ceva de discutat cu ele. Cand trimise scrisoarea, se ruga ca femeile sa fie la fel de calde $i de in^elegatoare in persoana, precum erau in scris.

Ademenirea unui sfant

37

- Lady Kelham, anunpa majordomul introducand-o pe Jessie in micul salon unde fusese invitata s3 se alature ducesei §i lui Lady Julia dupa ce o aranjase pe Beth §i pe servitori §i avusese ocazia sa se schimbe. Ce bine c3 avusese un ghid, altfe! s-ar fi ratacit in vasta re?edinpa Ashton. Incerca sa nu-$i arate nervozitatea cand intra in incapere. Atat de multe depindeau de aceste femei si de ajutonil lor! Amandoua erau minione, una era bruneta $i avea ochi calmi ?i inpeleppi, iar cealalta era o frumusepe blonda $i vioaie. Jessie se pricepea sa se prefaca increzStoare, a?a ca pa§i inauntru cu un zambet. -C e minunat sa va pot intalni in sfar§it pe amandoua in persoana! Privirea ei se muta spre femeia blonda. Cu siguranta ca suntepi Ducesa Aurie. - Asta nu-i greu deghicit, de vreme ce Julia e bruneta, spuse blonda razand, pe cand se ridica §i ii intinse o mana. E o placere s3 va cunosc, Lady Kelham. Nu $tiam ca suntepi atat de $ocant de frumoasa. Gasipi asta ca fiind adesea o povara? Jessie clipi, strangand mana celeilalte femei. - Nu mi-a mai spus nimeni niciodata asta, Altepa Voastra. Cu siguranpa, experienpa personala v-a aratat c3 a fi considerata frumoasa poate fi o bataie de cap. Chiar un pericol. Ducesa facu o grimasa. -C and eram un nimeni, pinandu-ma dupa tata, care era un ve§nic musafir in casele altora, am invapat sa lupt pentru a-mi apara virtutea. -L a fel ca ?i mine. Pe cand schimbau priviri triste, Jessie continua: Sper sa fim prietene, Altepa Voastra. Dar poate ca o sa ma antipatizapi ca persoana! -M a indoiesc, spuse ducesa zambind. $i intre prieteni sunt Mariah, n-am fostjnvapata sa pun mare prep pe formalitapi. - Nici eu, marturisi Jessie. A$ vrea ca amandoua sa-mi spunepi Jessie.

38

Mary Jo Putney

- $ i eu sunt Julia. „Lady“ e mai mult un titlu de curtoazie, nu ca titlurile nobiliare pe care amandouS le avep. $i Julia se ridicS $i ii intinse mana. Ma faci s3 fiu recunoscatoare ca infap$area mea este aproape acceptabila! -C u mult mai mult decat acceptabila, Julia, spuse ho tarat Jessie. Era adev3rul. Pe cand i$i strangeau mainile, vSzu ca, de§i cealalta femeie nu era o mare frumuseje, avea o dragala$enie delicata $i o seninatate placuta care cu siguranfa ca atrageau oamenii la fel de mult ca frumuse{ea ducesei. - O buna croitoreasa ajuta foarte mult, insa doar sopul meu ma considera frumoasa §i asta imi place, replica Julia. Acum, ca s-au facut prezentarile, ne putem relaxa ?i amuza pana cand vin ceaiul §i prajiturile. -C um ai calatorit? lntreba Mariah in timp ce se a$ezau. - Foarte confortabil, spuse Jessie cu inflacarare. Mulpumesc foarte mult pentru trasura pe care ai trimis-o. De$i s-ar putea sa-mi fi pierit cheful sa mai calatoresc cu mijloace de transport inferioare! Mariah rase. -Vizitiul a fost incantat sa faca aceasta calatorie. A crescut langa Canterbury, a?a c3 a putut sa-$i viziteze familia inainte de a te lua. Faptul ca ducesa i$i cuno$tea personal servitorii ?i era atenta cu ei confirma ca era la fel de buna precum parea in scrisori. Acela$i lucru era valabil $i pentru Ju­ lia, i$i dadu seama Jessie pe cand schimbau banalit&pi. Acestea erau femei puternice, increzatoare, inteligente, care trecusera prin multe in viata, iar acum se aflau in centrul inaltei societapi londoneze. Exact de ce avea nevoie Jessie. Dar mai intai trebuia s3 afle ce voiau ele de la ea. -Julia, spuneai in ultima ta scrisoare ca ai ceva de discutat cu mine? -Nu-i pupin lucru ce ip cer, darvei gasi munca foarte plina de satisfacpii daca vrei s-o acceppi, raspun.se Julia.

Ademenirea utiui sfant

39

Mi-ai scris prima data c& voiai sa sprijini adaposturile infiinpte de Fundapa Surorilor p ca interesul tau a ramas neschimbat. - E minunat ceea ce facep voi, spuse Jessie cu caldura. Sunt bucuroasa sa ajut oricat de putin. -A r trebui s3 fii prevazatoare exprimandu-p o astfel de dorinp In fapi Juliei sau a mea, spuse Mariah zanv bind sarcastic, pentru ca o sa te punem ia treaba. Vrem sa infiinf&m o aka Casa Zion In Canterbury. Pentru ca locuiepi in acea zona, ai fi o patroana ideala, daca ai timp p dispozipe. Lui Jessie i se taie rasuflarea. Nu piuse la ce sa se apepte, dar oricum nu la asta. -D e ce eu? Cu siguranp ca sunt alte doamne mai potrivite. - Din prima ta scrisoare, era clar ca ai multa incredere in munca noastra, explica Julia. Fundapa Surorilor nu e pentru tine doar o acpune oarecare de caritate, iar noi avem nevoie de un astfel de devotament. Experience lui Jessie ii dadusera aceasta pasiune p se inrreba daca era valabil p pentru Julia p Mariah. Dar nu era genul de intrebare pe care s-o pop pune. - A? fi onorata sa ajut, dar n-a? p i de unde sa incep. -Organizarea inipala p administrarea o sa fie facute de o femeie care a deschis adaposturi in Leicester p Norfolk, spuse Mariah. E metodista p lucreaza cu congregapa locala sa gaseasca o cladire potrivita p s3 dezvolte programul p resursele. Dar am gasit ca e folositor sa avem o localnica din inalta societate care sa devina figura publica pentru munca noastra. Ca baroana p femeie care epi deja implicata in Fundapa Surorilor, ai fi perfecta. -N u sunt sigtira ca reputapa mea o sa ajute, spuse Jessie nesigura. In unele cercuri sunt considerata o femeie u$oara ?i o vanatoare de avere. - Cu toate acestea, cine te cunoa$te in Kent crede despre tine ca epi o sope p ^ jn a m a devotata, care este iubita ^i respectata, spuse incet Julia. Orice dificultap ai avut in tinerep p-au sporit compasiunea ji inplegerea.

40

Mary ]o Putney

Femeile de familie buna care au cunoscut doar bogapa ?i siguran^a nu prea pot infelege ce au indurat clientele noastre. Am facut cercetari §i credem cfl tu e$ti foarte potrivita sa reprezinp fundapa in zona ta. Jessie inghip greu, luptandu-se sa nu planga. - Mulpimesc, spuse ea, incercand sa-p stapaneasca vocea. Arareori intalnesc oameni care sunt inclinap mai degraba sa aiba o parere buna despre mine decat una proasta. Daca voi credep cu adevarat ca pot face aceasta munca, o sa accept cu bucurie oferta voastra. Mariah i$i ridica cea$ca. - Pentru viitorul nostru adapost Casa Zion si distinsa lui patroana! Zambind, Jessie toasta cu ceai, sperand ca va putea sa ajute alte femei la fel cum $i ea fusese ajutata. - Acum, ca am stabilit asta, a? vrea sa va cer la randul meu ajutorul, de$i e o chestiune mai pupn onorabila. Voi infelege daca preferap sa nu va implicap. Inghip cu greu. Dupa ce va cer asta, o sa infeleg p daca vep dori sa va retragep propunerea de a deveni patroana. - Haide, intreaba, o indemna Mariah cu ochii sdipindu-i. M-ai facut curioasa! -Trebuie sa-mi gasesc un so{ cat mai grabnic cu putinta, spuse Jessie de-a dreptul. Un barbat care sa fie bland, onorabil ?i cu legaturi puternice. $i deoarece sunt in doliu, trebuie sa o fac intr-un fel care sa nu starneasca un scandal public, pentru ca asta va Indeparta genul de barbat pe care-1 doresc $i va avea efecte nedorite asupra fiicei mele. - Nu pari genul de femeie care trebuie cu orice pret sa aiba un barbat tot timpul, remarca Julia ganditoare. A$adar, trebuie sa ai alte motive. - Pentru a-mi proteja copilul. Jessie le explica succint, straduindu-se sa nu-1 zugraveasca pe Frederick ca pe o bestie primejdioasa, dar in acela^i timp facandu-^i temerile credibile. Cand termina, Julia spuse: -D eci, trebuie sa intalne?ti un barbat potrivit, in imprejurari cat se poate de respectabile. Asta se poate

Ademenirea unui sfant

41

aranja, cred. Avand in vedere frumusetea ta, atragerea bSrbaplor nu va fi o problems. - Sa atrag bdrbapi n-a fost niciodatS o problems, rosti Jessie sec. Sa atrag barbap decenp, cu intenpi onorabile - asta e dificil. Mariah dadu din cap in^elegStoare. - O sS te ajutSm sS-i indepSrtezi pe cei indezirabili. Care sunt celelalte cerin^e pentru un posibil sot? TanSr, chipe?, nobil? Jessie scutura din cap. -U n tidu ar fi folositor dacS-1 convinge pe Frederick sS nu incerce sS mi-o smulgS pe Beth, dar altminteri, nu-mi pass. Vreau un bSrbat mai in varsta, nu unul tanSr. Cineva ca Philip, care era bland ?i onorabil. Am nevoie de un sot care s"° adore pe Beth ca §i cum ar fi propriul copil. - In varsta, nearStos §i incantat sS capete o tanSrS sotie frumoasS, credincioasS p o fiicS adorabils, recapituls Mariah. O sS incep sS mS gandesc cine s-ar potrivi. - E§ti norocoasS cS e micul sezon. E mai pupn3 agitatie decat in sezonul din prim3var3, dar exists suficiente §i variate distractii pentru tine, asa incat s3 pop intalni cu u$urint3 lume, spuse Julia. Dac3 se aude c3 ducesa de Ashton te va insop, invitatiile vor incepe s3 curg3. -T u e$ti la fel de doritS ca oaspete, Julia! zise Mariah. Putem s3 mergem la cate evenimente vei dori, Jessie. Ce fel de petreceri p-ar placea in special? Jessie clipi, surprinsa cat de simplu era. - Orice cu muzicd. Lecturi. Prefer reuniuni mici cu o conversatie buna, nu intruniri zgomotoase $i mari. - Genul acesta e acceptabil pentru o femeie in doliu, remarcS Julia dand din cap. Pe astea le prefer §i eu. - O s3 am nevoie de o garderoba potrivitS, spuse Jessie, aratand cu tristete rochia pe care o purta, care nu fusese niciodatS eleganta §i care fusese vopsita in grabs in negru dupa moarteaJui Philip. Vejminte negre de doliu care sS fie atrSg3toare in mod subtil, fSrS a fi vulgare. Pop sa-mi sugerezi o croitoreasa?

Mary Jo Putney

42

- Ah, da! chicoti Mariah. Ce-o s3 ne mai distrSm. Cu p3rul tau inchis la culoare p tenul alb, o sa arSp su­ perb in negru. O s3 ai de unde alege bflrbap cumsecade, bogap p in varstS, cu influenza. - Unul e de ajuns! preciza Jessie, zambind p ea la randul ei. Incepu sa se relaxeze. Avea aliate, femei deopotriv5 puternice p in^elegStoare. Mai mult de-atat, se gandi ea, acum avea prietene.

capitolul 6 Daniel ip arcui sprancenele cand calea?ca lor se alatura prului de trasuri care a$teptau ca pasagerii sa coboare la re$edin{a din Mayfair. - E§ti sigura ca serata asta e necesara? Sora lui rase. - O ora petrecuta aici ip va simplifies viafa mai tarziu. O sa ai ocazia sa fii vazut p s3 cuno^ti lume. De indata ce se va afla ca e$ti un lord numai bun de insuratoare, o s3 prime^ti invitapi la fiecare receppe mondena din ora$. - Kirkland m-a avertizat in acest sens, spuse Daniel cu tristefe pe cand trasura lor opri in fapi casei. Un valet deschise u$a p desfacu scariie. - Incep sa-mi doresc sa fi refuzat croitorul excelent al lui Kirkland p sa m3 fi imbracat cu hainele mele demodate din Bristol. Dac3 aratam ponosit, poate ca le taiam elanul catorva vanatoare de averi. -D e vreme ce e$ti nobil p eligibil, ai putea foarte bine sa te imbraci in blana netabacita de urs p sa fii considerat original mai degraba decat nepotrivit, spuse Laurel amuzata. Eu p James o s3 te aparam dac3 e necesar, dar arareori te-am vSzut pierzandu-p stapanirea de sine in vreo imprejurare. -N u vrei sa arSp ponosit sau provincial, remarca Kirkland. Hainele superb croite sunt un fel de armura, deoarece lumea ip vede infap§area, p nu adevSrata ta personalitate. Mai bine sa ar3p monden p nemaipomenit decat vulnerabil.

Ademenirea unui sfant

43

-D e asta apari tu in lume mereu impecabil? intreba intrigat Daniel. Da, binein^eles ca da. Te ascunzi la vedere. -§ i e foarte folositor. Kirkland cobori din trflsura, apoi se intoarse s o ajute pe Laurel care arata grapos intro rochie vaporoasa din matase verde care abia daca ii sugera sarcina. -A m inva^at sa fac la fel, raspunse Laurel cu seriozitate. Daca ma imbrac precum o contesa, putini oameni o sa se uite mai atent. In seara asta arap intimidant de bine $i pari aproape inabordabil. Nu e$ti o prada u§oara. Gura lui Daniel se stramba trist pe cand li se alatura la intrarea in casa. - Ma facep sa ma simt ca o oaie trimisa in mijlocul unei haite de lupi. - Daca-i pe-a?a, e$ti o oaie cu o aparare buna, spuse sora lui zambind. Insa n o sa fie a$a de r3u. Pop sa elimini din start fetele care abia au ie$it de pe bancile $colii, deoarece mare parte din ele te vor plictisi de moarte. Dar o s3 cuno§ti femei mai mature. Sau poate ca o sa gase$ti o vaduva potrivita care are mai multa experienpa. - Nu m3 a^tept la multe, zise Daniel pe cand un lacheu ii lasa sa intre in holul aglomerat. Daca intalnesc o femeie care sa poata administra domeniul Romayne ?i sa m3 lase sa practic medicina, poate ca o sad fac o oferta pe loc. Laurel scutura din cap. -Sper din tot sufletul ca realitatea s3-p dea peste cap a?teptarile prea modeste. Kirkland rase: -A sta se intampla foarte des. Inainte sa te cunosc pe tine, eram sigur ca n o sa ma insor pana cand voi fi batran, peste trei^eci de ani. Dar cred ca Daniel este mai probabil sa-§i pastreze cumpatul, in ciuda vartejului monden. Daniel incuviin^a. Fara speran^e prea mari. Tot ce avea nevoie era o femeie placuta, cinstita, capabila, cu care sa-?i poata intemeia o familie.

44

Mary Jo Putney

Copii. Privi cStre mijlocul ingro§at al surorii lui. $tia cat de mult i?i dore?te acest copii $i fu uimit sa-$i dea seama cat de mult i$i dore$te el insu$i copii. Pan5 nu demult fusese prea ocupat ca sa se gandeascfi la asta, dar acum sosise timpul sa-$i intemeieze o familie. Daca n-o facea curand, se va transforma intr-un ve§nic burlac. In timp ce se alaturau $irului ce a$tepta sa intre, Da­ niel deveni tot mai incordat, ei trei fiind o mica par­ te din masa de oameni care vorbeau neincetat. Nu era timid de felul lui. In Bristol se simfea in largul s3u in orice mediu. Dar asta era o noua fazS a viefii, una cu care nu era pe deplin impacat. Perechea dinaintea lor termina cu saluturile ?i se indeparta, a§a c5 Kirkland facu un pas in fafa. Gazdele erau de varsta mijlocie, imbrScafi scump si evident obi$nuifi sa navigheze in largul societafii londoneze. Pe cand zambeau de bun venit, Kirkland spuse: - Lord Childe, Lady Childe, imi pare bine sa v3 revad. O cunoajtefi pe sofia mea, bineinfeles, dar permitefi-mi sa vi-1 prezint pe cumnatul meu, noul Lord Romayne. Familia Childe se concentra pe loc asupra lui Da­ niel. In timp ce i?i saluta gazdele, aproape ca putea vedea cum se invart rotifele din mintea lor cautand ce $tiau despre titlul §i despre domeniul Romayne ?i calculand potenfiala valoare pentrru ei. Dupa expresia aprobatoare de pe chipurile lor, Kirkland avusese dreptate ca hainele bine croite erau o importanta forma de armura. Daniel ar3ta de parca ar fi facut parte din aceasta mulfime stralucitoare. - Imi pare bine sa te cunosc, Romayne, spuse cu multa caldura in glas Lord Childe, intinzandu-i mana. Inca nu e?ti membru al clubului White’s, nu-i a$a? A? fi incantat sa te due la club sa faci cuno$tinfa cu cafiva dintre oamenii cu care o sa colaborezi in Camera Lorzilor. Ceea ce era o incercare nu tocmai subtila de a stabili tendinfele politice ale lui Daniel. White’s eTa cartierul general neoficial al conservatorilor, in vreme ce Brooks

Ademenirea unui sfdnt

45

era patronat de lorzii liberali. Kirkland, misterios ca de obicei, era membru al amandurora. In vreme ce scutura mana lui Childe, Daniel spuse prietenos: -N u $tiu daca o s3 devin membru al vreunui club, deoarece nu m5 intereseazS jocurile de noroc. Ma aflu la Londra in primul rand pentru a-mi regia problemele juridice legate de titlu $i de mo§ii. inainte ca Lord Childe sa poata continua pe acest subiect, interveni sop a lui: - Lord Romayne, ce placere! Permitep-mi sa va prezint condoleanpde mele cu privire la pierderea predecesorului dumneavoastra. Al dumneavoastra... var, cred? Regret ca nu 1-am cunoscut. -U n v5r mai degraba indepartat. Eu insumi abia daca Lam cunoscut pe raposatul Lord Romayne. Chiar $i asta era o exagerare. - Sper sa va vedem mai mult decat pe v9rul dumneavoastra, spuse ea cu un ras cristalin. Londra nu poate avea niciodata prea mu Ip gentlemeni tineri §i chipe$i. Arata spre dreapta ei. Fiii mei sunt la $coala, dar permitep-mi sa vi le prezint pe fiicele mele, domni§oara Childe $i domni$oara Mary Childe. Cele doua fete blonde era dragu^e, dar nimic memorabil. Domni^oara Childe, sora mai mare, arata ca o tanara mondena de douazeci de ani $i il examina cu asprime inainte de a-i acorda un zambet: -incantata sa va cunosc, Lord Romayne. Sper sa avem ocazia sa purtam o discupe propriu-zisa mai tSrziu. i?i flutura genele, evident interesata de el. El nu-i raspunse cu acelap interes, simpnd ca era genul de temeie care voia o viafa rqondena. Nu era pentru el. Fiica mai mica, domniijoara Mary, abia daca avea $aptesprezece ani $i era atat de timida meat nici macar nu-i putu aru nca o privire cand baigui: - E... e o placere sa va cunosc, milord.. - Placerea e de partea mea, spuse cu voce blanda. Fata era abia ie§ita de pe handle $colii §i mult prea tanara pentru el, dar avea nevoie de blande^e pentru a ie§i

46

Mary Jo Putney

din carapace. Ea ip ridica privirea cu un zambet u?or §i recunoscator, inainte de a p o lasa din nou in jos. Treeurfl mai departe a$a incat urm&torii din rand sa-p poata saluta gazdele. Principalul salon era ticsit aproape pana la limits cu lume care flecarea. Candelabre elegante sporeau caldura, p atmosfera era incSrcata de miresmele corpurilor p ale parfumurilor. Laurel spuse pe un ton maiestuos: - Daniel, bine ai venit in barlogul leilor! -D aniel cel din Biblie a supraviepiit p a§a voi face p eu, raspunse el razand. Dep a§ prefera lei adevarap. La urma urmei, sunt ni?te pisici, iar mie imi plac foarte mult pisicile. -Leii sunt mai nevinovap decat unii dintre oaspepi de aid, observa Kirkland. In camera din dreapta sunt racoritoare, dar mesele vor fi aglomerate p e mancare mai buna acasS. Va sfatuiesc sa v3 mi$cap farS ezitare spre ieprea din celalalt capat. In drum, o sa te prezentam oricaror cunoscup. Odata ce am ajuns la iepre, putem evada. - U n plan bun, raspunse Daniel, intrebandu-se cat timp le va lua s9 se mipe prin mulpme. Din nefericire, Kirkland cunopea pe toata lumea, ceea ce facea ca inaintarea lor sa fie lenta. Daniel fu inv presionat cat de increzatoare se m ipa sora lui cea tacuta p rezervata prin mulpmea galagioasa. Ip intrase bine in rolul de contesa. De asemenea, avusese dreptate ca serata asta zgomo toasS p aglomerata va fi un loc potrivit sS intalneascS persoane din inalta societate londoneza. Daniel fu prezentat politicienilor, dandy-lor, liderilor de opinie p acelora care aparent cultivau excentricitatea ca mod de viatA. La fel ca Lord Childe, politicienii incercara sa deslu§eascS inclinapile sale politice, iar femeile il evaluau pentru potenpalul sAu romantic, conjugal p de alt fel. Excentricii il respinsera ca fiind prea plicticos pentru a le fi rival in a face furori p, prin urmare, nedemn de atenpe.

Ademenirea unui sfdnt

47

In ciuda zgomotului $i a aglomerapei, lui Daniel ii placea mai mult decat se a$teptase. Gasea oamenii nespus de fascinanp, indiferent daca erau bogap sau saraci, $i aceasta parada umana ii oferea material interesant pentru studiu. Dar nu-i placea sa fie un gentleman nobil §i gata de insuratoare, ceea ce era, intr-adevar, sinonim cu o „prada“. Se surprinse retragandu-se automat intro deta$are rece. Era politicos, dar se asigura ca nu spune nimic care ar putea fi interpretat drept incurajare. Pentru aceasta searS, se va concentra pe memorarea numelor $i a fe^elor, fiindcS era un lucru bine de $tiut pe viitor. De-abia traversasera jumatate din incapere, cand incepu sa arunce priviri pline de interes catre iesire. In ritmul asta, va mai dura inca o ora pana cand vor ajunge acolo. Inabu$indu-§i un oftat, scutura mana unui barbat pe care Kirkland i-l prezentase cu pupn timp in urma. Omul era membru al Parlamentului din partea comitatului Yorkshire $i avea un fel de a vorbi direct $i mucalit. Schimbara cateva cuvinte inainte de a se mi$ca in directii diferite, dar Daniel era sigur ca se vor intalni din nou ?i vor vorbi mai mult. Aprecie la aproape patruzeci la suta procentul persoanelor pe care le intalnise ca fiind interesante $i demne de a fi cunoscute mai bine. Asta era un semn bun pentru perioada de timp pe care-o va petrece la Londra. Intr-un scurt moment de lini§te, in vreme ce atat Kirkland, cat §i Laurel sporovaiau cu o alta pereche, Da­ niel cerceta incaperea. De$i in mod obisnuit inalpmea lui il facea sa se lovteasca la cap cand i§i vizita paciendi din cocioabele inghesuite, in aceste imprejurari era un avantaj. Oare barbatul acela angajat intro discupe serioasa in partea stanga a incaperii era lordul Castlereagb, ministru 1 de externe? Kirkland ar §ti si probabil va dori sa le fac3 cuno$tin0. Daniel se amuza de fapuil ca, de fapt, cel mai semnificativ aspect al nedoritei sale mo?teniri

4S

Mary Jo Putney

nu erau banii sau averea, ci puterea politics ce venea impreunfl cu un loc in Camera Lorzilor. In anumite cercuri, acest lucru era mai valoros decat rubinele. Ifi reprimS un oftat. Administrarea domeniului putea fi predata unor intendenp capabili, dar nu fi responsabilitaple sale politice. Marea Britanie avea nevoie de reforme in multe domenii fi i se atrasese atenpa ca avea posibilitatea de a schimba lucrurile. Privirea ii aluneca din nou catre iefire, unde lumea se scurgea incet afara. Majoritatea se indrepta probabil catre alta petrecere. Ochii i se ingustara. Oare acela era Alexander Ran­ dall de la Academia Westerfield? Randall fusese cu un an mai mare, dar uneori fuseserS confundafi unul cu celalalt din cauza inalfimii asemanatoare, a constitupei fi a parului blond Avand in vedere lumina palpaitoare din salon, Dani­ el nu era sigur cS il recunoscuse, dar, daca barbatul era intr-adevar Randall, arata cu mult mai fericit acum de­ cat pe vremea studenpei. Inten{ionase sa intre in armata, fi Daniel se intreba cum evoluase treaba. Kirkland fusese coleg de clasa cu Randall fi se presupunea ca-1 va invita pe celalalt barbat la planuita cina cu cei de la Wes­ terfield. Daniel astepta cu nerabdare sa afle amanunte despre vieple barbaplor pe care-i cunoscuse pe vremea cand erau cu topi doar nifte baiep. Daniel dadu sa se intoarca spre Laurel fi Kirkland, dar privirea ii fu atrasa de un profil de femeie care statea langa iefire, inconjurata aproape numai de barbap. Parul ei negru stralucitor era strans in sus dezvaluindu-i gatul grapos f i perfecpunea de fildef a trasaturilor. Dar mai erau fi alte femei dragu(e aici. In timp ce incerca sa-fi dea seama de ce ii atrasese atenpa, ea se intoarse pupn, arStandu-fi fa{a in lumina calda a unui candelabru. Coup de foudre1. O lovitura ca de fulger il strSbatu, paralizand fiecare fibra din fiinta Iui. Era cu adevftrat frumoasS, cu ochi deosebit de luminofi marginip de gene negre fi o silueta zvelta care ar scoate din minp pana 1Dragosce la prima vedere (in limba francezS, in original) (n.tr.)

Ademenirea unui sfant

49

$i o statuie din piatra, dar ce o facea sa arate uimitor era ceva mai mult decat frumuse^ea fizica. Radia mister, senzualitate - ?i pericol. Arata ca pacatul originar - §i tanji dupa acea promisiune de pasiune nesocotita la fel de intens cum tanjise Adam dupa marul Evei. Cu inima bubuindu-i in piept, $tiu ca e nebun cu acte-n regula. Cum de putea imaginea unei femei pe care n o cunoscuse niciodata sa-l afecteze intr-atat? Apoi, ea ifi intoarse capul $i mai tare, ca $i cum ii sim^ise privirea §i ochii li se intalnira. O noua lovitura de fulger, rapida §i intensa, punandu-i inima pe jar §i parjolindu-i sufletul. Era exact genul de femeie adulata $i alintata de care n-avea nevoie, cu toate astea o dorea. Nesdbwinfd.

capitolul 7 Expresia femeii se Intuneca $i ea se rasuci pe loc, disparand intr-un grup de oameni care paraseau incaperea. Doar atunci i§i dadu seama Daniel ca incepuse sa-$i for^eze Tnaintarea prin multime catre ea. Probabil ca o alarmase cu privirea lui directa, de$i avand in vedere cat era de frumoasa, nu putea fi primul barbat care reacponase astfel. -S-a intamplat ceva? se auzi vocea inceata a lui Kirk­ land din spatele lui. Arad de parca ai vazut o fantoma. Daniel trase adanc aer in piept ?i se for{3 sa nu-i scape ca momentan i$i pierduse orice pretenpe de sanatate mintala. -A m vazut o femeie care-mi parea cunoscuta. In timp ce rostea cuvintele acestea, i?i dadu seama ca erau adevarate. Ceva la acea femeie era oaTecum famili­ ar, de$i sa-l ia naiba dac3 $tia ce. - Cum arata? intreba Laurel. Daca e din zona Bristol, probabil ca am intalnit-o.

50

Mary Jo Putney

-Arata ca una dintre femeile acelea despre care parinpi no§tri ne-au avertizat, spuse Daniel cu o sinceritate seaci. - O descriere interesanta, dar nu foarte precisa. Facand tot posibilul ca vorbele sale s3 aiba noima, Daniel spuse: - Infap$area ei era mai degraba galeza. Par negru $i un ten foarte deschis. Ceea ce putea caracteriza cel pupn o duzina de femei din incapere. Cum putea fi cineva precis in legatura cu „In treacat doar ce o zarii/Dar pan-la moarte-o voi iubi?“ -N u atat de inalta ca tine, Laurel. Poate in jur de douazeci $i cinci de ani §i de o frumuse^e uluitoare. Daca ne-am cunoscut, ar trebui sa-mi amintesc de ea, in schimb am doar un vag sentiment ca am mai vazuto. -N u mi se pare cunoscuta, dar ideea mea de frumuse^e e probabil diferita de cea a unui barbat, remarca Laurel. Ai observat cu ce era imbracata? - In negru. Doar acum i$i dadu seama ce inseamna asta. O rochie de doliu, cred. Croiala era foarte simpla, nu avea un decolteu de seara cum poarta majoritatea invitatelor. $i cu toate astea, rezultatul fusese extrem de seducator. -Poate ca e ruda cu cineva cunoscut, spuse Laurel ganditoare. Cineva care m3 cunoa$te pe mine ar zice ca tu ar3p familiar $i invers. - Poate ca asta este. Nu-mi amintesc sa fi vazut alte femei in afara de Laurel care sa fie uluitor de frumoase, spuse Kirkland uitandu-se dragastos la so^ia lui. Dar daca face parte din inalta societate, e foarte probabil s-o intalne$ti $i in alte locuri. Daniel ridica din umeri. - Nu conteaza. Am fost doar surprins de un vag sen­ timent de familiaritate. Ceea ce era considerabil mai pupn decat adevarat, dar era imposibil sa explice acea nebuneasca $i arzatoare atracpe. Nu insemna nimic, totu$i... „ln treacat doar ce o...“

Ademenirea unui sfant

51

Daniel scutura cu putere din cap. Nu fusese niciodati mare amator de poezie, dar pentru prima data tn{elesese ardoarea romantics a poetului Thomas Ford care scrisese aceste cuvinte cu secole In urma.1Tipul suferise evident de nebunie temporara. DacS Daniel o intalnise efectiv pe femeia in negru, realitatea existen{ei ei n-avea nici in clin, nici !n maneca cu acea scurta inchipuire. Fusese doar o femeie dragupi, probabil maritata fi absolut deloc misterioasa fi periculoasa. La cat de frumoasa era, s-ar fi putut sa fie rSsfa^ata fi superficiala. Cel pupn imbulzeala de barbap din jurul ei dovedea asta. Mai bine sa-fi ingroape reacpa fulgeratoare in adancul minpi. Chiar daca era nemaritata, nu pSrea potrivita de sope. Vocea lui Kirkland il smulse din reverie. - lata o doamna pe care ai dori s o cunofti. Daniel se intoarse docil fi se trezi fa $ in fapa cu Lady Agnes Westerfield, fondatoarea fi directoarea Academiei Westerfield. -Lady Agnes! exclamS el. Habar n-am avut ca s-ar putea sa fip aici! O imbrapfa fara sa stea pe ganduri, amintindu-fi cu o afecpune tumultuoasa cum ii aratase ingaduinpi fi inpdegerea care-i lipsisera atat de mult la parinpi lui. -Sun t in oraf sa port discupi cu unii potenpali elevi. Era fi timpul sa vii la Londra, pungafule! Rase, imbrSpfandu-1 la randul ei. Mai bine da-mi drumul acum. Lumea o sa creada ca m-am ramolit fi mi-am luat un amant tanar. -Ramolit, intr-adevar. O examina pe Lady Agnes care arata la fel de inalta, puternica fi competenta ca intotdeauna. Poate ca elevii au facut sa va apara cateva fire de par carunt in ultimii doisprezece ani, dar altminteri, n-ap imbatranit nici macar cu o zi. Banuiesc ca ap facut un pact cu diavolul.\ -Atunci nu-p rarhane altceva de facut decat sa ma supui unei exorcizari. Privi catre Kirkland fi Laurel. 1 Modificare propusS de Mary Jo Putney cf. cu e-mailul ata$at traducerii (n.tr.)

52

Mary Jo Putney

II iau pe Daniel afara, ca sS putem vorbi in voie. Cautap-ne cand sunteti gata de plecare. -C eea ce nu va fi peste mult timp. Laurel il lua pe sopil ei de brap Am inceput s& obosesc. Kirkland o batu u§or peste mana. - O sa mergem sa salutam familia Castlereagh, apoi venim $i noi afara. Ceea ce le va oferi lui Daniel $i lui Lady Agnes timp sa discute. Energica, a$a cum fusese intotdeauna, Lady Agnes ii lua brapil lui Daniel $i il trase spre u$a de ie?ire. Zgomo tul se reduse drastic atunci cand ieprft pe un coridor. -C e binecuvantata u?urare, spuse Lady Agnes, eliberand brapil lui Daniel. El i?i blocase amintirile de la Academia Westerfield impreuna cu mare parte din tinerefea lui, dar acum rememora vremurile bune petrecute acolo. -Sper ca ?coala e infloritoare? Ce mai fac domni^oara Emily §i generalul? -Emily §i generalul fac bine $i la fel $i $coala. Create cate pupn in fiecare an, dar nu vom permite sa creasca Intr-atat incat sa nu putem acorda fiecarui elev aten pa care i se cuvine. Il fixa cu o privire serioasa. Acum, ia explica-mi cum de eu te-am trimis la Oxford sa te faci preot, iar tu reapari ca fiind cel mai bun chirurg din vestul ^arii si baron fara voia lui. -C um de ap auzit asta? o intreba deopotriva uimit $i incantat Ea ii zambi cu caldura. - Nu-i pierd din vedere pe baiepi mei. Sa-i spuna varianta scurta sau pe cea lunga care conpnea toate parple importante? Dupa ce se gandi pupn, spuse: - E o poveste lunga. Ochii ei sclipira. -Atunci ai face mai bine sa incepi. C§nd il vazu, Jessie abia se stapani sa n-o ia la fuga afara din salon. Oare doctorul Herbert o recunoscuse? Nu vedea cum ar fi fost posibil. Nu mai arata deloc

Ademenirea unui sfant

53

ca atunci cand se intalniserS pentru prima oara. Dar felul in care o fixase cu privirea... Se simfise in siguranfa ani la rand, dar vechea temere o cople§i la fel de repede §i de violent ca intotdeauna, in ciuda timpului care se scursese, lasand-o tremurand. §tiuse ca exista un oarecare pericol sa-si pAraseascS. via fa ei lini§tit3 $i sa inrre in inalta societate, dar pericolul parea indepartat. Nu se a§teptase sa dea peste cineva care s o asocieze cu trecutul ei. Dar motivele intrarii in societate $i ale cSutSrii unui sof erau la fel de puternice ca intotdeauna. Era prea tarziu sa se retraga. Pe cand mergeau pe coridorul lini^tit ce ducea spre strada, Mariah spuse: - Arad obosita. Ai intalnit pe cineva potrivit printre barbatii care roiau in jurul tau? Daca da, o sa vad daca pot aranja s3 v3 reintalnifi in imprejurari mai lini$tite. - Au fost unui sau doi domni cu potential, spuse Jes­ sie, pe un ton lejer. Dar inclinau sa fie dap la o parte de cei tineri §i insistent. Nu m-arn gandit ca faptul ca port doliu ii va atrage efectiv pe barbafi. -Num ai pe cei nepotrivifi, fu de parere Julia. Genul care crede ca o vaduva e disperata dupa serviciile lor. Barbapi pot fi ni$te animate. Ii arunca o privire ?agalnica sopilui ei, de braful caruia se finea. Cei de fata se exclud, bineinfeles. -Sun t foarte bucuros sa aud asta, spuse Randall pe un ton sec, dar cu ochii sclipind amuzafi. De vreme ce soful lui Mariah, ducele de Ashton, fusese ocupat in alta parte, Randall le insofea pe cele trei doamne. - Multumesc ca i-afi indepartat pe cei nedorifi, donv nule maior Randall. Jessie schifS un zambet. O privire aspra din partea dumneavoastra ?i au disparut. -Avantajul trecutulilj meu in armata. Ranji. Sunt suficient de fioros incat sa savurez privirile pline de invidie ale celorlalfi barbafi fafa de norocul care a dat peste mine insofind trei doamne atat de incantatoare.

54

>

Mary Jo Putney

Oare privirea lui asprfl sa-I fi alungat pe doctoral Her­ bert? Se indoia. In felul lui, doctorul era la fel de extraordinar ca $i un ofifer de armatS. Randall adduga pe un ton de scuz3: - Probabil ca §tipi c3 vi se spune Vaduva Neagra. Ea i$i mu?ca buza. -V a mulpimesc c3 m-ap prevenit. Asta nu suna prea bine. - A fost spus pe un un ton plin de interes ?i de admirape, nu de acuzare, o asigura Randall. - O porecla ca§tigat3 atat de repede inseamna ca ai fost acceptata in inalta societate londoneza, rosti Mariah. Poate ca nu p-a placut petrecerea, dar rochia §i purtarea ta au fost impecabile. Tonul ii deveni ironic. Acum, e$ti una de-a noastra. Insoptorii lui Jessie erau o recomandare mai buna decat orice rochie, dar Mariah $i Julia nu luara in consi­ derate mulpimirile ei, deoarece o asigurara ca se distrasera nemaipomenit. - Care e urmatorul angajament public? intreba ea. -C ina la familia Kirkland, raspunse Julia. O sa-p placa. Lordul Kirkland a fost coleg de clasa cu Ashton $i cu Alex $i a invitat capva absolvenp ai Academiei Westerfield pentru o seara lini?tita. Sopa lui e incantdtoare p foarte activa la Fundapa Surorilor. Ma indoiesc sa fie vreun domn mai in varsta necasatorit, dar sunt sigura c3 o sa te distrezi $i e bine s3 cuno^ti familia Kirkland. -Su n a placut. Jessie admise crispat, pentru ca, in vreme ce mintea ii spunea ca are nevoie de un sop inima era mai interesata de seri lini?tite intr-o companie placuta. Dupa ce se intoarse la re?edin{a Ashton, Jessie ceda ispitei ?i urea in camera copiilor in loc sa se retraga in dormitorul ei. Beth era piatra ei de temelie, motivul pentru care naviga in aceste ape necunoscute. Trebuia s-o vada. Jessie intredeschise incet u?a spre camera fiicei ei. O lampa arunca suficienta lumina pentru a expune

Ademenirea unui sfdnt

55

silueta micuja a lui Beth In pat, cu p3pu$a ei din carpe in brafe. Jessie ii facuse papula, cu par de aceea?i nuan^a a caramelului ca al fiicei ei. Micupi arata ca un ingera§ adormit. Rezistand dorin^ei de a o trezi, Jessie se mulpimi s-o soarba din priviri, apoi ii dadu un sarut in aer inainte de a se Indrepta spre camera ei. Beth merita orice rise. Chiar $i riscul de a starni pericolele care pandeau din trecutul lui Jessie.

capitolul 8 Cand ajunsera la re§edin£a Kirkland, Laurel $i sopil ei se retrasera in camerele lor, de$i din felul in care se uitau unul la altul, Daniel banuia ca nu se duceau sa se culce pentru ca sora lui era extenuata. Cum ar fi sa se retraga in propriul sau dormitor cu o sope care sa-1 tulbure la fel ca femeia in negru....7 Daniel puse pe loc capat $uvoiului de ganduri. Avea nevoie de o sope buna, nu de o sirena periculoasa. In loc sa se indrepte spre camera lui, cobori in bucataria de la subsol in cautarea unei ce?ti de ceai. Ii placea sa ?tie drumul spre bucatarie in orice casa in care statea. Niciodata nu pop $ti cand te love^te foamea in toiul noppi. Nu era foarte tarziu, a$a c3 nu fu surprins sa gaseasca activitate in bucatarie. O femeie intre doua varste, cu un aer autoritar, privi pe deasupra aluatului pe care-1 framanta, cu o expresie circumspecta. -Trebuie sa fip lordul Romayne. impinse o $uvipi de par inapoi, lasand o dara de faina pe obraz. Nu-i ne­ voie sa coborap pana aici. Putep suna daca dorip ceva. Femeia p5rea iritata ca i se incalcase teritoriul, dar Daniel raspunse cu un zambet dezarmant. - $tiu. Gospodaria asta funeponeazfi ca un ceas bine intors. Dar mie imi plac bucatariile $i folosesc scuza unei ce$ti de ceai pentru a explora. Cred ca e?ti doamna Simond, nu-i a§a? Nu sunt aici decat de cateva zile, dar

56

Mary Jo Putney

e limpede de ce.atat lordul, cat ?i Lady Kirkland te apreciazft atat de mult. Cu o expresie domolita, bucatareasa dadu din cap. -Pai da, io mi-s aia. Suzie, fa-i Domniei sale o cana ue ceai. Mi-ar prinde tare bine $i mie un strop. Din celalalt capat al incaperii, ajutoarea de bucatareasa dadu din cap §t puse un ceainic cu apa pe foe. -Sora mea spune c3 avep o pisica tare drSgufS pe-aici, zise Daniel. ^ f * reS*a t^t)arnrie* Simond se indulci si mai tare. - Asta o fi Badger. E pe scaunul cela, sperand sa profite ca fac budinca de came. Daniel se uitS intr-acolo $i il gasi pe Badger, un motan mare, negru cu alb, cu ni$te ochi verzi mari $i o expresie de adanca satisfaefie pe mutra lui blanoasa. Mai torcea zgomotos cand era mangaiat pe cap. 7 Un fjf aratos- ce s5 zic, remarca Daniel cand motanul ifi ridica barbia permifand un mai bun scarpinat. Fiecare bucatarie ar trebui sa aiba o pisica. -Sora Domniei voastre spune la fel, zise bucatareasa teincepand framantatul cu mainile ei puternice. Xin daunatorii la d istan t, a$a sa §tifi. Daniel era cat pe-aici sa raspunda, cand de dupa o u?a din capatul celalalt al bucatariei se auzira un puternic zornait, o izbitura $i un zgomot de porfelan spart. Suzie deschise repede u$a, sco^and la iveala o scara stramta a servitorilor $i un tan3r lacheu vaitandu-se de durere in capatul scarilor, cu cioburi de por^elan spart de iur imprejurul lui. -Ah, Lester! exclama bucatareasa, $tergandu-se de faina pe rnaini. Iar te-ai poticnit? Daniel parcurse bucataria din $ase pa$i chiar inainte ca doamna Simond sa termine de vorbit. Lester era in­ tins pe o parte la baza scarilor, cu mana dreapta rasucita nefiresc. Dintr-o taietura de pe frunte ii curgea sange. -N u incerca sa te mi$ti Inca. Daniel ingenunche langa baiat $i i$i trecu degetele experimentate pe feasta. Crezi ca p-ai spart ceva? Capul? Oasele.7 Intrebarile il ajutara pe Lester sa se concentreze.

Ademenirea unui sfant

57

- O s3 am ni$te vanatai ale naibii de mari, domnule, dar in rest... Dadu sa se ridice in capul oaselor ?i scoase un fipat de moarte cand i$i rm§ca bratul drept. - Umarul drept? intreba Daniel. - D-da. Lester era palid la fata. M-am lovit de perete cand am c3zut. Daniel banuia c5 are umarul fracturat sau dislocat. - Lasa-ma sa te ajut sa te scoli, ca sa te pot examina. Sunt chirurg $i o sa m3 straduiesc sa nu te doara mai mult decat te doare deja. I$i strecura un brat >n iuru* mijlocului tan3rului $i il ridica in picioare. Suzie tr3sese un scaun solid de lemn langa el, a§a ca Daniel il a§ez3 pe Lester acolo. Rana de pe frunte aproape ca se oprise din sangerat dupa ce fusese cur3tata. -Doam na Simond, aveti ni§te alifie pentru r3ni u$oare? - V o aduc imediat, milord. Suzie scotoci intr-un dulap §i aduse un borcanel. Daniel aplica unguentul pe fruntea tanarului. Acum venea randul bratului. -Lester, va trebui sa-p tai livreaua ca s3 m3 pot uita mai indeaproape la umarul tSu. -N u taiap livreaua! striga Lester ingrozit. E nouS ?i doamna Stratton o s3 m3 puna s3 platese pentru alta! Daniel se indoia c3 Kirkland ar cere a?a ceva, dar poate c3 menajera ar faceo. - Atunci o s3 p-o scot cu mare grija. In timp ce Suzie matura cioburile de portelan, doanv na Simond se inapoie la aluatul ei, dar amandoua se uitau ingrijorate la spectacolul medical. Vorbind ca s3-i distraga atentia lui Lester de la durere, Daniel observ3: -V ad c3 scarile n-au balustrada. O s3 vorbesc cu Kirkland s3 v3 puna una. Dup3 ce trase livreaua de pe bratul lui Lester, Daniel dadu jos cealalta maneca de pe bratul drept. Lester icni fara S 3 vrea, inainte de>-?i domoli vocea. In timp ce Daniel ii scoase cama$a, continua:

58

Maty Jo Putney

- Balustradele sunt ni$te lucruri tare folositoare. La infirmeria mea din Bristol, am ingrijit un mare numflr de oameni care cazuserS de pe scSri. Pot sa repar un braf rupt, dar cu un gat rupt e cu totul alta poveste. Din fericire, gatul t3u e bine ?i se pare eft nu te-ai lovit prea tare la cap. Cat prive$te umarul... Umarul lui Lester arata patrat $i nu rotund, un semn clar ca era dislocat. Tanarul gemu in timp ce Daniel ii examina cu blandefe incheietura betegita. O dislocare simpla, fara vreo vatamare vizibila a humerusului. Cu cat osul va fi mai repede la locul lui, cu atat mai bine. -A i noroc. Nu p-ai rupt braful, dar osul a ie§it din loca§ul umarului. O sa-1 pun inapoi. O sa te doara, dar nu va fi decat pentru cateva minute $i apoi cea mai rea durere o sa treaca. Va trebui sa te intinzi. I?i scoase jacheta scumpa facuta de comanda §i o intinse pe du§umea. Ingrozita, Suzie spuse: -Ah, nu facep asta, domnule! O sa iau o patura din spalatorie. -Asta o sa fie mai comod pentru Lester. Daniel i$i arunca jacheta pe un scaun. Cand ajungi in spalatorie, pop sa caup $i o bucata de panza pentru o e$arfa? - Da, domnule, zise fata ?i o lua din loc. - Doamna Simond, avep pe-aici ni$te brandy s3-i dau lui Lester sa se mai calmeze? intreba Daniel. Bucatareasa arata spre camara alaturata. - Dulapul incuiat de acolo. Ii arunca un inel cu cateva chei. Cheia cu o a|A rojie legata de ea. Lasap sticla afara. !mi vine sa cred ca tuturor o sa ne trebuiasca atunci cand vep fi gata. -E$ti o bucatareasa de neprepjit, doamna Simond. Daniel prinse cheia §i deschise dulapul. Inauntru erau cateva sticle cu diferite feluri de alcool folosit la gatit. Turna ni$te brandy Intro ceasca, apoi ii adauga apa pentru a reduce taria. - Bea incet, zise el, punand cea$ca in mana stanga tremuratoare a lacheului. Poate ca n o sa-p placa gustul, dar ar trebui sa te lini?teasca ?i sa amor^eascA pupn durerea.

Ademenirea unui sfant

59

-Mulptmesc, milord. Lester sorbi, se stramba, apoi sorbi din nou. Cand terrains, Suzie se intoarse din spalStorie. Aducea douS pSturi vechi spSlScite, dar curate $i un $al tocit care avea o mSrime potrivitS pentru o e$arfa. Era o fats foarte isteatS. DupS ce intinse pe podeaua rece pSturile indoite, ea ii dadu lui Lester o batista impaturitS. - E curata, daca vrei sa mu$ti din ea. Fata lui era palida $i acoperita de sudoare, dar dadu din cap §i luS batista. Daniel il ajuta sa se ridice de pe scaun §i sa se cuke pe paturi. - O sa para cam ciudat, dar funcponeaza, $i umarul tau va fi pus la loc in doar cateva clipe. I$i scoase pantofii, bucuros c3 nu-$i pusese cizme, apoi se a$eza pe podea pe partea dreapta a lui Lester ?i i$i puse calcaiul pe coastele pacientului sau. Cand apucS mana lui Lester, spuse: - O sa-ti trag tncet brap.il in sus $i inapoi panS cand osul se fbceazS inapoi in loca$ul lui. Suzie, vorbe$te-i despre orice ar putea sa-i distraga a ten pa. Suzie se supuse, stand acolo unde Lester putea s-o vada cu u^urin^a $i pdlavragi despre vremea frumoasa §i despre pladntele minunate ale doamnei Simond $i ce bine prindea Badger $oareci. Comentariile ei erau pline de umor, ceea ce ii captft atenpa lui Lester, in timp ce Daniel ii ridica brapal cu grijS §i manevrS humerusul inapoi la locul lui. Auzi un trosnet cand osul aluneca inapoi in loca$ul umarului. Lester expira $i scuipa batista indoita pe care se vedeau urme de dinp. -Acum mi-ar prinde bine cea$ca aia de ceai, Suzie. $i poate pui §i un pic de brandy, daca doamna Simond n-are nimic impotriva. In ciuda vorbelor lui vesele, fa pi ii era palida $i plina de broboane de sudoare. Doamna Simond termina de facut aluatul §i i§i $terse mainile. -B ag sama ca la tcm ne-ar prinde bine niscaiva ceai cu brandy! \

60

Mary Jo Putney

Suzie turns patru cepi din ceainic. Punerea la loc a umSirului lui Lester durase atat de pupn, meat ceaiul nici macar nu se racise. Daniel il ajuta pe Lester sa se ridice in picioare, apoi il conduse inapoi pe scaun. Pe cand aranja o e?arfa sa-i suspna brapil, spuse: -Um arul o sa te doara pentru un timp p ai nevoie s3 porp e$arfa asta. Sa faci doar treburi u§oare pe langa casa. O s8-p dau o doza de laudanum ca s3 dormi bine la noapte. Puse livreaua pe umerii tanarului pentru a-i pne de cald. In cateva zile, cand umarul va fi mai bine, o sa-p ar3t cateva exercipi simple ca sa nu-p infepeneasca articulapa. Cand Suzie ii intinse cea§ca de ceai, il intreba timid: -C u m de un lord poate fi chirurg, domnule? N-am auzit niciodata de a$a ceva! Daniel baga de seama ca top trei il studiau uimip, fi' ecare in felul lui. Ezita, realizand ca in viitorva fi mereu intrebat despre asta. - S a fti lord e o intamplare a sorpi. Una foarte neapeptata, in cazul meu. Sorbi o gura buna de ceai. Medicina e adevarata mea chemare. De indata ce rosti aceste cuvinte, ip dadu seama cat de inviorat se sinpea dupa ce aeponase ca un doctor pentru prima data dupa multe zile. De cand aflase de moftenire, via^a ii fusese data peste cap. Kirkland §i Laurel ii dadusera un ajutor de neprepiit ca s3 se impace cu noua sa pozipe p cu responsabilitaple, dar medicina il pastra intreg la minte p ii dadea un inples existenpi. Munca trebuia sa ramana in centrul viepi sale mai degraba decat s3 permita ca timpul §i energia sa-i fie folosite in alte scopuri. Daca era sa continue a fi chirurg p medic, trebuia sa-p gaseasca o sope care nu numai sa fie capabila sa administreze domeniul Romayne, dar p sa-1 sprijine in cariera pe care p-o alesese de la bun inceput. Unde mai pui ca trebuia sa fie placuta p de incredere. Sarcina cautarii unei sopi devenise dintr-odata cu mult mai dificila.

Ademenirea unui sfdnt

61

■*

Daniel apeptase cu ner&bdare dineul lui Kirkland pentru absolvenpi Academiei Westerfield, dar chiar p a$a, era surprins de cat de bine se sinpea vizandu-i pe barbapi pe care-i cunopea de cand erau cu topi tineri p via{a era cu mult mai pupn complicata. Colegul de clasa al lui Daniel, Damian Mackenzie, sosi primul. Nu-p pierduse simpjl riut&cios al umorului, dar cSp&tase un club elegant de jocuri de noroc p o sope exotica p superba care parea tot atat de inteligenta pe cat de frumoasa era. Justin Ballard, care era mai mare cu un an, ip facu aparipa bronzat p cu parul decolorat de soare pentru ca traia in Portugalia unde administra afacerea familiei cu vinuri de Porto. Ii stranse cu cSldur3 mana lui Daniel, spunand ca se intorcea in Oporto1 a doua zi de diminea^a, dar era bucuros ca nu ratase aceasta reuniune. Lady Agnes Westerfield Ip facu maiestuos intrarea, a§a cum se cuvenea unei fiice de duce care nu-p pierduse eleganpt chiar daca rnuncea cu baiep neastamparap. Numaidecat fu inconjurata de fopii elevi ca o matu^a preferata plina de cadouri. Daniel zambi cand ea ii facu semn cu mana. In timp ce traversa incaperea indreptandu-se spre ea, ip dadu seama ca, de cand incepuse s3-p caute sope, evalua femeile in funcpe de calit&ple pe care dorea sa le gSseascS. Lady Agnes era inteligenta, originala p de o mare bunatate, cunoscuta pentru priceperea legendara cu care pia sa aline sufletele baieplor tulburap. In anii petrecup la Academie, Daniel aflase ca doar 0 data daduse grep p asta cu un baiat profund tulburat, fara speranpi de indreptare. Poate ca ar trebui sa intrebe daca avea nepoate educate dupa aceleap tipare ca p ea? Nu, ea era unica in felul ei, dar poate ca ar fi de folos s o consulte p sa vada daca nu cunopea vreo femeie care 1 s-ar potrivi. Chiar p dupa atapa ani de cand parasise poala, banuia da-1 cunopea mai bine decat aproape 1 Oporto sau Porto, al doilea ora$ ca m&rime din Portugalia dupa Lisabona, situat in zona viticola de pe malul raului Douro (n.tr.)

62

Mary Jo Putney

oricine altcineva din via{a lui, in afara de Laurel $i poate de Kirkland. In spatele lui se auzi un schimb de saluturi cand sosira noi oaspep. Daniel se intoarse ?i fu incantat sa-l vada pe ducele de Ashton. Inteligent $i rezervat, Adam Lawsford avusese intotdeauna un vag aer exotic din cauza originii sale pe jumatate hindusa. El fusese singurul care-i tnvftpise pe colegii lui tehnicile de lupta hindi care devenisera o trad pie a $colii, transmisa de la clasa la clasa. Pentru prima data, se gandi Daniel, Lady Agnes $i partenerii ei de la §coalS incurajasera studiul tehnicii Kalaripayattu1 nu doar pentru cS-i ajuta pe elevi sa-p consume excesul de energie, dar ?i pentru ca era o for­ ma riguroasa de disciplina. Nu puteai sa execup corect Kalaripayattu fSra autostapanire, ceea ce majoritatea elevilor aveau nevoie. Lecpile $i luptele erau intotdeauna monitorizate de elevii mai mari care erau experimental in tehnicile de lupta. Daca un baiat i§i pierdea controlu! $i devenea periculos, imediat era retras $i nu i se mai permitea sa participe pre{ de o sSptamanS. Deoarece lecpile de lup­ ta erau atat de populare, riscul unei suspendari era un alt stimulent la autostapanire. Ce abila era Lady Agnes! Ashton avea la bra{ o blonds miniona care radea. Laurel ii spusese lui Daniel ca Mariah era poreclitS Ducesa Aurie §i pSrea u$or de inpiles de ce. In spatele lui Ashton se afla Alex Randall. Avea cate o bruneta de fiecare parte, top trei zambind la o remarca oarecare. Daniel ingheta. Una din femei era scunda §i atrSgStoare, iar cea mai inalta era femeia in negru. Se afla mai aproape de el decat la petrecere $i lumina era mai bunS. Era $i mai ?ocant de frumoasS decat i se paruse, cu o senzualitate naturals care era suficienta sa facS un bSrbat obpnuit sa-i cads la picioare. Doamne, Dumnezeule, era sopa lui Randall? 1O arts marpala cu originea in sudul indiei, in secolul al II-lea i.Hr. pans in secolul al Il-lea d.Hr. (n.tr.)

Ademenirea unui sfant

63

Junghiul dureros pe cared simp dura numai o clipa. Cand femeia mai scunda i$i vari mana pe sub braful lui Randall, Daniel remarca intimitatea dintre ei. Ea trebuie sa fie Sofia lui, Lady Julia. Din nou, Daniel se surprinse inaintand fara s3 vrea spre femeia in negru. Pentru un moment i§i controla mi$cSrile pentru ca era o femeie mult prea fascinanta, prea mondena pentru un barbat ca el. Apoi continua, pentru ca trebuia sa afle cine era, inainte de a innebuni. In loc sa i se adreseze, ii Intinse mana lui Randall. - E o placere sa te vad dupa top anii astia, Alex! Infeleg ca fi-a mers bine? - Foarte bine. Randall ii stranse mana, cu un zambet larg. Am supraviepiit armatei si am convins-o pe femeia visurilor mele sa se marite cu mine. Ii arunca minionei o privire calda. Permite-mi sa fio prezint pe sofia mea, Lady Julia. Julia, iata-1 pe Daniel Herbert, de curand devenit Lord Romayne. Sofia lui Randall zambi. -Chiar §i fara prezentare, v-a$ fi recunoscut drept fratele lui Laurel. Sunt foarte bucuroasa sa va cunosc, Lord Romayne. Daniel ii intoarse zambetul. -Suntefi moa$a, nu-i a$a? Va trebui sa avem o discufie profesionala mai tarziu. Lady Julia rase. - Ma tem ca o sa epuizam rapid subiectele de conversafie. Eu sunt doar o moa§a, pe cand dumneavoastra suntefi medic, chirurg, tamaduitor de oase, farmacist $i acum lord! -§ i din toate astea, sa fiu lord e cel mai pufin interesant, spuse el cu tristefe in glas. Cu activitatea medicala, fac ce trebuie facut, dar nu sunt la fel de priceput in toate domeniile. Lady Julia incuviinfa din cap cu infelegere. - Era la fel ?i in satul unde am locuit cafiva ani. Nu exista asistenfi medicala pe distanfa de kilometri, a^a ca tratam rSni §i reparam oase ?i faceam tot ce puteam.

64

Mary Jo Putney

Daniel se gandi ironic cS era picat ca era maritata, pentru ca s-ar fi potrivit cu siguranpi amandoi. Dep tot ar mai fi trebuit sa gSseasca un administrator al domeniului. - Permitep-mi sa v-o prezint p pe prietena noastra, Lady Kelham, spuse Randall. Jessie, noul Lord Romayne era cu o clasa mai mic decat mine la $coala p avea obtceiul deosebit de enervant sa aiba aproape intotdeauna dreptate. -C u varsta, mi-am dat seama ca binele p r3ul sunt mult mai greu de delimitat decat credeam cand eram mai tanar, zise Daniel intorcandu-se spre Lady Kelham. Acum, ca fusesera prezentap cum se cuvine, Daniel ip permise sa se uite direct in ochii doamnei sale in negru. $i din nou il lovi trasnetul.

capitolul 9 Sa-1 ia naiba! Cand devenise lord? Jessie il recunoscuse imedtat la acea blestemata de serata, dar nu-i ddduse nicicand prin minte ca un doctor de provincie ar putea sa-p faca aparitia la o astfel de mica intrunire privata. - Lady Kelham. Cuvintele lui p plecSciunea erau politicoase p civilizate, vocea grava p convingatoare, dar ochii radiau de dorinpi. Dep era obi§nuita ca barbapi sa fie a trap de infap^area ei, fu $ocatft de raspunsul ei. Nu se simpse atat de atrasa de un barbat de pe vremea cand era o feti§cana nebunatica p disperata de saisprezece ani. §i iata cat de rau iepse totul! -Lord Romayne. Ar fi vrut sa zambeasca cu caldura p s3-i intinda mana, dar el n-avea stofa de sop Prea tanSr p se cunoscusera intr-o perioada din via^a ei pe care facuse totul s o uite. li raspunse la salut cu o curtoazie rece pe care o invapise de-a lungul anilor. Aerul glacial era folositor pentru a stinge inflacararea unui barbat.

Ademenirea unui sfant

65

Dar atitudinea ei nu avu nici un efect, pentru c3 el continua s5 o priveasca cu o intensitate neliniftitoare. Ciudat era c3 ifi amintea limpede de el pentru bunatatea lui, insa uitase cat de chipe? era. Nu fi-1 amintea nici elegant, dar in seara asta costumul negru, impecabil croit, c3ma§a alba, imaculata $i lavaliera puteau s3-i fac3 cinste chiar ?i lui Beau BrummeLl1. Sobrietatea imbracamintei contrasta cu infapfarea lui chipe§3 fi cu parul s3u blond. In loc s3 flirteze, el spuse: -Condoleante pentru pierderea sufetita. Sinceritatea din vocea lui o descumpani. Cu in tarziere, i§i dadu seama ca $i imbracamintea lui putea fi de doliu. Dar nu conta. ifi putea folosi statutul de vaduva pentru a-1 tine la distanfa. -Mulpimesc. Sopil meu a murit de curand. A fost probabil cel mai bun barbat care a existat vreodata. - In acest caz, pierderea dumneavoastra e f i mai mare, spuse el incet. Sinceritatea era adev3rata, o putea vedea in ochii lui, impreuna cu acea cunoaftere a mortii pe care o aveau doctorii. Dar se mai vedea fi o alta emope, mai subtila. Regretul c3 poate nu era interesata s3-?i g3seasca un alt sot, n'ci acum, nici alta data. Ifi aminti c3 nu trebuia s3-l priveasca atat de atent, ins3 atracpa putea adumbri rapunea, iar el era neliniftitor de atr3gator. Dorind sa abata discupa de la persoana ei, intreba: - $i dumneavoastra suntep in doliu? E greu de spus la barbap, pentru c3 ei poarta negru mai des. Ochii lui alba?tri-cenu$ii se intunecard. - Amandoi p3rinpi mei au murit subit. - Imi pare atat de rau! Ifi dadu seama ca Julia fi cu Randall se indep3rtaser3 fi vorbeau cu alte persoane, lasand-o singura cu lordul Romayne. ' O figurA erriblematicS a Marii Britanii pe timpul Regergei, arbirru al elegantei masculine (n.tr.)

66

Mary Jo Putney

Tocmai voia sa se scuze, cand el lua doua pahare cu §ampanie de pe tava unui lacheu. Ii dadu un pahar $i o intreba: - Iertap-ma, Lady Kelham, dar imi parep cunoscuta. Ne-am mai intalnit? Degetele lui le atinsera pe ale ei cand lua paharul. Chiar $i prin manu$i, ea simp o arsura de parca ar fi atins flacara unei lumanari. Doamne, Dumnezeule, trebuia sa inabu$e aceasta curiozitate p sa piece de langa el! Lua o gura de $ampanie, lini$tindu-$i nervii. - Ma indoiesc, replica ea pe cel mai rece ton. Sunt noua in inalta societate londoneza. - La fel ca $i mine, spuse el, netulburat de raceala ei. Sunt din vest $i mi-am trait in Bristol sau in imprejurimi o mare parte din via$. Suntep din acea zona? - Locuinpt mea e in Kent. Este pupn probabil s3 ne fi incruci?at pa?ii. Ceea ce nu era chiar minciuna, dar ar fi trebuit sa fie de ajuns pentru a-1 face sa renun{e la intrebari. Fara a se descuraja, el spuse: -Am urmat §coala in Kent. Poate ca v-am vizut acolo. Depa§ise bine varsta $colii cand se stabilise in Kent, dar Jessie nu simp nevoia sa-i spuna asta. - Poate. Chiar dac3 ?tia ca ar trebui sa piece, se surprinse ca nu voia. In loc de asta, cazand prada curiozitapi, intreba.- Lady Julia a vorbit serios cand a spus ca avep o pregatire medicala atat de complexa, Lord Romayne? Sunt sigura ca aceasta pregatire v-a solicitat mult timp. -N-am prea dormit vreme de zece ani sau pe a proape, raspunse el cu un chicotit atrag&tor. Diferitele disci­ pline medicale au legatura intre ele, iar daca le separi, asta nu le e de folos pacienplor. Poate ca doctorii sunt bine educap §i considerap gentlemeni, dar e greu sa pui un diagnostic stand in partea cealalta a camerei, pentru ca se crede ca e vulgar sa atingi corpurile omene$ti. Ea rase, gandindu-se la cap doctori incuiap cunoscuse.

Ademenirea unui sfdtit

67

-lata de ce v-ap instruit In meseria vulgara de chirurg? Cu siguran^a ca asta necesita examinaiea fizica. -Exact. Tamaduirea necesita tn{elegerea felului cum funcponeaza corpul omenesc, pe care o invep din experienta clinica, nu doar din teorie. I$i scutuia capul. Sunt atatea lucruri pe care inca nu le ?tim. Dar barbap capabili lucreaza constant pentru a ne spori gradul de cunoastere. - $ i poate §i cateva femei capabile, sublinie ea. Lady Julia mi-a spus ca inca din copilarie a fost fascinata de toate aspectele medicinei §i ca a petrecut cat de multe ore a fost posibil cu practicienii din partea locului. -Serios? $i eu am facut la fel, spuse el uimit. Medicina e o chemare, cred, $i e foarte greu sa i te opui. Pacientele lui Lady Julia sunt norocoase ca a ales sa fie moa$a. Intotdeauna am crezut ca o ferneie care e moa$a respecta $i intelege mai mult acest domeniu. -Sunteti uimitor de lipsit de prejudecap, spuse ea cu admiratie. Pasiunea lui pentru munca era evidenta si il facea sa fie $i mai atractiv. N-ar fi trebuit sa-i faca placere relatia cordiala care se infiripa intre ei, dar cat de periculoasa putea fi intro incSpere plina de oameni? -A p avut succes in combinarea diferitelor dumneavoastra calificari? El zambi, iar ea i$i dadu seama ca era mai tanar decat crezuse. Doar cu capva ani mai in varsta decat ea. -Asta depinde de ce infelegefi prin succes, raspunse el. Nu due niciodata lipsa de pacienp, dar, cum conduc o infirmerie gratuita, asta nu-i de mirare. Ea $tia de infirmerie, dar era mai bine sa pretinda ca nu §tia. - Imi imaginez ca tot soiul de pacienp va calca pragul cautand ajutor. - Exact. Poate ca nu ma pricep la fel de bine ca Lady Julia sa aduc copii pe lume, dar, daca sunt singurul spriJin cand sose$fe un copii, fac tot ce-mi sta in putinpi. Inca n-am pierdut nici o mama, spuse el cu seriozitate. Pot, de asemenea, sa pun oasele la locul lor $i sa prepar

68

Mary Jo Putney

medicamente daca e necesar, de$i, inca o data, un om care se pricepe la oase sau un spider ar fi mai buni. Omul 3sta era un sfant intro lume care avea nevoie de mai mulfi ca el. - Va irosip in calitate de lord, spuse ea. Cu ce contri­ bu te vin lorzii in societate, la urma urmei? Cata vreme un doctor bun $i priceput ca dumneavoastra salveaza viet- Ce e mai interesant in munca dumneavoastra? - S a ?tii cand nu trebuie sa faci nimic, raspunse el sec. Hipocrat spunea ca doctoTii ar trebui mai intai sa nu faca rau, dar nu e u?or sa ?tii cand e cel mai bine sa acponezi $i cand e cel mai bine sa te retragi.

