Marc Levy Si Daca e Adevarat

Marc Levy-Si daca e adevarat 1996, vara Tocmai sunase micul desteptator asezat pe noptiera din lemn de culoare deschisa. Era ora cinci si treizeci, iar camera era scaldata intr-o lumina aurie pe care o revarsa numai zorii din San Francisco. Dormea toata casa, catelusa Kali culcata pe covorul cel mare, Lauren bagata sub plapuma in mijlocul patului cel mare. Apartamentul lui Lauren surprindea prin tandretea pe care o degaja. Aflat la ultimul etaj al unei case victoriene de pe Green Street era alcatuit dintr-un salon-bucatarie in stil american, un dressing, un dormitor mare si o baie, mare si ea, cu fereastra. Podeaua era din parchet blond cu lamele late, cele din baie fiind vopsite in alb si cadrilate cu carouri negre pictate cu un sablon. Peretii albi erau impodobiti cu desene vechi cumparate de ocazie in galeriile de pe Union Street, tavanul era marginit de o mulura de lemn, fin cizelata de mainile unui tamplar talentat de la inceputul secolului, caruia Lauren ii reliefase contururile cu o nuanta caramel. Cateva covoare din fibre de cocos tivite cu iuta bej delimitau

salonul, sufrageria si semineul in fata caruia o canapea mare tapisata cu panza de bumbac ecru te indemna sa te afunzi in ea. Cele cateva mobile presarate prin living erau dominate de lampi foarte frumoase cu abajururi plisate, achizitionate de-a lungul ultimilor trei ani. Foarte scurta fusese noaptea. Medic intern la San Francisco Memorial Hospital, Lauren trebuise sa-si prelungeasca garda cu mult peste cele douazeci si patru de ore obisnuite, datorita sosirii tarzii a victimelor unui mare incendiu. Primele ambulante tasnisera in sasul urgentelor cu zece minute inainte de schimbarea garzii si Lauren incepuse fara sa mai astepte dispatchingul primilor raniti spre diferitele sali de pregatire, sub privirile disperate ale coechipierilor ei. Cu o metodologie de virtuoz, in cateva minute, il ausculta pe fiecare pacient,ii atribuia o eticheta colorata materializand gravitatea situatiei, redacta un diagnostic preliminar, prescria primele examene si-i indruma pe brancardieri spre sala respectiva. Trierea celor saisprezece persoane debarcate intre douasprezece si douasprezece si un sfert noaptea s-a terminat exact la douasprezece si jumatate, iar chirurgii,chemati de-acasa, si-au putut incepe primele operatii din aceasta noapte lunga pentru ei inca de la ora unu fara un sfert. Lauren il asistase pe Dr Fernstein la doua interventii succesive si nu s-a intors acasa decat la ordinul strict al medicului care a facut-o sa inteleaga

ca, oboseala inselandu-i vigilenta, le punea in pericol sanatatea pacientilor. in plina noapte, parasi parkingul spitalului la volanul masinii ei Triumph, intorcandu-se acasa cu viteza mare pe strazile pustii. „Sunt prea obosita si rulez prea repede", isi repeta ea din minut in minut ca sa n-o fure somnul, insa ideea de a se intoarce la urgente, in sala de operatii si nu in culise, era de-ajuns ca s-o tina treaza. Actiona usa telecomandata a garajului si isi trase in el vechiul automobil. Trecand prin coridorul interior, escalada patru cate patru treptele scarii principale si intra in apartament cu sufletul usurat. Limbile micii pendule asezate pe semineu aratau ora doua si jumatate. Lauren isi lasa hainele sa-i cada pe jos in mijlocul marelui living. Perfect goala, se duse la bar ca sa-si faca un ceai de plante. Borcanelele ce impodobeau etajera contineau esente de toate felurile, ca si cum fiecare moment al zilei isi avea parfumul lui de infuzie,isi puse ceasca pe noptiera, se cuibari sub plapuma si adormi instantaneu. Ziua precedenta fusese prea lunga,iar cea care se anunta necesita o trezire matinala. Profitand de doua zile libere care acum coincideau cu weekend-ul, acceptase o invitatie la niste prieteni, la Carmei. Daca oboseala acumulata justifica pe deplin o dimineata petrecuta in pat, nimic n-ar fi putut s-o faca sa-si intarzie trezirea precoce. Lauren adora rasaritul soarelui pe soseaua ce margineste Pacificul si leaga San Francisco

de golful Monterey. Pe jumatate adormita, cauta pe pipaite butonul care intrerupea soneria desteptatorului. Se freca la ochi cu pumnii stransi si isi arunca prima privire lui Kali, intinsa pe covor. — Nu te uita asa la mine, nu mai fac parte din planeta asta. Auzindu-i vocea, catelusa ei se grabi sa ocoleasca patul si isi puse capul pe burta stapanei sale. „Te parasesc doua zile, fata mea. Pe la unsprezece trece mama sa te ia. Da-te la o parte, ma scol si-ti dau de mancare." Lauren isi intinse picioarele, casca indelung ridicandu-si bratele spre cer si sari din pat. Scarpinandu-se in cap, trecu in spatele barului, deschise frigiderul, casca din nou si scoase untul, dulceata,feliile de paine, cutia cu mancare pentru caine, un pachet inceput de jambon de Parma, o bucata de branza Gouda, o ceasca de cafea, doua borcanele de lapte, o cupa de compot de mere, doua iaurturi, cereale, o jumatate de grepfrut; cealalta jumatate ramase pe etajera de jos. Cum Kali se uita la ea dand din cap de mai multe ori, Lauren facu ochii mari si striga: — Mi-e foame! Ca de obicei, incepu cu pregatirea micului dejun al protejatei sale si-l puse intr-o gamela grea de ceramica. Apoi isi alcatui propriul platou si se aseza la birou.De aici, intorcand usor capul, putea contempla Saussalito si casele lui agatate pe coline,

Golden Gate intins ca o trasatura de unire intre cele doua maluri ale golfului, portul de pescuit din Tiburon si, sub ea, acoperisurile ce se intindeau in trepte pana la cheiul Marina. Deschise larg fereastra, orasul era complet tacut. Numai sirenele marilor cargouri ce plecau spre China, amestecate cu tipetele pescarusilor, veneau sa ritmeze lancezeala acestei dimineti. Se intinse din nou si ataca, plina de pofta, micul dejun pantagruelic.Din lipsa de timp, nu mancase seara trecuta. in trei randuri incercase sa infulece un sandvis, dar, la fiecare incercare, „beeper"-ul ei sunase,chemand-o la o noua urgenta. Cand o intalnea cineva si o intreba ce meserie are, raspundea invariabil: „Grabita". Dupa ce a devorat o buna parte din festin, puse platoul in chiuveta si se duse la baie. impinse cu degetele jaluzelele de lemn ca sa le incline, lasa sa-i cada camasa de noapte de bumbac alb la picioare si se baga sub dus. Jetul puternic de apa calduta o trezi de-a binelea. Iesind de sub dus, isi infasura un prosop in jurul soldurilor, lasandu-si picioarele si sanii goi. In fata oglinzii, se stramba la ea, se hotari pentru un machiaj usor, isi trase pe ea niste blugi, o camasa sport,isi scoase blugii, isi puse o fusta, scoase fusta si isi puse iar blugii. Lua din dulap o sacosa de panza in care

arunca niste lucruri, trusa de toaleta, si se simti gata de weekend. intorcandusi capul, se uita la cat de mare era dezordinea ce domnea in apartament, haine pe jos, prosoape peste tot, vesela din chiuveta, patul desfacut, isi lua un aer foarte hotarat si clama cu voce tare adresandu-se tuturor obiectelor de acolo: — Sa nu spuneti nimic, sa nu v-aud bombanind! Maine ma intorc devreme si va pun la locul vostru pentru toata saptamana! Apoi, apuca un creion si o foaie de hartie si redacta urmatoarea nota, inainte de a o lipi pe usa frigiderului cu ajutorul unui magnet mare in forma de broasca: Mama, Multumesc pentru catelusa si mai ales nu pune nimic la locul lui, ma ocup eu de toate când ma-ntorc. Trec direct pe la tine sa o iau pe Kali duminica pe la ora cinci. Te iubesc, Doctorita ta preferata. isi puse mantoul, isi mangaie cu tandrete pe cap catelusa, o saruta pe frunte si tranti usa casei. Cobori pe scara cea mare, trecu prin exterior ca sa ajunga la garaj si aproape ca plonja in vechea ei decapotabila. — Am plecat, am plecat, isi repeta ea. Nu-mi vine sa cred, e-o adevarata minune, mai trebuie insa si sa vrei sa pornesti. Distreaza-te tusind numai o singura data si-ti inec motorul cu sirop inainte de-a te arunca la fiare

vechi si te inlocuiesc cu o masina tanara, toata numai electronica, fara starter si fara stari sufletesti cand e frig dimineata, ai priceput, sper? Contact! Trebuie sa credem ca batrana masina engleza a fost foarte impresionata de convingerea spuselor stapanei sale, caci motorul se puse in miscare de cum a intors cheia de contact. Se anunta o zi frumoasa. *2* Lauren a demarat incet ca sa nu-si trezeasca vecinii. Green Street este o strada frumoasa marginita de copaci si case. Aici, oamenii se cunosc ca intr-un sat. La sase intersectii inainte de Van Ness, una din marile artere ce strabat orasul, trecu la viteza superioara. incarcandu-se de culori pe masura ce treceau minutele, o lumina palida trezea progresiv perspectivele stralucitoare ale orasului. Masina rula cu viteza pe strazile pustii. Lauren gusta din betia acelui moment. Pantele din San Francisco sunt foarte propice pentru asemenea senzatii de ameteala. Un viraj scurt pe Sutter Street. Un zgomot si niste zanganituri in directie. Coborare abrupta spre Union Square. Este ora sase si treizeci, casetofonul emite o muzica data la maximum, Lauren e fericita asa cum n-a mai fost de multa vreme. Au fost alungate stresul, spitalul,obligatiile. Se anunta un week-end numai pentru ea si n-are nici un minut de pierdut.

Union Square este linistit. Peste cateva ceasuri va deborda de turisti si citadini facandu-si cumparaturile in marile magazine ce inconjoara piata. Cablecarurile* se vor succeda, vitrinele vor fi luminate, la intrarea parkingului central se va forma o coada lunga de masini. Acesta este sapat sub gradinile in care grupuri de muzica vor schimba cateva note si refrene pe centi si dolari. Pana atunci, in aceasta clipa matinala domneste linistea. Vitrinele sunt stinse, pe banci mai dorm cativa closarzi. Paznicul parkingului motaie in ghereta lui. Triumph-ul inghite asfaltul in ritmul impulsurilor date de levierul de viteze. Stopul este verde, iar Lauren trece inapoi in viteza a doua ca sa ia mai bine turnanta pe Polk Street, una din cele patru strazi ce marginesc scuarul. imbatata, cu o esarfa in chip de banda de strans parul, intra in virajul din fata imensei fatade a cladirii lui Macy's. O curba perfecta, cauciucurile scartaie usor, un zgomot ciudat, o succesiune de zanganituri, totul merge foarte repede, zanganiturile se confunda intre ele, se amesteca,se disputa. O pocnitura brusca! Timpul incremeneste. Nu mai exista nici un dialog intre directie si roti, comunicarea este definitiv intrerupta. Masina o ia intr-o parte si derapeaza pe asfaltul inca umed. Chipul lui Lauren se crispeaza. Mainile i se agata de volanul devenit docil, acceptand sa

senvarta la nesfarsit intr-un gol compromitator pentru ce avea sa urmeze in ziua aceea. Triumph-ul continua sa alunece, timpul pare ca se simte in largul lui si se intinde ca intr-un lung cascat. Lui Lauren i se invarte capul, de fapt decorul este cel care se invarte in jurul ei,cu o viteza surprinzatoare. Masina s-a luat drept un titirez. Rotile i se izbesc brusc de trotuar, partea din fata i se ridica si imbratiseaza o gura de incendiu. * Tramvaie folosite la San Francisco. Capota continua sa urce spre cer. intr-un ultim efort, automobilul se rasuceste si isi ejecteaza conducatoarea, devenita mult prea grea pentru aceasta pirueta care sfideaza legile gravitatiei. Trupul lui Lauren este proiectat in aer, inainte de a cadea izbindu-se de fatada unui mare magazin. Imensa vitrina explodeaza si se raspandeste intr-un covor de cioburi. Cearsaful de sticla o primeste pe tanara femeie care se rostogoleste pe pamant, apoi incremeneste, cu pletele desfacute in mijlocul sparturilor, in vreme ce batrana Triumph isi sfarseste cursa si cariera, culcata pe spate, jumatate pe trotuar. Un simplu fir de aburi ii iese din maruntaie si isi da duhul, ultimul ei capriciu de batrana englezoaica. Lauren este inerta. Se odihneste, linistita. Trasaturile ii sunt netede, respiratia lenta si regulata. Cu gura abia deschisa in care ai putea ghici un usor suras, cu ochii inchisi, pare ca doarme. Parul lung ii

incadreaza fata, mana dreapta ii este pusa pe burta. in ghereta lui, paznicul parkingului clipeste din ochi,a vazut tot, „ca la cinema", dar aici „era de-adevaratelea",va spune el. Se ridica, alearga afara, se razgandeste si se intoarce inapoi. Cu febrilitate, ridica telefonul si formeaza 911. Cheama in ajutor, iar ajutoarele pornesc la drum.Sala de mese a lui San Francisco Hospital este o incapere mare cu pardoseala alba si peretii zugraviti in galben. O multime de mese dreptunghiulare facute din Formica sunt asezate de-a lungul unei alei centrale care duce la distribuitoarele de hrana ambalata sub vid si de bauturi. Doctorul Philip Stern somnola lungit pe una dintre ele, cu o ceasca de cafea rece in mana. Un pic mai incolo, se legana pe un scaun coechipierul lui, cu privirea pierduta in gol. Beeper-ul ii suna in fundul buzunarului. Deschise un ochi si bombani uitandu-se la ceas;isi termina garda peste un sfert de ora. „Nu se poate! Chiar n-am noroc. Frank, suna la dispecerat!" Frank apuca telefonul de perete, agatat deasupra lui, asculta mesajul transmis de o voce, il puse la loc in furca si se intoarse spre Stern. „Scoala-te, batrane, e pentru noi, Union Square, un cod 3, se pare ca-i serios..." Cei doi interni afectati unitatii EMS* din San Francisco se sculara si se indreptara spre sasul in

care-i astepta ambulanta, cu motorul pornit, cu rampa luminoasa sclipind. Doua suieraturi ale sirenei marcara plecarea unitatii 02. Era ora sapte fara un sfert, Market Street era complet pustie, iar furgoneta rula cu viteza in acel inceput de dimineata. — Futu-i..., si cand te gandesti ca azi o sa fie vreme frumoasa! — De ce bombanesti? — Fiindca sunt frant, o sa dorm si n-o sa profit de ea. — intoarce la stanga, o luam pe sens interzis. Frank se executa, ambulanta o lua pe Polk Street spre Union Square. „Uite-o, baga viteza, o vad!" Ajunsi in marea piata, cei doi interni zarira mai intai carcasa batranei Triumph, prabusita pe gura de incendiu. Frank opri sirena. — Ce mai, tipul nu s-a ratat, constata Stern sarind jos din camioneta. La fata locului erau deja doi politisti si unul dintre ei il indrepta pe Philip spre vitrina sparta. — Unde e tipul? il intreba internul pe unul dintre politisti. • EMS sau „Emergency Medical System" este echivalentul sistemului nostru de Salvare. — Acolo, inaintea dumitale, e o femeie, doctorita, la urgente se pare. Poate ca o cunoasteti. Stern, deja ingenuncheat langa corpul lui Lauren, tipa la coechipierul lui sa vina repede. Dotat cu o pereche de foarfece, decupase deja blugii si puloverul, dezgolind-o pana la piele. Pe piciorul stang, o deformatie

sensibila aureolata de un hematom mare indica o fractura. Restul corpului era fara contuzii vizibile. — Pregateste-mi pastilele si o perfuzie, am pulsul filant si n-am tensiune, respiratia la 48, plaga la cap, fractura inchisa la femurul drept cu hemoragie interna. Imi pregatesti doua culote. O cunoastem? E de la noi? — Am mai vazut-o, e interna la urgente, lucreaza cu Fernstein. E singura care-i tine piept. Philip nu reactiona la ultima remarca. Frank puse cele sapte pastile ale electroscopului pe pieptul tinerei femei,o lega pe fiecare printr-un fir electric de culoare diferita la electrocardiograful portabil, iar pe acesta il anclansa. Ecranul se aprinse instantaneu. — Ce vezi pe traseu? isi intreba el coechipierul. — E rau de tot, tipa se duce. Tensiunea la 8/6, pulsul la 140, buzele cianozate. iti pregatesc un tub endotraheal de 7, o intubam. Doctorul Stern tocmai plasase cateterul si-i intinse sticluta cu ser unui politist. — Ţine-o ridicata sus, am nevoie de amandoua mainile. Trecand repede de la politist la coechipierul sau, ii ceru sa injecteze cinci miligrame de adrenalina in tubul perfuziei, o suta douazeci si cinci de miligrame de Solu-Medrol si sa pregateasca imediat defibrilatorul. in aceeasi clipa, temperatura lui Lauren incepu sa scada brutal, in timp ce traseul electrocardiogramei devenea neregulat.in josul ecranului verde, o inimioara rosie incepu sa palpaie, insotita imediat de un

bip scurt si repetitiv, semnal provenind de la iminenta unei fibrilatii cardiace. — Hai, frumoaso, agata-te! Trebuie ca-i curge sange in interior. Cum e pantecele? — Suplu, sangereaza probabil in picior. Esti gata pentru intubatie? in mai putin de un minut, Lauren a fost intubata, iar sonda a fost legata de un mustiuc respirator. Stern ceru un bilant al constantelor, iar Frank ii spuse ca respiratia este stabila si ca tensiunea scazuse la 5. N-avu timp sa-si termine fraza, bipului scurt ii lua locul un suierat strident ce tasni din aparat. — Gata, fibrileaza. Baga 300 de jouli. Philip freca cele doua manete ale aparatului una de alta. — E bine, ai curent, striga Frank. — La o parte, bag socul! Sub impulsul descarcarii electrice, corpul se arcui brutal, cu pantecele spre cer, inainte de-a cadea la loc. — Nu, nu e bine. — Du-te la 360, mai facem o data. — 360, da-i bataie! — La o parte! Corpul se ridica si cazu la loc inert. „Da-mi cinci miligrame de adrenalina si reincarca la 360. La o parte!" O noua descarcare electrica, o noua tresarire a corpului. „E tot in fibrilatie! O pierdem, injecteaza o unitate de Lidocaina in perforatie si reincarca! La o parte!" Corpul se ridica. „Injectezi cinci sute de miligrame de Beriliu si reincarci

imediat la 380!" Lauren primi inca un soc electric, inima paru sa-i raspunda la drogurile ce i se injectasera si sa-si reia un ritm stabil, dar asta numai cateva clipe: suieratul care se intrerupsese cateva secunde se facu auzit si mai bine... „Stop cardiac", exclama Frank. Imediat, Philip incepu un masaj cardio-respiratoriu, cu o indarjire neobisnuita. in timp ce incerca sa o readuca la viata, o implora: „No face pe tampita, azi e frumos, intoarce-te, nu ne face noua asa ceva!" Apoi ii ordona coechipierului sau sa reincarce masina inca o data. Frank incerca sa-l calmeze: „Philip, renunta, nu slujeste la nimic!"Dar Stern nu renunta; urla la el sa reincarce defibrilatorul. Partenerul lui ii dadu ascultare. Pentru a nu stiu cata oara striga sa se dea la o parte. Corpul se cambra iar, insa electrocardiograma era tot plata. Philip reincepu sa maseze,de pe frunte incepura sa-i cada broboane de sudoare. Oboseala arata disperarea tanarului medic in fata neputintei lui. Coechipierul sau isi dadu seama ca atitudinea lui isi pierdea din logica. Ar fi trebuit sa opreasca totul de acum cateva minute deja si sa declare ora decesului, dar nu-l mai oprea nimic, continua sa maseze inima. — Mai baga o jumate de miligram de adrenalina si urca la 400. — Philip, opreste-te, n-are sens, a murit. Nu mai stii ce faci. — Taca-ti gura si fa ce-ti spun!

Politistul ii arunca o privire interogatoare internului ingenuncheat langa Lauren. Medicul nu-i dadu nici o atentie. Frank ridica din umeri, injecta o noua doza in tubul perfuziei, reincarca defibrilatorul. Anunta pragul de patru sute de miliamperi, dar Stern nici macar nu mai ceru ca ceilalti sa se dea la o parte si trimise descarcarea electrica. Miscat de intensitatea curentului, toraxul se ridica cu brutalitate de pe pamant. Traseul ramase disperat de plat. Internul nici nu-l mai privi, stia cum e chiar inainte de-a mai trimite acest ultim soc. Izbi cu pumnul in pieptul lui Lauren. „Fir-ar al dracului sa fie!" Frank il apuca de umeri si-l stranse tare. — Gata, Philip, iti piezi capul, calmeaza-te! Pronunti decesul si strangem. Esti pe punctul sa-ti cedeze nervii,acum trebuie sa te odihnesti. Philip era leoarca de sudoare, cu ochii rataciti. Frank ridica tonul, ii stranse capul prietenului sau cu amandoua mainile, fortandu-l sa se uite la el. Ii ordona sa se calmeze si, in absenta oricarei reactii,ii trase o palma. Tanarul medic simti lovitura. Vocea confratelui sau se facu atunci linistitoare: „intoarce-te la mine, batrane, revino-ti in fire!" La capatul puterilor, ii dadu drumul, ridicandu-se de jos cu privirea la fel de pierduta. incremeniti, politistii se uitau la cei doi medici.Frank mergea invartindu-se, aparent total descumpanit. Philip, in genunchi si chircit, isi ridica incet capul, deschise gura si rosti

incet: „sapte si un sfert, decedata". Apoi se adresa politistului care inca mai tinea sticluta cu perfuzie: „Luati-o, gata, nu mai putem face nimic pentru ea". Se scula, isi prinse de umar coechipierul si-l duse spre ambulanta: „Hai vino, ne intoarcem". Cei doi agenti de circulatie ii urmarira din priviri cand urcara in camioneta. „Nu-s prea clari cei doi doctori!" spuse unul dintre ei. Al doilea politist se uita la colegul lui. — Ai participat deja la un caz in care unul dintre noi a fost doborat? — Nu. — Atunci nu poti intelege ce-au trait acesti medici acum. Hai, ajuta-ma, o apucam usor si o punem pe targa in furgon. Ambulanta daduse deja coltul strazii. Cei doi ridicara corpul inert al lui Lauren, il depusera pe brancarda si-l acoperira cu o patura. Cei cativa gura-casca intarziati parasira locul deoarece spectacolul luase sfarsit. in interiorul EMU*-ului, de la plecarea lor, cei doi coechipieri ramasesera tacuti. Tacerea o rupse Frank. — Ce te-a apucat, Philip? — N-are treizeci de ani, e doctorita si e frumoasa de moare. — Da, asta a si facut de altfel! Schimba ceva faptul ca e frumoasa si medic? Ar fi putut sa fie urata si sa lucreze intr-un supermarket. Asta-i soarta, nu poti face nimic,ii sosise ceasul. Ne intoarcem, te duci sa te culci si o sa incerci sa arunci un val peste toate astea. La doua blocuri in spatele lor, masina politiei intra intr-o intersectie cand un taxi trecu pe rosu. Furios, politistul frana brusc si puse sirena in

miscare. soferul de la „Limo Service" se opri si isi ceru pur si simplu scuze. Corpul lui Lauren cazuse de pe targa. Cei doi barbati trecura in spate, cel mai tanar o apuca pe Lauren de glezne, cel mai in varsta de brate. Cand se uita la pieptul tinerei femei, ii incremeni fata. — Respira! — Ce? — Respira, iti spun, treci la volan si ia-o spre spital! — iti dai seama! Oricum, cei doi doctori n-aveau un aer prea clar. — Taci din gura si da-i bataie! Nu inteleg nimic, dar or sa mai auda ei de mine. Camioneta politistilor depasi in tromba ambulanta sub privirile uimite ale celor doi interni. Erau „politistii lor". Philip voi sa puna sirena si sa se ia dupa ei, dar colegul lui se opuse, era stors de puteri. * EMU sau „Emergency Medical Unit" este echivalentul ambulantelor de reanimare din serviciul francez de Salvare. — De ce mergeau cu o asa viteza? — Habar n-am, raspunse Frank. si poate ca nu erau ei. Ăstia seamana toti intre ei. Zece minute mai tarziu, trageau langa masina politiei ale carei portiere ramasesera deschise. Philip cobori si intra in sasul urgentelor. Se duse la primiri cu un pas tot mai grabit si se adresa infirmierei de serviciu fara sa o mai salute.

— In

ce sala au dus-o? — Pe cine, doctore Stern? intreba infirmiera de permanenta. — Pe tanara care tocmai a sosit. — E la blocul operator 3, s-a dus la ea Fernstein, este din echipa lui, se pare. in spatele lui, politistul mai in varsta il batu pe umar. — Ce-aveti in cap, voi, doctorii? — Scuzati-ma, n-am inteles! Bine facea ca-si cerea scuze, dar asta nu era de-ajuns.Cum de putuse pronunta decesul unei tinere femei care inca mai respira in furgoneta lui? „Va dati seama ca, daca nu eram eu, era bagata in frigider de vie?" O sa mai auda vorbindu-se de el. Dr Fernstein iesi chiar in momentul acela din blocul operator si paru ca nu-i acorda nici o atentie agentului de politie, adresandu-se direct tanarului medic: „Stern, cate doze de adrenalina i-ati injectat?" „De patru ori cate cinci miligrame", raspunse internul. Profesorul il certa imediat, amintindu-i ca purtarea lui era o inversunare terapeutica, apoi, adresandu-se ofiterului de politie, afirma ca Lauren murise cu mult inainte ca doctorul Stern sa-i fi pronuntat ora decesului. A mai adaugat ca greseala echipei medicale era probabil faptul ca se inversunase prea mult asupra inimii pacientei, pe banii asiguratilor. Ca sa puna capat oricarei discutii, a explicat ca lichidul injectat se stransese in

jurul pericardului: „Atunci cand a trebuit sa franati brusc, acesta a trecut in inima care a reactionat chimic si a pornit iar sa bata". Din pacate, asta nu schimba cu nimic decesul cerebral al victimei. Cat despre inima, de indata ce lichidul se va dizolva, se va opri, „daca nu cumva a si facut-o acum cand va vorbesc". L-a invitat apoi pe politist sa-si ceara scuze de la doctorul Stern pentru enervarea sa cu totul deplasata si l-a invitat pe acesta din urma sa treaca pe la el inainte de a pleca. Politistul se intoarse spre Philip si ii spuse bodoganind: „Vad ca noi,cei din politie, nu detinem monopolul corporatismului. Nu va doresc o zi buna". Apoi facu stanga-mprejur si parasi incinta spitalului. Desi cei doi batanti ai sasului s-au inchis in spatele lui, s-a auzit cum a trantit portierele furgonetei. Stern ramase cu bratele puse pe pupitrul de la primiri, uitandu-se cu ochii mijiti la infirmiera de permanenta. „Dar ce-i cu toata povestea asta?" Ea dadu din umeri si-i aminti ca-l asteapta Fernstein. Batu la usa intredeschisa a sefului lui Lauren. Mandarinul il invita sa intre. in picioare, in spatele biroului,stand cu spatele la el si uitandu-se pe fereastra, astepta in mod vizibil ca Stern sa vorbeasca primul, ceea ce Philip si facu. ii marturisi ca n-a inteles ce-i spusese politistului. Fernstein il intrerupse brusc.

— Asculta-ma

bine, Stern, ce i-am spus eu ofiterului a fost lucrul

cel mai simplu pe care i-l puteam explica pentru ca sa nu-ti faca un raport si sa-ti distruga cariera. Comportamentul dumitale este inadmisibil pentru cineva cu experienta pe care o ai. Trebuie sa stim sa acceptam moartea atunci cand ea ni se impune. Nu suntem zei si nu purtam raspunderea destinului. Tanara femeie decedase cand ati sosit voi, iar incapatanarea dumitale te-ar fi putut costa scump. — Dar cum va explicati ca a inceput din nou sa respire? — Nu-mi explic asta si nici nu trebuie sa o fac. Noi nu stim totul. Ea a murit, doctore Stern. Ca asta iti displace e ceva, dar ea s-a dus. Putin imi pasa ca plamanii i se misca si inima i se agita singura, encefalograma ei este plata. Moartea ei cerebrala e ireversibila. Asteptam sa urmeze si restul si o vom cobori la morga. Punct. — Dar nu puteti face un asemenea lucru, nu in fata atator evidente! Fernstein isi arata agasarea cu o miscare a capului si ridicand glasul. Navea de primit lectii. stia oare Stern cat costa o zi de reanimare? Credea oare ca spitalul va bloca un pat ca sa mentina o „leguma" in viata artificiala? II invita insistent sa se maturizeze un pic. Refuza sa le impuna familiilor sa petreaca saptamani intregi la capataiul unei fiinte inerte si fara inteligenta, mentinuta in viata doar de niste masini. Refuza sa fie raspunzator pentru o asemenea decizie doar ca sa satisfaca eul unui medic.

ii dadu ordin lui Stern sa se duca sa faca un dus si sa dispara din ochii lui. Tanarul intern ramase postat in fata profesorului, reluandu-si si mai tare argumentatia. Cand i-a declarat decesul, pacienta lui era de zece minute in stop cardio-respirator. Inima si plamanii i se oprisera din viata. Da, se inversunase pentru ca pentru prima oara in viata lui de medic simtise ca femeia aceea nu voia sa moara. Ii descrise cum in spatele ochilor ce-i ramasesera deschisi o simtise luptand si refuzand sa se prabuseasca si atunci luptase cu ea dincolo de norme, iar zece minute mai tarziu, contrar oricarei logici, contrar a tot ce invatase el, inima pornise iar sa-i bata, plamanii sa inhaleze si sa expire aer, un suflu de viata. „Aveti dreptate,continua el, suntem medici si nu stim totul. si femeia aceasta este medic." il implora pe Fernstein sa-i lase o sansa. Fusesera vazute persoane in coma de mai mult de sase luni revenind la viata, fara ca nimeni sa priceapa ceva. Ce facuse ea, nimeni nu mai facuse niciodata. Ce mai conteaza cat o sa coste? „N-o lasati sa se duca, ea nu vrea, asta ne spune ea." inainte de a-i raspunde, profesorul marca o pauza. — Doctore Stern, Lauren era una dintre elevele mele,dotata cu un caracter infect, insa cu un adevarat talent, aveam multa stima pentru ea si multe sperante pentru cariera ei, asa cum am si pentru cariera dumitale; si cu

asta am incheiat discutia. Stern iesi din birou fara sa inchida usa. Pe culoar il astepta Frank. — Ce faci aici? — Dar ce-i in capul tau, Philip, stii cui ii vorbeai tu pe tonul asta? — Ei si? — Tipul caruia ii vorbeai este profesorul acestei tinere femei, o cunoaste si lucreaza cu ea de cincisprezece luni, a salvat mai multe vieti decat n-o sa poti tu salva, poate, in toata viata ta de doctor. Trebuie sa inveti sa te controlezi, zau, uneori spui tampenii. —Lasa-ma-n pace, Frank, mi-am luat doza de morala pe ziua de azi. — *3* Dr. Fernstein merse sa-si inchida usa biroului, ridica receptorul, ezita, il puse la loc,facu cativa pasi spre fereastra si, brusc,lua iar telefonul in mana. Ceru blocul operator. Foarte repede, la capatul celalalt al firului se facu auzita o voce. — Sunt Fernstein, pregatiti-va, operam peste zece minute, va trimit dosarul sus. inchise cu delicatete telefonul, dadu din cap si iesi din birou. Pe culoar, se-ntalni nas in nas cu profesorul Williams. — Cum iti merge? il intreba acesta, te invit la o cafea? — Nu, nu pot. — Dar ce faci? — O tampenie, ma pregatesc sa fac o tampenie. Trebuie sa fug repede, iti telefonez eu. Fernstein intra in blocul ope 11411c28l rator, avea pe el un halat

verde strans in talie. O infirmiera ii puse manusile sterile. Sala era imensa, corpul lui Lauren era inconjurat de o intreaga echipa. in spatele capului ei, oscila un monitor in ritmul respiratiei si al batailor inimii sale. — Cum sunt constantele? il intreba Fernstein pe anestezist. — Stabile, incredibil de stabile. saizeci si cinci si doisprezece cu opt. E adormita, gazele din sange sunt normale, puteti incepe. — Da, e adormita, cum bine spui. Scalpelul inciza pulpa pe intreaga lungime a fracturii, in vreme ce incepea sa dea la o parte muschii, se adresa intregii echipe. Numindu-i „dragii mei colegi", le explica tuturor ca urmau sa-l vada pe un profesor de chirurgie, cu douazeci si cinci de ani de cariera in spate, fa cand o interventie demna de un intern in anul cinci: reducerea unui femur. — Si stiti de ce o practic? Pentru ca nici un student din anul cinci n-ar fi acceptat sa reduca o fractura pe o persoana cerebral moarta de mai mult de doua ore. De aceea, ii ruga sa nu-i puna intrebari, pentru ei n-o sa dureze decat cel mult cincisprezece minute si le multumea ca accepta jocul. Insa Lauren era una dintre elevele lui si intregul personal medical prezent in sala il intelegea pe chirurg si ii era ala-turi in demersul lui. Intra un radiolog care-i transmise plansele de la scaner. Cliseele aratau un hematom la nivelul lobului occipital. Fu luata decizia efectuarii unei punctii pentru a elibera compresiunea. in partea din spate a capului, fu practicata o gaura prin care trecu un ac fin ce traversa meningele sub controlul unui ecran.

Acul fu astfel indreptat de chirurg pana la lobul hematomului. Creierul nu parea atins. Fluidul sangvin se scurse prin sonda. Aproape instantaneu, presiunea intracraniana scazu. Anestezistul mari imediat debitul oxigenului dus la creier prin intubatia cailor respiratorii. Eliberate de presiune, celulele isi reluara un metabolism normal,eliminand putin cate putin toxinele acumulate. Din minut in minut, interventia isi schimba starea de spirit. Toata echipa uita progresiv ca opereaza o fiinta umana moarta clinic. Fiecare intra in joc, iar gesturile experte se inlantuira. Fura facute niste clisee radiologice ale partii costale, fracturile coastelor fura reparate, iar pleura ponctionata. Interventia a fost metodica si precisa. Cinci ore mai tarziu, profesorul Fernstein isi scoase manusile, facand sa se auda o plesnitura. Ceru sa fie inchise plagile,iar apoi pacienta sa-i fie transferata in sala de reanimare. Ordona ca, o data disipata anestezia, sa fie debransata orice asistenta respiratorie. Ii multumi din nou echipei sale pentru prezenta si pentru viitoarea ei discretie. inainte de a parasi sala de operatii, ii ceru uneia dintre infirmiere, Betty, sa-l previna de indata ce o va fi debransat pe Lauren. Iesi din blocul operator si merse cu un pas rapid in directia ascensoarelor. Trecand

prin fata dispeceratului, o intreba pe receptionista daca doctorul Stern mai era in spital. Tanara femeie ii raspunse ca nu, ca acesta plecase foarte abatut, ii multumi si isi lua la revedere indicand ca daca intreaba cineva de el, este in biroul lui. Scoasa din blocul operator, Lauren fu dusa in sala de reanimare. Betty bransa monitoringul cardiac, electroencefalograful si canula de intubatie pe respiratorul artificial, impodobita astfel pe patul ei, tanara femeie semana cu un cosmonaut. Infirmiera facu o prelevare sangvina si iesi din incapere. Pacienta adormita era linistita,pleoapele pareau ca-i deseneaza contururile unui univers de somn dulce si adanc. Trecu o jumatate de ora siBetty ii telefona profesorului Fernstein. ii spuse ca Lauren nu mai era sub anestezie. Imediat, el o intreba de constantele vitale. Ea ii confirma un lucru la care el se astepta: acestea erau la fel de stabile. Betty insista ca el sa-i confirme ce are de facut. — Debranseaza respiratorul. Cobor peste cateva clipe. si inchise telefonul. Infirmiera patrunse in sala, desprinse tubul de canula, lasand-o pe operata sa incerce sa respire singura. Cateva clipe mai tarziu, scoase canula, eliberand astfel traheea. Aranja o suvita de par a lui Lauren, o privi cu duiosie si iesi stingand lumina. Incaperea se umplu atunci

doar cu lumina verde a aparatului de encefalografie. Traseul era tot plat. Era aproape noua si jumatate si liniste peste tot.La capatul primei ore, semnalul osciloscopului incepu sa tremure, mai intai foarte usor. Deodata, punctul care arata capatul liniei urca in sus desenand un varf important, apoi cazu vertiginos in jos inainte de a reveni la orizontala. Nimeni nu fu martorul acestei anomalii. Intamplarea a facut ca Betty sa intre in incapere la o ora dupa aceea. Ea lua constantele lui Lauren, desfasura cativa centimetri din banda de hartie martor pe care o debita aparatul,descoperi un varf anormal, incrunta din sprancene si continua sa mai citeasca alti cativa centimetri. Constatand rectitudinea traseului care urma, arunca hartia fara sa-si puna alte intrebari. Ridica receptorul telefonului de pe perete si-l suna pe Fernstein. — Eu sunt, a pornit intr-o coma depasita cu constante stabile. Ce fac acum? —Gaseste un pat la etajul cinci! Multumesc, Betty.Fernstein inchise telefonul. *4* 1996, iarna Arthur actiona telecomanda usii de la garaj si isi baga masina inauntru. O lua pe scara interioara si se duse in noul lui apartament. Tranti usa cu piciorul, puse jos sacosa, isi scoase paltonul de pe el si se prabusi pe canapea. in mijlocul salonului, vreo douazeci de cutii de carton puse peste tot ii aduceau aminte de obligatiile lui. isi scoase

costumul, trase pe el niste blugi si incepu sa desfaca pachetele,aranjand cartile din ele in biblioteca. Parchetul ii scartaia sub picioare. Seara tarziu, cand a terminat tot, stranse ambalajele, dadu cu aspiratorul si termina aranjatul coltului cu bucataria. Atunci isi contempla noul cuib. „Devin cam maniac", isi spuse el. Ducandu-se la baie,ezita intre un dus si o baie in cada, opta pentru aceasta din urma, lasa apa sa curga, deschise un mic radio pus pe radiator langa dulapurile din lemn ale dressingului, se dezbraca si intra in cada cu un oftat de usurare. in vreme ce Peggy Lee canta Ferver pe 101.3 FM, Arthur isi afunda capul in apa de mai multe ori. Mai intai il uimi calitatea sonora a cantecului pe care-l asculta,apoi realismul stupefiant al stereofoniei, mai ales la un aparat trebuind sa fie in monotonie. Ascultand mai bine,parea ca pocnitul din degete ce insotea melodia provenea din dressing. Intrigat, iesi din apa si merse tiptil spre usile dulapului, ca sa auda mai bine. Zgomotul era tot mai precis. Ezita, respira adanc si deschise brusc cele doua usi. Facu ochii mari si se trase inapoi. Ascunsa printre umerase, statea o femeie care, cu ochii inchisi, aparent vrajita de ritmul cantecului, pocnindu-si degetul mare de aratator, fredona. — Cine esti dumneata si ce faci aici? intreba el. Femeia tresari si isi deschise ochii cat erau ei de mari.

— Ma

vezi? — Bineinteles ca te vad. Parea totalmente surprinsa ca el se uita la ea. El ii atrase atentia ca nu este nici orb, nici surd si isi formula din nou intrebarea: ce facea ea acolo? Drept orice raspuns, ea ii spuse ca gaseste lucrul asta formidabil. Arthur nu vedea nimic formidabil in aceasta situatie si, pe un ton si mai agasat ca inainte, puse pentru a treia oara intrebarea: ce facea ea in baia lui la ora asta tarzie din noapte? „Cred ca nu-ti dai seama, relua ea, atinge-ma pe brat!" El ramase stupefiat, ea insista: — Atinge-ma pe brat, te rog! — Nu, n-o sa te ating pe brat, ce se petrece aici? Ea il apuca pe Arthur de incheietura mainii si-l intreba daca o simtea cand il atingea ea. Cu un aer excedat, el ii confirma cu fermitate ca a simtit cand l-a atins, ca o vede si o aude perfect. O intreba pentru a patra oara cine este si ce face in dulapul din baia lui. Ea ii eluda total intrebarea si repeta, foarte vesela, ca e „fabulos" ca el o vede,o aude si poate sa o atinga. Zdrobit de oboseala dupa ziua pe care o avusese, Arthur n-avea chef de gluma. — Domnisoara, ajunge! E o gluma a asociatului meu? Dumneata cine esti? O call-girl drept cadou pentru inaugurarea casei? — Intotdeauna esti asa de grosolan? Am eu aerul unei curve? Arthur ofta. — Nu, n-ai aerul unei curve, dar tocmai esti ascunsa in dressingul

meu si e aproape miezul noptii. — Si pe urma, dumneata esti in pielea goala, nu eu! Arthur tresari, apuca un prosop, il infasura pe el si incerca sa reia o atitudine normala. Apoi ridica tonul. — Bine, acum oprim jocul, dumneata iesi de acolo,te-ntorci acasa la dumneata si-i spui lui Paul ca gluma lui e foarte mediocra, foarte, foarte mediocra. Ea nu-l cunostea pe Paul si ii ceru sa coboare glasul.La urma urmelor, nici ea nu e surda, ceilalti erau cei care n-o auzeau, ea auzea foarte bine. Ea parea foarte perturbata, iar el tocmai isi terminase mutatul si voia doar sa fie linistit. •— Fii draguta, ia-ti lucrurile si intoarce-te acasa la dumneata si, pe urma, iesi o data din dulap! — Ia-o incet, asta nu-i asa de usor de facut, nu sunt de o precizie absoluta, desi lucrurile s-au mai ameliorat in ultimele zile. — Ce s-a mai ameliorat in ultimele zile? — inchide ochii, o sa incerc. — Ce sa incerci? — Sa ies din dulap, dumneata vrei asta, nu? Atunci inchide ochii, trebuie sa ma concentrez, si taci din gura doua minute. — Esti nebuna de legat! — Oh, ajunge, nu mai fi dezagreabil, taci din gura si inchide ochii, n-o sa dureze toata noaptea. Descumpanit, Arthur ii dadu ascultare. Doua secunde mai tarziu

auzi o voce venind din salon. — Nu-i rau, chiar langa canapea, dar nu-i rau. Iesi repede din baie si o vazu pe tanara femeie asezata pe jos in centrul incaperii. Ea arata de parca nu s-ar fi intamplat nimic. — Ai lasat covoarele, asta-mi place, dar detest tabloul de pe perete. — imi pun tablourile pe care le vreau, acolo unde vreau si as vrea sa ma culc acum, atunci daca nu vrei sa-mi spui cine esti, nu-i nimic, dar acum, afara! intoarce-te acasa la dumneata! — Sunt acasa la mine! in fine, eram. Toate astea sunt atat de derutante! Arthur dadu din cap, inchiriase apartamentul acum zece zile si ii atrase atentia ca era la el acasa. — Da, stiu, esti chiriasul meu post-mortem, ca situatie e destul de hai os. — Ce tot spui acolo? Proprietara este o femeie de saptezeci de ani. si censeamna asta, „chirias post-mortem"? — Tare multumita ar fi sa te auda, are saizeci si doi de ani, e mama mea si tutorele meu legal in situatia actuala. Eu sunt adevarata proprietara. — Ai un tutore legal? — Da, tinand seama de context, imi este foarte greu sa semnez acte in momentul asta. — Esti sub supraveghere intr-un spital? — Da, asta-i minimum ce se poate spune. — Trebuie ca sunt foarte ingrijorati la spital. Ce spital e? Te insotesc pana acolo.

