Lytle W. Robinson - Edgar Cayce, despre originea si destinul omului

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

EDGAR CAYCE, DESPRE ORIGINEA ŞI DESTINUL OMULUI

1

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului First published in Great Britain by Neville Spearman Limited 112 Withfield St., London W 1 P 6DP © The Edgar Cayce Foundation 1972 SBN 85435 311 9

Set in Baskerville, 11pt and 1pt leaded, and printed by Western Printing Services Ltd., Bristol using Dalmore Semi Smooth supplied by Frank Grunfeld Ltd., London. Bound by The Pitman Press, Bath 2

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

În analiza şi înțelegerea de sine însuşi a omului, este bine ca el să cunoască de unde a venit şi încotro se îndreaptă. That we may make manifest the love of God and man. Edgar Cayce

3

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

MĂRTURISIRE Î n dorinţa de a-mi exprima gradul de îndatorare către mulţi dintre autorii şi editorii pe ale căror volume m-am bazat, precum şi pentru utilizarea de scurte citate din acestea, cu toate apar mai târziu în bibliografie. Sunt îndatorat în mod special Personalului, din trecut şi din prezent, al Fundaţiei Edgar Cayce şi al Asociaţiei pentru Cercetare şi Iluminare, pentru extrasele din fişiere şi pentru manuscrisele lecturilor. De asemenea, multe mulţumiri merg către A.R.E. Press pentru permisiunea de a folosi forma celor trei broşuri ale mele, denumirea capitolelor Creaţia, Înălţarea şi Decăderea Atlantidei şi Constructorii Piramidei, care sunt acum ieşite de sub tipar. Este necesar să spun că orice neajunsuri apărute sunt numai din cauza mea. Lytle W. Robinson

4

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Caecorum in patria luscus rex imperat omnis În țara orbilor, chiorul este regele care împărățeşte peste toți.

Desiderius Erasmus, 1466-1536

Am tradus această carte pentru a o înțelege eu însumi mai bine. Şi dacă tot am făcut acest lucru, m-am gândit că tot ce este bun trebuie împărțit întotdeauna frățeşte. Pentru toți cei însetați după Adevăr. Victor S. 2012 5

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

CUPRINS Prefaţă .................................................................................................... 7 PARTEA I-a. STRĂINI PE PĂMÂNT 1. A existat Atlantida? ............................................................................. 10 2. Creaţia ............................................................................................... 19 3. Înălţarea şi decăderea Atlantidei ........................................................... 42 4. Constructorii Piramidei ........................................................................ 62 PARTEA a II-a. POPOARELE DISPĂRUTE ALE AMERICII 5. Enigma incaşă ..................................................................................... 87 6. Uimitoarea civilizaţie Maya ................................................................... 99 7. Primii nord-americani ........................................................................ 112 8. Cine au fost Constructorii Movilei? ..................................................... 122 9. Norsemen1 în New England ............................................................... 126 PARTEA a III-a. 1998 ŞI DUPĂ 10. Criza în America modernă ............................................................... 132 11. Sosirea Noii Ordini ......................................................................... 151 12. Reîncarnarea: Continuitatea vieţii ..................................................... ___ 13. Destinul uman ................................................................................ ___ Anexă ................................................................................................. ___

1

Vorbitor de limba norvegiană, în mod special într-o formă străveche sau medievală. Norseman, plural Norsemen grup lingvistic scandinav. 6

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

PREFAȚĂ La o anumită perioadă de timp, apare un om supărat complet pe schema de acceptare a lucrurilor. Ceea ce face sau spune el, este o provocare pentru întregul nostru concept de „natural” şi „normal”; este croit astfel un nou drum prin jungla necunoscutului. Sigmund Freud a spus odată că există trei etape în istoria unei mari descoperiri. Prima dată, oponenţii acesteia spun că descoperitorul este nebun; mai târziu, că acesta nu este sănătos la minte iar descoperirea nu este cu adevărat importantă; iar în cele din urmă, că descoperirea este importantă, însă nu oricine a înţeles în acel moment că aceasta este în regulă. Edgar Cayce nu a „descoperit” nimic în acest sens al cuvântului, însă, diagnosticele sale, tratamentele, analizele şi predicţiile, au contat mult atunci când a fost vorba de a atrage atenţia către un nou concept despre puterea minţii umane. El a fost numit „Profetul Adormit”, „Cel mai Mare Medium al Americii”, „Omul Mister din Virginia Beach”, „Omul care a Văzut Ziua de Astăzi, de Mâine şi de Ieri”. Deşi Cayce a murit în 1945, cele 14.246 de lecturi ale sale date în timpul unui somn profund sau auto-hipnoză, sunt foarte actuale şi li se acordă un nou respect. Biografia sa principală din cartea lui Thomas Sugrue, „There is a River” (Acolo este un Râu), este acum la XVIII-a editare (în anul 1972), iar prima a apărut în 1942. Patru dintre cărţile despre viaţa şi munca sa au fost traduse în limba Germană, Franceză, Japoneză şi Sinhaleză2. Contribuţiile sale în gândirea modernă din domeniul medicinei, teologiei, filozofiei şi parapsihologiei sunt considerabile. Treptat, înregistrările lecturilor lui Cayce au ajuns să fie recunoscute ca intrigante, provocatoare, o adevărată sursă de informaţie. Referinţele istorice aduse în discuţie în acest volum sunt ele însele controversate, şi cu toate acestea, ele sunt edificatoare. Predicţiile despre chestiunile naţionale şi internaţionale, multe dintre acestea deja întâmplate, au fost într-adevăr simţite. Acestea sunt discutate în Partea a III-a a cărţii. Cayce (pronunţat în eng. Casey) a avut strania capacitate de a „adormi” la propria sa voinţă, vorbind apoi cu o voce autoritară despre subiecte care erau cu mult dincolo de gama sa normală de cunoştere. El nici măcar nu a fost un pasionat cititor de cărţi. Absolut totul era un subiect de discuţie, chiar şi numele persoanei care întreba, iar cel mai adesea, un conducător al şedinţei punea întrebările şi o stenografă nota totul. Timp de patruzeci şi doi de ani, aproape în fiecare zi, el „adormea” şi răspundea la întrebări care acopereau o imensă gamă de subiecte. Putea face acest lucru în orice moment şi în orice loc. Nu avea acolo camere întunecoase, turbane, tămâie, globuri de cristal sau o audienţă care să plătească. Mintea lui Cayce era aparent capabilă de o transcendere a timpului şi spaţiului. Un bărbat din Texas a vrut să ştie unde ar putea găsi o maşină Elliot şi i s-a spus că erau două în Austin. Un bărbat din Wyoming a fost mustrat la începutul unei dintre 2

Limbă străveche vorbită de cel mai mare grup etnic din Sri Lanka. 7

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

lecturi, în timpul unui discurs de-al său, iar din lipsa unei fraze mai bune i s-a spus, „Vino aici şi stai jos!” Unui bărbat în apartamentul său din New York i-a făcut unul din rarele complimente: „Pijamalele nu arată rău.” Asemenea remarci „pe lângă subiect” erau uşor de confirmat, şi aproape invariabil de dovedit. Un sceptic om de afaceri l-a provocat pe Cayce pentru a-i urmări paşii în drumul către biroul său. Omul s-a oprit la un magazin de tutun şi a cumpărat două ţigări în loc de una, aşa cum avea obiceiul. El a mai decis să urce pe scări până la biroul său, în loc să aştepte liftul cum făcea de obicei. Când a ajuns înăuntru, şi-a deschis corespondenţa de dimineaţă, aşa cum avea obiceiul. Cayce în Virginia Beach şi-a oferit lecturile. Conducerea executivă a fost consternată atunci când a primit raportul. Clarvăzătorul i-a descris nu numai fiecare mişcare în detaliu, dar şi-a citit chiar şi propriile lecturi! Mintea lui Cayce putea aparent „să vadă” evenimente din trecut, precum şi din prezent şi din viitor. În cazul unui furt nerezolvat de obligaţiuni, unui detectiv particular fără nici un fel de indicii, i-a fost acordată o lectură. Cayce a „adormit” şi la descris pe hoţ, a spus că a fost ajutat de o femeie din anturaj; ei petrecându-şi sejurul într-un hotel din Pennsylvania de Vest şi având obligaţiunile cu ei. Femeia a fost identificată ca având un semn roşu din naştere pe coapsa stângă şi două degete împreunate la piciorul stâng, acest lucru întâmplându-se în urma unei arsuri din copilărie. Emoţionat, detectivul a sunat destul de departe, acolo unde se afla proprietarul obligaţiunilor, iar răspunsul a putut fi auzit în întreaga cameră: „Eu nu îl recunosc pe bărbat, însă femeia nu poate fi nimeni alta decât soţia mea! Ea mi-a spus că merge la Chicago în vizită la sora ei!” În timpul cât poliţia a ajuns la hotel ei plecaseră, însă lecturile ulterioare îi urmăresc către Columbus, Ohio, acolo unde au fost prinşi într-un alt hotel. Mai târziu, Cayce a spus, „Nu îmi place când oamenii sunt hărţuiţi în acest fel – chiar dacă sunt vinovaţi.” Singurul lucru pe care îl dorea era ca lecturile sale să fie „respectabile”, cu toate că persoane de toate categoriile veneau la el pentru ajutor sau pentru sfaturi. Printre aceştia s-a aflat şi un producător de film, o actriţă, unul dintre marii magnaţi ai oţelului, un senator al Statelor Unite, un vicepreşedinte al Statelor Unite, părinţi, oameni bolnavi, oameni cu handicap şi cu alte probleme. Investigatorii care să se bazeze pe ştiinţă şi pe care el şi-a ia dorit atât de mult, nu au fost suficient de atraşi de aceste lucruri. Câţiva dintre învăţaţii calificaţi care au dat atenţie lecturilor au fost la fel de nedumeriţi ca şi majoritatea dintre nespecialiştii fără calificare. Istoria vieţii şi lucrării lui Cayce este într-adevăr una dintre cele mai enigmatice ale epocii noastre. Povestea vieţii sale pare a fi un amestec între Vechiul Testament şi un roman de science-fiction. Un rezumat al acesteia apare în Anexa de la sfârşitul cărţii. Darul său straniu al clarviziunii nu a mai existat niciodată în timpurile moderne, cu toate că vreo câţiva alţi mediumi s-au dovedit a avea dincolo de orice îndoială, şi 8

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

într-o oarecare măsură, acestă abilitate. Pentru o perioadă de patruzeci şi doi de ani, el şi-a dedicat propria percepţie extrasenzorială în mai multe domenii, iar rapoartele stenografiate se află încă în fişetele din custodia Fundaţiei Edgar Cayce de la Virginia Beach. Lecturile sale, aproximativ 50.000, sunt separate câte una, pe pagini dactilografiate, şi constituie probabil cea mai mare colecţie de date din lume obţinută pe cale mediumnică. Realizarea unui film documentar despre viaţa şi educaţia sa se află în stadiu de discuţii la Atlantic University. În aceeaşi clădire se află şi Asociaţia pentru Cercetare şi Iluminare, cea care difuzează informaţiile conţinute în lecturi. Acesta este un loc foarte aglomerat. În afară de bibliotecă şi birouri, există o sală de prezentări, un departament de terapie, o sală pentru publicaţii, pentru presă, şi o verandă mare cu vedere spre ocean. Cu un interes în continuă creştere şi cu calitatea de membru, un personal format din 85 de membri, gestionează volumul de cereri, de cereri speciale, de anunţuri şi literatură. Vizitatorii sunt bineveniţi şi li se arată împrejurimile; desigur, fiecare vrea să vadă el însuşi lecturile. Pentru sceptici, există acolo un banner cu un răspuns pe măsură şi dat prin cuvintele lui Abraham Lincoln, „Nici un om nu are o memorie suficient de bună pentru a fi un mincinos de succes.” Înregistrările lui Cayce sunt unice. Douăzeci de milioane de cuvinte venite dintr-un subconştient nu sunt o banalitate. În cazul în care acestea pot fi crezute, noi frontiere aşteaptă să fie explorate. Clarviziunea, claraudiţia, visele, hipnoza, sunt punctul către cea mai bună cale de înţelegere a istoriei, a profunzimii minţii şi a sufletului uman. Un câmp de provocări se găseşte dinaintea omului care se află în căutarea adevărului şi al însemnătăţii existenţei umane pe Pământ. Teza acestei cronici bazată pe înregistrările lui Edgar Cayce este aceea că omul este o fiinţă spirituală, că marele continent al Atlantidei este un fapt, că fugind, atlanţii s-au stabilit în multe zone din apropierea ţinutului lor, inclusiv în America de Nord şi de Sud, şi au creat acolo mari civilizaţii, acestea au fost determinate energetic, prin reîncarnare, de oameni inventivi, acest lucru făcându-şi simţită prezenţa în mod puternic şi radical în America şi în lumea de astăzi. Şi, aşa cum a spus un faimos om de ştiinţă englez, „Sunt mult prea sceptic pentru a nega orice posibilitate”. L.W.R. Tucson, Arizona Octombrie, 1971

9

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

PARTEA ÎNTÂI

STRĂINI PE PĂMÂNT CAPITOLUL UNU

A EXISTAT ATLANTIDA? În 2.500 de lecturi stranii despre „viaţă” pe care Edgar Cayce le-a dat, multe perioade ale istoriei, atât cunoscută cât şi necunoscută, sunt comentate în diferite grade ale detaliului. Prin urmare, fişierele lui Cayce aruncă o lumină considerabilă asupra originilor şi evoluţiei celei mai „misterioase rase” din lume. Acea puţină cunoaştere, civilizaţiile preistorice, numeroasele subiecte, acestea au derutat mult timp cele mai strălucite minţi umane. Atâta timp cât există numai o fragmentată evidenţă a civilizaţiilor târziu la această dată, lipsa cunoaşterii nu este ceva surprinzător. Ceea ce arheologia a învăţat despre culturile acestor civilizaţii a trebuit pus cap la cap din resturile de artefacte lăsate aici şi acolo de către oameni care aparent erau prea puţin interesaţi de istorie decât suntem noi astăzi. Se pare că ei pur şi simplu nu îşi făceau probleme în legătură cu a lăsa urme, şi mai puţin permanente, în legătură cu evenimentele cronologice ale zilelor lor. Sau, în cazul în care ei ar fi făcut acest lucru, înregistrările s-au pierdut. Prin urmare, este de înţeles că avem atât de multe speculaţii, teoretizări şi raţionamente în legătură cu „misterioasele triburi”. Având în vedere lipsa dovezilor, putem face totuşi ceva. Multe dintre problemele în legătură cu acest subiect sunt controversate de către oamenii de ştiinţă, însă noi nu ne propunem să discutăm aici în detaliu despre toate acestea. Este suficient să spunem că unele dintre ele sunt importante pentru scopul nostru, pentru că acestea sunt adevărate puncte de vedere asupra cărora înregistrările lui Cayce aruncă o lumină atât de puternică. De altfel, marele nostru interes este despre coloniile Atlantidei şi despre popoarele şi zonele influenţate de această cultură străveche, din atâtea părţi ale Pământului şi în mod special din America. Cititorul va observa cu uşurinţă conexiunea dintre civilizaţiile îndepărtate una de cealaltă pentru că toate au un numitor comun, o sursă de influenţă atlantă. Lecturile lui Cayce indică faptul că oamenii de pe continentul atlant care se scufunda încet, au emigrat pe scară largă în mai multe zone în căutare de locuri mai sigure, şi faptul că impactul lor a fost resimţit în mai multe şi în diferite moduri în funcţie de epoca în care ei au trăit. Din nefericire, ştiinţa oficială nu acordă nici o credibilitate teoriei atlante. Câţiva savanţi curajoşi s-au încumetat să ridice această posibilitate, dar şi mai puţini au mers şi mai departe de aceasta bazându-se pe această premisă. În momentul în 10

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

care un astfel de om de ştiinţă face acest lucru, este posibil să fie lăsat pe dinafară de către colegii săi, iar opiniile sale încetează să mai fie considerate oficiale sau cu autoritate. În mod regretabil, acest lucru se întâmplă aproape întotdeauna atunci când este mers mai departe cu ipoteză nouă sau diferită, indiferent că este vorba de domeniul istoriei, filozofiei, medicinei, teologiei sau fizicii. Martin Luther a fost un eretic, Alexander Graham Bell un excentric, iar Robert Fulton un visător care a încercat să facă ceva ce nu toată lumea ştia sau putea face. Aceste nume sunt multe, ei sunt cei care au condus lumea către noi orizonturi. Numai cei mari îndrăznesc să fie diferiţi, de aceea ei sunt cei mai mari. Ei au de asemenea acea „nesimţire” care îi ajută să reziste în faţa geloziei profesionale şi a ridicolului public. Cu toate că, atâta timp cât dorim să fim deschişi la minte, nu vrem să fim totuşi chiar aşa de deschişi, pentru că s-ar putea să bată vântul prin ea. Prin urmare, noi vom delimita ceea ce spun înregistrările lui Cayce despre acest subiect, după explorarea a ceea ce este considerat a fi cea mai bună cunoaştere şi cea mai larg acceptată din zilele noastre. Totuşi, trebuie să avem în vedere că mâine sau peste douăzeci de ani vor fi făcute noi descoperiri, cunoaşterea noastră faptică ar putea fi foarte diferită în comparaţie cu cea de astăzi. Ştiinţa modernă nu este infailibilă. De secole, oamenii au crezut şi au învăţat că Pământul este rotund, însă acum ei sunt siguri că este eliptic. Cel mai convingător lucru în legătură cu explicaţia lui Cayce despre Atlantida, este faptul că răspunde la întrebările care până în prezent au sfidat în mare măsură rezolvarea problemei. De asemenea, în multe cazuri, lecturile confirmă puncte care nu au fost definitiv stabilite, ci numai postulate de către geologie sau arheologie. În unele cazuri, informaţia din lecturi este menţionată, pur şi simplu menţionată ca o posibilitate, sau poate fi chiar diametral opusă cu ceea ce se crede în mod general. Numai timpul, cercetarea şi noile descoperiri pot dovedi valabilitatea multora dintre aceste puncte. Lecturile stabilesc faptul că emigranţii atlanţi au mers în mai multe direcţii, în primul rând către munţii Pirinei între Franţa şi Spania, şi către America de Nord, în timpul cataclismului iniţial, cu aproximativ 50.700 de ani Înainte de Hristos, către America Centrală şi Maroc în timpul celui de-al doilea dezastru cu aproximativ 28.000 de ani Înainte de Hristos şi către Egipt, acolo unde au construit piramidele, către Yucatan, Mexic în timpul celei de-a treia catastrofe, cea finală, în anul 10.600 Înainte de Hristos. Întrucât aceste deplasări au fost la distanţă de mai multe mii de ani, cultura dusă într-o anumită zonă, la o anumită perioadă de timp, a fost diferită de cea dusă într-o altă perioadă ulterioară. Din cauza Erei Glaciare, care a fost una intermitentă, a cutremurelor şi erupţiilor vulcanice, au fost schimbări bruşte pe zone întinse ale Pământului. Din aceste motive, la care se mai adaugă şi elementul timp, se cunosc în ziua de astăzi atât de puţine lucruri despre civilizaţii. Un exemplu clasic de triburi misterioase avem în cazul bascilor din Munţii Pirinei. Fişierele lui Cayce stabilesc pe scurt că atlanţii au fugit şi au găsit drumul 11

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

către aceste ţinuturi înalte, că ei au înfiinţat acolo un regat şi că urmele lor pot fi încă văzute pe stâncile calcaroase de la Calais. Astăzi, bascii moderni prin cultura şi istoria lor specifică, se aseamănă atât de mult cu cea a atlanţilor pentru cei familiarizaţi cu poveste Atlantidei, iar în conformitate cu lecturile lui Edgar Cayce, ei sunt atraşi în mod irezistibil către concluzia că bascii sunt atlanţi la origine. Însă, nu avem nimic concret pentru a dovedi acest lucru. Aceasta este problema cu care ne vom confrunta de-a lungul studiului nostru. Deocamdată, speranţa de lumină este că timpul şi tehnologia vor rezolva în cele din urmă multe probleme. Nu putem decât să aşteptăm, şi atunci vom vedea. Din studiile noastre în legătură cu omul de la începuturi vom vedea că există atât puncte comune, cât şi discrepanţe, între cunoaşterea ştiinţifică din prezent şi lecturile lui Cayce. Spre exemplu, conform fişierelor lui Cayce, omul civilizat a trăit pe pământ de mai multe ori decât se crede în mod general – de acum aproape 10 milioane de ani şi jumătate. Însă, primul om (cu adevărat om) în sensul larg al cuvântului, organizat, unit în eforturi, pare să fi apărut cu aproximativ 52.000 de ani în urmă, atunci când cooperarea a fost esenţială pentru combaterea bestiilor sălbatice care trăiau încă pe Pământ. Din punct de vedere istoric, există acum dovezi că probabil omul a trăit în America Centrală cu aproximativ 30.000 de ani în urmă, există fragmentele de os sculptat în mod decorativ şi găsite nu departe de Mexico City. De asemenea, zona abundă de tradiţiile străvechilor vizitatori veniţi din est dintr-un mare ţinut numit Aztlan şi poveşti despre Potop. În Peru, spaniolul Pizarro şi oamenii lui au găsit 10.000 de mile de drumuri pavate cu piatră şi presărate cu numeroase resturi de aşezări. Acest lucru ridică întrebări evidente, ce fel de oameni sofisticaţi au avut nevoie de asemenea drumuri, şi de unde au venit ei? Într-adevăr, se pare că a existat un val de dezvoltare culturală care a influenţat toate civilizaţiile pe calea lor din Egipt către ţinuturile înalte ale Anzilor din Peru, către America de Sud şi partea centrală şi de vest a Americii de Nord. Este evident faptul că a fost o anumită perioadă în lumea preistorică – probabil în urmă cu 10.000 de ani, când au avut loc schimbări bruşte şi izbitoare. Arheologii americani se confruntă de ani buni cu ceea ce pare a fi o dovadă de netăgăduit a contactelor transpacifice între Lumea Veche şi Lumea Nouă. Leo Deuel în cartea sa, „Conchistadori fără Spadă” scrie: „Cei ce studiază antichităţile americane şi-au dat seama desigur de mult timp de similarităţile artefactelor, ale obiceiurilor şi instituţiilor din America şi Asia de sudest, şi în mod special de cele din Polinezia şi Melanezia. Jocul mexican Patolli 3 poate fi considerat aproape o replică a jocului Parchesi din India. Naiurile folosite peste tot în Anzi şi în Brazilia sunt practic imposibil de distins de cele cunoscute în Burma şi în 3

Unul dintre cele mai vechi jocuri precolumbiene pe care îl jucau atât cei din popor cât şi nobilimea. Conchistadorii spuneau că însuşi Montezuma se bucura privind nobilimea jucând acest joc. Este o combinaţie între o cursă, o întrecere şi un joc de noroc la care se poate paria. 12

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Insulele Solomon. Sceptrele cu cap în formă de stea din Melanesia se aseamănă cu cele din Peru. Oamenii din Insula Paştelui construiau cu blocuri de piatră de formă poligonală asamblate unele cu celelalte în acelaşi mod precum incaşii. Cartofii dulci originari din America de Sud, nu numai că erau cultivaţi şi în Polinezia înainte de venirea omului alb acolo, dar aveau şi aceeaşi denumire... (după cum spune un etnolog) listată în patruzeci şi nouă de paralele de asemănare dintre Oceania şi America de Sud. Recent, oamenii de ştiinţă au adăugat şi mai multe la acestea. Dar care este explicaţia acestor fenomene?” Deuel înlătură rapid „difuzarea” teoriei – Lemuria, continentul scufundat aflat în derivă după Evrei şi Egipteni, ca fiind „neştiinţifică şi fantastică”. El se referă la lungimea lui Thor Heyerdahl's, Kon Tiki unic din Peru şi insulele polineziene. Şi totuşi el confirmă, „Întocmai cum peruvienii au venit pe insulele din Pacific, polinezienii ar fi putut atinge la fel de bine coasta americană în mai multe ocazii.” El admite că similiarităţile sunt mult prea apropiate „pentru a fi evoluat în mod independent de Lumea Nouă”. Ce s-a întâmplat exact, cum, de ce şi când, ştiinţa nu cunoaşte. Totuşi, monumentele arhitecturale ale Constructorilor Movilei, ale mayaşilor şi incaşilor demonstrează o relaţie şi o schimbare importantă şi unică, în loc de o apariţie destul de bruscă. De-a lungul a mii de mile din ceea ce este acum ocean, movilele lor din piatră şi pământ sunt practic similare ca design în comparaţie cu piramidele din Egypt. Din fişierele lui Cayce reiese clar că atlanţii au migrat către această ţară, precum şi către America. Această corelaţie între culturi atât de îndepărtate una de cealaltă a nedumerit mult timp pe oamenii de ştiinţă. Aceasta chiar a ridicat întrebarea, „A existat la un anumit moment dat o punte de pământ între Yucatan şi Egipt?” Există nume de locuri intrigante, acestea pot fi găsite în America Centrală – spre exemplu, Azatlan. Sunt oraşe acolo cu denumirea de Chol-ula, Calua-can, Zuivan, Colima, Zalisco. Peste ocean, în Asia Mică, există de asemenea Chol, Colua, Zuivana, Cholima şi Zalissa. Toate acestea şi multe altele au aceeaşi sursă comună. Există de asemenea numeroase trăsături comune pentru majoritatea dintre culturi şi despre care vom discuta. Cu toate, au evoluat destul de rapid către o economie a agriculturii, în loc să rămână la nivelul de vânători primitivi sau păstori. Soarele, simbolul lor al energiei creatoare, a jucat un rol semnificativ în veneraţia lor, cu toate că de fapt există concluzia este că această adorare a soarelui par să fie una în exces. Ei au fost nişte iubitori ai naturii, pentru că au trăit atât de aproape de ea şi ştiau că depind de aceasta. Spre exemplu, indienii americani au recunoscut importanţa soarelui în vieţile lor, şi-au dat seama de acest lucru la fel ca noi, a fost creat de către o Fiinţă Supremă. Cu toţii erau oameni foarte religioşi, care credeau într-un singur Dumnezeu şi care trăiau ca atare. Religia era un mod de viaţă şi centrul activităţii lor. Incineraţia era folosită în mod comun. Cu toţii avea poveşti despre Potop comparabile cu cele 13

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

ale noastre, şi multe alte tradiţii stranii, popoarele avansate au venit din Est. Iar legendele despre care vom vedea în curând, sunt mult prea uşor de interpretat de către oamenii de ştiinţă moderni. Popoarele străvechi nu aveau înclinaţie către ficţiune, iar cântecele, poveştile, baladele lor au fost transmise în general de la o generaţie la alta şi de fapt au aceeaşi rădăcină. Adevărul are dinainte o cale lungă; neadevărul o viaţă scurtă. În zilele noastre, pentru a renunţa în grabă la aceste tradiţii, s-a spus că mitul este o reflectare a propriei nostre mentalităţi şi moralităţi. Lecturile explică multe dintre enigmele acestor popoare timpurii. Originea incaşilor este una a unui popor cu ţară cât şi fără ţară. Libera circulaţie a mayaşilor a fost în mod evident datorată apelor în creştere ale Oceanului Atlantic. Constructorii Movilei, înaintaşii mayaşilor, au fost primii care au ajuns în centrul Statelor Unite. Date recente (cartea este scrisă în anul 1971) indică faptul că omul a trăit aici cu mult timp în urmă, cu 7.000 de ani Înainte de Hristos, iar Norseman se pare că explorase Montana, cu toate că la prima vedere acest lucru pare puţin plauzibil. De asemenea, apare ceva comun în legătură cu aceste culturi separate de mari distanţe, şi de altfel ceva care le leagă împreună, este sistemul lor socio-politic. Practic, toate aceste societăţi erau socialiste, cooperatiste sau comunale. Ceea ce era bun pentru societate, pentru comunitate, aducea mai înainte bunăstarea pentru individ, nelăsând astfel loc pentru mărirea de sine, pentru acumularea de avere particulară. Era o egalitate şi fraternitate care probabil că în ziua de astăzi nu a fost egalată undeva. Aceasta este problema aici, cât de profunde sunt majoritatea dintre întrebările pe care şi le pune omul, acestea sunt de fapt de natură spirituală. De ce anume este dictată starea actuală în care se află omul? Pentru ce anume este el pregătit din punct de vedere spiritual? Este el pregătit să pună dreptul uman mai presus de dreptul la proprietate particulară? Preferă el concurenţa sau preferă cooperarea? Acestea sunt două dintre cele mai mari întrebări care duc spre dezvoltarea spirituală? Acestea sunt marile întrebări şi despre care poate fi numai filozofat în legătură cu care va fi răspunsul final al omului. Acestea sunt subiectele discutate în capitolele următoare. Însă, de un lucru putem fi siguri; nu Karl Marx a inventat comunismul. El numai l-a împrumutat, la separat de sursa lui spirituală şi l-a declarat că ar fi motivat economic. Vom explora Epoca Veche până la marginea înregistrată a istoriei americane, vom vedea cum întrebările în legătură cu teoria Lemuriei şi Atlantidei rămân în mare parte fără răspuns. Într-adevăr, sunt aici mult mai multe dovezi în favoarea Atlantidei, decât în legătură cu prima intrare a omului traversând strâmtoarea Bering şi care nu prea există. Prin progrese rapide în domeniul oceanografiei şi a altor ştiinţe, şi mult mai important, prin curiozitate şi minte deschisă din partea tinerei generaţii de cercetători, avem datoria de a explora cele mai recente dovezi în legătură cu existenţa Atlantidei. Pentru că, pe această premisă se bazează întregul concept al istoriei 14

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

noastre. Recentele descoperiri i-au făcut pe unii dintre oamenii de ştiinţă mai în vârstă să ridice din sprâncene. În octombrie 1968, un articol al lui Kenneth Whiting de la Associated Press spunea: „Evidenţele arată că Africa, America de Sud, India, Australia şi Antarctica erau cu milioane de ani în urmă o singură masă de pământ care mai apoi s-au separat. Fosilele sugerează că, continentele din emisfera sudică au fost o masă solidă şi i-au ajutat pe oamenii de ştiinţă să descopere acest puzzle geologic.” Susţinătorii teoriei derivei continentelor spun că o asemenea masă de pământ s-a rupt, iar părţile s-au deplasat lent către poziţiile lor actuale. Dacă acest lucru este adevărat, atunci urmele de viaţă găsite pe una dintre acestea ar putea fi probabil găsite şi pe celelalte, împreună cu indicii care arată au existat aproximativ în acelaşi timp. Deplasările gheţarilor, urmele de zgârieturi de pe scorţa terestră, centurile de minerale şi fosile vechi de 200 de milioane de ani sau mai mult, vin în sprijinul acestei terorii. Alunecarea gheţarilor pe sol au lăsat la suprafaţă canale uriaşe, au lăsat în urmă mormane distincte de resturi. Dr. A.R.I. Cruickshank 4 de la Universitatea Witwatersrand spune: „Din aceste rute glaciare putem deduce direcţia mişcării gheţarilor. Dacă vom presupune că gheţarii pleacă dintr-un centru comun, atunci direcţiile deplasări lor pe diferite continente, luate fiecare în parte, nu ar avea nici un sens. Însă, dacă vei aduce continentele laolaltă, vei găsi un model coerent al traseelor gheţarilor şi o direcţie comună a glaciaţiunii.” Continentele Africa, America de Sud, India şi Australia se potrivesc cu aproximaţie împreună. Şi totul s-ar fi putut întâmpla în urmă cu 200 de milioane de ani. Este o idee extravagantă, ironic este faptul că oamenii de ştiinţă încep să o accepte în timp ce resping ideea existenţei Atlantidei care este cu mult mai extravagantă. Într-o carte recentă intitulată „Misterul Atlantidei”, Charles Berlitz, nepotul celebrului lingvist, arheolog şi pionier în domeniul scufundărilor scrie: „Ne putem aştepta ca descoperirile referitoare la cultura atlantă să fie prea complexe pentru a fi găsite pe fundul oceanului, astfel, cu echipamente noi şi tot mai eficiente, căutătorii se angajează într-o diversă investigaţie subacvatică. Acum, pentru prima dată în lunga istorie a căutării Atlantidei, avem mijloacele de ajunge la aceasta, şi capacitatea de a o recunoaşte.” Un remarcabil arheolog, Dr. Manson Valentine, fost profesor de zoologie la Universitatea Yale, a raportat în anii 1968, 1969 şi 1970 că a făcut unele descoperiri interesante de temple precum cele mayaşe undeva în apele din Bahamas, în largul coastelor Floridei: un fel de piaţetă, un spaţiu deschis şi un zid înclinat şi cu trepte. Materialul este dintr-un fel de zidărie şi este cu siguranţă făcut de mâna omului. Dr. 4

Arthur Richard Ivor Cruickshank, palaeontolog de renume născut la 29 februarie 1932, decedat la 4 decembrie 2011 (http://www.guardian.co.uk/science/2011/dec/25/arthur-cruickshank) 15

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Valentine consideră că structurile fac parte dintr-un fel de piramidă şi par să fi făcut parte din Atlantida. Acestea par să fie similare templelor mayaşe pe care el le-a examinat în Yucatan, Mexic. Lecturile spun că insulele Bimini aflate la cincizeci de mile distanţă de coasta de est a Miami -ului, au făcut parte odinioară din insula atlantă Poseidia. Pe 28 iunie 1940, clarvăzătorul adormit a spus: „Iar Poseidia va fi printre primele părţi ale Atlantidei care va apărea din nou. Se aşteaptă acest lucru în şaizeci şi opt şi şaizeci şi nouă (’68 şi ’69). Nu mai târziu de atunci.” (Cazul #958-3L-1) Alte structuri misterioase şi aparent făcute de mâna omului au fost reperate în apele de mică adâncime din Bahamas, Dr. Valentine spune. „Un pentagon de 100 de picioare a fost găsit în apropierea unui loc cu o construcţie precum un templu, în apropierea insulei Andros (este vorba despre un arhipelag din Bahamas, nu despre insula din Grecia).” El credea că vor fi descoperite şi mai multe structuri, pentru că mari zone de pe fundul mării sunt vizibile la schimbarea curenţilor oceanici din Bahamas. „Cel puţin două sau mai multe structuri sunt distincte, structuri destul de identificabile au fost văzute în ultimele săptămâni”, a spus el în primăvara anului 1969. Descoperirile au fost confirmate de fotografii. Arheologul şi colegii săi au solicitat aprobarea guvernului din Bahamas pentru a începe excavările la primul dintre siturile din apropierea insulei Andros. Însă, Corporaţia Nord-Americană Rockwell a câştigat drepturile de exclusivitate. Noile descoperiri sunt o structură circulară în apropiere de Abaco şi un pentagon în apropiere de Andros. „Şi mai sunt acolo şi alte construcţii” a spus el. „O piramidă, un drum, roţi din piatră, grupuri statuare.” Dr. Valentine aduce dovezi impecabile şi de crezut, dă credibilitate teoriei continentului pierdut al Atlantidei. El crede că descoperirile din Bahamas sunt prima dovadă concludentă pentru om despre o civilizaţie scufundată. Cu toate acestea, confuzia în cazul acestei descoperiri este faptul că acolo în zonă a fost construită o fermă pentru recoltarea bureţilor prin 1920 şi care mai târziu a fost abandonată. Şi alţi cercetători au mai lucrat în regiunea insulelor Bimini. Doi dintre ei, Robert Ferro şi Michael Grumley, care de asemenea au lucrat cu Dr. Valentine, şi-au descris experienţele într-un recent volum intitulat, Atlantida, Autobiografia unei Căutări. „Era miercuri, 26 februarie (1969) când am găsit ceea ce am găsit”, scriu ei, „orice ar fi... zid subacvatic sau terasament... indiferent ce ar fi... acesta a fost construit de om şi nu ca o structură subacvatică... Am fost încântaţi să stăm şi să privim în jos prin douăzeci şi cinci de metri de apă limpede, să vedem monumentalele dovezi nenaturale ale unei foarte străvechi civilizaţii.” Investigaţia subacvatică a arătat că stâncile au fost aliniate pentru a forma un zid care în mod normal ar fi fost acoperit cu nisip dus de maree. După testul cu Carbon 14, acesta a fost datat ca fiind din jurul anului 10.000 Înainte de Hristos. Un alt cercetător, contele Pino Turolla, a găsit rămăşiţele a 40-50 de piloni din 16

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

piatră aşezaţi într-o formaţiune circulară, unii dintre ei drepţi, alţii răsturnaţi. Aceştia variază între trei şi şase picioare înălţime şi două până la patru picioare grosime, sunt din marmură albă care nu se găseşte în mod normal în zonă. El are fotografiile descoperirilor sale în cartea lui Fero şi Grumley. Cu toate că deocamdată nici dovadă de netăgăduit despre existenţa Atlantidei nu a fost adusă la lumină, dovezile circumstanţiale continuă să se acumuleze, şi de asemenea, apar noi adepţi în rândul oamenilor de ştiinţă. Profesorul Denis Saurat, un filozof francez, a apărat cu înverşunare o teorie avansată mai devreme de un cosmolog austriac care spune că Atlantida s-ar afla în parte în munţii Anzi din America de Sud. Ruine ale unui oraş pierdut au fost găsite pe malul lacului Titicaca, între Peru şi Bolivia, iar o misterioasă linie de creaturi marine fosilizate de-a lungul a 450 de mile există pe înălţimile din Anzi. În anul 1952, un pastor german împreună cu un istoric şi un arheolog elveţian au petrecut patru zile ancoraţi undeva în Marea Nordului la câteva mile de coasta Heligoland. După ce au selectat cu atenţie un site, un scafandru a venit înapoi cu un raport despre o serie de ziduri şi şanţuri construite de om la numai douăzeci şi cinci de metri de suprafaţă, însă la şase mile distanţă pe mare. Pastorul Jurgen Spanuth a însumat totul în declaraţia sa: „În timpul studiilor mele asupra antichităţilor egiptene, am găsit în templul Medinet Habu al faraonului Ramses al III-lea, vechile scrieri şi documente egiptene pe care preotul egiptean le-a folosit ca dovadă a existenţei Atlantidei atunci când a vorbit atât de mult cu Solon. Aceste vechi originale egiptene sunt documente de cea mai mare valoare istorică. Ele conţin cheia către soluţionarea misterului atlant... Documentele conţin informaţii exacte despre locaţia ţării insulare, şi de asemenea despre insula regelui, care s-a scufundat în timpul catastrofelor naturale. Cu ajutorul acestor informaţii am găsit ruinele fortului scufundat exact pe locul indicat – iar în trei expediţii diferite, l-am examinat cu atenţie. În Egiptul Superior, am fotografiat inscripţiile şi peisajele de pe pereţi (una dintre acestea reprezintă o bătălie pe mare între atlanţii invadatori şi apărătorii Egiptului) şi care au servit drept dovadă pentru povestirea lui Solon despre Atlantida.” În anul 1966 o expediţie ştiinţifică greco-americană a petrecut două săptămâni pe insula Santorini din Marea Egee. Ei s-au întors la Atena plini de speranţă. Dr. James Mavor de la Institutul Oceanografic Woods Hole din Massachusetts, care a condus echipa a spus: „Cu toate că nu am descoperit Atlantida, avem părţi ale dovezilor care atunci când sunt puse laolaltă duc spre o confirmare a teoriei prin care continentul pierdut ar trebui să fie identificat cu Imperiul Minoic care a existat în Arhipelagul Mării Egee şi Creta cu aproximativ 1.500 de ani Înainte de Hristos.” Grupul a continuat căutarea şi a descoperit ceea ce unii ar crede că ar fi fost Atlantida, cu toate că data este mult mai recentă. Şi alţi oameni de ştiinţă au început de curând să de-a greutate teoriei Atlantidei. Unul dintre ei este şi Maurice Ewing de la LaMont Observatory, lider cu autoritate în studierea subacvatică a Oceanului Atlantic. Expediţia sa a constatat că o 17

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

schimbare bruscă a avut loc cu aproximativ 11.000 de ani în urmă în Marea Caraibilor studiind tipurile de plantele de apă rece şi pe cele de apă caldă, iar cu 17.000 de ani înainte de aceasta, faptul că au avut loc schimbări semnificative ale Pământului. Alţi oceanografi din Statele Unite, Walter Sproll şi Robert S. Dietz de la Environmental Science Services Administration, au teoretizat că la un moment dat Australia şi America au fost părţi ale unui super-continet. Ei cred că acestea sunt ţinuturi care fac parte din teoria derivei continentelor – bucăţi rupte din continentele actuale. Descoperirile recente au evidenţiat faptul că prezenţa exclusivă a plantelor de apă dulce în materialul sedimentar aflat de-a lungul crestelor submarine din mijlocul Atlanticului, indică faptul că odinioară acestea se aflau deasupra nivelului apei. În insulele Azore, un proeminent geolog rus, Dr. Maria Klinova a raportat Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. că rocile dragate de la adâncimi de 6.600 de picioare evidenţiază faptul că au fost expuse la atmosferă cu aproximativ 15.000 de ani Înainte de Hristos. Dovezi similare au venit la lumină cu mult timp în urmă în anul 1898, atunci când au fost găsite bucăţi de lavă solidificată şi care aveau o structură sticloasă, ceea ce înseamnă că acestea s-ar fi putut solidifica numai în aer liber. Se cunoaşte faptul că fundul oceanului poate a fi instabil, într-o imprevizibilă înălţare şi coborâre. Insulele vulcanice au apărut brusc, au dispărut şi iar au apărut. Sondajele de adâncime din Strâmtoarea Florida făcute cu ajutorul sonarului, au dezvăluit o serie de ridicături de dimensiunea unei case la două sute de picioare adâncime. Şi cercetările recente arată scufundarea a mari suprafeţe de uscat în apropiere de Florida, în Bahamas, în urmă cu aproximativ opt mii de ani. Deci, dovezile de circumstanţă în favoarea teoriei atlante continuă să se acumuleze. Oamenii de ştiinţă au început să dea tot mai mult credit ideii. Există toate motivele să credem că tehnologia modernă va rezolva în cele din urmă problemele şi va da răspuns întrebărilor care până în prezent s-au dovedit insolubile. Prin urmare, putem privi cu nerăbdare la unele descoperiri interesante în anii imediat următori. Pentru că atlanţii au fost un popor unic, şi ar fi putut influenţa în moduri neaşteptate viaţa americană din ziua de astăzi. Dar, să începem cu începutul.

18

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

CAPITOLUL DOI

CREAŢIA Atunci când omul a început să gândească, el a început să pună întrebări. Printre primele sale întrebări au fost şi: „Cine sunt eu?”... „De unde vin eu?”... „Care este scopul şi sensul vieţii?”... „De ce murim – încotro ne îndreptăm?” Însă, capacitatea omului de a pune întrebări a fost întotdeauna mai dezvoltată decât aceea de a răspunde la ele, iar acest lucru a servit precum un stimulent – acesta având rolul său în dezvoltarea mentală a omului. Cu toate acestea, omul încă nu şi-a astâmpărat setea sa de cunoaştere, cu toate că, adânc în profunzimile subconştientului său se află şi răspunsurile. De-a lungul secolelor, misterioasa origine a omului, împreună cu cea a universului i-au provocat imaginaţia, iar cei mai mari dintre gânditori s-au dedicat unor asemenea întrebări, fiecare dintre ei clădindu-şi propriile sale teorii şi bazându-se pe munca predecesorilor lor. Prin urmare, natura omului şi a universului sunt două dintre principalele problemele ale filozofiei. Consideraţi că Pământul a luat naştere printr-un act al creaţiei divine? Sau este rezultatul unei evoluţii şi dezvoltări întâmplătoare? De ce substanţa de bază este făcută aşa cum este, şi de ce este aceasta aşa de variată? Care este rolul pe care îl joacă omul în univers? Este el o bucăţică de materie fără importanţă, aflată într-o imensitate fără guvernare şi în nelimitatul spaţiu în expansiune? Sau este el realizarea încoronată a unei Inteligenţe Supreme? Primul filozof cunoscut şi care a atacat aceste probleme a fost Thales (din Milet), iar acesta a trăit în Grecia Antică cu aproximativ 600 de ani Înainte de Hristos. El a decis că apa trebuie să fi fost elementul original prin care omul şi lumea s-au făcut. Pentru că, atunci când aceasta este îngheţată devine solidă, iar atunci când este încălzită devine abur şi aer. Din acest motiv, el a argumentat că totul îşi are originea în apă şi trebuie să se întoarcă în cele din urmă tot în apă. Thales nu şi-a dat seama niciodată cât de aproape ajunsese. Dacă el ar fi realizat acest lucru şi ar fi folosit în locul cuvântului apă, cuvântul duh, el ar fi fost şi în ziua de astăzi lăudat pentru viziunea şi inspiraţia sa. Însă nu a făcut-o; şi acum este tot Thales, însă uitat. Puţin mai târziu, Anaximandru, un alt gânditor grec, a sugerat că Universul este o masă vie care umple întreg spaţiul. El a numit această masă „infinit” şi a spus că are mişcare. Acesta a fost un pas către înainte, chiar dacă unele dintre ideile lui Anaximandru faţă de cele ale celorlalţi erau ciudate. Această direcţie de gândire a pavat calea pentru Atomişti, unul dintre grupurile timpurii de filozofi greci. Ei erau de acord cu unele dintre ideile predecesorilor lor, acelea că schimbarea şi diversitatea duceau către amestecul, dar în acelaşi timp, şi la separarea unităţilor mai mici, dar spunând că aceste unităţi mai 19

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

mici, atomii, nu erau atât de diferiţi ca substanţă faţă de cum s-a crezut mai înainte. Ei au declarat că fiecare dintre atomi are mişcare, iar prin contopirea lor în numere diferite în diferite moduri, a fost creată materia. Atomii în sine nu se schimbă niciodată, însă, de o veşnicie, sunt extrem de mici. Modificările din cadrul formelor de viaţă sunt date de alăturarea atomilor; şi în mod invers, moartea este rezultatul separării lor. Cu toate că unele dintre concluziile lor mergeau mult prea departe, în general, conceptul Atomiştilor poate fi privit ca un alt pas în direcţia corectă. În timp ce Apologeţii au încercat apărarea şi reconcilierea versiunii creaţiei din Geneză cu filozofia, Scepticii aflaţi de cealaltă parte au refuzat concluziile lor. Această şcoală de gândire fondată de Pirrho aproximativ prin anul 300 Înainte de Hristos, susţinea că toate aşa-zisele explicaţii în legătură cu natura Universului sunt inutile şi o pierdere de timp. Aceasta era în favoarea renunţării la căutarea cu disperare; omul neştiind şi neputând cunoaşte natura lucrurilor. Toţi oamenii trebuiau să cunoască ceea ce puteau vedea şi măsura, şi să nu accepte nimic altceva. Un asemenea punct de vedere pesimist, oferea puţin în locul a ceea ce trebuia respins. Acest lucru a fost propus de Philo (Filon din Alexandria), un filozof evreu care a trăit în timpul lui Iisus, el a fost primul care a încercat să facă o fuziune între versiunea creaţiei din Biblia Mozaică şi filozofia greacă. El îi învăţa pe oameni că există multe puteri sau spirite ce radiază dintr-o singură sursă, Dumnezeu, iar unii dintre aceştia Îl numeau „Logosul”, Creatorul Lumii. Şi în plus, învăţătura lui spunea că totul în Univers este expresia ideii din mintea lui Dumnezeu. Învăţăturile sale au avut o influenţă profundă asupra scribilor religioşi din ambele religii, atât evreieşti cât şi creştine. Învăţaţii creştini au identificat destul de rapid Logosul cu Iisus, El este Hristosul, Cuvântul Lui Dumnezeu în crearea lumii. Apoi, în secolul al treilea După Hristos a venit Plotinus (Plotin). Vederile sale erau destul de asemănătoare cu cele ale lui Filon din Alexandria. El a ajuns la concluzia că din Fiinţa Pură a lui Dumnezeu vin fiinţele, emanaţiile care curg precum lumina din Soare, emanaţie care nu scade în intensitate. Cu cât lumina se îndepărtează de sursă, cu atât ea se diminuează în intensitate. La cealaltă extremă în depărtare, sau în întuneric, se află omul căzut pe Pământ – însă, între Dumnezeu şi materie se află marele suflet-minte. Teoriile moderne despre originea Universului se încadrează în trei grupe principale. Prima dintre acestea este Monismul5 care susţine că existenţa lumii este numai o întâmplare, este numai ceva mecanicist, nederivată şi independentă de vreo cauză exterioară. Printr-un proces treptat de evoluţie de la o stare simplă şi printr-o singură şansă, aceasta şi-ar fi atins complexitatea ei din prezent. Ideea nu este nouă, ea a fost pentru prima oară predată de către Epicur în anul 306 Înainte de Hristos. Acesta este „Evoluţionismul”, şi atâta timp cât nu explică destul de bine ce înseamnă 5

Concepţie filozofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii s-ar afla un singur principiu, fie material, fie spiritual; p. gener. orice concepţie care explică printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu determinat. – Din fr. monisme. 20

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

„simpla stare” originară sau cu am ajuns aceasta la existenţă, teoria îşi amână prin sine rezolvarea problemei, în loc să răspundă la aceasta. Cel de-al doilea punct de vedere al teoriei moderne afirmă că lumea este derivată dintr-o cauză externă, fie prin emanaţie, fie prin evoluţia dintr-o Fiinţă Divină. Acesta este Panteismul6. Spinoza7, un renumit filozof evreu care a trăit în secolul XVII, a mers atât de departe încât a declarat cu îndrăzneală că totul în Univers este manifestarea lui Dumnezeu, că toată existenţa este îmbrăţişată într-o singură substanţă, Dumnezeu sau Natură. Răul există numai în minţile limitate, a spus el, şi se dizolvă atunci când este văzut ca parte a întregului. Din cauza opiniilor sale, Spinoza a fost dat afară din sinagogă; el a fost numit „intoxicatul cu Dumnezeu”. Cu toate acestea, el a oferit câteva idei sobre şi provocatoare. O a treia convingere a timpurilor moderne este aceea că, lumea a fost creată în mod direct şi din nimic. Acesta este Creaţionismul, este punctul de vedere tradiţional religios. Dumnezeu, ca şi Creator este indivizibil, şi prin urmare, emanaţia este o imposibilitate. Şi mai mult de atât, Universul nu este pre-existent, însă a fost creat, şi nu dintr-o anume substanţă primordială. Teoria ştiinţifică modernă a bigbang-ului este una consolidantă, şi acestea cele două merg oarecum aproape una de cealaltă. Materia înseamnă atomi, atomii înseamnă energie, energia înseamnă spirit, spiritul este de la Dumnezeu. Ideile creştine despre originea sufletului se împart în două clasificări. Traducianismul8, care a fost pentru prima dată predat de către Tertulian prin anul 200 După Hristos, este doctrina prin care se spune că sufletul este creat de alte suflete sau fiinţe fizice, în acelaşi mod şi în acelaşi timp fiind alcătuit din alte trupuri la concepţie. Creaţionismul susţine că Dumnezeu crează un nou suflet pentru fiecare trup. Pentru biserică, această problemă nu a fost niciodată rezolvată pe deplin. Nici chiar Augustin şi Luther nu au fost hotărâţi în legătură cu natura sufletului. Filozofia tradiţională a bisericii susţine că sufletul este creat în momentul în care pătrunde în noul organism. Printre gânditorii greci de la începuturi exista şi Platon care credea în preexistenţa sufletelor şi ulterioara lor „încarcerare” în trupuri. Puţin mai târziu, Filon şi Origene9, care de asemenea au fost excomunicaţi pentru opiniile lor, învăţau despre sursa divină a sufletului, despre pre-existenţa şi transmigraţia spiritului în materie şi din materie în spirit. 6 7

Concepţie filozofică monistă care identifică divinitatea cu întreaga natură. – Din fr. panthéisme. Baruch Spinoza, latinizat: Benedictus de Spinoza (n. 24 noiembrie 1632, Amsterdam - d. 21 februarie 1677, Haga) a fost un renumit filosof evreu olandez de origine sefardă cu strămoşi de provenienţă portugheză (d'Espinosa). Spinoza a fost un raţionalist şi unul din reprezentanţii panteismului în timpurile moderne. Gândirea lui a fost influenţată de scrierile lui Thomas Hobbes şi René Descartes, însă - spre deosebire de concepţia dualistă a acestuia din urmă - Spinoza a avut o reprezentare monistă a lumii, întreaga existenţă reducându-se la ceea ce el a numit „Substanţă”.

