Maitreyi

Maitreyi de M.Eliade Comentariu 1.Incadrare a operei si autorului in epoca, in istoria literaturii, in curentul literar,in cazul de fata romanul trairii sau romanul experientei. Maitreyi este un roman de dragoste scris de M.Eliade, ce readuce la viata dragostea dintre un european pe nume Allan si o indianca, Maitreyi, avand de asemenea pe fundal o tema exotica, Eliade reusind sa uneasca tema dragostei cu cateva obiceiuri, traditii, locuri orientale specifice Indiei. M. Eliade a fost o personalitate marcantă a culturii universale a sec. XX, socotit a fi cel mai mare orientalist şi cunoscător al religiilor şi ideilor religioase. El a fost liderul „generaţiei din 1927”, generaţii de aur a tinerilor scriitori interbelici, formaţi majoritatea la şcoala filozofului Nae Ionescu alături de Emil Cioran, Mihail Sebastian, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu. În istoria literaturii române, M. Eliade se încadrează în seria marilor spirite enciclopedice. Opera sa se împarte în două mari categorii şi în două mari perioade: perioada românească 1925-1940, perioada exilului 19451983. În planul creaţiei româneşti avem „Romanul adolescentului miop”, urmat de scrieri literare: nuvele fantastice, proze, romane „trăiriste” : „Maitreyi”, Nuntă în cer”, „Huliganii”; nuvele: „Domnişoara Christina” , „Şarpele”; volume de eseuri: „Oceanografie”, „Chantier”. Operele lui fundamentale sunt: „Tratatul” (1950), urmat de „Istoria religiilor”. Ca prozator Eliade deschide ceea ce s-a numit la noi „Romanul experienţei” sau „Romanul trăirist”. Romanul experienţei respinge ficţiunea şi analiza psihologică. Acest tip de roman e creat de scriitorul francez Andre Gide. Romanul „Maitreyi” se încadrează în literatura interbelică, fiind un roman al trăirii, Eliade abordând şi curentul literar trăirism, opunând cunoaşterii logice, trăirea mistică. La baza trăirismului stau patru concepte: adevăr (adevărul vieţii); autenticitate („faptul nud de viaţă”,necontrafăcut); anticalofilism (refuzul figurilor de stil); şi accidentalul(producerea unui eveniment fără nici o cauză). Criticul G. Călinescu spune că M.Eliade îl imită pe Andre Gide fiind „cea mai integrală şi servilă întruchipare a gidialismului în literatura noastră”, de asemenea prin operele sale îşi exprimă o puternică dorinţă a cunoaşterii pe sine, punând în valoare fiecare experienţă trăită. Andre Gide a fost cunoscut „pentru scrierile sale pline de înţelegere şi semnificative din punct de vedere artistic”. „Maitreyi” este de asemenea un roman al autenticitatii, deoarece sunt utilizate elemente ce tin de realitate, literatura se naste din trairi autentice. 2.Relatia dintre fictiune si realitate Diferenta dintre realitate si fictiune, reies din cele doua romane: „Dragostea nu moare” scris de Maitreyi si cel al lui Eliade. Allan scrie un roman ca atare, se comporta in scris ca un romancier si manevreaza cum vrea el faptele, vrand, nevrand creaza o fictiune. Din faptele si atitudinea lui Allan deducem ca Maitreyi are un dublu standard de comportament: in familie si in societate apare ca fiind un model, dar in intimitatea cu Allan are un comportament senzual, erotic. Pe de alta parte in „Dragostea nu moare”, ea neaga relatia erotica considerandu-se doar un model al societatii in care traia. I s-a parut un gest de necuviinta folosirea numelor reale, asa ca in opera sa numele ei este Amrita si pastreaza numele lui Mircea si mai ales il acuza pe acesta ca o ponegreste ca s-ar fi ascuns ca sa nasca in taina. De asemenea Allan o considera pe Chabu moarta in romanul lui, ce a dus in eroare pe multa lume. Un reporter demonstreaza ca Chabu este inca in viata, acceptand sa i se ia un

