Manual Scafandri OWD

MANUAL DE SCUFUNDARI NIVEL OPEN WATER

pentru uz intern www.infoscubadiver.com

Bucuresti 2010

PREFAŢĂ

NAUI = National Association of Underwater Instructors In manualul de scufundari pentru nivel open water diver sunt descrise echipamentele, aptitudinile si conceptele de baza ale scufundarii. Scufundarea este un minunat sport de aventura Totusi , ca orice sport de aventura,exista un mic dar real risc când puteti fi ranit, de fiecare când intrati in apa pentru scufundare. Chiar daca faceti totul corect, chiar daca echipamentul functioneaza perfect, exista întotdeauna unele riscuri la scufundare. Când vă hotărâţi să deveniţi scafandru, trebuie să o faceţi din proprie voinţă şi dispus să acceptaţi riscurile acestui sport. Această carte este concepută ca un manual de referinţă pentru toţi cursantii cursului de certificare ca Scafandru NAUI. Dacă aveţi întrebări legate de conţinutul acestei cărţi, întrebaţi instructorul vostru NAUI. Instructorul dumneavoastră va şti în ce ordine doreşte să citiţi informaţiile conţinute de această carte.

CUM ESTE ORGANIZAT ACEST MATERIAL Acest material este organizat în următoarele capitole şi anexe: • Capitolul 1 - „Introducere", oferă o prezentare a scufundării, certificarea, NAUI,

obligaţiile dumneavoastră şi recompensele acestui sport.

• Capitolul 2 - „Echipamentul de scufundare", descrie articolele echipamentului pe care îl veţi folosi pentru scufundare. • Capitolul 3 - „Abilităţile de scufundare", descrie aptitudinile de care aveţi nevoie pentru a fi un scafandru prudent. • Capitolul 4 „Ştiinţa scufundării", descrie conceptul de presiune şi felul în care aceasta afectează corpul vostru sub apă. Capitolul mai descrie efectele indirecte imediate şi cumulate ale presiunii. • Capitolul 5 „Decompresia, tabelele şi computerele de scufundare", descrie conceptul de inspirare şi expirare, tabelele de scufundare şi utilizarea lor, calculatorul timpului de scufundare NAUI şi computerele de scufundare. • Capitolul 6 - „Planificarea scufundării şi înregistrarea ", descrie planificarea pe termen lung şi scurt a scufundări, pregătirea pentru scufundare, desfăşurarea scufundări şi înregistrarea scufundări. • Capitolul 7 - „Rezolvarea problemelor" , descrie rezolvarea problemelor şi explică importanţa ei în scufundare. Capitolul mai descrie cum să ajutaţi alţi scafandri precum şi cum să salvaţi un alt scafandru. • Capitolul 8 - „Mediul de scufundare", descrie factorii care afectează mediul de scufundare, aşa cum este natura apei, caracteristicile fizice ale unui loc, valurile, fluxul şi refluxul şi curenţii apei. Capitolul mai descrie câteva zone populare de scufundare pretutindeni în lume, fauna marină şi conservarea ei. • Capitolul 9 „Activităţi conexe", descrie unele din diferitele cursuri educative pe care le puteţi urma odată ce sunteţi scafandru atestat şi avantajele de care beneficiaţi. • Anexa A, „A fi un scafandru responsabil", include principiile de urmat pentru a fi un scafandru responsabil şi prudent. • Anexa B, „Liste de control", include listele de control pentru planificarea scufundării, echipamentul de scufundare şi trusa de prim ajutor. • Glosar defineşte termenii, acronimele şi conceptele folosite în această carte.

1

CONVERSII FOLOSITE ÎN ACEASTĂ CARTE Dacă nu sunt absolut necesare echivalenţele exacte, tabelul 1 prezintă o listă a conversiilor utilizate în această carte. Prima coloană arată unitatea convertită. A doua coloană arată conversia exactă. A treia coloană arată unitatea la care a fost rotunjită conversia pentru a uşura lectura acestei cărţi. Tabelul 1: Conversii Unitatea 1 bar 1 bar 1 atmosferă 200 bari 2 centrimetri 10 metri 20 metri 1 inch 2 inch 10 picioare 100 picioare 1 kilogram 6,5 kilograme 1 pound 4 pounds 21° Celsius 70° Fahreinheit

Echivalent 0,9869 atmosfere 14,51 livre pe inch pătrat 1,013 bari 2902 psi 0,79 inch 32,81 picioare 65,62 picioare 2,54 centrimetri 5,08 centrimetri 3,05 metri 30,48 metri 2,20 pounds 14,33 pounds 0,45 kilograme 1,81 kilograme 69,8° Fahreinheit 21,11° Celsius

Unitatea rotunjită 1 atmosfera 14,7 psi 1 bar 3000 psi ¾ inch 33 picioare 66 picioare 2,5 centrimetri 5 centrimetri 3 metri 30 metri 2 pounds 14 pounds 0,5 kilograme 2 kilograme 70° Fahreinheit 21° Celsius

Nota : cu rosu sunt marcate unitatile de masura cele mai utilizate.

2

PREFAŢĂ .........................................1

CAPITOLUL 1 ..................................7

Introducere ......................................7

SCOP ..................................................................... 8

CE ESTE SCUFUNDAREA? ................................. 9

CE ESTE ATESTAREA CA SCAFANDRU?......... 9

CE ESTE NAUI? .................................................. 10

Cursurile NAUI ............................................... 10

Cursurile specializate NAUI .......................... 10

CARE SUNT RISCURILE SCUFUNDĂRII?........ 11

Teama de necunoscut ............................. 11

Neînţelegeri despre scufundare ................... 11

CARE SUNT OBLIGAŢIILE CURSANTULUI ? .............................................................................. 12

Prezenţa .......................................................... 12

Sănătatea ........................................................ 13

Condiţia fizică................................................. 13

Consumul de droguri şi alcool ..................... 13

Verificaţi-vă cunoştinţele .............................. 14

CE URMEAZĂ ..................................................... 14

CAPITOLUL 2 ................................15

Echipamentul de scufundare .......15

SCOP ................................................................... 16

CUMPĂRAREA ECHIPAMENTULUI PENTRU

SCUFUNDARE .................................................... 16

ECHIPAMENTUL PROPRIU DE BAZĂ .............. 17

Masca .............................................................. 17

Tuburi de respirat (Snorkels)........................ 18

Botoşii ............................................................. 19

Labele.............................................................. 20

Mânuşile.......................................................... 20

Dispozitive de plutire .................................... 21

Întreţinere........................................................ 21

Verificaţi-vă cunoştinţele .............................. 21

BUTELII................................................................ 21

Caracteristici .................................................. 22

Aluminiu.......................................................... 22

Oţel .................................................................. 22

Dimensiuni...................................................... 22

Marcaje............................................................ 22

Accesoriile ...................................................... 22

Valve................................................................ 23

Valve "K"......................................................... 23

Valve "J" ......................................................... 23

Valve DIN......................................................... 24

Discuri de suprapresiune.............................. 24

Întreţinere........................................................ 24

Inspecţia vizuală ............................................ 24

Testarea hidrostatică..................................... 24

Depozitarea..................................................... 25

Rucsacul ......................................................... 25

Verificaţi-vă cunoştinţele .............................. 25

Regulatoare .................................................... 25

Treapta I ..................................................... 26

Treapta II ................................................. 26

Surse alternative de aer ................................ 26

Regulatoarele octopus .................................. 26

Unităţi de rezervă ........................................... 27

Poziţia de fixare a octopusului....................... 27

Consola de scufundare ................................. 28

Manometrul (SPG) ..........................................28

Profundimetrul................................................29

Busola..............................................................29

Întreţinere ........................................................30

Verificaţi-vă cunoştinţele...............................31

INSTRUMENTE DE SCUFUNDARE ADIŢIONALE ..............................................................................31

Dispozitive de cronometrare .........................31

Computerele de scufundare..........................31

Instrumentele de rezervă ...............................32

Întreţinere ........................................................32

Verificaţi-vă cunoştinţele...............................32

COMPENSATORUL DE FLOTABILITATE .........32

Caracteristici...................................................32

Pentru informarea dumneavoastră...............33

Tipuri................................................................33

Cu fixare pe spate...........................................33

Vesta compensatoare......................................33

Gulerele de cal ................................................33

Sisteme cu greutăţi încorporate ...................33

Alegerea ..........................................................34

Întreţinere ........................................................34

Verificaţi-vă cunoştinţele...............................35

GREUTĂŢI ŞI CENTURI DE LESTARE ..............35

Tipuri de greutăţi ............................................35

Centuri de lestare, hamuri şi sisteme cu

greutăţi ............................................................35

Scoaterea rapidă a greutăţilor.......................36

Verificaţi-vă cunoştinţele...............................36

COSTUME DE SCAFANDRU ..............................36

Costume subţiri (Dive Skins) ........................37

Lycra® ..............................................................37

Polartec® ..........................................................37

Costume umede..............................................37

Grosimea costumului ...................................37

Modele .............................................................37

Opţiuni .............................................................38

Costume uscate..............................................38

Tipuri................................................................38

Caracteristici...................................................39

Controlul flotabilităţii .....................................39

Cagula ................................................................39

Alegerea costumului potrivit în funcţie de

condiţii.............................................................40

Întreţinere ........................................................40

Verificaţi-vă cunoştinţele...............................41

ECHIPAMENT ACCESORIU ...............................41

Dispozitive ataşabile ......................................41

Cuţite ...............................................................41

Genţi pentru echipament ...............................42

Steaguri şi balize ............................................42

Logbook .........................................................43

Truse de prim ajutor.......................................43

Alte accesorii ..................................................43

Verificaţi-vă cunoştinţele...............................43

CONCLUZII ..........................................................44

CAPITOLUL 3 ................................45

Abilităţile de scufundare ..............45

SCOP....................................................................46

ABILITĂŢILE DE SCUFUNDARE CU SNORKELUL .........................................................................46

Pregătirea costumului pentru utilizare.........46

Îmbrăcarea echipamentului...........................47

Folosirea labelor.............................................48

Respiraţia prin snorkel ................................50

Scufundarea de suprafaţă .............................50

3

Cu capul înainte ............................................. 50

Cu picioarele înainte...................................... 51

Leşinul în ape mici......................................... 51

Scoaterea apei din snorkel ........................... 51

Golirea prin suflare ........................................ 51

Golirea prin expirare .................................... 52

Verificaţi-vă cunoştinţele .............................. 52

ASAMBLAREA ECHIPAMENTULUI .................. 52

SCUBA................................................................. 52

Asamblarea unităţii scuba ............................ 52

Verificarea unităţii scuba .............................. 54

Asamblarea centurii cu greutăţi ................... 55

ÎMBRĂCAREA ECHIPAMENTULUI DE SCUFUNDARE .................................................... 55

Îmbrăcarea costumului umed ....................... 55

Îmbrăcarea unităţii scuba.............................. 56

Îmbrăcarea centurii de lestare ...................... 56

Verificaţi-vă cunoştinţele .............................. 57

INTRAREA ŞI IEŞIREA DIN APĂ ....................... 57

Verificarea echipamentului ........................... 57

Intrări de pe bărci şi platforme ..................... 58

Intrarea cu pasul gigantului .......................... 58

Intrarea prin răsucire pe spate ..................... 59

Intrarea stând aşezat ..................................... 59

Intrările de pe plajă ........................................ 60

Apă liniştită..................................................... 60

Valuri înspumate ............................................ 60

Diguri sau stabilopozi.................................... 60

Ieşirile pe vas sau platformă......................... 61

Pe scară .......................................................... 61

Vas cu platformă şi traversă ......................... 61

Ieşirile pe plajă ............................................... 62

Apă liniştită..................................................... 62

Valuri ............................................................... 62

Diguri sau stabilopozi.................................... 62

Verificaţi-vă cunoştinţele .............................. 62

FOLOSIREA MĂŞTII ........................................... 62

Scoaterea apei din mască ............................. 62

Scoaterea şi repunerea măştii ...................... 63

Verificaţi-vă cunoştinţele .............................. 64

FOLOSIREA REGULATORULUI ........................ 64

Respiraţia sub apă ......................................... 64

Respiraţia cu o mască inundată sau fără

mască .............................................................. 64

Curăţarea regulatorului ................................. 64

Golirea prin expirare .....................................64

Golirea prin purjare ....................................... 65

Recuperarea regulatorului ............................ 65

Metoda măturării ............................................ 65

Metoda atingerii ............................................. 65

Respiraţia printr-un regulator ce are curgere

continuă .......................................................... 66

Umflarea orală a BC-ului ............................... 66

Trecerea de la regulator la snorkel .............. 66

Monitorizarea rezervei de aer ....................... 66

Verificaţi-vă cunoştinţele .............................. 67

FOLOSIREA FLOTABILITĂŢII ........................... 67

Verificarea flotabilităţii la suprafaţă ............. 68

Coborârea sub apă ........................................ 68

Coborârea controlata..................................... 69

Coborârea libera ............................................ 69

În timpul scufundării...................................... 69

Ascensiunea ................................................... 70

Verificaţi-vă cunoştinţele .............................. 71

MĂSURI DE SIGURANŢĂ................................... 71

Împărţirea aerului cu alt scafandru .............. 71

Metoda octopusului ....................................... 71

Metoda respiraţiei cu partenerul .................. 72

Iesirea de urgenta .........................................73

Prin înot ...........................................................73

Prin flotabilitate ..............................................74

Reguli generale...............................................74

Verificaţi-vă cunoştinţele...............................75

SISTEMUL DE PARTENERI................................75

Verificaţi-vă cunoştinţele...............................76

COMUNICAREA ..................................................76

Comunicarea subacvatică .............................77

Comunicarea la suprafaţă .............................78

Verificaţi-vă cunoştinţele...............................78

MÂNUIREA ECHIPAMENTULUI DE SCUFUNDARE SUB APĂ ...................................79

SCOATEREA ŞI REPUNEREA UNITĂŢII SCUBA LA SUPRAFAŢĂ ŞI SUB APĂ ............................79

SCOATEREA ŞI REPUNEREA CENTURII DE LESTARE LA SUPRAFAŢĂ ŞI SUB APĂ ..........80

Verificaţi-vă cunoştinţele...............................81

FOLOSIREA NAVIGĂRII .....................................81

Navigatia dupa repere naturale......................81

Navigatia cu busola ......................................82

Verificaţi-vă cunoştinţele...............................83

DEZASAMBLAREA ECHIPAMENTULUI DE SCUFUNDARE.....................................................83

CONCLUZII ..........................................................84

CAPITOLUL 4 ................................85

Ştiinţa scufundării.........................85

SCOP....................................................................86

EFECTELE DIRECTE ALE PRESIUNII...............86

Densitatea şi efectele sale.............................86

Despre aerul pe care îl respiraţi....................86

Compoziţie ......................................................86

Caracteristici...................................................87

În apă ...............................................................87

Vederea............................................................87

Culorile ............................................................88

Auzul................................................................88

Pierderea căldurii ...........................................88

Rezistenţa la înaintare ...................................88

Verificaţi-vă cunoştinţele...............................89

FLOTABILITATEA ...............................................89

Principiul lui Arhimede ..................................89

Stările de flotabilitate .....................................89

Pozitiva .....................................................90

Neutra ........................................................90

Negativa ......................................................90

Factorii ce afectează flotabilitatea ................90

Verificarea flotabilităţii...................................91

Verificaţi-vă cunoştinţele...............................92

CE ESTE PRESIUNEA ........................................92

Aerul ................................................................92

Apa dulce ........................................................92

Apa sărată .......................................................93

Unităţi de masura ale presiunii ..................93

Verificaţi-vă cunoştinţele...............................93

Cum afectează presiunea volumul ...............93

Sistem deschis ...............................................94

Sistem închis ..................................................94

Influenţa presiunii asupra densităţii.............95

Verificaţi-vă cunoştinţele...............................96

Cum afectează presiunea consumul de aer 96

Factorii consumului de aer............................96

Monitorizarea consumului de aer .................97

Verificaţi-vă cunoştinţele...............................97

CORPUL DUMNEAVOASTRĂ ............................97

Cum afectează presiunea spaţiile de aer .....97

4

Comprimarea .................................................. 97

Blocările .......................................................... 98

Urechea medie ............................................... 98

Anatomia......................................................... 98

Comprimărea urechii medii........................... 98

Blocajul urechii medii ................................ 100

Sinusurile...................................................... 100

Congestia sinusurilor şi blocarea .............. 101

Medicamente decongestive ........................ 101

Stomacul şi intestinele ................................ 101

Dinţii .............................................................. 101

Spaţiul din mască ........................................ 102

Costumul uscat ............................................ 102

Verificaţi-vă cunoştinţele ............................ 102

ANATOMIA PLĂMÂNILOR ............................... 102

Leziunile supradilatării plămânilor............. 102

Embolia gazoasă.......................................... 103

Pneumotoraxul ............................................. 103

Emfizemul pulmonar.................................... 104

Tratament hiperbaric ................................... 104

Respiraţia şi circulaţia oxigenului ..........104

Cum afecteaza respiratia dioxidul de

carbon ........................................................... 104

Cum respirăm sub apă ................................ 104

Respiraţia sacadată ..................................... 105

Hiperventilaţia .............................................. 105

Tinerea respiratiei .......................................105

Lipsa de aer .................................................. 105

Ce se întâmplă când inspiraţi apă.............. 106

Verificaţi-vă cunoştinţele ............................ 106

EFECTELE INDIRECTE ALE PRESIUNII......... 106

Acumularea şi eliminarea azotului............. 106

Boala de decompresie................................. 106

Narcoza cu azot............................................ 107

Toxicitatea oxigenului ................................. 107

Toxicitatea monoxidului de carbon ........... 107

Verificaţi-vă cunoştinţele ............................ 109

EFECTELE TERMICE ALE SCUFUNDĂRII ..... 109

Umiditatea şi temperatura........................... 109

Buteliile cu aer şi temperatura ................... 110

Verificaţi-vă cunoştinţele ............................ 110

FIŞA DE PLANIFICARE A SCUFUNDĂRII.......120

Planificarea scufundării...............................121

Găsirea literei de grup .................................121

Înregistrarea intervalului la suprafaţă şi

găsirea noii litere de grup............................122

Planificarea scufundării repetate................123

Înregistrarea scufundării repetate ..............123

Verificaţi-vă cunoştiinţele............................124

MAXIMIZAREA TIMPULUI DE SCUFUNDARE 124

Limitarea timpului de scufundare...............124

Planificarea intervalelor la suprafaţă .........124

Limitarea adâncimii......................................125

REGULI SPECIALE ...........................................125

Scufundare cu decompresie .......................125

Opriri preventive de decompresie ..............125

Decompresie necesară ................................126

Decompresie omisă .....................................126

Scufundări reci sau solicitante ...................126

Zbor după scufundare .................................126

Scufundarea la altitudine.............................127

FOLOSIREA CALCULATORULUI TIMPULUI DE SCUFUNDARE...................................................127

Organizare generală.....................................127

Folosirea calculatorului ...............................127

Planificarea scufundărilor cu ......................128

calculatorul ...................................................128

EXEMPLE DE PROBLEME ...............................129

FOLOSIREA COMPUTERELOR DE SCUFUNDARE...................................................129

Termenii computerelor de scufundare.......130

Afişaje............................................................131

Iniţializare ......................................................131

Derulare .........................................................131

Modul scufundare.........................................132

Decompresia .................................................133

Planificarea scufundărilor repetate ............133

Indicatori siguri de zburat ...........................133

Înregistraţi-vă scufundările .........................134

Reguli privind computerele de scufundare134

Verificaţi-vă cunoştiinţele............................134

CONCLUZII ........................................................135

CAPITOLUL 5 ..............................111

Decompresia, tabele şi computere

de scufundare .............................111

CAPITOLUL 6 ..............................136

Planificarea scufundării şi

înregistrarea ................................136

SCOP ................................................................. 112

AZOTUL Şl SCUFUNDAREA............................ 112

Acumulare de azot ....................................... 112

Eliminare de azot ......................................... 112

Azotul rezidual.............................................. 114

Verificaţi-vă cunoştinţele ............................ 114

PREZENTAREA TABELELOR DE SCUFUNDARE ............................................................................ 114

Termeni din tabelele de scufundare .......... 115

Regulile tabelelor de scufundare ............... 116

Verificaţi-vă cunoştiinţele ........................... 117

ORGANIZAREA TABELELOR DE SCUFUNDARE

............................................................................ 117

Tabelul 1 – Litera Grupului de Final de

Scufundare ................................................... 118

Verificaţi-vă cunoştiinţele ........................... 118

Tabelul 2 - Intervalul de Timp la Suprafaţă

(SIT) ............................................................... 118

Verificaţi-vă cunoştiinţele ........................... 119

Tabelul 3 - Timpul Scufundărilor Repetate 119

Verificaţi-vă cunoştiinţele ........................... 120

SCOP..................................................................137

PLANIFICAREA PE TERMEN LUNG................137

Verificaţi-vă cunoştinţele.............................138

PLANIFICAREA PE TERMEN SCURT .............138

Verificaţi-vă cunoştinţele.............................139

PREGĂTIREA SCUFUNDĂRII ..........................139

Verificaţi-vă cunoştinţele.............................139

EFECTUAREA SCUFUNDĂRII .........................139

Cercetarea locului ........................................140

Planul de urgenţă .........................................140

Activitate .......................................................140

Verificaţi-vă cunoştinţele.............................141

PLANUL DE SCUFUNDARE .............................141

Verificaţi-vă cunoştinţele.............................141

PLANIFICAREA DE REZERVĂ.........................141

Verificaţi-vă cunoştinţele.............................142

ÎNREGISTRAREA SCUFUNDĂRII ....................142

Verificaţi-vă cunoştinţele.............................142

CAPITOLUL 7 ..............................143

5

Rezolvarea problemelor .............143

SCOP ................................................................. 144

SITUAŢII CE POT APĂREA.............................. 144

Metoda generală de rezolvare a problemelor

....................................................................... 144

Pierderea căldurii......................................... 144

Supraîncălzirea ............................................ 145

Crampe.......................................................... 146

Încurcăturile.................................................. 146

Dezorientare şi ameţeală............................. 146

Dificultăţi cu echipamentul ......................... 147

Răul de mare................................................. 148

Înec şi tuse.................................................... 148

Lipsa aerului ................................................. 148

Rezumat ........................................................ 149

Verificaţi-vă cunoştinţele ............................ 149

AJUTORAREA ALTOR SCAFANDRI............... 149

Stabilizarea flotabilităţii............................... 150

Odihna şi respiraţia ..................................... 150

Acordarea asistenţei.................................... 150

Verificaţi-vă cunoştiinţele ........................... 150

SALVĂRILE ....................................................... 150

La suprafaţă.................................................. 151

Sub apă ......................................................... 151

Respiraţia artificială în apă ......................... 152

Verificaţi-vă cunoştinţele ............................ 152

URGENŢE ŞI PRIMUL AJUTOR....................... 153

Fi pregătit...................................................... 153

Baza primului ajutor .................................... 154

Resuscitare şi administrare de oxigen ...... 154

Răni provocate de vietati subacvatice

............... 154

Prevenire....................................................... 154

Tratament...................................................... 155

Verificaţi-vă cunoştinţele ............................ 155

SIGURANŢA ÎN REZUMAT............................... 155

PRACTICI RESPONSABILE DE SCUFUNDARE

............................................................................ 155

CAPITOLUL 8 ..............................157

Mediul de scufundare .................157

SCOP: ................................................................ 158

CARACTERISTICILE FIZICE ALE UNUI LOC . 158

Tipuri de locuri ............................................. 158

INTRĂRI ŞI IEŞIRI ............................................. 159

Starea fundului apei..................................... 160

Verificaţi-vă cunoştinţele ............................ 161

STAREA APEI ................................................... 161

VIZIBILITATEA .................................................. 161

TEMPERATURA................................................ 162

Verificaţi-vă cunoştinţele ............................ 163

MIŞCAREA APEI ŞI EFECTELE EI .................. 163

Valurile .......................................................... 163

Mareele.......................................................... 164

Curenţii.......................................................... 164

Verificaţi-vă cunoştinţele ............................ 166

VIAŢA MARINĂ ................................................. 166

Animale care muşcă .................................... 167

Animale cu ţepi ............................................ 167

Animale care înţeapă şi zgârie.................... 168

Animale care electrocutează....................... 168

Verificaţi-vă cunoştinţele ............................ 168

CONSERVAREA ............................................... 169

INFLUENŢELE SCAFANDRULUI..................... 169

Influenţele negative ..................................... 169

Influenţele pozitive....................................... 170

VÂNĂTOAREA .................................................. 170

COLECTAREA .................................................. 171

EXPLORAREA EPAVELOR.............................. 171

CURĂŢAREA MEDIULUI...................................171

Verificaţi-vă cunoştinţele.............................172

SCUFUNDAREA DE PE VAS............................172

CAPITOLUL 9 ...............................174

Activităţi conexe ..........................174

SCOP..................................................................175

PARTICIPAREA LA CLUBURI..........................175

CONTINUAREA STUDIILOR.............................175

CURSURI DE SPECIALIZARE ..........................175

CURS DE SCAFANDRU AVANSAT .................176

CURS DE MASTER SCAFANDRU ...................176

CURSURI DE SPECIALIZARE PENTRU

ASISTENŢI .........................................................176

CURSURI PENTRU LIDERI...............................176

MANIFESTAREA INTERESELOR SPECIALE .177

FIŢI UN SCAFANDRU RESPONSABIL ............177

ANEXA A......................................179

A FI UN SCAFANDRU RESPONSABIL............179

NORME DE COMPORTARE CA SCAFANDRU179 STANDARDE NAUI APLICATE LA

SCUFUNDAREA DIN AMBARCAŢIUNI............179

PRACTICI NAUI PENTRU UN SCAFANDRU

RESPOSABIL ....................................................180

U

ANEXA B......................................182

LISTE DE CONTROL.........................................182

LISTE DE CONTROL A PLANIFICĂRII

SCUFUNDĂRII ...................................................182

Planificarea pe termen lung ........................182

Planificarea pe termen scurt .......................182

Pregătirea pentru scufundare .....................182

Planificarea la faţa locului ...........................182

LISTE DE CONTROL A ECHIPAMENTULUI DE

SCUFUNDARE...................................................183

Echipamentul de scufundare principal ......183

Echipament suplimentar de scufundare....183

Echipament de rezervă ................................183

Articole de urgenţă.......................................184

Articole personale ........................................184

LISTE DE CONTROL A TRUSEI DE PRIM

AJUTOR .............................................................184

Generale ........................................................184

Opţionale .......................................................185

Glosar...........................................185

6

CAPITOLUL

Introducere

______ "Dive Safety Through Education" JUST DIVE

7

SCOP În acest capitol veţi: • Învăţa sensul acronimului SCUBA. • Învăţa despre atestarea ca scafandru. • Învăţa despre NAUI Internaţional. • Afla despre cursurile NAUI. • Fi familiarizaţi cu unele riscuri ale scufundărilor. • Înţelege obligaţiile dumneavoastră privind prezenţa la curs, sănătatea şi condiţia fizică. • Înţelege de ce drogurile, alcoolul şi scufundările nu se potrivesc. Scufundarea constituie cel mai unic sport extrem de pe planetă. În lumea subacvatică, puteţi privi frumuseţea delicată a micilor peşti în timp ce ţâşnesc în preajma unui recif tropical viu colorat. Puteţi simţi exaltarea înotului alături de broaşte ţestoase de mare, balene sau pisici de mare (figura 1-1 la 1-3). Cu foarte puţin antrenament, puteţi face filmuleţe subacvatice ce vă vor încânta familia şi prietenii. Ca scafandru, puteţi vedea istoria pe măsură ce descoperiţi comorile de sub apă şi oraşele pierdute scufundate. Scunfundarea este un sport extrem pe care îl puteţi face aproape oriunde în lume. De la epavele din Marile Lacuri până la recifurile tropicale din Australia, de la pădurile de alge din California până la coastele stâncoase din Marea Mediterană, oriunde este apă, de obicei se pot face scufundări. Atâta timp cât sunteţi sănătos, aveţi echipamentul şi pregătirea necesară, puteţi să vă bucuraţi de scufundări.

FIGURA 1-1. IMAGINAŢI-VĂ EMOŢIA DE A ÎNOTA ALĂTURI DE MARI ANIMALE SUBACVATICE.

FIGURA 1-2. EXPLORAREA UNEI EPAVE POATE

FI UNA DINTRE ACTIVITĂŢILE DE CARE VĂ VEŢI

BUCURA.

FIGURA 1-3. SCUFUNDAREA ÎN APE RECI POATE FI LA FEL DE PLĂCUTĂ PRECUM SCUFUNDAREA ÎN APE CALDE.

Deşi poate vi se va părea că sunt prea multe informaţii ce trebuie asimilate despre scufundare, nu trebuie să fiţi un expert pentru a vă bucura de ea. Puteţi să vă bucuraţi de plăcerea scufundărilor prin efectuarea şi absolvirea cursului de scafandru NAUI. Există scufundări mai complexe şi provocări pe care le puteţi experimenta mai târziu, dar cunoştinţele de bază despre scufundări vă vor permite să vă începeţi propria aventură subacvatică. Pentru a vă bucura de scufundare în zona unde locuiţi, va trebui să învăţaţi să folosiţi echipamentul specific acelei zone. Deşi poate părea descurajator la prima vedere, echipamentul de scufundare este foarte simplu de folosit. Precum conducerea unui autoturism, nu trebuie să înţelegeţi fiecare aspect al echipamentuiui, pentru a fi în stare să îl folosiţi. Trebuie doar să ţineţi minte că dacă vă scufundaţi în alte zone, sau 8

urmăriţi să efectuaţi anumite scufundări speciale, aveţi nevoie de echipament adiţional şi experienţă în utilizarea acestuia.

CE ESTE SCUFUNDAREA? S-ar putea să ştiţi deja că iniţialele SCUBA vin de la Self Contained Underwater Breathing Apparatus (aparat autonom de respiraţie subacvatică). Vă veţi scufunda purtând o butelie cu aer comprimat pe care o veţi purta la spate (figura 1-4). Aerul din butelie ajunge în gură trecând printr-un regulator care reduce presiunea din tub la presiunea apei din jurul dumneavoastră.

scufundare tehnică. Acest termen se referă la scufundări mult specializate, ce au nevoie de echipament şi antrenament suplimentar pentru a explora zone mai dificile din lumea subacvatică. Veţi mai auzi şi de termenul scufundare liberă. Aceasta presupune scufundarea fără aparat de respiraţie subacvatică. În timpul scufundării libere, vă ţineţi respiraţia şi coborâţi la mică adâncime. Ea mai e cunoscută şi sub numele de scufundare in apnee (figura 1-5). Atestarea ca scafandru NAUI vă va învăţa să fiţi un scafandru începător. Instructorul vă va învăţa de asemenea principiile scufundării libere. Stăpânind abilitatea de scufundător lliber veţi deveni un scafandru mult mai bun.

CE ESTE ATESTAREA CA SCAFANDRU?

FIGURA 1-4. CÂND VĂ SCUFUNDAŢI PURTAŢI UN CILINDRU CU AER COMPRIMAT LA SPATE.

FIGURA 1-5. SCUFUNDAREA LIBERĂ SE FACE FĂRĂ APARAT DE RESPIRAT SUBACVATIC.

Veţi auzi alţi scafandri referindu-se la scuba diving ca fiind scufundări recreative sau scufundări sportive. Aceşti termeni sunt folosiţi pentru a defini scuba diving-ul ca scufundare de plăcere, în opoziţie cu scufundările comerciale de lucru pe care scafandri profesionişti sunt plătiţi să le efectueze. S-ar putea de asemenea să auziţi de

Deoarece nu există legi care să guverneze scufundarea recreaţională în foarte multe ţări, instructorii profesionişti ce lucrează în industria scufundărilor au căzut de acord în privinţa anumitor standarde minime de antrenament pentru scafandri sportivi. Trebuie să cunoaşteţi aceste standarde pentru a primi brevetul de scafandru. Instructorul dumneavoastră NAUI va adăuga lecţii suplimentare de antrenament specifice zonei în care învăţaţi să vă scufundaţi. Brevetul dumneavoastră vă va permite accesul la anumite servicii, precum închirierea unui tub de aer sau să vă bucuraţi de o zi de scufundări la bordul unui vas charter. Cursul de atestare ca scafandru NAUI vă va învăţa fundamentele scufundării. Veţi deprinde principiile selectării şi operării echipamentului, efectele scufundării asupra corpului uman şi informaţii generale despre mediul de scufundare local. Odată ce aţi terminat acest curs şi aţi obţinut atestatul de scafandru în ape deschise, vei fi calificat pentru a face scufundări în condiţii similare celor în care aţi urmat cursul. Diferitele nivele de atestare semnifică cunoştinţe speciale în scufundare. După completarea cursului de atestare ca scafandru NAUI, veţi putea efectua cursuri specializate în care veţi învăţa despre diferite zone de interes în scufundare. Spre exemplu, veţi dori să efectuaţi un curs de scafandru de salvare sau de fotografie subacvatică (figura 1-6). Există de asemenea 9

cursuri de pescuit subacvatic, scufundări nocturne şi multe alte genuri. Instructorul dumneavoastră a învăţat probabil să facă scufundări într-un curs similar celui pe care îl urmaţi acum. În plus, el a absolvit cursuri suplimentare de conducător pentru efectuarea de scufundări organizate, precum şi tehnici de salvare. Înainte de a primi atestatul de instructor, instructorul dumneavoastră a mai urmat şi un curs necesar în tehnici pedagogice şi a trebuit să demonstreze că deţine cunoştinţele şi abilităţile necesare în faţa unui juriu format din instructori experimentaţi.

În plus faţă de urmarea cursului de atestare ca scafandru NAUI, instructorii NAUI vă pot preda cursuri ce vă vor creşte educaţia în domeniu. Două dintre cursurile NAUI pe care le puteţi continua sunt: • Scafandru avansat. • Scafandru master.

FIGURA 1-7. INSTRUCTORUL DUMNEAVOASTRĂ

ESTE ATESTAT PRIN ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A

INSTRUCTORILOR SUBACVATICI (NAUI).

FIGURA 1-6. UNUL DIN CURSURILE DE

SPECIALITATE UNDE POATE AŢI DORI SĂ

FACEŢI FOTOGRAFII SUBACVATICE.

Brevetul de atestare ca scafandru NAUI este începutul aventurii dumneavoastră în scufundare. Este licenţa dumneavoastră pentru a învăţa mai multe despre lumea subacvatică. Nu există nimeni care să ştie totul despre scufundare, însă astfel veţi descoperi că mai mult decât distracţia este studiul individual.

CE ESTE NAUI? Cursul de certificare de scafandru este ţinut de un instructor certificat de Asociaţia Naţională a Instructorilor Subacvatici, cel mai des menţionata ca NAUI sau NAUI Internaţional (figura 1-7). NAUI a fost fondată în 1960 şi este una din cele mai vechi şi respectate agenţii de atestare a scafandrilor din lume. Puteţi fi mândri de brevetul dumneavoastră, deoarece cursurile NAUI se numără printre cele mai complete, depăşind cu regularitate minimul standardelor din domeniu.

Cursurile NAUI

Cursul de scafandru avansat NAUI vă îmbunătăţeşte cunoştinţele şi abilităţile în apă. Este destinat pentru scafandri proaspăt atestaţi şi vă familiarizează cu multe tipuri diferite de activităţi disponibile scafandrilor brevetaţi. Cursul de scafandru master vă ajută să dobândiţi cunoştinţe academice la nivel de lider şi vă permite să participaţi la scufundări avansate într-un curs provocator. Mulţi oameni spun că scufundările le-au schimbat carierele si chiar vieţile. Prin câştigarea de experienţă în scufundare şi prin urmarea de cursuri progresive pe care vi le oferă instructorul sau facilităţile NAUI, puteţi dobândi cunoştinţe, abilităţi şi experienţă ce vă va pregăti să dobândiţi propriul atestat de instructor NAUI.

Cursurile specializate NAUI Instructorii NAUI predau de asemenea mai multe tipuri de cursuri specializate. Unele din aceste cursuri acoperă domenii precum: • scafandru de salvare; • scufundare după epave; • scufundare la mare adâncime; • fotografiere şi filmare subacvatică; • scufundare în ape îngheţate; • scufundarea în grote şi peşteri; • vânat subacvatic; • scufundare nocturnă; 10

•

scufundare tehnică.

acţiuni. Veţi fi rugaţi să semnaţi Actul Expres de Asumare a Riscului Asociat cu Scufundarea şi Activităţile Conexe, ce explică riscurile scufundării. De asemenea, acest formular explică limpede fiecare tip de risc asociat cu scufundarea. În plus, instructorul vostru vă va explica riscurile scufundărilor în general şi orice alte riscuri ce sunt specifice locurilor de scufundare din zona dumneavoastră. Dacă sunteţi minor, va trebui ca părinţii dumneavoastră să cunoască riscurile la care vă supuneţi în timpul scufundării. Ei vor fi rugaţi să semneze un act de permisiune şi un formular de istoric medical.

Teama de necunoscut FIGURA 1-8. UNEORI CONDIŢIILE SUNT ATÂT DE

RELE ÎNCÂT ESTE RECOMANDABIL SĂ NU VĂ

SCUFUNDAŢI.

Aceste cursuri sunt distractive şi îndeamnă la aplicarea în practică a cunoştinţelor pe care le veţi dobândi în cursul de atestare ca scafandru NAUI. Cursurile specializate vă dau ocazia să învăţaţi aceste activităţi emoţionante mai în siguranţă şi mai rapid decât dacă aţi fi încercat pe cont propriu. Cu cât veţi câştiga mai multă experienţă sub supravegherea unui instructor NAUI, cu atât mai confortabil şi mai încrezător vă veţi simţi sub apa.

CARE SUNT RISCURILE SCUFUNDĂRII? În orice sport există riscuri. Scufundarea, ca sport, are unele riscuri pe care trebuie să le înţelegeţi înainte să deveniţi scafandru. Majoritatea scufundărilor sunt foarte uşoare. Totuşi, cu fiecare scufundare există mereu posibilitatea de a vă suprasolicita. În acelaşi timp, scufundarea poate deveni obositoare. Aceasta este parţial adevărat daca vă scufundaţi în apă rece, în curenţi puternici, sau vă faceţi intrarea de pe plaje cu valuri (figura 1-8). Ca în orice activitate, cel mai mare risc este de a fi rănit sau chiar omorât. Rănile serioase sau moartea cauzate de scufundări sunt foarte rare, totuşi majoritatea scafandrilor nu au avut nici un fel de ghinion. Cu toate acestea, trebuie să fiţi conştient că acest risc există. Ca scafandru, trebuie să fiţi dispus să acceptaţi acest risc şi să vă asumaţi responsabilitatea pentru propriile

Mulţi oameni care nu au petrecut mult timp înotând în mare sau în alte baze cu ape deschise au teama de a învăţa să se scufunde. Vă veţi îngrijora în ceea ce priveşte echipamentul neobişnuit, viaţa marină sau mediul înconjurător. Acest lucru este normal şi de aşteptat. Scufundările sunt rareori aşa cum le vedeţi în filme sau în documentarele de televiziune. Odată ce deveniţi scafandru, veţi începe să descoperiţi rapid erorile din filmele ce conţin scene cu scufundări. Când intraţi sub apă, veţi descoperi că majoritatea peştilor fug de scafandri, aceştia fiind aproape întotdeauna cele mai periculoase creaturi din împrejurimi. Există metode de minimizare a riscului în timpul unei scufundări. Cunoscând riscurile puteţi să le evitaţi şi puteţi face ca probabilitatea lor de apariţie să fie foarte mică. Acesta este unul dintre obiectivele majore a cursului dumneavoastă de atestare ca scafandru NAUI.

Prejudecati privind scufundarea Una dintre cele mai populare prejudecăţi despre scufundări este aceea că puteţi rămâne foarte uşor fără aer sub apă. Cantitatea de aer pe care o aveţi în butelie limitează perioada de timp pe care o puteţi petrece sub apă. Scafandrii folosesc un manometru de măsurare a presiunii (SPG) conectat la butelia lor, pentru a monitoriza rezerva de aer şi a-i ajuta să determine momentul când trebuie să iasă la suprafaţă (figura 1-9). La fel cum un şofer monitorizează nivelul combustibilului din rezervor, dumneavoastră veţi urmări valoarea presiunii sub apă. Totuşi trebuie să 11

urmăriţi mai frecvent nivelul presiunii aerului decât al rezervorului de benzină. Ca o precauţie suplimentară, mulţi scafandri poartă cu ei un regulator suplimentar, ce le permite să împartă aerul cu un coleg în caz de urgenţă, sau chiar o rezervă de aer suplimentar independentă. Dacă sunteţi un scafandru responsabil sau prevăzător, riscul de a rămâne fără aer sub apă este foarte mic.

special. De cele mai multe ori când un rechin întâlneşte un scafandru se va arăta puţin sau chiar deloc interesat, doar dacă nu a fost momit cu mâncare. Scafandrii care rămân calmi, înoată încet şi rămân sub apă, de obicei nu sunt băgaţi în seamă de rechini. Rechinii, aproape ca orice creatură subacvatică, vă vor lăsa în pace dacă nu sunt hărţuiţi.

CARE SUNT OBLIGAŢIILE CURSANTULUI ? Pe durata cursului de atestare ca scafandru NAUI, aveţi anumite obligaţii.

FIGURA 1-9. MONITORIZAŢI MANOMETRUL ÎN TIMPUL SCUFUNDĂRII PENTRU A OBSERVA CÂT AER A MAI RĂMAS.

O altă idee preconcepută este aceea că echipamentul unui scafandru nu este de încredere. Foarte puţini scafandri se confruntă cu probleme ale echipamentului dacă acesta a fost bine întreţinut. Un regulator prost întreţinut cel mai probabil va răsufla continuu şi vă va furniza mai mult aer decât aveţi nevoie. Ca parte a cursului de atestare ca scafandru NAUI, veţi învăţa să aveţi grijă de echipament şi să-l inspectaţi înainte de fiecare scufundare. Ocazional, o piesă din echipamentul dumneavoastră se va desprinde sau se va lărgi în timpul unei scufundări, dar veţi învăţa cum să faceţi faţă cu brio acestor evenimente neplăcute ca parte a acestui curs. O altă îngrijorare generală este că, în timpul unei scufundări în ocean, sunteţi sub constanta ameninţare atacului unui rechin. Numai câţiva scafandri au avut ocazia să vadă un rechin în timpul unei scufundări obişnuite. Există călătorii speciale pentru scafandri experimentaţi care au ca unic scop vederea sau fotografierea rechinilor. Oportunitatea de a vă scufunda împreună cu aceste creaturi unice este un lucru rar şi

Prezenţa Aveţi obligaţia să fiţi prezent, să fiţi activ şi să finalizati satisfacator fiecare şedinţă teoretică şi practică. Scufundarea nu este complicată, dar cunoştinţele şi abilităţile pe care le învăţaţi se dobandesc pe parcursul cursului. Trebuie să înţelegeţi principiile simple pentru a le putea aplica în timpul unei scufundări în ape deschise. Daca nu participati la fiecare sedinţă de antrenament, cunoştinţele şi abilităţile dumneavoastră vor fi incomplete. Dacă lipsiţi la anumite sesiuni este responsabilitatea dumneavoastră să aranjaţi cu instructorul să le efectuaţi ulterior. Aveţi grijă să luaţi notiţe pe durata tuturor şedinţelor teoretice. Instructorul vă va oferi informaţii suplimentare ce s-ar putea să nu fie prezente în manual. În particular, veţi învăţa despre tehnicile de scufundare locale în timpul lecţiilor şi a scufundărilor în ape deschise. Veţi deprinde abilităţi de scufundare într-un spaţiu delimitat, amenajat. Aceste şedinţe pot avea loc într-o piscină sau o porţiune de apă fără valuri. Odată ce aţi deprins abilităţile scufundării şi le puteţi demonstra confortabil, instructorul dumneavoastră vă va duce într-o serie de scufundări si va verifica practic cele învăţate în condiţii reale de scufundare. Va trebui să promovaţi examinările teoretice, plus cele în ape delimitate şi ape deschise pentru ca instructorul sa va elibereze brevetul de scafandru NAUI. Chiar dacă treceţi toate testele teoretice şi practice, dar instructorul nu crede că aveţi abilitatea si responsabilitatea pentru scufundare în condiţii optime, este obligaţia lui să vă retragă certificarea. El vă va explica ce trebuie să faceţi pentru a fi atestat şi vă va 12

ajuta să atingeţi acest scop. Sănătatea Să fiti apt fizic şi psihic este o cerinţă obligatorie pentru scufundare. Pentru a putea face o scufundare trebuie să: • aveţi inima şi plămânii sănătoşi; • aveţi urechile şi sinusurile desfundate; • nu aveţi vreo boală sau suferinţă cronica ; • nu aveţi vreo problemă ce poate conduce la starea de inconştienţă. Instructorul dumneavoastră vă va pune să completaţi un istoric medical înainte de a putea participa la şedinţele practice ale acestui curs. Dacă veţi indica o problemă care v-ar putea afecta capacitatea de scufundare, veţi fi pus să faceţi o examinare medicală şi să obţineţi acordul medical scris înainte de începerea antrenamentelor. Vârsta sau condiţia fizică, l-ar putea de asemenea face pe instructor să solicite un examen medical, înaintea începerii scufundărilor. Acest lucru este spre binele dumneavoastră. Indiferent de părerea medicului, instructorul NAUI poate refuza să vă antreneze dacă aveţi o contraindicaţie (un diagnostic medical precum astm, diabet, sau epilepsie) pentru scufundări. Femeile au considerente speciale, mai ales în timpul sarcinii. Nu au fost făcute studii complete privind efectele presiunii ridicate a aerului asupra fătului. De aceea, dacă o femeie este însărcinată, ea nu ar trebui să se scufunde. Dacă o femeie se angajează în activităţi fizice pe durata menstruaţiei, poate de obicei să participe la scufundări. Dacă crampe sau alte efecte ale menstruaţiei limitează activităţile unei femei pe uscat, este recomandat să nu facă scufundări când aceste simptome există. Condiţia fizică Condiţia fizică este capacitatea de a îndeplini cerinţele fizice pentru o anumită activitate. Trebuie să fiţi făcut pentru a vă scufunda. Iniţial, acest lucru înseamnă să aveţi bune abilităţi acvatice, precum a putea înota cel puţin 200 metri neîntrerupt, fără labe sau alt ajutor. Acest lucru demonstrează condiţia fizică necesară pentru a vă simţi confortabil în apă. Mai târziu, va trebui să vă formaţi rezistenţa fizică pentru folosirea labelor şi pentru dezvoltarea altor abilităţi acvatice.

Doar pentru că sunteţi în formă pentru anumite sporturi, nu înseamnă că sunteţi în formă şi pentru scufundări, pentru că grupe de muşchi diferite sunt folosite în scopuri diferite. Jucând sporturi precum fotbal nu înseamnă că vă menţineţi în formă pentru scufundări. Pentru a fi în formă pentru o activitate este necesar să participaţi regulat la o asemenea activitate. Cea mai bună metodă de a rămâne în formă pentru scufundări este să vă scufundaţi regulat, sau să înotaţi cu mască, snorkel şi labe. Ţineţi minte că abilitatea de a vă scufunda în siguranţă scade odată cu inactivitatea. Înainte de a reîncepe să vă scufundaţi, după o pauză de o lună sau mai multe, ar trebui să vă refaceţi forma fizică şi abilităţile prin exerciţii la piscină înainte de orice scufundare în ape libere. Cursurile de refacere oferite de facilităţile şi instructorii NAUI va dau ocazia de a va testa abilitatile de a adăuga noi cunoştinţe bazei existente şi vă ajută să vă recuperaţi condiţia fizică şi abilităţile. Cursurile de refacere sunt foarte recomandate dacă nu aţi mai făcut scufundări pentru o perioadă mare de timp. Scafandrii sunt mândrii de sănătatea şi condiţia lor fizică. Este esenţial să vă menţineţi sănătatea şi condiţia fizică dacă doriţi să vă bucuraţi de acest sport şi să reduceţi riscurile. Consumul de droguri şi alcool Sănătatea bună şi condiţia fizică sunt foarte importante pentru o scufundare sigură, dar consumul de droguri poate cauza probleme sub apă. Substanţe precum alcoolul, marijuana şi cocaina, ce vă afectează psihicul şi abilitatea de a gândi clar, nu trebuie folosite niciodată înainte de scufundare. Orice astfel de substanţă este potenţial periculoasă dacă este luată înainte de a face o scufundare. Evitaţi să luaţi orice fel de substanţă în mod excesiv, chiar dacă ea a fost prescrisă şi vi se recomandă să nu operaţi aparatură. Chiar dacă urmaţi o reţetă prescrisă de un medic, efectele medicamentelor sub presiune sunt probabil neprevăzute, în special efectele secundare. Terminaţi-vă tratamentul înainte de a face vreo scufundare. Nu beţi alcool înainte de scufundare SI NU FUMATI !!!!! Dacă sunteţi bolnav şi nu vă simţiţi suficient de bine pentru a vă scufunda fără să luaţi un medicament, nu ar trebui să vă 13

scufundaţi, chiar dacă vă simţiţi bine cu acel medicament. Efectele medicamentelor se pot schimba sub presiune în feluri neprevăzute. Tratamentul poate masca simptomele bolii dumneavoastră, dar această boală încă există.

pregăt să participaţi la aventuri subacvatice cum nu aţi mai avut până acum. Citiţi complet aceast manual, completaţi caietul de de curs,urmaţi indicaţiile instructorului şi veţi fi gata să învăţaţi cum să vă scufundaţi.

Verificaţi-vă cunoştinţele Revedeţi următoarele întrebări despre sănătate şi condiţie fizică: 1. O bună sănătate este necesară pentru scufundări deoarece______ _____________________________ . 2. O persoană ar trebui să se reţină de la scufundări când__________ _____________________________ . 3. Adevărat sau fals: Doar persoanele cu probleme în istoricul medical trebuie să facă un consult înainte de scufundare. 4. Cea mai bună cale de a menţine condiţia fizică pentru scufundări este de a____________________ _____________________________ . 5. Dacă nu vă simţiţi bine, dar medicamentele vă fac să vă simţiţi bine, ar trebui să vă reţineţi de la scufundări pentru că___________ _____________________________ .

FIGURA 1-10. SCUFUNDAREA ESTE UNA DINTRE

CELE MAI EMOŢIONANTE ŞI DISTRACTIVE

ACTIVITĂŢI DE CARE VĂ VEŢI BUCURA MEREU.

CE URMEAZĂ Veţi afla că scufundarea este una dintre cele mai bune activităţi de care vă veţi bucura mereu (figura 1-10). Prin absolvirea acestui curs de atestare ca scafandru, veţi fi 14

CAPITOLUL

Echipamentul

de

scufundare

______

15

SCOP În acest capitol veţi: • Afla despre echipamentul de bază necesar pentru scufundarea liberă. • Învăţa despre buteliile cu aer, inclusiv tipuri şi mărimi, întreţinere şi verificare. • Afla despre regulatoare şi echipamentul ataşat de obicei la regulator. • Învăţa despre diferite tipuri de

instrumente pentru scufundare.

• Înţelege tipurile de dispozitive de control a flotabilităţii şi cum să-l alegeţi pe cel de care aveţi nevoie. • Învăţa despre sistemele de control a greutăţii. • Afla despre mai multe tipuri de costume de scafandru pentru încălzire şi protecţie şi veţi învăţa să-l alegeţi pe cel potrivit pentru condiţiile în care vă veţi scufunda. • Învăţa despre unele echipamente adiţionale care fac scufundările mai plăcute si sigure. Trebuie să folosiţi unele echipamente speciale pentru scufundare cu sau fără costum. Când veţi purta pentru prima oară echipamentul necesar vi se va părea greoi înainte de a intra în apă. Ţineţi minte că fiecare parte a echipamentului este utilă în mediul subacvatic. Echipamentul este proiectat să fie confortabil în apă, nu pe uscat. Imediat ce veţi intra în apă vă veţi simţi foarte bine cu el.

CUMPĂRAREA ECHIPAMENTULUI PENTRU SCUFUNDARE Puteţi cumpăra echipamentul pentru scufundări dintr-o mulţime de locuri. Totuşi, cea mai bună alegere pentru procurarea lui este magazinul local specializat sau cel cu echipament sportiv, dacă are un raion specializat pentru scufundări (figura 2-1). Există câteva motive datorită cărora ar trebui să vă cumpăraţi echipamentul de la un distribuitor specializat, ca de exemplu, magazinele afiliate NAUI. Motivele sunt: • puteţi vedea şi proba echipamentul în magazin, înainte de a-l cumpăra şi chiar să încercaţi unul similar, de închiriat; • distribuitorul local vă poate ajuta să reglaţi anumite componente ale

echipamentului, cum ar fi vesta compensatoare de flotabilitate (buoyancy compensators - BC) şi vă va lua măsurile pentru un costum făcut la comandă;

FIGURA 2-1. UN VÂNZĂTOR DE ARTICOLE

DE SCUFUNDARE ESTE CEA MAI BUNĂ

ALEGERE PENTRU CUMPĂRAREA

ECHIPAMENTULUI.

• dacă e cazul, distribuitorii locali vă pot furniza instrumentele necesare când achiziţionaţi o componentă specializată a echipamentului, cum ar fi computerul de scufundări, carcasă pentru echipamentul video, costum uscat; • de regulă, distribuitorul local poate întreţine orice echipament pe care îl cumpăraţi din magazinul lui; • tot el, v-ar putea închiria sau împrumuta un alt echipament în timp ce al dumneavoastră este în magazin pentru reparaţii; • distribuitorul local este singurul care poate încărca butelia cu aer si furniza orice lucru la care vă gândiţi în ultima clipă. Întreţineţi o bună relaţie cu distribuitorul dumneavoastră. Vânzătorii vă vor putea ajuta să alegeţi cel mai bun tip de echipament pentru condiţiile locale de scufundare şi pentru tipul de scufundare pe care vreţi să-l faceţi. Cei mai mulţi scafandri începători aşteptă până termină cursul pentru a-şi cumpăra echipamentul. Este o idee bună, pentru că astfel aveţi ocazia, de obicei, să încercaţi mai multe tipuri de echipamente în timpul cursului. Totuşi, cei mai mulţi instructori pretind să aveţi personal anumite părţi ale echipamentului când începeţi cursul de certificare pentru scafandru NAUI. Acestea pot fi: 16

• • • • •

Mască. Snorkel. Botoşi. Labe. Mânuşi.

ECHIPAMENTUL PROPRIU DE BAZĂ Puteţi face scufundări libere în condiţii optime cu patru elemente ale echipamentului: • Mască. • Labe. • Snorkel. • Dispozitiv de plutire vesta de snorkeling). Deoarece purtaţi majoritatea pieselor echipamentului direct pe corp, confortul şi potrivirea fiecăruia sunt foarte importante. Masca Dacă ţineţi mereu ochii deschişi sub apă fără mască, ştiţi că e imposibil să vedeţi clar. Ochii noştri sunt adaptaţi pentru vederea în aer. Masca interpune un strat de aer între ochi şi apă, făcând posibilă vederea clară o obiectelor. O mască de scufundare diferă de ochelarii de înot pentru că acoperă şi nasul. Acoperindu-vă nasul, puteţi egaliza presiunea din mască, ceea ce sporeşte posibilitatea de a vă scufunda cât mai adânc. Presiune aerului din mască se egalizează cu cea a apei din exteriorul ei când expiraţi aer prin nas în mască. FIGURA 2-2. CÂTEVA CARACTERISTICI ALE

MĂŞTII DUMNEAVOASTRĂ SUNT ESENŢIALE.

Cel mai important lucru când alegeţi o mască este să se potrivească feţei dumneavoastră. Pentru a verifica acest lucru: 1. P uneţi-vă masca uşor pe faţă, fără a prinde cureaua pe cap. 2. Inspiraţi scurt pe nas şi ţineţi-vă respiraţia. Dacă masca vi se lipeşte de faţă şi nu cade când vă aplecaţi, atunci ea este pe măsura dumneavoastră. Dacă trebuie să o împingeţi înapoi pe faţă şi să continuaţi să inspiraţi pentru a o face să rămână la loc, nu e potrivită. (Totuşi, nu se aplică celor cu mustaţă.) Continuaţi să căutaţi o mască care să vi se potrivească, încercaţi mai multe, chiar dacă prima se potriveşte bine. Puteţi găsi alta care să se potrivească şi mai bine. Puteţi alege din multe tipuri diferite de măşti. Multe caracteristici sunt opţionale (figura 2-2). Caracteristicile esenţiale includ: • Lentile rezistente, incasabile sau care să nu rănească dacă se sparg. • Ramă solidă care să fixeze lentilele bine. • Curea reglabilă sau o panglică elastică care să acopere o mare porţiune a capului. • Posibilitatea de a acoperi nasul pentru a vă ajuta să egalizaţi presiunea în urechi. • Margine izolatoare lată care să

lipească masca de faţă.

Există multe caracteristici opţionale pe care s-ar putea să le aveţi în vedere când vă alegeţi masca. Cele mai întâlnite sunt:

17

• Lentile laterale care asigură un câmp vizual lărgit. • Valvă de evacuare pentru eliminarea apei din mască. • Mască cu volum mic, care să permită un unghi mai larg de vedere. E de asemenea uşor să evacuaţi apa. • Lentile prescrise. Măştile noi au lentile acoperite cu o peliculă subţire de lubrifiant. Puteţi folosi pastă de dinţi pentru a o înlătura, utilizând următoarea procedură: 1. Puneţi puţină pastă de dinţi pe fiecare parte interioară a lentilelor. 2. Frecaţi întreaga suprafaţă a lentilei cu degetele sau cu o cârpă moale şi udă. 3. Clătiţi bine cu apă curată. Spălând lentilele cu pastă de dinţi acestea nu se vor aburi pe interior. De fiecare dată când vă puneţi masca, trebuie să o pregătiţi astfel încât să nu se aburească din cauza diferenţei de temperatură dintre interiorul ei şi apă. Cel mai obişnuit mod de a preveni acest lucru este să scuipaţi în mască, să frecaţi suprafaţa lentilelor şi apoi sa clătiţi masca. O alternativă mai bună ar fi folosirea spray-urilor antiaburire, pastile sau creme. Tub de respirat (Snorkel) Aţi observat probabil că puteţi pluti cu faţa în jos fără a fi nevoie să mişcaţi mâinile sau picioarele? Este foarte uşor şi aproape oricine poate face acest lucru. Totuşi, de fiecare dată când trebuie să respiraţi, trebuie să scoateţi capul din apă, lucru ce devine obositor cu timpul. Un snorkel este răspunsul la această problemă (figura 2-3). Un snorkel vă permite să respiraţi normal în timp ce priviţi frumuseţea de sub dumneavoastră. Chiar şi copii mici se pot bucura de această activitate. Snorkel-ul vă permite să economisiţi energia şi aerul din butelia de aer de fiecare dată când înotaţi la suprafaţă (figura 2-4). Există multe tipuri diferite de snorkel-uri. Forma de bază a unui snorkel este cea a literei J, tubul având un muştiuc la capătul curbat (figura 2-5). Alte opţiuni ce pot fi adăugate unui snorkel includ: • Furtun flexibil ce permite snorkel-ului să se potrivească confortabil în gură. • Supapă de evacuare pentru a permite apei să se scurgă pe la baza tubului. • Un cuplaj articulat al piesei de gură ce permite ajustarea şi cuplarea la

trecerea de la snorkel la regulatorul de aer. • Un deflector la partea superioară a tubului în formă de J ce împiedică intrarea apei. • O piesă de gură mulată ce măreşte confortul.

FIGURA 2-3. DIFERITE TIPURI DE SNORKEL.

FIGURA 2-4. SNORKEL-UL VĂ PERMITE SĂ

RESPIRAŢI ÎN TIMP CE VĂ BUCURAŢI DE

FRUMUSEŢEA DE SUB VOI.

Cele mai importante două lucruri ce trebuie luate în considerare la achiziţionarea unui snorkel sunt confortul şi uşurinţa de a respira. Muştiucul trebuie să vi se potrivească confortabil şi nu trebuie să se răsucească când vă plasaţi snorkel-ul peste urechea stângă. Snorkel-ul trebuie să fie între 30 şi 35 centimetri (12 şi 14 inches) înălţime. Dacă el este prea scurt se va umple foarte des cu apă. Dacă este prea lung va fi greu să luaţi o gură de aer proaspăt. Diametrul interior al snorkel-ului nu trebuie să fie mai mic de 2 cm (3/4 inch). Dacă diametrul este prea mic este ca şi cum aţi respira printr-un pai. Dacă diametrul este prea mare (peste 2,5 cm sau 1 inch), snorkel-ul este prea dificil de golit. De 18

asemenea, evitaţi un snorkel ce are unghiuri şi coturi ascuţite.

grosime ce acoperă piciorul până la gleznă, botoşi utilizaţi pentru ape calde; • botoşi cu fermoar ce acoperă piciorul mai sus de gleznă. Fermoarul trebuie să aibă o dublură pentru a preveni intrarea apei direct prin fermoar şi pentru a proteja frecarea acestuia de piele.

FIGURA 2-6. BOTOŞII ASIGURĂ CĂLDURĂ ŞI

PROTECŢIE PENTRU PICIOARELE VOASTRE

CÂND MERGEŢI PE SUPRAFEŢE DURE.

FIGURA 2-5. SNORKEL-URILE AU AMBELE

CARACTERISTICI ESENŢIALE ŞI OPŢIONALE.

Botoşii Botoşii au rolul de protecţie dar şi de încălzire a picioarelor. De asemenea, servesc ca pantofi când păşiţi pe un vas sau un loc de scufundări. Ei sunt confecţionaţi din neopren, un cauciuc sintetic injectat cu gaz, de obicei azot, pentru a deveni poros. Micile celule de gaz din cauciuc funcţionează ca un izolator pentru picioarele voastre. Neoprenul este de obicei acoperit cu nylon pentru a face încălţămintea mai confortabilă şi uşor de scos sau încălţat. Neoprenul poate fi subţire sau gros, în funcţie de temperatura apei. Botoşii trebuie de asemenea să aibă o talpă ce protejează de pietre sau suprafeţe dure (figura 2-6). Veţi purta botoşi de obicei împreună cu labele ce acoperă parţial piciorul sau împreună cu cele integrale. Câteva tipuri de botoşi pe care îi veţi întălni sunt: • tip espadrile de 3 mm (1/8 inch)

Botoşii trebuie să vi se potrivească strâns dar confortabil pe picior. Dacă sunt prea largi pe picior, veţi avea un transfer de apă ridicat în botoş în timpul scufundării iar piciorul vostru se va răci. Spaţiul în exces va împiedica, de asemenea, fixarea corectă a labelor , ele putând fi pierdute în timpul scufundării.

FIGURA 2-7. LABELE SE GĂSESC ÎN AMBELE

VARIANTE.

19

Labele Labele vă asigură mijlocul de propulsie sau calea de mişcare prin apă. Odată ce aţi îmbrăcat echipamentul de scufundare veţi descoperi că este dificil şi ciudat să vă folosiţi mâinile şi picioarele pentru a vă deplasa în apă. Cu ajutorul labelor vă puteţi folosi muşchii mai puternici ai picioarelor, pentru propulsia în apă, mâinile rămânând libere pentru alte scopuri. Există două tipuri de labe: labe care acoperă integral piciorul şi labe cu curea de fixare (figura 2-7). Cele integrale sunt de obicei folosite în ape calde pentru scufundările cu snorkel. Acestea au proprietatea de a acoperi piciorul ca un pantof ( labe de snorkeling ). Labele cu curea de fixare sunt şi ele prevăzute cu un orificiu în care este introdus vârful piciorului, diferenţa fiind aceea că este descoperit călcâiul, laba de înot fiind fixată prin intermediul unei curele ajustabile. Trebuie să purtaţi neapărat botoşi la folosirea labelor cu curea de fixare pentru a proteja piciorul de apariţia băşicilor. Puteţi folosi labele cu curea de fixare indiferent de temperatura apei ( labe de scafandru ).

foarte uşor. Trebuie să vă alegeţi laba ce vi se potriveşte perfect şi din punct de vedere al condiţiei fizice. Trebuie să puteţi da din picioare folosind labele pentru o perioadă lungă de timp. Labele de dimensiuni prea mari şi cu flexibilitate redusă vă pot provoca crampe musculare şi nu vor fi confortabile. Sar putea să vă simţiţi bine folosind labe mai scurte şi mai flexibile. Labele se găsesc în mai multe forme şi materiale, în funcţie de producător. Labele de înot trebuie să reziste expunerii la soare, sare şi nisip, aşa că trebuie să cumpăraţi echipament de calitate, ce poate rezista folosirii îndelungate. Unele labe de înot sunt dotate cu o inserţie de plastic pentru fiecare locaş al piciorului. Această inserţie permite păstrarea formei piciorului când acesta nu se află în laba de înot. Ar trebui să păstraţi aceste inserţii în labele de înot de fiecare dată când nu le folosiţi. Mânuşile Mânuşile sunt considerate echipament de bază în multe părţi de pe glob. Mânuşile vă protejează mâinile de tăieturi şi zgârieturi şi vă încălzesc când faceţi scufundări în ape reci (figura 2-9). Purtaţi mânuşi în apele calde pentru a nu vă răni. Ele pot fi confecţionate din bumbac, nylon subţire, neopren sau din piele, fie ea şi sintetică. Purtaţi mânuşi cu cinci degete sau cu un singur deget în ape calde pentru a vă proteja de mediul înconjurător. Mânuşile de apă rece sunt confecţionate din neopren.

FIGURA 2-8. DACĂ PURTAŢI BOTOŞI PENTRU

LABE, ASIGURAŢI-VĂ CĂ VI SE POTRIVESC ŞI ÎN

ACELAŞI TIMP ALEGEŢI LABELE

CORESPUNZĂTOARE.

Labele au mai multe mărimi de la mici Ia foarte mari. Mărimea labei determină dimensiunea lăcaşului piciorului, lungimea şi lăţimea lamelor. Lama unei labe de înot este porţiunea plată ce se extinde de la lăcaşul piciorului. Trebuie să alegeţi o labă care să vi se potrivească perfect pe picior fără a fi prea largă sau să vă strângă la degete ( figura 2-8). Dacă labele sunt prea mari, atunci vă va fi greu să daţi din picioare, vă va cauza crampe musculare şi se pot pierde

FIGURA 2-9. MĂNUŞILE VĂ PROTEJEAZĂ MÂINILE DE TĂIETURI ŞI ZGÂRIETURI ŞI PĂSTREAZĂ CĂLDURA MÂINILOR ÎN APĂ RECE.

Mânuşile trebuie să vi se potrivească perfect şi să vă permită să vă mişcaţi uşor degetele. Trebuie să fiţi în stare să vă folosiţi echipamentul de scufundare în timp ce 20

purtaţi mânuşi. Instructorul dumneavoastră vă poate pune să purtaţi mânuşi în timpul antrenamentelor pentru a vă învăţa cum să lucrati purtând mânuşi. Nu trebuie să atingeţi creaturile din apă doar pentru că aveţi mânuşi protectoare. În multe cazuri puteţi răni sau chiar ucide plantele sau animalele doar prin simpla atingere. Recifele de corali sunt în principal sensibile la atingere. Mulţi peşti sunt acoperiţi cu un strat de gel protector, ce odată distrus, predispune peştii la contactul cu paraziţii, putând provoca infecţii.

echipamentul regulat şi mai ales înaintea unei scufundări pentru a putea înlocui părţile uzate înainte ca acestea să se strice.

Notă În unele zone ale globului nu aveţi voie să purtaţi mânuşi în timpul scufundărilor (de exemplu: Cozumel, Mexic). Acest lucru este pentru a asigura autorităţile că nu veţi atinge şi răni delicaţii corali din zonă. Dispozitivul de plutire Scafandrii ar trebui să poarte nişte dispozitive de plutire pentru scufundare la adâncimi mici şi scufundare liberă. Cel mai comun echipament de plutire este vesta gonflabilă care se poartă pe piept şi este cunoscută ca vestă de scufundare liberă sau la mică adâncime. Vesta este proiectată pentru a o trage pe cap şi a o fixa pe talie cu o curea. Cele mai multe veste de acest tip sunt prevăzute cu un dop pentru a o umfla cu gura. Întreţinere Întreţinerea echipamentului de bază pentru scufundări libere, cât şi pe cel pentru scafandru este simplă. Trebuie să vă clătiţi echipamentul cu apă curată după fiecare scufundare (figura 2-10). Asiguraţi-vă că nu lăsaţi echipamentul în soare mai mult decât este necesar, pentru că lumina şi căldura lui sunt foarte dăunătoare pentru echipament şi neopren. La sfârşitul unei scufundări înmuiaţi peste noapte echipamentul în apă curată şi apoi clătiţi-l foarte bine cu apă curată. Fiţi sigur că este uscat foarte bine înainte de a-l pune într-un loc uscat, de exemplu într-un dulap. Pentru o mai bună protecţie puteţi păstra costumul într-o pungă de plastic sigilată. Oricât de bine v-aţi întreţine costumul, va trebui să înlocuiţi anumite părţi periodic. Curelele labelor, măştii şi părţi ale snorkelului se uzează în timp. Trebuie să verificaţi

FIGURA 2-10. TREBUIE SĂ CLĂTIŢI

ECHIPAMENTUL CU APĂ CURATĂ DUPĂ

FIECARE ZI DE SCUFUNDARE.

Verificaţi-vă cunoştinţele Recapitulaţi următoarele întrebări despre echipamentul de bază: 1. Cele mai importante două caracteristici pentru alegerea măştii, snorkel-ului, încălţărilor de protecţie şi labelor sunt: [ ] Confort [ ] Stil [ ] Potrivire [ ] Culoare [ ] Preţ [ ] Material 2. O caracteristică neesenţială la o mască de scufundare este: a. Valva de evacuare. b. Lentile necasabile. c. Dispozitivul de acoperire a nasului. d. Rama rigidă. 3. Enumeraţi doi factori care pot reduce uşurinţa sau eficienţa respiraţiei prin snorkel: ________________________________ , ________________________________ .

BUTELII Când se gândesc la scufundări, celor mai mulţi oameni le vin în minte buteliile pe care scafandri le poartă în spate. Buteliile pentru scufundări permit stocarea unei cantităţi mari de aer într-un spaţiu relativ mic. 21

Buteliile pentru scufund ări mai sunt cunoscute ca tuburi sau rezervoare. E de aşteptat ca fiecare ţară să aibă standarde de reglementarea pentru tuburile de scufundare. În Statele Unite, tuburile sunt reglementate de Ministerul Transportului (DOT) şi trebuie testată presiunea lor în conformitate cu standardele guvernamentale. În Canada, tuburile sunt reglementate de Comisia de Transport Canadiană (CTC), care are standarde asemănătoare celor din SUA. Caracteristici Aerul dintr-un tub de scufundare este foarte comprimat, de aceea tuburile trebuie să aibă pereţi rezistenţi pentru a face faţă presiunii. Presiunea aerului variază de la 120 bar (1800 psi), la 310 bar (4500 psi). Un bar este aproximativ egal cu 14,7 psi sau cu 1 atmosferă (atm). Cele mai multe tuburi sunt confecţionate din aluminiu sau oţel. Aluminiu Tuburile din aluminiu nu ruginesc, ceea ce este un avantaj faţă de cele din oţel. Totuşi tuburile din aluminiu se deformează mult mai uşor în exterior decât cele din oţel şi filetele în care se înşurubează valvele trebuie verificate regulat să nu aibă fisuri sau alte probleme. Dacă intră apă într-un tub de aluminiu, tubul se corodează formând oxizi de aluminiu. Odată ce oxizii se formează aceştia vor coroda tubul. Oţel Tuburile de oţel sunt mult mai rezistente la acţiunea factorilor exteriori. Totuşi, dacă intră apă într-un tub de oţel, acesta se corodează şi se formează rugină care îl poate distruge repede. Dacă suspectaţi că a intrat apă în el, trebuie făcută o verificare la un centru specializat. Dimensiuni Tuburile de scufundare au diferite dimensiuni. În sistemul metric, tubul e măsurat cu ajutorul volumului interior al acestuia. În Statele Unite, dimensiunea lui este dată de volumul de aer comprimat pe care îl cuprinde. Unele dimensiuni le puteţi găsi astfel: • un tub de 12 litri, din aluminiu, normat la presiune de 200 bar; • un tub de 10 litri, din aluminiu, normat

la presiune de 200 sau 300 bar; • un tub de 10 litri, din oţel, normat la presiune de 200 - 300 bar; • un tub de 18 litri, din oţel, normat la presiune de 200 - 300 bar. Unele dimensiuni din Statele Unite le puteţi găsi astfel: • un tub de 80 picioare3, din aluminiu, normat la o presiune de 3000 psi; • un tub de 63 picioare3, din aluminiu, normat la o presiune de 3000 psi; • un tub de 72 picioare3, din oţel, normat la o presiune de 2475 psi; • un tub de 95 picioare3, din oţel, normat la o presiune de 2640 psi. Marcaje Marcajele sunt plasate pe partea superioară a tubului, pentru a furniza informaţii despre caracteristicile acestuia (figura 2-11). Marcajele includ: • numărul de serie al tubului, care este unic pentru fiecare butelie produsă de fabricant; • numele producătorului sau simbolul acestuia; • specificaţii reglementate guvernamental pentru a arăta că tubul a fost produs în conformitate cu standardele în vigoare; • presiunea de serviciu, fiind presiunea la care tubul poate fi reîncarcat (de exemplu 200 bar sau 3000 psi); • un semn "+" pe rezervorul din oţel, care permite reumplerea la o presiune cu 10% mai mare decât presiunea de serviciu; • materialul din care este confecţionat tubul (de exemplu, 3AL înseamnă un aliaj propriu de aluminiu); • data verificării hidrostatice a tubului (de exemplu, 8/97 arată faptul că tubul a fost testat în august 1997). În Statele Unite, verificarea hidrostatică trebuie făcută la fiecare 5 ani, în Japonia la 10 ani, iar în Australia la fiecare an. Accesoriile Tuburile au, câteodată, o protecţie pe partea inferioară pentru a le proteja. Unele tuburi din oţel au fundul bombat şi au nevoie de un suport pentru a putea fi aşezate în picioare. Trebuie să îndepărtaţi periodic protecţia pentru a putea clăti tubul bine. Tuburile pot fi, de asemenea, acoperite 22

FIGURA 2-11. MARCAJELE CILINDRULUI

ASIGURĂ IMPORTANTE INFORMAŢII DESPRE

ACESTA.

cu o plasă de cauciuc sau de plastic. Plasa protejează exteriorul acestora şi vopseaua. Puteţi vedea scafandri cu două tuburi prinse împreună, cu un singur furtun şi o valvă comună. Valve Fiecare tub trebuie să aibă o valvă care ţine aerul când acesta nu e folosit, care controlează fluxul de aer şi pentru a asigura un punct de conexiune pentru regulator. O valvă acţionează ca un robinet de apă. Deschideţi valva răsucind un mâner în sensul invers acelor de ceasornic şi o închideţi răsucind mănerul în sensul acelor de ceasornic, privind de deasupra robinetului. Valve "K" Valva "K" din Statele Unite este una pe care o veţi întâlni cel mai adesea când vă scufundaţi (figura 2-12). Este proiectată ca o bară cu un mâner deschis/închis. Jugul primului nivel al regulatorului se fixează peste suport şi regulatorul este strâns de suport cu un şurub. Aceste valve nu sunt folosite de obicei la presiuni mai mari de 200 bar (3000 psi). Un inel O sau o garnitură pe valvă face

legătura între regulator şi valvă. Dacă inelulO (o-ring) este stricat sau lipseşte, legătura nu va fi etanşă şi aerul va scăpa. Trebuie să înlocuiţi frecvent inelul pentru că se uzează repede.

FIGURA 2-12. VALVELE “K” SUNT CELE MAI

COMUNE TIPURI DE VALVE ÎNTÂLNITE ÎN

STATELE UNITE.

Valve "J" O valvă "J" arată cu una "K", cu o pârghie opusă mânerului deschis/închis. Această pârghie mai e cunoscută şi ca "mecanism de rezervă". Mecanismul e proiectat să restricţioneze ieşirea aerului la presiuni cuprinse între 20 bar (300 psi) şi 33 bar (500 psi) a presiunii din cilindru. Când mecanismul e deschis manual, ieşirea 23

aerului nu mai e restricţionată. Valvele "J" erau folosite înainte ca manometrele (SPG-uri) să fie utilizate frecvent. Mecanismul de rezervă trebuia plasat în poziţia de sus la începutul scufundării. Maneta a fost mutată într-o poziţie mai joasă prin intermediul unei tije sau şnur, când scafandri au observat dificultăţi în a respira. Aceste manete erau foarte uşor mutate din poziţia superioară în timpul scufundării, iar scafandrul putea respira ultimele rezerve de aer fără ca măcar să ştie. Veţi mai vedea valve "J" în folosinţă, dar acestea întotdeauna folosite cu maneta de rezervă în poziţia jos. Mecanismul este rar folosit deoarece scafandri folosesc acum echipamente de măsurare a presiunii pentru a monitoriza rezerva de aer.

necesar pentru a preveni explozia tubului în momentul în care acesta se încinge sau are o presiune interioară foarte ridicată. Întreţinere Întreţinerea tubului include clătirea exterioară cu apă curată după utilizare, inspecţia vizuală a buteliei efectuată anual şi testarea hidrostatică a cilindrului conform normelor în vigoare.

FIGURA 2-14. TUBUL VOSTRU DE SCUFUNDARE

TREBUIE INSPECTAT VIZUAL CEL PUŢIN O DATĂ

PE AN.

FIGURA 2-13. VALVELE DIN SUNT ORIGINARE DIN EUROPA ŞI SUNT CAPABILE SĂ OPEREZE LA PRESIUNI MAI MARI DE 200 BAR (3000 PSI).

Valve DIN Sistemul valvelor DIN e originar din Europa. Valva DIN are o deschizătură largă filetată unde se înşurubează regulatorul (figura 2-13). Acest sistem este cunoscut şi sub numele de sistem de prindere în formă de inel-O. În timp ce sunt destul de folosite în lume, valvele DIN sunt foarte rar văzute în Statele Unite. Valva DIN este mai durabilă şi poate rezista la presiuni mai mari de 200 bar ( 3000 psi ). Discuri de suprapresiune Fiecare valvă de cilindru este prevăzută cu un disc de reduceree a presiunii sau disc de suprapresiune. Discul e proiectat să permită tubului ventilarea aerului cu presiune mare, în rafale. Acest mecanism este

Inspecţia vizuală Tuburile de aer trebuie inspectate intern si extern, cel puţin odată pe an, la un laborator specializat sau la un atelier certificat de un inspector. Cilindrul e verificat să nu aibă fisuri, lovituri puternice, decolorări ale suprafeţei exterioare cauzate de foc sau căldură şi să nu fie corodat, să nu aibă apă sau fisuri în interior (figura 2-14). Dacă tubul trece de verificarea vizuală, se lipeşte pe el un autocolant cu data inspecţiei şi menţiunea că tubul a trecut testul (figura 2-15). Dacă tubul nu trece testul, este necesar să fie curăţat sau rostogolit pentru a îndepărta oxidarea. Dacă trebuie rostogolit, automat are nevoie de testare hidrostatică. Testarea hidrostatică În SUA, testarea hidrostatică a tuburilor de scufundare este necesară la fiecare cinci ani şi e recomandată când tubul a fost 24

curăţat prin rostogolire. Testarea hidrostatică verifică cilindrul pentru îmbătrânirea metalului. Pe durata testării, tubul este umplut cu apă şi introdus într-un cilindru sigilat, de dimensiuni mai mari, plin şi el cu apă (figura 2-16). Presiunea apei din tubul de scufundare este crescută la 5/3 din presiunea de serviciu şi apoi redusă la presiunea apei din cilindrul în care se află. Dacă dimensiunea tubului creşte odată cu creşterea presiunii, dar nu scade când presiunea scade, atunci nu mai poate folosit.

