Marc Auge Antropologie Si Religie

Seria „Labirint" Nr.3 Supliment al săptămînalului JURNALUL LITERAR Ediţia de faţă, aprobată de autor numai pentru această apariţie editorială în limba română, reprezintă o versiune concentrată a textului iniţial publicat de liditura Gallimard © Editions Gallimard, 1982 Titlul original: Genie du paganisme Redactor de carte: Mihaela Constantinescu Prezentare grafică şi coperta: Ion Podocea

MARC AUGE BCU Cluj-Napoca IIIIIIII III 4060" 166"''TÎOT RELIGIE SI ANTROPOLOGIE Traducere şi prefaţă de Ioan Pânzaru EDITURA „JURNALUL LITERAR' 1995 /

773795/ CSNTRALÂ UHIVeMJTA** J.UC1AK BkAGA* CM-*» ,a, vi w -,vf v,%t.-t:\i ISBN 973-96917-2-2

' PREFAŢĂ Cartea de faţă abordează un aspect neaşteptat al chestiunii religioase: există oare un păgînism, aşa cum există un creştinism? Sub multiplicitatea „păgînismelor" putem oare descoperi o unitate, analogă felului în care cele trei mari religii monoteiste (mozaism, creştinism şi islam) sînt unite prin organizarea transcendentului sub un unic absolut? Sau poate, dimpotrivă, percepînd constantele funcţionale sub vacarmul pestriţ al păgînismelor, vom ajunge să vedem în creştinism o variantă platono-aristotelică de politeism ierarhic, cu o triplă divinitate absolută? Aşa cum religiile africane sau amerindiene sînt un domeniu de vînătoare rezervat antropologilor, nu este oare orice discuţie serioasă de teologie creştină un exerciţiu esenţialmente filosofic? într-o asemenea perspectivă, religiosul ar cuprinde sfera nevoilor sociale relative la sacru, rezolvate prin acţiunea simbolică a grupului în întregimea sa, iar filosoficul sfera nevoii de divin a intelectului individual, satisfăcute prin adîncirea discursului în sine. Tentativele de tip revival, vizînd revigorarea practicilor de cult, ar duce inevitabil la coborîrea religiei în fenomenalul social (vindecări, convertiri, purificări, profesiuni de credinţă colective), pe cînd acelea care ţintesc rigoarea şi coerenţa gîndirii, precum scolastica medievală, scot trăirea religioasă din clocotul existenţei comunitare şi o aşează în planul problemelor morale, epistemologice şi estetice. -5-

MARC AUGfi Păgînismul ar fi prin urmare forma exclusiv socială a religiosului, caracterizată prin acţiune de masă (ceremonii comunitare) şi prin aceea că operaţiile rituale au caracterul unor manipulări naturale sau fictive: uciderea, arderea şi devorarea jertfei, împărţirea hranei, extragerea unui obiect malefic etc. Păgînismul încetează (şi misionarii creştini în Asia au văzut asta limpede) atunci cînd se cere sufletului un efort, liber voit şi inteligent dirijat, asupra sa însuşi. Manipularea obiectelor de cult nu necesită, în afara unei vagi cutremurări, nici o strădanie a conştiinţei. Dimpotrivă, în cazul religiilor individului (iudaismul, creştinismul, buddhismul), actele exterioare nu au nici o semnificaţie; aşa cum spune exegeza Epistolei către Romani, „nimeni nu se justifică prin împlinirea legii", adică nimeni nu se poate considera îndreptăţit în faţa divinităţii, numai pentru meritul de a fi îndeplinit prescripţiile rituale. Religiile nepăgîne deschid deopotrivă calea unei infinite culpabilizări a omului (punînd în lumină nimicnicia lui relativă, incapacitatea de a folosi întotdeauna în bine libertatea pe care o are, ineficienta efortului său mental), dar şi a unui infinit progres. Postpăgînismele - dacă mi se îngăduie construcţia - sînt religii optimiste transcomunitare. Ele prevăd posibilitatea unei luminări şi îmbunătăţiri a omului independent de deciziile contemporanilor şi conaţionalilor lui, prin lucrarea sa asupra sinelui,'ca şi virtualitatea unei convergenţe în bine a oamenilor fără ca să fie necesară o acţiune practică. în alţi termeni, devine cu putinţă să fii bun fără a face parte dintr-un trib, dintr-o biserică sau dintr-un partid. în contrast, păgînismele aderă în chip esenţial la soluţiile comunitare. Optica modernă nu trebuie neapărat să vadă în aceasta un viciu: e mai degrabă o modalitate tehnică de distribuire a sacrului în chip larg, care permite împărtăşirea din aceeaşi transcendenţă a celor buni şi a celor răi, a pruncilor şi a săracilor cu duhul etc. Acestui umanism pastoral i se poate atribui avantajul de a nu cunoaşte intoleranţele formale ale intelectualismelor. Reflectând asupra politeismelor, Marc Auge (africanist cunoscut şi specialist eminent în studiile religioase) ne propune să le