— Spune-mi,

nu cumva esti pe cale sa ma iei drept o nebuna

scapata de la azil? — Nu, nu... — Pentru ca, dupa curva de adineauri, asta-i cam mult pentru o prima intalnire. Putin ii pasa lui sa stie daca este o call-girl sau o nebuna originala, era extenuat si voia pur si simplu sa se culce. Ea nu-i dadu atentie si continua asa cum incepuse. — Cum ma vezi? relua ea. — Nu inteleg intrebarea. — Cum sunt, eu nu ma vad in oglinzi, cum sunt? — Perturbata, esti perturbata, spuse el impasibil. — Fizic, vreau sa spun. Arthur ezita, o descrise inalta, cu ochii foarte mari, cu o fata de o blandete in totala opozitie cu comportamentul ei, ii vorbi despre mainile ei lungi care desenau miscari gratioase. — Daca ti-as fi cerut sa-mi indici o statie de metrou,mi-ai fi dat toate corespondentele? — Iarta-ma, nu-nteleg. — intotdeauna le detaliezi pe femei cu atata precizie? — Cum ai intrat, ai un alt rand de chei? — N-am nevoie de asa ceva. E atat de incredibil ca ma vezi! Insista din nou, pentru ea era o minune sa fie vazuta, ii spuse ca gasise foarte frumos felul cum o descrisese el si il invita sa se aseze langa ea. „Ce-o sa-ti spun nu e usor de inteles, e imposibil de admis, dar daca ai vrea sa-mi asculti povestea, daca ai vrea sa ai incredere in mine, atunci

poate ca vei sfarsi prin a ma crede si asta e foarte important fiindca esti, fara sa stii, singura persoana din lume cu care pot imparti acest secret." Arthur intelese ca nu are de ales, ca va trebui sa asculte ce avea sai spuna tanara femeie si, desi singurul lucru pe care si-l dorea in momentul acela era sa doarma, se aseza langa ea si asculta cel mai neverosimil lucru pe care l-a auzit in viata lui. Se numea Lauren Kline, pretindea ca este interna la medicina si ca a avut acum sase luni un accident de masina, un grav accident de masina ca urmare a ruperii directiei. „De atunci sunt in coma. Nu, sa nu crezi inca nimic; lasa-ma sa-ti explic." Nu-si amintea nimic despre accident. A redevenit constienta in sala de reanimare,dupa operatie. Strabatuta de senzatii foarte stranii, auzea tot ce se spunea in jurul ei, dar nu putea nici sa se miste, nici sa vorbeasca. La inceput, a pus asta pe seama anesteziei. „Ma inselam insa, orele au trecut si tot nu reuseam sa ma trezesc fizic." Continua sa perceapa totul,dar era incapabila sa comunice cu exteriorul. Atunci a trait cea mai mare frica din viata ei, gandindu-se timp de cateva zile ca este tetraplegica. „Nici nu-ti imaginezi prin ce-am trecut. Prizoniera pe viata a corpului meu!" Din toate puterile ei, a vrut sa moara, e greu insa s-o termini cu viata

cand nu-ti poti misca nici macar degetul mic. La capataiul sau statea mama ei. O implora in gand sa o sufoce cu perna. si pe urma, in incapere a intrat un medic, i-a recunoscut vocea, era vocea profesorului sau. Dna Kline l-a intrebat daca fiica ei putea intelege cand i se vorbea. Fernstein a raspuns ca nu stie, dar ca unele studii permiteau sa se creada ca oamenii aflati in situatia ei percepeau unele semne din exterior si ca trebuie sa fim vigilenti in privinta cuvintelor rostite langa ea. „Mama voia sa stie dacami voi reveni vreodata." El a raspuns cu o voce calma ca tot nu stie, ca trebuie pastrata o doza corecta de speranta, ca asta este ceva foarte rar, dar ca se intampla. „Totul este posibil, a spus el, nu suntem zei, nu stim totul." si a adaugat: „Pentru medicina, coma profunda e un mister." Ciudat, dar asta a usurat-o, corpul ii era intact. Diagnosticul nu era mai linistitor dar cel putin nu era definitiv. „Tetraplegia este ireversibila. in cazul unei come profunde, exista intotdeauna o speranta, chiar daca e minima", adauga Lauren. Saptamanile au trecut, lungi, din ce in ce mai lungi. Le traia in amintire si se gandea la alte locuri. Intr-o noapte, visand la viata de dincolo de usa camerei sale,si-a inchipuit culoarul, cu infirmierele care trec cu bratele incarcate de dosare sau impingand un

carucior, cu colegii ei care umblau de Ia o camera la alta... — Si pentru prima oara s-a produs urmatorul lucru:m-am pomenit in mijlocul coridorului la care ma gandeam asa de tare. Mai intai, am crezut ca-mi juca o festa imaginatia, cunosc bine locurile, e spitalul in care lucrez si eu. insa situatia era de un realism izbitor. Vedeam personalul in jurul meu, pe Betty deschizand dulapul de pe etaj, luand din el niste comprese si inchizandu-l la loc,pe Stephan trecand, frecandu-se la cap. Are un tic nervos, face asta tot timpul. A auzit usile de la ascensor, a simtit mirosul mancarii ce-i era adusa personalului de garda. Nimeni n-o vedea, oamenii treceau pe langa ea fara ca macar sa incerce sa o evite, total inconstienti de prezenta ei. Simtindu-se obosita, si-a reintegrat corpul. in timpul zilelor ce au urmat, a invatat sa se deplaseze prin spital. Se gandea la sala de mese si se trezea in sala de mese, la sala de urgente si, bingo, era acolo. Dupa trei luni de exercitii, a reusit sa se indeparteze de incinta spitalului. Astfel, a impartit o cina cu o pereche de francezi intr-unui dintre restaurantele ei preferate, a vazut o jumatate de film intr-un cinema, a petrecut cateva ore in apartamentul mamei sale: „N-am mai refacut aceasta experienta, ma doare prea mult sa fiu langa ea si sa-mi fie cu neputinta sa comunic cu ea". Kali ii simtea insa prezenta si se invartea in jurul ei gemand,asta o innebunea. S-a intors si aici, la urma

urmelor era acasa la ea, si aici se simtea cel mai bine. „Traiesc intr-o singuratate absoluta. Nici nu-ti inchipui ce inseamna sa nu poti vorbi cu nimeni, sa fii total transparenta, sa nu mai existi in viata nimanui. imi vei intelege atunci surprinderea si excitarea cand mi-ai vorbit in seara asta, in dulap, si am realizat ca ma vezi. Nu stiu de ce, numai de-ar dura, as putea sa-ti vorbesc ore intregi, am atata nevoie sa vorbesc, am sute de fraze in stoc." Frenezia cuvintelor lasa locul unui moment de tacere. in coltul ochilor i se ivira niste lacrimi. Se uita la Arthur. isi trecu mana pe obraz si pe sub nas. „Trebuie ca ma iei drept nebuna!" Arthur se calmase, miscat de emotia tinerei femei, impresionat de povestea abracadabranta pe care tocmai o auzise. — Nu, toate astea sunt foarte, cum sa spun, tulburatoare, surprinzatoare, neobisnuite. Nu stiu ce sa spun.As vrea sa te ajut, dar nu stiu ce sa fac. — Lasa-ma sa stau aici, o sa ma fac mica de tot, n-o sa te deranjez. — Chiar crezi in tot ce mi-ai povestit? — Nu crezi nici o vorba din ce ti-am spus, nu? Esti pe cale sa-ti spui ca ai in fata dumitale o fata complet dezechilibrata? Oricum, n-aveam nici o sansa. El ii ceru sa se puna in locul lui. Daca s-ar fi pomenit la miezul

noptii cu un barbat ascuns in dulapul din baie,usor surescitat, incercand sa-i explice ca este un fel de fantoma, in coma, ea ce-ar fi crezut si care ar fi fost reactia ei la cald? Trasaturile fetei lui Lauren se destinsera, iar ea schita un suras printre lacrimi. Sfarsi prin a marturisi ca, „la cald", cu siguranta ar fi tipat, si lui ii acorda circumstante atenuante, lucru pentru care el ii multumi. — Arthur, te implor, trebuie sa ma crezi. Nimeni nu poate nascoci o asemenea poveste. — Ba da, ba da, asociatul meu poate imagina un banc de o asemenea anvergura. — Dar uita-ti o data asociatul! El n-are nici un amestec, asta nu-i o gluma. Cand o intreba cum de-i cunoaste prenumele, ea raspunse ca era deja aici cu mult inainte de mutatul lui. Astfel, i-a vazut vizitand apartamentul si semnand, impreuna cu agentul imobiliar, contractul pe barul de la bucatarie. Era, de asemenea, prezenta cand i-au sosit cutiile de carton si cand si-a rupt macheta de avion despachetand-o. Ca sa fie cinstita, desi era dezolata pentru el, se distrase bine de supararea lui de moment. L-a vazut si cum si-a agatat pictura aceea fada deasupra patului. — Esti cam maniac, sa-ti muti de douazeci de ori canapeaua ca sa sfarsesti prin a o pune in singura pozitie ce i se potriveste, imi venea sa-ti suflu, atat era de evident acest lucru. Sunt aici cu dumneata din prima zi. Tot

timpul. — Esti prezenta aici si cand sunt sub dus sau in pat? — Nu sunt o voaiorista. in fine, esti mai degraba foarte bine facut, cu exceptia partilor adipoase de pe solduri pe care ar trebui sa le supraveghezi, nu esti rau deloc. Arthur incrunta din sprancene. Era foarte convingatoare sau mai degraba foarte convinsa, dar el avea impresia ca se invarte pe loc, povestea tinerei femei n-avea nici un sens. Daca ea voia sa creada in asa ceva, asta era treaba ei, el n-avea nici un motiv sa incerce s-o convinga de contrariu, nu era psihiatrul ei. Voia sa doarma si, ca sa termine o data, ii propuse sa o gazduiasca peste noapte, el se va culca pe canapeaua din salon „cu care avusese atata bataie de cap ca s-o puna in locul potrivit" si ei ii va lasa dormitorul. Maine, ea se va intoarce la ea, la spital, sau unde o sa vrea ea si destinele lor se vor desparti. Dar Lauren nu era de acord, se posta in fata lui, cu un aer imbufnat, foarte hotarata sa se faca ascultata. Tragand aer in piept, ii enunta o serie surprinzatoare de marturii ale unor fapte si gesturi facute in cursul ultimelor zile. ii relata conversatia telefonica pe care a avut-o el cu Carol-Ann cu doua zile inainte pe la ora unsprezece seara. Ţi-a inchis telefonul in nas imediat dupa ce i-ai tinut o lectie de morala, destul de pompoasa de altfel, privind motivele care fac ca

nu mai vrei sa auzi vorbindu-se despre povestea voastra. „Crede-ma!" ii aminti de cele doua cesti pe care le-a spart despachetand. „Crede-ma!", ca s-a trezit tarziu si s-a oparit sub dus, „Crede-ma!", precum si timpul pe care l-a pierdut cautandu-si cheile masinii si enervandu-se singur. „Dar credema, fir-ar sa fie!" il gasea de altfel foarte distrat, cheile erau puse pe masuta de la intrare. Compania de telefoane venise marti la ora saptesprezece si-1 facuse sa astepte o jumatate de ora. si ai mancat un sandvis cu pastrama, ti-ai patat haina cu el si te-ai schimbat inainte de a pleca. „Acum ma crezi?" — Ma spionezi de mai multe zile. De ce? — Dar de ce sa te spionez, aici nu e Watergate! Nu sunt peste tot camere de luat vederi si microfoane! — Si de ce nu? Ar fi ceva mai coerent decat povestea dumitale, nu? — Ia-ti cheile de la masina! — Si unde mergem? — La spital, te duc sa ma vezi. — Bineinteles! Curand e ora unu noaptea, iar eu o sa ma prezint la spital, la capatul celalalt al orasului, si o sa le cer infirmierelor de garda sa binevoiasca sa ma duca foarte urgent in camera unei femei pe care o cunosc doar pentru ca fantoma ei este in apartamentul meu, ca as vrea sa dorm, ca ea e foarte incapatanata si ca asta-i singurul mijloc ca sa ma lase-n pace. — Vezi dumneata altul?

— Ce

altul? — Un alt mijloc, fiindca n-o sa-mi spui mie ca o sa-ti poti gasi somnul. — Dar ce i-am facut eu lui Dumnezeu pentru ca toate astea sa mi se intample mie? — Nu crezi in Dumnezeu, i-ai spus-o la telefon asociatului dumitale in legatura cu un contract: „Paul, nu cred in Dumnezeu, daca obtinem afacerea asta e pentru ca noi vom fi fost cei mai buni, iar daca o pierdem, va trebui sa tragem concluziile si sa ne revizuim atitudinea". Ei bine, revizuieste-ti atitudinea cinci minute, e tot ce-ti cer. Crede-ma! Am nevoie de dumneata, esti singura persoana... Arthur ridica receptorul si forma numarul asociatului sau. — Te-am trezit? — Nu, deloc. E ora unu noaptea si asteptam sa-mi telefonezi tu ca sa ma duc la culcare, raspunse Paul. — De ce, trebuia sa te sun? — Nu, nu trebuia sa ma suni, insa da, m-ai trezit. Ce vrei la ora asta? — Sa-ti dau pe cineva la telefon si sa-ti spun ca bancurile tale sunt tampite. Arthur ii intinse receptorul lui Lauren si-i ceru sa vorbeasca cu asociatul lui. Ea nu putea sa ia telefonul si ii explica repede ca nu putea sa apuce nici un obiect. Paul,care-si pierdea rabdarea la celalalt capat al firului, il intreba cu cine vorbeste. Arthur surase, triumfator, si apasa pe butonul „mana libera" al aparatului. — Paul, ma auzi? — Da, te aud. Zi-mi si mie: de-a ce te joci? As vrea sa dorm.

— si

eu as vrea sa dorm, taci din gura o secunda. Vorbeste cu el, Lauren, vorbeste cu el acum! Ea ridica din umeri. — Daca vrei. Salut, Paul, dumneata cu siguranta numa auzi, dar nici asociatul dumitale. — Bine, Arthur, daca ma suni ca sa nu-mi spui nimic,sa stii ca e intradevar foarte tarziu. — Raspunde-i! — Cui? — Persoanei care tocmai a vorbit cu tine. — Tu esti persoana care tocmai mi-a vorbit, iar eu iti raspund. — N-ai auzit pe altcineva? — Asculta, Ioana d'Arc, faci o criza de surmenaj?Lauren se uita la el cu un aer compatimitor. Arthur dadu din cap; oricum, daca erau intelesi amandoi, Paul n-ar fi marturisit tot. In difuzor, il auzira pe Paul intreband din nou cu cine vorbeste. Arthur ii ceru sa uite toate astea si se scuza ca l-a sunat atat de tarziu. Paul vru sa stie daca totul e in ordine, daca n-avea nevoie sa treaca pe la el. il linisti imediat, totul este in ordine si ii multumeste. — Pai, n-ai de ce, batrane, ma poti scula cand doresti pentru tampeniile tale, mai ales nu ezita, suntem asociati si la bine, si la rau. Atunci cand ai un rau ca asta,ma trezesti si-l impartim. Asta-i, ma pot culca la loc sau mai ai ceva? — Noapte buna, Paul.

Si inchisera telefonul amandoi. — Hai cu mine la spital, daca plecam adineauri, am fi ajuns deja. — Nu, nu vin cu dumneata, iesind pe usa ar insemna sa acreditez deja aceasta poveste rocambolesca. Sunt obosit, domnisoara, si vreau sa ma culc, ori te culci in dormitor si eu pe canapea, ori pleci de-aici. Asta-i ultima mea propunere. — Ei bine, am gasit pe unul mai incapatanat ca mine.Du-te in dormitor, eu n-am nevoie de pat. — Si dumneata ce faci? — Ce-ti pasa? — imi pasa, asta e. — Eu raman aici, in salon. — Pana maine dimineata si pe urma... — Da, pana maine dimineata, iti multumesc pentru amabila dumitale ospitalitate. — Si n-o sa vii sa ma spionezi in dormitor? — N-ai decat sa inchizi usa cu cheia de vreme ce nu ma crezi si, pe urma, daca ma intrebi asta fiindca dormi gol, sa stii ca te-am vazut deja gol. — Credeam ca nu esti voaiorista! Ea ii atrase atentia ca adineauri, in baie, nu trebuia sa fii voaiorista, trebuia sa fii oarba. El se inrosi si ii ura noapte buna. „Da, noapte buna, Arthur, vise placute!" Arthur se duse in dormitor si tranti usa. „E nebuna, bombani el. E o poveste de ticniti." Se arunca pe pat. Cifrele verzi ale radiodesteptatorului aratau ora unu si jumatate. Se uita la ele cum defileaza pana la doua si unsprezece. Sari din pat, isi trase pe el un

pulovar gros, niste blugi, isi puse niste sosete si intra brusc in salon. Lauren statea cu picioarele incrucisate pe tocul ferestrei. Cand intra el, ii vorbi fara sa se intoarca spre el. — imi place privelistea, dumitale nu? Asta m-a dat gata la apartamentul asta. imi place sa ma uit la pod,vara, sa deschid fereastra si sa aud sirenele cargourilor. Am visat intotdeauna sa numar valurile care se sparg de etrava lor inainte de a trece de Golden Gate. — Bine, mergem, ii spuse el drept unic raspuns. — E-adevarat? Ce te-a hotarat asa, dintr-o data? — Mi-ai plumbuit noaptea, atunci, daca tot s-a ales praful de ea, mai bine sa rezolvam problema in seara asta, maine se presupune ca lucrez. Am o intalnire importanta la pranz si trebuie sa incerc sa dorm macar doua ceasuri. Atunci, mergem imediat. Hai, repede! — Ia-o inainte, te-ajung din urma. — Unde m-ajungi din urma? — Daca-ti spun ca te ajung din urma, ai incredere-n mine macar un minut! El socotea ca-i acorda deja prea multa incredere fata de cum se prezenta situatia. inainte de-a iesi din casa,o mai intreba o data numele de familie. Ea i-l spuse si mai adauga etajul si numarul camerei in care se presupunea ca e spitalizata, etajul cinci, camera 505. E usor,numai cinciuri. El nu gasea ca este usor ceea ce-l astepta. Arthur trase usa dupa el, cobori scarile, intra in garaj. Lauren era deja in masina, asezata pe

bancheta din spate. — Nu stiu cum faci asta, dar e o chestie foarte tare.Ai lucrat cu Houdini! — Cine-i asta? — Houdini, prestidigitatorul. — Bune referinte ai dumneata. — Treci in fata, n-am cascheta de sofer. — Fii indulgent, macar un pic! Ţi-am spus ca n-am inca precizie, nu-i asa de rau pe bancheta din spate, as fi putut ateriza pe capota. Desi mam concentrat bine asupra interiorului masinii. Te asigur ca fac progrese din ce in ce mai repede. Lauren se aseza langa el. Se lasa o tacere, ea se uita pe fereastra. Arthur gonea in noapte. O intreba ce atitudine sa ia o data ajunsi la spital. Ea ii propuse sa se dea drept un var din Mexic care, afland vestea, rulase toata ziua si toata noaptea. Urma sa ia avionul pentru Anglia in zori si nu se va mai intoarce decat peste sase luni, de unde necesitatea imperioasa de a se face o derogare de la regulament si de a i se acorda autorizatia de a-si vedea verisoara adorata, in ciuda orei tarzii. El nu gasea ca are tipul sudamerican si se gandea ca minciuna asta n-o sa mearga. Ea il gasi foarte negativ si sugera, daca asa va trebui,sa revina amandoi a doua zi. Nu trebuia ca el sa se nelinisteasca. Mai degraba imaginatia ei il

nelinistea. Saab-ul patrunse in incinta complexului spitalicesc. Ea ii spuse sa o ia la dreapta, apoi pe a doua alee la stanga si-l invita sa se gareze chiar in spatele unui pin argintiu. O data garati, ea ii arata cu varful degetului soneria de noapte,precizandu-i sa nu sune prea mult, asta le agasa. „Pe cine?" intreba el. „Pe infirmiere, care adesea vin de la capatul culoarului si nu se pot teleporta. Trezeste-te,acum!" „As vrea eu", spuse el. *5* Arthur cobori din masina si suna scurt, de doua ori. Veni sa-i deschida o femeie scunda, cu ochii incercuiti de niste ochelari de baga, care crapa usa si-l intreba ce vrea. Se lupta cum putu mai bine cu povestea lui. Infirmiera ii aduse la cunostinta ca exista un regulament, ca daca si-au dat osteneala sa-l faca era, desigur, pentru a-l aplica si ca n-avea decat sa revina a doua zi si sa-si amane plecarea. El o implora, invoca exceptia care confirma regula, se pregati sa se resemneze, cu moartea-n suflet, o vazu atunci pe infirmiera ca se inmoaie, se uita la ceas si sfarseste prin a-i spune: „Trebuie sa-mi fac rondul, veniti dupa mine, nu faceti nici un zgomot, nu va atingeti de nimic si peste cincisprezece minute iesiti afara". Ca sa-i multumeasca, el ii lua mana si i-o saruta. „Toti sunteti asa in Mexic?" intreba ea schitand un suras. il lasa sa intre in incinta pavilionului, invitandu-l sa o urmeze. Se

dusera la ascensoare si urcara direct la etajul cinci. — Va duc in camera, imi fac rondul si trec sa va iau.Nu va atingeti de nimic. Infirmiera impinse usa camerei SOS. incaperea era in penumbra. Lungita pe un pat, luminata de o simpla veioza, o femeie parea ca doarme adanc. De la intrare, Arthur nu putea distinge trasaturile fetei ce se odihnea. Infirmiera vorbi cu voce scazuta. — Am lasat deschis, intrati, nu risca sa se trezeasca,dar fiti atent la cuvintele pe care le rostiti langa ea, cu pacientii in coma nu se stie niciodata. Oricum, asa spun medicii, ce spun eu asta-i altceva. Arthur intra cu pasi usori. Lauren era in picioare langa fereastra si-l ruga sa vina langa ea: „Vino, ca nu te musc". El nu inceta sa se intrebe ce cauta el acolo. Se apropie de pat si isi pleca ochii. Asemanarea era izbitoare. Femeia inerta era mai palida decat sosia ei care-i suradea, dar in afara acestui detaliu trasaturile lor erau identice. Atunci, el facu un pas inapoi. — Nu se poate! Esti sora ei geamana? — Ma aduci la disperare! N-am nici o sora. Eu sunt lungita aici, sunt doar eu, ajuta-ma si incearca sa admiti inadmisibilul. Nu exista nici un trucaj, iar dumneata nu dormi. Arthur, nu te am decat pe dumneata, trebuie sa ma crezi, nu-mi poti intoarce spatele. Am nevoie de ajutorul dumitale, esti singura persoana de pe pamant cu care pot vorbi de sase luni

incoace, singura fiinta umana care-mi simte prezenta si ma aude. — Dar de ce eu? — N-am nici cea mai mica idee, nimic nu e coerent in povestea asta. — „Povestea asta" e destul de inspaimantatoare. — Crezi ca mie nu mi-e frica? Simtea atata frica, incat le-o putea da si altora. Propriul ei corp era cel pe care-l vedea cum se ofileste ca o leguma putin mai mult in fiecare zi, lungit pe pat cu o sonda urinara si o perfuzie pentru a fi alimentat. Navea nici un raspuns la intrebarile pe care si le punea el si pe care si ea si le punea tot timpul de cand se petrecuse accidentul. „Am niste intrebari pe care nici nu le banuiesti." Cu privirea trista, ii impartasi indoielile si spaimele ei: cat timp va mai dura enigma asta? Va mai putea avea, fie si numai cateva zile, viata unei femei normale,mergand pe picioarele ei, strangandu-i in brate pe cei pe care-i iubeste? De ce-si irosise toti acesti ani ca sa studieze medicina daca trebuia sa sfarseasca asa? Cate zile vor trece pana o va lasa inima? Se vedea murind si asta o speria groaznic. „Sunt o fantoma umana, Arthur." El isi pleca privirea evitand-o pe a ei. — Ca sa mori, trebuie sa pleci, iar dumneata esti inca aici. Vino, neintorcem acasa, sunt obosit ca si dumneata. Te conduc. Isi petrecu bratul pe dupa umerii ei si o stranse de el,ca pentru a o alina. si intorcandu-se, se pomeni in fata infirmierei care se uita uimita la

el. — Aveti o crampa? — Nu, de ce? — Bratul dumneavoastra ridicat, cu mana inchisa,nu-i o crampa? Arthur dadu brusc drumul umerilor lui Lauren si isi aduse bratul de-a lungul corpului. — N-o vedeti, nu? o intreba el pe infirmiera. — Pe cine n-o vad? — Pe nimeni. — Nu vreti sa va odihniti un pic inainte de-a pleca? Dintr-o data imi pareti foarte bizar! Infirmiera vru sa-l linisteasca, intotdeauna asa ceva iti produce un soc, „e firesc", „o sa treaca". Arthur raspunse vorbind foarte rar ca si cum si-ar fi pierdut cuvintele si inca le mai cauta: „Nu, totul e-n regula, o sa plec". Ea il intreba daca va sti sa-si gaseasca drumul de intoarcere. Revenindusi in fire, el o linisti, iesirea se afla la capatul culoarului. — Atunci, va las aici, mai am treaba in camera de alaturi, trebuie sa schimb lenjeria de pat, un moc accident. Arthur o saluta si o porni pe culoar. Infirmiera il vazu cum isi ridica bratul la orizontala si-l auzi soptind: „Te cred, Lauren, te cred". incrunta din sprancene si se intoarse in incaperea vecina. „Ah! Sunt unii pe care asa ceva ii zdruncina, nimic de zis." Cei doi intrara in cabina ascensorului. Arthur statea cu ochii plecati. Nu spunea nimic, ca si Lauren. Iesira din spital. in golf patrunsese un vant dinspre nord, aducand cu el o

ploaie marunta si taioasa, un frig ascutit. El isi ridica gulerul paltonului si-i deschise lui Lauren portiera. „O sa ne calmam un pic cu efectele de omcaretrece-prin-zid si o sa punem iar ordine in lucruri, te rog!" Ea intra normal in masina si-i surase. intoarcerea acasa s-a facut fara sa fie scos nici un cuvant. Arthur se concentra asupra drumului, Lauren se uita pe fereastra la nori. Doar ajunsa in fata casei si, fara sa-si intoarca privirea de la cer, a inceput iar sa vorbeasca: — Mi-a placut atat de mult noaptea, pentru linistea ei, siluetele fara umbra, privirile cu care nu se incruciseaza ale tale ziua. De parca doua lumi isi impart orasul fara sa se cunoasca, fara sa-si inchipuie reciprocitatea existentei celeilalte. O gramada de fiinte umane apar la apusul soarelui si dispar in zori. Nu se stie unde se duc.Doar noi la spital le cunosteam. — Marturiseste totusi ca e o poveste de scrantiti la cap. E greu de admis. — Da, dar pentru asta n-o sa ne oprim aici si n-o sa ne petrecem noaptea tot repetandu-ne aceste lucruri. — in fine, daca ma gandesc ce-mi mai ramane din noaptea asta! — Gareaza-ti masina, te astept sus. Arthur si-a parcat masina afara ca sa nu-si trezeasca vecinii cu zgomotul facut de poarta garajului. A urcat scara si a intrat in apartament. Lauren era asezata cu picioarele incrucisate, pe jos, in mijlocul salonului.

— Vizai

canapeaua? o intreba el amuzat. — Nu, vizam covorul si sunt exact pe el. — Mincinoaso, sunt sigur ca vizai canapeaua. — Iar eu iti spun ca vizam covorul! — Trisezi. — Voiam sa-ti fac un ceai, dar... ar trebui sa te duci la culcare, nu-ti mai raman decat putine ore de dormit. El o intreba despre imprejurarile in care s-a produs accidentul, ea ii povesti capriciul „batranei englezoaice"Trimph pe care o adora, ii vorbi de week-end-ul la Carmel de la inceputul verii ce se terminase la Union Square. Nu stia ce se petrecuse. — Si iubitul dumitale? — Ce-i cu iubitul meu? — Te duceai la el? — Reformuleaza-ti intrebarea, spuse Lauren surazand, intrebarea dumitale este: „Ai un iubit?" — Aveai un iubit? repeta Arthur. — Multumesc pentru imperfect; mi s-a intamplat si asa ceva. — Nu mi-ai raspuns. — Te priveste? — Nu, la urma urmelor, nu vad de ce ma amestec.Arthur se intoarse si se indrepta spre dormitor, invitind-o din nou pe Lauren sa se odihneasca pe pat, in vreme ce el se va instala in salon. Ii multumi pentru galanteria lui, dar o sa-i fie foarte bine pe canapea. El se duse la culcare prea obosit ca sa se mai gindeasca la tot ce implica seara aceea, or sa mai vorbeasca miine. Inainte de a inchide usa, ii ura noapte buna. Ea ii ceru o

ultima favoare: „N-ai vrea sa ma saruti pe obraz?” Arthur isi inclina capul intr-o parte, intrebator: „Asa ai aerul unui baietel de zece ani; nu ti-am cerut altceva decit sa ma saruti pe obraz. De sase luni nimeni nu m-a mai luat in brate”. El se intoarse inapoi, se apropie de ea, o apuca de dupa umeri si o saruta pe amindoi obrajii. Ea isi sprijini capul pe pieptul lui. Arthur se simti stingaci si descumpanit. Neindeminatic, isi strinse bratele in jurul soldurilor ei fine. Ea isi luneca obrazul de umarul lui. — Multumesc, arthur, iti multumesc pentru tot. Acum du-te la culcare, o sa fii epuizat. Te trezesc eu cind trebuie. El se duse in dormitor, isi scoase puloverul si camasa, isi arunca pantalonii pe un scaun si se baga sub plapuma. In citeva minute, il cuprinse somnul. Cind dormea deja adinc, Lauren, care ramasese in salon, inchise ochii,se concentra si ateriza intr-un echilibru precar pe bratul fotoliului din fata patului. Se uita la el cum doarme. Chipul lui Arthur era senin, ba chiar zarea pe el un suris in coltul buzelor. Petrecu minute intregi privindu-l pina ce si pe ea o cuprinse somnul. De la accident, era prima oara ca dormea. Cind se trezi ea, pe la ora zece, el inca dormea adinc. „Fir-ar al naibii!” tipa ea; se aseza linga pat si-l zgitii tare. „Trezeste-te, e foarte tirziu!” El se-ntoarse pe partea cealalta si bombani: — Mai incet, Carol-Ann! — Frumos, foarte frumos! Gata, ne trezim, nu e Carol-Ann, ci e

zece si cinci! Mai intii, Arthur isi deschise incet ochii, apoi ii facu mari de tot si sari in capul oaselor pe pat. — Comparatia te deceptioneaza, nu? Intreba ea. — Esti aici, nu visam? — Chestia asta ai fi putut s-o eviti, ma asteptam la ea. Ar trebui sa te grabesti, e trecut de zece. — Ce? Ţipa el la rindul lui, trebuia sa ma trezesti. — Nu sunt surda! Carol-Ann e surda? Imi pare rau,am adormit, asta nu mi s-a mai intimplat de la spital. Speram sa sarbatoresc asta cu domneata, dar vad ca n-ai chef. Du-te si te pregateste! — Asculta, nu-ti da osteneala sa iei tonul acesta persiflant! Mi-ai stricat toata noaptea si acum o iei de dimineata? Te rog frumos! — Esti teribil de amabil dimineata, imi placi mai mult cind dormi. — Imi faci o scena? — Nu visa si du-te de te-mbraca! Altfel, iar o sa fie vina mea. — Bineinteles ca-i vina dumitale si fii draguta si iesi din dormitor fiindca sunt gol pusca sub plapuma. — Acum esti pudic? O ruga sa-l scuteasca de o scena de menaj inca de la desteptare si avu ideea nefericita sa-si termine fraza cu un „ca daca nu....”. „Daca nu, e deseori prea mult spus!” Ii raspunse ea prompt. Cu un ton acru ii ura o zi buna si disparu subit. Arthur se uita in jurul lui, ezita citeva clipe si pe urma o striga: „Lauren? Gata, stiu ca esti aici. Ma faci sa cred ca ai o fire rea. Hai, iesi de

unde te-ai bagat,e stupid”. Gol si gesticulind in mijlocul salonului,privirea i se incrucisa cu cea a vecinului din fata care privea scena cu o uimire nedisimulata. Arthur se arunca pe canapea, apuca pledul, il infasura pe el si se indrepta spre baie soptind: „Sunt gol pusca, in mijlocul salonului, mai in intarziere ca niciodata si vorbesc singur! Ce-i cu chestia asta de ticniti?" Intrand in baie, deschise usile dressingului si intreba incet: „Lauren, esti aici?" Nu primi nici un raspuns si fu deceptionat. Atunci facu un dus in viteza. Iesind din baie, alerga spre dormitor, facu iar exercitiul cu dressingul si, in absenta oricarei reactii, se imbraca intr-un costum. De trei ori trebui sa-si refaca nodul la cravata si tuna si fulgera: „si mai am si doua maini stangi, in dimineata asta:" O data imbracat, se duse la bucatarie, scotoci in sertar dupa chei, dar acestea erau in buzunarul lui. Iesi in graba mare din apartament, se opri brusc,se-ntoarse inapoi si deschise usa: „Lauren, tot nu esti aici?" Cateva clipe de tacere, apoi rasuci cheia in broasca de doua ori. Coborand pe scara interioara direct in garaj, isi cauta masina, isi aminti ca o parcase afara, traversa iar coridorul alergand si ajunse in sfarsit in strada. Ridicandu-si ochii, isi zari din nou vecinul care se uita la el cu un aer perplex. ii surase jenat, baga cu stangacie cheia in broasca portierei, se aseza la volan si demara in

mare viteza. Cand ajunse la birou, asociatul lui era in hol, dadu de cateva ori din cap cand il vazu si facu o mutra acra inainte de a i se adresa. — Poate c-ar trebui sa iei cateva zile de concediu. — Paul, ia-o asa cum e si nu ma mai fute la cap in dimineata asta. — Dragut, esti foarte dragut. — N-o sa incepi si tu? — Ai revazut-o pe Carol-Ann? — Nu, n-am revazut-o pe Carol-Ann, am terminat cu Carol-Ann, stii prea bine. — Ca sa fii in starea asta, sunt doar doua posibilitati:Carol-Ann sau una noua. — Nu, nu-i nici una noua. Da-te la o parte, sunt deja in intarziere. — Nu zau, nu-i decat unsprezece fara un sfert. Cum o cheama? — Pe cine? — Te-ai uitat la tine cum arati? — Cum arat? — Trebuie ca ti-ai petrecut noaptea cu un car de asalt,povestestemi! — Dar n-am ce sa-ti povestesc. — Si telefonul tau de azi-noapte, cu toate tampeniile pe care mi leai spus? Cine era? Arthur se uita la asociatul lui. . — Asculta, ieri seara am mancat nu stiu ce porcarie,azi-noapte am avut un cosmar si am dormit foarte putin. Te rog, n-am nici un chef, lasa-ma sa trec, sunt intr-adevar in intarziere. Paul se dadu la o parte. Cand Arthur trecu prin fata lui, il batu pe umar: „Sunt prietenul tau, nu-i asa?" Arthur se intoarse si Paul adauga:

— Daca

ai avea necazuri, mi-ai spune, nu? — Ce te-a apucat? Am dormit prost azi-noapte, asta-i tot, nu face din asta o intreaga poveste! — Bine, bine. intalnirea este la ora unu, te vezi cu ei sus la Hyatt Embarcadero, mergem impreuna daca vrei si ma intorc pe urma la birou. — Nu, o sa iau masina, am o intalnire dupa aia. — Cum vrei. Arthur intra in birou, isi puse servieta pe masa si se aseza; isi chema asistenta, ii ceru o cafea, isi rasuci fotoliul spre vederea de pe fereastra, se lasa un pic pe spate si incepu sa se gandeasca. Peste cateva clipe, Maureen batu la usa, cu o stampila intr-o mana si o ceasca in cealalta, cu o gogoasa in echilibru pe marginea farfurioarei. Puse bautura fierbinte pe un colt al mesei. — V-am pus lapte in ea, presupun ca e prima dumneavoastra cafea in dimineata asta. — Multumesc. Cum arat? — De parca „inca nu mi-am baut prima cafea de dimineata". — inca nu mi-am baut prima cafea de dimineata! — Aveti niste mesaje. Luati-va linistit micul dejun,nu e nimic urgent, va las niste scrisori de semnat. Va e bine? — Da, mi-e bine, sunt doar foarte obosit. Chiar in clipa aceea, in incapere aparu Lauren, ratand de putin coltul biroului. Disparu imediat din campul vizual al lui Arthur, cazand pe covor. El se scula dintr-o saritura: — Te-ai lovit?

— Nu,

nu, sunt bine, spuse Lauren, — De ce sa ma fi lovit? intreba Maureen. — Nu, nu dumneata, relua Arthur. Maureen se uita prin incapere de jur-imprejur. — Nu suntem foarte numerosi. — Gandeam cu voce tare. — Va gandeati cu voce tare ca m-am lovit? — Nu, ma gandeam la altcineva si m-am exprimat cu voce tare, nu ti se intampla niciodata? Lauren se asezase, picior peste picior, pe coltul mesei si se decise sa-l interpeleze pe Arthur. — Nu esti obligat sa ma compari cu un cosmar! spuse ea. — Dar nu te-am numit cosmar. — Ei bine, asta ar mai lipsi, mai gasiti si alte cosmaruri care sa va prepare cafeaua? raspunse Maureen. — Maureen, nu cu dumneata vorbesc! — Este vreo fantoma in birou sau sunt eu atinsa de orbire partiala si-mi scapa ceva? — Scuza-ma, Maureen, e ridicol, eu sunt ridicol, sunt epuizat si vorbesc cu voce tare, mi-e mintea complet in alta parte. Maureen il intreba daca a auzit de depresia de surmenaj. „stiti ca trebuie reactionat la primele semne, dupa aia poti avea nevoie de luni de zile ca sa-ti revii." — Maureen, nu fac nici o depresie de surmenaj, am avut o noapte proasta, asta-i tot. Lauren relua firul: — Ah! vezi, noapte proasta, cosmar... — Termina, te rog, asa nu se poate, lasa-ma un minut! — Dar n-am spus nimic! exclama Maureen.

— Maureen,

lasa-ma singur, trebuie sa ma concentrez,o sa fac

putina relaxare si totul o sa fie bine. — O sa faceti putina relaxare? Ma ingrijorati, dle Arthur. Ma ingrijorati foarte tare. — Ba nu, totul e bine. O ruga sa-l lase singur si sa nu-l dea la telefon, avea nevoie de liniste. Maureen iesi fara tragere de inima din birou si inchise usa. Pe culoar se incrucisa cu Paul si-i ceru sa-l vada cateva clipe in particular. Ramas singur in birou, Arthur o fixa din priviri pe Lauren. — Nu poti aparea asa, pe neasteptate, o sa ma pui in niste situatii penibile. — Voiam sa ma scuz pentru azi-dimineata, am fost dificila. — E vina mea, eram intr-o dispozitie execrabila. — Nu o sa ne petrecem dimineata scuzandu-ne unul pe celalalt! Voiam sa-ti vorbesc. Paul intra fara sa bata la usa. — Pot sa-ti spun o vorba? — Asta si faci. — Tocmai am vorbit cu Maureen. Ce ai? — Dar lasati-ma-n pace! Fiindca am venit si eu o data in intarziere si obosit, asta nu inseamna ca trebuie sa fiu declarat imediat depresiv. — Nu ti-am spus ca esti depresiv. — Nu, dar asta mi-a sugerat Maureen. Se pare ca am o figura halucinanta in dimineata asta. — Nu halucinanta, halucinata. — Sunt halucinat, batrane. — De ce? Ai intalnit pe cineva?

Arthur isi desfacu bratele si facu da din cap, cu o privire ghidusa. — Ah, vezi ca nu-mi poti ascunde nimic; eram sigur.O cunosc? — Nu, asa ceva e imposibil. — Vorbeste-mi despre ea! Cine e? Cand o intalnesc si eu? — Asta o sa fie foarte complicat, e un spectru. Apartamentul meu este bantuit de un spectru, am descoperit asta ieri seara, din intamplare. Este o femeie fantoma care locuia in dulapul din baie. Am petrecut noaptea cu ea, dar cu ganduri cinstite, e foarte frumoasa in genul fantoma, nu... (si imita un monstru)... nu, pe bune, un foarte frumos strigoi, de fapt nu-i un strigoi, e din categoria celor ce raman fiindca n-au plecat chiar de tot, ceea ce explica lucrurile. Acum ti-e mai clar? Paul se uita la prietenul lui cu compasiune. — Bine, te trimit la un doctor. — Termina, Paul, mi-e foarte bine.si adresandu-se lui Lauren: — N-o sa fie usor. — Ce n-o sa fie usor? intreba Paul. — Nu cu tine vorbeam. — Vorbeai cu fantoma? E aici, in birou? Arthur ii aminti ca e vorba de o femeie si-l informa ca aceasta e asezata chiar langa el, pe coltul biroului. Paul il privi dubitativ si trecu incet cu palma pe masa de lucru a asociatului sau. — Asculta, stiu ca te-am pacalit deseori cu tampeniile mele, dar acum, Arthur, ma sperii, nu te vezi cum arati astazi, dar ai aerul ca esti pe marginea prapastiei. — Sunt obosit, am dormit putin si cu siguranta arat groaznic, insa

sunt in plina forma in interior. Te asigur ca totul merge foarte bine. — Ţi-e foarte bine in interior? Exteriorul pare a fi in stare proasta. Cum le e partilor laterale? — Paul, lasa-ma sa lucrez, esti prietenul, nu psihiatrul meu. De altfel, nam psihiatru. N-am nevoie de asa ceva. Paul ii ceru sa nu vina la intalnirea de semnare a contractului pe care o aveau imediat. Arthur avea sa-i faca sa-si piarda contractul. „Cred ca nuti dai bine seama de starea in care esti, sperii oamenii." Lui Arthur ii sari tandara, se scula, apuca servieta si se indrepta spre usa. — Bine, sperii oamenii, am o figura halucinata, atunci ma duc acasa, date la o parte, lasa-ma sa ies. Vino, Lauren, plecam! — Esti un geniu, Arthur, faci un numar grozav. — Nu fac nici un numar, Paul, ai un spirit prea, cum sa spun, conventional ca sa-ti imaginezi ce traiesc eu.Noteaza ca nu ma supar pe tine, eu insumi am evoluat enorm de ieri seara. — Totusi, ti-ai auzit povestea, este ceva colosal! — Da, ai mai spus asta. Asculta, nu-ti face griji pentru nimic, de vreme ce te propui sa-ti asumi singur semnarea contractului e foarte bine, am dormit intr-adevar foarte putin, ma duc sa ma odihnesc, iti multumesc, ma intorc maine, o sa-mi fie mult mai bine. Paul il indemna sa-si ia cateva zile de odihna, cel putin pana la sfarsitul saptamanii; un mutat este intotdeauna epuizant. ii oferi serviciile lui

pentru week-end, daca avea nevoie de ceva. Arthur ii multumi ironic, iesi din birou si cobori in fuga pe scari. Iesi din cladire si o cauta pe Lauren pe trotuar. — Esti aici? Lauren aparu, asezata pe capota masinii. — iti creez probleme, imi pare nespus de rau. — Nu, sa nu-ti para rau. La urma urmei, n-am mai facut asta de multa vreme. — Ce anume? — Sa trag chiulul. O zi intreaga impreuna cu Domnul Chiuli La fereastra, Paul, cu fruntea incruntata, se uita la asociatul lui cum vorbeste singur pe strada, deschide portiera din dreapta fata fara nici un motiv si o inchide la loc,da ocol masinii si se asaza la volan. Fu convins ca cel mai bun prieten al lui face o depresie de surmenaj sau ca a avut un accident cerebral. Instalat pe locul lui, Arthur isi puse mainile pe volan si ofta. O fixa pe Lauren cu privirea, surazand in tacere. Jenata, ea ii raspunse la suras. — E enervant sa fii luat drept nebun, nu-i asa? si inca nu te-a tratat drept curva! — De ce? Explicatia mea era confuza? — Nu, catusi de putin. Unde mergem? — Sa luam un mare mic dejun si sa-mi povestesti totul de-a fir a par. De la fereastra biroului, Paul continua sa-si supravegheze prietenul garat

jos, in fata intrarii cladirii. Cand il vazu vorbind singur in masina, adresandu-se unui personaj invizibil si imaginar, se hotari sa-l sune pe telefonul mobil. De indata ce Arthur ii raspunse, ii ceru sa nu porneasca masina, cobora imediat, trebuia sa-i vorbeasca. — Despre ce? intreba Arthur. — De asta cobor! Paul dadu fuga pe scara, traversa curtea si ajunse in fata Saab-ului, deschise portiera conducatorului si aproape ca se aseza pe genunchii celui mai bun prieten al lui. — Da-te mai incolo! — Dar urca-te pe partea cealalta, ce dracu'! — Daca nu te superi, conduc eu! — Nu inteleg, vorbim sau rulam? — si una, si alta, schimba locul! Paul il impinse pe Arthur si se instala la volan, invarti cheia de contact si masina iesi din parcare. Ajuns la prima intersectie, frana brusc. — Doar o intrebare prealabila: fantoma ta e in masina cu noi in clipa asta? — Da, sta pe bancheta din spate, din cauza felului tau nepoliticos de a intra in masina. Paul isi deschise atunci portiera, cobori din masina,inclina spatarul scaunului sau si se adresa lui Arthur: — Fii dragut, spune-i lui Casper sa coboare si sa ne lase. Am nevoie sa discut cu tine intre patru ochi. Va reintalniti acasa la tine! Lauren aparu la fereastra portierei din dreapta. — Ma gasesti la North-Point, spuse ea, ma duc sa ma plimb acolo. stii, daca e prea complicat, nu esti obligat sa-i spui adevarul, nu vreau sa te

pun intr-o situatie imposibila! — E asociatul si prietenul meu, nu-l pot minti. — Vorbeste cat vrei despre mine cu torpedoul, relua Paul. Eu, ca sa vezi, ieri seara am deschis frigiderul, am vazut lumina, am intrat in el si am vorbit despre tine cu untul si o salata vreme de o jumatate de ora. — Nu vorbesc de tine cu torpedoul, ci cu ea! — Atunci, o sa-i ceri lui Lady Casper sa se duca sa-si calce cearsaful pentru ca noi doi sa putem vorbi un pic! Ea disparu. — A plecat tipul? intreba Paul cam nervos. — E o tipa, nu un tip! Da, a plecat, esti atat de grosolan! Bun, de-a ce te joci? — De-a ce ma joc? intreba Paul strambandu-se.Redemara. — Nu, preferam doar sa fim singuri, voiam sa-ti vorbesc despre niste chestii personale. — Despre ce? — Despre efectele secundare care apar uneori la mai multe luni dupa o despartire. Si Paul ii dadu drumul la o lunga tirada: Carol-Ann nu era facuta pentru el, considera ca ea-l facuse sa sufere foarte mult degeaba si ca nu merita sa sufere pentru ea.La urma urmelor, femeia asta era o infirma a fericirii. Facea apel la cinstea lui, ea nu merita starea in care traise Arthur dupa ce se despartisera. De cand cu Karine, nu mai fusese niciodata atat de distrus.