Rucsacul Rucsacul este proiectat pentru a ţine ferm tubul cu aer pe spatele scafandrului. El este acum uzual încorporat în compensatorul de flotabilitate, dar s-ar putea să mai vedeţi scafandri folosind un rucsac separat de compensatorul de flotabilitate. Rucsacul trebuie folosit alături de curelele ajustabile cu catarame de decuplare rapidă la talie şi cel puţin una la umăr.

FIGURA 2-16. TESTAREA HIDROSTATICĂ ÎNCEPE

PRIN UMPLEREA TUBULUI DE SCUFUNDARE CU

APĂ ŞI AMPLASAREA ACESTUIA ÎNTR-UN

CILINDRU MAI MARE PLIN TOT CU APĂ.

FIGURA 2-15. AUTOCOLANTUL CU INSPECŢIA

CILINDRULUI ESTE PLASAT PE TUBUL

DUMNEAVOASTRĂ DUPĂ CE A TRECUT DE

INSPECŢIA VIZUALĂ.

Depozitarea Depozitarea pentru o perioadă mai lungă de timp trebuie făcută cu cilindrul sub presiune mică. În tuburile de oţel, păstrarea unei cantităţi reduse de aer asigură faptul că apa nu poate intra să corodeze. Cu tuburile de aluminiu lucrurile sunt diferite, acestea putând fi stocate goale şi cu valvele deschise pentru a nu exploda în caz de incendiu. Tuburile ar trebui stocate într-un spaţiu răcoros, uscat, unde nu pot fi lovite accidental. Niciodată să nu lăsaţi un tub în picioare, dacă nu îl ţineţi cu mâna. Ar trebui să culcaţi tubul la pământ pentru a preveni deteriorarea acestuia şi pentru a nu răni pe cineva. Când transportaţi tubul într-o maşină, plasaţi-l culcat şi legat pentru a nu-l lovi şi ai distruge valvele.

Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări legate de tuburile pentru scufundare: 4. Care este diferenţa dintre o valvă „J" şi una „K"? ____________________________________ ____________________________________ ___________________________________ . 5. Cele două metale pentru confecţionarea tuburilor de aer sunt___________________________ __________________________. 6. În Statele Unite, inspecţia vizuală se execută ____________, iar cea hidrostatică se face la ____________. Regulatoare Regulatorul scafandrului este un dispozitiv mecanic care furnizează aer la cerere (figura 2-17). Una din funcţiile detentorului este aceea de reducere a presiunii ridicate a aerului din tub la presiunea ambientală , sau la cea din jurul corpului vostru, pentru a putea fi respirat. Regulatoarele sunt compuse din două părţi principale: treapta I si treapta II De obicei, regulatoarele mai au şi alte componente ataşate prin care se conectează regulatoare adiţionale (al doilea nivel al lor) şi dispozitive de măsurare. 25

Treapta I Primul nivel la cele mai multe tipuri de regulatoare din Statele Unite este montat de valva tubului de aer folosind un dispozitiv compus din jug şi şurubul jugului (figura 2-18). În treapta I, presiunea aerului din tub este redusă la aproximativ 10 bar (150 psi) peste presiunea mediului înconjurător. Aerul furnizat de treapta I ajunge prin intermediul unui furtun de presiune scăzută Ia treapta II ( la detentor )

FIGURA 2-17. REGULATORUL VOSTRU VĂ

FURNIZEZAZĂ AER LA CERERE ŞI ASIGURĂ

RESPIRAŢIA UŞOARĂ SUB APĂ.

FIGURA 2-18. TREAPTA I A REGULATORULUI ESTE ATAŞATA DIRECT TUBULUI DE SCUFUNDARE.

Treapta I a regulatorului are un număr de ieşiri sau orificii la care sunt conectate furtunuri şi alte piese ale echipamentului. El trebuie să aibă cel puţin un orificiu de conectare de mare presiune (HP) Această ieşire ocoleşte mecanismele ce reduc presiunea aerului din butelie. Aparatul de măsurare a presiunii aerului este ataşat

de acest orificiu pentru a vă putea monitoriza rezerva de aer. Următoarele furtunuri pot fi conectate la orificiile de mică presiune în plus faţă de furtunul primului nivel: • furtun de umflare a compensatorului de flotabilitate; • un nivel secundar alternativ sau (octopus); • furtun de umflare a costumului uscat, dacă este folosit. Treapta II Treapta a II a regulatorului are un muştiuc ce se fixează în gura scafandrului (figura 2-19). Treapta a II reduce presiunea aerului de la 10 bar (150 psi) peste cea ambientală, la cea a mediului înconjurător. Din acest motiv, aerul pe care îl respiraţi este mereu la presiunea necesară corpului, indiferent la ce adâncime vă aflaţi. Unele regulatoare oferă performanţe mai mari decât altele şi pot livra o cantitate mai mare de aer la adâncimi mari, indiferent de restricţiile de circulaţie. Acest lucru este important, deoarece cu atât aerul este mai dens. Dacă plănuiţi să participaţi la scufundări pentru epave, în peşteri, în apă îngheţată sau pentru vânătoare, aveţi nevoie de un regulator performant.

FIGURA 2-19. MUŞTIUCUL ESTE ATAŞAT LA

TREAPTA II A REGULATORULUI.

Surse alternative de aer Este o practică standard ca toţi scafandri să fie echipaţi cu surse alternative de aer pe care să le folosească în caz de urgenţă. Un nivel alternativ secundar poate fi ataşat regulatorului principal sau puteţi transporta o sursă de aer independentă de tubul cu aer. Regulatoarele octopus 26

Cea mai răspândită sursă alternativă de aer este regulatorul octopus (figura 2-20). Acesta este un nivel suplimentar secundar care vă permite să împărţiţi aerul din butelie cu un aIt scafandru. Furtunul pentru octopus trebuie să aibă cel puţin 10 cm (4 inch) peste cel al furtunului detentorului standard. Regulatoarele octopus sunt ieftine, comode şi uşor de utilizat. Totuşi, ele nu sunt o sursă suplimentară de aer, aşa că rezerva de aer este golită mult mai repede când este folosită în caz de urgenţă de un alt scafandru sau de dumneavoastră.

FIGURA 2-22. BUTELIA MICA DE SCUFUNDARE

CU PROPRIUL REGULATOR DENUMIT ŞI

BUTELIE PONEI.

FIGURA 2-20. CEA MAI COMUNĂ SURSĂ ALTERNATIVĂ DE AER ESTE UN REGULATOR OCTOPUS.

Altă sursă alternativă de aer este o combinaţie între regulator şi infletorul de umflare a vestei BCD (de flotabilitate) aflat pe furtunul de umflare (figura 2-21). Aceste unităţi elimină furtunul suplimentar pentru regulatorul octopus şi pot fi uşor folosite în caz de urgenţă. Cel ce donează aer foloseşte această alternativă de aer şi dă sursa sa primară celuilalt scafandru.

FIGURA 2-21. UNELE SURSE ALTERNATIVE DE AER SUNT O COMBINAŢIE ÎNTRE REGULATOR ŞI INFLETORUL DE UMFLARE A VESTEI BCD (FLOTABILITATE)

Unităţi de rezerva ( back-up ) Unităţile de rezervă sau adevăratele surse suplimentare de aer oferă regulatoare complet independente şi rezervă de aer. Principalele două tipuri sunt: • butelie ponei, care este un mic cilindru de scufundare cu un regulator separat (figura 2-22). Aceasta este folosită în principal de scafandri pentru epave sau cei de mare adâncime; • un cilindru mic cu primul şi al doilea nivel încorporat montat direct pe tub (figura 2-23). Unităţile de rezervă sunt ideale pentru dumneavostră şi partener când vă separaţi sub apă. Totuşi, unităţile de rezervă atrag costuri suplimentare ale echipamentului de scufundare, de asemenea volum şi greutate suplimentară.

FIGURA 2-23. ACEASTA ESTE UN ALT TIP DE

SURSĂ ALTERNATIVĂ DE AER.

Poziţia de fixare a octopusului Octopusul trebuie sa fie pozitionat in partea frontala a corpului fiind purtat 27

pe partea dreapta (figura 2-24). Acesta trebuie să fie vizibil, uşor de identificat şi disponibil pentru folosire imediată. O sursă alternativă de aer nu este folositoare dacă nu poate fi localizată imediat în caz de urgenţă.

Prin citirea regulată a manometrului în timpul scufundării veţi şti când rezerva de aer a scăzut şi trebuie să ieşiţi la suprafaţă înainte de a rămâne fără aer. Toate manometrele mecanice îndeplinesc funcţia de măsurare a presiunii aerului din tub (figura 2-25, 2-26). Acestea oferă o indicaţie în bar sau pounds pe inch pătrat (psi). Pentru un cilindru standard de aluminiu, SPG-ul arată 200 bar (3000 psi) când tubul este plin, 100 bar (1500 psi)când cantitatea este redusă la jumătate, etc.

FIGURA 2-25. MANOMETRUL ESTE O PIESĂ

NECESARĂ A ECHIPAMENTULUI DE

SCUFUNDARE.

FIGURA 2-24. OCTOPUSUL TREBUIE SA FIE LOCALIZAT ÎN FATA CORPULUI SI USOR VIZIBIL

Consola de scufundare Scafandrii trebuie să se bazeze pe dispozitive şi instrumente pentru a şti adâncimea, timpul de când se află în submersie, direcţia şi nivelul rezervei de aer, la fel cum pilotul se bazează pe aparatele de bord pentru a pilota avionul. Aceste instrumente pot fi integrate într-o consolă sau purtate separat. O consolă de scufundare reuneşte instrumentele de măsurare într-o singură unitate. Consola este o carcasă prevăzută cu orificii pentru montarea instrumentului de măsurare a presiunii, adâncimii şi uneori pentru indicarea direcţiei. Manometrul (SPG) Manometrul (SPG) este o piesă necesară a echipamentului de scufundare. Acesta afişează cantitatea de aer rămasă în rezervor, în acelaşi fel cum indicatorul de combustibil al unui automobil indică cantitatea de benzină rămasă în rezervor.

FIGURA 2-26. MECANISMUL INTERN AL UNUI

MANOMETRU.

Manometrele sunt instrumente sensibile şi nu trebuie supuse la şocuri. Dacă detectaţi o mică scurgere de la furtunul conexiunii către acesta, nu este nevoie să ieşiţi imediat la suprafaţă. Totuşi, ar trebui să duceţi furtunul şi manometrul la o inspecţie la un centru de reparatii specializat. Daca găsiţi apă în manometru, el trebuie dus la service cât mai curând şi nu trebuie să vă mai bazaţi pe el până nu este reparat. Manometrele pot fi integrate de asemenea în computerele de scufundare şi pot măsura presiunea electronic (figura 2-27). În plus, unele computere 28

integrate de scufundare pot să vă monitorizeze rata respiraţiei şi pot estima cît timp mai puteţi respira în acest ritm.

FIGURA 2-27. CELE MAI MULTE MANOMETRE ELECTRONICE SUNT INTEGRATE CU COMPUTERELE DE SCUFUNDARE.

Profundimetrul Adâncimea la care vă aflaţi şi durata scufundării la acea adâncime sunt limitate de anumiţi factori, astfel încât trebuie să monitorizaţi adâncimea în timpul scufundării. Un profundimetru vă oferă o metodă de măsurare a adâncimii când vă aflaţi sub apă (figura 2-28). Există patru tipuri de indicatoare de adâncime: • Tub capilar. • Tub Bourdon. • Mecanism cu diafragmă. • Indicator electronic. Tubul capilar este un instrument simplu, ieftin, compus dintr-o conductă goală sigilată la un capăt. Tubul este marcat cu numere care corespund unei anumite adâncimi. Pe măsură ce coborâţi în apă, aceasta intră în tub şi comprimă aerul din interior. Adâncimea este dată de nivelul de intersecţie al apei cu aerul din tubul capilar. Tubul capilar este foarte folositor la adâncimi mici, (până la 12 m sau 40 picioare), dar nu este recomandat pentru adâncimi mai mari deoarece mărimea scalei devine prea mică pentru o indicare exactă a adâncimii. Un tub Bourdon foloseşte presiunea pentru a îndrepta un tub de metal curbat. Tuburile Bourdon pot fi închise sau deschise, deşi cele deschise sunt rar întâlnite. Tubul închis este umplut cu aer şi este inclus într-o carcasă plină cu ulei. Presiunea din apă este transmisă printr-o parte flexibilă a carcasei către ulei şi apoi către tub. Tubul este ataşat de o îmbinare şi un ac indicator şi, pe măsură ce presiunea deschide tubul, acul indicator se mută şi indică presiunea.

Tuburile Bourdon măsoară adâncimea destul de precis.

FIGURA 2-28. UN PROFUNDIMETRU MĂSOARĂ ADÂNCIMEA CÂND SUNTEŢI SUB APĂ.

Un mecanism cu diafragmă foloseşte o diafragmă metalică care este ataşată de o îmbinare. Îmbinarea este legată de un ac indicator. Când presiunea creşte asupra diafragmei, acul se mută pentru a indica adâncimea. Indicatoarele cu diafragmă pot fi des ajustate pentru punctul zero. Indicatoarele electronice fac parte din toate computerele de scufundare. Ele folosesc translatoarele pentru măsurarea adâncimii, ce este apoi afişată digital. Indicatoarele electronice sunt foarte precise şi de încredere. Trebuie să aveţi la dispoziţie un mijloc de măsurare a adâncimii la care vă scufundaţi. Tuburile capilare nu au posibilitatea de înregistrare a adâncimilor mai mari, aşa că va trebui să o însemnaţi pe o placă în timpul scufundării. Tuburile Bourdon şi cele cu diafragmă pot avea un al doilea ac indicator ce rămâne în poziţia celei mai mari adâncimi atinse. Indicatoarele electronice înregistrează în memoria lor adâncimea maximă atinsă, aceasta putând fi afişată la cerere. Busola Când înotaţi sub apă şi vizibilitatea este redusă, o busola este un important instrument de referinţă, dacă nu chiar indispensabil. Unii scafandrii folosesc întotdeauna o busolă, chiar şi în timpul scufundării în ape tropicale limpezi. Busola este utilă şi la suprafaţa apei, când este ceaţă şi nu puteţi repera barca sau plaja. O busolă are un ac ce se aliniază cu câmpul magnetic al Pământului. Acul se 29

orientează către polul nord magnetic, atâta timp cât nu este deviat de influenţe magnetice apropiate. Această indicare a nordului magnetic vă permite să cunoaşteţi poziţia sau direcţia voastră de călătorie sub sau deasupra apei relativă la nordul magnetic. O busolă de scufundare trebuie: • Să fie plină cu lichid pentru a rezista la presiune şi a stabiliza acul în timpul mişcării sub apă. • Să aibă o linie de referinţă folosită pentru direcţia de mers, cunoscută sub numele de linie indicatoare. • Să aibă un cadran rotativ pentru afişarea unei anumite orientări sau direcţii (figura 2-29).

acesta lipseşte, veţi observa acest lucru deoarece veţi vedea un şanţ gol. Aveţi grijă să înlocuiţi inelul-O pentru a asigura etanşarea intrării primului nivel. La sfârşitul fiecărei zile de scufundări, trebuie să vă clătiţi regulatorul cu apă curată pentru a îndepărta cristalele de sare şi celelalte impurităţi (figura 2-30). Întotdeauna aveţi grijă să lăsaţi apa să curgă prin piesa de pus în gură şi prin orificiile de evacuare al treptei II. Niciodata nu trebuie să apăsaţi butonul de purjare când clatiti regulatoarele . Acest lucru duce la intrarea apei prin furtun către treapta II si de aici în treapta I a regulatorului. Ar trebui să vă înmuiaţi peste noapte regulatorul (dacă nu are un conector DIN), sursa de aer alternativ şi instrumentele indicatoare în apă curată, la sfârşitul unei zile de scufundări şi să le clătiţi riguros. Lăsaţi apoi regulatorul să se usuce complet şi puneţi-l într-un loc răcoros şi uscat. Nu strângeţi sau încolăciţi furtunurile ori să le lăsaţi atârnate cu greutate prinsă de ele, aceasta cauzând încreţituri la capete. Furtunurile folosite necorespunzător pot provoca scurgeri şi trebuie înlocuite.

FIGURA 2-29. BUSOLELE DE SCUFUNDARE SUNT

UMPLUTE CU LICHID PENTRU A REZISTA LA

PRESIUNE ŞI TREBUIE SĂ AIBĂ O LINIE DE

REFERINŢĂ ŞI UN ECRAN ROTATIV.

Întreţinere Regulatorul dumneavoastră, sursa alternativă de aer şi indicatoarele constituie sistemul de întreţinere a vieţii sub apă şi trebuie îngrijite cu atenţie. Întreţinerea sistemului de întreţinere a vieţii sub apă poate fi împărţită pe paşi ce se pot face de către scafandru şi paşi ce au nevoie de un tehnician specializat. Ar trebui să înlocuiţi filtrul de praf ce se montează pe intrarea către treapta I al regulatorului, atunci când acesta este scos de pe cilindru. Filtrul de praf trebuie uscat înainte de montarea pe intrarea primului nivel. Primul nivel conţine părţi de mare precizie în mişcare şi inele-O. Dacă apă, nisip sau praf ajung în primul nivel, pot distruge piesele în mişcare, afectând performanţa regulatorului şi îngreunându-vă respiraţia. Unele filtre de praf folosesc ineleO pentru a izola primul nivel al regulatorului. Dacă filtrul de praf are nevoie de un inel-O şi

FIGURA 2-30. TREBUIE SĂ VĂ CLĂTIŢI

REGULATORUL LA SFÂRŞITUL FIECĂREI ZILE

DE SCUFUNDARE.

Cel puţin o dată anual, trebuie să vă duceţi regulatorul la service, la un tehnician specializat. Tehnicienii reparatori sunt pregătiţi de producătorii echipamentelor pentru a lucra şi repara eficient echipamentele şi pentru a observa şi corecta la timp problemele ce pot apărea. 30

Tehnicianul va lua treapta I si treapta II , va curăţa părţile metalice, va înlocui inelele-O şi părţile de nylon şi silicon ale regulatorului. El va testa şi ajusta presiunea intermediară a primului nivel al detentorului în timpul operaţiei de service. În timpul reviziei anuale, tehnicianul va inspecta de asemenea indicatorul de măsurare a presiunii, furtunul de presiune, indicatorul de adâncime şi busola pentru o întreţinere corespunzătoare. Nu vă lăsaţi instrumentele în soare. Soarele poate provoca scurgeri datorită dilatării uleiului din busolă sau din indicatorul de adâncime. De asemenea, când călătoriţi la altitudini mai mari de 300 m (1000 picioare) peste nivelul mării, transportaţi-vă instrumentele într-un container izolat la presiune. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări privind regulatoare, surse alternative de aer şi instrumentaţie: 7. Cel mai important criteriu în alegerea unui regulator este ________________________________ _______________________________. 8. Trebuie să înlocuiţi ______________ înainte să vă clătiţi regulatorul. 9. Care este avantajul folosirii unui regulator octopus?_________________ _______________________________. 10. Care este primul avantaj al folosirii unităţii de rezervă în locul regulatorului octopus?________________________. 11. Un ________________indicator de adâncime este utilizat numai la adâncimi mici. 12. ______________________măsoară presiunea aerului din tubul vostru.

INSTRUMENTE DE SCUFUNDARE ADIŢIONALE Printre instrumentele adiţionale pe care le puteţi avea în vedere se numără ceasul, computerul şi instrumentele de rezervă. Dispozitive de cronometrare Împreună cu adâncimea la care vă aflaţi trebuie să urmăriţi şi timpul cât staţi sub apă. Puteţi face acest lucru folosind un ceas subacvatic, un cronometru sau un computer de scufundare (figura 2-31). Ceasurile subacvatice trebuie proiectate în aşa fel încât să reziste la presiune. Ele ar trebui proiectate să lucreze la cel puţin 100

m (300 picioare) adâncime. Ceasul dumneavoastră ar trebui să poată de asemenea măsura timpul scurs folosind: • Un cadran rotativ. • Un buton de stop. Un cronometru subacvatic este proiectat să măsoare timpul scurs şi are o facilitate excelentă neregăsită în majoritatea ceasurilor subacvatice. El este activat de presiune şi porneşte automat, imediat ce scafandrul intră în submersie şi se opreşte când acesta iese la suprafaţă. El înregistrează automat timpul ultimei scufundări fără nici o intervenţie din partea omului. La cele mai multe ceasuri, trebuie să ţineţi minte să le porniţi când vă scufundaţi şi să le opriţi când ieşiţi la suprafaţă.

FIGURA 2-31. CEASURILE SUBACVATICE

TREBUIE PROIECTATE SĂ REZISTE LA

PRESIUNE.

Computerele de scufundare Computerele de scufundare pot de asemenea măsura timpul petrecut sub apă pe lângă multe alte facilităţi. Computerele sunt cea mai convenabilă modalitate de a înregistra adâncimea şi timpul petrecut sub apă. Computerele de scufundare combină un indicator de adâncime, cronometru, termometru şi uneori manometrul într-o singură unitate. Noi computere de scufundare apar în fiecare an, adăugând mai multe facilităţi celor deja existente. Un computer de scufundare standard înregistrează cel puţin următoarele informaţii: • Adâncimea maximă atinsă. • Adâncimea curentă. • Timpul de scufundare existent. • Timpul de scufundare rămas permisibil. Între scufundări, computerul poate afişa informaţii de la scufundările anterioare, precum timpul de când aţi ieşit din apă. Computerul vă poate ajuta de asemenea să vă planificaţi următoarea scufundare informându-vă asupra timpului cât puteţi sta 31

la diferite adâncimi. Vedeţi Capitolul 5 pentru informaţii detaliate despre computerele de scufundare. Instrumentele de rezervă Chiar şi cele mai bune instrumente se pot defecta sau pot funcţiona defectuos. Defectarea unui instrument nu presupune neapărat o urgenţă, dar vă poate încheia ziua de scufundări, dacă nu aveţi un instrument de rezervă. Dacă utilizaţi un cronometru subacvatic, ar trebui să aveţi şi un ceas de rezervă. Dacă folosiţi un computer de scufundare integrat în sistemul de alimentare cu aer, ar trebui să aveţi şi un manometru, un profundimetru şi un ceas de rezervă. Întreţinere Clătiţi-vă instrumentele în apă dulce la sfârşitul fiecărei zile de scufundări şi duceţi-le la inspecţie anual la un tehnician calificat. Instrumentele sunt de mare încredere, dar trebuie calibrate din când în când. De asemenea, inelele-O se pot distruge în timp şi trebuie înlocuite, în caz contrar apa va intra în instrument. Dacă sarea rămâne pentru mult timp în instrumente, Ie va distruge rapid. Nu supuneţi ceasurile la variaţii bruşte de temperatură, precum folosirea sub un duş fierbinte sau în timpul scufundărilor în apă rece. Variaţiile mari de temperatură pot duce la condens în interiorul ceasului, stricându-i astfel mecanismele. La fel se poate inunda ceasul prin distrugerea etanşării sale. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre instrumentaţie: 13.Un___________________________ calculează timpul vostru de scufundare rămas permisibil. 14. Un cronometru subacvatic trebuie ____________________ şi să măsoare _____________ petrecut sub apă. 15. Întreţinerea corespunzătoare a instrumentelor presupune___________ şi_____________________________ .

VESTA COMPENSATOARE DE FLOTABILITATE Vesta compensatoare de flotabilitate (BC), vă permite să controlaţi flotabilitatea la suprafaţa apei, plutirea la o adâncime stabilită, sau să vă scufundaţi la mare

adâncime. Acest lucru îl controlaţi introducând aer în BC sau scoţând aerul din el. Prin controlul volumului de aer din BC, vă puteţi gestiona plutirea. Controlul plutirii este cea mai importantă abilitate pe care o puteţi deprinde ca scafandru.

FIGURA 2-32. DISPOZITIVUL DE UMFLARE DE JOASĂ PRESIUNE ESTE ATAŞAT LA TREAPTA ÎNTÂI A REGULATORULUI CU UN FURTUN.

Caracteristici Toate BC-urile sunt confecţionate dintrun material rezistent ce poate reţine aerul şi sunt proiectate pentru a rezista folosirii îndelungate. Alternativ, o cameră căptuşită cu plastic din interiorul BC-ului este responsabilă cu păstrarea aerului. Volumul de aer din BC determină capacitatea de ridicare. Folosiţi capacitatea de ridicare pentru a compensa greutatea corpului vostru şi a echipamentului de care aţi putea avea nevoie în apă. BC-ul este echipat cu 3 - 4 vaIve de suprapresiune ce previn stricarea acesteia de la presiunea ridicată a aerului din interior. BC-ul trebuie sa aibă un furtun de umflare/dezumflare cu un diametru de cel puţin 2 cm (3/4 inch). La capătul acestui furtun se află o pompă şi o valvă de umflare/dezumflare orală. Toate BC-urile sunt echipate cu o piesă ce se pune în gură şi permite suflarea de aer în interior (figura 232). Valva de umplere este ataşată de primul nivel al regulatorului printr-un furtun de joasă presiune. Pompa permite introducerea aerului din tub în BC prin apăsarea unui buton. Dacă valva se 32

defectează sau dacă nu mai aveţi aer în tub, puteţi umfla oral BC-ul prin apăsarea butonului de umflare/dezumflare orală şi suflarea în acelaşi timp de aer prin muştiuc. Eliberaţi butonul înainte de a înceta să suflaţi, sau scoateţi piesa din gură, în caz contrar aerul va ieşi din BC. La unele BC-uri, puteţi trage de furtunul de umflare/desumflare sau de butonul valvei de evacuare pentru a elibera suprapresiunea. Unele compensatoare de flotabilitate au valva de evacuare plasată în altă parte a BC-ului. Trăgând de un buton ataşat de un fir cuplat de valvă, aceasta se va deschide. Alternativ, puteţi dezumfla sau scurge aer din BC ridicând furtunul de umplere/golire peste cap si să apăsaţi valva de umflare/dezumflare orală. Acest lucru permite aerului din BC să iasă afară prin furtunul de umflare/dezumflare.

BC-urile sub forma de vesta sunt cele mai populare compensatoare de flotabilitate. Ele sunt proiectate astfel încât camera de aer vă înconjoară din spate spre talie (figura 2-33). Aceste BC-uri sunt confortabile de purtat, asigură un bun echilibru sub apă şi vă ridică vertical când BC-ul este umflat. Gulerele de cal Acest tip mai vechi de BC-uri a fost proiectat pentru a vă înconjura gâtul. Puteţi utiliza acest BC pentru scufundare liberă sau la adâncime. Ajustarea în jurul gâtului este esenţială pentru a preveni BC-ul să se ridice singur la suprafaţă când este umflat. Trebuie îmbrăcat sau scos gulerul de cal separat de butelia de aer. Ţineţi minte să scoateţi furtunul de umflare de joasă presiune când vă scoateţi tubul de aer.

Pentru informarea dumneavoastră Unele BC-uri mai vechi erau echipate cu cartuşe de umflare cu dioxid de carbon (CO2). Aceste mecanisme erau destinate folosirii doar în cazuri de urgenţă, dar se puteau coroda foarte uşor dacă nu erau întreţinute corespunzător, fiind astfel de neîncredere. Puteţi folosi în continuare un BC echipat cu un astfel de mecanism, atâta timp cât este echipat cu un buşon pentru a evita pierderea aerului. Evitaţi să folosiţi acest mecanism. Tipuri Există, îh general, trei tipuri de compensatoare de flotabilitate (BC-uri): cu fixare în spate, vesta şi gulere de cal. Unele BC-uri combină mai multe caracteristici într-un singur tip. Cu fixare pe spate BC-urile cu fixare pe spate sunt proiectate astfel încât camera de aer se află în spatele scafandrului. Acestea lasă pieptul şi talia libere. BC-urile de acest tip sunt populare pentru scufundările ce au ca scop fotografierea subacvatică. Aceste sisteme vă asigură un bun echilibru, deoarece, când înotaţi sub apă, aerul din camera BC-ului compensează greutatea pe care o purtaţi în jurul taliei. Totuşi, suprafaţa BC-ul cu fixare pe spate tinde să vă împingă cu faţa în jos dacă nu ţineţi spatele drept. Vesta compensatoare

FIGURA 2-33. BC-URILE STIL JACHETĂ SUNT

CELE MAI POPULARE TIPURI DE BC.

Sisteme cu greutăţi încorporate Unele jachete şi BC-uri cu fixare pe spate, vă permit să integraţi sau să adăugaţi greutăţi direct BC-ului, în loc să le puneţi pe o centură de lestare. BC-ul trebuie să permită eliberarea rapidă a acestor greutăţi în caz de urgenţă. Unele dintre astfel de sisteme de greutăţi integrate folosesc buzunare pe care le puteţi umple cu greutăţi şi apoi închide folosind Velcro. În caz de urgenţă, trageţi buzunarul de pe BC şi îl aruncaţi. Alte sisteme folosesc buzunare legate în partea inferioară cu un cablu. Prin tragerea acelui cablu, greutăţile cad automat. Avantajele sistemelor de greutăţi integrate în BC sunt: 33

• Nevoia de a purta o centură de lestare este înlăturată. • Greutăţile nu pot aluneca pe lângă corp. • Ele nu sunt susţinute doar de partea inferioară a corpului. Un dezavantaj este că sistemele integrate în BC, odată asamblate pot fi foarte grele şi dificil de mânuit. Dacă doriţi să transportaţi sistemul Ia distanţă, trebuie să îl purtaţi sau să scoateţi greutăţile. Un pericol este faptul că instructorul nu mai poate să spună aproximând din privire câtă greutate purtaţi (de exemplu, dacă evident aveţi prea multă).

localizat şi folosit. Întreţinere BC-ul trebuie clătit în interior şi în exterior după fiecare zi de sufundări (figura 2-34). Apa sărată, murdară sau clorată din interiorul BC-ului poate produce deteriorări. De fiecare dată când evacuaţi aerul din BC în scufundare, puţină apă va pătrunde în interiorul acestuia. Clătiţi interiorul BC-ului prin următoarea procedură: 1. Umpleţi interiorul cu apă proaspătă prin piesa de gură pentru umflarea orală. 2. Agitaţi apa din BC temeinic prin întoarcerea acestuia cu susul în jos şi scuturarea puternică. 3. Scurgeţi apa din BC prin răsturnarea lui astfel încât orificiul furtunului de umflare/dezumflare să se afle în punctul cel mai de jos şi apăsaţi butonul valvei de dezumflare/umflare orală pentru a permite apei să se scurgă prin piesa de gură (figura 2-35).

FIGURA 2-34. TREBUIE SĂ VĂ CLĂTIŢI BC-UL ÎN

INTERIOR ŞI EXTERIOR LA SFÂRŞITUL FIECĂREI

ZILE DE SCUFUNDARE.

Alegerea Cea mai bună modalitatea de alegere a unui BC este de a încerca diferite modele şi să vedeţi care vă vin mai bine. De asemenea, funcţionalitatea şi designul unui BC ar trebui să se potrivească tipului de scufundări pe care îl practicaţi. Spre exemplu, vă scufundaţi după epave, alegerea unui material rezistent este cel mai important. Dacă este posibil, încercaţi BC-ul cu un tub de aer ataşat în spate chiar şi în apă. Umflaţi BC-ul la maxim cu aer să vedeţi cum vă simţiţi în el. BC-ul nu trebuie să interfereze cu mişcarea corpului dumneavoastră când este plin cu aer. Dispozitivele de control trebuie să fie uşor de

FIGURA 2-35. SCURGEŢI BINE TOATĂ APA DIN

CAMERA DE AER DUPĂ CLĂTIRE.

Clătiţi interiorul BC-ului puternic precum şi furtunul de umflare automată. Umflaţi BCul pentru a-i permite-să se usuce complet. Păstraţi BC-ul într-un loc răcoros, uscat şi aveţi grijă să fie umflat. BC-urile trebuie să aibă mecanismele de umflare automată verificate în fiecare an. 34

Dacă nu este inspectat, el poate funcţiona defectuos. Trebuie de asemenea să vă umflaţi BC-ul complet înainte de fiecare scufundare pentru a-l verifica de scurgeri. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspunde-ţi la următoarele întrebări despre compensatorul de flotabilitate: 16. Cele trei tipuri principale de BC sunt__________________________, ____________________________ şi _____________________________ . 17. Cele două caracteristici comune ce se regăsesc la fiecare BC sunt ____________________________ şi _____________________________ .

Plumbul mai poate fi modelat în forme cilindrice, cu o deschizătură la mijloc pentru a permite centurii să treacă prin ele. Acestea se numesc greutăţi în formă de proiectil. Ele au între 0,5 şi 2 Kg (1 la 4 pounds). De asemenea, plumbul poate fi modelat în pernuţe de diferite mărimi. Acestea sunt cunoscute şi sub numele de greutăţi uşoare. Ele iau forma şoldurilor şi sunt mai confortabile de purtat. Ele reduc şi şansele rănirii dacă sunt scăpate pe jos de o persoană.

18.De ce trebuie să clătiţi interiorul unui BC? ______________________________ _____________________________ .

LESTUL ŞI CENTURI DE LESTARE Purtaţi greutăţile de plumb în scopul de a compensa flotabilitatea creată de corp, de costum şi alt echipament pe care îl purtaţi. Greutăţile sunt disponibile în multe configuraţii şi odată cu acumularea experienţei, veţi găsi cea mai bună configuraţie care vi se potriveşte.

FIGURA 2-36. GREUTĂŢILE APAR ÎN MULTE

MĂRIMI DIFERITE.

Tipuri de greutăţi Greutăţile au diferite forme şi mărimi (figura 2-36). Cel mai adesea, veţi găsi plumb turnat în formă de cilindri sau blocuri având fante ce permit fixarea pe centura de lestare purtată pe talie. Blocul de plumb poate fi acoperit sau nu cu un strat de plastic. Unele greutăţi de dimensiuni mai mari sunt curbate pentru a se potrivi pe şolduri şi sunt cunoscute ca greutăţi de şolduri. Greutăţile variază ca mărimi între 0,5 şi 6,5 Kg (1 la 14 pounds).

FIGURA 2-37. CENTURILE DE LESTARE APAR ÎN MULTE MODELE.

Centuri de lestare, hamuri şi sisteme cu greutăţi Cea mai simplă şi des întâlnită centură de lestare este de 5 cm lăţime (2 inch), confecţionată din nylon, având o cataramă de plastic sau metal (figura 2-37). Pe acest tip sunt folosite cârlige speciale pentru a preveni răsucirea greutăţilor pe centură. Unele centuri sunt compuse dintr-o serie de buzunare ataşate de o centură ţesută din nylon. Aceste buzunare pot ţine şi greutăţi mari şi uşoare. Există şi tipuri de centuri ce au un singur compartiment continuu umplut cu plumb. Compartimentele sunt umplute cu plumbi de diferite greutăţi pe care le puteţi alge după nevoi. O altă variantă este o centură de extindere/ajustare ce are o cataramă de decuplare rapidă. Această centură rezistă alunecării, compensează compresia costumului, se eliberează uşor şi sare de pe talie dacă trebuie s-o aruncaţi. Un ham de greutăţi, folosit uzual cu costumele uscate, foloseşte un sistem compus dintr-o centură şi un ham pentru umeri, pentru a susţine greutăţile pe umeri mai mult decât cele de pe talie. Aceasta ajută la reducerea tensiuni asupra mijlocului spatelui şi previne alunecarea hamului de pe corp. 35

O caracteristică de siguranţă oportună a multor centuri de lestare e abilitatea de a compensa compresia costumului pe măsură ce coborâţi sub apă. Fără caracteristica de compensare, centurile de lestare se pot pierde la adâncime. În acest caz, centura poate aluneca de pe talie, sau se poate răsuci cu catarama în lateral sau în spate, în loc să fie cu catarama în faţă unde îi este locul. Lungimea centurii de lestare trebuie să fie ajustabilă pentru a nu împiedica scoaterea ei rapidă în caz de pericol. Instructorul vă va arăta diferite modalităţi de ajustare a cenurii pentru a nu fi nevoiţi să tăiaţi capătul în exces. Capătul centurii nu trebuie să fie mai lung decât este necesar pentru a asigura o bună fixare, lungimea lui fiind de 8-10 cm (3 sau 4 inch) de la cataramă. Unul din avanajele cataramei cu cui metalic este absenţa completă a capătului centurii. Scoaterea rapidă a greutăţilor Indiferent de sistemul de greutăţi folosit, trebuie să-l puteţi scoate rapid, cu o singură mână. Acest sistem se numeşte sistem de decuplare rapidă. Catarama de plastic sau metal a centurii de lestare trebuie să se decupleze rapid fie prin apăsare directă, fie prin tragerea de căpătul centurii. Apoi, puteţi scoate centura de pe corp prin apucarea şi lărgirea cataramei cât este necesar. Sistemele integrate în BC-uri pot folosi fie buzunare ce pot fi golite rapid, fie un cablu ce eliberează greutăţile de la partea de jos a BC-ului prin tragerea sa. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre centurile de lestare: 19.Cea mai importantă caracteristică a centurilor de greutăţi este ___________ _______________________________ . 20. O centură compensatoare a greutăţii ________________________ _______________________________ . 21. Scafandrii pot prefera greutăţile uşoare mulate deoarece ____________ ______________________________ şi _______________________________ .

COSTUME DE SCAFANDRU Temperatura normală a corpului uman este în jur de 37°C (98,6°F) . Pielea dumneavoastră va fi mai rece, însă de

fiecare dată când temperatura apei este mai rece decât pielea dumneavoastră, corpul va ceda căldură apei. Scafandrii trebuie să poarte costume izolante termic în orice apă, exceptând cele mai calde (figura 2-38). Este esenţial să purtaţi izolaţia termică adecvată condiţiilor în care vă scufundaţi. Când scade temperatura sub apă, vă pierdeţi capacităţile de a evolua la maxim. Căldura pierdută sub apă vă afectează abilitatea de a gândi şi obosiţi repede. Apa rece este un factor important care duce la multe accidente subacvatice. Cantitatea de material izolant pe care trebuie să îl purtaţi depinde de temperatura apei, de efortul depus în timpul scufundării şi alţi factori cum ar fi construcţia corpului, grăsimea din corp etc. În apă mai rece fiecare scafandru are nevoie de mai multă protecţie decât în ape mai calde. Cu cât depuneţi mai mult efort sub apă cu atât mai multă căldură va produce corpul vostru, deci veţi fi mai încălzit, atâta timp cât purtaţi echipament de protecţie adecvat.

FIGURA 2-38. DIFERITE COSTUME DE

SCUFUNDARE SUNT NECESARE PENTRU A VĂ

PERMITE SĂ VĂ SCUFUNDAŢI DE LA APE RECI

LA APE CALDE TROPICALE.

Fiecare scafandru se simte bine la o altă temperatură. S-ar putea să trebuiască să purtaţi mai multe sau mai puţine elemente de izolare decât instructorul dumneavoastră sau coechipier. Este esenţial să purtaţi ceea ce vi se potriveşte cel mai bine, decât să vă spună cineva ce să purtaţi. În apele tropicale mai calde, aţi putea să vă scufundaţi doar cu un costum subţire. În apele mai reci veţi avea 36

nevoie de un costum umed. În cele mai reci ape, costumele uscate sunt cea mai eficientă formă de izolare termică. Costumele de scafandru vă protejează şi de tăieturi, zgârieturi şi înţepături. Chiar dacă apa nu este rece, ar trebui să purtaţi unele costume de protecţie pentru a evita rănirea şi insolaţia.

Polartec® este o combinaţie de Lycra® şi o căptuşeală dintr-un velur gros care opreşte pătrunderea aerului şi a apei, izolând termic corpul. Costumele făcute din Polartec® asigură căldura asemănător cu cea a unui costum umed din neopren, fără a fi nevoie să purtaţi atât de multă greutate pentru a compensa flotabilitatea costumului.

Costume subţiri (Dive Skins) Dive skins sunt costume subţiri, au o singură piesă şi sunt proiectate să protejeze pielea de tăieturi, zgârieturi şi înţepături ce pot apărea când faceţi scufundări în ape tropicale. Termenul dive skins acoperă o gamă largă de produse fabricate din diferite materiale. Pentru a ştii ce să cumpăraţi, este important să întrebaţi ce materiale s-au folosit pentru confecţionarea costumului. Două materiale obişnuite sunt Lycra® şi Polartec®.

Costume umede Costumele umede sunt făcute din spumă de neopren, care e un cauciuc sintetic injectat cu mii de celule minuscule de gaz. Neoprenul e un bun izolant în multe condiţii de scufundare. Costumele umede sunt costumele de protecţie termică cel mai des folosite de scafandri datorită simplităţii şi preţului iniţial relativ scăzut. Pentru a fi eficient, un costum umed trebuie să fie exact pe măsura voastră şi să se muleze perfect pe corp. Odată ce aţi intrat în apă, un strat subţire de apă se va interpune între pielea dumneavoastră şi suprafaţa interioară a costumului. Apa va fi încălzită apoi la temperatura corpului şi costumul izolator va menţine apa şi pe dumneavoastră calzi. Dacă nu vă scufundaţi adânc sau nu faceţi scufundări multiple în apă foarte rece, un costum umed vă va asigura o izolare rezonabilă. Pe măsură ce se uzează, costumul îşi pierde o parte din capacitatea de izolare, deoarece unele celule (bule de aer) din interiorul costumului se sparg la fiecare scufundare. Costumele umede se întâlnesc în diferite culori. Culoarea e de obicei cea a învelişului de nylon de pe exteriorul şi interiorul materialului de neopren. Nylonul face costumul umed mai durabil şi mai uşor de îmbrăcat şi dezbrăcat, dar îl face ceva mai gros.

Lycra® Costumele Lycra® nu asigură decât o protecţie termică minimă (figura 2-39), dar Lycra® poate fi combinată cu polipropilena, care este o ţesătură pluşată, sau cu alte materiale izolatoare, pentru a creşte protecţia termică a corpului. Costumele din Lycra®, ca şi costumele umede nu furnizează aproape deloc protecţie împotriva vântului, mai ales când sunt ude. Aceasta poate fi o problemă cu multe costume la ieşirea din apă, când căldura este pierdută pentru că apa de pe costum se evaporă preluând căldura corpului.

FIGURA 2-39. COSTUMELE SUBŢIRI VĂ PROTEJEAZĂ DE TĂIETURI, ZGÂRIETRUI ŞI ÎNŢEPĂTURI.

Polartec®

Grosimea costumelor Costumele umede sunt disponibile în mai multe grosimi, de la 2 la 7 mm şi în diferite modele. Cu cât sunt mai groase, cu atât izolează mai bine, cu toate că cele groase ar putea fi mai voluminoase şi neplăcut de purtat. Cea mai răspândită grosime a unui costum umed pentru apă caldă la 27°C (80°F) este de 3 mm. În ape reci, mulţi scafandri preferă un costum gros de 6 mm sau mai mult. Modele 37

Costumele umede scurte (cu mânecile scurte şi lungimea picioarelor 3 sferturi) sau cele integrale de 2 mm sau 3 mm sunt purtate adesea în apele tropicale temperate. Pentru scufundări în ape reci unii scafandrii preferă să poarte un corset peste pantaloni cunoscut sub numele de farmer john (izmană), combinat cu o jachetă de tip integrală. De asemenea, mai poartă o glugă, botoşi de protecţie şi mânuşi. Puteţi să vă ajustaţi capacitatea de încălzire a costumului umed prin adăugarea de straturi suplimentare. De exemplu, iarna, puteţi purta o vestă, fie ea şi cu glugă sub izmană pentru a creşte izolarea. Vara aţi putea să vă scufundaţi fără glugă. Opţiuni Dacă sunteţi înalt, subţire, bine făcut sau diferit de mărimile standard, ar trebui să vă gândiţi să vă faceţi costumul la comandă. Dacă aveţi un costum umed făcut la comandă, puteţi alege dintr-o multitudine de opţiuni. Opţiunile acestor costume pot include: • Fermoare la încheieturi şi glezne pentru a fi mai uşor de îmbrăcat. Totuşi, apa poate intra şi ieşi prin fermoar, răcorindu-vă. • Genunchiere care să vă protejeze genunchii şi costumul de stâncile ascuţite. • O căptuşeală a coloanei vertebrale care să amortizeze apăsarea tubului de aer şi să păstreze căldura pe spate. • Buzunare interioare ale costumului umed pentru a păstra cheile. • Teci prinse de picior pentru cuţite de scufundare. • Glugă ataşată pentru mai multă căldură. Vorbiţi cu instructorul şi personalul de la magazin despre tipurile de costume folosite în zona dumneavoastră sau zona în care o să faceţi cele mai multe scufundări. Recomandările lor vă vor permite să alegeţi tipul optim de costum. Costume uscate Costumele uscate sunt preferate pentru apele reci. Acestea sunt mult mai scumpe decât cele umede, însă merită costul suplimentar, deoarece măresc confortul în multe situaţii. Un costum impermeabil este construit pentru a vă menţine uscat. El nu

permite intrarea apei, etanşeizând costumul la încheieturi, gât şi folosind un fermoar impermeabil (figura 2-40).

Cu unele costume uscate alcătuite din

alt material decât neoprenul, puteţi purta şi lenjerie de corp pentru a creşte izolarea şi a vă încălzi mai bine. Acest strat de haine păstrează aerul între piele şi costum. Puteţi să mai adăugaţi haine după propriul plac pentru a vă ajusta izolarea termică în funcţie de temperatura apei. Temperatura apei, structura corpului dumneavoastră şi nivelul de activitate din timpul scufundării determină cantitatea de haine pe care le purtaţi pe sub costum. Costumele uscate sunt mai uşor de îmbrăcat decât cele umede, dar e nevoie de antrenament suplimentar pentru a învăţa cum să le folosiţi corect. Multe costume uscate sunt mai voluminoase decât cele umede. În funcţie de cum vă vine costumul şi de tipul izolării pe care o purtaţi pe dedesubt, s-ar putea să trebuiască să purtaţi mai multe greutăţi suplimentare decât aţi fi purtat cu un costum umed.

FIGURA 2-40. COSTUMELE USCATE VĂ

PĂSTREAZĂ CĂLDURA MAI BINE ÎN APE RECI

DECÂT COSTUMELE UMEDE.

Tipuri de costume Există mai multe tipuri de costume uscate. Ele pot fi confecţionate din spumă de neopren, neopren rigid sau o variantă de nylon foarte rezistent laminat cu un material impermeabil de ele. Costumele din spumă de neopren sunt făcute dintr-o singură piesă şi au un fermoar impermeabil, încheieturile şi gâtul etanşate. Costumul însuşi este izolator. El este mai 38

călduros decât unul umed confecţionat din acelaşi material deoarece interiorul este uscat, la fel ca şi aerul ce asigură izolaţie. Neoprenul rigid necesită purtarea hainelor pe dedesubt pentru a adăuga izolare. Cantitatea de izolare necesară depinde de temperatura apei. Costumul e mai puţin voluminos decât cel din spumă de neopren. Costumele din nylon rigid nu se mulează foarte strâns pe corp, crescând mobilitatea şi confortul. Şi acest tip de costum necesită purtarea de îmbrăcăminte suplimentară. Caracteristicile costumelor Majoritatea opţiunilor disponibile pentru costumele umede, precum buzunare, teci, genunchiere, etc. sunt disponibile şi pentru costumele uscate. Alte opţiuni speciale pentru costumele uscate sunt: • Cagule uscate. • Mânuşi uscate. • Cizme ataşate cu talpă groasă. Deoarece costumele uscate nu trebuie să se potrivească perfect, nu este nevoie decât foarte rar ca acestea să fie făcute la comandă. Totuşi, costul costumelor uscate este mai mare, deoarece este nevoie de fermoare şi materiale speciale precum şi muncă suplimentară pentru a face costumul impermeabil. Controlul flotabilităţii În timpul scufundării, controlaţi cantitatea de aer din costumul uscat prin intermediul unei valve de umflare, care vă oferă posibilitatea să introduceţi aer în costum şi o valvă de evacuare care permite scoaterea aerului din costum. Valva de umflare e similară cu cea de umflare automată folosită la BC. Adăugaţi aer în costumul uscat pe măsură ce vă scufundaţi mai adânc şi scoateţi aer când reveniţi la suprafaţă. Cel mai întălnit loc al valvei de umflare este în mijlocul pieptului pentru a nu interfera cu BC-ul. Valva de evacuare este o valvă mai mică care uzual ventilează automat aerul din costum pe măsură ce urcaţi. O poziţionare obişnuită a valvei de evacuare este în partea exterioară superioară a braţului stâng. Diferite modele de valve evacuează aerul la diferite debite. O valvă care evacuează aerul mai repede este mai bună, deoarece vă permite scoaterea aerului mai repede din

costum. Când vă scufundaţi cu un costum uscat, folosiţi costumul pentru compensarea flotabilităţii, iar pentru plutirea la suprafaţă folosiţi BC-ul. Acesta poate fi folosit ca rezervă la compensarea flotabilităţii. Trebuie să fiţi foarte atent dacă adăugaţi aer şi în costum şi în BC când vă aflaţi în submersie, deoarece este foarte dificil să controlaţi ambele echipamente în acelaşi timp. Trebuie să purtaţi tot timpul un BC împreună cu un costum uscat. Dacă faceţi cursuri NAUI de atestare ca scafandru într-o zonă a lumii care necesită folosirea costumelor uscate (de exemplu, Canada sau Alaska) probabil vă veţi scufunda de la prima şedinţă folosind un costum uscat. În acest caz, instructorul vă va prezenta un material suplimentar şi vă va antrena cum să folosiţi costumul umed. Dacă cursul dumneavoastră nu include antrenamente cu costume uscate şi vă decideţi să cumpăraţi unul, va trebui să urmaţi un curs NAUI de specialitate pentru a învăţa cum să-l utilizaţi corect. Cagula Cea mai mare cantitate de căldură o pierdeţi prin cap, mâini, piept, axile şi bazin. De aceea, protecţia termică pentru cap este esenţială când vă scufundaţi. În apă rece, puteţi pierde o cantitate semnificativă de căldură a corpului prin capul neacoperit. Pentru cele mai multe scufundări în apă rece, puteţi folosi o simplă cagula din acelasi material al costumului umed (figura 2-41). Cagula poate avea atasata o barbie care pătrunde pe sub guler, pentru a vă menţine gâtul cald şi pentru a preveni intrarea apei şi scurgerea ei pe spate. Cea mai bună soluţie pentru menţinerea căldurii este aceea de a avea cagula atasata la costum. Dacă vă scufundaţi în apă mai rece s-ar putea să doriţi să folosiţi o cagula uscata ataşată direct de costu.m.Cagula va mentine capul complet uscat. Majoritatea cagulelor sunt destul de incomode de purtat pe uscat odata ce intraţi în apă, cu greu le veţi mai simţi. Egalizarea presiunii în urechi când purtaţi o cagula s-ar putea sa necesite atentie suplimentară. Instructorul vă va arăta tehnicile speciale necesare în funcţie de tipul cagulei pe care o purtati.

39

purtaţi glugă şi mânuşi. • 2°C până la 13°C (35°F până la 55°F) temperatura apei; Un costum uscat complet este recomandabil. • 2°C (35°F) şi apă mai rece; Antrenament şi echipament special sunt necesare pentru scufundare în astfel de ape.

FIGURA 2-41. PURTAREA UNEI CAGULE AJUTA

SĂ VĂ CONSERVAŢI CĂLDURA CORPULUI.

Alegerea costumului potrivit în funcţie de condiţii Majoritatea scafandrilor necesită un anumit grad de izolare termică şi purtarea costumului potrivit este una dintre cerinţe pentru a ne bucura de scufundare. Costumul potrivit pentru dumneavoastră, s-ar putea să nu fie bun pentru partener, datorită reacţiei diferite la frig a organismelor. De asemenea, în funcţie de zona globului în care trăiţi, s-ar putea să aveţi o rezistenţă mai scăzută la frig. De exemplu, dacă trăiţi într-o zonă cu climat deşertic veţi avea nevoie de o izolare mai bună, deoarece corpul dumneavoastră este obişnuit cu temperaturi mai ridicate . Dacă trăiţi într-un climat mai rece, veti avea nevoie de mai puţină izolare în apă deoarece corpul e obişnuit cu temperaturi scăzute. Folosiţi următoarele categorii generale de temperaturi ale apei pentru a decide tipul de costum necesar: • 27°C (80°F) şi apă mai caldă; Un costum subţire este recomandabil. • 24°C până la 27°C (75°F până la 80°F) temperatura apei; Un costum umed integral sau parţial de 23 mm este recomandabil. • 13°C până la 24°C (55°F până la 75°F) temperatura apei; Un costum umed de 5-7 mm este recomandabil. Pe măsură ce apa se răceşte, s-ar putea să trebuiască să

FIGURA 2-42. COSTUMELE UMEDE TREBUIE

USCATE ŞI DEPOZITATE ÎN SIGURANŢĂ PE

UMERAŞE LATE SPECIAL PROIECTATE.

Întreţinere Ar trebui să clătiţi costumul de scufundare cu apă dulce după fiecare zi de scufundări. Clătiţi atât pe interior cât şi pe exterior custumele subţiri şi costumele umede. Există produse comerciale pe care le puteţi folosi la sfârşitul unei zile de scufundări pentru a curăţa complet costumul înainte de depozitarea acestuia. Ar trebui să depozitaţi costumele umede pe umeraşe late special proiectate (figura 2-42) sau neîmpăturite, întinse pe o suprafaţă plată. Dacă găsiţi găuri în costumul umed îl puteţi repara folosind adeziv special şi petice pentru neopren. Dacă interiorul unui costum impermeabil este complet uscat şi este purtat cu alte haine nu este nevoie decât să-l clătiţi pe exterior. Trebuie să eliminaţi transpiraţia, pielea moartă, etc. din costumele de neopren uscate, prin clătire în interior şi în exterior. Toate costumele uscate ar trebui clătite, ocazional, în interior şi în exterior. Fermoarele trebuie unse doar cu parafină, cu ceară de albine sau produse ale 40

producătorului costumului. Costumul vostru uscat poate fi depozitat împăturit, într-o pungă, departe de căldură şi de maşini care poluează, precum fierbătoarele de apă sau motoarele electrice. Costumul dumneavoastră uscat, cu valvele, fermoarele şi izolaţiile lui ar trebui inspectat anual de un tehnician reparator calificat. Valvele costumului pot funcţiona deficitar dacă nu sunt inspectate regulat. Manualul de utilizator al costumului uscat este ghidul dumneavoastră principal, enumerând orice activitate specială ce trebuie efectuată. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre costumele de scufundare: 22. Un _________________________ este recomandat doar pentru scufundările în ape tropicale. 23. Un _________________________ este confecţionat doar din spumă de neopren. 24. Un _________________________ foloseşte îmbrăcăminte suplimentară pentru izolaţie termică. 25. Adevărat sau fals. Nu aveţi nevoie de antrenament special pentru a folosi un costum uscat.

ECHIPAMENT ACCESORIU Accesoriile sunt disponibile pentru a face scufundările mai plăcute. Există de asemenea, accesorii pentru activităţi specializate. Unele accesorii sunt descrise în secţiunea care urmează. Dispozitive ataşabile Clemele vă permit să ataşaţi instrumente BC-ului. Fără cleme instrumentele indicatoare şi regulatorul octopus ar atârna pe lateral şi mai jos de talie, când înotaţi orizontal prin apă. Dacă înotaţi aproape de fundul apei, instrumentele pot atinge şi distruge viaţa marină sau se pot strica. Când coralii şi alte organisme delicate se distrug, ele nu mai cresc la loc. Ele mor. Ţineţi minte să vă prindeţi instrumentele de BC la fiecare scufundare pentru a nu le distruge pe ele sau mediul acvatic. Clemele trebuie prinse în aşa fel încât să poată fi îndepărtate uşor în caz de urgenţă (figura 2-43). Clemele şi alte tipuri de dispozitive de prindere sunt disponibile în majoritatea magazinelor de specialitate.

FIGURA 2-43. TREBUIE SĂ VĂ FIXAŢI

INSTRUMENTELE DE SCUFUNDARE DE BC

ASTFEL ÎNCÂT SĂ NU ATÂRNE PE JOS.

Cuţite Un cuţit de scafandru este o unealtă folosită în multe scopuri. Cea mai importantă funcţie este aceea de tăiere a firului undiţelor sau năvoadelor dacă vă prindeţi în ele când sunteţi sub apă. Cuţitele nu sunt folosite ca arme de luptă împotriva rechinilor cum aţi văzut la televizor. Există mai multe tipuri şi mărimi de

cuţite de scufundare şi trebuie să-l alegeţi pe

cel potrivit tipului de scufundare pe care o faceţi (figura 2-44). De exemplu, un scafandru vânător va dori un cuţit, cu o lamă subţire şi ascuţită, în timp ce un scafandru de epavă va dori un cuţit neascuţit pentru a cerceta sau ciocăni.

FIGURA 2-44. ALEGEŢI CUŢITUL CEL MAI

APROPIAT TIPULUI DE SCUFUNDARE PE CARE ÎL FACEŢI.

Toate cuţitele de scufundare trebuie păstrate ascuţite şi unse cu un strat subţire de ulei când nu sunt folosite. Chiar şi cele construite din oţel inoxidabil pot rugini dacă nu sun întreţinute corespunzător. Păstraţi cuţitul în teacă când nu este folosit. Tecile sunt de obicei confecţionate din plastic şi pot fi fixate în diferite locuri cum 41

ar fi: • Pe partea interioară a gambei. • În partea din spate a consolei cu instrumente. • În buzunarul BC-ului sau în banduliera de la umeri. Modul în care vă montaţi cuţitul depinde de designul tecii, mărimea cuţitului şi preferinţa proprie. Genţi pentru echipament Aveţi nevoie de o geantă pentru a transporta echipamentul către şi de la un loc de scufundări la altul, pentru a-l păstra în siguranţă şi curat. Fără o geantă de transport, este dificil să mânuiţi echipamentul şi puteţi scăpa pe jos instrumente fragile. Pe un vas charter este foarte uşor să vă pierdeţi echipamentul, el putând fi luat accidental de alt scafandru dacă nu aveţi o geantă în care să-l păstraţi. Puteţi folosi aproape orice geantă din nylon dur sau canavas. Nylonul este de obicei mai bun deoarece nu putrezeşte sau mucegăieşte cum se întâmplă în cazul canavasului. Plasele cu ochiuri mari ori tăbliile ajută orice echipament umed să se usuce. Ar trebui să vă însemnaţi echipamentul cu semne personale şi genţile cu numele, adresa şi numărul de telefon pentru a fi uşor identificate în caz că le uitaţi pe un vas de scufundări. Genţi speciale sunt disponibile în magazinele specializate. Aceste genţi sunt foarte uşor de folosit la scufundări deoarece au compartimente speciale în care se pun labele, regulatoarele şi instrumentele. Multe dintre aceste genţi sunt pregătite pentru transport aerian, fiind dotate cu roţi pentru cărat prin aeroport sau pe docuri. Unele genţi au compartimente impermeabile pentru carnetul jurnal, îmbrăcăminte şi alte articole pe care nu vreţi să le udaţi. Steaguri şi balize Când faceţi scufundări, este aproape imposibil pentru o barcă sau un jet-ski care merg cu viteză să observe bulele de aer pentru a şti că sunteţi în zonă. Pentru a evita un accident, ar trebui să folosiţi un steag de scufundare pentru a semnaliza că sunteţi în apă. Steagul de scufundare folosit în Statele Unite este un steag roşu cu o diagonală albă, din colţul interior superior la cel inferior exterior (figura 2-45). Steagul trebuie arborat

pe suprafaţa apei sau pe o barcă de fiecare dată când sunt scafandri sub apă. Multe state obligă prin lege să arboraţi acest steag. Este obligaţia voastră să păstraţi o distanţă în interiorul acestui steag (nu mai mult de 30 m (100 feet), dar legile locale pot specifica mai puţin). Este de asemenea obligaţia dumneavoastră să coborati steagul când nu mai sunt scafandri în apă.

FIGURA 2-45. INTOTDEAUNA SĂ AVEŢI INSTALAT

UN STEAG DE SCUFUNDARE CÂND SUNT

SCAFANDRI ÎN APĂ.

Obligatoriu, navele de scufundare trebuie să arboreze steagul internaţional albastru cu alb numit steagul alfa, când scafandri se află în apă. Steagul de semnalizare indică capacitatea redusă de manevrare a navei datorită activităţii scafandrilor din zonă. Acest steag este de asemenea utilizat ca steag de scufundare în multe ţări. Instructorul vă va informa aspra reglementărilor legale locale privind steagul de scufundare. Dacă vă scufundaţi lângă ţărm, staţia de scufundare poate fi orice, de la un tub umflat la o placa de surfing sau un caiac (figura 2-46). Nu contează ce folosiţi atâta timp cât aveţi la îndemână un obiect potrivit zonei de scufundare care vă este de folos la nevoie.

FIGURA 2-46. O PLACĂ DE SURFING VĂ

ASIGURĂ UN LOC DE ODIHNĂ LA SUPRAFAŢĂ.

42

Carnete jurnal (logbook) Un logbook se înregistreaza experienţele dumneavoastră subacvatice (figura 2-47). Ar trebui să treceţi în jurnal informaţii de la fiecare scufundare, imediat ce ieşiţi din apă. În unele zone de pe glob, sunt legi care vă obligă să completaţi logbook-ul. Va fi nevoie să completaţi un carnet jurnal pe durata cursurilor NAUI. În plus, unii operatori de scufundare pot să ceară să vadă jurnalul înainte de a vă presta servicii. Dacă doriţi să continuaţi antrenamentul pentru a deveni lider de echipă, logbook-ul dumneavoastră arată: • Că aţi avut experienţe variate de scufundare. • Dovedeşte că aveţi experienţă în efectuarea scufundărilor avansate sub îndrumarea unui instructor. • Câte ore aţi petrecut sub apă. • Câte scufundări aţi făcut. Antrenamentul dumneavoastră, scufundările şi orele petrecute vor trebui documentate înainte de a fi admişi la cursurile de lideri de echipă.

• •

• •

•

înregistra datele şi vă poate ajuta să comunicaţi cu partenerul (figura 2-48). Un săculeţ în care să depozitaţi vânatul, eşantioanele, gunoiul şi alte obiecte de preţ. O lanternă subacvatică necesară pentru scufundările de noapte, bună şi în timpul zilei pentru a distinge mai bine culorile şi pentru a vedea în găuri şi crăpături. O baliză indicatoare pentru a marca locaţia unui obiect aruncat în apă sau a unei zone specifice. O trusă cu articole de rezervă ce poate include o curea pentru mască, un colier pentru snorkel, o curea pentru labe, inele-O variate şi o piesă de gură a regulatorului cu colierul de fixare. O listă de inventar în care să bifaţi componentele echipamentului de scufundare precum şi articolele personale. Vedeţi Anexa C pentru modelul unei liste de control.

FIGURA 2-47. CARNETUL JURNAL VĂ ÎNREGISTREAZĂ EXPERIENŢA ÎN APĂ.

Truse de prim ajutor Este o idee bună să aveţi o trusă de prim ajutor în orice călătorie. Tot ce aveţi de făcut este să adăugaţi unele articole unei truse standard de prim ajutor, pentru a satisface nevoile speciale ale scufundărilor şi pentru fi gata să daţi piept cu micile accidente legate de scufundări. Vedeţi Anexa B pentru lista articolelor recomandate pentru o trusă de prim ajutor la scufundări. Alte accesorii Alte accesorii folositoare sunt: • O tăbliţă subacvatică pe care puteţi

FIGURA 2-48. SCRISUL PE O TĂBLIŢĂ ESTE O BUNĂ MODALITATE DE A COMUNICA SUB APĂ.

Verificaţi-vă cunoştinţele Revedeţi următoarele întrebări despre accesoriile echipamentului: 26. Pentru ce este folosit cel mai des un cuţit de scufundări sub apă? ______________________________ ______________________________. 27. Când arboraţi un steag de scufundare trebuie _____________ şi 43

______________________________ . 28. Ar trebui să vă înregistraţi toate scufundările în jurnal deoarece ______ şi _____________________________ . 29. Două accesorii care vor fi folositoare în timpul unei scufundări sunt ___________________________ şi _____________________________ .

CONCLUZII Scufundarea este o activitate ce necesită mult echipament. Reţineţi că tot acest echipament vă ajută să vă adaptaţi la mediul subacvatic şi să vă simţiţi confortabil şi în siguranţă. Cu cât lucraţi mai mult cu echipamentul vostru, cu atât vă va fi mai uşor să-l folosiţi. Odată ce echipamentul devine uşor de folosit, veţi putea să vă îndreptaţi atenţia către mediul subacvatic şi alte activităţi.

44

CAPITOLUL

Abilităţile de

scufundare

______

45

SCOP În acest capitol veţi: • Afla despre abilităţile de scufundare la mică adâncime pe care le veţi învăţa în timpul cursului. • Învăţa paşii de asamblare şi testare a echipamentului de scufundare. • Deprinde paşii îmbrăcării

echipamentului.

• Citi despre unele metode de a intra şi ieşi din apă. • Deprinde abilităţile de folosire a măştii şi regulatorului pe care Ie veţi învăţa în timpul cursului. • Învăţa despre controlul flotabilităţii şi abilităţile de optimizare a flotabilităţii. • Face cunoştinţă cu măsurile de siguranţă pe care le veţi deprinde pe parcursul cursului. Poate însemna ceva să vă scufundaţi cu echipamentul într-o piscină sau o apă împrejmuită, însă scopul scufundării este explorarea apelor deschise. Pentru a vă bucura de scufundări, trebuie să fiţi în măsură să combinaţi cunoştinţele despre mediul subacvatic cu abilitatea de a vă mânui echipamentul în condiţii variate. Trebuie să aveţi încrederea şi abilitatea de a folosi din instinct costumul, deoarece masca vă va limita mult din unghiul de vedere. În cursul de atestare ca scafandru NAUI, veti învăţa bazele scufundărilor, dar veţi deveni un scafandru priceput doar după o experienţă suplimentară şi antrenament consistent. Dacă antrenamentul se desfăşoară în timpul lunilor de iarnă într-o zonă cu apă rece, totuşi aveţi opţiunea de a vă completa antrenamentul în ape deschise imediat. Vă puteţi completa cursul prin Programul Universal Suplimentar NAUl, antrenându-vă într-o staţiune tropicală sub îndrumarea altui instructor. Întrebaţi-vă instructorul NAUI pentru detalii despre acest program.

ABILITĂŢILE DE SCUFUNDARE CU SNORKEL-UL Dezvoltarea bunelor abilităţi de scufundare la mică adâncime este fundamentală pentru un bun scafandru. Trebuie să ştiţi folosirea corectă a măştii, snorkel-ului şi labelor. Pregătirea costumului pentru utilizare Este nevoie să vă pregătiţi aproape tot

echipamentul nou înainte de a-l putea folosi. Aceasta este mai ales necesară pentru o nouă mască. Lentilele măştilor noi sunt acoperite cu un strat fin de lubrifiant. Puteţi folosi pastă de dinţi pentru a îndepărta acest strat folosind următoarea procedură: 1. Puneţi o picătură de pastă de dinţi pe partea interioară a fiecărei lentile. 2. Frecaţi întreaga suprafaţă cu pastă de dinţi. 3. Clătiţi masca bine cu apă curată. Spălând lentilele cu pastă de dinţi veţi evita aburirea lor, care apare când se formează condens pe partea interioară a lentilelor. De fiecare dată când vă puneţi masca pentru scufundare, va trebui să o pregătiţi înainte astfel încât lentilele să nu se aburească, datorită diferenţei de temperatură dintre interiorul măştii şi a apei înconjurătore. Cea mai obişnuită cale de a preveni condensul este să folosiţi următoarea procedură: 1. Aplicaţi câteva picături de soluţie antiaburire. 2. Frecaţi partea interioară a lentilelor cu soluţie. 3. Clătiţi masca temeinic. O alternativă ar fi să utilizaţi saliva, dar multă lume preferă produsele din comerţ. Produsele comerciale sunt mai eficiente decât saliva. Pentru a vă pregăti masca adecvat, citiţi instrucţiunile care însoţesc produsul.

FIGURA 3-1. SNORKEL-UL ESTE DE OBICEI

ATAŞAT DE CUREAUA DIN PARTEA STÂNGĂ A

MĂŞTII DUMNEAVOASTRĂ.

Snorkel-ul este, de obicei, ataşat de cureaua din partea stângă a măştii, dacă regulatorul vostru se găseşte în partea dreaptă (figura 3-1). O parte din snorkele sunt proiectate să fie purtate doar pe partea stângă. Unele snorkele folosesc un suport de 46

silicon, în timp ce altele au cleme de plastic. Când îl folosiţi, snorkel-ul trebuie să atârne astfel încât muştiucul să ajungă uşor în dreptul gurii, iar vârful să fie poziţionat corect în spatele capului. Instructorul vă va arăta cea mai bună cale cum să vă prindeţi snorkel-ul de mască. Pentru a vă pregăti labele de utilizare, asiguraţi-vă ca aţi scos toate piesele din locaşul piciorului şi dacă purtaţi labe legate cu curele de glezne, ajustaţi-vă curelele în jurul gleznelor cu o strângere potrivită şi confortabilă. Puneţi-vă botoşii înainte de a ajusta curelele (figura 3-2). Strângând curelele prea tare puteţi cauza picioarelor cârcei. Dacă curelele sunt legate prea larg, veţi lovi apa stângaci şi ineficient, puteţi face cârcei sau puteţi pierde o labă. Dacă curelele labelor sunt uleioase sau alunecoase de la un lubrifiant folosit la fabricarea lor, spălaţi-le cu un săpun delicat şi apă pentru a îndepărta uleiul. Lăsând curelele uleioase, acestea vă pot aluneca în apă şi veţi pierde labele.

FIGURA 3-2. REGLAŢI-VĂ CURELELE LABELOR

ASTFEL ÎNCÂT SĂ FIE COMODE DAR NU FOARTE

STRÂNSE.

Îmbrăcarea echipamentului Când sunteţi gata să mergeţi la scufundări, aţi studiat amplasamentul şi planul de scufundare, vă îmbrăcaţi sau vă puneţi majoritatea echipamentului la locul de scufundare. În funcţie de echipamentul pe care îl aveţi, costumul umed e uzual prima piesă a echipamentului care trebuie îmbrăcată. Staţi jos când vă puneţi botoşii pentru a evita să cădeţi, mai ales dacă vă aflaţi pe o barcă în balans. Picioarele şi botoşii trebuie să fie complet uscate sau complet ude pentru ca piciorul să alunece uşor. Labele trebuie puse la marginea apei.

FIGURA 3-3. FOLOSIŢI PARTENERUL PENTRU SPRIJIN ŞI POZIŢIA CIFREI 4 PENTRU A VĂ ÎMBRĂCA LABELE.

Dacă este posibil să vă puneţi labele stând aşezat, va fi mai puţin probabil să cădeţi. Oricum, de cele mai multe ori, va trebui să vă puneţi labele stând în picioare. Întotdeauna folosiţi poziţia cifrei patru pentru a vă pune labele, astfel: 1. Sprijiniţi-vă cu o mână de umărul coechipierului. 2. Încrucişaţi-vă călcâiul piciorului apropiat de coechipier peste genunchiul celuilalt picior (figura 3-3). 3. Ţineţi laba de marginea superioară, sau de curea, cu locaşul piciorului îndreptat spre voi. 4. Introduceţi piciorul în locaşul prevăzut al labei. 5. Trageţi cureaua în sus şi peste călcâi. 6. Întoarceţi-vă şi repetaţi operaţia pentru celălalt picior.

FIGURA 3-4. DACĂ TREBUIE SĂ PĂŞIŢI CÂND

PURTAŢI LABELE ASIGURAŢI-VĂ CĂ MERGEŢI

CU SPATELE.

Evitaţi să mergeţi pe distanţe mari când 47

purtaţi labele, pentru că vă puteţi pierde uşor echilibrul şi puteţi cădea. Dacă trebuie să mergeţi pe uscat când purtaţi labele, mergeţi târându-vă picioarele înapoi sau păşind rar (figura 3-4). Nu încercaţi niciodată să mergeţi cu faţa cu labele puse. Ar trebui să vă puneţi masca şi snorkelul la sfârşit pentru a nu vă îngusta unghiul de vedere când sunteţi pe uscat. O procedură de a pune masca este: 1. Potriviţi-vă masca pe faţă. 2. Trageţi cureaua peste cap

(figura 3-5).

3. Verificaţi marginea măştii pentru a nu fi prins fire de păr sau gluga costumului sub aceasta (figura 3-6).

cureaua măştii. Dacă masca şi cureaua sunt prea strânse, vor fi incomode. Dacă vreţi să înotaţi pe sub apă cu snorkel-ul, puneţi-l în gură şi fixaţi-l de curea astfel încât să intre uşor în gură (figura 3-7).

FIGURA 3-7. SNORKEL-UL TREBUIE POZIŢIONAT

CONFORTABIL CÂND MUŞTIUCUL SE AFLĂ ÎN

GURĂ.

FIGURA 3-5. ASIGURAŢI-VĂ CĂ MASCA ESTE

POZIŢIONATĂ CONFORTABIL PE FAŢĂ ŞI CAP.

Folosirea labelor Labele vă oferă propulsia şi stabilitatea de care aveţi nevoie în apă. Când sunteţi complet echipat pentru scufundare, trebuie să vă folosiţi muşchii mari ai picioarelor pentru propulsie. Prin folosirea picioarelor, eliberaţi mâinile pentru a transporta o cameră video, pentru a face fotografii, sau a purta o lanternă pentru scufundările de noapte sau orice alt articol. Puteţi să vă mişcaţi labele în mai multe feluri pentru a vă propulsa. Cel mai întâlnit mod de a da din picioare este stilul fluturat (figura 3-8). Acest stil diferă foarte mult de cel folosit de înotători. Când loviţi apa cu labele, gândiţi-vă la picioarele dumneavoastră ca la nişte cozi de mături, iar lable sunt paiele măturii. Mişcaţi-vă picioarele în sus şi în jos din şold, ţinându-vă genunchii aproape drepţi şi degetele întinse.

FIGURA 3-6. ASIGURAŢI-VĂ CĂ AŢI SCOS TOT

PĂRUL ÎN AFARA MĂŞTII.

Asiguraţi-vă că nu aţi strâns prea tare

FIGURA 3-8. BĂTAIA LABELOR TREBUIE SĂ FIE

LENTĂ ŞI AMPLĂ UTILIZÂND MUSCULATURA

SUPERIOARĂ A PICIOARELOR.

48

Când băteţi din labe mişcarea trebuie să fie lentă, hotărâtă şi amplă. Dacă îndoiţi genunchii prea mult şi vă ridicaţi partea de sus a piciorului spre stomac, mişcându-vă ca şi cum aţi pedala, labele vor aluneca înainte şi înapoi în apă, producând prea puţină propulsie. Dacă mişcaţi picioarele prea intens, veţi obosi repede, iar cursa sus-jos va avea amplitudine mică, neoferind prea multă propulsie. Dacă doriţi să vă mişcaţi repede în apă, loviţi mai puternic şi mai lung, accentuând mişcarea în jos a piciorului. La suprafaţă, schimbaţi bătăile în aşa fel încât să ţineţi labele în apă. Scurtaţi mişcarea în sus astfel încât laba să nu iasă din apă. De asemenea, puteţi înota eficient pe spate sau pe o parte folosind stilul fluturat la suprafaţă. Înotând pe spate (figura 3-9) sau pe o parte (figura 3-10), labele vor rămâne în apă şi este o variantă mai bună faţă de înotul pe burtă. Periodic verificaţi direcţia în care mergeţi, deoarece nu puteţi vedea înainte când înotaţi pe spate.

Puteţi de asemenea folosi mişcarea delfinului când vă scufundaţi. Când faceţi mişcarea delfinului, ţineţi picioarele împreunate şi genunchii relaxaţi şi alternativ curbaţi-vă înainte din şolduri şi apoi arcuiţi-vă spatele (figura 3-11 şi 3-12). Această mişcare oferă propulsie corpului vostru prin apă întocmai unui delfin.

FIGURA 3-11. CĂND FACEŢI MIŞCAREA

DELFINULUI, ÎNCEPEŢI SĂ VĂ CURBAŢI ÎNAINTE

DIN ŞOLDURI.

FIGURA 3-12. CÂND VĂ ARCUIŢI SPATELE,

PICIOARELE SE RIDICĂ ÎN APĂ.

FIGURA 3-9. MULŢI SCAFANDRI PREFERĂ SĂ

ÎNOATE PE SPATE CÂND SUNT LA SUPRAFAŢĂ.

FIGURA 3-10. DE ASEMENEA PUTEŢI ÎNOTA PE O PARTE CÂND SUNTEŢI LA SUPRAFAŢĂ.

Când înotaţi la suprafaţă, asiguraţi-vă că aveţi suficient aer în BC pentru a putea pluti. Dacă obosiţi, vă puteţi opri să vă odihniţi. Atâta timp cât plutiţi, vă puteţi odihni fără efort oricât este necesar.

