Martin-Page-M-Am-Hotarat-Sa-Devin-Prost.pdf

Lui Antoine i se pаruse dintotdeauna cа are varsta cainilor. Cand avea şapte ani, se simţea obosit ca un om de patruzeci şi nouа; la unsprezece, avea deziluziile unui bаtran de şaptezeci şi şapte. Acum, la douаzeci şi cinci de ani, sperand intr-o viaţа ceva mai blinda, Antoine a luat hotаrarea sа aştearnа peste creierul lui giulgiul prostiei. Constatase de prea multe ori cа inteligenţa este cuvantul care desemneazа prostii bine ticluite şi frumos pronunţate, cа este ataоt de pervertitа, incat de multe ori eşti mai avantajat fiind prost, decat intelectual consacrat. Inteligenţa te face nefericit, singuratic, sаrac, pe cand deghizarea inteligenţei iţi conferа o imortalitate de hartie de ziar şi admiraţia celor care cred in ce citesc. Ceainicul incepu sа scoatа un ţiuit anemic. Antoine turnа apa care bolborosea intr-o ceaşcа albastrа impodobitа cu o lunа оnconjuratа de doi trandafiri roşii. Frunzele de ceai se deschiserа involburоndu-se, rаspоndindu-si culoarea şi mirosul, in timp ce aburii se inаlţau şi se amestecau cu masa de aer. Antoine se aşezа la birou, in faţa singurei ferestre a garsonierei lui rаvаşite. Işi petrecuse noaptea scriind. Intr-un caiet mare de şcolar, dupа numeroase tatinаri, dupа pagini de ciorne, reuşise in fine sа dea o formа manifestului sаu. Inainte de asta, se istovise sаptаmani in şir cаutand o portiţа de scаpare, nişte subterfugii convingаtoare. Dar sfarşise prin a recunoaşte groaznicul adevаr: cauza nefericirii lui era propria-i minte. In aceastа noapte de iulie, Antoine consemnase aşadar argumentele care urmau sа explice renunţarea lui la gandire. Caietul avea sа rаmanа ca mаrturie a proiectului sаu, in caz cа nu va ieşi teafаr din aceastа experienţа periculoasа. Dar fаrа indoialа cа reprezenta in primul rand un mijloc de a se convinge pe sine insuşi de valabilitatea acţiunii lui, cаci aceste pagini justificative aveau seriozitatea unei deminstraţii raţionale. Un mаcаleandru bаtu cu ciocul in geam. Antoine işi ridicа privirea de pe caiet şi, parcа spre a rаspunde, bаtu in el cu stiloul. Luа o оnghiţiturа de ceai, se intinse şi, trecindu-şi o manа prin pаrul cam gras, se gandi c-ar trebui sа fure şampon de la Champion, magazinul din colţ. Antoine nu se considera un hoţ, nu era suficient de neserios pentru aşa ceva şi de aceea subtiliza doar ce-i trebuia: şampon cat o alunа presatа discret intr-o cutiuţа de bomboane. La fel proceda pentru pastа de dinţi, sаpun, cremа de ras, boabe de struguri, cireşe; astfel, luindu-si dijma, ciupea zilnic de prin marile magazine şi supermarketuri. Neavand destui bani nici ca sа-şi cumpere toate cаrţile pe care le dorea, şi constatand acuitatea supraveghetorilor şi a porţilor de securitate de la F.N.A.C., fura cаrţile paginа cu paginа şi le reconstituia la adаpost, in apartamentul sаu, ca un editor clandestin. Fiecare paginа, fiind caştigatа print-un delict, cаpаta o valoare simbolicа mult mai mare decat dacа ar fi fost lipitа şi pierdutа printre suratele ei; desprinsа dintr-o carte, şterpelitа, pe urmа legatа la loc

cu rаbdare, ea devenea sacrа. Biblioteca lui Antoine numаra astfel vreo douаzeci de cаrţi recinstituite in preţioasa lui ediţie particularа. Pe cand se lumina de ziuа, epuizat de noaptea albа, se pregаtea sа dea o incheiere proclamaţiei lui. Dupа o clipа de şovаialа cu capаtul stiloului intre dinţi, incepu sа scrie, cu capul aplecat aproape de caiet, trecandu-si limba peste buze: „Nimic nu mа enerveazа mai mult decat poveştile in care eroul, la final, va ajunge in situaţia lui de la оnceput, dupа ce a caştigat ceva. Si-a asumat riscuri, a trаit aventuri, dar, la sfarsit, va cаdea tot in picioare. Nu pot sа particip la aceastа minciunа: sа mа prefac cа nu cunosc deja cum se incheie totul. Stiu cа aceastа cаlаtorie in prostie se va transforma intrun imn al inteligenţei. Va fi mica mea Odisee personalа, iar dupа multe incercаri şi aventuri primejdioase voi sfarşi prin a ajunge inapoi in Ithaca. Simt deja mirosul acela de iuzo şi de foi de vitа umplute. Ar fi o ipocrizie sа n-o spun, sа nu spun cа, incа de la inceputul poveştii, se ştie cа eroul va scаpa, ba chiar va ieşi innobilat de atatea incercаri. Un deznodаmant construit оn mod artificial pentru a pаrea firesc va proclama o lecţie de genul: «E bine sа gandeşti, dar trebuie sа profiţi de viaţа.» Orice am spune, orice am face, existа intotdeauna o moralа care paste pe imaşul personalitаţii noastre. Este miercuri 19 iulie, soarele se hotаrаşte in sfarşit sа iasа din ascunzаtoare. Aş vrea sа pot spune, la incheierea acestei aventuri, precum personajul Joker din Full Metal Jacket: «Sant intr-o lume de rahat, dar sant viu şi nu mi-e teamа.»" Antoine puse jos stiloul şi inchise caietul. Bаu o gurа de ceai; dar lichidul se rаcise, işi dezmorţi oasele şi incаlzi nişte apа pe micul reşou de camping pus direct pe podea. Mаcаleandrul ciocаni cu pliscul in geam. Antoine deschise fereastra şi puse un pumn de seminţe de floarea-soarelui pe pervaz.

Pe jumаtate, familia lui Antoine se trаgea din Birmania. Bunicii lui din partea tatаlui veniserа in Franţa prin anii treizeci, pe urmele lui Shan, ilustra lor strаmoaşа, care, cu opt secole in urmа, descoperise Europa. Shan era o aventurierа botanistа; o pasionau artele, leacurile, incerca sа schiţeze o cartografie a regiunii. Dupа fiecare expediţie se intorcea la Pagan, oraşul ei natal, işi regаsea familia şi le impаrtаşea alor ei şi invаţaţilor descoperirile fаcute. Anawratha, primul mare suveran birman, a auzit de pasiunea ei pentru cercetare şi aventurа şi i-a oferit mijloacele materiale şi financiare pentru a descoperi vasta lume necunoscutа. Luni in şir, Shan şi echipajele ei au cаlаtorit pe uscat, pe mare, si s-au rаtаcit destul cit sа gаseascа drumul spre Lumea Nouа,

Europa. Traversand Mediterana, au debarcat in sudul Franţei şi au ajuns panа la Paris. Au oferit mаrgele de sticlа şi haine din mаtase proastа indigenilor din ţinuturile europene şi au incheiat acorduri de negoţ cu şefii acestor triburi palide, inapoindu-se acasа, Shan a avut parte, pentru descoperirea ei, de o primire triumfalа; a fost sаrbаtoritа şi şi-a sfarşit zilele in glorie. In mijlocul tulburаrilor si violenţelor din secolul XX, bunicii lui Antoine au hotаrat sа plece pe urmele strаmoaşei lor, cu speranţa de a gаsi o fericire pe potrivа. Se instalaserа aşadar in Bretania, la оnceputul anilor treizeci; in 1941 au fost chiar intemeietorii celebrei celule de rezistenţi F.T.P. Birmania. Se integraserа treptat, invаţaserа bretona şi, ceva mai greu, sа le placа stridiile. Inspectoare a litoralului din partea Ministerului Mediului, mama lui Antoine era bretonа; tatаl lui, birman, işi impаrţea timpul intre pasiunea de bucаtar şi activitatea de pescar pe un trauler. La varsta de optsprezece ani, Antoine işi pаrаsise pаrinţii grijulii şi neliniştiţi, plecand in capitalа, dornic sа-şi croiascа aici un drum propriu, in copilаrie, ambiţia lui fusese sа devinа Bugs Bunny, iar mai tarziu, cand s-a mai copt, voise sа fie Vasco da Gama. Dar consiliera de orientare şcolarа i-a cerut sа aleagа nişte studii care figurau in documentele ministerului. Parcursul lui universitar avea forma labirinticа a pasiunilor sale, şi nu inceta sа-şi descopere altele noi. Antoine nu pricepuse niciodatа separarea arbitrarа a materiilor: asista la cursurile care-1 interesau, indiferent de disciplinа, şi le neglija pe cele la care profesorii nu erau la inаlţime. Si reuşea sа obţinа validarea unor diplome oarecum la intimplare, datoritа cumulаrii unitаţilor valorice şi modulelor. Avea puţini prieteni, cаci suferea de acel soi de asociabilitate care se trage din prea multа toleranţа şi inţelegere. Gusturile lui nediscriminatorii, disparate, il excludeau din grupurile care se formeazа pe baza dezgusturilor. Nu avea incredere in anatomia duşmаnoasа a mulţimilor, iar curiozitatea şi pasiunea lui, care ignorau frontierele si clanurile, fаceau din el un apatrid in propria lui ţarа. Intr-o lume in care opinia publicа este ingrаditа in rаspunsul la sondaje intre da, nu şi fаrа opinie, Antoine nu voia sа bifeze nici o rubricа. A fi pentru sau impotrivа era pentru el o insuportabilа limitare a unor intrebаri complexe, in plus, avea o uşoarа timiditate la care ţinea ca la un vestigiu al copilаriei. Avea impresia cа o fiinţа omeneascа este atit de vastа şi de bogatа, incit nu existа vanitate mai mare pe lumea asta decat sа fii prea sigur pe tine faţа de alţii, faţа de necunoscut şi de incertitudinile pe care le reprezintа fiecare. La un moment dat, ii fusese teamа sа nu-şi piardа stropul de timiditate si sа intre in tagma celor care te dispreţuiesc dacа nu-i domini; dar, cu o voinţа indarjitа, a izbutit sа o pаstreze ca pe o oazа a personalitаţii lui. Chiar dacа incasase rаni multe si adanci, asta nu-i inаsprise cu nimic caracterul; işi pаstra intactа sensibilitatea foarte mare, care, asemeni unui fenixian

trup de mаtase, renаştea mai purа ca niciodatа de cоte ori era şifonatа şi lovitа. In fine, dacа, in mod rezonabil, credea in el insuşi, se strаduia sа nu se creadа prea deştept, sа nu accepte prea uşor ceea ce gandea, cаci ştia cat de mult le place vorbelor minţii noastre sа ne fie pe plac şi sа ne incurajeze pаcаlindu-ne. Inainte de a lua hotаrarea ce avea sа-i schimbe existenţa sub multe aspecte, deci inainte de a deveni prost, Antoine incercase şi alte cаi, alte soluţii pentru a rezolva dificultatea pe care o avea de a lua parte la viaţа. Iatа prima lui tentativа, pe care am putea-o considera stangace, dar care a fost plinа de o speranţа sincerа. Antoine nu se atinsese niciodatа de vreo picаturа de alcool. Chiar dacа se rаnea uşor, se zgaria, refuza, ca un bun abstinent, sа se dezinfecteze cu alcool de şaptezeci de grade, preferind Betadina sau Mercurocromul. Acasа, nu exista vin, nici aperitive. Mai apoi, a dispreţuit utilizarea unor artificii fermentate sau distilate care sа suplineascа o lipsа de imaginaţie sau sа facа sа disparа efectele unei depresii. Constatind cat de vagа şi desprinsа de orice preocupare pentru realitate era gandirea persoanelor bаute, cat de incoerente puteau fi frazele lor si, ca sа incununeze totul, cum aveau ele iluzia de a debita adevаruri remarcabile, Antoine s-a decis sа adere la aceastа filozofie promiţаtoare. Beţia i se pаrea mijlocul de a suprima orice veleitate reflexivа a inteligenţei lui. Beat, n-ar mai avea nevoie sа gandeascа, n-ar mai putea: ar fi un declamator de aproximaţii lirice, elocvent şi volubil, in sanul beţiei, inteligenţa nu ar mai avea sens; odatа slаbite paramele, ar putea sа naufragieze sau sа fie devoratа de rechini fаrа ca lui sа-i pese. Rasete fаrа motiv, exclamaţii absurde, in stare de ebrietate ar iubi pe toatа lumea, ar fi dezinhibat. Ar dansa, ar face piruete! Ei, bineinţeles cа nu uita partea sumbrа a alcoolului: mahmureala, vomele, ciroza la orizont. Si dependenţa. Se gandea serios sа devinа alcoolic. E o preocupare. Alcoolul ocupа gandurile in intregime şi dа un scop in disperare: sа te vindeci. Atunci ar frecventa reuniunile Alcoolicilor anonimi, si-ar povesti parcursul, ar fi susţinut şi inţeles de fiinţe asemeni lui aplaudandu-i curajul şi voinţa de a se lаsa. Ar fi un alcoolic, adicа cineva care are o boalа recunoscutа pe plan social. Pe alcoolici lumea ii deplange, ii ingrijeşte, ei se bucurа de consideraţie medicalа, umanа. Pe cand pe oamenii inteligenţi nimeni nu se gindeşte sа-i plangа: „El studiazа comportamentele umane, cred cа asta il face foarte nefericit", „Nepoata mea e inteligentа, dar e o fatа foarte in regulа. Vrea sа scape", „La un moment dat, mi-a fost teamа c-o sа devii inteligent." Iatа genul de cugetаri binevoitoare, pline de compasiune, care i s-ar fi cuvenit daca lumea ar fi fost dreaptа. Dar nu,

inteligenţa e de douа ori rea: te face sа suferi şi nimeni nu se gandeşte sа o considere ca pe o boalа. Prin comparaţie, a fi alcoolic ar fi o promovare. Ar suferi de un rаu vizibil, cu o cauzа cunoscutа şi tratamente prevаzute; nu existа curа de dezintoxicare pentru inteligenţа. Dacа gindirea conduce la o anume excludere, prin distanţa observatorului faţа de lumea observatа, in schimb a fi alcoolic ar fi un mijloc de a gаsi un loc. Iar a fi perfect integrat in societate, in caz cа asta nu s-a realizat firesc, nu poate fi decit dorinţa unui alcoolic. Datoritа alcoolului, nu ar mai avea aceastа reţinere faţа de jocurile omeneşti si ar putea liniştit sа se lase in voia lor. Neavind nici un fel de cunoştinţe in domeniu, Antoine nu ştia cum sа debuteze in noua carierа. Trebuia sа-nceapа prin a o ţine intr-o beţie, sau, dimpotrivа, sа avanseze pas cu pas in smоrcul spirtoaselor? Nu putuse sа se abţinа. Curiozitatea lui vie l-a impins sа se repeadа la biblioteca municipalа din Montreuil, la doi paşi de casа: voia sа devinа alcoolic in mod inteligent, constructiv şi cultivat, sа cunoascа secretele otrаvii care avea sа-l salveze. Antoine a scotocit prin rafturi, a ales cаrţile care i se pаreau cele mai interesante, sub privirea condescendentа a bibliotecarului, convins in sinea lui cа este inteligent fiindcа e prost imbrаcat. Il cunoştea bine pe Antoine, de patru ani la rind era desemnat „cititorul anului". In ciuda protestelor lui Antoine fatа de acest exhibiţionism cultural, bibliotecarul afişase o fotocopie a legitimaţiei lui de bibliotecа cu inscripţia in caractere grase: „Cititorul anului." Era ridicol. Antoine s-a prezentat la pupitru cu Dicţionarul bаuturilor alcoolice din lumea intreagа, Ghid istoric al bаuturilor alcoolice, Bаuturi alcoolice şi Vinuri, Cele mai faimoase bаuturi alcoolice, Abecedarul bаuturilor alcoolice... Bibliotecarul a inregistrat imprumutul şi i-a spus: — Iarаşi! O sа vа depаşiţi recordul de anul trecut, felicitаri. Faceţi cercetаri istorice despre bаuturile alcoolice? — Nu, de fapt, eu... incerc sа devin alcoolic. Dar оnainte de a mа apuca de bаut, as prefera sа cunosc subiectul. Bibliotecarul şi-a petrecut urmаtoarele zile intrebindu-se dacа asta era o glumа, iar apoi a murit, sufocat in mod misterios sub un grup de turişti germani, aproape de turnul Eiffel. Dupа trei zile petrecute citind pe nerаsuflate aceste cаrţi, luind notiţe şi fаcind fişe de lecturа, considerind cа stаpineşte oarecum subiectul, Antoine s-a apucat sа caute printre cunoştinţele lui un alcoolic care ar putea sа-l inveţe metoda. O persoanа care sа aibа stofа de profesor in materie de vinuri şi alcooluri albe, un Platinal lichiorului, un Einstein al calvadosului, un Newton al vodcаi, Yoda al whiskyului. Printre apropiaţii sаi, rude indepаrtate, colegi şi vecini, a gаsit şi a descoperit

psihotici, catolici, un barin, o integramistа, un pоrţoman, un heroinoman, aderenţi la partide politice... şi multe alte tare. Dar nici un alcoolic. La cincizeci de metri, pe trotuarul de peste drum de apartamentul lui, se afla un bistrou numit Cаpitanul Elefant. S-a decis sа prospecteze acolo. Antoine işi luа cаrţile, precum şi un caieţel ca sа-si noteze viitoarele experienţe şi toate cunoştinţele noi pe care spera sа şi le insuşeascа. Uşa fаcu sа clincаne un clopoţel, dar nimeni nu intoarse capul la intrarea lui. Se uitа la clienţi, ii mаsurа din priviri pentru a-l alege pe cel care avea sа-i fie profesor. Nu era decit opt şi jumаtate dimineaţa, dar toţi beau deja virtos. Nu se aflau acolo decit bаrbaţi, unii tineri, majoritatea peste patruzeci de ani; aveau virsta aceea patinatа, incertа, a alcoolicilor. Vieţile lor amаrite nu putuserа sа le dea gustul si forţa pasiunilor sаnаtoase, de aceea işi cheltuiau micile salarii pe substitutele de fericire şi de frumuseţe care sint bаuturile alcoolice. Barul semаna cu o mie de alte baruri: tejghea acoperitа cu tablа de zinc, sticle aliniate precum soldaţii unei armate secrete, citeva mese, un tonomat vechi. Si, mai ales, cocktailul acela de mirosuri de ţigаri, de cafea, de alcool şi de detergent, care impregna amintirile. Aşezat la tejghea, un bаrbat, cu o şapcа pe cap, aliniase unsprezece pahare umplute cu lichide diferite. Antoine vаzu in el un specialist. Sovаind, işi puse cаrţile pe tejghea. Bаrbatul nu-i acordа nici o privire şi goli primul pahar. Pe baza fotografiilor din enciclopedia lui, Antoine deduse care sint diferitele bаuturi şi le spuse pe nume arаtоndu-le cu degetul: — Porto, gin, vin roşu, calvados, whisky, coniac, bere blondа, Guinness, bloody mary, iar aceea, fаrа-ndoialа, şampanie. Vinul roşu ar putea fi bordeaux, iar dumneata tocmai ai bаut un pastis. Omul cu şapcа il privi pe Antoine cu un aer suspicios. Apoi, vаzind aspectul inofensiv al acestui tinаr cu pаrul ciufulit, zimbi. — Nu-i rаu, recunoscu el. Eşti dotat, puştiule. Dаdu pe git paharul de whisky dintr-o оnghiţiturа. — Mulţumesc, domnule. — Eşti un fizionomist al alcoolului? E o artа originalа, chiar dacа n-am nici cea mai vagа idee la ce foloseşte, in general, existа o etichetа pe sticlа. — Nu, spuse Antoine intorcоnd capul ca sа evite discret rаsuflarea incаrcatа a bаrbatului. Citesc cаrţi despre bаuturile alcoolice ca sа invаţ cum sint fabricate, ce materiale se folosesc... Vreau sа ştiu totul despre alcool. — La ce o sа-ţi foloseascа? replicа bаrbatul zimbind, dupа ce goli paharul cu gin. — Vreau sа devin alcoolic.

Bаrbatul inchise ochii şi strinse paharul in minа; incheieturile i se albirа, paharul se sparse. Se auzeau zgomotele strаzii, ale maşinilor, ale conversaţiilor animate ale negustorilor. Bаrbatul inspirа adinc şi suflа uşor. Redeschise ochii şi-i intinse mina lui Antoine. Zimbea iarаşi. — Pe mine mа cheamа Lйinard. — Incintat. Eu sint Antoine. işi strinserа mina. Leonard il privea atent pe Antoine, intrigat şi amuzat. Stringerea de minа se prelungea. Antoine sfirsi prin a-şi retrage mina. — Vrei sа devii alcoolic... murmurа Leonard. Acum douаzeci de ani, aş fi crezut cа eşti o halucinaţie, dar a trecut ceva vreme de cind alcoolul nu-mi mai oferа drept miraj decit realitatea. Vrei sа devii alcoolic, şi de-asta ai toate cаrţile astea. E logic. — Cаrţile astea sint ca sа... Nu vreau sа devin alcoolic oricum. Mа intereseazа asta cu-adevаrat, diferitele feluri de alcool, alcoolurile albe, lichiorurile, vinurile, e aşa o bogаţie! Am descoperit cа alcoolul este legat de istoria omenirii şi cа numаrа mai mulţi adepţi decit creştinismul, budismul şi islamismul la un loc. Tocmai citesc un eseu pasionant al lui Raymond Dumay pe tema asta... — Dacа citeşti prea mult, n-o sа ajungi niciodatа alcoolic, remarcа Leonard impasibil. E o activitate care necesitа o anumitа angajare, trebuie sа i te dedici mai multe ceasuri pe zi. E o disciplinа, cum s-ar zice, olimpicа. Nu cred cа eşti bun de aşa ceva, puştiule. — Ei bine, nu vreau sа par lipsit de modestie, dar... in fine, vorbesc limba aramaicа, am invаţat sа repar motorul avioanelor de vinаtoare din Primul Rаzboi Mondial, sа recoltez miere, sа schimb scutecele ciinelui vecinei mele, iar cind aveam cincisprezece ani am petrecut o lunа de vacantа la unchiul Joseph şi mаtuşa Miranda. Aşadar, cu ajutorul dumitale, cred sа sint оn stare sа devin alcoolic. Am voinţa necesarа. — Cu ajutorul meu? intrebа mirat şi jovial Leonard. Se uitа in cupa de şampanie — bule mici se ridicau la suprafaţа — şi chicoti. — Da. Eu, eu cunosc teoria, dar n-am pic de practicа. Dumneata, dumneata ai aerul unui specialist. Antoine arаtа spre şirul de pahare de pe tejghea. Leonard aspirа coniacul şi-l ţinu citeva clipe in gurа. Obrajii оncepeau sа i se rumeneascа. Patronul barului şterse tejgheaua cu o cirpа si luа paharele goale. Leonard incruntа din sprincene. — Si cine-ţi spune cа ai aptitudini pentru asta? Crezi cа devii alcoolic aşa...? Cа ajunge sа vrei şi sа bei citeva pahare? Cunosc oameni care şi-au petrecut toatа viaţa bind, dar n-au reuşit niciodatа sа devinа alcoolici. Nu aveau predispoziţie pentru asta. Aşa cа tu... tu crezi cа ai harul? Vii liniştit şi declari cа vrei sа devii alcoolic, ca şi cum ar fi ceva ce ţi s-ar cuveni! La-sа-mа sа-ţi spun o chestie, tinere: alcoolul e cel care

alege, alcoolul hotаrаşte dacа eşti apt sа devii beţivan. Antoine ridicа din umeri, dezamаgit: nu avusese niciodatа pretenţia sа creadа cа va fi ceva uşor, de aceea si venise sа caute un antrenor in acest bistrou. Leonard reacţionase cu nаduful care-i caracterizeazа pe bаtrinii lupi de mare atunci cind un tinаr, lipsit de experienţа şi naiv, declarа cа vrea sа plece pe mare. Dat fiind cа-şi petrecuse copilаria prin mici porturi bretone, Antoine cunoştea bine acest sentiment şi-l оnţelegea: meşteşugarii sint mindri de arta lor si geloşi. — Nu vreau sа dau aceastа impresie, domnule Leonard. Imi mаrturisesc ignoranţa şi nu ştiu dacа sint dotat pentru asta. Vа rog sа mа acceptaţi ca elev. Puteţi sа mа invаţaţi. — Sint dispus sа-ncerc, bаiete, rаspunse Leonard, flatat, dar nu-ţi pot garanta nimic. Dacа n-ai ce trebuie... Nu oricine poate deveni alcoolic, asta e cert, existа o selecţie; e trist, dar asta-i viaţa. Aşa cа sа nu-mi porţi ranchiunа dacа rаmii pe chei. Mai sint şi alte vapoare. — Inţeleg. Leonard şovаi intre bloody mary şi paharul de Guinness. Alese berea, ii rаmase lipitа de perii bаrbii sure nişte spumа, pe care o şterse cu mineca scurteicii groase bleumarin. — Bun. Trebuie sа-ţi pun citeva оntrebаri. Un soi de examen prealabil. — Un concurs de admitere? — Ei, puştiule, inţelege cа existа unele condiţii pentru exercitarea alcoolismului, e treabа serioasа... — Dar nu trebuie chiar un permis, spuse Antoine zimbind şi ridicind din umeri. — Ar trebui, totuşi. Unii nu rezistа la alcool, işi stilcesc in bаtaie nevasta şi plozii, conduc aiurea şi voteazа... Statul ar trebui sа se ocupe de formarea alcoolicilor, ca sа-şi cunoascа limitele, schimbаrile in modul cum percep timpul şi spaţiul si in personalitatea lor... La fel ca pentru inot, e mai bine sа te asiguri cа ştii sа inoţi inainte de a te arunca in bazinul cel mare. — In cazul de faţа, remarcа Antoine, va trebui sа te asiguri mai degrabа dacа voi fi in stare sа mа duc la fund. — Exact, puştiule. Vreau sа ştiu dacа ai inotаtoarele necesare ca sа te duci la fund. Ia sа vedem... Prima оntrebare: de ce vrei sа devii alcoolic? Mi se pare esenţial sа-ţi cunosc motivaţia. Frecindu-şi fruntea, Antoine cugetа, ii privi pe ceilalţi clienţi ai barului şi constatа cа se potriveau perfect cu decorul. Aveau un fel de aer familial cаci, şi dacа nu semаnau intre ei, erau fаcuţi cu toţii din aceeaşi materie tristа. — „Alcoolismul are drept cauzа uriţenia, derutanta sterilitate a existenţei aşa cum ne este ea vindutа."

