MAGAZIN ISTORIC 10/1969

ANUL III Nr. 10 (31) OCTOMBRIE 1969

..

Petru şi Asan vestesc poporului începutul lvptei pen tru scuturarea stăpîn irii bizantine ş i recuc'erirea independentei. Pictu ră de Costin Petrescu din colectia mănăstirii Căldăruşa ni (Asăneştii, pog. 10)

- - - - - - - - REDACTOR ŞEF - - -CRISTIAN POPIŞTEANU

- -----,

Colegiul redactiei: DUMITRU ALMAŞ, CONSTANTIN ANTIP, VIRGIL CANDEA, TITU GEORGESCU, DINU C. GIURESCU, NICOLAE MINEI (redactor-şef adiunct), ŞTEFAN PASCU, M. PETRESCU-DIMBOVITA, AURICA SIMION, ŞTEFAN STEFANESCU

~ nr. Retrospectiva unui glorios drum de luptă..... . . . . .

r:nagazin ·istoric 1969

10 octombrie

2

ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU:

Asanes tii .. . ........... 1 O ' AUREL LECCA: Ttnutul Mu s-a prăbu ş~ t în ape. (A exi stat Pact fida?} ... .. . .. .......... 14

GH.

ŢUŢU I :

Un sfert de veac .de ... 1~ reorganizarea m1~ca r11 sindicale din Românta ... 20 FLOREA BOBU FLORESCU : Plus şi minus la Muzeul Columnei .............. 22 PETRE IACOB : Fenicienii - inventatori ai alfabetului şi cărăuşi ai mărilor {li) .......... 25 RADU FLORA: Tezaur arhivistic ........ 30 Memento . . . . . . . . . . . . . . 32 EUGEN STĂNESCU : Semnificatii istorice ale numelui poporului şi tarii noastre ... . .. ...... . . 37 STEFAN ANDREESCU : Snagovul şi tainele lu i .. 42 CONSTANTIN ANTIP: Napoleon Bonaparte .... 48 AUGUSTINA NICOLAESCU : 90 de ani de relatii diplomatice româno-bu lgare .. 65 1. FELEA: Fam i l ia N ădejde {1) .... 66 CRISTINA CORCIOVESCU : Mit şi realitate în western 73 1. N . MĂNESCU : Un. portret al lui Miron Co st;n ? ...... .... ... . .. 80 ' Al. GH. SAVU: File din dosc rul unei agenturi. Un raport al lui Armand Călinescu despre is to ricu l Gărzi i de fier .. 81 WINSTON CHURCHILL: Memorii {VII ) .......... 85 N ICOLAE CELAC : Zile incandescenta .... 92 Panoramic ............ 95 Poşta redacti ei . .... . .. 98

•

- Fapt e de arme care a u acopertt de glorie neplerltoar p e ostaşii români tu războiul antUtlllorlst, in luptele pur• tate cot. la cot cu gtorloasei vieti ce, de

Armate sint.

c.lc ma ri

unlt!i ti

uuWlţl,

tn

o·

po vc~ll te

com:uu.lanţl

unităti,

ostaş ii

~1

sub·

articolul

RETROSPECTI\' A UXU I GLORIOS

DRUM

DE

LU PTĂ .

,.Is toria termenului . român este, de fapt, cea a miu ţii ~i s ufletului românesc, angajate cu toat.e pu tinţelc tor in lupta pentru s upravieţuire şi dezvoltare Istor ică". In articolul său, E ugen Stănescu trasează cîteva din ct.apele acest ei evolutii. :\lomente cruciale din Istoria Imper iu lui româno-bulgar sînt înfăţişate in articolul ASANEŞTII, de dr. Ştefa n Ştefă ne sc u . ln FAMILIA NADEJDE, 1. Felea ev o că episoade emoţionant e c.lc la începuturile răs pîndirii iddlor sociali ~ mulu i in r:omâ nla. Un document de mare intc rel> : raportul ~cc rct a l Călinescu despre dosarul Gărz ii c.lt. l'lcr, ollioasa hitlerismului in România.

-

,.ŢINU'rUL

1\IU"

legendarul contincut a l a existat Paei fluei, Analizind \' rc odată '? vestigli arheologice, ca )i uate geologice, Aure l Lecca încear că ::. ă răs pundă accl>tci în· trcb ă rl.

i\rmand agc ntură a

1u1

ZIUA

FORŢElOR

ARMATE

ALE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

" Artileri~li

românt în timpul lu pte lor pentru eliberarea U n gar i~Ji

....)

••

·-

25 octombrie 1944. Cu 25 de ani in urmă, animată de un profund patriotts1n, vit eaza Ar1nată română a alungat prin lupt e grele, purtate cot la cot cu glorioasa Armată so-z;ietică, pe cot ropitorii hitlerişti de pe u ltima palntă de pămînt a ţării. D ovedind un înal t spirit ele sacrificiu, ostaşii romani au luptat mai departe, dincolo de hot arele României, pentru eliberarea Ungariei şi Cehoslovaciei, aducîndu-şi contribuţia la victoria i storica a coaliţiei an t ihit leriste asupra Germaniei fascist e. Drum de luptă, drum de victorii presărat cn jertfele a pestl~ 170 000 ele ostaşi, ofiţeri şi s·ubofiţeri români. Dru1n pe care au nters 260 de zile şi nopţi 540 000 de ostaşi, cît au înglobat efectivele , trmatei române participant e la războiul antihit le1·ist. Drum care a început fn zilele fie1·binţi elin august 1944, cînd Î1npreună cu masele de muncitori, ţărani: int electuali, Arm.at a rom.ână. auimată de un pu,ternic simţ al datoriei faţă de dest inele patriei, plLtrunsă ele ură faţă de ocupaHţii hitlerişti a răspuns cu însufleţire che .. mării Particlului Comunist Român, întorcînd annele ?mpotriva t rupelor hitleriste, aducînclu-şi contribuţia la răsturnarea dicta turii militarefa~ciste şi participarea, aUituri de formaţiunile de luptă patriotice, la înfăJJtuirea insurecţiei armate. Drum evocat în numeroase lucrări de sinteză - dintre care "AUGUST 1944-l\IA I 1945'', întocmită de colonelul Eugen Bantea, colonelul Constantin Nicolae şi general-locotenent în rezerL:ă Gheorghe Zaharia, recentă şi valoroasă apariţie tn Editura 1nilitară - , clru·m evocat într-un şir înt r eg ele lucrări elin colecţia "r..1 El\10 RII DE RAZBOI a acel eiaşi edituri . Comandanţi ele mari unităţi, unităţi şi subunităţi, participanţi dlrecţl la crîncenele lupt e purtate de- a lungul a peste 1 000 de kilometri. povestesc faptele ele arme care au acoperit ctL nepierit oare glorie drapelele de luptă ale unităţilor român eşti de t oate armele. ln limbajul laconic al ordinelor ele zi, al comunicatelor militare, cu precizia specifică jur nalelor de operaţii, sînt relevate etapele unui drum eroic) rnomentele cele 1nat dramatice ale unei încleştări pe viaţă şi pe moarte, care a.u pus la grele încercări capacitatea organizatorică şi de co1nandă a cadrelor armatei noa ·tre, curajul, rezistenţa, abnegaţla, is~usinţ~ ostaşilor români. ·-

FRAGMENT DE EPOPEE -

Primele opt zile de luptă (23-31 augtJst) au însemnat zdrobirea de către fortele insurecţionale o tu turor rezisrentelor hitleriste din Cap itală, din Muntenia, Dobrogea, Oltenia, Banat, din sudul Transi lvaniei şi Crişa ne i, zăgăzuirea oricărei incercări a trupelor germane şi ungare de o pătrunde spre interiorul tării. Amploarea efortului militar desfăsurat de toată A rmata română este demonstrată de faptul că la operaţ ii au participat 37 de divizii şi alte trupe cu un efect:v de peste 460 000 de militari. Tn imensa majoritate a acestor actiuni, unitătile mil itare au luptat umor la umar cu

formatiunile de luptă patriotice, s-au bucu· rot de întregul sprijin al maselor largi POI?ulare. Generalul-maior în rezerva Tama Zotter surprinde, în memoriile sale intitulate " Fragment de epopee", numeroase momente din luptele comune purta te pe Valea Pra hovei de către militarii români împ reună cu formaţiunile de luptă patriotice :

Chior din primele ore ale declanşării insurecţiei, cind unităţile militare ou trecut lo dezormoreo gărzilor hitleriste aflate în rafinării şi in schelele pet1oliere, ou apărut în toate întreprin derile moi mari gărzile înarmate ale muncito rilor. ln unele cazuri, cum ou fost uzinele ,,Vego", "Steaua română~~, "Astra română" ~;

"Româna-americană", unde unităţile noastre nu ou putut oiunge decit o doua zi,. f!lUncitorii . inarmati ou trecut energic şi ol1n1 de curo1 /o dezormoreo gărzilor germane.

•

Acolo unde nemtii ou refuzat să predea armele. soy ou răspunvs cu f.oc . /o somatii le formotiUntfo r de lupta potno flce muncitorii, fă cîn d uz de arme, ou trecut /o luptă, nimicind orice rezistenţă şi punind ferm stăpînire pe rafinării. Atitudinea lor eroică o sa/vot unele bunuri ale industriei petroliere de în ce rcările hitleriştilor de o le distruge. Aportul acestor luptători, pe core 1-om simţit Încă din primele clipe ale insurectiei alături de armată, constituie o nouă pag'ină de eroism pentru muncitorimeo petrolistă, demnă de tradiţiile ei glorioase. .Pr~n apariţia formatiunilor de luptă patnot1ce pe fronturile de luptă din Prahova se sch imbă şi raportul de fo rte dintre trupele române şi cele hitleriste, balanta începînd să se incline mai mult în favoarea noastră.

Rolul acestor formatiuni o sporit simtitor spre dimineata zilei de 24 august, cind ~em­ ţii ou încercat să ocupe oraşul Ploiesti. Gă rzile patriotice ou dat un serios ajutor unităţilor militare in stăvilirea osafturilor pornite de nemti dinspre pădurile apropiate de P loieşti, unde îşi aveau grosul forţelor.

7n ~ursul aceleiaşi nopti nu ou fost putine

cozunle cind la unele rafinării, după dezarmoreo hitleriştil or, alte unităti germane ou incercat să preia intreprinderile de unde au fost izgoniţi .

Cooperare de comandament rom.ânosovietică la unul dini re punctele d e observ are ale frontu lui din Ungana

....... .. ..,.. ...

_..

....

- , ..--

.