Veţi învăţa aceasta precum şi alte moduri de a da din labe, astfel încât să le schimbaţi când vă obosesc picioarele. De asemenea, veţi învăţa să vă mişcaţi cu o singură labă, în cazul când s-a rupt o curea sau aţi pierdut o labă. Dacă o curea de fixare a labei s-a desfăcut în timpul scufundării, ori nu se mai închide, trebuie să fiţi în măsură să scoateţi laba, să corectaţi problema, să repuneţi laba în picior şi să vă continuaţi scufundarea. De obicei, este mai uşor să rezolvaţi o problemă a labei sub apă decât la suprafaţă. Dacă trebuie să corectaţi o problemă la suprafaţa apei, aveţi grijă să vă ajustaţi flotabilitatea prin umflarea vestei sau a compensatorului de flotabilitate (BC), pentru a nu fi nevoiţi să daţi din picioare. Atunci când repuneţi laba în apă, folosiţi tot poziţia cifrei patru la fel cum aţi procedat la suprafaţă. Această poziţie 49

FIGURA 3-13. PENTRU O SCUFUNDARE REUŞITĂ TREBUIE SĂ SCOATEŢI CÂT MAI MULT POSIBIL CORPUL AFARĂ DIN APĂ.

elimină contracţia muşchilor mari din spatele piciorului şi vă aduce piciorul într-o poziţie de unde puteţi vedea ce faceţi, deşi acest lucru nu e important. Ar trebui să învăţaţi să îmbrăcaţi şi să scoateţi echipamentul singur din instinct. Respiraţia prin snorkel Respirând prin snorkel stând cu faţa în jos în apă vă va ajuta să vă conservaţi energia, precum şi aerul din butelia voastră. Respiraţi lent şi adânc prin snorkel pentru a avea un transfer de aer bun prin tub. Asiguraţi-vă că vârful tubului este poziţionat în spatele capului pentru a preveni intrarea apei. De asemenea, nu uitaţi să menţineţi la orizontală poziţia corpului când înotaţi la suprafaţă. Scufundarea de suprafaţă Există multe tipuri de scufundări pe care le puteţi utiliza pentru a intra în apă. Aceste scufundări se numesc scufundări de suprafaţă. Pentru a face o bună scufundare de suprafaţă, trebuie să fiţi îngreunat astfel încât să aveţi flotabilitate neutră la suprafaţa apei. Cheia unei scufundări de suprafaţă reuşită este să scoateţi cât mai mult posibil corpul din apă. Greutatea corpului vostru ieşit din apă vă va ajuta împingându-vă sub apă. Cu capul înainte Există două tipuri generale de scufundare cu capul înainte: scufundarea suliţă şi scufundarea pliată. Scufundarea pliată produce mai puţini stropi şi sperie mai puţin peştii. Celălalt tip presupune ridicarea drept în sus a picioarelor, cât mai departe de suprafaţa apei. Greutatea picioarelor vă

împinge bine sub apă. Paşii pentru scufundarea sunt : 1. Staţi orizontal la suprafaţa apei. 2. Îndreptaţi-vă mâinile, palmele apropiate şi braţele drepte spre adâncul apei. 3. Îndoiţi-vă înainte spre şolduri până trunchiul corpului vostru stă vertical în apă. 4. Smuciţi picioarele în sus pănă ce acestea formeaza o linie dreaptă cu restul corpului vostru. 5. Daţi din picioare pentru a continua coborârea îndată ce momentul de scufundare începe să scadă (figura 3-13). Paşii pentru scufundarea pliată sunt: 1. Poziţionaţi-vă drept în apă. 2. Strângeţi-vă picioarele la piept şi în acelaşi timp, folosiţi mâinile şi labele pentru a vă roti corpul într-o poziţie cu capul în jos. 3. Rapid şi lin, extintindeţi-vă braţele în jos pe măsură ce vă întindeţi picioarele în aer, astfel încât corpul vostru este într-o linie verticală. 4. Daţi din picioare pentru a continua coborârea îndată ce momentul de scufundare începe să scadă (figura 3-14). Ambele tipuri de scufundare trebuie efectuate într-o mişcare continuă şi lină.

FIGURA 3-14. SCUFUNDAREA PLIATĂ SE

UTILIZEAZĂ DINTR-O POZIŢIE STAŢIONARĂ.

50

Cu picioarele înainte Scufundările cu picioarele înainte sunt în principal folosit de scafandri fără costum (skin divers). Pentru scufundare de obicei, vă stabiliţi încet poziţia sub apă şi apoi vă continuaţi coborârea cu picioarele înainte. Paşii pentru o scufundare cu picioarele înainte sunt: 1. Staţi drept în apă. 2. Ţineţi capul drept şi respiraţi prin snorkel sau detentor. 3. Întindeţi braţele pe lângă corp. 4. În poziţie depărtată a picioarelor, întindeţi-le înainte şi înapoi. 5. Daţi din picioare şi aduceţi hotărât braţele în jos pe lângă corp în acelaşi timp. 6. Ridicaţi braţele în sus în timp ce capul dumneavoastră intră sub apă. 7. După ce v-aţi desfundat urechile, pliaţi-vă genunchii la piept şi rotiţi-vă corpul cu capul în jos. 8. Continuaţi să coborâţi la fundul apei (figura 3-15). O scufundare cu picioarele înainte mai este denumită şi scufundare pentru alge. Există mai multe variante ale scufundării cu picioarele înainte pe care vi le va arăta instructorul vostru.

FIGURA 3-15. SCUFUNDAREA CU PICIOARELE ÎNAINTE ESTE FOLOSITĂ PENTRU CONTROLUL COBORÂRII ŞI DESFUNDFAREA URECHILOR.

Leşinul în ape mici Dacă vă scufundaţi liber, înainte de a face o scufundare de suprafaţă, veţi dori să inspiraţi şi să expiraţi adânc de mai multe ori înainte de a trage puternic aer în piept şi să vă ţineţi respiraţia pentru scufundare. Dacă faceţi mai mult de trei sau patru astfel de respiraţii, vă hiperventilaţi excesiv şi acest lucru poate fi o problemă. Dacă inspiraţi şi expiraţi adânc şi rapid pentru mai mult de trei ori, veţi coborî nivelul dioxidului de carbon (CO2) din corp. Totuşi,

respiraţia adâncă, rapidă nu poate creşte nivelul de oxigen (O2) din corp. Mulţi oameni nu realizează că nivelul crescut de dioxid de carbon duce la stimularea respiraţiei. Când faceţi o scufundare, vă folosiţi toată cantitatea de O2 din plămâni, dar nu ridicaţi suficient nivelul de CO2 din corp la nivelul pentru a simţi nevoia de a respira. Acest lucru poate duce la pierderea cunoştinţei sau la leşin sub apă. Deoarece acest lucru se poate întâmpla cel mai probabil aproape de suprafaţa apei când urcaţi, problema poartă numele de leşin în ape mici.

FIGURA 3-16. EXPIRAREA CU PUTERE A

AERULUI DIN PLĂMÂNI GOLEŞTE APA DIN

SNORKEL.

Scoaterea apei din snorkel Apa poate intra în snorkel prin capătul deschis din cauza valurilor, accidental prin băgarea capului prea adânc sub apă, sau în timpul unei scufundări. Sunt două moduri de a scoate apa din snorkel rapid şi eficient cu minim de efort. Aceste moduri se numesc golire prin explozie şi golire prin dislocare. Puteţi de asemenea, în mod evident, să scoateţi apa din snorkel la suprafaţă, ridicând capul complet din apă, îndepărtând piesa de gură şi permiţând apei să se scurgă din snorkel. Această tehnică foloseşte mai mult din energia dumneavoastră, evidenţiază un scafandru începător sau novice, ori o problemă şi nu este recomandată. Golirea prin suflare Golirea snorkel-ului prin suflare se face prin expirarea cu putere a aerului din plămâni atunci când ajungeţi la suprafaţă după o scufundare. Aerul va arunca afară apa din snorkel (figura 3-16). La următoarea respiraţie aveţi grijă deoarece este posibil să mai fi rămas apă în tub. Puteţi să evitaţi inhalarea apei rămase în snorkel dacă respiraţi încet. Apoi mai suflaţi din nou aerul 51

pentru a scăpa de apa rămasă. De fiecare dată după o golire prin suflare, trebuie să respiraţi prudent pentru a evita inhalarea apei.

cantitate de energie.

ASAMBLAREA ECHIPAMENTULUI SCUBA Trebuie să ştiţi cum să vă asamblaţi propriul echipament pentru scufundare. Echipamentul dumneavoastră include butelia, vesta compensatoare (BC), regulatorul precum şi centura de lestare. Ţineţi minte că pentru a fi un scafandru responsabil, trebuie să aveţi singur grijă de asamblarea şi operarea echipamentului personal.

FIGURA 3-17. GOLIREA PRIN EXPIRARE ÎNLOCUIEŞTE PARŢIAL APA CU AERUL, DATORITĂ EXPANSIUNII ACESTUIA LA URCARE.

Golirea prin expirare Golirea prin dislocare este o tehnică alternativă. Ea foloseşte o minimă cantitate de energie şi scoate apa din snorkel prin expansiunea unei foarte mici cantităţi de aer pe care o expiraţi prin tub când sunteţi la suprafaţă (figura 3-17). Paşii ce trebuie urmaţi pentru o golire prin dislocare sunt: 1. Aplecaţi capul pe spate astfel încât să priviţi în sus atunci când doriţi să ieşiţi la suprafaţă. 2. Înotaţi spre suprafaţă, ţinând capul aplecat pe spate. 3. Expiraţi încet în snorkel pe măsură ce vă apropiaţi de suprafaţă. Aerul va deplasa apa pe măsură ce vă ridicaţi. 4. Aplecaţi capul în faţă pentru a privi în jos apa în timp ce ajungeţi la suprafaţă. 5. Inspiraţi. Nu ar mai trebui să mai aveţi apă în snorkel. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre folosirea măştii, a snorkel-ului şi labelor: 1. Dacă trebuie să păşiţi cu labele, trebuie să mergeţi _________________ _______________________________ . 2. Pentru a preveni pierderea echilibrului când îmbrăcaţi labele, puteţi ____________________________ sau _______________________________ . 3. Două metode recomandate de scoatere a apei din snorkel sunt ______ şi _____________________________ . 4. Prin __________________ scoterea apei din snorkel necesită o minimă

FIGURA 3-18. BC-UL VOSTRU TREBUIE

POZIŢIONAT LA ÎNĂLŢIMEA CORECTĂ FAŢĂ DE

BUTELIE.

Asamblarea unităţii scuba Unitatea scuba este formată din butelie, BC şi regulator. Prin utilizarea următorilor paşi, veţi fi în curând capabil să vă ajustaţi corect şi eficient unitatea voastră scuba. Un instructor sau un master scafandru poate spune imediat dacă un scafandru este experimentat doar uitânduse la felul în care acesta şi-a asamblat echipamentul. Pentru asamblarea unităţii scuba, folosiţi următorii paşii: 1. Plasaţi butelia în faţa voastră, cu robinetul de închis/deschis în partea dreaptă şi cu orificiul pe unde iese aerul prin valvă spre dumneavoastră. 2. Trageţi filtrul de praf de pe valva tubului şi verificaţi prezenţa inelului-O pe valva cilindrului. 3. Udaţi-vă cureaua BC-ului cu apă dacă aveţi în apropiere. 4. Luaţi BC-ul cu chingile de pus pe umeri în mâini şi cu tubul de scufundare în faţă. 5. Trageţi în jos pe cilindru chinga de fixare a tubului şi poziţionaţi-o la înălţimea corectă. Instructorul vă va arăta care este 52

plasarea corectă a curelei BC-ului pentru tub (figura 3-18). Dacă chinga este plasată prea jos, primul nivel vă va lovi la cap în timpul scufundării. Dacă chinga este plasată prea sus, atunci tubul va sta prea jos pe spatele vostru. Această poziţie s-ar putea să vă dezechilibreze şi vă va fi dificil să ajungeţi la furtunul ce pleacă din primul nivel pentru a recupera un regulator pierdut. 6. Strângeţi chinga pe cilindru bine şi securizaţi-o. Instructorul vă va arăta cum să faceţi acest lucru corect. 7. Ridicaţi BC-ul ţinându-l de curelele de pus pe umeri pentru a vedea dacă cilindrul alunecă în chingă (figura 3-19). Dacă cilindrul se mişcă, trebuie să mai strângeţi cureaua.

mână că s-a strâns. • Pentru regulatoarele cu valve DIN, înşurubaţi primul nivel în valva DIN până ce simţiţi că s-a strâns.

FIGURA 3-20. ATUNCI CÂND AVEŢI POZIŢIONAT REGULATORUL CORECT, IEŞIREA VALVEI

CILINDRULUI SE POTRIVEŞTE CU INTRAREA

TREPTEI ÎNTÂI.

FIGURA 3-19. ASIGURAŢI-VĂ CĂ BUTELIA NU

ALUNECĂ ÎN CHINGA DE FIXARE.

8. Luaţi regulatorul şi întorceţi-l în aşa fel încât furtunurile celui de-al doilea nivel se întind pe dreapta, pentru majoritatea regulatoarelor şi instrumentelor şi furtunul de umflare de joasă presiune pe partea stângă. Asiguraţi-vă că şi capătul striat al şurubului jugului (în cazul regulatorelor din Statele Unite) este poziţionat cu faţa spre stomacul vostru. 9. Slăbiţi şurubul jugului şi scoateţi capacul de protecţie aflat pe primul nivel. 10. Ataşaţi regulatorul la cilindru folosind una din următoarele metode: • Pentru regulatoarele produse în Statele Unite, introduceţi jugul peste valva cilindrului (figura 3-20). Orificiul de intrare al primului nivel va corespunde cu orificiul de ieşire de pe valva cilindrului. Intrarea de la primul nivel al regulatorului se va potrivi drept în crestătura valvei cilindrului şi se va lipi de inelul-O. Răsuciţi capătul până simţiţi la

11. Strângeţi şurubul jugului până simţiţi că s-a fixat (figura 3-21). Nu folosiţi forţa. Inelul-O se va modela etanş şi va izola când daţi drumul la aerul din cilindru. 12. Conectaţi furtunul de umflare de joasă presiune de la primul nivel la valva de umflare automată a BC-ului (figura 3-22). 13. Ţineţi consola în aşa fel încât instrumentele de măsură să fie îndreptate la distanţă de dumneavoastră, de altcineva sau alt echipament. Cel mai bine este să vă uitaţi în jos când daţi drumul la aerul din tub. Este o mică probabilitate ca partea de sticlă a SPG-ului să sară, în cazul în care dispozitivul de reducere a presiunii nu funcţionează.

FIGURA 3-21. JUGUL TREBUIE SĂ FIE STRÂNS

NUMAI PÂNĂ SE BLOCHEAZĂ. NU FOLOSIŢI

FORŢA.

14. Daţi drumul încet aerului din cilindru prin răsucirea robinetului invers acelor de 53

ceasornic. Veţi auzi aerul cum presurizează furtunurile regulatorului. Dacă auziţi un fâsîit puternic de la valva tubului s-ar putea să aveţi o problemă cu etanşarea dintre valva tubului şi primul nivel. Acest lucru indică faptul că inelul-O trebuie înlocuit. Scurgerile de aer în orice altă parte indică probleme care trebuie corectate înainte de scufundare. 15. Deschideţi valva cilindrului complet până ce robinetul se opreşte. Apoi întoarceţi robinetul invers cu aproape un sfert de rotaţie. Aceşti paşi duc la asamblarea completă a unităţii scuba. Totuşi, înainte de a putea folosi unitatea, trebuie să o testaţi ca să vă asiguraţi că funcţionează corect. FIGURA 3-23. VERIFICAŢI MANOMETRUL

PENTRU A FI SIGURI CĂ BUTELIA ESTE PLINĂ.

3. Repetaţi operaţiunile de la pasul 2 cu regulatorul de rezervă sau cu regulatorul sursei alternative de aer. 4. Apăsaţi butonul de umflare pentru a fi siguri că aerul intră în BC când aveţi nevoie. 5. Apăsaţi butonul de dezumflare/ umflare orală pentru a fi siguri că aerul iese din BC la cerere. FIGURA 3-22. ASIGURAŢI-VĂ CĂ AŢI CONECTAT

LA BC FURTUNUL DE UMFLARE AUTOMATĂ.

Verificarea unităţii scuba Verificarea unităţii scuba presupune să vă asiguraţi că primul şi al doilea nivel funcţionează şi că BC-ul vostru se umflă şi dezumflă corect. Paşii de testare a unităţii scuba sunt: 1. Uitaţi-vă la manometru pentru a vedea cât aer aveţi în tub (figura 3-23). Dacă folosiţi un tub de 200 bar (3000 psi), manometrul trebuie să indice în jur de 200 bar. Dacă instrumentul indică mai puţin de 165 bar (2500 psi), trebuie să schimbaţi cilindrul, dacă plănuiţi să faceţi o scufundare normală neîntreruptă. 2. Puneţi regulatorul în gură, expiraţi şi apoi inspiraţi pentru a fi siguri că acesta furnizează aer la cerere (figura 3-24). Nu uitaţi să suflaţi în el prima oară ca să nu inhalaţi particule, nisip sau pietricele minuscule. Chiar şi insecte au fost găsite în al doilea nivel al regulatorului după depozitare.

FIGURA 3-24. VERIFICAŢI PRIMUL ŞI AL DOILEA

REGULATOR PENTRU A FI SIGURI CĂ

FURNIZEAZĂ AER LA CERERE.

Când aţi terminat de asamblat echipamentul, trebuie să vă asiguraţi că unitatea e fixată bine şi nu există pericolul să cadă şi să vă rănească pe dumneavoastră ori pe altcineva, sau să strice valva tubului de aer ori regulatorul. Dacă sunteţi într-o barcă, puneţi unitatea în rastel şi asiguraţi cilindrul cu un şnur elastic sau cu o coardă de legare. Dacă sunteţi lângă o piscină, puneţi al doilea nivel şi aparatele de măsură 54

în BC şi culcaţi tubul pe chinga de fixare (figura 3-25). Dacă sunteţi pe o plajă nisipoasă, împingeţi fundul rezervorului de aer adânc în nisip pentru a-i asigura o bază sigură şi înfăşuraţi furtunurile în jurul valvei.

FIGURA 3-25. O MODALITATE DE A VĂ ASIGURA

ECHIPAMENTUL ESTE SĂ LASAŢI CILINDRUL

AŞEZAT PE O PARTE, DACĂ NU ÎL FOLOSIŢI

IMEDIAT.

Asamblarea centurii cu greutăţi Felul în care vă aranjaţi centura cu greutăţi este important deoarece vă afectează confortul şi siguranţa. Doriţi să aveţi cantitatea necesară de greutăţi şi acestea să fie corect echilibrate pe centură. Cu antrenament şi experienţă, veţi ştii câte greutăţi aveţi nevoie, în funcţie de costumul pe care îl purtaţi. Ca scafandru începător, instructorul vă va ajuta să determinaţi câte greutăţi trebuie să purtaţi. O regulă generală pentru cantitatea de greutăţi pe care o persoană trebuie să o poarte în apă sărată cu un costum umed de 7 mm (1/4 inch ) este 10% din greutatea corpului vostru plus 2 kg. Lungimea centurii este şi ea foarte importantă. Capătul în exces al centurii ce atârnă din cataramă trebuie să fie suficient de lung, încât să-l puteţi apuca cu mâna şi nu mai mult. Dacă folosiţi o centură din naylon de 5 cm (2 inch) lăţime, împletită, neelastică, fără greutăţi, înşiraţi greutăţile pe ea folosind următoarea procedură: 1. Întindeţi cureaua pe o suprafaţă plană, cu catarama în sus. 2. Aduceţi capătul centurii prin prima deschizătură a unei greutăţi şi apoi îndreptaţi-l către cealaltă deschizătură. 3. Poziţionaţi greutatea astfel încât ea să fie peste sau puţin în faţă, relativ la şold. 4. Repetaţi operaţiunile de la paşii 2 şi 3

până când aveţi toate greutăţile atârnate de centură. 5. Încercaţi centura pentru a vedea cum stau greutăţile. Aveţi grijă să distribuiţi egal greutăţile, pe fiecare parte şi să lăsaţi liberă zona de mijloc din spate. Pentru a preveni mişcarea greutăţilor puteţi folosi cleme de greutăţi, din metal sau plastic, pentru fixare între deschizăturile din greutăţi. Puteţi de asemenea răsuci centura când o treceţi prin ultima greutate, pentru a preveni căderea greutăţilor. Întrebaţi instructorul despre cum puteţi fixa corect greutăţile pe centură. Dacă folosiţi greutăţi uşoare într-o centură cu buzunare, distribuiţi egal greutăţile. Dacă aveţi prea multe greutăţi întro parte şi nu suficient în cealaltă, nu vă veţi putea păstra echilibrul în apă. Greutăţile vă vor trage într-o parte.

ÎMBRĂCAREA ECHIPAMENTULUI DE SCUFUNDARE Există o anumită ordine în care trebuiesc puse componentele echipamentului înainte de a intra în apă. Instructorul vă va arăta felul în care trebuie să vă îmbrăcaţi echipamentul. Una dintre metode este următoarea. Din motive evidente, costumul umed trebuie pus primul. Unitatea scuba este următoarea, apoi centura de lestare. În final vă veţi pune masca şi labele. Punerea echipamentului în această ordine face procesul uşor şi rapid şi vă asigură faptul că centura de lestare poate fi scoasă uşor, la nevoie. Îmbrăcarea costumului umed În funcţie de locul unde învăţaţi să vă scufundaţi, puteţi folosi orice, de la un costum subţire la un costum umed. Există proceduri diferite pentru îmbrăcarea fiecărui costum de scufundare. Instructorul vă va arăta tehnicile corecte îmbrăcării costumului pe care îl folosiţi. Indiferent de tipul de costum pe care îl purtaţi, aveţi grijă să staţi aşezat când îmbrăcaţi partea de jos. Acest lucru este în principal important când vă îmbrăcaţi costumul pe un vas aflat în mişcare. De obicei îmbrăcaţi întâi partea de jos a costumului, urmată de botoşi. Partea de jos a pantalonilor costumului trebuie trasă peste botoşi. Îmbrăcaţi apoi cagula urmata de jachetă. Cagula se baga sub jacheta costumului de scufundare. 55

Dacă vremea este caldă, asiguraţi-vă că v-aţi pregătit unitatea scuba şi centura de lestare înainte de îmbrăcarea costumului. Dacă vremea este rece, s-ar putea să doriţi să îmbrăcaţi întâi costumul şi apoi să vă pregătiţi unitatea scuba. Dacă vă încălziţi prea tare cu costumul îmbrăcat, aveţi grijă să vă răcoriţi intrând în apă sau turnând apă pe cap şi pe costum.

cataramele. 6. Faceţi semn coechipierului când sunteţi gata să susţineţi tubul şi să-l elibereze. 7. Prindeţi-vă regulatorul de rezervă şi instrumentele indicatoare de partea frontală a BC-ului (figura 3-27). 8. Repetaţi procesul pentru ca partenerul să-şi îmbrace şi el BC-ul.

Îmbrăcarea unităţii scuba Un coleg trebuie să vă ajute să îmbrăcaţi unitatea scuba ca într-o echipă (figura 3-26). Este mai uşor să vă puneţi echipamentul scuba când lucraţi împreună, deoarece mâinile în plus pot regla furtunurile şi curelele.

FIGURA 3-27. ASIGURAŢI-VĂ CĂ REGULATORUL

DE REZERVĂ ŞI INSTRUMENTELE DE MĂSURĂ

SUNT PRINSE DE BC.

După ce amândoi v-aţi pus echipamentul, verificaţi dacă bretelele de pe umeri sunt confortabil aşezate. Butelia trebuie să fie bine strâns la spate. De asemenea, dacă aţi pus deja centura de lestare, verificaţi dacă puteţi apuca uşor catarama sau capătul liber al centurii fără obstrucţii.

FIGURA 3-26. DUMNEAVOASTRĂ ŞI

PARTENERUL ÎMBRĂCAŢI ÎNTOTDEAUNA

UNITATEA SCUBA CA O ECHIPĂ.

Pentru a îmbrăca unitatea scuba în timp ce staţi în picioare, folosiţi următoarea procedură: 1. Puneţi tubul în picioare şi BC-ul îndreptat cu faţa spre dumneavoastră. 2. Trageţi BC-ul peste umeri, în timp ce coechipierul apucă tubul de primul nivel şi de partea de jos a cilindrului. 3. Ridicaţi- tubul cu o mişcare lină şi ajutaţi-vă coechipierul să fixeze cilindrul pe el/ea strâns. 4. Introduceţi mâinile prin bretele. 5. Strângeţi centura de mijloc şi

Îmbrăcarea centurii de lestare O metodă de a îmbrăca centura de lestare, dacă sunteţi dreptaci, este următoarea: 1. Ţineţi catarama centurii în mâna stângă şi capătul liber în mâna dreaptă. 2. Treceţi peste centură cu ambele picioare (figura 3-28). 3. Ridicaţi centura peste picioare şi peste şolduri. 4. Aplecaţi-vă şi lăsaţi spatele să suporte greutatea centurii. 5. Treceţi capătul liber al centurii prin cataramă şi strângeţi bine centura în jurul taliei. Dacă sunteţi stângaci, puteţi utiliza procedura anterioară ţinând în mâna stângă 56

capătul liber al centurii pentru ca mâna dominantă să deschidă repede centura în caz de urgenţă.

FIGURA 3-28. PUTEŢI ŢINE DE AMBELE CAPETE

ALE CENTURII DE LESTARE ŞI APOI SĂ PĂŞIŢI

PESTE ACEASTA.

Aveţi tot timpul grijă să apucaţi centura de lestare de capătul liber pentru a preveni alunecarea greutăţilor pe centură. Cel mai bine este să vă fixaţi singur greutăţile pe propria centură pentru a preveni posibilitatea producerii unor accidente suplimentare. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre asamblarea echipamentului scuba: 5. Cum trebuie orientat regulatorul când îl montaţi pe cilindru? ________________________________ _____________________________ . 6. Valva cilindrului este deschisă când este rotită în sensul _______________ _______________________________ . 7. Cum trebuie dvs şi colegul dvs să vă îmbrăcaţi unităţile scuba? ________________________________ _______________________________ . 8. Pentru a vă asigura că poate fi aruncată uşor la nevoie, centura de lestare trebuie pusă _______________ _______________________________ .

INTRAREA ŞI IEŞIREA DIN APĂ Deoarece vă veţi scufunda în multe zone diferite, trebuie să cunoaşteţi multe modalităţi de a intra şi ieşi din apă. Există reguli generale care se aplică pentru toate

intrările în apă şi unele specifice pentru fiecare tip de intrare. Vă veţi obişnui cu un număr de intrări în timpul antrenamentului în ape împrejmuite şi în ape deschise. Instructorul vă va învăţa de asemenea tehnici specifice zonei voastre locale de scufundare. Această secţiune a manualului vă familiarizează cu unele intrări şi ieşiri generale pe care le folosesc scafandri. Ar fi nevoie de o întreagă carte pentru a descrie toate metodele de intrare şi ieşire folosite în întreaga lume. Veţi învăţa metodele locale de la instructorul dumneavoastră. Nu presupuneţi niciodată că ştiţi să intraţi şi să ieşiţi din apă oriunde. Întotdeauna cereţi informaţii de la un scafandru profesionist NAUI despre procedura de scufundare pentru orice nouă locaţie sau regiune. Verificarea echipamentului Odată ce dumneavoastră şi partenerul v-aţi pus echipamentul, trebuie să vă verificaţi unul altuia echipamentul înainte de a intra în apă (figura 3-29). Trebuie să ştiţi cum funcţionează echipamentul colegului, iar el trebuie să ştie cum să-l folosească pe al dumneavoastră în caz de urgenţă.

FIGURA 3-29. FACEŢI O INSPECŢIE TEMEINICĂ ÎNAINTE DE A INTRA ÎN APĂ. TREBUIE SĂ FIŢI FAMILIARIZAT CU ECHIPAMENTUL PARTENERULUI DUMNEAVOASTRĂ.

Acronimul, SEABAG este un mod simplu de a vă reaminti seria de paşi pe care îi urmaţi pentru a plănui o scufundare şi a vă verifica unul altuia echipamentul. SEABAG înseamnă: • Supravegherea locului. • Planul de urgenţă (Emergency). • Activitate. • Flotabilitate (Buoyancy). 57

• Aer. • Echipament (Gear) şi pornire. Vedeţi Capitolul 6 pentru paşii de cercetare a locului, planul de urgenţă şi planul de acţiune. Paşii privind flotabilitatea, aerul, echiparea şi pornirea sunt acoperiţi de acest capitol. O enumerare a paşilor este inclusă în Anexa C. Pentru a vă verifica flotabilitatea, folosiţi următorii paşi: 1. Verificaţi-vă sistemul de greutăţi şi pe cel al partenerului pentru a vă asigura că puteţi elibera uşor greutăţile dacă este nevoie. Vedeţi ce tip de sistem au colegii şi care e tipul şi modul de desfacere. 2. Verificaţi-vă BC-ul propriu şi pe cel al colegului pentru a fi sigur că ştiţi cum să umflaţi şi dezumflaţi automat sau oral BC-urile. De asemenea, vedeţi câte tipuri de deschideri are BC-ul. Pentru a verifica aerul, folosiţi paşii următori: 1. Verificaţi ca valva tubului propriu şi cea a tubului colegului să fie deschise aproape la maxim şi doar un sfert de tură închise. 2. Verificaţi dacă regulatorul principal şi cel de rezervă atât al dumneavoastră, cât şi al partenerului, furnizează aer la cerere. Nu uitaţi să expiraţi în regulator înainte de a inspira. 3. Verificaţi ca instrumentul vostru de măsură şi al colegului să arate că cilindrul este plin când respiraţi din al doilea nivel. 4. Verificaţi ca tuburile să fie bine fixate în chingile de fixare. Pentru verificarea echipamentului şi pornire folosiţi următorii paşi: 1. Asiguraţi-vă că atât dumneavoastră cât şi partenerul aveţi masca, snorkelul şi labele gata de îmbrăcare. 2. Verificaţi ca furtunurile să fie desfundate, să nu fie încurcate şi să fie bine fixate. 3. Asiguraţi-vă că amândoi aveţi câteva accesorii suplimentare necesare, c um ar fi lanterne sau camere video. 4. Continuaţi cu locul de intrare în apă. Indiferent cât de experimentat sau abil veţi deveni ca scafandru, întotdeauna cereţi-i partenerului să vă verifice echipamentul şi asiguraţi-vă că şi dumneavoastră aţi verificat echipamentul lui, pe lângă cel propriu. Este mult mai uşor să rezolvaţi o problemă

înainte de a intra în apă. Intrări de pe bărci şi platforme Există reguli generale aplicabile majorităţii vaselor şi platformelor de lansare: • BC-ul trebuie să fie parţial umflat pentru a vă asigura flotabilitate. • Trebuie să vă prindeţi masca bine pentru a evita inundarea sau căderea ei. • Trebuie să respiraţi din regulator în timpul intrării în apă. • Trebuie să vă asiguraţi că apa este suficient de limpede şi adâncă pentru tipul de intrare în apă pe care îl folosiţi. Singurul obiectiv pe care trebuie să-l atingeţi când intraţi în apă este să faceţi acest lucru cu efect maxim şi efort minim pentru dumneavoastră şi echipament. Orice intrare care îndeplineşte acest obiectiv este o bună intrare.

FIGURA 3-30. FACEŢI DE OBICEI INTRAREA CU

PASUL GIGANTULUI DE PE VASE MARI.

Intrarea cu pasul gigantului Puteţi folosi intrarea cu pasul gigantului de pe un vas sau o punte, unde distanţa până la apă nu este mai mare de 2 metri (6 feet) (figura 3-30). Această intrare vă menţine aproape de suprafaţă. Este recomandată unde apa este mai adâncă de 2 metri (6 feet), unde nu sunt obiecte de care să vă loviţi când intraţi şi când vreţi să rămâneţi la suprafaţă. Etapele pentru intrarea cu pasul gigantului sunt: 1. Să aveţi labele, masca şi regulatorul montate. 2. Plasaţi partea din faţa a labelor şi a tălpilor peste marginea platformei. 3. Uitaţi-vă în apă pentru a fi siguri că nu 58

sunt scafandri sub voi. 4. Ţineţi-vă masca şi regulatorul cu o mână şi orice alte piese care atârnă ale echipamentului cu cealaltă mână. 5. Păşiţi în afara platformei cu un pas mare. Când păşiţi, piciorul celălalt va rămâne în spate. 6. Apropiaţi-vă picioarele imediat ce aţi intrat în apă, pentru a vă propulsa înapoi Ia suprafaţă. 7. Verificaţi imediat dacă toate piesele echipamentului sunt la locul lor când reveniţi la suprafaţă. 8. Întorceţi-vă către vas sau platformă şi semnalizaţi conducătorului echipei că sunteţi în regulă. Nu semnalizaţi până nu sunteţi sigur de acest lucru. 9. Îndepărtaţi-vă de zona unde aţi intrat în apă pentru a-i face loc următorului scafandru să intre. Cheia intrării cu pasul gigantului este să aveţi o bună poziţie de păşire (un picior în spate şi trunchiul drept), când intraţi în apă. Apoi, când sunteţi sub apă, apropiaţi picioarele pentru a vă propulsa înapoi spre suprafaţă. O variantă a acestei intrări constă în apropierea picioarelor înainte de a lovi apa. Astfel, vă veţi scufunda mai adânc şi se poate folosi în cazul când nu vreţi să reveniţi imediat la suprafaţă. Această variantă poate scădea presiunea aplicată picioarelor dacă veţi intra de la o înălţime mai mare de 2 me tri (6 feet).

FIGURA 3-31. FACEŢI O INTRARE PRIN

RĂSUCIRE PE SPATE DE PE O AMBARCAŢIUNE

MICĂ.

Intrarea prin răsucire pe spate Folosiţi intrarea prin răsucire pe spate când vasul e atât de mic încât, dacă aţi sta în picioare v-aţi putea răni căzând sau aţi putea fi aruncat peste bord (figura 3-31). Această intrare e de asemenea folosită şi când intraţi în apă de pe un vas cu marginea bordului înaltă.

Paşii pentru intrarea prin răsucire pe spate sunt: 1. Fixaţi-vă masca, labele şi regulatorul la locul lor. 2. Aşezaţi-vă cu spatele spre apă şi cu partea dorsală parţial peste marginea vasului. 3. Uitaţi-vă în apa din spate pentru a vă asigura că nu există nici un obstacol sau un alt scafandru sub dumneavoastră. 4. Ţineţi-vă masca şi regulatorul cu mâna dreaptă şi centura de lestare împreună cu orice altă piesă care atârnă cu mâna şi braţul stâng. 5. Ridicaţi picioarele şi lăsaţi greutatea tubului să vă întoarcă în apă. Corpul dumneavoastră ar trebui să formeze un „L" cu picioarele drepte. Menţineţivă în formă de „L" când aţi intrat în apă, sau strângeţi picioarele la piept. 6. Când aţi ajuns în apă, înotaţi pentru a vă îndepărta de vas sau platformă şi reveniţi la suprafaţă. 7. Nu uitaţi să vă întoarceţi la ambarcaţiune sau platformă şi să semnalizaţi conducătorului de grup că sunteţi în regulă, dacă este adecvat. 8. Înotaţi mai departe de zona de intrare în apă pentru ca următorul scafandru să poată intra în apă, dacă este cazul. S-ar putea să ameţiţi când vă răsuciţi în apă. Acesta se întâmplă datorită răsturnării sau agitării lichidului din urechea internă. Vă veţi reveni în câteva secunde. De asemenea, nu uitaţi să verificaţi cureaua măştii, deoarece ea are tendinţa de a aluneca de pe cap în timpul acestui mod de intrare. Intrarea stând aşezat Puteţi folosi intrarea stând aşezat de pe marginea unei piscine, unei lespezi la nivelul apei, sau de pe puntea unui vas (figura 3-32). Aceasta intrare este folosită oricând puteţi sta aşezat pe marginea apei, faceţi ultimele pregătiri şi apoi lăsaţi-vă în apă. Paşii pentru o intrare stând aşezat sunt: 1. Aşezaţi-vă pe marginea apei cu picioarele în apă. 2. Puneţi-vă masca, labele şi regulatorul în gură. 3. Puneţi ambele mâini pe aceeaşi parte a marginii, întoarceţi-vă şi lăsaţi-vă în apă. Puteţi realiza acest pas printr-o mişcare continuă. 59

Intrarea în apă stând aşezat este simplă, uşoară şi eficientă. Sunteţi aproape de apă şi impactul intrării este minimal. În plus, pentru că staţi aşezat, nu este atât de probabil să vă pierdeţi echilibrul ca atunci când staţi în picioare.

FIGURA 3-33. INTRĂRILE MERGÂND PRIN APĂ SUNT UŞOARE CÂND CONDIŢIILE SUNT CALME. FIGURA 3-32. INTRAREA STÂND AŞEZAT ESTE

UŞOARĂ ŞI CONTROLATĂ.

Intrările de pe plajă Intrările de pe plajă sau ţărm pot fi foarte diferite, în funcţie de locaţie. Acestea pot varia de la intrarea în apă liniştită la căţărarea pe stânci pentru a ajunge la marginea apei. Fiecare tip de intrare presupune unele precauţii. Apă liniştită Când puteţi merge prin apă mică, calmă pentru a vă începe scufundarea (figura 3-33), de obicei, intrarea este uşoară dar sunt necesare unele precauţii: • Mai bine târâţi-vă picioarele pe fundul nisipos al apei decât să păşiţi. Astfel veţi detecta găuri, roci sau alte piedici şi vă va ajuta să nu vă dezechilibraţi şi să nu speriaţi animalele care trăiesc pe fundul apei. • Păşiţi cu grijă pe funduri stâncoase de apă. Rocile pot fi acoperite cu alge care le fac alunecoase. Fiţi siguri că sunteţi bine stabilizat şi menţineţi-vă echilibrul pe măsură ce păşiţi. • Puneţi-vă labele când apa vă ajunge la talie. Dacă e necesar, umflaţi-vă BC-ul şi plutiţi pe spate în timp ce vă puneţi labele. Întindeţi-vă şi începeţi să înotaţi cât mai curând posibil. • Dacă vă dezechilibraţi în timpul intrării în apă, nu încercaţi să vă ridicaţi în picioare din nou. Târâţi-vă mai departe pe mâini şi genunchi şi începeţi să înotaţi decât să vă irosiţi energia încercând să staţi iar în picioare.

Valuri înspumate Intrările în ape cu valuri mari presupun antrenament special. Dacă antrenamentul dumneavoastră nu include intrări în ape cu valuri, trebuie să luaţi lecţii suplimentare pentru scufundarea în astfel de ape. Unele precauţii pentru astfel de intrări includ: • Tot echipamentul trebuie bine fixat la locul lui. • Trebuie să urmăriţi valurile continuu. • Trebuie să vă planificaţi intrarea pentru a coincide cu un moment liniştit din activitatea valurilor. • Dacă un val se apropie şi nu sunteţi în apă suficient de adâncă ca să înotaţi, îndoiţi genunchii şi scufundaţi-vă sub val când acesta trece. • Evitaţi să rămâneţi în zona în care se sparg valurile. Dacă sunteţi în apă care vă ajunge la talie sau dacă un val se va sparge peste dumneavoastră, puneţi regulatorul în gură şi intraţi în apă la baza valului. BC-ul vostru trebuie să fie dezumflat când intraţi în apă cu valuri înspumate, astfel încât să puteţi pătrunde uşor sub apă. Dacă folosiţi o plută, aceasta trebuie să rămână în spatele dumneavoastră. Diguri sau stabilopozi Intrările de pe diguri abrupte sau stabilopozi necesită de asemenea antrenament special şi precauţie. În funcţie de cât de confortabil vă mişcaţi purtând întreg echipamentul, aţi putea folosi o procedură asemănătoare cu următoarea pentru a intra în apă numai dacă e calmă, fără vârtejuri sau valuri înalte: 1. Găsiţi o stâncă la marginea apei pe care să vă puteţi aşeza ca să vă 60

puneţi masca, apoi intraţi în apă. 2. Dumneavoastră şi partenerul duceţi unităţile scuba şi centurile de lestare pe stânca de pe care intraţi, aproape de marginea apei. 3. Un coechipier îşi pune masca şi intră în apă. Apoi se întoarce pe spate şi îşi pune labele. Punându-vă labele după ce aţi coborât de pe stânci, evitaţi să vă prindeţi vreuna între stânci şi să vă suciţi sau rupeţi glezna. 4. Al doilea scafandru îi dă partenerului unitatea scuba să şi-o pună şi apoi centura de lestare. 5. Scafandrul de pe uscat îi dă şi unitatea lui partenerului din apă pentru a o ţine până intră şi el în apă. 6. Odată ce al doilea partener e în apă, ei îşi pun echipamentul şi încep scufundarea. Dacă ambii parteneri preferă, sau dacă valul acoperă digul, scafandri îşi pot pune echipamentul de pe uscat, apoi coboară pe stânci şi intră în apă. Totuşi, trebuie să fiţi atenţi să nu vă dezechilibraţi şi să vă mişcaţi lent. Ieşirile pe vas sau platformă Procedura pentru ieşirea din apă şi întoarcerea pe un vas sau platformă variază, în funcţie de situaţie. S-ar putea să trebuiască să urcaţi o scară spre vas sau platformă, sau să trebuiască să vă scoateţi echipamentul în apă şi apoi să vă ridicaţi pe platformă. Unele reguli generale sunt aplicabile tuturor ieşirilor pe vas sau platformă: • Evaluaţi zona înainte a ieşi din apă. Condiţiile se pot schimba în timpul unei scufundări. • Asiguraţi-vă că întregul echipament este asigurat la locul lui când vă apropiaţi de ieşire. • Gândiţi înainte paşii ieşirii în avans. • Păstraţi-vă labele la locul potrivit atâta timp cât sunteţi în apă. Pe scară Dacă vasul pentru scufundare are o scară, s-ar putea să fiţi nevoit să urcaţi scara cu unitatea scuba şi centura de lestare. Folosiţi următorii paşi atunci când utilizaţi o scară pentru a ieşi din apă: 1. Staţi într-o parte a scării până când vă vine rândul să ieşiţi. Niciodată nu staţi sub un alt scafandru care încearcă să

iasă din apă. 2. Înotaţi spre scară când vă vine rândul. 3. Prindeţi-vă de scară şi folosiţi schema cifrei patru pentru a vă scoate labele. Dacă e posibil, ridicaţi-vă din apă înainte de a vă scoate labele. 4. Treceţi curelele labelor peste încheieturi sau înmânaţi-le şefului de grup. 5. Puneţi piciorul pe treapta de jos a scării şi ridicaţi-vă în picioare. 6. Urcaţi scara treaptă cu treaptă şi fiţi atent să vă menţineţi echilibrul şi să suportaţi greutatea unităţii scuba. 7. Luaţi-vă labele de la conducătorul grupului şi mutaţi-vă din locul de ieşire. Întotdeauna amintiţi-vă să staţi departe de scară când cineva o foloseşte. Dacă acesta va cădea, puteţi fi grav rănit, mai ales dacă poartă tubul de aer. De asemenea, s-ar putea ca în unele situaţii să vă scoateţi centura de lestare şi unitatea scuba înainte de punctul de ieşire. Observaţi, ascultaţi şi întrebaţi şeful de grup ce procedură dureşte să folosiţi.

FIGURA 3-34. CÂND IEŞIŢI PE O PLATFORMĂ DE ÎNOT, ESTE MAI UŞOR LA ÎNCEPUT SĂ DAŢI ECHIPAMENTUL CUIVA.

Vas cu platformă şi traversă Trebuie să vă coordonaţi apropierea de o platformă de înot cu acţiunea valurilor. Mişcarea valurilor vă va ajuta să vă ridicaţi pe platforma de înot. Câteodată puteţi folosi următorii paşi când ieşiţi din apă spre o platformă de înot: 1. Înmânaţi orice parte a echipamentului pe care o transportaţi conducătorului de grup (figura 3-34). 2. Scoateţi-vă centura de lestare şi înmânaţi-o conducătorului de grup. 3. Scoateţi-vă unitatea scuba şi lăsaţi-l pe conducător să o scoată din apă. 4. Aşezaţi-vă palmele cu coatele pe lângă corp pe platforma de înot. 5. Ţineţi picioarele apropiate şi ridicaţi-vă 61

cu ajutorul braţelor în acelaşi timp pentru a scoate corpul afară din apă. 6. Răsuciţi-vă şi aşezaţi-vă pe platforma de înot. 7. Scoateţi-vă labele utilizând schema cifrei patru. 8. Părăsiţi platforma de înot. O metodă alternativă este să vă eliberaţi de tot echipamentul, să vă scoateţi labele şi să urcaţi pe scară spre punte. Ieşirile pe plajă Procedurile de ieşire pe plajă variază foarte mult, în funcţie de situaţie şi condiţii. Trebuie să evaluaţi care sunt condiţiile şi etapele spre locul de ieşire, înainte de a începe ieşirea. Apă liniştită Când faceţi o ieşire pe plajă din apă liniştită, înotaţi spre ţărm până când apa vă ajunge la talie. Staţi drept şi folosiţi umărul colegului şi schema cifrei patru pentru a vă scoate labele. Ieşiţi mergând prin apă. Valuri Când ieşiţi prin valuri, trebuie să vă concentraţi la procedurile de ieşire. Ţineţi regulatorul în gură şi masca pe faţă. Nu vă opriţi niciodată în zona cu valuri. Dacă valurile sunt violente, înotaţi până când vă puteţi târî afară din apă pe mâini şi genunchi (figura 3-35). Odată ce aţi ieşit din apă, rostogoliţi-vă şi scoateţi-vă labele.

FIGURA 3-35. UNEORI ESTE NECESAR SĂ VĂ

TÂRÂŢI AFARĂ DIN APĂ PRIN VALURI.

Diguri sau stabilopozi La ieşirea pe stânci, repetaţi procedura de intrare, în ordine inversă. Dacă v-aţi pus echipamentul în apă, trebuie să-l scoateţi tot în apă şi să-l daţi partenerului să-l ţină. Când vă apropiaţi de stânca pe care vreţi să ieşiţi, folosiţi mişcarea valurilor care vă va ajuta să ajungeţi spre zona de ieşire. Verificaţi-vă cunoştinţele

Răspundeţi la următoarele întrebări despre intrări şi ieşiri: 9. Ce piese ale echipamentului trebuie să verificaţi înainte de a intra în apă? ________________________________ _______________________________ . 10. Trei reguli generale aplicabile intrărilor sunt: ________________________________ ________________________________ _______________________________ . 11 .Obiectivul unei intrări este: ________________________________ _______________________________ . 12. Daţi câte un exemplu de situaţie când este potrivit să folosiţi următoarele intrări: a). Metoda pasului gigantului _______________________________ . b). Răsucirea pe spate _______________________________ . c). Stând aşezat _______________________________ .

FOLOSIREA MĂŞTII Există multe feluri prin care apa poate intra în mască în timpul scufundării. De exemplu: • Masca se abureşte sub apă. Cel mai uşor mod de a îndepărta condensul este să lăsaţi apa să intre în mască şi să o agitaţi. • Zâmbiţi sau râdeţi sub apă, ceea ce favorizează crearea unor canele de către muşchii feţei care vor lăsa apa să intre în mască. • Masca dumneavoastră va cădea într-o parte din cauza unei mişcări neatente a altui scafandru. În cazul oricăreia din aceste situaţii, trebuie să ştiţi cum să scoateţi apa din mască fără ca acest lucru să vă deranjeze. Dacă faceţi skin diving şi apa intră în mască, puteţi aştepta până reveniţi la suprafaţă pentru a scoate apa. De asemenea, puteţi scoate apa din mască uşor chiar şi când sunteţi în apă. Scoaterea apei din mască Pentru a vă scoate apa din mască sau ca să vă repuneţi masca sub apă, trebuie să înlocuiţi apa din mască cu aer. Când expiraţi aer în mască, acesta se ridică în sus şi apa curge prin partea de jos a măştii (figura 3-36). Repunerea măştii sub apă este 62

la fel ca pe uscat.

FIGURA 3-36. AERUL PE CARE ÎL EXPIRAŢI PE

NAS ÎNLOCUIEŞTE APA DIN MASCĂ.

Paşii pentru scoaterea apei din mască sunt: 1. Îndreptaţi bărbia în jos ori de câte ori aveţi apă în mască, pentru a evita ca apa să vă intre în nas. 2. Luaţi o gură de aer dacă plămânii dumneavoastră sunt goi şi vă aflaţi în submersie. 3. Puneţi vârful degetului pe rama de sus a măştii şi apăsaţi pentru a menţine izolarea de sus a măştii. 4. Începeţi să expiraţi pe nas. În timp ce expiraţi, daţi capul pe spate încet. Aerul va forţa apa să iasă pe la baza măştii. 5. Dacă masca are o valvă de curăţare, nu aplecaţi capul pe spate, uitaţi-vă în jos şi pur şi simplu expiraţi în mască. Când respiraţi din butelie, trebuie să executaţi paşii de golire a măştii fără grabă şi încet (figura 3-37). Trebuie să vă gândiţi foarte bine la ce aveţi de făcut şi să vă concentraţi să inspiraţi pe gură şi să expiraţi pe nas. Acest mod de respiraţie e diferit de respiraţia normală şi de modul de respiraţie normal pentru scufundări. Dacă nu vă concentraţi la ce aveţi de făcut, s-ar putea să uitaţi şi să inhalaţi apă pe nas care va cauza asfixiere şi tuse. O singură expirare continuă este mult mai eficientă decât rafale scurte sau puternice de aer. Nu este nevoie de mult aer pentru golirea completă a măştii. Când deveniţi specialist în golirea măştii, veţi putea să faceţi acest lucru de mai multe ori cu o singură expiraţie. Scoaterea apei din mască este o abilitate importantă pe care trebuie să o aveţi ca scafandru. Trebuie să repetaţi acest procedeu până veţi executa acest lucru cu uşurinţă şi va deveni un automatism. Iniţial, instructorul vostru vă va pune să exersaţi în apă mică şi apoi în apă mai adâncă.

FIGURA 3-37. SCOATEREA APEI DIN MASCĂ

TREBUIE SĂ FIE FĂCUTĂ DE ORICARE

SCAFANDRU.

Scoaterea şi repunerea măştii S-ar putea să vă întrebaţi de ce v-aţi scoate masca sub apă. În general, nu trebuie să faceţi acest lucru, dar altcineva s-ar putea să v-o dea jos din greşeală. Masca dumneavoastră poate fi lovită şi deranjată, sau s-ar putea să se prindă în ceva şi să vă cadă de pe cap. În acest caz, trebuie să fiţi în stare să o căutaţi cu calm şi să o puneţi la loc. Vederea fără mască nu va fi bună, dar totuşi veţi putea vedea. Învăţaţi să deschideţi ochii fără mască, pentru că ar putea fi mai folositor decât credeţi. Dacă purtaţi lentile de contact, s-ar putea să vă cadă dacă vi se inundă masca, sau acestea să vă cadă când sunteţi sub apă. În acest caz, ţineţi ochii închişi dacă nu trebuie să vedeţi ca să vă găsiţi masca. Dacă v-aţi pierdut masca, trebuie să vă bazaţi pe partenerul dumneavoastră pentru găsirea ei sau să vă ajute să ieşiţi la suprafaţă, pentru a evita pierderea lentilelor. Un mod de a vă repune masca când vă aflaţi sub apă este să folosiţi următorii paşi: 1. Orientaţi masca cu partea interioară spre faţă şi cu snorkel-ul pe partea pe 63

care îl purtaţi. 2. Aşezaţi masca pe ochi şi nas şi puneţi cureaua de fixare a măştii în jurul capului. 3. Treceţi un deget pe marginea măştii pentru a vedea dacă tot părul sau gluga (dacă purtaţi una) sunt scoase în afara măştii. 4. Goliţi masca de apă aşa cum este descris în secţiunea intitulată Scoaterea apei din mască de la pagina 62. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre folosirea măştii: 13. Care sunt paşii recomandaţi pentru repunerea măştii sub apă? _______________________________ _______________________________ _______________________________ _______________________________ ______________________________ . 14. Cum trebuie să vă înclinaţi capul când goliţi apa dintr-o mască prevăzută cu valvă de evacuare? _______________________________ .

se inundă, trebuie să vă concentraţi asupra respiraţiei şi să vă menţineţi presiunea aerului în nas încât să evitaţi inspirarea aerului pe nas până când rezolvaţi problema. Trebuie să puteţi face asta fără să vă ţineţi de nas, pentru că în multe situaţii, trebuie să vă folosiţi ambele mâini în alte scopuri. Curăţarea regulatorului Atunci când nu aveţi regulatorul în gură, trebuie să expiraţi continuu o cantitate mică de aer (figura 3-38). Aceasta vă ajută să vă ţineţi căile respiratorii deschise. Nu încercaţi să le blocaţi. Dacă vă ridicaţi în apă, aerul din plămâni se va extinde şi aerul trebuie să poată ieşi pe gură, în loc să vă dilate plămânii şi să vă lezeze. Regulatorul trebuie să rămână în gură cât mai mult posibil, dar există unele situaţii în care trebuie să-l scoateţi din gură. Dacă muştiucul regulatorului vă iese din gură, al doilea nivel se va umple automat cu apă. Când veţi pune regulatorul din nou în gură, trebuie să fiţi în măsură să scoateţi apa din el înainte de a putea respira. Există două metode de a goli al doilea nivel al regulatorului: golirea prin suflu şi golirea prin epurare.

FOLOSIREA REGULATORULUI Să învăţaţi să vă scufundaţi presupune mai multe lucruri decât cum să respiraţi printr-un regulator. Puteţi face asta deja! Câteva proceduri pe care le veţi deprinde în timpul cursului de certificare ca scafandru NAUI includ: • Respiraţia sub apă dacă vă cade masca. • Găsirea regulatorului dacă vă cade din gură în timp ce înotaţi sub apă. • Împărţirea aerului cu alt scafandru. • Respiraţia dintr-un regulator cu

curgere liberă.

Respiraţia sub apă Când sunteţi în submersie, faceţi toate mişcările respirând pe gură. Totuşi, va trebui să expiraţi mici cantităţi de aer în mască pentru a evita comprimarea acesteia pe faţă. Întotdeauna trebuie să vă amintiţi să expiraţi continuu, pentru a nu lăsa aer în plămâni ce se va extinde în timpul ascensiunii. Respiraţia cu o mască inundată sau fără mască Dacă vă pierdeţi masca sub apă, sau vi

FIGURA 3-38. TREBUIE SĂ EXPIRAŢI CONTINUU

O CANTITATE MICĂ DE AER ATUNCI CÂND NU

AVEŢI REGULATORUL ÎN GURĂ.

Golirea prin suflu (expiratie) Cel mai rapid şi simplu mod de a goli apa din al treapta II a regulatorului este golirea prin suflu . Aceasta golire nu este un suflu de aer cu adevărat, ci numai o simplă expiraţie. Pentru a face acest lucru, puneţi regulatorul în gură şi expiraţi aerul rămas în plămâni pe gură. Aerul din plămâni va forţa apa să iasă prin valva de evacuare de la bază sau de pe lateralul celui de-al doilea nivel. Cele mai multe regulatoare presupun ca utilizatorul să fie în poziţie verticală sau puţin aplecat pentru a evacua toată apa din 64

treapta II. Unele regulatoare necesită întoarcerea furtunului invers pentru a-l goli complet. Golirea prin purjare Dacă nu aveţi suficient aer în plămâni pentru a goli regulatorul prin suflu, puteţi folosi golirea prin purjare pentru a scoate apa din al doilea nivel. Pentru aceasta, folosiţi următorii paşi: 1. Puneţi limba pe cerul gurii şi strângeţi din dinţi pentru a evita ca apa din regulator să vă intre în gură şi gât. 2. Apăsaţi uşor butonul de purjare plasat pe partea din faţă sau în lateral al celui de-al doilea nivel al regulatorului, pentru a înlocui apa cu aerul din cilindrul vostru. Recuperarea regulatorului Vor exista momente când treapta II va fi scosa din gura în timpul unei scufundări. De exemplu, dacă vă scufundaţi în ape cu alge, acestea s-ar putea agăţa în jurul furtunului regulatorului şi s-ar putea să fie mai convenabil să vă scoateţi regulatorul din gură pentru a-l descâlci. De asemenea, s-ar putea să fiţi atât de relaxat încât să uitaţi să muşcaţi piesa de gură pentru a ţine regulatorul. Există două metode de a vă recupera regulatorul: metoda măturării şi metoda atingerii.

FIGURA 3-39. MĂTURAREA CU MÂNA DREAPTĂ ÎN JURUL CORPULUI PRINTR-UN CERC LARG ESTE O CALE DE GĂSIRE A REGULATORULUI.

Metoda măturării Folosiţi următorii paşii pentru a vă găsi regulatorul folosind metoda măturării: 1. Staţi în poziţie orizontală, cu faţa în jos sau înclinat spre dreapta. 2. Aduceţi cotul drept pe lângă corp. 3. Atingeţi-vă coapsa cu mâna dreaptă şi apoi mutaţi-o în spate pentru a atinge tubul.

4. Măturaţi cu mâna dreaptă din faţă în spate, pe lângă cilindru, descriind un cerc mare. Regulatorul principal trebuie să fie pe îndoitura braţului (figura 3-39). 5. Puneţi-vă regulatorul principal în gură şi goliţi treapta II folosind una din metodele descrise mai sus. Întotdeauna amintiţi-vă să scoateţi mici bule de aer atâta timp cât nu aveţi detentorul în gură.

FIGURA 3-40. ATINGÂND FURTUNUL

REGULATORULUI CU MĂNA DREAPTĂ PESTE

UMĂR ESTE O MODALITATE DE GĂSIRE A

REGULATORULUI.

Metoda atingerii Folosiţi următorii paşi pentru recuperarea regulatorului folosind metoda atingerii: 1. Atingeţi umărul drept cu mâna dreaptă şi apucaţi primul nivel al regulatorului. S-ar putea să trebuiască să vă ridicaţi tubul ţinându-l de bază cu mâna stângă. 2. Atingeţi furtunul regulatorului principal din partea de sus sau din lateralul primului nivel (figura 3-40). 3. Urmăriţi furtunul în jos, până la capăt. Regulatorul princ ipal se află la capătul furtunului.

4. Puneţi-vă regulatorul în gură şi goliţi nivelul al doilea folosind una din metodele descrise mai sus. Amintiţi-vă dacă se întâmplă să vă recuperaţi al doilea nivel al regulatorului de rezervă, sau nu puteţi găsi imediat nivelul al doilea al regulatorului principal, întotdeauna puteţi folosi detentorul de rezervă propriu sau sistemul alternativ de respirat, până vă găsiţi al doilea nivel al detentorului principal. Utilizaţi sistemul alternativ de respirat numai până când vă găsiţi regulatorul principal, sau 65

puteţi cere ajutorul partenerului pentru a vă ajuta să localizaţi regulatorul principal.

FIGURA 3-41. MAJORITATEA REGULATOARELOR

VOR CURGE CONTINUU DACĂ SUNT RĂSUCITE

CU MUŞTIUCUL ÎN SUS SUB APĂ.

Respiraţia printr-un regulator ce are curgere continuă Când un regulator începe să furnizeze aer continuu, acesta are curgere continuă (figura 3-41). Pentru a opri curgerea continuă, întoarceţi regulatorultorul cu muştiucul în jos. Din fericire, acesta este singura problemă pe care o veţi avea vreodată cu un regulator şi de obicei nu e o problemă gravă. Totuşi, ar trebui să nu vă scufundaţi cu un regulator ce are curgere continuă. Dacă regulatorul începe să furnizeze aer în mod continuu în timpul scufundării, puteţi continua să respiraţi din el folosind următoarea procedură: 1. Folosindu-vă mâna, ţineţi regulatorul în gură. 2. Respiraţi aerul de care aveţi nevoie din şuvoiul de aer care scapă din muştiuc. 3. Efectuaţi o ridicare sigură. 4. O idee bună este de a închide, sau dacă aveţi partener, acesta să închidă tubul când aţi ajuns la suprafaţă, ca să nu pierdeţi tot aerul din el. Asiguraţi-vă că lăsaţi excesul de aer să iasă prin colţurile gurii. Cel mai mult aer va ieşi prin orificiul de expirare, prevenind ca presiunea aerului ce scapă să forţeze intrarea în exces a aerului în plămânii dumneavoastră. Umflarea orală a BC-ului Dacă sistemul de umflare automată a BC-ului nu mai funcţionează, trebuie să-l umflaţi oral în timpul scufundării pentru a menţine flotabilitatea optimă. Pentru umflarea orală a BC-ului, folosiţi următorii paşi:

1. Inspiraţi o gură de aer. 2. Scoateţi regulatorul din gură. 3. Puneţi în gură supapa de umflare orală a BC-ului. 4. Apăsaţi butonul valvei de umflare orală în timp ce suflaţi aer prin muştiuc (figura 3-42). 5. Eliberaţi butonul valvei de umflare orală. 6. Nu mai suflaţi aer prin muştiuc. 7. Scoateţi din gură piesa de umflare orală şi puneţi-vă regulatorul. 8. Goliţi regulatorul de apă şi respiraţi. 9. Repetaţi paşii 1-8 până atingeţi nivelul de flotabilitate dorit.

FIGURA 3-42. TREBUIE SĂ FIŢI ÎN MĂSURĂ SĂ FOLOSIŢI DISPOZITIVUL DE UMFLARE ORALĂ A

BC-ULUI SUB APĂ SAU LA SUPRAFAŢĂ DACĂ

POMPA AUTOMATĂ SE DEFECTEAZĂ.

Trecerea de la regulator la snorkel Când sunteţi la suprafaţă, adesea veţi scoate regulatorul din gură şi-l veţi înlocui cu snorkel-ul (figura 3-43). Când sunteţi gata să vă scufundaţi, trebuie să scoateţi snorkel-ul din gură şi să-l înlocuiţi cu regulatorul. Veţi repeta schimbările regulator/snorkel la suprafaţă până vă va veni uşor să le executaţi. Nu uitaţi să inspiraţi înainte de schimbare şi să expiraţi după, pentru a evacua orice picătură de apă din regulator sau snorkel. Monitorizarea rezervei de aer Trebuie să monitorizaţi consumul de aer în timpul scufundării prin verificarea frecventă a manometrului. Când aerul e spre minim, trebuie să verificaţi manometrul la fiecare 5 minute când sunteţi la mică adâncime (mai puţin de 9 metri [30 feet]) şi mai des la mare adâncime (figura 3-44). De 66

asemenea, trebuie să verificaţi manometrul mai des, când presiunea aerului din tub scade sub 70 bar (1000 psi).

FIGURA 3-43. TRECEREA DE LA REGULATOR LA SNORKEL TREBUIE SĂ FIE CALMĂ ŞI UŞOARĂ.

Când începeţi primele scufundări, consumul de aer este mare şi veţi fi surprins cât de scurte vor fi scufundările dumneavoastră. Când veţi căpăta experienţă şi nivelul confortului în apă va creşte, aerul vă va ajunge mai mult timp. Când vă e frig, vă scufundaţi la adâncime, sau respiraţi rapid sub apă, consumul de aer va spori. Când faceţi scufundări în aceste condiţii, trebuie să monitorizaţi mai des rezerva de aer. La scufundări cu adâncime de 18 metri sau mai mică, începeţi să urcaţi când tubul de aer atinge o presiune minimă de 50 bar (800 psi) sau mai mult. La scufundări cu adâncime mai mare, începeţi să vă ridicaţi când tubul atinge o presiune minimă de 80 bar (1000 psi) sau mai mult, în funcţie de condiţii. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre folosirea regulatorului: 15. Trebuie să ____________________ în clipa când aveţi regulatorul scos din gură. 16. Două metode de evacuare a apei din regulator sunt metoda ___________ ________ şi metoda ______________. 17. Cum trebuie să procedaţi când respiraţi dintr-un regulator cu curgere continuă?

FOLOSIREA FLOTABILITĂŢII Dacă există o singură pricepere care determină abilitatea de scufundare a unei persoane, aceasta este controlul flotabilităţii. Controlul flotabilităţii constă într-o serie de

FIGURA 3-44. TREBUIE SĂ VĂ VERIFICAŢI

MANOMETRUL FRECVENT ÎN TIMPUL

SCUFUNDĂRI.

aptitudini pe care le puteţi învăţa rapid prin înţelegerea şi aplicarea câtorva principii de bază. Controlul flotabilităţii proprii face scufundarea mai uşoară şi ajută la protejarea mediuluj subacvatic. Mulţi factori vă influenţează flotabilitatea sub apă. Trebuie să fiţi informat asupra lor şi să cunoaşteţi mijloacele disponibile pentru a vă controla flotabilitatea în orice moment. Patru dintre factorii majori care vă influenţează flotabilitatea sunt: • Tipul costumului de protecţie pe care îl purtaţi. • Cantitatea de greutăţi pe care le purtaţi. • Volumul de aer din BC şi din costumul uscat. • Volumul de aer pe care îl aveţi în plămâni. Trebuie să vă începeţi scufundarea cu greutatea corectă pentru a vă fi uşor să vă modificaţi flotabilitatea sub apă. Vă reglaţi uşor flotabilitatea prin cantitatea de aer pe care o aveţi în plămâni. Totdeauna trebuie să respiraţi continuu, dar puteţi respira mai puţin adânc pentru a scădea capacitatea de plutire sau mai adânc pentru a o creşte. Dacă învăţaţi să vă scufundaţi folosind un costum uscat, folosiţi costumul în locul BC-ului pentru a vă controla flotabilitatea în adâncuri. Folosiţi BC-ul pentru plutirea la suprafaţă şi ca o rezervă pentru flotabilitate sub apă. Când luaţi obiecte de pe fundul apei şi trebuie să le purtaţi cu dumneavoastră, va fi 67

probabil necesar să vă măriţi flotabilitatea pentru a compensa greutatea lor. Verificarea flotabilităţii la suprafaţă Dacă aveţi greutatea corectă, ar trebui să puteţi pluti la 4 metri (15 feet) adâncime cu 34 bar (500 psi) sau mai puţin aer în tubul vostru. Trebuie să vă testaţi flotabilitatea la suprafaţă înainte de a începe scufundarea. Pentru a vă testa flotabilitatea pentru scufundare folosiţi următorii paşi: 1. Asiguraţi-vă ca BC-ul vostru este complet dezumflat. 2. Adoptaţi o poziţie verticală în apă. 3. Inspiraţi adânc şi apoi ţineţi-vă respiraţia în timp ce plutiţi în apă nemişcat. Dacă aveţi greutatea corectă, veţi întră în apă până la nivelul ochilor. 4. Expiraţi complet. Dacă vă scufundaţi aveţi greutatea corectă. 5. Imediat după ce vă scufundaţi, reveniţi la suprafaţă şi umflaţi-vă BC-ul. Această metodă vă ajustează aproximativ capacitatea de plutire. Vă veţi regla flotabilitatea mai bine câştigând experienţă în utilizarea diferitelor tipuri de echipament (de exemplu, folosirea unui costum uzat, tipul şi marimea cilindrului utilizat) şi în scufundarea în ape sărate şi dulci. Flotabilitatea vi se va schimba în timpul scufundării în funcţie de comprimarea costumului de scafandru, volumul de aer din BC, de obiectele pe care le adunaţi din apă şi de volumul de aer din cilindru. Vă veţi controla flotabilitatea în timpul scufundării prin introducerea sau scoaterea aerului din costumul uscat sau din BC.

FIGURA 3-45. NU UITAŢI SĂ EGALIZAŢI DEVREME

ŞI FRECVENT ÎN TIMPUL COBORÂRII.

Coborârea sub apă A fi în măsură să coborâţi uşor în apă

este una dintre cele mai importante abilităţi de scufundare. Scufundarea nu va fi prea plăcută dacă trebuie să vă luptaţi să ajungeţi pe fundul apei. Câţiva paşi generali pentru coborârea în apă sunt: 1. Ţineţi regulatorul în gură. 2. Notaţi momentul exact al părăsirii suprafeţei apei. Dacă folosiţi un computer de scufundare, el va începe automat cronometrarea scufundării când părăsiţi suprafaţa apei. Oricum, un computer de scufundare nu înregistrează întotdeauna momentul de părăsire a suprafeţei apei. Având o tăbliţă sau un tabel de scufundare în buzunarul BC-ului vostru este un bun mod pentru înregistrarea timpului. 3. Dezumflaţi-vă BC-ul. Dacă aveţi greutatea corectă, veţi începe să vă scufundaţi lent când tot aerul e scos din BC şi când expiraţi. Nu uitaţi să vă ţineţi furtunul de umflare automată peste cap şi uitaţi-vă la piesa de gură ca să vedeţi aerul ieşind când coborâţi sub apă. Eliberaţi butonul valvei de umflare/dezumflare orală când nu mai vedeţi aerul pentru a preveni intrarea unei cantităţi mari de apă în BC. 4. Egalizaţi presiunea în urechi la începutul scufundării şi apoi pe tot parcursul ei (figura 3-45). Niciodată nu continuaţi scufundarea dacă simţiţi presiune în urechi şi nu o puteţi egaliza. Nu veţi simţi discomfort dacă vă egalizaţi corect presiunea în urechi. 5. Expiraţi şi începeţi coborârea (figura 3-46). Amintiţi-vă să expiraţi complet şi apoi să luaţi o gură mică de aer. Cu cât veţi avea mai puţin aer în plămâni pe parcursul primilor metri, cu atât coborârea va fi mai uşoară. Dacă aţi făcut primii paşi ai coborârii, puteţi ţine legătura mai bine cu colegul dumneavoastră şi va fi mai uşor să egalizaţi presiunea în urechi, mască şi în sinusuri. 6. R ămâneţi împreună cu partenerul în timpul coborârii. Rămâneţi suficient de aproape astfel încât să puteţi menţine contactul vizual şi fizic pe parcursul coborârii. Dacă un partener are probleme la egalizarea presiunii, celălalt trebuie să aibă răbdare şi să-l aştepte până rezolvă problema. Viteza de coborâre nu trebuie să fie rapidă. Viteza recomandată este de 23 metri 68

(75 feet) pe minut.

FIGURA 3-46. PRIMII PAŞI AI COBORÂRII VĂ

OFERĂ UN MAI BUN CONTROL AL VITEZEI,

FLOTABILITĂŢII ŞI ABILITĂŢII DE A EGALIZA

URECHILE.

Dacă purtaţi un costum uscat şi vă scufundaţi în ape deschise, veţi pierde din flotabilitate pe măsură ce presiunea apei comprimă costumul. Veţi avea nevoie să adăugaţi o mică cantitate de aer în BC pentru a compensa comprimarea costumului. Nu trebuie să vă scufundaţi niciodată necontrolat. Ar trebui să puteţi să vă opriţi din coborâre oricând, doar inspirând adânc. Dacă purtaţi un costum uscat, veţi adăuga aer în el mai degrabă decât în BC pentru a vă controla flotabilitatea. Datorită comprimării costumului umed, vă puteţi pierde de asemenea şi centura de lestare dacă nu e de tip compensatoriu. Costumul umed îşi pierde din grosime când se comprimă şi determină centura de lestare să atârne pe talie. Când se întâmplă acest lucru, catarama îşi poate schimba poziţia, devenind greu de localizat. Centura de lestare poate chiar să vă alunece pe picioare sau să cadă. Nu uitaţi să vă verificaţi centura în timpul coborârii şi când ajungeţi pe fundul apei. Strângeţi centura de lestare dacă e nevoie. Folosiţi-vă labele cât mai puţin posibil în timpul coborârii. Ar trebui să vă controlaţi coborârea prin flotabilitate, fără să mişcaţi picioarele. Ajungând aproape de fundul apei, loviturile de picioare pot stârni nori de mâl, veţi distruge vizibilitatea şi mediul acvatic. Dacă inspiraţi adânc şi continuaţi să coborâţi, sunteţi prea greu şi ar trebui să adăugaţi aer în BC pentru a coborî mai lent. Coborârile controlate Deoarece atât de multe lucruri se pot întâmpla imediat în timpul unei coborâri, primul lucru ce trebuie făcut va fi o coborâre controlată. Aceasta înseamnă că veţi coborî

pe o saulă, sau urmând conturul fundului apei. Făcând o coborâre controlată, veţi putea să vă concentraţi la egalizarea presiunii, la menţinerea contactului cu partenerul şi la controlul flotabilităţii. Coborârile libere După ce vă veţi obişnui cu coborârile controlate, instructorul vostru vă va prezenta coborârile libere. Acestea sunt coborâri verticale în ape deschise, fără saulă. Când veţi putea face coborâri libere în manieră controlată, veţi fi pe drumul cel bun în a deveni un scafandru capabil.

FIGURA 3-47. MENŢINEREA FLOTABILITĂŢII

NEUTRE SUB APĂ ESTE CHEIA UNEI

SCUFUNDĂRI PLĂCUTE.

În timpul scufundării În timpul scufundării, ţelul dumneavoastră este să vă menţineţi ceea ce scafandri numesc flotabilitate neutră (figura 3-47). Flotabilitatea neutră este o stare în care nici nu vă scufundaţi, nici nu plutiţi când vă odihniţi. Când coborâţi mai adânc în apă, veţi adăuga mici cantităţi de aer în BC pentru a compensa comprimarea costumului uscat sau pentru a obţine o flotabilitate neutră. Adăugaţi doar o mică cantitate de aer în BC (sau în costumul uscat) şi apoi verificaţi dacă vă mai scufundaţi, încetinindu-vă activitatea şi respirând normal. Dacă încă vă mai scufundaţi adăugaţi altă cantitate mică de aer în BC (sau în costumul uscat). În timpul ascensiunii sau dacă simţiţi că vă ridicaţi din cauza expansiunii aerului, trebuie să scoateţi mici cantităţi de aer din BC (sau din costumul uscat) pentru a 69

menţine flotabilitatea neutră. Cât aer trebuie să scoateţi sau cât de des trebuie să faceţi asta depinde de situaţie şi de adâncime. Pentru a scoate aer din BC (sau din costumul uscat), trebuie să vă aşezaţi în poziţia potrivită mai întâi. Valva de evacuare e poziţionată de obicei pe partea de deasupra umărului stâng a BC-ului şi pe partea de sus a braţului stâng a costumului uscat. Unele BC-uri au şi alte valve de evacuare în partea dreaptă, în oricare loc, fie la bază, fie în partea de sus. Dacă aveţi o valvă de evacuare suplimentară, întrebaţi instructorul cum să o folosiţi. Încetiniţi-vă activitatea şi mişcarea picioarelor din când în când, pentru a vă testa flotabilitatea. Dacă vă ridicaţi fără să daţi din picioare, aveţi flotabilitate pozitivă şi trebuie să evacuaţi din aer. Dacă vă scufundaţi, trebuie să mai adăugaţi puţin aer. Ar trebui să vă străduiţi să vă controlaţi atât de bine flotabilitatea, încât să vă puteţi opri la orice adâncime în orice moment şi să rămâneţi suspendat acolo fără să vă folosiţi labele sau mâinile. Această tehnică presupune cum să vă estimaţi controlul flotabilităţii şi va fi o parte a antrenamentului în ape deschise.

FIGURA 3-48. DACĂ PURTAŢI UN COSTUM

USCAT, TREBUIE SĂ SCOATEŢI AER DIN

ACESTA ÎN TIMP CE URCAŢI.

Ascensiunea Pentru fiecare coborâre pe care o faceţi, va trebui să faceţi şi o urcare. Câteva procedee generale de ascensiune sunt: 1. Opriţi-vă o clipă şi asiguraţi orice

accesoriu pe care îl purtaţi. De exemplu, dacă aveţi un sac de colectare, închideţi-l şi agăţaţi-l de BC. 2. Asiguraţi-vă că valva de evacuare automată se va deschide dacă purtaţi un costum uscat. 3. Găsiţi furtunul de umflare automată şi butonul valvei de dezumflare/umflare orală şi ţineţi-l deasupra capului. Dacă purtaţi un costum uscat, ridicaţi valva de evacuare până la nivelul umărului sau mai jos (figura 3-48). Ţinând furtunul peste cap, vă asigură că vă veţi putea feri cu mâna de un obiect de deasupra capului. 4. Daţi partenerului semnalul de urcare. 5. Începeţi să înotaţi spre suprafaţă împreună cu partenerul. Nu uitaţi să vă uitaţi în sus şi în jur când urcaţi şi respiraţi normal (figura 3-49). 6. Controlaţi-vă flotabilitatea şi ascensiunea evacuând aerul din BC (sau din costumul uscat). Viteza de ascensiune nu trebuie să fie mai mare de 9 metri (30 feet) pe minut, dacă folosiţi tabele de scufundare. Aceasta înseamnă doar 15 centimetri (6 inch) pe secundă şi este mult mai lentă decât tendinţa naturală de a urca. Dacă folosiţi un computer de scufundare, urmărindu-l vă va controla viteza de ascensiune şi acesta ar putea fi mai mică de 9 metri (30 feet) pe minut 7. Încetiniţi ascensiunea când sunteţi la 9 metri (30 feet) adâncime. 8. Opriţi-vă la o adâncime de 5 metri (15 feet) pentru 3 minute pentru a face o oprire preventivă de decompresie. Dacă puteţi face oprirea ţinându-vă de o saulă sau urmând conturul fundului apei, aceasta va fi mai uşoară. 9. Continuaţi urcarea până la suprafaţă, umflaţi-vă BC-ul, înlocuiţi regulatorul cu snorkel-ul dacă doriţi şi înregistraţi momentul ieşirii la suprafaţă. Când faceţi scufundări pentru prima oară, vă va fi de ajutor să raportaţi timpul de ascensiune cu adâncimea măsurată de instrument pentru a determina viteza de ascensiune. Trebuie să vă dezvoltaţi simţul vitezei corecte. Instructorul vostru vă va ajuta să faceţi asta. O viteză de ascensiune mică este importantă deoarece tabelele de scufundare se bazează pe o viteză lentă de ascensiune. Dacă urcaţi prea repede, poate 70

rezulta boala de decompresie.

FIGURA 3-49. ASCENSIUNEA TREBUIE SĂ FIE

ÎNTOTDEAUNA LENTĂ ŞI CONTROLATĂ.

20. Care sunt cele trei acţiuni pe care trebuie să le faceţi la o ascensiune normală? ________________________________ ________________________________ ________________________________ _______________________________ . 21. Patru factori majori care vă influenţează flotabilitatea sunt _______________________________ , _______________ , ______________ , şi _____________________________ . 22. La ascensiune, pentru că aerul din BC sau costumul uscat începe să se extindă, trebuie să ________________ _______________________________ .

MĂSURI DE SIGURANŢĂ Există câteva măsuri de siguranţă importante pe care trebuie să le stăpâniţi pentru a fi un scafandru responsabil. Scopul dumneavoastră este să nu fiţi nevoit să utilizaţi niciodată aceste tehnici, dar întotdeauna trebuie să fiţi pregătit în caz că dumneavoastră sau partenerul aveţi vreo problemă. Cele mai importante tehnici de siguranţă sunt: • Împărţirea aerului cu alt scafandru. • Să fiţi apt să efectuaţi singur o

ascensiune de urgenţă controlată.

FIGURA 3-50. DACĂ SUNTEŢI CORECT LESTAT, AR TREBUI SĂ PLUTIŢI LA 5 METRI (15 FEET) CU 34 BAR (500 PSI) SAU MAI PUŢIN DE AER ÎN BUTELIE PENTRU O OPRIRE PREVENTIVĂ DE DECOMPRESIE.

Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre flotabilitate: 18. Care sunt cei trei paşi pe care ar trebui să-i faceţi pentru pregătirea unei coborâri? ________________________________ ________________________________ ________________________________ _______________________________ . 19. Care sunt cele trei acţiuni pe care trebuie să le executaţi la fiecare coborâre? ________________________________ ________________________________ ________________________________ _______________________________ .

Împărţirea aerului cu alt scafandru Dacă partenerul vostru a uitat să-şi verifice instrumentul de măsurare a presiunii la adâncime şi rămâne fără aer, trebuie să cunoaşteţi cum să împărţiţi aerul cu el. Dacă aveţi o sursă alternativă de aer, cum ar fi o butelie ponei, aceasta este cea mai bună metodă de împărţire a aerului cu partenerul. Dacă nu aveţi o sursă alternativă de aer, există două metode principale de a împărţi rezerva de aer cu partenerul vostru: sursa alternativă de aer sau metoda octopusului şi metoda respiraţiei cu partenerul. Aceste metode se numesc metode de ascensiune dependentă deoarece partenerul depinde de sursa voastră de aer. Metoda octopusului Metoda preferată de împărţire a aerului cu alt scafandru este ca partenerul vostru să respire printr-un regulator separat pe care îl aveţi asigurat. Acesta poate fi un regulator secundar ataşat sursei de aer (un regulator octopus sau regulatorul unei surse alternative de aer). Această tehnică se 71

numeşte metoda octopusului de respiraţie (figura 3-51).