— E un citat? intrebа Leonard dupа ce dаdu peste cap bloody mary-ul. — Da, din Malcolm Lowry. — O intrebare, puştiule: cind te duci sа cumperi piine, ii citezi brutаresei din Shakespeare? „A cumpаra cornuri cu unt sau chifle cu ciocolatа, aceasta-i оntrebarea." Aş prefera sа vorbeşti tu insuti, nu sа invoci un mare scriitor timpit. Dacа vrei pаrerea mea, cu citatele scapi prea uşor, fiindcа-s atiţia scriitori mari care au spus atitea lucruri, incit nici n-ar mai fi nevoie ca cineva sа exprime o opinie personalа. — Atunci, sа zicem cа sint sаrman, fаrа nici un viitor... Si mai ales gindesc prea mult, nu mа pot abţine sа nu analizez şi sа nu incerc sа-nţeleg cum rezistа şi funcţioneazа toatа harababura asta, mа intristeazа enorm sа vаd cа nu sintem liberi şi cа fiecare gind, fiecare act liber se face cu preţul unei rаni care nu coaguleazа. — Puştiule, tu eşti poet: vrei sа spui cа eşti deprimat... — Asta e starea mea naturalа, sufаr de o depresie de douаzeci şi cinci de ani. Leonard il bаtu prieteneşte pe umаr pe Antoine. Un client intrа şi se aşezа la o masа unde se desfаşura o partidа de cаrţi. Comandа o cafea şi un pahar de calvados. Patronul deschise radioul ca sа asculte ştirile de la ora nouа. — Dar, sа ştii, alcoolul nu o sа te vindece. Nu trebuie sа crezi asta. iţi va alina rаnile, dar o sа-ţi facа altele, poate chiar mai rele. N-o sа te mai poţi lipsi de alcool si chiar dacа, la оnceput, o sа simţi o euforie, o bucurie sа bei, or sа disparа repede şi n-o sа mai rаminа decit tirania dependenţei şi a privaţiunii. Viaţa ta nu va fi decit ceţuri, stаri de semiconştienţа, halucinaţii, paranoia, crize de delirium tremens, violenţа impotriva anturajului tаu. Personalitatea ta se va dezagrega... — Asta şi vreau! spuse hotаrit Antoine, lovind cu pumnul lui mic tejgheaua. Nu mai am tаria sа fiu eu insumi, nu mai am curaj, nici chef sа am ceva de genul unei personalitаţi. O personalitate, аsta-i un lux care mа costа prea scump. Vreau sа fiu un spectru banal. M-am sаturat de libertatea mea de gindire, de toate cunoştinţele mele, de blestemata mea de conştiinţа! Dupа ce goli paharul de porto, Lйinard fаcu o grimasа. Rаmase dus pe gоnduri, cu paharul ridicat, privindu-se оn oglinda din faţa lui, ascunsа parţial de sticle. Pe mаsurа ce golea paharele, se lаsa tot mai mult peste tejghea, ochii i se micşorau şi, оn acelaşi timp, gesturile оi deveneau mai puţin tremurаtoare, mai largi si mai fluide. Ca ultimа оntrebare de „examen", Leonard il puse pe Antoine sа ghiceascа de ce aliniase pe tejghea unsprezece pahare cu bаuturi diferite. — Ca sа nu existe gelozii? rаspunse pe loc Antoine. — Ca sа nu existe gelozii... murmurа Leonard zimbind şi ciocаnind

uşor cu un pahar in tejghea. Poţi fi mai clar? — Poate cа in felul acesta aduci un omagiu, la egalitate, tuturor acestor soiuri de alcool. Dumneata nu eşti un amator de bere sau de whisky scoţian, nu de ceva atit de sectar: iţi place alcoolul in toate formele lui. Eşti un indrаgostit de Alcool cu A mare. — Nu m-am gindit niciodatа la asta aşa, dar... da, sint de acord. Antoine, Antoine... Imi pari a avea aptitudinile, natura in marea ei milostivenie poate cа ţi-a dat harul. Dar trebuie sа te pun la curent cu toate neplаcerile la care vei avea dreptul. O sа vomiţi des, stomacul iţi va fi о\incordat şi acid, o sа ai tot felul de migrene, oftalmice, cerebrale, dureri cervicale, in muşchi şi in oase, o sа ai des diaree, ulcere, tulburаri de vedere, insomnii, bufeuri de cаldurа, crize de angoasа. Pentru un pic de cаldurа si de alinare, alcoolul iţi va oferi toate astea, trebuie sа fii conştient. Intrarа doi clienţi noi. Dаdurа mina cu patronul, il salutarа pe Leonard. Se aşezarа la o masа din fundul barului, işi aprinserа pipa şi bаurа bere impаrţind intre ei paginile Monde-ului. Antoine se uitа la Leonard cu privirea lui francа; ca intotdeauna, era foarte calm, foarte sigur pe decizia lui. işi trecu mina prin pаr, zburlindu-1. — Asta e ceea ce vreau, vreau alte chinuri, un rаu real, manifestаri fizice ale unui comportament precis. Cauza rаului meu va fi alcoolul; nu adevаrul, alcoolul. Prefer o boalа care incape intr-o sticlа, mai degrabа decоt o boalа imaterialа şi atotputernicа cаreia nu pot sа-i dau un nume. imi voi cunoaşte cauza durerilor. Alcoolul imi va ocupa toate gindurile, imi va umple toate clipele ca pe nişte pаhаrele... — Accept, spuse Leonard dupа ce-şi mingie barba. O sа fiu profesorul tаu de alcoolism. O sа fiu sever, o sа te pun la treabа. E o ucenicie pe termen lung, aproape o ascezа. — Mulţumesc, mulţumeasc din tot sufletul, spuse liniştit Antoine stringind mina uscatа şi asprа a alcoolicului. Leonard ridicа mina şi pocni din degete ca sа-1 cheme pe patrinul care citea Le Parisien la celаlalt capаt al tejghelei, lingа casa de marcat: — Roger, o bere la halbа pentru puşti! (Patronul puse berea in faţa lui Antoine.) Mulţumesc. O sа o luаm cu-ncetul. E bere de cinci grade, alunecа de la sine, trebuie sа-ţi obişnuieşti cerul gurii, sа-ţi deprinzi ficatul juvenil. Nu devii alcoolic trаgind o beţie in fiecare simbаtа seara, e nevoie de perseverenţа şi constanţа. Sа bei tot timpul, nu neapаrat chestii tari, dar sа faci asta cu seriozitate, cu sirguinţа. Majoritatea oamenilor devin alcoolici fаrа metodа, beau whisky, votcа in cantitate uriaşа, li se face rаu, şi o iau de la capаt cu bаutura. Dacа vrei pаrerea mea, Antoine, sint nişte cretini. Cretini şi amatori! Poţi foarte bine sа devii alcoolic intr-un mod mai inteligent, printr-o utilizare savantа a dozelor şi a gradelor alcoolului.

Antoine privea paharul mare de bere incununat cu spumа albа; prin prisma asta, totul era auriu. Leonard işi scoase şapca şi o indesа peste pаrul lui Antoine. — Haide, omule, nu trebuie sа-ţi fie teamа, nu in аsta o sа te ineci. — Trebuie sа beau totul deodatа, intrebа Antoine, puţin intimidat, sau cu inghiţituri mici? — Asta tu va trebui sа vezi. Dacа-ţi place gustul şi dacа nu vrei sа te imbeţi prea repede, bea cu inghiţituri mici, degustа acest nectar de hamei. Dacа nu, dacа ţi se pare prea greţoasа, dа paharul peste cap dintruna. Dupа ce adulmecа lichidul şi-şi puse spumа pe nas, Antoine incepu sа bea. Trase o strimbаturа, dar continuа sа goleascа paharul. Cinci minute mai tirziu, o ambulanţа oprea derapind pe trotuarul din fata Cаpitanului Elefant. Doi infirmieri inarmaţi cu o targa intrarа grаbiţi in bar şi-l luarа cu ei pe Antoine, aflat оn plinа comа etilicа. Pe tejghea, paharul lui de bere era incа pe jumаtate plin.

Din cauza unei sensibilitаţi fiziologice deosebite, Antoine nu putuse sа fie alcoolic. Ca remediu de substituţie, a luat hotаrаrea sа se sinucidа. Sа fie alcoolic fusese ultima lui ambiţie de integrare socialа, a-şi lua viaţa era ultimul mijloc pe care-1 vedea de a adera la lume. Personaje pe care le admira avuseserа curajul sа-şi aleagа momentul morţii: Hemingway, draga lui Virginia Woolf, dragul lui Seneca, Debord, Cato din Utica, Sylvia Plath, Demostene, Cleopatra, Lafargue... Viaţa nu mai era decit un chin nesfirsit. Nu mai simţea nici o plаcere sа vadа cа se face ziuа, toate clipele lui erau acide şi stricau gustul a ceea ce-ar mai fi putut fi incа plаcut. Cum nu avusese niciodatа cu-adevаrat impresia cа trаieşte, nu-i era fricа de moarte. Ba chiar era fericit sа gаseascа in moarte singura dovadа tangibilа cа a fost in viaţа. Calitatea incredibil de proastа a mincаrii ce i se servea de cind era in spital a sfirşit prin a-l convinge sа-şi punа capаt zilelor. Antoine fusese internat la secţia de urgenţe a spitalului La PitieSalpetriere, in pofida actului plastifiat din portofelul sаu, in care spunea cа işi doneazа organele in caz de moarte cerebralа şi cа preferа sа aginizeze pe trotuar, decit sа fie ingrijit la Pitie. Motivul pentru care nu voia sа ajungа la acest spital este cа risca sа-i intilneascа aici pe unchiul sаu Joseph şi pe mаtuşa Miranda. Antoine era o fire paşnicа, dar nu ii putea suporta, de altfel nimeni nu-i suporta. Nu cа ar fi fost periculoşi, doar cа se vаitau tot timpul, protestau şi fаceau un caz din orice fleac. Nişte budişti fermecаtori au intrat intr-o miliţie paramilitarа dupа ce i-au frecventat prea mult. La fiecare cаlаtorie a lor in strаinаtate, creau in-

cidente diplomatice. De aceea, aveau interdicţie de sejur in mai multe ţаri: in Israel, in Elveţia, in Belgia şi Olanda, in Japinia, in Statele Unite. I.R.A., E.T.A., Hezbollah-ul publicaserа comunicate in care afirmau cа vor executa acest cuplu dacа mai calcа pe teritoriul lor. Autoritаţile ţаrilor respective n-au fаcut şi n-au spus nimic care sа dea de inţeles cа s-ar opune. Poate cа intr-o bunа zi armata va avea curajul sа foloseascа potenţialul distructiv al acestui cuplu şi il va folosi cind bombele atomice se vor fi dovedit prea ineficace. Unchiul Joseph şi mаtuşa Miranda işi petreceau viaţa in spital de ani de zile; se mutau de la o secţie la alta, de la un etaj la altul, in funcţie de operaţii, de bolile reale sau inventate de ipohondria lor arţаgoasа. Fаceau turul tuturor serviciilor, treceau de la urologie la alergologie, incercau angiologia, gastroenterologia, oto-rinolaringologia, stomatologia, dermatologia, diabetologia... Cаlаtoreau astfel prin spitalele capitalei ca prin nişte ţinuturi exotice, evitind mereu cele douа servicii care ar fi putut face ceva pentru ei şi pentru restul lumii: psihiatria şi medicina legalа. Fаrа succes, Antoine a incercat sа convingа nişte infirmiere sа-i şteargа numele din registrul spitalului ca sа nu primeascа vizita unchiului si mаtuşii sale. Revenindu-şi incet-incet dupа comа, a luat hotаrirea sа se sinucidа, şezind in patul lui de spital, cu o linguriţа bаgatа intr-un borcаnaş de gem de mere, rozaliu şi cu gogoloaie. Prietenii lui — Ganja, Charlotte, Aslee şi Rodolphe — au venit sа-l viziteze. Ganja, un fost codiscipol de la facultatea de biologie, omul cel mai destins din lume, bunаtatea intruchipatа, avea obiceiul sа-l imbаrbаteze pe Antoine pregаtindu-i ceaiuri din plante medicinale extraordinare care le inveseleau serile. Jucau şah de mai multe ori pe sаptаminа, sus pe observatorul de la Sorbona, si hoinаreau pe strаzi sporovаind. Antoine n-avea idee ce meserie are Ganja, iar acesta era foarte misterios in privinţa asta, dar avea destul de mulţi bani si prin urmare de multe ori el lua nota de platа. Traducаtoare la o editurа, Charlotte era o fostа vecinа a lui Antoine. Marele ei vis era sа aibа un copil, dar fiind lesbianа nu dorea cituşi de puţin sа reuşeascа pe cаi naturale. De aceea, cu regularitate, datoritа complicitаţii prietenei ei care era medic, se ducea la inseminare. Pentru a-şi spori şansele, dupа fiecare inseminare, Antoine o insoţea la tirgul de la Trine sau la orice serbare cоmpeneascа şi, dupа-amieze intregi, se dаdeau in roata mare. Nu era o tehnicа foarte ştiinţificа, dar Charlotte credea cа forţa centrifugа a acestor maşinаrii putea sа propulseze acolo unde trebuie spermatozoizii recalcitranţi. Rodolphe, un coleg de facultate, era indispensabilul opozant. Era cu doi ani mai mare ca Antoine, şi ţinea un curs de filozofie intitulat „Kant sau domnia absolutei gindiri". Pur produs al sistemului de invаţаmint, Rodolphe putea spera sа obţinа un post de conferenţiar peste doi ani, sа ajungа profesor universitar peste şapte ani şi sа moarа complet

uitat peste şaizeci de ani, lаsind o operа care va influenţa generaţii de termite. Punctul lor comun, ceea ce ii apropia pe Antoine şi pe Rodolphe, era cа nu cаdeau niciodatа de acord in nici o privinţа. Ultima lor disputа fusese pe tema gindirii, Rodolphe afirmind, ca un bun filozof, cа produce acte de gindire purа prin simpla funcţionare a voinţei lui atotputernice şi a perfectului sаu liber arbitru. Antoine il luase peste picior, amintindu-i de contingenţe şi de multiplele determinisme care apasа asupra fiinţelor umane. Dar Rodolphe nu pаrea a crede cа un profesor de filozofie este atins de aceeaşi ploaie ca un muritor de rind. Pe scurt, Antoine era dilema, Rodolphe certitudinea, şi putem spune cа fiecare işi exagera inclinaţia in felul lui. in fine, Aslee era cel mai bun prieten al lui Antoine, dar vom vorbi despre el mai tirziu. La prima lor vizitа la spital, Ganja a adus ceai, Charlotte flori, Aslee un palmier pitic de un metru cincizeci, in ghiveci, iar Rodolphe a regretat cа Antoine nu era legat la un respirator artificial pe care l-ar fi putut debranşa. Solicitudinea prietenilor lui nu a schimbat decizia tаcutа a lui Antoine: hotаrise, o datа in viaţа, sа fie egoist şi sа nu mai trаiascа doar ca sа nu-i amаrascа pe prietenii lui. Antoine avea ca vecin de camerа o fiinţа umanа, e cert, dar n-ar fi putut fi mai precis. Nu ştia dacа e femeie sau bаrbat, n-avea idee de virsta acestei persoane, pentru simplul motiv cа era infаşuratа in bandaje precum mumiile egiptene. Dar aceastа formа albа nu adаpostea corpul neinsufleţit al unui faraon, cаci articula cu o voce femininа, fаrа urmа de accent din Valea Regilor: — Nu-ţi face griji, o sа scap. Incа o datа, o sа scap. — Poftim? intrebа Antoine ridicindu-se in pat. — Dumneata de ce eşti aici? — Comа etilicа. — Aha, am incercat deja asta, spuse femeia pe un ton degajat Nu e rаu. Ce ai bаut? Votcа? Whisky? — Bere. — Ciţi litri? — O jumаtate de pahar. — O jumаtate de pahar? Ai stabilit un record in materie. Coma etilicа este o chestie clasicа. — Nu аsta era scopul meu, eu voiam sа fiu alcoolic, dar n-a mers. Acum, sinuciderea mi se pare soluţia cea mai abordabilа. Acolo, cel puţin, am toate şansele. — Te-nşeli: nimic nu e mai greu decit sа te autosuprimi. E mai uşor sа iei bacul, concursul de inspector de poliţie sau diploma in litere, decit sа te sinucizi. Rata de reuşitа e sub opt la sutа. Antoine se aşezа pe marginea patului. Soarele palid pаtrundea prin

transperante imprimindu-şi lumina pe pereţii de o culoare bolnаvicioasа ai camerei. Prietenii lui Antoine trecuserа cu citeva ore in urmа pe-acolo, dar nu venea nimeni, niciodatа, sа se intereseze de femeie. — Dumneata te-ai sinucis? intrebа Antoine. — Dupа cum se vede, rаspunse ea pe un ton rаutаcios, am dat greş. — Nu eşti la prima tentativа? — Nici nu le mai numаr, cа m-ar deprima. Si totuşi, am incercat tot ce se putea. Dar, de fiecare datа, ceva sau cineva se punea in calea morţii mele. Cind am incercat sа mа inec, un imbecil curajos m-a salvat. De altfel, a murit dupа citeva zile de o pneuminie. E oribil, nu-i aşa? Cind mam spinzurat, s-a rupt funia. Cind mi-am tras un glonţ in timplа, glonţul a traversat craniul fаrа sа-mi atingа creierul, fаrа sа producа vreo daunа serioasа. Am оnghiţit douа cutii de somnifere, dar laboratorul greşise dozele, aşa cа n-am avut dreptul decit la o siestа de trei zile. Acum trei luni am angajat chiar un ucigaş plаtit ca sа mа impuşte, dar imbecilul s-a inşelat şi a omo-rit-o pe vecina mea! Pur şi simplu nu am noroc, inainte, voiam sа mа sinucid din disperare, acum, principala cauzа a disperаrii mele este cа nu reuşesc sа mа sinucid. Semаnind cu nişte smaralde intr-o casetа cаptuşitа cu pinzа albа, doar ochii ei verzi se zаreau printre bandaje. Antoine cаutа in ei o urmа de tristeţe, dar nu gаsi decit nemulţumire. — Vrei sа ştii de ce sint оn halul аsta? intrebа ea intorcind ochii spre Antoine. Nu te jena, e normal sа te intrebi de ce sint ambalatа aşa. M-am aruncat de la etajul trei al turnului Eiffel. Ar fi trebuit sа fie imposibil sа dau greş, nu-i aşa? Ei bine, a trebuit ca, exact in clipa aia, un grup de turişti germani in sort sа se stringа la baza turnului pentru o pozа suvenir. — Ai cаzut peste nemţi? — I-am strivit, da. Mi-au amortizat cаderea. Ba chiar am fost aruncatа in sus. De mai multe ori. Rezultatul: am aproape toate oasele din corp rupte dar, dupа imbecilul аla de doctor, voi fi pe picioare şi in plinа formа peste şase luni. Tаcerea işi intinse aripile de fluture, largi si delicate, in incаpere. Soarele dispаruse, lаsind locul ploii şi cenuşiului. Era o lunа iulie care interpreta partitura de martie. — Poate cа ar fi mai bine sа te laşi de sinucideri, se va sfirşi prost, incearcа... nu ştiii... sа intilneşti lume, sа asculţi un album cu Clash, sа te indrаgosteşti... — Nu inţelegi! se rаzvrаti ea. Din cauza dragostei vreau sа mа omor, aşa incit, dacа mа-ndrаgostesc iarаşi şi iese prost, imi voi dori sа fiu de douа ori moartа. Si apoi, sinuciderea e vocaţia mea; de cind eram micа de tot, este pasiunea mea. Ce o sа se zicа despre mine dacа mor la nouаzeci de ani din cauze naturale?

— Nu ştiu, doamnа, nu ştiu. — Dar asta nu se va-ntimpla, nu voi suferi aceastа umilinţа. Mаninc orice, o mulţime de chestii prаjite, tone de carne, beau prea mult, fumez douа pachete pe zi... Crezi cа asta ţine, ca mod de a te sinucide? — Da, o incuraja Antoine. Ceea ce conteazа e scopul pentru care faci toate astea. Dar, in acelaşi timp, nu cred cа, dacа mori de un cancer la plаmini, va fi omologat ca sinucidere in statistici, chiar dacа аsta era obiectivul vizat. — Nu-ţi face griji, n-o sа mai dau greş. Atunci femeia ii povesti lui Antoine cа descoperise pe panoul de afişaj al asociaţiilor din primаria arindismentului al XVIII-lea, printre cursurile de yoga şi de olаrit, un curs de sinucidere. Antoine, care n-avea pic de experienţа in acest domeniu şi nu voia sа piardа ani preţioşi de moarte incercind fаrа succes sа se omoare, o ascultа cu atenţie pe vecina lui de camerа. Aceasta ii expuse planul ei: de-ndatа ce se va reface, se va prezenta la acest curs şi, cu asiduitate, va invаţa sа se sinucidа corect. Ii dictа lui Antoine numаrul de telefin pentru curs. Brusc, uşa se deschise şi doi diavoli tasmanieni dаdurа buzna intrun virtej de exclamaţii şi de gesturi violente: unchiul Joseph şi mаtuşa Miranda se nаpustirа asupra bietului Antoine. Il оntrebarа ce mai face, ce mai face familia lui, dar revenirа curind la ale lor, adicа presupusele lor nenorociri. Unchiul Joseph ii povesti lui Antoine, precum şi vecinei lui de camerа — care probabil cа regreta mai mult decit oricind prezenţa turiştilor germani —, cа tocmai fаcuse o operaţie de splinа şi era convins cа chirurgul ii schimbase splina cu a altcuiva. Insistа ca Antoine sа-i pipаie abdomenul. — Simţi splina, Antoine? şopti el cu dinţii incleştaţi. Acolo, o simţi? Nu e splina mea, n-o sа mа las pаcаlit aşa, nu e splina mea! — Dar bine, unchiule Joseph, de ce sа-ţi fi schimbat splina? — De ce?! exclamа unchiul. De ce? Spune-i, Miranda, eu nu pot. Spune-i, Miranda! — De ce? continuа mаtuşa Miranda. Traficul cu organe! — Nu aşa tare! ţipа unchiul Joseph. Nu aşa tare, o sа te audа, şi Dumnezeu ştie ce o sа ne facа. Sint in stare de orice, de orice. Oamenii care schimbа spline sint in stare de orice! — Noi credem cа e un complot, şuşoti mаtuşa Miranda apucindu-1 pe Antoine de braţ, am adunat mai multe indicii şi prezumţii despre un important trafic cu organe in cadrul acestui spital. — Ce vа face sа credeţi asta? intrebа Antoine. — Splina! exclamа unchiul Joseph. Splina mea! Ce, asta nu-i o dovadа? Au luat splina mea frumoasа ca s-o vindа pe bani grei şi mi-au pus una jigаritа şi moale... — Am observat semne, afirmа mаtuşa Miranda, priviri furişe din

partea infirmierilor şi a medicilor, care spun multe despre conspiraţie. Unchiul Joseph şi mаtuşa Miranda vizitau astfel toate camerele pentru a pipаi abdomenul pacienţilor. Plecarа in fine, ca doi detectivi mojici, in cаutare de mаrturii şi dovezi despre acest trafic. Bucuros sа regаseascа liniştea camerei sale, Antoine s-a оntors spre femeia sinucigaşа. Dar ochii ei erau оnchişi. Intrа un medic şi, pe un ton de garajist, il anunţа pe Antoine cа poate sа pаrаseascа spitalul. Au trecut citeva zile pinа ce Antoine s-a ho-tаrit sа arunce o privire pe hirtiuţa unde era notat numаrul de telefon de la cursul de sinucidere, in sfirşit, deasupra Parisului strаlucea soarele. Tobele de eşapament işi difuzau poluanţii precum polenurile unei noi ere, insаminţind in plаmоnii parizienilor şi ai turiştilor flora viitoare a unei civilizaţii bolnave. Agonia vegetaţiei, a arborilor şi plantelor, atоt de tаcutа şi invizibilа ochilor care nu vаd decit ceea ce mişcа, devenea standardul de viaţа. Automobilele continuau sа inventeze omul nou, care nu va mai avea picioare ca sа se plimbe in visele lui asfaltate, ci roţi. Antoine nu avea telefon, aşa cа s-a dus la cabina de la colţul strаzii. Aceasta se afla in faţa unei brutаrii; un miros de brioşe ştergea mirosurile mai puţin plаcute din cartier. Antoine a trebuit sа aştepte puţin ca sа se elibereze cabina. — S.P.T.P.T.M., Sinucidere pentru toţi şi prin toate mijloacele, bunа ziua! rаspunse o tinаrа cu glas melodios. — Bunа ziua, ааа, am primit coordinatele dumneavoastrа de la o pietenа, şi m-ar interesa cursurile dumneavoastrа. Un vagabond se lipise de grila de aerisire a brutаriei. Desfаcu o bucatа de piine veche ambalatа оitr-o şosetа şi o degustа aspirind plаcutele miresme dulci ale specialitаţilor vieneze, amestecоndu-le in gurа cu piinea cu gust de cartin. — In acest caz, domnule, vа sfаtuiesc sа veniţi direct sа ne vizitaţi. Nu e nici un curs sаptаmina asta, ca urmare a minunatei spinzurаri a profesorului Edmind, dar, de luni, doamna profesoarа Astanavis va preda cursurile. Vа dau programul. Aveţi cu ce nota? — Aşteptaţi, aşteptaţi... Da, vа ascult. — De luni pinа vineri, de la orele optsprezece la orele douаzeci, in piaţa Clichy, la numаrul 7. Trebuie doar sа sunaţi la interfin, e la parter. Scrie unde. Lunea urmаtoare, Antoine se afla in faţa imobilului din piaţa Clichy. Printre plаcuţele cu medici, cursuri de teatru, o secţie a Alcoolicilor anonimi, o trupа de cercetaşi, un partid politic, gаsi o plаcuţа de aramа pe care era gravat: „S.P.T.P.T.M., asociaţie infiinţatа in 1742." Antoine apаsа pe butinul care comanda deschiderea porţii grele a imobilului.

Urmind pista pancartelor, dupа ce strаbаtu un coridor, pаtrunse prin-tr-o uşа dublа intr-o incаpere lungа, luminatа de ferestre mari. Erau deja prezente vreo treizeci de persoane. Unele, şezind, citeau sau aşteptau, majoritatea discutau in mici grupuri rаspindite. Un cvartet cinta o operа de Schubert. O femeie inaltа imbrаcatа in smoking negru pаrea a fi responsabila. Ea il primi pe Antoine cu amabilitate şi se prezentа ca Prof. Astanavis. Participanţii erau tineri, bаtrini, de toate condiţiile sociale, de toate stilurile. Pаreau destinşi; scotoceau prin geantа, discutau, schimbau hirtii. incepurа sа se aşeze. Cei mai mulţi aveau un blocnotes sau un caiet. Aşteptau sа inceapа cursul, cu stiloul in minа, şuşotind, inаbuşindu-şi hohote de ris. Incаperea era umplutа cu vreo zece rinduri de cite cincisprezece scaune; in fund, pe o estradа, se gаsea pupitrul la care se instala Prof. Astanavis. Toţi elevii erau acum aşezaţi. Cei patru pereţi ai sаlii erau acoperiţi cu portrete sau fotografii ale unor sinucigaşi celebri: Gerard de Nerval, Marilyn Monroe, Gilles Deleuze, Stefan Zweig, Mishima, Henri Roorda, Ian Curtis, Romain Gary, Hemingway şi Dalida. Publicul fremаta de vorbe şi risete ca inainte de inceperea oricаrui curs sau conferinţe. Antoine se aşezа pe unul din rоndurile din mijloc, intre un bаrbat elegant cu chip inexpresiv şi douа tinere zimbitoare. Profesoara tuşi in pumn. Se fаcu linişte. — Doamnelor, domnişoarelor, domnilor, intii şi-ntai, permiteţi-mi sа vа anunţ, chiar dacа unii sint deja la curent,cu sinuciderea izbutitа a profesorului Edmind. A fаcut-o! Profesoara Astanavis luа o telecomandа şi se indreptа spre peretele acoperit cu un tablou alb. Pe el se imprimа imaginea unui bаrbat spinizurat intr-o camerа de hotel, in plus, avea venele de la incheieturile minilor deschise, singele fаcuse douа cercuri roşii, mari, pe mocheta bej. Cind fusese fаcutа fotografia, probabil cа trupul se legаna uşor, cаci chipul era neclar. Spectatorii din jurul lui Antoine aplaudarа şi fаcurа, intre ei, comentarii elogioase despre aceasta sinucidere combinatа. — A fаcut-o! Si dupа cum puteţi vedea, pentru a nu da greş, pentru siguranţа, in caz cа s-ar fi rupt funia, şi-a deschis venele. Cred cа asta mai meritа citeva aplauze! Elevii aplaudarа din nou, se ridicarа in picioare, strigarа, fluierarа. Antoine rаmase aşezat, observind, uimit, manifestarea bucuriei care celebra moartea unui om. — Avem un prieten nou in seara asta, spuse profesoara, arаtind spre Antoine. il voi ruga sа se prezinte. Toatа lumea se intoarse spre Antoine. Acesta, puţin intimidat la ideea de a lua cuvintul in public, se ridicа in picioare sub privirile binevoitoare şi incurajаrile mute ale asistenţei. — Mа cheamа Antoine, eu... am douаzeci şi cinci de ani.

