1
I.Introducere: de ce maniheismul maniheismul la Fericitul Fericitul Augustin? Augustin?
Maniheismul reprezintă una dintre cele mai interesante forme religioase creştine ale primelor secole atât prin forma de exprimare a doctrinei cât şi prin conţinut. Departe de a fi doar o sinteză superficială a mai multor învăţături, acesta punea proleme de cel mai mare interes pentru creştinul acelei perioade şi, poate, chiar pentru creştinul de astăzi. !ert este ca maniheismul fascinează, aşa cum fascinează întregul fenomen numit „Gnosticism” . "ceeaşi atracţie a reprezentat#o mereu şi a stârnit, inevitail, numeroase dispute care au mers până la persecutarea adepţilor săi şi, în fine, până la anihilarea acestuia. De aceea sursele maniheice sunt în mare parte indirecte. indirecte. Multe dintre ele ele au fost distruse distruse în toiul prigoanelor prigoanelor,, altele au fost ascunse ascunse aşteptând aşteptând încă să fie descoperit descoperite, e, foarte foarte puţine puţine au apărut la lumină fiind, însă, prea puţine pentru a ne putea face o părere clară despre ceea ce a însemnat maniheismul cu adevărat. $n această situaţie mărturiile celor care au venit în contact direct sau indirect cu acesta sunt de maximă importanţă putând sa aducă un plus de lumină. "stfel, atunci când vorim despre Mani şi învăţătura sa, nu putem sa#l omitem pe %ericitul "ugustin, poate cel mai un cunoscător al maniheismului atât din interior cât şi din exterior. De asemenea, "ugustin reprezintă, în spaţiul latin, sursa principală pentru cercetarea maniheismului. &ucrarea de faţă nu#şi propune sa analizeze tot ce inseamnă acest curent, ci numai felul în care acesta a fost receptat de "ugustin şi modul în care acesta, desigur paradoxal, l#a transmis în întregul 'ccident şi nu numai. De aceea demersul nostru porneşte de la izvoarele maniheismului. (ste necesară în primul rând o cercetare, chiar şi succintă, a operelor lui Mani pentru a vedea în ce masură le#a cunoscut "ugustin. )umai lamurită această prolemă putem să vorim despre o doctrină şi despre o morală unitară. )u putem omite, de asemenea, o prezentare a întregului sistem, pentru că, într#adevăr este vora de un sistem extrem de coerent, cel puţin formal. " perceput "ugustin acest sistem în mod corect sau a fost influenţat de contextul geografic şi social în care trăia* +ată doar o primă întreare asupra căreia am dori cel puţin să aducem un plus de lumină, dacă nu un răspuns satisfăcător. "diacent, este esenţială o analiză a hermeneuticii folosite în interpretarea textelor, atât maniheice cât şi creştine. ' altă prolemă este raportarea maniheismului la gnosticism. $n ce masură se integrează acesta unei structuri gnostice, cum se deoseeşte şi prin ce* Desigur, această analiză nu are pretenţia de a fi una completă pentru că s#ar risca sa se devieze de la suiectul propus şi apoi nu este posiil
accesul cel putzin la sursele de primă mână ca să nu mai vorim de literatura critică de ultimă oră. "cest excurs în relaţia maniheism - gnosticis vrea doar să clarifice anumite aspecte fără de care nu putem înţelege nici demersul lui "ugustin. De aceea nici nu vom insista decât asupra prolemelor esenţiale ale acestei relaţii. 'dată clarificate chestiunile izvoarelor, a interpretării, a integrării în context se poate începe o analiz analizăă a manihe maniheism ismulu uluii aşa cum l#a l#a văzut văzut părint părintele ele apusea apusean. n. lanul lanul lucrăr lucrării ii urmează urmează marile marile coordonate ale acestei doctrine/ timpul primordial sau perioada creaţiei, timpul median sau epoca mântuirii şi timpul final sau timpul eshatologic. Delimitarea este strict metodologică pentru că, în sine, aceste perioade nu formeză decât un mare tot, sunt interdependente şi nu se pot înţelege decât impreună. $n prima perioadă accentul cade pe creaţie în general, pe originea şi sursa acesteia, însă nu omite aspectul antropologic, aşadar o incursiune în antropologia maniheică. !ea de a doua perioadă trateză prolema salvării şi spun 0salvării pentru că aşa cum vom vedea, pentru maniheism, se poate vori mai degraă de o salvare decât de mântuire în sensul său creştin. (xtrem de importante sunt prolemele rolului lui +isus în această acţiune şi a lierului aritru, aceasta din urmă dând, în 'ccident, naştere la o serie de dispute ce se perpetuează până astăzi. $n fine, ultimul capitol prezintă actul final al acestei creaţii, lupta finală pentru pierderea sau salvarea luminii divine. &a toate acestea se pune o întreare extrem de delicată/ este oare "ugustin oiectiv în critica pe care o face maniheismului, a fost corectă atitudinea sa faţă de aceştia* 2extele 2extele folosite sunt tendenţioase sau, pur şi simplu, nu au fost cunoscute* "celeaşi întreări se pun şi în ceea ce priveşte sistemul maniheist pe care#l prezintă acesta. +ată +ată,, în ma mare re,, oie oiect ctiv ivel elee acest acestei ei lucr lucrăr ări. i. 3e poat poatee oser oserva va că nu doreş doreşte te să forţ forţez ezee certitudinea, ci urmăreşte o prezentare şi o interpretare, atât cât se poate fără a altera oictivitatea, a curentului maniheist din punctul de vedere al acestui uriaş părinte, care este "ugustin. entru o mai ună înţelegere, vom adăuga la sfârşit o anexă cu textele cele mai reprezentative şi o propunere de traducere pentru a înlesni citirea lor.
II.1. Izvoarele maniheismului maniheismului
$ntr#o astfel de cercetare este neapărat necesară o incursiune în izvoarele care fac referire la maniheism. "ugustin le#a receptat mai întai ca auditor al maniheilor apoi fie din scrisori, fie din carţile confiscate de către stat în urma legilor date împotriva adepţilor lui Mani. entru a vedea, însă, în ce măsură se găsesc acestea în corpusul augustinian, este necesară o trecere în revistă a scrierior
accesul cel putzin la sursele de primă mână ca să nu mai vorim de literatura critică de ultimă oră. "cest excurs în relaţia maniheism - gnosticis vrea doar să clarifice anumite aspecte fără de care nu putem înţelege nici demersul lui "ugustin. De aceea nici nu vom insista decât asupra prolemelor esenţiale ale acestei relaţii. 'dată clarificate chestiunile izvoarelor, a interpretării, a integrării în context se poate începe o analiz analizăă a manihe maniheism ismulu uluii aşa cum l#a l#a văzut văzut părint părintele ele apusea apusean. n. lanul lanul lucrăr lucrării ii urmează urmează marile marile coordonate ale acestei doctrine/ timpul primordial sau perioada creaţiei, timpul median sau epoca mântuirii şi timpul final sau timpul eshatologic. Delimitarea este strict metodologică pentru că, în sine, aceste perioade nu formeză decât un mare tot, sunt interdependente şi nu se pot înţelege decât impreună. $n prima perioadă accentul cade pe creaţie în general, pe originea şi sursa acesteia, însă nu omite aspectul antropologic, aşadar o incursiune în antropologia maniheică. !ea de a doua perioadă trateză prolema salvării şi spun 0salvării pentru că aşa cum vom vedea, pentru maniheism, se poate vori mai degraă de o salvare decât de mântuire în sensul său creştin. (xtrem de importante sunt prolemele rolului lui +isus în această acţiune şi a lierului aritru, aceasta din urmă dând, în 'ccident, naştere la o serie de dispute ce se perpetuează până astăzi. $n fine, ultimul capitol prezintă actul final al acestei creaţii, lupta finală pentru pierderea sau salvarea luminii divine. &a toate acestea se pune o întreare extrem de delicată/ este oare "ugustin oiectiv în critica pe care o face maniheismului, a fost corectă atitudinea sa faţă de aceştia* 2extele 2extele folosite sunt tendenţioase sau, pur şi simplu, nu au fost cunoscute* "celeaşi întreări se pun şi în ceea ce priveşte sistemul maniheist pe care#l prezintă acesta. +ată +ată,, în ma mare re,, oie oiect ctiv ivel elee acest acestei ei lucr lucrăr ări. i. 3e poat poatee oser oserva va că nu doreş doreşte te să forţ forţez ezee certitudinea, ci urmăreşte o prezentare şi o interpretare, atât cât se poate fără a altera oictivitatea, a curentului maniheist din punctul de vedere al acestui uriaş părinte, care este "ugustin. entru o mai ună înţelegere, vom adăuga la sfârşit o anexă cu textele cele mai reprezentative şi o propunere de traducere pentru a înlesni citirea lor.
II.1. Izvoarele maniheismului maniheismului
$ntr#o astfel de cercetare este neapărat necesară o incursiune în izvoarele care fac referire la maniheism. "ugustin le#a receptat mai întai ca auditor al maniheilor apoi fie din scrisori, fie din carţile confiscate de către stat în urma legilor date împotriva adepţilor lui Mani. entru a vedea, însă, în ce măsură se găsesc acestea în corpusul augustinian, este necesară o trecere în revistă a scrierior
4
maniheiste aşa cum ne apar ele în colecţiile păstrate în mare parte de către ereziologii 5isericii sau în operele unor scriitori musulmani care le#au cunoscut direct şi care le#au făcut un scurt rezumat. II.1.Izvoarele directe ale maniheismului maniheismului
(ste foarte greu să întocmim astăzi o colecţie completă a scrierilor lui Mani. Marea lor ma6o ma 6ori rita tate te au fost fost dist distru ruse se de cătr cătree 5ise 5iseri rică că,, alte altele le s#au s#au pird pirdut ut,, mu mult ltee alte altele le aşte aşteap aptă tă să fie fie descoperite. (ste paradoxal că maniheismul, o religie a cărţii prin excelenţă, nu a putut să păstreze nimic intact. 2otuşi, în urma descoperirilor arheologice s#au putut reconstitui câteva fragmente ale acestor scrieri. $n ordine cronologică, primele descoperiri au fost făcute la 2urfan, în 2ur7estanul de (st, astăzi în !hina, la începutul secolului trecut, în 189, de către o expediţie germană. %ragmentele, Codexul Berlin Berlin, unul dintre cele mai importante scrise scrise în lima lima turcă# turcă#uig uigură ură consti constitue tue astăzi astăzi Codexul
documente cu privire la gnosticism şi, în special, cu privire la maniheism.1 ' altă descoperire este cea de la la %a::um şi M;din;t M;di. !olecţia cuprindea o colecţie de psalmi şi alte fragmente de texte care s#au pierdut astăzi. "şa numita 0saltire de la %a::um s#a păstrat şi reprezintă o sursă preţioasă preţioasă cu privire la cultul maniheist.4 !M!?. 2extul este redactat în lima greacă şi, până astăzi, este cel mai complet dintre manuscrisele maniheice pe care le deţinem.@ După cum se poate oserva, textele originale sunt foarte putzine şi de cele mai multe ori fragmentare. !u excepţia !M!, toate celelate sunt constituite doar din ucăţi foarte mici de papirus sau pergam pergament ent,, aproap aproapee ilizi iliziile ile şi, desigu desigur, r, neclar neclaree în ceea ceea ce priveş priveşte te conţinu conţinutul tul.. e aza aza informaţiilor pe care acestea le oferă ar fi imposiilă chiar şi o minimă conturare a ceea ce a însemnat maniheismul, fără a mai vori v ori de conţinutul doctrinar, moral sau cultic. "stfel, toate srierile care ne dau informaţii despre această învăţătură, despre fondatorul său, despre opera sa, despre învăţătură şi, în general, despre orice legat despre de spre maniheism capătă o importanţă deoseită pentru că numai din acestea putem să trasăm coordonatele sale, su toate aspectele. 1
' ediţie recentă a acestui codex este în lima franceză Écrits gnostiques, Codex Berlin, trad. par Michel 2ardieu, 2ardieu, Ad. du !erf, aris, 18B@ în colecţia 03ources gnostiCues et manichennes>3EM?. manichennes>3EM?. Fohanes van 'ort, Manicheism –Its Sources and Influences on Western Western Christianit în Gnosis and !ermeticism from "ntiquit to Modern #imes, edited : Goelof van den 5roc7 and Honter F. Ianegraaff, 3tate 7ephaleia?. II.2.+ era anti/maniheic; a Fericitului Augustin
$n această enumerare am lăsat un loc special scrierilor %ericitului "ugustin cu privire la maniheism. +mportanţa lor provine din relaţia autorului cu maniheismul, fiind singurul autor creştin care a cunoscut această mişcare religioasă nu numai din exterior, ci şi din interior. entru "ugustin faptul de a fi maniheu a reprezentat timp de nouă ani însăşi raţiunea de a fi a vieţii sale. \i#a împropriat preceptele moralei maniheice, învăţătura, a făcut chiar şi propagandă astfel că, deşi a renunţat la acesta, a adus cu sine o serie de informaţii care nu se întâlnesc la nici unul dintre ereziologii creştini. )u se poate face, astfel, o prezentare a maniheismului fără a cita scrierile marelui părinte al 5isericii.