Cu Karine, intelegea,pe cand, sinceri sa fim, Carol-Ann... Arthur ii atrase atentia ca pe vremea frumoasei Karine, aveau nouasprezece ani si ca, pe deasupra, nu flirtase niciodata cu ea. De douazeci de ani ii tot vorbea Paul de ea, doar fiindca el o vazuse primul! Paul nega pana si ca ar fi evocat-o. „Cel putin de doua-trei ori pe an!" ii replica Arthur. „Zbang! si sare dintr-o cutie cu amintiri. Nu reusesc nici macar sa-mi amintesc cum arata la fata!" Paul incepu sa gesticuleze, dintr-o data excedat. — Dar de ce n-ai vrut niciodata sa-mi spui adevarul in legatura cu ea? Recunoaste ca ai iesit cu ea si, de vreme ce sunt douazeci de ani de atunci, cum spui tu, acum se aplica prescriptia! — Ma calci pe nervi, Paul! Nu-mi spune mie ca ai coborat din birou alergand si ca traversam tot orasul pentru ca, dintr-o data, ti-a venit sa-mi vorbesti despre Karine Lowenski! De altfel, unde mergem? — Nu-ti amintesti cum arata la fata, dar nu i-ai uitat numele de familie! — Asta era subiectul tau important? — Nu, iti vorbesc despre Carol-Ann. — De ce-mi vorbesti de ea? E a treia oara in dimineata asta. N-am mai vazut-o si nu ne-am mai telefonat.Daca esti ingrijorat din cauza asta, nu merita osteneala sa coboram cu masina mea pana la Los Angeles, fiindca, pe nesimtite, tocmai am trecut prin port si suntem deja in SouthMarket. Ce e, te-a invitat ea la cina? — Cum iti poti inchipui ca vreau sa iau cina cu Carol-Ann? Pe vremea cand erati impreuna, imi venea greu sa o fac si erai si tu totusi la

masa. — Atunci, despre ce-i vorba? De ce ma pui sa traversez jumatate din oras? — Asa, ca sa-ti vorbesc si ca sa-mi vorbesti. — Despre ce? — Despre tine! Paul coti la stanga si trase Saab-ul in parkingul unei cladiri mari cu patru etaje, cu fatada acoperita de faianta alba. — Paul, stiu ca o sa-ti para o nebunie, dar intr-adevar am intalnit o fantoma! — Arthur, stiu ca o sa-ti para o nebunie, dar te duc intr-adevar sa-ti faci un bilant medical! Arthur, care se uita la prietenul lui, intoarse brusc capul fixand frontispiciul ce impodobea intrarea cladirii: — M-ai adus la o clinica? Esti serios? Nu ma crezi? — Ba da, te cred! si o sa te cred si mai mult cand vei fi facut un scaner. — Vrei sa fac un scaner? — Asculta-ma bine, girafa mare ce esti! Daca sosesc intr-o zi la birou cu figura unuia care a stat intepenit pe o scara rulanta o luna de zile, daca plec din birou furios cand de obicei nu-mi pierd calmul niciodata, daca ma vezi de la fereastra mergand pe trotuar cu bratul ridicat la nouazeci de grade pe orizontala, apoi deschizand portiera masinii unui pasager care nu exista, daca nu ma multumesc cu efectul produs si continuu sa vorbesc gesticuland in masina, ca si cand as vorbi cu cineva, dar nu e

nimeni in ea, chiar nimeni, si daca drept singura explicatie iti spun ca am intalnit o fantoma, sper sa fii la fel de nelinistit pentru mine cum sunt eu nelinistit pentru tine in momentul asta. Arthur schita un suras. — Cand am intalnit-o in dulap, am crezut ca-mi faceai tu un banc. — Mergi cu mine, mergem sa ma linistesc acum! Arthur se lasa tras de mana pana in holul de primire al clinicii. Receptionista ii urmari din privire. Paul il instala pe Arthur pe un scaun, dandu-i ordin sa nu se miste. Se purta cu el asa cum il tratezi pe un copil nu prea cuminte de care te temi in orice moment sa nu-ti fuga de sub ochi. Apoi se duse la receptie si o striga pe tanara femeie spunand raspicat: — E o urgenta! — De ce tip? ii replica ea, cu o anumita dezinvoltura in glas, in vreme ce tonul luat de Paul ii trada clar nerabdarea si enervarea. — A tipului asezat acolo, pe fotoliu! — Nu, va intreb de ce natura e urgenta? — Traumatism cranian! — Cum s-a intamplat? — Dragostea e oarba, iar el isi petrece timpul incasand lovituri cu bastonul alb in cap si, bineinteles, sfarseste cu capul spart! Receptionista gasi replica lui Paul foarte haioasa, fara sa fie totusi sigura ca i-a priceput sensul. Fara programare si fara o trimitere nu putea face nimic pentru el, ii parea raul „Ca sa-ti para chiar rau, mai asteapta putin!" O sa-i para rau cand va termina el de vorbit, o anunta Paul, intreband-o

cu o voce autoritara daca, intr-adevar,clinica aceea era a doctorului Bresnik? Ea dadu din cap ca da. El ii explica pe un ton la fel de viu ca in aceasta clinica veneau cei saizeci de colaboratori ai cabinetului lui de arhitectura sa-si faca in fiecare an controlul medical, sa-si aduca pe lume sau la vaccinat copiii, sa se ingrijeasca de gripa, de anghina si de alte mizerii. Fara sa-si traga rasuflarea, continua explicandu-i ca toti acesti pacienti simpatici si totusi clienti ai acestei institutii medicale erau sub responsabilitatea energumenului ce se afla in fata ei, dar si a domnului ce este asezat cu aerul lui descumpanit pe fotoliul din hol. — Prin urmare, domnisoara, ori Dr Bres... asta se ocupa de asociatul meu acum, ori iti garantez ca nimeni de la noi nu va mai calca pe covorulperie al somptuoasei voastre clinici, nici macar pentru a-si pune un plasture! O ora mai tarziu, Arthur, insotit de Paul, incepea o serie de examene in vederea unui check-up complet. Dupa o electrocardiograma sub efort (a fost pus sa pedaleze douazeci de minute pe o bicicleta de apartament, cu o gramada de electrozi lipiti pe piept), i s-a luat sange (Paul n-a putut sa ramana in incapere). Apoi,un medic i-a facut o serie de teste neurologice (i s-a cerut sa ridice un picior, cu ochii deschisi si cu ochii inchisi, a fost lovit cu un ciocanel pe cot,

genunchi si barbie, ba chiar a fost scarpinat pe talpa piciorului cu un ac). in sfarsit, la presiunile lui Paul, au acceptat sa-i faca un scaner. Sala scanerului era impartita in doua de un mare perete de sticla. intr-o parte, trona impresionanta masina cilindrica goala pe dinauntru pentru a i se permite pacientului sa patrunda in ea cu toata lungimea corpului (de aceea, deseori era comparata cu un sarcofag gigantic), in partea cealalta, se afla o sala tehnica plina de pupitre si de monitoare legate intre ele prin manunchiuri groase de cabluri negre. Arthur a fost lungit si legat cu niste curele la cap si la solduri pe o platforma ingusta acoperita cu un cearsaf alb, doctorul a apasat pe un buton facandu-l sa avanseze in interiorul aparatului. Spatiul dintre pielea lui si peretii tubului era doar de cativa centimetri, nu mai putea face nici o miscare. Fusese avertizat ca va putea avea o extrema senzatie de claustrofobie. Urma sa ramana singur pe durata examenului, insa va putea sa comunice in orice clipa cu Paul si cu medicul, instalati de partea cealalta a peretelui de sticla. Cavitatea in care era inchis era echipata cu doua mici difuzoare. Se putea conversa cu el din sala de control. Apasand pe mica para de plastic ce-i fusese strecurata in mana, va activa microfonul si va putea vorbi. Usa a fost inchisa si masina a inceput sa emita o serie de

sunete percutante. — E insuportabil ceea ce sufera? intreba Paul cu un aer amuzat. Manipulatorul ii explica acestuia ca este destul de neplacut. Multi pacienti claustrofobi nu suporta examenul si-l constrang sa intrerupa protocolul. — Nu te doare deloc, insa izolarea si zgomotul fac acest examen dificil din punct de vedere nervos. — si se poate vorbi cu el? mai intreba Paul. Se putea adresa prietenului sau apasand pe butonul galben de langa el. Manipulatorul preciza ca e mai bine sa o faca atunci cand scanerul nu scoate nici un sunet,altfel miscarile falcii lui Arthur pot voala cliseele cand acesta va raspunde. — si acum ii vedeti interiorul creierului? — Da. — si ce se descopera? — Orice forma de anomalie, un anevrism, de exem plu... Suna telefonul si doctorul ridica receptorul. Dupa cateva secunde de conversatie, se scuza la Paul. Trebuia sa lipseasca o clipa. il ruga sa nu se atinga de nimic, totul era automat, o sa se intoarca peste cateva minute. Dupa ce medicul a iesit din sala, Paul se uita prin geam la prietenul sau si pe buze i se ivi un suras ciudat. isi indrepta ochii spre butonul galben al microfonului.Dupa un moment

de ezitare, apasa pe el: — Arthur, eu sunt! Doctorul a trebuit sa plece, dar nu te nelinisti, sunt eu aici ca sa supraveghez ca totul se desfasoara cum trebuie. E incredibil cate butoane sunt in partea asta. Ai zice ca esti in cabina de comanda a unui avion. si cel care conduce sunt eu, pilotul a sarit cu parasuta! Asculta, batrane, acum imi zici si mie informatia aia? N-ai iesit cu Karine, dar teai culcat cu ea, nu? Cand iesira in parcarea clinicii, Arthur avea sub brat vreo zece plicuri din hartie Kraft continand rezultatele examenelor medicale, toate perfect normale. — Acum ma crezi? intreba Arthur. — Pe mine ma lasi la birou, iar tu te duci sa te odihnesti acasa, cum am vorbit. — imi eludezi intrebarea. Acum ca stii ca n-am o tumoare la cap, ma crezi? — Asculta, du-te si te odihneste, totul poate veni de la o criza de surmenaj. — Paul, eu ti-am jucat jocul cu bilantul medical, joaca-l si tu pe-al meu! — Nu sunt sigur ca jocul tau ma amuza! Vorbim noi mai tarziu despre asta, trebuie sa fug direct la intalnire,o sa iau un taxi. iti telefonez eu mai tarziu, in cursul zilei. Paul il lasa pe Arthur singur in Saab-ul lui. Acesta iesi din parking

si rula spre North-Point. in sinea sa, lui Arthur incepea sa-i placa povestea, eroina ei si situatiile pe care negresit o sa le provoace. *6* Restaurantul pentru turisti era cocotat pe faleza ce domina Pacificul. Sala era aproape plina si deasupra barului doua televizoare le dadeau posibilitatea convivilor sa urmareasca doua meciuri de base-ball. Pariurile erau in toi. Arthur si Lauren erau asezati la o masa la geam. El tocmai se pregatea sa comande un cabernet-sau-vignon cand, surprins de un fior, baga de seama ca ea-1 mangaia cu piciorul gol, cu un suras de victorie pe buze, cu ochii malitiosi. Atins in amorul lui propriu, o apuca de glezna si, urcand cu mana pe piciorul ei, ii spuse: — si eu te simt! — Voiam sa fiu sigura. — Acum esti. Chelnerita care ii lua comanda il intreba cu o expresia dubitativa a fetei: — Ce anume simtiti? — Nimic, nu simt nimic. — Dar mi-ati spus adineauri „ si eu te simt". Adresandu-se lui Lauren care afisa un suras stralucitor: — E usor, asa pot face sa fiu inchis. — Poate ca bine ati face, raspunse chelnerita ridicand din umeri si intorcandu-i spatele. — Pot sa va dau comanda? striga el. — Vi-l trimit pe Bob, doar ca sa vad daca si pe el il simtiti. Bob se prezenta cateva minute mai tarziu, aproape mai feminin decat colega lui. Arthur ii comanda oua jumari cu somon si un suc de

rosii condimentat. De data asta, astepta sa plece chelnerul ca sa o intrebe pe Lauren despre singuratatea ei din ultimele sase luni. Bob se oprise in mijlocul salii si, consternat, se uita la el cum vorbeste singur. Conversatia incepuse, dar ea il intrerupse chiar in mijlocul unei fraze si-l intreba daca are la el telefonul mobil. Nevazand legatura, el dadu din cap ca da. „Deschide-l si prefa-te ca vorbesti la el, altfel chiar ca or sa te inchida." Arthur se intoarse si constata ca lumea de la mai multe mese il fixa din priviri, unele persoane fiind aproape deranjate de acest individ care vorbea in gol. isi lua mobilul, mima ca formeaza un numar si rosti un „Alo!" cu voce foarte tare. Ceilalti il mai fixara cateva secunde si, situatia redevenind aproape normala, isi vazura mai departe de masa. O intreba din nou, la mobil, pe Lauren. in primele zile, transparenta ei o amuzase. ii descrise senzatia de libertate absoluta pe care a trait-o la inceputul aventurii sale. Gata cu intrebarile despre cum sa te imbraci, sa te coafezi, despre cum arati la fata, la corp, nimeni nu se mai uita la tine. Nu mai aveai nici o obligatie, nici un cadru, nici o nevoie sa stai la coada, treci inaintea tuturor fara sa jenezi pe nimeni, nimeni nu te mai judeca dupa atitudinile tale. Numai esti nevoit sa te prefaci ca esti discret, poti

asculta conversatiile unora si altora, vedea invizibilul, poti auzi inaudibilul, te poti afla acolo unde n-ai dreptul sa fii, nu te mai aude nimeni. — Ma puteam duce sa ma asez pe coltul biroului oval si sa ascult toate secretele de stat, sa ma urc pe genunchii lui Richard Gere sau sa fac un dus cu Tom Cruise. Totul sau aproape totul ii era posibil, sa viziteze muzeele cand sunt inchise, sa intre la cinema fara sa plateasca, sa doarma in hotelurile de lux, sa se urce intr-un avion de vanatoare, sa mearga pe varful pilonilor de la Golden Gate. Cu urechea lipita de mobil, Arthur avu curiozitatea sa afle daca Lauren incercase macar una din aceste experiente. — Nu, am ameteli, mi~e groaza de avion, Washington e prea departe, nu stiu sa ma transport la asemenea distante, prima data am dormit ieri si atunci hotelurile de lux nu-mi slujesc la nimic, cat despre magazine, la ce sunt bune cand nu te poti atinge de nimic? — si Richard Gere, Tom Cruise? — E ca si cu magazinele! Ii explica foarte sincer ca nu e deloc amuzant sa fii o fantoma. Gasea ca e mai degraba ceva patetic. Totul este accesibil, dar totul este imposibil. Le simtea lipsa oamenilor pe care-i iubea. Nu mai putea intra in contact cu ei. „Nu mai exist. ii pot vedea, dar asta-mi face mai mult rau decat

bine. Poate ca asta este Purgatoriul, o singuratate vesnica." — Crezi in Dumnezeu? — Nu, insa in situatia mea ai un pic tendinta sa repui in cauza ce crezi si ce nu crezi. Nu credeam nici in fantome. — Nici eu, spuse el, — Nu crezi in fantome? — Dumneata nu esti o fantoma. — Crezi? — Dumneata n-ai murit, Lauren, inima iti bate intr-un loc, iar spiritul iti este in viata in alt loc. Sunt despartite momentan, asta-i tot. Trebuie cautat de ce, si cum sa fie din nou unite. — Remarca totusi ca e o despartire cu grele consecinte.Era un fenomen in afara campului lui de intelegere,dar nu voia sa se opreasca la aceasta constatare. Tot spanzurat de telefon, insista asupra vointei lui de a intelege, trebuia cautat si gasit mijlocul de a o face sa se-ntoarca in corpul ei, trebuia sa iasa din coma, celedoua fenomene fiind legate, adauga el. — Iarta-ma, dar acum cred ca ai facut un mare pas inainte in cercetarile dumitale! Arthur nu se sinchisi de acest sarcasm si ii propuse sa se intoarca acasa si sa inceapa o serie de anchete pe Web. Voia sa vada tot ce are legatura cu coma: studii stiintifice, rapoarte medicale, bibliografii, istorisiri, marturii, in special cele despre cazurile de coma lunga din care pacientii isi revenisera. „Trebuie sa-i gasim pe acestia si sa ne ducem la ei sa-i intrebam. Marturiile lor pot fi foarte importante."

— De

ce faci asta? — Pentru ca n-ai de ales. — Raspunde la intrebarea mea! iti dai seama de implicatiile personale ale demersului dumitale, de timpul pe care o sa ti-l ia? Ai o meserie, niste obligatii. — Esti o femeie foarte contradictorie. — Nu, sunt lucida. Nu vezi ca toata lumea s-a uitat stramb la dumneata pentru ca zece minute ai vorbit singur la masa, stii ca data viitoare cand o sa vii in acest restaurant ti se va spune ca nu mai au locuri? Pentru ca oamenilor nu le place diferenta, pentru ca un tip care vorbeste tare si gesticuleaza cand nu ia masa cu nimeni, deranjeaza. — Exista mai mult de o mie de restaurante in oras,asta imi lasa o marja. — Arthur, esti un dragut, cu adevarat dragut, dar esti nerealist. — Fara sa vreau sa te ranesc, in materie de nerealism,cred ca in situatia actuala ai fata de mine o lungime avans. — Te joci cu cuvintele, Arthur. Nu-mi face promisiuni in vant, n-o sa poti niciodata sa rezolvi o asemenea enigma. — Eu nu fac niciodata promisiuni in vant si nu sunt dragut! — Nu-mi da sperante inutile, pur si simplu n-o sa ai timp. — Nu-mi place sa fac asa ceva intr-un restaurant, dar daca ma obligi... Scuza-ma o clipa! Arthur se prefacu ca inchide telefonul, se uita la ea fix, il deschise din nou si facu numarul asociatului sau.Multumindu-i pentru timpul pe care i l-a consacrat in dimineata aceea, pentru atentia pe care i-a aratat-o,

linistindu-l cu cateva fraze, ii explica lui Paul ca efectiv este in pragul unei crize de surmenaj si ca e mai bine pentru intreprindere si pentru el sa se opreasca mai multe zile.Ii comunica unele informatii specifice pentru dosarele in curs si-i spuse ca Maureen va sta la dispozitia lui. Prea obosit ca sa plece undeva, ramanea oricum acasa si putea fi contactat la telefon. — Gata, acum sunt eliberat de orice obligatie Profesionala si iti propun sa ne incepem imediat cercetarile. — Nu stiu ce sa spun. — incepe prin a ma ajuta cu cunostintele durrutai medicale. Bob aduse nota de plata uitandu-se lung la Artnui.Acesta casca ochii, facu o mimica inspaimantatoare,scoase limba si sari de la masa. Bob facu un pas inapoi. — Asteptam mai mult de la dumneata, Bob, sunt foarte deceptionat. Vino, Lauren, locul asta e nedemn de noi. in masina care-i ducea inapoi spre apartament Arthur ii explica lui Lauren metodologia de investigatie pe care socotea sa o aplice. isi schimbara punctele de vedere si se pusera de acord asupra unui plan de bataie. *7* Intors acasa, Arthur se instala la masa de lucru,isi aprinse computerul si se conecta pe Internet. „Autostrazile informatice" ii permiteau sa acceada instantaneu la sute de baze de date privind subiectul care-l interesa. Formulase o cerere pe softul de cautare, batand numai cuvantul „Coma"

in casuta respectiva, si Web-ul ii propusese mai multe adrese de situri continand publicatii, marturii, expuneri si conversatii pe acest subiect. Lauren veni sa se aseze pe coltul biroului. Prima oara s-au conectat la serverul lui Memorial Hospital, rubrica de Neuropatologie si traumatologie cerebrala. O publicatie recenta a profesorului Silverstone privind traumatismele craniene le permise sa acceada la clasificarea diferitelor tipuri de coma dupa scara Glasgow: trei cifre indicau reactivitatea la stimulii vizuali, auditivi si senzitivi. Lauren corespundea claselor 1.1.2, adunarea acestor trei cifre determina o coma de clasa 4, denumita si „coma depasita". Un server ii trimise spre o alta biblioteca de informatii ce dadea detalii asupra campurilor de analize statistice privind evolutiile pacientilor in fiecare familie de coma. Nimeni nu revenise niciodata dintr-o calatorie facuta la „clasa a patra"... Numeroase diagrame, sectiuni axonometrice, desene,rapoarte de sinteza, surse bibliografice fura incarcate in computerul lui Arthur, apoi imprimate. in total, aproape sapte sute de pagini de informatii clasate, triate si reper toriate pe centre de interes. Arthur comanda o pizza si doua beri si exclama ca nu le mai ramane acum decat sa citeasca. Lauren il intreba din nou de ce face toate astea. El raspunse: „Din datorie ii ata de cineva care intr-un timp foarte

scurt m-a invatat | multe lucruri si mai ales unul, gustul fericirii. Tu trebuie sa stii, spuse el tutuind-o pentru prima data, toate visele au un pret!" si isi relua lectura, adnotand ce nu intelegea,adica aproape tot. Pe masura ce inainta cu cititul, Lauren ii explica termenii si rationamentele medicale. Arthur prinse o foaie mare de hartie pe planseta lui de arhitect si incepu sa scrie pe ea sinteza notitelor pe care le stransese. Clasand informatiile pe grupe, le incercuia si le lega intre ele in ordinea relatiilor. Astfel prindea contur in mod progresiv o gigantica diagrama, ducand la o a doua foaie pe care rationamentele alcatuiau niste concluzii. Doua zile si doua nopti au fost astfel consacrate incercarilor de a intelege, de a imagina o cheie a enigmei ce li se impunea. Doua zile si doua nopti pentru a ajunge la concluzia ca aceasta stare, coma, ramane si va mai ramane inca ani de zile si pentru cativa cercetatori o zona foarte obscura in care corpul traia despartit de spiritul care-l anima si-i da un suflet. Epuizat, cu ochii inrositi, Arthur adormi pe podea; Lauren, asezata la planseta de arhitect, se uita la diagrama, parcurgandu-i cu degetul sagetile si notand in treacat, nu fara a fi surprinsa, ca foaia i se ondula sub aratator. Se lasa pe vine langa el, isi freca mana de mocheta,apoi isi trecu palma de-a lungul antebratului lui: firele de par se sculara. Atunci, schita

un suras, il mangaie pe Arthur pe cap si, ganditoare, se lungi langa el. Arthur se trezi peste sapte ore. Lauren era tot asezata la masa de arhitect. El se freca la ochi si ii adresa un suras pe care ea il intoarse. — Ai fi fost mai bine in pat, dar dormeai asa de frumos ca n-am indraznit sa te trezesc. — Dorm de mult? — De mai multe ore, dar nu de destule ca sa-ti recuperezi noptile nedormite. Voia sa bea o cafea si sa se refaca, dar ea-l intrerupse din avant. Angajamentul lui o misca foarte mult, dar isi dadea osteneala degeaba. Nu era medic, iar ea doar interna si ei doi n-aveau sa rezolve problematica ridicata de coma. — si ce propui? — Sa bei o cafea asa cum ai spus, sa faci un dus bun si sa iesim la plimbare. Nu poti trai in autarhie, inchis in apartament sub pretextul ca gazduiesti o fantoma. Se ducea deja sa bea cafeaua, dupa aceea mai vedeau ei. si voia sa termine cu „fantoma", semana cu orice, dar nu cu o fantoma. Ea-l intreba ce vrea sa spuna prin „orice", dar el refuza sa raspunda. „O sa spun lucruri dragute si pe urma o sa te superi pe mine." Lauren ridica din sprancene, interogativa, intrebandu-l ce sunt acelea „lucruri dragute". El insista ca ea sa uite ce-a spus el, dar, asa cum banuia, insista degeaba. Ea-si puse mainile-n solduri, se posta in fata lui si insista: — Ce-nseamna „lucruri dragute"? — Uita ce ti-am spus, Lauren. Nu esti o strigoaica, asta-i tot. — si atunci ce sunt? — O femeie, o foarte frumoasa femeie, iar acum ma duc sa fac un

dus. Iesi din camera fara sa intoarca spre ea capul. Lauren mangaie din nou mocheta, incantata. O jumatate de ora mai tarziu, Arthur isi tragea pe el niste blugi si un pulover gros de casmir si iesea din baie. isi manifesta pofta de a manca o bucata de carne buna. Ea ii atrase atentia ca nu este decat ora zece dimineata, dar el ii replica imediat ca la New York este ora de luat pranzul, iar la Sydney cea de luat cina. — Dar, dar nu suntem nici la New York, nici la Sydney, suntem la San Francisco. — Asta nu-i va schimba cu nimic gustul fripturii mele. Lauren voia ca el sa se intoarca la adevarata lui viata si i-o spuse. El avea sansa sa aiba o viata adevarata si trebuia sa profite de ea. N-avea dreptul sa lase totul balta dintr-o data. El refuza ca ea sa dramatizeze. in definitiv, nu-si lua decat cateva zile libere, dar, dupa parerea ei,lua parte indeosebi la un joc periculos si fara iesire. El facu explozie: — E formidabil sa auzi asta din gura unui medic, credeam ca nu exista fatalitate, ca atata vreme cat exista viata exista si speranta, ca totul este posibil. De ce eu sunt acela care crede in astea mai mult decat tine? Tocmai pentru ca ea este medic, raspunse Lauren,pentru ca are pretentia ca e lucida, convinsa ca isi vor pierde timpul, timpul lui. — Nu trebuie sa te atasezi de mine, n-am nimic ce sa-ti ofer, nimic ce sampart

cu tine, nimic ce sa-ti dau,nu pot nici macar sa-ti fac o cafea, Arthur! — Prostii! Daca nu poti sa-mi faci o cafea, nu mai e nici un viitor posibil? Nu ma atasez de tine, Lauren, nici de tine si nici de nimeni, de altfel. Nu eu am cerut sa te-ntalnesc in dulapul meu, numai ca tu erai in el, asta-i viata, asa stau lucrurile. Nimeni nu te aude, nu te vede,nu comunica cu tine. Avea dreptate, continua el, a te ocupa de problema eie ceva riscant, pentru amandoi, pentru ea, pentru falsa speranta pe care te facea sa o nutresti, pentru el, „pentru timpul pe care or sa mi-l ia toate astea si pentru harababura in care imi baga viata, dar exact asta-i viata". N-avea alta alternativa. Ea era aici, in preajma lui, in apartamentul lui „care este si apartamentul tau", era intr-o situatie delicata, iar avea grija de ea, „asa se face intr-o lume civilizata, chiar daca asta comporta si riscuri". Dupa el, sa-i dai un dolar unui closard cand iesi din supermarket e un lucru usor care nu te costa nimic. „Numai cand dai din putinul pe care-l ai dai cu adevarat." Ea nu stia mare lucru despre el, dar el avea pretentia ca e dintr-o bucata si hotarat, oricat l-ar costa asta, sa mearga pana la capat. Ii ceru cu tarie sa-i lase dreptul de a o ajuta, spunandu-i cu insistenta ca singurul lucru din viata adevarata care-i ramanea ei era sa accepte

sa primeasca. Daca ea credea ca el nu reflectase inainte de a se angaja in povestea asta, avea foarte mare dreptate. Nu reflectase absolut deloc. „Pentru ca tocmai cand calculezi, cand analizezi argumentele pro si contra, iti trece viata si nu se petrece nimic." — Nu stiu cum, dar o sa te scoatem din situatia in care esti. Daca ar fi trebuit sa mori, asta s-ar fi intamplat deja, eu sunt aici doar ca sa-ti dau o mana de ajutor. Conchise cerandu-i sa-i accepte demersul, daca nu pentru ea, macar pentru toti aceia pe care-i va ingriji ea peste cativa ani. — Ai fi putut fi avocat. — Ar fi trebuit sa fiu medic. — si de ce n-ai fost medic? — Pentru ca mama a murit prea devreme. — Cati ani aveai? — Prea devreme, si chiar nu doresc sa abordez subiectul asta. — De ce nu vrei sa vorbesti despre el? ii atrase atentia ca ea e interna, nu psihanalista. Nu voia sa vorbeasca despre asta pentru ca era ceva dureros si care-l intrista. „Trecutul e asa cum e, asta-i tot." Acum conduce un cabinet de arhitectura si e foarte fericit cu el. — imi place ce fac si-mi plac si oamenii cu care lucrez. — E gradina ta secreta? — Nu, o gradina n-are nimic secret in ea, dimpotriva, o gradina este un dar. Nu insista, e ceva ce-mi apartine. isi pierduse mama de mic copil, si tatal si mai devreme, ii dadusera ce

aveau mai bun in ei, atata timp cat putusera. Asa era viata lui, avusese si avantaje si inconveniente. — Mi-e tot foarte foame, chiar daca nu suntem la Sydney. Ma duc sa-mi fac niste oua cu costita. — Cine te-a crescut dupa ce ti-au murit parintii? — Nu esti deloc incapatanata, nu? — Nu, absolut deloc. — Toate astea sunt fara interes. Putin ne pasa de ele,sunt lucruri mult mai importante de facut. — Ba da, pe mine ma intereseaza. — Ce te intereseaza? — Ce s-a petrecut in viata ta ca sa fii in stare de asa ceva. — in stare de ce anume? — De a lasa totul la o parte si de a te ocupa de umbra unei femei pe care n-o cunosti, si asta nici macar ca sa te culci cu ea. Ei bine, asta ma intriga! — N-o sa te-apuci acum sa ma psihanalizezi, pentru ca n-am nici un chef, nici nevoie de asa ceva. Nu exista nici o zona de umbra, intelegi? Exista un trecut cum nu se poate mai concret si definitiv, pentru a trecut. — Deci n-am dreptul sa te cunosc? — Ba da, ai dreptul, bineinteles ca ai dreptul, dar acum trecutul vrei sa mi-l cunosti, nu pe mine. — E asa de greu de inteles? — Nu, e ceva intim, nu e de-o veselie nebuna, e-o poveste lunga si nu asta-i subiectul. — N-avem nici un tren de luat. Tocmai am petrecut doua zile si doua

nopti non-stop asupra subiectului coma, putem face o pauza. — Ar fi trebuit sa fii avocata! — Da, dar sunt medic! Raspunde-mi. Scuza lui a fost treaba pe care o avea. N-avea timp sa-i raspunda. isi termina ouale cu costita fara sa scoata o vorba, isi puse farfuria in chiuveta si se aseza din nou la birou. Se intoarse spre Lauren care statea pe canapea. — Au fost multe femei in viata ta? il intreba ea fara sa ridice capul. — Cand iubesti, nu le tii socoteala! — si mai zici ca n-ai nevoie de un psihanalist! si din cele carora „le tii socoteala" ai avut multe? — Dar tu? — Eu ti-am pus prima intrebarea. ii raspunse ca a avut trei iubiri, una de adolescent,una de tanar si una de „mai putin tanar" pe cale sa devina barbat, dar inca nu de tot, altfel ar mai fi inca impreuna. Ea gasi ca raspunsul e fair-play, dar vru imediat sa stie de ce n-a mers. El credea ca n-a mers fiindca e prea dintr-o bucata. „Posesiv?" intreba ea, insa el insista pe expresia dintr-o bucata. — Mama m-a indopat cu povesti de dragoste ideala, a avea idealuri este un greu handicap. — De ce? — Fiindca pui stacheta foarte sus. — Pentru celalalt? — Nu, pentru tine. Ea ar fi vrut ca el sa-i dea mai multe amanunte, insa el dori sa se opreasca de teama „sa nu par invechit si sa nu fiu ridicol". Ea il invita sasi

incerce norocul. Stiind ca n-are cum sa o faca sa schimbe subiectul, el alese prima sansa: — Sa identifici fericirea cand se afla la picioarele tale,sa ai curajul si hotararea de a te apleca pentru a o lua in brate... si a o pastra. Astai inteligenta inimii. Inteligenti ta singura fara aceea a inimii este doar simpla logica si nu e mare lucru de ea. — Deci ea e cea care te-a parasit!Arthur nu-i raspunse. — si inca nu esti vindecat de tot. — Oh, ba da, sunt vindecat, dar nu eram bolnav. — N-ai stiut sa o iubesti? — Nimeni nu este proprietarul fericirii, uneori ai norocul sa ai un contract de inchiriere si sa fii locatarul ei.Trebuie sa-i platesti foarte regulat chiria, altfel esti evacuat foarte repede. — E foarte linistitor ce spui tu! — Tuturor le este frica de cotidian, ca si cand ar fi vorba de o fatalitate ce dezvolta plictiseala, obisnuinta. Eu nu cred in fatalitate... — si in ce crezi? — Cred ca, dimpotriva, cotidianul este sursa complicitatii, in el, contrar obisnuintelor, poti inventa „luxul si banalul", lipsa de masura si mediocritatea. ii vorbi despre fructele pe care nu le culegem, cele pe care le lasam sa putrezeasca pe pamant, „despre nectarul de fericire care nu va fi niciodata baut, din neglijenta, din obisnuinta, din certitudine si ingamfare". — Ai experimentat asa ceva? — Niciodata cu adevarat, doar teoria incercata in practica. Cred in pasiunea ce se dezvolta.

Pentru Arthur, nimic nu era mai complet decat un cuplu care strabate timpul, care accepta ca tandretea sa invadeze pasiunea. Dar cum sa traiesti asta cand ai gustul absolutului? Pentru el, nu este o eroare sa accepti sa pastrezi in tine o parte de copilarie, o parte de vis. — Sfarsim prin a fi diferiti, dar am fost cu totii copii.Dar tu, ai iubit? intreba el. — Cunosti multi oameni care sa nu fi iubit? Vrei sa stii daca iubesc? Nu, da si nu. — Multe ultragieri in viata ta? — Proportional cu varsta mea, da, nu putine. — Nu esti prea vorbareata! Cine era? — N-a murit. Treizeci si opt de ani, cineast, baiat frumos, putin disponibil, un pic egoist, barbatul ideal..— si atunci? — Atunci, la mii de ani-lumina de cum descrii tu iubirea. — stii ca fiecare are lumea lui. Totul este sa ne infigem radacinile in pamantul care ne convine. — intotdeauna faci asemenea metafore? — Deseori, pentru mine asta face ca lucrurile sa fie mai placute de spus. si povestea ta? isi impartise patru ani din viata cu un cineast, patru ani ai unei piese descusute, cusuta la loc, in care actorii se sfasie si se vindeca de multe, multe ori, ca si cand dramaturgia i-ar da existentei o dimensiune in plus. Lauren califica aceasta relatie drept una egotica si lipsita de interes, mentinuta de pasiunea trupurilor. „Esti foarte fizica?" o intreba Arthur.

Ea gasi ca intrebarea lui este impudica. — Nu esti obligata s-mi raspunzi. — Dar nici n-am s-o fac! in cele din urma, a rupt-o cu mine cu doua luni inainte de accident. Cu atat mai bine pentru el, cel putin astazi nu este raspunzator de nimic. — il regreti? — Nu, l-am regretat in momentul rupturii, astazi imi tfspun ca una din calitatile fundamentale pentru a trai in doi este generozitatea. Avusese doza ei de povesti care se termina intotdeauna pentru aceleasi motive. Daca unii, cu varsta, isi pierd din idealuri, Lauren facea contrariul. Cu cat imbatranea,cu atat devenea mai idealista. „imi spun ca pentru a putea pretinde sa imparti o bucata de viata in doi, trebuie sa incetezi de a crede si de a face sa se creada ca intri intr-o legatura care conteaza daca nu esti intr-adevar gata sa dai. Nu cu varful degetelor atingi fericirea. Ori esti unul care da, ori unul care primeste. Eu, inainte de-a primi, dau, dar leam pus definitiv cruce egoistilor, complicatilor si celor ce sunt prea carpanosi cu inima lor ca sa-si ofere mijloacele pentru dorintele si sperantele lor." Sfarsise prin a admite ca exista o vreme cand trebuie sa-ti marturisesti propriile-ti adevaruri si sa identifici ce astepti de la viata. Arthur gasi ca spusele ei sunt vehemente. „Prea multa vreme am fost atrasa de contrarul viselor mele, la antipozi de ceea ce ma putea face sa infloresc, asta-

i tot", raspunse ea. Lauren avu chef sa iasa la aer si iesira amandoi.Arthur o duse pe Ocean Drive. — imi place sa ma duc pe malul marii, spuse el ca sa rupa o lunga tacere. Lauren nu raspunse imediat, fixa orizontul. il prinse pe Arthur de brat. — Ce ti s-a intamplat in viata? intreba ea. — De ce-mi pui o asemenea intrebare? — Pentru ca nu esti ca ceilalti. — Te jeneaza cele doua nasuri ale mele? — Nu ma jeneaza nimic, esti diferit. — Diferit? Nu m-am simtit diferit si, pe urma, diferit de ce, de cine? — Esti senin. — E un defect? — Nu, deloc, dar e foarte derutant. Nimic nu pare sa-ti puna vreo problema. — Fiindca-mi place sa caut solutii, nu mi-e frica de probleme. — Nu, mai este ceva. — A aparut iar PPP-ul meu! — Ce-i asta, PPP-ul tau? — Psihiatru Personal Portabil. — Ai dreptul sa nu-mi raspunzi. Dar am si eu dreptul sa simt unele lucruri si nu fac din asta un interogatoriu. — Conversatia noastra ne da aerul unui foarte vechi cuplu. N-am nimic de ascuns, Lauren, nici o zona de umbra, nici o gradina secreta, nici un traumatism. Sunt asa cum sunt, cu o gramada de defecte. Nu-i placea cum este in mod deosebit, dar nici nu se detesta, aprecia felul lui de a fi liber si independent de o moda stabilita sau alta.

Poate ca asta simtea ea. „Nu apartin unui sistem, intotdeauna am luptat impotriva aa sa ceva. ii vad pe oamenii care-mi plac, ma duc unde vreau sa ma duc, citesc o carte pentru ca ma atrage, nu pentru ca ≪trebuie absolut sa o citesti≫ si toata viata mea este asa." Facea ce avea chef sa faca fara sa-si puna mii de intrebari despre de ce si cum sunt lucrurile, „nu ma incurc cu restul". — Nu voiam sa te incurc. Conversatia a fost reluata un pic mai tarziu. Intrasera in caldura salonului unui hotel. Arthur bea un cappucino si rontaia niste fursecuri. — Ador locul asta, spuse el. E familial, imi place sa ma uit la familii. Asezat pe o canapea, un baietel de vreo opt ani statea cuibarit in bratele mamei sale. Aceasta tinea o carte mare deschisa si ii povestea ilustratiile pe care el le descoperea impreuna cu ea. Cu aratatorul de la mana stanga il mangaia pe obraz pe copil cu o miscare inceata, ingreunata de tandrete. Surasul ii facea doua gropite in obrajii ce straluceau ca doi sori minusculi. Arthur ii fixa pe amandoi indelung. — La ce te uiti? intreba Lauren. — La un adevarat moment de fericire. — Unde? — Acolo, copilul acela. Uita-te la fata lui, este in inima lumii, a lumii lui. — iti trezeste amintiri? Drept orice raspuns, Arthur se multumi sa surada. Ea vru sa stie

daca se intelegea bine cu mama lui. — Mama a murit ieri, ieri acum multi ani. stii, ce m-a uimit cel mai mult a doua zi dupa plecarea ei a fost faptul ca mai erau la locul lor cladirile, de-o parte si de alta a strazilor pline de masini care continuau sa ruleze, cu pietoni care mergeau, parand ca ignora total ca lumea mea tocmai disparuse. Eu insa stiam, din cauza golului care se fixa pe viata mea ca pe o pelicula in dezordine. Stiam pentru ca, dintr-o data, orasul incetase sa mai faca zgomot, ca si cum intr-un minut toate stelele se sparsesera sau se stinsesera. in ziua in care a murit, si-ti jur ca-i adevarat, albinele din gradina n-au iesit din stup, nici una nu culegea mierea din trandafiri, ca si cum si ele stiau. Ce mult as vrea sa fiu, doar cinci minute, baietelul ascuns de ceilalti in bratele ei, leganat de vocea ei! Sa retraiesc fiorul ce-mi cobora pe sira spinarii cand mama ma facea sa trec de la veghe la somn in copilaria mea, mangaindu-ma cu un deget sub barbie! Nimic nu mi se mai putea intampla, nici persecutiile lui Steve Hacchenbark cel inalt de la scoala, nici tipetele profesorului Morton pentru ca nu-mi stiam lectia, nici mirosurile acre de la cantina. iti spun eu de ce sunt ≪senin≫, cum spui tu. Pentru ca nu poti sa le traiesti pe toate, si atunci important este sa traiesti esentialul, iar fiecare dintre noi

are „esentialul sau". — As vrea sa te auda cerul in privinta mea; „esenlul" meu este inca inaintea mea. — De-asta este „esential" sa nu ne dam batuti-toarcem acasa si ne punem iar pe treaba. Tnain-Arthur plati nota si se indreptara spre parcare,te de a intra in masina, Lauren il saruta pe obraz. „multumesc pentru tot", spuse ea. Arthur surase, rosi, apoi deschise portiera fara sa spuna nimic. *8* Arthur petrecu aproape trei saptamani la biblioteca municipala, cladire impozanta in stil neoclasic, construita la inceputul secolului, in care, in zeci de sali cu bolti maiestuoase, domneste o atmosfera foarte diferita de aceea a altor locuri asemanatoare. Deseori, in salile rezervate arhivelor orasului, te incrucisezi cu membri ai inaltei societati din San Francisco stand cot la cot cu batrani hippies, facand schimb de anecdote, convergente si divergente de puncte de vedere asupra unor intamplari din trecutul orasu lui, inscris la sala nr. 27, cea care adaposteste lucrarile de medicina, asezat pe randul 48, cel de langa lucrarile de neurologie, Arthur devora in cateva zile mii de pagini despre coma, inconstienta si traumatologie craniana. Daca lecturile il lamureau asupra conditiei lui Lauren,nici una nu-l apropia de o rezolvare a problemei ce-i era pusa. inchizand fiecare

lucrare, spera sa gaseasca o idee in urmatoarea. in fiecare dimineata, se prezenta la deschidere, se instala cu teancuri de manuale si se cufunda in „temele" lui. I se intampla sa se intrerupa ca sa se duca de la pupitrul lui la o consola informatica de unde trimitea mesaje pline de intrebari unor eminenti profesori de medicina. Unii ii raspundeau, intrigati uneori de scopul cercetarilor sale. Apoi se intorcea la locul lui, reluandu-si cursul lecturilor. Facea o pauza de pranz la bufetul bibliotecii unde lua cu el diverse reviste ce tratau acelasi subiect si isi sfarsea zilele de studiu pe la ora douazeci si doua, la inchiderea institutiei. Acasa o gasea pe Lauren si, in timp ce-si lua cina, ii facea o dare de seama asupra cercetarilor de peste zi. Atunci se incingeau adevarate discutii in care ea sfarsea prin a uita ca Arthur nu e student la medicina. O uimea prin rapiditatea cu care-si insusise vocabularul medical. Argumentele si contraargumentele se succedau si se opuneau intre ele, deseori pana la limita noptii si a epuizarii. Dimineata devreme, luandu-si micul dejun, ii descria pista pe care va merge in cursul acelei zile de cercetari. Refuza ca ea sa-l insoteasca sub argumentul ca prezenta ei l-ar impiedica sa se concentreze. Daca Arthur nu se descuraja niciodata in fata ei,iar vorbele ii erau mereu pline de optimism, fiecare tacere ii facea sa simta ca nu vor ajunge la nici un rezultat.

intr-o vineri care incheia cea de-a treia saptamana de studii, Arthur pleca de la biblioteca mai devreme,in masina dadu la maximum radioul pe o muzica de Barry White. Pe buze i se infiripa un suras, coti brusc pe California Street si se opri sa faca niste cumparaturi. Nu descoperise nimic deosebit, dar dintr-o data avea chef de o cina de sarbatoare. Era hotarat sa aranjeze acasa o masa cu lumanari si sa umple apartamentul de muzica. O va invita pe Lauren la dans si va proscrie orice conversatie medicala. in vreme ce golful era luminat de un splendid apus de soare, se gara in fata intrarii micii case victoriene de pe Green Street. Urca scara in ritm, facu cateva acrobatii ca sa bage cheia in broasca si intra cu bratele incarcate de pachete. impinse usa cu piciorul si puse toate pungile pe barul din bucatarie. Lauren statea pe marginea ferestrei. Uitandu-se la peisaj, nici macar nusi intoarse capul spre Arthur care o striga pe un ton ironic. Evident, Lauren era imbufnata si deodata disparu. Arthur o auzi cum bombaneste in dormitor: „si nu pot nici macar sa trantesc o usa!" — Ai vreo problema? — Lasa-ma-n pace! Arthur isi scoase paltonul si se-ndrepta cu pasi grabiti spre ea. Cand deschise usa, o vazu in picioare, lipita de geam, tinandu-se cu mainile de cap. — Plangi?