FIGURA 3-51. ÎMPĂRŢIREA AERULUI DE LA UN

REGULATOR DE REZERVĂ ESTE METODA

DEPENDENTĂ PREFERATĂ.

Procedura exactă de împărţire a aerului utilizând o sursă alternativă de aer depinde de configuraţia echipamentului şi de preferinţa personală. Trebuie să exersaţi cum să împărţiţi aer în caz de urgenţă înainte de a vă scufunda. Partenerii voştri trebuie să ştie ce regulator să folosească, unde îl găsesc şi cum este ataşat de BC-ul sau de echipamentul dumneavoastră. Dacă nu ştiu şi rămân fără aer în timpul scufundării, s-ar putea repezi la primul regulator pe care îl văd - de obicei la cel din gura dumneavoastră! Cu toate că acest regulator ar trebui sa fie unul pe care intenţionaţi să-l transmiteţi, va trebui să o faceţi într-o manieră controlată.

FIGURA 3-52. ASCENSIUNEA DE URGENŢĂ

NECESITĂ COORDONARE. SEMNALIZAŢI-VĂ

PARTENERUL CÂND SUNTEŢI GATA.

Partenerul dumneavoastră va afla că respiraţia din regulatorul suplimentar este la

fel de uşoară ca şi respiraţia din propriul regulator. Totuşi, ascensiunea va necesita o anumită coordonare (figura 3-52). Dumneavoastră şi partenerul trebuie să vă ridicaţi cu aceeaşi viteză menţinând contactul fizic şi vizual. Paşii generali ai metodei octopusului de împărţire a aerului sunt: 1. Daţi-i partenerului regulatorul adecvat pentru configuraţia echipamentului vostru, când semnalizează că a rămas fără aer. 2. Ţineţi-vă partenerul cu o mână şi aşezaţi-l în faţa dumneavoastră. Această poziţie îi permite partenerului să ţină piesa de gură a regulatorului secundar şi vă permite amândurora să menţineţi contactul fizic şi vizual (figura 3-53). 3. Întrebaţi-vă partenerul dacă este în regulă şi aşteptaţi răspunsul. 4. Daţi-i partenerului semnalul de urcare şi aşteptaţi răspunsul lui înainte de a începe ascensiunea. Imediat ce partenerul vostru respiră şi este în regulă, vă puteţi desfăşura procedura normală de ascensiune. Viteza normală de ascensiune este de 9 metri (30 feet) pe minut dacă folosiţi tabele de scufundare. Dacă utilizaţi o unitate scuba alternativă de rezervă, veţi putea continua ascensiunea împreună după ce i-aţi trecut unitatea partenerului vostru. Metoda respiraţiei cu partenerul Cealaltă metodă de împărţire a aerului este metoda respiraţiei cu partenerul. Dacă nu aveţi un detentor secundar sau o unitate scuba suplimentară de urgenţă veţi împărţi aerul trecând regulatorul dumneavoastră principal de la unul la altul. Acest procedeu e simplu, dar necesită un nivel de abilitate ridicat de Ia amândoi partenerii. Respiraţia cu partenerul şi ascensiunea în acelaşi timp pot fi făcute cu succes antrenându-vă şi exersând în ape închise. Totuşi, trebuie să revizuiţi frecvent paşii respiraţiei cu partenerul, dacă vreţi să îndepliniţi această operaţiune cu succes când este nevoie. Dacă unitatea voastră scuba nu este dotată cu un regulator secundar, ar trebui să repetaţi tehnica respiraţiei cu partenerul înainte de a intra în apă. Ar trebui să exersaţi din nou în apă puţin adâncă la începutul fiecărei scufundări pentru a vă reînnoi 72

priceperea şi coordonarea procedurii.

FIGURA 3-53. MENŢINEŢI CONTACTUL FIZIC CU CU PARTENERUL PE DURATA ASCENSIUNI

Folosiţi următorii paşi pentru această metoda de respiraţie: 1. Inspiraţi adânc şi începeţi să expiraţi când partenerul va da semnalul ca a rămas fără aer. 2. Apucaţi umărul drept al partenerului vostru cu mâna stângă. 3. Ţineţi regulatorul de furtun şi aproape de muştiuc şi scoateţi-l din gură folosind mâna dreaptă. Întoarceţi piesa de gură în jos, astfel încât aerul să nu curgă liber. Continuaţi să expiraţi o mică cantitate de bule de aer. 4. Treceţi regulatorul partenerului ţinându-l de furtun şi lăsaţi-l să-l ducă la gură. Întotdeauna permiteţi-i accesul la butonul de evacuare pentru

a putea goli de apă al doilea nivel. 5. Continuaţi să vă folosiţi mâna stângă pentru a vă sprijini partenerul de umărul drept al BC-ului acestuia. 6. Permiteţi-i partenerului să respire de două ori din regulator şi apoi treceţi regulatorul la dumneavoastră. Nu daţi drumul niciodată furtunului. Trebuie să menţineţi contactul şi controlul rezervei de aer tot timpul. 7. Respiraţi de două ori din regulator şi apoi treceţi regulatorul înapoi partenerului. 8. Daţi-i partenerului semnalul de urcare şi aşteptaţi semnalul lui şi începeţi ascensiunea când situaţia este stabilizată. 9. Repetaţi procesul de schimbare a regulatorului în timp ce faceţi o urcare lentă, controlată spre suprafaţă. În timpul respiraţieicu partenerul, trebuie să nu uitaţi să expiraţi lent atunci când regulatorul se află în afara gurii voastre. Dumneavoastră şi partenerul trebuie să vă controlaţi flotabilitatea şi să vă menţineţi contactul fizic. Dacă nu exersaţi respiraţia cu partenerul în mod regulat, este impropriu să vă aşteptaţi că o puteţi executa în caz de urgenţă. Scafandrii care nu sunt antrenaţi în respiraţia cu partenerul, însă se aşteaptă să o efectueze oricum în caz de urgenţă, riscă serioase leziuni. Iesirea de urgenta individuala Dacă rămâneţi fără aer şi nu îl puteţi obţine de la partenerul vostru, trebuie să faceţi o iesire de urgenta individuala spre suprafaţă. Există două feluri de ascensiuni de urgenţă: prin înot şi prin flotabilitate. Prima pe care o faceţi depinde în principal de situaţia când aţi realizat că nu mai aveţi aer. Prin înot Veţi face o iesire de urgenta prin înot când aţi rămas fără aer la adâncimi mici (circa 18 metri sau 60 feet). Aceasta se poate face şi la adâncimi mai mari, însă numai când rezerva alternativă de aer este superioară şi recomandată pentru scufundări la adâncime. În mod firesc priviţi în sus pentru a menţine o cale liberă şi înotaţi spre suprafaţă în timp ce expiraţi continuu un flux de aer prin regulatorul vostru (figura 3-54). Întotdeauna ţineţi regulatorul în gură în timpul unei iesiri de urgenta individuala 73

de urgenţă prin înot, deoarece pe măsură ce presiunea apei va scădea, veţi mai avea câteva guri de aer în tub. De asemenea, nu uitaţi să fiţi pregătit să evacuaţi aer din BC pentru a controla flotabilitatea în timpul ascensiunii.

FIGURA 3-54. ŢINEŢI REGULATORUL ÎN GURĂ CÂND FACEŢI O URCARE DE URGENŢĂ.

În timpul cursului de certificare ca scafandru NAUI, o să exersaţi urcarea independentă de urgenţă prin înot, în sesiuni de antrenamente în ape închise. În timpul acestor sesiuni, instructorul vă va explica să inspiraţi şi apoi să începeţi ascensiunea. Nu uitaţi că la o urgenţă reală, veţi expira şi apoi veţi încerca să inspiraţi puţin aer când acest lucru este posibil. De asemenea, veţi descoperi că expansiunea fluxului de aer expirat din plămânii voştrii se va face aproape natural fără vreun efort din partea dumneavoastră. Prin flotabilitate Veţi face o ascensiune de urgenţă prin flotabilitate când rămâneţi fără aer la adâncimi mari. Aruncaţi centura de lestare şi expiraţi uşor pe tot parcursul până la suprafaţă. Dacă purtaţi un costum umed şi aruncaţi centura de lestare, trebuie să vă aşezaţi în poziţie orizontală în apă, cu faţa în sus pentru a crea o suprafaţă cât mai mare posibil, spre a încetini ascensiunea până la suprafaţă. De asemenea, trebuie să vă amintiţi să scoateţi aerul din BC pentru a vă încetini ascensiunea. Viteza de ascensiune va creşte datorită flotabilităţii costumului umed şi expansiunii acestuia.

Dacă sunteţi în apă caldă şi v-aţi aruncat centura de lestare, trebuie să înotaţi spre suprafaţă. Totuşi, neavând greutăţi suplimentare ascensiunea va fi mai uşoară. Reguli generale Dacă descoperiţi că nu mai aveţi aer, trebuie să vă gândiţi ce metodă de ascensiune să utilizaţi. Metoda pe care ar trebui să o folosiţi depinde de situaţie, dar următoarele reguli generale ar trebui să vă ajute să vă hotărâţi: • Discutaţi şi cădeţi de acord cu partenerul vostru asupra procedurii de urgenţă înainte de a vă scufunda. Această discuţie trebuie să includă semnalele pe care le veţi folosi în caz de urgenţă şi respectiv configuraţia echipamentului. • Metoda optimă de a ştii că aveţi aer în caz de urgenţă este să luaţi cu voi o sursă alternativă de aer cum ar fi o butelie ponei. Aceasta este cea mai uşoară şi sigură metodă pentru a ajunge la suprafaţă, dacă descoperiţi că unitatea scuba principală nu mai are aer. Pur şi simplu introduceţi regulatorul de rezervă în gură, goliţi-l de apă şi respiraţi continuu în timpul ascensiunii. • Ascensiune dependentă, respirând din rezerva de aer a partenerului, este mai bună decât o ascensiune independentă prin înot sau prin flotabilitate, deoarece aveţi o rezervă de aer în timpul urcării. Să respiri din regulatorul de rezervă al partenerului este mai bine decât să încerci să respiri din acelaşi regulator. Nu uitaţi că respiraţia cu partenerul necesită exerciţiu şi trebuie ca amândoi să vă simţiţi confortabil prin această metodă de respiraţie. • Ar trebui să intenţionaţi să faceţi o ascensiune independentă numai dacă un partener nu este disponibil. Ar trebui să fie evident, în primul rând, că a nu rămâne fără aer e cea mai bună alegere. Monitorizaţi instrumentele de măsură permanent pe durata scufundării pentru a evita să rămâneţi fără aer. Făcând din asta un obicei, vă veţi asigura că toate ascensiunile vor fi normale şi nu va trebui să vă îngrijoraţi despre deciziile privind ascensiunile de urgenţă. 74

Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre măsurile de siguranţă: 23. Fiecare scafandru ar trebui să inspire de ____ ori când împarte aer dintr-un singur regulator. 24. Cum ştiţi ce regulator să folosiţi dintre cele două ale partenerului în timpul unei ascensiuni dependente? ________________________________ _______________________________ . 25. Dacă intenţionaţi să folosiţi metoda respiraţiei cu partenerul în caz de urgenţă, ar trebui să ________________________________ _______________________________ . 26. Când este indicat să alegeţi o ascensiune prin flotabilitate? ________________________________ _______________________________ .

FIGURA 3-55. STAŢI VERTICAL ÎN APĂ ŞI PRIVIŢI ÎN TOATE DIRECŢIILE DUPĂ COLEGUL PIERDUT.

SISTEMUL DE PARTENERI Este foarte uşor să ştiţi unde vă este partenerul în condiţii controlate, când vizibilitatea este bună şi spaţiul este limitat. Menţinerea contactului cu colegul în ape deschise nu este atât de uşor. Scufundările sunt distractive, dar nu şi în cazul în care vă căutaţi colegul în majoritatea timpului. Dacă folosiţi următoarele elemente pentru a ştii unde vă este partenerul, scufundările vor deveni foarte plăcute: • Stabiliţi un lider pentru fiecare scufundare. • Discutaţi despre scufundare înainte să

intraţi în apă şi puneţi-vă de acord asupra locaţiei, a scopului, a activităţii şi asupra traseului pe care îl veţi urma în apă. • Menţineţi aceeaşi poziţie relativă unul faţă de celălalt pe tot parcursul scufundării. Dacă începeţi prin a sta în partea dreaptă a partenerului, staţi aşa pe toată durata scufundării. Este mult mai plăcut să vă scufundaţi unul lângă celălalt decât unul după altul, celălalt partener urmărindu-vă din spate. • Stabiliţi-vă direcţia de deplasare sub apă şi urmăriţi acel curs până când dumneavoastră sau colegul sugerează o schimbare sau o oprire cu un semnal clar. Aveţi grijă ca partenerul să confirme semnalul înainte de a schimba direcţia. Dacă vă separaţi de coleg, va trebui să aveţi o

idee generală despre unde ar putea fi. • Folosiţi procedura partenerului pierdut în cazul când nu-l mai găsiţi. Procedura generală presupune: 1. Staţi vertical în apă şi uitaţi-vă în toate direcţiile după coleg şi bulele sale de aer (figura 3-55). Dacă aveţi vizibilitate redusă (3 metri sau mai puţin), întoarceţi-vă în locul unde v-aţi văzut ultima oară partenerul şi începeţi căutarea de acolo. 2. Ridicaţi-vă aproximativ 3 metri (10 feet) în apă şi uitaţi-vă din nou după coleg sau bulele de aer dacă nu l-aţi găsit de prima oară. 3. Urcaţi încet către suprafaţă după 75

un minut dacă nu v-aţi văzut colegul. Începeţi să vă răsuciţi pe măsură ce urcaţi şi uitaţi-vă după coleg sau bulele sale de aer. 4. Ieşiţi la suprafaţă, notaţi-vă poziţia relativă faţă de două puncte de pe ţărm şi aşteptaţi-vă partenerul. Când colegul iese la suprafaţă, apropiaţi-vă şi continuaţi scufundarea. 5. Folosiţi una dintre următoarele opţiuni, în funcţie de circumstanţe: • Dacă vă scufundaţi într-un loc în care cineva vă poate asista pentru căutarea partenerului, faceţi semnalul pentru ajutor dacă colegul nu iese la suprafaţă în circa 5 minute . Este sarcina voastră în caz de urgenţă să cereţi ajutor. • Dacă vă scufundaţi într-o locaţie izolată, s-ar putea să fiţi singura sursă de ajutor pentru colegul dumneavoastră dacă este în pericol în apă, iar minutele sunt critice. Trebuie să-I căutaţi şi să faceţi tot posibilul pentru a-l găsi şi fiţi pregătit să acordaţi primul ajutor în caz de nevoie. Înainte de a vă pune într-o astfel de situaţie, pregătiţi-vă prin urmarea cursului NAUI de scafandru avansat şi cursul NAUI de scafandru de salvare. Pe măsură ce dumneavoastră şi colegul câştigaţi experienţă şi vă cunoaşteţi mai bine, va fi mai uşor să staţi împreună. Vă veţi cunoaşte reciproc stilurile de scufundare şi veţi putea funcţiona ca o echipă adevărată cu efort minim. Dezvoltarea acestei armonii ar trebui să fie scopul dumneavoastră, deoarece scufundarea cu un partener bun este scufundarea la superlativ. Partenerul vostru vă poate ajuta şi la folosirea echipamentului. Spre exemplu, dacă tubul vostru scapă din chinga de fixare sub apă, este mai simplu pentru colegul dumneavoastră să vi-l fixeze la loc, decât pentru dumneavoastră să vă scoateţi BC-ul şi să-l fixaţi singur (figura 3-56). Un partener bun are mult mai multe şanse să identifice o posibilă problemă înaintea dumneavoastră. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre

sistemul de parteneri: 27. Trei tehnici recomandate care vă ajută să păstraţi contactul cu partenerul în timpul scufundării sunt ______________________________ , ______________________________ şi ______________________________ . 28. Paşii recomandaţi pentru procedura partenerului pierdut sunt: ________________________________ ________________________________ ________________________________ ________________________________ ________________________________ ________________________________ _______________________________ .

FIGURA 3-56. ESTE MULT MAI UŞOR SĂ

REZOLVAŢI PROBLEMELE SUB APĂ DACĂ

LUCRAŢI CU PARTENERUL VOSTRU.

COMUNICAREA Există semnale standard pe care trebuie să le ştiţi pentru a comunica sub apă, la fel de bine ca la suprafaţă. Semnalele manuale de scufundare NAUI sunt semnale standard folosite în Statele Unite de către comunitatea de scafandri şi sunt recunoscute de asemenea şi în alte ţări (figura 3-57). Ca scafandru atestat, trebuie să fiţi în stare să identificaţi corect şi să folosiţi fiecare semnal. Odată ce aţi început să le folosiţi, veţi vedea că sunt uşor de reţinut. Reţineţi, ca un semnal să fie eficient, toţi cei vizaţi trebuie să fie de acord asupra lui înainte de a începe o scufundare. Folosirea corectă a semnalelor este necesară pentru fiecare scufundare. Aveţi grijă să discutaţi semnalele cu care v-aţi obişnuit cu orice partener nou. 76

FIGURA 3-57. FIECARE SCAFANDRU TREBUIE SĂ

UTILIZEZE ACESTE SEMNE STANDARD.

Comunicarea subacvatică Probabil aţi realizat până acum că nu este uşor să comunicaţi sub apă. Când faceţi un semnal cu mâna, el trebuie să fie clar şi trebuie să aşteptaţi răspunsul partenerului.

Acesta trebuie să recunoască semnalul fie prin repetare fie prin arătarea semnalului că totul este în regulă (figura 3-58). Împreună cu semnele manuale standard, scafandri folosesc şi semnale lor proprii. Unii scafandrii chiar au învăţat Limbajul American al Semnelor pentru a-şi dezvolta vocabularul în comunicarea subacvatică. Întotdeauna 77

repetaţi semnalele cu partenerul vostru înainte de fiecare scufundare.

FIGURA 3-58. SEMNUL OK ESTE ÎMPREUNĂ O ÎNTREBARE ŞI UN RĂSPUNS. VEŢI FOLOSI ACEST SEMN FRECVENT.

Puteţi scrie mesaje colegului sub apă pe o tăbliţă (figura 3-59). Aceasta este o metodă uşoară de a da mesaje detaliate. Puteţi de asemenea folosi simţul tactil pentru a comunica. Vă puteţi atinge partenerul pentru a-i atrage atenţia sau pentru a-i indica altui scafandru ca sunteţi în apropiere. Încercaţi să evitaţi atingerea altui scafandru, dacă sunteţi în spatele lui, mai ales dacă nu e conştient de prezenţa dumneavoastră. Este foarte uşor să speriaţi pe cineva în această situaţie. Puteţi folosi şi auzi semnale sonore sub apă, deşi nu puteţi determina direcţia sursei sunetului. Dumneavoastră sau un vas puteţi produce semnale sonore. Semnalele sonore produse de scafandri includ bătaia pe cilindru cu un cuţit sau alt obiect tare, sau folosind măşti speciale sau dispozitive care vă permit să vorbiţi cu partenerul sub apă. Cele mai multe vase charter au un dispozitiv de chemare subacvatic care sună ca o sirenă. Dacă auziţi semnalul de chemare în timp ce sunteţi sub apă, trebuie să reveniţi la suprafaţă şi să urmaţi instrucţiunile vasului. S-ar putea să trebuiască să repoziţioneze ancora sau doar să vadă unde sunt scafandri, sau s-ar putea să aibă nevoie ca toată lumea să se întoarcă pe vas din cauza unei urgenţe. Comunicarea la suprafaţă La suprafaţă puteţi folosi diferite tipuri de semnale auditive şi vizuale pentru a comunica. Dumneavoastră utilizaţi unele semnale standard cu mâna la suprafaţă. De exemplu, dacă fluturaţi cuiva mâna la

suprafaţă, e un semn de pericol, NU un mod de a saluta.

FIGURA 3-59. TĂBLIŢA SUBACVATICĂ ESTE O

CALE FACILĂ PENTRU A-I ARĂTA

PARTENERULUI UN MESAJ DETALIAT.

Vasele de scufundare au un steag albastru cu alb pe care îl flutură când doresc ca scafandri să se întoarcă pe vas (figura 3-60). Când sunteţi la suprafaţă şi vedeţi acest steag, întoarceţi-vă imediat pe vas. Comunicarea sonoră este posibilă la suprafaţă, dar ţipatul nu este eficient la distanţe mari peste apă. Un fluier produce un sunet puternic pe care îl puteţi auzi de la o distanţă considerabilă. De asemenea, folosirea fluierului nu consumă multă energie. O serie repetată de 4 fluierături scurte este un semnal standard de pericol.

FIGURA 3-60. DACĂ VEDEŢI FLUTURÂND

STEAGUL DE RECHEMARE, TREBUIE SĂ VĂ

REÎNTOARCEŢI IMEDIAT LA VAS.

Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre comunicare: 29. Cele patru moduri de comunicare sub apă sunt _________________ , _______________ , _______________ şi __________________ . 30. Cele două moduri de comunicare la suprafaţă sunt __________________ şi 78

_____________________ . 31. Când vi se face un semn cu mâna sub apă, trebuie să ________________ _______________________________ . 32. Care este cel mai important element pe care trebuie să vi-l amintiţi referitor la comunicarea subacvatică? ________________________________ _______________________________ .

MÂNUIREA ECHIPAMENTULUI DE SCUFUNDARE SUB APĂ De obicei vă îmbrăcaţi echipamentul afară din apă, vă scufundaţi şi apoi vă scoateţi echipamentul după ce ieşiţi din apă. Vor fi momente când va trebui să vă îmbrăcaţi sau să vă scoateţi echipamentul din apă. De exemplu, vasul pe care îl folosiţi ar putea fi prea mic pentru a permite mânuirea echipamentului, când sunteţi la bord. S-ar putea de asemenea să trebuiască să vă aranjaţi o piesă a echipamentului în apă şi va trebui să o scoateţi pentru a o ajusta. Dacă unitatea scuba s-a prins într-un fir de gută sau în alge, vă puteţi scoate unitatea ca să vedeţi problema şi să o remediaţi.

SCOATEREA ŞI REPUNEREA UNITĂŢII SCUBA LA SUPRAFAŢĂ ŞI SUB APĂ

FIGURA 3-61. SCOATEREA UNITĂŢII SCUBA ÎN

APĂ ESTE LA FEL DE UŞOARĂ CA SCOATEREA

UNEI JACHETE.

FIGURA 3-62. NU UITAŢI SĂ LUCRAŢI CALM ŞI UNIFORM CÂND ÎMBRĂCAŢI UNITATEA SCUBA SUB APĂ.

Scoaterea unităţii scuba în apă este la fel de uşoară ca dezbrăcarea unei jachete (figura 3-61). Utilizaţi următorii paşi pentru scoaterea unităţii scuba: 1. Desfaceţi orice cataramă aveţi pe faţa BC-ului. 2. Desfaceţi cureaua din talie. 3. Scoateţi mâna stângă din mâneca BC-ului şi folosiţi mâna dreaptă pentru a scoate unitatea scuba prin dreapta. Există mai multe moduri de a vă îmbrăca unitatea scuba (figura 3-62). Instructorul vostru vă va arăta modul în care acesta doreşte să vă îmbrăcaţi unitatea. O metodă care ar trebui să vă fie

arătată este să îmbrăcaţi unitatea peste cap. Pentru a vă pune unitatea trecând-o peste cap folosiţi următorii paşi: 79

1. Poziţionaţi-vă BC-ul în faţă cu tubul dedesubt. Primul nivel al regulatorului este spre dumneavoastră şi al doilea nivel în gură. 2. Ţineţi furtunul celui de-al doilea nivel între mâini. Dacă nu aveţi furtunul între mâini, el se va prinde sub breteaua de pe umăr când aplecaţi cilindrul la loc. 3. Strecuraţi-vă mâinile în mânecile BCului până când unitatea este sub nivelul coatelor. Va fi ca si cum v-aţi pune unitatea cu capul în jos. 4. Apucaţi cealaltă parte a rezervorului cu fiecare mână. 5. Coborâţi unitatea peste cap şi în jos pe spate în timp ce vă arcuiţi spatele. 6. Pipăiţi în jurul centurii taliei pentru a-i găsi capetele de fixare. 7. Strângeţi-vă centura şi închideţi orice cataramă de pe partea frontală a BCului. 8. Întindeţi furtunul celui de-al doilea nivel al regulatorului şi repoziţionaţi confortabil muştiucul în gură. Dacă sunteţi la suprafaţă, vreţi ca unitatea scuba să fie flotantabila, adica sa plutească. Dacă sunteţi pe fundul apei, vreţi ca unitatea scuba să aibă flotabilitate negativă în timp ce o îmbrăcaţi. Întotdeauna respiraţi din regulator când vă îmbrăcaţi unitatea scuba. Când sunteţi la suprafaţă, vă veţi lăsa sub apă în timp ce vă treceţi cilindrul peste cap iar regulatorul vă va furniza aer. Trebuie să învăţaţi să strângeţi centura şi cataramele prin simţ tactil. Înainte de a vă strânge centura şi cataramele, pipăiţi pentru a fi sigur că chingile nu sunt răsucite şi furtunurile nu sunt blocate. Lucraţi în ritm lent şi uniform când vă scoateţi şi repuneţi unitatea scuba. Ar trebui să puteţi mânui singuri echipamentul independent, dar nu este nimic greşit să vă rugaţi partenerul să vă ajute dacă aveţi dificultăţi. Două mâini şi doi ochi în plus sunt folositori şi salvează timp.

SCOATEREA ŞI REPUNEREA CENTURII DE LESTARE LA SUPRAFAŢĂ ŞI SUB APĂ Mânuirea unei centuri de lestare sub apă poate fi dificilă, dar cu exerciţiu lucrul cu centura de lestare nu este atât de dificil pe cât pare. Sunt câteva elemente de amintit când

lucraţi cu centurile de lestare: • Întotdeauna mânuiţi centura de capătul liber pentru a evita căderea greutăţilor de pe ea. • Gravitaţia va trage centura în jos dacă nu sprijiniţi greutatea ei cu corpul. • Staţi în poziţie orizontală de fiecare dată când vă scoateţi şi vă repuneţi centura de lestare. • Lucraţi în ritm lent şi uniform când vă scoateţi şi vă repuneţi centura de lestare. Ca să vă scoateţi centura de lestare pentru a o arunca sau a o mânui afară din apă, folosiţi următorii paşi: 1. Desfaceţi catarama şi trageţi capătul centurii afară din cataramă. 2. Ţineţi capătul liber al centurii de lestare în mâna dreaptă şi îndepărtaţi complet centura de pe corp. Greutăţile vor atârna drept în jos (figura 3-63). 3. Eliberaţi centura de lestare. Dacă mânuiţi centura de lestare afară din apă, asiguraţi-vă că persoana căreia io înmânaţi o ţine strâns înainte ca dumneavoastră să-i daţi drumul.

FIGURA 3-63. ÎNTOTDEAUNA ÎNDEPĂRTAŢI COMPLET DE PE CORP CENTURA DE LESTARE ÎNAINTE DE A O ARUNCA.

Folosiţi aceeaşi procedură de scoatere şi repunere a centurii de lestare pe fundul apei la fel ca şi la suprafaţă. Instructorul vostru vă va arăta ce procedură doreşte să folosiţi. Dacă folosiţi eliberarea cu mâna dreaptă a centurii, o metodă de scoatere şi repunere a centurii de lestare în apă este următoarea: 80

1. Staţi cu faţa în jos sub apă. 2. Desfaceţi catarama şi trageţi capătul centurii afară din cataramă. 3. Ţineţi capătul liber al centurii în mâna dreaptă şi trageţi centura de lestare pe partea dreaptă a corpului, în timp ce vă rotiţi spre stânga. Reţineţi să vă menţineţi corpul între centura de lestare şi fundul apei. 4. Faceţi modificările necesare centurii. 5. Ţineţi centura de cataramă în mâna stângă, capătul liber în mâna dreaptă şi asiguraţi-vă că acesta nu e răsucit. 6. Mutaţi catarama în mâna dreaptă şi lăsaţi întreaga centură în jos astfel încât coapsa dreaptă să o sprijine. 7. Daţi drumul cataramei şi rotiţi-vă corpul spre stânga. Centura se va încolăci pe coapse. 8. Atingeţi partea de jos din stânga cu mâna stângă şi pipăiţi după cataramă. 9. Ridicaţi centura de lestare pe spate şi poziţionaţi-o sub cilindru şi BC pe talie. 10. Închideţi sigur catarama centurii de lestare. Dacă folosiţi mâna stângă pentru eliberarea centurii de lestare, puteţi utiliza procedura de mai sus cu mâna opusă şi rotaţia în direcţie opusă. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre mânuirea echipamentului de scufundare sub apă: 33. Cea mai importantă diferenţă între punerea tubului la suprafaţă şi punerea lui sub apă este ________________________________ _______________________________ . 34. Puteţi ţine ____________________ furtunul regulatorului pentru a nu se agăţa când vă puneţi tubul peste cap. 35. Mânuirea centurii de lestare este mai uşoară dacă vă amintiţi să _______ ______________ şi ______________ .

FOLOSIREA NAVIGĂRII Când sunteţi afară din apă, folosiţi în mod constant navigarea. Hărţi, semne de circulaţie, borne kilometrice vă ajută să găsiţi destinaţia şi să vă întoarceţi la punctul de plecare. Nu există semne de circulaţie sub apă, dar puteţi utiliza o combinaţie de navigare naturală şi cu busolă pentru a menţine evidenţa locaţiei şi a traseului în

timpul scufundării. Această parte vă introduce în bazele navigării sub apă. Puteţi învăţa mai multe despre aceasta urmând cursul special de navigaţie NAUI. Navigarea dupa repere naturale Puteţi evita înotul îndelungat la suprafaţă terminând scufundările în locuri prestabilite. A şti unde te afli şi a ajunge unde doriţi sub apă şi înapoi este obiectivul navigaţiei sub apă. Prin recunoaşterea şi folosirea reperelor naturale pentru navigaţie, vă puteţi atinge aceste obiective. Reperele naturale sub apă vor deveni la fel de folositoare ca semnele de circulaţie. Dunele din nisipul de pe fund au un tipar paralel cu malul. Pe măsură ce ajungeţi mai aproape de mal, dunele devin mai comprimate. Acest fapt vă oferă un reper util. Poziţia soarelui şi umbrele la începutul scufundării sunt un alt reper.

FIGURA 3-64. FORMAŢIUNILE STÂNCOASE SUNT

UN EXCELENT AJUTOR NATURAL PENTRU

NAVIGARE.

Mişcarea înainte şi înapoi a apei aproape de ţărm este cunoscută drept valuri. Mişcarea este de obicei către şi dinspre mal, deci un alt indiciu asupra locaţiei. Apa devine mai adâncă pe măsură ce vă îndepărtaţi de mal şi mai puţin adâncă când vă reîntoarceţi la mal sau vă apropiaţi de stânci. Veţi vedea repere subacvatice, ca formaţiuni de roci, plante uriaşe şi deosebite, spărturi în stâncă şi epave (figura 3-64). Dumneavoastră şi partenerul puteţi determina poziţia sub apă şi veţi fi în stare să vă întoarceţi la punctul de plecare fără a ieşi la suprafaţă fiind atenţi la toate aceste repere naturale.

81

Navigarea cu busola Când vă scufundaţi pe timp de noapte sau în apă cu vizibilitate redusă, reperele naturale nu vă sunt la fel de eficiente. Trebuie să vă bazaţi pe busolă şi pe indicatorul de adâncime. Folosirea busolei vă permite să navigaţi prin apreciere în orb, care poate fi foarte precisă. Busola vă indică direcţiile sub apă şi indicatorul de adâncime vă indică poziţia pe verticală. O busolă de scufundare este umpluta cu lichid pentru a rezista presiunii subacvatice, are o linie mai groasă numită linie de referinţă şi central are un cadran rotativ care vă indică dacă sunteţi pe direcţia selectată (figura 3-65). Deoarece este magnetică, busola este afectată de obiectele metalice feroase (fier sau oţel) din apropierea ei.

FIGURA 3-65. BUSOLA SUBACVATICĂ FACE NAVIGAREA PRECISĂ ÎN TIMPUL SCUFUNDĂRII.

Când folosiţi busola, menţineţi linia de referinţă aliniată cu centrul corpului. Puteţi purta busola la încheietura mâinii, sau montată în consolă cu celelalte instrumente de măsură (figura 3-66). Unde purtaţi busola nu are importanţă, însă alinierea acesteia cu centrul corpului are o mare importanţă.

FIGURA 3-66. ÎNTOTDEAUNA TREBUIE SĂ ALINIAŢI BUSOLA CU CENTRUL CORPULUI.

Când citiţi busola, asiguraţi-vă mereu că sunteţi aliniat cu linia de referinţă şi că aceasta este în poziţie orizontală. Acul busolei indică mereu polul nord magnetic. Dacă îndreptaţi linia de referinţă

către mal, acul busolei indică un punct. Rotiţi reperele cadranului pentru a marca poziţia acului şi veţi şti că de fiecare dată când acul indică spre marcaj, înotaţi către mal. Dacă acul indică în direcţia opusă, vă îndepărtaţi de mal. Când vă hotărâţi să vă scufundaţi într-o anumită direcţie, priviţi peste busola aşezată orizontal şi fixaţi un index pe cadranul rotativ astfel încăt acesta să fie aliniat cu acul busolei. Apoi, păstrând singuri alinierea cu linia de referinţă şi acul busolei aliniat cu indexul, vă puteţi menţine direcţia foarte precis (figura 3-67). De obicei, aveţi nevoie să consultaţi busola ocazional pentru a verifica dacă sunteţi pe curs. Dacă trebuie să navigaţi precis, trebuie să consultaţi busola frecvent.

FIGURA 3-67. ÎNTOTDEAUNA TREBUIE SĂ ALINIAŢI LINIA DE REFERINŢĂ CU CORPUL

VOSTRU ŞI CU DIRECŢIA SPRE CARE VREŢI SĂ

ÎNOTAŢI.

Un curs reciproc este efectuat când cursul stabilit este o linie dreaptă şi la jumătatea scufundării, faceţi o întoarcere de 180 de grade, pe care busola vă permite să o faceţi precis. Pentru a efectua o întoarcere de 180 de grade, vă rotiţi până când acul indică exact direcţia opusă celei iniţiale. Chiar dacă nu urmaţi un tipar specific în timpul scufundării, busola poate râmâne utilă. Dumneavoastră şi partenerul când vă apropiaţi de finalul scufundării, aliniaţi linia de referinţă cu corpul vostru şi cu direcţia punctului de ieşire la suprafaţă, reglaţi direcţia cu indexul de pe cadran, scufundaţivă şi urmaţi direcţia pentru a vă îndrepta spre destinaţie. Înotul sub apă este mai uşor ca înotul la suprafaţă. Tehnicile simple de navigaţie fac scufundarea mai plăcută. Cunoaşterea poziţiei sub apă vă ajută să evitaţi înotul la suprafaţă şi vă ajută să regăsiţi locuri interesante. Dumneavoastră veţi economisi timp, aer şi puteţi petrece mai mult sub apă 82

bucurându-vă de obiectivul scufundării. Trebuie să puteţi efectua tehnicile de bază pentru navigaţie pe care le învăţaţi la cursul de certificare ca scafandru NAUI. Pentru a învăţa mai multe despre navigarea subacvatică, înscrieţi-vă la celelalte cursuri educative NAUI, precum Cursul de Certificare ca Scafandru Avansat NAUI, sau Cursul Special de Scufundare de Căutare şi Recuperare. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre navigaţie: 36.Trei repere naturale pentru navigare sunt ____________________________ ______________________________ şi _______________________________ . 37. Când folositi o busolă pentru navigare trebuie să ________________ şi _____________________________ . 38. Un curs reciproc este efectuat când _______________________________ .

(figura 3-68).

FIGURA 3-69. JUGUL SE DEŞURUBEAZĂ UŞOR ODATĂ CE AŢI SCOS AERUL DIN REGULATOR.

3. Desfaceţi şurubul jugului al valvei cilindrului (figura 3-69), sau deşurubaţi regulatorul DIN din valva DIN. 4. Uscaţi capacul de protecţie ataşat de primul nivel al regulatorului (figura 3-70).

FIGURA 3-68. SCOATEŢI AERUL DIN REGULATOR DUPĂ CE AŢI ÎNCHIS BUTELIA.

DEZASAMBLAREA ECHIPAMENTULUI DE SCUFUNDARE După scufundare, trebuie să dezasamblaţi echipamentul de scufundare şi să îl clătiţi cu apă curată. Pentru a dezasambla unitatea scuba folosiţi următorii paşi: 1. Opriţi aerul. Valva buteliei se închide în sensul acelor de ceasornic. 2. Apăsaţi şi ţineţi butonul de epurare de la unul din regulatoarele celui de-al doilea nivel, sau de la valva de umflare pentru a elibera presiunea aerului din furtunurile regulatorului

FIGURA 3-70. ASIGURAŢI-VĂ CĂ PROTECŢIA DE PRAF ESTE USCATĂ.

5. Repuneţi capacul de protecţie peste orificiul primului nivel al regulatorului şi strângeţi şurubul jugului până se apropie de capac (figura 3-71). Dacă aveţi un regulator DIN, înşurubaţi capacul de protecţie. 6. Scoateţi compensatorul de flotabilitate (BC-ul) de pe cilindru. 7. Întoarceţi BC-ul invers astfel încât punctul de ataşare al pompei de umflare să fie cel mai jos. Aceasta va permite scurgerea apei din BC în furtunul inflator. 83

8. Apăsaţi butonul valvei de dezumflare/umflare orală ca să permită evacuarea apei din furtunul pompei de umflare. 9. Clătiţi echipamentul cu apă dulce şi lăsaţi-l să se usuce complet înainte de depozitare.

educative NAUI (figura 3-72).

FIGURA 3-71. PUNEŢI CAPACUL DE PROTECŢIE

PESTE TREAPTA ÎNTÂI ŞI STRÂNGEŢI JUGUL

PÂNĂ FIXEAZĂ CAPACUL.

CONCLUZII Respiraţia sub apă nu este dificilă. Cea mai grea parte fizică a scufundării este îmbrăcarea echipamentului, dar devine uşoară acumulând experienţă. Trebuie să vă dezvoltaţi deprinderi sigure de respiraţie pentru anumite circumstanţe, dar mai mult de atât nu este de învăţat despre respiraţia în scufundare. Veţi descoperi singuri că vă simţiţi mai încrezători în mânuirea echipamentului în apă. Cu cât aveţi mai mult exerciţiu şi experienţă, cu atât va deveni mai uşor. Scopul vostru este să faceţi folosirea echipamentului la fel de uşoară cum o face să pară instructorul. Dacă observaţi că faceţi efort cu echipamentul, aceasta înseamnă că nu aţi înţeles ceva despre funcţionarea acestuia. Învăţaţi să lucraţi încet şi fără grabă. Gândiţivă la paşii implicaţi în efectuarea unei tehnici cu un articol de echipament şi executaţi una câte una. Practica vă va ajuta să faceţi aceşti paşi îmbinaţi într-o mişcare naturală. Învăţarea altor tehnici, precum controlul flotabilităţii, intrări, proceduri de urgenţă necesită mai mult antrenament şi practică. Veţi începe să dezvolţi aceste aptitudini în timpul cursul de certificare ca scafandru NAUI şi le veţi şlefui urmând celelalte cursuri

FIGURA 3-72. SCUFUNDAREA ÎN APE DESCHISE

PRESUPUNE SĂ FOLOSIŢI TOATE APTITUDINILE

PE CARE LE-AŢI ÎNVĂŢAT ÎN TIMPUL CURSULUI

DE ATESTARE CA SCAFANDRU NAUI.

84

CAPITOLUL

Ştiinţa

scufundării

______

85

SCOP În acest capitol veţi: • Învăţa ceva despre caracteristicile aerului şi apei. • Veţi cunoaşte conceptul de flotabilitate şi cum vă influenţează sub apă. • Înţelege conceptul de presiune şi cum afectează volumul şi densitatea aerului într-un spaţiu închis. • Învăţa cum presiunea apei afectează aerul din corpul dumneavoastră şi cum să preveniţi problemele ce pot apărea în timpul schimbărilor de presiune. • Veţi afla despre diferite tipuri de leziuni privind supradilatarea plămânilor şi cum le putem preveni. • Veţi învăţa despre efectele indirecte ale presiunii asupra corpului dumneavoastră din punct de vedere al gazelor pe care le respiraţi în timpul scufundării. • Înţelege efectele termice pe care le exercită aerul şi apa asupra corpului dumneavoastră. Lumea subacvatică reprezintă un mediu complet diferit de atmosfera în care dumneavoastră trăiţi. Pe măsură ce coborâm sub suprafaţa apei, presiunea crescută va avea efecte directe şi indirecte asupra corpului vostru. Totuşi, mai cu seamă atunci când sunteţi sub apă, nu veţi fi conştient de aceste efecte sau nu le veţi simţi. Acest capitol descrie proprietăţile fizice ale aerului şi apei precum şi felul în care anumite părţi ale corpului sunt afectate în timpul scufundării. Cu cât înţelegeţi mai bine aceste diferenţe, cu atât vă va fi mai bine să vă descurcaţi ca scafandru.

posibil deoarece aerul comprimat este mai dens. Densitatea este masa unui element pe unitatea de volum. Densitatea unui gaz depinde de presiune şi temperatura sa. Densitatea unui lichid precum apa este constantă pe un interval larg de temperatură şi presiune. Precum puteţi vedea din exemplul de mai sus, aerul are greutate. Un litru de aer cântăreşte 1,25 grame. În sistemul de măsurare britanic aceasta se exprimă ca fiind de 0,08 pounds pe un picior cub de aer. Un litru de apă dulce cântăreşte 1 kg, iar un litru de apă sărată, din cauza mineralelor şi a sării, cântăreşte 1,025 kg. Iarăşi în sistemul britanic aceasta este expresia comună pounds pe picior cub, care este 62,4 pounds pe picior cub de apă dulce şi 64 pounds pe picior cub de apă sărată. Despre aerul pe care îl respiraţi În majoritatea timpului, nu vă gândiţi la aer, deoarece respiraţia este o activitate automată şi nu putem vedea sau simţi aer în jurul nostru. Compoziţie Aerul este o mixtură de mai multe gaze. Gazele din aer sunt incolore, inodore şi insipide. Aerul este compus din aproximativ 20,9% aer, 78% azot şi 1,1% alte gaze, precum argon şi dioxid de carbon (figura 4-1).

EFECTELE DIRECTE ALE PRESIUNII Când coborâţi în apă, forţa combinată a greutăţii aerului şi apei va creşte. Această forţă se numeşte presiune. În acest capitol, veţi învăţa cum presiunea creşte sub apă şi cum ea vă afectează organismul. Densitatea şi efectele sale Dacă ridicaţi un tub de scufundare umplut cu aer Ia 1 bar (1 atmosferă) şi un alt tub identic, umplut cu aer la presiunea maximă la care a fost etichetat, veţi observa că cel de-al doilea tub este cu 2-4 kg (4-8 lb.) mai greu decât primul. Acest lucru este

FIGURA 4-1. AERUL ESTE O MIXTURĂ DE GAZE.

Cea mai importantă componentă a aerului pentru noi este oxigenul. Nu putem supravieţui fără oxigen. Puteţi respira oxigen pur pentru perioade limitate, dar acesta poate fi foarte periculos pe uscat şi sub apă. Azotul este un gaz inert. Nu reacţionează în corpul nostru când îl 86

respirăm în condiţii normale. Totuşi, azotul dizolvat este prezent în organismul dumneavoastră, cantităţi suplimentare fiind asimilate când corpul este supus la presiuni crescute sub apă. Unii scafandri folosesc un amestec special de mai multe gaze, precum nitrox, pentru scufundare. Aceste amestecuri conţin proporţii diferite de azot şi oxigen decât aerul. Scufundarea cu amestecuri speciale de gaze necesită antrenament suplimentar şi echipament special. Cursul de Specialitate NAUI de Aer Îmbogăţit cu Nitrox asigură antrenamentul suplimentar de care veţi avea nevoie ca să vă scufundaţi cu nitrox. Caracteristici Aerul poate fi uşor comprimat. Când se aplică presiune unui volum de aer, acesta poate fi forţat să ocupe un spaţiu mai mic. Cu un compresor, putem comprima o cantitate mare de aer într-un spaţiu foarte mic, făcându-l mai dens decât de obicei, deci şi mai greu decât normal. Spre exemplu, aerul comprimat într-un tub de scufundare, când este eliberat, poate umple spaţiul echivalent ocupat de o mică debara la presiunea atmosferică. De aceea un tub de scufundare plin cântăreşte mai mult decât unul gol (figura 4-2). Aerul care înconjoară pământul la nivelul mării este comprimat de greutatea aerului de deasupra lui. Cu alte cuvinte, aerul de la nivelul mării este mai dens decât cel de la altitudine.

greutăţii apei de deasupra acelui nivel. Însă, apa este de aproximativ 800 de ori mai densă decât aerul. Acest lucru şi alţi factori au mai multe efecte asupra noastră ca scafandri. Apa ne afectează vederea, abilitatea de a distinge culorile, auzul, cea de reţinere a căldurii şi cea de mişcare, în comparaţie cu aerul.

FIGURA 4-3. CULORILE VĂZUTE ÎN LUMINĂ

NATURALĂ SUNT ŞTERSE.

FIGURA 4-4. LUMINA ARTIFICIALĂ VĂ PERMITE

SĂ VEDEŢI ADEVĂRATA CULOARE A

OBIECTELOR SUB APĂ.

FIGURA 4-2. AERUL ARE GREUTATE AŞA CUM

PUTEŢI OBSERVA PRIN DIFERENŢA ÎNTRE UN

CILINDRU GOL ŞI UNUL PLIN.

În apă Apa nu poate fi comprimată semnificativ. Când presiunea este aplicată apei, ea este transmisă mai departe. Densitatea apei la orice adâncime este aceeaşi cu cea a apei la suprafaţă, deşi presiunea de sub ea va fi mai mare datorită

Vederea Ochiul uman este făcut să focalizeze razele de lumină din aer. De aceea obiectele apar neclare când deschideţi ochii sub apă. Masca vă permite, interpunând un strat de aer în faţa ochilor dumneavoastră, să vedeţi clar. Pe măsură ce razele solare trec din aer în apă, acestea încetinesc şi deviază. Această deviere se numeşte refracţie şi schimbă felul în care vedem obiectele sub apă. Obiectele apar cu 1/3 mai apropiate şi mai mari decât le vedem în aer. Obiectele sunt de fapt mai îndepărtate şi mai mici decât le percepem sub apă. Reţineţi acest lucru când raportaţi reperarea unui animal sau obiect. Ca scafandru începător, veţi afla 87

că pentru a ajunge la un obiect situat în faţa voastră, va trebui să compensaţi refracţia. Culorile Şi culorile apar mult mai diferite sub apă. Lumina solară este compusă din spectru sau din culorile vizibile şi invizibile ale unui curcubeu, variind de la infraroşu la ultraviolet. Pe măsură ce lumina trece prin apă, apa absoarbe culorile spectrului luminii. Prima culoare vizibilă ce este absorbită e roşu, urmată de portocaliu, apoi galben, apoi verde, apoi albastru, apoi indigo şi în final violet. La adâncimi mari, singurele culori pe care le puteţi vedea fără o lanternă de scufundare sunt albastru şi violet. Dacă luaţi o lanternă de scufundare şi o îndreptaţi spre obiectele din adâncime, veţi fi uimit de culorile pe care le veţi vedea. Cele mai multe fotografii subacvatice sunt făcute cu lumină artificială (lanterne sau blitzuri), pentru a arăta splendoarea şi adevăratele culori ale lumii subacvatice (figura 4-3 şi 4-4).

FIGURA 4-5. SUNETUL CĂLĂTOREŞTE MAI

REPEDE ÎN APĂ DECÂT ÎN AER.

Auzul Zgomotele se aud diferit sub apă decât în aer. În aer, puteţi spune de unde vine un sunet datorită undelor sonore care vă ating pavilionul urechii cu o mică întârziere de la o ureche la alta. Deşi acestă diferenţă de timp este foarte scurtă, este suficient pentru creierul dumneavoastră să spună şi să localizeze sursa sunetului. Deoarece apa are o densitate mai mare decât a aerului, undele sonore se transmit de aproximativ patru ori mai repede în apă decât în aer. Undele sonore se mişcă atât de repede încât este dificil de determinat sursa sunetului. Puteţi auzi sunetul devenid mai puternic sau mai slab, dar nu veţi putea aprecia direcţia sa. Când auziţi un zgomot, trebuie să vă uitaţi de jur împrejur pentru a vedea de unde vine acesta (figura 4-5).

Motoarele de bărci, elicele, jet-ski-urile au sunete distinctive sub apă. Dacă doriţi să ieşiţi la suprafaţă, dar auziţi o barcă sau un jet-ski, staţi sub apă cât este posibil până auziţi sursa sunetului îndepărtându-se. Ţineţi minte întotdeauna să arboraţi steagul de scafandru în apă şi râmâneţi în interiorul acestui perimetru, pentru a evita să ieşiţi la suprafaţă în acelaşi loc unde se află o barcă sau un jet-ski. Pierderea căldurii Când aerul are temperatura de 27°C (80°F), vă simţiţi încălzit şi confortabil. Când săriţi în apă de 27°C, vă simţiţi la fel de confortabil la început, dar începeţi să realizaţi că vă este mai frig dacă staţi nemişcat o perioadă îndelungată de timp. Deoarece apa este mult mai densă ca aerul, ea poate absorbi o cantitate mai mare de căldură fără a-şi schimba temperatura. De asemenea, căldura poate fi preluată de la corpul dumneavoastră prin contact direct cu apa de aproape 25 ori mai repede decât aerul. Corpul dumneavoastră transferă căldură apei în încercarea de a o aduce la aceeaşi temperatură. Când corpul dumneavoastră a pierdut toată căldura, vă înfriguraţi şi începeţi să tremuraţi. Tremuratul este semnalul corpului vostru ce spune că nu mai puteţi genera suficientă căldură pentru a vă menţine organele interne calde. Când începeţi să tremuraţi, trebuie să încheiaţi scufundarea, să ieşiţi din apă şi să vă reîncălziţi. Rezistenţa la înaintare Aţi încercat vreodată să alergaţi în apă până la talie? Dacă da, ştiţi cât este de dificil comparativ cu alergatul în aer liber. Apa vă opune rezistenţă la mişcare. Acest fenomen se numeşte rezistenţă la înaintare. Cu ea trebuie să vă confruntaţi în timpul unei scufundări. Partea frontală a corpului, a echipamentului şi forma acestuia, afectează de asemenea rezistenţa la mişcarea în apă. Dacă echipamentul dumneavoastră este neted şi compact, vă va fi mai uşor să înotaţi decât dacă v-ar atârna părţi din echipament. Cu cât dumneavoastră şi echipamentul sunteţi mai compact, cu atât vă veţi mişca mai bine în apă. Dacă sunteţi într-o poziţie orizontală, aveţi mai puţină rezistenţă la mişcarea înainte decât dacă sunteţi într-o 88

poziţie semi-verticală (figura 4-6).

înţelegerea flotabilităţii, o puteţi controla în avantajul dumneavoastră pentru scufundare. Principiul lui Arhimede Arhimede, un filozof grec, a notat nivelul apei dintr-o cadă trandafirie pe când stătea în ea. Din acea observaţie şi prin alte experimente, el a dedus că un obiect scufundat într-un fluid este împins în sus cu o forţă egală cu greutatea fluidului dislocuit. Puteţi observa dislocuirea prin umplerea unui pahar cu apă până la marginea acestuia. Dacă împingeţi o bilă de ping-pong în pahar, apa se revarsă peste margini. Volumul sau nivelul apei scurs din pahar este egal cu volumul dislocuit. Dacă cântăriţi greutatea apei scurse de bila de ping-pong, veţi vedea că apa cântăreşte mai mult decât bila de ping-pong. Dacă un obiect dislocă o cantitate de apă mai mare decât propria sa greutate, atunci el pluteşte. Dacă un obiect dislocă o cantitate de apă mai mică decât propria sa greutate, atunci el se scufundă. Dacă un obiect dislocă o cantitate de apă egală cu propria sa greutatea, atunci el pluteşte.

FIGURA 4-6. PROFILUL HIDRODINAMIC AL

ECHIPAMENTULUI ŞI POZIŢIEI CORPULUI FAC

SĂ VĂ MIŞCAŢI MAI UŞOR PRIN APĂ.

Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări legate de densitate şi efectele ei: 1. Aerul este compus din aproximativ _____ oxigen şi 78% __________ . 2. Adevărat sau fals: Aerul este mai dens în munţi (la altitudine) decât la nivelul mării. 3. Adevărat sau fals: Apa este mai densă la 30 de metri (99 feet) decât este la 3 metri (10 feet). 4. O modalitate de a reduce rezistenţa la înaintare este de a _______________ _____________________________ . 5. Când priviţi obiectele din apă, ele apar ________________________ şi _____________________ decât sunt în realitate. 6. Adevărat sau fals: Sunetul călătoreşte mai încet în apă.

FLOTABILITATEA Când diferite obiecte sunt puse în apă, unele plutesc, altele se scufundă iar unele rămân suspendate între suprafaţă şi fundul mării. Aceste obiecte au diferite densităţi, lucru care le influenţează flotabilitatea. Prin

FIGURA 4-7. FLOTABILITATEA ESTE MEREU O

FORŢĂ ASCENDENTĂ CU TENDINŢA DE A VĂ

FACE SĂ PLUTIŢI, SĂ VĂ RIDICAŢI, SAU SĂ VĂ

SCUFUNDAŢI LENT.

Stările de flotabilitate Flotabilitatea este întotdeauna o forţă ascendentă cu tendinţa de a vă face să plutiţi, să vă ridicaţi, sau să vă scufundaţi mai încet (figura 4-7). Ca scafandru, vă controlaţi flotabilitatea în special prin valoarea greutăţii 89

pe care o purtaţi şi prin cantitatea de aer pe care o aveţi în compensatorul de flotabilitate (BC) sau în costumul uscat.

FIGURA 4-8. DORIŢI SĂ PLUTIŢI, SAU SĂ SĂ FIŢI

FLOTABIL CÂND SUNTEŢI LA SUPRAFAŢĂ.

Factorii ce afectează flotabilitatea Greutatea şi volumul corpului dumneavoastră vă afectează flotabilitatea. Greutatea voastră include pe cea a corpului şi pe cea a echipamentului (costumul de scufundare, centura de lestare şi unitatea scuba). Volumul dumneavoastră depinde de mărimea corpului, grosimea costumului de scufundare şi al echipamentului. Ţineţi minte, densitatea este masa pe unitate de volum. Costumele umede sunt mai puţin dense datorită miilor de bule cu azot injectate în materialul din neopren. Dacă purtaţi un costum complet de 6 mm grosime şi săriţi în apă fără nici un fel de echipament, vă va fi imposibil să vă scufundaţi. Nu puteţi să vă scufundaţi purtând un costum umed gros şi o butelie standard de 12 litri din alum iniu fără să aveţi greutăţi adiţionale.

Pozitivă Dacă un obiect pluteşte, înseamnă că el dislocă o cantitate de apă care cântăreşte mai mult decât propria greutate. Cu alte cuvinte, obiectul este mai puţin dens decât apa. Doriţi să aveţi suficientă flotabilitate pentru a pluti când sunteţi la suprafaţă, înainte şi după ce vă scufundaţi (figura 4-8).

FIGURA 4-9. DORIŢI SĂ AVEŢI FLOTABILITATE NEUTRĂ ÎN TIMPUL SCUFUNDĂRII.

Neutră Dacă un obiect este neutru el pluteşte. Aceasta înseamnă că obiectul dislocă o cantitate de apă ce cântăreşte la fel cu a sa. Doriţi să aveţi flotabilitate neutră în timpul scufundării (figura 4-9). Negativă Dacă un obiect dislocă o cantitate de apă mai mică decât propria sa greutate, se scufundă. Deoarece obiectul este mai dens decât apa, aceasta nu asigură suficientă flotabilitate pentru ca obiectul să plutească. Doriţi să învingeţi flotabilitatea pe care o aveţi în momentul începerii scufundării pentru a vă lăsa la fundul apei.

FIGURA 4-10. ÎN TIMP CE VĂ SCUFUNDAŢI,

PRESIUNEA VĂ COMPRIMĂ COSTUMUL UMED ŞI

FACE SĂ FIŢI MAI PUŢIN FLOTABIL.

Dacă vă puteţi imagina făcând o scufundare într-un costum umed, veţi putea începe să înţelegeţi cum flotabilitatea se schimbă pe parcursul unei scufundări. Pe măsură ce vă scufundaţi, presiunea apei creşte şi comprimă bulele de gaz din costumul umed. Pe măsură ce bulele se comprimă, costumul umed dislocă mai puţină 90

apă şi de aceea, va pierde astfel din flotabilitate (figura 4-10). Veţi observa că vă scufundaţi din ce în ce mai rapid pe măsură ce coborâţi. Pentru a compensa pierderea de flotabilitate, trebuie să adăugaţi aer în BC, care creşte în volum, recâştigând pierderea de flotabilitate. Pe măsură ce vă ridicaţi la suprafaţă la sfârşitul unei scufundări, bulele din costumul vostru umed şi aerul din BC se vor extinde deoarece presiunea apei este redusă. Veţi observa că vă ridicaţi din ce în ce mai repede. Pentru a compensa flotabilitatea câştigată, trebuie să evacuaţi aer din BC pentru a controla urcarea. Urcările necontrolate sunt foarte periculoase. Densitatea apei, în care vă scufundaţi vă afectează şi ea flotabilitatea. Apa sărată este cu 2,5% mai densă decât apa dulce datorită mineralelor suplimentare dizolvate în ea. De aceea, dislocaţi o cantitate mai mare de lichid în apă sărată decât în apă dulce, deci aveţi o flotabilitate mai mare. Dacă aveţi o greutate neutră în apă sărată şi vă scufundaţi în apă dulce cu aceiaşi greutate, vă veţi scufunda. Trebuie să vă recalculaţi flotabilitatea atunci când treceţi de la apă sărată la apă dulce şi invers.

FIGURA 4-11. ESTE PERMIS SĂ ÎNGENUNCHEAŢI

PE NISIP, DAR NU ESTE PERMIS SĂ

ÎNGENUNCHEAŢI PE CORALI, SAU PE ALTE

CREATURI SUBACVATICE.

Ca scafandru, în mod uzual trebuie să evitaţi să fiţi la limita flotabilităţii, încât să fiţi nevoit să faceţi efort ca să vă menţineţi adâncimea sau să nu vă scufundaţi (figura 4-11). Flotabilitatea neutră sub

suprafaţa apei este scopul dumneavoastră constant şi este important să ajutaţi la protejarea vieţii subacvatice. Scafandrii care ajung pe fundul mării şi se aşează pe recifurile de corali sau alte vietăţi marine, pot răni sau distruge aceste creaturi. Scufundarea cu flotabilitate necontrolată este obositoare, periculoasă şi e un semn al nepriceperii, imaturităţii în gândirie şi al nepăsării scafandrului.

FIGURA 4-12. O PERSOANĂ MEDIE POATE PLUTI

FĂRĂ MIŞCARE LA SUPRAFAŢĂ AVÂND

PLĂMÂNII UMPLUŢI CU AER.

Verificarea flotabilităţii Indivizi diferiţi au valori de flotabilitate personală diferite. Unii oameni plutesc mai sus, alţii plutesc mai jos şi unii realmente se scufundă, chiar dacă au plămânii plini cu aer (figura 4-12). Trebuie să vă determinaţi flotabilitatea în apă. Pentru determinarea flotabilităţii personale, folosiţi următorii paşi, purtând un costum de baie în apă dulce: 1. Luaţi o poziţie verticală în apă. Staţi nemişcat. 2. Inspiraţi adânc aer şi nu expiraţi. Dacă puteţi atârna nemişcat la orice nivel, scufundat complet, sunteţi neutru. Dacă vreo parte a capului e afară din apă, flotabilitatea este pozitivă. Dacă vă scufundaţi, este negativă. 3. Expiraţi aerul din plămâni. Pieptul se va dezumfla, veţi disloca mai puţină apă, deci vă veţi scufunda, doar dacă nu aveţi flotabilitate foarte mare. 4. Ridicaţi-vă la suprafaţă. Puteţi-încerca acest experiment de asemenea în apă sărată pentru a vedea diferenţa. Instructorul vă va recomanda câte greutăţi să vă puneţi pe centură, în funcţie de flotabilitatea personală şi echipament. Greutăţile de plumb pe care le poartă 91

scafandri pentru ajustarea flotabilităţii au densitatea mult mai mare decât cea a apei. Prin selectarea corectă a valorii greutăţii, puteţi ajusta ca flotabilitatea voastră să fie neutră la adâncime. Înainte de a începe o scufundare, trebuie să vă verificaţi flotabilitatea cu echipamentul pus. Pentru verificarea flotabilităţii la scufundare, folosiţi următorii paşi: 1. Luaţi o poziţie verticală în apă. Staţi nemişcat. 2. Inspiraţi adânc aer şi nu expiraţi. 3. Scoateţi tot aerul din BC. Dacă plutiţi cu apa la nivelul ochilor, aveţi flotabilitate potrivită. Dacă capul este deasupra apei, flotabilitatea este prea mare. Dacă aveţi capul sub apă, sunteţi prea greu. 4. Expiraţi aerul din plămâni. Pieptul se micşorează, dislocaţi mai puţină apă şi veţi începe să vă scufundaţi. 5. Reveniţi la suprafaţă şi umflaţi BC-ul. 6. Schimbaţi greutăţile de pe centură dacă este necesar. Dacă sunteţi prea flotabil, trebuie să mai adăugaţi greutăţi. Dacă sunteţi prea greu, trebuie să mai scoateţi greutăţi de pe centură. Dacă vă schimbaţi echipamentul, sau dacă vă îngrăşaţi sau slăbiţi (mai mult de 2,4 kg), trebuie să vă verificaţi flotabilitatea înainte de începerea unei noi scufundări. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre flotabilitate: 7. Cei trei factori care influenţează flotabilitatea sunt ______________________________ , ______________________________ şi ______________________________ . 8. Puteţi influenţa flotabilitatea prin ______________________________ , ___________________________ , sau ______________________________ . 9. Un scafandru în apă sărată trebuie să _______________ greutăţile decât un scafandru în apă dulce. 10. În timpul coborârii flotabilitatea tinde să __________________ .

CE ESTE PRESIUNEA Când coborâţi în apă, forţa combinată a

greutăţii aerului şi apei de deasupra vă afectează. Această forţă poartă numele de presiune şi este măsurată în bar sau pounds pe inch pătrat (psi).

FIGURA 4-13. O PRESIUNE DE 1 ATMOSFERĂ

ESTE APROXIMATIV 1 BAR (14,7 PSI).

Aerul Dacă aţi cântări o coloană de aer cu secţiunea un pătrat cu latura de 1 cm şi aţi extinde această coloană până la marginea atmosferei, aţi obţine o greutate a aerului de aproximativ 1 kilogram. Dacă secţiunea are latura de 1 inch, greutatea coloanei ar fi de 14,7 pounds. Cu alte cuvinte, această coloană exercită o presiune de aproximativ 1 bar sau 14,7 pounds pe inch pătrat (psi). Aceeastă presiunea constantă se numeşte presiune de 1 atmosferă (figura 4-13). Această presiune de o atmosferă împinge constant corpul dumneavoastră din toate direcţiile. Totuşi, nu simţiţi acest lucru din două motive. În primul rând, corpul vostru este compus în principal din fluide, care nu pot fi comprimate. În al doilea rând, majoritatea spaţiilor cu aer din corpul dumneavoastră, precum plămânii şi sinusurile, sunt deschise presiunii atmosferice înconjurătoare. Atâta timp cât presiunea spaţiilor cu aer din corpul dumneavoastră este egală cu presiunea atmosferică, presiunea este egalizată şi nu simţiţi în vreun fel efectele presiunii atmosferice înconjurătoare. Apa dulce Dacă aţi lua o coloană de apă dulce cu înălţimea de 10,3 metri (34 feet) şi aţi cântări-o, aţi vedea că şi ea exercită o presiune de circa 1 bar (14,7 psi). Aceasta este egală cu presiunea exercitată de atmosferă la nivelul mării. De aceea, 10,3 metri (34 feet) de apă dulce sunt de asemenea echivalenţi cu o presiune de 1 atmosferă. Deoarece apa nu se comprimă şi 92

transmite presiunea mai departe, presiunea din apă creşte la o valoare constantă şi presiunea este cumulată. Cu alte cuvinte, 10,3 metri (34 feet) de apă dulce reprezintă 1 atmosferă, 20,7 metri (68 feet) de apă dulce înseamnă 2 atmosfere, 31 metri (102 feet) de apă dulce sunt 3 atmosfere şi aşa mai departe.

de la suprafaţă la 10 metri (33 feet) adâncime în apă sărată, dublaţi presiunea asupra corpului vostru. Dacă continuaţi coborârea până la 20 metri (66 feet), triplaţi presiunea exercitată asupra corpului dumneavoastră. Ca scafandru, trebuie să fiţi preocupat de presiune şi cum vă poate afecta volumul spaţiilor de aer sub apă.

Apa sărată Dacă luaţi o coloană de apă sărată de 10 m (33 feet) înălţime şi aţi cântări-o, aţi vedea că şi ea exercită o presiune de 1 bar (14,7 psi). Aceasta este egală cu presiunea exercitată de atmosferă la nivelul mării. De aceea, 10 metri (33 feet) de apă sărată la fel sunt echivalenţi cu presiunea de 1 atmosferă. Deoarece apa nu se comprimă şi transmite presiunea mai departe, presiunea din apă creşte la o valoare constantă şi presiunea este cumulată. Cu alte cuvinte, 10 metri (33 feet) de apă sărată reprezintă 1 atmosferă, 20 metri (66 feet) de apă sărată înseamnă 2 atmosfere, 30 metri (99 feet) de apă sărată sunt egale cu 3 atmosfere şi aşa mai departe. Unităţi ale presiunii Vă puteţi referi la presiune în două moduri diferite: absoluta si relativa . Când vă scufundaţi, presiunea apei cât şi cea atmosferică vă apasă. La nivelul mării, sunteţi deja sub 1 atmosferă de presiune absolută. La adâncimea de 10 metri (33 feet), sunteţi sub 2 atmosfere de presiune absolută (ata): 1 atmosferă de la presiunea aerului plus 1 atmosferă de la apa sărată. La 20 metri (66 feet), sunteţi sub 3 atmosfere de presiune absolută (ata): 1 atmosferă de la aer plus 2 atmosfere de la apa sărată. Deoarece presiunea atmosferică este aproape constantă la nivelul mării, majoritatea instrumentelor de măsură sunt calibrate să citească 0 la nivel mării. Când un instrument de adâncime indică 10 metri (33 feet) în apă sărată, vă spune că presiunea este de 1 atmosferă mai mare decât era la suprafaţă. Presiunea indicată de un astfel de instrument se numeşte presiune relativa , deoarece ignoră presiunea aerului de 1 atmosferă de deasupra apei (figura 4-14). Folosiţi întotdeauna o presiune absolută când determinaţi presiunea totală care se exercită asupra dumneavoastră la orice adâncime. Spre exemplu, dacă coborâţi

FIGURA 4-14. PRESIUNEA EXCLUSIVĂ A APEI

ESTE DENUMITĂ PRESIUNE MANOMETRICĂ.

PRESIUNEA APEI ÎMPREUNĂ CU PRESIUNEA

ATMOSFERICĂ SUNT DENUMITE PRESIUNE

ABSOLUTĂ.

Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre presiune: 11. O presiune de 1 atmosferă este egală cu aproximativ _____ metri (_____ feet) de apă dulce, sau _____ metri (_____ feet) de apă sărată. 12. Presiunea este de _____ ori mai mare la 40 metri (132 feet) în apă sărată decât la suprafaţă. 13. Presiunea absolută este de _____ ata de la 20,7 metri (68 feet) m în apă dulce. Cum afectează presiunea volumul Pentru a înţelege efectele directe ale presiunii, trebuie să analizaţi efectele presiunii asupra unui sistem deschis şi asupra unuia închis. 93

Sistem deschis Dacă răsuciţi o găleată în apă cu fundul în sus şi o scufundaţi până pe fundul mării, presiunea din jurul găleţii creşte şi comprimă aerul din găleată. Nivelul apei creşte în interiorul găleţii. Aerul nu se pierde din găleată. Când duceţi găleata înapoi la suprafaţă, presiunea scade şi aerul din ea se extinde la volumul iniţial.

FIGURA 4-16. DACĂ UMPLEŢI CU AER O

GĂLEATĂ DESCHISĂ LA ADÂNCIME, AERUL SE

EXTINDE ŞI BULELE IES DIN GĂLEATĂ ÎN TIMP

CE ACEASTA ESTE ADUSĂ LA SUPRAFAŢĂ.

FIGURA 4-15. ÎN TIMP CE PRESIUNEA AERULUI

CREŞTE, VOLUMUL DESCREŞTE.

Când găleata ajunge la 10 metri (33 feet) în apă sărată sau 2 ata, presiunea asupra găleţii se dublează. Volumul de aer ajunge la jumătate din volumul iniţial de la suprafaţă. Când găleata ajunge la 20 metri (66 feet), care este 3 ata, presiunea se triplează şi volumul de aer din găleată ajunge la o treime din volumul iniţial de la suprafaţă (figura 4-15). Dependenţa inversă dintre presiune şi volum este cunoscută drept legea lui Boyle, după numele omului de ştiinţă care a descoperit această dependenţă. Cunoaşterea numelui legii este la fel de importantă ca şi înţelegerea relaţiei dintre presiune şi volum. Când una creşte, cealaltă scade, dacă acest lucru este posibil. Acum gândiţi-vă la situaţia când aveţi posibilitatea de a menţine aerul în găleată pe durata coborârii. Pe măsură ce coborâţi găleata în adâncuri, adăugaţi aer cu ajutorul unui furtun. Menţineţi volumul constant adăugând suficient aer pentru a menţine volumul iniţial. Duceţi găleata la 10 metri (33 feet) adâncime, o umpleţi cu aer şi o aduceţi la

suprafaţă. Cum presiunea scade de la 2 ata la 1 ata, volumul aerului se dublează. Găleata nu mai poate ţine această mărire de volum, aşa că bulele de aer ies pe lângă marginea găleţii. Dacă duceţi găleata la 30 metri (99 feet), o umpleţi cu aer şi o ridicaţi la suprafaţă, volumul de aer care ar scăpa este egal cu 3 găleţi şi ar rămâne un volum egal cu 1 găleată (figura 4-16).

FIGURA 4-17. ÎN TIMP CE VOLUMUL SCADE ÎNTR-UN SISTEM ÎNCHIS, RECIPIENTUL FLEXIBIL SCADE ŞI EL ÎN MĂRIME.

Sistem închis Efectele presiunii asupra unui sistem 94

închis pot fi mult mai dramatice. Dacă luaţi o pungă de plastic închisă etanş plină cu aer şi o duceţi la adâncime, ea devine din ce în ce mai mică pe măsură ce aerul se comprimă şi volumul scade. Când vă întoarceţi cu punga la suprafaţă, aerul se extinde şi volumul se măreşte revenind la dimensiunea iniţială (figura 4-17). Acum imaginaţi-vă că duceţi aceeaşi pungă la adâncime, o deschideţi, o umpleţi cu aer până ajunge la volumul iniţial şi o închideţi din nou. Când ajungeţi cu punga la suprafaţă, aerul se extinde, dar nu poate ieşi deoarece punga este închisă etanş. Punga se va dilata uşor, iar într-un final se va sparge pentru a elibera aerul dilatat (figura 4-18). Singura modalitate de evitare a spargerii pungii este să evacuaţi aerul în exces din pungă în timpul ascensiunii.

spaţiile de aer din corp. Influenţa presiunii asupra densităţii Presiunea ridicată sub apă afectează nu numai volumul de aer, ci de asemenea afectează şi densitatea aerului. Pe măsură ce presiunea creşte, aerul se comprimă întrun volum mai mic. În timp ce se comprimă, aerul devine mai dens. La 10 metri (33 feet) sau 2 ata, aerul este de 2 ori mai dens decât la suprafaţă. La 20 metri (66 feet) sau 3 ata, aerul este de trei ori mai dens decât la suprafaţă (figura 4-19). Aceasta explică de ce folosiţi aerul mai rapid pe măsură ce vă scufundaţi mai adânc şi de ce rezistenţa la respiraţie se măreşte la adâncime - respirati aer mai dens prin plămâni cu fiecare respiraţie.

FIGURA 4-19. DENSITATEA AERULUI CREŞTE PE MĂSURĂ CE PRESIUNEA CREŞTE.

FIGURA 4-18. DACĂ AŢI ADĂUGA AER ÎNTR-UN

SISTEM ÎNCHIS LA ADÂNCIME ŞI APOI AŢI URCA

CU EL, RECIPIENTUL FLEXIBIL SE VA SPARGE

PENTRU A ELIBERA EXTINDEREA AERULUI.

Acelaşi lucru s-ar întâmpla cu plămânii dumneavoastră dacă aţi inspirat adânc aer din regulator la adâncime, îl reţineţi şi apoi înotaţi către suprafaţă, chiar dacă sunteţi numai la câţiva metri sub apă. Nu trebuie NICIODATĂ să vă ţineţi respiraţia când respiraţi aer comprimat sub apă. Cea mai mare diferenţă de presiune este între suprafaţa apei şi 10 metri (33 feet) când vă scufundaţi în apă sărată şi 10,3 metri (34 feet) când sunteţi în apă dulce. Presiunea se dublează de la 1 ata la 2 ata. Pe parcursul acestui capitol, veţi învăţa cum aceste modificări ale presiunii vă afectează

Când inspiraţi aer în plămânii dumneavoastră din regulator la 2 ata pentru a menţine volumul iniţial, plămânii conţin de două ori mai mult aer în acelaşi spaţiu fizic. Când vă scufundaţi la 3 ata, plămânii conţin acum de 3 ori mai mult aer în acelaşi spaţiu comparativ cu nivelul mării. Efectul general este că pe măsură ce vă scufundaţi, aerul din corp devine mai dens. În această categorie intră plămânii, urechea mijlocie şi sinusurile. Pe măsură ce aerul pe care îl respiraţi devine mai dens, el nu mai curge aşa uşor. Când vă scufundaţi, respiraţi aer comprimat la presiunea ambiantă de la acea adâncime, care este mult mai dens decât aerul respirat la suprafaţă. Cu cât vă scufundaţi mai adânc, cu atât aerul din furtunul regulatorului întâmpină mai multă rezistenţă la curgere. Această rezistenţă face mai dificilă respiraţia, pe măsură ce creşte adâncimea. Rezistenţa 95

combinată a respiraţiei aerului comprimat cu restricţiile echipamentului pe care îl purtaţi la scufundare, exprimă limitele la cât de mult efort sunteţi supus sub apă. Puteţi funcţiona aproape normal când vă aflaţi sub presiune în apă. Pentru a vă simţi confortabil, trebuie să menţineţi presiunea spaţiilor cu aer din corp egală cu presiunea înconjurătore a organismului. Una din lecţiile importante pe care le veţi învăţa pe parcursul cursului de atestare ca scafandru NAUI este cum să egalizaţi presiunea sub apă. Verificaţi-vă cunoştinţele Completaţi următorul tabel pentru o cantitate dată de aer dintr-un balon: PRESIUNE VOLUM Se dublează Jumătate O treime Se înjumătăţeşte

DENSITATE Se dublează

De 4 ori mai mare Cum afectează presiunea consumul de aer Cu cât vă scufundaţi mai adânc, cu atât creşte presiunea înconjurătoare. Cu cât creşte presiunea înconjurătoare, aerul pe care îl respiraţi devine mai dens şi îl veţi consuma mai repede din tub. Viteza cu care se consumă aerul din cilindru este direct proporţională cu adâncimea la care vă scufundaţi. Consumaţi aer de două ori mai mult la 10 metri (33 feet) decât la suprafaţă, de trei ori mai mult la 20 metri (66 feet) şi tot aşa. Acest lucru se poate observa imediat luând în considerare faptul că aceste adâncimi sunt multiplii de atmosfere de presiune. Factorii consumului de aer Alţi factori de asemenea influenţează viteza consumului de aer când vă scufundaţi. Aceşti factori includ: • Nivelul activităţii voastre în timpul scufundării. • Starea voastră psihică. • Dimensiunile corpului dumneavoastră. • Căldura costumului vostru de scufundare. • Nivelul vostru de pregătire fizică. În afară de adâncime, activitatea fizică depusă are cea mai mare influenţă asupra

consumului de aer sub apă. Puteţi folosi de până la 4 ori mai mult aer când depuneţi efort faţă de momentele de odihnă. Îmbunătăţirea consumului de aer nu este singurul motiv pentru care este bine să nu depuneţi mult efort în apă, dar este cu siguranţă unul pe care scafandri experimentaţi îl iau în calcul. Scafandrii începători au tendinţa de a fi mult mai activi decât este necesar, dar învaţă repede cum să se relaxeze sub apă. În timpul primelor scufundări după antrenament, viteza consumului de aer scade semnificativ deoarece aceştia învaţă să se relaxeze. Odată cu câştigarea experienţei, scafandri învaţă cum să se mişte mai eficient sub apă. Cu cât mai repede puteţi face acest lucru, cu atât mai plăcută va fi scufundarea. Ca scafandru, trebuie să vă gândiţi cum să vă dezvoltaţi un model de respiraţie lentă şi relaxată precum şi o viteză lentă de respiraţie. Când înotaţi rapid sub apă, respiraţi mai adânc şi mai des, aşadar consumaţi mai mult aer. Puteţi risipi mult aer dacă respiraţi superficial şi des. Dacă vă limitaţi efortul şi vă relaxaţi pe durata scufundării, veţi fi capabil să puteţi menţine un model de respiraţie lent, adânc cu durate lungi de inspiraţie şi expiraţie. Acesta este cel mai bun mod de a respira sub apă. Un alt factor al consumului de aer este dimensiunea corpului. Oamenii mai voluminoşi au plămâni mai mari şi folosesc mai mult aer decât oamenii mai mici care au plămâni mai mici şi au nevoie de un metabolism global mai mic. Pentru a compensa aceste diferenţe, uneori scafandri mai mari vor utiliza cilindri mai voluminoşi. Aceasta nu reprezintă un motiv pentru ca o persoană mai mică să care un tub de acelaşi dimensiuni cu cel al unei persoane mai voluminoase decât dacă este necesar unui scop specific. Temperatura corpului vă influenţează şi ea respiraţia. Cu cât vă este mai frig, cu atât respiraţi mai mult. Acest lucru este regretabil deoarece căldura se pierde şi de fiecare dată când expiraţi. De aceea, trebuie să fiţi sigur că purtaţi grosimea necesară de izolaţie termică pentru condiţiile existente. Scafandrii cu condiţie fizică bună respiră mai lent şi folosesc aerul mai eficient. De asemenea, ei nu trebuie să oxigeneze excesul de grăsime din corp. Aceşti factori sau combinaţia lor, pot 96

afecta semnificativ viteza respiraţiei sub diferite condiţii. Prin experienţă, veţi învăţa să estimaţi cantitatea de aer pe care o veţi folosi în funcţie de aceşti factori. Monitorizarea consumului de aer Majoritatea scafandrilor sportivi nu îşi calculează consumul de aer înainte de fiecare scufundare. În schimb, pe măsură ce capătă experienţă în scufundare, ei păstrează înregistrări în jurnalele lor ale duratei cât a ţinut rezerva de aer la diferite adâncimi şi în diferite condiţii. Aceasta îi ajută să facă predicţii sumare despre timpul pe care îl vor petrece la o adâncime dată, pe baza rezervei de aer. Ei monitorizează instrumentele de măsură, computerele de scufundare şi folosesc informaţiile de la aceste instrumente pentru a determina când trebuie să iasă la suprafaţă. Chiar dacă vă calculaţi matematic consumul de aer, posibil de altfel, orice combinaţie a factorilor care influenţează consumul poate să vă schimbe predicţia legată de viteza consumului de aer. Dacă lucraţi mai intens decât v-aţi propus sau apa este mai rece decât aţi crezut, viteza consumului de aer va fi afectată. În anumite zone caracteristice de scufundare, este esenţial să vă estimaţi viteza consumului de aer pentru a evita să rămâneţi fără aer. Acest lucru este în special important dacă participaţi la scufundări de adâncime, la peşteri ori grote, sau la epave. Oricine participă la acest gen de scufundări trebuie să ştie de cât aer va avea nevoie pentru fiecare scufundare. Viteza consumului de aer se va schimba mult pe durata primelor 10 sau 20 de scufundări pe care le veţi face. Înregistrarea fiecărei experienţe în jurnalul de scufundări vă va ajuta să estimaţi cât de mult va dura rezerva de aer în majoritatea scufundărilor la diferite adâncimi. Aveţi grijă să înregistraţi dimensiunea tubului dacă folosiţi tuburi de dimensiuni diferite între scufundări. Acesta este un bun exerciţiu pe care ar trebui să îl continuaţi şi după primele scufundări, deoarece veţi învăţa cât de mult vă este afectată viteza consumului de aer de efort, temperatură şi alţi factori. Veţi putea estima nu doar durata rezervei de aer pentru o adâncime dată, dar o veţi putea ajusta la fel de bine şi în funcţie de alţi factori. Verificaţi-vă cunoştinţele

Răspundeţi la următoarele întrebări despre consumul de aer: 14. Doi factori care vă afectează viteza consumului de aer sub apă sunt ______________________________ şi ___________________________ ___ . 15. Scafandrii îşi monitorizează rezerva de aer sub apă verificând ______________________________ .