interviu in care spune ca scenele sunt pornografice in romanul lui Eliade spre deosebire de cel al surorii el care si-a exprimat cu adevarat dragostea. 3.Structura ideatica:tema, motiv,idee Tema romanului este iubirea incompatibila. Povestea de iubire este traita pana la divinatie, fiindca eroii aspira spre absolut. Actiunea romanului este plasata in India. Subiectul romanului se organizeaza in jurul unui cuplu: Allan, tanar inginer european aflat la Calcutta, si Maitreyi, fiica inginerului Narendra Sen, personalitate locala respectabila. Allan intelege gresit atitudinea ingaduitoare a familiei profesorului Narendra Sen, vazand-o ca pe o incuviintare a legaturii sale cu Maitreyi. Toti parusera sa incurajeze apropierea dintre cei doi, prin discrete retrageri, prin mutuale consimtiri. Insa, de indata ce relatia lor este descoperita Allan va fi izgonit din casa profesorului. Romanul Maitreyi este o poveste de dragoste, pe cat de trista pe atat de incantatoare. Este jurnalul descoperirii iubirii si a sufletului indian, caci, prin Maitreyi, Allan descopera adevarata dragoste, iar prin dragoste patrunde in misterul sufletului indian. 4.Structura compozitionala, alcatuirea operei pe parti si capitole si structurarea naratiunii pe capitole: inceputul I-IV; cuprinsul V-XII; pana la despartirea de Maitreyi Compozitia romanului este formata din 15 capitole. Actiunea se desfasoara in India secolului al XIX-lea, in orasul Calcutta. La inceputul operei ne sunt prezentate ideile lui despre India, gandurile lui despre o posibila cariera pe care si-ar putea-o face in Calcutta. Deocamdata el avea un serviciu-era angajat pentru desen tehnic la noua societate de canalizare a Deltei si atunci il cunoscuse mai de aproape pe Narendra Sen care era un inginer foarte cunoscut. Cuprinsul incepe atunci cand Allan se imbolnaveste, iar Narendra Sen il invita sa locuiasca cu el pana cand se va simti mai bine. Din acel moment dragostea pentru Maitreyi va creste pe zi ce trece, chiar daca cei doi au religii diferite, Allan era pregatit sa renunte la religia lui pentru a fi cu Maitreyi. Ea ii spune ca orice ar face tot vor ramane diferiti: un tanar European si o fata indianca, dar iubirea dintre cei doi ii face sa renunte la aceasta conceptie, pana cand aceasta este descoperita de catre sora mai mica a lui Maitreyi, Chabu, care le divulga secretul parintilor.Allan va fi alungat din casa si se va retrage in Himalaya pentru a uita de toate cate s-au intamplat, dar Maitreyi tot incearca sa-l contacteze. Plecarea din India constituie pentru el o izbavire, avand un sentiment al vinovatiei pe care-l exprima intr-un motto: „Iti mai amintesti de mine Maitreyi si daca da, ai putea sa ma ierti?” Romanul se incheie cu un sentiment de nostalgie simtit in profunzime de Allan: „As vrea sa privesc ochii Maitreyiei.” In capitolul I Allan o cunoaşte pe Maitreyi pe când lucra în Wellesley Street şi pentru prima dată fata i se pare neatrăgătoare. El îi vorbeşte prietenului sau Harold despre această indiancă. Ea era fiica lui Narendra Sen, inginer din Calcutta. Allan îl cunoaşte pe reporterul Lucien, cu care îşi petrece în mod agreabil timpul vorbind despre India. Cei doi îl vizitează pe Narendra Sen şi sunt fascinaţi de casa şi de familia acestuia. In capitolul II după o petrecere cu prietenii săi, Allan primeşte o telegramă de la inginerul Sen prin care acesta îi oferă un alt loc de muncă. El are impresia că inginerul este tot mai interesat de viaţa sa intimă. In capitolul III Allan răsfoieste paginile scrise în timpul şederii la Assam si îşi aminteşte de greutăţile întâmpinate acolo. El se îmbolnăveşte de malarie şi este internat de urgenţă. În timpul convalescenţei este vizitat de toţi prietenii săi, dar şi de inginerul Narendra Sen, care îi propune să locuiască în casa sa până se va însănătoşi.

