Lumea a Treia

LUMEA A TREIA Lumea a Treia - sintagma lansata de economistul francez A. Sauvy in anii ’50 pentru a desemna un ansamblu de tari sarace si lipsite de putere – da nastere ulterior miscarii de decolonizare de dupa razboi. Ea formeaza un vast inel in sudul marilor tari industrializate, care inglobeaza tari din Africa, Asia si America Latina. Caracteristicile Lumii a Treia (din anii ’50 pana in anii ’70) Lumea a Treia se caracterizeaza printr-o economie subdezvoltata, societati dezarticulate si fragilitate politica. - Debilitate economica Economia din tarile Lumii a Treia se caracterizeaza prin mai multe trasaturi specifice. 1. Suprematia sectorului primar (in special agricol), ingustarea sectorului secundar si hipertrofierea relativa a sectorului tertiar. 2. Dualismul intre o economie moderna, dar care nu priveste decat cateva tipuri de activitate (plantatii consacrate culturilor de export, industrii extractive si unele industrii manufacturiere, marele comert) si o economie slab productiva si predominanta (artizanat, micul comert, agricultura traditionala). 3. Slabiciune generala a productiei. Daca cresterea economica este ampla incepand din anii ’60, Lumea a Treia, care concentreaza trei patrimi din populatia Terrei, nu furnizeaza in 1980 decat o cincime din productia mondiala. Exista numeroase obstacole in calea dezvoltarii. Tarile Lumii a Treia dispun de mana de lucru ieftina si uneori de resurse naturale din abundenta. Ele duc insa lipsa de capital, de specialisti si de cadre si sufera din pricina ingustimii pietelor lor interne. Exporturile lor depind inca uneori de una sau doua materii prime al caror pret, foarte diferit de la un an la altul, creste mai incet decat cel al produselor manufacturate pe care le cumpara din tarile industrializate (deteriorarea termenilor schimbului).

- Societati in criza Produsul intern brut pe cap de locuitor, care permite aprecierea nivelului de trai al populatiei, este foarte scazut. Malnutritia si subnutritia, jalnica situatie sanitara si nivelul ridicat al mortalitatii infantile, analfabetismul si folosirea copiilor la munci grele sunt tare endemice. Inegalitatile sunt revoltatoare. Mai intai inegalitatile sociale. Alaturi de categoriile sarace, care alcatuiesc majoritatea populatiei si care grupeaza populatia din mahalale si taranii (fara pamant, locatari sau mici proprietari), traieste o minoritate de oameni bogati a caror bogatie o constituie proprietatea funciara, legaturile cu strainatatea (import-export mai ales) sau proximitatea puterii politice; clasa mijlocie se consolideaza, dar ramane redusa numeric. Urmeaza inegalitatile regionale. Activitatile moderne se polarizeaza la malul marii, adeseori in cateva mari orase, in timp ce mediul rural intern este neglijat. Sporul demografic este considerabil. Cresterea populatiei atinge in medie 2,5% pe an in anii ’60 si ’70 (fata de 1% in tarile dezvoltate). Legata de scaderea mortalitatii (favorizata de vaccinare, antibiotice, reguli de igiena) si de mentinerea unei ridicate rate a natalitatii (comportamentul natalist fiind favorizat de nivelul de trai scazut, de inocularea religioasa a populatiilor), cresterea populatiei agraveaza problema locurilor de munca, a scolarizarii si a locuintelor si explica in parte importanta exodului rural. - Violenta si dependenta politica Statele din Lumea a Treia au mostenit in general frontierele de la colonizare, iar statele inglobeaza adeseori numeroase nationalitati. Rezulta frecvente conflicte interetnice, mai ales in Africa. In unele tari din America Latina, tensiunile raman vii intre descendentii colonilor europeni si indieni. Sa fie oare acestea consecinta lipsei de coeziune nationala, a analfabetismului si a numarului redus de reprezentanti ai clasei mijlocii, sau a slabiciunii traditiilor democratice? In anii ’60 si ’70 democratiile continua sa fie putine la numar. Pana la sfarsitul anilor ’70, dictatura este forma politica cea mai frecvent intalnita. Statele Lumii a Treia, datorita slabiciunilor lor, sunt o prada usoara pentru marile puteri, in special pentru SUA si URSS. Este adevarat ca ele reprezinta o miza startegica: teritoriile lor marginesc adeseori marile drumuri maritime si aeriene; ele reprezinta si o miza economica: au resurse miniere, agricole si reprezinta o piata importanta pentru produsele din tarile dezvoltate. Eforturile de organizare a Lumii a Treia (din anii ’50 pana in anii ’70) In anii ’50, tarile din Lumea a Treia incep lupta pentru emancipare si dezvoltare. - De la Bandung la “nealiniere” Noile state din Asia si Africa lupta inainte de toate pentru emanciparea lor politica. In aprilie 1955, la Bandung (in Indonezia) are loc o conferinta la care participa 23 de state din Asia si 6 din Africa. Participantii isi exprima sprijinul in favoarea revendicarilor vizand independenta tarilor din Maghreb, a luptei arabilor impotriva Israelului si condamna apartheid-ul. Indianul Nehru propune conferintei spre adoptare cinci principii cunoscute sub numele de Pan Shila: respectarea suveranitatii tuturor statelor; egalitate intre natiuni; neagresiune; neamestec in problemele interne; coexistenta pasnica.