8 9

Teorie potrivit căreia sufletul omenesc este transmis copiilor de către părinţi în acelaşi timp cu trupul. Învăţat şi teolog creştin şi unul din cei mai reputaţi Sfinţi Părinţi ai Bisericii. 21

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Filozofiile indiene, brahmanismul, religia cea mai veche din lume, şi budismul, fac o distincţie între trup şi suflet (dualism) şi învaţă despre faptul că viaţa fizică este numai un episod tranzitoriu în evoluţia sufletului. De altfel, există câteva secte indiene care cred că întruparea are loc atât în regnul animal cât şi în cel uman. Gnosticii şi Cabala evreiască (un amestec de elemente evreieşti şi creştine timpurii), au predat multe asemenea idei, cu excepţia faptului că reîncarnarea este limitată numai la rasa umană. Vechiul Israel era împărţit în două curente principale de gândire. Fariseii, care credeau într-o existenţă spirituală şi în nemurire, inclusiv în pre-existenţa sufletului şi în reîncarnarea sa din spiritual către viaţa umană. Şi mai existau Saducheii care erau materialişti şi negau nemurirea şi existenţa spirituală. Omul se naşte, trăieşte şi moare; asta e tot, aşa spuneau ei. Cu toate că ştiinţa modernă a propulsat multe idei în legătură cu modul în care anumite substanţe gazoase primordiale au evoluat în armonie în actualul Univers, aceasta nu acordă nici o atenţie existenţei sufletului. Dacă toate acestea există, spune această ştiinţă modernă, acest lucru nefiind dovedit şi identificat ipso-facto10, atunci este puţin probabil să fie aşa. Cu toate acestea, în ultimii ani, uimitoarele progrese făcute în acest domeniu (al parapsihologiei), şi prin puterile psihice ale omului, s-a făcut în mod oficial o legătură între sufletul sau spiritul omului. Astfel, oamenii de ştiinţă au luptat de mult timp cu problemele legate de natura omului şi a Universului. Aceştia la rândul lor, neagă şi fac un compromis între mozaicul cosmologic, argumentând cu citate din remarcabila carte care este Biblia. Pe parcursul întregii dezbateri, versiunea Genezei încă stă pe poziţii ferme şi de necontestat. Deoarece, mare parte a acesteia este mai degrabă simbolică decât literală, profunzimea şi răsuflarea uşurată în rezolvarea ezoterică a subiectului este o scăpare pentru mintea celor care se limitează la o interpretare literală. Lecturile lui Edgar Cayce urmează în general, şi în principiu, acest model de mozaic, dacă nu chiar în unul detaliu. Acest lucru este de aşteptat, deoarece, aproape în întregime, Geneza este lipsită de detalii. Cu toate acestea, lecturile lui Cayce aruncă o bună lumină asupra câtorva dintre elementele lipsă. Şi mai mult decât atât, acestea furnizează explicaţii solide şi convingătoare pentru pasajele obscure şi care au rămas multă vreme în domeniul speculaţiilor. Din această bogăţie de material, apare o versiune a creaţiei care este atât cuprinzătoare cât şi uşor de înţeles. Într-adevăr, există aici şi o descriere simplificată a unei serii de evenimente complicate, care în mod normal sunt aproape dincolo de orice înţelegere a minţii umane. Mare parte din cea mai profundă înţelegere a omului este confirmată de lecturile lui Cayce; însă, există de asemenea aici şi zone în dezacord, în special în ceea ce priveşte conceptele moderne materialiste în legătură cu creaţia. Acest lucru nu este surprinzător atâta timp cât adepţii ei nu numai că nu sunt de acord între ei, însă resping şi orice idee în legătură cu un concept spiritual. Din cauza atâtor de 10 prin însuşi faptul - expresie folosită în argumentări şi se referă la raportul de implicaţie între două fapte. 22

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

puţine dovezi concrete care există, argumentele lor sunt aproape în întregime teoretice. Totuşi, ambele şcoli de gândire s-ar putea să aibă dreptate. În teoria evoluţiei avem un paradox: Evoluţioniştii spun că omul a evoluat din animal, teologii că se trage din Dumnezeu. Într-un anumit sens, lecturile spun ambele lucruri, că ambii au dreptate; sufletul omului este într-adevăr copil al lui Dumnezeu, iar trupul fizic a fost modelat după aceea, şi într-o singură ramură, a evoluat din regnul animal. De asemenea, Pământul a fost creat şi a evoluat. Însă, „veriga lipsă” nu a fost găsită, pentru că nu există nici o verigă lipsă. Se crede că omul are o vârstă de la trei până la zece milioane de ani vechime, iar datele sunt departe de a fi sigure. Cele mai vechi dovezi, o mandibulă şi dinţii găsiţi în Kenya, datează de doar cinci milioane de ani, iar această recentă descoperire este de trei ori cât vechimea pe care o credeau mai înainte majoritatea dintre cercetători. Treptat, vălul de mister este dat la o parte. Într-un anumit sens, chiar şi scepticii au dreptate; de fapt, omul cunoaşte atât de puţine lucruri sigure în legătură cu natura creaţiei; însă motivele sale pentru a crede sunt foarte importante pentru a fi un ghid al idealurilor sale, pentru tiparele sale de dezvoltare. Se pot lua în considerare, se poate selecta şi accepta numai ceea ce este precum un inel al adevărului pentru sine. Conceptele din înregistrările lui Cayce par să fie la fel de solid întemeiate pe raţionament, cât şi plauzibil precum orice lucru imaginat de om. Iar aceste lucruri nu sunt spuse numai cum, ele spun şi de ce. Ce urmează acum este povestea creaţiei care se desprinde din lecturi. Aceasta nu conţine surse exterioare şi mici speculaţii; într-una sau două dintre cazuri sunt anumite ipoteze şi interpretări pe care pare să se sprijine materialul, însă acestea apar din motive de continuitate şi completare. Din înregistrările lecturilor lui Cayce La început a fost Duhul; o imensă mare de forţă a minţii, energie a discernământului, ocupând tot spaţiu, tot timpul. Omniscienţă, Omnipotenţă, Omniprezenţă, aceasta a fost sursa a tot; Cauza Primordială, Forţa Universală. Acesta era Întregul, Esenţa vieţii, EU SUNT CEL CE SUNT. Acesta era (n.tr. şi ESTE) Eternul Dumnezeu. Mintea Lui Dumnezeu îmbrăţişează energia totală a vieţii, pentru că totul în forma sa elementară este Unul. Tot timpul, tot spaţiul, toată puterea şi materia sunt în esenţă una şi se bazează pe forţa de atracţie şi repulsie, pe legea pozitivului şi negativului, în jurul căreia se învârte Universul. Mişcarea, vibraţia acestei structuri atomice, sunt manifestarea Creatorului. În timpul activităţi nebuloase de colectare a forţelor pozitiv-negative acestea devin putere creatoare. Atomii, moleculele, celulele şi materia se schimbă; dar esenţa, duhul, nu se schimbă. Numai forma de manifestare se schimbă, nu şi relaţia cu Cauza 23

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Primordială. Cea de-a doua cauză a fost dorinţa; dorinţa de auto-exprimare, dorinţa de a crea, dorinţa de companie. Duhul s-a mişcat, iar prin mişcarea de Sine, Sinele a creat o vibraţie separată; o manifestare separată. Astfel, în această mare a păcii şi a vibraţiei în armonie a venit un Amilius, Lumina; prima expresie a minţii divine, manifestarea dintâi a duhului, s-a născut primul Fiu care a emanat din duhul Sursei, precum un gând frumos, precum o idee. Aceasta a fost prima Creaţie. Din necesitate, Amilius a fost înzestrat cu voinţă liberă, cu raţiune, altfel ar fi rămas al Întregului, la voinţa Întregului. Cu toate că este parte a Întregului şi este conştient de identitatea sa cu Sursa, el a fost o entitate separată şi conştient de propria sa individualitate în timp ce era totşi una cu Creatorul în duh şi în intenţie. Acesta a fost Amilius, Cel care a favorizat sosirea celorlalte entităţi sufleteşti în această lume electro-spirituală – pentru că toate sufletele au fost create la început; nici unul nu a fost creat mai târziu. Cu voinţă liberă şi raţiune, ele au existat ca şi copii într-o stare a perfecţiunii, în deplin acord cu Voinţa divină a Sursei lor. Aceste nenumărate manifestări, manifestări fără sex ale duhului, au fost descendenţi perfecţi ai unui Tată binevoitor şi se bucurau de o viaţă cu adevărat spirituală, într-o lume cu adevărat spirituală. Ascultători în întregime Voinţei Supreme aşa cum a fost Amilius, ei au fost companioni ai Tatălui, aşa cum le fusese destinat să fie; o parte a Întregului şi totuşi conştienţi că erau entităţi separate şi independente. Atâta timp cât aveau libertatea de a alege, fiecare a gândit mai înainte la el însuşi, prima reacţie şi prima impresie era oarecum diferită de a tuturor celorlalţi. Astfel, fiecare idee individuală şi fiecare realizare sau motiv a devenit o parte a entităţii. Gând după gând, experienţă după experienţă, fiecare dintre aceste duhuri neîntrupate şi-a construit propria sa individualitate aparte şi propriul său caracter. Activitatea entităţii duh a devenit astfel propria-şi înregistrare ca suflet. Acesta este gândul şi a apărut în mod gradual. Fiecare gând şi fiecare faptă s-a înregistrat nu numai pe sufletul entităţii ci şi pe ghemul timpului şi spaţiului sau la altfel spus pe Înregistrările Akashice. Aceasta este „Înregistrarea Îngerului” sau „Cartea Vieţii” despre care se vorbeşte. Nimic nu scapă acesteia. Fiecare vibraţie de la începuturi este în permanenţă înregistrată pe fluxul timpului şi spaţiului. Dar, nu pentru mult timp, voinţa sufletelor va rămâne departe de voinţa Sursei lor. Fascinate de puterea propriei lor individualităţi creatoare, ele au început să experimenteze. Dorinţa şi auto-mărirea au dat naştere la distrugere – lucru care era în opoziţie cu bunătatea, era opusul voinţei Lui Dumnezeu. Prin mărirea proprie lor voinţe şi independenţe a apărut egoismul şi egocentrismul. A 24

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

fost întoarcerea de la voia lui Dumnezeu, cea care a dus la cădere, la separare, la sfârşitul stării de perfecţiune. Aceasta a fost Revolta Îngerilor sau Căderea Omului. Când sufletele s-au întors de la voia lui Dumnezeu către propria lor voinţă, ele s-au separat de casa lor spirituală, de casa lor naturală, pentru o lungă perioadă de timp. Legătura a fost întreruptă prin propria lor alegere, şi numai propria lor alegere ar putea-o reface. Curând avea să nu mai există nici o cale de întoarcere; starea perfectă care era dreptul lor din naştere era deja prea dificil de atins. O evoluţie auto-creată era în curs de desfăşurare. Ei au căzut din ce în ce mai departe de Voia Divină, până când nu a mai existat nici o speranţă de revenire – nici o revenire la origine. Amilius şi-a dat seama de ceea ce se întâmplă. A fost conceput un plan prin care s-a stabilit un mijloc de scăpare din grava situaţie în care se aflau „pierdutele” suflete căzute. Prin intervenţia pe care el a acceptat-o în mod voluntar, avea sarcina de a readuce lumea înapoi – o sarcină aproape copleşitoare prin amploarea ei. Acesta a fost primul dintre multele sacrificii. În conformitate cu planul, fiinţa a venit în materialitate; pentru că materia era esenţială în scopul demonstrării fizice a separării de spiritual, astfel sufletele au devenit conştiente de căderea lor, cu toate că Pământul nu fusese creat doar pentru om. Sistemele solare, planetele şi Pământul au căpătat formă, create prin aceleaşi vibraţii-gând şi prin aceeaşi esenţă a vieţii emanată de mintea lui Dumnezeu. Polarităţile – pozitivul şi negativul, sunt cheile de boltă în jurul cărora se roteşte lumea. Atomul, format din electroni cu polaritate negativă, care se rotesc în jurul protonilor care au polaritate pozitivă, acesta este blocul constructiv. Fiecare atom, fiecare celulă, acesta sunt o lume prin ele însele, iar această lume este motivată de acelaşi duh dătător de viaţă, nu este Creatorul, ci sunt manifestarea Creatorului. Cosmosul a fost construit prin intermediul şi pe principiile care au devenit cunoscute sub denumirea de muzică, aritmetică şi geometrie; armonie, sistem şi echilibru. Prin modificarea ritmului vibraţiei – a lungimii de undă şi frecvenţei, ca să spunem aşa – au luat fiinţă diferitele mişcări, diferitele tipare, forme şi substanţe. Acesta a fost începutul legii diversităţii, lege care furnizează tipare interminabile pentru modelul universal. Pe această lege se bazează marile diviziuni în forţă şi materie. Fiecare model realizat în mod inerent prin el însuşi are propriul plan al dezvoltării şi evoluţiei, unul care corespunde sunetului unei note muzicale. Notele se alătură pentru a alcătui tonuri; tonurile devin fraze; frazele melodii; melodiile inter-pătrunse una în alta alcătuiesc o simfonie. Înapoia şi înaintea minţii lui Dumnezeu este jocul Universului; unul nelimitat în obiectivul imaginaţiei unui Duh A-Toate-Creator. 25

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Toată materia se mişcă şi se schimbă, asumându-şi propriul model în funcţie de vibraţia proprie şi de menţinerea propriei activităţi prin intermediul legii atracţiei şi repulsiei, a pozitivului şi a negativului. Tot ceea ce a venit în existenţă a fost un aspect al minţii – al Duhului Creator. Toată materia conţine duh şi este de natură electrică, manifestându-se în diferite forme, din cauza diferitelor ritmuri sau viteze. Fiecare dintre condiţiile care există în planul material are un omolog şi modelul său în panul cosmic sau spiritual. Toate forţele sunt o singură forţă. Lucrurile spirituale şi lucrurile materiale sunt în esenţă aceleaşi, cu toate că sunt diferite ca manifestare sau expresie. Pământul este numai un atom în Universul lumilor. Sistemul solar cuprinde şi alte lumi sau alte stări ale conştiinţei, ale existenţei. Cu toate că fiecare dimensiune are propriul set de legi, aceeaşi forţă guvernează legile Pământului, ale planetelor, ale stelelor, constelaţiilor, cu toate sunt ţinute în spaţiu prin aceeaşi lege a atracţiei şi repulsiei. Pământul reprezintă cea de-a treia dimensiune, laboratorul de testare pentru întregul sistem. Celelalte planuri – Mercur, Marte, Venus, Jupiter, Saturn, Neptun, Uranus – urmează să joace rolul lor în planul de evoluţie a sufletului, cu toate că într-un mod oarecum diferit şi târziu faţă de când trebuia.

„Planul Pământului, în primul rând o masă de căldură care vibra şi care a apărut dintr-o ceață clocotind, s-a decis să fie un companion al lumii în Universul lumilor. Astfel a început rotația naturală, cu încetul s-a deplasat mai aproape de Soare, cel de la care primeşte impulsul pentru trezirea elementelor care dau viața în diferitele sale forme.” (Cazul # 364-6) Legile Forţelor Creatoare sunt universale. Prima este Legea Iubirii, a doua este legea propagării, a treia este legea evoluţiei sau a creşterii şi dezvoltării. Astfel, Duhul lui Dumnezeu, Forţa Creatoare, s-a mişcat pe faţa Pământului şi din haos a venit frumuseţea naturii de la început, în toată splendoarea sa. Cayce a spus: „Mintea

Lui Dumnezeu cuprinde întreaga energie a vieții, cu mintea Sa Universală cuprinde evoluția în toate formele ei, în toate etapele ei de dezvoltare, precum şi în toate conştiințele de sine, punctele de vedere individuale, inclusiv pe noi înşine. Totuşi, noi în forma noastră fizică nu avem tipul de minte a Creatorului, ci mai degrabă tipul de minte care provine din materialitate.” 26

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

(Cazul # 792-Ca) „Prima Cauză a fost crearea a ceea ce ar fi putut fi un companion pentru Creator; căci ea, creatura, ar fi putut fi prin manifestările în activitate (care i-au fost) date, să-şi arate sie însăşi, pentru a fi demn, dar şi un bun însoțitor al Creatorului. Prin urmare, orice formă de viață pe care omul o vede într-o lume materială este o esență sau o manifestare a Creatorului; nu Creatorul, ci o manifestare a Primei Cauze.” „Apoi, unui suflet care vine din Creator – (atunci) când intră într-o conştiință care devine o manifestare în orice plan sau sferă de activitate, îi este dată libertatea de a alege, pentru a-şi folosi aceste abilități sau calități ori condiții în experiența sa. Iar acest lucru va demonstra, va manifesta şi va arăta dinainte, ce se reflectă în activitatea sa dinaintea acestei Prime Cauze.” (Cazul # 364-Sd-1) Lui Amilius i-a fost dată în grijă sfera pământească. Regnul mineral, plantele şi animalele, acestea s-au dezvoltat cu mult timp înainte ca omul să intre în acest plan. Acesta este guvernat de legi imuabile care au fost deja stabilite şi sunt în aplicare. Sufletele care deja erau în duh au fost atrase în materie şi au venit pe noi tărâmuri în număr foarte mare. Pământul a fost numai una dintre multele sfere pe care le-au întâlnit în calea lor şi care au fost întocmite pentru aceste suflete. Aceste suflete, fiind încă în duh şi fiind atrase către planul pământesc, au observat diferitele forme de viaţă animală şi legăturile trupeşti ale acestora. Ele au plutit pe deasupra acestora, văzând abundenţa dezvoltării acestora în uşoara răcoare tropicală. Ele au văzut fructele care creşteau pe alocuri şi au dorit să guste din ele; au observat viaţa sexuală a animalelor şi au dorit să o experimenteze. Şi pentru că dorinţa i-a împins să caute să se exprime în materie, ele s-au înfruptat din ce în ce mai mult din material, devenind mâncători şi alimentându-se din mediul fizic ce le înconjura. Şi din moment ce sufletele erau de asemenea conştiente de sine, aveau acel punct de vedere de la Dumnezeu şi capabilitatea de a fi ceea ce este Dumnezeu, ele au început să se joace de-a creaţia imitându-L pe Dumnezeu. Astfel, ele au devenit absorbite în propriile puteri creatoare cu care fuseseră înzestrate de la început, au mimat fiarele sălbatice de pe câmpuri, şi zburătoarele din aer, visând la ideile de a avea trupuri în care le-ar fi plăcut să locuiască. Gândurile sunt fapte, iar aceste dorinţe în cele din urmă s-au materializat; 27

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

la început resursele întregii creaţii îi erau disponibile omului. Formele erau în aşa manieră concepute, încât la început existau numai forme-gând sau vizualizări, realizate prin împingerea sinelui către exteriorul său, spre propria exteriorizare, într-o asemenea manieră care era mult dorită, o modalitate atomică, divizare, şi în cele din urmă realizarea completă a doi sau mai mulţi atomi; sau asemenea dezvoltării ameobei în apa unui lac cu apă stătută, care se multiplică mereu şi mereu. Aşa s-a format satisfacerea dorinţelor carnale şi materiale, şi totuşi, formele solidificate sau coagulate în materia în sine au căpătat culoarea mediului înconjurător, foarte asemănător unui cameleon care se adaptează sau preia din culoarea din jurul lui. Mentalul a fost activitatea predominantă a sufletului, s-au altfel spus, direcţia de dezvoltare. Faptul că mentalul era în mod constant în căutarea exprimării şi pentru a deveni tot mai ataşat de material, a necesitat o divizare a forţei mentale. Acest lucru a avut ca rezultat trei faze ale procesului de gândire: Mintea Conştientă care dă direcţia către construirea, folosirea şi controlul materiei; subconştientul sau inconştientul, care este depozitarul memoriei, interfaţa ei; şi supraconştientul care este dedicat în întregime sufletului-minte. Acestea nu sunt trei tipuri distincte de minte, ci mai degrabă sunt funcţii ale unei singure minţi, ale unei minţi cu trei nivele diferite . Se pare că între conştient şi supraconştient există un război constant, sau altfel spus, ele lucrează în scopuri încrucişate. Cu toate acestea, în cele din urmă supraconştientul trebuie să fie învingător. Astfel, sufletele folosindu-se şi abuzând de privilegiile lor, au fost realizate cele mai înalte precum şi cele mai josnice aplicări ale forţelor divine. La puţinii dintre cei care au căutat să cunoască îndrumarea, calea, aceasta le-a fost întotdeauna oferită; masele s-au întors în mod deliberat înapoi, căutându-şi împlinirea propriilor dorinţe. Acestea au fost prinse în capcană. Haosul rezultat nu au fost făcut numai prin formele luate, dar şi prin aplicarea greşită a forţelor spirituale. Masculinul şi femininul au apărut în existenţă. Aceasta a fost separarea sexelor, divizarea naturii „omului” în forţe pozitive şi negative. Prima femeie s-a numit Lilith, ea a fost precursoarea Evei, şi atunci a apărut un conglomerat de monstruozităţi. Ciclopi, satiri, centauri, unicorni şi diferitele forme menţionate în mitologie, având trupuri de animale şi capete umane, acestea au venit în existenţă. Astfel, sufletele care au venit, au influenţat şi au direcţionat, au locuit în trupurile care erau proiecţii ale propriilor creaţii mentale şi au propagat o rasă de monstruozităţi. Trupurile lor au fost propriile lor creaţii şi nu zeităţi. Acestea au fost fiicele oamenilor, giganţii de pe Pământ despre care se vorbeşte în Vechiul Testament. Deci, o ciudăţenie, o stare coruptă a existenţei a venit în existenţă, 28

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

însă a fost începutul unei perioade de evoluţie în îndelungata luptă a spiritului pentru cucerirea puterii asupra materiei. Monstruozităţile mergeau pe Pământ şi se amestecau cu animalele. Sexul a fost factorul determinant, astfel că, acesta este simbolizat printr-un şarpe. Prin suflete descendente care se năşteau din nou şi din nou într-o închisoare a materiei, acestea nu putea să scape singure. Prins în aceste trupuri groteşti, omul a ajuns într-un fel de derivă, tot mai departe şi mai departe de Sursa lui, de existenţa armonioasă în pace şi în iubire şi care îi fusese menită. Prin acest lucru, el s-a aruncat intenţionat pe sine însuşi în satisfacerea carnalului; a făcut acest lucru folosind puterile creatoare pentru sine însuşi, prin folosirea distrugătoare a spiritualului. Acesta este Păcatul Originar al omului. Numai pe Pământ au luat sufletele materie ca să devină fizice. Pe alte planuri şi în alte tărâmuri ale conştiinţei, evoluţia spiritului este variată. Numai în fizic, în planul tridimensional, se face trecerea de la un plan la celălalt, procesul necesitând ceea ce este denumit naştere şi moarte. Sufletul, duhul lui Dumnezeu în om, a fost de la începuturi nemuritor. El nu se naşte şi nici nu moare, pentru că sufletele sunt precum corpusculii din trupul Lui Dumnezeu, Întregul. Amilius, cu ajutorul sufletelor-entităţi minte-spirit din alte tărâmuri, „fii ai Celui PreaÎnalt” - a intervenit în această evoluţie greşită pe care omul şi-a creato pentru el însuşi pe Pământ. Printre diferitele forme fizice de pe Pământ, a existat un trup ca model şi care se potrivea cel mai bine necesităţilor omului. Acesta a fost un trup care ar fi putut fi de ajutor, nu unul care să încurce în lupta pentru a fi ca unul (în acord) cu Făcătorul. Prin propria sa alegere, Amilius însuşi a coborât în materie şi a devenit Adam, om cu trup şi sânge, primul din rasa perfectă, primul dintre Fiii Lui Dumnezeu, spre deosebire de „Fiicele Omului”, progenituri ciudate ale Amestecului. Acesta a fost motivul mustrării, pentru a se păstra rasa pură dat „Fiilor Lui Dumnezeu care au privit pe fiicele Omului şi le-au văzut ca şi cum ar fi frumoase.” (Geneza 6:2) Adam a fost un om, dar de asemenea a fost mai mult; El a fost (şi este) simbolul întregii rase umane, al celor cinci rase. Eva a fost creată ca suflet pereche ideal pentru Adam, din cauza naturii spirituale divizate în pozitiv şi negativ a omului. Astfel, Eva a fost de asemenea simbolul „celeilalte jumătăţi” a naturii umane, pentru toate rasele. Aceasta a fost ultima dintre creaţiile importante. În femeie sunt exprimate negativul şi receptivitatea; pozitivul fiind suprimat. În bărbat, pozitivul şi activul este exprimat, iar negativul suprimat. Pentru că la început Fiii Lui Dumnezeu, sufletele, erau androgine, combinând masculinul şi 29

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

femininul într-unul singur. Primul companion, Lilith a fost o proiecţie în lumea animală - un mijloc de a atinge un scop pentru satisfacerea dorinţei pentru care intrase. Prin întoarcerea înapoi la planurile Creatorului şi abţinerea de la impulsul creator, crearea Evei a fost necesară ca pereche de ajutor, ca echilibru în lupta îndelungată pentru întoarcerea înapoi către Dumnezeu, acesta trebuia să fie rezultatul. Eva a fost creată de Dumnezeu imediat din sufletul entitate deja existent. „Dumnezeu a spus: Să fie viaţă,” şi atunci a fost viaţă. Prin Eva, complementul perfect al lui Adam, s-a făcut canalul de reproducere al rasei perfecte. Cain s-a născut din părinţi fizici perfecţi. Adam şi Eva, şi contemporanii lor, au fost creaţii speciale şi nu evoluţii din ceva ce fusese deja creat. Omul nu descinde din maimuţă. Totul pe Pământ a fost pregătit pentru venirea omului. Legi imuabile au fost stabilite pentru viaţa şi susţinerea sa. Prin intermediul legii relativităţii, pozitivul şi negativul, experienţa bărbatului şi femeii pe Pământ; ziua şi noaptea, cald şi rece, bine şi rău, cu toate au fost făcute prin intermediul celor cinci simţuri şi prin raţionamentul minţii. Cu toate acestea, fără să ştie, omul şi-a păstrat întotdeauna cel de-al şaselea, al şaptelea şi al optulea simţ. Aceştia sunt factori psihici sau extrasenzoriali ai sufletului care s-au retras în mod gradual undeva în fundal, în timp ce duhul intra din ce în ce mai mult în materie. Proiecţia rasei perfecte în materie nu s-a făcut numai în Grădina Edenului – despre care lecturile spun că a fost în Iran şi Caucaz 11 – ci în acelaşi 11 Este reprodusă mai jos traducerea aproximativă a câtorva paragrafe din Lectura nr. 364-13, lectură dată pentru fiului său Hugh Lynn Cayce în ziua de 17 noiembrie 1932. Întrebarea: „Este corect că au fost stabilite de la început locurile pentru cele cinci rase?” Răspunsul: „Aşa cum găsim, acestea au fost astfel: Cea din Gobi, galbenă. Cea albă – mai degrabă în Carpaţi decât în India, cu toate că nu este alegerea lor. Cea roşie, desigur în Atlantida şi America. Brună în Anzi. Neagră în câmpia şi zona Sudanului sau Africa.” Întrebarea: „Unde se afla regiunea Carpaţi?” Răspunsul: „Aarat.” Întrebarea: „Unde se află locaţia? Este aceasta pe hartă astăzi?” Răspunsul: „Partea de sud a Europei şi Rusiei, Persia şi acest ţinut. Munţii Caucaz.” Întrebarea: „De ce a fost ales numărul cinci pentru proiecţia celor cinci rase?” Răspunsul: „Acest lucru, aşa cum îl găsim noi, înseamnă acel element care îl reprezintă pe om în forma sa fizică, precum şi atributele pentru ca acesta să devină conştient DE esenţă sau (altfel spus) de spiritual pe calea sa către conştiinţa fizică. În ceea ce priveşte simţurile; ca şi simţuri CE PROVIN din diferitele forţe, acestea i-au fost date omului pentru completarea activităţilor din domeniului în care se găseşte el însuşi. Pentru certitudine, acest lucru poate fi extins. Aceasta trebuie avut în vedere în relaţie cu faptul existenţei promisiunii că El va veni din nou. Poate orice grupare în parte să gândească pentru ea însăşi ca şi cum ar fi un singur om, El va apărea ca la început şi aşa va fi pentru totdeauna, pentru ca omul să fie conştient şi să recunoască faptul că nu trebuie să fie răstignit numai de dorinţele sale carnale, ci şi de toate elementele care se fac PENTRU conştientizarea manifestărilor spirituale în planul material!” Întrebarea: „Apariţia celor cinci rase s-a produs simultan?” Răspunsul: „S-a întâmplat în acelaşi timp.” Întrebarea: „Descrieţi suprafaţa Pământului în perioada apariţiei celor cinci proiecţii.” Răspunsul: „Aceasta a fost dată. La început, sau ceea ce este cunoscut sub denumirea de începutul ori Caucaz şi Carpaţi, sau Grădina Edenului, ţinut care se află acum mai mult în deşert, cu toate că este mult munte şi se 30

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

timp, în cinci locuri diferite de pe Pământ. Aceste cinci locuri ocupate în lume, reprezintă cele cinci simţuri care urmează să fie cucerite înainte de a fi atinsă din nou perfecţiunea. Erau în acel timp 133 de milioane de suflete pe Pământ. Rasa albă se afla în Iran, zona Caucazului de-a lungul Mării Negre şi în Munţii Carpaţi din Europa Centrală (n. tr. Din lecturi se înţelege faptul că pe atunci Munţii Caucaz şi Munţii Carpaţi formau un singur lanţ muntos, iar Marea Neagră nu avea forma şi dimensiunile actuale). Rasa galbenă a fost în ceea ce mai târziu a devenit Deşertul Gobi din Asia de Est. Rasa neagră a fost în Sudan şi partea de sus a vestului Africii. Rasa brună în Anzi şi Lemuria, continentul situat ulterior în zona Oceanului Pacific. Rasa roşie a fost în Atlantida şi America. Mediul înconjurător şi condiţiile climatice determină culoarea rasei. Pentru toţi oamenii, indiferent de culoare, era un singur sânge şi sunt membri ai rasei „perfecte”. Pur şi simplu, culoarea rasei l-a adaptat pe om la condiţiile care urmau să fie îndeplinite şi simbolizează atributul de conducător al oamenilor din acea rasă. În cadrul rasei albe, vederea şi simţul văzului este predominant sau accentuat; în cea roşie, sentimentul sau emoţia; în cea galbenă, auzul; în cea neagră, satisfacerea poftelor; iar în cea brună, accentul este pe simţul mirosului. Evrei ca şi popor, s-au dezvoltat la o dată mult mai târzie. De asemenea, egiptenii au apărut mai târziu ca urmare a unui amestec între rasele roşie, neagră şi albă, cu aproximativ 10.000 de ani Înainte de Hristos. Continentul Atlant a fost cel mai important ca ţinut şi ca suprafaţă din lume şi a fost centrul primei civilizaţii. Prin cel de-al doilea aflux de suflete a venit rasa perfectă, cu aproximativ 10 milioane şi jumătate de ani în urmă – avea să înceapă o nouă eră a evoluţiei omului pe Pământ. Atlanţii au fost un popor paşnic şi au făcut progrese rapide în folosirea resurselor naturale. Gazul natural şi focul au fost printre primele descoperiri. În anii care au urmat, ei au construit o civilizaţie superioară din mai multe puncte de vedere. Divizarea forţelor mentale a avut loc în timpul primilor o mie de ani de la ocuparea Pământului de către rasa perfectă. Prin această divizare a forţelor mentale a fost o legătură cu materialul şi una cu spiritualul. Aceasta a avut loc desfăşoară multe în ţinuturile de acolo. Porţiuni ale nordului extrem au devenit după aceea porţiuni sudice, sau porţiuni polare care s-au transformat după aceea ocupând regiunile tropicale şi semi-tropicale; deci, este greu de discernut sau de relatat schimbările. Nilul se vărsa în Oceanul Atlantic. Ceea ce este acum Sahara, era un ţinut locuit şi foarte fertil. Ceea ce este acum parte centrală a acestei ţări (America), bazinul Mississippi, era totul ocean, numai platoul exista, regiuni care sunt acum părţi din Nevada, Utah şi Arizona au format ceea ce cunoaştem acum ca Statele Unite. De-a lungul Atlanticului se formau părţile exterioare sau ţinuturile joase ale Atlantidei. Apoi, Anzii sau coasta Pacificului a Americii de Sud, a ocupat porţiunea extremă de vest a Lemuriei. Urali şi de asemenea regiunile nordice erau transformate într-un tărâm tropical. Părţi din deşertul mongol erau atunci teren fertil. Acestea îţi vor permite să-ţi faci un ANUMIT concept despre starea în care se prezenta Pământul în acel timp. Apoi, despre transformarea oceanelor, ele nu mai poartă denumirile lor, şi totuşi, de unde vine numele lor? Care este legenda, şi chiar, care este numele lor?” 31

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

printr-o din ce în ce mai slabă accentuare a aspectului divin al naturii sale, omul devenind din ce în ce mai puţin conştient de provenienţa sa. Pentru că omul nu a recunoscut că este o parte a ceea ce este, nu şi-a recunoscut unicitatea în întreaga materie, forţele sale, ci s-a bazat din ce în ce mai mult pe mentalul fizic cu interpretările carnale ale acestuia. Odată cu trecerea timpului, numai visele, rugăciunea şi religia au mai rămas să-i amintească despre originea sa divină. Dorinţa care l-a condus către acceptarea acestor lucruri pe care el le cunoştea în mod instinctiv nu era una adevărată; el s-a amestecat cu monstruozităţile şi a produs „amestecături” - jumătate animal, jumătate om. În cele din urmă, el şi-a pus propriul ego mai presus de orice altceva, „Şi s-a căit Dumnezeu că la făcut pe om pe Pământ şi s-a mâhnit în inima Sa.” [I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.](Geneza 6:6) Biblia ne oferă o relatare a potopului care a avut loc cu aproximativ 28.000 de ani Înainte de Hristos, iar în Atlantida a avut ca rezultat scufundarea celor mai mari şi mai multe dintre insule. Lemuria de asemenea, a dispărut în Oceanul Pacific. Totuşi, chiar şi în acele zile, la fel ca în toate epocile, au existat oameni care au reuşit să atingă o asemenea înaltă conştientizare a Creatorului încât nu a fost necesar pentru ei să mai treacă din nou prin planul terestru. Pentru că, „chiar şi în ziua aceea ei au chemat numele Domnului”... Şi „Enoch a umblat cu Dumnezeu, şi el nu mai era; pentru că Dumnezeu l-a luat pe el.” [Şi a plăcut Enoh lui Dumnezeu şi apoi nu s-a mai aflat, pentru că l-a mutat Dumnezeu.] (Geneza 5:24) Câteva dintre suflete s-au întors la alegere pe planul Pământesc, iar cele mai multe prin intermediul legii (n. tr. Este vorba despre Legea Cauzei şi Efectului). Din timp în timp, unii au fost ridicaţi pentru scopuri specifice, şi astfel ciclul a continuat, din nou şi din nou au existat şi s-au ridicat anumite suflete pentru a se manifesta într-o „modalitate mai benefică, magnifică şi mai nobilă”, ca să-i arate omului calea. A fost aici dată dintotdeauna direcţia pentru cei care caută Lumina, calea pentru a deveni din nou una cu Creatorul. De-a lungul multora şi îndelungatelor perioade de dezvoltare ale omului, progresul său s-a accelerat s-au a retrogradat ori a rămas în staţionare, în mod proporţional cu exercitarea propriei sale voinţe spre bine. Astfel, în dezvoltarea fiecăruia dintre oameni primul care trebuie cucerit este propriul sine. Ceva precum ar fi naşterea, pentru că aceasta este parte a legii universale. Puneţi aceste lucruri în alt mod, mintea omului însuşi, în totala sa funcţionalitate, trebuie să fie unificată şi armonizată dacă el este pe cale să-şi amintească şi să-şi accepte originea sa divină, moştenirea sa. Au existat aproape la fel de multe variaţii în folosirea forţei mentale pe cât de multe individualităţi sunt. Ce anume hrăneşte un suflet, pe ce se bazează, acestea devin mijloacele sale, modalităţi de dezvoltare sau de întârziere; pentru 32

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

că binele şi răul se exprimă în funcţie de motive şi utilizarea motivelor. Oamenii din Atlantida au trecut prin aceleaşi stadii de dezvoltare ca şi cei de celelalte rase şi din celelalte ţinuturi; însă progresul lor avea să fie mult mai rapid, cel puţin cel material dacă nu şi cel spiritual. Astfel este duhul Lui Hristos, Sfântul Duh în Adam – un om precum o rasă, o cale care a fost pregătită pentru cucerirea lumii; lupta duhului asupra materiei, binele contra răului. Ca urmare, prin Adam ca şi individualitate, şi la fel de bine ca şi grup (Adam înseamnă om), umanitatea şi-a început lunga călătorie înapoi către starea de fiinţă demnă şi însoţitare a Creatorului. Acesta avea să fie un drum lung, o călătorie obositoare pentru omul care este străin pe Pământ. În anul 1930, Edgar Cayce a oferit o serie de lecturi în legătură cu istoria creaţiei relatată în Scripturi. Aceasta este esenţa a ceea ce a spus el. În Biblie, cel ce a scris Geneza a avut sarcina de a explica ce se întâmplă în infinit prin cuvinte limitate, uşor de înţeles pentru minţi limitate în principii, dacă nu şi în metodă. Primul capitol are legătură cu perioada de dinainte şi cu perioada din timpul celor cinci proiecţii ale Sufletului Lui Hristos, cu perioada lui Amilius pe planul pământesc. Se presupune că Moise împreună cu Iosua ar fi scris cartea Genezei şi era evidentă ideea de a oferi oamenilor din timpul lui Moise un concept despre ce a fost la începutul apariţiei omului în conştiinţa materială. Cartea lui Iov scrisă de Melchisedek, este o relatare a Fiului în ale cărui mâini a trecut Pământul şi încercările prin care a trecut în carne, astfel încât să poată deveni salvator al omenirii. Biblia este în primul rând o carte ezoterică, o carte simbolică. Geneza este povestea creaţiei comprimată în câteva versete scurte. Simbolurile şi personificările sunt utilizate într-un cadru pământesc pentru a transmite ideile din spatele evenimentelor produse în întreg universul, pe tărâmul spiritual şi în trupul uman însuşi. În cel de-al doilea capitol al Genezei, este povestea lui Adam, aceasta este adevărata poveste a omului ca om, începutul. Aceasta nu este o recapitulare a ceea ce a fost mai înainte. În timp ce primul capitol vorbeşte despre omul duh, cel de-al doilea vine cu relatări despre rasa perfectă şi omul fizic pe Pământ, „pentru că acolo nu era un om care să lucreze pământul” (versetul 5). Pământul însuşi era complet, cu capacitatea de a furniza tot ceea ce este necesar pentru reproducere. Ca urmare a creaţiei din cea de-a şasea zi, Pământul a fost ocupat de suflete care s-au proiectat ele însele în materie, interesate de evoluţia vieţii pe acest Pământ şi care nu erau conştiente că astfel erau separate de imaginea din care au fost făcute. O perfecţiune, un om fizic a trebuit să fie creat ca şi creaţie separată, în scopul de a putea fi o comparaţie pentru sufletele care s-au 33

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

proiectat ele însele în animale şi au produs monstruozităţi. Omul, omul fizic perfect a fost creat, se spune în Geneza 2:7, pentru a fi o contra-parte fizică a creaţiei spirituale, acest lucru este exprimat în Geneza 1:26. Omul creat a fost făcut după imaginea Lui Dumnezeu, el a fost făcut din pământ, iar ca exemplu se poate da trupul uman care este compus din punct de vedere chimic din toate elementele ce se află în sol. Când sufletele eu fost create la începuturi, ele nu erau nici bărbat, nici femeie, ci ambele, un complet întregit. Sufletul în sine nu are nici un sex, ci adoptă o expresie pozitivă sau negativă atunci când vine în materialitate, în acord cu dezvoltarea şi cu scopul care trebuie să fie îndeplinit. De asemenea, timpul când a venit Adam a fost împărţit în alte etape ale creaţiei. Eva a fost creată pentru a completa expresia lui Adam ca exemplu pentru ceilalţi. Adam era făcut deja complet, astfel că a fost necesar să se ia forţa negativă din trupul său fizic şi care trebuia să se exprime prin Eva. Asta nu înseamnă că sufletul lui Adam a fost împărţit, ci faptul că din trupul său a fost luată forţa negativă prin care un alt suflet s-a manifestat ca Eva. Ei au fost ceea ce am putea numi suflete gemene. Fiecare suflet este complet în el însuşi, însă în relaţie unul cu celălalt, bărbatul este pozitivul iar femeia este negativul. Astfel a venit Universul în existenţă, prin Mintea Făcătorului. Pământul a venit în existenţă foarte asemănător cu modul în care fiecare celulă atomică se înmulţeşte prin sine însăşi; iar lumile sunt şi acum făcute prin acelaşi proces. Când Pământul s-a răcit şi a devenit locuibil, omul ca om a intrat în el prin intermediul minţii Făcătorului. El a intrat în forma materială a omului carnal; care, precum carnalul, putea muri, se degrada şi se întorcea în ţărână. Însă, duhul din om este nemuritor şi etern ca să poată deveni din nou una cu Creatorul. „Voi nu ştiţi că sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul Lui Dumnezeu locuieşte în voi?” Cu toate că omul a parcurs un drum lung pentru a stăpâni Pământul, din punct de vedere material şi ştiinţific, el continuă totuşi în încercarea de a-şi supune semeni. El încă nu şi-a acceptat pe deplin Frăţia omului şi Paternitatea Lui Dumnezeu. Pentru că, într-adevăr, oamenii cu toţii sunt fraţi; nu există în realitate nici o altă relaţie între oameni.. Depăşirea monstruozităţii, amestecului şi influenţelor animalice s-au realizat prin renaştere, chirurgie, precum şi prin evoluţia către un scop mult mai divin. În cele din urmă, influenţele animalice au dispărut cu aproximativ 9000 de ani Înainte de Hristos. Urme ale acestor patetice creaturi, cu anexe lor ca aripi, cozi, pene, gheare şi copite au fost ulterior descrise cu precizie în arta asiriană şi egipteană. Sfinxul este unul dintre notabilele exemple ale acestor monstruozităţi de la începuturi. 34

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Extrase din lecturile lui Cayce „Când forțele Universului s-au adunat împreună, pe deasupra apelor era sunetul venirii fiilor Lui Dumnezeu. Şi stelele dimineții cântau împreună. Peste suprafața apelor era vocea gloriei venirii omului pentru a locui. Pământul în forma sa a devenit un loc; iar după aceea, capabil pentru a fi o locuință pentru creatura numită om.” (Cazul # 34-L-1) „Entitatea a fost... la început când primul dintre elemente a fost dat şi forțele care au fost puse în mişcare şi care au fost aduse sferei... numită planul terestru... atunci când stele dimineții cântau împreună, iar vânturile murmurând, aduceau vestea venirii pentru locuire a omului, a duhului Creatorului; şi el a devenit un suflet viu. Entitatea a intrat pentru a fi cu acea mulțime.” (Cazul #294-L-1) „Entitatea se găsea ea însăşi în trup, minte şi suflet; acesta răspunde Dumnezeirii - Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, în lumea tridimensională. Dumnezeu s-a mişcat şi spiritul a venit în activitate. În mişcare a fost adusă lumina şi mai apoi în haos. În această lumină a venit creația a ceea ce a venit să fie Pământul material; în sferele în legătură cu Pământul, cu spațiul şi cu timpul. În răbdare au evoluat acestea prin acele activități, până când au fost cerurile şi constelațiile, stelele şi Universul aşa cum este el cunoscut – sau încearcă să fie cunoscut de către sufletele entități din planul material.” „Apoi a venit materialitatea pe Pământ, prin Duh împingându-se ea însăşi în materie. Duhul s-a individualizat, apoi a devenit ceea ce noi recunoaştem în unii şi în ceilalți ca entități individuale. Duhul care foloseşte materia, care foloseşte orice influență în mediul pământesc pentru slava Forțelor Creatoare, împărtăşind-o şi făcând-o parte a Conştiinței Universale.” „Ca şi entitate, ca individualitate, aplicând acestea ea însăşi, prin răbdare devine conştientă, în timp şi în spațiu, în relația sa cu Dumnezeirea. Pentru că în ea însăşi îşi găseşte trup, minte şi suflet. Aşa cum Fiul este constructorul, astfel şi mintea este constructorul entității individuale.” 35

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

(Cazul #3508-MS-1) „Să ne reamintim că Pământul a fost populat de animale înainte să fie populat de om! Prima dată (a fost) ceva precum o masă, din care s-a ridicat o ceață; apoi s-a ridicat ceva cu lumina care s-a desprins din aceasta, stabilind ea însăşi (să fie) precum un companion al acestora (planetele) în Univers; şi-a început atunci normalele sale rotații, cu diferitele efecte asupra variatelor porțiuni ale aceluiaşi (Pământ) astfel cum, încet – şi încet o mai face şi acum, se apropie sau se îndepărtează de Soare, acesta a primit impulsul lui pentru trezirea elementelor care dau însăşi viața (prin radiația unor asemenea elemente... de la Soare)... Aceste elemente au atracția şi repulsia lor, sau... animozitățile şi apropierile împreună. Acestea le vedem prin întreaga împărăție... indiferent că vorbim despre gazde cereşti, despre stele sau despre planete.” (Cazul #364-6) „Omul a fost făcut ca om. Au fost, şi sunt – aşa cum le găsim, doar trei creații... materia, forța şi mintea. Trupul nu este numai un trup, însă dezvoltarea unică a rămas întotdeauna aceeaşi (ca model)... şi a fost numai (dezvoltare) pentru a satisface necesitățile omului, pentru care a fost făcut tot ceea ce a fost făcut. Numai omul a avut evoluție... o dezvoltare graduală înainte către mintea Făcătorului.” „Omul a fost făcut de la început, ca să fie stăpân peste acele elemente care au fost pregătite în planul pământesc pentru necesitățile sale. Atunci când planul a ajuns prin forțe şi condiții, astfel încât să îl susțină pe om pe fața Pământului, omul a apărut. Iar în om se găseşte tot ceea ce poate fi găsit pe întregul plan al Pământului, şi altele în plus, sufletul omului este ceea ce îl face să fie mai presus de regnul animal, vegetal şi mineral, al Pământului. Omul nu descinde din maimuță, însă el a evoluat, s-a reînnoit din timp în timp – aici puțin, dincolo puțin, pas cu pas.” „Omul este om şi reprezintă ordinea creației Lui Dumnezeu chiar aşa cum (L-a făcut) pe Fiul Său care, în calitate de reprezentant al Tatălui, a luat forma de om, cea mai măreață creație a planului; şi a devenit pentru om elementul 36

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

care arată... Calea, direcția, Viața, Apa, Vița către Veşnicie...” „Toate sufletele au fost create de la început şi se află pe drumul lor înapoi către găsirea locului de unde au venit.” (Cazul #8337-D-276) „... Dumnezeu s-a mişcat şi a zis, Să fie lumină, şi a fost lumină. Nu lumina Soarelui, ci mai degrabă Lumina pe care fiecare dintre suflete o are, şi a avut-o dintotdeauna, ființa sa.” (Cazul #5246-L-1) „În forma materială, aşa cum găsim, a fost primul în acele proiecții din regnul animal, printre organismele care au căpătat în mod gradual formă; şi în diferite combinații... clasificându-se ele însele ca zei sau conducători peste... mulțimi, sau peste păsări, peşti – în mare parte, în forma omului din ziua de astăzi... Acestea au căpătat mai multe dimensiuni ale staturii... de la pitici şi până la uriaşi, pentru că erau uriaşi în acele zile – oameni înalți de la trei până la trei metri şi jumătate şi destul de bine proporționați.” (Cazul #364-11) „Sămânța a fost adusă pe Pământ în sezonul ei, iar omul a venit în planul pământesc ca să fie domn a toate în acestă sferă; omul a apărut în cinci locuri, în acelaşi timp. Acestea sunt cele cinci simțuri, cele cinci raționamente, cele cinci sfere, cele cinci evoluții, cele cinci națiuni. Atunci numărul de suflete din planul pământesc era de 133 de milioane de suflete.” (Cazul #5748-1, 2) „La început, materia a fost impregnată cu duhul Influenței Creatoare, atunci a venit în existență Omul în mediul său, care a fost făcut pentru a fi locuit de Duh, cu un suflet care trebuia să fie făcut una cu Energia Creatoare.” „Această materie a devenit impregnată cu duh, rezultând în realitate faptul că acest duh separat a săvârşit o greşeală; şi numai prin mediul material sau carne puteau să-i fie manifestate bine atributele.” „Pentru că duhul răului nu s-a făcut – nu s-a făcut ca să se manifeste în 37

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

materie, acesta numai a fost mutat, sau pus deasupra sau peste materie... Astfel cum procesul timpului s-a mutat în - şi prin materie, astfel a venit aici omul – în minte limitată – conştiința sufletului care să locuiască, duhul, trupul...” „Prin urmare, aşa cum găsim, mintea omului s-a divizat pentru înțelegerea în conştiință, conştiința fizică; subconştientul sau conştientul inconştient; şi supraconştientul sau sufletul conştient al entității individuale.” (Cazul #5752-3) „Pentru că entitatea nu a venit doar la întâmplare. Pentru că Pământul este o lume a cauzalității, pentru că pe Pământ cauza şi efectul sunt legi normale. Şi cum fiecare suflet intră în acest plan, el este alimentat sau oferă anumite lecții sau adevăruri către ceilalți, de asemenea, poate dobândi mai multă cunoaştere cu privire la scopul pentru care au intrat fiecare dintre suflete...” „Apoi, voi ca şi suflet entitate, de la început ați căutat tovărăşia Lui Dumnezeu; a-ți pierdut această tovărăşie prin alegerea... a ceea ce v-ar satisface sau gratifica numai dorința materială. Astfel că voi, precum şi Maestrul, intrați din nou şi din nou; veniți pentru a înfăptui legea aducându-vă sufletul întru ființă: pentru a fi una cu cel al Lui.” (Cazul #3645-L-1) „Întrebare. Formele inferioare ale creației precum animalele, au ele suflet sau orice formă de viață în spirit?” Răspunsul. Cu toate au forța spiritului. Omul, aşa cum a fost el făcut, poartă în el forța sufletului, cel care a fost făcut egal cu cel al Creatorului de la început şi în relație cu realizarea sa (a omului) în planul existenței. Prin urmare, este necesară dezvoltarea acestei energii a sufletului... Pentru că în om găsim ambele, entitatea spirituală cât şi entitatea fizică.” (Cazul #900-24) „Supraviețuirea celui mai bine adaptat se aplică numai regnului animal, nu şi omului. Hai să citim întreaga istorie. Ce anume a supraviețuit – forța brută, sau dezvoltarea pe calea către Dumnezeu? Cine supraviețuieşte – omul care 38

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

îl studiază pe Dumnezeu şi caută să imite forțele şi puterile Sale, sau omul care imită forțele pământului sau ale cărnii? La asta să răspunzi tu pentru tine însuți...” (Cazul #900-340) „Întrebare. Sunt sufletele perfecte, aşa cum au fost ele create de Dumnezeu de la început? Dacă este aşa, de ce mai este nevoie aici de dezvoltare? Răspunsul. Răspunsul la această întrebare poate fi găsit numai în evoluția vieții, şi într-o asemenea modalitate încât să fie înțeles de mintea limitată. În Cauza sau Principiul Primordial totul este perfect. Această parte a întregului (manifestarea în creație a sufletelor) poate deveni un suflet viu şi să fie egală cu Creatorul. Pentru a pricepe această poziție, prin separarea de El , acesta (omul) trebuie să treacă prin toate etapele de dezvoltare în scopul de a putea fi una cu Creatorul.” (Cazul #900-10) „Întrebarea 1. Prima dintre probleme se referă la motivul creației. Ar putea să-i fie acordată Lui Dumnezeu dorința de a se experimenta pe Sine Însuşi, dorința de companie a Lui Dumnezeu, dorința Lui Dumnezeu de a se exprima într-un mod sau altul? Răspunsul 1. Dorința Lui Dumnezeu de companie şi de exprimare. Întrebarea 2. Cea de-a doua problemă se referă la ceea ce este denumit în diferite feluri ca, răul, întunericul, negarea, păcatul. Ar putea fi spus că această condiție a existat ca un element necesar al creației, că sufletului – fiindu-i oferită libertatea de a alege, şi-a găsit el însuşi puterea de a se da spre pierzare? Sau ar trebui spus că acesta (răul, păcatul) este o condiție creată prin activitatea sufletului însuşi? În orice caz, ar putea fi acesta descris precum o stare de conştiință, o lipsă graduală de pierdere a conştiinței sinelui şi în relația sinelui cu Dumnezeu? Răspunsul 2. Aceasta înseamnă libertatea de a alege, şi pierderea sinelui însuşi în relația sa cu Dumnezeu. Întrebarea 3. Cea de-a treia întrebare are de-a face cu căderea omului. Ar putea fi descrisă precum ceva ce a fost inevitabil în destinul sufletelor? Sau 39

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

ceva ce Dumnezeu nu a dorit, dar pe care El nu a putut-o preveni îndată ce a acordat libertatea de alegere...? Răspunsul 3. Îndată ce a acordat libertatea de alegere, El nu a putut preveni acest lucru. Pentru că El a făcut entitățile individuale la început... desigur că, începutul păcatului a apărut (în suflete) în căutarea experiențelor lor însele în afara planului sau a modului în care Dumnezeu le-a exprimat. Vezi, astfel a apărut individualul? „Având acordată libertatea de alegere, şi chiar având o cunoaştere dinainte, chiar prin a fi omnipotent şi omniprezent – aceasta este numai o parte a alegerilor Lui Dumnezeu, Dumnezeu cunoaşte sfârşitul acesteia.” Întrebarea 4. Cea de-a patra problemă se referă la timpul omului pe Pământ. Inițial a fost destinat ca sufletele să rămână în afara formelor pământeşti iar rasele originare au apărut ca o necesitate în urma greşelii? Răspunsul 4. Pământul şi manifestările sale au fost numai expresia Lui Dumnezeu şi nu neapărat un loc pentru sufletele oamenilor atunci când au fost create... pentru a satisface necesitățile condițiilor existenței... Întrebarea 6. Cea de-a şasea problemă se referă la locuirea în sisteme şi pe planete din afara sistemului, între viețile pământeşti. Acest lucru va fi dat prin această sursă, această entitate... a mers în sistemul Arcturus, după care s-a întors înapoi pe Pământ. Acest lucru poate indica o etapă obişnuită sau mai puțin obişnuită în evoluția sufletului? Răspunsul 6. Aşa cum a fost arătat, sau a fost indicat şi în alte surse în afară de aceasta, respectiv această (foarte importantă) problemă – Arcturus este ceea ce poate fi numit centrul acestui Univers; (sistemul) prin care trec individualitățile, şi perioada prin care vin la alegere indivizii, prin care se stabileşte dacă această reîntoarcere este completă (evoluție) acolo; ... acesta vine în acest sistem planetar, către Soarele nostru şi sistemul lui planetar, sau trece către altele. Acesta a fost un pas mai puțin obişnuit – şi totuşi, unul normal. Întrebarea 7. Cea de-a şaptea problemă se referă la implicațiile care decurg din cea de-a şasea problemă. Este necesară terminarea unui ciclu solar înainte de a putea merge către alte sisteme? Răspunsul 7. Este necesară terminarea ciclului solar. ... 40

