Marsha Clark - Cuibul Zeilor

MARSHA CLARK

Cuibul zeilor Traducerea [i adaptarea \n limba român` de CATRINEL VASILE [i CLAUDIA LAZ~R.

ALCRIS

“|n mijlocul valurilor m`rii se afl` o insul` numit` Creta, o ]ar` rodnic` [i vesel`, legat`…” (Odiseea lui Homer, Cântul 19 rândul 170)

Capitolul 1 Cronometrul se opri sco]ând un hârâit ca de albin`. Lorna ridic` \n aer prima fotografie din t`vi]` [i o prinse cu aten]ie de funia pe care o \mprumutase. Ea folosea hârtie impregnat` cu r`[in` pentru toate pozele pe care le f`cea \n Grecia, astfel \ncât cl`tirea lor s` nu dureze mult. De \ndat` ce termina de [ters apa de pe poze, \ncepea s` le examineze cu aten]ie. Buzele ei bine conturate se arcuir` \ntr-un zâmbet de satisfac]ie. Ie[iser` minunat! Toate detaliile de pe cioburile care fuseser` g`site ieri \n urma s`p`turilor se vedeau foarte clar. Desenul care \l reprezenta pe distinsul cretan de pe cele dou` fragmente mari era destul de vizibil. Apoi Lorna a[ez` pozele pe un ecran de sticl` pentru ca acestea s` se usuce \n vreme ce se va ocupa de celelalte pelicule r`mase.

6

MARSHA CLARK

O [uvi]` din p`rul ei blond-platinat se strecur` afar` de sub benti]a care \i ]inea p`rul strâns [i se opri pe obrazul ei \nfierbântat. O strecur` u[or pe dup` ureche, mul]umit` c` se gândise s`-[i tund` p`rul [i s` [i-l aranjeze la un salon de coafur` foarte la mod` \n Toronto, \nainte de a veni \n Creta. {uvi]ele lungi erau la mod` \n Canada, dar pentru un fotograf arheolog care mai [i lucreaz` \n condi]ii neprielnice, p`rul lung nu i-ar fi dat decât b`t`i de cap. Dar ei \i pl`cea sentimentul de libertate pe care i-l oferea noua tunsoare. P`rul era tuns scurt pân` la nivelul gâtului, accentuându-i astfel linia fe]ei. A[ez` [i ultima poz` la uscat pe ecranul de sticl` [i ie[i din camera obscur` pe care o improvizase \ntr-una din camerele \nguste de la tavern`. Colega ei de camer` i se al`tur` \n drum spre dormitorul pe care cele dou` \l \mp`r]eau. Susan era \mbr`cat` \n halat de baie [i \n papuci, ]inând \n mân` un burete de baie [i având un prosop umed \n jurul umerilor. – Susie mi-ai l`sat [i mie ceva ap` s` m` sp`l? o \ntreb` Lorna, \n vreme ce deschidea u[a de la dormitor \ndreptându-se c`tre [ifonier pentru a-[i lua [amponul. – Nu te teme. |n seara asta vom avea destul` ap`, Vasily a umplut rezervorul de diminea]`. – Mul]umesc Domnului m`car pentru atât! spuse Lorna cu zel, amintindu-[i de vremea când proprietarul tavernei \n care locuiau uitase s` le umple cu ap` din râu

CUIBUL ZEILOR

7

rezervorul aflat pe acoperi[ul casei. Se auzea o ga[c` g`l`gioas` de lucr`tori care se a[ezaser` la mas` ca s` cineze \n seara aceasta. Lorna \[i trase tricoul ud de pe sâni. Dumnezeule, ce cald \mi este! spuse ea uitându-se \n jos la fusta ei strâmt` de bumbac [i la sandalele murdare. {i ce murdar` sunt! Cred c` jum`tate din praful Cretei l-am luat pe mine! |[i strânse hainele ude de transpira]ie [i se \nf`[ur` \ntr-un chimono de bumbac care avea aceea[i culoare cu cea a delfinilor, cu culoarea ochilor ei. –Ah! Cât m` amuz` figura ta, Lorna, spuse Susan. Se a[ez` pe patul ei l`sând s`-i ias` un picior destul de dolofan de sub halatul de baie. Cât por]i? M`rimea doisprezece? – Port m`rimea zece, recunoscu Lorna. Susan oft`. – Nu e drept, eu n-am s` sl`besc niciodat`! Apoi fa]a ei rotund` se lumin`. Parc` ar fi gr`sime de copila[? – Gr`sime de copila[? La dou`zeci [i [ase de ani? – Las-o balt`, Susie. |n timp ce \[i ridica prosopul [i se \ndrepta spre du[ul primitiv, Lorna \ncepu s` chicoteasc`. |nc` râzând se gândea c` \i venea câteodat` greu s` cread` c` Susan era mai \n vârst` decât ea cu un an. Erau perioade când durdulia ei prieten` se purta de parc` \nc` se mai afla \n anii adolescen]ei. Stând sub pâlnia du[ului care aducea mai mult cu pâlnia unei stropitori imense ce fusese prins` \n tavan, Lorna trase de mâner pentru a da

8

MARSHA CLARK

drumul s` curg` apa c`ldu]` \nc`lzit` de soare. Parc` sim]ea cum osteneala \ntregii zile se scurgea o dat` cu murd`ria. {i \n timp ce \[i [ampona p`rul cu putere, \ncepu s` fredoneze un cântec. Vocea ei melodioas` r`suna cu putere lovindu-se de pere]ii \ngu[ti de piatr` ai b`ii. – |mi amintesc c` iubirea… e o iluzie. |mi amintesc… c` nu cunosc deloc ce \nseamn` dragostea, ciripea cu veselie \n timp ce apa aluneca pe trupul ei tân`r [i frumos. |[i r`suci prosopul \n jurul capului [i \[i strânse chimonoul bine \n jurul taliei sub]iri, apoi se \ntoarse \n dormitor unde o g`si pe Susan \ncercând s`-[i strecoare fundul destul de mare \ntr-o pereche de pantaloni largi din poliester de culoarea piersicii. Se lupt` cu fermoarul iar apoi privi \ndelung [i ezitant la imaginea ei reflectat` \n oglind`. – Cred c` pantalonii ace[tia au intrat la ap`, murmur` ea. Lorna, diplomat`, se ab]inu s` fac` vreun comentariu. Ea \[i puse o pereche de chilo]i [i un sutien de dantel`, apoi \ncepu s` scotoceasc` printre hainele ag`]ate \n [ifonierul pe care cele dou` \l \mp`r]eau. – Susie, n-are s`-]i fie cald \n pantalonii aceia? o \ntreb` Lorna. Nu se r`core[te prea mult seara, mai ales c` acum ne afl`m \n toiul lunii iunie. – Deocomdat` nu mai am nici o rochie curat`, spuse Susan uitându-se la picioarele sale \mbr`cate \n pan-

CUIBUL ZEILOR

9

talonii aceia de culoarea piersicii. Lorna trase afar` o rochie de bumbac bleumarin cu alb, pe care i-o oferi celeilalte fete. – }i-ar pl`cea s` o por]i pe asta? Ar trebui s` ]i se potriveasc` [i \]i va fi mult mai r`coare \n ea decât \n pantaloni. Susan privea cu mult jind la acea rochie frumoas`. – Chiar pot s-o iau? Ar fi minunat. Se descotorosi de pantalonii prea strâm]i, iar Lorna o ajut` s` -[i trag` rochia peste cap. Materialul rochiei acoperi trupul robust al lui Susan, sub]iind-o pu]in [i f`când-o s` par` mai \nalt` cu câ]iva centimetri. Se \ntoarse \ncet \n fa]a oglinzii [i \ncepu s` zâmbeasc`. |mi vine de minune. Mul]umesc! – |ntr-adev`r \]i vine foarte bine, \ncuviin]` Lorna \n vreme ce se \ncheia la bluza de culoare crem [i \[i punea o fust` de bumbac de culoarea cire[elor ro[ii. Nu vrei s-o p`strezi tu, Susie? zâmbi ea, dar s` nu consideri acest lucru drept un cadou anticipat pentru ziua ta. Susan netezi materialul \ncre]it al rochiei. – Lorna, e[ti sigur`? |mi….|mi place… dar... – }ie \]i vine rochia mult mai bine decât mie. {i pe deasupra, eu am o mul]ime de haine, \i r`spunse Lorna \n timp ce \[i strângea cureaua de piele neagr` \n jurul taliei. Acesta este un avantaj pe care mi l-a oferit fotomodeling-ul… s`-mi iau haine scumpe. – Munca \n lumea modei trebuie s` fi fost fascinant`, nu-i duci lipsa? \ntreb` Susan.

10

MARSHA CLARK

– Absolut deloc. La \nceput a fost distractiv, dar dup` patru ani de munc` \n domeniu m` plictisisem de moarte. – A[teapt` s` vezi cum va fi dup` câteva luni de s`p`turi \n jurul acestei gropi, spuse Susan, nu vei fi numai plictisit`… vei fi epuizat`. |[i trecu degetele groase printre buclele scurte. – Epuizat`, da, poate, dar plictisit` niciodat`, replic` Lorna reflectând, s` dezgropi istoria este foarte interesant. – Tu \n mod sigur pari a fi obsedat`, observ` fata mai \n vârst` privind-o pe Lorna cum \[i aplica rimelul pe genele lungi [i \ntoarse. Am v`zut ce privire fanatic` ai atunci când facem o descoperire interesant`. – Aceea nu este o privire fanatic`, dr`gu]o, zâmbi Lorna l`sând jos rimelul [i atingându-[i pome]ii \nal]i cu pu]in ro[u. Acea privire reprezint` entuziasmul unui fotograf profesionist. Dar ea [tia la ce se referea Susan. De când coborâse din avion la Iraklion, \n urm` cu trei s`pt`mâni, se sim]ea ca [i cum o vraj` magic` pusese st`pânire pe ea. |n mod misterios, p`rea ca [i cum Creta i-ar fi pus la picioare toate averile ei \nv`luind-o \ntr-o pânz` a trecutului [i \n acela[i timp a prezentului colorat. Tot ceea ce v`zuse, sim]ise [i auzise \[i g`sise ecou \n inima ei, iar ea la rândul ei era foarte \ncântat`. |[i prinse \n urechi ni[te cercei de argint \n form` de cerc [i \[i puse dou` br`]`ri sub]iri din argint care alunecau pân` la \ncheietura mâinii sale fine.

CUIBUL ZEILOR

11

– Nu [tiu cum \]i este ]ie, Susie, spuse ea, dar mie una \mi este o foame. A trecut mult timp de când am luat masa de prânz. Prietena ei \ncuviin]` din cap entuziasmat`. – {i mie \mi este foame, a[ fi \n stare s` m`nânc chiar [i un cal. – Ar cam trebui s` te obi[nuie[ti doar cu o capr`, deoarece aici ne afl`m \n Insula Creta, \n caz c` ai uitat. Caii nu prea se g`sesc \n meniu pe-aici, râse Lorna \n timp ce cele dou` fete, una \nalt` [i blond`, iar cealalt` scund` [i brunet`, coborau sc`rile pentru a merge s` ia cina. Afar` colegii lor de munc` se a[ezaser` la masa lung` aflat` sub un platan. Vasily \n[irase la \ntâmplare mici lumini]e, \n jurul unei rame de lemn destul de [ubrede, ce se reflectau \n apa pu]in adânc` a râului care cobora \n josul v`ii \ndep`rtate. Aerul fierbinte al nop]ii mirosea a cimbru [i verbin`. – Lorna, pe unde ai umblat? Credeam c` te-ai r`t`cit! \i strig` Nikos Peritakis. Nikos era din partea locului [i ajuta la s`p`turi echipa de arheologi. – Uite, ]i-am p`strat un scaun. Vino! \i indic` un loc chiar lâng` el. – Suntem dou`, r`spunse Lorna r`ut`cios. Nu-i pl`cea deloc felul \n care Nikos o jignea pe biata Susan de câte ori avea ocazia, ar`tând clar c` o consider` pe aceasta din urm` prea neatr`g`toare pentru a-i face vreo favoare. Se aduse repede \nc` un scaun astfel \ncât Susan se \nghesui [i ea \n cealalt` parte a lui Nikos.

12

MARSHA CLARK

Unul dintre studen]ii americani \i umplu Lornei paharul cu vin rece turnând din carafa din care se serviser` cu to]ii. Aceasta sorbi vinul cu gust r`[inos [i rece cu pl`cere [i se servi cu ni[te pâine crocant` f`cut` \n cas` [i cu o lingur` zdrav`n` de salat` preparat` dintr-un castravete cremos [i iaurt amestecat cu usturoi. – Ai auzit ultimele ve[ti? o \ntreb` Nikos \nclinându-se [i apropiindu-se de capul blond al Lornei. Familia mea tocmai s-a \ntors de la Atena. Lorna r`mase indiferent` la cele auzite. Nikos era v`rul familiei Peritakis, cea care de]inea nu numai p`mântul pe care se efectuau s`p`turile ci [i acrii \ntregi de livezi cu m`slini, l`mâi [i portocali; de asemenea aveau o vil` imens` sus pe munte, plus vaste \ntinderi de p`mânt amplasate pe aproape tot teritoriul insulei Creta. Dup` spusele lui Nikos, v`rul s`u care era mai \n vârst` \l p`c`lise [i \i luase [i partea lui de mo[tenire ce i se cuvenea când unchiul s`u a murit, iar acum era obligat s`-[i m`reasc` micul venit cum putea mai bine. Se sim]ea foarte am`rât din cauza asta, [i \n ciuda faptului c` Lorna sim]ea o oarecare compasiune natural` pentru orice om umil, mai ales pentru unul care a trebuit s` suporte o rud` atât de tiranic` precum Jason Peritakis, v`ic`relile lui Nikos \ncepuser` s-o enerveze r`u. – Aranjamentele pentru nunta veri[oarei mele mai mici sunt aproape gata, \i spuse Nikos. Po]i fi sigur` c` fratele ei a \ntrez`rit \n aceast` unire profitul maxim pe

CUIBUL ZEILOR

13

care \l poate ob]ine. Jason n-ar face nimic altceva decât ce ar fi \n beneficiul lui. Nikos d`du pe gât vinul [i \[i turn` \nc` un pahar. Este foarte greu s` fii s`rac, Lorna, continu` el ab`tut, mai ales când destinul t`u ar trebui s` fie altul. S` fii nevoit s` munce[ti pentru altul. Ochii lui negri o priveau sentimental. Ea rupse o bucat` de pâine. – Nu [tiu cum este. Eu m-am \ntre]inut singur`, spuse ea scurt. – Ah, dar tu câ[tigi destui bani Lorna, \[i flutur` mâinile, [i locuie[ti \n America de Nord. Tu ai rude care ]in la tine [i care nu te-ar l`sa la greu. Lorna \ncepu s` se simt` stânjenit` de aceast` conversa]ie. Nu era pentru prima dat` când Nikos insinua c` ea provine dintr-o familie \nst`rit`. Oricum, nu avea nici o inten]ie de a-i satisface aceast` curiozitate. Nu era treaba lui s` afle c` p`rin]ii ei muriser` pe când ea era adolescent` [i nici c` fratele ei mai mare lucra \n Singapore. Nici c` sora ei mai mare era m`ritat` cu un doctor de ]ar` [i locuiau \ntr-o zon` izolat` \n Columbia Britanic`. Din fericire, \n acel moment se ivi Vasily cu farfuriile cu mâncare iar conversa]ia \ncet`. La tavernele de la ]ar` nu exist` lucruri precum meniul. Aici se servea ceea ce Vasily [i so]ia sa puteau s` g`teasc` \n ziua respectiv`. Mâncarea era simpl` [i \ntotdeauna delicioas`. |n seara aceasta mâncar` chiftelu]e din carne, \n sos de l`mâie, \nso]ite de o por]ie uria[` de cartofi pr`ji]i

14

MARSHA CLARK

prepara]i [i pres`ra]i cu oregano, fasole \n`bu[it` cu ro[ii [i ment`, iar pe lâng` toate acestea se aflau castrona[e cu salat` greceasc` acoperit` cu brânz` s`rat` [i m`sline culese din partea locului. Ca desert portocalele provenite din livada familiei Peritakis \ncheiau meniul. Pân` s` aib` timp pentru a-[i termina cafelele luna plin` deja r`s`rise, [i, ca un capriciu Lorna se decise s` fac` o plimbare de una singur` urmând s` se \ntoarc` pu]in mai târziu \n camer`. Spuse obi[nuitul ei „noapte bun`“ \naintea lui Nikos sau a oricui altcuiva care s-ar fi putut oferi s-o \nso]easc`, [i p`r`si gr`dina puternic luminat`. Dar \nainte s` ajung` la poteca aflat` \n fa]a tavernei proprietarul cl`dirii \n care locuia \ncepu s` o strige. – Domni[oar` Lorna, pot s` vorbesc ceva cu dumneavoastr`? Lorna se \ntoarse [i \l \nso]i pân` \n holul de la intrare. – Este vorba despre camera dumneavoastr` obscur`. Vasily vorbea destul de bine limba englez`. A]i auzit c` vin mai mul]i studen]i de la Atena s` v` ajute la s`p`turi? Ea \ncuviin]`. – Mmm. Profesorul Spanakis mi-a spus c` la sfâr[itul s`pt`mânii vin doisprezece studen]i de la {coala American` de Arheologie. – Eu m` aflu \ntr-o dilem`, se confes` Vasily, unde vor dormi ace[ti studen]i?

CUIBUL ZEILOR

15

– Iar tu ai nevoie de camera mea obscur`? – |n camera dumneavoastr` obscur` a[ putea g`zdui patru studen]i, recunoscu el, poate chiar cinci dac` se \nghesuie pu]in, dar mai este o problem` legat` [i de frigiderul meu. {tiu din proprie experien]` c` studen]ii au poft` de mâncare. Trebuie s` p`strez mai multe alimente. Expresia fe]ei lui tr`da \ngrijorare. – Nici o problem`, \l asigur` Lorna. Am s` vorbesc mâine cu profesorul Spanakis. Vom g`si noi o solu]ie, nu-]i face griji. |l p`r`si pe Vasily care se sim]ea mai u[urat [i \ncepu s` se plimbe pe drumul ce [erpuia \n sus pe munte. Nu era sigur` de felul cum se va rezolva problema dar ceva trebuia f`cut. Oricum, \n ultima vreme \[i f`cuse din ce \n ce mai multe griji \n leg`tur` cu temperatura din camera obscur` pe care [i-o improvizase, mai ales de când vremea \ncepuse s` se \nc`lzeasc`. S-ar putea ca de-acum \nainte s` se rezume numai la fotografii polaroid. Dar nu voia s` fac` asta de vreme ce situa]ia putea fi evitat`. Pe deasupra trebuia s` p`streze filmul \ntr-un loc r`coros. Ei bine! Ea [i directorul care se ocupa de supravegherea s`p`turilor arheologice vor rezolva aceast` problem` mâine. |ntre timp ajunsese la r`spântia drumului de unde c`rarea cobora spre [antierul arheologic unde aveau loc s`p`turile. |n seara aceasta o ignor` [i continu` s` urce pe munte. O u[oar` adiere de vânt \i lipi fusta de coapse [i \i ciufuli p`rul.

16

MARSHA CLARK

Tot urc` timp de cincisprezece minute apoi se opri la o cotitur` a drumului pentru a-[i trage r`suflarea [i pentru a admira luna. Deasupra ei imaginea muntelui \ntunecat deveni neclar`. M`slinii se \ngr`m`deau pe pantele umbrite aflate la poalele muntelui. Lorna \[i not` acest loc \n minte pentru a se \ntoarce cu aparatul de fotografiat, dar \n timpul zilei, pentru a face câteva fotografii pe care s` le adauge \n albumul ei despre insula Creta. Dorea s` fac` suficiente poze pentru a scoate o carte. O carte interesant` \n care s` vorbeasc` onest despre aceast` insul` [i despre locuitorii ei. |nchise ochii pentru a se contopi o clip` cu acel loc. Putea chiar s` aud` murmurul slab al râului al c`rui izvor se afla \n mun]i. |[i putea imagina aerul moale ca pe o muzic` ce vibreaz` \n noapte… dar se auzea muzic`! Deschise ochii [i \ncepu s` urmeze sunetul, mai departe \n susul drumului. Apoi v`zu o cl`dire p`trat` de culoare alb` care aducea cu un cub de zah`r murdar [i care se afla \ntr-o pozi]ie u[or \nclinat` fa]` de poalele muntelui. Ferestrele mici ale casei erau luminate iar acordurile muzicii tradi]ionale grece[ti n`v`leau afar` prin u[a deschis` doar pe jum`tate. Lorna ar fi putut s` jure c` din când \n când auzea sunet de farfurii sparte. Privi printr-una din ferestrele mai \ntunecate. Casa era plin` de oameni care [edeau pe ni[te sc`unele de trestie grupate \n jurul unor mese. |nspre cap`tul \ndep`rtat se afla un mic bar. Lâng` acesta pe o estrad`

CUIBUL ZEILOR

17

st`teau trei b`rba]i. Unul cânta la o scripc` cretan`, altul la o chitar`, iar cel de-al treilea, la o lir` specific cretan`, cu trei coarde. |ntr-un loc mai ferit, \n fa]a muzican]ilor, b`rba]i cu mâinile unii pe umerii celorlal]i dansau. Din când \n când unul dintre b`rba]i lua câte o farfurie de por]elan de pe una din mese [i o izbea de p`mânt, iar apoi continua s` danseze printre cioburi. Neobservat`, Lorna se strecur` \n \nc`perea plin` de fum [i se a[ez` la una din m`su]ele aflate lâng` bar. Când dansul lu` sfâr[it nu se auzir` nici un fel de aplauze. Dar se putea citi emo]ia de pe chipul dansatorilor. Muzican]ii se opriser` [i ei pentru a lua o du[c` de bere, ca apoi s` \nceap` s` cânte din nou. De aceast` dat` muzica lor era lent`. Lorna comand` o limonad` de la barmanul foarte voinic. Spre deosebire de ceilal]i cretani pe care \i \ntâlnise pân` acum, acesta p`rea dur [i deloc zâmbitor. Nici nu luase \n seam` mul]umesc-ul pe care i l-a adresat, iar când \i a[ez` sticla [i paharul \n fa]`, buzele lui strânse exprimau dezaprobare. Muzica se auzea mai tare acum, vibrând [i umplând acea \nc`pere cu pere]ii murdari [i afuma]i. Lorna z`ri silueta unui b`rbat desprinzându-se dintr-unul din grupurile \ndep`rtate de lâng` u[` [i care se \ndrepta spre locul unde dansaser` ceilal]i b`rba]i mai devreme. Pentru un moment el se opri \n centrul locului amenajat pentru dans. Mâinile lui se ridicar` \n fa]`, iar lumina care

18

MARSHA CLARK

provenea de la lampa cu petrol se r`sfrângea pe p`rul lui negru [i ondulat [i pe fa]a bronzat`. Apoi se \ntoarse cu fa]a spre ea [i \ncepu s` danseze. Era mult mai \nalt decât oricare alt b`rbat din acea \nc`pere [i avea umeri la]i [i un gât puternic. Când el \ncepu s` se mi[te pe ritmul muzicii, ea \i observ` deja abdomenul plat [i mu[chii puternici ai coapselor. Era \mbr`cat \ntr-un modern costum cretan, purta pantaloni de c`l`rie de culoare neagr` [i era \nc`l]at cu cizme \nalte de piele de culoare neagr` [i bine lustruite. C`ma[a lui alb` era descheiat` pân` aproape de talie, sco]ându-i \n eviden]` pieptul musculos pres`rat cu fire negre de p`r. O cataram` aurie str`lucitoare \i \nchidea cureaua lat` de piele. Ochii \i erau \nchi[i ca [i cum s-ar fi aflat \ntr-un extaz suprem. Ar`ta ca un zeu p`gân. Un amestec de team`… [i \nc` ceva… o emo]ie pe care nu o recuno[tea, o cuprinse pe Lorna. Nu putea s`-[i ia ochii de la el. Aducea cu un prin] antic zb`tându-se s` supravie]uiasc` pe sub ruinele aflate pe dealul de mai jos. Ca un prin] care dansa \n fa]a fecioarei pe care avea de gând s` o cucereasc`. Muzica deveni mai s`lbatic` iar el execut` o s`ritur` complicat`; trupul lui se \nclin` \n aer \n fa]`, iar capul lui \i era dat pe spate astfel c` i se putea vedea perfect linia puternic` a gâtului. La sfâr[it ateriz` destul de gra]ios pe ambele picioare, apoi deschise ochii [i privi drept \n ochii Lornei. Ochii lui foarte provocatori erau verzi ca apa râu-

CUIBUL ZEILOR

19

lui ce [erpuia din mun]i. Buzele senzuale schi]au un zâmbet ironic. F`r` a se opri din dans, lu` o farfurie de por]elan de pe una din mese [i o trânti de podea. Acum dansul ritmat al coapselor lui era lent [i ondulat. Lorna se sim]ea ca [i cum acel b`rbat str`in f`cea dragoste cu ea sub privirile tuturor celor afla]i \n cârcium`. Pân` atunci reu[ise s` se amestece \n mul]ime f`r` s` fie observat`, dar acum se afla \n centrul aten]iei tuturor celor afla]i \n \nc`pere. Nici m`car un reflector \ndreptat spre ea nu ar fi f`cut-o atât de vizibil`. Chiar [i \n \ntuneric ar fi putut s` simt` acel zâmbet ironic pe care \l afi[a b`rbatul. Obrajii \i ardeau de ru[ine, dar refuza s`-[i coboare ochii pentru c` sim]ise c` aceasta era de fapt o \ntrecere. Dac` [i-ar fi mutat privirea \n alt` parte, \ntr-o oarecare m`sur` ar fi \nsemnat c` cedeaz`, \nfrânt` de arogan]a lui masculin`, iar ea nu avea de gând s` se dea b`tut`! Sim]i o ur` puternic` fa]` de acest b`rbat [i se ambi]ion` s` nu-l lase s` câ[tige. Lornei i se p`rea c` trecuser` ore \ntregi de când \ncepuse el s` danseze, dar \n cele din urm` muzica \ncetini, iar acel b`rbat str`in se opri din dansul lui senzual [i \[i cobor\ mâinile pe lâng` corp. R`mase pe loc uitându-se la ea. Lorna \[i ridic` mâinile \ncet [i sfid`tor [i pocni din palme de trei ori. Apoi, luându-[i b`utura \[i \ntoarse privirea de la el cu o expresie dispre]uitoare. Oricum nu

20

MARSHA CLARK

\ndr`znea s`-[i savureze limonada \ntrucât ura pe care o resim]ea ar fi f`cut-o s` se \nece. Era sigur` c` el deja p`r`sise ringul de dans, dar \nc` mai continua s` stea \ntoars` cu spatele, astfel \ncât când \i fu pus` pe mas` o t`vi]`, privi \n jur surprins`. Pe t`vi]` se aflau dou` pahare cu ouzo, un pahar cu ap` [i o farfurie cu pui crocant. Lorna se uit` \n sus [i observ` privirea cinic` a barmanului care o servea. – Ce este asta? spuse ea ar`tând spre t`vi]`. Eu nu am comandat a[a ceva! |[i scoase dic]ionarul din geanta pe care o ]inea atârnat` pe um`r, [i \ncepu s`-l r`sfoiasc`. – Eu am comandat asta, pentru a-]i spune c` e[ti binevenit` aici \n satul nostru. Vorbise chiar acel cretan \nalt care dansase atât de insolent \n fa]a ei. Venise [i se a[ezase chiar la masa ei. Barmanul plec`, cu acela[i zâmbet afectat. Stând \n fa]a ei, b`rbatul p`rea mult mai \nalt. St`tea drept. Avea pieptul lat [i mâinile puternice. P`rul lui era negru-str`lucitor, iar ea observ` c` ochii lui verzi aveau puncte aurii \n ei. F`r` \ndoial` c` era un b`rbat frumos, dar asta nu-l f`cea mai pu]in dezgust`tor \n opinia ei – Nu am obiceiul s` beau cu str`inii, spuse ea rece, \ndreptându-[i privirea \n alt` parte. Remarca ei nu avu efectul scontat, departe de a se sim]i descurajat el deveni [i mai \ndr`zne]. |ntoarse unul din micu]ele scaune, \nc`lecându-l, [i \[i l`s` mâinile s` alunece pe sp`tar, apoi \i r`spunse cu r`ceal`:

CUIBUL ZEILOR

21

– |n Creta nu exist` str`ini, sublinie el, iar faptul de a-mi refuza ospitalitatea reprezint` o insult`. – Bine, spuse ea, \ntorcându-se pentru a-l \nfrunta, asta era ideea principal`. Se ridic` [i d`du s` plece, dar retragerea ei demn` fu \ntrerupt` brusc, ea lovindu-se cu fruntea de lampa cu gaz care atârna din tavan. Icni furioas` pe sine, \n vreme ce ochii ei alba[tri se umplur` cu lacrimi de durere [i mânie. El se ridic` [i se apropie imediat, [i \nainte ca ea s` poat` protesta, o a[ez` la loc pe scaun. – Te-ai lovit, spuse el aplecându-se spre ea sub petextul de a-i examina fruntea. Se apropiase atât de tare, \ncât Lorna \i putea sim]i c`ldura trupului [i s`-i vad` genele lui dese [i negre. – N-am p`]it nimic, protest` ea, e doar un mic cucui. Dar el nici n-o lu` \n seam`. – Te-ai murd`rit pe frunte de la lampa cu gaz, spuse el [i scoate o batist` curat` din buzunar pe care o umezi la unul din col]uri \n paharul cu ap` [i d`du s`-i cure]e fa]a. Ea se feri ca [i cum acel b`rbat ar fi atacat-o cu un v`trai \ncins. – N-am p`]it nimic, când \]i spun! replic` ea aspru, surprins` de faptul c` reac]ionase atât de violent fa]` de apropierea lui. El ridic` din umeri [i \i oferi batista, \nainte de a se a[eza pe scaunul s`u.

22

MARSHA CLARK

– Ar trebui s` te [tergi, ai pielea pu]in zgâriat`. Foarte t`cut` \[i scoase portofelul cu oglind` din geant` [i \ncepu s`-[i cure]e rana. Nu era mare lucru dar \[i d`du seama c` a doua zi de diminea]` va avea o umfl`tur` dureroas` pe frunte. –Dac` nu dore[ti s` bei un pahar de ouzo cu mine, accep]i m`car s` mai bei \nc` un pahar de limonad`? o \ntreb` el. Gura lui se deschise \ntr-un zâmbet ironic. A[a ca s`-]i revii dup` micul accident. – Nu mul]umesc, spuse ea politicos. Tot ce-mi doresc este s` fiu singur`. – Dumnezeule! {i tu, \n c`utarea solitudinii, ai ales s` vii aici, \n acest local. Cu o u[oar` mi[care a capului indic` spre \nc`perea murdar`. |mi vine greu s` cred asta. – Nu-mi pas` dac` \]i vine sau nu greu s` crezi, \i replic` Lorna. Dar este adev`rat. Am \ndr`znit s` intru aici doar ca privesc. Ochii lui se mic[oraser`. – S`-i prive[ti pe ]`ranii cretani [i obiceiurile lor tradi]ionale! – Ceva de genul acesta. Lorna \n]elese c` acest b`rbat era diferit de ceilal]i clien]i. Avea aerul unei autorit`]i de net`g`duit. St`pânea foarte bine limba englez`, iar hainele lui erau f`r` \ndoial` foarte scumpe. – Sunt surprins de faptul c` o astfel de distrac]ie atât de simpl` ar interesa o persoan` venit` din lumea bun`, continu` el trufa[, dar f`r` \ndoial` c` doar te ui]i pur [i simplu.