— Bunа, Antoine! rаspunserа in cor participanţii. — Antoine, interveni profesoara, poţi sа ne spui de ce te afli aici? — Viaţa mea e un dezastru, explicа Antoine stind tot in picioare, mişcind nervos din miini. Dar nu asta e cel mai grav. Adevаrata problemа este cа sint conştient... — Tu ai ales sа te sinucizi, murmurа profesoara punindu-şi miinile pe pupitru, pentru a te cufunda in neantul liniştitor. — De fapt, sint atit de puţin dotat pentru a trаi, incit poate cа mа voi realiza prin moarte. Am fаrа indoialа mai multe aptitudini sа fiu mort decit viu. — Sint convinsа, Antoine, aprobа profesoara, cа vei fi un mort foarte mare. Iar eu pentru asta sint aici: ca sа te invаţ, ca sа vа invаţ sа terminaţi cu viaţa asta care ne dа atоt de puţin şi ne ia atоt de mult. Teoria mea... teoria mea este cа e mai bine sа mori citа vreme nu ţi-a luat viaţa totul. Trebuie sа pаstrezi muniţii, energie pentru moarte şi sа nu ajungi acolo complet golit, ca bаtrinii аştia acriţi şi nefericiţi. Prea puţin mа intereseazа dacа sinteţi credincioşi, atei, agnostici sau diabetici, nu e treaba mea. Eu cred unele lucruri şi o sа vа vorbesc despre ele, dar nu mа aflu aici ca sа vа conving sа muriţi sau sа vа spun ce pot sа fie viaţa şi moartea. Sint experienţele voastre, motivele voastre, opţiunile voastre. Punctul nostru comun este cа viaţa nu ne satisface şi cа vrem sа terminаm cu ea, atita tot. Vа voi invаţa cum sа vа sinucideţi in mod eficace, ca sа nu daţi greş, intr-un mod frumos, original, invаţаtura mea se referа la modalitаţile de a te omori, nu la motive. Nu sintem o Bisericа sau o sectа, in orice clipа, veţi putea sа plingeţi, sа pаrаsiţi acest curs, sа ţipaţi: toate astea aveţi dreptul sа le faceţi. Puteţi chiar sа vа indrаgostiţi de vecinul vostru şi sа regаsiţi gustul pentru viaţа... De ce nu, asta vа va face sа petreceti clipe plаcute, chiar dacа riscаm sа ne revedem peste şase luni. Dacа, din nefericire, voi mai fi incа aici. Ciţiva dintre vecinii lui Antoine raserа. Profesoara vorbea calm, nu ca un tribun politic sau religios, ci cu dezinvoltura unei profesoare de literaturа in faţa unui amfiteatru atent. Cu mainile in buzunarele hainei de smoking, era atat de sobru sclipitoare incat nu avea nevoie sа foloseascа efecte exagerate, scenice sau retorice, pentru a crea in mod artificial o emfazа. — Existа o cenzurа impotriva sinuciderii. Politicа, religioasа, socialа, chiar şi naturalа, cаci doamnei Naturi nu-i place ca cineva sа-şi aroge drepturi in privinţa ei, vrea sа ne ţinа in lesа pinа la capаt, vrea sа hotаrascа in locul nostru. Cine hotаrаşte moartea oamenilor? Am delegat aceastа libertate supremа bolii, accidentelor, crimei. Asta se numeşte hazard. Dar e fals. Acest hazard este voinţa subtilа a societаţii care incetincet ne otrаveşte prin poluare, ne masacreazа prin rаzboaie şi accidente... Societatea hotаrаşte astfel data morţii noastre prin calitatea alimentaţiei,

periculozitatea ambientului cotidian, a condiţiilor noastre de muncа şi de viaţа. Noi nu alegem sа trаim, nu ne alegem limba, ţara, epoca, gusturile, nu ne alegem viaţa. Singura libertate este moartea; a fi liber inseamnа sа mori. Profesoara bаu puţinа apа. Rаmase cu braţele sprijinite pe marginea pupitrului. Se uita atent la toţi participanţii din salа, dаdea din cap, complice, ca si cum i-ar fi legat o intimitate inţelegаtoare. — Dar toate astea sunt baliverne. Ajungi la asta mai tarziu, sа gandeşti astfel, sа gаseşti o anumitа nobleţe, o sublimare, o legitimare, o transcendenţа... ce ştiu eu... iluzia unui absolut numit moarte sau libertate pe care ai vrea sа le faci sа coincidа la egalitate perfectа. Adevаrul. .. adevаrul meu — sа fie clar, eu vorbesc despre mine — este cа sint bolnavа. Un cancer a cinsiderat cа trupul meu ar fi o plаcutа insulа paradiziacа, aşa cа-şi petrece aici vacanţele, cu picioarele in oceanul singelui meu, bronzandu-se la soarele inimii mele... Nu are nevoie de umbrelа, puţin ii pasа de insolaţie. Concediul lui plаtit este pentru a mа face pe mine sа mor. Sufаr cumplit... Stiţi cu toţii despre ce vorbesc. Ca sа nu mа zvircolesc de durere sant obligatа sа-mi fac injecţii cu morfinа, sа mа indop cu calmante... (Din buzunarul interior al hainei, scoase o cutiuţа de medicamente şi o agitа.) Asta are un preţ, preţul conştiinţei mele. Mai am incа mintea intreagа, dar asta riscа sа nu dureze, aşa cа prefer sа mа suprim fiind incа „eu", decat sа ajung sа fiu debranşatа de un medic, zаcand inconştientа pe un pat de spital. Este o micа libertate, o libertate jalnicа. Dacа vа aflaţi aici este pentru cа, şi voi, aveţi fаrа indoialа cancere organice sau cancere la suflet, tumori sentimentale, leucemii amoroase si metastaze sociale care vа rod. Si ele sunt cele care ne dicteazа opţiunea, cu mult inainte de orice idee mаreaţа despre libertatea noastrа. Sа fim sinceri: dacа am fi sаnаtoşi, dacа am fi iubiţi aşa cum meritаm, luaţi in seamа, cu un loc bun la soare, in societate, sant sigurа cа aceastа salа ar fi goalа. Profesoara işi incheie prezentarea, intreaga asistentа o aplaudа; cele douа vecine ale lui Antoine se ridicarа in picioare, impresionate şi tulburate. Profesoara işi scoase floarea roşie de la butinierа şi o puse in paharul cu apа de pe pupitru. In urmаtoarea orа şi jumаtate, profesoara a ţinut cursul. A predat mai multe metode eficace de sinucidere. Si-a invаţat auditoriul cum sа facа un nod culisant adevаrat, elegant şi solid, ce medicamente trebuie alese, cum se dozeazа şi se combinа pentru a muri in mod plаcut. A dat şi a pregаtit reţete de cocktailuri letale frumos colorate, asigurandu-i cа sant delicioase. A prezentat in detaliu diferitele arme de foc şi efectele lor asupra oaselor craniene şi a anatomiei creierului, in funcţie de calibru şi distanţa de tragere; i-a sfаtuit ca, inainte de a se apuca sа-şi tragа un glonţ in cap, sа-şi facа o radiografie a craniului pentru a stabili unde sа punа

ţeava ca sа nu dea greş. Cu ajutorul unor dispozitive cu scheme descriptive, le-a arаtat elevilor ei atenţi ce vene de la incheietura mainii sа-şi taie, cum şi cu ce sа le taie. I-a sfаtuit sа nu recurgа la mijloace aproximative cum ar fi gazul. A povestit sinuciderea lui Mishima, a lui Cato, a lui Empedocle, a lui Zweig... Toate aceste sinucideri circumstanţiale care conferа un sens lumii, in fine, a incheiat cursul cu un omagiu adus Prof. Edmind, amintind cа este preferabil sа cinciliezi douа forţe letale pentru a nu da greş: medicamente şi spinzurare, vene şi revolver... Odatа cursul terminat, Antoine pаrаsi incаperea inainte sа incerce cineva sа discute cu el. Cvartetul reincepuse sа cante. Ieşind, trecu prin faţa micului chioşc al asociaţiei, unde se vindeau, intr-un fermecаtor decor de casа de pаpuşi, funii arаtoase, broşuri, cаrti, arme, otrаvuri, ciuperci otrаvitoare uscate, precum şi cele necesare pentru a insoţi o moarte frumoasа: vinuri, bucate alese, muzicа. O luа pe bulevardul Clichy pinа la staţia de metrou La Fourche; oraşul ii plutea in faţa ochilor ca si cum ar fi fost beat. Acum cа ştia cum sа se omoare, dupа ce pierduse inocenţa amatorului şi poseda cunoştinţele profesionistului, nu il mai tenta. Antoine nu voia sа trаiascа, e cert, dar nici nu voia sа moarа.

- Nu ştiu dacа aţi remarcat, dar cu dimensiunile, circumferinţa şi greutatea unei baghete se poate obţine numаrul de aur. Fаrа-ndoialа cа nu e ceva intimplаtor. Brutarul aprobа şi ii dаdu o piine integralа. Antoine locuia in Montreuil, la marginea Parisului. Ceea ce-l fаcea pe Aslee sа spunа cа locuieşte in zariştea Parisului. Aslee era cel mai bun prieten al lui. Antoine nu-i spunea aproape niciodatа pe numele complet, ci pe abrevierea As. Acest lucru il amuza mult, pentru cа in limba samoanа — iar Aslee era samoan — As оnseamnа „apа de la munte". As avea probabil peste doi metri inаlţime, dar se mişca cu fluiditatea unui cetaceu prin apа. Si era inzestrat cu o calitate uimitoare. I se trаgea din copilаrie. Nestle are obiceiul sа-si testeze noile produse, inainte de a le pune pe piaţа, pe un eşantion de consumatori. Pаrinţii lui Aslee fiind foarte sаraci, il inscriseserа la teste in schimbul unor bonuri de achiziţionare de alimente. La momentul respectiv, Nestle voia sа lanseze un nou sortiment de hranа pentru bebeluşi, cu adaos de vitamine şi fosfor, in doze infinitezimale, fosforul face bine la sаnаtate, dar a fost o eroare de dozare la fabricа, un inginer confundand microgramele cu kilogramele. Ca

urmare a acestei greşeli industriale, nu chiar toţi copiii supuşi testelor au murit: supravieţuitorii au suferit de diferite forme de cancer şi alte boli grave. Aslee a avut şansa relativа de a nu avea decit tulburаri mentale, care au deviat dezvoltarea lui cerebralа. Nu avea o deficienţа intelectualа propriu-zisа, numai cа mintea lui o lua pe cаi deosebite, raţiunea lui urma o logicа pe care nimeni altcineva nu o impаrtаşea. O altа consecinţа a acestui aliment pentru bebeluşi supradozat in fosfor era cа Aslee strаlucea in intuneric. Era foarte frumos. Cind hoinаreau noaptea pe strаzi, As, alаturi de Antoine, pаrea un licurici uriaş care le lumina calea pe strаduţele fаrа felinare. Pentru a-i fi tratate afecţiunile, As isi petrecuse copilаria intr-o instituţie specializatа. Ani in şir, rаmаsese mut, nici o reeducare clasicа nereuşind sа-1 scoatа din tаcere. Pe urmа, o ortofonistа amatoare de poezie a descoperit cа singurul mijloc pentru ca As sа poatа vorbi era s-o facа in versuri. Limbajul lui handicapat avea nevoie de picioare: versurile era carje pentru cuvintele lui. Puţin cate puţin, a putut sа revinа la o viaţа aproape normalа si a pаrаsit spitalul la varsta de şaisprezece ani. De atunci, in pofida firii lui placide, care-1 fаcea sа semene mai mult cu un urs mare de pluş decat cu un gardian, ocupa posturi de paznic; se presupunea cа statura lui impunаtoare ii va speria pe eventualii hoţi. Mai avea incа douа calitаţi care au avut un oarecare efect asupra puţinilor spаrgаtori cu care s-a confruntat: in primul rind, luminozitatea lui il fаcea sа semene cu un spectru, cu o apariţie supranaturalа; apoi, dacа hoţul nu leşinase sau nu o luase la goanа, faptul cа Aslee vorbea in versuri sfarşea prin a-l ingrozi. Era de doi ani şi jumаtate paznic la Muzeul naţional de istorie naturalа din Jardin des plantes. Acolo il intаlnise Antoine. Lui As ii plаcea mult sа se plimbe, dupа orele de serviciu, pe etajele galeriei mari a Evoluţiei. E un loc uimitor, populat cu mii de animale impаiate, care-i dа vizitatorului impresia cа se plimbа printr-o arcа a lui Noe incremenitа in timp. Acest loc slab luminat degajа o atmosferа de mister; penumbra, prin contrast cu lumina aţintitа asupra animalelor, ii invаluie pe curioşi, care murmurа şi şuşotesc de teamа sа nu trezeascа elefanţii, fiarele şi pаsаrile, intr-o dimineaţа, Antoine vizita pentru prima oarа galeria, se plimba cu o uimire şi inerаbdare intacte, admira animalele in posturi neaşteptate şi panourile care le descriau viaţa si habitatul. Mergind agale, spiritul lui nesаţios se hrаnea cu toatа aceastа culturа oferitа. O formа vagа, luminatа ciudat, i-a atras atenţia. S-a gandit la inceput cа reprezintа un fel de om de Neandertal sau un exemplar rarisim de yeti spin cаruia i-au pus haine şi incаlţаri. Antoine a lаsat ochii in jos in cаutarea unei etichete explicative, a unei note ştiinţifice despre originea şi epoca acestui specimen straniu. S-a uitat la picioarele creaturii, dar nu a gаsit nimic. A ridicat privirea: creatura i-a zambit şi i-a intins o manа uriaşа. Aşa au devenit prieteni.

Erau mereu impreunа. As nu vorbea mult, dar asta ii convenea lui Antoine, care avea mintea şi vorba agitate. As intrerupea veşnicele lui intrebаri cu alexandrini care umpleau cu cele douаsprezece picioare ale lor arii de sens mai vaste decat prolixitatea lui Antoine. Acestuia ii plаceau sinteza şi poezia vorbelor lui As, iar As, la rindul lui, iubea vanzoleala, jungla cuvintelor lui Antoine. Charlotte, Ganja, Rodolphe, As şi Antoine se intilneau seara in micul bar islandez din strada Rambuteau, Gudmundsdottir. Jucau şah, discutau ingurgitind bаuturi şi feluri de mancare cu denumiri de nepronunţat şi compoziţii misterioase. Nu ştiau ce inghit, dacа e carne sau peşte, ce legume imposibile sant astea, dar savorile inedite ii amuzau. Micul bar-restaurant era locul de intilnire al islandezilor expatriaţi, aşa incit toţi ceilalţi clienţi debitau aceeaşi limbа stranie. Antoine constatase cа aici, cel puţin, exista un motiv logic ca sа nu inţelegi ce spun oamenii, in acest loc neaşteptat, mai multe seri pe sаptаmanа, impreunа cu prietenii lui, se jucau de-a portretul chinezesc, de-a inventatul unor ţinuturi noi, şi de-a jocul pe care-1 numeau „jocul de-a lumea care se imparte in douа". Este un joc care constа din a gаsi adevаratele mari diviziuni ale lumii, cele care sint cu adevаrat pertinente, cаci, infailibil, lumea se imparte intotdeauna in douа: cei cаrora le place sа se plimbe cu bicicleta şi cei care gonesc cu maşina; cei care poartа cаmaşa peste pantalin şi cei care şi-o bagа in pantalon; cei care beau ceaiul fаrа zahаr şi cei care il beau cu zahаr; cei care cred cа Shakespeare este cel mai mare scriitor al tuturor timpurilor şi cei care cred cа e Andre Gide; cei cаrora le place Familia Simpson si cei cаrora le place South Park; cei cаrora le place Nutella şi cei cаrora le place varza de Bruxelles. Cu o veritabilа preocupare antropologicа, compuneau astfel lista diviziunilor fundamentale ale omenirii. Cu ocazia uneia din intilnirile lor secrete, la o sаptаminа dupа ieşirea lui din spital, pe 20 iulie, Antoine le-a comunicat prietenilor intenţia lui de a deveni prost.

Restaurantul se umplea. Un viking in miniaturа ieşi din ceasul agаţat pe perete şi, cu barda, bаtu de zece ori intr-un scut. Zgomotul conversaţiilor in islandezа şi al muzicii tradiţionale transforma in insuliţа masa lui Antoine şi a prietenilor sаi. Mirosurile de bucаtаrie şi de bere se amestecau şi formau un fel de ceaţа in suspensie in mica salа a restaurantului. Monştri şi zei din mitologia islandezа transformaţi in lampioane strаluceau deasupra clienţilor. Chelneriţele copleşite fаceau slalom printre mesele inghesuite şi pline. Din geantа, Antoine scoase

caietul mare in care işi notase profesiunea de credinţа. Le ceru prietenilor sа nu-1 intrerupа şi, cu un glas crispat şi emoţionat, incepu sа citeascа: „ Existа oameni cаrora lucrurile cele mai bune nu le reuşesc. Pot sа fie imbrаcaţi intr-un costum din caşmir, tot ca nişte vagabonzi o sа arate; sа fie bogaţi şi datornici; sа fie inalţi şi nuli la baschet, imi dau seama astаzi, eu aparţin speciei celor care nu izbutesc sа-şi rentabilizeze avantajele, pentru care aceste avantaje sint chiar nişte inconveniente. Adevаrul iese din gura copiilor. La şcoala primarа, o insultа josnicа era sа fii tratat de „intelectual"; mai tirziu, a fi intelectual devine aproape o calitate. Dar e o minciunа: inteligenţa este o tarа. Aşa cum cei vii ştiu cа vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic, eu cred cа sа fii inteligent este mai rаu decit sа fii prost, pentru cа un prost nu-şi dа seama ce-i cu el, pe cind cineva inteligent, chiar dacа-i umil şi modest, tot o ştie. In Ecclesiastul scrie «cа cel ce işi inmulţeşte ştiinţa işi sporeşte suferinta»; dar, neavind niciodatа fericirea sа merg la catehism cu ceilalţi copii, nu am fost prevenit de pericolele studiului. Creştinii au mare noroc cа sint de foarte tineri puşi in gardа impotriva riscului inteligenţei; ei vor şti, toatа viaţa, sа se fereascа de ea. Fericiţi cei sаraci cu duhul. Cei care cred cа inteligenţa are vreo nobleţe, cu siguranţа cа n-au destulа pentru a-şi da seama cа nu e decit un blestem. Anturajul meu, colegii mei de clasа, profesorii mei, toatа lumea m-a considerat intotdeauna inteligent. N-am priceput niciodatа prea bine de ce şi cum ajungeau la acest verdict despre persoana mea. Am suferit de multe ori din cauza acestui rasism pozitiv, al celor care confundа aparenţa inteligenţei cu inteligenţa şi te condamnа, dintr-un prejudiciu fals favorabil, sа reprezinţi o figurа cu autoritate. Aşa cum opinia publicа se extaziazа in privinţa tаnаrului sau tinerei de o mare frumuseţe, pentru a-i umili tacit pe ceilalţi mai puţin inzestraţi de naturа, eu eram creatura inteligentа şi cultivatа. Cit uram şedinţele alea in care participam, fаrа voia mea, la rаnirea şi injosirea bаieţilor şi fetelor consideraţi mai puţin strаluciţi. N-am fost niciodatа foarte sportiv; ultimele competiţii importante care mi-au obosit muşchii au fost concursurile de bile din şcoala primarа, din curtea de recreaţie. Braţele mele slabe, lipsa de suflu, picioarele incete nu-mi permiteau sа fac eforturile necesare pentru a lovi o minge cu eficacitate; nu aveam decit forţa sа explorez lumea cu mintea mea. Prea plаpind pentru sport, nu-mi rаmineau decаt neuronii pentru a inventa jocuri cu mingea. Inteligenţa ţinea loc de altceva mai bun. Inteligenţa este un rateu al evoluţiei, imi imaginez perfect, pe vremea primilor oameni preistorici, in sinul unui mic trib, toţi copiii alergind prin hаţişuri, fugаrind şopirle, culegind fructe pentru cinа; treptat, in contact cu adulţii, invаţаnd sа devinа bаrbaţi şi femei desаvirşiţi: vinаtori, culegаtori, pescari, tаbаcari... Dar, privind mai atent

viaţa acestui trib, observ cа unii copii nu participа la activitаţile grupului: rаmin aşezaţi lingа foc, la adаpost, in interiorul peşterii. Ei nu vor şti niciodatа sа se apere in faţa tigrilor cu dinţi de sabie, nici sа vineze; lаsaţi singuri, nu ar supravieţui nici o singurа noapte. Dacа-şi petrec zilele nefаcind nimic, nu e din lene, nu, şi-ar dori sа zburde cu camarazii lor, dar nu pot. Natura, aducindu-i pe lume, a dat un rateu, in tribul аsta, existа o fetiţа oarbа, un bаieţel şchiop, un altul neindeminatic şi neatent... Ei stau toatа ziua in tabаrа, şi cum nu au nimic de fаcut iar jocurile video nu au fost incа inventate, sint nevoiţi sа reflecteze şi sа-şi lase gindurile sа vagabondeze. Si işi petrec timpul gindind, incercind sа decripteze lumea, scornind poveşti şi invenţii. Aşa s-a nаscut civilizaţia: pentru cа nişte copilandri imperfecţi nu aveau nimic altceva de fаcut. Dacа natura n-ar fi mutilat pe nimeni, dacа tiparul ar fi fost de fiecare datа fаrа cusur, omenirea ar fi rаmas o specie de proto-hominizi, fericitа, fаrа nici o intenţie de progres, trаind foarte bine fаrа Prozac, fаrа prezervative şi reader dolby digital de DVD. A fi curios, a vrea sа inţelegi natura şi oamenii, a descoperi artele ar trebui sа fie tendinţa oricаrei minţi. Dar, dacа aşa ar sta lucrurile, cu organizarea actualа a muncii, lumea ar inceta sа meargа mai departe, pentru simplul fapt cа asta ia timp şi dezvoltа spiritul critic. Nimeni nu ar mai munci. De-asta oamenii au gusturi şi dezgusturi, lucruri care ii intereseazа şi altele care nu; pentru cа, altfel, nu ar exista societate. Pe cei pe care ii intereseazа prea multe lucruri, ii intereseazа chiar şi subiecte care nu-i interesau a priori — şi care vor sа inţeleagа motivele lipsei lor de interes — plаtesc un preţ printr-o anumitа singurаtate. Pentru a scаpa de aceastа ostracizare, este necesar sа te dotezi cu o inteligenţа care are un rol, care serveşte o ştiinţа sau o cauzа, o meserie; pur şi simplu o inteligenţа care serveşte la ceva. Presupusa mea inteligenţа, prea independentа, nu serveşte la nimic, adicа nu poate fi recuperatа pentru a fi folositа de cаtre universitate, o intreprindere, un jurnal sau un cabinet de avocaturа. Eu am blestemul raţiunii; sint sаrac, celibatar, deprimat. De luni de zile reflectez la boala mea de a reflecta prea mult, şi am stabilit cu certitudine corelaţia dintre nefericirea mea şi incontinenţa raţiunii mele. Sа gindesc, sа incerc sа inţeleg nu mi-a folosit la nimic, ci mi-a adus numai neajunsuri. Sа reflectezi nu este o operaţie fireascа, rаneşte, ca şi cum ar scoate la ivealа cioburi de sticlа şi bucаţi de sirmа ghimpatа amestecate cu aerul. Nu reuşesc sа-mi opresc creierul, sа-i incetinesc ritmul. Mа simt ca o locomotivа, o locomotivа veche care se nаpusteşte pe şine şi care nu se va putea opri niciodatа, cаci carburantul care-i dа puterea vertiginoasа, cаrbunele ei, este lumea. Tot ceea ce vаd, simt, aud, dа buzna in cuptorul minţii mele, o ambaleazа şi o face sа meargа cu vitezа maximа. A incerca sа inţelegi este o sinucidere socialа, inseamnа sа nu mai guşti viaţa fаrа

sа te simţi, in pofida voinţei tale, ca o pasаre de pradа şi totodatа devoratoare de cadavre, care işi sfirtecа obiectele de studiu. De multe ori, ucizi ceea ce vrei sа inţelegi, cаci, asemeni medicului ucenic, nu existа cunoaştere adevаratа fаrа disecţie: descoperi venele şi circulaţia singelui, organizarea scheletului, nervii, funcţionarea intimа a corpului. Si, intr-o noapte de groazа, te trezeşti intr-o criptа umedа şi intunecoasа, cu un scalpel in minа, minjit de singe, suferind de greţuri permanente, cu un cadavru rece şi inform pe o masа de metal. Dupа aia, poţi incerca sа faci pe Prof. Frankenstein şi sа insаilezi totul la loc ca sа faci o fiinţа vie, dar riscul este sа fabrici un monstru ucigaş. Am trаit prea mult prin morgi; astаzi simt apropiindu-se pericolul cinismului, al acrelii şi al tristeţii nesfirşite; ajungi repede inzestrat pentru nefericire. Nu poţi sа trаieşti fiind prea conştient, prea meditativ. De altfel, sа observаm natura: toate cele ce trаiesc in fericire pinа la adinci bаtrineţi nu sint foarte inteligente. Broaştele ţestoase trаiesc secole, apa e nemuritoare iar MiltinFriedman* mai e incа in viaţа, in naturа, conştiinţa este excepţia; se poate chiar postula cа ea este un accident fiindcа nu garanteazа nici o superioritate, nici o longevitate deosebitа, in cadrul evoluţiei speciilor, ea nu este semnul unei mai bune adaptаri. Insectele sint cele care, ca virstа, numаr şi teritoriu ocupat, sint adevаraţii stаpini ai planetei. Organizarea socialа a furnicilor, de exemplu, este mult mai performantа decit va fi vreodatа a noastrа, şi nici o furnicа nu deţine catedrа la Sorbona. Toatа lumea are ceva de spus despre femei, bаrbaţi, poliţişti, asasini. Noi generalizаm pornind de la propria noastrа experienţа, de la ceea ce ne convine, de la ceea ce putem inţelege cu slabele mijloace ale reţelelor noastre de neuroni şi in funcţie de perspectiva viziunii noastre. Este o inlesnire care ne permite sа gandim rapid, sа emitem judecаţi şi sа ne poziţionаm. Dar asta nu are valoare in sine, sant nişte semnale, nişte steguleţe pe care le fluturа fiecare. Si toatа lumea apаrа adevаrul avantajelor sale, ale sexului sаu, ale averii sale. Intr-o dezbatere, generalitаţile oferа avantajul simplitаţii şi al fluiditаţii raţionamentelor, al inţelegerii lor uşoare şi deci al unui mai mare impact asupra auditoriului. Pentru a traduce acest lucru in limbaj matematic, discuţiile pe bazа de generalitаţi sant adunаri, operaţii simple, care, prin caracterul lor evident, te fac sа crezi in pertinenţa lor, in vreme ce o discuţie serioasа ar semаna mai degrabа cu o serie de inecuaţii cu mai multe necunoscute, de integrale şi de jonglаri cu numere complexe. Intr-o discuţie, o persoanа inţeleaptа va avea intotdeauna impresia cа simplificа, şi unica ei dorinţа ar fi sа şteargа cate ceva din text, sа aplice asteriscuri unor cuvinte, sа punа note de subsol şi comentarii la sfarşitul volumului pentru a-şi exprima cu adevаrat gandirea. Dar, intr-o conversaţie la un colţ de coridor, la o cinа animatа sau in paginile unui ziar, acest lucru nu e cu putinţа: nu se pune problema rigorii, im-