CORPUL DUMNEAVOASTRĂ Când vă scufundaţi, presiunea apei vă afectează spaţiile de aer la fel de bine precum şi respiraţia. Cum afectează presiunea spaţiile de aer Spaţiile de aer din corpul dumneavoastră includ plămânii, sinusurile şi urechile medii. Puteţi de asemenea avea spaţii în stomac, intestine şi dinţi (figura 4-20). Mai există două spaţii cu aer în afara corpului pe care ar trebui să le luaţi în considerare când vă scufundaţi. Acestea sunt masca şi costumul uscat (dacă purtaţi unul). Presiunea poate afecta aceste spaţii în moduri dramatice, numite efecte directe ale presiunii.

FIGURA 4-20. SPAŢIILE DE AER DIN CORPUL DUMNEAVOASTRĂ INCLUD PLĂMÂNII, SINUSURILE ŞI URECHEA MIJLOCIE. PUTEŢI AVEA SPAŢII DE AER ŞI ÎN STOMAC, INTESTINE ŞI DINŢI.

Comprimarea Când coborâţi, presiunea asupra corpului vostru creşte cu o valoare de 0,1 bar pe metru sau 0,5 psi pe picior de adâncime. Dacă orice spaţiu de aer din corp este închis atunci presiunea din acel spaţiu nu poate fi egalizată cu cea exterioară, iar presiunea mediului înconjurător va încerca să comprime acel spaţiu de aer. În clipa care presiunea exterioară este mai mare decât 97

FIGURA 4-21. SPAŢIUL DIN URECHEA MIJLOCIE

ESTE CONECTAT LA GÂT PRIN TROMPA LUI

EUSTACHE. AERUL TRECE PRIN ACEASTĂ

TROMPĂ PENTRU A EGALIZA PRESIUNEA DIN

URECHEA MIJLOCIE.

cea din interiorul spaţiului de aer, această situaţie se numeşte că sunteţi comprimat şi poate cauza afecţiuni corpului vostru. Doctorii de asemena numesc acest tip de leziune barotraumă, adică afecţiune cauzată de presiune. Scafandrii pot suferi mai multe tipuri de comprimare. Trebuie să fiţi explicit când vorbiţi despre acest tip de stare. Spre exemplu, puteţi fi comprimat în sinusuri, ureche medie sau mască. Puteţi evita fiecare din aceste comprimări prin folosirea de tehnici adecvate de egalizare a presiunii. Blocările O blocare inversă este opusul unei comprimări. Ea apare când presiunea dintrun spaţiu cu aer este mai mare decât cea din mediul înconjurător. Blocările pot avea loc în timpul ascensiunii. Aerul este blocat într-un spaţiu închis şi el încearcă să se extindă pe măsură ce presiunea înconjurătoare scade. Urechea medie Aerul din urechea medie este în principal important când vă scufundaţi.

Trebuie să fiţi în măsură să egalizaţi presiunea din interiorul urechilor pentru a vă putea scufunda confortabil şi în siguranţă. Anatomia Urechea este impartita în trei secţiuni: urechea exterioară, cea medie şi urechea interioară (figura 4-21). Cea exterioară este canalul urechii. Timpanul separă urechea exterioară de cea medie. Timpanul este o membrană elastică ce vibrează la contactul cu undele sonore. Urechea medie conţine trei oscioare mici care transmit undele sonore de la timpan la urechea internă. Urechea medie are de asemenea o cale de legătură până în spatele gâtului. Această cale se numeşte trompa lui Eustache. Urechea medie transmite undele sonore de la timpan la nervii auditivi din urechea internă. Mecanismul echilibrului corpului este şi el conţinut în urechea internă. Dacă aveţi o schimbare bruscă de presiune sau temperatură într-o ureche şi nu şi în cealaltă, vă veţi simţi ameţit sau veţi suferi un vertij. Comprimările urechii medii O comprimare a urechii medii are loc când presiunea aerului sau apei din urechea externă este mai mare decât cea din urechea mijlocie. Pentru a egaliza urechea medie 98

trebuie să mutaţi aerul din gât prin trompa lui Eustache în urechea medie. Pentru mulţi oameni, egalizarea presiunii din urechi nu este un proces automat. Pentru a trece aer prin trompa lui Eustache este nevoie de o acţiune deliberată de deschidere a canalului şi permiterea aerului să curgă prin el. Dacă nu puteţi egaliza presiunea din urechi în timpul unei scufundări, trebuie să încheiaţi scufundarea şi să vă întoarceţi la suprafaţă. Pe măsură ce coborâţi în apă, presiunea asupra urechii externe creşte şi apasă aerul în timpan. Dacă presiunea continuă să crească şi nu este egalizată în urechea medie prin trecerea aerului în trompa lui Eustache, veţi simţi durere pe măsură ce timpanul se îndoaie în încercarea de egalizare a presiunii. În final, timpanul se poate rupe şi va lăsa apa să intre în urechea medie pentru a egaliza presiunea. ÎNAINTE să simţiţi cea mai mică presiune în urechi, trebuie să egalizaţi. Trompa lui Eustache ce se deschide în gât este de obicei închisă. Mulţi oameni pot să deschidă trompa prin flexarea muşchilor din spatele gâtului sau maxilarului. Dacă ascultaţi cu atenţie, puteţi auzi un pocnet în cap când căscaţi, înghiţiţi sau vă mişcaţi maxilarul înainte. Unii scafandri sunt norocoşi şi pot egaliza presiunea sau îşi pot curăţa urechile prin simpla înghiţire sau mişcare a maxilarului. Cei mai mulţi scafandri fac mai puţin efort pentru a deschide trompa şi a egaliza presiunea. Cea mai comună metodă de a egaliza presiunea în urechea internă este simplă. Închideţi gura bine sau o blocaţi-o cu limba, închideţi nările prin ţinerea cu degetele şi apoi expiraţi încet (figura 4-22). În timp ce formaţi o mică presiune în gura, ar trebui sa auziţi cum presiunea deschide tubul printr-un poc, ce semnalează că aerul a intrat în trompa Iui Eustache. Nu trebuie să forţaţi niciodată această tehnică deoarece vă puteţi răni grav timpanul. Această manevră funcţionează pentru majoritatea scafandrilor. Cheia acestei reuşite este aceea de a ţine diferenţa de presiune între apă şi urechea medie la o valoare mică. Aceasta presupune că trebuie să egalizaţi devreme şi frecvent, începând chiar de la intrarea în apă. Dacă diferenţa de presiune dintre interiorul urechii şi apă creşte, presiunea va

FIGURA 4-22. MANEVRA CEA MAI COMUNĂ

FOLOSITĂ PENTRU EGALIZAREA PRESIUNII ÎN

URECHI ESTE UN SIMPLU EFORT DE SUFLARE.

ţine trompa lui Eustache închisă(figura 4-23). Odată ce acest lucru se întâmplă, este puţin probabil să puteţi face ceva la acea adâncime pentru a egaliza presiunea. Cea mai bună alegere este să urcaţi câţiva metri pentru a reduce diferenţa de presiune până se deschid canalele şi să încercaţi să egalizaţi din nou. În unele cazuri, scafandri vor trebui să se întoarcă la suprafaţă şi să înceapă scufundarea din nou.

FIGURA 4-23. DACĂ COBORÂŢI PREA REPEDE FĂRĂ SĂ EGALIZAŢI, AR TREBUI SĂ AVEŢI ÎNCHISE ETANŞ TROMPELE LUI EUSTACHE.

Nu încercaţi niciodată să egalizaţi presiunea dintr-o ureche blocata făcând o suflare forţată. Suflând puternic cu nasul şi gura închisă nu veţi reuşi să deschideţi trompa lui Eustache, dacă este ţinută blocată de presiune. Când canalele sunt închise de presiune, puteţi doar să le etanşaţi mai puternic când suflaţi puternic. Aceasta măreşte presiunea din urechea internă, care vă poate afecta permanent auzul. Nu încercaţi niciodată să forţaţi deschiderea trompei lui Eustache suflând puternic. Cel mai bine este să vă egalizaţi presiunea constant pe durata unei coborâri, decât să coborâţi prea repede, să aveţi probleme de egalizare şi să trebuiască să urcaţi câţiva metri mai sus. Majoritatea scafandrilor nu au nici o problemă dacă încep să egalizeze de cum intră în apă şi apoi continuă la scufundare. Coborârea cu picioarele înainte face de asemenea 99

egalizarea mult mai uşoară pentru cei mai mulţi oameni. Întotdeauna reţineţi să egalizaţi devreme şi frecvent! Alte tehnici pe care le puteţi folosi pentru a egaliza presiunea din urechi când închideţi nasul şi gura includ mişcarea maxilarului, aplecând capul dintr-o parte în alta, punându-vă limba pe cerul gurii şi comprimând aerul blocat cu limba. Oricare din aceste tehnici sunt acceptabile şi ar trebui să vă ajute să menţineţi presiunea din urechi egalizată. Dacă timpanul se rupe deoarece aţi ignorat durerea ce semnalează creşterea presiunii, apa va intra în urechea medie. Chiar dacă vă scufundaţi la tropice, această apă va fi mai rece decât temperatura din interiorul urechii. Când apa intră în urechea medie vă veţi strica mecanismul echilibrului şi poate cauza vertij (ameţeală). Dacă apare acest lucru, ţineţi-vă de un obiect apropiat, sau luaţi-vă în braţe pentru a asigura stabilitatea. Trebuie să aveţi răbdare ca apa din ureche să ajungă la temperatura corpului. Acest lucru se va întâmpla repede şi vă veţi recăpăta simţul orientării şi echilibrul. Dacă suferiţi o ruptură de timpan, trebuie să ieşiţi ia suprafaţă şi să căutaţi ajutor medical imediat pentru a reduce posibilitatea infectării. Nu vă veţi mai putea scufunda din nou până ce timpanul nu se vindecă şi medicul nu vă permite intrarea în apă. Ţineţi minte că acest timp de leziune apare în mod normal numai scafandrilor care neglijează egalizarea presiunii în urechi. Dacă sunteţi răcit, nu trebuie să încercaţi să vă scufundaţi şi să egalizaţi prin nici o metodă. Egalizarea când sunteţi răcit poate forţa intrarea mucozităţilor şi a viruşilor în spaţiul urechii medii, care poate conduce la infecţie.Folosirea medicamentelor decongestive nu este o soluţie. Ele pot fi o soluţie parţial eficace, dar îşi pot pierde efectul sub apă, cu o multitudine de reacţii adverse. Nu folosiţi dopuri în urechi pentru scufundare liberă sau la adâncime, deoarece dopurile pot bloca aerul între ele şi timpan. Deoarece nu aveţi cum egaliza presiunea din acel spaţiu, dopurile pot intra în canalul exterior împinse de presiunea ambiantă. Aceasta este o leziune serioasă şi dureroasă. Blocajele urechii medii O blocare inversă poate apărea

afectându-vă urechea medie, dacă trompa lui Eustache se blochează când sunteţi la adâncime. Dacă începeţi să urcaţi şi urecehea medie vă doare şi o simţiţi “plină”, opriţi-vă ascensiunea şi coborâţi până acest simptom dispare. Înghiţiţi, mişcaţi-vă maxilarul şi începeţi să urcaţi încet. Va trebui poate să repetaţi această tehnică pe timpul ascensiunii. Dacă blocajul nu se egalizează şi trebuie să ajungeţi la suprafaţă, închideţivă nările şi gura şi inspiraţi. Dacă nimic nu funcţionează, urcaţi cât mai încet puteţi. În unele cazuri, un blocaj poate dispărea rapid. Dacă acest lucru apare, schimbarea bruscă a presiunii în urechea medie poate cauza ameţeli. Ameţeala va trece repede. Nu uitaţi să vă ţineţi de ceva dacă suferiţi un vertij.

FIGURA 4-24. CAPUL DUMNEAVOASTRĂ

CONŢINE PATRU TIPURI DE SINUSURI CARE

TREBUIE EGALIZATE CÂND VĂ SCUFUNDAŢI.

Sinusurile Sinusurile dumneavoastră sunt cavităţi de aer învelite de membrane cu mucus şi împrejmuite de oasele capului (figura 4-24). Capul are patru grupe de sinusuri. Un grup este situat deasupra ochilor şi celelalte trei grupe sunt aşezate în spatele nasului şi pomeţilor obrazului. Fiecare din aceste sinusuri este conectat la calea nazală printrun canal de aer. Sub influenţa condiţiilor normale, canalele sinusurilor dumneavoastră sunt deschise. Însă, atunci când sunteţi răcit ori aveţi o congestie datorată alergiilor sau altor motive, sinusurile se vor înfunda.

100

Congestia sinusurilor şi blocarea Dacă aerul este blocat în interiorul unui sinus înfundat şi intenţionaţi să vă scufundaţi, veţi simţi o apăsare în sinusuri deoarece presiunea aerului din interiorul sinusurilor este mai mică decât presiunea înconjurătoare, iar ţesuturile moi care înconjoară sinusurile vor fi apăsate înspre sinusuri, deoarece acestea reacţionează pentru a egaliza presiunea (figura 4-25). Aceasta cauzează o durere profundă care poate provoca sângerare, ce se va scurge în sinusuri pe care le va umple.

înfundare. Niciodată nu vă scufundaţi când sunteţi răcit sau aveţi o congestie a sinusurilor.

FIGURA 4-26. DACĂ AVEŢI O CONGESTIE SAU

UN SINUS ÎNCHIS CU MUCUS, PRESIUNEA SE VA

MĂRI ÎN INTERIORUL SINUSULUI ÎN TIMPUL

ASCENSIUNII.

FIGURA 4-25. EFECTUL LA COMPRIMARE A UNUI SINUS ESTE DE UMPLERE A VOLUMULUI CU ŢESUT ŞI SÂNGE PENTRU A EGALIZA PRESIUNEA.

Dacă nu puteţi egaliza presiunea în sinusuri în mod normal în timpul coborârii, acestea se vor umple cu lichide corporale. Pe urmă, în timpul urcării, aerul din sinusuri va încerca să se extindă la volumul iniţial însă nu va reuşi datorită lichidelor. Presiunea formată în sinusuri va cauza dureri. Sângele poate fi forţat să iasă pe nas, gură sau prin mască. La adâncime, aerul este blocat în cavitatea sinusurilor. Acesta încearcă să se destindă la urcare, însă nu va putea cauzând dureri (figura 4-26). Dacă sinusurile dumneavoastră sunt egalizate în timpul scufundării datorită medicaţiei administrate pentru ca acestea să fie curăţate, deschiderea sinusurilor va izola şi bloca aerul în interior. În timp ce urcaţi, aerul din sinusuri va încerca să se extindă, se va crea presiune şi veţi simţi dureri. Puteţi ameliora durerea coborând iarăşi, însă dacă se diminuează curgerea aerului, aceasta nu trebuie să fie o opţiune. Încercaţi să respiraţi cu gura şi nasul închise. Dacă nu ajută, reveniţi la suprafaţă cât mai încet posibil. Prevenirea este cea mai bună metodă pentru a evita o congestie a sinusurilor sau o

Medicamente decongestive Aţi putea crede că soluţia pentru prevenirea congestiei este administrarea unui tratament înaintea scufundării. Multe spray-uri şi medicamente sunt disponibile pentru diminuarea congestiei, însă nici unul dintre aceste medicamente nu sunt testate sub apă. Un medicament care cauzează somnolenţă la suprafaţă poate fi mai nociv sub apă. Din acest motiv, trebuie să consultaţi un doctor care are cunoştinţe despre scufundare înainte de de a folosi oricare tratament în timpul imersiunii - chiar pentru orice tratament obişnuit aţi lua. De asemenea, evitaţi administrarea unui tratament care ştiţi că produce efecte secundare când îl utilizaţi. Stomacul şi intestinele Orice gaze care se formează în stomacul sau intestinele dumneavoastră în timpul scufundării, se vor extinde în timpul ascensiunii. Aceasta poate cauza disconfort prin crearea de presiune. Pentru a preveni această situaţie, evitaţi să mâncaţi alimente care produc gaze înainte să vă scufundaţi. Dacă aveţi probleme stomacale sau intestinale cauzate de gaze în timpul urcării, opriţi sau încetiniţi ascensiunea până ce gazele sunt evacuate din organism. Dinţii Dacă aveţi o plombă imperfectă la unul dintre dinţi, aerul poate pătrunde sub plombă. Când coborâţi, aerul din acest loc se poate comprima şi cauza durere în dinte. 101

Dacă continuaţi să vă scufundaţi, aerul comprimat poate umple spaţiul gol din dinte şi poate dezlipi sau fisura plomba la ascensiune. Nu puteţi face nimic pentru a egaliza presiunea aerului din dinte. Trebuie să reveniţi la suprafaţă şi să vă examinaţi dantura la un stomatolog. Spaţiul din mască Cu toate că ar părea evident, scafandrii uită deseori că masca crează un spaţiu de aer ataşat corpului lor. Acest spaţiu este de asemenea afectat de presiune. La fel cum presiunea apei creşte în timpul coborârii, masca este presată pe faţa voastră iar aerul din interiorul măştii este comprimat. Deoarece masca este rigidă, ea se comprimă puţin. Dacă nu adăugaţi aer în masca voastră, presiunea scăzută din mască va cauza strângerea ei pe faţă. Pielea moale a feţei voastre se va strânge în mască provocând afectarea ţesutului. Acest tip de leziune este cunoscut sub denumirea de comprimarea măştii. Poate rezulta congestionarea ochilor. Trebuie să nu aveţi niciodată acest tip de leziune pentru că puteţi egaliza cu uşurinţă presiunea din interiorul măştii. Simpla expiraţie a unei mici cantităţi de aer prin nasul vostru în mască, rezolvă problema de fiecare dată cînd simţiţi o presiune pe faţă şi ochi.

______________________________ . 19. Când presiunea exterioară a unui spaţiu de aer este mai mare decât presiunea interioară a unui spaţiu de aer, aveţi o stare denumită _________ . _______________________________ 20. Care sunt cele trei consecinţe ale ignorării comprimării urechii? ______________________________ . 21. Care este cea mai adesea cauză a comprimării sinusurilor? ______________________________ . 22. Ce tip de comprimare este mai uşor de prevenit? ______________________________ . 23. Când presiunea internă a unui spaţiu de aer este mai mare decât presiunea exterioară, aveţi o stare denumită ______________________ .

ANATOMIA PLĂMÂNILOR Plămânii voştri aflaţi în piept, au în interior mari cavităţi. Când inspiraţi, ei se umflă, iar când expiraţi se dezumflă. Plămânii constau din milioane de săculeţi minusculi de aer, denumiţi alveole. Alveolele sunt înconjurate de capilare, ce reprezintă vase foarte mici de sânge (figura 4-27).

Costumul uscat Dacă purtaţi un costum uscat, aveţi un spaţiu de aer care vă înconjoară corpul. Atunci când coborâţi, aerul din interiorul costumului uscat se va comprima. Pentru a evita comprimarea costumului, adăugaţi în mod simplu aer în costum folosind valva de umflare. Dacă purtaţi un costum uscat în timpul cursului, instructorul vostru vă va da instrucţiunile specifice pentru folosirea acestui tip de costum. Verificaţi-vă cunoştinţele Revedeţi următoarele întrebări despre comprimare şi blocare: 16. Ce spaţii de aer din corpul vostru sunt afectate de schimbările presiunii? ______________________________ . 17. Ce probleme pot apărea dacă încercaţi să vă scufundaţi când sunteţi răcit? _________________________ . 18. Dacă simţiţi presiune pe faţa voastră când coborâţi, trebuie _______

FIGURA 4-27. INTERIORUL PLĂMÂNILOR

DUMNEAVOASTRĂ SEAMĂNĂ CU O TULPINĂ DE

BROCOLI.

Leziunile supradilatării plămânilor În clipa când respiraţi aer comprimat sub presiune, sunteţi expus riscului de leziune prin supradilatarea plămânilor. Aceste leziuni sunt rare şi cei mai mulţi scafandri nu le-au întâlnit, însă ele pun viaţa 102

în pericol şi de aceea trebuie să le cunoaşteţi cauzele, cum pot fi prevenite şi tratate. În condiţii normale, atunci când urcaţi, inspiraţi şi expiraţi în mod relaxat. Dumneavoastră expiraţi aer comprimat când plămânii sunt dilataţi având ca rezultat micşorarea presiunii. Dacă vă ţineţi respiraţia, puteţi suferi o leziune serioasă a plămânilor. Având calea respiratorie închisă, aerul dilatat din plămânii voştri va cauza ruperea imediată a alveolelor după ce acestea au atins volumul maxim. Nu există o senzaţie de disconfort care să vă avertizeze când această ruptură este pe cale să apară. Acest tip de accidentare apare cel mai adesea când scafandrii intră în panică sub apă şi fac o ascensiune rapidă ţinându-şi respiraţia. Una dintre cauze este terminarea aerului din tub. Este instinctiv să vă ţineţi respiraţia atunci când nu puteţi respira sub apă. Trebuie să vă antrenaţi singuri să expiraţi în orice situaţie care v-ar forţa să urcaţi din cauza lipsei aerului. O lezare a plămânului din cauza supradilatării poate apărea în acelaşi fel la o adâncime de 1,1 metri (4 feet) şi de fapt, cel mai adesea, apare la adâncimi reduse. Este necesar să înţelegeţi importanţa de a nu vă ţine respiraţia niciodată când sunteţi sub apă. Dacă apare o leziune a plămânului datorită supradilatării, aceasta este o rănire extrem de serioasă ce poate fi fatală. Aţi putea crede că ar trebui să fie o bună idee să vă menţineţi cât mai scăzut volumul plămânului pe cât posibil, prin suflarea cu putere a aerului în afară în timpul ascensiunii. În realitate, forţarea aerului să iasă afară în timpul urcării, nu este cea mai bună idee. Câteva mici căi respiratorii din plămâni se pot distruge atunci când volumul plămânului vostru este prea scăzut, iar aerul blocat din spatele leziunii se poate dilata şi cauza ruperea alveolelor. Cea mai bună tehnică este menţinerea normală a volumului plămânului în timpul ascensiunii respirând natural. Atâta timp cât respiraţi normal în timpul urcării, există un pericol redus să suferiţi o leziune datorită supradilatării plămânului. Este esenţial să respiraţi întotdeauna oriunde v-aţi afla sub apă la scufundări. În timpul cursului, dumneavoastră veţi învăţa o varietate de tehnici pentru a gestiona urgenţele lipsei de aer. Cunoscând cum să vă adaptaţi la aceste uregenţe, vă va ajuta

să evitaţi lezarea plămânului prin supradilatare. Notă Scafandrii care fumează au un risc ridicat de a suferi lezarea plămânului prin supradilatare datorită deteriorării acestuia ca urmare a fumatului. Există trei tipuri generale de leziuni datorate supradilatării plămânului: embolia gazoasă, pneumotoraxul şi emfizemul pulmonar.

FIGURA 4-28. DACĂ UN PLĂMÂN SE

PERFOREAZĂ ŞI SE INTRODUCE AER ÎN

SISTEMUL CIRCULATOR, SE POATE PRODUCE

UN BLOCAJ DENUMIT EMBOLIE GAZOASĂ.

Embolia gazoasă Cel mai serios rezultat al leziunii prin supradilatarea plămânilor este embolia gazoasă sau embolia arterială gazoasă. Cuvântul embolie înseamnă obturare şi embolia gazoasă se referă la obturarea cu aer a circulaţiei sângelui (figura 4-28). Cel mai mare pericol în această situaţie este că obturarea cu aer va bloca circulaţia sângelui către creier. Embolia gazoasă poate provoca inconştienţă, paralizie, distrugerea ireversibilă a creierului şi chiar moartea. Este una dintre cele mai serioase dintre toate accidentele de scufundare. Pneumotoraxul Dacă plămânul se rupe şi aerul ieşit ajunge în spaţiul pleural înconjurând plămânii, aerul scăpat poate cauza diagnosticul denumit pneumotorax, ce reprezintă distrugerea plămânului. Acest lucru în sine nu este fatal, însă este dureros, poate conduce la complicaţii majore şi 103

necesită imediat investigaţie medicală. Emfizemul pulmonar Dacă aerul dintr-un plămân rupt scapă în interiorul cavităţii toracice de sub stern, va cauza diagnosticul cunoscut ca emfizem mediastinal (aer în ţesutul mijlociu). În această situaţie, aerul se află împrejurul inimii, iar expansiunea aerului va provoca presiune pe inimă şi pe arterele sanguine principale care intră şi ies din inimă. Această stare este periculoasă în mod evident şi necesită consult medical urgent. Un emfizem subcutanat apare când aerul dintr-un plămân rupt se colectează sub piele, de obicei la gât. Această condiţie poate produce umflături gâtului, pocnituri la palparea pielii, modificări ale vocii şi dificultate la înghiţit. De asemenea, impune investigaţie medicală imediată. Tratament hiperbaric Dacă suferiţi o embolie gazoasă, aveţi nevoie să fiţi tratat într-o camer ă de decompresie sau cameră hiperbarică cât mai curând posibil. Camera este presurizată pentru a reduce mărimea bulelor de aer şi a restabili circulaţia sângelui. Apoi, presiunea din cameră este redusă încet, permiţând gazului să iasă afară din sistemul circulator şi din corpul vostru odată cu fiecare expiraţie. Dacă aveţi orice semne ale simptomelor emboliei gazoase, trebuie să solicitaţi un consult medical imediat de la o instituţie ce deţine o cameră hiperbarică operaţională. Nu trebuie niciodată să intraţi din nou sub apă pentru a încerca să amelioraţi simptomele. Respiraţia şi circulaţia oxigenului in corp Transportul oxigenului prin corp este o funcţie vitală a sistemului circulator, iar schimbul adecvat de aer în plămâni este crucial. Fiecare respiraţie începe atunci când diafragma se mişcă şi muşchii pieptului trag coastele în afară. Aceste mişcări lărgesc pieptul şi trag aerul în interiorul plămânilor. Inspiraţia aerului produce umplerea alveoleor cu aer curat. Oxigenul este absorbit prin pereţii alveolelor şi apoi prin pereţii capilarelor ajungând în sistemul circulator. Acest sânge îmbogăţit cu oxigen este pompat de inimă prin artere spre ţesuturi. Corpul vostru metabolizează (foloseşte) oxigenul şi îl converteşte în dioxid de carbon

şi alte produse inutile. Sistemul circulator deplasează dioxidul de carbon prin vene înapoi în plămâni, unde trece prin pereţii alveolelor şi apoi în afară când expiraţi. Apoi, acest ciclu se repetă din nou (figura 4-29).

FIGURA 4-29. SISTEMUL CIRCULATOR

RĂSPÂNDEŞTE OXIGENUL ÎN ŢESUTURI ŞI

ELIMINĂ DIOXIDUL DE CARBON.

Ca informaţie, cei mai mulţi oameni schimbă aproximativ 473 ml de aer cu fiecare respiraţie. Când depuneţi efort, viteza respiraţiei creşte. Acesta este răspunsul organismului la nivelul ridicat de CO2 creat de efort. Deoarece tuburile pe care le utilizaţi pentru scufundare păstrează numai o cantitate limitată de aer, puteţi observa cum efortul sporit consumă aer mai repede decât atunci când sunteţi relaxat. Cum afecteaza respiratia dioxidul de carbon De fapt, viteza respiraţiei dumneavoastră nu este controlată de nivelul de oxigen, ci de nivelul dioxidului de carbon din sistemul circulator. Bazat pe conexiunea receptorilor chimici aflaţi în diferite părţi ale organismului, creierul anulează nivelul dioxidului de carbon din sânge şi creşte sau scade activitatea musculară care controlează respiraţia. Cu cât aveţi mai mult dioxid de carbon în sânge, cu atât veţi dori să respiraţi mai mult. Cum respirăm sub apă Deoarece presiunea şi densitatea sunt diferite sub apă decât pe uscat, trebuie să vă modificaţi respiraţia pentru a acomoda aceste diferenţe. În general, pentru maximă 104

eficienţă, respiraţia trebuie să fie uşor redusă decât în mod normal şi mai profundă. (figura 4-30).

FIGURA 4-30. RESPIRAŢIA DUMNEAVOASTRĂ

TREBUIE SĂ FIE MAI LENTĂ ŞI MAI PROFUNDĂ

DECÂT NORMAL.

Respiraţia sacadată O greşeală pe care scafandrii o fac este să respire superficial. Dacă respiraţi superficial, nu schimbaţi suficient aer la fiecare respiraţie. Numai o mică parte a dioxidului de carbon este eliminat prin expiraţie. Dacă aveţi prea mult dioxid de carbon în plămâni, corpul dumneavoastră nu permite ca o mare parte din dioxid să treacă din sistemul circulator în plămâni. Nivelul ridicat de dioxid de carbon din sânge va stimula nevoia de a respira. Acest stimul se va amplifica dacă veţi continua să respiraţi superficial. Soluţia cea mai simplă este să vă opriţi activitatea şi să vă concentraţi pe o respiraţie rară şi profundă. Asiguraţi-vă mai ales că expiraţi complet cu fiecare ciclu de respiraţie. Hiperventilaţia De asemenea, vă poate provoca probleme dacă dumneavoastră, în mod conştient, respiraţi profund şi rapid. Acest tip de respiraţie este numită hiperventilaţie şi are efectul de a scădea nivelul dioxidului de carbon din organism. Hiperventilaţia intenţionată poate fi periculoasă în combinaţie cu scufundarea prin ţinerea respiraţiei (apnee). Dacă vă ţineţi respiraţia după o hiperventilaţie excesivă, corpul vostru va continua să folosească oxigen, dar nivelul dioxidului de carbon nu va atinge punctul în care creierul simte nevoia să respire. De aceea, puteţi leşina din cauza lipsei de oxigen înainte de a simţi nevoia să respiraţi. Acesta e numit leşin de mica adancime. . Hiperventilaţia moderată poate mări

timpul de ţinere a respiraţiei fără un nivel ridicat de risc, însă doar pentru câteva inspiraţii. Ar trebui să efectuaţi maxim trei sau patru respiraţii profunde înainte de o scufundare prin ţinerea respiraţiei. Săritul respiraţiei Săritul respiraţiei este o tehnică periculoasă pe care unii scafandrii o folosesc deoarece, în mod greşit, ei cred că le va mări timpul cât va dura aerul din butelie sub apă. Când un scafandru îşi ţine respiraţia, acesta păstrează fiecare inspiraţie pentru o perioadă mai lungă de timp decât este normal. Fotografii subacvatici îşi vor ţine respiraţia pentru a reduce interferenţa bulelor. Aţi citit deja despre leziunile cauzate de supradilatarea plămânilor dacă vă ţineţi respiraţia (Leziunile supradilatării plămânilor, pagina 105). Riscul suplimentar al acestui fenomen este acumularea în exces a dioxidului de carbon în organism. Dacă dioxidul de carbon creşte, scafandrul nu poate să respire suficient aer în orice situaţie care presupune să facă efort sub apă. Acesta se va simţi ca şi când s-ar sufoca. Scafandrii care îşi ţin respiraţia pot de asemenea manifesta şi migrene dureroase. Lipsa de aer Trebuie de asemenea să evitaţi şi suprasolicitarea sub apă. Regulatoarele au o limită pentru cantitatea de aer pe care v-o pot furniza. În principiu, respiraţi printr-o limitare ca un pai. Dacă încercaţi să depuneţi efort sub apă, nivelul dioxidului de carbon va creşte în organismul vostru, chiar dacă respiraţi adânc datorită efortului suplimentar de a respira printr-o limitare. Când se întâmplă acest lucru, simţiţi lipsă de aer şi credeţi că regulatorul nu vă furnizează o suficientă cantitate de aer de care aveţi nevoie. Dacă nu luaţi măsuri prompte de a rezolva situaţia, veţi începe să aveţi senzaţie de anxietate şi posibil panică. Măsura ce trebuie luată este să vă opriţi din ceea ce faceţi, să vă odihniţi şi să respiraţi încet şi adânc până vă reveniţi, asigurându-vă că expiraţi complet la fiecare inspiraţie. Prin mişcări lente sub apă şi învăţând să vă limitaţi efortul la diferite adâncimi, puteţi evita suprasolicitarea. Trebuie să învăţaţi să respiraţi încet şi adânc de fiecare dată când folosiţi echipamentul de scufundare. 105

Ce se întâmplă când inspiraţi apă De fiecare dată când sunteţi în apă, fie că faceţi scufundări libere, scufundări cu aparat de respirat sau înot există posibilitatea de a lua o gură bună de apă atunci când vă aşteptaţi mai puţin. Aceasta se întâmplă frecvent înotătorilor, dar uneori se mai întâmplă şi scafandrilor. Chiar numai câteva picături de apă pot provoca tuse sau sufocare. Ţineţi regulatorul în gură şi tuşiţi direct prin muştiuc. Puteţi de asemenea şi strănuta prin regulator. Puteţi aproape elimina senzaţia de înecare ca problemă dacă întotdeauna inspiraţi prudent la prima respiraţie după curăţarea regulatorului sau a snorkel-ului. Dacă inspiraţi puţină apă, tuşiţi şi înghiţiţi repetat. Nu urcaţi când tuşiţi sau v-aţi înecat. Tusea şi sufocarea sau reacţia la acestea pot bloca căile respiratorii şi prin ascensiune pot provoca una din leziunile supradilatării plămânilor. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeti la următoarele întrebări despre plămâni şi respiraţie: 24. Leziunile supradilatării plămânilor sunt cauzate de __________________ sau de ________________________ . 25.Volumul plămânilor ar trebui menţinut cât mai _____________ posibil în timpul ascensiunii. 26. Stimulul de a respira este dat de cantitatea de _________________ din sânge. 27.Când respiraţi din regulator, ar trebui să respiraţi __________ şi _________ . 28. Când trebuie să tuşiţi, v-aţi înecat sau strănutaţi sub apă, trebuie să ______________________________ .

organism. Totuşi, azotul este absorbit şi dizolvat în sistemul circulator şi în ţesuturi. Presiunea azotului este echilibrată între aer şi corpul dumneavoastră. Această stare este denumită echilibru. La presiune ridicată, aerul pe care îl respiraţi este mai dens şi presiunea parţială a azotului pe care îl inspiraţi este majorată cu fiecare respiraţie. De aceea, presiunea azotului din aerul pe care îl respiraţi este mai mare decât presiunea azotului din corpul vostru. Organismul dumneavoastră acumulează azot pâna ce presiunea parţială a azotului din aerul respirat este egală cu presiunea azotului din corp. Când urcaţi spre suparfaţă, presiunea scade odată cu presiunea parţială a azotului. Acum presiunea azotului din corpul vostru este mai mare decât presiunea parţială a aerului pe care îl respiraţi. Pentru a compensa, organismul dumneavoastră elimină azot până ce acesta este echilibrat între aer şi corpul vostru. Boala de decompresie (DCS) O afecţiune denumită boala de decompresie poate să apară dacă absorbiţi mult azot şi urcaţi prea repede. Ia timp azotului să intre şi să iasă din corp. Când urcaţi, corpul vostru începe să elimine azot. Dacă prea mult azot este prezent după ieşirea la suprafaţă, surplusul de azot formează bule în corp (figura 4-31). Sunt mai multe forme ale bolii de decompresie. Fiecare tip are propriile simptome.

EFECTELE INDIRECTE ALE PRESIUNII Primele efecte ale presiunii sunt schimbările fizice care sunt uşor de observat şi simţit. Altele, mult mai subtile, sunt la fel de importante pentru siguranţa dumneavoastră sub apă. Aceste efecte indirecte ale presiunii influenţează scafandri datorită gazelor din aer pe care aceştia le respiră în timpul scufundării. Acumularea şi eliminarea azotului Când inspiraţi şi expiraţi, aerul respirat are 78% azot. Azotul este un gaz metabolizant inert, adică nu este folosit de

FIGURA 4-31. O AFECŢIUNE DENUMITĂ BOALA

DE DECOMPRESIE POATE SĂ APARĂ DACĂ

ABSORBIŢI O MARE CANTITATE DE AZOT ŞI

APOI URCAŢI PREA RAPID.

Când se formează bule în sânge, acestea pot crea cheaguri microscopice ce împiedică circulaţia. Când o bulă se formează în ţesuturi, corpul reacţionează ca şi când ar fi un corp străin. Simptomele bolii de decompresie pot varia de la iritarea pielii, oboseală extremă, tuse şi dureri la 106

încheieturi, până la paralizie şi inconştienţă. Puteţi şi trebuie să preveniţi boala de decompresie când vă scufundaţi. În timpul cursului de certificare ca scafandru NAUI, veţi învăţa despre Tabelele de Scufundare NAUI. Aceste tabele prezintă limitele de timp pentru adâncimile de scufundare. Respectând limitele de timp este primul pas în prevenirea bolii de decompresie. Al doilea pas este ca întotdeauna să urcaţi cu o viteză nu mai mare de 9 metri (30 feet) pe minut când folosiţi Tabelele NAUI pentru planificarea scufundărilor. Astfel corpul vostru are ocazia de a elimina puţin azot în timpul ascensiunii şi să evitaţi schimbarea bruscă de presiune ce poate forma bule. Al treilea pas pentru prevenirea bolii de decompresie este efectuarea obligatorie a unei opriri preventive de decompresie la 5 metri (15 feet) pentru 3 la 5 minute. Puteţi de asemena folosi şi un computer de scufundare în loc de Tabele NAUI pentru a evita boala de decompresie. Ţineţi minte că există mereu un risc să suferiţi de pe urma bolii de decompresie chiar dacă folosiţi tabelele sau computerul vostru de scufundare în mod corect. Dacă suferiţi în urma bolii de decompresie, veţi avea nevoie să fiţi tratat într-o cameră de recompresie sau cameră hiperbarică cât mai curând posibil (figura 4-32). Camera este presurizată pentru a face ca bulele de azot să intre înapoi în soluţie. Apoi, presiunea din cameră este redusă treptat, pentru a permite azotului să circule din ţesuturi în sistemul circulator şi în afara corpului cu fiecare expiraţie. Dacă aveţi orice simptome ale bolii de decompresie, căutaţi asistenţă medicală de urgenţă. Nu trebuie să intraţi niciodată la loc în apă pentru a încerca să amelioraţi simptomele. Narcoza cu azot Azotul sub presiune poate produce şi un efect în corpul dumneavoastră numit narcoză cu azot sau „beţia adâncurilor" (figura 4-33). La adâncimi apropiate de 24 de metri (80 feet), azotul poate fi ameţitor. Efectul narcotic al azotului produce incoerentă în gândire şi reduce capacitatea fizică. Pericolul durează atâta timp cât scafandrul nu se simte suficient de bine pentru a-şi asigura propria siguranţă. Efectele variază la fiecare persoană.

FIGURA 4-32. DACĂ SUFERIŢI BOALA DE

DECOMPRESIE, TREBUIE SĂ FIŢI TRATAT ÎNTR-O

CAMERĂ HIPERBARICĂ PRECUM ACEASTA.

Prevenirea acestei probleme este simplă: evitaţi scufundările adânci. Simptomeie narcozei cu azot cresc în intensitate cu adâncimea. Pentru a vă reveni este necesară doar ascensiunea la o adâncime la care azotul nu are efect. Simptomele dispar rapid şi nu apar efecte secundare. Toxicitatea oxigenului Oxigenul este esenţial pentru a susţine viaţa, dar respirarea oxigenului pur la adâncimi peste 7,5 metri (25 feet) poate fi mortală. Oxigenul devine toxic începând cu această adâncime şi, depinzând de sensibilitate, poate provoca convulsi ce pot conduce la înec. Tuburile de aer nu trebuie niciodată umplute cu oxigen pur. Procentul de oxigen în aerul normal nu este toxic până mult sub limita de scufundare de 40 metri (130 feet) pentru scufundări sportive. Unii scafandrii primesc pregătire specială pentru utilizarea mixturilor speciale de gaze. Aceste mixturi sunt numite nitrox sau aer îmbogăţit (figura 4-34). Nitroxul are şi alte beneficii, însă datorită procentului mai mare de oxigen decât în aer, adâncimea maximă este în realitate redusă. Folosirea acestor gaze necesită pregătire specială. Întrebaţi instructorul despre cursul de specialitate NAUl pentru aer îmbogăţit cu nitrox, dacă doriţi să ştiţi mai multe despre scufundarea cu aceste gaze. Toxicitatea monoxidului de carbon Monoxidul de carbon este un gaz format prin arderea incompletă de obicei a unui produs petrolier cum ar fi benzină sau petrol. Acest gaz este preponderent periculos chiar şi în concentraţii scăzute, mai

107

FIGURA 4-33. SIMPTOMELE NARCOZEI CU AZOT POT FI SIMILARE INTOXICĂRII CU ALCOOL.

ales când este respirat sub presiune. Monoxidul de carbon este incolor, inodor şi insipid , dar aerul care a fost contaminat poate avea gust şi miros unsuros sau ancrasat.

FIGURA 4-34. NITROX ESTE UN GAZ ACCEPTAT

PENTRU A FI FOLOSIT LA SCUFUNDARE DACĂ

AŢI FOST INSTRUIT SĂ-L UTILIZAŢI.

Scafandri pot întâmpina probleme cu monoxidul de carbon dacă motorul pe benzină sau motorină a contaminat sursa de aer. Aceasta se întâmplă când intrarea

compresorului este plasată prea aproape de eşapamentul oricărui motor, inclusiv cel al compresorului. În această situaţie, gazele de la evacuarea motororului sunt comprimate înainte cu aer. În plus, un compresor care a fost lubrifiat cu un ulei greşit sau care se supraîncălzeşte poate produce monoxid de carbon. Ţineţi intrarea compresorului cât mai sus şi departe de orice sursă posibilă de monoxid de carbon. Odată inhalat monoxidul de carbon, el interferează cu capacitatea sângelui de a transporta oxigen în ţesuturi. Simptomele otrăvirii cu monoxid de carbon includ ameţeli, buze şi unghii albastre, confuzie, migrene şi inconştienţă. Aerul curat este folositor, dar oxigenul pur şi asistenţa medicală de urgenţă sunt necesare pentru tratamentul corect. Dacă aerul din tub are miros sau gust nu îl folosiţi. Înştiinţaţi pe cei care au umplut tubul cât mai repede posibil pentru a investiga problema. Puteţi evita intoxicarea cu monoxid de carbon dacă umpleţi mereu buteliile la firme autorizate unde compresorul este corect poziţionat şi întreţinut (figura 4-35). 108

folosiţi pentru a încălzi aerul inspirat.

FIGURA 4-35. ÎNTOTDEAUNA SĂ AVEŢI BUTELIILE UMPLUTE DE PERSONAL CALIFICAT.

Umiditatea şi temperatura Umiditatea este cantitatea vaporilor de apă din aer. Cu cât este mai mare temperatura aerului, cu atât mai mulţi vapori poate conţine apa. Dacă aerul ce conţine vapori este răcit, vaporii de apă din aer condensează. Când intraţi în apă şi coborâţi, aerul din mască se răceşte. Aceasta duce la condensarea vaporilor din aer care aburesc lentilele măşti (figura 4-36). Procesul se numeşte condensare.

Persoanele care fumează se expun singure unor nivele mai ridicate de monoxid de carbon. Acesta este un alt motiv pentru care scafandri nu trebuie să fumeze. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi Ia următoarele întrebări despre efectele indirecte ale presiunii: 29. Cum puteţi preveni toxicitatea oxigenului? ______________________________ . 30. Cum puteţi preveni toxicitatea monoxidului de carbon? ______________________________ . 31. Cum puteţi preveni boala de decompresie? _______________________________ _______________________________ ______________________________ . 32. Cum puteţi preveni narcoza cu azot? ______________________________ . 33. Dacă partenerul vostru are simptomele narcozei cu azot, ce trebuie să faceţi? ______________________________ .

EFECTELE TERMICE ALE SCUFUNDĂRII Când temperatura apei este mai rece decât temperatura pielii, trebuie să purtaţi un anumit tip de izolaţie în timpul scufundării. Pierdeţi căldură sub apă în mai multe feluri: • Apa absoarbe căldura rapid din corpul vostru. • De fiecare dată când respiraţi sub apă, inspiraţi aer rece, comprimat, pe care trebuie să-l încălziţi la temperatura corpului. • De fiecare dată când expiraţi sub apă, pierdeţi energie termică pe care o

FIGURA 4-36. MASCA DUMNEAVOASTRĂ SE

ABUREŞTE CÂND VAPORII DE APĂ DIN MASCĂ CONDENSEAZĂ.

Când apa condensează pe lentilele măşti, formează picături de apă. Dacă folosiţi o soluţie de dezaburire reduceţi tensiunea superficială a apei din mască. Când tensiunea superficială este redusă, umezeala ce condensează se împrăştie într-o peliculă subţire în loc de a forma picături ce blochează vederea. Aerul din cilindrul de respirat se răceşte şi se încălzeşte de asemenea. În ape extrem de reci, condensarea poate provoca îngheţarea regulatoarelor şi curgere liberă, dacă scafandri din aceste ape nu iau măsuri speciale pentru regulatoarele lor. În mod normal, apa din tuburi a fost aproape complet scoasă când a fost comprimat aerul din tub. Aceasta este necesară pentru reducerea umidităţii din tuburi în scopul prevenirii coroziunii. Deoarece aerul pe care îl respiraţi este atât de uscat, corpul vostru trebuie să-l încălzească şi să-l umezească în timp ce respiraţi. Aceasta produce deshidratare, care înseamnă pierderea fluidelor din corp. 109

Trebuie să beţi multe lichide înainte, între şi după scufundări pentru a înlocui fluidele pierdute. Deshidratarea scade capacitatea de efort maxim şi măreşte riscul apariţiei bolii de decompresie. Orice beţi înainte de scufundare trebuie să nu conţină cafeină sau alcool. Cafeina este un diuretic, însemnând că poate provoca urinarea şi pierderea altor fluide. Ar trebui să consumaţi sucuri naturale decafeinizate, ceai, suc şi apă.

FIGURA 4-37. CÂND TEMPERATURA DIN BUTELIA SCUFUNDARE CRESTE MOLECULELE DE GAZ DIN INTERIOR DEVIN MAI ACTIVE. ACEASTA FACE CA PRESIUNEA DIN INTERIOR SĂ CREASCĂ.

Tuburile de aer şi temperatura Când un tub umplut cu gaz este încălzit, moleculele de gaz din el devin mai active. Dacă tubul este flexibil, acesta se va extinde. Dacă tubul nu este flexibil presiunea din interior va creşte (figura 4-37). Tuburile trebuie adăpostite de căldură extremă după umplere. Dacă tubul este supus schimbărilor de temperatură după umplere, presiunea din interior poate varia cu câţiva bari (câteva sute de psi). Presiunea va descreşte sau creşte cu aproximativ 0,6 bari pentru fiecare modificare de 1°C (5 psi pentru fiecare modificare de 1°F) chiar dacă nu a mai fost adăugat sau s-a pierdut aer. Această schimbare apare deoarece moleculele de aer îşi încetinesc sau accelerează activitatea cât timp temperatura scade sau creşte. Datorită acestor modificări, nu este bine să depozitaţi tuburile de aer în portbagajul maşinii care poate atinge temperaturi de peste 50°C (122°F). Este un pericol mic din cauza creşterii presiunii datorită căldurii, însă dacă un tub se supraîncălzeşte, el va fisura inelul de etanşare al valvei. De asemenea, dacă

cilindrul se extinde şi se contractă în mod frecvent din cauza modificărilor de temperatură, va genera uzarea metalului şi scurtarea perioadei de viaţă a tubului. Este mai bine să depozitaţi tuburile cu 7-14 bari (100-200 psi) de aer şi să le umpleţi imediat înainte de folosire, decât să le depozitaţi pline. Aliajele din metal din care sunt făcute tuburile de aluminiu cristalizează dacă sunt expuse temperaturilor scăzute. Acestea nu trebuie puse lângă surse de căldură. Dacă pete de fum sunt găsite în timpul inspecţiei anuale, cilindrul nu poate fi autorizat pentru folosire. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre efectele termice ale scufundării: 34. Pierdeţi căldură în principal sub apă

deoarece ______________________ şi

puţin pentru încălzirea ____________ .

35.Vaporii de apă condensează ca

lichid când _____________________ .

36. Puteţi preveni aburirea măştii în apă

prin scăderea ____________________

a apei .

37.Trebuie să beţi multe lichide când vă

scufundaţi pentru a ________________

______________________________ .

38.Adevărat sau fals. Dacă temperatura

din jurul unui container rigid de gaz

creşte, presiunea gazului creşte.

110

CAPITOLUL

Decompresia, tabele şi computere de scufundare

______

111

SCOP În acest capitol veţi: • Învăţa despre acumularea şi eliminarea de azot şi efectele asupra timpului ce poate fi petrecut sub apă. • Înţelege conceptul de azot rezidual. • Învăţa despre termenii şi regulile folosite în tabelele de scufundare. • Învăţa cum să folosiţi Tabelele de Scufundare NAUI pentru a planifica scufundările şi pentru a găsi Litera Grupei dumneavoastră după fiecare scufundare. • Veţi fi familiarizat cu Graficul de Lucru pentru Planificarea Scufundării NAUI şi cum să-l folosim pentru a ţine evidenţa informaţiilor despre scufundările voastre şi din Tabelele de Scufundare NAUI. • Învăţa despre opririle de decompresie preventive şi obligatorii şi cât de importante sunt în micşorarea riscului apariţiei bolii de decompresie. • Veţi fi familiarizat cu Calculatorul Timpului de Scufundare NAUI şi cum să-l utilizaţi. • Veţi fi familiarizat cu computerele de scufundare şi avantajele lor. Adâncimea, numărul şi profunzimea scufundărilor pe care le-aţi efectuat într-o serie sunt doi factori importanţi care determină durata timpului pe care îl puteţi petrece sub apă. Acest capitol explică folosirea Tabelelor de Scufundare NAUI, a Calculatoarelor Timpului de Scufundare NAUI şi a Computerelor de Scufundare. Vă planificaţi scufundările în limitele corecte de timp şi adâncime folosind oricare din versiunile Tabelelor de Scufundare NAUI sau a computerelor de scufundare.

AZOTUL Şl SCUFUNDAREA Gazele din aerul pe care îl respiraţi se dizolvă în ţesuturile corpului în funcţie de presiunea parţială a fiecărui gaz din aer. Aerul are 78% azot, 20,9% oxigen şi 1,1% alte gaze. Corpul dumneavoastră foloseşte o parte din oxigen pentru procesele chimice care îl menţin în viaţă, trasformându-l în dioxid de carbon şi alte produse reziduale. Totuşi, azotul care se dizolvă în ţesuturi în timpul scufundării este gazul care trebuie să vă preocupe când planificaţi scufundările.

Acumulare de azot Când inspiraţi şi expiraţi, aerul respirat are 70% azot. Azotul este un gaz inert metabolic, ceea ce înseamnă că nu este folosit de corp. Totuşi, azotul este absorbit în sistemul circulator şi ţesuturi ca şi oxigenul. Presiunea azotului este echilibrată între aer şi corpul dumneavoastră. Această stare este denumită echilibru. La presiuni mari, presiunea parţială a azotului inhalat se măreşte cu fiecare inspiraţie. De aceea, presiunea azotului din aerul pe care îl respiraţi este mai mare decât presiunea azotului din corpul vostru. Corpul acumulează azot până când presiunea azotului din corp este egală cu presiunea azotului din aerul respirat. Dacă noua presiune este constantă, acumularea se produce rapid Ia început şi apoi mai încet până ce corpul atinge echilibrul câteva ore mai târziu. Nu se simt efecte negative când acumularea are loc la adâncimi moderate. Diferitele ţesuturi ale corpului (grăsime, muşchi, oase etc.) absorb azot la diferite viteze, când sunteţi sub apă. Muşchii dumneavoastră absorb azot repede, dar grăsimea îl absoarbe mai încet. Sunt viteze diferite de acumulare pentru fiecare tip de ţesut. Calcularea efectelor cumulative ale vitezelor de acumulare pentru fiecare tip de ţesut necesită calcule matematice complexe. Tabelele de scufundare, computerele de scufundare şi calculatoarele timpului de scufundare iau în considerare toate aceste viteze variate şi elimină necesitatea ca dumneavoastră să faceţi calcule complexe. Eliminare de azot După timpul petrecut sub apă, presiunea parţială crescută a azotului produce ca organismul vostru să absoarbă o cantitate de azot din aerul pe care îl respiraţi din butelie. Această cantitate s-a adăugat la cantitatea ce se găseşte în organism la nivelul mării. Când urcaţi şi presiunea ambientală scade, presiunea parţială a azotului scade. Presiunea azotului din organism este mai mare decât presiunea parţială a azotului din aerul pe care îl respiraţi. Corpul vostru va elimina azot până ce azotul este echilibrat între organism şi aer. Excesul de azot trece din ţesuturile corpului în sânge. Apoi azotul trece din sânge în plămâni, de unde expiraţi azot. 112

Acest proces se produce rapid în primele minute ale urcării, dar durează multe ore până când nivelul de azot din corp revine Ia normal. Dacă reduceţi presiunea gradat asupra corpului şi reducerea presiunii de la adâncimea scufundării la suprafaţă nu este prea rapidă pentru cantitatea de azot pe care l-aţi absorbit, eliminarea acestuia se produce fără probleme. Totuşi, dacă schimbarea de presiune este rapidă, azotul din ţesuturile dumneavastră poate ieşi afară din soluţie atât de repede încât se formează bule în organism. Aceste bule pot distruge ţesuturi şi cauzează o afecţiune neplăcută denumită boala de decompresie. O sticlă de apă minerală poate ilustra principiul bolii de decompresie. Dioxidul de carbon este dizolvat în apa minerală şi rămâne în soluţie până când deschiderea sticlei reduce presiunea. Scăderea rapidă de presiune face ca dioxidul de carbon să formeze bule în lichid şi apa minerală face spume (figura 5-1). Dacă deschideţi sticla încet, se formează mai puţine bule.

FIGURA 5-1. ACEASTĂ STICLĂ DE APĂ

MINERALĂ A FOST ÎNCHISĂ SUB PRESIUNE.

DACĂ STICLA ESTE DESCHISĂ, BULELE SE

FORMEAZĂ DATORITĂ SCĂPĂRII RAPIDE DE

PRESIUNE DIN INTERIORUL STICLEI.

Trebuie să controlaţi cei doi factori care afectează acumularea şi eliminarea de azot: timpul şi presiunea. Faceţi acest lucru prin controlarea timpului şi adâncimii scufundării. Pentru aceasta, ne bazăm pe informaţiile date de tabelele de scufundare, calculatoarele timpului de scufundare şi computerele de scufundare. Trebuie de asemena să aveţi în vedere

şi factorii care pot mări şansele de a suferi de boala de decompresie în situaţiile în care nu apare în mod normal. Aceşti factori includ deshidratarea, oboseala, accidentările, muncă grea în timpul sau imediat după o scufundare, efectele drogurilor şi alcoolului, obezitatea sau vârsta înaintată. În orice caz, trebuie să fiţi în formă pentru scufundare şi prudent. Se formează bule în organismul uman dacă presiunea este redusă peste un anumit punct. Dacă scufundarea are mai mult de 6 metri (20 feet) şi e urmată de urcare, diferenţa de presiune poate fi suficientă pentru a forma bule, daca aţi absorbit suficient azot. Dacă scufundarea este sub 6 metri (20 feet) sau mai puţin, boala de decompresie nu este probabil să apară decât dacă urcaţi la altitudine după scufundare, ceea ce reduce presiunea în afara corpului şi poate produce o diferenţă de presiune suficientă pentru a forma bule. Pentru adâncimi de 6,4 metri (21 feet) sau mai mari, au fost stabilite limite de timp numite limitele timpului de scufundare sau limite fără decompresie. Timpul petrecut la anumite adâncimi nu trebuie să depăşească aceste limite, sau aţi putea resimţi boala de decompresie în timpul sau după urcarea la suprafaţă. Dacă vă luaţi măsuri speciale, constând în eliminarea de azot în serii de opriri de decompresie planificate în timpul urcării, se poate micşora riscul bolii de decompresie.

FIGURA 5-2. SCUFUNDĂRILE RECREATIVE

FOLOSESC LIMITE DE TIMP MAI MICI DECÂT

TABELELE MARINEI U.S.

Marina Statelor Unite a stabilit limitele de timp pentru diferite adâncimi pe baza cercetărilor şi experienţei practice a scafandrilor militari. Scufundările recreative folosesc limite de timp mai scurte decât cele din tabelele Marinei Statelor Unite (figura 5-2). Cercetările şi analizele mai multor experţi au demonstrat că limite de timp mai scurte reduc riscul apariţiei bolii de decompresie în timpul scufundărilor 113

recreative. Limitele reduse de timp au fost încorporate în Tabele de Scufundare NAUI şi în Calculatorul Timpului de Scufundare NAUI. De asemenea, majoritatea computerelor de scufundare folosesc limite de timp mai mici decât tabelele Marinei Statelor Unite pentru o singură scufundare la o adâncime constantă. Orice scufundare faceţi vă expune riscului apariţiei bolii de decompresie. Totuşi, scufundările făcute în limitele tabelelor de scufundare reduc riscul. Scafandrii ce folosesc limite mai mari decât limitele recomandate (de exemplu cei tehnici), înţeleg şi acceptă riscul sporit ce este asociat cu aceşti timpi de scufundare măriţi şi nevoia pentru proceduri speciale de decompresie. Scufundările mai adânci necesită experienţă, planificare şi antrenament. Ca scafandru începător atestat NAUI, nu trebuie să efectuaţi scufundări mai mari de 18 metri (60 feet). Ca scafandru avansat atestat NAUI, nu trebuie să faceţi scufundări mai mari de 30 de metri (100 feet). Adâncimea maximă recomandată pentru scufundările recreative este de 40 de metri (130 feet). Nu trebuie să memoraţi limitele timpului de scufundare. Acestea sunt incluse în Tabelele de scufundare NAUI sau în Calculatorul Timpului de Scufundare NAUI. Observaţi că timpul de scufundare scade pe măsură ce adâncimea creşte. Dacă folosiţi un computer de scufundare, limitele vor fi probabil diferite de cele prezentate în acest manual. Eliminarea azotului se produce la viteze diverse între diferitele ţesuturi ale corpului. Viteza de eliminare a azotului pentru diferite ţesuturi este baza pentru variaţia neliniară a limitelor de timp pentru variate adâncimi. Ar trebui să fiţi familiarizat cu acest concept deoarece este baza calculelor efectuate de computerele de scufundare şi a timpilor de scufundare stabiliţi de tabelele de scufundare. Când urmaţi cursul de Master Scafandru NAUI, veţi învăţa despre diferitele principii şi teorii din spatele tabelelor de scufundare.

sau pentru a elimina complet azotul din organism. Dacă faceţi scufundări şi absorbiţi azot la adâncime, urcaţi la suprafaţă şi mai faceţi o scufundare în următoarele 24 de ore, veţi mai avea încă azot în organism de la prima scufundare (figura 5-3). Corpul vostru va absorbi azot de la a doua scufundare în plus faţă de azotul rămas de la prima. Trebuie să aveţi în vedere mereu azotul rămas în organismul vostru din scufundările anterioare, când planificaţi o nouă scufundare. Azotul rezidual reduce limita timpului de scufundare pentru orice adâncime dată la viitoarea scufundare.

Azotul rezidual Pentru a folosi corect tabele de scufundare, calculatoarele timpului de scufundare şi computerele de scufundare, trebuie să înţelegeţi conceptul de azot rezidual. În realitate, ia ore întregi pentru a fi absorbit azotul în ţesuturile dumneavoastră

Tabelele de scufundare NAUI folosesc o denumire de Literă de Grup pentru a exprima cantitatea de azot rezidual din organismul dumneavoastră. Literele sunt cuprinse într-un interval de la A la L. Litera A reprezintă o cantitate mică de azot şi cantitatea de azot se măreşte în ordine alfabetică până la litera L. Când faceţi

FIGURA 5-3. AZOTUL REZIDUAL ESTE AZOTUL

CARE RĂMÂNE ÎN ORGANISM DUPĂ

SCUFUNDĂRI ÎN PRECEDENTELE 24 DE ORE.

Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi întrebărilor despre acumulare şi eliminare de azot: 1. Când ajungeţi sub presiune, corpul vostru _____________ azot până când ajunge la o stare de ______________ . 2. Bulele se formează în timpul eliminării când ___________________ . 3. Puteţi să vă scufundaţi până la _____ de metri (_____ feet) fără limită de timp. 4. Azotul rezidual este azotul ________ _______________________________ .

PREZENTAREA TABELELOR DE SCUFUNDARE

114

scufundări, Litera de Grup din tabele indică cantitatea de azot pe care aţi absorbit-o în timpul scufundării. Pe măsură ce petreceţi timp la suprafaţă între scufundări, aveţi atribuită o Literă de Grup “mai scăzută” pe măsură ce eliminaţi azot. Când începeţi o altă scufundare din nou la o adâncime dată, Litera de Grup de la acel timp determină timpul reprezentând azotul rezidual din organismul vostru. Tabelele arată cum să scădeţi acest timp din limitele normale de timp ce rezultă, într-o limită de timp mai mică în cazul scufundărilor repetate. Trebuie să adunaţi timpul azotului rezidual la timpul petrecut sub apă pentru a determina timpul de azot total Ia sfârşitul scufundării. Folosiţi timpul total pentru a determina o nouă Literă de Grup de la sfârşitul scufundării. Calculatorul Timpului de Scufundare NAUI se bazează pe Tabelele de Scufundare NAUI, dar elimină calculele necesare pentru a determina Litera de Grup când efectuaţi mai multe scufundări. Calculatorul de asemenea, reduce erorile ce apar adesea când citiţi tabelele de scufundare. Este uşor să învăţaţi cum să folosiţi calculatorul timpului de scufundare, dar ar trebui să faceţi acest lucru numai după ce sunteţi familiarizat cu procedurile privind planificarea limitelor timpului de scufundare utilizând tabelele. Un calculator al timpului de scufundare s-ar putea să nu fie mereu la îndemână, dar tabelele sunt în mod uzual (figura 5-4).

FIGURA 5-4. TABELELE DE SCUFUNDARE SUNT

FOLOSITE PENTRU PLANIFICAREA UNEI

SCUFUNDĂRI.

Există o varietate de tabele de scufundare, calculatoare de timp şi computere. Informaţia pe care o furnizează variază şi unele sunt mai potrivite decât altele. Numerele şi Literele de Grup nu sunt mereu interschimbabile între tabele. Folosiţi

mereu tipul de tabel, de calculator sau de computer cu care sunteţi obişnuit. Dacă partenerul de scufundare foloseşte un alt tip, trebuie să fiţi de acord împreună să folosiţi informaţia din cea mai potrivită schemă de scufundare. Termeni din tabelele de scufundare Diferite tabele şi computere de scufundare pot folosi termeni variaţi decât cei folosiţi în Tabelele NAUI (figura 5-5). De asemenea, acelaşi termen poate avea altă semnificaţie.

FIGURA 5-5. TERMENII DIN TABELELE DE

SCUFUNDARE NAUI POT AVEA ÎNŢELESURI

DIFERITE FAŢĂ DE ALTE TABELE.

Următorii termeni se aplică pentru Tabele de Scufundare NAUI: • Program de scufundare. Este o declaraţie scurtă ce exprimă adâncimea şi durata scufundării. Este exprimată ca adâncime/timp (de exemplu, 21 metri/40 minute sau 70 de feet/40 minute). Mai este numit şi profil de scufundare, mai ales când face parte dintr-o secvenţă de scufundări. • Timpul Maxim de Scufundare (MDT). Este timpul pe care îl puteţi petrece la o adâncime dată fără a necesita oprire de decompresie în timpul urcării. Este cunoscut şi ca Timpul Maxim de Scufundare Permis sau limită fără decompresie. • Oprire de Decompresie. Este un punct al scufundării unde vă opriţi la o anumită adâncime pentru un anumit timp în momentul urcării, pentru a permite eliminarea azotului înainte de a continua urcarea sau ieşirea la suprafaţă. - Oprire Preventivă de Decompresie. 115

•

•

•

•

•

•

•

Este o oprire la 5 metri (15 feet) pentru 3 minute ca măsură de precauţie când nu aţi depăşit Timpul Maxim de Scufundare. Ar trebui să efectuaţi o asemenea oprire la sfârşitul fiecărei scufundări. Mai este cunoscută ca Oprire de Siguranţă. - Oprire Necesară de Decompresie. Este durata de timp specificată de Tabelele de Scufundare NAUI, pe care trebuie să o petreceţi la 5 metri (15 feet) de fiecare dată când depăşiţi Timpul Maxim de Scufundare. Alte tabele specifică opriri suplimentare la diferite adâncimi pentru scufundări mai adânci sau mai lungi. Timp Efectiv de Scufundare (ADT). Este timpul trecut din momentul în care începeţi coborârea de la suprafaţă până când vă reîntoarceţi la suprafaţă. Timpul petrecut la Oprirea de Siguranţă nu trebuie inclus în Timpul Efectiv de Scufundare la determinarea Literei de Grup. Azotul Rezidual. Este surplusul de azot rămas în organism de la una sau mai multe scufundări făcute înainte de eliminarea completă a azotului. Denumirea Literei de Grup. Această literă reprezintă cantitatea de azot rezidual pe care o aveţi în organism. Cu cât litera este mai aproape de începutul alfabetului, cu atât mai puţin azot rezidual aveţi în corp. Intervalul de Timp la Suprafaţă (SIT). Este timpul petrecut la suprafaţă între scufundări. În acest interval de timp, corpul elimină excesul de azot. Litera de Grup se va schimba şi se va muta spre începutul alfabetului, în funcţie de cât de mult staţi la suprafaţă. Scufundare Repetată. Este orice scufundare efectuată înainte de a elimina complet azotul după una sau mai multe scufundări. Timpul de Azot Rezidual (RNT). Este durata de timp pe care consideraţi că aţi petrecut-o deja la o anumită adâncime pentru o scufundare repetată planificată. Acest timp se bazează pe azotul rezidual rămas în organism de la scufundările anterioare. Timpul Maxim de Scufundare Ajustat (AMDT). Este Timpul Maxim de

Scufundare minus Timpul Azotului Rezidual pentru o scufundare repetată la o anumită adâncime. • Timpul de Azot Total (TNT). Este suma dintre Timpul de Azot Rezidual şi Timpul Efectiv de Scufundare pentru următoarea scufundare repetată. Folosiţi acest total pentru a obţine noua Literă de Grup la sfârşitul scufundării. Regulile tabelelor de scufundare Trebuie să înţelegeţi bine următoarele reguli ale Tabelelor de Scufundare NAUI. Reguli asemănătoare se vor aplica oricărui set nou de tabele sau computere de scufundare pe care le-aţi putea folosi pentru a calcula timpul de scufundare. • Urcaţi nu mai repede de 9 metri (30 feet) pe minut. Aceasta înseamnă 0,3 metri (1 foot) la fiecare 2 secunde. Vă trebuie un aparat de măsurat timpul şi adâncimea (sau un computer de scufundare) pentru a măsura viteza de ascensiune. Această viteză vi se va părea foarte mica (in urma bulelor) • Folosiţi numărul exact sau pe următorul mai mare înscris în tabel pentru adâncimea voastră. Dacă depăşiţi un număr din tabel, folosiţi următorul număr mai mare. Adâncimile din tabel în intervalul dintre 12 metri (40 feet) şi 40 de metri (130 feet) cresc din 3 în 3 metri (10 feet). De exemplu, rotunjiţi o scufundare la 13 metri (43 feet) la 15 metri (50 feet). • Folosiţi numărul exact sau următorul număr mai mare înscris în tabel pentru timpul vostru. Dacă depăşiţi un număr din tabel, folosiţi următorul număr mai mare. Timpul este cuprins între 5 minute şi 130 de minute. De exemplu, rotunjiţi o scufundare de 15 metri (50 feet) pentru 41 de minute la 50 de minute. • Folosiţi cea mai mare adâncime atinsă în timpul scufundării pentru a determina programul scufundării dumneavoastră. De exemplu, dacă aţi făcut o scufundare la 18 metri (60 feet), dar aţi petrecut majoritatea timpului la 12 metri (40 feet), trebuie să consideraţi scufundarea făcută la 18 metri (60 feet). • Faceţi mereu cea mai adâncă 116

scufundare prima dată, atunci când faceţi o serie de scufundări. Planificaţi-vă fiecare dintre scufundările următoare la adâncimi progresiv mai mici. Aceasta v-ar putea permite să eliminţi azotul prin scufundări la adâncimi progresiv mai mici şi previne acumularea treptată a unei cantităţi mai mari de azot rezidual de la scufundările anterioare. • Consideraţi orice scufundare mai mică de 12 metri (40 feet) ca fiind la 12 metri (40 feet), când vă planificaţi scufundările. • Intervalul de Timp la Suprafaţă (SIT) trebuie să fie de cel puţin 10 minute între scufundări. Dacă acest timp este mai mic de 10 minute, consideraţi a doua scufundare o continuare a primei. NAUI recomandă un SIT de cel puţin o oră între două scufundări. • Folosiţi următorul timp mai mare dacă scufundarea dumneavoastră este în special mai rece sau mai solicitantă. De exemplu, dacă vă scufundaţi la 18 metri (60 feet) pentru 22 de minute, cele 22 de minute se rotunjesc la 25 de minute. Totuşi, dacă vi se face frig în timpul scufundării, rotunjiţi timpul la 30 de minute. • Evitaţi scufundările care vă duc direct la limita de nedecompresie pentru orice anumite combinaţii de adâncime şi timp. Dacă staţi accidental mai mult peste timpul iniţial sau folosiţi o ascensiune cu o viteză incorectă, aţi putea fi în situaţia necesităţii unei decompresii sau să suferiţi efectele bolii de decompresie. Mereu permiteţivă suficient timp pentru a efectua o urcare lentă, confortabilă cu suficient aer. Verificaţi-vă cunoştiinţele Răspundeţi următoarelor întrebări despre Regulile Tabelelor de Scufundare: 5. Când folosiţi Tabelele de Scufundare

NAUI, urcaţi de la orice adâncime cu o

viteză maximă de ______ metri (_____

feet) pe minut.

6. Ar trebui să permiteţi un minim de

_____ minute între scufundări şi NAUI

recomandă un SIT de _____________ .

7. Aranjaţi următoarele scufundări în

ordinea preferată:

_____ 9 metri (30 feet)/40 minute;

_____ 18 metri (60 feet)/30 minute; _____ 15 metri (50 feet)/20 minute. 8. O scufundare de până la 8 metri (26 feet) pentru 40 de minute ar trebui considerată ca o schemă de scufundare de ________ când planificăm o scufundare repetată.

FIGURA 5-6. TABELELE DE SCUFUNDARE NAUI AU FOST CREATE PENTRU SCUFUNDĂRI RECREATIVE ŞI SUNT UŞOR DE UTILIZAT.

ORGANIZAREA TABELELOR DE SCUFUNDARE Tabelele de Scufundare NAUI sunt compuse din trei părţi: • Tabelul 1 - Litera Grupului de Final de Scufundare. • Tabelul 2 - Intervalul de Timp la

Suprafaţă (SIT).

• Tabelul 3 - Timpul Scufundărilor Repetate . Tabelele de Scufundare NAUI se bazează pe Tabelele de Decompresie ale Marinei Statelor Unite şi au fost proiectate special pentru scufundări recreative (figura 5-6). Tabelele sunt concepute să curgă unul după altul într-o buclă continuă (figura 5-7). (in sensul acelor de ceasornic) Când folosiţi tabelele, folosiţi o riglă sau un obiect cu margine dreaptă pentru a citi numerele de pe partea cealaltă şi a opera din tabel în tabel. Dacă încercaţi să folosiţi un 117

FIGURA 5-7. TABELELE DE SCUFUNDARE NAUI SUNT CREATE SĂ CURGĂ UNUL DUPĂ ALTUL ÎNTR-O BUCLĂ CONTINUĂ.

deget pentru a urma traseul prin tabele, aţi putea să alunecaţi în alt rând şi să citiţi tabelul greşit, mai ales dacă vă aflaţi într-o barcă ce oscilează. Tabelul 1 – Litera Grupului de Final de Scufundare Tabelul 1 - Litera Grupului de Final de Scufundare dă denumirea literei de la sfârşitul scufundării (figura 5-8). Acest tabel de asemenea, dă şi Timpul Maxim de Scufundare (MDT) pentru adâncimi de la 12 metri la 40 de metri (40 feet la 130 feet). MDT-urile sunt numere roşii încercuite.

FIGURA 5-8. LITERA GRUPULUI DE FINAL DE

SCUFUNDARE.

Tabelul este aranjat cu adâncimile pe coloane dispuse pe partea stângă a tabelului şi timpii pentru fiecare adâncime pe rânduri, de cealaltă parte a tabelului. Pentru a găsi

Litera de Grup, folosiţi următorii paşi: 1. Luaţi cea mai mare adâncime pe care aţi atins-o în timpul scufundării şi rotunjiţi-o la următoarea cea mai mare adâncime găsită în Tabelul 1. De exemplu, dacă cea mai adâncă parte a scufundării voastre este la 23 metri (75,5 feet), rotunjiţi cifra la 24 metri (80 feet). 2. Găsiţi rândul corespunzător celei mai mari adâncimi. 3. Urmăriţi rândul pe orizontală până găsiţi coloana conţinând timpul total al scufundării. S-ar putea să fie necesar să rotunjiţi timpul total al scufundări la următorul timp mai mare găsit în tabel. De exemplu, dacă timpul total pentru o scufundare la 23 metri (75,5 feet) era de 26 minute, trebuie să rotunjiţi timpul la 30 minute. 4. Urmăriţi în jos coloana conţinând timpul total al scufundării până găsiţi o literă. Aceasta este denumirea Literei de Grup pentru scufundarea dumneavoastră. De exemplu, Litera de Grup pentru scufundarea de 23 metri (75,7 feet) pentru 26 minute, care este rotunjită la 24 de metri (80 feet) pentru 30 minute, este G. Verificaţi-vă cunoştiinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre Tabelul 1: 9. Dacă faceţi o scufundare la 18 metri (60 feet) pentru 42 de minute, Litera voastră de Grup este _____ . 10. Dacă faceţi o scufundare la 12 metri (40 feet) pentru 88 de minute, Litera voastră de Grup este _____ . 11. Dacă faceţi o scufundare la 36 metri (120 feet) pentru 9 minute, Litera voastră de Grup este _____ . Tabelul 2 - Intervalul de Timp la Suprafaţă (SIT) Cu cât staţi mai mult la suprafaţă între scufundări, cu atât mai mult exces de azot veţi elimina. Tabelul 2 - Intervalul de Timp la Suprafaţă (SIT) vă prezintă trecerea pentru eliminarea azotului prin schimbarea Literei de Grup (figura 5-9). Tabelul 2 este constituit din blocuri conţinând două numere. Aceste numere sunt exprimate ca ore şi minute. Cel mai mic număr din bloc este minimul pentru Intervalulul de Timp la Suprafaţă (SIT) pentru 118

un grup particular şi cel mai mare număr reprezintă maximul SIT pentru un grup particular. Pentru a găsi următoarea nouă Literă de Grup pe baza tabelului SIT, folosiţi următorii paşi: 1. Priviţi în partea de sus a tabelului până ajungeţi la denumirea Literei de Grup pe care aţi avut-o la sfârşitul ultimei scufundări. De exemplu, aţi avut Litera de Grup G. 2. Mergeţi în jos pe coloană până găsiţi blocul în care se încadrează SIT-ul vostru. De exemplu, sunteţi afară din apă de 3 ore. Blocul ce se potriveşte cu 3 ore este acela care începe la 2:59 şi se termină la 4:25. 3. Mişcaţi-vă în stânga pe rândul conţinând blocul corespunzător până ajungeţi la o altă literă. De exemplu, dacă aţi avut Litera de Grup G şi aţi fost afară din apă 3 ore, veţi avea o nouă Literă de Grup C. Observaţi că timpul maxim în acest tabel este 24 de ore. Tot excesul de azot este considerat eliminat după ce aţi fost la suprafaţă pentru 24 de ore. De aceea, o scufundare după 24 de ore la suprafaţă nu este considerată o scufundare repetată.

ul vostru este 3 ore, noua Literă de Grup este _____ . 13. Dacă aveţi Litera de Grup G şi SITul vostru este 42 minute, noua Literă de Grup este _____ . Tabelul 3 - Timpul Scufundărilor Repetate Tabelul 3 - Timpul Scufundărilor Repetate furnizează Timpul Maxim de Scufundare Ajustat (AMDT) pentru următoarea scufundare şi Timpul de Azot Rezidual (RNT), pe baza Literei de Grup curente (figura 5-10). Folosiţi acest tabel de două ori pentru fiecare scufundare repetată. Întâi, folosiţi acest tabel pentru a găsi AMDT când planificaţi scufundarea. Apoi, folosiţi tabelul pentru a găsi RNT după ce terminaţi scufundarea. Adunaţi RNT la ADT pentru a găsi Timpul de Azot Total (TNT).