.. . -·- ..,

\,._

··--

La rofinărio "Româno-omericonă ", in cursul nopţii de 23 spre 24 august, căt re ora 2, un grup de soldati nemti o apărut pe neaşteptate, vrind să elibereze garda deza rmată de formaţiunile patriotice. Dar muncitorii, inarmati cu arm amentul capturat de la gărzile nemteşti, au deschis un foc nimicitor asupra duşman ului. S urprinşi de riposta p rimită, hitlcriştii s-au retras in grabă, fiind siliti să re nunţe, cu pierderi grele, la planul lor. Demni u rmaşi oi luptă· tarilor din Regimentvl 7 Prahova, care s ..ou năpustit la Mără şeşti asupra nemfilor numai în cămăşi, zdrobindu-le atacurile furibunde, ei se ridicau acum im potriva vrăj­ maşului cu ace laşi avint, cu aceeaşi dirzenie în flăcă rată pentru o apăra şi a salva uzinele şi fabricile din cetatea petrolului. ... Opt zile de lupte crîn cene. Dus ma nul hitlerist a suferit pierde ri echivale~te cu circa şase divizii (5 000 de morti 56 000 de prizonieri, 60 de nave scufundcrte sau sabordote, 438 de amba rcatii fluviale captu rate, 60 de avioane doborîte 222 de avtoone capturate. •

•

1

1

Patrula

romu11ă

de

cercetare

în

timpul luptelor din Cehoslouacia

·------

~

-· .....

_

.

-···

MOMENTUL CAREI •

25 octombrie 1944. Coma ndantw Armatei o 4-a româ ne consemna, într-un ordin de zi dat pentru morile unităţi în subordine, momentul istoric al eliberării ultimei palme d in pămîntul pa•riei. Ofiteri, subofiteri si osta şi oi Armatei o 4-o, /o chem area ţării pentru dezrobirea Ardealului ru pt prin dtctotul de /o Viena aţi răspuns cu insufleţire şi credinţă in izbtndo dreptăţ ii poporului nostru. Tineri şi bătrîni,

aţi porn it spre hotarele sfinte ale patriei şi

cu p iept urile voastre ati făcut zăgaz neinfricat duşm a nului, core voia să ajungă la Carpa ţi. Apoi. alătu ri de rnoreo A rmată sovietice, ati trecut /o otoc şi, după lupte grele, de zi şi noapte, făro răgaz, oti în· frint d irzo apărare o Mureşului. Zdrobit de focul năprasnic al artileriei şi de necontenitele voastre osoltuu, momtcu/ o fost izgo.'1Ît din Ardea lul scump. Pnn plot, prin no·

rooie şi drumuri desfundote, zi şi noapte oti luptat cu un duşman dîrz şi hotănt şi 1-oti invins. Pe cei core ou căzut /o dato rie ii vor pomeni urmaşii şi numele lor vo fi inscris in cartea de aur o poporului român. Luind pildă de la cei core ou pus po tr io moi presus declf viaţa, continuam l upta. Tn volumul "Mărturia documentelor", ge· nerol-co/onelul tn rezervă Costin /ono şcu ,

care la comanda Diviziei 9 infan•erie şi a Corpului 2 armată o străbătu t intreg.JI drum de luptă al A rmatei române 1n razboiul antihitlerist, sint reconstlf ) 1 1 ~ momente vibrante, de înaltă vitejie. Misiunea de o pătrunde pe fa est de Corei şi de o tncercui orasul o fost lllCtedtnţotă Regimentului 34 tnfonterie, oflot p tno atunci cu majoritatea fortelor tn rezerva. Regimentul 36 infanterie, de la dteopta, îm· preună cu 40 infonfet ie, ambele aliate in primul eşalon, urmau sa fixeze pe inam ic de front. O parte din fortele Regtmentufui 40 infonterie trebuia so manevreze pe fa stinga, în legătură cu Divizia 18 infonferie. Atacul o fost dezlănţuit in zorii ztlei d e 25 octombrie şt s-a ext•ns pe intregul sec· lor of diviziei noastre. Actiunea o dot rezultatele aşteptate. Regimentul 34 infon te· ne s-a infipt co o pana tn dispoztfivul od· versoru/ui şi o pătruns in oraş pe la morgii1CO sa de nord-est. In t1mp ce miltlom

5

'din 34 infanferie şi elemente din "40• curăfau oraşul de ultimele rămăşite fasciste, cite un batalion 'din "36" şi "40" ou acu· pat satele Cămin şi Urziceni, aşezări care se a flă aproape de frontiera româna-ungară. Primele trupe care au aiuns in centrul ora şului ou )năljat pe una din cele moi inalte clădiri mindrul drapel af patriei noastre. Steagul tricolor o fluturat ca un simbol al elibe ră rii acelor meleaguri de sub cizma ocupanţilor fascişti. Eliberarea Ca reiului o constituit un mare ~ucces o/ trupelor române. Deoarece oraşul fusese minat de fascişti, echipe de pionieri au intrat imediat in acţiune. Ele ou de mi· nat localitatea stradă cu stradă, casă cu casă. Tn această privinfă, de un real aiutor ne-o fost populatia locală. Cind o aflat că trupele române ou pătruns in oraş, ea o ieşit de prin ascunzători, de prin pivnife şi adăposturi, intimpinir. d cu urale nesfîrşite pe eliberotori. Multi cetăfeni ne-ou ară~at punctele minate, ne-ou condus spre locunle unde se aciuiaseră duşmanii. Un ii au acJionot apoi cot la cot cu ostaşii pentru deminorea oraşului, pentru înlăturarea ruinelor, pentru arestarea ultimilor fuga ri fasc iş ti .

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

Tncheierea luptelor din zona Careiulu i şi, o dotă cu aceasta, elibera rea ultimei brazde din glia ţării au constituit pentru noi, luptă­ torii, unul din ioloanele importante ale drumului de foc pe fron.tuf antihitlerist, moment de bucurie şi mindrie pentru ceeq ce realizasem, de incredere in viitor - sentimente ce ni le manifestam în cele mai variate forme, de la imbrăfişările spontane ce nu ţineau seama intotdeauna de ierarhia milita ră, pină la scrisorile trimise acasă prin care doream să Împărtăşim şi celor dro gi din bucuria noastră. Se •încheiase o a doua etapă. Tntre 1 septembrie şi 25 octombrie, 27 de d ivizii, un ccrp aerian, două brigăzi de a rtilerie ontioeri onă ş i alt e un i tăti, totol izînd un efectiv de peste 265 000 de osta şi, luptînd u mă r la umăr cu Armata sovieti că, ou s trăbătut pa-

tru masive muntoase, ou fortat cinci cursuri de apă, ou eliberat aproape 900 de locolităti, între core opt ora ş e, provocînd inamicului pierderi de peste 72 000 de oameni. Drum glorios, presărat cu g rele jertfe. 50 000 de morti, răniti ş i di spă ruti o avut Armata română în acea s tă e tapă în c hei ată cu elibera rea teri to ri ului national de sub jugul fascist.

6

DANSUL DE FOC AL TRAIECTORII LOR După mată

25 octombrie 1944, întreaga Ar-

română

o actionat în luptele pentru eliberarea Ungariei. 17 d ivitii de infonterie şi numeroase alte mori uni tăţi ş i d in alte arme - în total 21 O000 de o ameni - în iur esul unor dure înfruntă ri cu dusm a nul, au ' străbătut trei masive muntoase, ou fo rţat patru importante cu rsuri de ap ă, au eliberat peste 1 200 de loca lităţ i , prin tre co re 14 o raşe, ou provocat inamicul ui pierd eri ce s-au ridicat la 1O000 de morti lăsa ţi pe cîmpul de luptă şi 20 000 de prizonieri. Unul dintre cele moi impresio nante epi· soode evocate în amintirile luptă to rilo r îl constitu ie bătălia pen tru elibera rea Budapestei.

.

General-maiorul in rezervă Alex. Dobriceanu, în volumul " Dansul de foc al traie:torilor", readuce in memoria gen eraţiilo r tinere momentele acelea ta re :

de ap ri gă încl eş­

Trupele române ş i sovietice de la bat ierele Budapestei căutau să determine printr-un foc aprig pe inamicul disperat şi fanatic să renunţe la rezistenta lui. El lupta pentru o cauz ă n edrea ptă, pe core nici o istorie nu putea să o ratifice, oricit singe ar mai fi vă rsat cei ce se stră du ia u să opere şi să mai pă streze această nedreptate. Rezistenţa fu ribundă o inamicului creştea cu fieca re zi, cu fieca re pas făcut spre centrul Budapestei. Tmpotriva oricărei ratiuni fasciştii determinau secerarea inutilă o multa; vieti şi distrugeri materiale ire parabile. Trupele române, cu tot mai multă ardoa re şi în pofida unor grele pierderi, n-ou da t o clipă de răgaz duşmanulu i. Ele au actionat tot moi hotărît pentru o term ina cu un ceas moi devreme aceste operaţii, duse în condiţiile unor sîngeroase lupte de stradă, cind cu greu putea fi materializată pe ha rtă o "linie'' a frontulu i i în condiţii cînd moartea venea din faţă , din spate, din flancuri, de la parterele, subsolurile şi etaiele clădi­ rilor, intr-un cuvînt mult moi repede decit in cîmp desch is. •

•

• • 1mi aduc aminte de fiecare do tă cu mîn· •

•

•

•

•

•

•

•

•

•

drie de modul magistral în care au inteles arti/erişti i pe care-i comandam să-şi în dep linească ac e astă atit de di f i c il ă misiune, pe stră z ile Budapestei. Cind le-am dat or·

Tun ani iLanc 1·on1.âncsc, in po:itu~ de luptă

dinele respective, cu tot caracterul lor neobi~nuit, nu i-om surprins. Nici o urmă de ~ztfare, nici o clipă de cumpănă, de indo10/ă. Fieca re era pătruns de importanta noii mtstuni. Trebuie ! Trebuie ! Fiecare obuz slobozit prin gurile noastre de foc insemna salvarea o zeci şi zeci de vieJi ole infonteriştilor. Şi n-om greşit cind om spus ,.fiecare obuz" ; prin inalta precizie o acestor trageri directe. fiecare lovitură scotea din luptă un important punct de foc, o rezistenfă inarnică . Succesiv, intr-un ritm core nu-i dădea răgaz inamicului, cele do uă divizioone impingeau tunuri si obuziere izola~e cit moi. aproape de linia infanteriei şi, pnn trogen dtrecte, intr-o codentă foa rte vie, cum cu greu şi- ar fi inchipuit cineva că ar putea să tragă piesele noastre grele, dezlănţuic;su un ucigător uragan de loc, producind dtstrugeri înspăimîntătoare inomicu~ui. După cîteva interventii de acest fel, piesa tzol~tă se întorcea în pozitia baleriei respecftve 1n timpul bătă lie i pentru Budapesta am avut o plăcută surpr iză. Ea ne-a reamintit că cei rămaşi in fară spriiină fă ră rezerve lup t9 1.1o~astră dre_op_tă împotriva cotropitorulut st tn acelaşt ttmp urmăresc cu multă atenţie şi a p reciază contributia noastră la ?bfin~rea victoriei. Despre ce era vorba : 111 totul . luptel?r din or'!ş, regimentul nostru a pnmtt, dtn partea ttneretului din Bucureşti, o more can titate de obiecte de îmbr9căn:in te din. lină (pulovere, ciorapi şi manuşt). Darunle erau trimise in mod expres pentru os taşii Regimentului 1 artilerie gre'! a~to: Surpriza. aceasta o da toram fap tulu! ca z1arel7 dm Bucureşti publicaseră ordtnele . de zt tn care era descris modul cum a cftonaseră artileriştii unităfii noastre la Rcik6czifalva. A

40 000 de soldaţi, subofiteri si ofiteri ou pi~rdut trupele române in luptele , pentru eliberarea Ungonci.