CUIBUL ZEILOR

23

– Nu f`ceam asta pân` s` vii tu, ripost` Lorna \n vreme ce ochii ei sc`p`rau scântei albastre. Se ridic` repede \ns` de aceast` dat` f`r` s` se mai loveasc` cu capul de lamp`, [i \[i croi drum c`tre u[`. Sub lumina lunii mun]ii c`p`taser` o culoare argintie, iar aerul i se p`ru rece dup` ce ie[ise din bodega aceea neaerisit`. Nici nu f`cuse mai mult de doi pa[i când se trezi cu str`inul lâng` ea. – Unde te duci? o \ntreb` el prompt. Ea \ncepu s` coboare \ncet pe drumul luminat de lun`. – Nu este treaba ta, ripost` ea. Dintr-o dat` b`rbatul o prinse de bra] oprind-o din drum, iar apoi se apropie de ea. Gura ei se uscase de team`. – Nu mai face atâta pe de[teapta, [uier` el, acesta nu este un loc sigur pentru femei singure ne\nso]ite. Sunt cu ma[ina [i a[ putea s` te duc unde dore[ti tu. Ea observ` un loc liber lâng` bodeg`, unde pe lâng` ni[te m`gari [i ni[te mikanis – ni[te motoscutere pe trei ro]i care erau foarte la mod` pe insul` – se afla [i un Mercedes alb str`lucitor, ce p`rea ca o fantasm` \n lumina lunii. – Nu doresc s` merg cu tine „oriunde“. |[i trase bra]ul din strânsoarea mâinii lui [i voi s` treac` pe lâng` el, dar el o opri din drum. – Dumnezeule! Voi, toate femeile din America, sunte]i la fel de mofturoase, spuse el sfid`tor, hoin`ri]i \n voie

24

MARSHA CLARK

peste tot pe unde dori]i, uitându-v` la… la locuitorii de-aici ca [i când a]i fi la Gr`dina Zoologic`. {i \n lipsa voastr` total` de interes, \nc`lca]i limitele unei propriet`]i private [i tot voi v` sim]i]i ofensate pentru c` nu sunte]i tratate cum se cuvine. – |n caz c` vrei s` [tii, eu nu sunt americanc`, sunt din Canada, spuse ea \nfierbântat`, [i mai mult decât atât, nu [tiam c` am „\nc`lcat limitele unei propriet`]i private“, a[a cum te-ai exprimat. – Dar nu te-ai gândit c` un local ca acesta nu este un loc potrivit pentru o femeie ne\nso]it`? Doar dac`, bine\n]eles, nu vine aici cu scopul de a-[i g`si un \nso]itor zâmbi el ironic. Obrajii catifela]i ai Lornei \ncepuser` s` se \nfierbânte \n aerul nop]ii. – La… asta te-ai gândit? se \nec`. C` venisem s`… s` ag`] pe cineva? El ridic` din umeri. – Se [tie c` turistelor dr`gu]e le face pl`cere s` adauge [i un iubit grec la colec]ia lor de suveniruri, spuse el t`r`g`nat. – Nu [i mie, spuse ea cu vocea tremurându-i de indignare, [i chiar dac` ar fi fost cazul ai fi fost ultimul b`rbat pe care l-a[ fi ales. – Extraordinar, spuse el plin de sine, dar nu are nici o importan]`. Totu[i acum am de gând s` te duc \napoi acolo unde locuie[ti, \nainte da a te r`t`ci \n mun]i, a[a c` nu mai are nici un rost s` te cer]i cu mine, altfel voi fi nevoit s` te car \n bra]e pân` la ma[in`.

CUIBUL ZEILOR

25

{i \nainte ca ea s` mai poat` scoate un cuvânt el \[i duse mâna sub cotul ei [i o conduse ferm \nspre micul loc de parcare. De vreme ce nu mai avea nici o \ndoial` c` el \[i va duce la bun-sfâr[it amenin]area dac` va mai protesta mult, ea se supuse \n lini[te. Pe lâng` \ntrebarea referitoare la locul unde st`tea ea, el nu mai spuse absolut nimic pe tot parcursul drumului. Merser` pân` ce ma[ina se opri \n fa]a tavernei \ntunecate. |nainte ca \nso]itorul ei s` aib` timp s` coboare din ma[in`, Lorna \[i deschise singur` portiera [i cobor\. Se aplec` repede pe geamul pe jum`tate deschis. P`rul ei str`lucea puternic \n lumina nop]ii. – La revedere, spuse ea, uitând s`-i spun` mul]umesc. Dar \n vreme ce ea se \ntorcea cu spatele pentru a intra \n tavern`, o siluet` \ncepu s` se contureze ie[ind din umbr`, [i se apropie cl`tinându-se de ea. – Lorna, pe unde ai fost? Mi-am f`cut atâtea griji din cauza ta. E[ti o fat` foarte… foarte… neastâmp`rat`, spuse Nikos \mpleticindu-se greoi. Era destul de beat. Cine era prietenul cu care ai venit? o \ntreb` el tare privind \n \ntuneric spre ma[ina parcat` \n fa]a tavernei. – Pentru numele lui Dumnezeu, Nikos, vorbe[te mai \ncet, [opti Lorna, vei trezi pe toat` lumea. – De ce ai plecat \n… secr… cr… secret… f`r` s` spui, zise el agresiv, nu e[ti deloc binevoitoare cu Nikos al t`u.

26

MARSHA CLARK

|nso]itorul ei necunoscut cobor\ din ma[in` [i se apropie de b`rbatul beat. Vorbea pe un ton care ar fi lini[tit orice persoan` recalcitrant`. Buim`cit, Nikos privi \n sus spre acel b`rbat, apoi fa]a lui se strâmb` cu triste]e [i se \ntoarse spre Lorna. – El \mi fur` \ntotdeauna ceea ce-mi doresc, spuse el ridicând tonul, \ntotdeauna m` p`c`le[te. B`rbatul mai \n vârst` spuse ceva dur \n greac`, dar Nikos \[i plângea de mil` [i era prea beat pentru a mai fi \n stare s`-i acorde aten]ie. – Lorna, nu mi-ai spus c`-l cuno[ti, continu` el acuzator, nu mi-ai spus… – Habar nu am despre cine tot vorbe[ti, spuse Lorna exasperat`. – De v`rul meu. Nu mi-ai spus c`-l cuno[ti, iar eu te-am a[teptat toat` noaptea. Dar tu mergi cu el \n ma[in`…, se plânse el. – V`rul t`u! exclam` Lorna coborându-[i buzele. Privi spre b`rbatul acela \nalt care st`tea la o oarecare distan]` fa]` de ei Acesta \[i \nclin` capul ironic. – Permite-mi s` m` prezint, spuse el domol, numele meu este Jason Peritakis.

Capitolul 2 Dup` prezentarea surprinz`toare a lui Jason Peritakis, Lorna mai petrecu \nc` o jum`tate de or` pentru a-l convinge pe Nikos s`-l lase pe v`rul s`u s`-l duc` acas`. A[a c` pân` s` ajung` \n camera ei, pân` s` se spele \n \ntuneric pe fa]` [i pân` s` se dezbrace \n cea mai mare lini[te pentru a nu o trezi pe Susie, se f`cuse deja foarte târziu. De obicei Lorna era destul de radioas` diminea]a, dar \n ziua urm`toate se trezi f`r` nici o tragere de inim` [i se târ\ jos din pat. |[i sim]ea ochii grei ca pietrele [i nu prea era st`pân` pe sine. Când ajunse \n sfâr[it pe [antier, lumina str`lucitoare a soarelui care de obicei o f`cea s` se simt` bine, acum \i provoca o durere de cap. Abia acum \n]elegea de ce directorul lor, profesorul Spanakis, nu era de acord ca membrii echipei sale s`-[i piard` nop]ile \n timpul s`pt`mânii de lucru.

28

MARSHA CLARK

Intr` \ntr-una din bar`cile construite drept magazie [i \[i acoperi aparatul de fotografiat cu pungi de plastic pentru a-l proteja de praf, iar apoi \l a[ez` \mpreun` cu filmul ei special \ntr-un co[ de picnic bine izolat. |[i \ndes` pe cap o p`l`rie de pânz` demodat`, aruncat` cu câ]iva ani \n urm` de fratele ei, apoi \mbr`c` un tricou cu desenul decolorat ce reprezenta legendarul „R`zboi al stelelor“, ale c`rui margini le \ndes` \n pantalonii ei scur]i [i uza]i [i porni \n c`utarea profesorului Spanakis. Z`ri \n curând figura lui dolofan`, supraveghind un grup de persoane care cur`]au cu grij` p`mântul de pe câteva trepte descoperite cu o zi \n urm`. Directorul se \ntoarse [i o salut`. – Bun` Lorna! Aici treaba merge foarte bine. Ai putea s` faci fotografii pe la prânz. Fa]a lui mândr` se lumin`. Era limpede c` se afla \ntr-o dispozi]ie foarte bun`, iar Lorna ezit` nedorind s`-i strice buna dispozi]ie cu vestea c` trebuia s` renun]e la camera ei obscur` de la tavern`. Dup` ce \l puse la curent cu problema ivit`, el \ncepu s` se gândeasc`. – Hmm! Aceasta este o problem`, spuse profesorul. – Am putea s` \nchiriem un frigider pentru film, dar o camer` obscur` r`coroas`… asta este mai dificil de rezolvat. Dar am s` m` interesez. Poate g`sim \n Iraklion? De[i ar fi incomod… B`tu cu palma u[or pe um`rul ei, gânditor. Dar oricum am s` g`sesc o solu]ie. Nu te teme,

CUIBUL ZEILOR

29

o asigur` el \nainte de a pleca s`-l certe pe unul dintre lucr`tori pentru c` nu acorda suficient` aten]ie treptelor. Lorna porni s-o ajute pe Susan s` cure]e cioburile de oale [i s` le sorteze. Era o treab` care necesita mult` grij` [i deosebit` aten]ie. – La cât te-ai \ntors asear`? \ntreb` Susan pe când se apucar` de treab`. – Târziu, r`spunse Lorna laconic. – Trebuie s` fi fost foarte târziu, \ncuviin]` Susan. Am stat treaz` destul de mult a[teptându-te… \mpreun` cu Nikos. Susan cur`]a u[or \ndoitura unui mâner cu o perie moale de p`r. |]i place de Nikos? \ntreb` ea la \ntâmplare. – Nu \n mod special, spuse Lorna ridicând un fragment [i suflând praful de pe acesta. Fa]a lui Susan se lumin`. – M` bucur, spuse ea. Nu cred deloc c` ar fi un b`rbat de treab` [i pe deasupra bea prea mult. Asear` era turmentat r`u. – Mie-mi spui! Acesta este unul din motivele pentru care am \ntârziat atât de mult asear`. – Atunci \nseamn` c` v-a]i \ntâlnit asear`? – Da. M` a[tepta când ne-am \ntors cu ma[ina… câ… când m-am \ntors. Lorna deveni dintr-o dat` mai precaut`. Nu c` ar fi dorit s` ascund` ceva fa]` de prietena ei, dar se sim]ea prea obosit` [i confuz` pentru a mai intra \n detalii \n leg`tur` cu scurta \ntâlnire cu Jason Paritakis. Oricum, Susan nu era naiv`.

30

MARSHA CLARK

– Cu ma[ina! spuse ea f`când ochii roat` de curiozitate. Cine te-a adus cu ma[ina? – Nimeni interesant, spuse Lorna gr`bit`, cineva care s-a oferit s` m` conduc` pân` la tavern`… doar atât. – Cineva dr`gu]? – Nu, deloc. |[i [terse un strop de transpira]ie care \i curgea pe fa]`, l`sând o dâr` de praf pe obrazul ei palid. – Susan, ai cumva o aspirin`? o \ntreb` Lorna f`când un efort astfel \ncât amândou` s` schimbe subiectul dar [i pentru a sc`pa de durerea de cap care o chinuia de diminea]`. Susan \i aduse câteva aspirine iar subiectul era deja uitat. Dar amintirea lui Jason Paritakis [i a dansului s`u erotic de la bodeg` \nc` mai st`ruia \n mintea ei. La prânz \ntreaga echip` se opri din lucru retragându-se sub câ]iva m`slini pentru a se odihni [i pentru a lua masa de prânz care era deosebit de simpl` [i care de obicei era compus` din pâine, m`sline [i pu]in` brânz`. Lorna se duse s` verifice treptele proasp`t cur`]ate, [i dup` ce se consult` cu profesorul Spanakis se apuc` s` fac` fotografii. Mai \ntâi s-a ocupat de detalii, \ntinzându-se pe jos pentru a surprinde acele trepte din mai multe unghiuri, apoi s-a apucat s` fac` [i câteva fotografii de sus. Ajunsese la concluzia c` ultimul nivel nu era suficient de \nalt pentru a crea efectul pe care [i-l dorise. Dar nu avea nici trepied pentru a sprijini aparatul de fotografiat. A[a c` se v`zu nevoit` s` scormoneasc` primprejur pân`

CUIBUL ZEILOR

31

g`si dou` sc`ri drepte pe care le leg` laolalt` pentru a le prelungi. Sprijini cu cea mai mare aten]ie aceast` structur` de peretele proasp`t dezgropat. |[i puse aparatul pe dup` gât [i, cât se poate de \ncântat`, se c`]`r` pân` \n vârf. Aceast` scar` improvizat` \ncepu s` se clatine destul de alarmant. |[i fix` camera [i \ncepu s` fac` câteva fotografii din pozi]ia aceea incomod`. Tocmai ajunsese la concluzia c` f`cuse suficiente pozi]ii când dintr-o dat` se auzi un scâr]âit \ngrozitor iar scara se \ndep`rt` de perete [i \ncepu s` se pr`bu[easc`; \ncet la \nceput, apoi din ce \n ce mai repede. Lorna scoase un ]ip`t, dar \n cele din urm`, \ntocmai ca un fotograf profesionist \[i ridic` aparatul de fotografiat deasupra capului cu scopul de a-l proteja. |ncerc` s` evite c`z`tura pe p`mântul ars de soare, când, un b`rbat s`ri dintr-unul din [an]urile pe jum`tate s`pate [i se arunc` \nainte pentru a o \mpiedica s` cad`. Impactul ateriz`rii fusese atât de puternic \ncât se mai rostogolir` de câteva ori \n praf \nainte de a se opri, cu scara peste ei. Apoi, dup` zgomotul unei avalan[e de pietricele se f`cu lini[te definitiv. Pentru un moment Lorna r`mase deasupra b`rbatului, apoi \[i ridic` p`l`ria cu boruri largi pentru a se uita la el. |ntâlni o pereche de ochi verzi mira]i care \i priveau pe ai ei. – Tu! explod` Jason Peritakis. Tu por]i aceast` p`l`rie? Precaut` Lorna se eliber` din bra]ele b`rbatului [i de scar`.

32

MARSHA CLARK

– Ce cau]i aici? \l \ntreb` ea f`r` vlag`. – Sunt propietarul acestui teren, spuse el, bine\n]eles c` m` intereseaz` felul cum au progresat aceste s`p`turi. |mpinse scara la o parte [i se ridic` \n picioare, f`când un efort inutil pentru a-[i scutura praful de pe pantalonii de c`l`rie de culoare maro. Apoi \[i oferi mâna Lornei pentru a o ajuta s` se ridice. – Te-ai lovit? o \ntreb` el. – Nu-]i face griji pentru mine, sunt \ngrijorat` de aparatul de fotografiat, replic` ea. |l verific` cu aten]ie \nainte de a scoate un oftat de u[urare. – Slav` Domnului c` n-a p`]it nimic! |l b`g` \napoi \n cutia lui, apoi privi rapid spre mâinile [i picioarele ei murdare. Se pare c` nici eu n-am p`]it nimic datorit` ]ie. |[i ridic` privirea spre el. |n umbra p`l`riei ochii ei p`reau de un albastru-marin. – E[ti o minunat` plas` de siguran]`, domnule Peritakis. Mul]umesc. El nu acord` nici o aten]ie acestei remarci, dar privi spre ea din ce \n ce mai \ngrozit. – Ce faci tu aici ? \ntreb` el brusc, apoi continu` dup` ce ea \l privi \ndelung, ne\n]elegând ce vrea s` spun`. Nu, tu nu lucrezi aici! strig` el. – Ba da, fac parte din echipa de arheologi. – {i cu ce te ocupi? \ntreb` el aproape ]ipând. Ea \i r`spunse cu demnitate. – Sunt fotograful echipei de arheologi. Recuno[tin]a fa]` de el sc`dea, devenind din ce \n ce mai glacial` cu

CUIBUL ZEILOR

33

fiecare \ntrebare poruncitoare. Chiar dac` o salvase de la o c`dere dureroas`, reu[ise \n cele din urm` s-o enerveze cu manierele lui autoritare. – Tu e[ti fotograful? Dumnezeule! spuse el \ntorcându-se. Dar \nainte ca Lorna s` aib` timp s`-l \ntrebe de ce avusese acea reac]ie ciudat`, profesorul Spanakis \[i f`cu apari]ia la locul accidentului. – Ce s-a \ntâmplat? Privi cu aten]ie spre marginea de sus a zidului. Aici a avut loc vreun accident? – Este o nimica toat`, profesore Spanakis, \l asigur` Lorna, scara mea s-a pr`bu[it, atâta tot. – {i a c`zut peste trepte? P`rea mai preocupat de treptele lui decât de fotograf. – Nu, pe domnul Peritakis, spuse Lorna sfid`toare, amândoi suntem teferi. Nu v` face]i griji. – Lorna, ar trebui s` fii ceva mai atent`, spuse directorul \ntristându-se \n timp ce cobora panta pentru a ajunge la ei. Nu ne putem permite s` te pierdem. Avem destul de lucru. Profesorul se opri \n fa]a lui Jason. – A[a deci, deja a]i f`cut cuno[tin]` cu domni[oara McCann, spuse el. – Am… dat unul peste altul… da, \ngân` Jason. Lorna privi rapid \nspre acesta. Umorul nu era o caracteristic` de seam` pe care s` i-o poat` atribui acestui grec chipe[. Dar se vedea o str`lucire stranie \n ochii aceia verzi.

34

MARSHA CLARK

– Lorna, domnul Peritakis a avut ocazia s`-]i povesteasc` despre generozitatea sa? o \ntreb` profesorul Spanakis. Lorna scutur` din cap de[i \ncepuse s` o doar` din nou. – Ne-a oferit una din camerele de la vila sa pentru a o folosi pe post de camer` obscur`, \i spuse profesorul triumf`tor. {i nu numai atât. A fost atât de amabil \ncât te-a invitat s` [i locuie[ti acolo. |n felul acesta vei fi aproape de munca ta, iar la tavern` va mai fi un loc \n plus pentru unul dintre noii veni]i. Zâmbi fericit spre amândoi. |ntre timp Lorna \[i rec`p`t` glasul. – Nu se poate, sub nici o form`. Nu pot s` locuiesc \n vila domnului Peritakis, spuse ea ferm. – Aa, nu-]i face griji drag`, replic` profesorul Spanakis. {i mama domnului Peritakis locuie[te, de asemenea, la vil`. Este destul de potrivit. – Nu asta este problema… \ncepu Lorna s` protesteze, dar profesorul pornise deja \nspre alt` parte a [antierului, fluturându-[i amabil mâna \n semn de la revedere. Lorna se \ntoarse spre ostilul ei binef`c`tor. – De ce nu i-ai spus nimic? Se porni ea. Nu cred c` dore[ti s` locuie[ti sub acela[i acoperi[ cu mine mai mult decât mi-a[ dori eu s` locuiesc acolo. Privi \n jos spre ea.

CUIBUL ZEILOR

35

– Este foarte adev`rat c` nu [tiam c` tu e[ti fotograful atunci când m-am oferit, \ncuviin]` el, dar acum faptul este consumat. Nu mai exist` cale de \ntoarcere. – Ba bine\n]eles c` exist`. N-am mai auzit ceva atât de ridicol. Era foarte furioas` pentru c` el nu negase faptul c` nu dorea ca ea s` locuiasc` la vil`. Se apropie de ea, cu ochii lui verzi str`lucind. – Tu e[ti ridicol`, [uier` el, ridicol` [i ignorant`. Chiar nu po]i \n]elege c` \n Creta este de neconceput ca o ofert` de ospitalitate s` fie retras` o dat` ce a fost f`cut`? – Ei bine, dac` o s` crezi c` voi accepta invita]ia doar ca s` nu te pun \ntr-o lumin` proat`, spuse ea \nro[indu-se de indignare, va trebui s` te gânde[ti la o alt` solu]ie. – Nu fi atât de enervant`. Gura lui era la fel de \ndârjit` ca [i a ei. Totul este deja aranjat, iar profesorul Spanakis e de acord. – Este cea mai bun` solu]ie la aceast` problem`. Lorna trase pu]in aer pentru a protesta mai departe, dar el ridic` mâna poruncitor. – Nu mai vreau s` aud nici un cuvânt. |n orice caz, am s` fac tot ce-mi st` \n putin]` ca s` nu-]i stau \n cale. |]i promit. – A[a \mi convine de minune! – Bine, atunci r`mâne cum am stabilit am s` trimit mâine o ma[in` dup` tine. Po]i s` examinezi camera la care m` refer, s` vezi dac` este potrivit` pentru o camer` obscur`, [i apoi s`-mi faci o list` cu tot ce ai nevoie. Se

36

MARSHA CLARK

\ndep`rt` de ea, [i Lorna observ` c` \n ciuda prafului de pe pantalonii lui bine croi]i [i de pe c`ma[a din m`tase ro[ie, tot reu[ea s` arate bine. |[i lu` crava[a de jos [i o puse sub bra]. – }i-a[ sugera s` te cure]i pe picioare, spuse el critic, altfel acele zgârieturi se vor infecta. Ea privi \n jos spre picioarele ei bronzate [i observ` câteva zgârieturi care sângerau. Fusese atât de implicat` \n protestele ei \ncât nu le observase \nainte. Acum, câteva r`ni [i câteva umfl`turi \ncepeau s` se fac` sim]ite, unindu-[i for]ele cu durerea ei de cap. Urc` cu greu dealul ce ducea spre ad`posturile improvizate. – Las`-m` s` te ajut, spuse Jason oferindu-i bra]ul s`u. – Mul]umesc, dar nu este nevoie, min]i ea. – Dumnezeule, niciodat` n-am mai \ntâlnit o femeie atât de \nc`p`]ânat`. Se apropie cu un pas de ea [i \i prinse mâna ferm. Emanciparea asta nord-american` te face atât de nesuferit`, sau este un dar de la natur` ? Dar când Lorna era pe cale s`-i r`spund` c` dac` o g`sea atât de nesuferit` tot ce putea el s` fac` era s` plece [i s-o lase \n pace, dintr-o dat` urechile \ncepur` s`-i ]iuie, iar vârfurile mun]ilor de culoare maronie \ncepur` [i ele s`-i pluteasc` \n fa]a ochilor. |n condi]iile date se sim]i nevoit` s` se aga]e de el pentru a se sprijini. Sim]ind suferin]a ei, \[i puse bra]ul \n jurul taliei ei astfel \ncât s-o poat` lua \n bra]e.

CUIBUL ZEILOR

37

– Vrei s` ne oprim s` te odihne[ti pu]in? Vocea lui suna chiar blând. – N… nu, pot s` ajung la barac`, \ng`im` ea. – Eu cred c` nu, replic` el [i cu o mi[care energic` o lu` \n bra]e, de[i ea protest`. |n vreme ce \ntocmea un raport de teren, Susan, aflat` la umbra uneia din bar`cile improvizate privi \n sus uimit`. – Lorna, ce s-a \ntâmplat? strig` aceasta. – N-am p`]it nimic, spuse Lorna sl`bit` \n timp ce Jason o a[eza pe scaunul vechi de gr`din` pe care Susan \l eliberase imediat. Am c`zut, atâta tot! |[i scoase p`l`ria [i o trânti de p`mânt. P`rul \i era ciufulit, iar hainele murdare. – Ave]i ap` proasp`t` [i o cârp`? o \ntreb` Jason pe Susan care se holba la scena din fa]a ei. – Avem ap`, spuse Susan intrând \n ad`post [i umplând un lighean cu ap` din sticlele p`strate acolo. Revenind afar`, \l a[ez` pe p`mânt lâng` Lorna. Este rece. E bine a[a? Dar n-am g`sit nici o cârp`… doar [erve]ele dezinfectante. {i amuzat` \i oferi o pung` cu [erve]ele moi. – Nu, nu. Am g`sit eu ceva, spuse Jason sco]ând o batist` alb` din buzunar. O \nmuie \n apa rece [i \ncepu s` cure]e zgârieturile de pe coapsele murdare ale Lornei. Ea \i smulse brutal batista de bumbac din mân`.

38

MARSHA CLARK

– Asta pot s-o fac [i singur`, morm`i ea. Nu m` mai simt ame]it` deloc. |[i d`du seama c` era nerecunosc`toare [i \ncerc` s` fie mai maleabil`. Este a doua batist` pe care ]i-o murd`resc. Am s` le sp`l [i… – Nu-]i face griji, replic` el. Voi avea grij` s`-mi fac rezerve pe parcursul [ederii tale aici \ntrucât pari…cum se spune? Ai \nclina]ii spre tot felul de accidente. – Nu sunt a[a, protest` Lorna. Jason se \ntoarse spre Susan [i \i adres` un zâmbet fermec`tor. – Permite]i-mi s` m` prezint. Numele meu este Jason Peritakis, spuse el. Cred c` domni[oara McCann [i-a revenit, c`ci m` contrazice din nou. O las \n grija dumneavoastr`. Domni[oar`… ? |[i ridic` sprâncenele negre \ntreb`tor spre ea. – H… Hunt… Susan Hunt. El \i strânse ferm mâna durdulie. – Sunt \ncântat de cuno[tin]` domni[oar` Hunt, murmur` el. Cred c` domni[oara McCann ar trebui s` se odihneasc` pu]in \n dup`-amiaza asta, dar ar fi mai bine s`-i sugera]i dumneavoastr` acest lucru decât eu. Domni[oara McCann [i-a f`cut un obicei din a face invers decât o sf`tuiesc eu. – Oh! Bine\n]eles… am vrut s` spun… sigur, se bâlbâi Susan, cople[it` de [armul lui Peritakis. – Atunci la revedere, domni[oar` Hunt. Zâmbetul i se stinse pe fa]` [i se \ntoarse spre Lorna, \nclin` scurt capul, apoi se \ndep`rt` cu pa[i mari. Susan oft` cu patos.

CUIBUL ZEILOR

39

– A[a deci, acesta este Jason Peritakis. Arat` superb! – Sunt sigur` c` ar fi primul care ar fi de acord cu tine, spuse Lorna. – Trebuie s` recunosc c` arat` bine, spuse Susan vis`toare, \n timp ce pe fa]a ei rotund` ap`ru un zâmbet u[or, la amintirea farmecului cople[itor a lui Jason. – Mie nu mi se pare chiar atât de chipe[, spuse prietena ei cu r`utate. – A urcat cu tine \n bra]e dealul, insist` Susan. Eu g`sesc c` arat` destul de bine, tu nu? – Numai mu[chii sunt de el. {i pe deasupra, eram ame]it`. Ar fi putut s` m` lase s` m` pr`bu[esc la picioarele lui [i s` plece. Tropotul de copite ce loveau p`mântul ars le \ntrerupse. Jason Peritakis cobora dealul \n vitez`, c`lare pe un roib superb cu coam` castanie.. – Ai v`zut? r`sufl` cu greutate Susan. Parc` este… un cowboy dintr-un film istoric. – |n Grecia nu exist` cowboy, spuse Lorna foarte iritat`. Pentru numele lui Dumnezeu, Susan, hai s` nu mai vorbim despre acest b`rbat dezgust`tor. M` face s` m` doar` [i mai mult capul. Imediat Susan deveni foarte grijulie [i \[i ceru scuze. Plecarea iminent` a Lornei era acum cunoscut` de to]i [i ea devenise subiectul tuturor tachin`rilor… pres`rate \n unele cazuri [i cu pu]in` invidie. Realiz` c` nu servea la nimic s` le explice c` dac` ar fi dup` ea ar r`mâne la tavern`, a[a c` pur [i simplu zâmbi [i l`s` glumele lor s`

40

MARSHA CLARK

curg` pe lâng` ea precum spuma m`rii. Când au ajuns pe [antier pentru lucrul de diminea]`, p`rea clar c` ceva este \n neregul`. Asistentul profesorului Spanakis le spuse c` trebuiau s` mearg` la ad`postul unde cioburile cur`]ate [i alte obiecte erau depozitate \nainte s` fie trimise la laboratorul din Iraklion. Directorul \i a[tepta acolo [i se citea clar pe fa]a lui c` avea s` comunice ceva grav \ntregii echipe. Venind de afar` unde soarele era str`lucitor, acea cl`dire improvizat` p`rea \ntunecat`, dar de[i era devreme acoperi[ul ondulat \ncepuse s` se \ncing` astfel \ncât Lorna se sim]ea ca un cozonac \ntr-un cuptor \ncins. Profesorul Spanakis [edea, cu o figur` serioas`, lâng` o mas` lung` de lemn pe care erau a[ezate buc`]ile de ceramic` cur`]ate [i alte fragmente \nainte de a fi b`gate \n cutiu]e [i pungi [i de a lua drumul Iraklionului. Se auzea un murmur \n`bu[it venind dinspre lucr`torii tineri, apoi profesorul \[i drese vocea [i se f`cu lini[te. Mai \ntâi vorbi \n grece[te [i de[i Lorna se familiarizase din ce \n ce mai mult cu aceast` limb`, el vorbea prea repede pentru ca ea s` \n]eleag` totul. Ceea ce le spusese avusese un efect electrizant asupra membrilor de na]ionalitate greac` ai echipei de arheologi. O rumoare \ncepu s` se aud` \n camera \mbâcsit` [i oamenii \ncepur` s` se priveasc` unii pe al]ii \ngrozi]i. Directorul ridic` mâna pentru a se face lini[te.

CUIBUL ZEILOR

41

– Acum m` voi adresa vorbitorilor de limb` englez` [i echipei de s`p`turi, spuse el. V` aminti]i de cele dou` pietre sigiliu pe care le-am descoperit s`pt`mâna trecut`? Lorna \[i aducea bine aminte de ele. Le fotografiase dup` ce fuseser` cur`]ate de crusta lor de noroi veche de secole. Erau ni[te mostre minunate \n miniatur` ale vechii civiliza]ii cretane. Un oftat general de surpriz` se auzi din sal`. La o analiz` atent` am observat c` fusese desf`cut` cu aten]ie cutia, [i apoi lipit` la loc \n a[a fel \ncât ho]ul… de[i nu-mi place s` spun c` a fost un ho]… s` nu fie descoperit. Dup` cum [ti]i exist` o pia]` neagr` care face trafic cu astfel de antichit`]i. Oricum… Se opri [i privi spre echipa lui cu o expresie dur`, oricum sunt sigur c` sunte]i con[tien]i de pedepsele implicate. Guvernul acestei ]`ri consider` aceste infrac]iuni ca fiind fapte foarte grave. Nu trebuie s` v` spun ce simt \n leg`tur` cu acest eveniment. Nu este numai un jaf din patrimoniul istoric al ]`rii, dar distruge [i moralul echipei. Din cauza unuia… sau a câtorva… dintre voi, sunte]i to]i suspec]i. Asta este pentru mine partea cea mai nepl`cut` a problemei. A[a c` m-am hot`rât s`-i ofer ho]ului o [ans`… o [ans` pe care el sau ea nu o merit`. Se auzea o rumoare general`, iar unii dintre studen]i devenir` nervo[i. – Acum pute]i s` merge]i la treburile voastre, spuse directorul, [i \l rog pe vinovat s` reflecteze cu grij` la ceea ce am spus.

42

MARSHA CLARK

Ie[ir` cu to]ii afar`. Aici Lorna se al`tur` lui Susan [i altor câ]iva membri ai echipei. – Ce \ncurc`tur`, eh, Lorna? Fa]a rotund` a lui Susan se strâmb` de necaz. Cine ar fi putut face a[a ceva? – Dumnezeu [tie, spuse Lorna ]inând pasul cu ceilal]i. Sper doar s` aib` bunul-sim] [i s` returneze pietrele. Unul dintre muncitorii suedezi \ncepu s` vorbeasc` [i el: – Poate c` pietrele au fost luate ca suveniruri, spuse el, nu ca s` fie vândute pe pia]a neagr`. – Dac` oamenii vor suveniruri pot s` le adune când s`p`turile vor lua sfâr[it, suger` Lorna. Nu era cazul s`-[i \nsu[easc` dou` dintre cele mai valoroase descoperiri miniaturale pe care le-am f`cut pân` acum. Nu, m` tem c` este un traficant care le comercializeaz`. Dar este o \ntâmplare urât` … pentru fiecare din noi. Sper doar c` situa]ia se va rezolva. Tri[ti, to]i membrii grupului se \mpr`[tiar` pentru a se duce fiecare la treburile lor. Cineva o anun]` pe Lorna c` venise o ma[in` s-o duc` la vil`. – Bestie norocoas`! exclam` Susan.. – Nu te agita atâta, Susie, spuse Lorna. Când m` \ntorc am s`-]i descriu cu lux de am`nunte cum este acolo. |[i puse o pereche de ochelari de soare [i se \ndrept` spre ma[ina care o a[tepta. R`sufl` u[urat` când observ` c` nu era Mercedes-ul alb ci o superb` limuzin` neagr` condus` de un [ofer \n uniform`. Au f`cut schimb de amabilit`]i \n greaca pe

CUIBUL ZEILOR

43

care o [tia Lorna, apoi pornir` f`r` s` mai existe vreo tentativ` de conversa]ie. {oferul coducea repede, p`rând s` ignore distrat cotiturile drumului care urca treptat pe lâng` bolovanii c`zu]i de pe munte. Ma[ina p`r`si drumul, intrând pe o alee printre doi stâlpi de piatr` [i \ncepu s` coboare u[or. Str`lucitoare flori siclam, precum [i ni[te margarete enorme, cre[teau \n pâlcuri r`zle]e de-o parte [i de alta a aleii. Tufi[uri de leandru erau acoperite de mul]imi de flori roz sau crem, iar parfumul p`trunz`tor de iasomie [i cimbru \i umplea n`rile. Drumul se l`rgi, cotind \nc` o dat`, iar apoi ajunser` \n fa]a vilei. Lorna abia se ab]inu s` nu scoat` un icnet. Casa era amplasat` pe un platou natural care domina valea. Avea dou` etaje, cu pere]ii din piatr` de culoarea mierii str`lucind puternic ca o bijuterie sub cerul albastru. |n curtea interioar` se aflau dou` amfore \nalte care m`rgineau u[ile de sticl` ce d`deau \n interiorul casei. Ni[te trepte duceau spre o gr`din` plin` de flori. Acolo se mai aflau câteva scaune de piatr` aranjate sub umbra unor copaci uria[i, [i o piscin` oval` de propor]ii olimpice, care str`lucea \n soare ca [i cum ar fi fost stropit` cu rou` de argint. Lorna era atât de \ncântat` de magia acestui tablou \ncât nici nu observ` figura unei fete care se ridic` de pe unul din [ezlongurile de lâng` piscin` [i se apropia de ea.