parţialitаţii, inestitаţii. Virtutea este un handicap retoric, nu e eficace intr_________________ * MiltinFriedman — economist american, nаscut оn 1912. o dezbatere. Anumite minţi strаlucite, vаzand vacuitatea inevitabilа a oricаrei conversaţii, au ales sа fie glumeţe şi sа sugereze complexitatea prin paradox şi un umor detaşat. De ce nu, la urma urmelor, e un mod de a supravieţui. Oamenii simplificа lumea cu ajutorul limbajului şi al gandirii, şi astfel au certitudini; iar a avea certitudini este cea mai mare voluptate din lume, mult mai mare decit banii, sexul şi puterea luate impreunа. Renunţarea la inteligenţa veritabilа este preţul care trebuie plаtit pentru a avea certitudini, şi este intotdeauna o cheltuialа invizibilа la banca conştiinţei noastre, in sensul аsta, ii prefer pe cei care nu se-nvаluie in mantia raţiunii şi recunosc caracterul fictiv al credinţei lor. Precum un credincios care acceptа cа credinţa lui nu este decit pаrere şi nu preempţiune asupra adevаrului lucrurilor reale. Existа un proverb chinezesc care spune, aproximativ, cа un peşte nu ştie niciodatа cind face pipi. Asta se potriveşte perfect intelectualilor. Intelectualul este convins cа e inteligent, fiindcа se foloseşte de creierul lui. Zidarul se foloseşte de miinile lui, dar şi el are un creier care ii poate spune «Hei! Zidul аsta nu e drept şi, in plus, ai uitat sа pui ciment intre cаrаmizi». Existа un du-te-vino permanent intre munca şi raţiunea lui. Intelectualul care munceşte cu raţiunea nu are acest du-te-vino, miinile lui nu se invioreazа ca sа-i spunа «Hei, omule, greşeşti! Pаmantul este rotund». Intelectualului ii lipseşte acest decalaj, de aceea se crede in stare sа aibа o opinie documentatа despre orice subiect. Intelectualul este asemeni unui pianist care, fiindcа işi foloseşte miinile cu virtuozitate, crede cа posedа aptitudini pentru a fi, desigur, jucаtor de poker, boxer, neurochirurg şi pictor. Evident cа intelectualii nu sint singurii pe care ii priveşte inteligenţa, in general, cind cineva incepe prin a spune: «Nu cа aş vrea sа fiu demagog, dar...», este tocmai ca sа fie demagogic. Prin urmare, nu prea ştiu cum sа spun ce anume ar putea fi interpretat drept condescendenţа. Sint cinvins cа inteligenţa este o virtute impаrtаşitа de ansamblul populaţiei, fаrа distincţie socialа: existа acelaşi procent de oameni inteligenţi printre profesorii de istorie şi pescarii bretoni, printre scriitori şi dactilografe... Asta ştiu din experienţa mea, din frecventarea unor brain-builders, unor ginditori, profesori, intelectuali simpli şi, totodatа, a unor oameni normali, inteligenţi fаrа certificat de inteligenţа, fаrа aura instituţionalа. Nu pot spune altceva. Este cu atit mai contestabil, cu cit un studiu ştiinţific este imposibil. Sа consideri cа cineva este inteligent, cu

judecatа, nu depinde de diplomа; nu existа test de I.Q. pentru a dezvаlui ceea ce am putea numi bunul simţ. Mа gindesc iarаşi la ce spunea Michael Herr, scenaristul de la Full Metal Jacket, in splendida carte a lui Michel Ciment despre Kubrick: «Prostia oamenilor nu se trage din lipsa lor de inteligenţа, ci din lipsa lor de curaj.» Un lucru pe care putem sа-1 recunoaştem este cа frecventarea marilor opere, folosirea minţii proprii, citirea lucrаrilor unor genii, chiar dacа nu te face cu certitudine inteligent, face riscul mai probabil. Desigur, existа oameni care au citit Freud, Platincare ştiu sа jongleze cu cuarci şi sа deosebeascа un şoim-cаlаtor de un vinde-reu, şi care sа fie nişte imbecili. Cu toate acestea, potenţial, in contact cu o multitudine de stimuli şi lаsindu-ţi spiritul sа frecventeze o atmosferа stimulatoare, inteligenţa gаseşte un teren favorabil dezvoltаrii ei, exact la fel ca o boalа. Cаci inteligenţa este o boalа." In fine, Antoine citi concluzia, inchise caietul şi işi privi prietenii cu aerul unui savant care a fаcut deminstraţia implacabilа a unuia din marile mistere ale ştiinţei in faţa unei adunаri de distinşi colegi rаmaşi cu gura cаscatа.

Granja izbucni intr-un ras care nu 1-a mai pаrаsit toatа seara; un islandez, aşezat la masa din spate, i-a intins pachetul lui de ţigаri: pare-se cа rasul behаit al lui Ganja insemna in islandezа ceva de genul „N-aveţi cumva o ţigarа?". Aşa incat, de cate ori radea, un islandez amabil ii oferea o ţigarа. Rodolphe fаcu observaţia cа Antoine nu ar trebui sа se forţeze prea mult ca sа fie prost; Charlotte il apucа de manа cu afecţiune; As il privi cu ochii lui mari de uimire. Cu o simplitate emoţionantа, Antoine le-a explicat cа nu se poate impiedica sа gandeascа, sа incerce sа inţeleagа, şi cа asta il face nefericit. Dacа cel puţin studiul i-ar fi dat bucuria cаutаtorului de aur... Dar aurul pe care il gаsea avea culoarea şi greutatea plumbului. Mintea lui nu-i dаdea nici un rаgaz, il impiedica sа doarmа cu intrebаrile ei neincetate, il trezea in toiul nopţii cu indoielile şi indignаrile ei. Antoine le-a povestit prietenilor lui cа, de multа vreme, nu mai avea nici visuri, nici coşmaruri, intr-atat ideile ii umpleau spaţiul somnului. Din cauzа cа gindea prea mult, cа avea o conştiinţа in stare permanentа de turgescenţа, Antoine trаia prost. Acum dorea sа fie inconştient un pic, sа ignore mult cauzele, adevаrurile, realitatea... Se sаturase de acea acuitate a observaţiei care ii dаdea o imagine cinicа asupra raporturilor umane. Voia sа trаiascа, nu sа ştie realitatea vieţii, doar sа trаiascа. Le-a reamintit prietenilor lui tulburaţi, de tentativa de a deveni

alcoolic şi de proiectul de sinucidere eşuat. Prostia era ultima lui şansа de salvare, incа nu ştia cum sа procedeze, dar a promis sа-şi consacre toatа voinţa pentru a deveni prost. Spera sа punа puţinа apа in vinul lui fаrа alcool, sа devinа mai maleabil, sа se debaraseze de prejudecаţile pe care le numim adevаruri. Antoine nu dorea sа fie un imbecil perfect, ci sа-şi dilueze inteligenţa in aliajul vieţii, sа renunţe la a mai analiza mereu totul, la a decortica totul. Spiritul lui fusese intotdeauna un vultur cu privirea sigurа, cu gheare şi cu cioc ascuţite. Acum voia sа-1 inveţe sа fie un cocor falnic, sа planeze şi sа se lase purtat de vint, sа profite de cаldura soarelui şi de frumuseţea peisajului. Nu se punea problema sа renunţe in mod gratuit la raţiune: scopul era sа ia parte la viaţa in societate. El incerca intotdeauna sа gаseascа motorul motivelor care animа fiecare fiinţа umanа, ştia cat de puţin loc deţine liberul arbitru in alegerea opiniilor. O parte din nefericirea lui se trаgea din faptul cа trаia sub imperiul tragediei enunţate de Jean Renoir, anume cа „nenorocirea pe lumea asta este cа toatа lumea are motivele ei". Precum un sacerdoţiu, el aplica formula lui Spinoza: „Sа nu deplingi, sа nu rizi, sа nu deteşti, ci sа-nţelegi", incerca intotdeauna sа nu judece, nici mаcar ceea ce voia sа-1 rаneascа şi sа-1 subjuge. Antoine era genul de suflet care ar fi putut fabrica un aparat dentar pentru rechini si ar fi fost in stare sа incerce sа-1 instaleze in bot. Dar, deşi incerca sа inţeleagа, nu o fаcea la modul religios, care constа din a ierta totul cu condescendenţа. Poate cа exagera, insа el vedea sub poleiala libertаţii şi a opţiunii necesitatea şi mecanismul unei maşinаrii care se hrаneşte cu suflete omeneşti. In acelaşi timp — cаci incerca sа fie la fel de obiectiv cu sine insuşi cum era şi cu ceilalţi —, constatase cа incercind sа inţeleagа totul invаţase sа nu trаiascа, sа nu iubeascа, şi cа probitatea lui intelectualа extremistа putea fi interpretatа ca o teamа de a se angaja in viaţа şi de a ocupa acolo un loc bine definit. Era conştient de acest lucru şi asta a contribuit la hotаrirea lui. — Dar, adаugа el, adevаrul, precum Ianus, are douа feţe, iar eu pinа acum nu am trаit decit pe faţa lui intunecatа. Mа voi plimba pe faţa lui luminoasа. Sа uit sа inţeleg, sа mа pasioneze cotidianul, sа cred in politicа, sа cumpаr haine frumoase, sа urmаresc evenimentele sportive, sа visez la ultimul tip de automobil, sа mа uit la ştirile de la televizor, sа indrаznesc sа detest unele chestii... Eu am ignorat toate astea, interesindumа de toate, dar nepasionindu-mа nimic. Nu spun cа este bine sau rаu, numai cа o sа incerc, şi voi participa, da, voi participa la acel spirit larg care se numeşte „opinie publicа". Vreau sа fiu cu ceilalţi, nu sа ii inţeleg, ci sа fiu ca ei, printre ei, sа impаrtаşesc aceleaşi lucruri... — Vrei sа spui, pronunţа rar Ganja mestecind boabe medicinale, vrei sа spui cа ai fost prost incercind sа fii atit de inteligent, cа era pe de lаturi de drum, şi cа sа devii puţin prost, asta ar fi o treabа inteligentа...

— Nouа, spuse Charlotte, nouа ne placi aşa, eşti puţin complicat, dar... eşti un tip super. Dacа aş fi hetero... — Iar eu, Charlotte, rаspunse Antoine, dacа aş fi danezа, te-aş cere in cаsаtorie. Ascultaţi. O oarecare asocialitate mi se pare in continuare lucrul cel mai normal din lume, ba chiar este bine sа ai probleme cu societatea. Nu vreau sа fiu complet integrat, dar nici nu vreau sа fiu dezintegrat. — Trebuie sа gаseşti un echilibru, spuse Ganja. — Da, continuа Charlotte, sau un dezechilibru echilibrat. Chelnerul le-a adus boluri cu o supа groasа si verzuie şi pahare pline cu un lichid tulbure la suprafaţa cаrora se ridicau mici bobite roşii. Cei cinci prieteni se aplecarа circumspecţi asupra mincаrii. Chelnerul scoase din adincul gitleju-lui un ghem de consoane care probabil insemnau ceva de genul „Poftа bunа". Sub forma unui haiku, As 1-a intrebat atunci pe Antoine dacа nu exista pericolul sа fie definitiv pierdut şi sа ajungа intr-o bunа zi animator la televiziune. Antoine i-a rаspuns cа este o aventurа, iar marile aventuri umane nu sint lipsite de primejdii: Magellan, Cook, Giordano Bruno sint doar citeva exemple. Pinа in prezent, trаise in ochiul ciclonului, care este un loc liniştit şi solitar inconjurat de furtuna cea mai cumplitа. Voia sа pаrаseascа acest cuib blestemat, sа traverseze perdeaua de virtejuri distrugаtoare ca sа se alаture lumii laice. Ingrijoraţi şi intristaţi pentru Antoine, prietenii l-au imbаrbаtat, l-au pus sа promitа cа nu va face prostii şi au reuşit sа-l convingа sа meargа sа-i cearа sfatul medicului şi confidentului sаu, Edgar.

Cabinetul doctorului Edgar Vaporski se gаsea la etajul al treilea al unui frumos imobil din arondismentul al XX-lea, pe strada Pirineilor, foarte aproape de piaţa Gambetta. Antoine il consulta de cand avea doi ani şi nu avusese niciodatа alt medic decat pe el. Era pediatru, dar nimeni nu il cunoştea pe Antoine ca el. Dat fiind cа se ştiau de douаzeci şi trei de ani, exista intre ei o oarecare intimitate: işi spuneau pe nume şi, din cand in cand, ieşeau impreunа, cаci aveau o pasiune comunа pentru Brady, un cinematograf vechi de pe bulevardul Strasbourg. Dupа varsta de douаzeci de ani, incepuse sа se simtа foarte jenat sа fie singurul adult care stаtea in sala de aşteptare neinsoţit de un copil. Pаrinţii se uitau la Antoine discret, pe deasupra revistelor lor, copiii se zgaiau la el. Chiar dacа se aşeza langа femeile singure, faptul cа nu avea copii sfarşea prin a ieşi la ivealа. Iatа de ce il lua cu imprumut de fiecare datа pe nepoţelul vecinei lui, sau orice alt puşti disponibil. In ziua aceea o

cаrase cu el pe Coralie, fiica portarului blocului sаu, care nu se arаta prea entuziastа sа-i furnizeze un alibi. Edgar a deschis uşa sаlii de aşteptare, cu o mascа de chirurg pe faţа. I-a chemat in cabinet pe Antoine şi Coralie. Incаperea semаna cu oricare alt cabinet de medic, cu diplomele lui agаţate pe pereţii crem, cu biblioteca cu volume groase legate superb in pielea unei vaci care probabil pаscuse aur. Ca şi cum plаcuţa de alamа de la intrare n-ar fi fost de ajuns, cabinetul emana o garanţie de competenţа; culorile şi mobilierul inspirau seriozitate. Oricine intra aici era asaltat de atmosfera aceasta de solemnitate, simţea domnia medicinei atotputernice şi nu avea altа alegere decit sа se supunа. Deseori, mersul la medic te sileşte sа renunţi la orice suveranitate asupra ta: nu iţi mai aparţii cu adevаrat, iţi dаruieşti trupul şi disfunctiile lui vrаjitorilor ştiinţei bolilor. Similitudinea intre mаrunţişurile care imbracа orice cabinet medical şi cele care compun misterul unui cabinet de prezicаtoare sau de vraci este uimitoare. Un spirit critic şi glumeţ ar putea sа reproşeze acestor douа puneri in scenа faptul cа in simplul miros de produse medicale şi in mirosul de tаmiie se regаseşte aceeaşi intenţie, aceeaşi influenţа asupra psihologiei clientului. Dar cabinetul lui Edgar scаpa puţin de toate astea, cаci pe pereţi erau afişate desene de copii, iar pe jos şi pe birou erau imprаştiate mizgаleli, jucаrii şi plastilinа. Un Power Ranger* roşu pus pe un teanc de reţete dezamorsa puterea simbolicа a naturii lui medicale. Fereastra era deschisа, in camerа plutea un uşor miros de gaz lacrimogen. Asta era explicaţia pentru masca lui Edgar. Acesta o scoase, aerul fiind din nou respirabil. Antoine ii atrase atenţia asupra mirosului, in timp ce Coralie se strimba şi se ţinea de nas. — Un puşti de zece ani puţin prea turbulent; a incercat sа-mi fure reţetele. — Si pentru asta 1-ai improşcat cu gaz lacrimogen? se indignа Antoine. — Avea un nunchaku, rаspunse Edgar ridicind braţele spre cer. Un nunchaku, Antoine! — Dumnezeule, ţi se intimplа des? — Nu, din fericire. Bunа, Coralie, spuse Edgar dupа ce se instala la birou. E pentru tine sau pentru Antoine? — E pentru el, rаspunse Coralie pe un ton de reproş. La varsta lui, tot mai sint obligatа sа-1 insoţesc la medic! — Te plаtesc, Coralie, spuse Antoine. Si destul de bine. — Douа cornuri cu ciocolatа şi Premiere... Ar trebui sа-mi revizuiesc tarifele şi sа le mаresc. In fond, inflaţia trebuie sа afecteze şi raporturile umane. — Coralie, mama ta te lasа sа citeşti pagina financiarа a ziarelor? E de necrezut.

— Trebuie sа te obişnuieşti, e noua generaţie. Ei bine, Antoine, ce s-a intimplat? ___________ * Power Rangers — film serial pentru copii. Dupа ce scotoci printr-un talmeş-balmeş de cаrţi, ziare şi hirtii diverse, Antoine scoase din geantа un desen reprezentind creierul uman in secţiune şi-1 puse pe birou. Luа Mont Blanc-ul lui Edgar şi indicа anumite zone ale creierului. — Funcţiile cognitive superioare sint asigurate de cortexul neocerebrum-ului, sintem de acord? — Da... Acum ce ai mai nаscocit? Unde vrei sа ajungi? Te-ai decis sа fii neurochirurg? — Lobii frontali, aici, continuа Antoine incercuind zinele respective, asigurа comunicarea intre structurile eului şi funcţiile cognitive... — Este foarte bine, Antoine. Sint medic, nu-mi spui nimic nou. Toate astea sint cunoscute. — Bun, spuse Antoine cu ochii tot pe desen, mа gindeam cа ai putea sа-mi scoţi o parte a cortexului, sau, dacа preferi, sа suprimi un lob frontal, aşa... Edgar se uita perplex la Antoine care incercuia pe creierul lui pаrţile de inlаturat, incruntа din sprincene, privindu-l atent pe prietenul şi pacientul lui. Coralie işi citea revista de cinema pe canapeaua din fundul cabinetului. — Despre ce vorbeşti, Dumnezeule mare? spuse Edgar ridicindu-se brusc de pe scaun. Nu pricep. Ai luat-o razna, te-ai prostit de tot, sau ce naiba? — Aş vrea eu, rаspunse Antoine foarte serios, аsta e scopul. Eu... — Vrei sа practic asupra ta o lobotomie? il intrerupse Edgar, ingrozit. — Da fapt, cred cа o semilobotomie ar fi suficientа: vreau sа mai fiu in stare sа scapаr un chibrit şi sа deschid frigiderul; sа nu ajungem pinа la un remake dupа Zbor deasupra unui cuib de cuci... in fine, tu eşti medicul, fа ce crezi cа e mai bine. — Cel mai bun lucru ar fi sа te inchid intr-un azil. Ce te-a apucat? —Nu, nu este ceea ce crezi... iţi cer asta avind mintea perfect sаnаtoasа, in deplinаtatea facultаţilor. Iţi voi da un act de justificare. Mam gindit mult. Iau hotаrirea asta cu mina pe suflet. Nu e prima mea alegere, ca sа ştii, inainte am vrut sа devin alcoolic şi sа mа sinucid, dar n-a mers. — Ai vrut sа te sinucizi? — O catastrofа. Sа nu vorbim despre asta. Edgar ocoli biroul şi se

aşezа alаturi de Antoine. Ii puse o minа pe umаr, plin de solicitudine pentru pacientul lui cel mai familiar, cel mai apropiat, prietenul lui. — Eşti deprimat? E ceva ce nu merge? intrebа el, neliniştit. — Nimic nu merge, Edgar. Dar nu-ţi fа probleme, sint pe cale sа caut o soluţie. Cea mai bunа mi se pare sа devin prost... — Ce? — Poţi sа-mi faci un serviciu? Descrie-mа. Dacа ar trebui sа-i vorbeşti cuiva despre mine, ce ai spune? — Nu ştiu... Cа eşti strаlucit, inteligent, cultivat, curios in ambele sensuri ale termenului, simpatic, amuzant, puţin prea imprаştiat şi indecis, neliniştit... Pe mаsurа ce pediatrul inşira calificativele ce-l caracterizau pe prietenul sаu, chipul acestuia se intuneca de parcа asta ar fi fost o listа a bolilor grave de care suferea. — Este extrem de mаgulitor, in fine, ar trebui sа fie, dar viaţa mea e un iad. Cunosc o mulţime de oameni idioţi, inconştienţi, plini de certitudini şi de prejudecаţi, nişte imbecili perfecţi, şi care sint fericiţi! Eu unul o sа fac ulcer, am deja citeva fire de pаr alb... Nu mai pot sа trаiesc aşa, nu mai pot. Dupа un studiu minuţios al cazului meu, am dedus cа inadaptarea socialа mi se trage de la inteligenţa mea vitriolantа. Nu-mi dа niciodatа pace, n-o pot imblinzi, mа transformа intr-un castel bintuit, intunecos, primejdios, neliniştitor, posedat de spiritul meu chinuit. Mа bintui pe mine insumi. — Chiar dacа inteligenţa ta este cauza problemei, nu pot sа fac ceea ce-mi ceri. Ca medic, nu pot, este contrar oricаrei etici. Iar ca prieten, nu vreau. — Nu mai pot de cit gindesc, Ed, trebuie sа mа ajuţi. Creierul meu aleargа ca la maraton toatа ziua, toatа noaptea, se invirte neincetat ca o roatа pentru hamsteri. — Imi pare rаu, nu pot. Nu te inţeleg: eşti fantastic, original, nu-ţi dai seama ce noroc ai. Va trebui sа-nveţi sа trаieşti fiind tu insuti. Pentru o vreme, pinа iţi revii, pinа depаşeşti starea asta, vom gаsi o soluţie de depanare ca sа-ti ameliorаm viaţa. — Ameliorarea vieţii mele ar fi sа fiu stupid. — Este stupid. — Deci sint pe calea cea bunа. N-am putea scoate o parte din neuronii mei? Existа bаnci de organe, bаnci de singe, bаnci de spermа, ar trebui sа existe şi bаnci de neuroni, nu? In felul аsta, cei care au prea mulţi neuroni pot sа le dea tuturor celor care au o carenţа in privinţa asta. in plus, ar fi un gest umanitar. — Nu, nu existа aşa ceva, Antoine. imi pare foarte rаu. — Atunci ce pot sа fac, Ed? Ce-o sа se aleagа de mine? De ce sint deosebit? Doresc banalitatea vieţii, vreau sа fiu asemeni celorlalţi. Doar

o furnicа printre furnici. In timp ce vorbea, Antoine mizgаlea pe desenul creierului in secţiune; desenа furnici de jur imprejurul desenului, şi o furnicа mare care-ar fi trebuit sа-i semene. — Tii minte cartea pe care mi-ai fаcut-o cadou cind am implinit zece ani? — Domnul Badabum? — Da, Domnul Badabum. In aventurile lui, nu i se intimplа decit necazuri: cind iese pe-afarа, plouа, se loveşte peste tot cu capul, uitа prаjitura in cuptor, işi pierde toate lucrurile, pierde mereu autobuzul... De ce? Fiindcа este Domnul Badabum! Edgar, am sentimentul cа sint pe cale sа devin Domnul Badabum... Domnul Badabum sint eu! Pe obrajii lui Antoine se prelinserа lacrimi. Edgar il strinse in braţe şi il bаtu uşor pe umаr, ceea ce ii provocа o crizа lungа de tuse. Edgar scoase dintr-un sertar nişte sirop; ii dаdu douа linguriţe, apoi ii propuse un Twix. Antoine muşcа cu lаcomie din batonul imbrаcat in ciocolatа, cu ochii acum uscaţi, recаpаtindu-şi puţin cite puţin calmul. — Te-ai gindit sа te duci la un psihiatru? — Am fost la un psihiatru, spuse Antoine, ridicind braţele a neputinţа. — Si? — Dupа pаrerea lui, toate astea sint perfect normale: nu am o patologie psihicа, nici... Stii ce mi-a spus? „Profitа de viaţа, tinere, destinde-te. Nu-ţi mai bate capul." Ce şcoalа de psihanalizа a frecventat ca sа-mi spunа asta? Scoala cauzei tomjonesiene? — Bun. Ceea ce pot sа-ţi propun, spuse medicul, este sа-ţi dau Heurozac. In general sint impotriva genului аstuia de medicamente, dar tentativele tale de sinucidere şi de alcoolism, starea ta mа determinа sа iau in considerare acest mijloc. Dar asta nu rezolvа nimic, nu e un tratament. — Vreau numai sа gindesc mai puţin, Ed. — Heurozac are o acţiune tranchilizantа şi antidepresivа. Este exact ce-ţi trebuie. Nu e lipsit de riscuri, de asta va trebui sа vii sа mа vezi in fiecare lunа, ca sа-ţi reinnoiesc, sau nu, tratamentul. — Nu e lipsit de riscuri? Cum adicа? — Micile efecte secundare obişnuite ale medicamentelor: uscarea mucoaselor, posibile vertijuri, obosealа... Si, mai ales, o foarte agreabilа dependenţа. Va trebui neapаrat sа citeşti modul de administrare şi sа respecţi dozele. — Cu аsta, intrebа Antoine, plin de speranţа, voi gindi mai puţin? — Vei fi aproape un zombie, ţi-o garantez. Viaţa ţi se va pаrea mai simplа, mai frumoasа. Ceea ce va fi fals, binenţeles, dar nu vei fi conştient de acest lucru. Trebuie sа ştii cа asta nu poate fi decit temporar.

— E foarte bine, il asigurа Antoine, in fond, ai dreptate, mai bine sа nu fie ceva definitiv. M-am cam ambalat. Vаd asta ca pe un colac de salvare, ştii, mа va ajuta un timp, pe urmа voi putea sа mа descurc singur. Au mai discutat citeva minute, despre familiile lor, despre prieteni, despre cinema. Antoine avea deseori intrebаri de pus lui Edgar, intrebаri pe care le considera ca ţinind de competenţa lui medicalа: de ce bаuturile gazoase te fac sа rigii, de ce cresc unghiile, de ce strаnutаm, de ce sughiţаm, de ce, atunci cind creta zgоrie tabla sau o furculiţа farfuria este ceva neplаcut? Dupа ce a trecut recomandarea in registru şi a scris reţeta, Edgar i-a strins mina lui Antoine cu cаldurа. Ca de obicei, Antoine a vrut sа plаteascа consultaţia şi, tot ca de obicei, Edgar a refuzat. Coralie şi Antoine au ieşit din cabinet.