ZI ŞI NOAPTE PE PAMiNTUl CEHOSLOVACIEI L

L

la cumpăna

a nilor 1944-1945, fortele a rm ate române sînt dirijate către Cehoslovacia, pe pă mîntul căreia avea să înfrunte du şmanul nazist pînă la definitiva lui zdrobire. Tn " Asaltul vinătorilor de mun te", gene-

rol-locotenentul în rezervă Leono:d Mociu/schi consemnează multe din momen'e'e

eroice ale acestor lupte :

Fostul

şef

de stat-maior o/ Co rpului 4 or· mată, azi colonelul în rezervă Ma rin Ionescu, cu core m-am intilnit de moi multe o_ri duf?ă . r~zboi, oi/ind că-mi aştern pe flirtte omtntmle despre luptele Diviziei 3 munte pe frontul ontihitlerist, o insistat să-i intro· duc şi citeva rtnduri ale sale privitoa re /o cele ce-şi aduce aminte in legătură cu ac· tiunea de la Jovorino. " Am fost părtos la acele lupte ale vină· ta rilor din Divizia 3 munte. _ 1-o~ y~zut de aproape pe bravii vtnători dtn Dtvtpo 3 munte, le-a m admirat faptele, le-om consemnat atunci pe hirtie tezulto tele şi biruinfe/e. lată deci şi pentru core motiv, în calitatea şi însărcin area ce om avut-o ca şef de stot-moior o/ Co rpului 4 ar· mată, încerc astăzi să insăilez din noianul amintirilor mele din acel război contra hitlerişti/or, . citeva crîmpeie ş i episoade mot deosebite in legătu ră cu lu ptele şi vi elot iile cîştigate de viteiii ostaşi oi Diviziei 3 munte. Un. de taşament special, circa 30 viteii v ină­ tort de munte, sub comanda unui brav ofiter, _locotenentul Alexandru Chisu, bine pieaottf pentru lupta, o pornit inainte, spre Jovortna.

7

Cu zăpada p ină /o piept, pe un ţier as· pru, cu vdornită şi ceată, vtlet ri lui C h i şu ou respins din colea lor froct iuni/e hitleriste şi, în putere a nopţii de 16/ 17 februarie, ou ojuns in ap ropierea vîr fului Jovorino - cota 1044. S-au strecurat, cu dibăc ie, în spatele hitleriş tilor ş i ou pornit la atac, prin mormane de zăpadă, pe intuneric beznă, pro· ducînd o mare panică în rîndurile vrăjma · şilor. Frontul hitlet ist de pe Javo rin a s-a prăbuşit to tal intr-o clipă, iar Chiş u a pus stăpînire pe acel mare observator. Oare nu este logic să ne întrebăm, cu· nascind această faptă măreaţă, cine a dat atito avint şi otita curaj acestui temerar ofiter şi vitejilor lui tovarăşi de arme de a duce la izb în dă o atît de more şi periculoasă încercare ? Socotesc că numai constiinta lor, o fiecăruia în parte şi a intregu· llli colectiv, de a-şi face datoria către patrie cu orice pret, înfruntîn d orice primejdie, cu singele sau chior viaţa lor. Aceasta este esenta cea mai c.urotă o adevăratului patriotism şi o tubirii de ţa ră care se înscrie oe :inia trodit iilor noastre străm oş eşti. Chişu cu vifeiii lui - şi o/ţii tot ca el, in ioma anului 1945, În Javorino ş i /o Hron, cu binemeritat de /o patrie... "

ÎN STRÎNSĂ

COOPERARE Tn bătăl ii temerare pe pam intul patri ei fn Urrga ria, Cehos•:ovacia, în luptele dus~ de A rmata •ro mână pe frontul' antihitlerist, ală tu ri de Armata sovietică ce a pu rta t greul războiului, s-au pus bazele prieteniei frătesti dintre ostasii români si osta sii sovietici, dintre popor'ul român şi po· poarele Uniunii Sovietice. l:;crările memorialistice relevă pe larg aspectel e cooperării militare dintre trupele române şi cele sovietice. Generalmaiorul În rezervă Ion Botea si /ocotenent-

co/o ne/u/ în rezervă Ion Pană ·co nsemnează l.n paginile volumului "Din August pînă în M O I."

:

... Lo punctul meu de

comandă, îşi ream in-

te~te comandantul regimentului, se

lucra de zor pentru pregătirea atacului. lntre timp o sosit la P.C. (cum ii ziceam noi prescu,-to f punctului de comandă) căpitanul Vasile Popescu. El raporta că s-au prezentat doi ofiteri sovietici care vor să comunice ceva. După cîteva clipe, cei doi ofiteri sovietici, însoţiţi de căpitanul Popescu, se prezentară. Primul era căpitanul Zenoviev, comandantul botolionului 53 din Sectorul 54 fo rtificatii sovietic. El era insotit de o tînără, cu gradul de locotenent, core făcea parte din acelaşi batalion sovietic.

8

Căp ita nul sovietic m-a informat c ă ore or· dm să coopereze cu Regimentul 34 in/ante-

rie pentru eliberarea Joc alităfii Myto. A urmat apoi un studiu amănunţit of hăr· tii şi o discutie pentru coordonarea actiuni· lor viitoa re. După plecarea militarilor sovietici om che· mot la punctul de coman dă pe comandantul batalionului 2 şi p e comandantii de companie. 1n cîteva cuvinte le-om prezenta t situ aţia şi modul de cooperare cu batalionul căpita­ nului Zenoviev. - Acum este ora 19,30, le-am precizat, ui· findu-mă /o ceas. ş;.au potr:vit toti ceasornicele. Apoi om continuat : - Actiunea trebuie să înceapă căt re ora 2 7. La o:a 21, regimentul, cu batalionul 2 în eşalonul 1, o Început mişcarea pe directia cota 851 - şosea, apoi în lungul comunica· tiei către Hor. Jaroba. După citva timp liniştea noptii o fost intrerup tă brusc de citeva explozii de grenade, însoţite de rafale de arm e automate. Pluta· nul de cercetare, coman dat de sergentul-ma· jor Ciurea, deschisese focul asupra inomicu· lui. ln timp ce cobora panta, Înainte de o atinge ş oseaua, plutonul observase o subunitate de schiori hitlerişti core patrulau pe şoseaua Myt•o-Hor. Jaraba. Surprinşi, hitleriştii ou ripostot violent, după care s-au retras în grabă. Pentru un moment, pe cimp~JI de luptă s-a aşternut iar liniş tea. După cîteva minute î nsă tă cerea a fost din nou t ul burată de o explozie puternică, dinspre ş osea. (e se intimplase ? Un cercetas din patrula trimisă de sergentul-major CtUrea, ajungînd la şosea, dăduse peste o baricadă. Vrînd să în· lăture obstacolul, a călcat pe o mină, core, făcînd explozie, i-a fracturat piciorul stîng. Comandantul companiei 6 a trimis imediat o gru pă de pionieri să demineze şose aua. 7n jurul orei 21,20 tot detaşamentul ajunsese la ş ose a. Către ora 22, plutonul comandat de sergentul-major Ciureo, după o scurtă incăie­ rare cu o pa trulă inomică, o pătru.ns in /ocalitotea Hor. Jaroba. ln acest tim p s-au auzit împuşcături şi explozii de mine de aruncă ­ toare ş i grenade şi in partea cealaltă a··satului. Ostaş ii sovietici din batalionul căpi t a­ nului Zenoviev pătrunseseră şi ei în localitate, pe la nord-est. Cîţiva hitlerişti, surprinşi in case, ou fost luati prizonieri. Că tre ora 22,30, din centrul satului, de la şcoală, s-au tras rachete roşii cu cinci stele. Era semnalul prin core se anunta că fuses e eliberat În tregul sat. După succesul obtinut, cei doi c omandanţi de botalio.ane - maiorul Nicu/eseu Ovidiu ş i căpitanul Zenoviev s-au felicitat recip roc. Apoi, împreună, au luat toate măsurile pentru consolidarea pe aliniamentul atins. Colonelul în rezervă Mindru Costochi, au to rul volumului "Zi şi noapte", ne readuce în memorie momentele ca re au marcat în· cheierea drumului de l uptă al Armatei ro· mâne •pe frontul antihitleris t. In acea zi, seara (e vorba de 8 mo i N.R.), către ora 22, s-o petrecu t lo locul in

care ne găseam un fapt cu totul neprevă­ zut şi fără d e asemănare de impresionant. Un fapt o cărui semnificaţie şi măreţie nu pot fi cuprinse in cuvinte obişnuite. Co /o un semnal, cerul o fost cuprins de o more de flăcări multicolore. Pe zeci de kilometri, in lungul frontului, se trag in aer mii şi milroone de cartuşe şi proiectile, trosoore de toate culorile şi de toate calibrele. Se trog rachete luminoase de toate tipurile si se brăzdeozo cerul cu jerbele orbitoore p le proiectoorelor, co intr-un decor fantast ic dm o mie şi una de nopţi. Smulse pa rcă d in inimi şi morminte, să­ geti aprinse se infig in bolta adîncă o cerului co un mesaj trimis intregii lumi, vestind bucuria de o t răi o oamenilor. Cerul arde in văpăi mult icolore, iar pă­ mîntul clocofeşfe de chiotele dezlănţuite d n piepturile zecilor de mii de oameni scăpat' cu viotă din coş marul indelung o/ anilor de

război.

Nimănui nu i-a t recu t prin minte să op rească oceo gigantică explozie de bucune, de speranţe. N imeni nu-şi mai putea inchipui că răz­

boiul vo moi continue. Şi totuşi...

UlTJMELE JERTFE

1

Şi totu şi , luptele au mai con fmu at cîteva

zile. Ordinul de zi nr. 72 1945, citat în vo lumul amintit mai înairrte. consemnează poa~e ce~ mai concisă concluzie o rindu· rilor de fo•ă. ln zilele 'de 8-11 mo i 1945, Divizia 21 in fonterie de sub comanda generalulu i de 6ripodă Marin Ceouşu, luînd parte la operat i-le de sfărîmare o ulti•nelor rezistenţe ,namice şi urmărirea lu i, prin co ndu'&re şi ~

.!""--. . .

··~~

Aru ncătnr

. ... - .. .. . . . ,~... .. ..

l.. • ,

....

dP minP r omanesc, mtmtii Cehoslovaciei A

in

actiuni indrăznet e de zi şi noapte, prin marşuri lungi in terenurile grele, reuşeş te să dezorganizeze morile unităţi inamice ... si so . foca. .numeroase capturi şi foarte multi pnzomen. Fără nici un răgaz, d ivizia o a tins obiectivele fixate, iar in unele focuri chior 1~- o depă şit.