— Cum

vrei sa plang daca n-am lacrimi? — Plangi! Ce se petrece cu tine? — Nimic, nu se petrece absolut nimic. O intreba din priviri, dar ea ii ceru s-o lase singura,inaintand spre ea incet, o prinse in brate, o intoarse spre el ca sa o vada la fata. Ea lasa capul in jos, el il ridica cu varful unui deget pus sub barbia ei. —- Ce este? — Or sa-i puna capat! — Cine o sa puna capat si la ce? — M-am dus la spital azi dimineata, era si mama acolo. Au convins-o sa practice o eutanasie. — Ce-i chestia asta? Cine pe cine a convins sa faca asta? Ca in fiecare dimineata, mama lui Lauren se dusese la Memorial Hospital. La capataiul patului, o asteptau trei medici. Cand intra in camera, unul dintre doctori, o femeie matura, se indrepta spre ea, cerandu-i sa-i vorbeasca in particular. Psihologa delegata o prinse pe doamna Kline de brat si o invita sa ia loc. Incepu atunci o lunga expunere in care, pentru a o convinge sa accepte imposibilul, au fost avansate toate argumentele. Lauren nu mai era decat un corp fara suflet pe care-l intretinea familia, la un cost exorbitant pentru societate. Oare era mai usor sa mentii o fiinta draga in viata artificiala decat sa-i accepti moartea, si cu ce pret? Trebuie sa admita inadmisibilul si sa se hotarasca sa faca asta fara nici o culpabilitate. Se incercase totul. Nu era nici o lasitate in asta. Trebuie sa aiba curajul sa admita. Dr. Clomb insista pe dependenta pe care o intretinea cu corpul fiicei

sale. Doamna Kline, desprinzandu-se cu violenta din stransoarea ei, dadu din cap in semn de refuz total. Nu putea si nu voia sa faca acest lucru. Din minut in minut, argumentele psihologei, rodate in multe randuri, muscau din emotie in beneficiul unei decizii rationale si umane; dovedind cu o retorica subtila ca refuzul va fi injust, crud,pentru ea si pentru ai ei, egoist, nesanatos. Pana la urma,se instala indoiala. Cu multa delicatete, cu multa blandete, fura rostite argumente si mai puternice, cuvinte mai subtile, mai culpabilizante. Locul pe care-l ocupa fiica ei in serviciul de reanimare il impiedica sa supravietuiasca pe alt pacient si pe alta familie o impiedica sa aiba sperante intemeiate. O culpabilitate era inlocuita cu alta...iar indoiala castiga teren. Lauren asista la acest spectacol,terorizata, vedea cum determinarea mamei sale se reduce putin cate putin. La capatul a patru ore de conversatie, rezistenta doamnei Kline a fost infranta; ea admise,cu lacrimi in ochi, ca spusele corpului medical sunt intemeiate. Accepta sa se gandeasca la o eutanasie practicata asupra fiicei sale. Singura conditie pe care o punea, singura sa cerinta era sa se mai astepte patru zile, „ca sa fie sigura". Era intr-o joi, nu va trebui sa se practice nimic inainte de luni. Trebuia sa se pregateasca si sa-si pregateasca apropiatii. Cu compasiune,

medicii dadura din cap, mimand totala lor intelegere, mascandu-si profunda satisfactie de a fi gasit, la o mama, solutia la o problema pe care toata stiinta lor n-o putea rezolva: ce sa faci cu o fiinta umana nici moarta, nici vie? Hippocrate nu se gandise ca medicina va da nastere intr-o buna zi la acest gen de drame. Medicii iesira din camera, lasand-o singura cu fiica ei. O apuca de mana,isi cufunda fata pe burta ei si ii ceru iertare, plangand. „Nu mai pot, scumpa mea, fetita mea. As vrea sa fiu in locul tau." La celalalt capat al camerei, Lauren o contempla, patrunsa de un amestec de frica, tristete si groaza. La randul ei, veni sa-si apuce pe dupa umeri mama, care nu simtea nimic. in ascensor, Dr Clomb, adresandu-se colegilor ei, se felicita. — Nu te temi sa nu-si schimbe parerea? o intreba Fernstein. — Nu, nu cred si, pe urma, daca este nevoie, mai vorbim cu ea. Lauren isi parasi mama si propriul corp, lasandu-le pe amandoua in camera de spital. A spune ca rataci ca o fantoma nu este o figura de stil. Se intoarse apoi pe marginea ferestrei, hotarata sa se impregneze cu toate luminile, aspectele si mirosurile orasului, cu tot neastamparul sau. Arthur o lua in brate, invaluind-o cu toata tandretea lui. — Chiar si cand plangi esti frumoasa. sterge-ti lacrimile, n-o sa le las sa curga. — Cum? — Lasa-mi cateva ore ca sa ma gandesc.

Ea se indeparta de el si se intoarse la fereastra. — La ce bun! spuse ea fixand lampadarul de pe strada. Poate ca e mai bine asa, poate ca ei sunt cei care au dreptate. Ce insemna asta, „e mai bine asa"? Pusa pe un ton agresiv, intrebarea lui Arthur nu gasi nici un ecou. Atat de tare de obicei, Lauren era acum resemnata. Ca sa fim cinstiti, nu mai avea decat o semiviata, o distrugea pe aceea a mamei sale si, potrivit spumelor ei, „n-o astepta nimeni la iesirea din tunel". „Daca ma trezesc... dar nimic nu e mai putin sigur." — Crezi oare o singura clipa ca mama ta va fi usurata daca mori pentru totdeauna? — Esti dragut, spuse ea intrerupandu-1. — Dar ce-am spus? — Nimic, expresia ta „a muri pentru totdeauna" o gasesc draguta, mai ales in conjunctura actuala. — Crezi ca o sa poata umple golul pe care o sa-l lasi? Crezi ca cel m'ai bun lucru pentru ea este sa renunti? Dar eu? Ea il fixa cu o privire intrebatoare. — Tu ce? — Eu o sa te astept cand o sa te trezesti, poate ca esti invizibila pentru ceilalti, dar nu pentru mine. — E o declaratie? Lauren devenise malitioasa. — Nu fi ingamfata! ii raspunse el sec. — De ce faci toate astea? spuse ea aproape furioasa. — De ce esti provocatoare si agresiva? — De ce esti aici, in preajma mea, tot invartindu-te pe loc,

chinuindu-te pentru mine? Ce nu merge cum trebuie in capul tau? Apoi tipa: — Care-i motivatia ta? — Acum, esti rea! — Atunci raspunde, raspunde-mi cinstit! — Asaza-te langa mine si potoleste-te! O sa-ti povestesc o intamplare adevarata si o sa intelegi. intr-o seara,la noi acasa, langa Carmei, am avut invitati la cina. Eu aveam cel mult sapte ani... Arthur ii relata episodul povestit de un vechi prieten al parintilor lui in cursul unei cine unde acesta fusese invitat.. Doctorul Miller era un mare chirurg oftalmolog. In seara aceea, parea ciudat, parca tulburat sau timid, ceea ce nu-i semana. Asa incat mama lui Arthur se nelinisti si-l intreba ce are. El povesti urmatoarea intamplare. Cu cincisprezece zile in urma, o operase pe o fetita, oarba din nastere. Ea nu stia cum arata, nu intelegea ce este cerul, nu cunostea culorile si nici macar chipul propriei sale mame. Lumea exterioara ii era necunoscuta, nici o imagine nu-i impregnase creierul. Ghicise forme si contururi toata viata ei, dar fara sa poata asocia vreo imagine cu ce-i povesteau mainile. si pe urma, Coco, asa il porecleau toti pe doctor, practicase o operatie „imposibila", riscand totul pe o carte.In dimineata de dinaintea dineului dat de parintii lui Arthur, singur in camera cu fetita, acesta vi scosese bandajele.

—O

sa incepi sa vezi ceva inainte ca eu sa termin sa-ti scot pansamentele. Pregateste-te! — Ce-o sa vad? intreba ea. — Ţi-am explicat deja, o sa vezi lucruri. — Dar ce este lumina? — Viata! Mai stai un pic... ... si asa cum ii promisese doctorul, cateva secunde mai tarziu, lumina zilei ii intra in ochi. Se revarsa prin pleoape, mai rapida ca un fluviu eliberat de un baraj care cedeaza, strabatu cu toata viteza cele doua cristaline si veni sa depuna in fundul fiecarui ochi miliardele de informatii pe care ie transporta. Stimulate pentru prima oara de la nasterea fetitei, milioanele de celule ale celor doua retine se excitara, provocand o reactie chimica de o complexitate minunata, pentru a codifica imaginile care se imprimau pe ele. Codurile fura transmise instantaneu celor doi nervi optici ce se trezeau dupa un lung somn si se activau sa transporte marele debit de date spre creier. in cateva miimi de secunda, acesta din urma . decoda toate datele primite, le recompuse in imagini animate, lasandu-i constiintei grija sa le asocieze si sa le interpreteze. Cel mai vechi, cel mai complex si mai miniatural procesor grafic din lume, tocmai fusese subit legat de o optica si se punea pe treaba. Fetita, pe cat de nerabdatoare pe atat de inspaimantata, il apuca pe Coco

de mana si-i spuse: „Asteapta, mi-e frica". Ele se opri catva timp, o lua in brate si-i povesti inca o data ce urma sa se petreaca cand va fi sfarsit de scos bandajele. Sute de informatii noi de absorbit,de inteles, de comparat cu tot ce crease imaginarul ei. Coco incepu atunci din nou sa-i desfaca bandajele. Deschizand ochii, primul lucru la care s-a uitat au fost mainile ei; le-a rasucit ca pe niste marionete. Apoi si-a aplecat capul intr-o parte, a inceput sa surada, sa rada,sa planga, fara sa-si poata desprinde privirea de cele zece degete ale ei, parca pentru a scapa de tot ce-o inconjura si devenea real, pentru ca era probabil terorizata. Apoi si-a pus privirea pe papusa ei, forma aceea de panza care o insotise in noptile si zilele ei cufundate in bezna. La celalalt capat al incaperii, intrase mama ei fara sa scoata nici un cuvant. Fetita a ridicat capul si a privit-o fix timp de cateva secunde. N-o mai vazuse niciodata! si totusi, pe cand femeia se mai afla inca la cativa metri de ea, trasaturile fetei copilului s-au schimbat. intr-o fractiune de secunda, chipul i-a redevenit cel al unei fetite mici care si-a desfacut larg bratele si i-a spus fara nici o ezitare acelei „necunoscute" mama. — Cand Coco a terminat de povestit, am inteles ca avea acum in viata lui o putere imensa, isi putea spune ca a facut ceva important. Spune-ti si tu ca ce fac eu pentru tine este in amintirea lui Coco Miller. Iar acum, daca

te-ai calmat, trebuie sa ma lasi sa reflectez. Lauren nu spuse nimic, sopti ceva neauzit de nimeni.Arthur se instala pe canapea si incepu sa morfoleasca un creion pe care-l luase de pe masuta joasa. Statu asa minute-n sir, apoi sari in sus, se duse la birou si incepu sa mazgaleasca ceva pe o foaie de hartie. ii trebui cu totul aproape o ora, in timpul careia Lauren il privi asa cum scruteaza o pisica cu atentie un fluture sau o musca. Isi lasa capul intr-o parte, cu un aer intrigat la fiecare dintre gesturile lui, de fiecare data cand se apuca sa scrie sau se intrerupea, morfolindu-si iar creionul. Cand a terminat, i s-a adresat ei, foarte serios. — Ce tratamente i se aplica la spital corpului tau? — Vrei sa spui in afara de toaleta care mi se face? — Mai ales ingrijirile medicale. Ii spuse ca este sub perfuzie, neputand sa se hraneasca altfel. De trei ori pe saptamana erau injectate cateva antibiotice cu caracter preventiv. Descrise masajele facu te pe solduri, coate, genunchi si umeri pentru prevenirea formarii escarelor. Restul ingrijirilor consta in verificarea constantelor vitale si a temperaturii. Nu era sub respirator artificial. — Sunt autonoma, asta e toata problema, altfel n-ar fi avut decat sa debranseze. in mare, cam asta e. — Atunci de ce spun ca toate astea costa scump? — Din cauza patului. Lauren explica de ce un loc intr-un serviciu spitalicesc costa o avere. Nu se facea cu adevarat distinctie intre tipologiile de ingrijiri acordate pacientilor. Se multumeau sa imparta costul functionarii serviciilor

la numarul de paturi pe care le contineau acestea si la numarul de zile dintrun an in care erau ocupate; se obtinea astfel costul zilnic de spitalizare pe serviciu, neurologie, reanimare, ortopedie... — O sa rezolvam poate problema noastra si pe a lor in acelasi timp, afirma Arthur. — Si ce idee ai? — Te-ai ocupat deja de pacienti aflati in starea ta? O facuse cu pacienti admisi la urgenta, dar pe durate scurte, niciodata in cadrul unor spitalizari lungi. „Dar daca ar fi trebuit sa o faca?" Presupunea ca asta nu i-ar fi pus vreo problema, era aproape o treaba de resortul unei infirmiere, in afara de cazul unei complicatii bruste: „Deci ai sti sa o faci?" Nu intelegea unde voia el sa ajunga. — Perfuzia e ceva foarte complicat? insista el. — in ce sens? — E complicat de procurat? Poate fi gasita in farmacie ! — La cea a spitalului, da. — Nu intr-o farmacie publica? Ea se gandi cateva secunde si spuse ca ba da, perfuzia putea fi reconstituita cumparand glucoza, anticoagulantele, serul fiziologic si amestecandu-le. Era, asadar,posibil. De altfel, persoanele spitalizate la domiciliu le puneau pe infirmierele lor sa o pregateasca, iar acestea comandau produsele la o farmacie centrala. — Trebuie sa-i telefonez lui Paul acum, spuse Arthur. — De ce? — Pentru ambulanta. — Ce ambulanta? Care-i ideea ta? Pot si eu sa stiu mai mult? — O sa te rapim.

Ea nu intelese deloc unde vrea el sa ajunga, insa incepea sa se nelinisteasca. — O sa te rapim. Nu exista corp, nu exista eutanasie! — Esti complet nebun. — Nu chiar asa de nebun. — Cum o sa ma rapiti? Unde o sa ascundem corpul? Cine va veghea asupra lui? — Fiecare intrebare pe rand! Ea se va ocupa de corp, avea experienta necesara. Trebuia doar gasita modalitatea de a procura un stoc de lichid de perfuzie, dar, dupa cate spunea ea, asta nu parea imposibil. Va trebui schimbata poate farmacia din cand in cand ca sa nu atraga prea mult atentia. — Dar cu ce retete? intreba ea. — Asta face parte din prima ta intrebare, „cum"? — Ei, cum? Tatal vitreg al lui Paul era carosier, specializat in repararea vehiculelor pentru urgente: pompieri, politie,EMU. Vor „imprumuta" o ambulanta, vor sterpeli niste halate si se vor duce sa o ia ca sa o transfere la alt spital. Lauren incepu sa rada nervos. „Dar lucrurile nu se petrec asa!" ii aminti ca intr-o institutie spitaliceasca nu se intra ca intr-un supermarket. Pentru efectuarea unui transfer,un secundar cum se spune in jargonul ei, existau o gramada de demersuri administrative. Trebuia un certificat de luare in primire de la serviciul unde sosea, o autorizatie de iesire, semnata de medicul curant, un bon de transfer de la compania de ambulante, insotit de o scrisoare de calatorie ce trebuia sa

descrie modalitatile de transport. — Aici intri tu in joc, Lauren, o sa ma ajuti sa-mi procur documentele astea. — Dar nu pot, cum vrei sa fac, nu pot sa apuc si sa deplasez nimic. — Dar stii unde se afla? — Da, si ce? — Eu o sa le subtilizez. Cunosti formularele astea? — Da, bineinteles, le semnam in fiecare zi, mai ales in serviciul meu. I le descrise. Era vorba despre borderouri tip, pe hartie alba, roz si albastra, cu antetul si logoul spitatelor sau al companiei de ambulante. — Atunci o sa le multiplicam, conchise el. Vino cu mine. Arthur isi lua geaca, cheile, parca era intr-o stare de inconstienta, avea o asemenea determinare, incat nu-i prea lasa lui Lauren posibilitatea de a aduce contraargument la acest proiect nerealist. Se instalara in masina, el actiona telecomanda portii garajului si o lua pe Green Street. Era noapte. Daca orasul era linistit, el nu era si rula cu viteza pana la Memorial Hospital. Trase direct in parcarea serviciului de urgente. Lauren il intreba ce vrea99 sa faca, el raspunse cu un simplu suras in coltul gurii: „Vino dupa mine si sa nu razi!" in clipa in care trecu prin prima usa a sasului urgentelor, se indoi de mijloc si se indrepta asa spre pupitrul de la primiri. Persoana de garda il intreba ce are. Descrise niste crampe violente care aparusera la doua ore dupa ce a luat masa, preciza de doua ori ca fusese deja operat de apendicita si ca mai avusese de atunci incoace tipul asta de dureri insuportabile. Ajutoarea de infirmiera il invita sa se intinda pe o brancarda in asteptarea unui intern care sa se ocupe de el. Asezata pe bratul unui scaun

cu rotile, Lauren incepea sa surada. Arthur juca teatru perfect, chiar si ea fusese ingrijorata cand el aproape ca se prabusise in sala de asteptare. — Nici nu stii ce esti pe cale sa faci, ii soptise ea chiar in clipa in care venea un medic sa-l ia in primire. S-a prezentat doctorul Spacek care l-a invitat sa-l urmeze intr-una din salile de pe culoar, despartita de celelalte printr-o simpla perdea. il puse sa se intinda pe patul de examinare si-l intreba ce-l doare, citind in acelasi timp fisa pe care figurau toate informatiile cerute la receptie, in afara de varsta la care devenise barbat, trebuia trecut pe ea aproape totul despre el, ca intr-un interogatoriu de la politie. Arthur ii declara doctorului ca are niste crampe groaznice. „Unde aveti crampele astea groaznice?" il intreba doctorul. „Peste tot in pantece", il durea de ii venea sa se urce pe pereti. „Nu exagera, ii sufla Lauren, altfel o sa-ti faca o injectie cu calmante, o sa petreci noaptea aici si maine dimineata o sa ti se faca o clisma radio-baritala urmata de o fibroscopie si o coloscopie." — Fara injectie! lasa el sa-i scape fara sa vrea.100 — Dar n-am vorbit de nici o injectie, spuse Spacek ridicandusi nasul din dosar. — Nu, dar prefer sa va spun asta imediat, pentru ca detest injectiile. Internul il intreba daca are o fire nervoasa si Arthur confirma dand din cap. Avea sa-l palpeze, iar el va trebui sa-i indice unde-l doare mai tare. Arthur dadu iarasi din cap. Medicul isi puse amandoua mainile, una peste cealalta, pe pantecele lui Arthur si isi incepu auscultarea. — Aici va doare? — Da, spuse el cu ezitare. — si aici? — Nu, n-ai vrea sa te doara in locul asta, ii sufla Lauren surazand. Arthur nega imediat existenta vreunei dureri in locul

pe care internul tocmai il palpa. Ea il ghida astfel cu raspunsurile de-a lungul intregii consultatii. Medicul trase concluzia ca sunt niste colite de origine nervoasa necesitand luarea unui antispasmodic pe care, la baza retetei pe care tocmai o termina de scris, i-l va elibera farmacia spitalului. Dupa doua strangeri de mana si trei „multumesc, doctore", Arthur strabatea cu pas usor lungul coridor ce ducea la farmacie. Avea in mana trei documente diferite, toate cu antetul si logoul lui Memorial Hospital: primul albastru, al doilea roz, al treilea verde. Primul fiind o reteta, al doilea o factura si ultimul, o adeverinta de iesire, purtand, cu litere mari, mentiunea: „Bon de transfer / Bon de iesire" si cu litere cursive: „Taiati mentiunea inutila". Foarte multumit de el, Arthur suradea cu toata fata. Lauren mergea langa el. O lua pe dupa umeri. „Formam totusi o buna echipa!"101 intors acasa, baga cele trei documente in scanerul computerului si facu niste copii dupa ele. Dispunea acum de o sursa nesecata de imprimate de toate culorile si formele, cu inscriptiile oficiale de la Memorial Hospital. — Esti tare de tot, ii spuse Lauren cand vazu iesind din imprimanta in culori primele hartii cu antet. — Peste o ora, il sun pe Paul, ii raspunse el. — Mai inainte, o sa vorbim un pic despre proiectul tau, Arthur. Avea dreptate, spuse el, trebuia sa o intrebe despre tot ce era legat de functionarea unei proceduri de transfer. Dar nu despre asta voia ea sa discute. — si atunci despre ce? — Arthur, proiectul tau ma emotioneaza, dar, iartama, este nerealist, nebunesc si mult prea periculos pentru tine. Daca esti prins, te baga-n inchisoare, si pentru ce, fir-ar al naibii? — si nu e mult mai riscant pentru tine daca nu incercam

nimic? Avem numai patru zile, Lauren! — Nu poti face asa ceva, Arthur, n-am dreptul sa te las sa o faci. Iarta-ma! — Aveam o prietena care-si cerea mereu scuze. Devenise atat de exagerata, incat ceilalti nu mai indrazneau sa-i propuna nici macar un pahar cu apa de teama sa nu se scuze ca ii este sete. — Arthur! N-o face pe prostul, stii ce vreau sa spun, e un proiect nebunesc! — Situatia e nebuneasca, Lauren! N-am alta solutie. — Iar eu n-o sa te las sa-ti iei un asemenea risc pentru mine. — Lauren, trebuie sa ma ajuti, nu sa ma faci sa-mi pierd timpul, e in joc viata ta. 102 — Trebuie sa existe o alta solutie. Arthur nu vedea alta alternativa la proiectul lui decat sa vorbeasca cu mama lui Lauren si sa o convinga sa nu accepte eutanasia, insa aceasta optiune era greu de realizat. Nu se vazuse niciodata cu ea si era improbabil sa poata obtine o intalnire. Nu va accepta sa-l primeasca pe un necunoscut. Putea pretinde ca este un apropiat al fiicei sale, sar Lauren credea ca n-o sa aiba incredere, ii cunostea pe toti cei care-i erau apropiati. Ar putea, probabil, sa o intalneasca din intamplare, intr-un loc unde ar avea obiceiul sa se duca. Trebuia identificat locul propice. Lauren se gandi cateva clipe. — in fiecare dimineata plimba cateaua pe cheiul La Marina, spuse ea. — Da, dar mi-ar trebui un caine pe care sa-l plimb. — De ce? — Pentru ca daca merg cu o lesa fara un caine la capatul ei, asta ma poate discredita imediat. — N-ai decat sa faci jogging pe La Marina. Lauren gasi ideea seducatoare. N-avea decat sa alerge

pe La Marina, la ora plimbarii lui Kali, sa-i placa de catea, sa o mangaie si nu-i mai ramanea decat sa angajeze o conversatie cu mama ei. El accepta sa-si incerce norocul inca de a doua zi. Arthur se scula devreme, isi trase pe el un pantalon de panza bej si o bluza de tenis, inainte de-a pleca, ii ceru lui Lauren sa-l stranga tare in brate. — Ce te-a apucat? spuse ea cu un aer timid. — Nimic, n-am timp sa-ti explic, e pentru catea. Ea se executa, isi puse capul pe umarul lui si ofta. „Perfect, spuse el cu un ton energic, desprinzandu-se din bratele ei, am fugit, altfel o ratez." Nici nu mai spuse la103 revedere si iesi din apartament ca o vijelie. Usa se inchise iar Lauren ridica din umeri suspinand: „Ma strange in brate din cauza catelei". Cand Arthur isi incepu plimbarea, Golden Gate dormea inca intr-un nor pufos. Numai varfurile celor doi piloni depaseau ceata care invaluia podul. Marea inconjurata de golf era linistita, pescarusii matinali se invarteau in cercuri largi in cautarea vreunui peste, peluzele late ce margineau cheiurile erau inca ude de umezeala noptii si vaporasele ancorate in port se leganau usor. Totul era linistit, cativa alergatori matinali spintecau aerul incarcat de umiditate. Peste cateva ceasuri, un soare mare va sta atarnat deasupra colinelor Saussalito si Tiburon si va elibera podul rosu de ceturile din jurul lui. O vazu de departe, perfect conforma cu descrierea pe care i-o facuse fiica ei. Kali mergea cu pasi marunti la doi-trei metri de ea. Doamna Kline era cufundata in gandurile ei si parea ca poarta pe umeri toata povara supararii sale. Cateaua trecu prin dreptul lui Arthur si, foarte ciudat, se opri brusc, adulmeca aerul din jurul lui, cu o miscare circulara a botului si a capului. Se apropie de Arthur, ii mirosi partea de jos a pantalonilor si se culca instantaneu la picioarele lui, gemand: incepu sa dea din coada cu

frenezie si sa tremure de bucurie si excitare. Arthur se lasa pe vine si incepu sa o mangaie usor. Kali se-apuca sa-l linga pe mana, sporindu-si intensitatea si cadenta gemetelor. Mama lui Lauren se apropie, foarte uimita. — Va cunoasteti? spuse ea. — De ce ma-ntrebati? raspunse el ridicandu-se. — E atat de sperioasa de obicei. Nimeni nu se poate apropia de ea si acum pare sa se prosterneze in fata dumitale. 104 — Nu stiu, poate, seamana incredibil de bine cu cateaua unei prietene ce-mi era foarte draga. — Da? spuse doamna Kline cu inima batandu-i sa-i sparga pieptul. Cateaua incepu sa latre catre Arthur intinzandu-i laba. „Kali, striga la ea mama lui Lauren, lasa-l pe domnul in pace!" Arthur intinse mana si se prezenta, doamna Kline ezita si intinse si ea mana. Gasea atitudinea catelei sale extrem de derutanta si se scuza pentru atata familiaritate. — Nici o problema, ador animalele iar ea e foarte draguta. — Dar atat de salbatica de obicei, pare ca realmente te cunoaste. — intotdeauna am atras cainii, cred ca simt cand ii iubesti. Are intr-adevar un cap frumos. — Este o incrucisare de prepelicar cu labrador. — Incredibil ce seamana cu cateaua lui Lauren. Doamna Kline aproape ca fu cuprinsa de ameteala, trasaturile fetei i se crispara. — Va e rau, doamna? intreb Arthur apucand-o de mana. — O cunosteai pe fiica mea? — E cateaua lui Lauren, sunteti mama lui Lauren? — O cunosteai? — Da, foarte bine, eram destul de apropiati. Nu auzise niciodata vorbindu-se despre el si vru sa stie

cum s-au cunoscut. El declara ca este arhitect si ca a intalnito pe Lauren la spital. Ii cususe o taietura urata facuta cu un cutter. Simpatizasera si se vedeau deseori, „din cand in cand treceam sa iau masa de pranz cu ea, la urgente, si luam si cina in unele seri cand termina mai devreme".105 — Lauren n-avea niciodata timp sa ia pranzul si intotdeauna se-ntorcea tarziu. Arthur lasa capul in jos, tacut. — Oricum, Kali pare sa te cunoasca foarte bine. — imi pare rau pentru ce i s-a intamplat, doamna! Dupa accident, m-am dus in multe randuri s-o vad la spital. — Nu te-am intalnit niciodata. El ii propuse sa faca impreuna cativa pasi. Mersera de-a lungul marii, Arthur se incumeta sa-i ceara vesti despre Lauren, pretextand ca de catva timp nu s-a mai dus la capataiul ei. Doamna Kline vorbi de o situatie stationara ce nu mai lasa loc sperantei. Nu spuse nimic de hotararea pe care o luase, dar descria starea fiicei sale in niste termeni de-a dreptul disperati. Arthur tacu o clipa, apoi incepu o pledoarie in favoarea sperantei. „Medicii nu stiu nimic despre coma..." „Comatosii ne aud..." „Unii si-au revenit dupa sapte ani"... „Nimic nu e mai sfant ca viata ti daca ea se mentine in pofida bunului simt, asta e un semn ce trebuie inteles." Pana si Dumnezeu a fost invocat de Arthur, „drept Singurul apt sa dispuna de viata si de moarte". Doamna Kline se opri deodata din mers si se uita tinta in ochii lui Arthur. — Nu mi-ai iesit in cale din intamplare. Cine esti si ce vrei? — Ma plimbam doar pe aici, doamna, iar daca socotiti ca aceasta intalnire nu este rodul intamplarii, numai dumneavoastra trebuie sa va puneti intrebarea de ce. Nu i-am dresat cateaua lui Lauren ca sa vina la mine fara sa

o strig. — Ce vrei de la mine? si ce stii dumneata ca sa-mi trantesti frazele astea definitive despre viata si moarte?106 Nu stii nimic, nimic despre ce inseamna sa fii in fiecare zi langa ea, sa o vezi inerta, fara sa i se miste nici macar o geana, sa-i vezi pieptul cum i se ridica, dar sa-i privesti fata inchisa pentru lume. intr-una acces de manie, ii descrise zilele si noptile petrecute vorbindu-i in speranta nebuna ca o aude, viata sa care nu mai exista de cand ii plecase fiica, asteptarea unui telefon de la spital care-i va spune ca s-a sfarsit. ii daduse viata. In fiecare zi cat a fost mica o trezea dimineata, o imbraca si o ducea la scoala, in fiecare seara o baga in pat si-i spunea o poveste. ii ascultase fiecare bucurie, fiecare suparare. „Cand s-a facut mare, adolescenta, i-am acceptat infurierile nedrepte, i-am impartasit necazurile amoroase, am lucrat noaptea cu ea cand invata, am pregatit cu ea toate examenele. Cand trebuia, am stiut sa ma dau la o parte, si dac-ai sti cat imi lipsea deja pe cand traia. Toata viata, m-am trezit in fiecare zi cu gandul la ea, m-am culcat cu gandul la ea..." Doamna Kline se intrerupse, cuprinsa de un hohot de plans. Arthur o cuprinse de umar si isi ceru iertare. — Nu mai pot, zise ea cu voce inceata. Iarta-ma si acum pleaca, n-ar fi trebuit deloc sa-ti vorbesc. Arthur se scuza din nou, mangaie cateaua pe cap si se indeparta cu pasi inceti. Se urca in masina si, de departe, o vazu in retrovizoare pe mama lui Lauren uitanduse la el cum pleaca. Cand se intoarse in apartamentul lui, Lauren statea in picioare, in echilibru pe masuta din salon. — Ce faci? — Ma antrenez. — Vad.

— Cum

a fost?107 ii povesti amanuntit intalnirea cu mama ei, deceptionat ca nu i-a putut modifica pozitia. — Aveai putin sanse, niciodata nu-si schimba parerea, e incapatanata ca un catar. — Nu fi dura, sufera ca un martir. — Ai fi fost un ginere ideal. — Care-i sensul adanc al acestei ultime remarci? — Nici unul, esti tipul de barbat pe care soacrele il adora. — Reflectia asta a ta o gasesc mediocra si nu cred ca asta e subiectul nostru. — Nu, recunosc! Ai fi vaduv inainte de-a te insura. — Ce vrei sa-mi spui pe tonul asta acru? — Nimic, nu vreau sa-ti spun nimic! Bine, acum ma duc sa privesc la ocean cat mai pot inca sa o fac. si dintr-o data disparu, lasandu-l pe Arthur singur si perplex in apartament. „Ce-a apucat-o?" isi spuse el cu glasul scazut. Apoi se aseza la masa lui de arhitect, aprinse calculatorul si incepu sa redacteze un raport. Luase hotararea asta in masina, plecand de pe La Marina. Nu exista alt alternativa si trebuie sa procedeze repede, inca de luni, medicii o „vor adormi" pe Lauren. Stabili o lista cu recuzita ce-i era necesara pentru a-si pune planul in aplicare. isi imprima fisierul si ridica telefonul ca sa-l sune pe Paul. — Am nevoie sa te vad urgent. — Ah, te-ai intors din Knewawa! — E urgent, Paul, am nevoie de tine. — Unde vrei sa ne intalnim? — Unde vrei! — Vino la mine! Peste o jumatate de ora, Paul ii deschise usa. Se instalara pe canapeaua din salon.108 — Ce-i cu tine?

— Am

nevoie sa-mi faci un serviciu fara sa-mi pui nici o intrebare. Vreau sa ma ajuti sa rapim un corp dintrun spital. — E un serial politist? Dupa fantoma o sa ne ocupam de un cadavru? Pot sa ti-l dau pe-al meu daca o tii tot asa, o sa fie disponibil! — Nu e un cadavru. — Atunci, ce e, un bolnav in plina forma? —- Paul, sunt serios si foarte grabit. — Nu trebuie sa-ti pun intrebari? — Ţi-ar fi greu sa intelegi raspunsurile! — Fiindca sunt prea tampit? — Fiindca nimeni nu poate crede ce traiesc eu acum. — incearca-ti norocul. — Trebuie sa ma ajuti sa rapim corpul unei femei aflate in coma, o sa fie eutanasiata luni. si eu nu vreau. — Te-ai indragostit de o femeie aflata in coma? Asta e povestea ta cu fantoma? Arthur ii raspunse cu un vag „ihi", Paul trase mult aer in piept si se lasa pe spate pe canapea. — Povestea asta o sa faca o sedinta de doua mii de dolari la psihanalist. Te-ai gandit bine, esti hotarat? — Cu tine sau fara tine, dar tot o fac. — Ai o pasiune pentru povestile simple! — Nu esti obligat, sa stii. — Nu, stiu. Debarci aici, n-am vesti de la tine de cincisprezece zile, nu mai semeni cu nimic; imi ceri sa risc zece ani de parnaie ca sa te ajut sa rapesti un corp dintr-un spital, iar eu, eu o sa ma rog ca sa ma metamorfozez in dalai-lama, e singura mea sansa. De ce anume ai nevoie?109 Arthur isi explica planul si recuzita pe care trebuia sa i-o furnizeze Paul, in principal o ambulanta, imprumutata din garajul tatalui sau vitreg.

— Ah,

pe deasupra mai trebuie si sa-l jefuiesc pe sotul maica-mi! Sunt fericit ca te cunosc, batrane, e o chestie pe care s-ar fi putut sa n-o am cat traiesc. — stiu ca-ti cer foarte mult. — Nu, nu stii! Cand iti trebuie toate astea? Ambulanta ii trebuia pentru a doua zi, seara. Va actiona pe la orele douazeci si trei, Paul va trece sa-l ia de-acasa cu o jumatate de ora inainte. Arthur ii va telefona din nou dimineata ca sa puna la punct ultimele detalii. il stranse tare in brate pe prietenul sau, multumindu-i cu caldura. Preocupat, Paul il conduse pana la masina. — inca o data, multumesc, zise Arthur scotandu-si capul pe geam. — De asta exista prietenii, poate ca o sa am nevoie de tine la sfarsitul lunii ca sa mergem sa-i taiem ghearele unui grizzly la munte, o sa te tin la curent. Hai, cara-te, mi se pare ca mai ai multe de facut. Dupa intersectie, masina disparu si Paul, adresanduse lui Dumnezeu, isi ridica bratele la cer strigand: „De ce eu?" Contempla stelele in tacere cateva clipe si, cum nici un raspuns nu parea sa-i vina dinspre ele, dadu din umeri si mormai: „Da, stiu! De ce nu!" Arthur isi petrecu restul zilei alergand intre farmacii si dispensare si umpland portbagajul masinii. intors acasa, o gasi pe Lauren atipita pe pat. Se aseza langa ea cu multa precautie si isi trecu mana pe deasupra parului ei, fara sa-l atinga. Apoi sopti: „Reusesti sa dormi acum. Esti intr-adevar frumoasa". Pe urma se ridica, la fel de usor, si se intoarse in salon, la masa lui de arhitect. De indata ce iesi din dormi-110 tor, Lauren deschise un ochi si surase cu malitiozitate. Arthur lua formularele administrative pe care le imprimase cu o zi inainte si incepu sa le completeze. Lasa anumite rubrici necompletate si clasa totul intr-un dosar. isi puse din nou geaca pe el, lua masina si rula spre spital.

Trase in parcarea de la urgente, lasa portiera deschisa si se strecura in sasul de la intrare. O camera de luat vederi filma culoarul, dar el n-o remarca. Merse pe coridor pana la o incapere mare ce slujea drept sala de mese. O infirmiera de garda striga dupa el: — Ce cautati aici? Venea sa-i faca o surpriza unei vechi prietene care lucra aici, poate ca o cunostea, o chema Lauren Kline. Infirmiera ramase o clipa perplexa. — De mult n-ati mai vazut-o? — De cel putin sase luni! Se dadu drept fotograf-reporter, tocmai intors din Africa, si care voia sa-si salute o verisoara prin alianta. „Suntem foarte apropiati. Nu mai lucreaza aici?" Infirmiera eluda intrebarea si-l invita sa se duca la receptie unde i se vor da toate informatiile; n-o va gasi aici, ii parea rau. Arthur se prefacu ca e nelinistit si intreba daca exista vreo problema. Manifestand o stanjeneala vizibila, infirmiera insista ca el sa mearga la receptia spitalului. — Trebuie sa ies din cladire? — in principiu, da, dar fiindca va trebui sa faceti un mare ocol... il invata cum sa mearga la receptie trecand prin interiorul spitalului. El o saluta si ii multumi pastrandusi aerul nelinistit pe care stiuse sa-l ia. Eliberat de prezenta infirmierei, se strecura din culoar in culoar pana ce gasi ce cauta. intr-o camera cu usa intredeschisa, zari doua halate albe, agatate intr-un cuier. Intra, le lua, le infasura si le ascunse sub geaca. In buzunarul unuia dintre111 ele, simti un stetoscop. Se intoarse repede pe culoar, urma indicatiile date de infirmiera si iesi din spital pe intrarea principala. Ocoli cladirea, ajunse la masina in parcarea de la urgente si se intoarse acasa. Asezata in fata computerului, Lauren nici nu mai astepta ca el sa intre in salon ca sa exclame: „Esti nebun de legat!" El nu raspunse, se apropie de birou si arunca pe el cele doua halate.

— Esti

complet sarit de pe fix! Ambulanta este in garaj? — Vine Paul sa ma ia cu ea, maine la zece jumatate. — De unde ai luat halatele? — De la spitalul tau! — Dar cum faci toate astea? Te poate oare opri cineva cand te-ai hotarat sa faci un lucru? Arata-mi etichetele de pe halate! Arthur le desfacu, il puse pe el pe cel mai mare si se intoarse imitand un manechin care defileaza pe un podium. — Ei, cum imi sta? — Ai sterpelit halatul lui Bronswick! — Cine-i asta? — Un eminent cardiolog. Ambianta o sa fie incordata la spital, parca vad puzderia de note de serviciu ce vor fi afisate. Directorul serviciului de paza o sa fie luat tare la intrebari. Bronswick e doctorul cel mai ursuz si plin de sine din tot spitalul. — Care e probabilitatea ca cineva sa ma identifice? II linisti, riscul era foarte slab, ar trebui un ghinion, erau doua schimbari de echipa, cea de week-end si cea de noapte. Nu era nici un risc sa se intalneasca cu vreun membru din echipa lui. Duminica seara era un alt spital, cu alti oameni si o atmosfera diferita. — Uite, am si un stetoscop.112 — Puneti-l la gat! El se executa. — Esti teribil de sexy ca doctor, sa stii! spuse ea cu o voce foarte tandra si feminina. Arthur rosi un pic. Ea ii lua mana si-l mangaie pe degete. Ridica ochii spre el si-i spuse cu un ton la fel de duios: — Iti multumesc pentru tot ce faci pentru mine, nimeni n-a avut niciodata grija de mine asa cum ai tu. — si iata de ce a sosit Zorro! Ea se ridica, isi apropie fata de a lui Arthur. Se privira

in ochi. El o lua in brate, isi duse mana pe ceafa ei si ii puse capul pe umarul lui. — Avem multe de facut, ii spuse el. Trebuie sa ma apuc de treaba. Se desprinse de ea ca sa se aseze la birou. Ea il invalui cu o privire plina de atentie si apoi se retrase in liniste in dormitor lasand usa deschisa. El lucra pana noaptea tarziu, oprindu-se doar ca sa rontaie cateva cruditati, batand un text in fata ecranului, foarte concentrat asupra notitelor lui. Auzi televizorul mergand. „Cum ai facut?", intreba el cu voce tare. Ea nu raspunse. Ridicanduse de la birou, trecu prin salon si se apleca pe dupa usa intredeschisa. Lauren era pe pat, lungita pe burta. isi intoarse privirea de la ecran si surase la el, cu un aer ghidus. El ii intoarse surasul si reveni la tastatura lui. Cand fu sigur ca ea era cufundata in film, se ridica si se indrepta spre secretaire. Scoase din el o cutie pe care o puse pe birou si o privi indelung inainte de a o deschide. Era patrata, mare cat o cutie de pantofi si acoperita cu o tesatura care cu anii se rosese. isi tinu rasuflarea si ridica usor capacul; cutia continea un teanc de scrisori legate cu o sfoara de canepa. Lua un plic mult mai mare decat113 celelalte si il desfacu. Din plic cazura o scrisoare sigilata si o legatura de chei vechi, mari si grele. Le lua in mana, le zornai si surase tacut. Nu citi scrisoarea, ci o strecura in buzunarul hainei, impreuna cu legatura de chei. Se ridica, puse cutia la locul ei si se intoarse la birou unde isi imprima planul de actiune. In sfarsit, stinse computerul si se duse in dormitor. Lauren statea pe margine patului si se uita la un „soap opera"*. isi desfacu parul, parea linistita, impacata. — Totul e pus la punct, spuse el. — inca o data, de ce faci asta? — Ce-ti pasa, de ce ai nevoie sa stii tot? — Asa.

Arthur se duse la baie. Auzind cum curge dusul, ea mangaie usor mocheta. La trecerea mainii, firele se ridicara, zbarlite de electricitatea statica. El aparu infofolit intr-un halat de baie. — Acum trebuie sa ma culc, maine trebuie sa fiu in forma. Ea se-apropie de el si-l saruta pe frunte. „Noapte buna, pe maine!" si iesi din dormitor. Ziua urmatoare trecu in ritmul minutelor ce se scurg in lenea duminicilor. Soarele se juca de-a v-ati ascunselea cu aversele de ploaie din senin. Arthur si Lauren vorbira putin. Din cand in cand, ea il privea fix, intrebandul daca este sigur ca vrea sa continue, intrebare la care el nu mai raspundea. Pe la jumatatea zilei, se dusera sa se plimbe pe tarmul oceanului. — Vino, sa mergem aproape de apa, as vrea sa-ti spun ceva. * Soap opera: serial lacrimogen american. 114 inainte de-a vorbi, isi pusese bratul pe umerii ei. Se apropiara pe cat era posibil de liziera unde vin sa se sparga valurile pe nisip. — Uita-te bine la tot ce exista in jurul nostru: apa manioasa, pamantul caruia putin ii pasa de ea, munti dominanti, copaci, lumina care in fiecare clipa a zilei isi schimba intensitatea si culoarea, pasari ce zboara deasupra capetelor noastre, pesti ce incearca sa nu cada prada pescarusilor vanand in acelasi timp alti pesti. Exista toata aceasta armonie de zgomote, zgomotul valurilor, cel al vantului, cel al nisipului; si apoi, in mijlocul acestui incredibil concert de vieti si de materii, suntem tu si eu, sunt toate fiintele omenesti care ne inconjoara. Cat dintre ele vor vedea ce ti-am descris eu acum? Cate isi dau seama de privilegiul de a se trezi si a vedea, de a simti,

pipai, auzi? Cati dintre noi sunt in stare sa-si uite o clipa necazurile ca sa se minuneze de acest spectacol nemaipomenit? iti vine sa crezi ca cea mai mare inconstienta a omului este aceea a propriei sale vieti. Tu esti constienta de toate astea pentru ca te afli in pericol, si asta face din tine o faptura unica. Ca sa traiesti, ai nevoie de ceilalti, pentru ca nu mai ai de ales. si atunci, ca sa-ti raspund la intrebarea pe care de atatea zile mi-o tot pui, daca eu nu-mi iau nici un risc, toata frumusetea asta, toata energia, toata materia vie iti vor deveni definitiv inaccesibile. Iata de ce fac asta, a reusi sa te aduc inapoi in lume ii da vietii mele un sens. De cate ori imi va oferi viata prilejul sa fac un lucru esential? Lauren nu rosti nici o vorba si sfarsi prin a-si lasa ochii in jos, uitandu-se tinta la nisip. Amandoi mersera unul langa altul pana la masina.115 *9* La ora zece, Paul trase ambulanta in parcarea lui Arthur si suna la usa. „Sunt gata", spuse el. Arthur ii intinse o geanta. — Pune-ti halatul si ochelarii astia, sunt cu lentile neutre. — N-ai niste si barbi false? — Iti explic pe drum, vino, trebuie sa plecam, trebuie sa fim la posturi in momentul schimbarii serviciului, la unsprezece fix. Lauren,, vii si tu cu noi, vom avea nevoie de tine. — Vorbesti cu fantoma ta? intreba Paul. — Cu cineva care e cu noi, dar pe care nu-l vezi. — Arthur, toate astea sunt o gluma sau chiar te-ai ticnit? — Nici una, nici alta, e imposibil sa intelegi, deci inutil sa-ti explic. — Cel mai bine ar fi sa ma transform intr-o tableta de ciocolata, aici, pe loc, ar trece mai repede timpul si in staniol m-as nelinisti mai putin. — E si asta o optiune. Hai, grabeste-te!116

Deghizati in medic si infirmier de ambulanta, se indreptara amandoi spre garaj. — Ambulanta ta a facut razboiul! — Scuza-ma, dar am luat ce-am gasit. O sa fiu mustruluit curand! N-ai decat sa-mi vorbesti cu subtitluri in nemteste. Visez, ce mai! — Glumeam, o sa fie foarte buna. Paul se urca la volan, Arthur se aseza langa el si Lauren intre ei. — Vrei girofarul si sirena, doctore? — Vrei sa-ncerci sa fii serios? — Asta nu, batrane, chiar deloc! Daca incerc serios sa realizez ca sunt intr-o ambulanta imprumutata ca sa ma duc sa sterpelesc un cadavru dintr-un spital impreuna cu asociatul meu, risc sa ma trezesc si atunci planul tau s-a dus dracului. Asa ca o sa fac totul ca sa fiu cat mai putin serios si astfel continuu sa cred ca sunt intr-un vis la limita cosmarului. Partea buna e ca intotdeauna duminicile seara mi s-au parut foarte lugubre si acum asta pune un pic de sare si piper. Lauren rase. — Asta te face sa razi? spuse Arthur. — Nu vrei sa termini cu chestia asta de a vorbi singur? — Dar nu vorbesc singur. — Bine, exista un strigoi in spate! Dar termina aparteurile tale cu el, asta ma face nervos! — Cu ea! — Cum adica ea? — E o femeie, si aude tot ce spui! — Vreau si eu sa fumez tigari de-ale tale! — Condu inainte! — Asa sunteti mereu voi doi? intreba Lauren.117 — Deseori. __Ce deseori? intreba Paul. — Nu cu tine vorbeam.