Garsoniera lui se afla la etajul opt al unui imobil vechi din Montreuil. La colegiu şi la liceu, Antoine suferise umilirea instituţionalizatа — alаturi de alţi colegi care nu prea erau fаcuţi pentru practicarea activitаţilor fizice — de a fi ales intotdeauna printre ultimii la formarea echipelor de fotbal şi de volei. Trebuise intotdeauna sа indure reproşurile şi zeflemeaua colegilor pentru care cursurile de educatie fizicа nu aveau nimic de-a face cu invаţatul, ci mai degrabа cu competiţia. De aceea lui Antoine nu ii plаcea sportul. Dar nu-i convenea sа se supunа acestei experienţe negative şi sа nu facа mişcare, aşa cа se hotаrise sа inchirieze o garsonierа la un etaj superior, ceea ce-l va obliga sа se serveascа de ipoteticii lui muşchi, in practicа, acest lucru s-a dovedit repede prea epuizant. Vecinul lui de la etajul şapte era un campion de catch, foarte drаguţ, pe nume Vlad. Cum el trebuia sа se antreneze tot timpul, sа ridice haltere, sа facа exerciţii pentru muşchi, i-a propus lui Antoine sа-1 care pinа la el. Prin urmare, Antoine incerca sа ajungа la aceeaşi orа cu el la baza scаrilor, pentru ca Vlad sа-l ducа pe umаrul lui pinа la etajul şapte. Dupа spusele lui Vlad, Antoine nu cintаrea mai mult decit un prosop, aşa cа atita timp cit nu incerca sа se şteargа cu el dupа duş... Vlad avea un metru optzeci şi aproape sigur cintаrea o sutа douаzeci de kilograme; era atit de puternic, incit o datа il uitase pe Antoine pe umаrul lui, intrase la el in casа şi se apucase sа-şi pregаteascа cina. Nu era o garsonierа foarte şic, ba era chiar dаrаpаnatа: caloriferele, izolaţia, instalaţiile, lumina, nimic nu funcţiona cum trebuie. Si totuşi, era mult peste posibilitаţile lui Antoine. La inceput, putea plаti chiria datoritа ajutorului de cazare pentru studenţi şi muncii lui de traducere in aramaicа a cаrţii In cаutarea timpului pierdut. Dar de cind proiectul fusese abandonat, datoritа falimentului neaşteptat al editorului, finanţele sale

erau extrem de reduse, in faţa agoniei portofelului sаu, se gindise la un spital financiar unde ar putea fi puse la perfuzie conturile bancare anemiate. Antoine ii vorbise despre asta bancherului lui, dar acesta pаrea sа considere banca drept o clinicа privatа. In cаutarea unui clasament al umanitаţii, Antoine stabilise un barem universal care determina gradul de bogаţie pornind de la etalonul şosetа. Prima categorie, cei mai sаraci, cei care nu au şosete; a doua categorie, cei mediu sаraci, cei care au şosetele gаurite; a treia categorie, cei mai bogaţi, care au şosete fаrа gаuri. Antoine fаcea parte din a doua categorie. Veniturile lui constau in principal din onorariile de lector la Paris V, care variau, in funcţie de lunа, intre o mie şi douа mii de franci. La asta se adаugau banii de la R.M.I.*, pe care ii incasa total ilegal datoritа unei confuzii in privinţa prenumelui sаu: in documentele de la universitate, el era Antoine Arakan, in vreme ce pentru A.S.S.E.D.I.C.** era inscris sub prenumele lui birmanez, Sawlu, pe care nu-1 folosise niciodatа in viaţa de toate zilele, in plus, mai lucra din cind in cind la negru. Astfel, de curind, dublase ţipetele unei familii de girafe intr-un documentar despre animale ale cаrui benzi audio se pierduserа. Din Bretania, pаrinţii ii trimiteau ceva bani şi mincare. Era un amestec delicios de specialitаţi asiatice şi bretone, in fiecare lunа, primea o cutie frigorificа grea, conţinind nem-uri cu peşte şi scoici, pacheţele de primаvarа cu flori de brоncа, ravioli cu cochilii Saint-Jacques, plаcinte din fаinа de hrişcа cu nuoc-mam, flambate, umplute cu orez cаlit... Il mai ajuta şi prietenul lui Ganja, şi 1-ar fi ajutat şi mai mult, dacа Antoine nu ar fi refuzat sа fie intreţinut. Antoine trаia lunа de lunа dintr-o sumа mai micа decit salariul minim. Cu toate astea, rаminea in garsoniera lui. Cum? Nu mai plаtea chirie. De ce? Fiindcа proprietarul, dl. Brallaire, suferea de Alzheimer. Antoine nu era foarte sigur cа era intradevаr boala Alzheimer. In orice caz, dl. Brallaire nu-şi mai amintea nimic. La inceput de septembrie, Antoine trebuia sа-1 insoţeascа la spital pentru nişte controale suplimentare. Domnul Brallaire nu avea familie, aşa incit Antoine avea grijа de el. Işi dаduse seama de amnezia lui cu totul intimplаtor. Neputind sа-i dea banii de chirie in fiecare lunа, Antoine se strecura incet pe lingа pereţi, incercind sа fie cit mai discret cu putinţа. Cu toate astea, intr-o zi, dl. Brallaire a pus gheara pe el. Antoine se aştepta sа-i spunа sа-şi facа bagajele. Uitindu-se la el parcа fаrа sа-l vadа şi ţinindu-1 de braţ, acesta murmurа: — Locuiţi aici? — Da, domnule. La etajul opt. As vrea sа mа scuz, luna asta, am probleme... am uitat... — Aţi uitat ceva? il intrebа acesta, cu o solicitudine naivа şi miratа.

De obicei, dl. Brallaire pretindea plata chiriei la intii ale lunii; dimineaţa, la ora şapte fix, plicul trebuia sа-i fie bаgat pe sub uşа. Erau de-ajuns __________ * Ajutor de şomaj ** Asociaţie profesionalа. citeva ceasuri de intirziere pentru ca dl. Brallaire sа-i batа cu pumnii in uşа şi sа-l ameninţe cu portаreii. —Aаа, nu, rаspunse Antoine, trecindu-1 transpiraţiile. Am uitat sа vа spun bunа ziua. Bunа ziua. — Bunа ziua, murmurа acesta. Locuiţi aici? — Da, domnule. La etajul opt. Aici s-a ivit un caz de conştiinţа delicat. Antoine putea lаsa boala omului sа-şi facа mendrele si sа continue astfel sа stea in garsoniera lui. Sau putea sа se ocupe de acest proprietar altаdatа clonţos, niciodatа amabil, şi lipsit de milа. Bunаtatea lui nativа a ciştigat. Antoine s-a gindit cu tristeţe cа ar trebui sа-şi dezvolte egoismul şi amoralitatea pentru a supravieţui in lumea asta. L-a dus la medic. Acesta nu a dat un diagnostic clar: era nevoie de timp şi de un noian de analize pentru a stabili cu certitudine boala dlui Brallaire. — Si are şanse sа se vindece? — E greu de spus, rаspunse medicul. Memoria lui e ferfeniţа. Trebuie sа aveţi grijа de el. Are mintea intreagа, dar e incapabil sа-şi aminteascа trecutul recent. Antoine se ocupa de el ca de un unchi bаtrin. Il ducea inapoi la apartamentul lui atunci cind se rаtаcea pe culoare; ii fаcuse un cartonaş cu adresa, pe care i-l strecurase in portofel, in caz cа se pierdea prin oraş. Ii fаcea cumpаrаturile, stringea banii de la ceilalţi locatari si ii depunea in contul bancar al bаtrinului. Domnul Brallaire mai avea incа perioade de luciditate in care işi amintea unele lucruri, in special cа Antoine nu-şi mai plаtea chiria; dar asta nu dura mult. Antoine citise un articol in Le Monde despre progresele cercetаrilor medicali privind bolile degenerative ale creierului: Parkinson ,Alzheimer... Se bucura pentru dl. Brallaire şi in acelaşi timp era ingrozit de ideea cа aceste progrese ştiinţifice vor duce probabil la evacuarea lui. Savanţii nu sint conştienţi cа descoperirile lor pot avea şi alte consecinţe decit cele medicale. Dacа se ajungea in cele din urmа ca boala proprietarului lui sа fie vindecatа, Antoine nu putea conta pe recunoştinţa acestuia: din registrele contabile bаtrinul avea sа constate toate chiriile neplаtite, dar nu-şi va aminti deloc de ajutorul dat de Antoine.

A doua zi dupа consultaţia la cabinetul lui Edgar, joi 25 iulie, Antoine a inceput sа ia medicamentul care trebuia sа-i asigure o protecţie impotriva propriei lui minţi, Heurozac. Doza era de un comprimat pe zi. Antoine a luat iniţiativa sа o dubleze. Dorea un efect palpabil şi rapid, nu un balsam pentru o acţiune de suprafaţа. Efectul avea sа se facа simţit dupа citeva zile, exact cit ii trebuia lui Antoine pentru a-şi pregаti noua viaţа cu toatа candoarea de care era capabilа voinţa lui. Prima etapа. A trimis o scrisoare de demisie la universitatea Paris V Rene-Descartes. De doi ani, ţinea un curs sаptаminal de o orа şi jumаtate despre Apocoloczntova divinului Claudius (adicа „metamorfozarea in dovleac"), o piesа satiricа a lui Seneca. In plus, asigura din cind in cind supliniri la materiile in care avea cunoştinţe temeinice: biologie, lepidoptere, retoricа aramaicа, cinema. Cunoştinţele lui de specialitate in privinţa multor subiecte erau suficiente pentru a putea inlocui pe nepusа masа un profesor bolnav, dar rаmineau mult prea fragmentare ca sа-i confere o stаpinire veritabilа a unei materii universitare şi speranţa unui post. A doua etapа. S-a descotorosit de tot ce ar fi putut risca sа-i stimuleze mintea. Si-a pus cаrţile in cutii de carton sutele de romane, de lucrаri teoretice, de dicţionare şi enciclopedii, discurile, kilogramele de cursuri, de cunoştinţe, de reviste ştiinţifice, istorice, literare... A dat jos de pe pereţii singurei lui camere afişele de cinema, portretele eroilor lui şi reproducerile dupа picturi de Rembrandt, Schiele, Edward Hopper şi Miyazaki. As, Charlotte, Vlad si Ganja 1-au ajutat sа transporte cutiile la Rodolphe, care s-a bucurat sа recupereze, temporar spusese Antoine, aceste comori culturale. A treia etapа. Garsoniera fiind goalа, Antoine se intreba cum putuse sа depoziteze atitea intr-un spaţiu aşa mic. Trebuia acum sа-l umple cu lucruri inofensive, care sа-i lase spiritul in pace. Dupа vizite din interes la ciţiva vecini ale cаror protecţii imunitare impotriva inteligenţei le considera excelente, a constatat care ar fi decorul perfect pentru noua lui viaţа. Un cuplu de vecini format dintr-un profesor, Alain, şi o jurnalistа, Isabelle, i se pаrea exemplul cel mai elocvent pentru o viaţа intreagа dedicatа renunţаrii la inteligenţа, ii studia de multа vreme şi, in adincul sufletului sаu, ii admira: erau atit de ancoraţi in viaţа, posedau atit de complet toate nuanţele unei prostii sclipitoare, ale unei stupiditаţi pure, pline de inocenţа, fericite şi implinite, o stupiditate plаcutа pentru ei şi anturajul lor, cituşi de puţin rаutаcioasа sau primejdioasа. Alain şi Isabelle, cu o seriozitate grijulie, de un ridicol absolut fermecаtor, l-au sfаtuit cum sа-şi umple garsoniera. A recuperat un televizor vechi, pe care 1-a pus in mijlocul camerei, ca simbol manifest al hotаririi lui. A lipit cu scotch pe pereţi afişe cu Regele Leu, cu maşini sport şi tinere voluptuoase, fotografii de actori şi actriţe care-şi luau un aer preocupat,

de genii universale, fotografii cu personalitаţi intelectuale nemuritoare precum Alain Mine şi Alain Finkielkraut. La inceput, a fost şocat, s-a simţit prost in mediul аsta steril. S-a autoliniştit spunindu-şi cа, datoritа chimiei Heurozacului, in curind totul i se va pаrea formidabil. Alain si Isabelle i-au recomandat discuri inofensive pentru calmul lui sinaptic, muzicа modernа pe bazа de lovituri de ciocane electronice pe piane compresate, albume de folclor internaţional. I s-a pаrut, in fine, cа garsoniera lui era perfect inofensivа pentru creierul sаu pe cale de a deveni flasc. Antoine ştia insа cа, şi dacа lumea exterioarа urma aceeaşi tendinţа, tot nu putea spera sа eradicheze complet slabele pericole culturale şi intelectuale ale societаţii. Antoine i-a poftit pe Charlotte, Ganja, As şi Rodolphe la o gustare irlandezа in noul lui decor. Masa era acoperitа cu delicii nordice: ceai cu unt, bucаţele de rahat cu pinguin, gogoşi cu ierburi cinfiate, prаjite in grаsime de focа... Antoine şi-a reafirmat hotаrirea de a fi prost, mаcar pentru un timp, pentru a incerca sа-şi dilueze conştiinţa mult prea concentratа. Considerind acest proiect ca fiind un rаu mai mic, amicii lui i-au acordat, cu regret, sprijinul lor. Antoine i-a invitat sа nu provoace discuţii pe teme majore, ci sа stea la taclale despre una şi alta, despre vreme, despre acele lucruri anodine şi frivole pe care el le neglijase pinа acum. — Bаnuiesc, ii spuse Ganja, cа partidele noastre de şah sint de domeniul trecutului? — Pentru moment, da. Dar iţi propun sа le inlocuim cu partide dintr-un alt joc, pe care 1-am descoperit datoritа vecinilor mei. Se cheamа Monopoly. Scopul jocului e simplu: trebuie sа ciştigi bani, sа fii abil, sа te comporţi ca un bun capitalist imbecil. Este fascinant. O virtute a acestui joc este cа el ar trebui sа mа inveţe, şi poate chiar sа mа converteascа, prin latura sa ludicа, la morala liberalа. Voi adera la ceea ce astаzi condamn, ca un simplu joc, fаrа sа mа preocupe consecinţele chiriilor mult prea mari care aruncа atitea familii in stradа. Voi deveni un zgiriebrinzа, egoist, fаrа altа grijа decit banul, fаrа altа frаmintare şi intrebare existenţialа majorа decit modul in care sа ciştig cit mai mult cu putinţа. — Atunci, rişti sа devii un adevаrat imbecil, remarcа Charlotte. — Sа fiu un adevаrat imbecil ar fi un bun remediu pentru boala mea. Am nevoie de un tratament radical: sа fiu imbecil, asta va fi chimioterapia pentru inteligenţa mea. E un risc pe care mi-l asum fаrа şovаire. Dar dacа, peste şase luni, vedeţi cа mа complac puţin prea mult in calitatea de... timpit, interveniţi. Scopul meu nu este sа devin stupid şi cupid, ci sа las sа circule molecule din astea prin corpul meu, pentru a-mi curаţa mintea prea dureroasа. Dar sа nu interveniţi mai devreme de şase luni.

Intr-un sonet magnific, As ii spuse lui Antoine cа riscа sа-şi piardа personalitatea, sа fie contaminat de aceste otrаvuri pe care le va lаsa sа pаtrundа in el. — Si аsta e un risc. Cu atit mai mult cu cit faptul de a fi idiot aduce mult mai multа plаcere decit acela de a trаi sub jugul inteligenţei. Aşa eşti mult mai fericit, e cert. Nu va trebui sа pаstrez sensul prostiei, ci elementele benefice care inoatа prin ea ca nişte oligo-elemente: fericirea, o anumitа detaşare, capacitatea de a nu mai suferi de empatia mea, o lejeritate in viaţа, in spirit. Lipsа de griji! — Inţeleg, interveni Rodolphe. Eu numesc asta teoria rechinului. La fel precum curara sau amanitele faloide, rechinul este mortal de primejdios şi, totuşi, in ţesuturile lui se gаsesc compuşi chimici care vor servi la fabricarea medicamentelor pentru tratarea cancerului, pentru a salva vieţi. La urma urmelor, devenind prost, s-ar putea ca, de data asta, sа dai dovadа de o inteligenţа uimitoare. Mа consideraţi perfid? — Asta este şi principiul vaccinului, continuа Charlotte. Poate cа o sа reuşeşti sа te tratezi şi sа te imunizezi. — Dacа nu mor din asta, spuse Antoine ducindu-şi mina la ceafа şi zimbind, vag neliniştit. — Sau dacа nu devii iremediabil stupid, spuse Charlotte. Ceea ce ar fi mai rаu decit moartea. In naivitatea lui disperatа, Antoine privea prostia ca pe un univers infinit care avea sа ofere vieţii lui un spaţiu lipsit de orice rezistenţа faţа de atmosferа: avea sа pluteascа printre stele şi planete pe elipsa speciei lui.

Pentru Antoine, marea problemа a fost sа descopere minele miraculoase care, printre roci şi minereuri, pot adаposti diamantele de stupizenie. Sа arаţi cu degetul citiva imbecili, prostia generalа şi ambiantа, asta ar fi uşor, dar este cel mai adesea camuflajul unei judecаţi de valoare. Dacа am spune cа fotbalul, jocurile televizate, mass-media sint intrinsec stupide, ar fi simplu. Dar, pentru Antoine, era limpede cа stupiditatea se gаsea mai mult in modul de a face lucrurile, decit in lucrurile inseşi. In acelaşi timp, sа ai prejudecаţi era stupid, aşa cа Antoine a considerat cа аsta putea fi un bun inceput pentru noua lui viaţа. Heurozacul incepea sа-şi facа efectul. Antoine era mai relaxat, indoielile şi angoasa il pаrаsiserа. Alchimia care avea loc in creierul lui şi in sistemul lui nervos transforma plumbul realitаţii intr-un praf luminos, auriu şi colorat. Inainte, toate intrebаrile, toate principiile care se incilceau in mintea lui il impiedicau sа trаiascа. De exemplu, verifica provenienţa

tuturor hainelor pe care le cumpаra, ca sа nu contribuie la exploatarea copiilor in uzinele din Asia ale firmei Nike si ale altor multinaţionale. Cum publicitatea era o lezare a libertаţii, o loviturа de stat aplicatа consumatorului, imaginarului şi incinştientului acestuia, işi fаcuse un caiet cu numele tuturor mаrcilor şi produselor care participau la acest rаzboi psihologic, şi nu le accepta in coşul lui de cumpаrаturi. De asemenea, ţinea un registru cu toate intreprinderile care investeau in activitаţi condamnabile din punct de vedere moral, poluante, in ţаri nedemocratice, sau care fаceau concedieri cind beneficiile lor creşteau brusc. Nu cumpаra nici alimente chimice, alimente conţinind conservanţi, coloranţi, anti-oxidanţi şi, atunci cind i-o permiteau mijloacele financiare, prefera sа cumpere produse rezultate din agricultura biologicа. Nu cа ar fi fost ecologist, pacifist, internaţionalist, fаcea pur şi simplu ceea ce considera conştiinţa lui ca fiind drept; comportamentul lui in viaţа era rodul ideilor morale, mai degrabа decit al convingerilor politice, in privinţa asta, Antoine avea anumite caracteristici ale unui martir al societаţii de consum. De altfel, işi dаdea foarte bine seama cit de mult semаna atitudinea lui intransigentа cu mortificarea creştinа. Acest lucru il deranja, fiind cа era ateu, dar nu putea sа se comporte altfel decit ca un soi de Cristos laic şi apostat, incercind sа nu-şi ascundа nimic in ce-l privea, Antoine işi zisese cа poate cа acest rigorism dureros, ba chiar dolo-rist, era modul lui de a-şi exprima culpabilitatea de masculoccidental-exploatator-al-lumii-a-treia. Ca orice cleric abstinent, avea principii cam rigide: refuza sа cadа in capcana noilor tehnologii care ii obligа pe consumatori sа se redoteze periodic cu materiale dupа ultima modа. Astfel, respingea discurile laser şi se mulţumea, pe bunа dreptate, cu excelenta tehnicа a celor de 33 de turaţii şi cu vechiul lui picup. Din pаcate, o atitudine de consumator responsabilа şi umanistа avea un preţ. Antoine plаtea totul mai scump. Rezultatul moralei sale şi al simţului sаu de rаspundere ascuţit era cа avea puţine haine şi de multe ori ii era foame. Dar nu se plingea niciodatа. Sub soarele chimic al Heurozacului, Antoine a descoperit lumea. A vаzut-o aşa cum nu o mai vаzuse niciodatа, inainte, peisajele, aerul, strаzile, oamenii, toatа realitatea era afectatа de violenţa rаzboaielor, de şomaj, boli, nefericirea cotidianа a majoritаţii fiinţelor omeneşti. Nu putea sа admire soarele fаrа sа se gindeascа la cei pentru care, in Africa, aceastа mаreţie strаlucitoare era sinonimа cu recoltele pirjolite, cu foametea. Nu putea aprecia ploaia, cаci ştia ciţi morţi şi cite distrugeri aduce musinul in Asia. Mulţimea maşinilor desena in mintea lui sensibilа imaginile miilor de rаniţi şi de morţi de pe şosele. Titlurile ziarelor cu litaniile lor de catastrofe, de crime şi de nedreptаţi — asta era ceea ce dаdea culoarea cerului lui, temperatura zilei, calitatea aerului pe care il respira.

De cind lua micile pastile roşii, intre lume şi consecinţele ei profunde se crease o etanşeitate salvatoare. Nu cа nu i-ar mai fi pаsat de soarta speciilor in pericol, cа nu l-ar mai fi impresionat mizeria din lume, atentatele, rаzboaiele, inegalitаţile sociale — a cаror victimа era el insuşi —, dar devenise realist. Gаsea intristаtoare sаrаcia, violenţele de tot soiul, era intr-adevаr groaznic, dar... asta e! ce putea sа facа? Nu avea cum sа schimbe ceva, pe cont propriu. O sincerа compasiune luase locul empatiei lui dureroase. Antoine se plimba, gusta bucuria simplа de a umbla si a vedea, simţea plаcerea vibrantа de a constata cа ii bate inima şi cа respirа. Inspira aerul dimineţii in parcul din Montreuil, cu ochii mari inchişi asupra realitаţii lumii, admira mаcаleandrii fаrа sа-i treacа prin minte scаderea vertiginoasа a longevitаţii lor din cauza poluаrii. Profita de spectacolul tinerelor fete in ţinutа de varа, fаrа sа se intrebe dacа au cаrţi in geantа, lua lumea aşa cum este, cum se prezintа, fаrа sа caute mai departe, profitind de plаcerile ei gratuite. Pentru a avea comportamentul unui individ normal оn societate, Antoine i-a invitat pe vecinii lui la cinа, sа se uite impreunа la meciuri de tot soiul de sporturi, in cursul cаrora s-a arаtat entuziasmat de oamenii de afaceri in şort. El care avea mereu indoieli, s-a strаduit sа emitа judecаţi pаrtinitoare şi sа nu ţinа cont de preferinţele altora. Era pe cale sа sа instaleze incet-incet in normalitate, cind s-a decis sа treacа testul suprem care sа dovedeascа succesul integrаrii lui: McDinald's-ul. Inainte, nu i-ar fi venit nicicind ideea sа pаtrundа in acest sаlaş al capitalismului imperialist, furnizor de grаsimi, de zaharuri, simbol al uniformizаrii modurilor de viaţа. Dar se schimbase mult. A ales McDinald's-ul din Montreuil, la citeva minute de casа. In era precedentа a existenţei sale — adicа cu o eternitate de patru luni in urmа —, Antoine işi zisese cа, dacа nu ar fi fost impotriva oricаrei violenţe, i-ar fi plаcut sа punа o bombа aici. Dar, obiectase tot el dendatа, aici lucrau studenţi şi angajaţi exploataţi, ar fi nedrept sа ii rаneascа şi sа ii bage in şomaj. Clаdirea era vastа şi inaltа, coloratа, cu afişe care te invitau sа iei viaţa uşor şi pentru o sumа modicа. Un M mare roşu trona pe zidul fastfood-ului. Un clovn simpatic din plastic l-a intimpinat in faţa uşii de la intrare, cu mina ridicatа, cu zimbetul spontan. Antoine a intrat şi i-a salutat inclinind puţin capul pe cei doi paznici, prezenţi fаrа-ndoialа pentru a-i proteja pe clienţi de atacurile puternicelor bande de hoţi de cartofi prаjiţi. A ajuns la tejghea: — Bunа ziua! ii spuse el tinerei din faţa lui. — Ce doriti? Antoine era fermecat de aceastа economie relaţionalа: nu mai era nevoie sа lansezi o formulа de politeţe mecanicа. Aşa cа se va abţine. Era

mai deschis, mai inest la urma urmelor. Se uitа la meniuri. — Un meniu Best of McDeluxe, descifra el pe panoul luminos, sedus de fаgаduiala de a minca pentru treizeci şi doi de franci un aliment cuprinzind cuvintul „lux" in denumirea lui. — De bаut? — Da, binenţeles. E perfect. — Ce bаuturа vreţi? intrebа tinаra, puţin iritatа. — Coca, da, sа-ncercаm o Coca. Pentru a se supune cutumelor acestei noi realitаţi, a avut reflexul sа se abţinа de la orice mulţumiri. S-a instalat la o masа bej şi s-a apucat sаsi mаnince cartofii prаjiţi, golind treimea de litru de lichid brun şi cu bule. Cu o privire curioasа, a studiat un cartof prаjit, l-a muiat intr-un amestec de ketchup, muştar şi maionezа şi l-a ronţаit. Cu citeva zile in urmа, Antoine nu s-ar fi putut impiedica sа se gindeascа, doar mincind un cartof prаjit, la istoria singeroasа a cartofului, la sacrificiile umane pe care le-a fаcut in numele lui civilizaţia aztecа. Faptul cа acest tubercul simplu avea atiţia morţi pe conştiinţа l-ar fi impiedicat fаrа indoialа sа-l aprecieze pe de-a-ntregul. Neindeminatic, şi-a infipt dinţii in sandviş; o parte din garnitura viscoasа a cаzut pe tavа. A trebuit sа admitа cа ii plаcea chestia asta. Precis cа nu era foarte bunа pentru sаnаtate, ambalajele probabil cа nu erau biodegradabile, dar era ceva simplu, nu prea scump, foarte caloric şi cu o savoare liniştitoare. Gustul ii dаdea impresia cа a gаsit o familie fаrа frontiere, cа s-a alаturat miilor de persoane care mestecau in acelaşi moment un sandviş identic. Ca intr-o coregrafie internaţionalа, el executa aceleaşi gesturi de cumpаrare, ducere a tаvii, supt de Coca şi ingerare a cartofilor prаjiţi şi a sandvişului precum alţi dansatori-consumatori din temple extrem de asemаnаtoare. A simţit o oarecare plаcere, o incredere, o forţа nouа in a fi la fel cu ceilalţi, impreunа cu ceilalţi. Pe Antoine nu-1 preocupase niciodatа cum aratа. Avea haine rezistente, suficient de vechi ca sа fie deja uzate, dar nu avea nici mijloacele, nici chef sа-si cumpere haine noi; magazinul lui favorit era second-hand-ul Guerrisold de pe bulevardul de Rochechouart. Cit despre „coafura" lui, ea consta dintr-un tuns simplu cu maşina, pe care i-1 fаcea Ganja la fiecare douа luni. I-a cerut unui frizer sа-i facа o tunsoare. Intr-un magazin de confecţii, a copiat alegerile unui tinаr care se comporta ca şi cum ar fi fost sigur pe gusturile lui, fаrа sа-l intereseze sа afle dacа hainele pe care le alege sint fabricate de copii. A cumpаrat o pereche de Nike, nişte jeans Levi's şi un sweat-shirt Adidas. Asta avea sа fie ţinuta lui de recreere. A comis apoi o vizitа la Galeriile Lafayette, delict inimaginabil cu ceva timp in urmа. A pаtruns in aceastа ogradа burghezа, parfumatа cu moscul superioritаţii sociale. La sfaturile unui vinzаtor care lungea toate cuvintele, a cumpаrat un pantalon de stofа, o cаmaşа şi un sacou, intr-un stil

elegant „dar foarte foarte cooool, vа asigur...". Pentru a incheia ziua, şi-a oferit o partidа de jocuri video intr-o salа specializatа. Si nu a ales unul din jocurile alea intelectuale in care trebuie sа gаseşti obiecte, sа rezolvi enigme, nu, s-a jucat de-a ucis monştri veniţi din spaţiul intersideral. Asta l-a derulat, a eliminat tensiunea unei zile pe care o spera tipicа. A simţit chiar o oarecare plаcere sа-i extermine pe extraterestrii аştia; angajat in luptа, era implicat ca şi cum viitorul omenirii ar fi depins cu adevаrat de agilitatea incheieturii miinii lui şi de precizia degetelor lui. Era, in sfirşit, un erou. I-a telefonat Charlotte. Fusese din nou la inseminare şi voia sа o insoţeascа la o serbare cоmpeneascа. Au vorbit ca şi cum nimic nu s-ar fi intоmplat, despre vara care işi dаduse drumul atоt de tirziu anul acesta, despre guvernul atit de ineficace, despre viaţa atit de frumoasа. La un moment dat, ea a incercat sа-i vorbeascа despre angajarea lui in echipa care işi asumase sarcina sа traducа toatа opera lui Christopher Marlowe. Dupа douа ture cu maşinuţele care fаceau optul mare in aceastа fericire insoritа, Antoine a vomitat in inaltul cerului. Cele douа pastile roşii, nedigerate incа, au cаzut оn mijlocul unei bаltoace de cartofi prаjiţi şi ketchup. Si-a clаtit gura şi a inghiţit alte douа pastile. S-au despаrţit fаrа sа-şi ia rаmas bun. La un chioşc, uitindu-se la copertele revistelor pentru tinere, la revistele uşoare de informare pentru bаrbaţi, la publicitatea pentru parfumuri şi produse de infrumuseţare masculine, la actorii sex-simbol, Antoine şi-a dat seama cа el nu corespunde imaginii bаrbatului ideal. Un numаr din Elle cuprindea o anchetа despre caracteristicile masculine care le provoacа fantasme femeilor şi, oarecum dezamаgit, a constatat cа el nu poseda nici una. Cu ceva timp in urmа, puţin i-ar fi pаsat, şi-ar fi spus cа era vorba de corespondentul firesc al fantasmelor masculine şi cа el are calitаţi mai profunde. Dar, sub imperiul pastilelor roşii, s-a simţit umilit fiindcа nu putea stirni o dorinţа imediatа. Pentru a semаna cu conformitatea viselor pe hirtie lucioasа, s-a inscris la o salа mare de exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii, luminoasа şi modernа, cu plante exotice atirnate de tavan. Spera astfel sа ia forma dorinţelor epocii şi sа acceadа la existenţa sexualа. O orа pe zi, a ridicat greutаţi cu picioarele, cu braţele, cu umerii, a fаcut serii de mişcаri repetitive. Epuizat, Antoine uita de sine in efort; durerea, transpiraţia, muzica scrоşnetelor de metal şi a loviturilor ca de tamponale greutаţilor pe aparate il transformau intr-un mecanism, o rotiţа a acestei sаli de maşini umane virite in maşini de fier. Seriozitatea celorlalţi clienţi ai sаlii l-a cinvins pe Antoine de importanţa activitаţii lui. Muzica zvicnitoare şi hipnoticа dаdea cadenţa loviturilor de vislа ale condamnaţilor pe galera muşchilor. Nimeni nu se uita deschis la ceilalţi, plutea un soi de jenа, de jenа de a nu avea un trup

splendid şi de a fi obligat sа ţi-1 fabrici prin aceastа chirurgie de transpiraţie. Trupul lui Antoine dobindea substanţa netedа şi durа a obiectelor industriale; linii clare au luat locul liniilor nedefinite ale vechiului sаu trup. Pe pintecul lui au apаrut desene, reliefuri. Devenea mai puternic şi, chiar dacа nu ştia cum sа foloseascа aceastа forţа nouа, se bucura sа vadа ieşind oţelul din carnea lui moale, işi admira muşchii incipienţi ca pe nişte stigmate ale normalitаţii, simboluri vizibile ale conformitаţii lui cu un ideal de frumuseţe omologat. Era puternic, era cineva, işi dаdea bine seama cа, fiind plаpind şi slab, fusese aproape un nimeni. Precum un Lego, trupul lui se imbina perfect in recunoaşterea lumii. Avea de-acum aceeaşi fluiditate cu a rechinilor in apа, nimic nu se mai agаţa de el; transformarea fizicа urma transformarea lui psihicа. Mintea şi trupul nu ii mai erau dureroase, ca şi cum ar fi aparţinut in sfirşit acelei specii uimitoare de peşti cаrora nu le este fricа de inec. Nici mаcar nu şi-a dat seama cа delicata si preţioasa timiditate işi luase zborul din sufletul lui asemeni unui fluture. Antoine nu mai era ieşit din comun, se recunoştea pe sine in ceilalţi ca in nişte oglinzi vii; ceea ce il scutea de multe eforturi.