Sfîrşitul luptelor găseşte

această b rovă divizie lo linia cea moi inointotă, contribuind astfel /o victoria finală şi definitiva,

alaturi de marii aliati. Un capitol o/ suferint elor şi socrificiilor este i ncheiat prin sforjoreo supremă ce s-o făcut.

Numele eroilor ultimelor zile trebu ie scrise cu litere de aur 1n cartea jertfelor neamului nostru . Se încheie un glorios drum de lupte ş i vic torii alo căru i etape, momente dramatice sînt descrise în vo lumele colectiei " Memorii · d e război". Noi cei virstnici, care am trăit clipele de jar ale acelor zile - mărturiseste unul dintre generali, autor al "Dansu/u~ de foc al traiectorii/ar" - , am dori sa vă înfăţişăm, doar În puţine cuvinte,starea noastră sufletească, o unui popor care intuia atunci zorii unei nebănuite renaşteri... Sentimentul participării la o luptă care se duce În scopul implinirii propriilor tale năzuinte ne-a inzecit fortele. Ştiam că lo capătul tuturor sacrif iciilor şi eforfunlor se vo înscrie cu litere d e aur ş i l umină b iruinta noastră. •

•

•

•

•

•

•

•

Am aş ter nu t pe hirtie amintirile noastre convin ş i fiind că împlinim in acest mod, pe cit ne oiută modestele forţe, o dotoîie lojă de istoria militară a poporului nostru ş i că aducem mica noastră parte de contributie /a cunoaşterea moi completă o insemnatu· Jur aport oi poporului nostru /o lupta impotriva fascismului

Grupaj realizat de 1 Vasile IOSIPE SCU J

•

9

CONTRIBUŢII

Momente cruciale din

istoria •

unut • • 1mper1u

•

... . STEFAN STEFĂNESCU '

.

Inco rporată în anul 1018 în graniţele

bizantin . Bulgaria reuşea, după aproape două secole d e stc'ipîni1·e stră­ ină, să- şi r ecapete dre ptul la o t'iaţă statală proprie. Ea obţi­ n ea acest drept in urn~a unei mari răscoale, ce continua p r? un plan superior, un lung şir de mişcari sociale, generate ele greutatea clărilor şi ele abuzur ile ad1ninistraţiei bizantine. lzbucnită în 118j, puternica explozie de nemulţumiri, ura faţă ele asupritori, au obligat Bizantul să se retragă. In locul lui, forţele l ocale au instaur at o formă ele stat ce ţinea sr?ama c/C' tradiţia politică anterioa1·ă a prirnultâ ţarat şi car2 a i ntrat in i storie sub numel e cl r? cel clc>-al d oil ea ţarat bulgar. sau. după compon e nţa etnicc1 a participanţilor la 1nfc1ptuirea l ui. l mpc>riul ronui no-lntlgrzr.

10

I mperiului

Petru

şi

Asan - o biruinţă în sînge

7necată

Studiul izvoarelor istorice contemporane fap tul că, in evenimentului înved e rează crearea şi consolidarea noului stat, ce avea să devină pentru cîtva timp principala forta politică in Balcani, un rol însemnat 1-a jucat atit populatia românească din sudul Dună ­ rii (care i-a dat şi conducător i i pînă dincolo de mijlocul veacului oi Xlii -lea), cit şi populaţia românească din nordul Dunării, al cărei sprijin i-a sporit simţ i tor potentialul militar şi politic. Tn fruntea răscoalei, dezlăntuită in anul 1185 si core o durat pînă în 1187, ou fost fratii Petru şi Ason, pe core scriitorii N icetos Choniotes, Ansbertus, Geoffroi de Villehordouin, Robert de Clary îi arotă ca romani ("vlahi "). Pentru o exalta spiritul de luptă oi populaţiei şi pentru o lărgi codru l de masă oi răscoalei, conditie absolut necesară în asigurarea succesului acesteia, cei doi conducăto r i ou adunat o multime de locuitori în biserica Sf. Dimitrie d in Tirnovo, vestindu -le că voia lui Dumnezeu este ca ei să scuture jugul bizantin ş i să -ş i recucereoscă libertatea. Era epoca în core stră­ lucirea Imperiului bizantin începea să opună si popoarele erou fri nate în dezvoltarea

lor de un codru depăşit. Tn locul stăpînirii bizantine se for ja un nou imperiu, in fruntea căruia vor fi Petru şi Ason. Petru o fost roclomot "împă rat al vlochilor şi bulgariFcor" . O p rimă confruntare o ră sculoţi lor cu oastea bizantină, condusă ch ior de împă­ ratul lsoc Anghelos, s-a soldat cu un eşec al noilor conducători. Petru ş i Ason ou fost nevoiti să se re tragă la nord ul Dunării la "sciţ i " (cumoni). stăpînitorii politici ai vremii in aceste părţ i. Scriitorii bizantini (N icetos Choniotes, Teodor Scutoriotes) şi apuseni (Geoffroi de Villehordouin, Henri de Volenciennes, Robert de Clary, Ansbertus) relate a ză în scrierile lor despre ajutorul primit de Petru şi Ason din partea populatiei din nordul Du· nării, români şi cumoni. Teodor Scutariotes a rată că sprijinul pe core I-au găsit Petru ş i Asan în stînga Dunării i-o făcut să se întoarcă " cu ş i moi mare înfumurare [... }, căutî nd să unească, într-una singură, stăpi· nireo misilor (vlohilor) ş i bulgari lor, aşa cum fusese dndvo în ve.clJ ime". Un armistitiu, încheiat in 1188, după moi multe lupte cu bizantinii, recuno şteo lui Petru ş i Ason stăpîn irea teritoriului dintre Balcani si Dunăre. Era o primă more victorie core · se cerea consolidată, în vederea întreprinderii de noi eforturi militare ş·i demersuri d iplomatice, core să impună noua creaţi e statală in constela tie politică o vremii. Tn anul 1189, Petru şi Asan ofereau împă ­ ratului Frederic 1 Borborosso, ce se afla în fruntea cruciotilor germani, un ajutor de 40 000 du oamen i, pentru a lua parte la expediţie de "cucerire o Ierusa limu lui din mîinile necredincioşilor". Ei puneau însă condiţia ca, ina inte de o trece în Palestina, oastea cruciotă să cucerească Constantinopolul şi Frederic să-i recunoască lui Petru titlu l de împărat. Propunerea aceasta o f ost respinsă de monarhul g erman. Au urmat apoi ani de noi ş i crîncene lupte purtate de răsculatii români ş i bulgari cu bizantinii. Tn anul 1196, in palatul său de la Tirnovo, Ason era ucis de mi na boierului lvanco. Petru, rămas singur, şi-a asociat la conducerea statului pe fratele său moi mic, l onită, co re f usese un timp ostatec la Con stantinopol. Curind după asasinarea lui Ason, în anul 1197, Petru împărtăşea aceeaşi soartă.

Un diplomat isc·usit şi un militar remarcabfl Lui loni fă ii revenea m1s1uneo de o menţine şi desăvîrşi opera începută de f ratii spi. El o extins mult hotarele statului, a supus puterii sa:e pe acei boieri care manifestau tendinte centri fugale, o mărit si întărit oastea, înzestrînd-o cu mijloocel'e de lu ptă ce le moi perfecţionote d in acea vrem e, a obţinut din partea Popei lnocenJiu_ al III-lea ş i o altor puteri europene re·

cunoaşterea independenţei statului, iar pen·

tru. el titlul de rege (rex Bulgororum et Blocorum). l onită îl pretindea însă pe cel de împărat (imperotor omnium Bulgororum el Blocorum - împărat al tuturor bulgarilor şi românilor). Tn vremea guvernă rii lui lonifă o avut loc cea de- a IV- o cruc iadă, core o făcut ca pe ruinele Bizantu lui să ia naştere "Imperiul lat in de răsă rit" (1204-1261 ), avînd ca prim împărat pe Bolduin de Flondro ; ou fosr create o multime de feude, pentru a răspl ăti pe şe fii cruc ioţi. Ca patriarh al Constanti nopolului o fost ales nobilul verreţion Thommosso Morosini, cu scopul de a asigura unirea bisericii de opus cu cea de răs ă r it O more parte o Imperiului bizantin in tra astfel în sistemul pol itic si religios al Europei occidentale. · loni tă o ştiut să se fol osească de nemultumirile şi lupta maselor populare din Bizant impotriva lotinilor pentru a întări în Balcani autoritatea sta tului pe core-I conducea. Insuccesul tratativel or duse de lon ilă pentru recu noa şterea titlul ui său de împărat şi o suveronitătii statului condus de el co şi pretenţia lui Bolduin de Flondro ca l~nită să restituie Imperiului latin de Constantinopol unele teritorii pe core el le ocupose, ou dus la izbucnirea de noi ostilităti. i n 1205, sub zidurile Ad rionopolului, oaste'a latinilor o fost bătu tă crunt. Tmpărotul Bolduin a fost luat prizonier, apoi dus la închisoa· rea din Tî rnovo, unde o si murit. lonită nutrea gîndul scS înlăture definit iv Imperiul latin de răsărit. Modi ficări de moment in raportul fortelor politice angajate în lupta pentru moş tenirea Constantinopo · l ului ou impied icat însă realizarea acestei intentii. la primele succese in luptele cu Constantinopolul, înreg is trate de imperiul de la N iceeo, apărut în A sia Mică după 1204, f eudo lii greci din Tracia ou inceput să-ş i manifeste ostilitatea faţă de l onită ; ei ou căuta t să împi edice trecerea Plovdivului in mina lui ş i ou organizat o ră scoală la Tîrnovo. Interventia energică ş i succesele obţi nu te de l oniţă in Tracia, cu ajuto r nord-dună­ rean, ou determinat apropierea Imperiu lui latin de cel de la Niceeo. Arm istitiu! care $-O încheiat între impăratul latin Henric, fratele lui Bolduin, ş i impăratul de la Niceea i-a permis lui Henric să-şi concentreze efortu rile pentru o împiedica realizarea planului lui lo niţă de cucerire a Constantinopolului. Tn anul 1207, "împăratul vloh ilor şi bulgarilor" cădea la asediu! Solonicu lui, ucis de un cumon din oas·te.o sa. El l ăsa la moartea lui un stat puternic, cu rol însemnat intre statele europene, căruia, pentru acea epocă, îi f ixose coordonatel e diplomatice ş i telul politic. Tn urma corespondentei diplomatice între lonită şi lnocenţ iu al 111 -leo, în core descendenta romană a lui loniţă fusese insistent invocată de papă pentru a determina trecerea lui şi o celor conduşi de el la bise-

11

-

-

ASANEŞTll

FRAT l '

. .

