Luiza şi Mircea Seche - Dictionar de Sinonime

Dicţionarul De Sinonime al Limbii române de Luiza Seche şi Mircea Seche

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA 1982 A Dictionary of Synonyms in Romanian             79717 Bucureşti, Calea Victoriei 125

PREFAŢA Oricine recurge la un dicţionar de sinonime doreşte să afle din el ce cuvinte mai poate folosi într-o împrejurare sau alta, afară de cele care îi vin spontan în minte. El ştie deci din capul locului, fără să întârzie asupra teoriei, că o asemenea lucrare este o listă de corespondenţe dintre cuvinte deosebite având calitatea de a se schimba uneori între ele. Autorii care întocmesc listele — ne referim la cei foarte conştiincioşi — constată că... aparenţele înşală. Oricât ar fi de exact, de exemplu, că barabulele numesc aceeaşi plantă ca şi cartofii, că cioban, păcurar, mocan şi păstor numesc pe cel care are meseria de crescător de oi, că ins, individ, persoană numesc pe cineva, totuşi, nu se pot pune unul în locul altuia, la întâmplare, după cum n-o putem face nici cu smalţ, email şi glazură şi nici cu multe altele. Ce ne împiedică ? Uzul, practica exprimării! El opreşte, de exemplu, chiar pe gazetarul cel mai dornic de a se face remarcat să scrie în ziar aprovizionarea populaţiei cu barabule, pentru că practica a stabilit că într-un caz ca acesta sântem obligaţi să spunem şi să scriem cartofi. Nici ins, individ, persoană, la care se mai pot adăuga şi alţi termeni, nu sânt înlocuibili oricând şi oricum. Dificultatea nu constă aşadar din a aduna şi a pune grămadă la locul lor alfabetic toate cuvintele capabile vreodată să stea unul în locul altuia, ci a arăta cână este îngăduit şi cână nu să se opereze înlocuirea. Acesta este principiul adoptat de Luiza Seche şi Mircea Seche în dicţionarul de faţă. Lexicografi cu o bogată experienţă, riguroşi şi tenaci, ei au reuşit, aplicând criterii ferme, să defrişeze un teren ale cărui arcane nu am făcut decât să le schiţăm în cele câteva exemple de mai înainte. Spre a ajunge la precizia cerută de stabilirea condiţiilor de utilizare a sinonimelor, autorii au dus până la capăt consecinţele hotărârii lor. Cum analiza dovedea limpede că este nevoie de o ierarhie a înţelesurilor cunoscute ale celor peste 35 000 de cuvinte luate în studiu, ei au făcut ceea ce nici un autor de dicţionare de sinonime ale limbii române nu s-a încumetat vreodată : au stabilit echivalenţele sinonimice pe sensuri, arătând cum se distribuie ele. La a desface, de exemplu, figurează 12 sensuri, la desfacere sânt înregistrate 12, la dojana apar 28, la a da s-au separat 43 de sensuri. Ideea de a renunţa la acumularea de sinonime după semnificaţia lor globală a dus imediat la o distribuţie operativă, adică practică, şi stilistică, adică foarte nuanţată. Dicţionarul, care priveşte limba română ca un tot unitar, dar nu uniform, ci variat şi rafinat, combină criteriul ierarhiei semantice cu valorile funcţionale. Drept urmare, fiecare sinonim este plasat întrun loc sau altul după cum răspunde la repartiţia regional-literară, la cea stilisticoVI funcţională (face parte sau nu din uzul general, dintr-un limbaj deosebit, poetic, tehnico-ştiinţific, argotic?) şi la repartiţia diacronică (este învechit, ieşit din uz, ori pe cale de a ieşi din uz? etc). Supus unei astfel de analize, sinonimul poartă în dicţionar toţi indicii de care este nevoie pentru a şti într-adevăr când şi cum are dreptul de a înlocui pe unul din omologii săi. Autorii s-au izbit însă de o dificultate nouă procedână astfel. Sensurile unor cuvinte rămân ambigue dacă nu sânt explicate. Or, a le explica într-un dicţionar de sinonime nu este posibil decât dacă se lărgeşte enorm cadrul. Lărgindu-i-se însă cadrul, dicţionarul nu-şi mai îndeplineşte sarcina fundamentală, care e de natură practică: a găsi repede sinonimul necesar. Ca să fie scoase din starea de ambiguitate, sensurile în cauză au fost ilustrate cu foarte scurte contexte elaborate ad-hoc. Ele au fost