- Nu m-am gandit niciodata la asta, spuse incet Jessie. Cand vezi o persoana in impas, primul impuls e sa-i sari in ajutor. Dar e adevarat ca, daca-1 la§i s3-§i faca treaba, adesea corpul se vindeca singur. -$ i un tratament medical poate uneori inrautap starea pacientului, rosti cu o grimasa. Dar de multe ori nu ?tii decat cand e prea tarziu. Jessie se intreba de cate ori grease in aplicarea unui tratament ?i inca se simfea vinovat de rezultate. Chiar 5i o data ar fi prea mult. - Inteleg ca e nevoie de curaj ca sa fii doctor. - De curaj sau de trufie, incuviinpi el cu un zambet autocritic. T implicat in Fundapa Surorilor? Mariah $i Lady Julia mi-au spus ca sora dumneavoastra e o persoana valoroasa a organizapei. - Eu ?i Laurel am muncit impreuna, dar Casa Zion, adapostul femeilor, a fost in primul rand al ei, expli­ ca el. Eu 1-am sprijinit ?i am furnizat tratamente medicale, desigur. Am facut, de asemenea, $i munca de pastor. Consiliere, botezuri, inmormantari $i chiar cateva nunp. Cuvintele lui fura ca un du$ cu apa rece in atmosfera calda care se crease intre ei. Acesta era un barbat cu care nici m8car n-ar trebui sa vorbeasca.

Ademenirea unui sfant

69

-Suntep p vicar pe deasupra? spuse ea cu raceala in glas. Sunt surprinsa ca mai dormip. Iertap-ma, vreau so cunosc pe Lady Agnes. Am auzit multe despre ea. Se intoarse p se indeparta, dar ii sim p priviTea urmarindo. Daca avea noroc, lipsa ei de polite{e il va descuraja sa doreasca s o cunoasca mai bine.

Dar se temea ca nu va avea ea norocul asta. Nu p cand intre ei se acumulase atata tensiune neexprimata. Dupa ce oaspepi plecara, Daniel, Laurel p Kirkland se a^ezara in salon s3 se relaxeze p sa stea de vorba. Acceptand un pahar de vin de Bordeaux de la Kirkland, Daniel spuse: - I p mulpamesc pentru aceasta petrecere, Kirkland. A fost o reala placere sa-mi revSd atapa fo$ti colegi de §coala. Se pare ca tuturor le merge bine. Laurel rase. - O data sau de doua ori am surprinso pe Lady Agnes privind prin incapere cu expresia satisfacuta a unui fermier mulpimit de recolta obpnuta. Cei doi barbap rasera impreuna cu ea. -A re toate motivele sa fie mulpimita, spuse Kirkland, in multe cazuri, seminpde pe care le avea nu promiteau nimic bun. . *x' -C red ca a reupt pentru ca a acponat clandestin, spuse Daniel. La suprafa^a, ne dadea o educape corecta, aristocratica, dar adevaratele ei lecpi erau cum sa te adaptezi in chingile societapi fara sa-p tradezi chemarea. Daca nu era ea, nu cred ca a§ fi urmat cariera medicala, de vreme ce parinpi mei erau intru totul impotriva. Kirkland zambi amintindu-fi, Tn vreme ce se a$eza pe canapea langa Laurel cu mana stanga pnando pe a ei. - Rudele mele din aristocrapa engleza voiau sa am o aversiune profunda fa pi de corner^ ca p fapi de modes te­ le mele neamuri de negustori scopehi. Lady Agnes m-a facut sa vad/valoarea amandurora. -C eea ce te-a ajutat sa te dezvolp in multe domenii comerciale. Laurel ii zambi dragastos sopjlui ei. Cu cat

™

w

Mary Jo Putney

faci mai mulfi bani, cu atat mai mult pot pradui eu pentru proiectele mele filantropice. -Traiesc pentru a fi prSduit de tine, dragostea mea, spuse Kirkland cu o lucire in ochi. Spre u$urarea lui Daniel, Laurel nu continua aceasta idee. Unele Iucruri se spun mai bine intre patru ochi, in special cand e vorba de sora unui barbat. Din nefericire, subiectul ales de ea era §i mai nefericit. Uitandu-se la fratele ei, ea remarca: - Parea ca-p face placere discufia cu Lady Kelham. El sorbi din vin, gandindu-se ce sa spuna. Sentimentele sale pentru doamna erau prea puternice $i neclare pentru a fi luate in discufie. - Ea e femeia pe care am vazuto la petrecere $i am crezut ca am recunoscut-o. - Da? Mie nu mi s-a parut cunoscuta, a?a ca probabil nu e din zona Bristol. - E din Kent. Poate ca am vazut-o in trecere cand eram la ^coala. De§i ii era destul de greu sa creada ca ar fi vazuto $i nu ?i-ar fi amintit. Sperand c3 Laurel aflase mai multe, el continua: -Lady Kelham e o femeie interesanta. Banuiesc ca e de curand vaduva. - Mariah spunea ca soful ei a murit cu doar cateva sSptamani in urma, spuse Laurel. Se pare ca i$i erau devotafi unul altuia. Daniel remarca in treacat, ca ?i cum subiectul nu prezenta vreo im portant: - Daca pierderea suferita e recenta, pare pupn probabil sa fie interesata sa se recasatoreasca in viitorul apropiat. Trebuie sa caut in alta parte. Privirea lui Laurel fu subtila. il cuno^tea prea bine. -D e fapt, cred c3 e la Londra pentru a-$i cauta cu discrete un alt sop - E cam devreme, zise Daniel surprins. Dar la frumuse^ea ei, n o sa aiba probleme in a-?i asigura bogatie si un rang mai inalt.

Ademenirea unui sfdnt

71

-Sunt sigurS c3 are motivele ei pentru a dori sa se marite din nou atat de repede. In vocea surorii lui se sim{ea o nuan^a de reprof $i nu neaparat unele evidence. - Eu unul n-a$ face presupuneri, spuse Daniel spasit. Dar asta dovede$te ca nu sunt primul pe lista burlacilor, Kirkland, de vreme ce era clar ca nu-i deloc interesata de mine. De-abia a$tepta sd piece. - Mi s-a spus ca dore§te un barbat mai in varsta, cumsecade $i de nadejde, anun^a Laurel, lata cum am aflat. Julia mi-a spus ce vTea Lady Kelham ca sa fiu atenta la posibilitap. Daniel simp un val de profunda compasiune. - Nu va g3si niciodata un barbat care sa fie exact ca sopal ei. E o grejeala sa incerce. - Probabil ca $tie asta, dar simte ca poate fi fericita doar cu un barbat care sad semene. Kirkland se uita ganditor. Am vorbit doar pupn cu ea, dar pare a fi inteligenta $i greu de cunoscut. Lua o gura de vin. Mi s-a spus ca in cluburi e poreclita Vaduva Neagra. Daniel se incrunta, simpndu-se ciudat de protector fa^ de Lady Kelham. - Se crede ca e in cautare de sop in varsta ca sa ramina repede vaduva? . *v - Mi s-a relatat ca un vlastar al preaputernicei spite Howard cu pretentii de poet a scris ni§te aiureli cum ca a aparut pe neajteptate de niciunde, iar frumusetea ei e atat de mare, incat un barbat $i-ar da fericit duhul doar sa o stranga o data in brate, spuse Kirkland sec. Unul dintre caricatured a scos imediat o gravura infateand-o ca pe un seducator paianjen vaduva neagra, daca-p poti imagina. Acum e in vitrina pravaliei lui. - E revoltator! exclama Laurel. $i foarte expeditiv. Nu a venit de mult timp la Londra. - Lady Kelham e o femeie care va fi intotdeauna remarcata. Kirkland I§i mai turna ni$te vin de Bordeaux. Sunt alaturi de e ^ -Poate ca de asta vrea un alt sot, specula Laurel. Sa fie protejata de astfel de hartuieli.

72

Mary Jo Putney

- Poate. Daniel se gandi la discupa lor. De obicei, se pricepea sa citeasca oamenii, dar nu ?tia ce sa creada despre Lady Kelham. Jessie. La Inceput, paruse atrasa de el ?i, realist vorbind, el era un potential sof de primS man5. Dupa aceea, a curmat brusc ceea ce fusese o conversape reciproc agreabila. Se parea ca nu-i placeau vicarii, dar reacpa ei fusese exagerata. -A m sentimentul ca viapi ei a fost mai complicata decat sa creasca in Kent $i sa se mSrite cu un barbat din partea locului. - Vrei sa vad ce mai pot afla despre ea? se oferi Kirk­ land. Spre deosebire de Afrodita, nu se poate sa fi rasarit din neant deja adulta. Daniel ezita. -Admit ca sunt curios in legatura cu ea, dar nu-mi place sa-p cer sa-p folose$ti talentele speciale ca s-o spionezi. -C hiar ai putea sa ceri, spuse Kirkland amuzat. Top ceilalp o fac. Daniel rase. -Prea bine, atunci. Inca am sentimentul ca ne-am mai intalnit $i sunt curios. - O sa vad ce pot afla. Daniel dadu din cap, apoi alunga cu hotarare gandurile despre doamna in negru. -Adapostul tau din Londra n-are cumva nevoie de un doctor cateva zile pe saptamana? Ma simt agitat. - O s-o intreb pe Julia. Sunt sigura ca va fi bucuroasa de oferta. - Bine. Nu sunt nascut sa fiu un gentleman fara ocupape. Nu mai mult decat sa fie lord. In acea seara, Vaduva Neagra fl insop pe Daniel la culcare. In minte i se involburau imagini cu silueta ei zvelta, feminina. Voia sa-i dea jos imbracamintea de doliu ca sa-i vada fiecare bucapca din trupul ei minunat. Voia s-o sarute pana cand ramaneau amandoi fara suflu, $i totu^i sa nu doreasca sa se desparta nici macar

Ademenirea unui sfdnt

73

pentru o clips. Voia sS-i ridice brafele p s-o traga langft el ca s5 se poata deveni unul, trup p suflet... Se trezi gafaind p transpirat, simpnd o vina pacatoasa, dar nu p satisfacpa pacatosului. Nu era inocent. Ip petrecuse viaja ocupandu-se de trupurile umane, pia multe despre cum funcponau, auzise tot felul de m5rturisiri si intrebari de la pacienp. Cu toate astea, acum era la cheremul unei dorinte brute. inchizandu-p ochii, ip relaxa mu§chii unul dupa altul, incepand cu fruntea p meTgand in jos spre degete­ le de la picioare. Exercipul ii relaxa atat corpul, cat p mintea pana la punctul cand putu sa se roage. Nu se putea ruga sa fie eliberat de dorinte, pentru ca nu voia sa nu le mai aiba. Dar putea sa se roage pentru cel mai bun deznodamant pentru el insup p pentru femeia care devenise o obsesie. Era destul de uman sa vrea ca acest deznodamant sa-i uneasca - p destul de rational sa admita ca s-ar putea dovedi un dezastru pentru amandoi.

capitolul 10 Daniel p Kirkland fura intampinati de valuri de muzica atunci cand se inapoiara acasa dupa o lunga intrevedere cu avocapi intro zi neobi?nuit de calduroasa. Tacup, urcara scaTile spre camera de muzica. Laurel ip ridica privirea de pe clape fara a-p intrerupe miparile gratioase ale degetelor. -Amandoi aratap cam molepp. E din cauza vremii sau a avocaplor? In timp ce Kirkland ip saruta pe frunte sotia, Daniel Spuse sec: -Amandoua. A? fi luato la sSnatoasa daca nu m-ar fi oprit Kirkland. Dar domnul Hyatt pate fbarte com­ petent. Are documentele oficiale care confirma tidul de baron p m-a informat cS excentricul nostru var Romayne a lasat o avere substanpala p un domeniu pe masura.

74

Mary Jo Putney

Laurel se intinse fi-1 lu5 cu afecpune de mana pe sopil ei. - De vreme ce nu pop sc3pa de titlul de baron, e bine ca veniturile sunt mari. Mai pupna munca pentru tine. -$ i totul e plicticos. Daniel ifi inabufi un oftat. Trebuie sa merg la domeniul Romayne fi la nifte mof ii ceva mai mici. -lata ceva ce-p va placea mai mult, spuse sora sa. Lady Julia e foarte entuziasmata de cererea ta de a lucra la adSpostul din Londra. Cand pop incepe? -Azi! raspunse el prompt. Defi maine ar fi mai convenabil. - Hai sa mergem la Gunter’s sa sarbatorim, sugera Laurel. Inghe^ata de acolo e perfecta pentru o zi calduroasa precum cea de azi. Ocbii lui Daniel se ingustara. - Este acel Gunter de unde ap fost rapite tu fi camerista ta? - A fost doar o data, spuse Laurel razand pe cand se ridica. $i inghet;ata e divina. Imi place indeosebi cea cu gust de portocala amara. Kirkland ii oferi brapil si cei trei coborara la parter, apoi ie$ira in Berkeley Square. Casele mari erau construite in jurul unui vast pare plin de copaci fi Gunter’s era una dintre pravaliile de pe partea cealalta. Daniel nu avusese timp sa se plimbe prin pia{eta, dar iarba si umbra aruncata de platanii inalp erau bine-venite. Pe cand se apropiau de partea opusa a parcului, vSzu mai multe trasuri elegante staponate de-a lungul strazii. Doamnele mancau in interiorul vehiculelor, in timp ce insoptorii lor stateau relaxap, rezemati de garduri fi mancau inghetata din mici cupe. Doi ospStari mergeau de-a lungul strSzii sa ia fi sa livreze comenzi fi cativa copii erau pe iarba mancand sau jucandu-se. Daniel zambi. - Arata mai degraba ca un balci de la tara. -D oar ca sunt mai bine imbracap. Laurel ifi puse mana streafina la ochi, studiind trasurile.

Ademenirea unui sfant

75

- Uite o trSsura a casei Ashton. Imi inchipui c3 p ele au simpt nevoia unei gustari reci. Daniel intra in alerta. Trasura era acolo si vazu ca ducesa de Ashton, Lady Julia Randall p Lady Kelham preferasera sa ias3 p sa se plimbe, in loc sa stea inauntru. - Atunci, trebuie sa le salutam. - Binein{eles. Vocea lui Laurel era serioasa, dar ii arunca o privire amuzata. Trebuie sa fim politico^. In special fapi de Lady Kelham. - Niciodata nu te-am putut pacali, rosti el cu tristefe in glas. - Ma bucur ca ai gasit o femeie care sa-p fie pe plac, spuse sora lui incet. Trebuie sa va cunoa$tep mai bine. - O sa incerc. Nu sunt sigur ca e dispusa. Nici ca era inpelept s o faca nu era sigur. In timp ce vorbea, grupul de la Ashton House ii zari apropiindu-se. Ducesa le facu bucuroasa cu mana p celelalte doua femei se intoarsera p ele. Lady Julia le zambi, dar Lady Kelham ii saluta cu raceala din cap Intorcandu-se sa urmareasca o fetipi care se afla pe iarba. Copila ip dadea silinta sa manance dintro cupS cu inghe^ata in timp ce mergea. Daniel nu piuse ca Lady Kelham avea o fiica, dar fetpa asta era cu siguranfa a ei. Dep avea parul mai deschis la culoare, trasaturile ei deosebite erau aidoma celor ale mamei ei. Cu o seara inainte, auzise ca prenumele lui Lady Kelham era Jessie. Se surprmse chemando a?a in minte pentru ca i se potrivea. In ciuda atitudinii glaciale a doamnei, prinsese curaj cand aflase de la Laurel ca Jessie dorea un alt sop Chiar daca rapunea ii spunea ca nu era genul de femeie de care avea nevoie, dorea sa o cunoasca mai bine pentru a fi sigur. Poate ca erau mai pupn diferip decat credea. Un barbat poate nutri sperarpe. Se indrepta agale spre Jessie p fetipa. Ridicandu-§i pupn vocea, spuse: -Buna ziua, Lady Kelham. Am fost adus aici sa experimentez minunile inghe^atei de la Gunter’s. Banuiesc

76

Mary Jo Putney

ca gazdele dumneavoastra au hotSrat ca $i dumneavoastra avefi nevoie de aceasta experienpi?

Nu era politicos sa-1 ignore, a$a ca se opri $i se intoarse sa-i raspunda: -C red ca Mariah $i Julia m-au folosit pe mine $i pe fiica mea drept pretext ca sa treaca pe aici. - Ma putefi prezenta domni§oarei? Vazu ezitarea lui Jessie, dar nu era o solicitare nerezonabila. - Lord Romayne, permitep-mi sa v o prezint pe fiica mea, Elizabeth, Lady Kelham. Beth, acesta este lordu] Romayne. In timp ce copila se intoarse avand intro mana inghe^ata $i in cealalta linguri^a, vazu ca Jessie se a$tepta ca el sa fie ?ocat sau neincrezator. Exista un singur motiv pentru care copilul putea sa depna un astfel de titlu, ?i acela era sa fie mo$tenitoarea unei stravechi baronii. Astfel de lucruri era rare, dar nu imposibile. Daniel facu o plecaciune adancfl. - E o placere sa va cunosc, milady. Nu e derutant s3 existe doua Lady Kelham in casa? Copilul chicoti, cu o urma de inghepita roz pe buza de jos. -D e fapt, sunt Beth, explica ea. Tu e$ti un prieten al mamei? - IncS nu, dar sper sa fiu. -Atunci, poate ca o sa ne intalnim din nou. Facu o reveren^a foarte corecta, fara sa scape inghefata sau linguripi, inainte ca atenpa sa-i fie atrasa de un fluture galben $i sa se ia dupa el, in timp ce manca din inghe^ata care se topea cu rapiditate. -C red ca unul dintre motivele pentru care oamenii au copii este ca adulpi vinovap au adesea nevoie de o scuza pentru o placere. O urmari cu privirea pe Beth care zburda fericita prin iarba. Copiii se pricep mult mai bine sa accepte bucuria. -Nici macar nu-mi amintesc sa fi fost a?a de mica, spuse ea ganditoare.

Ademenirea unui sfant

77

- Nu sunt sigur cS imi amintesc nici eu, recunoscu el. Vad bucuria la copii, dar ei n-o recunosc pentru ca sunt ocupafi s3 fie fericifi. -Traind momentuL Fara griji legate de bob sau siguranfS, suferinfa sau pierdere... Vocea femeii se stinse, iar Daniel banui ca se gandea la raposatul ei sop Dorind s o aduca spre ganduri mai fericite, spuse: - Avefi o fiica incantatoare. De$i culoarea ei de par e diferita, v3 seamana foarte mult. - Ca ?i ea, fatal ei avea parul de culoarea caramelului cand era tanar. La vremea cand 1-am cunoscut eu, parul ii era argintiu ?i era cu atat mai aratos. Zambi spre copila ei jucau$a $i fu primul zambet adev3rat pe care-l v3zu pe fa fa ei. li taie respirafia. Oare ii va zambi $i lui vreodata cu bucurie nerefinuta? Poate ca arata periculos de misterioasa §i frumoasa, dar dragostea pentru fiica ei era evidenta. Tocrnai dadea sa spuna ceva prostesc, pentru ca nu putea gandi prea bine cand era in preajma ei, dar atenfia ii fu atrasa de un tropot de copite. Caii mergeau cu mult prea repede pentru aceasta parte a ora$ului. O cabrioleta eleganta tras5 de doi cai roibi inhamafi in tandem navali dinspre Bruton Street ?i se avantS dupa coif in piaf3 cu o viteza periculoasa. TanSrul vizitiu purta o manta de vizitiu profesionist, dar era mai mult de parada, c3ci la condus era un dezastru. In timp ce se chinuia sS-§i struneasca roibii pentru a evita sa intre in mulfimea de clienfi de la Gunter’s, pierdu controlul, $i cabrioleta se abatu nebune^te catre iarba din pare. Vehiculul aluneca pe doua rofi - §i se indrepta spre micufa Beth Kelham ca o ghiulea. Jessie fipa ?i fa§ni spre fiica ei. Dumnezeule, se punea in pericol farfi vreo ?ansa so salveze pe Beth! Se auzira alte fipete, in timp ce lumea se dadea la o parte din calea echipajului care se apropia. Kirkland o impinse pe Laurel in spatele unui platan, iar doamnele Ashton se adapostira in spatele trasurii lor.

78

Mary Jo Putney

FftrS sA se gandeascA, Daniel alergA dupA Jessie, calculand viteza §i unghiurile. Picioarele lui mai lungi a c o petirA distanpa mult mai repede decat ale ei $i o ajunse pe Jessie exact cand aceasta era langA Beth, dar calul din frunte era la doar capva metri distan^A. Cu brapjl stang, apucS copilul, ?i cu cel drept o luA pe Jessie de dupA mijloc. Folosindu-§i avantul, se rAsuci spre stanga, trAgandu-i pe top trei din calea cailor care se nApusteau spre ei. Chiar cand atingea pAmantul, rostogolindu-se din. drum, copitele lovirA la capva centimetri, ?i bucAp de gazon furA aruncate spre el. Le imbrAp§A protector pe mamA pe copil panA cand se opri cu Jessie deasupra lui. Brapil lui drept era incA in jurul mijlocului ei, $i Beth la adApost sub brapil stang. Cabrioleta se izbi naprasnic de un platan, aruncandu-l in aer pe vizitiu si zdruncinand caii, facandu-i sA se opreascA speriap. Dar Daniel nici nu bAgA de seamA asta, pentru cA atenpa lui era indreptata spre Jessie, ai cArei ochi speriap erau la capva centimetri de el. Picioarele ei le incadrau pe ale lui, iar pieptul ei moale §i §oldurile se apAsau de el cu o intimitate §ocantA. Timpul se oprise in loc. Teama $i impulsul de a o salva pe Beth p pe Jessie se transformau intr-o puternicA $i neasteptatA excitare care ii cuprinse fiecare fibrA a fiin^ei. §ocant, exista §i un rAspuns uimit in ochii lui Jessie, ca ?i cum trupul ei il recuno?tea §i tanjea dupA al lui. El voia sA se contopeascA cu ea, sA se ingroape in irezistibila ei feminitate... Clipa nebuneascA se spulberA cand Beth incepu sA se vaite speriatA. Jessie se desprinse de Daniel $i se intinse spre fiica ei. - Beth! Temerile lui Daniel pentru feti^A se risipirA de indatA ce ea incepu sA se lamenteze: - Mama! Mi-a cAzut cupa de inghe^atA $i s-a spart! N-o terminasem incA! Daniel se eliberA din amestecul de fuste $i membre cand Jessie o trase pe fiica ei in poalA, intr-o imbrAti$are cople?itoare. Erau ciufulite $i pAtate de iarbA $i i$i

Ademenirea unui sfant

79

pierdusera pfllsriile, dar Daniel nu vazu semne evidente de rani sau durere. - Sun ten bine amandoua? intreba el. -Nim ic care sa conteze. Jessie ip trecu agitata mainile peste membrele fiicei ei. - Beth, te doare ceva? De la accident trecuserS doar cateva secunde. In timp ce Daniel se ridica in picioare, vazu ca nimeni nu fusese ranit, probabil Tn afara de vizitiu, care fusese azvarlit de pe capra. Un bSrbat domolea caii care aruncau priviri salbatice, in vreme ce majoritatea clie np lor de la Gunter’s se adunau in mici grupuri, discutand agitap despre accident p despre cum scapaserS ca prin urechile acului. Jessie stStea inca pe iarba cu Beth in brafe, asa ca Daniel o intreba.- Vrep s5 v3 ajut sa va ridicap? -E u... Vreau doar sa raman aici pupn p s& tremur, spuse ea nesigur, pnandu-p ochii in jos, in vreme ce o strangea la piept pe fiica ei. Revenindu'p repede, Beth se intoarse sa cerceteze zona. -O m ul ala era un vizitiu foarte prost, rosti ea dezaprobator. - Foarte adevarat, incuviinpi Daniel. Se intreba daca blestematul ala de tanar nebun i§i rupsese gatul cand fusese aruncat din cabrioleta. Dep Daniel nu se simiea foarte generos fapi de individ, mai bine sa arunce o privire asupra iui. Doamnele lui Ashton aparura, pupn pfonate, dar nevatamate. - Vrei s-o iau eu pe Beth? intreba Lady Julia. Jessie trase adanc aer in piept. - Inca nu, mulpjmesc, dar ai putea sS-i aduci alta inghepita? Cupa a cazut cand... Inghip greu, apoi se uita in sus spre Daniel, cu ochii ei de culoarea acvamarinului lipsip de expresie. Cand Lord Romayne ne-a tras in siguran^a. Inca nu v-am mulpimit, 'milord. Cand m3 gandesc la ce era sa se intample... Se cutremura.

80

Mary Jo Putney

- Daca a{i fi fost cu pu{in mai lent, to{i trei ap fi fost grav rflnip sau mai rau, spuse tncet Lady Julia. Buna treaba, domnule! El ii arunca un zambet stramb. -Sunt foarte bucuros c3 am fost destul de rapid. Acum merg sa vad daca vizitiul a supraviepht acestei nebunii. - Eu o sa stau cu Jessie $i cu Beth $i il las in grija dumneavoastra, raspunse Lady Julia. S-a rostogolit u?or de parca era beat, a§a ca s-ar putea sa nu fie grav ranit. - O sa-i aduc inghe{ata lui Beth, spuse ducesa. Vrei ?i tu una, Jessie? Jessie reu$i sa schi{eze un zambet. -Nu, dar tare a? mai vrea o cea$ca de ceai. -S-a facut. Ducesa pleca spre pravalie §i numaidecat abordd un chelner caruia ii dadu comanda. Daniel ezita s o parSseascS pe Jessie, dar il chema datoria. Traversa fa?ia de iarba spre locul unde vizitiul cabrioletei zScea intro gramada de noroi. Individul gemea ?i pe fapi ii curgea sange, dar cel pupn nu era mort. Lady Julia avusese dreptate, atat despre aterizarea u$oara, cat $i despre partea cu bSutura; baiatul mirosea de parca se turnase pe el o sticla de brandy. Daniel ingenunche langa tanar $i incepu sa-1 examineze rapid. - Felicitari, spuse el sec folosind o batista sa-i $tearga sangele de pe ceea ce se dovedi a fi o rana urata, dar superficiala, pe {easts. Nu e$ti pe-atat de mort pe cat ar trebui. J i se pare ca pi-ai rupt ceva? Vizitiul clipi. - N-nu crez. -D om nule Shelton! spuse o voce dezgustata. Era Kirkland care predase caii unui alt om si venise sd cerceteze. Nu e$ti numai nebun, dar e$ti §i primejdios pe deasupra. Ii voi sugera tatalui tau sS-{i ia caii. Prin mila Dumnezeului cailor, se pare ca nu vor trebui omorap, dar cabrioleta nu mai e buna decat de lemne de foe. ContinuS sS-1 admonesteze sever, ceea ce cu siguranpi c3-l facu pe baiat un pachet de nervi.

Ademenirea unui sfant

81

Daniel asculta cu admirable, terminand sa-1 examineze §i i§i folosi batista sa puna un bandaj simplu pe feasta lui Shelton. Li se alaturS un bSrbat mai in varsta. -Te iau eu acasa, baiete, $i lacheul meu o sa duel roibii dupa noi. Ai fost norocos. Shelton se ridica cu greu in capul oaselor. -M ai norocos decat meritam, mormai el cu o voce tremuranda. Se uita spre Beth $i se infiora. Daniel banui ca tanarul nu va mai conduce atat de nechibzuit multa vrerne de-aici incolo. Facand cele necesare, se ridica ?i se uita spre Jessie. Se ridicase in picioare, se lini§tise $i arata dureros de frumoasa, sorbind dintro cea?ca fierbinte de ceai. Langa ea, o Beth plina de pete de iarba scormonea fericita intro alta cupa de inghe^ata. Daniel mulpimi in tacere Domnului ca accidentul nu pricinuise rani serioase. Cu exceppa, probabil, a inimii $i, posibil, a creierului sau. Nu-i mai pasa ca Jessie, Lady Kelham, nu era deloc potrivita pentru el. In ciuda diferen^elor, vedea un singur plan de aepune. Trebuia neaparat sa-i cearS sa se mSrite cu el.

capitolul 11 - Avep un vizitator, Lady Kelham. Lacheul ii prezenta o tava de argint cu o carte de vizita a^ezata ingrijit pe mijloc. E in salonul mic. Dorip sa-1 primip? Jessie lua cartea de vizita, intrebandu-se daca era unul din cei doi domni mai varstnici care o freeventau asiduu. Dar ei veneau dupa-amiaza, nu diminea^a, ?i se priveau unul pe celalalt ca doua feline suspicioase cand se intampla sa vina la aceea§i ora. Lord Romayne. Doar doua cuvinte care-i faceau inima sa tresara cu un alarmant amestec de emopi. Se frSmantase intruna de la vizita aproape dezastruoasa la Gunter’s cu o zi inainte §i Domnia sa fusese cu mult prea prezent in gandurile ei. Ar fi mai u§or sa spuna ca nu e acasa, dar ii datora prea mult pentru a se ascunde.

82

Mary jo Putney

- O sS-1 primesc. Dupa ce lacheul se retrase, ea ip verifies infap§area in oglinda care atarna deasupra polifei cSminului din micul ei salon. Rochie neagrS, pSr strans sobru, o vaduva exact a?a cum se cuvenea. In afarS de ochi. Cum ar putea sa-si controleze ochii? Sa le cearS Juliei sau lui Mariah sS i se alature? DaT amandoua erau in camera copiilor cu bebelupi lor, o parte a zilei pe care o iubeau. Nu ar trebui s3 le intrerupa. Dandu-p seama ca nu mai putea amana prea mult, cobori la parter. Mariah ii povestise la cate drame fusese martor micul salon de-a lungul anilor. Jessie spera ca azi nu vor mai fi p altele. Doctorul Herbert - lordul Romayne - se uita afara pe fereastrS. Era ca de obicei stSpan pe sine, dar in trupul lui zvelt, musculos se vedea o tensiune. Cand ea intra, el se intoarse cu o expresie gravS. - Buna ziua, Lord Romayne, zise ea u$or. Nu v-a spus nimeni ca vizitele de dimineap n-ar trebui fScute dimineap, ci dupS-amiaza? E o trSsatura importanta a naturii fundamental absurde a societapi. Daniel zambi. - De fapt, mi s-au explicat regulile, dar voiam sa vftd cum va simpp dumneavoastra p Beth dupS incidentul nefericit de la Gunter’s. Ea chicoti. -V rep sa spunep c3 aproape am fost ucise de un tanSr nebun cSruia nu ar trebui sa i se permits sa fie langa o trSsura.7 Beth este bine. Intreaba mereu cand ne putem duce din nou la Gunter’s sS mai luSm tnghepita. AmandouS avem vanStai, iar rochia ei s-a stricat, dar asta-i tot. - Poate c3 ea nu §i-a dat seama de pericolul in care ap fost, dar dumneavoastra, da, spuse el incet. Ap avut co$maruri azi-noapte? Vazando ca tresare, adSuga repede: - Imi pare rSu. N-am vrut sS vS supSr din nou. Jessie inghip cu greutate.

Ademenirea unui sfant

83

-Sunt sup&rata incS de cand s-a intamplat. Cand tmi amintesc cum se indrepta cabrioleta spre Beth... Se cutremura. $tiam ca nu ma pot mi§ca destul de repede s o salvez, dar trebuia s3 incerc. Daca... daca era omorata, n-a$ mai fi avut motive s3 trSiesc. Se stradui sa-si revina, dar imaginea ingrozitoare a cabrioletei care se indrepta in goana spre fiica ei ii invada din nou mintea. Trup^orul delicat p vulnerabil al lui Beth. Tropotul copitelor unor cai innebunip p o cabri­ oleta salbatica, scapata de sub control... Incepu sa suspine necontrolat. Amintirea spaimei o coplep, pana cand bra(e calde o cuprinsera. Ip ingropa fa{a in vestonul elegant al doctorului. El nu spuse absolut nimic, doar ii mangaie spatele p o pnu in timp ce ea tremura. Cand atacul de panica se potoli, ea Ip dadu seama cat de bine era sa fie in bra^ele lui. Era cald p puternic, p bland. Ip inchise ochii p ip permise sa se relaxeze, pana cand ip aminti ce simpse cu o zi in urm3 cand era intinsa peste el. Pentru un moment nebun, dorinpr fusese la fel de puternica precum teama. Din nou, dorin^a o napadi, intima p rascolitoare. Se forpi sa se retraga, zambind p cerandu-p scuze: - !mi pare rau. Nu mi-am permis sa plang pentru ca $tiam cS ma voi pierde cu firea. Dar daca dorip o dovada a cat de recunoscatoare va sunt, cred c3 tocmai am demonstrato. Daniel incepu sa respire mai iute, dar vocea ii ramase calma cand spuse: -Sper totup ca in noaptea asta veti avea mai pupne co?maruri. - Putem spera. Zambi piezi$. Va rog, luap loc! Sa sun pentru ceai? -Nu-i nevoie. Ezita. Va fac aceasta vizita cu un alt scop. Unul dintre motivele pentru care am venit la Londra e sa-mi caut o sope. Am auzit ca si durrvneavoastra suntep in cautarea unui sop A§ fi extrem de onorat daca mi-ap permite sa va curtez.

84

Mary Jo Putney

Ea icni §f f$i duse o mand la gur3. Nu se a?tepta la asta! - Ideea asta e atat de absurda? tntreba el. $tiu c3 trebuie sa va fie greu, de vreme ce suntep in doliu de pupn timp, dar voi a$tepta pan3 cand suntep pregatita. Probabil c3 Mariah sau Julia i-au spus surorii lui, Laurel, c3 i$i cauta un sop Mormai o sudalma in gand ca nu $tiuse de la inceput de legaturile apropiate care existau intre familia Ashton ?i Kirkland. Poate ca ar fi trebuit sa fie mai discreta in legatura cu scopurile ei, dar avusese nevoie de ajutorul doamnelor. -Suntep bine informat, dar... iertap-ma c3 sunt directa, Lord Romayne. Nu suntep genul de sot pe care il caut. Privirea lui o scruta. - Poate ca preferap un barbat mai varstnic, Lady Kelham, dar nu il vep inlocui niciodata pe raposatul dumneavoastra sop De$i nu m3 pot imbatrani, in alte privin^e cred ca m3 vep g3si o alegere rezonabila. Am $i eu partea mea de excentricitap, banuiesc, dar recent am mopenit o avere considerabilS, n-am vicii ingrozitoare $i reputapa mea e solida. Putep s 3 va interesap dac3 dorip. -Alegerea unei perechi nu e o simpla chestiune de logica, milord, spuse ea neajutorata. Cu toate ca suntep un potenpal sof de dorit si va sunt ve?nic indatorat3, asta nu inseamna c3 ar trebui sa ne casatorim... - Nu-mi datorap nimic. Incercarea de a salva un copil este obligapa fiecarei persoane rezonabile, nu un mod de a pne vreo socoteala. Refuzand s3 se dea batut, intreb3: Va displac? Am crezut c3 exista o oarecare afinitate intelectuala, dar §i o atracpe puternica intre noi, dar poate ca e doar o dorinta desarta din partea mea. Ea ip mu§c3 buza. Min^ea bine atunci cand era necesar, dar nu voia s3-l minta pe omul asta. -N u grepp, dar atracpa nu este o baza solida pentru o c3satorie. -Nu-i un inceput? intreba el ironic. N-ar trebui cel pupn s3 incercam sa descoperim dac3 ne-am potrivi?

Ademenirea unui sfant

85

- Nu v-a spus nimeni c9 e lipsit de curtoazie sa intrebi o doamna de ce nu v9 accepta? spuse Jessie dintr-odata exasperata. Un simplu „nu“ ar trebui sa fie de ajuns! -L a fel cu regula despre vizitele de dimineapi, spuse facand o grimasa, sunt la curent cu asta, dar am ales sa nu md supun. Asta e prea impottant. Dumneavoastra. sunteti prea importanta. -In acest caz, va trebui sa fiu ?i mai directa, spuse ea categoric. Sunteti un om bun, Lord Romayne. Avep intr-adevar o reputape impecabila ca medic, chirurg ?i barbat a carui viapl e dedicata ajutorarii celorlalp. Suntep dat ca exemplu al bunelor valori cre§tine?ti. Suntep chiar §i vicar, pentru numele lui Dumnezeu! Insa doar asta ar fi un motiv suficient pentru a va refiiza magulitoarea dumneavoastra oferta. -A m observat mai devreme ca se pare ca nu va plac vicarii, rosti el ganditor. -Tatal meu era vicar, replica ea. Nu vreau si mai am de-a face cu vreun altul! El nici nu clipi, dar expresia ii deveni impenetrabila. - De$i am fost hirotonisit, nu sunt un cleric practicant, explica el cu voce blanda. Am infiinptt o capela in Bristol unde se intalnesc nonconformi?tii' ?i pn slujbe. Cateodata mai pn si eu o predica, dar pentru mine medicina e pe primul loc. Daca intenponap sa ma disprepiip pentru profesia mea modesta, ar trebui sa fie chirurgia, si nu biserica. -N u va disprepiiesc. Se plimba prin TncSpere cu pa$i fermi. Pur $i simplu, nu va doresc drept sot. N-ar trebui sa va explic de ce! -D ar trebuie sa in^eleg. Facu capva pa^i spre ea, intrand in bataia razelor de soare care se revarsau prin fereastra ^i care-i faceau parul sa straluceasca precum lemnul de stejar lustruit. Cel mai bun mod in care putep scapa cu totul de mine este sa va explicap foarte clar obieepile. Pentru ca am studiat medicina, am nevoie de motive. Dovezi. 'Protestant in Marea Britanie care nu este membru al Bisericii Anglicane (n.tr.)

86

Mary ]o Putney

Jessie se roti, cu mainile stranse in pumn. - Pentru ca suntep un om bun, Lord Romayne, iar eu sunt o femeie imorala! Ar trebui sa m3 imbrac in stacojiu1, $i nu in doliu, sa-i pun In garda pe barbap! Privirea lui era cercetatoare. -Suntep cruda? N-am vazut nici un semn in aceasta privinpa. Suntep mincinoasa sau foarte egoists .7 Nici asta n-am observat. Cum de suntep imorala? - N-am nici o dorinta sa-mi dezvalui trecutul sordid, milord! spuse de parcS ar fi vrut sa-1 scuipe. Am facut ce trebuia pentru a supraviepii p asta include fapte pe care lumea le-ar condamna. FSra a mai menpona fapta care ar fi dus-o la $treang. Nu mi-e locul langa un om care e aproape un sfant! -N u sunt un sfant! rosti el cu ochii scaparandu-i de furie. Acoperi distanpi dintre ei din doi pap, o lua in brafe p o sSruta cu o intensitate pe care Jessie o simp pana-n maduva oaselor. Poate ca dorinta nu era o baza soljda pentru casatorie, dar ii coplep simpjrile tulburate. Ip strecura bratele in jurul lui p ip ridica fata spre gura lui calda, periculoasa. Bataile mai accelerate ale inimii lui le urmara pe ale ei, pe cand sanii i se apSsau de pieptul lui. Buzele i se deschiserS sub ale lui p limbile li se atinserS cu o foame reciproca. Ea voia sa mistuie sau sa fie mistuita. Ambele. Trecuse atata timp de cand simpse pasiunea p niciodatS nu fusese atat de puternica. Ip freca pelvisul de el, iar Daniel se excita p ip lasa mainile in jos sa-i cuprinda fesele p s-o tragS p mai aproape. Dorinfa se aprinse p mai tare. Sim tea ca se tope$te precum ceara, cu viafa depinzandu-i de el... Oroarea inevitabilei cedari o izbi, readucand-o in simtiri. Doamne, Dumnezeule, ce se petrecea cu ea? Ultimul lucru din lume de care avea nevoie era o pasiune irationala care s-o duca in abis. 'Culoarea stacojie este asociatJ cu imoralitatea fi cu pacatul, in spe­ cial cu prostitupa, din cauza unui pasaj din Biblie - Apocalipsa 17 care se refers la „desfranata“ Babilonului, „imbracata in purpura fi in stofa stacojie". (n.tr.)

Ademenirea unui sfant

87

Se smulse de langa el. -Sarup foarte bine pentru un sfant, gafai ea. Dar e timpul s3 pleci! -Sfinpi sunt adesea celibatari. Asta nu m3 atrage. 0 luS de mans, cdldura p intensitatea slabindu-i hotdrarea. Cum de pop nega ce e intre noi? spuse el cu o voce adanca, irezistibila. Marita-te cu mine, Jessie Kelham! Jur c3 nu vei regreta! Gura ei se stramba cu amaraciune p ip elibera mana dintr-a lui. -Poate ca da, poate ca nu. Dar dumneata ai regreta, Lord Romayne! Asta e doar dorinpi, la fel de iute p de distructiva precum o furtuna de vara. Dupa ce trece, ai sa blestemi ziua in care m-ai cunoscut. $i dupa aceea, m3 vei disprepii pentru ca p-am ruinat viata. El se facu alb ca varul. -A i o parere foarte proastd despre mine p una chiar mai proasta despre dumneata, dac3 pop crede asta. Pasiunea nu e totul, dar poate fi elementul vital al unei c3snicii bune. Te rog, da-ne o $ans3 pentru a afla ce altceva avem in comun! Furia ei fapl de el pali, inlocuita de triste;e. Ar fi erezut ca seTiozitatea lui e romantica, daca n-ar fi ?tiut cat de mult se in$ela. Dar Doamne, Dumnezeule, era fermecator in pasiunea p sinceritatea lui! Femeia stricata, care era ea, tanjea sa se culce cu el. Voia sa guste din fructul oprit intr-un fel care sa nu fac3 r3u nici unuia din ei. Trecuse mult, foarte mult timp de cand nu mai simpse o astfel de dorinpi arzatoare. Poate ca merita sa ripe o scurta satisfaepe nebuna. Inghip greu, speriata de gandul propriei nerupnari. Mai probabil era ca avea s3-l alunge p asta ar fi bine. Dar trebuia sa incerce. Prinzandu-i privirea, spuse: - Dac3 pasiunea ip intuneca minple, am o solupe. Hai sa avem o aventura! Salbatica p depravata, dar foarte discreta, pentru ca nu-mi doresc o reputape care sa se reflecte negativ asupra fiicei mele. Amandoi

Mary Jo Putney

88

o sfl ne bjjcur5m foarte tare de ea p, in cateva zile sau s&ptamani, o sa-p vii in fire. O sa-mi multume§ti atunci pentru intelepciunea mea $i o s5 putem merge mai departe, fiecare pe drumul lui, vindecap de aceasta dorinta salbatica.

Ardoarea care-1 luminase ca o lumanare disparu, pe masura ce dorin^a §i speranta se topira, lasandu-1 mai imbatranit $i mai intunecat. - Cred ca nu, milady.

Ea ofta lung, §tiind ca era in{elept, dar regretand amarnic pierderea acestei rare si dulci legaturi. Pentru ca era adevarata $i puternica, dar absolut gre§ita pentru amandoi. Dupa cateva momente de tacere, el spuse pe un ton neutru: - Daca planuiai sa ma alungi, ai reu$it. Facu o plecadune, ironic. Ip mulpimesc pentru onestitatea §i in­ telepciunea dumitale. Poate ca intr-o zi o sa-p fiu §i recunoscator ca rn-ai refuzat. Dar... nu azi. Se intoarse $i parSsi salonul, bajbaind orbe?te cu mana dupa clanta. U$a se inchise incet in urma lui. Tremurand, Jessie se lasa intr-un fotoliu $i i§i petrecu bratele in jurul trupului. Facuse bine ca distrusese relapa lor in devenire. Dar de ce durea atat de tare sa faca ceea ce trebuia?

capitolul 12 In loc sa se indrepte spre ieprea din re^edinfa Ash­ ton, Daniel intra intr-un alt salon $i inchise u?a dupa el. Apoi se rezema de ea $tiind ca nu putea da ochii cu nimeni pana cand nu se lini^tea. Presupunand ca asta era posibil. Se simfea... golit. Un om pustiit, acum distrus. Presupunea ca ar fi trebuit sa se simta u?urat ca sinceritatea indrazneata a lui Jessie nu permisese ca relapa lor sa se dezvolte. Nu era nici mScar o relape, doar dorinta, a$a cum subliniase ea atat de hotarat.

Ademenirea unui sfant

89

Partea inferioara a trupului s&u voise cu disperare sa accepte oferta ei de a avea o aventura. Era incS atat de excitat, incat creierul abia reu§ea sa funcponeze. Dar acceptarea ar fi fost gre$ita din multe puncte de vedere. Ea se comportase ca §i cum cateva dupa-amiezi de tmperechere ar fi domolit nepotrivita lor dorin^a, dupa care fiecare ar lua-o cu inima u?oara pe drumul lui. Dar nu-$i putea imagina cum o astfel de aventura s-ar sfar$i cu bine, pentru ca nu-$i putea imagina o zi cand n-ar mai dorio. De cat timp era pustiit? Cu siguran^a de cand murise Rose, dar primele semin^e fusesera sadite mai inainte de catre paring lui care voiau sa fie mandri de fiul lor, fara sa-1 inieleaga. Sau sa vrea sad infeleaga. II iubisera atata timp cat facuse exact ce voiau ei. Invafase de timpuriu cum sa le ca§tige afecpunea. Relapa lui cu ei aproape ca se destr3mase cand o repudiasera pe Laurel pentru ca-§i parasise sop.il. Nu le p3sa cat de indreptaptS ar fi fost. Singurul lucru pe cared facuse vreodata si pe cared aprobasera cu adevarat a fost ca se maritase cu un conte $i nu-i puteau ierta e?ecul casatoriei. Nici nu putusera trece peste faptul ca Daniel ii firmse partea lui Laurel, de$i pe el nud repudiasera. Aveau nevoie de imaginea fiului lor perfect, chiar daca in par­ ticular erau manio$i pe el. Relapa lui cu ei continuase cu devotament, dar in interior era... nesincera. Cand murisera, simpse triste^e ?i regret, dar nu suferise cu adevarat. Pentru indiferent ce motiv nebunesc, Jessie Kelham paruse o femeie care ar fi putut umple golul sufletesc. Asta se dovedise a fi doar imaginatia Lui disperata. Dar fusese o imaginape incantatoare, atata timp cat durase... Inchizandu-?i ochii, se ruga pentru liniste sufleteasca. Apoi i$i impuse sa se lini$teasca, membru cu membru, mujchi cu mu$chi pana cand ajunse intr-o stare potrivita pentru a se infap§a in public. Din fericire, acum trebuia sa mearga in East End sa lucreze in mica infirmerie de la Casa Zion. Ingrijirea pacienplor ii va solicita intreaga

90

Mary Jo Putney

atenpe, a$a incat putea incepe sa o dea uitSrii pe Vfiduva Neagra. Supraviepiise unor lucruri mai rele decat sa fie respins de o femeie pe care abia dacS o cunoftea p va supraviepii p de data asta. Dar se intreba cat timp va trece pan3 cand inima va inceta sS-i sangereze. Se facuse tarziu cand Daniel se inapoie la re$edinta Kirkland. Avea cheie, a§a ca intra incet, nea§teptanduse sa vada pe cineva. Dar inainte de a se indrepta spre camera lui, Kirkland iep din birou. Era fara veston p descul{ p avea intro mana un pahar cu un lichid de culoarea chihlimbarului. Spionul elegant relaxandu-se acasa. - Presupun ca nu e sangele tau pe camapl, spuse incet Kirkland. Daniel Ip cobori privirea p atunci v3zu petele r o pi-maronii care se intindeau pe fa^a pana nu demult imaculata a camapi sale. -Am facut cateva operapi. A fost destul de inviorator. Kirkland zambi. - C u siguranpi a fost mai interesant decat documentele financiare la care am lucrat eu. Mi-am zis ca e suficient pentru ziua de azi, ma opresc inainte de a adormi In fotoliu. Vrei s3 mi te alaturi pentru un brandy.7 Sau vrei ceva de mancare? - Am mancat la o tavernd cu capva membri ai echipei ca sa putem discuta planurile de viitor. N ipe oameni foarte de treaba. Daniel ip lasa palaria pe o masa, simpndu-se epuizat. Dar munca alungase cei mai rai demoni. To tup, n-a$ refoza un pahar cu brandy. Kirkland il conduse in birou p deschise un dulap bine aprovizionat. Pe cand turna inca un pahar de bran­ dy, observS: - Se pare ca ip extinzi ideea inipala pentru infirmeria de la Casa Zion.7

Ademenirea unui sfdnt

91

- Exista o mare nevoie in acea zona. Un tanar chirurg de la Barr’s 1 $i-a oferit serviciile ca voluntar la Casa Zion cand aie timp. E energic $i competent, a?a ca o sa-i ofer un salariu care sa-i permita sa lucreze acolo cu jumatate de norma. Daniel se a$eza obosit intr-un balansoar $i i$i intinse picioarele. Fusese o zi lunga. Oare doar azi-dimineapi Jessie Kelham ii respinsese oferta? - Exista o cladire de inchiriat vizavi de adapostul Casa Zion, asa ca o sad pun pe Hyatt s-o obpna pentru infirmerie. Orice spatiu suplimentar poate fi folosit de Casa Zion pentru alte adaposturi. Kirkland zambi §i se a?eza pe fotoliul din fapi lui. -Descoperi avantajele bogapei ji ale avocaplor care i^i executa pe loc ordinele? - Intr-adevSr. Daniel sorbi din brandy, rezistand dorintei de a-1 da pe gat dintr-o inghiptura. - Una dintre femeile de la adapost e vaduva unui farmacist. Foarte bine informata. E pregatita $i dispusa sa organizeze o farmacie daca voi asigura materialele. - Se pare ca ai avut o zi foarte productiva. Kirkland sorbi din brandy, cu o privire $ireata. De asta aratai de pares te-a calcat postal ionul? Daniel se stramba. Primul sau impuls fu sa nege cS era ceva in neregula, in afara de oboseala. Dar simpia nevoia sa vorbeascS $i, pentru ca nu voia s5-§i supere sora, Kirkland era singura opdune. -In dimineapi asta, i-am cerut permisiunea lui Lady Kelham sa-i fac curte. M-a refuzat. Foarte hotarat. Kirkland rSmase nemi?cat, cu paharul la jumatatea distanfei spre gura. Dupa un moment de tacere, spuse incet; - imi pare rau. Presupun ca nu i-ai cerut asta fara a fi cugetat indelung. Daniel se stramba. 1Prescurtare de la St. Bartholomew's Hospital, cel rhai vechi spital din Europa, infiinpit in 1123 pe langS biserica anglicani St. Barto­ lomeu cel Mare din Londra (n.tr.)

92

Mary Jo Putney

- Din contra. Cand sunt in preajma ei, se pare cS nu pot gandi deloc. Cumnatul lui clipi. -Asta-i... surprinzator. -A m descoperit cS a?a e, avand in vedere ca n-am avut niciodata probleme in a-mi pne firea cand e vorba despre femei. Daniel reu$i sa schifeze un zambet sincer. Cred ca doamna e pedeapsa divina pentru faptul ca n-am putut intelege cum tu §i Laurel v-ap indragostit la prima vedere. Kirkland dadu peste cap tot restul de brandy p mai turna cate o porpe pentru amandoi. -Foarte surprinzator. Nu te-am invinuit niciodata pentru eft n-ai infeles ce sinpeam. Aveai dreptate c3 eram prea tineri p ca tot ceea ce sim^eam putea fi doar o simpla pasiune trecatoare. Intamplarea face ca dragostea era adevarata, dar ne-au trebuit zece ani pentru a ne recladi mariajul dupa ce a e$uat. Dragostea la prima vedere e mai degraba o stea cSzatoare, decat o dragoste trainica. Era simplu s3 te gande§ti la Jessie ca la o stea cSzStoare, rapids p stralucitoare p imposibil de prins. - Ea p cu mine suntem mai maturi p poate mai infelepp. A fost lipsitS de echivoc explica ndu-mi de ce nu ne potrivim, p asta nu doar pentru ca nu ne cunoa$tern bine. - E din cauzS cS ea cauta un barbat mai varstnic la fel ca raposatul ei sof? Daca asta e cauza, poate cS-p va schimba parerea. -N u de asta m-a respins. Daniel se jucS cu paharul, privind cum lumina lumanarii se reflects prin bSutura tare, inchisa la culoare. Spune cS eu sunt un om bun, iar ea e o femeie imorala p cS, odata ce atraepa de la inceputva trece, ar putea fi un dezastru. Kirkland se incrunta. - E foarte directs, dar s-ar putea sS aiba dreptate. - Poate cS da. Daniel ip inchise ochii la revenirea durerii. Dar a? vrea sa-mi fi acordat mai mult timp inainte de a inchide u§a atat de ferm.

Ademenirea utiui sfdnt

93

-Poate ca a crezut ca o amputare rapida e cel mai bun leac. Daniel pufni. - Metaforele medicale fin de domeniul meu, nu de al tau. II strafulgera un gand. Te-am rugat sa-i cercetezi trecutul. Ai descoperit de ce crede ca e o femeie imorala? - O investigate aprofundata ar cere sa trimit oameni in locurile unde a trait $i n-am avut timp §i nici motive s3 fac asta. Dar frumusefea ei atrage atenfia, a$adar, oricine a cunoscut-o in trecut a barfit inca de cand a sosit in Londra, explica Kirkland. Ceea ce inseamna zapaceala, exagerari $i minciuni sfruntate care sunt imposibil de eyaluat corect. - Infeleg limitele barfelor, dar spune-mi ce ai auzit, zise Daniel pe un ton lipsit de inflexiuni. Poate ca ma va face sa-i fiu recunoscator ca m-a respins. -C u m vrei, dar nu exista prea multe informafii. Nimeni nu pare sa §tie unde s-a nascut sau care e situafia ei familiala. -Mi-a spus ca tatal ei era vicar. Inteleg c3 asta explica in parte dezgustul ei pentru aceasta ocupafie. Sprancenele lui Kirkland se arcuira. -A sta e mai mult decat ?tie oricine altcineva. Cu toate astea, are sens. Intotdeauna s-a considerat ca vorbe$te corect ?i are o buna educate. A intrat prima data in atenfia publicului ca actrifa in Yorkshire. Era tanara §i lipsita de experienfa, dar infafi$area ei deosebitS i-a adus constant roluri de ingenua. Ca actrifa, a fost finta a numeroase barfe in York. S a spus ca a avut mulfi amanfi, dar numarul acestora e probabil exageTat. -N u iese fum fara foe? murmura Daniel. -Ni§te scantei foarte mici pot fi aruncate astfel incat sa par^ un foe puternic, spuse Kirkland sec. Actrifele pe care le cunosc afirma cS relatarile despre comportamentul lor desfranat sunt foarte exagerate. Actoria este o munca grea $i majoritatea n-au timp sau energie sa se culce cu fiecare mitocan care le considera o prada u$oar3 . A$a ca inclina a fi selective.

94

Mary Jo Putney

Simpnd cS i se face rau, Daniel se intreba cat de desfranata o fi fost Jessie. -C u m a ajuns de la un teatru din Yorkshire la un mariaj avantajos in Kent? - A avut cel pufin un amant serios, Frederick Kelham. El a dus-o in vizita la unchiul lui, lordul Kelham. Daniel se incrunta. - E plauzibil ca moftenitorul unei baronii sa-fi duca amanta in vizita la un batran nobil respectabil? -N u prea, fu de acord Kirkland. De?i banuiesc ca s-ar putea intampla. Se spune ca, atunci cand a vazut ce avere are lordul Kelham, 1-a ademenit sa se insoare cu ea. Exista o teorie cum ca Frederick i-ar fi fost complice in asta, deoarece spunea mereu tuturor ca el ?i doamna au continuat sa fie amanp fi ca fiica ei e a lui, fi nu a sopilui ei. Daniel se cutremura. - Urat, daca e adevarat. -C eea ce ar putea sau nu sa fie adevarat. Lady Kelham a fost un model de buna-cuviinta fi e posibil sa nu cunoascfi barfele. Cei care au cunoscuto in Kent spun ca a fost o gazda binevoitoare f i o sope respectabila care i-a fost devotata sopilui fi fiicei ei. -Afadar, care din ele e adevarata femeie? cugeta Daniel. Actripi scandaloasa sau sopa si mama decenta si afezata? - S e poate ca amandoua variantele sa fie adevarate, sublinie Kirkland. Pur fi simplu nu avem suficiente in­ fo rm a l pentru a decide. Adesea, tinerii fac fapte nebunefti inainte de a se afeza la casele lor §i astfel de lucruri sunt privite cu indulgence Ca fi o femeie sa faca acelafi lucru e mai pupn obifnuit fi mai riscant pentru c3 va fi judecata cu mult mai multa asprime. Dar nechibzuin^a nu-i acelafi lucru cu ticalofia. Adevarat, dar Daniel era Inca speriat de unele fap­ te din trecutul lui Jessie. Un subiect controversat, de vreme ce ea refuzase chiar sa se gandeasca la el ca la un posibil sop

Ademenirea unui sfdnt

95

-Mupumesc. $tiind mai mult despre trecutul ei m3 face sa injeleg mai u?or de ce crede ca nu ne-am patrivi. Ce picat ca, dep p ia ca e Intru totul nepotrivita pentru el, asta nu-1 impiedica sa o doreasca.

capitolul 13 -N-o sa mai avem multe zile ca acestea, spuse Mariah In timp ce sorbea din limonada p se uita din pavilionul re?edin{ei Ashton spre pajipea insorita unde Beth p aid copii se jucau ppand de bucurie. In curand vom pleca la Ralston Abbey. Cu toate astea, tu pop ramane in continuare aici, daca vrei. Numai Dumnezeu pie cat de incapatoare e casa asta. Jessie simp ca i se strange inima. li placea sa locuiasca sub acelap acoperi? cu Mariah p cu Julia care devenisera cele mai bune prietene pe care le avusese vreodata. Sa scrie scrisori nu era acelap lucru. -Nu-i nevoie. A fost o vizita minunata. Dar e timpul s3 ne intoarcem in Kent. Mariah se uita peste un mic teanc de invitapi care i se adusesera mai devreme. Scoase una ca s o studieze mai atent. -Familia Dunhaven va organiza un bal al recoltei saptamana viitoare, a?a ca ramai pana amnci. Va fi o incheiere placuta a micului sezon. Oricine din inalta societate mai e in ora? o sa fie acolo, a?a ca ne putem lua ramas-bun. Familia Dunhaven e o gazda admirabila. -N u sunt sigura ca ar trebui sa ma due la un bal, spuse Jessie pe jumatate serioasa. Hotararea mea de a m3 purta cuviincios ar putea disparea ?i ma voi face de rupne valsand. - N o sa se sfar?easca lumea daca se va intampla asa ceva. Mariah puse invitapa deoparte pentru a-i raspunde mai tarziu. Dar cum merge cu caut;area unui sop N-ai mai spus prea multe in ultimul timp.

96

Mary ]o Putney

-E i bine, am primit propuneri indecente de la capva barbap dornici sa consoleze o vaduvi singuratica. Majoritatea erau insurap. Se stramba. Una a fost de la Sir Harold Truscott. - Nu e el unul dintre vaduvii pe care i-ai luat in consi­ derate ca potential sop Bogat, agreabil p mai in varsta? - Parea o alegere buna, dar vai mie! N-a fost sa fie. Cand mi-a facut propunerea, i-am spus ca m-a$ gandi la o casatorie, dar nu la o aventura clandestina. Jessie chicoti. A sugerat ca s-ar putea gandi la o casatorie, dar mai intai va trebui sa incerce marfa pentru a fi sigur ce capata. I-am spus ca nu-mi voi cobori valoarea de piapi oferindu-i mostre gratuite. Totul a fost ingrozitor de meschin. Mariah rase. -A i fost tentata sa continui negocierile in speranpi ca obpi o inplegere satisfacatoare? -N u neaparat. Avea maini lipicioase. Jessie banuta ca ar fi putut sa-1 farmece pe Sir Ha­ rold pentru a o cere de sope, dar de fapt nu voia sa se marite cu el. Nu se putea abpne sa nu-1 compare cu Lord Romayne. Dep Sir Harold era un barbat placut, cu o reputape solida p relapi utile, era plicticos p cu cat il vedea mai des, cu atat mai plicticos devenea. -Su n t surprinsa ca n-ai primit nici macar o oferta, cugeta Mariah. Ai fermecat mulp gentlemeni doar intrand intr-o incapere. - Nu-i pun la socoteala pe cei foarte tineri care mi-au oferit inimile lor p poezii proaste, spuse Jessie. Au fost p capva din ace?tia. Le pomenesc de recenta mea vaduvie §i-i refuz cu blande^e, dar foarte, foarte ferm. A mai fost o singura oferta, foarte pupn acceptabila, dar n-ar fi funcponat. - Da? Mariah ii aruncS lui Jessie o privire vesela. Cine era acceptabil, dar nepotrivit? Jessie ezita. N-ar fi trebuit sa spuna nimic, dar ip dadu seama ca voia sa vorbeasca despre el. - Lord Romayne mi-a cerut permisiunea sa-mi faca curte. Bineinteles ca am refuzat.

Ademetiirea unui sfant

97

-Ce? Mariah se holba la ea. Ce vrei sa spui cu „bineinteles"? Daniel e un bSrbat atragator, inteligent, fermecator p, ca frate al lui Laurel §i vechi prieten al lui Adam, Randall si Kirkland,, e un om pe care-1 cunoastem, nu un strain nesigur. In a fara de varsta lui, se potrive$te perfect condipilor tale. L-am vSzut la infirmeria de la Casa Zion §i se poartft remarcabil cu copiii. Ar fi un tata vitreg minunat pentru Beth. Are §i un titlu $i cuno^tinte influente pentru ca tu p fiica ta sS ftp in siguran^S, departe de respingatorul Frederick. Cum ai putut spune nu? Daniel. Numele lui era Daniel. -A m fost foarte tentati, admise Jessie. Dar nu cred c3 ne-am potrivi... $i eu... il plac mult prea mult pentru a-1 impovara cu o sope pe care in curand va regreta ca o are. Mariah ip pjguie buzele. -Am sentimentul ca lucrurile sunt cu mult mai com­ plicate decat lap s3 se infeleaga. Jessie zambi stramb. -A i dreptate, p ip apreciez tactul de a nu-mi mai pune alte intrebari. - Pot fi plina de tact cand n-am de ales, spuse Mariah sec. Se pare c3 nu mai e$ti la fel de ingrijorata din cauza nepotului tau ca atunci cand ai sosit in Londra? Jessie incuviinta din cap. -N-am mai auzit nimic de el p acum cred ca am reacponat exagerat la amenintarile lui. Era furios, dar e un om mai degraba comod. Dupa ce a trecut de $ocul inipal de a nu mo$teni titlul, probabil ca p-a dat seama ca va avea o avere frumupca fara responsabilitatea de a administra domeniul. Asta ar trebui sa i se potriveasca manusa, avand in vedere cat de tare ura$te orice ar sem3na cu munca. -C a mama, bineinteles ca ai reacponat imediat in fata unei posibile amenintari la adresa lui Beth, spuse Mariah cu intelegere. Dar daca primejdia a trecut, nu-i nici o graba sa-p alegi un sot- N-ar trebui sa fie greu sa-p gasepi un barbat care n-are maini lipicioase.

98

Mary Jo Putney

Amandoui rasera. Mariah avea dreptate. Acum, ca temerile lui Jessie se potoliseri, nu mai era nici o gra­ bs sa se marite. Adevflrul e ca mai degraba nu s-ar fi maritat deloc. Privirea i se indrepta spre fiica ei care chicotea cu fata majordomului. Cu toate ca avea indo ieli cu privire la casatorie, i-ar fi plScut sa mai aiba copii. Poate candva... Se dovedi ca balul de la familia Dunhaven era un eveniment care meritase sa fie afteptat. Dupa ce facu un tur de inceput pentru saluturi, Jessie i$i gasi o pozipe la perete de unde putea s3 se bucure de muzicS ?i sa se uite la oaspepi eleganp care se invarteau pe podeaua lustruita. In pnuta ei de doliu, se sim^ea ca un corb la ospap dar chiar daca nu putea dansa, putea sa se distreze. Cu siguranfa ca batutul din picior In ritmul muzicii nu era o incalcare gravS a obiceiurilor doliului. Sala de bal era mai pufin aglomerata decat prima serata a lui Jessie $i domnea o atmosfera relaxata in timp ce oamenii ?$i luau rSmas-bun de la prietenii pe care nu-i vor mai vedea pret de cateva luni. Mariah §i Julia dansau cu sopi lor, §i top patru aratau foarte veseli. Jes­ sie zambi nostalgic, li piicea s5 danseze, dar lui Philip nu, a?a ca trecuse mult prea mult timp de cand participase chiar §i la o serbare campeneasca. Dar anul viitor putea sa se intoarca in Londra $i nu va mai fi in doliu. Mariah ii daduse o invitape deschisS la re^edin^a Ashton, $i Jessie abia a^tepta urmatoarele vizite, in primul rand pentru ca Beth avea nevoie s3 creasca in mijlocul acestei lumi sofisticate. Tocmai voia sa se alature unui grup de femei mai in varsta care luasera in stapanire un colt al salii de bal cand atenpa ii fu atrasa de noii sosip. Lordul Kirkland §i sopa sa, impreuna cu oaspetele lor, lordul Romayne. Jessie se simp de parca ar fi primit o lovitura in stomac. Nu-1 mai vazuse de la intalnirea lor cu aproape doua s3ptamani in urma fi sperase ca lucrurile sa ramana afa.