FIGURA 5-10. TABELUL 3 - TIMPUL

SCUFUNDĂRILOR REPETATE.

FIGURA 5-9. TABELUL 2 - INTERVALUL DE TIMP LA SUPRAFAŢĂ (SIT).

Verificaţi-vă cunoştiinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre Tabelul 2: 12. Dacă aveţi Litera de Grup I şi SIT-ul vostru este 2 ore şi 36 minute, noua Literă de Grup este _____ . 13. Dacă aveţi Litera de Grup C şi SIT-

Tabelul este aranjat cu adâncimi de la 12 metri la 40 metri (40 feet la 130 feet) în coloane pe verticală şi Litere de Grup în rânduri pe orizontală. Fiecare bloc al tabelului conţine două numere. Numărul de sus este RNT-ul corespunzător pentru fiecare adâncime şi Literă de Grup. Numărul de jos roşu este AMDT-ul pentru fiecare adâncime şi Literă de Grup. Folosiţi următorii paşi pentru a găsi AMDT-ul vostru când planificaţi o scufundare repetată: 1. Găsiţi noua Literă de Grup pe baza SIT aflat în coloana din dreapta tabelului. De exemplu, aveţi o nouă Literă de Grup C. 119

FIGURA 5-11. FIŞA DE PLANIFICARE A

SCUFUNDĂRII NAUI ASIGURĂ O MODALITATE

UŞOARĂ PENTRU A ŢINE EVIDENŢA

SCUFUNDĂRILOR.

2. Căutaţi înainte pe rândul corespunzător Litera de Grup până ajungeţi la coloana corespunzând adâncimii la care vreţi să vă scufundaţi. De exemplu, doriţi să vă scufundaţi la 15 metri (50 feet). 3. Uitaţi-vă la numărul de jos pentru a găsi AMDT-ul vostru. De exemplu, cu Litera de Grup C, vă scufundaţi la 15 metri (50 feet) pentru maxim 59 minute. Utilizaţi următorii paşi pentru a găsi TNT-ul vostru la finalul scufundării repetate: 1. Găsiţi noua Literă de Grup pe baza SIT în coloana din partea dreaptă a tabelului. De exemplu, aveţi o nouă Literă de Grup C. 2. Mutaţi-vă de-a lungul rândului corespunzător Literei de Grup până ajungeţi la coloana corespunzând celei mai mari adâncimi din timpul scufundării. De exemplu, aţi fost la 14 metri (47 feet), care se rotunjeşte la 15 metri (50 feet). 3. Citiţi numărul de sus din bloc. Acesta este RNT-ul vostru. De exemplu, RNT-ul pentru o scufundare la 15 metri (50 feet) cu Litera de Grup C este 21 de minute. 4. Adunaţi RNT cu ADT pentru a găsi TNT-ul vostru. De exemplu, dacă ADT-ul vostru a fost de 35 minute, trebuie să adunaţi RNT-ul de 21 minute de la punctul 3 pentru a obţine un TNT de 56 minute. Observaţi că AMDT-ul şi RNT-ul din fiecare bloc se adună în sus în cerc la MDTul pentru fiecare adâncime corespunzătoare din Tabelul 1.

Verificaţi-vă cunoştiinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre Tabelul 3: 15. Dacă aveţi o nouă Literă de Grup D şi vreţi să vă scufundaţi la 18 metri (60 feet), AMDT-ul vostru este de ______ minute. 16. Dacă aveţi o nouă Literă de Grup B şi vreţi să vă scufundaţi la 27 metri (90 feet), AMDT-ul vostru este de ______ minute. 17.Adevărat sau fals. Dacă aveţi o nouă Literă de Grup G, puteţi să vă scufundaţi la 24 metri (80 feet) pentru 32 minute. 18. Dacă aveţi o nouă Literă de Grup E şi vă scufundaţi la 17 metri (57 feet), RNT-ul vostru este de _______ minute. 19. Dacă aveţi o nouă Literă de Grup G şi vă scufundaţi la 11 metri (37 feet), RNT-ul vostru este de _______ minute. 20. Dacă aveţi o nouă Literă de Grup C şi vă scufundaţi la 20 metri (67 feet) pentru 22 minute, TNT-ul vostru este de _______ minute. 21. Dacă aveţi o nouă Literă de Grup D şi vă scufundaţi la 16,2 metri (54 feet) pentru 18 minute, TNT-ul vostru este de _______ minute.

FIŞA DE PLANIFICARE A SCUFUNDĂRII Trebuie să ţineţi sistematic evidenţa adâncimii, a timpului de scufundare, intervalului la suprafaţă, denumirea Literei de Grup şi alte informaţii când lucraţi cu Tabele de Scufundare NAUI sau cu Calculatorul Timpului de Scufundare. Există o Fişă de Planificare a Scufundării NAUI (figura 5-11) pe spatele Tabelelor de Scufundare NAUI. Această secţiune explică cum să folosim fişa, care este foarte utilă pentru prevenirea 120

erorilor. Această metodă de a vă calcula timpul de scufundare se numeşte metoda profil. Puteţi scrie pe fişa de pe Tabelele de Scufundare NAUI cu un creion şi să o ştergeţi sau să o curăţaţi prin răzuire fără să stricaţi tabelele. Ar trebui să folosiţi fişa la fiecare scufundare, aşa că luaţi un creion cu voi când mergeţi la scufundări şi scrieţi informaţiile despre scufundare direct pe fişa NAUI. Tabelele de Scufundare NAUI sunt de asemenea impermeabile, astfel că puteţi înregistra date pe ele sub apă sau să faceţi referire la planificare în timp ce vă scufundaţi. În această secţiune, veţi vedea cum se foloseşte Fişa de Planificare a Scufundării NAUI şi a Tabelelor de Scufundare NAUI pentru a face sau planifica două scufundări într-o zi.

4. Înregistraţi MDT-ul lângă adâncimea planificată din primul profil. 5. Găsiţi MDT pentru adâncimea planificată plus 3 metri (10 feet). De exemplu, MDT-ul pentru 24 metri (80 feet) este 35 de minute. 6. Înregistraţi MDT-ul lângă adâncimea planificată plus 3 metri (10 feet) din primul profil. În acest moment, aţi terminat de planificat scufundarea în ceea ce priveşte adâncimea şi limita de timp. Acum este timpul să executăm planul.

FIGURA 5-13. ACEST PROFIL A FOST CONCEPUT

PENTRU O SCUFUNDARE LA 20 DE METRI

PENTRU 32 DE MINUTE.

FIGURA 5-12. ACEST PROFIL A FOST CONCEPUT PENTRU O SCUFUNDARE LA 21 DE METRI.

Planificarea scufundării Pentru a vă planifica scufundarea cu ajutorul Fişei de Planificare a Scufundării NAUI (figura 5-12), utilizaţi următorii paşi: 1. Scrieţi adâncimea planificată pe linia de sus pe partea stângă a primului profil. De exemplu, planificaţi o scufundare la 21 metri (70 feet). 2. Scrieţi adâncimea planificată plus 3 metri (10 feet) pe linia de mai jos în partea din stânga a primului profil. De exemplu, adâncimea planificată plus 3 metri (10 feet) este 24 metri (80 feet). 3. Uitaţi-vă la Tabelul 1 şi găsiţi MDT pentru adâncimea planificată. De exemplu, MDT pentru 21 metri (70 feet) este 45 de minute.

Găsirea literei de grup Următorul pas utilizând Fişa de Planificare a Scufundării NAUI este înregistrarea informaţiei de la prima scufundare şi găsirea denumirii Literei de Grup (figura 5-13). Folosiţi următorii paşi pentru a găsi Litera de Grup: 1. În locul pentru timp din colţul stânga sus al primului profil, înregistraţi momentul în care aţi început coborârea. De exemplu, prima scufundare a început la 9:45 am. 2. Pe linia din partea dreaptă jos a primului profil, înregistraţi adâncimea cea mai mare. De exemplu, aţi fost la 20 metri (66 de feet). 3. În locul pentru timp din colţul dreapta sus al primului profil, înregistraţi momentul în care terminat urcarea. De exemplu, aţi ajuns la suprafaţă la 10:20 a.m. 4. În partea de jos a primului profil 121

(alături de ADT) înregistraţi ADT-ul. Amintiţi-vă să scădeţi 3 minute pentru oprirea preventivă de decompresie, care este considerat timp neutru. De exemplu, timpul total de scufundare a fost de 35 de minute minus oprire preventivă 3 minute dă un ADT de 32 minute. 5. Adunaţi ADT la RNT pentru a găsi TNT-ul. De exemplu, deoarece aceasta a fost prima scufundare, RNT-ul este 0 (zero), rezultă că TNTul este 32 minute plus 0 minute fac un total de 32 minute. 6. În tabelul 1, găsiţi rândul corespunzător celei mai mari adâncimi şi urmăriţi de-a lungul rândului blocul conţinând timpul corespunzător TNTului. De exemplu, adâncimea era 20 metri (66 feet), care rotunjită la 21 metri (70 feet) şi urmând rândul peste 32 minute, cu rotunjire în sus la blocul de 35 minute. 7. Urmaţi coloana în jos conţinând timpul potrivit până găsiţi o literă. Aceasta este Litera de Grup. De exemplu, pentru o scufundare la 21 metri (70 feet) pentru 35 minute, Litera de Grup este G. 8. Înregistraţi Litera de Grup pe linia de deasupra timpului de terminare a scufundării. Astfel se completează profilul pentru prima scufundare.

găsirea noii litere de grup Odată terminată prima scufundare, trebuie să petreceţi cel puţin 10 minute la suprafaţă pentru a evita calcularea a două scufundări drept una. Lungimea Intervalului de Timp la Suprafaţă (SIT) va determina care va fi noua Literă de Grup pentru planificarea următoarei scufundări (figura 5-14). Folosiţi următorii paşi pentru a găsi noua Literă de Grup după ce aţi terminat SIT-ul: 1. Înregistraţi SIT-ul în locul pentru timp din dreapta Literei de Grup. De exemplu, SIT-ul este 2 ore. 2. Găsiţi Litera de Grup în rândul de litere dintre Tabele 1 şi 2. De exemplu, aţi avut Litera de Grup G. 3. Uitaţi-vă în jos pe pe coloană până găsiţi blocul unde se încadrează SITul. De exemplu, sunteţi la suprafaţă de 2 ore. Blocul ce conţine 2 ore este acela cu intervalul de la 2:00 la 2:58. 4. Mutaţi-vă de-a lungul rândului conţinând blocul corespunzător spre stânga până găsiţi altă literă. De exemplu, aveţi Litera de Grup G şi aţi fost la suprafaţă pentru 2 ore, deci noua Literă de Grup este D. 5. Înregistraţi noua Literă de Grup în dreapta SIT-ului. Odată ce aţi tereminat noua Literă de Grup, sunteţi pregătit să planificaţi o scufundare repetată.

FIGURA 5-14. ÎNREGISTRAŢI INTERVALUL DE

TIMP LA SUPRAFAŢĂ ÎNTRE LITERA DE GRUP

DE LA SCUFUNDAREA ANTERIOARĂ ŞI NOUA

LITERĂ DE GRUP.

FIGURA 5-15. PLANUL PENTRU A DOUA

SCUFUNDARE ÎN ACEASTĂ FIŞĂ A FOST

CONCEPUT LA 15 METRI.

Înregistrarea intervalului la suprafaţă şi 122

Planificarea scufundării repetate Când planificaţi scufundări repetate, folosiţi Fişa de Planificare a Scufundării NAUI aşa cum aţi făcut pentru prima scufundare (figura 5-15). Totuşi, trebuie să folosiţi Tabelul 3 pentru a găsi AMDT-ul când vă planificaţi scufundarea. Utilizaţi următorii paşi pentru a planifica o scufundare repetată: 1. Scrieţi adâncimea planificată pe linia de sus stânga a celui de-al doilea profil. De exemplu, planificaţi o scufundare la 15 metri (50 feet). 2. Scrieţi adâncimea planificată plus 3 metri (10 feet) pe linia de mai jos stânga al celui de-al doilea profil. De exemplu, adâncimea planificată plus 3 metri (10 feet) este 18 metri (60 feet). 3. Uitaţi-vă în Tabelul 3 şi găsiţi AMDT-ul pentru adâncimea planificată, De exemplu, AMDT-ul pentru 15 metri (50 feet), pentru Litera de Grup D este 51 de minute. 4. Înregistraţi AMDT-ul lângă adâncimea planificată pe cel de-al doilea profil. 5. Găsiţi AMDT-ul pentru adâncimea planificată plus 3 metri (10 feet). De exemplu, AMDT-ul pentru 18 metri (60 de feet) este 31 minute pentru Litera de Grup D. 6. Înregistraţi AMDT-ul lângă adâncimea planificată plus 3 metri (10 feet) pe cel de-al doilea profil.

FIGURA 5-16. ACEST PROFIL A FOST CONCEPUT

PENTRU O SCUFUNDARE REPETATĂ LA 16

METRI PENTRU 32 DE MINUTE.

În acest moment, aţi terminat

planificarea scufundării repetate în ceea ce priveşte adâncimea şi limita de timp. Acum este din nou momentul să executăm planul. Înregistrarea scufundării repetate Înregistrarea scufundării repetate este similară înregistrării primei scufundări. Totuşi, în acest moment aveţi azot rezidual în corp şi trebuie avut în vedere înainte de a vă găsi noua Lliteră de Grup (figura 5-16). Folosiţi următorii paşi pentru a vă înregistra scufundarea repetată şi pentru a găsi noua Literă de Grup: 1. În locul pentru timp din partea stângă sus a celui de-al doilea profil, înregistraţi timpul când începeţi coborârea. De exemplu, a doua scufundare a început la 12:35 p.m. 2. Pe linia din partea dreaptă a celui deal doilea profil, înregistraţi cea mai mare adâncime. De exemplu, aţi fost la 16 metri (52,5 feet). 3. În locul pentru timp din colţul dreapta sus a primului profil, înregistraţi momentul în care aţi terminat ascensiunea. De exemplu, aţi ajuns la suprafaţă la 1:05 p.m. 4. Înregistraţi ADT-ul în partea de jos a celui de-al doilea profil (alături de ADT). Amintiţi-vă să scădeţi 3 minute pentru oprirea preventivă de decompresie, care este considerat timp neutru. De exemplu, timpul total de scufundare a fost de 30 minute scăzând 3 minute oprire preventivă obţineţi un ADT de 27 minute. 5. Găsiţi RNT-ul pentru adâncimea şi Litera de Grup a dumneavoastră din Tabelul 3. De exemplu, aveţi Litera de Grup D şi aţi fost la adâncimea de 16 metri (52,5 feet), care dă un RNT de 24 minute. 6. Înregistraţi RNT în partea de jos a profilului doi (alături de RNT). 7. Adunaţi ADT cu RNT pentru a obţine TNT-ul. De exemplu, ADT-ul este de 27 minute plus un RNT de 24 minute, dă un TNT de 51 minute. 8. Întoarceţi-vă la Tabelul 1 şi găsiţi rândul corespunzător celei mai mari adâncimi. Urmăriţi rândul de-a lungul până la blocul conţinând timpul corespunzător TNT-ului. De exemplu, adâncimea a fost de 16 metri (52,5 feet), rotunjită în sus la 18 metri (60 feet) iar TNT-ul a fost de 51 de 123

minute, rotunjit în sus până la blocul de 55 minute. 9. Priviţi în josul coloanei conţinând timpul corespunzător până ce găsiţi o literă. Aceasta este Litera de Grup. De exemplu, pentru o scufundare la 18 metri (60 feet) pentru 55 minute, Litera de Grup este I. 10. Înregistraţi Litera de Grup pe linia de deasupra timpului de terminare a ultimei scufundări. Aceasta completează profilul pentru cea de-a doua scufundare. Folosiţi aceiaşi paşi pentru a planifica şi executa a treia scufundare. Nu vă bazaţi pe memorie pentru a ţine evidenţa timpilor scufundărilor, adâncimilor maxime, sau a intervalelor la suprafaţă. Trebuie să înregistraţi aceste informaţii, iar Fişa de Planificare a Scufundării NAUI oferă o modalitate convenabilă pentru a vă înscrie datele. Făceţi-vă obiceiul de a înregistra scufundările pe fişă şi va deveni mai uşor să păstraţi evidenţa scufundărilor. Aceasta de asemena, vă va uşura completarea jurnalului la sfârşitul zilei. Verificaţi-vă cunoştiinţele Răspundeţi următoarelor întrebări utilizând Fişa de Planificare a Scufundării şi Tabelele de Scufundare NAUI: 22. Prima scufundare a zilei a fost la 20 de metri (66 feet). Aţi coborât la 9:40, aţi urcat la suprafaţă la 10:19 şi aţi efectuat oprirea preventivă de decompresie de 3 minute (ADT=36). A doua scufundare a fost la 14 metri (46 feet). Aţi coborât la 12:32, aţi urcat la suprafaţă la 1:13 şi aţi efectuat oprirea preventivă de decompresie de 3 minute (ADT=38). A treia scufundare a fost la 12 metri (40 de feet). Aţi coborât la 2:43, aţi urcat la 3:26 şi aţi efectuat oprirea preventivă de decompresie de 3 minute (ADT=40). 23. Prima scufundare a zilei a fost la 24 de metri (80 de feet). Aţi coborât la 8:35, aţi ajuns la suprafaţă la 8:58 şi aţi efectuat oprirea preventivă de decompresie de 3 minute (ADT=20). SIT-ul a fost 2 ore şi 46 minute. A doua scufundare a fost de 16 metri (52,5 feet) pentru 36 minute, inclusiv oprirea preventivă de decompresie (ADT=33). Aţi urcat la suprafaţă la 12:20. A treia scufundare a fost la 10 metri (33 de

feet). Aţi coborât la 3:10, aţi urcat la suprafaţă la 4:10 şi aţi efectuat oprirea preventivă de decompresie de 3 minute (ADT=57).

MAXIMIZAREA TIMPULUI DE SCUFUNDARE Există momente când faceţi scufundări repetate la care fie nu aţi putut atinge adâncimea sau durata de timp dorită. Puteţi maximiza timpul petrecut sub apă şi adâncimea la care doriţi să vă scufundaţi prin ajustarea SIT-ului, a adâncimii sau a ADTului. În această secţiune, o să vedeţi cum interacţionează cei trei factori şi cum trebuie lucrat cu aceştia pentru a ajunge la adâncimea şi durata care o doriţi. Limitarea timpului de scufundare Prima modalitate de a vă menţine în intervalul Timpului Maxim de Scufundare este uşoară - limitarea ADT-ului. Prima scufundare a zilei nu trebuie să depăşească MDT-ul pentru adâncimea de scufundare şi scufundările repetate nu trebuie să depăşească AMDT-ul pentru adâncimea planificată. Acest lucru poate fi restrictiv. Să presupunem că doriţi să faceţi trei scufundări de 25 minute la 18 metri (60 feet). Doriţi să petreceţi o oră la suprafaţă între scufundări. Prima scufundare este la 18 metri (60 feet) pentru 25 minute şi Litera de Grup este E. După un SIT de 1 oră, noua Litera de Grup este D. Cu Litera de Grup D, AMDT-ul pentru o scufundare la 18 metri (60 feet) este de 31 minute. Dacă ADT-ul pentru a doua scufundare la 18 metri (60 feet) este de 25 minute, RNT-ul este 24 şi TNT-ul este de 49. Litera de Grup următoare acestei scufundări este H. După o altă oră de stat la suprafaţă, noua Literă de Grup este G. În concordanţă cu Tabelul 3, timpul maxim ce poate fi petrecut la 18 metri (60 feet) este de 11 minute. Puteţi observa că efectuarea a trei scufundări succesive la adâncimea de 18 metri (60 feet) sau mai mult pot fi foarte limitative dacă doriţi să petreceţi maximul de timp posibil sub apă. Planificarea intervalelor la suprafaţă Planificarea atentă a intervalelor la suprafaţă este o bună modalitate de controla azotulul rezidual şi AMDT-ul pentru scufundări repetate. Cu cât rămâneţi mai mult la suprafaţă între scufundări, cu atât 124

rămâne mai puţin azot în organism şi puteţi sta mai mult timp sub apă la următoarea scufundare. Trebuie să puteţi determina cât de lung trebuie să fie intervalul la suprafaţă pentru a finaliza o scufundare planificată fără apropierea de limitele fără decompresie. Intervalele la suprafaţă trebuie să aibă cel puţin o lungime de 10 minute. NAUI recomandă să petreceţi cel puţin o oră la suprafaţă între scufundări. Alegând să petreceţi un interval mai mare de o oră la suprafaţă între scufundări, oferă mai mult timp organismului să elimine azot şi vă asigură mai mult timp sub apă pentru următoarea scufundare. Dacă folosiţi acelaşi exemplu din secţiunea precedentă, după a doua scufundare a zilei aveţi Litera de Grup H. Pentru a treia scufundare, vreţi să mergeţi la 18 metri (60 feet) pentru cel puţin 25 de minute. Dacă priviţi la coloana pentru 18 metri (60 de feet) din Tabelul 3, vedeţi că trebuie să aveţi cel puţin Litera de Grup E pentru a putea petrece maxim 25 de minute la 18 metri (60 feet). Pentru a găsi cât de mult trebuie să staţi la suprafaţă pentru a schimba Litera de Grup H în Litera de Grup E, urmăriţi rândul E din Tabelul 3 înapoi la Tabelul 2. În acelaşi timp urmăriţi în jos coloana H din Tabelul 1. Găsiţi blocul unde rândul E şi coloana H se intersectează. Ar trebui să aibă un minim de timp de 1:42 şi un maxim de timp de 2:23. După petrecerea a o oră şi 42 de minute la suprafaţă între scufundările 2 şi 3, puteţi să vă scufundaţi la 18 metri (60 feet) pentru 25 de minute. Limitarea adâncimii A treia opţiune în planificarea scufundării este mărirea timpului inferior prin limitarea adâncimii. Dacă nu aţi putut mări intervalul la suprafaţă între a doua şi a treia scufundare din exemplul anterior şi nu doriţi să faceţi o scufundare mai scurtă de 25 minute, puteţi să vă scufundaţi la o adâncime mai mică şi să petreceţi mai mult timp acolo. Dacă aveţi Litera de Grup G după un SIT de o oră şi ştiţi că doriţi să petreceţi cel puţin 25 de minute în scufundare, urmăriţi rândul G din Tabelul 3 până găsiţi coloana care are un AMDT de minim 25 minute. În acest exemplu, adâncimea de 12 metri (40 feet) are un AMDT de 57 minute. De aceea, prin scufundarea la 6 metri (20 feet) puteţi face o scufundare de 25 minute. Aceste

exemple arată cum pot fi folosite tabelele de scufundare în avantajul dumneavoastră.

REGULI SPECIALE Există un număr de reguli şi proceduri speciale pe care trebuie de asemenea să Ie cunoaşteţi pentru a face faţă unor situaţii deosebite. Aceste situaţii includ decompresie, scufundări reci sau solicitante, zbor după scufundare şi scufundare la altitudine. Scufundare cu decompresie Depăşirea intenţionată a Timpului Maxim de Scufundare este neînţeleaptă, nesigură şi neindicată. După cum veţi învăţa în cursurile avansate sau speciale pentru scufundări la mari adâncimi, trebuie să cunoaşteţi multe cerinţe necesare scufundărilor cu decompresie. În scufundarea recreativă normală, scufundările cu decompresie sunt încă neindicate, chiar dacă cunoaşteţi toate cerinţele. Scufundarea este doar un sport - de ce să riscaţi leziuni? Unii scafandri sunt implicaţi în scufundări tehnice şi activităţi recreative de scufundare avansate. Scufundarea tehnică poate implica scufundări cu decompresie planificate. Trebuie să aveţi echipament şi antrenament special şi multă experienţă pentru a participa. În plus, acest tip de scufundare este mai periculos decât oricare scufundare recreaţională. Scafandrii tehnici acceptă adevărul că riscul apariţiei bolii de decompresie şi altor probleme este mai mare. Opriri preventive de decompresie Ar trebui să vă opriţi la 5 metri (15 feet) pentru 3 minute la sfârşitul fiecărei scufundări pentru o oprire preventivă de decompresie sau oprire de siguranţă. Această oprire este recomandată pentru a ajuta prevenirea bolii de decompresie şi pentru a menţine controlul ascensiunii la suprafaţă. Timpul petrecut pentru decompresie este considerat timp neutru. Nu se calculează ca parte din ADT. De exemplu, dacă vă scufundaţi la 21 de metri (70 feet) pentru 45 de minute, ar trebui să vă opriţi la 5 metri (15 feet) pentru 3 minute în plus. Totuşi, determinaţi Litera de Grup folosind un plan de 21 metri/45 minute (70 feet/45 minute). Puteţi de asemenea include cele trei minute făcând parte din ADT ca o precauţie 125

suplimentară. Notaţi oprirea preventivă de decompresie pe Fişa de Planificare NAUI lângă mica linie orizontală desenată pe linia ascensională din profilul de scufundare. Decompresie necesară Dacă depăşiţi accidental MDT-ul sau AMDT-ul, trebuie să vă decomprimaţi în etape. Vă opriţi la 5 metri (15 feet) în timpul ascensiunii şi staţi acolo pentru un anumit timp pentru a permite organismului să elimine azot. Trebuie să menţineţi activitatea fizică la minim în timpul opririi de decompresie. Este folositor să aveţi un mijloc de susţinere pentru a menţine o adâncime constantă în timpul decompresiei. Un cablu de ascensiune, o bară de decompresie fixată de o barcă, sau un perimetru desenat pe fundul apei puţin adâncă sunt exemple de sprijin (figura 5-17). Fără ceva de prindere, este dificil să rămâneţi la o anumită adâncime. Înotul sau plutirea de decompresie sunt posibile dar dificile şi activitatea făcută poate compensa beneficiile eliminării azotului.

FIGURA 5-17. ESTE UTIL SĂ AVEŢI UN MIJLOC

DE A VĂ AJUTA SĂ VĂ MENŢINEŢI CONSTANTĂ

ADÂNCIMEA ÎN TIMPUL OPRIRII DE

DECOMPRESIE.

Tabelul 1 vă prezintă timpii de decompresie necesari pentru fiecare adâncime. La dreapta Timpului Maxim de Scufundare, fiecare adâncime este împărţită în două pătrate ce conţin două seturi de numere. Numărul de sus reprezintă timpul de scufundare. Numărul de jos reprezintă timpul de decompresie cerut de acel timp. Timpul de decompresie este durata timpului ce trebuie să-l petreceţi la 5 metri (15 feet) pentru a evita apariţia bolii de decompresie. De exemplu, dacă TNT-ul pentru o scufundare la 24 de metri (80 feet) a fost de

45 minute, ar trebui să efectuaţi o oprire preventivă de decompresie de 10 minute. Timpul petrecut în decompresie este considerat timp neutru. Acesta nu se calculează la ADT. Notaţi oprirea preventivă de decompresie pe Fişa de Planificare a Scufundării NAUI lângă mica linie orizontală desenată pe linia ascensională din profilul de scufundare. Decompresie omisă Dacă ieşiţi la suprafaţă şi observaţi că aţi omis să faceţi o oprire preventivă de decompresie, faceţi următorii paşi: 1. Nu vă mai scufundaţi 24 de ore oricât de bine v-aţi simţi. 2. Respiraţi 100% oxigen, dacă este posibil. Dacă doar o unitate mică portabilă este disponibilă, respiraţi oxigenul până când cilindrul este golit. 3. Beţi lichide din plin. 4. Odihniţi-vă. 5. Fiţi atent la simptomele bolii de

decompresie.

Dacă suspectaţi că aveţi boala de decompresie, trebuie să consultaţi un medic. Dacă se află o cameră barometrică operaţională în apropiere, mergeţi acolo. Altfel, cereţi ajutor medical sunând Reţeaua de Alertă a Scafandrilor (DAN) la (919) 6848111, care este linia lor de urgenţe 24 de ore. Vă vor sfătui asupra procedurilor de urmat pentru a obţine o cameră de tratament. Niciodată nu intraţi înapoi în apă pentru a recupera oprirea de decompresie omisă. Scufundări reci sau solicitante Dacă vi se face frig, efectuaţi muncă fizică solicitantă în timpul sau după scufundare, sau amândouă, folosiţi următorul timp mai mare pentru planul de scufundare. De exemplu, o scufundare la 18 metri (60 feet) cu un TNT de 40 minute va ajunge la 50 de minute. Zbor după scufundare Dacă scădeţi presiunea sub o atmosferă prin urcarea la o altitudine mai mare decât nivelul mării după scufundare, măriţi riscul apariţiei bolii de decompresie. Avioanele comerciale presurizează cabina la o altitudine echivalentă cu circa 2400 metri (8000 feet) sau 0,75 atmosfere ori mai puţin. Dacă efectuaţi doar o scufundare fără decompresie, puteţi zbura peste 12 ore. 126

Dacă faceţi mai multe scufundări fără decompresie într-o zi, sau în mai multe zile de scufundări, trebuie să aşteptaţi mai mult. Recomandarea actuală este să aşteptaţi 24 de ore după terminarea ultimei scufundări. Dacă faceţi scufundări care necesită oprire de decompresie, sau aţi omis să o faceţi, aşteptaţi mai mult de 24 ore înainte de zbor. Scufundarea la altitudine Presiunea atmosferică scade odată cu altitudinea, ceea ce înseamnă că viteza de schimbare a presiunii este mai mare când coborâţi în apă decât la altitudine. Pentru a măsura această diferenţă aveţi nevoie să utilizaţi tabele de conversie a altitudinii sau de Tabelele de Altitudine NAUI şi să urmaţi proceduri speciale. Pentru a vă scufunda la altitudini peste 300 metri (1000 feet), trebuie să fiţi antrenat în procedurile speciale de scufundare la altitudine. Tabelul de adâncimi, viteza maximă de urcare şi adâncimea pentru oprirea de decompresie se vor schimba odată cu altitudinea. De asemenea, instrumentele de măsură vor afişa date incorecte. Dacă scufundarea la altitudine este o obişnuinţă în zona voastră, instructorul ar trebui să vă asigure informaţii suplimentare în cadrul cursului şi ar trebui să vă recomande participarea la un program special de antrenament la mare altitudine, înainte de a primi Certificatul de Atestare ca Scafandru NAUI. Pregătirea pentru scufundări la mare altitudine depăşeşte scopul acestui manual. Nu încercaţi să faceţi scufundări la mare altitudine fără să terminaţi mai întâi un program de pregătire corespunzător acestui tip de scufundare.

FIGURA 5-18. CALCULATORUL TIMPULUI DE

SCUFUNDARE NAUI ELIMINĂ CÂTEVA CALCULE

NECESARE DIN TABELELE DE SCUFUNDARE.

FOLOSIREA CALCULATORULUI TIMPULUI DE SCUFUNDARE Tabelele de Scufundare NAUI stau la baza Calculatorului Timpului de Scufundare NAUI, care elimină câteva calcule necesare din aceste tabele (figura 5-18). Odată ce sunteţi familiarizat cu Tabelele de Scufundare NAUI, învăţarea cum să utilizaţi Calculatorului Timpului de Scufundare NAUI este uşoară. Organizare generală Tabelele de Scufundare NAUI 1 şi 3 sunt combinate pe discul de bază. Denumirea Literei de Grup apare în jurul circumferinţei şi ADT-ul în minute apare în fereastră. Litera de Grup a finalului de scufundare apare în dreapta cifrelor ADT-ului în fereastra discului. Tabelul 2 de scufundare este tipărit pe disc. Folosirea calculatorului Pentru a vă planifica prima scufundare a zilei, utilizaţi următorii paşi: 1. Găsiţi secţiunea Fără Grup (No Group) de pe discul de bază. 2. Aliniaţi săgeata de adâncime pe marginea discului cu adâncimea planificată a scufundării. MDT-ul pentru scufundare apare drept cel mai mare număr în fereastră. De exemplu, un scafandru No Group care planifică o scufundare la 18 metri (60 feet) ar avea un MDT de 55 minute. Pentru a găsi Litera de Grup la terminarea scufundării, folosiţi următorii paşi: 1. Găsiţi secţiunea Fără Grup (No Group) de pe discul de bază. 2. Aliniaţi săgeata de adâncime pe marginea discului cu adâncimea planificată a scufundării. 3. Citiţi timpii de jos de la centru spre exteriorul discului şi găsiţi primul timp pe care nu îl depăşiţi. 4. Priviţi în dreapta ferestrei pentru a vedea Litera de Grup a finalului de scufundare. De exemplu, dacă faceţi o scufundare la 18 metri (60 feet) şi ADT-ul este de 23 minute, primul timp pe care nu îl depăşiţi este de 25 minute. Litera de Grup a finalului de scufundare lângă 25 este E. Pentru a vă planifica o scufundare repetată, utilizaţi următorii paşi: 1. Folosiţi Tabelul 2 de Scufundare de pe disc pentru a găsi noua Literă de 127

Grup după SIT. 2. Folosiţi noua Literă de Grup de pe circumferinţa discului de bază şi aliniaţi săgeata de adâncime de pe disc cu adâncimea planificată pentru scufundarea repetată. De exemplu, dacă aveţi o Literă de Grup E şi aţi facut un SIT de 1 oră, noua Literă de Grup este D. Dacă doriţi să vă reîntoarceţi la 18 metri (60 feet), aliniaţi săgeata cu adâncimea de 18 metri (60 feet) în secţiunea Grupului D. Cea mai lungă limită de timp din fereastră este de 31 minute. Pentru a găsi Litera de Grup a finalului de scufundare pentru o scufundare repetată, folosiţi următorii paşi. 1. Găsiţi noua Literă de Grup de pe circumferinţa discului de bază şi aliniaţi săgeata de adâncime de pe disc cu cea mai mare adâncime pentru scufundare repetată. De exemplu, aliniaţi săgeata cu adâncimea de 18 metri (60 feet) în secţiunea Grupului D. 2. Citiţi timpii de jos de la centru spre exteriorul discului şi găsiţi primul timp pe care nu îl depăşiţi. De exemplu, faceţi o scufundare repetată de 18 metri (60 feet) cu Litera de Grup D şi ADT-ul este de 23 minute, primul timp pe care nu îl depăşiţi este de 26 minute. 3. Priviţi în dreapta ferestrei pentru a vedea Litera de Grup a finalului de scufundare. De exemplu, Litera de Grup a finalului scufundării lângă 26 este H. Schema calculatorului elimină AMDT-ul. De asemenea, el elimină adunarea ADT-ului la RNT pentru a obţine TNT-ul. Totuşi, răspunsurile sunt la fel dacă acestea sunt obţinute folosind schema Tabelelor de Scufundare NAUI. Planificarea scufundărilor cu calculatorul Puteţi folosi Calculatorul Timpului de Scufundare NAUI pentru a obţine aceleaşi trei metode de planificare ca şi în cazul folosirii Tabelelor de Scufundare NAUI: • Limitarea timpului de jos la numărul maxim indicat pentru o anumită adâncime şi grup. • Extinderea SIT-ului pentru mutarea la un grup anterior din alfabet.

• Scufundarea la o adâncime mai mică. De exemplu, sunteţi un scafandru cu Litera de Grup F şi vreţi să faceţi o scufundare de 25 minute. Mutaţi fereastra înapoi şi înainte şi găsiţi că vă puteţi scufunda la 18 metri (60 feet) pentru 19 minute, sau la 15 metri (50 feet) pentru 33 de minute. Pentru a evita depăşirea MDT-ului, ştiţi că nu vă puteţi scufunda mai adânc de 15 metri (50 de feet) şi să staţi mai mult de 33 de minute. Doriţi să vă scufundaţi la 18 metri (60 feet) pentru 25 de minute, dar nu puteţi deoarece sunteţi sunteţi un scafandru cu Litera de Grup E. Trebuie să determinaţi Litera de Grup care vă va permite să faceţi scufundarea. De asemenea, trebuie să determinaţi intervalul minim la suprafaţă care v-ar permite să obţineţi acea Literă de Grup. Pentru a determina grupul care vă va permite să faceţi scufundarea, aliniaţi săgeata de adâncime la 18 metri (60 feet) în grupa F. Mergeţi înapoi o Literă de Grup, realiniînd săgeata de adâncime la 18 metri (60 feet) pentru fiecare grup, până găsiţi un MDT de 25 de minute sau mai mare. În acest exemplu, prima Literă de Grup care vă permite un MDT de 25 minute este E. În anumite situaţii cuvintele NU VĂ SCUFUNDAŢI (DO NOT DIVE) apar în fereastra calculatorului. Acesta înseamnă că aveţi prea mult azot rezidual pentru a îngădui scufundarea la adâncimea selectată, pentru o anumită Literă de Grup. Va trebui să măriţi intervalul la suprafaţă ca să vă scufundaţi la acea adâncime, sau să vă scufundaţi la o adâncime mai mică. Informaţia despre decompresia necesară este tratată diferit folosind Calculatorul Timpului de Scufundare NAUI decât cu Tabelele de Scufundare NAUI. Un Tabel al Timpului de Decompresie este asigurat separat. Pentru a utiliza acest tabel, folosiţi următorii paşi: 1. Priviţi în prima coloană

corespunzătoare cu adâncimea

scufundării.

2. Priviţi la a doua coloană pentru adâncime pentru primul timp care egalează sau depăşeşte ADT peste limita Timpului de Scufundare. De exemplu, puteţi să vă scufundaţi la 24 de metri (80 feet) pentru un MDT de 35 minute. Dacă ADT-ul era de 38 minute, surplusul de timp este de 3 minute. Primul timp care egalează sau 128

depăşeşte acest timp este în coloana a doua de 5 minute. 3. Efectuaţi decompresie la 5 metri (15 feet) pentru timpul indicat în coloana trei. După cum puteţi vedeţi, folosirea Calculatorului Timpului de Scufundare NAUI este chiar mai simplă decât folosirea Tabelelor de Scufundare NAUI.

EXEMPLE DE PROBLEME Folosiţi Tabelele de Scufundare NAUI sau Calculatorul Timpului de Scufundare NAUI pentru a rezolva următoarele profile: 1. Prima scufundare a zilei este planificată pentru o adâncime de 18 metri (60 feet), începe la 9:30 a.m. şi durează 23 de minute. Adâncimea este de 16,7 metri (55 feet). Efectuaţi o oprire preventivă de decompresie la 5 metri (15 feet) pentru 3 minute, ieşiţi la suprafaţă la 9:56 a.m. şi rămâneţi afară din apă până la 10:40 a.m. Următoarea scufundare este la o adâncime de 15 metri (50 feet) pentru 23 de minute. Efectuaţi o oprire preventivă de decompresie la 5 metri (15 feet) pentru 3 minute. Ieşiţi la suprafaţă la 11:06 a.m. şi aveţi un SIT de 1 oră şi 50 de minute. La 12:56 p.m., începeţi a treia scufundare la o adâncime planificată de 12 metri (40 feet), dar ajungeţi la 13,7 metri (45 feet) cu un ADT de 30 de minute. Efectuaţi o oprire preventivă de decompresie la 5 metri (15 feet) pentru 3 minute şi ieşiţi la suprafaţă la 1:29 p.m. Care este Litera de Grup finală? 2. Prima scufundare a zilei începe la 8:00 a.m. şi este la o adâncime de 18 metri (60 feet) pentru 31 de minute. Efectuaţi o oprire preventivă de decompresie la 5 metri (15 feet) pentru 3 minute. Ieşiţi la suprafaţă la 8:34 a.m. Aveţi un SIT de 1 oră şi 31 de minute. A doua scufundare începe la 10:05 a.m., este la o adâncime de 16,8 metri (55 feet) şi durează 24 de minute. Efectuaţi o oprire preventivă de decompresie Ia 5 metri (feet) pentru 3 minute şi ieşiţi la suprafaţă la 10:32 a.m. A treia scufundare, care începe la 12:36 p.m., este la 15 metri (50 feet), pentru 31 de minute. Ce timp aveţi când ieşiţi la suprafaţă din

această scufundare şi care este Litera de Grup? 3. Prima scufundare este Ia 18 metri (60 feet) pentru 30 de minute urmată de un SIT de 30 minute. A doua scufundare este la 15 metri (50 feet) pentru 30 de minute. Care este Litera de Grup după a doua scufundare? 4. Prima scufundare este la 17 metri (56 feet) pentru 31 de minute şi este urmată de un SIT de 1 oră. A doua scufundare este de 16 metri (52,5 feet). Care este AMDT-ul pentru a doua scufundare? Care este Litera de Grup dacă aflaţi AMDT-ul? 5. După a doua scufundare din problema 4, cât timp este necesar să staţi la suprafaţă pentru a face o scufundare de 25 de minute la 15 metri (50 feet) fără să depăşiţi AMDT-ul? Care este Litera de Grup următoare pentru a treia scufundare dacă ADT este de 25 minute?

FOLOSIREA COMPUTERELOR DE SCUFUNDARE Există trei metode de a determina cât de mult puteţi să vă scufundaţi apoi să urcaţi în interiorul limitei timpului de scufundare. Am vorbit deja despre două metode. A treia şi cea mai uşoară metodă este folosirea unui computer de scufundare (figura 5-19). Aceasta este de asemenea şi cea mai scumpă metodă de monitorizare a timpului, dar este folosită de mulţi scafandri în fiecare zi.

FIGURA 5-19. EXISTĂ MULTE TIPURI DIFERITE DE COMPUTERE DE SCUFUNDARE

Diferitele ţesuturi ale corpului absorb şi elimină azot cu viteze diferite. Modele matematice (programe) considerând ţesuturi 129

teoretice au fost realizate pentru a estima acumularea şi eliminarea azotului din diferite ţesuturi. Computerele de scufundare cu aceste modele matematice compară continuu adâncimea şi timpul şi calculează cantitatea de azot în fiecare ţesut la oricare moment dat. Computerul foloseşte aceste informaţii, pentru a determina limitele de timp pentru adâncimea curentă şi le afişează scafandrului. Reţineţi că atât tabelele de scufundare cât şi computerele de scufundare sunt doar modele teoretice a ceea ce se întâmplă în corpul omenesc. Nu există în prezent nici o metodă de calcul precisă a surplusului de azot care să ţină seama de vârstă, tipul corpului, de forma fizică, de oboseală, de folosirea drogurilor şi a alcoolului şi aşa mai departe. Tabelele de scufundare prezintă limite de timp pentru adâncimi din 3 în 3 metri (10 feet) şi presupun că efectuaţi toată scufundarea la adâncimea maximă. Acesta este un dezavantaj al folosirii tabelelor comparativ cu computerul de scufundare. Un computer de scufundare trebuie să calculeze atât acumularea cât şi eliminarea în unităţi mici de 0,3 metri (1 foot) pentru adâncimea la care vă scufundaţi. Computerul, recalculează continuu schimbările de adâncime din timpul scufundării. Un computer nu ia în considerare doar ce s-a întâmplat în timpul scufundării la cea mai mare adâncime. Când aţi petrecut o parte a scufundării în ape mai puţin adânci decât adâncimea maximă, computerul ţine cont de acest lucru. Computerul calculează doar cantitatea de azot acumulată sau eliminată la fiecare adâncime conform predicţiei modelului matematic. Un computer permite o scufundare cu timpul petrecut la adâncimi mai mici (numită scufundare cu profil multinivel), pentru a avea limitele timpului de scufundare mai mari. De asemenea, există o penalitate mai mică pentru azotul rezidual decât atunci când utilizaţi tabele de scufundare cu calcule fixe. Un computer de scufundare este un aparat electronic care se poate strica brusc. Majoritatea computerelor de scufundare sunt foarte fiabile, dar trebuie întotdeauna avută în vedere această posibilitate. Când un computer se defectează, singura opţiune este să ieşiţi la suprafaţă cu o viteză de urcare specificată de producător şi să faceţi o oprire preventivă de decompresie la 5 metri (15 feet) pentru 3-5 minute. Apoi trebuie să

întrerupeţi scufundările pentru o perioadă specificată de producător. Trebuie să faceţi acest lucru pentru că nu se poate recalcula ultima scufundare sau folosind tabelele de scufundare. De asemenea, nu puteţi începe scufundarea cu un nou computer când aveţi azot rezidual în organism. Există tabele de scufundare disponibile pentru care le puteţi folosi pentru a calcula scufundări multinivel. Planificarea manuală şi execuţia acestor scufundări este complexă şi nu este recomandată pentru scufundările recreative. Dacă doriţi să ţineţi cont de absorţia redusă de azot în timpul scufundărilor multinivel, folosiţi un computer de scufundare. Totuşi, folosirea unui computer de scufundare creşte nevoia de a înţelege şi de a putea lucra cu tabelele de scufundare.

FIGURA 5-20. AFIŞAJUL PLAFONULUI ARATĂ CĂ

TREBUIE SĂ FACEŢI O OPRIRE DE

DECOMPRESIE.

Termenii computerelor de scufundare Trebuie să cunoaşteţi termenii legaţi de computerele de scufundare. Un plafon este cea mai mică adâncime Ia care puteţi urca fără riscul formării bulelor în corp (figura 5-20). Nu trebuie să treceţi sau să depăşiţi acest plafon. Dacă computerul afişează un plafon, aţi intrat într-o situaţie de decompresie. Pentru a evita aparţia bolii de decompresie, ar trebui să folosiţi computerul pentru a preveni apariţia existenţei unui plafon. 130

Derularea apare atunci când computerul semnalizează continuu MDT-ul în secvenţe pentru adâncimi progresiv mai mari. Această caracteristică este un ajutor pentru planificarea scufundărilor şi pentru tratamentul în camera barometrică, în cazul apariţiei bolii de decompresie. Derularea de asemenea vă poate arăta şi istoricul profilului curent de scufundare. Afişaje Deşi există mai multe tipuri de computere, multe împart aceleaşi funcţii. Planurile afişajului ecranului diferă printre computere, dar toate acestea prezintă cam aceleaşi informaţii. Multe computere de scufundare comunică cu un calculator personal pentru a descărca, vizualiza, sau înregistra scufundările pe acesta. Această secţiune descrie un computer de scufundare obişnuit şi explică cele mai obişnuite ecrane şi funcţii. Computerul dumneavoastră poate fi diferit şi poate funcţiona în alt mod. Ar trebui să folosească aceeaşi termeni cu înţelesuri diferite. Trebuie să citiţi şi să înţelegeţi manualul de folosire distribuit cu computerul.

Acesta este un proces în care programul de operare este verificat şi introdus în memoria computerului. Când se întâmplă acest lucru, computerul în mod obişnuit rulează un test de autodiagnoză şi verifică toate funcţiile sale. Ecranul computerului se umple în această secvenţă, pentru a asigura că întregul afişaj funcţionează (figura 5-21). De asemenea, orice alarme ale computerului se vor auzi sau vor fi afişate. Puteţi porni toate computerele manual pentru a verifica funcţionarea lor. Unele computere trebuie pornite de la un buton înainte de a intra în apă. Alte computere pornesc automat când intraţi în apă. Trebuie să porniţi computerul pentru a verifica funcţionarea sa înainte de a începe scufundarea. Dacă trebuie să porniţi computerul de la un buton, nu îl porniţi la adâncime, sau după de aţi început coborârea, deoarece scufundarea nu va fi înregistrată corect. Puteţi strica unele computere dacă le porniţi la adâncime. Derulare Toate computerele pot derula înaintea scufundării (după ce au fost iniţializate) şi între scufundări. Între scufundări, computerul raportează azotul rezidual şi timpul pe care laţi petrecut la suprafaţă. Prezintă AMDT-ul referitor la următoarea scufundare pentru fiecare adâncime planificată în computer. Acest lucru se numeşte derulare. Unele computere vor derula continuu în timp ce sunteţi la suprafaţă. Odată ce acestea derulează adâncimile maxime pe care le pot calcula ele prezintă ultima scufundare sau o serie de scufundări. Alte computere vor derula doar puse în modul Planificare. Citiţi manualul computerului dumneavoastră pentru a învăţa cum să îl faceţi să deruleze.

FIGURA 5-21. AFIŞAJUL UNUI COMPUTER DE SCUFUNDARE VA LUMINA COMPLET ÎN TIMPUL INIŢIALIZĂRII.

Iniţializare Când un computer de scufundare este pornit, trebuie să se iniţializeze singur. 131

FIGURA 5-22. CÂND UN COMPUTER ESTE ÎN MODUL SCUFUNDARE, EL VA AFIŞA DATE

PRECUM ADÂNCIMEA CURENTĂ, ADÂNCIMEA

MAXIMĂ, TEMPERATURA APEI, TIMPUL REAL DE

SCUFUNDARE ŞI CÂT TIMP AŢI PETRECUT LA

ADÂNCIMEA CURENTĂ.

Modul scufundare Când un computer este în modul scufundare, va afişa informaţii ca adâncimea curentă, adâncimea maximă, temperatura apei, timpul efectiv de scufundare şi timpul rămas la adâncimea curentă (figura 5-22). Unele computere de asemenea arată şi o reprezentare grafică a azotului în corp în diferite ţesuturi teoretice. Un computer cu funcţie de aer va arăta presiunea aerului din cilindru. Ar trebui de asemenea să indice cât timp mai aveţi la adâncimea curentă pe baza consumului de aer (figura 5-23). Unele computere vor compara timpul rămas de aer cu timpul rămas de scufundare şi-l afişează pe cel mai mic, în baza factorului limitativ. Pe măsură ce timpul pentru adâncime se diminuează şi vă apropiaţi de starea de decompresie, unele computere vă dau un mesaj de avertisment ca acesta “URCAŢI” (GO UP). Când acest mesaj apare, trebuie să începeţi urcarea imediat, dar cu viteza adecvată. Majoritatea computerelor necesită să folosiţi o viteză de urcare extrem de mică. Unele modele au diferite viteze de ascensiune pentru adâncimi diferite (figura 5-24). Toate computerele de scufundare dau un semnal de avertizare clipind din ecran de genul “ÎNCET” (SLOW),

FIGURA 5-23. UN COMPUTER CU FUNCŢIE DE AER VA ARĂTA CANTITATEA DE AER RĂMASĂ

ÎN CILINDRU PRECUM ŞI TIMPUL PE CARE ÎL MAI

PUTEŢI PETRECE SUB APĂ.

FIGURA 5-24. TOATE COMPUTERELE DE

SCUFUNDARE VĂ VOR ALRMA DACĂ DEPĂŞIŢI

VITEZA DE URCARE.

sau vor avertiza cu o lumină roşie intermitentă. Alte modele avertizează sonor cu un beep sau cu voce sintetizată. Oricare ar fi semnalul, trebuie să încetiniţi sau posibil să vă opriţi ascensiunea până computerul vă spune să urcaţi. De fiecare dată când depăşiţi viteza de urcare, măriţi riscul apariţei bolii de decompresie. Întotdeauna urmăriţi cu atenţie computerul în timpul ascensiunii. 132

În timpul intervalului la suprafaţă, computerul vă va înregistra eliminarea azotului. Dacă urmăriţi ecranul în timp ce derulează, veţi vedea că timpul maxim permis la orice adâncime creşte pe măsură ce staţi la suprafaţă. Un interval la suprafaţă de cel puţin o oră este totuşi recomandat chiar şi dacă folosiţi computerul. Când sunteţi odihnit şi gata de o scufundare repetată, priviţi adâncimea planificată în timp ce computerul derulează şi vedeţi cât de mult vă permite să staţi la acea adâncime.

FIGURA 5-25. AR TREBUI SĂ NU VEDEŢI

NICIODATĂ ACEST MESAJ DE AVERTIZARE PE

COMPUTER. DACĂ APARE, ÎNCEPEŢI URCAREA

IMEDIAT ŞI URMĂRIŢI INDICAŢIILE

COMPUTERULUI.

Indicatori siguri de zburat Majoritatea computerelor vă vor spune când este sigur să zburaţi pe baza modelului lor matematic. Computerul trebuie să afişeze iconiţa unui avion sau cuvintele “GATA DE ZBOR” (TIME TO FLY) cu ore şi minute afişate lângă (figura 5-26). Computerul vă spune cât trebuie să aşteptaţi înainte de a fi sigur să zburaţi. Când nu mai vedeţi

Dacă sunteţi vreodată nechibzuit să depăşiţi adâncimea maximă, computerul vă va avertiza cu un mesaj de genul “ÎN AFARA DISTANŢEI” (OUT OF RANGE) (figura 5-25). Dacă acesta apare, trebuie să începeţi urcarea imediat. Computerul vă va da informaţiile necesare urcării şi decompresiei. Computerul de asemenea vă poate împiedica să îl folosiţi pentru 24 de ore. Ar trebui să vă planificaţi scufundările şi apoi să vă scufundaţi încât să nu vedeţi niciodată un mesaj de genul “ÎN AFARA DISTANŢEI”. Decompresia Nu ar trebui să vedeţi niciodată mesajul cu plafonul. Când computerul vă afişează un plafon, înseamnă că aveţi obligaţia să efectuaţi decompresie. Adâncimea plafonului este adâncimea la care trebuie să efectuaţi prima oprire de decompresie. Nu trebuie să urcaţi peste adâncimea acestui plafon. Puteţi fi la o adâncime de 0,3 sau 0,6 metri (1-2 feet) mai jos, dar nu trebuie să urcaţi mai sus. Dacă necesitaţi mai mult de o opririe de decompresie, computerul vă va afişa un alt plafon Ia o adâncime mai mică decât prima oprire. Trebuie să efectuaţi oprirea, ca şi pe toate celelalte, până când computerul afişează un plafon zero sau nici un plafon.

FIGURA 5-26. UN COMPUTER DE SCUFUNDARE

VĂ VA SPUNE CÂTE ORE MAI TREBUIE SĂ

AŞTEPTAŢI ÎNAINTE SĂ ZBURAŢI DUPĂ

SCUFUNDARE.

imaginea avionului sau mesajul “GATA DE ZBOR”, puteţi zbura. NAUI şi majoritatea autorităţilor medicale recomandă să fiţi prudent când zburaţi, mai ales dacă aţi avut o zi cu scufundări repetate. Ar trebui să vă planificaţi călătoria astfel încât să aveţi cel puţin 24 de ore la suprafaţă înainte de a fi nevoit să zburaţi.

Planificarea scufundărilor repetate 133

Înregistraţi-vă scufundările Chiar dacă folosiţi un computer, tot aveţi nevoie să vă înregistraţi scufundările. Unele computere vă permit să descărcaţi informaţiile pentru a ţine jurnalul scufundărilor pe calculatorul personal. Altele ţin în memorie numai câteva scufundări şi ar trebui să vă faceţi obiceiul de a trece pe hârtia carnetului jurnal aceste informaţii o dată pe zi . Pe majoritatea computerelor, puteţi accesa manual modul Jurnal prin apăsarea unor serii de butoane sau contacte ale computerului (figura 5-27). Contactele necesită de obicei să aveţi degetele umede şi trebuie atinse mai multe contacte simultan pentru a-i da computerului un semnal electric. Odată ce sunteţi în modul Jurnal, computerul vă va afişa scufundările înregistrate, începând cu cea mai recentă şi apoi mergând înapoi prin scufundările stocate.

•

•

• •

•

• •

• FIGURA 5-27. MODUL JURNAL VĂ ARATĂ

INFORMAŢII DESPRE SCUFUNDĂRILE

ANTERIOARE.

Reguli privind computerele de scufundare Trebuie să respectaţi următoarele reguli când folosiţi un computer de scufundare: • Doi parteneri nu pot împărţi acelaşi computer; fiecare scafandru trebuie să aibă computerul său. Un computer de scufundare folosit de un scafandru nu poate fi utilizat de un alt scafandru pentru o scufundare ulterioară, până când nu a trecut complet timpul necesar eliminării azotului. • Citiţi cu atenţie manualul computerului

şi folosiţi computerul conform instrucţiunilor producătorului. Urmarea unui curs de specialitate este recomandată. Dacă computerul se strică în orice moment al scufundării, trebuie să încheiaţi scufundarea imediat şi să urcaţi la suprafaţă cu viteza recomandată de instrucţiunile computerului. Nu uitaţi să efectuaţi o oprire preventivă de decompresie de 3 minute înainte de a ajunge la suprafaţă. Dacă aţi făcut scufundări folosind tabele şi vreţi să începeţi alte scufundări folosind computerul, trebuie să aşteptaţi 24 de ore după ultima scufundare înainte de a utiliza computerul. Dacă computerul trebuie pornit manual, nu îl închideţi până nu se termină eliminarea azotului. Folosiţi viteza de ascensiune recomandată de computer. Majoritatea computerelor specifică o vitzeză de ascensiune mai mică decât viteza din tabele. Se recomandă o oprire preventivă de decompresie de 3-5 minute la 5 metri (15 feet) pentru toate scufundările făcute utilizând computerul, chiar dacă acesta nu afişează un plafon. Planificaţi scufundările repetate la adâncimi progresiv mai mici. Planificaţi scufundările multinivel începând de la adâncimea cea mai mare, progresiv spre ape mai puţin adânci. Nu efectuaţi scufundări repetate într-o singură zi la adâncimi mai mari de 30 de metri (100 feet).

Verificaţi-vă cunoştiinţele Răspundeţi următoarelor întrebări despre computerele de scufundare: 24. Afişarea unui plafon indică adâncimea la care puteţi___________ . 25. Adâncimea maximă recomandată pentru o scufundare repetată folosind un computer de scufundare este de _____ metri(_____ feet). 26. Un computer intră în ____________ când îl porniţi prima oară. 27. ____________ apare când un computer citeşte fiecare adâncime permisă şi timpul maxim când sunteţi la 134

suprafaţă. 28. Dacă urcaţi peste plafonul indicat pe computer, măriţi riscul apariţiei _______ ___________ . 29. Două modalităţi ale computerului care vă pot avertiza despre depăşirea vitezei de ascensiune sunt _____________ şi _____________.

CONCLUZII Folosind Tabele de Scufundare NAUI şi Calculatorul Timpului de Scufundare NAUI, vă veţi obişnui cu ele. Instructorul vă va ajuta la orice dificultăţi aţi putea avea. Amintiţi-vă că trebuie să planificaţi şi să vă înregistraţi scufundările pentru a preveni apariţia bolii de decompresie. Scufundarea cu computere este mai uşoară decât folosind calcule manuale, dar trebuie să vă amintiţi cum să folosiţi tabelele de scufundare în cazul în care computerul nu nu este disponibil. Computerele sunt folosite în mod curent şi probabil va veni o vreme când scafandri nu vor mai folosi tabelele de scufundare. Totuşi, pentru a fi multilateral şi un scafandru cunoscător, trebuie să înţelegeţi tabelele de scufundare şi principiile de funcţionare ale computerelor. Asiguraţi-vă că citiţi manualul de folosire al computerului şi că sunteţi complet familiarizat cu operaţiunile sale. Nu uitaţi să luaţi manualul cu dumneavoastră în excursiile de scufundări, pentru o utilizare uşoară a computerului. Computerele şi tabelele nu vor înlătura riscul apariţiei bolii de decompresie. Întotdeauna efectuaţi o oprire preventivă de decompresie la finalul fiecărei scufundări şi fiţi prudent în folosirea computerelor şi a tabelelor de scufundare.

135

CAPITOLUL

Planificarea scufundării şi înregistrarea

______

136

SCOP În acest capitol veţi: • Învăţa despre paşii planificării pe termen scurt şi lung. • Fi iniţiat asupra paşilor de urmat pentru a face o scufundare în siguranţă. • Învăţa de ce este important să vă planificaţi scufundarea şi să urmaţi planul. • Fi familiarizat asupra importanţei înregistrării fiecărei scufundări pe care o faceţi. Pentru a reduce riscurile suplimentare ale scufundărilor, este esenţial să planificaţi şi să pregătiţi scufundările din timp. De asemenea, cea mai bună modalitate de a vă bucura de scufundare este să vă planificaţi scufundările. Pentru scopurile noastre, planificarea reprezintă toate aranjamentele pe care le faceţi pentru o scufundare, începând de la timpul când v-aţi decis să mergeţi la scufundări până la încheierea planificării acestora. Planificarea este împărţită în următoarele secţiuni: • Planificare pe termen lung. • Planificarea pe termen scurt. • Pregătirea pentru scufundare. • Efectuarea scufundării. • Verificarea după scufundare. Trebuie să cunoaşteţi paşii planificării pentru a vă bucura cât mai bine de scufundare. Planificarea asigură că aveţi tot echipamentul necesar în stare bună de funcţionare, că ştiţi la ce să vă aşteptaţi la faţa locului şi vă ajută să evitaţi graba ultimului moment. În unele cazuri, puteţi face scufundări doar dacă aţi făcut rezervări în avans. Când dumneavoastră, echipamentul şi partenerul sunteţi pregătiţi pentru scufundare, veţi avea cea mai mare şansă să petreceţi o experienţă plăcută, care este scopul scufundărilor recreative.

PLANIFICAREA PE TERMEN LUNG Planificarea pe termen lung începe cu multe luni înainte de excursia principală. Şi pentru scufundările de o zi la un loc din apropiere, planificarea începe de asemenea cu mult înainte. Dacă aşteptaţi până în noaptea sau chiar săptămâna premergătoare scufundării pentru a începe planificarea, ar putea să fie prea târziu pentru a pune totul la

punct pentru o scufundare de succes. Primul pas este să planificaţi obiectivul scufundări. De exemplu, vreţi să exersaţi la aptitudinile de navigare sau să încercaţi o nouă cameră video subacvatică. Obiectivul dumneavoastră de asemenea poate fi şi să vedeţi o nouă zonă a lumii ce oferă şi scufundări. Al doilea pas este selectarea locaţiei. Locaţia poate fi oriunde în lume şi poate dura câteva minute sau câteva zile să ajungeţi acolo. Ar trebui să discutaţi şi locaţiile alternative în cazul în care condiţiile sunt inacceptabile la prima locaţie. Amintiţi-vă să aflaţi dacă locaţia este o rezervaţie marină, dacă sunt prezenţi pescari şi bărci, ş.a.m.d. Dacă locul nu vă este cunoscut, trebuie să-l cercetaţi. Sunt disponibile cărţi care furnizează informaţii despre locaţiile cunoscute, dar ar trebui să găsiţi şi o persoană de contact în zona respectivă pentru a obţine informaţii de la faţa locului despre poziţia propusă. Sursele includ staţiunile de scufundări, magazinele de profil, cluburile, instructorii de scufundare. Cu cât puteţi afla mai multe în avans, cu atât veţi fi mai bine pregătit.

FIGURA 6-1. OBSERVAŢIILE DINAINTEA

SCUFUNDĂRII SUNT O IMPORTANTĂ

COMPONENTĂ A PLANIFICĂRII SCUFUNDĂRII.

Dacă este posibil, ar trebui să vedeţi de asemenea locul de scufundare înainte (figura 6-1). Aceasta vă va arăta multe vis-avis de accesibilitate, parcare, taxe, condiţii, facilităţi, puncte de intrare şi de ieşire. Aţi putea găsi scafandri care vă pot arăta unele 137

particularităţi şi vă pot explica cele mai bune proceduri pentru acea locaţie. Nu uitaţi să investigaţi serviciile de urgenţă din zonă. De asemenea, nu uitaţi că se pot schimba radical condiţiile în ziua scufundării. Al treilea pas este să determinaţi data şi ora scufundării. Fiţi atenţi la activităţile incompatibile care vă pot afecta data scufundării, inclusiv planurile făcute pentru noaptea de dinaintea scufundării. Este neînţelept şi nesigur să vă scufundaţi în dimineaţa de după o petrecere târzie pentru că aţi uitat de programul scufundărilor. Nu ar trebui să consumaţi alcool cu 12 ore înainte de o scufundare planificată. Este chiar mai bine să nu consumaţi alcool cu 24 de ore înainte de scufundare. Nu trebuie să fiţi mahmur şi trebuie să fiţi bine odihnit. Dacă vă scufundaţi de pe mal, momentul zilei este de asemenea important. Vânturile locale pot fi domoale dimineaţa şi puternice după-amiaza, sau invers. Poate doriţi să planificaţi scufundarea în timpul fluxului, deoarece vizibilitatea este de obicei mai bună. Al patrulea pas este să faceţi aranjamentele de călătorie. Acestea includ de la cine conduce spre locul scufundării, dumneavoastră sau partenerul, la rezervări pentru avion, hotel sau închirierea bărcii. Al cincilea pas este determinarea echipamentului necesar. De exemplu, dacă temperatura apei este diferită de temperatura cu care sunteţi obişnuit, poate vă trebuie un alt tip de costum. Diferitele tipuri de costum vor schimba numărul de greutăţi necesare pentru menţinerea controlului flotabilităţii. Verificaţi dacă compensatorul de flotabilitate şi regulatorul necesită revizie anuală. Dacă da, asiguraţi-vă că există fiecare reper de service necesar la Centrul vostru local Pro NAUI de asemenea înainte de călătorie. Al şaselea pas este să vedeţi dacă aveţi nevoie de un Împrospătător de Memorie NAUI înainte de excursie. Dacă nu aţi făcut scufundări de 6 luni sau mai mult, un împrospătător vă reaminteşte cunoştinţele şi aptitudinile de scufundare. Trebuie să fiţi şi apt fizic pentru a vă scufunda. Exerciţiile fizice regulate vă ajută la păstrarea rezistenţei. Una din cele mai bune metode de a menţine forma fizică pentru scufundări este să înotaţi regulat cu mască, snorkel şi labe (figura 6-2).

FIGURA 6-2. UNA DINTRE CLE MAI BUNE CĂI DE A VĂ MENŢINE CONDIŢIA FIZICĂ PENTRU

SCUFUNDARE ESTE SĂ ÎNOTAŢI REGULAT CU

MASCĂ, SNORKEL ŞI LABE.

Este vital să întocmiţi o listă cu ce aveţi de făcut pentru pregătirea scufundării. Ţineţio la îndemână pentru adnotări pe măsură ce apar lucruri noi. Centrele Pro NAUI au liste tip de verificare dacă nu doriţi să vă faceţi una. Folosiţi acest model pentru a întocmi o listă de verificare care vă va fi de ajutor când planificaţi în viitor călătorii pentru scufundări. Nu vă bazaţi pe memorie. Vedeţi Anexa C pentru un model tip de listă de verificare. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre planificarea pe termen lung: 1. Cei şase paşi sunt : a. __________________________ . b. __________________________ . c. __________________________ . d. __________________________ . e. __________________________ . f. ___________________________ . 2. Ar trebui să planificaţi o excursie importantă cu ____________ înainte de excursie. 3. Ar trebui să planificaţi o zi de scufundări la o zonă locală cu ___________ înainte de scufundare.

PLANIFICAREA PE TERMEN SCURT Planificarea pe termen scurt începe cu o săptămână înaintea scufundării. Vă trebuie un inventar al echipamentului şi să-l verificaţi pentru a vă asigura că este în stare bună şi gata să fie folosit. Faceţi reparaţiile pentru care sunteţi calificat, cum sunt înlocuirea curelelor crăpate de la labe şi mască. Evitaţi să aşteptaţi până în ultimul moment pentru a cumpăra lucrurile necesare excursiei. Vedeţi de ce aveţi nevoie, faceţi o listă şi procuraţi-le din timp. Lucruri obişnuite includ umplerea tuburilor de aer, membrane, 138

cremă de protecţie solară, medicamente pentru rău de mare, brevetul de pescuit, baghete de lumină pentru scufundări nocturne, spray antiaburire pentru mască. Lista ar trebui să includă şi piese de schimb pentru echipamentul de scufundare. Luând o curea suplimentară pentru mască sau un inel-O pentru butelie puteţi câştiga timp şi evita neplăceri la locul scufundării. La împachetarea echipamentului, verificaţi din nou lista pentru a vă asigura că aveţi tot ceea ce este necesar. O zi sau două înainte de excursie verificaţi starea vremii, starea apei, valurile şi prognoza meteo pe termen lung. Instructorul vostru NAUI vă va sfătui asupra surselor existente acestui tip de informaţii. Dacă ştiţi din timp că vremea va fi nefavorabilă în ziua scufundării puteţi evita o excursie irosită. Întotdeauna fiţi siguri că lăsaţi o copie a planurilor dumneavoastră la cineva. Includeţi în plan următoarele: • Destinaţia şi locurile de scufundare. • Numărul de telefon de contact. • Data şi ora la care vă aşteptaţi să vă întoarceţi acasă. Astfel, pot fi chemate ajutoare să vă caute dacă întârziaţi în mod neobişnuit să vă întoarceţi acasă. Nu uitaţi să informaţi persoana care păstrează planul că urmează să întârziaţi intenţionat. Planificarea scufundărilor poate părea bătaie de cap, dar ea devine uşor de făcut şi distractivă după câteva dăţi. Vă veţi distra să vorbiţi despre scufundări cu partenerul şi cu cei de la care obţineţi informaţii. Vă veţi simţi mai bine dacă sunteţi pregătit. Pentru a vă bucura de scufundări, trebuie să sosiţi la locul de scufundare cu sentimentul că aţi făcut tot ce era posibil pentru a asigura succesul excursiei. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre planificarea pe termen scurt: 4. Unele din articolele tipice pe care trebuie să le cumpăraţi pentru călătorie includ ______________ , _______________ , ______________ şi _______________ . 5. Ar trebui să lăsaţi o copie a planurilor la cineva acasă pentru a ___________ ______________________________ . 6. Verificaţi ______________, ______________, _____________ şi ______________ , cu câteva zile

înaintea călătoriei.

PREGĂTIREA SCUFUNDĂRII Odată terminate pregătirile pe termen scurt şi lung, este uşor de terminat detaliile de ultim moment. În ziua sau seara de dinaintea programului de scufundări , strângeţi tot echipamentul şi lucrurile personale la un loc. Împachetaţi bagajul în două genţi: una pentru echipamentul vostru şi una pentru lucrurile personale. Lucrurile personale cuprind un prosop, îmbrăcăminte suplimentară pentru ploaie ca o jachetă, gustări, o cameră video ş.a.m.d. Împachetaţi echipamentul în ordinea inversă folosirii. Puneţi labele, masca (depozitată în cutia ei) şi snorkel-ul la fundul genţii şi compensatorul de flotabilitate şi regulatorul deasupra, deoarece sunt asamblate primele, de obicei odată cu cilindrul. Nu împachetaţi centura de lestare cu echipamentul de scufundare. Centura va face bagajul prea greu şi poate distruge echipamentul, sau alte articole. Cea mai bună modalitate de a transporta centura este să o purtaţi. Asiguraţi-vă că dormiţi bine şi evitaţi consumul de băuturi alcoolice cu cel puţin 12 ore înainte de scufundare. Este chiar mai bine să nu beţi alcool cu 24 de ore înainte. Trebuie să fiţi bine odihnit, sănatos şi să aveţi o senzaţie plăcută pentru scufundări. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre pregătirea scufundării: 7. Un articol care trebuie pus aproape de fundul genţii cu echipament este ______________________________ . 8. Un articol care trebuie pus deasupra genţii cu echipament este ______________________________ . 9. Ar trebui să vă abţineţi de la consumul băuturilor alcoolice cu cel puţin _____ ore înaintea scufundării.

EFECTUAREA SCUFUNDĂRII Când dumneavoastră şi partenerul ajungeţi la locul ales, trebuie să cădeţi de acord asupra modului de a efectua scufundarea înainte de a intra în apă. Acronimul SEABAG, este o modalitale bună de a aminti seria de paşi pe care trebuie să-i urmaţi pentru a planifica o scufundare şi pentru a vă verifica reciproc echipamentul. 139

SEABAG înseamnă: • Supravegherea locului. • Planul de urgenţă (Emergency) şi informare. • Activitate. • Flotabilitate (Buoyancy). • Aer. • Echipament (Gear) şi pornire. Vedeţi Capitolul 3 privitor la paşii pentru flotabilitate, aer, echipament şi pornire. Paşii pentru cercetarea locului, urgenţă şi activitate sunt descrişi de acest capitol. O listă de verificare pentru aceşti paşi este inclusă în Anexa C. Cercetarea locului Înainte de a vă pune costumul, evaluaţi condiţiile de la faţa locului pentru a vedea dacă sunt acceptabile pentru activitatea planificată. Dacă condiţiile sunt proaste, mergeţi la o altă locaţie sau nu faceţi scufundarea. Niciodată nu vă temeţi să spuneţi că nu vă place să faceţi scufundări în condiţii rele. Scopul scufundări este plăcerea şi nu e nici o distracţie când sunt condiţii proaste. Odată ce v-aţi decis să faceţi scufundarea, trebuie să hotărâţi care partener va fi liderul echipei. Aceasta este persoana responsabilă cu luarea deciziilor în timpul scufundări, inclusiv schimbarea cursului, când să înceapă drumul înapoi şi ieşirea la suprafaţă. Partenerii pot oricând face sugestii, dar majoritatea deciziilor trebuie făcute de lider. Liderul nu trebuie neapărat să fie cel mai experimentat sau mai calificat membru al echipei. Persoana care este cea mai familiarizată cu zona ar trebui să conducă prima scufundare şi celălalt partener poate conduce scufundarea secundă, sau perechea poate alterna. Planul de urgenţă Trebuie să hotărâţi planurile de rezervă, procedurile de urgenţă şi managementul accidentelor. Hotărâţi ce este de făcut când unul dintre voi rămâne fără aer sub apă. Hotărâţi ce este de făcut dacă sunteţi separaţi sub apă. Planul pentru un partener pierdut este explicat amănunţit în Capitolul 3 - Sistemul de Parteneri. Hotărâţi cum chemaţi ajutor la nevoie. Discutaţi paşii ce trebuie făcuţi dacă se întâmplă un accident sau o urgenţă. Asiguraţi-vă că aveţi informaţii despre contactele de urgenţă din zonă şi dacă ştiţi

unde se află cel mai apropiat telefon funcţional. Durează ceva timp să fiţi pregătit pentru urgenţe, pentru că la apariţia uneia vă va rămâne puţin timp. Accidentele se pot întâmpla oricând sunteţi sub apă. Trebuie să fiţi pregătit pentru ele.

FIGURA 6-3. CÂND VĂ SCUFUNDAŢI,

CONCENTRAŢI-VĂ PE O SINGURĂ ACTIVITATE.

DE EXEMPLU, FOTOGRAFIA SUBACVATICĂ

CERE O MARE CONCENTRARE PENTRU A FI

FĂCUTĂ BINE.

Activitate Sunt multe lucruri pe care le puteţi desfăşura în timpul scufundărilor, dar este bine să selectaţi numai o activitate cu acelaşi scop pentru fiecare plan de scufundare (figura 6-3). Este neînţelept şi poate fi şi nesigur, să încercaţi şi să combinaţi activităţile la o singură scufundare. Dacă încercaţi să vânaţi peşti şi să faceţi fotografii la o singură scufundare, este probabil să nu faceţi niciuna foarte bine. Ajută de asemenea, dacă dumneavoastră şi partenerul aveţi interese comune. Trebuie să cădeţi de acord asupra activităţii şi a obiectivului scufundării. Discutaţi ce doriţi să faceţi, cum veţi îndeplini activitatea şi despre semnele speciale pe care le veţi utiliza. Trebuie să revedeţi şi semnele standard cu mâna. Comunicaţi cât mai mult posibil înainte de scufundare, deoarece este mult mai dificil să o faceţi sub apă. Trebuie hotărâte punctele de intrare şi ieşire şi schema de scufundare. Trebuie să înţelegeţi amândoi traseul pe care îl veţi urma şi să îl aprobaţi (figura 6-4). Fixaţi limitele de adâncime, timp şi rezerva de aer. Decideţi asupra adâncimii şi timpului în funcţie de tabelele de scufundare sau computerul de scufundare. Decideţi asupra punctului de întoarcere şi de pornire spre punctul de ieşire.

140

scufundării conform planului este foarte satisfăcătoare. Consideraţi o încercare abilitatea de a planifica şi de a executa întocmai un plan (figura 6-5). Acest lucru va mări plăcerea scufundării şi va reduce riscurile.

FIGURA 6-4. PRECUM O ECHIPĂ, TREBUIE SĂ

DECIDEŢI ŞI SĂ FIŢI DE ACORD ASUPRA

PUNCTULUI DE INTRARE ŞI IEŞIRE ŞI A SCHEMEI

DE SCUFUNDARE.

Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre efectuarea scufundării: 10. SEA vine de la _______________ , _______________ şi _____________ . 11. Prima decizie pe care trebuie s-o luaţi atunci când ajungeţi la locul de scufundare este _________________ . 12. Liderul de scufundare este responsabil cu __________________ , ______________ şi ______________ . 13. Ar trebui să aşteptaţi partenerul la suprafaţă timp de ____ minute înainte de a semnaliza după ajutor. 14. Ar trebui să verificaţi dacă telefonul cel mai apropiat de locul scufundării _________ înainte de a vă scufunda. 15. Planificarea activităţii ar trebui să includă fixarea limitelor de _________ , ______________ şi ______________ .

PLANUL DE SCUFUNDARE Trebuie să urmaţi până la final planul stabilit pentru scufundare. Nu trebuie să abandonaţi planul în mijlocul scufundării. Dacă ceva se întâmplă ce vă face să modificaţi planul, ieşiţi la suprafaţă sau chiar rămâneţi aici suficient de mult pentru a face alte planuri, decât să încercaţi să le schimbaţi sub apă. Dumneavoastră şi partenerul trebuie să fiţi în acord când vă scufundaţi. Aceasta este greu de îndeplinit chiar dacă înainte de scufundare aţi fost de acord cu planul. Dacă unul din membri echipei deviază de la plan, se creează confuzie. Planificaţi înainte de scufundare. Amintiţi-vă toate limitele de adâncime şi timp şi urmăriţi planul pe timpul scufundării. Atingerea scopului propus şi finalizarea

FIGURA 6-5. ÎNTOTDEUNA PLANIFICAŢI-VĂ SCUFUNDAREA ŞI APOI RESPECTAŢI PLANUL.

Când sunteţi pregătit pentru scufundare, apar multe beneficii şi aceste beneficii merită timpul petrecut planificând şi pregătind. Pe măsură ce lucraţi cu mai multe persoane pentru a vă coordona scufundările, această muncă va deveni mai uşoară şi apoi distractivă. Veţi descoperi singuri că plăcerea pregătirilor necesare pentru scufundări este la fel de mare ca şi scufundările în sine. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre planul de scufundare: 16. Dacă un membru al echipei deviază de la planul iniţial, se _____________ . 17. Planificarea şi abilitatea de a executa un plan cu rezultatele propuse este o _______________ şi este o _____________ când vă atingeţi scopul.