anume gândite şi formulate neutru,, cum se şi cuvenea de altminteri, căci, dacă s-ar fi fabricat contexte sclipitoare, ele ar fi devenit derutante, deci inutile pentru cititor. Cele două principii: sinonimie pe sensuri şi, în interiorul fiecărui sens, sinonimie marcată stilistic, diacronic şi regional, asigură Dicţionarului de sinonime al limbii române (DSE)o bază ştiinţificăpe care, dacă nu mă înşel, nu a avut-o până la lucrarea de faţă nici una din încercările anterioare, rămase, după părerea noastră, la nivelul glosărilor simple şi în mare măsură impresioniste. Deosebirea rezidă de fapt în modul de a concepe atitudinea faţă de contexte. în timp ce, pentru predecesorii dicţionarului la care ne referim, sinonimia rezultă din contexte mai mult ori mai puţin accidentale, sugerate de cunoştinţele şi de capacitatea de asociere a autorilor, în cazul de faţă s-a considerat drept context ceea ce oferă în mod obiectiv uzul curent ăl limbii. însuşi faptul că se adoptă configuraţia semantică obişnuită, ici şi colo amendată, însă cu multă grijă, este o dovadă în acest sens. Lucrat cu o tehnică lexicografică deosebit de bine pusă la punct, dicţionarul nu putea să nu ţină seamă de aşa-numitul circuit închis. Este vorba de o reţea în aşa fel concepută, încât ochiurile ei să nu permită nici unui sens şi nici unui cuvânt înregistrat să scape fără referinţă în interiorul lucrării. De aceea,

pe cititorul nedeprins cu aplicarea acestei reţele în încercările lexicografice anterioare privind sinonimia sar putea să-l surprindă marea cantitate de trimiteri. După o scurtă utilizare a dicţionarului, el va aprecia însă valoarea şi importanţa modalităţii adoptate de autori. Cercetătorul — la rândul său — are de profitat de pe urma sistemului, fiindcă i se oferă posibilitatea unei informări rapide şi certe în limitele listei de cuvinte înregistrate în dicţionar asupra câmpurilor semantice, asupra relaţiilor regional-literar, învechitliterar, tehnico-ştiinţific-uzual ş.a.m.d. A spune, în aceste condiţii, că Dicţionarul de sinonime al limbii române (DSR), întocmit de Luiza Seche şi Mir cea Seclie după mulţi ani de muncă îndârjită, este o „premieră'''' în lexicograf ia noastră — şi nu numai în ea -— înseamnă doar a recunoaşte cu satisfacţie calităţile „lucrului bine făcut". Sântem convinşi că, pe Ungă latura lui practică, prin care oferă soluţii celor interesaţi de îmbunătăţirea modului lor de exprimare, pe Ungă scoaterea în evidenţă a bogăţiei sinonimice a limbii române, dicţionarul constituie o bază solid construită şi un stimulent eficace pentru cercetări ulterioare de diverse feluri, în primul rând de stilistică. Acad. I. CoTEANU PREFAŢA AUTORILOR Lexicografia românească a înregistrat, în ultima vreme, succese Temareabile în direcţia elaborării a numeroase tipuri de dicţionare, organizate nu numai după criterii externe, formale, alfabetice, ci şi după criterii interne, semantice, capabile să conducă la cunoaşterea mai completă şi mai exactă a structurii vocabularului limbii române. Pe această linie se înscrie şi Dicţionarvl de sinonime al limbii române (DSR), care şi-a propus să pună în lumină bogăţia, diversitatea, originalitatea şi expresivitatea sinonimiei româneşti. Realizarea Dicţionarului de sinonime a fost îngreuiată de numeroase circumstanţe, dintre care cel puţin două esenţiale : inexistenţa unei opere similare în lexiccgrafia românească (ce ar fi putut constitui un temeinic punct de plecare pentru noi), precum şi stabilirea unei concepţii preliminare, convingătoare şi cuprinzătoare, asupra relaţiilor sinonimice (determinantă în operaţia de excerptare a materialului, în delimitarea şi organizarea lui). Tradiţia lexicografici sinonimice româneşti este, din păcate, modestă, cel puţin cantitativ. Vocabularul de câleva vorbe sinonime al lui C. Canella, din 1867, primul de acest tip din istoria lingvisticii naţionale, este o simplă traducere rezumată a unui izvor francez, cuprinzând abia 152 de serii