PETRU ( 11 e 6 - 11 9 7-)

tONITĂ

AS AN

6197-1207)" cumană

(1 186 - 1196)

..

S O RA

. .

A SA N ll:{IOAN A!IAN)~~~~:: ANAMARIA· = IR INA · fliu fiica lui 4NOREI D lui n aooR 1

rea ele Ung :~riei

w

ALEXANDRU .

BORIL A(t207· t2t 8) ~v~duva lui I O NI ŢĂ

.

LASCARIS

.

. CĂLlHAN .t . A!)AN

l124 1 - 12 46)

1 MIH A I L A SAN ( 1246 - 12 5 6)

EL.ENA = TEOOOR, fiul lui VATATES imp~rat la Nlce e a IO AN

rica romană, capul bisericii recunoscuse statul in fruntea caruio se afla cel de-oi lreileo Ason. Ca să iustifice fată de alti monorhi creştini trimiterea coroane i solicitate de lo· nită, inaltul pontif o găsit formula diplomatică : inrudirea Asaneş~ilor cu vechea dinastie. Era, in ocest argument diplomatic, expresia unei pozitii cîştigate de forta poltllcă ce se constttuio şi de core lon i t ă a ştiut sa se foloseasca, pentru o lega recunoa şterea popei de tradiţia militară şi politică o primului ţora t bulgar şi o-şi legitima astfel · oc!tunile întrepri nse. Cînd, după crearea Imperiului loiin de răsărit de religie catolică, o slăbit mtere· sul popei perrtru s•olul Asăneşt tl or. acesta era destul de puternic ca să poata face faţă presiunilor, încurajate de popa, ale regatului apostolic maghiar, ca $1 ale Imperiului latin de răsărit

O

per i oa d ă

de regres

Tn vremea lui Borilo (1207 - 1218), nepot de soră ş i urmaş i n scaun oi lui lonită , statul osaneştilor, lipsit de braţul energic al lui loniţă, o cunoscut o perioadă do regres. Aceslo a fost pri cinuit de creste· rea tendintelor individualisto ale mari lor feudali, sprijiniţi de forţe politice din afară , ca şi de măsurile de persecutie pe caro Borilă le-a lua~ fată de bogomili. Tn anul 1211 o avu t loc la Vidin o con· juratie o boierilor impotriva lui Borilă. Ca să o infrîngă, acesta o apelat la regele

12

CĂUMAN . U. ASAM (1256-1257)

•

MARIA = UENRIC de FlANDRA impirat ~l lmperiului latin·de Con!>tantino· pol ( 1206- t216)

maghiar, core i-o tri mis in ajutor pe comitete Ioachim de Sibiu, în fruntea unei oştiri formată de saş i , români, secui ş i pecenegi. Tn urma căs ăto riei, în 1213, o fiicei sa le, Moria, renumită pentru frumuseţea ei, cu împăratul Henric de Fl ondro, B orilă s·o pu tut bucura, in efortul său de o împiedica destrămarea statului. de sprijinul ginerelui său. Robert de Clory relatează c ă, atunci cînd i s-o propus împăratului Henric să ia in căsătorie pe fiica lui Borilă, acesta lo ince· put s-a împotrivit, zicînd că ,.nic iod ată nu voi lua o femeie de obîrşie atit de joasa '. Sfătuindu·l să treacă peste prejudecatile feudale, bororrii i-ar fi rep licat : "Ba s-o faceti, Sire, pentru că aceşt i oameni sînt cei mot temuti şi cei moi tar i oi întregului imperiu ş i ch1ar ai pămîntului'' . Dupa moartea împăratului Henric, întîmplo to in 1216, pozitia lui B or ilă o devenit precară . Ioan, fiul cel moi mare oi lui Ason 1, întors în toră după mai multi ani de pribeg ie, revendica tro nul părintesc. El o ocupat, in 1218, capitala tări i, Tîrnovo, şi a preluat domnia. Tncerc1nd să fugă, Borilă a fost prins şi orbit.

Problemele unui mare imperiu Tn vremea lui Ioan Ason oi 11 -leo, core o avut o domnie lungă (1218-1241), Imperiul Asăneştilor o ajuns la în~inderea sa cea mai mare in Peninsula Balcanică şi la un îna lt grad de dezvoltare. El se a fla pe aceeaşi treaptă cu cele moi înaintate state ale Europei feudale din acea vreme.

Ioan Ason o reluat firul politicii lui lon iţă , o căutat şi a reuşit să i mpiedice fărîmiţarea feudală, a luptat împotriva tendintelor parl iculariste ale marilor feu· dali, dornici să-si întărească privilegiile şi să-şi transforme domeniile în stăpîniri aproape independente fa tă de puterea centra lă. Ioan Asan o stiu t mai mult decil lon ită să se foloseasc6 de contradicţiile apărute în urma destrămării Imperiului bizantin, pentru o întări rolul statului in f runtea căru ia se afla. Tn primii ani oi dom niei, Ioan A son el 11-lea o intretinut relaţii cordiale cu regat ul maghiar la aceasta contribuind căsă· taria lui cu Moria, f iica regelui Andrei al 11-leo - , cu Imperiul latin de r ăsă rit, precum şi cu papa. D u pă 1228, cind împăratul Robert a abdicat, relaţiile lui Ioan Ason cu Imperiul latin au început să se înrăută­ teoscă, ojungindu -se ch ior i n cele din u rmă la o ruptură. Acea sta a atras după sirre şi rupereo legăturilor cu Roma şi Ungaria. După 1230 o devenit tot mai pronunţată înclinarea lui Ioan A san pentru o alianţă cu îm păratul de la N iceea, Ioan Vatotes, alianţă care o f ost consolidată in 1235 prin căsătoria fiicei lui Ioan Ason, Elena, cu Teodor, f iul lui Votates. Alian ta era îndreptată impotriva Imperiului latin din Constantinopol, plănuindu-se impărfi reo sa intre Ioan Asan si Vatates. • • Succesele oştilor alicte, ca şi măsurile întreprinse de Ioan Asan, de întări re o îngrijorarea popii, ortodoxiei, au produs core a cerut, în 1236. regelui maghiar să intervi nă în sprijinul Constantinopolului. Tn fata acestei situatii şi dîndu-şi seama că Imperiul latin este, prin slăbiciunea lui mai putin periculos decît cel de la N iceea, Ioan A san a intrat în alianţă cu Imperiul lqtin şi în dorinta de a ocupa pentrL• el tronul bizantin a căuta t să-I ciş·tige pe papă, propunîndu-i unirea celor două biserici. Considerînd cele spuse de el un simplu act d iplomatic, papa Grigore oi IXlea n-a răspu ns to rului ; mai mult ch iar, a i ncercat să organ izeze o cr uciadă impotriva lui. Din îndemnul popii, regele Unga· riei, Bela al IV-lea, se pregătea în 1238 să in treprindă o expeditie împotriva lui Ioan Asan. Năvălirea t ătarilor o intrerupt ostili tăţile fată de Ioan Asan, atît d in partea regatului maghiar, cit şi d in partea Rome i şi a Imperiului din Co nstant inopol. Ioan Asan al 11-leo a inteles ~ă pentru o - şi atinge scopul in sud cucerirea Con· stontinopolului - îi era necesară conso· lidarea $tăpînirii in nord, da unde se aş­ tepta să f ie atacat de regele magh iar, în·

demnat de papă sau din propriul său interes. El a simtit de aceea nevoia să menţină strînse legături cu cuman ii şi românii nord-dunăreni. Tn momentul în care oten· ţie sa era tot mai mult concentrată asupra desfăsurării evenimentelcr de la hotarul de • nord al imperiului, Ioan A:;on avea să moară. tocmai cînd se simtea mai multă nevoie de geniul său militar şi diplomatic.

Epilog După

moartea lui Ioan Asan al Il -lea (1241 ), luptele între diferitele partide de boieri au reinceput ; ele ou făcut să crească anarhia ş i au slăbit statul. Urma ş ul lui Ioan Ason, fiul său miilor Căl iman 1 Asan (1 2411246), o fost ucis de o conjuratie ; aceeaşi soartă o avut-o şi fratele său, Mihail Asan (1246-1256). Tn timpul acestuia, din Imperiul Asănestilor s-au desprins. i n sud ca şi in partea de nord-vest, însemnate tentor11. După Mihail Asan, tronul a fost ocupa t de vărul său, Căliman al 11-leo (1256-1257), care la putin timp după urcarea in scaun o fost alungat şi apoi uc1s Cu efemera domnie o lui Căliman al 11· lea s-a stins dinastia românească o celui de-oi doilea ţarot bulgar core, ca stat, va continua cu greu să existe pînă la sfîrşitul secolu!ui al XIV-lea, cind va fi desfiin~at de oto!l'oni. Telul d inostiei Asănestilor era să se irrtemeieze o monarhie româna-bulgară, cu capitala la Constantinopol. Acest tel nu o 1nsuficien tei pregătiri i S·O fost rea 1iza t. adăugat ostilitatea statelor vecine, rezu l· tată dintr-o multitudine de combinatii politice asupra cărora nu ne propunem să #

•

.. ..

insistăm.

Strînsele l egături existente in acea vre· me intre cele două maluri ale Dunării, le· gături facilitate de originea comună a populatiei romanice d!n nordul ş i sudul Dunării, au făcut însă ca o serie de . in· stitu!ii bizantine, importante pentru organizarea vietii de stat, să fie, în continuare, receptate de româ nii din rrordul D unării prin intermediul experientei statale "vlc.ihobulga re". Tot atunci, la consolidarea pri· melor formatiuni politice româneşt i de la nordul Dunării va contribui receptarea orgo n iză r; i eclesiastice şi o l iturghiei slove. Momentul Asăneştil or, solidarizînd eforturile popoarelor bulgar şi rom ân în lupta pentru libertate, împotriva asupririi străine, cimenta o traditie si d eschidea perspect ivn unor multiple şi fructuoase relatii între cele două popoare, reazem puternic în momente de restr işte, dătătoare de speranta intr·un viitor de rea lizare p lenară o propriei lor f iinte nationale.

13

w ~

In insula Rairaz·ae, elin suclul Pacificului, se năseş t e 1m monolit asemănăt oT cu cel "rot-urotu" din Hapa-Nui

o t(/)

A EXIS AT PACIFIDA?