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Întrebarea 9. Trebuie să fie terminat un ciclu solar pe Pământ, sau poate fi acesta completat pe o altă planetă; ori fiecare planetă are un ciclu propriu care trebuie completat? Răspunsul 9. Dacă acesta a început pe Pământ, el trebuie terminat pe Pământ. Sistemul solar din care face parte Pământul este numai o parte a întregului. Pentru că, după cum este indicat în numărul de planete care au legătură cu Pământul, acestea sunt una şi aceeaşi... şi au legătură una cu cealaltă. Întrebarea 15. Sunt ereditatea, mediul şi voința, factori egali în ajutorul sau întârzierea dezvoltării entității? Răspunsul 15. Voința este cel mai mare dintre factori, pentru că poate depăşi orice, pe oricare şi pe toate celelalte – cu condiția ca voința să fie una cu paternul, înțelegi? Pentru că nici o influență ereditară, nici mediul sau alte fleacuri nu depăşesc voința, altfel ce fel de patern ar fi putut fi arătat în sufletul individual – nu contează cât de departe poate rătăci acesta – ar fi putut acesta să intre cu El în Sfânta Sfintelor? Întrebarea 16. Cea de-a noua problemă se referă la simbolul potrivit sau asemănător pentru Maestru, Hristosul. Ar putea fi descris Iisus ca Suflet care a trecut primul prin ciclul de vieți pământeşti pentru a atinge perfecțiunea, incluzând de asemenea şi perfecțiunea în viețile planetare? Răspunsul 16. Ar putea fi. El este precum omul, înțelegi?” Întrebarea 17. Ar putea fi descrisă precum o misiune voluntară a Aceluia care era deja perfect şi s-a întors la Dumnezeu după ce şi-a realizat Unitatea Sa în celelalte planuri şi sisteme? Răspunsul 17. Corect.” (Cazul #5749-14) „Lumile au fost create şi se află încă în procesul de creație, în această masă eterogenă care este numită sfera exterioară; sau în acele porțiuni către care priveşte omul în sus, în spațiu. Ceața se adună... în ceea ce este începutul? În acelaşi început, aşa a început şi sfera pământească...” (Cazul #900-340) 41

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

CAPITOLUL TREI

ÎNĂLŢAREA ŞI DECĂDEREA ATLANTIDEI Încă de pe atunci când Platon a scris despre un uimitor continent scufundat, oamenii au început să dezbată realitatea existenţei acestuia. Într-adevăr, nici un alt subiect nu a produs mai multă controversă şi nu a persistat mai mult ca durată în timp. Pierdut de mult timp în antichitate, este vorba aici de un ţinut şi de un popor despre care istoria oficială nu cunoaşte nimic. În ciuda existenţei poveştii lui Platon şi a vreo 25.000 de volume scrise ulterior despre acest subiect, numai cei mai bravi dintre savanţii moderni au acordat un oarecare credit teoriei atlante. Prima înregistrare în care se menţionează despre un asemenea ţinut este Timaeus a lui Platon, scrisă în secolul al cincilea înainte de Hristos. Aici, marele filozof descrie o conversaţie între un anume preot egiptean şi Solon, un om de stat atenian în secolul al şaptesprezecelea înainte de Hristos. Preotul prezenta Atlantida ca fiind o insulă mai mare decât Asia Mică şi Libia la un loc, şi care era situată dincolo de Strâmtoarea Gibraltar. Aceasta fusese un puternic regat cu 9.000 de ani înainte de naşterea lui Solon în 638 înainte de Hristos, iar hoardele sale invadaseră ţinuturile de la marginea Mări Mediterane. Numai atenienii au rezistat cu succes invaziilor atlante. În cele din urmă, din cauza răutăţii locuitorilor ei, a cutremurelor şi a mării care a acoperit-o, Atlantida a dispărut în ocean. În lucrarea s-a neterminată şi intitulată Critias, Platon adaugă o istorie a unei comunităţi ideale a Atlantidei – o politică de tip utopic dintr-o altă eră. Naturalistul roman Pliniu, discută de asemenea în lucrarea s-a Istoria Naturii, un fel de enciclopedie scrisă în primul secol după Hristos, despre geografii arabi de la începuturi şi pe ale căror hărţi se afla şi Atlantida. Scriitorii medievali au acceptat această istorie ca fiind adevărată, iar convingerile lor erau justificate prin intermediul numeroaselor tradiţii ale străvechilor insule din mările estului şi care ofereau diferite puncte de asemănare cu Atlantida. Unele dintre aceste insule scufundate au fost marcate pe hărţile de mai târziu de prin secolul şaisprezece după Hristos. Există tradiţii ale unui mare potop la aproape toate rasele de popoare străvechi, şi care indică o origine comună şi o acceptare pe scară largă a legendei. În secolele şaptesprezece şi optsprezece subiectul atlant era încă dezbătut în mod serios, şi i se acorda credibilitate de către oameni ca Voltaire, Montaigne şi Buffon. Francis Bacon în alegoria sa, The New Atlantis (Noua Atlantidă), publicată în anul 1627, prezintă o utopie bazată pe principii ştiinţifice; o înaltă cultură a ştiinţelor naturii şi a artelor. Au fost făcute multe încercări pentru a face raţională povestea Atlantidei, cea mai bună dintre acestea fiind probabil, Atlantis: The Antidiluvian World (Atlantida: Lumea de dinainte de Potop) a lui Ignatius Donnelly. Ţinutul a fost în mod diferit 42

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

identificat cu America, ţările scandinave, Insulele Canare şi Palestina – însă, de obicei şi în principal, cu cele situate în Atlanticul de Nord. Probabil că cel mai proeminent apărător din timpurile moderne a fost Edward H. Thomson, arheologul şi consulul american timp de douăzeci şi patru de ani în Yucatan, Mexic. El a murit în anul 1935 cu convingerea că tribul de indieni Maya din America Centrală îşi avea originile în Atlantida. În ciuda elementului de ridicol din partea ştiinţei conservatoare, au mai fost şi alţi care au îmbrăţişat acest punct de vedere. Oamenii de ştiinţă au tendinţa de a considera întreaga poveste ca fiind una inventată deoarece nu s-au găsit scrieri înregistrate contemporane. O mică doză de credibilitate este acordată descrierilor timpurii, legendelor şi teoriilor, cu toate că acestea din urmă nu răspund multora dintre întrebări, chiar contră. Platon, Pliniu şi Bacon, nu sunt cunoscuţi ca scriitori de ficţiune fără vreo susţinere, iar povestirea precum şi mitul par a fi extrem de nepotrivite în lucrările filozofice şi istorice serioase. De ce ar trebui să fie ei acuzaţi că şi-au construit relatările, exceptând parţial în acest caz pe Bacon, care, în mod regretabil, este nerealist şi puţin probabil. Geologii au descoperit faptul că, coasta de vest a Europei era la un moment dat o prelungire în direcţia Americii, nu aşa cum este acum, şi că scufundarea trebuie să fi avut loc cum mult timp înainte de istoria înregistrată. Există zone muntoase cunoscute, ravene şi creste în partea de jos a Atlanticului. Din cauza unul cablu rupt între Brest şi Cape Cod, geologii au găsit lavă care s-a dovedit că a fost solidificată în condiţii atmosferice – deci, deasupra apei – cu cel puţin 15.000 de ani în urmă. În Colorado, un vechi craniu de câine de origine europeană, a fost identificat ca aparţinând unei specii cu o vechime între 12 şi 15 milioane de ani, acest lucru sugerând că o fâşie de pământ lega aceste continente. Descoperirile arheologice au evidenţiat asemănări izbitoare între arhitectura egipteană şi cea central-americană, în artă şi în inscripţii, cu toate că cele două ţinuturi sunt separate de mii de kilometri de ocean. Migraţia atlantă către ambele zone este un răspuns plauzibil, în mod special pentru că nici o altă soluţie a problemei nu a fost dusă mai departe. Atlantida este menţionată pentru prima dată în Lecturile lui Cayce într-o lectură dată în anul 1923. După aceea, multe faţete ale istoriei sale apar de sute de ori în lecturile date pentru diferite persoane pe o perioadă de peste douăzeci şi trei de ani. Lecturile nu numai că îi confirmă existenţa şi sunt cele mai bune scrieri pe această temă, dar furnizează şi noutăţi oferind o imagine în detaliu şi completă a ţinutului şi popoarelor acestuia. Mai mult decât atât, şi probabil cel mai important lucru dintre toate, acestea se referă la uimitoarele sale civilizaţii în comparaţie cu epoca noastră din prezent într-un mod care este tulburător, convingător şi alarmant. Împletirile din ultima eră a culturii atlante sunt factori care au influenţe directe şi semnificative cu problemele şi evenimentele curente de la noi şi din altă parte. Acestea nu sunt întâmplătoare; iar numeroasele paralele dintre cele două civilizaţii 43

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

conduc către importanţa crucială a deciziilor cu care se confruntă America în prezent. Din înregistrările lecturilor lui Cayce Atunci când omul a intrat pe Pământ ca şi fiinţă fizică, regiunile terestre ale lumii erau foarte diferite faţă de ceea ce sunt ele astăzi. După schimbarea polilor şi ruperea continentelor multe mii de ani mai târziu, vaste modificări aveau să se întâmple. Regiunile polare au devenit după aceea tropicale şi semi-tropicale. Cea mai mare parte a continentului American era acoperit cu apă, exceptând statele Utah, Nevada, Arizona şi New Mexico. Acestea erau câmpii fertile, aşa cum era şi Deşertul Gobi din Asia de Est. Zona de coastă a Anzilor din America de Sud se afla sub apă, aşa cum era şi cea mai mare parte a continentului, exceptând regiunile Munţilor Cordilieri de Sud şi Peru. Partea superioară a Africii de Vest – Egiptul şi Sudanul – erau deasupra apei, iar Nilul se vărsa în Oceanul Atlantic. În Europa şi Asia, regiunile Carpaţilor şi Munţilor Caucaz, Norvegia, Mongolia şi Tibet erau deasupra nivelului mării. Iranul şi Caucazul erau ţinuturi bogate – Grădina Edenului. Continentele Lemuriei şi Atlantidei erau cele mai mari suprafeţe de uscat. Lemuria, situată aproximativ în ceea ce avea să devină mai târziu Oceanul Pacific, se extindea din partea de vest a Statelor Unite până în America de Sud. Coasta Anzilor era o zonă mareică, aşa cum erau şi părţi din America Centrală. Atlantida, ocupând cea mai mare parte a ceea ce avea să fie mai târziu Oceanul Atlantic de Nord, a fost cea mai importantă zonă de uscat. Aceasta era comparabilă la dimensiune cu Europa şi Rusia la un loc. Coasta de est a Statelor Unite, în cea mai mare parte sub apă, era cuprinsă în zonele joase de coastă ale Atlantidei, se prelungea până la Golful Mexic şi mai departe până la Marea Mediterană. Insula Bimini de pe coasta Floridei era o parte a continentului, aşa cum era şi Bahamasul în Indiile de Vest Britanice şi Yucatanul în sudul Mexicului. Când rasa perfectă a apărut în Atlantida, în cadrul a ceea ce este cunoscut cu denumirea de rasa roşie, ţinutul era deja locuit de monstruozităţi. Acestea erau suflete entităţi care luaseră tot felul de trupuri ciudate şi groteşti în scopul de a experimenta existenţa materială pe Pământ. Acestea existau de sute de mii de ani precum şi restul lumii, au ajuns de toate formele şi dimensiunile, de la pigmei şi până la giganţi de trei metri şi şaizeci şi cinci de centrimentri înălţime – cu anomalii ciudate ca rezultat al amestecului lor cu animalele. La început ei au trăit paşnic împreună, în lupta Fiilor Lui Dumnezeu pentru a fi rodnici, pentru a se înmulţi, a umple şi a îmblânzi Pământul , nu pentru a opune o rezistenţă activă şi organizată. Sufletele născute cu trupuri perfecte au 44

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

continuat să intre pe Pământ în număr mare pentru a ajuta la menţinerea echilibrului şi la pregătirea pentru disensiunile care aveau să apară mai târziu cu Fiii lui Belial – cei din ambele rase care s-au întors din ce în ce şi mai mult de la voinţa divină. Dar, cu acest al doilea aflux de suflete, undeva între zece şi o jumătate de milion de ani în urmă, chiar şi în acea zi ei chemau numele Domnului . Repede, ei s-au unit împreună şi au trăit în familii şi clanuri. Ei mâncau plantele şi fructele care înfloreau acum pe Pământ, şi purtau haine din pielea animalelor (şi Domnul le-a făcut pe ele pentru haine ) pentru a le acoperi acea parte a corpului care adusese deja acea influenţă distructivă în relaţiile lor sexuale cu monstruozităţile. Ei trăiau în stânci, în peşteri şi în copaci. Motivaţi de dorinţa de a excela, de a controla, de a domina, de gospodărie, clanurile şi triburile au venit în existenţă, împinşi de căutarea companiei, protecţiei şi schimbului. Repede, ei aflat că se simţeau bine unul în compania celuilalt. Oamenii din Atlantida aveau să treacă prin aceleaşi etape de dezvoltare ca şi celelalte patru rase din diferitele ţinuturi, cu toate că progresul lor avea să fie mult mai rapid. Spre deosebire de restul lumii, atlanţii ca şi naţiune erau în acel timp un popor paşnic şi au înţeles mult mai uşor folosirea legilor naturii. Piatra a fost folosită la început pentru asigurarea hranei şi pentru protecţia împotriva animalelor. În perioada de început casele erau construite din lemn, apoi din piatră, şi de formă circulară. Mai întâi atlanţii erau vânători; apoi păstori şi agricultori, foloseau instrumente din piatră şi lemn. Focul şi gazele naturale au fost printre primele descoperiri; fierul şi cuprul au urmat imediat după aceea. Curând, ei au construit baloane din piei de elefanţi şi alte animale mari, şi le-au folosit pentru mişcarea materialelor de construcţie. Încet au apărut comunităţile şi comunicaţiile. Monstruozităţile şi amestecurile, îngreunate de trupurile lor complicate şi minţile tâmpe, nu au făcut aproape nici un progres material, exceptând cazul când treceau stăpânii lor pe la ele. Fizic, de-a lungul secolelor, acestea au început în mod treptat să-şi piardă o parte din aspectul şi instinctul lor, prin căsătorii şi reîncarnări repetate pe Pământ. Însă, adevărata problemă a fost cea cu regnul animal. Fiare enorme şi carnivore cutreierau pădurile munţilor, junglele şi văile. Păsări gigantice planau pe deasupra Pământului, hrănindu-se şi devorând tot ce le ieşea în cale. Prin comparaţie, omul era inapt fizic, însă avea o armă superioară pentru apărare: forţa sufletului sau mintea. Prin raţiune şi exercitarea puterii voinţei, el a fost capabil să elaboreze, să improvizeze şi să fie mai deştept. Numai prin această modalitate, el a fost capabil să supravieţuiască forţei brute a animalelor, a căror regulă era aceea că supravieţuieşte cel mai bine adaptat. Totuşi, relativ aproape de Dumnezeu, cu toate că era căzut în materie, omul în timpul primilor săi o mie de ani pe Pământ, poseda un trup prin care 45

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

sufletul se exprima mult mai uşor decât avea s-o facă mai târziu. Puterile oculte erau atunci ceva comun. Cel de-al treilea ochi sau glanda pituitară situată în apropierea centrului capului, era extrem de dezvoltată. Prin intermediul acestei glande funcţionează abilităţile psihice creative ale sufletului. Cei din rasa perfectă au avut o astfel de cunoaştere a ceea ce se întâmplă la mare distanţă şi o cunoaştere dinainte a evenimentelor ce vor urma. Ei aveau de asemenea puterea de a controla monstruozităţile şi de a le supune voinţei lor. Cu toate acestea, omul a continuat să meargă în derivă departe de sursa lui şi s-a cufundat din ce în ce mai mult în lumea materială cu toate interesele ei temporare; ajungând în cele din urmă să piardă – toate scopurile sale practice – această putere dată de Dumnezeu. Aceste daruri ale duhului rămân latente în om până când se spiritualizează din nou în gând şi în faptă. Puţini sunt capabili să facă acest lucru. Regnul animal devenise o problemă care se dezvolta, iar ameninţarea constantă a morţii făcuse viaţa mizerabilă. Un consiliu al înţelepţilor celor cinci naţiuni ale lumii, reprezentând cele cinci rase, a fost chemat în jurul anului 52.000 înainte de Hristos. Reprezentanţii au sosit din partea rasei albe din Caucaz, Munţii Carpaţi din Europa Centrală şi Persia; din partea rasei galbene, din ceea ce a devenit mai târziu deşertul Gobi; din partea rasei negre din Sudan şi Africa superioară de Vest; şi din partea rasei brune din Lemuria. În prima şedinţă de acţiune unită, au fost planificate căile şi mijloacele pentru combaterea creaturilor care se răspândiseră peste tot în atât de multe locuri. Dezbaterile pentru apărare s-au centrat în jurul folosirii puternicelor forţe chimice ale elementelor din pământ şi aer. Deciziile luate s-au dovedit a fi eficiente, însă au avut consecinţe neaşteptate şi de durată în anii care au urmat. Amestecurile şi monstruozităţile erau surghiuniţii societăţii. În mod frecvent cu principii scăzute şi cu voinţă şi autocontrol scăzut, acestea erau folosite pentru sarcinile cele mai dezonorante. Statutul lor pe scara socială era puţin mai înalt decât cel al animalelor domestice şi al celor de povară. Din cauza acelor oameni din rasa perfectă, a apărut o divizare în două tabere, ideologic acestea se opuneau vehement una împotriva celeilalte. Aceste ideologii diferite erau din cauza celor de neam pur care erau împotriva celor ce nu îşi depăşiseră complet influenţele animale, aceste lucruri provocând disensiuni şi crescând certurile şi tulburările. Aceşti proscrişi înrobiţi de cei ai lui Belial, adepţi ai lui Baal sau Belzebub (Belzebut) – forţele răului – erau trataţi cu asprime. Prin folosirea puterilor oculte, hipnoză şi telepatie, aceştia se aflau sub dominaţia completă a stăpânilor lor. Ei erau crescuţi precum vitele pentru anumite tipuri de munci şi nu se bucurau niciodată de fructele muncii lor, şi foarte puţin de o viaţă de familie. Cunoscuţi sub denumirea de Lucruri – cei care nu trebuie atinşi, automatonii – 46

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

ei făceau toată munca de pe câmpuri, din casă şi anumite meşteşuguri. Au apărut castele şi clasele sociale, acestea erau susţinute de Fiii lui Belial prin lăcomie, cu ură şi dispreţ. Din această desconsiderare şi lipsă de respect pentru drepturile şi libertăţile celorlalţi a apărut vărsarea de sânge. Mulţi au fost subiectele capriciilor pentru cei puţini şi pentru propria lor mărire de sine. Legile eredităţii şi mediului au devenit treptat mai mult un motiv de influenţă; apartenenţa s-a schimbat în funcţie de puritatea descendenţei şi de scopurile individuale – de idealurile şi motivaţiile activităţii. Erau atunci unii care erau aproape perfecţi la înfăţişare şi caracteristici, şi alţii care erau o combinaţie monstruoasă între fizicul uman şi apendice animalice cum ar fi copite, gheare, pene, aripi şi cozi. Acestea erau straniile creaturi care mai târziu aveau să fie descrise în misterioasele inscripţii egiptene şi asiriene. În perioada timpurie a Egiptului, acestea au dispărut într-un final din rasa umană. Aceste fiice ale omului ş i uriaşii de pe Pământ, descrise în Vechiul Testament, au fost motivele mustrării: Păstraţi rasa pură. Cu toate acestea, amestecurile produc uneori trupuri divine cu întorsături; spirite deformate, trupuri respingătoare cu suflete care caută lumina. Nu era trupul cel care conta atât de mult, cât puritatea scopului, a idealului. Hotârât, Dacă vei fi poporul meu, atunci Eu voi fi Dumnezeul vostru , s-a făcut un efort mai mult prin intermediul minţii-spirit pentru a-i atrage pe oameni către venerarea Unui Singur Dumnezeu. Cunoscuţi sub numele de Fiii Legii Lui Unul, aceştia au căutat să purifice rasa pentru scopul propus, precum şi pentru un trup mai bun. Principiile celor din Legea Lui Unul – O Singură Religie, Un Singur Stat, O Singură Soţie, O Casă, Un Dumnezeu – erau prea mici pentru a-i atrage pe Fiii lui Belial. Au apărut pentru prima dată altarele pentru sacrificiul din roadele muncii omului; din recolta câmpurilor şi din turmele de pe păşuni. A apărut religia, motivată de ceea ce a simţit omul, însă nemaiştiind care este adevărul, cu toate că Legea Lui Unul a fost întotdeauna aceeaşi: „Iubeşte în fiecare zi a ta. Aplică iubirea în activităţile tale zilnice, aşa cum ţi-a arătat Tatăl tău. În relaţiile tale cu omul de lângă tine să faci şi să cunoşti Legea Lui Unul.” Acesta a fost primul crez, stabilit a fi prima lege a Lui Dumnezeu către fiii Săi: Ascultă Israele (căutătorilor), Domnul Dumnezeul tău este Unul Singur. Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine. Au fost făcute Templele şi curând au apărut simbolurile religioase – ceremoniile, ritualurile, rugăciunile şi incantaţiile. Au apărut focurile sacre, precum şi altarele de purificare şi modalităţile de curăţare şi spiritualizare a amestecurilor care veniseră în căutarea iluminării şi a unui scop mult mai divin în vieţile lor. Religia s-a dezvoltat încet ca un sistem – ca o metodă pentru a-i aminti 47

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

omului despre divinitatea sa. Continuitatea vieţii, sau reîncarnarea, a fost recunoscută ca parte esenţială a planului de evoluţie al sufletului. Karma, legea cauzei şi efectului în acţiune, sau altfel spus, Ceea ce semeni, aceea vei culege, a devenit fundamentală. Astfel, discrepanţa dintre cei ai Legii Lui Unul şi cei ai lui Belial a căpătat încet formă, discrepanţă care mai târziu avea să se extindă într-o mare prăpastie. Carnalul, calea materialismului vieţii a celor ce-l urmau pe Belial era atractivă, chiar şi pentru mulţi dintre Fiii Legii Lui Unul, şi un mare număr dintre aceştia au cedat ispitelor. Cu accent pe valoarea lucrurilor temporare şi dezinteres pentru spiritual, s-a strecurat pe scenă credinţa religioasă în idoli. Prima dintre cele trei serii de catastrofe continentale a avut loc cu aproape 50.700 de ani înainte de Hristos, cu mai multe mii de ani înainte de scufundarea finală. Aceasta a apărut ca rezultat al folosirii produselor chimice şi explozibililor puternici din planul pentru anihilarea fiarelor sălbatice. Adevăratul motiv a fost starea joasă în care căzuse omul. Cantitatea uriaşă şi numărul mare de containere cu gaz care au explodat în deschiderile unde se ascundeau animalele, căderile de precipitaţii din urma erupţiilor vulcanice şi cutremurele, au făcut ca pământul să se răcească încet, încet. Amploarea tulburărilor au produs în lume schimbarea polilor, au adus polii în poziţia lor actuală şi au produs marea şi ultima Eră Glaciară. Lemuria avea să fie prima afectată, pierzând multe dintre teritoriile sale, din cauza scufundării în oceanul Pacific. În Atlantida, zona Mării Sargaselor din largul coastei de vest a Cubei avea să fie prima scufundată. Restul continentului avea să fie rupt în câteva insule cu multe canale, ravene, golfuri şi fluvii. Clima temperată s-a schimbat rapid într-una mai mult toridă. O dată cu transformările s-au produs şi micile migraţii iniţiale din Atlantida către est şi vest. Stabilimentele de început au fost în regiunea Munţilor Pirinei, în Franţa şi Spania; apoi, mai târziu în America Centrală şi de Sud. Mişcarea lemurienilor s-a produs în principal către America de Sud. Ţinutul lui Og, zona aflată de-a lungul coastei Pacificului a fost ocupată şi avea să fie mai târziu sudul Peru-ului. Acesta a fost începutul acelui misterios trib de indieni cunoscut cu numele de incaşi. Din acel moment, cu toate că marile civilizaţii s-au dezvoltat pe marile înălţimi, a existat o nelinişte tot mai mare printre atlanţi. Pe un tărâm al belşugului, au apărut certurile în locul păcii care trebuia să devină regula. Altarele au ajuns să fie folosite pentru sacrificiul uman de către cei care s-au întors de la conceptul originar al Unui singur Dumnezeu. A devenit predominantă închinarea la Soare. Numai cei dedicaţi, miezul interior al Fiilor Legii Lui Unul au rămas fermi. Standardele scăzute de moralitate, indulgenţa sexuală şi perversiunile au 48

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

devenit agresive şi s-au răspândit necontrolat. Sărăcia şi foametea s-au răspândit în rândul ţărănimii şi claselor muncitoare. A fost atunci o deteriorare a trupurilor fizice şi spirituale, aşa cum a fost atunci o depărtare a munţilor şi văilor care au intrat în mări. În ciuda progreselor materiale semnificative şi marilor realizări ştiinţifice, decăderea din interior a dus către dispersie şi în cele din urmă la anihilare, prin mândria, răutatea şi adulterismul oamenilor. Cea de-a doua şi importantă schimbare a ţinutului s-a produs la mult timp după prima, în jurul anului 28.000 înainte de Hristos, şi a avut ca rezultat scufundarea multora dintre insulele mari. Biblia ne oferă o relatare a acesteia în povestea lui Noe şi a Potopului. După Potop, care a fost precedat de erupţii vulcanice şi furtuni electrice, principalele zone de teren rămase în acestă parte a lumii au fost insula Poseidia în Nord (zona Indiilor de Vest), Aryaz în Atlanticul Central şi Og (Peru) în vest. Au fost deplasări mari de oameni în aceste ţinuturi, precum şi în alte părţi ale Pământului. Lemuria a dispărut în Oceanul Pacific. Unii dintre locuitorii săi au fugit în zonele sigure ale Californiei inferioare, Arizonei şi New Mexico, unde au înfiinţat Frăţia lui Mu, în ţinutul „Mayra”. Pentru atlanţi, acest lucru a însemnat sfârşitul unei era şi începutul uneia noi care a fost una de neegalat în mai multe feluri. După zilele Potopului, a început o perioadă de reconstrucţie în Atlantida. Înclinaţia către ştiinţă a minţii atlanţilor, combinată cu energia şi agresivitatea lor, au făcut posibili marii paşi înainte în domeniul chimiei, fizicii şi psihologiei; în multe feluri, Atlanţii au fost un popor superior. În anumite domenii, ei erau mult mai învăţaţi decât oricare altă civilizaţie. Atunci când a fost descoperită electricitatea a urmat prima dintre transformări, aceasta a deschis calea către descoperiri remarcabile în domeniul electronicii şi a dispozitivelor electrice. Energia atomică a Uraniului a ajuns să fie înţeleasă şi folosită în transportul şi deplasarea obiectelor grele. De asemenea, s-a abuzat de aceasta în scopuri egoiste. Atlanţii aveau un sistem mai eficient de încălzire şi iluminat; iar comunicaţiile cu alte ţinuturi erau foarte bine stabilite. Razele luminoase de mai multe tipuri, precum cele laser, erau descoperite şi controlate, inclusiv raza morţii. Era fabricat aer lichid şi de asemenea comprimat, precum şi cauciucul. Existau aliajul metalic din alamă, aluminiul şi uraniul, unele necunoscute de noi, şi erau folosite în construcţia ambarcaţiunilor care pluteau în aer şi pe apă, inclusiv la submarine. Telefonul şi liftul erau în uzul comun, radioul şi televiziunea erau extrem de dezvoltate, precum şi amplificarea razelor de lumină pentru observarea şi fotografierea telescopică la mari distanţe. Au ajuns să fie fabricate multe tipuri de podoabe pentru corp. Soldaţii şi aplicarea legii au ajuns să devină o parte a scenei politice. 49

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Însă, cea mai notabilă realizare ştiinţifică a atlanţilor a fost valorificarea energiei solare. Dezvoltate iniţial ca mijloc de comunicare spirituală între finit şi infinit, uriaşele cristale reflectorizante au fost cunoscute sub denumirea de Piatra Tuaoi. Mai târziu, prin îmbunătăţirea s-a de-a lungul secolelor, acesta s-a extins pentru a fi folosit ca generator de putere sau energie, radiind-o împrejur pe întregul ţinut, fără ajutorul firelor. Apoi, acesta a ajuns să fie cunoscut cu denumirea de Piatra de Foc sau Marele Cristal. Amplasată în Templul Soarelui din Poseidia, Piatra de Foc era centrala energetică a ţării. Practic, aceasta era un mare cilindru din sticlă sau piatră, cu mai multe faţete şi introdus într-un mecanism de la un capăt la celălalt. Aceasta era suspendată în centrul construcţiei şi izolată cu un material non-conductor de genul azbestului şi asemănător bachelitei. Deasupra Pietrei era o cupolă care putea fi retrasă pentru a o expune la soare. Concentrarea şi amplificarea razelor solare prin mai multe prisme era de o intensitate extraordinară. Astfel, aceasta era atât de puternică încât putea fi regenerată şi transmisă în întreg ţinutul sub formă de raze invizibile asemănătoare undelor radio. Această energie era folosită pentru puternicele nave maritime, pentru aeronave şi chiar pentru vehiculele de agrement. Acest lucru era realizat prin control de la distanţă, prin metode de inducţie către aparatele de pe ambarcaţiuni. Marile oraşe şi cartierele îşi primeau energia de la aceeaşi sursă. Chiar şi trupul uman putea fi întinerit prin intermediul aplicării moderate a razelor care proveneau din cristal, şi omul se putea reîntineri de mai multe ori. Cu toate acestea, prin aplicarea în mod greşit, Piatra de Foc putea fi utilizată la fel de bine ca mijloc de tortură şi pedeapsă. Acordată prea intens – nu în mod intenţionat – aceasta a contribuit la cauza celei de-a doua catastrofe. Razele sale, în combinaţie cu alte forţe electrice, au activat mai multe focuri din interiorul Pământului, iar erupţiile vulcanice au produs precipitaţiile din puternicul depozit de energie. Frumoasele oraşe din piatră care străluceau în lumina Soarelui s-au răspândit pe întreg teritoriul. Printre acestea, Amaki, Achaei şi Poseidia au devenit în cele din urmă cele mai importante oraşe în acele zile. Acestea erau localizate pe ultima dintre marile insule denumită cu acelaşi nume, Poseidia. Aici, î n Golful Parfa, a existat unul dintre cele mai importante şi aglomerate porturi maritime din lume. Apa era furnizată către clădirile oraşului, precum şi spre multele piscine şi lagune, prin viaductele construite până la izvoarele muntelui din apropiere. Atât de mari şi de multe erau aceste conducte, încât păreau a fi un zid prin oraş. Sporturile de apă era foarte populare. Clădirile erau construite pe nivele şi din piatră strălucitoare, din piatră lustruită şi cu mozaicuri executate cu mare 50

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

măiestrie. În centrul oraşului se afla un templu în jurul căruia se desfăşura cea mai mare parte a vieţii Fiilor Legii Lui Unul. Susţinut de uraşe coloane semicirculare din onix, topaz şi beril încrustat cu ametist şi alte pietre preţioase colorate, elaboratul templu reflecta razele Soarelui în unghiuri şi de o minunată varietate. În interior, focurile sacre ale altarelor ardeau constant în încăperea dinăuntru. Aceste misterioase flăcări produceau raze – cunoaşterea în legătură cu acestea s-a pierdut atât de repede – flăcări care erau folosite în tratarea acordată Amestecurilor pentru eliminarea anexelor nedorite. Era acolo o mare curte interioară care servea ca sală de întrunire, încăperi pentru profeţi şi mulţi preoţi, preotese şi îngrijitori ai templului. Marea preoţime era alcătuită din femeile şi bărbaţii cei mai învăţaţi din acele zile, iar unii dintre aceştia acţionau în calitate de judecători precum şi ca instructori spirituali şi de vocaţie. Atlanţii, şi în mod special poseidienii, studiau energiile creatoare ale Universului şi au pătruns esenţa depozitului naturii; vibraţia planurilor, bijuteriile şi metalele – şi mai târziu efectul lor vibratoriu asupra psihicului şi naturii intuitive a omului. Agricultura era extrem de avansată, ca de altfel şi astronomia şi astrologia. Atlanţii au calculat semnificaţia numerelor, stelelor şi elementelor; cunoscând chiar şi activitatea şi efectul pe care îl dă roua dimineţii. Ei ştiau cum se poate neutraliza gravitaţia. Ei erau conştienţi de misterele originii omului şi de existenţa celor cinci rase, aveau o înţelegere deplină asupra legilor metafizicii – a adevărurilor spiritualului şi ştiinţelor care este în esenţă acelaşi. Exista această bogăţie de cunoaştere pe care o posedau cei ai Legii Lui Unul, şi care a fost cercetată şi aplicată în mod eronat de către cei ai lui Belial, materialiştii care au respins nu numai idea adorării Unui singur Dumnezeu, dar de asemenea şi precauţiile şi avertismentele. Au existat şi unii dintre Fiii Legii Lui Unul care au ascultat argumentele şi tentaţiile oferite de cei ai lui Belial şi au cedat, au devenit colaboratorii lor în dorinţa de a folosi energiile creatoare şi ale Universului în scopuri de plăcere şi distrugere. Această aplicare greşită a fost numită „Partea Întunecată” a legii, sau a vieţii. Multe dintre templele religioase au fost degradate la temple ale păcatului, precum şi pentru aplicarea legilor spirituale în satisfacerea poftelor trupeşti. Abuzarea de puterile psihice a dus la conflicte în multe locuri. A fost susţinută folosirea explozibililor, gazelor şi a aerului lichid în scopuri egoiste. Conflictele au apărut în mod special în cadrul celor care urmau să fie liderii, precum şi în partidul ce urma să fie la guvernarea ţinutului. Sclavii, ţărănimea şi clasa muncitoare nu numai că erau asupriţi şi abuzaţi în mod egoist, dar li se impuneau şi mari taxe. Între cele două grupări au apărut linii partinice care le diferenţiau în mod categoric. Cu toate că cei cu Un singur Dumnezeu erau aparent la putere, 51

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

existau mari amestecuri din partea opoziţiei în autoritatea şi controlul lor. A izbucnit astfel războiul civil. Forma de guvernământ era una monarhică, într-un stat semi-socialist. Regele era ajutat la conducere de către un consiliu intern. În acesta existau elemente rele; înşelăciune, intrigă şi conspiraţia din jurul regelui. Societatea era în general divizată în trei clase: clasa de guvernământ – compusă din cei aflaţi în ambele grupuri din poziţia de putere şi autoritate, fiind inclusă aici şi marea preoţime; clasa de mijloc sau învăţătorii – instructorii şi supraveghetorii; şi ţărănimea sau clasa muncitoare, inclusiv amestecurile. De asemenea, mai exista şi linia regală, prinţii şi prinţesele de la curtea regelui şi care iubeau fastul şi splendoarea. Fiii Legii Lui Unul trăiau în comunităţi. Dezvoltarea factorilor perturbatori din interior, preamărirea, dorinţele personale şi înrăirea au făcut ca distrugerea finală a Atlantidei să fie tot mai sigură. Înaintata înţelegere a legilor spirituale şi ale naturii şi aplicarea în mod greşit a acestora, a făcut ca distrugerea să fie mult mai groaznică. Cei cu un Singur Dumnezeu şi-au dat seama, prin intermediul puterilor de clarvedere ale glandei pituitare şi care se aflau într-un rapid declin, şi-au dat seama că destrămarea finală a ţinuturilor poseidiano-atlante era la un pas. Ei au căutat modalităţi de avertizare şi de a-i unifica pe oameni pentru a preveni acest lucru, dacă era posibil, în aşa fel încât să se poată realiza totuşi porunca – Stăpâniţi Pământul, în locul celei a belialienilor care spunea – subjugaţi-vă unul pe celălalt. Ei au încercat să ofere cunoaşterea în legătură cu dezastrul care se apropie tuturor şi diferitelor naţiuni ale lumii, şi a fost convocată o reuniune din acest punct de vedere. Emisari din multe ţinuturi au venit în Atlantida, pentru a răspândi înţelepciunea lor, într-o ultimă încercare de a evita calamitatea, însă reuniunea şi campania lor misionară ce rezulta din aceasta a fost în zadar. Împăcându-se cu gândul inevitabilului cataclism naţional, Fiii Legii Lui Unul şi-au făcut alt plan; au căutat ţinuturi potrivite pentru a le coloniza. Au fost întreprinse multe expediţii în acest scop. De asemenea, liderii Fiilor Legii Lui Unul s-au asigurat de acestu lucru deplasându-se practic în acele ţinuturi, prin aer şi pe apă, către ţinuturile sigure ale Egiptului, din Honduras, Yucatan şi alte zone. Un interes special din partea lor a fost pentru păstrarea principiilor şi înregistrărilor lor religioase, iar pe acestea le-au luat cu ei. Prin 10.700 înainte de Hristos, ţinutul ajunsese la o profundă viaţă morală şi spirituală – dar nu la o cunoaştere şi la o punere în practică a acestei cunoaşteri. Sacrificiul uman şi închinarea la Soare au devenit predominante, de asemenea adulterul şi corupţia. Cei cu amestecuri (combinaţiile om-animal) erau folosiţi şi se abuza de ei. Forţele naturii erau folosite în mod greşit. Cristalele soarelui au fost modificate cu cruzime pentru a fi folosite ca mijloc de constrângere, de tortură şi 52

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

pedeapsă; şi a devenit cunoscut printre oamenii de rând cu denumirea de „Teribilul Cristal”. A fost atins un nou şi scăzut nivel de moralitate şi demnitate umană. Violenţa şi rebeliunea s-a răspândit în întregul ţinut. Apoi a venit catastrofa finală. Imensele revolte au zguduit temeliile Pământului. Marea insulă s-a prăbuşit în ocean şi apa a acoperit-o. Au rămas dispersate numai vârfurile munţilor, pentru a marca mormintele scufundate. Unii oameni au scăpat; vreo câţiva au rămas eroic în urmă pentru a-i ajuta pe ceilalţi în exodul către celelalte ţinuturi. Dar majoritatea au fost pierduţi. Prin 9.500 înainte de Hristos, Atlantida ca naţiune era dispărută de pe faţa Pământului. Cu toate acestea, cultura atlantă nu s-a pierdut în totalitate. Cu toate că au existat civilizaţii relativ mari în China, India şi Pirinei, influenţa atlantă a fost resimţită în multe locuri şi în diferite timpuri, precum şi natura sa agresivă şi îndreptată către progres, aceasta continuă şi acum să se facă simţită prin reîncarnările de pe Pământ. Adesea, ciclul istoriei se repetă, iar spiritul atlant a mai apărut încă o dată, precum şi anumite porţiuni din ţinutul lor. Atunci când vor începe modificările, insula Poseidia va fi printre primele puncte care se vor ivi deasupra nivelului mării; noi ţinuturi vor apărea în largul coastei de est a Statelor Unite. Acest lucru poate fi aşteptat să se întâmple în 1968 sau 1969. Insulele Bahamas sunt rămăşiţele vârfurilor muntoase din Poseidia, o parte din ceea ce a fost odinioară marele continent, înainte de ruperea sa în insule după cel de-al doilea dezastru. În apropierea insulelor Bimini, la cinci mile de coasta Miami, Florida, sunt îngropate sub mâlul mării rămăşiţele unui străvechi templu atlant. Într-o bună zi el va fi dezgropat. În Pirinei şi Maroc sunt aşezări timpurii care încă aşteaptă să fie descoperite. În Honduras, Guatemala şi Yucatan, Mexic, atlanţii care au fugit au devenit cunoscuţi ca poporul Maya. În America de Nord ei s-au stabilit în New Mexico, Arizona, Nevada, Colorado, şi într-o anumită măsură în est, în zona Mississippi şi Ohio, unde au ajuns să devină cunoscuţi sub denumirea de Constructorii Movilei. Indienii irochezi sunt descendenţi direcţi, iar anumite urme ale credinţelor religioase atlante pot fi regăsite şi în alte triburi indiene. În Egipt, se poate resimţi influenţa atlantă în construcţia piramidelor. Aceste influenţe se pot găsi în Egipt, Bimini şi Yucatan, acestea dublând rapoartele despre istoria atlantă. Înregistrările sunt identice şi vor clarifica unele dintre relatările din Vechiul Testament. În înregistrări se află inclus şi planul pentru construirea Marelui Cristal. Unele dintre aceste vestigii au fost deja recuperate din piramidele din Yucatan, de către arheologi care nu ştiu despre ce este vorba. În timp ce datele primelor înregistrări din lecturile lui Cayce sunt între zece şi o jumătate de milioane de ani în urmă – cel de-al doilea aflux de 53

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

suflete din cadrul rasei perfecte – civilizaţiile s-au ridicat şi au decăzut de mai multe ori în timpul perioadei atlante de la 200.000 până la 10.700 de ani înainte de Hristos. Între prima şi următoarea distrugere a trecut o perioadă de ani mai mare decât de la începutul timpului erei creştine şi până în prezent. Tipul de cultură dus în Pirinei şi America în timpul primei catastrofe, a fost diferit faţă de cel luat către America Centrală şi Maroc în cel de-al doilea exod; iar către Egipt şi Yucatan, Mexic, un al treilea tip în timpul dezastrului final. Nici nu se putea ca întreaga civilizaţie în totalitatea elementelor sale să fie transplantată în oricare dintre timpuri. O divizare a limbilor vorbite s-a produs atunci când continentul s-a rupt în mai multe insule, cu toate că în restul lumii încă vorbea o singură limbă. Aceste limbaje atlante au avut în viitor un efect complicat asupra diferitelor civilizaţii spre care oamenii au migrat. Astfel, omul a evoluat din punct de vedere material, şi câteodată şi spiritual, dar aproape niciodată în linie dreaptă, cu toate că, în general, tendinţa a fost întotdeauna către înainte. Când un puţin mai bine; când puţin mai rău; fluctuând precum o plută dusă de valuri. Sufletele s-au ridicat la mari înălţimi; şi adesea au căzut la mari adâncimi luând cu ele şi pe altele. Însă, întotdeauna au existat vreo câteva care au căutat răspunsul la misterioasele întrebări în legătură cu locul de unde au venit, încotro se îndreptă, şi de ce. Omul încă se sustrage de la înalta cale către o mai mare nobleţe şi o viaţă trăită după voia lui Dumnezeu, cu toate că aceasta se află la o aruncătură de băţ distanţă. Epoca prezentă este o replică pe mai multe planuri a străvechii Atlantide şi a măreţiei ei, şi prin urmare, tehnologia noastră poate fi mai bine înţeleasă dacă este văzută în lumina realizărilor atlante. Atlanţii se reîncarnează acum pe Pământ în număr mare, şi aşa cum ciclul progresului omenirii se realizează prin intermediul legii karmei – acţiunea şi reacţiunea – omul se confruntă din nou cu o lume creată de el însuşi. În primul rând, există oportunitatea pentru civilizaţia noastră, în circumstanţe similare, nu numai pentru a primi recompensa pentru multele răutăţi comise, dar şi pentru a alege încă o dată între a folosi legile naturii în scopuri constructive sau în scopuri distructive. Înregistrările de la Cayce spun: „Aşa cum s-a arătat aici, această entitate este una atlantă. Prin urmare, ea se manifestă pe Pământ în această perioadă în care mulţi dintre atlanţi au intrat. De aceea, poţi fi foarte sigur – nici un lider, din orice ţară, cu orice climă – indiferent că este prieten sau duşman, indiferent ce ar crede entitatea – acesta nu este altceva decât un atlant.” „Aşa cum am arătat, atlanţii au ajuns la un asemenea avans; şi au fost însărcinaţi cu activităţile divine de pe Pământ. Însă – aşa cum a făcut şi această entitate – ei au uitat Cine sunt şi pentru Ce trăiesc în totul şi de unde îşi au fiinţa lor. Astfel, ei au ajuns să îşi distrugă ei înşişi trupul, nu însă şi sufletul.” „Atunci, acesta este scopul existenţei entităţii pe Pământ: să fie un canal 54

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

al binecuvântării pentru cineva astăzi – acum. Asta este, să fii un exemplu viu al Celui ce a chemat: ‚Veniţi la Mine toţi cei slabi şi împovăraţi, luaţi-Mă pe Mine asupra voastră şi învăţaţi de la Mine.’ Acestea sunt scopurile tale pe Pământ. Şi aceasta este manifestarea frumuseţii tale – sau, să ajungi din nou la un eşec mizerabil aşa cum ai făcut în Atlantida, şi aşa cum au făcut multe alte suflete în mod special în această eră.” (Cazul #2794-L-1) Suntem în apropierea perioadei de test. Ceea ce facem acum va decide soarta omenirii pentru veacurile viitoare.