Paul frana brusc. — Ce te-a apucat? __Termina cu asta! Zau ca ma calca pe nervi! — Ce te calca pe nervi? — Ce te calca pe nervi? relua Paul strambandu-se. Chestia asta absurda de-a vorbi singur. — Nu vorbesc singur, Paul, vorbesc cu Lauren. Credema cand iti spun! — Esti complet ticnit, Arthur. Trebuie sa termini imediat cu povestea asta, ai nevoie de ajutor. Arthur ridica tonul. — Trebuie omul sa-ti spuna totul de doua ori. Nu-ti cer altceva decat sa ai incredere in mine! — Atunci, daca vrei sa am incredere-n rine, explica-mi tot! tipa Paul. Fiindca acum semeni cu un dement, faci niste chestii demente, vorbesti singur, crezi in povesti tampite cu fantome si te bagi intr-o poveste si mai tampita! — Te implor, condu inainte, o sa-ncerc sa-ti explic, iar tu incearca mai ales sa ma intelegi! si, in vreme ce ambulanta traversa orasul, Arthur ii explica inexplicabilul complicelui sau din totdeauna. ii povesti totul de la inceput, de la dulapul din baie pana in seara aceea. Uitand o clipa de prezenta lui Lauren, ii vorbi despre ea, despre privirile, viata, indoielile si puterile ei, despre conversatiile lui cu ea, despre dulceata momentelor impartite cu ea, despre intepaturile lor reciproce. Paul il intrerupse. — Daca e intr-adevar aici, cu noi, te-ai bagat in cacat, baietica.118 — De ce? — Fiindca tocmai ai facut o adevarata declaratie de dragoste. Paul intoarse capul si se uita tinta la prietenul lui. Apoi, continua cu un suras satisfacut: — in orice caz, tu crezi in povestea asta a ta.

— Bineinteles

ca cred! De ce? — Pentru ca te-ai inrosit. Nu te-am vazut niciodata inrosindu-te. Apoi continua pe un ton de fanfaronada: „Domnisoara careia o sa-ti rapim corpul, daca intr-adevar esti aici, cu noi, pot sa-ti spun ca amicul meu este foarte aprins dupa dumneata, niciodata nu l-am mai vazut asa!" — Taci si condu inainte! — O sa cred in povestea asta a ta pentru ca esti prietenul meu si n-am de ales. Daca prietenia nu e impartirea tuturor delirurilor, atunci ce e, te poti intreba? Iata-ti si spitalul. — Abott si Costello*! spuse Lauren, cu fata radioasa, rupand tacerea. — incotro o iau acum? — Ia-o spre sasul urgentelor si gareaza-te! Aprinde girofarul! Coborara toti trei si se dusera la receptie unde-i saluta o infirmiera. — Ce ne-ati adus? intreba ea. — Nimic, am venit sa va luam pe cineva, raspunse Arthur pe un ton autoritar. — Pe cine? Se prezenta sub numele doctorului Bronswick, venea sa-si ia o pacienta, pe nume Lauren Kline, care trebuia * Abott si Costello: celebru duo de comici americani. 119 transferata in seara aceea. Infirmiera ii ceru imediat actele de transfer. Arthur ii intinse teancul de documente. Ea facu o mutra lunga, tocmai in momentul cand se schimba serviciul se gasisera si ei sa vina. O sa le trebuiasca cel putin o jumatate de ora, iar ea isi termina garda peste cinci minute. Arthur se scuza, dar avusesera alta treaba inainte. „si mie-mi pare rau", relua infirmiera.

Le indica etajul cinci, camera 505. O sa le semneze documentele, cand pleaca o sa le lase pe bancheta ambulantei si o sa-si previna inlocuitoarea. Asta nu era o ora de facut transferuri! Arthur nu se putu impiedica sa nu-i raspunda ca niciodata nu era o ora potrivita, „intotdeauna e ori prea devreme, ori prea tarziu". Ea se multumi sa le arate pe unde s-o ia. — Ma duc sa iau brancarda, zise Paul ca sa puna capat altercatiei. Va gasesc sus, doctore! Infirmiera propuse din varful buzelor sa-i ajute. Arthur ii refuza asistenta, cerandu-i sa scoata dosarul lui Lauren si sa-l puna cu celelalte documente in ambulanta. — Dosarul ramane aici, va fi transferat prin posta, ar trebui sa stiti asta, spuse ea. Deodata avu o ezitare. — stiu, domnisoara, raspunse prompt Arthur, vorbesc doar de ultimul ei bilant: constante, numeratii, gaze din sange, NFS, chimie, hematocrite. — Te descurci foarte bine, ii sufla Lauren, de unde ai invatat toate astea? — M-am uitat la televizor, ii sopti el. Va putea consulta toate astea in camera, ii propuse sa-] insoteasca. Arthur ii multumi si o invita sa-si termine serviciul la ora prevazuta, o sa se descurce fara ea. Era duminica, isi merita odihna. Paul, care tocmai se intorsese cu brancarda, isi apuca asociatul de brat si-l tra-120 se repede pe culoar. Pe toti trei ii urca ascensorul la etajul cinci. Tocmai se deschisesera usile acestuia pe palier, cand Arthur i se adresa lui Lauren: — Deocamdata, totul se petrece mai degraba bine. — Da, raspunsera in cor Lauren si Paul. — Cu mine vorbeai? intreba Paul. — Cu amandoi. Dintr-o camera tasni un tanar extern. Ajuns in dreptul lor, se opri brusc, se uita la halatul lui Arthur si-l prinse

de umar. „Sunteti medic?" Arthur fu surprins. — Nu, in fine, da, da, de ce? — Veniti cu mine, am o problema la 508! Doamne, cadeti la tanc! Studentul la medicina alerga inapoi spre camera de unde venea. — Ce facem? intreba Arthur panicat. — Pe mine ma intrebi asta? ii raspunse Paul la fel de ingrozit. — Nu, pe Lauren! — Mergem, n-avem de-ales, o sa te ajut, ii spuse ea. — Mergem, n-avem de-ales, relua Arthur cu voce tare. — Cum asa, mergem? Nu esti doctor, poate vrei totusi sa-ncetezi cu delirul tau inainte de-a omori pe cineva! — Ne ajuta ea. — A, daca ne ajuta ea! spuse Paul ridicandu-si mainile spre cer. Dar de ce eu? De ce eu? Intrara toti trei in camera 508. Externul era la capul patului, o infirmiera il astepta si tanarul i se adresa panicat lui Arthur. — A intrat in aritmie cardiaca, e un mare diabetic, nu reusesc sa-l restabilesc, sunt doar in anul trei. — Parca-l ajuta asta cu ceva! spuse Paul.121 Lauren sopti la urechea lui Arthur: — Scoate banda de hartie ce iese din monitorul cardiac si consult-o in asa fel ca s-o pot citi si eu. — Faceti-mi lumina in aceasta camera, spuse Arthur pe un ton autoritar. Se indrepta spre partea cealalta a patului si smulse cu un singur gest traseul electrocardiogramei. il desfasura larg si se intoarse soptind: „Asa il vezi?" — E o aritmie ventriculara, externul e nul! Arthur repeta cuvant cu cuvant: — E o aritmie ventriculara, esti nul!

Paul isi ridica ochii in sus, trecandu-si mana pe frunte. — Vad prea bine ca e o aritmie ventriculara, domnule doctor, dar ce sa fac? — Nu, nu vezi nimic, esti nul! Ce sa fac? relua Arthur. — il intrebi ce injectie i-a facut deja, spuse Lauren. — Ce injectie i-ai facut deja? — Nici una! Infirmiera vorbise cu un ton sfidator care-i exprima exasperarea pricinuita de extern. — Suntem intr^o situatie de panica, domnule doctor! — Esti nul! relua Arthur. si atunci ce facem? — Dumnezeii ma-si, nu-i faci acum un curs, tipul e pe cale sa se-nvineteasca, amice, adica doctore! SaintQuentin* ne mananca, Saint-Quentin! Paul se tot agita. — Calmeaza-te, batrane, ii spuse Arthur lui Paul, apoi intorcandu-se spre infirmiera: scuza-1, e nou, era insa singurul brancardier disponibil. * Saint-Quentin, importanta inchisoare de stat in California, situata in golful San Francisco. 122 — Nefrina, o injectie de doua miligrame, si pui o cale centrala, si cu asta lucrurile or sa se complice, iubitule! spuse Lauren. — Nefrina, o injectie de doua miligrame! exclama Arthur. — Era si timpul! O pregatisem, domnule doctor, spuse infirmiera, dar asteptam sa ia cineva lucrurile in mana. — si pe urma punem o cale centrala, anunta Arthur pe un ton pe jumatate interogativ, pe jumatate afirmativ. stii sa pui o cale centrala? il intreba el pe extern. — Pune-o pe infirmiera sa o faca, o sa fie nebuna de

bucurie, doctorii nu le lasa niciodata sa o faca, spuse Lauren inainte ca externul sa raspunda. — N-am mai pus niciodata, spuse externul. — Domnisoara, pui dumneata calea centrala! — Nu, puneti-o dumneavoastra, domnule doctor, mi-ar placea tare mult s-o fac eu, dar n-avem timp, v-o pregatesc, va multumesc oricum pentru incredere, sunt foarte onorata. Infirmiera se duse in celalalt capat al camerei ca sa pregateasca acul si tubul. — si acum ce fac? intreba Arthur, panicat, cu o voce scazuta. — Plecam de-aici, ii raspunse Paul, n-o sa pui nici o cale centrala sau laterala, n-o sa pui nimic, ne caram in viteza mare, batrane! Lauren isi relua indicatiile: — Te plasezi in fata lui, vizezi la doua degete sub stern, stii ce e un stern! Te ghidez eu daca nu esti pe locul cel bun, prezinti acul inclinat la cincisprezece grade si-l infigi progresiv, dar ferm. Daca reusesti, se va scurge un lichid alburiu, daca ratezi, iese sange. si roaga-te123 sa ai norocul debutantului, fiindca altfel suntem chiar in cacat, si noi, si tipul din pat. — Nu pot sa fac asa ceva! sopti Arthur. — N-ai de ales si nici el, daca n-o faci, se curata. — Mi-ai spus iubitule sau am visat eu? Lauren surase: „Da-i inainte si trage aer in piept inainte de-a infige acul!" Infirmiera se intoarse la ei si-i prezenta calea centrala lui Arthur. „Apuc-o de capatul de plastic, bafta!" Arthur puse acul acolo unde-i spusese Lauren. Infirmiera se uita la el cu atentie. „Perfect, sopti Lauren, inclina-l un pic mai putin, si-acum infige-1 dintr-o singura miscare!" Acul se infipse in toracele pacientului. „Opreste-te, invarte micul robinet de pe latura tubului!" Arthur se executa. Prin tub incepu sa se

scurga un lichid opac. „Bravo, ai facut-o cu o mana de maestru, spuse ea, l-ai salvat!" Paul care de doua ori fusese cat pe ce sa-si piarda cunostinta, tot repeta cu voce joasa: „Nu-mi vine sa cred!" Eliberata de lichidul care o apasa, inima diabeticului isi relua ritmul normal. Infirmiera ii multumi lui Arthur. „Acum, ma ocup eu de el", spuse ea. Arthur si Paul o salutara si iesira pe culoar. Parasind incaperea, Paul nu se putu impiedica sa nu bage iar capul pe usa si sa-i lanseze externului: „Esti nul!" Din mers, i se adresa lui Arthur: — Adineauri, m-ai bagat intr-o sperietura! — M-a ajutat ea, mi-a suflat tot, sopti Arthur. Paul dadu din cap. „O sa ma trezesc si cand iti voi telefona ca sa-ti povestesc cosmarul pe care tocmai il am, o sa razi, nici nu-ti inchipui cat o sa razi si-o sa-ti bati joc de mine!" — Hai, Paul, n-avem vreme de pierdut, continua Arthur. 124 Intrara toti trei in camera 505. Arthur apasa pe intrerupator si tuburile de neon incepura sa vibreze. Se apropie de pat. — Ajuta-ma, ii spuse el lui Paul. — Eae? — Nu, e tipul de-alaturi! Bineinteles ca ea e! Apropie brancarda langa pat! — Toata viata la ai facut asta? — Gata. baga-ti mainile sub genunchii ei si fii atent la perfuzia! La trei, o ridicam! Unu, doi, trei! Corpul lui Lauren fu plasat pe brancarda cu rotile. Arthur o acoperi cu patura, desprinse borcanul cu perfuzia si-l atarna de tija de deasupra capului ei. — Faza 1 terminata! Acum coboram repede, dar fara sa ne napustim. — Da, doctore! ii raspunse Paul, agasat.

— Va descurcati

foarte bine amandoi, sopti Lauren. Se intoarsera spre ascensor. De la capatul culoarului, pe Arthur il striga infirmiera, iar el se intoarse incet. — Da, domnisoara! — Totul e bine acum! N-aveti nevoie de o mana de ajutor? — Nu, si aici totul e bine. — inca o data, multumesc. — N-ai pentru ce. Usile ascensorului se deschisera si intrara in cabina acestuia. Arthur si Paul oftara amandoi in acelasi timp. — Trei top-modele, cincisprezece zile in Hawaii, o Testa Rossa si un vas cu panze! — Ce spui? — Onorariul meu, tocmai iti calculam onorariul meu pentru asta seara.125 Cand iesira din liftul pentru bolnavi, holul era pustiu, il traversara cu pasi rapizi. Corpul lui Lauren fu incarcat in spatele ambulantei. Apoi fiecare se aseza la locul lui. Pe cel al lui Arthur se aflau documentele de transport si un post-it: „Telefonati-mi maine! Din dosarul de transfer lipsesc doua informatii, Karen (415)725 00 00 - interior 2154. P.S.: Continuare placuta!" Ambulanta iesi din Memorial Hospital. — Pana la urma, nu-i asa de greu sa sterpelesti un bolnav, zise Paul. — Fiindca asta nu-i intereseaza pe multi oameni, raspunse Arthur. — Ii inteleg. Unde mergem? — Mai intai la mine si pe urma intr-un loc care este si el in coma si pe care o sa-l trezim noi trei. Ambulanta urca pe Market Street si o coti pe Van Ness. inauntrul ei era liniste. Potrivit planului stabilit de Arthur, trebuiau sa se intoarca

la el acasa ca sa transfere corpul in masina lui. in vreme ce Paul va duce inapoi vehiculul imprumutat din garajul tatalui sau vitreg, Arthur va cobori toate lucrurile pregatite pentru calatoria si sederea la Carmei. Materialul farmaceutic fusese ambalat cu grija si stocat in frigiderul cel mare General Electric. Ajunsi in fata garajului, Paul actiona telecomanda usii culisante, dar nu se produse nimic. — Asa e intotdeauna in romanele politiste proaste, spuse el. — Ce se-ntampla? intreba Arthur. — Ba nu, in romanele politiste proaste, vecinul isi ia un aer mai macho si mai putin manierat si zice: „Ce-i bordelul asta?" Acum, usa ta telecomandata nu se deschi126 de, iar o ambulanta din garajul tatalui meu vitreg, cu un corp inauntru, este garata in fata imobilului tau la ora la care toti vecinii isi duc cainii sa se pise. — Baga-mi-as picioarele...! — Cam asta spuneam si eu, Arthur. — Da-mi telecomanda! Paul se executa dand din umeri. Arthur apasa nervos pe buton, fara sa se produca nimic. — in plus, ma mai si ia drept debil mintal! — S-a descarcat bateria! spuse Arthur. — E o chestie cu bateria, conchise Paul sarcastic, toate geniile sunt prinse de politie din cauza unui detaliu ca asta. — Fug sa caut una! Tu fa turul grupului de case. — Roaga-te sa ai una prin sertare, geniule! — Nu-i raspunde si urca in apartament, interveni Lauren. Arthur cobori din ambulanta si urca scara in fuga mare. Intra ca un vartej in apartament si incepu sa scotoceasca prin sertare. Nu vedea nici o baterie. Goli sertarul secretaire-ului, pe cele ale comodei, pe cele din bucatarie,

in vreme ce Paul facea al cincilea tur al grupului de case. — Acum, daca nu sunt reperat de o patrula a politiei, sunt tipul cel mai incornorat din oras, bombani Paul incepand al saselea tur, tocmai in momentul in care se incrucisa cu o masina a politiei. „Ei bine, nu, nu sunt incornorat si totusi asta m-ar fi aranjat acum!" Masina se opri in dreptul lui, politistul ii facu semn sa coboare geamul, iar el se executa. — V-ati ratacit? — Nu, imi astept un coleg care a urcat sa-si ia niste lucruri si o ducem pe Daisy la garaj. 127 — Cine e Daisy? il intreba politistul. — Ambulanta, e ultima ei zi, si-a trait traiul, de zece ani rulam impreuna, ea si cu mine, e greu sa te desparti, intelegeti? O gramada de amintiri, o intreaga parte din viata. Politistul dadu din cap. il intelegea, dar ii cerea sa nu treneze prea mult. Sa nu dea vecinii telefon la politie. in cartierul asta, oamenii aveau o fire curioasa si nelinistita. „stiu, si eu locuiesc in el, domnule politist, imi iau colegul si ne intoarcem la garaj. Noaptebuna!" Agentul ii ura si el noapte buna, iar masina patrulei se indeparta, inauntrul ei, cel de la volan parie zece dolari cu coechipierul sau ca tipul cu ambulanta nu astepta pe nimeni. — Trebuie ca nu se hotaraste sa-si duca rabla la garaj. Zece ani cu ea, asta trebuie ca te indurereaza totusi. — Mda! pe de alta parte, tot astia manifesteaza pentru ca primaria nu le da bani ca sa-si schimbe masinile. — Dar totusi zece ani, asta creeaza niste legaturi. — Creeaza legaturi, asa e... Apartamentul era aproape la fel de ravasit ca Arthur. Brusc, se opri in mijlocul salonului, cautand o idee care sa-i salveze.

— Telecomanda

televizorului, ii sopti Lauren. Stupefiat, se intoarse spre ea si se repezi asupra cutiutei negre. ii smulse literalmente placuta din spate si scoase bateria patrata pe care o puse repede in comanda garajului. Alerga la fereastra si apasa pe buton. Paul, fulminand, incepea a noua lui trecere prin fata casei, cand vazu poarta deschizandu-se. Intra in garaj, rugandu-se ca aceasta sa se inchida mai repede decat se deschisese. „Bateria era, intr-adevar. Ce tampit e!" Intre timp, Arthur coborase pe scara pana in garaj. — A mers? 128 — Pentru mine sau pentru tine? O sa-ti scot matele! — Mai bine ajuta-ma, mai avem multa treaba. — Dar numai asta fac, te ajut! Transportara corpul lui Lauren cu multa delicatete. il asezara in spatele masinii, cu sticluta perfuziei intepenita intre cele doua rezematori pentru coate, si il infofolira intr-o patura. Capul i se odihnea sprijinit de portiera, de afara toata lumea ar fi zis ca doarme. — Am impresia ca sunt intr-un film de Tarantino, bombani Paul. stii tu, scena in care criminalul se descotoroseste de... — Taci din gura! O sa spui o tampenie. — De ce, ce mai conteaza inca o tampenie in seara asta? Duci tu ambulanta inapoi? — Nu, dar Lauren e langa tine si aveai sa spui o magarie. Lauren isi puse mana pe umarul lui. — Nu va certati, ati avut o zi grea amandoi, spuse ea cu un glas impaciuitor. — Ai dreptate, sa continuam. — Am dreptate cand nu spun nimic? bodogani Paul. Arthur relua: — Du-te la garajul lui taica-tau, in zece minute vin sa te iau, urc sus dupa echipament.

Paul se sui in ambulanta, de data asta poarta garajului se deschise fara capricii, si iesi fara sa scoata o vorba. La intersectie cu Union Street, nu vazu masina patrulei care-l interpelase adineauri. — Lasa sa treaca o masina si ia-te dupa el! spuse politistul. Ambulanta o coti pe Van Ness, urmarita indeaproape de vehiculul 627 al politiei municipale. Cand, peste zece minute, intra in curtea garajului, politistii incetini129 ra si isi reluara rondul de noapte normal. Paul n-a stiut niciodata ca fusese filat. Arthur sosi un sfert de ora mai tarziu. Paul iesi in strada si se urca in Saab, in fata. __Ai vizitat San Francisco? __Am rulat incet, din cauza ei. __Ai prevazut sa ajungem in zori? — Exact, si acum relaxeaza-te, Paul. Aproape ca am reusit. Mi-ai facut un serviciu inestimabil, stiu asta, dar nu stiu cum sa ti-o spun si mai stiu si ca ti-ai luat niste riscuri. — Hai, da-i bataie, nu-mi plac multumirile. Masina iesi din oras pe soseaua 280 sud. Foarte repede, au cotit-o spre Pacifica, inainte de a o lua pe soseaua 1, cea care merge de-a lungul falezelor si duce la golful Monterey, la Carmei, cea pe care ar fi trebuit sa mearga Lauren intr-o dimineata de la inceputul verii trecute, la volanul batranei sale Triumph. Peisajul era spectaculos. Falezele pareau taiate in intuneric ca o dantela neagra. Luna inca neplina desena contururile soselei. Rulau astfel in sunetul armoniilor concertului pentru vioara de Samuel Barber. Arthur ii incredintase volanul lui Paul si se uita pe geam. La capatul acestei calatorii il astepta o alta desteptare. Aceea a numeroase amintiri adormite de atata vreme... 130 *10*

Arthur isi facuse studiile de arhitectura la universitatea din San Francisco. La douazeci si cinci de ani, isi vanduse micul apartament mostenit de la mama lui si plecase in Europa, la Paris, ca sa urmeze doi ani la scoala Camondo. Se instalase intr-o mica garsoniera de pe strada Mazarine si traise doi ani pasionanti. Apoi plecase sa continue cu un an de studii la Florenta inainte de a se intoarce in California sa natala. Plin de diplome, intrase la Miller, arhitect-designer reputat, pentru doi ani de stagiu si lucrase cu jumatate de norma la MOMA*. Aici l-a intalnit pe Paul, viitorul lui asociat, cu care, doi ani mai tarziu, a creat un atelier de arhitectura. impins de dezvoltarea economica a regiunii, cabinetul lor a dobandit an de an o mica notorietate, dand de lucru la aproape douazeci de persoane. Paul facea „afaceri", Arthur desena mobile, imobile, case * MOMA: Museum of Modern Art, Muzeul de arta moderna din New York, creat in 1929. (N. I.) 131 si obiecte. Fiecare cu domeniul lui si niciodata nici o umbra intre cei doi prieteni pe care nimic si nimeni nu-i indeparta unul de celalalt mai mult de cateva ore. ii legau multe puncte comune. Acelasi simt al prieteniei, al gustului de a trai si al copilariilor incarcate de emotii asemanatoare. si lipsuri identice. La fel ca Paul, Arthur fusese crescut de mama lui. Daca tatal lui Paul isi abandonase familia cand acesta avea cinci ani fara sa mai apara vreodata, Arthur avea trei ani cand tatal sau plecase in Europa. „Avionul lui a urcat atat de sus pe cer, incat a ramas agatat de stele." Amandoi crescusera la tara. Amandoi cunoscusera internatul.

Singuri devenisera barbati. Lilian asteptase multa vreme, apoi se resemnase, cel putin in aparenta. Primii zece ani din viata, Arthur i-a petrecut in afara orasului, pe tarmul oceanului, langa incantatorul sat Carmei unde Lili, asa ii spunea el mamei sale, poseda o casa mare. Toata din lemn alb, casa domina marea, catarata in partea de sus a unei intinse gradini care cobora pana la plaja. intr-o mica anexa a proprietatii traia Antoine, un vechi prieten al lui Lili, un artist esuat aici unde-l primise ea, unde-l „culesese" ea, cum spuneau vecinii. impreuna, intretineau parcul, gardurile si fatadele de lemn revopsite aproape in fiecare an, si lungi conversatii seara. Prieten, complice, Antoine era pentru Arthur prezenta masculina care disparuse cu cativa ani inainte din viata copilului. Arthur a urmat clasele primare la scoala comunala din Monterey. Antoine il ducea dimineata, iar seara venea sa-l ia mama lui. Anii acestia au fost ani pretiosi pentru viata lui. Mama ii era si cea mai buna prietena. Lili l-a invatat tot ce-i poate placea unei inimi. Uneori, il trezea dimineata devreme doar ca sa-l inve132 te sa se uite la rasaritul soarelui, sa asculte zgomotele inceputului de zi. L-a invatat numele florilor. Doar dupa conturul unei frunze il facea sa recunoasca arborele pe care-l imbraca aceasta. in parcul mare din jurul casei din Carmei si care cobora pana la mare, il ducea sa descopere fiecare amanunt al unei naturi pe care Lili in unele locuri o „civiliza", in altele o lasa dinadins salbatica, in cele doua anotimpuri marcate de verde si de chihlimbariu, il punea sa spuna pe de rost numele pasarilor ce poposeau pe varfurile arborilor sequoia in timpul lungii lor calatorii. in gradina de legume pe care Antoine o intretinea cu respect, il punea sa le culeaga pe acelea crescute parca printr-o minune, „numai acelea care erau gata". Pe

malul oceanului, il punea sa numere valurile care, in anumite zile, veneau sa mangaie stancile, de parca incercau sa li se ierte violentele din alte anotimpuri, „ca sa ia suflul marii, sa-i ia tensiunea, dispozitia din ziua aceea". „Marea ne poarta privirea, pamantul picioarele", spunea Lili. Dupa intensitatea legaturii ce-i uneste pe nori de vanturi, ii arata cum sa ghiceasca vremea si rareori se insela. Arthur cunostea fiecare bucata din gradina, putea merge prin ea cu ochii inchisi, chiar si de-a indaratelea. Nici un coltisor nu-i era strain. Fiecare vizuina avea un nume si orice animal care hotara sa-si doarma aici somnul de veci, mormantul. insa mai mult decat orice altceva, Lili il invatase sa indrageasca si cum sa tunda trandafirii. Gradina de trandafiri era un loc patruns parca de magie. in ea se amestecau o suta de parfumuri. Lili il aducea aici ca sa-i povesteasca intamplari in care copiii viseaza sa devina adulti, iar adultii sa redevina copii. Dintre toate florile, acestea erau preferatele ei. 133 intr-o dimineata de inceput de vara, Lili intrase in camera lui in zori, se asezase pe pat langa capul lui si-i mangaia parul buclat. — Sus, Arthur, scoala-te, te iau cu mine. Baietelul o apucase pe mama lui de degete, i le stransese in manuta lui si se intorsese, cu obrazul lipit de palma ei. Fata ii era luminata de un suras ce exprima perfect tandretea acelui moment. Mana lui Lili avea un miros ce nu se va sterge niciodata din memoria olfactiva a lui Arthur. Un amestec de mai multe esente de parfum pe care-l alcatuia ea asezata in fata toaletei si cu care-si dadea pe gat in fiecare dimineata. Una din acele amintiri legate de miresme. — Hai, scumpule, avem de facut o cursa contra soarelui. Vino jos in bucatarie, peste cinci minute.

Copilul isi trasese pe el un pantalon vechi de bumbac, un pulover mare si se intindea cascand. Se imbracase in tacere, Lili il invatase sa respecte linistea din zori, se incaltase cu cizmele de cauciuc, stia foarte bine unde se vor duce dupa micul dejun. O data gata, se dusese in bucataria cea mare. — Sa nu faci zgomot, Antoine doarme inca. il invatase sa-i placa gustul si mai ales aroma cafelei. — Totul e bine, Arthur? — Da. — Atunci deschide bine ochii si priveste in jurul tau. Amintirile frumoase nu trebuie sa fie trecatoare. Impregneazate cu culori si materii. Acestea vor sta la originea gusturilor si nostalgiilor tale, cand vei fi barbat. — Dar sunt barbat! —- Voiam sa spun adult. — Noi, copiii, suntem atat de diferiti? 134 — Da! Noi, cei mari, avem niste angoase pe care copilaria nu le stie, niste spaime, daca vrei. — De ce ti-e frica tie? Ea i-a explicat ca adultilor le este frica de tot felul de lucruri, sa nu imbatraneasca, sa nu moara, le e frica de ceea ce n-au trait, de boala, uneori chiar si de privirea copiilor, le e frica sa nu fie judecati. — stii de ce tu si cu mine ne intelegem atat de bine? Pentru ca eu nu te mint, pentru ca iti vorbesc ca unui adult, pentru ca nu mi-e frica. Adultilor le e frica pentru ca nu stiu sa tina seama de lucrurile marunte. Eu asta te-nvat pe tine. Acum, aici, amandoi traim un moment placut, alcatuit dintr-o mare varietate de detalii: noi doi, masa,, conversatia noastra, mainile pe care ini le privesti de adineauri, mirosul acestei incaperi, decorul acesta familiar, linistea zorilor ce se ivesc. Lili se sculase in picioare, luase bolurile si le pusese

in chiuveta.emailata. Apoi, stersese masa cu un burete, dupa ce, cu iatul mainii, stransese firimiturile intr-o gramajoara pe care a impins-o in causul celeilalte maini. Langa usa, un cos din rachita era plin de fire de nailon de care erau prinse carlige de pescuit. intr-un servet, pus deasupra lor, erau infasurate paine, branza si carnat. Lili luase cosul sub brat si pe Arthur de mana. — Hai, scumpule, sa nu intarziem. Au coborat amandoi pe drumul ce ducea la micul port. — Uita-te la toate barcile astea, de toate culorile, parca ar fi un buchet de flori de mare. Ca de obicei, Arthur facu cativa pasi in apa, desprinse barca lor din inel si o trase pana la mal. Lili isi puse cosul in ea si se imbarca. — Hai, vasleste, scumpule. 135 Pe masura ce baietelul tragea din greu la vasle, barca se indeparta de tarm. Pe cand coasta inca se mai vedea, trase vaslele inauntrul micii nave. Lili scosese deja din cos firele cu carlige si momelile. Ca de obicei, nu-i va pregati lui Arthur decat prima undita; pentru urmatoarele, va trebui sa puna singur in carlig micul anelid rosu care, spre marea lui scarba, i se zvarcoli intre degete. Cu bobina de pluta prinsa intre picioare pe fundul barcii, Arthur infasura firul de nailon pe degetul aratator si-1 arunca in apa, lestat cu bucata de plumb care antrena, cu toata viteza, momeala spre fund. Daca locul era bun, o sa traga repede din apa un peste de stanca. Amandoi statea fata in fata si, de cateva minute, taceau. Ea se uita cu intensitate la el si-l intreba cu un glas neobisnuit: „Arthur, stii ca eu nu stiu sa inot, ce-ai face tu daca as cadea in apa?" „As veni sa te caut", raspunse copilul. Lili se supara imediat: „E stupid ce spui tu!" Arthur ramase inmarmurit de violenta raspunsului.

— Sa-ncerci

sa vaslesti pana la tarm, iata ce-ar trebui

sa faci! Lili tipa. — Numai viata ta are importanta. Jura ca n-ai sa uiti asta niciodata si ca n-ai sa comiti niciodata ultragiul de a te juca cu acest dar unic! — Jur, raspunsese copilul speriat. — Vezi, spuse ea potolindu-se, ca m-ai lasa sa ma inec! Atunci, micutul Arthur incepu sa planga. Lili ii culese lacrimile fiului ei cu reversul aratatorului. — Uneori suntem neputinciosi in fata dorintelor, poftelor sau impulsurilor noastre, si asta provoaca un chin deseori insuportabil. Sentimentul acesta te va insoti toata viata, uneori il vei uita, uneori va fi ca o obsesie. O 136 parte din arta de-a trai depinde de capacitatea noastra de a ne combate neputinta. Asta e ceva greu pentru ca neputinta da nastere deseori fricii. Ne anihileaza reactiile, inteligenta, bunul simt, deschizand usa slabiciunii. Vei cunoaste multe spaime. Lupta impotriva lor, dar nu le inlocui cu ezitari prea lungi. Gandeste, hotaraste si actioneaza! Sa nu ai indoieli, incapacitatea de a-ti asuma propriile alegeri da nastere unui anumit rau de-a trai. Fiecare intrebare poate deveni un joc, fiecare decizie luata te va putea invata sa te cunosti, sa te intelegi. Fa in asa fel ca lumea sa se miste, lumea ta! Uita-te la peisajul ce ti se ofera, admira ce fin cizelata este coasta, ai zice ca e o dantela! Vezi cum soarele face sa iveasca aici mii de lumini diferite. Fiecare copac oscileaza in ritmul lui sub mangaierea vantului. Tu crezi ca naturii i-a fost frica sa nascoceasca atatea detalii, atata densitate? Insa cel mai frumos lucru pe care ni l-a dat pamantul, lucrul care face din noi niste fiinte umane, este fericirea de a impartasi cu ceilalti. Cel care nu stie sa impartaseasca cu ceilalti

este un infirm al emotiilor. Vezi tu, Arthur, dimineata asta pe care o petrecem impreuna ti se va intipari in memorie. Mai tarziu, cand eu n-o sa mai fiu pe pamant, te vei gandi la ea, iar amintirea ei va avea o anumita dulceata, pentru ca noi doi am impartasit aceasta clipa. Daca as cadea in apa, ar fi o prostie sa te arunci dupa mine ca sa ma salvezi. Ce trebuie tu sa faci e sa-mi intinzi mana ca sa ma ajuti sa ma urc din nou in barca si daca n-ai reusi si m-as ineca, vei avea cugetul impacat. Vei fi luat hotararea cea buna de a nu risca sa mori inutil si vei fi incercat sa faci totul ca sa ma salvezi. In vreme ce Arthur vaslea spre tarm, ea ii lua capul cu amandoua mainile si-l saruta cu dragoste pe frunte. — Te-am mahnit? 137 — Da. Cat sunt eu aici, nu o sa te ineci niciodata. si o sa sar totusi in apa dupa tine, sunt destul de puternic ca sa te scot din ea. Lili se stinse din viata la fel de elegant cum traise. in dimineata cand a murit mama sa, baietelul s-a apropiat de patul ei: — De ce? Barbatul ce statea in picioare langa pat nu spuse nimic, ridica ochii spre copil si se uita la el. — Eram atat de apropiati, de ce nu mi-a spus la revedere? Eu n-as fi facut niciodata asa ceva. Tu esti mare, stii de ce? Spune-mi, trebuie sa stiu, toata lumea ii minte mereu pe copii, adultii cred ca suntem naivi! Daca esti curajos, spune-mi adevarul, de ce a plecat asa, in vreme ce eu dormeam? Exista uneori unele priviri de copil care te duc atat de departe cu amintirea, incat este imposibil sa ramai fara raspuns la intrebarea pusa. Antoine isi puse mainile pe umerii lui Arthur. — N-a putut face altfel, moartea n-o inviti tu, se

impune ea. Mama ta s-a trezit in miez de noapte cu o durere groaznica, a asteptat sa rasara soarele si, in ciuda vointei sale de a ramane treaza, a adormit incetisor. — Atunci e vina mea ca dormeam. — Nu, bineinteles ca nu, nu asa trebuie sa vezi lucrurile. Vrei sa stii adevaratul motiv pentru care a plecat fara sa-ti spuna la revedere? — Da. — Mama ta era o mare doamna si toate marile doamne stiu sa plece cu demnitate, lasandu-i pe cei pe care-i iubesc in plata lor. 138 Baiatul vazu limpede ochii emotionati ai barbatului, banuind o complicitate pe care pana atunci doar o ghicise, ii urmari lacrima ce i se prelingea pe obraz, strecuranduse prin barba de cateva zile. Barbatul isi trecut mana peste pleoape. — Ma vezi plangand, spuse el, ar trebui sa faci si tu la fel, lacrimile duc cu ele durerile departe de suferinta. — O sa plang mai tarziu, spuse omuletul, durerea asta ma mai leaga inca de mama si vreau s-o mai pastrez. Ea era toata viata mea. — Nu, puiule, tu ai viata inaintea ta, nu in amintirile tale, asa te-a invatat ea, respecta-i invatatura, Arthur, nu uita niciodata ce-ti spunea chiar ieri: „Toate visele au pretul lor". Cu moartea ei, tu platesti pretul viselor pe care ti le-a dat ea. — Visele astea costa foarte scump, Antoine. Lasa-ma singur, spuse copilul. — Dar esti singur cu ea. O sa inchizi ochii si o sa-mi uiti prezenta, asta e puterea emotiilor. Esti singur cu tine, si acum incepe un drum lung. — E frumoasa, nu-i asa? Credeam ca moartea o sa ma sperie, insa o gasesc frumoasa. Ii lua mana, venele albastre ce i se desenau pe pielea

atat de neteda si de alba pareau a-i descrie cursul vietii, lung, tumultuos, colorat. si-o apropie de obraz si se mangaie incet cu ea, inainte de a-si pune un sarut in causul palmei. Ce sarutare de barbat ar putea rivaliza cu atata iubire? — Te iubesc, spuse el, te-am iubit asa cum iubeste un copil, acum tu vei fi in inima mea de barbat, pana-n ultima zi. — Arthur, spuse Antoine. 139 — Da. — Exista scrisoarea asta pe care a lasat-o pentru tine. Acum te las singur. O data singur, Arthur mirosi plicul si simti parfumul cu care era impregnat, apoi il desfacu. Arthur, scumpul meu baiat, Cand vei citi aceasta scrisoare, stiu ca undeva in strafundul sufletului tau, vei fi foarte suparat pe mine ca ti-aw facut aceasta festa oribila. Arthur, aceasta este ultima mea scrisoare si, de asemenea, testamentul meu de iubire. Sufletul meu isi ia zborul purtat de toata fericirea pe care mi-ai dat-o tu. Viata este minunata, Arthur, ne dam seama insa de asta doar cand ea se retrage in varful picioarelor, dar viata se gusta dupa pofta din fiecare zi. in unele momente, ne face sa ne indoim de toate, tu insa sa nu te dai batut, sufletul meu! Din ziua in care te-ai nascut, ti-am vazut lumina din ochi care face din tine un baietel atat de diferit de toti ceilalti. Te-am vazut cazand si ridicandu-te strangand din dinti cand oricare alt copil ar fi plans. Curajul acesta este si forta, dar si slabiciunea ta. Baga de seama, emotiile sunt facute pentru a fi impartasite, forta si curajul sunt ca doua bastoane ce se pot intoarce impotriva aceluia care le foloseste prost. si barbatii au dreptul sa planga, Arthur, si barbatii cunosc durerea. De-acum inainte, eu nu o sa mai fiu cu tine ca sa raspund

la intrebarile tale de copil si asta fiindca a venit momentul sa devii un mic barbat. in lungul periplu ce te-asteapta, sa nu-ti pierzi niciodata sufletul de copil, sa nu-ti uiti niciodata visele, ele iti vor fi motorul existentei, vor alcatui gustul si mirosul diminetilor tale. Curand vei cunoaste o alta forma de iubire decat aceea pe care mi-o porti mie. Cand va veni ziua aceea, impartaseste-o cu 140 aceea care te va iubi; visele traite in doi alcatuiesc cele mai frumoase amintiri. Singuratatea este o gradina in care sufletul se usuca, florile care cresc in ea n-au parfum. Iubirea are un gust minunat, aminteste-ti ca pentru ca sa primesti, trebuie sa dai; aminteste-ti ca pentru ca sa poti iubi, trebuie sa fii tu insuti. Baiatul meu, increde-te in instinctul tau, fii credincios constiintei si emotiilor tale, traieste-ti viata, n-ai decat una. De acum esti raspunzator de tine si de cei pe care-i vei iubi. Fii demn, iubeste, nu-ti pierde privirea care ne unea cand impartaseam zorile. Aminteste-ti de orele petrecute impreuna ca sa tundem trandafirii, sa scrutam luna, sa invatam parfumul florilor, sa ascultam zgomotele din casa pentru a le intelege. Toate astea sunt lucruri simple, uneori desuete, dar nu-i lasa pe oamenii acriti sau blazati sa le denatureze, ele sunt tot atatea clipe magice pentru acela care stie sa le traiasca. Aceste momente poarta im nume, Arthur, „minunarea", si numai de tine depinde ca viata sa-ti fie o minunare, cea mai mare savoare a lungii calatorii care te-asteapta. Micul meu barbat, acum te las, agata-te de acest pamant care este atat de frumos. Te iubesc, baiatul meu, tu ai fost ratiunea mea de a fi, stiu cat de mult ma iubesti si tu, plec cu cugetul impacat, sunt mandra de tine. Mama. Baietelul impaturi scrisoarea si o baga in buzunar. Depuse un sarut pe fruntea inghetata a mamei sale. Trecu pe langa biblioteca, mangaind cu varful degetelor legaturile

cartilor. „O mama care moare inseamna o biblioteca ce arde", spunea ea. Iesi din incapere, mergand cu pasi hotarati asa cum il invatase ea: „Un barbat care pleaca nu intoarce niciodata capul inapoi". Arthur se duse in gradina, roua diminetii revarsa o dulce racoare. Copilul merse la trandafiri si se lasa in genunchi. 141 — A plecat, nu o sa mai vina niciodata sa va tunda ramurile, daca ati sti, spuse el, daca ati putea macar sa intelegeti, am impresia ca bratele-mi sunt atat de grele... Vantul le facu pe flori sa raspunda cu o miscare din petale; atunci si numai atunci, isi elibera el lacrimile, in gradina de trandafiri. in picioare pe veranda casei, Antoine privea aceasta scena. — Ah, Lili, ai plecat prea devreme pentru el, murmura el, mult prea devreme. Acum Arthur este singur, cine altcineva decat tine ar trebui sa intre in universul lui? Daca, de acolo de unde esti acum, ai vreo putere, deschidei portile lumii noastre. in fundul gradinii, croncani cat putu de tare un corb. — A, nu, Lili, asta nu, spuse Antoine, nu sunt eu tatal lui. Ziua aceea a fost cea mai lunga zi cunoscuta de Arthur; seara tarziu, asezat pe veranda inca respecta tacerea acestui moment atat de apasator. Antoine era asezat langa el, dar nici unul nu vorbea. Fiecare asculta zgomotele noptii, cufundat in amintirile peretilor casei. incetisor, in capul micutului barbat incepura sa danseze notele unei muzici necunoscute pana atunci de el, optimile faceau sa cada cuvintele, doimile adverbele, patrimile verbele, iar pauzele toate frazele care nu voiau sa mai spuna nimic. — Antoine? — Da, Arthur. — Mama mi-a dat muzica ei.

si pe urma copilul adormi in poala lui Antoine. Antoine ramase asa, nemiscat, tinandu-l pe Arthur cu capul pe pieptul lui, de teama sa nu-l trezeasca, minute in sir. Cand fu sigur ca doarme adanc, il lua in brate si intra cu el in casa. Lili plecase doar de cateva ore dar at142 mosfera se modificase deja. O rezonanta indescriptibila, unele mirosuri, unele culori pareau ca se voaleaza ca sa dispara mai bine. „Trebuie sa ne intiparim amintirile, sa fixam aceste clipe", murmura Antoine cu voce joasa, urcand scara. Ajuns in camera lui Arthur, il puse pe baiat in patul lui si-l acoperi cu o patura fara sa-l mai dezbrace. Antoine il mangaie pe cap si pleca in varful picioarelor. inainte de-a pleca, Lili prevazuse totul. La cateva saptamani de la moartea ei, Antoine inchise casa cea mare din care nu lasa deschise decat cele doua incaperi de jos in care se instala ca sa-si traiasca zilele ce-i mai ramasesera. Pe Arthur il conduse la gara, pana la portiera trenului care-l ducea spre pensionat. Arthur crescu singur la pensionat. Aici, viata era usoara, profesorii respectati, uneori iubiti. Lili alesese cu siguranta cel mai bun loc pentru el. Aparent, nimic nu era trist in acest univers. Insa Arthur, intrand aici, lua cu el amintirile lasate de mama lui cu care-si umplu capul pana-n cel mai mic cotlon al acestuia. invata sa nu traiasca rau nimic. Din dogmele lui Lili, fabrica atitudini, gesturi, rationamente cu o logica mereu implacabila. Arthur era un copil senin, adolescentul care urma pastra aceeasi logica a caracterului, dezvoltandu-si un simt al observatiei iesit din comun. Tanarul care deveni el parea ca nu are niciodata stari sufletesti. Fu un elev normal, nici genial, nici prost, notele i se situau intotdeauna usor peste medie, cu exceptia istoriei la care excela si trecu linistit fiecare etapa de sfarsit de an, pana la Bachelor of Administration*, examen pe care-l lua fara mentiune specia-

* Bachelor of Administratkm: diploma americana echivalenta cu bacalaureatul nostru. 143 la. La sfarsitul anilor de studiu, fu convocat de directoa rea scolii, mtr-o seara de iunie. Aceasta ii explica cum stiindu-se atasa de raul care nu-ti lasa drept singura in-' doiala decat ragazul ce ti-l va acorda inainte de a te apune, mama lui venise sa o vada cu doi ani inainte de-a mun. Petrecuse ceasuri intregi cu punerea la punct a tuturor detaliilor educatiei lui. Studiile lui Arthur erau platite cu mult dincolo de majoratul lui. La plecare Lili ii incredintase doamnei Senard, directoarea mai multe lucruri. Niste chei cele ale casei din Carmel, unde erescuse Arthur, si cele ale unui mic apartament in oras. Apartamentul fusese inchiriat pana luna trecuta insa eliberat conform instructiunilor, in ziua majoratului sau. Banii de pe chirie fusesera pusi pe un cont pe nu mele Im, ca si restul economiilor pe care i le lasase ea mostenire. O suma cocheta care-i va ingadui sa faca studii superioare si chiar mult mai multe Arthur lua legatura de chei pe care o lasase pe birou doamna Senard, avand drept portchei o bila de argint canelata la mijloc si prevazuta cu o minuscula inchizaToare. Desfacu micuta clapeta si bila se deschise in doua, Dind la iveala pe fiecare fata cite o fotografie in miniaTura. Una era a lui cind avea sapte ani, cealalta a lui Lili. Arthur inchise cu delicatete portcheiul. — Ce studii superioare vrei sa faci? il intreba directoarea. — Arhitectura, vreau sa devin arhitect — Nu te duci la Carmel, sa regasesti casa? — Nu, inca nu, multa vreme nu. — De ce?