44

MARSHA CLARK

– Domni[oara McCann? Era mai \nalt` decât celelalte femei cretane, sub]iric` [i cu p`rul legat la spate cu o panglic`. Eu m` numesc Ariadna Peritakis. Fratele meu m-a rugat s` v` \ntâmpin. A[a deci, Jason Peritakis nu st`tea \n calea ei, a[a cum \i promisese. Lorna [tia c` ar fi trebuit s` se simt` u[urat` \n leg`tur` cu acest lucru, dar \n mod inexplicabil nu se sim]ea a[a, ci dezam`git`. – Mul]umesc, spuse ea. Sper c` nu te deranjez? – Nu este nici o problem`, r`spunse Ariadna punându-[i un prosop de bumbac peste costumul de baie. Este o mare pl`cere pentru noi s` v` fim… de ajutor… tuturor cretanilor le plac str`inii. {i dintr-o dat` zâmbi, f`când ni[te gropi]e \n obraji, iar gazda amabil` se transform` \ntr-o domni[oar` timid`. {i apoi, \mi oferi posibilitatea s`-mi exersez engleza. – Engleza ta este excelent`! \i spuse Lorna cu o voce cald`. |mi doresc s` pot vorbi greaca m`car pe jum`tate la fel de bine cum vorbe[ti tu engleza, a[ fi cea mai fericit`. Ariadna ro[i de pl`cere. – Trebuie s`-i spun lucrul acesta [i logodnicului meu, spuse ea. Face multe afaceri peste hotare… \n America. Am s`-mi \mbun`t`]esc engleza pentru… pentru distrac]ii. – Cred c` ai vrut s` zici din amuzament, o corect` Lorna cu blânde]e. |ncepea s` simt` o simpatie spontan` pentru aceast` copil` prietenoas` care p`rea atât de diferit` de arogantul ei frate. Fata zâmbi.

CUIBUL ZEILOR

45

– Bine\n]eles… pentru amuzament. Iar acum, dac` vrei, \]i voi ar`ta camera pe care Jason a ales-o considerând c` ar fi bun` pentru camera ta obscur`. {i traversând curtea interioar` o conduse spre o alee care ducea \n spatele casei. Trecerea de la soarele puternic la umbra r`coroas` p`rea ca [i cum ai fi dat drumul la aerul condi]ionat. Cele dou` traversar` o curte mic` [i se apropiar` de o cl`dire din piatr`. Acum Lorna auzi sunetul unei apei curg`toare [i v`zu un [an] \ngust pentru iriga]ii care se \ntindea de-a lungul aleii. Era m`rginit de smochini iar Lorna z`ri \n fa]a u[ii de la intrare un arbust cum nu mai v`zuse niciodat`. Florile lui purpurii scânteiau \n umbr` precum candelele. Ariadna cobor\ dou` trepte, \mpinse u[a grea de lemn [i o invit` \n`untru. Ap`s` pe un buton [i un bec luminos suspendat de tavan \ncepu s` \mpr`[tie \n jur o lumin` orbitoare. – Vede]i! Aici ve]i avea curent electric, explic` fata, [i ap` curent`. Bine\n]eles c` este destul de dificil de amenajat, podeaua era plin` de praf… aceast` camer` fiind folosit` ca depozit mul]i ani… dar putem s-o aranj`m a[a cum dori]i dumneavoastr`… Privi spre Lorna. – Camera este perfect`! spuse Lorna entuziasmat`. E foarte r`coroas`. – {i r`mâne tot timpul r`coroas`, chiar [i vara când afar` este foarte cald. Pere]ii sunt foarte… la]i.

46

MARSHA CLARK

– Gro[i, \ncuviin]` Lorna din cap, dându-[i p`rul blond ca mierea pe dup` ureche [i \ntorcându-se pentru a privi [i col]urile \ntunecate ale camerei ce avea tavanul foarte jos. Oh este minunat`, domni[oar` Peritakis! V` sunt foarte recunosc`toare dumneavoastr` [i fratelui dumneavoastr`. – Bine! |ncântarea Lornei era molipsitoare, [i cele dou` fete \[i zâmbir`. Atunci, haide]i s` mergem s` bem ceva r`coritor \n timp ce ve]i face o list` pentru Jason, cu toate lucrurile de care mai ave]i nevoie. La auzul acestui nume zâmbetul Lornei disp`ru. – Nu este nevoie s`-l deranja]i, domni[oar` Peritakis, spuse ea. Am s`-i dau lista profesorului Spanakis, iar dânsul va face rost de tot ce am nevoie. Exist` un fond special care s` acopere astfel de cheltuieli. – {tiu, replic` Ariadna calm. Fratele meu l-a finan]at. V`zând uimirea Lornei, continu` repede: V` spun acest lucru ca nu cumva s` v` sim]i]i \ndatorat` familiei mele. {i totodat` v` rog s` p`stra]i secret` aceast` informa]ie. Nu prea se [tie c` noi am finan]at aceste s`p`turi. – N-am s` spun nim`nui, o asigur` Lorna. Nu era prea \ncântat` de aceast` dezv`luire. O f`cea s` se simt` ca [i cum ar fi fost anagajata lui Jason Peritakis.

Capitolul 3 |n seara urm`toare Lorna se mut` la vil`. Ariadna \l \ntâmpin` pe [oferul ma[inii la u[`. |[i ridic` mâinile \n semn de bun-venit. – |n cele din urm` ai venit! Sunt atât de fericit`! Purta un costum sidefat din m`tase natural`, iar p`rul era strâns la spate cu o fund` lucioas`. O conduse pe Lorna \n`untru [i chem` un argat pentru a-l ajuta pe [ofer la c`ratul bagajelor. Tocmai acum ne-am \ntors [i noi de la Atena. Chiar adineauri a sunat [i logodnicul meu. La aceste cuvinte se \mbujor` brusc. Iahtul lui tocmai a ancorat \n portul Iraklion. {i apucând de unul din mânerele gen]ii pe care o avea Lorna, o trase pe aceasta din urm` pe sc`rile largi pân` sus, atât de repede \ncât Lorna avu doar un minut pentru a vedea holul \ngust de la intrare unde se aflau câteva mese lus-

48

MARSHA CLARK

truite [i câteva dulapuri din lemn negru. Sporov`ind fericit`, Ariadna deschise o u[` grea aflat` la c`p`tul coridorului. – Aici este camera ta, Lorna, spuse ea punând geanta jos [i \mpingând-o pe Lorna spre fereastra \nalt` de unde se vedea perspectiva \ncânt`toare a gr`dinii [i livezilor de portocali. – Este…oh! Ariadna… este minunat`, se bâlbâi Lorna, \ntorcându-se \ncet, foarte \ncântat`. Era o camer` mare. Atât de mare \ncât s` cuprind` un pat dublu, un birou, o sofa [i un fotoliu, f`r` s` se simt` \nghesuiala. Pere]ii fuseser` vopsi]i \ntr-un roz palid, iar cuverturile de satin [i dantel`, perdelele din m`tase [i borangic [i carpetele groase erau toate de culoare crem. O crengu]` cu frunze fusese pictat` pe peretele de lâng` fereastr`, astfel \ncât aveai impresia c` o parte din gr`din` cre[tea [i \n camera r`coroas`. Pardoseala era din marmur` sidefat` de culoare roz. Pe m`su]a de toalet` acoperit` cu dantel` crem se aflau o sticl` mare de parfum Christian Dior [i o vaz` de argint cu un trandafir ale c`rui petale erau de un ro[u foarte intens, aproape purpurii. Pe oglind` se sprijinea o felicitare pe care era scris doar: Bine ai venit! |ntr-o parte a dormitorului se afla o baie mic`. Era cu totul altceva decât instala]iile primitive de la taverna lui Vasily, instala]ia de la du[ de aici nu avea rezervorul de ap` fixat \n tavan. Furtunul [i robinetele str`lucitoare

CUIBUL ZEILOR

49

erau \mprejmuite cu o sticl` semi-transparent` gravat` cu un model cu frunze. Cada era din marmur` roz [i sculptat` astfel \ncât s` arate ca o scoic`, iar garniturile erau din bronz. O rochie de satin alb era ag`]at` \ntr-un cuier din bronz de pe u[`. – Este pentru tine, Lorna. Ca s` se potriveasc` cu baia ta, chicoti Ariadna. Lorna pip`i materialul fin. – Sunt… sunt cople[it`…nici nu [tiu cum s`-]i mul]umesc. Ar`t` spre camer`. Aceasta [i parfumul… Cum de-ai avut timp [i pentru astea? Având \n vedere preg`tirile pentru nunta ta? Tân`ra ei gazd` \ncepu s` râd`. – Oh! Mi-ar fi pl`cut s`-mi asum eu meritele, dar nu pot. Jason le-a cump`rat pentru tine. – Jason! Oh! {i l`s` din mân` materialul de satin. Ce dr`gu] din partea lui. Trebuie s`-i mul]umesc. – I-a f`cut mare pl`cere s` ]i le cumpere. |ns` acum gr`be[te-te e[ti a[teptat` s` iei cina cu noi peste o or`. Este o cin` \n familie. Nu trebuie s` te formalizezi. |nainte ca Lorna s` poat` protesta c` nu vrea s` deranjeze [i c` de fapt inten]iona s` se \ntoarc` la tavern` s` m`nânce, Ariadna auzi zgomotul unei ma[ini care sosea pe alee, [i o zbughi din camer`. Prima persoan` pe care o observ` Lorna când intr` \n sufragerie fu o femeie \ntre dou` vârste, cu un aer nobil a[ezat` pe un fotoliu din brocart. Era \mbr`cat` foarte elegant \n negru [i purta un colier cu [ir dublu de perle

50

MARSHA CLARK

str`lucitoare \n jurul gâtului. P`rul grizonat era strâns \ntr-un coc, iar ochii ei verzi, la fel ca ai lui Jason [i ai Ariadnei, o studiau atent pe Lorna. Jason o prezent` pe Lorna mamei sale, iar doamna Peritakis \i \ntinse o mân` alb`, puternic`, str`lucind de atâtea inele de aur. – Bine a]i venit \n casa mea, domni[oar` McCann, spuse ea atent \n englez`. Strânsoarea mâinii ei era cald`, \ns` ochii nu prea prieteno[i, ci reci [i evaluatori, Lorna sim]ind c` doamna Katerina Peritakis nu avea de gând s-o accepte atât de repede. – V` mul]umesc foarte mult pentru ospitalitatea dumneavoastr`, doamn` Peritakis. Sunt sigur` c` v-a]i dat seama c` sunte]i o salvatoare de vie]i, spuse Lorna. Mama lui Jason \nclin` din cap. – Ne face pl`cere s` v` avem oaspete aici. – Oricum… [tiu cât de ocupat` sunte]i \n aceast` perioad`. Cu preg`tirile pentru nunt`… – Nu-i nimic, spuse doamna Peritakis, fluturându-[i mâna spre un tân`r b`rbat cu p`rul castaniu, care st`tea lâng` Ariadna [i care se ridicase când a intrat Lorna. Nu cred c` ai f`cut cuno[tin]` cu viitorul meu ginere, Kosti Theoari. Acesta lu` mâna Lornei [i o strânse cu c`ldur`. P`rea c` se apropia de 30 de ani. Era mai scund de statur` decât Jason, ca de altfel cei mai mul]i dintre greci. {i nici nu ar`ta atât de bine ca Jason. Dar avea o fa]` dr`gu]` serioas`, cu ochi c`prui ce exprimau onestitate.

CUIBUL ZEILOR

51

Dup` ce toate prezent`rile fur` f`cute [i dup` ce Lorna se a[ez` \ntr-un scaun \n partea opus` a gazdei sale. Se servi mai \ntâi un aperitiv numit propoma, un vin parfumat cu plante [i condimente \mpreun` cu un fel de mâncare alc`tuit din chebap pe frig`rui de argint, [i un bol cu migdale. Lornei \i era foarte foame, \ns` dup` examinarea serioas` a doamnei Peritaki \[i \nfrân` apetitul, astfel c` dup` ce lu` o bucat` de carne cu un gust delicios, se ab]inu de la altceva [i se mul]umi s` ciuguleasc` numai câteva migdale, rugându-se ca nu cumva stomacul ei s` \nceap` s` chior`ie. – Kosti [i cu mine vom da o petrecere sâmb`ta asta, Lorna, \i spuse Ariadna. Ne-ar face mare pl`cere dac` ai putea s` vii [i tu. Va avea loc pe iahtul lui, vor fi mul]i invita]i [i vom dansa… – Poate c` Lornei nu-i plac petrecerile, spuse Jason t`r`g`nat. B`nuiesc c` este mult prea devotat` muncii ei \ncât s` mai aib` timp [i pentru o asemenea activitate neserioas`. – Chiar crezi? atunci te \n[eli amarnic, spuse Lorna. Se \ntoarse spre Ariadna. |]i mul]umesc foarte mult. Mi-ar face mare pl`cere s` vin.

Capitolul 4 |n ziua petrecerii Lorna se decise s` se odihneasc` pu]in. Ariadna \i spuse c` petrecerea ce urma s` aib` loc era mai oficial`, a[a c` \[i despachet` o rochie de sear` din [ifon turcoaz, singura pe care o aruncase \n valiz` \n ultimul moment, cu gândul c` o fat` ar trebui s` ia \n c`l`toriile ei m`car o rochie de sear`, pentru orice eventualitate. Dup` ce f`cu baie [i se machie, se privi critic \n oglinda mare din baie. Rochia ei era croit` \ntr-un stil sobru, dar avea un decolteu adânc. Dou` bretele sub]iri o sus]ineau. Observ` c` sutienul de[i sub]ire tot se vedea a[a c` se hot`r\ ca \n seara asta s` renun]e la el [i drept urmare se sim]i foarte ciudat. Când fusese la Atena \[i cump`rase o pereche de sandale aurii cu tocul mic, cu barete sub]iri pres`rate cu pietricele turcoaz.

CUIBUL ZEILOR

53

Acestea nu numai c` mergeau perfect cu rochia dar erau [i foarte comode, erau minunate pentru dans, c`ci Lornei \i pl`cea s` danseze. Ar`ta bine. Culoarea intens` \i accentua bronzul [i \i f`cea ochii s` par` \ntuneca]i. |ns` mai avea nevoie de \nc` ceva se gândi ea pentru o clip`, dup` care se \ndrept` spre cutia cu bijuterii de unde scoase un inel mic cu piatr` turcoaz [i o br`]ar` care se potrivea perfect [i care apar]inuse mamei sale. De asemenea, g`si [i dou` agrafe str`lucitoare pentru p`rul ei. Aveau form` de fluture [i se potriveau perfect cu flutura[ii \mpr`[tia]i \ntr-o parte pe poalele rochiei. |[i piept`n` p`rul des cu c`rare pe mijloc [i \l strânse la spate cu agrafe. Aceast` coafur` \i accentua obrajii fini [i o f`cea s` par` mult mai sofisticat`. Mul]umit` de sine \[i lu` gentu]a de sear` [i se \ndrept` spre camera de zi unde trebuiau s` se \ntâlneasc` cu to]ii pentru ca dup` aceea s` plece la petrecere. Doamna Peritakis, elegant \mbr`cat` toat` \n m`tase, era singura persoan` din camera aceea. O salut` c`lduros pe Lorna. – Ce rochie dr`gu]`, spuse ea, este din Canada? – De fapt o prieten` de-a mea a creat-o, \i spuse Lorna. |i povesti c` \nainte fusese fotograf de mod`. Dup` ce Lorna termin` de povestit, doamna Peritakis \i spuse: – Via]a ta, domni[oar` McCann este atât de interesant`. Cred c` te plictise[ti destul de tare aici \n sat la noi. – Oh nu! protest` Lorna plin` de via]`. Nu-mi amintesc s` m` fi plictisit de când am venit \n Creta. |nconjurat` de

54

MARSHA CLARK

atâta frumuse]e, istorie, [i de oameni care sunt preocupa]i mai mult de ei \n[i[i decât de ultima mod` de la Paris. Vede]i, continu` ea, slujba mea este minunat`. |n pofida muncii rutiniere de pe [antierul arheologic… [i istovitoare… eu tot m` simt ca [i cum a[ fi fost eliberat` dintr-o camer` \ntunecat` r`t`cit` \ntr-o lume plin` de magie. Femeia mai \n vârst` \ncepu s` zâmbeasc`. {tiu c` sun` un pic cam exagerat, spuse Lorna, dar asta simt eu. – Draga mea copil`, nu zâmbesc pentru c` te-a[ g`si amuzant`. Dar… cum \i spune]i voi… asem`narea… dintre emo]iile tale [i… cele ale Ariadnei m` uime[te. {i ea spune c` se afl` \ntr-o lume magic`. – Oh, da! Magia iubirii. – N-ai fost niciodat` \ndr`gostit`? o \ntreb` doamna Peritakis. – Pentru o perioad` de timp am crezut c` eram, dar niciodat` \ndeajuns pentru a m` c`s`tori. – Când vei \ntâlni b`rbatul potrivit, spuse doamna Peritakis ferm, nu vei da gre[. |n acel moment u[a se deschise [i un vârtej de culoare galben pal, culoarea grâului copt, d`du buzna \n camer`. Ariadna ]inea dramatic \n mân` un buche]el de orhidee m`runte galbene [i portocalii [i i se adres` mamei sale \n greac`, furioas`. La \nceput doamna Peritakis \i r`spunse [i ea \n greac`, apoi spuse \n englez`:

CUIBUL ZEILOR

55

– Calmeaz`-te, Ariadna. F`r` \ndoial` c` Lorna ne poate ajuta. Tocmai \mi spunea c` are experien]` \n domeniul modei. Ochii ei verzi \i \ntâlnir` pe cei ai Lornei [i amândou` observar` c` doamna Peritakis folosise numele de botez al Lornei. Ariadna ]inea orhideele \n mân` patetic. – Oh! Lorna, ce m` fac? Kosti mi-a trimis aceste flori, dar nu se potrivesc cu rochia mea. Rochia… le acoper`. Rochia ei era croit` s` coboare de pe umeri \ntr-un volan adânc [i \ntr-adev`r florile ar fi fost acoperite. – Dar \n p`r ce zici? \ntreb` Lorna, dar recunoscu c` nici a[a n-ar fi mers. P`rul Ariadnei fusese \mpletit [i legat cu o panglic` de cristale. Era mult prea sofisticat pentru micu]ul buchet. Inspira]ia \ns` veni. {tiu! spuse Lorna [i \ncepu s` dea ordine pe parc` ar fi f`cut fotografii. Am nevoie de ni[te sârm`… [i o panglic` s` se asorteze cu rochia ta, [i de un ac cu a]`. O menajer` fu trimis` s` fac` rost de aceste lucruri, iar Lorna \ncepu s` desfac` cu aten]ie florile ar`mii [i frunzele delicate. |i zâmbi Ariadnei care o privea \ngrijorat`. – Nu intra \n panic`. Vor ar`ta minunat! |]i promit. Dup` ce lucrurile cerute fur` aduse ea \ncepu s` lucreze cu \ndemânare. M`sur` o bucat` de sârm` pentru a o potrivi pe \ncheietura mâinii fetei, apoi \ncepu s` coas` o bucat` de panglic` de catifea \n jurul acesteia, \n care prinse orhideele [i frunzuli]ele. Apoi o \ndoi pentru a o potrivi pe \ncheietura mâinii Ariadnei. Ar`ta minunat [i se potrivea perfect cu rochia croit` \n stil victorian.

56

MARSHA CLARK

Ariadna era \ncântat`. |[i ridic` mâna admirând efectul pl`cut al florilor pe piele. – Oh! Prive[te, mam`! Cred c` este perfect! O s`rut` pe obraz pe Lorna. E[ti un \nger, Lorna, [i e[ti atât de de[teapt`! Nu-i a[a mam`? Mama ei o b`tu u[or pe um`r cu palma. – E[ti de[teapt`, \ntr-adev`r. Sper s` fii pe aproape când vom \mbr`ca mireasa, Lorna, râse ea. Altfel s-ar putea s` am o c`dere nervoas`. – Jason, prive[te! Ariadna se n`pusti spre fratele ei care tocmai intrase \n camer`. Prive[te cum mi-a aranjat Lorna florile de la Kosti… Nu-i a[a c` sunt frumoase? – Foarte frumoase, draga mea, [i la fel e[ti [i tu, spuse el, \ns` ochii lui erau a]inti]i asupra Lornei, care st`tea emo]ionat` ca o floare auriu-turcoaz, lâng` peretele alb. Inima ei b`tea cu putere, \ns` ]inu capul drept [i \i sus]inu privirea f`r` s` clipeasc` astfel \ncât el fu cel care \ntoarse capul \n cele din urm`. Se apropie de mama sa [i o s`rut` pe obraz. – Bun` seara, mam`. Iart`-m` c` am \ntârziat. N-am putut s`-mi termin treaba a[a repede cum sperasem. Din nou o privi pe Lorna [i o salut` sobru, \nclinându-[i capul brunet. – Bun` seara Lorna, i se adres` el [i apoi t`cu. {i ea la rândul s`u \nclin` capul pentru a r`spunde la salutul lui. |n lumin`, p`rul ei p`rea lucios ca satinul. El se adres` celor trei femei:

CUIBUL ZEILOR

57

– Manolis v` a[teapt` la limuzin`, mam`. Propun s` merg eu cu Ariadna [i \]i sugerez ca tu [i Lorna s` merge]i cu Manolis. |n felul acesta vei avea o ma[in` la dispozi]ie dac` vei dori s` pleci de la petrecere \naintea noastr`. – {i Nikos? \ntreb` doamna Peritakis. – Nikos mi-a spus c` va veni singur la Iraklion. A[a c` Lorna, mai trebuie s` ai r`bdare c`ci o s` v` \ntâlni]i la petrecere. Lorna \[i ridic` sprâncenele delicate, \ns` tot ce-i spuse fu doar atât: – Nu mi-am propus anume s`-l \ntâlnesc pe Nikos. El o privi sceptic, apoi ridic` [alul de m`tase al mamei sale [i le conduse pe cele dou` femei la ma[ina care le a[tepta deja. Pe parcursul drumului spre Iraklion, Lorna ascult` politicoas` descrierile f`cute de gazda ei \n leg`tur` cu câ]iva invita]i pe care avea s`-i \ntâlneasc` la petrecere [i \n ce rela]ii se aflau ace[tia cu familia Peritakis. |ns` mintea ei medita la scurta [i glaciala \ntâlnire cu Jason. |[i spunea c` este mai bine ca Jason s` cread` c` are o rela]ie cu Nikos, deoarece asta \nsemna c` ar fi l`sat-o \n pace, iar ea tocmai asta \[i dorea. |n felul acesta era protejat` de ea \ns`[i, \ntrucât recunoscuse cât de atr`g`tor \l considera [i [tia c` n-ar fi putut s`-i reziste. {tia foarte bine c` o scurt` aventur` de-o var` cu Jason Peritakis ar fi f`cut-o nefericit` [i oricum mai mult de atât nu s-ar fi putut. Era mult mai bine s`-l fac` s` cread` c` nu este disponibil` [i apoi s` a[tepte s`-i treac` aceast` dragoste absurd`.

58

MARSHA CLARK

|n portul Iraklion au g`sit u[or iahtul lui Kosti – Calliope. Iahtul era plin de lumini]e prinse de velatur`, care conturau silueta vasului. Pun]ile erau \n]esate de oameni elegan]i. Femeile str`luceau \n m`t`surile [i bijuteriile lor. Kosti \i f`cu cuno[tin]` cu un grup de tineri din Atena care erau prieteni cu el. To]i vorbeau cursiv engleza [i nu fu nevoie decât de o singur` privire aruncat` Lornei [i nici c` se mai uitar` dup` alte femei tot restul serii. I se oferise [ampanie, f`cuse un tur al vasului, dansase pân` nu mai putuse [i fusese s`rutat` o dat` de un admirator \nfl`c`rat când o g`si singur` pe punte unde se dusese s`-[i mai trag` sufletul. Dar ceva lipsea [i nu era chiar atât de relaxat` pe cât dorea s` arate. De[i plutise \n jurul ringului de dans \n bra]ele unui num`r mare de parteneri, era foarte con[tient` c` bra]ele lui Jason le dorea \n jurul ei. Mâna lui Jason pe spatele ei conducând-o ferm. Iar dac` cineva avea de gând s-o s`rute atunci buzele lui Jason erau cele pe care dorea s` le simt` pe ale ei. Ea tânjea s` danseze cu el [i \ncerc` s`-l determine s-o invite. Dar bine\n]eles c` el nu \n]elese mesajul, chiar [i când \i zâmbi expresia fe]ei lui nu se schimb`, iar apoi se \ntoarse [i disp`ru \n mul]ime. Orchestra lu` o scurt` pauz`, iar Lorna se sprijini pe balustrad`, savurând briza r`coroas`. Partenerul ei

CUIBUL ZEILOR

59

disp`ruse pentru a-i aduce ni[te [ampanie, [i pentru moment era singur`. Ariadna se apropie de ea [i o \ntreb`: – Te distrezi, Lorna? – De minune. Sper s` nu mi toceasc` sandalele de atâta dans. – To]i prietenii lui Kosti s-au \ndr`gostit pentru tine, spuse Ariadna. – Cred c` vrei s` spui s-au \ndr`gostit de, chicoti Lorna, [i cred c` exagerezi pu]in. – O, nu! scutur` Ariadne din cap [i cristalele din p`r \i str`lucir`. Vei vedea, \]i vom g`si un so] grec \n scurt timp. – M` \ndoiesc c` Lorna [i-ar dori ceva atât de permanent ca un so], se ar`t` Jason din umbr`. Nu ]i s-ar potrivi, nu-i a[a? o \ntreb` el. – Asta depinde numai de so], spuse Lorna. Partenerul Lornei se \ntoarse, iar când \i \nmân` paharul cu [ampanie Lorna \[i flutur` genele spre el [i se sim]i total satisf`cut` s` vad` fa]a \ncruntat` a lui Jason. Sfid`tor, Lorna d`du peste cap paharul cu licoarea magic` [i se l`s` purtat` spre ringul de dans, \ntrucât forma]ia de muzic` re\ncepuse s` cânte. |n timpul cinei se sim]i pu]in ame]it` astfel \ncât refuz` diferitele soiuri de vin care \nso]eau fiecare fel de mâncare. |n pofida acestei precau]ii, stelele p`reau s` se legene pe cerul \ntunecat de câte ori \ndr`znea s` ridice ochii pentru a le privi.

60

MARSHA CLARK

A[a c` se sim]i foarte u[urat` când Ariadne veni s`-i spun` c` trebuiau s` plece. Acest sentiment disp`ru repede când afl` c` Jason avea s` le duc` acas`. – Mama a plecat cu limuzina dup` cin`, \i explic` Ariadna. N-a vrut s` ne strice petrecerea urându-ne noapte bun`. Jason se al`tur` celor dou` femei. – Hai Ariadna! Se face târziu, spuse el. Pe Lorna o ignora complet. Lorna \i ur` noapte bun` gazdei [i cobor\ foarte atent` pasarela urmat` de Jason. Sora lui mai zbovi pu]in pe punte pentru a-[i lua r`mas-bun de la logodnicul ei. Jason p`rea foarte \nver[unat. – {tii de ce n-a venit Nikos la petrecere? o \ntreb` el. Fu tentat` s`-i spun` adev`rul, c` nici m`car nu-i dusese dorul lui Nikos. Nici m`car nu observase c` nu se afla acolo, \ns` \i spuse doar: – N-am nici cea mai vag` idee ce s-a \ntâmplat cu el. – A fost o impolite]e [i o insult` pentru Kosti [i invita]ii s`i. Manierele v`rului meu las` mult de dorit. Lorna sim]i c` [i pe ea o mustra. O compara cu Nikos pentru c` el credea c` sunt aman]i. Pe drum, \n timp ce Ariadna vorbea \ntruna despre petrecere, iar Jason conducea t`cut, Lorna \ncepu s` se \nfurie. |n fond, cine se credea el? O pedepsea cu mu]enia lui rece. De ce? Nu avea nici un motiv s` se supere pe ea, \[i spuse Lorna \n sinea ei. Ea ar fi trebuit s` fie cea jignit`,

CUIBUL ZEILOR

61

o ignorase complet toat` noaptea. {i tot el avea tupeul s`-i ]in` lec]ii despre impolite]e. Se pricepea foarte bine la vorb`rie! Jason parc` ma[ina \n fa]a vilei [i \i deschise portiera surorii sale. Când se \ntoarse pentru a o ajuta pe Lorna, aceasta \i ignor` mâna [i cobor\ singur` din ma[in`. Ariadne \[i s`rut` fratele de noapte bun`. – Bun` seara, Jason. A fost o petrecere minunat`, nu-i a[a? – Minunat`, draga mea. O s`rut` tandru pe frunte. Iar tu te-ai descurcat foarte bine. Kosti e un tip norocos. Acum du-te la culcare. Este târziu. Dup` ce ea disp`ru \n casa \ntunecat`, el se \ntoarse spre Lorna [i \i spuse formal: bun` seara Lorna. Sunt sigur c` vei dormi bu[tean. – Nu mi-e deloc somn. A[ putea s` dansez ore \ntregi. – Am observat. Pot s` te servesc cu ceva? Ni[te limonad`? – Cu nimic, mul]umesc. Cred c` voi face un tur al gr`dinii… s` iau o gur` de aer… noapte bun`. – Te voi \nso]i, spuse el. Doar dac` nu dore[ti s` r`mâi singur`. – Te rog! |ncepu s` fredoneze sfid`tor [i cobor\ spre gr`din` urmat` de Jason. |n lumina lunii piscina p`rea neted` ca sticla. |[i ridic` bra]ele [i \ncepu s` danseze, \nvârtindu-se \n cercuri din ce \n ce mai largi. Jason se apropie de ea.

62

MARSHA CLARK

– Dansezi foarte bine, Lorna… dar cred… – Cum po]i s`-]i dai seama dac` dansez bine sau nu? Se opri pentru un moment pentru a-l privi. N-ai dansat deloc cu mine. – Toat` seara ai stat pe ringul de dans, spuse el. Nici n-am putut s` m` apropii de tine. – M-am distrat foarte bine. |mi place s` dansez. Pentru a-i ar`ta acest lucru \ncepu s` valseze din nou \nvârtindu-se pe marginea bazinului. – Oricum, Lorna, cred… – S` [tii c` nu e[ti singurul care poate dansa solo. {tia c` se comporta copil`re[te, \ns` temperamentul [i [ampania o f`ceau s` se comporte a[a. – Eu voiam doar s`… – Am s` dansez pân` \n zori! F`cu un salt, se \mpiedic` [i c`zu cu capul \nainte, pân` pe fundul piscinei. Reap`ru la suprafa]` plesc`ind [i gâfâind. Jason \ngenunche pe margine, gata-gata s` sar` \n piscin` ca s-o salveze. – Lorna, te sim]i bine? – Foarte bine, chicoti ea. O baie era ceea ce-mi doream. Se \ntoarse pe spate [i pluti. Rochia lung` se unduia \n jurul ei ca ni[te alge. Apa este minunat`, \l inform` ea. – Am \ncercat s` te avertizez, spuse el. – Da. |not` spre margine [i se m`rturisi. Cred c` am b`tut cam mult` [ampanie.

CUIBUL ZEILOR

63

– Ah!, \[i \n`bu[i el un zâmbet. Atunci o baie \n piscin` este benefic`. Se ridic` din nou [i privi spre ea \n timp ce \nota \ncet de-a lungul piscinei. Am observat c` scufundarea ]i-a potolit temperamentul, remarc` el când ea ie[i din piscin`. – M-am purtat proste[te, recunoscu ea. Dar s` [tii c` po]i fi câteodat` a[a de enervant. |[i scoase sandalele ude leoarc`, apoi se apropie de el. P`rul [i rochia \i [iroiau de ap`. Când se apropie de el, lui Jason i se opri respira]ia. O privea fl`mând de dorin]`. Lornei i se p`ru c` \l vede tremurând. Ea [ov`i [i privi \n jos spre rochia ei, apoi icni \nsp`imântat`. Ar`ta ca o nimf` \mbr`cat` doar de razele lunii de culoare turcoaz deoarece din cauza apei materialul rochiei devenise aproape transparent, lipindu-se de trupul ei. |[i ridic` mâinile deasupra sânilor \ntr-o \ncercare de a-i acoperi, dar el i le \ndep`rt`. – Dumnezeule!, Lorna. Vocea lui era r`gu[it`. M` \nnebune[ti. O trase stângaci \n bra]ele sale [i \[i cobor\ gura peste a ei. Buzele lui erau fierbin]i, pline de dorin]`, pasionale. Ea ced` cu un oftat [i se lipi de el, uitând de toate avertismentele. Ardea de bucurie la atingerea gurii lui, iar buzele ei se desf`cur`. Bra]ele lui puternice o strângeau tare [i ea putea s` simt` duritatea trupului lui ap`sat` pe al ei. |[i strecur` mâna sub haina lui [i \ncepu s`-i desfac` nasturii c`m`[ii care acum era ud` de la rochia ei. Ritmul respira]iei lui cre[tea pe m`sur` ce ea \i atingea pieptul, plimbându-[i degetele prin p`rul negru.