UJ 1

< UJ

L ';u hotarele, pe core trăiau cindva două popoare : oameni galbeni şi oameni negri. Cum bărbaţ;i acestor seminţii se luptau mereu, ucig~ndu-se unii pe oljii, Soarele, mîniat de nesăbuirrta lor, o cerut oceanului să curme aţest război nesfîrşit. Oceanul şi-o n ăp usti t apele asupra acestor ţinuturi, care, cutremurindu-se sub lovitura imensului val, s-au prăbuşit în adîncuri. N -ou moi rămas decît ici-colo virfurile cele moi inalte oie muntilor... Legerrde canace, ca şi miturile popula tiilor din arhipelagul Hawaii reflectă, de asemenea, într-o naratiune fantastică, aceleaşi

14

împrejurări în care pămîntul ar fi fost invadat de apele răzvrătite ale oceanului. Aceeaşi idee, în forme moi mu :t sau moi putin apropiate, o vom regăs i îrr mituri le Noii Zeelonde, precum şi în legendele lo-

cu itorilor d in insulele Fiji. O tulburătoare referi n~ă la acest eveni• ment o găsim într-un manuscris mayo curroscut sub numele de Cod ex Troonus in ca re se spune : " .. .7r; anul 6 Con, in luna

Zac, /a 11 Muluc a inceput să trem ure Pă­ mîntul şi a tinut acel tremur p înă la 73 Suen, fără contenire. Atunci ţinutul Mu, atit de mult zguduit de fo rteie dinăuntru/ Pămîn tu ­ lui, s-a pră buşit în ope Numeroase tribu ri ou pierit odată cu Mu .."

.

Mu - continentul dispărut - o constitu it obiectul cercetărilor multor oameni de şt i-

.ln JO.-

"Pă mint u l p e două mile şi lungă

care ajunsesem era o mică insulă pu~tl (", lată de de cinci ; avea vreo nouăzeci de arbori, citeva cîmpii şi un izvor de apă dulce, care din f er icire nu seca niciodată. ln tovărăşia celor doi marinari cu care am ajuns în acest colţ părăsit al lumii, nu m-am lăsat copleşit de disperare ... " Aşa descrie energîcul căpitan Gran t insula Tabor, pe unele Jules Verne îşi poartă neuitat eZe sale personaje din romanul Copiii căpitanului Grant.

-

I nsula T abor nu a fost - cu1n s- ar putea crecle - născocită de Jules \Terne. Ea a fost descoperită încă din anul 1650 d e către un n av igator spaniol (pe h ărţile secolului al X I X- lea era înscrisă sub numel e }V/aria T er eza). In anul 1880, căpitanul u nei baleniere franceze, care cit i se cartea l u i Jul C!s \ferne, are fantezia să facă un mic ocol de l a ruta sa şi debarcti pe plaja albă a m icii insule coralier e. Peisajul dezoLant al acestui însin· gurat păn~în t îl dezamăgeşte şi ridică grabnic ancora, neuitînd să- şi însemne i n j u1·nalul său de bord această escală. Optzeci de ani mai tîrziu, i nsula Tabor este căutată de o expecliţie oceanografică sovietică, dar ... n u este găsită. Să fie o eroare cartografică? Căpitanul navei cercetează întrC'aga zonă dintre m eri dianul vestic de 152° şi paralela sudică de 37°. Fc1ră succes. Insula Tabor a dispărut ! N avigatorii îşi continuă investigaţiil e spre nord, unde hărţile oceanice indică existenţa altor două insule atolice : Ernest Legouve şi Wachusset . Vrem e de două săptămîni vasul a nCLvigat î n zigzag între paralel el e sudice d e 31° şi 3'7° şi meridian ttl ele 153° şi 150° v est de Greentvich, fără a zări v reun pămînt. A dispărut cu adevărat insula lui Jules V er ne ? Şi dacă ela] cum şi de ce ? Se pare afiT?nă specialiştii că dispariţia se datoreşte u n or scufundări pr ovocate de f enom enele -vulcan ice subrna1'i nt?. Un f apt cli rt?rs, 1n procesul d e mare amploare care m odifică, în t imp. l C'n t sau fn f or me v iolent e, configuraţia u scatului şi a Oceanului Plan etar . Cindva, de m ult - afirmă u n ii geologi şi ocean oorafi - , ca r ezul · tantă a unor î n delungate procese t ect oni ce, s-au scuf u ndat în aci7ncuril C' oceanului cont inente întregi, in aria A t lan ticului, a Oceanului I ndian şi a Pacificului.

Un astfel d e bloc con tinental a existat , se pare, în că în Yr~muri l u care om ul a fost n1artor, în zona m eridională a Pacificului şi căruin sp€'cinli$tii i- au sp us : At 1antid a P adficului s,au nPacifid a".

Savantul american Jomes Churchword a fost unul d intre cei ma i pasionati cercetă ­ tori oi Atlontidei Pacificului. El şi-o început inves tigajiile stimulat de cont inutul enigmati c oi unor tablete descoperite în arh iva secre tă o unui templu ind iarT. Aceste tablete aveau incizote o serie de inscripţii ideografi ce. După multi ani de studiu, ajutat în tr· o pri mă fază de un preot indian, James Churchword o izbutit, în 1894, să desluşească îrTjelesul inscriptii lor de pe tablete. Ele - a rată a rheolog ul ameri can în cartea sa Mu, continentul dispă rut rel a tează fra g mentar istoria uno r pă mîntu ri aflate în aria triungh iului corrvent ional ce del imitează pe hărti le con te mporane Polinezia.

O

autentică civilitaţie

acum 10000-12000 de ani

Păm înturile Mu in s cr i pţi il e amirTtite

continentul d i spărut . îl" - s-au prăbuşi t în profunzimile oceanului in urma unor sei sme de mare intensi tate, ·core ou provocat voturi imen se, ce au măturat totul in colea lor. Continentul Mu, afi rmă Churchword o fost votro unei civilizatii infloritoare in u rmă cu circa 10 000-12 000 de ani, intr-o vre me cind in spaţiul septentrional al Americii de Sud, în zona bazinului actual a l lui Rio Amazonas, se afla o mare înc h isă - o M edit er onă o m azon i că .

ln a nii u rmă t o ri, Churchword o explorat numeroase pă mînturi insvlare d in OcearTio, cău tînd dovezile core să confi rme teoria sa. Tn această perioadă, i h 1902, arheolo-

15

gul american William . Neuwen des~oper~ pe tărmul golfului Mex1c urmele urte1 r;'Or~ concentror i urbane, acopentă de prund1ş 1.Jr1 şi nisipuri, dovadă o faptului că această aşezare a fost cindvo sub apele o.ceonului. Continuind săpăturile, la o odirrc1me de peste 5 m, sub un strat gros de cenuşă vulconică, au fost găsite, alături de alte vestigi i, cîteva toble:e de piatra purtînd inscripţii cu semne ideogrofice, asemănătoare tabietelor irrdiene. Descifrîndu-le, Churchword află noi referiri privitoare la disparitia conltnentului Mu. Explorînd apoi o insulă atolică situo~ă la nord-vast de Tahiti, descoperă un templu construit din blocuri de bazolt - cor.·s tructie similară oarecum templelor maya ş i incaşe. Cine şi cînd 1-a construit ? Tn trebăr ile rămîn - deocamdată fără răspuns. Pînă acum nimeni rr-a putut expl:ca cum au ajuns aici blocurile de ba:..ait, materiale cu totul străine acestei insule de formaţie corol i genă. Fără răspuns rămî~ şi in·trebări!e iscate de descoperirea unu1 ore de piatră, cintarind 170 de tone, aflat in insulele Tongo. Avea dreptate Churchword ? Nu s-a lăsat oare furat de imaginaţie ? A existat întradevăr continentul Mu în' regiunea unde-I delimitează el respediv in triunghiul inscris de arhipelagul Hawaii la rrord. Insula Poşte!ui in est Şt Ncua Zeelandă în vest ? Anumtte date, relevate de exploratorii Insulei Poştelut - Rapo-Nui îrr ~raiul başti­ noşilor -, tind să confirme unele ipoteze ale o:-heologului american.

....

Lemnele care vorbesc şi coloşii de piatră J ncă din primele timpuri cind misionorii

europeni s·ou stabilit in' insula · Rapa-Nu i (Insula Pe ştelui) au fost descoperite numeroase tăb liţe de lemn, unele lungi de peste 1 m, acoperite de semne ideografice dispuse în mai mu lte rînduri parolele. Sint tobletele kohou-rongo-rongo - ,.lemnele core vorbesc", i n graiul local- o extraordinară arhivă de informatii, singura formă de scriere descoperită in Oceonio. Cea moi mare parte din tabletele rongo-rongo au fost distruse de misionorul Ejeu Eiro, core, irr fanatismul său, o hărăzit focului semnele "diavoieşti". Unele ou fost însă ascunse de indigeni in grote funerare şi astfel muzeele lumii sint astăzi în posesia moi multor exemplare disparate. Nu de mult, prirr intermediul unui bătrîn indigen, ou putut fi descifrate parţial unele texte : cîntece rituole şi legende privirrd universul religios. Nu s-a găsit, e drept, nici o referire d i rectă la trecutul pierdut în neguri al acestei insule, însingurate in imensitotea oceanului. S-au păs­ trat, in schimb, în amintirea localnicilor, legende străvechi core însufletesc urrele imagini din viata de altădată ·din Ropo-Nui . " Cindva - 'spun legendele - Meke , cara-

catita, o impinzit insula cu numeroase dru-

,.Roiu-rotu•t, singurul mon~liţ din Rapa-.Vui - un uriaş cu mnnlie. pe. genunchi - asemănător celor dm msulele Pilcairn, Hau·aii şi Rai1:a1·ae

.

..

-

-·

...... -

-- -~

-

---

muri, core porneau dintr-un loc ştiut numai de Meke şi nimeni nu ştia unde se • " sf 1rşesc... Ce simbol ascunde legerrda e greu de descifrat. Explorotorii insulei au observat însă că intr-adevăr Ropo-Nui este străbă­ tută de o retea de drumuri, ce pornesc din interior şi ajung la ţărmul oceanului, întrerupîndu-se adesea irr buza unor povîrnişuri abrupte, prG:ipăstioase. · Conduceau ele, cîndva, moi departe peste pămînturi azi pră­ busite în adincuri ? Singurii martori ai acestor timpuri sînt uriaşii coloşi de piatră ce străjuiesc ţărmuri!e, privind cu orbitele goale spre orizontunle depărtate ale oceorrului. Statui gigantice unele ating 20 de metri - tăiate direct in snnca de bazalt, pro•1enind dintr-o carieră aflată departe de coastă, in craterul unui vulcan stirtS. Sculptorii anonimi oi acestor enigmatice f ig uri umane, ce poartă pe crestete turbane de 3-4 tone, ou cioplit statuile cu tesle de piatră. Uneltele :ac azi pârăsite pe vechile şantiere, ca şi cînd cioplitorii si-ou întrerupt munca cu rrumai citeva ore urmă. Ce eveniment neaşteptat şi coplesitor a inrerveni t? Ce împrejurări ou silit pe vechii locuitori să-şi părăsească aşe~ă· riie ? Şi care era rostul acestor uriaşi de p 1c·

tn

tră, ce se rînduiesc astăzi, cu sutele, de-o lun~ul fărmuri l or ? N imerri n~ o izbutit să

dezlege întregul mister. Un s1ngur fapt e cert. locuitorii de altădată oi insulei erau stăpîni pe o tehn i că originală, capabilă să deplaseze la mari distante volume uriaşe, de pilda coloşi de bazolt de zeci de tone. Au fost corrstructori energiei şi s~ăruitori, care au •lăsat omenirii mărturia îndemînării şi ingeniozitătii lor. O serie de orheologi şi et,nogrofi socot că aici, pe insula Rapo-Nu1, era centrul apusean o/ continentului Mu şi că numele indigen al insulei : " Buricul Pămîn­ tului", exprimă de fapt con ştiinţa acestei realităfi.