descoperim ciudăţeniile, dar implicit şi ciudăţenia monoteismelor formate în jurul Mediteranei. Căci e incontestabil că Dumne-6-

RELIGIE ŞI ANTROPOLOGIE zeul Iui Avraam, Isaac şi Iacov, acest unic partener de dialog al unui om care se descoperă dintr-o dată individ, călător şi explorator al propriului său suflet, Dumnezeul veşnic aflat în noi şi alături de noi sfărîmă tiparul omenirii comunitare, în care fiecare ia ca regulă obiceiurile tovarăşului de trib. Creştinismul descoperă morala, inventează dualismul suflettrup, smulge socialul din natura biologică. Definit prin oglindire inversă, păgînismul se caracterizează prin trei trăsături: - cel mai tare are întotdeauna dreptate, învingătorului nu i se cere socoteală, interpretarea care are succes este cea mai adevărată. Auge numeşte această dependenţă a intelectualului de pragmatic „identificarea raporturilor de forţă şi de sens". Sensul decurge din forţă, el constituie în acelaşi timp o forţă, se legitimează ca forţă şi nu prin coerenţa sa internă; - omul este o republică, şi nu o monarhie absolută; în el colaborează, se opun şi se desprind mai multe entităţi înzestrate cu autonomie relativă. Pluralitatea „sufletelor" este însă întotdeauna legată de organe şi de funcţii vitale; cutare suflet călătoreşte, ucide, se hrăneşte cu sîngele cuiva, cutare altul animă respiraţia omului adormit, un al treilea se încarnează în urmaşi. Omul e făcut responsabil de faptele „sufletelor" sale, deşi întotdeauna numai o parte a lui e vinovată. Răspunderea lui nu se adună niciodată în mănunchiul inteligenţei sau liberului arbitru. Inexistenţa dualismului suflet-trup face imposibilă ierarhia puterilor spirituale şi autoritatea unică asupra sinelui, cu care creştinul se prezintă înaintea Domnului său pentru a primi judecata Lui; - societatea umană apare ca un polip, înlăuntrul căruia prin canale ascunse circulă seva vitală de la o fiinţă la alta; trib sau naţiune, animalul social reacţionează solidar şi unanim, înfloreşte şi se ofileşte în întregimea sa; toţi se convertesc şi se pocăiesc dintr-o dată. Căci forţa biologică prin care subzistă grupul e împărţită egal între membrii societăţii, concentrîndu-se de multe ori în simboluri aproape sacre unde e de presupus a se afla izvorul ei: pîinişoarele de lut ce adăpostesc sufletele strămoşilor, regele a cărui slăbiciune aduce seceta şi nenorocul, focul nestins ce trebuie reînnoit în fiecare an pentru a conserva energia poporului. Societatea apare astfel întemeiată pe natură, şi nu pe