64

MARSHA CLARK

Cu un strig`t \n`bu[it Jason \[i cobor\ mâinile de-a lungul trupului ei, atingându-i sânii cu degetele. Sfârcurile ei se \nt`riser` sub acoper`mântul sub]ire de [ifon ud, iar ea se arcui spre el cu voluptate. Nu mai era con[tient` de nimic altceva decât de dorin]a oarb` de a fi a lui. El se \ndep`rt` de ea cu un oftat, tremurând, [i o privi. Ea st`tea f`r` ru[ine, a[teptând ca el s` fac` dragoste aici, \n gr`din` cu ea. Sau s-o conduc` \n camera lui. Fa]a lui p`rea palid` \n lumina primei raze a zorilor, p`rul \i c`dea ciufulit pe frunte, c`ma[a \i era descheiat` pân` la brâu. Se aplec` pentru a-[i lua cravata c`zut` la picioarele lor. Când o privi din nou, expresia fe]ei lui era impenetrabil`. Ea st`tea mut`, ca o statuie, \n timp ce o cuprindea ru[inea. Nu se mi[c` nici când el, dezbr`cându-se de sacoul alb de sear`, i-l puse pe umeri. – N-ar fi cinstit Lorna, [i \n pofida p`rerilor tale despre mine, eu nu fac dragoste cu femeile altor b`rba]i. Nici m`car dac` este… atât de frumoas`… ca tine. Pu]ina mândrie care \i mai r`m`sese o opri s`-l contrazic`, s`-i spun` c` nu avea pe nimeni, c` singura persoan` pe care o dorea era el. – Vino, Lorna…da… este târziu. El dori s`-i pun` mâna \n jurul umerilor, \ns` ea \l evit`. Dac` o atingea acum, se temea c` va \ncepe s` plâng` [i ridicându-[i sandalele distruse \l urm` \n t`cere \n vila adormit`.

Capitolul 5 Urm`toarea zi se dovedi a fi oribil`. Lorna se trezi pe la prânz, deprimat` [i cu o durere de cap \ngrozitoare. St`tea \n pat privind desenul razelor de soare p`trundeau printre vergelele storurilor [i se gândea cum va g`si curajul s` se ridice [i s` coboare \n sufragerie, unde, inevitabil, ar da peste Jason. Dup` aproape o or` de fâ]âial` inutil` se for]` s` fac` un du[ [i s` se \mbrace [i, cu un sentiment de pedeaps` iminent`, cobor\ sc`rile mai mult târându-se. |n cas` era lini[te. Era ora siestei. Cu pu]in noroc se va strecura f`r` s` \ntâlneasc` pe cineva. Cobor\ sc`rile \n vârful picioarelor pân` spre u[a din fa]`. Lumina soarelui o izbi ca un pumn, [i ea clipi \n lumina orbitoare. – Ah! Lorna. Aici e[ti! Orbit` de lumina soarelui n-o observase pe doamna Peritakis, care st`tea \ntr-un col] al

66

MARSHA CLARK

gr`dinii, sub o umbrel` de soare dungat`, iar \n fa]a ei se afla o m`su]` pe care era o tav` cu pahare, ce[ti [i farfurii. Aici ai suc de portocale [i cafea, spuse ea. Vrei s` stai cu mine? Lorna se gândi c` \n acel moment nu avea nevoie decât de un pahar cu suc rece de portocale, a[a c` se a[ez` recunosc`toare la umbr`, lâng` gazda ei. – Jason [i Ariadna ne-au l`sat singure, spuse doamna Peritakis. Au plecat s` \noate, cu Kosti. |i d`du Lornei un pahar cu suc rece de portocale. Ne-am gândit s` nu te trezim. Am considerat c` aveai nevoie mai mult de somn decât de \not. Sper c` am procedat bine! O ro[ea]` tr`d`toare acoperi fa]a Lornei. – O, Dumnezeule! oare doamna Peritakis [tia de escapada ei de noaptea trecut` ? Nu [tia precis unde dormea mama lui Jason. Poate c` dormitorul ei d`dea spre piscin`, [i poate auzise… [i v`zuse tot ce se \ntâmplase. Cople[it`, Lorna morm`i ceva \ncet [i sorbi din sucul rece. – Nu-i a[a c` a fost o petrecere reu[it`? o \ntreb` doamna Peritakis. F`r` s` a[tepte vreun r`spuns, ea continu`. Cred c` o petrecere la bordul unui vas este una dintre cele mai pl`cute. E[ti de acord? – Eu… a[a cred. Vreau s` spun… N-am mai fost la vreo petrecere pe un iaht pân` acum. {tia c` acest r`spuns p`rea stângaci, dar nu se sim]ea \n stare s` fie abil`. Era prea obosit` [i umilit`. Pe deasupra, cu cât

CUIBUL ZEILOR

67

familia Peritakis [i-ar da seama mai repede c` ea vine dintr-o lume total diferit` de a lor cu atât era mai bine. – Nici n-am avut timp s`-]i mul]umesc cum trebuie pentru bun`tatea ta fa]` de Ariadna, asear`, spuse la un moment dat gazda ei. Ajutând-o cu orhideele. Zilele astea a fost foarte \ncordat`. Ea… cum \i spune]i voi? Ea… accentueaz` lucrurile. – Exagereaz`, suger` Lorna, a[ezând paharul gol pe tav`. – Ah! engleza mea! Exagereaz`… bine\n]eles. – A fost o nimica toat`, o asigur` Lorna. Doamna Peritakis \i ar`t` ibricul cu cafea, iar ea \nclin` afirmativ din cap. Da, v` rog. Am avut noroc c` mi-am amintit trucul cu sârma. – Totu[i a fost dr`gu] din partea ta s-o aju]i! Nu oricine s-ar fi deranjat. De exemplu Carol, n-ar fi f`cut a[a. – Carol!? Lorna privi spre doamna Peritakis, \ntrebându-se dac` durerea de cap o f`cea \nceat` la minte, \ntrucât nu avea nici cea mai vag` idee despre cine vorbea. – Ariadna nu ]i-a povestit despre Carol? – Nu, nu mi-a povestit. – Carol este o americanc` venit` \n vizit` \n satul nostru, acum câ]iva ani. A[ez` o cea[c` de cafea \n fa]a ei. Am ajuns s-o cunoa[tem bine [i petrecea mult timp cu noi. Era o fat` atât de frumoas`… foarte sofisticat`. Ea [i Jason erau atra[i unul de altul [i am… crezut c` se vor c`s`tori.

68

MARSHA CLARK

Cafeaua fiebinte nu o ardea atât de tare pe Lorna ca junghiul geloziei care trecuse prin ea. – Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` ea când \[i reveni. – Nu sunt sigur`, dar cred c` ea s-a sim]it prea modern` pentru a tr`i \n Creta. Lorna se for]` s` zâmbeasc`. – |ntr-un fel pot s` \n]eleg asta, spuse ea. La urma urmei sunt prea multe diferen]e culturale. Ea… Carol… trebuie s` se fi sim]it foarte singur` câteodat`. – Carol nu s-a sim]it niciodat` \n via]a ei singur`. Nu o pl`ceam, spuse ea \n sfâr[it, era o femeie rece. – Dar Jason o pl`cea, spuse Lorna privind \n jos, \n spuma cafelei pentru a ascunde durerea din ochii ei mari. – Ah! Jason e b`rbat! Mama lui \[i flutur` mâinile expresiv. Era frumoas` [i amuzant`… iar el era plictisit. {tie c` acum trebuia s` fie deja c`s`torit. Nici una din grecoaicele pe care i le-am prezentat nu l-au atras, ad`ug` ea nostalgic`. {i de vreme ce mama lui se afla \n dispozi]ia de a se confesa, Lorna se gândi c` putea s` afle tot ce dorea. Poate o ajuta s`-i treac` nevoia de el. Chiar dac` era dureros. – Presupun c` vre]i s` se c`s`toreasc` f`r` a iubi ?, o \ntreb` ea. Doamna Peritakis p`ru surprins`. – Bine\n]eles c` nu! Vreau s` fie fericit. Tocmai de aceea eram preg`tit` s-o accept pe Carol. {i \mi cunosc copiii. Jason nu va fi niciodat` fericit al`turi de o so]ie maleabil`. El are nevoie de o femeie c`reia nu-i este fric` s`-l \nfrunte. Atunci o va respecta.

CUIBUL ZEILOR

69

– Cred c`, insist` Lorna, provenind din medii atât de diferite, presupun c` el [i Carol… n-ar fi avut nici o [ans`. – Condi]ia lor nu a avut nici o leg`tur` cu asta, suna chiar \ndurerat`. Carol voia s`-l schimbe pe fiul meu, s`-l transforme \ntr-o alt` persoan` decât era. Acest lucru nu se va \ntâmpla niciodat`. Faptul c` l-a pierdut a fost numai vina ei. Nu are nici o leg`tur` cu mediul ei. |ns` Lorna nu ced`. – Totu[i, \[i pune amprenta asupra unei rela]ii, nu-i a[a? spuse ea. Mai ales când amândoi sunt obi[nui]i cu feluri diferite de via]`. – Chiar crezi asta? se adres` gânditoare doamna Peritakis tinerei sale \nso]itoare \nainte de a spune: eu cred c` acolo unde exist` o dragoste profund` [i stabil` \ntre doi oameni aceste diferen]e dispar precum z`pada de pe mun]i prim`vara. – M` \ntreb… Lorna privea peste valea alb` care str`lucea \n soarele dup`-amiezii. M` \ntreb dac` este atât de simplu. – N-am spus c` e simplu, replic` ferm mama lui Jason. Oh, nu, draga mea! Chiar invers. Acest lucru implic` r`bdare [i respect din partea fiec`ruia. Nu este la fel [i pentru tine, \n lumea ta? – Ba da, \ncuviin]` Lorna. Nu este chiar a[a de u[or cum le pare necunosc`torilor. Doamna Peritakis zâmbi blând.

70

MARSHA CLARK

– Vezi, draga mea, \n sinea ta e[ti de acord cu mine pân` la urm`. Lorna hot`r\ c` aceast` discu]ie devenea cam periculoas`. – Doamn` Peritakis, spuse ea \ntr-un efort de a schimba subiectul, m` gândeam dac` \mi permite]i s` fac câteva fotografii la nunta Ariadnei? Cele neoficiale, când va pleca spre biseric`, [i de ce nu, [i cele de la petrecere. Promit s` nu fiu b`g`rea]`. Avea acest gând \n minte de ceva vreme, iar acum i se p`ru potrivit s` abordeze subiectul. Avea de gând s` cumpere un album frumos \n care s` pun` pozele, iar apoi s` le ofere drept cadou-surpriz` mirelui [i miresei. Doamna Peritakis p`ru \ncântat` de aceast` idee. Lorna decise s` stea cât mai departe de Jason, pentru a evita astfel atât ne\n]elegerile ce s-ar putea ivi, cât [i suferin]a inutil`. Astfel \ncât \n fiecare diminea]` când era trezit` de zgomotul copitelor de cal, se scula repede din pat [i se sp`la [i \mbr`ca \n grab`. |[i lua aparatul de fotografiat [i str`b`tea \n grab` ]inutul pentru a ajunge la timp la micul dejun de la tavern`, \nainte ca Jason s` se \ntoarc` de la plimbare. Dup` lucru se gr`bea s` ajung` la vil` pentru a face un du[ [i pentru a se schimba, apoi pleca s` ia cina cu colegii ei la Vasily. Când se \ntorcea la vil` ca s` lucreze familia Peritakis era de obicei plecat` cu treburi sau probleme legate de apropiata nunt`, [i se strecura \n pat \nainte ca ei s` se \ntoarc`. Era o rutin` obositoare, \ns` d`dea rezultate.

CUIBUL ZEILOR

71

Jason nu mai venise pe [antier [i Lorna \[i spuse c` probabil este prea ocupat. Dar \n sinea ei era convins` c` o evita deliberat, [i ea f`cea acela[i lucru, \ns` gândul c` se ferea de ea o \ntrist`. C`tre sfâr[itul s`pt`mânii, când deja era epuizat` din cauza \ncerc`rii de-a evita o anumit` persoan` dup` care \n sufletul ei tânjea, de fapt, Susan se apropie de ea [i \i suger` s`-[i ia ea liber o jum`tate de zi pentru a merge la cump`r`turi la Iraklion. Voia s`-[i cumpere o rochie pentru nunt`. – Am parte de pu]in timp liber, spuse Susan, [i tu la fel! Ai avut de lucru pân` peste cap toat` s`pt`mâna. Sunt sigur` c` b`trânul Spanakis n-o s` te invidieze pentru o dup`-amiaz`. Lorna fu \ncântat` de posibilitatea de a \ntrerupe rutina, a[a c` \l abord` pe profesorul Spanakis care consim]i \n cele din urm`. Dup` prânz, \n ziua \n care pl`nuise drumul la Iraklion Lorna se \ntoarse pe vechea ei rut` la vil` pentru un du[ scurt, [i se schimb` \ntr-o rochie de var`, larg`, de culoarea m`rului crud. |[i piept`n` p`rul ud, proasp`t sp`lat [i \[i d`du cu spum` pentru a-i da o form`. Se uit` un moment \n oglind`. Acum era complet bronzat`, [i pielea ei p`rea ca satinul lucios pe lâng` bumbacul aspru al rochiei, \ns` uitându-se mai bine observ` cearc`n`le de oboseal` de sub ochii ei. Regimul autoimpus de munc` extenuant` \[i pusese amprenta. Aplic` un strat sub]ire de fard peste cearc`ne [i \nl`tur` cu podul

72

MARSHA CLARK

palmei [uvi]a de p`r care \i c`zuse pe obraz. P`rul \i crescuse, \ns` pentru c` fusese tuns de un profesionist, \[i p`strase forma. |[i lu` o geant` de plaj` din bumbac, alb`, \n care \[i puse portofelul [i inevitabilul aparat de fotografiat, [i sub un impuls de moment, arunc` [i costumul de baie [i un prosop. Dac` terminau repede cu cump`r`turile, poate aveau timp s` fac` o baie \nainte s` ia autobuzul spre cas`. |n timp ce cobora \n curte, auzi voci \n spatele casei, a[a c` decise s-o ia pe drumul principal ce ducea spre sat \n loc s` mearg` pe drumul ei obi[nuit prin livada de portocali. Era la o arunc`tur` de b`] de sat când Mecedesul alb al lui Jason lu` curba brusc, el \i strig` s` se opreasc` [i se \ntoarse c`tre ea. Se l`s` peste scaunul din dreapta [i exclam`: – Lorna! Ce cau]i aici? Era pentru prima oar` când vorbeau, din diminea]a de dup` petrecere, când o condusese pân` la u[a dormitorului. Gura ei era uscat` [i-i era greu s` r`spund` ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat. – Merg pân` \n sat… m` \ntâlnesc cu Susan. – Nu pentru a merge pe [antier, sigur? Nu \n rochia asta. – Nu. Mergem la Iraklion pentru cump`r`turi. Avem \ntreaga dup`-amiaz` liber`.

CUIBUL ZEILOR

73

– {i eu merg la Iraklion. Urc`! Te duc eu. |i deschise u[a [i a[tept` ca ea s` urce \n ma[in`. Primul ei impuls fu s` refuze. S`-i spun` drept, \n fa]a, c` prefer` s` ia autobuzul, \ns` realiz` c` ar fi p`rut deplasat`, a[a c` murmur`: – Mul]umesc, [i se urc` \n ma[in`. El nu porni ma[ina imediat [i se l`s` pe spate \n scaunul lui, privind-o gânditor. Purta o pereche de jeansi \n dup`-amiaza asta, nu rupturile pe care le purtau ei pe [antier, ci o pereche de blugi originali, mula]i pe carnea pulpei, sco]ându-i \n relief for]a mu[chiului piciorului. {i tricoul s`u alb \i f`cea umerii la]i s` par` mai puternici decât niciodat`. – Este o minune c` ne-am \ntâlnit, spuse el. Voiam de mult s` vorbim singuri. – Oh? P`rea c` o piatr` mare i se pusese \n gât [i o \mpiedica s` vorbeasc`. – Ai \ncercat s` m` evi]i, Lorna? o \ntreb` el. – Ei bine…er… |ndr`zni s`-i arunce o privire \ns` când ochii ei alba[tri \i \ntâlnir` pe cei verzi, \[i mut` privirea repede. – Da… ai \ncercat s` m` evi]i. Din cauza nop]ii trecute? Din cauza a ce s-a \ntâmplat \ntre noi. Am vrut s`-]i spun… El lu` o pauz` a[a c` ea termin` pentru el. – S` uit totul? . – Po]i s` faci asta, spuse el, po]i s` ui]i? Lorna \ncerc` s` \nghit` piatra din gât.

74

MARSHA CLARK

– Nu… suspin` ea \n cele din urm`, m` tem c` nu pot. – Te temi? Se aplec` aproape de ea, astfel \ncât Lorna \i putu sim]i mirosul \mb`t`tor al pielii. De ce te temi? – Ei bine… s` nu m` fac de râs, cred. Nici unei femei nu-i place asta. |ncerc` s` par` st`pân` pe ea, \ns` e[u` lamentabil. – Nu te-ai f`cut de râs, \i spuse el, noaptea trecut` te-am dorit, Lorna… [i tu m-ai dorit pe mine. Nu o s` negi asta. M-ai dorit atât de mult cât te-am dorit [i eu. Fa]a ei lu` foc. – Nu neg asta, spuse ea. El \ntinse mâna [i \i prinse b`rbia tandru for]ând-o s`-l priveasc`, apoi \i tras` conturul liniei fe]ei cu vârful degetelor. Ea fu incapabil` s`-[i reprime tremurul de pl`cere pe care atingerea lui i-l provoc`. – M-ai dorit, repet` el. Era un accent de satisfac]ie \n cuvintele lui ceea ce o deranj`. – B`usem mult` [ampanie, \i reaminti ea t`ios. Dezmierdarea pl`cut` \ncet` brusc. – {i `sta a fost singurul motiv? – Jason, trebuie nep`rat s` avem aceast` discu]ie… post-mortem? |ncerc` s`-[i mute privirea, dar el \i ]inu b`rbia strâns, a[a c` nu reu[i. – M` \nnebune[ti, [uier` el. De câte ori te-am c`utat nu am reu[it s` te g`sesc. Te-ai strecurat din [i \n cas` ca o umbr`… \ns` nu te-am uitat. M`… bântui. El o privi

CUIBUL ZEILOR

75

acuzator. Trebuie s` [tiu dac` noaptea trecut` a \nsemnat mai mult pentru tine decât… decât pu]in prea mult` [ampanie. El \i eliber` b`rbia [i \[i vârâ mâna \n p`rul ei m`t`sos, tr`gând-o spre el [i for]ând-o s`-l priveasc`. Este mai mult decât atât, nu-i a[a, Lorna? Era atât de aproape \ncât ea \i putea observa porii din pieli, barba proasp`t ras`. – A fost mai mult decât atât, spuse ea u[or. Mult mai mult. – Ah! |[i trase mâna din p`rul ei, \ns` pentru a [i-o cobor\ pe ceaf`. {i ce o s` faci, Lorna? Ce o s` faci cu Nikos? – Nu are nici o leg`tur` cu Nikos, spuse ea. Deloc. – |ntr-adev`r! Mâna lui p`r`si gâtul ei pentru a r`mâne pe sp`tarul scaunului. Nu este cumva… cam necinstit… s` nu-i spui iubitului t`u? – Bie\n]eles! |ns` Nikos nu este iubitul meu. N-a fost niciodat`. Gura ei se arcui \ntr-un zâmbet. |n acel moment, un sunet puternic de claxon o f`cu s` tresar`. Prin oglinda retrovizoare v`zur` autobuzul de Iraklion cum lua curba, [oferul avertizându-i zgomotos c` blocau [oseaua \ngust`. |njurând, Jason b`g` ma[ina \n vitez` [i strig` : Bine! Bine! cu zel cretan la [oferul de autobuz, porni iritat c`tre sat. Susan, care devenise din ce \n ce mai nervoas` \n timp ce minutele se scurgeau, v`zu acest incident din fa]a

76

MARSHA CLARK

sta]iei de autobuz. Ochii ei se m`rir` \n momentul \n care prietena ei, ie[it` aproape pe jum`tate pe geamul acelei ma[ini luxoase, o strig`: – Susan! Aici! Ne duce cineva. Nu te urca \n autobuz! – Lorna, trebuie neap`rat s` vorbesc cu tine singur`, \i spuse Jason. – Las` asta \n grija mea. Susan veni la ei [i Lorna \i spuse: Ne duce Jason cu ma[ina. Nu-i a[a c`-i minunat? A[a c` o s` avem timp pentru o baie, ]i-ai luat costumul? Susan nu putea vedea mâinile Lornei, pentru c` ar fi observat altfel c` degetele ei sub]iri erau \ncruci[ate. – Nu. Nu cred c`… – Ei bine, de ce nu te duci s`-l iei, Susan? Jason nu se sup`r`. Nu-i a[a, Jason? |i arunc` o privire lui Jason care st`tea tensionat pe scaun. {i nu uita s`-]i iei uleiul de soare [i un prosop. – O.K.! Susan \ncepu s` alerge spre tavern`. – Nu te gr`bi, Susan! strig` Lorna. Avem timp la dispozi]ie. Ei! exclam` ea triumf`toare \n timp ce silueta durdulie a lui Susan disp`ru, o s` stea ceva timp. |ntotdeauna \i ia timp s` g`seasc` ceva. El opri motorul [i \[i puse bra]ul pe sp`tarul scaunului. – Este adev`rat ce mi-ai spus despre Nikos? o \ntreb` el r`gu[it. Este adev`rat c` n-a fost niciodat` iubitul t`u? – Foarte adev`rat. Sim]ea cum o piatr` i se luase de pe inim` [i putea s` respire u[urat` pentru prima oar` de multe zile.

CUIBUL ZEILOR

77

– Dar de ce nu mi-ai spus nimic? – Pentru c` am fost furioas` pe tine. Oh! {tiu c` a fost o prostie. Dar tu ai presupus asta f`r` s` ai nici un fel de dovezi. – Dar \n prima noapte, protest` el, Nikos a fost atât de posesiv cu tine, \ncât am crezut… – {tiu ce ai crezut. Iar eu eram atât de sup`rat` pe tine \ncât te-am l`sat s` crezi \n continuare. – {i de atunci… [i noaptea trecut`… Sprâncenele lui se unir` \ntr-o linie. |n pofida a ceea ce s-a \ntâmplat \ntre noi, tot nu mi-ai spus. – Am vrut…dar…mi s-a p`rut c` nu este momentul potrivit. Se \nro[i f`r` s` vrea. Nu voiam s`-]i spun când… când nici unul dintre noi nu gândea clar. Puteai s` crezi c` vreau s` te trag pe sfoar`. – A[a c` ai folosit aceast`… minciun`… ca s` te protejezi de mine. Nu-i a[a c` am dreptate? Ochii lui cu iriz`ri aurii o privir` trist. – La \nceput… da. – {i pe urm`? Ea se r`suci pe scaun [i el \i putu vedea profilul. Voia s`-l fac` s` vad` \n adâncurile sufletului ei. S` vad` adev`rul ce se afla acolo. – }i-am ar`tat ce simt atunci când ai f`cut dragoste cu mine lâng` piscin`. Atunci nu te-am min]it, Jason. }i-o jur. Se uit` la ea \ndelung, pentru ca apoi s`-i cuprind` fa]a \n mâini [i s-o s`rute u[or pe buze. |i sim]i gura fierbinte peste buzele ei.

78

MARSHA CLARK

– Iubita mea, spuse el aspru, iubirea mea. Iubita mea, iubit` Lorna. O lu` \n bra]e [i o strânse cu putere la pieptul lui, s`rutându-i genele, fruntea, p`rul. Timpul se opri \n loc \n timp ce Lorna se abandon` pl`cerii voluptuoase a dezmierd`rii lui. Susan tu[i u[or [i b`g` capul \n ma[in`. – Ei! Mi-am luat costumul de baie, spuse ea, mai mergem la Iraklion? Lorna izbucni \n râs [i \[i \ngrop` fa]a \n um`rul lui Jason. – Dumnezeule! exclam` el, avionul! Lorna chicoti fericit`. – Ce avion, dragul meu? – Avionul din Atena. Trebuie s` \ntâmpin ni[te invita]i care vin la nunta de mâine. Se \ntoarse [i deschise u[a din spate pentru Susan. Nu [tiu din ce cauz`, dar am uitat complet, spuse el cu un zâmbet ce f`cu inima Lornei s` bat` cu putere. Susan zâmbi [i ea la rândul ei. – Numai spune! L`sându-se pe spate pe banchet`, ea ad`ug`: este bine c` a]i pus cap`t r`celii dintre voi. {i pot s` adaug c` era [i timpul. – Mai po]i s` spui asta o dat`, zise Jason. {i acum, doamnelor, potrivi]i-v` centurile \n timp ce eu o s` dep`[esc autobuzul. El conduse repede dar cu grij` pân` \n ora[. |ns` la fiecare por]iune dreapt` a drumului, mâna lui o prindea pe a Lornei [i o ]inea strâns, [i ori de câte ori ochii lor se \ntâlneau, ardoarea privirii lui o f`cea s` se

CUIBUL ZEILOR

79

topeasc` [i soarele \i p`rea c` niciodat` n-a str`lucit atât de puternic, [i c` aerul nu a fost niciodat` a[a de dulce. Jason le l`s` \n zona magazinelor \nainte s` se duc` la aeroport. Aranjar` s` se \ntâlneasc` mai târziu pe plaj`. Marea era limpede [i apa verzuie era str`b`tut` de iriz`ri aurii datorit` str`lucirii soarelui de dup`-amiaz`. Lorna se l`s` pe spate, \n voia valurilor, privind mun]ii ce p`reau c` plutesc \n dep`rtare, parc` suspenda]i. |nc` o dat` fu uimit` de magia ce \ncojura aceast` ]ar`… ]ara lui Jason, atât de frumoas` [i misterioas`. Un mic semn de \ntrebare \i ap`ru \n minte. Cum s-ar adapta ea la acest ]inut exotic? Era adev`rat, ]ara [i Jason o \ncânta, dar era \ncântarea o baz` solid` pentru o rela]ie? {i unde ducea mai exact aceasta? La o aventur` de-o var`… sau la ceva mai mult? {i dac` o s` fie ceva mai mult… o c`s`torie… va fi ea capabil` s` se acomodeze cu aceast` ]ar` [i cu obiceiurile ei? Din câte observase ea, femeia juca un rol foarte modest \n societatea cretan`, [i Lorna se cuno[tea destul de bine \ncât s`-[i dea seama c` nu era tipul de femeie supus`. Oarecum iritat` din cauza gândurilor sale se \ntoarse [i porni \not spre ]`rm. Unde \i era capul? Fantaza deja despre c`s`torie când \ntre ei nu fuseser` decât câteva s`rut`ri [i gr`bite declara]ii de iubire. Nu avuseser` timp nici m`car s` discute serios. S` se descopere unul pe altul. Se purta ca o proast`. Ie[i din ap` [i se \ndrept` spre du[uri s` se cl`teasc` de sarea din p`r. Pielea \i str`lucea asemeni satinului brun-

80

MARSHA CLARK

auriu, \n contrast cu albastrul str`lucitor al costumului de baie \n timp ce ea p`[ea ml`dios [i senzual pe nisipul fierbinte. Un grup de b`rba]i ce jucau volei pe plaj` se oprir` s-o admire [i o fluierar` apreciativ. Ea \i ignor`, dar se sim]i bine [tiindu-se admirat`. Era atât de cufundat` \n reverie \ncât când el se a[ez` lâng` ea [i \i murmur` numele, ea suspin` : – Jason! Tu e[ti! El \ncepu s` râd` [i o lu` de bra]. – Te-am trezit, draga mea? Atingerea mâinii lui bronzate [i calde o f`cu s` se cutremure. Se smuci brusc [i \l \mbr`]i[`. – Nu dormeam. El se a[ez` pe marginea scaunului. Ea se sim]i dintr-o da]` a[a de fericit` c` el era acolo, privind-o cu drag, \ncât \i veni s` râd` \n hohote. Eram doar cu mintea departe. Ei bine… aveam mai degrab` un co[mar. – Ce fel de co[mar? – Un co[mar. Ea se l`s` \n jos pentru a se a[eza lâng` el [i \[i strecur` bra]ul pe sub al lui. Avea nevoie s` simt` siguran]a bra]ului lui bronzat peste al ei, s`-[i dea seama c` magia \nc` lucra. Nu-i nimic. Sunt… sunt fericit` c` te v`d. El se aplec` [i \i s`rut` obrajii. – A[a [i trebuie s` fie, \i spuse el. Ea se zbârli pu]in la remarca lui. – |mi pare bine s` [tiu c` joc dup` reguli, spuse ea \mpingându-l u[or. El zâmbi [i \i strânse ferm bra]ul sub al lui.

CUIBUL ZEILOR

81

– Ne fac via]a mai u[oar`, argument` el, \ns` acum cred c` este timpul s-o trezim pe prietena ta. El ar`t` din cap spre Susan. Am comandat ni[te cafea [i apoi trebuie s-o pornim spre cas`. Am telefonat mamei [i suntem a[teapta]i la cin`. {i totul f`r` s` o consulte [i pe ea, se gândi Lorna. Dar se uita la ea cu atâta dragoste \ncât \[i domoli iritarea [i spuse u[or: – Bine, [efule! Hai s-o trezim pe frumoasa adormit` [i s` purcedem la drum! Dup` ce \[i b`ur` cafeaua, Susan \i anun]` c` a aranjat s` se \ntâlneasc` cu Harvey la Iraklion \n seara asta pentru a lua cina. – Tu erai invitat` de asemenea, Lorna, spuse ea. Nu aveam de gând s` te las balt`. – Dar nu te superi dac` ]i-o r`pesc pe Lorna, spuse Jason. B`nuiesc c` n-o s`-]i strice cu nimic cina. Susan \i zâmbi. – Am s` supravie]uiesc, [i \mi imginez c` voi doi n-o s` v` sup`ra]i foarte tare c` v` \ntoarce]i singuri acas`. – Una din calit`]ile tale, Susan, este perspicacitatea, glumi cu ea Jason, [i sper c` n-o s` mi-o iei \n nume de r`u dac` \]i m`rturisesc cât de fericit sunt c` te \ntâlne[ti cu Harvey la Iraklion pentru cin`. – Pân` la urm` totul s-a arânjat bine, spuse ea, clipind spre Lorna, chiar foarte bine. Dup` ce aranjar` s`-i lase pachetul lui Susan la tavern`, o l`sar` pe aceasta \n pia]a Venzelou [i o pornir` spre

82

MARSHA CLARK

cas`. Dup` ce merser` câteva mile, [i \ncepur` s` urce serpentinele pustii, Jason trase ma[ina \ntr-un intrând al muntelui, opri motorul, [i apoi o lu` \n bra]e. – Acum n-o s` mai fim \ntrerup]i de nimeni, zâmbi el. Lorna \ncerc` s`-i zâmbeasc`, \ns` inima ei b`tea mult prea tare ca s`-i poat` face fa]`. Avea impresia c` o s` se sufoce din cauza nevoi avide de-a sim]i s`rutul lui. Când \i atinse u[or buzele chinuind-o \ncet cu ale lui, ea gemu f`r` s` vrea, [i punându-[i bra]ul \n jurul gâtului lui \i r`spunse la s`rutul dup` care tânjea de mult. |l dorea atât de mult \ncât o durea fizic, [i [tia c` orice fel de dorin]` pe care o sim]ise \n trecut era o umbr` palid` a ceea ce \nsemna s` dore[ti cu adev`rat un b`rbat. De asemenea [tia c` originea acestei pasiuni era iubirea, [i nu pofta fizic`. {i c` pân` atunci nu cunoscuse o astfel de emo]ie \n via]a ei. – Lorna, murmur` el aspru, limba lui atingându-i u[or urechea. El oft` tremurat [i se aplec` peste ea; \n lumina \nser`rii ochii lui p`reau aproape f`r` de culoare. Este adev`rat? Este chiar adev`rat ? – Este adev`rat, [opti ea [i scoase un hohot mic de râs. Nici mie nu-mi vine s` cred, dar este adev`rat. O prinse de mân` [i \i s`rut` degetele sub]iri, [i palma, [i \i gust` interiorul \ncheieturii cu vârful limbii. Ea scoase un geam`t de pl`cere. – Tânjesc s` fac dragoste cu tine, \i [opti el. S` fac dragoste cu tine cu adev`rat.