1P
entru Mihail 3irianul avem ediţia franceză Chronique ed. par F - 5 !haot, aris, 1899, în special p.18B - 91, iar pentru 5ar - Ieraeus Chronique ecclesiastique, ed. par "eloos - &am:, &ouvain, 1B8, în special tom +, p. P8 # T 1T Iegemonius, "cta "rchelai , Su.ra n.1 1= E.S&,col. 899 - 8@. 3eraphion din 2hmuis preia informaţiile unui alt scriitor şi anume 2itus din 5ostra 1B E. S&++, col.8 - 1=. 3fântul (pifanie înregistrează maniheismul drept erezia cu numărul TT 18 E.SSS+S, col.19BP # 1198 9 &. S&++, col.1148 # 11P@ 1 E.S!+, col. 1P94 - 1PB@ E. S!+, col.1418 # 14T 4 E. !++, col. 1T # B@ @ 4BB? şi finalizată în "frica,
proail la 2agasteB aceasta este îndreptată împotriva „f7lo4eniei maniheilor des.re falsa 4i :n4el7toarea continen57 sau a-stinen57 .rin care, s.re a :n4ela .e cei neiscusi5i, se .un mai .resus de ade97ra5ii cre4tini, cu care nu se .ot com.ara0” 8
? „(e li-ero ar-itro li-ri tres” 49, începută în 4BB şi finalizată în 48P are ca suiect cercetarea provenienţei răului, prolemă fundamentală în disputele antimaniheiste41. roail că din motive practice această carte a fost scrisă su forma unui dialog. 4? „(e Genesis contra Manichaeos li-ri duo”4, compusă în 4B8, la 2agaste, răspunde atacurilor maniheilor în ceea ce priveşte interpretarea şi înţelegerea cărţii %acerii. &ucrarea tratează primele trei capitole din Eeneză44.
P
6etractationes – 6e9i1uiri ;.rescurtat7 6et< , trad )icolae +. 5aru, (d. "nastasia, 5ucureşti, 188=. !artea a fost scrisă între @T - @B şi reprezintă un ghid indispensail în cercetarea operei %ericitului "ugustin. &ucrarea prezintă 8= de lucrări, scopul scrierii acestora, împre6urările şi, desigur, eventualele greşeli sau amiguităţi din text. (ste împarţită în două mari capitoleL primul face referire la scrierile din perioada până la episcopat >= de cărţi, începând cu !ontra "cademicos până la De Mendacio? şi cel de al doilea la scrierile din perioada episcopatului > de la "d 3implicianum până la De !orreptione et gratia, deci T= de cărţi?. T osidius, episcop de !alama, este iograful cel mai autorizat al %ericitului "ugustin în virtutea uceniciei pe care acesta a facut#o pe lângă episcopul de Iippo Gegius şi prin prezenţa sa alături de părintele său în ultimele sale clipe. !ălugărit proail la una dintre mănăstirile fondate de către "ugustin la Iippo, devine în 48= episcop de !alama, scaunul cel mai important al )umidiei. După toate proailităţile se pare că a participat la 3inodul de la !artagina, din @11, ce a pus capăt disputei cu donatiştii. Din cauza invaziilor arare, îşi părăseşte scaunul, retrăgându#se la Iippo unde asistă la moartea %ericitului "ugustin. Data morţii sale nu ne este cunoscută. rincipala sa operă este 8ita Sancti "ugustini;$0/0 ===II Indiculus li-rorum, tractatuum et e.istolarum Sancti "ugustini !i..onensi %.isco.i, $0/0 =/8I ?. Din această listă ne interesează operele antimaniheiste, col.T - =. = .& SSS++, col. 1498 # 14=B B +nformaţii extrem de clare asupra scrierilor lui "ugustin ni le dă 'tto 5ardenheJer în monumentala sa lucrare Geschichte der "lt>irchlichen /iteratur , vol +, Ierder ] !o E.M.5.I erlagsuchandlung, %reiurg im 5reisgau, 18@, p. @TP # @T= 8 Get. +. =, p.4 49 .& SSS++, col. 11 # 1419 41 Get. +. 8, p. 48 4 .& SSS+, col.1=4 # 9 44 Get. +. 19, p. @B
8
@? „(e 9era religione li-er unus”4@, compusă tot la 2agaste, în 489, susţine credinţa într#un Dumnezeu unic, împotriva dualismului maniheist.4P P?rin „(e utilitate credendi ad !onoratum” 4T , "ugustin raspunde prietenului său, Ionorat, cu privire la folosul şi temeiul credinţei. "cesta, deşi dezamăgit de manihei, nu putea înţelege maniera de a crede aşa cum o propuneau creştinii. 3e lovea de paradoxuri, inexistente pentru manihei, care aveau pretenţia de a da o explicaţie ştiinţifică tuturor lucrurilor. De aici deriva atitudinea sa, oarecum at6ocoritoare faţă de învăţătura 5isericii. 3crierea a fost realizată de către "ugustin pe cănd era de6a preot la Iippo, în 6urul anului 481.4= T? „(e dua-us anima-us”4B, compusă în 481, atinge prolema dualismului sufletelor pe care# l predicau maniheii.48 =? „"cta dis.utatio contra 'ortunatum Manichaeum”@9 relatează disputa pulică dintre "ugustin şi preotul maniheu %ortunat din B - 8 august 48, la Iippo, în 6urul prolemei răului.@1 B? 0Contra "dimantum Manichaei (isci.ulum” @, scirsă în 6urul anului 48@ cu privire la statutul echiului 2estament în învăţătura 5isericii. @4 8? „Contra %.istolam manichaei quam 9ocant 'undamentum”@@, scrisă prin 48=, reprezintă poate sursa principală pentru reconstituirea acestei scrisori a lui Mani. "ugustin se pare s#o fi cunoscut direct pentru ca citează masiv din ea.@P 19? „Contra 'austum Manichaeum triginta tres” @Teste rezultatul disputei cu unul dintre cei mai renumiţi reprezentanţi ai maniheismului african, anume %aust de Mileve. rin dimensiunea lucrării > 44 de cărţi? se poate importanţa pe care "ugustin a acordat#o acestei întâlniri.@= 11? „(e actis cum 'elice Manichaeo li-ri duo” @B prezintă rapoartele disputei deschise dintre "ugustin şi %elix în iserica din Iippo, la = şi 1 decemrie @9@.@8
4@
.& SSS+, col. 11 # 1= Get. +.14, p. PP 4T .& S&++, col. TP # 8 4= Get. +. 1@, p. T 4B .& S&++, col. 84 # 11 48 Get. +. 1P, p. T= @9 .& S&++, col. 111 - 149 şi !3(& P, p. B1 - 11 @1 Get. +. 1T, p. =P @ .& S&++, col. 18 - 1= şi !3(& P, p. 114 # 189 @4 Get. +. , p. B8 @@ .& S&++, col. 1=4 - 9T şi !3(& P, p. 181 # @B @P Get. ++., p. 11= @T .& S&++, 9= - 41B şi !3(& P, p. @B - =8= @= Get. ++.=, p. 11 @B .& S&++, col. P18 - PP şi !3(& P, p. =B8 # BP @8 Get. ++.B, p. 14 4P
19
1?„(e natura -oni contra Manichaeos”P9, terminată după @9@, tratează despre imuailitatea lui Dumnezeu.P1 14? „Contra Secundinum Manichaeum”P este răspunsul la scrisorea pe care 3ecundin i#o adresa lui "ugustin, îndemnându#l să revină la maniheism. (ste scrisă în 6urul anului @9P. P4 ' analiză atentă acestor opere le demonstrează caracterul pur con6unctural. "gustin nu a scris niciodată tratate, poate cu excepţia lucrării (e #rinitate. Găspândirea şi interesul pe care#l prezenta maniheismul in centre religioase precum era !artagina nu puteau decât sa producă nelinişte în rândurile 5isericii. $n faţa paradoxurilor sale de credinţă, maniheismul prezenta o concepţie 0 4tiin5ific7”, ispitea prin caracterul său elitist. !hiar "ugustin fusese atras de aceste caracteristici care
păreau
sa#i
ofere
răspusurile la prolemele existenţiale care#l macinau. Dezamăgirea pe care i#au produs#o, insă, maniheii a determinat transformarea lui în cel mai înverşunat duşman al acestora. $narmat cu propriile lor argumente, "ugustin realizează o argumentaţie solidă, le dărâmă sistemul cu propriile lor învăţături. +ntenţia sa nu urmăreşte doar simpla lor comatere, ci şi compromiterea lor. De aceea acele dis.utatio sunt pulice, fostul maniheu nu ezită să apeleze la orice mi6loace pentru aşi demola adversarul. $n acest context treuie analizata opera sa. !adrul determină stilul scrierilor antimaniheice şi nu numnai. )u este vora doar de comentarii acide, de ironii sau de simpla răutate a celui înşelat ce doreşte răzunare. "ceastă schimare este rezultatul evidenţei cu care i#a fost prezentat adevărul de credinţă al 5isericii de către 3fântul "mrozie de Mediolanum. !onversia este adâncă, atinge însăşi structurile cele mai intime ale sufletului său. rofunzimea schimării care a avut loc în sufletul lui "ugustin a determinat, în acelaşi timp, profunzimea scrierilor sale. )imic nu este lăsat la voia întâmplării, fiecare argument este trecut prin filtrul logic al gândirii, argumentarea este cât se poate de 0ştiinţifică. De aceea structura scrierilor antimaniheice este extrem de coerentă. "ugustin începe prin rezumarea concepţiei maniheiste, fără a uita să argumenteze fie cu texte din 3fănta 3criptură, fie chiar cu texte maniheiste. "stfel ni s#au păstrat mai multe dintre aceste scrieri tocmai din dorinţa de a le comate. +mpactul pe care l#a avut stilul augustinian asupra epocii sale a determinat apariţia la o seamă de scrieri puse pe seama episcopului de Iippo Gegius. (numerăm dintre acestea doar două/