-7-

MARC AUG6 convenţii ce pot fi schimbate după voinţa contractuală a membrilor ei ori după evoluţia condiţiilor istorice. Monoteismele zdruncină din temelii naturalismul acesta păgîn, aduc în locul unanimităţii confruntarea dintre individ şi divin, introduc dialectica în miezul cel mai ascuns al conştiinţei. Pentru cel care aruncă o privire istorică asupra mileniului care se încheie, este incontestabil că ştiinţa modernă, precum şi statul industrial fondat pe cercetarea tehnologică şi pe consensul critic se nasc din valorificarea moştenirii spirituale creştine, care asimilase ea însăşi moştenirea greacă. Dar acest admirabil exemplu de continuitate, de-a lungul a douăzeci şi cinci de secole de efort uman, nu este oare în acelaşi timp o capcană întinsă Europei? Oare eurocentrismul, propunîndu-ne mereu valorile lui Platon, Aristotel, Toma din Aquino, Kant şi Einstein, nu ne împiedică să profităm de comorile - şi de ce să nu folosim o expresie mai directă, de bucuria de a trăi - rezervate oamenilor care se nasc în culturi dezvoltate pe alte coordonate? Această mare întrebare deschisă spre viitor ne impune înainte de toate obligaţia de a ne informa. Este adevărat că evoluţiile istorice nu sînt determinate de raţionamentele indivizilor. Este la fel de adevărat că asistăm azi la o „întoarcere a religiosului'', confuză încă, pe care n-o putem grăbi sau amîna, şi ale cărei forme viitoare nu stă în puterea noastră să le precizăm. Datoria fiinţelor gînditoare este însă de a acţiona faţă de evenimentele temute sau sperate, în limita capacităţii fireşti de cunoaştere. Riscăm să fim cu toţii din nou actorii unor experienţe istorice cu consecinţe catastrofale. Un nou obscurantism, social, politic sau religios, pare să pîndească viitorul societăţilor fragilizate de crizele interne şi externe; le dezechilibrează însăşi puterea lor tehnologică, dîndu-le capacitatea de a înfăptui mult prea uşor acţiuni greu de gîndit în detaliile şi implicaţiile lor. Să faci opţiuni majore asupra viitorului pornind de la o informare insuficientă este mai mult decît un risc, e o crimă caracterizată prin simpla tentativă. Şi este evident că a propune modele de viaţă spirituală unei civilizaţii care, după cum arată tendinţele actuale, va d&-

pinde din ce în ce mai mult de inteligenţă pentru satisfacerea nevoilor ei materiale, şi din ce în ce mai mult de pasiunea oarbă -8-

RELIGIE ŞI ANTROPOLOGIE pentru luarea deciziilor politice, e o răspundere pe care gînditorul şi-o ia cu înfiorare. Prin traducerea cărţii lui Marc Auge, încercăm^ să aducem o modestă piatră la edificiul reflecţiei pentru viitor. întrebîndu-ne asupra „păgînismului" şi „creştinismului" din noi, străduindu-ne să recunoaştem în ce constă darul pe care zeii, venind şi plecînd cu pasul lor uşor, l-au lăsat omenirii veşnic cufundate în ceaţa Grijii cotidiene, contribuim poate la conturarea chipului nostru de mîine. Ioan PÂNZARU ::*:

NOTA ASUPRA EDIŢIEI Volumul de faţă cuprinde, cu acordul autorului şi al editurii care a publicat ediţia originală, versiunea românească parţială a lucrării C/cn/c du paganisme, NRF,OalUnwd,1982. Sînl traduse în întregime secţiunile următoare: Introduction; cap. 1, Ix's fronticres de la religion; cap. II, La construction de Vindividu: hommc paion, hommc chrclien; cap. VII, Signes du corps, sens du social: socier imaginaire, sorcellcrie symbolique; L'individu el Ies relais de l'illusion. Marc Augc este director al prestigioasei licole des 1 lautes Iitudes en Sciences Sociales. A publicat mai multe cărţi despre religiile africane şi despre problemele actuale ale antropologiei, dintre care semnalăm: Teoria puterilor şi ideologia, 1975; Puteri de viaţă, puteri de moarte, 1977; Sensul răului: antropologia, istoria şi sociologia bolii (în colaborare cu Claudine Hcrzlich), 1984; O plimbare prin grădina Luxemburg: Paris, 20 iulie 1984, etno-roman al unei zile franceze considerată din punctul de vedere al moravurilor, al teoriei şi al fericirii, 1985; Un etnolog în metrou, 1986; Zeul obiect, 1988. I.P. t -10