sinonimice. Dicţionarul de sinonime elaborat sub redacţia lui Gh. Bulgăr şi apărut în 1972 reprezintă un considerabil pas înainte; datorită caracterului său deliberat elementar, limitat (cu foarte puţine excepţii) doar la o parte a vocabularului limbii române literare, el n-a putut fi pus însă decât accidental la contribuţie în lucrarea de faţă. în sfârşit, lucrarea colectivă Dicţionar analogic şi de sinonime al limbii române, din 1978, selectează, după criterii impresioniste, un inventar de bază de numai 612 termeni-titlu şi grupează într-o enumerare unică sinonimele propriu-zise şi analogiile, lăsând pe umerii cititorilor greaua sarcină a delimitării lor; în ceea ce ne priveşte, n-am putut lua deloc în consideraţie această operă, altfel onorabilă. Sperăm să rezulte din cele sumar arătate că, pentru lexicograful care îşi propune temerarul scop de a identifica relaţiile sinonimice din întregul vocabular al limbii române şi de a le organiza într-un corpus coerent şi nuanţat, dicţionarele de sinonime existente nu reprezentau punctul de plecare dorit. Am fost obligaţi, de aceea, să ne dispersăm de la început atenţia pe toate marile dicţionare explicative, generale şi speciale, chiar dacă acestea iau în consideraţie, prin natura lor, doar în mod periferic sinonimia cuvintelor înregistrate; ne-au trebuit peste 10 ani pentru cuprinderea, parcurgerea, analiza critică, selecţia şi extragerea materialului sinoVIII nimic. Materialul excerptat a fost organizat într-un fişier cu circ» 300 000 de semnalări, valorificat în dicţionarul de faţă. în privinţa conceptului de sinonimie adoptat în dicţionar, câteva precizări ni se par absolut necesare. Din punct de vedere lexical, se ştie, sânt sinonime cuvintele şi unităţile frazeologice formal diferite care denumesc aceeaşi realitate semantică (sau acelaşi sens), iar sinonimia cuprinde domeniul de relaţii al sinonimelor. Dacă la prima vedere cele două noţiuni corelative (sinonime-sinonimie) ne apar extrem de clare, surprinde în schimb marea divergenţă de opinii în acceptarea lor ca realităţi concrete; această divergenţă oscilează între recunoaşterea largă a sinonimelor şi sinonimiei, în dicţionare generale şi speciale, şi limitarea lor la cazuri de excepţie, mai ales în studiile teoretice. Se pot cita chiar exemple de lingvişti eminenţi care neagă ori limitează strict existenţa reală a sinonimiei în studiile lor semantice, dar o acceptă cu largheţe în propriile lor dicţionare. Starea de lucruri existentă ni se pare că se explică deopotrivă prin împrejurări obiective şi subiective. împrejurarea obiectivă esenţială este aceea că, deşi denumesc aceeaşi

realitate, sinonimele o fac din planuri adesea foarte diferite ale limbii, fapt care îi face pe cercetători să vorbească de existenţa unei aşa-numite sinonimii lexicale „parţiale" sau „imperfecte", alături de sinonimia „perfectă" sau „totală". Cât despre cauza subiectivă fundamentală a divergenţelor amintite, ea îşi are izvorul în numeroasele şi variatele condiţii neesenţiale pe care unii lingvişti le impun cuvintelor spre a le recunoaşte statutul de sinonime propriu-zise, judecind lucrurile în mod abstract şi global. Dar cuvintele se concretizează, se actualizează semantic în fiecare act de comunicare (scrisă, orală ori mentală). De aceea, fiecare sens al cuvântului polisemantic şi fiecare nuanţă a sensului funcţionează în mesaj ca termeni de-sinestătători, substituenţii lor semantici fiind dispensaţi de condiţia de a fi confirmaţi în toate celelate sensuri spre a fi consideraţi sinonime. Este de la sine înţeles că privind astfel lucrurile realitatea relaţiilor sinonimice se lărgeşte în mod considerabil, fapt ce se reflectă în acest dicţionar. Pentru ca două cuvinte, două sensuri sau două nuanţe semantice să obţină statut de sinonime reciproce, o unică condiţie ni se pare că trebuie considerată fără excepţie hotărâtoare : condiţia conţinutului lor comun. Sânt aşadar sinonime toate perechile ori seriile lexicale