In capitolul IV Allan se mută în casa domnului Sen, iar familia acestuia se poartă foarte grijuliu cu el. Acesta are ocazia să o cunoască mai bine pe Maitreyi şi pe sora ei, Chabu, şi află mai multe despre obiceiurile indiene. In capitolul V Allan se apropie tot mai mult de Maitreyi. În schimbul lecţiilor de bengaleză, Allan îi oferă fetei lecţii de franceză. Într-o zi, Maitreyi îi oferă lui Allan o floare, iar acesta consideră că toată familia complotează pentru ca el să se îndrăgostească. In capitolul VI după o conferinţă despre esenţa frumosului, Maitreyi se întoarce supărată şi îl invită pe Allan în camera sa. Cei doi schimbă între ei cărţile primite de la Lucien, dându-şi reciproc dedicaţii. Allan participă la nunta lui Mantu şi îi dezvăluie acestuia concepţia sa despre căsătorie, motiv pentru care simte că relaţia sa cu familia Sen se răceşte pentru o perioadă. In capitolul VII Allan simte că Maitreyi este îndrăgostită,dar el se arată nepăsător, încercând să o rănească. El devine gelos din cauza sentimentelor lui Maitreyi pentru Tagore. In capitolul VIIIAllan se întâlneşte cu Harold, care îl întreabă dacă este adevărat că se va căsători. Maitreyi îi arată lui Allan ritualul atingerii picioarelor goale. Ea îl roagă pe Allan să o ajute să termine catalogul bibliotecii tatălui ei. Cei doi se apropie din ce în ce mai mult, iar Allan încearcă să-i demonstreze că o iubeşte. Maitreyi îl refuză deoarece se teme de consecinţele acestei iubiri interzise. In capitolul IX Maitreyi îi propune lui Allan să plece din casă, mărturisindu-i dragostea pe care i-o poartă lui Tagore. Allan este gelos şi nervos, dar seara, la cină, Maitreyi preia iniţiativa, atingându-l cu piciorul pe sub masă. Apropierea celor doi este din ce în ce mai mare, iar seara, Maitreyi îi oferă lui Allan o coroniţă de iasomie. A doua zi Maitreyi îi oferă lui Allan cutia în care păstra şuviţa lui Tagore, pe care acesta nu o primeşte. Ea îi explică lui Allan că părinţii săi nu vor accepta niciodată ca ei să se căsătorească deoarece ei îl consideră un fiu pe care inginerul intenţionează să îl înfieze. Deja cu inceputul capitolului X Allan începe să fie atras de tot ce iubeşte Maitreyi. Ea îi vorbeşte despre iubirile sale anterioare (copacul, tânărul indian şi Tagore). Momentele lor de intimitate sunt din ce în ce mai dese. Allan îi mărturiseşte că e hotărât să renunţe la religia sa şi să se convertească la hinduism. Harold îl vizitează pe Allan şi este surprins de atitudinea acestuia. După plecarea sa, Khokha îi surprinde pe cei doi îmbrăţişându-se. In capitolul XI Maitreyi se logodeşte cu Allan la Lacuri şi petrec prima noapte de dragoste în camera lui Allan. Chabu se îmbolnăveşte foarte grav şi toată atenţia se îndreaptă asupra ei. Allan e din ce în ce mai gelos, iar cei doi îndrăgostiţi se tem tot mai tare că servitorul Khokha ar putea divulga secretul relaţiei lor. In capitolul XII de ziua Maitreyiei, domnul Sen invită mulţi artişti indieni şi are loc o petrecere fastuoasă la care Allan joacă rolul gazdei. În timpul petrecerii Chabu sare din balcon şi se răneşte îngrijorându-i pe toţi. Allan şi Maitreyi o duc la plimbare pe Chabu la Lacuri şi ea îi îndeamnă să se sărute. Chabu îi spune doamnei Sen secretul celor doi, iar Maitreyi este pedepsită. Domnul Sen îl roagă pe Allan să plece o perioadă la munte deoarece el s-a hotărât să se interneze într-un sanatoriu pentru a se