Revenind asupra scrierii descoperite in Ropa-Nu i, menţionom un fapt deosebit de semrrifi cativ. Savantul vienez Robert Heine van Geldner, specialist in vech ile scrieri ale Extremului O rient, a constatat, comparînd semnele respective, asemănări izbitoare cu scrierea antică hindus·ă si cu cea din vechea Ch ină, aşa cum se vede din tabloul pe ca re il reproducem în figură. Dar statuile insulei Ropo-Nui nu sînt singurele martore ale unor străvechi civilizatii megalitice în aria Pocificului. în insulele Hawaii au fost, nu de mu·l t, descoperite, invadate de vegetatia luxuriontă de pe povîrnişurile unor înălţimi vulcanice, uriaşe statui ontropomorfe cioplite irr blocuri monolitice de granit şi tufuri roşietice. Unele dintre ele ating înălţimi de 8 şi chiar 10 m.

!n cuprinsu l insulei Hiva·Oa, din arhipelagul Marchize, se pot de asemenea vedea şi astăz i, ifl' prea jma satului Oepon, mori terose alcătuite din lespezi masive de andezit, pe care se înaltă idoli 'Ciopliţi in bl ocuri de piatră dură, înfăţişînd bărboti cu trăsături vag mongoloide, ce stau asezati intr-o atitud ine de medilatie. Au capete uriaşe, ochi rotunzi şi o gură îngustă, larg desch isă . Cel mai more dintre acest i idoli - reprezentînd divinitatea Takaii .:__ atinge o înălţime de 2,50 metri. Pe o terasă de bazalt, aflată moi jos de postamerrtul ·lui Tokoii, se află o altă statuie de piatră, întruchipînd o făptură stind cul cată pe pîntece, cu mîinile şi picioarele adunate sub ea. Majoritatea etnogrofilor soco t că ea înfăţişează - sub chipul unei femei transfigurată de chinurile naşterii - simbolul creaţ iei, al gerrezei Universului. Şi în i.nsula vulcanică Pitca irn, situată in apropiere de tropicul Roculu i. nu departe de arhipelagul Tuamotou, o expeditie orheol ogică o descoperit, printre ruinele unui templu străvechi, de origine necurroscută, un idol de tuf vulcanic, asemănător. chipurHor dure ale ,.statu ilor cu urechi lungi" din Insula Pestelui. Această izb itoa re asemă nare ridică' multiple probleme, dat fiind că Pitca irn se află la o depărtare de aproximativ 2 500 km de Ropo -Nui. .. . ....... ... . ·. .. . ..... . . ···· ... .

-

Una dintre tabletele J;ohaH-rongo- ron gtJ

c

B

Sav ant Hl t:ienez Robe rt von ll eine Geldner a căutat explicaţia scrierii din Insttla PaşteltLi (8) comparind semnele de pe tăbliţe cu. scrierea antică hindusă (A) şi cu cea din China veche (CJ

.

.

...

_, -

.......

-

·-

Cultwl păsării "Fregata" Cu prilejul cercetărilor făcute îrr ultima sa călătorie în insula Pitcairn, cunoscutul om de ştiinţă Thor Heyerdhal a explorat: în anul 1956, şi insulele cele moi apropiate de Rapo-Nui : Henderson, Pitcoirn, Marrgareva şi Rapaiti. Referinau-se 1la Rapaiti, el menţionează ruinele unor fortărete core se oglindesc in ape. Este vorba de o serie de terase de piatră ce încing înălţimile stîncoase ale coli rrelor. întărituri în parte înecate in verdeaţă. Săpăturile de degaja re efec~uale de membrii expedij iei au scos la iveală amplasamentele unor vechi a şeză r i întărite, necunoscute p î nă atunci chior celor cîtorva sute de locuitori indigeni din insulă. Origirrea acestor constructii ingenioase şi de mari proportii constituie încă o enigmă o istoriei pămînturilor insulore din această zonă a Pocificutu i.

18

B

c

Un monument de proporţii ciclopice se află şi în insula Ponope situată în arhipe lagul Caroli nelor. A ici, la poalele vulcanului Talakale, se văd şi ozi urmele unei imerrse constructii megal itice, la care s-au folosit plăci de bazalt groase de 6 m ş i cu o greutate de 20 de tone. Aceste uriaşe blocuri de piatră ou fost ridicate - cu mi jloace necunoscute nouă la o înă l­ ţime de aproape 20 de metri. ceea ce o implicat, evident, folos irea unei numeroase armate de salohori, pe care nu ar fi putut-o furn iza insula, ci urr teritoriu mult moi întins, respectiv o societate astfel o rg an izată i ncit să poată în!retine efective atît de mort. Astăzi, pe o roză de circa 2 000 km în multimeq pămînturilor insulare, risipite în această vastă intirrdere de ape, nu trăiesc decît aproximativ 60 000 de bărbaţi , fem ei şi cop ii... Pe de altă perle, la o distanţă de cea 10 000 km de "Buricul Pămîntului", in insulele Solomon, orheologii ou găsit idol i asemănăto ri celor din Insula Pestelui. Statui moi mici, dar cu oceleoşi ·li~ii aspre; capetele cu orbite adincite şi goale ou pe creştet ,.căciuli" de piatră cioplite in tuf roş~, ca şi coloşii de pe ţărmurile lui Ropo · Nu 1.

Se adaugă acestor coirrcidente un fapt semn ificativ : în multe locuri pe Insula Peştelui se află desene incizote pe stînci şi pe peretii grotelor funerare core reprezintă fregoto, pasăre marină, ce nu tră­ ieşte în Rapa-Nui. Dor în irrsulele Solomon - aflate cu 90 de grade spre nord-vest - o luat fiinţă, cu mult timp în urmă, cu ltul acestei păsări, cult ce s-a răspîndit apoi în aria insulelor Coroline şi în arhipelagul Noilor Hebride. Cum şi cînd s-a trorrsmis acest cult în Ropa- Nui sînt întrebări spun unii etnografi - core îşi g ăsesc răspun­ sul numai dacă se admite că Insula Peştelui a făcut

parte, într-o perioadă cînd s-au dezvoltat primele civilizatii ale Oceoniei, din tr-un pămînt moi întins, mult moi apropiat de arhipelogurile din zonele apusene ale Oceanului Pacific.

Geologii confirmă ... Ce spu n geologii ? Tn decursul ultimelor decenii. numeroşi oameni de ştiinţă şi-au irrdreptot cercetării~ asupra structurii şi configu ratiei .reliefu!ul submarin, extinzînd an cu an onzontunle cunoştinţelor noastre asupra "~ontirrent~!ui ihvizibil", cum au fost num 1te spatiile imense ale fundului Oceanului Planetar. Unele din formele de rel ief submarin sîrrt, potrivit ipotezelor emise de o serie de oceanologi, vechi pămînturi continentale scufundote, datorită unor complexe feno mene geologice, desfăşurate in timp. Unul dintre aceste pămirrturi este platoul Albatros situat la sud de lanţul vulcanic din cor~ face parte şi Insula Peştelui, platou ce se întinde spre vest pînă in regiunea depresiunii submorirre Kermodek·Tonga. O dovadă o faptului că p latforma A lbatros este un pămînt scufundat o constituie corotele extrase din ad încurile solului insu lei Rapa- Nui - unul din cel mai sudic pămînt al Polirrez!ei: Probele geologice vă: dese că la odînc1m1 de cea. 400 de metn se află calcare coral igene. Dar corolii este prea bine cunoscut acest lucru - nu se pot dezvolta decît la adincim~ de 50-8.0 de metri. Prezenta unor depoz1te coraligene la mari odînci.mi, d~ ordirrul ~elor marca te în subsolul msule1, nu poate f1 explicată decît prin scufundor~o lentă '! uscatutui, proces car~ a P.e: n:1s org~n1smelor tine re să cl ădeoscă ed1f1c1ul coro!ler peste org anismele moarte. Cum reciful creşte cu cea. 35 de metri intr-un mileniu, s-a calculat că această scufundare lentă s-a orodus în tr-u n interval de moi bine de 10 000 de ani. Noi sondaje, efectuate !n puncte d!ferite al~ Oceaniei îrr reg1un eo orh1pelogulu1 Havaii, pe otelul F.u no. F.uti, în Insulele Bi kini 1 d in nordul Pol1nez1e1 -, s-au soldat cu co nstatări similare. Cercetînd zona submarirră din preajma Insulei Pestelui, o expeditie oceanogrofică sovietică constatat că pe o rază de 6 000

a

de metri în jurul păm;ntului adîncimea medie a apelor nu depăseşte 150 de metri. Insula Paştelui - conchid cercetătorii sovietici - const ituie partea cea moi înaltă o unui lant de munţi vulconici submarirri şi azi activi, ale căror conuri se înaltă pînă la 500 de metri sub nivelu l oceanului. Dovada că procesele vulcanice continuă sînt probele de lavă luate in imediata apropiere a insulei, la adîncimi relat iv mici, lavă împietrită, neacoperită încă de mîl. Aceste constatări vin să se adauge nume· rooselo r cercetări geologice şi oceonografice, efectuate în ultimele decenii, ce constituie temeiul ipotezelor formulate de numeroşi specialişti americani, sovietici şi englezi core susţin că, intr-un trecut nu prea înde-

părtat

- aproximativ in urmă cu 10 00012 000 de ani - , in aria Pocificului ou existat două sau moi multe păm înturi continentale, rămăşiţe ale unui mai vechi continent, ce se intindea din dreptul coostelor răsări­ tene ole Asiei pînă in Insula Paştelui, inclu zind, spre sud, Australia, ior spre nord p ă ­ minturile ce astăzi alcătu iesc arhipelagul Hawaii.

Blocul ·răsăriteon oi străvechiului continent - numit de unii geologi Pacifido - se apropie ca dimensiuni şi limite de legendarul corrtinent Mu, evocat in inscriptiile de pe tabletele descifrate de James Churchword. Tn favoarea tezei potrivit căreia în regiunile sud-vestice ale Oceanului Paci fic a existat un vast pămînt continental pl edează si lucrările geologului australian Foirbridge, precum şi ale cunoscutului om de şti i n ! ă E. Hilwly. care af i rmă că supraIota plotformelor siolice ale insule/ar Fiji, Noua Caledonie şi ale altor insule situate in regiunea dintre Fiji, Noua Caledonie şi Australia a fost odinioară mult moi more;

în prezent o more parte din aceste teritorii fiind scufundate in profunzimile oceanului.