care, substituite într-un mesaj concret dat, nu alterează conţinutul esenţial al acestuia. Poziţia extrasemantică (adică apartenenţa la un stil ori la altul, la o arie geografică sau la alta, la o epocă istorică ori la alta etc.) a fiecăruia dintre termenii perechii ori seriei lexicale trecând pe planul al doilea, al condiţiei neesenţiale, nu poate altera calitatea identităţii semantice ca atare. Sânt prin urmare sinonime între ele cuvintele birjar (literar), cociş (regional) şi mínaş (învechit); condamna (literar), dezavua (livresc) şi veşteji (figurat); abundenţă, belşug (literare), mânoşie (rar), jertfă (popular), temei (regional), să tul şi spor (învechite) etc. Dacă poziţia în planul extrasemantic ocupată de termenii sinonimi nu poate fi hotărâtoare în recunoaşterea realităţii sinonimiei, ea determină, în schimb, în interiorul fenomenului o tipologie specifică, reflectată în lucrarea de faţă: sinonimele considerate ca aparţinând nivelului limbii literare (standard) subordonează, în articolele elaborate, toate celelate tipuri de sinonime, potrivit unei ierarhii indicate în amănunt în îndrumările p entru folosirea dicţionarului. Nu ne-am putut ralia nici la punctul de vedere care condiţionează existenţa IX sinonimiei de posibilitatea substituirii termenilor implicaţi în această relaţie în absolut toate mesajele în care intră ca parte componentă fiecare dintre aceşti termeni, pentru motivul, elementar, invocat şi mai sus : sensurile cuvintelor unei limbi nu se actualizează niciodată în mod global, ci doar prin intermediul mesajului contextual concret, particular, singurul în măsură să decidă limitele realităţii sinonimiei. Există, din punctul de vedere a,l mesajului contextual, un aşa-zis prag minimal şi unul maximal al sinonimiei. în condiţia pragului minimal se înscrie ipostaza în care un termen substituie din punct, de vedere semantic un alt termen într-un unic mesaj (slab este, de exemplu, sinonim cu macru doar în contextul came ~ ) ; în limitele pragului maximal se înscriu termenii ce pot fi virtual substituiţi reciproc într-un număr incalculabil de mesaje (a se vedea, în acest caz, verbele a spune şi a zice). în realizările particulare ale actului de comunicare, sinonimia se dovedeşte cu mult mai productivă decât apare ea în dicţionarele explicative uzuale, obligate să reflecte semantic ansambluri întregi de mesaje. Dicţionarul nostru pleacă de la condiţia minimală a substituţiei lexicale contextuale în recunoaşterea realităţii sinonimiei; de aici a rezultat sporirea bogăţiei materialului înregistrat. îfe exprimăm, în încheiere, speranţa că rezultatele acestei munci de pionierat, la care, în faza de organizare a materialului, preliminară redactării, am fost ajutaţi de fiica noastră, Irina Preda, vor putea constitui un izvor de informaţii util pentru un public cât mai larg şi totodată o bază mai sigură de plecare pentru elaborarea unor opere lexicografice similare. ÎNDRUMĂRI PENTRU FOLOSIREA DICŢIONARULUI Dicţionarul de sinonime al limbii române ia în consideraţie întregul vocabular al limbii române, din toate epocile, regiunile, stilurile şi limbajele speciale, autorii lui propunându-şi să realizeze, pe cât posibil, un inventar exhaustiv al relaţiilor sinonimice existente. Au fost excluse din acest inventar doar regionalismele şi arhaismele izolate într-un singur izvor, precum şi terminologia tehnico-ştiinţifică de circulaţie strict limitată, consemnată în izvoarele de specialitate. Lucrarea este consacrată sinonimiei cuvintelor comune ale limbii române; au fost totuşi acceptate în inventarul lexical o serie de nume proprii (de ex. Aldebaran) care intră în relaţii sinonimice cu numele comune (deşteptătorul, porcarul etc), pentru a nu sărăci, din motive formale, imaginea de ansamblu a fenomenului. Dicţionarul înregistrează atât cuvinte simple (drag, iarbă, om), cât şi numeroase îmbinări de cuvinte (bilet de bancă, conăurul-ăoamnei) asimilabile, prin sensul lor general, cuvintelor simple.