P9
.& S&++. !ol. PP1 - P= şi !3(& P, p. BP4 # BB8 Get. ++.8, p. 1@ P .& S&++, col. P=4 - T9 şi !3(& P, p. B81 # 8@= P4 Get. ++. 19, p. 1P P1
11
1? 0 (e fide contra Manichaeos”P@ a fost mult timp atriuită lui "ugustin mai ales datorită numeroaselor referinţe la celelalte la opere antimaniheiste. !artea aparţine, însă lui (vodiu, episcop de 48T - @T?, prieten şi ucenic al %ericitului "ugustin. ? „Comonitorium quomodo sit agendum cum Manichaeis qui con9ertuntur” este o formulă de a6urare atriuită, la fel, lui "ugustin proail prin prestigiul de care se ucura părintele apusean între adversarii maniheismului. PP 2extul are, însă, la ază aşa numitele anatisme ale 3fântului rosper de "Cuitania.PT II.+.Scrierile lui 'ani
Din desoperirile arheologiece şi din scrierile musulmane şi creştine amintite mai sus putem să alcătuim un catalog al scrierilor lui Mani. De asemenea se pot reconstitui o seamă de texte păstrate mai ales în scrierile ereziologior creştini. Dincolo de inadvertenţele inerente unei astfel de catalogări se pot enumera cu siguranţă cărţine fundamentale ale acestui sistem, se pot face chiar comentarii şi, mai mult, se pot contura coordonatele doctrinei maniheiste aşa cum au fost ele expuse de însuşi fondatorul ei. e lângă aceste fragmente au mai apărut o seamă de comentarii la doctrina lui Mani, texte cu caracter liturgic, reguli disciplinare şi, desigur, mai multe apocrife. 2oate acestea reprezintă un material extrem de preţios în analiza pe care ne#am propus s#o întreprindem. rin cunoaşterea lor putem da o apreciere atitudinii lui "ugustin faţă de maniheism, modul în care acesta le#a cunoscut cărţile, doctrina, cultul şi disciplina. II.+.1. Scrierile autentice ale lui 'ani
entru opera lui Mani avem două cataloage, oferite de către istoricii musulmani "n#)adim şi "l#5irUni. +ata lista cărţilor după "n#)adim „Mani a com.us 4a.te c7r5i, una :n .ersan7 4i 4ase :n siriaca0 ?ntre acestea se .re1int7 :nt@i, cartea Misterelor, adoua cartea Aria4ilor, a treia Cartea regulilor .entru auditori cu un a.endice de reguli .entru cei ale4i, a .atra cartea numit7
[email protected]>@n, a cincea, cartea 8ie5ii, a 4asea, cartea numit7 'ara>matia;n0n $ragmateia !.%el.++.1, !3(&, p.BB. 9?T4. !ert este că acestea păstrează un caracter unitar, expunerea este sistematică, elimină arice amiguităţi din interpretare. entru o mai ună cunoaştere este necesară, însă, o trecere în revistă a acestora. 1? Sh"urak"nT@ este prima în ordine cronologică, adresată regelui persan 3apor + de unde şi titlul pe care#l poartă. 3crierea ei a fost determinată de atitudinea inevoitoare a lui 3apor faţă de PB
"l#5irUni, 0Chronologie orientalicher 8*l>er, ed. cit, p. 4B Michel 2ardieu, 0 Maniheismul”, trad. 'limpia 5erca şi (ugen Dorcescu, (d. de est, 2imişoara, 188P, cf. p. B8 T9 +id., cf. p. B=. "utorul francez îşi fundamentează părerea pe trei fragmente, două din Nephalaia şi unul din 'milii > preamulul la Nph. +, Nph. !S&+++ şi 'milia S!+++?, care atriuie acest canon însuşi lui Mani. "celaşi canon se găseşte şi în !ompendiul !hinezesc, fapt ce atestă unitatea lui în întreg spaţiul în care a acţionat maniheimul. T1 "ceste cărţi ar forma Ieptateuhul maniheist. T ezi Su.ra n.T9 T4 3pre exemplu rosper "lfaric, unul dintre pionierii studiilor cu privire la maniheism susţine > /es &critures manich&enes, tom ++, aris, 181B - 1818, p. 8? pe aza textului de la !.%el. +. 1@ şi ++.1 > omnes scri.turae quae mihi su-latae sunt ? că ar fi vora de un entateuh maniheist, considerat carte de referinţă pentru această sectă. %rancois Decret > 0 "s.ects du Manicheisme dans lD"frique 6omaine” , în (tudes "ugustiniennes, aris, 18=9, cf. p.19P - 19T? nu admite această părere / 0 ad6ectivul omnes se referă la cele cinci auctores dar aceasta nu înseamnă că ar fi existat doar aceste cărţi. "tât "ugustin cât şi %elix n#ar fi ezitat să le amintească cel puţin titlul, având în vedere importanţa lor specială. ' explicaţie mult mai pertinentă a existenţei acestui entateuh ne oferă Michel 2ardieu >'p. !it., cf, p. B= - BB?/ în toate listele păstrate cărţile Misterelor, &egendele şi cartea D&!M? "rticolul Mani, ed. &idia, 5ucureşti, 994, cf.p.PB TT D2h! +S, cf. col. 1B@@. entru textul lui "n#)adim a se vedea ed. %lugel, p. 194 T= 2ardieu, op. !it, p. T. rofetismul acestei lucrări consta în faptul că Mani se încadra pe sine într#un lanţ al înţelepciunii şi cunoaşterii ce coora până la "dam. $n această adevărată iconomie profetică mani era 0pecetea, ultimul dintre cei aleşi, cel care încheia şi desăvârşea cunoaşterea imperfectă a înaintaşilor săi. TB %ragmente din prologul acesteia au fost descoperite la 2urfan >M 1= şi M 1=? precum şi in codexul grecesc 'x:rh:nchos. De asemenea, relatări despre (vanghelie s#au păstrat la "l 5iruni >vezi "nexa +? şi în "cta "rchelai a lui Iegemonius. T8 3e păstrează trei fragmente ale acestei cărţi/ primul este la "l#5irUni, şi următoarele două la "ugustin, 0 (e natura -oni 0EE şi 0Contra 'elicem II0F” =9 2ardieu, op.cit, p.TB =1 Date despre Mistere ne sunt date de Iegemonius, în 0 "cta "rchaelai, H , 2itus de 5ostra, 0 Contra manichaeorum I0F” >E. S+++, col. 19=T? şi de 3fântul (pifanie, 0 $anarion, /=8I0J” >E. S&++, col.@B !?. Mângâietorul promis de către +isus?. B9 +nevitail, orice act al său depăşea sferele lumii acesteia. De aici şi pretenţia de universalitate a maniheismului. $n consecinţă scrierile sale, întrega învăţătura avea un caracter revelat. Modul în care fragmentele rămase ne informează cu privire la persoana lui Mani, l#au determinat pe Michel 2ardieu să vorească despre acesta ca despre o copie a persoanei lui +isus. 2atăl lui Mani, asemenea lui +osif, primeşte o revelaţie prin care era chemat să se îndepărteze de păcat şi să înceapă o viaţă nouă şi fără de păcat. 3e anunţa astfel nouă ordine pe care urmaşul său avea s#o instaureze. B1 'riginea sa regală, numele Mar:am al mamei, caracterul de transfug al tatălui, toate acestea urmăreau aceeaşi tipologie B9
ezi anexa + %ihristul lui "n#)adim ne dă următoare informaţie cu privire la revelaţia avută de pati7ios, tatăl lui Mani/ 03e povesteşte că la al#Mada^ in se afla o casă de idoli pe care %attiC avea oiceiul s#o frecventeze aidoma multora. 'r, într#o zi răsună pentru el, din sanctuarul casei idoleşti, acest strigăt/ ', %attiC, nu te atinge de carne, nu ea vin, aţine#te de la orice raport sexual_ 3trigătul i s#a adresat de mai multe ori, timp de trei zile. $nţelegând mesa6ul, el s#a alipit unui grup de oameni din împre6urimile Dastumisanului, cunoscuţi a fi mughtasila >el7esaiţi aptizanţi?. !hiar în zilele noasre unii dintre ei se mai află în acele ţinuturi şi 5ata^ih. "ceşti oameni se supuneau legii religioase la care %attiC primise ordin să adere, în vremea când soţia sa purta în pântece pe Mani. "pud 2ardieu, op. cit. p. 8 B1
1T
a copilăriei lui +isus. $nsuşi Mani are două revelaţii care#i arată misiunea ce o va avea de îndeplinit. rima a avut loc la vârsta de 1 ani având un caracter pregătitor, arătându#i misiunea ce o va avea de îndeplinit. !u privire la această primă revelaţie "n -)adim relatează / 0 C@nd a a9ut H ani :m.lini5i, re9ela5ia a 9enit la elK era .otri9it s.uselor sale, din .artea 6egelui gr7dinilor de lumin70 ?ngerul care .urta re9ela5ia se numea "l+#a3m, cu9@nt na-atean semnific@nd :nso5itorul0” B !ea de a doua
arătare a îngerului este relatată in fragmentele păstrate în !odex !oloniensis/ „/a 9remea c@nd tru.ul meu 4i+a atins :m.linirea a co-or@t 4i a a.7rut dinainte+mi, .e nea4te.tate, aceast7 .rea frumoas7 4i su-lim7 oglind7 a fiin5ei mele0 C@nd am a9ut HE de ani, :n anul c@nd (ariardaxar ;"rda4irEeamănul?, potrivit cărora +isus i#ar fi revelat lui 2oma, fretele său geamăn, adevărata învîţătură. B4 !M! apud 2ardieu, op. cit. p. 1 B@ 2ardieu, op.cit. p.