RELIGIE ŞI ANTROPOLOGIE

/

paganus, a, um (^*"|HtUOTtCA^^ f CfWT*fcUt X f UMIVWtlTMtA 1 \jxcu*măo*r> £

MARC AUGE tentă pe care o întruchipează şi mai bine umilii mujici întîlniţi de Siniavski într-un lagăr din Mordovia; ei îşi împărţiseră marile texte ale Sfintei Scripturi, le învăţaseră pe de rost şi le recitau seara în taină. Era o supravieţuire a culturii în esenţa ei originară: „Dacă n-ar exista astfel de oameni care să ducă făclia mai departe, viaţa în lumea aceasta ar fi lipsită de sens" (ibid., p. 10). Individul în raport cu care capătă sens orice producţie simbolică (pentru că dacă o gîndire a individului singur nu e cu putinţă, nu există nici gîndire despre social care să poată face abstracţie de fenomenele de conştiinţă, pe care le explică numai existenţa individuală), îşi păstrează dreptul de a refuza vămile iluziei. Nu toate aceste vămi pot fi supuse deopotrivă aceleiaşi judecăţi. Totuşi, ponderea individualităţii conştiente se măsoară după amploarea refuzului iluziei. Necesitatea legăturii sociale dăruieşte vieţii individului un sens (durerile şi fericirea), dar trasează şi marginea acestui sens: în orizontul vieţii individuale, orice împlinire şi bogăţie sînt iremediabil pieritoare. Făgăduinţa care se cîntă cu prilejul despărţirilor fără de întoarcere („E o vremelnică plecare... Da, ne vom revedea, prieteni'") nu-i decît o minciună cruţătoare. Istoria e înceată şi omul îmbătrâneşte repede. Dar în voioşia renăscută a politeismelor (pentru care întoarcerea la viaţă e mai importantă decît veşnicia), în seninătatea lipsită de emfază a stoicismului şi a epicurienilor, ceva ne şopteşte că nici fericirea, nici conştiinţa n-au nevoie de speranţă. 4 -152-

,

■

BIBLI ■ .

OGRAFIE

ALTHUSSER, L. 1965 PourMarx, Paris, Maspero. ASIMOV.I. 1951 Foundation, New York, Doubleday. Traducere franceză: 1966, Fondation, Paris, Denoel. AUGE, M. * 1972 „Les metamorphoses du vampire. D'une societe de consommation a l'autre", Nouvelle revue de psychanalyse, 6. 1973 „Sorciers noirs et diables blancs", în La Notion de persoane en Afrique noire, Paris, C.N.R.S. 1974 „Dieux et rituels ou rituels sans dieux", prezentare la AnthropoJogie religieuse (versiune franceză la Gods and Rituals, J. MIDDLETON ed., 1967), Paris, Larousse. 1975 a Theorie des pouvoirs et ideologie, Paris, Hermann. 1975 b „Logique lignagere et logique de Bregbo", in Prophetisme et therapeutique (publicat sub direcţia lui C. PIAULT), Paris, Hermann. 1977 Pouvoirs de vie, pouvoirs de mort, Paris, Flammarion. 1979 „Ici et ailleurs: sorciers du Bocage et sorciers d'ailleurs", Les Annales, l. BATAILLE, G. 1973 Theorie de Ia religion, Paris, Gallimard. -153-