— stie

ea de ce, e un secret Directoarea se ridica in picioare si-l invita si pe el sa faca la fel. Cind ajunsera langa usa biroului, il lua in bra144 te si-l stranse tare de ea. ii strecura in mana un plic si-i stranse degetele pe el. — E de la ea, ii sopti doamna Senard la ureche, e pentru tine, mi-a cerut sa ti-l dau exact in acest moment. De indata ce aceasta deschise cele doua canaturi ale usii, Arthur iesi si o lua pe coridor fara sa se intoarca, strangand intr-o mana cheile lungi si grele, iar in cealalta scrisoarea. Cand el o coti spre scara, ea inchise cele doua canaturi ale usii mari a biroului. 145 *11* Masina strabatea ultimele minute ale acelei lungi nopti, farurile luminau benzile portocaliu cu alb ce se succedau intre fiecare curba taiata in faleza si fiecare linie dreapta incadrata de un teren mlastinos si de o plaja pustie. Lauren atipise, Paul conducea tacut, concentrat asupra drumului si cufundat in gandurile lui. Arthur profita de acest moment linistit ca sa scoata discret din buzunar scrisoarea pe care o bagase acolo cand luase legatura de chei lungi si grele din secretaire-ul din apartamentul lui. Cand desfacu plicul, se desprinse din el un miros incarcat de amintiri, amestec de doua esente alcatuit de mama lui in flaconul mare de cristal galben, cu dop de argint mat. Aroma scapata din plicul ei elibera amintirea pe care Arthur o avea despre Lili. Scoase scrisoarea din plic si o despaturi cu precautie. Scumpul meu Arthur, Daca citesti aceste randuri inseamna ca te-ai hotarat sa iei drumul spre Carmel. Sunt foarte curioasa sa stiu cati ani ai acum. 146 Ţii in mana cheile casei in care am petrecut impreuna ani

atat de frumosi. stiam ca n-o sa te duci imediat in aceasta casa, ca o sa astepti sa te simti gata sa o trezesti. Curand, Arthur, o sa treci pragul usii al carei scartait imi este atat de cunoscut. Vei strabate fiecare camera umpluta de o anumita nostalgie. Vei deschide unul cate unul obloanele, facand sa intre lumina soarelui care o sa-mi lipseasca atat de mult. Va trebui sa te duci si in gradina de trandafiri, apropiete de ei incet. in tot acest timp, desigur, se vor fi salbaticit. Vei cobori si in biroul meu, te vei instala in el. in dulap vei gasi o valijoara neagra, deschide-o daca ai chef si putere sa o faci. Contine niste caiete pline de paginile pe care ti le-am scris in fiecare zi din copilaria ta. 1, Ai viata inainte; singurul ei stapan esti tu. Fii demn „de ■■ tot ce-am iubit eu". Te iubesc de aici, de sus, si veghez asupra ta. A ta mama, Lili. Cand sosira in golful Monterey, se revarsau zorile. Cerul se imbraca intr-o matase roz pal, impletita din lungi panglici unduitoare care uneori pareau ca se unesc cu marea la orizont. Arthur ii arata lui Paul pe ce drum sa o ia. Trecusera ani de zile, niciodata nu facuse drumul asta asezat in fata si totusi i se pareau cunoscute fiecare kilometru, fiecare gard, fiecare poarta pe langa care trecea se deschidea spre amintirile lui din copilarie. Cand trebuira sa iasa din soseaua principala, facu un semn cu mana. Dupa prima cotitura, zari marginile proprietatii. Paul ii urma indicatiile; ajunsera la un drum de pamant, batut de ploile iernilor si uscat de caldurile verilor. La iesirea dintr-o curba, in fata lor se ridica poarta din fier forjat verde. 147 — Am ajuns, spuse Arthur. — Ai cheile? — O sa deschid poarta, du-te pana la casa si asteaptama, eu cobor pe jos.

— Lauren

vine cu tine sau ramane in masina? Arthur se apleca spre geam si ii raspunse prietenului sau cu o voce calma: — Dar vorbeste direct cu ea! — Nu, mai bune nu. — Te las singur, cred ca deocamdata e mai bine asa, ii spuse Lauren lui Arthur. Arthur surase si ii spuse lui Paul: — Ramane cu tine, baftosule! Masina se indeparta, ridicand in urma ei un nor de praf. Ramas singur, Arthur contempla peisajul ce-l inconjura. Fasii late de pamant ocru, pe care cresteau cativa pini-umbrela sau argintii, cativa sequoia, rodii si roscovi, pareau sa curga pana la ocean. Pamantul era acoperit de maracini parliti de soare. O lua pe scara ingusta de piatra ce marginea drumul. La jumatatea ei, ghici, la dreapta, ramasitele gradinii de trandafiri. Parcul era in paragina, la fiecare pas o multime de miresme amestecate starneau un sir incontrolabil de amintiri olfactive. La trecerea lui Arthur, greierii tacura o clipa, dupa care se pusera si mai tare pe cantat. Arborii inalti frematau in vantul usor al diminetii. Oceanul isi spargea de stanci cateva valuri. in fata lui, vazu casa adormita, asa cum o lasase in visele lui. I se parea mai mica, fatada suferise cateva stricaciuni, insa acoperisul era intact. Obloanele erau inchise. Garat in fata verandei, Paul il astepta linga masina. — Ţi-a trebuit ceva timp ca sa cobori! — Peste douazeci de ani! 148 — si acum, ce facem? Vor instala corpul lui Lauren in biroul de la parter. Arthur baga cheia in broasca si fara nici o ezitare o rasuci inapoi, asa cum trebuia. Memoria contine fractiuni de amintiri pe care, fara sa se stie de ce, le trezeste in fiecare

clipa. Chiar si sunetul scos de limba broastei i se paru foarte pregnant. Intra pe culoar, deschise usa biroului din stanga intrarii, traversa incaperea si deschise obloanele. in mod voit, nu dadu nici o atentie lucrurilor din jurul lui, mai tarziu va fi vremea sa le redescopere, hotarase sa traiasca din plin clipele acelea. Foarte repede, au descarcat cutiile din masina, au instalat corpul pe canapeaua-pat, au pus perfuzia la locul ei. Arthur inchise la loc obloanele cu cremona pe jumatate rasucita. Apoi lua cutia de carton maro si-l invita pe Paul sa-l urmeze in bucatarie: „Ne fac o cafea, deschide tu cutia, eu incalzesc apa". Deschise dulapul de deasupra chiuvetei si scoase din el un obiect de metal, cu o forma ciudata, alcatuit din doua parti simetrice si opuse. incepu sa-l desurubeze invartind fiecare parte in sens invers. — Ce-i asta? — O cafetiera italieneasca! — O cafetiera italieneasca? Arthur ii explica cum functioneaza, interesul ei principal fiind ca nu-ti trebuie filtru de hartie si ca astfel aroma este pastrata mai bine. Se pun doua-trei lingurite cu varf de cafea intr-o mica palnie ce este plasata apoi intre partea de jos, care se umple cu apa, si partea de sus. Se insurubeaza intre ele cele doua compartimente si totul se pune pe foc. Cand apa fierbe, aburii urca, trec prin cafeaua continuta de mica palnie cu gaurele, si intra in partea superioara filtrati doar de o panza fina de metal. Sin149 gura subtilitate consta in a lua la timp cafetiera de pe foc, pentru ca apa sa nu inceapa sa fiarba in partea de sus, caci acolo nu mai e apa, ci cafea, iar „cafeaua fiarta e cafea stricata!" Cand isi sfarsi explicatia, Paul fluiera: — in casa asta, ca sa faci o cafea trebuie sa fi inginer bilingv, ce mai! — Trebuie mult mai mult, batrane, trebuie talent, e un

intreg ceremonial! Cu o strambatura dubitativa drept raspuns la ultima replica a prietenului sau, Paul ii intinse pachetul de cafea. Arthur se apleca si deschise butelia de gaz de sub chiuveta. Apoi rasuci robinetul din stanga aragazului si, in fine, butonul arzatorului. — Crezi ca mai e gaz in butelie? il intreba Paul. — Antoine n-ar fi lasat niciodata casa cu o butelie goala in bucatarie si pun pariu cu tine ca mai sunt cel putin doua pline in garaj. Masinal, Paul se duse si apasa pe intrerupatorul de langa usa. incaperea fu invadata de o lumina galbena. — Cum ai facut ca sa ai curent in casa? — Alaltaieri am telefonat la compania de electricitate ca sa-l restabileasca, idem pentru apa, daca te intereseaza, dar stinge lumina, trebuie curatate becurile de praf, altfel or sa se sparga cand se incing. — si unde ai invatat sa faci cafea italieneasca si sa cureti becurile de praf ca sa nu se sparga? — Aici, amice, in aceasta bucatarie, si inca multe altele. — si cafeaua aia e gata? Arthur puse doua cesti pe masa de lemn. Turna in ele cafeaua fierbinte. ■ Mai stai putin, n-o bea acum! spuse el. — De ce? 150 — Fiindca o sa te frigi cu ea si pe urma fiindca trebuie mai intai sa o mirosi. Lasa-i aroma sa patrunda in nari. — Ma innebunesti cu cafeaua ta, nu-mi patrunde nimic in nari. Visez eu sau ce? Lasa-i aroma sa-ti patrunda in nari. De unde le mai iei si pe-astea? isi duse ceasca la gura, scuipand imediat lichidul fierbinte pe care-l ingurgitase. Lauren trecu in spatele lui Arthur si-l cuprinse cu bratele. isi puse capul pe umarul lui si-i sopti la ureche:

— imi

place locul asta, ma simt bine in el, te linisteste. — Unde erai? — Am facut turul proprietarului in vreme ce voi filozofati despre cafea. -si? — Vorbesti cu ea acum? il intrerupse Paul pe un ton exasperat. Fara sa dea nici cea mai mica atentie intrebarii lui Paul, Arthur i se adresa lui Lauren: — iti place? — Ar trebui sa fii mofturos ca sa nu-ti placa, ii raspunse ea. Ai insa multe secrete sa-mi impartasesti, locul asta e plin de secrete, le pot simti in fiecare perete, in fiecare mobila. — Daca te plictisesc, n-ai decat sa faci ca si cand n-as fi aici, cu tine! relua acolitul lui Arthur. Lauren nu voia sa fie ingrata, dar ii sufla ca i-ar placea foarte mult sa fie singura cu el. Era nerabdatoare ca Arthur sa-i arate locurile. Adauga si ca doreste tare mult sa vorbeasca cu el. El vru sa stie despre ce, ea ii raspunse: „Despre aici, despre ieri". Paul astepta ca Arthur sa catadicseasca in fine sa i se adreseze si lui, insa acesta parea ca din nou este in con151 versatie cu invizibila lui insotitoare. Se hotari sa-i intrerupa: — Bine, mai ai nevoie de mine? Daca nu, ma intorc la San Francisco, e multa treaba la birou si, pe urma, conversatiile tale cu Fantomas ma fac sa ma simt prost. — Nu fi asa de incuiat! — Poftim? Poate n-am auzit eu bine. I-ai spus tipului care te-a ajutat sa sterpelesti un corp dintr-un spital intro seara de duminica, cu o ambulanta furata, si care bea o cafea italieneasca, la o distanta de patru ore de casa lui, fara sa fi inchis ochii toata noaptea, sa nu fie incuiat? Ai un tupeu! — Nu asta voiam sa spun.

Paul nu stia ce-a vrut el sa spuna, dar prefera sa se intoarca acasa inainte de-a se lua amandoi la cearta „pentru ca s-ar putea intampla si asa ceva si ar fi pacat, dupa eforturile facute pana acum". Arthur, nelinistit, vru sa stie daca prietenul lui nu este prea obosit ca sa porneasca iar la drum. Paul il linisti, cu cafeaua italieneasca (si insista ironic asupra acestor cuvinte) pe care o bause dispunea de cel putin douazeci de ore de autonomie inainte ca oboseala sa indrazneasca sa i se astearna pe pleoape. Arthur nu dadu atentie acestui sarcasm. Paul era si el nelinistit sa-si lase prietenul fara masina in casa aceea parasita. — Exista Fordul break in garaj. — si cand a mers ultima data Fordul tau? — Acum multi ani! — si o sa mai porneasca? — Sigur ca da, o sa-i incarc bateria si o sa porneasca. — Sigur ca da! La urma urmei, daca esti lasat balta aici, te descurci tu, noaptea asta eu am facut destul. Arthur il insoti pe Paul pana la masina. 152 — Nu-ti mai face griji pentru mine, ai facut deja destul. — Bineinteles ca-mi fac griji pentru tine. in mod normal, daca te-as lasa singur in casa asta as fi terorizat la gandul ca sunt fantome in ea, dar tu in plus iti aduci propria fantoma. — Hai, da-i bataie! Paul porni motorul si, inainte de-a pleca, lasa geamul in jos. — Esti sigur ca te descurci? — Sunt sigur. — Bine, atunci eu am plecat. — Paul! — Cee? — Multumesc pentru tot ce-ai facut.

— N-ai

pentru ce. — Ba da, am, ti-ai luat atatea riscuri pentru mine, fara sa intelegi tot, doar din loialitate si prietenie, si asta e foarte mult, stiu prea bine. — stiu ca stii. Gata, am fugit, altfel o sa dam apa la soareci. Ai grija de tine si suna-ma la birou ca sa-mi spui ce mai e nou. Arthur ii promise ca asa va face, iar Saab-ul disparu repede in spatele colinei. Lauren iesi pe veranda. — Ei, zise ea, facem sau nu turul proprietarului? — Interior sau exterior mai intai? i— Mai intai, unde suntem noi acum? — Esti in casa lui Lili. — Cine e Lili? — Lili e mama, aici am crescut eu, jumatate din copilaria mea. — De multa vreme a plecat ea? — De foarte multa vreme. — si nu te-ai mai intors niciodata aici? 153 — Niciodata. — De ce? — Intra in casa! Vorbim despre asta mai tarziu, dupa tur. — De ce? insista ea. — Am uitat ca esti reincarnarea unui catar. De-aia! — Eu te-am facut sa redeschizi locul asta? — Nu esti singura fantoma din viata mea, spuse el cu voce blanda. — iti vine greu sa fii aici. — Nu asta e expresia potrivita, sa zicem ca pentru mine e ceva important. — si ai facut asta pentru mine? — Am facut-o pentru ca venise momentul sa incerc. — Ce sa incerci?

— Sa

deschid valijoara neagra. — Vrei sa-mi explici ce e cu valijoara neagra? — Niste amintiri. — Ai multe amintiri de aici? — Aproape toate. Era casa mea. — si dupa? — Dupa, am facut in asa fel ca totul sa treaca repede, dupa, am crescut foarte mult singur. — Mama ta a murit intr-un accident? — Nu, a murit de cancer. Ea stia, dar pentru mine asta s-a petrecut foarte repede. Vino cu mine, o sa-ti arat gradina. Iesira amandoi pe veranda si Arthur o duse pe Lauren pana la ocean care era la capatul gradinii. Se asezara pe marginea stancilor. — Dac-ai sti cate ceasuri am petrecut aici cu mama, numaram crestele valurilor punand pariuri. Veneam deseori sa vedem apusul soarelui. Seara, vin multi oameni 154 pe plaja, o jumatate de ora, ca sa asiste la spectacol. in fiecare zi este unul diferit. Din cauza temperaturii oceanului, a aerului, a o gramada de lucruri, culorile cerului nu sunt niciodata la fel. Asa cum in orase oamenii se intorc acasa ca sa se uite la o ora fixa la jurnalul televizat, aici oamenii ies din casa ca sa se uite la apusul soarelui, e un ritual. — Ai trait multa vreme aici? — Eram un baiat mic, cand ea a plecat aveam zece ani. — Diseara, sa-mi arati apusul soarelui! — Aici, asta e obligatoriu! spuse el surazand. in spatele lor, casa incepea sa straluceasca in lumina diminetii. Pe partea dinspre mare, vopseaua de pe fatada era roasa, insa casa, in ansamblu, rezistase bine la trecerea anilor. Din exterior, nimeni n-ar fi crezut ca dormea

de atata timp. — A rezistat bine, zise Lauren. — Antoine era maniac cu ingrijirea casei. Gradinar, bricoleur, pescar, dadaca, paznic al casei, era un scriitor esuat aici pe care-l gazduise mama. Locuia in mica anexa, inainte de accidentul de avion al lui tata, era prieten cu parintii mei. Cred ca a fost intotdeauna indragostit de mama, chiar cand tata mai era aici. Banuiesc ca au sfarsit prin a fi amanti, insa mult mai tarziu. Ea l-a purtat pe el in viata ei, el a purtat-o pe ea in doliul ei. Vorbeau putin amandoi, in orice caz atata vreme cat eram eu treaz, dar erau teribil de complici intre ei. Se intelegeau din priviri, in tacerile lor comune si-au ingrijit toate violentele din viata. intre aceste doua fiinte domnea un calm derutant. Ca si cum fiecare isi facuse o religie din a nu mai cunoaste niciodata mania si revolta. — Ce s-a intamplat cu el? 155 Retras in birou, acolo unde ei instalasera corpul lui Lauren, Antoine ii supravietuise zece ani lui Lili. isi petrecuse sfarsitul vietii ingrijind de casa. Lili ii lasase bani, era stilul ei sa prevada totul, chiar si imprevizibilul. In privinta asta, Antoine semana cu ea. Decedase la spital la inceputul unei ierni. intr-o dimineata insorita si racoroasa, se trezise obosit. in timp ce ungea poarta, in piept i s-a strecurat o durere infundata. Mersese printre copaci ca sa gaseasca aerul care dintr-o data ii lipsea. Batranul pin sub care-si facea siesta primavara si vara il primise sub ramurile lui atunci cand cazuse fara sa se poata sprijini de nimic. Doborat la pamant de durere, se tarase pana in casa si-i chemase pe vecini in ajutor. Dus la urgenta medicala din Monterey, se stinsese acolo lunea urmatoarea. Ai fi putut crede ca-si pregatise plecarea. La moartea lui, notarul familiei il contactase pe Arthur ca sa-l intrebe ce trebuie sa faca cu casa.

— Mi-a

spus ca fusese inmarmurit cand s-a dus acolo. Antoine pusese toate lucrurile la locul lor ca si cum, in ziua cand i s-a facut rau, pleca intr-o calatorie. — Poate ca asta avea de gand? — Antoine sa plece intr-o calatorie? Nu, deja ca sa-1 faci sa se duca la Carmei dupa cumparaturi iti trebuiau niste adevarate tratative cu cateva zile inainte. Nu, cred ca a avut instinctul unui elefant batran, a simtit ca i-a venit ceasul sau poate ca se saturase si n-a mai luptat. Ca sa-si explice punctul de vedere, Arthur relata raspunsul mamei sale la o intrebare pe care i-o pusese el despre moarte. Voise sa stie daca oamenilor mari le este frica de ea si mama lui i-a dat acest raspuns pe care si-1 amintea cuvant cu cuvant, ea ii spusese: „Cand ai petre-^ cut o zi frumoasa, cand te-ai sculat dimineata devreme ca sa Vii cu mine la pescuit, ai alergat, ai lucrat la trandafiri cu An156 toine, seara esti epuizat si, in cele din urma, tu care detesti sa te duci la culcare, esti fericit sa te bagi in pat ca sa-ti afli somnul, in serile acelea, nu ti-e frica sa adormi. Viata este cam ca una din zilele de felul acesta. Cand a inceput devreme, simti o anumita liniste cand iti spui ca intr-o zi o sa te odihnesti. Poate pentru ca, cu timpul, trupurile noastre ne impun lucrurile cu mai putina usurinta. Toate se fac mai grele si mai obositoare, si atunci ideea de a adormi pentru totdeauna nu te mai sperie ca inainte". — Mama era deja bolnava si cred ca stia despre ce vorbeste. — si tu ce i-ai raspuns? — M-am agatat de bratul ei si am intrebat-o daca ea este obosita. A suras. Pe scurt, ti-am spus toate astea fiindca nu cred ca Antoine era obosit de viata in sensul depresiv, cred ca atinsese o forma de intelepciune. — Ca elefantii, relua Lauren cu glas scazut. Mersera spre casa si Arthur coti spre gradina de trandafiri, simtindu-se pregatit acum sa intre in ea.

— Aici

o sa vedem inima imparatiei, gradina de trandafiri! — De ce inima imparatiei? Acesta era Locul. Lili era demna de trandafirii ei. Era singurul subiect in care o vazuse cum se ia la harta cu Antoine. „Mama cunostea fiecare floare, nici nu-ti putea trece prin cap sa tai vreuna fara ca ea sa bage de seama." Exista o cantitate inimaginabila de varietati. Comanda butasii dupa catalog si isi facea o mandrie din a cultiva specii din lumea intreaga, indeosebi daca notita de prezentare specifica precis conditiile climatice necesare infloririi plantei, foarte diferite de aici. Pentru ea, devenea un pariu sa-i faca pe horticultori sa minta si sa reuseasca sa-si dezvolte butasii. 157 — Erau atat de multi? El numarase o suta treizeci si cinci. in timpul unei ploi torentiale, mama lui si Antoine se sculasera in toiul noptii, alergasera pana la garaj si luasera o prelata care avea usor zece metri latime pe treizeci de metri lungime, in mare graba, Antoine prinsese trei colturi ale prelatei pe niste tarusi inalti, iar pe al patrulea colt il tineau ei cu mana, urcati unul pe un taburet si celalalt pe scaunul de arbitru de tenis. Petrecusera asa o parte din noapte, scuturand acea uriasa umbrela, de indata ce devenea prea grea, umpluta de prea multa apa de ploaie. Furtuna durase mai bine de trei ore. „Daca ar fi luat casa foc, sunt sigur ca ar fi fost mai putin excitati. Daca i-ai fi vazut a doua zi, parca erau niste epave." Dar gradina de trandafiri a fost salvata. — Uite, spuse Lauren intrand in gradina, mai sunt inca o multime! — Da, sunt trandafiri salbatici, astia nu se tem nici de ploaie, nici de soare, dar daca vrei sa-i tai trebuie sa-ti pui manusi, au multi spini. O buna parte din zi o petrecura cu descoperirea si redescoperirea

marelui parc ce inconjura casa. Arthur ii arata copacii, scrijeliturile pe care le facuse pe scoarta unor dintre ei. Langa un pin-umbrela, ii arata locul unde isi rupsese clavicula. — Cum ai facut? — Eram copt, am cazut din pom! si asa trecu ziua fara ca ei sa bage de seama. La ora potrivita, se dusera din nou pe tarmul oceanului, se asezara pe stanci si contemplara spectacolul pe care vin sa-l vada oameni din intreaga lume. Lauren isi desfacu larg bratele si exclama: „Asta seara, Michelangelo este in forma!" Arthur se uita la ea si surase. Noaptea se lasa foar158 te repede. Se adapostira in casa. Arthur ii dadu lui Lauren "ingrijirile corporale". Apoi aprinse focul in semineul din salonas unde se instalara amindoi dupa ce el a luat o cina usoara. — _ si valiza neagra, ce-i cu ea? — Nu-ti scapa nimic! — Nu, ascult, asta-i tot. — E o valiza ce-i apartinea lui mama, imi punea in ea toate scrisorile, toate amintirile. De fapt, cred ca valiza asta contine esentialul din viata ei — Cum asa, „crezi”? Valiza era un mare mister. Toata casa era la dispozitia lui Arthur, in afara de dulapul in care era pusa valiza. Accesul strict interzis! „ si te asigur ca nu mi as fi luat acest risc!" — Unde e? — in biroul de alaturi. . — si niciodata nu te-ai intors ca s-o deschizi? Nu pot sa cred. Trebuie ca inauntrul ei se afla toata viata mamei lui, nu voise niciodata sa grabeasca aces moment .Isi spusese ca trebuie sa fie adult si realmente gata sa-si asume riscul de a o deschide ca sa inteleaga. In fata scepticismuluipe

care-l exprima fruntea incretita a lui Lauren, Arthur marturisi: „Bine, adevarul este ca intotdeauna mi-a fost teama!" — De ce? — Nu stiu, teama sa nu-mi schimb imaginea pe care i-am pastrat-o, teama sa nu fiu cuprins de mihnire. — Du-te si ad-o! Arthur nu se misca din loc. Ea insista ca el s-o aduca, n-avea de ce sa-i fie frica. Daca Lili isi bagase toata viata intr-o valiza, o facuse pentru ca intr-o zi fiul ei sa 159 stie cine era ea. Nu-l iubise doar pentru ca el sa traiasca cu amintirea unei imagini: „Riscul de a iubi este acela de a iubi atat defectele cat si calitatile, acestea sunt indisociabile. De ce ti-e frica? Sa nu-ti judeci mama? N-ai tu sufletul unui judecator. Nu poti ignora continutul valizei, trebuie sa-i incalci legea... Mama ta ti-a lasat-o ca sa stii totul despre ea, ca sa prelungeasca ce n-a lasat-o timpul sa faca, ca s-o cunosti intr-adevar, nu numai ca baiat, ci cu ochii si inima ta de barbat!" Cateva clipe, Arthur reflecta la cele spuse de Lauren. Uitandu-se la ea se scula, se duse in birou si deschise faimosul dulap. Contempla valijoara neagra asezata in fata lui pe etajera, o apuca de manerul uzat si aduse tot acest trecut spre prezent. intors in salonas, se aseza pe jos langa Lauren, se uitara unul la altul ca doi copii care ar fi gasit caseta lui Barba-Rosie. Dupa ce a tras aer in piept, Arthur desfacu cele doua incuietori si capacul se deschise. Din valiza se revarsara tot felul de plicuri care contineau scrisori, fotografii, cateva mici obiecte, un mic avion din coca pe care-l facuse Arthur pentru o Sarbatoare a Mamelor, o scrumiera din plastilina, asta era pentru un Craciun, un sirag de scoici, fara origine precisa, lingurita de argint si botoseii lui de bebelus. O adevarata pestera a lui Aii Baba. Deasupra lor, era o scrisoare impaturita,

prinsa cu o agrafa. Lili scrisese ARTHUR cu litere mari. O lua si-o desfacu. Scumpul meu Arthur, Iata-te deci in casa ta. Timpul inchide toate ranile, chiar daca nu ne scuteste de cateva cicatrice. Vei gasi in aceasta valiza toate amintirile mele, cele pe care le am de la tine, cele de dinaintea, ta, toate cele pe care nu ti le-am putut povesti, fiindca erai inca un copil. iti vei descoperi mama cu o alta privire, 160 vei afla multe lucruri, am fost mama ta si am fost femeie, cu temerile, indoielile, esecurile, regretele si victoriile mele. Ca sa-ti dau toate sfaturile pe care ti le imparteam cu darnicie, a trebuit si sa ma insel, si asta mi s-a intamplat des. Parintii sunt niste munti pe care incercam toata viata sa-i escaladam, nestiind ca intr-o buna zi noi vom fi aceia care le vom juca rolul. Sa stii ca nimic nu e mai complex decat crescutul unui copil, iti petreci viata aanau-i tot ce crezi ca este drept, stiind totusi ca nu incetezi sa te inseli. insa pentru majoritatea parintilor, totul este numai dragoste, chiar daca nu te poti impiedica uneori sa fii un pic egoist. Viata nu este un sacerdotiu. in ziua in care am incuiat aceasta valijoara, m-am temut sa nu te deceptionez. Eu nu ti-am lasat timp pentru judecatile adolescentei. Nu stiu ce varsta vei avea cand vei citi aceasta scrisoare. Mi te inchipui un tanar frumos de treizeci de ani, poate un pic mai mult. Doamne, cat de tare as fi vrut sa traiesc acesti ani langa tine. Daca ai sti cat de mult imi goleste sufletul ideea de a nu te mai vedea dimineata cand deschizi ochii, de a nu-ti mai auzi glasul cand ma strigi! Ideea asta imi face mai rau decat raul care ma ia cu el departe de tine. intotdeauna l-am iubit pe Antoine cu o iubire adevarata, dar n-am trait aceasta iubire. Pentru ca mi-a fost teama, teama de tatal tau, teama sa nu-ifac vreun rau, sa nu distrug ce construisem, teama sa recunosc ca ma inselasem. Mi-a fost teama de ordinea stabilita, teama sa o iau de la capat, teama ca 11-0 sa mearga, ca iubirea asta este doar un vis. A n-o trai

a fost un cosmar. Zi si noapte ma gandeam la ea si mi-o interziceam. Cand a murit tatal tau, teama a continuat, teama de-a nu trada, teama de tine. Toate astea au fost o imensa minciuna. Antoine in-a iubit asa cum orice femeie ar visa sa fie iubita macar o data in viata. Iar eu n-am stiut sa-i intorc iubirea, din cauza unei lasitati nemaipomenite. imi gaseam scuze pentru slabiciunile mele, ma complaceam in aceasta melodrama 161 de trei parale, si nu stiam ca viata-mi trecea cu toata viteza si ca eu treceam pe langa ea. Tatal tau era un barbat bun, insa Antoine era in ochii mei un barbat unic, nimeni nu se uita la mine ca el, nimeni nu-mi vorbea ca el; langa el nu mi se putea intampla nimic rau, ma simteam protejata. imi intelegea fiecare pofta, fiecare dorinta si n-avea liniste pana nu mi le satisfacea, intreaga lui viata era intemeiata pe armonie, blandete, pe stiinta de a da in vreme ce eu cautam drept ratiune de a fi infruntarile, si nu cunosteam stiinta de a primi. Mi-era frica, ma sileam sa cred ca fericirea aceea este imposibila, ca viata nu poate fi atat de dulce. intr-o noapte am facut dragoste, tu aveai cinci ani. Am purtat un copil de la el, dar nu l-am pastrat, nu i-am spus asta niciodata si totusi sunt sigura ca el a stiut. Ghicea tot ce era cu mine. Astazi poate ca e mai bine asa, din cauza a ce mi se intampla, cred insa si ca boala asta poate nu s-ar fi dezvoltat daca as fi fost cu sufletul impacat. Toti anii acestia i-am trait amandoi la umbra minciunilor mele, am fost ipocrita cu viata, iar ea nu mi-a iertat-o. Acum stii mai multe despre mama ta, am ezitat sa-ti spun toate astea, m-am temut din nou de judecata ta, dar oare nu eu te-am invatat ca cea mai grea minciuna este sa te minti singur? Multe lucruri as fi vrut sa le impart cu tine, dar n-am avut vreme, nici eu, nici tu. Antoine nu te-a crescut din cauza mea, din cauza ignorantei mele. Cand am stiut ca sunt bolnava, era prea tarziu ca sa mai dau inapoi. Vei

gasi, in bazarul asta pe care fi-l las, o multime de lucruri, fotografii de-ale tale, de-ale mele, de-ale lui Antoine, scrisorile lui (nu le citi, imi apartin numai mie, ele sunt aici fiindca, nu m-am putut hotari sa ma despart de ele). Ma vei intreba de ce nu sunt si fotografii de-ale tatalui tau: le-am rupt pe toate intro noapte de furie si de frustrare, eram furioasa pe mine... Am facut cum m-am priceput mai bine, iubirea mea, asa cum o putea face mai bine femeia care sunt eu, cu calitatile si 162 defectele ei, sa stii insa ca tu ai fost toata viata mea, toata ratiunea mea de-a fi, tot ce mi s-a intamplat mai frumos si mai mane. Ma rog sa cunosti si tu intr-o zi simtamantul unic de a avea un copil, asa, multe vei intelege. ' Cea mai mare mandrie a mea va fi fost sa fiu Mama ta, pentru totdeauna. Te iubesc. Lili Arthur impaturi la loc scrisoarea si o puse in valiza. Lauren il vazu ca plange, se apropie de el si-i culese lacrimile cu dosul unui deget. Surprins, el ridica ochii si • toata indurerarea ii fu stearsa de tandretea privirii ei Apoi degetul aluneca spre barbie cu o miscare pendulata. La randul lui, Arthur isi puse mana pe obrazul ei apoi pe ceafa, si-i apropie chipul de al lui. Cand buzele u se apropiara, ea isi trase capul inapoi. — De ce, Arthur, faci tu asta pentru mine? te ~ Pentru ca' d°amna, va iubesc si asta nu va privesO lua de mana si o scoase din casa. — Unde ma duci? — La ocean. Nu, aici, spuse ea, acum. Se aseza in fata lui si-i descheie camasa. Dar cum de reusesti, nu puteai... \ — Nu pune intrebari, nu stiu. i Lauren ii trase camasa de pe umeri, punandu-si mai- ^

mie pe spatele lui. Arthur se simtea incurcat, cum sa dezbraci o fantoma? Ea surase, inchise ochii si, instantaneu ru goala. — Era de-ajuns sa ma gandesc la un model de rochie ca sa o am imediat pe mine, dac-ai sti cat am profitat... 163 Pe veranda casei, ea se infasura pe el si-l saruta. Sufletul lui Lauren fu patruns de trupul lui de barbat si, la randul sau, intra in trupul lui Arthur, vreme de o imbratisare, ca in magia unei eclipse... Valiza era deschisa. 164 *12* Inspectorul de politie Pilguez se prezenta la spital la ora unsprezece. sefa garzii sunase la comisariat de indata ce-si incepuse serviciul, la ora sase dimineata. Disparuse din spital o pacienta aflata in coma, era vorba despre o rapire. Pilguez gasise o nota pe birou cand sosise si ridicase din umeri, intrebandu-se de ce ii cadeau lui pe cap asemenea cazuri. Tunase si fulgerase la Nathalia care distribuia apelurile catre Centrala. — Ce ti-am facut, frumoaso, ca sa-mi dai asemenea cazuri intr-o luni dimineata? — Ai fi putut sa te razi mai bine la inceput de saptamana, ii raspunsese ea cu un suras pana la urechi, dar vinovat. — Interesant raspuns, sper ca-ti place scaunul tau pivotant, fiindca nu te simt parasindu-l multa vreme de-acum inainte! — Esti o statuie dedicata amabilitatii, George! — Da, asa este, si asta-mi da dreptul sa-mi aleg porumbeii care se vor gainata pe mine! 165 si George ii intoarse spatele. Prost inceput de saptamana, oricum Nathalia continua o alta saptamana proasta

care se terminase cu doua zile inainte. Pentru Pilguez, o saptamana buna ar fi una facuta din zile in care politistii n-ar fi chemati decat la reglarea unor cazuri de certuri intre vecini si de nerespectare a Codului civil. Existenta Brigazii Criminale era un nonsens, pentru ca asta insemna ca in oras erau destui smintiti care sa ucida, sa violeze, sa fure, iar acum sa rapeasca oameni in coma din spital. Uneori, se pomenea gandindu-se ca, dupa treizeci de ani de cariera, ar fi trebuit sa fi vazut absolut tot, insa fiecare saptamana impingea mai departe limitele dementei omenesti. — Nathalia! striga el din birou. — Da, George? ii raspunse responsabila dispatchingului. Am avut un week-end prost? — Nu vrei sa-mi iei niste gogosi de jos? Cu ochii tintuiti pe registrul comisariatului, morfolindusi stiloul, Nathalia dadu din cap ca nu vrea. „Nathalia!", striga el iar. Ea retranscria referintele din rapoartele de noapte in rubrica rezervata acestui scop. Cum casutele erau prea mici, cum seful celui de-al saptelea „Precinct"*, superiorul ei, cum ii spunea ea ironic, era maniac, se straduia sa scrie cu niste litere minuscule, fara sa treaca de marginea casutei. Nemairidicandu-si capul, raspunse: „Da, George, spune-mi ca asta seara iesi la pensie". El sari in picioare si i se posta in fata. — Asta e o rautate! — Nu vrei sa-ti cumperi o chestie pe care sa-ti descarci nervii? * Precinct: circumscriptie de politie in Statele Unite. (N. t.) 166 — Nu, pe tine-mi descarc eu nervii, asta reprezinta cincizeci la suta din justificarea salariului tau.

—O

sa-ti lipesc gogosile pe mutra, ratoiule! — Noi suntem curcani, nu ratoi! — Tu nu, tu esti un nenorocit de ratoi care nici macar nu e in stare sa zboare, mergi ca un ratoi. Hai, du-te la treaba ta si lasa-ma-n pace. — Nathalia, esti foarte frumoasa! — Da, da, iar tu esti tot atat de frumos pe cat esti de bine dispus. — Hai, pune-ti vesta bunica-ti, te duc jos, la o cafea. — si dispatchingul cine-l face? — Stai asa, iti arat eu cine. Se intoarse si se duse cu pasi grabiti spre tanarul stagiar care clasa niste dosare la celalalt capat al incaperii, il apuca de brat si trecu cu el prin toata sala pana la biroul de la intrare. — Asa, baiete, te insurubezi pe scaunul asta cu roti si rezematori pentru coate, pentru ca doamna a primit o promovare: doua rezematori din panza. Ai dreptul sa te rasucesti cu scaunul, dar nu mai mult de doua rotiri complete in acelasi sens, cand suna telefonul ridici receptorul si spui: „Buna ziua, comisariatul principal, brigada criminala, va ascult", asculti, notezi tot pe hartiile astea, si nu te duci la pipi pana nu ne intoarcem noi. Iar daca te intreaba cineva unde este Nathalia, ii spui ca subit a avut chestiile ei de femeie si ca a plecat in fuga la farmacie. Ţi se pare ca esti in stare de asa ceva? — Ca sa nu merg la cafea cu dumneavoastra, as putea chiar sa spal closetul, domnule inspector! George se facu ca n-aude, o lua pe Nathalia de brat si amandoi se indreptara spre scara. 167 — Tare bine trebuie sa-i fi stat bunica-ti cu vesta asta! ii spuse el surazand. — Ce-o sa ma mai plictisesc aici, cand or sa te scoata

la pensie, George! La coltul strazii, zbarnaia o firma de neon rosie, din anii cincizeci. Literele luminoase care indicau „The Finzy Bar" raspandeau un halo pal pe vitrina batranului bistrou. Finzy cunoscuse vremea lui de glorie. Din acest loc desuet nu mai ramanea decat un decor cu peretii si tavanul ingalbenit, cu pervazuri de lemn purtand patina timpului, cu parchetul tocit de miile de pasi beti sau de pasii batuti pe loc ai unor intalniri de-o seara. De pe trotuarul din fata, locul semana cu o panza de Hopper*. Traversara strada, se asezara la barul vechi de lemn si comandara doua cafele mari, slabe. — Ai avut o duminica chiar asa de proasta, ursulachele meu? — in week-end ma plictisesc, frumoasa mea! Ma tot invart pe loc. — Asta fiindca n-am putut sa iau masa cu tine duminica? George facu da din cap. — Dar du-te la un muzeu, iesi putin din casa! — Daca ma duc la muzeu, in doua secunde ii reperez pe hotii de buzunare si ma trezesc cu ei la birou imediat. — Du-te la cinema. — in intuneric adorm. — Atunci fa o plimbare! — Bine, asta e o idee, o sa ies la plimbare, asa n-o sa am aerul unui tampit in deambulatie pe trotuare. Ce * Edward Hopper (1882-1967), pictor american, a reprezentat cu precizie indeosebi scene banale ale vietii urbane, scaldate intr-o lumina cruda, deseori stranie. (N. t.) 168 faci? Nimic, ma plimb! Halal week-end! Cum merge cu

noul tau gagic? — Nu-i formidabil, dar imi da o ocupatie. — stii ce defect au barbatii? intreba George. — Nu, ce defecte? — N-ar trebui sa se plictiseasca totusi cu o fata ca tine; daca as fi avut cincisprezece ani mai putin, m-as fi inscris pe carnetul tau de bal! — Dar ai cincisprezece ani mai putin decat crezi tu, George. — Sa iau asta drept un avans? — Drept un compliment, ceea ce nu e rau. Acum, gata, eu ma duc la treaba, iar tu la spital, pareau panicati. George o intalni pe infirmiera sefa Jarkowizski. Aceasta se uita la fata lui de barbat prost ras, cu forme rotunde, dar cu o anumita eleganta. — E ingrozitor, asa ceva nu ni s-a intamplat niciodata. Pe acelasi ton, adauga ca presedintele consiliului este innebunit si vrea sa-l primeasca dupa-amiaza. Va trebui sa le raporteze despre caz administratorilor spitalului, spre seara. „O sa ne-o gasiti, domnule inspector?" — Daca ati incepe prin a-mi povesti totul de la inceput, poate. Jarkowizski povesti ca rapirea se produsese cu siguranta la schimbarea serviciului. Infirmiera de seara inca nu putuse fi contactata, dar cea din serviciul de noapte confirmase ca locul era gol cand si-a facut ea rondul pe la ora doua. Crezuse ca pacienta a murit si ca patul inca nu fusese repartizat, potrivit ritualului ce consta in a lasa intotdeauna patul neocupat timp de douazeci si patru de 169 ore cand moare un pacient. Facandu-si primul rond, Jarkowizski si-a dat imediat seama de drama si a dat alerta. — Poate ca se trezise din coma si ca se saturase de hotelul asta, s-a dus la plimbare, e ceva legitim cand stai lungita in pat de multa vreme.

— imi

place tare mult umorul dumneavoastra, va trebui s-o faceti si pe mama ei sa se bucure de el, se afla in biroul unuia dintre sefii nostri de serviciu, va sosi dintrun minut intr-altul. — Da, bineinteles, relua Pilguez uitandu-se la pantofii lui. Care-ar fi interesul unei rapiri, daca e o rapire? — Ce importanta mai are asta? raspunse ea agasata, de parca isi pierdeau timpul degeaba. — stiti, spuse el insistand cu privirea, oricat ar putea parea de ciudat, nouazeci si noua la suta din crime au un mobil. Asta inseamna, in principiu, ca nu vii sa sterpelesti un bolnav in coma intr-o duminica seara, doar asa, ca sa te distrezi. Apropo, sunteti sigura ca n-a fost transportata intr-un alt serviciu? — Sunt sigura, exista bonurile de transport la receptie, a fost evacuata cu o ambulanta. — Ce companie? intreba el scotandu-si un creion. — Nici una. Sosind de dimineata, nu se gandise deloc la o rapire. Prevenita ca se eliberase un pat din 505, se dusese imediat la receptie, „consideram inadmisibil sa se faca un transfer fara sa fi fost si eu avertizata, dar stiti, in ziua de azi, respectul pentru superiori, in fine, nu asta e problema". Receptionista ii remisese documentele si ea a „vazut imediat" ca era ceva dubios. Lipsea un formular, iar cel albastru nu era bine completat. „Ma intreb cum de s-a lasat inselata cretina aia..." Pilguez vru sa cunoasca identitatea „cretinei". 170 O chema Emmanuelle si fusese de permanenta ieri, la intrare... „Ea a lasat lucrurile sa se desfasoare." George era deja ametit de vorbele infirmierei-sefe si, cum ea fusese absenta cand s-au petrecut faptele, nota coordonatele intregului personal de serviciu din ajun si o saluta.