1=
divinităţilor exterioare >Mama primordială, "damas de lumină ş.a?. "ceste divinităţi punctează istoria prin revelaţia lor. De aceea, metaforic vorind, revelaţia este forţa motrice a istoriei. BP Din perspectivă maniheistă, revelaţia se poate cuprinde în două etape/ prima etapa este cea până la apostolatul lui Mani, caracterizată prin incompletitudine, prin numeroase alterări ce i#au fost aduseL cea de a doua, este revelaţia adusă de Mani - aracletul, completă, adevărată şi definitivă. BT $nsuşi Mani atestă caracterul inspiart al cărţilor sale/ „ du.7 un an el se ar7t7 oamenilor s7i, :n 9ecin7tatea .e4terii, 5in@nd :n m@n7 o ta-let7 aco.erit7 de .icturi minunate 4i de desene di9erse0 871@nd aceasta, fiecare a 1is lumea ne ofer7 o mul5ime de desene, dar nu am :nt@lnit nici o .ictur7 de acest fel0 Cum to5i erau :m.ietri5i de admira5ie, el 1ise am adus aceast7 carte din cer .entru a+mi .ute sta-ili caracterul .rofetic0”B=
Din aceste texte se poate concluziona că maniheismul avea pretenţia de a de prezenta ca religie revelată, afirmaţie, comună, de altfel, tuturor sectelor până astăzi. )u acelaşi lucru îl susţinea iserica. De aceea am ales două texte din "ugustin pentru a vedea contrapărerea adusă de acesta în faţa concepţiei maniheiste. !omentând simolul credinţei, (piscopul de Iippo afirmă/ „Credem 4i Sf@nta Biseric7, nea.7rat, catolic70 C7ci 4i eretici 4i schismaticii numesc adun7rile lor -iserici0 (ar ereticii, sim5ind lucruri false des.re (umne1eu, 9iolea17 :ns74i credin5aK schismaticii, :ns7, .rin des.7r5iri .otri9nice, se ru. de fraterna caritate, oric@t cred cele ce credem0 Moti9 .entru care nici ereticii nu 5in de Biserica catolic7, care :l iu-e4te .e (umne1eu, nici schismaticii, fiindc7 ea ;Biserica< :l iu-e4te .e a.roa.e0” BB "şadar, după "ugustin 5iserica reprezintă spaţiul sigur în care se
păstrează adevărata îvăţătură şi viaţă creştină. "plicând această concepţie la sistemul maniheist, acesta ni se prezintă ca erezie pentru că învăţătura sa nu concordă cu învăţătura 5isericii. Geferindu# se direct la Mani părintele iesericesc spune „ C7ci nu a 9oit s7 fie .re5uit .u5in, ci a :ncercar sa+i con9ing7 c7 (uhul Sf@nt, M@ng@ietorul 4i 8istiereul credincio4ilot #7i, se afl7 :n el .ersonal cu toat7 .uterea0 "4adar, c@nd era .rins c7 afirmase lucruri false des.re cer 4i des.re stele, des.re mi4c7rile soarelui 4i ale lunii, de4i aceste lucruri nu au leg7tur7 cu :n9757tura religiei, a.7rea destul BP
Drd. 2heodor 5acons7:, „Lriginea, doctrina, r7s.@ndirea 4i influen5a maniheismului” în 32, serie ++, "n S&, nr.4, mai - iunie, (d.+5M5'G, 5ucureşti, 18BB, cf. p. 19 +ată informaţia pe care ne#o dă "l#5irUni cu privire la această revelaţie, informaţie preluată din 3hâuhrâgan/ 0 $nţelepciunea şi cunoaşterea sunt ceea ce apostolii lui Dumnezeu n#au încetat să aducă din timp în timp. "stfel, ele au apărut într#unul din veacurile trecute prin mi6locirea "postolului numit al#5idada >5uddha? în ţinuturile +ndiei, în altul prin intermediul lui `oradasht >`oroastru? în ara ersiei şi în altul prin mi6locirea lui +sa >+isus? în ţinuturile 'ccidentului. "poi a coorât această revelaţie şi a apărut această profeţie în veacul de acum prin mi6locirea mea, eu, Mani, apostol al lui Dumnezeu "devărului în ara 5ael. "pud 2ardieu op. cit. p. = - B BT B=
"l#5irUni, apud rosper "lfaric, 0 /es %critures Manicheenes” , tom ++, p. @1 - @, în D2h!, col. 1B@T 3fântul "ugustin, 0L.era Lmnia”, vol.+ > (nchiridion sau Despre credinţă, năde6de şi dragoste, Despre credinţă şi !rez, Despre !rez către catehumeni?, text latin - român, trad. şi note asile 3av, (d. Dacia, !lu6 - )apoca, 99, p. 1 # BB
1B
de lim.ede c7 :ndr71nelile lui au fost -lasfemii0 "u fost -lasfemii atunci c@nd el afirma nu numai lucruri ne4tiute, dar chiar false0 /e afirma cu o de4ert7ciune ne-un7 a :ng@mf7rii, :nc@t se str7duia s7 4i le atri-uie sie4i ca unei .ersoane dumne1eie4ti0”B8 3e poate oserva în tonul %ericitului
"ugustin dezamăgirea foatului adept, rănit şi înşelat cu promisiuni false. (ste clar că din perspectiva sa şi, de fapt, a întregii 5iserici, maniheismul nu poate fi o religie inspirată. 2otul este erezie, fără un fundament divin, totul este minciună poleită cu vore frumoase şi cu o aparentă pretenţie de ştiinţificitate. +ată#ne puşi între două poziţii total diferite, fără posiilitate de apropiere. 2otuşi, prezentarea acestui capitol nu are ca scop decât punerea în lumină a statutului maniheismului în epoca sa. !ondamnat şi, deopotrivă, admirat, acesta a suscitat şi suscită păreri pro şi contra. "ugustin este, prin viaţa sa, exponentul amelor păreri, tocmai de aceea alegându#l pentru tratarea acestei lucrări. 'pera sa anti#maniheică este poate cea mai circumspectă în ceea ce priveşte expunerea doctrinei. )u vom găsi în scrierile enunţate mai sus nici un avânt filozofic, ci doar o interpretare în limitele hermeneutice ale timpului, cu puternice influenţe amroziene şi o aciditate a discursului dictată de disputele pe care acesta le#a purtat cu reprezentanţii manihei. "mprenta maniheică şi#a pus amprenta asupra părintelui 5isericii. 2ocmai de aceea expunerea acestui sistem este una determinată, pe de o parte de raţiuni apologetice, de unde şi prezentarea doctrinei maniheiste, pe de altă parte, "ugustin nu intră prea tare în amănunte pentru a nu da o posiilitate de sminteală celor neiniţiaţi. Din această perspectivă treuie analizată opera sa. "stfel, citatele din scrierile lui Mani, doctrina acestuia treuie privită fără prea mari pretenţii de exactitate, însă ceea ce este interesat îl constituie modul în care "ugustin a receptat această doctrină. II.M.Scrierile lui 'ani la Augustin
!omaterea maniheismului a însemnat pentru "ugustin un dulu efort. e de o parte treuia să răspundă pretenţiei de ştiinţificitate a maniheismului cu o precizie şi cu o claritate fără posiilitate de replică. e de altă parte era necesară o explicaţie la nivelul marii mase a credincioşilor, fără o pregătire teologică, aflaţi totdeauna pe picior de apostazie. rezenţa cărţilor maniheiste în operele sale este determinată tocmai de această dulă aordare. Departe de a fi un ignorant, "ugustin are gri6ă să nu susţină nimic fără acoperire, utilizează textele lui Mani, le interpretează şi le comate. "ceastă folosire este făcută însă cu discernământ. ' aordare amănunţită a lor în pulic ar fi implicat multe întreări la care ar fi fost foarte greu să B8
%ericitul "ugustin, Confessiones – M7rturisiri .P >se va prescurta !onf?, în colecţia 35, vol. T@, trad. prof. Dr. )icolae 5aru, introducere şi note r. rof. Dr. +oan Gămureanu, (d.+5M5'G, 5ucureşti, 18BP, p.118
18
răspundă pe înţelesul tuturor, apoi, ar fi trezit suspiciunea că nu ar fi decăt un pseudo#creştin, ascuzând, de fapt acceptul credinţei maniheiste. De aceea folosirea acestor cărţi este destul de redusă în sensul că nu se găsesc, cu câteva excepţii, decât puţine citate din acestea. !u siguranţă nu se poate staili un canon maniheist pe aza operei lui "ugustin. Dincolo de formă, apare însă fondul acestor scrieri, prezentat uneori cu o uimitoare limpezime. ărintele 5iserici urmăreşte, în fapt, comaterea doctrinei şi nu alcătuirea istoriei ei. 3#ar putea oiecta că tocmai această comatere ar treui să fie extrem de laorioasă pentru a corespunde cerinţelor impuse de context. 2reuie avut în vedere, însă, cadrul în care se desfăşura această acţiune/ spaţiul pulic al pieţelor, al termelor în care nu erudiţia, ci elocvenţa şi puterea de a cucerii ascultătorii erau cheile succesului predicii augustiniene. )u este vora de oportunism intelectual, ci de importanţa pe care preotul, apoi episcopul "ugustin o acorda acestor discuţii. (ra în 6oc viaţa şi autenticitatea 5iserici şi pentru acestea nu treuia precupeţit nici un efort. Mulţi sunt astăzi înclinaţi să#l acuze de lipsă de corectitudine, de oiectivitate, de lipsa un demers autentic demers ştiinţific vis a vis de maniheism şi aceste reproşuri sunt îndreptăţite pentru că ele vin din partea unor istorici şi nu a unor teologi. "ltele sunt criteriile interpretării acestora. )u treuie, însă, omis faptul că "ugustin era memru al 5isericii, mai mult, era slu6itor al acesteia. "stfel, analiza percepţiei sale asupra maniheismului treuie făcută, în primul rând, dintr#o prismă teologică şi apoi ştiinţifică, în sensul riguros al cuvântului. Gevenind la existenţa textelor maniheiste în scrierile lui "ugustin, acestea pot fi catalogate în citate directe sau în aluzii. Din prima categorie fac parte / 1? 0(pistola numită a %undamentului
9
căreia i se dedică o carte întreagă 89L 0(pistola către atticius 81, 0(pistola către persana Menoch8L 0Mărturisirea de credinţă a lui %ortunatus 84L 0texte ale lui 3ecundin despre valoarea sufletului8@, aici se adaugă extrasele din scrierile lui %austus de Mileve pe care "ugustin le#a folosit în cartea contra acestuia8P. (volution..., p. B9#B1?. +poteza pleacă de la faptul că textul citat de "ugustin este dedicat unui anume atticius >ut i.se de eo igtur, frater dilectissime $attici !3(&.p 18=, paragraful 9B?. ' astfel de scrisoare apare şi la "n#)âdim su numele de Marea scrisoare c7tre 'uttaq ;'ihrist, ed. cit, p. @=9 şi @B@?. "cest nume era, de altfel, numele tatălui lui Mani. +ată comentariile pe care Decret > "s.ects0000, p.19=, nota @? le aduce acestei păreri/ 0(xistă tendinţa de a identifica această epistolă cu Marea epistolă către %uttaC su pretextul că numele de tată al lui Mani, %uttaC, a fost transcris în greacă su forma ate7:os şi, cum a ++#a scrisoare a lui Mani este adresată unui oarecare %uttaC, se putea foarte ine ca aceasta să fie (pistola %undamentului al cărui destinatar se numea în transcriere latină atticius. Dacă avatarurile acestui %uttaC, transcrise în greacă ate7:os, apoi, în latină, atticius, nu sunt imposiile, rămâne însă de dovedit ca (pistola %undamentului, în versiunea sa latină, provine dintr#o variantă greacă. $n acest caz treuie demonstrat că traducătorul grec al acestei scrisori a redat corect numele %uttaC >transcriere araă a originalului sirian? prin ate7:os aşa cum a făcut#o autorul marii formule de a6urare greceşti NOPQRTU RVN RPX YNPNRVZ [RP\VN >.E. +,