MARC AUGE BEATTIE, J. 1963 „Sorcery in Bunyoro", in J. MIDDLETON şi E. H. WINTER ed., Witchcraft and Sorcery in East Africa, London, Routledge and Kegan Paul. BEIDELMAN.J.O. 1963 „Witchcraft in Ukaguru", in J. MIDDLETON şi E. H. WINTER ed., op. cit. BERGSON.H. 1932 Les Deux Sources de la morale et de la religion, Paris, Alean. Citat după ediţia din 1976, Paris, P.U.F. BLOCH, M. 1924 Les Rois thaumaturges, Publications de la Faculte de Lettres de Strasbourg, Strasbourg. BOURDIEU,P. 1971 „Genese et structure du champ religieux", Revue francaise de sociologie, XII, 3. CAROBAROJAJ. 1961 Las brujas y su mundo, Madrid, Alianza editorial. Citatele se referă la traducerea franceză, Les Sorcieres el leur monde, Paris, Gallimard, 1972. CHATEAUBRI AND, F. - A. de 1802 (Anul X) Genie du christianisme, Paris, Migneret, 5 voi. Citat după ediţia Bibliotheque de la Pleiade^ Paris, Gallimard, 1978. CLASTRES, H. 1972 „Les beaux-freres ennemis. A propos du cannibalisme tupinamba", Nouvelle revue de psychanalyse, 6. CLASTRES, P. 1977 „Malheur du guerrier sauvage", Libre, 2. COHN, N. 1957 The Pursuit of the Millenium, London, Secker and Warburg. Referinţele trimit la versiunea franceză: Les Fanatiques de l'Apocalypse, Paris, Julliard, 1962. DEBRUNNER, H.

1959, Witchcraft in Ghana, Acera, Presbyterian Book. -154-

RELIGIE ŞI ANTROPOLOGIE DELEUZE, G., GUATTARI, F. 1972 L'Anti-Oedipe, Paris, Edition de Minuit. DETIENNE, M. 1981 L'Invention de Ia mythologie, Paris, Gallimard. DOUGLAS, M. 1967 a „Witch beliefs in Central Africa" Africa, XXXVII, 1. 1967 b Purity and Danger, London, Routledge and Kegan Paul, trad. fr. De Ia souillure, Paris, Maspero, 1971. DURKHEIM.E. 1912,Les Formes 6lementaires de ia vie religieuse, Paris, Alean. Citatele sînt date după ediţia din 1979 (P.U.F., ed. a 4-a). ELIADE, M. 1958 Birth and Rebirth, New York, Harper. ELKIN,A. P. i 1933 „Studies in Australian totemism; the nature of Australian totemism", Oceania, IV, 2. ETIEMBLE, R. 1961 L'Orient philosophique au XVIII0 siecle, Centre de documentation universitaire, Paris. EVANS-PRITCHARD, E.E. 1937 Witchcraft, Oracles and Magic among the Azande, Oxford, Clarendon Press, trad. fr.: Sorcellehe, oracles et magie chez Ies Azande, Paris, Gallimard, 1972. 1965 Theories of Primitive Religion, Oxford University Press EYMERICH, N., PENA, F. 1973 Le Manuel des Inquisiteurs, Ecole Pratique des Hautes Etudes et Mouton et Co. (Directorium Inquisitorum, Avignon, 1376, Roma, 1578). FAVRET-SAADA, J. 1977 Les Mots, la mort, Ies sorts, Paris, Gallimard. FLEURY, Abbe CI. 1691-1720 Histoire ecclesiastique, Paris, P.-J. Mariette,

20 voi., in 4°. -155)