Imperturbabil de fericit, Antoine avea impresia cа trupul lui este umplut cu pene mici si moi de gişte tinere, care ii circulа prin vene, ii umplu organele; inima şi creierul ii erau pline de bomboane chamallows multicolore. Marţi 1 august, a primit o scrisoare de la bancа prin care era informat cа are descoperire de cont. Atunci a avut prima angoasа de cind incepuse tratamentul. Mult prea nepаsаtor, uitase sа gаseascа o sursа de venituri, cumpаrind cu o voluptate nouа lucruri care i s-ar fi pаrut inutile cu citeva sаptаmаni in urmа. Trebuia sа facа rost de bani: viaţa este un animal care se hrаneşte cu cecuri şi cu cаrţi de credit. Cu masteratul de aramaicа, licenţa de biologie şi masteratul de cinematografie cu teza despre Sam Peckinpah şi Frank Capra, precum şi cu multitudinea de fragmente de diplome, nu putea spera sа gаseascа o slujbа calificatа care sа corespundа formaţiei lui. Socul acestei reveniri la realitate neutralizase efectele Heurozacu-lui, aşa cа Antoine s-a prezentat la Oficiul forţelor de muncа din cartierul lui dureros de conştient. Dupа o aşteptare de trei ore, in picioare, impreunа cu alţi şomeri, intr-o salа climatizatа cu feromonii stresului, un bаrbat de la un ghişeu a strigat numele lui, stilcindu-l fаrа nici o ezitare. Antoine s-a aşezat in faţa bаrbatului in costum, care butina pe computer. Au trecut cinci minute fаrа ca omul sа ia cunoştinţа de prezenţa lui. In sfоrşit, i-a pus citeva intrebаri, fаrа sа-şi ia ochii de pe ecranul computerului. Antoine i-a mаrturisit

diplomele lui exotice. — Las-o baltа, ii spuse bаrbatul. Eşti nebun, nu-i aşa? De ce oi fi ales sа studiezi chestiile astea... — Mа interesau. O, şi era cit pe ce sа fac o licenţа in... — Asta e sinucidere profesionalа, dumneata ai fаcut studii ca sа fii şomer! — Bun, spuse Antoine ridicindu-se in picioare, la revedere şi mulţumesc pentru ajutor si sprijin. — Stai, nu te da bаtut aşa uşor. Ai permis? — Nu. — Nu ai permis... Incredibil. — De fapt, conform unui studiu, explicа Antoine ironic, rezervele de petrol ale planetei ar trebui sа se epuizeze peste patruzeci de ani. Nu meritа sа stric bani pe asta. — Nu trebuie sа fii prea pretenţios. Eşti de mina a doua. Aşteaptа, aşteaptа. Omul, care nu privea decit ecranul computerului, i-a propus lui Antoine stagii, pregаtire pentru meserii care nu il interesau şi care erau plаtite de sаrаcie. Antoine şi-a dat seama cа se aflа in postura cerşetorului: nu avea de ales, trebuia sа accepte ce i se pune in pаlаrie, monede galbene, tichete de metrou, Ticket-Restaurant, nasturi de izmene, chewing-gum-uri deja mestecate. .. Bаrbatul se strаduia sа ii gаseascа ceva, adicа orice; il injosea cu o bunаvoinţа profesionistа. Antoine s-a ridicat şi a plecat fаrа ca bаrbatul sа observe. Antoine şi-a amintit de un coleg de liceu care fаcuse avere, Raphael. Scotocind prin cutia unde işi arunca claie peste grаmadа arhivele, a dat de numele lui de familie si de telefonul lui. Binenţeles, Raphael nu mai locuia cu pаrinţii. Aceştia, adorabili sau ramoliţi, n-ar fi fost in stare sа spunа care din douа, i-au dat numаrul lui de telefon. Antoine spera ca Raphi, аsta era diminutivul lui ridicol, sа-şi aminteascа de el şi de rolul pe care il jucase in alegerea carierei lui, cu ocazia unei discuţii la sfirşitul ultimei clase. Foarte sigur pe sine, Raphi se simţea in largul lui cu toatа lumea; avea contactul deschis şi direct al celui care nu se indoieşte cа este iubit. Conştiinţa lui aerodinamicа nu avea şansa dureroasа de a se agаţa de asperitаţile realitаţii şi de a se rаni: ea aluneca prin lume. Raphi il aprecia pe Antoine, il gаsea nostim, in principal fiindcа nu simţea critica ascuţitа din cuvintele lui; şi, mai ales, il intriga acest personaj care nu era cаzut in admiraţia lui. Antoine, pentru Raphi, era exotic, nu il inţelegea. Cit despre Antoine, sа mаnince la aceeaşi masа cu Raphi era un prilej de a nu trebui sа asculte o conversaţie pentru a şti dinainte cа nu va fi interesantа. Raphi poseda egocentrismul celor care vorbesc despre ei inşişi la

persoana intii: vorbea despre el, despre alţii in raport cu el, despre ce spuneau despre el etc. Raphi era pe cale sа taie in bucаţele un colţ de piine, il rupea, il frаminta, semn de nervozitate neobişnuit la el. Si-a apropiat capul de urechea lui Antoine si i-a şoptit, de parcа ar fi fost doi spioni americani la cantina K.G.B.-ului: — Am o problemа. Poţi sа mа ajuţi? — Ba chiar o sа lansez o mare operaţiune umanitarа, rаspunse laconic Antoine, nu foarte convins cа aceste şaptezeci de kilograme de perfecţiune ar putea avea cu-adevаrat o problemа importantа. — Este extrem de important, ştiu cа eşti bun la chestia asta. — Desigur, sint centurа neagrа la ontologie. — Uite. Trebuie sа aleg unde-mi continui studiile, sint acceptat la cele mai bune clase preparatorii. .. Aş putea urma calea succesului: Stiinţe Politice, inalte Studii Comerciale, Scoala Politehnicа, poate Scoala Naţionalа de Administraţie, pe urmа sа intru intr-un mare grup pe un post important şi sа sfirşesc prin a-l conduce, sau aş putea face carierа ca inalt funcţionar public... — Ai putea ajunge preşedinte... spuse Antoine, sarcastic. — Da, sigur. Aş putea avea un astfel de viitor strаlucit, dar imi doresc altceva. Vreau sа-mi asum riscuri şi sа fac ceea ce mа pasioneazа. Nu vreau ca, la sfirşitul vieţii, sа-mi spun cа am avut succes in tot ce-am intreprins, cа sint bogat şi iubit şi aşa mai departe, dar cа nu mi-am realizat pasiunea. Nu le-am spus nimic pаrinţilor mei, fiindcа nu vreau sа-i neliniştesc, dar imi vine sа dau cu piciorul la tot şi sа fac ce-mi dicteazа inima. Am nevoie de aventurа, sа ies de pe cаrаrile bаtаtorite, simt cа am ceva original in mine. Am un vis tainic, Antoine, o pasiune complet smintitа... — E foarte bine, Raphael, spuse Antoine, mirat cа colegul lui de clasа se lasа antrenat de o pasiune aparent atit de puţin raţionalа. E foarte bine, trebuie sа-ţi mаrturisesc cа m-ai surprins, te credeam mai cu picioarele pe pаmint, mai arivist. — Asta e latura mea de poet, Antoine, simt cа am suflet de artist. Crezi cа ar trebui sа merg inainte şi sа mа dаruiesc total pasiunii mele? — Da, e limpede, dа-i bаtaie. Rupe lanţurile. O sа ai nevoie de curaj şi rаbdare, sа te cramponezi pentru a-ţi realiza visul, insа trаieşte-ţi pasiunea. Raphi era in al nouаlea cer. Emoţionat, i-a strins miinile lui Antoine, cu ochii sclipind de recunoştinţа. Drept mulţumire, l-a servit cu un pahar de apа. — De fapt, Raphael, nu mi-ai spus care este visul tаu nebunesc... — Imi voi infiinţa propria societate de brokeraj. — Poftim?

— Acţiuni, obligaţiuni, consultanţа pentru plasamente financiare... O voi face, Antoine, mulţumitа ţie o sа ajung un tip de milioane! Pinа la urmа, pаrinţii lui Raphael nu au luat lucrurile foarte in tragic, ba chiar i-au oferit un milion ca sа ajute firma sа demareze. De atunci, Antoine avea pe conştiinţа aceastа crimа imbecilа: fabricase un nou capitalist. Ridicase din umeri cind Raphi ii spusese cа va fi oricind acolo ca sа-1 ajute la nevoie, dar, acum, contul lui din bancа era lihnit şi nu mai vedea nici o barierа moralа care sа-l impiedice sа facа orice pentru a ciştiga bani. Cind constaţi cа eşti unul dintre puţinii care mai respectа nişte principii morale in raporturile umane, poate fi tentant sа cazi in amoralitate, nu din convingere sau de plаcere, ci pur şi simplu pentru a nu mai suferi, cаci nu existа durere mai mare decit sа fii un inger in iad, in timp ce un diavol este oriunde la el acasа. Antoine se va inspira din acest comportament care constа in integrare, oferind drept sacrificiu idealurile sale; damnarea permite orice, iartа orice. Nu a putut vorbi direct cu Raphi: o secretarа s-a interpus şi i-a cerut sа-şi lase numаrul de telefon. O orа mai tirziu, telefonul din cabina de lingа brutаrie a sunat. Era Raphi, surescitat şi bucuros sа vorbeascа cu cel care-l incurajase sа-şi ia destinul in propriile miini. — Antoine! De-ai ştii cit mа bucur cа te aud. Ce vremuri bune am trаit noi, tu si cu mine! Ce mai faci? Trebuie neapаrat sа vii la noi la masа, impreunа cu soţia ta, sа-mi vorbeşti despre munca ta, ar fi grozav! — Sint celibatar şi şomer. La celаlalt capаt al firului a fost o clipа de tаcere. Raphael nu se gindise niciodatа cа succesul lui personal nu instaurase fericirea pentru toate fiinţele umane de pe pamint. — Nu e o problemа, tu eşti guru-ul meu, Antoine, o sа-ţi gаsesc eu ceva. Este cel mai mаrunt lucru pe care ţi-l datorez. Trebuie sа ne vedem! Au stabilit o intilnire in clаdirea din Saint-Germain-des-Pres care adаpostea societatea lui Raphi. Acesta l-a primit pe Antoine in biroul lui mare, decorat cu afişe mari de cinema. Chestiunea a fost rezolvatа rapid: Raphi voia sа-1 angajeze pe Antoine. — Nu mа pricep deloc la Bursа... — Tocmai de-aia, eşti nou in mediul аsta, nu va exista riscul sа fii influenţat de timpenii. Am incredere оn tine. — Ce va trebui sа fac? — E uşor: ajunge sа vinzi şi sа cumperi acţiuni in lumea-ntreagа. La momentul potrivit. Sа simţi cursul cаror acţiuni va creste sau va scаdea, sа fii pe fazа, sа te laşi in voia instinctului. Si in privinţa asta nu am de ce sа-mi fac griji: toate astea, succesul meu, ţie ţi se datoreazа. Foarte mindru, Raphi l-a dus pe Antoine sа viziteze birourile luxoase ale societаţii, 1-a prezentat colegilor lui şi automatului de cafea.

Atmosfera era laborioasа şi electrizantа, dar destinsа; relaţiile de muncа erau flexibile, ca inrtr-o comunitate egalitarа. Preşedintele Clinton ii cere presei disciplinate sа-i spunа Bill, nu pe numele complet, William; este mai simpatic, ii conferа imaginea unui prieten, a cuiva apropiat, cаruia e uşor sа-i ierţi anumite lucruri; in plus, asta face posibilа atenuarea imaginii negative legate de funcţia lui. Urmind aceeaşi strategie afectivа, pentru toţi din firmа, Raphael era Raphi. Uşor accesibil, deschis şi amabil, acest lucru ii servea pentru a exercita asupra colaboratorilor lui presiuni binevoitoare, pentru a le cere, amical, o productivitate mai mare şi ore de lucru prelungite. Lui Antoine i s-a dat un box in imensa salа care ii adаpostea pe cei şaptezeci de agenţi de bursа ai societаţii. Acesta era dotat cu douа microcomputere, un mic birou de fier cenuşiu cu o serie de sertare, şi o ceaşcа de cafea. Pe pereţii sаlii defilau cursurile diferitelor tranzacţii ale celor mai mari Burse mondiale. Timp de o sаptаminа, Antoine a studiat ce fac colegii lui; i s-au dat sfaturi; a cumpаrat cаrţi ca sа-şi insuşeascа termenii şi mecanismele financiare: O.P.A., Nas-daq, O.P.E., F.E.D., C.O.B., Stoxx, F.T.S.E. 100, DAX 30... Incomparabil mai simplа decit aramaica, aceastа nouа limbа nu a mai avut curind nici un secret pentru el. Viaţa lui s-a schimbat si mai mult. Salariul fix, care i-ar fi ajuns din plin ca sа trаiascа, era completat de un comision pentru rezultate. Si-a abandonat mica garsonierа gratuitа pentru un atelier transformat in locuinţа, lingа Bastilia, pe strada Roquette. Cum domnul Brallaire tot nu işi revenise, Antoine l-a rugat pe Vlad, vecinul lui catchist, sа se ocupe de el. Nu se mai vedea cu Rodolphe. Acesta voia sа-l atragа spre subiecte intelectuale şi polemici pentru care işi pierduse orice interes; fаrа liantul discuţiei si al contradicţiei, relaţia lor s-a dezagregat. Antoine continua sа o insoţeascа pe Charlotte sа se dea in roata mare, dar nu mai stаteau de vorbа. Ganja, atit de calm de obicei, s-a supаrat şi a declarat cа nu se vor revedea decit dupа ce va renunţa la proiectul lui prostesc de a deveni prost. As i-a dedicat un catren in care constata cа nu mai respirau acelaşi aer şi cа, fаrа sа se fi mutat in altа ţarа, işi deveniserа strаini unul altuia. S-au despаrţit intr-o searа, dupа o intilnire tаcutа la cartierul lor general, Gudmundsdottir. Antoine i-a privit pe prietenii lui indepаrtindu-se in noapte, luminaţi de strаlucirea corpului lui As. Acest lucru nu il intristase foarte tare: nu mai aveau nimic sа-si spunа. Antoine era ocupat cu noua lui meserie, cu ambiţia de a deveni ambiţios şi de a dori sа-şi doreascа haine de marcа. Avea prieteni noi, care aveau o pаrere despre orice, cu care mergea la concerte, la serate. Trаia astfel viaţa normalа a tuturor tinerilor care au mjloace sа trаiascа. Antoine a ciştigat amici de consum, preambalaţi, amici de serie, care nu ar şovаi sа nu ii vinа in ajutor, in caz

de nevoie. Din afarа, l-ai fi putut crede complet integrat in aceastа castа de prinţi, jucind fаrа probleme rolul costumului sаu Hugo Boss. Dar, dacа priveai mai atent, ţi-ai fi dat seama cа mai avea o oarecare reţinere, in tot cazul, nu işi punea niciodatа intrebаri despre moralitatea relaţiilor lui, nu emitea niciodatа o opinie care ar fi putut pаrea originalа. Antoine se lаsa purtat de aceastа lume nouа şi simţea o plаcere certа: plаcerea libertаţii incadrate, a lаsаrii in voia curentului care urmeazа forma fluviului. Banii, succesul, integrarea intr-un mediu recunoscut ca avind baze solide, toţi aceşti factori contribuie la o economisire de sine. Nu mai ai nevoie sа te gindeşti la dorinţele tale, la morala ta, la actele tale, la prietenii tаi, la viaţa ta, nu mai ai nevoie sа inţelegi, sа cauţi: mediul iţi oferа toate astea la cheie. Antoine a primit trusoul sаu de cаsаtorie cu societatea. Este o chestiune de economii de energie; este categoric mai puţin obositor, mai puţin stresant decit sа incerci sа gаseşti totul tu insuţi, sau sа inventezi. Nu, nu meritа osteneala, ţi se vor pune la dispoziţie emoţii prefabricate, ginduri preasamblate. Fiinţele umane seamаnа frapant de mult cu automobilele lor. Unii au o viaţа fаrа opţiuni, care doar merge, nu prinde vitezа prea mare, caleazа şi are deseori nevoie de reparaţii; este o viaţа in partea de jos a gamei, puţin solidа, care nu-şi protejeazа ocupanţii in caz de accident. Alte vieţi au toate opţiunile posibile: banii, dragostea, frumuseţea, sаnаtatea, prietenia, succesul, precum airbag-ul, A.B.S.-ul, scaunele tapisate cu piele, servodirecţia, motorul cu 16 supape şi aerul condiţionat. La jumаtatea lui august, integrarea lui Antoine la noua lui profesie reuşise bine, era un agent de bursа la fel ca ceilalţi, munca lui era corectа. Urmаrea pieţele, reacţiona dupа un amestec de instinct şi de logicа, dar nu reuşise marea loviturа care l-ar fi fаcut sа intre in cenaclul milionarilor din firmа. A uitat sа se mai gindeascа la consecinţele speculaţiei şi ale jocurilor lui cu cifre asupra unei lumi reale care nu mai exista cu adevаrat in sfera conştiinţei lui vаtuite. Exista totuşi o trаsаturа care il deosebea pe Antoine de colegii lui: nu suporta cafeaua, incercase sа bea o ceaşcа la inceputurile sale in societate. Rezultatul: nu putuse sа inchidа ochii douа nopţi la rind. De atunci, consuma ziua intreagа cafea decofeinizatа. Ceaşca de cafea este o chestiune de standing, un bun agent de bursа are intotdeauna in minа sau pe biroul lui o ceaşcа de cafea. Exact aşa cum un poliţist are armа, un scriitor, stilou, un jucаtor de tenis, rachetа, agentul de bursа lucreazа cu cafeaua lui; este instrumentul lui de lucru, picamerul lui, Smith & Wesson-ul lui. Apoi, deodatа, fаrа nici o premeditare, Antoine a devenit bogat. Tasta ca de obicei pe cele douа computere in micul lui box in mijlocul

agitaţiei unei zile normale: creşteri, scаderi, strigаte, sonerii de telefon continue, sinucideri, clinchete, urlete, şuierat sacadat al celor zece cafetiere aliniate la perete... Tasta liniştit, cu un telefon fixat intre ureche şi umаr, vindea yeni (valuta japoneza), işi lansa undiţa şi momeala in hazardul tranzacţiilor, cind, vrind sа apuce ceaşca de cafea pentru a-şi umezi mucoasa labialа uscatа, a vаrsat-o pe tastatura computerului sаu principal. Au ieşit citeva scintei, puţin fum, sfоrоituri, ecranul computerului s-a intunecat, a clipit, dar totul a reintrat in ordine intr-o clipа. Cu excepţia faptului cа din conturile lui reieşea cа realizase o fructuoasа operaţiune a cаrei sumа se ridica la mai multe sute de milioane. Scurtcircuitul provocase o reacţie in lanţ, care a dus la operaţiuni financiare geniale. — Am ştiut eu cа e o idee bunа sа te angajez, ii spuse Raphi. Cum ai fаcut ca sа prevezi lovitura asta? — Intuiţia, rаspunse Antoine, lаsind ochii in jos. — Iar asta nu se invaţа. Dar tot a trebuit sа munceşti pe tema asta, ai stаpinit perfect evenimentele, nu te-ai speriat, ai ştiut ce urmаreşti. Asta, prieteni, numesc eu singe rece. Toatа sala l-a aplaudat pe Antoine, colegii i-au dat palme zdravene pe spinare, au zburat confeti, s-au deschis sticle de şampanie, iar Raphi ia intins cecul cu comisionul lui. Antoine a privit suma de pe cec şi, pe neaşteptate, s-a simţit emoţionat. Atit de emoţionat de parcа tocmai i s-ar fi nаscut mai mulţi copii. Avea de ce sа fie, cаci poseda sextuplu: dupа o cifrа oarecare, pe cec erau desenate şase zerouri. In clipa aceea, Antoine nu şi-a amintit cа pe vremuri ştia cа cel mai uşor de corupt este propria ta persoanа. O pastilа roşie l-a scutit de gindul cа putuse in acelaşi timp sа se vindа şi sа se cumpere cu o bogаţie care nu se va fosiliza in nici un vis.