CUIBUL ZEILOR

83

– Da… da… – Dar nu \n ma[ina parcat` \n creierii mun]ilor. U[or, \i apuc` cu buzele lobul urechii. S` \n]eleg c` nu ai nici o obiec]ie s` faci dragoste \ntr-o ma[in`? – Se pare c` am sc`pat din vedere acest aspect când m-ai s`rutat. Dar acum, c` ai adus vorba, cred c` e cam \n public… ca s` nu spunem periculos. Nu mai vrem s` ne escorteze pân` \n sat nu [tiu câte autobuze, nu-i a[a? Era atât de fericit` c` descoperise aceast` \ncânt`toare latur` a lui \ncât \i venea s` cânte \n gura mare. El \i dezmierd` obrazul. – Când o s` te fac a mea vreau s` fie totul perfect, Lorna, spuse el u[or, pentru noi doi nu accept nimic altceva. Ea d`du din cap f`r` s` scoat` un cuvânt, ar`tându-i c`-l aprob`. {i acum \nceteaz` s` te mai ui]i la mine a[a provocator pentru c` o s` uit de toate sentimentele mele de gentleman [i o s` te am chiar aici, acum, [i o armat` de autobuze n-o s` m` opreasc`. O s`rut` u[or \nainte s` dea drumul la motor [i s` porneasc` \nc` o dat` spre cas`. Era \ntuneric de-acum [i se aprinsese luminile de pe [osea. Jason d`du drumul la radio [i ritmurile melodioase ale unui sirtaki umplur` ma[ina. Lorna se l`s` pe spate [i sim]i pielea ro[ie a scaunului pe um`rul gol. |nchise ochii [i se l`s` \n voia aerului r`coros al nop]ii care \i mângâia fa]a.

Capitolul 6 Dimine]ile erau \ntotdeauna superbe \n Creta, \ns` diminea]a c`s`toriei Ariadnei p`rea c` este cu totul [i cu totul special`. Aerul era proasp`t, [i raze de aur str`lucitoare luminau dealurile din dep`rtare. De[i era \nc` devreme \ntreaga cas` era \n plin` forfot` când Lorna se trezi. Femeile din cas` se ocupau fie de crinolina Ariadnei, fie duceau t`vile cu platouri [i pahare, ori vazele pline cu flori vesel colorate. Buc`tarul familiei Peritakis era ajutat de câteva femei angajate din sat, [i din zona buc`t`riei se auzea un zumzet continuu, acompaniat de zgomotul veselei, [i de mirosul \mbietor al bucatelor. Afar` câ]iva muncitori de la livada de portocali fuseser` adu[i s`-i ajute pe gr`dinari s` a[eze mesele de r`chit` sub umbra copacilor, pentru petrecerea de nunt`. Deja

CUIBUL ZEILOR

85

un b`rbat mai \n vârst` aprinsese c`rbunele dintre una din gropile special preg`tite pentru aceast` ocazie. Cu mult timp \nainte el [i prietenii s`i avuseser` grij` s` roteasc` frig`ruile. Lorna se \mbr`c` \n grab` \ntr-o pereche de pantaloni [i un tricou, [i luându-[i aparatul de fotografiat plec` \n c`utare de subiecte – [i a cafelei de diminea]` dac` avea noroc. G`sise pu]in` cafea \ntr-un ibric din buc`t`rie – [i f`cu câteva fotografii cu preg`tirile generale pentru nunt` pentru ca apoi s` se \ntoarc` la etaj [i s` bat` u[or la u[a camerei Ariadnei, care \i fu deschis` de doamna Peritakis. – S`raca fat`! exclam` ea, nu prea ai putut s` dormi \n diminea]a asta, cu zgomotul din cas`. {tiind c` mama lui Jason nu era la curent cu rela]ia ce se \nfiripase \ntre fiul ei [i musafira din Canada, aceast` prietenie pe care i-o ar`ta o f`cea s` se simt` bine. – Cine ar vrea s` doarm` \ntr-o zi atât de important` ca asta? zâmbi Lorna. – Nu am dormit toat` noaptea, se plânse Ariadna care st`tea pe marginea patului, cu o fa]` palid` din cauza emo]iilor. Era \mbr`cat` \ntr-o pijama de bumbac albastr` [i ar`ta ca o adolescent` de 14 ani. Ar`ta prea tân`r` pentru a se m`rita, se gândi Lorna. De ce o f`cea! abia terminase [coala. Doamna Peritakis \i spuse: – Nu pot face nimic \n ceea ce prive[te obiceiurile tale nocturne, Ariadna, dar insist s` m`nânci ceva. Ea ar`t`

86

MARSHA CLARK

spre o tav` de argint ce se afla neatins` pe mas`. Altfel o s` le[ini \nainte s` ajungi la biseric`. Ariadne o privi cu \nc`p`]ânare pe mama ei. – N-o s` le[in, mam`, spuse ea. Lorna lu` un covrig cu susan de pe tav` [i \ncepu s`-l ron]`ie. – Ce ar fi s` mânc`m \mpreun`? suger` ea. Eu nu m` m`rit azi a[a c` mi-e foame de nu mai pot. Tân`ra fat` \ncepu s` râd`, \ns` lu` cel`lalt covrig de pe tav`, din care mu[c` u[or. Acest gest p`ru s-o mul]umeasc` pe mama ei. – Bine! spuse ea. Acum, c` am aranjat [i asta m` duc s` v`d dac` ]i-au terminat de pus crinolina. Apoi e timpul s` intri \n baie. Nu! A[teapt`! se adres` ea Lornei ce se \ndreptase discret spre u[`. E cum nu se poate mai bine c` e[ti aici. Atât eu cât [i Ariadna suntem tensionate \n diminea]a asta. Prezen]a ta o s` ne mai calmeze, cred. Lorna \[i ridic` aparatul de fotografiat. – Dac` tot nu \ncurc pe nimeni, pot s` \ncep s` fac ni[te poze? – O idee bun`, fu de acord doamna Peritakis [i p`r`si camera. – |mi faci poze \nainte s` m` \mbrac \n rochia de mireas`? Ariadna privi \n jos la pijamua ei mototolit`. – Da! Hai s` avem o amintire a \ntregii zile. Po]i oricând s` renun]i la orice fotografie dac` nu-]i place. {i nu poza pentru mine, \i spuse ea, deoarece Ariadna \ncepuse s`-[i strâng` p`rul când o v`zu pe Lorna c` se uit` prin obiectiv.

CUIBUL ZEILOR

87

– Este destul de dificil s` ignori camera, bomb`ni tân`ra grecoaic`. Se \ndrept` spre tav` pentru a-[i turna un pahar cu suc de portocale [i Lorna observ` str`lucirea pietrelor de la gâtul ei. |ncercând s`-i distrag` aten]ia, Lorna o \ntreb`: – Ce str`luce[te la gâtul t`u? Ariadna \[i ridic` gulerul pijamalei [i l`s` s` se vad` un colier de acvamarine. |ntotdeauna dormi cu lan]ul la gât? – Mama mi l-a d`ruit, \n diminea]a asta. Au fost ale ei. Le-a primit \n dar de la tat`l ei atunci când s-a c`s`torit. Lorna admir` reflexiile str`lucitoare ale pietrelor. – Sunt frumoase. – Pentru mireasa lui Jason o s` fie smaralde, o inform` Ariadna. – Ce dr`gu], spuse Lorna, \ntrebându-se de ce se sim]ea dintr-o dat` \n defensiv`. – Ave]i o astfel de tradi]ie \n familia voastr`, Lorna? – Nu prea facem parte din exact aceea[i lig`, \i r`spunse Lorna moroc`noas`, \n[urubând o lentil` albastr` [i concentrându-se asupra obiectivului aparatului de filmat. Ariadna deveni confuz`. – Ce \nseamn` asta? Nu \n]eleg, aceast`… lig`? – |nseamn` c` noi nu avem nici o bijuterie pe care s-o d`m mai departe \n familia noastr`, \i r`spunse Lorna. Noi nu suntem deloc boga]i. – Dar tu ai bijuterii foarte frumoase, insist` cealalt` fat`. Ai argint mult, [i la petrecere am observat c` purtai ni[te frumoase turcoaze.

88

MARSHA CLARK

– Erau ale mamei mele. Ap`s` pe un buton [i scoase filmul. – Vezi! strig` Ariadna. {i mama ta ]i-a dat o bijuterie. |ncercând s` schimbe subiectul, Lorna \i spuse: – |ntinde-te peste p`tur`, [i umeze[te-]i buzele pentru urm`toarea poz`. – Parc` spuneai c` nu trebuie s` pozez, \i reaminti Ariadna. – Da… ei bine… doar de data asta. Vreau s-o fac din cauza… luminii ce str`luce[te pe cuvertur`, improviz` Lorna. Ascult`toare, Ariadna \[i linse buzele [i se a[ez` peste cuvertura din pânz` de in. Apoi spuse: – Te deranjeaz` faptul c` suntem boga]i? |ntr-un fel, spusele ei o luar` prin surprindere. – S` m` deranjeze? Bine\n]eles c` nu. O fotografie din unghiuri diferite, \ns` era con[tient` de privirea verzuie a Ariadnei, care o urm`rea cu aten]ie. – Eu cred c` da, spuse ea, dar noi nu am fost dintotdeauna boga]i. Str`bunicul meu a fost un ]`ran s`rac. Am muncit pentru tot ce avem acum. Nu suntem… cum se spune? Aristocra]i. Punându-[i deoparte aparatul, Lorna se a[ez` pe marginea patului. – |mi pare r`u, Ariadna, spuse ea. Ai dreptate. Devin tensionat` când m` gândesc la diferen]ele dintre noi. – Eu nu sesizez nici o diferen]`, spuse tân`ra fat` zâmbind. Eu port acvamarinele mamei mele [i tu por]i turcoazele mamei tale.

CUIBUL ZEILOR

89

– Dar tu e[ti din Creta [i eu sunt din Canada, murmur` Lorna. Râzând, Ariadna s`ri lâng` prietena ei. – {i amândou` suntem femei [i avem acelea[i sentimente. |[i puse bra]ul pe umerii apleca]i ai Lornei. {tii ce cred eu? Eu cred c` tu ai sufletul unui ]`ran, Lorna. Nu ai \ncredere \n nimic care nu ]i-e familiar. Dar [i noi suntem ni[te ]`rani! Deci vezi, nu poate exista nici o diferen]` \ntre noi. – Faci ca totul s` par` atât de simplu. Mohorât`, Lorna se ocup` din nou de aparatul de fotografiat. – Dar este atât de simplu, insist` Ariadna. {i acum \nceteaz` s` te mai preocupi atât de tare de nunta mea c` m` sup`r. Ochii ei, atât de asem`n`tori cu cei ai lui Jason, sclipir` r`ut`cios. {i reac]ionez urât când m` enervez deoarece am mo[tenit tempermentul familiei Peritakis. U[a se deschise [i doamna Peritakis, ca un vapor t`ind valurile, se repezi \n`untru. – A sosit coafeza, \[i anun]` ea fiica. Repede, Ariadna. Trebuie s` faci baie [i apoi s` te \mbraci. Lorna se \ndrept` spre u[`. – V` las singure, spuse ea. – Nu vreau s` crezi c` te alung, Lorna, zâmbi doamna Peritakis. – Nici nu face]i asta, \ns` vreau s` mai fac ni[te poze cu preg`tirile de afar`, \i spuse Lorna. Adev`rul era \ns` c` sim]ea o nevoie cople[itoare de a-l vedea pe Jason. Voia s` stea \n preajma lui [i s` simt` magia care o cuprindea \ntotdeauna \n prezen]a lui.

90

MARSHA CLARK

Se duse mai \ntâi \n spatele casei. Vasily tocmai sosise \n vechea lui ma[in` uzat` \nc`rcat` cu t`vi pline cu chiftelu]e reci cu arom` de lichior [i asezate sub un strat de frunze de l`mâi. |n ma[in` se mai afla [i un co[ mare cu pâine [i multe feluri necunoscute [i picante de brânz`. O salut` pe Lorna vesel [i se repezi \n cas`. Multe ma[ini str`ine erau parcate pe alee [i de copaci erau priponi]i m`gari, [i era un \ntreg du-te-vino, o mul]ime de oameni c`rând scaune [i flori pentru petrecere. Surprinse \n câteva poze aceast` agita]ie [i apoi se \ndrept` spre mesele din r`chit` care fuseser` a[ezate la umbra copacilor. De aici putu z`ri spatele lat al lui Jason. St`tea \n fundul gr`dinii, \mbr`]isând cu privirea \ntreaga vale. Când auzi sunetul pa[ilor ei, se \ntoarse. – Lorna! Bun` diminea]a, iubita mea. O apuc` de mân` [i i-o puse sub bra]ul lui. Tocmai m` gândeam, \i spuse el. M` gândeam ce repede au trecut anii. Parc` ieri o purtam pe Ariadna pe umeri prin aceste livezi. Era un bebelu[. {i acum a venit timpul s-o dau \n grija so]ului ei. |n sinea ei, Lorna se gândi c` o f`cuse pe sora lui s` par` ca un teren care trecea de la un proprietar la altul, dar nu putu spune decât atât: – Kosti pare foarte dr`gu] totu[i. – Este un b`rbat de treab`, fu de acord Jason. |mi pare bine c` o s`-l am de cumnat. {i a fost o dragoste reciproc`. ~sta chiar e un noroc.

CUIBUL ZEILOR

91

– {i dac` n-ar fi fost, te-ai mai fi bucurat s`-l ai de cumnat? \l \ntreb` Lorna, [i când el o privi p`trunz`tor ea continu`: adic` Ariadna trebuia s` se c`s`toresc` cu cineva ales de familie \n loc de cineva ales de ea? – Chiar crezi c` a[ fi for]at-o pe Ariadna s` se c`s`toresc` \mpotriva voin]ei ei? \ntreb` el, sup`rat. – Ei bine… nu… dar c`s`toriile sunt câteodat` aranjate \n Creta, nu-i a[a? – Sigur. {i de obicei cu succes. Voi nord americanii ave]i oroare de c`s`toriille aranjate. Totu[i p`rin]ii mei au avut o c`snicie lung` [i fericit`… care fusese aranjat` de bunicii mei. Maxilarul lui se \ncord`. A[ putea spune chiar c` rata divor]urilor este mai sc`zut` cu 10% \n compara]ie cu voi. – Nu-i adev`rat! Pun pariu c` sunt o groaz` de c`snicii nefericite \n Creta, dar pentru c` este a[a de greu s` ob]ii un divor] \n aceast` ]ar`… mai ales femeile… oamenii pur [i simplu nu \ncearc`. – P`cat c` nu cite[ti \nc` foate bine \n greac` s` \n]elegi ce scrie \n ziar, \i spuse el trufa[. Astfel ai [ti c` legile noastre \n ceea ce prive[te divor]ul s-au schimbat. Cineva poate ob]ine divor]ul printr-un consens comun dup` o separare de patru ani. De asemenea, zestrea nu mai este obligatorie. – Vrei s` spui c` so]iile nu mai sunt evaluate \n capre [i m`slini, r`spunse ea acid. Mâna lui o strânse de bra].

92

MARSHA CLARK

– |mi vine câteodat` s` te scutur zdrav`n, Lorna, \i spuse el. S` fac \n a[a fel \ncât s` \n]eleag` [i capul `sta blond al t`u. – Nu cred c` nu \n]eleg. Deveni rigid`. – Probabil c` nu. Dar e[ti foarte nedreapt`. Nu m-ai \ntrebat o dat` ce p`rere am despre aceste lucruri? S-ar putea s` te surprind` faptul c` \ntotdeauna am considerat zestrea ca fiind o tradi]ie crud`, de asemenea [i lipsa drepturilor so]iilor. |ns` datorit` faptului c` tr`iesc \ntr-un sat din Creta tu presupui – f`r` s` m` \ntrebi m`car – c` sunt de acord cu toate vechile tradi]ii. M` insul]i, draga mea, termin` el \ncet. – Nu vreau s` te jignesc. Dar e[ti atât de mândru de faptul c` e[ti cretan. {i asta include [i vechile tradi]ii desigur, insist` ea. El aprob` din cap. – Unele dintre ele sigur. {i nu-mi plac femeile care vor s` se impun`. – Cui \i plac? – Ai amintit de Carol noaptea trecut`. El continu` s` priveasc` spre vale. Una dintre cele mai dezagreabile tr`s`turi ale ei era o oarecare dorin]` de a se impune. – Mama ta a crezut c` o s` v` c`s`tori]i. – Mama mea este o femeie cu o imagina]ie bogat`. Lorna sa eliber` din strânsoarea bra]ului lui. – Hai, Jason, nu-mi servi asta! Doar n-o s` negi c` ai fost atras de ea, nu-i a[a? Te rog, spune-mi c` nu.

CUIBUL ZEILOR

93

– Bine\n]eles c` am fost atras de ea. Este o femeie frumoas` iar eu sunt un b`rbat normal. Se uit` \n jos spre Lorna, cu ochii pe jum`tate \nchi[i. Dar curând mi-am dat seama c` o c`s`torie cu o astfel de femeie ar fi fost o mare gre[eal`. Ar fi dus la nepl`ceri pentru amândoi. – Pentru c` era din America? A[a cum sunt [i eu. – Pentru c` era Carol! Ajunsese la cap`tul r`bd`rii. {i pentru c` a refuzat s` m` accepte pe mine… [i de unde veneam. Era de acord cu toate mai pu]in originea mea. Era o situa]ie imposibil`. – Cred c` te-a durut totu[i… la momentul respectiv. Se sim]ea ca [i cum [i-ar fi pus sare pe o ran` deschis` gândindu-se la sentimentele lui pentru Carol, dar p`rea c` nu are puterea s` se opreasc`. El \i r`spunse cu o voio[ie care pe ea o tulbur`. – Nu neap`rat. Pe termen lung n-a \nsemnat nimic mai mult decât sfâr[itul unei aventuri pl`cute de-o var`. – Aventur` pl`cut` de-o var`, repet` ea, [i fraza \i \nghe]` inima. El \[i puse bra]ul \n jurul umerilor ei, [i o pornir` \mpreun` \ncet spre cas`. Lumina soarelui se strecura printre frunze, formând cercuri de aur pe poteca din fa]a lor. – Dar trecutul t`u, Lorna? o \ntreb` el. Cum se face c` o femeie a[a frumoas` ca tine este \nc` nem`ritat`? – Oh! Am fost cerut` de câteva ori, \ncerc` ea s` par` deta[at`. Aproape c` am ajuns la altar odat`, dar…

94

MARSHA CLARK

– Dar? Se uit` spre ea serios. – M-am gândit mai bine... – Din cauza carierei? – Ceva de genul `sta, \l aprob` ea, [i el \i eliber` cotul [i \ncepu s` mearg` mai repede. M` \ntreb oare de ce nu i-am spus adev`ratul motiv, se gândi ea. De ce nu i-am spus c` John nu voia s` aib` grij` de mine. {i c` o parte din mine tânje[te dup` cineva care s` m` protejeze chiar dac` pot s` am [i singur` grij` de mine. Dac` m-a[ fi m`ritat cu John eu a[ fi fost cea puternic`… partenerul dominant… [i nu vreau asta. Dar fu incapabil` s` g`seasc` cuvintele potrivite, a[a c` nu mai spuse nimic. Ajunser` \n fa]a casei [i Jason se uit` la ceasul de la mân`. – Este timpul s` ne preg`tim. Trist`, Lorna sim]i c` el se deta[ase oarecum de ea. – Ne vedem la biseric`! spuse ea for]ându-se s` par` vesel` [i el \i zâmbi, \ns` ochii lui erau posomorâ]i. Urc` repede pe sc`ri pân` la ea \n camer` con[tient` de norul ce plana asupra capului ei. Nu-i era u[or c` se \ndr`gostise de Jason Peritakis, reflect` ea, dar era con[tient` c` dac` el era acum rezervat fa]` de ea era numai din vina ei. Nu f`cuse nimic care s` infirme imaginea femei preocupat` numai de carier`. Femeia care considera c`s`toria un obstacol ce trebuie evitat. Mici semne de \ntrebare care-l f`cuse s` devin` mai rezervat.

CUIBUL ZEILOR

95

Prima fotografie cu Ariadna \n rochie de mireas` o f`cu \n camera de zi de la parter. Ariadna ar`ta ca o statuie \n rochia alb` de m`tase. Avea prins` \n p`rul negru m`t`sos o diadem` de perle care \i ]inea voalul scurt ce flutura u[or ca un nor. }inea \n mân` un buchet din flori de caprifoi crem amestecate cu ni[te flori purpurii care, \nfloriser` \n fa]a geamului de la camera obscur`. Era transfigurat` de fericire. – E[ti atât de frumoas`, spuse Lorna, surprins` s` constate c` i se pusese un nod \n gât la vederea radioas` a tinerei mirese. – Rochia e foarte reu[it`, spuse doamna Peritakis ap`rând de dup` un col]. Vorbea cu o relaxare voit`, care \ns` nu o p`c`li pe Lorna, sub calmul aparent mama era cople[it` de emo]ii. – Este mai mult decât rochia. Luându-[i aparatul din geant`,Lorna \i spuse Ariadnei: Str`luce[ti ca o sut` de lumân`ri, [i fata \i zâmbi u[or. Aproape c` tremura de fericire. Dintr-o dat` emo]ia o cuprinse din nou pe Lorna, [i \nghi]i \n sec. Haide]i s` v` fac o poz` \mpreun`, spuse ea r`gu[it [i \[i f`cu de lucru aranjându-le \ntr-o anumit` pozi]ie. Ai un buchet superb, Ariadna. Am recunoscut florile de caprifoi, bine\n]eles, dar ce flori sunt celelalte? Nu le cunosc. – Au fost ideea lui Jason, spuse Ariadna. Am vrut ca buchetul de nunt` s` fie din florile din gr`din`, [i el mi-a

96

MARSHA CLARK

sugerat s` culeg câteva flori din Copacul Castit`]ii… cel care cre[te \n fa]a geamului camerei tale obscure. S-a gândit c` sunt adecvate. Ea ro[i. – Sper s` fie, \ntr-adev`r, r`spunse mama ei, netezind-[i rochia din m`tase gri. Zâmbi spre copila ei. A fost cel mai… perceptiv gând al fratelui t`u. Lorna cuno[tea semnifica]ia fecioriei pentru b`rbatul cretan, [i se ab]inu cu greu s` nu \ntrebe dac` mireasa nu avea acelea[i a[tept`ri \n ce-l prive[te pe mire. {tia c` o astfel de \ntrebare era de ne\n]eles pentru doamna Peritakis [i Ariadna, [i c` ziua aceasta nu era f`cut` pentru a discuta o astfel de problem`. Pentru a-[i abate gândul mai f`cu ni[te poze pe care nu [i le propusese. Dup` un timp se auzi o b`taie \n u[` [i una dintre menajere, \mbr`cat` \n ce avea ea mai frumos, intr` \n camer`. Exclam` de uimire la vederea tinerei sale st`pâne [i schimb` câteva vorbe cu doamna Peritakis, care d`du din cap [i \i spuse apoi s` se retrag`. – Este timpul s` plec`m, \i spuse doamna Peritakis Lornei. Ma[ina m` a[teapt`, dar poate vrei s` faci ni[te poze cu Ariadna [i Jason \n timp ce p`[esc spre biseric`. – Mam`… floarea ta! strig` Ariadne luând un singur fir de trandafir purpuriu din vaz` [i rupându-i tulpina. Cu mare ceremonie i-l d`du mamei sale, care o s`rut` pe

CUIBUL ZEILOR

97

frunte \nainte s` [i-l pun`, a[a cum era tradi]ia \n partea dreapt` a rochiei. Plin` de tact, Lorna se retrase, l`sându-le singure pe amândou`, mam` [i fiic`. Când ajunse pe [osea putu s` vad` grupuri de oameni, unii dintre ei servitorii casei, mergând hot`râ]i pe drumul ce ducea spre sat. Erau cu to]ii g`ti]i, [i majoritatea celor b`trâni purtau costumul na]ional, femeile rochiile lor negre brodate la guler [i man[ete, iar b`rba]ii, mul]i dintre ei c`lare pe m`gari, \[i ar`tau cu mândrie ghetele lustruite cu ulei de castane special pentru ocazie. Lorna cobor\ [i ea dealul, salutând oamenii pe lâng` care trecea, apoi se a[ez` pe o piatr` pentru a avea o pozi]ie bun` s` fac` poze atunci când va sosi mireasa. Putea vedea biserica de aici. Aceasta era plin` de oameni, [i cei care nu mai avuseser` loc \n`untru, st`teau lâng` u[` ca albinele \n jurul stupului. |i z`ri de aici pe Susan [i Harvey prin mul]ime, de asemenea [i pe Kosti, elegant \mbr`cat \ntr-un costum negru, cu floare la butonier`, a[teptând lâng` u[a bisericii. Lorna \[i ridic` aparatul de filmat [i se concentr` asupra ultimei curbe a drumului. |ns` când mireasa [i fratele ei \[i f`cur` \n sfâr[it apari]ia mâna \ncepu s`-i tremure. |ntr-o lumin` scânteietoare, rochia Ariadnei, ca z`pada, p`rea ca un briliant, f`când-o s` par` c` vine din alt` lume. |ns` nu imaginea Ariadnei o orbi, ci a lui Jason

98

MARSHA CLARK

\i t`ie respira]ia. Era \mbr`cat \n costum cretan. Pantaloni largi din m`tase neagr`, [i \n jurul taliei sub]iri avea prins` o e[arf` ro[ie. C`ma[a lui de un alb imaculat contrasta puternic cu jacheta scurt` de culoare neagr`. Ghetele lui str`luceau ca antracitul. Pe cap purta tradi]ionalul fes negru, cu marginea din m`rgele negre care \i c`deau pe fruntea \nalt`. Putu s`-i vad` mânerul str`lucitor al pumnalului de la mijloc. Niciodat` nu ar`tase mai impun`tor ca acum. |ntreaga impresie pe care o degaja era de-o elegan]` feroce. Ar`ta ca un bandit din secolul XVIII. Periculos [i incitant. Lorna \[i reveni repede [i se apuc` s`-i urm`reasc` cu aparatul. Când ajunser` la locul unde a[tepta Kosti, d`du mâna surorii sale mirelui. Zâmbind, Kosti o s`rut` pe buze, [i apoi intrar` \n biseric`, cu Jason \n spatele lor. Lorna \[i puse deoparte aparatul [i se \ndrept` spre mul]ime. Biserica gemea de lume, dar ea reu[i s`-[i fac` loc [i s` ocupe o pozi]ie bun` de unde putea vedea mirii stând \n fa]a altarului. Patru feti]e \mbr`cate \n alb, cu cunun` de flori prins` \n p`r, ]ineau \n mân` lumân`rele sub]iri care pâlpâiau. Parfumul care venea dinspre masa cu flori ce decorau biserica se amestecase cu mirosul de t`mâie. Un preot cu barb`, al c`rui ve[mânt din brocart auriu str`lucea bogat \n lumina tremurând`, ]inea slujba. Nu se auzea nici un fel de muzic`, \n afar` de preotul care \ngâna un cântec [i sunetul intermitent al clopo]elului.

CUIBUL ZEILOR

99

Ochii Lornei se \nce]o[ar`. Se gândi c` niciodat` nu mai fusese martor` la ceva atât de frumos. Privi printr-o perdea de lacrimi cum verighetele de aur fur` puse pe degetele mirilor [i apoi schimbate \ntre ei, de trei ori. Apoi \ntreaga mul]ime \ncepu s` se agite \n momentul \n care Kosti [i radioasa lui mireas` devenir` so] [i so]ie. Lorna se poticni când ie[i afar` \n lumina soarelui \ncercând s`-[i [tearg` lacrimile. Ce se \ntâmpl` cu mine? se gândi ea. {tiu c` este normal s` se plâng` la nun]i, dar deja devine ridicol! Tânjea, cu fiecare fibr` a corpului, s` stea lâng` Jason, a[a cum Ariadna st`tuse mândr` lâng` viitorul ei so], legându-se printr-un ritual solemn [i sacru. Susan o z`ri [i veni spre ea. – Ce nunt` superb`, eh, Lorna? Când aceasta nu-i r`spunse imediat, ea privi atent la ochii umezi ai prietenei sale [i spuse: Chiar te-a mi[cat, nu? – Po]i s` spui [i a[a, fu de acord Lorna, [tergându-[i ochii cu o batist`. Cred c` devin mai sentimental` pe m`sur` ce \mb`trânesc. – Nimic r`u \n asta, zâmbi Susan, dac` a[ fi putut intra \n biseric` s` v`d ceremonia, cred a[ fi umplut g`le]i. Nun]ile m` dau peste cap total. – E[ti o fat` dr`gu]` [i bun` Susie, o nec`ji Lorna, desf`cându-[i aparatul de filmat, aminte[te-mi s`-]i cump`r o pelerin` de ploaie pentru urm`toarea nunt`.

100

MARSHA CLARK

– Mai degrab` m` aju]i s` cump`r o rochie de mireas`, \i spuse Susan \ntr-un suflet. Lorna se opri [i l`s` aparatul deoparte. – Susie! Vrei s` spui c` tu [i Harvey? Susan d`du din cap energic. – |nc` nu e nimic oficial, dar mi-a spus s` m` gândesc la asta, [i eu am acceptat. Nu c` a[ avea nevoie, se bâlbâi ea din cauza emo]iei, nu am nici cea mai mic` \ndoial`. Suntem cu adev`rat nebuni unul dup` cel`lalt [i avem atâtea \n comun… – Da, r`spunse Lorna melancolic`, da, ave]i. Nu mai avur` timp s` termine discu]ia deoarece \n acel moment Ariadna [i Kosti ie[ir` din biseric`. Mul]imea strig` \n cor la vederea mirilor [i cele patru feti]e fugir` \n \ntâmpinarea lor pentru a arunca cu orez [i flori \n ei. Cuplul \ncepu s` râd` [i \ncerc` s` treac` de acest baraj, apoi Kosti \[i s`rut` so]ia, \n aplauzele mul]imii \ncântate, [i o pornir` pe drumul ce ducea spre vil`, urma]i de tot satul. Jason, al c`rui cap [i umeri se distingeau perfect \n mul]ime datorit` \n`l]imii, \[i f`cea loc cu coatele pentru a ajunge la Lorna. – Aici erai draga mea! Ai reu[it s` faci multe poze? o \ntreb` el. – Dou` role de film pân` acum, spuse ea plesnind cu palma geanta unde pusese filmele.

CUIBUL ZEILOR

101

– Las`-m` s` o duc eu. Lu` geanta din mâna ei [i o arunc` pe um`rul lui lat. {i, ia zi, ]i-a pl`cut pân` acum micu]a noastr` nunt` de ]ar`? – Micu]`? Cred c` jum`tate din Creta e aici, chicoti ea. – {i o bun` parte din Atena, s` [tii, zâmbi el. – Este o nunt` frumoas`, Jason. |mi doresc una la fel. Se gândi imediat c` din p`cate sunase ca o rug`minte a[a c` ad`ug`: dac` m` c`s`toresc vreodat`, vreau s` spun. – O spui de parc` a fi o pedeaps`, zise el. De[i Lorna \[i d`du seama c` el nu glumea, totu[i p`str` tonul glume]. – Te referi la a m` \nchide de una sigur` \ntr-o celul` capitonat` [i a arunca cheia? – A[a vezi tu c`s`toria? Gura îi deveni sever`. – Niciodat` nu m-am gândit foarte serios la c`s`torie ca s` spun adev`rul. Ea f`cu câ]iva pa[i \naintea lui. Las`-m` s` fac câteva poze cu tine \n costumul `sta, \i spuse ea ascunzându-se \n spatele aparatului. El f`cu câ]iva pa[i mari [i o ajunse din urm`. – N-o s` po]i s` te ascunzi toat` via]a \n spatele aparatului de fotografiat, Lorna, \i spuse el u[or. |ntr-o zi via]a o s` te ajung` din urm` [i atunci o s` consideri aparatul drept o companie jalnic`. – A fost o companie destul de bun` pân` acum. Trebui s` se for]eze s`-[i p`streze vocea calm`, din cauza lacrimilor infame care o cople[iser` \n biserc` [i care amenin]au acum s` se \ntoarc`.