Ademenirea unui sfant

99

Pentru ca el incfl n-o vazuse, se retrase prin doua up fran{uze§ti spre o terasa care dadea spre vastele gradini Dunhaven. Aerul toamnei timpurii era rScoros, dar ii lini^tea nervii. N-ar fi trebuit sa fie surprinsa s3-l vada pe Lord Romayne cand majoritatea lumii bune din Londra era prezenta In seara asta, dar incerca sa nu se gandeasca la el. Ip puse mainile pe balustrada de lemn gandindu-se la ttmpul petrecut in Londra. Dep era profund recunoscatoare pentru prietenii pe care p-i facuse, era pregatita sa se intoarca la lini^tea din Kent. Londra ii atenuase du­ rerea pe care i-o provocase moartea lui Philip p acum, c3 nu-p mai facea griji pentru Beth, putea incepe sa-p construiasca noua viapS ca vaduva modesta care n-avea nevoie de un sop Data viitoare cand il va vedea pe lordul Romayne, probabil el va fi casatorit p fericit cu o femeie cu o reputape irepro?abil3. Jessie spera ca sopa lui s3 fie la fel de buna, pentru ca bunatatea conta, iar el merita asta. Tocmai voia sa mearga inapoi in sala de bal, cand uple se deschisera in spatele ei, lasand sa iasa caldura p voiopa in aerul noppi. Inainte de a apuca sa se intoarca, o mana mare de barbat ii prinse degetele inm&nu?ate ale mainii drepte, exact acolo unde stateau pe balustra­ da terasei. Incerca sa-p elibereze mana, dar barbatul i-o pnea pntuita de balustrada. Gandindu-se ca era un alt derbedeu care voia sa consoleze o sarmanS vaduva, se intoarse - p fu ingrozita sa dea cu ochii de Frederick Kelham. FurioasS, ip elibera mana cu o smucitura puternica, mulpimind man up lor care o scuteau de atingerea degetelor lor goale. -C um indraznesti?! Pleaca de langa mine! El se dadu un pas inapoi, ridicandu-p mainile impaciuitoT. -N-o lua a$a, Jessie! Vreau do'ar sa-p vorbesc intre patru ochi. Frederick era un barbat aratos p destul de fermecator cand ii zambea a§a cum o facea acum. Avea ochi alba$tri

100

Mary Jo Putney

?i parul de culoarea caramelului al familiei KelKam $i arSta ca o versiune tanSra a lui Philip. Mai mult decat orice, arSta rational in seara asta. Poate cS voia sS-$i ceara scuze pentru ie$irea scandaloasa de cand aflase ca nu era mo$tenitorul titlului. - Foarte bine, spuse ea prudentS. Voiai sa-mi spui ca te-ai impacat cu conditiile testamentului lui Philip? I$i stranse buzele inainte de a raspunde: -Acum ca am avut timp, m-am gandit la o rezolvare perfecta. Ea se incrunta. -Nu-i nimic de rezolvat. Situafia e destul de clara $i cred ca Philip a tratat-o foarte corect. -M i s-a furat mo§tenirea! izbucni Frederick. Nimeni nu $tia ca titlul a venit printro blestemata de baronie prin ordonan^a ?i nu era nevoie sS fie adusa in discupe! Beth era oricum mo?tenitoare si n-ar fi dus lipsa titlului de Lady Kelham. Asadar, lui Frederick nu-i trecuse furia. - Poate ca nu, dar Philip a fost foarte fericit c3 era molten itoarea lui, spuse Jessie pe un ton glacial. -Acolo unde e, unchiului meu nu-i mai pasa, re­ plica Frederick. Dar dupa cum am spus, am o solupe. MaritS-te cu mine, Jessie! Apoi, vom putea fi o familie la Kelham Hall. - Ea il fixa cu privirea, §ocata. -A i innebunit? Nu m-a§ mSrita niciodata cu tine dupa tot ce-ai facut! - Nu m-am comportat intotdeauna bine, Jessie, spu­ se el, afpand un zambet de baiepl care-p cere scuze p care nu-1 prindea deloc. Dar candva voiai sa te marip cu mine p am petrecut grozav impreuna. Nu-i nimeni ca tine, p am fost nebun ca te-am lasat sa pleci. Jessie stranse din buze auzind descrierea nesincera a felului in care se sfarpse legatura lor. -Su n t onorata de atenpa dumneavoastra, domnule, spuse ea cu un deplin sarcasm, dar trebuie sa va refuz pentru ca mi-e teama ca nu ne potrivim. Se incrunta.

Ademenirea unui sfant

101

Nu sunt sigura nici ca ar fi legal, de vreme ce e$ti nepotul lui Philip. El nu pnu cont de asta. -N u suntem rude de sange, a?a ca nu exists nici o opreli?te. §i gande$te-te la avantaje, Jessie! Ignorandu-i tresSrirea, ii lua barbia in manS $i adauga ragupt: E§ti o femeie pasionald, Jessie, $i ai nevoie de un barbat. $tiu cum sa te fac fericita, ei? Revoltata, ea se retrase astfel incat sa n-o poata atinge. - De ce dTacu sa ma pun eu $i fiica mea sub controlul tau.? Kelham Hall $i titlul ii aparpn lui Beth $i casStoria mea nu schimba asta, Frederick! Ai mo^tenit o avere considerabila $i nu trebuie sS-p faci griji legate de administrarea domeniului sau de statul in Parlament sau de orice alta responsabilitate plictisitoare care vine odata cu titlul. A$a ca bucurS-te de via^a ta p lasa-ne pe noi in pace! Fafa lui arStoasS se schimonosi. - Blestematul meu de unchi mi-a blocat averea intr-un fond, a§a cS traiesc dintro alocape trimestriala ca un blestemat de sSrantoc! Sunt Kelham de la Kelham Hall ?i merit mai mult! Ea simp un nod in stomac cand el ip dadu la iveala slabiciunea p lacomia. Aceste trasaturi nu fusesera vizibile atunci cand se cunoscuserft prima data. Fusese prea tanara p necugetata sa vada dincolo de fa?ada lui amuzanta. Pe cand se retragea spre capatul terasei, avu nipe viziuni groaznice despre ce ar fi insemnat sa fie sopa lui. Ar fi preluat Kelham Hall p ar fi invitat cohortele lui de prieteni bepvi p iubitori de jocuri de noroc. Ar fi g3sit moduri de a fura bani de pe domeniu, nepasandud daca distrugea ceea ce generapi intregi cladisera. $i cu siguranpi ca p-ar fi continuat acpunea de a o de­ clare pe Beth fiica lui nelegitimS, mai degraba decat nao^tenitoarea legitims a lui Philip, astfel incat titlul sa-i revina lui.

102

Mary jo Putney

Cu vocea din noil linguptoare, o urm5 pnandu-se stanjenitor de aproape de ea. - E§ti o fata depeapta, Jessie. Daca stai s3 te gande$ti, o s3 vezi ce plan minunat e asta. O sa domnim impreuna la Kelham $i o sa ai un barbat adevSrat in pat. Philip era un batranel cumsecade, dar nu pop pretinde ca era prea iub&rep Spaima ei se transforma rapid in furie. - Pore bicisnic §i vrednic de dispref ce e?ti! Philip era de o suta de ori mai barbat decat tine, atat in pat, cat p in afara lui! Frederick rase. -Intotdeauna mi-a placut mintea ta, Jess. De-aia ai fost a$a o amanta grozava. Dar retrage-p ghearele p accepta inevitabilul, pentru ca, dacS nu te marip cu mine, o sS regrep. - S a putrezepi in iad, Frederick! spuse ea pe o voce joasa, primejdioasa. N-o sa ma marit niciodata cu tine. Sa nu te apropii de noi p sa nu mai pui niciodata piciorul la Kelham Hall! Am prieteni puternici p nu voi ezita sa le cer ajutorul daca vei incerca sa ne faci necazuri. - Cat timp vor mai fi prietenii t5i daca vor afla adevarul despre tine.7 pufni el. Ca ai fost o tarfa p ca Beth e fiica mea. Oricine ne vede impreuna recunoa§te adevarul. Imi seamana $i s-a nascut la aproape noua luni dupa ce tu §i cu mine ne-am desparpt. Am facut toate pregatirile sa intentez proces pentru a ca§tiga custodia plodului. Deja am vorbit cu un judecator $i a spus ca nu va fi greu sa fiu declarat tutorele ei legal. Vocea ii cobori pana la un §uierat. Accepta propunerea mea generoasa, Jessie, sau o sa te ruinez $i o sa-p iau / fiica. Jur! Ea incerca sa il ocoleasca $i sa scape, dar el o in§faca intro imbrap^are puternica. - La naiba, p-am dus dorul, §opti el inainte ca gura lui s o zdrobeasca pe a ei, limba fierbinte $i umeda incerc§nd sa intre format printre buzele ei.

Ademenirea unui sfant

103

Revoltata, ea reu$i sa-$i intoarca capul, dar el rase din nou. Prinzandu-i mana stangft, i-o apSsS pe erecpa lui tare.

- Ip aduci aminte cat de mult ip placea asta? Arata-mi din nou! Furioasa, i$i ldsa mana mai jos $i il apuca de testicule, strangand cu toata puterea. Frederick scoase un ppat chinuit $i c3zu in spate spre balustrada. Ea o lua la fuga pe langa el sa scape, dar nu putu sa nu auda cuvintele lui furioase. -Catea ce e$ti! injura el. Tu $i plodul tau o sa plati^i pentru asta! Inainte ca el sa mai poata spune ceva, Jessie navali pe up in sala de bal. Rasetele p muzica se auzeau cu putere ca ji cum cazuse intr-un univers diferit si mai fericit. Inchise uple in spatele ei p se rezema de ele pentru o clipa, aplecandu-p capul ca pentru a-p reprima nevoia de a vomita. Trebuia sa-p revina inainte sa observe cine* va ca ar3ta ca o nebuna. „ RelaxeazS-p expresia! Zambe§te! inceteaza sa gafai ca un iepure speriat!“ Cand inima incepu s5-i bata intr-un ritm mai normal, se blestema pentru ca inrautapse o situate deja neplacuta. Sa creada ca Frederick acceptase mo$tenirea lui Beth fusese nechibzuit din partea ei. Lui ii pasa doar de el insup, p se temea ca doTinp de razbunare ar fi putut sa-i infranga lenevia naturals. Ar fi oare capabil sa convinga un tribunal ca era tatal lui Beth p ca ar trebui sa fie tutorele ei? Markus Harkin nu credea asta, dar nici nu spusese ca era imposibil. Doamne, Dumnezeule, cat de mult ar supraviepri Beth daca ajungea in mainile lui Frederick? Jessie ar fi vrut sa-p ia fiica p sa fuga atat de departe p de repede, incat sS nu le gSseascS nimeni niciodata, dar Marcus avusese dreptate in legatura cu pericolele unei astfel de acpuni. Jessie trebuia sa continue cu planurile ei de a se marita cu un barbat cu putere p influenza care s-o protejeze pe Beth. Ar putea oare sa-1 convinga pe Sir Harold Truscott ca are nevoie de o sope ca ea?

104

>

Mary Jo Putney

O sa se gandeasca la asta mai tarziu cand n o sa mai fie atat de suparata. I?i ridica privirea $i i$i netezi fustele, apoi se indeparta de u$ile franpize$ti. Trebuia sa dispara inainte ca Frederick sa se intoarca in sala de bal. Oare se va supara familia Ashton dac3 ii va ruga ca vizitiul lor s o duca acasa? S-ar a$eza Iini§tita in trasura pana cand prietenii ei vor fi gata de plecare. Privirea ei nelini?tita cerceta incaperea - $i se opri cand ajunse la silueta inalta, irezistibila a lordului Romayne.

capitolul 14 Lui Jessie i se taie rasuflarea cand lordul Romayne se intoarse ?i li se intalnira privirile. Dupa cum observase Mariah, sfantul doctor Herbert se potrivea perfect cerin^elor ei, in afara de varsta, ?i asta cu greu s-ar putea spune ca era vina lui. De dragul lui Beth, ar trece cu vederea peste tendinfele lui cucernice $i peste pericolele la care se expunea daca afla mai multe despre ea. Ochii lui se ingustara in timp ce se uitau unul la altul cu o intensitate care vibra prin toata sala de bal. Nu parea incantat sa o vada, dar nici disprepiitor. Ea se simpse atrasa de el inca de la inceput $i infelese dintrodata ca tocmai din cauza acestei atractii il respinsese, pentru ca intotdeauna daduse gre? cu barbapi care-i starneau pasiunea. Dar acum era mai in varsta $i mai inpeleapta, iar el era foarte diferit de barbapi care o facusera sa sufere in trecut. Semana mai mult cu Philip decat cu Frederick. In afara de faptul ca era lord de drept, era prieten cu familiile Kirkland, Ashton §i Randall, top barbap putemici care ar putea-o ajuta s o protejeze pe Beth daca era necesar. Venise momentul sa ri$te tot. Cu mainile tremurand, incepu sa traverseze sala de bal, ocolindu-i pe dansatorii care se roteau. El o privea cu o expresie deta^ata p impasibila pe fafS, doar cu ochii plini de curiozTtate.

Ademenirea unui sfant

105

$i de ingrijorare, banuia ea. Nu-l putea invinovap pentm asta. Se opri destul de aproape, cu inima bubuindu-i in piept. - Lord Ftomayne. Ip umezi buzele uscate. A$ putea s3 va vorbesc? Intre patru ochi? El se incrunta, dar spuse politicos: -C u m doriti, Lady Kelham. Cred ca exista ni§te camere mai lini$tite incolo, pe acest eoridor. - Mulpimesc. !l lua de brat il simp cum se-nfioara. Sau poate ca era propria ei reactie cand il atinsese. A doua u$a pe eoridor era deschisa dezvaluind un salona? gol. Jessie fu recunoscatoare ca majoritatea oaspeplor dansau sau devorau bufetul din sufragerie, a$a ca incaperea le statea la dispozipe. Lordul Romayne se desprinse p se intoarse spre ea. Fata sa impasibila nu exprima nimic din cSldura pe care o vazuse in anterioarele ocazii. - Cum va pot fi de fobs, Lady Kelham? - E... e greu de spus. Ii refuzase oferta de a o curta $i el respinsese ideea unei aventuri, cu toate acestea motivul ambelor oferte mocnea intre ei, nebunesc §i presant. - Avep vreo indispozipe pentru care ati dori un sfat? -N im ic de felul acesta, raspunse ea. E cu totul altceva. §i avea sa fie mult mai dificil decat se a$teptase ea. Nervoasa, i?i duse mana spre par, lasand o ?uvita inchisa la culoare p lucioasa sa-i cada libera de-a lungul gatului. Era farS intentie, dar fu incantata sa vada cum privirea lui se pironi pe acea 5 uvita nedomolita de par. Asta ar putea sa mearga, doar daca o dorea suficient de mult pentru a depap toate motivele pentru care ar trebui s3 fugft in directia opusa. - Vreau sa invoc dreptul unei femei de a se razgandi. Incepu sa se plimbe prin incapere cu pa^i mici p tensionap. Acum doua saptamani, v-ap exprimat interesul de a ma curta. Am refuzat, spunand c$ nu credeam ca ne-am fi potrivit. - Eram acolo, spuse el sec. Imi amintesc. Am considerat ca ati expus foarte detaliat ceea ce ne deosebefte. Ce v-a facut sa va razgandip?

106

Mary Jo Putney

Ea zambi stramb. - Mintea incerca sa fie inpdeapta, dar inima a silit-o sa tac5. M-am gandit la dumneavoastra de cand ne-am intalnit. A$ fi profund onorata daca mi-ap face curce si, daca mi-ap cere mana, jur ca a? face tot ce-mi sta in putinpl sa fiu genul de sotie pe care-1 dorip p de care avep nevoie. Cuvintele ei tl tulburara vizibil, dar spuse rece: - Poate ca ar trebui sa ramanem la supremapa minpi asupra inimii. Nu ne cunoa$tem aproape deloc p ce cunoapem nu sugereaza ca o casatorie ar fi in^eleapta. -N-am fost niciodata prea in^eleapta, spuse ea pe un ton glumep Cu exceppa alegerii raposatului meu sop Philip. Casatoria cu el a fost cel mai inpdept lucru pe care 1-am facut. Cred ca mariajul cu dumneavoastra ar fi la fel de infelept. - Dar pentru mine ar fi intelept sa ma casatoresc cu dumneavoastra? Gura i se stramba. Asta a fost obiecpunea dumneavoastra anterioara. - Partea asta nu s-a schimbat, spuse ea sincer. Dar ap avut dreptate ca ar trebui sa ne cunoa§tem mai bine, pe-ndelete. -A$a incat sa ne putem rani mai tare? intreba el pe un ton iritat. Ea trase adanc aer in piept. -Sper ca nu. Insup faptul ca ne putem rani reciproc nu e oare un semn ca pnem unul la altul? - Poate. Dar nu e un semn foarte incurajator. Deznadajduita, se intreba daca nu cumva ip distrusese orice $ans3 de a fi cu el. Trebuia sa-p joace ultima carte. - Exista un singur lucru pe care fSra discupe il avem in comun p e puternic p foarte real. Se apropie de el. Cand era la doar un pas d istan t, se opri p ip ridica mana, ezitand. - Banuiesc ca dorinfa e motivul pentru care pana acum doar ne-am infepat reciproc. Degetele ei ii atinsera pomepi p ratacira prin^parul lui blond, in vreme ce el statea in^epenit. Oase puternice

Ademenirea unui sfdnt

107

$i ochi de un cenu$iu intens compuneau o fa pi aratoasS unde ridurile seriozitatii erau compensate de cele ale amuzamentului. Daca pe fa{a unui bfirbat se putea citi caracterul lui, atunci acest barbat era puternic, inteligent §i bland. - Daniel, §opti ea §i mana ei II lua de ceafa tragandu-1 in jos pentru un sarut tandru, explorator. Cand o sarutase prima data, fusesera foe $i frustrare ?i ii adusesera pe amandoi aproape de nebunie. Acum ea ii oferea blande^e $i promisiuni, latura ei mai buna. Se apropie pana cand sanii i se lipira de pieptul lui. Avea un corp minunat, puternic, unui pe care dorea sa-1 cerceteze. Dar mai intai trebuia sa-1 convinga. -Jessie. El scoase un sunet inabu§it $i-§i puse un brat; pe spatele ei, iar celslalt in jurul taliei. O pnu strans Ianga el ca $i cum el ar fi fost pe moarte, $i ea era apa vie. - Mi-ai inundat simparile §i min tea! Buzele i se deschisera §i sarutul se adanci. Dupa un val de u$urare care-i inmuie picioarele, ea se abandons imbrap$3rii lor, bucurandu-se de forpi, de caldura ?i de fiinpi fara seaman care nu era nici doctor, nici lord, ci pur $i simplu Daniel. Ii placea sS simta cum ii bate inima $i mangaierea lenta a mainii lui pe $old. De ce ii rezistase cand era limpede c3 era a$a cum trebuia sa fie? Intrebarea disparu pe mSsura ce §i ea i$i lasa simprile $i mintea invadate de el. Ar fi vrut ca aceasta imbrSp^are sa dureze vesnic... - Sfinte Dumnezeule! Exclamapa 5 0 cats a unei femei fu pentru Jessie ca o scufundare in apa rece ca gheapi. Doamne, Dumnezeule, cum au putut uita unde se aflau? Se smulse de lSnga Daniel §i se intoarse spre u$a. O femeie feapana, cu parul alb ?i cu o expresie de indignare rautadoasS ii privea printr-o lornieta batuta in diamante. - Ea nu e mai buna decat ar trebui sa fie, scuipft femeia, dar m-a$ fi a$teptat la ceva mai bun din partea dumitale, Lord Romayne. Privirea ei disprepjitoare

108

Mary Jo Putney

se opri asupra lui Jessie. Dep barbapi sunt atat de slabi. O pradft u?oara pentru femei stricate. Se adunasera p alp oaspep in spatele femeii p priveau cu expresii uimite p dezgustate. Doamne, Dumnezeule, iata-1 p pe Frederick cu un ranjet malipos pe fa$! Cu siguran^a ca apepta ruinarea definitiva a lui Jessie p o acordare lejera a custodiei, pentru ca mama lui Beth era o tarfa. Gandul insuflep creierul impietrit al lui Jessie. -Im i pare atat de rau! spuse ea cu o voce intretaiata. N-am vrut s3 ofensam pe nimeni. Dar eu p Lord Romayne am uitat de noi pentru ca tocmai am convenit sa ne casatorim. Ce? Daniel se uita la Jessie, intrebandu-se daca auzise bine. Ea ip ridica privirea spre el, o rugaminte disperata in ochii fascinanp. Ceea ce se intampla cu ea nu era obpnuit. Asta trebuia clarificat, dar nu in public. O lua pe dupa umeri. -Intr-adevar va datoram tuturor scuze. Logodna noastra e o atat de nea?teptat3 bucurie. Facu tot ce ii statu in putert ca vocea sa nu-i tradeze vreo farama de sarcasm. Kirkland aparu in spatele mulpmii, croindu-p drum spre ei. Laurel se afla la brapil sau, aratand complet uimita. Amandoi intrara in incapere, p Kirkland ii intinse mana lui Daniel. - Felicitari! Inca de cand rni-ai vorbit despre Lady Kelham, am sperat sa ai succes. Ii arunca lui Jessie o privire ironica, dar nu aspra. Laurel inainta p o saruta u?or pe Jessie. -Su n t atat de bucuroasa ca vom fi surori, Jessie, spuse ea cu caldura. Ca intotdeauna, prezenpa ei raspandea pace. Cu acceptarea logodnei de catre familie, atmosfera se schimba de la acuzare la cele mai bune urari. Daniel suporta atat cat putu, inainte de a spune:

Ademenirea unui sfant

109

-V a rugam sa ne scuzap. O voi lua pe Lady Kelham la o plimbare prin gradina dumneavoastra, Lady Dunhaven. Avem multe de discutat. Jessie arata ingrijoratfi $i pe buna dreptate, dar i§i flutura genele a$a cum se cuvenea. - C e idee minunata, dragul meu! Gradinile arata atat de romantic. Fara indoiala ca putea juca teatru. Cum dracu’ sa poata afla el adevarul de la ea? Asta presupunand ca exista un adevar de aflat. Laurel i?i scoase §alul de ca$mir moale, in nuance bogate de auriu si ro§u-inchis, $i i-1 oferi lui Jessie. - Ia-1 tu. Afara e racoare ?i nu vreau ca mireasa fratelui meu sa se imbolnaveasca. Jessie accepts $alul, cu o expresie surprinsa. -Mulpimesc foarte mult. Abia a?tept sa ne cunoa$tem mai bine, Lady Kirkland. - Laurel. Zambi cu caldura; apoi ea $i Kirkland ie?ira din camera. Daniel puse $alul pe umerii lui Jessie cu atenpa cuvenitS. Modelul bogat ?i culorile contrastau dramatic cu rochia ei neagr9 de doliu. Apoi o lua hotarat de bra{ $i o conduse afara din salon $i in jos pe scSri, in noapte. Aerul rece era inviorator. In timp ce mergeau pe aleea din cochilii de scoici care ducea in gradina, Daniel ii elibera brap.il. Cand ea se uita spre el cu o privire intrebatoare, el ii explica: - Poate ca asta e cea mai importanta discupe din viafa mea §i e important sa incerc sa fiu rational. Cand te ating, imi pierd rapunea. - La fel simt $i eu, $i cerul $tie ca trebuie sa fim raponali! Se uita inapoi spre casa, unde luminile straluceau din multe ferestre p se puteau zSri siluete care se uitau afara. Ma intreb cap oameni ne privesc. -Oricine poate gasi o fereastra convenabila, imi inchipui. Vom fi subiect de barfa pentru cel pupn o zi, poate chiar doua, spuse el cinic. Cu siguranpi Lady Dunhaven e incantata de savoarea pe care am adaugat-o balului ei.

110

Mary Jo Putney

Jessie ofta. -A$ fi preferat sS nu fi fost un oaspete atat de interesant. O arcada de piatra dadea in gradinile principale. Luna in crepere arunca suficienta lumina ca sa u§ureze mersul pe aleile din cochilii de scoici de culoare deschisa. Miresmele ameptoare, u?or trecute, ale florilor tarzii p ale tufelor nu puteau estompa inocenta in$elatoare a parfumului delicat de violete al lui Jessie. Mintea ii spunea lui Daniel ca ar trebui sa piece p a doua zi de dimineata sa dezminta a$a-zisa lor logodna, dar inima - p alte papi ale trupului sSu - nu erau convinse. - In intuneric, e mai u$or s3 spui adevarul, zise el, in timp ce mergeau pe langa straturile de flori. Vrei sa-mi explici despre ce a fost vorba? Nu cred ca incercai s3 ma atragi intr-o casatorie, dep, daca asta ip era intenpa, nu vei reup. Sunt dispus sa fiu lipsit de eleganpk p sa te las balta, daca nu vom putea ajunge la o in^elegere. - Imi place cS n-o sa fii prizonierul apeptarilor societapi, spuse ea pe un ton serios. Intotdeauna am fost de parere ca e o nebunie ca doi oameni sa fie impinp cu fopa s3 se casatoreasca daca sunt surprinp intr-o situape compromipltoare. Dep vaduvS fiind, nu poate fi vorba de a§a ceva aici. Reputapa dumitale e suficient de buna pentru a fi iertat daca anunp ca nu suntem logodip, iar eu voi fi considerata personajul negativ al piesei. - Pentru ca e§ti o femeie imorala? - Exact. Jessie ridica din umeri p o coti, cochiliile de scoici scapaind u$or sub pantofii ei de seara. Nici macar n o cunosc pe doamna care m-a acuzat, totup era sigura ce fel de femeie sunt eu. - Trebuie sa $tiu exact cat de imorala epi, Jessie. Asta presupunand ca a?a epi. Pana acum, asta e doar o vorba in vant. Ciudat cum de putea vorbi atat de direct cu ea. Era acesta un aspect al atracpei fizice dintre ei sau ceva complet diferit?

Ademetiirea unui sfatit

111

-Avem nevoie de timp sa ne cunoa$tem unul pe altul. Vreau s5 §tiu adevarul despre dumneata, la fel cum dumneata trebuie sa-1 §tii despre mine. Mai facura capva pa$i pana ca ea sS spuna calm: - Exista lucruri pe care nu le voi discuta, dar jur ca nu voi minp. Cu ce vrei sa incep? Aflandu-i trecutul, putea sa inlature cumva ceva din aura ei ispititoare de mister, se gandi el, permitand rapunii sa revina. - De unde e$ti? - C a §i dumneata, sunt din partea de vest a pirii. Am fost in Bristol, deci, daca ip par cunoscuta, iata de ce. I$i ridica privirea spre el - fapi ei de forma inimii, alba ca filde§ul in lumina lunii. N-am locuit in Kent pana cand nu nvam maritat cu Philip, iar pe atunci tu terminasei de mult Academia Westerfield. El dadu din cap vSzand ca banuielile ii erau confirmate. -C um e cu familia dumitale? Ai spus ca tatal dumitale era vicar. E adevarat? - Da, spuse ea fara tragere de inima. In afara de Phi­ lip, e?ti singura persoana c3reia i-am spus. Ma intreb de ce am facuto. Incerc sa nu ma gandesc la tatal meu. N iciodata. -Oamenii sunt inclinap sa-mi vorbeasca, raspunse el. Are legatura cu ambele mele vocapi, banuiesc. - Cred ca are mai mult de-a face cu persoana dumitale, decat cu faptul ca e?ti cleric hirotonisit. Tatal meu a fost venerat pentru pietatea sa publica, dar nu puteai gasi un reprezentant al bisericii mai meschin $i mai in­ tolerant, spuse ea direct. Te facea sa-ti pierzi credin^a in Dumnezeu. Mama a murit cand eram mica. Mi-o amintesc foarte pupn, dar tata imi spunea adesea cat de mult ii seman si ca asta era dovada naturii mele imorale. El se infiora auzind durerea vie din vocea ei. - Nu-i de mirare ca dispreppejjti vicarii. Majoritatea nu sunt ca el. -N u pot fi, pentru ca altfel n-ar mai pune nimeni piciorul intr-o biserica.

112

Mary Jo Putney

- Ai fugit ?i te-ai facut actrita ca sa pleci de langa el? Ea ezita si el banui ca se gandea cat de mult sS-i spuna. - N-a fost un drum direct. Am fugit de acas3 sS ma marit cu omul pe care-1 iubeam. A$adar, Philip nu fusese primul ei sop - $i a fost mai bine decat sub acoperi$ul tatalui tSu? - Nu neaparat. Eram bucuroasa sa stau departe de tatal meu, dar casatoria a fost o mare gre$eala. Eram mult prea tanara $i ne^tiutoare. Se apleca $i culese o floare deschisa la culoare de langa alee, rasucind u$or tulpina. Soprl meu era tanar $i... nu era ne$tiutor. Dupa moartea lui, am ramas fSra nici tin ban ?i a trebuit sa gasesc un mod de a m3 intrepne. In disperare de cauza, am intrat in Teatrul Regal din York §i am cerut sa m3 angajeze. Datorita infap§arii mele, am fost angajata $i mi s-au dat roluri mici, in special cele care-mi aratau picioarele. Privirea lui Daniel cobori fara sa vrea spre picioarele ei, care erau complet acoperite de valuri grele de fesatura neagra. Dar banuia ca erau perfecte, la fel ca $i restul persoanei ei. -Sunt sigur c3 ai fost potrivita pentru activitatea teatrului $i ca ai primit genul de cereri pe care in mod normal le prime?te o actrita. -A h, da. Dar am fost norocoasa pentru ca proprietarul teatrului m-a luat sub obladuirea lui. Daniel i§i stranse buzele. Ei bine, dorise adevarul. - Infeleg. - De fapt, nu tntelegi. Aleea se deschidea intr-un scuar imprejmuit cu gard viu, cu o fantana arteziana in mijloc. Jessie se a§ezS pe una dintre band, cu fa^a spre fantana, fustele alunecand elegant in jurul gleznelor. - Proprietarul prefera barbapi femeilor. Era un se­ cret $tiut de top oamenii din teatru, dar, dupa cum $tii, o astfel de comportare e contrara legilor. -U n delict care conduce la spanzuratoare, spuse Daniel a$ezandu-se langa ea pe cat de departe ii permitea banca.

Ademenirea unui sfant

113

Intunericul era propice pentru rostirea adev&rurilor $i, paradoxal, il facea sa fie $i mai con$tient de prezenfa ei ameptoare. - De§i, din fericire, rar se apeleaza la a$a ceva. A$a ca s-a lSudat ca-i e$ti amanta pentru a-$i ascunde adevaratele preferinte. -E ra bun §i amuzant, a$a c4 aranjamentul a functio­ nal: bine o vreme. Intunericul poate c3 incuraja adevarul, dar exista $i o intimitate periculoasa in aerul nocturn. Fara a o putea vedea bine, deveni extrem de co n se n t de parfumul ei, de intensitatea vocii ei joase. -C e s-a intamplat apoi? -L-am cunoscut pe Frederick Kelham la teatru, spuse ea pe un ton lipsit de inflexiuni. Era un tanar gentle­ man fermecator, aratos, proprietarul unui conac langa York, mostenitorul unei baronii ?i parea ca ma iubeste la nebunie. Eu... eu voiam foarte mult ca un barbat sa ma iubeasca nebune$te. -A$a cS ai devenit amanta lui. Vocea lui Daniel era calma, farS s-o acuze. -Mi-a cerut sa ma marit cu el, iar eu am acceptat. Vocea ei eTa plina de amaradune. Eram mai matura, ar fi trebuit sa fiu mai inteleapta, dar, din nou, pasiunea mi-a tulburat mingle. Eram logodip p eram vaduva, nu o tanara fecioara. M-am comportat... prostepe. - Deci, n-ai mai apeptat casatoria. N-a fost groaznic de imoral. - A fost imoral de stupid! riposta ea. A spus ca o sa ma duca sa-1 cunosc pe unchiul lui. Credeam ca Frederick voia binecuvantarea lui Philip pentru casatoria noastra. In loc de asta... Vocea i se ineca. Ar fi vrut s o ia In braje sa-i aline durerea, dar asta ar fi sfaramat fragila lui stapanire de sine. Se hotad sa-i ia mana, incalzindu-i degetele reci in stransoarea lui. - A facut Frederick ceva de neiertat? Cu o voce joasa, incordata, Jessie $opti: - Mi-a poruncit sa-1 seduc pe Philip.

114

Mary ]o Putney

capitolul 15 Daniel se uita spre capul plecat al lui Jessie, ingrozit ca fusese tratatS ca o tarfa de cStre un barbat in care avea incredere $i cu care voia sa se marite. - De ce p-a cerut sa faci a$a ceva? -Spera ca unchiul lui sa-i mareasca alocapa, spuse ea sfarpta. Frederick era extravagant, iar venitul pe care i-1 oferea domeniul lui $i modesta alocape trimestriala din partea lui Philip nu-i erau de ajuns. Mi-am dat seama ca nu dorise niciodata cu adevarat sa se insoare cu mine. Voia doar sS ma foloseascS pentru a obpne mai mulp bani de la unchiul lui. Daniel scutura din cap. - Frederick pare incredibil de prost. Lordul Kelham avea reputapa de barbat onorabil. Cu siguranpi ca ar fi fost ingrozit daca logodnica nepotului sau ar fi incercat sa-1 seducfl. - Frederick suspnea ca nici un barbat nu-mi poate rezista, a$a ca eTa sigur ca voi reu$i. II stranse mai puternic de mana pe Daniel. Gandea destul de confuz, dar cred ca planuia sa spuna c3 eram o femeie imorala, necredincioasa, in speranpi c3 unchiul lui il va plati sa puna capat logodnei sau ma va cumpara pe mine ca sa-1 parasesc sau ceva de genul acesta. Nu-1 cunopea deloc pe Philip. -C e i lipsip de integritate nu-i in^eleg de obicei pe cei care o au, observa Daniel. Evident ca planul sau n-a reupt. -A m fost ingrozita cand Frederick mi-a spus ce voia sa fac. Philip era atat de cumsecade $i de respectabil $i ma primise ca pe viitoarea sa nepoata, chiar daca eram o actripa fara vreo educate. Era un gentleman, iar Fre­ derick era un codoj. - Ai pus capat logodnei atunci? Ea incuviinpi tacut. -I-am spus ca mi-e sila de el §i am fugit. Philip m-a gasit suspinand in gradina. De fapt, una asemanatoare cu asta. Ciudat cum evolueaza viafa.

Ademenirea unui sfant

115

- I-ai spus ce planuia Frederick? -A m fost tentata, dar... Philip i$i iubea nepotul aproape ca pe un fiu. Norn vrut sa $tie cat de rau putea sa fie Frederick. Presupunand c3 m-ar fi crezut, de$i putea sa n o fi facut, pentru ca eram doar o femeie imorala. Degetele ei se incle$tar3 pe mana lui Daniel. A$a c3 am spus doar ca Frederick ajunsese sa creada ca nu ne potrivim $i c3 eu il eliberasem de logodna noastra pentru ca $tiam ca avea dreptate, dar binemfeles ca eram trista. A fost cea mai buna explicate pe care am pututo oferi pe moment. Fusese in^eleapta ca nu-1 ponegrise pe Frederick in fa^a unchiului s3u. i$i daduse oare seama ca purtarea ei demna il va impresiona pe un barbat ca Philip Kelham? - A$adar, Philip te-a consolat §i s-a dovedit adevarat ca nici un barbat nu-p putea rezista. I$i ridica brusc capul. -Crezi ca am planuit asta? intreba ea cu o voce manioasa. - Nu, de§i poate cd e inca o dovada a puterii magice pe care o ai asupra barbaplor, spuse el sec. Dar din ce-am auzit despre Frederick Kelham, e u$or sa crezi ca a fost $i prost, §i lacom. $tiai ca el colinda prin toata Londra spunand ca el e tatal fiicei tale p adev3ratul mo^tenitor al baroniei? Jessie scoase un sunet asemanator unui $uierat. - A pretins asta inca de cand s-a citit testamentul lui Philip. A fost oaspetele acestui bal $i, mai devreme in seara asta, m-a incoltit pe terasa §i mi-a spus c3 dac3 nu ma m3rit cu el, o sa intenteze un proces ca sa fie declarat tatal lui Beth §i tutorele ei. Vocea i se franse. Vrea sa o ia pe Beth de langa mine! Daniel scoase un fluierat u§or. - Cred ca acum inpdeg cu mult mai bine intamplarile din seara asta. De aceea m-ai c3utat §i m-ai rugat sa reincep sa-p fac curte? - Da, $opti ea. Sper ca nu m3 ur3§ti. Am venit la Londra sa-mi caut un sot care s"° iubeasca pe Beth

116

Mary Jo Putney

ca p cum ar fi a lui p care are puterea de a o proteja de Frederick. -$i, desigur, s& te protejeze p pe tine? - Beth conteaza cu mult mai mult. Ea e bucuria viepi mele, la fel cum a fost p a lui Philip. A? face orice s-o protejez. -Inclusiv s5 te rnSrip cu un bSrbat la care sa nu pi? spuse Daniel sec. AceastS conversape ii solicita la maxi­ mum ingaduinpi p intelegerea.

- Bineinteles cS trebuie sa fie un barbat la care sa pn p unul care sa pnS la Beth, dar voiam un s o tcare sa fie mai in varsta p mai intelept. Mai pupn inclinat spre furie p gelozie, spuse ea pe un ton trist. Experien^ele mele cu barbatii mai tineri n-au fost placute. lata de ce inainte nu te-am avut in vedere. - Dar in seara asta ai fost suficient de disperata ca s5 te razgandepi. Gura i se arcui. Nu m i consider un om exagerat de mandru, ceea ce e bine, pentru ca mandria mi-a fost ingenuncheata. -A i vrut adevarul, ii reaminti ea. Cand am scapat din ghearele lui Frederick p m-am intors in sala de bal, te-am vazut p mi-am dat seama ca erai omul potrivit in toate privintele. In plus, mi-am mai dat seama ca poate ca m3 dispretuiepi, dar... trebuia sa vad daca a§ putea sa te fac sa te razgandepi. Ceea ce ne aduce aici. - Sa afirmi ca ne-am logodit a fost o surpriza interesanta, remarca el. Dep banuiesc ca era singurul lucru care ne-a salvat de la un scandal, cand am fost surprinp sarutandu-ne. - Eram speriata pentru ca Frederick era in grupul care se stransese la u$a. Exulta fiindca tocmai ii dadusem apa la moara pentru a capiga custodia lui Beth. - Este el tatal? Jessie ezita. - Aproape sigur ca nu e. El incerca sa-i vada fata mai clar in intuneric. - E un raspuns interesant. M-a$ fi apeptat la o negare categorica.

Ademenirea unui sfant

117

-Ji-arn promis sinceritate. Inspira adanc, cutremurandu'se. Cand am pus capSt relapei cu Frederick, e lel m-a violat inainte sa pot pleca. Deoarece era pe nea$teptate, nu mfi protejasem in nici un fel pentru a preveni o sarcina. Banuiesc cS asta i-ar da oarecare motive sa creada ca ar putea fi tatal lui Beth. Daniel i$i pnu rflsuflarea, urand gandul ca Jessie fusese atacata de o hruta violenta. -C e spui! $i nu i-ai povestit unchiului sau? - Norn vazut de ce. Daca Philip ma credea, ar fi fost distrus, iar daca nu ma credea, totul ar fi devenit mult, mult mai rau. In schimb, a spus ca Frederick era nebun c3 nu se insurase cu mine, dar Philip nu era nebun, p ca aT fi foarte onorat daca m-a$ gandi la o cerere in casatorie din partea lui. Mi-a placut din clipa in care 1-am cunoscut p parea a fi ca un... un port sigur. Inspira din nou adanc, cutremurandu-se. Voiam atat de mult sa fiu in siguranfa. - Te-ai maritat foarte repede? - O saptamana mai tarziu, cu o autorizape speciala. i$i feri privirea, stanjenita. Dar in saptamana aceea, am avut ciclu, a$a cS nu cred ca e posibil ca Frederick sa fie tatal lui Beth. S-a nascut pupn mai devreme, cu toate astea, ceea ce arunca o umbra asupra problemei. ii seamana lui Philip, dar el ?i Frederick sunt rude. Mana i se stranse pe a lui Daniel. -C u siguran^a ca e fiica lui Philip, spuse el cu hotflrare. Nascuta legitim la un interval rezonabil dupa casStorie §i recunoscuta de catre lordul Kelham. Se pare ca Frederick incerca sa te intimideze sa-1 iei de barbat pentru ca §tie ca nu poate ca?tiga pe baza faptelor. Mai ales de cand i-ai demonstrat ca ai prieteni puternici. -S a dea Domnul sa ai dreptate, $opti ea. Nu indraznesc sa rise cu Beth. -A m dreptate. O stranse de mana, stapanindu-si din nou impulsul de a o lua in brafe ca so consoleze. Imi pare rau ca p-am pus atatea intrebari duTeroase. Ce vad aici in intuneric nu e o femeie imorala, ci o femeie curajoasa p o mama iubitoare devotata.

118

Mary Jo Putney

- Mai mult deznadajduita decat curajoasa. Dar destul despre mine. Ai spus ca ai venit la Londra tn cautarea unei sopi. Ce fel de femeie caup? El mcerca sS-p aduca aminte ce-i spusese lui Laurel. Parea ca fusese cu mult timp in urma. Acum Jessie ii ocupa imaginapa. -A m vrut o femeie matura, nu o feti$canS hlizita. In^elepciunea e mai importanta decat frumuse^ea. De fapt, anume n-am vrut o frumuse^e, deoarece astfel de femei pot fi complicate. - Ei bine, eu nu sunt o feti§cana hlizita. Asta-i ceva, remarca ea. $i nu cred ca sunt in mod special complicata. Ce alte cerin^e ai? - O femeie capabila sa-mi supravegheze proprietaple, deoarece sunt mai interesat sa fiu chirurg decat sa cresc oi sau sa cultiv pamantul. !i studie profilul pur, palid. Nu cred ca ai experienta ca administrator de mopi. - De fapt, am, replica Jessie. Sunt interesata de orice p, pentru ca Philip iubea Kelham Hall, era bucuros sa ma invete despre administrarea domeniului. Cand sanatatea lui s-a deteriorat, i-am preluat din ce in ce mai multe sarcini. Nu pretind c3 sunt experta, dar piu ce trebuie facut p ce intrebari sa pun. -A sta ar fi intr-adevar de ajutor, spuse el placut surprins. Ai fi impotriva unui sof care sa continue s3 prac­ tice inferioara p vulgara profesie de chirurg? - De ce s3 fiu impotriva unui sot care ajuta oamenii? IJn astfel de comportament ar trebui incurajat. Chicoti. In afara de asta, daca epi ocupat, nu vei fi tinut sub papuc. Dar ce faci dumneata, milord Romayne? Am vorbit aproape numai eu. Acum e randul dumitale. Ce te-a determinat sa fii sfant? El se incrunta. - A§ vrea sa nu-mi mai spui a$a. Nu sunt un sfant. A-i ajuta pe cei care au nevoie imi ofera multe satisfacpi. Nu merit laude deosebite. - Atentie, il avertiza ea. Adaugi p umilin^a la celelalte virtud ale dumitale. Daniel nu se putu abpne sa nu rada.

Adevienirea unui sfant

119

- Nu asta era intenpa mea. Din fericire, viata mea a fost mai pupn dramatics decat a dumitale. M-am nSscut cu un interes pentru medicinS p vindecare si am petrecut cat de mult timp am putut cu doctorii, trSgStorii de oase si chirurgii din zonS. Tatal meu era moperul locului, asa cS acceptau sS m3 lase sS stau in preajma lor. - Doctorii p m oap le pe care le cunosc eu se pare cS imp3rtS§esc aceeap pasiune timpurie, spuse Jessie ganditoare. N&scup pentru a vindeca. -A m descoperit acelap lucru. Sa fii medic este o profesie grea, cateodatS tristS p uneori periculoasa, cugetS Daniel. E o chemare, p nu doar o simplS meserie. De asemenea, e destul de neelegantS. PSrinpi mei au fost ingrozip cand am spus la o varsta destul de frageda ca vreau sa merg la Edinburgh sa studiez chirurgia.

- A?a ai ajuns s3 urmezi Academia Westerfield? -O h, nu, spuse el amuzat. N-au crezut ca sunt cu adevSrat interesat de medicinS. Erau cu mult mai ingrijorap de interesul meu pentru religie. Fire§te cS pSrinpi au incurajat o credintS cum se cuvine in Biserica Angli­ cans cu participarea regulatS la slujbe p donapi pentru sSracii care meritau. Dar exista o capels metodistS in sat §i imi plSceau mult mai mult credinciopi de acolo. ImbunStSfeau vieple in feluri mult mai practice, ca de exemplu predau cititul p scrisul p nu le pSsa dacS cei sSraci meritau sau nu. $i eu am predat cateva ore, dep nu cred cS pSrinpi mei au aflat asta vreodatS. E o plScere sS predai celor avizi de tnvS^SturS. - A§adar, ai fost expediat la Lady Agnes sS fii transfer-

mat intr-un gentleman englez plicticos. Se putea simp un zambet in vocea ei. M s bucur cS n-a funcponat. - La fel p eu. La inceput ii displScuse cS fusese trimis acolo, p nu la o $coal3 mai mare, dar nu i-a trebuit mult timp sS-p dea seama cat de bine se potrivea cu Lady Agnes p cu elevii ei. -A cum , e randul dumitale sS rSspunzi intrebSrilor dureroase, milord, spuse Jessie, buna sa dispozipe dispSrand. C e ar trebui sS piu despre dumneata? C e bucurii p tragedii te-au fScut sS fii bSrbatul care epi astSzi?

120

Mary Jo Putney

Ii datora aceea?i sinceritate pe care ?i ea io daruise. - De?i sunt preot hirotonisit, n-am fost niciodata un cleric propriu-zis. Pentru a-i mulpimi pe parinp, eram dispus sa ma due la Oxford sa studiez pentru Biserica de vreme ce ma interesau filosofia ?i teologia. Au crezut ca asta ma va tine ocupat ?i respectabil pana cand venea vremea sa preiau obligapile tatalui meu la Belmond Manor. Se lasase confortabil In voia sorpi vTeme de capva ani. Nici nu-?i daduse seama ca plutea in deriva. -Apoi, totul s-a schimbat. - In ce fel? -L-am adus acasa pe bunul meu prieten, Kirkland, iar el ?i surioara mea au innebunit $i s-au casatorit, ceea ce era nelini§titor din mai multe puncte de vedere. Tacu, luptandu-se cu vechi dureri. $i... Nu mult timp dupa aceea, logodnica mea, Rose, a murit pe nea?teptate pe cand eram la Oxford. - Imi pare rau, spuse Jessie cu o sincera compatimire. Trebuie sa fi fost devastator. Cum arSta? - Dulce, balaie ?i cu o fire vesela. Imaginea ei ii aparu fulgerator in minte, o tanara fata surazatoare care nu va imbatrani niciodata. Domeniile familiilor noastre erau vecine ?i am crescut impreuna. Era cel mai firesc lucru cu putinta sa-p imaginezi ca o sa ne casatorim ?i c3 o sa traim aceea?i viapi confortabila la pira, la fel ca ?i parinpi no?tri. Dar apoi, ea a murit. Tacu atat de mult incat Jessie il indemna: -§i?

-N-am spus asta nimanui niciodata, nici macar lui Laurel, zise el incet, dar m-am intrebat mereu daca nu cumva a? fi putut s o salvez pe Rose daca a? fi fost acolo. A murit de o febra puternica, nea? teptata. Exista lucruri care ar fi putut fi facute ?i nu au fost facute. Poate... Vocea i se stinse. Jessie i?i duse mainile incle?tate spre inima. -§ i de atunci, incerci sa salvezi cat de mulp oameni pop pentru ca n-ai putut so salvezi pe ea?

El ofta.

Ademenirea unui sfant

121

- Poate. E posibil sa n-o fi putut salva, dar n o sa $tiu niciodata. Cu toate astea, cea mai mare schimbare a venit cand Laurel 1-a parasit pe Kirkland. A refuzat sa spun5 de ce. Pentru prima $i singura data in via;a mea, am fost tentat sa ucid pe cineva, chiar daca eu §i Kirkland am fost cei mai buni prieteni. Ceea ce a facut sa fie infinit mai rau a fost cand parinpi mei au repudiato pe Laurel §i au refuzat sa-i permita sa vina acas3. Jessie icni. - Cum au putut sa-i faca a§a ceva propriei fiice? -N ici mie nu mi-a venit sa cred. Facu o grimasa. Atunci mi-am dat seama ca erau atat de egocentrici $i ca nu-i vedeau pe copiii lor ca pe nifte persoane de sine statatoare. Erau mandri de mine pentru cS ii puneam pe ei intro lumina buna. Nu erau foarte interesap de Laurel, dar au fost incantap cand $i-a asigurat un conte drept so;. Ceea ce a facut sa fie cu atat mai rau cand La parasit, chiar daca el a insistat sa spuna ca totul a fost din vina lui. -$ i a§a a fost? intreba Jessie, intrigata. - Da, de$i n-am aflat motivul, ceea ce a contat a fost cat de manios am fost pe parin;ii mei pentru cS au repudiato pe Laurel. Fusese cea mai dulce $i iubitoare fiica pe care ;io puteai imagina, si apoi sa fie abandonata? Chiar ?i acum gandul ii facea sangele sa-i clocoteasca. - A$a ca a;i deschis impreunS o infirmerie? -In cele din urma. Mai intai am organizat o gospodarie comuna. Aveam o mica mo?tenire, iar ea avea un venit generos de la Kirkland, ceea ce facea sa fie mai u$or. Ea se ocupa de gospodarie, in vreme ce eu studiam medicina $i chirurgia, pana cand am inva;at suficient incat sa nu fiu o amenintare pentru pacien;ii mei. Casa Zion era proiectul ei personal, dar am muncit impreuna la orice trebuia facut. Faptul cS fusesem hirotonisit insemna ca puteam oficia botezuri, nunfi $i inmormantari, ceea ce a fost convenabil. -C e au spus parin;ii tai de asta? intreba curioasa Jes­ sie. Te-au repudiat $i pe tine?

122

Mary Jo Putney

- Nu, dep relapa era tensionata pana la punctul de a se rupe. $i n-a mai tost niciodata la fel. Daniel regretase moartea prematura a parinplor s3i, dar nu-i jelise. Ceea ce nu fusese prea crepinepe din partea lui, dar sa pretinda altceva ar fi fost o minciuna. Cu toate astea, intr-un fel ciudat, lipsa de toleran^a a parinplor sai i-a adus foloase pentru ca l-a condus la decizia de a studia medicina p a pus baza relapei apropiate cu sora lui. -Voiau ca eu sa fiu un mosier respectabil. Am inva^at bazele acestei indeletniciri crescand la Belmond Manor, dar perspectiva era ca p cum a§ fi aruncat in inchisoare. - $ i acum epi raspunzator nu numai de domeniul familiei tale, dar p de toate proprietaple Romayne. Nu-i de mirare c3 vrei un bun administrator sa supravegheze totul. Din fericire, astfel de persoane pot fi angajate. - Sau ]uate in casatorie, poate. Daniel ip arcui sprancenele. Ip place sa te ocupi de administrarea unui domeniu? - Da, admise ea. Mai degraba imi place sa dau ordine p imi plac satisfacpile unei ferme bine administrate cu oameni prosperi care sa traiasca acolo. Dar o casatorie este mai mult decat sa muncepi bine impreuna. Se intoarse $i ip ridica mana spre fa{a lui, atingandu-i u?or buzele cu degetele. Este p incredere. Intimitate. Pasiune. El ii saruta buricele degetelor. - Avem incredere unul in altul, milady? -A m incredere ca o sa ai grija de Beth, §i asta e cea mai importanta cerin^a a mea. Ip trecu degetele prin parul lui. Sper ca ai incredere ca am fost sincera cand am zis ca o sa fac tot ce-mi sta in putin^a sa fiu o sope buna p credincioasa. -D a. O atinse pe obraz, neputand sa reziste pielii ei catifelate. - Intimitatea vine_ in timp p prin discupi. Ip apas^/ obrazul de mana lui. Imparpnd patul p masa, p pasiunea.

Ademenirea unui sfdnt

123

-Pasiunea, milady, e simple. Nemaiputand sa-i reziste, o ridica in poala lui. Moliciunea ei calda, feminina il amep. Pasiunea era foarte simpla.

capitolul 16 Gandirea raponala disparu cand Jessie se a$eza in poala lui Daniel. Imbrap$area lui o incalzi a§a cum nici un $al de ca§mir nu putea. Tacut, ip ingropa fa;a in curbura gatului ei, cu inima bubuind. Ea ip inchise ochii cu un oftat de u§urare, simpndu-se ca o corabie care gSsise un port sigur cand descoperi forpi p forma corpului sau musculos de barbat. Puternic, unic prin el insup. -Im i place sa te pn in brafe p sa fiu imbrap$ata de tine. Aveam nevoie de toata discupa asta raponala? $opti ea. Revenim mereu la pasiune care este mai cinstita decat vor putea fi vreodata ni$te simple cuvinte. El expira, rasuflarea lui calda gadilandu-i urechea. -A ? vrea sa cred ca discupa a ajutat la crearea unei legaturi intre noi. Te-am dorit inc5 de cand ne-am intalnit, dar casatoria cere mai mult. Vorbele lui o facura sa ofteze u$or. - Deci, urmeaza sa ne casatorim? Mainile lui mangaietoare se oprira. Dupa cateva momente, el spuse pe un ton mai serios: - Daca vrei cu adevarat s3 te marip, da. Dar chiar nu cred ca Frederick Kelham ip poate face vreun rau, pe p lui Beth, pe cale legala, a§a ca poate ca n-ai nevoie de un protector puternic, la urma urmei. Infrigurata, ea ip ridica privirea p incerca sa-i vada expresia in intuneric. -Asta inseamna ca mai degraba nu te-ai insura cu mine? Te-am pus intro situape imposibila in seara asta, dar daca lasam sa treaca cateva saptamani fara vreun anun;, dupa aceea putem spune ca am decis

124

Mary Jo Putney

ca nu suntem potrivip unul cu celalalt. Asta n-ar trebui sa fie atat de scandalos. -Poate ca nu suntem chiar atat de nepotrivip pe cat am crezut. Firefte ca am aflat mai multe unul despTe celalalt in ultima ora decat am fi facuto intr-un intreg sezon de baluri, serate fi dejunuri venetiene1, zise el ganditor. Tu nu e§ti frumusetea rasfatata care am presupus ca efti fi chiar cred ca ai incetat sa te gandesti la mine ca la un sfant. Daca impartafim suficiente lucruri in comun, asta n o ftiu. Cred ca o casatofie este intotdeauna triumful speranfei impotriva fricii. Dar vreau sa m3 insor cu tine, daca e§ti sigura ca e bine pentru tine ?i pentru Beth. - Sunt pe atat de sigura pe cat pot, rosti cu un tremur in voce. Recunosc, nu m-as fi gandit niciodata sa ma casatoresc atat de curand, daca nu erau ameninfarile lui Frederick. Dar cunoscandu-te pe tine, nu vreau sa te pierd, pentru c3 momentul nu e unul ideal. -In cazul asta... Gura lui o g3si pe a ei, intima §i stapanitoare. Jessie aproape ca uitase cat de minunata putea fi pasiunea. Acum, ca se hot5rasera sa se casatoreasca, permise indoielilor de mai inainte sa dispara fi se lasa purtata de valid pasiunii reciproce cu care fusesera daruifi. Buze fi limba, atingeri fi o dorinpi fierbinte fi intensa intr-un exuberant sarut fara sfarfit. O pnea in poala lui cu unul din brafe in jurul spatelui pentru suspnere. Asta ii lasa cealalta mana libera pentru a o mangaia. Mana lui aluneca sub fal pentru a4 cuprinde un san. In timp ce ii mangaia sfarcul cu degetul mare, ea scoase un sunet ca un tors de pisica f i se impinse in palma lui, dorindu-fi ca straturile de mate­ rial ale corsetului, ale camafutei fi ale rochiei sa dispara ca prin farmec, pentru a se putea atinge piele de piele. Mana lui o mangaie in jos spre abdomen, cald fi fascinant, de-a lungul foldului, ajungand sa ramana pe genunchi. Jessie ifi undui frenetic foldurile tn poala lui. 1O perrecere de dupa-amiazS care poate continua pan5 seara (n.tr./

Ademenirea unui sfant

125

Fiecare fibra din trupul ei se mi$ca, prinzand cu disperare via^a. Mana lui se strecura incet sub poalele rochiei $i ii gasi genunchiul gol, degetul mare mangaindu-i interiorul coapsei. Ea gafai ?i i$i dezlipi gura de a lui pentru a spune: - Pe pamant. Acum! O sa fie mai bine. Daniel inghe^S, iar ea simp cum tot trupul lui vibra de incordare. Apoi fi lasa poalele in jos §i o pntui in imbrSpsarea lui. - Am a$teptat atat de mult, spuse el cu o voce tremuranda. Intenponez sa astept un pat adevarat. Amintindu-?i §ocata unde se aflau, ea inghip greu $i facu tot ce ti statu in putinpi sa-§i infraneze dorinpa. - Banuiesc ca ai dreptate, dar cat de mult trebuie s3 a^teptam? -Suntem la Londra, a§a ca o licenpi speciala va fi u$or de obpnut. Daniel se ridica $i ii intinse mana pentru a o ajuta sa se ridice $i ea. ^ -Trei zile? Inainte ca prietenii no$tri sa paraseasca Londra. -C re d ca pot supravielui trei zile fara a lua foe, spuse ea. - O sa fie trei zile lungi. O ajuta sa-$i scuture fustele ?i sa-?i indrepte rochia. Trebuie sa petrec ceva timp cu Beth, ca sa se poata obi$nui cu mine. Sa vin dimineapa sa va iau $i sa mergem top trei cu trasura in pare? -L u i Beth o sa-i placa asta. Vom putea decide, de asemenea, asupra unor chestiuni de baza, cum ar fi, bunaoara, unde vom locui. El i?i puse mana calda pe talia ei ?i o conduse spre casa, cochiliile scoicilor trosnindu-le sub picioare. -A sta este o problema complicata. Tu ai Kelham Hall, eu am Belmond Manor $i cateva proprietap Rtv mayne pe care nici nu le-am vizitat inca. Ma gandeam sa merg la castelul Romayne cand plec din Londra pentru

126

Mary Jo Putney

ca este re$edint de familie. Ai vrea sa te gande§ti la asta ca la o calatorie de nunta? -A r fi interesant, dar hai sa lasam pana maine toate gandurile practice. II stranse de bra^. In seara asta, vreau doar sa exist. Fu necesar sa-§i mai aranjeze pu^in pnuta cand intrara in cas5. Din fericire, nu era nimeni in hoi. Ea i§i scutura iarba zdrobita de pe poale. - C e bine ca amandoi suntem imbracati in negru. Se vede mai pupn ce am fScut. - Cred c3 majoritatea celorlalp oaspefi o sa arate in­ dulgent, avand in vedere ca tocmai ne-am logodit. I$i indoi bratul, ca ea sa i-1 poata lua. - Probabil ca balul e pe sfar§ite. Sa urcam $i sa le aratam tu tU T o r ca am ajuns la o in^elegere? Ea i$i vari mana sub braful lui. - In special detestabilului de Frederick. Poate ca acum o sa accepte ca e vremea s3 renunfe- Putem spera. Tonul lui Daniel nu arata ca e convins. Nici Jessie nu era, dar nu putea decat sa spere. Muzicanfii atacau un vals cand ei intrara in sala de bal. Rautados, Daniel spuse: - S a anunfam ca am cAzut de acord, dansand acest vals? Primul gand al lui Jessie fu ca era in doliu. Sa danseze ar fi fost scandalos. Al doilea j;and fu da! -T e rog! Imi place sa dansez, milord Romayne. Zambind., Daniel o trase in pozipa de vals §i se rotira pe muzica. Dupa expresia de pe chipul lui, in mod clar era vesel. Jessie il vazuse zambind $i ocazional razand, dar seriozitatea lui fundam ental era mereu prezenta. Nu in seara asta. Era fericit $i se vedea. O $uvRa de par blond ii cadea pe frunte facandu-1 sa arate aproape ca un baiepindru. Cu toate acestea, cu inaltimea si umerii sai lafi, era un barbat foarte atragStor. Pasiunea pe care $i-o inabu^isera in gradina vibra intre ei, profunda! si ameptoare. Doar cateva zile...

Ademenirea unui sfant

127

Daniel era un dansator sublim, cu o indemanare nSscuta din practica, nu doar din lecpile copilariei. Oare ii placuse sa danseze cu pierduta lui Rose, apoi renun{ase in favoarea altor preocupari dupa moartea ei? Parea ceva ce ar fi facut. Sfinpi nu erau indeob$te cunoscud pentru voio?ia lor. N ici ea nu fusese prea vesela in ultimul timp, dar in seara asta savura magia speranpji. Se incredinta impreuna cu fiica ei in mainile unui barbat bun. Doamne, o sa fie al treilea ei sod Ar fi trebuit sa invete ni§te lucruri pana acum. Doar primul ei mariaj fusese rezultatul inflacaratelor declarapi de dragoste $i fusese un dezastru. Philip o invS{ase ca era mai bine sa pomeascS la drum cu simpatie, respect $i o dorinta comuna de a se casatori. Asta va da iubirii §ansa s3 creasca. Ea $i Daniel nu erau indrSgostiti, dar se placeau $i, cu siguran^a, se simteau atra$i unui de celalalt. Era de ajuns. Daniel o rotea ?i o z3ri in treacat pe Lady Julia care-i privea cu o expresie luminoasa, favorabila. Erau zambete indulgente pe majoritatea celorlalte fe{e, dar existau $i exceppi. Femeia care ii descoperise sarutandu-se statea imbufnata. Nici urma de Frederick, ceea ce era o u$urare. Mariah ii facu lui Jessie un semn de aprobare pe la spatele sotului ei. Jessie ip dadu capul pe spate §i rase, pnuta in siguranta de bra^ele puternice ale lui Daniel, in timp ce luminile balului se invarteau in jurul ei. Mai­ ne i$i va face griji in legatura cu schimbarile §i provocarile din via{a ei. Dar in seara asta, dansa. Frederick Kelham reu$i sa-$i stapaneasca blestemele furioase pana cand cft^eaua $i cel mai proaspat natar3u al ei intrara in casa. Fusese limpede pentru oricine avea ochi de v3zut ca, atunci cand pretinsese ca Romayne se va insura cu ea, acesta auzea prima data despre a$a ceva.

128

Mary Jo Putney

Cand o rrasese afara pe Jezebel*1 sa-i vorbeasca, Frederick ii urmarise, sigur ca Romayne o va denun(a. Dar nu, prostul era tnca unul care fusese dus de nas de tertipurile catelei. Chiar se va insura cu ea. Primul lucru pe care-1 va pune sa faca va fi sa solicite tutela plodului. Romayne avea $i prieteni puternici. De fiecare data cand Frederick il vedea, era cu un duce sau cu un conte. Mai piu, sora Lui era maritata cu Kirkland, cunoscut ca un individ primejdios. Stapanindu-$i furia, Frederick cantari ce mai auzise. Interesant ca fusese casatorita chiar inainte de a veni in York. Lui nu-i spusese niciodata asta. In seara asta fusese neclara in privinfa primului ei sop Poate ca nu murise. Poate ca doar fugise $i-l parasise pe so{ul ei legitim, ceea ce insemna ca mariajul ei cu unchiul Philip fusese nul, iar plodul era ilegitim. Poate ca asta era prea mult sa spere, dar merita sa cerceteze. Totu$i, trebuia sa $tie mai multe despre ea de­ cat ca venise din Tara de Vest2. Ii spusese lui Frederick adevaratul ei nume in York, cand ii ceruse sa se marite cu el? Sau §i asta fusese o alta minciuna? Greu de zis, dar numele era destul de neobi?nuit, a§a ca poate ii putea da de urma. Merita sa incerce. Cu gura stransa, Frederick parasi gradina $i se indrepta spre casa. Ar putea $i va afla mai multe despre tarfa asta uneltitoare care se maritase cu unchiul lui. $i cand 0 va face, poate va exista un mod de a-$i recupera ce era al lui. Laurel a$tepta pana cand ei trei ramasera singuri in trasura lui Kirkland, inainte de a izbucni: - A^adar, chiar te insori cu Lady Kelham? Daniel statea pe bancheta de vizavi de sora lui $i de sopjl ei, mergand cu spatele. -A§a s-ar parea. Nu se putu abpne, pe fa^a ii ap3ru un zambet larg. ' Personaj biblic, sinonim cu femeia ticSloasa, promiscuS (n.tr.)

1Termen informal pentru zona de sud-vest a Angliei (n.tr.)

Ademenirea unui sfatit

129

- E tnfeiept, cand o cunosti de atat de pupn timp7 - De cat timp va cuno$teap tu p cu Kirkland inainte de a va logodi? riposta el. Kirkland rase, prinzando de mana pe sopa lui. - Cam de patru ore, dupa cum imi amintesc eu. A$ fi cerut-o p mai devreme, dar n-am vrut s5 par grabit. Laurel rase impreuna cu el. -A i dreptate. Cand cineva simte ce am simpt noi, timpul nu se masoara la fel ca pentru toata lumea. Dragostea n-are prea multa rabdare. Ce-ar spune romantica lui sora daca Daniel i-ar marturisi ca mariajul lui nu era unul bazat pe dragoste, a$a cum fusese al ei? Banuia ca trebuia s3 fii foarte tanar ca sa te indragoste^ti cu acea sinceritate p daruire totala. Pe Rose o iubise in acest fel. Laurel p Kirkland avusesera p ei parte de acest fel de dragoste, altminteri n-ar fi supraviepiit celor zece ani cat fusesera desparpp. Dar asta nu era o discupe pe care voia s o poarte cu ea. Laurel ar fi cu adevarat $ocata. Probabil ca i-ar face p morala. Mai bine sa-i raspunda in doi peri. - Suntem destul de in varsta ca sa §tim ce vrem, aja ca nu exista nici un motiv sa a^teptam. Laurel nu observa ce Daniel nu spunea, dar Kirkland li arunca o privire piezi§a. El observa, dar era mai pupn probabil sa-i faca morala. Poate. - Lady Kelham pare foarte practica, chiar daca e atat de uimitor de frumoasa, spuse Laurel. - Frumuse^ea ei a fost mai mult o napasta decat o binecuvantare, explica Daniel pe un ton serios. Asta a facut-o sa fie practica. -Erai foarte sigur ca nu vrei sa te insori cu o femeie frumoasa, spuse Laurel rautacioasa. Este raponal sa te razgande$ti? -C at de des m-ai v3zut pe mine sa fiu iraponal.7 intreba el amuzat. Laurel se incrunta. -Nu-mi pot aminti nici o ocazie, a$a pe moment.