MARC AUGE . FOSTER, G. M. 1976 „Disease etiologies in mid-western medical systems", American Anthropologist, LXXVIII, 4. FREUD, S. 1907 „Zwangshandlungen und Religionsiibungen", in Zeitschrift fiir Religionspsychologie, Halle-Leipzig, 1, 1. Citatele referă la traducerea Măriei Bonaparte, L'Avenir d'une illusion, „Actes obsedants et exercices religieux" (cf. infra.). 1913 Totem und Tabu, Leipzig-Wien, Heller; trad. fr. Totem et tabou, Paris, Payot, 1951. 1927 Die Zukunft einer Illusion, Wien-Leipzig-Zurich, Internaţionalei" Psychoanalytischer Verlag. Citatele referă la traducerea Măriei Bonaparte, L'Avenir d'une illusion, Paris, Denoel et Steele, 1932. GAUCHET, M. 1977 „La dette du sens et Ies racines de l'Etat", Libre, 2. GEERTZ, C. 1966 „Religion as a cultural systenv, in M. BANTON ed., Anthropological Approach to the Study of Religion. London, Tavistock. GINZBURG,C. 1966 / Benandanti - Stregoneria: i culţi agrari tra Cinquecento e Seicento, Torino, Einaudi. Trad. fr., Verdier, 1980: Les Batailles nocturnes aux XVe et XVIIe siecles, suivi de „Entretien entre Giordana Charuty, Daniel Fabre et C. Ginzburg". G1RARD, R. 1972 La Violence etle sacre, Paris, Grasset. 1978 Des choses cachees depuis la fondation du monde, Recherches avec J.-M. OUGHOURLIAN et G. LEFORT, Paris, Grasset. GRANET, M. 1934 La Pensee chinoise, Paris, La Renaissance du

Livre. Citat după ediţia din 1950, Paris, Albin Midiei. GREEN.A. -156-

RELIGIE ŞI ANTROPOLOGIE 1972 „Le cannibalisme: realite ou fantasme agi", Nouvelle Revue de psychanalyse, 6. HARNER.M.J. 1962 „Jivaro souls", American Anthropologist, LXIV, 2. Trad. fr. in Anthropologie religieuse, MIDDLETON, J. ed., Paris, Larousse, 1974. HAZARD, P. 1935 La crise de Ia conscience europeenne (1680-1715), Paris, Boivin. HEUSCH, L. de 1971 Prefaţă la traducerea franceză a cărţii lui M. DOUGLAS, (Purity and Danger) De la souillure, Paris, Maspero. 1973 „Le sorcier, le Pere Tempels et Ies jumeaux malvenus", in La Notion de personne en Afrique Nqire, Paris, C.N.R.S. Odysseia. Citatele referă la traducerea lui Victor Berard, apărută în Bibliotheque de la Pleiade, Hiade (suivi de) Odyssee, Paris, Gallimard, 1955. HUBERT, H..MAUSS.M. 1902 „Esquisse d'une theorie generale de la magie", L'Annee. sociologique, VII. JAYNE.W.A. 1925 The healing Gods of Ancient Civillizations, New Haven, Yale University Press. LANTERNARY, V. 1960 Movimenti religioşi di liberta e di salvezza dei popoli oppressi, Milano, Feltrinelli. Trad. fr. Les Mouvements religieux des peuples opprimes, Paris, Maspero, 1962. LEFORT, CL. 1978 Les Formes de l'histoire, Paris, Gallimard. LE HERISSE 1914 L'Ancien Royaume du Dahomey, Paris, Larose. -157-

MARC AUGE • LEIRIS, M. 1958 La Possession et ses aspects theâtraux chez Ies Ethiopiens de Gondar, Paris, Pion. Citat după noua ediţie, Paris, Sycomore, 1980. LEROYLADURIE.E. 1969 Les paysans de Languedoc, Paris, Flammarion. LEV1-STRAUSS, CI. 1962 Le Totemisme aujourd'hui, Paris, P.U.F. 1962 Le Pensee sauvage, Paris, Pion. 1979 La Voie des masques, Paris, Pion. LEVY. B.-H. 1979 Le Testament de Dieu, Paris, Grasset. L0W1E,R. 1937' The History of Ethnological Theory, New York, Hoit, Rinehart and Winston. Trad. fr. Histoire de Lethnolosie classique, Paris, Pavot. 1971. MacFARLANE, A. 1967 Witchcraft Prosecutions in Essex, 156D-16H0: a Sociological Analysis, doctorat în filozofie, Universitatea din Oxford. 1970 Witchcraft in Stuart and Tudor England: a Regional and Comparative Study, London, Routledge and Ken,an. MACHIAVELLI.N." 1531 Discorsi sopra la prima decade di Tito-Livio. Citatele referă la trad. fr. care figurează sub titlul „Sur la premiere decade de Tite-Live", in MACHIAVEL, Oeuvres completes, Paris, Gallimard, Bibliotheque de Ia Pleiade, 1952. MANDROU.R. 1968 Magistrats et sorciers en France au XVI Ie sibcle. Une analyse de psychologie historique, Paris, Pion. MARCUSE, H. 1955 Eros and Civiiization, a Philosophical Inquiry into Freud, Boston, Beacon Press. Trad. fr. Eros et ci-