102

MARSHA CLARK

– Atunci te las cu asta. |i d`du brusc geanta de pe um`r. Nu vreau s` te mai re]in… din lucru. – Jason, fie-]i mil`! se jelui ea slab, dar el deja plecase. Dou` lacrimi s`rate \i umplur` ochii [i \[i f`cur` drum spre obraz. Dintr-o mi[care brusc` \[i [terse lacrimile cu podul palmei. Inspir`, inspir`, inspir`!, \[i spuse ea, \n \ncercarea de a-[i rec`p`ta calmul pentru a putea controla astfel emo]iile stupide care o n`p`diser`. El \n]elesese totul gre[it. |ns` recunoscu \n sinea ei c` era nevoie de un psiholog care s` \n]eleag` ce voise ea s` spun`. |n \ncercarea de a-[i salva propriul orgoliu, \l r`nise pe al lui. Orgoliul ei lucrase din nou. Mândria ei \nc`p`]ânat` [i stupid`. Sec`tuit` de tot zelul, ea ridic` aparatul de fotografiat [i privi atent spre mul]imea ce se r`rea \n drumul ei spre vil`, [i prin obiectivul aparatului z`ri silueta \nalt` a lui Jason. El se \ntorsese [i se gr`bea spre ea. Când ajunse lâng`, ea \i spuse: – Lorna, nu suport s` m` cert cu tine. Ea fu atât de uimit` de faptul c` Jason…Jason cel mândru de mo[tenirea lui cretan`… se \ntorsese s` \[i cear` scuze, \ncât nu fu \n stare decât s`-l priveasc` \nm`rmurit` cu ochii ei alba[tri [i cu genele pline de lacrimi. – Lorna… ai plâns. Orgoliul ei o f`cu s` nege imediat. Apoi \ns` suspin` [i recunoscu c` da, pu]in. – Oh! Iubita mea! O trase lâng` el [i \ncepu s-o mângâie pe p`r, ignorând privirile curioase ale s`tenilor.

CUIBUL ZEILOR

103

Lorna se sim]ea ca un copil ce se r`t`cise [i \n sfâr[it se afla \n siguran]` acas`. Iart`-m`, Lorna, \i [opti el. Iart`-m`. Nu vreau s` te r`nesc. – Am fost o proast`, morm`i ea cu fa]a \ngropat` \n c`ma[a lui de m`tase, eu sunt cea care trebuie s`-[i cear` scuze. El \i cuprinse fa]a cu palmele lui puternice. – Hai mai bine s` nu mai vorbim despre asta, \i zâmbi el strâmb. Hai pur [i simplu s` ne iert`m reciproc [i s` fim prieteni din nou. Ea d`du din cap confuz`. – Prieteni. Zâmbetul ei ap`ru ca soarele de dup` furtun`. – {i acum trebuie s` ne gr`bim dac` nu vrem s` \nceap` petrecerea f`r` noi. |nc` o dat` \i lu` bagajul [i o apuc` ferm de mân`, \ntrebând-o: Sandalele tale? Merge s` alergi cu ele? – Ei bine, nu sunt f`cute dup` standardele olimpice, agit` ea un picior spre el, dar cred c` o s` fac` fa]`. El zâmbi. – Atunci ]ine-te de mine. Cine [tie poate o s` câ[tig`m medalia de aur, [i o luar` la fug`, râzând \mpreun` ca doi copii. Lumea se a[ezase deja la mesele lungi de sub copaci când Jason o conduse pe Lorna la un scaun de la masa mirilor. Apoi \[i ocup` locul lâng` mama lui, care st`tea a[a cum dicta tradi]ia lâng` fiica sa. Doamna Peritakis se uit` pe sub gene la fa]a \mbujorat` a Lornei, [i aceasta

104

MARSHA CLARK

sim]i cum se coloreaz` [i mai mult sub cercetarea atent` a femeii. Apoi doamna Peritakis ridic` paharul de vin. – Pentru Lorna, spuse ea cu c`ldur`, pentru Lorna care este mai mult decât un oaspete. Ea zâmbi cu \n]eles spre fiul ei, [i Lorna sim]i cum un val de fericire \i cuprinde tot corpul. Jason ridic` [i el paharul [i \nainte s` bea picur` câ]iva stropi din vin pe p`mânt. – Ca s` le mul]umim zeilor pentru recolta bogat`, \i spuse el Lornei. Un ]`ran cretan d` \ntotdeauna ceva \napoi p`mântului. – Mi se pare corect [i potrivit, r`spunse Lorna, stropind generos p`mântul cu vin din propriul pahar, \n timp ce Jason [i prietenii lui râser` [i aplaudar`. Nikos care-l privea de câteva minute revoltat pe Jason, spuse: – Eu nu-mi irosesc vinul pe asemenea supersti]ii tâmpite. – Poate ar fi bine s-o faci, izbucni Lorna f`r` s` se gândeasc`. O cascad` de râs ce nu mai putea fi st`pânit izbucni \n jurul mesei. – Probabil c` ar trebui s` copiem obiceiul str`mo[ilor no[tri [i s` dilu`m vinul cu ap`, spuse Jason cu diploma]ie, ridicându-[i paharul din cofa cu ap`. Lorna \l imit`. El zâmbi la v`rul lui cel \mbufnat. |n s`n`tatea ta, Nikos! |ns` Nikos refuz` toastul. Osp`]ul dur` mult, fu zgomotos [i plin de haz. Mâncar` friptur` de miel [i ied aromat` cu mirodeni [i

CUIBUL ZEILOR

105

usturoi. Apoi mai erau farfurii \ntinse, pline cu ro[ii, [i castane purpurii, cu cartofi de munte crocan]i [i boluri umplute cu salat` amestecat` cu brânza feta [i m`sline. Mai era fasole, [i ceap` [i morcovi. Mai erau de asemenea ardei ro[ii, verzi [i galbeni \n ulei [i suc de l`mâie, [i castrave]i \n iaurt. {i când toate acestea fur` terminate buc`tarii aduser` dulciurile. Mai \ntâi un tort uria[ pe care mirii \l t`iar` cu pumnalul lui Jason. Apoi o pr`jitur` cu nuc` specific greceasc` \n onoarea mirelui, [i o pr`jitur` cu ciocolat`, [i buc`]i albe ca marmura de halva, bomboane spiralate [i sub]iri. {i t`vi dup` t`vi pline cu pr`jituri \nvelite \n hârtie aurie, argintie [i purpurie, ispititoare [i suculente. {i apoi, când [i ultima farfurie fu dat` la o parte, [i din tortul de nunt` nu mai r`m`seser` decât câteva firimituri, farfurii \ntinse umplute cu migdale alb [i roz zaharisite fur` oferite oaspe]ilor. Lorna d`du din cap. – Oh! Nu mai pot, spuse ea. Nu mai pot s` m`nânc nici o \nghi]itur`. – Trebuie s` iei m`car una, Lorna, \i spuse Ariadna din cap`tul cel`lalt al mesei. Nu s-o m`nânci. S` o pui sub pern` disear`. Ca s`-l visezi pe cel cu care te vei m`rita. – Noi facem acela[i lucru cu tortul de nunt`. Trebuie s` recunosc c` migdalele zaharisite nu las` atâta mizerie. Lu` o migdal` roz [i o puse \n geant`. Probabil c` o s` visez pe cineva cu totul nepotrivit. |ntotdeauna mi se \ntâmpl` a[a.

106

MARSHA CLARK

Apoi oamenii se l`sar` pe sp`tarele scaunelor [i \[i sorbir` vinul [i \ncepur` s` se joace cu florile ofilite ce decorau masa. Profesorul Spanakis \[i lu` chitara [i \ncepu s` cânte. Buc`tarul din sat aduse o vioar` [i cei doi se acompaniar` reciproc intonând un cuplet. Jason veni u[or \n spatele ei [i se a[ez` pe un scaun de lâng` ea. – Cânt` mantinades, spuse el. Ai auzit de el? Este transmis de la o genera]ie la alta [i adaptat pentru ocazii speciale. Ascult` cu aten]ie [i o s` recuno[ti unele dintre nume. El \i lu` mâna \ntr-a sa [i \ncepu s` se joace absent cu degetele ei fine, [i Lorna se gândi c` niciodat` nu fusese atât de fericit`. Spre dup`-amiaz` soarele sc`ld` \ntreaga vale \ntr-o lumin` cald`-aurie. Jason \i d`du drumul la mân`, apoi \ncepu s` cânte el \nsu[i. Avea o voce pl`cut`, necultivat` dar clar`. Apoi Lorna \[i auzi numele \ntr-un vers, [i un val de pl`cere \i str`b`tu \ntreg corpul. De partea cealalt` a mesei o z`ri pe Ariadna zâmbind [i ridicându-[i paharul cu vin \n cinstea fratelui ei. Muzica \ncet` [i pentru câteva secunde se a[ternu lini[tea. Apoi patru instrumenti[ti din sat \ncepur` s` cânte vals. Mireasa [i mirele deschiser` dansul, [i \n scurt timp ringul de dans deveni ne\nc`p`tor pentru cuplurile ce dansau. Jason \[i puse bra]ul \n jurul mijlocului Lornei [i li se al`turar` celor de pe ring.

CUIBUL ZEILOR

107

Dansar` bine \mpreun`, \n pofida terenului aspru, [i Lorna se l`s` \n voia bra]ului lui puternic, [i a trupului lui zvelt lipit de al ei. Ritmul deveni din ce \n ce mai rapid, [i \n final ea \l implor` râzând s` se opreasc`. – Am b`ut prea mult vin, Jason… dac` o s` m` mi[c mai repede o s` le[in. P`r`sir` locul de dans [i se a[ezar` sub umbra copacilor. El \i aduse un pahar plin cu limonad` proasp`t` pe care ea \ncepu s` o soarb` cu poft`, bucurându-se de gustul acri[or [i r`coritor. El \i netezi o [uvi]` de p`r blond ce-i c`zuse peste fa]a \nc`lzit` [i \i spuse: – |mi pare r`u c` trebuie s` te p`r`sesc dar trebuie s` dansez [i cu invitatele draga mea. Se aplec` spre ea [i mirosul de vin al respira]iei lui \i mângâie obrazul. Dar dac` o s` dansezi cu unul dintre mitocanii aia din Atena, \i ar`t` el spre un grup de b`rba]i pe care \i cuno[tea de la petrecerea de logodn`, am s` te omor. El \i zâmbi, dar se sim]ea amenin]area \n vocea lui. – {i apoi o s` mergi la \nchisoare, nu-i a[a, Jason? \i spuse ea calm, uitându-se fix la el. El f`cu o pauz` [i respir` adânc. – O s` m` \nfurii foarte tare dac` o s` te v`d dansând cu unul din `ia, \i spuse el. – Chiar dac`, \n timp ce dans`m, \i povestesc despre noi?

108

MARSHA CLARK

– Despre noi? Nu v`d… – Gânde[te-te, Jason. Se ridic` pe vârfuri [i \l s`rut` pe obraz. Aminte[te-]i c` te iubesc, \i spuse ea, \ns` asta nu-]i d` dreptul s`-mi spui cu cine pot s` dansez [i cu cine nu. El \[i puse mâna peste umerii ei [i ea \i sim]i palma fierbinte prin [ifonul sub]ire. – Aici ai dreptate, fu el de acord, ai tot dreptul s`-]i alegi partenerul de dans. |ns` vreau s`-]i aminte[ti c` a[ prefera s` refuzi invita]iile admiratorilor t`i atenieni. |i atinse u[or fruntea cu vârful buzelor [i se \ndep`rt`. Lorna suspin` u[or [i \ncerc` s` se relaxeze. |n sfâr[it o discu]ie de-a lor nu se transforma \ntr-o ceart`. {i de[i nu câ[tigase r`zboiul, se gândi c` i-a dat destule idei la care s` se gândeasc`. Poate c` pân` la urm` o s` \nve]e s`-l controleze pe Jason. S` se adapteze \n lumea lui. {tia c`-l iube[te destul de mult ca s` fac` compromisuri… numai dac` ar \nv`]a [i el… – Uf! Cred c` am dat jos dou` kilograme! se c`ina Susan lâng` ea, al`turi de Harvey, gâfâind \n urma valsului. Ce bei acolo? – Limonad`. Jason mi-a adus-o. – Iubitule, te duci s` aduci [i pentru noi?, \l implor` Susan pe Harvey care abia mai respira. – Bine\n]eles, puf`i el, dorin]a dumneavoastr` este ordin pentru mine, Prin]es`. {i tu, Lorna? Vrei \nc` una?

CUIBUL ZEILOR

109

– Nu, mul]umesc. – De ce nu st`m jos? spuse Susan. Observ` un grup de scaune de gr`din` libere. Ne g`se[ti acolo, iubitule. O.K.? Cele dou` fete se a[ezar` [i privir` lene[ spre cei ce dansau. Lorna observ` la un moment dat figura lui Nikos cu privirea pierdut` \n dep`rtare peste livada de portocali. Probabil nu e b`utur` destul` pentru el, se gândi ea [i apoi [i-l scoase din minte complet. – Ce petrecere grozav`, suspin` Susan. Niciodat` nu m-am distrat atât de bine! – Minunat`, fu de acord Lorna. – {i ce zici de b`trânul Spanakis? S` cânte melodiile alea? Cine ar fi crezut c` poate s` fie [i a[a? Vorbele Susanei \i reamintir` faptul c` Jason \i inclusese numele \n cântecul de mai devreme, [i zâmbi misterios. – Mmmm! Profesorul Spanakis pare s` fie \ntr-o form` bun`, spuse ea. – Bun`? Este aproape angelic! Chiar a dansat cu mine, o inform` Susan. – Minunile nu vor \nceta niciodat` s` m` uimeasc`! zâmbi Lorna. Trebuie s` fie efectul nun]ii. – Asta [i micul cap, \i r`spunse Susan, f`cându-[i vânt cu mâna gr`su]`. Lorna o privi, ne\n]elegând nimic. – Micul cap? – Bine\n]eles! Tu n-ai aflat de noua descoperire. Mul]umesc, iubitule, \i spuse ea lui Harvey, care ap`ru cu

110

MARSHA CLARK

dou` pahare de limonad` \n mân`. Lorna nu [tie de micul cap, \i spuse ea lui \n timp ce sorbi cu poft` din licoarea delicioas` – Harvey, despre ce vorbe[te? \l \ntreb` Lorna. Spune-mi tu. Nu \n]eleg nimic de la ea. – Ei bine, ieri dup`-mas`, \n timp ce voi cutreiera]i prin Iraklion, am f`cut cea mai mare descoperire de pân` acum. A[ezându-se lâng` doamna inimii lui, \ncepu s` bea din limonad`. – Ei bine? Continu`! \l \ndemn` Lorna ner`bd`toare. |ncepea s-o enerveze. Dup` o \nghi]itur` s`n`toas` el, continu`: – Un cap mic de femeie, din teracot`. Majoritatea desenelor de pe el s-au [ters, totu[i este \ntr-o stare remarcabil`. Se poate distinge ceva. Pot s` spun la prima vedere c` dateaz` de la mijlocul perioadei Minoiane. Cred c` m`sura vreo 7cm. }i-am r`spuns la \ntrebare? – Dar este minunat! exclam` Lorna, abia a[tept s`-l v`d. – Ei bine, o s` ai ocazia s`-l fotografiezi luni, \i reaminti Susan. – Yeah! Apoi \l trimitem direct la muzeu, spuse Harvey. Spanakis se gândea s`-l trimit` de vineri chiar, dar cred a vrut s` se mai bucure de el \n acest weekend. Dar totul e secret. Nu trebuie s` spunem nim`nui care nu are leg`tur` cu [antierul. Din motive de securitate. Mai lu` o \nghi]itur` din b`utura r`coritoare.

CUIBUL ZEILOR

111

– M` \ntreb dac` Jason [tie, spuse Lorna dintr-o dat`. – Cred c` Spanakis o s`-i spun` la un moment dat, \i zise Harvey, mai ales c` este vorba de p`mântul lui. Cei trei mai discutar` pe marginea subiectului câteva minute, apoi Lorna se scuz` [i plec` s`-l caute pe Jason. Voia s` \mpart` cu el bucuria acestei descoperiri. Din cauza situa]iei lui financiare, [i a interesului mare pentru istoria insulei, [tia c` aceast` descoperire o s`-l bucure. |l g`si stând de vorb` cu un grup de persoane. El zâmbi când o v`zu [i o strig`: – Lorna, vino \ncoace s`-]i prezint pe unele dintre rudele mele! Când se apropie de el, Jason \[i puse posesiv bra]ul \n jurul ei [i o trase mai aproape. Lorna observ` privirea celor din grup, mai ales cea a femeilor, [i realiz` c` nu peste mult timp \ntreg clanul Peritakis va [ti de leg`tura lui Jason cu fata din Canada. Dup` câteva minute grupul se risipi Jason [i Lorna r`mânând singuri. – Familia mea te place, spuse el cu satisfac]ie, mi-am dat eu seama. – Ei bine, [i mie \mi place de ei, \i r`spunse Lorna, numai am impresia c` sunt atât de mul]i. Nu cred c` o s` pot vreodat` s`-i cunosc pe to]i. – P`i atunci mai r`mâi \n Creta pentru un timp, un timp mai \ndelungat, \i r`spunse Jason, l`sând s`-i

112

MARSHA CLARK

alunece bra]ul de pe umerii ei pe mijlocul sub]ire [i tr`gând-o mai aproape de el. Ea se \nro[i de pl`cere, dar nu continu` pe aceast` tem`. – Jason, vreau s`-]i spun ceva, mai ales acum c` suntem singuri. – E un secret a[a mare, draga mea?, o tachin` el. – S` [tii c` este. Nu!… fi serios pentru un moment, chicoti ea \n timp ce el o mu[ca u[or de lobul urechii, este \n leg`tur` cu [antierul. |i povesti despre descoperirea micului cap de femeie, [i spre surprinderea ei reac]ia lui fu cu totul alta decât cea la care se a[tepta ea. Fa]a lui deveni grav` [i sprâncenele negre i se unir` \ntr-o linie \ncruntat`. – Spanakis nu l-a trimis la muzeu asear`? o \ntreb` el t`ios. – Nu. Trebuie s`-l fotografiez luni, [i apoi \l trimite la Iraklion. Harvey spunea c` a vrut s` se bucure pu]in, glumi ea, cred c` nu suport` s` se despart` de el. – Dumnezeule! Atâta nebunie! Surprins` de vehemen]a cuvintelor lui, Lorna se d`du \napoi [i-l privi atent cu ochii ei alba[tri. Trebuie neap`rat s`-l g`sesc pe Spanakis, \i spuse el f`când câ]iva pa[i. Era atât de preocupat \ncât aproape c`-l d`du jos pe un tân`r din Atena care dorea s-o invite pe Lorna la dans. Jason \njur` \n`bu[it, iar inima Lornei \nghe]`. O s` asiste acum la

CUIBUL ZEILOR

113

scen` o de gelozie? |ns` temerile ei se dovedir` inutile. Dup` ce schimb` câteva cuvinte \n greac` cu acel b`rbat Jason spuse: – |l mai ]ii minte pe George, iubito? Ea d`du din cap. Vrea s` te invite la dans. – Eu… eu nu [tiu ce s` zic, Jason… este oare bine? \l \ntreb` cu o min` foarte supus`. Pentru un moment Jason \[i rec`p`t` zâmbetul [i se uit` la ea pozna[. – Bine\n]eles c` este, iubita mea, \i spuse el. Sunt sigur c` \n privin]a lui George nu-i nici o problem`. Ea se ridic` pe vârfuri [i \l s`rut` pe obraz. – Fii binecuvântat, Jason, \i murmur` ea la ureche. El o mângâie pe um`r [i apoi \i spuse: – Trebuie s` m` scuzi acum, merg s`-l caut pe profesorul Spanakis. {i cu un zâmbet absent pe buze, plec`.. La un moment dat reap`ru [i Nikos, [i o invit` la dansul urm`tor. Spre surprinderea ei acesta era destul de sobru. Nu era foarte vorb`re], dar cel pu]in nu se mai plânse de Jason, ceea ce era o schimbare pl`cut`. Apoi se f`cu timpul ca Ariadna [i Kosti s` plece spre Iraklion. Invita]ii se adunar` \n fa]a casei pentru a o vedea \nc` o dat` pe mireasa acum \mbr`cat` \ntr-un taior de m`tase bleu. Lorna \l v`zu pe Jason purtând o discu]ie serioas` cu profesorul Spanakis. Acesta scund [i rotofei, d`du serios din cap \n semn de \n]elegere, [i apoi se \ndep`rt` gr`bit.

114

MARSHA CLARK

Jason privi \n jur pentru a o z`ri pe Lorna. Apoi \[i f`cu loc prin mul]ime [i veni lâng` ea. – Mergem pân` \n port \mpreun` cu mama, \i spuse el. Se uit` la mul]imea ce se \nghesuia \n ma[ini, strigând \n gura mare [i c`lcându-se pe picioare. – Toat` lumea merge la Iraklion? \ntreb` ea. Se gândi c` dac` mama [i fiica ei inten]ionau s`-[i ia r`mas bun \n lini[te o s` fie dezam`gite. – To]i care g`sesc cu ce s` mearg`. Este un obicei s`-i urmezi pe tinerii c`s`tori]i s`-i vezi cum pleac`. Dar cred c` Iraklion este totu[i prea departe. O conduse spre Daimlerul cu care aveau s` mearg`. Doamna Peritakis era deja \n`untru, \nconjurat` de rude. Când o v`zu, Lorna se d`du \napoi, dintr-o dat` timid`. – Nu vreau s` deranjez, Jason, \i spuse ea, dac` nu sunt locuri… Mama lui Jason l`s` geamul \n jos [i strig`: – Jason! Tu o s` stai \n fa]` cu Manolis, iar pentru Lorna am p`strat un loc aici. Observând zâmbetul doamnei Peritakis, Lorna \i mul]umi [i se urc` \n ma[in`. Nu schimbar` prea multe cuvinte pe drum. Fusese o zi lung` [i plin` de evenimente, [i Lorna sim]i c` acum când venise timpul ca Ariadna s` se despart` de copil`ria sa, mama ei era foarte emo]ionat`.

CUIBUL ZEILOR

115

Luna de miere aveau s` [i-o petreac` \ntr-o croazier` pe Marea Egee, \nainte s` \nceap` via]a ca tineri c`s`tori]i \n Atena, [i pentru a-i \ntâmpina cum se cuvine iahtul era \mpodobit cu lumini str`lucitoare, iar echipajul \n uniformele albe, clasice, \i a[tepta pe punte. Ariadna, cu ochii verzi sclipind de fericire \[i \mbr`]is` mama [i fratele. Apoi veni spre Lorna care st`tea discret departe de restul familiei. – Nu-]i spun la revedere, Lorna, pentru c` noi dou` suntem prietene [i prietenii adev`ra]i nu se despart niciodat`. Lorna zâmbi. – Fii fericit`, Ariadna… de fapt [tiu c` o s` fii. – {i tu, Lorna… [i tu s` fii fericit`, \i [opti Ariadna, s`rutând-o pe obraz. Se al`tur` so]ului ei [i \mpreun` se urcar` pe pasarel`. Apoi aceasta fu tras` pe iaht [i acesta porni \n c`l`toria de nunt`. La ]`rm to]i \[i luau r`mas-bun plângând [i la un moment dat cineva arunc` cu petale de trandafiri care au plutit câteva minute pe apa tremurând`, luminat` de lun`, \nainte s` dispar` \n adâncurile \ntunecate. Jason \[i puse un bra] \n jurul mamei lui [i unul \n jurul Lornei [i le strânse u[or \n bra]e. El murmur` ceva \n grece[te [i doamna Peritakis zâmbi palid [i \[i tampon` ochii plân[i cu o batist` de dantel`. – Ai dreptate fiule, \i r`spunse ea \n englez`, acum trebuie s` ne gândim la viitor. N-o s` mai fiu trist`. {i \ndat`

116

MARSHA CLARK

ce se urcar` \n ma[in`, f`cu un efort de a fi vesel`, astfel \ncât la \ntoarcere c`l`toria fu \nsufle]it` de un ritm alert al discu]iilor. Lorna era mul]umit`. Nori[orul gri care planase deasupra ei \n diminea]a asta, disp`ruse de mult. Jason fusese foarte atent cu ea \n prezen]a familiei lui. {i chiar dac` v`rul lui se uita la ea circumspect, cel pu]in nu putu citi animozitate \n ochii lui. Se \ntreb` deodat` cum ar privi rudele ei familia Peritakis \n general, [i pe Jason \n particular, [i avu sentimentul c` s-ar \n]elege de minune. |ns` chiar când se gândea la aceste lucruri, realiz` c` indiferent dac` l-ar pl`cea sau nu, asta nu ar schimba cu nimic sentimentele ei. Atât de scufundat` era \n reverie \ncât nici nu sesiz` c` ma[ina ajunsese \n fa]a vilei. Aproape c` \nchiser` u[a când auzir` un strig`t [trangulat, [i-l v`zur` pe profesorul Spanakis alergând spre ei din direc]ia livezilor de portocali. Era evident c` alergase o bucat` bun` de drum, \ntrucât când ajunse lâng` ei abia putu s`-[i trag` r`suflarea. |n cele din urm` murmur` ceva \n grece[te. Fa]a lui Jason deveni alb`, [i el \[i \ncle[t` mâinile atât de tare \ncât \ncheieturile \i devenir` albe. – Ce s-a \ntâmplat? strig` Lorna. Ce este? El o privi [i ea fu [ocat` s`-i vad` fa]a livid`. Ce este?, repet` ea, apucându-l de bra]. – Micul cap, \i spuse el t`ios, micul cap a disp`rut.

Capitolul 7 Lorna se holb` la el nevenindu-i s` cread`. – A disp`rut! Eu… eu nu \n]eleg. – Un alt furt, Lorna, spuse profesorul Spanakis. Cu o mân` tremurând` \[i \ndep`rt` ochelarii [i \[i [terse fruntea umed`. Lac`tul de la u[a bar`cii a fost spart. – Altceva a mai fost luat? \ntreb` Lorna. – Nu! Numai capul… oricum, celelalte erau doar fragmente, valorau pu]in \n compara]ie cu capul. |[i puse din nou ochelarii la ochi [i se \ntoarse spre Jason. Numai eu sunt de vin`, spuse el d`râmat. Trebuia s`-l trimit imediat la Iraklion. Dar credeam c` o s` fie \n siguran]` din moment, ce este weekend [i [antierul este \nchis. N-o s` mi-o iert niciodat`. Niciodat`. S`racul om mai avea pu]in [i izbucnea \n plâns.

118

MARSHA CLARK

Jason \[i puse bra]ul protector pe umerii lui [i \i murmur` ceva \n limba lui, \ns` cum omule]ul continua s` dea din cap descurajat, el lu` ini]iativa. – Mai \ntâi trebuie s` aun]`m poli]ia, spuse Jason. Lorna, du-l pe profesor \n cas` [i toarn`-i un pahar de coniac. Profesorul Spanakis \ncepu s` protesteze, \ns` când Jason nu-i d`du nici o aten]ie, el se supuse. Lorna \l conduse \n salon \n timp ce Jason se duse \n biroul lui s` telefoneze poli]iei. Turn` un deget s`n`tos de Metaxa \ntr-un pahar [i i-l d`du [efului ei care, \n pofida protestelor lui dinainte, \l lu` recunosc`tor. – Sunt sigur` c` poli]ia o s`-l prind` repede pe vinovat, \l asigur` ea, \ncearc` s` nu-]i faci griji prea multe. – Este problematic s` mai g`seasc` ceva. F`r` \ndoial` ho]ul a aranjat deja s` vând` obiectele pe pia]a neagr`. Este groaznic, groaznic! {i m` \nvinuiesc pe mine total pentru aceast` nou` pierdere. Trebuia s` pun teracota \ntr-un loc sigur, nu s-o las \ntr-un loc atât u[or accesibil pentru ho]. Din moment ce Lorna \nclina s` fie de acord cu ce spunea el men]inu o t`cere discret`, [i nu mai spuser` nimic pân` la \ntoarerea lui Jason. El se schimbase de costumul cretan [i \[i pusese o pereche de jean[i [i un tricou de bumbac albastru, decolorat. – Poli]ia o s` fie aici \n mai pu]in de-o or`, le spuse el. Vor s` vorbeasc` cu to]i cei care sunt implica]i \n lucrul

CUIBUL ZEILOR

119

pe [antier imediat. Se \ntoarse spre Lorna [i ea constat` c` b`rbatul bine dispus, surâz`tor, care o tachinase [i o s`rutase pân` \n urm` cu câteva minute, disp`ruse. |n locul lui ap`ruse un b`rbat obi[nuit s` dea ordine [i mai ales s` fie ascultat. Vrei s`-]i rogi colegii s` vin` aici, te rog, Lorna? {i \ncearc` s` nu la[i altora impresia c` ceva nu este \n regul`. Nu trebuie s` r`spândim vestea acestui nou furt. Oricum o s` se afle destul de repede. Ea \i r`spunse c` a[a o s` fac`, [i uitând de oboseal` se duse \n gr`din` s` adune \ntreaga echip` arheologic`. Reu[i s` se sustrag` cu iscusin]` \ntreb`rilor lor curioase, [i \ntr-o jum`tate de or` erau cu to]ii aduna]i \n camera mic` [i luminoas`. Jason trase jaluzelele de m`tase, [i \n aer se putea sim]i deja o tensiune ce a[tepta s` izbucneasc`. Profesorul Spanakis p`rea c` \[i rec`p`tase ceva din comportamentul lui obi[nuit, [i st`tea deoparte, la o m`su]` din lemn de trandafir. Jason se plimba \ns` dintr-un cap`t \n cel`lalt al camerei, nervos ca un cal pur sânge la start. Ochii lui frumo[i priveau \n continuare spre u[` ca s` observe fiecare nou venit. Când Nikos intr` \n camer`, Jason ar`ta ca [i cum ar fi vrut s`-i spun` ceva v`rului s`u, \ns` p`ru s` se gândeasc` mai bine, mul]umindu-se s`-i arunce o privire p`trunz`toare pe care tân`rul b`rbat i-o \ntoarse non[alant. Nikos o surprinsese din nou. Se a[teptase s` fac` nazuri [i s` nu vrea s` vin`, \ns` el d`duse pur [i simplu din cap [i venise. Nici m`car nu \ntrebase de ce era

120

MARSHA CLARK

chemat. Când to]i \[i g`siser` un loc [i a[teptau ner`bd`tori explica]ii, Jason \l rug` pe profesorul Spanakis s` mai amâne anun]ul cu câteva minute. – Cred c` este destul de corect dac` o \ntreb [i pe mama mea dac` vrea s` fie de fa]`, spuse el. V` rog s` m` scuza]i m` duc s-o aduc [i pe ea. Se auzi un târ[âit de picioare [i Harvey se aplec` spre Lorna. – Am dreptate \n supozi]ia c` ho]ul nostru a lovit din nou? [opti el. – O s` afli destul de curând, \i [i [opti Lorna, surprinzând privirea dezaprobatoare a profesorului. Jason se \ntoarse cu mama lui. Ea \l privi comp`timitor pe profesorul Spanakis \nainte s` se a[eze pe un scaun din fundul camerei. Profesorul povesti apoi grupului ce se \ntâmplase. Ca [i mai \nainte, vorbi mai \ntâi \n grece[te, apoi \n englez`. Nu \ncerc` deloc s`-[i ascund` propria neglijen]`, [i Lorna \l admir` pentru acest gest. O t`cere de ghea]` se l`s` peste \ntreaga adunare dup` ce el termin`. – De data asta nu sunt dispus s` \nchei nici o \n]elegere cu f`pta[ul, ad`ug` el. Dintr-un minut \ntr-altul trebuie s` soseasc` autorit`]ile, [i crede]i-m` o s` fac tot ce-mi st` \n putin]` ca s`-i ajut s`-l prind` pe vinovat. Se uit` cu severitate la muncitorii aduna]i, \nainte s` se rea[eze lâng` m`su]`. Doamna Peritakis p`r`si camera, promi]ând s` aranjeze s` se fac` ni[te cafea. Era palid`, [i vocea ei de

CUIBUL ZEILOR

121

obicei ferm` acum tremura, [i Lorna se \ntreb` din nou de ce familia Peritakis p`rea atât de personal implicat` \n acest eveniment. Trebuia s` fie la mijloc din nou temperamentul cretan. Tocmai li se servise cafeaua când sosi poli]ia. Jason se duse s`-l \ntâmpine pe inspector \n hol, [i dup` o discu]ie scurt` aranjar` s` vorbeasc` cu fiecare \n parte \n biroul lui Jason. Harvey fu primul chemat. Susan veni [i se a[ez` lâng` prietena ei. – Nu-i a[a c`-i p`cat? spuse ea \ncet. Personal a[ vrea s`-i trag un [ut zdrav`n celui care a f`cut asta. – |]i \mprumut bocancii mei de munte pentru asta, se oferi Lorna, bându-[i cafeaua [i \nlocuind cea[ca cu o alta de pe tav`. Este un sfâr[it mizerabil pentru o zi a[a de frumoas`. – Jason pare d`râmat. – Da, a[a e, o aprob` Lorna. Un sentiment de tandre]e o cople[i la vederea fe]ei lui sl`bite. Ar fi dat orice s` fie acum singur` cu el. S`-i ia capul acela obosit [i mândru [i s`-l strâng` la pieptul ei, s`-i mângâie p`rul negru [i s`-l lini[teasc`. Iubitul, iubitul meu Jason, te iubesc a[a de mult, se gândi ea. |n acel moment el ridic` privirea spre ea [i pentru o secund` umbrele negre p`r`sir` ochii lui [i umbra unui zâmbet \i atinse buzele. Nikos se \ndrept` spre tava cu ce[tile de cafea [i se servi cu \nc` una. Tensiunea pe care ceilal]i membri ai familiei Peritakis o resim]eau nu era \mp`rt`[it` [i de el.