130

Mary Jo Putney

- Un trist adevar, spuse Daniel cu un umor autocritic. Corectitudinea filra repro? e de fapt plicticoasa. Cred c§ e timpul s3 fac ceva absolut iraponal. - C&sStoria e un joc cu o miza prea mare pentru a face experimente cu lipsa de logics, interveni Kirkland sec. Ai aflat mai multe despre originile lui Lady Kelham? -Destule. Exists inc3 multe lucruri pe care nu le $tiu, dar am acoperit punctele importante. Cel pupn a?a spera. - Gasesc o anumitd placere sa vSd cum ai ignorat lista originala a cerin^elor tale pentru o sofie, spuse Laurel. N-ai insistat pentru o femeie cu infap$are obi?nuita, a?a ca banuiesc ca ai abandonat $i planul de a te insura cu o administratoare de mosie. -Nu-i adevarat. Cand sSnatatea sopilui ei s-a deteriorat, Jessie a inceput s3-l ajute cu administrarea mo$iei. Nu numai ca are cuno$tin{e, dar ii §i place aceasta munca. -C h iar ai gSsit femeia visurilor tale! spuse Laurel cu admirape. $i pe deasupra are §i o fetipS adorabila. Cand planuie$ti s3 te insori? - Foarte curand. N-are nici un rost sa a$teptam, a?a ca o sa obpn o licenpi speciala. Kirkland, o sa m3 secondezi? -A$ fi onorat. Banuiesc c3 ai prefera o biserica, mai degraba decat o slujba aici sau la Ashton House. Kirkland chicoti. Amandoi locuip acum in parohia St. George, Hanover Square, pe care s-ar putea s-o consideri ingrijorator de eleganta, dar mai sunt $i alte parohii in apropiere. Daniel nici macar nu se gandise inca la asta. - O s o pun pe lista lucrurilor pe care va trebui sa le discut maine-diminea^a cu Jessie. -Milton Manor ar putea fi un loc placut pentru o lun3 de miere, spuse Laurel. Pentru ca re$edin{a lui James e in Scopa, a cumparat conacul ca pe un refugiu rural la indemana. E doar la o or3 d istan t de Londra. Minunat de retras!

Ademenirea unui sfant

131

-Este o idee buna, spuse Kirkland. Amandoi ati fost foarte ocupati in Londra. Milton Manor e linipit. Un loc unde te pop relaxa si unde te pop bucura de compania celuilalt fara a fi deranjat. - Inca ceva de discutat cu Jessie, se incrunta Daniel. Se ia copilul in luna de miere? Casatoria devine din ce in ce mai complicata! - A? fi bucuroasa s o pn pe Beth pentru cateva zile, dar ar trebui sa ma lupt cu Mariah si cu Julia pentru acest privilegiu. Amandoua o iubesc la nebunie. Laurel ip puse mana pe abdomenul in crepere. Imi place ca bebelupl nostru o s3 aiba o veri$oara dulce pe care s o admire. Era o aspra aducere aminte ca o cSsatorie nu era doar unirea a doi oameni, ci a doua familii. Daca Daniel facea o grepala insurandu-se cu o femeie care avea Inca prea multe taine, prejudiciul ar trece dincolo de el p de Jessie. Ceea ce era un gand raponal. $i totup, tnca nu se sinpea nici macar un pic raponal cand venea vorba de Jessie Kelham.

De indata ce se inapoiara la repdinta Kirkland, Daniel le ura noapte buna cumnatului p surorii lui p se retrase in camera sa, dar era prea agitat ca sa poata dormi. Dupa ce-p dadu jos vesta p lavaliera, ip turna un pahar cu vin ro?u p se plimba prin camera sorbind din cand in cand. Viapi sa era pe cale de a se schimba radical. Dar cu Jessie facand parte din ea, se gandea la viitorul sau cu nerabdare, nu cu teama. Cea mai mare provocare va fi sa hotarasca unde-p vor petrece cea mai mare parte din timp, pentru c3 Jessie avea responsabilitap in Kent, la fel cum el avea in Bristol. Fara a mai menpona castelul Romayne.

132

Mary Jo Putney

Va trebui sa infiinfeze o infirmerie sau un spital rural in fiecare loc unde-$i petrecea mult timp. Majoritatea ora?elor $i a satelor aveau nevoie de d otari medicale mat bune, a$a ca asta nu ar fi doar o fapta buna, ci §i o ocazie de a avea un loc unde sa munceasca atunci cand se afla In locul respectiv. Ideea era absurda, posibila $i revigoranta. Dupa o ora sau doua de plimbat prin incapere §i dupa un al doilea pahar de vin ro$u, era destul de relaxat ca sa se gandeascS la culcare. Totu$i, dupa ani in care practicase medicina, nu fu surprins cand la u$a se auzi un ciocanit u§or. O deschise $i il vazu pe Kirk­ land complet imbracat. -Laurel nu se simte bine? intreba imediat Daniel. - E bine, dar e nevoie de un doctor de noapte, asta daca nu e$ti prea obosit. - Binein^eles. Daniel se intinse dupa vesta. Unde? - Pacientul e aici in bucatSrie. -Convenabil. Daniel renunpi la vesta $i t$i lu3 geanta cu trusa medicals. Ce fericit sunt ca propriul meu cumnat se bazeaza pe distracpi medicale pentru a-i amuza pe oaspepi sai. Cat de serios e? -U n glonf in partea de sus a bratului. Nu-i pune viapt in pericol dac5 nu se inflameaza, dar are nevoie de tratament. - De obicei ai oameni ran ip in bucatSrie? -N u in mod obi§nuit, dar nu e nici nea$teptat. Kirkland il conduse pe scarile din spate spre bucatarie. Camera era bine luminata $i pe plita fierbea un ceainic. Un barbat cu par blond-deschis era prabu$it pe un scaun langa masa curata de brad. Haina ii era aruncata pe un alt scaun $i maneca stanga a cdma^ii era plina de sange. Un bandaj improvizat fusese legat in jurul bratului. Daniel traversa repede bucStaria. Barbatul i$i ridica privirea. Era pal id sub tenul bronzat §i i se pSrea foarte cunoscut. - Cred ca {i-l aminte^ti pe capitanul Gordon, de$i sub alt nume, spuse Kirkland.

Ademenirea unui sfant

133

Singurul e$ec al lui Lady Agnes era in viafS p relativ bine, in bucataria lui Kirkland. Era posibil ca asta sa fie cea mai interesanta zi din viapi lui Daniel, dep ar fi preferat compania lui Jessie aceleia a lui Gordon. -G ordon e de fapt unul din lungul t&u pr de nume, nu-i a$a? Ip puse geanta cu instrumentarul medical pe masa p scoase o perecbe de foarfeci ascupte. Banuiesc ca, daca te mai vad vreodata o sa fie pe e?afod, dar m3 multumesc p cu o rana de gionp Gordon scoase un ras spart. -M a incred ca ip amintepi toate acele nume, Her­ bert. Kirkland spune ca acum epi Romayne. Acum pop fi virtuos la un nivel mai mare. La §coala ai facut tot posibilul sa te porp cu mine cu o rabdare crepineasca, in vreme ce eu am facut tot posibilul sa te fac sd-p pierzi cumpatul p sa te porp urat. - Kirkland, am nevoie de doua vase, unul plin cu apa calda p celalalt gol. Apoi nipe carpe sau prosoape cura­ te p nipe brandy. Daniel taie cu bagare de seama bandajul improvizat. Tu nu prea ai reupt asta, Gordon, dar erai pe-aproape. Pot sa te intreb cum de-ai ajuns aid? -C u ceva timp in urma, am dat peste nobilul nostru coleg de $coala, ducele de Ashton, ceea ce i-a oferit prilejul sa-p exerseze filantropia. Gordon icni cand bandajul fu desprins de pe rana. - Prin asta, vrea sa spuna ca Ashton 1-a facut capitanul ultimului sau vas cu aburi, Britannia, spuse sec Kirkland, turnand apa fiarta intr-un ibric. O fapta pentru care ii sunt foarte recunoscator. Gordon ridica din umeri, apoi se cutremura de durere. - $tiu cate ceva despre mapni p am oarece experienpa in navigape. Nu e o alaturare obi?nuita de cunopinte, a?a ca am luat in primire vasul pana cand a gasit un capitan mai bine pregatit. Ochii lui Kirkland sclipira amuzap. -Ashton spunea c3 voia sa ramai, dar tu i-ai spus ca ai prefera mai degraba s3 muncepi singur decat

134'

Mary Jo Putney

sa trebuiasca sa dai ordine unui echipaj de marinari nemernici fi de nimic. - $ i asta, mormai Gordon cand Daniel ii taia maneca de la cama$a. Kirkland afeza vasele fi un mic teanc de carpe curate pe masa, langa trusa medicala. Viteza cu care le adusese sugera ca s-ar putea sa nu fie prima data cand bucataria fusese folosita drept infirmerie. Daniel spala orificiul de intrare a glonfului. - Glonpil a trecut pe langa os, ceea ce e bine, dar e inca in bra pi l tau, ceea ce nu e atat de bine. N-ar trebui sa fie prea greu sad scot, dar o sa doara. E gata ceaiul ala? O ceafca cu mult zahar fi brandy va fi de ajutor. - Asta e cea mai buna sugestie pe care am auzit-o in intreaga noapte. Cu mana libera, Gordon lua ceafca aburinda pe care o pregatise Kirkland fi bau cu lacomie. Ifi stranse ochii cand Daniel il examina sa gaseasca glonpil. Acesta nu fu greu de gasit, in schimb fu nevoie de cateva incercSri pentru a fi scos. Cand Daniel il lasa sa cada cu un clinchet in vasul ce conpnea carpele insangerate, intreba pe un ton lejer: - Cum ai ajuns aici cu un glon^ de pistol in brat? Pentru ca ochii lui Gordon erau inchi$i, $i fa^a ii era leoarca de transpirape, raspunse Kirkland: - Facea ceva pentru mine. Ceva ce prezinta avantajul ca-i permite sS lucreze de unul singur, dar $i dezavantajul ca uneori e periculos. - Am rezolvat treaba, nu-i a?a? izbucni Gordon. -Intr-adevar ai rezolvat-o $i vei fi bine rasplatit, re­ plica Kirkland. Daniel, daca ai nevoie de o investigate discreta, Gordon e omul potrivit. - Destul de ciudat, asta nu e ceva de care am in mod obi$nuit nevoie. ’J'ine-te bine, acum o sa doara fi mai tare. Scoase o sticla de gin din geanta lui fi incepu sa curete cu atentie rana. Gordon tresari, dar nu scoase nici un sunet. In timp ce Daniel ii bandaja din nou brapjl, spuse:

Ademenirea unui sfant

135

- O sa-p fac o e$arfa. Ia-o u$urel $i schimba pansamentul o data la cateva zile. Gordon dadu din cap infelegator. - Mulptm, doctore. Ip raman dator. Daniel ridica u§or din umeri incepand s3-?i curefe instrumentele. -Nu-p face griji! Nu pn socoteala. - Eu, da. Ochii lui Gordon sclipira ca o{elul. - Unit din pacienpi mei platesc in gaini. Sau poate cu un sac de cartofi sau mere, sugera amuzat Daniel. Singurul rSspuns al lui Gordon fu sa pufneasca. Era incovoiat ?i alb la fa^a, dar una peste alta, avusese noroc. Daca glonpjl lovea cu capva centimetri mai incolo, i-ar fi patruns tn inima. In timp ce Kirkland il ajuta pe Gordon s3 se ridice In picioare, Daniel se gandi cu uimire ca acum, ca se va tnsura cu Jessie, s-ar putea sa aiba nevoie de serviciile unui investigator discret. Nu, poate c3 nu i-a spus totul, dar ii dezvaluise lucrurile importante despre trecutul ei. Cel pu^in a?a credea el. Prietenele lui Jessie erau incarnate de logodna ei cu lordul Romayne. Ea banuia ca prietenii lui erau mai pu£in mulpimip de noutap. Avea §i ea propriile indoieli pe cand incerca sa adoarma, noaptea tarziu. Se pnuse la d istan t de Daniel pentru a-1 impiedica sa afle prea multe despre ea. Motivele ei erau inca puternice §i casatoria cu el o ducea spre un teren nesigur. Dar el acceptase fragmentul de adev3r pe care i-1 oferise §i poate c& asta va fi de ajuns. Spera sa fie a$a, pentru ca trecutul indepartat n-avea nimic de-a face cu femeia care devenise. Pe cand se rasucea de pe o parte pe alta, i?i spunea ca odata cu trecerea timpului o sS devina mai apropiap. Asta poate i-ar indulci cumvaTeacpa, dacfl inttegul adevar ar ie$i la iveala. Era prea tarziu sS se razgandeasca... Diminea^a sosi prea devreme. Cand Lily o aduse jos pe Beth pentru a lua impreuna micul dejun in camerele lui Jessie, veselia lipsita de griji a fetipd o facu pe Jessie

136

Mary Jo Putney

sa se simta batrana. §i Philip avea obiceiul de a se treii dis-de-dimineafa, ceea ce dovedea ca nici el nu era un sot perfect. Mancarea §i un ceai tare o revigorara. - In dimineata asta o sa mergem la o plimbare cu trasura cu Lord Romayne, spuse Jessie in timp ce intindea gem pe o felie de paine pentru Beth. I$i aminte$ti de el de la Gunter’s? -O m ul care mi-a spart cupa de inghetata inainte de a o termina, raspunse Beth incruntata. - EL este $i cel care te-a salvat ca sS nu fii zdrobita de cabrioleta aceea, ii reaminti Jessie. Si ai primit alta inghefata de la ducesa. - Mmm, facu Beth $i accepta felia de paine cu gem. Jessie se gandi sS-i spuna ca urma sa se marite cu gentlemanul in chestiune, dar se hotari sa-1 a§tepte totu$i pe Daniel ca sa faca front comun. Abia terminasera micul dejun cand intra un lacheu sa anun^e c5 sosise lordul Romayne. Cu pulsul accelerat, Jessie ?terse gemul de pe obrazul fiicei sale, o ajuta sa se imbrace cu o frumoasa pelerina noua de catifea verde, apoi o conduse la parter. Daniel se inclina cand cele doua intrara in micul salon. Renun^ase la negrul de doliu in favoarea unei jachete bleumarin ?i pantalon i din piele de caprioara ?i arata teribil de aratos. - Lady Kelham ?i Lady Kelham, spuse el. Ce placere sa va vad pe amandoua! Beth chicoti. Sa fie numita Lady Kelham i se parea inca mai mult o joaca decat realitatea. Facu o mica re­ verend corecta. - Mama a spus ca ne duci la o plimbare cu trasura? - Intr-adevar a$a o sa fac, ji vremea e placuta. Avea darul de a-i vorbi unui copil la fel de direct ca unui adult. Ma gandeam ca am putea merge in pare sa dam de mancare la rate. -O h , da!

Ademenirea unui sfant

137

Daniel o tntrebfi din priviri pe Jessie dacS Beth fusese deja informata despre planurile lor. Femeia scutura u?or din cap. Acum era momentul. -Beth, in afara de plimbare, avem o surpriza pentru tine, spuse Jessie. Eu ?i lordul Romayne ne vom cisatori, a?a ca o s i ai un nou tata. Beth cSscS mica ei gura. - Am un tata! Daniel se las3 intr-un genunchi in fata lui Beth ca sa nu o domine. - Da, ?i te-a iubit foarte mult. Va fi mereu cu tine in inima ta. O atinse u?or cu degetul pe piept. Dar cand un tata nu poate ramane, cateodatS trimite un tata vitreg sa aiba grija de copilul lui. E o mare onoare pentru mine ca mama ta e de acord sa ma accepte sa fiu tatal tau vitreg. Incruntandu-se, Beth se retrase ?i o lua pe mama ei de mana. Gandindu-se ca era cel mai bine sa nu-i dea timp lui Beth sa cugete, Jessie spuse: -Acum e timpul pentru plimbare. Beth o tinea in continuare pe Jessie de mana, privind precauta spre Daniel. El era relaxat, neincercand sa insiste, pe cand le tinea u?a ?i le conducea afara. Afara ii a?tepta o cabrioleta frumoasa cu un randa? in livrea cajarat in spate. O favoare din partea lui Kirkland, banuia Jessie. Ea ?i Daniel erau noroco?i sa aiba astfel de prieteni. Jessie o ajuta pe Beth sa se urce; apoi Daniel o ajuta pe Jessie. Bancheta era suficient de incapfttoare pentru top trei, dar Beth se cocota in bratele lui Jessie, cu o expresie circumspecta. Daniel se urea ?i el, apoi scoase o patura din spatele banchetei. - Soarele e minunat, dar aerul e rece, a?a ca putem folosi patura asta. -C a un cocon cu trei fluturi, remarca Jessie tragand patura peste ea §i fiica ei. Beth chicoti auzind asta.

138

Mary Jo Putney

Dupa ce se aranjarS, Daniel conduse cu indemanare cabrioleta de la Ashton House spre Hyde Park. In timp ce treceau pe langS alte trSsuri, el intreba degajat: - Beth, ip plac caii? Ea se uita spre el banuitoare: - Eu sunt Lady Kelham. DacS imi spui Beth, ar trebui sS-p spun p eu pe numele de botez. - Beth! o dojeni Jessie. Cateodata fetpa ei cea depeapta era prea precoce. Daniel rase doar. - E corect. MS cheamS Daniel. Pop sS-mi spui a§a dacS mi se permite sS-p spun Beth.

Beth dsdu victorioasS din cap. - O sS-p permit, Daniel. - Mulpjmesc. Acum, despre cai... - lubesc caii! Beth se indreptS vioaie de spate in poala lui Jessie. Vreau un ponei, dar mama nu m3 lasS. Era o veche doleantS. - Un ponei poate cS e prea puternic pentru tine acum, spuse el, dar poate mai tarziu?

- Cand o sa fii mai mare p o sS mai cre$ti, Beth, spuse Jessie. -Azi sunt mai mare p am crescut fa{S de cum eram cand am venit in Londra, spuse Beth cu o logics de necontestat. - Iar maine o sS fii p mai mare, $i o sS mai cre$ti pupn, spuse Daniel calm. Mama ta va decide cand vei fi pregStita. Ce fel de ponei p-ar plScea?

- Frumos, rosti ea cu hotSrare. -Ti-ar plScea unul murg, a?a cum e cel frumos de acolo? ii arStS cu biciul.

- Un roib. Beth se rSsuci din poala lui Jessie p ajunse in spapul dintre cei doi adulp. Sau sur. Nu unul muTg. - Primul meu ponei era roib, spuse Daniel. Era inciorSpat1 p avea o brezSturS12 pe fa^S. -C u m il chema? intreba Beth. 1 Marcaje albe parta la genunchiul unui cal (n.tr.)

2 PatS alba pe fruntea unui cal (n.tr.)

Ademenirea unui sfdnt

139

- Rascal1. Era cam neastamparat, dar era un ponei pe cinste, rosti Daniel nostalgic. - A murk? -D a, dar a trait inca mulp ani. Eu am crescut ?i a devenit poneiul surorii mele. - Mi-ar placea o sora, marturisi Beth ganditoare. -A sta e unul dintre avantajele casatoriei mamei tale cu mine. Daniel se uita la Jessie cu cfildura in ochi. S-ar putea sS capep un frapor sau o surioara. - Vreau o sora, nu un /rate! - Nu putem alege, iubito, spuse Jessie impresionata de cat de repede o cucerea Daniel pe fiica ei. Dar fiind cea mai mare, o sa fii stapana camerei copiilor pans cand vei deveni o tanara domni?oara ?i o sa-i depa$e$ti pe oricare dintre frapi sau surorile pe care le-ai avea. Evident ca lui Beth !i placea ideea asta. Lui Jessie i-ar fi placut sa aiba o sora. Mariah $i Julia ii demonstrasera cat de minunat era sa ai o sora. Adesea, femeilor nu le placea de Jessie, poate pentru cS le era teama sa nu le ademeneasca sopi. Era minunat sa se afle in compania unor femei care erau suficient de sigure pe ele $i pe cflsniciile lor, pentru a n o privi pe Jessie ca pe o amenin^are. 11 iubise pe Philip §i viapi lor lini$tita de la {ara, dar acum via(a ei se deschidea in numeroase feluri. Nu se putea hotari dac3 era’mai mult emoponata sau speriata.

capitolul 18 Intrara in Hyde Park, $i Daniel conduse de-a lungul lacului Serpentine, cel lung ?i arcuit, care era una dintre principalele atracpi ale parcului. Cand drumul se apropie cel mai mult de apa, opri cabrioleta §i sari jos, dand fraiele randa$ului care statea in spatele acesteia. - Ai vrea sa zbori ca o rafa? o intreba el pe Beth. -D a! 1Pezevenchi, pramatie (in limba englezS, in original) (n.tr.)

140 .

Mary Jo Putney

-Zboara, rafusco, zboara! O lu§ de mijloc $i o invarti de doua ori, tnainte de a o lasa jos. Fetifa chicoti de placere. Cu Jessie, Daniel nu se grabi, privindo in ochi $i prinzandu'i mana cu afecfiune in timp ce o ajuta s3 coboare. Ea zambi. - Vad ca ai o buna experienfa cu piticii. -Exercifiul. Cand un copil cade, i$i sparge capul $i sangereaza din abundenfa, se cere un anumit tact. Se duse in spatele cabrioletei $i scoase o mica traista de panza, apoi il lasa pe randa$ s3 plimbe caii de colo-colo pentru a-i fine in priza. -Acum, hai la rafe! zise el, dandu-i traista lui Beth. Aici sunt bucafele de paine pentru ele $i pentru lebede, daca vor trece pe-acolo. - Mac! Beth o lua la sanatoasa cat o fineau micufele ei picioru$e. - Fata ta poate avea un viitor la cursele de cai, reman ca Daniel. Jessie rase, il lua pe Daniel de braf $i amandoi o urmara pe Beth intr-un ritm mai liniftit. - La un moment dat, va trebui sS-i explic conceptul de „feminitate“, dar nu-mi place deloc s3-i inabu? toata aceasta exuberant. - Sunt sigur ca poate deveni o tanara domni$oar3 exuberanta. Chicoti. Dar nu se va petrece peste noapte. O fata blonda cam de varsta lui Beth mergea pe malul apei, insofita de o tanara femeie imbracata ca o bona. Beth alerga spre fetifa $i scoase ni§te buc3fi de paine din traista. - Eu sunt Beth, Lady Kelham. Ai vrea sa m3 ajuf i s3 hranim rafele? Fetifa blonda se lumina la faf3. - Eu sunt Lady Lydia Hambly $i da! Cu intarziere, se uita spre bona ei pentru a-i cere permisiunea. - Ai voie, Lady Lydia. Bona se a$ez3 pe o banc3 s3 priveasc3, iar fetifele vorbarefe mersera spre malul apei $i incepurd s5 fSramifeze buc3felele de paine. Lady Lydia rupea pe rand fiecare

Ademenirea unui sfant

141

bucata de paine, pe cand Beth tindea sa rupa mai multe deodata. Se parea ca ra^ele apSrura de niciunde, macanind p imbulzindu'Se. -Amandoua fetilele au un bun simi al dreptapi, remarca Daniel. Vezi cum incearca sa se asigure ca toate ratele primesc paine? -Beth vrea intotdeauna sa imparta cu alp copii. Jessie chicoti. Se pare ca ea p Lady Lydia ar putea sa lege o prietenie pe viapi. Cred ca Beth o sa fie o minunata sora mai mare cand va veni timpul. Daniel Ip cobori privirea spre ea, p dintrodata ea ip dadu seama cum vor aparea noii membri ai familiei. Ropnd, spuse: -Trebuia sa discutam aspectele practice in aceasta dimineatja, nu-i a$a? - Rale p aspecte practice, incuviin^a Daniel. In dm pa-amiaza aceasta o s3 merg sa obpn o licenia speciala. 0 sa am nevoie de numele tau intreg p de locul na§terii. Jessie e numele tau de botez sau un diminutiv pentru Jessica sau Jessamine sau Janet? Jessie ofta, ceva din buna sa dispozitie risipindu-se. - E prescurtarea de la Jezebel. - Ei, nu mai spune! exclama Daniel §ocat. -Ti-am spus ca tata ura femeile. Jezebel, femeia cea rea, care a incercat sa-1 abata pe evlaviosul ei sol de la calea credinlei, spuse ea cu arnSraciune. Numele este inscris chiar acolo, in Biblia familiei. -Jezebel inseamna de asemenea „prinlesa“, zise incet Daniel punandu-p mana peste a ei acolo unde 1 se incle§tase de brapil lui. Asta p se potrive$te mult mai bine. - Mulpjmesc. Inghip cu greu, gandindu-se ca ip dorb se un s o lcare sa fie bland p il gasise. - Avand in vedere sentimentele pentru tatal tau, ai fi de acord sa te marip intro biserica sau ai prefera o ceremonie privata? intreba el. Cu o licenia speciala, putem sa ne casatorim unde p cand dorim noi. Ea ezita. Tatal ei o facuse sa aiba mari rezerve faia de biserica, dar bunavoinia trebuia intoarsa. Banuia

142

Mary Jo Putney

c3 o casatorie in biserica ar conta mai mult pentru Dani­ el decat pentru ea, sa nu se marite intr-una. - Atata vreme cat tu $i prietenii tai suntep acolo, o biserica e locul potrivit §i bun pentru casatorie. - Mulpimesc. Zambi scuzandu-se. Nu mi s-ar parea real daca ne-am casatori intr-un salon. Prima ei casatorie fusese intr-un salon, a doua la bi­ serica. A doua fusese mult mai buna. Poate ca asta era girul c3satoriilor la biserica. - O sa ai nevoie de numele meu dupa casatorii, ca ?i de numele meu de fata. Nu-i placea sa dezvaluie atat de mult din trecutul ei, nici macar lui Daniel. Dar asta era a treia casatorie a ei cu licenpi speciala, a$a ca era aproape experta. Numele meu intreg e Jezebel Elizabeth Braxton Trevane Kelham. Mai bine sa p-1 scriu. -A r fi de folos, accepta el cu diplomatic, nemenponand numarul numelor dupa casatorie. Elizabeth este un nume de familie? - Da, mama era Elizabeth. Nu puteam sa sufaT s3 mi se spuna Jezebel, $i nici mama nu fusese de acord cu nu­ mele acesta, a?a ca, atunci cand eram mica, m3 chemau adesea Lisbet. De$i avea pupne amintiri cu mama ei, cele pe care le avea erau placute. Se intreba adesea cat de diferita i-ar fi fost viapi daca mama ei n-ar fi murit. -C an d m-am mutat in York, am avut nevoie de un nume nou, a?a ca am decis sa fie Jessie, ca diminutiv de la Jezebel. -Su n t sigur ca mama ta s-ar fi simpt onorata sa §tie cd numele de familie este continuat, spuse el. Acum, despre o alta tenia practica. Familia Kirkland a propus sa folosim un conac de-al lor care se afla la doar o ora d istan t de Londra, daca vrem sa avem o luna de miere linistita inainte de a calatori la Castelul Romayne. That placea? - Dupa toata agitapa de la Londra, ar fi minunat! Se incrunta. De$i avand-o pe Beth acolo, s-ar putea sa nu mai fie atat de lini$te.

Ademenirea unui sfdtit

143

- Laurel s-a oferit sa o ia la ea p spune ca atat ducesa, cat p Lady Julia ar face bucuroase acelap lucru. Ai fi linipita s o lap pe Beth cu una din ele? Daca nu, bineinteles ca va veni cu noi. -N-am fost niciodata desparpte. Jessie ezita. Dep Beth era parte din ea, un sot ar trebui sa fie la fel de im­ portant, intr-un fel diferit. Insa cateva zile doar pentru noi e un mod potrivit sa ne incepem casnicia. Pe cand vorbea, ip dadu seama ca p ea ip dorea s3 fie doar ei doi. Nu pia cum se vor potrivi in timp, dar avand in vedere gradul de atracpe dintre ei, luna de miere ar trebui sa fie superba. Daniel privi spre fete care inca aruncau firimituri de paine p sporovaiau fara incetare. O pereche de lebede maiestuoase se alaturase multimii de pasari ppand lacome. - Decizia ip aparpne. -Beth e atat de prietenoasa p de sociabila ca va fi in regula sa stea cu prietenii, spuse Jessie cu hotSrare. Familiile Ashton p Randall intenponeaza sa paraseasca ora?ul, dar ambele locuiesc in vest. Deoarece noi vom calatori oricum in acea direcpe, putem so luSm pe Beth in drum spre Castelul Romayne. - O sa fie in regula. Zambi cu intelegere. Banuiesc ca separarea o sa fie mai grea pentru tine decat pen­ tru Beth. Drept raspuns, ea zambi piezi?. - Sunt sigura ca ai dreptate. Dar chiar imi place ideea unei sSptamani de linipe doar cu tine. - Bine, spuse el, cu o caldura intensa in ochi. Ea rop din nou, enervata pe ea insap c3 reacpona ca o fecioara nervoasa. Parand ca-i citepe gandurile, Daniel murmura: - Ro$epi atat de fermecator chiar daca nu epi o polarita nevinovata. Cuvintele lui erau relaxate, dar ea ip dadu seama ca 3sta era un subiect ce trebuia disc’utat. -Te deranjeaza ca o sa fii al treilea sot al rneu? Asta pare atat de excesiv din partea mea!

144

Mary Jo Putney

Daniel 151 arcui sprancenele. -N u-m i pas& cS o sa fiu al treilea sop atata vreme cat sunt u l t i m u l .

Ea rase, u$urat& ca nu vedea semne de gelozie. Asta fusese cel mai mare neajuns al primului ei sot, Ivo - $i nu dusese lipsa de neajunsuri. - O s5 fii! M-a$ fi oprit la doi, dac3 n-ar fi existat rapuni practice. Privirea lui se rad pupn. Poate c3 ar fi trebuit sa nu fie atat de sincerS. Se gandea ce sa spuna, cand cu coada ochiului z3ri un barbat care se indrepta hotSrat spre malul lacului Serpentine. Avea ceva in mana. Cand ajunse la malul apei, aruncS un s3cule{ in apa cat de departe putu. Un mieunat jalnic se auzi din sac, inainte de a cSdea cu un pleoscSit in lac. Lady Lydia ppa. Beth - Doamne, Dumnezeule, Beth se arunca direct in apa! Stropind cu ap3 , se indrepta spre sacul care se scufunda, cand pierdu fundul apei de sub picioare. Brusc, Beth se trezi in apa pan 3 peste cap, dand din maini p ppand disperatd. Jessie gemu ingrozita, dar Daniel fa?ni de langa ea ?i se indrepta direct spre apa. Dep lacul parea liniprit, se formase din raul Westbourne, p un curent ujor p continuu o tragea pe Beth departe de mal. Cand Daniel nu mai simp fundul apei, incepu sa inoate spre Beth cu mi?c3ri puternice. O ajunse repede, dar ea plangea p se zbatea. Spre surprinderea lui Jessie, nu se inapoie imediat la mal, ci continua s3 inoate, cu Beth sub un brap Pisica din sac. O inha^a cu o mana p i-o dadu lui Beth care o stranse, in timp ce Daniel incepu sa inoate inapoi spre mal, mi$candu-se mai incet pentru c3 -p putea tolosi doar un brap Eliberata de paralizia ce o cuprinsese, Jessie alerga spre cabrioleta p inpaca patura care fusese pusa la loc in spatele banchetei. - Intoarce cabrioleta, ii porunci ea randa^ului. Va trebui sa ne intoarcem imediat la re^edinfa Ashton.

Ademenirea unui sfant

145

Barbatul se supuse, iar ea alerga inapoi la malul apei unde Daniel ie$ea cu Beth in bra^e. Apa firoia de pe amandoi. Arata ca un magnific zeu al raului, puternic $i protector. Tandrejea de pe chipul lui cand o legSna pe Beth in bra^e ii franse inima. Beth strangea sacul ud. - P i s i c u f a ! plangea ea. O m ul ala rSu a incercat sa inece pisicu^a. - O sa mS uit eu la ea, spuse Daniel pe tonul alinator al unui doctor. Mai intai sS te invelim in patura.

Jessie desfacu patura din bratele ei. - O iau eu. Daniel o puse pe Beth in bratele lui Jessie, lua cu tndemanare sacul ud, apoi intoarse marginile patUTii in jurul feti^ei. In timp ce o strangea mai aproape pe feti^a ce tremura, Jessie i$i dadu seama cat de rece era aerul.

- Cred ca ai inghe^at, ii spuse ea lui Daniel. El ridica din umeri. - Merge. Scoase un briceag pliant ?i taie sfoara care strangea sacul. Inauntru era un pisoia? tarcat care arata ca un §obolan inecat. - Pisoia$ul! Beth se intinse spre el. - Doar o clipa. Daniel intinse pisoiul pe brapil sau stang $i il ap3sa u$or pe spate pentru cateva secunde. Apasat, retras. Apasat, retras. Pisoia^ul tu$i scuipand apa §i i$i salta capul uitandu-se in jur ingrozit. Apoi se catara pe pieptul lui Daniel spre um3r cu ni$te gherufe ca ni§te ace, mieunand disperat. - Ai avut o zi grea, nu-i a$a? ii murmura el tragandu-l de pe umarul hainei sale scumpe, acum distruse. II baga sub haina sa-1 protejeze de vantul taios. El se cuibari mai bine, ramanand la vedere doar micul bot dungat §i musta^ile zburlite. Daniel ii mangaie capul cu un deget. Boneta lui Beth disparuse, a?a ca Jessie siruta buclele tide ale fiicei ei. Jessie tremura, i§i dadu seama. Straduindu-se sa vorbeasca pe o voce calma, spuse: -Beth, ai fost foarte curajoasa, dar $i foarte nesabuita. Niciodata, dar niciodata s i nu o mai rupi a§a la fuga in apa!

146

Mary Jo Putney

Beth o privi cu un zambet luminos. - D ar ?i pisoiul, ?i eu suntem bine.

- Ai fi putut sa te ineci daca acel curent ar fi fost mai puternic sau daca nu ar fi fost cineva prin preajma s3 te traga afara din apa, spuse Daniel cu o voce severs. Sd nu mai faci niciodata un lucru atat de necugetat. Beth se uita in sus cu ochii mari, inocen{i: -N u, Dandy, spuse ea serioasa. Pot sa-1 pastrez pe Smoky? Sprancenele lui se arcuirS. - Dandy? -D e la Daniel Daddy1, explica ea intinzandu-$i mainile pentru pisoi. Daniel i$i dadu seama amuzat cS era manipulat de un adevSrat maestru, dar scoase pisoiul din haina, tl mangaie pupn sa se asigure ca se calmase, apoi il puse in mainile nerabdatoare ale lui Beth. -Tine-1 bine pe Smoky cu mana pe dedesubt pentru sprijin, ii ceru el. Era evident cfi Daniel vazuse ca separarea copilului de pisoi ar fi atat nemiloasa, cat ?i imposibila. Mai ales ca pisoiul tocmai fusese botezat. -Trebuie sS vS incalzim $i sa va hranim pe amandoi, spuse Jessie. Bietul pisoi pare mort de foame. - Poate sa ia bucSple de paine. Lady Lydia se apropiase $i ea ?i scoase solemn o mana de firimituri de paine din traistu^a. - E foarte frumos din partea ta, spuse Daniel punand firimiturile in palmS $i pnandu-le in fa^a lui Smoky. Pisoiul se arunca lacom asupra lor. Poate ca nu de bunavoie era mancator de paine, dar acum se mulpimea cu ce avea. O voce ezitanta spuse: - Domnule? Lady Lydia mi-a cerut sa va aduc invelitoarea noastra din trasura. Era bona care avea in mana o patura de lana verde-inchis. 1 Joe de cuvinte intraductibil. engleza (n.tr.)

D ad d y

InseamnS tfltic in limba

Ademenirea unui sfant

147

-Mulprmesc. Daniel despSturi invelitoarea $i $i-o puse peste umeri. Amandoua suntep foarte amabile. Unde sa returnez patura mai tarziu? - Re^edinta Hambly, domnule. Pe Mount Street. Strada nu era departe de re$edinpi Ashton. - Poate c a tu ? i Beth o sa v5 putep juca impreuna in viitor, spuse Jessie. V-ar placea? Amandoua fetifele strigara in cor: -D a! Daniel ii dadu bonei cartea sa de vizita. Familia Hambly pleca, de asemenea, din Londra in scurt timp, dar vor urma §i alte sezoane. -Acum, ca am rezolvat toate problemele, e vremea s-o pornim spre casa, anunpi Daniel. La revedere! In vreme ce se indreptau spre cabrioleta care ii a$tepta, Jessie spuse: - 'JTi-ai stricat hainele. Daniel ridica din umeri. -I-am spus lui Kirkland ca incercarile lui de a ma face sa arat elegant sunt sortite e§ecului. Vrei s-o iau eu pe Beth? Probabil c3 e grea. Intr-adevar era. La patru ani, mergand pe cinci, Beth era destul de plinu^a. Din fericire, pisoiul nu contribuia prea mult la plusul de greutate. Jessie fu fericita sa io dea pe fiica ei lui Daniel. Sim^eau amandoi ca sunt ca o familie. Jessie i$i dorea sa poata crede c3 viitorul va continua tot atat de lipsit de necazuri.

capitolul 19 Biserica St. George din Hanover Square era impresionanta. Era relativ noua, avea mai pupn de o suta de ani vechime $i avea un portic mare, sprijinit de $ase coloane masive. Daniel nu era sigur daca era destinat sa celebreze gloria divina sau bogatul cartier Mayfair pe care-1 servea.

148

Mary ]o Putney

Pe cand grupul din partea mirelui cobora din trasura, Kirkland observa: - E§ti gata s-o iei la fuga. Laurel il batu pe bra{ pe Daniel. -Sunt doar nervi. La urma urmei, e o zi importanta. O zi in care urma sa se insoare cu o femeie pe care o cunoscuse abia cu cateva saptamani in urma. - Cand voi doi v-ap casatorit, erap pe deplin siguri. A$ vrea sa fiu ?i eu la fel. - E u$or sa fii sigur cand e$ti tanar §i n-ai v3zut inca numeroasele feluri in care lucrurile pot merge prost, spuse Laurel sec. De vreme ce tu e?ti mai in varsta §i mai inpdept, e$ti mai c o n se n t de posibilitap $i de riscuri. - Dar e$ti $i mai bine pregatit s3 te ocupi de orice probleme ar aparea. Kirkland ii arunca lui Daniel o privire scrutatoare. Daca ai indoieli in legatura cu casStoria cu Lady Kelham, nu e prea tarziu sa te razgande$ti. Nm! -Vreau sd ma insor cu ea, spuse Daniel scurt. Ma intreb daca nu cumva ea s-a razgandit. Se spunea ca a doua casatorie era triumful speran^ei asupra experienpp. Atunci a treia casatorie ce era oare? - Se pare ca nu s-a razgandit, spuse Laurel. Vad doua trasuri ale familiei Ashton acolo, ceea ce inseamna ca grupul miresei a sosit. Daniel incerca sa nu-$i arate ujurarea. Avand in vedere nesiguranpi reciproca, cu u$urinpi s-ar fi putut decide ca nu era inca pregatita de o noua casatorie. Interiorul era in acela§i timp simplu $i marep cu mai multe coloane ?i un tavan boltit inalt. Destul de intimidant pentru simplii muritori. Vazand-o pe Laurel ca se uita in sus spre galeria dinspre apus, unde se afla orga $i organistul, Daniel intreba: - pi dore§ti sS fii tu cea care canta la orga? Ea chicoti. -A m fost tentata, dar vreau sa vad nunta singurului meu frate, mai degraba decat s3 stau in biserica intoarsa cu spatele.

Ademenirea unui sfdnt

149

In vreme ce ea se alatura micului grup de oaspe{i din primele $iruri de band, Daniel §i Kirkland i$i ocupara pozipile in fa^a altarului. Se aflau acolo peste douazeci de prieteni ai lor. Din partea lui, majoritatea erau vechi colegi de $coala §i so^iile lor. Chiar $i Gordon venise, aratand destul de respectabil in strana din spatele bisericii. Probabil ca Daniel ar fi trebuit sa-1 roage sa fie cavalerul lui de onoare, deoarece pozitia trebuia sS ii fie acordatS unui burlac, ?i Gordon era singurul vechi prieten prezent la ceremonie care nu era insurat. Dar Kirkland era cel mai apropiat prieten al lui, $i probabil ca Gordon ar fi fost ingrozit sa fie atat de expus. Ceva mai in spate, era un grup de femei pe care nu le cuno$tea, dar bftnuia ca se aflau acolo pentru ca le placeau nunfile. Deoarece biserica era deschisa pentru toata lumea, majoritatea parohiilor aveau membri care luau parte regulat la nunp pentru a admira imbracamintea §i florile $i a specula asupra $anselor la o cSsatorie fericita. Aceasta anume nunta nascuse multe discupi, a$a ca nu era de mirare sa vada straini. -Stai lini§tit, murmura Kirkland. O sa fie aici in curand. , *v -Inca nu-i prea tarziu pentru ea sa fuga, murmura Daniel sec. Muzica se schimba si alaiul de nunta intra in naos. O Beth care radia deschidea drumul strangand in mana un buchet de flori. Se zvonise ca voia sa-1 aduca pe Smoky, ?i doar poruncile ferme din partea mamei ei o impiedicasera. Lady Julia $i ducesa de Ashton se numarau printre participant. Amandoua erau femei atractive. De fapt, ducesa era considerata una dintre cele mai mari frumusep din inalta societate. Cil toate astea, paleau in fa(a lui Jessie care venea la brapjl ducelui de Ashton. Purta un mic buchet de trandafiri albi $i, fara indoiala, era cea mai frumoasa femeie din Anglia, posibil chiar din lume. Inima lui Daniel trepida de uimire.

150

Mary ]o Pu tney

Purta o rochie elegants de un gri porumbel, o culoare considerata de semidoliu. Culoarea se potrivea cu pielea ei alba $i o facea sa arate ireal de frumoasa. Parul ei negru $i lucios era strans in sus $i fixat cu o cununa de fieri $i un voal alb de dantela cadea spre spate pans la tivul rochiei. Privirile li se intalnira in timp ce inainta spre el. Ochii ei limpezi exprimau atat nelini^te, cat $i hotarare. Dovada ca aveau lucruri in comun. Apoi ajunse langa el. Aproape a lui. Ceremonia ii apSru ca in ceaps, poate pentru ca Daniel cununase el insu$i multe cupluri. Singurul ele­ ment neobisnuit era schimbul de inele. Jessie ii spusese ca atat Mariah, cat ?i Julia le daduserS soplor lor inele $i ii placea ideea, dac3 pe el nu-1 deranja. Nu-1 deranjase; parea corect. DacS ea era a lui, atunci §i el era al ei. In timpul acestor zile de pregatiri, fusesera atat de nefiresc de politico^ unul cu celslalt, aproape ca ni$te straini, ceea ce de fapt erau in multe privinfe. El se intreba cat va dura asta. Pe o voce tunStoare, vicarul intonS: - Va declar sot §i sope! Se infaptuise. Erau cSsatorip fsra cale de intoarcere. El risufla u$urat §i ii ridica mana spre buze pentru a o sSruta, spunand in soaptS: - Ip mulpimesc ca te-ai mSritat cu mine, milady. Zambetul ei de rSspuns era tremurat. -Milord, spuse ea cu respect. Muzica se schimba intr-un mar$ vesel. Jessie il lu5 de brat $* se indreptarS spre iepre. El banuia ca radia ca un nebun. Aceasta casatorie putea fi cea mai mare gre$eala a viepi lui, dar nu-i p3sa. Acum ca zarurile fusesera aruncate, Jessie era relaxata §i zambitoare. Oaspepi arStau de parca ar fi vrut sa aplaude $i doar solemnitatea locului ii impiedica. DacS ?ansele de succes ale unei casnicii ar putea fi judecate dupa simpatia familiei $i a prietenilor, Daniel $i Jessie ar trai fericip pana la adanci batranep.

Ademenirea unui sfdnt

151

Langa u§S, una dintre persoanele care asistaserS la ceremonie se ridicase din strana p se holba la Jessie. Ip pnea o mana la guri p parea pe punctul de a izbucni In lacrimi. Cand Jessie o vazu, se opri inlemnita pe alee, strangand brapjl lui Daniel ca intr-o menghina. - Femeia aceea, spuse cu vocea gatuita. Acolo! Daniel ip pnu respirapa. Femeia purta un voal pe cap, dar chiar p a?a ar3ta ca sora mai mare a lui Jessie, cu aceeap frapanta structura osoasa p ace lap par negru. Doar ochii ei caprui erau diferip. Asemanarea era atat de pronun^ata ca trebuiau sa fie mrudite. Pe chip ii aparu o expresie ingrozita cand ip dadu seama ca le atrasese atenpa. Se intoarse numaidecat p se indrepta spre uple bisericii cu o graba necuviincioasa. Fuga ii fu oprita de Gordon care se mi§case repede pe langa strane sa-i blocheze drumul spre u§3. - O prietena a familiei? intreba el binevoitor. Ea mormai o sudalma p incerca sa se furijeze spre lateral, dar Gordon o prinse de incheietura mainii. - Cu siguranpl ca dorip sa le transmitep urarile Domniei voastre fericitei perechi, doamna. Daniel p Jessie ajunsera langa Gordon p femeia misterioasa, iar ceilalp oaspep ii urmara pe alee. Capituland, femeia se intoarse cu fata spre ei. Pupn mai scunda p mai plina decat Jessie p cu cateva fire carunte in parul de culoarea abanosului, era inca surprinzator de atragatoare. Jessie ip zdrobi buchefelul din mana libera. Atarnand de bra^ul lui Daniel ca p cum era singurul mod de a se pne in picioare, §opti cu o indurerata voce de copil: - Mama?

capitolul 20 Oaspepi incepusera sa se inghesuie in spatele lui Daniel p Jessie. Aceasta era mama ei? Cu mireasa aratand palida p gata sa lepne, Daniel spuse:

152

Mary Jo Putney

- Doamna, suntep invitata la masa de nunta de la re^edinfa Ashton. Putep merge in trasura noastra. Se uita spre Gordon. Sper ca vii 51 tu. Ochii lui Gordon licarira amuzap. -N-a? pierde asta pentru nimic in lume. O luS de bra{ pe femeia mai in varsta care nu se imporrivi $i o insop la trSsura cu patru cai albi a mirilor, care urma sa-i duca pe Daniel $i pe Jessie la re$edinta Ashton. Dupa ce o ajuta sa se urce in trasura, Gordon spuse $optind: -Banuiesc ca nu pot sa vin ?i eu cu voi! Promite sa fie interesant. -Ia-p gandul, spuse Daniel prietene?te, ajutando pe Jessie sa se suie in trasura. Ne vedem la re^edinta Ashton. Se uita spre vizitiu. Sa mergi incet, te rog! -A m infeles, milord. Vizitiul zambi cu in^elegere. Cand Daniel se urea in trasura, il vazu pe Kirkland ?i pe Ashton discutand cu ceilalp oaspep cu o lejeritate care sugera ca nu se intamplase nimic neobi$nuit. Cu siguranpi ca erau la fel de curiop ca $i Gordon, dar se putea bizui pe ei ca vor calma spiritele. Acum era timpul sa afle ce dracu’ se petrecea. Jessie nu se putea opri sa nu se uite la femeia care statea vizavi de ea cu spatele la sensul de mers. Femeia i§i daduse voalul pe spate $i se uita la Jessie cu aceea$i intensitate. Era bine imbracata, intro rochie sobra de culoare bleumarin $i arata bine hranita §i ingrijita. Nu se putea nega asemanarea dintre ele, dar nu arata suficient de in varsta pentru a fi mama lui Jessie. O veri$oara necu noscuta sau poate o matu$a? Dupa ce trasura se puse in mi$care, Daniel spuse calm: - Banuiesc ca $tip, eu sunt Romayne. Numele dumneavoastra este...? Femeia ezita. -Su n t cunoscuta sub numele de Jane Lester, spuse ea. Doamna Lester.

Ademenirea unui sfdnt

153

Jessie observS ca femeia spusese ca era cunoscuta sub numele de Jane Lester, nu ca acesta era de fapt numele ei. -Pe mama mea o chema Elizabeth, spuse Jessie cu incordare In glas. E moarta. -Asta p-a spus diavolul ala batran? Jane Lester ip scutura capul. Am fost botezata Elizabeth Jane Shelby, iar cand eram feti^a mi se spunea Lizzie Jane. Tatal tau credea ca asta era nedemn, a§a ca imi spunea intotdeauna Elizabeth. Dupa cum vezi, sunt foarte vie. Se apleca in fapa, cu ochii in lacrimi. Micupi mea Jessie, ofta ea, dupa top anii S§tia! Jessie se simfea {eapSna ca o scandura. - Dar mama mea e moarta! E§ti prea tanara sa fii ea. -Aveam doar $aisprezece ani cand te-ai nascut tu, p femeile din familia noastra se menpn bine, explica Jane. Dar sunt mama ta. Daniel lua mana stanga a lui Jessie in mana lui mare p calda. -C red ca mai bine ne-ap spune intreaga poveste, doamna Lester. De la inceput. - In cazul asta, va trebui sa vorbesc repede pentru cS e un drum scurt, spuse Jane iute. De unde vrep sa incep? -D e unde epi? intreba Jessie. Daca epi cu adevarat mama mea, unde e familia mea? Vocea i se sparse. Ai venit de niciunde p apoi ai murit. Nu piu nimic despre tine! Vazand cat de suparata era Jessie, Daniel o stranse de mana, intreband: - Cand cineva ip spune povestea viepi, se obi$nuiepe sa se inceapa de la locul naperii. Jane le arunca amandurora o privire directa. - Dumneavoastra suntep genul care dorepe adevarul gol-golup nu-i a$a? Prea bine, dep unele p3rp nu sunt placute. In timp ce se gandea, femeia ip dadu la o parte din ochi o $uvpa neagra de par. Beth facea adesea exact acelap gest.

154

Mary Jo Putney

- M-am nascut in Londra. Mama mea era in corul unei companii de opera. Canta, dansa $i distra domnii. Zambi ironic. Daca $tia cine era tatal meu, n-a spus niciodata, a$a ca exists o limits in legatura cu ce pot sa-p spun despre trecutul meu, Jessie. Totu$i, mi-a spus ca era un gentleman, daca are vreo importanfS. Jessie inghip cu greutate. Era posibil ca teatrul sa fie o mo§tenire de familie? Acolo alergase $i ea cand fusese deznadajduita. - DacS asta e adevarat, cum de 1-ai cunoscut pe tatal meu? El disprepiie$te teatrul. - intr-adevar, a§a e. Am crescut in spatele scenei, ajutand pe unde puteam. Reparand costume, curafand, orice era nevoie. Nu eram o dansatoare suficient de buna ca sa lucrez in corul operei. Aveam doar cincisprezece ani cand mama a murit §i eram ingrozita in legatura cu ce s-ar putea intampla cu mine. Cand tacu, Daniel spuse: - Femeile cu inf5{i$area dumitale pot g3si de obicei un mod de a supravie{ui. Ea se uita furioasa spre el. - Nu voiam sa devin tarfa, dar se pSrea cS trebuia sa accept oferta de a deveni amanta unui barbat bogat. Atunci a apSrut reverendul Cassius Braxton. Tatal lui Jessie. Ea intreba: - Ce facea el la opera? - Voia sa ne convingS cat de imoral era, spuse Jane sec. Ca sS aprofundeze chestiunea, trebuia sa le vada pe fete de aproape, in costumele lor minuscule, a$a cS a venit in foaierul arti^tilor. M-a vazut servind drept cameristS pentru cantarepi de opera. Deoarece eram imbracata cum se cuvine, a decis ca eram o fata nevinovata care avea nevoie sa fie salvata. - A$a erap? intreba Daniel. - Depinde ce infelegi prin nevinovape. Un bepv m-a prins in spatele scenei cand aveam paisprezece ani §i nu i-am putut scapa. Braxton nu m-a iertat niciodata cS nu fusesem fecioarS. Gura i se stramba. A pretins ca voia sa-mi mantuiasca sufletul, dar ce voia cu adevarat

Ademenirea unui sfdnt

155

era sa-mi ridice fustele §i s& se culce cu mine. Dupa ce 1-am refuzat de cateva ori, mi-a cerut s5 ma marit cu el. - De ce naiba at acceptat un bSrbat atat de ingrozitor? izbucni Jessie. Ura femeile ?i placerea §i pe oricine nu era nefericit! Jane ofta. - Pe atunci nu era atat de rau. Foarte arStos, in primul rand. Dar, pe deasupra, voia o casatorie. Va putep imagina cat de bine suna asta pentru o fata ca mine? Un copil din flori pe care-1 ajtepta o via^a de^ saracie ?i ru$ine? El era educat, cu relapi $i avea bani. invafasem cum sa vorbesc corect ascultand in foaierul arti$tilor, a$a ca, dupa ce ne-am casStorit $i m-a dus la Pulham, m3 prezenta drept o orfana nascuta intr-o familie bine situata. -Probabil ca v-a fost greu sa plecap din Londra intr-un sat, remarca Daniel. -Crez ca vrai sa glume$ti, scumpete, rosti Jane cu un intension at accent cockney1. Revenind la engleza corec­ ta, continua: Dar eram dispusa sa ma plictisesc pentru a avea suficienta mancare, o casa frumoasa §i haine. N-a fost a?a de rau sa locuiesc in Pulham. Nu trebuia sa m3 feresc de bepvi pe coridoare dosnice. Cateva hoa^te batrane m-au criticat pentru ca eram prea tanara ?i fru­ moasa pentru a fi nevasta de vicar, dar mi-am jucat rolul destul de bine, astfel incat majoritatea enoria§ilor erau amabili. Jessie nu se mai indoia ca Jane era mama ei. Nici un impostor nu putea cunoa$te atat de multe despre gospodaria Braxton. - Probabil ca m-am nSscut foarte devreme, daca aveai doar $aisprezece ani. Jane dadu din cap, §i fata i se relaxa. - A$a a fost $i, odata ce te-am avut, Jessie, totul a capatat un sens. Ip aminte?ti de plimbarile noastre prin gradinS? Sau cand te jucai imbracandu-te in hainele mele? Fa^a lui Jessie se incorda. • 1Modul in care vorbe$te clasa muncitoare a Londrei, in special locuitorii din East End. un cartier din estul capitalei (n.tr.).

156

Mary Jo Putney

- Imi amintesc, $opti ea. $i apoi ai plecat, iar tata mi-a spus ca ai murit. Mi-a aratat un mormant proaspat sapat p mi-a spus c3 era al t3u. Nu mult dupa aceea, a dato afara pe dadaca mea p ne-am mutat in parohia Chillingham p n-am mai vorbit niciodata despre tine. - Pentru ca erai a$a de mica, putea s3-p arate orice mormant, spuse Daniel. Jessie plansese p a?ezase flori pe pamantul sapat. Spera ca oricine ar fi fost acolo, sa nu fi fost deranjat de florile puse din motive false. -C um ai ajuns s3-l pSrasepi pe tata? -N u 1-am parasit pe Braxton,. El m-a alungat, §opti cu amaradune Jane. A spus c3 sunt o tarfa mar?ava care incearca s3-l ispiteascS sa cada in pacatul de moarte. Jessie se incrunta. - Ce voia sa spuna cu asta? - Avea ni$te idei ciudate ca sopil p sopa trebuiau sa stea separap duminica sau de sarbatorile religioase sau cand femeia are ciclu. Dar nu se putea pne departe de mine p pretindea c3 e vina mea! Jane se uitS spre Daniel. Se spune ca e$ti vicar. Crezi in astfel de prostii? - Nu, dar cunosc barbap care cred. Sa doreasca o femeie inseamna s3 admita c3 ea are putere asupra lui, rSspunse Daniel. Astfel de barbap disprepiiesc femeile pentru c3 se tem de acea putere. Jane dadu viguros din cap. - A$a era Braxton. Nu rezista dorin^ei, apoi urla $i ma batea pentru c3 1-am sedus. Crizele lui de furie elevenisera din ce in ce mai rele pan3 cand intr-o noapte m-a alungat cu biciul din vicariat p a amenintat ca m3 ucide dac3 m3 mai vede vreodata. Jessie ip duse mana la gura. -Avea un caracter oribil, spuse ea §optind. Era ingrozitor. -Im i doream atat de mult s3 te iau cu mine, Jessie, dar el pnea casa inchisa p pazita. $i mie imi era atat de frica de el. Vocea lui jane tremura. M-am refugiat la o prietena in sat. Mi-a dat ni$te haine p destui bani sa ajung la Londra. Cand am ajuns acolo, am falsificat

Ademenirea unui sfdnt

157

referinfe pentru a obpne o slujba de insoptoare la o doamna din Richmond. -Sun t surprins c5 ai putut obpne a?a o slujba, spuse Daniel. Multe femei ar considera ca o tanara atractiva in casa aduce necazuri. Jane ranji, aratand foarte tanara. -D e obicei, e adevarat, dar acea doamna, doamna Lester, era vaduva unui negustor prosper $i voia o femeie tanara care sad ispiteasca pe fiul ei s-o lase mai moale cu munca $i sa se insoare. Dupa ce a hotarat ca eram suficient de rafinata, m-a adus in calea fiului ei. Acum este soacra mea $i e foarte mulpimita ca i-a gasit o sope fiului ei. $i doamna Braxton a devenit doamna Lester. Era o femeie rezistenta care facuse ce era necesar pentru a supraviepii. Jessie facuse la fel. De fapt, existau ni$te asemanari ciudate Intre vieple lor. -Acum ma crezi, Jessie? Jane zambi sarcastic. Pot sa-p spun despre un semn din na?tere pe care-1 ai $i pe care n-ar trebui sa-1 vada nimeni in afarS de sopil tau ?i poate chiar nici el. Mi se parea ca arata ca o inimioara. Tu erai inimioara mea. Jessie nu §tia despre ce vorbea Jane, dar existau parp din corpul ei pe care nu le vazuse niciodata. - De ce 1-ai lasat pe tata sa ma boteze Jezebel? -M-am gandit ca era un nume frumos, chiar marep spuse Jane, scuzandu-se. Pe atunci nu studiasem Biblia, a§a cS nu $tiam ca Jezebel era o femeie rea. Asta a fost un fel de gluma a lui Braxton, ce pore! Pentru un moment, ie$i la iveala o parte mai ascunsa, mai dura a ei. Acea parte ii permisese sa supraviepjiasca unor imprejurari aspre. Jessie inchise ochii, coplepta de trecutul ei. Sim^ea un ciudat amestec de u$urare $i regrete din cauza unei probleme nerezolvate. Cateodata visa sa se intoarca acasa la tatal ei §i sa-1 confrunte cu furia ei $i gre?elile lui. - A^adar, tatal meu e mort, iar mama e in via^a. -C red ca este mort, dar nu $tiu sigur, admise stanjenita Jane.

158

Mary Jo Putney

Privirea Iui Daniel deveni tSioasa. - Deci, a^i Incheiat o casatorie bigama. -Braxton urla c3 nu sunt nevasta lui! spuse Jane sfidatoare. DacS nu eram nevasta lui, nici el nu era sotul meu, ce zicep? - Foarte pragmatic, murmura Daniel. Jane se incrunta. - $i credep c3 o sa ard in iad. Poate ca a?a e, dar ?tiu ca am fost in iadul de pe pamant. - Dumnezeu hotarape dreptatea eternfi, nu eu, spuse Daniel cu voce linipita. Dar daca domnul Braxton e in viata p afla ca v-ap recasatorit, o sa fie o catastrofa. -N-o sa afle niciodata, spuse ferm Jane. I-am spus doamnei Lester ca sunt vaduva, atunci cand m-a angajat. Nici George al meu n-a pint niciodata altceva. -C u m o sa-i explici lui despre Jane, acum ca ai gasit-or intreba Daniel. Jane se foi stanjenita pe bancheta. - George e un om cumsecade, dar e obpnuit sa faca lucrurile corect p a$a cum se cuvine. Nu i-ar placea sa-mi cunoasca trecutul §i ap fi nechibzuit sa-i spunep. Daca ma da afara, va trebui sa vin sa locuiesc cu fiica mea cea mai mare, a$a cS mai bine sa nu jtie nimic despre asta, ce zicep.7 -N u e datoria mea sa va urmaresc so^ul p sa-i spun ca sopa lui are un trecut complicat, spuse Daniel. I-ap dat lui Jessie puterea p darzenia p pentru asta trebuie sS va adresez mulpjmiri. Dar ce fel de relape putep avea cu fiica dumneavoastra daca sopil nu pie de ea? Jane arata p mai stanjenita. - Pot s-o vizitez din cand in cand cand suntep in ora?. Nu va trebui niciodata sa afle. Daniel stranse mana lui Jessie. -A sta suna a restricpe p e nesatisfacator. Jessie i-o stranse p ea pe a lui, bucuroasa ca accepta atat de bine istoria mizerabilei ei familii, dar repnuse altceva din ce spusese Jane. -A i spus ca sunt fiica ta cea mai mare. Mai ai alp copii?

Ademetiirea unui sfant

159

- Oh, da, spuse Jane cu mandrie. Doi baiep, doua fete, cea mai mica abia a Tnvfttat sa mearga singura. Daruri de la Dumnezeu, afa ca eu cred ca nva iertat. Fu inca un mare foe pentru Jessie. Patru frap f i surori vitrege. Era prea stupefiata sa ftie ce sim^ea in legatura cu asta. - Mi-ar placea sa-i cunosc intro zi. - Nu! Jane ifi scutura cu putere capul. George ar fi manios daca ar afla ca am p nut secreta existen^a unei fiice. Sunt bucuroasa ca efti bine, dar acum ca am vorbit, vad c3 nu-i loc pentru tine in via^a mea de zi cu zi. Jessie se holba la ea focata fi furioasa. -Atunci de ce nu nvai lasat pur fi simplu in pace? Cum nvai gasit? De ce ai venit la nunta mea? -Te-am vazut la cumparaturi pe Bond Street cu alte doua femei fi am ftiut ca trebuie sa fii fata mea. Tu efti singura dintre copiii mei care imi seamana atat de mult. Am aflat cine erai. Au fost multe discupi cand ai acceptat oferta lui Romayne. Voiam sa te vad pe tine fi pe minunata mea nepoata afa ca am venit la biserica. Oricine poate merge la biserica, spuse Jane aparandu-se. M-af fi strecurat afara dup3 ceremonie, daca prietenul acela al tau nu m-ar fi incolpt! N-ai fi ftiut niciodata. Jessie o fixa cu privirea pe femeia care-i daduse viata. - Poate ca ar fi fost mai bine daca n-af fi stiut. Jane ifi stranse buzele. - Poate ca afa e, dar acum e prea tarziu. Se uita afara pe geam. Oprefte trasura. Am ajuns la refedin^a Ashton, afa ca trebuie sa cobor aici. In tacere, Daniel ii facu semn vizitiului, fi trasura se opri huruind. Jane se apleca in fa 0 fi ii atinse mana lui Jessie. -S a fii fericita, scumpetea mea! Ifi trase voalul pe fa^a, deschise Ufa fi cobori, apoi incepu sa mearga cu un pas grabit. Jessie privi lung dupa ea. - Nu am halucinapi, nu-i afa? Asta chiar s-a intamplat cu adevarat?

160

Mary Jo Putney

Daniel inchise u$a, apoi ii ficu semn vizitiului sa intre pe purple re^edintei Ashton. - intr-adevar, s-a intamplat. O lua pe dupS umeri ca so aline. DacS nu vrei sa stai la masa de nunta, pot sa le spun oaspeplor no$tri ca nu te simp bine. Prea multa agitatie. Ea ip ingropa fapi in umarul lui p incerca sa se stapaneasca p sa nu mai tremure. -A r fi foarte ciudat sa lipsesc de la propria masa de nunti, zise incet. O sa fiu bine. La urma urmei, invapse destul de bine cum sa joace un rol. - O sa plecam spre Milton Manor destul de repede, spuse el. Toata lumea va presupune ca pie motivul. Ea rase pupn la spusele lui. - Pana atunci, ar trebui sa-mi revin dupa $ocul intalnirii cu mama. Dar acum m3 intreb daca tata a murit sau e in viapi. Scurtul ei moment de frivolitate disparu. Am facut tot ce ana putut sS nu m3 gandesc la el de cand am fiigit de acasa. Imi pare r3u, Daniel! TrecutuI meu e chiar mai ciudat decat am crezut. El zambi cu caldura p o atinse pe obraz cu incheieturile degetelor. - Via^a nu va fi niciodata plictisitoare cu tine, draga mea. Jessie ip rezema obrazul de mana lui, gandindu-se cat de norocoasa fusese sa gaseasca un barbat ca Daniel. Acum era treaba ei sa se asigure ca n o s9 regrete c3 se insurase cu ea.

capitolul 21 Masa de nunta fu minunata, la fel ca toate evenimentele ce aveau loc la repdinpi Ashton. Mancarea buna p bauturile au fost urmate de toasturi, glume p buna dispozipe genera la. Beth lua parte la sarbatorire, caram du-1 dupa ea pe pisoiul Smoky intron co$ garnisit cu funde. Pisica nu pdrea c3 se distreaza prea tare, dar era

Ademenirea unui sfdnt

161

potolita de buca^ele de mancare $i de ocazia de a smotoci fundele. Daniel fu impresionat de eleganpi cu care Jessie statea in mijlocul atenfiei generale, in ciuda faptului ca abia i$i intalnise mama pe care o credea moarta. Dar cand se ridica $i anun^a ca vor pleca, v3zu recuno$tinta in ochii ei. Jessie o imbrap$a pe Beth de bun-ramas, spunandu-i: - O sa venim sa te luam in curand de la Ralston Abbey, vrabiu^o. Sa te porp frumos cu ducesa! -A$a o sa fac, spuse Beth voioasa. §i Smoky o sa se poarte frumos! Mariah chicoti §i ii mangaie buclele lui Beth. - O sa ne distram bine. Nu-i nevoie sa va grabip so luap inapoi. Jessie le imbrap$a pe Mariah, pe Julia $i pe Laurel, in vreme ce Daniel dadea mana cu prietenii lui $i t$i imbrap$a sora. - Sa fii fericit, Daniel, ii §opti Laurel! La fel cum suntern $i noi. $i el ii zambi, nedorind ca ea s3-$i dea seama ca aceasta c5satorie se cladea pe o fundape mult prea §ubreda. - O sa incerc, dar vflzandu-va pe tine $i pe Kirkland impreuna, nu sunt sigur ca e posibil. Ea zambi sarcastic. - Poate ca nu, dar sa incerci. Jessie il lua pe Daniel de brat ie$ira intro vuiet de urari de bine. In timp ce se facea comoda in trasura luxoasa care urma sa-i duca la Milton Manor, Jessie spuse: - Ai avut dreptate. Beth e mai pupn suparata de desparprea noastra decat sunt eu! Daniel rase, a$ezandu-se la stanga ei. - E o tanSra domni$oar5 foarte adaptabila. Daniel observase ca asta era o trasatura a familiei lui Jessie. Ghemul de nelinpte interioarS incepu sa se destrame. In sfarpt era singur cu superba lui mireasa. Sa-i spuna oare ca-1 imputernicise pe Gordon sa cerceteze daca pastorul Cassius Braxton murise sau era in via^a?