Extrase din lecturile lui Cayce „Din când în când, informaţiile obţinute de anumiţi indivizi prin lecturile lor de viaţă, au devenit (informaţiile) prin care ei, ca entitate sau individualitate, au ocupat un loc special, sau au efectuat o anumită actvitate pe acel continent; sau au emigrat de pe acel continent către o altă parte a Pământului la un anumit timp şi au început o altă dezvoltare deosebită. Acesta (continentul) trebuie să fi fost unul simplu şi ocupat, apariţia lor (a atlanţilor) în alt tip de climat i-a determinat să facă multe schimbări în acest domeniu în care intraseră.” „Fie că este vorba despre adevărul existenţei reîncarnării, şi că sufletele ocupă un asemenea mediu intrând în sfera Pământului... în prezent; este straniu faptul că, în cazul în care ei au făcut modificări în ceea ce se întâmpla pe Pământ în zilele lor, acestea le-au adus propria distrugere, iar dacă ei au intrat acum, ar putea face la fel de multe schimbări în legătură cu oamenii şi individualităţile? Apoi, sunt ei fiinţe născute în această lume? Şi dacă este aşa, care au fost împrejurările – şi ce înseamnă împrejurările în lumea materială de astăzi?” (Cazul #364-1) „Aşa precum în Atlandida, în acea perioadă când au apărut întrebările ... precum cele în legătură cu recunoaşterea castelor în acel ţinut, atunci când au fost consideraţi de neatins, precum diferenţa dintre câini şi cele mai înalte caste. Entitatea se afla în această poziţie (în care se aştepta să fie) prin care obţinea o abordare de intangibil în legătură cu propria sa auto-dezvoltare. În prezent, ca urmare a acestei experienţe, entitatea are cunoştinţe şi abilităţi în lucrurile care au legătură cu prelucrarea metalelor şi în construcţii ... şi cu sentimentul democratic.” (Cazul #333-L-1) 55

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

„... entitatea era unul dintre profesori printre oamenii din acea perioadă, şi printre cele distruse de revărsările din acel ţinut – şi din nou va veni entitatea în sfera pământească atunci când vor veni asemenea schimbări. Având numele de Isshuta, entitatea a pierdut în această experienţă, prin frica creată în sine însăşi, prin inducerea în eroare a altor persoane atunci când adevărul le era cunoscut. În prezent, această frică îi este una înnăscută.” (Cazul #105-L-1) „Zilele pe Pământ îi erau atunci numărate în zeci, cinzeci şi sute, nu în zile, săptămâni sau ani aşa cum se numără în prezent ... Sau, în acea experienţă, a trăi până la cinci, şase sau şapte sute de ani, nu însemna mai mult decât a trăi astăzi până la cincizeci, şaizeci sau şaptezeci de ani din prezent.” (Cazul #1968-L-2) „... Aşa cum s-a indicat, el ca entitate a fost asociat cu cei care se ocupau cu aplicaţiile mecanice şi cu punerea lor în practică în timpul experienţei sale. Şi aşa cum aflăm, aceasta a fost o perioadă în care existau atât de multe, încât nici măcar nu ne putem gândi în experienţa prezentă.” „În legătură cu Piatra de Foc ... activităţile entităţii erau de o asemenea natură încât aveau legătură atât cu forţele constructive cât şi cu cele distructive din această perioadă. Ar fi bine să-i fie oferite entităţii câteva descrieri ale acesteia, astfel încât să poată înţelege mai bine în prezent ...” „În centrul unei clădiri despre care am putea spune astăzi că era căptuşită cu metale neconductoare sau rocă neconductoare – ceva oarecum asemănător cu azbestul, cu ... altceva non-conductor precum cel fabricat acum în Anglia sub o denumire care este bine cunoscută multora dintre cei care se ocupă de asemenea lucruri (n. tr. din domeniul electric.)” „Partea de sus a clădirii unde se afla piatra era ovală, sau putea fi acolo un dom ... o porţiune de glisare înapoi, astfel încât piatra activă să recepţioneze razele Soarelui sau ale stelelor – concentrând energiile emanate de corpurile care sunt prin ele însele foc, împreună cu elementele care se găsesc şi care nu se găsesc în 56

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

atmosfera Pământului.” „Concentrarea prin intermediul prismelor sau lentilelor (aşa cum poate fi denumită aceasta în prezent) să făcea într-un asemenea mod în care aceasta acţiona instrumentele conectate în diferite modalităţi pentru navigare; prin metode de inducţie care aveau mai mult caracteristică de control aşa cum în zilele de astăzi poate fi ceva comandat sau ghidat prin vibraţii (n.tr. ale undelor) radio; prin intermediul unui fel de forţă împingătoare provenită din piatră şi care acţiona ca forţă motrice chiar în ambarcaţiuni.” „Acolo era pregătit astfel încât, atunci când domul era retras, să existe sau nu un obturator în calea diferitelor nave acţionate direct şi care erau împinse prin spaţiu – indiferent că se aflau în raza vizuală a ochiului, dacă am putea spune aşa, sau indiferent dacă erau direcţionate prin apă sau prin unele sau prin altele dintre elemente.” „Aspectele în legătură cu această piatră se aflau exclusiv în mâna iniţiaţilor din acel timp; iar entitatea s-a aflat printre cei care au direcţionat influenţele radiaţiilor care apăreau, cele de forma razelor invizibile pentru ochi dar care acţionau asupra pietrelor însele, stabilind astfel forţele motrice – indiferent că erau nave aeriene ... care în acea perioadă erau acţionate de gaze; sau era folosită mai mult pentru ghidarea navelor de agrement care zburau aproape de sol; sau ceea ce am putea numi ambarcaţiuni care se deplasau pe suprafaţa apei sau pe sub apă.” „Apoi, acestea, erau împinse prin concentrarea razelor care veneau de la piatra care era centrată în mijlocul staţiei de alimentare sau a casei de alimentare (aşa cum s-ar spune în prezent).” „Prin forţele active ale acesteia, entitatea a adus forţele distructive din cauza suprasolicitării – în diferite zone ale ţinutului – prin modul de acţiune în producerea energiei pentru diferitele forme ale activităţi umane în oraşe, în cartiere şi în ţările din împrejurimi. Acest lucru nu l-a făcut în mod intenţionat, l-a acordat prea intens (n. tr. l-a suprasolicitat, i-a cerut prea mult, mai mult decât putea debita); iniţiind astfel cea de-a doua perioadă a forţelor distructive care s-au abătut asupra oamenilor din acel ţinut – iar acesta s-a rupt în acele insule care au devenit mai târziu insulele distruse prin aducerea forţelor distructive asupra ţinutului.” 57

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

„Prin aceeaşi formă de foc erau regenerate şi trupurile indivizilor: prin ardere – prin aplicarea razelor provenite de la piatră – influenţând provenienţa forţelor distructive asupra organismului animal. Prin urmare, organismul era reîntinerit prin el însuşi; şi el a rămas în acel ţinut până la ulterioara sa distrugere, alăturându-se oamenilor care au participat la ruperea ţinutului – sau, alăturându-se lui Belial până la distrugerea finală a ţinutului. În acest sens, (n. tr. în acea existenţă), entitatea a pierdut. La început, aceasta nu a avut intenţia şi nici dorinţa (n. tr. de a se alătura) forţelor distructive. Mai târziu a evoluat prin propria putere.” „În ceea ce priveşte descriere modului cum era construită piatra: găsim că aceasta era un mare cilindru din sticlă (aşa cum ar fi denumit astăzi); tăiat în faţete, astfel încât, între partea de sus şi cea de jos a cilindrului să se concentreze puterea sau forţa.” „Aşa cum s-a indicat, înregistrările în legătură cu modalităţile de construcţie sunt aceleaşi în trei locuri de pe Pământ, acestea sunt situate astăzi în: porţiunile scufundate ale Atlantidei sau Poseidiei, acolo unde se află o parte din templele ce ar putea fi descoperite în noroiul depus pe fundul mării de-a lungul erelor – în apropiere de locul cunoscut cu numele de Bimini, pe coasta Floridei. Şi (în cel de-al doilea rând) în templul înregistrărilor care se află în Egipt, acolo unde entitatea a acţionat mai târziu în cooperare cu alţii, pentru conservarea înregistrărilor care soseau din ţinutul unde acestea fuseseră păstrate. De asemenea (în cel de-al treilea rând), în înregistrările ce au fost duse în locul care este acum Yucatan, în America, acolo unde se află acum aceste pietre (despre care se cunosc atât de puţine lucruri) – în urmă cu câteva luni, acestea au fost descoperite.” (Cazul #440-5) „... în ceea ce este cunoscut ca ţinutul Atlant, în timpul perioadelor când a existat tulburare şi ceartă din partea celor mulţi care respingeau legile şi principiile Legii Lui Unul; atunci au început revoltele, stabilindu-se astfel plecarea din ţinutul poseidian. Entitatea a locuit printre cei care lucrau pentru stocarea forţelor ce acţionau în natură, cele ale marelui cristal, astfel încât luminile, formele, activităţile pentru ghidarea navelor care se deplasau pe apă ori pe sub apă; şi 58

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

pentru multe alte comodităţi (aşa cum sunt cunoscute acum) pentru om: cele pentru transmisia în trup (n. tr. probabil este referire acţiunea de vindecare, reîntinerire), transmisia vocii, înregistrarea acelor activităţi care au devenit în curând lucruri practice – în crearea acelor vibraţii care se fac asemenea transmisiei televizate, aşa cum este denumirea în termenii din prezent.” (Cazul #813-L-1) „... în ţinutul atlant, în timpul perioadei speciale când, din cauza previziunilor a început exodul ... acelor activităţi care aduceau forţele distructive. Vom găsi entitatea printre cei care au ajuns nu numai în ţinutul cunoscut acum ca Yucatan, dar de asemenea şi în Pirinei şi în ţinutul Egiptului.” „Printre mijloacele de transport, modalităţile de comunicaţie prin intermediul navelor aeriene din acea perioadă, se găseau acelea care au fost descrise de Ezechiel după o perioadă mult mai târzie.” (Cazul #1859-L-1) „... în ţinutul atlant, în acea perioadă când a exista o plecare a oamenilor, înaintea perioadei distrugerii finale. Entitatea s-a aflat printre cei care au ajutat la coordonare (aranjarea), împreună cu cei din diferitele ţinuturi, a celor care aveau să plece.” „Pe atunci entitatea nu era numai ceva asemenea judecătorului sau juratului – aşa cum ar putea fi denumit astăzi – dar era însărcinat şi cu misiunea de a căuta ţinuturi care ar putea oferi împrejurări asemănătoare, mediu şi activităţi pentru oameni. Şi entitatea a ajuns în ţinutul care este cunoscut acum cu denumirea de America Centrală, acolo unde oamenii au construit multele temple care sunt descoperite astăzi.” „Atunci când entitatea citeşte sau aude despre aceste lucruri, ea capătă un interes deosebit pentru ele, pentru că acestea sunt o parte din experienţa entităţii. Entitatea poate răspunde multora dintre întrebările care apar în minţile celor ce au îndoieli şi care caută să afle de ce nu există vestigii ale aşezărilor sau ale popoarelor şi nu se vede vreun cimitir făcut în pământ. Pentru că entitatea a fost una dintre cele care au început cu obiceiul de ardere a cadavrelor; iar cenuşa de la acestea poate 59

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

fi găsită într-unul dintre aceste temple care erau pregătite în acest scop.” (Cazul #914-L-1) „... în ţinutul atlant, în timpul perioadei când au început exodurile din cauza forţelor distructive care au fost iniţiate de către fiii lui Belial.” „Entitatea se afla printre prinţii acelui ţinut, cei care au realizat separarea influenţelor ce ar fi putut influenţa şi stabili călătoriile către alte ţinuturi, cu păstrarea înregistrărilor şi ... stabilirea permanentă a activităţilor care aveau să devină o parte a ceea ce numiţi voi civilizaţie în timpul prezent.” „Prin urmare ... stabilimentele din Yucatan, din Luzon, din ceea ce a devenit Inca, în ţinutul Americii de Nord, şi în ceea ce mai târziu a devenit ţinutul Constructorilor Movilei în Ohio; de asemenea stabilimente ale activităţilor în partea de sus a ceea ce este acum estul ţinutului.” „Entitatea a fost una calificată nu numai în aeronave şi ambarcaţiuni nautice – ca aviator şi marinar; dar, de asemenea, a făcut mari progrese şi în păstrarea legăturilor cu celelalte ţinuturi prin intermediul forţelor naturii ... Prin urmare, acele lucruri naturale care ţin de comunicaţii au devenit o parte din experienţa entităţii. Imaginaţia ... în povestirile de călătorie ... cele care au legătură cu ţinuturi stranii, oameni şi tradiţii stranii, au devenit o parte înnăscută a sa.” (Cazul #1215-L-1) „Entitatea s-a aflat printre cei care au căutat mai mult decât un singur ţinut unde ar fi putut fi trimişi cei ce urmau să fie salvaţi. Prin urmare, entitatea cunoştea ţinutul Yucatanului, precum şi anumite lucruri din Pirinei, şi la fel de bine (cunoştea) şi ţinutul Egiptului.” „În prezent, înnăscut şi la fel de bine manifestat, găsim că aceşti oameni au devenit interesanţi pentru entitate; de obiceiurile lor şi de influenţele motivante din vieţile lor.” „Găsim că entitatea a fost un locuitor temporar în Poseidia în prima parte a acestei experienţe; însă, atunci când au apărut factorii determinanţi ce au rezultat prin disputele dintre Fiii Legii Lui Unul şi fiii lui Belial, entitatea a fost 60

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

printre cei ce au călătorit către ţinutul egiptean în timpul perioadei de reconstrucţie.” „Ca urmare, vom găsi abilităţi apărute din aceste combinaţii de scopuri, dea lungul liniilor de activităţi în care avea o mai mare satisfacţie, o mai mare satisfacţie care putea să apară pentru entitate.” (Cazul #1908-L-1) „Înainte de aceasta, entitatea se afla în ţinutul atlant atunci când au existat tulburările, chiar înainte de cea de-a doua rupere a ţinutului; atunci când au existat acele discuţii şi tulburări între fiii lui Belial şi Fiii Legii Lui Unul.” „Entitatea s-a alăturat celor ce au căutat şi au încercat să folosească avantajele materiale ale fiilor lui Belial, însă, pentru a menţine, pentru a păstra, principiile Fiilor Legii Lui Unul. Astfel, au urmat aceste scopuri încrucişate între mentalul şi idealurile materiale ale entităţii. Însă, Domnul Dumnezeu este Unul singur, nu o casă dezbinată împotriva ei înşişi.” (Cazul #3102-L-1) „... în ţinutul atlant, în perioada când s-a rupt ţinutul şi s-a stabilit acolo edictul că în ţinut trebuie să fie schimbări.” „Entitatea se afla printre cei care au pornit spre ţinutul Egiptului, însă au ajuns în Pirinei şi în ceea ce sunt acum ţinuturile Portugaliei, Franţei şi Spaniei. Şi încă pot fi văzute acolo în stânca de calcar din Calais , însemnele lăsate de discipolii entităţii, precum şi încercările ... de a crea un templu al activităţii pentru susţinătorii Legii Lui Unul.” „Entitatea a avut de pierdut şi de câştigat ... A câştigat atunci când a stabilit asocierea cu cei care au construit ţinutul egiptean. Şi după cum se va vedea din aceste lucruri ... încă nu s-au găsit cele în legătură cu Alexandria; se poate spune că entitatea a fost prima care a început crearea bibliotecii cunoaşterii din Alexandria, cu zece mii trei sute de ani înainte de intrarea Prinţului Păcii în Egipt pentru prima Sa iniţiere acolo. Pentru că puteţi citi: ,De asemenea, El a fost crucificat şi în Egipt.’ ” (Cazul #315-L-1) 61

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

CAPITOLUL PATRU

CONSTRUCTORII PIRAMIDEI Dintre toate misterele de pe Pământ, Marea Piramidă din Egipt se află de departe pe primul loc. S-a scris despre aceasta mai mult despre oricare altă structură făcută de mâna omului. Fiind una dintre Cele Şapte Minuni ale lumii, aceasta a fost mult timp obiectul speculaţiilor nefondate şi a dezbaterilor în legătură cu vechimea, cu scopul, precum şi cu modalitatea de construcţie. Cu toate acestea, de fapt, întregul Egipt este un bogat şi fascinant câmp pentru cercetarea ştiinţifică, pentru că aici se află unele dintre cele mai derutante ghicitori pentru om. Cea mai recentă dată cunoscută în istoria lumii este aceea a adoptării calendarului egiptean în anul 4.241 înainte de Hristos. Un sistem larg acceptat este cel care împarte istoria ţinutului în treizeci de dinastii – din anul 3.400 până în anul 332 înainte de Hristos. Nu se cunoaşte aproape nimic dinaintea acestei date, cu toate că, dincolo de vreo îndoială, nici acestea nu sunt stabilite. Se crede în general că Marea Piramidă de la Gizeh a fost construită aproximativ prin anul 2.900 înainte de Hristos. Aceasta este localizată la şaisprezece kilometri vest de vechiul şi istoricul oraş Cairo, Latitudine 29˚58′51″ Nord; Longitudine 31˚09′ Est (Greenwich). Se consideră că aceasta a fost mormântul regelui Khufu sau Cheops, cu toate că nu s-au găsit acolo rămăşiţe ale acestuia. Uriaşa piramidă acoperă puţin peste 5,26 hectare, măsoară 231,64 metri la fiecare latură a bazei şi are 146,60 metri înălţime. Marea Piramidă este singura care are o bază pătrată şi este construită în întregime din piatră, din blocuri imense de calcar de culoare galbenă cu greutatea de 54 tone fiecare. Precizia construcţiei este atât de exactă, încât poate fi comparabilă cu cea a unui cristal lustruit însă la o scară de câteva hectare. Îmbinările sunt greu perceptibile, precum şi modul cum au fost ridicate şi montate uriaşele blocuri la locul lor în marele puzzle ingineresc. Iniţial a fost placată cu plăci fine din calcar alb precum cele din vârf, însă ulterior acestea au fost îndepărtate. Ca formă geometrică, Marea Piramidă este ceea ce se numeşte o adevărată piramidă. Baza ei este un pătrat perfect; fiecare dintre cele patru laturi ale sale sunt câte un triunghi înclinat perfect în sus plecând de la bază, în proporţie de 10 la 9, până când cele patru se întâlnesc într-un vârf situat perpendicular pe centrul bazei, acolo unde se intersectează cele două diagonale de la bază. Direcţia de orientare a bazei în legătură cu estul şi vestul, nordul şi sudul, indică o eroare de numai 5 secunde – fiind astfel de departe cea mai precis orientată construcţie cunoscută în ştiinţa ingineriei. Marele Sfinx este o figură din piatră ce reprezintă un trup de leu cu cap de om. Acesta are o lungime de 57,6 metri şi este tăiat dintr-un singur bloc de piatră. Cunoscut în Egipt cu numele de Hu, el reprezintă pe zeul Horus şi este construit cu 62

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

mulţi ani înaintea Marii Piramide. Există şi alţi sfincşi, mai mici în dimensiune, la care partea superioară arată precum un berbec sau şoim, iar multe dintre inscripţii reprezintă trupuri umane cu apendice animale precum coarne, copite, gheare, coadă şi pene. Egiptul nu este singurul care să aibă sfincşi misterioşi şi piramide. În Asiria există sfincşi care se disting prin faptul că au aripi, şi există de asemenea sfincşi mai mici ca dimensiune în Persia şi Grecia. În Yucatan, Mexic, rămăşiţele culturii Maya ne dezvăluie sfincşi şi piramide izbitor de asemănătoare cu omoloagele lor egiptene, însă de dimenisuni mai mici. Sunt evidente puterea şi bogăţia necesare pentru a construi asemenea structuri, iar acestea mai indică şi o înaltă civilizaţie, de o bogăţie considerabilă, precum şi o sursă comună. La începuturile Egiptului astronomia era o ştiinţă importantă, însă au fost descoperite puţine lucruri în legătură cu religia lor. Într-adevăr, credinţele lor par să fi fost în mod deliberat ţinute secrete. Adorarea Soarelui pare să fi fost foarte răspândită. Numele Re sau Ra pare să fi fost în legătură cu zeul Soarelui, şeful tuturor zeilor. Această credinţă pare să fi venit din Caucaz. Isis, prototipul tuturor zeiţelor, era zeiţa naturii. Închinare la ea ca la o divinitate a început probabil în anul 1.700 Î.H. Cele „Două Ţinuturi”, Egiptul Superior şi Egiptul Inferior, par să fi fost unite de către Ra. Biserica şi Statul erau în mod clar în relaţie una cu cealaltă. În ciuda bogăţiei de dovezi, se cunosc atât de puţine despre Egiptul antic şi este în continuare învelit în speculaţii şi „mitologie”. De fapt, multe din cele descoperite nu sunt întru-totul înţelese şi au multe puncte comune cu lecturile lui Edgar Cayce, care le pun într-o nouă lumină. Din aceste lecturi apare conceptul că aceasta ar fi perioada preistorică, dar sunt la fel de convingătoare că aceasta a fost una luminoasă. Acestea oferă o dată cu mult mai recentă – undeva în jurul anului 10.000 Î.H. - atunci când au fost construite Marea Piramidă şi Sfinxul; precum şi o semnificaţie ce are legătură cu evoluţia omului pe Pământ. Asemănările marcante între culturile din Egipt şi Yucatan sunt explicate prin migraţiile oamenilor de pe continentul scufundat al Atlantidei către ambele ţinuturi. Desenele ce reprezintă fiinţe umane cu apendice animale sunt redate în mod realist; apare Isis, precum şi manuscrisul antic, Cartea Morţilor care capătă un nou înţeles. În conformitate cu lecturile lui Cayce, acestea se petrec atunci când apar primii constructori ai Piramidei, fără să existe o introducere din surse externe sau material dogmatic. Din înregistrările lecturilor lui Cayce Pentru un timp de aproape 250.000 de ani, Egiptul s-a aflat sub apă, exceptând regiunile din Sahara şi Valea Nilului Superior. Au trecut totuşi multe secole după ce au apărut şi alte ţinuturi de uscat şi marea parte a ţinutului 63

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

să fie locuit. Primele au fost regulile tribale ale rasei negre ce s-a stabilit în zona fertilă a văii Nilului Superior, în apropierea a ceea ce mai târziu va fi cunoscut sub denumirea de Valea Mormintelor. Oamenii trăiau în corturi şi în peşteri şi încă de la început au folosit animalele de povară. Cu toate că, în comparaţie cu alte naţiuni de pe Pământ, aceasta era una mai puţin invadată de animalele sălbatice, era o naţiune slabă care se confrunta cu tensiuni şi probleme mai mult din interior. Pacea a devenit ce-a de-a doua regulă în timpul Regelui Raai, un om înţelept şi cu orientare spre spiritualitate, care avea o mai amplă înţelegere a legilor universale. A fost făcut un efort pentru a aduce maselor de oameni o cunoaştere despre scânteia divină ce se afla în ei. În cel de-al douăzeci şi optulea an al domniei, acest rege a convocat o întâlnire a liderilor lumii. Patruzeci şi patru de preoţi, clarvăzători şi astrologi, s-au întâlnit pentru a discuta despre subiectul de a grăbi dezvoltarea omului şi capacitatea sa de a face faţă condiţiilor din planul fizic, precum şi despre problema animalelor sălbatice din alte ţinuturi. Aceşti lideri care trăiau în corturi şi în peşteri s-au adunat pentru a discuta tema Consiliului în legătură cu forţele spirituale din om şi cum să facă din om fiinţa supremă de pe Pământ . Regele Raai a fost primul care a înţeles că această putere relativ slabă în om, îşi are provenienţa dintr-o Sursă mai Înaltă. Abordarea s-a făcut prin intermediul evidenţei forţelor razelor Soarelui, influenţelor Lunii şi a apelor care duc viaţa mai departe. Ceea ce s-a formulat aici a fost prima lege a auto-conservării care este apanajul puterii divine din om, prima recunoaştere a intelectului, o putere mai mare decât ce-a a omului însuşi. Acesta a fost începutul studiului naturii spirituale a omului: relaţia dintre oameni şi relaţia omului cu întregul; diviziunile mentale, conştientul şi subconştientul, diviziunile sistemelor solare şi diferitele planuri ale existenţei prin care trebuie să treacă omul pentru dezvoltarea sa. Astfel de principii au legătură cu multele faze ale existenţei omului pe Pământ, aşa cum este simbolizat prin intermediul Soarelui, al Lunii, al stelelor şi elementelor. Scrierea acestor legi spirituale pe tablete de piatră şi de ardezie au devenit prima biblie. Acesta a fost începutul Cărţii Morţilor, aşa cum au fost ele cunoscute mai târziu, cu toate că nu sunt o formulare a unui ritual de înmormântare aşa cum a fost interpretat. Cea de-a doua lege în Egipt a fost activă 199 de ani, iar regele Raai a fost ulterior venerat ca fiind reprezentatul lui Dumnezeu pe Pământ. El nu a fost rege întreaga sa viaţă, pentru că mai târziu, ţara lui a fost invadată. În legătură cu acel timp, cu 11.016 ani înainte de venirea lui Hristos, sau cu 300 de ani înainte de ultimele erupţii de pe ţinutul atlant, trăia acolo în ţinutul Arart (regiunea Munţilor Caucaz din Europa de Est) un mare grup de oameni din rasa albă. Conducătorul cu numele Arart a fost inflenţat de profeţia unui tânăr şi evlavios preot care se numea Ra-Ta. 64

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

La vârsta de douăzeci şi unu de ani, Ra-Ta a prezis că oamenii din tribul lui Zu care au migrat din Arabia, vor intra în Egipt şi îl vor întineri în interesul ambelor rase. El a profeţit că Egiptul acelor zile va deveni naţiunea conducătoare. La îndemnul lui Ra-Ta, regele Arart a fost convins de succesul unui asemenea risc şi s-a pregătit pentru o lungă călătorie în Egipt. Expediţiei condusă de Arart şi ghidată de către Ra-Ta i-a fost destinat să înfinţeze prima dinastie şi joacă un rol important în istoria naţiunii. Regele Raai a ajuns să fie atât de absorbit de studiile sale metafizice încât nu a reuşit să ţină seama de avertismentele consilierilor săi care îi spuneau că trebuie să apere ţara împotriva invaziei de la nord. Aproape fără opoziţie, Arart a coborât, i-a măturat regatul şi la cucerit. Mai degrabă, Raai s-a predat imediat decât să fie vărsare de sânge pentru poporul său, o acţiune care i-a adus rapid acuzaţii din multe părţi ale Egiptului. Cu toate acestea, acest lucru semăna cu o binecuvântare deghizată. Cu toate că din punct de vedere spiritual prin atitudinea s-a a câştigat, adevărata importanţă a muncii sale de o viaţă, avea să devină baza pentru un nou concept religios care a fost inclus în Cartea Morţilor. La început a existat o mare ceartă şi o mare dispută între cuceritori şi cei cuceriţi. Liderul opoziţiei din partea celor cuceriţi nu a fost Raai, ci unul dintre scribii locali care avea o mare influenţă şi era urmat de mulţime. El era suficient de puternic pentru a incita la revoltă împotriva unei legi pe care noul rege avea să o impună pentru a stabili ordinea în această confuzie. Arart, conştient de faptul că este un cuceritor străin, şi prin urmare, nepopular în rândul egiptenilor, a făcut o manevră politică îndrăzneaţă şi inteligentă. El a abdicat de la tron în favoarea tânărului său fiu şi, în acelaşi timp, ia acordat beligerantului scrib local un loc în înaltul consiliu şi între membrii familiei oficiale, oferindu-i titlul de Aarat. Prin acest lucru inamicul a fost redus imediat la tăcere şi l-a făcut să câştige sprijinul poporului egiptean. Un alt factor care a contribuit la uşurarea situaţiei interne şi de nesoluţionat, a fost atracţia regelui detronat Raai, pentru una dintre cele mai frumoase fiice şi fecioare din rândul invadatorilor, şi care în cele din urmă a devenit companioana sa. Ajunsese renumită pentru frumuseţea şi virtutea ei, şi într-atât de iubită de ambele popoare, încât după moartea ei a fost venerată precum o zeiţă. Numele ei a fost Isai. La tinereasca vârstă de şaisprezece ani, în oraşul Luz, tânărul rege Araaraat şi-a sumat formidabila sarcină de a conduce destinul unei naţiuni compusă din mai multe popoare – pentru că acolo erau deja emigranţi din India, Mongolia şi Atlandida, şi în plus nativii egipteni. Pe parcursul a optzeci şi opt de ani din timpul domniei sale au existat perioade de conflict precum şi de pace, atât în interiorul ţinutului cât şi în afara 65

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

lui. Regele Araaraat era ajutat în conducerea afacerilor de stat de un consiliul intern format din doisprezece consilieri, şi un cabinet oficial format din şefi ai diverselor departamente (printre care): cel de muncă, economic, comerţ, chimie, construcţii, educaţie, istorie şi arte – în special cel pentru muzică. Aceşti lideri au fost aleşi cu înţelepciune din rândurile egiptenilor, atlanţilor şi cuceritorilor albi veniţi de la nord. Odată cu scufundarea treptată în ocean a continentului atlant, refugiaţii atlanţi au început atunci să vină în număr mare. Aceştia şi-au adus cu ei sclavii, acele fiinţe compuse (eng. mixtures=amestecuri), religia lor şi pe unele dintre avansatele lor ştiinţe. La un moment dat în procesul de închegare a guvernului, Arart a fost nevoit să se retragă pentru a destabiliza o încercare a unor atlanţi ambiţioşi de a răsturna guvernul condus de fiul său. Aceştia căutau să profite de situaţia politică instabilă şi să se stabilească la putere. Oricum, această ambiţie a lor a avut viaţă scurtă, şi acest lucru ca urmare a acţiunii rapide a lui Arart. Odată cu pacea şi soluţionarea amiabilă a diferenţelor de opinie, au fost făcute progrese considerabile în mai multe direcţii. La vârsta de douăzeci şi doi de ani, scribul egiptean Aarat a devenit lider al guvernului de coaliţie şi a lucrat alături de tânărul rege Araaraat pentru binele tuturor facţiunilor. El a ajutat la formularea şi punerea în aplicare a legilor civile şi religioase. El a făcut înregistrări metodice şi multe dintre numeroasele sale inscripţii încă pot fi găsite într-un mormânt din apropierea Sfinxului, şi care, parţial a fost construit în timpul vieţii sale. După multă opoziţie, Ra-Ta, profetul care provenea din rândurile invadatorilor, a fost proclamat Mare Preot al Egiptului. El a făcut studii spirituale directe şi cercetare metafizică pentru ţara sa, timp de mulţi ani. El a definit ideile în legătură cu natura umană şi relaţia omului cu întregul. El a fost interesat atât de naşterea în planul fizic cât şi de evoluţia spirituală a omului; în mod special de continuitea vieţii sau de imortalitatea sufletului, nu numai de naşterea în planul fizic, dar şi de începutul începutului; de legea karmei sau a cauzei şi efectului, de nivelul spiritual; de existenţa concomitentă a sufletelor în alte planuri şi evoluţia lor ulterioară şi de asemenea de caracterul mental. Ra-Ta propovăduia faptul că printr-o instruire corespunzătoare în aceste domenii, există posibilitatea de a comunica cu aceste suflete. Însă cel mai important şi cel mai revoluţionar lucru, este faptul că el propovăduia Legea Unui Singur Dumnezeu - „Domnul Dumnezeul Tău este Unul” - şi nu închinarea la Soare, care în acel moment era religia egiptenilor. La început, localnicii nu aveau înclinaţie spre astfel de învăţături. Datorită bogăţiei ţinutului şi vieţii uşoare pe care ei o duceau, aceştia erau interesaţi mai mult de beneficiile imediate, ca persoane în trup fizic, decât de orice alte încarnări viitoare pe pământ sau despre viaţa spirituală în alte planuri cosmice. 66

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Până în această perioadă, ordinea socială a naţiunii egiptene nu era aşa de avansată în comparaţie cu cea mult mai avansată a atlanţilor. Cu toate că existau clanuri şi triburi, acolo nu existau gospodării familiale. Prin lege de stat, toate femeile unui trib erau adăpostite pe timp de noapte într-un templu separat numai al lor, iar bărbaţii locuiau afară 12. Chiar şi regele în propria sa locuinţă nu făcea excepţie de la această lege, acesta trăia împreună cu slujitorii şi consilierii săi, însă nici o regină şi nici o însoţitoare nu locuia împreună cu el. Relaţiile în legătură cu perpetuarea rasei erau considerate sacre şi se desfăşurau în temple construite special pentru acest scop. Aceste construcţii aveau trei sau patru nivele şi mai multe camere cu dimensiunea între doi şi trei metri. De asemenea, acolo se afla o sală mare pentru dans şi recreere. Decoraţiunile acesteia constau în covoare realizate manual, pături şi paturi. Împreunările nu erau la alegerea opţională a participanţilor, ci se realizau prin hotărârea regelui, pentru o perpetuare bună a rasei. Copii născuţi în Templul Sălii de Naştere erau luaţi de la mamele lor la vârsta de trei luni, erau crescuţi în departamente speciale şi instruiţi pe grupuri în clădiri dedicate acestui scop. Marele Preot Ra-Ta privea cu dezgust toată această procedură. În numeroasele sale călătorii prin alte ţinuturi – în mod special în Atlantida – el a observat beneficiile legăturilor de familie. El şi-a dat seama de valorile morale ale vieţii de familie a oamenilor – consacrarea traiului individual a unui om alături de altul pentru un scop comun, precum şi de responsabilităţile în legătură cu astfel de consacrare. La întoarcerea dintr-una din călătoriile sale în Atlantida, Ra-Ta a decretat un prim pas în realizarea unităţii familiale, faptul că de atunci înainte fiecare om urma să aibă un companion, un însoţitor (un soţ / o soţie cum se spune astăzi). Pentru el însuşi şi-a ales pe mama copilului său, perechea care venise cu el din nord. Legea s-a dovedit a fi una popular acceptată, chiar dacă alegerea perechii şi îngrijirea copiilor erau încă sub controlul guvernului. Prin acest lucru s-a realizat unul dintre marii paşi înainte în ceea ce priveşte viaţa socială în Egipt. De-a lungul anilor, Ra-Ta a crescut în popularitate şi influenţă, cu toate că a provocat aversiune în rândurile multora dintre egipteni solicitându-i regelui să-şi aleagă înaltul birou executiv numai din rândurile celor nativi, care se dovedeau a fi oneşti, competenţi şi loiali. Această politică s-a lovit de opoziţia celor sus-puşi care căutau să-şi întărească poziţiile, astfel încât ei să-i poată controla şi exploata pe oameni în propriul lor interes. Cu toate că tipul de 12 În legătură cu acest fapt, ar trebui văzut filmul documentar From the Heart of the World - The Elder Brother's Warning, film realizat în anul 1991 de BBC. Kogi este ultima civilizaţie supravieţuitoare a popoarelor Inca şi Aztec. Documentarul poate fi vizionat cu traducere în limba română la adresa de internet, http://fymaaa.blogspot.ro/2013/01/din-inima-lumii-avertismentul-fratilor.html 67

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

guvernământ era unul monarhic, în cele din urmă s-a stabilit că din punct de vedere al principiilor şi chiar al metodologiei nu era o democraţie reprezentativă. Atunci când prin cercetările şi descoperirile arheologice ale lui Ra-Ta s-au găsit rămăşiţele care arătau că a existat o civilizaţie mai devreme în Egipt, localnicii au început în mod treptat să asculte ideile sale în ceea ce priveşte Unitatea a Tot şi despre Un Singur Dumnezeu pentru toţi. Studiile metafizice ale lui Ra-Ta l-au convins că, prin cunoaşterea modului cum lucrează legea divină, se poate accelera procesul de evoluţie a omului. El a considerat că este posibilă atingerea perfecţiunii rasei din punct de vedere mental şi fizic, în timp mai scurt decât era nevoie prin procesele naturale ale naşterii şi renaşterii. Marea sa speranţă era că se pot realiza trupuri perfecte, iar în cele din urmă acestea au fost chiar puse în aplicare, aceste teorii au fost cele mai importante contribuţii ale sale pentru umanitate. Însă, la început multele dezacorduri şi disensiuni l-au doborât şi l-au descurajat considerabil pe Ra-Ta. Între timp, regele Araaraat (aceasta fiind numai unul dintre multele sale titulaturi) şi-a îndreptat atenţia către eforturile către dezvoltarea industriei pentru oameni, astfel a început o perioadă de activitate comercială. El a alăturat diferitele rase împreună şi le-a dezvoltat abilităţile, astfel încât aceste abilităţi să poată fi folosite mai degrabă în interesul maselor decât în cel al claselor (sociale). Au fost descoperite cele mai bogate resurse ale ţinutului. El a deschis minele de la Ophir, care s-a numit mai târziu Kadesh, din Persia, precum şi pe cele din Abyssinia şi din alte zone ale ţării Nilului Superior; el a promovat mineritul diferitelor pietre preţioase precum onixul, berilul, sardiul, diamantul, ametistul şi opalul. Perle erau culese din mare, în apropiere de ceea ce a devenit mai târziu Madagascar. Tăierea şi finisarea pietrelor a devenit principala meserie a muncitorilor. Din alte mine de pe curprinsul întregii ţări era extras aur, argint, fier, plumb, zinc, cupru şi a fost produs cositorul. Porumbul, vinul, blănurile şi bijuteriile erau în folosul obişnuit. Au fost construit mari grânare, precum şi nave, poduri şi viaducte. În Deosho, care s-a numit mai târziu Alexandria, au fost fondate biblioteci pentru păstrarea în siguranţă a celei mai mari colecţii de manuscrise ale acelor zile. Din bogăţia ţinutului au fost ridicate palatul regelui şi alte clădiri ale departamentului de stat, clădiri de o maiestuasă splendoare. Una dintre acestea a fost şi Templul de Aur care era placată cu pietre semipreţioase enorme şi cu lambriuri interioare din lemn foarte lustruit şi de diferite culori. Va veni o zi în care acesta va fi descoperit. Au fost construite depozite care de asemenea aveau rol de bănci, acestea erau mijlocul prin care se făceau schimburile şi comunicaţiile între naţiunile importante ale lumii. Ţinuturile acestor naţiuni erau Poseidia, ultima 68

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

dintre marile insule atlante, Og (Peru) din America de Sud, regiunea din Munţii Pirinei în Europa şi ceea ce mai târziu a devenit cunoscut cu denumirea de Sicilia, Norvegia, China, India şi America. Numai în Atlantida, Marele Potop a rupt continentul în insule pe care au început să se vorbească mai multe limbi. În alte ţări, oameni încă vorbeau o singură limbă. Chiar şi în Egipt se vorbea o singură limbă, dar cu mai multe dialecte. În timp ce regele era implicat cu aceste preocupări şi în direcţia politică şi socială a ţării, Marele Preot Ra-Ta şi asociaţii săi se ocupau de stabilirea codurilor spirituale în conformitate cu închinarea la Un Singur Dumnezeu. De asemenea, preotul a ajutat la încadrarea legilor civile penale şi morale ale poporului. Au fost construite noi temple pentru a găzdui activităţile de reabilitare fizică şi spirituală a maselor. Ra-Ta a făcut dese călătorii în Poseidia pentru a studia şi pentru a interpreta metodele celor ce rămăseseră credincioşi Legii Lui Unul. În oraşul Alta, el s-a întâlnit şi a discutat despre aceste chestiuni cu Hept-Supht (care s-ar traduce probabil „Cel ce păstrează 'taina'”). Un om respectat şi un om învăţat, Hept-Supht era custodele celor mai profunde şi secrete înregistrări şi principii religioase care erau transmise de la o generaţie la alta în Atlantida. De la Hept-Supht preotul a învăţat multe lucruri despre problemele ce aveau legătură cu acele amestecuri ( n.tr. acele fiinţe cu apendice animale care erau folosite ca sclavi), precum şi despre Fii lui Belial. Hept-Supht era nerăbdător să vadă că legile Fiilor Lui Unul vor fi păstrate în Egipt. La întoarcerea sa acasă, Ra-Ta a pus imediat în mişcare planurile pentru ridicarea a două noi temple: Templul Sacrificiului şi Templul Frumuseţii. Aceste temple au fost construite în timp de treizeci de ani. Templul Sacrificiului era un spital, un centru de vindecare, iar Templul Frumuseţii erau o şcoală în care se predau înaltele învăţături şi de instruire vocaţională. Unii dintre oamenii din Egipt, precum şi din alte ţări, erau amestecuri cu diferite stadii de dezvoltare. Un mare număr dintre aceştia erau inferiori din puncte de vedere mental, spiritual şi fizic. Ulterior problemele sociale s-au complicat, odată cu migraţia continuă a hoardelor de sclavi care soseau din Atlantida împreună cu stăpânii lor, Fiii lui Belial. Ra-Ta spera în evoluţia acestor creaturi, în faptul că le-ar putea fi accelerată suficient vibraţia spirituală, permiţându-le astfel să acţioneze în calitate de fiinţe umane şi nu să fie complet la mila stăpânilor lor. De asemenea, această mare evoluţie le-ar fi eliminat influenţa degradantă pe care o aveau din partea societăţii. În acelaşi timp în care trăiau aceste creaturi, trăiau în acel ţinut şi mulţi oameni cu o înaltă evoluţie; acesta era planul preotului, de a-i ajuta, şi de 69

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

asemenea, de a realiza o mai rapidă conexiune cu Forţele Creatoare. Astfel, aceştia la rândul lor i-ar fi putut ajuta pe alţii mai puţin norocoşi. A fost stabilită o perioadă extinsă de instruire, iar în aceste două noi instituţii a fost folosit un personal extrem de evoluat. Templul Sacrificiului nu era numai un spital pentru fizic ci şi unul pentru spirit. Tratamentele pentru corectarea diformităţilor – trupeşti şi mentale – erau realizate nu numai prin operaţii, medicamente, terapie electrică, masaj, ajustări ale coloanei vertebrale şi alte asemenea lucruri; ci şi prin dietă, vibraţii ale muzicii, culori, dans, cântec, incantaţii, iar cel mai important lucru, prin utilizarea meditaţiei profundu pe contactul cu forţa Lui Dumnezeu din trup. Atât pacientul cât şi preotul sau preoteasa căruia i se atribuia cazul, luau parte la aceste activităţi. Obiectivul era acela de curăţare a mentalului de dorinţele carnale în exces şi de vindecare a defectelor corporale ale fizicului. De asemenea, exista şi un proces de purificare ce implica flăcările unui foc de altar, şi de obicei era nevoie de şase ani, şase ani şi jumătate, pentru o schimbare completă şi auto-reînnoire. Atunci când erau înlăturate părţile rele, individualitatea era precum cea a unei fiinţe umane care a progresat şi sufleteşte, ea era pregătită pentru a începe următoarea etapă de dezvoltare. Din cauza gradului ridicat al auto-sacrificiului, al acestor strădanii către idealul de perfecţiune în trup şi spirit, trupul uman a ajuns să fie venerat precum ceva sacru şi a fost pus un mare accent pe frumuseţe şi perfecţiune. Ca şi templu în care sălăşluieşte Dumnezeu, acesta este într-adevăr sacru, aşa spunea învăţătura lui Ra-Ta. Cu toate acestea, reîntinerirea nu era era completă; în unele cazuri erau necesare mai mult de patru reîncarnări pe Pământ pentru completa schimbare. Totuşi, în câteva secole amestecurile au început să dispară cu totul de pe faţa Pământului – evenimentul a avut loc mai mult sau mai puţin rapid prin renaşteri şi căsătorii mixte cu cei ce aveau o linie pură a descendenţilor. Aceste nefericite creaturi, amestecurile, erau cei portretizaţi atât de des în arta egipteană, asiriană, greacă şi persană, prin hieroglife, ei au devenit baza pentru legendele despre existenţa lor în „mitologie” după mii de ani mai târziu. De la Templul Sacrificiului, pacientul avansa către Templul Frumuseţii şi către cursurile de instruire vocaţională şi spirituală, de recreere şi reabilitare. Aici, un corp foarte specializat de preoţi şi preotese stabileau tipul de vocaţie pentru care cursantul era cel mai bine adaptat – pentru binele său, precum şi pentru binele societăţii. Era de luat aici o decizie importantă, pentru că aceasta îi afecta nu numai viaţa prezentă, dar avea un impact şi asupra vieţilor sale ulterioare în ciclul de progresie al vieţilor pământeşti. Numai bărbaţii şi femeile cu o foarte înaltă dezvoltare şi calificare aveau distincţia de a fi aleşi ca instructori în temple. Statutul celor două sexe era egal; 70

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

purtau haine aproape identice – robe lungi ţesute manual ce semănau cu o împletitură şi erau realizate din fibre de papirus şi de lotus. Combinaţia de culori era cea de alb şi purpuriu strident. Muzica în Templul Frumuseţii era o parte esenţială a cursului pentru creşterea vibraţiilor, a tiparului de gândire al candidaţilor către un grad care le permitea să devină sensibili la Forţele Universale prin intermediul „Cordonului de Argint” sau coloanei vertebrale. Erau folosite instrumente precum flautul, lira, harpa şi viola, iar rămăşiţele unora dintre acestea se află încă îngropate în mormintele nedescoperite. De asemenea, aşteaptă să fie descoperite sigiliile şi plachetele, emblemele tiparelor sufleteşti ale persoanelor instruite. Plachetele erau un fel de simboluri heraldice distincte, prin care erau descrise o serie de scene şi simboluri şi care aveau rolul de ghidare a individualului în aderarea la planul său viitor de dezvoltare în domeniul artelor, meşteşugurilor sau profesiilor. Absolvenţii Templului Frumuseţii se încadrau în mai multe domenii: agricultură, horticultură, muzică şi canto, lucrători în olărit şi ceramică, în domeniul lenjeriei – inclusiv al scărmănării ( procesul de curăţare, smulgere și răsfirare [cu mâna sau cu mașini speciale] al lânii brute sau a altor materiale fibroase, pentru a desface fibrele, a le curăța de impurități și a le înfoia ) al ţesutului şi broderiei. Lenjeria era

făcută din bumbac, cânepă, fibre de papirus şi lotus, şi era de o calitate mai înaltă decât cea la care s-a ajuns acum (n.tr. este vorba aici de anul 1971 ). În acel timp nu existau comercianţii; în acel stat al bunăstării, exista un magazin comun pentru toată lumea. După ce funcţionarea Templelor a fost bine stabilită, treptat Ra-Ta a delegat autoritatea pentru cei pe care îi considera responsabili şi bine pregătiţi pentru stabilirea legii şi al ştiinţelor. El însuşi a petrecut mult timp în călătoriile sale pentru a se informa în legătură cu practicile din alte ţări. Chiar atunci în Egipt, el şi-a dedicat o mare parte a atenţiei sale asupra rugăciunii şi meditaţiei, aşa cum mai târziu au făcut-o hinduşii, pe idealul de a dezvolta un contact mai apropiat cu forţele superioare. În timp ce intra din ce în ce mai profund în relaţie cu Influenţele Creative, a fost posibil pentru el să atingă abilităţi psihice neobişnuite. Într-o virtuală izolare, el ar fi putut ajunge la aceasta numai alături de două sau trei persoane apropiate lui; şi de fapt, lipsa atât de prelungită din mijlocul subordonaţilor au făcut să apară probleme din motive nebănuite. Pe adevăratul motiv al felului său de a fi încrezător, preotul era în totalitate conştient de unele dintre practicile deteriorate şi de ritualurile care se răspândiseră în temple. Anumiţi conducători ai templelor, fiind incluenţaţi de ambiţiile grupurilor politice atlante, au început să-l considere pe preot un obstacol în calea dorinţei lor de control. Aceste autorităţi ale templului au conspirat alături de cei 71

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

subordonaţi lor cum să facă modificări ale practicilor, în mod special în legătură cu cele ce privesc relaţiile sexuale ale candidaţilor – care până atunci fuseseră restricţionate. Astfel, s-a ajuns ca multe să devină periculoase şi ostile în ceea ce priveşte semnificaţia spirituală a închinării, şi astfel a început uzurparea puterii. La întoarcerea lui Ra-Ta din una dintre călătoriile sale prelungite, el a fost şocat să descopere atât de multele şi atât de răspânditele pierderi ale scopului spiritual, atunci când de fapt el presupunea că s-au făcut progrese constante. Poftele trupeşti au devenit agresive; decocturile din băuturi tari erau predominante; au fost făcute chiar şi sacrificii de sânge pe altarele templelor care întotdeauna fuseseră dedicate ofrandelor din fructele şi recoltele câmpului. S-a întâmplat o întrerupere a acestora atunci când preotul i-a demascat pe cei ce au introdus astfel de practici, iar acest lucru a produs o şi mai mare încălcare. Un grup mic dar puternic dintre dintre duşmanii preotului au decăzut printr-o altă metodă, s-au folosit de interesul preotului pentru ideea de a realiza fiinţe fizice perfecte. În Templul Frumuseţii exista o dansatoare originară şi de o frumuseţe neobişnuită, cu har şi inteligentă. Ea era considerată pe întreg ţinutul ca fiind creatura cea mai glorioasă şi perfectă care se născuse vreodată în Egipt – acest lucru într-o asemenea măsură, încât, mai târziu, după moartea ei, ea a fost proslăvită ca personificare a frumuseţii şi perfecţiunii egiptene. Numele ei a fost Isris, care mai târziu a fost schimbat în Isis, iar memoria ei a fost păstrată prin realizarea mai multor statui. Ca fiică al celui de-al doilea preot şi favorit al regelui, şi care se ocupa cu sacrificiul, Isris a avut acces la Marele Preot Ra-Ta. S-a pus presiune asupra ei pentru a-l influenţa pe Ra-Ta să se împreuneze cu ea pentru da naştere fiinţei perfecte la care el visa de mult timp – prin acest lucru câştigându-se în mod subtil permisiunea tacită pentru cei care aveau deja un trup perfect de a procrea mult mai repede, fiind astfel limitată viaţa sexuală a stagiarilor, a ucenicilor. Isris nu şi-a dat seama de adevăratele motive ale instigatorilor, fiind astfel păcălită în a deveni părtaşă la complotul împotriva preotului. Şi astfel, Ra-Ta a cedat în faţa neobişnuitelor ei farmece şi a posibilităţii idei lor de perpetuare a rasei perfecte. După ce Isris a dat naştere urmaşei acestei uniuni – o fiică pe nume Iso – imediat politicienii l-au expus pe marele preot ca fiind tatăl, şi astfel cel ce a încălcat unul dintre cele mai importante principii stabilite de el însuşi! Chiar El scrisese legea prin care nici un om nu trebuia să aibă mai mult de un însoţitor, şi chiar el fusese cel care încălcase legea. Au apărut strigăte pentru izgonirea preotului şi în curând ţara a fost 72

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

dezbinată într-o aprinsă dezbatere. Au apărut multe argumente ca fiind liniile conducătoare ale disputei. Gălăgie destul de mare a apărut pe subiectul prin care părinţii să-şi păstreze copii lângă ei în loc să-i îi de-a statului. Regele Araaraat a fost împărţit de facţiuni şi se confrunta cu sarcina de a decide care este mai important: legea sau legiuitorul. În cele din urmă, după mult chin mental, indecizie şi multă consfătuire – unii dintre cei care făceau parte dintr-o conspiraţie secretă – eu emis decretul de al trimite pe Ra-Ta în exil. Aceasta a fost prima divizare adevărată dintre stat şi biserică. Locul de refugiu la preotului a fost ţinutul nubian sau ceea ce a devenit mai târziu cu denumirea de Abisinia (Podişul înalt din Etiopia de astăzi), undeva la sud de Egipt. Cu el au venit 232 dintre cei mai devotaţi şi loiali susţinători, inclusiv Isris, HeptSupht (care migrase din Atlantida) şi mulţi dintre nativi egipteni. Regele a păstrat-o ca ostatică pe copila Iso şi ea a murit la vârsta de patru ani. După exilul preotului, luptele interne au continuat. Una dintre facţiuni era formată din atlanţi, dintre care mulţi erau adepţi ai lui Belial. Aceştia urmăreau să atragă tineretul civilizaţei egiptene să adere ideilor lor. Ei luau în considerare faptul că ţara era încă în formare şi mai considerau că legile ei civile şi religioase sunt inferioare. Erau interesaţi în mod special de menţinerea sclaviei acelor amestecuri aşa cum au făcut şi în Atlantida – şi în general de docilitatea poporului. Odată cu eliminarea preotului, această cale părea să fie deschisă. Războaie civile au izbucnit în diferite părţi de pe cuprinsul ţării. Armele de război erau catapultele cu proiectile care erau adesea fixate pe spatele animalelor; animale sălbatice antrenate precum taurii, leoparzii, şoimii, care erau asmuţite asupra inamicului. Transportul pe uscat se făcea în coşuri puse pe spatele boilor iar pe apă cu pluta. Rebeliunile au apărut din motive religioase, precum şi din motive sociale şi politice – implicând chiar şi problemele personale ale regelui. Cea mai importantă dintre turbulenţe a fost Rebeliunea Ibex şi manipularea din partea regelui pe această temă, una cu rază lungă de acţiune, cea în legătură cu înţelepciunea şi compasiunea în faţa problemelor umane. Ralif, prinţul de Ibex, era unul dintre fraţii mai tineri ai regelui şi căruia îi fusese încredinţată guvernarea unui teritoriu care se afla la o oarecare distanţă faţă de ţara Nilului Superior. Reprezentanţii bisericii şi ai statului din ambele provincii era stabiliţi mai mult ca ambasadori pentru schimburile între ţări. În timp ce regele fusese plecat într-o lungă călătorie, Ralif a venit la palat şi i-a răpit pe membrii curţii regale, inclusiv pe Osus soţia regelui. După acesta, el şi-a înfiinţat un stat separat mai către sud. Atunci când regele s-a întors a găsit capitala în vacarm. A izbucnit un scurt dar sângeros război în care prinţul Ralif a fost învins. Oamenii au fost uluiţi atunci când au fost făcuţi cunoscuţi termenii păcii. Regele Araaraat l-a pus pe fratele său în fosta sa poziţie ca guvernator în aceaşi parte 73

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

a regatului, apoi i-a permis să o păstreze pe Osus, cea care îl iubea pe Ralif, şi care la rândul său îi întorcea afecţiunea. Câţiva ani mai târziu s-a dovedit cât de mare fusese înţelepciunea regelui, pentru că Prinţul de Ibex a devenit unul dintre ajutoarele sale cele mai de încredere şi de prim rang, precum şi un susţinător al învăţăturilor preotului. În această perioadă revoluţionară au avut loc mari fricţiuni, şi de asemenea disensiuni generate de un puternic lider atlant cu numele de Ax-Tell (sau Ajax). El nu era de acord cu regele în legătură cu chestiunile civile şi nici cu preotul în chestiuni de religie – cu toate că în Atlantida fusese bine educat ca adept al Legii Lui Unul. El avea un mare dispreţ pentru condiţiile civile şi religioase din Egipt, cele pe care le considera inferioare în comparaţie cu cele care au fost în Atlantida. Însă, revolta cea mai mare a apărut tot din rândul egiptenilor înşişi. Atunci când valul de revolte a ajuns la apogeu, un lider local cu numele Oelom şi care făcea parte din intelectualitate, a organizat o grupare armată care să îi susţină cererea sa pentru o audienţă la rege. Atunci a avut posibilitatea de a-şi prezenta opiniile sale, în cele din urmă i-a fost acordată, el a cerut rechemarea imediată a Marelui Preot Ra-Ta, pe motivul că acesta ar fi singurul care ar putea aduce pacea. Din cauza poveştilor în legătură cu remarcabilele realizări din ţinutul nubian, ideea a fost susţinută de multe dintre grupările dizidente. Atunci când Araaraat şi Oelom şi-au dat seama de divergenţele dintre ei, atunci când au realizat că idealurile lor sunt aceleaşi, s-a făcut un mare pas înainte pentru rechemarea Preotului. Care au fost realizările Preotului în timpul celor nouă ani ai şederii sale pe teritoriul nubian? Atunci când Ra-Ta a ajuns în ţinut, nativi nubieni erau un popor de războinici şi sălbatici. În scurta perioadă de nouă ani, pacea şi prosperitatea au fost stabilite; locuinţele au devenit particulare şi au fost făcute mari progrese în domeniul cunoştinţelor de astronomie şi astrologie. Prin studiile efectuate în peşteri săpate adânc, Ra-Ta a ajuns la calcule care au stabilit ceea ce se cunoaşte acum cu denumirile de longitudine şi latitudine. El a înţeles legea cu privire la stabilirea poziţiilor corpurilor cereşti şi locul lor în sistemul solar, precum şi influenţa soarelui asupra vieţii; efectul lunii asupra mareelor şi motivul care stă la baza plantării seminţelor în anumite faze ale lunii. El a ajuns să considere că nu există nici timp şi nici spaţiu – că întreaga forţă este O Singură Forţă şi că omul este reprezentantul Înaltei Conştiinţe pe planeta Pământ. De asemenea, cei ce s-au alăturat exilului preotului, avut de câştigat în dezvoltarea spirituală. Mulţi au lucrat prin intermediul diferitelor canale de contact cu cei din Egipt, au avut acces la rege şi la consilieri pentru a aranja întoarcerea preotului. Atlantul Hept-Supht, revenind în Egipt după trei ani, şi-a menţinut cu succes neutralitatea, acest lucru fiindu-i de mare ajutor, fiind 74

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

astfel respectat şi venerat de toţi pentru multele eforturi depuse în realizarea unei reconcilieri. Astfel, după încheierea rebeliunii Oelom, s-au luat măsuri pentru revenirea Preotului în Egipt. Cei apropiaţi lui în ţinutul nubian se temeau pentru el, că astfel ar fi putut ceda sub povara activităţilor sale la vârsta sa înaintată. Pentru că Ra-Ta se apropia atunci de vârsta de 100 de ani. Anunţul chemării Marelui Preot a adus bucurie în întregul Egipt. După o dificilă călătorie din Abisinia, a venit ziua intrării preotului şi a adepţilor săi în oraşul regal – în oraşul plin de uralele mulţimii de cetăţeni de pe marile străzi care aruncau cu flori colorate şi parfumate, cu frunze verzi, iarbă crudă şi strălucitoare. Ra-Ta a fost măgulit şi în acelaşi timp inspirat de credinţa şi mărinimia cu care era primit. Caravana care venea din Abisinia era formată din cămile şi alte animale domesticite, precum şi din vehicule asemănătoare caleştilor care erau propulsate cu gaze şi despre care atlanţii cunoşteau foarte bine modul cum puteau fi controlate. Într-unul din aceste vehicule trimise de unul dintre adepţii săi atlanţi din Egipt, mergea Ra-Ta alături de Isris, însoţitoarea sa. Ceilalţi membri ai familiei Preotului şi asociaţii săi foarte apropiaţi în serviciul templului, mergeau în celelalte vehicule. În total, 167 de suflete sau reîntors în Egipt. Din acel moment înainte, Ra-Ta a fost cunoscut cu numele simplu de Ra. Isris a fost făcută Regină de drept, iar numele ei a fost schimbat în Isis. Ea a devenit influentă în lucrarea sa pentru drepturile femeilor şi a activat ca şi consilier pentru acestea, pentru dezvoltarea acestora în ordinea socială. În anii ce au urmat, ea a ajuns să fie venerată precum o zeiţă. După multe zile în care a fost sărbătorită întoarcerea lor, regele s-a întâlnit cu ceilalţi oficiali ai guvernului şi au planificat modificarea anumitor legi şi reorganizarea practicilor din templu. Templul Sacrificiului şi Templul Frumuseţii au fost curăţate de corupţi şi consacrate din nou slujirii Unui Singur Dumnezeu. S-a stabilit ferm împărţirea în unităţi familiale şi a fost recunoscută sfinţenia maternă. Legea revizuită a permis ca un om să aibă mai mult de un însoţitor; şi oricum, asemenea însoţitori erau aleşi acum de către indivizi şi nu ca până atunci de către guvern. Atunci când insurecţia s-a terminat, fortăreţele au fost rapid înlocuite cu oraşe şi sate paşnice, şi astfel a început o perioadă de reconstrucţie socială şi spirituală. Odată cu instituirea unui guvern puternic, un guvern centralizat în Luz, s-a dezvoltat naţionalismul şi astfel a fost începută aici prima naţiune-spirit a unui popor. Regele a avut din nou controlul politic complet; Marele Preot a devenit conductorul suprem în chestiuni religioase. Aarat, membrul local adoptat de familia regală, care mai înainte avusese o oarecare putere, era acum subordonat regelui şi influenţelor din partea câtorva 75