[email protected]? ' tratare excelentă a (pistolei %undamentului este realizată de către (rich %eldamann, 0 (ie %.istula 'undamenti der nordafri>anischen Manich2er – 8ersuch einer 6e>onstru>tion”, "7ademishe 5iliote7 erlag, Ialle, 18B= %aţă de părerile expuse mai sus aş adăuga căteva aspecte. Destinatarul scrisorii , în cazul în care ar fi fost însuşi tatăl lui Mani, ar fi fost menţionat cu respect atât de către manihei, cât şi de "ugustin. Mai mult, dacă (pistola %undamentului ar fi avut un astfel de destinatar, nu cred ca s#ar fi putut trece cu vederea acest lucru. %aptul că "ugustin nu aminteşte nimic despre acest lucur este un argument pentru a respinge ideea asocierii (pistolei %undamentului cu (pistola către %uttaC 81 +nformaţia cu privire la textele maniheiste prezente în opera lui "ugustin sun preluate de la "lfred "dam, 'p. !it. p.49 pentru textul (pistolei către atticius. 3e poate oserva că acesta, spre deoseire de "lfaric şi Decret consideră această epistolă ca fiind distinctă de cea numită a %undamentului, amintindu#le totuşi părerea. entru originalul latin/ L.us im.erf0C0 ]ulian +++, .E. S&, col. 14P 8 !. Fulian, 'p. +mpf. +++, col. 141B - 14=. "ceastă scrisoare i#a fost procurată chiar de +ulian de (cclanum, care o primise de la !onstantinopol. Deşi o citează, "ugustin are îndoieli asupra autenticităţii ei. 84 !3(&. P, !.%ort. +++, p. BP 8@ !3(&. P, 3ecundini Manichaei ad "ugustinum epistula, p. B8@, paragrafele = - 1P 8P Su.ra @T 8T Su.ra @
1
Dcret8= care susţine că mărturisirea de credinţă pe care o face %ortunatus 8B ar fi un text din cartea 2enerelor/ „Iat7 m7rturisirea noastr7 de credin57000noi credem c7 (umne1eu este incoru.ti-il, luminos, inaccesi-il, insesi1a-il, im.asi-il;nemi4cat< 4i c7 el locuie4te :ntr+o lumin7 etern7 4i c7 lui :i este .ro.riu s7 nu .roduc7 :n afara lui nimic coru.ti-il 4i c7 nu se .oate desco.eri nimic :n regatul s7u care s7+i fie contrar, nici tene-rele, nici demonii, nici satana000”0 !ea de a doua referinţă
dată de Dcret nu vizează o carte anume, ci acel 0canon de care voream mai sus/ „+ 'elix dac7+mi aduci scrierile lui Mani, cele cinci i19oare .e care 5i le+am indicat, 9oi aduce do9e1i asu.ra a tot ceea ce+mi ceri0 „+ "ugustin Cele cinci i19oare fac.arte din acea scrisoare .e care am ax.licat+o la :nce.ut 4i unde citim Mani, a.ostol al lui Iisus !ristos” 88
e lâmgă aceste extrase, Michel 2ardieu voreşte, şi el, de două referinţe, una din (e natura -oni EE şi cealaltă din Contra 'elicem II0F199. 2extele propuse de acesta din urmă sunt mult mai
aritrare şi mai greu de verificat decât cele propuse de Decred. 2ardieu spune că acestea ar fi extrase din cartea a doua a Comorii, pe care "ugustin ar fi cunoscut#o în perioada noviciatului său maniheist şi care se folosea de multe ori pentru instruirea catehumenior. "ceste lucrui nu pot însă fi verificate. entru tema propusă aceste supoziţii mai mult lingvistice nu#şi au însă locul. &e#am amintit tocmai pentru a arăta faptul că "ugustin cunoscuse doctrina lui Mani tocmai din sursele sale de unde rezultă şi pertinenţa comentariului său. De altfel, modul în care "ugustin voreşte despre doctrina şi morala acestora atestă o foarte ună cunoaştere a întregii structuri maniheice. III. Sistemul maniheist
+nteresul asupra manihismului provine şi din caracterul sistematic al acestuia. )ici o alta formă gnostică nu prezintă o doctrină coerentă, ce cuprinde o cosmologie, o antropologie, o soteriologie şi o eshatologie legate indisoluil. "precierea lui Nurt Gudolph este, astfel, cât se poate 8=
%ranbois Dcret L "s.ects,,,, , p. 8@ !3(& P, !. %ortunat. +++, 1P, p.BP/ 0 %t nostra .rofesio i.sa est000quod incorru.ti-ilis sit deu, quod lucidus, quod inadi-ilis, intene-ilis, im.assi-ilis, aeternam, lucem et .ro.riam ha-itet, quod nihil ex sese coru.ti-ile .roferat, nec tene-ras, nec daemones, nec satan000” 88 !3(& P, !.%elicem +.1@, p.B1=.1@ / 'elix dixit %t ego, si adtuleris mihi scri.turas manichaei, quinque auctores , quos ti-i dixit, quiquid me interoga9eris, .ro-o ti-iK "ugustin dixit (e i.sis quinque auctori-us est ist e.istula cuius a.eruimus .rinci.iumet inuenimus i-i scri.tum Manichaeus, a.ostolis Christi Iesu”0 199 2ardieu, op. cit., p. T= După Decret termenul auctores nu treuie tradus prin autori, ci, mai degraă, prin surse sau i19oare referinţa la De natura oni/ „"l treilea mesager, care .re1idea17 :n lumea de sus .unerea :n lucrare a energiilor di9ine, are menirea s7 ex.loate1e fenomenele de atragere 4i res.ingere ce di9i1ea17 cor.urile antagonice0 %lementele 9ii, eli-erate de el, urc7 atunci 4i reintegrea17 .uterile luminoase, iar re1iduul nou – recu.era-il co-oar7 4i formea17 amestecul terestru0” ^^ referinţa !ontra %elicem/ „(ac7 elementele re1iduale ale demonilor .7trund :n oameni, este ca urmare a neglien5ei acestora din urm7”0 8B
de întemeiată/ 0 maniheismul reprezintă sistematiazarea finală şi logică a gnosticismului din antichitatea târzie, ca religie revelată, cu caracter misionar. 191 $ntradevăr, la nivel formal se poate vori despre aşa ceva. Dincolo de aceste forme, este interesant, însă, impactul pe care maniheismul l# a avut în arii culturale extrem de diferite. Dacă pentru cultura ailoniană acesta putea fi integrat, nu acelaşi lucru se poate spune despre cultura chineză sau despre cea romană. "ici treuie precizat o distincţie fundamentală/ nu este vora despre cultura romană propriu zisă, ci de cultura romană din "frica de )ord, un amestec interesant de civilizaţii, de culturi şi de popoare. !artagina este cel mai mare port fenician, oraş ce a rivalizat multă vreme, prin cultură şi strălucire, cu Goma. e fondul erer autohton s#a suprapus fondul semit fenician şi, aia apoi, fondul roman. !hiar lima ereră este o limă cu accentuate afinităţi semite. Desigur, cultura şi religia acestui teritoriu este expresia, prin excelenţă, a acestui sincretism. 05ererii acceptaseră divinităşile feniciene , egiptene, greceşti şi romane fără să renunţe nici la divinităţile proprii. $n secolul al +#lea găsim la creştini practici religioase locale, aşa cum erau liaţiile pentru a oţine ploaia. "frica acceptase pe zeii fenicieni Iammon şi 2anit, care cutremuraseră sensiilitatea numidiană cerând sacrificii de prunci. Goma a avut înţelepciunea să le menţină templele, dându#le un nume latin. opulaţia ce locuia în câmpie rămânea, însă, constantă venerând aceleaşi divinităţi ca şi strămoşii lor. "puleius este încă preot al lui (schum. 2emplul lui 2anit este centrul pietăţii naţionale, chiar "ugustin descriindu#ne celerările pe care le văzuse desfăşurându#se su ochii săi, pline de lascivitate.19 %ondul maniheist a găsit în această zonă un teren propice, o mentalitate capailă să integreze 0mitologia lui Mani în fondul religios de6a existent. +nteresantă este, însă, receptarea şi influenţa pe care maniheismul o exercita la Goma. !hiar "ugustin a apelat la ei pentru a#l spri6ini în oţinerea unui post de retor la Milan. 194 retenţia lor de ştiinşificitate prindea foarte ine la mentalitatea decadentă a vremii 19@. roail că la Goma aveau o comunitate ine închegată, cu legături până la cele mai înalte foruri administrative.' astfel de receptare nu era totuşi posiilă fără o prealailă cerectare a fondului maniheist. De vreme ce acesta prinsese astfel de rădăcini, este porail că sistemul lor fusese destul de apreciat de intelectualitatea romană şi nu numai. 191
Nurt Gudolph, Gnosis – #he _ature and !istor of Gnosticism , translatet : Goert Mc &achan Hilson, Iarper ] GoJ ulishers, 3an %rancisco, 18B=, p.4= 19 ".#E. Iamman, 0la 9ie quotidienne en "frique du _ord au tem.s de Saint "ugustin”, (d. Iachete, aris , 18=8. p.1 194 !onf. .S.1=/ „n 6oma a9eam leg7turi cu acei sfin5i fal4i 4i :4el7tori, nu numai cu auditorii lor, din al c7ror num7r f7cea .arte 4i acela :n casa c7ruia 17cusem -olna9 4i m7 f7cusem s7n7tos, dar chiar 4i cu aceeia .e care+i numesc ale4i”000.S+++.4/ „eu :nsumi am inter9enit .rin cei care erau :m-7ta5i de de4ert7ciunile maniheilor .entru ca, ar7t@ndu+i o cu9@ntare a mea lui Smachus, care era atunci .refectul 6omei, s7 m7 trimit70” 19@ Ienri +rne Marrou, „Sf@ntul "ugustin 4i sf@r4itul culturii antice”, trad. Dragan 3toianovici şi &ucia Hald, colecţia +storia +deilor, (d. Iumanitas, 5ucureşti, 188= apreciază epoca formării şi a activităţii %ericitului "ugustin ca perioada cea mai reprezentativă pentru istoria decadenţei culturii antice >p.1P?. rintre caracteristicile acestei decadenţe este şi 0mondenitatea, înţeleasă nu numai ca tendinţă spre tot ce, la nivel literar, era gustat, fără a avea profunzime, ci şi ca gust pentru tot ceea ce era nou, exotic, indiferent de forma pe care o lua.>p.B8?
4
!are era, aşadar, acest sistem ce a trezit atenţia unei lumi întregi* De la început treuie spus ca %ericitul "ugustin nu face o prezentare a acestuia. )u înseamnă că nu#l cunoştea, ci a considerat că este mult mai ine să accentueze aspecte ce interesau perioada sa şi nu să facă o expunere a mitologiei maniheiste. De aceea vom apela la versiunea propusă de către Michel 2ardieu.19P 1) Starea primordială primordială .