162

Mary Jo Pu ttiey

Nu, asta putea sS apepte pans cand apSreau rezultate. Nu voia ca Jessie s3-p faca p alte griji in ziua nunpi. Sau in noaptea nunpi. In timp ce trSsura ie§ea pe porp leganandu-se lin, Jessie se relaxa pe bancheta capitonata cu un oftat de u$urare. -Mulnimesc ca ne-ai scos de acolo la momentul potrivit. Imi consumasem aproape toate resursele de amabilitate. Daniel zambi. - Inca erai fermecatoare, dar ziua nunpi a fost neobi$nuit de obositoare pentru tine. Este momentul sa te relaxezi. - Sa ma marit a fost u$or in comparape cu intalnirea cu mama mea cea moarta p bigamS. Jessie incerca sa nu se arate afectata, dar banuia ca nu-i reu$ea. Nu piu ce sa cred despre ea. Dar daca a§ fi fost in locul ei, nu mi-a? fi abandonat niciodata copilul. Pana p gandul de a o parasi pe Beth o facea sa se simta rau. - Nu, tu ai fi gasit o modalitate de a-p lua fiica inapoi, incuviin 0 Daniel. Chiar dacS ar fi trebuit sa dai foe parohiei pentru a o lua. DaT mama ta a fost intro situape dificila, far3 posibilitap. Alegerile ei s-au nascut din disperare. -T u e?ti mai bun decat mine, spuse incet Jessie. Nu te contrazic, dar inima imi plange pentru c3 m-a abandonat, a facut un mariaj in afara legii p alp copii, a?a ca eu... eu nu mai contez. inchise ochii ca sa-$i ascunda durerea. M-a cautat doar ca sa decida ca n-am loc in viafa ei. Daniel ii lua incet mana, caldura lui linipitoare cuprinzand-o. -Ii e frica sd nu piarda ce are. Ceea ce s-ar putea, dac3 George Lester afla ca sopa lui e bigama, iar copiii sunt nelegitimi. Dar daca Braxton e mort p acea teama e inlaturata, o sa fie dispusa sa te vada din nou. Jessie ofta. - Azi p-a satisfacut curiozitatea, p asta-i de ajuns.

Ademenirea urtui sfdnt

163

- Daca intro zi o si avem copii, o s-o iubepi mai pupn pe Beth? Jessie se holba la el. - Nu fi absurd! Beth mi-a capigat inima de cand s-a nascut. Asta nu se va schimba daca o sft am alp copii. El nu raspunse, dar sprancenele i se arcuira intrebatoare. Ea zambi stramb: -in^eleg ce spui. Dar mama s-a descurcat fara mine timp de douazeci de ani. -N u pentru ca a vrut. §i sa n o uip pe Beth. Cum poate o bunica sa-i reziste? Zambi. Eu cu siguran^a ca nu pot. Gandul la Beth era linipitor. -C h iar ca pii sa-p croiepi drum spre inima unei mame. -$ i tu epi in inima mamei tale. Pun pariu pe orice suma ca a plans ani in pr pentru ca te-a pierdut. Acum, ca te-a gasit, are nevoie de timp sa se gandeasca la cel mai bun mod in care sa te includa in via{a ei, spuse Da­ niel. Sa explice existenfa unui sot in viata unui barbat care crede ca sunt casatorip in mod legal ar fi imposibil, dar daca tatal tau e mort, cu siguran^a ca poate sa vina cu o poveste care sa explice cum de p-a pierdut primul nascut. Jessie reflecta, recunoscatoare ca ii distrasese atenpa. -A sta e u§or, de fapt. Primul ei sot a naurit cand ea era aproape sa nasca. Tulburata, a nascut mai devreme p aproape c3 a murit de febra lauziei. In momentul cand p-a revenit, copilul disparuse p soacra ei i-a spus cu tristete ca bebelu$ul murise pentru c3 femeia tradatoare voia copilul numai pentru ea. A$a ca Jane a plecat, vSduva p gandindu-se ca nu mai are copilul, p in cele din urma a gasit de lucru la doamna Lester cea batrana p de aici George pie restul povepii. Daniel clipi. - Epi foarte buna la asta. Jessie facu o grimasa. -S a mint, vrei sa zici? Am invatat inca de pe genunchii tatei. Mi-era atat de frica de el ca intotdeauna

164

Mary ]o Putney

ii ascundeam adevarul pentru c3 nu $tiam ce o sa-1 facS s5 ia foe de manie. Adevarul era prea fragil p prepos pentru a risca. Cu Philip am invafat c& puteam spune adevarul p nu riscarn sa fiu lovita p acum prefer onestitatea ori de cate ori e posibil. Dar instinctul de a ocoli adevarul din rafiuni de siguranfa e inca prezent. - Draga fata! spuse el incet. Ai avut de indurat inca p mai multe decat mi-am dat eu seama. Infelegerea din ochii lui era deopotriva emoponanta p enervanta. Nimeni nu o mai infelesese atat de bine, nici chiar Philip care avusese un suflet prea bland pen­ tru a deslup tenebrele. Ip coborl privirea p ip scoase manciple, incercand sa se linipeasca. Asta era ziua nuntii ei, si nu era cinstit faf3 de Daniel sa se planga de trecutul ei._ -A m inceput sa am mai mult noroc. Ip mulpjmesc c5 te-ai insurat cu mine, Daniel. -$ i eu Tp mu 1pimesc ca te-ai maritat cu mine. Zambi din tot sufletul. In sfarpt putem fi impreuna intro deplina onorabilitate. Ea il studie pe proaspatul ei sop Era puternic p stapan pe sine, iar calmul sau facuse ca intalnirea cu mama ei sa nu se transforme intr-un dezastru. In seara asta vor imparp acelap pat. Gandul era ameptor, dar surprinzator de intimidant. Gandindu-se ca trebuia sa recunoasca asta, spuse: - Abia apept s3 fim in sfarpt impreuna, dar ar fi mai simplu daca eram o fecioara tematoare de $aptesprezece ani. A$a a? avea o scuza daca nu voi reup sa te satisfac in noaptea nunpi. -Jessie! Se uita linipit la ea. La fel ca Roma, nici o casatorie nu se cladepe intro zi. Va fi nevoie de timp sa invatam cum sa ne satisfacem reciproc cel mai bine, dar exista o indiscutabila atraepe p amandoi suntem oameni maturi p sensibili. Vom izbuti. Se privira pierdup in ochi, p restul lumii disparu. Incepand cu ziua de azi, Daniel era oficial cel mai im­ portant barbat din via fa ei. $i indiferent cate indoieli

Ademenirea unui sfdtit

165

personale ar putea avea fiecare in parte, in cuplu erau legap de o puternicS dorin^a.

Pe masura ce se cercetau, atmosfera din trasura deveni tot mai incarcata. Fara sa-§i dezlipeasca privirea de a lui, ea i?i ridica mana §i trase perdelele de la fereastra din partea ei. El facu la fel cu cele din partea lui, intunecand trasura spre un clarobscur misterios. Cu trasaturile lui puternice, p3rea un personaj mitic, ca un zeu grec. Ea spera ca o va saruta, in schimb el ii desfacu atent agrafele de la coroni^a de flori de pe cap. -C and te-am vazut prima data, m-am gandit ca erai cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o vreodata. Elibera coronita de pe voalul care-i ajungea pan3 aproape de calcaie §i o puse pe locul din fata. Acum $tiu c3 e$ti cea mai frumoasa femeie din lu me. Stralucitoare §i fascinant5. Vorbele lui erau seducatoare, daT ea spuse nesigura: - E placut sa se creada despre tine ca e$ti frumoasa, dar sper ca asta nu e tot, pentru ca frumusetea pale?te. Mainile lui Daniel se lini$tira $i ii studie fata pe indelete, inainte de a raspunde: - E$ti destul de frumoasa ca sa-i faci pe barbati sa se opreasca pe strada. Am vazut asta eu insumi, spuse el alegandu-$i fiecare cuvant cu grija. Dar am cunoscut $i alte femei frumoase. Ducesa de Ashton e aidoma unui inger zambitor pogorat pe pamant, cu toate astea nu m-a emotionat a$a ca tine. Ai forta, vulnerabilitatea §i intelepciunea care vin din experiente dure. Fara aceste lucruri, ai fi doar frumoasa, la fel cum $i o statuie e frumoasa. O femeie care s3 fie admirata $i uitatS. Tu, Jezebel Elizabeth Braxton Trevane Kelham Herbert, e?ti de neuitat. Ea i$i mu?c3 buza, pe punctul de a izbucni in lacrimi. - Ji-am cerut s§-mi dai pufin curaj, §i tu mi-ai daruit tot curajul din lume. Multumesc, Daniel. Nu voi uita niciodata cuvintele tale. Zambetul lui de raspuns era sfios.

166

Mary Jo Putney

-A sta e bine pentru ca nu sunt a?a de sigur ca o sa pot sa fiu la fel de elocvent. Dar cand e mai potrivit decat in ziua nunpi noastre? Se reintoarse la parul ei, scopindu-i agrafele cu o delicata precizie. Avea maini abile, puternice, de chirurg, se gandea ea distrata, pe cand el ii elibera pftrul din coafura de ceremonie. Fiecare agrafa elibera o bucla grea de p9r negru care-i cadea pe umeri, sporind starea de intimitate dintre ei. -A m vrut sa-p vad parul desfacut inca de cand ne-am cunoscut. E ca o matase salbatica, murmura el dezmierdand bland buclele ce-i cadeau pe piept. Chiar $i prin straturile de (esaturi $i corset, acea u?oarS atingere ii facu sfarcul sa se intareasca. Dupa ce scoase $i ultima agrafa, el incepu sa-i maseze u$or pielea caputui cu buricele degetelor. Lui Jessie ii venea sa toarca precum o pisica. - Ce senzape minuruitd! Nu $tiam ca pielea capului imi poate oferi atata placere. - Majoritatea partilor corpulu i se desfata la atingere, §i avem o intreaga saptamand s3 descoperim locurile preferate ale fiec9ruia din noi. Lecpi de anatomie aplicata. El demonstra urmarindu-i curba urechii cu degetul. Senzafia era atat de delicioasa ca i se chircira degetele de la picioare. - Splendid de academic mai suna, spuse ea cu o voce guturala. Mi-au placut intotdeauna lucrurile noi. Se lSsa pe el, mangaindu-i spatele puternic pe sub haina. Respirapa i se accelera $i se foi agitata in loc. - Cat mai avem pana la Milton Manor? - Pupn mai mult de o ora, mi s-a spus. Din nefericire, mam ajuns nici m3car la jumatatea drumului. Se apleca ?i linse locul unde se intalneau gatul ?i umarul ei. O dorin^a fierbinte o fulgerS pan9 in pantece. - E timp destul pentru ni?te sarutari a$a cum trebuie. I$i ridica fa^a §i ii gasi buzele. Ravnise la un sarut, ?i in schimb declan$ase un incendiu. -Jessie! Daniel ii raspunse cu o grabntca ?i lacoma voluptate. Doamne, Dumnezeule, Jessie!

Ademenirea unui sfant

167

PanS atunci, fusese bland in atingere ?i cercetare, dar destul cu asta. In timp ce el l$i pierdu complet controlul, ea tn^elese ci aceasta dorinpi salbatica existase intotdeauna in el, un curent puternic ce clocotea sub calmul lui de suprafapi. Simtise intotdeauna aceasta intensitate; facea parte din farmecul lui. Acum, el era scanteia careo facea sa se aprinda. Cu un braf o pnea aproape de el, iar cu cealalta mana o mangaia pe tot corpul, framantand §i aducand la o pasionala via^a fiecare fibra a trupului ei. De la umar la piept, trecand peste coaste, rotunjindu-se peste $old, mangaindu-i piciorul spre genunchi. Ii trase in sus poalele §i palma lui calda se strecura in sus peste ciorapii de matase, spre interiorul sensibil al coapsei ei. Ea scoase un geamat care se transforma intr-un ppat inabupt cand degetele lui cercetatoare ii atinsera pentru prima data cutele secrete, umede. Senzapile erau aproape insuportabil de excitante $i picioarele ei se desfacura pentru a-i permite sa o atinga mai adanc, din ce in ce mai adanc. Se aga^a de spatele lui cu o forpi disperata. l$i dorea sS se topeasca in el, sa se cufunde in el. Dorea ca el sa se cufunde in ea. Mana ei dreapta se duse in jos spre erecpa lui salbatica ce se lupta sa se elibereze din hainele de ceremonie. Jessie il stranse facandu-1 sa geama, sunetul grav inlaturandu-i ultimele farame de stapanire de sine. Mult prea nerabdatoare sa-i desfaca $lipil, trase de {esatura. A^ele se rupsera $i nasturii sarird, zornaind pe podeaua trasurii. Mana ei dornica se inchise peste forpi matasoasa a camii masculine infierbantate. El tresari sub mana ei $i gemu din nou, de parca s-ar fi sufocat. Fara sa mai poata gandi, se ridica grabita de pe locul ei $i i$i arunca piciorul drept peste el, prinzandu-1 de umeri pentru echilibru, pe cand il incaleca. Apoi se lasa in jos, folosindu-p o mana pentru a-i ghida pe amandoi. Se unira intro singura mi$care lina. Zavor ?i cheie, barbat $i femeie, perfect impreunap.

168

Mary Jo Putney

Jessie scanci, dand glas dorintei senzuale pe cand o patrundea. Daniel gemu $i o lipi cu putere de el in timp ce-$i impingea in sus §oldurile. Ea tremura necontrolat, mi$candu-se pe el iar §i iar, pana cand i§i gasi eliberarea. El o patrunse inca o data, apoi rSmase nemi§cat, cu rasuflarea intretaiata. Erau atat de straits unip, incat ea nu putea deslup bataile pulsului ei de ale lui. Se simpea jupuita, atat de dureros de vie, ca abia daca putea suporta, Obrazul ii ramase lipit de al lui. II simp chinuindu-se sa respire p apoi sesiza mi$carea maxilarului cand mur­ murs cu triste^e: - Irni propusesem sa a?tept un pat. Hohotul ei de ras o ajuta sa revina la realitate. Se aflau intro trasurS, cu casStoria consumata mai curand decat intenponasera. -C e l pupn acum suntem in legalitate. So{ §i sope, chiar dacS nu ne-arn culcat propriu-zis intr-un pat. Imbrap$area lui se relaxa. -Sper ca ne asteapta un pat la capatul acestei calatorii cu trasura. Probabil ca aproape am ajuns la Milton Manor. - Banuiesc. Ofta mulpimita, cuibarindu-se in brafele lui. Ai spus ca va fi nevoie de timp pentru a invSpi sa ne satisfacem reciproc, dar vad ca n-a fost nevoie de nici un fel de rimp. - Te satisfac, Jessie? Spre surprinderea ei, simp o nota de nesiguran^a in vocea lui. Poate ca n-avea experienta sa se imperecheze in trasuri. Ei bine, nici ea, dar luand in considerare ceea ce tocmai se intamplase, era gata sa includa asta ca o perm anent a viepi lor amoroase. - Intr-adevar, ai facuto. S a r putea s3 nu mS mai pot mi$ca niciodata. A trecut atata timp... murmura plina de mulpimire. - Atata timp? intreba el. Unele intimitap erau prea personale pentru a fi impartapte, dar ea nu vazu nimic rSu in a explica.

Ademenirea unui sfcint

169

- Philip era cu aproape cincizeci de ani mai in varstS decat mine. Anumite cercuri au fost scandalizate cand ne-am cSsatorit. Dar noi chiar tineam unul la altul §i, pentru el, a fost o a doua prim&vara a viepi. Avusese un mariaj lung §i fericit $i $tia cum sa satisfaca o femeie. A fost multS afecpune in relatia noastra. - O binecuvantare pentru voi amandoi §i una care v-a adus-o pe Beth, spuse incet Daniel. -C e a mai mare binecuvantare a viepi mele. Ofta. Dar el era mult prea batran fata de mine. Afectiunea n-a disparut, insa primSvara da. - Un lucru placut in legatura cu anotimpurile e ca ele se repeta mereu $i mereu. O mangaie pe spate. $i toate anotimpurile sunt frumoase In felul lor. Ea zambi in sinea ei in vreme ce ochii i se inchideau. In curand va trebui sa se mi§te $i vor trebui sa^i aranjeze imbracamintea ?i sa incerce sa arate mai pu^in destrabalat. Apoi, se puteau instala la Milton Manor pentru o saptdmana $i sarbatori un nou anotimp al vie^ii lor.

capitolul 22 Milton Manor era o cladire echilibrat proporponata in stil palladian1, $i cu cat trasura se apropia mai mult de aleea strajuita de copaci, cu atat Jessie admira mai mult constructia. -C e casa frumoasa! spuse ea cand trasura se opri sub portic. $i gradinile arata superb. Ma mir c3 familia Kirkland nu locuie§te aici in permanenfa. -Kirkland trebuie mai mereu sa fie in Londra, dar amandurora le place pacea ?i lini^tea rurala. Pentru c3 domeniul s3u principal e in Scotia, a cumparat acest loc ca un refugiu la indemana, explica Daniel ajutand-o sa coboare din trasura. N-am mai fost pe aici, dar sora 1Stil arhitectural european inspirat de creapile arhitectului Venetian Andrea Palladio (sec. al XVl-lea), bazat pe formele clasice ale templului Gteciei $i al Romei Antice (n.tr.)

170

>

Mary Jo Putney

mea mi-a spus c J e o bijuterie, avand p toate utilitatile moderne. Jessie !l lua de bra{ p incepura s3 urce scSrile. - Perfect pentru o lunS de miere. Sunt pregatita sa ma relaxez. Daniel ii oferi un zambet intim, iar ea $tiu c3 se gandea la acel pat pe care in sfarpt vor ajunge s3-l imparts. Ceea ce s-ar putea sa nu fie relaxant, dar cu siguranta va fi inviorator. Fura intampinap de catre un majordom tandr, dar respectabil care se inclina in fa{a lor cand intrarS in casa. Foaierul inalt pe doua etaje era decorat in nuance odihnitoare de crem p albastru-deschis p avea o scarS somptuoasa care ducea la etaj. - Lord Romayne, Lady Romayne. Bun venit la Milton Manor! Eu sunt Martin. Nu reacpona mai mult decat cu un clipit la vederea infap^arii lor cam in dezordine. Eu p restul personalului vom fi fericip sa va oferim tot ce dorip. - O baie, sp use Jessie imediat. - $ i eu a? dori una, adauga Daniel. §i apoi o cina u?oarS. Mancarea de la masa de nunta a fost foarte buna, dar nu m-am atins aproape de nimic. Am fost prea ocupat s3 discut cu oaspepi. -$ i eu la fel. Jessie chicoti. Ar fi trebuit s3-l rugSm pe majordomul de la re?edinfa Ashton sa ne puna un co$ cu mancare. Martin reup s3 ip manifeste dezaprobarea farS s3 -p mipe un mu$chi. - Sunt sigur ca vep g3si mancarea de la Milton Ma­ nor acceptabila. - Nu m3 indoiesc, spuse Daniel impaduitor. Sunt si­ gur c3 pivnipi de vinuri e de asemenea extraordinara. Imbunat, Martin spuse: - Lord Kirkland are un gust excelent la vinuri p bauturi spirtoase. Permitep-mi sa va conduc acum in camerele dumneavoastra pentru a vS putea primeni. - Sper s3 nu adorm in baie, spuse Jessie in timp ce urcau scarile somptuoase. A fost o zi obositoare.

Ademenirea unui sfdnt

171

-A$a e. §i inca nu s-a terminat, mutm uri Daniel provocator. Camerele lor erau tot superbe, ca p restul casei, cu buchete str&lucitoare de flori de toamnfl. In salonul spapos, Martin spuse: -Lady Romayne, camera dumneavoastra de imbrfl­ oat e la dreapta. Lord Romayne, a dumneavoastra e la stanga. In fiecare e cate o cada p apa calda se aduce direct. Sunap daca avep nevoie de altceva. Cu inca o plecaciune, pleca. Jessie ip arunca o privire in vestiarul ei. -Toate bagajele mele au ap3rut aici ca prin farmec, p ce cada mare p splendida! E si un foe aprins in ?emineu sfl incalzeasca incaperea. Evident cfl erau pregatip pentru noi. -Probabil ca personalul se plictiseste, de vreme ce Kirkland nu sta aici tot timpul, a$a ca saluta ocazia de a fi ocupap. Daniel se uita in camera sa. -Inca o cada mare p un foe. $i o masa cu bauturi. Ai p tu una? -D a, e o mas3 cu stick p pahare. Niciodata in viapi mea n-am fost atat de rflsfflpnfl! Daniel rase. - Laurel s-a scuzat ca inca n-au instalat cflzi de baie zidite, dar astea mi se par foarte bune. Ea p cu mine am mancat deseori in buc§tarie la Bristol. Deoarece majoritatea servitorilor nopri erau inca ucenici, rezultatele erau cateodatS ciudate. Milton Manor este evident la infllpmea standardelor lui Kirkland. -A bia apept sa vad dormitorul. Jessie traversa salo­ nul p deschise uple duble expunand dormitorul invecinat. Sfinte Dumnezeule! Asta e cel mai mare pat pe care 1-am vazut vreodata, spuse ea, uimita de patul masiv. Baldachinul p cuvertura erau din brotart auriu cu ro$u burgund. Potrivit pentru capete incoronate. Daniel veni langa ea. - Impresionant! Ip trecu o mana calda pe bra^ul ei. Sa-1 incercam?

172

Mary Jo Putney

Ea rase ?i se uita peste umar. -Tentant, dar chiar vreau s3 fac o baie §i sa mananc cina! O batu apreciativ peste fund. - Atunci, pe mai tarziu. Cand Jessie se intoarse in camera ei de toaleta, servitorii umpleau cada, intrand pe o u$3 care dadea in coridor. O camerista vesela facu o reveren^a. - Eu sunt Elsa, milady, $i voi avea grija de dumneavoastra pe durata $ederii aici. Ce parfum ap dori sS va pun in apa de baie? Arata spre o colecpe de sticlu^e. Binein^eles ca Jessie trebuia s3 le miroasa pe fiecare in parte. Miresmele erau minunate. Se intreba dac3 fusesera amestecate de Lady Kiri Mackensie, sopa unui alt fost elev de la Academia Westerfield §i o talentata parfumiera. Cu greu, Jessie se hotari asupra unei arome de trandafiri, dep se puteau simp p alte miresme subtile. -A p primit un cadou, ii spuse Elsa in timp ce ii desfacea preturile de la rochie. Mi-am permis sa-1 scot §i sa-1 ag3f in dulap. Avea p un bilet ata§at. Ii dadu lui Jessie o bucata de hartie impaturita al c3rei sigiliu de ceara purta blazonul casei Ashton. Jessie rupse sigiliul p citi: Dragd Jessie, Deji ai spus ca vei continua soi porti un semidoliu in public, eu $i Julia ne-am gandit ca ai dori sd ai ceva delicios de decadent cu care sd te imbraci pentru Da­ niel. Sperdm ca amandoi sd va bucurafi! Mariah Cand ip ridica privirea, Elsa deschise solemn u$a dulapului spapos. Pe un umera? era un neglijeu extrava­ gant din satin stacojiu. Un $al cu model bogat stacojiu cu negru atarna langS el, iar dedesubt se aflau niste pantofiori grapop din piele de vipd cu broderie stacojie. - Ah, Doamne! Jessie icni p se apropie sa se uite mai bine. Neglijeul era conceput pentru budoar, cu fuste lejere §i o trena in spate. Corsajul avea preturile in fa^a,

Ademenirea unui sfant

173

a$a ca femeia putea sS se imbrace fara ajutor - bfirbatul putea sa-1 dea jos cu aceea^i u^urinta. Un $iret discret pe ISnga rascroiala gatului facea posibila ajustarea marimii decolteului de la decent la a cadea de pe umeri. -A sta e noua moda din Londra? intreba Elsa cu o voce ?optita. N-am mai vazut asa un neglijeu! -N ici eu. E destinat pentru seducpe, nu pentru o aparipe In public. Jessie mangaie satinul greu care fo§ni senzual sub palma ei. Nu sunt sigura ca voi indrazni sad port! - Ro§ul asta va arata splendid cu parul dumneavoastra negru, milady. Elsa zambi cu pretenie. $i carui proaspat sol nu bar placea sa-$i vada mireasa in a$a ceva? Elsa avea dreptate. Casatoria fusese deja consumata In trasura, a?a ca de ce sa nu poarte ceva impresionant de pacatos pentru adevarata noapte a nunpi? - Atunci, o sad port la cina. Elsa dadu din cap aprobator $i turna uleiul de baie roz in cada. Jessie i$i dezbraca halatul de bumbac $i se cufunda in apa inmiresmata, cu un pahar de sherry in mana. Se sim^ea minunat de decadenta. Daca tatal ei ar putea s-o vada acum, ar muri de infarct. Se stramba Inspre paharul de sherry. Vizita $ocanta a mamei o facuse sa-§i aminteasca de fatal ei, iar ea nu voia sa se gandeasca la nici unul din ei. Seara asta era pentru ea si Daniel $i nimeni altcineva. Daniel. l$i inchise ochii $i se rezema de peretele cazii amintindu-$i de impreunarea nebuna ?i sublima din trasura. Ce o fi gandit oare? Rase incet in sinea ei. Era evident ce gandea. in seara asta puteau s-o ia cat de incet voiau, apoi sa adoarma unul in bratele celuilalt ?i la trezire s-o faca din nou. Nu-i de mirare c3 voiajul de nunta era numit luna de miere. imbujorata de la baie $i cu parul strans intr-un coc elegant ce se putea u$or revarsa pe umeri, Jessie se imbraca cu noul §i extravagantul ei neglijeu. $ireturile erau din satin negru cu perle ovale prinse la capete. Stranse

174

Mary ]o Putney

suficient ?ireturile astfel incat sa-i contureze o siluetS de clepsidra, ceea ce era u$or, deoarece fusta cu volane $i coTsajul lejer contribuiau la aceastS forma. Dar nu stranse $ireturile intr-atat incat sa nu-i permits sa mSnance. Fusese o zi lungS §i ii era foame, voia sa rnSnance, nu doar sa ciuguleasca delicat. Poate doar pe Daniel.

I$i lasa un decolteu relativ decent pentru ca trebuia sa pastreze cateva surprize de descoperit pentru proaspStul ei sop Intorcandu-se, i$i verifies infap$area in oglinda inalta. ArSta ca o tarfa de pirat sau ca o curtezana foarte costisitoare. In spatele ei, Elsa spuse pe o voce $optit3: -Suntep superba, milady! Ap dori §alul? Coridoarele se vor rSci la diderea noppi. $alul i-ar feri $i pe servitori sa facS infarct la vederea ei. - Da, te rog.

I?i puse $alul pe umeri. In afarS de scanteierea luminoasS a cerceilor de aur, era toata doar stacojiu p negru. Perfect pentru o femeie imorala. - Lord Romayne a coborat deja? Cand Elsa dadu din cap, Jessie spuse: Atunci am ocazia unica de a-mi face o intrare mareapi. Mulpimesc, Elsa. Fusta era perfect proporponata, mai scurta in fa$ pentru a-i expune papucii negri p ciorapii negri $i ca sa poata pa$i cu u§urinpi, in vreme ce partea mai lunga din spate o urma fofnind discret. FremStand de nerabdare, merse in capStul scSrilor $i strigS: - Daniel? El iep din sufragerie p se uita in sus. Zambind rdutacios, ea incepu s3 coboare treptele sprijinindu-se cu o mana de balustrada ca sa nu se impiedice p sa cada in chip lipsit de romantism la picioarele proaspStului ei sop Aproape ca ajunsese jos cand ip dadu seama ca Da­ niel parea uluit, nu fascinat. Se opri, cu mana incle$tat3 de balustrada p simpndu-se ca o idioata. Era vicar, pentru numele lui Dumnezeu! Cum de putuse uita asta? Tdrfa! Vocea furioasa a tatalui ei ii rSsuna

Ademenirea unui sfatit

175

in minte. „E$ti o tarfa pacatoasa la fel ca mama ta! 0 ru§ine dezgustatoare! O sa arzi pe vecie in iad!“ - Arat ca desfranata Babilonului, §opti ea umila. Imi pare atat de rSu. O sa ma schimb in ceva mai respectabil. Se rasuci pe calcaie $i se impiedica in trena lunga. Pentru o clipa inspSimantatoare se vazu cazand. Daniel fu numaidecat langa ea cu o mana dupa talia ei $i cu cealalta pnandu-se de balustrada. -Doamne, Dumnezeule, nici sa nu gande$ti la a$a ceva! exclama el. Exam doar uluit. Ori de cate ori ma gandesc ca nici o femeie nu poate fi vreodatS mai frumoasd, apari tu §i e§ti §i mai frumoasa, §i mintea mi se opre§te in loc. Vocea ei era nesigura. - Credeam ca te uip ingrozit. -U luit in sensul bun al cuvantului. O saruta pe tarnpla. Sper mult s3 ma pot obi$nui cu frumuse^ea ta sau voi fi inutil pentru tot restul viepi. Cobori la parter ?i ii oferi mana sa o ajute sa coboare ultimele trepte ca $i cum ar fi fost facuta din sticla. Era imposibil sa puna la indoiala sinceritatea din vocea lui, dar inca era cu nervii incordap la maximum. -Neglijeul e un cadou de la Mariah §i Julia $i pare foarte limpede care este menirea lui, explica ea scuzandu-se. Ar fi trebuit sa-1 pastrez pana cand te vei mai plictisi de mine. -Nu-mi pot imagina ca asta s-ar putea intampla vreodata. Unul langa altul, intrara in sufragerie unde personalul se straduise sa creeze o cina cu desSvarpre romantica. Un foe trosnea incet, lumanarile straluceau placut §i aranjamentele florale umpleau aerul cu miresme subtile. Cele douS tacamuri de pe masa erau aranjate in unghi drept $i destul de apropiate pentru ca mirii sa se poata atinge. - Pot deja sa vad ca viapa norrhala va parea jalnic de plictisitoare, odata ce ne vom intoarce la ea, spuse Jessie in timp ce Daniel ii tragea scaunul sa se a$eze. - Inca nici nu ne-am dat seama ce $i unde va fi aceasta via^a normala, spuse Daniel a$ezandu-se. Dar nu sunt

176

Mary Jo Putney

facut pentru o via {a farS munca. Va trebui sa construiesc cateva spitale pentru a m3 pne ocupat. - Glume$ti? Banuiesc c3 nu, spuse ea curioasa. Conversapa se opri cand Martin $i lacheul intrara cu platourile de mancare. O varietate de feluri fura a§ezate pe masa la indemana, impreuna cu stick de vin ro§u §i alb. Majordomul spuse: -V a putem oferi un serviciu traditional, dar Lady Kirkland s-a gandit ca poate v-ar placea sa va serviti singuri in intimitate. -Sora mea ma cunoape bine. Daniel turna pupn vin alb in paharul sau p tl gustd. Ridica din sprancene. La fel p cumnatul meu. Cred ca ne vom descurca singuri. Turna vin pentru Jessie. -Sunati daca mai dorip ceva, milady, milord. Servitorii se retrasera, lasandu-i intro binecuvantata singuratate. Raspunzand intrebarii lui Jessie de mai devreme, Daniel spuse: -S a infiintez noi spitale nu-i o gluma. Precedentul Lord Romayne era un speculator financiar avizat $i talentat $i a lasat o avere substantiate. Acum eu am ptecuta sarcina s3 decid cum sa o cheltuiesc. Am pus bazele unei infirmerii ?i a unui dispensar la Casa Zion din Londra $i mi-ar placea sa infiintez spitale rurale in satele unde am lucrat $i am vazut nevoile. Bogatii pot primi asistenta medicate in propriile case, dar foarte mulp oameni n-au resursele de care au nevoie. Pop sa-p imaginezi cum ar fi sa incerci sa pui un om cu un picior rupt pe o scara intr-o bojdeuca urneda? Jessie se infiora. - Din nefericire, pot. De fapt am avea nevoie de un spital rural in sanil Kelham. M-am gandit la asta, dar nu eram sigura de unde s3 incep. Cum ai vedea chestiunea asta.7 -A ? incepe cu o casS incapatoare cu cateva camere la parter pentru pacienp $i la etaj locuinp; pentru surori calificate $i servitori care sa aiba grija de pacienti, explica el cu ochii stralucind de entuziasm. Multe femei

Ademenirea unui sfant

177

deja au cuno^tinte sanitare de baza. Lady Julia p cu mine ne-am gandit sa infiinpim programe de calificare unde femeile pot inva^a pe langa surori cu experienpi ce este nevoie. - Asta suna minunat p posibil de realizat, dar trebuie sa p mancam. Jessie infipse furculpa intr-un crevete cu unt p il duse la buzele lui Daniel. El zambi p manca crevetele. - E§ti o femeie superb de practica, Lady Romayne. Strapunse un alt crevete p i-1 oferi lui Jessie. Discutia inceta pana cand top crevepi fura devorap. Dupa ce-1 termina pe ultimul, Jessie ip linse untul de pe buze, mul^umita sa vada privirea lui Daniel apntita asupra ei. Cand ip sorbi vinul, el scutura u?or din cap

p intreba: - Cum vrei sa-p petreci timpul, Jessie? Ea gusta pupn din deliciosul sufleu de branza. -Probabil ca o sa am trei sau patru gospodarii de condus, fara a mai menpona supravegberea muncii pe domeniu p, bineinples, timp cu Beth p din cand in cand munca la Fundapa Surorilor. $i posibil viitori copii, o perspectiva adorabila la care pnea. Isi inghip ultimele picaturi de vin p intinse paharul pentru a-i fi reumplut. Intrevad rezolvarea foarte placuta a unor probleme in viitor. Daniel turna vin pentru amandoi. -N u cred ca vreunul din noi va duce lipsa de ocupape. Frecandu-p u?or piciorul de al ei, lua un platou cu carne de pui in sos de vin cu ciuperci p ii servi pe amandoi cu cate o bucata. Simpndu-se foarte casnica, Jessie adauga o lingura de amestec de ou p ceapa placut condimentat cu mupar. Cand se apleca sa-i puna p lui Daniel, corsajul ei lejer se las a in fa^a. Daniel inghip greu. - Poate ca e timpul sa hranim alte pofte. Ea bau din paharul de vin, apoi il intoarse p i-1 man­ se ca sa poata bea din exact acelap loc ca p ea. - Mai avem de gustat cateva feluri de mancare.

178

Mary ]o Putney

Daniel bau din paharul ei, cu ochii intr-ai ei. Dupa ce i-1 dadu inapoi, mana lui ii atinse sanul, nu chiar din gre$eala. Sfarcul i se intari pe loc ?i ea devansa in minte sfar^itul cinei. Flirtand scandalos, gustara din celelalte feluri, toate fiind excelente $i destul de u$oare. Dintr-odata nerabdatoare, Jessie se ridica. - De-abia a$tept sa vdd daca parul Sla de sus e la fel de confortabil pe cat arata. Prinde-ma daca pop! Razand, se intoarse pe loc $i ie§i pe usa, traversa holul ?i o lua in sus pe scari. Carei femei nu i-ar placea sa fie urmarita de un proaspat so{ irezistibil de aratos?

capitolul 23 Ranjind, Daniel i$i urmari frumoasa mireasa pe sca­ rce in spirala, fustele ei stralucitoare involburandu-se dupa ea. Ce iute de picior era! Nu ca ar fi vrut s o ajunga prea repede. Ea se prinse de pilastrul de sus al scarii se folosi de el pentru a-$i face vant spre dreapta. In timp ce alerga pe coridor spre camerele lor, el o urma, trantind u$a in spatele lui. Personalul de la Milton Manor facuse focul §i aprinsese lampile regland intensitatea atat cat sa creeze o ca­ mera perfecta pentru seducpe. Jessie pi$ni pe dupa una din canapelele din salon care facea parte dintr-un grup menit conversapei din mijlocul incaperii, dar care era o bariera buna. - Urmare$teo pe mireasa nebunatica! striga ea vesela. Fa^a ei era imbujorata de emope §i sanii i se ridicau $i coborau chinuitor pe sub corsajul stacojiu. Zapacit, el se intreba ce purta ea sub acel neglijeu superb $i $ocant. Nu multe, banuia. - Asta e momentul in care dovedesc ca masculul speciei e mai mare $i mai tare decat femela $i rezistenpi e de prisos?

Ademenirea unui sfant

179

- Ba nu-i deloc de prisos, murmura ea cu ochii strSlucind de placere. Pentru c3 urmarirea e parte din distractie, sobrul meu sot vicar! - Avand in vedere cat vin am baut, cred ca nici unul din noi nu e foarte treaz acum. El se furi$a pe dupa canapea ca un leu care da tarcoale. - In aceste probleme e important sa gase$ti echilibrul perfect intre sobrietate $i nesabuinta, spuse ea pe un ton ferm academic, retragandu-se pas cu pas. -$ i eu sunt suficient de nesabuit. I?i puse o mana pe spatarul canapelei $i sari peste ea, aterizand exact in fata lui Jessie. Ea se trase inapoi. - $i eu sunt la fel, baiete! Cand nu mai putu s o ajunga, ea i$i incle§ta mainile cu o groaza exagerata, corpul ei sprinten fiind pus in evidenta de matasea revarsatS. - Rise mania ta cand ma vei prinde in cele din urma! Ce lucruri ingrozitoare ii vei face unei sarmane mirese nevinovate? El rase. - E$ti credibila ca mireasa nebunaticS. Ca mireasa nevinovata nu e$ti prea convingatoare. -Ah.7 Ea incerca sa se imbufneze ca o feti^a, in vreme ce-$i rotea $oldurile intr-o invitape ostentativa. - Incearca mai bine pe Afrodita, zeifa dragostei. El se apropie din nou de ea. Ea se roti ca sa scape, dar de data asta, n o mai lasa. O prinse de talie §i o trase langa el. Gemu c3nd ea i$i freca de vintrele lui fascinantul ei spate voluptuos. Era delicat $i ferm sau invers? Nu conta, hotarat lucru, era fermecator. Ii lua in mana uimitorii ei sani gandindu-se ca n o sa le poata niciodata da drumul. - Cu siguranpi suntem pregatip pentru patul ala? Ea se l5sa pe spate peste el^i cu o voce gatuita spuse: - Poate ca... suntem. El i$i afunda fata in p8rul ei §i probabil ca mi?ca din loc ?i ultimele agrafe, pentru ca bogatele ei bucle negre se desfacura $i cazura matasos pe langa fata, spre

180

Mary Jo Putney

frumopi ei umeri. El ip fnchise ochii, tremurand de fopa pasiunii care clocotea in el. In ea. Unindu-i intr-un primitiv dans de imperechere, al seducpei, al p o sedarii p al desfatarii. Ip strecura un bra{ pe sub genunchii ei, celalalt pe dupa spate p o ridica in bra$e. - Acum nu mai pop fugi, spuse el intrand in dormitor. - O sa te sarut nebunepe p apoi o sa fug. Il lua de gat p incepu sS-p puna in practica ameninpirea. Avea gust de vin p caldura p o ne^armurita speranpl. El aproape ca se prabup in cantul upi p cu greu reup sa il evite. Sa-p raneasca mireasa ar strica cheful. Rico$a in pat. Nu planuise sa-p arunce mireasa pe salteaua uria$a, dar cand o facu, ea cSzu perfect. - Ia vino-ncoace, mascul feroce al rasei umane, spuse ea deschizandu-p bra^ele. Ma predau superioritapi tale tiranice! -Hotarat lucru, ai baut destul vin dacS pretinzi c3 barbapi sunt superiori. Ip scoase haina p o arunca pe un scaun, fara sa-i pese unde ateriza. $tiind c3 nu voia se se lupte cu cizmele in noaptea nunpi, purta pantofi u$ori de interior. Ii zvarli din picioare, neluandu-p ochii de la Jessie. O camerista daduse la o parte cuverturile de pe pat in timp ce ei mancau p Jessie statea intr-un vartej de matase stacojie p par negru stralucitor, o excitants frurnuse^e incadrata de apernuturi albe racoroase. Unul din pantofiorii ei de piele cSzuse cand o luase in bra{e, a$a ca ii lua celalalt picior p i-1 elibera, expediind papucul in direcpa hainei lui. Eliberandu-i piciorul, hotari sa-i dea atenpa cuvenita, masandu-i degetele p bolta piciorului p in sus spre glezna, trecandu-p mana peste ciorapul de matase neagrS. Intinzandu-se spre celalalt picior, spuse: -Picioarele tale sunt la fel de frumoase ca tot restul trupului tau. - Ce minunat e sa aud asta! Ip m ipa degetele de la picioare. Dar picioarele mele nu sunt mici p delicate a$a cum ar trebui sa fie cele ale unei adevarate doamne.

Ademenirea unui sfant

181

- Prostii! Sunt bine proportionate $i putemice. $i gadilicioase, adauga el cand i$i trecu un deget peste talpa ei dreaptS. Ea scoase un sunet adorabil $i l$i trase piciorul. - Ca medic apreciez puterea $i sanatatea. §i tu e$ti o femeie foarte sanatoasa. Ea i$i mi$ca din nou degetele de la picioare. - Pana la urma, sanatatea e mai folositoare decat frumusetea. O sa fiu o babatie urata, dar sanatoasa. -Niciodata. El i?i trecu mana peste pulpa prinsa in ciorap, spre genunchi. E$ti frumoasa $i la trup, ?i la suflet. Ii ridica poalele $i desfacu jartiera provocatoare, prinsa exact deasupra genuncbiului. Chiar $i aici negru $i ro$u. Prietenele tale sunt foarte meticuloase. Nu reu?i sa se abpna sa nu-i mangaie interiorul coapsei. Drumul spre paradis. Cu greutate, izbuti sa baiguie: - Ca femei de lume ce sunt, ele ?tiu desigur ca un barbat considera ca o piele dezvelita e mai frumoasa decat orice neglijeu. li dadu jos $i cealalta jartiera $i ciorap §i era cat pe-aci sa se a§eze langa ea pe pat, cand ea spuse: -Acelaji lucru e adevarat pentru ambele sexe, Da­ niel. Vreau sa te vad In toata splendoarea. Se ridica in capul oaselor privindu-l cu ochi arzatori. Te rog! Sau va trebui sa-p smulg hainele de pe tine. E$ti imbracat cu mult prea multe haine ?i ard de nerabdare sa-p vad trupul superb. El banui ca ro?ise. - Nu-i atat de frumos ca al tau, dar e sanatos. - Foarte sanatos! Ea gesticula cu Indies spre pantalonii lui ce stateau sa crape. Hotarat lucru, el ro$i. -C u m vrei, milady, dar nu sunt deloc atat de interesant. - Lasa asta la aprecierea mea. Se ridica §i i§i arunca picioarele peste marginea patului a?a ca acum putea sa-1 atinga.

182

Mary Jo Putney

Haina era deja dezbracata p urma repede p lavaliera. Ip desfacu nasturii de la cama$a p o dadu jos mai incet, simpndu-se jenat. - $i tu arap foarte sanatos, doctore Daniel. Ce umeri minunat de lap! Jessie se apleca in fp S sS-i atinga, trecandu-p palma de la umeri prin parul moale de pe piept in jos, pana cand atinse marginea pantalonilor. O mulpme de mu$chi puternici p minunap. El ip pnu rasuflarea, ca p cum palma ei il ardea, trasand o linie pe bustul lui. - Imi pare bine ca epi de acord. -Sunt. Ea ranji. $i o sa devii p mai interesant dupS ce o sa arap mai mult din minunapa ascunsa. Ce-i drept e drept, dar el simp un neafteptat val de pudoare. Pe cand ip desfacea $Lipil, spuse: -D e obicei, eu sunt cel care are de-a face cu pielea dezgolita in timpul operapilor. Asta e diferit. -Schimbarea rolurilor ip va face bine, spuse ea aspru. Privirea ei interesata nu era de ajuns pentru a-i potoli excitarea, dar era intru catva intimidant, in spe­ cial cand ea se incrunta. Inainte de a se putea acoperi, Jessie spuse: -Ce-i cu cicatricea asta? Pare a fi fost facuta cu un cupt. Urma linia curba de pe soldul lui stang. -M-a taiat un pacient beat care a crezut ca sunt un pirat barbar sau cam a$a ceva, explica el. N-a fost nimic serios. Ea se incrunta. -Sp er ca pe viitor sa-i controlezi de arme. Am un interes legitim sa m3 asigur ca Ip menpi actuala stare de sanatate. - $i cu asta sunt de acord, o asigura el. Se dadu inapoi sa-p scoata pantalonii p indispensabilii, gandindu-se ce bine era ca focurile erau facute sa menpna camera calda. -Acum e randul tau, milady! Am fost atras de preturile din fa$a neglijeului tau inca de cand ai coborat scarile. Ea ii darui un zambet lung p languros.

Ademenirea unuisfdnt

183

- Atunci e timpul si faci ceva in sensul asta. - Perlele de la capetele preturilor dau o notft deosebita. Pa§i m fapa ei, acolo unde statea pe marginea patului, p apucS preturile de matase neagra. - O invitape sa trag. Cand slabi preturile, corsajul se deschise intr-un V adanc pana la talie. -Doamne, Dumnezeule, chiar n-ai nimic pe dedesubt! Cu exceppa pielii calde, matasoase care cerea sa fie linsa p a celor mai superbi sani plini pe care p-i imaginase vreodata. -Ciorapii p jartierele sunt tot ce am in materie de desuuri, spuse ea cu respirapa intretaiata cand el se apleca spre sanul ei stang. Cand gura i se inchise pe sfarc, el ip duse mana dreapta pe piciorul ei stang sub straturile de satin staco jiu p nu gasi nimic decat piele catifelatd p moale. Crezu ca-i va sta inima in loc, doar ca la fel ca Jessie se bucura de o s3natate de fier. - Inima e pe cale sa-mi cedeze inainte de terminarea noppi, gafai el tragandu-se de langa ea. Dar ce minunat fel de a disparea! -Te rog sa nu mori, Daniel, spuse ea cu ochii brusc foarte seriop. Am nevoie de tine viu p nevatamat. Chiar avea nevoie de el viu si nevatamat - protecpa pe care io oferea reprezenta motivul pentru care il acceptase. Ideea asta era cea mai mica dintre griji, §i in seara asta n-avea nici o importan^a. Nu era acum momentul sa-i imparta$easca din cuno^tin^ele lui medicale p sa-i spuna ca via^a era nesigura §i pans la urma toata lumea va muri. Mai bine sa apeleze la credin^a preotului. - O sa fac tot ce-mi sta in putin^a sa menpn s3natatea amandurora. De fapt e momentul sa te examinez amanunpt. Ip puse mainile pe talia ei p o ridica in picioare. Ea veni razand, cu neglijeul pe jumatate cazut. Nu era mare efort sa slabeasca intr-atat corsajul incat sa-1 faca sa alunece peste umeri p in jos pe $olduri. Neglijeul cazu

184

Mary Jo Putney

pe du$umea intr-o $oapta de matase p se involbura in jurul gleznelor ei. - Arap extrem de sanatoasa, $opti el urmarind in jos materialul cu buzele. Ea se datina p i se agS^a de umeri. - Acum. Acum e momentul sa mergem in pat! Incuviinpind, o ridica in bra^e fara vreun cuvant p o a?eza pe saltea, apoi se intinse langa ea. Dep intenponase sa nu se grabeasca, ea il trase langa ea cu o nerabdare salbatica. - Te doresc atat de mult, Daniel, $opti ea p il apuca cu o intimitate suprema si il trase intre picioarele ei. - In curand, milady. In cuTand. De data asta, voia ceva mai mult decat o impreunare rapida, nepasatoare, a$a ca purcese incantat p fSra graba la explorarea secreteloT din locurile ei umede p fierbinp. Ea gemu incet, cu degetele chircite pe spatele lui, purtandu-1 din ce in ce mai sus. Cand el nu mai putu suporta, se cufunda in ea cu o lunga p istovita respirape. Crezuse ca nimic nu putea egala extazul nebun din trasura, dar se in$elase. Contopirea de moment era tot ce simtea p inca mai mult, pentru ca stSteau lipip p goi, gasindu-p impreuna un ritm cu o nevoie presanta. El voia ca aceasta impreunare sa dainuiasca pe vecie sau m3car cat mai mult, dar acest (el se spulberi sub lovitura dorin^ei. - Daniel, spuse ea ragupt. Daniel! Unghiile i se infipsera in el pe cand se dezlanpii in orgasm, luandu-1 cu ea. Barbatul inchise ochii p se supuse extazului. Cand o vazuse prima data pe Jessie, erezuse ca realitatea nu se va potrivi niciodata cu dorintele lui nebune?ti. Grepse. In timp ce stateau epuizap unul in brafele celuilalt, Jessie mulpimi in gand servitorilor care facusera focul care incalzea camerele. Chiar p un simplu efort de a trage cuverturile parea prea mare. Combinapa de vin,

Ademenirea unui sfatit

185

mancare, caldura $i o incredibila satisfacfie sexuala o lasase plutind intr-o stare de mulfumire confuza. Daniel se mi$ca putin s o traga mai aproape de el, mangaindo tandru pe spate. - A meritat a$teptarea. - Intr-adevar. Se simfea foarte, foarte apropiata de proaspatul ei sof, §i asta era chiar mai valoros decat incredibila placere a impreunarii. Chiar mai mult decat pasiunea, apropierea emofionals putea lega doi oameni foarte diferifi intro casatorie adevarata. -N u semen i cu nici un vicar din cap am cunoscut vreodata, il tachina ea, admirand profilul sau puternic $i regulat. Probabil c3 ar fi trebuit sa te intreb mai devreme ce rol joaca credinfa in via fa ta. Ai ambifii ca intro zi sa te consacri in intregime bisericii, poate sa preiei o parohie? Nu cred ca a$ fi o sofie de vicar foarte buna. -A sta nu-i pentru mine, spuse el. Credinfa e un lucru ciudat. Am fost nascut cu ea a$a cum am avut ochi alba$tri §i par blond. N-am fost intotdeauna in termenii cei mai buni cu Dumnezeu, dar n-am incetat niciodata sa cred. Ce n-am mopenit a fost nevoia de a-i face pe alfii sa creada exact ca mine. Ea zambi stramb. -Asta-i motivul pentru care e$ti atat de diferit de tatal meu. El le cerea celor din jurul lui o adeziune ab­ solute la crezul sau. -Asta-i un mod foarte potrivit de a-i indeparta pe oameni de biserica, spuse Daniel sec. Credinfa mea ar fi ramas in mine ca o tacuta $i intima parte a mea, dar pentru ca parinfii mei erau ingrozifi de ideea de a deveni chirurg, studiind teologia a fost un compromis potri­ vit. In orice caz, a§ fi ajutat oamenii. - In feluri foarte diferite, observa ea. -Adevarat, dar exista $i asemanari. I?i puse mana calda pe sanii ei. Atat pentru medicina, cat $i pentru preofie e nevoie sa §tii sa.asculfi. Sa auzi atat ce fi se spune, cat si ce nu fi se spune. Cand am ales s3 ma dedic in intregime studiului medicinei, eram foarte aproape

186

Mary Jo Putney

de a fi hirotonisit, incat pSrea cS merits s£ merg pans la capat. De cateva ori pe an, cSlatoream undeva intr-o zonS IndepSrtatfl unde lipseau doctorii, pentru a face operapi ?i alte tratamente. CateodatS se dovede$te util s3-i poti cSsStori pe oameni. Ea nu $tiuse de calatoriile lui medicale, dar nu o surprinsera. La urma urmei, era un sfant. Banuia cA oficia cSsatorii pentru perechi care ar putea fi respinse de oameni cum era tatal ei, $i Ssta era un serviciu valoros pentru c£ o cSsatorie nu era legala decat daca era oficiata de un cleric al Bisericii Anglicane. Singurele exceppi erau quakerii $i evreii cSrora li se permitea sS fie cSsStorip cu propriile lor ritualuri. - A asculta e diferit la un doctor fata de un pastor? - C a doctor, trebuie sa ascult si sS descopSr care e adevSrata problems, care nu e intotdeau na evidenta. Ca preot, adesea doar ii las pe oameni sS vorbeasca pans cand infeleg singuri ce trebuie sa faca. De obicei ijtiu, dar trebuie sA rosteascS vorbele cu voce tare pentru a le accepta. RidicS din umeri. Daca au nevoie de un ajutor special, bunSoarS de mancare sau de ceva de lucru, fac §i eu ce pot. TalentuI lui de a asculta fusese unul dintre cele mai lini$titoare lucruri in legaturS cu el, i§i dadu ea seama. -T u m-ai ascultat foarte atent §i pentru asta ip sunt profund recunoscStoare. - S a te ascult e o placere, nu o datorie. Daniel se ridic£ intr-o mana, sa se uite la ea. Ea s-ar fi intimidat, dar vSzu in ochii lui o calda admirape. - Ce creape sublima e o femeie, cugeta el. O mangaie de la urechi pana la genunchi, nu cu dorin^a, ci cu o adancS recuno^tinta. Mi-am amintit chiar acum cS mama ta a spus ca ai un semn din na$tere in forms de inima intr-un loc unde nu poate fi vSzut, cu exceppa, posibil, a sopilui. Poate cS voia sa spuna pe spate. Inainte ca ea sa poata obiecta, el o rostogoli pe burta. -A i un spate minunat. Ce curbe elegante §i subtile. Acum, hai sa vedem unde-i semnul ala? Ah, s-ar putea ,

Ademenirea unui sfant

187

sS fie Ssta. O atinse cu un deget pe partea de sus a fesei drepte. -Nu-i de mirare ca nu 1-am vazut niciodata, spuse ea intrigata. E chiar de forma unei inimi? -M ai mult ca ni$te plamani, remarca el. Sau poate ni§te rinichi. -Vai, cat de lipsit de romantism e$ti, doctore! Zise ea razand. -N-am imaginape de poet, dar ma simt foarte ro­ mantic. Se apleca $i i$i apSsa buzele pe semn. Ea zambi, simtindu-se delicios de relaxata, dar gata de a fi retrezita pentru un motiv suficient de bun. Apoi Daniel inspira adanc. Lenesa ei multumire se transforma intr-un ghem de teama. Fusese atat de vrajita de pasiune ca uitase cat de multe avea de ascuns. Vai, cat de nebuna fusese! -Recunosc cicatricea asta, spuse el incet, trasand o linie cu degetul de la omoplatul ei stang spre coaste. Un salt spre lateral, apoi in jos spre talie. De la infirmeria mea din Bristol. Nu-i de mirare ca-mi pareai cunoscuta. Dar nu ti-am recunoscut fapi pentru ca era atat de tare invinepta ?i tumefiata, ca nici macar mama ta nu te-ar fi recunoscut. Mi-ai spus ca te cheama Jane. De ce, Jessie? Cu o groaza ce ameninta sa-i opreasca inima, i?i dadu seama ca secretul pe care cu disperare dorea sa-1 ascunda fusese dezvaluit. Ar fi fost mai bine daca murea.

capitolul 24 Daniel statea inca incruntat, cand Jessie scoase un sunet jos, indurerat §i se rostogoli, indepartandu-se de el. Se dadu jos din pat $i o porni spre u$a inainte ca el s3-$i vina in fire ji sa se duca dup3 ea. O prinse din spate $i o trase langa el, luand-o in bra^e ?i intrebandu-se cum de aceasta mireasa fericita §i increzatoare in sine putea s3 se prflbu?easca atat de repede.

188

Mary Jo Putney

- E in regula, Jessie, spuse el pe cea mai lini§titoare voce. Acum esti in siguranpi. Ea se lini§ti, dar respirapa ?i era intretaiata §i txemura in bra^ele lui, cu trupul infrigurat. $oc. O paturS pentru genunchi era a$ezat5 pe canapea, el o lu& §i o tnfa$ura pe Jessie in ea. Pasiva ca o p3pu$a, il lasa s-o conduca spre pat. O ajezd pe saltea $i trase cuverturile peste ea, apoi mai puse carbune in cSmin inainte de a se a$eza langa Jessie. Jessie se indepartS ?i se facu ghem, cu spatele spre el, a$a c3 el o lu5 in bTa^e. Chiar $i cu pStura, cuverturile §i caldura trupului lui, ea tremura ?i pielea ii era lipicioasa. - A fost o crima ce pi s-a intamplat, dar nu a fost vina ta, spuse el hotarat. Tu ai fost victima. Nu e nimic de care sa-p fie rupne. Cand Jessie nu raspunse, el se intoarse cu gandul la vizita ei la infirmerie. TrecuserS cam $apte ani p vazuse mulp pacienp inainte $i de atunci incoace. Dar chiar $i dupa tot acest timp, ip amintea de numeroasele vanatai care o facusera de nerecunoscut p de cat de $ocat p ingrozit fusese cand descoperise crestatura lu ngS insangerata de pe spatele ei. Fusese norocoasa sa fie in via^a. Ce-p mai amintea? Dupa un moment de gandire, spuse: -Sopil t3u a fost cel care te-a batut, nu-i a$a? Asta mi-ai spus. $i-o aduse aminte scotandu-p verigheta p aruncand-o prin incapere. - Da, zise ea abia §optind. Primul meu sop Bucuros ca primise un raspuns, el spuse pe un ton de conversatie: -Presupun ca ai spus Jane pentru ca incepusep sa spui Jessie, dupa care n-ai vrut sa-p dezvalui adevaratul nume. Jane ip oferea siguran^a anonimatului, in vreme ce Jessie e u$or de pnut minte. -Jezebel. Vocea ii era sparta. Numele meu e Jezebel. Tatal meu spunea c3 mi se potrive§te. -T op prietenii tai te piu drept Jessie, ceea ce p se potrivepe mult mai bine. Era foarte atent, cSutand s3-i

Ademenirea unui sfant

189

vada reacpile, ceea ce nu era u$or cand era tncS intoarsa cu spatele si ghemuita in nefericirea ei. - Ivo m3 striga Jezebel, rosti ea tern. Spunea ca sunt o tarfa si c3 n-ar fi trebuit s5 se insoare niciodata cu o femeie pe care o cheami Jezebel. - De asta era a tat de furios cand te-a batut? Pentru c3 era gelos? -Niciodata nu i-am dat motiv sS se indoiasca de fidelitatea mea, dar ori de cate ori bea, incepea sa m3 acuze cd sunt tarfa. Vocea i Se sparse. Mereu era beat. - cu timpul a devenit tot mai violent. Daniel vazuse asta la alte paciente care fusesera batute de barbapi lor. Ea inghiti. - Da, spunea ca sunt prea frumoasa sa fiu credincioasa. In acea ultima noapte... a venit la mine cu un cupt, spunand ca, dupa ce-mi va taia fa{a, frumusepa mea se va fi dus $i oamenii vor intoarce spatele urapniei mele. Incepu sa planga cu suspine puternice care o scuturau, amenintand s o franga in doua. Daniel o pnu strans §i blestema brutalitatea barbaplor. -A r fi trebuit sa-i mulpimeasca lui Dumnezeu ca te are drept sope. A$a cum §i Daniel ii mulpimea lui Dumnezeu. Cand lacrimile ii secara, el o intreba: Spune-mi, cum 1-ai cunoscut? Credeam ca tatal tau te controla indeaproape. Ea inghip greu §i reup sa raspunda cu o voce sigura: - De obicei, a$a era. Nu mi s-a permis niciodata sa ies fara o servitoare care sa stea cu ochii pe mine chiar p in ora§elul nostru, unde top se cunopeau intre ei. DaT intro zi, cand tata iepse, fata de la spalatorie era bolnava, iar bucatareasa avea nevoie de nipe cotlete pentru cina. Era ocupata p nu mai era nimeni disponibil, a$a ca m-a trimis pe mine. Nu p3rea sa existe nici un pericol in asta. Ziua de targ in Chillingham era foarte populara. -Im i inchipui ca ai fost incantata sa iep p s3 te bucuri de pupna libertate, remarca Daniel, sperand sa incurajeze $uvoiul vorbelor.

188

Mary Jo Putney

- E in regula, Jessie, spuse el pe cea mai lini$titoare voce. Acum e?ti in sigurants. Ea se lini$ti, dar respirapa ii era intretaiata §i tremura in braple lui, cu trupul infrigurat. $oc. O pStura pentru genunchi era a$ezat3 pe canapea, el o lua $i o infa$ur3 pe Jessie in ea. Pasiva ca o papu$a, il lasa s o conduca spre pat. O a§eza pe saltea p trase cuverturile peste ea, apoi mai puse carbune in camin inainte de a se a$eza langa Jessie. Jessie se indeparta ?i se facu ghem, cu spatele spre el, a?a cd el o lua in brafe. Chiar ?i cu patura, cuverturile p caldura trupului lui, ea tremura p pielea ii era lipicioasa. - A fost o crima ce ti s-a intamplat, dar nu a fost vina ta, spuse el hotarat. Tu ai fost victima. Nu e nimic de care sa-p fie rupne. Cand Jessie nu raspunse, el se intoarse cu gandul la vizita ei la infirmerie. Trecusera cam $apte ani p vSzuse mulp pacienp inainte p de atunci incoace. Dar chiar p dupa tot acest timp, ip amintea de numeroasele vanatai care o facusera de nerecunoscut p de cat de §ocat p ingrozit fusese cand descoperise crestatura lunga insangerata de pe spatele ei. Fusese norocoasa sa fie in viapi. Ce-p mai amintea? Dupa un moment de gandire, spuse: -Sopil tau a fost cel care te-a batut, nu-i a$a? Asta mi-ai spus. $i-o aduse aminte scopindu-p verigheta p aruncando prin incapere. - Da, zise ea abia $optind. Primul meu sop Bucuros ca primise un rSspuns, el spuse pe un ton de conversape: -Presupun ca ai spus Jane pentru c3 incepusep sS spui Jessie, dupa care n-ai vrut sa-p dezvalui adevaratul nume. Jane ip oferea siguranp anonimatului, in vreme ce Jessie e u$or de pnut minte. -Jezebel. Vocea ii era sparta. Numele meu e Jezebel. Tatal meu spunea ca mi se potrivepe. -Top prietenii tai te piu drept Jessie, ceea ce /p se potrivepe mult mai bine. Era foarte atent, cautand s3-i

Ademenirea unui sfant

189

vada reacpile, ceea ce nu era u§or cand eTa inca intoarsa cu spatele §i ghemuita In nefericirea ei. -Ivo ma sttiga Jezebel, rosti ea tern. Spunea ca sunt o tarfa $i ca n-ar fi trebuit sa se insoare niciodata cu o femeie pe care o cheama Jezebel. - De asta era a tat de furios cand te-a batut? Pentru ca era gelos? -Niciodata nu i-am dat motiv sa se indoiasca de fidelitatea mea, dar ori de cate ori bea, incepea sa ma acuze c3 sunt tarfa. Vocea i se sparse. Mereu era beat. - $i cu timpul a devenit tot mai violent. Daniel vazuse asta la alte paciente care fusesera batute de bar bap i lor. Eainghip. - Da, spunea ca sunt prea frumoasa sa fiu credincioasa. in acea ultima noapte... a venit la mine cu un cupt, spunand ca, dup5 ce-mi va taia fa{a, frumuse^ea mea se va fi dus $i oamenii vor intoarce spatele urateniei mele. incepu sa planga cu suspine puternice care o scuturau, amenintand s-o franga in doua. Daniel o pnu strans $i blestema brutalitatea barbaplor. -A r fi trebuit sa-i mulpimeasca lui Dumnezeu ca te are drept sope. A$a cum ?i Daniel ti muli;umea lui Dumnezeu. Cand lacrimile ii secara, el o Intreba: Spune-mi, cum l-ai cunoscut? Credeam ca tatal tau te controla Indeaproape. Ea inghiti greu §i reu§i sa raspunda cu o voce sigura: - De obicei, a§a era. Nu mi s-a permis niciodata sa ies fara o servitoare care sa stea cu ochii pe mine chiar $i in ora$elul nostru, unde top se cuno$teau intre ei. Dar intr-o zi, cand tata ie$ise, fata de la spalatorie era bolnava, iar bucStareasa avea nevoie de ni§te cotlete pentru cina. Era ocupata ?i nu mai era nimeni disponibil, a$a ca m-a trimis pe mine. Nu parea sa existe nici un pericol in asta. Ziua de targ in Chillingham era foarte populara. - Imi inchipui ca ai fosf incantata sa ie$i p sa te bucuri de pupna libertate, remarca Daniel, sperand sa incurajeze $uvoiul vorbelor.

190

Mary fo Pu tney

-Pentru mine, s3 m3 due in pia^a orafului in zi de targ era o mare aventura. Vocea ii deveni ironica. S-a dovedit a fi o aventura mai mare decat mi-af fi putut vreodata imagina. -Acolo 1-ai cunoscut pe Ivo Trevane? Trevane a fost numele pentru certificatul de casatorie, nu-i afa? Un nume bun din vestul tarii. Ea dadu din cap, ceea ce el mai mult simp, fiindca fata ii era in continuare intoarsa. - Ivo trecea prin sat f i se hotarase sa se opreasca la targ ca sa se amuze pe seama piranilor. - $i apoi te-a v3zut. - §i eu l-am vazut pe el. Ofta. Eram tanSra f i cu totul lipsita de experienta, pentru ca mi se permisese sa vad doar pupn din lume. Ivo era visul oricSrei fete. Brunet, elegant fi teribil de aratos. Era doar cu pupil mai mare ca mine fi foarte romantic. Cita din poezii fi pretindea c3 m3 adora. Am fost vrajita de el. Vocea ii deveni amara. Eram sigura ca era o dragoste nemuritoare. - Afa ca ai inceput sa te intalnefti pe ascuns cu el. Jessie dadu din nou din cap. - Eram o fetifeana nechibzuita, gata sa pic in plasa, dar, pentru c3 eram fata de vicar, ftia ca mai bine m3 cerea de sope, decat doar sa m3 seduca. Amintindu-fi nebunia iubirii din tinere^e, Daniel spuse bland: - Probabil c3 era tot atat de indragostit ca fi tine. Tu pop z3p3ci chiar fi un doctor serios. Spera ca asta so fac3 s3 zambeasca fi poate ca reufise, dar ea statea inc3 cu spatele la el. -Shakespeare avea dreptate in legatura cu dragostea de tinerefe cand a scris Romeo fi Julieta, spuse ea cu un glas egal. O dorinpi lipsita de rapune duce la dezastru. -Intotdeauna am crezut c3 politica fi vrajba intre familii i-a dus la dezastru. Mai multa ingaduinpi fi iertare ar fi insemnat cd nu aveau s3 sfarfeasca tragic. Binetnteles c3 asta ar fi insemnat fi s3 nu fi existat o piesa atat de grozava.