PLANIFICAREA DE REZERVĂ Planificarea de rezervă este o parte importantă a planificării scufundării. Pentru fiecare pas din planul dumneavoastră, trebuie să aveţi un plan de rezervă. Când alegeţi o locaţie, alegeţi şi una alternativă sau o activitate alternativă în caz că sunt condiţii nefavorabile pentru scufundare. Când verificaţi echipamentul şi îl împachetaţi, luaţi şi echipament suplimentar dacă aveţi. Dacă aveţi un grup cu care 141

mergeţi în călătorie, membrii acestuia ar putea să aducă în plus un regulator, un compensator de flotabilitate, labe, mască şi snorkel. Este mai uşor să schimbaţi o parte din echipament decât să reparaţi o piesă la faţa locului. Când planificaţi direcţia scufundării, asiguraţi-vă că aţi fixat şi un alt traseu sau un alt punct de ieşire care va fi utilizat dacă condiţiile se schimbă în timp ce sunteţi sub apă. Asiguraţi-vă că ştiţi ce veţi face dacă partenerul are o problemă sub apă. Verificaţi-vă cunoştiinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre planificarea de rezervă: 18. Când alegeţi o locaţie, trebuie să alegeţi şi o ___________________ , sau o ____________________ . 19. Când fixaţi traseul pentru scufundare, trebuie să fixaţi de asemenea şi un _________________ .

FIGURA 6-6. TREBUIE SĂ ÎNREGISTRAŢI SCUFUNDĂRILE DUMNEAVOASTRĂ ÎN

CARNETUL JURNAL.

ÎNREGISTRAREA SCUFUNDĂRII După fiecare scufundare, ar trebui să înregistraţi informaţiile despre scufundare în carnetul jurnal al dumneavoastră (figura 6-6). lată rubricile din paginile jurnalului pe care trebuie să le completaţi : • Numărul scufundării. • Data. • Vizibilitatea în apă. • Presiunea iniţială a aerului. • Presiunea finală a aerului. • Adâncimea maximă. Pe partea dreaptă a paginilor Jurnalului NAUI sunt trei căsuţe pentru înregistrarea orelor de scufundare. Folosiţi-le pentru a ţine

evidenţa timpului total de scufundare. Numărul din căsuţa de Start este acelaşi cu numărul din căsuţa de Total al scufundării precedente. Numărul din căsuţa Timp de Scufundare este numărul de minute al scufundării curente. Adunaţi numărul de minute al scufundării curente la totalul din căsuţa Start şi puneţi noul rezultat în căsuţa Total. Sub aceste căsuţe sunt linii pentru înregistrarea: • Locaţiei scufundării. • Numele partenerului. • Observaţii asupra scufundării. Observaţiile despre scufundare pot include informaţii despre costumul de scafandru şi greutatea purtată, mărimea tubului de aer, dacă v-a plăcut locul, ce aţi văzut, ş.a.m.d. În josul paginii se află o zonă goală pentru a înregistra profilul informaţiilor de scufundare pentru Fişa de Planificare a Scufundării NAUI de pe spatele Tabelelor de Scufundare NAUI. Partea de jos are de asemenea spaţiu şi pentru semnătura instructorului, dacă a fost o scufundare de antrenament. În călătorii de scufundări, mulţi scafandri cer operatorului de scufundare să ştampileze sau să semneze această zonă. Făceţi-vă bunul obicei de a consemna aceste informaţii la sfârşitul zilei sau al fiecărei scufundări. Informaţia va fi proaspătă în minte şi va fi uşor de înscris. Dacă vreţi să aşteptaţi până la sfârşitul excursiei pentru a înregistra informaţiile, este probabil să uitaţi aceste importante informaţii. Verificaţi-vă cunoştiinţele Răspundeţi la următoarele întrebări despre înregistrarea scufundării: 20. Enumeraţi trei rubrici pe care le consemnaţi în căsuţele din susul fiecărei pagini din jurnalul vostru: _______________________________ _______________________________ ______________________________ . 21. În jurnalul NAUl, scopul căsuţelor pentru ore este să ________________ ______________________________ . 22. Observaţiile despre scufundările voastre includ informaţii cum ar fi _______________ şi _____________ .

142

CAPITOLUL

Rezolvarea

problemelor

______

143

SCOP În acest capitol veţi: • Învăţa metoda generală de rezolvare a problemelor sub apă. • Afla despre situaţiile care pot apărea sub apă şi cum le puteţi preveni sau rezolva dacă vă loviţi de ele. • Învăţa cum să ajutaţi un alt scafandru dacă acesta are o problemă. • Afla paşii pe care trebuie să-i urmaţi pentru a salva un alt scafandru la suprafaţă sau în apă. • Învăţa despre primul ajutor în cazul rănilor acvatice. • Afla despre importanţa practicilor de scufundare sigură. Scufundarea presupune întotdeauna un anumit grad de risc. Chiar dacă faceţi totul corect, există o mică dar reală posibilitate când aţi putea fi rănit, în timp ce sunteţi sub apă. Din fericire, accidentele de scufundare sunt rare şi acestea pot fi evitate prin rezolvarea micilor probleme anticipat înainte de a deveni probleme mari.

SITUAŢII CE POT APĂREA Unele situaţii care apar în timp ce vă scufundaţi vă creează necazuri. Puteţi face faţă multor acestor situaţii dacă vă opriţi să le analizaţi şi să le trataţi cu calm. Atâta timp cât aveţi aer de respirat, puteţi să faceţi faţă la aproape orice situaţie. Ţineţi minte acest lucru şi veţi vedea problemele cotidiene de scufundare ca mici necazuri. Metoda generală de rezolvare a problemelor Există trei paşi pentru a rezolva o problemă sub apă: 1. Opriţi-vă din activitate. 2. Păstraţi-vă autocontrolul şi analizaţi situaţia. 3. Acţionaţi pe baza propriei analize. Ţineţi minte şi urmaţi aceşti trei paşi care vă vor ajuta să faceţi faţă oricărei situaţii cu calm şi puteţi preveni agravarea unei situaţii. Pierderea căldurii Apa conduce căldura destul de eficient şi poate absorbi o cantitate mare de căldură cu foarte mici schimbări de temperatură. Când sunteţi scufundat în apă fără o protecţie termică adecvată, căldura corpului este rapid absorbită. Acest proces este numit

conducţie. Pierdeţi căldură sub apă şi de fiecare dată când respiraţi şi expiraţi, deoarece corpul încălzeşte aerul inhalat. Puteţi pierde o cantitate importantă de căldură a corpului în acest mod. Acest efect se accentuează cu adâncimea, deoarece densitatea aerului pe care îl inspiraţi creşte odată cu presiunea. Temperatura apei poate de asemenea să scadă dacă vă scufundaţi mai adânc. Cu cât vă scufundaţi mai jos, cu atât este mai mare presiunea ce comprimă costumul. Cu cât este mai comprimat costumul, cu atât scade izolaţia pe care o aveţi. Din nefericire, deoarece cu cât vă scufundaţi mai adânc cu atât apa este mai rece. Acesta este un alt bun motiv pentru care să limitaţi adâncimea la ape mai puţin adânci. Scufundarea este mai distractivă şi mai sigură, când vă este cald. Dacă corpul pierde suficientă căldură, puteţi manifesta o afecţiune medicală numită hipotermie. În greacă, hipo înseamnă scăzut şi term înseamnă căldură sau temperatură. Simptomele pierderii de căldură includ: • Pierderea forţei muşchilor. • Crampe musculare. • Amorţirea mâinilor şi picioarelor ori imposibilitatea de a folosi degetele sau braţele. • Accelerarea vitezei respiraţiei fără intensificarea activităţii fizice. • Tremurat. • Oboseală. • Pierderea abilităţii de a gândi clar. Dacă ignoraţi aceste simptome şi corpul continuă să piardă căldură, veţi avea probleme medicale serioase. Pot surveni bătăi neregulate ale inimii, pierderea cunoştinţei şi chiar moartea. Dacă vi se face frig în timpul scufundării, trebuie să vă reîncălziţi singur. Terminaţi scufundarea şi ieşiţi din apă. Îmbrăcaţi-vă cu haine uscate şi călduroase cât mai repede posibil. Acoperirea cu haine sau pături ajută la păstrarea căldurii corpului. Băuturile calde vă ajută, dar evitaţi-le pe cele cu cafeină şi alcool. O baie caldă dar nu fierbinte ajută de asemenea. Băile fierbinţi nu sunt recomandate după scufundările adânci, deoarece pot mări riscul apariţiei bolii de decompresie sau pot cauza alte probleme pe măsură ce sângele rece este îndepărtat de la extremităţi. Băile fierbinţi trebuie evitate în cazurile grave de pierdere a căldurii. În acest caz este necesar 144

asistenţă medicală. Sunt mai multe modalităţi de a evita pierderea căldurii sub apă. Unele sunt naturale, dar altele necesită acţiune voită din partea voastră. Prima măsură de a reduce pierderea de căldură a corpului este de a încetini circulaţia sanguină la mâini şi picioare. Astfel este reţinută căldura în zona organismului ce conţine organele vitale. Odată ce temperatura din torace (temperatura internă a corpului) scade suficient de mult, începeţi să tremuraţi. Tremuratul indică o răcire. În mod normal, scopul tremuratului este de a produce căldură, dar tremuratul când sunteţi sub apă nu ajută şi poate chiar agrava situaţia. Trebuie să vedeţi tremuratul ca un semnal că scufundarea trebuie încheiată până vă reveniţi. Dacă mâncaţi o masă echilibrată cu cel puţin două ore înainte de scufundare, corpul dumneavoastră va genera căldura necesară pentru o nouă scufundare. Nivelul de activitate din timpul scufundării influenţează de asemenea, cât de multă căldură generează corpul vostru. Înotul cu un pas moderat vă va ajuta să generaţi suficientă căldură. Ţineţi minte că exerciţiile grele sunt dificile sub apă şi necesită să consumaţi mari cantităţi de aer care vă epuizează rapid rezerva de aer. Cea mai bună protecţie în apele reci este să purtaţi tipul corect de izolaţie pentru nevoile dumneavoastră. Dacă vi se face frig în timpul scufundării, trebuie să purtaţi mai multă izolaţie. Dacă purtaţi un costum umed complet cu glugă, botoşi, mânuşi şi vă este frig, s-ar putea să fiţi nevoit să-l schimbaţi cu un costum uscat pentru a vă menţine căldura. Dacă purtaţi un costum uscat şi încă vă este frig, ar trebui să încercaţi mai multă izolaţie de alt tip pe sub costum. Este foarte important să acoperiţi zonele cu pierderi mari de căldură, incluzând capul, mâinile, toracele, zona inghinală şi gâtul. Cu izolaţia potrivită, puteţi sta încălzit în aproape orice mediu de scufundare. Trebuie să învăţaţi recunoaşterea pierderii de căldură ca o potenţială problemă de scufundare serio asă. Trebuie să vă opriţi din scufundare când vi se face frig. Încălziţivă singuri bine înainte de o altă scufundare. Dacă purtaţi izolaţia corectă, ca scafandru înţelept recunoaşteţi simptomele pierderii de căldură şi răspundeţi adecvat, evitând derularea acestora.

Supraîncălzirea Majoritatea persoanelor tind să gândească la problemele asociate cu menţinerea căldurii în apă, decât la supraîncălzire. Problemele cu supraîncălzirea apar de obicei la suprafaţă când vă pregătiţi de scufundare, dar pot să apară când vă scufundaţi şi în ape mai calde. Un costum de scufundare vă protejază împotriva pierderii de căldură şi face acelaşi lucru şi când sunteţi la suprafaţă. Acest lucru poate provoca probleme serioase datorită supraîncălzirii înainte, în timpul şi după scufundare. Prima reacţie a organismului la supraîncălzire (hipertermie) este de a transpira. Aceasta poate creste temperatura organismului prin evaporarea umidităţii din piele. Din păcate, nu funcţionează atunci când sunteţi acoperit din cap până în picioare de un costum uscat, umed sau altă îmbrăcăminte de izolaţie. Dacă vă supraîncălziţi şi nu faceţi ceva pentru a vă răcori, corpul dumneavoastră va prezenta una sau mai multe din următoarele simptome: • Piele palidă, moale şi lipicioasă. • Senzaţie de slăbiciune şi oboseală. • Migrene. • Greaţă sau s enzaţie de vomă. Ar trebui să acţionaţi imediat pentru a vă micşora temperatura corpului. Dacă sunteţi în costum um ed, intraţi în apă pentru a vă răcori rapid. Dacă nu puteţi face acest lucru, scoateţi costumul şi udaţi-vă pentru a vă răcori. Dacă nu aveţi stări de greaţă, puteţi bea apă rece pentru a vă rehidrata organismul. Nu staţi în soare şi odihniţi-vă până dispar simptomele. Dacă nu luaţi aceste măsuri, temperatura corpului dumneavoastră va continua să crească, iar reacţiile de autorăcire vor înceta. Aceasta va conduce la o problemă serioasă, ce vă pune viaţa în pericol, numită insolaţie. Pielea unei victime cu insolaţie este uscată şi fierbinte la atingere. Trebuie să primiţi ajutor medical urgent. Pentru a preveni supraîncălzirea, îmbrăcaţi costumul lent şi nu îl expuneţi în soare. Feriţi-vă de soare. Dacă este necesar, udaţi costumul şi păstraţi-l umed cât timp îl îmbrăcaţi şi apoi intraţi în apă rapid după ce aţi terminat echiparea.

145

Crampe Frigul, efortul, bătaia incorectă a labelor, circulaţia îngreunată, sau o combinaţie a acestor factori poate conduce la crampe musculare, ce apar în general la picioare. Cea mai bună cale de a rezolva aceste probleme este de a preveni crampele înainte de apariţie. Evitaţi răcirea sau epuizarea organismului şi nu purtaţi un costum prea strâmt. Dacă aveţi o crampă, întindeţi muşchiul respectiv şi masaţi-l (figura 7-1). Pentru crampe la talpa piciorului, trageţi uşor de vârful labei în timp ce îndreptaţi piciorul. Aceasta întinde muşchiul afectat de crampă. Întindeţi încet muşchiul, altfel puteţi răni muşchiul sau tendoanele. Odată scăpaţi de crampe, odihniţi-vă şi recuperaţi-vă, apoi continuaţi scufundarea într-un ritm mai scăzut. Puteţi încerca şi un alt ritm al bătăilor din labe pentru a evita reapariţia crampelor.

calmul.

FIGURA 7-2. RĂMÂNEŢI CALM DACĂ SUNTEŢI ÎNCURCAT, DETERMINAŢI UNDE SUNTEŢI PRINS ŞI LUCRAŢI ÎNCET PENTRU A VĂ ELIBERA SINGUR.

Puteţi să vă eliberaţi trăgând de plantă, firul undiţei sau plasă pentru a vă elibera pe dumneavoastră şi echipamentul, sau chemând partenerul să vă ajute. Uneori, puteţi să inversaţi direcţia pentru a vă elibera. Nu uitaţi că aveţi controlul flotabilităţii şi vă puteţi mişca în sus şi în jos pentru a vă elibera. Evitaţi să vă răsuciţi, deoarece de obicei aceasta va înrăutăţi încurcătura. Unul din cele mai probabile puncte de încurcare este valva cilindrului şi primul nivel al regulatorului. Din păcate, nu puteţi vedea această zonă, aşa că trebuie să semnalizaţi partenerului pentru ajutor. Dacă partenerul dumneavoastră nu este aproape dintr-un anumit motiv, puteţi să vă scoateţi unitatea scuba, eliberaţi-vă din încurcătură după care puneţi-vă unitatea înapoi. Dacă nici una din aceste acţiuni nu vă eliberează, ar trebui să folosiţi un cuţit pentru a scăpa. Fiţi atent şi lucraţi încet şi cu calm. Panica este cel mai rău inamic în această situaţie, nu încurcătura. FIGURA 7-1. PUTEŢI REDUCE O CRAMPĂ PRIN ÎNTINDEREA UŞOARĂ A MUŞCHIULUI AFECTAT.

Încurcăturile Încurcăturile apar de obicei în plantele subacvatice, fire de undiţe şi năvoade (figura 7-2). Ar trebui să aveţi un cuţit la îndemână pentru a vă putea elibera, dar aceasta este rareori prima reacţie la o încurcătură. Întâi, opriţi-vă din activitate şi controlaţi-vă. Apoi, determinaţi unde sunteţi prins şi ce obiect v-a blocat. Păstraţi-vă

Dezorientare şi ameţeală Dezorientarea, a nu ştii unde sunteţi sau mai exact unde este suprafaţa apei, poate apărea din mai multe cauze când vă scufundaţi. Pierderea simţurilor, când nu vedeţi nimic în apă de jur împrejur, poate apărea la scufundările cu slabă vizibilitate sau pe timp de noapte. Pierderea simţurilor poate cauza ameţeală sau vertij (figura 7-3). Probleme la urechi, un timpan rupt, sau 146

probleme de egalizare a urcării sau coborârii, pot cauza de asemenea vertij.

FIGURA 7-3. PROBLEMELE PRIVIND DEZORIENTAREA SUNT RAREORI SERIOASE,

ÎNSĂ POT IMPLICA VERTIJ.

Pentru a depăşi starea de dezorientare, trebuie să treceţi peste ameţeală şi să găsiţi unde este suprafaţa apei. Pentru a trece de ameţeală, ţineţi-vă de un obiect solid sau îmbrăţişaţi-vă până ce ameţeala trece. Nu închideţi ochii. Pentru a vedea unde este suprafaţa apei, uitaţi-vă la bule. Aerul urcă mereu. Ar trebui să amânaţi scufundarea nocturnă sau cu vizibilitate limitată până dobândiţi încredere prin scufundări cu bună vizibilitate. Dacă aveţi probleme la o ureche care nu vă permite să egalizaţi presiunea din urechea mijlocie, puteţi avea vertij. Vertijul apare uneori în timpul ascensiunii, când o ureche se egalizează mai repede decât cealaltă. Ameţeala va trece în câteva momente. Nu vă impacientaţi dacă aveţi vertij. Problemele cu dezorientarea sunt rareori grave. Cea mai posibilă problemă nu este să vă ştiţi poziţia relativă sub apă ci unde aţi vrea să mergeţi. Dezvoltarea abilităţii de orientare se face prin navigarea naturală sau cu busola şi nu este datorată neplăcerii dezorientării. Dificultăţi cu echipamentul Dificultăţile cu echipamentul includ ansamblul obiectelor care sunt sau devin nepotrivit ajustate, desfăcute, sau pierdute în

timpul scufundării. De asemenea, cuprinde instrumentele care se strică. Orice bun scafandru poate face faţă acestor dificultăţi, de aceea şi dumneavoastră veţi dori să învăţaţi cum să le faceţi faţă. Instructorul vostru vă va ajuta să vă formaţi aceste abilităţi oferindu-vă un echipament obişnuit cu anumite probleme pentru a le rezolva în cadrul procesului de instruire. Puteţi regla aproape orice piesă a echipamentului sub apă. Dacă doriţi să faceţi o ajustare, gândiţi-vă întâi ce trebuie să faceţi, apoi lucraţi încet pentru a face reglajul. Dacă deveniţi agitat şi descoperiţi că lucraţi cu asprime, opriţi-vă activitatea, reveniţi-vă, gândiţi şi începeţi din nou încet. Lucrul cu echipamentul sub apă este o bună practică pentru menţinerea ascuţită a multor aptitudini de scufundare. Puteţi să pierdeţi masca, snorkel-ul, labele sau centura de lestare sub apă. Fiecare piesă a echipamentului este necesară pentru scufundare, dar ar trebui să puteţi recupera oricare obiect pierdut şi să continuaţi scufundarea, să puteţi ajunge la suprafaţă şi să ieşiţi din apă fără articolul pierdut. Exersaţi înotul fără părţi din echipament pentru a dezvolta tehnicile de a face faţă acestor tipuri de dificultăţi.

FIGURA 7-4. DACĂ MECANISMUL DE UMFLARE

AUTOMATĂ SE BLOCHEAZĂ PE POZIŢIA

DESCHIS ŞI NU ÎL PUTEŢI DECONECTA, URCAŢI

LA SUPRAFAŢĂ.

Ocazional, mecanismul de umflare automată a compensatorului de flotabilitate (BC) se poate lipi în poziţia deschis, ceea ce cauzează umflarea compensatorului. Dacă acest lucru se întâmplă, trebuie să eliminaţi surplusul de aer şi să deconectaţi furtunul mecanismului de umflare (figura 7-4). Dacă nu scoateţi surplusul de aer imediat, puteţi 147

avea o ascensiune necontrolată, care poate conduce la leziuni prin supradilatarea plămânului sau la boala de decompresie. Dacă furtunul deconectat al mecanismului de umflare continuă să scoată aer, trebuie să urcaţi imediat la suprafaţă cu viteza normală, pentru că rezerva de aer va fi rapid consumată. O modalitate de a încetini urcarea din cauza flotabilităţii este să vă poziţionaţi corpul cu faţa în sus paralel cu suprafaţa apei. Depărtaţi-vă mâinile şi picioarele în afara corpului şi ţineţi lamele labelor paralele cu suprafaţa. Procedând astfel, se va crea o zonă de contact şi frecare cu apa mai mare, ce va încetini ascensiunea. Regulatoarele de obicei nu se strică pe poziţia închis. În mod frecvent, orice defecţiune cauzează o curgere liberă. Dacă aceasta se întâmplă, sau dacă al doilea nivel al regulatorului se umple cu apă datorită unei scurgeri a valvei de evacuare, trebuie să trataţi situaţia ca un incident de a rămâne fără aer. Urmaţi procedurile descrise la Capitolul 3 pentru a rezolva aceste probleme. Răul de mare Răul de mare este o situaţie neplăcută de care nimeni nu se bucură. Acesta apare când semnalele de la urechea internă şi semnalele de la ochi la creier nu sunt la fel. Dacă începe să vi se facă greaţă pe vas, urmaţi aceste sfaturi pentru a preveni răul de mare: 1. Evitaţi să mâncaţi alimente grase. 2. Nu staţi în cabină sau în locuri închise de pe vas. 3. Staţi la mijloc între prova (faţa) şi pupa (spatele) bărcii şi între tribord (dreapta) şi babord (stânga). Acesta este punctul de mijloc al navei. Vasul este cel mai stabil în punctul de mijloc. 4. Uitaţi-vă la orizont. Dacă trebuie să vomitaţi, mergeţi întrun loc adăpostit al vasului (având vântul în spate). Nu folosiţi toaleta vasului. Multor scafandri cărora li se face uşor rău observă că se simt mai bine dacă sunt în apă. Nu trebuie să vă scufundaţi dacă vomitaţi sau vă este extrem de greaţă, datorită riscului de a inhalare a vomei prin regulator. Acest lucru vă poate cauza sufocarea iar voma vă poate leza plămânii, sau poate cauza infecţii. Dacă ştiţi că vi se face rău şi puteţi

evita acest lucru folosind tratament, este permis să-l utilizaţi. Dacă luaţi medicaţie pentru rău de mare, aceasta nu trebuie să producă reacţii adverse (somnolenţă sau ameţeală) care vă pot pune în pericol sub apă. Trebuie să testaţi medicaţia şi efectele ei înainte de ziua scufundării. Fiţi conştient că efectele pot fi radical diferite la presiune, deci trebuie să fiţi atent la efectele medicamentaţiei la presiune. Dacă aşteptaţi până ce vasul se mişcă pentru a lua medicaţie, este prea târziu. Pentru cele mai bune rezultate, ar trebui de obicei să începeţi luarea tratamentului pentru rău de mare în noaptea dinaintea scufundării. Respectaţi instrucţiunile de dozaj ale producătorului. Înec şi tuse Este posibil să inhalaţi puţină apă când respiraţi prin regulator şi să vă înecaţi. Ar trebui să preveniţi apariţia acestui lucru prin utilizarea următorilor paşi: 1. Ridicaţi limba pe cerul gurii pentru a forma o barieră contra picăturilor de apă ce intră în gură şi apoi în gât. 2. Efectuaţi prima inspiraţie după curăţarea snorkel-ului sau a regulatorului superficial şi precaut. Dacă trebuie să tuşiţi, ţineţi regulatorul sau snorkel-ul în gură. Ţinerea muştiucului la locul lui vă ajută să nu mai inhalaţi deloc apă, ceea ce ar înrăutăţii situaţia. Înghiţiţi de câteva ori rapid pentru a ajuta revenirea. Aveţi încredere în regulatorul vostru. Puteţi tuşi sau strănuta în el şi prin el. Vă puteţi îneca temporar dacă apa intră în traheea ce duce spre plămâni. Dacă acest lucru se întâmplă, este greu sau imposibil să respiraţi fără un efort considerabil pentru câteva momente. În mod deliberat relaxaţi-vă organismul şi aşteptaţi să se relaxeze căile respiratorii înainte de reluarea respiraţiei normale. Lipsa aerului De fiecare dată când vă simţiţi în lipsă de aer, fie sub apă sau la suprafaţă, ori dacă simţiţi că regulatorul nu furnizează suficient aer, opriţi-vă din ceea ce faceţi şi relaxati-vă (figura 7-5). Concentraţi-vă să respiraţi încet şi adânc până ce recăpătaţi controlul respiraţiei şi simţiţi că senzaţia lipsei de aer va trece. Asiguraţi-vă că expiraţi complet! Dacă valva cilindrului nu este complet deschisă, este posibil ca aceasta să 148

AJUTORAREA ALTOR SCAFANDRI

Ca scafandru, aveţi două responsabilităţi faţă de partenerul dumneavoastră. Întâi, trebuie să preveniţi apariţia problemelor. Apoi, trebuie să ajutaţi partenerul să treacă peste problemele ce apar. După cum aţi învăţat în capitolul precedent, problemele la scufundare pot fi clasificate ca incidente minore sau urgenţe. Această secţiune descrie cum să ajutaţi un partener să treacă peste probleme minore. Situaţiile descrise aici sunt rare şi ar trebui prevenite înainte de apariţie. Totuşi, trebuie să ştiţi ce să faceţi în situaţia când vreodată apar. FIGURA 7-5. DACĂ SIMŢIŢI CĂ SUNTEŢI ÎN LIPSĂ DE AER SUB APĂ, OPRIŢI-VĂ DIN CEEA CE

FACEŢI ŞI RELAXAŢI-VĂ.

restricţioneze fluxul de aer. Dacă acul indicatorului de presiune scade cu fiecare inspiraţie, acesta este un semn sigur al restricţionării fluxului de aer. Este şi motivul pentru care trebuie să urmăriţi indicatorul de presiune atunci când verificaţi funcţionarea regulatorului în timpul pregătirilor pentru scufundare. Deschideţi valva singuri dacă puteţi ajunge la ea, sau cereţi partenerului să o facă dacă nu puteţi. Rezumat Capacitatea de a rezolva aceste probleme minore fără stres arată că sunteţi un bun şi talentat scafandru. Până veţi termina instructajul, vă veţi simţi capabil să preveniţi şi să rezolvaţi orice problemă descrisă aici. Acest sentiment de încredere vă va face mult mai relaxaţi astfel încât să vă puteţi bucura la maxim de scufundări. Verificaţi-vă cunoştinţele Revedeţi următoarele situaţii şi identificaţi cel puţin o măsură corectă pe care o puteţi lua pentru a preveni problema: 1. Răcirea. 2. Supraîncălzirea. 3. Crampe musculare. 4. Încurcături. 5. Vertij. 6. Mecanism de umflare automat blocat. 7. Rău de mare. 8. Tuse. 9. Lipsa aerului.

FIGURA 7-6. UN SCAFANDRU EPUIZAT AFLAT LA

SUPRAFAŢĂ ARE DE OBICEI MASCA SCOASĂ,

AGITĂ BRAŢELE ŞI BATE APA.

Cele mai multe probleme apar la suprafaţă mai degrabă decât sub apă (figura 7-6). Dacă partenerul dumneavoastră are probleme la suprafaţă, există trei măsuri pe care trebuie să le luaţi pentru a-l ajuta: 1. Ajutaţi-vă partenerul să-şi echilibreze flotabilitatea. 2. Ajutaţi-vă partenerul să se relaxeze, să respire adânc şi să se odihnească. 3. Acordaţi-i asistenţă după cum este nevoie. Oferiţi-i partenerului dumneavoastră asigurări şi încurajări şi dacă este posibil, ajutaţi-l să-şi revină şi să depăşească dificultăţile fără intervenţia voastră directă. Stabiliţi o flotabilitate pozitivă pentru dumneavoastră şi ţineţi minte să vă controlaţi nivelul propriu de efort. Scopul principal este să rămâneţi aproape de partener şi să-i 149

oferiţi încurajări şi sfaturi.

FIGURA 7-7. O PLUTĂ ESTE O BUNĂ CALE SPRE

A ASIGURA FLOTABILITATEA PENTRU UN

PARTENER EPUIZAT.

Stabilizarea flotabilităţii Vă puteţi ajuta partenerul să-şi echilibreze flotabilitatea în mai multe feluri. Dacă vă instruiţi partenerul să umfle compensatorul de flotabilitate (BC) sau să arunce centura de lestare, aceasta este cea mai bună cale pentru a-l ajuta să-şi stabilizeze flotabilitatea şi controlul de sine. Dacă acesta nu răspunde instrucţiunilor dumneavoastră, puteţi întinde o suprafaţă plutitoare pentru a se ţine de ea (figura 7-7). S-ar putea să fie necesar să îl ajutaţi să-şi umfle BC-ul sau să-şi arunce greutăţile. Odihna şi respiraţia Odată ce partenerul dumneavoastră are flotabilitate pozitivă, puneţi-l să se odihnească şi să respire adânc. Asiguraţi-vă că acesta şi-a adus aminte să expire complet. Luaţi-i partenerului orice obiecte care le ţine în mâini sau le poartă. Apoi puteţi să înlăturaţi şi alte articole, dacă este necesar. Acordarea asistenţei Încercaţi să-l faceţi pe partener să îşi rezolve singur problema. Dacă nu este posibil, sau dacă instrucţiunile dumneavoastră nu sunt urmate, va trebui săi acordaţi asistenţă directă. Cel mai bun ajutor este cel acordat ocazional - chiar neobservat. Ajutorul dumneavoastră poate consta în întinderea unei crampe, rezolvarea unei probleme cu echipamentul, sau asistarea partenerului spre punctul de ieşire. Dacă trebuie să vă ajutaţi partenerul

prin apă, puteţi folosi diferite mijloace pentru înot şi remorcare. Puteţi să vă împingeţi partenerul prin apă folosind poziţia do-si-do. Puneţi-vă partenerul aşezat întins în apă cu faţa în sus. Puneţi braţul peste şi pe sub partea superioară a braţului partenerului, prindeţi marginea de sus a BC-ului din spatele cefei şi împingeţi-l de-a lungul. Aceast ajutor asigură control şi permite o comunicare vizuală şi auditivă bună între cei doi parteneri. O altă tehnică este împingerea pe bicepşi. Este asemănătoare cu poziţia do-sido, dar în schimb puneţi braţul stâng pe bicepşii partenerului. Şi această împingere asigură un bun contact vizual şi auditiv. Puteţi de asemenea să transportaţi partenerul folosind împingerea cu mâna. Puneţi-vă partenerul aşezat întins în apă cu faţa în sus şi picioarele drepte. Aşezaţi-i picioarele lipite de umerii voştri. Aşezaţi-vă mâinile pe sub picioarele lui şi prindeţi-le înapoia genunchilor sau de gambă. Cu această poziţie, puteţi să vă împingeţi uşor partenerul prin apă. Nu permiteţi unui scafandru să înoate singur spre mal sau spre un vas. Dumneavoastră şi partenerul ar trebui să repetaţi din când în când aceste tehnici, pentru că trebuie să cunoaşteţi ca scafandru, atât să primiţi cât şi să acordaţi ajutor. Verificaţi-vă cunoştiinţele Răspundeţi următoarelor întrebări despre ajutorarea altor scafandri: 10. Cele două responsabilităţi ale dumneavoastră faţă de partener sunt ______________________________ şi ______________________________ . 11. Majoritatea problemelor de scufundare apar la _______________ . 12. Cei trei paşi pentru ajutorarea partenerului dumneavoastră aflat în dificultate sunt __________________ , ______________________________ şi ______________________________ .

SALVĂRILE Scafandrii pot de obicei evita probleme sub apă. Dacă nu, aceştia pot trece frecvent de ele fie singuri, sau ajutaţi de partenerul lor. Majoritatea urgenţelor în apă pot fi evitate şi multe apar deoarce scafandrii încălcă regulile de siguranţă. Ca scafandru, trebuie să cunoaşteţi bazele efectuării unei salvări complete pentru 150

un scafandru incapabil, chiar dacă va fi puţin probabil să aplicaţi ce aţi învăţat. Dacă trebuie să salvaţi pe cineva, veţi şti cum să procedaţi. Antrenament avansat în tehnicile de salvare este disponibil în Cursul de Salvare ca Scafandru NAUI. Acest curs este recomandat oricărui scafandru. O urgenţă în scufundare apare atunci când un scafandru este inconştient sau în alt fel neajutorat şi posibil nu respiră. Cauzele probabile includ înecul, o leziune a supradilatării plămânilor, o rană la cap sau prezenţa narcoticelor în corpul scafandrului. Aceste leziuni sunt rare, dar trebuie să puteţi acorda ajutor dacă un scafandru nu se poate ajuta singur. Dacă găsiţi un scafandru în apă care pare a fi inconştient, trebuie să-l duceţi cât mai repede posibil la mal sau pe vas, unde poate fi efectuată procedura de resuscitare dacă este necesar şi unde poate fi obţinută asistenţă medicală. La suprafaţă Dacă un scafandru este aparent inconştient la suprafaţă, folosiţi următorii paşi pentru a efectua o salvare: 1. Stabiliţi-vă flotabilitatea pozitivă. 2. Luaţi contact cu victima pentru a vedea dacă este inconştientă sau poate răspunde. 3. Trageţi victima în poziţie cu faţa în sus şi fixaţi-i flotabilitatea. Puteţi obţine acest lucru prin umflarea BC-ului victimei sau prin aruncarea centurii de lestare a acesteia. 4. Strigaţi şi semnalizaţi după ajutor. 5. Scoateţi-vă masca. 6. Scoateţi masca victimei. 7. Priviţi, ascultaţi şi pipăiţi să vedeţi dacă victima respiră. 8. Începeţi respiraţia artificială dacă victima nu respiră şi dacă malul sau vasul este la mai mult de 50 metri sau 50 yarzi depărtare. Vedeţi mai departe în acest capitol procedura de Respiraţie Artificială Sub Apă. 9. Continuaţi respiraţia de salvare în timp ce transportaţi victima spre punctul de ieşire. Instructorul dumneavoastră vă va arăta tehnica de transport do-si-do care poate fi utilizată pentru a realiza acest lucru. Trebuie să vă antrenaţi şi să repetaţi respiraţia artificială sub apă şi salvarea, pentru a deveni eficient. Numai paşii de bază sunt învăţaţi la Cursul de Atestare ca

Scafandru NAUI. Cursul NAUI de Salvare ca Scafandru vă predă alte tehnici, inclusiv cum să scoateţi echipamentul victimei şi pe al dumneavoastră în timpul transportului acesteia. Echipamentul victimei şi al dumneavoastră trebuie îndepărtat înainte de a scoate victima din apă.

FIGURA 7-8. DACĂ GĂSIŢI UN SCAFANDRU

INCONŞTIENT SUB APĂ, PRIMA GRIJĂ ESTE SĂ

ADUCEŢI ACEST SCAFANDRU LA SUPRAFAŢĂ.

Sub apă Dacă găsiţi o victimă aparent inconştientă sub apă, prima grijă a dumneavoastră este să o scoateţi la suprafaţă. Folosiţi următorii paşi pentru a salva un scafandru sub apă: 1. Atingeţi victima pentru a vedea dacă aceasta este inconştientă sau poate răspunde. 2. Trageţi victima cu faţa în sus şi verificaţi-i masca. Dacă este apă în mască şi scafandrul nu răspunde, scoateţi-i masca pentru ca aerul mărit în expansiune de la presiunea ridicată să nu forţeze în jos apa spre traheea victimei. 3. Dacă scafandrul respiră, ţineţi-i regulatorul în gură în timp ce înotaţi spre suprafaţă (figura 7-8). 4. Dacă scafandrul nu respiră, lăsaţi regulatorul la locul lui. 5. Puteţi arunca la nevoie centura de lestare a victimei pentru a mări flotabilitatea acesteia. Aceasta vă va permite să înotaţi cu victima spre suprafaţă fără efort. 6. În timpul urcării cu victima, controlaţi ascensiunea la suprafaţă eliberând aer din BC-ul acesteia. Totuşi, dacă începe să se ridice prea repede şi nu îi puteţi controla urcarea, daţi-i drumul şi controlaţi ascensiunea 151

dumneavoastră spre suprafaţă. Nu vă puteţi permite să deveniţi a doua victimă. 7. Dacă trebuie, stabiliţi flotabilitatea pentru victimă când ajungeţi la suprafaţă. Puteţi realiza aceasta umflând BC-ul victimei sau eliberându-i centura de lestare, dacă acest lucru nu s-a făcut deja. 8. Semnalizaţi după ajutor. 9. Plasaţi victima în poziţia do-si-do pentru transport. 10. Scoateţi-vă masca. 11. Scoateţi masca şi regulatorul victimei, dacă mai sunt acolo. 12. Priviţi, ascultaţi şi pipăiţi să vedeţi dacă victima respiră. 13. Începeţi respiraţia artificială dacă victima nu respiră şi dacă sunteţi la mai mult de 50 metri sau 50 yarzi depărtare de punctul de ieşire. Vedeţi mai departe în acest capitol procedura de Respiraţie Artificială Sub Apă. 14. Continuaţi respiraţia de salvare în timp ce transportaţi victima spre punctul de ieşire. Respiraţia artificială în apă Folosiţi următoarea procedură pentru a acorda respiraţie artificială în apă: 1. Plasaţi victima în poziţia de transport do-si-do. 2. Folosiţi mâna din afară pentru a apleca încet capul victimei pe spate şi pentru a deschide căile respiratorii. 3. Verificaţi gura victimei pentru a fi siguri că nimic nu o obstrucţionează. 4. Verificaţi să vedeţi dacă victima respiră utilizând următoarea metodă: • Uitaţi-vă dacă pieptul se ridică şi coboară. Poate fi dificil de văzut, în funcţie de echipamentul purtat de victimă. • Ascultaţi dacă aerul iese pe nas sau pe gură. • Simţiţi dacă aerul vă loveşte obrazul sau buzele când le apropiaţi de gura victimei. 5. Dacă victima nu respiră, apucaţi-i nasul, rotiţi-i faţa spre dumneavoastră şi acordaţi-i două respiraţii complete. 6. Mai daţi-i o altă respiraţie la fiecare 5 secunde. Instructorul vostru NAUI vă va arăta cum să număraţi secundele. 7. Continuaţi să-i acordaţi victimei câte o respiraţie la fiecare 5 secunde sau 12

respiraţii pe minut. Atenţie să nu intre apă în gura victimei ce va fi dusă în plămâni. Trebuie să ţineţi apa în afara plămânilor victimei. Numai dacă distanţa până la mal sau vas este scurtă, continuaţi respiraţia de ajutor în timpul transportului (figura 7-9). Este cel mai important să duceţi victima la punctul de ieşire unde poate fi efectuată procedura completă de resuscitare dacă este nevoie, sau unde poate fi obţinută asistenţă medicală.

FIGURA 7-9. PENTRU A DEVENI EXPERT ÎN

ADMINISTRAREA ÎN APĂ A RESPIRAŢIEI

ARTIFICIALE, SE IMPUNE INSTRUCTAJ

SUPLIMENTAR ŞI PRACTICĂ.

Învăţaţi să vă păstraţi singur calmul pentru a nu vă extenua încât să aveţi nevoie de asistenţă. La sfârşitul Cursului de Certificare ca Scafandru NAUI, veţi fi în măsură să efectuaţi paşii de bază ai respiraţiei în apă, dar este necesar antrenament suplimentar şi practică pentru a deveni expert. Antrenament suplimentar pentru prim ajutor, resuscitare, salvarea a vieţii, administrare de oxigen şi salvare a scafandrilor este necesar şi recomandat cu tărie. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi următoarelor întrebări despre salvări: 13. O urgenţă apare când un scafandru este ___________________________ ______________________________ . 14. Patru tipuri de antrenament recomandate pentru urgenţe sunt ______________________________ , ______________________________ , ______________________________ şi ______________________________ . 15. Prima măsură care trebuie s-o luaţi pentru ajutorarea unui scafandru inconştient la suprafaţă este ______________________________ . 152

16. Prima grijă când găsiţi un scafandru inconştient la fundul apei este ______________________________ . 17. Cele mai importante două puncte pentru asigurarea respiraţiei artificiale în apă sunt ___________________ şi _____________________________ . 18. Cel mai important lucru de făcut pentru un scafandru ce nu respiră în apă este să ______________________ ______________________________ .

foarte puţine locuri este interzisă folosirea echipamentului cu oxigen de către personal fără pregătire medicală. Majoritatea zonelor acceptă antrenamentul în administrarea oxigenului de către agenţii recunoscute de NAUI. Verificaţi cu instructorul despre legile existente în zona dumneavoastră. Bărcile pentru scufundări sunt de obicei echipate cu sisteme de oxigen de urgenţă (figura 7-10). Primul ajutor este mai eficient la faţa locului dacă puteţi administra oxigen.

URGENŢE ŞI PRIMUL AJUTOR Pentru a fi un partener de scufundare calificat, trebuie să vă puteţi ajuta sau salva colegul, să acordaţi primul ajutor adecvat şi să faceţi faţă unei urgenţe. În timp ce puţine accidente pun viaţa în pericol, rănile şi necazurile apar tocmai în timpul celor mai multe activităţi fizice. Trebuie să fiţi în măsură să puteţi rezolva de la diverse răni, ca tăieturi şi vânătăi, până la afecţiuni provocate de animalele marine ca stop respirator şi cardiac. S-ar putea să fiţi singura persoană disponibilă pentru a acorda ajutor imediat. Fi pregătit Pentru a vă pregăti să faceţi faţă urgenţelor, aveţi nevoie de antrenament, echipament de urgenţă, contacte, plan în caz de urgenţă şi determinarea de a acţiona. Prima regulă a primului ajutor este “A nu răni”. Cea mai bună cale de a urma această regulă este să continuaţi antrenamentul în mod frecvent pentru primul ajutor, resuscitare şi pentru tehnicile de salvare a scafandrilor. Repetând de câteva ori pe an cu partenerul dumneavoastră, este o bună metodă de a vă păstra ascuţite abilităţile pentru acordarea primului ajutor. Echipamentul de urgenţă poate fi divers. Ca minim, trebuie să aveţi disponibilă o trusă de prim ajutor. O listă a conţinutului acesteia este sugerată în Anexa C. Alte echipamente folositoare includ o unitate de oxigen (dacă sunteţi pregătit pentru folosirea ei), o pătură şi o rezervă de filtrat apă prosapătă. Trebuie să aveţi echipamentul de urgenţă disponibil la locul de scufundare. Înlocuiţi orice echipament sau provizii imediat după ce le-aţi utilizat. Oxigenul este extrem de important pentru tratarea leziunilor grave ale scafandrilor cum ar fi embolism, boala de decompresie şi cazuri apropiate de înec. În

FIGURA 7-10. AVÂND O UNITATE DE OXIGEN LA

LOCUL DE SCUFUNDARE ŞI FIIND INSTRUIT

ADECVAT ÎN FOLOSIREA EI, ESTE VITAL CÂND

TRATAŢI URGENŢELE DE SCUFUNDARE

PRECUM EMBOLIA GAZOASĂ ŞI BOALA DE

DECOMPRESIE.

Trebuie de asemenea să ştiţi unde să sunaţi după ajutor. În majoritatea zonelor, trebuie să ştii pe cine să suni pentru asistenţă medicală sau evacuare şi transport medical. Întotdeauna asiguraţi-vă că ştiţi numărul pentru a apela serviciul de urgenţă local. Reţeaua de Alertă a Scafandrilor (DAN) este o reţea internaţională pentru urgenţe care vă poate furniza consultanţă, informaţii despre camere hiperbarice şi medici specializaţi, transport şi tratament, 24 de ore din 24, la un singur număr de telefon de urgenţă: (919) 684-8111. Sediul DAN este în Carolina de Nord, SUA. DAN are şi numere de urgenţă stabile în toată lumea pentru a vă ajuta în caz de nevoie. Întrebaţi instructorul NAUI despre numărul corect pe care să îl folosiţi în zona dumneavoastră. Scrieţi numerele locale pentru urgenţă precum şi numărul de telefon pentru reţeaua DAN pe un carton, puneţi şi fise de telefon în cutia unui film fotografic vechi şi includeţi toate acestea în trusa de prim ajutor. Ultima cerinţă pentru pregătire este 153

determinarea de a acţiona adecvat în caz de urgenţă. Dacât să se implice, majoritatea persoanelor au tendinţa să stea şi să privească accidentul apărut. Trebuie să vă hotărâţi din timp să acţionaţi dacă veţi fi prezent la locul unui accident de scufundare şi dacă sunteţi pregătit şi competent să rezolvaţi această situaţie. Nu stânjeniţi intervenţia medicală profesională, dar fiţi pregătit să o sprijiniţi dacă este necesar. Baza primului ajutor Primul ajutor cuprinde următoarele: 1. Verificarea locului accidentului spre a determina dacă este sigur pentru acordarea primului ajutor. 2. O scurtă examinare a victimei pentru a determina gravitatea rănii. 3. Tratament imediat pentru urgenţe ce pun viaţa în pericol precum oprirea respiraţiei sau sângerare arterială. 4. Tratament pentru răni mai puţin grave şi pentru şoc. 5. Pregătiri pentru îngrijire medicală şi transport. Există cinci categorii principale de răni pentru care ar trebui să fiţi pregătit să acordaţi primul ajutor: • Sângerări grave. • Insuficienţă respiratorie. • Stop cardiac. • Şoc. • Accidente de scufundare grave precum supradilatarea plămânilor sau boala de decompresie. Pregătirea de urgenţă în primul ajutor vă învaţă cum să răspundeţi adecvat în primele patru cazuri. Primul ajutor pentru embolism şi boala de decompresie cuprinde aşezarea victimei pe pământ şi menţinerea respiraţiei şi a circulaţiei. De asemenea, trebuie să trataţi şi starea de şoc, să administraţi oxigen dacă este posibil, să monitorizaţi constant victima şi să o transportaţi la cea mai apropiată unitate sanitară sau cameră de recompresie funcţională (figura 7-11). NAUI recomandă să urmaţi Cursul de Salvare ca Scafandru, pentru pregătirea în managementul accidentelor. Contactaţi-vă instructorul pentru mai multe informaţii despre acest important curs. Resuscitare şi administrare de oxigen Trebuie să aveţi antrenament în

FIGURA 7-11. ÎN PLUS PENTRU ADMINISTRAREA

OXIGENULUI LA O URGENŢĂ DE SCUFUNDARE,

TREBUIE SĂ TRATAŢI ŞI STAREA DE ŞOC, SĂ

MONITORIZAŢI VICTIMA ŞI SĂ OBŢINEŢI

TRANSPORTUL ACESTEIA LA O UNITATE

SANITARĂ.

acordarea primului ajutor şi a respiraţiei artificiale. Oricine, scafandru sau nu, trebuie să fie pregătit să acorde primul ajutor şi să resusciteze. Dacă nu aţi urmat cursurile pentru a dobândi aceste aptitudini, sau să vă reîmprospătaţi cunoştiinţele după un an sau doi, ar trebui să urmaţi unul din programele existente la diferite şcoli. Ca scafandru, ar trebui să urmaţi printr-un instructor şi cursul pentru administrare de oxigen. Răni provocate de viaţa acvatică Pregătirea generală pentru primul ajutor nu acoperă tratamentul rănilor provocate de viaţa acvatică, deşi cele mai multe din procedurile generale se aplică şi în această zonă. Principiile generale sunt prezentate aici. Instructorul vă va detalia tratamentele specifice pentru rănile produse de viaţa acvatică din zona dumneavoastră. Prevenire Comportamentul agresiv este rar în mediul acvatic. Orice rană primiţi de la un animal acvatic este aproape mereu rezultatul unei acţiuni defensive din partea creaturii, dar oricum vă va durea! Ţineţi minte că aproape toate animalele vor ataca dacă se simt încolţite sau ameninţate. Evitaţi potenţialele probleme cu viaţa acvatică din zona dumneavoastră prin învăţarea speciilor periculoase şi cum să le evităm. Amintiţi-vă că atunci când vă scufundaţi, intraţi în casa acestor animale. Respectaţi creaturile şi casa lor şi ele vă vor lăsa în pace. Dacă acţionaţi agresiv în direcţia oricăror vietăţi marine, ele vă vor ataca pentru a se apăra. Unele au simţul 154

teritoriului foarte pronunţat şi vă vor ataca dacă vă apropiaţi de casa lor. Tratament Rănile provocate de viaţa acvatică sunt clasificate în una sau mai multe din următoarele categorii: • Perforări. • Înţepături. • Muşcături şi laceraţii. • Amputări. Aricii de mare, peştii spinoşi sau pisicile de mare pot cauza răni perforate. Dacă este posibil, înlăturaţi orice material din rană. Pot fi injectate toxine şi de aceea trebuie udată bine zona rănită cu apă fierbinte, atât cât suportă victima pentru cel puţin 20 de minute. Unii scafandrii pot fi hipersensibili la rănile produse de animalele marine. Duceţi victima la o unitate sanitară cât mai repede posibil. Meduzele şi coralii pot provoca înţepături. Scoateţi obiectul înţepător şi aplicaţi un agent de neutralizare. Instructorul vă va spune modalitatea corectă pentru a neutraliza o înţepătură cauzată de o creatură din zona dumneavoastră. Asistenţa medicală este necesară dacă rana este gravă sau dacă victima prezintă semne sau simptome unei reacţii alergice. Aproape toate animalele marine pot muşca. Primul ajutor poate varia de la o simplă curăţare antiseptică a rănii, până la controlarea unei sângerări abundente. Asistenţa medicală este necesară dacă rana este gravă, apare o pierdere de sânge importantă, sau dacă victima prezintă semnele sau simptomele unei reacţii alergice. Rănile provocate de viaţa acvatică pot varia în funcţie de mediul de scufundare. Trebuie să cunoaşteţi ce răni pot să apară probabil într-o anumită zonă precum şi primul ajutor pentru ele. Chiar mai important de atât, evitaţi să fiţi rănit. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi următoarelor întrebări despre urgenţe şi primul ajutor: 19. Patru cerinţe pentru a fi pregătit să faceţi faţă urgenţelor la scufundare sunt ______________________________ , ______________________________ , ______________________________ şi ______________________________ . 20. Pentru a fi sigur că aptitudinile

dumneavoastră sunt adecvate pentru o urgenţă, trebuie să ______________ şi ______________________________ . 21. Patru articole de echipament recomandate pentru urgenţe sunt ______________________________ , ______________________________ , ______________________________ şi ______________________________ . 22. _______________________ este o reţea internaţională de camere hiperbarice şi medici specialişti care asigură consultanţă pentru transportul şi tratamentul accidentelor de scufundare.

SIGURANŢA ÎN REZUMAT Scufundarea în siguranţă este în primul rând o problemă de cunoaştere a regulilor, de urmare a lor şi de a fi pregătit. Fiind avizat despre practicile de scufundare în siguranţă, generale şi locale şi urmându-le veţi face mai mult pentru siguranţa dumneavoastră. Dacă ceva neaşteptat apare, fiind pregătit să rezolvaţi această situaţie va reduce gravitatea problemei. Scufundarea în siguranţă în primul rând presupune atitudine. Siguranţa apare când un scafandru respectă mediul şi doreşte să fie pregătit adecvat pentru scufundare. Pentru scafandrii care sunt pregătiţi pentru urgenţe şi urmează sistemul de parteneri ca şi alte bune practici pentru scufundări sigure, siguranţa este un simplu produs al acestei atitudini. Ar trebui să vă supuneţi Practicilor de Scufundare Recomandate de NAUI, enumerate în Anexa B. Prin aplicarea acestor principii, veţi vedea pentru sine că zicala “Scufundarea sigură nu este un accident”, nu este un simplu joc de cuvinte.

PRACTICI RESPONSABILE DE SCUFUNDARE Trebuie să fiţi pregătit pentru ceea ce plănuiţi să faceţi sau pentru ceea ce aveţi de făcut la scufundare şi trebuie să rezistaţi tentaţiei de a învăţa pe alţii până nu deveniţi un instructor NAUI atestat. Pregătirea ar trebui să continue cu cursurile avansat, de specialitate, de reîmprospătare pentru a vă păstra cunoştinţele şi aptitudinile la zi şi să faceţi progrese. Scufundaţi-vă doar când vă simţiţi bine, psihic şi fizic. Examinările medicale anuale sunt importante. Nu vă scufundaţi sub 155

influenţa medicamentelor, incluzănd şi reticenţa despre alcool. Menţineţi-vă o formă fizică bună, cunoaşteţi-vă limitele, scufundaţi-vă respectându-le şi păstraţi o rezervă de energie şi de aer la limita siguranţei. Dacă vi se face frig, obosiţi, vi se face rău, sau mai aveţi puţin aer în timpul scufundării, ieşiţi imediat din apă. Trebuie să întreţineţi echipamentul în conformitate cu recomandările producătorului şi să îl verificaţi înainte de fiecare scufundare. Duceţi-l la atelierul profesional agreat de producător şi folosiţi la scufundări numai echipament recomandat. Purtaţi greutatea adecvată şi în particular evitaţi scufundările cu prea mult balast. Nu împrumutaţi echipamentul unei persoane neatestată să facă scufundări. Cunoaşteţi locul unde urmează să efectuaţi scufundarea. Respectaţi mediul şi evitaţi locurile periculoase sau condiţiile proaste de scufundare. Arboraţi steagul pentru scafandri spre a avertiza vasele de prezenţa voastră şi scufundaţi-vă lângă acest steag. Faceţi exerciţii moderate de adâncime şi limită de timp. Acordaţi timpul necesar planificării atente a scufundării şi urmaţi-vă planul. Cunoaşteţi regulile sistemului de parteneri şi respectaţi-l pentru propria distracţie şi siguranţă. Scufundaţi-vă regulat, sau refaceţi-vă aptitudinile după o perioadă de inactivitate înainte de a vă scufunda din nou. Înregistraţi scufundările pentru a vă aminti detaliile şi experienţele Dacă urmaţi Practicile Recomandate de Scufundare prezentate de instructorul NAUI de la începutul instruirii dumneavoastră, ele vor deveni rapid parte din rutina dumneavoastră şi le veţi executa cu uşurinţă. Faceţi din acesta scopul vostru şi veţi porni pe un drum bun pentru a evita riscurile scufundărilor. Siguranţa este o atitudine şi aceasta este reflectată în moto-ul NAUI: “Scufundare în Siguranţă Prin Educaţie”.

"Dive Safety Through Education"

156

CAPITOLUL

Mediul de

scufundare

______

157

SCOP: În acest capitol veţi: • Învăţa despre caracteristicile fizice ale locurilor de scufundare. • Fi familiarizat cu diverse tipuri de mişcare ale apei şi cum aceasta poate influenţa scufundarea. • Învăţa despre diferite categorii ale vieţii marine şi cum să evitaţi problemele cu ele. • Fi familiarizat cu impactul pozitiv pe care îl puteţi avea asupra mediului subacvatic. • Învăţa despre câteva din zonele populare de scufundări din lume. Condiţiile subacvatice variază dintr-o parte în alta a lumii. Vizibilitatea, temperatura apei, valurile, curenţii şi alţi factori sunt toţi diferiţi în fiecare zonă. Aceste diferenţe influenţează modul cum vă echipaţi pentru o scufundare şi tehnicile pe care le folosiţi. Indiferent unde vă scufundaţi, veţi descoperi cerinţe speciale în funcţie de zona respectivă. Înainte de a vă scufunda într-un loc în care nu v-aţi mai scufundat înainte, trebuie să studiaţi condiţiile de mediu care var putea afecta scufundarea şi cum se descurcă scafandri locali în aceste condiţii. Trebuie de asemenea să consideraţi şi alte variaţii fizice şi de mediu, cum ar fi sezonul din an, vremea, caracteristicile locului de scufundare şi condiţiile în care se află ţărmul. Statele Unite continentale sunt un bun exemplu pentru o ţară cu unele din cele mai variate condiţii de scufundare din lume. Mediile subacvatice din Statele Unite includ diverse zone precum: • Sondele de forat petrol din Louisiana şi California. • Apele tropicale de pe coasta Floridei. • Apele reci din Marile Lacuri, New England şi Alaska. • Pădurile de alge de pe coasta

Californiei.

Aceste medii sunt extrem de diferite şi fiecare necesită anumite aptitudini specifice, tehnici şi echipament. Acest capitol examinează modul cum caracteristicile locurilor de scufundare şi condiţiile ţărmului vă afectează tehnicile de scufundare în diverse zone. Sunt luate în considerare variaţiile de temperatură, vizibilitate şi viaţă acvatică. Se adresează de asemenea conservării şi modului cum puteţi

ajuta la conservarea mediilor subacvatice. Instructorul vostru va suplimenta acest material explicându-vă modurile cum condiţiile locale afectează scufundarea aproape de casa dumneavoastră.

CARACTERISTICILE FIZICE ALE UNUI LOC O varietate de caracteristici determină tipul locului de scufundare şi condiţiile fundului apei. Caracteristicile locului vor dicta cum intraţi şi cum ieşiţi din apă şi cum vă veţi scufunda.

FIGURA 8-1. LOCURILE DE SCUFUNDARE

VARIAZĂ CONSIDERABIL. SONDELE DE PETROL

SUNT UN EXEMPLU DE LOCURI ARTIFICIALE

CARE ASIGURĂ O BUNĂ SCUFUNDARE.

Tipuri de locuri Scafandrii se vor scufunda aproape oriunde există apă, dar ei sunt frecvent atraşi de formaţii subacvatice interesante. Aceste formaţiuni pot fi artificiale, precum un recif artificial, sonde de foraj, diguri, debarcadere ori epave (figura 8-1). Locurile artificiale pot fi la fel de fascinante ca orice formaţie subacvatică naturală. Ca detaliu, mulţi scafandri găsesc epavele printre cele mai fascinante locuri de scufundare (figura 8-2). Locurile naturale de scufundare cuprind trecători submarine cu perţii prăpăstioşi, lacuri, fluvii, recifuri de corali şi piatră. Aceste locuri au avantajul că dezvoltarea marină ar putea să fie veche de mii de ani. Scafandrii special antrenaţi se bucură de senzaţia explorării peşterilor subacvatice şi grotelor sau se scufundă sub gheaţa lacurilor. Orice mediu de scufundare care nu permite accesul vertical spre suprafaţă este numit plafon de mediu. Plafoanele de mediu 158

FIGURA 8-2. EPAVELE SUNT DE ASEMENEA

LOCURI OBIŞNUITE DE SCUFUNDARE.

includ peşteri, interiorul epavelor şi apa de sub gheaţă sau alge mari (figura 8-3 la 8-5). Aceste medii marine sunt foarte specializate. Ele necesită echipament suplimentar special şi antrenament indiferent de experienţa de scafandru anterioară dobândită în alte condiţii de scufundare. Chiar şi instructorii au nevoie de antrenament special pentru scufundarea în aceste tipuri de medii.

FIGURA 8-4. SCUFUNDAREA ÎN INTERIORUL EPAVELOR NECESITĂ DE ASEMENEA

PREGĂTIRE ŞI ECHIPAMENT SPECIAL.

obositore decăt de pe vas, dar ambele oferă situaţii variate şi unice (figura 8-6). Unul dintre cele mai interesante aspecte ale scufundării de pe plajă poate fi dat de ţărmul apei. Accesul de pe plajă poate fi dificil în zone cu faleze prăpăstioase şi ţărmuri colţuroase. Pentru a vă scufunda în unele dintre cele mai izolate zone de-a lungul liniei de coastă, trebuie să mergeţi pe jos sau să vă căţăraţi pe terenul colţuros, acoperind o distanţă considerabilă chiar dacă v-aţi îmbrăcat sau vă transportaţi echipamentul.

FIGURA 8-3. SCUFUNDAREA ÎN PEŞTERI

NECESITĂ PREGĂTIRE ŞI ECHIPAMENT

SPECIAL.

INTRĂRI ŞI IEŞIRI Cea mai uşoară scufundare este de obicei de pe ambarcaţiuni şi în multe situaţii, scufundarea de pe vase oferă unele dintre cele mai bune condiţii. Scufundarea de pe plajă e o alternativă obişnuită pentru mulţi scafandri şi poate fi extrem de plăcută. Scufundarea de pe plajă este în general mai

FIGURA 8-50. SCUFUNDAREA SUB GHEAŢĂ

OFERĂ O PROVOCARE UNICĂ PENTRU A EGALA

EXPERIENŢA SCAFANDRILOR.

Acest lucru poate fi extenuant şi periculos. Pentru a vă scufunda în aceste condiţii, trebuie să vă cunoaşteţi capacităţile şi limitele şi să le planificaţi. Când vă scufundaţi 159

de la scafandri cu vechime. Pe măsură ce veţi câştiga experienţă şi veţi participa la cursurile următoare, veţi fi în măsură să exploraţi noile zone cu încredere şi fără supraveghere.

FIGURA 8-6. SCUFUNDAREA DE PE PLAJĂ

POATE FI EXTREM DE PLĂCUTĂ, ÎNSĂ

PRESUPUNE UN EFORT MAI MARE.

în aceste zone, de asemenea trebuie să vă asiguraţi că aveţi energia pentru a vă reîntoarce la punctul de plecare în siguranţă după scufundare. După ce aţi intrat în apă, condiţiile liniei ţărmului vă pot crea alte probleme. Forma fundului apei poate influenţa acţiunea curenţilor şi a valurilor. Fundul apei ar putea fi înclinat progresiv, brusc prăpăstios, ori să aibă gropi împrăştiate şi stânci. Conformaţia fundului apei va influenţa modul în care intraţi în apă (figura 8-7).

FIGURA 8-7. INTRĂRILE DE PE STÂNCI POT FI

PERICULOASE. TREBUIE SĂ PLANIFICAŢI

INTRAREA ÎNAINTE DE A O FACE.

În clipa care vă scufundaţi într-o zonă nouă, aveţi nevoie de informaţii despre locul de scufundare. Trebuie să ştiţi la ce să vă uitaţi şi ce să evitaţi, precum şi orice tehnică de scufundare ce ar putea fi unică în acea zonă. Acest lucru poate fi învăţat scufundându-vă în zonele noi cu un Instructor NAUI, cu un Master Scafandru NAUI, sau cu alţi scafandri locali experimentaţi (figura 8-8). Întotdeauna cereţi informaţii despre noile zone de scufundare

FIGURA 8-8. ÎNTOTDEAUNA CEREŢI AMĂNUNTE

DESPRE O NOUĂ ZONĂ DE LA UN SCAFANDRU

EXPERIMENTAT CARE CUNOAŞTE LOCAŢIA.

Starea fundului apei Configuraţia fundului apei unui loc vă poate influenţa şi scufundarea. Acesta este adevărul indiferent că vă scufundaţi într-o carieră de piatră, lac, fluviu sau ocean. De obicei, vă puteţi aştepta ca terenul subacvatic Ia locul de scufundare să fie o extensie a liniei ţărmului. Dacă ţărmul este stâncos şi colţuros, veţi găsi probabil condiţii similare subacvatice. O plajă largă, nisipoasă de obicei indică o întindere imensă de nisip şi în adânc. Există excepţii, aşa că ajută să verificaţi şi părerile altor scafandri în legătură cu un loc necunoscut. Nişte informaţii despre condiţiile fundului apei sunt de asemenea disponibile pe hărţile de navigaţie folosite pentru călătoriile cu vaporul. În cele mai multe cazuri, cu cât relieful subacvatic este mai vertical (zid) într-un loc de scufundare şi numărul de plante acvatice este mai numeros, cu atât şi viaţa marină este mai mare (figura 8-9). Sectoarele cu funduri plate tind să fie vizibil lipsite de viaţă în comparaţie cu pădurile de alge şi recifurile de corali. Scafandrii doresc să exploreze zone cu viaţă marină din belşug pentru a fi văzută, ceea ce face scufundarea mult mai interesantă. Veţi găsi multe conformaţii diferite de suprafeţe subacvatice. Acestea includ mâl, nămol, argilă, nisip, pietricele, pietre şi corali. 160

mai bine cum compoziţia fundului apei este unul din multele elemente ce vă afectează scufundarea.

FIGURA 8-9. ZONELE STÂNCOASE ASCUND MULTE CREATURI MARINE.

Fundurile de mâl şi nămol sunt uşor de tulburat. Acest lucru poate reduce vizibilitatea la zero datorită sedimentelor în suspensie. Fundurile de nisip au o vizibilitate mai bună, dar acestea par a fi deşerturi submarine, deoarece formele de viaţă se află în mare parte în şi sub stratul de nisip, sau dispar la apropierea scafandrului. Fundurile stâncoase asigură o bună bază pentru plantele acvatice şi asigură multe găuri şi despicături pe care animalele acvatice le folosesc drept casă. Plantele acvatice nu cresc bine în apele tropicale, dar coralii prosperă în aceste ape şi ele asigură scufundări excelente. Crustaceele, rocile şi formaţiunile subacvatice pot avea margini ascuţite, deci trebuie să aveţi un bun control al flotabilităţii pentru a preveni tăieturile şi zgârieturile când vă scufundaţi în zone cu asemenea trăsături. Fundurile cu compoziţie variabilă necesită tehnici diferite de scufundare. Trebuie să învăţaţi o tehnică pentru o intrare de pe plajă, pe un fund nisipos care asigură o aderenţă bună şi o alta pentru un fund mâlos, care poate pune multe probleme diferite. Mâlul poate de asemenea să fie foarte alunecos atunci când intraţi sau ieşiţi din apă. Odată ce aţi intrat în apă o să descoperiţi că trebuie să vă deplasaţi cu grijă pentru a nu tulbura noroiul sau fundul mâlos. Fundurile nisipoase nu tulbură apa la fel precum cele noroioase sau mâloase. Recifurile de corali şi stâncă asigură cea mai bună vizibilitate precum şi multe lucruri interesante de văzut. Odată ce începeţi scufundarea în ape deschise, o să apreciaţi

Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi următoarelor întrebări despre caracteristicile fizice ale unui loc de scufundare: 1. Cine este cel mai în măsură să vă dea informaţii despre o nouă zonă? ______________________________ . 2. Două tipuri de plafoan de mediu care necesită antrenament special sunt ______________ şi ______________ . 3. Două tipuri de locuri artificiale de scufundare sunt ________________ şi ____________________ . 4. Două tipuri de locuri naturale de scufundare sunt ________________ şi ___________________ . 5. Fundul apei unui loc de scufundare poate fi compus din ______________ , ____________ , sau _____________ . 6. Mediul subacvatic este de obicei o extensie a ______________________ .

STAREA APEI Temperatura apei şi vizibilitatea sunt probabil cei mai importanţi factori în determinarea nivelului de dificultate şi a confortului scufundării. Scufundarea în apă caldă, clară este relativ simplă, deoarece trebuie să purtaţi un echipament minim de izolare şi este întotdeauna uşor de văzut unde te afli. Scufundarea în apă rece şi mai închisă, este mai dificilă deoarece trebuie să purtaţi un echipament de izolaţie mai bun pentru a vă simţi confortabil şi nu întotdeauna puteţi spune exact unde se află lucrurile sub apă în afara razei vizuale.

VIZIBILITATEA Un factor major care afectează toate scufundările este vizibilitatea subacvatică, care poate varia între 0 şi peste 30 de metri (100 feet). Scufundarea în ape unde vizibilitatea este extrem de redusă poate fi periculoasă şi scufundarea cu vizibilitate zero necesită un echipament special, antrenament şi proceduri. Dacă ajungeţi la un loc şi descoperiţi că nu vedeţi nimic sub apă, ar trebui să amânaţi scufundarea până în ziua când vizibilitatea devine mai bună. Scufundarea cu vizibilitate zero este o parte necesară a antrenamentului de căutare şi salvare, dar nu este nici distractivă nici 161

sigură atunci când doar învăţaţi să vă scufundaţi. Locaţia, sezoanele, vremea, mişcarea apei, compoziţia fundului apei şi alţi factori influenţează vizibilitatea subacvatică. De exemplu, în California vizibilitatea este de obicei cea mai bună în timpul lunilor de toamnă calme şi cea mai rea în timpul ploilor de iarnă şi a furtunilor. În Marea Cortez, din Mexic, vizibilitatea este bună în lunile de vară şi redusă în lunile de iarnă. Schimbările mareei influenţează de asemenea vizibilitatea. Vedeţi Mareele de la pagina 164 pentru informaţii despre acestea. Câteva probleme legate de vizibilitate. Cea mai frecventă este dezorientarea. Cu vizibilitate limitată, puteţi deveni dezorientat şi ameţit din cauza lipsei de repere vizuale, când sunteţi sub apă. Puteţi să evitaţi acest lucru nefăcând scufundări în ape cu vizibilitate redusă până când veţi fi antrenat în tehnica adecvată. Încurcarea în liniile de pescuit sau în alte resturi poate de asemenea să fie o problemă serioasă în condiţii de vizibilitate redusă.

FIGURA 8-10. SFOARA PENTRU PARTENER ESTE

O CALE DE A MENŢINE CONTACTUL ÎN APĂ CU

VIZIBILITATE REDUSĂ.

Există tehnici speciale pentru scufundare cu vizibilitate limitată. Scafandrii pot să se ţină de mâini pentru a sta împreună sau folosesc sfoara pentru partener (figura 8-10). O sfoară pentru partener este o frânghie scurtă de până la 2 metri (6 feet), cu o buclă la fiecare capăt. Fiecare scafandru din echipă ţine unul din capetele frânghiei pentru a menţine contactul. Scufundarea cu vizibilitate limitată este un domeniu special de scufundare. Instructorul vostru vă va prezenta orice tehnică ce este legată de vizibilitatea locului în care vă veţi scufunda. În ape extrem de clare, estimarea distanţelor poate fi dificilă (figura 8-11).

Suprafaţa, barca şi alte lucruri par să fie mai

FIGURA 8-11. RECIFURILE DE CORALI AU DE

OBICEI O EXCELENTĂ VIZIBILITATE CARE

POATE FI MAI MARE DE 30 METRI.

apropiate decât sunt în realitate. Când acest lucru se întâmplă, este uşor să depăşiţi adâncimea planificată, deoarece anumite obiecte vor fi mai depărtate şi la adâncime mai mare decât par. În aceste condiţii, este important să verificaţi adâncimea chiar mai des decât normal. Chiar dacă vizibilitatea este bună sau redusă, puteţi înţelege de ce trebuie să staţi alături de partenerul vostru sub apă. Când aveţi vizibilitatea redusă, este uşor să vă separaţi unul de celălalt şi să vă pierdeţi urma. Dacă nu reuşiţi să vă găsiţi partenerul în aceste condiţii într-un minut, trebuie să ieşiţi la suprafaţă, folosind tehnica standard pentru a vă căuta colegul pierdut. Când aveţi vizibilitate bună, este uşor să vă depărtaţi prea mult, ceea ce înseamnă că nu veţi fi capabil să ajutaţi dacă partenerul are nevoie de asistenţă. Începeţi să vă formaţi obiceiuri bune de scufundare de la prima intrare sub apă. Dacă vreţi să fiţi considerat un bun partener, învăţaţi să staţi la distanţa de atingere, fără a vă deranja coechipierul.

TEMPERATURA Temperatura apei poate varia de la îngheţ la peste 30°C (80°F). Scufundarea în apă mai rece de 26°C (79°F) necesită în mod normal să purtaţi un anumit tip de costum de scafandru, în funcţie de durata scufundării, nivelul activităţii în timpul scufundării şi fiziologia dumneavoastră individuală. Ca o regulă, cu cât apa e mai rece cu atât izolaţia 162

pe care trebuie să o purtaţi trebuie să fie mai bună. Aproape toate scufundările necesită un anumit tip de izolaţie deoarece temperatura apei va fi mai mică decât temperatura pielii corpului. Chiar dacă de obicei vă scufundaţi în ape rezonabil de calde, o să aveţi nevoie să preveniţi răcirea cauzată de capacitatea apei de a conduce şi absorbi căldura. O să vă răciţi rapid dacă nu purtaţi o protecţie adecvată. Temperatura apei este întotdeauna un factor major de luat în considerare când planificaţi o scufundare. În cele mai multe cazuri, cu cât te scufunzi mai mult, cu atât scade temperatura apei.

vântul o amestecă cu straturile inferioare şi astfel se elimină termoclinele. În timpul iernii, temperatura apei de suprafaţă poate scădea aproape de îngheţ şi astfel apare fenomenul de termoclină inversă, cu apa mai rece ca strat superior şi cea caldă ca strat inferior. În timpul primăverii, apa de suprafaţă se încălzeşte şi vântul amestecă cele două straturi de apă, astfel eliminându-se termoclina inversă. Trebuie să obţineţi informaţii despre temperatura apei şi adâncimea la care planificaţi să vă scufundaţi înainte de a intra în apă. Aceste informaţii sunt de obicei disponibile de la instructorii localnici, scafandrii master sau magazinele de profil. Trebuie să alegeţi o protecţie termică adecvată atât pentru temperatură cât şi pentru necesităţile individuale fiziologice. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi următoarelor întrebări despre starea apei: 7. Termoclina este o _______________ ______________________________ . 8. ______________ , _____________ , _______________ şi ______________ pot afecta vizibilitatea. 9. Scufundarea în ape fără vizibilitate poate cauza ____________________ .

FIGURA 8-12. O TERMOCLINĂ ESTE O ZONĂ

DISTINCTĂ ŞI ÎNGUSTĂ DE SCHIMBĂRI

RADICALE ÎN TEMPERATURA APEI ÎNTRE

STRATUL DE SUPRAFAŢĂ ŞI FUND A UNUI LAC.

În lacurile cu apă dulce, un fenomen cunoscut sub numele de termoclină poate apărea în timpul verii (figura 8-12). Aceasta reprezintă o zonă subţire de schimbări radicale în temperatura apei între straturile de suprafaţă şi straturile de fund. Cele două straturi de apă pot varia în temperatură cu până la 10°C (20°F). Ele rămân distincte şi nu se amestecă. Dacă echipamentul de scufundare este adecvat doar pentru temperatura stratului de suprafaţă, puteţi descoperi că această schimbare bruscă de temperatură la adâncime vă poate forţa să terminaţi mai devreme scufundarea. Termoclinele sunt adesea întâlnite în multe lacuri, dar apar şi în ocean. În lacurile de apă dulce survin de asemenea modificări ale temperaturii apei pe parcursul unui an. În timpul toamnei, pe măsură ce apa de suprafaţă se răceşte,

MIŞCAREA APEI ŞI EFECTELE EI Apa este grea. Dacă vă gândiţi la greutatea unui recipient cu apă închis ermetic şi cum ar fi să vă cadă unul pe picior, vă puteţi imagina potenţialul enorm de energie conţinut de o mişcare masivă de apă. Este inutil să lupţi împotriva mişcărilor energice de apă, precum un curent puternic, deoarece nu poţi înota efectiv împotriva lui. Este posibil să folosiţi mişcarea apei pentru a vă ajuta în scufundare şi aceasta este ceea ce veţi învăţa în timpul cursurilor de atestare ca scafandru NAUI. Trebuie să înţelegeţi ce ansamblu pune apa în mişcare, cum se deplasează apa şi cum să vă comportaţi efectiv în curenţii de apă. Înţelegând aceasta vă va ajuta să alcătuiţi din timp un plan care să acopere mişcările apei şi să le utilizaţi în avantajul vostru. Valurile În timp ce vântul suflă deasupra apei, îşi transferă energia acesteia. Apa începe să se împingă înspre vârfuri formând văi care 163

devin valuri. În apa oceanului, aceste valuri se numesc hule. Cu intensificarea vântului, sau când vântul suflă pentru o perioadă mai lungă de timp, se formează hule mai mari. Valurile de obicei nu se sparg în ocean, numai dacă se formează hule mari şi vântul suflă puternic. Energia valurilor- dar nu apa în sine poate călători peste mii de mile de ocean. Când valurile intră în ape puţin adânci, acestea sunt afectate de fundul apei şi se sparg formând deferlare. Cu cât valurile sunt mai mari cu atât formează o deferlare mai mare.

FIGURA 8-13. ZONA DE DEFERLARE APARE CÂND VALURILE SE SPARG APROAPE DE ŢĂRM.

Zona de deferlare este locul în care valurile se sparg acolo unde apa devine mai puţin adâncă aproape de ţărm (figura 8-13). În zonele de coastă unde plaja pentru scufundare devine populată, scafandrii trebuie să meargă prin zona de spargere a valurilor pentru a intra sub apă. Capitolul 3 furnizează o introducere despre intrările în aceste valuri. Instructorul vostru va acoperi aceste intrări în detaliu, dacă ele sunt comune în zona voastră de scufundare. Unda este mişcarea subacvatică a apei pe care o veţi întâlni atunci când veţi face scufundări într-o zonă apropiată de ţărm în care acţionează valuri. Când vă aflaţi în ape puţin adânci şi sunt valuri puternice, puteţi simţi efectele acestei mişcări. În timp ce valurile se deplasează pe deasupra spre ţărm, această mişcare tinde să vă împingă corpul departe de ţărm mai întâi şi apoi înspre ţărm. În cele mai multe zone cu valuri mari, unde deferlează şi sunt unde mari, vizibilitatea va fi redusă. Condiţiile diferite de plajă necesită tehnici diferite de intrare/ieşire, aşa că întotdeauna informaţi-vă în legătură

cu orice nouă zonă în care planificaţi să faceţi scufundări de la un instructor NAUl sau de la un master scafandru NAUl. Mareele Mareele cauzează mişcări ale apei în multe zone. Mareele sunt cauzate de atracţia gravitaţională dintre Pământ, Lună şi Soare. În zone diferite ale lumii, nivelul apei se schimbă între flux şi reflux şi diferenţa de nivel variază între 0,3 m (1 foot) şi 12 m (40 feet). De obicei, diferenţele de nivel dintre flux şi reflux sunt mici, doar de câţiva metri de apă. Schimbarea nivelului apei la un loc de scufundare din cauza mareei poate cauza probleme în timpul unei scufundări, dacă nu aţi planificat şi această schimbare. De exemplu, când nivelul este ridicat, apa se extinde suplimentar spre plajă, acoperind stâncile care sunt chiar în afara valurilor. Acest lucru face uşoară intrarea în apă, deoarece puteţi înota peste stânci. Dacă fluxul s-a terminat, nivelul scade, apa se retrage descoperind fiecare stâncă. Dacă acest lucru se întâmplă când sunteţi în apă, aţi putea fi forţat să escaladaţi la întorcere stâncile pentru a ieşi pe plajă. Această ieşire poate fi mult mai dificilă şi periculoasă decât înotul peste aceste stânci. Puteţi evita acest lucru printr-o temporizare corectă a scufundării. Fluxul şi refluxul vă pot afecta scufundarea şi atunci când folosiţi o ambarcaţiune de dimensiuni reduse care este ancorată. Când se retrag apele, locul de ancorare şi rampa de lansare pot deveni foarte abrupte. Rampa de lansare în special poate deveni extrem de alunecoasă, deoarece plantele marine ce cresc pe ea sunt expuse la reflux. Mişcarea apei datorită mareelor poate afecta de asemenea vizibilitatea subacvatică. Cea mai bună vizibilitate este de obicei în timpul fluxului. Există şi excepţii şi veţi învăţa mai multe despre mareea locală de la instructorul vostru, ca parte a antrenamentului în ape deschise. Curenţii Un curent reprezintă mişcarea apei întro anumită direcţie. Curenţii sunt precum râurile sau fluviile în interiorul unui ocean. Vânturile, mareele, gravitaţia şi mişcarea de rotaţie a Pământului provoacă curenţii din oceane. Râurile au în general un curs 164

constant datorat gravitaţiei. Trebuie să analizaţi şi curenţii atunci când planificaţi o scufundare, deoarece încercarea de a înota împotriva unui curent puternic vă poate extenua foarte rapid. De obicei, începeţi o scufundare într-un curent, indiferent cât de mic ar fi. Dacă punctele de intrare şi ieşire sunt aceleaşi, puteţi folosi curentul pentru a vă ajuta să găsţi punctul de ieşire la terminarea scufundări.