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

oameni care îl înconjurau. Prin urmare, a apărut oportunitatea ca şi alţii care aveau abilităţi de lider să crească în poziţie, câştigând importanţă şi responsabilitate, au fost admise noi idei în activităţile ţării. În acest timp, s-a dus vorba în ţările străine în legătură cu minunile care au loc în noua civilizaţie egipteană. Oamenii învăţaţi din ţările vizitate anterior de către Preot, veneau acum pentru a vedea şi a învăţa despre realizările materiale şi spirituale. Au fost făcute schimburi între emisarii diferitelor ţinuturi ale lumii – din acele ţări care mai târziu au fost cunoscute precum China, Mongolia, India, Norvegia şi Peru. Acest lucru a adus o schimbare în înţelegerea şi corelaţia dintre legile civile şi spirtuale în celelalte ţări. Din mai multe puncte de vedere, Egiptul s-a ridicat şi se putea vorbi despre el ca despre un lider printre neamuri, unele dintre acestea fiind atunci în declin. S-a dezvoltat un sentiment în rândul celor ce făceau parte din autorităţi, sentimentul că înţelepciunea din această mare cultură egipteană ar trebui să fie păstrată într-un loc sigur, pentru ca noile ere ce urmau să vină să beneficieze de aceasta. Acest lucru a devenit clar pentru Ra şi era de datoria sa – o parte din scopul său – să păstreze marile adevăruri pe care le învăţase printr-un atât de mare sacrificiu. În plus, înregistrările pe care Hept-Supht le adusese cu el din Atlantida, alături de adevărurile spirituale profunde descoperite de Raai şi care erau considerate de nepreţuit. Toţi liderii au convenit că acest mare număr de înregistrări ar trebui să fie păstrat în siguranţă undeva, să fie conservat împotriva profanării de către generaţiile ce urmau să vină; până în momentul în care omul ar putea să le înţeleagă din nou semnificaţia. Acest lucru s-ar întâmpla atunci când Pământul şi-ar schimba din nou poziţia axei, aşa cum s-a întâmplat în perioada Atlantidei, şi ar trece printr-o altă inundaţie 13. Conform profeţiei, aceste schimbări se vor produce cu siguranţă. Locul final selectat pentru păstrarea în siguranţă a înregistrărilor, precum şi a marilor simboluri cu conţinut ezoteric ale legii, a fost acela al fertilelor câmpii din Gizeh, cel care a rămas stabil în timpul inundaţiilor care au măturat cea mai mare parte a ţinutului în următoarele mii de ani mai târziu 14. Acest loc era situat chiar şi mai sus decât unul dintre Templele lui Isis, cel care a fost distrus în 13 Dacă îmi este permis să fac o glumă pe această temă (cu toate că nu este de glumit cu acest lucru), în timp ce traduceam aceste rânduri, afară ploua „într-o veselie”. (Sunt oltean, dar mai bine aş spune că mă simt mai mult vlah până în măduva oaselor, :) şi îmi place să fac haz de necaz). Am o anumită vârstă aici pe gogoloiul ăsta de pământ, dar nu îmi aduc aminte să fi văzut vreodată atât de multă apă, plouă de parcă s-a rupt cerul şi apa trebuie să spele tot. 14 Geologul Robert Schoch a analizat formele de eroziune ale Sfinxului şi a ajuns la concluzia că ele „sunt opera apei, a apei de ploaie”. În baza posibilităţii climatologilor de a calcula exact perioadele ploioase din trecut s-a ajuns la noi concluzii privind datarea Sfinxului. Se pare că roca ce alcătuieşte celebra construcţie a fost expusă eroziunii între anii 7000 şi 5000 î.Hr., timp ce corespunde unor perioade ploioase din istoria Egiptului, acest lucru face Sfinxul mult mai bătrân decât afirmă majoritatea dintre egiptologi că este. (Lynn Picknet & Clive Prince, Conspiraţia Stargate pag. 58). 76

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

cursul acestui potop. De asemenea, zona a fost aleasă pentru a fi cât mai aproape de centrul calculat matematic al uscatului 15, pentru cazul în care ar fi putut exista viitoare rupturi din cauza cutremurelor sau inundaţiilor. Aici ar fi fost ascunse înregistrările, într-o mică piramidă subterană ce se află între Sfinx şi Marea Piramidă, şi prin care sunt conectate cele două construcţii. Aici, urmau de asemenea să fie ridicate şi alte mari piramide. Construcţia Sfinxului era deja începută; apoi lucrul la acesta a fost întrerupt; din nou reluat şi adăugat la acesta, atunci când Preotul s-a întors. Iniţial s-a dorit ca acesta să fie un memorial pentru regele Araaraat, însă, după revenirea lui Ra, acesta a fost modificat pentru a simboliza relaţia dintre om şi animalic, lumea carnală, acele modificări ce trebuiau aduse pentru evoluţia sa spirituală – schimbări care deja se produceau şi erau în legătură cu estomparea sau lepădarea acelor imperfecţiuni ale modelului trupesc uman. Baza Sfinxului este prevăzută cu canale care duc spre exterior, iar în colţul dinspre Marea Piramidă, a fost înscrisă povestea despre cum au fost începute şi construite toate acestea, şi oferă date în legătură cu istoria primului domnitor invadator şi despre ascensiunea lui Araaraat. De la piciorul drept din faţă al Sfinxului, porneşte un pasaj care duce către intrarea în Sala Înregistrărilor sau Piramida Înregistrărilor. Aceasta va rămâne nedescoperită până când omul nu-şi va învinge egoismul şi până când nu va ajunge la adevărata înţelegere spirituală, până la începutul celei de-a cincea rase originare. Sala Înregistrărilor este închisă în propria piramidă, pentru a rămâne ascunsă timp de mii de ani. Aceasta este situată între Sfinx şi Marea Piramidă. În colţul din nord-est sunt ascunse treizeci şi două de tablete, alături de rămăşiţele trupeşti ale regelui Araaraat. Aceasta a fost prima dintre piramidele care urmau să fie construite, şi va veni o zi în care va fi descoperită din nisipurile mişcătoare. Marea Piramidă de la Gizeh a fost construită în timp de o sută de ani, din 10,490 î. Hr. până în 10.390 î.Hr., Ra însuşi făcând ample studii ale locului şi stabilind cu mare grijă locaţia geometrică în relaţie cu Sfinxul şi cele patru puncte cardinale. Cu toate că a fost planificată de Ra, construcţia efectivă şi partea de inginerie a fost elaborată de către Hermes, un descendent al lui Hermes Trismegistus, cel care s-a întors împreună cu Preotul din exilul din ţinutul nubian. Marea Piramidă a fost construită ca sală a iniţierii, „Casă a Iniţierii” pentru toţi aceia care se dedicau ei înşişi serviciului special în secretele misterului religios din Egipt. Aici îşi depuneau maeştrii jurămintele lor, aici se consacrau serviciului sfânt. Prin urmare, scopul acesteia era unul mai important 15 Acest loc unde se află şi acum înregistrările, este centrul din care se împarte masa şi suprafaţa uscatului în patru părţi aproximativ egale, iar acest lucru nu era cunoscut la data când autorul a scris această carte. 77

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

decât acela de a fi un loc de înmormântare. Aceasta a fost ridicată cu ajutorul acelor legi universale şi forţe ale naturii care pot face fierul să plutească. Prin intermediul aceloraşi legi, gravitaţia poate fi învinsă sau poate fi neutralizată, iar piatra poate fi făcută să plutească în aer. Astfel, piramida a fost construită folosindu-se levitaţia, prin cântec şi incantaţii, foarte asemănător modului în care, într-o perioadă mai târzie, druizii din Anglia îşi ridicau uriaşele lor pietre. Materialul pentru ridicarea piramidei a fost adus de foarte departe, tocmai din Nubia; au fost utilizate mai multe tipuri de piatră. Calcar alb bine lustruit a fost pus pe cele patru laturi, era sub formă de plăci ale căror îmbinări erau atât de bine realizate, încât aproape nu erau perceptibile. Aceste plăci de piatră au fost mai târziu înlăturate, iar bucăţi din acestea încă mai pot fi găsite în alcătuirea clădirilor din Cairo. Anumite părţi sunt îngropate sub nisip. Vreo câteva au rămas pe linia fundaţiei, în partea de nord. Vârful piramidei era compus dintr-un aliaj de cupru, alamă şi aur, amestecul acoperea partea de sus a piramidei. De asemenea, acesta a fost profanat de către copiii lui Israel, în timpul suferinţei lor în robie. În anumite sezoane, un foc cosmic ilumina partea de sus a piramidei, cu scopuri simbolice şi printr-o metodă cunoscută numai de către atlanţi. O ceremonie lungă şi elaborată a fost dedicată şi a marcat stabilirea vârfului piramidei la locul său. Evenimentul a fost anunţat oamenilor printr-un puternic sunet metalic. Acest apel de chemare era o chemare la rugăciune, la mulţumire şi la închinare, aşa cum este şi simbolul dangătului de clopot de la biserici. De asemenea, aceasta este şi originea trâmbiţei care cheamă la arme şi a chinchetelor de zurgălăi, a clopoţeilor care anunţă Anul Nou. În Marea Piramidă se află înregistrată în piatră istoria şi dezvoltarea omului din timpul lui Araaraat şi Ra şi până la sfârşitul ciclului prezent al Pământului, în anul 1998. Înregistrările din aceasta sunt scrise în limbajul matematicii, al geometriei, şi în plus, la fel de bine, prin tipurile de piatră folosite, prin simbolistica acestora. După încheierea ciclului, pare să se producă o altă modificare în poziţia Pământului, urmând apoi ca Marele Iniţiat să se reîntoarcă, profeţia culminând cu acest fapt. Toate schimbările care se vor produce şi care urmează să se întâmple, sunt prezentate în pasajele care încep de la bază şi se termină la vârf. Schimbările au semnificaţie prin intermediul straturilor de piatră, a culorii acestora, precum şi a direcţiei în care sunt orientate. Acolo, în Marea Piramidă, nu au rămas încăperi nedescoperite. În mica Piramidă a Înregistrărilor, care deocamdată a rămas nedescoperită, există o boltă sigilată cu metal foarte dur şi care conţine profeţia pentru perioada dintre anii 1958 până în 1998. Aici se află şi înregistrările secrete ale oamenilor cu Un Singur Dumnezeu chiar de la începutul intrării omului pe 78

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Pământ. Cu ocazia acestei sigilări au participat acolo Araaraat, Ra, preoţii şi preotesele din temple. În Marea Piramidă, istoria actuală este simbolizată prin pragul de la intrarea în Camera Regelui, prag care se află la înălţime mică faţă de tavanul camerei. Acest pasaj de înălţime scăzută, această îngustare, prezintă tendinţa descendentă, aceasta fiind indicată şi prin tipul de piatră folosit. Prin urmare, perioada actuală (până în anul 1998), care poate fi denumită şi Epoca Crucifixului sau epoca în care sunt făcute pregătirile pentru epoca de început a apariţiei unei noi sub-rase. Factorii astronomici şi numerologici arată că această perioadă a început în toamna anului 1932. Atunci când va avea loc şi va fi vizibilă o schimbare treptată în poziţia Stelei Nordului, a Stelei Polare, calculată în funcţie de intrarea în piramidă, vor exista dovezi clare că noua rasă a sosit, acest lucru făcându-se printr-un mai mare aflux de suflete din civilizaţia atlantă, lemuriană, La, Ur sau Da. Aceste condiţii sunt indicate prin întoarcerile în trecerea prin pasajele din Piramidă. Sarcofagul gol care se află în Camera Regelui este el însuşi un simbol al iluminării omului în legătură cu semnificaţia morţii – precum o tranziţie dintr-un plan al existenţei în altul. Lungimea, lăţimea, înălţimea şi diferitele direcţii ale mai multor straturi de piatră din pasajele şi camerele piramidei, descriu cu acurateţe evenimentele importante din evoluţia spirituală a omului în planul terestru. Naşterea şi moartea Lui Iisus din Nazaret este indicată la precizie de an, zi şi oră, la întoarcerea prin pasajul care duce către Camera Reginei. Într-un anume punct al pasajului îngust, anul 1936 este profeţit ca fiind anul agitaţiilor şi tulburărilor, inclusiv al răboaielor, furtunilor, al revoltelor în anumite locuri, şi având ca rezultat o nelinişte în rândul grupurilor şi al maselor. După anul 1956 urmează o perioadă de adaptare, apoi lumea intră într-o nouă perioadă care este arătată în Camera Regelui – o anume perioadă de timp între anii 1938 şi 1958. Această eră este începutul evoluţiilor de natură mai neobişnuită, şi acest lucru în mai multe moduri, eră care se termină în anul 1998. Acesta va fi timpul de pregătire pentru venirea Maestrului lumii – şi nu neapărat o sosire propriu-zisă, ci este un timp pe care nici un om nu-l ştie. Aceasta va fi o periodă de trezire şi iluminare spirituală, o nouă înţelegere a lucrurilor, o nouă viaţă şi o nouă credinţă. Vor fi atunci progrese marcante în domeniul ştiinţei şi al noii cunoaşteri în legătură cu forţele gravitaţionale cu ajutorul cărora a fost construită piramida. Era actuală de dezvoltare a omenirii se apropie rapid de un vârf. Pe acest vârf al undei va exista o ruptură, o ciocnire între mentalul materialist şi mentalul spiritual. Mulţi vor cădea înapoi, însă cei care vor rămâne neclintiţi, vor găsi înregistrările şi le vor interpreta pentru a fi de folos oamenilor de pretutindeni. 79

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Un lucru important nu este numai găsirea acestora, ci şi interpretarea corectă a lor. Marea Piramidă de la Gizeh stă precum un monument istoric, mărturie a prezenţei rasei originare. Aceasta este înregistrarea poveştii luptei omului pentru înţelepciunea spirituală, şi timp de multe veacuri a fost folosită ca templu de iniţiere pentru cei mai mari dintre învăţătorii şi liderii lumii. Au fost acolo Marii Iniţiaţi, Iisus acolo a devenit Hristosul, acolo a obţinut gradul final de Iniţiere alături de Ioan Botezătorul, precursorul Său. La vârsta de 104 ani, regele Araaraat a trecut dincolo şi a fost îngropat în colţul de nord-est al primei piramide construită în timpul domniei sale de optzeci şi opt de ani. În funcţie de metoda de calcul a vârstei, Marele Preot Ra a trăit câteva sute de ani. Se poate spune că în mai multe feluri el a fost un conducător remarcabil; unul al tulburării, al păcii şi al progresului, al iluminării sociale şi spirituale. Împreună, Araaraat şi Ra au dus ţara mai aproape de calea înţelegerii cu celelalte naţiuni ale lumii. Împreună, ei au ridicat standardele propriului popor către noi culmi în ceea ce priveşte materialul şi spiritualul. Ei au promovat o civilizaţie care avea să devină cea mai înaltă expresie a culturii egiptene pentru o lungă perioadă de timp care urma să vină. Însă, cel mai important lucru, ei l-au inspirat pentru prima dată pe omul care se afla în mijlocul păgânismului să-L caute cu adevărat pe Dumnezeu. Omul de astăzi se află în pragul unei noi ere – Era Vărsătorului, era conştiinţei şi conştientizării maselor, o nouă lume a unităţii.

Extrase din lecturile lui Cayce „Având numele de Amululu, entitatea a fost printre atlanţii care au sosit în Egipt, a venit printre Fiii Legii Lui Unul, cei care au făcut pregătirile pentru păstrarea principiilor şi adevărurilor care au fost enunţate de către învăţători. Acest lucru a fost făcut prin interpretarea acelor adevăruri care se ocupă de relaţia dintre om şi Forţele Creatoare. În aplicarea acestor lucruri în relaţia cu semenii, acestea pot fi înţelese precum adevărata relaţie dintre propriul suflet şi Creatorul său, în termenii propriei experienţe. Acest lucru este o inversare a cuvintelor pe care El le-a spus: „Ceea ce fac eu pentru tine, asta să faci şi tu pentru mine”.” „În această experienţă entitatea a fost asistent în domeniul acelor activităţi care se ocupă de corelaţia dintre învăţăturile care veneau de la popoarele de pe 80

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

ţinuturile care se numesc acum India sau ţinutul Saneid, de la poporul din ţinutul mongol, astfel că ei s-au adunat ... pentru a face corelaţia între ceea ce este mai bun în fiecare, pentru ca acestea (adevărurile) să poată fi aplicate în viaţa oamenilor. Ei încercau să facă aceste manifestări din ce în ce şi mai mari în relaţia cu semenii lor, iar aceste activităţi le-au adus o relaţie şi mai strânsă şi înţelegerea în legătură cu Forţele Creatoare.” „Acolo, la începutul de activitate al entităţii, găsim o slăbire... prin intermediul lucrurilor pe care le venerează, acestea sunt realizate de mâna sa. Găsim acolo molia şi rugina care sunt făcute de corupţie; de schimbarea de atitudine, de schimbarea de mediu, schimbarea către influenţele dominante care provoacă estomparea. Manierele şi obiceiurile se pot schimba, dar scopul rămâne, pentru că El aşa a spus, „Cerurile şi Pământul vor trece, însă cuvintele şi faptele mele – bunătatea şi gândul de iubire, răbdarea şi stăruinţa pe calea dreptăţii – nu vor trece.” Aici sunt pietrele de temelie pe care se ridică naţiunile care caută să-L cunoască pe Dumnezeu. Acestea sunt înlăturate de forţele distructive care apar atunci când omul î-L părăseşte pe Dumnezeu, atunci când mai degrabă se transformă într-un zeu al lăcomiei, un zeu al aurului, un zeu al pietrei, al faimei sau al averii. Acestea slăbesc şi mor, însă faptele, bunătatea şi cuvintele blânde rămân pentru totdeauna”. (Cazul #1159) „Entitatea se afla printre deţinătorii unor mari sume de bani, porumb, vin, piei de animale şi pietre preţioase, era unul dintre apropiaţii regelui, şi a crescut în putere în acea experienţă. Entitatea a câştigat nu numai prin bunele relaţii cu oamenii de pe alte ţinuturi învecinate, dar şi-a pregătit şi canalul înţelegerii pe care şi-a câştigat-o mergând în alte ţări. Ar putea fi găsite în piramidă (n.tr. este vorba aici despre prima piramidă construită şi îngropată în nisip între Sfinx şi Marea Piramidă) descoperiri care să reflecte nu numai realizările acelei perioade; nu doar sigiliul regelui, ci şi sigiliul personal al entităţii şi pe care se află încrustat un porumbel şi coarne de berbec. În prezent găsim mulţi dintre aceeaşi oameni, iar mulţi dintre ei au devenit 81

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

asociaţi. De asemenea, există o necesitate a oamenilor de a reveni pentru o mai bună înţelegere a legilor divine, legi care au fost aduse în manifestare în diferitele ere de evoluţie a omului în acest plan. Iar aducerea împreună a forţelor, va fi de ajutor în asemenea reveniri împreună.” (Cazul #261) „Atunci, trupul era venerat cu sinceritate, aşa cum sunt venerate astăzi multe ... din cele spirituale; trupurile care şi-au modificat forma, prin evoluţiile sau purificările lor efectuate în temple. Atunci, aceste trupuri şi-au pierdut treptat penele de pe picioare ... mulţi şi-au pierdut părul de pe trup, acest lucru a continuat în mod gradual. Mulţi au început să-şi piardă cozile sau protuberanţele de diferite forme. Mulţi dintre cei cu labe şi gheare şi le-au schimbat în mâini şi picioare, astfel încât să poată exista o mai mare simetrie a trupului. Prin urmare ... trupul a devenit mai înalt, mai drept, mai bun ca formă pentru a-şi satisface diferitele necesităţi. Pentru a fi mai siguri, cei ce au realizat o astfel de transformare, au fost consideraţi ca având trup frumos – au considerat frumuseţea ca pe ceva divin, pentru că divinul a adus şi aduce asemenea frumuseţi în diferite forme sau aspecte ale trupului; pentru că „trupul este templul Dumnezeului Cel Viu”.” (Cazul #294-L-8) „În structură în acest (Templu al Frumuseţii): Au fost adunate acolo reprezentările tuturor naţiunilor de pe Pământ, reprezentări ale mediului şi a ceea ce era înconjurat de cele mai frumoase daruri, pentru ca acesta să poată fi un memento pentru aceia care s-au purificat sau pentru cei care şi-au oferit ei înşişi serviciile acolo, frumuseţea fiecăruia dintre ţinuturi şi care ajuta în pregătirea acestor trupuri ... La exterior, materialele folosite erau din munţii cei întunecaţi, de sus, de unde curgeau apele Nilului. Acesta (Templul Frumuseţii) avea formă de piramidă, şi avea această formă în întreaga lume ... a fost o reprezentare a celor ce au servit acolo în interesul lumii. Se poate presupune că mobilierul era de fapt alcătuit din cele mai frumoase lucruri provenind din fiecare ţinut care făcea parte din adunarea de acolo: din aur, 82

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

argint, onix, fier, alamă, mătase, satin, pânză. În ceea ce priveşte serviciile de acolo: Indivizii se curăţau de acele apendice care îi deranjau, ei soseau acolo nu numai pentru o înţelegere a simbolurilor ... Acolo au apărut primele cântece, muzica, aşa cum v-am indicat că se cânta ... care era făcută pentru ... lumina vibrantă – aceasta devenea culoare, aceasta devenea tonalitate, aceasta devenea activitate ... Apoi, după muzică, a venit şi dansul, ceea ce a permis celor ce aveau forţe şi influenţe deranjante, să devină mai înalţi, să-şi îndrepte poziţia trupului, a gândirii şi activităţii. Apoi, atunci a fost oferit sigiliul vieţii de către Profetesă, cel care a fost stabilit pentru fiecare dintre cei care au trecut prin această experienţă – (arătând) cum sau în ce domeniu de activitate avea legătură omul cu aproapele său, pentru întreţinerea vieţii materiale; cea pentru care exista în lume, şi totuşi nefăcând parte din (această) lume ... Învăţătura, pregătirea, slujirea, cântecul, muzica, acele activităţi care dau expresie – acestea apar în experienţa omului prin acele activităţi din Templul Frumuseţii.” (Cazul #281-25) „După aceea, prin acea situaţie politică, regele – tânărul rege, care avea atunci numai treizeci de ani – a adunat alături de el pe cei mulţi, cei care prin capacităţile lor vor acţiona ca un consiliu – o parte fiind un consiliu intern care se pronunţa cu privire la condiţiile generale ale poporului ca un întreg, şi un consiliu care superviza diferitele părţi sau departamente ale ale activităţilor poporului. Acestea ar putea fi denumite în unele împrejurări din ziua de astăzi precum ... diferitele birouri ale unui cabinet, departamentele fiind în acele zile foarte asemănătoare cu cele din prezent. Pentru că, ţine-ţi minte, nu există nimic în prezent care să nu fi existat de la început. Numai forma sau modalitatea de utilizare a acestora s-a schimbat. Şi multe dintre aceste elemente au fost utilizate după aceea prin arta de a folosi ceea ce s-a pierdut; şi multe sunt redescoperite de către cei ce sunt numiţi în prezent oameni de ştiinţă, aşa cum se spune în prezent, toate acestea erau cunoaştere obişnuită şi pentru majoritatea dintre analfabeţi. 83

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Prin aceste daruri în ... care regele, prin activităţile paralele ale nativilor ... a existat necesitatea de a potrivi abilităţile Consiliului regal cu facilităţile nativilor ... în diferite faze, în ceea ce ar putea fi denumit progres în ziua de astăzi. Ca urmare, prin înfiinţarea minelor de către Araaraat; minele din Ofir, în locul cunoscut mai târziu cu denumirea de Kadesh, în ţinutul denumit acum Persia. De asemenea, în ţinutul cunoscut acum cu denumirea de Abisinia (şi în acele porţiuni din ţinuturile Nilului superior şi încă nedescoperite), acolo erau mine de pietre preţioase precum onixul, beriliul, sardiniul, diamantul, ametistul, opalul – precum şi perlele care proveneau din apropierea mării care se numeşte acum Madagascar. În nordul (şi mai apoi în sudul) ţinutului egiptean, ai existat acele mine care au produs mari cantităţi de aur, argint, fier, plumb, zinc, cupru, staniu şi altele ... De asemenea, au apărut pietrarii care au început să-şi obţină materia primă pentru construirea reşedinţelor oamenilor regelui ... De asemenea, Ra-Ta a început să-şi adune oamenii care vor stabili împreună cu el ... şi pentru totdeauna, denumirea ţinutului. Prin urmare, acestea au fost pregătirile pentru stabilirea diferitelor forme de cult care vor exista în templu.” (Cazul #294-L-13) „Atunci când monumentul intitulat Piramida din Gizeh a fost construit în zonele de câmpie, această entitate a supravegheat construcţia şi i-a stabilit fundaţia. El a schiţat poziţia geometrică a piramidei în relaţie cu celelalte construcţii ridicate sau în relaţie Sfinxul. Acesta este modul în care a fost construit Sfinxul: Săpăturile s-au făcut în zonele mai înalte de câmpie, acolo unde a fost amplasat Templul lui Isis în timpul potopului care a avut loc cu câteva secole înainte de ... Baza Sfinxului a fost prevăzută cu canale; iar în colţul orientat către Piramida din Gizeh ar putea fi găsite cuvintele care descriu modul cum a fost ridicat acesta, şi care vorbesc despre istoria primului conducător invadator şi ascensiunea lui Araaraat în această poziţie.” (Cazul #195-L-2) „Sejurul lui Araaraat în Egipt a avut loc cu 11.016 ani înainte de sosirea 84

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Prinţului Păcii în acest ţinut. Aflăm că aceasta a fost una dintre cele mai mari civilizaţii ale Egiptului, în comparaţie cu poziţia sa actuală. Pentru că acesta a fost scufundat timp de aproape un sfert de milion de ani, în timp ce în alte părţi a le Pământului, exista civilizaţie ... Araaraat a atras oamenii împreună şi le-a dezvoltat abilităţile, astfel încât acestea să poată fi folosite în interesul maselor, decât mai degrabă să fie folosite în interesul claselor ... I-au fost acordate mai multe titluri, în diferitele dialecte pe care le vorbeau oamenii. Însă Araaraat este unul dintre cei despre care vor fi găsite înregistrări, alături de cele ale altor conducători.” (Cazul #254-39) „În legătură cu piramidele şi scopul acestora în experienţa oamenilor, în perioada reconstrucţiei, atunci când Preotul s-a întors în ţinut – cu aproximativ 10.500 de ani înainte de sosirea lui Hristos pe acest Pământ, a avut loc atunci prima încercare de restaurare şi completare a ceea ce fusese deja început, a ceea ce se numeşte Sfinxul şi a depozitului care se afla pe aceeaşi direcţie, între acesta şi Nil, în care Arart şi Araaraat şi-au păstrat înregistrările din acea perioadă. Apoi, cu Hermes şi Ra ... acolo a început construcţia a ceea ce se numeşte acum Gizeh ... a ceea ce urma să fie Sala Iniţiaţilor, cei la care se face referire uneori cu denumirea de Frăţia Albă ... În acest fel, în Piramida realizată de către Marii Iniţiaţi, Maestrul şi-a luat ultimele grade ale Frăţiei alături de Ioan, precursorul Său, în acel loc ... aşa cum este arătat în acea parte, atunci când acolo se vor întoarce din înălţarea lui Xerses, aşa cum a fost dat printr-o limbă sau un ţinut necunoscute, şi din nou va fi văzut acolo ce se va întâmpla la intrarea lui Mesia în această perioadă – 1998 ... ” (Cazul #5748-5) „Apoi, aceasta (piramida) deţine toate înregistrările de la începuturi, cele oferite de Preot, Arart, Araaraat şi Ra, pentru perioada când se vor produce schimbările Pământului, întoarcerea Marilor Iniţiaţi, acest lucru şi în alte ţinuturi, pentru împlinirea acelor profeţii descrise acolo. 85

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Sunt descrise acolo toate schimbările care s-au produs în gândirea religioasă în lume, în variaţiile pasajelor de trecere, de la bază către vârf – sau de la mormântul cel deschis şi până la vârf. Aceste modificări sunt semnalate atât prin modificarea straturilor şi a culorii, cât şi prin direcţia de întoarcere.” (Cazul #5748-5) „În aceste condiţii care sunt semnalate prin pasajele din piramidă – precum şi perioadele prin care lumea a trecut şi trece, în legătură cu experienţele spirituale sau religioase ale omului – perioada prezentă (n.tr. lectura este din data de 1 iulie 1932) este reprezentată prin pasajului de joasă înălţime sau depresie, prezintă o tendinţă descendentă, aşa cum este indicat şi prin variaţiile tipului de piatră folosită. Aceasta ar putea fi numită şi era Crucifixului, epoca în care sunt făcute pregătirile pentru apariţia unei noi sub-rase, sau a unei schimbări – care, după cum este indicată şi în condiţiile astronomice sau în numerologie – va fi data târzie sau de mijloc a părţii de cădere (1932). Schimbarea se va face treptat şi va deveni observabilă, aşa cum ar putea fi calculată şi cu ajutorul piramidei, atunci va fi începutul schimbării raselor. Atunci va veni un mare aflux de suflete din civilizaţiile din Atlantida, Lemuria, La, Ur sau Da. Aceste condiţii sunt indicate prin întoarcerile din pasajele din piramidă ... Întrebarea 8. Care este semnificaţia sarcofagului gol? Răspunsul 8. Aceea că aici nu va mai fi moarte. Nu interpretaţi şi nu înţelegeţi greşit! Interpretarea cuvântului moarte să fie luată ca atare.” (Cazul #5748-6)

86

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

PARTEA A DOUA

POPOARELE DISPĂRUTE ALE AMERICII CAPITOLUL CINCI

ENIGMA INCAŞĂ Se spune că omul a colonizat America de Nord şi de Sud în existenţa sa pe Pământ, venind dinspre Asia în timpul paleoliticului. Nu este posibilă o datare precisă a migraţiilor, însă acestea ar fi început aproximativ prin 25.000 înainte de Hristos. Se presupune că traseul a fost străbătut pe o legătură de uscat sau pe un pod de gheaţă care acoperea întinderile de apă de la Strâmtoarea Bering şi până în Alaska. În măsura în care cuvântul rasă are un înţeles în ceea ce priveşte diversitatea fiinţelor umane, migranţii erau în mod evident din rasa mongoloidă. Pentru că agricultura nu era încă practicată, aceştia fiind vânători, şi fără îndoială erau în căutarea unei soluţii prin care să reziste lungilor călătorii. Atunci nu a fost numai o singură şi mare migraţie. Secol după secol mici grupuri de bărbaţi, femei, copii, şi câinii lor au mers pur şi simplu către est în America de Nord. Unii s-au deplasat spre sud către Mexic şi dincolo de acesta. Probabil prin 10.000 î.Hr. ei au ajuns şi s-au răspândit prin unele părţi din Munţii Anzi, în Peru, acolo unde era zona locuibilă şi le oferea alimentaţie vegetală sălbatică. Arheologii au mers înapoi pe cursul istoriei de secole a Peru-lui şi au găsit o succesiune de culturi care datau probabil de prin anii 9.000 î.Hr. Dar din păcate, nu avem date istorice în legătură cu aceste civilizaţii pre-incaşe. Nu există nici o scriere, nu existau monede datate, de fapt, nici nu existau bani. Nici chiar numele acestor civilizaţii nu sunt cunoscute cu certitudine; au fost numiţi pur şi simplu Primii Vânători. Acolo nu sunt „pietre care să vorbească” aşa cum au fost găsite cele lăsate de maiaşii din America Centrală, spaniolul Pizarro a venit în Peru şi i-a cucerit pe incaşii moderni, toţi indienii veniţi din sudul americii care cunoscuseră progresul dezvoltarea. Mare parte din ceea ce cunoaştem provine din înregistrările cuceritorilor din secolul al şaisprezecelea. Unul dintre primele lor manuscrise, Prima Nouă Cronică şi Buna Guvernare, nu a fost descoperită înainte de anul 1908, în Biblioteca Regală din Copenhaga. Acest valoros manuscris istoric a fost publicat prin anul 1927. În schimb, despre Primii Vânători nu cunoaştem aproape nimic. Chiar şi denumirea „Ohums” care să găseşte numai în lecturile lui Cayce, pare să fi fost pierdută în antichitate. Până şi testele cu Carbon 14 făcute pe cultura Chavin nu sunt mai vechi de începutul anului 3000 î.Hr., şi totuşi, omul se afla pe coasta de nord a 87

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Peru-lui de mii de ani. Puţinul care se cunoaşte în legătură cu acestă cultură Chavin, numele unui loc, pus în lipsă de unul mai bun, provine din arhitectura, ţesăturile, ceramica, structura şi arhitectura lor. Tradiţiile acestora proveneau de la primii incaşi care veneau din zona lacului Titicaca din sudul Peru-lui, ei au rătăcit către nord în valea Cuzco din Munţii Anzi, acolo unde şi-au stabilit imperiul. Acest lucru a fost confirmat de arheologie, mulţi dintre cercetători contestându-le această origine şi insistând că trebuie să provină din exterior, prin cucerirea mai multor triburi mici cu limbă, obiceiuri şi legende diferite. Cu toate acestea, ei cu toţii cultivau aceleaşi plante, foloseau aceleaşi instrumente, domesticiseră lamele şi pe cele mai multe dintre animalele lor de povară. În mod interesant, una dintre cele mai vechi culturi, Chimú, având literele mu la sfârşitul cuvântului, ne aminteşte de poporul din Lemuria, Mu. Cultura Chimú se afla la aproximativ o mie de kilometri de-a lungul Pacificului înainte de a fi ocupată de incaşii care veneau din munţi. Aceştia excelau în domeniul ţesăturilor şi ceramicii. Înainte de Chimús cu câteva secole, se afla acolo poporul Mochica, cei care au construit acolo o piramidă din pământ cu o latură de 244 metri, una de 143 metri şi 61 de metri înălţime. Conform tradiţiei, acolo s-ar afla încăperi şi pasaje secrete, una dintre aceste încăperi conţinând trupul unui puternic prinţ. Primele triburi credeau că ei sunt descendenţii păsărilor şi animalelor, şi că înainte cu mulţi ani nişte străini veniseră acolo de peste mări. Pre-incaşii prelucrau textilele şi ceramica, îşi îngropau morţii, şi aparent nu erau un popor războinic. Ai şi-au construit altare şi piramide. Însă, una dintre enigmaticele întrebări este, cine a construit zidurile din munţi? Denumite „Misterioasele ziduri din Peru”, acestea se întind pe o suprafaţă de 80 kilometri lungime, au 4,5 metri lăţime şi aproximativ aceeaşi înălţime. Construite din piatră şi pământ, acestora nu li se cunoaşte data şi originea construirii. Incaşii aveau ei înşişi tradiţia primelor popoare care invadaseră venind din sud, care au mers către înălţimi şi au înfiinţat o civilizaţie superioară, care în cele din urmă au construit marele Imperiu Inca. Există dovezi că unii dintre aceştia au migrat către sudul Mexicului şi s-au amestecat cu maiaşii. De asemenea, există dovezi descoperite recent că maiaşii au mers către sud şi s-au amestecat cu incaşii. Controversa în privinţa originii incaşilor este una interesantă luând în considerare ceea ce spun lecturile lui Cayce despre acest subiect. Au fost descoperite unele dovezi că incaşii ar fi putut migra către anumite insule polineziene din oceanul Pacific, (Kon Tiki, de Thor Heyerdahl). Însă, şi inversul ar fi fost de asemenea posibil – faptul că şi primii peruvieni ar fi fost originari din ţinuturile polineziene. Pe de altă parte, în legătură cu această dezbatere, săpăturile efectuate de Dr. John Rowe indică faptul că incaşii erau nativi din Peru. „A fost făcut destul”, scrie el, „pentru a arăta că civilizaţia Inca a fost un produs al unei lungi dezvoltări în valea Cuzco şi, prin urmare, este necesar să se caute mai departe lucruri în legătură cu originile culturale ale acestei civilizaţii.” (Cultura Inca în perioada cuceririi spaniole) 88

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Acei Quechuas, unul din triburile incaşe, au fost indieni din rasa roşie, cu aspect şi trăsături distinct americane. „Ei sunt”, spune Victor W. Von Hagen în cartea sa Regatul Incaş, „de înălţime medie, mai degrabă îndesaţi, cu mâini mari, încheieturi mici, un piept disproporţionat de mare (dezvoltat pentru respiraţia la altitudini mari), picioare bine dezvoltate şi paşi mari. Ei au capete mari, pomeţi proeminenţi, nasul acvilin şi ochi mici migdalaţi.” Există şi trăiesc acolo în Anzi încă cinci milioane dintre ei. În mare parte, acolo este o zonă fără copaci, iar ei s-au adaptat la mediul lor şi au folosit ceea ce au avut la îndemână – adică piatra. Buni constructori în piatră, la fel ca şi mayaşii din Yukatan, Mexic, şi precum mai înainte Egiptenii, ei de asemenea acu construit, piramide, temple, ziduri, bazine pentru baie, şi alte structuri, fără a folosi mortarul. Pietrele sunt atât de bine legate între ele, încât lama unui cuţit nu poate fi introdusă între acestea. În timpurile moderne, lucrarea lor nu poate fi egalată, şi de asemenea măiestria maiaşilor şi a egiptenilor. Primii peruvieni au trăit pe câmpiile de coastă şi la poalele anzilor. Omul, la fel ca şi celelalte creaturi, este în mod constant influenţat de mediul în care trăieşte; ca atare, s-au dezvoltat două – sau poate mai multe – tipuri diferite de comunităţi umane. Câmpiile de coastă sunt deşertice, fără ploi, traversate de la est către vest de o serie de râuri de munte, acestea creând văi fertile de-a lungul cursurilor lor. Văile oferă omului habitatul pentru vânătoare. Însă, America de Sud nu este foarte bogată în acest domeniu, iar numărul speciilor este mic. De asemenea, văile alimentau flora pentru produsele alimentare – rădăcinoase, seminţe şi fructe. Probabil că s-a început cultivarea anumitor plante mai aproape de locuinţe în loc să fie căutate la mare distanţă de acestea; seminţele au căzut din ciocurile păsărilor sau din excrementele acestora, în acest mod arătându-li-se modalitatea de a le cultiva. În scurt timp, din motiv de necesitate, văile au devenit şi i-au forţat pe Primii Vânători să inventeze grădinăritul, şi prin urmare, agricultura. Un act fundamental în dezvoltarea omului american a fost cultivarea porumbului. Pentru că asta a făcut cultivarea porumbului, a făcut posibilă susţinerea întregii civilizaţii peruane, precum şi pe cea Mexicană şi pe cea Central americană. Data exactă când s-a început cultivarea acestuia nu este cunoscută, însă, porumbul a fost găsit în morminte pre-mayaşe datând din anul 3000 î.Hr. După începerea ulterioară a cultivării la scară mare, întreaga regiune de coastă a părţii de sus a râului Amazon a devenit un centru înfloritor pentru cultivarea plantelor. Mai mult de jumătate dintre plantele pentru alimente şi medicinale erau cultivate în mod sistematic aici, decât erau cultivate în oricare parte a lumii. Printre acestea se numărau cartofii, dovleceii, roşiile, fasolea, arahidele, ardeiul, papaya, ananasul, caju (nucile, alunele, fructele copacului Anacardium), cacao, avocado, dude albe, căpşuni. Foarte multe şi atât de variate plante, au fost domesticite în Lumea Veche, uitându-se faptul că toate acestea sunt originare din America. Fiind în acelaşi timp şi fermieri foarte buni, primii peruani şi descendenţii lor 89

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

au făcut de asemenea şi mari progrese în domeniul meşteşugurilor. „O caracteristică importantă a popoarelor din Anzii Centrali era marea pricepere în domeniul lucrului făcut de mână, în asociere cu dispozitivele foarte simple, o caracteristică împărtăşită şi altor popoare din America de Sud şi Centrală” scria H.G.S. Bushnell în cartea sa, Peru: Locuri şi Popoare străvechi. „Ţesăturile lor erau de neeagalat şi cu caracteristici în funcţie de zonă. Ei foloseau multe dintre tehnicile deja cunoscute, folosind atât bumbacul cât şi lâna în ţesătură simplă pe războiul de ţesut. Ceramica era modelată în formă pictată şi cu pricepere, era produsă la un înalt nivel artistic, cu toate că roata olarului nu era cunoscută. Aurul, argintul, cuprul şi aliajele sale erau prelucrate prin diferite procese, iar în cele din urmă s-a început şi prelucrarea şi producerea bronzului. Printre metalele cele mai folosite, şi care desigur lipseau, se afla în mod evident fierul, care nu fusese cunoscut peste tot în America.” Prelucrarea lemnului, împletiturile şi zidăria din piatră, erau folosite cu abilitate şi pe scară largă. Pentru indieni religiozitatea era foarte importantă; viaţa era practică iar religia cu adevărat religie. Soarta lor era controlată de un atotcuprinzător, de puteri nevăzute, pentru propria bunăstare fiind nevoiţi să ajungă la un acord tacit cu zeii în care credeau şi de care depindeau. Cu toate că aveau mai mulţi zei, numai unul dintre aceştia, zeul creator – Tici Viracocha – era foarte real. Credeau atunci în mai mulţi zei mai mici, iar aceştia aveau funcţii şi puteri specifice. După moarte, omul mai mic trebuia să se mulţumească cu zeităţile mai mici. La sfârşitul său, precum şi la început, acesta avea parte de un ritual simplu. Ei credeau în imortalitate; ei credeau cu adevărat că nimeni nu moare, după ce experimenta moartea, trupul devenea pur şi simplu nemuritor şi căpăta influenţele puterilor nevăzute. În Peru-ul pre-incaş şi în timpul perioadei Imperiului Inca, legea era aplicată prin intermediul sancţiunilor religioase şi la un asemenea grad, încât nu era întotdeauna uşor să se distingă faptul că o anumită crimă ar fi un păcat. Atunci, pentru ei, părea să fie unul şi acelaşi lucru. Însă, din lipsă de onestitate, criminalitatea părea să fie o raritate, asta probabil din cauza sistemului socio-economic, aşa cum vom vedea în curând. Poporul incaş avea o poveste a creaţiei şi o poveste a potopului, şi o migraţie dintr-un loc numit Aztlan. Exista adorarea Soarelui şi adorarea Lunii – Luna fiind un fel de soră-mireasă a Soarelui – aceasta părea să fie religia incaşilor. Atunci când aceştia au cucerit lumea din Anzi, ei nu şi-au putut impune religia lor tuturor oamenilor din imperiu, ar fi putut să o facă numai dacă s-ar fi bazat pe faptul că descendenţa lor directă este din Zeul Soare, descendenţă care ar fi fost folosită de către marele Animator pentru a-i crea pe incaşi. Ei studiau astronomia, geometria, muzica, filozofia. A mai existat şi un alt concept de Dumnezeu, cunoscut sub denumirea de Pachacamac, unul măreţ şi nobil. Aparent, Pachacamac înseamnă pur şi simplu Creatorul Pământului, însă, probabil, numele exprimă o idee şi un sentiment mult mai subtile. Potrivit lui Garcilaso de la Vega, în The Incas, el spune că acest cuvânt înseamnă „El, Cel care face Universul, Cel care face sufletul din trup.” Cel puţin, unul 90

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

dintre clericii spanioli a susţinut că indienii aveau o trinitate, Dumnezeu Tatăl, Zeul Soare şi Zeiţa Lună. Au fost construite mai multe temple şi cadrane solare, acestea fiind sub conducerea preoţiei. Exista o ierarhie, iar pontiful acesteia era o rudă apropiată a guvernatorului Sapa Inca, Marele Inca. O persoană care şi-a făcut rău ei înşişi mărturisind „Păcatul prin cuvânt şi faptă” în public, în faţa unui preot. Păcătosului îi era dat să facă penitenţă şi i se cerea să se purifice în apă curgătoare, aceasta în mod evident fiind o formă de botez şi pocăinţă. Era practicată divinaţia, erau consultate oracolele şi era practicat sacrificiul animalelor. De asemenea, a fost practicat şi sacrificiul uman în timpurile pre-Inca. Din punct de vedere economic, sistemul Inca era oarecum asemănător cu cel socialist. „Toate mijloacele de producţie, de distribuţie şi de schimb, se aflau în mâinile statului”, scriu Hyams şi Ordish în volumul lor Ultimii Incaşi. „În acelaşi timp, ţara era extrem de înfloritoare iar cele mai mari răutăţi din zilele noastre – oprimarea şi sărăcia degradantă – erau complet necunoscute. Se pare că siguranţa sistemului social era rezultatul condiţiilor fizice prin care naţiunile din Anzi fuseseră în cele din urmă unite sub imperiul incaş ... Geologia, solurile, climatul din întreaga regiune, era de aşa natură, încât favorizau existenţa unor comunităţi mari şi ordonate ... acestea puteau fi create numai de oamenii care muncesc împreună după un plan şi într-o strictă disciplină.” „Sistemul nostru liber întreprinzător, cel din Europa de Vest şi cel din America de Nord, este un produs al existenţei resurselor naturale uşor accesibile şi 'inepuizabile'(n.tr. prin anii şaptezeci aşa păreau acestea, dar acum nu mai par aşa de inepuizabile); noi (prin personalitatea strămoşilor noştri), ne aflăm în poziţia din care risipim bogăţiile naturale mai mult decât ne putem permite, prin urmare, ne limităm prin coordonare, o bună specializare şi obligaţii sociale. Însă, popoarele din Anzi nu făceau acest lucru; comunităţile lor puteam să se dezvolte, bogăţiile lor puteau creşte numai dacă erau construite şi exploatate la scară mare sistemele de irigaţie, crescându-se astfel continuu ţinuturile cultivate prin terasarea muntelui la o scară colosală. Iar singura modalitate de realizare a unor astfel de lucrări de către aceşti oameni – cu toate că erau şi remarcabili artişti, manufacturieri şi meşteri în lucrul cu resursele naturale – din punct de vedere tehnic se aflau în Epoca Bronzului timpuriu, s-au alăturat pentru a forma o societate bine organizată.” Allyu era unitatea de bază a societăţii Inca. Un sistem cooperatist sau colectivist, acesta pare să fi fost unul indigen în regiunea Anzilor. Acesta a fost principiul de cooperare pe care s-a construit imperiul Inca. Allyu era un clan format din familii, un trib care convieţuia după un anumit specific, într-o anumită zonă cu acces restricţionat, care împărţea terenul, animalele şi culturile. Nu exista nici o proprietate privată. Fiecare indian se năştea într-un allyu, indiferent că acesta era mare sau mic – de dimensiunea unui sat şi până la cea a unui mare oraş. Chiar şi capitala Cuzco nu era altceva decât un allyu mai mare. Dar nu 91

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

incaşii au inventat acest sistem comunal. Acesta se afla deja acolo, parte a unei moşteniri de la societatea primitivă din Anzi. Cu toate acestea, incaşii au fost cei care au făcut sistematizarea şi extinderea acestuia. Fiecare allyu era condus de către un lider ales şi îndrumat de către un consiliul al bătrânilor. Mai multe dintre aceste comunităţi intrau sub conducerea unui conducător de district; un anumit număr de districte formau un teritoriu, acesta având un fel de guvernator care răspundea direct în faţa regelui Inca. Ţinutul era împărţit între biserică, stat şi allyu. Din punct de vedere politic, sistemul era în esenţă unul socialist teocratic. Din punct de vedere economic, acesta era unul piramidal. În partea de jos se afla purie, bărbatul apt de muncă. Zece muncitori formau un grup supravegheat de un şef ales; zece şefi de grup erau conduşi de un fel de maistru ales; la rândul lor zece maiştri aveau ales un supraveghetor care de regulă era şi conducătorul satului. Conducerea continua în acest mod până la şeful de trib – trib care era compus din până la 10.000 de lucrători. Guvernatorul provinciei şi conducătorii a câte unui „sfert” din imperiu erau numiţi de către Sapa Inca, cel ce se afla la vârful conducerii. La fiecare 10.000 de lucrători se aflau 1.300 de lideri, supraveghetori şi oficiali. De regulă, un indian se năştea, trăia şi murea în cadrul allyu-ului său; pentru acesta avea prima şi cea mai importantă loialitate, fapt ce sugerează un înalt grad de spiritualitate. O persoană trebuia să fie matură din punct de vedere religios pentru a pune binele comunităţii înaintea câştigului personal; pentru a coopera cu semenii săi, în loc să concureze împotriva lor. Primii creştini, esenienii cu tipul lor de comunism creştin, au avut din multe puncte de vedere acelaşi tip de structură socială. Dar şi astăzi în Peru vreo cincizeci de familii de origine spaniolă controlează cea mai mare parte din ţinut, în ciuda reformelor şi naţionalizării unora dintre industrii. Resursele naturale de aur, cupru, argint, vanadiu nu mai sunt în întregime dominate de investitorii străini, în principal de cei din America de Nord. Civilizaţia Inca şi-a atins apogeul prin anii 1000 d.H., iar după cucerirea sângeroasă de către Pizarro care venise în căutare de aur, aceasta s-a dizolvat aproximativ prin anii 1600. Unii dintre urmaşii acestora, consideră că ei sunt cel mai bătrân popor din lume. Ei încă omagiază soarele, au festivaluri pline de culoare şi dansuri care imită animalele. Au rămas urme ale înaltei lor civilizaţii, inclusiv părţi ale sistemului lor de străzi pavate, care în mod destul de ciudat, au trepte. Scopul şi utilizarea acestora nu a fost niciodată determinată, exceptând pe cele maiaşe, care după cum vom putea vedea, erau străzi largi folosite în principal pentru procesiunile religioase. Din înregistrările lecturilor lui Cayce Unul dintre primele ţinuturi către care au zburat atlanţii în migraţia lor din timpul revoltelor, a fost spre ce este acum Peru şi aceste zone se numeau pe atunci Og, Oz şi On. Aceasta era singura zonă mai mare din America de Sud 92

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

care se afla deasupra apei, fiind deja ocupată de un trib de oameni de culoare brună cunoscuţi sub numele de Ohums, s a u Ohlms, care aveau origine lemuriană. Lemuria s-a scufundat în Oceanul Pacific în timpul primului cataclism. Ohlms au venit de la sud aproximativ prin 50.700 î.Hr., atunci când zonele joase au fost inundate. Ei şi-au înfiinţat comunităţi la nord, şi-au construit locuinţe, stabilimente şi temple închinate lui Mu. Erau preoţi, preotese, conducători, învăţători, „lucrători şi cei ce refuzau să lucreze” în cadrul acestei culturi peruviene timpurii. Erau un popor paşnic şi au găsit un ţinut bogat în resurse naturale, aur şi pietre preţioase, devenind foarte curând meşteşugari pricepuţi în aceste îndeletniciri. De asemenea, ei excelau în muzică, artă, împletirea mărgelelor şi a bijuteriilor ca podoabe corporale. Religia era mai mult decât o chestiune de credinţă, aceasta era un mod de viaţă, iar unii dintre ei aveau o înţelegere profundă a relaţiilor dintre om şi Univers. În Templul lui Mu erau oferite ca jertfă cele mai bune recolte ale câmpurilor şi ce este mai bun din turmele lor. Poporul era condus de o linie de monarhi şi cel puţin unul dintre aceştia fusese o femeie, acest conducător se numea Marele Ohlm. Însă, în timpul celei din urmă insurecţii, poporul reuşise să-şi stabilească noile principii democratice de auto-guvernare. Cu toate că revoluţia a adus şi unele dureri, vărsări de sânge, persecuţie şi greutăţi în acel timp, aceasta a marcat naşterea unui nou sistem socio-economic. Noua regulă a fost aceea de a avea o influenţă şi o anvergură semnificativă în legătură cu viitorul sistemelor de guvernare în întreaga lume. Şi într-adevăr, „principiile lor de auto-guvernare au adus cele mai bune legi de-a lungul a multe, multe ere.” Încă existau atunci clasele sociale şi castele, dar s-a făcut o nouă şi dreaptă divizare a bogăţiei „a binelui şi a răului, a celui puternic şi a celui slab”. În mod previzibil, au existat atunci şi unii care nu au fost de acord cu această filozofie. Odată cu sosirea atlanţilor şi a oamenilor din „Ţara de Sud” în locul numit On şi Og, au avut loc încă o dată schimbări. Atlanţii au sosit de pe insulele rămase, adică Poseidia, Ţinutul Eizen de la nord, Aryaz de la est, Latinia din sud, şi nu doar pentru a scăpa de apă, ci şi pentru a evita războiul civil dintre Fiii Legii Lui Unul şi Fiii lui Belial. Cei din ambele tabere au căutat ţinuturile înalte din Peru, astfel, împreună cu poporul venit de la sud au complicat şi mai mult o situaţie deja complicată. În acel timp, ţinutul era condus de un lider slab, un conducător care se degradase pe sine prin excesele sale sexuale. Atlanţii invadatori au adus conflictul şi vărsarea de sânge, însă au reuşit răsturnarea de la conducere a Marelui Ohlm şi l-au trimis în exil, o acţiune care a fost aprobată de popor şi a ajutat la solidificarea ţării. 93

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Atlanţii şi-au exercitat imediat influenţa asupra guvernului, asupra economiei ţinutului, precum şi asupra gândirii religioase. Au fost introduse mai multe metode de cultivare a solului şi noi dispozitive pentru extragerea mineralelor. Au fost ridicate noi temple, iar odată cu stabilirea de noi ritualuri şi incantaţii, s-a mărit numărul ceremoniilor. În chestiunile politice a apărut ideea de bunăstare statală - „grija pentru cel din urmă şi pentru cel mai mic” - acestea s-au dezvoltat şi s-au extins peste tot. Pentru conducătorii Inca, aceştia fiind mai degrabă administratori şi manageri decât „cei care făceau legile”, bunăstarea generală a populaţiei a devenit primordială. Au fost eliminate castele, „toţi având o singură casă” şi egalitate. Au fost înfiinţate depozite comune pentru a răspunde necesităţilor materiale şi educaţionale ale oamenilor. Cu toate acestea, ca mai întotdeauna, au existat unii atlanţi care, căutând bogăţia şi mărirea de sine, au fost gata să-şi înrobească semenii. Îm cele din urmă, moralitatea Inca a decăzut. Printre închinătorii la Soare a apărut sacrificiul uman. Acumularea de pietre preţioase şi aur a condus la folosirea lor ca mijloace de schimb. Persoane ambiţioase din rândul Fiilor lui Belial căutau puterea şi autoritatea prin corupţie chiar şi în templele religioase. Cu toate acestea, au continuat să apară noi produse, iar cele utilizate mai înainte au fost îmbunătăţite; a apărut lenjeria fină, cusăturile de mare calitate, împletiturile, ceramica, metalele. Aurul, cuprul şi pietrele preţioase au fost extrase în cantităţi, acest lucru mărind bogăţia naţiunii. Timp de mulţi ani atlanţii din America Centrală au continuat să vină către Og şi On. În mod gradual, s-au amestecat cu nativi Ohlm. Era acolo un amestec de rase, din rasa brună cu cea roşie, precum şi un amestec de culturi şi limbi. Cu toate acestea, din acest creuzet al umanităţii, s-a ridicat marea naţiune Inca. Aceştia au fost incaşii, cei care au construit „viaducte” şi „ziduri peste munţi”, cei ce au dominat ţinutul până aproape de marginile istoriei înregistrate. Astfel, odată cu sosirea atlanţilor a venit sfârşitul naţiunii Ohlm şi apariţia naţiunii Inca. Unii dintre ohlmi au fugit din ţară şi au ajuns în Yucatan, acolo ei au fost ajutaţi să-şi stabilească un nou regat Maya împreună cu poseidienii care soseau în acel ţinut. Câţiva dintre ei au migrat către nord precum şi către sudvestul Statelor Unite – Arizona, New Mexico, Nevada – şi s-au amestecat printre lemurienii şi atlanţii care locuiau în peşteri şi pe falezele din acele zone. Însă, ca şi popor, ohlmii au dispărut de pe faţa Pământului. Din punct de vedere istoric, în ziua de astăzi nu se cunoaşte nimic despre ei şi despre acest nume 16.