Ademenirea unui sfant

191

-Tragedia e mult mai prezenta decat ingaduinpi $i iertarea. Din nefericire, Jessie avea dreptate. - Ivo locuia in Bristol? - Da, avea o mo$ie in Dorset, dar n-am fost niciodata acolo, pentru ca prefera casa din Bristol. Pentru mine, ora$ul era magic. Teatru ?i muzica, §i biblioteci. Nu puteam crede cat de norocoasa eram sa am toate astea $i pe deasupra un so^ pasional, care ma adora. Daniel stramba din buze §i trebui sa-$i aduca aminte ca avea nevoie sa-i cunoasca trecutul, indiferent cat de multa durere i-ar putea pricinui acele informapi. -C um ai ajuns din raiul pe pamant in iad $i in infirmeria Herbert? -N u mi-am dat seama cat de mult bea Ivo inainte de a fugi $i a ne casatori. Asta era ingrijorator inca de la inceput, dar a devenit cu mult mai rau dupa ce a Inceput s3-§i invite prietenii acasS. Era un grup de tineri cheflii, nu faceau de fapt nici un rau, dar le placea ingrozitor s3 flirteze. Daniel se incrunta. - $i evident ca sopil tSu a dat vina pe tine, ceea ce i-a afaiat gelozia. - Exact. Jessie se intoarse pe spate, tragandu-$i cuvertura pe ea §i stand cu ochii pe baldachin. Cuvintele incepurS sa se rostogoleasca unul peste altul, ca ?i cum era disperata sa se elibereze de o durere de mult ingropata. Devenise din ce in ce mai gelos. Cand era beat, crizele lui de furie incepeau cu urlete dupa care devenea vio­ lent. M-am deprins sa ma inchid intr-un mic dormitor cand veneau prietenii lui. Ma ascundeam acolo pana a doua zi. Intotdeauna era atat de spasit a doua zi de diminea^a. Se jura ca n o sa mai faca niciodata, iar eu voiam atat de mult sa-1 cred! -Te-ai gandit sa-1 parase?ti? - Cateodata, dar n-aveam unde sa ma due. N-a$ fi putut sa ma intorc niciodata la tata sau in Chillingham. N-aveam prieteni sau familie care sa ma accepte. I$i mu$ca buza. Mai rau, in majoritatea timpului, nu voiam

192 ‘

Mary Jo Putney

sa plec. Cand era treaz, viafa era minunata. Putea fi atat de fermecator, o companie ideala. Pana cand se imbata din nou. -C a t timp a trecut pana cand ai aparut la infirmerie? - Nu chiar un an. I§i inchise ochii §i vocea ii deveni o ?oapta. A venit acasa de la un meci de box unde el si cu prietenii lui au baut atat de mult, ca abia se mai puteau pne pe picioare. Eu citeam in biblioteca atunci cand a intrat el. Vazand cat de beat era, m-am scuzat sa plec. El s-a infuriat §i a inceput sa alerge dupa mine. Cand am fugit pe scari in sus, el s-a tmpiedicat pe trepte, ceea ce 1-a facut s3 se infurie ?i mai tare pe mine. Daniel tresari auzind panica tot mai mare din vocea ei, dar ii datora lui Jessie sa fie martor la intreaga teroare a acelei nopp-Astfel de barbap arunca intotdeauna vina pe a ltdneva, remarca el cu blande^e. -A m reusit sa ajung in mica mea camera adapostita $i am incuiat u$a, dar a doborat-o cu un scaun. Scoase un oftat infiorat. A inceput sa ma bata mai rau decat o facuse pana atunci. Apoi nva sufocat pana cand am le§inat. Daniel ii lua mana $i io pnu strans. - $i dupa aceea? Ea scoase un $uierat aspru. - Cand mi-am recapatat cunoftin^a, el era prabu?it intr-un fotoliu terminand o sticla de gin, ignorand faptul ca zaceam intro baits de sange in mijlocul camerei. Am reusit sa m3 ridic in picioare §i i-am spus ca-1 parSsesc. Ca mai bine ma fac tarfa pe strSzi decat sa mai traiesc cu el inca o zi. El a scos un cupt din cizma §i atunci a fost cand m-a ameninfat cfl-mi tdie fata astfel incat nici un barbat sa nu ma mai vrea vreodata. Gura i se schimonosi. Am crezut ca o sa m3 omoare, avand in vedere cat de dezlanpiit era. - Daca ar fi fost ceva mai aproape, taietura aceea de pe spatele tau ar fi putut fi fatala. Dar ai reusit sa pleci. O stranse din nou de mana. Apoi ai folosit un nume

Ademenirea unui sfant

193

fals la infirmerie $i ai pSrSsit Bristolul ca el sa nu te pos­ ts urmSri. Ce fats curajoasS!

Ochti ei se deschiserS, palids $i pe jumState innebunitS. -A h , am §tiut ca n-o sS vinS dupS mine.

O spaimS rece il avertizS de ce urma. - De ce nu? -Pentru cS 1-am omorat. Vocea i se franse. Mi-am omorat sotul cu propriul lui cutit!

capitolul 25 Jane petrecuse ani la rand suprimandu-$i amintirile acelei nopp infioratoare, dar acum o cotropeau ca un sange clocotind. Teroarea ?i agonia pumnilor lui Ivo lovind-o. Experienta groaznicS a mainilor lui mari sufocand-o pans cand o lSsaserS aproape fSrS cuno?tin(a. Tai?ul ascutit al cuptului lui fluturat pe langS fa^a ei in timp ce o ameninfa cS o mutileazS. Cand se oprise sS-$i dea parul negru la o parte de pe fa^a transpiratS §i furioasS, ea ta^nise intr-o parte §i o luase inspaimantata la fugS cStre u§a distrusS. Acela fu momentul in care el o injunghiase. Varful cuptului ii atinse omoplatul, apoi o tSie pe spate cu o ini$care spre stanga, cand ii atinse corsetul, inainte de a-1 tSia pans la talie. Ea ppase $i se prSbu$ise in genunchi, paralizatS de durere ?i convinsS cS va muri. Ivo o smucise, ridicand-o in picioare, urland amenin^Sri murdare $i invartindu-$i cuptul, fa{a lui arStoasS schimonositS ca a unuia dintre demonii iadului. Ea se luptase disperatS sS scape, prinzandu-1 de incheietura mainii pe cand lama insangeratS se indrepta inexorabil catre ea. Cu puterea disperSrii, ea reu?i sS indepSrteze cutitul - p acesta se infipse mortal la baza gatului lui Ivo. - E$ti sigurS cS era mort? Vocea lui Daniel pSrea cal­ ms, ca ?i cum auzea pove?ti din astea in fiecare zi. Poate cS a$a era.

194

Mary Jo Putney

-A h , da. Jessie se Infiora. Am reupt sS-i caut pulsul, dar nu am sim pt nimic. !$i apasa o mana pe stomac, sim pnd c5-i venea s3 vomite. Nimeni n-ar fi putut supraviepii dup3 ce a pierdut atata sange.

- Ce fel de ranS i-ai facut? Pentru o clipa, ea uri calmul sau, intrebarile de doc­ tor despre groaza pe care o traise, dar era mai bine decat dac3 ar fi aruncat-o din pat §i i-ar fi blestemat insap via£a. Incercand sa fie la fel de calma, ea trasa o linie chiar deasupra claviculei.

- I-am taiat gatul. - Un om poate sangera pana la moarte foarte repede dintr-o astfel de rana, spuse el imperturbabil. Nu-i de mirare ca erai in §oc atunci cand ai ajuns la infirmerie. Ai fost foarte puternica p foarte curajoasa In acea zi. Buzele ei se stransera auzind acele vorbe. - Eram o uciga$a inspaimantata alergand sa-mi salvez via{a! Dep tatal meu probabil ca ar fi fost mulfumit sS ma vada in preang. Asta i-ar fi confirmat cele mai rele convingeri despre mine. - A fost autoaparare! spuse Daniel aspru. N-ai fi fost niciodata condamnata. - Eu nu eram atat de optimista. A$a ca am fugit cat de repede am putut. Trase aer in piept, adanc p tremurat. N-am uitat niciodata bunatatea pe care mi-ad aratat-o tu p sora ta in acea noapte. A? fi putut sa innebunesc daca nu erap voi. Daca nu mi-ai fi dat acei bani, n-a? fi reupt sa ajung niciodata in siguranpi. Mi-ai am intit p ca nu top barbapi sunt rai. - Majoritatea nu sunt, spuse el ganditor. Probabil ca nici Ivo nu era, dar era bepv, ceea ce poate aduce la suprafapi ce-i mai rau din oricine. A fost vinovat de pro­ pria moarte. v - Ma bucur ca gandepi a?a, spuse ea sfarpta. Dar nu va uita niciodata ca sopjl pe care-1 iubise cu pasiune murise in fa(:a ochilor ei, de mana ei. - Daca te consoleaza, spuse el, vizita ta la infirmerie in acea noapte a convins-o pe Laurel ca trebuie sa infiinpim un refugiu pentru femei p copii. Acela a fost

Ademenirea unui sfant

195

inceputul pentru Casa Zion, p mulp, mulp oameni au beneficiat de munca ei. -D acS n-a$ fi fost eu inspirapa, o alta femeie ar fi fost, rosti ea cu o voce terna. Sa ajute femei p copii este chemarea surorii tale. O sfanta, la fel ca tine. Cu o urma de exasperare pe chip, Daniel spuse: - A? vrea sa incetezi sa crezi ca sunt vreun sfant. Nu sunt. Nici Laurel nu este, dep ea se apropie mai mult. Jessie ridicS din umeri. Erau mult prea indepartap pe scara valorilor morale pentru ca el sa infceleaga. Incercase atat de mult sa reziste atracpei pe care o sinpea fapi de el pentru c3 nu dorise ca el s3 pie cine p ce era ea sau cum se intalnisera prima data. Acum pia ce-i mai rau despre ea p chiar p un sfant politicos ar fi fost afectat de aceasta informape. Afectat p in cele din urma scarbit. Pentru cateva scurte ore, reupse sa-p ingroape toate gandurile despre trecutul ei p doar sa se bucure de noul ei sop Acum acele momente prepoase trecusera, p astfel de momente nu mai apar. Sfarpta, intreba: - O sa denunti crima mea magistraplor din Bristol? Ma gandesc ca a fost ceva agitape cand a murit Ivo pentru ca era un gentleman bogat. -Poate ca o fi avut bani, spuse Daniel sec, dar nu era un gentleman. Nu, bineinpdes ca nu-mi voi denun^a sopa. Un proces dureros, urmat de o achitare pe motiv de autoaparare nu ar aduce foloase nimanui $i ar cauza mari neplaceri. Ar urmari-o pe Beth pentru vecie p, cu siguranpi, ea e nevinovatS. A^adar, protejando pe Beth ar insemna ca o proteja p pe ea. Jessie ip dadu seama ca intro zona iraponala din adancul sufletului sau, credea ca merita sa fie pedepsita pentru c5-l omorase pe Ivo. Dep Dumnezeu pia cate pedepse suferise pe cand era inca in via^a. -A$adar, ma crezi cand spun ca a fost autoaparare? N-am nici o dovada in sprijinul spuselor mele. - Cand am negociat casatoria noastra, mi-ai promis ca nu-mi vei spune totul, dar ca ceea ce-mi vei spune va fi adevarat, zise el ganditor. Imi imaginez ca asta era

196

Mary Jo Putney

ceea ce nu voiai sa-mi dezvalui, a?a-i? Mai ai $i alte secre­ te infioratoare.7 Ea aproape ca zambi. - Azi mi-ai cunoscut mama bigama §i ai aflat ca te-ai insurat cu o uciga$a. Cred ca asta-i tot. - Una peste alta, a fost o zi memorabila din variate motive. Vocea i se inmuie. Du-te sa te culci, Jessie! Mai­ ne va fi mai bine. Fara indoiala ca ea spera asta. Dar ceva in fiin^a ei se naruise §i se indoia ca va putea fi dres vreodata. Cel pupn n o sa mearga la inchisoare. -Mulptmesc, Daniel, spuse ea incet. Apoi se retrase de langa el si se ruga sa adoarma si sa nu viseze. Daniel dormi prost. Nu era u$or sa imparta un pat cu o mireasa nefericita chiar daca nu el era de vina. Jessie statea pe marginea saltelei cu spatele la el. El banuia ca nici ea nu prea dormise ?i limbajul trupului ei arata clar ca voia sa fie lasata in pace. Cand zorii se ivira la ferestre, el se apropie in sfar$it de ea si o lua in brate, stand culcat langa spatele ei $i punandu-i un bra£ pe dupa mijloc. - O noapte grea? Jessie ofta. - Reu^isem de minune sa-mi ingrop trecutul din Bris­ tol. Nu ca 1-a? fi uitat vreodata, dar amintirile erau ascunse bine, acolo unde nu trebuia sa ma gandesc la ele. Aseara, au ie?it toate la suprafa^a ca relele eliberate din cutia Pandorei. Nu le mai pot ingropa din nou. El se stramba. \ - Imi pare rau ca am adus vorba de cicatricea lisata de taietura cutitului. Dar, odata ce am recunoscuto, n-am putut s-o ignor. M-am intrebat uneori daca Jane a reu$it sa piece in siguran^a din Bristol $i ce s-a intamplat cu ea dupa aceea. -O ricat de chinuitoare a fost seara trecuta, nu regret cu totul ca m-ai recunoscut, spuse ea incet, surprinsa de revelapa aceasta. N-am vrut ca tu sa afli vreo­ data ce am facut sau s3 m3 recuno^ti de la infirmerie,

Ademenirea unui sfdnt

197

a§a ca am incercat sa te tin la distanta. Cu toate astea, era un secret prea mare sS-1 tin ascuns fata de so till meu. Dac5 a? avea de ales, prefer mai presus de orice onestitatea. - La fel ca mine, finand-o strans in bra^e pe cea mai atragatoare femeie din Anglia, avu efectul previzibil asupra partilor sale masculine. Daca facem ceva placut, vom reu?i sa alungam cafiva dintre demonii amintirilor? I?i insop vorbele cu mangaieri tandre care sfar$ira prin a-i cuprinde cu mana sanii, degetul mare alintandu-i sfarcul. Sfarcul se intari $i la fel §i ea, dar nu in mod placut. Inca se simfea ca un iepure care tragea nadejde c3 lupul cel rau n-o va baga in seama. Doctor fiind, Daniel $tia multe despre reacpile fizice $i era clar care erau ale ei. - N-ai chef? o intreba el pe un ton care se voia cat mai firesc. - E$ti sop.il meu, raspunse cu incordare in glas. N-o sa te refuz. Cu alte cuvinte, o sa-§i indeplineasca obligapile conjugale, chiar daca nu voia deloc. Pentru un lung $i tensionat moment, el fu tentat sa-i dea crezare. Pasiunea intru totul implinita a zilei de ieri era vie in mintea $i in vintrele lui $i avea suficienta arogan^a masculina sa creada ca ar fi in stare s o fac5 sa-i vina cheful. Dar ea era o femeie care fusese abuzata de tatal ei, aproape ucisa de primul ei sot $i violata $i manipulata de logodnicul ei. N-avea nevoie de o dovada in plus ca barbapi erau ni$te porci egoi$ti. Nici nu voia sa se situeze in aceea$i categorie cu barbapi care o folosisera atat de urat. Se sili sa-§i ia mana de pe dulcea incantare a sanului ei. - Mai bine sa a§teptam pana cSnd nu e$ti cufundata in demoni. Incapabila sa-p ascunda u?urarea, ea spuse: -Im i pare rau. A fost a$a" dupa... dupa Ivo. Orice urma de dorin^a din trupul meu a disparut pentru luni intregi.

188

Mary fo Putney

- E !n regula, Jessie, spuse el pe cea mai lini$titoare voce. Acum e§ti in siguran^a. Ea se lini?ti, dar respirapa ii era intretaiata p tremura in brafele lui, cu trupul infrigurat. $oc. O patura pentru genunchi era a^ezata pe canapea, el o lua $i o infa$ur3 pe Jessie in ea. Pasiva ca o papu$a, il lasa so conduca spre pat. O a$eza pe saltea p trase cuverturile peste ea, apoi mai puse carbune in camin inainte de a se a$eza langa Jessie. Jessie se indeparta p se facu ghem, cu spatele spre el, a$a ca el o lua in brafe. Chiar p cu patura, cuverturile p caldura trupului lui, ea tremura p pielea ii era lipicioasa. - A fost o crima ce p s-a intamplat, dar nu a fost vina ta, spuse el hotarat. Tu ai fost victima. Nu e nimic de care sa-p fie rupne. Cand Jessie nu raspunse, el se intoarse cu gandui la vizita ei la infirmerie. Trecusera cam $apte ani p vazuse mulp pacienp inainte p de atunci incoace. Dar chiar p dupa tot acest timp, ip amintea de numeroasele vanatai care o facuserS de nerecunoscut p de cat de $ocat p ingrozit fusese cand descoperise crestatura lunga insangerata de pe spatele ei. Fusese norocoasa sa fie in via^a. Ce-p mai amintea? Dupa un moment de gandire, spuse: - Sopj 1 tau a fost cel care te-a batut, nu-i a?a? Asta mi-ai spus. $ io aduse aminte scopindu-p verigheta p aruncando prin incapere. -D a, zise ea abia $optind. Primul meu sop Bucuros ca primise un raspuns, el spuse pe un ton de conversape: -Presupun ca ai spus Jane pentru c3 incepusep sa spui Jessie, dupa care n-ai vrut sa-p dezvalui adevaratul nume. Jane ip oferea siguranpi anonimatului, in vreme ce Jessie e u$or de pnut minte. -Jezebel. Vocea ii era sparta. Numele meu e Jezebel. Tatal meu spunea ca mi se potrivepe. -T op prietenii tai te piu drept Jessie, ceea ce p se potrivepe mult mai bine. Era foarte atent, cautand sa-i

Ademenirea unui sfant

189

vada reacpile, ceea ce nu era u$or cand era inca intoarsa cu spatele $i ghemuita in nefericirea ei. -Ivo ma striga Jezebel, rosti ea tern. Spunea ca sunt 0 tarfa $i ca n-ar fi trebuit sa se insoare niciodata cu o temeie pe care o cheama Jezebel. - De asta era atat de furios cand te-a batut? Pentru ca era gelos? -Niciodata nu i-am dat motiv sa se indoiasca de fidelitatea mea, dar ori de cate ori bea, incepea sa m3 acuze ca sunt tarfa. Vocea i se sparse. Mereu era beat. - $i cu timpul a devenit tot mai violent. Daniel vazuse asta la alte paciente care fusesera batute de barbapi lor. Ea inghip. - Da, spunea ca sunt prea frumoasa s3 fiu credincioasa. In acea ultima noapte... a venit la mine cu un cupt, spunand ca, dupa ce-mi va taia faja, frumuse^ea mea se va fi dus $i oamenii vor intoarce spatele ura{eniei mele. incepu s3 planga cu suspine puternice care o scuturau, ameninpind s o franga in doua. Daniel o pnu strans $i blestema brutalitatea barbaplor. -Ar fi trebuit s3-i mulpjmeasca lui Dumnezeu cS te are drept sope. A$a cum $i Daniel ii mulfumea lui Dumnezeu. Cand lacrimile ii secara, el o intreba: Spune-mi, cum l-ai cu noscut.7 Credeam c3 tatal t3u te controla indeaproape. Ea inghip greu §i reu$i s3 raspunda cu o voce sigura: - De obicei, a$a era. Nu mi s-a permis niciodata s3 ies tara o servitoare care s3 stea cu ochii pe mine chiaT $i in ora?elul nostru, unde top se cuno$teau intre ei. Dar intro zi, cand tata ie§ise, fata de la spalatorie era bolnava, iar bucatareasa avea nevoie de ni§te cotlete pentru cina. Era ocupata $i nu mai era nimeni disponibil, a§a ca nva trimis pe mine. Nu p3rea s3 existe.nici un pericol in asta. Ziua de targ in Chillingham era foarte populara. -im i inchipui c3 ai fost incantata s3 iep $i s3 te bucuri de pupna libertate, remarca Daniel, sperand s3 incurajeze $uvoiul vorbelor.

190

Mary jo Putney

- Pentru mine, sA mA due in piapt ora?ului in zi de targ era o mare aventurA. Vocea ii deveni ironicA. S-a dovedit a fi o aventurA mai mare decat mi-a? fi putut vreodatA imagina. -A colo 1-ai cunoscut pe Ivo Trevane? Trevane a fost numele pentru certificatul de cAsAtorie, nu-i a?a? Un nume bun din vestul {Arii. Ea dAdu din cap, ceea ce el mai mult simp, fiindcA fapi ii era in continuare intoarsA. - Ivo trecea prin sat $i se hotArase sA se opreascA la targ ca sA se amuze pe seama taranilor. - $i apoi te-a vAzut. - $i eu l-am vAzut pe el. OftA. Eram tanarA ?i cu totul lipsitA de experienfA, pentru cA mi se permisese sA vAd doar pupn din lume. Ivo era visul oricArei fete. Brunet, elegant?! teribil de arAtos. Era doar cu pupn mai mare ca mine $i foarte romantic. Cita din poezii ?i pretindea cA mA adorA. Am fost vrAjitA de el. Vocea ii deveni amarA. Eram sigurA cA era o dragoste nemuritoare. - A?a cA ai inceput sA te intalne?ti pe ascuns cu el. Jessie dAdu din nou din cap. -E ram o feti?canA nechibzuitA, gata sA pic in plasA, dar, pentru cA eram fatA de vicar, ?tia cA mai bine mA cerea de sope, decat doar sA mA seducA.

Amintindu-?i nebunia iubirii din finere^e, Daniel spuse bland: - Probabil cA era tot atat de indrAgostit ca ?i tine. Tu pop zApAci chiar ?i un doctor serios. Spera ca asta s-o facA sA zambeascA ?i poate cA reu?ise, dar ea stAtea incA cu spatele la el. -Shakespeare avea dreptate in legAturA cu dragostea de tinerete cand a scris Romeo $£ J u l i e t a , spuse ea cu un glas egal. O dorinpl lipsitA de rapune duce la dezastru. - Intotdeauna am crezut cA politica ?i vrajba intre familii i-a dus la dezastru. Mai multA ingAduin^A ?i iertare ar fi insemnat cA nu aveau sA sfar?eascA tragic. Bine inleles cA asta ar fi insemnat ?i sA nu fi existat o piesA atat de grozavA.

Ademenirea unui sfatit

191

-Tragedia e mult mai prezentft decat ingaduin(;a §i iertarea. Din nefericire, Jessie avea dreptate. - Ivo locuia in Bristol? - Da, avea o mo$ie In Dorset, dar n-am fost niciodatft acolo, pentru eft prefera casa din Bristol. Pentru mine, ora$ul era magic. Teatru §i muzieft, §i biblioteci. Nu puteam crede cat de norocoasft eram sft am toate astea §i pe deasupra un sol; pasional, care mft adora. Daniel strambft din buze §i trebui sa-$i adueft aminte eft avea nevoie sft-i cunoascft trecutul, indiferent cat de multft durere i-ar putea pricinui acele informapi. -C u m ai ajuns din raiul pe pftmant in iad $i in infirmeria Herbert? -N u mi-am dat seama cat de mult bea Ivo inainte de a fugi $i a ne eftsfttori. Asta era ingrijorfttor ineft de la inceput, dar a devenit cu mult mai rftu dupft ce a inceput sft-§i invite prietenii acasft. Era un grup de tineri cheflii, nu fftceau de fapt nici un rftu, dar le plftcea ingrozitor sft flirteze. Daniel se Incruntft. - §i evident ca sopal tftu a dat vina pe tine, ceea ce i-a apipit gelozia. - Exact. Jessie se intoarse pe spate, trftgandu-?i cuvertura pe ea $i stand cu ochii pe baldachin. Cuvintele incepurft sft se rostogoleascft unul peste altul, ca $i cum era disperatft sft se elibereze de o durere de mult ingropatft. Devenise din ce in ce mai gelos. Cand era beat, crizele lui de furie incepeau cu urlete dupft care devenea vio­ lent. M-am deprins sft mft inchid intr-un mic dormitor cand veneau prietenii lui. Mft ascundeam acolo panft a doua zi. Intotdeauna era atat de spftsit a doua zi de dimineafft. Se jura eft n-o sft mai faca niciodata, iar eu voiam atat de mult sft-1 cred! - Te-ai gandit sft-1 pftrftse^ti? -Cateodatft, dar n-aveam unde sft mft due. N-a$ fi putut sft mft intorc niciodatft la tata sau in Chillingham. N-aveam prieteni sau familie care sft mft accepte. l$i mu^eft buza. Mai rftu, in majoritatea timpului, nu voiam

192

Mary Jo Putney

s3 plec. CSnd era treaz, viafa era minunata. Putea fi atat de fermecator, o companie ideala. Pan3 cand se Imbata din nou. -C a t timp a trecut pana cand ai aparut la infirmerie? - Nu chiar un an. I$i inchise ochii $i vocea ii deveni o ?oapta. A venit acasa de la un meci de box unde el $i cu prietenii lui au baut atat de mult, c3 abia se mai puteau fine pe picioare. Eu citeam in biblioteca atunci cand a intrat el. Vazand cat de beat era, nvain scuzat sa plec. El s-a tnfuriat §i a inceput sa alerge dupa mine. Cand am fugit pe scari in sus, el s-a impiedicat pe trepte, ceea ce l-a fficut s3 se infurie §i mai tare pe mine. Daniel tresari auzind panica tot mai mare din vocea ei, dar ii datora lui Jessie sa fie martor la intreaga teroaTe a acelei nop^i.

-Astfel de bSrbap arunca intotdeauna vina pe altcineva, remarca el cu blandefe. -A m reu?it s3 ajung in mica mea camera adSpostita §i am incuiat u$a, dar a doborato cu un scaun. Scoase un oftat infiorat. A inceput s3 m3 bata mai r3u decat o facuse pans atunci. Apoi m-a sufocat pana cand am le?inat. Daniel ii lu3 mana §i io finu strans. - $i dupa aceea.7 Ea scoase un §uierat aspru. -C an d mi-am rec3p3tat cuno$tinpi, el era prabu§it intr-un fotoliu terminand o sticla de gin, ignorand faptul eft zSceam intro balta de sange in mijlocul camerei. Am reu$it sa m3 ridic in picioare $i i-am spus c3-l p3rasesc. Ca mai bine m3 fac tarfa pe str3zi decat s3 mai trSiesc cu el incS o zi. El a scos un cupt din cizma $i atunci a fost cand m-a amenin^at ca-mi taie fafa astfel incat nici un barbat s3 nu ma mai vrea vreodata. Gura i se schimonosi. Am crezut c3 o s3 m3 omoare, avand in vedere cat de dezlanpiit era. - Daca ar fi fost ceva mai aproape, taietura aceea de pe spatele tau ar fi putut fi fatala. Dar ai reupt sa pleci. O stranse din nou de mana. Apoi ai folosit un nume

Ademenirea unui sfant

193

fals la infirmerie $i ai parSsit Bristolul ca el s3 nu te poa-

ta urmari. Ce fata curajoasa! Ochii ei se deschisera, palida $i pe jumatate innebunita. -Ah, am $tiut ca n o s3 vina dupa mine. O spaima rece il avertiza de ce urma. - De ce nu? -Pentru ca 1-am omorat. Vocea i se franse. Mi-am omordt sotul cu propriul lui cutit!

capitolul 25 Jane petrecuse ani la rand suprimandu^i amintirile acelei nopfi infioratoare, dar acum o cotropeau ca un sange clocotind. Teroarea $i agonia pumniloT lui Ivo lovindo. Experienfa groaznica a mainilor lui mari sufocando pana cand o lfisasera aproape fara cuno§tin(a. Tai$ul ascupt al cuptului lui fluturat pe langa fata ei in timp ce o ameninta ca o mutileaza. Cand se oprise sa-?i dea parul negru la o parte de pe fata transpirata $i furioasa, ea ta?nise intro parte $i o luase inspaimantata la fuga catre u$a distrusa. Acela fu momentul in care el o injunghiase. Varful cuptului ii atinse omoplatul, apoi o taie pe spate cu o mi^care spre stanga, cand ii atinse corsetul, inainte de a-1 taia pana la talie. Ea ppase ?i se prabupse in genunchi, paralizata de durere $i convinsa ca va muri. Ivo o smucise, ridicando in picioare, urland amenintari murdare $i invartindu-?i cutitul, fata lui aratoasa schimonosita ca a unuia dintre demonii iadului. Ea se luptase disperata sa scape, prinzandu-1 de incheietura mainii pe cand lama insangerata se indrepta inexorabil catre ea. Cu puterea disperarii, ea reu$i sa indeparteze cutitul - $i acesta se infipse mortal la baza gatului lui Ivo. - E$ti sigura ca era mort? Vocea lui Daniel parea calma, ca $i cum auzea pove$ti din astea in fiecare zi. Poate ca a§a era.

194

Mary Jo Putney

-A h, da. Jessie se infiora. Am reu§it sa-i caut pulsul, dar nu am simpt nimic. L?i apasS o mans pe stomac, simpnd ca-i venea sa vomite. Nimeni n-ar fi putut supravietui dupS ce a pierdut atata sange. - Ce fel de rana i-ai facut? Pentru o clipa, ea uri calmul sau, intrebSrile de doc­ tor despre groaza pe care o traise, dar era mai bine decat daca ar fi aruncat-o din pat §i i-ar fi blestemat insa$i via^a. Incercand sa fie la fel de calma, ea trasa o linie chiar deasupra claviculei. - I-am taiat gatul. - U n om poate sangera pana la moarte foarte repede dintr-o astfel de rana, spuse el imperturbabil. Nu-i de mirare ca erai in 5 0 c atunci cand ai ajuns la infirmerie. Ai fost foarte puternica §i foarte curajoasa in acea zi. Buzele ei se stransera auzind acele vorbe. - Eram o uciga$5 inspaimantata alergand sa-mi salvez viapi! De$i tatal meu probabil c3 ar fi fost mulpimit s3 ma vada in ^treang. Asta i-ar fi confirmat cele mai rele convingeri despre mine. - A fost autoaparare! spuse Daniel aspru. N-ai fi fost niciodata condamnata. - Eu nu eram atat de optimista. A§a ca am fugit cat de repede am putut. Trase aer in piept, adanc $i tremurat. N-am uitat niciodata bunatatea pe care mi-ap aratat-o tu $i sora ta in acea noapte. A§ fi putut sa innebunesc daca nu erap voi. Daca nu mi-ai fi dat acei bani, n-a$ fi reu$it sa ajung niciodata in siguranpS. Mi-ai amintit $i ca nu top barbapi sunt rai. -Majoritatea nu sunt, spuse el ganditor. Probabil ca nici Ivo nu era, dar era bepv, ceea ce poate aduce la suprafa^a ce-i mai rau din oricine. A fost vinovat de pro­ pria moarte. - Ma bucur ca gande$ti a$a, spuse ea sfarjita. Dar nu va uita niciodata ca sopil pe care-l iubise cu pasiune murise in fapi ochilor ei, de mana ei. -D aca te consoleaza, spuse el, vizita ta la infirmerie in acea noapte a convins-o pe Laurel ca trebuie sd infiinpim un refugiu pentru femei si copii. Acela a fost

Ademenirea unui sfant

195

inceputul pentru Casa Zion, fi mulfi, mulfi oameni au berieficiat de munca ei. -D acS n-af fi fost eu inspirafia, o alta femeie ar fi fost, rosti ea cu o voce tern a. Sa ajute femei si copii este chemarea surorii tale. O sfanta, la fel ca tine. Cu o urma de exasperare pe chip, Daniel spuse: -A f vrea sa incetezi sa crezi c3 sunt vreun sfant. Nu sunt. Nici Laurel nu este, defi ea se apropie mai mult. Jessie ridica din umeri. Erau mult prea indepartafi pe scara valorilor morale pentru ca el sa infeleaga. Incercase atat de mult sa reziste atracpei pe care o simfea fa fa de el pentru ca nu dorise ca el sa ftie cine f i ce era ea sau cum se intalnisera prima data. Acum ftia ce-i mai rau despre ea si chiar fi un sfant politicos ar fi fost afectat de aceasta informafie. Afectat fi in cele din urma scarbit. Pentru cateva scurte ore, reufise sS-fi ingroape toate gandurile despre trecutul ei fi doar sa se bucure de noul ei sop Acum acele momente pretioase trecusera, fi astfel de momente nu mai apar. Sfarfita, intrebS: - O sa denunti crima mea magistraplor din Bristol? Ma gandesc ca a fost ceva agitafie cand a murit Ivo pentru ca era un gentleman bogat. -Poate ca o fi avut bani, spuse Daniel sec, dar nu era un gentleman. Nu, bineinpdes ca nu-mi voi denun^a sofia. Un proces dureros, urmat de o achitare pe motiv de autoaparare nu ar aduce foloase nimanui fi ar cauza mari neplaceri. Ar urmari-o pe Beth pentru vecie fi, cu siguranta, ea e nevinovata. Afadar, protejando pe Beth ar tnsemna ca o proteja fi pe ea. Jessie ifi dadu seama ca intro zona iraponala din adancul sufletului sau, credea ca merita sa fie pedepsita pentru ca-1 omorase pe Ivo. Defi Dumnezeu ftia cate pedepse suferise pe cand era inca in viafa. -Afadar, ma crezi cand spun ca a fost autoaparare? N-am nici o dovada in sprijinul spuselor mele. -C and am negociat casatoria noastra, nri-ai promis ca nu-mi vei spune totul, dar ca ceea ce-mi vei spune va fi adevarat, zise el ganditor. Imi imaginez c3 asta era

196

Mary Jo Putney

ceea ce nu voiai sa-mi dezvalui, a$a-i? Mai ai $i alte secre­ te infiorfltoare? Ea aproape ca zambi. -Azi mi-ai cunoscut mama bigama §i ai aflat ca te-ai insurat cu o uciga?a. Cred ca asta-i tot. -U n a peste alta, a fost o zi memorabila din variate motive. Vocea i se Tnmuie. Du-te sa te culci, Jessie! Mai­ ne va fi mai bine. Fara indoiala ca ea spera asta. Dar ceva in fiinpi ei se naruise $i se indoia ca va putea fi dres vreodata. Cel pufin n-o sa mearga la inchisoare. - Mulptmesc, Daniel, spuse ea meet. Apoi se retrase de langa el $i se ruga sa adoarma §i sa nu viseze. Daniel doTmi prost. Nu era u$or sa imparta un pat cu o mireasa nefericita chiar daca nu el era de vinS. Jessie statea pe marginea saltelei cu spatele la el. El banu ia ca nici ea nu prea dormise §i limbajul trupului ei arata clar ca voia sa fie lasata in pace. Cand zorii se ivira la ferestre, el se apropie in sfar^it de ea §i o lua in brafe, stand culcat langS spatele ei $i punandu-i un bra£ pe dupa mijloc. - O noapte grea? Jessie ofta. - Reusisem de minune sa-mi ingrop trecutul din Bris­ tol. Nu ca I-a? fi uitat vreodata, dar amintirile erau ascunse bine, acolo unde nu trebuia sa ma gandesc la ele. Aseara, au ie?it toate la suprafata ca relele eliberate din cutia Pandorei. Nu le mai pot ingropa din nou. El se stramba. - Imi pare r3u ca am adus vorba de cicatricea lasa­ ta de taietura cuptului. Dar, odata ce am recunoscut-o, n-am putut s-o ignor. M-am intrebat uneori daca Jane a reu$it sa piece in siguran^a din Bristol $i ce s-a intamplat cu ea dupa aceea. -O d cat de chinuitoare a fost seara trecuta, nu regret cu totul ca m-ai recunoscut, spuse ea incet, surprinsa de revelapa aceasta. N-am vrut ca tu sa afli vreodata ce am facut sau s3 ma recuno?ti de la infirmerie,

Ademenirea unui sfdnt

197

a$a c5 am incercat sa te {in la distan{a. Cu toate astea, era un secret prea mare s&-l {in ascuns fa{S de sotul meu. Daca a? avea de ales, prefer mai presus de orice onestitatea. - La fel ca mine. Tinando strans in bra{e pe cea mai atragatoare femeie din Anglia, avu efectul previzibil asupra par{ilor sale masculine. Daca facem ceva placut, vom_reu?i sa alungam ca{iva dintre demonii amintirilor? I$i inso{i vorbele cu mangaieri tandre care sfar^irS prin a-i cuprinde cu mana sanii, degetul mare alintandu-i sfarcul. Sfarcul se intari §i la fel si ea, dar nu in mod placut. Inca se sim{ea ca un iepure care tragea nadejde ca lupul cel rau n o va baga in seama. Doctor fiind, Daniel $tia multe despre reac{iile fizice §i era clar care erau ale ei. - N-ai chef? o intreba el pe un ton care se voia cat mai tiresc. - E$ti so{ul meu, raspunse cu incordare in glas. N-o sa te refuz. Cu alte cuvinte, o sa-$i indeplineasca obliga{iile conjugale, chiar daca nu voia deloc. Pentru un lung $i tensionat moment, el fu tentat sa-i dea crezare. Pasiunea intru totul implinita a zilei de ieri era vie in mintea §i in vintrele lui §i avea suficienta arogan^a masculina s3 creada ca ar fi in stare s o faca sa-i vina cheful. Dar ea era o femeie care fusese abuzata de tatal ei, aproape ucisa de primul ei so{ $i violata $i manipulata de logodnicul ei. N-avea nevoie de o dovada in plus ca barba{ii erau ni$te porci egoi?ti. Nici nu voia s3 se situeze in aceea$i categorie cu barba{ii care o folosisera atat de urat. Se sili sa-$i ia mana de pe dulcea incantare a s5nului ei. - Mai bine sS ajteptam pana cand nu e$ti cufundata in demoni. Incapabila sa-§i ascunda u$urarea, ea spuse: - imi pare rau. A fost a$a dupa... dupa Ivo. Orice urma de dorin{3 din trupul meu a disparut pentru luni intregi.

198

Mary ]o Putney

Luni intregi! Inabupndu-p un oftat, el se rostogoli indepartandii'Se de ea p se a$eza pe spate, gandindu-se ca merita o blestemata de medalie de aur pentru repnere. Se presupunea c3 o luna de miere trebuia sa fie plina de cunoa$tere nebuneasca, pasionala, suficienta pentru a uni doi sop pana cand moartea li va desparp. Dar el nu facuse niciodata lucrurile la modul raponal - p Jessie era femeia pe care o dorea. - Presupun ca nu vrei sa fii deloc atinsa. -N u. $i ea se intoarse pe spate p il lua de mana. O atingere de alinare ar fi minunata, dar... nu vreau nimic mai mult. Vocea ii deveni trista. Ceea ce ar fi atat de incorect fapi de tine, incat sunt sigura ca ai pTefera sa nu ma atingi deloc. U$urat, el ip strecura un brat sub umerii ei p o trase langa el. -Gre?e$ti. Atingerea din dragoste e chiar mai importanta decat cea din dorinpi. Ea ofta incet p tensiunea din trupul ei incordat se risipi in timp ce statea cu capul pe umarul lui. - Asta n-o sa dureze pentru totdeauna. O sa-mi revin la normal cu timpul. - Pasiunea de ieri e ceea ce tu ai considera normal? Ea ip lasa capul in jos, ca p cum ar fi ropt. -D a. -Atunci merita a?teptarea. Ascunzandu-?i regretele, el trase cuvertura peste ei. Nu parea deloc corect sa stea gol in pat cu frumoasa p fermecatoarea lui mireasa p sa fie obligat sa nu faca nimic altceva decat s o pna in bra^e. Se intreba daca va mai vedea vreodata uimitorul neglijeu stacojiu al lui Jessie. Cateodata Dumnezeu avea un extrem de ciudat sirrp al umorului.

capitolul 26 Urmatoarele cateva zile din luna de miere fura ciudate, dar nu neplacute. Jessie p proaspatul ei so^ rabdator

Ademenirea unui sfarit

199

se plimbau prin gradini, calSreau pe mope p luau mese minunate. $i discutau. Acum ca ea nu mai avea secre­ te nedezv&luite, conversapa curgea cu upirinta. Daniel avea cunopinte impresionante in variate domenii. Ei ajunsese s3-i placS p umorul lui sec si subtil. Bunul doctor nu era intotdeauna atat de serios pe cat crezuse ea la inceput. Din cand in cand, cate o atingere sau o aroma, sau o imagine ii aminteau distinct de pasiunea pe care o impSrtapsera in ziua nuntii. Ip amintea limpede cat de bucurosi p satisfacuti erau amandoi, totup gandul de a sta culcap unul langa altul o facea sa vrea sa se stranga ca un arici. Se intreba cap bftrbap s-ar fi retinut ca Daniel. Foarte pupni, banuia ea. Daca ar fi insistat sa-$i ceara drepturile conjugate, p-ar fi facut datoria de sope. Dar s-ar fi simpt fortata p deznadajduita. Desigur c& asta avea s& treaca p spera c3 se va intampla mai repede decat dupa ce se sfarpse casatoria ei cu Ivo. Dar acum, ii era profund recunoscatoare lui Dani­ el, un barbat care vazuse totul p accepta cu seninatate ciudateniile viepi. Avea p o incredere calma, care era extrem de revigoranta. Facuse bine cand il alesese pe el. Spera doar ca ingaduin^a lui ii va permite s3 accepte toate problemele care venisera impreuna cu ea. Jessie era o tovara$a superba, ceea ce compensa intru catva faptul ca nu imparfeau patul. Daniel se bucura de o autodisciplina excelenta, dar n-avea chef sa se chinuie mai mult decat era necesar, a§a ca in a doua noapte la Milton Manor, Daniel ip aranja tacut in fata ?emineului paturile disponibile pentru a-p face un culcup Jessie accepta initiativa lui cu aceeap recunopinta tacuta. Dimineata, impatureau cuverturile fara vreo vorba p le puneau la loc. Cooperare fara conversape. Daca servitorii aflau ca nu dormeau impreuna, Laurel p cu Kirkland ar fi piut p ei la foarte pupn timp dupa

200

Mary Jo Putney

aceea, $i asta era o situape pe care Daniel nu dorea sa 0 discute. A cincea diminea^a incepu cu o ploaie monotona, a$a ca se retrasesera in mica biblioteca unde se a$ezara comod sa citeasca in fotolii cu rezematoare pentru cap puse unul in fa(a celuilalt, langa $emineu. Un mic foe de carbune alunga racoarea / umezeala autumnala. Dupa cateva O T e , Daniel se ridica sa-$i intinda picioarele. Era timpul sa viziteze camera de muzica pe care n-o v3zuse inca. La loc de cinste statea un superb pian, a§a cum era de a$teptat in fiecare resedinpi Kirkland. El se a§eza $i executa cateva acorduri. Instrumentul avea o tonalitate minunata $i era bine acordat, a?a ca degetele lui incepurS o piesa favorita de Bach. Chiar fara sa fie cu fa pa la ipsa de legatura, o simp pe Jessie cum se apropie. Era o prezenpi calda in spatele lui cand termina piesa. Cand sfar$i, Jessie batu din palme. - Superb! N-am ?tiut ca §tii s5 canp. El i§i ridica privirea si pentru scurt timp se pierdu in ochii ei magnified Limpezi ca diamantele pure, totu$i cu adancimi in care sa te pierzi... Alungandu-p tulburarea, Daniel spuse: -Su n t un pianist de ocazie, nu unul adevarat ca Laurel $i Kirkland. Cant de placere ?i suficient de bine pentru a acompania dansatori sau soli$ti amatori. Incepu sa cante la pian ?i vocal vechiul cantec prefeTat, melancolic in tonalitate minora: „Te duci la targ in Scarborough?/ Patrunjel, salvie, rozmarin p cimbru./ Aminteste-i de mine unei mandre de-acolo,/ Pentru c5 odata fu iubirea mea...“ ' Mainile lui se oprira cand tulburatoarea tristefe a cantecului il cople§i. Patrunjel, salvie $i trandafir, minunata lui Rose12, pierduta pentru vecie. Jessie i$i a$ezS bland o mana pe umarul lui, inplegand. Alungandu-p tristefea, el spuse: 1 Balada traditional britanicS despre ora;ul Scarborough din Yorkshire (n.tr.) 2 In limba cnglezS, rose inseamnfl trandafir (n.tr.)

Ademenirea unui sfant

201

- Probabil ca p-e groaznic de dor de Beth. Sa plecam maine ca s-o putem lua mai devreme? -Groaznic de dor, fu de acord Jessie, dar spre surprinderea lui, continua: Dar in biletul pe care 1-am primit in diminea^a asta de la Mariah sunt informata ca Beth e infloritoare, $i mie realmente imi face bine acest timp lini§tit pe care-1 petrec cu tine. Vom fi foarte ocupap dupa ce vom pleca de aici. - Cum dore?ti, spuse Daniel. Imi place sa cant $i imnuri. Nu exista nimic mai bun decat muzica pentru a-p stimula spiritul. Izbucni intr-o redare asurzitoare a imnului „Domnul meu e o citadela puternica*1 ?i canta, starea sa de spirit inaltandu-se. „Domnul nostru e o citadela puternica, un bastion ce nu cedeaza...“ Jessie i se alatura, vocea sa de alto impletindu-se bine cu cea de bariton a lui. Cand termina imnul, Jessie spuse admirativ: - E$ti un bun pianist, dar interpretarea ta e uimitoare. Ai o voce grava minunata. - Folositoare pentru a antrena la cantat credincio$ii, spuse el zambind bland. Pot sa cant imnuri cat e ziua de lunga. Crescuta intr-o casa de vicar, trebuie sa $tii ?i tu cateva. - Mai pupn decat ai crede. Tatal meu considera cantatul ceva frivol, care putea duce spre zbanpiiala, iar el nu era de acord cu zbanpjielile! A§a c3 la slujbele lui, muzica era pnuta la un nivel minim. - Inca e la fel. Comentariul venise din spatele lor, $i Daniel se ridica §i se intoarse dintr-o singura mi$care rapids. Stand in cadrul upi era vechiul lui coleg de clasa, Gordon, plin de noroi $i obosit de calatorie. -Scuze, spuse Gordon. N-am vrut sa va iau prin surprindere. Cand am spus ca vreau sa va vorbesc, majordomul vostru m-a trimis in biblioteca, §i de acolo am urmat muzica. -A i venit repede, spuse Daniel. Jessie, el e Gordon, un alt coleg de $coala de-al meu. A fost la nuntd.

202

Mary Jo Putney

-Aha, omul care a unpiedicat-o pe mama s& scape. Jessie zambi calduros. Imi pare bine sS v& cunosc asa cum se cuvine. Treceap pe aici ?i v-ati hotarat sa ne faced o vizita? -D e fapt, 1-am rugat sa investigheze ceva, explica Daniel. Ai avut succes? Cand Gordon se uita la Jessie, Daniel spuse: - E in regula sa vorbe?ti de fata cu sopa mea, de vreme ce asta o prive$te pe ea. Jessie, Gordon face cercetari discrete, a$a c3 1-am rugat sad gaseasca pe tatal tau, mort sau viu. Jessie trase adanc aer in piept, iar Gordon spuse: - A fost destul de simplu. Domnul Braxton e inca vicarul parohiei bisericii St. George din Chillingham. Jessie se prabu$i pe bancheta pianului, aratand palida. -A$adar, tatal meu e inca printre cei vii. -Pare a se bucura de o sanatate de fier, raspunse Gordon. - Fire§te ca de fier, sunt sigura, spuse ea sec. $i-a indepartat tod enoria$ii? Gordon ezita. - Inspira un oarecare respect, dar putina afecpune. Privirea lui Jessie se muta spre Daniel. - De ce 1-ai rugat pe domnul Gordon sa-1 caute? - Pentru ca e mai bine sa §tii decat sa nu $tii, raspunse Daniel. -C red ca ai dreptate, admise ea fara entuziasm. Dupa expresia lui Jessie, ea se gandea la acela^i lucru ca §i Daniel: ca mama ei era bigama. Din fericire, reverendul Braxton era pupn probabil s3 afle vreodata. - E ceva demn de remarcat in via^a tatalui meu despre care ar trebui sa §tiu? intreba Jessie. Are vreo ibovnica sau a adoptat un orfan sau a inceput sa poarte $i alta culoare in afara de negru? - Daca-i a§a, e foarte discret, spuse Gordon sec. Dar cred ca a publicat un articol teologic sau doua.

Ademenirea unui sfant

203

-N-a fost niciodata un om interesant. Se ridicS. Nu sunt o gazds prea buna. Vrep o gustare? Sau avand In vedere vremea, ap vrea sa ramanep aici peste noapte? Gordon chicoti. -N u sunt atat de nesabuit s3 stau cu insurateii in luna de miere. O ora de calarit $i sunt acasa. Se inclina. E o placere sa va fi cunoscut mai bine, Lady Romayne. -T e conduc, spuse Daniel. Dupa ce se indepartara de camera de muzica, intreba: Ai timp sa preiei o alta investigate? -A m ceva timp. Gordon ridica o sprancean5. Ce ai vrea sa §tii? Care sa fi fost data la care „Jane“ venise la infirmerie? Daniel nu-p putea aminti cu exactitate, dar era la inceputul toamnei. - Cu circa §apte ani in urma, cam in aceasta perioada a anului, un tanar pe nume Ivo Trevane a fost ucis in Bristol. Era un gentleman cu oarecare avere, cu o casa in ora$ $i o mope in Dorset. Gordon scoase un mic carnet din interiorul mantalei sale p nota detaliile cu un creion scurt. - Ce anume ai vrea sa pii? -S-a iscat ceva agitape cand a murit? A fost gasit vreodata ucigaful lui? Ayea familie? Orice ar putea prezenta interes. Gordon puse carne{elul deoparte. -Tipul asta trebuie sa fie mai interesant decat Brax­ ton. O sa vad ce pot afla. Unde s5 trimit informapile? - Dupa ce plecam de aici ?i o luam pe fiica lui Jessie, o sa ne indreptam spre Castelul Romayne in Dorset. N-am nici o idee ce o sa gasim acolo. - Responsabilitap, spuse Gordon scurt, §i pa?i in holul din fafa. Daniel rase. - Sunt sigur ca ai dreptate. Multumesc ca 1-ai gasit pe domnul Braxton. Ii intinse mana. Gordon i-o stranse cu putere §i iep in aerul umed al zilei. Cel pupn nu mai ploua.

204

Mary Jo Putney

Daniel se intoarse in biblioteca unde Jessie statea langS foe §i se uita spre flacari mai degraba decat citea cartea pe care o tinea in poala. -Sper ca nu te deranjeaza ca 1-am trimis pe Gordon sad caute pe tatal tau, spuse Daniel dupa ce intra in incapere. - La fel de bine era sa nu pomene§ti despre asta. Cu cat ma gandesc mai putin la el, cu atat mai bine. Zambi cu triste^e. Intrebarea acum este dac3 sS-i spun mamei. - Nu. Daniel se a$eza pe fotoliul din fata ei. N-ar vrea sS $tie. Jessie i§i arcui sprancenele. - N-ai scrupule de vicar legate de lipsa de moralitate a mamei mele? -A m fost adus pe lume sa vindec, nu s5 judec, spuse el sec. O buna regula de baza este sa lu3m inconsiderate foloasele dezvaluirii unui astfel de adevar. In acest caz, n-ar fi nimSnui de folos, in afarS de barfitorii zelo^i care s-ar bucura sa toace necazul altora. Sa expunem bigamia mamei tale ar aduce mari prejudicii familiei ei, poate chiar i-ar destramao definitiv. $i in ce scop? N-o sa se intoarca niciodatS la sotul ei legitim $i e putin probabil ca el sa vrea so accepte. Pare ca este o sotie, mama $i nora iubitoare. De?i incaka legea tarii, poate ca nu incalca legea care e mai presus de asta. Jessie dadu u$or din cap. -Im i place regula ta de baza. Eu mai mult decat oricine §tiu de ce mama s-a purtat asa, pentru ca ?i eu am fugit de Cassius Braxton $i am facut ce trebuia sa fac pentru a supraviefui. - Ai fi trait in bigamie ca mama ta? intreba Daniel. Ea se incrunta, apoi scutura din cap. -N u , indiferent cat de tare a$ dori sa fiu cu un alt barbat, n-a$ putea sa stau in fata altarului $i sa traiesc in­ tro astfel de mare minciuna. Ar fi o ticalo$ie de neiertat fata de barbatul de langa mine. - Gasesc asta lini^titor, comenta el. Ea zambi din nou cu tristete.

Ademenirea unui sfant

205

- A$a cum am spus, n-am lasat nici un so£ abandonat in drumul meu. Ceea ce ma intreb de fapt e daca ar trebui sa-mi vizitez tatal. Era randul lui Daniel sa ridice din sprancene. - E$ti sigura ca vrei sa faci asta? - Nu vreau, dar cred c3 ar trebui. Gura i se stramba. La urma urmei, sunt fiica tatalui meu. „Se cade" §i „ar trebui" erau cateva din cuvintele sale preferate. Nu-mi pot imagina ca o astfel de intalnire ar fi placuta sau profitabila, dar acum ca am marturisit adevarul despre primul meu sot, simt o oaTecare dorin^a de a-mi Infrunta marile temeri ale trecutului. Ce parere ai? -C red ca o intalnire cu el ar fi oportuna pentru a te lamuri singura cat de departe ai ajuns, spuse Daniel incet. Ai vrea sa vin cu tine? -O h , te rog, da! Nu cred ca i-a$ putea face fapi de una singura. I$i inclina capul intro parte. Crezi ca pop rezista? -N u e tatal meu, a$a ca n-ar trebui sa fie un efort prea mare. Am avut de-a face cu destui tirani abuzivi la via^a mea. Se gandi. Sa mergem la Ralston Abbey so luam pe Beth, apoi la Chillingham §i dupa aceea la Castelul Romayne? Asta ar fi cea mai eficienta ruta. -N u vreau s o due pe Beth la tatal meu! spuse Jessie cu vehement. Ar insemna mai multa vreme petrecuta in hurducaturile unei trasuri, dar a? prefera sa mergem la Chillingham mai intai. Pot s o iau $i singura, daca tu nu ma pop insop. -Putem sa mergem impreuna. O sa mergem la Chil­ lingham §i, pentru ca e aproape de Romayne, putem trece pe la castel pentru cateva zile ca sa ne dam seama de spiritul locului $i de ceea ce e nevoie acolo, spuse Da­ niel. Dupa aceea, putem s o luam pe Beth. Din fericire, toate aceste locuri sunt in sud-vest, a§a incat calatoria n o sa fie atat de neplacuta. - E un plan bun. O sa-i scriu un bilet lui Mariah sa-i dau de ?tire ca Beth o sa mai ramana la ea cateva zile in plus, impreuna cu un bilet pentru Beth. -$tie sa citeasca? intreba el cu interes.

206

Mary Jo Putney

- Doar pu{in, dar ii desenez repede ceva ca s-o amuze. Fa{a lui Jessie se luminA. Lui Beth ii place sA deseneze $i adesea ne trim item schi{e una alteia. Azi o sS-i desenez lebedele pe care le-am vAzut pe lac ieri cand ne-am plimbat. C e fetipi norocoasA era Beth! Copiii pe care Daniel $i Jessie i-ar putea avea impreuna vor fi la fel de norocoji $i o vor avea in plus $i pe Beth ca sorA mai mare. - DupA ce scrii biletele, o sA le due lui Martin ?i o sA-l rog ca trAsura sA fie gata de plecare maine-diminea^A. In colpil bibliotecii era o masA de scris, asa cA Jessie se duse acolo $i folosi hartia, tocul $i cerneala pentru biletul pentru Mariah $i un creion pentru cel adresat lui Beth. DupA ce le sigilA pe amandouA cu cearA, spuse: - Vrei tu sA scrii adresele §i sA franchezi? -A sta face parte din indatoririle de lord de care tot uit, cugetA el. Trebuie sA-mi cercetez con$tiin(a in legAturA cu acest subiect, deoarece nobilii $i membrii Parlamentului ar trebui sA foIoseascA serviciul de francare doar pentru afaceri oficiale, cu toate cA existA mereu abuzuri. Jessie se arAtA dezamAgitA. - FArA francare? Nu-mi place cand prietenii mei trebuie sA plAteascA atunci cand primesc scrisori de la mine. - M a gandeam mai mult in direepa unei reforme generale a po$tei. De ce aceia care nu due lipsA de nimic sA nu plAteascA pojta, iar cei care-p pot permite cel mai pufin sA le plAteascA? Marea Britanie are nevoie de un fel de sistem postal national de un penny.1 Se apropie de ea la masA §i scrise cu mana lui adresa, ceea ce era obligatoriu pentru francare, apoi se iscAli „Romayne“ in colful din dreapta sus al scrisorii sigilate. Pe cand scria, Jessie spuse:

1Sistemul unei po$te locale numit London Penny Post a fost infiinpt in 1680 $i funefiona in Westminster ji Londra, unde expedierea de scrisori $i pachete costa un penny vechi. Ulterior, acest sistem a fost preluat de monarhia britanica $i in 1840 a fost extins la nivelul intregii tari. In acela$i an, s-a inrrodus $i posibilitatea achitarii in avans a expedierii printr-un timbru postal, (n.rr.)

Ademenirea unui sfant

207

- Ca membru al Camerei Lorzilor, pop lucra la astfel de reforme. - intr-adevar, pot. Incep sS apreciez avantajele acestei chestiuni cu lorzii. Se ridica, spunand: O sa iau astea sa i le due acum lui Martin. Casa nu era destul de mare pentru a face dificila gasirea majordomului. Daniel aranja ca scrisorile lui Jessie sa fie trimise §i trasura lor sa fie pregatita pentru a doua zi de diminea^a, dar inainte de a pleca, intreba: -T u e$ti acel Martin al carui rol a fost esenpal pentru salvarea viepi surorii mele in urma cu cateva luni? Lustrul profesional a lui Martin se evapora cand spuse grav: -D a, ?i am fost foarte bucuros ca am putut fi de folos, milord. De fapt, ajutorul acestui tanar fusese crucial $i fusese serios ranit atunci cand il acordase. -Sincerele mele mulpjmiri, spuse incet Daniel. Daca vreodata e ceva ce a? putea face pentru tine, trebuie doar sa ceri. -A ? face orice pentru Lady Kirkland, a$a ca nu-i nevoie de nici o recompensa, spuse simplu Martin. Lord Kirkland a fost foarte generos, chiar daca eu n-am cerut nimic. - Recompensa lui a fost sa-p ofere acest post de majordom? tntreba Daniel. -A m vrut intotdeauna sa devin majordom, dar vo­ lant de asemenea sa continui sa lucrez pentru familia Kirkland, a$a ca Inalp mea Sa mi-a dat acest post. Zambetul lui Martin arata cat de tanar era. $i Lady Kirkland mi-a oferit mie $i lui Molly o nunta frumoasa chiar acum o luna. - A$adar, si m e§ti proaspat casatorit! spuse cu caldura Daniel. Felicitari pentru amandoi! Uitand inca ?i mai mult imparpalitatea profesionala, Martin spuse: - Casatoria e cel mai niaret lucru imaginabil, nu-i a?a, milord?

208

Mary Jo Putney

- Una dintre cele mai bune inven^ii ale lui Dumnezeu, fu de acord Daniel izbucnind in ras. Milton Manor ar fi un loc bun pentru a create o familie, sunt sigur. Martin ti zambi, ceea ce ii lumina intreaga fa0 $i-i facu urechile s3 se inro$easca. Era limpede c3 el $i cu Molly lucrau din greu la asta. Pe cand se despar^ea de Martin, Daniel i$i dadu seama ca, daca Rose ar fi supraviepht, ar fi avoit o casatorie care ar fi fost la fel de lipsita de complicatii §i de fericita ca a lui Martin $i a lui Molly. In schimb, o avea pe Jessie cu frumuse^ea, complicapile §i responsabilitaple ei. Viafa ar fi fost mai simpla cu acel mariaj de tinere£e. Cu toate astea, nu-$i mai putea imagina o alta sope decat pe Jessie.

capitolul 27 Daniel se uita afara pe geamul trasurii la finutul sterp din Dorset. - O sa ajungem in curand la Chillingham. Peisajul Tti pare familiar.7 Ea scutura din cap. -N u prea. Recunosc cateva nume de sate, dar ie$eam foarte rar din Chillingham, a$a ca, in afara de ora$, nu cunosc zona. -Exista in ora§ un han? E cam tarziu $i, chiar daca vizita la tatal tSu va fi foarte scurta, s-ar putea sa nu fie timp sa gasim loc de popas in alt ora$. Mainile lui Jessie aveau pumnii incle§tap, ea incercand sa-?i controleze incordarea. Banuia ca Daniel facea conversatie lejera ca sa-i distraga atenpa. -T h e George se apropie cel mai bine de un han din ce are Chillingham de oferit. Sunt doar cateva camere, dar era curat §i mancarea era buna. Proprietarii, domnul $i doamna Brown, au fost mereu cumsecade cu mine. -T h e George pare a fi in regula. Sa rezervam o came­ ra $i sS ne aranjam pupn, apoi sa mergem la tatal tau? Jessie incuviin^a din cap.

Ademenirea unui sfant

209

- Cu cat ma repede tree peste asta, cu atat mai bine.