$naintea existenţei cerului şi a pământului şi a tot ce se găseşte în
ele, au fost două naturi, una ună şi una rea. )atura ună, pe care Mani o numeşte #at7 al M7re5iei , locuieşte în tărâmul luminii. $n afara sa se află cele cinci aşezări ale sale/ inteligenţa, ştiinţa, gândirea meditaţia, conştiinţa. )atura rea este numită 6egele ?ntunericului şi el locuieşte pământul teneros în cele cinci lumi ale sale/ lumea fumului, fumului, a focului, a vântului, vântului, a apei şi a negurei. negurei. ' altă variantă, variantă, redată de Ians Fonas, după 2heodor 5ar Nonai, se prezintă astfel/ 0$nainte de crearea cerului şi a pământului şi a tuturor ce sunt în ele, existau două naturi, una ună şi alta rea 19T. "ceastă natură ună se odihnea în 2ărâmul &uminilor şi a fost numită 2atăl Măreţiei. "lături de el locuiau cele cinci puteri19= ale sale/ conştiinţa, înţelegerea, gândirea, reprezentarea, hotărârea19B. )atura rea a fost numită Gegele $ntunericului $ntunericului şi vieţuia în tărâmul tărâmul său întunecos, întunecos, încon6urat încon6urat de cei cinci "eoni ai săi/ aionii fumului>ai ceţii?, ai focului, ai vânturilor, ai apelor, ai întunericului.2ărâmul luminii se învecina, fără vreo despărţitură, cu tărâmul întunericului. "ceasta este aza doctrinei şi cu această opoziţie a celor două principii primordiale încep toate prezentările învăţăturii lui Mani. 198 2) Timpul Tim pul mijlociu mijlo ciu .
a? (eclan4area ostilit75ilor0 Gegele $ntunericului întrevede frumuseţea
pământului luminii şi se pregăteşte a#l lua cu asalt. ? 2atăl 2atăl Măreţiei decide să riposteze printr#o primăserie de chemări >prima creaţie?. (l gândi şi zise/ nu 9oi trimite la lu.t7 nici una din aceste lumi ;.uteripersecuţii împotriva credincioşilor, triumful universal al 5isericii maniheene, venirea lui +isus, 6udecata, prăuşirea lumilor, pâr6olul şi separarea definitivă a naturilor? aparţin toate, în mod esenţial, literaturii apocaliptice iudeo - creştine cu care se hrănise adolescentul Mani.119 "cesta ar fi, în mare sistemul maniheist. Dincolo de amănuntele mitologice se impune oservarea câtorva structuri ce rămân constante în derularea evenimentelor/
119
1?
dualismul radical
?
caracterul rău al materiei
4?
starea permanentă de conflict
@?
necesitatea intermediarilor în actul salvării luminii
P?
inversarea informaţiilor din echiul 2estamen cu privire la crearea omului
2ardieu, 'p. cit, fe. p. 14B
=
T?
superioritatea inelui în raport cu răul &a aceste invariaile se impun câteva precizări. 3pre deoseire de natura ună, răul are
mereu nevoie de forme externe pentru a se menţine. Dacă actul chemării reprezintă, de fapt, un act creator al 2atălui Măreţiei, pentru rinţul $ntunericului este nevoie de acaparări, de forme externe pentru a se determina în timp. De aici rezultă şi starea conflictuală. )ecesitatea este cea care#l împinge să asedieze &umea &uminii. 2ot rod al necesităţii este şi apariţia fiarei monstruoase şi a celor cinci pomi. )evoia acuplării se manifestă prin incapacitatea de autocontrol, fapt ce sugerează nu numai slăiciunea răului ci şi nevoia sa de a genera. Gezultatul este, însă, unul retrograd >avortoni, monştrii etc?. 3e evidenţiază, încă o dată distanţa radicală dintre cele două naturi. !eea ce este interesant, este poziţia inferioară în care răul se situează prin însăşi constituţia sa. "m putea spune că dualismul este oarecum îndulcit, de vreme ce nu există egalitate între ine şi rău. "celaşi lucru se poate spune şi despre natura inelui. entru fiecare etapă este nevoie de emanaţii sau creaţii ale 2atălui Măreţiei, pentru a stopa invazia răului. )u treuie uitat, însă, că toate aceste emanaţii nu sunt decât manifestări concrete ale 5inelui şi nu fiinţe deoseite de acesta. 2ocmai de aceea apre această inegalitate. n.n ortodox?, dimpotrivă, este o secularizare gradată >cu acceptarea echiului 2estament?.114 n.n. superstiţiile 5iliei?, legea morală fără greşeală, viaţa creştină fără medocritate şi slăiciune. 1P@ I.+. 7erioada noviciatului maniheist
!ăutarea adevărului l#a ţinut pe "ugustin tinp de nouă ani legat de maniheism. "m arătat în capitolul precedent motivaţiile pe care i le dădea acest sistem pentru a adera la el. !u toate acestea treuie suliniat faptul că "ugustin nu a fost niciodată mai mult decăt auditor al maniheilor. )u este vora aici despre o anumită nevrednicie şi nici despre intuiţia slăiciunii acestui sistem. "ceasta din urmă i se va arăta cu claritate, fără intermedii şi fără presupuneri. "ugustin nu putea intra în sânul celor aleşi din motive practice. iaţa de profesor, femeia cu care trăia, amiţiile sale, toate acestea nu#i puteau permite să îmrăţişeze viaţa austeră şi izolată a celor iniţiaţi în tainele maniheismului. 2otuşi, nimic nu l#a împiedicat să progreseze în această sectă. )u treuie uitat că la acea vreme "ugustin putea fi catalogat doar ca literat, ca retor şi nu ca un creştin indiferent de intensitatea trăirii.1PP "miţiile lui "ugustin erau amiţiile oricărui alt tânăr profesor de retorică, fapt pentru care convertirea la maniheism nu reprezenta decât o atracţie pentru o nouă experienţă intelectuală.1PT "cest intelectualism nu treuie, însă radicalizat, prolemele de cunoaştere aveau un fond profun spiritual, originea lor era în neliniştile metefizice ale tânărului african. 2imp de nouă ani "ugustin a sta în comunităţile maniheice, fie din "frica, fie de la Goma. eter 5roJn emite chiar opinia existenţei unui maniheism spiritualizat la !artagina, care tocmai prin acest fapt îl atrăsese. $n cadrul universităţii din !artagina s#ar fi propagat astfel un maniheism la nivel academic, elierat de tradiţiile locale şi de alte forme interpuse de#a lungul timpului, încercând o mistică la cel mai înalt nivel. 1P= "cest lucru nu poate fi susţinut, dar nici infirmat. "şa cum am văzut atunci când voream despre apartenenţa lui "ugustin la o sectă maniheică, s#a arătat caracterul unitar 1P@
"gostino 2rape, Saint "ugustin, lDhomme , le .asteur, le mstique L trad par l^italien par ictor "rmin6on, ed. %a:ard, 18BB, cf. p. P@ # PP 1PP I.+. Marrou, 'p. cit. p. 1@4. (ste de reţinut împărţirea evoluţiei culturale pe care Marrou o face vieţii lui "ugustin/ de ls începere studiilor şi până în 6urul anului 4BT cultura lui "ugustin rămâne una esenţial literară >p. 1@4?L din 4BT pănă la 481 este aşa numita perioadă a con9ertirii la filo1ofie ;.0E – Hp. =4 - P1?. 1PT eter 5roJn, "ugustinus 9on !i..o, aus dem (nglischen von Fohannes 5ernard und Halter Numpmann, Deutscher 2aschenuch erlag, MVnchen, 99, p. @1 1P= +id, cf. p. @T
@1
al cacestei doctrine1PB, tot astfel specificul intelectual sau spiritual al maniheismului nu poate poate fi decât unul formal şi nicidecum unul esenţial. De vreme ce acelaşi predicator maniheu, %austus, este ine primit atât la !artagina cât şi la Goma, reztultă că nu existau diferenţe de nici un fel în receptarea maniheismului în diferitele regiuni ale imperiului. Gevenind la perioada maniheistă, chiar "ugustin mărturiseşte/ tim. de nou7 ani – de la al nou7s.re1ecelea an .@n7 la al dou71eci 4i o.tulea al 9ie5ii mele – eram is.itit 4i is.iteam eu :nsumi fals 4i :n4elam .rin felurite .ofte, 4i .e fa57, 4i .rin doctrinele e. care oamenii le numesc li-erale, dar :n ascuns, s1- falsul nume de religie, aici m@ndru, dincolo su.ersti5ios, .este tot gol, urm7rin .e de o .arte, de4ert7ciunea gloriei .o.ulare, .@n7 la a.lau1ele din teatru, .@n7 la concursurile de .oe1ie 4i la :ntrecerea .entru coroanele de f@n 4i la .rostiile s.ectacolelor 4i la nest7.@nirea .oftelor, iar .e de alt7 .arte, dorind s7 m7 cur75 de aceste murd7rii, :n tim. ce duceam alimente celor ce se numeau ale4i 4i sfin5i, din care, :nl7untrul .@ntecelui lor, ei s7 fa-rice :ngeri 4i 1ei, .rin care s7 fiu eli-erat0 i urmam acestea 4i le f7ceam cu .rietenii mei, :n4ela5i ei :n4i4i .rin mine 4i cu mine0 1P8 2extul !onfesiunilor face o sinteză a perioadei de noviciat pe care "ugustin a petrecut#o în
sânul maniheismului. După cum se poate oserva, caracterul practic al aderării sale, despre care voream mai sus este evidenţiat în acest fragmen. (ste perioada cea mai tumultoasă a vieţii %ericitului "ugustin. rofesor de retorică la !artagina1T9, anga6at în lupta pentru glorie literară, dornic să se impună în faţa celorlalţi, el caută totuşi fericirea, vrea o viaţă mai curată, vrea în acelaşi timp succesul de pulic şi virtutea pe care, indiferent de starea lui de atunci, o concepea, totuşi, într#un sens apropiat de creştinism. +nfluenţa mamei îşi spune aici cel mai pregnant cuvântul. De aici rezultă şi raportarea la scriptură. %aţă de forma rudimentară a +talei, maniheismul propunea eleganţa stiluilui din scrierile lui Mani. Mai mult, distincţiile atingeu fondul prolemei, prin respingerea vechiului 2estament ca fiind depăşit sau, mai rău, ca fiind opera rinţului $ntunericului. "4a sunt cei care se indignea17 – spune "ugustin - c@nd aud c7 :n acel secol le+a fost :ng7duit celor dre.5i ceea ce nu este :ng7dui5i celor dre.5i din acest secol, 4i .rin fa.tul c7 (umne1eu le+a dat acelor alte .orunci, acestora altele, .otri9it cau1elor existente :n acel tim., c@nd to5i au ser9it aceleia4i usti5ii0 1T1