opera, iar familia o va trimite la Midnapur. Allan încearcă să o înduplece pe doamna Sen să îl lase să o mai vadă o dată pe Maitreyi, dar singura persoană pe care o poate vedea e Chabu. In capitolul XIII Allan se mută într-o cameră cu chirie, iar domnul Sen îi trimite bagajele. El află că după plecarea sa, Maitreyi a fost bătută şi încuiată în camera ei aproape goală ca să nu poată fugi, iar familia ei doreşte să o căsătorească. Maitreyi reuşeşte să îl sune pe Allan, dar este prinsă, iar acesta este ameninţat de domnul Sen că va fi expatriat dacă nu încetează orice legătură cu familia sa. Allan lipseşte 4 zile de acasă, iar când se întoarce află că Maitreyi ese află în spital după ce a fost bătută pentru că a ameninţat că va spune totul despre relaţia lor. Allan pleacă din Bhowanipore, sfătuit de Maitreyi şi în aceeaşi zi Chabu moare. In capitolul XIV Khokha îi trimite scrisori lui Allan, din care acesta află că operaţia domnului Sen nu a reuşit şi că Maitreyi refuză orice cerere în căsătorie. Mantu a fost concediat deoarece se purtase urât cu doamna Sen şi o ducea foarte greu încercând să-şi plătească datoriile. Allan cunoaşte o femeie care se cazează la acelaşi bungalow cu el şi căreia îi povesteşte totul despre Maitreyi. Cei doi petrec o noapte împreună, înainte ca ea să plece.

In capitolul XV ne este prezentat cum Allan este părăsit de prieteni şi refuză să mai ia legătura cu Maitreyi. Se mută cu Geurtie, care era îndrăgostită de el de mai mult timp. Este vizitat de nepotul doamnei Sen care îi spune că Maitreyi s-a dăruit vânzătorului de fructe şi a plecat să nască la Midnapur. Cu toate că acum ştie toată lumea, inginerul refuză să o gonească. El speră să o facă filozoafă. 5.Structura naratiunii: momentele subiectului(expozitiune, intriga, desfasurarea actiunii, punct culminant, deznodamant) Expozitiunea se dezvolta intre primele pagini ale capitolului I, in aceasta Allan o cunoaste pe Maitreyi, ramanand pentru prima data cu o impresie negativa asupra tinerei bengaleze, lasandu-se condus de prejudecati cu aspect rasial. Intriga prezinta mutarea lui Allan in casa familiei Sen, integrarea acestuia in lumea indiana, lasarea in urma a prejudecatilor. In intriga, Allan incepe sa isi petreaca mai mult timp cu Maitreyi, avand loc unele dintre evenimentele cheie ale povestii dintre cei doi, cum ar fi inceperea lectiilor de franceza si repsectiv bengaleza, prin intermediul carora se da startul asa-numitelor “jocuri ale seductiei”. Desfasurarea actiunii are loc de cand Maitreyi accepta iubirea lui Allan, astfel, relatia dintre cei doi incepe sa se dezvolte. Incep sa se intalneasca pe ascuns, sa petreaca mai mult timp impreuna, Allan avand impresia ca parintii fetei il sustin si isi doresc, de fapt, o viitoare casatorie intre cei doi. Punctul culminant este reprezentat de divulgarea secretului lui Allan si Maitreyi de catre sora mai mica a acesteia, Chabu. Allan este alungat din casa familiei Sen, intra intr-o depresie adanca si se retrage in muntii Himalaya, cu scopul de a isi vindeca ranile emotionale. Deznodamantul este reprezentat de revenirea lui Allan la viata reala. Aceasta o lasa in urma pe Maitreyi, desi este constient de faptul ca iubirea lor fusese absoluta. Frazele de final ilustreaza sentimentele confuze ale lui Allan cu privire la actiunile tinerei bengalaze, si chiar actiunile proprii. 