- Nu trebuie sS-1 vezi, ii spuse Daniel. - Eu a? zice cS da. Privi spre mainile ei incle?tate ?i i?i aminti copilaria in detalii prea vii. Dupa ce mama ei dispiruse, traise intro permanents spaimS de tatfll ei. Chiar ?i acum, mana lui cruda ii modela via^a. Voia s& se elibereze de asta. Nu ca va scSpa vreodata de amintiri, dar poate ca va reu?i sS-§i alunge frica. Drumul cobora din campul sterp inspre o vale verde ?i fertila. Cand trSsura infra in ora?, Jessie se uita pe geam ?i fu mirata cat de pupn se schimbase totul. Rasuflarea i se accelerS ?i avu numaidecat sentimentul oribil ca se intorsese in copilarie ?i ca fuga ei ?i numero?ii ei sod erau doar un vis. Brusc i?i aminti ca Ivo fusese mai mult un co?mar ?i ca intr-adevar scSpase. $i de data asta nu-1 va infrunta pe tatal ei singura ?i vulnerabila. -T h e George e in fa{S pe dreapta, spuse ea. In fap5 e piafa ?i azi e zi de targ. Pop vedea turnul bisericii de partea cealalta a pie^ei, ?i casa parohiala e langS ea. Chillingham e un or3?el inghesuit. Observa oamenii privind de la ferestre la stralucitoarea lor trSsura neagrS imprumutata de la Kirkland. Vor starni speculapi chiar inainte ca ea sa fie recunoscuta ca fiind fiica risipitoare care se intorsese. Fiul risipitor avusese nevoie de iertare ?i alinare. Jessie se indoia ca va primi vreuna din ele, dar avea nevoie de... ceva. Vizitiul incetini ?i baga trSsura sub arcada ce ducea in curtea hanului The George. Nimic nu se schimbase cu exceppa poate a culorii mu?catelor din ghivecele ce incadrau u?a spre micul oficiu. De?i Chillingham nu era pe un drum important de trasuri, hanul facea afaceri bune. Cand era copil, lui Jessie i se parea un loc exotic pentru ca trasurile faceau legatura cu locuri indepartate ?i fascinante. Statea sa priveasca trasurile ?i se intreba ganditoare de unde veneau pasagerii ?i unde plecau. Pe cand Daniel o ajuta pe Jessie sa coboare din trasuta, remarca:

210

Mary Jo Putney

-A m trait din generozitatea familiilor Ashton §i Kirkland, dar de indata ce vom inceta sa calatorim, va trebui sa ne angajam servitori §i sa ne procuram trasuri §i tot restul de accesorii pentru a intrepne stilul nostru nobil de via pi. Sunt ferm hotarat sa las asta in seama ta, pentru ca tu ai fost baroneasa mult mai mult timp decat am fost eu baron. Ea zambi $i scruta piapi bine ingrijita. - O sa-mi placa mult sa cheltuiesc bani $i sa dau de lucru oamenilor caTe doresc asta. O sa incep cu o camerista. La Kelham, n-am avut nevoie de una in permanen­ ts, a§a ca Lily a avut grija de mine ca si de Beth, dar asta nu mai merge acum. Elsa, camerista care m-a ajutat la Milton Manor, ar fi foarte buna si pare dornica s3 mai iasa in lume. S-ar supSra oare Kirkland §i sora ta daca a? incerca s-o angajez pentru mine? - Daca ii rogi politicos, sunt sigur cS vor fi intelegatori. Se stramba. Ma a§tept cS va trebui sa-mi angajez §i eu un valet. - Omul potrivit i^i va face viapi mai frumoasS, il asigura ea luandu-l de brat §i conducandu-1 spre oficiu. IntrarS acolo $i femeia rozalie intre douS varste ce lucra la o masa ponosita i$i ridicS privirea, apoi icni: - Domni$oara Lisbet! Chiar dumneata e$ti? Se ridicS in picioare cu fata luminata de emotie. Jessie o lua de mana pe femeia mai in varsta. - DoamnS Brown, n-ati imbatranit deloc! - Ce mincinoasS dulce mai e§ti, draga mea! Acum sunt o bunica incaruntita $i sunt ferkita sa fiu a$a! Doamna Brown se uitd inspre Daniel. Imi inchipui cS nu mai e§ti domni$oara Braxton? - Intr-adevar, nu mai sunt. Acesta e sotul meu, lordul Romayne. Daniel se inclina spre hangita. - E o placere sa cunosc o veche prietena a sotiei mele, doamna Brown. Sper ca ne puteri gSzdui la noapte? -N-am decat o singura camera disponibila, spuse scuzandu-se hangita. E cea mai mare camera a noastra,

Ademenirea unui sfdnt

211

dar poate c& afi vrea sa stati la casa parohiala? Tatal dumitale are mai mult spapu. Jessie i$i arcui sprancenele, p doamna Brown spuse in graba: - Banuiesc ca nu. Pai, atunci camera albastra e cea mai buna din casa noastra. -Sun t sigur c3 e minunata, o asigura Daniel. Doamna Brown i§i scuturS capul uimita, studiind-o pe Jessie. -M ai, sa fie, dar $tiu ca arati bine. Deci, e§ti Lady Romayne acum ?i vei fi stapana acelui castel mare de la jarm! Privirea ii era admirativa cand il studie pe Daniel. Coborandu-$i vocea la o $oapta, spuse: Ce gentleman chipe§! Nu-i de mirare ca ai fugit cu el! De$i credeam ca fugise§i cu baiatul ala brunet? Jessie ezitd, intrebandu-se cat de mult sa spuna. Cu siguran^a ca nu totul. -D in nefericire, primul meu so{ a murit, dar sunt de doua ori binecuvantata pentru ca 1-am gasit pe Lord Romayne. A molten it titlul de curand, a§a ca va fi prima noastra vizita la castel. Dar inainte de castel, va trebui sa infrunte dragonul. TrSgand adanc aer in piept, spuse: Daca vrei sa ne conduci in camera noastra, o sa ne aranjam putin, apoi o s3 mergem la tatal meu. -Atunci, pe aici. Dorip sa comandap cina aici pentru diseara? Jessie se uita la Daniel. Cand el dadu din cap, ea comanda masa p o urmara pe doamna Brown sus pe scari. Camera era spapoasa, cu o mica zona de ?edere §i un pat ce parea confortabil. Nu era prea mult loc pentru ca Daniel sa doarma pe du?umea, dar se vor descurca. Sa imparta un pat era pe moment o cbestiune minora. Dupa ce hangifa pleca, Daniel spuse: - Cel pupn o persoana s-a bucurat sa te vada. - O sa mai fie cateva. Femeile p ’copiii cu care m-am vazut in biserica, pentru ca nu mi se permitea sa merg altundeva. Jessie i?i scoase boneta ?i i?i examina pnuta. Purta o rochie de culoarea ievanpcii, ceea ce era cea

212

Mary Jo Putney

mai vesela culoare acceptabila pentru semidoliu $i era o nuanpl care o prindea foarte bine. Sfidatoare, i$i adauga un $al In nuance de purpuriu, verde $i auriu. Daniel se duse in spatele ei ?i li puse mainile pe umeri, in vreme ce ea se privea in oglinda. - Ara^i ca o femeie de vaza, o asigurS el. -N u sunt sigura ca e adevarat, dar e exact ce am nevoie sa aud, spuse ea cu tristep;. Acum trebuie s3 intru in gura lupului. - Putem merge pe jos, spuse Daniel. Dar ai prefera sa ne duca trasura, ca s3 nu fii recunoscuta? Anonimatul era tentant, dar ea refuza. -A sta ar fi snobism din partea noastrS pentru o d istan t atat de scurta. In afarS de asta, intregul ora§ $i locuitorii sai fac parte din trecutul meu. Ar trebui sa infrunt totul. - C e rol vrei sa joc eu? intreba el. Sa stau in umbra §i sa nu spun multe? Privirea lui calma ii lini§ti nervii. Sub imboldul momentului, il saruta u?or pe obraz, inainte de a se retrage §i a-§i pune manusile. - Da, $i sa fii pTegatit sa mS salvezi daca ma prabu^esc $i am nevoie de tine! - O sa te descurci, a$a cum ai facuto cu toate celelalte probleme care au aparut in viata ta. Deschise u$a, adaugand: Bine sau rau, in curand totul o sa se termine. Jessie spera ca el sa aiba dreptate. CoborarS scarile ?i ie§ir8 pe High Street. !l lua de bra( pe cand o cotira la stanga $i mersera spre piapi aglomerata a ora$ului. Pe cand se apropiau de targ, incepura s3 atraga atenpa. Mai intai fu interesul fapi de infap$area lor elegants. Apoi, o femeie exclama: -E i poftim, este domngsoara Braxton, fSra-ndoiala! Ia uita-te la ochii aia! O bfttrana zbarcita sari de dupa o taraba de fructe ?i legume sa se uite mai indeaproape. - Fara-ndoiala, micupi Lisbet, te-ai facut femeie in toata firea! Ii cadorisi cu un zambet §tirb. Arap foar­ te bine, fetipj! $i cine-i distinsul gentleman? Numele

Ademenirea unui sfdnt

213

femeii era doamna Potts. Era o fran ca care venea la targ cu produsele ei ?i care intotdeauna fusese darnica cu merele rimase la sfar$itul unei zile de negop - DoamnS Potts, spuse Jessie. Ce m3 bucur sa te vad! Acesta este sopil meu, lordul Romayne. Pot s3 cumpar un m3r de dragul vremurilor trecute? Batrana chicoti. - Ia vreo doua pe gratis, de dragul vremurilor trecute! Alese doua mere ro§ii $i tari de pe mas3 $i ii intinse unul lui Daniel §i unul lui Jessie. Jessie se scotocea in sScule{ $i 1-ar fi scapat pe al ei, dar Daniel le prinse pe amandoua, apoi facu o plecadune adanca: -Multe mulpimiri, doamna Potts! Se indrepta $i ii dadu o moneda stralucitoare de $ase penny pe care o scoase din buzunar. - Acum o sa iei o cana de cidru, de dragul vremurilor trecute! Doamna Potts prinse moneda cu indemanare, chia> tind din nou. -T k u facut rost de unu’ bun, domni$oara Lisbet! Se auzi un murmur general de aprobare dinspre spectatori, dar o voce furioasa de femeie $uier3:

-Tarfa!

Jessie ignora comeptariul, dar Daniel se uita in direcpa de unde venise vocea anonima, cu o expresie dintr-odata rece. Nu se mai auzira insulte din acea direcpe. Jessie baga amandoua merele in sacul ei unde aparura ca doua umflamri sugestive, apoi il lua pe Daniel de braf ?i continuara sa mearga prin pia^a. Raspunse la saluturi ale celor care o recunoscusera, dar pastra un ritm care descuraja discupite. O singura exceppe fu o fata blonda cu ochi limpezi, in varsta de treisprezece sau paisprezece ani care razbatu prin mulpme cu o emope dezlanpjita: - Domni$oara Lisbet, v-ap intors! Jessie o privi, incercand sa-$i imagineze parul blond §i ochii albaftri din urma cu opt ani.

214

.

Mary Jo Putney

- Emily Tipton, ce mare te-ai facut! in mod spontan o imbrap?a pe fata. Fiind copila, Emily o urma peste tot pe Jessie cu ochii plini de adoratie. Fiica a spiterului local, avea o minte agerS $i o curiozitate vie. Lui Jessie ii placuse sa ajute copilul la citit $i ii povestea noi intamplari interesante pe mSsura ce le afla. Emily rase $i o imbrap$a §i ea. -Mi-era a§a de teama ca n-o s3 va mai vad niciodata! Cat stap in Chillingham? Mama $i tata ar fi foarte bucuro§i sa va vada! Tata m-a invatat cum sa prepar doctorii. Jessie era trimisa cateodata sa ia doctorii ?i popuni, a$a ca $tia familia Tipton mai bine decat ii $tia pe majoritatea locuitorilor ora?ului. Fusesera $i ei intotdeauna buni cu ea. Cu un real regret, spuse: - Stain doar o singura noapte. Dar imi pare bine ca am avut ocazia s3 te vad. Emily fu dezamagita, dar spuse curajoasa: -C el pupn am avut ocazia sa va salut. Poate ca veti mai veni pe-aici? -Poate. Jessie il impinse inainte pe Daniel pentru prezentare. Deoarece castelul Romayne era la mai pupn de o zi d istan t, s-ar putea sa mai vina pe aici in viitor. DacS vor dori. Scuzandu-se fa pi de Emily, Jessie il lua din nou de braf pe Daniel $i continuara sa mearga prin piata, pana unde aceasta se ingusta in capatul dinspre rasarit al High Street. Biserica era la doar o strada distanta, cu turnul ei normand la fel de solid ca intotdeauna. Degetele lui Jessie se stransera pe brapjl lui Daniel. -C asa parohiala este aceea mare, de dincolo de biserica. El o batu u?or pe mana. -C u m te simp? Majoritatea oamenilor din Chillin' gham par a se bucura sa te vada teafaTa §i in viata. - N-am avut prea multe ocazii sa-mi fac du^mani, explica ea. Era ciudat. Ca fiica de vicar, aveam o situape buna, dar cred ca, de fapt, celor mai multi dintre oameni

Ademenirea unui sfant

215

le parea rau pentru mine. Fara mama §i cu Cassius Braxton drept tata. Trecura de biserica si ea se gandi la toate acele ore pe care le petrecuse ingenunchind pe pardoseala de piatra rece, primind porunca de a se ruga pentru sufletul ei pacatos. Singurul efect fusese sa-i intareasca dorinpa de a fiigi de acasa. Lflsara biserica in urma lor $i acum casa parohiala aparu in stanga. Piatra locala de o nuan^a calda de gri folosita pentru casele din Chillingham era in mod obi?nuit atractiva, dar vastul vicariat din piatra arata rece $i amenin^ator. Pe drept cuvant, era si una, $i alta. Proprietatea era Tnconjurata de un inalt gard din fier, ?i poarta scarpti sinistru cand Daniel o deschise. Dupa ce trecura de ea §i se indreptara spre usa din fa0, Jessie se opri, infrigurata pana la oase. - O sS fie o dezamSgire groaznica daca tatal tau nu este acasa, spuse Daniel urcand treptele $i folosind ciocanelul. Jessie $tia ca el incerca s o lini§teasca, dar nu fu in stare decat sa-$i scuture capul fara vreun cuvant. Daca fatal ei nu era acasa, s-ar putea s3 nu mai aiba curajul sa treaca inca o data prin toate astea. U$a se dadu intr-o parte $i domni$oara Ludley, cea mai josnica femeie din Chillingham, statea pro$pita acolo. O fata batrana, inzorzonata $i fafarnica, devotata atat bisericii, cat §i vicarului. Cand domni$oara Ludley v3zu cine era in pragul u§ii, arata de parca ar fi vrut sa scuipe. -Tu! Jessie p3ru sa-$i revina din paralizia care-i cuprinsese trupul ?i ii arunca un zambet fals. -Fiica risipitoare s-a intors, domni$oara Ludley. Acum e$ti menajera casei parohiale? Barbia domni$oarei Ludley zvacni in sus. -A m acest privilegiu. Cineva trebuie sa se asigure ca gospodaria domnului Braxton e intrepnuta cum trebuie!

216

Mary Jo Putney

- $i sunt sigura ca o faci foarte bine, spuse Jessie. Tatal meu e acasa? Domni§oara Ludley se Incrunta. - I$i scrie predica si nu trebuie s i fie deranjat. -C u siguranpa ca se poate face o exceppie pentru fiica de mult pierduta, spuse Jessie degajata. Cu Daniel urmando, intra in casa cu o incredere care o facu pe menajera sa se retraga. -D aca lucreaza la predica inseamna ca e in cabinet. Nu-i nevoie sa ne conduci. Poate ca ne pop aduce o tava cu ceai? Nederanjandu'se sa vada cum reactionase domni^oara Ludley, il conduse pe Daniel prin holul central, spre camera din coltul din stanga pe care tatal ei o folosea drept cabinet. U§a era inchisa §i, cand ridica mana sa cioc3neasca, avu un alt moment de blocaj. Era impresurata de amintiri puternice ale nenumaratelor ocazii cand statuse tremurand exact in acela^i loc, ascultand ordinele tatalu i ei. Gura i se subpie $i ciocani scurt, apoi deschise u?a ?i intra grabita in camera. Tatal ei stStea la biroul lui, aratand uscat ^i ursuz. I?i ridica privirea incruntandu-se, apoi inpepeni $i ramase cu gura cascata. Se ridica brusc in picioare. -Jezebel!

capitolul 28 Reverendul Cassius Braxton fusese intotdeauna inalt §i subpire, dar acum arata ca un schelet, ?i cutele adanci de pe fa pa tradau o viapa intreaga de furie. Parul i se rarise §i acum era complet alb. Partea suparatoare era ca ea aproape uitase ca ochii lui erau exact la fel ca ai ei, un albastru-deschis de gheapa, marginipi de negru de carbune. Lurnea ii gasea tulburatori, chiar $i la ea. La tatal ei, ace$ti ochi glaciali il fSceau sa arate ca un judecStor nemilos.

Ademenirea unuisfant

217

Reamintindu'Si c& nu mai avea putere asupra ei, ea spuse rece: -Buna, tatS. Nu raspund la numele de Jezebel, dar

pop sS-mi spui Lady Romayne. El bolborosi, incapabil la inceput sa-p gaseasca cuvinte destul de dure pentru a-p exprima furia: -N u exista nici o Lady Romayne! Depravatul ala a murit fara sope sau copil. Tu e$ti o tar fa §i asta probabil ca e codojul tiu. li aruncS lui Daniel o privire tSioasS. - Regret sa te dezamagesc, domnule Braxton, spuse Daniel imperturbabil, dar sunt intr-adevar noul Lord Romayne §i, spre regretul reciproc, ginerele dumitale. Privirea tatalui ei se indrepta din nou spre Jessie. - De ce dracu’ ai venit? Te-ai lepadat de orice urma de decenpi cand ai fugit cu acel seducStor mar§av. Nu mai e§ti bine-venita in casa mea! -Preaiubitul meu tata, spuse Jessie pe cel mai dulce ton, dep inlauntrul ei tremura. Norn fost niciodata bine-venita in casa asta. Ma tncuiai in dulapuri pentru ca luam o bucata prea mare de branzS la masa p ma lasai sa tremur intr-un dormitor inghepat doar cu o patura subpre ca hartia, deoarece caldura mi-ar fi stricat caracterul. Fara a mai menpona ca m3 bateai cu o curea din piele, pentru cS bataia e rupta din rai. Daca asta ar fi adevarat, atunci eu a$ fi fost cel mai euminte ingera? din Chillingham! Daniel arSta ingrozit, dar tatal ei doar scuipa: -E rai o fiinpi nelegiuitS, la fel cu tarfa de maica-ta! Era datoria mea sa te bat pana cand scoteam pacatul din tine! - Daca bateai un vecin a$a cum ma bateai pe mine, ai fi fost adus in fa{a judecatorului! Jessie se sili sa inspire incet ?i adanc, luptandu-se sa-§i pna mania sub control. Am venit aici sa-mi demonstrez mie insami ca nu imi mai e fries de tine. - Ar trebui sa-p fie! Mana tatalui ei zvacni intro lovitura violenta. Jessie nu se a$tepta la un atac fizic, nu in fa (a unui martor §i nu era pregStita deloc s3 se apere.

218

Mary Jo Putney

Dar lovitura nu o atinse. Mana lui Daniel pi$ni p ii prinse incheietura tatalui ei, imobilizandu-1 pe batran. -Dumneata no sa ridici mana asupra sopei mele, spuse el pe un ton glacial. Epi o rupne pentru haina pe care o porp! Tatal ei se IuptS sa-p elibereze mana, maraind: -A m dreptul ca tata s-o pedepsesc pe fiica mea in speranpa c o voi salva de la chinurile ve$nice! - N-ai nici un astfel de drept! spuse Daniel hotSrat. Biblia spune in mai multe locuri c3: „Va lasa omul pe tatal s 8 u p pe mama sa p se va lipi de femeia sa p vor fi amandoi un singur trup“. Aceasta e la fel de adevarat p pentru o femeie. Jessie e acum a mea, la fel cum p eu sunt al ei. - $ i partea cu unirea e intr-adevar minunata, spuse Jessie, sarindu-i in ajutor. Fapi tatalui ei se facu rope de furie p venele i se umflara pe frunte: -Tu, creatura infama p imorala! Amandoi o sa putrezip in iad! -D e ce am sentimentul ca p-ai petrecut tot timpul studiind Vechiul Testament al unui Dumnezeu al razbunarii ?i ai ignorat total mesajul de bucurie p iertare al Noului Testament? rosti Daniel ganditor. -Inainte de a fi iertare, trebuie sa fie pocainpi! Tatal ei ip smuci din nou incheietura p de data asta Daniel ii dadu drumul. Dar ce sa pie un desfranat mincinos p escroc ca tine despre biserica? - Destul de mult, de fapt, spuse Daniel rece, in con­ trast cu inverpinarea tatalui ei. Sunt preot hirotonisit al Bisericii Anglicane. - Minp! exclama ingrozit tatal ei. Biserica n-ar hiroto nisi niciodata pe unul ca tine! - Ba chiar a facut-o. Atenpe, am o veche atracpe pen­ tru metodism, dar hirotonisirea mea e foarte reala. De data asta, zambetul lui Daniel era ironic. Mi-am capigat doua titluri de licenta la Oxford. Jessie ar fi ras, daca nu ar fi tremurat inlauntrul ei. Tatal ei il privea cu ura pe Daniel, scarbit mai mult

Ademenirea unui sfant

219

de ideea c& ginerele lui era pastor decat dac3 acesta ar fi fost codop - Ip dau cea mai mare nota pentru consecvenpi, tata. Erai un om furios §i plin de ura cand eram copil p inca e§ti. Inspira adanc. Am venit sa te salut p sa-p spun ca ai o minunata nepoata. Fata lui se stramba, ca p cum ar fi muscat din ceva putred. - Inca o generatie de ticalope muiereasca! Ma spal pe maini de tine! - La fel cum Pilat din Pont s-a spalat pe maini intr-o incercare de$arta de a nu-p asuma responsabilitatea pentru rastignirea lui Iisus, sublinie Jessie. Sau ca Lady Macbeth care incerca sa-p spele de pe maini urmele crimei. Ti-ai ales nipe jalnici tovarasi de drum! - Iep din casa mea, ii spuse tatal ei cu o voce tremuratoare. N-o sa te iert niciodata pentru aceste insulte. - Daca are cineva nevoie de iertare, acela epi tu. Dar fiind o femeie ticaloasa, n-am nici o chemare sa p o dau. Adio, tata! SfarsitS de emotii, se intoarse p !l lu3 pe Da­ niel de brap parasind amandoi cabinetul. Pe cand se indreptau spre u?a din fata a casei parohiale, aparu domni$oara Ludley sa se uite la ei. - Cum indrSznepi sa vii aici sa-i tulburi pacea acestui om sfant care este reverendul Braxton! spuse ea cu rautate. Jessie se chinui sa-p pastreze expresia calma, cand de fapt era prea stoarsa de puteri pentru a raspunde, dar Daniel spuse politicos: -N u cred ca pacea e punctul tare al vicarului, domni$oara Ludley, dar nu te teme! N o sa va mai deranjam vreodata. Deschise u^a §i o insop pe Jessie la coborarea treptelor. Ea se agata de bratul lui Daniel $i incerca sa nu se gandeasca la sumbra idee ca n o sa-si mai vada niciodata tatal. Dupa ce trecura de biserica, Daniel o intreba: -M ai exista §i un alt drum in afara de High Street? Nu arap ca §i cand ai putea s3 porp discupi cu oamenii amabili din piata.

220

Mary Jo Putney

Era fbarte adevSrat. Jessie se freca pe tampla, incercand sa-§i alunge amorteala. - Aieea aceea de acolo. Daca mergem direct pe acolo, o sa ajungem la o poteca paralela cu High Street. Dove­ cote Lane. El ti urma indicative p o conduse spre alee, care era din fericire pustie. Ea banui ca p el gasise intalnirea dificila, dar ip pastrase atitudinea calma pana cand ajunsera in siguranta camerei lor de han. Dupa ce ip dadu jos haina, lavaliera p cizmele, intreba: - Ai obpnut ce doreai cand ai vrut sa-p vezi ratal? -N u... nu ftiu. Amorpta, ip scoase $alul, boneta p manuple, cu privirea pierduta. Nu sunt sigura ce am vrut. - Sa-p amintepi de ce ai fugit de acas3? o intreba in $oapta Daniel. Gura ei se stramba de amaraciune. -C u siguranpa c3 mi s-a reamintit azi de ce. Din cand in cand, nu foarte des, m3 intrebam dacfl tata era chiar atat de r3u pe cat socoteam eu. Poate ca m3 revoltasem pentru ca eram tanara, incapapinata p sentimentala. Dar nu. El chiar era rau. -C an d a incercat sa te loveasca, am fost tentat s3-i rup eu insumi incheietura mainii p nici m3car nu sunt ruda cu el, spuse Daniel sec. A trebuit sa-mi reamintesc mie insumi ca ar fi aratat foarte rau sa ranepi un batran fragil p incovoiat. Dar chiar p acum, cand i se apropie sfarptul, ratal tau e un batau? crud. Sunt chiar p mai impresionat de tine decat eram inainte. Ai indurat p ai devenit puternica p miloasa, mai degraba decat sa te lap tu insap prada cruzimii. Jessie nu dadu atenpe complimentului. Invatase cum sa supravietuiasca, dar asta nu era putere, ci pur p simplu disperare. Turna apa in lavoar p se stropi pe fa^a, Incercand s3-p limpezeasca mintea. Dupa ce se perse, spuse: - E chiar atat de bolnav? E foarte slab, dar nu i-a lipsit energia sa fie furios.

Ademenirea unui sfdnt

221

- Manifests semne importante de boalS de inimS, spuse Daniel cu pTivirea apntita asupra ei. Poate ca mai trSie?te incS zece ani sau putea sS cads mort in timp ce zbiera la tine. Din fericire, n-a fScut-o. Ea se cutremura la acest gand. -A sta ar fi fost ingroptor. -Comportarea lui e diferita acum, fapi de atunci cand erai copil? Cateodata caracterul omului se schimba in rau odata cu varsta. - Nu, intotdeauna a fost a§a, in special dacS eram mai pupn decat perfects si bine-crescuta. Azi, 1-am infruntat. Sunt recunoscStoare ca purtarea mea nu 1-a omorat pe loc. Franta ?i infriguratS, i?i scoase pantofii $i se intinse pe pat, tragandu-$i peste ea patura ingrijit rulatS la picioarele patului. Incruntat, Daniel intreba: - Sperai la mai mult de la el? Vreun semn de afecpune sau respect? Emopile haotice care se agitau inlauntrul fein^ei ei se unirS intro durere zdrobitoare. - Asta e. Am vrut ceva de la el. Cel mai mic cuvant bland sau semn c3 se bucura ca trSiesc. Vreun indiciu c3 ii pasS cS are o fiicS. Lacrimi tScute incepurS sS-i alunece pe obraji. Ar fi trebuit sS fiu mai intelegStoare, in loc sa fiu agresiva. Ar fi trebuit s&-mi cer iertare cS i-am pricinuit durere... - Nu! spuse Daniel taios. Tu nu ai grept $i nu exis­ ts nimic ce ai fi putut spune sau face pentru a obpne rSspunsul pe care-l doreai. Nu putem avea intotdeauna relapa pe care o dorim cu o alta persoana, pentru ca nu putem controla cum simte aceasta. Nu cred ca fatal tau e capabil de iubire. E trist pentru tine §i inca §i mai trist pentru el. Lacrimile incepura sa-i curgS mai Tepede. -Ajadar, e o gre$eala cS am venit aici. - Doar tu pop sa aprecitezi asta. Daniel se a$eza pe marginea patului $i o lua de mana, stransoarea lui incSlzindu-i degetele inghepite. Dar fiindca ai confirmat

222

Mary ]o Putney

ca e la fel de dificil pe cat ip aminte$ti tu, vSzandu-1 acum, p-a alungat macar o parte din regrete? - Da, ?opti ea. Insa... e greu sS pierzi $i ultima speranta ca s-ar putea sa fie mai mult. Se indeparta de el pe partea ei, intro incercare vana de a-$i ascunde suspinele chinuitoare ale unui copil cu inima franta. Daniel se intinse $i o imbrSp§a de la spate, incalzind-o de la cap pana la picioare, cuprinzando cu o mana sigura de talie. Nu spuse nimic, doar o pnu in bra^e, in timp ce ea planse pentru copilul care tanjise dupa dragoste ?i primise doar furie ?i dezaprobaTe. Era timpul ca ea sa accepte ce spusese Daniel: ca nu putea sa aiba niciodata tatal pe care $i-l dorise. Dar dupa ce fugise de acasa, inva^ase intr-un sfar$it sa aleaga barbapi buni. Pentru asta era profund recunoscatoare. Pe cand izvorul lacrimilor seca treptat, Daniel incepu sad cante incet, vocea lui grava patrunzand-o pana in adancul fiin^ei ei. „Curgi agale, dulce Afton, pe langa verzile tale maluri...'“ Cantecul era ginga? ?i lin, ca un cantec de leagan ?i el schimba cuvintele ca sa i se potriveasca ei. „Jessie a mea, adormi de murmur de izvor, curgi agale, dulce Afton, sa nu-i tulburi visul fetei ceo ador...“ Ea appi §i nu se trezi decat atunci cand se auzi un ciocanit la usa. - A sosit cina noastra, ii spuse incet la ureche Daniel, rasuflarea lui fiind la fel de calda $i de blanda ca ?i cantecul de leagan. Va trebui sa m3 ridic. El se dadu jos din pat, iar ea se ridica in capul oaselor, i$i ^terse ultimele lacrimi de la ochi §i zambi spre sopjl ei atat de bland, de inpdept ?i extrem de aratos. - Bine, mi-e foame. Pe cand o noua viapi se trezea in ea, spuse sub imperiul impulsului: - Daca e?ti interesat, mai tarziu am putea exersa lipirea unul de altul. Fapi lui se lumina precurm cerul la rasarit. - Sper ca asta inseamna ce cred eu ca inseamna!1 1Dulce Afton - poem liric compus de Robert Burns, poetul national al Scopei, despre raul Afton din Ayrshire, Scotia (n.tr.)

Ademenirea uttui sfant

223

- Oh, da, ?opti ea cu o voce fierbinte. Cu siguranta c3 asta inseamna.

capitolul 29 Gordon cuno$tea Bristolul din calatoriile lui §i era bucuros sa aiba un motiv pentru a-1 vizita. Din pura curiozitate, Inainte de a incepe sa cerceteze moartea lui Ivo Trevane, facu cateva investigafii despre Daniel Herbert. Afurisitul ala era venerat pentru com petent lui medicala $i pentru munca lui caritabila. Bogata$ii il consultau cand aveau nevoie de cel mai bun tratament medical, dar cel mai mult timp era dedicat funcponarii unei infirmerii pentru cei in nevoie. Infirmeria mergea bine chiar $i cu el plecat. Se pare ca Herbert avea darul de a angaja persoane capabile. Toate aceste fapte bune se plateau cumva, bineinteles. Din experienfa lui Gordon, totul se platea in via^a. In cazul lui Herbert, acesta nu p3rea sa se fi bucurat de prea multa viafa personala. Nu existau zvonuri despre amante sau flirturi cu femei tinere de varsta mariti$ului. Cu bucapca aia buna cu care se insurase avea sa aiba cu siguranta de tras. O sa fie interesant cum o sa mearga clsnicia asta. Herbert era extrem de calm, dar orice barbat avea limitele lui. Cu toate astea, Gordon ii dorea numai bine lui Her­ bert. O fi el un tip plicticos, dar era intr-adevar una dintre cele mai cumsecade fiin$e pe care Gordon le cunoscuse vreodata $i merita pupna fericire. Fire^te, era $i titlul ala al naibii de mare{$i averea care cazuse pe capul lui, dar era cu mult mai placut sa aiba o femeie inimoas3 care sa-i incalzeasca a$ternutul. Odata ce-^i satisfacuse curiozitatea in legatura cu trecutul fara de pata al lui Daniel Herbert, Gordon reveni la scopul real al vizitei lui. Nu era greu sa gaseasca in­ fo rm al despre ce se intamplase cu tanarul $i chipe$ul domn Trevane in urma cu $apte ani. Chestiunea fusese un adevarat scandal, si povestea era foarte interesanta.

224

Mary Jo Putney

'Avand in minte elementele principale ale cazului, Gordon vizita re$edinta Trevane care era inca in posesia familiei. $i avu noroc - vechiul majordom lucra inca acolo. Cateodata, investigative erau chiar prea u$oare. Proprietarul casei nu era la re§edinta, a$a ca erau pupni servitori $i majordomul, Tuttle, raspundea de tat. ArSta circumspect cand Gordon il chema in camerele servitorilor. Pentru aceasta vizita, Gordon se imbracase ca un avocat prosper. Dupa ce se prezenta cu o costisitoare carte de vizita gravata, una dintre cele cateva pe care le avea la el, spuse: - Regret ca te deranjez cu intrebari despre o problema atat de dureroasS, dar caut informapi despre fostul dumitale stapan, domnul Trevane. Este vorba despre o mo§tenire. -Oh? Tuttle arata ceva mai interesat. Ce vrep sa

?ti?i? -C e fel de om era Trevane? Era destul de tanar cand a locuit aid, nu-i a$a? -Avea doar douazeci $i doi de ani. Un tip foarte placut. Tuttle i$i scutura capul indurerat. I-a$ fi putut spune ca muierea aia cu care s-a insurat insemna necazuri, dar tinerii nu ascultS de cei batrani despre astfel de chestiuni. Domnul Trevane era indragostit lulea. Gordon i$i permise sa arunce o privire u§or lasciva-. - Era chiar atat de frumoasa pe cat se spune? - Si mai abitir de-atat, spuse Tuttle. Par negru, ni$te ochi mari superbi un trup numai bun sa-1 fina pe un barbat treaz toata noaptea, ?i totusi tarfa se purta ca ?i cum nici usmroi n-a mancat, nici gura nu-i miroase. Chiar pretindea ca tatal ei era vicar! -§ocant! spuse Gordon cu un interes crescand, deoarece parea foarte limpede cine era nevasta. C at de multe $tia Herbert? Presupun ca inocen^a ei era doar prefacuta? - Lisbet aia era ca o pisica in calduri, spuse Tuttle pe fad- Chiar $i-a mi$cat coada la mine o data sau de doua ori, de§i bineinteles cS n-am bagat in seama farmecele

Ademenirea unui sfdnt

225

ei. Nu pot spune ca am fost surprins cand s-a eliberat cu un cupt p a fugit cu un alt ibovnic. $i-a facut bine planul. A disparut fara urma. - Fara indoiala ca felul ei pacatos de a fi a prinso din urma, spuse Gordon cu pio$enie. Instinctul imboldindud sa-i mai puna intrebari, ip cauta portofelul si scoase o suma substanpala drept mita, pnand-o la vedere, pe cand intreba: Pop sS-mi mai spui ceva despre Ivo Trevane? Despre familia lui? Dupa cum am spus, la mijloc este o mopenire. - Pai, e o poveste interesanta. Cu o expresie voioasa, Tuttle incepu sa relateze mult mai multe despre familia Trevane. Gordon ip pastra expresia doar putin interesata, dar cand majordomul termina de vorbit, ii dadu bin euros banii. Pe cand pleca de la re§edinfa Trevane, era foarte interesat sa pie cat i-ar trebui pans sa ajunga la castelul Romayne. Dupa ce pleca, Tuttle pipSi banii cu satisfaepe inainte de a-i pune bine. Fusesera doi barbap in tot atatea zile dorind aceeap informape p amandoi platisera bine pentru ea. Primul se luminase la fa$ ca un felinar cand auzise. Al doilea era doar un avocat p nu pSrea prea interesat. Dar suficient de interesat.

capitolul 30 Ziua ctllatoriei din Chillingham spre castelul Romayne a fost binecuvantat de lini^tita dupa furtunile emoponale din ziua precedents. Daniel bSnuia c3 Jessie era incS supSratS din pricina intalnirii cu tatal ei, dar se impScase cu neajunsurile lui ca tata p tiinpi uman3 p era hotSratS sa mearga inainte, mai degraba decat sa se prabupasca in suferinpi. A?a supraviepiise - p era un bun exemplu pentru el. Existase o oarecare bravada in felul in care facuse dragoste noaptea trecuta, ca p cum Jessie avea nevoie sa-p dovedeasca siep ca era o femeie matura p libera. Dar

226

Mary Jo Putney

r&spunsurile ei fusesera adevSrate $i Daniel era suficient de barbat sa fie recunoscStor pentru bunivoin^a sotiei sale, indiferent care era motivul. Era dupa-amiazS tarziu cand Jessie arata pe fereastra $i spuse: - E$ti sigur ca acela e castelul Romayne? N-a§ crede ca sunt multe castele prin zona asta. Daniel se apleca peste ea sa se uite pe fereastra din partea ei. -Arata ca schi^a pe care mi-a arata to avocatul. Impresionant! Castelul original data de pe vremea normanzilor $i statea de neclintit pe un promontoriu deasupra marii. -Pitoresc, dar arata a fi expus curentului, observa Jessie. - Mi s-a spus ca un recent Lord Romayne a fost de acord cu tine §i a construit o aripa modema pe care n o putem vedea din unghiul asta. Pitoresc e in regula, dar cine vrea sa traiasca cu tuse, raceli §i frisoane toata iarna? O bam pe mans, s-o lini^teascS. Daca e nesanatos, avem $i alte locuri unde sa stam. - Prea multe altele! Dar nadajduiesc ca, dupa ce o sa vedem castelul, o sa ne dam mai bine seama cum vrem sa ne organizam vieple. - Ar fi bine sa avem din nou o viapl organizata, spuse Daniel cu tristete. Viapi mea s-a dat peste cap inca de cand am mo?tenit toate astea. O stranse pe Jessie de mana. De$i au fost cu siguranpi §i recompense. Ea ii zambi ?i ImpreunS se apropiara de viitorul lor. In fine, castelul Romayne. Dupa ce Daniel o ajuta pe Jessie sa coboare din trasura, ea se uita de jur Tmprejur, amuzata. - Un castel aparut langa mare §i nici un suflet prin preajma! Presupui ca e bantuit? - Avand in vedere cat de vechi e locul, aproape sigur ca e, spuse Daniel. Dar fara indoiala ca pot face un ritu­ al de exorcizare dac3 vreo fantoma se dovede$te supflratoare. Cat despre lipsa oamenilor, avocatul din Londra,

Ademenirea unui sfdnt

227

Hyatt, spunea cS majoritatea servitorilor au fost pnup pe masS §i cas5 pana cand sose$te noul lord. Ar trebui sa fie un majordom, cateva cameriste si randa$i pe aici pe undeva. Ah, iata ca vine un grajdar. Vizitiul pe care il pusese Kirkland la dispozipe spuse: - O sa va descarcam bagajele, apoi o sa avem grija de cai, milord. Jessie banuia ca atat vizitiul, cat §i garda erau soldap instruiti, desemnap pentru protecpe pe timpul acestei calatorii, daca ar fi nevoie. Dar atat de departe de Londra, era dificil sa ia in serios amenintarile lui Frederick Kelham. Probabil ca renunpise la speran^ele de baronie p revenise la bautura §i la jocuri de noroc. Daniel transmise din cap mulpimiri si apoi o conduse pe Jessie pe scari in sus spre u$a castelului. -C u cat ne apropiem, cu atat locul asta pare mai vantos. - Dar foarte, foarte pitoresc. Masiva u$a boltita din fata era descuiata p se deschise cu un scra$net sinistru. Daniel se uita spre Jessie, p amandoi izbucnira in ras. -C u adevarat gotic! spuse el. Papra intr-un hoi vast care se ridica mult deasupra capetelor lor p prezenta o ameptoare expozitie de arme vechi fixate artistic pe perep. -Astea ar trebui sa fie de folos dacS ataca vikingii, spuse Jessie uitandu-se la un cere de topoare de lupta a§ezate la jumatatea distan^ei pana la tavan. Dar cred ca e dificil sa le curep de praf. - E suficient de lugubru pentru ca sa bage cineva de seam3 pupn praf, o asigura Daniel. Un barbat ingrijit imbra.cat se grabi sa intTe in incapere, gafaind pupn. -Scuzele mele, sir! Desigur ca suntep noul stapan p noua stapana a castelului Romayne? - Da, noi suntem, p dumneata desigur ca e?ti domnul Pendry?

228

Mary Jo Putney

-D a, milord. Pendry era solid $i de varstS mijlocie, cu pir castaniu care se rarea, ochi ageri ?i un aer competent. Cu o voce u$or mustratoare, spuse: Daca $tiam c3 sositi atat de devreme, lucrurile ar fi fost mai bine organizate. -Ne-am schimbat planurile. N o sa te dojenesc pentru asta, spuse Daniel, lini$tindu-l. Pentru ca e tarziu, ai putea sa ne conduci in partea de locuit mai intai.7 Si poate sa ne dai si ni$te informapi generale despre castel $i domeniu? -Desigur, milord, milady. Pe aid, vfl rog! Pe cand majordomul ii conducea intr-un coridor pe dreapta, Daniel spuse: - Avocatul din Londra mi-a spus ca predecesorul meu a ksat mare parte din domeniu in paragina, dar am vazut campuri cultivate $i gata de recoltat pe cand veneam incoace $i oi care pa?teau pe dealuri. Acele pamanturi aparpn unui domeniu invecinat? Pendry arSta indurerat. -Asta este o chestiune pe care va trebui s o rezolvati, milord. Proprietarul domeniului invecinat a spus ca e o crima sa se piarda un pamant bun, a?a ca $i-a trimis oamenii s3 planteze culturi pe cele mai bune terenuri §i oile sa pasca pe dealuri. -Plate$te renta pentru acest privilegiu? - Nu, a fost o chestiune de dispute aprinse intre Excelenfa sa ?i domnul Trevane. Jessie simp ca nu mai poate sa respire. Daca ar fi fost pisica, i s-ar fi zbarlit toata blana. Daniel deveni foarte tacut $i tensiunea atinse cote maxi me. Ce $anse ar fi fost.7 Dar ?tia ca Ivo avea o mo$ie in aceasta zona. De$i familia lui parea a fi numeroasa, uciderea unui tan3r membru favorit n-ar fi fost uitata repede. Dupa o ezitare prea scurta pentru a fi observata de cineva in afara de Jessie, Daniel intreba: - Pe vecinul meu il cheamS Trevane.7

Ademenirea unui sfdnt

229

- Da, numele Trevane e r&spandit in toatS zona asta din Dorset. Familia e prospers p sunt posesorii unei aveji frumu§ele. Ii veni IncS un gand infrico$ator. Ce-ar fi dacS vecinii de alaturi ar fi pSrinpi lui Ivo? Dep el nu pomenise niciodatS de familia lui, p ea avea impresia c3 nu are rude apropiate, nu credea c5 spusese efectiv asta. Fiind tanSrS p naivS, fSra alts familie decat tatal ei, socotise pur p simplu cS situapa familiala a lui Ivo era asernSnStoare cu a ei. Pentru prima data, se intreba dacS lasase in urma pa­ ring indurerap. DacS existau oameni care sa simta la fel cum ar fi simpt ea dacS ar fi pierduto pe Beth...! Dar nu indrSzni sa intrebe. Daniel ii aruncS lui Jessie o scurta privire intelega ma­ re, apoi ii distrase atentia lui Pendry de la fata ei alba, spunand: -Intenponez sa cultiv din nou pSmanturile mopei Romayne, a$a cS domnul Trevane nu se va mai simp obligat sa le foloseascS. Jessie trase adanc aer in piept p se ruga ca acepi Trevane sa fie doar rude indepSrtate ale lui Ivo. Ip aminti ca p Daniel avea emopi puternice in legatura cu locul acesta cand acesta spuse: - M-am intrebat despre ciuma care a bantuit prin castel p a omorat atapa membri ai familiei Herbert, inclusiv pe parinpi mei. A mai revenit? Pendry scutura capul cu o expresie gravS: - A lovit peste noapte, i-a omorat pe mulp p p-a ySzut repede de drum. S-a sfarpt in doua saptamani. -S e pie de unde a venit? -Avand in vedere cine s-a imbolnSvit primul, unul dintre membrii familiei Herbert din Londra avea deja febra cand a venit la castel. Ceilalp s-au molipsit cu repeziciune, p aproape jumatate din ei au murit. Oaspepi de la petrecere au fost cel mai tare lovip. - Poate pentru ca s^ aflaserS cel mai aproape de barbatul care era purtatorul bolii, spuse Daniel cu o voce sumbra. Febre rapide, inexplicabile sunt un element

230

Mary ]o Putney

nemilos al viefii, $i intro zi cred ca vom afla de unde vin $i cum sS le tratSm. Dar suntem incS departe de acel moment. Auzind durerea din vocea lui Daniel, Jessie ii lua mana §i io stranse mangaietor. Parinpi lui murisera aici, la urma urmei. Daca nu erau cei mai buni dintre paring, nu erau nici cei mai r5i, $i pierderea lor era cu mult mai recenta decat orice suferin^a a ei. DacS nu ar fi fost febra care-i omorase pe parinpi lui ?i pe alti mo^tenitori Romayne, Daniel n-ar fi mo^tenit niciodata titlul $i nu s-ar fi dus la Londra s5-$i gaseasca o sofie. Asta i-ar fi facut lui via{a cu mult mai putin complicata, dar ar fi fost o trista pierdere pentru ea $i Beth. Mergeau printro serie de camere pustii din piatra, cu pupn mobilier, dar acum domnul Pendry deschise o u§a larga intr-un coridor plin de lumina. -Aceasta galerie face legatura cu noua casa, explicS el. Jessie inainta, apoi se opri cu un icnet de uimire. Ga­ lena avea ferestre de sticla cu mai multe ochiuri pe partea care dadea spre mare $i priveli§tea era uimitoare. -Ohhh...! $opti ea mergand spre fereastra $i privind afara. Castelul statea pe un promontoriu ce forma un capat al golfului. Sub el, spre dreapta, o fa$ie lata de plaja nisipoasa se arcuia in jurul golfnlui, in vreme ce spre stanga promontoriul se pravalea intro stanca povarnita, cu valuri care se izbeau de pietre. - E magnific! Daniel se opri langa ea, la fel de vrajit. O galerie cu vedere la mare mai degraba decat cu picniri. Ce splendid! -N-am mai vazut niciodata marea, spuse Jessie incet, trasand cu degetul o linie neregulata pe un ochi de geam. Raul Severn din Bristol e impresionant, dar nu-i ca asta. El o lua pe dupa umeri. - Nu e nimic ca marea. Britanici fiind, e ceva innascut. Marile ne-au facut ce suntem azi.

Ademenirea unui sfant

231

Cu bratul lui cald in jurul ei, ea fu in stare s3-$i imagineze cum amandoi traiesc aici $i i$i construiesc o viafS - daca n-ar fi fost familia Trevane. Daniel ii spuse lui Pendry: - Sunt pescari in zona? Majordomul incuviin^, dand din cap. - Pe^tele de aici e excelent. -C u m e cu contrabandi$tii? Am auzit ca multi din pescarii de pe coasta de sud au o ocupape secundara, fiind comercianp liberi. - S e spune ca unii au, admise Pendry, expresia lui devenind impenetrabila. Jessie banui ca $i el cumpara vinuri $i alcool de la comercianpi liberi din partea^ locului. Intorcandu-se de la fereastra, ea spuse: -Galeria e destul de spapoasa pentru a fi salon. A fost folosita in acest mod? - Da, raspunse Pendry. Pentru cS galeria da spre sud, are soare p caldura in tot cursul anului. A1 $aptelea ba­ ron care a construit galeria, o proiectase ca sera cu plante $i cu mese, fotolii §i canapele. Nepotul sau, care a devenit al optulea baron, n-a dorit sa mentina asta. Daniel spuse ganditor: -A r trebui sa o transformam din nou intr-o sera $i salon. Simpnd o impunsatura de mahnire din pricina a ceea ce ar pierde daca n-ar locui aici, Jessie se indepSrta de la fereastra $i ii spuse lui Pendry: - E momentul sa vedem noua casa. El i§i inclina capul. - Daca ma veil urma pe aici. Ea il lua pe Daniel de brat ?* continuara sa mearga prin galerie, de?i ea arunca mereu cate o privire melancolica pe fereastra. -A s putea privi valurile toata ziua. - La fel $i eu. Poate ca putem sa luam o cina u$oara aici in seara asta $i sa ne uitam la mare in noapte. Presupun ca exista ni$te mancaTe §i cineva care sa gateasca in casa?

232

Mary fo Putney

- Fata de la bucatarie gatepe rustic destul de bine, dac3 asta v-ar fi pe plac, milord, spuse Pendry. In trei zile casa va avea un personal complet, dac3 asta va este vrerea. Daniel se uita la Jessie, iar ea dadu din cap. Dep planuiserS s& stea doar doua sau trei zile inainte de a pleca s-o ia pe Beth, servitorii care lucrau aici aveau nevoie cu siguranfS de mai mult decat mas3 p casa, acum ca Da­ niel devenise stJpan p era nevoie de multi bani pentru a-i plati. -D a, anunpi personalul ca re$edinfa e deschisS din nou, spuse el. AjunserS la capfltul galeriei p patrunsera printr-o alta u$a larga in casa noua. Era primitoare p plina de lumina. Foarte diferita de vechiul castel. A1 $aptelea ba­ ron care construise aceastS extindere avusese bun-gust. Dep decorapunile p mobilierul erau uzate, camerele erau curate p bine aranjate. Pe cand explorau, Jessie hotSri ca aceastS casa nou a avea dimensiunile potrivite: suficient de spapoasa pentru a locui decent, dar nu prea spapoasa. Pretutindeni erau ferestre, inclusiv intro biblioteca bine luminata p bine dotatS. Cele mai bune erau camerele stapanului p ale stSpanei, la etajul de sus, unde salonul avea, de asemenea, un lung p costisitor pr de ferestre care dadeau spre golf. Din nou vrajita, Jessie spuse: -C in e a construit aceasta casa iubea marea. Daniel incuviinpi. -N oua casa e asemanatoare ca stil cu Milton Ma­ nor. Au fost construite cam in aceeap perioada. Milton Manor nu are marea, dar e mult mai bine decorata. -Asta se poate aranja, spuse Jessie. Remobilarea acestor camere ar trebui facuta de dragul lui Daniel, chiar daca in cea mai mare parte a timpului ar veni aici fara ea. El se incrunta, iar ea banui c3-i observase incordarea. In seara asta, in timp ce mancau p admirau lumina

Ademenirea unui sfdnt

233

lunii cflzand pe marea intunecata, vor trebui s& aiba o discutie serioasa.

capitolul 31 Eficientul Pendry aranja ca o masa mica §i ni?te seaune sa fie aduse in galerie. In timp ce un soare arzator cobora in mare, Daniel d Jessie luara impreuna prima masa la castelul Romayne. Pendry servea. Cand turna vin pentru Daniel §i Jes­ sie, spuse: - Fata de la bucatSrie a pregatit tocana de pe§te, paine proaspata d o selecfie de branzeturi locale. Ca desert va fi o tarta calda de mere. Se scuza pentru o astfel de mancare saracadoasa. -M ie imi suna foarte bine, spuse Jessie cu caldura. - § i mie. Daniel sorbi din vin d id ridica sprancenele. Stimabilul meu v3r, al optulea lord Romayne, nu se zgarcea cand venea vorba despre crama lui. -Excelenfa sa avea un gust remarcabil, incuviin^a Pendry punand cu polonicui o tocana plina de miresme imbietoare in doua boluri incapatoare. Cand puse primul bol in fapi lui Jessie, continua: S-a trimis vorba sa se recheme servitorii, acum ca Excelenfa voastra se afla in re§edin{a. Mare parte din ei loeuiese prin preajma. Intendentul are o casa pe mode d va fi aid de dimineata, la fel d menajera care a stat cu fiica ei in sat. -Vreau s3 ma intalnesc cu el. Daniel gusta tocana. Bucafi de pejte alb d scoici inotau Impreuna cu cartofi, ceapa d ierburi intro fiertura cremoasa d bogata. Delicios. Raposatul lord avusese servitori de prima mana, de?i Daniel nu era sigur ca omul ii merita. Nimeni dintre cei care-1 cunoscusera nu-$i exprimase vreo durere la vestea morfii sale. - Ar trebui sd tree in revista proprietatea impreuna cu menajera, spuse Jessie. Ded ea impreuna cu restul personalului au facu't o treaba buna pastrand locul curat, exista §i multe neglijen^e in multe privinte.

234

Mary Jo Putney

Daniel chicoti. -N ici unul din noi nu-i prea bun la leneveala, nu-i a$a? Dar se presupune c3 suntem inca in luna de miere. Daca vremea e buna dupa-amiaza poate c3 putem explora plaja. Exista un drum care coboara, Pendry? - Da, al $aptelea baron a construit o scara rezistenta care coboara spre plaja. Scara incepe chiar sub foi$orul care sta pe stanca la est de casa noua. Pendry a?ez3 pe masa platouri cu paine $i branzeturi. Nisipul plajei e destul de tare $i e bun pentru plimbare. -A bia a$tept sa m3 intalnesc fa{d in fapi cu marea, spuse Jessie, dar in vocea ei se simfea o nota de tristefe, $i el banui motivul. - In acest caz, o so facem. Multumesc pentru informape, Pendry. Daniel arSta spre mas3. Avem tot ce ne trebuie, a?a ca pop sa te retragi s3 mananci, dac3 vrei. Pendry mulpimi dand din cap §i se retrase. Cand se indeparta, Jessie intreba: - Cum il chema pe al optulea baron? Sa te referi la el ca la distinsul t3u predecesor e jenant. -Alistair. Pare ca era egocentric $i excentric. Dar dep a neglijat ocupapile uzuale de la {ar3, cum ar fi cultivarea pamanturilor sale, a lasat o biblioteca frumoasa §i era un bun investitor. Daniel ridica paharul spre ea. Ma gandeam c3 n o sa-mi placd locul 3sta, dar acum c3 am v3zut aranjamentul $i noua cas3, imi place ideea de a-1 readuce la viata a?a cum trebuie. Ea ciocni paharul cu al lui, dar expresia ii era serioasa. - E o idee minunata, dar nu cred ca voi fi in stare sd petrec mult timp aici, daca cei din familia Trevane sunt peste tot. Sunt sigura c3 trebuie s3 fie rude cu Ivo. Gura i se stramba. Nu credeam c3 are vreo familie, pentru ca n-a pomenit niciodata de ea $i nu $i-a invitat nici o ruda la nunta noastra. Dar cand Pendry vorbea, deodata m-a frapat gandul c3 poate Ivo avea p3rinp sau frap §i surori care inca jelesc pierderea lui. Chiar dac3 vecinul Trevane nu e ruda directa, trebuie sa fie vreun var sau a§a ceva.

Ademetiirea utiui sfdnt

235

Daniel i§i inghip vinul $i puse cu grija paharul pe masa. Fusese atat de mulpimit de casa ?i de a$ezarea ei incat nu se gandise de fapt la implicapile existence! unui membru al familiei Trevane in zona. Dar Jessie se gandise. -Pe atunci p se spunea Lisbet. Este inevitabil sS te asocieze cineva cu Ivo? Ea se stramba. - Poate ca nu inevitabil, dar foarte probabil, de vreme ce aparipa mea e intr-un fel speciala. Jessie avea dreptate. Cu frumuse{ea ei uimitoare, era femeia pe care lumea $ i« amintea §i o descria. Nu era a§a departe de la Bristol la coasta de sud. Se puteau face legSturi. Lua inca o gura de vin $i in minte i?i lua ramas-bun de la a face din Castelul Romayne o resedinta permanents. - Trebuie sa vin in vizita aici in mod regulat, dar tu nu trebuie sS vii. Lumea va infelege ca tu $i Beth trebuie sa fip la Kelham, de vreme ce ea il va mo$teni. Jessie se uita afara in noapte, cu fapi trista. - Sigur ca pot veni cateva zile pe an, doar sa le aratam oamenilor c3 nu ne-am despSrpt. Chiar $i asta putea fi primejdios. - O sa vedem. Belmond Manor e un loc placut §i Ianga Bristol, a$a ca va fi un bun cSmin pentru noi pentru o parte din an. Cu exceppa faptului ca Ivo Trevane murise in Bristol. - O s3 rezolvam asta, spuse el, presimpnd ca o s3-$i petreaca mult timp la Kelham Hall. $i o s o facS. Cu toate astea, in timp ce continuau sa discute lejer $i sS rnSnance, nu putu sa nu se teams ca trecutul lui Jessie avea s o prinda din urma. $i dacS ea avea necazuri, urma sa aiba §i el. In diminea^a urmatoare, afara era ceapi $i chiar $i asta era placut, invaluind casa in nori catifelap. Pe cand Daniel l§i termina discupa cu noul $i din tericire

236

Mary Jo Putney

competentul s3u intendent, iar Jessie impreuna cu menajera cutreierasera fiecare colpfor al casei, cea^a se risipise fi un soare fters lucea peste mare cu o lumina blanda. Dupa un pranz cu funca fi supa de fasole - bucatarul-fef Inca nu revenise Daniel fi Jessie se dusera sa exploreze plaja. Scara care cobora spre plaja de pe stanca era exact atat de buna precurn promisese Pendry. Treptele de lemn erau late fi solide, existau balustrade pe ambele parp fi intreaga structura era ferm prinsa de stanca. Daniel merse primul ca masura de precaupe, pentru a o putea prinde pe Jessie daca ar cadea, dar nu era nici un fel de pericol. Ea cobora ufor in spatele lui, cu panglicile bonetei si pelerina de un rofu-inchis fluturand in jurul ei in briza ufoara. li zambi voioasa: -S a cobori este usor. Urcupil va fi bun pentru voinp noastra! - Daca nu pentru genunchii nojtri, spuse el zambind. Cand ajunsera la capatul scarilor, il lua de mana la fel de natural cum respira, §i incepura sa se plimbe pe plaja spre dreapta. -C e loc minunat, spuse ea cand nisipul scar^ai sub papi lor. Presupuneam ca un castel va fi infiorator de neconfortabil fi ca ne-am simp ca la capatul lumii, dar nu-i a?a. Castelul Romayne putea fi cu ufurin^a un camin. Daniel se uita cum un mic val se sparse pe nisip fi se retrase, lasand in urma o crengufa aproape putrezita. - E regretabil c3 familia Trevane locuiefte in vecini. -Poate ca ar trebui sa-mi tai parul fi sa port un val, spuse ea sumbru. Sau atunci ai regreta ca te-ai insurat cu mine? Te-ai fi uitat printr-o sala de bal aglomerata, m-ai fi vazut fi te-ai fi hotaTat ca trebuia sa ne cunoaftem daca aveam o infapfare comuna? El se incrunta ganditor. -Pui nifte intrebari foarte dificile. Da, infapfarea ta m-a atras, dar am v3zut alte femei frumoase care nu-mi inspirau decat o admirape indiferenta. Cand

Ademenirea unui sfant

237

te-am v&zut pe tine, am simpt o reacpe fizica intensa in fiecare fibrS a corpului meu. Dac& a§ fi vorbit cu tine $i ai fi fost o rapi$cS prostupi, interesul mi-ar fi dispSrut complet. In schimb, cu cat te intalneam mai des, cu atat mai mult am ajuns sS-p apreciez caldura, inteligenpi $i caracterul. - $ i problemele, adauga ea. Sunt sigura ca nu te-ai a$teptat s& vina impreuna cu mine. - O femeie ca o paginS goals nu e foarte interesantS. Guta i se arcui. Tu ai fost intotdeauna interesanta. Ea rase. - E§ti barbatul cu cel mai mult tact, Daniel Herbert. Hai sa inversam intrebarea! A$ mai fi rSspuns eu interesului tSu daca n-ai fi fost atat de arStos? - Eu? Daniel se holba la ea. A? tinde cel mai mult spre „prezentabil“ ?i nu reu$esc intotdeauna nici asta. Croitorul lui Kirkland m-a ajutat cu infap^area, dar trebuie sS mi se aminteascS sa mS imbrac cu grija §i sa ma tund. Nu-i nimic neobi$nuit in infap$area mea. -Nu? Jessie se opri $i se intoarse cu fapi la el. Dar cS e$ti inalt? Se intinse sa-i atingS o §uvi{S de pSr de pe frunte. Lat in urneri. I$i trecu degetele de-a latul pieptului lui de la un umar la celalalt. $i e o d istan t mare. Varfurile degetelor ei ii urmarira trasaturile fe|ei. TrSsaturi frumoase. Minunat conturate, ganditoare, serioase, dar cu o sclipire de umor. Zambi rautados. E$ti In intregime delicios. Daniel simp ca ro§e§te. - MS tachinezi. - Pupn, dar ceea ce spun e adevarat. Ajunsera la capatul plajei, a$a cS ea il luS de mana §i se intoarsera pe urmele pa?ilor lor. - Atracpa e misterioasa $i nu e u§or de explicat. Cand suntem atrap de o persoana, incepe sS ne placS $i felul in care arata. - Cu alte cuvinte, eu credeam cS e§ti frumoasS pentru ca eram atras de tine, $i nu invers?

238

Mary Jo Putney

- Exact. Dep se considers eft arat bine, infftp$area mea nu lasft inmarmurip alp bftrbap intr-o incftpere aglomeratft. - Daca pod sft crezi asta inseamnft eft n-ai fost atentft, spuse el amuzat. Ea rase. -Sft incerci sft analizezi lucrurile astea e un exercipu inutil. Iatft-ne in acelap mariaj, a$a eft in loc sft analizftm, mai bine ne-am concentra sft funeponeze cat de bine putem. - Nu asta facem? Vorbind, vftzand cum gandim, ajungand sft ne acceptftm unul altuia infftp$area. - Da, toate astea p in plus ne plimbftm pe o plajft. Plaja ta. - Plaja noastrd. Cu „toate bunurile mele lumepi te inzestrez", ii arninti el. Fluxul se retrftgea, lftpnd fapa de nisip lucitor. Dep imi pare eft ineft nu-i al meu cu adeva­ ra t. N-am venit niciodatft aici in vizitft. Nici mftcar nu-mi amintesc sft-1 fi cunoscut pe Alistair. Nu existft nici un motiv rational ca toate acestea sft fie ale mele. -Sistemul briranic de titluri p mopeniri nu e raponal, dar funeponeazft, spuse ea pragmatic. $i o sft te atapzi de pftmantul ftsta p de oameni, ceea ce inseamnft ca sistemul ineft funeponeazft. El ip ridieft privirea spre castel p se gandi cat de departe ajunsese de la prima lui reaepe ingrozitft la auzul vepilor despre mopenire. - Funcponeazft pentru eft datoria e o fopft puternieft. $i pentru eft el invftfa cum sft-p exercite profesia de me­ dic, in vreme ce-p fftcea datoria. Jessie dftdu din cap. -Vorbind despre grija fapi de oameni, menajera, doamna Willis, spunea eft existft o casft spapoasft liberft in sat care ar fi tocmai bunft de spital rural. Era chiar foarte atrasft de idee. A mai spus ca fiica ei are o oarecare pregfttire in ingrijirea bolnavilor p eft ar fi interesatft sft mai invefe daeft deschizi un stabiliment aici.

Ademenireci unui sfant

239

- Minunat! exclama Daniel. Putem sa mergem maine sa o vedem. Sau poate in dupa-amiaza asta. Este inc5 devreme. Jessie rase ?i il lua de mana sa-L opreasca. - Da, e timp de vizitat azi, dar pentru moment, hai sa ne bucuram de aceasta clips! Prima noastra plimbare pe plaja castelului Romayne. Prima §i probabil ultima pentru mult timp. Un mo­ ment care nu ar trebui scurtat. -Multumesc pentru ca mi-ai reamintit sa m3 bucur de clipa. El ti zambi. Am nevoie sa mi se reaminteasca astfel de lucruri. Silueta uria$a a castelului se profila deasupra in timp ce se apropiau de faleza de piatra a promontoriului. Spre baza falezei, se puteau vedea deschideri intunecate de diferite marimi, multe cu apa care clipocea inauntru. -M a intreb cat de adanci sunt acele pe$teri marine, spuse Jessie. Crezi ca unele din ele merg prin pamant pana pe partea cealalta? - Probabil ca Pendry ar trebui sa $tie. Castelul fiind exact deasupra, n-ar fi de mirare ca unii din vechii locuitori sa fi adus imbunatapri naturii. Poate ca este un tunel de evadare ce da direct spre mare. Daniel se uita cu ochii mijip inspre soare. Valurile au impins stancile in jurul bazei falezei aproape ca o poteca. Atunci cand fluxul e scazut, s-ar putea sS se circule in jurul bazei spre orice s-ar afla pe partea cealalta. - Doar pentru cineva dornic sa alunece, sS-§i franga oasele $i sa se tnece acolo, spuse Jessie, pe cand un val mare se sparse de stanci, aruncand nori albi de a pa in

inalpme. -A$ putea sa-mi exersez indemanarea de tragator de oase, sublinie Daniel. Ea rase. -A$ zice ca punerea oaselor la loc la baie{eii ce cad din copaci ar fi singurul exercipu de care ai nevoie. - Baiefeii sunt unii dintre cei mai buni clienp ai mei. Ii atinse fruntea cu un sarut, placandu-i tachinarea lejera dintre ei. Cum de ajunsese sa fie atat de norocos?

240

Mary Jo Putney

Se fntoarsera de la promontoriu p incepura sa mearga pe acelap drum. Departe, o barca pescareasca grapoasa naviga spre rasarit, cu panzele sale albe, umflate complet de vant. Un moment perfect. Dar aceste momente treceau repede, prin firea lucruriloT. Banuind ca neliniftea care-1 cuprinsese insemna ca momentul se terminase, spuse: - E timpul sa ne intoarcem. As vrea sa vad locul acela posibil pentru spitalul rural. Inainte ca Jessie sa poata raspunde, o voce ameninpitoare de barbat mugi: - Ea e! Sunetul Intunecat rasuna dinspre peretii falezei pe cand barbatul adauga: In§fac-o pe femeie acum! Instinctul ce-1 pastrase pe Daniel in siguranpl prin tavernele din portul Bristol ii inghepi sangele in vine. In timp ce se rasucea in loc, vazu $ase barbap duri, musculop, iepnd dintro pe§terS marina, cu expresii feroce pe cbip. -Jessie, alearga sus spre casa! racni Daniel. Acum.' Se afla intre barbap p Jessie, iar scara nu era departe in spatele ei. Risca o privire rapida peste umar p vazu ca ea inghe{ase pe loc $ocata. Fugi! Adu ajutoare! Se indoia ca in casa erau destui barbap puternici sa alcatuiasca un grup de salvare $i nu era timp. Dar cu noroc, s-ar putea ca Jessie sa ajunga in siguranpi. -Da-te la o parte! urla ^eful, un barbat inalt, cu o basma neagra ce-i ascundea fa pi. Sau o sa te spintecam dracului in doua! - Daca o vrep pe sopa mea, va trebui sa trecep de mine! izbucni Daniel. La Academia Westerfield, artele marpale hinduse erau o pasiune $colar3 ce era predata la inceput de foarte tandrul duce de Ashton, care era pe jumatate indian. Un exercipu era ca un singur elev sa se lupte cu mai mulp adversari in acelap timp p Daniel fusese foarte bun la asta. Sa se lupte cu mai mulp barbap in acelap timp era ca un fel de dans salbatic. Daniel inva^ase acolo ca un individ avea avantaj asupra unui grup daca atacanpi nu erau antrenap sa conlucreze.

Ademenirea unui sfant

241

Regulile erau simple: apropie-te rapid, foloseste numSrul lor impotriva acestora, lovefte locurile vulnerabile fi fii altundeva cand ei contraataci. $tiind anatomie, Daniel era bun in special la ochirea locurilor vulnerab­ le, cum ar fi tesuturile moi f i incheieturile fragile. Rapid, el il apucS pe fef de mana f i umSr f i il tranti in omul din spatele lui. Apoi, sari spre stanga fi il lovi pe altul la gat cu muchia palmei, trantindu-1 in nisip. Un tip solid incercS sa-1 infface, dar Daniel sari din loc. Dadu cu piciorul, cu mana f i sari intr-o parte. Slava Domnului ca nu erau inarmap. Scopul lor era rapirea, nu omorul. Doi barbap il atacara pe Daniel, fi el cazu, dar se rostogoli fi ii manevra in calea unui alt tip, punandu-i fi lui piedica. Pe cand Daniel se descotorosea de barbap, vazu ca Jessie alerga in sus pe sc3ri. Dar feful o urmSrea fi se apropia cu repeziciune. Daniel se lupta cu fi mai multa forpl, adunandu-se de pe jos fi impingandu-fi umarul intr-un stomac, apoi lovindu-1 pe altul in genunchi cu o fopa naucitoare. Dar ei erau cinci impotriva unuia singur. Trei dintre ei il atacara simultan din direcpi diferite. Daniel aproape ca fu doborat de atac, dar reufi sa se pna pe picioare. Rapid, il lovi pe unui in vintre, apoi ii arunca altuia un purnn de nisip in ochi. Cand barbatul gemu, Daniel il lovi cu putere cu purnnul in falc3. Adversarul lui injura furios. - Lupp al dracului de bine pentru un lord! Ifi insop vorbele cu o lovitura in stomacul lui Daniel, lasandu-1 faTa suflare. Unui dintre ceilalp atacatori profita de slabiciunea lui Daniel pentru a-1 dobori in nisip fi il pntui acolo. Altul il ingramSdi in timp ce Daniel se lupta sa se elibereze. Deasupra, pe scari, feful o prinse pe Jessie. Cand boneta ii c3zu zburand jos, pe nisip, in bataia vantului, ea pp3: - Ajutor! Dar zgomotul valurilor fi fuieratul vantului ii acoperirS in mare parte ppatul.

242

Mary Jo Putney

IncS ppand, ea il ataca pe ?ef cu degetele facute gheare, pntindu-i ochii, dar el o apuca de piept, biocandu-i bra^ele jos, !n vreme ce o ridica de la pamant. Ea se zbatu salbatic cand el o ducea pe trepte tn jos, spre plaja. Cand vazu cum Daniel era pntuit la pamant, striga disperata: - Daniel! Cu un acces de furie innebunita, el se elibera si o lua la fiiga spre Jessie cbiar daca ?tia ca orice acpune a lui era inutila. Pe cand fu capturat din nou, barbatul care o tinea pe Jessie, marai: -Opre§te-te din ppat, cap;a ce e$ti! Am toate drepturile sa te rapesc! Jessie izbuti sa se aga{e de basmaua ce-i acoperea fata. Se opri din zbatere, cu o expresie $ocata. Fara sa-i vina a crede, icni: -Ivo?

capitolul 32 $ocata pana in strafundul fiintei, Jessie se uita spre fafa cunoscuta a barbatului care o pnea prizoniera in brajele sale. Inalpmea, parul negru, nasul lung p sprancenele stufoase erau inconfundabile, dep se lapse in umeri p arata mai batran p mai dur. Ei bine, la fel era p ea. -N u pop fi tu, spuse ea printre buze inerte. E$ti mort! -N-ai reupt chiar de tot, micupi Lisbet! mugi el pe o voce familiara, neslabindu-p stransoarea. Esti inca o bucapca buna. Aproape ca am uitat dupa top ace$ti ani. O puse jos pe pamant p o lua de posterior cu o mana, ca o gospodina care incerca sa vada daca un fruct era copt. Ce-ai zice de un pupic pentru barbatul tau de mult pierdut.7 Jessie il lovi furioasa cu piciorul, dorindu-p ca cizmulipele ei sa fie mai grele. In ace lap timp, Daniel se elibera de barbapi care-I pneau.