Sase ani mai tarziu, la Belgrad, in septembrie 1961 are loc prima conferinta a tarilor “nealiniate”. In timpul lucrarilor acesteia – care nu este numai afro-asiatica, pentru ca siau trimis reprezentanti si Iugoslavia si Cuba – statele participante isi manifesta refuzul de a se alinia la unul dintre cele doua blocuri (refuzul de a adera la o alianta militara colectiva, de a incheia o alianta bilaterala cu una dintre superputeri, de a accepta instalarea unor baze militare straine pe teritoriul lor). Miscarea de nealiniere ia amploare in anii urmatori prin adeziunea unor noi state africane si a unor tari latino-americane. Dar intre statele membre apar grave neintelegeri: unele se apropie de blocul sovietic, altele se alatura Occidentului; putini sunt de acum cei care, asemeni iugoslavului Tito, apara o stricta nealiniere. Tema care unifica tarile Lumii a Treia nu mai este emanciparea fata de cele doua blocuri, ci revendicarea unei impartiri mai juste a bogatiilor cu tarile dezvoltate. - Pentru o “noua ordine economica internationala” Tarile din Lumea a Treia obtin aprobarea ONU pentru organizarea, in 1964, a primei Conferinte a Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (CNUCED). Dar negocierile in cadrul acesteia ajung decat la rezultate minore. In 1973, tarile OPEC decid o crestere unilaterala a pretului petrolului. Desi aceasta situatie agraveaza greutatile a numeroase tari din Lumea a Treia, ea determina tarile bogate sa constientizeze riscurile la care se expun daca refuza sa initieze o discutie constructiva cu tarile producatoare de materii prime. In 1974, adunarea extraordinara a Natiunilor Unite, desfasurata la New York, se incheie cu Declaratia din 1 mai privind “noua ordine economica internationala”; in aceasta declaratie se subliniaza dreptul statelor din Lumea a Treia de a nationaliza resursele naturale si activitatile economice care se desfasoara pe teritoriul lor, acela de a obtine o reevaluare a preturilor materiilor prime si datoria tarilor bogate de a oferi un tratament preferential exporturilor din tarile sarace. Aceste principii contribuie la crearea a doua noi institutii internationale: Fondul International de Dezvoltare Agricola (FIDA), institutie specializata a ONU creata in 1978, care finanteaza cu o rata scazuta a dobanzii dezvoltarea agricola si rurala a tarilor celor mai sarace si Fondul comun de stabilizare a cursului produselor de baza, stabilit de CNUCED in 1976, pentru a sustine cursul principalelor produse de baza. Au fost semnate, incepand din 1975, acorduri de cooperare – acordurile de la Lome – intre CEE si tarile ACP (Africa, Caraibe, Pacific) cele mai sarace. - Strategii de dezvoltare Lupta impotriva saraciei nu este numai o lupta colectiva. Fiecare tara din Lumea a Treia incearca sa se dezvolte prin forte proprii. Strategiile de industrializare se pot reduce la trei tipuri: Substituirea importurilor, care consta in inlocuirea produselor importate cu produse nationale, punand capat importurilor. Valorificarea exporturilor, al carei obiectiv este crearea unor industrii exportatoare prin atragere de capital, in general strain, prin costul scazut al mainii de lucru, avantaje fiscale, diminuarea taxelor la import, sau prin abundenta de materii prime. Crearea unor industrii de baza care sa antreneze o dezvoltare industriala in jos; dat fiind ca rentabilitatea acestora este scazuta, ele sunt preluate de stat, care trebuie sa dispuna de un important capital.