6.Constructia lui Allan ca personaj, ca narator, ca scriptor al textului M.Eliade recurge la o invaluire in mister declarand de la inceput: “Si daca sufar oarecum incepand aceasta povestire, e tocmai pentru ca nu stiu cum sa evoc figura ei de atunci si nu pot retrai aievea mirarea mea, nesiguranta si turburarea celor dintai intalniri.” Romanul e numit “acest caiet” si este alcatuit din jurnal si memorie. Jurnalul nu era un carnet cu note, ci fixarea unor moment efemere, fiind un pretext literar, dar si o modalitate de confesiune si de rememorare. Termenul de “caiet” ne trimite la motivul romantic al caietului gasit. In timpul scrisului se produce retrairea. Jurnalul il tine de la inceput de cand a ajuns in India, ca pe un jurnal al experientei. Referitor la Maitreyi incepe sa scrie in el la zece luni dupa ce s-au intalnit prima data si de aceea nu gaseste nimic referitor la primele impresii, avandu-le doar din memorie. Reprosul pe care il face jurnalul e ca acele consemnari falsifica intr-un fel ceea ce a simtit cu adevarat. Allan incepe sa scrie la roman din momentul cand incepe cu adevarat iubirea dintre el si Maitreyi, mai exact la o saptamana dupa ziua de nastere a acesteia si il termina dupa ce pleaca din India. Allan numai prin Maitreyi descopera adevarata dragoste, iar prin dragoste se introduce in misterul sufletului Indian. Tanarul Allan e inteligent, insetat de viata, de cunoastere, de munca pasionata care sa se exprime prin realizari concrete, durabile si chiar eterne. Tip constructiv, inginer priceput, Allan e un om al faptei si al actiunii energice-insa este si un artist. Nostalgia actului creator, literar-artistic, o traieste. Are un crez inalt, un ideal: “lumea aceasta atat de veche a Indiei si munca noastra laolalta atat de noua isi asteapta inca romanicerul”. Locuind in casa lui Narendra Sen, Allan a receptat realitatea ca un

European ce si-a facut unele reprezentari si proiectii neconcordante cu lumea din Calcutta. Lui i s-a parut ca toti incurajeaza, pana la o tandra complicitate, apropierea dintre el si Maitreyi-prin discrete retrageri, prin mutuale consimtiri, prin crearea mereu de prilejuri de a fi impreuna. In acest roman, intalnim revelate fazele aprinderii, instalarii, cresterii si apoteozarii unei iubiri-naruite brutal si abrupt din afara cuplului. Realitatea l-a descumpanit pe Allan, caci drumul cunoasterii ramane contradictoriu, cu enigme. Tanarul nu poate intelege atitudinea fata de el a lui Narendra Sen si a tuturor din casa; primirea calda, intimitatea atmosferei familiale, ocrotirea afectuoasa, cinstirea si resprectul acordat-ca apoi (chiar daca ar trece la Hinduism) la aflarea legaturii arotice Maitreyi sa se dezlantuie mania furibunda, fara nici o indulgent umana si sa se produca izgonirea imediata a lui Allan si punerea unor crancene interdictii. 7.Relatia intre doua personaje: Allan si Maitreyi Allan este un tanar inginer englez care,atras de exotismul Indiei, dar si dornic sa-si faca o cariera, se angajeaza la o societate de canalizare a deltei in Calcutta. Rational si lucid, tanarul este interest in primul rand sa avanseze din punct de vedere profesional, sa fie liber, sa experimenteze totul si sa nu se implice intr-o relatie de iubire. De aceea, reactiile lui initiale fata de Maitryi, de care crede ca ar putea fi atras, sunt defensive. La inceput, Allan este mandru de respectful celorlalti, dupa cum el insusi marturiseste: “Pe santier eram singurul