Din masina, ii telefona lui Nathalia si-i ceru sa le invite pe toate aceste persoane sa treaca pe la comisariat inainte de a se duce la serviciu. La sfarsitul zilei, ascultase pe toata lumea si stia ca, in noaptea de duminica spre luni, un doctor fals imbracat intr-un halat furat de la un doctor adevarat, foarte dezagreabil de altfel, se prezentase la spital insotit de un brancardier inarmat cu hartii de transport false. Cei doi indivizi luasera fara nici o dificultate corpul d-rei Lauren Kline, pacienta in coma depasita. Marturia tardiva a unui extern il facu sa-si amendeze raportul: doctorul fals putea fi un medic adevarat, fusese chemat in ajutor de respectivul extern si ii daduse intr-adevar ajutor. Potrivit spuselor infirmierei care participa la acel act neprevazut, precizia cu care pusese o cale centrala o facea sa creada ca este chirurg sau ca cel putin lucreaza intr-un serviciu de urgenta. Cand Pilguez a intrebat daca un simplu infirmier ar fi putut pune calea centrala, i s-a raspuns ca a fi infirmier sau infirmiera te pregateste pentru genul acesta de manipulari, dar ca, oricum, hotararile luate, indicatiile date studentului si dexteritatea gestului depuneau marturie mai degraba in favoarea apartenentei persoanei respective la corpul medical. — Ei, ce-ai aflat in afacerea asta? intreba Nathalia gata de plecare. 171 — O chestie care nu prea tine. Un doctor care ar fi venit sa o rapeasca din spital pe o femeie in coma. Lucrat la meserie, ambulanta trucata, hartii administrative falsificate. — si la ce te gandesti? — Poate la un trafic de organe. Fura corpul, il transporta intr-un laborator secret, opereaza, preleva partile care-i intereseaza, ficat, rinichi, inima, plaman, si totul e vandut pe o avere unor clinici putin scrupuloase, dar

care au nevoie de bani. ii ceru sa incerce sa-i obtina lista tuturor clinicilor private ce dispun de un bloc de chirurgie demn de acest nume si care ar avea dificultati financiare. — E noua seara, grasunule, si as vrea sa ma duc acasa, asta mai poate sa astepte pana maine, n-or sa-si depuna bilantul peste noapte, clinicile astea. — Vezi ce versatila esti? Azi dimineata ma inscriai pe carnetul tau de val si acum refuzi deja sa petreci o seara geniala cu mine. Am nevoie de tine, Nathalia, da-mi, te rog, o mana de ajutor! — Esti un manipulator, George, pentru ca dimineata n-ai acelasi glas. — Da, dar acum e seara, ma ajuti? Scoate-ti de pe tine vesta bunica-ti si vino sa ma ajuti. — Vezi, cerut cu atata farmec e ceva irezistibil. iti doresc o seara placuta. — Nathalia? — Da, George! — Esti minunata! — George, inima mea nu e libera. — Nu vizam atat de sus, scumpo! — Asta e de tine? — Nu. 172 — Asa-mi spuneam si eu. — Bine, du-te acasa, ma descurc eu. Nathalia o lua spre usa, intoarse capul: — Esti sigur ca te descurci singur? — Da, da! Du-te si ocupa-te de pisica ta! — Am alergie la pisici. — Atunci, stai si m-ajuta! — Noapte buna, George! Nathalia cobori repede pe scari cu o mana alunecandui pe rampa.

Ramas singur pe etaj (echipa de noapte se instala la parterul comisariatului), George aprinse ecranul computerului si se conecta pe fisierul central. Batu pe tastatura cuvantul clinica si isi aprinse o tigara asteptand ca serverul sa efectueze cautarea. Peste cateva minute, imprimanta incepea sa scoata vreo saizeci de foi de hartie imprimate. Morocanos, George stranse teancul de foi si-l puse pe birou. „Ei bine, nu-ti mai ramane decat sa... si ca sa le determini pe cele ce-ar putea fi in mocirla, nu-ti mai ramane de contactat decat cam o suta de banci regionale ca sa le ceri lista cu clinicile private ce au solicitat imprumuturi bancare in cursul ultimelor zece luni." Vorbise cu voce tare si, in penumbra de la intrare, auzi glasul lui Nathalia intrebandu1: — De ce ultimele zece luni? — Pentru ca asta e instinctul politienesc. De ce te-ai intors? — Pentru ca asta e instinctul feminin. — Dragut din partea ta. — Torul va depinde de locul unde ma vei duce la cina pe urma. Crezi ca ai o pista? 173 Pista respectiva i se parea prea usoara. O ruga pe Nathalia sa sune la sala de coordonare a patrulelor municipale si sa-i intrebe daca un registru curent nu contine vreo urma a unui raport din noaptea de duminica in legatura cu o ambulanta. „Nu se stie niciodata, poate avem noroc", spuse el. Nathalia ridica receptorul telefonului. La celalalt capat al firului, politistul de garda cauta pe terminalul sau, dar nu se facuse nici un raport. Nathalia ii ceru sa-si extinda cautarile la regiune, dar si aici ecranele au ramas mute. Politistului ii parea rau, dar nici un vehicul de salvare nu facuse obiectul vreunei infractiuni sau al vreunui control in noaptea de duminica spre

luni. Dupa ce-i ceru sa semnaleze orice noua informatie asupra acestui tip de subiect, Nathalia inchise telefonul. — imi pare rau, n-au nimic. — Ei bine, atunci te duc la restaurant, fiindca asta seara bancile nu ne vor spune nimic. Se dusera la Perry's si luara loc in sala ce dadea spre strada. George o asculta pe Nathalia cu o ureche neatenta, lasandusi privirea sa pluteasca dincolo de vitrina. — George, de cata vreme ne cunoastem noi? — Ăsta e genul de intrebare ce nu trebuie pusa niciodata, frumoaso. — De ce? — Cand iubesti, nu socotesti! — De cata vreme totusi? — Destula ca sa ma tolerezi, dar nu destula ca sa nu ma mai suporti! — Nu, e mult mai multa vreme! — Nu tine chestia cu clinicile. Ma impiedic de mobil, care e interesul? — Pe mama ai vazut-o? 174 — Nu, maine dimineata. — Poate ca ea e, se saturase sa se tot duca la spital. — Nu spune prostii, o mama nu, e prea riscant. — Vreau sa spun ca voia, poate, sa termine o data. Sa tot mergi sa-ti vezi copilul in starea aia! Uneori, trebuie sa preferi sa inceteze asa ceva, sa accepti ideea mortii. — si o vezi pe o mama montand o asemenea chestie ca sa-si ucida propria fiica? — Nu, ai dreptate, e prea nebunesc. — Fara mobil, n-o sa gasim nimic. — Mai e si pista ta cu clinicile. — Cred ca e un impas, n-o simt. — De ce spui asta? Voiai sa raman sa lucrez cu tine

asta seara? — Voiam sa iei cina cu mine asta seara! Spun asta pentru ca e ceva prea vizibil. Nu vor putea s-o faca iar, spitalele din comitat vor fi foarte vigilente si nu cred ca pretul unui singur corp merita riscul. Cat face un rinichi? — Doi rinichi, un ficat, o splina si o inima pot face cam o suta cincizeci de mii de dolari. — Nu zau, e mai scump ca la macelar! — Esti dezgustator. — Vezi, nici asta nu tine, pentru o clinica in cacat, o suta cincizeci de mii de dolari nu schimba nimic. Nu-i o chestie de bani. — E poate o chestie de disponibilitate. si isi dezvolta ideea: cineva putea trai sau muri in functie de disponibilitatea si compatibilitatea unui organ. Unii mureau neputand obtine la timp rinichiul sau ficatul de care aveau nevoie. Cineva dispunand de mijloace financiare suficiente putea sa fi platit rapirea unei persoane in coma ireversibila ca sa-si salveze unul dintre copii sau chiar pe sine. Pilguez gasea ca pista asta e complexa, 175 dar credibila. Nathalia nu vedea prin ce era complicata teoria ei. Pentru Pilguez, era complicata. O asemenea pista largea considerabil evantaiul suspectilor, nu s-ar mai cauta astfel neaparat un criminal. Ca sa supravietuiasca sau sa-si salveze unul dintre copii, multi indivizi puteau fi tentati sa suprime pe cineva deja recunoscut drept mort clinic. Autorul se putea simti absolvit de notiunea de omor, tinandu-se seama de finalitatea actului sau. — Crezi ca trebuie controlate toate clinicile ca sa identificam un pacient cu dare de mana in asteptarea unui organ de la un donator? intreba Nathalia. — Nu pot spera asa ceva pentru ca e o treaba de furnica pe un teren sensibil. Mobilul lui Nathalia suna, ea raspunse scuzandu-se,

asculta cu atentie, nota ceva pe fata de masa si-i multumi de mai multe ori interlocutorului sau. — Cine era? — Tipul de permanenta la coordonare, cel pe care l-am sunat adineauri. — si? Coordonatorul avusese ideea sa le transmita un mesaj patrulelor de noapte, doar asa ca sa verifice daca nu cumva vreo echipa a vazut ceva suspect in legatura cu o ambulanta, fara ca totusi sa fi trecut asta in registrul curent. -si? — Ei bine, a avut o foarte buna idee, pentru ca o patrula a interceptat si filat o ambulanta fabricata dupa razboi care, ieri seara, se tot invartea in perimetrul Green Street, Filbert, Union Stret. — Asta miroase bine. si ce i-au spus? — Ca l-au urmarit pe tipul de la volanul ambulantei care le-a povestit ca, dupa zece ani de bune si credincioa176 se servicii, ambulanta iesea la pensie. S-au gindit ca tipul este atasat de masina lui si ca treneaza inainte de a duce masina pentru ultima oara la garaj. — Ce model e? — Ford 71. Pilguez facu repede un calcul in minte. Daca Fordul dat la fiare vechi cu o seara inainte dupa zece ani de functionare era din saptezeci si unu, asta insemna ca va fi fost pastrata in celofan timp de saisprezece ani inainte de-a fi pusa in serviciu. soferul ii prostise pe politisti. Acum avea o pista. — Mai am ceva si mai si, adauga colega lui. — Ce? — Au urmarit-o pana la garajul unde au dus-o. si au adresa. — stii, Nathalia, e bine ca nu suntem impreuna, tu sin cu mine. — De ce spui asta acum?

— Pentru

ca acum as fi avut dovada ca sunt incornorat. — sti, ce, Georgei Esti un tampit. si vrei Sa te duci acolo chiar acum? — Nu, miine dimineata, garajul e inchis acum si fara mandat n-as putea face nimic. In plus, prefer sa ma duc acolo fara sa atrag atentia. Nu ambulanta incerc eu s-o prind, ci pe tipii care s-au servit de ea. E mai bine sa ma duc la garaj ca turist decit sa-i fac pe iepuri sa se ascunda in vizuina. Pilguez plati nota si iesira amindoi pe trotuar. Locul unde fusese controlata ambulanta era situat la urmatoarea intersectie fata de cel unde cinasera ei si George se uita la coltul strazii ca si cum cauta o imagine. — stii ce mi-ar face placere? Spuse Nathalia. 177 — Nu, dar spune-mi tu. — Sa vii sa dormi la mine, n-am chef sa dorm singura asta seara. — Ai o periuta de dinti in plus? — O am pe-a ta! — imi place sa te tachinez. Doar cu tine ma distrez. Hai sa mergem, si eu voiam sa raman cu tine asta seara. De mult n-am mai facut-o. — De joia trecuta. — Asta spuneam si eu. O ora si jumatate mai tarziu, cand stinsera lumina, George avea convingerea ca va rezolva enigma, iar convingerile lui se potriveau o data din doua. Ziua de marti fu fructuoasa. Dupa ce a intalnit-o pe doamna Kline, a indepartat orice suspiciune in privinta ei, aflase ca chiar medicii propusesera sa termine cu Lauren. De doi ani incoace, legea inchidea ochii in asemenea cazuri. Mama cooperase, era indiscutabil foarte rascolita si Pilguez stia sa-i deosebeasca pe oamenii sinceri de aceia care simulau durerea morala. Doamna Kline nu intra deloc in pielea

unui personaj in stare sa organizeze o asemenea operatie. La garaj, George reperase vehiculul incriminat. Intrand acolo, fusese surprins; intreprinderea era specializata in repararea vehiculelor de salvare. Acest atelier de caroserii nu continea decat ambulante in revizie, era imposibil sa o faca aici pe turistul. in intreprindere lucrau patruzeci de mecanici si cam zece administrativi. in total aproape cincizeci de persoane potential suspecte. Patronul ascultase plin de indoiala relatarea inspectorului, intrebandu-se ce-i putuse impinge pe autorii crimei sa aduca cuminte inapoi vehiculul in loc sa-l faca sa dispara. Pilguez ii raspunse ca furtul ar fi alertat serviciile de politie care ar fi facut legatura intre fapte. Probabil ca un 178 angajat al garajului era bagat in combinatie si sperase ca „imprumutul" sa treaca nebagat in seama. Ramanea de aflat cine era cel implicat. Nici unul, dupa director, incuietoarea nu prezenta urme de efractie si nimeni n-avea cheile de la garaj ca sa intre noaptea inauntru. il intreba pe seful de atelier despre ce-i putuse incita pe „imprumutatori" sa aleaga acel model vechi, iar acesta ii explica imediat ca era singurul model ce se conducea ca o masina. Pilguez vazu in asta un indiciu in plus pentru complicitatea unui membru din personal la „afacerea lui". La intrebarea daca este posibil ca cineva sa sustraga cheia si sa faca o copie dupa ea in timpul zilei, seful de atelier raspunse afirmativ: „Se poate, la pranz, cand se inchide poarta principala". Asadar, era suspecta toata lumea. Pilguez ceru sa i se dea dosarele personalului si le puse deasupra teancului pe acelea ale angajatilor care parasisera garajul in cursul ultimilor doi ani. Pe la ora doua, se intoarse la comisariat. Nathalia inca nu se intorsese din pauza de pranz, el se cufunda in analizarea aprofundata a celor cincizeci si sapte de dosare maro pe care le pusese pe

birou. Pe la trei, se intoarse si ea, arborand o noua coafura si pregatita sa-si asume sarcasmele tovarasului ei de lucru. — Taci din gura, George, o sa spui o tampenie, zise ea intrand, inainte chiar de a-si pune poseta pe birou. El isi ridica ochii din hartiile lui, se uita tinta la ea si schita un suras. inainte ca el sa apuce sa spuna ceva, ea se apropiase si-i pusese un deget pe gura ca el sa nu rosteasca nici o vorba: „Exista o chestie care o sa te intereseze mult mai mult decat coafura mea si nu ti-o spun decat daca ma scutesti de orice comentariu. Suntem de-acord?" El se prefacu ca are un calus in gura si emise un 179 mormait sinonim cu acceptarea conditiilor acordului. Nathalia isi lua degetul de pe gura lui. — A telefonat mama fetei, si-a amintit de un amanunt important pentru ancheta ta si vrea sa o suni. E acasa la ea si-ti asteapta telefonul. — Dar imi place la nebunie coafura ta, iti sta foarte bine. Nathalia surase si se-ntoarse la biroul ei. La telefon, doamna Kline ii vorbi lui Pilguez despre ciudata ei discutie cu un tanar intalnit din intamplare pe cheiul La Marina, acela care o tot dojenise despre eutanasie. Ii povesti cu de-amanuntul episodul intalnirii ei cu arhitectul care ar fi cunoscut-o pe Lauren la urgenta, in urma unei taieturi cu cutterul. Pretinsese ca lua masa deseori cu fiica ei. Desi cateaua parea ca-l recunoscuse, socotea improbabil ca fiica ei sa nu-i fi vorbit niciodata despre el, mai ales daca, asa cum spunea el, intalnirea lor avusese loc in urma cu doi ani. Acest din urma detaliu va facilita cu siguranta ancheta. „Ia te uita!" soptise politistul in clipa aceea. „in linii mari, conchisese el, imi cereti sa-l caut pe un arhitect care s-ar fi taiat la deget acum doi ani, care ar fi fost ingrijit de fiica dumneavoastra si

pe care ar trebui sa-l suspectam pentru ca in cursul unei intalniri intamplatoare v-a aratat opozitia lui la eutanasie? — Asa ceva nu vi se pare o pista serioasa? intrebase ea. — Nu, nu prea", si-i inchise telefonul. — Ei, ce era? intreba Nathalia. — Totusi, nu-ti statea rau deloc cu parul mai lung. — Bine, m-am bucurat degeaba! El se cufunda la loc in dosare, dar nici unul nu-i spunea nimic. Enervat, apuca telefonul pe care-l fixa intre ureche si umar si facu numarul centralei spitalului. Standardista raspunse dupa ce suna de noua ori. 180 — Ei bine, cu voi e mai bine sa nu mori! — Nu, pentru asta sunati dumneavoastra direct la morga, ii replica receptionista. Pilguez se prezenta si o intreba daca sistemul ei informatic ii permitea sa caute ceva in legatura cu admiterile de la urgenta, pe meserii si pe tipurile de rana. „Depinde de perioada pe care o cercetez", ii raspunse ea. Apoi preciza ca, oricum, secretul medical i-ar interzice sa comunice vreo informatie, mai ales la telefon. El ii tranti telefonul in nas, isi lua impermeabilul si se-ndrepta spre usa. Coborand scarile in fuga, iesi in parcare si o lua cu pasi vioi spre masina lui. Traversa orasul cu girofarul pe acoperis si cu sirena urland, neincetand sa injure. Dupa numai zece minute, ajunse la Memorial Hospital si se infipse in fata receptiei. — Mi-ati cerut sa v-o gasesc pe tanara in coma care v-a fost imprumutata in noaptea de duminica spre luni. Ori sunt ajutat aici si nu futut la cap cu secretele voastre medicale de cacat, ori trec la alt caz. — Ce pot face pentru dumneavoastra? intreba Jarkowizski care tocmai aparuse in pragul usii. — Sa-mi spuneti daca pe computerele dumneavoastra se poate gasi un arhitect care s-ar fi ranit si ar fi fost

admis la urgenta de disparuta dumneavoastra. — in ce perioada? — Sa zicem in ultimii doi ani. Se apleca spre computer si batu ceva pe tastatura. — O sa ne uitam la intrari si o sa cautam un arhitect, spuse ea. O sa ne ia cateva minute. — Astept. Ecranul dadu verdictul in sase minute. in cursul ultimilor doi ani, nici un arhitect nu fusese ingrijit pentru acest tip de leziune. 181 — Sunteti sigura. Era absolut sigura, casuta „profesia" era documentata obligatoriu, din cauza asigurarilor si a statisticilor privind accidentele de munca. Pilguez ii multumi si se-ntoarse imediat la comisariat. Pe drum, povestea asta incepu sa-l tracaseze. Genul de tracasare care intr-o clipita ii putea mobiliza toata concentrarea si-l putea face sa uite toate celelalte piste posibile, din momentul in care simtea ca tine o adevarata veriga a lantului anchetei. isi lua mobilul si facu numarul lui Nathalia. — Cauta-mi daca in perimetrul in care a fost reperata ambulanta locuieste vreun arhitect. Raman la telefon. — Era Union, Filbert si Grenn? — si Webster, dar extinde la doua strazi alaturate. — Te sun eu, spuse ea, si inchise. Cererea lui George a dus la identificarea a trei cabinete de arhitectura si a domiciliului unui arhitect, dar numai acesta din urma se afla in primul perimetru studiat. Cabinetele se situau pe prima strada invecinata, unul, si doua, la o departare de doua strazi. intors la birou, Pilguez contacta cele trei cabinete ca sa faca socoteala angajatilor lor. in total, douazeci si sapte de persoane. La ora optsprezece, treizeci avea, prin urmare, aproape optzeci de suspecti dintre care unul era in asteptarea

unui organ sau avea pe cineva din familie in aceeasi situatie. Se gandi cateva clipe si se adresa lui Nathalia. — Avem un stagiar in plus zilele astea? — Niciodata n-avem personal in plus! Altfel, m-as intoarce acasa la ore decente si n-ar trai ca o fata batrana. — Te necajesti degeaba, scumpo! Trimite pe cineva sa supravegheze domiciliul aceluia care locuieste in peri182 metru, sa incerce sa faca o fotografie cand se va intoarce acasa. A doua zi dimineata, Pilguez afla ca stagiarul daduse chix, arhitectul nu venise acasa toata noaptea. — Bingo, i-a spus el tanarului elev inspector, pana diseara imi afli totul despre tipul asta, varsta, daca e poponar, daca se drogheaza, unde lucreaza, daca are caine, pisica, papagal, unde este in momentul asta, ce studii are, daca a facut armata, toate maniile pe care le are. Telefonezi la armata, la FBI, putin imi pasa, dar vreau sa stiu tot. — Eu sunt poponar, domnule inspector! i-a replicat stagiarul cu o anumita mandrie, dar asta n-o sa ma impiedice sa fac treaba pe care mi-o cereti. Inspectorul, bosumflat, isi petrecu restul zilei cu stabilirea sintezei pistelor pe care le avea, si nimic nu-i ingaduia sa fie optimist. Daca ambulanta fusese identificata din noroc, nici un dosar al personalului garajului nu-l desemna pe presupusul suspect, ceea ce lasa sa se prevada un mare numar de interogatorii pe un teren descoperit. Trebuiau sa fie interogati mai mult de saizeci de arhitecti, fiindca lucrasera in apropierea sau locuiau in centrul perimetrului in care se invartise ambulanta in seara kidnappingului. Unul dintre ei va fi, poate, suspectat pentru ca a mangaiat cainele mamei victimei si a declarat ca este ostil eutanasiei, ceea ce, cum singur isi marturisea Pilguez, nu definea la drept vorbind mobilul rapirii. O „adevarata

ancheta de cacat", ca sa-l citam textual. Miercuri dimineata, deasupra Carmelului soarele se ridica usor invaluit in ceata. Lauren se trezise devreme. Iesise din camera ca sa nu-l trezeasca pe Arthur si tuna 183 si fulgera din cauza neputintei sale de a-i pregati macar un simplu mic dejun. Pana la urma, daca era sa aleaga, isi marturisi ca-i este recunoscatoare ca, in tot acest imbroglio de aberatii, el a putut-o atinge, simti si iubi ca pe o femeie in deplina posesie a vietii. Exista o serie intreaga de fenomene pe care nu le va intelege niciodata si nici nu va mai incerca sa le inteleaga. isi aminti de ce i-a spus tatal ei intr-o zi: „Nimic nu este imposibil, numai limitele mintilor noastre definesc lucrurile drept de neconceput. Deseori trebuie rezolvate mai multe ecuatii pentru a admite un nou rationament. Asta este o chestiune de timp si de limite ale creierelor noastre. Transplantarea unei inimi, zborul unui avion de trei sute cincizeci de tone, mersul pe Luna au cerut multa munca, dar indeosebi imaginatie. Astfel, cand savantii nostri atat de savanti declara imposibila transplantarea unui creier, calatoria cu viteza luminii, donarea unei fiinte umane, imi spun ca, pana la urma, n-au invatat nimic din propriile lor limite, acelea de a te gandi ca totul este posibil si ca e doar o chestiune de timp, timpul de a intelege in cefei este posibil." Tot ce traia si experimenta ea era ilogic, inexplicabil, contrar tuturor bazelor culturii ei stiintifice, dar era. si de doua zile facea dragoste cu un barbat simtind emotii si senzatii necunoscute de ea, chiar atunci cand era vie, cand sufletul si trupul ei alcatuiau un singur tot. Uitanduse cum acea sublima bula de foc se ridica deasupra orizontului, pentru ea cel mai mult conta ca toate astea sa dureze. La putin timp dupa ea se scula si Arthur, o cauta in pat, isi puse pe el un halat de casa si iesi pe veranda. Era

ciufulit si isi trecu mana prin par ca sa si-l mai aranjeze 184 putin. O gasi pe Lauren pe stanci si o cuprinse in brate fara ca ea sa-l fi simtit ca vine. — E impresionant, spuse el. — stii ce, cred ca neputand concepe viitorul, am putea inchide valiza si trai in prezent. Vrei o cafea? — Cred ca e ceva indispensabil. si, pe urma, te duc sa vezi otariile ce se scalda la coltul stancilor. — Adevarate otarii? — si foci, si pelicani, si... n-ai venit niciodata pana aici inainte? — Am incercat o data, dar nu mi-a reusit. — E o chestie relativa, depinde de unghiul sub care consideri lucrurile. si pe urma, credeam ca trebuie sa inchidem valizele si sa traim in prezent. in aceeasi miercuri, stagiarul depuse, nu fara zgomot, pe biroul lui Pilguez, dosarul gros pe care-l constituise. — Ce-ai gasit? intreba acesta inainte chiar de a-l parcurge. — Veti fi deceptionat si in acelasi timp incantat. Ca sa-si arate nelinistea ce atingea limitele exasperarii, Pilguez isi batu usor cu degetul nodul de la cravata: „Unu doi, unu doi, e bine, baiete, imi functioneaza microfonul, te ascult!" Stagiarul isi citi notele: arhitectul lui n-avea nimic suspect. Era un tip cum nu se poate mai normal, nu se droga, intretinea bune relatii cu vecinii, n-avea cazier, bineinteles. isi facuse studiile in California, locuise catva timp in Europa inainte de-a se intoarce sa se instaleze in orasul sau natal. Nu facea parte din nici un partid politic, nu era membru al nici unei secte, nu milita pentru nici o cauza. isi platea impozitele, amenzile si nici macar nu fusese arestat in stare de ebrietate sau pentru exces de viteza. „intr-un cuvant, un tip plictisitor." 185 — si de ce o sa fiu incantat?

— Nu

e nici macar poponar! — Dar n-am nimic contra poponarilor, ce dracu', termina cu asta! Ce altceva mai ai in raportul tau? — Fosta lui adresa, fotografia, cam veche, am obtinuto de la Serviciul de inmatriculari, dateaza de acum patru ani, trebuie sa-si schimbe permisul la sfarsitul anului; un articol pe care l-a publicat in Architectural Digest, copiile dupa diplomele lui si lista cu depozitele bancare si titlurile de proprietate. — Cum ai facut ca sa le obtii? — Am un prieten care lucreaza la fisc. Arhitectul dumneavoastra e orfan, a mostenit o casa in golful Monterey. — Crezi ca e acolo in vacanta? — E acolo, si singura chestie care o sa va excite e tocmai casa asta. — de ce? — Pentru ca n-are telefon, ceea ce mi s-a parut bizar pentru o casa izolata. E taiat de mai bine de zece ani si n-a fost niciodata repus in functie. In schimb, a restabilit curentul vinerea trecuta, si apa. Pentru prima oara, dupa foarte multa vreme, s-a intors in aceasta casa la sfarsitul week-end-ului trecut. Dar asta nu-i o crima. — Ei bine, vezi tu, tocmai aceasta ultima informatie imi face placere! — Prin urmare?... — Ai facut o treaba buna, o sa fii cu siguranta un bun copoi daca esti atat de sucit la minte! — Venind de la dumneavoastra, sunt sigur ca trebuie sa iau asta drept un compliment. — Asa e! interveni Nathalia. 186 — Du-te cu fotografia la Kline mama si intreab-o daca asta e tipul de pe cheiul La Marina caruia nu-i place eutanasia. Daca-l identifica, atunci avem o pista serioasa.

Stagiarul iesi din comisariat, iar George Pilguez se cufunda in dosarul lui Arthur. Dimineata de joi fu fructuoasa. La prima ora, stagiarul ii raporta ca doamna Kline l-a identificat categoric pe individul din fotografie. Insa informatia cu adevarat importanta ii aparu exact inainte de a se duce cu Nathalia la masa. Era sub ochii lui de multa vreme, dar nu facuse apropierea. Adresa tinerei femei rapite si a tanarului arhitect era aceeasi. Erau prea multe indicii pentru ca acesta sa fie strain de toata afacerea. — Ar trebui sa fii multumit, ancheta pare sa progreseze! De ce faci mutra asta? il intreba Nathalia sorbind o Coca light. -— Pentru ca nu-i vad interesul. Tipul asta n-are profilul unui detracat. Nu sterpelesti un corp in coma dintrun spital numai asa ca sa-ti distrezi prietenii. iti trebuie un motiv adevarat. si pe urma, dupa spusele celor de la spital, iti trebuie o anumita experienta ca sa pui podul ala central. — E o cale centrala, nu un pod. Era oare iubitul ei? Doamna Kline il asigurase ca nu si fusese foarte categorica asupra acestui punct. Era aproape sigura ca nu se cunosc. — Vreo legatura cu apartamentul? adauga Nathalia. Nici una, continua inspectorul, arhitectul era chirias si, potrivit agentiei imobiliare, ajunsese acolo dintr-o pura intamplare. Era pe punctul sa semneze un contract pentru un alt apartament de pe strada Filbert si un angajat zelos al agentiei tinuse mortis sa i-l arate pe acesta 187 „care tocmai intrase in stoc"... exact inainte de-a semna. „Cunosti genul de tanar fistichiu si cochet care vrea sa le castige increderea clientilor, implicandu-se personal cu adevarat." — Deci nici o premeditare cu adresa.

— Nu,

e o pura coincidenta. — Atunci e intr-adevar el? „Nu, nu se poate spune", zise el laconic, nici un element luat separat nu-i justifica implicarea. insa imbinarea pieselor din acest puzzle era tulburatoare. Cu toate astea, fara un mobil, Pilguez nu va putea face nimic. „Nu-l poti inculpa pe un tip pentru ca a luat cu chirie de cateva luni apartamentul unei femei care a fost rapita la inceputul acestei saptamani. O sa-mi fie greu sa gasesc un procuror care sa ma urmeze." Nathalia ii sugera ideea sa-l interogheze si sa-l faca sa-i cedeze nervii „sub o lampa". Batranul politai ranji. — imi imaginez inceputul interogatoriului: Domnule, ati luat cu chirie apartamentul unei tinere femei aflate in coma care a fost rapita in noaptea de duminica spre luni. Ati restabilit apa si electricitatea in casa dumneavoastra de la tara in vinerea care a precedat crima. De ce? si aici, tipul ti se uita tinta-n ochi si-ti spune ca nu e prea sigur ca ti-a inteles sensul intrebarii. Nu-ti mai ramane decat sa-i spui deschis ca el este' singura ta pista si ca teribil te-ar mai aranja ca el sa fi facut rapirea. — Ia-ti doua zile si fileaza-1! — Fara o cerere a procurorului, tot ce voi descoperi va fi nul si neavenit. — Nu si daca aduci corpul inapoi si daca acesta e inca in viata! — Tu crezi ca e el? 188 — Cred in flerul tau, cred in indicii si mai cred ca atunci cand faci mutra asta inseamna ca stii ca-l ai pe vinovat, dar ca inca nu stii cum sa-l prinzi. George, lucrul cel mai important e sa o gasesti pe fata, chiar aflata in coma e o ostatica! Plateste nota si du-te la tara. Pilguez se ridica de la masa, o saruta pe Nathalia pe

frunte, lasa doua bancnote pe masa si iesi in strada cu pasi grabiti. in timpul celor trei ore si jumatate cat i-au trebuit pana la Carmei, a cautat fara incetare un mobil, apoi s-a tot gandit la felul in care se va apropia de prada, fara sa o sperie, fara sa-i trezeasca atentia. 189 *13* Putin cate putin, casa prindea din nou viata. Asa cum fac copiii cu desenele pe care le coloreaza straduindu-se sa nu le depaseasca trasaturile, Arthur si Lauren intrau in fiecare incapere, ii deschideau obloanele, scoteau husele ce acopereau mobilele, le curatau de praf, le lustruiau si deschideau dulap dupa dulap. si, incetul cu incetul, amintirile casei se prefaceau in clipe prezente. Viata isi relua drepturile. In joia aceea, cerul era acoperit si oceanul parea ca vrea sa sfarame stancile care-i barau drumul in partea de jos a gradinii. La sfarsitul zilei, Lauren se instala pe veranda si contempla spectacolul. Apa, devenita cenusie, cara gramezi de alge amestecate cu maracini. Cerul daduse in mov, apoi in negru. Lauren era fericita, ii placea cand natura se hotara sa se infurie. Arthur terminase de facut ordine in salonas, in biblioteca si in biroul mamei sale. Maine, vor ataca etajul cu cele trei dormitoare. El se aseza pe pernele care acopereau marginea verandei si se uita la Lauren. 190 — stii ca de noua ori ti-ai schimbat tinuta de la pranz pana acum? — stiu, e din cauza revistei pe care ai cumparat-o, nu reusesc sa ma hotarasc, le gasesc pe toate superbe. — Felul tau de a-ti face cumparaturile le-ar face sa viseze pe toate femeile de pe pamant.

— Asteapta,

n-ai vazut inca reclama de pe coala intercalata

la mijloc! — si ce spune coala asta de la mijloc? — Nu spune nimic, e special consacrata lenjeriei feminine. Arthur asista la cea mai senzuala defilare de moda oferita vreodata unui barbat. Mai tarziu, in tandretea unei iubiri desavarsite, cu trupurile si sufletele potolite, ramasera in intuneric ghemuiti unul in celalalt, ca sa se uite la ocean. in cele din urma, adormira, leganati de dezlantuirea valurilor. Pilguez sosise la lasatul serii. Descinse la Carmei Valley Inn. Receptionistul ii remise cheile unei camere spatioase cu vedere la mare. Era situata intr-un bungalou in partea de sus a parcului care domina golful si, ca sa se duca pana la ea, trebui sa se suie iar in masina. Tocmai incepuse sa-si desfaca geanta cand primele fulgere sfasiara cerul; isi dadu seama ca locuieste doar la trei ore si jumatate de drum si nu-si acordase niciodata timpul sa vina sa vada toate astea. Chiar in clipa aceea, avu chef sa o sune pe Nathalia ca sa imparta cu ea acel moment, sa nu-l traiasca singur; ridica receptorul, trase aer in piept si-l puse incet la loc, fara sa fi facut numarul. isi comanda o tava cu mancare, se instala sa vada un film la televizor si fu cuprins de somn, cu mult inainte de ora zece. 191 in primele ore ale diminetii, soarele reusise sa straluceasca suficient de tare, cand a rasarit, ca sa terorizeze toti norii, plecati fara sa mai ceara sa li se dea restul. In jurul casei, se revarsau niste zori umezi. Arthur se trezi lungit pe veranda. Lauren dormea bustean. A dormi era ceva nou pentru ea. Luni intregi, nu o putuse face, ceea ce-i facea zilele groaznic de lungi. in susul gradinii, ascuns dupa un taluz de langa poarta, George spiona, inarmat cu un binoclu lung focal, ce-i fusese oferit pentru

douazeci de ani de serviciu. Pe la ora unsprezece, il vazu pe Arthur urcand prin parc in directia lui. Suspectul lui George o coti pe la dreapta gradinii de trandafiri si deschise usa de la garaj. Cand intra inauntru, Arthur se pomeni in fata unei huse acoperite de praf. O scoase, dezvelind formele unui vechi break Ford 1961. Sub prelata, avea alura unui vehicul de colectie. Arthur surase gandindu-se la maniile lui Antoine. Ocoli masina si deschise portiera stanga din spate. Un miros de piele veche ii umplu narile. Se instala pe bancheta, inchise usa, apoi ochii si isi aminti o seara de iarna in fata la Macy's din Union Square. il vazu pe barbatul in impermeabil pe care a fost cat pe ce sa-l doboare cu pusca intergalactica si care a fost salvat in extremis de duioasa naivitate a mamei lui: ea se interpusese in axa tirului sau. Dezintegratorul atomic, mascat in aprinzator de trabucuri, cu siguranta ca era si acum incarcat. Se duse cu gandul la Mos Craciunul din 1965 intepenit cu trenul lui electric intre tevile de la incalzirea centrala. I se parea ca aude motorul mergand, deschise geamul, isi trecu capul prin portiera si isi simti parul dat pe spate de vantul care ii suiera in amintire, isi scoase mana afara, cu bratul pe jumatate intins si se juca cu ea deoarece devenise un avion, il inclina ca sa-i modifice priza 192 cu aerul, simtindu-l ca ba se ridica spre acoperisul garajului, ba face un picaj. Cand deschise iar ochii, vazu un bilet agatat de volan. „Arthur, daca vrei s-o pornesti, gasesti un incarcator de baterie pe etajera din dreapta. Ca sa faci sa vina benzina, baga doua acceleratii inainte de a pune contactul. Nu te mira ca porneste cat ai clipi, e normal, e un Ford. Ca sa umfli cauciucurile, compresorul este in cutia lui, sub incarcator. Te imbratisez. Antoine." Iesi din masina, inchise portiera la loc si se indrepta

spre etajera, iar acolo, in coltul garajului, vazu barca. Se apropie de ea si o mangaie cu varful degetelor. Sub bancheta ei de lemn gasi o undita, undita lui, cu firul verde, bobinat pe placa de pluta, care se termina cu un carlig ruginit. Lua incarcatorul, ridica in sus capota vechiului Ford, bransa firele si puse bateria la incarcat. Iesind din garaj, deschise larg usile culisante. George isi deschisese carnetelul si nota ce vedea. Nu-1 scapa din ochi pe suspect. il vazu cum pregateste masa sub umbrar, se instaleaza, mananca, apoi cum strange masa. Facu o pauza ca sa-si manance si el sandvisul cand Arthur atipi pe perne la umbra. II urmari cand se duse din nou la garaj, auzi zgomotul compresorului si, mai clar, pe acela al lui V6' care porni dupa doua tusituri. Saluta cu privirea masina cand aceasta cobori spre poarta, hotari sa-si intrerupa supravegheatul si se duse in sat ca sa culeaga cateva informatii despre straniul personaj. Pe la ora opt, se duse in camera si-i telefona lui Nathalia. — Ei, spuse ea, cum stai? 193 — Prost. Nimic anormal. Ma rog, aproape nimic. E singur, face o gramada de lucruri toata ziua, curata, mestesugeste, face pauza de pranz si de cina. I-am intrebat pe comerciantii din sat. Casa ii apartine mamei lui, decedata de multi ani, si a fost locuita de gradinar pana ce-a murit si el. Dupa cum vezi, toate astea nu ma fac sa avansez cu adevarat. Are dreptul sa redeschida casa maicasi cand ii arde lui. — Atunci de ce spui aproape nimic? — Pentru ca are niste atitudini bizare, vorbeste singur, se comporta la masa de parca ar fi doi, uneori sta in fata marii cu un brat in aer timp de zece minute. Ieri seara s-a imbratisat singur pe veranda. — Cum asa? — Ca si cand ii tragea o sarutare languroasa unei gagici,

numai ca era singur! — Poate ca-si retraieste niste amintiri in felul lui. — Sunt multi „poate ca" la candidatul meu! — Tot mai crezi in pista asta? — Nu stiu, frumoaso, dar in orice caz e ceva straniu in comportamentul lui. — Ce anume? — Este incredibil de linistit pentru un vinovat. — Deci, mai crezi. — imi mai dau doua zile si ma intorc. Maine fac o incursiune pe teren descoperit. — Ai grija de tine. George inchise telefonul, ganditor. Arthur mangaia cu varful degetelor claviatura pianului cu coada. Desi instrumentul nu mai avea armoniile de altadata, se apucase sa lucreze din nou la clarul de 194 luna din Werther*, evitand cateva note devenite prea discordante. Era bucata preferata a lui Lili. in timp ce canta la pian, se adresa lui Lili care se asezase pe pervazul ferestrei, asa cum ii placea ei sa faca: cu un picior lungit pe pervaz, cu celalalt indoit inauntru si cu spatele lipit de perete. — Maine ma duc in oras dupa cumparaturi; inainte, o sa inchid casa. Nu mai avem aproape nimic. — Arthur, cata vreme socotesti sa renunti la toata viata ta? — E obligatoriu sa avem discutia asta acum? — Poate ca o sa raman in starea asta ani de zile si ma intreb daca-ti dai seama in ce te-ai angajat. Ai o profesie, prieteni, raspunderi, ai lumea ta. — Ce inseamna lumea mea? Eu sunt din toate satele. N-am o lume a mea, Lauren; suntem aici de mai putin de-o saptamana, iar eu nu mi-am luat concediu de doi ani, atunci da-mi putina vreme.

O lua in brate si se prefacu ca vrea sa doarma. — Ba da, ai o lume a ta. Toti avem universul nostru. Pentru ca doua fiinte sa traiasca una langa cealalta, nu este de-ajuns sa se iubeasca, trebuie sa fie compatibile, sa se intalneasca in momentul potrivit. Iar pentru noi nu chiar acesta este cazul. — Ţi-am spus eu ca te iubesc? relua el cu un ton timid. — Mi-ai dat dovezi de iubire, spuse ea, asta e mult mai bine. Ea nu credea in intamplare. De ce era el singura persoana de pe aceasta planeta cu care poate ea vorbi, co * Werther (1892), opera de compozitorul francez Julcs Massenet (1842-1912), inspirata de celebrul roman epistolar Suferintele tanarului Werther (1774) de Goethe. (N. t.) 195 munica? De ce se intelesesera ei doi, de ce avea senzatia ca el ghicea totul despre ea? — De ce imi dai ce ai tu mai bun, primind de la mine atat de putin? — Pentru ca atat de repede si atat de brusc esti aici, existi, pentru ca un moment de la tine este deja imens. Ieri a trecut, maine nu exista inca, ce conteaza este astazi, prezentul. Arthur adauga ca n-avea alta alegere decat sa faca totul ca sa n-o lase sa moara. Dar tocmai asta era, lui Lauren ii era frica de „ceea ce nu exista inca". Ca sa o linisteasca, Arthur ii spuse ca ziua urmatoare va semana cu ce va vrea ea sa faca cu aceasta zi. Va trai dupa cum va da de la ea si dupa tot ce va accepta sa primeasca. „Maine este un mister, pentru toata lumea, iar acest mister trebuie sa provoace rasul sau dorinta, nu frica sau refuzul." O saruta pe pleoape, ii lua

mana in mana lui, se lipi de spatele ei. Adanca noapte se lasa peste ei. Tocmai punea ordine in portbagajul Fordului cand zari un nor de praf in susul parcului. Pilguez cobora drumul fara menajamente. isi opri masina in fata portii. Arthur ii iesi in intampinare cu bratele incarcate. — Buna ziua, va pot ajuta cu ceva? intreba Arthur. — Vin din Monterey, agentia imobiliara mi-a indicat aceasta casa ca fiind nelocuita, caut sa cumpar ceva prin partea locului, atunci am venit, dar se pare ca a fost deja vanduta, am ajuns prea tarziu. Arthur ii spuse ca aceasta casa nu fusese nici cumparata, nici de vanzare, era casa mamei sale, iar el tocmai o redeschisese. Coplesit de caldura, ii propuse o limonada pe care batranul politai o refuza, nu voia sa-l retina. 196 Arthur insista si-i propuse sa ia loc pe veranda, in cinci minute se intoarce. inchise portbagajul break-ului, se duse in casa si se-ntoarse cu o tava, doua pahare si sticla mare de citronada. — Aveti o casa frumoasa, relua Pilguez, nu cred ca sunt multe asa in regiune! — Nu stiu, n-am mai fost aici de ani de zile. — si ce v-a facut sa va-ntoarceti asa, deodata? — Cred ca venise vremea, am crescut aici si de cand a murit mama nu gasisem puterea sa ma intorc, iar, pe urma, dintr-o data acest lucru s-a impus. — Asa, fara un motiv anume? Arthur nu era in largul lui, barbatul asta necunoscut punea niste intrebari mult prea personale, ca si cand stia ceva ce nu voia sa dezvaluie. Din cauza asta, se simtea manipulat. Nu facu legatura cu Lauren si crezu ca are mai degraba de-a face cu un promotor din aceia care incearca sa creeze legaturi cu viitoarele lor victime. — In orice caz, continua el, nu ma voi desparti niciodata

de ea. — Aveti dreptate, o casa de familie e ceva ce nu se vinde, ba chiar consider ca asa ceva e un sacrilegiu. Arthur avu unele banuieli si Pilguez simti ca e vremea sa dea inapoi. O sa-l lase sa-si faca cumparaturile, de altfel si el trebuia sa se duca in sat „ca sa caute o alta casa". ii multumi cu caldura pentru primire si racoritoare. Se ridicara de pe scaun amandoi, Pilguez urca in masina, porni motorul, saluta cu mana si disparu. — Ce voia? intreba Lauren care tocmai aparuse pe veranda. — Dupa cate spunea, sa cumpere o casa. — Nu-mi place asta. -— Nici mie, dar nu stiu de ce. 197 — Crezi ca-i politai? — Nu, cred ca noi suntem paranoici, nu vad cum sa ni se fi dat de urma. Cred ca-i doar un promotor sau un agent imobiliar care tatona terenul. Nu-ti face griji! Stai acasa sau vii cu mine? — Vin cu tine! spuse ea. Dupa douazeci de minute de la plecarea lor, Pilguez cobori din nou prin gradina, pe jos. intors in fata casei, verifica daca usa de la intrare este incuiata, facu un tur in jurul parterului. Nu era deschisa nici o fereastra, insa numai un singur oblon era inchis. O singura camera inchisa era de-ajuns pentru ca batranul copoi sa traga anumite concluzii. Nu intarzie prea mult la fata locului si se intoarse repede la masina, isi scoase mobilul si forma numarul lui Nathalia. Conversatia lor fu lunga. Pilguez ii preciza ca tot nu are nici un indiciu si nici o proba, dar ca din instinct il crede vinovat pe Arthur. Nathalia nu se indoi de perspicacitatea lui, numai ca Pilguez nu avea autorizatie de ancheta care sa-i permita sa-l hartuiasca pe acest om fara un mobil credibil. El era sigur ca cheia enigmei rezida in

motiv. si acesta trebuia sa fie important pentru, ca un barbat in aparenta echilibrat, fara o nevoie deosebita de bani, sa-si ia un risc de o asemenea anvergura. Dar Pilguez nu gasea calea de acces la solutie. Fusesera luate in consideratie toate motivele clasice, dar nici unul nu rezista la drum. Atunci, ii veni ideea unui bluf: sa predice minciuna ca sa descopere adevarul, sa i-o ia inainte suspectului si sa incerce sa-i surprinda o reactie, o atitudine care i-ar confirma sau infirma indoielile. isi porni motorul, intra pe proprietatea lui Arthur si se gara in fata portii. 198 Arthur si Lauren sosira o ora mai tarziu. Cand iesi din Ford, il fixa pe Pilguez tinta in ochi, iar acesta se indrepta spre el. — Doua lucruri! spuse Arthur. Primul, casa nu este si nu va fi de vanzare, al doilea, aici e o proprietate privata. — stiu asta si putin imi pasa ca e sau nu de vanzare! Este timpul sa ma prezint. si, in timp ce vorbea, isi arata insigna. Se apropie de Arthur si, aducandu-si fata foarte aproape de a acestuia, continua: — Trebuie sa vorbesc cu dumneata. — Cred ca tocmai asta si faceti. — Sa vorbesc pe-ndelete. — Am tot timpul! — Putem intra? — Nu, nu fara mandat! — Gresesti daca joci asa! — Dumneavoastra ati gresit cand m-ati mintit, eu v-am primit si v-am dat de baut. — Ne putem macar aseza pe veranda? — Asta putem, treceti inainte! Se asezara amandoi pe canapeaua-balansoar. in picioare, in fata treptelor, Lauren era terorizata. Arhur ii

facu cu ochiul ca sa o linisteasca, sa o faca sa inteleaga ca e stapan pe situatie si ca nu trebuie sa-si faca griji. — Cu ce va pot ajuta? il intreba el pe politist. — Sa-mi explici motivul dumitale, aici ma blochez eu. — Ce fel de motiv? — O sa fiu foarte deschis cu dumneata, stiu ca esti dumneata. — Cu riscul de a parea cam prostut, e adevarat, eu sunt, sunt eu de cand m-am nascut, n-am suferit niciodata de schizofrenie. Despre ce vorbiti? 199 Voia sa-i vorbeasca despre corpul lui Lauren Kline pe care il acuza ca l-a sustras cu ajutorul unui complice si al unei vechi ambulante de la Memorial Hospital in noaptea de duminica spre luni. Ii comunica faptul ca ambulanta fusese gasita in garajul unui mecanic de caroserii. Continuandu-si tactica, pretinse ca este convins ca trupul se afla aici, in aceasta casa, mai exact in interiorul singurei camere cu oblonul inchis. „Ce nu inteleg eu este de ce, asta ma roade pe mine.” Se apropia de pensie si socotea ca nu merita sa-si termine cariera cu o enigma. Voia sa descopere toate detaliile acestei afaceri. Singurul lucru care-l interesa era sa inteleaga ce-l motivase pe Arthur. „Ma doare-n cur daca te pun dupa gratii. Asta am facut toata viata, sa-i bag pe oameni la puscarie ca sa iasa din ea peste citiva ani si sa o ia de la inceput. Pentru un delict ca acesta o sa iei cel mult cinci ani si atunci mi se filfiie, dar vreau sa inteleg.” Arthur se prefacu ca nu pricepe nici o vorba din ce-i spunea politistul — Ce-i cu povestea asta cu corpul si cu ambulanta? — O sa incerc sa-ti rapesc cit mai putin timp posibil! Accepti sa ma uit in incaperea cu oblonul inchis, fara mandat de perchezitie! — Nu! — Pai de ce, daca n-ai nimic de ascuns?