Agricultura nu este intotdeauna neglijata: Prin reforma agrara, statul imparte marile proprietati prost exploatate intre taranii fara pamant, apoi ii ajuta pe noii proprietari sa se echipeze (uneori pamantul este colectivizat). Reforma trebuie sa desfiinteze nedreptatile sociale, sa mareasca productia agricola si sa dezvolte piata interna. In America Latina si in Asia, statul imparte noi varietati de cereale cu randament inalt (orez, grau, porumb) favorizand extinderea retelei de irigatie, folosirea ingrasamintelor, a pesticidelor si a echipamentelor moderne: aceasta este Revolutia verde. Lumea a Treia in anii ’80 si ’90 Tarile Lumii a Treia se democratizeaza si trebuie sa rezolve problema datoriilor lor. Mai exista oare Lumea a Treia? Unele tari sse dezvolta rapid si nu mai sunt tari din Lumea a Treia, in timp ce altele se scufunda in mizerie. - Problema datoriilor Pe parcursul anilor ’70, anumite state din Lumea a Treia au imprumutat de la banci sau de la organisme publice din tarile bogate, care, si unele si altele, practicau dobanzi scazute; imprumuturile au fost acordate mai ales statelor care erau apparent solvabile, in special celor care se bucurau de o buna imagine, ca de pilda marile tari latino-americane sau care dispuneau de resurse petroliere. In anii ’80, statele care s-au imprumutat s-au confruntat cu criza mondiala si cu diminuarea resurselor lor bugetare, desi trebuiau sa-si achite datoriile; acest lucru a provocat un deficit bugetar ce a provocat inflatie (Argentina, in 1989, aproape 5000% inflatie). Unele dintre ele obtin o reesalonare a datoriilor, uneori chiar o reducere a acesteia, precum si imprumuturi din partea Fondului Monetar International. Dar in aceste conditii, ele trebuie sa accepte aplicarea unor “politici de ajustare structurala”, care constau in reducerea cheltuielilor statului si liberalizarea economiei; consecintele pe termen scurt ale acestei politici sunt grave: cresterea ratei somajului datorita restructurarii intreprinderilor publice si micsorarea numarului de functionari; cresterea pretului produselor de prima necesitate datorita reducerii subventiilor; reducerea cheltuielilor sociale in timp ce populatia traieste deja in mizerie. - O democratizare ce provoaca noi tensiuni In anii ’80 si ’90, dictaturile Lumii a Treia fac loc adeseori democratiilor. Dificultatile sociale, care au fost puse pe seama regimurilor autoritare si hotararea marilor puteri (Statele Unite incepand de la administratia Carter, URSS-ul lui Gorbaciov) de a nu mai sustine regimuri care incalca fara niciun fel de retineri drepturile omului, explica in parte aceasta schimbare politica. Dar aceste democratii se confrunta cu numeroase probleme: o urbanizare prea rapida si accentuarea lipsei de siguranta in orase, pauperizarea unei parti a populatiei si cresterea numarului de conflicte sociale, persistenta miscarilor de gherila, narcoterorismul in America de Sud. Tentatia este foarte mare pentru o parte din conducatorii acestor tari de a deturna furia popoarelor lor impotriva unui dusman din afara.

Incompetenta sistemelor instaurate de a rezolva problemele sociale alimenteaza de altfel integrismul religios, musulman in Orientul Mijlociu si in Maghreb, dar si hindus in India, protestant in mahalalele din America Latina. - Explozia Lumii a Treia Anumite tari care apartin Lumii a Treia din anii ’50 s-au imbogatit rapid. Ele s-au dezvoltat si s-au detasat de blocul tarilor sarace: Cei patru dragoni ai Asiei de Sud-Est (Coreea de Sud, Taiwan, Singapore, Hong Kong) sau industrializat pe parcursul anilor ’70 si ’80. In Coreea de Sud si Taiwan, prospetitatea industriilor manufacturiere de export a permis imbogatirea statului, crearea unei sprastructuri si a unei industrii de baza, cresterea nivelului de trai; piata interna a devenit la randul ei un motor pentru dezvoltare. Multe tari din Asia de Sud-Est urmeaza calea deschisa de dragoni: Thailanda, Indonezia, Malaysia, Vietnam care raman sarace, dar cunosc in prezent o ampla crestere economica. In America Latina, multe tari (Chile, Argentina, Brazilia, Mexic, Venezuela) nu mai sunt considerate tari din Lumea a Treia. Tarile din Peninsula arabica s-au dezvoltat si ele foarte rapid din 1973 datorita rentei petroliere. Cu toate acestea, pretul petrolului a scazut mult din 1982. La celalalt pol se afla grupul tarilor PMA (Pays les moins avances – Tarile cele mai putin avansate), care include circa treizeci de tari din Africa si Asia; aceste tari raman sau se adancesc in mizerie. Ele au un PNB (Produs National Brut) foarte scazut si o crestere demografica naturala printre cele mai ridicate din lume.