Pentru a palpa realitatea averii lui, Antoine şi-a incasat prima in bancnote mici. A ieşit din bancа cu douа valize pline de bani şi a pus pachetele in teancuri, pe masa mare din lemn de mаslin, din salonul lui. Aceste mii de dreptunghiuri de hirtie erau atomii succesului lui. S-a lаsat puţin pradа beţiei a ceea ce focaliza dorinţa omenirii, l-a luat ameţeala; fаrа sа vrea, a zimbit. Era bogat; adicа indeplinise o parte a contractului sаu, realizind o fantasmа impаrtаşitа de mii de persoane. Dar acest sentiment, pe care l-a botezat „fericire", nu a ţinut mult. Ce va face cu bogаţia asta? Dacа voia sа fie un milionar perfect normal, nu se putea mulţumi cu pаstrarea acestor bani. A fi bogat nu e un scop in sine; trebuia ca societatea, oamenii de pe stradа, prin admiraţia şi invidia lor, sа fie oglinda succesului sаu. Antoine şi-a dat seama cа, devenind

bogat, nu parcursese decit jumаtate de drum: acum era necesar sа-şi doreascа lucrurile pe care şi le doresc cei bogaţi. Iar asta i s-a pаrut partea cea mai dificilа. Pentru a deveni bogat, fusese de-ajuns sа verse o ceaşcа de cafea pe tastatura computerului; pentru a-şi folosi bogаţia, va trebui sаşi batа capul. Rаsfoind reviste, a intocmit lista lucrurilor pe care trebuia sа şi le doreascа. Si sа nu le doreascа: a avut grijа sа nu cadа in pаcatul celor proaspаt imbogаţiţi, categorie de oameni bogaţi pare-se demnа de dispreţ, care nu are decit poleiala cea mai puţin importantа a bogаţiei, adicа banii. Ca şi cum ar fi devenit propriul sаu Moş Crаciun, Antoine a fаcut cumpаrаturi cu coşul lui mare din rаchitа şi cu sania trasа de reni. Pentru a-şi decora apartamentul şi a-şi inveşminta reputaţia, a cumpаrat artа contemporanа. Dintr-o prestigioasа galerie parizianа, a ales pinze ale unui pictor care probabil cа era un geniu, dat fiind numаrul de zerouri aplicate sub semnаtura lui. Proprietarul galeriei 1-a descris drept noul Van Gogh. „De altfel, ii spuse el lui Antoine pentru a-1 convinge, a avut oreion." Antoine a mimat admiraţia, a scos un „o!", din milа pentru timpenia venalа a negustorului de artа, şi şi-a deschis geanta. Pe urmа, s-a decis sа cumpere o maşinа de lux. Nu ştia sа conducа, nu avea cituşi de puţin intenţia sа inveţe, dar asta nu i-a afectat cu nimic hotаrоrea de a se conforma acestui ritual esenţial. Aproape toatа lumea cumpаrа o maşinа, alegerea fiind limitatа pentru cei mai mulţi de raţiuni financiare. Antoine nu trebuia sа-şi facа astfel de griji, aşa cа avea in faţа o ofertа inimaginabilа de mаrci, modele şi motoare. A constatat cа diversele automobile de lux corespundeau de multe ori unui anumit tip de avere: milionarii din societatea lui Raphi aveau toţi maşini sport pentru cei mai tineri şi Mercedes-uri sau BMW-uri pentru cei mai in virstа, trecuţi de treizeci de ani. Antoine a cumpаrat maşina care sа afirme cа este tinаr, strаlucit şi agent de bursа milionar: un Porsche roşu. Concesionarul a livrat maşina in faţa apartamentului lui, şi acolo a rаmas, ca o firmа luminoasа ce-i premаrea succesul şi puterea. In magazine pаzite de dispreţul cerberic al vinzаtorilor impotriva celor care nu posedau mijloacele necesare pentru a-şi face cumpаrаturile acolo, Antoine a fost primit ca un prinţ, atunci cind i-au vаzut coroana plasrifiatа: cartea de credit aurie. A cumpаrat costume elegante care vor face sа ridа generaţiile viitoare, şi care, pentru moment, difuzau superioritatea lui asupra poporului de rind care nu are posibilitаţi sа afişeze un gust atоt de prost cu o ostentaţie(prezentare pretentioasa) atit de fireascа. Nаpirlirea, la mue (definiţie din Petit Robert) este o „schimbare parţialа sau totalа care afecteazа carapacea, coarnele, pielea, penajul, blana etc. anumitor animale, in anumite anotimpuri sau in perioade determinate din existenţa lor". Antoine nаpirlise. Renunţase la vechile lui

ţoale pentru nişte haine elegante; işi parfuma pielea cu arome exorbitante, o ungea, o intreţinea cu uleiuri şi lapte, se ducea pentru masaj, ingrijiri şi ultraviolete in institute de infrumuseţare şi işi intreţinea sаptаminal frizura intr-un salon şic. Acest cuvint inseamnа, in francezа, şi modificarea timbrului vocii umane in momentul pubertаţii. De aceea, lui Antoine i s-a pаrut cа devenise subit, in doar citeva sаptаmini, adult. Inainte de epoca succesului, vocea lui nu era atit de eficace in viaţa de toate zilele, cind trebuia sа-i cearа ceva unui vinzаtor, cind avea de a face cu funcţionari de pe la administraţii, ori pur şi simplu intr-o conversaţie: se intimpla sа nu fie auzit, deşi avea un glas limpede. Dar acum, fаrа ca el sа fi constatat o schimbare de timbru, Antoine era dendatа auzit, ascultat şi servit. Cu toate poveştile astea despre nаpirlire, am putea spune cа Antoine devenise un fel de şarpe. Nu mai avea mare lucru in comun cu fiinţa umanа ce fusese, ca şi cum şi-ar fi schimbat specia. Bugetul lui explodase. Pe lingа achiziţiile importante de tablouri, maşinа, haine, şi-a oferit pentru standingul lui aparate electrocasnice, hifi, video şi informatice. De fapt, nu folosea aceste aparate perfecţionate şi exorbitante. Tot aşa cum nu minca nici cantitаţile uriaşe de alimente rafinate pe care le indesa in fiecare searа in giganticul sаu frigider american. Mintea lui era in faza de cumpаrare, nu incа in cea de consum. Antoine işi pаstrase gusturile simple. Apartamentul lui semаna cu un muzeu de minunаţii ale tehnicii moderne, cu un cimitir de aparate noi. Pentru ca contul lui din bancа sа continue sа-i alimenteze lucrаrile practice de consum, Antoine a vаrsat, iarаşi, o ceaşcа de cafea decofeinizatа pe tastatura computerului. Si de data asta, a fost un jackpot: banul este un animal domestic, un bun ciine credincios care incepea sа cunoascа drumul spre contul lui bancar. Era la sfirşitul zilei. Toţi agenţii de bursа se pregаteau sа plece, cind Raphi 1-a chemat pe Antoine la el in birou. Raphi era incadrat de douа tinere in rochii de searа sexy. — Antoine! exclamа Raphi. Eşti minunat, prietene. Iatа prima ta. — Mulţumesc, spuse Antoine bаgind milioanele in buzunarul interior al hainei. Bine, bunа seara... — Cum „bunа seara"? Petrecem seara impreunа. Ca sа-ţi sаrbаtorim genialitatea. Ti-o prezint pe Sandy. — Incintatа, spuse una dintre tinere zimbind şi intinzindu-i mina ei delicatа. — Si Severine, continuа Raphi, care va fi partenera ta in seara asta, bаftosule. Antoine s-a uitat la Severine, la trupul ei superb, chipul atrаgаtor, ochii plini de dorinţа cind il privea, şi şi-a spus cа era o problemа. Simţind cum caninii personalitаţii lui incep sа se iţeascа din hipogeul

conştiinţei, ar fi inghiţit bucuros una sau douа pastile de Heurozac pentru a preveni acest pericol, dar le uitase acasа. L-a intrebat pe Raphi dacа pot sа vorbeascа o clipа intre patru ochi. Raphi le-a rugat pe fete sа ii aştepte la maşinа. Acestea au ieşit din birou cu un aer de provocare concupiscentа. — Nu pot sа cred cа-mi faci una ca asta, spuse Antoine pe un ton de reproş. — Ca asta? Ce vrei sа spui? — Imi plаteşti o prostituatа... Credeam cа mа cunoşti mai bine, Raphael. Mа dezamаgeşti. — O tirfа? Raphi izbucni in ris. Crezi cа Severine e o tirfа? — Mi se pare evident. — Ar trebui sа ai mai multа incredere in potenţialul tаu de seducţie, Antoine. Nu, Severine nu este o tirfа. — Atunci de ce vrea sа iasа cu mine? Si, mai ales, de ce are aerul аsta pofticios cind se uitа la mine. Ai zice cа se uitа la Brad Pitt. — I-am vorbit despre tine, cа eşti un magician al finanţelor, şi aşa mai departe. Crede-mа, ai farmec. — Aşa deci. Si Sandy asta ce este? Raphael, tu ai o soţie senzaţionalа... — O nu, n-o sа te apuci sа-mi faci moralа! — Nu, nu vreau asta, dar... Ba da, o sа-ţi fac moralа, pentru cа... — O sа mа torni? Nu e frumos sа torni. Turnаtorii merg in iad. Eşti puţin cam incuiat, Antoine. Relaxeazа-te. — Soţia ta va fi nefericitа, nu poţi sа faci asta. — Soţia mea nu va şti nimic, deci nu va suferi, prin urmare nu e nimic rаu. — De ce faci asta? Ai un amor... — In viaţа nu existа numai amorul. Existа şi dorinţa. La naiba, Antoine, sintem in anul 2000, emanciparea sexualа a avut deja loc, trezeşte-te. Dispunem de trupul nostru, fetele sint emancipate. Raphi avea morga unui principe plebeu care confundа privilegiile cu drepturile pe care le are, şi justificarea lor cu adevаrul. Antoine s-a aşezat intr-un fotoliu in faţa biroului. Freca o gumа pe o agendа, cu privirea in gol. A rаmas aşa un minut intreg, in timpul аsta, Raphi işi punea nişte hirtii in servietа. Antoine a intors ochii spre Raphi: — Apropo de emancipare sexualа... — Vrei nişte lecţii? Severine iţi va da lecţii... dacа pricepi ce vreau sа spun. — Una dintre colegele mele iţi оmpаrtаşeşte pаrerea, voteazа pentru tine. — Bineinţeles, lucrurile s-au schimbat, trebuie sа fii mai puţin incuiat. Ea profitа de sex şi are dreptate.

— Nu ştiu dacа o cunoşti, o cheamа Melanie. — Melanie? rosti Raphi pаlid. Melanie, cea de la Nasdaq? Sprijinindu-se de birou, Antoine rаsuci scaunul cu rotile. Se uita la Raphi, ii urmаrea reacţia, cu un zimbet in colţul buzelor, şi parcа o anume melancolie ii apаruse in ochi. S-a ridicat in picioare si 1-a apucat pe Raphi de umаr. — Da. Ea este de acord şi, ca sа spun totul, este gata sа se culce cu oricine, atit este de emancipatа. Nu-i grozav? Dar problema e cа nimeni nu vrea sа se culce cu ea. Aşa cа... mi-am zis cа, dat fiind cа şi tu eşti emancipat, poate cа ai putea sа-i faci acest serviciu... — Dar, Melanie... ea este intr-adevаr... in fine, vezi tu... ea nu are nimic... — Este cu siguranţа mai amuzantа, mai inteligentа decit toate aceste Sandy, nu incape discuţie in privinţa asta. Asta vrei sа -spui? — Este nasoalа, Antoine, imi pare rаu, dar аsta e adevаrul, seamаnа cu un schelet. Este un antidot pentru Viagra. — Si? — Si ce? Ce vrei sа-ţi spun? Asta e natura: nu toatа lumea poate sа alerge suta de metri. Existа inegalitаţi naturale, eu nu pot sа fac nimic. Nu are corpul pentru aşa ceva. Dar mai sint şi alte sporturi. Ar fi mai bine sаşi concentreze forţele asupra dragostei, numai sentimentele pot sа facа acceptabil un fizic ca al ei. Dragostea e oarbа. Stii proverbul: e o fatа fаcutа pentru prietenie, nu pentru pat. — Asta e tot? Dar... Raphael, nu inţelegi... Ea işi doreşte sex, vrea sа se dezlаnţuie. La fel ca tine, ca Sandy. — Pot sа mа interesez, sа-i gаsesc tipi orbi. Ascultа, Antoine, miine, o sа-i propun ca prin asigurаrile facultative firma sа-i plаteascа o operaţie de pus silicoane la sini. Asta ar trebui sа limiteze pagubele. — Eşti cu-adevаrat milostiv. Dacа tot faci asta, n-ai decit sа pui sаi grafeze o putа in minа... — Trezeşte-te, Antoine, nu poţi avea fantasme pe motive de personalitate. Nu asta te face sа ţi se scoale. Poate cа e pаcat, dar asta e. Nu pot face nimic. — Kirk Douglas a zis: „Arаtaţi-mi o femeie inteligentа, o sа vа spun «Iatа o femeie sexy.»" — Hei, Antoine, doar nu vrei sа mа culc cu ea numai pentru a fi coerent? — Ar fi fost bine. Melanie.era genul de persoanа cаreia ii place ceea ce i se refuzа, precum sаracii care ii admirа pe cei bogaţi; aşa cum Raphi nu o dorea fiindcа era uritа, ea il dorea fiindcа era chipeş. O sаptаminа mai tirziu, ea a sosit la serviciu cu un decolteu peste noii ei sini, voluminosi şi tari. Pentru unii bаrbaţi, asta a fost de-ajuns ca sа o facа vizibilа. Nu mai era

un spectru in ochii colegilor: cu sinii ei, ea intra in sfоrşit in tiparul privirii bаrbaţilor. Raphi era mulţumit de magnanimitatea lui, dar işi fаcea griji pentru Antoine din pricina „robespierrismului lui sentimental" dupа cum s-a exprimat el. Printr-o hаrţuire amicalа, l-a convins sа mergа sа consulte o prietenа care conducea o firmа de intermediat intilniri. I-a dat toate garanţiile de seriozitate, l-a asigurat cа asta nu il angaja cu nimic, l-a implorat sа aibа mаcar o intrevedere cu prietena lui. Antoine a capitulat pentru ca Raphi sа-l lase in pace cu catehismul lui libertin şi predicile moralizatoare. Cu cаteva sаptаmini in urmа, mai avea incа o idee despre dragoste ca fiind o formа de artа, sau cel puţin de meşteşug artistic; acum intra tot mai adinc in noua lume, categoric mai realа, in care amorul este o formа de consum şi un loc de segregaţie. La etajul cincizeci al unui imobil de birouri care adаpostea sediile sociale ale unor intreprinderi high-tech, Antoine a pаtruns in incinta plinа de forfotа a firmei matrimoniale. Nu existau pereţi; angajaţii umblau incoace si-ncolo, telefoanele sunau fаrа incetare; rаpаitul tastaturilor de computer distila o muzicа ce ar fi putut fi cintatа la Institutul de Cercetаri şi Coordonare pentru Acusticа/Muzicа. Antoine a fost introdus intr-un birou in stil englezesc, izolat de agitaţie. A aşteptat citeva secunde singur, in picioare, incаperea era luminoasа şi ordonatа. Citeva cаrţi pe etajere, plante lingа pereţi, obiecte de artа discrete, un Apple bleu, o fereastrа mare. O femeie de vreo patruzeci de ani a intrat in pas vioi, l-a invitat sа ia loc şi a trecut in spatele biroului. Purta un taior elegant, destul de larg pentru a nu o jena in mişcаri şi poate şi pentru a ascunde citeva kilograme presupuse a fi in plus. — Veniţi din partea lui Raphi, nu-i aşa? Bun, o sа vа gаsim ceva. Nu trebuie sа fiti prea dificil, nu sinteţi de primа minа. Aveţi pretenţii speciale? — Adicа? — Blondа, brunа, roşcatа, inаlţime, categorie profesionalа. Existа o mulţime de criterii. Nu vа pot promite sа vа aranjez o intаlnire cu cineva care sа semene leit cu ce vа doriţi, dar putem gаsi ceva pe-aproape. Femeia dаdu drumul la calculator, deschise fişiere, tastа citeva cuvinte. Pаrea epuizatа, de parcа ar fi fost la capаtul puterilor, şi in acelaşi timp nervoasа şi incordatа. Se uita ţintа la Antoine, aşteptind lista criteriilor lui. — Nu vreau sа intru in detalii, in fine... cred cа am greşit venind aici. Scuzaţi-mа, vа rog. — Vа şocheazа? Dar aşa merg lucrurile, numai cа in locul filtrelor inconştiente, noi folosim filtre ştiinţifice. Rezultatul este acelaşi. Nu intаmplаtor avem gradul cel mai mare de reuşitа dintre toate agenţiile matriminiale: noi ne ocupаm de afaceri, nu de sentimente. De afaceri cu

sentimente, dacа vreţi. Sа reluаm. Deci fаrа profil prestabilit. Degetele ei lovirа violent tastele. A sunat telefonul, dar nu 1-a ridicat. Soneria s-a oprit. Ea 1-a privit pe Antoine, scrutindu-l cu un ochi de expert, ca şi cum ar fi fаcut o evaluare. — Oricum, cineva cam de virsta mea... — Splendid. Ascultа, bаiete, fа un efort. Vom alcаtui un dosar despre tine şi, pornind de la acesta, clientele poate cа se vor interesa de tine. Aşa cа ar fi bine sа te prezinţi. — Adicа sа vа vorbesc despre pasiunile mele? — Da. O sа punem asta la sfirşit. Dar mai intii, trebuie sа punem pe primul plan situaţia ta socialа. — Aş prefera, nu vreau sа... — Iţi baţi joc de mine? Nu am timp de pierdut cu tipi care vor sа fie iubiţi pentru personalitatea lor. Dacа ai fi frumos, ai gаsi fаrа mare greutate fete care sа te iubeascа pentru umorul şi drаgаlаşenia ta. Dar aşa... Tinere, nu sintem aici ca sа facem moralа, ca sа spunem e bine sau e rаu, numai cа aşa funcţioneazа lumea, fie cа-ţi place sau nu, aşa cа atrage-ţi toate şansele de partea ta. Machiavelli a spus despre politicа lucruri care pot pаrea cinice, dar nu sint mai puţin adevаrate. Noi sintem Machiavelli ai dragostei. Nu spun cа oamenii iubesc pentru bani, pentru culoarea pаrului, circumferinţa pieptului, dar statisticile ne aratа cа toate astea au o importanţа hotаritoare. Meseria, musculatura, inаlţimea, virsta, banii, greutatea, maşina, hainele, culoarea ochilor, naţionalitatea, marca de corn flakes pe care o mаninci dimineaţa... Nici nu-ţi inchipui ciţi factori au o influenţа. Stiai cа blondele au cu douаzeci şi patru la sutа mai multe raporturi sexuale decit brunele? Existа adevаruri in dragoste şi in sex, şi ştii ceva? Aceste adevаruri nu intereseazа pe nimeni, fiindcа toatа lumea e convinsа cа mica sa poveste este ceva deosebit. Am tone de statistici care-mi spun contrariul. — Generalizaţi, spuse Antoine, pe un ton liniştitor. Personalitatea conteazа dupа pаrerea mea, nu in aceeaşi mаsurа pentru toatа lumea, dar... Cunosc oameni pentru care conteazа. Poate cа exageraţi puţin. — Crezi? S-ar putea. Sint nefericitа, aşa cа am dreptul sа exagerez şi sа am o viziune pesimistа despre toate astea. Totuşi cred cа sint obiectivа, dar in dragoste adevаrul inseamnа fаrа indoialа cinism. De fapt, mа enerveazа cа sint atit de obiectivа, cа inţeleg cа toate astea nu sint lipsite de cauzа si cа nu sintem rаspunzаtori de nimic. Aş vrea sа incetez sа mai fiu obiectivа, ca sа mа las in voia urii şi sа reuşesc, in fine, sа-l detest pe soţul meu care m-a pаrаsit pentru o fatа de douаzeci de ani. A trintit mouse-ul pe birou, a apаsat pe o tastа şi s-a ridicat in picioare. Zimbea cu o rаutate tristа. S-a intors spre etajere, a mutat citeva cаrţi, a rаsturnat statueta unui koala, care s-a spart pe podea. A adunat cioburile.

— Imi pare foarte rаu... murmurа Antoine ridicindu-se şi ajutind-o sа stringа bucаţile statuetei. — De ce iţi pare rаu? spuse femeia incruntind din sprincene. Iţi interzic sа-ţi parа rаu şi sа-l critici pe soţul meu. Cine te crezi? — Voiam doar... V-a pаrаsit pentru o fatа mai tinаrа... — Ei şi? Te inşeli ţinindu-mi partea. Eu, eu n-aş fi putut niciodatа sа mа indrаgostesc de un bаrbat ca tine. — Fiindcа nu sint destul de drаguţ? — Nu, mai ales din cauzа cа eşti mai scund decit mine. — Doar pentru atit? — E important, in tot cazul, pentru mine. Nu mа intreba de ce. Dar trebuie sа recunosc cа probabil ţine de aceleaşi motive pentru care idiotul de bаrbatu-meu preferа o tinаrа. In dragoste nu existа inocenţi, nu existа decit victime. — Nu credeţi cа este o atitudine cam calculatа, sа alegeţi genul аsta... de criterii... — Nu, te inşeli. Nimic nu este calculat, toatа lumea e sincerа in dragoste. Soţul meu este cu adevаrat indrаgostit de ştoarfa aia. Nu şi-a spus: „Ei, nevastа-mea are patruzeci de ani, sinii incep sа i se lase, pielea nu o mai are la fel de frumoasа, incepe sа se ingraşe, aşa cа o voi inlocui." Asta e adevаrul, dupа pаrerea mea, dar el nu şi-a spus asta. Numai cа toate s-au intimplat in aceste condiţii. Numai dupа aceea poţi sа raţionalizezi şi sа analizezi in amаnunt un comportament. Eu, te-aş fi adorat, poate cа ai fi fost cel mai bun prieten al meu, dar nu m-aş fi оndrаgostit de tine, sincer. Cind aud oameni spunind cа nu ştiu de ce s-au indrаgostit de o anumitа persoanа, imi vine sа zimbesc. Poate cа nu vor sа ştie, dar, pe lingа motivele legate de intilnirea a douа personalitаţi, existа motive psihologice, sociale, genetice... Dragostea şi seducţia sint lucrurile cele mai inconştiente şi totodatа cele mai raţionale din cite existа. A spune cа nu existа motive, asta-ţi permite sа nu mаrturiseşti cа nu sint foarte glorioase, cаci cine are interes sа cunoascа adevаrul? Cind l-am intrebat pe soţul meu de ce mа pаrаseşte pentru fata aia, tinаrа, finа, blondа, sexy, cu sini superbi, plinа de viaţа, mi-a spus: „Nu ştiu, draga mea, nu ştim de ce ne indrаgostim, se intimplа, atita tot." Si ştii ce-i mai rаu in toate astea? Cа era sincer, fiul de cаţea credea sincer in tоmpeniile astea. Nemernicul era sincer. Stii ce a spus Mme de Stael? „In domeniul sentimentelor, nu este nevoie sа minţi ca sа spui minciuni.”Aşa cа, da, exagerez. .. dar am dreptate sа exagerez, fiindcа... sint bаtrinа, fac parte din plebe(plebeu-persoana infeioara, umilita), acum. Plingind, femeia continua sа vorbeascа, işi reproşa cа se vaitа, il blestema pe soţul ei şi pe noua lui logodnicа. Nu şi-a dat seama cind Antoine s-a retras discret, intristat. Intr-o rodnicа zi de disperare, işi spusese cа a crede in aceste

adevаruri care te silesc sа pleci capul inseamnа sа te supui realitаţii care le produce: oricine va vrea sа gаseascа dovezi ale nefericirii sale va gаsi, cаci in chestiunile omeneşti gаseşti intotdeauna ceea ce cauţi. Hotаrise atunci cа orice adevаr care il fаcea sа sufere era o moralа, cа realitatea insаşi era o moralа şi cа el putea sа-i opunа inchipuirea lui. Dar, ieşind din imobil, in pofida tulburаrii, nu şi-a amintit de asta. Mai exact, nu a avut nevoie sа-şi aminteascа: a luat douа pastile de Heurozac şi spectrul cuvintelor deziluzionate ale femeii a dispаrut. Antoine 1-a sunat pe Raphi, i-a povestit episodul şi 1-a sfаtuit sа aibа grijа de prietena lui. In timpul intrevederii, pe lingа conştiinţa lui trecuse plutind o umbrа, dar a dispаrut de indatа ce a reintrat in ritmul de viaţа in care zilele se reproduc intre ele. Pentru cei care sint perfect integraţi in societate, nu existа decit un singur anotimp, o varа veşnicа, care le bronzeazа spiritul sub un soare care nu apune peste somnul lor: au vise in care nu e niciodatа noapte. Antoine trаise douаzeci şi cinci de ani de toamnа ploioasа; de-acum incolo, fie cа va fi iarnа, primаvarа, toamnа, pentru conştiinţa lui nu va exista decit domnia nedisputatа a verii.

Incepea luna septembrie. Soarele mai avea incа putere şi mingiia cu miinile vintului pielea trecаtorilor, in seara aceea, Antoine rаmаsese in faţa televizorului, uitindu-se la emisiuni interesante, amuzante. Nu conta, de fapt, ce face, la ce se uitа: singurul lucru care-l interesa erau efectele tranchilizante şi anxiolitice ale televiziunii, aceastа radiaţie solarа are incаlzea şi umplea peştera conştiinţei lui. Cu telecomanda in minа, zapa. O acoperise cu o ţesаturа mаtаsoasа şi plinа şi o dotase cu un motoraş ce producea un zgomot plаcut, de tors, atunci cind trecea mina pe deasupra ei. Era telecomanda-pisicа. Cu degetul arаtаtor, alegea emisiunile care, prin subiectul lor, sа-i furnizeze un pretext pentru aceastа dependenţа. In ciuda celor patru pastile de Heurozac, Antoine nu se simţea bine. Asta de cind gаsise in faţa uşii lui, cu citeva ceasuri in urmа, la intoarcerea de la serviciu, un pachet. Era un mic colet poştal anodin, aşa cа Antoine nu avusese nici o reţinere atunci cind 1-a desfаcut, in bucаtаrie. Smulsese hiirtia, scotchul, iar cind 1-a desfаcut, o explozie 1-a proiectat pinа in frigider. Rаmаsese holbоndu-se la micul pachet deschis care conţinea o ediţie de buzunar a corespondenţei lui Flaubert. Inima lui şi-a reluat incetincet ritmul regulat. Plinsese, fаrа sа se poatа opri, ca si cum lacrimile ar fi incercat sа facа sа disparа imaginea cаrţii de pe masа sau sа stingа incendiul pe care ea il provocase explodind in memoria lui. Nu o atinsese, nu indrаznise. Corespondenţa lui Flaubert era una dintre cаrţile preferate ale lui Antoine, inainte de transformarea lui. O adorase, se regаsise deseori in tatonаrile, deziluziile şi dificultаţile lui Flaubert de a trаi pur şi simplu şi de a-şi suporta epoca. Aceastа carte care reapаrea brusc in faţa

lui era ca şi cum ar fi muşcat dintr-un mаr otrаvit ce tulbura un organism şi o gindire pe care le crezuse securizate. Bаnuia cа acest atentat era opera vechilor sаi prieteni, care, rаnindu-l, incercau sа il recupereze, işi concentrase voinţa ca sа lupte impotriva acestei bombe de hirtie care risca sа deranjeze mersul lin şi fаrа surprize al vieţii lui. De teamа sа nu se contamineze, lаsase cartea pe masа şi işi conectase conştiinţa la televizor, cu telecomanda care torcea in minа. Culorile nopţii pаtrundeau in apartamentul lui Antoine. Luna se bronza ostentativ pe plaja de nisip negru a spaţiului. Antoine incerca sа se hipnotizeze in ochiul ciclopului televizual, cind, dintr-o datа, un harpon (sageata)s-a infipt in ecran. Scintei, puţin fum negru, cuvintele unui prezentator care se distorsioneazа, apoi nimic, nimic decit acest harpin infipt chiar оn mijlocul ecranului. Antoine s-a intors brusc, telecomanda a cаzut, in apartament nu era aprinsа nici o luminа, aşa cа nu a reuşit decit sа distingа forma umanа a celui care aruncase harponul. Nu putea fi un extraterestru, şi-a spus Antoine, liniştit. A constatat cu surprindere cа nu ii era fricа, in mod sigur datoritа supradozei de Heurozac. S-a silit sа tremure şi şi-a muscat buza de jos. Cit despre siluetа, era un bаrbat de talie normalа, aprioric lipsit de aripi de liliac. Pe stradа, se aprinseserа felinarele. Acum, Antoine il putea vedea pe bаrbatul din faţa lui. — Dany Briliant... murmurа el. Eşti Dany Briliant. Dany Briliant este un spаrgаtor. O sа mа omori? Eşti un gen de ucigaş in serie? Antoine il cunoştea vag pe acest cintаreţ care pаrea sа fi rаmas blocat in anii cincizeci; mai multe dintre cintecele lui i se pаruserа plаcute şi pline de farmec. Totul incepea sа capete sens: Dany Briliant cu pieptаnаtura lui а la Elvis, cu costumele lui excentrice şi cintecele dintr-o altа epocа, tipul аsta era un psihopat. Dany Briliant rоse. Era imbrаcat intr-un costum negru, cu o cаmaşа albа, deschisа peste piept şi pantofi negri de lac. O ţinutа pe care ar fi putut s-o poarte Jerry Lee Lewis. — Fals, fals, fals. Tot ce spui e fals, Tony. Nu sоnt Dany Briliant, nici un spаrgаtor, şi mai puţin un serial killer. Ce, un ucigaş in serie s-ar imbrаca cu atita clasа? — Nu ştiu, dar cineva normal nu s-ar imbrаca cu genul аsta de costum. Eşti Dany Briliant. Vorbeşti ca el, ai acelaşi zоmbet, acelaşi pаr, dat cu briantinа. Eşti Dany Briliant. — Greşit, Tony: sint fantoma lui Dany. — Dany Briliant a murit? — Nu. — Atunci cum poţi fi fantoma lui? — Sint o fantomа nаscutа prematur. Se mai intimplа. Nu apar decit atunci cind Dany Briliant cel in viaţа doarme. — Glumeşti.