*

vilisation, contribution â Freud, Paris, Editions de Minuit, 1968. -158-

*** J "* ■ *^ " * *^ V^» wLrf^/Vi *" MARWICK.M. 1950 „Another modern antiwitchcraft movement in East Central Africa, Africa, XX, 2. 1965 Sorcery in its Social Setting. A Study of the Northern Rhodesian Cewa, Manchester University Press. 1970 Witchcraft and Sorcery, ed., Penguin Books. MAUPOLL, B. 1943 La Geomancie a l'ancienne Cote des Esclaves, Paris, Institut d'Ethnologie. METRAUX, A. 1928 La Religion des Tupinamba, Paris, Leroux. MEYEROW1TZ, E. 1951 „Concepts of the soul among the Akan of the Gold Coast", Africa, XXI, 1. M1DDLETON, J., WINTER, E.H. (ed). 1963 Witchcraft and Sorcery in East Africa, London, Rbutledge and Kegan Paul. MIQUEL, A. 1968 Llslam et sa civilisation, Paris, Armând Colin. M1TCHELL,J.C. 1956 The Yao Village. A Study of a Nyassaland Tribe, Manchester University Press. MULLER,J.-C1. 1971 „Pouvoir mystique, sorcellerie et structure sociale chez Ies Rukuba", L'Homme, XI, 3. MURRAY,M.A. 1921 The Witch Cult in Western Europe, Oxford, Clarendon Press. NADEL,S.F. 1952 „Witchcraft in four african societies", American Anthropologist, LIV, 1. NIETZSCHE, Fr. 1886 Jenseits von Gut und Bose, Leipzig, Naumann. 1887 Zur Genealogie der Moral, Leipzig, Naumann. Citatele referă pentru ambele texte la volumul VII din Oeuvresphilosophiques complbtes: Par-del'a le

bien et le mal, suivi de La Genealogie de la morale, Paris, Gallimard, 1971. -159-

MARC AUGE .♦ ORTIGUES, M. - C. şi E. 1966 Oedipe africain, Paris, Pion. 1973 Oedipe africain, nouvelle edition revue et corrigee, Paris, Union Generale d'Editions. OUDlN,B. 1980 La Foi qui tue, Paris, Robert Laffont. PARRINDER,G. 1949 West African Religion, London, Epworth Press. PAZZI, R. 1976 L'Homme eve, aja, gen, fon et son univers. Notes sur Vaire culturelle aja, fasc. 5: Recherche sur Ie vocabulaire eve, multisrafiat, Lome. POUILLON.J. 1972 „Manieres de table, manieres de lit, manieres de Iansiaee", Nouvelle Revue de psychanalvse, 6. RANCIERE,J. 1974 La Lecon d'Althusser, Paris, Galliinard. RICHARDS, A. 1935 .,A modern movement of witch-finders", Africa, VIII, 4. ROHElM,G. 1955 Magic and Schizophrenia, New York, International University Press, traci. ir. Magie et schizophrenie, Paris, Anthropos, 1969. ROUGET,G. 1980 La Musique et la transe, Paris, Galliinard. SAHLINS.M. 1979 „L'apotheose du capitaine Cook", in La Fonction symbolique, essais d'anthropologie reunis par M. IZARD et P.SMITH, Paris, Galliinard. SINIAVSKI, A. 1980 „Reveries pour une pâque russe", le Debat, 5. SOUSTELLE, J. 1936 „L'homme et le surnaturel", in L'Espece humaine, voi. VII din L'Encyclopedie francaise. TARDITS, CI.