16 Ar trebui totuşi luată în considerare civilizaţia precolumbiană olmecă, Olmecii. Olmec, Olm, Ohlm - până şi denumirea este izbitor de asemănătoare. Însă, probabil că în anul 1971, anul în care a apărut cartea, nu se ştiau prea multe lucruri despre această civilizaţie. 94

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Extrase din lecturile lui Cayce „Îl găsim mai înainte în acel ținut care este acum denumit Peru. Entitatea făcea parte dintre ohlmi care au oferit multe popoarelor din acele zile, modul de transformare al elementelor pământului, pentru a fi de folos omului. Deci, bijuteriile, pietrele prețioase şi lucrurile sclipitoare o atrag în mod neobişnuit pe entitate în această experiență; şi totuşi, acumularea de asemenea lucruri este ceva dezgustător.” (Cazul #2731-1) „Îl găsim mai înainte în acel ținut cunoscut acum cu denumirea de Peru, în perioada ohlmilor, înaintea incaşilor şi înainte de sosirea poseidienilor în acest ținut. După aceea, entitatea a fost o prințesă în această țară, un conducător şi unul dintre apropiații conducătorilor care au realizat insurecțiile, printre cei care mai târziu i-a persecutat mult pe oameni pentru satisfacerea propriei măriri şi a intereselor egoiste; şi totuşi entitatea are o mentalitate înaltă, o înaltă dezvoltare – nu a avut de pierdut şi nu a avut de câştigat din punct de vedere al dezvoltării sufletului în acea perioadă.” (Cazul #1916-5) „... în ținutul peruan, înainte de asta găsim entitatea printre cei prea zeloşi din cauza celorlalți care aveau o CALE de urmat! Entitatea avea considerație pentru sine, nu pentru bunăstarea generală a oamenilor ca întreg.” (Cazul #949-11) „Înainte de asta găsim entitatea în acel ținut cunoscut acum cu denumirea de Atlantida, în perioada de după izbucnirea primeia dintre tulburări – sau altfel spus, în momentul separării în insule şi ținuturi. Entitatea se afla printre Fiii lui Belial, cei ce se războiau cu influența Fiilor Lui Unul – sau forțele cunoscute ca fiind relația omului cu Forțele Creatoare, cele care pot fi manifestate pe Pământ. Cu toate acestea, prin distrugerea de acolo a avut de câştigat, din cauza acelei influențe din experiența care în prezent ar putea fi numită bună. Când au apărut din nou aceste divizări, entitatea s-a aflat printre cei care au încercat să părăsească ținutul pentru a merge în alte locuri; în cele din urmă 95

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

aducând acele activități în ceea ce este cunoscut acum cu denumirea de ținutul Americii Centrale. În experiența entității şi ceea ce a devenit în ultimele zile ale sejurului său, prin acele forțe active din acel ținut care poate fi numit Incal, a devenit cel de-al doilea comandant; ajungând preot către ultimele zile ale sejurului său.” (Cazul #670-1) „... în ținutul care poate fi numit acum peruan, în acea perioadă când au apărut acolo persecuțiile – nu în cea cunoscută mult mai târziu ca persecuția Spaniolă, ci mai degrabă atunci când au avut loc reuniunile pentru destrămarea maiaşilor sau a ținuturilor din Yucatan.” „Vom găsi entitatea în calitate de preot, ca fiu la conducătorului sau Marelui Preot; însă neajungând la perioada în care să aibă destulă experiență pentru a deține întreaga autoritate. Cu toate acestea, entitatea era familiarizată cu activitățile diferitelor grupuri; nu numai în ceea ce priveşte bunăstarea generală, atunci când existau depozitele, acolo unde a câştigat sau a dăruit pentru necesitățile trupului, dar a câştigat şi din punct de vedere mental şi la fel de bine şi în cel spiritual. Pentru că acela era tipul de guvernare în acea perioadă, iar activitățile entității se ocupau cu păstrarea unor asemenea depozite – atunci când intențiile şi activitățile entității aveau legătură cu propria gospodărie, precum şi cu cea a celorlalți care deveniseră mai degrabă stăpâni şi erau dispuşi să îşi ia aproapele în robie ...” „Înainte de asta găsim entitatea în acelaşi ținut peruvian, cu toate că nu pe acelaşi teritoriu; ci mai degrabă într-una dintre părțile atlante, precum şi într-una dintre părțile a ceea ce a devenit mai târziu ținutul Inca ... şi în activitățile celor din rândul Fiilor Legii Lui Unul. Găsim acolo entitatea foarte, foarte bine adaptată activităților prin care sunt reunite influențele unei largi varietăți de grupuri. Pentru că entitatea era mai degrabă un adept al folosirii limbajelor diverse în activitățile desfăşurate de diferitele grupuri. Precum acestea, ca fiind o parte din experiențele entității, vom găsi abilități în folosirea limbajelor – sau în diferitele inflexiuni a ceea ar putea deveni abilitate în conversație, în condițiile locale ale grupurilor – de acesta ar putea fi interesată în mod special entitatea în 96

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

sejurul din prezent.” (Cazul #1637-1) „Într-una de dinaintea acesteia găsim entitatea în ținutul cunoscut cu denumirea de Peru, atunci când se apropia sfârşitul poporului Ohums şi a conducerii acestuia peste ținut. Entitatea se afla printre cei care au venit din ținuturile atlante şi au oferit multe dintre motivele forțelor reunite pentru a construi practic din lucrurile materiale ale vieții, în mod judicios, prin forța ritualului, după aceea entitatea incluzându-se printre cei ce se închinau Soarelui şi forțelor solare, chiar printre cei ce au făcut sacrificii umane; pentru că entitatea a fost prima preoteasă a Soarelui în acel ținut şi a făcut primul sacrificiu uman din acea perioadă. A avut de pierdut şi de câştigat printr-o asemenea prestație, şi totuşi, acestea au trebuit să vină precum nişte sacrificii – au venit sub forma sacrificiilor din partea entității însăşi în prezent – au fost îndeplinite în mai multe moduri. Atunci se numea Rariru.” (Cazul #2887-1) „... găsim entitatea printre acei oameni din ținutul care se numeşte acum ținutul incaş, însă printre cei care au venit din alte locuri către acest ținut, s-a aflat printre cei numiți poporul invadator.” „Astfel, găsim entitatea supusă alegerii de a nu provoca moartea sau distrugerea numai pentru câştigul de aur sau de alte lucruri ce aveau legătură cu aceşti oameni, entitatea a trecut peste aceste reguli; a cauzat multe în această experiență, a provocat activități descurajante.” „Iar acest lucru a creat în experiența prezentă a entității o groază față de lucrurile care produc frică, cele care sunt rodul barbariei, cele în legătură cu indivizii care profită sau folosesc aceste activități asupra celorlalți, din motive egoiste sau pentru mărire personală, pentru satisfacerea propriului apetit din asemenea experiențe. Nu pentru că nu ar exista o conştientizare a acestor lucruri de către entitate, ci în sensul obiectivelor, al dorințelor – acestea au apărut în sejurul în acele părți ale ținutului numit acum America Centrală, precum şi în ținutul incaş – acestea au adus determinarea, activitățile, dorința pentru asemenea activități în care – entitatea nu se baza pe egalitatea pentru toți – pe faptul că toți ar putea fi 97

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

considerați egali în propria sferă, în propriul scop, în abilitățile pentru atingerea scopului lor.” (Cazul #2147-1) „În acea experiență entitatea a fost o preoteasă, pentru acele interpretări care mai târziu au fost cunoscut cu denumirea de Incals, Triburile Pierdute, oamenii din ținutul atlant, oamenii care au venit de la vest cu activitățile specifice ținutului lemurian. Toate aceste lucruri au devenit o parte dintre activitățile entității ...” „Experiențele din timpul acelui sejur creează în mare parte influențele din prezent. Pentru că metalele, sticla, vasele, țesăturile, utilizarea sau aplicațiile acestora nu numai practică, acasă, dar şi în locurile de distracție, în cele de cult, pentru acestea a insistat entitatea în activitățile sale, ca ele să fie separate unele de celelalte.” „Acestea, în timpurile de demult sau în multe experiențele, cu toate făceau parte dintr-un singur domeniu. Entitatea a făcut o separație, cu toate că acest lucru i-a adus multă confuzie.” (Cazul #1159-1)

98

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

CAPITOLUL ŞASE

UIMITOAREA CIVILIZAŢIE MAYA Având în vedere toate ţările către care au migrat atlanţii, în nici una dintre ele nu se dezvăluie o influenţă mai mare din partea lor precum aceea din Yucatan, Mexic. Aici se află cel mai important exemplu de cultură atlantă suprapusă peste una anterioară, cea a unui trib de oameni simpli. Din fericire, în mare parte aceasta este cunoscută cu denumirea de cultura Maya, atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi din punctul de vedere al lecturilor lui Cayce. Istoria acestei peninsule din sudul Mexicului a creat multă nedumerire în arheologia modernă. Şi într-adevăr, enigma maiaşă a provocat imaginaţia omului începând de la Hernán Cortés încoace, el a fost cuceritorul a ceea ce rămăsese din civilizaţia lor în anul 1541 d.Hr. În timp de un secol a dispărut totul, dar, de fapt, au dispărut numai dovezile despre misterioasa lor origine. Cine au fost aceşti oameni? De unde au venit ei? Ce anume le-a determinat rapida dezvoltare de la un popor primitiv la civilizaţie şi cultură? De ce s-au mutat în mod constant în ţinuturi noi şi cu un mediu nefavorabil? Ce s-a întâmplat cu ei? Acestea sunt întrebări care îl lasă în nedumerire pe istorici. Vom examina rezultatele ştiinţifice, apoi ne vom întoarce la lecturile lui Cayce pentru a clarifica lucrurile cunoscute precum şi pe cele necunoscutele. Exploratorii au descoperit mare parte din lucrurile despre civilizaţia Maya pentru că aceştia au lăsat o mulţime de dovezi, şi chiar dacă nu totul a fost descifrat şi evaluat, originea maiaşilor şi deplasările lor nu sunt întrutotul cunoscute. Semnele lăsate de cultura Maya sunt numeroase; sunt cunoscute deja unele dintre „scrierile” lor, semeţele lor piramide, templele masive şi înalte construite din piatră, altarele şi tronurile sculptate în mod complex; uriaşele coloane făcute dintr-o singură bucată, monumentele de formă axială cu greutatea de până la 65 de tone – şi chiar terenurile folosite pentru un joc asemănător baschetului. Nu există nici o îndoială a faptului că maiaşii erau cu mult înaintea timpului lor, atât de mult, încât aveau să devină cunoscuţi sub denumirea de „Grecii din Lumea Nouă”, aşa cum i-a denumit S.G. Morley, o autoritate în domeniul civilizaţiei Maya. Şi într-adevăr, „ei au fost cea mai sclipitoare minte a străvechilor Americani”. Talentele lor în domeniile sculpturii şi arhitecturii erau egalate de înaltul lor sistem de scriere hieroglifică, de matematică, de astronomie şi sistemul de administrare guvernamentală. Ei au fost primii care au folosit cifra zero în aritmetică. Ca maeştrii ai matematicii, metoda lor cronologică era mai precisă decât cea din sistemul folosit în lumea veche la momentul când a fost descoperită America. Este atât de complexă şi bine realizată, încât este dificil pentru oamenii de ştiinţă să creadă că această formulă a fost dezvoltată treptat pe o perioadă lungă de timp. Mai degrabă, se pare că 99

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

aceasta a înflorit, a apărut brusc dintr-o singură minte sau dintr-un grup de mai multe minţi, probabil undeva în jurul secolului trei înainte de Hristos. Din păcate, arheologii nu au fost niciodată capabili să facă o corelaţie a acestui sistem cu vreunul dintre evenimentele istorice cunoscute, acest lucru împiedicând datarea perioadei de apariţie. Mult prea complicatul lor sistem de scriere hieroglifică are mai mult de 600 de caractere, dintre care, numai jumătate au fost descifrate 17. Din păcate, spaniolii au distrus cea mai mare parte a acestor scrieri. Pentru că erau un popor care se baza pe agricultură, anotimpurile erau importante pentru însămânţare şi recoltare. Deci, astronomii lor făceau înregistrări ale diferitelor deplasări şi faze ale planetelor, o mare parte a acestor înregistrări având o semnificaţie necunoscută. Despre primii maiaşi se crede că au sosit acolo din Asia cu aproape 12.000 de ani în urmă. Spre deosebire de maiaşii moderni, aceştia nu au lăsat surse documentare, ci numai tradiţii fragmentate în legătură cu istoria lor de început. Este o totală absenţă a urmelor şi a construcţiilor la scară mare. Deci, se cunosc atât de puţine lucruri, încât aceştia sunt numiţi pur şi simplu pre-maiaşi. Din ceea ce se cunoaşte, aceştia erau în aparenţă un popor simplu, iubitor de pace, un popor religios, cu credinţă într-un singur zeu. Cu toate că aveau un anumit număr de zeităţi mai mici pe care îi numeau Bacabs, zeitatea lor supremă şi creatorul lumii era un zeu pe care îl numeau Hunab Ku – care înseamnă „Dumnezeu Unul”. Potrivit legendei, ei au ajuns în Yicatan din două direcţii: prin Golful Mexic, şi pe uscat, conduşi de un erou pe nume Zamna, un fel de Moise al lor. Ei aveau şi alte tradiţii în care era inclusă şi existenţa câtorva civilizaţii înainte lor, toate acestea fiind distruse de câte un Potop. Despre ei mai sunt cunoscute şi alte lucruri. Cu toate acestea, arheologii au găsit civilizaţii moderne timpurii care s-au suprapus ulterior peste una mai veche. Se pare că aceste ciudate apariţii au avut la aproximativ prin anul 1000 î.Hr. S-a produs ceva fundamental în dezvoltarea bruscă a acestor civilizaţii. Exact ce, şi când s-a întâmplat asta, nimeni nu ştie, însă Morley în cartea sa Străvechea Maya pune următoarea întrebare, „A existat această accelerare culturală din cauza influenţelor din exterior?” În lucrarea Zeităţi, Morminte şi Oameni de Ştiinţă , C.W. Ceram afirmă că el a găsit adesea un sâmbure de adevăr într-o legendă validată istoric, că nu ar trebui să facem greşeala de a nu o lua în considerare pe motiv că nu ar fi decât o simplă invenţie poetică, cu toate că aceasta poate părea fictivă la prima vedere. Unul dintre cei mai proeminenţi susţinători ai teoriei atlante a fost Edward H. Thomson, cel care a fost timp de douăzeci şi patru de ani consulul Statelor Unite ale Americii în Yucatan. Interesat de arheologie şi în mod special de cultura Maya, el era rar de găsit în biroul său. El a murit în anul 1935 cu convingerea că maiaşii proveneau de pe continentul scufundat al Atlantidei. În ciuda semnelor de dezaprobare din partea elementelor conservatoare, au existat unii care au avut acelaşi punct de vedere. 17 Se face referire aici la perioada anilor '70. 100

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Există dovezi că civilizaţia Maya este cu mult mai veche decât se presupune. Asemănările cu arta egipteană veche sunt izbitoare, iar probele de lavă luate de la o piramidă din apropiere de Mexico City au fost datate de către geologi neavizaţi că ar fi veche de 8000 de ani. Dacă este corect, acest lucru ar plasa cultura Mexicană cu 1000 de ani mai devreme decât Lumea Veche a Babilonului, a Greciei şi a Egiptului. Acest lucru a deranjat foarte mult schema lucrurilor arheologilor, aceştia au tendinţa să considere ca fiind datări eronate din punct de vedere geologic. Se ştie faptul că sub actualul Mexico City se află urme ale unei străvechi culturi, dar este greu de ajuns la acestea. Nu există nici o îndoială că s-a întâmplat ceva în dezvoltarea culturii Maya, şi pentru a adăuga şi mai mult la aceste vaste evidenţe, s-a aflat că au existat anumite motive necunoscute pentru migraţiile ulterioare ale maiaşilor. Ei pur şi simplu s-au mutat pe scară largă de pe culturile lor, şi-au abandonat templele şi oraşele. Au fost oferite multe teorii foarte speculative pentru acest lucru: războiul civil, cuceriri din afară, deteriorarea solului, superstiţii religioase, plăgi, acapararea de către junglă, cutremurele şi schimbările climaterice. Întreaga populaţie a oraşelor din deşertul sudic s-a mutat din locuinţele lor în partea de vest a peninsulei Yucatan, acolo unde dezvoltarea junglei a devenit o problemă, de asemenea solul sărac şi nepotrivit pentru cultivarea porumbului care era cultura lor principală, şi alimentarea cu apă care nu mai exista. Însă, odată cu aceste deplasări a început şi istoria modernă a poporului Maya. Noul imperiu s-a construit pe unul mai vechi şi complet diferit, astfel că nu există nici o îndoială asupra faptului că, înaintea maiaşilor se aflau oameni acolo. Şi în plus, infiltrarea mexicană începută din secolul al zecelea d. H., a complicat şi mai mult civilizaţia Maya. Şi cel mai important lucru, se crede că acest fapt a adus credinţa în mai mulţi zei, idolatria şi sacrificiile umane. Există o tradiţie Maya care spune că primii oameni din rândul civilizaţiei lor ar fi ajuns acolo venind de la est, la început doar într-un număr redus. Aceasta a fost numită „Mica Descindere”. Mai târziu, aceştia au început să sosească în număr mare şi acest lucru a fost numit Nohenial, sau „Marea Descindere”. Această legendă este importantă şi există anumite legături între aceasta şi deplasările lor către interiorul ţinutului, acest lucru s-a aflat din descoperirile datate anterior şi în legătură cu comunităţile care veniseră de la est, decât cu cele care veniseră de la vest. Una dintre cele mai vechi şi impresionante descoperiri este oraşul maiaş Copan, acesta se află în nordul Hondurasului. John Lloyd Stephens, un tânăr avocat din New York, şi artistul englez Frederick Catherwood, au pătruns în junglă cu bagajele cărate de catâri şi au găsit un oraş maiestuos cu clădiri impunătoare şi sculpturi realizate în mod artistic. În anul 1939, ei au cumpărat acel loc cu suma de cincizeci de dolari, apoi au început să înlăture cu nerăbdare ce creştea împrejur şi le acoperea ceea ce găsiseră ei. 101

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

În câteva săptămâni, ei au descoperit unsprezece coloane din piatră sculptate cu figuri şi inscripţii hieroglifice, sculpturi cu capete de jaguar, altare, terase, împrejmuiri şi piramide. Acestor edificii li se alăturau trepte care se înălţau maiestuos, unele dintre acestea având până la 2.500 de glife. Stephens spera că într-o anumită zi acestea vor dezvălui „întreaga istorie a oraşului”. Din păcate, multe dintre acestea încă sfidează orice fel de interpretare. Cei doi exploratori au ajuns să găsească în total patruzeci şi patru de oraşe Maya în sudul Mexicului, inclusiv pe cele mai cunoscute dintre situri: Palenque, Uxmal, şi Chichen Itza. Mai târziu, Stephens avea să scrie: „Aveam să găsim nu numai monumente sau fragmente sculptate sau orice ar avea legătură cu umanul, cu sacrificiul uman, ci, fără nici o urmă de îndoială, în legătură cu fiecare dintre acestea se afla un „idol” sculptat în piatră şi un altar de sacrificiu. Forma sculpturală întâlnită cel mai frecvent era capul celui mort, care uneori era ornamentul principal, iar alteori numai un accesoriu ...” În anul 1938, în Uaxactun, Mexic, S.G. Morley a descoperit o piramidă din perioada pre-clasică şi care se afla îngropată sub un alt templu în formă de movilă. Minunata structură de piatră acoperită cu ipsos se afla în partea de sus, acolo unde se ajungea pe trepte care urcau din cele patru laturi, între care se găsesc rânduri de măşti ce reprezintă jaguari, şi sunt realizate tot din mortar de ipsos. Acestea aveau o amprentă în stil „olmec”, un popor de tip polinezian despre care unii cred că sunt mai vechi decât maiaşii. Poate că cel mai surprinzător şi inexplicabil este acel tambur gigantic care cântăreşte cinci tone. Acum este rupt în două, însă avea în jur de zece metri lungime şi şaizeci de centimetri în grosime, şi arăta precum un uriaş cilindru compactor pentru asfalt. Scopul acestuia nu a fost niciodată stabilit, cu toate că maiaşii construiau drumuri din piatră tencuită cu ipsos. Sunt indicii care arată că exista o întreagă reţea de drumuri care acoperea ţinutul. Încă este contestat faptul dacă oamenii foloseau vehicule cu roţi trase de animale de povară. Una dintre explicaţii este aceea că drumurile erau folosite exclusiv pentru procesiuni ceremoniale. „Ceea ce se putea vedea”, scrie Thomas W.F. Gann „era o procesiune formată din preoţi şi nobili care pornea de la Cobá, cu articolele lor vestimentare şi bijuteriile viu colorate, cu minunatele pene roşii puse pe cap şi care străluceau în soare, precedaţi de cântăreţi la flaut şi tobe, urmaţi de preoţi în robe de culoare albă care purtau cădelniţe groteşti ce răspândeau fum parfumat în care arderea tămâie.” După trei zile de marş, ajungeau la un fel de Mecca a lor, un castel din Chichen Itza, acolo unde se întâlneau cu preoţii marelui Şarpe cu Pene, ca să-şi aducă solemnele lor ofrande de sacrificiu. Din păcate pentru noi, maiaşii fiind foarte interesaţi de astrologie şi astronomie decât suntem noi de istoria lor, am găsit atât de puţine despre acestea. Însă, înregistrările despre cultura maiaşă intitulate Chilam Balam, oferă o prezentare în detaliu despre o mare catastrofă care se va abate asupra Pământului. Acolo există şi 102

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

alte dovezi care pun în evidenţă faptul că erupţiile vulcanice, cutremurele şi mareele au distrus civilizaţiile timpurii. Religia lor era strâns asociată cu calendarul, cel care la rândul lui avea mare impact asupra culturilor agricole. Calendarul lor era echivalent cu cel egiptean şi cu mult superior celui european. Religia lor era una pragmatică. Populaţia era împărţită în preoţi, nobili, războinici şi oameni simpli. Între acestea se afla clasa negustorilor. Era necesar un mare număr de preoţi pentru a sluji numărului mare de zei, majoritatea dintre aceştia fiind personificări având legătură cu Pământul. Între aceştia, patru aveau o mare importanţă, unul dintre ei fiind Zeul şef şi conducător peste ceilalţi trei, şi peste alţii mai mici. Acesta era zeul Şarpe Kukulcan. În religia lor ulterioară se găsesc elemente destul de creştine, inclusiv simbolul crucii. Mai marii dintre preoţi oficiau numai cu ocazii foarte speciale, cea mai mare parte a timpului lor petrecând-o învăţându-i pe cei mai tineri. Preoţii obişnuiţi erau numiţi Chilans, cei mai importanţi se numeau Nacons iar cei de după ei preoţii numiţi Chacs. Îndatoririle lor variau în funcţie de rang, erau aleşi în de către sat în mod democratic pe timp de un an, după care erau înlocuiţi. În plus faţă de preoţi, mai existau grupurile de tinere fecioare care răspundeau de îngrijirea templelor, a curţilor şi păstrarea aprinsă a focurilor sacre. Acestea erau femei de rang înalt şi erau alese pe bază de voluntariat. Există dovezi că maiaşii practicau sacrificiul uman, însă de obicei animale, păsări şi fructe, erau oferite zeilor. Aceste sacrificii aveau aproape întotdeauna legătură cu culturile agricole, cu ploaia pentru recolte, cu strălucirea soarelui şi pentru protecţie. Altarele şi pietrele de sacrificiu se găsesc din abundenţă, însă mare parte dintre hieroglifele de pe acestea sunt netraduse. Pentru a face un scurt rezumat, civilizaţia Maya şi-a atins apogeul prin anul 200 d.H. Există un inexplicabil declin prin anul 600 şi o dezintegrare după anul 1600, odată cu cucerirea spaniolă. Din înregistrările lecturilor lui Cayce Poate că adevărata poveste a maiaşilor începe din Lemuria şi Atlantida, odată cu primele modificări ale ţinuturilor lor. În acel timp, a început declinul moral acolo în Atlantida, declin care în cele din urmă a dus la împrăştierea şi anihilarea unui popor „îngâmfat, rău şi adulter”. Materialismul, războaiele interne, slăbiciunea şi abuzul de cunoaştere spirituală, abuzul de putere, acestea i-au dus către eşec. Unii dintre atlanţi au fost conştienţi de catastrofa care urma să vină şi au căutat să adune toate cunoştinţele şi înţelepciunea umană pentru a căuta astfel să combată această catastrofă. Un mare consiliul s-a format în anul 10.700 î.Hr., însă, fără nici un rezultat. În primul rând, mişcările sociale, apoi schimbarea polilor Pământului, acestea au adus ultima Eră Glaciară care deja s-a produs. Lemuria, situată 103

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

undeva în Oceanul Pacific şi învecinată cu ceea ce sunt acum coastele Americii de Nord şi de Sud, a început să se scufunde. Continentul atlant s-a rupt în câteva insule mai mari, iar partea de sud s-a scufundat complet. Migraţiile din Lemuria către Yucatan au început odată cu primul cataclism, dar nu au avut loc până în timpul celui de-al doilea, potopul Biblic, cel din anul 28.200 î.Hr., şi până în timpul celui de-al treilea, în anul 10,600 î.Hr., timpul celui mai mare exod din insulele atlante rămase, Poseidia, Araz şi Og. Aceste deplasări către partea vizibilă a Yucatanului, care pe atunci se numea Yuk, s-au produs în timp de mai multe mii de ani. În perioadele ulterioare, unii au sosit acolo cu aeronave. Peninsula Yucatan era destul de diferită faţă de ceea ce este astăzi. În loc să aibă un climat stabil şi tropical, acesta era mult mai variat, un climat cu mai multe temperaturi, cu o topografie mai variată. Acestea s-au produs în timpul celei de-a treia şi ultima dintre transformările ţinutului, cele care au schimbat ţinutul la conturul său actual, atunci s-a pierdut o mare parte din teritoriu, prin acest proces locuitorii fiind forţaţi să se deplaseze către interior. Atunci, la intervale mari de timp, a avut loc un amestec între rasa roşie care venea de la est, cu rasa brună de colonişti sosiţi mai devreme de la vest, şi cu cei de la sud, din actualul Peru, astfel a avut loc amestecul între mai multe credinţe şi mai multe culturi. S-a complicat astfel şi mai mult scena culturală, unii dintre locuitorii de la început din sud-vestul Statelor Unite, „israeliţii” triburilor pierdute ale Egiptului, mai târziu au plutit în derivă către sudul Yucatanului ducând cu ei multe lucruri, printre care şi metalele şi ceramica lor. A rezultat faptul că va fi găsită mai mult de o singură civilizaţie în timpul cercetărilor. Maiaşii de asemenea, aceştia duceau o viaţă în comun, „toţi pentru unul, unul pentru toţi”. Odată cu începutul exodului către Yucatan, atlanţii au luat cu ei şi cunoştinţele marii lor civilizaţii, nu numai toată tehnologia. Desigur, ei nu au putut transfera oricând, orice pe de-a-ntregul, însă au avut un mare interes pentru păstrarea unei anumite părţi din cultura şi învăţăturile lor, printre care, şi în mod special, principiile religioase ale Legii Lui Unul. Ei şi-au exprimat influenţa odată cu construirea oraşelor lor. Şi-au manifestat măreţia prin templele şi amplasamentele lor, prin perspicacitatea guvernării lor şi prin modul de păstrare al înregistrărilor, al registrelor, prin cunoştinţele de agricultură, matematică, artă decorativă, despre pietrele preţioase şi textile.

„Înainte de asta, entitatea s-a aflat în ţinutul Yucatan, atunci când acolo încercau să să stabilească acei oameni care căutau să scape din Atlantida.” „Aflăm că vestimentaţia şi lucrurile în legătură cu bijuteriile de preţ aveau 104

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

un interes special din partea entităţii; de asemenea, arta decorativă şi aplicaţiile anumitor anumitor caracteristici ale textilelor, erau o parte a activităţilor sale.” „Pentru că atunci entitatea, când nu avea autoritate ca individ, se afla în aceeaşi familie; se numea atunci Tep-k-eux. Entitatea a avut de câştigat în acea experienţă, şi în timp ce au apărut divergenţe de opinie în ceea ce priveşte aplicarea legilor spirituale în rândul celor mulţi, această entitate s-a controlat mai bine decât majoritatea dintre cei din perioada respectivă.” (Cazul #1664-2) Mai târziu, ei au început să practice incinerarea, cenuşa rezultată încă mai poate fi găsită într-unul dintre templele construite în acest scop. Mulţi dintre ei erau preoţi şi preotese, pentru că erau foarte interesaţi de studiile religioase şi de multele lor ritualuri. Templul Luminii (al Soarelui), nedescoperit deocamdată, a fost principalul centru din vieţile lor şi în jurul acestuia se învârteau cele mai multe dintre activităţile lor. Primele temple construite de atlanţi au fost abandonate în timpul dezastrului final, iar rămăşiţele acestora au fost descoperite. De asemenea, primele piramide din timpul culturii de început au fost descoperite, însă nu toate au fost deschise, chiar dacă se fac încercări de recunoaştere a adevăratelor conexiuni şi asocieri dintre acestea. Acestea au fost construite cu ajutorul forţelor de ridicare ale acelor gaze despre care am ajuns să învăţăm în mod treptat în prezent. De asemenea, ar putea fi găsite ruinele care să arate influenţele culturilor din Egipt, Lemuria şi Peru. Multe dintre lucrurile despre cea de-a doua şi cea de-a treia dintre civilizaţii s-ar putea să nu fie niciodată descoperite, pentru că multe dintre aceste lucruri au fost distruse de civilizaţia mexicană din prezent, în principal cele din oraşul Mexico City. Coloanele sau monumentele circulare din piatră îşi au originea în perioada de început a Atlantidei. Acestea au avut un loc bine definit în cadrul serviciilor lor religioase; este adevărat, ele sunt simbolul Spiritului Unui Singur Dumnezeu. Altarele erau utilizate pentru curăţarea trupurilor indivizilor (monstruozităţilor?) de ură, de răutate, de egoism, şi nu pentru sacrificii umane. Acest lucru a apărut mai târziu, odată cu infuzia de influenţe israelite 18. (n.t. îmi pare rău, dar, ... aşa scrie, aşa am tradus! ) Piramidele şi altarele au fost lucrarea oamenilor din Og şi Mu – Peru şi Lemuria – şi sunt menţionate în scrierile de pe platourile înalte, cele despre tipurile de altare sau tipurile de zei. De asemenea, peruanii au adus influenţele distructive; argumentele 18 Cu ocazia asta am aflat şi un posibil răspuns la întrebarea pe care mi-am pus-o mereu. Cum se face că multe cărţi bune nu sunt destul de cunoscute şi destul de mediatizate? Aici este răspunsul! Citiţi-l „printre rânduri”, şi veţi afla răspunsul la multe alte întrebări! Adevărul deranjează pe cei mulţi care au impresia că „stăpânesc”. Pe acei ce sunt de partea fiilor lui B... [nu este bine nici măcar numele să-i fie rostit]. 105

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

religioase au adus disensiunea, au cauzat motivul migraţiei maiaşe către sudvestul S.U.A.

„Entitatea s-a aflat printre cei ce au călătorit către alte ţinuturi, printre cei ce cunoşteau activitatea Fiilor lui Belial, precum şi măsurile de precauţie şi avertismentele care au fost date de către Fiii Legii Lui Unul.” „Prin urmare, vom găsi entitatea printre cei care, în primele părţi ale acestui sejur în materie, au intrat în noile clădiri, în noile activităţi care au devenit distructive din cauza influenţelor din ţinuturile Og şi On, precum şi din activităţile care au apărut în partea de vest, şi în mod special în această perioadă a sejurului.” „Pentru că atunci, în timpul acelei experienţe a entităţii, au început revoltele în multele părţi care sunt acum cunoscute ca făcând parte din sud-vestul S.U.A.” „În experienţele de atunci, atunci când entitatea s-a ridicat în poziţia de preoteasă ce răspundea cu activitatea sacrificială. Mult sânge a curs din mâna entităţii în timpul acelui sejur.” (Cazul #1604-1) Aceste lucruri se întâmplau în anul 3000 î.H., atunci când poporul rătăcitor al Triburilor Pierdute ale lui Israel au venit din sud-vestul Statelor Unite. Strămoşii lor au ajuns în acest ţinut, venind cu ambarcaţiunile lor din Egipt, prin Lemuria. Plutind la sud, prin Mexic, către Yucatan, şi-au insuflat activităţile lor asupra popoarelor din Og, Mu şi Atlantida, printre aceste activităţi aflându-se şi sacrificiul uman, cel care a adus multă vărsare de sânge.

„Înainte de asta vom găsi entitatea în ţinutul Egiptului, atunci când se făceau pregătirile entităţilor pentru desfăşurarea activităţilor în celelalte ţinuturi. Entitatea era printre cei care făceau pregătirile în Templul Frumuseţii, pentru aceia ce urmau să-şi desfăşoare activităţile în ţinutul cunoscut acum ca Yucatan.” (Cazul #3384-3) Urmărind desenele şi inscripţiile făcute pe pereţii clădirilor de dinainte de cucerirea spaniolă din secolul şaisprezece, ne dăm seama că, mai târziu, aceştia au devenit adoratori ai Soarelui şi ai zeului Soare. În Yucatan se află încă nedescoperite multe dintre secretele istoriei şi culturii, într-o zi acestea vor oferi explicaţii despre adevărata lor moştenire, precum şi despre unele relatării timpurii din Biblie. De asemenea, aceleaşi lucruri se află blocate în adâncurile oceanului Atlantic şi în piramidele din Egipt. S-a prezic că altare mayaşe din piatră vor fi descoperite în anul 1938, altare 106

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

care sunt foarte puţin cunoscute de către istorici şi care sunt parte a acestor înregistrări. Acestea vor ajunge în cele din urmă la „Muzeul de Stat din Pennsylvania, în Washington D.C. sau în Chicago”. Există astăzi aproximativ 3.000.000 dintre urmaşii maiaşilor, care încă supravieţuiesc în zonele izolate ale Yucatanului şi Guatemalei 19. Această cea de pe urmă ţară este cu adevărat un stat feudal, 2 % din populaţie deţine peste 70 % din totalul ţinutului. Strămoşii maiaşilor, mare parte dintre ei fiind şi analfabeţi, câştigă până la 80 de cenţi pe zi lucrând pe plantaţiile de bananieri. Turiştii călătoresc acum cu autobuzul şi cu trenul până la siturile unde sau făcut primele săpături, până acolo unde s-a ajuns tăind jungla cu macetele. Oraşul Chichen Itza este cea mai mare metropolă care s-a recuperat de la maiaşi. Aici se află cel mai mare Templu al Războinicilor, Castelul şi cele mai mari piramide. Aceasta are la bază 58 de metri pe 70 de metri şi o înălţime de 18 metri, este în mod considerabil mai mică decât Marea Piramidă din Egipt, dar mai mare decât movila de pământ făcută de Constructorii Movilei, cea care se află în centrul Statele Unite. Lucrările continuă acolo. National Geographic Society, National Science Foundation, Carnegie Institute of Washington, University of Pennsylvania şi United Fruit Company au sponsorizat expediţii care să descopere noi oraşe şi noi temple. Mai rămân totuşi de descoperit şi de înţeles lucruri în legătură cu triburile de indieni cunoscuţi cu denumirea de maiaşi. Lecturile lui Edgar Cayce nu aduc vorba despre anumite culturi din Mexic, despre civilizaţiile Toltecă, Aztecă şi Olmecă, sunt însă implicate aici. Prin urmare, acestea joacă totuşi un rol în povestirea noastră. În „Duelul” din lucrarea Conchistadori Fără Spadă găsim următoarele cuvinte, „Iar şi iar valuri de triburi nomade care veneau de la nord au măturat Valea Mexicului înlocuindu-i pe coloniştii anteriori, le-au acaparat o parte din bunuri şi i-au tratat cu cruzime, după care, au fost cuceriţi şi ei la rândul lor. Astfel, aceştia au mai degrabă o istorie cu perioade lipsă şi turbulentă, una care o face zonă atât de dificilă pentru cercetătorul care studiază antichitatea mexicană.” Capitolul următor atinge foarte bine acest subiect. Marea diferenţă se găseşte în datarea diferitelor perioade, perioade care din punct de vedere ştiinţific sunt destul de incerte. Se presupune că cel mai vechi oraş Maya datează doar din anul 1500 î.H. Olmecii, un popor straniu, o umbră de popor, au fost un tip rasial străin în comparaţie cu popoarele cunoscute, cel cum ar fi spre exemplu poporul Maya. Şi mai apoi indienii, care, conform sculpturilor lor, au aspect şi aparenţă mai mult polineziană sau etiopiană. Doar ne putem întreba: Cine au fost „olmecii”?. De 19 Urmăriţi filmul documentar produs de BBC în anul 1991, From the Heart of the World - The Elder Brother's Warning. Populaţia Kogi sunt cea mai bună dovadă pentru aceste afirmaţii. 107

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

unde au venit ei? Ce însemnătate aveau acele caracteristici precum cele ale omului jaguar, feţele de copii, straniile figuri umane, străinii cu barbă? Aceştia par să fi chiar şi mai vechi decât maiaşii, dar într-un fel par să aibă legătură cu aceştia, pentru că influenţele străine culturii Maya există din abundenţă în aceasta. Apare astfel întrebarea: Olmecii sunt Lemurieni la originile lor? Să considerăm că monstruozităţile lor i-au urmat până în Mexic? Aproximativ jumătate din totalul de hieroglifele maiaşe au fost descifrate, iar unele dintre pietrele pe care au fost făcute se află acum la University of Pennsylvania Museum din Philadelphia şi la Chicago Natural History Museum, aşa cum a prezis Cayce. Experţii ruşi susţin că au reuşit să le decodifice, însă traducerea lor integrală promisă nu a apărut. Încă pot să apară dezvăluiri interesante din partea culturii Maya.

Extrase din lecturile lui Cayce „Într-una dinaintea acesteia găsim entitatea în ţinutul cunoscut acum ca America Centrală sau Yucatan. Entitatea s-a aflat atunci printre cei ce au călătorit către acest ţinut, pentru construirea şi stabilirea unui nou regat acolo din cauza cutremurelor din ţinutul atlant, entitatea călătorea către ceea ce este cunoscut acum ca Peru sau ţinutul lui Ohums.” (Cazul #170-31) „Atunci – odată cu plecarea civilizaţiei din Atlandida – din Poseidia, mai precis din Iltar, alături de un grup de susţinători care făceau parte din casa lui Atlan, discipoli ai Legii Lui Unul – alături de aproximativ zece indivizi – a părăsit ţinutul Poseidia către vest, intrând pe ceea ce este acum o parte din Yucatan. Prin activităţile oamenilor de acolo, a început dezvoltarea unei civilizaţii care s-a ridicat mult, într-un mod asemănător celui care a existat în ţinutul atlant. Unii au părăsit ţinutul (atlant) mai târziu. Alţii mai devreme. De asemenea, acolo în ţinutul lui Mu sau Lemuria au fost revolte şi acestea au avut rolul lor în schimbarea care a urmat; a existat acolo, în diferitele părţi ale ţinutului, o infuzie de principii – care s-au extins în mare măsură până în momentul conflictului final din Atlantida, şi mai târziu prin revoltele de pe insulele de acolo, atunci când cea mai mare parte din conturul ţinutului Amercicii Centrale şi Mexicului (de astăzi) s-a modificat, semănând cu cel ce se poate vedea în prezent. 108

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Primele temple ridicate de Iltar şi adepţii săi au fost distruse în perioada schimbărilor fizice ale conturului acelui ţinut. Acestea au fost găsiteacum , iar o parte a fost deja descoperită după ce a stat acoperită de-a lungul mai multor secole, a existat atunci un amestec al acelor oameni din Mu, Oz şi Atlantida.” (Cazul #5570-1) „Entitatea s-a aflat în ţinutul atlant, în timpul perioadei când acolo au avut loc multe divizări, cele care au chemat şi au produs forţele distructive ale acelui ţinut. Cu toate acestea, atunci când au apărut acele exprimări ale puterii de a se ridica, cei cei făceau parte din clasa servitorilor, sau altfel spus, a lucrătorilor din domeniile de activitate care sunt cunoscute cu denumirea de agricultură sau servicii sociale, entitatea a fost intermediatorul oamenilor din clasa sau casta de jos şi cea superioară ... Entitatea nu s-a aflat printre cei ce urmau să fie trimişi către ţinutul egiptean, ci mai degrabă printre cei care au mers către părţile vestice ale ţinutului şi care în cele din urmă au fost cunoscute cu denumirea de ţinutul Yucatan şi America Centrală; în acest sejur, entitatea a fost activă în stabilirea unei dezvoltări a domeniului agricol, sau altfel spus, în dezvoltarea acelor lucruri care au făcut sustenabile noile ţinuturi.” (Cazul #801-1) „Înainte de asta găsim entitatea în ţinutul atlant, în timpul acelor perioade când aveau loc acolo acele activităţi care vor aduce ultima dintre distrugeri, aproximativ în timpul războaielor dintre Fiii Legii Lui Unul şi Fiii lui Belial. Atunci, entitatea s-a aflat printre acei fii cărora li s-a diminuat credinţa, acei Fiii ai Lui Unul care au căutat să folosească forţele spirituale pentru satisfacerea propriilor lor slăbiciuni, pentru propria lor mărire. Entitatea s-a aflat printre aceia care au fost trimişi către ceea ce mai târziu a devenit, cunoscut aşa cum este în prezent, ţinutul Yucatan, sau altfel spus, experienţa maiaşă. Acolo, entitatea a crescut în putere; cu toate că aceste experienţe foarte 109

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

şovăielnice nu i-au adus întotdeauna pace entităţii.” (Cazul #1599-1) „Înainte de asta, entitatea se afla în ţinutul Yucatan, atunci când se stabileau acolo oamenii care veneau din Atlantida. Entitatea era una dintre preotesele care au înfiinţat o anumită formă a activităţii de acolo; fiind de asemenea în relaţie cu pregătirea înregistrărilor despre vechile lucruri din Atlantida care se încerca a fi păstrate. Găsim entitatea în poziţia de a stabili, de a adăuga sau de a detracta în legătură cu deciziile şi circumstanţele în care se produceau schimbările climei şi ale mediului înconjurător.” (Cazul #3590-1) „Entitatea s-a aflat printre cei ce au fost trimişi să fie conducători în ţinutul Yucatan, să stabilească funcţia templelor şi serviciilor din temple, templele pentru adoraţie, templele pentru diferenţiere între lucrători şi conducători. Atunci, având numele Ikunle, entitatea a făcut un mare serviciu pentru un mare popor; a pus bazele conservării pentru multe dintre lucrurile care într-o zi vor însemna mult pentru unificarea cunoştinţelor cu privire la relaţiile omului cu Forţele Creatoare.” (Cazul #1426-1) „Înainte de asta, entitatea se afla în ţinutul cunoscut acum, sau atunci, ca ţinutul Poseidia sau ţinutul atlant, în timpul acelor perioade în care acesta a început să se rupă, atunci când Fiii Legii Lui Unul (în rândul cărora entitatea se alăturase) au călătorit din acel ţinut către porţiunile a ceea ce este cunoscut acum ca ţinutul Yucatan. Entitatea era una dintre Prinţesele din Templul Soarelui, sau altfel, Templul Luminii; cel pe care unii l-au interpretat ca fiind al Soarelui. Această entitate a avansat, nu numai în cadrul propriului său popor, dar şi în cadrul multor altor ţinuturi, acolo unde şi-a desfăşurat activitatea şi unde a adus o mai mare cunoaştere în asocierea sau relaţia dintre creaturile de pe Pământ şi Forţele Creatoare, aşa cum este indicat prin activitatea sa în legătură cu ceilalţi. 110

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Acolo entitatea nu s-a aflat în splendoare, şi totuşi, cu părere de rău pentru acele forţe perturbatoare din acele ţinuturi pe unde a dat ocol.” (Cazul #2073-2)

111

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

CAPITOLUL ŞAPTE

PRIMII NORD-AMERICANI Cu mult timp înainte ca primii colonialişti sau emigranţi maiaşi să ajungă în Arizona şi New Mexico, şi să fuzioneze cu triburile primitive, exista acolo un climat vast şi foarte diferit în ceea ce priveşte flora şi fauna. Prin urmare, cei sosiţi de la sudvest, au devenit o parte a puternicei şi întreprinzătoarei panorame atlante şi a descendenţilor acestora. Datările geologice estimează că prima Eră glaciară a avut loc în urmă cu aproximativ un milion de ani, atunci când o mare parte a Statelor Unite a fost inundată de apa gheţarilor. Ultima dintre glaciaţiuni s-a produs cu aproape 10 – 12.000 de ani în urmă, considerându-se că a a avut loc înainte de apariţia omului în acest loc. Nu a apărut la lumină nici o dovadă care să ateste că există vreo legătură între omul din America de Nord şi maimuţă. Din această cauză, s-a considerat mult timp că Lumea Veche este locul de origine al apariţiei omului. Prin urmare, cercetările ştiinţifice despre originea indienilor americani, sunt interesante în ceea ce priveşte timpul şi modalitatea prin care ar fi ajuns omul pe acest continent. Amerindienii sunt consideraţi a fi cu mult mai tineri decât omul european, dar mai în vârstă decât omul din America Centrală şi de Sud. Se presupune că aceştia ar proveni din mongolii din Asia, care aproximativ prin anul 10.000 î.H. ar fi traversat prin Strâmtoarea Bering, aceasta fiind pe atunci un ţinut de uscat sau un pod de gheaţă ce unea cele două continente, alunecând în derivă către sudul şi vestul Statelor Unite şi în cele din urmă către Mexic şi America Centrală. Apoi, aparent, unii dintre aceştia ar fi migrat înapoi către sud-vestul şi mijlocul Statelor Unite. În regiunea fertilă din Arizona şi New Mexico ei ar fi profitat de mediul înconjurător – folosindu-se de refugiile naturale şi peşteri, precum şi de argilă, pentru a face cărămizi pe care să le usuce la soare. Unii dintre aceştia, cunoscuţi cu denumirea de Locuitorii Falezelor, şi-au dezvoltat ulterior o cultură distinctă şi complexă. Indienii Pueblo din zile noastre sunt descendenţii lor. În partea vestică şi de centru, acolo unde se consideră că au trăit primii indieni cel puţin din anul 7000 î.H. - 3000 î.H. şi până în anul 1000 d.H., aceştia au alcătuit o civilizaţie foarte diferită, cu toate că pare să fi fost o legătură între acestea. Aici, ei au fost cunoscuţi sub denumirea de Constructorii Movilei. În cartea sa, Arheologia Sud-Vestului, John McGregor afirmă că cea mai veche şi cunoscută, aceea cultură relativ bine datată a Sud-Vestului, are o vechime de aproximativ 13.000 de ani. De aproximativ 10.000 de ani în urmă şi până în prezent, există acolo dovezi abundente care arată prezenţa omului în zonă, indicând un mare număr de activităţi şi dezvoltare continuă de la o etapă la cealaltă. Întrucât, acolo în partea nordică a zonei de Vest şi de Centru, se mai află încă straturi de gheaţă vechi de 11.000 de ani, nu poate exista nici un dubiu că omul a 112

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

trăit în această ţară cel puţin din timpul perioadei târzii a Erei Glaciare. Cu toate acestea, primele situri au fost găsite în sud şi sud-vest, cu mult în afara zonei îngheţate. Există acolo pe marginea estică a părţii de sud-vest numeroase situri care au fost locuite de la început de vânători, cu toate că unii dintre aceştia erau şi culegători de fructe de pădure şi fructe în general. Testele cu Carbon-14 arată că siturile Sandia şi Clovis din New Mexico sunt datate aproximativ din anul 10.000 î.H. sau mai devreme; alte dovezi sugerând faptul că ar fi de prin 20.000 î.H. Unul dintre testele cu Carbon-14 al cărbunilor găsiţi într-un sit din Nevada indică o vechime de cel puţin 23.800 de ani. Noile dovezi dintr-o vatră descoperită în deşertul Mojave din California, dezvăluie faptul că omul a trăit acolo cu 100.000 de ani în urmă. Primii sud-vestici practicau vânătoarea la scară mare. Spre exemplu, multe dintre lucrurile găsite în legătură cu cultura lor, sunt ceea ce s-ar putea numi Situri de Vânătoare, locuri unde marile animale erau ucise şi tranşate. Lancea pentru aruncare este artefactul cel mai distinctiv şi comun, acest arsenal era primitiv dar eficient şi a fost studiat cu atenţie, a fost clasificat şi catalogat. Există diferenţe subtile în ceea ce priveşte forma şi aripioarele vârfurilor de lance, acest lucru indicând diferenţe între triburile din diferitele timpuri. Trăsăturile caracteristice ale culturilor deşertice timpuri, arată o populaţie rară, împărţită în grupuri migratoare mici care trăiau în peşteri, dormind pe iarbă uscată. Ca şi culegători sezonieri, aceştia recoltau seminţe mici, şi, ca întotdeauna, îşi exploatau pe de-a-ntregul mediul înconjurător. Îşi confecţionau împletituri, corzi, plase, rogojini şi îmbrăcăminte din pielea animalelor. Arma lor de vânătoare era suliţa cu vârf din lemn de esenţă tare, precum şi din piatră. De asemenea, ei foloseau ghioage din lemn drept sau curbat. Cel puţin din anul 7000 î.H. ei au folosit pietre abrazive pentru măcinat seminţele mici în recipiente din piatră alături de răzători, cuţite şi unelte asemănătoare. Mai târziu, începând să-şi construiască structuri permanente din piatră şi chirpici, ei au devenit mai puţin nomazi. Etapa timpurie a apariţiei omului poate fi împăţită în trei părţi. Prima, care începe probabil din anul 23.000 şi ţine până în anul 10.000 î.H., a demonstrat prima apariţie a omului în această zonă. În perioada de pe urmă a acestei părţi, modul de existenţă şi cultura deşertică din sudul Arizonei pare a fi cea mai semnificativă. Perioada următoare, cea din anul 10.000 î.H şi până probabil în anul 5000 î.H., poate fi numită Perioada Vânătorilor şi prin aceasta se poate observa o semnificativă elaborare a modului de viaţă şi a ceea ce poate fi o dezvoltare a ocupaţiilor în partea de Sud-vest. Cele două grupări sunt încă distincte, însă fiecare dintre acestea şi-au dezvoltat mai multe tipuri de instrumente şi multe alte artefacte realizate cu pricepere. Unii încă mai trăiau în peşteri şi caverne, în timp ce alţii par să nu mai facă acest lucru. În ultima dintre perioade, Perioada Culegătorilor, cea din anul 5000 şi până în anul 200 î.H., se pare că pune accentul mai mult pe 113