stapan, pentru ca eram singurul alb.” Maitreyi, eroina romanului omonim, simbolizeaza misterul feminitatii si este, probabil, cel mai exotic personaj feminine din literature romana. Adolescenta bengaleza, poeta precoce, preocupata de filosofie si apreciata in cercurile intelectuale bengaleze, copil si femeie in acelasi timp, Maitreyi reprezinta pentru tanarul englez un mister inepuizabil. Allan este un tanar European rational, preocupat de fizica si matematica, care se implica intr-o experienta erotica initiatica alaturi de Maitreyi. Prin introspective, monolog interior si confesiune isi analizeaza cu luciditate trairile. El este europeanul, strainul care incearca sa decodifice esenta spiritualitatii indiene, avand drept cale de acces erosul. Deoarece Alla se imbolnaveste de malaria si este spitalizat. Inginerul Narendra Sen il invita pe acesta sa locuiasca cu familia lui. Initial Allan crede ca inginerul vrea sa-l insoare cu fiica lui cea mare,Maitreyi, iar idea unui aranjament matrimonial, a unui complot familial il repugna profund. El afla mult mai tarziu de la Maitreyi adevaratele intentii ale lui Sen, insa dup ace facuse o suita de presupuneri total eronate, care il impiedicasera sa se apropie cu sufletul deschis de tanara bengaleza. Principala trasatura a frumoasei Maitreyi este misterul, accentuat, din prunctul de vedere al cititorului, de faptul ca naratorul este subiectiv. Ilustrative in acest sens sunt primele intalniri ale fetei cu Allan. Allan îi mărturiseşte lui Harold, prietenul lui, atracţia faţă de Maitreyi şi acesta îi reproşează din perspectivă aproape rasistă: „Cum poate să-ţi placă o bengaleză?” Paradoxul este că Harold este un „eurasiatic”, termen folosit în roman pentru a denumi pe metiştii născuţi din albi şi indieni, iar Harold e pe jumătate indian. Aceşti metişti au întotdeauna un dispreţ profund faţă de originea lor autohtonă pe care o consideră inferioară şi preiau mentalitatea rasei pe care o consideră superioară, dar Allan se distanţează. A doua etapă a lui e cea în care se îndrăgosteşte de India, de rasa indiană, de mama lui Maitreyi, în care vede simbolul Indiei, începe să se îmbrace şi să se poarte ca unul, vrea să se căsătorească şi să întemeieze o familie. 8.Evolutia iubirii de la inceput pana la sfarsit dintre Allan si Maitreyi “Maitreyi” inseamna pasiune fascinanta si mister infinit, iar numele eroinei este de zeita, ceea ce sugereaza frumusetea ei fizica si spiritual, caracterul ei exceptional. Eroul principal al romanului este

Allan, un tanar inginer ce pleaca in India. Aici lucreaza la compania inginerului Narendra Sen, ce il admira tot mai mult pe zi ce trece cand vine vorba de munca. Primele trei aparitii ale lui Maitreyi sunt diferite si percepute in alt mod de autor de la un caz la altul. Prima înâlnire dintre cei doi, atunci când privirile lor s-au intersectat pentru prima dată a fost în faţa lui Oxford Book Stationarz în timp ce Allan şi tatăl ei alegeau cărţi pentru vacanţele de Crăciun, iar Maitreyi era în maşină: „Mi se părea urâtă- cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase, cu sânii puternici ...”