FIGURA 8-14. ASIGURAŢI-VĂ CĂ FOLOSIŢI UN

CABLU DE ANCORARE CÂND VĂ SCUFUNDAŢI

DE PE O BARCĂ ÎNTR-O ZONĂ UNDE AR PUTEA

EXISTA CURENŢI.

Dacă vă scufundaţi dintr-o barcă ancorată, ar trebui legat un cablu de ancorare de 30 m (100 feet) cu un colac în capăt, în spatele bărcii (figura 8-14). Astfel, dacă terminaţi scufundarea accidental undeva mai jos pe curent, veţi putea să prindeţi cablul şi să vă trageţi înapoi până la barcă. În cursul de Scafandru Avansat NAUI, puteţi învăţa cum să faceţi scufundări în derivă. Când faceţi scufundări în derivă, vă folosiţi de curent pentru a vă deplasa înainte, planificând ieşirea în josul curentului faţă de punctul de intrare. Curenţii pot fi separaţi în trei categorii: • Staţionari. • De maree. • Tranzitorii. Curenţii staţionari sunt regulari, curenţi constanţi care nu se schimbă foarte mult, dacă nu deloc. În multe părţi ale lumii, curenţii ţărmurilor lungi curg de obicei într-un singur sens de-a lungul coastei. Acesta este un bun exemplu de curent staţionar. Curentul golfului (Gulf Stream) din Oceanul Atlantic curge dinspre nordul insulelor Caraibe spre Noua Scoţie şi apoi în jurul Europei. Acesta este un curent staţionar oceanic. Râurile şi fluviile sunt de asemenea bune exemple de curenţi staţionari. Trebuie să fiţi conştient de viteza şi direcţia curentului staţionar prezent în zona unde planificaţi să faceţi scufundări şi să ţineţi cont de acesta în planul de scufundare. Curenţii de maree sunt provocaţi de flux

şi reflux. Când aceşti curenţi trec prin zone îngustate, aceştia pot fi foarte puternici, chiar îndeajuns de puternici să vă măture, indiferent cât de viguros înotaţi. Majoritatea scafandrilor nu pot înota mai repede de 1,8 km/h pentru nu mai mult de câteva minute. Mulţi curenţi de maree se deplasează cu 3,7 km/h până la 9 km/h, sau chiar mai repede. În zonele având curenţi de maree puternici, trebuie să consultaţi mareea şi tabelele curenţilor care sunt disponibile de citit, pentru a vă ajuta să vă planificaţi scufundarea numai în perioadele cu apă liniştită (timpul când nu este curent mareeic).

Curenţii tranzitorii sunt curenţi care

apar şi dispar brusc. Un bun exemplu de curent tranzitoriu este un curent de rupere provocat de un val ce se sparge (figura 8-15).

FIGURA 8-15. PUTEŢI IDENTIFICA UŞOR

CURENŢII DE RUPERE ODATĂ CE CUNOAŞTEŢI

CUM ARATĂ EI.

Curenţii de rupere apar lângă ţărm şi se formează când valul sau vântul împinge apa spre ţărm şi apoi aceasta se scurge înapoi în mare printr-un pasaj îngust. Acest pasaj sau limitare de curgere poate fi o deschidere îngustă în recif, o limbă de nisip, sau o altă formaţiune mare ce canalizează întoarcerea apei în ocean. Curgerea în larg a unui curent de rupere este obturată şi poate fi foarte puternică. Dacă vă găsiţi purtat departe de ţărm, sau nu sunteţi capabil să faceţi progrese încercând să vă întoarceţi spre ţărm, puteţi fi într-un curent de rupere. Puteţi să scăpaţi din aceşti curenţi înotând de-a latul curentului de rupere, de obicei paralel cu ţărmul. Odată ce sunteţi în afara curentului, puteţi să vă întoarceţi şi să înotaţi spre ţărm. Curentul de rupere se poate descărca într-un curent staţionar de coastă. Dacă încercaţi să ieşiţi din curentul de rupere înotând înspre cel de coastă, curentul de coastă vă va împinge 165

înapoi spre curentul de rupere. Dacă acest lucru se întâmplă, încercaţi să ieşiţi din curentul de rupere în altă direcţie. Dobândind experienţă, veţi putea uşor să detectaţi curenţii de rupere. Dacă ei se produc în zona dumneavoastră, instructorul vă va familiariza cu aceştia şi cu zonele în care ei apar. Puteţi de asemenea să vă folosiţi de curenţi pentru a vă purta către punctul de ieşire planificat, ceea ce se adaugă la simplitatea şi plăcerea scufundării voastre. Când urmaţi cursurile de Scafandru Avansat NAUI, veti învăţa cum să folosiţi curenţii spre a face oceanul mai uşor şi mai palpitant pentru scufundări. Ca scafandru începător, trebuie să învăţaţi mai multe despre curenţii locali şi cum să-i recunoaşteţi înainte de a încerca să faceţi scufundări nesupravegheate. Cel mai bun mod de a realiza acest lucru este să vă antrenaţi alături de un instructor NAUI care are experienţă în zona voastră locală. Chiar şi cu experienţă, scafandrii avansaţi ar trebui să consulte scafandri locali în legătură cu curenţii locali şi condiţiile de scufundare, când ei planifică o scufundare la un loc nou. Dacă vă deplasaţi într-o zonă nouă unde condiţiile diferă de acelea în care v-aţi antrenat, informaţi-vă local. De exemplu, dacă toate scufundările anterioare au fost făcute în lacuri de apă dulce, o să aveţi nevoie de informaţii şi instrucţiuni pentru a înota în ocean şi invers. Sau, dacă aţi urmat cursul în Florida şi doriţi să vă scufundaţi în pădurile de alge din California, o să aveţi de asemenea nevoie de informaţii. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi următoarelor întrebări despre mişcarea apei: 10. Trei cauze ale mişcării apei sunt _______________ , ______________ , şi _______________ . 11. Pentru a scăpa dintr-un curent de rupere, trebuie să înotaţi ___________ curentului. 12. Mareele sunt cauzate de ________ __________ dintre _____________ , __________ şi __________ .

VIAŢA MARINĂ Multe tipuri de forme diferite de viaţă din lume fac scufundarea interesantă. Există mii de animale şi plante care să vă stârnească interes şi uimire. Este o

frumuseţe şi o culoare care depăşeşte orice imaginaţie. Este normal să fiţi îngrijorat de animalele periculoase şi de plante, dată fiind descrierea exagerată a pericolului reprezentat de viaţa marină pe care aţi văzut-o în filme şi la televizor. Aşa cum veţi învăţa, aceste reprezentări dramatice sunt de obicei exagerări majore ale pericolelor deţinute de aceste creaturi. Majoritatea scafandrilor privesc cu optimism întâlnirea cu viaţa subacvatică. Există animale şi plante potenţial periculoase sub apă, la fel cum există şi pe uscat. Probabil că ştiţi cum să evitaţi atragerea sau provocarea urşilor sau şerpilor când mergeţi la camping şi ştiţi cum să vă descurcaţi cu câinii agresivi din cartierul vostru. Citind sau prin antrenament şi experienţă, aţi învăţat cum să recunoaşteţi şi să evitaţi animale periculoase pentru a putea să mergeţi în drumeţii, la camping sau la plimbare în jurul cartierului fără frică. Mersul sub apă este similar cu o drumeţie sau cu campingul. Unele animale acvatice pot fi la fel de periculoase precum un şarpe sau un urs, dar cu cât învăţaţi mai multe despre ele, cu atât mai mult veţi fi capabil să le întâlniţi cu încredere. Cea mai periculoasă creatură pe care probabil o puteţi întâlni sub apă este un alt scafandru. Comportamentul agresiv al animalelor este rar sub apă. Orice rană pe care s-ar putea să o primiţi de la un animal acvatic, aproape sigur ar fi rezultatul unei acţiuni de apărare din partea creaturii. Reţineţi că aproape toate animalele vor ataca dacă se simt încolţite sau ameninţate, sau dacă teritoriul lor este invadat. S-ar putea să vă răniţi singur în urma întâlnirii accidentale cu un animal sau dacă îl deranjaţi. Evitaţi potenţialele probleme cu animalele marine periculoase învăţând să identificaţi asemenea creaturi care există în zona voastră. Fiecare regiune are propriile animale periculoase. Identificarea şi evitarea sunt cheile dumneavoastră pentru siguranţă. O regulă bună este să nu atingeţi nimic - s-ar putea să ucideţi sau să răniţi creaturile care vă sunt inofensive, precum şi să provocaţi altele. În timpul cursului de certificare ca scafandru NAUI, instructorul vostru vă va învăţa despre animalele din zona voastră. Trebuie să obţineţi informaţii similare despre viaţa marină în fiecare zonă pe care o vizitaţi. Studiul despre viaţa marină care există într-o 166

anumită zonă este unul din motivele pentru care aveţi nevoie de informaţii pentru scufundarea într-o nouă locaţie. Unele creaturi pot muşca, altele se pot lipi de voi, unele înţeapă, altele vă pot zgâria şi unele chiar pot produce un şoc electric. Animale care muşcă Majoritatea scafandrilor sunt îngrijoraţi de întâlnirea cu animale mari, agresive care pot muşca, precum rechinii şi balenele ucigaşe (figura 8-16). Întâlnirea acestor animale în timpul scufundării este puţin probabilă.

FIGURA 8-16. OBSERVAREA RECHINILOR ÎN

MEDIUL LOR POATE FI O RARĂ ŞI

EMOŢIONANTĂ EXPERIENŢĂ.

Şansa dumneavoastră de a vedea un rechin mare care să vă poată răni este mult mai mică decât aceea de a avea un accident de circulaţie în drum spre locul de scufundare. Deoarece atacurile rechinilor survin atât de rar, media exagerează reprezentarea acestora mult mai dramatic decât un accident de circulaţie. Mulţi scafandri plătesc sume substanţiale de bani pentru a merge în excursii de scufundări speciale pentru a vedea rechinii, deoarece reperarea unuia într-o scufundare obişnuită este atât de rară.

FIGURA 8-17. BARACUDELE ARATĂ AMENINŢĂTOR, DAR SUNT NUMAI CURIOASE. ORICUM, ACESTEA AU NEVOIE SĂ FIE TRATATE CU RESPECT.

Baracudele sunt peşti mari, curioşi cu aspect ameninţător (figura 8-17). Aceşti peşti atacă ocazional scafandri dacă se simt încolţiţi. Ei pot cauza muşcături dureroase, dar nu s-a înregistrat nici un caz în care rana unei baracude a provocat moartea. Baracudele vor urmări scafandrii pentru perioade lungi de timp. Obiectele strălucitoare, sclipitoare, cum ar fi bijuteriile, le atrag. În cele mai multe cazuri, o baracudă se va da la o parte dacă înotaţi direct către ea.

FIGURA 8-18. MURENELE ARATĂ ÎNSPĂIMÂNTĂTOR, ÎNSĂ DE OBICEI VOR MUŞCA DACĂ VĂ AFLAŢI ÎN APROPIEREA SAU ÎN GAURA LOR.

Murenele sunt lungi, asemănătoare cu şerpii, ce trăiesc în stânci şi crăpături (figura 8-18). Ele au de asemenea un aspect ameninţător şi dinţi lungi şi ascuţiţi. Respiră prin deschiderea şi închiderea gurii pentru a permite apei să curgă prin branhii şi pot părea că se pregătesc să vă atace. Dacă nu o să vă înfigeţi mâna pe lângă sau într-o gaură conţinând o murenă, în mod normal aceasta nu vă va ataca. Apele dulci conţin de asemenea pericole, precum aligatori în sud-estul Statelor Unite, crocodili în Africa şi America Centrală, şobolani cu miros de mosc, şerpi şi chiar ţestoase înţepătoare. Este rar pentru un scafandru să aibă o întâlnire nepotrivită cu aceste animale. În cele mai multe cazuri, ele evită scafandrii. Animale cu ţepi În ape sărate, cea mai comună formă de pericol reprezentat de animalele marine o reprezintă probabil ariciul de mare (figura 8-19). Acestea sunt mici creaturi acoperite cu ţepi ascuţiţi. Sunt întâlniţi aproape în toate oceanele. Aricii de mare sunt creaturi extrem de lente în mişcări şi nu atacă scafandri. Scafandrii se rănesc atunci 167

o toxină pentru a o imobiliza şi apoi o consumă. Dacă un scafandru ridică o scoică şi este rănit de spin, atunci i se va introduce şi veninul în rană. Această accidentare poate fi una mortală, dar puteţi evita acest tip de accidentare simplu, prin a nu ridica asemenea scoici.

FIGURA 8-19. ARICIUL DE MARE VĂ VA RĂNI

DOAR DACĂ VĂ CIOCNIŢI DE EL.

când se ciocnesc de unul sau calcă pe un asemenea arici şi se înţeapă singuri în ţepi. Puteţi evita de obicei acest tip de accidentare printr-un bun control al flotabilităţii. Pisicile de mare sunt un exemplu de animale marine cu un spin extern ce poate produce răni (figura 8-20). Majoritatea peştilor cu spini defensivi ca acesta, injectează o toxină în rana pe care o provoacă atunci când răspund unei ameninţări. La fel ca majoritatea peştilor cu spini, pisicile de mare sunt creaturi docile care petrec cea mai mare parte a timpului aşezate pe fundul oceanului. Acestea vor ataca doar atunci când sunt provocate, de obicei din cauză că un scafandru calcă pe ele. Cea mai bună cale de a evita acest tip de accidentare este de a vă uita cu atenţie pe fundul apei, înainte de a pune mâna sau picioarele jos, iar când mergeţi în apă mică să vă târâţi picioarele decât să păşiţi.

FIGURA 8-20. PISICILE DE MARE SUNT ÎN MOD

NORMAL CREATURI DOCILE.

Scoicile conice sunt un exemplu de moluscă ce are un spin şi un sac de venin. Scoicile conice se hrănesc cu alte moluşte, viermi şi cu peşti mici. Îşi injectează prada cu

Animale care înţeapă şi zgârie Meduzele sunt lipicioase, asemănătoare cu gelatina, ce înoată prin pulsaţii sau prin contractarea corpului. Se hrănesc cu peşti mici şi alte creaturi minuscule ce plutesc în apă. Sunt foarte multe specii diferite de meduze şi sunt prezente în toate oceanele. Meduzele se mişcă încet şi nu atacă scafandri. Aceste creaturi produc răni scafandrilor în timpul contactelor accidentale, cu celulele lor înţepătoare, localizate pe tentacule. Tentaculele se pot întinde sub meduză până la 15 m (50 feet) sau chiar mai mult. Majoritatea costumelor de scafandru vă vor proteja de înţepăturile meduzelor. În plus, este posibil să vedeţi aceste creaturi de la distantă şi să le evitaţi. Nu înotaţi sub ele dacă le vedeţi înotând la suprafaţă. Creaturile marine care vă pot zgâria includ coralii şi crustaceele. Acestea sunt animale ce cresc lent, care vă pot răni doar dacă veţi călca pe ele. Un control al flotabilităţii adecvat este cea mai bună tehnică de evitare. Animale care electrocutează Sunt câteva specii de peşti electrici, incluzând ţiparul şi calcanul electric, care îşi imobilizează prada emiţând un şoc electric. Ţiparii electrici se întâlnesc în bazinul Amazonului din America de Sud. Se pot întâlni specii diferite de calcani electrici prin toată lumea. Informaţii despre aceste creaturi vor fi incluse în informarea despre o nouă zonă de scufundare. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi următoarelor întrebări despre viaţa marină: 14. Adevărat sau Fals: Rănile provocate de creaturile acvatice sunt de obicei rezultatul unei acţiuni ofensive iniţiate de animal. 15. Nu trebuie să atingeţi ___________ chiar dacă ştiţi ce este. 16. Aricii de mare sunt un exemplu de _______________________ . 168

17. Meduzele sunt un exemplu de _______________________ .

Este uşor să distrugeţi sau să accidentaţi coralii prin imprudenţă (figura 8-22).

CONSERVAREA Ca scafandru, puteţi avea un efect profund asupra lumii subacvatice. Dacă sunteţi un scafandru precaut şi conştiincios, puteţi ajuta să vă asiguraţi că recifurile în care vă scufundaţi azi vor fi acolo pentru copiii voştri şi mâine. Un scafandru nepăsător sau neglijent poate distruge sutele de ani în care a crescut un coral la o singură scufundare (figura 8-21).

FIGURA 8-22. EVITAŢI ATINGEREA CORALILOR SAU A ALTOR CREATURI MARINE.

FIGURA 8-21. UN SCAFANDRU NEPĂSĂTOR

POATE DISTRUGE SUTELE DE ANI ÎN CARE A

CRESCUT UN CORAL LA O SINGURĂ

SCUFUNDARE.

Mâlul sau nisipul ce se aşează desupra coralilor poate fi de asemenea extrem de distructiv (figura 8-23). Micii polipi ce se află în structura dură a coralului se hrănesc cu plante şi animale microscopice ce trăiesc în apă. Dacă controlul flotabilităţii este slab şi ridicaţi de la sol nori mari de nisip sau mâl, orice particulă de mâl sau nisip care se aşează pe corali poate sufoca polipii.

Majoritatea scafandrilor nu ar face nimic intenţionat ca să rănească creaturile lumii acvatice. Dacă nu cunoaşteţi sau nu înţelegeţi delicata natură a anumitor peşti sau animale, le puteţi răni uşor.

INFLUENŢELE SCAFANDRULUI Ca scafandru, aveţi alegerea de a avea fie un impact negativ fie unul pozitiv asupra lumii subacvatice. Când vă scufundaţi, veţi vedea scafandri care fac eforturi constante să lase doar bule de aer în urma lor şi fac numai fotografii. Ei se bucură de lumea subacvatică şi nu lasă nici o urmă că au fost acolo. Ocazional, veţi vedea alţi scafandri care-şi lasă urma în lumea subacvatică, fie conştient sau nu. Influenţele negative Când vă scufundaţi pentru prima oară într-un recif de corali, poate fi dificil de imaginat că structura dură de corali reprezintă de fapt mii de creaturi numite polipi. Dacă nu vă pasă de controlul flotabilităţii, puteţi sparge părţi din această structură sau să înlăturaţi stratul protector.

FIGURA 8-23. NU ATINGEŢI CU LABELE FINDUL

APEI PENTRU A PREVENI AŞEZAREA NISIPULUI

SAU A MÂLULUI PE RECIFURILE DE CORALI.

Puteţi de asemenea răni animalele ce trăiesc în ape mai reci prin contact accidental. De exemplu, o formă rară de hidrocoral roşu sau vişiniu ce creşte doar în câteva locuri de scufundare din California. Este extraordinar de frumos, dar de asemenea la fel de delicat şi lent în creştere. Este uşor de rupt şi nu este bine să intraţi în contact cu el. Puteţi apuca foarte uşor anumite tipuri de peşti şi alte creaturi ce se mişcă încet iar acest lucru tentează scafandri să îi prindă şi să-i examineze, sau să-i ţină în timp ce alt 169

scafandru îi fotografiază. Trebuie să evitaţi acest lucru din numeroase motive. Majoritatea peştilor au un strat protector de mâzgă care le acoperă corpul. Când această mâzgă este înlăturată prin interacţiunea umană, peştele devine vulnerabil la paraziţi dăunători. De asemenea, manipularea unui peşte în acest mod îi poate distruge organele interne şi îl poare ucide. Influenţele pozitive Pentru a avea un efect pozitiv asupra mediului, trebuie să vă dezvoltaţi bune aptitudini şi obiceiuri personale de scufundare. Tindeţi spre perfecţionarea controlulului flotabilităţii astfel încât întotdeauna să rămâneţi la câteva picioare deasupra recifului sau fundului apei. Învăţaţi să vă scufundaţi în poziţie mijlocie cu capul în jos pentru a evita contactul labelor cu fundul apei. Asiguraţi-vă că instrumentele de măsură şi regulatorul suplimentar (octopusul) sunt prinse de BC, pentru a Ie feri de contactul cu fundul apei (figura 8-24). Dacă aveţi posibilitatea de a fotografia sau filma în timpul scufundării, analizaţi înregistrările sau fotografiile pentru a vedea cum puteţi îmbunătăţi aptitudinile voastre, sau să repoziţionaţi echipamentul pentru a-l fixa cât mai aproape de corp.

FIGURA 8-24. ŢINEŢI-VĂ CONSOLA ŞI REGULATORUL SUPLIMENTAR PRINSE DE BC.

Dezvoltaţi o etică de conservare activă şi de cunoaştere a mediului înconjurător. Există multe grupuri conservative active în lume, lucrând pentru a se asigura ca lumea voastră subacvatică să nu fie distrusă. Ei fac de toate de Ia număratul peştilor până la înfiinţarea unor geamanduri de legare pentru bărcile scafandrilor, încât bărcile să nu mai fie nevoite să utilizeze ancorele, care ar deteriora fundul apei. Instructorul vostru va avea informaţii despre grupurile de conservare locale din zona dumneavoastră.

Multe magazine de profil, cluburi de scufundare şi alte grupuri sponsorizează activităţile de curăţire a unor zone din apa de care se bucură scafandrii, navigatorii şi înotătorii. Scafandrii pot avea un efect nemaipomenit de pozitiv când participă în astfel de acţiuni, deoarece ei pot vedea gunoiul şi îl pot înlătura. Verificaţi la magazinele locale de scufundare ori la cluburile de profil dacă se fac astfel de acţiuni de curăţare. Multe colegii, universităţi, cluburi de scufundare, magazine şi alte grupuri oferă seminarii la care puteţi participa pentru a învăţa mai multe despre mediul subacvatic şi conservarea acestuia. Cu cât veţi învăţa mai multe despre conservare, cu atât veţi ajuta mai mult în acţiunile de curăţire şi conservare a lumii noastre subacvatice.

VÂNĂTOAREA Dacă veţi vorbi cu un scafandru, cu o experienţă mai mare de 20 de ani, o să vă vorbească probabil de vremurile bune trecute, când prada era din belşug şi recifurile erau pline de viaţă. Din păcate, impactul scafandrilor, comercianţilor şi a pescarilor sportivi precum şi poluarea a însemnat deteriorarea multor zone care nu mai sunt la fel de sănătoase precum erau în trecut. Scafandrii trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru protecţia resurselor lumii subacvatice pentru generaţiile care vor veni. Dacă vânaţi sau pescuiţi în astfel de zone, trebuie să fiţi familiarizat cu reglementările pescuitului din zonă. Trebuie să ştiţi ce specii puteţi lua legal, sezoanele de pescuit, limitele de dimensiune ale capturii, metodele legale de prindere şi orice alte informaţii pertinente. Scafandrii care încalcă aceste reglementări dau o reputaţie proastă tuturor scufundătorilor şi încurajează autorităţile să ia măsuri pe viitor care să afecteze toate scufundările. Chiar dacă regulile pescuitului din zona voastră sunt generoase, permiţând limite de captură substanţiale pentru o anumită specie în orice zi, trebuie să rezistaţi tentaţiei de a lua mai multă pradă decât aveţi nevoie pentru consumul personal. Unele limite de captură depăşesc cantitatea normală de consum pentru un individ, dar cu siguranţă nu trebuie să luaţi atât cât vă este permis. Majoritatea speciilor marine sunt supraexploatate şi reglementările pescuitului 170

în majoritatea zonelor nu au ţinut pasul cu creşterea cererii plasate de toate grupurile. Unele zone au competiţii serioase între pescarii sportivi şi cei comerciali pentru aceleaşi specii. Oricum, marii pedanţi sunt peştii prinşi.

COLECTAREA Multe mii de creaturi cu frumoase cochilii trăiesc sub mare, în ape tropicale sau mai reci. Scafandrii pot observa aceste creaturi în habitatul lor natural, de aceea colecţionarea de scoici este o activitate de care se bucură mulţi scafandri. Unele tipuri de animale marine se aşează în fiecare cochilie văzută sub apă. Dacă strângeţi scoici cu animale vii în ele, îndepărtaţi acele animale de populaţie şi le distrugeţi şansele de a se reproduce. Scafandrii responsabili colectează numai scoici goale. Verificaţi ca nimic să nu fie viu în interiorul unei scoici. Este posibil de obicei să găsiţi un specimen bun de scoică pe care îl doriţi, fără să fie adăpostul unui organism viu.

EXPLORAREA EPAVELOR Mulţi scafandri se bucură de exploatarea unui vas scufundat, fie un vas de pescuit scufundat în urmă cu puţini ani, fie un vas de război scufundat în timpul celui de-al doilea război mondial, fie un vas poştal cu aburi de prin anii 1800. Puţine lucruri se pot compara cu emoţia descoperirii unei epave noi, neexplorate încă.

FIGURA 8-25. EPAVELE NAVELOR POT FI UŞOR

DISTRUSE DACĂ FIECARE SCAFANDRU IA O

PIESĂ ACASĂ.

Multor scafandri le place să colecţioneze artefacte de pe epave pentru aşi decora casele. Din păcate, când procedaţi astfel, de obicei distrugeţi o parte din epavă pentru a desprinde obiectul respectiv

(figura 8-25). Acest lucru scade valoarea istorică şi atmosfera epavei. Dacă destui oameni ar lua câte un artefact, epava s-ar transforma într-o adunătură de rugină pe fundul mării. Nu uitaţi că epavele pot fi proprietatea posesorilor originali sau a grupului care le-a salvat. În multe zone, îndepărtarea artefactelor din epavele corăbiilor este ilegală şi contravenienţii pot pierde tot echipamentul de scufundare şi suportă amenzi usturătoare. Scafandrii au primit amenzi aspre pentru îndepărtarea unor artefacte în parcuri marine sau în ape controlate de stat.

CURĂŢAREA MEDIULUI Multe tipuri de gunoi pot fi dăunătoare pentru creaturile marine, de aceea nu trebuie să aruncaţi gunoiul peste bord când faceţi scufundări de pe un vas, sau să-l descărcaţi cu nepăsare pe plajă. Materialele sintetice precum plasticul pot dura mai mulţi ani în mediul marin şi pot dăuna unor numeroase animale. Dacă achiziţionaţi băuturi răcoritoare în pachete cu 6 inele de plastic care menţin ambalajul compact, trebuie să tăiaţi aceste inelele înainte de a le arunca - chiar dacă este un coş de gunoi (figura 8-26). Aceasta ajută la înlăturarea posibilităţii ca mamifere marine sau păsări să rămână prinse în ele dacă sunt aruncate. Reciclaţi aceste inele ori de câte ori este posibil.

FIGURA 8-26. TĂIAŢI INELELE DIN PLASTIC

PENTRU A EVITA POSIBILITATEA CA UN

MAMIFER MARIN SAU O PASĂRE SĂ RĂMÂNĂ

PRINSĂ ÎN ELE.

Pungile de gunoi din plastic sunt în special periculoase pentru broaştele ţestoase. Aceste animale se hrănesc de obicei cu meduze ca parte a dietei lor şi o pungă de plastic plutitoare în ocean e asemănătoare cu o meduză, suficient ca o broască ţestoasă să o mănânce. Evident, aceste animale nu pot digera astfel de pungi. 171

Pungile vor bloca sistemul digestiv al broaştelor şi în cele din urmă le vor ucide. Trebuie să înlăturaţi gunoiul în mod corespunzător şi să îl reciclaţi atunci când este posibil. Descoperirea gunoiului sub apă nu constituie o parte distractivă a scufundării. Verificaţi-vă cunoştinţele Răspundeţi următoarelor întrebări despre conservare: 18. ____________ sau ____________ pot deteriora un coral. 19. Trebuie să strângeţi doar scoicile care nu ____________________ . 20. _________________ pot confunda din greşeală o pungă de plastic cu o meduză.

FIGURA 8-27. SCUFUNDAREA DE PE VAS

NECESITĂ PROCEDURI SPECIALE.

SCUFUNDAREA DE PE VAS Multe dintre cele mai bune locuri de scufundare din lume sunt în locaţii îndepărtate şi se poate ajunge la ele doar cu o ambarcaţiune. Pentru a vă bucura de această experienţă, trebuie să învăţaţi procedurile obişnuite de scufundare de pe vase. Scufundările din ambarcaţiuni necesită aptitudini particulare de scufundare fie că vă scufundaţi dintr-o ambarcaţiune mică sau una mare. Este important să deveniţi familiar cu procedurile de scufundare de pe un vas charter. Mergeţi cu un scafandru experimentat sau în cadrul unui grup pentru a învăţa tehnicile corecte. Trebuie să ştiţi

cum să intraţi, să ieşiţi, cum să vă umpleţi butelia, cum să vă păstraţi echipamentul compact precum şi toate celelalte proceduri utilizate pentru scufundări din ambarcaţiuni în zona voastră (figura 8-27). Ambarcaţiunile comerciale charter pleacă la ore prestabilite, aşa că încercaţi să ajungeţi cu cel puţin 30 minute mai devreme de ora de plecare. Anunţaţi-vă când sunteţi la bordul vasului şi aşeazaţi-vă echipamentul aşa cum vi se indică de către echipaj. Studiaţi ambarcaţiunea şi puneţi întrebări pentru a vă obişnui cu planul acesteia. Scufundarea dintr-o ambarcaţiune mică necesită cunoaşterea unui nou set de proceduri. Datorită limitărilor de spaţiu create de dimensiunea vasului, trebuie să învăţaţi cum să vă organizaţi echipamentul într-un loc cât mai mic. Spre exemplu, veţi avea nevoie să vă asamblaţi unitatea scuba şi să vă îmbrăcaţi costumul de scafandru la ţărm, să vă urcaţi la bord şi să navigaţi spre locul de scufundare. Procedurile de intrare şi ieşire din apă depind de dimensiunea şi configuraţia ambarcaţiunii. Pe un vas mic, este necesar să se ţină cont de balansul care apare la intrarea şi ieşirea din apă. În aceste situaţii, este adesea util să vă îmbrăcaţi şi să vă scoateţi echipamentul în apă decât la bordul unei mici ambarcaţiuni. Unele mijloace de a reveni în barcă trebuie să fie disponibile. Proceduri suplimentare de siguranţă sunt necesare pentru scufundări din ambarcaţiuni de dimensiuni reduse. O schiţă scrisă a destinaţiei şi ora aproximativă de întoarcere trebuie lăsate la cineva pe ţărm, pentru a se putea interveni dacă nu vă veţi întoarce într-un interval de timp rezonabil. Acest tip de plan se cheamă plan de plutire. Un bun navigator este important şi cel puţin o persoană de la bordul oricărui vas trebuie pregătită pentru a-l conduce competent. Asiguraţi-vă că aveţi un curs de autorizare în manevrarea ambarcaţiunilor mici, dacă plănuiţi scufundări regulate din astfel de ambarcaţiuni. Când ajungeţi la locul de scufundare, trebuie să aruncaţi ancora. După ce ancora este fixată, trebuie verificată la începutul scufundării pentru a vedea dacă este sigură. La sfârşitul scufundării, ancora trebuie să fie gata de ridicare. Pentru o siguranţă completă, cineva care ştie sa manevreze ambarcaţiunea trebuie să rămână la bord permanent. 172

Fie că vă scufundaţi dintr-o ambarcaţiune mare sau mică, trebuie să rămâneţi lângă vas şi în susul curentului pe tot parcursul scufundării. O linie de ancorare cu un plutitor ataşat în spatele ambarcaţiunii, este esenţială când există posibilitatea existenţei unui curent. Scufundările corecte din ambarcaţiuni necesită antrenamente şi trebuiesc făcute alături de un scafandru experimentat. Acest lucru este în special adevărat pentru activităţi specializate din ambarcaţiuni, cum ar fi scufundarea în derivă. Învăţarea despre scufundare de la cineva mai experimentat ajută la reducerea riscului de apariţie a stânjenelii, frustrării şi a incidentelor neplăcute.

173

CAPITOLUL

Activităţi

conexe

______

174

SCOP În acest capitol veţi: • Veţi fi familiarizat cu câteva interese speciale pe care le puteţi manifesta la scufundări şi cum puteţi cunoaşte alţi scafandri cu aceleaşi interese. • Învăţa ceva despre cursurile pe care le puteţi urma pentru continuarea pregătirii de scafandru. Până acum, aţi acumulat (în cea mai mare parte) cunoştinţe, deprinderi şi experienţa necesară care vă vor permite să vă bucuraţi de scufundări pe cont propriu. Curând veţi obţine cardul de atestare NAUI care va fi paşaportul vostru spre lumea subacvatică. A fost nevoie de studiu si efort fizic pentru a vă dezvolta abilităţile necesare. Puteţi fi mândri de pe acum de tot ceea ce aţi realizat. Acum este momentul să priviţi spre viitor.

PARTICIPAREA LA CLUBURI Intraţi în contact cu alţi scafandri chiar din afară. Cluburile locale de scufundare reprezintă o excelentă sursă de parteneri pentru scufundări, de informaţii despre zona locală precum şi un punct de plecare pentru multe activităţi de acest gen. Nu uitaţi să vă interesaţi despre afilierea la un club de scufundare din zona dumneavoastră (figura 9-1).

terminarea cursului de atestare ca scafandru NAUI, veţi fi pregătit să vă scufundaţi în condiţii similare cu cele în care v-aţi antrenat. Sunt şi multe alte aspecte privind scufundările pe care trebuie să le învăţaţi sau să le dezvoltaţi pe viitor. Trebuie să consideraţi certificarea iniţială ca pe o licenţă de învăţare despre cum să te scufunzi. Experienţă şi antrenamente suplimentare vă sunt necesare pentru scufundări şi în alte condiţii. Domeniul scufundărilor este mereu în transformare. Echipamentul de scufundare este în mod constant îmbunătăţit şi apar noi tipuri. Descoperirile fac schimbări în percepţia noastră despre efectele presiunii asupra scafandrilor. În concluzie, continuarea studiilor este importantă. Ar trebui să vă abonaţi la reviste specializate, să frecventaţi seminarii şi conferinţe, cum ar fi Conferinţa Internaţională NAUI despre Educaţia Subacvatică, să participaţi la cursuri de reîmprospătare a cunoştiinţelor la 1 sau 2 ani şi să încercaţi obţinerea celor mai înalte certificări posibile. Toate acestea vă vor ajuta să vă păstraţi cunoştinţele la zi.

FIGURA 9-2. CURSURILE DE SPECIALIZARE NAUI SUNT O BUNĂ MODALITATE DE A ÎNVĂŢA NOI

CUNOŞTINŢE CE VOR LĂRGI EXPERIENŢA

DUMNEAVOASTRĂ ÎN SCUFUNDĂRI.

CURSURI DE SPECIALIZARE FIGURA 9-1. CLUBURILE DE SCUFUNDARE OFERĂ NOI PARTENERI ŞI INFORMAŢII DESPRE ACTIVITĂŢILE DE SCUFUNDARE.

CONTINUAREA STUDIILOR Cea mai bună metodă de a rămâne implicat în scufundări după acest curs este de a vă continua studiile de scufundare. Prin

Pentru studiile viitoare în domeniul scufundărilor, puteţi învăţa specialităţi ale scufundării urmând un Curs de Specializare NAUI recunoscut. O parte dintre multele cursuri de specializare disponibile sunt Scafandru de Noapte, Scafandru de Salvare, Scafandru de Cavernă sau Fotograf Subacvatic (figura 9.2). Cum experienţa este cel mai bun profesor, aceasta îţi oferă în mod 175

frecvent testul chiar înaintea lecţiei. Rezultatul obţinut este frustrare şi timp pierdut. De multe ori poate fi chiar periculos. Pentru a obţine cât mai mult dintr-o specializare în scufundări şi pentru a o obţine cât mai repede, participaţi la un Curs de Specializare NAUI. În acest fel, veţi obţine rapid performanţe şi veţi fi capabil să profitaţi de avantajele oferite de anii de experienţă ai instructorilor NAUI în domeniul vostru de interes.

pentru Asistent de Pregătire NAUI.

CURS DE SCAFANDRU AVANSAT Cursul de Scafandru Avansat vă introduce într-o diversitate de activităţi de scufundare. Acesta este destinat pentru noii scafandrii atestaţi care necesită antrenament suplimentar şi o orientare spre o varietate de locuri şi condiţii de scufundare. Tipurile de scufundare includ navigare, de adâncime, de noapte sau scufundare cu vizibilitate redusă, precum şi pentru instructor de scufundare specificat. În cazul instructorului specificat de scufundare se pot include salvare uşoară, cartografiere subacvatică, scufundări la ţărm, scufundări din ambarcaţiuni precum şi alte activităţi.

CURS DE MASTER SCUBADIVER După ce aţi participat la Cursul de Scafandru Avansat NAUI şi la câteva cursuri de specializare, ar trebui să participaţi la Cursurile de Master Scafandru NAUI. Nu trebuie să fiţi un expert în scufundări ca să participaţi la acest curs, dar trebuie să aveţi dorinţa pentru a dobândi aptitudini mult mai avansate (figura 9-3). Acest curs vă propune opt noi scufundări suplimentare supervizate, unde veţi deprinde noi şi folositoare aptitudini. Vă va îmbogăţi cunoştinţele şi vă va introduce în noi locuri speciale. Navigare subacvatică, scufundări nocturne sau cu vizibilitate redusă, căutare şi recuperare, tehnici uşoare de salvare, proceduri de scufundare la adâncime sunt incluse în acest curs. Orice scafandru ar trebui să termine un Curs de Master Scafandru NAUI. La acest nivel, veţi avea cunoştinţele, aptitudinile şi abilităţile necesare pentru a vă bucura de scufundări într-o varietate de condiţii şi locaţii.

CURSURI DE SPECIALIZARE PENTRU ASISTENŢI De asemenea, puteţi obţine atestarea

FIGURA 9-3. CURSUL DE MASTER SCAFANDRU

NAUI VĂ VA FORMA MULTE APTITUDINI

AVANSATE DE SCUFUNDARE.

Asistentul de Pregătire NAUI îi ajută pe ceilalţi scafandri în timpul activităţilor de instruire, supervizat de un Instructor NAUI. Ajutorul acordat scafandrilor poate include rolul de escortă într-un tur subacvatic sau asistarea unui scafandru obosit. Pentru a participa la Cursul de Asistent de Pregătire NAUI, trebuie să fiţi atestat ca Scafandru Avansat NAUI şi ca Scafandru de Salvare NAUI.

CURSURI PENTRU LIDERI Poate că veţi dori să fiţi implicat în rolul de lider de scufundare. După ce aţi terminat Cursul de Master Scubadiver si Cursul de Scafandru de Salvare, puteţi năzui la obţinerea clasificării de Asistent Instructor sau Scafandru Lider. Pentru aceasta, aveţi nevoie de experienţă şi de cel puţin 25 de scufundări. Întrebaţi instructorul vostru despre oportunităţile de instruire pentru lideri. Reprezintă o satisfacţie să-i ajutaţi pe alţii să-şi realizeze visul de a deveni scafandru sau să aveţi o aventură subacvatică. NAUI are cel mai bun program pentru lideri şi oferă condiţii deosebite de pregătire. Dacă descoperiţi că scufundarea subacvatică devine mai mult decât o pasiune pentru voi, nu uitaţi că prin intermediul NAUI se găsesc multe oportunităţi de a lucra ca profesionişt. Devenind Asistent Instructor, Scafandru Lider sau Instructor NAUI, puteţi 176

profita de abilităţile de scafandru, de instruire şi de experienţă (figura 9-4). Instructorul vostru vă este un exemplu în acest sens şi vă va informa cu plăcere despre programele internaţionale de pregătire pentru lideri NAUI.

simţi bucuria pe care dumneavoastră o trăiţi datorită succesului personal. Învăţaţi despre activităţile speciale de scufundare şi implicaţi-vă în cadrul acestora.

FIGURA 9-4. CURSUL PENTRU LIDERI NAUI VĂ ÎNVAŢĂ SCUFUNDAREA ÎN LOCAŢII PRETUTINDENI DIN LUME.

MANIFESTAREA INTERESELOR SPECIALE Îmbrăcarea echipamentului de scufundare şi explorarea lumii de sub suprafaţa apei este foarte palpitantă. Veţi afla repede că scufundarea este un mod simplu care vă oferă posibilitatea de a face ceva în lumea subacvatică decât să fie considerată un final. Curând, veţi vrea să inspectaţi vechi epave, să faceţi fotografii, să vânaţi, să colectaţi lucruri, să studiaţi ecosistemele subacvatice, sau să vă scufundaţi în locuri neobişnuite (figura 9-5). Provocări ca acestea fac scufundarea emoţionantă şi aducătoare de recompense. Nu uitaţi că domenii de specialitate pot fi învăţate mult mai repede şi uşor prin instruire decât prin încercări şi greşeli. Un motiv pentru care ar trebui să vă implicaţi alături de scafandrii locali este spre a învăţa despre interesele speciale de scufundare din zona voastră şi pentru a vă familiariza cu acestea. Când aveţi un obiectiv subacvatic, entuziasmul vostru pentru scufundare se va amplifica de câteva ori şi veţi trăi clipe memorabile dezvoltând şi redefinind zona voastră de interes. Sunt puţine lucruri care se pot compara cu senzaţia atingerii unui scop în lumea subacvatică, fie că acesta este o poză perfectă a unui peşte rar, găsirea unei epave vechi sau explorarea unui loc unde nici un scafandru nu a mai fost înainte. Imaginaţi-vă emoţia şi satisfacţia pe care le puteţi trăi. Realizaţi că relativ puţini oameni învaţă cum să se scufunde şi doar aceştia vor putea

FIGURA 9-5. ESTE MULT MAI DISTRACTIV SĂ

MANIFESTAŢI O ZONĂ DE INTERES DEOSEBIT

PENTRU SCUFUNDARE. UN EXEMPLU ESTE

IDENTIFICAREA EXEMPLARELOR MARINE.

FI UN SCAFANDRU RESPONSABIL Când esti atestat ca scafandru NAUI, vei continua să învetii pe tot parcursul vieţii de scafandru. Pe parcursul acestor experienţe, trebuie să vă amintiţi că aveţi anumite responsabilităţi faţă de voi, faţă de partener şi faţă de alţii.În continuare este prezentată o listă parţială a ceea ce se aşteaptă de la dumneavoastră ca scafandru NAUI: • Păstraţi-vă psihic şi fizic apt pentru scufundare. • Continuaţi-vă instruirea ca scafandru. • Utilizaţi echipamentul în mod corect şi bine întreţinut. • Cunoaşteţi locul de scufundare şi evitaţi sau abandonaţi scufundările în condiţii riscante. • Fiţi pregătit pentru a face faţă

urgenţelor.

• Întotdeauna scufundaţi-vă cu un partener şi rămâneţi împreună pe 177

timpul scufundării. • Evitaţi să rămâneţi cu puţin aer, controlaţi permanent flotabilitatea şi urcaţi corespunzător. • Aveţi în vedere întotdeauna conservarea mediului ambiant. • Demonstraţi o atitudine adecvată faţă de navigatorii vaselor, pescari şi faţă de public. Acum este momentul să priviţi înainte spre distracţie, aventură şi peste toată emoţia pe care o aveaţi la începutul acestui curs. Acea străină, minunată lume a sufletului este în final accesibilă şi vă aşteaptă să intraţi. Bucuraţi-vă şi împliniţi-vă responsabilităţile în calitate de scafandru NAUI. Instructorul vostru abia aşteaptă să lucreze cu voi pe parcursul următorului curs NAUI.

178

ANEXA A FI UN SCAFANDRU RESPONSABIL

•

Ca scafandru responsabil, trebuie să respectaţi anumite norme de comportare (bune maniere) la scufundări din ambarcaţiuni şi în general la scufundări.

NORME DE COMPORTARE CA SCAFANDRU Ca scafandru NAUI, trebuie să respectaţi următoarele principii pentru anumite norme de comportare adecvate: • Să vă organizaţi echipamentul şi vehiculele cât mai compact posibil pentru a nu bloca trotuarele, carosabilul sau drumurile de acces public. Menţineţi o zonă restrânsă a echipamentului pentru a evita dezordinea la locul de scufundare. • Aveţi grijă de armele cu săgeţi. Încărcarea lor este interzisă pe uscat şi pe vase şi nici-o suliţă nu trebuie folosită în zona plajelor aglomerate. • Cereţi accesul înainte de a utiliza sau traversa o proprietate privată, fie pentru a avea acces la un loc de scufundare sau pentru distracţie după o scufundare. • Nu vă schimbaţi hainele în public. Fiţi discret şi utilizaţi vehicule, halate de schimb sau corturi. Gânditi-vă la cei care sunt în trecere prin acel loc sau care folosesc plajele. • Creaţi o bună impresie ca scafandru. Vorbiţi politicos cu persoanele neavizate care sunt interesate de acest sport. Aveţi grijă la limbajul şi comportamentul folosit, în special cu privire la utilizarea alcoolului şi alte droguri în jurul activităţilor de scufundare. • Nu încălcaţi dreptul altora de a se bucura de mediul înconjurător, de a-şi desfăşura afacerile, sau de a avea un oraş plăcut în care să locuiască. • Respectaţi toate regulile, fie că se referă la regulamentele de pescuit şi vânat sau la zonele destinate parcării şi accesului. Cooperaţi cu poliţia locală. • Nu murdăriţi plajele sau de asemenea nu distrugeţi proprietatea. Plajele, ca mediu înconjurător sunt deseori

•

•

•

sisteme ecologice fragile care necesită o utilizare atentă, dacă se doreşte păstrarea lor. Sprijiniţi comercianţii locali. Scafandrii pot avea un impact economic pozitiv asupra unei regiuni, de la restaurante la magazine specializate şi moteluri. Un raport economic bun cu comunitatea locală înseamnă o continuare a bunei comunicări şi permite accesul scafandrilor în zonă. Începeţi scufundările dimineaţa devreme pentru condiţii optime de scufundare, plaje mai libere, mai multe locuri de parcare şi o mai mare libertate în a alege locurile de scufundare. Nu vă depăşiţi capacităţile de scufundare prin alegerea locului preferat. Întrebaţi localnicii sau alţi scafandri despre locurile posibile şi bazaţi-vă pe cunoştinţele lor. Asigurati-vă că licenţa de pescuit este valabilă şi respectaţi regulamentele de pescuit. Vânaţi numai cât aveţi nevoie. Colectaţi cât mai puţin posibil, curăţaţi peştele numai în zonele destinate şi aruncaţi rezidurile în mod corespunzător. Fiţi de ajutor celorlalţi utilizatori ai mediului nostru acvatic. Acest lucru vă face pe dumneavoastră, ca scafandru, mai bun decât ceilalţi semeni şi conduce la câştigarea respectului faţă de acest sport. De asemenea, înlătură multe discuţii ce pot apărea la scufundare şi vă face mai fericit, mai calm şi un scafandru mai sigur.

STANDARDE NAUI APLICATE LA SCUFUNDAREA DIN AMBARCAŢIUNI Practicile NAUI responsabile la scufundarea din ambarcaţiuni includ următoarele: • Alegeţi o ambarcaţiune autorizată care este echipată complet cu tot echipamentul de siguranţă necesar, incluzând oxigen şi alte mijloace de sprijin pentru scafandri. • Cereţi pentru a primi instruirea privind tehnicile de scufundare din ambarcaţiuni ca parte a cursurilor de Scafandru Avansat sau de Master Scafandru. • Bazaţi-vă pe cunoştinţele căpitanului 179

• •

•

•

•

•

• •

despre cele mai potrivite locuri de scufundare. PIanificaţi-vă scufundarea folosind informaţiile despre locul specificat provenite de la echipaj sau de la divemaster. Înscrieţi-vă numai la călătorii cu destinaţii în concordanţă cu abilităţile voastre şi cu planul de scufundare. Sosiţi la ambarcaţiune cu cel puţin o jumătate de oră mai devreme de plecare. Aşezaţi-vă echipamentul propriu în locul indicat şi respectaţi facilităţile ambarcaţiunii, precum a nu aşeza costumul umed în cabina de odihnă sau a nu lăsa greutăţile ori butelia pe punte. Între scufundări, se impune păstrarea echipamentului în bagaj pentru a evita pierderea sau distrugerea şi întotdeauna ajutaţi-vă partenerul să-şi aşeze butelia. Nu vă aşezaţi pe punte pentru a vă îmbrăca unitatea scuba, pentru a nu fi lovit în cap de cilindrul altui scafandru. Folosiţi echipamentul în mod adecvat pentru o scufundare uşoară şi în siguranţă. Nu vă împovăraţi excesiv. Folosiţi numai BC-ul pentru un reglaj fin al flotabilităţii pe timpul scufundării, sau pentru a compensa greutatea sacului cu vânat de la sfârşitul scufundării. Nu luaţi un harpon încărcat pe ambarcaţiune sau pe rampa de îmbarcare. Aduceţi o ladă pentru captură. Ajutaţi la păstrarea curată şi liberă a punţii. Folosiţi punctele de ieşire ale ambarcaţiunii precizate de către echipaj. Mutaţi-vă din dreptul ieşirii ambarcaţiunii când vă aflaţi în apă şi fie rămâneţi plutind la suprafaţă, fie începeţi coborârea de-a lungul liniei ancorei. Nu folosiţi scufundarea doar pentru a pluti aproape de suprafaţă. Procedând astfel, nu veţi putea fi observat de trecerea altor ambarcaţiuni sau altor scafandri. Puneţi-vă labele la sfârşit, în timp c e aşteptaţi aproape de ieşire. Nu mergeţi pe punte cu labele încălţate. Folosiţi o busolă şi un manometru. Planificaţi scufundarea astfel încât să rămâneţi cu o rezervă de aer suficientă pentru a vă putea întoarce la ambarcaţiune cât sunteţi sub apă,

dacă este nevoie. • Fiţi conştient de modificările condiţiilor curente din timpul scufundării. Folosiţi reperele naturale cum ar fi algele marine. Urmăriţi linia de ancorare extinsă din spatele ambarcaţiunii de la suprafaţă şi nu ezitaţi să o folosiţi, dacă este nevoie. • Utilizaţi bunul simţ, antrenamentul şi experienţa. Puneţi întrebări dacă sunteţi nesigur. Păstraţi-vă o rezervă de energie şi nu încercaţi să vă depăşiţi limita de rezistenţă. Uitaţi-vă după ceilalţi scafandri care au nevoie de ajutor la suprafaţă. Scafandrii care îşi menţin autocontrolul şi se simt confortabil şi sigur în apă, trăiesc experienţe plăcute.

PRACTICI NAUI PENTRU UN SCAFANDRU RESPOSABIL În calitate de scafandru resposabil NAUI înţeleg că trebuie: • Să fiu antrenat şi certificat pentru scufundări subacvatice. • Să-mi menţin o bună condiţie fizică şi mentală pentru scufundare şi să fac scufundări doar când mă simt bine. Niciodată să nu folosesc alcool sau alte substanţe neadecvate înainte de o scufundare. • Să respir continuu şi să evit săritul respiraţiei sau ţinerea respiraţiei pe timpul scufundării. • Să folosesc echipamentul complet şi bine întreţinut pe care să îl verific înaintea scufundării. Niciodată să nu împrumut echipamentul persoanelor neautorizate. • Să evaluez mereu condiţiile mediului înconjurător înainte de scufundare şi să acord o marjă de siguranţă pentru a fi pregătit în caz de urgenţă. • Să-mi cunosc limitele personale precum şi limitele pregătirii mele şi să nu încerc depăşirea acestora. • Să-mi stabilesc limite moderate pentru adâncimea şi timpul petrecut sub apă. Să-mi păstrez suficient aer pentru a putea fi folosit în eventualitatea încheierii scufundării şi pentru executarea opririi preventive de decompresie. • Să folosesc sistemul de parteneri în timpul scufundărilor şi să fiu pregătit 180

•

• • • •

•

• •

să-mi ajut partenerul şi pe ceilalţi care au nevoie. Periodic să revăd şi să exersez salvarea şi metodele de ajutor anterior învăţate în cadrul cursului meu NAUI. Să folosesc suportul de la suprafaţă, cum ar fi o ambarcaţiune sau o plută şi baliza de scufundare, când este necesar. Să îndeplinesc regulile şi ordinele locale. Să respect drepturile celorlalţi şi să încerc să reprezint comunitatea scafandrilor într-un mod pozitiv. Să fiu responsabil de siguranţa mea în timpul scufundării şi în timpul pregătirii acesteia. Să cer instruire şi asistenţă profesională pentru a învăţa noi tehnici de scufundare, pentru a folosi un echipament nou, sau când intenţionez să mă scufund în locuri necunoscute. Să-mi planific atent fiecare scufundare şi să utilizez tabelele de scufundare sau computerul de scufundare pentru a-mi urmări starea decompresiei. Să amân zborul sau ascensiunea la altitudine după scufundări repetate în condiţiile recomandate. Să respect vânatul şi regulile de colectare precum şi fragilitatea mediului acvatic. Să practic un bun control al flotabilităţii şi să evit contactul involuntar cu coralii sau cu alte plante acvatice şi animale. Să-i ajut pe alţii să înţeleagă necesitatea protejării şi păstrării resurselor acvatice.

181

ANEXA B LISTE DE CONTROL Listele de control sunt o excelentă cale de a vă asigura că nu aţi uitat nimic atunci când planificaţi o scufundare sau o excursie pentru scufundări şi începeţi să vă faceţi bagajul. Utilizaţi listele de control din această anexă ca model pentru a vă crea propriile dumneavoastră liste pentru planificarea scufundării, pentru echipament şi pentru listele de prim ajutor.

LISTE DE CONTROL A PLANIFICĂRII SCUFUNDĂRII Folosiţi următoarele liste de control a planificării scufundării ca linii directoare pentru planificarera pe termen lung, pe termen scurt şi pentru planificarea la faţa locului. Planificarea pe termen lung o Determinaţi obiectivul scufundării. o Alegeţi-vă partenerul. o Alegeţi-vă locaţia. o Alegeţi-vă o locaţie sau o activitate alternativă. o Cercetaţi locurile de scufundare. o Obţineţi informaţii despre contactele de urgenţă. o Identificaţi cea mai apropiată cameră de decompresie. o Stabiliţi data şi timpul călătoriei. o Faceţi aranjamentele pentru călătorie. o Determinaţi nevoile de echipament. o Verificaţi-vă echipamentul. o Luaţi echipamentul de la reparat, dacă este necesar. o Determinaţi dacă este nevoie să urmaţi un curs NAUI de reîmprospătare a cunoştinţelor. o Localizaţi-vă cardul de atestare ca scafandru. Planificarea pe termen scurt o Faceţi inventarul echipamentului dumneavoastră. o Înlocuiţi curelele uscate sau rupte ale labelor şi măştii precum şi inelele-O pierdute sau uzate. o Cumpăraţi accesorii necesare pentru excursia dumneavoastră: o Butelii cu aer. o Casete video. o Cremă de protecţie solară.

o Medicamente pentru rău de mare. o Brevetul de pescuit. o Beţe luminoase. o Soluţie antiaburire. o Verificaţi prognoza meteo, starea apei, mareele şi prognoza pe termen lung. o Pregătiţi să lăsaţi cuiva de acasă o copie a planurilor dumnevoastră. Pregătirea pentru scufundare o Strângeţi-vă tot echipamentul şi articolele personale într-un singur loc. o Împachetaţi echipamentul de scufundare în ordine inversă utilizării. o Împachetaţi-vă bagajul personal într-o geantă separată. o Odihniţi-vă bine noaptea. o Lăsaţi o copie cuiva a planului de scufundare înainte de plecare. Planificarea la faţa locului o Cercetarea locului de scufundare: o Evaluaţi condiţiile locului. o Stabiliţi conducătorul scufundării. o Planul de urgenţă: o Determinaţi-vă planul în situaţia când rămâneţi fără aer. o Determinaţi-vă planul în situaţia când rămâneţi fără partener. o Determinaţi cum solicitaţi ajutor în cazul unui accident. o Găsiţi cel mai apropiat telefon funcţionabil. o Activitate: o Puneţi-vă de acord asupra activităţii şi obiectivului. o Revedeţi semnalele cu mâna. o Stabiliţi-vă punctul de intrare şi de ieşire precum şi schema de scufundare. o Fixaţi-vă limitele de adâncime, timp şi rezervele de aer rămase. o Flotabilitate: o Verificaţi sistemul de greutăţi al partenerului pentru eliberare rapidă. o Verificaţi BC-ul partenerului pentru a vă asigura că ştiţi cum se umflă automat, manual şi cum se desumflă BC-ul. o Localizaţi cataramele de decuplare a BC-ului partenerului. o Aer: 182

o Verificaţi valva cilindrului partenerului pentru a vă asigura că este complet deschisă şi un sfert răsucită înapoi. o Verificaţi dacă cilindrul este prins sigur în cureaua de fixare. o Verificaţi dacă cilindrul partenerului este plin. o Verificaţi dacă regulatorul principal şi secundar funcţionează adecvat. o Echipament şi pornire: o Verificaţi dacă partenerul dumneavoastră nu are echipamentul încurcat şi dacă sursa alternativă de aer şi consola sunt în siguranţă. o Verificaţi dacă partenerul are mască, labe şi snorkel şi sunt pregătite pentru îmbrăcare. o Verificaţi dacă aveţi accesoriile necesare de echipament. o Înaintaţi spre locul de intrare. o Bucuraţi-vă de scufundare.

LISTE DE CONTROL A ECHIPAMENTULUI DE SCUFUNDARE Utilizaţi următoarea listă ca o linie directoare pentru echipamentul necesar când împachetaţi pentru o excursie de scufundări. Echipamentul de scufundare principal o Mască. o Snorkel cu suport de fixare. o Labe. o Botoşi. o Costum de scufundare. o Cagula . o Mănuşi. o Centură de lestare. o Compensator de flotabilitate. o Butelie. o Regulator pregătit: o Regulator principal. o Regulator octopus sau sursă alternativă de aer. o Profundimetru, manometru, busolă. o Cronometru. o Computer de scufundare. o Cuţit de scufundare. o Geantă pentru echipament. o Tabele de scufundare. Echipament suplimentar de scufundare

o o o o o o

Platformă, steag şi ancoră de fixare. Lanternă de scufundare. Tăbliţă şi creion. Termometru. Baliză. Sac pentru captură.

Echipament de rezervă o Butelii. o Greutăţi. o Curea pentru mască. o Curele pentru labe. o Inele-O. o Suport pentru snorkel. o Scule. Articole de urgenţă o Trusă de prim ajutor. o Numerele de telefon pentru serviciile de urgenţă locale, cea mai apropiată cameră de decompresie. o Monezi pentru telefon. o Trusă de oxigen. Articole personale o Brevetul de atestare ca scafandru. o Jurnalul de scufundare. o Brevetul de pescuit. o Costumul de înot. o Prosop. o Pălarie sau cozoroc. o Loţiune pentru protecţie solară. o Gustări. o Băuturi. o Geacă. o Îmbrăcăminte suplimentară. o Bilete. o Bani şi cărţi de credit. o Medicamente pentru rău de mare. o Articole pentru toaleta personală.

LISTE DE CONTROL A TRUSEI DE PRIM AJUTOR Trebuie să aveţi o trusă de prim ajutor cu dumneavoastră, de fiecare dată când vă scufundaţi. Următoarele articole sunt de bază. Le puteţi suplimenta în concordanţă cu nevoile personale, nivelul instruirii pentru prim ajutor şi distanţa faţă de asistenţa medicală. Generale o Comprese tampon sterile. o Tifoane sterile variate. o Bandaje adezive variate. o Bandaj triunghiular. 183

o o o o o o o o o o o o o o o

Rolă de 5 cm de bandaj din tifon. Bandă adezivă de 2,5 cm. Pămătufuri din vată. Aspirină sau alte analgezice. Ace şi bolduri variate. Foarfeci. Pensetă sau extractor. Săpun antiseptic. Spray sau cremă antiseptică. Creion nazal. Alcool izopropilic (70 % soluţie). Oţet alb. Loţiune pentru protecţie solară. Monezi pentru telefon. Numerele de telefon de urgenţă.

Opţionale o Apă oxigenată. o Tampoane de curăţare din tifon. o Bicarbonat de sodiu. o Manual de prim ajutor. o Băuturi energizante. o Chibrite impermeabile. o Apă de băut şi pahare de unică folosinţă. o Pătură. o Pastile pentru rău de mare.

184

Glosar A ADT, Actual Dive Time: Timpul real de scufundare. Alveole pulmonare: Cavităţi cu aer din plămâni în care are loc schimbul de gaze. AMDT, Adjusted Maximum Dive Time: Timpul maxim de scufundare ajustat. Aer: Gaz necesar vieţii. Intră în compoziţia aerului în procent de 20,9%. Azot: Gazul care reprezintă 78% din atmosferă. Metabolic este un gaz inert însă produce boala de decompresie şi narcoza cu azot. Azot rezidual: Azotul dizolvat rămas în organism de la o scufundare anterioară.

B BC, Buoyancy Compensator: Compensator de flotabilitate. Bends: Boala de decompresie. Beţia adâncurilor: Un vechi termen amuzant pentru narcoza cu azot. Blocare inversă: Opusul comprimării. Situaţia care există atunci când presiunea internă a unui spaţiu cu aer este mai mare decât presiunea externă blocând calea de ieşire a aerului prin deformarea ţesuturilor corpului. Boala de decompresie: Starea sau simptomele unei reacţii fiziologice adverse cauzată de formarea bulelor de azot în corpul unui scafandru. Când aceste bule acţionează asupra unor părţi variate din corp, precum nervii, ele au un impact negativ cauzând diverse simptome şi indicii care semnalează că scafandrul suferă de boala de decompresie. Busolă: O piesă de echipament care ajută la navigarea subacvatică prin indicarea direcţiei nordului magnetic faţă de poziţia dumneavoastră.

C C-Card: Card de certificare. Calculator al timpului de scufundare: Un aparat de calcul rotativ conţinut de Tabelele de Scufundare NAUI într-un format ce elimină calculele matematice în asociaţie cu tabelele de scufundare. Card de certificare: Un card acordat de către NAUI ca dovadă a terminării unei instruiri specifice scufundării. Catarmă de eliberare rapidă: O cataramă destinată să fie folosită cu o singură mână

astfel încât să se deschidă rapid în caz de urgenţă. Cilindru de scufundare: O piesă de echipament conţinând aer la presiune mare pentru a fi respirat sub apă. Compensator de flotabilitate: O piesă de echipament ce poate asigura un volum de aer mărit prin adăugarea de aer într-o cameră, astfel producând ridicarea. Comprimare: Starea care rezultă când presiunea exterioară asupra unui spaţiu de aer închis este mai mare decât presiunea internă. Computer de scufundare: Un aparat electronic care detectează presiunea, măsoară timpul, calculează continuu cantitatea de azot în câteva compartimente teoretice ale corpului şi furnizează informaţii care ajută scafandrul să evite boala de decompresie. Condens: Apa ce se depune pe o suprafaţă din cauza răcirii aerului ce conţine vapori de apă. Consolă: Un ansamblu de instrumente pentru controlul scufundării. Coral: Un animal marin nevertebrat care trăieşte de obicei alături de alte specimene de aceeaşi specie şi formează colonii. Mulţi corali produc un schelet extern dur. Costum umed: Un costum de scufundare ce permite pătrunderea unei mici canţităţi de apă. Această apă este blocată în interiorul costumului şi încălzită de corp, astfel asigurând un grad sigur de protecţie împotriva frigului, în plus faţă de izolarea oferită de costum în sine. Costum uscat: Un costum de protecţie ce nu permite pătrunderea apei pe corp. CPR: Resuscitare cardio-pulmonară. Cronometru: Un instrument folosit pentru a înregistra durata unei scufundări. De exemplu, un ceas. Curent: Curgerea sau mişcarea apei pe o anumită direcţie. Vântul, gravitaţia, temperatura, rotaţia Pământului şi alţi factori provoacă curenţi. Curent de maree: Curgerea apei care însoţeşte schimbările apărute la maree. De obicei rezultă curgerea apei înăuntru sau în afara unei zone precum un canal sau un golf. Curent de rupere: Un curent care rezultă când apa împinsă pe ţărm de valuri rapide se întoarce în mare printr-un canal îngust. Curent de ţărm: Un curent ce se 185

deplasează paralel cu linia de coastă.

Curent staţionar: O curgere de apă care

este constantă şi continuă.

Curent tranzitoriu: Un curent care durează doar pentru scurt timp, deosebit de curentul mareic şi care apare subit. Curs de scafandru: Primul curs complet de educare în scufundări iniţiat de NAUI. Acest curs eliberează şi un atestat.

D Data testului: O dată marcată pe un cilindru de scufundare care indică data ultimului test hidrostatic. Deblocare: Mişcarea aerului din plămâni către alte spaţii, precum urechi şi sinusuri pentru a egaliza presiunea. Densitate: Masa pe unitatea de volum. Denumirea literei de grup: O literă folosită pentru a identifica cantitatea de azot rezidual existentă în corpul scafandrului după o scufundare. Derulare: Un afişaj secvenţial între scufundări al unui computer de scufundare pentru a furniza Timpul Maxim de Scufundare (MDT) pentru adâncimi diferite, pentru următoarea scufundare, sau alte liste de date. Deshidratare: Lipsa unor lichide necesare din corp. Disc de reducere a presiunii: O mică piesă din metal plasată în valva cilindrului, a cărei rupere previne ca presiunea să ajungă la nivele periculoase. Se mai numeşte şi disc de suprapresiune. Este un dispozitiv ce se foloseşte o singură dată care trebuie înlocuit după rupere. Dispozitiv de umflare de joasă presiune: Un aparat care permite aerului din cilindrul de scufundare să fie adăugat în compensatorul de flotabilitate.

E Ecran rotativ: Un inel rotativ al busolei sau ceasului inscripţionat cu semne. La ceas, inelul poate fi rotit numai în sens invers acelor de ceasornic şi este folosit pentru a măsura timpul trecut. Egalizare: Metodă de prevenire şi corecţie a comprimării. Vedeţi şi Deblocare. Embolie cu aer: Blocarea fluxului sanguin din organism de către bulele de aer. Emfizem mediastinal: Starea care există

când aerul de la un plămân supradilatat

scapă în zona pieptului lângă inimă.

F Flotabilitate: O forţă ascendentă a unui obiect scufundat în apă egală cu greutatea volumului de apă dislocuit. În sens larg, flotabilitatea este aplicată stării nete a unui obiect, cum ar fi “flotabilitatea pozitivă” pentru un obiect care pluteşte. Flotabilitate negativă: Stare care există atunci când un obiect se scufundă. De fapt e o contradicţie de termeni. Flotabilitatea este pozitivă prin definiţie. Flotabilitate neutră: Stare care există atunci când un obiect nici nu pluteşte nici nu se scufundă. Flotabilitate pozitivă: Starea în care un obiect pluteşte sau se ridică la suprafaţă. De fapt, flotabilitatea este întotfeauna o forţă pozitivă (ascendentă). Frânghie de ancorare: O frânghie permeabilă folosită în timpul scufundării de pe o ambarcaţiune. Este extinsă de la pupa navei cu o geamandură pentru a ajuta scafandri să se reîntoarcă la barcă.

I Inspecţie vizuală: O inspecţie periodică a cilindrilor de scufundare pentru a le verifica coroziunea şi pentru a asigura integritatea acestora. Mai este cunoscută şi ca Inspecţie Vizuală a Cilindrului (VCI) sau Program Vizual de Inspecţie (VIP). Instrument de măsurare a presiunii: O piesă de echipament care afişează pe un ecran presiunea din butelie în timpul scufundării. Interval de timp la suprafaţă: Timpul petrecut la suprafaţă între scufundări.

H Hiperventilare: Respiraţia mult mai adâncă şi rapidă decât este necesar. Aceasta scade nivelul de dioxid de carbon şi reduce stimulul de a respira.

J Jachetă de flotabilitate: Un dispozitiv de control al flotabilităţii de formă şi purtat ca o vestă.

L Labe: O piesă de echipament care ataşează o lamă de picior pentru a mări suprafaţa tălpii prin bătaia căreia se asigură propulsia. Legea lui Boyle: Principiu al fizicii - relaţia 186

de invers proporţionalitate dintre presiune şi volumul unui gaz. Leziune prin supradilatare: O rănire cauzată de dilatarea sau ruperea spaţiilor închise cu aer ale corpului. Linia de referinţă: Linia fixă de pe o busolă care indică direcţia de deplasare.

M Manevra Valsalva: Termen popular folosit spre a descrie încercarea de expiraţie cu nasul şi gura închise, pentru a deschide trompa lui Eustache ca să se egalizeze presiunea din urechi. Manometru: Presiunea indicată de un instrument calibrat să ignore presiunea atmosferică. Cu acest dispozitiv se măsoară presiunea aerului din cilindrul scafandrului. Maree: Schimbarea nivelului apei din ocean datorată atracţiei gravitaţionale între Pământ, Lună şi Soare. Mască: O piesă de echipament ce păstrează un spaţiu de aer în jurul ochilor pentru a îmbunătăţi vizibilitatea subacvatică. Nasul este întotdeauna inclus în interiorul măştii pentru a permite egalizarea presiunii. MDT: Maximum Time Dive, Timp Maxim de Scufundare.

N Narcoză cu azot: Numele dat efectului de dezorientare pe care azotul îl are asupra creierului la presiune mare. NAUI: National Association of Underwater Instructors, Asociaţia Naţională a Instructorilor Subacvatici. Se mai numeşte şi NAUI Internaţional.

O O atmosferă: Forţa atmosferei la nivelul mării luată ca o constantă, egală cu 14,7 pounds pe inch pătrat, sau aproximativ 1 bar. Ochelari de apă: O piesă de echipament ce acoperă numai ochii pentru a-i proteja de apa care îi poate irita. Ochelarii nu sunt un înlocuitor acceptabil pentru mască. Oprire de decompresie: Adâncimea specificată şi timpul cât un scafandru trebuie să se oprească şi să aştepte în timpul ascensiunii pentru a permite eliminarea azotului înainte de a ajunge la suprafaţă. Oprire necesară de decompresie: Un

anumit timp specificat de tabele de scufundare, de un calculator sau computer, ce trebuie petrecut la o anumită adâncime, în clipa când se depăşeşte MDT-ul. Oprire preventivă de decompresie: O perioadă de 3 la 5 minute petrecută la 5 metri adâncime (15 feet), ca măsură de siguranţă chiar dacă Timpul Maxim de Scufundare (MDT) nu a fost depăşit. Orar de scufundare: Un extras abreviat care furnizează informaţii despre adâncimea şi durata scufundărilor. De exemplu, 21 metri (70 feet) pentru 40 de minute sau 21/40 (70/40). Oprire de siguranţă: Vezi Oprire preventivă de decompresie. Oxigen: Gaz necesar pentru menţinerea vieţii. Oxigenul reprezintă 20,9% din aerul atmosferic.

P Plafon: Adâncimea minimă (de obicei afişată de un computer) la care un scafandru poate urca fără a mări riscul apariţiei bolii de decompresie. Plămâni: Organe ale corpului ce permit oxigenului să se transfere din aerul inspirat în sânge. Una din zonele cu aer ale corpului. Pneumotorax: Starea care există când aerul provenit din leziunea supradilatării plămânilor scapă în cavitatea pleurală. Presiune: O utilizare a forţei. În scufundare este folosită pentru forţa greutăţii aerului şi a apei deasupra unui scafandru măsurată în bari ori pounds pe inch pătrat. Presiune absolută: Presiunea înconjurătoare totală rezultată din presiunea atmosferică la care se adaugă presiunea apei. Presiune ambientală: Presiunea înconjurătoare totală. Vezi presiune absolută. Presiune atmosferică: Presiunea exercitată de către atmosferă. Presiune de serviciu: Presiunea la care funcţionează un cilindru de scufundare. Este poansonată pe umărul cilindrului. Pr ogram de iniţiere pentru cunoştinţe despre scufundare: Un program NAUI ce înscrie persoane fără pregătire la cursuri de scufundare. Acest program nu acordă o atestare. Program ESE: Program de iniţiere pentru cunoştinţe despre scufundare. 187

Protecţie furtun: O piesă din plastic dur ce se potriveşte peste capătul furtunului pentru a uşura tensiunea cauzată de greutatea echipamentului. PSI: Pounds per square inch, Livre pe inch pătrat.

R Regulator: O piesă de echipament care reduce presiunea ridicată a aerului din cilindru la presiunea ambiantă, la cerere. Regulator octopus: O treaptă a doua suplimentară ataşată regulatorului folosită în condiţiile lipsei de aer. Resuscitare cardio-pulmonară: Procedură de prim-ajutor care susţine ventilarea şi pulsul până când inima si respiraţia unei persoane revin la parametri normali sau până când o altă procedură de resuscitare poate fi iniţiată. Rezistenţa apei: Rezistenţa întâlnită la mişcarea prin apă datorată densităţii apei. RNT: Residual Nitrogen Time, Timpul Azotului Rezidual. Robinetul buteliei: Un mecanism folosit pentru a controla curgerea aerului în afara şi în interiorul tubului de scufundare. Aceasta include şi un punct de ataşare a unui regulator de presiune. Rucsac: O piesă de echipament destinată susţinerii cilindrului de aer pe spatele scafandrului, care de obicei este integrată în compensatorul de flotabilitate.

S Să ritul respiraţiei: O practică riscantă de ţinere a respiraţiei în plămâni cât mai mult înainte de a expira în timpul scufundării. Această practică se presupune că duce la extinderea timpului de scufundare. Scuba: Self-contained underwater breathing apparatus, Aparat autonom de respirat sub apă. Scufundare în derivă: Metodă de scufundare care foloseşte curentul apei ca mijloc principal de propulsie. Scufundare liberă: Un tip de scufundare care se bazează pe ţinerea respiraţiei. Scufundare multinivel: O scufundare care implică perioade de timp la diferite adâncimi. Scufundare repetată: Orice scufundare făcută înainte de eliminarea completă a azotului de la o scufundare anterioară. În tabelele NAUI, acest timp este 24 de ore. Semne indicatoare: Punctele de pe ecranul

busolei care asigură poziţionarea acului şi deplasarea pe un anumit curs. Sinus: O cavitate pe linia frunţii plină cu mucus şi membrane. Sinusurile pot provoca probleme cu egalizarea dacă sunt blocate din cauza unei congestii cauzată de o răceală sau o alergie. Sistem de parteneri: Practica de a nu te scufunda niciodată singur. Aveţi întotdeauna pe cineva care să vă însoţească dacă e cazul şi cu cine să împărtăşiţi experienţe. Sistem de plutire pe spate: Un dispozitiv de control al flotabilităţii a cărui cameră de aer se află numai pe spatele scafandrului. Sistem integrat de greutăţi: Un sistem în care greutatea este combinată cu rucsacul şi compensatorul de flotabilitate. SIT: Surface Interval Time, Intervalul de Timp la Suprafaţă. Snorkel: O piesă tubulară de echipament care permite unei persoane să respire când îşi ţine faţa scufundată în apă. Soluţie antiaburire: O substanţă ce se aplică pe lentilele măştii pentru a evita formarea condensului pe acestea. Saliva este adesea folosită ca înlocuitor. SPG: Submersibile Pressure Gauge, Manometru. Spumă neoprenă: Un material din cuciuc saturat cu minuscule bule cu gaz care asigură izolaţia. Acest material este folosit la fabricarea costumelor de scufundare. Supraîncălzire: O stare rezultată prin încălzire excesivă caracterizată prin paloarea feţei, aspectul lipicios al pielii şi senzaţie de slăbiciune. Sursă de aer alternativă: Un regulator de presiune adiţional care asigură aer partenerului de scufundare într-o urgenţă. O sursă alternativă reală de aer este o unitate complet independentă constituită dintr-un cilindru şi un regulator. A se vedea Regulatorul octopus.

Ş Şoc termic: O stare rezultată prin supraîncălzire caracterizată prin piele uscată, fierbinte şi iritată. Este o urgenţă ce pune viaţa în pericol

T Termoclină: Linia de scufundare între straturi de apă de temperaturi diferite. Test hidrostatic: Un test necesar pentru a realiza siguranţa tuburilor de aer. Acest 188

test este făcut în apă pentru a verifica dacă presiunea dilată şi contractă pereţii cilindrului. Timp Maxim de Scufundare (MDT): Durata de timp ce poate fi petrecută sub apă la o anumită adâncime, neluându-se în calcul oprirea de decompresie. Timp real de scufundare: Timpul total petrecut sub apă de la începutul scufundării până la ieşirea la suprafaţă. Timpul de decompresie nefiind inclus. Timp total de azot (TNT): Suma dintre timpul rezidual de azot (RNT) şi timpul actual de scufundare (ADT) în urma unor scufundări repetate. Timpan: Membrana ce separă urechea externă de cea mijlocie. Timp maxim de scufundare ajustat: Timpul maxim de scufundare (MDT) pentru o anume adâncime, minus timpul azotului rezidual (RNT) pentru o anumită literă de grup şi adâncime. Toxicitate cu monoxid de carbon: Un risc sau o stare ce rezultă în urma inhalării aerului contaminat cu monoxid de carbon. Timp real de scufundare: Timpul total petrecut sub apă de la începutul coborârii până la sosirea la suprafaţă, de la sfârşitul scufundării. Oprirea preventivă de decompresie nu este inclusă. Trompa lui Eustache: Tubul ce uneşte urechea mijlocie cu gâtul, prin care scafandri îşi pot egaliza urechile.

într-o anumită perioadă. Viteză SAC: Viteza de consum a aerului la suprafaţă.

U Umiditate relativă: Cantitatea de apă conţinută în aer în raport cu cantitatea de apă pe care aerul o poate reţine la aceea temperatură. Unitate scuba de rezervă: Un regulator suplimentar sau o unitate scuba completă pentru a fi folosită în situaţiile când se termină aerul. Ureche mijlocie: Spaţiul într-o ureche ce conţine oasele auzului. Se deschide în gât prin trompa lui Eustache.

V Valvă de suprapresiune: Un dispozitiv încorporat în compensatorul de flotabilitate, care permite eliberarea aerului în exces fără a deteriora compensatorul de flotabilitate. Vertij: O pierdere a echilibrului. Ameţeală profundă. Viteza de consum a aerului la suprafaţă: Cantitatea de aer consumat la suprafaţă 189