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

dezvoltarea culturii deşertice din partea de sud. Plantele precum porumbul sunt domesticite, făcându-şi apariţia în ultima parte a perioadei, şi de asemenea, este deschisă calea către o dezvoltare spectaculoasă către sfârşitul perioadei – Hohokami şi alte grupuri pre-columbiene aveau un jos asemănător baschetului. Indienii din sud-vest din zilele noastre sunt descendenţii acestor primi americani. Există vestigii ale numeroaselor triburi – tribul Ute, Navajo, Apache, Hopi, Zuni, Papago, Pima şi altele – acestea toate sunt diferite, şi totuşi asemănătoare, acestea încă mai există. Cea mai mare parte dintre aceştia locuiesc în colibe din chirpici, în rezervaţii separate şi stabilite de către Guvernul Federal, departe de ţinuturile agricole productive. Ei nu s-au integrat bine alături de albi şi de spaniolii mexicani, şi este adevărat, nu arată vreo dorinţă pentru a face acest lucru. Pentru noi, însemnătatea lor istorică demonstrează faptul că au fost o răscruce de drumuri în faţa triburilor trecătoare care veneau de la vest, de la nord şi de la sud; au fost o punte de legătură între maiaşi şi Constructorii Movilei, cei din partea centrală şi de vest20. Una dintre cele mai importante descoperiri în privinţa culturii timpurii deşertică, a fost aceea a unui sit al vânătorii în apropiere de Naco, Arizona mexicană, în anul 1952. Au fost recuperate resturile unui mamut şi a opt vârfuri de lance în apropiere de San Pedro, în valea Greenbush Creek. Descoperirea a ajutat la demonstrarea faptului că vânătorii de la începuturi ucideau şi mâncau animale care nu mai există de mult timp, animale cu o dimensiune care necesita multă vegetaţie pentru alimentaţia lor. Istoria climatului conservată în pământul din jurul sitului este un indiciu de încredere şi este utilizat pe scară largă pentru stabilirea datei. Dr. Ernst Antevs, un specialist marcant în acest studiu, a plasat descoperirea de la Naco în perioada dintre anii 11.000 şi 10.000 î.H. Acest lucru ar indica faptul că aceştia erau bruneţi, cu părul negru, cu o singură bucată de pânză înfăşurată în jurul şoldurilor, acest lucru indicând lucruri importante despre climatul ţinutului şi schimbările climatice ale acestuia. Dar, cea mai veche şi importantă descoperire este Omul Sandia, denumire dată din cauza peşterii în care a fost găsit, o peşteră din Munţii Sandia, undeva în apropiere de Albuquerque, New Mexico. El ar fi trăit cu aproximativ 20-25.000 de ani urmă. A fost îngropat sub straturile de pământ, aluviuni, argilă şi calcar, alături de oase de cai, cămile, mamuţi, bizoni, lupi şi alte animale. Cenuşa şi vetrele, alături de un ansamblu de tipuri de unelte din piatră, sunt semne clare că aceste creaturi erau tranşate şi târâte în peşteri pentru a fi pregătite „la grătar”. Există o stratificare pe mai multe nivele. Peştera, care acum se află pe uscat, se afla atunci într-o zonă umedă, indicând faptul că înaintea erei glaciare, era acolo o zonă cu vegetaţie luxuriantă şi existau mamuţi. Omul Sandia a fost unul dintre primii nord-americani cunoscuţi. Mai târziu, au apărut acolo Împletitorii de Coşuri, şi în cele din urmă, Locuitorii 20 Midwest – regiunea din partea de nord a Statelor Unite, din vestul statului Ohio şi până la Munţii Stâncoşi 114

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Falezelor din Mesa Verde, în faimosul Colorado (prin anul 1000 î.H.?). Capetele alungite par a fi mai mult de tip autraloid decât mongoloid, iar unii dintre cercetători consideră că ei sunt primii imigranţi nord-americani. Este evident faptul că străvechii locuitori ai sud-vestului au trăit într-un mediu total diferit faţă de cel de astăzi, vânau o întreagă menajerie de creaturi din Terţiar, de la mamuţi, mastodonţi şi cai sălbatici americani şi până la tigri cu dinţi-sabie 21. Fără îndoială, vor fi făcute noi descoperiri, dar deocamdată, indiciile arată o vechime de 37.000 de ani în cazul testelor cu Carbon-14 făcute pe vârfurile de lance găsite la Clovis, în apropiere de Lewiswille, Texas. Cu toate că primii locuitori ai sud-vestului au avut câte ceva în comun cu cei din America Centrală şi de Sud, există o singură diferenţă; ei nu au construit terasamente şi nu au înălţat platforme pentru temple permanente. Creaţiile şi poveştile despre potop ale acestora sunt asemănătoare cu cele găsite în alte părţi ale lumii, inclusiv cele despre migraţiile către zonele mai înalte. De asemenea, se observă că nu erau prea violenţi, criminali şi războinici. Indienii americani nu aveau o forţă militară în timpul sosirii conchistadorilor albi. Îşi duceau viaţa în comun, nu aveau motive de certuri asupra drepturilor de proprietate. Pur şi simplu, ţinutul pe care trăiau se afla acolo spre folosul în mod liber de către toţi; acesta nu era „proprietatea” cuiva; el aparţinea Marelui Spirit. Există dovezi care evidenţiază o anumită influenţă israelită printre triburile de indieni. Au fost găsite gravuri în metal şi piatră care datează din timpul primului secol după Hristos. În lucrarea, Pe Munţi şi la Câmpie a lui David Meriwether, cel care a fost guvernatorul teritoriului Arizona, New Mexico între anii 1853-1857, acesta scrie: „Misionarii şi alţi învăţaţi în cele sfinte din această ţară, au o teorie în legătură cu aceşti indieni (este vorba despre tribul Navajo), cum că ei ar fi descendenţi ai unuia dintre triburile pierdute ale lui Israel, acest lucru se vede prin desenele de pe păturile lor, acestea seamănă cu piramida din Egipt iar ustensilele folosite pentru a confecţiona aceste pături, sunt exact aceleaşi precum cele descrise în Biblia Engleză veche, cele despre care se vorbeşte în Biblie prin cuvintele, „Roata şi furca de tors” folosită de către evrei. În plus, ei nu îşi îngroapă morţi ci îi pun în peşterile din munţi, fapt care ne duce cu gândul la peştera Machpelah şi alte lucruri despre care se vorbeşte în istoria evreilor. Însă apare întrebarea, oare cum au ajuns vreunul dintre triburile lui Israel pe continentul Americii de Nord?” Indienii Navajo sunt diferiţi în mai multe feluri. Ei îşi tratează femeile cu un mare respect, par să fie mai curaţi, iar femeile acestora au propriile lor bunuri, oi şi lâna acestora, separat de cele ale soţilor lor, cu toate că indienii Navajo trăiesc de mult timp într-o societate de tip comun. În mod interesant, indienii Hopi au un dans al şarpelui asemănător cu cel al maiaşilor iar una dintre legendele lor vorbeşte despre existenţa a trei lumi înaintea 21 Mamifer carnivor străvechi din familia felinelor având dinţii canini superiori de mari dimensiuni şi curbaţi. 115

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

acesteia. Prima dintre lumi a fost una în care s-a trăit alături de regnul animal, aceasta a devenit coruptă şi a trebuit să fie distrusă prin foc. În timpul celei de-a doua lumi, oameni şi-au creat obiectele pentru meşteşuguri, casele şi satele, după care, această lume a devenit decadentă şi a fost acoperită de apă şi de gheaţă. În cea de-a treia lume, un mare număr de oameni Hopi au construit mari oraşe şi o nouă civilizaţie. Dar, atunci oameni au devenit foarte materialişti şi au fost distruşi de apă, vreo câţiva dintre ei reuşind să debarce pe vârful unui munte. În cea de-a patra, care este cea din prezent, după multe migraţii, aceştia au venit către sud-vest şi au trăit în peşteri şi caverne. Aici, din nou, ei ar putea alege să se conformeze planului de Creaţie sau să fie din nou distruşi. Tradiţia spune că migraţia lor s-a făcut de la vest, nu de la nord. În partea de nord-vest găsim totemurile indienilor Hupa şi ale indienilor Kato din Oregon. Pe stâlpii totem aflându-se reprezentări de animale, acestea marcau un loc sacru, erau un simbol sau un însemn al tribului, al clanului sau chiar al unui individ. În Australia, clanul Emu de aborigeni consideră că ei sunt descendenţii unui animal originar cu numele emu despre care spun că este sacru. Printre altele, stâlpi totem există şi în ţările polineziene, în ţările asiatice şi africane, având variaţii mici faţă de cele din Oregon, tipuri ce reprezintă figuri jumătate om, jumătate animal. Acestea, sunt adesea confundate ca fiind asocieri persistente ce duc cu gândul înapoi la erele Egiptului antic şi la Asiria, iar în conformitate cu lecturile lui Cayce, la Atlantida şi la însăşi creaţie. El spune că, la o anumită dată care este necunoscută, maiaşii şi-ar fi găsit calea către sud-vest, având un uşor impact asupra ţărilor despre care am discutat, excepţie făcând religia. Din înregistrările lecturilor lui Cayce Din lecturile oferite de Cayce reiese o imagine destul de diferită despre primii nord-americani, cu toate că există multe similarităţi. Atunci când a apărut primul om pe Pământ, venind în acelaşi timp sub forma celor cinci rase, sud-vestul Statelor Unite era singura zonă a continentului care se afla deasupra apei. California inferioară (Baja) cuprindea coastele Lemuriei şi acolo trăiau oamenii din rasa brună. Utah, Nevada, Arizona, New Mexico şi părţi din Mexic, se aflau de-a lungul marelui continent Atlantida şi erau locuite de rasa roşie. După aceea, au ajuns acolo „Indienii” nativi din sud-vest. Primii americani şi-au făcut primele lor locuinţe în peşteri şi caverne, din acest motiv a apărut mai târziu denumirea de Locuitorii Falezelor. Erau poligami, cu toate că unii dintre aceştia îşi alegeau în principal o singură pereche. Metalele erau folosite ca mijloc de schimb şi pentru podoabele corporale. Fierul a fost unul dintre primele descoperiri, şi a fost în mod rapid adaptat pentru uzul practic. Desenele pe ceramică erau arta lor principală şi în scurt timp au devenit specialişti în această artă. Prezicerile, magia, sculptura în piatră şi realizarea de 116

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

şiraguri din mărgele era ocupaţia predominantă. În anul 50.722 î.H. a fost convocată o reuniune a celor cinci naţiuni pentru a discuta despre căile şi modalităţile de combatere a enormelor bestii carnivore care ameninţau existenţa omului în atât de multe părţi ale lumii. Într-o perioadă ulterioară, au fost trimişi emisari pentru a se alătura unui sinod asemănător organizat în Egipt şi un altul în Atlantida, pentru a se discuta în legătură cu revoltele care apăruseră în acea parte a lumii. De asemenea, primii nord-americani au înfiinţat templele de cult şi foarte curând au instituit ceea ce în aparenţă părea a fi o religie organizată. Odată cu primele modificări ale ţinutului, cele care au rezultat în urma scufundării Lemuriei, unii dintre oamenii lui Mu au scăpat refugiindu-se către partea inferioară a Californiei, sud-vestul Statelor Unite, şi mai departe către partea de nord a Oregonului, către sud, spre ceea ce este acum Peru. În Oregon mai poate fi văzut ceea ce a mai rămas din religia lor, stâlpii totem, copacul familiei lor. Atunci, mai degrabă femeile erau capul familiei şi conduceau, nu bărbatul. În 28.000 î.H, odată cu marele potop, Atlantida s-a rupt; unii dintre atlanţi croindu-şi drum către Mexic, către zonele muntoase din sud-vest şi „ţinutul Mayra – Nevada şi Colorado”. Mulţi dintre emisarii Fiilor Legii Lui Unul erau consideraţi nişte oameni ciudaţi. Obiectivele acestora erau extinderea şi păstrarea Legilor Unui Singur Dumnezeu. De asemenea, atunci au fost şi alţi imigranţi care veneau din Yucatan şi de departe din India, cei care au fost cunoscuţi cu numele de poporul „Happapulpick”. Aceştia erau specialişti în metale şi ceramică. De asemenea, mai târziu, unii dintre descendenţii acelor triburi pierdute ale lui Israel au găsit calea şi au venit acolo din Lemuria cu ambarcaţiunile. Apoi, a existat atunci, acolo, un mare aflux de popoare care veneau mai ales către ceea ce este acum Arizona. În lecturi se spune: „Alăturarea

în acele activităţi prin care se încerca stabilirea acelor popoare care făcuseră parte din tribul pierdut sau rătăcit, cele care veneau din Lemuria; precum şi a acelora care veneau din ţinuturile dispersate ale Persiei şi a acelora care mai târziu au fost numiţi Indo-Chinezi – sau acele popoare din munţi, cele care au străbătut ţinutul indian. Atunci, entitatea a ajutat în stabilirea la unison a noilor activităţi în ceea ce este acum ţinutul Arizona.” (Cazul #1434-1) Până către sfârşitul ultimului dezastru, prin anul 9.500 î.H., a avut loc un adevărat amestec între culturile sud-vestului. Mai mult decât atât, prin anul 3.000 î.H., mulţi dintre aceştia au fost conduşi mai departe către sud de „oamenii duri” din „nord”, luându-şi astfel cu ei şi acele îndeletniciri în prelucrarea metalelor şi în ceramică, precum şi practica sacrificiului uman, care 117

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

fusese adusă iniţial de către israeliţi din Egipt. În America Centrală, aceştia şiau exercitat influenţa şi asupra indienilor Maya din Yucatan, însă cea mai mare parte a activităţii lor s-a centrat în Valea Mexicului, Mexico City. Referinţa la „oamenii duri din nord” este una inexplicabilă şi misterioasă. Răspunsul s-ar putea găsi în teoria larg acceptată a faptului că asiaticii (siberienii?) au ajuns la un moment dat pe acest continent prin Strâmtoarea Bering, dar se pare că în număr mic. Teoria se bazează pe circumstanţe geografice, geologice şi etnologice, însă aproape deloc pe dovezi arheologice. Acest lucru este într-adevăr posibil, spune una dintre autorităţile în acest domeniu, „găsim în Alaska o rasă de oameni înalţi”, prin urmare, diferiţi în comparaţie cu cei pe care i-am studiat noi. Ceea ce este improbabil ca aceştia să fi populat sud-vestul urmând această rută. Ca şi pretutindeni, primii americani au fost un popor foarte religios, unul care folosea multe semne şi simboluri, aşa precum spune Cayce. „Pentru

că oamenii înţeleseseră – chiar mai bine decât în prezent – că, aşa cum cerurile slăvesc pe Dumnezeu şi aşa cum natura Îi cântă laude în fiecare perioadă de renaştere, cu fiecare ciclu, pentru a sa desfăşurare şi dezvoltare ... ”(Cazul #2438-1) Atunci, din acest amestec de oameni de demult, a descins această mare varietate de indieni americani pe care i-a găsit omul alb atunci când a ajuns în această parte a continentului nord-american. Rasa brună cu capete rotunde încă se poate distinge printre cei din rasa roşie cu capete alungite din alte regiuni. O şi mai relevantă faţetă a sud-vestului preistoric este faptul că zona a fost ţara de origine a unora dintre oamenii din rasa roşie încă din timpurile creaţiei. De la începuturi au existat oameni aici. Mai târziu, acest loc a devenit un creuzet pentru amestecul cu grupurile nomade care soseau din Lemuria, Atlantida şi Yucatan. În cele din urmă, unii dintre aceştia au migrat mai departe către vestul central şi au înfiinţat o altă misterioasă civilizaţie.

Extrase din lecturile lui Cayce „Înainte de asta găsim entitatea în ţinutul cunoscut acum cu denumirea de Mu, ţinutul care a dispărut în Oceanul Pacific, ţinutul Liniştit, în acele perioade când acolo se pregătea exilul şi pregătirea pentru păstrarea informaţiilor, pentru că ei ştiau despre faptul că ţinutul urma să se rupă curând. Entitatea era printre aceia care au plecat din Mu către ceea ce este acum cunoscut cu denumirea de Oregon, şi încă mai poate fi văzut acolo ceva din cultul pe care l-a înfiinţat, prin ceea ce a fost realizat de către asociaţii entităţii, acel totem, arborele familiei.” 118

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

„În acea experienţă entitatea avea acelaşi sex ca şi în prezent, dar se afla printre cele ce conduceau, pentru că atunci femeia conducea, nu bărbatul.” (Cazul #630-2) „Înainte de asta găsim entitatea în ţinutul cunoscut acum cu denumirea de America, în acele perioade când s-au produs schimbările care au condus la scufundarea lui Mu sau a Lemuriei, printre oamenii acelor perioade când au avut loc schimbările în ceea ce este acum o porţiune a zonei Munţilor Stâncoşi; Arizona, New Mexico şi porţiuni din Nevada şi Utah.” „Atunci entitatea se afla printre prinţesele din acel ţinut, cele care au adus învăţăturile Legii Lui Unul, iar prin activităţile desfăşurate în acel ţinut a determinat apariţia forţelor distructive, acele separări faţă de lucrurile care aduceau dragostea între indivizi, prin satisfacerea propriului ego şi a propriilor plăceri. Atunci, în acel ţinut, entitatea a pus bazele a ceea ce ar putea fi numit traiul în familie, fiecare casă a devenit o construcţie sau un loc de adoraţie ... Atunci se numea Ouowu.” (Cazul #851-2) „Da, şi atunci când au apărut zvonurile, în acele perioade când acest lucru a devenit o activitate prin care s-au descoperit acele porţiuni, ce a mai rămas din Lemuria sau Mu – în ceea ce este acum California inferioară, porţiuni ale văilor morţii – entitatea a călătorit acolo pentru a vedea, pentru a cunoaşte. Şi în timpul acelor experienţe când s-au hotărât multe lucruri, acestea ar putea fi de interes pentru entitate, acestea vor fi o parte a naturii sau a formaţiunilor naturale din ceea ce este acum Insula Canionului. Pentru acest lucru se afla entitatea în templu.” (Cazul #1473-1) „Într-una dinaintea acesteia găsim entitatea într-un ţinut străin (Mu), care este acum necunoscut în experienţa lumii; se întindea către vestul a ceea ce este acum sudul Californiei şi Mexic. În acest ţinut, entitatea a condus cu mână de fier – din şi prin intermediul acestui ţinut – au scăpat mulţi de transformările care 119

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

s-au produs în acele perioade de demult, atunci când s-au întâmplat divizările apelor şi alte ţinuturilor, şi atunci când a apărut uscatul. În acea experienţă entitatea a avut de pierdut din cauza interesului egoist şi a măririi de sine. A avut numele Olu.” (Cazul #2669-1) (Se remarcă o preponderenţă de vocale în numele şi în limbajele din timpurile noastre la oamenii din Polinezia şi Hawaii). „Înainte de asta găsim entitatea în ţinutul cunoscut acum cu denumirea de America, în timpul perioadelor sejurului celor care au venit din Mu sau Lemuria. Entitatea s-a aflat printre primii dintre cei care s-au născut în ceea ce este acum o parte din Arizona şi Utah, printre cei care s-au stabilit în acele ţinuturi pentru construirea sau ridicarea acelei civilizaţii în acele experienţe; atunci s-a numit Uuluoou.” (Cazul #691-1) „Entitatea se afla în ţinutul cunoscut acum ca Yucatan, atunci când în acel ţinut s-au stabilit cei din Atlantida. Entitatea se afla în temple, era cel ce stabilea înregistrările şi se numea Arsth. În experienţele de acolo, atunci când existau acele perioade de disensiuni cu autorităţile, atunci când se luau deciziile prin care majoritatea oamenilor să se alăture în deplasarea către ceea ce este acum o parte dinArizona.” (Cazul #5245-1) „Entitatea s-a aflat printre acei oameni care au călătorit din Yucatan mai departe către vest sau nord şi vest; iar acolo (Arizona), entitatea a fost una dintre preotesele Fiilor Legii Lui Unul.” (Cazul #1434-1) „Entitatea se afla în ţinutul atlant, în timpul acelor perioade când acesta s-a rupt şi s-au stabilit călătoriile către diferitele ţinuturi. Entitatea se afla printre cei care au venit către ceea ce este acum ţinutul Yucatan, care mai târziu a călătorit 120

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

alături de acei oameni care mergeau către sud şi vest (în S.U.A.) - sau, aşa cum este acum cunoscută, către anumite părţi din Arizona. În timpul acelei experienţe, entitatea s-a aflat printre aceia care au făcut uz de legile spirituale pentru a afecta materialul; nu atât de mult prin abuz, cât mai ales prin neglijenţa în asigurarea sprijinului pentru ceilalţi care făceau parte din grupurile de 'lucruri'22, pentru ca acestea să ajungă la o mai mare conştientizare.” (Cazul #2576-1) „Entitatea se afla în ţinutul atlant, în timpul acelor perioade când au început exodurile din cauza forţelor distructive iniţializate de către Fiii lui Belial. Entitatea făcea parte dintre prinţii acelui ţinut, cei care au făcut separarea de acele influenţe prin care s-ar fi putut stabili călătoriile către alte ţinuturi, pentru păstrarea înregistrărilor, pentru stabilirea permanentă a activităţilor ... în Yucatan, în Luzon, în ceea ce a devenit Inca, în America de Nord, precum şi către ceea ce mai târziu a devenit ţinutul Constructorilor Movilei din Ohio... Entitatea nu a fost atunci numai unul dintre cei pricepuţi la navele aeriene sau maritime, dar în acea experienţă, a făcut şi mari progrese în păstrarea legăturilor dintre marile ţinuturi prin intermediul forţelor naturii.” (Cazul #1215-4)

22 Prin acest cuvânt, Cayce se referă la acele sărmane fiinţe care erau folosite ca sclavi, acele amestecuri de oameni cu apendice animale şi despre care a vorbit de multe ori, în mai multe lecturi. 121

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

CAPITOLUL OPT

CINE AU FOST CONSTRUCTORII MOVILEI? Cu cel puţin 3.000 de ani în urmă – cel mai probabil de 7.000 – aici în centrul Statelor Unite trăia un popor cu o remarcabilă abilitate în domeniul geometriei. Acesta nu avea o limbă scrisă, nu cunoştea roata, trăia întotdeauna în apropierea apelor şi se pare că a migrat de-a lungul râului Mississippi şi afluenţilor lui. Cu totul straniu, aceştia au lăsat în urma lor mii de lucrări de terasament sub formă de pătrate perfecte, cercuri perfecte, pătrate perfecte incluse în cercuri perfecte, poligoane, elipse, mari arcuri de cerc, şi figuri bine proporţionate aşa cum este Marele Şarpe sub formă de Movilă în apropiere de Peebles, Ohio. Cine au fost Constructorii Movilei? Răspunsurile au variat de la „O rasă superioară şi distinctă” şi până la „Nimeni altcineva decât Indienii”. De unde a venit şi cum s-a dezvoltat această rasă nimeni nu ştie cu adevărat, cu toate că s-a ajuns la consensul că aceştia erau probabil de origine asiatică şi într-un fel ar fi avut legătură cu Locuitorii Falezelor din sud-vest. Cum s-au despărţit ei de societatea lor, cum se hrănea, cum era condusă, aceasta este o altă enigmă. Exceptând faptul că erau excelenţi lucrători în cupru, argilă, sculptură pe oase şi construcţii deosebite de terasament, este cunoscut puţin despre dinamica lor de viaţă şi misterul merge mai departe. Şi totuşi, timp de secole, aceştia s-au dezvoltat ca o societate închegată, disciplinată, capabilă să construiască mai mult de o singură structură în acelaşi timp, şi de multe ori la fel de masivă precum Marea Piramidă din Egipt. La Poverty Point în statul Luisiana există rămăşiţele unui complex de movile care se întinde pe o suprafaţă de 17,7 Km. „Natura complexă şi central planificată, sugerează faptul că designerii proveneau din cultura Maya din America Centrală”, scria John Lear, editor ştiinţific la Saturday Review (în numărul din 3 octombrie, 1964). Nu mai există apropiere de teoria „Legăturii asiatice” în aceste şanţuri bine trasate în solul bogat. Lear mai scrie: „Astăzi, greutatea opiniei arheologice favorizează faptul că, la origine, Poverty Point trebuie să fi fost o staţie care arăta calea maiaşilor sau aztecilor, ruta pe care se ajungea la văile râurilor Mississippi şi Ohio.” Cu toate acestea, chestiunea nu este încă bine stabilită, pentru că primii Amerindieni ne duc cu gândul la faptul că au origini mult mai vechi decât maiaşii, aztecii şi incaşii, aceştia fiind complet diferiţi. Cei din zonele văilor, acolo unde aceştia par să fi fost mai dezvoltaţi şi mai bine concentraţi, sfidează identificarea cu vreunul dintre popoarele cunoscute. Civilizaţia lor extrem de înaltă şi dezvoltată îi face unici, diferiţi faţă de indienii Americani găsiţi acolo de omul alb. Aceştia par să reamintească de timpurile ultimei Ere Glaciare, atunci când mare parte din Estul şi Centrul Statelor Unite era acoperit de gheţari. La un anumit 122

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

timp după ce a apărut uscatul, în aproximativ 10.000 î.H., probabil prin anul 7.000 î.H, a devenit locuibilă. Aceşti oameni, Constructorii Movilei, erau mai degrabă agricultori decât să fie vânători. Erau de o profundă religiozitate, se distingeau prin înalta lor moralitate, îmbrăcămintea ornată şi podoabele lor. Ei credeau Într-un Singur Dumnezeu, Magnificul Creator al Vieţii. Dar, ei sunt cel mai bine cunoscuţi prin movilele de pământ lăsate în urma lor, rămăşiţele acestora putând fi văzute astăzi mai ales în sud şi în partea centrală şi de vest a Statelor Unite. Aceste grămezi de pământ cu înălţimea de la câţiva metri şi până la 30 de metri, de formă conică, dar unele având şi formă rectangulară, acoperă o suprafaţă de 6,5 hectare. Există probabil 100.000 de asemenea movile împrăştiate pe 20 de state; din Dakota până în Pennsylvania şi de la Marile Lacuri şi până la Golful Mexic. Unele sunt de formă pătrată şi puţine dintre acestea au partea de sus de formă plată, însă cele mai multe sunt de formă rotundă sau rectangulară. Se crede că cele plate în partea de sus au fost susţinere pentru temple, acestea având o importanţă religioasă, dar în general, se presupune că movilele erau în primul rând locuri pentru înmormântare, pentru că au fost găsite oase şi artefacte în siturile descoperite. Constructori sunt cunoscuţi prin faptul că practicau atât incinerarea cât şi îngroparea morţilor lor. Din punct de vedere politic şi economic, se pare că aceştia duceau o viaţă de tip comun; se pare că nu existau proprietăţi particulare şi proprietari de terenuri. Prin urmare, aceştia par să fi avut un tip de societate în care totul era ţinut la comun. Cel mai faimos site este Movila Şarpe din Districtul Adams, Ohio. De la data când este cunoscută, aceasta are 382,2 metri lungime, aproximativ 6 metri lăţime şi aproape 1,2 – 1,5 metri înălţime şi o formă de şarpe. Numai un motiv religios poate fi explicaţia scopului pentru care a fost construită aceasta. Are gura deschisă şi pare să fie pe cale de a înghiţi un ou, acesta este reprezentat printr-o mică movilă situată în faţa lui. Acesta ne aminteşte de Kukulcan, Şarpele cu Pene din America Centrală, şi de şarpele din Grădina Edenului. Este evident, Constructorii Movilei făceau comerţ unii cu ceilalţi care se aflau pe suprafeţe întinse. În pământ s-au găsit îngropate perle, scoici care proveneau din Golf, turcoaze din sud-vest, dinţi de urs grizzly din Munţii Stâncoşi, mică din Carolina, minereu de cupru din zona Lacului Superior şi ceramică realizată precum cea găsită în Peru. În mod semnificativ, inscripţiile descoperite recent în Georgia, reprezintă o ceremonie religioasă folosită de maiaşi şi de evreii din străvechea Palestină, aşa cum este descrisă în Cartea Leviticului. La o dată mai târziu, în apropiere de Huntsville, Alabama, descoperirile indică faptul că omul trăia acolo în anul 7.000 î.H., o dată anterioară faţă de cea presupusă. Au existat mai multe triburi de Constructori ai Movilei iar descendenţii acestora au abandonat în mod treptat construirea de piramide din pământ. Dispariţia lor completă este un mister. În consens este faptul că, ei nu au dispărut înainte de apariţia mai târziu a indienilor sau ca rezultat al unei invazii. Mai degrabă, istoricii din zilele noastre se opresc asupra faptului că aceştia ar fi strămoşii din timpurile istorice 123

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

ai indienilor. Indienii irochezi, o confederaţie de cinci mari triburi sau naţiuni şi Algonquin din Canada, par să aibă legătură cu aceştia. Irochezii sunt de remarcat pentru agricultura superioară pe care o practică şi pentru eficienţa sistemului de organizare. Aceştia, ca şi alţi indieni din zilele noastre, au legende despre o mare inundaţie şi despre distrugerea lumilor din trecut. Din înregistrările lecturilor lui Cayce În foarte puţinele lecturi despre Viaţă, se subliniază faptul că mulţi dintre atlanţi, prin descendenţii lor, ar fi pornit către nord prin Yucatan, către Centrul Statelor Unite, şi în special către Mississippi Valley, Indiana, Kentucky şi Ohio. Prin această mare migraţie a cărei datare este nesigură, urmaşii acestora ar fi dus cu ei şi principiile lor religioase atlante, precum şi influenţele civilizaţiilor Maya către Yucatan, Honduras şi Guatemala. Mai târziu, acestei migraţii, i s-a alăturat un grup de oameni originari din Lemuria, aceştia au înfiinţat o cultură care mai târziu a fost cunoscută sub denumirea de Constructorii Movilei. Aceştia erau agricultori, cultivatori de plante cerealiere şi foloseau produsele obţinute din fermentarea porumbului. Erau adoratori ai naturii şi aduceau omagii soarelui şi ploii prin cântec şi dans. Indienii irochezi sunt descendenţii lor direcţi. În mod surprinzător, descendenţi ai vikingilor care au ajuns în nord-estul Statelor Unite în secolul unsprezece şi doisprezece după Hristos, au venit în contact cu Constructorii de Movile şi au avut relaţii apropiate şi de prietenie cu aceştia. Lecturile spun: „Înainte

ca entitatea să se fi aflat în ţinutul în care s-a născut în prezent, în timpul primelor activităţi desfăşurate de unul dintre popoarele care au fost trimise din Atlantida. Entitatea s-a aflat printre cei din cea de-a doua generaţie de atlanţi care s-au străduit să ajungă către nord prin Yucatan, aşezându-se în ceea ce este acum o parte indiană din Kentucky, Ohio; fiind printre cei ce într-o perioadă anterioară au fost cunoscuţi cu numele de Constructorii Movilei.” „Atunci entitatea se afla printre cei ce asigurau hrana şi fructele pământului pentru oameni, a învăţat cum să macine porumbul şi cerealele pentru a putea fi gătite – cu toate că în mare parte, acestea erau pregătite aşa cum se găseau. Şi în prezent entitatea mai poate învăţa, mâncarea în stare naturală, negătită, poate contribui mult la bunăstarea entităţii – şi de asemenea verdeţurile şi alte produse alimentare.” (Cazul #3528-1) 124

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

În plus, mai găsim confirmarea convingerii oamenilor de ştiinţă în ceea ce

„În experienţa dinaintea acesteia găsim entitatea în ţinutul pe care s-a născut în prezent ... Entitatea se afla printre aceşti oameni, printre indieni şi irochezi; printre cei de viţă nobilă, cei care erau descendenţi puri ai atlanţilor, cei care au influenţat chiar şi natura prin ritualurile lor.” (Cazul #1219-1) priveşte legătura dintre Constructorii Movilei şi Irochezi în următoarele cuvinte:

Aparent, coloniile americane de nordici din Scandinavia au îndurat mai mult decât se presupune în general, posibil pe o perioadă de mai multe generaţii, aşa cum arată această lectură: „Entitatea

a venit în această ţară pe partea de nord-est a coastelor, fiind printre primii descendenţi ai oamenilor nordici care au debarcat şi s-au stabilit aici. Fiind puternică din punct de vedere fizic, entitatea a fost de mare ajutor în construirea forturilor şi avanposturilor celor care mai târziu s-au alăturat oamenilor din sudul ţării, cei ce erau cunoscuţi cu denumirea de Constructorii Movilei.” (Cazul #583-L-2) Acum ne putem întoarce la întrebările deranjante în legătură cu Vikingii şi sejurul lor în America, aceasta este una dintre cele mai enigmatice poveşti ale istoriei pre-columbiene.

125

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

CAPITOLUL NOUĂ

NORSEMEN ÎN NEW ENGLAND Goţii din Norvegia şi Suedia au fost probabil primii oameni albi care au ajuns în estul Americii de Nord. Eric cel Roşu, care era cel mai bine cunoscut şi cu numele popular de Eric Norocosul, a fost unul dintre cei mai îndrăzneţi lideri ai primilor vikingi. Tată al lui Leif Ericson, el a navigat către Islanda în anul 970 d.H. construindu-şi un stabiliment acolo. Zvonurile că s-ar afla un mare ţinut la vest l-au îndemnat să navigheze în această direcţie, iar în anul 980 el debarca pe malurile Groenlandei unde din nou şi-a stabilit o colonie. Primul care a ajuns în America de Nord a fost fiul său. Născut în Islanda în anul 970, Leif Ericson a crescut în Groenlanda, în tradiţia unui popor de navigatori care se lăudau şi erau mândrii de curajul lor. Însă, descoperirea Americii în anul 1003 a fost mai degrabă o întâmplare. Navigând din Norvegia la îndemnurile regelui, era aproape să-şi dea sufletul în timpul unei furtuni, şi astfel a debarcat pe coasta de est a Statelor Unite. Locaţia exactă este controversată, dar s-au raportat că a fost găsit grâu şi struguri iar locul a fost numit „Vinland” - probabil Cape Cod, Massachusetts. Cuvintele despre noua descoperire s-au răspândit şi alţi Norsemen au navigat în curând către coasta Noii Anglii. S-a încercat stabilirea de noi aşezări dar se pare că acestea nu au durat prea mult. Probabil că aceşti blonzi cu ochii albaştrii „oameni fără culoare”, au fost alungaţi de înspăimântătorii şi ostilii indieni. Există dovezi importante care atestă că Norsemen a ajuns departe către nord şi vest de Minnesota. Cum au ajuns ei acolo nu ştie nimeni, probabil că navigând pe Marile Lacuri, pentru că, fiind navigatori, nu se puteau deplasa atât de departe pe uscat. O descoperire controversată s-a făcut în locul cunoscut cu denumirea de Beardmore, descoperirea s-a găsit în Ontario, Canada, pe malul de nord al Lacului Superior. Este vorba despre o sabie de tip nordic ruptă, o lamă de secure şi părţi dintr-un scut. Acestea sunt cu siguranţă de origine vikingă. Şi totuşi, de mulţi ani este refuzată autenticitatea acestora şi încă va mai fi, pe motiv cum că a fost un lucru aranjat, probabil o farsă, cu toate că nu există ceva care să indice acest lucru în acest caz. De ce ar vrea cineva să renunţe la o relicvă de o asemenea valoare şi să facă o mică glumă nu s-a putut explica. Şi în plus, nordicii sunt cunoscuţi pentru că au explorat departe către nord până în Golful Hudson. Directorul Muzeului Naţional din Danemarca a examinat ulterior piesele, de asemenea şi runele din piatră Kensington Rune Stone, declarând că nu există nici un motiv rezonabil pentru care să aibă dubii în legătură cu autenticitatea acestora. Până în aceste zile (n. tr. este vorba de anul 1971), multe dintre autorităţile în domeniu resping autenticitatea acestor două descoperiri. În anul 1898, un fermier din partea vest-centrală a statului Minnesota care îşi 126

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

defrişa livada, a dat de o piatră mare de formă alungită. În cele din urmă a dezgropato şi a găsit pe această o scriere într-o limbă stranie. Cercetătorii şi-a dat cu uşurinţă seama că este vorba despre un limbaj gotic străvechi care conţine doar şaisprezece caractere. Cunoscută acum sub denumirea de Kensington Rune Stone, această piatră este contestată ca fiind o fraudă. Iată ce scrie pe aceasta:

„8 goţi (suedezi) şi 22 de nordici(norvegieni) într-o călătorie de explorare,

plecaţi din Vinland departe către Vest. După o zi de mers către nord faţă de această piatră, am avut o tabără cu două adăposturi. Aici am rămas timp de o zi şi am pescuit. După ce am ajuns acasă, am găsit 10 dintre oamenii noştri plini de sânge şi morţi. Ave Maria, apără-ne rău. Aici sunt 10 dintre oamenii noştri, veniţi de pe mare pe insulă, să caute navele şi 14 zile de călătorie în această peninsulă (insulă). Anul 1362. ” În septembrie 1967, Dr. O. G. Landsverk, liderul istoricilor care studiază istoria vikingilor, a declarat că pe piatra Kensington pare să fie o scriere autentică a nordicilor şi nu o farsă. Bazându-se pe calendarul bisericii catolice nordice, el plasează datarea acesteia ca fiind luna mai a anului 1244. Piatra este expusă în oraşul Alexandria din Minnesota 23. Nimeni nu putut explica cine ar fi vrut să înveţe străvechea limbă a goţilor, să spargă o stâncă grea de 104,32 Kg pentru a o duce la distanţă pe un câmp de la o fermă, să scrie pe aceasta, să o îngroape sub rădăcinile 23 https://www.runestonemuseum.org/runestone/ 127

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

unui copac şi să spere că vreodată va exista cineva care o va descoperi. Un fermier? Să facă asta numai aşa pentru amuzament? Cel mai probabil ar fi murit decât să audă vreodată de aşa ceva! Din păcate, Norsemen au lăsat puţine dovezi despre sejurul lor prin Statele Unite. Newport Tower din Rhode Island precum şi Piatra Kensington, sunt ceva de neacceptat pentru scepticii conservatori. Cineva scria în legătură cu acest turn că este, „cel mai probabil, un turn de supraveghere englezesc din secolul al şaisprezecelea. Dovezi sau pietre de ancorare pentru navele de pe Atlantic, folosite pentru legarea ambarcaţiunilor vikinge, este ceva slab care nu ţine. Fără îndoială, unele dintre armele medievale scandinave răspândite pe aici sau pe dincolo, reprezintă probabil amintiri de familie sau obiecte de colecţie aduse în urmă cu nu prea mult timp.” Aceste explicaţii dubioase nu dezvăluie nimic mai mult decât tipul de gândire cu care tratează cercetătorii obiectele antice. El conchide că, „din lipsa dovezilor prin slaba probabilitate de a fi debarcat cu nave medievale, ci mai degrabă au făcut-o din întâmplare şi în mod haotic, pentru că după cum ştim, nu au avut nici un impact asupra dezvoltării americane precolumbiene.” Nu există nici un dubiu că Vikingii au venit şi au colonizat S.U.A., Islanda şi Groenlanda în urmă cu probabil 500 de ani. Potrivit povestirilor nordice transmise verbal, un om bogat din Groenlanda ar fi venit împreună cu alţi şaizeci de oameni la Vinland şi a înfiinţat o colonie în anul 1007. El ar fi prosperat acolo pentru o perioadă de timp, dar nu s-a mai auzit nimic de el. Dispariţia coloniei sale este un mister. Este posibil ca membrii acesteia să fi fost absorbiţi sau sacrificaţi de nativi, sau pur şi simplu să fi murit cu toţii. Se spune că, acolo în Dakota de Nord, au existat indienii Mandan, ei aveau ochi albaştri şi sânge alb, acest lucru sugerând că nordicii cu pielea albă să fi rămas într-adevăr prin împrejurimi. Lewis şi Clark în expediţia lor prin Nord-Vest în anii 1804 – 1806 ar fi întâlnit aici indieni prietenoşi. Structurile de piatră şi artefactele rămase în urma acestora au fost descoperite, identificate şi sunt subiect de dispută, acestea includ şi un site aşezământ în Newfoundland care este posibil să fi aparţinut lui Leif Ericson însuşi. Multele lor călătorii în exterior le-ar fi redus numărul de membri şi puterea de a se mai întoarce la origini, acest lucru făcând din ei mici aventurieri fără de casă. Explorările lor au ajuns treptat la un sfârşit prin anul 1300. Ultimul viking îndrăzneţ a murit în Groenlanda în anul 1540, ducând la sfârşit una dintre cele mai fascinante ere de la începuturile istoriei Americii. Din înregistrările lecturilor lui Cayce Potrivit celor şapte înregistrări din lecturile despre viaţa lui Eric cel Roşu, Leif Ericson şi alţi nordici au făcut mai multe călătorii peste Atlantic către noile ţinuturi ale Islandei, Groenlandei şi America. Ei au încercat să-şi stabilească aşezări permanente în Vinland, Massachusetts şi în Rhode Island. Nu au reuşit, 128

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

însă unii dintre oamenii lor au reuşit să stea acolo destul de mult timp ca să devină bogaţi şi puternici în urma schimburilor cu indienii prietenoşi. Ei s-au întors în Norvegia ca persoane bogate şi oarecum cu impetuozitate.

„Înainte de asta găsim entitatea în timpul perioadei când Eric cel Roşu făcea acele călătorii în ţinutul în care s-a născut în prezent entitatea. Apoi entitatea s-a aflat printre cei care au făcut primele încercări de a se stabili în acel ţinut cunoscut ca Vineland, sau coastele dinspre Rhode Island şi porţiunile ţinutului care se întinde la nord, sau Massachusetts aşa cum se numeşte în prezent.” „Atunci entitatea era puternică în trup, în minte, în ambele activităţi, pe uscat şi pe mare, iar numele său era Osolo Din. În acea experienţă entitatea a avut de câştigat şi de pierdut; a avut de câştigat prin ajutorul acordat asociaţilor şi companionilor în această experienţă particulară de viaţă şi în acea perioadă; a avut de pierdut numai atunci când, prin câştigul material adus de asocierile cu nativii acestui ţinut, entitatea a obţinut în schimb putere, loc şi poziţie. [n.tr. Deci, multă atenţie! Puterea locul şi poziţia în societate nu înseamnă neapărat câştig! :)] Prin urmare, în experienţa de întoarcere în ţinutul unde s-a născut, entitatea nu a fost numai rebelă, dar i-a şi supus pe cei cu care navigase în acel ţinut. Acestea i-au adus condamnare şi ură în experienţa din ultima parte a acelui sejur.” (Cazul #438-1) Într-unul dintre voiajele lui, Eric cel Roşu şi-a lăsat soţia acasă în timp ce alte femei făceau lungi călătorii. Ea a fost foarte mânioasă pentru acest lucru şi acest episod a creat o prăpastie între ei care a durat mai mulţi ani. Cu toate că a fost un marinar îndrăzneţ, a fost şi o persoană sfidătoare, având nenumărate conflicte cu superiorii sub care a servit. Mai târziu, el a ajuns să urască viaţa pe mare din cauza experienţelor dure pe care le-a avut în legătură cu aceasta. Dar în America, în timp ce călătorea departe către partea centrală şi de vest a regiunii Minnesota, unii dintre oamenii săi au rămas acolo printre indieni să-şi trăiască restul vieţii. Acesta este unul dintre motivele pentru care expediţiile lui Lewis şi Clark în zonă au întâmpinat rezistenţă din partea indienilor de acolo. Unii dintre vikingi au ajuns destul de mult în vestul a ceea ce este acum Minnesota. „Înainte, această entitate se afla în ţinutul Nordic (Norse 129

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

land), printre cei ce au călătorit în marile ţinuturi din vest sau în apropierea părţii centrale a zonei Minnesota, zona unde s-a născut în prezent, atunci când Eric cel Roşu se afla printre cei care au trăit acolo. Apoi, entitatea având numele de Olsen-Olsen, a ajuns printre cei care au călătorit într-acolo şi a rămas printre oamenii din acest ţinut. Astfel, aceste noi ţinuturi erau disponibile în partea de nord-vest atunci când Clark a întreprins expediţia acolo, deci nu au fost activităţi potrivnice împotriva oamenilor care s-au stabilit în acel timp. Se poate ca entitatea însăşi să fi fost un fel de judecător printre cei din diferitele grupuri, triburi, naţiuni sau ţări.” (Cazul #3651-1) Leif Ericson împreună cu Olaf şi Olsen au debarcat în ţinutul Martha (Martha's land) şi Vinland, în Connecticut şi Massachusetts. Într-o altă călătorie, Ericson şi echipajul său au fondat o colonie în apropiere de ceea ce este acum Providence, Rhode Island. De asemenea, alţi exploratori au făcut voiaje către Newfoundland şi Nova Scotia. Dar, Vinland a fost una dintre primele aşezări cu toate că mai târziu a fost abandonată şi numai câţiva oameni au ales să rămână acolo punând bazele unei „frăţii spirituale” alături de băştinaşi împreună cu care au descoperit „o cale mai scurtă către Statul New York”. Interesant este faptul că Eric cel Roşu s-a reîncarnat pe acest pământ, „Înainte ca această entitate să se afle în ţinutul nordic, printre cei care au îndrăznit, marinari fiind; entitatea a fost Eric, astfel s-a numit în acea experienţă; a călătorit, sau altfel spus, s-a stabilit în ţinutul unde s-a născut şi în prezent.Cu toate acestea, în experienţele ulterioare prin care a trecut în timpul cât s-a stabilit, precum şi în perioada intermediară înainte de a se întoarce, entitatea din prezent – aşa cum am indicat – are o aversiune faţă de apă, de călătoria pe apă şi de o carieră în domeniul maritim.” „Prin urmare, are mai mult curaj să călătorească prin aer, sau cu nave aeriene – asta vine dintr-un alt sejur ... experienţă în care entitatea a avut de câştigat dar şi de pierdut, pentru că a avut o atitudine sfidătoare nu numai faţă de asociaţii şi de companionii săi, dar şi de superiorii sub conducerea cărora a acţionat şi a lucrat.” (Cazul #2157-1) Din nefericire, conform lecturilor lui Cayce, aşa se termină povestea Nordicilor din America. 130

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Vom revizui acum cursul evenimentelor prin care a trecut umanitatea, până aproape de limita istoriei moderne. Practic, lecturile lui Cayce conţin fiecare perioadă a vieţii şi vremurilor legate de America. Există în acestea descrieri ale reîncarnării sufletelor entităţilor din timpul Războiului pentru Independenţă, al vrăjitoarelor din New England, din zilele pionieratului din Midwest, al Războiului Civil, calea către Vest (Vestul Sălbatic) şi al Primului şi al Doilea Război Mondial. De altfel, multe dintre aceste discursuri fac lecturile fascinante şi dezvăluie anumite vieţi fascinante şi chiar personaje celebre şi cu totul discrete, acestea adaugă însă prea puţină importanţă la ceea ce este deja cunoscut. Prin urmare, ne vom îndrepta atenţia asupra chestiunilor mai importante şi complexe care există în America din zilele noastre şi din viitor.