. Acesta este o reacţie de respingere din partea lui Allan, deoarece era prea neagră „culoarea pielii brună, mată, s-ar fi spus de lut şi de ceară”. El nu va şti niciodată că doar prin Maitrezi va descoperi adevărata dragoste pe care nu a întâlnit-o niciodată până acum. El îşi concentra oarecum, toată atenţia lui aspura aspectului fizic: „ braţul Maitreyei atât de puţin feminin” şi rămâne cu această imagine întipărită în minte. Relaţia între perspectiva rasială va sta la baza evoluţiei întregului roman, a evoluţiei dintre cele două personaje, suferind multiple transformări. A doua apariţie a Maitreyei este atunci când Allan merge cu prietenul lui Lucien, acasă la Narendra Sen: „Maitreyi mi s-a părut atunci mai frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid, ci papuci albi cusuţi în argint... buzele ei prea roşii creau parcă o viaţă mai puţin umană în acest trup înfaşurat...” Uitându-se la ea simţea o taină ce trebuia descoperită, în mişcările ei prea moi, în zâmbetul timid şi mai ales în glasul ei atât de schimbat în fiecare clipă. El deja îşi croieşte drumul spre imaginar, atunci când scena care o descire pe Maitreyi în curte, îl face să tresară puternic, exact ca o revelaţie: „Plecând îi auzeam râsul prin toate sălile prin care am trecut”, el fiind pătruns de emoţii şi trăiri afective, intense, râsul fetei dându-i o stare inexplicabilă, fiind răvăşit de această noua imagine a Maitreyei pe care nu o vazuse sau descoperise încă. A treia apariţie a acesteia a fost când l-a vizitat pe Allan în spital, el suferind de malarie, o boală crâncenă şi pentru ea a fost internat câteva zile în spitalul din Calcutta. Atunci el vede „pe buzele Maitreyei un imperceptibil zâmbet de ironie, de sălbatic sarcasm, pe care anevoie l-ai fi crezut aievea pe faţa aceea atât de inocentă şi înspăimântată”, dar pe lângă toate acestea se arată politicoasă, salutând respectos pe prietenii lui Allan. Aceasta este o altă trăsătură ce îi exprimă comportamenul Maitreyei, dar în acelaşi timp şi o altă parte din ea. Odata cu intrarea in casa Sen, Allan fiind invitat sa locuiasca cu familia inginerului, din cauza bolii lui, fiind si in acelasi timp un mod de a „civiliza” familia acestuia, putem spune ca incep jocurile seductiei dintre cei doi indragostiti. Chiar şi odată cu intrarea în casa inginerului el mărturiseşte de la început şi răspicat că niciodată nu sa gândit la dragoste în cele dintâi luni petrecute în tovărăşi Maitreyei: „Mă ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat şi fascinant în viaţa ei...Este adevărat că spre fata aceea mă simţeam atrat. Nu stiu ce farmec şi ce chemare aveau până şi paşii ei. Dar aş minţi dacă n-aş spune că întrega mea viaţă din Bhowanipore-nu numai fata-mi se părea miraculoasă şi ireală”. Maitreyi ii propune lui Allan sa-i dea lectii de bengaleza, dar in schimb el va trebui sa-i dea lectii de franceza. In timpul lectiilor ea nu este atenta, desenand flori pe litere, jocul acesta facand-o mai „feminina” decat alta data „o barbara”. Intr-o alta zi ea incearca sa-l faca pe Allan sa-si caute in adancul sufletului sentimentele pentru ea, in momentul in care a aruncat floarea pe care o primise de la Maitreyi si incearca sa o inlocuiasca cu alta. In scena din biblioteca, tanara bengaleza incearca sa afle cat mai multe despre viitorul lor, printr-o simpla alegere a unei carti: „Tales of the unexpected”, titlul referindu-se la un lucru imprevizibil in relatia lor. El simte o atractie inconstienta, formulata declarativ de erou ca este „tulburat” dar nu „fascinat de prezenta ei” si nu vrea sa aiba o „iubire de devot”, sa nu o idolatrizeze, sa nu se inchine la femeie ca la o zeita. El este mereu tulburat de feminitatea ei, dar neaga ca ar avea sentimente si neaga ca o iubeste. El este tulburat de Maitreyi „fecioara indiana” „cu suflet original”,