122

MARSHA CLARK

P`rea chiar vesel. Era plin de o voio[ie reprimat`, ca un om care tocmai a auzit o glum` bun` [i abia a[teapt` s-o \mp`rt`[easc` cu ceilal]i. – Dup` ce poli]istul o s` plece o s` bem coniac [i o s` dans`m pân` \n zori. Da? spuse el. – Nu cred c` o s` avem dispozi]ia necesar`, spuse Jason, dând peste el. Nikos \l privi batjocoritor. – Ah! Nu trebuie s` fii sup`rat. E vorba doar de-o mic` statuie! P`mântul este plin de astfel de comori. |n locul `steia o s` g`se[ti o sut`, \]i promit. – Nu cred c` despre asta este vorba, spuse Lorna, \ncercând s` fie cât mai re]inut`. Susan interveni: – Las-o balt`, Nikos! Ridicând din umeri acesta se \ntoarse la scaunul lui. Jason \l urm`. – Nu e[ti sup`rat, Nikos? \l \ntreb` el. Nu e[ti afectat de acest furt? Pentru prima oar` \n aceast` sear` umorul debordant al lui Nikos disp`ru pentru câteva momente. – Afectat? Pentru ce s` fiu afectat? Nu are nici o leg`tur` cu mine, declar` el zgomotos – Are leg`tur` cu noi to]i, \i r`spunse Jason ironic. Cretan fiind, ar trebui s` [tii c` acest furt se reflect` asupra \ntregului sat. Cu to]ii suntem implica]i. – Ce spui tu are leg`tur` cu supersti]iile, zise Nikos. Eu sunt un b`rbat modern. Nu le dau crezare. – Probabil c` ar trebui, Nikos, \i spuse Jason \ncet, ]i-ar aminti de r`d`cinile tale. R`mase pe loc privin-

CUIBUL ZEILOR

123

du-l atent pe v`rul s`u care refuza s`-l priveasc` \n ochi, holbându-se \n continuare la cea[ca de cafea. Harvey se \ntoarse de la interogatoriu [i acum era rândul Lornei. Din moment ce putu s` relateze exact [i rapid mi[c`rile ei din ziua ce tocmai se \ncheiase, nu dur` foarte mult, \ns` dup` aceea camera ei obscur` fu cercetat` cu de-am`nuntul. Jason veni [i st`tu lâng` ea \n timp ce ofi]erii de poli]ie \[i \ndeplineau munca. – |mi pare r`u, draga mea, \i spuse el. – Nu este vina ta, iubitule, \i zâmbi ea. El tras` u[or cu degetul linia cearc`nelor de oboseal` ce-i ap`ruser` sub ochi. – E[ti extenuat` iubito, \i [opti el, de \ndat` ce se termin` te duci la culcare. – Nu este prea corect fa]` de ceilal]i, spuse ea. |ns` el fu de neclintit. – Nu te contrazice cu mine, Lorna. Nu vreau s` te \mboln`ve[ti. Te rog f` cum \]i spun. {i ea fu atât de fericit` c` el preluase comanda [i c` avea grij` de ea, \ncât \l ascult` f`r` s` mai zic` nimic. Cei doi poli]i[ti o rugar` s` deschid` cutia \n care ]inea fotografiile personale. Cele pe care pl`nuise s` le foloseasc` \n cartea sa. Goli cutia de poze ca s` poat` fi examinat`, [i Jason lu` un teanc din mâna ei [i \ncepu s` se uite la ele. Dup` ce studie cu aten]ie un set de care fu \n mod special impresionat – o serie de fotografii cu ]`rani la câmp, cu mâinile noduroase [i aspre de munc`, o privi cu al]i ochi.

124

MARSHA CLARK

– Abia acum \ncep s` \n]eleg de ce munca ta e atât de important` pentru tine, Lorna. E[ti o adev`rat` artist`, ai surprins adev`rata esen]` a satului meu. Poli]i[tii \i aten]ionar` c` terminaser`, [i dup` ce le urar` politicos noapte-bun` p`r`sir` \nc`perea. Lorna puse fotografiile \napoi \n cutie, o \ncuie, [i istovit` \[i \ndep`rt` cu o mân` p`rul din ochi. Dintr-o dat` se sim]i atât de obosit` \ncât nici m`car aprobarea pe care o primise din partea lui Jason, cu privire la munca ei, nu trezi \n ea entuziasmul. Ie[ind afar` pe teras` [i stând sub florile purpurii ale Copacului Castit`]ii el o lu` \n bra]e strâns [i ea suspin` [i se relax` \n bra]ele lui. Se ghemui [i mai mult la pieptul lui, astfel \ncât putu s` simt` mirosul lui de b`rbat, [i un tremur u[or de pl`cere se stârni \n ea. El \[i puse b`rbia pe p`rul ei m`t`sos. – |mi doresc s` fi putut s` te duc acum \n patul meu [i s` te ]in \n bra]e mele pân` adormi, draga mea, murmur` el, [i ea suspin` de pl`cere [i se lipi [i mai mult de el. El chicoti [i o s`rut` tandru pe p`r \nainte s-o \mping` u[or. – Vino! Te conduc pân` \n camera ta. Aproape c` ai adormit stând \n picioare. |n fa]a u[ii o s`rut`. O dat` pe gur` [i apoi pe fiecare pleoap`. Du-te direct la culcare [i s` m` visezi, \i ordon` el \nainte s-o lase singur`. Cele spuse de el \i reamintir` de migdala zaharisit` din buzunarul rochiei. O puse sub pern`, \ns` nu vis` nimic. {i chiar dac` visase era prea obosit` ca s`-[i mai aminteasc`.

CUIBUL ZEILOR

125

Ziua urm`toare trecu \n lini[te. Mai veneau \nc` vizitatori, oameni din alte sate care veneau s` bea un pahar de vin \n cinstea mirilor pleca]i \n luna de miere. |ns` \n pofida acestor \ntreruperi ocazionale, vesele, plana un sentiment de decep]ie peste \ntreaga vil`, ca o reac]ie atât la evenimentul incitant de ieri, cât [i la descoperirea dispari]iei teracotei. Lorna abia \l v`zu pe Jason. Petrecu ore \n [ir \nchis \n birou fie cu profesorul Spanakis, fie cu [eful poli]iei, [i când \n cele din urm` se \ntâlnir`, el fu de atât deta[at de parc` nici n-ar fi fost cu ea. Lorna \ncepu s` se simt` neglijat`. Amândoi, [i el [i mama sa, erau cufunda]i pân` peste cap \n aceast` afacere, [i simpatia Lornei \ncepu s` dispar` pu]in câte pu]in. Nimeni nu nega faptul c` se \ntâmplase un lucru \ngrozitor – jefuirea unui [antier arheologic, dar cineva trebuia s` aib` sim]ul echilibrului. Din punctul de vedere al Lornei, doamna Peritakis [i Jason cam exagerau lucrurile. Dup` prânz, când Jason li se al`tur` ei [i celor de la vil` ca s`-[i ia r`mas bun de la ni[te oaspe]i care tocmai plecau, \i spuse c` i-a invitat pe Susan [i Harvey s` petreac` dup`-amiaza [i seara la vil`. – O s`-]i ]in` de urât, Lorna, spuse el, cât timp m` ocup eu de alte lucruri. – Vrei s` spui c` o s`-]i petreci restul zilei cu profesorul Spanakis, ca la un priveghi? \l \ntreb` ea aspru.

126

MARSHA CLARK

– Crede-m` a[ prefera s`-mi petrec ziua cu tine, Lorna, dar dat` fiind situa]ia nu este posibil. Se uit` la ea sever, cum un tat` iubitor se uit` la copilul s`u recalcitrant, [i astfel reu[i s-o irite [i mai mult. – Ce situa]ie? \l chestion` ea. – Cred c` nu trebuie s`-]i explic faptul c` din moment ce furtul s-a petrecut pe p`mântul Peritakis suntem cu to]i implica]i… – Totu[i nu \n]eleg de ce trebuie s` faci atâta… atâta caz de acest furt, protest` ea. – Se pare c` ai uitat c` pentru un cretan, furtul este cea mai condamnabil` dintre crime, \i spuse el cu o voce seac` [i dur`. Furtul nu numai c`-l dezonoreaz` pe cel care l-a comis, dar \i dezonoreaz` [i familia [i \ntreaga comunitate din care face parte. Te rog \ncearc` s` \n]elegi asta. Te-ar putea ajuta s`-]i ]ii \n frâu iritarea. – Nu sunt iritat`, \i replic` ea, foarte enervat` \ntradev`r, numai c` nu v`d cum… aceast` preocupare exagerat` serve[te la ceva. Mi se pare a-]i plânge de mil` dac` vrei p`rerea mea. – Nu o vreau! \i spuse el, [i buzele i se sub]iar` de furie. – Bine! |ntoarce-te la priveghiul t`u, atunci. Eu m` duc s` \not pân` vin ceilal]i. Plec` \n grab`, gândindu-se, c` din nou se certau! Alte bariere culturale. {i când se schimb` \n costumul de baie trebui s`-[i mu[te buza ca s` opreasc` lacrimile de furie s` i se rostogoleasc` pe obraji.

CUIBUL ZEILOR

127

|[i petrecu restul zilei lâncezind la piscin` \mpreun` cu Susan [i Harvey. Aparent era foarte vesel`. Pe din`untru \ns` era z`p`cit` de tot. |[i d`du seama c` nu fu deloc corect`, \ns` p`rea incapabil` s`-[i controleze frustr`rile, care [tia c` erau expresia insecurit`]ii pe care o resim]ea acut. Dar faptul c` [tia cauza nu \nsemna c` nu se mai sim]ea oribil de singur` \n lumea lui Jason. |n timp ce dup`-masa trecea, vocea ei [i râsul deveneau din ce \n ce mai ascu]ite, [i \n momentul \n care Jason se al`tur` grupului pentru o baie \nainte de cin`, ea se sim]i foarte singur`, \n pofida celor care o \nconjurau. Chiar [i faptul c` urm`ri cu privirea trupul zvelt al lui Jason t`ind f`r` efort apa, o duru, [i la un moment dat deveni t`cut` de tot. Urm`rindu-l cu privirea grav [i preocupat pe iubitul ei. De partea cealalt`, Jason afi[a o preocupare politicoas`, dar rezervat` fa]` de ea. {i de[i ceilal]i nu-[i d`dur` seama de faptul c` ceva nu era \n regul`, ea sim]i cum o pr`pastie larg` se c`scase \ntre ei doi. Un spa]iu oribil de gol peste care nu vor mai trece niciodat`. Când Lorna se duse sus s` se schimbe pentru cin`, Susan o urm`. Dup` ce admir` cum se cuvine camera Lornei, se schimb` \ntr-o rochie [i \[i ref`cu machiajul. – Nu-i a[a c`-i minunat c` b`ie]ii se \n]eleg atât de bine? spuse ea. Lorna se opri din \mbr`catul unei rochii de m`tase de culoarea smaraldului.

128

MARSHA CLARK

– B`ie]ii? – Harvey [i Jason. Chiar par s` se \n]eleag` bine. – Oh! Da. Da se \n]eleg bine. N-ar fi putut s` se gândeasc` niciodat` la Jason ca la un b`iat. Susan \[i pudr` vârful nasului [i cu asta termin` aranjarea pentru cin`. – E greu s` crezi c` Jason [i Nikos sunt rude, nu-i a[a?, se aventur` ea \n discu]ii. – Ce ]i-a venit? o \ntreb` Lorna, netezindu-[i rochia verde de m`tase peste [olduri. Nu era foarte sigur` c` voia s` continue discu]ia despre familia Peritakis, era prea sup`rat`. Dar se p`rea c` Susan nu putea fi oprit`. – Tocmai m` gândeam… Când am plecat de la tavern` s` venim \ncoace Nikos st`tea \n gr`din`… bând! D`dea pe gât rachiul ca [i cum n-ar mai fi o zi [i mâine. – Probabil c` recupereaz` [i pentru ziua de ieri, spuse Lorna. S-a ab]inut ieri la recep]ie. M-a surprins. – Probabil c` a fost speriat de moarte de Jason. Nu cred c` ar fi tolerat un astfel de comportament la nunta surorii lui. Am convingerea c` Jason al t`u poate fi destul de \nfrico[`tor când se enerveaz`. – Destul de \nfrico[`tor… da, admise Lorna. Dar Harvey? Cum face când se enerveaz`? A[a cum sperase, aceast` \ntrebare declan[` un [uvoi de glume \ncânt`toare la adresa temperamentului lui Harvey [i subiectul Jason fu abandonat. Luar` cina \n sufragerie \mpreun` cu Jason [i doamna Peritakis. Cina fu simpl` [i delicioas`, \ns` atmosfera

CUIBUL ZEILOR

129

general` fu pu]in cam trist`. Dup` ce \[i b`ur` cafeaua pe teras`, Jason [i Harvey se angajar` \ntr-o discu]ie aprins` \n leg`tur` cu teoria c` insula Santorini ar fi Atlantida pierdut`, \n timp ce cele trei femei, \n spiritul tuturor adun`rilor grece[ti, st`tur` deoparte de b`rba]i. Acest aspect \nsemn` un nou spin \n inima Lornei. Privi nevenindu-i s` cread` stelele de pe cer, ce p`reau atât de aproape de p`mânt [i care \i reamintir` de ciucurii de cristal ai candelabrului din sufragerie, se l`s` apoi \n voia parfumului nop]ii \ncercând s` uite discu]ia cu Jason. – E[ti atât de t`cut`, Lorna, remarc` doamna Peritakis. Nu te sim]i bine, copila mea? – M` doare pu]in capul, \i r`spunse Lorna de[i faptul c` o durea inima era mai aproape de adev`r. – Lorna! De ce n-ai spus nimc? protest` Susan. Probabil c` tânje[ti s` te \ntinzi. Harvey se uit` la ceas. – Este, oricum, timpul s` plec`m, spuse el. Mâine e zi de lucru totu[i, [i nu vrem s` abuz`m de ospitalitatea oferit`. Jason [i Lorna \i conduser` pe musafiri pân` la jeepul pe care Harvey \l \mprumutase de pe [antier. – A fost o zi minunat`, mul]umesc mult, Jason, spuse Harvey, strângându-i tare mâna acestuia. – Pl`cerea a fost de partea mea, \i r`spunse Jason, ajutând-o pe Susan care nu reu[ea s` se urce pe scaunul din dreapta al ma[inii. – Uf! Chestiile astea ar trebui echipate cu un lift! pufni ea de \ndat` ce se instal` cum trebuie. Noapte

130

MARSHA CLARK

bun`, Jason. Ai grij` de durerea ta de cap, Lorna! F`cu \nc` o dat` cu mâna [i apoi jeepul o porni la drum. Dup` ce luminile farurilor disp`rur` \n noapte, Jason \[i puse mâinile pe umerii Lornei [i \i privi fa]a cu aten]ie. |n \ntuneric ochii lui p`reau s` str`luceasc` precum ai unei pisici s`lbatice. Lorna avu sentimentul clar c` ace[ti ochi p`trunz`tori puteau vedea direct \n inima ei [i nu puteau fi du[i de nas, indiferent cum ar fi \ncercat ea s`-l p`c`leasc`. – Te mai doare capul? o \ntreb` el. – Nu… nu prea. |[i \ntoarse capul pentru a-i evita privirea. – Dar \nc` e[ti sup`rat` pe mine, nu? – Nu sunt sup`rat`, protest` ea. |ntâlnind \ns` privirea lui ne\nduplecat`, deveni un pic mai sincer`. Ei bine… nu mai sunt. Sunt doar obosit`. {i \ngrijorat` \n privin]a noastr` [i a pr`pastiei ce s-a format \ntre noi, ar fi putu s` adauge, \ns` n-o f`cu. El \[i puse bra]ele \n jurul ei [i o trase aproape. Ea nu putu rezista – cum ar fi putut, când cea mai u[oar` atingere a lui \i f`cea sângele s` clocoteasc`? – Trebuie neap`rat s` te rog s` fi \n]eleg`toare, draga mea, murmur` el, am temeri pe care nu le pot \mp`rt`[i… – De ce nu m` pui la \ncercare? i-o retez` ea scurt. – … temeri pe care nu le po]i \n]elege, \i repet` el. – Nu prea agreez faptul c` m` excluzi astfel, spuse ea. Nu m` faci s` m` simt deosebit de dorit` \n via]a ta. El \i ridic` fa]a for]ând-o s` se uite \n ochii lui, \ns` ea \[i \ntoarse privirea.

CUIBUL ZEILOR

131

– Asta e o tâmpenie, Lorna, spuse el cu r`bdare. Te iubesc din tot sufletul, crede-m`. – Dar nu \ndeajuns ca s` \mp`rt`[e[ti temerile tale cu mine, insist` ea \nc`p`]ânat`. – Dumnezeule! exclam` el izbucnind iritat, e[ti la fel de \nc`p`]ânat` ca [i catârii din sat. – |]i mul]umesc foarte mult! |ncerc` s`-i \ndep`rteze bra]ele din jurul ei, dar el nu-i d`du drumul. – |]i spun c` nu st` \n puterea mea s` \mp`rt`[esc aceast`… tensiune… cu tine acum. – De ce nu? Pentru c` sunt femeie? ~sta-i motivul? Nu avea nici cea mai vag` idee ce o f`cu s` spun` asta. Dar aceast` ultim` remarc` fu pic`tura care umplu paharul. Controlul ei obi[nuit o p`r`si. – Nu are nici o leg`tur` cu faptul c` e[ti femeie. Nu gândi proste[te izbucni Jason. Degetele lui se \nfipser` adânc \n bra]ul ei. Nu este un aspect de misoginism. – Chiar a[a? strig` ea furtunos. M` gândeam c` \ntreaga zi putea fi luat` drept un exemplu bun de misoginism. – Ce vrei s` spui cu asta? o chestion` el. – Ei bine… \n general vorbind, m-ai cam ignorat azi. M-ai mângâiat pe cap din când \n când, ca s` nu m` sup`r. Ai avut grij` s` am prieteni cu care s` m` joc… Genul `sta de lucruri. |n timp ce tu ai continuat s` cau]i compania b`rba]ilor, excluzându-m` pe mine.

132

MARSHA CLARK

Opre[te-te! Opre[te-te! \[i ordon` ea \n gând, \ns` deja se l`sase cuprins` de emo]iile ce ie[eau la iveal`, [i nu se mai putea pune \nfrâna. El \i d`du drumul iar ea \[i frec` bra]ul, ca [i cum ar fi durut-o. – Dac` te-am mângâiat ca s` nu te sup`r, am e[uat lamentabil. Fa]a lui p`ru dintr-o dat` foarte sl`bit` [i distins`, ceea ce \i \mpunse Lornei inima de durere. Primul impuls fu s` se arunce \n bra]ele lui din nou, s` plâng` [i s`-i spun` c`-l iube[te atât de mult \ncât pân` [i gândul c` nu putea s` \mp`rt`[easc` cu ea anumite lucruri o \mpingea s` se poarte ca un copil r`sf`]at. Dar ca de obicei orgoliul o \mpiedic`, [i abia putu murmura: – Chiar [i dup` cafea ai vorbit numai cu Harvey. El oft` exasperat. – A[ putea sublinia, Lorna, faptul c` [i tu ai fost destul de t`cut` toat` seara. Dac` ai fi vrut s` iei parte la conversa]ie, nu trebuia decât s` deschizi gura. Abia acum realizez c` de fapt erai sup`rat`. – Nu-mi place s` m` bag neinvitat` \ntr-o conversa]ie, repet` ea \nc`p`]ânat`. – Nici mie. A[a cum nu-mi plac femeile \mbufnate. Se l`s` t`cerea peste ei ceea ce o dezumfl` de tot pe Lorna. – Se pare c` am ajuns \ntr-un impas, spuse ea tremurând. |ntreaga ei sup`rare se evaporase [i acum era plin` de \n]elegere. Când \i vorbi din nou vocea lui nu tr`da nici un sentiment.

CUIBUL ZEILOR

133

– Probabil c` ar fi mai bine s` ne vedem mai pu]in… zilele astea, Lorna, spuse el. – O s` fie destul de dificil, nu-i a[a? Adic`, m` refer la faptul c` tr`im sub acela[i acoperi[. – Te-ai mai descurcat o dat`, zâmbi Jason glacial. – Iar fuga aia de tine! Nu cred c` mai am energia pentru \nc` un episod din `la. |ncerc` s`-i zâmbeasc` [i ea, \ns` buzele ei refuzar` s` se mi[te. – O s` fiu plecat cea mai mare parte a timpului, spuse el. {i când aceast`… temere o s` dispar`… – Cea pe care refuzi s-o \mp`rt`[e[ti cu mine… – Cea pe care nu o pot \mp`rt`[i cu tine… o s` avem o discu]ie serioas`. – De ce s` nu discut`m acum? Ea \[i a[ez` mâna pe bra]ul lui [i el o \ndep`rt`. Refuzul lui fu blând, \ns` nici dac` ar fi lovit-o n-ar fi durut-o mai mult. – Acum nu este timp. – Bine, \n acest caz m` duc s` m` culc. |nghi]i \n sec [i sim]i ca [i cum ar fi \nghi]it o ghiulea. Noapte bun`, Jason. S`rut`-m`! S`rut`-m`! ]ip` \n gând la el, \ns` nu avu nici un efect, [i el abia murmur`: – Noapte bun`, Lorna, [i disp`ru \n noapte. Reu[i s`-[i ]in` \n frâu lacrimile pân` ajunse la siguran]a camerei sale. Apoi furtuna izbucni! Se ag`]` de cuvertura de pe pat [i plânse a[a cum nu mai plânsese niciodat` pân` acum. Când \n sfâr[it se \mpletici pân` \n baie pentru a-[i stropi fa]a fierbinte cu ap` rece, era

134

MARSHA CLARK

d`râmat`. Singur`tatea pe care o sim]ise \nainte nici nu se compara cu golul imens care exista acum \n sufletul ei. Un gol de care ea era responsabil`. Cum putuse s` se comporte atât de stupid? Toat` noaptea se mustr` ne\ncetat \n timp ce se agita [i zvârcolea \n pat. Totu[i era hot`rât` \n privin]a unui lucru: de data aceasta nu va mai \ncerca s`-l evite pe Jason. Chiar numai gândul c` l-ar putea vedea era ca un cu]it \n inima ei, gândul de a nu-l mai vedea deloc era [i mai r`u. Ca moartea. Mai bine cu]itul decât asta! |ns` diminea]a la micul dejun de pe teras` fu dezam`git`, [i de[i trase cât mai mult de timp la cafea nu se \ntâlni cu el. {i nici munca n-o ajut` s`-l alunge din minte. Era permanent con[tient` de faptul c` era pe p`mântul lui Jason. Fiecare piatr` [i fir de iarb` pr`fuit \i reaminteau de el, [i petrecu o bun` parte a dimine]ii a[teptând s` aud` caii lui nechezând sau sunetul vocii lui strigând-o. |ns` el nu ap`ru. |n timpul pauzei de mas` se \ntoarse la vil`. Se hot`râse s` lucreze restul zilei \n camera ei obscur`… poate o s`-l vad` pe Jason [i o s` vorbeasc` cu el, se gândi ea. S-ar fi l`sat la mila lui, i-ar fi m`rturisit cât de mizerabil se simte, cât de proast` fusese Atmosfera de la vil` era lini[tit` când ajunse ea. Era ora siestei. |ns` \n drum spre camera ei ca s` se schimbe de pantaloni [i s` se spele, se \ntâlni cu doamna Peritakis, purtând o p`l`rie larg` [i c`rând un geamantan.

CUIBUL ZEILOR

135

– Lorna, ce faci aici la ora asta? o \ntreb` ea. Lorna \i explic` faptul c` inten]iona s` lucreze \n camera obscur`, la m`rirea unor fotografii. Doamna Peritakis o privi cu \ngrijorare [i-i spuse: – Pari foarte obosit`, draga mea. Cred c` cel mai bine ar fi s` te odihne[ti pu]in. Lorna zâmbi mecanic. – Nu prea mi-e somn acum, a[a c` mai bine lucrez. Apoi ad`ug`, ca din \ntâmplare: Jason este pe aici? Doamna Peritakis deveni circumspect`. – Jason este plecat cu… afaceri. N-o s` vin` acas` mai devreme de disear`. – Oh! Triste]ea pe care o resim]i Lorna când primi aceast` veste se pare c` o afect` destul de mult, deoarece b`trâna doamna \i spuse cu c`ldur`: – Cred c` cel mai bine ar fi s`-]i iei dup`-amiaza asta liber`, draga mea. Dac` nu vrei s` te odihne[ti, poate te duci la plaj`… f` o fereastr` \n programul t`u obi[nuit. {i eu merg la Iraklion, la o \ntâlnire de comitet. {i chiar dac` nu g`se[ti locuri ideale de relaxare la Iraklion sunt multe plaje atr`g`toare prin \mprejurimi. Dup` ce m` las` pe mine la \ntâlnire, Manolis te poate conduce pân` la vreuna. Lorna ezit` un moment, \ns` gândul c` va sta \ntins` pe una din plajele argintii ale Greciei \n compara]ie cu o dup`-mas` petrecut` muncind [i \ncercând s` [i-l scoat` pe Jason din minte era irezistibil. – Ce idee minunat`! exclam` ea. Da]i-mi câteva minute s` m` schimb [i vin cu dumneavoastr`.

136

MARSHA CLARK

Se gr`bi \n sus pe sc`ri, gândindu-se c` dac` Jason nu era acas` nu avea nici un rost s` lâncezeasc` prin cas`. Putea recupera mai târziu ceea ce avea de f`cut. |ntre timp o s` fac` o baie bun` [i va hot`r\ ce s`-i spun` când o s`-l vad`. S` se preg`teasc` mintal, pentru ca s` nu mai existe nici un fel de ne\n]elegeri. Plecar` la Iraklion \n ma[ina \nchis` neagr`, stând \mpreun` \n spate ca dou` regine. Lorna se gândi dac` doamna Peritakis era \ntotdeauna condus` a[a, [i o \ntreb` dac` [tie s` [ofeze. – Nu. B`trâna doamn` d`du din cap, ceea ce f`cu s`-i alunece borul p`l`riei. Pe vremea mea nu era un obicei ca femeile s` conduc`. Acum, bine\n]eles, lucrul acesta s-a schimbat. Ariadna, spre exemplu, este un [ofer excelent. Dar tu, Lorna? {i tu conduci? – De la 17 ani. |mi place la nebunie. – Atunci po]i s` folose[ti ma[ina Ariadnei cât timp stai aici. Kosti i-a luat una nou` pentru via]a din Atena. B`nuiesc c` ai la tine actele necesare? – Oh! Sigur c` da. Se gândi un moment. Dar dac` exist` o ma[in` de care v` pute]i lipsi… adic` m` refer la faptul c` ar putea Nikos s-o foloseasc`. |[i reaminti de remarcile lui vis`toare cu privire la ma[ini. – Nu este posibil ca Nikos s` foloseasc` ma[ina Ariadnei, \i r`spunse doamna Peritakis ferm – Nu, voiam s` spun c` [tiu cât de mult \[i dore[te o ma[in`… mi-a spus asta… vreau s` spun c`… c` face parte din familie, \i explic` ea. Doamna Peritakis privi drept \nainte.

CUIBUL ZEILOR

137

– }i-a spus Nikos din ce cauz` nu are ma[in`? o \ntreb` ea. – Ei bine… nu. M-am gândit eu c` nu-[i poate permite. – Nikos nu are voie s` conduc`. Carnetul lui de conducere a fost… cum se spune? Nu-l mai are. – Suspendat? – Da… acesta este cuvântul. Din cauza multiplelor accidente f`cute sub influen]a alcoolului. – Oh!… |mi pare r`u… Nu prea [tia ce s` spun`. – {i mie \mi pare r`u, Lorna, spuse doamna Peritakis u[or. M` doare inima pentru nepotul meu, dar se pare c` nu putem s`-l aju`m. {tii ceva despre trecutul lui? Când Lorna cl`tin` din cap, ea continu`: Nikos a avut un mare ghinion cu p`rin]ii s`i. Tat`l lui, cumnatul meu, era un b`rbat rece. Nu crud, \n]elegi, \ns` neinteresat de propriul fiu. A murit când Nikos era \nc` destul de mic [i mama lui l-a crescut… dezastruos. Lu` o sticlu]` de parfum din geant` [i-[i tampon` u[or \ncheietura mâinii \n timp ce vorbea. Mama lui Nikos a fost una dintre cele mai prostu]e femei pe care le-am cunoscut vreodat`, spuse ea reflectând la trecut. |[i adora fiul [i \i satisf`cea orice capriciu. Nu i-a pl`cut [coala – a[a c` nu s-a mai dus la [coal`. A angajat fel de fel de meditatori, \ns` dac` \ncercau s`-l disciplineze cumva erau concedia]i. L-a tratat pe Nikos ca pe un prin] din secolul XVIII. Orice \[i dorea ea \i cump`ra. Avea 19 ani când ea a murit, [i deja era prea târziu. Caracterul \i era distrus, [i nu din vina lui. So]ul meu a

138

MARSHA CLARK

\ncercat s`-l ajute aranjând ca partea lui din averea Peritakis s` nu-i fie dat` toat` pe mân` – din moment ce ne-am gândit c` ar fi risipit-o pe toat` – ci i-a f`cut un fond din care s` primeasc` o aloca]ie. O m`sur` de protec]ie pe care Nikos a respins-o vehement. Copiii, nu trebuie l`sa]i s` creasc` a[a ca ni[te buruieni, ei au nevoie de \ndrumare \n via]` [i de disciplin` pentru a deveni ni[te adul]i responsabili. S`rmanul de Nikos niciodat` nu a primit din partea p`rin]ilor s`i un astfel de ajutor. Nici nu e de mirare c` a ajuns un om aspru, un be]iv… o ru[ine pentru numele Peritakis. Ochii i se umplur` de lacrimi [i atunci spuse \n [oapt`, astfel c` Lorna abia o putu auzi: {i acum? Dumnezeule! Cine [tie cum o s` se termine totul? – Nu trebuie s` v` \nvinov`]i]i, o consol` Lorna, dumneavoastr` [i so]ul dumneavoastr`… sunt sigur` c` a]i f`cut tot ce se putea face. – |ns` ru[inea… ne afecteaz` pe noi to]i. |[i tampon` ochii cu batist`, [i apoi p`ru s`-[i reaminteasc` \ndatoririle ei de gazd`. Ah! Cred c` sunt \nc` istovit` din cauza nun]ii. Zâmbi strâmb. Te rog s` ier]i o biat` femeie b`trân`. – Nu v` consider o biat` femeie b`trân`, crede]i-m`, doamn`. Nu am de ce s` v` scuz. Sunt chiar flatat` c` a]i avut \ncredere \n mine. Se aflau acum \n apropiere de Iraklion, [i doamna Peritakis \[i aranj` rochia de m`tase [i \[i fix` bine p`l`ria pentru a nu p`rea ne\ngrijit` la \ntâlnire. Când ajunser` unde avea ea treab` o s`rut` pe Lorna pe obraz [i-i spuse:

CUIBUL ZEILOR

139

– |ncearc` s` te relaxezi \n dup`-amiaza asta draga mea, [i scap` cumva de cearc`nele astea care \]i umbresc ochii. Pentru o clip` Lorna vru s` se aga]e de bra]ul b`trânei femei, [i s`-i vorbeasc` despre cearta ei cu Jason, [i despre cât de mult dorea s` pun` lucrurile la punct, \ns` \[i \n`bu[i dorin]a. – O s` fac o baie bun`, fu tot ce putu s` zic`, m` ajut` \ntotdeauna s` m` relaxez. – De ce nu-l la[i pe Manolis s` te conduc` pân` la Rethimnon? Este timp. {i plaja de acolo este extraordinar`, \i suger` doamna Peritakis, ajutat` de [ofer s` ias` din ma[in`. Lorna fu de acord [i gazda sa \i transmise repede [i lui Manolis, \n greac`, [i se gr`bi s` ajung` la \ntâlnire. Când ajunser` la Rethimnon, Manolis opri ma[ina \n sta]ia de autobuz [i dup` ce Lorna descoperi c` erau o mul]ime de autobuze care duceau \n sat, \i d`du drumul, asigurându-l c` n-o s` \ntâmpine nici o dificultate \n a se \ntoarce acas`. Apoi \[i propuse s` explorexe ora[ul. G`si ora[ul un loc pl`cut, ruinat desigur, dar plin de farmec. Explor` zidurile amor]ite de vreme ale uria[ei fort`re]e vene]iene, care erau acum n`p`dite de ciulini [i pini, ce ruinaser` [i mai mult zidurile, amintiri ale citadelei care fusese la un moment dat vie [i plin` de forfot`. Apoi o lu` pe drumul spre plaja protejat` de-o parte [i de alta de digurile portului. Nu era mult` lume pe plaj`, [i Lorna f`cu o baie lung` [i relaxant` \n apa c`ldu]` a m`rii, f`r` sentimentul c` to]i ochii erau pe ea.