Ademenirea unui sfant

243

- Las-o in pace, naiba s& te ia! tuna pe o voce ce putea umple o biserica vasta. Inainte de a face doi pa$i, unul dintre oamenii lui Ivo il lovi in cap cu o piatra luata de pe nisip. Daniel se prabu?i in nisip. Jessie ?ipa: - Daniel! §i incerca sa se elibereze de Ivo, dar din nou dadu gre$. - E l este ala cu care ai fugit dupa ce mi-ai taiat gatul? intreba Ivo. Sau e o victima mai recenta a farmecelor tale? Ea reu:ji sa-§i elibereze mana dreapta ?i il plesni cat de tare putu. - A$ vrea sa fi reu$it s3 te ucid, netrebnic $i neru$inat ce esti, nu meriti sa te nume§ti gentleman! -C e limba otravita mai ai $i tu, Lisbet! Cu obrazul inro§indu'Se de la lovitura ei, i$i scoase e$arfa $i o folosi sa-i puna calu? la gura. Vocea lui cobori ameninpltor. Cred ca o sa te leg ?i la ochi. E mai inspaimantator $i vreau sa fii ingrozita! Reu$ea, blestemat sa fie! Era ingrozita $i nu doar pentru ea. Cat de tare fusese lovit Daniel? Capul ii sangera cSnd cazuse. Ivo venise bine pregatit si ii lega eficient mainile la spate. Unul dintre oamenii lui intreba: -C e sa facem cu dichisitul asta? Sa-1 aruncam in apa? Pe cand Jessie inghe?a, Ivo ii lega o batista pe' ochi, orbindo. -Adu-l pe Romayne cu noi, porunci Ivo. Nu vad de ce sa sufere de una singura. -T ip u ’ 3sta blestemat e tare greu! -Voi suntep cinci, $i el, doar unu, zise Ivo cu indiferen?a. Incearca sa nu-1 vatami prea tare. O ciupi din nou de posterior pe Jessie. Haide, scumpo! Am o socoteala de incheiat cu tine. O in?faca de bra? cu putere ?i aproape ca o tari pe nisip. Ea se impiedica atunci cand ajunsera la stand. Ivo racni:

. 244

Mary ]o Pu tney

- Lou, iao de celalalt brat, s3 nu-p franga vreun os prea devreme. Lou o lua de braf p cei doi reupra sa o pina drept pe pietrele periculos de alunecoase. Apoi simp o sufocare p umezeala. Intrasera Intro pe$tera marina. Probabil cS Ivo p oamenii lui venisera prin acest tunel cand atacasera. -Trepte, spuse brusc Ivo. Sa nu te rasucesti, ca te las sa cazi. Lou ii lasa mana pentru ca treptele erau prea inguste ca trei oameni sa urce alaturi. De-abia era spatiu pentru doi, si ea era Inghesuita langa Ivo care o impingea in sus. Treptele de piatra erau tocite de la atata folosinfa. Probabil ca se gaseau exact sub vechiul castel. De cate veacuri veneau p plecau oamenii pe aici? Singura consolare era ca auzea murmure venind de la oamenii lui Ivo care comentau ca il aduceau p pe Daniel cu o oarecare grijS. Spera ca a§a era. Daca era constient, probabil ca blestema ziua in care o cunoscuse. Du pa ceea ce paru a fi o dureroasa calatoTie fara sfarpt, treptele se sfarpra, p Ivo se opri. O cheie se roti in incuietoare; apoi o u?a grea se deschise, scarfaind. Mana dura a lui Ivo o imbranci intre omoplap, p ea cazu pe o podea dura de piatra, ranindu-p mainile p genunchii. - Arunca-1 pe Excelen^a sa pe undeva, spuse rastit Ivo. O sS-i las aici sa nadu^easca. Trase de legaturile care o pneau pe Jessie p ii elibera mainile. Gandepe-te la ce ai facut, Lisbet, zise el cu asprime. In vreme ce ma hotarasc daca sa va las aici sa mu rip de foame. Pe cand Jessie tragea de leg&tura de la ochi p de calu$, u$a grea se tranti p Ivo o incuie. Ea p Daniel fura lasap intro temnipl aspra care parea sapata direct in stanca. Doua paturi zdrenpjite erau aruncate intr-un colt p prin fereastra ingusta, cu gratii, se putea ziri cerul. Sunetul valurilor care se spargeau se auzea departe, jos. Cu inima zbatandu-i-se de teama, ea se lasa pe genunchii care o dureau, langa silueta prabupta a lui Daniel. O dara de sange se scurgea prin parul blond, dar cand

Ademenirea unui sfant

245

ii dsdu parul deoparte sa-i examineze rana, ochii lui clipira, deschizandu-se. - O lovitura minora. Respira neregulat $i tresari cand i$i pipai capul lovit. Nu-i nimic sa te ingrijoreze. Tu cum e?ti? Ea reu?i sa zambeasca. - Lovita §i ingrozita, dar extrem de u$urata ca tu e$ti mai mult sau mai pupn bine. Pop sa te ridici in capul oaselor? Vrei, tot us i, sa incerci? El raspunse, rostogolindu-se pana ajunse intro pozide ?ezanda, tresarind din nou. -U n de suntem? Am pierdut o parte a drumului pana aici. -C red ca suntem sub castelul Romayne, spuse ea. S-ar parea ca ne-a dus Inapoi in pe?tera marina, apoi pe nipe scari de piatra. Daniel facu un efort sa se ridice §i, cu ajutorul lui Jessie, reu$i sa stea in picioare. Ea p-ar fi dorit ca el s o ia in bra{e, sa poata tremura in lini§te o vreme, dar el se intoarse p $chiopata catre fereastra. -A i dreptate, priveli?tea asta e foarte asemanatoare cu cea de la casa noua, dar la un nivel mai jos p pupn mai la vest. Castelul e destul de vechi pentru a avea temnRe dedesubt. De-a lungul veacurilor, au putut fi adaugate tunele de evadare si ascunzatori pentru contrabandipi. Ea ip mu§ca buzele, vSzandu-i conturul trupului in fafa ferestrei. Inalt p zvelt, cu umeri lap p sange inchegat in parul lui blond. -Im i pare rau, ?opti ea. Nu mi-am imaginat niciodata ca trecutul m3 va ajunge din urma intr-a^a groaznic fel. Daniel se intoarse de la fereastra, pe fa{a lui nu se putea citi nimic, avand lumina in spate. -Tinand cont c3t de tulburata erai dupa ultima ta cearta cu Ivo, nu-i de mirare ca nu i-ai putut g3si pulsul. Ip pare rau ca nu 1-ai omorat de-a binelea? Ea ezita.

246

Mary Jo Putney

-M a bucur ca nu e mort. Era ingrozitor s5 §tiu ca omorasem un om pe care... pe care-1 iubisem. Dar pe Dumnezeul meu, a§ vrea s5 nu ma fi gasit niciodata §i sa decida ca vrea sa se rSzbune! -Este un om foarte furios, spuse Daniel. Mereu a fost a$a? - De obicei era vorbarej: §i fermecator, dar azi s-a comportat exact a$a ca atunci cand era beat, spuse ea. Totu§i, azi nu mirosea a alcool, a?a ca poate acum e groaznic $i inspaimantator tot timpul. - Pop presupune ce are de gand? Putea foarte u$or sa ne omoare, dar pare ca a facut ceva efott sa evite asta. -Vrea s3 ma faca sa sufar, §i pe tine impreuna cu mine. Inghip greu, nevrand s3-§i imagineze ce o a$tepta. Imi pare atat de rau! - Fara alte scuze, porunci Daniel. Orice vina in aceasta situape aparpne sopilui tau. Pentru prima data, realitatea inspaimantatoare ce statea la baza evenimentelor zilei o lovi din plin. -Sfinte Dumnezeule! $opti ea inspaimantata. Daca el e soptl meu, tu nu e$ti. - Nici Philip nu era, spuse Daniel cu o deta$are rece. Gandurile lui Jessie trecura la faza urmatoare. - A$adar, Beth e ilegitima $i nu e mo§tenitoarea titlului $i averii lui Philip. - Nu, dar tot e copilul tau iubit al lui Philip. In plus, e mo$tenitoare, chiar daca nu e baroneasa, sublinie el. Singurul lucru bun in toate astea e ca Frederick nu va mai avea motiv sa te amenin^e pe tine sau pe Beth. Asta era bine. Foarte bine. Dar se simfea rau uitandu-se prin temnita la barbatul care nu era soptl ei. Da­ niel ii oferise pasiune, rabdare $i siguran^a. Doar acum i?i dadu ea seama ca i se daruise complet, trup $i suflet. Dar el nu era sopil ei, $i expresia lui arata o bunatate $i o compasiune deta$ata, la fel cum un doctor sau un vicar ar arata fa^a de un strain. - Asta e atat de nedrept! exclama ea. -Sun t de acord, dar implicapile legale si emoponale pot a$tepta o alta zi, spuse rece Daniel. Mai degraba

Ademenirea unui sfatit

247

a? incerca sa evadez acum, inainte ca Ivo sa se intoarca beat p inarmat. Sa adauge alcool la furia lui deja ex istenta e o perspectiva alarmanta. - Evadare? Ea studie usa masiva din lemn. Arata foarte solida p avea o tncuietoare zdravana p noua. - Se poate for {a o astfel de incuietoare? E unul dintre numeroasele tale talente? -D in pacate, nu. Dar exista un alt mod de a iep. Se uita spre fereastra cu drugii grei de metal. - Sa evadam prin fereastra ar fi mai rau decat pe upi! exclama ea $ocata. Chiar daca putem trece printre drugii aia, acolo e o falezci! Cu stand, iaT jos, ape zbuciumate! - Drugii sunt solizi, fu el de acord. Dar cadrul de lemn in care sunt fixate e mancat de vreme p de umezeala. Scoase din buzunar un cupt pliabil p incepu sa scobeasca in cadru. Bucap mari de lemn cazura pe podea. -N e gasim cam la jumltatea falezei. Aminte$te-p cand eram pe plaja, am spus ca o creasta de stanca de la baza promontoriului arata aproape ca o poteca neamenajata! Banuiala mea este ca pirapi sau contraband^tii care foloseau aceste tunele au marit panta naturala a stancilor pentru a crea o cale de evadare spre plaja Romayne unde puteau aduce lini$tip o barca. Ea se gandi la faleza, stand, valuri, riscul unor oase rupte §i inec - ?i i^i indrepta umerii. - Ce pot sa fac? El se opri din razuitul cadrului de lemn p baga mana in interiorul hainei, de unde scoase un pachet de panza cam de cincisprezece centimetri patrap p de doi centimetri grosime. II desfacu p scoase ni$te foarteci mici. - Incepe sa tai fapi paturile alea de pe jos. Jesatura e destul de tare pentru a face o funie pe care o putem folosi ca sa coboram pe drumul ala. Uimita, lua foarfecile. - Porp o trusa medicala dupa tine? El dadu din cap p se intoarse spre fereastra.

248

Maty ]o Pu tney

-A m ac, a $ , bandaje simple $i inca alte lucruri uti­ le. Nu §tii niciodata cand e nevoie de o mica operate chirurgicala. - Ma uime§ti, spuse ea tragand paturile din colp Erau murdare, cu marginile zdrenpiite, dar materialul era so­ lid. Daca era taiat in fa$ii late, putea fi suficient de solid pentru a suspne greutatea unei persoane. Cel pupn a$a spera ea. Taie, sfa§ie, apoi repeta operafia. Nu dura mult pana cand paturile fura reduse la fa$ii late. Jessie intreba: - Te pricepi la facut noduri? - Pot s3 fac un nod care s3 nu se desfaca, o asigura el. Doar o clipa. Cu mu$chii incordap, Daniel rasuci drugii de fier. Se clatina pupn Tn spate cand lemnul sfaramicios ceda §i ramase in mana cu drugii de fier, dar i§i recapata echilibrul. - Gata! Cand fura indepartate de la fereastra, drugii $i cadrul lor formau un grilaj greu de metal. Pe cand el rezema grilajul de perete, Jessie spuse: - Ce rapid ai fost! - Lemnul era foarte putred, explica el. Sop.il tau nu e un foarte bun complotist. Ea i$i mu$ca buzele sa nu spuna c3 Ivo nu era sopil ei. Din nefericire, in fa{a legii, era. Se apropie de fereastra deschisa $i se uita afara. Panta era povarnitS, §i valurile ce loveau faleza aruncau stropi in inalt. Dar, intr-adevar, exista o margine stancoasa care parea solida, la baza falezei, la aproape un metru deasupra nivelului apei. Evalua marimea ferestrei. -Su n t destul de mica sa ies, dar tu iti pop baga umerii pe aici? - Va trebui sa intru intr-un anumit unghi, dar se poate face. Ea se uita din nou in jos.

Ademenirea unui sfant

249

-Avem nevoie de mai multS franghie. O sa-mi tai pelerina. E §i ea din pesatura solida $i o si ne ofere o lungime mai mare. - Buni idee! Daniel incepu sa Innoade fa$iile de fesatura una de alta. Tragea de fiecare nod dupa ce era legat, apoi continua. Pe cand termini de legat facile din patura, frumoasa ei pelerina din lana rope pe care o purtase doar de doua ori, era taiata p gata de a fi innodata. Daniel lega intre ele fapile din pelerina, apoi ti arum ca lui Jessie amandoua capetele. -Trage cat pop de tare, in timp ce eu trag de la mijloc. Temnipt era destul de mare in diagonal pentru a putea incerca franghia lor improvizata. -N-are rost sS a§teptam, spuse Daniel. Epi gata? O s3 te cobor. Cred cS avem franghie tocmai cata trebuie pentru a face un lat la un capat unde sa-p bagi piciorul. Pe cand vorbea, facu lap.il pentru picior. Jessie se uita din nou pe fereastra, simpnd ca o ia ameteala. D istan t p3rea de doua ori mai mare decat adineaori. Pentru o clips, se intreba daca ar fi mai inplept sa apepte intoarcerea lui Ivo p sa-1 lase sa-p urle insultele. Nu. Era mult prea imprevizibil. Daca era inarmat p devenea violent, Dumnezeu sa-i ajute! Poate c3 ea merita sa plateasca pentru pacatele ei, dar Daniel, nu. Ip umezi buzele uscate. - Sunt gata! Daniel lega un capat al franghiei de grilajul metalic, apoi facu un la{ la capatul celalalt. -Grilajul o s i faca o ancora cand o sa cobor eu. Mai intai, pune-p piciorul drept in lap O sa te ridic pe pervaz cu picioarele in afara p o sa pn franghia, in vreme ce tu te strecori afara p te prinzi zdravan cu ambele picioare in Lap Asta ar trebui sa te pna in siguranpi cata vreme eu te cobor. Pop sa te descurci? Reamintindu-p c3 sarcina ei era mai ujoara decat a lui, ea spuse cat de hotarat reup:

250

Mary fo Putney

-Pot. Daniel ii prinse privirea, cu ochii lui schimbatori, de un cenu$iu o{elit la fel ca valurile de dedesubt. -Jessie, spuse el meet. N o sa te las s5 cazi! - $tiu ca n o sa ma la$i. I§i feri privirea, nevrand ca el sa-i vada teama. $tia ca n o s o lase sa cada. Avea incredere deplina in Daniel. Cu toate astea, sim{ea distanfa inghepita pe care Ivo o crease intre ei doi. Daniel nu era sopil ei. Era mai mult decat atat. Jessie se ridica pe varfuri $i ii atinse buzele cu un u§or sarut. - Orice s-ar intampla, $opti ea, sa §tii ca te iubesc. Apoi i$i feri capul $i i$i puse piciorul drept in lapjl de la ca pa tul franghiei improvizate. FarS cuvinte, Daniel o ridica §i o puse pe fereastra, cu picioarele in afara. Ea i§i strecura ?i piciorul stang in lap Ce bine ca purta cizmulipe solide pentru plimbarea lor de diminea^a. -C and e§ti gata, da-pi drumul in afara $i intoarce-te. Te pop agapi de pervaz pana cand te prinzi bine de franghie. E$ti gata? Pop sa faci asta. Se va sfar^i in doar cateva minute. Inabupndu-fi spaima, ea dadu din cap $i se lasS in jos pe fereastra $i in abis.

capitolul 33 Daniel o pnu strans pe Jessie pana cand ea ajunse sa penduleze deasupra stancilor fatale, cu mainile incle$tate cu disperare pe franghie. Nu, era o inclejtare cu speranpl. Inghip greu §i stranse mai tare pana cand degetele i se albira. - Poftim, spuse Daniel cu o voce calma, ca $i cum ii dadea o farfurie cu branzeturi. Daca vrei s5 incetinesc sau sa opresc, sa strigi. Neputand sa articuleze vreun cuvant, dadu din cap $i el incepu sa deruleze franghia. O infa§urase in jurul corpului sau, a?a incat operapunea era pe atat de sigura pe cat era omene$te cu putinpi, dar ea §tia ca traseul

Ademenirea unui sfdnt

251

de coborare va fi prezent in co$marurile ei atata vreme cat va trai. Transpirase, in ciuda vantului rece ce sufla ?i o rasucea, lovindo din cand in cand de stanca dura. Pe cand cobora, stropi zburau in sus aruncand spre ea o apa rece ca ghea^a, facando sa devina cu atat mai grea cu cat se apropia mai mult de marginea standi care oferea o siguranpl relativa. Amepta, se uita spre stancile lucioase $i ude ce se apropiau tot mai mult. Cand le atinse cu piciorul, aluneca pe loc $i cazu, dar pentru ca se pnea de franghie, nu se lovi foarte tare. Cu inima batandu-i cu putere de u^urare, se uita in sus $i ii facu semn cu mana lui Daniel. Rapid, el trase franghia, apoi o cobori din nou cu haina ?i cama$a lui, legate de capatul franghiei. Nu discutasera asta, dar ea i§i dadu seama ca astfel se mic$ora lapmea umerilor lui cat de mult era posibil. Un centimetru putea inclina balanpi spre succes sau e$ec. Jessie desfacu imbracamintea $i ii facu din nou semn. Voia sa-i ureze noroc, dar probabil ca n o putea auzi pe deasupra sunetului valurilor care se spdrgeau. El ii raspunse la semne inainte de a disparea pentru o clipa. Apoi ii aparura picioarele ?i incepu incet §i cu grija sa-§i caute pozipa de iepre prin descbiderea patrata din piatra care acum p3rea qu mult prea mica. Neputincioasa, i§i dadu seama ca ie?irea lui era cu mult mai nesigura in comparape cu a ei. Nu numai ca i$i julea pielea pentru a ie?i, dar in acelasi timp trebuia sa manevreze grilajul de metal pentru a-1 aranja intr-un astfel de unghi in care putea sa se fixeze pe deschiderea ferestrei oferindu-i un sprijin la coborare. Daca punea grilajul prost, acesta ar zbura prin deschidere §i Daniel s-ar prabu?i pe stanci. Pentru prima data de cand era copil, se ruga. „Daca cineva merita ajutorul Tau, Doamne, acela este Daniel! Te rog, te rog, te rog...!“ • Brusc, trunchiul $i umerii lui aparura §i el ie?i afara, agapit in siguranfa de frangbie. Jessie reincepu sa respire.

252

Mary jo Putney

El cobon mult mai repede decat ea. Pe un um5r, putu vedea sange, dar era fascinant s3 vada jocul puternic al mu$chilor de pe bra^e §i spate, _pe cand cobora, mutandu-§i mainile una dupa alta. Intr-adevftr, era frumos. Eroul ei, dac5 nu era $i sopjl ei. $i ea era cu adevSrat o femeie netrebnica sft se gandeascS la un astfel de lucru in aceste imprejurari! El chiar reu$i sa nu alunece pe pietrele ude cand ajunse jos. Nepasandu-i cat de dezgustat putea el fi din cauza tuturor necazurilor pe care i le pricinuise, ea se aruncS de gatul lui ?i il zgalfai, a?a cum dorise s o faca mai devreme. -Slava Domnului ca ai ajuns intreg! rasufla ea, cu ochii rnchi$i, plini de lacrimi de u$urare. - Cred ca mai totul poate fi pus pe seama Lui, fu de acord Daniel. O batu pe spate ca ?i cum ar fi fost un cafelu§ prietenos, apoi se departa §i i$i lua cama$a pe care ea o pusese cat de departe putuse de stropii de apS. Dupa cum banuise, umerii lui, cea mai lata parte a trupului, erau zgariap sangerau, dar el reu$ise sa evadeze. Cea mai grea parte se ispravise. Cel putin a$a spera ea. El i§i trase c3ma$a peste cap, ceea ce f3cu priveli$tea mai pufiri interesanta, dar trebui sa-1 ajute sa se incalzeasca. Pe cand i$i imbraca haina, spuse: - Ti-e frica de tnaltimi, nu-i a$a? Asta inseamna ca ceea ce ai facut e $i mai curajos. Ea zambi cu tristete. - Inainte de ziua de azi, Inaltimile ma deranjau doar putin. Acum, ma inspdimdntd! - Cu toate astea, inca o data, ai facut ce era nevoie. Zambetul lui era mai degraba prietenos, decat intim. I$i va face griji mai tarziu de asta. - Nu sunt sigura cat de departe trebuie sa mergem in jurul promontoriului, dar dacS o facem repede, vom fi in siguranta pe plaja, cu mult inainte de a se face intuneric. Apoi, o s3 chemam judecatorul! - E posibil ca Trevane sa fie judecatorul, dar ceva trebuie facu in legatura cu omul asta. Cand 1-ai atacat

Ademenirea unui sfdnt

253

tn Bristol in noaptea in care ai fug it era autoaparare, dar rSpirea noastra pentru razbunarea lui personals este cu mult in afara legii. Daniel studie drumul boiovanos pe care trebuiau sa mearga. Fluxul urmator se apropie cu Tepeziciune $i va acoperi in curand o parte din poteca asta, a§a cS e vremea sa plecam. Ea se intoarse §i incepu sa mearga, cu mana dreapta atingand stanca pentru a se echilibra, in vreme ce-?i alegea drumul printre gramezile neregulate de piatra. Unele aveau margini foarte ascupte $i picioarele ei alunecau prea des in crapSturi. IndarjitS, continua sa mearga, mi§candu-se cat de repede putea. Dupa vreo suta cincizeci de metri, poteca o cotea, aratand o pe?tera marina la dreapta. Nu fusese vizibila de deasupra, dar era mare. Mai inalta decat un stat de om, disparea in intuneric in interiorul falezei. Era cat pe aci sS-i spuna lui Daniel, cand un urlet de furie rasunS de deasupra lor. TresSrind, se intoarse dupS colt $i i se alaturS din nou lui Daniel care se uita in sus spre fosta lor temnita. Ivo Trevane era aplecat pe fereastra cu o expresie furioasa. - Naiba sa vS ia, naiba sa va ia, naiba sa va ia! N o s3 scSpap de mine asa de u$or! - Asta nume§te el u$or? spuse Daniel cu un umor sec. -C u adevarat ca nu e un bun conspirator, nu-i a$a? Jessie se infiora. - E momentul sa plecam, pana nu ne ajunge, ca sS ne ameninte $i sa ne intimideze din nou. Ea voi sa fugS, dar nu indrSzni s o facS pe terenul primejdios. Era din nou la cotitura, cand auzi un strigat de groaza. Jessie se intoarse brusc $i vazu ca Ivo iejise pe fereastrS sS-i urmeze in jos. Probabil ca umerii lui erau mai ingu^ti decat ai lui Da'niel. Dar in graba lui, nu facuse efortul de a pune grilajul in interiorul cadrului ferestrei. Acum se uita in sus, vSzand cum patratul masiv de fier se freca §i se rasucea in interiorul temnitei.

254

Mary Jo Putney

Pe cand Jessie privea ingrozita, grilajul se rostogoli pe fereastra pe nea?teptate, ?ocand-o. Ivo cazu ca un bo 10 van ?i urletul lui cumplit avea sa bantuie co$marurile lui Jessie. Tipatul lui se curma brusc, atunci cand se lovi de poteca ingusta. Grilajul ce cadea, zangani langa el, apoi se pravali in mare. Blestemand, Daniel se indrepta spre Ivo. Jessie voia sa fugS in cealalta parte pana cand ajungea acasa sa-^i ingroape capul sub o perna. Dar dupa o clipa, il urma pe Daniel. El ingenu nchease deja langa Ivo, care in mod uimitor supraviefuise caderii. De pe brap.il lui curgea sange dintr-o taietura lunga. Probabil ca atinsese o stanca ascupta. $i capul ii sangera pe aceeap parte, iar glezna stanga era grav rasucita ori scrantita, ori poate rupta. Cand Jessie ajunse langa el, ip deschise cu greu ochii. - Ai capigat, ca^ea, sufla el rSgupt. Pop sa m J lap aici sa mor p s3 termini cu totul, o vaduva cu adevarat, de data asta. Pop sa-1 pastrezi pe Lord Filfizon daca-I vrei. In loc sa mori tu pentru pacatele tale, o sa mor eu. - Epi un om uimitor de dezagreabil, Ivo Trevane, spuse Daniel cu o voce placuta, scopindu-p lavaliera. Dar sa nu contezi inca pe moartea ta. Cu rapiditate, rupse in doua lavaliera ?i lega o fape deasupra taieturii adanci din bra^ul lui Ivo. Apoi scoase un creion din haina $i il strecura sub bandaj. Cand rasuci creionul sa stranga cercul (esaturii, Jessie i$i dadu seama ca era un garou. Auzise despre ele, dar nu vazuse inca unul. Pe cand sangele aproape ca incetase sa mai curga, Da­ niel se incrunta spre glezna vatSmata. -C u noroc, cizma te-a scutit de o glezna rupta, dar banuiesc ca e o scrantiturS urata. Trebuie sa-p tai cizma. Un val care se apropiase ii stropi pe top trei. Jes­ sie se intreba cat de aproape erau de punctul maxim al fluxului.

Ademenirea unui sfdnt

255

- Chiar dupa colpjl asta, e o pe^tera marina. E mai inaltS decat aici $i intra adanc in faleza. Am vazut bucfip de lemn aduse de apa, ingramadite inauntru. -A sta pare a fi o serioasa imbunatapre fa^a de cum suntem aici. Daniel se ridica. Jessie, daca ll iau de umeri, te descurci tu cu picioarele lui? - Foarte bine, spuse ea fara entuziasm. -M a tem ca o s3 doara, spuse Daniel, ridicandu-1 pe Ivo in capul oaselor §i luandu-1 apoi prin spate de subsuori. Jessie ridica picioarele lui Ivo. De?i avusese grija, il impinse $i il facu pe acesta sa scoata un urlet agonizant inainte de a-$i incle$ta dinpi pentru a opri sunetul. Urmatoarele cateva minute fura cele mai ingrozitoare din acea zi cumplita. Jessie se mi$ca de-a-ndaratelea pe o suprafapi uda de piatra, in$elatoare chiar daca ar fi mers cu fa{a $i nu ar fi carat nimic. Dar dupa un foarte lung sfert de ora, reupra sa-1 duca pe Ivo in relativul adapost al pejterii. Cam la patru metri tnspre interior, era o fape de nisip, a$a ca il cararS acolo. Jessie se prabup pe nisip gafaind, in timp ce Daniel se puse imediat pe treaba, slabind garoul cu grija. Deoarece rana nu mai sangera, ii taie maneca lui Ivo p ii lega bratul cu un bandaj improvizat din lavaliera sa rupta p din maneca lui Ivo. -A r trebui ca asta sa apese suficient ca sa opreasca hemoragia, fara a-p distruge brap.il. -S e pare ca $tii ce faci, spuse Ivo fara tragere de

inima. - Pentru ca sunt doctor p oblojesc nebuni tot timpul, explica Daniel. Acum, o sa-p examinez glezna. Sper sa fie o scrantiturS, p nu o fractura. -D aca este scrantitura, sa fiu al dracu’ daca vreau sa $tiu cum e cand e rupta, mormai lvo, inainte de a icni din nou de durere, cand Daniel ii taie cizma scumpa p examina glezna vatamata. Romayne, de ce nu m-ai lasat acolo sa mor, intreba el pifnos. Ti-ar fi simplificat mult mai mult viapi p ai fi pastrat-o, cel pupn pana cand

256

Mary Jo Putney

ar fi fugit din nou. DacS ai noroc, s-ar putea sa nu incerce sa te omoare inainte sa piece. -Sa las oamenii sa moara nu e genul meu, spuse Daniel scurt. $i ip sugerez sa incetezi sa o insulp pe doamna, avand in vedere c3 ip oblojesc trupul rupt, $i procesul 3sta ar putea durea mai mult decat acum. -Doam na! Ivo scuipa, dar se potoli la privirea rece a lui Daniel. -Jessie, ai putea s3-i scop lavaliera lui Trevane? Trebuie sa-i leg glezna. Nefiind dornica sa-1 atinga din nou pe Ivo, Jessie ii spuse: - Pot sa rup o fape din rochia mea. -Trevane a inceput toate astea, a$a c3 ip poate sacrifica o lavaliera, spuse Daniel sec. O sfi se p potriveasca mai bine. Fara tragere de inima, Jessie ingenunche langa Ivo p ii desfacu lavaliera, apoi incepu sa desfaca bucata ingusta de iesatura. El o privea manios, cu ochii intredes' chi$i, dar nu spuse nimic. Odata ce era scoasS, trebuia sa se confrunte cu cicatricea loviturii aproape mortale pe care i-o daduse, ceea ce ar fi fost inca un lucru r3u intr-o zi foarte proasta. Indeparta ultima parte a ^esaturii, expunand baza gatului - $i nu exista nici o cicatrice vizibila. Doar par negru raspandit acolo, dar nici urma de cicatrice. Cu siguran^a ca o astfel de rana ar lasa o cicatrice, nu.7 Lovita de un gand imposibil, ii rupse cama^a pana la mijloc ?i se uita in zona coastelor din partea dreapta de jos. Inca o porpune de piele neteda, fara vreo urma. -Naiba sa te ia! icni ea, cu un amestec de neincredere $i furie. Tu nu efti Ivo!

capitolul 34 Daniel tresari, ridicandu-$i capul. - Omul 3sta nu-i Ivo Trevane?

Ademenirea unui sfdnt

257

- Ba negre?it ca sum! spuse Trevane indignat. Am acasA un cenificat de na$tere care confirma asta. - Ei bine, cu siguranta ca nu e$ti acel Ivo Trevane cu care m-arn maritat! $uiera Jessie. Sopil meu ar avea o cicatrice la gat acolo unde 1-am injunghiat. Degetul ei arSta locul. Nimic! $i n-ai nici o alunipi aici, a$a cum avea el. Atinse locul pe coastele lui neacoperite. Cine e$ti? Fratele geaman al sopilui meu? Trevane incepu sa protesteze, apoi scoase un oftat resemnat. -Frate, dar nu geaman. Eram cu doi ani mai mare. Semanam atat de mult ca eram luap drept gemeni. - Daca tu e$ti cu adevarat Ivo Trevane, care era numele sopjlui meu? Privirea lui Jessie putea sa-i gaureasca pielea lui Trevane. -Rupert Ivo Trevane. Jumatate din bSrbapi Trevane din Dorset au un Ivo undeva in numele lor. Lui nu-i placea numele de Rupert, a$a c5 il folosea adesea pe Ivo cand nu eram prin preajma sa se incurce lucrurile. Vocea lui Trevane se schimbase, pierzand pifna §i sunAnd mai cultivat. - Cu alte cuvinte, azi te-ai dat drept fratele tau care s-a insurat cu Jessie, in timp ce el se dadea drept tine, spuse Daniel cu asprime. Trevane se uita urat. - Da, naiba sa te ia! Jessie se incrunta. -N-a povestit niciodata nimic despre familia lui. Am crezut ca era singur pe lume, la fel ca mine. De ce nu te-a invitat la nunta, daca erap a$a de apropiap? - Eram in India intro problema de afaceri. Au trecut luni pana sa m3 intorc acasa. Am gasit o scrisoare de la Rupert, spunand ca s-a insurat cu o fata de mare clasa §i cd o aduce pe Lisbet in Dorset de Craciun, daca ajungeam acolo pana atunci. GuTa lui Trevanedeveni o linie ucigatoare.

- Urma sa merg la Bristol sa te cunosc, cand au venit ve§tile ca Rupert e mort $i ca frumoasa ?i tanara lui sope il omorase $i disparuse.

258

Mary Jo Putney

- A menponat cS s-a Insurat cu mine pretinzand ca esti tu.? intreba Jessie. De asemenea, a pretins ca e proprietarul casei din Bristol p ca are o mope undeva, pe aici.7 -Amandoua imi aparpn mie, ca frate mai mare, dar il lasam sa stea in casa din Bristol pentru ca gasea ca la mope se plictisea de moarte. Trevane se incrunta. li placeau farsele p cateodata pretindea intr-adevSr ca eram eu, dar cu siguran^a ca nu te-a lasat sa crezi asta cand s-a insurat cu dumneata. - Oh, ba da! Cu o voce tremuratoare, Jessie continua. A$adar, care era scopul $aradei tale nebunepi? Ai inten­ tional sa ma ucizi pentru a-1 razbuna pe fra tele tSu? Ochii lui Trevane lucira. -N u v-a? fi ucis pe dumneata p pe sopil dumitale. Planuiam sa va pn o zi sau doua p apoi sa va dau drumul. - § i apoi, ce? exclama Daniel uimit. Doar ne lasai sa plecam p te apeptai s3 nu existe urmari pentru rapire p atac? -T o p judecatorii si alte persoane importante din aceasta zona sunt rude cu mine, explica Trevane cu un ranjet superior. Ar fi inpdes de ce am facut asta, mainte de a te acuza p aresta pentru uciderea fratelui meu. Vocea i se franse. Voiam sa suferi! Voiam sa cunopi ceva din durerea pe care am sim pto cand mi-ai omorat cea mai apropiata ruda! Cu o furie rece, Daniel spuse: - Ajjadar, el era un tineTel fermecator, pus pe §otii p inca ii mai duci dorul? -Mereu, fu raspunsul $optit. Ochii lui Ivo erau chinuip. - Poate ca Jessie ar putea sa-p impartapasca cateva dintre amintirile pe care le are despre fratele dumitale, spuse Daniel cu o voce care taia ca un bici. Ip poate spune ce bruta violenta era cand se imbata. Atat de violent era, incat ea se incuia in dormitor in nopple in care pia ca venea beat acasS. Trevane ip ridica furios ochii.

Ademenirea unui sfant

259

-M inp! -O h? pufni Jessie. Am fost acolo! Tu nu erai! Da, era fermecStor cat era treaz, dar era un monstru cand bea! - Hai sa-p povestesc despre noaptea cand am cunoscuto, spuse Daniel implacabil. Era noaptea cand 1-a omorat. Cand a apSrut in infirmeria mea in acea noapte, fa^a ei era atat de lovita ca nici propria mama n-ar fi recunoscuto. Din fericire, dragul tau frate nu-i distmsese ochii, dar fusese pe-aproape. $i apoi mai erau vanataile din jurul gatului ei, unde a stranso, aproape s o omoare. VanStai mari, purpurii, ce aratau cum i-a blocat respirapa. Imagineaza-ti cum s-a simpt cand lepnase din lipsa de aer, luptandu-se cu disperare pe cand el o amenin^a ca o taie pe fa0, a?a incat nimeni sa n-o mai creada vreodata drSgupu Pe cand Ivo se holba §ocat, Daniel continua, cuvinte­ le taind ca un scalpel. -Poate ca intenpa lui era mai degraba s o inutileze, dar ca doctor cu experien^a, cred ca mai mult ar fi vrut s o omoare accidental, apoi sa verse lacrimi amare cand se trezea, pentru ca la urma urmei, nu dorise asta, ceea ce facea ca totul sa fie in regula, nu-i a§a? Pentru ca era a$a un baiat bun, n-ar fi uciso cu bund ftiinfd pe sopa lui. - Nu, §opti ragupt Trevane, nevrand sa creada. N-ar fi facut nimic din toate astea! - Dar a facut, spuse Jessie cu voce aspra. Am reupt sa ma eliberez p fugeam spre u$a, cand m-a injunghiat in spate. Cicatricea e atat de vizibila incat Daniel a recunoscuto in noaptea nunpi noastre, dep nu-mi recunoscuse fa{a, caTe atunci fusese lovita p insangerata. Vocea incepu sa-i tremure. Daca nu era bunatatea lui Daniel p a surorii lui, nu piu ce se alegea de mine. Poate ca a§ fi murit pe strazi. In schimb, Daniel m-a oblojit p mi-a dat bani, astfel incat am fost in stare sa plec. Pentru ca eram o ucigasa, pii, trebuia sS fug pentru a-mi salva via^a. Se intoarse p-p dadu rocbia de pe umarul stang cat putu de jos.

260

Mary Jo Putney

-Vezi cicatricea asta? Merge in jos pana la talie. Sa p-o arat pe toata.7 -N u , spuse Trevane cu voce chinuita. Nu! Cu ochii inchi$i $i fa{a schimonosita de durere, de sub pleoape ii lunecau lacrimi. Dupa un lung, lung mo­ ment, i$i deschise ochii. Era distrus $i pe fa$ i se putea citi acceptarea. -Cum ... cum a murit? - Cand ma luptam sa fug, i-am impins mana in care avea cuptul. A deviat In gat. Exact in locul in care n-ai nici o cicatrice. Trase aer in piept, istovita. A$a ca intr-adevar 1-arn omorat. Cand am crezut ca e$ti el, inca viu, am fost u^urata. N-am vrut niciodata sa ranesc pe cineva. Cand se opri din vorbit, nu se mai auzea nici un sunet, cu exceppa nesfar§itelor valuri. Strangand din buze, Daniel folosi lavaliera pentru a-i lega glezna lui Trevane. Apoi cauta printre bucaple de lemn plutitor $i gasi o creanga care era destul de lungS $i de potrivita pentru a servi drept carja. - Hai sa ie$im de aici. Nu ?tiu cat mai e pana la plaja, dar vine mareea $i nu vreau deloc sa-mi petrec o noapte in aceea$i pe$tera cu dumneata, domnule Trevane. Trevane se impinse pana ajunse in pozipe $ezanda. Fapt ii era palida si arata cu totul altfel. Ei bine, era un alt om, acum ca nu mai juca rolul fratelui s3u mort. -Im i... imi pare nespus de rau, Lady Romayne, pen­ tru tot ce v-a facut fratele meu $i pentru ce v-am facut eu dumneavoastra §i sopilui dumneavoastra, spuse el nesigur. Moartea lui Rupert m-a adus in pragul nebuniei, $i aceasta nebunie a pus stSpanire pe mintea $i pe voinpi mea. -Exista un motiv pentru care se zice ca Dumnezeu proclama ca razbunarea este numai a Lui, spuse Daniel cu severitate. El este singurul care cu noapte tot adevarul. I?i puse braful pe sub umerii lui Trevane $i il ridica in picioare. Sprijina-te cu un brat de mine §i folose^te bastonul cu cealalta mana, daca nu te doare prea tare. Cat de departe e plaja?

Ademenirea unui sfant

261

-N u este departe. Trevane reup sa mearga clatinandu-se, Daniel preluand mare parte din greutatea acestuia. Poteca nu-i a§a de in§elatoare in restul drumului. Intreaga zona e cartierul general al contrabandi^tilor. Exista un tunel care duce pana sus, in temnipde Caste' lului Romayne p pe acolo v-am dus pe amandoi. Stramopi no$tri, Romayne p Trevane, au facut o afacere destul de profitabila din contrabanda. - Inca te mai ocupi cu asta? intreba Daniel. -N u, eu sunt fratele cel plicticos. Gura i se stramba far3 pic de urnor. Nu le pun oamenilor mei intrebari la care nu vreau sa $tiu raspunsul. Pe cand mergeau dinspre pe§tera spre poteca, Jessie intreba: - Domnule Trevane, cum de ai piut cine sunt? Noi doi nu ne-am intalnit niciodata p am reupt destul de bine sa ma feresc de trecutul meu. Eu p Daniel am sosit abia ieri. Cum de p-ai dat seama cine eram p ai pus in aplicare acest plan murdar? -A m fost la $coala cu un nepot al dumneavoastra, Frederick Kelham, explica Trevane. Avea indoieli cu privire la moartea unchiului sau, intrebandu-se daca nu cumva 1-afi otravit pe sotul dumneavoastra mai batran, pentru a scapa de el. Cumva, a aflat ca afl locuit in Bris­ tol §i a hotarat s3 faca ni§te cercetari in legatura cu trecutul dumneavoastra. *Sa intalnit cu fratele meu o data sau de doua ori, a$a ca a crezut ca-i de datoria lui sa-mi spuna cine era ucigaija. -Frederick! spuse cu ura Jessie. Nu exista nici o limita la necazurile pe care vrea sa mi le faca mie $i fiicei mele! Dar 1-ai crezut, pentru ca era barbat. -Asta, ca $i faptul ca amandoi am fost la Harrow1, spuse Trevane pe un ton de scuza. Intotdeauna a fost un tip alunecos, dar cand mi-a spus ca mi-ap fi omorat fratele - pai, mi-am pierdut o bun5 parte din rapune. - Pierderea rapunii pare a fi o trasatura pe care ai imparpt-o cu fratele.dumitale, constata cu amaraciune Daniel. 1$coala-intemat pentru hsiep, infiintata in 1572 (n.tr.)

262

Mary jo Putney

Mersul era intr-adevar mai u$or pe aceastS porpu ne de poteca, dar ar fi tost foarte, foarte bucuros sS ajunga pe nisip. Atunci, 1-ar putea pune pe Trevane jos $i ar merge in casa sS-i cheme pe alpi care sft ducS treaba la bun sfar§it. -Frederick e un animal dezgustator care m-a amen inpat pe mine $i pe fiica mea. Bineinteles c3 1-ai crezut! izbucni Jessie. - Mea culpa, Lady Romayne, spuse Trevane cu un oftat. Se pare cS de data asta v-ap ales un sof mai bun. -A m Invfttat sS-mi aleg sop mai buni dupa Ivo. li zambi lui Daniel cu o caldura care aproape compensa grozSviile zilei. - CapStul potecii! spuse ea cu u§urare dupa ce coti din nou. Sa m3 due spre casa pentru ajutor, in vreme ce tu il la^i pe domnul Trevane pe nisip? Il poate urea altcineva pe faleza. - Exact la asta m3 gandisem ?i eu. Daniel il conduse pe Trevane prin amestecul primejdios de pietre $i nisip care marca trecerea de la stanca la plajS. Soarele statea s3 apuna, un glob de foe ro$u sangeriu. In ciuda oboselii, Jessie se grabi s3 urce, indreptandu-se spre scara de pe faleza. Probabil c3 era la fel de nerabdatoare ca §i Daniel sa se sfar§easc3 toate astea. Un barbat cobora in grabd scarile spre plaja. Daniel i$i miji ochii intrebandu-se dac3 era un servitor de la castelul Romayne venindu-le in ajutor. Frederick Kelham. Avea o cautatura salbatica in ochi $i era ro?u de furie. - Dracu’ s3 te ia, Trevane! urla el. Ar fi trebuit s3 te ocupi de ucigala asta! Mi-ai promis c3 o s3 te ingrije?ti s3 se fac3 dreptate! Trevane se opri, clatinandu-se in loc. - Doar n-ai putut sa crezi c3 a? fi omorato, a$a, diiv tr-odata! bolborosi el inspaimantat. Voiam s-o v3d umilita $i spanzurata. - De ce sa n o omori? marai Kelham. Asta i-a facut ea fratelui t3u.

Ademenirea utiui sfatit

263

Trevane IncercS s&-$i indrepte trupul zdrobit. -A m aflat c& era mai mult in povestea asta decat mi-ai spus tu. Nu mai era nevoie de alta dreptate. Jessie care se afla la jumatatea distan^ei intre Fre­ derick $i Daniel, spuse taios: - Ai raspandit destule minciuni pe seama mea, Frede­ rick! Ce ar crede distinpi tai prieteni daca ar §ti ce mincinos lacom $i dezgustator e§ti? Daca ma mai amen inti vreodata pe mine sau pe ai mei, o sa gasesc un mod de a te aduce in fa^a justipiei ?i de a te ruina! - Catea ce e§ti! Cu fa pi contorsionata de furie, Frede­ rick scoase un pistol din haina $i il ridica, tinandu-l cu amandoua mainile, pe cand il indrepta inspre Jessie de la mica distanta. Ea ramase cu gura cSscata, de parca nici m3car acum nu putea crede a§a ceva despre nepotul lui Philip. - Esti cu adevarat nebun! Daniel il lasa pe Trevane s3 se descurce singur ?i {a$ni in direcpa lui Frederick, §tiind ca n-o sS fie in stare sft ajunga la ticalos inainte ca el sa traga. Jessie incerca sa se fereasca, dar (eava pistolului lui Kelham o urma. OK, Doamne, el apasa pe tragaci... O impu$catura exploda in lumina clarobscura a apusului, rasunand dinspre faleza $i gonind un stol de pescaru?i care ppara zburand spre cer. Nu, nu, nuuuuuuu! Un urlet primitiv se forma in inima lui Daniel §i se inal^a spre ceruri, ameninpind sa-1 sfarame in bucap pline de durere. Dar cel care se prabu$i la pSmant fu Frederick, nu Jessie. Sangele lui Frederick era cel care pata nisipul. Altcineva trasese. Cu inima bubuind, Daniel se opri $i scruta imprejurimile. Salvarea se intrupa sub forma unui barbat cu par blond-deschis care alerga acum in jos pe scdri cate trei trepte deodata. Langa coapsa lui se vedea o pu$c3 orientata in jos, cu {eava fumegand. Gordon. Laudap fie top sfinpi, Gordon! Daniel ajunse la Jessie, $i ea se arunca in bra{ele lui, tremurand de parca §i ea se sfarama in bucap.

264

Mary fo Putney

El o invalid intro imbrappire atotcuprinzatoare, de-abia venindu-i si creada ca era aid §i nevatamata. Incetinindu-§i pa$ii, Gordon veni pe nisip spre ei, la fel de murdar de pe drumuri cum it vazusera ultima data la Milton Manor. Tinand-o pe Jessie strans, Daniel spuse: -M a bucur de sosirea ta la momentul oportun, dar cum? -A m avut noroc. Aproape ca-mi terniinasem intrevederea cu majordomul de la casa din Bristol a lui Trevane cand am pus intrebarea nimerita $i am sporit bac§i?ul. Imediat, mi-a spus ca a existat un frate mai mic care murise, caruia ii placea sa pretinda ca el era mo$tenitorul, explica Gordon. De asemenea, am aflat ca intrebase cineva acelasi lucru ca §i mine cu cateva zile mai inainte. M-am gandit ca ar trebui sa $tii, dar nu rn-am a$teptat ca situapa sa devina atat de curand... atat de primejdioasa. - Nici unul din noi n-ar fi banuit, spuse Jessie cu o voce firava. Multumesc lui Dumnezeu ca ai ajuns cand ai ajuns! Gordon ingenunche langS trupul lui Frederick Kelham $i ii examina sa vada daca mai traie^te. Ridicandu-se in picioare, spuse: -lata un nemernic care nu o sa va mai deranjeze niciodata, Lady Romayne. Privirea i se muta inspre Da­ niel. Onorariul meu e mai mare pentru salvarea viepi clientului meu. Daniel aproape c3 rase. -Trimite-mi o factura. N-o sa obiectez la prep Gordon ii raspunse cu un suras. - Du-p sopa in casa! O sa mft ingrijesc eu de treburile de aici. Se intoarse spre Trevane care reu?ise sa $chiopSteze si sa se alature grupului. -Dumneata e$ti adevaratul Ivo Trevane? -E u sunt, pacatele mele. Vocea lui Trevane era dogita. -Trimite jos tod servitorii barbap, Romayne, spuse Gordon. Dupa aceea, ma bizui pe faptul ca acel

Ademenirea unui sfant

265

majordom eficient al t3u imi va g&si un pat p maine-dimineata imi pop spune ce dracu’ s-a petrecut aici! - Pot sa-p dau eu o idee despre asta, spuse Trevane cazand obosit pe nisip. Mai mult decat bucuros sa-1 lase pe Gordon sa se ocupe, Daniel o conduse pe Jessie spre scari. -M a bucur c3 e§ti din nou sopa mea. Ma gandeam daca ai fi putut obpne un divop rapid de la Trevane. $i daca era a$a, te-ai fi maritat din nou cu mine? - Binein{eles ca da! Ar fi fost posibil un divort rapid? Dac3 m3 due cu gandul inapoi, gasesc asta consolator. -N u sunt sigur, dar cu siguranta ca a? fi aflat. Brat la bra£ incepura sa urce obosip scarile. Extenuat, el fu recunoscator ca existau balustrade pe ambele parp, deoarece erau folositoare la urcu?ul unor trupuri obosite. -Im i pare atat de rau, Daniel! Trecutul meu mizerabil ar fi putut sa te ucida in seara asta, spuse Jessie cu o voce gatuita. Lasase capul in jos, p parul ii cadea in to ate direepile, acoperindu-i fapi. -O are cu asta s-a terminat totul? intreba el cu un umor ostenit. Nu mai apar parinp sau sop sau ucigap sau rude criminale? Ea ii arunca un zambet obosit. -N u , din cate $pu eu. Dar cu siguranta c& nici eu nu ma asteptam la asta! Gafaind, ajunsera in capStul scarilor. Inplegandu-se fara cuvinte, se indreptara spre foi§or p se lasara sa cada pe spapoasa §i confortabila banca de lemn dinauntru. Foi$orul era o constructie eleganta cu un perete pe post de proteepe inipotriva vantului in partea dinspre casa noua. Daniel se a$eza p o trase pe Jessie la el in poala. Moale ca o epirfa de matase, ea se cuibari langa el cu capul pe umarul lui p cu braple in jurul lui. Pentru mult timp, doar respirara impreuna, recapatandu-p forjele ^i bucurandu-se de faptul ca erau in viata p teferi. Intr-un sfarpt, Daniel rupse tacerea cand i§i aduna curajul sa intrebe: - Chiar ai vorbit serios cand ai spus ca ma iube§ti?

266

Mary Jo Putney

Ea i$i Ias3 capul pe spate $i ii prinse privirea cu ochii ei de culoarea acvamarinului, plini de sinceritate. -D in toatd inima $i sufletul meu, spuse ea incet. Cu tine, am g3sit o pasiune mai mare decat cu primul meu sop la fel de multa incredere blandete ca §i cu al doilea, ?i aceste calitap vin impreuna cu o caldura ?i o inteligenta care sunt doar ale tale. Te iubesc, doctore Daniel, in toate ipostazele tale. In adancul intmii lui caldura se inte{ea, topind toate indoielile $i pesimismul pe care le simpse cand se intalnisera prima data. -Credeam ca n o sS pot iubi niciodata cu atata putere §i pasiune ca atunci cand eram tan3r, spuse el la fel de incet. Te iubesc, Jezebel Elizabeth Braxton Trevane Kelham Herbert! Probabil am avut o presimpre in aceasta privin^a atunci cand te-am vSzut pentru prima data in incaperea aceea infesata de lume. Doar ca n-am fost indeajuns de inpdept sa-mi dau seama c3 a§ putea iubi din nou. In licarirea ropaticS a apusului, Jessie era cea mai frumoasS fiinpa pe care o vazuse vreodata. O zeipi pamanteana cu nesfarpte rezerve de pasiune $i devotament. O saruta cu toata dragostea §i tandre^ea pe care le descoperise. Ridicandu-fi capul pentru a respira, Jessie spuse cu rasuflarea intretaiata: - E absolut evident de ce nva$ indragosti eu de tine! Julia §i Mariah au fost foarte ferme cu privire la acest subiect. Dar cu trecutul meu patat, ce vezi tu in mine? -Toate greutaple carora le-ai facut fata te-au facut sa fii ceea ce e$ti azi. O femeie puternica $i inpdeapta. Ii dadu parul pe spate. Tu imi aduci pasiune ?i bucurie, Jessie. Amandoua aceste insu^iri lipseau, din pacate, din viapi mea. Nu-mi pot imagina un dar mai insemnat. Ea t$i apasa obrazul de mana care i-1 mangaia. -Aveai deja aceste insupri. Sunt bucuroasa daca te-am ajutat sa p le descoperi. Dandu-p seama ca venise momentul pentru o dezvaluire intarziata, el spuse:

Ademenirea unui sfant

267

-T u esti prima femeie cu care m-am culcat vreodata, Jessie. Eu p Rose ne-am descoperit unul altuia rrupurile cu toata pasiunea tinerepi, dar numai pana la un punct. Dupa ce ea a murit, am ingropat acea parte a mea. Nu-mi puteam imagina ca voi iubi din nou, p nici sa m3 folosesc de o femeie fara dragoste. Credeam ca-mi voi trai restul viepi in celibat, ca un calugir medieval. -A sta ar fi fost o pierdere ingrozitoare! Ochii i se deschisera brusc precum ai unei pisicute speriate. N-a? fi ghicit asta dupa cum faceai dragoste. Dep, cunoscandu-p sufletul onorabil, poate ca ar fi trebuit sa piu ca nU'p luai amante de ocazie. - Ca doctor, piu foarte multe despre trupuri p cum sa le atingi, explica el cu un zambet stramb. A fost o mare incantare sa traiesc placerile, ca si durerile. Se apleca pentru inca un sarut ce deveni cu repeziciune unul de o intensa ardoare. Ea se topi langa el in timp ce sarutul continua la nesfarpt, insopt de ?oapte, rasete ?i pasiune. Cand in sfarpt, se facuse prea rece pentru a mai ramane acolo, Daniel ii puse fara nici o tragere de inima picioarele pe podeaua de marmura a foi§orului p se ridicS. - E vremea sa mergem in casa p sS-i spunem Lui Pendry ca e nevoie de ajutbr jos. Jessie incuviinpf p il lua de bra( pornind amandoi spre casa cea noua. El intreba tachinand-o: -A sta inseamna ca o sa pot vedea din nou acel neglijeu ro$u? Razand, ea spuse: - O sad vezi, domnul meu. Dar in seara asta, n o sa fie nimic atat de complicat! A$a ca el o saruta din nou. Cine avea nevoie de un uimitor neglijeu ro?u cand era insurat cu cea mai frumoasa femeie din lume?

epilog Primdvara anului 1814 Micul dejun in galerie devenise un obicei dupa ce Daniel, Jessie $i Beth se stabilisera la castelul Romayne. Jessie indicase asta destul de ferm, $i Daniel ajunsese sa iubeasca aceste pauze lini^tite cu sopa lui cand vorbeau despre ziua care incepea. Sub indrumarea lui Jessie, incepuse sa inve;e a gusta mai mult din bucuriile simple ale viepi. Jessie goli ceainicul, umpland ce?tile. - N-am apreciat niciodata vremea atat de mult pans acum. Indiferent daca marea e sfilbatica sau lini$tita, priveli?tea de aici e magnifies. - $i azi e lini$tita, fu de acord Daniel. O sa-mi petrec cea mai mare parte din zi la spital, instruind de dimineapi noile surori ?i deschizand infirmeria dupa-amiaza. - O zi merinioasa. Jessie se stramba. E ziua mea pentru evidenpi cheltuielilor lunare ale casei. La fel de merituoasa, dar cu mult mai pupn interesanta. Imparta?ir5 un zambet intim. Speran^a lui Daniel in ceea ce prive$te o sope care sa Li poata administra toate afacerile se implinise mai mult decat indraznise el sS spere. Lui Jessie ii luase nu mai mult de trei luni pentru a administra cu o mana ferma domeniul mo§tenit de Daniel de la tatal s5u ?i proprietaple Romayne. Domeniile Kelham le avea deja sub control. Pacea fu intrerupta cand o Beth plina de noroi intr5 in goana in galerie Insopta de trei copii din sat, la fel de murdari, care participasera §i ei la leepi, top pnand in mana flori aurii. -N arcise! striga triumfatoare Beth, ofeTindu-le cate un buchet lui Daniel $i lui Jessie.

270

Mary Jo Putney

-Sun t minunate! Jessie ip ingropa fa^a in inflorescen^a, iepnd de acolo cu un nas plin de polen. Primavara sose$te atat de devreme aici, pe coasta de sud! Dadaca Iui Beth, Lily, p tanara guvernanta pe care o angajasera intrara in galerie cu un pas mai domol, dep aveau p ele pantofii murdari. - Imi cer iertare, milady, spuse Lily, pe un ton de scuzS. Ne mdreptam spre bucatarie sa punem narcisele in apa, dar micupi au fugit de langa noi. Pe cand Jessie radea, Daniel spuse: - Primele flori de primavarS merita o oarece exube­ r a n t. Saruta obrazul imbujorat al lui Beth. Acum, afara cu voi top! Lily te poate lasa la jgheabul cailor sa-p speli murdaria p apoi, la lecpi. Copiii care chicoteau fura adunap p condup afara exact inainte ca Pendry sa intre cu o tava de argint pe care se afla corespondent de dimineapL Era frumos imparpta in doua teancuri, a lui p a lui Jessie. Dupa ce majordomul pleca, se uitara prin scrisori, care era o alta parte a ritualului zilnic. -U ite o scrisoare de la Julia, anunpi ea. Ma vor in Kent luna viitoare pentru deschiderea Casei Zion din Canterbury. Asta se potrive§te perfect, pentru ca od­ eum mergeam acolo in aprilie. Daniel deschise mai intai o scrisoare de la sora lui. -Totul e bine in fan* lui Kirkland, informa el, p nepotul meu e un model de bebelu$ frumos p inteligent. Ip ridica privirea, cu ochii increpndu-se la colpjri. Laurel adauga ca glumepe, dar oricum, inteligent p frumusefea sunt complet adevarate. - Ar fi o mama anorm ala daca n-ar crede sie se batu peste talia subpre care nu arata racolul de dinauntTU. O drasla noastra va fi inteligenta p frum oasa. Se uita spre Daniel.

asta. Jes­ inca mila fel de Radiezi.

-N u ma pot abpne, marturisi el. Procrearea poate sa fie cel mai obi$nuit dintre miracolele omenirii, dar, cu toate astea, e un miracol. Inca zambind, rupse sigiliut ultimei scrisori. Zambetul ii pieri.

Ademenirea unui sfant

271

-Jessie. Cand ea se uiti la el intrebatoare, el spuse: -Tatal tau a murit. S-a stins in somn. Se pare ca 1-a lasat inima. Ea ip duse repede mana la gura, $ocata. - Exact... exact a§a cum ai prezis tu. - In sfarpt, si-a gasit pacea, spuse Daniel incet. Ea ofta. - Nu pot sa jelesc un om care nu mi-a fost cu adevarat tata in nici un fel. Cine scrie scrisoarea? -Menajera lui, domni$oara Ludley. Fiind o femeie care-p cunoa$te datoria, s-a gandit ca ar trebui sa §tii. Daniel privi spre data. Inmormantarea a avut loc ieri. - Deci sunt scutita de ipocrizia de a fi de fa pi p de a pretinde ca sufar, spuse ea sec. Sunt o actrpa buna, dar nici chiar a tat de buna. Daniel citi paragraful final al scrisorii. - Domni§oara Ludley spune destul de agresiv ca tatal tau i-a lasat ei toate bunurile lui. Crezi ca e verosimil? - Poate. Probabil ca ea e singura persoana care il jelepe cu adevarat. Era o sarmanS fata batrana p ar fi fost vai de ea daca tata n-ar fi angajat-o ca menajera. Tatal meu nu era bogat, dar sunt sigura ca i-a lasat destul pentru a-i oferi o via pi confortabila. - Poate ca ip va placea sa $tii ca amabilitatea ta cu siguran^a ca o s o infurie. El ezita, apoi adauga-. Cum te simp? Am observat ca adesea e mai dificil sa te confrunp cu pierderea unui parinte rau decat cu a unuia bun. Jessie i$i j:uguie buzele, apoi dadu din cap. - Exact a$a ?i e. Atata vreme cat tata traia, exista o $ans3 sa ma cheme la patul de moarte, sa-p ceara iertare pentru purtaTea lui $i sa spuna ca intr-adevar a tinut la mine. Acuma, ca spun asta cu glas tare, ?tiu cat de prosteasca era aceasta speran^a. Inspira nesigur. Dar era reala §i acum s-a dus. - Pierderea speran{ei e intotdeauna crista, dar banuiesc ca mama ta se va simp u$urata. Jessie se incrunta.

- C u siguranpi ca a§a va fi! Asta inseamna ca nu mai e o bigama?

272

Mary Jo Putney

- Banuiesc ca da, insa casatoria ei cu George Lester este Inca nelegala, pentru ca a fost incheiata cand ea avea un sof in viapi, raspunse Daniel. Ai corespondat in secret cu ea luni intregi. Ii va pasa de casatoria ei nelegitima atata vreme cat $tie ca tatal tau nu mai poate sa-$i faca aparipa la usa ei, blestemando? -M ai degraba cred ca s-ar marita a§a cum trebuie, spuse Jessie cu convingere. Vrea sa recunoasca deschis ca sunt fiica ei $i e disperata s o cunoasca pe Beth. Dar pan3 acum, era inspaimantata ca facand asta ar puteao costa tot ce are. Daniel chibzui. - A$ putea sa ii cunun pe ea si pe George Lester foarte discret, dar mai Intai va trebui sa-i spuna tot adevarul. Crezi ca va fi ingrozit $i ca o va alunga daca va ?ti ca ea 1-a minpt top ace$ti ani? - Din ce spune in scrisorile ei, el o iube§te la nebunie, a?a ca probabil ca va fi ingrozit, dar mai interesat sa indrepte situapa, decat sa-$i distruga familia. O sclipire rSutacioasa ap3ru in ochii lui Jessie. I-ar putea spune o versiune a adevarului ?i sa pretinda ca, la scurt timp dupa ce Cassius Braxton a alungato de acasa, a auzit ca a murit. A crezut asta, altminteri nu s-ar fi maritat cu George. Doar acum, ca e cu adevarat mort, §i-a dat seama ca a fost neintenponat o bigama. - $oc! Oroare! Prabupndu-se in brapde alinatoare ale lui George cu hohote disperate! spuse Daniel cu un ranjet, putand cu u$urint& sa-$i imagineze scena. - Prin moartea lui Braxton, a aflat, de asemenea, c3 fiica ei a supraviepiit, spuse Jessie intrand in joc. Bucurie! Extaz! $i mai bine, fiica ei de mult pierduta este maritata cu un vicar care poate discret sa legalizeze Gasa­ teria ei cu George nimeni altcineva nu trebuie sa §tie adevarul stanjenitor! - Perfect. Cand ii scrii despre moartea lui Braxton, ii vet sugera asta? Jessie i$i recapata suflul, cu ochii stralucind: - $i mai bine, o sa-i sugerez ca ea §i George sa sarbatoreasca descoperirea fiicei ei de mult pierdute §i a sopilui

Ademenirea unui sfant

273

ei vicar cu o reinnoire a juramintelor. O nunta a$a cum se cuvine cu toata familia ei aid. Doar ea $i Geor­ ge, tu $i cu mine am $ti cS va fi o casatorie adevarata, nu o reinnoire a juramintelor. E posibil? Daniel rase. -N u sunt sigur ca legea bisericii acopera o situate ca asta, dar de ce nu? Nimeni nu va fi lezat $i ar putea fi explicatS ca o sarbatorire pentru a-p ura bun venit be §i lui Beth, in cealalta familie a ei. - Atunci, o sd-i sugerez asta. Jessie izbucni $i ea in ras. Pentru ca $tiu ca mamei mele $i lui George le place sa se distreze! Apritie 1814 Biserica parohiei Saint Helen Bishopsgate nu era in elegantul Mayfair, dar ferm ancorata in City, inima c o munitatii de afaceri a Londrei. Mareapi structura gotica rasuna de muzica faimoasei sale OTgi $i un soare stralucitor de primavara patrundea prin ferestre. Era un cadru perfect pentru reinnoirea juramintelor de casatorie. In holul bisericii, Jessie se apleca sa-i sarute buclele lui Beth. - E timpul sa pa$esti pe interval, vrabiup! Acum e§-ti o experimentata purtatoare de flori, a$a c3 le pop arata tuturor cum se face. Beth chicoti, apoi apuca ferm manerul co^ului ei de flori $i pa$i in biserica. Privirea ii era fixata pe taticul ei Daniel, caTe statea la altar. In straiele sale biserice$ti, Daniel arata ca un sfant deosebit de chipe$, care raspandea caldvira $i iertare tuturor celor ce aveau nevoie. Cu siguranpi ca le daduse asta lui Jessie $i lui Beth. La altar a?teptau George Lester §i cavalerul sau de onoare, un vechi prieten $i coleg. Negustor practic, George acceptase vestea ca mariajul sau nu era legitim cu un surprinzator calm §i se aruncase cu bucurie in planurile pentru presupusa reinnoire a juramintelor de casatorie. Nu numai ca va fi o petrecere vesela, dar

274

Mary Jo Putney

p o ocazie de a se fali cu frumoasa sa fiica vitregS p cu nobilul ei sop Splendida, intro rochie de satin crem, mama lui Jessie ?opti: -Su n t atat de emoponata, de pares a$ avea din nou $aptesprezece ani! -A$a p ar trebui sa fii, spuse Jessie, aranjandu-i boneta mamei ei. Era genul acela de lucruri pe care o asistentS a miresei trebuia sa le faca. Fusese incantata cand Elizabeth o rugase sa-i fie martora. De data asta te marip cu omul potrivit. Mama ei rase, cu ochii inlacrimap imbrap$ando pe Jessie p deranjandu-p inca o data boneta. -O h , scumpo, sunt atat de fericita ca te am din nou in viapi mea! Tu e$ti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata. -N u, George este. Jessie rase, intorcandu-i imbrap$area, apoi intra in biserica sa o urmeze pe Beth pe interval. Pe cand inainta solemn, arunca un zambet noilor sai frap p surori. Cei doi bSiep si cele doua fete ii semanau mai mult lui George decat lui Elizabeth p aveau firea lui buna p simpd practic. Fusesera incantap sa afle ca au o sora vitrega care nu numai ca era o baroneasa, dar le daruise p o adorabita nepoati. Batrana doamna Lester avu o licarire jucau§a in ochi, p Jessie banui ca nu era pe deplin convinsa de povestea cu „reinnoirea juramintelor“, dar era la fel de practica precum era p fiul ei. Ce conta pentru ea era ca Eliza­ beth ii facuse patru nepop sanatop p de$tepp. Jessie ip ridica privirea sa o intalneascS pe cea a lui Daniel. El ii arunca un zambet jucau$ care promitea ca o sa aiba o sarbatorire intimS doar a lor cand se vor duce la culcare. Pentru ca, Slava Domnului, Daniel nu era intotdeauna un sfant!