„senzuala, desi pura ca o sfanta”, reprezentand „miracolul femeii indiene”. Intreaga relatie de iubire are la baza o confuzie: Allan confunda semnele de prietenie ale familiei Sen si ale lui Maitreyi, cu o incurajare a familiei in vederea unei viitoare casatorii si nu intelege spiritul traditiei indiene. Chiar daca Maitreyi ii aduce aminte ca iubirea dintre ei ar trebui sa fie ca intre frati, el nu tine cont de acest lucru. Relatia dintre cei doi se intensifica si mai mult din momentul in care Allan a sarutat-o pe Maitreyi in biblioteca. Pentru ca relatia sa nu mai fie considerata un pacat, cei doi se decid sa se casatoreasca. Inelul de logodna va cuprinde doua simboluri intr-unul, pentru ca Maitreyi nu putea purta bratara in public, care se da in momentul casatoririi . Acesta era alcatuit din doi serpi incolaciti, unul reprezentand virilitatea si altul feminitatea. Logodna mistica are loc la Lacuri, conform unei ceremonii de invocare a elementelor pentru a fi de partea lor pe tot parcursul vietii. Dupa aceasta scena, in ziua inelului, Maitreyi i se daruieste lui Allan, jocul seductiei continuand in fiecare noapte. Dăruirea Maitreyei îi aduce siguranţă, dar numai pentru o clipă căci în sufletul lui, iar izbucnesc frământările, dilema asupra sensului acestei dăruiri întrebându-se: „Oare Maitreyi n-a activat ca o hipnotizată, ca un automat, de cânt m-a sărutat întâia oară? Şi spontenitatea, vastitatea dragostei ei faţă de mine nu sunt oare simple căderi, acte determinate de conştiinţa ei barbară superstiţioasă!” Din momentul in care Chabu vede scena dintre cei doi indragostiti la Lacuri, ea are rolul de actant al hazardului sau destinului. Practic ea provoaca destramarea iubirii prin scoaterea la lumina a iubirii ascunse. Allan este alungat din casa si primeste din partea inginerului o scrisoare prin care vrea ca acesta sa nu mai aiba nicio legatura cu familia lui vreodata. El se intoarce la prietenul lui eurasiatic Harold, dupa care intra intr-o depresie: umbla mult pe strazi, fuma in nestire, noptile lui erau chinuite gandindu-se la Maitreyi. Fiind concediat, el cutreiera strazile timp de patru zile, gandindu-se la sinucidere, sa se ince in Gange. Cand isi aducea aminte de Maitreyi ii venea sa planga: „De ce-au trecut toate? Un pustiu imens in mine. Nimic nu mai are sens. Cand aud un cantec bengalez...imi vine sa plang. Maitreyi, Maitreyi, Maitreyi.” Cand Maitreyi incearca sa-l contacteze pentru a doua oara, Allan o respinge din cauza orgoliului. Asadar, Allan se decide sa retraga in Himalaya, unde va trai in plan purificator, contemplativ. Primind o telegrama de la Khokha, a citit si cateva randuri de-ale Maitreyiei ce acum il transforma in zeu, in ceva ireal, in imaginar, fapt ce l-a facut sa se indeparteze de ea. El doreste sa-si demonstreze impietrirea sensibilitatii, o accepta intr-o legatura pasagera pe Jenia Isaac „cautatoarea de absolut” sau pe Geurtie „o fata lipsita de prejudecati”. Plecarea din India constituie pentru el o izbavire, avand un sentiment al vinovatiei pe care-l exprima intr-un motto: „Iti mai amintesti de mine Maitreyi si daca da, ai putea sa ma ierti?” Romanul se incheie cu un sentiment de nostalgie simtit in profunzime de Allan: „As vrea sa privesc ochii Maitreyiei.”