1980 „Le roi divin", in Encyclopedia universalis, suppl. II. -160-

RELIGIE ŞI ANTROPOLOGIE TCHERKEZOFF, S. 1981 Ie Rituel dans I'ordre des valeurs, teză de doctorat de ciclul III, E.H.E.S.S., Paris. TEMPELS, P. 1946 Bantoe-filosofie. Oorspronkelijke tekst, Anvers, De Sikkel. Citat după trad. fr. La Philosophie bantoue, Paris, Presence africaine, 1949. TYLOR, H.B. 1971 Primitive Culture, London, Murray, 2 voi. VERGER, P. 1973 „Notion de personne et lignee familiale chez Ies Yoruba", in La Notion de personne en Afrique Noire, Paris, C.N.R.S. VERNANT,J.-P. 1965 Mythe et pensee chez Ies Grecs, Paris, Maspero. VEYNE, P. 1977 ,,L'ideologie selon Marx et Nietzsche", Diogene, 99. * VISSIERE, I.şiJ.-L. (ed.). 1979 Introducere la Lettres edifiantes et curieuses de Chine par des missionnaires Jesuites, 1702-1776, Paris, Garnier-Flammarion. WEBER, M. 1920-1921 Gesammelte Aufsătze zur Religionsoziologie, Tubingen, Mohr, 3 voi. WILLIS,R.G. 1968 „Kamcape: an anti-sorcery movement in Southwest Tanzania" Africa, XXXVIII, 1.

161-

CUPRINS Pretată ............................................................................................... ..... 5 Notă asupra ediţiei................................................................................... 10 RELIGIE ŞI ANTROPOLOGIE INTRODUCHRI- ....... Partea intîi:RELIGII-. 15 Cap. I Graniţele religiei................................................................ 25 Religia şi sacrul; Religia între magie şi filosofic; Religie sau ideologie? Cap. 11 Construirea individului: omul păgîn, omul creştin ....................... 53 Individul şi religia; Individul, o construcţie religioasă; Geniul creştinismului şi geniul păgînismului Pârlea a doua: SENSUL SEMNELOR Cap. 111 Semnele trupului şi sensul socialului: vrăjitorul imaginar, vrăjitoria simbolică ......................................................................................... Logică vrăjitorească şi logică pagină; Cei doi canibali; (Ă;le două religii: de la diferenţă la ere/ie Cap. IVIndividul şi vămile iluziei ............................................................. Bibliografie

41 137 153

BLBL.UNIV.Ci/jJ.N. .«m...„.„„ *ş*mums ' '

în editura JURNALUL LITERAR au apărut: • Eugen 10NESCU • Hortensia PAPADAT-BENGESC • V. Voiculescu * • PavelCHIHAIA • OctavŞULUŢIU • Mircea Eliade • Nicolae STROESCU-STÎNIŞOARA • Sigmund FREUD - Elegii pentru fiinţe mici (epui: • Martin HEIDEGGER • Vladimir MARINOV • C.G. JUNG Omul care a trecut (epuizat) Toiagul minunilor (epuizat) Faţa cernită a libertăţii (epuizat) Ambigen Psihologia meditaţiei indiene (epuizat) Morfologia religiilor (epuizat) Erotica mistică în Bengal în zodia exilului Dincolo de principiul plăcerii (epuizat) Cazul Dora (epuizat) Micul Hans Fiinţă şi timp (epuizat) Figuri ale crimei la Dostoievski (epuizat) în lumea arhetipurilor (epuizat)

în curs de apariţie • OctavianVUIA • Gheorghe GRIGURCU * JeanLAPLAXCHE * Leontin Jean COXSTAXTIXESCU . * Mircea ELIADE « Vladimir.VlARIXOV ♦ Marcel PROUST - înlîlnire cu oameni şi idei - E. Lovinescu între continuatori şi uzurpatori - Noi fundamente ale psihanalizei - L'Histoire de la Transvlvanie - Maddalena (nuvele inedite) - Totem şi tabu în „Fraţii Karamazov" - Indiferentul şi alte proze la editura JURNALUL LITERAR