!a răspuns la adresa ignoranţei creştinismului, "ugustin va desfăşura un activism intens de propagare a maniheismului acolo unde acest lucru era posiil. !hiar şi faţă de prieteni şi de mama sa el îşi exercita aceast prozelitism, convins fiind ca face o faptă ună şi că prin aceasta va fi curăţit. 1PB
Su.ra p.44 # 4@ !onf. +. +. 1, p. 191, asemenea, !onf. +++. S+. 9, p. 88 1T9 !onf. +. ++, 1, p. 191 1T1 !onf. +++. ++. 1, p. 8P 1P8
@
!azul acelui prieten, căruia nu i se dă numele, şi care a murit renunţândla maniheism este cât se poate de concludent. "cest episod va marca esenţial relaţia lui "ugustin cu învăţătura lui Mani. $ncrederea de început se va transforma în atitudine sceptică, îl va reorienta spre filozofie şi spre căutarea de alternative. (piscopul de Iippo nu ezită să amintească această întâmplare care i#a marcat tinereţea şi încrederea în sine/ :n acei ani, de :ndat7 ce :nce.usem s7 .redau, :n munici.iul :n care m7 n7scusem, :mi f7cusem un .rieten foarte scum., .rin comuniunea de studii, de aceea4i 9@rst7 cu mine 4i :n aceea4i floare a tinere5ii ca mine0 Crescuse de mic co.il cu mine, la fel ne dusesem la 4coal7 4i la fel ne ucasem0 (ar nue ra :nc7 :n a4a mod .rieten cum a fost mai t@r1iu, de4i nici mai t@r1iu nu era .rieten cum este ade97rata .rietenie, .entru c7 nu este ade97rat7 dec@t c@nd #u o legi :ntre cei care sunt li.i5i de #ine .rin dragostea re97rsat7 :n inimile noastre .rin (uhul Sf@nt, care ne+a fost dat0 #otu4i .rietenia era foarte dulce 4i coa.t7 .rin ardoarea acelora4i studii0 C7ci eu :l :ntosesem de la ade97rata credin57 – .e care o .7stra cu ade97rat 4i ad@nc ca t@n7r – :l :ntorsesem la .o9e4tile su.ersti5ioase 4i .ericuloase, din cau1a c7rora mama .l@ngea at@ta0 (ea r7t7cea cu mine, :n suflet, acel om 5o 4i sufletul meu nu .utea fi f7r7 el0 1T Moartea acestuia, dar nu aceasta, cât
refulzul prietenului care se reîntorsese la creştinism, de a#l mai primi şi de a mai sta de voră cu el l# au mâhnit profun de "ugustin, dar a început să#şi pună o serie de întreări cu privire la adevărul maniheismului. De vreme ce doar acesta păstra revelţia în forma ei pură, cum putea acel om, după ce#l respinsese, să moară atât de împăcat, ce#l făcuse să#l respingă pe el, cel mai un prieten al său* Din acest moment va începe din nou căutarea adevărului. a cocheta cu matematicile, mai ine zis cu astronomia, căutân un răspuns în mersul aştrilor 1T4, va citi pe "ristote, mai precis, categoriile sale, va apela la scepticismul academiei din Goma.1T@. 2oate acestea nu i#au oferit răspunsul pe care#l căuta. Mai mult, atunci când se aduceau în discuţie 0adevărurile maniheiste, făcea raportarea cu filozofia căutând măcar un punct de spri6in. Citisem mult –s.une "ugustin – din c7r5ile filo1ofilor 4i le re5inusem :n memorie, iar unele din cele citite le com.aram cu acele .o9e4ti ale maniheilor, 4i+mi .7reau mai .ro-a-ile cele .e care le afirmaser7 filo1ofii care au .utut s7 ai-7 at@ta t7rie :nc@t s7 .oat7 .re5ui secolul, de4i nu aflaser7 nimic de (omnul lui0 1TP $n alt text, mult mai
explicit, făcând legătură cu astronomia mărturiseşte/ #otu4i re5inusem multe lucruri ade97rate, afirmate de ei de la creatur7 :ns74i, 4i+mi 9enea :n minte calculul .rin numere 4i r.in ordinea tim.urilor 4i .rin m7rturiile 971ute ale astrelor 4i le com.aram cu s.usele lui Maniheu, .e care le+a scris des.re aceste lucruri, multe la num7r, aiur@nd foarte mult 4i nu+mi 9enea :n minte nici 1T
!onf. +. +. =, p. 19@ !onf. +. +++. @, p. 19 1T@ !onf. +. S+. B, p. 11@ şi +. S+. 49, p. 11@ 1TP !onf. . +++. 4, p. 11= 1T4
@4
l7murirea solsti5iilor, nici a echinoc5iilor, nici a ecli.selor, nici ceea ce :n975asem :n mod asem7n7tor din c7r5ile :n5ele.ciunii laice0 Mi se .ro.unea s7 cred :n ele, :ns7 nu se .otri9eau cu unele ex.lica5ii cercetate de numerele 4i ochii mei, :ntruc@t erau cu totul diferite0
1TT
3ciţia? şi în "frica. )u aceeaşi situaţie este cea a )oului 2estament. 2extele aundă, atât din partea lui "ugustin, dar, mai ales din partea adversarilor săi manihei. &ocurile nou#testamentare sunt atent alese pentru a apăra dualismul, distincţia principiilor şi autonomia lor. 2reuie, de asemenea, suliniat contextul acestor dis.utatio0 ersecuţiile duse împotriva maniheilor nu le prmiteau folosirea lieră a cărţilor lor. ideea de rădăcină?, pe care 2atăl nu l#a plantat >şi pentru că 2atăl nu l#a plantat? va fi dezrădăcinat >eradicaitur? şi aruncat în foc pentru că acest copac nu produce roade une. !auza dezrădăcinării arorelui nu este sterilitatea sa, ci faptul că nu a fost plantat de 2atăl !eresc. (ste o rădăcină strină de Dumnezeu, care se implantat în tărâmul lui Dumnezeu/ De aici rezultă ideea de luptă a 2impului Median şi a victoriei aparente a răului, pomul cel rău, care treuie smuls. 1== 3e poate oserva, aşadar, nu numai ailitatea de folosire a textelor scripturistice ce făceau referire la noţiuni ce ar fi putut fi compatiile cu doctrina maniheistă, dar şi cunoaşterea 3cripturii în general. 2otuşi, afară de această trunchere a textelor, nu reiese nici o normă de hermeneutică maniheistă. . Dacă pentru textul 3cripturii existau cel puţin aceste două coordonate - dualismul şi respingerea echiului 2estament - nu acelaşi lucru se poate spune cu privire la textele scrierilor lui 1==
"cest exemplu a fost preluat după %. Decret, "s.ects000, cf. p. 1P= # 1PB
@B
Mani. %ranbois Dcret susţine chiar că nu se poate vori despre o hermeneutică în adevăratul sens al cuvântului şi aduce în acet sens două argumente/ 1? nu se poate vori despre o exegeză în ceea ce priveşte scrierile lui Mani. "tunci când "ugustin îi cere lui felix să interpreteze un fragment din (pistola %undamentului, acesta răspunde eu nu .ot inter.reta aceast7 scri.tur7, ea :4i este sie4i inter.ret0 _A .ot s7 s.un nimic de fric7 s7 nu cad :n .7cat01=B "ugustin, însuşi, ar fi vorit şi el despre o interepretare specificî, însă nu se ∗
găseşte aşa ceva în opera lui. ? (ste clar că în loc să adopte o hermeneutică, permiţând interpretarea spirituală, figurată sau alegorică a cărţilor lui Mani, maniheii au preferat să eludeze în mod ail anumite aspecte ale mitului lor. Din contră, ei dezvoltă comentariile unor astfel de aspecte care puteau să se interpreteze făcând apel la terminologia creştină şi chiar, în chip aparent, să se spi6ine pe /ogia Christi şi pe anumite învăţături ale 3fântului "postol avel.1=8 !u toată această lipsă de sistematizare în chestiunea interpretării, se pot urmări, totuţi câteva trăsături hermeneutice care au călăuzit pe interpreţii manihei./ 1? caracterul revelat al operelor lui Mani, în esenţă acestea fiind doar extesii formale ale divinităţii aracletuluiL ? tendinţa către o interpretare literară, singura capailă de a nu impieta la sensul textelorL 4? raportarea permanentă la dualism şi la respingerea echiului 2estament. &a aceste trăsături se poate adăuga şi forma expunerii interpretărilor. "stfel cunoscutele )e.halaia sunt cunoscute ca intepretări ale textelor lui Mani. %orma lor, ne lasă să deducem cel puţin două lucruri, şi anume utilizarea acestor texte în cadrul cultului, ca sentinţe dogmatice sau morale precum şi dorinţa de a păzi cât mai ine conşinutul doctrinar. Deşi simple la prima vedere, aceste texte ascund sensuri mult mai profunde, destinate numai celor iniţiaţi.
.2. Adversarii Fericitului Augustin
1=B
!. 'elicem I0 :n CS%/ HF, .0 HE0 !anc ti-i ego non .ossum inter.retari scri.turam et ex.onere quod i-i non esteK i.sa si-i inter.res est0 %go non .ossum dicere, ne forte incuram i n .eccatum _u este oare acesta .rinci.iul hermeneutic de -a17 al 6eformatorilorb ∗
1=8
+id, cf. p. 1BB - 1B8. 2reuie totuşi precizat faptul că Decret exgerează oarecum intenţia maniheilor de a#şi camufla doctrina cu texte scripturistice. )u treuie uitată importanţa lui Iristos în cadrul soteriologiei maniheice. De aici, utilizarea 3cripturii pare îndreptăţită. Mai mult, dacă ţinem cont de contextul acestor disputatio, faptul că %elix evită chiar şi prezentarea unor principii de hermeneutică nu poate să ne ducă la ideea că nu exista aşa ceva. Dacă, până acum, nu avem date clare, aceasta se datorează timpului şi condiţiilor. !hiar şi ideea că scrierile lui Mani se interpretează singure dovedeşte un anumit criteriu, anume revelaţia ca sursă principală a acestora.
@8
ersonele legate de maniheism şi cunoscute de către %ericitul "ugustin sunt în număr de douzecişişapte, după cum ni le indică rosopografia alcătuită de %ranbois Dcret. 1B9. )u toţi, însă, au fost adversari direcţi ai episcopului de Iippo. "m arătat că ripostele anti#maniheice ale lui "ugustin au fost strict con6uncturale. De aici s#e poate deduce că textul acestor dispute şi oponenţii săi sunt reperele cheie ale înţelegerii lucrărilor sale. "stfel, trei au fost aceste dis.utatio şi trei adversarii direcţi
cu care s#a
confruntat "ugustin/ %austus de Milleve,
%elix şi %ortunat.