131

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

PARTEA A TREIA

1998 ŞI DUPĂ

CAPITOLUL ZECE

CRIZA DIN AMERICA MODERNĂ Edgar Cayce a avut multe de spus despre viitorul Statelor Unite. În timp ce roţile istoriei continuă să se rotească, omenirea se apropie rapid de un nou ciclu. Ne aflăm deja acum (n.tr. autorul se referă la anii '70) în perioada de tranziţie către o „nouă alegere” - „timpul şi jumătăţile de timp sunt pe sfârşite. Cei drepţi vor moşteni Pământul”, spun lecturile. Dar acest lucru nu va fi uşor; într-adevăr, va fi o periodă de discordie, conflict şi turbulenţă, care va pune la încercare sufletele oamenilor, iar „mulţi se vor prăbuşi.” Cu toate acestea, trebuie să ne amintim că prin trudă, prin strădania cu care se desface scoica, se obţine şi perla. Fără dificultăţi nu există nici o dezvoltare, nici o înaintare. Istoria, care cel mai adesea se repetă, ne arată adevărul despre faptul că pentru fiecare forţă există şi o contra-forţă, pentru fiecare negativ există şi un pozitiv. Aceasta face parte din lungul proces de evoluţie al omului pe Pământ. Faptul că se va naşte o nouă eră începând cu anul 1998, este prezis de Cayce în anii '30. De atunci şi până acum, eu existat şi alte surse care au vorbit despre aproximativ aceeaşi dată. Chiar şi o organizaţie în toată regula cum este Academia Americană de Artă şi Ştiinţe a sponsorizat o comisie pentru studierea stării societăţii occidentale până în anul 2000, asta pentru că este de aşteptat, şi se vorbeşte de un alt mare „blocaj al sistemului”. Întâlnim semnele acestui lucru pe oricare dintre căi am apuca-o. „Occidentul – şi în mod deosebit Statele Unite – este de aşteptat să se afle întro stare economică pentru care trebuie făcut ceva”, scria profesorul de ştiinţe sociale Henry Winthrop. „Se crede că până în anul 2000 va exista o mare dezvoltare, pe scară largă, vor fi posibile automatizări, se prevăd în prezent calculatoare şi alte mari progrese tehnologice.” El nu discută totuşi despre extrem de delicata problemă a sistemului şi despre metoda de distribuţie, de repartizare – adevărata întrebare – la care se mai adaugă şi cea dacă mai este timp şi interes pentru, „petrecerea timpului liber, educaţie, cultură şi lărgirea orizonturilor de conştiinţă, cercetarea în domeniul experienţelor profunde, emoţionale şi religioase.” Aceasta include şi cercetarea în domeniul artelor, ştiinţelor şi matematicilor; noilor forme în arhitectură şi planificarea comunităţii, experimentarea cu noile idei din domeniul psihologic, precum şi o atitudine mai 132

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

experimentală pentru dezvoltarea de noi instituţii în domeniul social. Ceva utopic, ar spune cineva. Probabil. Dar pe deplin posibil şi cu siguranţă de dorit. Deja, noul punct de vedere a produs o prăpastie între generaţii – o prăpastie a informaţiei, de fapt – între cei tineri şi cei nu chiar atât de tineri. A fost creată în mod artificial o prăpastie între cele două generaţii. Nu ar trebui să facem marea greşeală acuzând noua generaţie, ci mai degrabă să ne întrebăm, „A avut vechea generaţie ocazia de a se ridica?”. Sau va insista aceasta pe valorile materialiste şi atitudinile bune pentru toate vremurile, pe faptul că tinerii din ziua de astăzi nu sunt decât o adunătură de elevi nepractici, imaturi şi idealişti? Mai degrabă, noi ar trebui să ne întrebăm dacă am trăit după propriile noastre idealuri şi să ne examinăm propriile inconsecvenţe. Cu toate acestea, ei au punct de vedere greşit în legătură cu sexul şi drogurile, tinerii sunt răzvrătiţi, simt că au fost înşelaţi de o societate ipocrită. Pentru a da numai un exemplu, acasă şi la biserică ei au fost învăţaţi să respecte proprietatea şi drepturile celorlalţi. Dar atunci când cresc şi merg în armată sunt învăţaţi să distrugă proprietăţi şi să ucidă oameni. Astfel, au ajuns să-şi ardă ordinele de recrutare din motive de conştiinţă. Mai mult decât atât, ei au un sentiment de fraternitate, un spirit camaraderesc ce lipsea în trecutul apropiat. Ei sunt prima generaţie care a avut timp să stea şi să gândească. Desigur, există dinaintea noastră şi domenii de conflict ce trebuie rezolvate înainte să poată începe Noua Eră. Preţul sărăciei noastre este mult prea mare. Aşa cum Gunnar Myrdal spunea pe bună dreptate: „America nu-şi poate permite să rămână printre cele mai bogate ţări atâta timp cât are cea mai mare rată a şomajului, cât are cele mai mari şi rele suburbii, cea mai mică generozitate în asigurarea stabilităţii economice a bătrânilor, a copiilor, a bolnavilor şi invalizilor săi.” Unul dintre amarele paradoxuri ale epocii noastre este acela că, în mijlocul unei aşa de mari bogăţii, există o aşa de mare sărăcie în rândul celor mulţi. Avem nevoie nu numai să trăim, ci să trăim bazându-ne pe motive morale şi etice, acestea să fie concrete, practice, ar trebui să facem acest lucru în mod practic. Continuând cu marea rată a violenţei, cu criminalitatea, frauda, lacunele fiscale, înşelăciunea, inflaţia, preţurile înşelătoare, se ajunge la degradarea morală a societăţii opulente în goana ei după dolar. Declinul moralităţii americane este un efect, nu o cauză. Multele rele care ne chinuiesc societatea sunt destul de evidente iar motivele care stau la baza acestui chin sunt mult mai subtile. La ce ne putem aştepta atunci când există corupţie şi înşelăciune în cele mai înalte poziţii – în guvern, în CIA, în marile afaceri şi în complexul militaro-industrial al Congresului. Ne putem construi o casă din cărţi de joc pe un teren nisipos? Sunt meritele şi poziţia lor atât de slabe încât sunt nevoiţi să mintă? Ar trebui să fie adevărul auto-condamnabil? Mai pe larg spus, nu cumva generaţia mai în vârstă şi-a vândut sufletul pe arginţi? Pentagonul, construit iniţial să arate precum o figură cu cinci laturi este acum 133

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

un complex cu mult mai multe unghiuri; moneda standard folosită era din aur iar acum este din bronz. Iar CIA, FBI şi Army Intelligence, au devenit din Departamente ale Apărării, Departamente ale Ofensivei. Din păcate, aşa cum fostul General Maxwell Taylor mărturisea odinioară în faţa unei comisii a Congresului, factorul moral nu este o problemă în deciziile guvernului. Războiul Rece se poartă pentru probleme economice şi sociale, nu militare; pentru pieţele internaţionale, resursele naturale, hegemonia asupra ţărilor subdezvoltate, pentru siguranţa socială a oamenilor simpli. Comunismul este o provocare, nu o ameninţare. Adevărata întrebare este, se poate finaliza capitalismul în socialism? Sau trebuie să se recurgă la mijloace militare? În timpul Primului Război Mondial, Cayce a fost chemat de două ori în secret la Washington, iar Woodrow Wilson i-a arătat paisprezece puncte din tratatul de pace şi planul său pentru realizarea Ligii Naţiunilor, mare parte din acesta bazându-se pe filozofia din lecturi. Astăzi nu există nici o înregistrare a ceea ce s-a întâmplat atunci, însă, o lectură de mai târziu a indicat faptul că Wilson a fost un om mult mai spiritual decât se recunoştea în mod general (şi oficial). „Duhul Lui Hristos s-a aflat la masa tratativelor de pace”, a spus atunci Cayce. Biografia lui Wilson susţine ceea ce aveau de spus lecturile. Opoziţia vicioasă a Fiilor lui Belial l-a băgat pe Wilson în mormânt, s-a renunţat astfel la cele 14 puncte şi ideea înfiinţări Ligi Naţiunilor a murit odată cu el. Să fi fost numai Karma de vină! Atunci, Aliaţii şi-au plătit preţul în timpul celui deal Doilea Război Mondial. Între timp a fost stabilit un nou standard al naţiunilor, unul mai slab, unul care avea să-i tragă în jos pe oameni. Cu toate acestea, întru-un fel, sistemul solicită o mai mai mare moralitate din partea oamenilor decât este el însuşi dispus să susţină. Aceasta este în ziua de astăzi o înşelătorie imposibil de realizat. În spatele tuturor acestor lucruri se află lăcomia câtorva oameni. Aceasta este profitabilă pentru că produce armament, filme cu sex şi violenţă, „literatură” pornografică; este profitabil pentru că se plătesc terenuri şi mărfuri sub valoarea reală, fiind astfel înşelaţi oamenii în diferite mii de moduri. Totul se face de câţiva oameni în căutarea de profituri, putere, prestigiu, şi din obsesie, păgubind astfel stabilitatea financiară a celor mulţi. Mai pe scurt, lupii sunt la vânătoare de iepuri – îi vânează pe inocenţi, pe neîncrezători şi pe needucaţi – şi nu este de mirare că unii dintre iepuri aleargă continuu şi în mod haotic! Sistemul este precum un câmp deschis. Oamenii sinceri, oameni cu afaceri mici, devin precum fermierul particular, oameni pe cale de dispariţie. Cei independeţi şi integri au puţine şanse de supravieţuire în faţa celor puternici şi lipsiţi de scrupule, aceştia vor fi deposedaţi de proprietăţi. Iar deposedarea de proprietate este una dintre primele cauze pentru deteriorarea structurii noastre sociale. Să presupunem că profitul privat direct ar fi cu totul absent. Să presupunem că pentru fiecare persoană în vârstă care a fost investitor particular ar fi asigurată 134

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

stabilitatea financiară (adică o pensie). Să fie acesta motivul pentru care societatea incaşă precum şi alte societăţi, au avut o aşa de scăzută rată a criminalităţii şi a sărăciei? Trebuie să ne punem câteva întrebări dificile. Se bazează sistemul capitalist pe supravieţuirea celui mai bine adaptat? Sau, acesta se bazează pe legea junglei? Pe filozofia „fiecare pentru sine”, pe întoarcerea omului împotriva aproapelui său? Apelează acesta la cele mai grosolane instincte ale omului? Invită acesta la înşelătorie, la excrocherie şi la jaf în scopul de a se autosusţine şi de a-şi asigura stabilitatea? Trebuie făcut ceva important pentru a regla corectitudinea casei de marcat corporatiste. Capitalismul înseamnă sinucidere (a societăţii). Întrebarea care se poate pune este: se poate reforma acesta prin autodisciplină sau printr-un regulament obligatoriu? Este posibil, dar improbabil. Întreprinderea privată nu va avea viziunea necesară pentru a se transforma pe ea însăşi în scopul de a servi binelui comun. Există câteva indicii care arată că nu va fi posibil aşa ceva. Studenţii din universităţi vor înţelege toate aceste lucruri mai bine decât înaintaşii lor. Ei cunosc scorul meciului şi înţeleg jocul. Preşedintele Colegiului Amherst, Dr. Calvin H. Plimpton, a precizat succint acest lucru în scrisoarea adresată preşedintelui Nixon: „Noi considerăm că trebuie să discutăm pentru a face clarificări în legătură cu faptul că, în mare parte, tulburările ce au loc în rândul tinerilor se datorează celor care sunt dedicaţi umanismului, iar motivele acestei schimbări vor continua. Acestea vor continua până când, dumneavoastră şi ceilalţi lideri politici ai ţării nostre veţi acorda o atenţie mai efectivă, în număr mai mare, şi în mod mai susţinut, asupra marilor şi persistentelor probleme sociale şi externe ale societăţii noastre. O parte a acestor tulburări din Universitate derivă din distanţa care separă visul american de realitatea americană.” După ce a amintit despre „incorectitudinea multora dintre aspectele societăţii noastre” şi de sentimentul de absenţă al unui scop, Dr. Plimpton a continuat cu: „... până când liderii politici nu vor lua în calcul problemele majore ale societăţii noastre – uriaşele cheltuieli din resursele naţionale în scopuri militare, inechităţile practicate de prezentul proiect al sistemului, necesităţile critice a 23 de milioane de săraci ai Americii, împărţirea în mod inegal a problemelor vieţii noastre după considerente rasiale – atâta timp cât se întâmplă acest lucru, preocuparea şi energia celor care ştiu acest lucru, va urmări necesitatea schimbării din cauza acestei frustrări a lor.” „Yippies”, tinerii intelectuali de Stânga şi „Hippies”, folosesc orice metode pe care le au la îndemână pentru a-şi arăta dezamăgirea în legătură cu status quo–ul lor. Câţiva dintre ei resping pur şi simplu adaptarea în cadrul sistemului. Alţii, precum „Bible Hippies”, au un punct de vedere aproape puritan în legătură cu lucrurile lascive. Mulţi consideră că biserica şi-a pierdut astăzi calea şi a devenit irelevantă în combaterea problemelor importante. Există un cântec folk ce spune că, „Dumnezeu nu este impresionat de succesul lumesc”. Unii dintre radicali nu mai cred în partidele capitaliste, spun că acestea trebuie reformate pentru a deveni receptive şi să îi 135

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

reprezinte pe oameni. Aproape toţi sunt suficient de receptivi să vadă că sclipirea şi luciul succesului sunt o cultură intoxicantă. Nu trebuie să acceptăm tot ceea ce fac şi spun ei pentru a înţelege acest lucru. Din păcate, constructorii imperiului au urlat în media foarte des precum lupul despre ororile sclaviei sub comunismul lipsit de Dumnezeu, acesta este şi motivul pentru care foarte puţin vor să mai audă de el. Acum, este iminentă o înţelegere tacită cu sovieticii, Establishment-ul trebuie să încerce revizuirea propriei propagande – având în vedere anii dedicaţi spălării minţii oamenilor, acest lucru nu este o sarcină uşoară. „Libertatea presei” a fost interpretată ca o licenţă acordată libertăţii alături de adevăr. Mesagerii urii au afişat mai mult interes pentru formarea opiniei publice decât pentru informarea publicului. Meşterii în arta science–fiction-ului politic sunt acum răzvrătiţi împotriva tendinţei prezente către fascism a Americii. Există pe scena internaţională munţi de probleme care ţipă după o soluţionare. În urmă cu câţiva ani, după întoarcerea dintr-o călătorie, într-un articol din revista The Churchman magazine din luna iunie, 1962, Dr. Plimpton spunea că: „Eu sunt unul dintre acei americani care consideră că trebuie să se găsească în cele din urmă un loc de întâlnire între două din cele mai puternice naţiuni din istorie. Facem cu toţii parte dintre Frăţia Omului iar Dumnezeu ne este Tată. Prin urmare, se cuvine ca mai bine să vâslim împreună decât separat împotriva curentului de adversitate, pentru că există deja mai multe asemănări decât diferenţe între unii şi ceilalţi. Trăim în vremurile încercărilor. Popoarele subdezvoltate ale lumii îşi caută şi îşi cer propriul lor îndreptăţit loc sub soare. Ele îşi doresc propria lor ţară; nu una care să le poată fi luată înapoi în funcţie de valul schimbării. Într-adevăr, ,cei care posedă' au obligaţia morală să împartă din abundenţa lor cu ,cei care nu au' – nu să împartă arme de distrugere care nu au nici o valoare intrinsecă şi servesc doar pentru a crea suspiciune şi încordare – numai cele necesare vieţii; alimente, uzine, şcoli, baraje, spitale. Este o catastrofă acest lucru, faptul că cele două dintre cele mai potrivite naţiuni pentru a face acest lucru sunt în conflict asupra modului în care ar trebui să fie făcut şi cine ar trebui s-o facă... Vom pierde Războiul Rece, bătălia pentru minţile oamenilor. Există în poziţii puternice, anumite elemente, care, atunci când îşi dau seama de acest lucru, nu vor ezita să-l folosească şi să-l transforme într-o situaţie fierbinte. Numai greutatea opiniei publice le va putea sta în cale. Cu toate acestea, starea critică în care ne aflăm acum este rezultatul direct al propriei noastre autocomplaceri. Culegem exact ceea ce am semănat prin indiferenţa noastră în faţa problemelor naţionale şi internaţionale.” Să fie oare de vină Karma? Dar generaţia tânără nu se complace pe sine atât de mult. Lor le pasă. Ei sunt serioşi. Lor nu le plac multe dintre lucrurile pe care le-au moştenit. Toţi extremiştii caută să schimbe lucrurile. Scriitori sunt deja pe val pentru cei care pot să citească ceea ce scriu ei. Aţi putea să vă întrebaţi, cine sunt aceşti uimitori oameni, şi ce doresc ei? În 136

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

scopul de a înţelege, de a aprecia, poate de a participa la parada care tocmai trece şi care într-adevăr este cel mai grandios spectacol de pe Pământ – trebuie să explorăm oarecum mai îndeaproape venirea Noii Ordini (n.tr. Nu vă lăsaţi induşi în eroare de asemănarea dintre cuvintele Noua Ordine Mondială şi Noua Ordine a Lucrurilor despre care vorbea Cayce, şi la care se referă aici autorul cărţii. Acestea nu au nimic în comun decât asemănarea fonetică. Dintotdeauna, pentru a crea confuzie, Fiii lui Belial i-au imitat pe Fiii Legii Lui Unul) şi modul cum ar putea fi aceasta atinsă.

Prima aluzie despre noua generaţie apare în lecturile lui Cayce atunci când se referă la persoanele născute în jurul anilor 1917 – 1920. Despre alte generaţii face aluzie mai târziu, însă, aproape toate aceste persoane sunt foşti atlanţi, reîncarnaţi în număr foarte mare şi având acelaşi scop. Probabil că ei mai vin şi acum. Se pare că acest aflux este format din suflete cu experienţă, suflete dezvoltate – agresive şi progresiste în acelaşi timp – reprezentând o Karma de grup sau de naţiune. Se pare că era prezentă ar oferi prima oportunitate de la căderea Atlantidei pentru a întâlni probleme similare şi în circumstanţe similare. Ei aduc un nou standard al eticii şi îşi fac simţită prezenţa în multe părţi ale lumii. Vigoarea lor fizică şi înalta lor mentalitate, alături de istoria lor trecută şi înmagazinarea subconştientă a cunoaşterii vor remodela societăţile pe întreg Pământul. În unele ţări ei au făcut deja acest lucru, şi uneori, în mare parte au şi reuşit. Tinerii din Coreea de Sud nu au fost primii care au înlăturat un conducător despotic, pe Syngman Rhee în anul 1960; Castro a făcut-o în anul 1958. ( n.tr. Au înlocuit unul despotic, cu unul la fel de despotic. Din păcate, aşa-zisa „Schimbare a cadrelor”.)

Tranziţia „va

începe în aceste perioade, din 1958 până în 1998” , spun lecturile. „Când va trece această perioadă, Noua Eră, Noua Epocă va începe. Vei fi parte a acesteia sau te vei lăsă să treci prin aceasta şi pur şi simplu aceasta va fi(pentru tine) precum un costum pus pe umeraş...” (seria Cazului #364) La început, omului i-a fost poruncit să se înmulţească şi să supună Pământul – şi asta nu pentru a scădea ca număr de populaţie, să se împartă pe naţiuni şi să se supună unul pe celălalt. Egoul. Acesta este cauza principală a disensiunilor de astăzi; mai sunt diferenţele de opinie, clasele sociale, castele, precum şi sistemele sociale, economice şi politice. Cayce spunea: „America şi-a pierdut idealul său”. Aceasta este o lume mică şi se dezvoltă din ce în ce mai puţin pe zi ce trece. Există mulţimea de oameni peste care am auzit un fel de ţipete de durere şi osândire pentru care aceasta poate să fie o binecuvântare deghizată. Cu siguranţă, acest lucru este ceva stabilit şi nu o întâmplare. Este ceva forţat dinainte, ceva dat de problemele economice şi sociale care au fost neglijate timp de secole, acestea vor aduce schimbări de neimaginat chiar începând cu o generaţie de dinaintea noastră.

„Odată cu începutul apropierii lumii care va apărea, va fi astfel încât, omul de pe cealaltă parte a Pământului să fie la fel de învecinat ca şi cu cel din camera 137

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

alăturată, atunci vor fi din ce în ce mai multe tulburări, astfel încât, vor apărea lideri ai grupurilor care vor induce, vor forţa sau vor obliga o anumită parte a lumii să gândească precum cealaltă parte; sau un alt grup ai cărui membri vor locui împreună ca fraţii, într-o relaţie de simpatie ori acelaşi standard pentru toţi membrii grupului.” [n.tr. Probabil că la acest tip grupuri se referă Cayce în lectura dată în anul 1932 http://vimeo.com/40055920 şi http://vimeo.com/40076825]

„Apoi, odată cu actualele condiţii existând – toate acestea au ajuns în punctul în care dezvoltarea familiei umane trebuie să fie luată în considerare, un punct asupra căruia cu toţii să poată cădea de acord, prin care toate aceste tulburări care au apărut în viaţa socială, diferenţele rasiale, perspectivele şi relaţiile unuia cu celălalt, atunci trebuie să apară o anumită bază comună asupra căreia să fie cu toţii de acord.” (seria Cazului #3976, 1932) „Răspunsul omului la ceea ce se este puterea – puterea banilor, puterea poziţiei (sociale), puterea bogăţiei, puterea aceasta, aceea sau alta. Nu aceasta va fi calea Lui Dumnezeu, nu va fi niciodată calea Lui Dumnezeu.” Şi adevăratul test pentru lideri este că trebuie 'să fie aleşi ca slujitori din înalte funcţii, pentru a servi omenirea ca întreg'.” (seria Cazului #364) Ceea ce urmează este un exemplu elocvent a unei karme de grup, o reacţie

„Europa este o casă destrămată. Cu câţiva ani în urmă, aici a existat o experienţă a câtorva popoare puternice care şi-au stabilit propria recompensare şi satisfacere, indiferent de drepturile celorlalte. Aceste popoare se nasc şi trec prin experienţă din nou, se reîntorc în existenţa fizică prin politicile naţionale şi financiare ale Europei în lume...” (seria Cazului #364) (n.tr. Se referă în mod clar la fostele mari imperii din Europa compensatorie la o acţiune anterioară. În anul 1932, Cayce spunea:

precum cel Austro-Ungar, imperiul ţarist, etc.)

Răspunsul unei dintre întrebări este revelat prin faptul că, în mod evident, ruşii

„Nu există nici o activitate în experienţa vreunui om care să nu aibă un început sau un scop, în spiritul acestei dreptăţi (a iubirii şi corectitudinii), însă cele care trebuie să eşueze vor fi cele nefondate în spiritul adevărului” . Pentru că, „Dumnezeu nu poate fi batjocorit de cineva, indiferent că este vorba de un om, o ţară sau o naţiune nesimţită, altfel, asta trebuie să se întâmple” . Pentru fiecare acţiune, există o erau reîncarnarea oamenilor care avuseseră de suferit sub conducerea ţarilor.

138

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

reacţiune, pentru fiecare cauză, există un efect.

„Aşa cum este înţeles de către mulţi, în manifestarea pe Pământ şi ciclul timpului se repetă multe; iar cei cu autoritate, cei din poziţii înalte sau mai puţin înalte, au posibilitatea individuală de exprimare” . Şi a mai adăugat: „Nu există nimic nou sub Soare, ce există a mai fost şi din nou va mai fi” . (Cazul #1149-10) „Idealurile, scopurile a ceea ce numim naţiunea (americană) sunt bune” , a spus el în anul 1939. „Ar putea exista un răspuns de care are nevoie fiecare bărbat şi fiecare femeie, să adere la aceste principii care au determinat formarea Americii”. (Cazul #1149-7) Se pare că face referire la Declaraţia de Independenţă, la Constituţie şi la Lista Drepturilor24. Dar am deviat atât de mult de la aceste Drepturi, încât, astăzi ele nu mai pot trece de Congres. Cineva a pus o întrebare în timpul somnului său mediumnic despre viitorul

„Asta depinde în mare parte de activităţile majorităţii indivizilor, pentru ca acest lucru să fie prognosticat în prezent; pentru modificările care apar, acest lucru poate fi sigur – o evoluţie sau (altfel spus) o revoluţie în cadrul ideilor religioase. Baza pentru aceasta va veni în cele din urmă din Rusia; nu sub forma comunismului, Nu! Ci mai degrabă cu acelaşi fel de bază, aşa cum este învăţătura Lui Hristos – tipul Său de Comunism!” (Cazul #425religiei în Statelor Unite.

5) Nu putem fi siguri pe deplin de sensul acestor cuvinte. Esenienii în rândul cărora a fost crescut şi educat Iisus, trăiau în grupări de tip comunal; nu numai că nu exista acolo proprietate în sensul adevărat al cuvântului, dar, până şi proprietatea personală era deţinută de grup ca întreg. Capitolul Faptele Apostolilor din Biblie, versetele 2:44 şi 4:32, vorbesc despre toate lucrurile ca fiind deţinute în comun. Deocamdată, ar putea fi pusă „aceeaşi bază” în spiritul fraternităţii, motivată printr-o unitate mai strânsă între persoanele aceluiaşi grup. Americanii nu doresc şi nu sunt pregătiţi spiritual pentru comunism, de orice formă ar fi el. Cu toate acestea, impulsul de cooperare între oameni este la fel de mare sau chiar mai mare decât cel de competitivitate. Competitivitatea îşi are rostul ei, însă atunci când este vorba de supravieţuire aceasta este brutală şi împovărătoare.

„Dacă aici în America nu există acceptare, apropiere frăţească între oameni, iubire pentru aproape ca pentru sine, civilizaţia va trebui să-şi îndrepte calea către vest – şi din nou va fi o Mongolie, un popor cu În anul 1934, Cayce spunea:

24

Referire la primele zece amendamente din Constituţia Statelor Unite ale Americii. 139

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

ură se va ridica”. El a făcut destul de clară interdependenţa dintre oameni şi naţiuni atunci când a continuat cu: „Iată că a apărut, s-a dezvoltat în treburile şi experienţele omului de pretutindeni, necesitatea de a nu lua atât de mult în considerare ca un ţinut sau toate ţinuturile să fie precum o unitate” . (seria Cazului #3976) Adevărul în legătură cu acest lucru este acum de la sine evident. Lecturile lui Cayce în legătură cu locurile se referă în cele în cele din urmă la persoane. „Oricine

să ştie că acestea sunt o harpă la care va cânta suflarea Lui Dumnezeu... astfel vor fi înălţaţi cei care caută călăuzirea divină; şi astfel se va putea grăbi venirea zilei în care războiul nu va mai exista” . De această dată, cuvintele sale au fost precum lovitura biciului. În legătură cu o întrebare despre

„Nu înălţaţi cuvântul democraţie sau oricare altă denumire a frăţiei omului, mai presus de Paternitatea Lui Dumnezeu!” El a dat odată un avertisment, „Nu te poţi ruga spunând, să fie pace, să fie pace, atunci când nu există nici o pace în inima şi în sufletul tău!” „protejarea democraţiei noastre”, Cayce a răspuns:

Cayce a prezis actuala criză economică din America cu treizeci de ani în urmă,

„În ceea ce priveşte propriul nostru ţinut, vor fi mai multe tulburări şi după aceea pace – dar nu imediat – ci alta decât cea din prezent. Vor fi tulburări în interior: din lipsa de evlavie a inimii unora dintre cei care conduc grupurile de afaceri” . Nu şi a sugerat bazele care o vor cauza. În anul 1943, profetul adormit a spus:

avea cum să fie mai precis de atât.

„Acest lucru este de înţeles, printr-o anumită cunoaştere a noii situaţii a condiţiilor care stau să apară” , spunea el în anul 1938, „căci trebuie să existe o epurare a înaltelor poziţiilor, precum şi una a celor joase, trebuie să fie acordată o mai mare atenţie individualului, fiecare suflet este păzitorul fratelui său. Acestea vor apărea atunci în legătură cu aceste circumstanţe, în politică, în economie şi în relaţiile sociale, va fi atunci o nivelare – sau o mai bună înţelegere a acestei necesităţi”. (seria Cazului #1149) Epurarea în rândul celor din poziţiile joase nu va fi o problemă prea mare – ei sunt deja obişnuiţi cu acest lucru. Epurarea pentru cei din poziţii înalte nu este însă atât de uşoară; ei nu sunt obişnuiţi cu epurări.

„Ei sunt fraţii tăi! Cei care au creat, cei care au adus această servitudine fără să gândească sau să Cineva a întrebat care ar trebui să fie atitudinea faţă de negri.

140

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

aibă vreun scop, au creat ceea ce le trebuia pentru a-şi împlini propriile principii, pentru ei înşişi. Aceasta va trebui să le fie luată din propria lor atitudine şi condiţie individuală, la fel precum în oricare altă formă de asociere. Pentru că El a făcut naţiunile Pământului dintr-un singur sânge”. (seria Cazului #1149) În mod evident este vorba despre o situaţie karmică cu care ne vom confrunta noi înşine după o datorie veche de 300 de ani. Probabil că va fi nevoie de vreo două generaţii de înaltă educaţie şi echitate economică pentru atenuarea anilor de opresiune. Omul de culoare este în mare măsură rezultatul albilor din Sud, un fapt pe care nimeni nu şi-l asumă şi pe care unii nu vor să-l admită, puţini fiind cei dispuşi să accepte această responsabilitate. Sunt practic oameni spirituali, şi nu lipsiţi de talent, ceea ce au cel mai mult nevoie este o oportunitate, o comoditate care a fost întotdeauna prea puţin alimentată. Luptători pentru cauza negrilor sunt în ziua de astăzi foştii stăpâni de sclavi din America de la început, spune Cayce. Ei nu vor tolera opresiunea.

„Nu poate exista o riglă pentru măsurarea muncii unui om” , spunea Cayce în anul 1938, „şi o alta pentru omul de la spatele lui care schimbă valoarea banilor. Toate se egalizează până la urmă... Deşi, ar putea apărea acele perioade când va fi mare încordare, când fratele se va ridica împotriva fratelui, când grupurile, sectele sau rasele se vor ridica una împotriva celeilalte... în cele din urmă trebuie să vină şi nivelarea... Iar atunci, ce va fi să fie, va fi, cei care vor veni la putere vor fi capabili să îndeplinească necesităţile vremurilor”. (seria Cazului #1149) Nivelarea este acum aproape şi sper să se găsească oameni cu viziune, oameni care ne vor arăta calea către reformă şi evoluţie paşnică. Dar enormitatea problemelor este aproape copleşitoare. S-ar putea să fie deja prea târziu.

„Trebuie luată în considerare fiecare dintre fazele experienţei şi relaţiilor umane. Dacă cei în măsură să ofere din mijloacele lor, din averea lor, din educaţia lor, nu vor lua în considerare acest lucru, trebuie să existe această nivelare care în cele din urmă se va produce. Dacă aceste necesităţi nu vor fi luate în considerare, în cele din urmă trebuie să se ajungă la o revoluţie în această ţară – şi va exista un fel de divizare a părţilor una contra celeilalte. Pentru acest lucru există mijloace şi modalităţi de nivelare la care oamenii recurg atunci când este bogăţie în anumite părţi şi lipsuri în vieţile altora. Acestea sunt sursele din care apar lucruri precum criminalitatea, revoltele şi orice înseamnă tulburare – pentru care, cei care sunt la putere, nu au în vedere fiecare nivel, fiecare fază a activităţii 141

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

şi experienţei umane”. (seria Cazului #1149) Cuvintele îi sunt profetice şi tăioase. Şi de atâtea ori, atunci când este cazul, acestea vorbesc şi de rădăcina cauzelor, nu numai de efectele sau rezultatul acestora. Cayce a făcut odată o remarcă uimitoare, o remarcă dificil de pus într-un context. El a spus: „Atunci când adevărata poziţie a unora va deveni cunoscută, printre oameni va prevala consternarea.” Prin urmare, ne putem aştepta la un fel de expunere sau o divulgare voluntară care va şoca naţiunea.

„Cei de la putere trebuie să ştie că ei sunt păzitorii fraţilor lor, iar această expresie a fost indicată prin cuvintele: „Să-L iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu toată mintea ta şi cu tot trupul tău, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Aceasta este regula care trebuie aplicată. Este adevărat că se încearcă aplicarea acestor lucruri în unele facţiuni din Rusia; şi deocamdată aici există cei care aplică şi fac lucrurile în acest fel, dar nu o fac şi în viaţa economică, se încearcă acest lucru în viaţa mentală şi spirituală. Iar acest lucru va aduce dificultăţi în cazul în care nu se va întâmpla astfel.” (n.tr. Referire cât se poate de clară la comunismul fără de Dumnezeu)

În mod evident, comentariul se referă la restricţiile de exprimare şi la religia care era atât de răspândită în timpul lui Stalin în anul 1938, anul în care a fost dată lectura. Omul ar trebui să fie păzitorul fratelui său, dar asta nu înseamnă că şi al sufletului acestuia.

„În legătură cu condiţiile de pe alte ţinuturi,” a continuat Cayce, „America trebuie să ia aminte. Cine este cel cel deţine bogăţia? Cui îi este dată posibilitatea să deţină ţinuturile? Are acesta partea de la cei pe care i-a moştenit, de la cei care i-au dat poziţia de putere? Sau de la cei care şi-au căpătat-o prin munca lor, prin sudoarea frunţii lor?” (accentuat de Edgar Cayce în multe dintre lecturi)

„Nu se va dori totul în comun, la fel, nu tot idealul comunist, exceptând păstrarea echilibrului, păstrarea acestei uniuni, menţinerea ideilor şi activităţilor asociate ... întru-totul ... Atâta timp cât există dispute în rândul celor ce muncesc, capitalul nu trebuie să se teamă. Când munca devine un efort unit, atunci capitalul să se teamă ... pe acelaşi principiu poate fi asociată munca şi hrana, cel ce nu munceşte, nu mănâncă. Acestea sunt principiile; şi să fii sigur, capitalul munceşte la fel de bine precum cei ce lucrează cu mâinile. Dar nu în detrimentul vreuneia dintre părţi, ci prin efortul unit al tuturor...” 142

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

Forţa muncitoare nu a fost niciodată cu adevărat unită, poate că a fost doar pe hârtie. Coaliţia AFL-CIO25 nu face decât să cârpească rupturile. George Meanly, reprezentantul elementelor conservatoare şi Walter Reuther de la mişcarea liberală, sunt de mult timp în conflict. Care dintre aripi va câştiga este aproape de concluzionat dinainte, dar cum şi când, asta vor decide sindicatele dacă să se unească şi va fi interesant de văzut acest lucru. Numai 22% din forţa de muncă din Statele Unite este organizată. Avertismentul dat capitalului este suficient de clar; trebuie să devină mai conştient social şi mai responsabil. Una dintre dileme este în legătură cu locurile de muncă şi cu vârsta de pensionare care este tot la 65 de ani.

„Vor avea loc tulburări, vor avea loc divergenţe între capital şi forţa de muncă. Va avea loc o divizare a propriului tău ţinut înainte de a exista acolo cel de-al doilea preşedinte, următorul nu va trăi să-şi termine mandatul – în timpul uneia dintre îmbulzelile poporului!” Şi noi înşine trebuie să ne pregătim „pentru naţiunea care va urma să apară.” (seria Cazului #149) Avem aici o enigmă. Din punctul de vedere prin care Franklin Roosevelt a trăit de-a lungul a trei mandate şi încă puţin, John Kennedy ar fi singurul din această primă lectură dată în anul 1939 care „nu a trăit pe întreaga perioadă a mandatului său”. Unii dintre cei ce studiază înregistrările lecturilor lui Cayce, consideră că asasinarea celui de-al doilea preşedinte se referă la asasinarea lui Kenedy, cu toate că în realitate nu a existat nici o „divizare în ţară”, totuşi, divizarea capitalului şi forţei de muncă prin „guvernarea dură a mulţimii” apar pe deplin din contextul lecturii în aceşti termeni. În cazul în care un asemenea punct de vedere este într-adevăr unul valid, aceste evenimente încă se petrec şi în ziua de astăzi. Sau, pur şi simplu, Cayce greşeşte.

„Pentru că acestea sunt parte din experienţa Americii, din cauza necredinţei ei!”. Iar mai târziu, în acelaşi discurs, el a adăugat: „Dacă nu va fi astfel, o mai mare unitate universală a scopului pe care să-l împărtăşească cu toţii, acest lucru va aduce aici în America – revoluţia!” Nevoile sunt mari iar timpul este scurt. Avertismentul este direcţionat către toţi, şi în mod special către „cei care controlează sau direcţionează investiţiile capitalului. Pentru că, „Cei

cărora le este foame nu le pasă care este sursa forţei, a puterii, atâta timp cât nu pot obţine ceea ce-şi doresc.” (seria Cazului #1149) Cayce nu a stabilit vreo dată, însă, în anul 1940 a dat unele indicii. „Atunci când multe dintre insulele oceanului, când multe dintre ţinuturi vor ajunge în subjugarea celor care nu se tem nici de om, nici de diavol, ci mai degrabă se vor 25

American Federation of Labor and Congress of Industrial Organizations. 143

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

asocia în ceea ce ei vor proclama ca fiind puternic şi drept... atunci ai putea vedea în propriul tău ţinut râuri de sânge precum în acele perioade când fratele lupta împotriva fratelui.” Este posibil să se refere la cele 2000 de insule ale Pacificului de Sud pe care Statele Unite le-au acaparat şi le-au controlat după cel de-al Doilea Război Mondial, la anumite ţinuturi din America Latină şi Asia? Dacă este aşa, atunci timpul este întradevăr scurt. La fel de uimitor este şi acest comentariu făcut în anul 1933 despre Uniunea Sovietică. „Prin dezvoltarea religioasă a Rusiei va veni cea mai mare speranţă a

lumii. Apoi, precum unul, sau precum un grup, acest lucru îi va apropia în relaţii pentru a se putea descurca mai bine în schimbările graduale şi la soluţionarea definitivă a regulilor în lume.” (Cazul #364-Sa3) Această declaraţie nu a fost clarificată până în anul 1944. „Din Rusia vine speranţa lumii, nu prin ceea ce este denumit comunism, bolşevism; nu. Ci prin libertate, libertatea care îl va face pe fiecare om să trăiască pentru aproapele său. Acest principiu deja s-a născut . Pentru ca acesta să se cristalizeze va dura mai mulţi ani, dar încă o dată o spun, din Rusia va veni speranţa lumii. Să ne ghidăm după acest lucru. Pe prietenia cu naţiunea care şi-a scris pe unitatea s-a monetară din prezent, In God we Trust! (Noi credem în Dumnezeu!)” . Iar mai târziu aflăm: „... pentru că mâine, China se va trezi.” China s-a trezit şi a aruncat povara capitalismului miop ce se pare că începuse să-i fie propria distrugere. Lăcomia umană este mai mare decât înţelepciunea. Din păcate, China a devenit supusă unei alte forme de autocraţie. Să sperăm că acum este pe calea evoluţiei. În ultimii câţiva ani Statele Unite şi U.R.S.S. s-au aflat pe calea destinderii. Faptul că doresc o mai mare apropiere nu mai este de mult timp ceva surprinzător. Frica este noul inamic. Motivaţia ar putea să fie frica sau pacea, dar rezultatul final va fi acelaşi: coexistenţa pe un nou şi mai larg plan. În prezent, Uniunea Sovietică se îndreaptă încet către Dreapta, iar Statele Unite, în timpul anilor '30, încet către Stânga. Probabil că ambele vor împrumuta una de la cealaltă ceva care să se potrivească nevoilor specifice. Sistemele economice, şi în mod distinct sistemele politice au un gen de bariere peste care trebuie să treacă. De asemenea, acestea au şi o modalitate de a face din sfinţi, diavoli. Ne aflăm astăzi pe marginea unui vulcan. The Juggernaut 26 – marile interese în domeniul financiar, complexul militaro-industrial susţinut de Congres se confruntă 26 Personaj fictiv care apare în publicaţiile Marvel Comics. Personajul apare pentru prima dată în X-Men nr. 12, în iulie 1965 şi este personajul antagonic al echipei de supereroi mutanţi X-Men. 144

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

cu o generaţie pe care nu o înţelege şi căreia nu ştie cum să-i facă faţă. Tinerii nu mai pot fi cumpăraţi cu mituri, sloganuri şi clişee care au fost atât de bine lustruite pe realităţile din trecut. Direcţiile sunt trasate zilnic; se formează taberele, problemele sunt în aşteptare pentru a fi cumulate. În tot mai multe părţi se face auzită vocea din ce în ce mai puternică a discordiei. Întrebarea care se pune este dacă, constructorii imperialismului au auzit mesajul? Fiii lui Belial s-au întors. În Atlantida, ei au „învins”, „câştigându-şi” astfel propria distrugere. Se repetă străvechiul conflict dintre Fiii Legii Lui Unul şi Fiii lui Belial? Dacă aşa stau lucrurile, atunci avem în faţă o provocare îndrăzneaţă şi o mare oportunitate care va pune la încercare sufletele oamenilor. Dar situaţia mai poate fi încă reparată. Va fi de ajuns numai o reformă drastică. Nu este prea târziu, dar foarte aproape de a fi. Din nefericire, necazurile Americii se vor compune din mai multe domenii; vor apărea şi crize de altă natură pe lângă cele de natură politică, socială şi economică. În conformitate cu lecturile lui Cayce, perioada dintre anii 1958 şi 1998 va aduce schimbări radicale în geografia emisferei vestice şi în mod special în America de Nord. Faţa Statelor Unite îşi va schimba aspectul.

„Studiul a aproximativ cincizeci dintre lecturile lui Edgar Cayce care descriu evenimente geologice din trecut, indică faptul că informaţia dată prin acestea este logică şi consecventă”, spune raportul unui geolog profesionist cu gradul de doctor în geologie, fiind de înţeles de ce acesta a dorit să rămână anonim. Cu toate acestea, aşa cum era de aşteptat, el mai spune „Numai

câteva... sunt în acord şi strânsă legătură cu faptele ştiinţifice actuale; o serie dintre acestea fiind în contrast pentru a prezenta concepte ale istoriei Pământului.” După care, el a mai adăugat: „Cele mai multe dintre evenimentele catastrofice care sunt prezentate, nu sunt în armonie şi uniformitate cu conceptul geologic standard (spre exemplu, schimbări graduale în loc de unele bruşte). Cu toate acestea, este interesant faptul că, anumite evenimente prezise în lecturile despre perioada 1926 – 1958, au avut loc aşa cum au fost profeţite. Exemple sunt cutremurul din California din 22 octombrie 1926, o furtună cu vânt puternic între 15 şi 20 octombrie 1926 şi localizarea unor puternice cutremure care au avut loc în California între anii 1926 şi 1950.” În anul 1934 Cayce a prezis: „Pământul se va rupe în mai multe locuri. În prima parte (din '58 până în '98) se va vedea o schimbare în aspectul fizic al 145

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

coastei de vest a americii27. Vor apărea zone largi cu apă în porţiunile de nord ale Goenlandei. În Marea Caraibilor vor fi noi ţinuturi şi va apărea uscat... America de Sud va fi zguduită din părţile cele mai de sus până în cele de jos iar în Antarctica, de la Tierra del Fuego, uscatul şi strâmtoarea se vor umple cu apă.” (Cazul #3976-15) În anul 1959, U.S. Coast şi Geodetic Survey au raportat că un mare cutremur a avut loc acolo unde nu s-au produs niciodată cutremure – în nordul Strâmtorii Magellan, în apropierea Americii de Sud. Chile, coastele de vest ale Californiei şi Alaska se confruntă cu zguduituri şi cutremure. Sunt acestea precursoarele evenimentelor ce vor urma?

„Multe dintre porţiunile coastei de est vor fi mişcate, de asemenea şi porţiuni ale coastei de vest, precum şi partea centrală a Statelor Unite. În următorii câţiva ani vor apărea ţinuturi în Atlantic, dar şi în Pacific. Şi ceea ce este acum linia de coastă a marii părţi a ţinutului, va fi atunci fundul oceanului. Chiar multe dintre câmpurile de bătălie din prezent (1941), vor fi ocean, vor fi mări şi golfuri, ţinuturile de uscat de după noua ordine (n.tr. referire la New Order of Things, Noua Ordine a Lucrurilor), vor face comerţ unul cu celălalt.” „În principal, porţiuni din coasta de est a actualului New York sau chiar însuşi New York-ul , vor dispărea. Se va întâmpla într-o altă generaţie, dar despre aceasta vorbim acum; în timp ce şi părţile sudice ale Carolinei şi Georgiei 27 Din fericire, nu am văzut această schimbare a coastelor de vest ale americii, dar foarte bine putea să se fi referit la anii 2058 până în 2098, pentru că, în lecturi exact aşa spune, '58 şi '98. Nu spune nicăieri 1958 sau 1998. Mai jos se află reproducerea fidelă a paragrafului 8 din lectura 3976-15 dată în 19 ianuarie 1934, între ora 11:40 şi 12:40 AM .... „As to the changes physical again: The earth will be broken up in the western portion of America. The greater portion of Japan must go into the sea. The upper portion of Europe will be changed as in the twinkling of an eye. Land will appear off the east coast of America. There will be the upheavals in the Arctic and in the Antarctic that will make for the eruption of volcanos in the Torrid areas, and there will be shifting then of the poles - so that where there has been those of a frigid or the semi-tropical will become the more tropical, and moss and fern will grow. And these will begin in those periods in '58 to '98, when these will be proclaimed as the periods when His light will be seen again in the clouds. As to times, as to seasons, as to places, ALONE is it given to those who have named the name - and who bear the mark of those of His calling and His election in their bodies. To them it shall be given.” iar la paragraful 12 ... „(Q) What are the world changes to come this year physically? (A) The earth will be broken up in many places. The early portion will see a change in the physical aspect of the west coast of America. There will be open waters appear in the northern portions of Greenland. There will be new lands seen off the Caribbean Sea, and DRY land will appear. There will be the falling away in India of much of the material suffering that has been brought on a troubled people. There will be the reduction of one risen to power in central Europe to naught. The young king son will soon reign [See Par. 13-A below]. In America in the political forces we see a re-stabilization of the powers of the peoples in their own hands, a breaking up of the rings, the cliques in many places. South America shall be shaken from the uppermost portion to the end, and in the Antarctic off of Tierra Del Fuego LAND, and a strait with rushing waters. [See 4/61 EARTH CHANGES booklet report, p. 30. Also see 5/64 A.R.E. issue of THE SEARCHLIGHT "Updating Earth Changes."]” 146

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

vor dispărea. Asta se va întâmpla mult mai curând.” (Cazul #1152-11) A avut loc o intensificare a activităţii seismice în estul Canadei, în New England, iar în ultimi ani şi în zona New York-ului, zone în care cutremurele nu erau foarte dese. Unul dintre seismologii de la Harvard, L. Don Leet, este preocupat de posibilitatea ca un mare cutremur să lovească într-un loc neprevăzut coasta de est înainte de sfârşitul acestui secol. Informaţiile care vin din Carolina şi Georgia sunt puţine, însă Coast and Geodetic Survey au raportat în anul 1959 că suprafaţa uscatului din apropiere de Savannah s-a diminuat din anul 1933 cu mai mult de 10 cm. „Apele lacurilor (Marilor Lacuri) vor curge în Golf (Golful Mexic) mai degrabă decât pe căile navigabile aşa cum s-a discutat recent (St. Lawrence Seaway 28).” Şi totuşi, multe dintre zonele din Ohio, Indiana şi Illinois vor fi în siguranţă. „Schimbarea polilor” despre care a adus o dată vorba Cayce, ar putea întradevăr să provoace scurgerea Marilor Lacuri către Mississippi Valey, creând probabil un fluviu de dimensiunile Nilului sau Amazonului. Se cunoaşte faptul că Lacurile se înclină în mod treptat pe direcţia vestică – în prezent cu o rată de treisprezece centimetri la 100 de mile (terestre, aprox. 160 km), şi asta numai în ultimul secol până în prezent. „Ar fi bine ca aceste căi navigabile să fie pregătite”, a spus L. Don Leet, „dar în prezent acest lucru nu este luat în considerare.” S-a făcut atunci o referire clară la St. Lawrence Seaway.

„Peste tot în ţară vom întâlni multe schimbări fizice, unele de un grad mai mic, altele de unul mai mare. Aşa cum vom afla, cea mai mare schimbare va fi cea a coastei Atlanticului de Nord. Priviţi New York-ul, Connecticut şi altele asemenea lor.” (Cazul #311-8). Insula Manhattan şi Norfolk Virginia vor fi lovite cel mai dur a prezis el, acesta (Norfolk Va.) va deveni principalul port la mare. În fapt, de aici (din Manhattan Island) este condusă acum naţiunea printr-o mare manipulare.

„Los Angeles şi San Francisco – cele mai multe dintre acestea se vor afla printre cele distruse chiar înaintea New York-ului.” Una dintre indicaţiile acelui timp este dată în următoarele cuvinte: „Dacă vor exista mari activităţi ale Vezuviului sau ale Muntelui Pelée, apoi pe coastele de sud-vest ale Californiei – şi între zonele dintre Salt Lake părţile sudice ale Nevadei – ne putem aştepta, timp de trei luni şi după aceea, la inundaţie şi cutremure.” (Cazul #270-35) El a mai spus să privim Muntele Etna şi activitatea vulcanică raportată acolo. 28 Sistemul de canale şi ecluze ce permite marilor ambarcaţiuni să navigheze de la Oceanul Atlantic până la Marile Lacuri. 147

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

California este aşezată pe marea falie San Andreas, o falie fracturată până la o adâncime de 24 km şi o lungime de 3.219 km. Profesorul Hugo Benioff de la Institute of Technology, probabil cea mai mare autoritate mondială în domeniul cutremurelor, a declarat că oraşul Los Angeles ar putea fi devastat în orice zi, o probabilitate recunoscută de mult timp. Având în vedere numărul mare de oameni ce au fost atraşi de California în ultimul timp, ne putem pune una dintre întrebările dacă nu cumva acest lucru are o semnificaţie karmică, un subiect pe care îl vom discuta într-un capitol ulterior.

„Vor apărea ţinuturi noi în Oceanul Atlantic, precum şi în Pacific.”

Aceste lucruri par a se întâmpla destul de departe în timp, dar să ne amintim că recent, în noiembrie 1963, cât de rapid a apărut, după o erupţie vulcanică, o nouă insulă pe coasta Islandei. Numită Surtsey, această insulă a crescut peste noapte până la o înălţime de 10 metri peste nivelul mării şi încă se află acolo.

„Poseidia va fi printre primele părţi ale Atlantidei care va apărea din nou,” spunea Cayce. „Aşteptaţi-vă la asta prin şaizeci şi opt, şaizeci şi nouă 29. Nu mai târziu!”. Acestea au fost localizate în jurul insulelor Bahamas. Descoperirea doctorului Manson Valentine între anii 1968 – 1970, a unei structuri asemănătoare unui templu, arată acurateţea profeţiei lui Cayce.

„Cu toate acestea, odată cu trecerea timpului, în apropierea schimbărilor care vor veni, va fi posibilă şi deschiderea unuia dintre cele trei locuri unde au fost puse înregistrările (atlanţilor), pentru cei iniţiaţi în cunoaşterea Lui Dumnezeu Unicul: Templul lui Iltar30 (din apropiere de Bimini)31 se va ridica din nou; de asemenea, atunci va fi deschis şi templul înregistrărilor din Egipt; vor putea fi găsite atunci acele înregistrări care au fost puse în centrul, în inima ţinutului atlant. Înregistrările sunt unice.” (Cazul #5750-1)32 Dar Cayce s-a mai şi înşelat, iar acest lucru este dezvăluit în predicţia schimbărilor ţinutului din Alabama din anul 1936 – 1938. Acestea nu au avut loc. 29 Se pare că acolo s-au descoperit într-adevăr o serie de formaţiuni subacvatice în anul 1968, formaţiuni ce seamănă foarte mult ceea ce au fost cândva drumuri diguri sau ziduri. Însă, unii dintre cercetători sunt sceptici în legătură cu aceste descoperiri, considerându-le simple formaţiuni naturale şi există astfel posibilitatea să aibă dreptate, iar Cayce să se fi referit la fel ca mai înainte la anul 2068, 2069. 30 În citatul autorului nu apare numele dar în lecturilor lui Cayce acesta este specificat. 31 Paranteza aparţine autorului. 32 Aici, paragraful 23 din Lectura lui Cayce este puţin modificat de către autor cărţii. Orginalul de la A.R.E. este acesta: „(Q) In which pyramid or temple are the records mentioned in the readings given through this channel on Atlantis, in April, 1932? [[364] series] (A) As given, that temple was destroyed at the time there was the last destruction in Atlantis. Yet, as time draws nigh when changes are to come about, there may be the opening of those three places where the records are one, to those that are the initiates in the knowledge of the One God: The temple by Iltar will then rise again. Also there will be the opening of the temple or hall of records in Egypt, and those records that were put into the heart of the Atlantean land may also be found there - that have been kept, for those that are of that group. The RECORDS are ONE.” 148

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului (n.tr. După părerea mea, Cayce nu se referă la secolul în care a trăit el, ci la unul viitor. Am multe motive pentru care spun acest lucru, dar nu am nici spaţiul şi nici timpul necesar să le expun aici. Cine îl va studia pe Cayce cu atenţie, îşi va da seama de acest lucru. Nu am nici cea mai mică îndoială că lecturile au fost transcrise corect de stenografa dumnealui, d-na Gladys Davis. Dacă dl. Cayce spunea '36 sau '38 era în mod evident vorba de anul 2036 sau 2038, iar atunci când spune anul în mod complet, şi d-na Davis îl reproduce în mod corect şi complet. Fiii lui Belial vor căuta întotdeauna să inducă în eroare spunând că aceşti ani au trecut, nu s-a întâmplat nimic, iar Cayce sa înşelat. Este bine să fim atenţi! Să nu ne lăsăm înşelaţi de aceşti Fii ai lui Belial, care se află printre noi, dar care nu sunt cunoscuţi sub această denumire. Vă recomand să citiţi pe această temă cartea scrisă de David Davidson, „The Great Pyramid – Its Divine Message”, carte în trei volume, prima ediţie apărută fiind în anul 1924 şi ultima ediţie, cea de-a noua, în anul 1961, şi cartea d-lui John Van Auken, „2038 - The Great Pyramid Timeline Prophecy” care a apărut în anul 2012 ).

În mod natural apare şi întrebarea: De ce toate aceste tulburări şi erupţii vulcanice au loc acum în Statele Unite, şi în mod special, de ce în această perioadă? Trebuie oare să se întâmple toate acestea? Lecturile lui Cayce indică anumite motive care par să fie uimitoare, toate acestea se întâmplă din cauza păcatelor omului. O dată, la întrebarea în legătură cu petele solare, el a spus:

„Aşa cum Soarele a fost stabilit ca şi conducător al acestui sistem solar, nu pare normal şi rezonabil ca acesta să aibă un efect asupra locuitorilor Pământului, precum şi asupra vieţii vegetale şi minerale de pe Pământ?... Astfel că, Soarele îşi trimite lumina şi căldura sa peste copiii Lui Dumnezeu de pe Pământ, face astfel parte din compoziţia din care este alcătuit omul pe Pământ, sau cum se mai spune; după cum se vede şi se ştie, există aici materie solidă, lichidă şi gazoasă. Toate acestea sunt una singură, în diferite stadii de activitate. De ce este aşa Omule? – omule de Dumnezeu! Şi totuşi, atunci când acesta (omul) devine sfidător la adresa Luminii prin care i-a fost poruncit să meargă, pentru a arăta gloria Lui Dumnezeu, frumuseţea Sa, compasiunea şi speranţa Sa – da, răbdarea Sa – chiar trebuie să vă miraţi că acolo pe suprafaţa Soarelui (prin intermediul petelor solare) se reflectă aceste tulburări şi divergenţe, cele care au fost şi sunt păcatele omului?” (Cazul #5757-1)33 Dacă acest lucru este adevărat, Soarele are o sensibilitate care, se pare că, nu a mai avut-o niciodată înainte. Cayce a explicat acest lucru în modul următor:

„Care

33 Reproducerea exactă a parafrafului 13 din lectura 5757-1 este: „As the sun is made to shed light and heat upon God's children in the earth, it is then of that composition of which man is made, or of that termed the earth; yet, as ye have seen and know, there is solid matter, there is liquid, there is vapor. All are one in their various stages of consciousness or of activity for what? Man - GODLY MAN! Yet when these become as in defiance to that light which was commanded to march, to show forth the Lord's glory, His beauty, His mercy, His hope, - yea, His patience, - do ye wonder then that there become reflected upon even the face of the sun those turmoils and strifes that have been and that are the sin of man?” 149

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

este efectul şi cum se manifestă mânia, gelozia, ura şi animozitatea? Mare parte din această confuzie care se manifestă pe Pământ, apare pe Soare precum o pată. De ce se produce perturbarea comunicaţiilor de toate felurile între oameni? Amintiţi-vă povestea, alegoria dacă doriţi să o denumim astfel, a Turnului Babel.” După care, el a venit cu următorul avertisment: „Căci, în cele din urmă, ceea ce faceţi ajunge până la Făcător – chiar şi Soarele reflectă aceste tulburări care apar în tine, chiar şi cutremurele, războaiele şi duşmăniile, îţi influenţează chiar şi viaţa de zi cu zi. Deci, ce sunt aceste pete solare? O consecinţă firească a acestor tulburări a fiilor Lui Dumnezeu de pe Pământ şi care se reflectă asupra lor în acelaşi fel.” (Cazul #5757-1)34 În data de 30 octombrie 1968, Courier-Journal din Louisville, Kentucky, apărea cu următorul articol: „Furtunile de pe suprafaţa Soarelui au provocat ieri ample interferenţe cu comunicaţiile din banda de Unde Scurte... Produse de activitatea unui grup de erupţii solare din anumite zone cu activitate magnetică intensă ale câmpului magnetic din jurul Soarelui... Se consideră că activitatea crescută are legătură cu aşa-zisul 'an cu Soare furios' din anul 1969. Anul viitor este de aşteptat să fie vârful actualului ciclu de 11 ani de activitate solară.” Pe 10 august 1969, la Orbiting Solar Observatory a fost lansat satelitul OSO 6, acesta va furniza după spusele A.P. „cele mai importante informaţii în legătură cu furtunile solare care întrerup comunicaţiile radio de pe Pământ, şi care sunt un potenţial pericol pentru astronauţii ce zboară în spaţiul cosmic.” În mod deosebit, oamenii de ştiinţă sunt interesaţi de razele de înaltă energie care sunt împrăştiate prin spaţiu de ce au loc exploziile solare – erupţiile violente de tip termonuclear de pe suprafaţa Soarelui care trimit furtuni de radiaţie prin spaţiu cosmic şi care influenţează aurora boreală şi eventual vremea, viaţa sălbatică şi chiar cutremurele de pe această planetă. Astfel, legea acţiunii şi reacţiunii – karma – ar putea fi cu adevărat o lege universală. Cayce a insistat mereu şi mereu pe faptul că, tulburările, conflictele şi revoltele din trecut, din prezent şi din viitor, sunt rezultatul neascultării omului. Dacă acest lucru este adevărat, atunci pasajul din Biblie care spune, „Să nu vă lăsaţi înşelaţi (de aparenţe), pentru că Dumnezeu nu poate fi batjocorit” capătă astfel un nou înţeles. Legea cauzei şi efectului ar putea merge mult mai departe decât se credea până acum posibil. 34 Reproducerea exactă a paragrafului 16 din lectura 5757-1 este: „How do they affect man? How does a cross word affect thee? How does anger, jealousy, hate, animosity, affect thee AS a son of God? If thou art the father of same, oft ye cherish same. If thou art the recipient of same from others, thy brethren, how does it affect thee? Much as that confusion which is caused upon the earth by that which appears as a sun spot. The disruption of communications of all natures between men is what? Remember the story, the allegory if ye choose to call it such, of the tower of Babel.” 150

Edgar Cayce – Despre Originea şi Destinul Omului

CAPITOLUL UNSPREZECE

SOSIREA NOII ORDINI A new era of great expectation is upon us.

151