— Ba deloc, Tony. Atinge-mа. Dany Briliant, sau fantoma lui, se apropie de Antoine cu un pas exagerat de relaxat, cu privirea maliţioasа, pocnind din degete. — Am priceput, spuse Antoine dindu-se inapoi, eşti un pervers. — Sint o fantomа! spuse Dany rizind. Atinge-mа şi o sа vezi cа mina ta trece prin corpul meu. Si, intr-adevаr, mina lui Antoine traversа corpul lui Dany. Asta 1-a amuzat mult pe Antoine. — Hei, ajunge! Jos labele! Nu sint un joc, Tony. — Ai putea sа nu mai imi spui „Tony"? — Nici o problemа, Tonio. — Foarte bine, continuа sа-mi spui „Tony", e mai puţin oribil. —Nici o problemа, Tony. imi permiţi sа arunc o privire in frigiderul tаu? Fаrа sа-i aştepte rаspunsul, Dany a intrat in bucаtаrie. A deschis uşa frigiderului, luminind incаperea. Antoine a venit lingа el. Dany a rаmas cu gura cаscatа in faţa frigiderului deschis, a cаzut in genunchi, cu braţele ridicate, in adoraţie, ca in rugаciune in faţa bogаţiei de alimente. S-a ridicat şi şi-a umplut braţele cu Nutella, foie gras, un cоrnаcior, blini, tot soiul de provizii. Si-a depus comoara pe masa mare din bucа tаrie, s-a aşezat pe un scaun inalt şi a inceput sа infulece. — Fantomele mаnincа? intrebа Antoine instalindu-se pe un taburet in afaţa lui. — Tofada, spuse Dany cu gura plinа de blini unse cu foie gras şi Nutella. In plus, ce e bine, e cа nu ne ingrаşаm. Putem minca hamburgeri toatа ziua, sа bem Cola cit poftim, nu luаm un kilogram. Sа fii fantomа, e grozav, e viaţa dulce, omule, imi dai o Coca? — Ascultа, Dany, pari foarte simpatic, cinţi cintece frumoase, dar eu miine lucrez, aşa cа n-ai putea sа te duci sа bintui pe altcineva? — Nu pot, spuse Dany dupа ce a golit jumаtate din sticla de Coca şi a rigiit fаrа sfialа. Am o misiune, de-asta sint aici. — A, şi misiunea ta este sа-mi goleşti frigiderul? —Nu, dar asta face misiunea şi mai simpaticа. — N-ai putea sа te opreşti o clipа din mincat şi sа-mi dai o explicaţie fаrа sа scuipi firimituri peste tot? Eu fac curat. — Calmeazа-te, Tony. Am fost desemnat sа fiu ingerul tаu pаzitor. — Ca sа mа previi de riscurile colesterolului? Cine te-a desemnat? — Nu mai ştiu, eram full. In orice caz, sint aici ca sа te scot din tot rahatul аsta. Dany a fаcut un gest larg cuprinzind apartamentul. A rigiit si a scormonit in muntele de alimente. Era evident cа fantoma lui Dany Briliant avea mai puţinа clasа decit originalul. — Ei, aşadar e minunat? remarcа Antoine, ironic.

— Aşa s-ar zice, aprobа Dany, atacind un pachet de chips. Bun, Tony, cum e viaţa ta? Eşti fericit? — Nu аsta e cuvintul pe care l-aş folosi, dar nici nefericit nu sint. — Nici fericit, nici nefericit? Mai rаu nici cа se poate. Viaţa ta, e un rahat. — Mulţumesc, eşti foarte delicat. Ca sа fii оnger pаzitor, nu trebuie sа ai o oarecare pregаtire psihologicа? — Nu, se invaţа la locul de muncа. Tu eşti pentru mine primul, Tony, my first ine. — Fantastic, cu-adevаrat fantastic. Antoine s-a apucat sа adune resturile de mincare şi ambalajele. Dany a şters masa cu miinile, a ridicat hirtiile unse, bucаţile de prаjiturа, feliile de somin şi, in sfirşit, a gаsit obiectul cаutаrii sale: ediţia de buzunar a corespondenţei lui Flaubert. A tamponat-o cu un şerveţel şi a şters grаsimea de pe copertа, a rаsfoit-o şi a deschis-o la o paginа cаreia ia indoit colţul. — Uite. Ai un microfin, Tony? — In salon, Dany, murmurа Antoine, tot mai obosit. Sub combina muzicalа. Dupа ce a ingurgitat un borcаnel de caviar cu un pai cu cap de Mickey, Dany a trecut in salon a scos microfonul din amabalaj, l-a pus pe un stativ şi 1-a racordat la combina muzicalа. A izbucnit un zgomot ascuţit de distorsiune. — Ai putea sа-mi dai Best of-ul meu, Tony? — Nu am Best of-ul tаu, Dany. De altfel, nu am nici un disc. — Nu e grav, spuse Dany scoţind un CD din buzunar, prevаzusem chestia asta. Combina ta cu opţiune karaoke e genialа. A pus CD-ul in compartimentul lui si a apаsat pe citeva taste, in mina stingа ţinea deschisа cartea cu corespondenţa lui Flaubert. Abаtut uşor in microfon, a apаsat pe „play" si din difuzoare au ţişnit primele note ale hit-ului sаu Redinne-moi ma chance, fаrа cuvinte. Mişca din cap in ritmul muzicii, apoi a inceput sа cinte un extras dintr-o scrisoare cаtre dra Leroyer de Chantepie, datatа 18 mai 1857, urmind exact forma cintecului lui şi adаugind exclamaţii ceva mai personale: Oamenii superficiali, incuiaţi, minţile infumurate si entuziaste vor ca orice sа aibа o concluzie; Ei cautа rostul vieţii, ei da, si dimensiunea infinitului, ehe! Iau in mina lor, mmm, in biata lor minuţа, un pumn de nisip,

Si ii spun oceanului: „O sа numаr firele de nisip de pe malurile tale", yeah! Dar cum firele le curg printre degete, daaa, si numаrаtoarea e lungа, Dau din picioare si pling, da, pling. Stii ce trebuie sа faci pe malul oceanului? Trebuie sа ingenunchezi sau sа te plimbi, da! Plimbа-te. Plimbа-te, Tony! Da, plimbа-te! Mmm plimbа-te! Tony! Cufundat in canapea, Antoine s-a lаsat legаnat, fаrа voia lui, de ritmul agreabil al cintecului. Cuvintele il aruncaserа intr-un virtej. Stringea in braţe perna. La sfirşitul cintecului, Dany s-a aşezat lingа el. La apucat pe dupа umeri şi l-a zgilţiit prieteneşte. — Nu-ţi mai bate atita capul, Tony. Cite puţin, e bine, dar marele Gustave are dreptate: plimbа-te pe malul mаrii! Trebuie sа termini cu prostiile, tu nu eşti un golden boy, nu eşti tu аsta. Dа-le cu şutul la toate astea, timpitului de Raphi, regаseşte-ţi prietenii şi inventeazа-ţi viaţa. Da, inventeazа-ţi viaţa, Tony. — Tot ce spui seamаnа cu nişte cuvinte de cintec... murmurа Antoine, strаduindu-se sа zimbeascа. — Deformaţie profesionalа, recunoscu Dany. Noaptea se pregаtea de culcare, pe firele stilpilor electrici ciripeau şi ţopаiau pаsаrele. Dany s-a ridicat in picioare şi şi-a scuturat costumul. — Acum trebuie sа plec: mai sint şi alţi tipi jalnici care au nevoie de sfaturile mele. Dar voi continua sа veghez asupra ta pinа cind iţi rezolvi problemele. O sа le rezolvi, Tony. Stii ce spunea Nietzsche? „Inteligenţa e un cal sаlbatic, trebuie sа inveţi sа-i ţii friiele, sа-l hrаneşti cu ovаz bun, sа-l ţesali şi, uneori, sа foloseşti cravaşa." Ciau, Tony. Fantoma lui Dany Briliant a traversat salonul şi a dispаrut in bezna culoarului fаrа ca Antoine sа fi auzit uşa deschizindu-se. A adormit pe canapea citeva ceasuri, care i s-au pаrut secole. In sаptаmina ce a urmat vizitei fantomei, Antoine nu a vorbit cu nimeni. Pаrea preocupat. I-a ignorat pe Raphi, pe prietenii lui agenţi de bursа şi ieşirile pe care le puseserа la cale in localuri la modа. Vineri seara, plecind de la serviciu, a fаcut semn unui taxi, ca sа meargа acasа. O camionetа neagrа cu geamuri fumurii, pe care era pictatа o femeie cаlаrind un balaur, a oprit chiar in faţa lui intr-un scrоşnet de roţi. Soferul s-a intors spre Antoine, ameninţindu-1 cu un pistol. Pe faţа avea o mascа

de Albert Einstein. Uşa camionetei a culisat, alţi doi Einsteini l-au apucat fiecare de cite un braţ şi l-au bаgat in maşinа. Antoine nu a reacţiinat; era atit de ostenit, de plictisit, cа nu mai avea putere sа se opunа unor voinţe contrare. Einsteinii i-au pus un cаluş, l-au legat la ochi şi l-au fаcut fedeleş. Antoine a incercat sа inregistreze mental traseul, momentele cind coteau la stinga, la dreapta, semafoarele, dar, dupа cinci minute, a pierdut şirul. Dupа o cursа plinа de derapaje şi de calаri ale motorului, camioneta s-a oprit. Einsteinii 1-au scos afarа pe Antoine. Aerul blind al serii de septembrie era plаcut, de parcа ar fi fost ţesut din mаtase. Au intrat intrun loc inchis, un imobil, dupа cite i s-a pаrut lui Antoine. Cineva l-a apucat de talie şi 1-a sаltat pe umаrul sаu. In poziţia asta, a fost transportat mai multe etaje, pe care nu a reuşit sа le numere, cаci incepea sа aibа ameţeli. S-a deschis o uşа. Nişte braţe l-au instalat pe un scaun. Kidnapperii i-au desfаcut legаturile, bandajul de pe ochi, şi 1-au legat de scaun. I-au lаsat cаluşul. Citeva secunde, a vаzut tulbure, a ghicit siluete in jurul lui, o fereastrа, in sfirşit, imaginile au devenit clare, a putut sа observe cele patru persoane imbrаcate in negru, purtind in continuare mаşti de Albert Einstein. Stаteau in faţa lui, in semicerc, fаrа sа scoatа o vorbа. Antoine a incercat sа vorbeascа, dar cаluşul l-a оmpiedicat sа articuleze ceva. A privit atent camera, cаutind indicii, ceva care sа explice rаpirea lui. Peste pereţi şi in faţa ferestrei fuseserа puse cearşafuri mari albe. In spatele rаpitorilor sаi era aprinsа o lampа cu halogen, ceea ce ii fаcea sа parа mai mari şi mai impresionanţi decit erau in realitate; umbrele lor uriaşe se intindeau in toatа incаperea şi treceau peste Antoine, legat de scaun. Ridurile din plastic ale mаştilor de Einstein ieşeau in relief in contraste infricoşаtoare, coamele de pаr alb strаluceau ca nişte coline de flаcаri lipsite de culoare. L-au tras pe Antoine cu scaun cu tot şi l-au pus cu spatele la fereastrа, lingа el, au instalat un aparat de proiectat diapozitive. Atunci a inceput cea mai formidabilа şedinţа de exorcism care a avut loc vreodatа. Dintr-o pungа de plastic de la Champion, un Albert Einstein a scos vreo zece capete şi rоcоitoare de pui. Le-a aşezat in cerc in jurul scaunului, iar lui Antoine i-a legat de git un cap de cocoş cu penele lui frumoase. Un alt Albert Einstein a luat o sticlа plinа cu singe şi 1-a minjit pe faţа. Cei patru Albert Einstein s-au aşezat puţin mai in spate decit Antoine; lumina s-a stins; proiectorul de diapozitive a inceput sа meargа. In timp ce aparatul difuza diapozitive cu mari spirite ale omenirii, cu opere de artа, invenţii şi descoperiri, cei patru Einstein citeau, precum nişte incantaţii, texte menite, conform unei alopatii naive, sа combatа letargia. Toţi patru aveau in minа cite un exemplar din Meditaţii metafizice a lui Descartes, in colecţia cu copertа roşie de la P.U.F., şi parcа ar fi ţinut o carte de rugаciuni, in cor, au citit prima meditaţie, cu glas tare şi sonor, in timp ce chipurile de artişti, de oameni de ştiinţа, de

umanişti şi cele ale membrilor Familiei Simpson defilau pe cearşaf. Au continuat declamind pasaje din Cugetаrile lui Pascal, din Comentariile unui indrаgostit de Gracian şi de vinul de Burgundia şi momentele cele mai amuzante din Trei intr-o barcа, de Jerome K. Jerome. Sedinţa de exorcism a durat ceva mai mult de o orа. In fine, pаcаnitul diapozitivelor s-a oprit. Rаpitorii şi-au incheiat melopeele erudite. Au aprins lampa şi au smuls cearşafurile care acopereau incаperea. Antoine a recunoscut vechea lui garsonierа din Montreuil. Kidnapperii s-au demascat: au apаrut chipurile asudate ale lui As, Charlotte, Ganja şi Rodolphe. Pаreau satisfаcuţi de munca lor, dar a fost nevoie de gesticulaţiile lui Antoine de pe scaunul lui, ca sа-l elibereze. — Ce-i cu voi, v-aţi pierdut minţile? intrebа Antoine cit putu de calm, scoţind cu scirbа capul de cocos agаţat de gitul lui. — Nu am vrut decit sа te scoatem de sub vrajа, Antoine, explicа Ganja. Deveniseşi un tip destul de infect. — Eu am o mаtuşа care e putin vrаjitoare voodoo, continuа Charlotte, ea ne-a explicat cum sа te scаpаm de farmecele astea pe care ţi le-ai fаcut singur. — Te-am salvat, perora Rodolphe cu aroganţa-i obişnuitа. Deveniseşi un zombie. Te-am dezombifiat. Misiune indeplinitа. As l-a luat pe Antoine in braţe şi l-a strins tare, lipindu-1 de uriaşul lui trup luminos, in octosilabi, i-a spus cit de mult se bucurа sа il revadа. Antoine a renunţat la ideea de a se infuria: intenţia prietenilor lui fatа de el fusese generoasа şi, chiar dacа o fаcuserа cu nepricepere şi cu riscul de a-1 traumatiza, ei voiserа sа-1 salveze. Antoine le-a povestit — fаrа a menţiona vizita nocturnа a fantomei lui Dany Briliant ca sа nu-i nelinişteascа in privinţa sаnаtаţii lui mentale — cа incetase de o sаptаminа sа mai ia pastile şi işi pregаtise o retragere cu surle şi trimbiţe: introdusese un virus in sistemul informatic al societаţii lui Raphi, care, conectat la reţeaua mondialа, trebuia sа provoace, la redeschiderea pieţelor, la inceputul sаptаminii, ceva de genul unei vesele harababuri financiare. In acea noapte de eliberare, au dormit cu toţii intinşi pe cearşafurile albe din garsoniera lui Antoine, ca nişte copii intr-o cabanа construitа intr-un stejar din mijlocul unei pаduri fermecate. Trecurа citeva zile, in care Antoine şi-a petrecut timpul impreunа cu prietenii lui, distrindu-se şi regаsind bucuria de a fi dependenţi unii de alţii. Intr-o dimineaţа, la uşa lui au sunat nişte poliţişti şi l-au arestat. Raphi fugise in Elveţia cu citeva economii. Considerind cа exilul helvetic era o pedeapsа suficient de crudа, Justiţia nu a cerut extrаdarea lui. Foarte rapid, a avut loc un proces. Antoine a plаtit o amendа care a inghiţit toţi

banii pe care reuşise sа-i ciştige; toate bunurile lui inutile, tablourile, maşina, au fost sechestrate; si, cum nu fusese nimeni rаnit, nu a fost condamnat decit la şase luni de inchisoare cu suspendare. Antoine a considerat cа e un preţ cinstit pentru exilul lui Raphi şi pentru cа fаcuse sа disparа citeva miliarde.

Era una din acele dimineţi din pragul toamnei, cind luna reuşeşte sа supravieţuiascа zilei. Soarele nu se arаta pe cer: rаzbаtea delicat in toate individualitаţile naturale şi urbane, picura din petalele florilor, din clаdirile vechi şi din chipurile obosite ale trecаtorilor, in holocaustul fecund al timpului ce trece, infloresc pentru ochii traumatizabili singurele edenuri veritabile, acelea a cаror arhitecturа este o senzaţie. In aceastа dimineaţа de duminicа, Antoine s-a trezit la ora opt. in valurile ce se-ncalecа despаrţind somnul de trezie, i se pаruse cа aude un cintec. S-a sculat, intinzindu-se. Dupа ce a pus apа la incаlzit, a fаcut un duş. Cind infuzia de ceai a fost gata, a zаbovit o clipа in faţa ferestrei, uitindu-se la lichidul verde şi aburind. Pe o ramurа, un mаcаleandru roşu pаrea sа pozeze pentru amintirea lui Antoine; soarele de varа rаspindea un flash permanent in atmosferа. Fаrа sа bea o picаturа din ceai, a lаsat ceaşca in faţa ferestrei şi a ieşit din garsonierа. A luat-o pe jos pinа la parcul din Montreuil, strecurindu-se printre maşini şi trecаtori. A grаbit pasul, cu şireturile desfаcute, cu pаrul ciufulit şi incа umed. La ora asta, parcul era aproape pustiu: ciţiva bаtrinei se plimbau, citeva femei işi scoseserа copiii la aer, un pictor cu o pаlаrie largа işi ridicase şevaletul pe iarbа. Antoine mergea fаrа nici o direcţie, parcа pierdut in acest spaţiu neted şi tihnit. S-a aşezat pe o bancа, lingа un bаtrin sprijinit in bastonul lui cu mаciulie de argint. Bаtrinul purta o pаlаrie de fetru gri cu o bandа de mаtase neagrа; a intors puţin capul spre Antoine, apoi şi-a reluat poziţia de santinelа ostenitа. Antoine s-a uitat in aceeaşi direcţie şi, o clipа, nu a vаzut nimic, dar, stringind din ochi, privind cu atenţie, chiar in faţa lui se ivi o tinаrа. L-a scrutat cu privirea pe Antoine, a inclinat capul, s-a aplecat sа-l studieze de parcа ar fi fost o sculpturа, apoi i-a intins mina. El a vrut sа vorbeascа, dar tinаrа a dus un deget la buze şi i-a fаcut semn sа se ridice şi s-o urmeze. S-au indepаrtat de bancа şi de bаtrin. — Caut nişte prieteni, spuse fata uitindu-se la Antoine, pe urmа de jur-imprejur. — Cum aratа? — Poate seamаnа cu tine. Cum aveai aerul cа eşti o persoanа interesantа, şezind acolo pe banca aia, mi-am zis cа poate vrei sа fii unul

din prietenii mei. Pari a fi de bunа calitate. De calitate superioarа. — De calitate superioarа... Parcа ai vorbi de şuncа. — Nu, nu de şuncа, eu nu mаninc carne. — Ci iţi mаninci prietenii? — Nu mai am prieteni, tu trebuie sа-mi dai replica. Aşadar, cind eu spun lucruri intr-adevаr uimitoare, tu trebuie sа mа intrebi de ce. — Impresarul meu a uitat sа-mi trimitа continuarea scenariului. Deci... de ce? — De ce, ce? intrebа ea, mimind foarte convingаtor uimirea. — De ce nu mai ai prieteni? — Au mucegаit. Nu remarcasem cа au o datа de expirare. Trebuie sа fii atent la asta. Prietenii mei au inceput sа aibа urme de putregai, pete verzi destul de scоrboase. Ceea ce spuneau incepea cu-adevаrat sа miroasа rаu... — Asta poate fi periculos. — Da, ar fi putut sа-mi dea salmonelozа. — I-ai pus in lada de gunoi? — Nu, n-a fost nevoie, s-au aruncat singuri in viaţa lor fаrа vlagа. — Eşti asprа. — Scuze, аsta nu e textul tаu: ar trebui sа spui: „Eşti grozavа." — Au fost unele modificаri de ultim minut in scenariu. — Eu aflu intotdeauna ultima! Fata se opri brusc şi-şi dаdu o palmа peste frunte. Se puse in faţa lui Antoine, un pic panicatа, cu ochii larg deschişi. — Am uitat scena prezentаrilor! Am uitat scena prezentаrilor! Trebuie sа reluаm totul de la inceput. Haide, ne intoarcem la bancа. — Stii, rаspunse Antoine oprind-o, vom putea face un racord. Pentru asta existа montajul. — Ai dreptate. Sа facem ciţiva paşi fаrа sа spunem nimic şi sа ne prezentаm. Motor. Se plimbarа pe aleile inguste ale parcului, pe peluze, privind copacii, pаsаrile. Vremea era blindа, aerul avea o culoare limpede şi aproape sclipitoare. Nicicind nu mai fusese o lunа septembrie atit de plаcutа; ignora cu candoare apropierea toamnei, stаtea mindrа, in picioare, ardea ultimele forţe ale verii ca şi cum ar fi fost nesfirşite. — O, spuse fata cu spontaneitate, pe mine mа cheamа Clemence. — Incintat, rаspunse Antoine pe un ton vesel. Pe mine mа cheamа Antoine. — Incintatа sа te cunosc, spuse ea stringindu-i mina, apoi, dupа citeva secunde de tаcere, continuа: acum, Antoine, sа reluаm de acolo de unde spuneai cа sint grozavа. — Spuneam cа eşti severа. — Eşti foarte nedrept. Tu nu judeci pe nimeni?

— Incerc, dar e greu. — Teoria mea este cа poţi sа inţelegi şi sа judeci. Judecаm tocmai pentru a ne proteja, fiindcа pe noi cine incearcа sа ne inţeleagа? Cine ii inţelege pe cei care incearcа sа inţeleagа? — Lacenaire spunea cа singurii care au dreptul sа judece sint condamnaţii. — Atunci e in regulа, noi sintem condamnaţii, spuse Clemence desfаcind braţele. Eu am fost dintotdeauna condamnatа, de cond eram micа am fost judecatа cu sentinţe tаcute. E frumos ce spun, nu-i aşa? — Exemple? — De exemplu: totul. Toatа societatea e o judecatа impotriva mea. Munca, studiile, muzica modernа, banii, politica, sportul, televiziunea, manechinele, ziarele, maşinile. Asta e un bun exemplu, maşinile. Nu pot sа merg cu bicicleta, sа mа plimb pe unde vreau, sа profit de oraş: maşinile imi restring libertatea. Si poate, sint periculoase... — Sint de acord. Maşinile sint o calamitate. Au cumpаrat o vatа de zahаr. Ciugulind, rupind vаlаtuci roz, au inghiţit-o repede, lingindu-se pe buze şi pe degete. — Incа o chestie, spuse Clemence. Dupа pаrerea mea, marea diviziune a lumii, bun, in afarа de toatа chestia cu clasele sociale, marea diviziune este intre cei care mergeau la petreceri şi cei care nu mergeau. Iar aceastа diviziune a omenirii, care dateazа din colegiu, persistа toatа viata sub alte forme. — Eu nu eram invitat la petreceri. — Nici eu. Le era teamа, fiindcа spuneam ceea ce gindesc, şi gindeam multe lucruri rele despre colegii mei. Detestam pe aproape toatа lumea. Era colosal. Dar acum, fiindcа şi-au dat seama cit sintem de grozavi, ar vrea sа ne invite la petrecerile de adulţi şi sа se poarte ca şi cum nimic nu s-ar fi intimplat, ca şi cum totul ar fi uitat. Dar, nu, noi nu vom merge. — Sau numai pentru a şterpeli fursecuri şi sticle de Orangina. — Si ca sа le dаm la toţi indivizii аia lovituri cu bita de baseball peste craniu, spuse Clemence mimind gestul. — Si o sа-i lichidаm cu beţe de golf, e mai elegant. — Cu clasа, cu graţie! In timp ce discutau, au ieşit din parc. Mergeau unul lingа altul, Clemence ţopаia, culegea flori, uşuia pаsаrile bаtind din palme. Era cam de virsta lui Antoine; in unele momente foarte serioasа şi, in clipa urmаtoare, dezinvoltа si destinsа, personalitatea ei se schimba neincetat. Cu un aer nevinovat, a exclamat deschizind braţele: — De ce sа nu avem dreptul sа criticаm, sа-i considerаm pe unii timpiţi şi sаraci cu duhul, sub pretext cа am pаrea acri şi geloşi? Toatа lumea se comportа ca şi cum am fi cu toţii egali, ca şi cum am fi cu toţii

bogaţi, educaţi, puternici, albi, tineri, masculi, fericiţi, sаnаtoşi, cu o maşinа mare... Dar asta nu e adevаrat. Aşadar, am dreptul sа fac scandal, sа fiu prost dispusа, sа nu zimbesc fericitа tot timpul, sа-mi dau pаrerea cind vаd lucruri anormale şi nedrepte, şi chiar sа insult oamenii. E dreptul meu sа protestez. — De acord, dar... e obositor. Poate avem ceva mai bun de fаcut, nu-i aşa? — Ai dreptate, acceptа Clemence. E o idioţenie sа-ţi cheltuieşti energia pentru chestii care nu meritа. Mai bine sа ne pаstrаm forţele ca sа ne distrаm. — Si sа ne plimbаm pe malul mаrii. — Sа ne plimbаm pe malul mаrii... Asta nu e dintr-un cintec? Clemence a inceput sа fredoneze o melodie vagа. Mergeau pe trotuar prin mulţimea de lucrаtori şi de şomeri, de studenţi, de bаtrini şi de copii. Magazinele, brutаriile, bаncile nu se mai goleau de aceste globule divers colorate care sint fiinţele omeneşti in aparatul circulator al oraşului. O maşinа a trecut prin faţa lor claxonind. S-a oprit cu zece metri mai incolo, la semafor. Clemence l-a luat pe Antoine de braţ. — Inchide ochii, i-a cerut ea. Am o surprizа pentru tine. Antoine a inchis ochii. Un vint uşor şi cald ciufuli pаrul celor doi tineri. Clemence il conduse pe Antoine trаgindu-1 de braţ; il duse in mijlocul strаzii. La o sutа de metri, se apropia o maşinа neagrа. — Bun, poţi sа deschizi ochii. — Clemence, vine o maşinа, constatа liniştit Antoine. — Ai promis sа ai incredere in mine. — Nu, cituşi de puţin, n-am spus niciodatа asta. — A, am uitat sа-ţi cer. Ai incredere in mine, de acord? — Clemence, maşina... — Jurа cа ai incredere in mine, şi nu te mai vаicаri, fricosule. Nu trebuie sа te mişti, e foarte important. Jurа. — Bine, jur. Nu o sа mа mişc, nu... o sа mа mişc... Maşina era la numai treizeci de metri, claxonul urla pentru ca cei doi tineri sа plece din drum. Antoine şi Clemence tot nu se mişcau, trecаtorii se uitau la ei. in penultimul moment, Clemence il trase pe Antoine de braţ şi cаzurа pe trotuar. Maşina neagrа trecu mоrоind furioasа şi arаtindu-şi colţii. — Ti-am salvat viaţa, spuse Clemence. Sint eroina ta! (Se sculа şi il ajutа şi pe Antoine sа se ridice in picioare.) Asta inseamnа cа sintem legaţi pe viaţа. De acum incolo rаspundem unul de celаlalt. Ca la chinezi. — Cred cа am avut destule emoţii pentru azi. — Ai un numаr de emoţii pe care nu trebuie sа-l depаşeşti? — Da, aşa e, altfel risc o supradozа. Sа nu-mi spui cа supradozele de emoţii sint geniale, nu sint obişnuit cu ele.

Infometaţi de viaţa lor atit de aventuroasа, Clemence şi Antoine au convenit sа se ducа sа ia masa la Gudmundsdottir impreunа cu As, Rodolphe, Ganja, Charlotte şi prietena ei. Dar, cum mai erau citeva ore pinа la prinz, s-au hotаrit sа se joace de-a fantomele. Clemence i-a explicat lui Antoine in ce consta jocul: urmau sа se poarte ca nişte fantome, sа-i priveascа pe oamenii de pe terasele cafenelelor din toate pаrţile, sа se plimbe pe strаzi si prin magazine zgomotoşi, sа ţipe ca bufniţele, sа hoinаreascа profitind de invizibilitatea lor, sа se poarte ca şi cum ar fi dispаrut din ochii lumii. Zornаindu-şi lanţurile şi ridicind braţele infricoşаtor, Clemence şi Antoine au inceput sа bintuie oraşul.