— Pentru

ca aceasta incapere, cum spuneti dumneavoastra, era camera si biroul mamei mele, iar dupa moartea ei sta incuiata. Este unicul loc pe care n-am avut puterea sa-l deschid si de aceea are oblonul inchis. Locul acesta este inchis de peste douazeci de ani si nu-i voi trece pragul decit singur si atunci cind voi fi pregatit, chiar daca ar fi vorba sa va fac sa evitati de a va inchipui o solutie la povestea dumneavoastra rocambolesca. Sper ca am fost clar. 200 — Ţine chestia, nu-mi ramane decat sa te las. — Ei bine, lasati-ma, trebuie sa-mi descarc portbagajul. Pilguez se scula in picioare si se indrepta spre masina. Deschizand portiera, se intoarse spre Arthur si se uita tinta in ochii lui, ezita o clipa si se hotari sa mearga cu bluful pana la capat. — Daca vrei sa vizitezi camera aia in cea mai stricta intimitate, lucru pe care-l inteleg, fa-o asta seara. Pentru ca sunt capos, maine ma intorc spre seara cu un mandat, si n-o sa mai poti fi singur. Bineinteles, te poti hotari sa deplasezi corpul in timpul noptii, dar in jocul de-a soarecele si pisica o sa fiu mai tare decat dumneata, am treizeci de ani de cariera, iar viata o sa-ti devina un cosmar, imi pun cartea de vizita pe balustrada, cu numarul de la mobilul meu, asa, in cazul ca o sa ai sa-mi spui ceva. — Nu o sa obtineti mandat! — Fiecare cu meseria lui. Buna seara! si pleca valvartej. Arthur ramase cateva minute cu mainile in sold, cu inima batandu-i de sa-i iasa din piept. Lauren nu intarzie sa-l intrerupa din ganduri. 201 *14* — Trebuie sa-i marturisesti adevarul si sa negociezi cu el. — Trebuie sa ne grabim sa-ti ascundem corpul in alta

parte. ~ Nu, nu vreau, ajunge! Trebuie ca s-a postat undeva, te va prinde in flagrant delict. Opreste-te, Arthur, e viata ta; l-ai auzit, risti cinci ani de inchisoare. Arthur simtea ca politaiul ii trage o cacealma, nu-1 avea la mana cu nimic, n-o sa obtina niciodata mandatul, isi explica planul de salvare: la lasatul noptii, vor iesi prin partea din fata a casei si vor pune corpul in barca. „O sa mergem de-a lungul coastei si o sa te ascundem intr-o grota, doua-trei zile." Daca politistul va face perchezitie, o sa dea chix, o sa se scuze si va fi obligat sa renunte. — Te va urmari, fiindca e politist si fiindca e incapatanat, replica ea. Mai ai o sansa sa scapi din povestea asta daca il faci sa castige timp cu ancheta lui, daca ne202 gociezi cheia enigmei contra unui aranjament. Fa-o acum, dupa asta va fi prea tarziu. — E viata ta in joc si atunci o sa deplasam corpul la noapte. — Arthur, trebuie sa fii rezonabil, e o accelerare periculoasa, e prea periculos. Arthur ii intoarse spatele, repetand: „Asta seara, iesim pe mare". Apoi descarca portbagajul break-ului. Restul zilei fu apasator. isi vorbira putin, abia daca schimbara cateva priviri. Spre seara, ea se posta in fata lui si-1 lua in brate. El o saruta cu duiosie: „Nu-i pot lasa sa te rapeasca, intelegi?" intelegea, dar nu se putea hotari sa-1 lase sa-si compromita viata. Ca sa iasa pe usa-fereastra ce dadea spre gradina, astepta sa se innopteze. Merse pana la stanci si constata ca marea se opune la proiectul lui. De tarm se spargeau valuri mari, facandu-si imposibila executarea planului. Barca s-ar sfarama la primul resac. Oceanul era dezlantuit si incepuse sa bata vantul, amplificand dansul valurilor. Se lasa pe vine si isi prinse capul in maini.

Lauren se apropiase pe nesimtite de el, isi trecu bratul pe dupa umerii lui si se ghemui langa el. — Hai inapoi, ii spuse ea, o sa racesti. — Eu... — Nu spune nimic, ia asta drept un semn, o sa petrecem noaptea asta fara sa ne mai necajim, o sa gasesti tu ceva maine dimineata, si pe urma poate ca in zori vremea se va potoli. Arthur insa stia ca vantul dinspre larg prevestea inceputul unei furtuni care va dura cel putin treizile. Marea furioasa nu se potolise niciodata intr-o singura noapte. Cinara in bucatarie si facura focul in semineul din salon. Vorbira putin. Arthur se tot gandea, nu-i venea in 203 minte nici o idee. Afara, vantul se intetise aplecand copacii gata sa-i rupa, ploaia facea sa rasune ochiurile de geam de la ferestre, iar oceanul lansase un atac necrutator impotriva meterezelor stancilor. — inainte imi placea teribil cand se dezlantuia asa natura, dar asta seara parca e forspanul lui Twister*. — Asta seara s-ar zice ca esti foarte trist, iubitule, dar n-ar trebui sa fii. Nu suntem pe punctul de a ne desparti. Tot timpul imi spui sa nu ma gandesc la ziua de maine, sa profitam de momentul acesta care este inca al nostru. — Da, dar acum nu reusesc, nu mai stiu sa traiesc clipa fara sa ma gandesc la cea care urmeaza. Tu cum faci? — Ma gandesc la minutele astea de acum, sunt vesnice. Se hotari sa-i povesteasca si ea o istorie, „un joc ca sa-1 distreze", spuse ea. ii ceru sa-si inchipuie ca a castigat un concurs al carui premiu este urmatorul: in fiecare dimineata, o banca ii va deschide un cont creditor de 86 400 de dolari. insa cum orice joc are regulile lui, si acesta are doua: — Prima este ca tot ce n-ai cheltuit in cursul zilei iti este luat seara, nu poti trisa, nu poti vira banii pe un alt

cont, poti doar sa-i cheltuiesti, insa in fiecare dimineata, cand te trezesti, banca iti deschide un nou cont, de 86400 de dolari din nou, pentru ziua respectiva. A doua regula: banca poate intrerupe acest mic joc fara preaviz; in orice moment, iti poate spune ca gata, s-a terminat, ca inchide contul si ca altul nu o sa mai fie. Tu ce-ai face? Arthur nu intelegea nimic. — E totusi simplu, e un joc, in fiecare dimineata ti se dau 86 400 de dolari, cu singura constrangere sa-i chel< nota> * Titlul unui film despre tornade. 204 tuiesti in cursul zilei, soldul nefolosit fiind retras cand te duci la culcare, insa acest dar picat din cer sau acest joc se poate opri in orice moment, ai inteles? si atunci intrebarea este: ce-ai face tu daca ai primi un asemenea dar? Raspunse spontan ca ar cheltui fiecare dolar ca sa-si faca placere si ca sa le ofere o gramada de cadouri oamenilor pe care-i iubeste. Ar face in asa fel, incat sa foloseasca fiecare quarter* oferit de „banca magica" spre a aduce fericire in viata lui si a acelora care-l inconjoara, „chiar si a acelora pe care nu-i cunosc de altfel, pentru ca nu cred ca as putea cheltui pentru mine si pentru cei apropiati mie 86 400 de dolari pe zi. Dar unde vrei sa ajungi?" Lauren ii raspunse: „Banca asta magica o avem cu totii, este timpul! Cornul abundentei al secundelor ce se scurg!" in fiecare dimineata, la sculare, suntem creditati cu 86 400 de secunde de viata pentru ziua respectiva, si seara, cand ne culcam, nu exista un report al lor, ce n-a fost trait in cursul zilei este pierdut, ieri a trecut. in fiecare dimineata, magia reincepe si noi ne jucam cu aceasta regula de neocolit: banca ne poate inchide contul in orice moment, fara nici un preaviz; in orice moment, viata se

poate opri. si atunci, ce facem cu cele 86 400 de secunde zilnice? „Nu sunt oare secundele de viata mai importante decat dolarii?" Dupa accidentul ei, Lauren intelegea in fiecare zi cat de putini oameni isi dau seama cum se socoteste si se apreciaza timpul. ii explica la ce concluzii duce povestea ei: „Daca vrei sa intelegi ce inseamna un an de viata, pune intrebarea unui student care a picat la examenul de sfarsit de an. O luna de viata: vorbeste-i despre * Quarter-ul este echivalentul a aproximativ un franc. 205 ea unei mame care a adus pe lume un copil prematur si-l asteapta sa iasa din incubator ca sa-si stranga pruncul in brate, teafar si nevatamat. O saptamana: intreaba-l pe un barbat care lucreaza intr-o uzina sau o mina ca sa-si hraneasca familia. O zi: intreaba-i pe doi indragostiti lulea care asteapta sa se reintalneasca. O ora: intreaba-l pe un claustrofob prins intr-un ascensor in pana. O secunda: uita-te la expresia unui om care tocmai a scapat dintr-un accident de masina. si o miime de secunda: intreaba-l pe un atlet care a castigat medalia de argint la Jocurile olimpice si nu medalia de aur pentru care se antrenase toata viata. Viata este magica, Arthur, si iti vorbesc in cunostinta de cauza, pentru ca de la accidentul meu incoace gust pretul fiecarei clipe. Te rog frumos, sa profitam de toate secundele ce ne raman." Arthur o lua in brate si-i sopti la ureche: „Fiecare secunda cu tine conteaza mai mult decat oricare alta". Petrecura astfel restul noptii, inlantuiti in fata semineului. Somnul ii surprinse in zori, furtuna nu se potolise, dimpotriva, ii trezi pe la zece soneria mobilului: era Pilguez. Ii cerea lui Arthur sa-l primeasca, avea ceva de vorbit cu el si se scuza pentru comportarea lui cu o zi inainte. Arthur

ezita, nestiind daca politistul incearca sa-l manipuleze sau este sincer. Se gandi la ploaia torentiala care nu le va permite sa stea afara si prevazu ca Pilguez va folosi acest argument ca sa patrunda in casa. Fara sa se mai .gandeasca, il invita sa ia masa cu el in bucatarie. Poate ca sa fie mai tare ca el, mai derutant. Lauren nu facu nici un comentariu, schita un suras melancolic pe care Arthur nu-l vazu. Inspectorul de politie se prezenta doua ore mai tarziu. Cand ii deschise usa Arthur, o rafala violenta de 206 vant patrunse pe culoar, iar Pilguez trebui chiar sa-l ajute sa o impinga la loc. — E un adevarat uragan! exclama el. — Sunt sigur ca n-ati venit ca sa-mi vorbiti despre meteorologie. Lauren se duse dupa ei in bucatarie. Pilguez isi scoase trenciul, il puse pe un scaun si se aseza la masa. Erau puse doua tacamuri. Pranzul va fi compus dintr-o salata Caesar cu pui fript la gratar, urmata de o omleta cu ciuperci. Totul insotit de un cabernet de Napa Valley. — Dragut din partea dumitale ca ma primesti astfel, nu voiam sa-ti dau atata bataie de cap. — Ce-mi da bataie de cap, domnule inspector, este ca va inversunati sa ma sacaiti cu povestile dumneavoastra abracadabrante. — Daca sunt atat de abracadabrante cum spui, n-o sa te sacai multa vreme. Va sa zica, esti arhitect? — Vad ca stiti deja! — Ce tip de arhitectura faci? — M-am pasionat de restaurarea patrimoniului. — Adica? — Sa le redau viata unor cladiri vechi, sa conserv piatra, restructurand-o ca sa fie adaptata vietii de astazi. Pilguez lovise unde trebuie, il antrena pe Arthur pe

un teren care-l captiva, dar batranul inspector descoperi ca acest domeniu e atat de pasionant incat cazu in propria sa cursa; el care voise sa creeze un interes din partea lui Arthur, o cale pentru a comunica, se lasa prins de spusele suspectului sau. Arthur ii facu un adevarat curs de istorie a pietrei, de la arhitectura veche la arhitectura traditionala, abordand arhitectura moderna si contemporana. Batranul politai era fermecat, nu mai contenea sa puna intrebari, iar 207 Arthur ii raspundea la ele. Conversatia dura astfel mai mult de doua ore, fara ca nici o clipa timpul sa le para prea lung. Pilguez afla cum fusese reconstruit propriul lui oras dupa marele cutremur de pamant, afla istoria cladirilor pe care le vedea in fiecare zi, o intreaga serie de anecdote, acelea care povestesc cum au luat nastere orasele si strazile pe care le locuim. Baura cafele dupa cafele, iar Lauren, stupefiata, asista impasibila la strania complicitate ce se instala intre Arthur si inspector. in mijlocul povestirii despre geneza lui Golden Gate, Pilguez il intrerupse, isi puse mana pe mana lui si schimba brusc subiectul. Voia sa-i vorbeasca de la barbat la barbat si fara insigna lui. Avea nevoie sa inteleaga, se descrise drept un batran politist pe care instinctul nu-l inselase niciodata. Simtea si stia ca trupul femeii era ascuns in incaperea incuiata de la capatul culoarului. Totusi, nu intelegea motivatiile rapirii. Pentru el, Arthur era tipul de barbat pe care un tata si l-ar fi dorit ca fiu, il gasea sanatos, cultivat, pasionant, atunci de ce isi asumase riscul sa arunce totul in aer ducandu-se sa sterpeleasca trupul unei femei in coma. — Pacat, credeam ca simpatizam intr-adevar unul cu celalalt, spuse Arthur ridicandu-se de la masa. — Dar asa si e, n-are nici o legatura cu asta sau, dimpotriva,

toate se leaga intre ele. Sunt sigur ca ai adevarate bune motive si iti propun sa te ajut. O sa fie cinstit cu el pana-n varful unghiilor si incepu prin a-i marturisi ca n-o sa obtina mandatul in seara aceea, n-avea destule dovezi. Va trebui sa se duca la judecator la San Francisco, sa negocieze si sa-l convinga, dar o sa reuseasca. Asta ii va lua trei-patru zile, destul timp pentru ca Arthur sa mute corpul, insa il 208 asigura ca o asemenea treaba va fi o greseala. Nu-i cunostea motivele, dar avea sa-si nenoroceasca viata. Putea inca sa-l ajute si ii propunea acest lucru, daca Arthur accepta sa-i vorbeasca si sa-i explice cheile misterului. Replica lui Arthur fu mascata de o anumita ironie. Era sensibil la demersul generos al inspectorului si la bunavointa lui, surprins totusi ca a devenit atat de apropiat de el in doua ore de conversatie. Dar si el pleda spunand ca nu-si intelege invitatul. Debarca in casa la el, Arthur il primea, il omenea, iar se incapatana sa-l acuze fara dovada si fara motiv de o crima absurda. — Nu, dumneata te incapatanezi, i-o intoarse Pilguez. — Atunci, ce motive aveti sa ma ajutati, daca eu sunt vinovatul dumneavoastra, in afara de acela de a mai rezolva o enigma? Batranul politai fu sincer in raspunsul pe care-l dadu: in meseria lui, tratase multe afaceri, cu sute de motive absurde, cu crime sordide, dar intotdeauna exista un punct comun intre toti vinovatii, acela de a fi criminali, trasniti, maniaci, daunatori, insa la Arthur se pare ca nu era cazul. Atunci, dupa ce si-a petrecut viata tot punandui pe niste ticniti dupa gratii, daca putea sa-l scuteasca pe un tip bine sa se pomeneasca si el dupa gratii, pentru ca s-a implicat intr-o situatie imposibila, „as avea cel putin sentimentul ca macar o data am fost de partea buna a lucrurilor", conchise el.

—E

foarte dragut din partea dumneavoastra, si cand spun asta asa si gandesc, am apreciat pranzul luat cu dumneavoastra, dar nu sunt implicat in situatia pe care o descrieti. Nu va dau afara, dar am de lucru, vom mai avea poate ocazia sa ne vedem. 209 Pilguez aproba cu o miscare de parere de rau a capului si se scula luandu-si impermeabilul. Lauren care, cat a durat conversatia celor doi barbati, a stat asezata pe bufet sari in picioare si se lua dupa ei cand intrara pe culoarul ce ducea la intrare. in fata usii biroului, Pilguez se opri, uitandu-se la maner. — Ei, ti-ai deschis cutia cu amintiri? — Nu, inca nu, raspunse Arthur. — Uneori e greu sa te cufunzi din nou in trecut, iti trebuie multa putere, mult curaj. — Da, stiu, asta incerc si eu sa gasesc. — stiu ca nu ma insel, tinere, instinctul nu m-a pacalit niciodata. in vreme ce Arthur urma sa-l invite sa plece, manerul usii incepu sa se miste, ca si cum il invartea cineva dinauntru, si usa se deschise. Arthur se intoarse stupefiat. O vazu pe Lauren in tocul usii, ii suradea cu tristete. — De ce-ai facut asta? sopti el cu rasuflarea taiata. — Pentru ca te iubesc. Din locul in care se afla, Pilguez vazu instantaneu corpul ce zacea pe pat, cu perfuzia lui. „Slava Domnului, traieste!" Intra in incapere, lasandu-l pe Arthur la intrare, se apropie si se lasa in genunchi langa corp. Lauren il lua pe Arthur in brate. il saruta cu tandrete pe obraz. — Tu n-ai fi putut. Nu vreau sa-ti strici restul vietii pentru mine, vreau sa traiesti liber, iti doresc fericirea. — Dar tu esti fericirea mea. Ea ii puse un deget pe buze. — Nu, nu asa, nu in asemenea conditii.

— Cu

cine vorbesti? il intreba batranul politist cu un glas prietenos. 210 — Cu ea. — Acum trebuie sa-mi explici, daca vrei sa te ajut. Arthur se uita la Lauren, cu ochii plini de disperare. — Trebuie sa-i povestesti tot adevarul, o sa te creada sau nu, dar tine-te de adevar. — Poftiti in salon, spuse Arthur adresandu-i-se lui Pilguez, o sa va explic tot. Cei doi barbati se asezara pe canapeaua cea mare, iar Arthur povesti toata istoria, din prima seara in care, in apartamentul lui, o femeie necunoscuta, ascunsa in dulapul din baie, i-a spus: „Ce-o sa-ti spun nu e usor de inteles, e imposibil de admis, dar daca ai vrea sa-mi asculti povestea, daca ai vrea sa ai incredere in mine, atunci poate ca vei sfarsi prin a ma crede si asta e foarte important fiindca esti, fara sa stii, singura persoana din lume cu care pot imparti acest secret". si Pilguez il asculta, fara sa-l intrerupa deloc. Seara tarziu, cand a terminat de povestit, Arthur se ridica de pe canapea si se uita tinta la interlocutorul lui. — Vedeti, cu o asemenea istorie, aveti un nebun in plus in colectia dumneavoastra, domnule inspector! — Ea este aici, langa noi? intreba Pilguez. — Asezata in fotoliul din fata dumneavoastra, se uita la dumneavoastra. Pilguez se freca la barba lui scurta din cap. — Bineinteles, spuse el, bineinteles. — si acum, ce-o sa faceti? intreba Arthur. O sa-l creada! Iar daca Arthur se intreba de ce, era foarte simplu. Pentru ca pentru a nascoci o asemenea istorie si a-ti lua riscurile pe care si le luase el, nu trebuia sa fii nebun, ci complet dement. Iar barbatul care-i vorbise la masa despre istoria orasului pe care-l slujea de

mai bine de treizeci de ani n-avea nimic dintr-un de211 ment. „Trebuie ca istoria dumitale sa fie a dracului de adevarata pentru ca sa fi intreprins asa ceva. Eu nu prea cred in Dumnezeu, dar cred in sufletul omului si, pe urma, sunt la sfarsitul carierei si mai ales am chef sa te cred." — Atunci ce-o sa faceti? — Pot s-o duc inapoi la spital cu masina mea, fara sa fie periculos pentru ea? — Da, puteti, spuse Arthur, cu glasul plin de neajutorare. Atunci, asa cum i-a promis, isi va tine angajamentul. Avea sa-l scoata din stramtoare. — Dar nu vreau sa fiu despartit de ea, nu vreau sa o eutanasieze! Asta era o alta batalie, „nu pot sa le fac pe toate, batrane!" Deja o sa-si ia riscul sa duca inapoi corpul si, ca sa afle un motiv plauzibil ca a gasit-o pe victima fara sa-1 fi identificat pe rapitor, n-avea la dispozitie decat noaptea si trei ore de drum. Cum victima era in viata si nu suferise nici o vatamare, credea ca poate face in asa fel ca dosarul sa fie pus in sertarul cu afaceri clasate. Cat despre celelalte, nu putea face nimic in plus, „dar e deja mult, nu?" — stiu! ii multumi Arthur. — O sa va las noaptea asta pentru voi doi, o sa trec maine pe la opt. Fa in asa fel ca totul sa fie gata de plecare. — De ce faceti asta? — Ţi-am mai spus, pentru ca-mi esti simpatic, te stimez. N-o sa stiu niciodata daca povestea dumitale este reala sau ai visat-o. Dar, oricum, in logica rationamentului dumitale, ai actionat in interesul ei, aproape ca te-ai putea lasa convins ca era legitima aparare, altii vor spu212 ne ajutorare a unei persoane aflate in pericol, putin imi pasa. Curajul le apartine acelora care actioneaza spre binele sau mai binele cuiva, si in momentul in care trebuie

actionat, fara a calcula consecintele pe care le risca. Gata, am vorbit destul, profitati de timpul ce va mai ramane. Politistul se scula in picioare, Arthur si Lauren il insotira. Cand deschisera usa casei, ii intampina o violenta vijelie. — Pe maine, spuse el. — Pe maine, raspunse Arthur, cu mainile in buzunare. Pilguez disparu in furtuna. Arthur nu dormi si in zori se duse la birou. Pregati corpul lui Lauren, apoi urca in camera lui sa-si faca valiza, inchise obloanele casei, opri gazul si lumina electrica. Trebuiau sa se intoarca amandoi in apartamentul din San Francisco. Lauren nu putea ramane multa vreme departe de corpul ei fara sa simta o extrema oboseala. Discutasera in timpul noptii despre toate astea si cazusera de acord ca asa vor face. Cand Pilguez va fi imbarcat corpul, vor porni si ei la drum spre oras. Inspectorul se prezenta la ora fixata. intr-un sfert de ceas, Lauren fu infofolita in niste paturi si instalata pe bancheta din spate a masinii politistului. La ora noua, casa era incuiata, golita de prezenta umana, si cele doua masini porneau la drum. Pilguez sosi la spital spre pranz, Arthur si Lauren ajunsera in apartament cam la aceeasi ora. 213 *15* Pilguez isi tinu promisiunea. isi depuse pasagera inerta la serviciul de urgenta. in mai putin de un ceas, corpul lui Lauren fu dus din nou in camera de unde fusese rapit. Inspectorul se intoarse la comisariatul de politie si se prezenta direct la biroul comandantului. Nimeni n-a cunoscut niciodata continutul convorbirii dintre cei doi barbati, ea a durat doua ore intregi, dar cand a iesit din incapere, inspectorul s-a indreptat, cu un dosar gros sub brat, spre Nathalia.

A trantit clasorul pe birou si, uitandu-se tinta in ochii ei, i-a ordonat sa puna bine documentele in sertarul cu lucruri date uitarii, si asta imediat. Arthur si Lauren se instalara in apartamentul din Green Street, isi petrecura dupa-amiaza pe cheiul La Marina, mergand de-a lungul marii. Din faptul ca nimic nu arata ca procedura de eutanasie isi va urma cursul, lua nastere o speranta. Dupa toate evenimentele, poate ca mama lui Lauren va reveni asupra intentiilor sale. Cinara la Perry's si sentoarsera acasa pe unsprezece ca sa se uite la un film dat la televizor. Viata isi relua cursul normal, asa de bine, incat, cu fiecare zi ce trecea, uitau tot mai des situatia care-i preocupa atat de mult. Din cand in cand, Arthur trecea pe la birou, facea aici scurte aparitii ca sa semneze diverse hartii. Restul zilei il petreceau impreuna, ducandu-se la cinema, plimbandu-se ore intregi pe aleile din Golden Gate Park. intr-un week-end au plecat la Tiburon, la casa unui prieten care le-o imprumuta cant se deplasa in Asia. Prima parte a unei alte saptamani o consacrara iahtingului, navigand de-a lungul coastei, din golfulet in golfulet. Luara la rand spectacolele din oras, music-hall, balete, concerte si teatru. Orele semanau cu niste lungi vacante lenevoase in care nu-ti refuzi nimic. Sa traiasca in clipa prezenta, cel putin o data fara sa faca proiecte, ocultand ziua de maine. Teoria secundelor, cum ii spuneau ei. Oamenii cu care se incrucisau il luau pe Arthur drept nebun, vazandu-l cum vorbeste singur sau cum merge cu un brat in aer. in restaurantele pe

care le frecventau,chelnerii erau obisnuiti cu barbatul care, singur la masa,deodata se apleca, mimand ca apuca o mana pe care o saruta, invizibila pentru toti ceilalti, vorbea singur cu o voce usoara sau se prefacea ca se da inapoi in pragul unei usi ca sa lase sa treaca o persoana ce nu exista. Unii credeau ca-si pierduse mintile, altii il credeau vaduv, traind in umbra sotiei disparute. Arthur nu le mai dadea atentie,gusta fiecare clipa din momentele ce-i intareau iubirea pentru Lauren. in cateva saptamani, devenisera complici,amanti si tovarasi de viata. Paul nu-si mai facea griji in privinta crizei traversate de prietenul lui, se impacase cu gandul. Linistit ca rapirea nu mai avea nici o urmare, asigura gestionarea agentiei, convins ca asociatului sau ii va veni intr-o zi mintea la cap si ca lucrurile isi vor relua cursul normal. Nu era grabit, important fiind ca aceluia pe care el il numea fratele lui sa-i fie mai bine sau pur si simplu bine, oricare era lumea in care traia. Si astfel se scursera trei luni fara ca ceva sa le tulbure intimitatea. Dar, intr-o marti seara, se produse ceva.Se culcasera amandoi dupa o zi linistita petrecuta in apartament. Dupa imbratisarile lor complice, citisera ultimele randuri dintr-un roman pe care-l parcurgeau impreuna fiindca Arthur trebuia sa intoarca paginile. Adormisera noaptea tarziu, unul in bratele celuilalt. Pe la sase dimineata, Lauren sari in sus in pat si-l striga pe Arthur.

Acesta se trezi tresarind si deschise ochii mari. Ea statea cu picioarele stranse, cu fata palida si cristalina. — Ce este? intreba el, cu glasul plin de ingrijorare. — Strange-ma repede in brate, te implor. El se executa imediat si ea, nemailasandu-l sa-si reinnoiasca intrebarea, isi puse mana pe obrazul lui umbrit de barba nerasa, il mangaie, alunecand spre barbie. Cu cealalta mana, il apuca de ceafa cu o infinita tandrete.Ochii i se umplura de lacrimi si-i spuse: — A sosit momentul, dragostea mea, ma iau cu ei,sunt pe cale sa dispar. — Nu! spuse el strangand-o si mai tare. — Dumnezeule mare, cat de mult nu vreau sa te parasesc, as fi vrut ca viata cu tine sa nu se sfarseasca niciodata, inainte chiar de a incepe. — Nu poti pleca, nu trebuie, rezista-le, te implor! — Nu spune nimic, asculta-ma, simt ca am putin timp. Mi-ai dat ceea ce eu nici nu banuiam; nu-mi inchipuiam inainte de a trai prin tine ca iubirea poate aduce atatea lucruri asa de simple. Nimic din ce-am trait inainte de tine nu valora nici cat o singura secunda din cele traite de noi impreuna. Vrea sa stii pentru totdeauna cat de mult te-am iubit; nu stiu spre ce taramuri plec, dar daca exista un altundeva, voi continua sa te iubesc acolo cu toata puterea si bucuria cu care mi-ai umplut tu viata. — Nu vreau sa pleci! — Sst, nu spune nimic, asculta-ma! si, in vreme ce vorbea, aparenta ei se facea transparenta. Pielea ii devenea limpede ca apa. Deja Arthur strangea in brate un gol ce se

instala putin cate putin. I se parea ca Lauren ajunsese evanescenta. — Am culoarea surasurilor tale in ochii mei, relua ea.iti multumesc pentru toate rasetele, pentru toata tandretea ta. Vreau sa traiesti, sati reiei cursul vietii cand n-o sa mai fiu eu aici. — N-o sa pot fara tine. — Nu, ce porti in tine nu-l pastra doar pentru tine,trebuie sa-l dai alteia, ar fi o prea mare irosire. — Nu pleca, te implor! Lupta! — Nu pot, mi-e peste puteri! Nu ma doare, sa stii, am doar impresia ca tu te indepartezi, te aud ca prin vata,incep sa te vad ca prin ceata. Mie atat de frica, Arthur!Mi-e atat de frica fara tine! Mai tine-ma putin! — Te strang de mine, nu ma mai simti? — Nu prea, iubitule! si asa plangeau amandoi, cu pudoare, in tacere; intelegeau si mai bine acum sensul unei secunde, valoarea unei clipe, importanta unei singure vorbe. Se inlantuira. in cele cateva minute ale unui sarut neterminat,ea sfarsi prin a disparea. Bratele lui Arthur se inchisera asupra lor insele; el se chirci de durere si incepu sa planga urland. Tremura din tot trupul. Cu o miscare necontrolata,capul i se balanganea intr-o parte si intr-alta. Ţinea pumnii atat de stransi, incat palmele ii erau patrunse de unghii pana la sange. „Nu"-ul pe care-l scoase intr-un raget animalic rasuna atat de tare in camera, incat i se zguduira geamurile. incerca sa se ridice din pat, dar se

clatina si cazu pe jos, bratele ramanandu-i stranse in jurul torsului. isi pierdu cunostinta timp de mai multe ore. Nu-si veni in fire decat mult mai tarziu. Era palid la fata. Se simtea fara putere. Se tari pana la pervazul ferestrei, acolo unde-i placea ei sa stea, si se tranti pe el, cu privirea lipsita de viata. Arthur se cufunda in lumea absentei cu gustul ei ciudat atunci cand iti rasuna in cap. Ea ii patrunse inabusit in vine, infiltrandu-i inima ce incepu sa-i bata in fiecare zi cu un ritm diferit de cel din ajun. in primele zile, absenta starni in el mania, indoiala,invidia; nu era invidios pe ceilalti, ci pe momentele furate, pe timpul care trece. Infiltrandu-se cu siretenie, absenta ii modifica emotiile, le ascutea, facandu-le mai taioase. La inceput, s-ar fi zis ca emotia era menita sa-l raneasca, insa departe de asa ceva, ea isi lua profilul cel mai fin ca sa aiba un si mai mare ecou in el. Simtea lipsa celeilalte, lipsa iubirii pana-n strafundul trupului, lipsa poftei de trup, a nasului care cauta un miros, a mainii care cauta pantecele ca sa-l mangaie, a ochiului care,printre lacrimi, nu mai vede decat amintiri, a pielii care cauta pielea, a celeilalte maini care se strange in gol, a fiecarui deget ce se contracta in ritmul impus de ea, a piciorului care cade si se leagana in gol. Ramase astfel prostrat in casa zile si nopti intregi. Se ducea de la masa lui de arhitect, la care scria scrisori unei fantome, la patul in care contempla tavanul fara ca macar sa-l vada. Telefonul ii era decuplat, rasturnat intr-o parte si asta de multa vreme, fara ca el sa-i dea nici

o atentie. ii era totuna, de-acum inainte nu mai astepta sa-1 sune nimeni. Nimic nu mai avea nici o importanta. Iesi din casa dupa o zi inabusitoare, incercand sa caute aer proaspat. in seara aceea ploua, isi puse pe el o gabardina si gasi doar puterea de a traversa strada si de a se posta pe trotuarul din fata. Straduta era in negru si alb. Arthur se aseza pe un gardut de piatra. La capatul lungului coridor pe care-l forma acea schita de strada, casa lui victoriana se odihnea in gradinita ei. Printr-o singura fereastra, strabatea o raza de lumina in noaptea fara luna, fereastra de la salonul lui. Ploaia statuse. In dosul ochiurilor de la geam, o ghicea inca pe Lauren, ii ghicea gesturile suple. Lauren se retrasese pe varful inimii. Pe umbra caldaramului, credea ca-i mai vede unda delicata a corpului disparand la coltul strazii. Cum facea de obicei in momentele in care se simtea fragil, isi baga mainile in buzunarele impermeabilului, isi curba spinarea si isi dadu drumul la mers. De-a lungul zidurilor albe si cenusii, o lua pe urmele lui Lauren, destul de incet ca sa n-o ajunga niciodata din urma. La intrarea stradutei, ezita, apoi, impins de o ploaie marunta si cuprins de amorteala frigului, se opri. Asezat pe un parapet, retraia fiecare minut din viata aceea terminata prea

brutal. „Arthur, indoiala si alegerea ce-o insoteste sunt cele doua forte ce fac sa ne vibreze corzile emotiilor. Aminteste-ti ca numai armonia vibratiei conteaza." Din strafundul lui, tasnisera vocea si amintirea mamei sale. Arthur se scula atunci cat era de greu, arunca o ultima privire si se intoarse inapoi cu sentimentul vinovat ca esuase. Cerul ce se albea prevestea un revarsat de zori fara culoare. in zori e intotdeauna liniste, dar numai o anumita liniste este sinonima cu absenta, altele sunt uneori pline de complicitate. La acestea se gandea Arthur intorcandu-se acasa. Statea lungit pe covorul din salon, parand ca vorbeste cu pasarile, cand cineva ii batu tare in usa. Nu se ridica de jos. — Arthur, esti aici? stiu ca esti inauntru. Deschide-mi,ce dracu'! Deschide! striga Paul. Deschide sau sparg usa! La prima izbitura cu umarul, tocul usii se zdruncina. — Futu-i..., m-am lovit, mi-am scrantit clavicula! O deschizi sau nu? Arthur se ridica si se duse la usa, rasuci zavorul si se intoarse, fara sa astepte, ca sa se tranteasca pe canapea. Intrat in salon, Paul fu izbit de dezordinea ce domnea in apartament. Zeci de foi de hartie zaceau pe jos, toate scrise de mana prietenului sau. in bucatarie, cutii de conserve desfacute era raspandite peste tot. Chiuveta

era plina de vesela murdara. — Vad ca a fost un razboi pe-aici. L-ai pierdut? Arthur nu-i raspunse. — O.K., te-au torturat, ti-au taiat corzile vocale. Alo,esti surd? Eu sunt, asociatul tau! Esti in catalepsie sau ai tras atat de mult la masea ca inca nu te-ai trezit? Paul vazu ca Arthur incepuse sa planga. Se aseza langa el si-l lua pe dupa umar. — Ce se-ntampla, Arthur? — A murit, acum zece zile. A plecat asa, intr-o dimineata. Au omorat-o. Nu reusesc sa-mi revin, Paul, nu pot! — Vad cum sta treaba,il stranse in brate. — Plangi, batrane, plangi cat poti de mult. Se pare ca asta spala durerile. — Numai asta fac, plang! — Ei bine, da-i inainte, mai ai ceva in stoc, nu s-a golit inca. Paul se uita la telefon si se scula ca sa puna receptorul la loc. — Ţi-am format numarul de sute de ori, te-ar fi deranjat daca-l puneai la loc! — N-am bagat de seama. — N-ai bagat de seama ca de zece zile nu te-a sunat nimeni? — Paul, ma doare-n cur de telefon! — Batrane, trebuie sa termini cu toate astea! Toata aventura asta pe mine ma depasea, dar acum pe tine te depaseste. Ai visat, Arthur, ai intrat in vartejul unei istorii de nebuni. Trebuie sa revii la realitate, esti pe cale sati paradesti viata. Nu mai lucrezo, semeni cu un SDF* intr-o seara cand e

in mare forma, ai slabit ca un tar, ai o mina de documentar de dinainte de razboi. Nu te-am mai vazut pe la birou de saptamani de zile, oamenii se intreaba daca mai existi. Te-ai indragostit de o femeie in coma, ti-ai nascocit o poveste halucinanta, i-ai sterpelit corpul si acum esti in doliu dupa o fantoma. iti dai seama ca in oras exista un psihanalist milionar si care inca n-o stie? Ai nevoie de ingrijire, batrane! N-ai de ales, nu te pot lasa in halul asta. Toate n-au fost decat un vis care s-a transformat intr-un cosmar. Paul fu intrerupt de telefonul care suna si se duse sa raspunda. ii intinse receptorul lui Arthur. — E politistul, e facut foc pe tine. si el incearca sa te sune de zece zile, vrea sa vorbeasca cu tine imediat. — N-am ce sa vorbesc cu el. Paul astupa receptorul cu mana: „Vorbesti cu el sau iti bag receptorul pe gat!" si pe urma i-l lipi de ureche. Arthur asculta si sari in sus. ii multumi interlocutorului sau si incepu sasi caute cu frenezie cheile prin harababura ce domnea in casa. — Pot sa stiu si eu ce se-ntampla? il intreba asociatul lui. — N-am timp, trebuie sa-mi gasesc cheile. — Vin sa te aresteze? — Da' de unde! Ajuta-ma in loc sa spui tampenii. — ii e mai bine, daca incepe sa strige la mine. Arthur isi gasi legatura de chei, se scuza la Paul, ii spuse ca n-avea timp sa-i explice, ca era foarte grabit, dar ca-l va suna seara. Acesta

ramase cu ochii cascati. — Nu stiu unde te duci, dar daca e un loc public, te sfatuiesc insistent sati schimbi toalele de pe tine si sa-ti dai cu niste apa pe fata. Arthur ezita si apoi isi arunca o privire in oglinda din salon si fugi la baie. Nu se uita la dressing, exista locuri ce-ti reinvie amintirile in chip dureros. in cateva minute, fu spalat, ras si cu hainele schimbate, iesi din baie valvartej si fara sa-si ia la revedere de la Paul, alerga pe scara pana la garaj. Arthur traversa orasul in mare viteza si isi gara masina in parkingul de la San Francisco Memorial Hospital. Nu-si mai pierdu timpul cu incuiatul portierei si alerga pana in holul receptiei. Cand ajunse cu sufletul la gura, Pilguez il astepta deja, intr-un fotoliu din sala de asteptare. Inspectorul se ridica in picioare si-l prinse pe dupa umeri, invitandu-l sa se calmeze. Mama lui Lauren era in spital. Ţinand cont de imprejurari, Pilguez ii explicase acesteia tot, in fine, aproape tot. il astepta la etajul cinci, pe culoar. * SDF (pronuntat esdeef), in franceza Sans domicile fixe, „fara domiciliu stabil", vagabond, closard. (N. f.) *16* Mama lui Lauren era asezata pe un scaun, la intrarea salii de reanimare.

Cand il vazu, se ridica si veni spre el. il lua in brate si-l saruta pe obraz. — Nu te cunosc, ne-am intalnit doar o data, iti mai amintesti, pe cheiul La Marina. Cateaua te recunoscuse!Nu stiu de ce, nu inteleg chiar tot, dar iti datorez atat de mult ca nici nu stiu cum sa-ti multumesc. Apoi ii explica situatia. De zece zile, Lauren iesise din coma, pentru un motiv pe care nimeni nu-l cunostea. intr-o dimineata, devreme de tot, electroencefalograma,plata de atatea luni, i se agitase, manifestand o activitate electrica intensa. Semnalul fusese perceput de o infirmiera de garda. Ea il alertase imediat pe internul de serviciu si, in cateva ceasuri, camera se transformase intr-un stup de medici care se succedau unii dupa altii ca sa-si dea parerea sau pur si simplu sa o vada pe pacienta iesita dintr-o coma profunda. in primele zile, ramasese inconstienta. Apoi, in mod progresiv, incepuse sa-si miste degetele si mainile. De ieri, deschidea ochii timp de ore intregi, scrutand tot ce se petrecea in jurul ei, dar inca incapabila sa vorbeasca sau sa emita vreun sunet. Unii profesori credeau ca va trebui, poate, sa fie reinvatata sa vorbeasca, altii erau siguri ca vorbirea, ca si tot restul, ii va reveni la un moment dat. Ieri seara, raspunsese la o intrebare printr-o clipire din ochi. Era foarte slabita si ridicarea unui brat parea ca-i cere un efort deosebit. Doctorii explicau

asta prin atrofierea muschilor datorata pozitiei alungite si inertiei ei atat de multa vreme. Cu timpul si cu o reeducare, se va restabili si acest lucru. in sfarsit,diagnosticele obtinute prin IRM* si scanerele practicate pe creier erau optimiste, timpul va confirma acest optimism. Arthur nu mai asculta sfarsitul acestei dari de seama si intra in sala. Cardiograful emitea un bip regulat si linistitor. Lauren dormea, cu pleoapele inchise. Avea fata palida, dar frumusetea intacta. Vazando, fu cuprins de emotie. Se aseza pe marginea patului si-i lua mana in mana lui sarutand-o in causul palmei. Se instala pe un scaun si statu asa ore intregi uitandu-se la ea. Spre seara, deschise ochii, se uita fix la el si ii surase. — Totul e bine, sunt aici, ii spuse el cu voce scazuta.Nu te obosi, o sa vorbesti curand. Ea incrunta din sprancene, ezita si ii surase din nou,apoi adormi la loc. Arthur veni la spital in fiecare zi. Mama lui Lauren si cu el faceau de garda pe rand. Dupa doua saptamani,cand sosi pe culoar, ea ii iesi in cale ca sa-l anunte ca Lauren, cu o seara inainte, isi recapatase graiul. Rostise cateva cuvinte cu o voce ragusita si amortita. Arthur intra in camera si se aseza langa ea. Dormea; el isi trecu mana prin parul ei si o mangaie usor pe frunte. — Mi-a lipsit atat de mult sunetul vocii tale, ii spuse el. Ea deschise ochii, il apuca de mana, il fixa cu o privire nesigura sil

intreba: — Dar cine esti dumneata? De ce vii aici in fiecare zi? Arthur intelese imediat. Avu o strangere de inima, surase cu multa tandrete si iubire si ii raspunse: — Ce-o sa-ti spun nu e usor de inteles, e imposibil de admis, dar daca ai vrea sa-mi asculti povestea, daca ai vrea sa ai incredere in mine, atunci poate ca vei sfarsi prin a ma crede si asta e foarte important fiindca esti, fara sa stii, singura persoana din lume cu care pot imparti acest secret.