140

MARSHA CLARK

Se bronz` pu]in, apoi \[i trase pe ea rochia de bumbac [i plec` \n c`utarea unei cafele reci [i a uneia din celebrele patiserii levantine. Descoperi c` unele dintre cele mai bune patiserii se aflau pe falez`, [i a[ezându-se la o mas` se bucur` \n voie de o pr`jitur` cu sirop de miere. Apoi mai st`tu pu]in privind valurile ce \mpodobeau faleza cu un volan neregulat de dantel`, [i \n minte repet` din nou ce o s`-i spun` lui Jason. O s`-i promit` c` niciodat` nu va mai l`sa ca orgoliul s` intervin` \ntre ei. O s`-i explice c` frica de a-l pierde o f`cuse s` se comporte proste[te, [i o s`-i promit` c` \n viitor, când va mai fii cople[it` de \ndoieli o s`-i spun`, ca s` nu mai existe astfel nimic echivoc \ntre ei. {i Jason o s` \n]eleag`. O s-o ia \n bra]e [i o s-o dezmierde a[a cum numai el [tia s-o fac`. O s-o ierte, [i o s-o iubeasc`, [i totul o s` fie bine. Se sim]i aproape fericit` când p`r`si faleza [i-[i f`cu drum prin labirintul str`zilor \nguste ce duceau spre sta]ia de autobuz. Observ` c` multe dintre case [i magazine aveau cadre de piatr` la u[`, \n stil vene]ian, [i de asemenea observ` [i un num`r mare de balcoane \n stil turcesc, ce ie[eau \n afar` cu tâmpl`ria lor delicat` [i uzat` de vreme. Intr` \ntr-un mic scuar, cu eucalip]i, tufe de oleandru [i fel de fel de arbu[ti. La un cap`t se afla o moschee canelat` cu minarete frumoase. La cel`lalt se

CUIBUL ZEILOR

141

afla o mic` fântân`. Se opri pentru un moment pentru a se decide pe ce strad` s-o ia ca s` ajung` la sta]ie. Alese una care avea câteva magazine cam murdare [i \n câteva secunde realiz` c` acel caracter pl`cut al oraului s-a schimbat. Acum se afla \ntr-un cartier r`u famat. Degradat [i murdar, \ns` oarecum fascinant, s`r`c`cios \n arhitectur`, desigur, dar avea ceva care te atr`gea. |i trecu prin minte s`-l roage pe Jason s` vin` cu ea aici ca s` fac` ni[te poze, contrastul era uluitor. Atunci, \n acel moment, v`zu o pereche de umeri la]i, familiari, ascunzându-se sub un portal. Se opri \nm`rmurit` [i \ncepu s` strige: – Jason! cu o voce clar`, ascu]it`, [i el porni spre ea \n vitez`. Jason! strig` ea din nou, [i alerg` spre el, gândindu-se ce coinciden]` minunat` era faptul c` [i el era aici, \n Rethimnon, [i s` se \ntâlneasc` tocmai a[a, chiar atunci când se gândea la el. Acum nu trebuia s` mai a[tepte pân` disear` ca s` se \mpace. De asemenea, probabil c` o s` se \ntoarc` \mpreun` \n sat. Când se apropie de el observ` c` avea ochii mari nevenindu-i s` cread`. Se uit` pe furi[ \ntr-o parte [i alta a str`zii murdare [i apoi \i strig` numele cu o voce atât de dur` [i \ncordat` \ncât Lorna abia i-o recunoscu. – Ce cau]i aici? o \ntreb` el atât de violent \ncât ea tres`ri. – Sunt… sunt \n drum spre sta]ia de autobuz, [ov`i ea, am… am fost la plaj`. El o privi suspicios.

142

MARSHA CLARK

– Trebuia s` te \ntâlne[ti cu cineva aici? – Bine\n]eles c` nu, protest` ea. }i-am spus… am fost la plaj`… dar sunt atât de fericit` c` te-am \ntâlnit astfel… vreau s`…. El \[i puse mâna peste gura ei [i apucând-o de umeri, o \mpinse, destul de brutal i se p`ru ei, \n direc]ia de unde venise. – Pleac`, Lorna! [uier` el. Pleac` de aici. Ca \ntr-un co[mar Lorna se auzi pe sine spunând: – Jason! Ascult`-m`! |ns` el o ignor` [i o \mpinse [i mai brutal. – Dumnezeule! Pleac` odat` de aici! |[i lu` mâna de pe um`rul ei [i se opri uitându-se la ea, cu fa]a schimonosit` de nervi, pe care ea nu i-o mai recuno[tea. Cu o \ncercare patetic` de a-[i afirma demnitatea \[i aranj` cureaua gen]ii de plaj` \nainte s` [i-o pun` pe um`r. Apoi plec` f`r` s` mai spun` nimic. Dup` ce f`cu câ]iva pa[i \ntoarse capul, cu speran]a vag` c` totul a fost o gre[eal` monstruoas`, [i c` acum el alerga dup` ea. |ns` Jason se \ntorsese la locul lui sub portal [i nici nu se mai uit` \n direc]ia ei.

Capitolul 8 Lorna nu-[i mai amintea nimic din drumul spre cas`, durerea ei fiind atât de intens` \ncât aproape c` se comport` ca o drogat`. St`tu nemi[cat` \n autobuz, \n timp ce \n jurul ei oamenii se loveau cu cotul [i se salutau reciproc, acompania]i de sunetul unui dans grecesc ce se auzea la radioul autobuzului. Cu ochii plân[i, ea privea drept \nainte, aproape neobservând vacarmul din jurul ei. Când ajunser` la destina]ie ea telefon` din biroul \mbâcsit al lui Vasily la vil` pentru a anun]a c` nu vine peste noapte. Se gândi apoi c` parc` menajera zisese c` nici doamna [i nici domnul nu vor veni acas` decât târziu, \ns` era prea chinuit` de durere ca s` mai mearg` pân` acolo. Oricum nu mai conta. |i spusese s` plece, [i n-o s` mai petreac` nici o noapte sub acoperi[ul lui.

144

MARSHA CLARK

|naint` cu greu pân` sus la camera lui Susan, punând automat un picior \n fa]a celuilalt. Descoperi c` dac` con[tientizeaz` fiecare mi[care \n mod deliberat, concentrându-se asupra detaliilor… cum ar fi deschisul gen]ii, sau formarea num`rului de telefon… reu[ea s`-[i p`streze autocontrolul. Primul lucru pe care o s`-l fac` este s` se mute din vil`. Nu avea nici o idee unde o s` stea, nu mai erau locuri libere la tavern`. Dar ceva trebuia s` fac` s` se descurce. Apoi \[i reaminti de camera obscur`! Aceasta trebuia s` r`mân` acolo unde era. {i asta \nsemna c` trebuia \n continuare s` se duc` \n casa lui Jason… [i nu mai putea suporta asta. {i probabil c` nici el! Nu-i spusese el… \ntr-un mod brutal… pleac` de aici? Ei bine, o s` fac` ceea ce \i ordonase. Mâine o s`-[i prezinte demisia profesorului Spanakis [i o s` plece. O s` spun` c`-i bolnav`, sau c` a ap`rut ceva ne[teptat acas`. O s` p`r`seasc` [antierul. O s` plece din Grecia. O s` renun]e la proiectul cu cartea, [i o s` mearg` acas` \n Canada, unde o s`-[i ling` r`nile. Apoi o s` adune cioburile sparte ale vie]ii ei. Adormi dup` un timp. Acela[i autocontrol care \i ]inuse disperarea \n frâu, o ajut` de asemenea s` adoarm`. Se trezi \n zori cu un sentiment nedefinit de pierdere, [i cu un ecou al unui vis \n care Jason o gonea din nou, [i ea [tiu \n acel moment c` \n pofida voin]ei sale de fier astfel de treziri o s` devin` ceva obi[nuit pân` ce r`nile se vor vindeca.

CUIBUL ZEILOR

145

Se \mbr`c` [i sp`l` \n grab`. Se for]` s` m`nânce un fursec [i b`u un pahar cu ap`, apoi plec` spre tavern`. Se hot`r\ s` bea o cafea \nainte s`-l abordeze pe profesorul Spanakis [i s`-i \nmâneze demisia. Acum era [i mai convins` c` \i era imposibil s` stea \n aceea[i ]ar`, dar mai ales \n acela[i sat cu el. Avu norocul s-o \ntâlneasc` pe asistenta profesorului, o femeie pl`cut`, de vreo 40 dea ani, pe nume Katerina, care-[i lua micul dejun la umbra unui copac din gr`din`. Era singur` [i dup` ce-[i umplu o cea[c` cu cafea din buc`t`rie, Lorna i se al`tur`. |i spuse c` are ni[te ve[ti proaste… ceea ce \ntr-un fel era adev`rat, având \n vedere faptul c` ura pe care o sim]ea Jason pentru ea nu putea \nsemna decât cea mai rea veste din lume… [i c` trebuie s` plece de imediat. |i d`du Katerinei numele unui fotograf pe care-l [tia ea din Iraklion [i care o putea \nlocui, [i \[i u[ur` astfel con[tiin]a c` cel pu]in nu-i \ncurc` deloc pe ei. Katerina \[i exprim` regretul c` o vor pierde pe Lorna, dar nu \ncerc` \n nici un fel s-o conving` s` r`mân`. – Vrei s`-]i aranjezi s` pleci \n diminea]a asta? o \ntreb` Katerina, [i Lorna \i r`spunse c` totul era aranjat deja. Atunci am s`-]i spun eu vestea pe care profesorului Spanakis inten]ioneaz` s-o comunice ast`zi echipei convocate pe [antier, spuse ea. Poate c` o s`-]i fac` pl`cere. Lorna era atât de nefericit` \ncât se \ndoi c` ceva \i putea face pl`cere, \ns` din polite]e se ar`t` interesat`.

146

MARSHA CLARK

– O s` fii bucuroas` s` afli c` piatra sigiliu [i capul de teracot` au fost recuperate, [i vinovatul a fost prins. Avea o fa]` str`lucitor de mândr`. Nu-i a[a c`-i o veste extraordinar`? – Este, desigur, fu de acord Lorna. Cine e ho]ul? Fa]a femeii se \ntrist`. – Asta nu mai e o veste a[a de bun`, spuse ea, pentru c` a adus am`r`ciune unei familii care a fost atât de bun` cu noi. Deodat` Lorna deveni atent` [i \ntreb`: – Te referi la… familia Peritakis. Katerina d`du din cap. – Ho]ul era Nikos Peritakis. |n momentul \n care Katerina \i pronun]` numele, Lorna se \ntreb` cum a putut fi atât de oarb`. De ce? Trebuie s` fi aranjat furtul pietrei-sigiliu chiar \n weekendul \n care a fost petrecerea lui Kosti. De aceea nu mai ajunsese! |[i reaminti apoi c`-l v`zuse \n dimine]a de dup` petrecere lâncezind la tavern`, neb`rbierit, având \ns` portofelul plin de bani. Ei bine, [arada a fost rezolvat`, [i ea fu u[urat` s` aud` c` obiectele furate au fost recuperate. |ns` ce lovitur` pentru Jason [i mama lui! Un spin \i str`punse inima, cu gândul la ei doi. Ar da orice, se gândi ea, s` poat` fi acum lâng` Jason [i s`-l consoleze. S` \ncerce s`-l fac` s` vad` c` \l \n]elege [i c` sufer` al`turi de el. |ns` era sigur` c` orice \ncercare de consolare din partea ei nu va fi bine primit`, [i cu cât p`r`sea insula mai repede, cu atât el va fi mai fericit.

CUIBUL ZEILOR

147

Cu inima grea ca o bar` de fier o p`r`si pe Katerina [i plec` prin livada de portocali spre vil` ca s`-[i \mpacheteze lucrurile [i s` o anun]e pe doamna Peritakis de plecarea ei. Nu avea nici cea mai mic` \ndoial` c` dac` Jason era acas` o va ocoli total. Fusese foarte clar când \i spusese c` nu mai vrea nici s` aib` nimic de-a face cu ea. Se strecur` \n cas` [i urc` \n camera ei unde arunc` repede toate hainele \n cele dou` valize pe care le adusese cu ea din Canada. |ndes` câteva articole de toalet` [i un rând de lenjerie \ntr-o geant` mai mic`, se schimb` \ntr-o pereche de blugi [i un tricou [i plec` \n c`utarea doamnei Peritakis. O g`si \n mica ser`, udând florile. Purta un capot. Fa]a \i era br`zdat` de riduri de oboseal` [i avea pleoapele umflate [i ro[ii. Lorna \[i d`du seama c` plânsese. – Ah! Draga mea! Mi-am f`cut griji din cauza ta, spuse ea, l`sând din mân` stropitoarea. Nu ai venit la micul dejun [i servitorii mi-au spus c` n-ai venit acas`. Se uit` la Lorna p`trunz`tor. S-a \ntâmplat ceva? – Da. Eu… eu trebuie s` plec…\napoi \n Canada. |[i cobor\ privirea. – Familia ta! Are leg`tur` cu familia ta? o \ntreb` mama lui Jason t`ios. Lorna \[i d`du seama c` nu poate s`-i spun` c` are probleme acas`. Era o minciun` care nu ]inea, [i pe lâng` asta doamna Peritakis se purtase frumos cu ea, a[a c`

148

MARSHA CLARK

merita mai mult. |ns` nu-i putu m`rturisi adev`ratul motiv, a[a c`-i spuse c` familia ei este bine… dar. Vocea o l`s`. – Nu… nu mai pot s` stau aici. V` rog s` accepta]i explica]ia mea [i nu-mi cere]i s` v` spun mai multe. – O s` fie foarte trist f`r` tine când o s` pleci. B`trâna femeie se uit` \ntr-o parte, [i Lorna [tiu c` trecea de la o veste nepl`cut` la alta. – Am aflat despre Nikos, spuse Lorna, \mi pare r`u. – Este un necaz teribil pentru noi, \i spuse ea \ncet. Numele nostru a fost dezonorat. Din cauza asta vrei s` ne p`r`se[ti? – Din cauza lui Nikos? Bineân]eles c` nu! Nu are nici o importan]` având \n vedere ceea ce simt pentru dumneavoastr`. [i… Sim]i c` se sufoc`. {i… pentru unul dintre voi. – Oh! Are pentru unii, spuse doamna Peritakis, dar nici nu m` gândeam c` ar avea [i pentru tine. Se a[ez` pe o sofa de r`chit`. Vino lâng` mine, Lorna. {i când Lorna se a[ez` lâng` ea, \i spuse: O s` te mai \ntorci? – Nu. Eu… eu nu pot s` m` mai \ntorc. Vocea ei tremur` din nou. Mi-am dat [i demisia… m` \ntorc acas` de tot. – Speram c` ai \nceput s` te gânde[ti la aceast` cas` drept acas`, spuse cu c`ldur` mama lui Jason. – Am \nceput… a[a [i este… murmur` Lorna [i apoi renun]` s` mai zic` ceva, deoarece ochii i se umpluser`

CUIBUL ZEILOR

149

de lacrimi tr`d`toare [i nu mai avu \ncredere \n sine c` poate continua. Doamna Peritakis \[i puse o mân` pe umerii delica]i ai fetei. – Lini[te[te-te, lini[te[te-te, copil`! o alint` ea. Totul o s` fie bine. – A]i fost atât de bun`… n-o s` v` uit niciodat`. |ncerc` s` zâmbeasc` prin perdeaua de lacrimi. Doamna Peritakis \i spuse dintr-o dat`: – Lorna, \mi doresc s` faci ceva pentru mine. – Bine\n]eles. Lorna g`si un petic de material \n buzunarul jean[ilor [i-[i [terse lacrimile. – Vreau s` faci o plimbare pân` \n mun]i. Lorna deschise ochii mari plini de lacrimi. – Vre]i s` m` duc s` m` plimb? repet` ea. Acum! – Da… pân` \n mun]i. Vreau s` mergi pân` la platou. Acolo e o cascad` mic`. Este cam la o or` dep`rtare de aici. – Dar am \mpachetat tot [i…. – Vreau eu s`… s`… s` faci ni[te poze pentru mine. Doamna Peritakis \ncepu deodat` s` vorbeasc` repede. Voiam s` te rog s` faci asta pentru mine de ceva timp. |ns`… din moment ce ai de gând s` pleci atât de curând… n-o s` mai am o alt` ocazie. Lorna \[i mu[c` buzele [ov`ind o clip`. – Bine\n]eles c` o s` v` fac pozele, doamn`, r`spunse ea. Nu era foarte \ncântat` de aceast` rug`minte nea[teptat`. O plimbare \n mun]i… \n mun]ii lui Jason… era

150

MARSHA CLARK

ultimul lucru pe care voia s`-l fac`. Dar era obligat`. |nsemna s` fie nerecunosc`toare dac` refuza. Plec acum, spuse ea, lumina cred c` o s` fie perfct` peste o or`. – Ai mai fost acolo sus? o \ntreb` doamna Peritakis. – Nu, n-am mai fost. |ntotdeauna urmase curba sigur` a râului cristalin ce ducea \n vale. – Este unul din locurile mele preferate. Acolo sus, unde tr`iesc zeii. – Unde tr`iesc zeii? – Legenda spune c` zeii tr`iesc sus, \n mun]i. |i atinse mâna Lornei. Când ajungi acolo roag`-i s` fie buni cu tine. Cine [tie – poate chiar te ascult`. Se ridic` \n picioare. {i acum mai bine pleci… sau… o s` pierzi o priveli[te frumoas` din cauza luminii, termin` ea \ndep`rtând-o. Câteva minute mai târziu, Lorna urca panta pe care doamna Peritakis i-o ar`tase. |ns` aceast` explorare nu-i aducea nici o bucurie. Aproape c` nici nu remarcase mirosul de cimbru, [i paji[tile pline cu flori galbene sc`ldându-se \n lumina soarelui. Cântecul pârâului pu]in adânc p`rea s` spun`… adio… adio. {i de aceea, Lorna – care ura desp`r]irile – fu cople[it` de triste]e. |naint` cu greu un timp, târându-[i picioarele grele ca plumbul. Apoi c`rarea, care urcase drept \n sus aproape o mil`, cotea \n jurul unei pietre crestate. Se c`]`r` pe aceasta [i deodat` se g`si pe platou.

CUIBUL ZEILOR

151

|n pofida am`r`ciunii ei, frumuse]ea acestui loc o f`cu s` suspine. Era mai mare decât \[i imaginase ea. O paji[te \ntins` \nconjurat` din trei p`r]i de mun]i, iar \n spate de un perete neted de piatr` ce se \n`l]a parc` pân` la cer. Pârâul se rostogolea brusc peste acest perete, \ntr-o cascad` abrupt`. Era acum aproape secat din cauza ar[i]ei verii, \ns` Lorna \[i putu imagina torentul n`valnic al apei prim`vara. Jos se strângea \ntr-un bazin larg [i lini[tit de ap` dulce, \nconjurat de bancuri de nisip argintiu. Câ]iva chiparo[i negri-verzui cre[teau \n jurul acestei oaze, iar \n aer se sim]ea mirosul de cimbru. |n dep`rtare se auzea sunetul \n`bu[it al clopotelor caprelor. St`tu mult` vreme s` admire acest col]i[or de rai, a c`rui frumuse]e \i sfredeli inima, apoi apuc` aparatul de fotografiat [i trecu la treab`. Când termin` \[i d`du jos de pe cap p`l`ria de soare uzat` [i se aplec` asupra apei pentru a-[i r`cori fa]a \nfierbântat`, apoi lu` ap` \n mâini [i b`u din cascad`. R`corit`, se ridic` \n picioare [i-[i \n`l]` capul pentru a privi s`lb`ticiunea piscurilor de deasupra. Legenda cum c` zeii tr`iesc aici sus nu i se mai p`rea atât de fantastic`, având \n vedere c` era \nconjurat` de un peisaj de-o frumuse]e r`pitoare [i totodat` misterioas`. Spuse cu voce tare: – Iubi]i zei Greci, v` rog, face]i-l pe Jason s` m` iubeasc` din nou. V` rog, face]i s` m` iubeasc`. {tia c` se comport` copil`re[te, dar ar fi \ncercat orice ca s`-l recâ[tige \napoi.

152

MARSHA CLARK

Se aplec` s`-[i ia p`l`ria [i o scutur` de nisip. Apoi ]ip` dintr-o dat` scurt [i o l`s` s` cad`. Deoarece, ca un r`spuns la rug`ciunea ei, Jason st`tea lâng` piatra barier` unde c`rarea d`dea \n platou. – Zeii nu te pot ajuta, Lorna, spuse el \ncet, [i ea se \ntreb` cum putea fi atât de crud. – {tiu asta. Vocea \i tremura din cauza [ocului. {tiu c` m` ur`[ti. Nu [tiam c` e[ti aici, altfel… – Zeii nu te pot ajuta deoarece eu nu am \ncetat nici o clip` s` te iubesc. F`cu un pas spre ea. S` te ur`sc! Iubita mea… oh! Iubita mea, te iubesc din tot sufletul. – Nu prea p`rea a[a când m-ai alungat. |nc` mai tres`rea la aceast` amintire. – Asta pentru c` ai nimerit \ntr-o curs`. O capcan` pentru a-l prinde pe Nikos… Când te-am v`zut coborând pe strada aceea am crezut c` mor. Veni [i se opri lâng` ea [i Lorna fu [ocat` de oboseala \ntip`rit` de pe fa]a lui frumoas`. – De ce nu mi-ai spus c` era o capcan`? Am crezut c` nu mai vrei s` m` vezi niciodat`, aproape c` se \n`bu[i ea, cu ochii plini de lacrimi. – Lorna! iubito, nu plânge. |ncerc` s-o ia \n bra]e, \ns` ea \l respinse. Trebuia s` primeasc` o explica]ie a ceea ce se \ntâmplase \nainte s` cedeze. – Str`du]a era \n]esat` de poli]i[ti, spuse el, erau ascun[i \n fiecare magazin din apropiere. Lorna se uit` la el neclintit, cu ochii \nc` plini de lacrimi.

CUIBUL ZEILOR

153

– Dar de ce acolo? – Am a[teptat acolo pentru c` se p`rea c` era locul unde se vindeau pietrele furate, \i explic` el. Aveam motive s` credem c` Nikos va \ncerca s` scape de capul de teracot` acolo. Dar când ai ap`rut tu… Dumnezeule! Fa]a lui deveni palid` amintindu-[i tot ce se \ntâmplase. Am fost \ngrozit crezând c` poli]ia ar putea s` te considere complice a lui Nikos. Am fost disperat [i am vrut s` te \ndep`rtez de pericol. – Dar de ce nu mi-ai spus de aceast` \nscenare \nainte? \ntreb` Lorna. Nu aveai \ncredere \n mine c` pot p`stra secretul? – Am \ncredere s`-]i dau [i via]a mea, Lorna, \ns` \i promisesem inspectorului c` n-o s` spun nim`nui. Ac]ionam… cum s` spun? Numai… pe baza unor b`nuieli. Mama [tia de suspiciunile noastre, \ns` n-a [tiut niciodat` nimic de planurile noastre. Prima reac]ie a Lornei fu aceea de a protesta c` dac` el nu fusese \n stare s` aib` \ncredere \n ea [i s-o pun` la curent cu ce se \ntâmpl`, o d`duse la o parte din via]a lui \nc` o dat`, \ns` \[i \nv`]ase lec]ia [i nu zise nimic, l`sându-l s` continue. – La câteva momente dup` ce ai plecat tu, a[a cum m` temusem, Nikos a ap`rut. A intrat \ntr-un magazin [i a \ncercat s` vând` micul cap, [i l-am prins asupra faptului, cum ai spune tu. Fa]a lui se \ntunec`. Nu m-am bucurat \n acel moment. Nikos a fost distrus când m-a v`zut. A

154

MARSHA CLARK

m`rturisit c` a furat [i vândut piatra-sigiliu \n acela[i fel… |ntr-adev`r, proprietarul a recunoscut \n \ncercarea de a-[i mic[ora astfel partea de vin`. Oft` adânc. L-am suspectat pe Nikos de la \nceput, spuse el. M-am rugat la zei s` nu fie adev`rat. – Unde este Nikos acum? \ntreb` Lorna. – Dup` ce l-au luat la sec]ie… Dumnezeule! A fost \ngrozitor. A \nceput s` plâng` ca o femeie [i s` m` implore s`-l salvez… iar eu nu aveam nici o putere. Gura i se strânse din cauza am`r`ciunii [i ea putu sim]i durerea din el. Am contactat-o pe mama la \ntâlnirea ei, [i am rugat-o s` vin` la Rethimnon \mpreun` cu avocatul nostru. I-am pl`tit cau]iunea [i apoi, dup` discu]ii \ndelungate pân` noaptea târziu, Nikos a fost de acord s` a[tepte procesul la m`n`stirea noastr` de lâng` sat. Poate bunii c`lug`ri \l vor ajuta s` capete curaj. El \i lu` mâna \ntr-a lui [i ea suspin`, apoi \ncepu s` plâng` \n hohote. Cu o exclama]ie el o lu` \n bra]e, mângâind-o pe p`r, murmurând pierdut ceva pe limba lui, s`rutându-i lacrimile care acum \ncepuser` s` i se rostogoleasc` pe obraji. – Draga mea, este totul \n regul`… nu mai plânge… totul este \n regul` acum. – Am… am fost atât de nefericit`, spuse ea cu sughi]uri. – {i eu am fost, iubita mea. El \i \ndep`rt` o [uvi]` de p`r de pe obrazul umed. Nu sunt nimic f`r` tine, Lorna,

CUIBUL ZEILOR

155

spuse el. Asear`, când ne-am \ntors acas` [i nu te-am putut g`si… O ]inu strâns \n bra]e [i ea \[i \ncol`ci bra]ele \n jurul gâtului lui. Unde ai fugit? – Nu puteam s` mai stau la vil`. Nu dup` ce mi-ai spus s` plec. – Nu am vrut s` sune a[a, gemu el, [i \i s`rut` obrazul fierbinte. – {tiu asta acum, [opti ea. O l`s` jos s` stea lâng` el pe nisipul fierbinte. – Mul]umesc zeilor c` te-am g`sit aici, spuse el. Aproape c` eram nebun de disperare. – De unde ai [tiut unde s` m` cau]i? |[i aminti de ruga ei [i chicoti, aruncând o privire vârfurilor mun]ilor \nal]i. Pân` la urm` cred c` zeii m-au ascultat totu[i. – Au avut un pic de ajutor din partea mamei, zâmbi el. – Din partea mamei tale? – {tia c` am plecat s` aflu ve[ti despre tine [i a sunat la tavern` s`-mi spun` c` te g`sesc pe platou. – A vrut s`-i fac ni[te poze… Lorna zâmbi amintindu-[i. – {tie cât de mult te iubesc, draga mea, spuse el. – {i nu se sup`r`? – S` se supere? De ce s` se supere? Trebuie s` fi sesizat c` este foarte apropiat` de tine. – Dar eu nu sunt grecoaic`… adic`… mi-e team` c` nu m` pot adapta lumii tale… Dintr-o dat` Jason deveni grav.

156

MARSHA CLARK

– }i-am spus vreodat` c` nu te potrive[ti \n lumea mea? – Nu… numai… – Singura persoan` care a men]ionat asta e[ti tu, Lorna, sublinie el. Poate c` nu vrei s` te adaptezi la lumea mea? – Vreau! Iubesc Creta. Iubesc lumea ta, Jason. |[i \mpreun` mâinile ca \ntr-o rug`ciune. Când m-am ciocnit de tine \n Rethimnon, voiam s`-]i spun ce r`u \mi pare c` am fost atât… atât de dificil`. S`-]i explic c` uneori m` \nspâimânt la gândul… Oh! Nu [tiu… mi-e team` c` dac` nu m` adaptez… o s` te \ntorci [i o s` pleci. Gândul `sta m` face s` m` port ca o proast`. – M` gândeam eu c` e ceva de genul `sta, spuse el. Cea mai bun` modalitate de-a apar]ine unei ]`ri este s` te c`s`tore[ti \n ea. Ea privi ]int` \n ochii lui. Te c`s`tore[ti cu mine, Lorna? Spune da. Te iubesc atât de mult. Vreau s` am copii cu tine… s` \mb`trânesc al`turi de tine. – Oh, Jason! Eu… Ea ezit`, amintindu-[i de tradi]ia cretan` ca mireasa s` fie virgin`. – Nu trebuie s` te gânde[ti c` vreau s` renun]i la cariera ta, iubita mea. O strânse tare de mân`. Când o s` termina]i lucrul la [antierul arheologic, po]i s`-]i faci cartea. Pot s` te [i ajut, chiar. Putem s` c`l`torim prin ]ar` \mpreun`. El pleda pentru ea – frumosul [i mândrul Jason – \ncerca s-o conving`. – Dac` ne c`s`torim nu voi putea avea \n buchetul de nunt` flori din Copacul Castit`]ii, spuse ea. El r`mase perplex.

CUIBUL ZEILOR

157

– Copacul Castit`]ii? – A[a cum a avut Ariadna. Eu nu sunt virgin`. Se ruga s` nu cumva s`-l piard`, \ns` trebuia s` fie cinstit` cu el. – Dar tu nu e[ti o copil` ca Ariadna. Tu e[ti femeie. De asemenea, este mai mult decât evident c` nu e[ti o femeie promiscu`. Câ]i iubi]i ai avut, Lorna? – Unul, se confes` ea. B`rbatul cu care am crezut la un moment dat c` m` voi m`rita. – Cred c` pot s`-l [terg din memoria ta, spuse el, [i ea zâmbi deoarece \l [tersese \nc` de la \nceput. Nu te vreau altfel decât e[ti, Lorna. Dar vreau s` te leg de mine pentru totdeauna. O privi cu dragoste, atât de lacom, \ncât ea fu cople[it` de fericire. – Da, Jason, \i r`spunse ea. Bine\n]eles c` m` m`rit cu tine. – Curând? insist` el. O s` te m`ri]i cu mine curând? – Cât de curând vrei. Nu vreau s` mai a[tept nici un minut \n plus fa]` de cât trebuie. – Iubita mea! O s`rut` posesiv [i c`zur` \napoi pe nisip, buzele lui revendicându-le \n continuare pe ale ei. Un tremur de pl`cere str`b`tu corpul Lornei de la gât pân` \n cele mai ascunse, intime p`r]i ale ei. Când se oprir` din s`rutat el o ]inu strâns lâng` el, dezmierdându-i ferm [ira spin`rii cu degetele lui puternice. – Când ne \ntoarcem am s`-l sun pe fratele t`u, \i [opti el la ureche. Putem s` ne c`s`torim ori \n Canada, ori aici

158

MARSHA CLARK

\n sat. Ea \[i aduse aminte de visul de-a merge al`turi de fratele ei \n micu]a biseric`, spre altarul unde Jason o a[teapt` s` \nceap` via]a lor \mpreun`. – A[ vrea s` ne c`s`torim aici, \i spuse ea. – Ce bine! Am s` aduc aici \ntreaga ta familie pentru nunt`. |ncepu s-o s`rute tandru pe gât, [i ea se \ntoarse [i se lipi [i mai mult de el, fiecare p`rticic` a corpului ei tânjind dup` atingerea lui. Buzele lui \i g`sir` gura din nou, \ns` de data asta s`rutul fu aproape brutal de pasionat, [i ea \i r`spunse cu ardoare, r`spunzând pasiunii lui, pân` când devenir` dou` fl`c`ri arzând \n aerul \mb`t`tor. Mult mai târziu, când umbrele se \ntinser` peste \ntreg ]inutul, ea se \ntinse languros [i privi spre infinitul cerului. Sim]ea nisipul ca m`tasea pe pielea ei fierbinte. El se aplec` peste ea [i \i s`rut` tandru sânii goi. – Frumoasa mea femeie…a mea, murmur` el, cu o voce plin` de satisfac]ie. Ea râse u[or [i se \ntoarse \ntr-o parte. – {tii ceva? spuse ea, mângâindu-i cu degetele p`rul negru de pe piept. – Ce este, iubirea mea? – N-am mai mâncat cum se cuvine de zile… mi-e foame! suspin` ea.

CUIBUL ZEILOR

159

– {i s-a f`cut târziu. Trebuie s` ne \ntoarcem. |i apuc` degetul cu care \l mângâia pe piept [i-l s`rut`. Dar nu ne mai \ntoarcem deloc dac` continui s` faci asta, o avertiz` el, [i ea zâmbi mali]ios. Dup` ce se \mbr`car` [i fur` gata s` plece, st`tur` un moment lâng` piatra-barier`, privind \n urm` micu]a cascad` [i plaja de nisip argintiu. – Am s` construiesc casa noastr` aici, spuse Jason. Casa noastr` de tineri c`s`tori]i. }i-ar pl`cea? Se uit` la el, cu ochii lumino[i ca [i apa lic`rind a pârâului. Nu exista nici cea mai mic` \ndoial` \n ochii ei. – Casa noastr`, spuse ea, gustând cuvintele ca vinul. Acas`… \n sfâr[it acas`.

Sfâr[it