Maitreyi-Logodna

In romanul “Maitreyi” scris de Mircea Eliade,este conturata si tema spiritualitatii hinduse,naratorul-protagonist observand traditiile,ritualurile,conceptiile diferite ale familiei Devi. Aceste obiceiuri se pot remarca si in povestea de dragoste a lui Allan si Maitreyi,fiica domnului Sen,unde cei doi savarsesc un ritual tipic hindus,cel al logodnei lor in secret. Adolescenta,presata de vinovatia incalcarii obiceiurilor,hotaraste sa se logodeasca cu Allan conform doctrinelor indene. Ritualul celor doi incepe odata cu procurarea pietrei inelului de catre Maitreyi,o nestemata “ verde-neagra” ce are forma “unui cap de soparla,strabatuta in crestet de o geana sangerie “,ce va urma apoi sa fie prelucrata “dupa ceremonialul casatoriei indiene – din fier si din aur- ca doi serpi incolaciti,unul intunecat si altul galben”. Folosind numeroase epitete cromatice,naratorul descrie intr-un mod aparte aspectul inelului,conceput din doua culori,cea intunecata reprezinta virilitatea in traditia hindusa,precum si cea galbena feminintatea. Conform traditiei,Maitreyi ia piatra “dintr-o gramada intreaga,adunata din stramosi si pastrata in sipetul doamnei Sen”,pe ascuns,facand tot posibilul ca acest ritual sa aiba loc asa cum se cuvine,desi in obiceiurile lor,asa cum ii explica Maitreyi lui Allan “numai sotia primeste o bratara in care s-au impletit,pe dinauntru,cele doua fire de aur si de fier;sotul poarta numai un inel”. Cei doi aleg sa existe doar un singur simbol,inelul,fapt datorat timpului scurt de organizare. Sub pretextul oboselii,Maitreyi “a cerut sa se plimbe cu masina la Lacuri,catre seara,cand stia ca aproape toata lumea era ocupata” alaturi de Allan si de sora lui Khokha,ce a hotarat sa ramana in masina. Astfel,cei doi au parte de timpul necesar pentru incantatia ce o rosteste tanara indianca. Deoarece religia hindusa este concentrata foarte mult pe natura,naratorul o surprinde,prin intermediul unei enumeratii, pe Maitreyi ce “vorbea apei,vorbea cerului cu stele,padurii,pamantului”. In spiritualitatea hindusa,apa reprezinta puritatea,fiind divinizata ,pe cand pamantul este vazut ca pe o “mama”,fapt ce este sustinut si de replica ”mama pamant;tu nu ma minti,maica mea”,realizata cu ajutorul unei personificari.Ritualul este sustinut de aceasta formula magica ce presupune unirea celor doi alaturi de elementele naturii,fapt ce este evidentiat intrun mod unic prin numteroasele figuri de stil folosite de narator. Comparatia “voi creste din el ca iarba din tine” sugereaza contopirea celor doi indragostiti,una pura datorita faptului ca se bazeaza pe elemente din spatiul inconjurator,dar si apropierea hindusilor de mediu,pe cand metafora “Si cum astepti tu ploaia,asa ii voi astepta eu venirea” reliefeaza devotamentul Maitreyiei fata de Allan in decursul mariajului lor. Incantatia continua cu legamantul lor in fata naturii, ce spera bengaleza ca va fi unul ce va “rodi”,gasind si un sprijin fapt sugerat de invocatia retorica “Daca ma simti aproape,cum te simt eu acum,si cu mana,si cu inelul,intareste-ma sa-l iubesc totdeauna,bucurie necunoscuta lui sa ii aduc,viata de rod si de joc sa-i dau”. Secventa “Ploaie sa fie sarutul nostru” reprezinta imaginea asupra puritatii iubirii lor,apa simbolizand divinitatea si curatul.

Din punct de vedere al conceptelor,Maitreyi este profund implicata in ritualul hindus,traind dupa o lege conform religiei ,si aceea ca “Persoanele pe care le intalnesti sunt persoanele potrivite”,considerand faptul ca aceasta este reprezentata de Allan. Concentrata asupra incantatiei, fiind totodata o fire emotiva,adolescenta este vazuta prin ochii englezului ca fiind transfigurata(“intratat mi se parea de fermecata,de inaccesibila”),ceea ce denota profunzimea cu care a reusit sa se implice in rostirea din adancul sufletului a acestei formule magice ce insemna atat de mult pentru ea. In acelasi timp cu trairile emotionate si la tensiuni maxime,Allan are parte de clipe in care se simte iritat din cauza inceputului “solemn”,dar pe parcurs,sentimentele lui evolueaza,simtindu-se ca intr-o “scena din baladele acelui ev mediu Indian,cu dragoste legendara si dementa”. Totodata el este cuprins si de o teama,dar de asemenea si fascinatie pentru ca nu este obisnuit cu “fiece gest solemn,fiece cuvant responsabil,fiece fagaduinta” fapt datorat diferentei de cultura,insa acesta nu reprezinta un ipediment pentru a fi curios de ceea ce se intampla(“O ascultam tot mai fascinat,pana ce nu i-am mai putut intelege cuvintele”). Profund impresionat,Allan nu stie ce sa faca pe moment,daca sa spuna ceva sau nu,timp in care Maitreyi pare a fi cuprinsa de un sentiment sacru datorat ritulalului celor doi de logodna. In concluzie,ritulalul savarsit de Maitreyi pentru a se simti legata pentru vecie de Allan mi s-a parut un lucru ce denota o dragoste pura si neconditionata si dorinta ei apriga de a-la avea alaturi si modul sau unic de a fi realizat m-a indemnat sa lecturez cu o mai multa curiozitate actiunea romanului si traditiile mai multor culture,nu numai cele hinduse.