... o;·

Ce rcetările desfăşurate de oceanogrofi şi

geologi privind sfera complexelor probleme ce le ridică scufurrdarea unor mari intinderi continentale în aria Oceanului Planetar tind să se conjuge pe plan mondial şi să capete amploare. Ele deschid numeroase frorrturi de investigatie în domeniul oceanologiei şi neotecton icei. In acest cadru se extind ce rcetările privind geneza şi evolujio oceanelor, fenomenele tectonice şi vulcanice, evolutia cîmpurilor geomagrTelice şi o glaciotiuni lor. Un cîmp de o mare amplitudine, în core îşi află un loc însemnat şi studiul paleogeologiei şi paleogeografiei Oceaniei, inclusiv problema Atlontidei Pacificului Pacifido. Trr această ultimă direcţie, evident s-a scris doar primul capitol.

19

Un s ert de veac e l.a reorganizarea mişcării sindicale din România .

GH . TUTUI , La 1 septembrie 19·H. în conditiile cînd lupta

poporului pentnt eliberarea întregului teritoriu nl ţării de sub jugul fascist se dezvolta rapid înt r-o amplă mişcare social~, Panidul Comunist Român in colaborare cu Partidul SocialDemocrat a pus bazele sindicatelor unice. Act ic:toric cu profunde implicatii în desfă5\lrarea luptei maselor. rcorganlum:a mişcării sindi cale, pc baza f!·ontului unic, a avut o importanţă deoc;cbitu 'in asi~urarea rolului de hegemon al prolct.alinlului în lupta tuturor onmenilor muncii pentru a pune capăt exploat.'\rii şt asupririi burghczo-mosiereşti . dependenţei ţării faţă dP putetil str~'tinc şi n asigurn un curs progresist dezvoltării societăţii române şti.

..

~

A vînd o istorie îndelungată. nlc căl"ei începu-

turi se plasea7ă in n doua jumătate a secolului al X I X-lea, mişcarea sindicală a c rescut şi s-a dezvoltat cn o parte intf?grantă a proce-=ului revoluţionar . de formnrc şi maturizare a clasei. muncitoare. a rldlcării conştlintei ci de clasa. De-a lungul anilor, infruntind numeroase piedici şi greutăţi, sindicatele. organizatia cea mai largă a oamenilor muncii fărl'i deosebire de nationalitate, au luat pnrte act.h-ă la toate marile actiuni revoluţionare. După crearea P.C.R. mişcarea sindic!llă, a cărei organizare şi comb"ativitatc nu crc~cut. a continuat să se .afle în permanentă 1n primele rînduri pentru apărarea 1ntereselor maselor de !=;alariaţl, pentru cuceri rea şi apărarea libertăţilor democratice. Desfiintarea lor în 1933 de către regimul de di ctatură regală, deşi a dat o puternică lO\'itură mişcării muncitoreşti şi democratice din RomAnia, nu a putut însă împiedica acth·ltatea ACesteia, lupta împotrl\·a fnsc!~mului si răz­ boiului hitlNist, pentru o Românie liberă şi deroocra ti că. După 23 August 19H, P.C.R., apreci.ind locul şl rolul Istoric al clasei muncitoare de a fi forţa cea mai înaintată şi combatin~. purtă­ toarea celor mai înalte idealuri de libertate şi dreptate socinlu. n ncordat o mare atentie organizării şi unHi!itli C'i. In apelul adresat cla«ci muncitoare din Români:~ ln 26 nugust 1944. C. C. al P.C.R . arăta : ,.Cn ili în Frontul Un ic ::\Junciloresc. puneti-vă i'n fruntea luptei ele elibera re a poporului româ n ! R efaceţ i imedi at organizaţii1e voas tre sindicale! Ot·ganiznli comitete pat rioti ce de fabri ('li, al esP. d e r oţi muncitorii, pentru r ecruta r f' a d e lupt ăt ori. conducerea lup tei patrioti ce şi m e n ţin erea ord inii în fabri ci Şi U'Zfn e".

20

Chcmările partidului comunist au găsit un viu ecou în rîndur-ile muncitorilor şi ale celorlalte categorii de salariati. I n ziua de 27 aug\tst, cind în Bucureşti se desfăşurau încă lupte îndîrjite împotriva trupelor hi lleriste, reprezentanţii muncitorilor din principalele întreprinderi au hotărît să se constituie în comitete d e fabrică şi să treaca ln organizarea sindicatelot·. Pînă la sfîrşitul lunii august 1944. în numeroase întreprinderi cUn Bucure'5ti, ca "Vulcan'·, "Malaxa·•, Gaz şi electricitate, Atelierele C.r.R. "Grivita", fabrici dtn industrlile de pif'lăric şi texlilă . Societatea de tramyaie. preufau la reaH7.a.rea productiei , să introneze ordinea şi disciplinn in muncii. Răspunzînd chemărilor lansate de P.C.R. şi de conducerea mişcării sindicale, clasa muncitoare a rldicnt treptat nivelul producţiei, în ciuda numeroaselor greutăţi şi lipsuri. Astfel, minerii din bazinul Văii J iului si dJn Valea Trotuşului au obtinut importante reali7.ări în mărirea productiei de cărbune, deosebit d e necesar atit pentru ne,·oHe interne. cît şi pentru front. P îr.ă la sfîrşitul l unii decembrie 1944, muncitorii feroviar! au reuşit să rcstabilească o cincime elin lungimea totală a retelei de cale feraHi distrusă . !n Valea Prahovei, muncitorii pe:trolişti m.1 repus în func~iune numeroase schele avariate sau distruse . .1.n oraşal Bucureşti. la principalele 1ntreprinderl metalurgice, ca .,Malaxa". •.Vulcan", S.E.T., pînă în ianuarie 1945 productia a crescut in medie C'.l 50°/o. o expresie a fortei mişcării sindicale şi a creşterii r olului ei în \riata politică a tării au constituit-o lucrările congreselor uniunilor sindicale. Rcliefînd însemnătatea acestor con~rese, Com!-;la locală a sindicatelor din Bucureşti, tntr-un apel dat publicităţii la G ianuarie 1945, scotea în evidentă faptul că acestea se vor desfăşura !'-ub semnul unităţii proletare. ,.Front ul nic 1\Iuncitoresc - se arăta tn apel - a nsigurat ttnitntea de artiune a clasei muncitoa:-e i'n Sindicatele unite. Apărarea realizărilor de pînă acum şi garanţia succeselor noastre... depind de faptul dacă vom lupta cu hotărîre pentru întărirE-a şi consolidarea fără încetare o Frontului Unic Muncitoresc". ŞI, intr-adevăr. congresele uniunilor sindicale au reprezentat o etapă însemnată în acţiunea de întărire a unităt!l proletare. Astfel, la Congresul Un!unii sindicatC'lor C.F.R., ale cărui 1ucră ri s-au desfă­ şmnt 1n zilele de 21-23 ianua~e 1945 şi la care nu luat parte re-prezentanti a 53 de sindicate acţion::~re de a infiinta sindlc ~ te cefrlste în afara Uniunil sindicatelor C.F.R., congresul se angaja în mod solemn ~~ pă streze eu sfinţenie unitatea m uncitorească , ronform p r lnciplulul Frontului Unic Muncitoresc : A~tfel de !u5rl ele pozitii st cre angaj3merite pe linta întărirll unltliţil mişcării muncitoresti in cadnll 'Sina.icatelor nu fost frecvente la lucrările congrese!or celor mat importante unlunl slndtrale. ' Tinute între 20 ş i 24 . ianuarie 1945, aceste congrese nt< evldentint forta constructivă st spiritul · de luptă revolut.}onar~ al clasei muncito::tre. Faptt•l că la J.ucrătile lor au participat munctto:·l membri ni P.C.R.. ai P.S .D .. at altor p::~rtide , ca şt m uncitori neînregtment atl în vreo organizatie politică. a prilejuit un schimb larg de p~reri si o confruntare de pozltli, tn care linia revolutionarii a cîştiga t tot mat mult teren, · fnfrlr..gînd tmpotrivuea unor· element e

de dreapta, sc1z1onlstE>, care se opuneau curent u~ui pentru unitate, devenit dominnnt in rîndurile muncitorilor. Congreselc sindicale a~ fost privite de partidele care formau frontul u:11c ca un pas ir.semnat pe linia ailrmărli clasei muncitoare d~n România ca foqt\ conducă­ to;r:-e a luptei revolu~ionare. o expresie a matu rizărli sale poli ti ce. Bilantul rezultatelor ohtinute de miscarea sind icală din ţara noastră in decursul pr!melor cinci luni de activitate a fost facut cu p:ilcj ul Congresului general al sindlcatelvr din Români a, care a avut loc la Bucu l'cşti în zilele de 26-30 ianuarie 1945. Ptnă ln acea data se creaseră îu întreaga ţară 12 uniuni sindicale, gntpînd 513 sindicate şi cuprinzind 519 000 de salariati. Caracter:ztnd acest congres ca .,un con,gres istoric·•. ziarul .. Scîntc!a" scria di el rprezintă încur.unarea unei lupte comune de 1uni de 7.1le. care a dus la actul de la 23 Aug~st şi a unei lupte de nlte luni de zile pentru flurit·ea Sindicatelor unHe. Congresul a făcut in acelaşi timp o anaHzfi asupra felului în cnrc a fost aplicatii linia politică sta bilită la 1 septembrie !9:t4, a hotărît constituirea Confedcraţlci Generale a Muncii, a adoptat statutul. a ales Comitetul execvUv. Comisin de cenzori şi supleantii acesteia. ConfcderatHl Generală a Muncii din Român ~a. constitttit:'i la Cong-t·e:\ul din ianuarie 1945, s-a încadrat în Fcderatln Sindicală Mondială , aducindu-şi contributia sn la lupta prolt!tariatului internaţional pentru npărnrea intereselor oamenilor muncii, pentru pace şi democraţie. Desfăşurîndu -se in strînsă legătur~ cu creş­ terea avîntului de !uptă nl maselor, reorganizarea mişcării sindicale clln România. pe baza pl'inciplilor re,·olutionare ale luptei de cla să ş i internationallsmului proletar. n contribuit în mod efectiv la asigurarea rolului de cond ucă­ tor al clasei muncitoare în re\·olutie. sindicatele devenind astrel o fortă insemn~tl tn viaţa politici'& u t lirl L Sindicatele unite au luat parte activă la marile bătălii politice desfăşurate. sub conduceren P.C.R., pentn: instaurarea şi consolidara regimului democrat-popular, cucerirea intregii puteri 'in stat şi construirea s ociali g rnul~i. Sub indrumarea lor se tntroduce controlul muncitoresc asupra p·•oducţiei şi controlul cetătenesc asupra distribuirii :trticolelor de larg consum. Comisiile speciale ale controlului muncitoresr. numite de comitetele sindicale de întrcprinderl. luau p arte la întocmirea planurilor d~ producţie st controiau înfl'iptuirea acestora. parti clpau la descoperirea şi la îndepărtarea actelor de sabotaj. Mişcarea sindicală a J'eorezcnt::tt o fo