1? Faustus de 'illeve este cu siguranţă cel mai important dintre aceştia trei, enumeraţi mai sus. 'riginar din oraşul Milleve, în )umidia >astăzi Mila, la P@ de 7ilometri de !onstantia, pe drumul ce duce la D6id6elli? %austus aparţinea unei familii modeste 1B1, de păgâni africani aşa cum el însuşi mărturiseşte.1B 3tudiile acestuia au fost incomplete şi, după "ugustin, nu era iniţiat în tainele artelor lierale. 1B4 Dacă este foarte posiil să fi cunoscut maniheismul încă din adolescenţă, el nu va adera decât mult mai târziu, după ce se va dedica studiului tehnicilor elocinţei pentru a se implica activ în propagarea acestei doctrine.1B@ Datorită personalităţii sale, numeroaselor sale calităţi şi talentului său - despre care chiar %ericitul "ugustin dă mărturie 1BP - activitatea sa misionară pare să fi fost destul de influentă, mai mult a devenit un adversar redutail pentru cei ce intrau în dispută cu el. 1BT 'dată cu aderarea la maniheism, îşi părăsise familia, soţia, copiii şi#şi aandonase toate unurile.1B= Depăţind toate treptele ierarhiei maniheiste, devine doctor al sectei şi episcop intinerant sau misionar. 1BB &a !artagina, în mi6locul coreligionarilor săi, îşi făcu un renume solid. "ceştia îl considerau ca singutuul în măsură să explice toate prolemele doctrinare. 2imp de nouă ani "ugustin îl va aştepta pentru a#i cere sfatul şi explicaţii pertinente cu privire la învăţătura lui Mani.1B8 $n tot acest răstimp %austus se va afla într#o adevărată călătorie misionară la Goma, unde intrase în legătură cu grupul rigorist al aşa numiţilor Mattarii0189 &a întoarcerea în "frica, acesta îşi reîncepu predica, dar explicaţiile sale nu#l satisfăcură pe retorul "ugustin. !u toate acestea, cei doi
1B9
%. Decret, "frique0000, cf0 .0 JFE + J C0 'austum 80 F domum .atris sui hominis .au.eris Mileuitani0 2extele cu privire la adversarii lui "ugustin au fost preluate după prosopografia lui Decret, vezi Su.ra, n. 1B9 1B C0 'austun I0 4i =III0 'austus quidam fuit gente "fer, ci9itate Milauitanus000K $orro autem nos natrura gentiles sumus, id est, quod $aulus .rae.utium 9ocat, su- alia natia lege et .raefatori-us aliis, quos gentilitas uates a..ellat, atque ex his .ostea sumus ad christianismus conuersi, non antea effecti Iudaei000 1B4 Conf0 80 8I0 , .0 H mi+am dat seama c7 omul nu cunoa4te disci.linele li-erale, :n afar7 de gramatic7 4i .e aceasta :n chi. o-i4nuit0 1B@ C0 'austum ==I0 4i Conf0 80 8i0 , .0 H 1BP Conf0 80III0 J, .0 , 80 8I0 , .0 H, 80 =III0 HJ, .0 H 1BT Conf0 80 8II0 J, .0 HH, 80 III0 J, .0 0 "ugustin îl numeşte au adevărat la: al mor5ii pentru cei pe care#i convertise 1B= C0 'austum 80 1BB Conf0 80 8II0 J, .0 HH 4i Conf0 80 III0 J, .0 1B8 Conf0 80 8I0 , .0 H 189 C0 'austum 80 F 4i 1B1
P9
au rămas în relaţii cât se poate de amicale, dat fiind interesul lui %austus pentru învăţătura retorului. "cest eveniment este situat în 6urul anului 4B4. După plecarea lui "ugustin la Goma, %austus şi un grup de coreligionari, denunţaţi de către creştini, fură 6udecaţi şi condamnaţi în exil pe o insulă. "ceastă sancţiune este relativ uşoară în raport cu ceea ce prevedea în mod normal legea pentru astfel de situaţii 181 şi se datorează, paradoxal, intervenţiei acuzatorilor. 3e pare că prestigiul moral al lui %austus îi determinase să ia această hotărâre.18 (ste vora aici despre procesele desfăşurate contra depţilor lui Mani, despre care voreşte etilianus şi care s#au derulat după consulatul lui 5auto şi Messianus, mai precis în timpul primului smestru al anului 4BT.184 "tunci, aplicarea pedepsei a fost amânată cu ocazia acelor 9ota .u-lica ale împătaţilor 2eodosie şi "rcadie, celerate în 6anuarie 4B=. 18@ "ceste amânări nu au
depăşit un an răstimp în care este posiil ca %austus să#şi fi redactat cele treizecişitrei de ca.itula cărora le va răspunde %ercitul "ugustin. "nul 4B= este ultima dată la care mai aflăm informaţii despre %austus. 3e pare că a murit în 6urul anului 489 ca martir al credinţei sale. (l este singurul despre care "ugustin voreşte cu respect, fără a uita, totuşi să#l numească la5 al mor5ii0 ? Feli9 era doctor al sectei ce diri6a comunitatea maniheistă din Iippo. !onform lui osidius,18P "cesta nu era nu numai un ales, ci %austus îl considera printre doctorii sau învăţătorii sectei.18T (l i#a urmat lui %orunatus la conducerea comunităţiii din oraşul episcopal al lui "ugustin. De fapt, în urma disputelor din !artzagina acesta venise la Iippo pentru a predica aici doctrina maniheistă.. După "ugustin, deşi nu primise o educaţie literară, se arăta mult mai prime6dios ca predecesorul său. 18= "utoritatea 6udecătorească - acţionând pentru pentru a aplica legea din 1= mai 488, adresată lui Dominator, vicar al "fricii şi care cerea ca maniheii să fie supuşi unei retractări de la doctrină - descoperise în posesia lui %elix cinci opere ale lui Mani.18B "cesta protestă încercând să#si demonstreze curăţia credinţei şi adresă o reclamaţie curatoriului din Iippo/ el se declara gata să fie ars împreună cu cărţile sale dacă s va dovedi vreo greşeală de doctrină în ceea ce#l priveşte pe el şi acele scrieri.188 $n acest moment intervine "ugustin care - în virtutea dreptului pe care i#l acordase 181
&egea din 4 martie 4B >cf. !odex 2heodosianus S+. P. 8, Capud Decret, 'p. cit, p. 4T? prevedea condamnarea cu moartea pentru persoanele care se dovedeau a fi sectare. 18 C0 'austum, 80 184 cf. C0 /itt0 $etil0 III0 0 4i III0 HF0 J 18@ cf. C0 'austum 80 18P 8ita000, =8I 18T 6etr0 II0 JE0 , p. 1@8 18= +id., p. 1@8 18B C0 'elicem, I0 H 188 +id, +. 1
P1
constituţia promulgată de către Ionorius pe 11 noiemrie 488 99 - îi adresează lui %elix o scrisoare în care era îndemnat să#şi emprime credinţa maniheistă sau să părăsească oraşul. 91 entru a nu#şi agrava situţia faţă de autorităţi, %elix se prezintă pe data de = decemrie @9@, în 5azilica ăcii din Iippo. Disputa cu "ugustin s#a desfăşurat în două sesiuni, prima pe = şi a doua pe 1 decemrie şi s#a încheiat în favoarea episcopului care i#a cerut lui %elix o declaraţie de anatematizare a lui Mani.9 "ceastă formulă nu poate fi considerată ca reprezentatică avânt în vedere situaţia delicată în care fusese pus %elix. De altfel, nici "ugustin, în retractări nu mai aminteşte nimic despre această formulă de a6urare. 4? Fortunatus - preot manihean, aninmator al comunităţii din Iippo. "cesta era de6a memru al comunităţii în perioada de noviciat a lui "ugustin > 4= - 4B4? în !artagina. "şdar, cei doi se cunoscuseră cu mult înainte de disputa din 48. 3pre deoseire de "ugustin, %ortunatus se va dedica vieţii celor aleşi din cadrul sectei, desfăşurând o intensă activitatea misionară la Iippo. Datorită acestei prodigioase activităţii preotul maniheist a devenit un real pericol pentru comunitatea creştină din oraş. 94 "ceştia, localnici sau pelerini, atât creştini cât şi donatişti, neliniştiţi de ravagiile pe care le făcea propaganda eretică a acestui preot, s#au adresat lui "ugustin, pe atunci doar preot, dar de6a cunoscut ca un adevărat specialist în lupta contra acestei ciume pentru a#i cere să propună o dezaatere cu %ortunatus. ' acţiune asemănătoare fu intrepreinsă şi de acesta din urmă, care, incitat de adepţii săi, acceptă să se anga6eze în discuţia cerută de noul preot care era "ugustin.9@ Disputa pulică s#a ţinut în 2ermele lui 3ossius şi s#a derulat în două şedinţe/ sâmătă B şi duminică 8 august 48. 2extele au fost scrise de către notari. &a finalul celei de a doua şedinţe, presat de "ugustin să răspundă la proleme cu privire la doctrina maniheistă, %austus cere îngăduinţa de a cere a6utorul superiorilor săi şi, dacă va avea dificultăţi, se anga6a să apeleze chiar la "ugustin, dacă acesta era de acord să#l a6ute. 9P După finalul disputei este de la sine înţeles că %ortunatus a părăsit Iippo pentru a se sustrage edictului promulgat de către împăratul 2eodosie, în 1= iunie 4B8. )u se ştie dacă a cerut vreodată a6utorului lui "ugustin sau dacă a apelat la superiorii săi. roail, ca mulţi alţi manihei şi#ffăcut pierdută urma pentru a nu lua contact cu legea care#i persecuta. 99
cf. Codex #heodosianus =8I0 0 apud Decret, 'p. cit, p. 4T@ %.istola c7tre 'elix Maniheul 9 C0 'elicem II0 HH "ceastă scriere este întocmită din declaraţiile autentice ale celor doi adversari, consemnat de un 6uriu delegat pentru această disputatio. 94 6etr0 I0 =8I0 , p. =P 9@ osidius, 8ita000 9P C0 'ortunatum, 4= 91
P
"ceştia au fost adversarii cei mai de seamă ai %ericitului "ugustin. După cum se poate oserva, toţi trei aparţineau clasei celor aleşi, fapt ce presupunea nu numai o cunoaştere avansată a doctrinei maniheiste, dar şi o morală irepreoşailă. 3uccesul pe care#l reportaseră aceştia era o dovadă în plus a vieţii şi activităţii lor. Dificultatea disputelor a fost, astfel, mult mai ridicată pentru preotul apoi pentru episcopul "ugustin. !alităţile sale oratorice şi#u spus civântul, dar şi situaţia politico#religioasă a determinat succesul său. ersecuţiile îndreptate împotriva ereticilor şi, implicit, împotriva maniheilor creaseră o atmosferă de tensiune în sânul acestora, dederminând aterea lor în retragere. %ără a face o apologie a maniheismului, treuie să recumoaştem redutailitatea acestor trei clerici şi deoseita lor influenţă în viaţa "fricii de )ord. .+. Schi&a sistemului maniheist la Fericitul Augustin
După ce am trasat în mare coordonatele doctrinei maniheiste, ne vom apleca acum asupra sistemului văzut de către %ericitul "ugustin. entru aceasta textele de ază sunt cele ale disputelor cu %austus, %ortunat şi %elix, de care aminteam în capitolul anterior. "cestea relevă nu numai viziunea lui "ugustin, ci şi doctrina expusă chiar de reprezentanţi ai ei. Datorită acestui aspect, textele rezultate în urma proceselor verale sunt mult mai oiective, iar pericolul de a fi părtinitori este mulrt mai mic. De asemenea, se poate oserava mult mai ine efectul acestor discuţii. 3e trece din câmpul steril al tomosurilor, în cel practic, concret, în care fiecare dintre adversari se află în poziţia celui ce critică şi, în acelaşi timp, al criticatului. ersonalităţile sunt trecute pe locul al doilea, lăsând întâietatea doctrinei, a expunerii şi apărării ei. Dat fiind caracterul pulic, discuţiile au avut acea acuitate specifică, care dtermină toate eforturile intelectuale pentru a nu pierde teren. "vând în vedere aceste trăsături, analiza noastră va urmări cele trei stape esenţiale ale maniheismul, anume timpul primordial, timpul median şi timpul final. .+.1. 3imul rimordial: dualismul rinciiilor
"tunci când se are în vedere analiza unui sisemului maniheist şi, în general, al oricărui sistem gnostic, punctul de plecare este inevitail cel al dualismului principiilor. $n faţa lui "ugustin, toţi cei trei adversari nu au ezitat să evidenţieze şi să argumenteze acest dualism şi în funcţie de acesta şi#au dezvoltat ulterior doctrina. Demonstraţia lui %orunatus, primul în ordinea cronologică a disputelor, este ailă şi foarte ine structurată/ pas cu pas el răspunde, printr#un silogism extrem de greu de respins de "ugustin,
P4
datorită deselor referiri ale maniheului la textul )oului 3cripturi.