Asimilate cuvintelor simple, îmbinările de cuvinte apar consemnate fără excepţie la ordinea alfabetică a primului element, fie ca articole de-sine-stătătoare (calcea-calului), fie, mai ales, subsumate la primul element component, când acesta cumulează mai multe valori semantice sau mai multe îmbinări de cuvinte (v. acid azotic, acid carbolic, acid cianlúdric etc, la acid). îmbinările de cuvinte reunite în cadrul unui sens dat apar în ordine alfabetică globală şi sânt izolate între ele prin punct şi virgulă. Lista de cuvinte a dicţionarului cuprinde două nivele fundamentale, net diferite prin importanţă şi mod de tratare: a) nivelul de bază, în care se află incluşi toţi termenii literari care intră în relaţii sinonimice şi unde apare înregistrată întreaga serie sinonimică identificată în limba română; b) nivelul trimiterilor, în care se află însumaţi termenii neliterari (populari, regionali, învechiţi), livreşti, rari, cu valoare stilistică explictiă (familiari, ironici, depreciativi, peiorativi, figuraţi), argotici etc.; aceşti termeni sânt consemnaţi la locul lor alfabetic ca simple trimiteri către toate corespondentele lor sinonimice de la nivelul de bază din cuprinsul lucrării. Cuvintele aparţinând ambelor nivele amintite sânt înregistrate în lucrare într-un corpus unic, în ordine alfabetică strictă, dar diferenţiate prin mijloace grafice (majuscule verzale, pentru termenii literari; minuscule aldine, pentru trimiteri). Concentrarea într-un corpus alfabetic unic a întregului inventar lexical sinonimic a urmărit un scop practic — facilitarea consultării dicţionarului—, dar şi unul lexicologie: acela de a oferi o estimare operativă a măsurii în care unul şi acelaşi cuvânt aparţine, prin diverse accepţiuni ale sale, ambelor nivele arătate. XII Cuvintele-titlu şi sensurile precedate de semnul* aparţin fondului neliterar al limbii române pentru care nu s-au găsit sinonime literare, supraordonate; acelaşi semn convenţional indică cuvintele şi sensurile figurate, familiare etc. pentru care nu s-au găsit corespondente sinonimice neutre. în ambele cazuri, cuvintele şi sensurile respective au fost asimilate nivelului de bază din inventarul lexical, şi tratate ca atare. Cuvintele şi sensurile aparţinând nivelului de bază au în dicţionar următoarea structură maximală: 1. înregistrarea formei-titlu, cu ortografia normativă şi indicaţia de accent, urmată de clasa morfologică căreia îi aparţine. La termenii nominali cu desinenţă de feminin a fost consemnată doar formatip masculină. 2. O paranteză preliminară seriei sinonimice în care se indică apartenenţa cuvântului-titlu (ori a sensului) la un anumit domeniu (iar la numele de animale şi de plante, şi denumirea ştiinţifică). 3. Enumerarea sinonimelor, în ordinea: cuvintele literare, cele livreşti şi rare (în unele cazuri, şi invers), cele învechite şi populare, cele populare-cele învechite şi regionale, cele regionale (pentru regionalismele localizabile geografic indicându-se şi aria concretă de circulaţie), apoi sinonimele ieşite din uz, cele învechite, cele stilistice (încheind cu figuratele), cele argotice, în sfârşit cele improprii. Se remarcă, credem, cu uşurinţă din cele arătate că enumerarea sinonimică porneşte de la sinonimele literare către cele neliterare, de la cele cu circulaţie mai largă către cele cu arie mai îngustă, de la cele actuale către cele ieşite din circulaţie, de la cele proprii către cele cu valoare stilistică, pentru motive lesne de înţeles. Fiecare sinonim ori grup de sinonime din enumerare, cu excepţia celor literare, este precedat de o indicaţie (izolată între paranteze rotunde şi de obicei abreviată, v. Lista abrevierilor folosite) privitoare la poziţia lor faţă de limba română literară actuală. Gruparea enumerativă în interiorul fiecărui tip de sinonime amintit este strict alfabetică, sinonimele-cuvinte simple precedând sinonimele-unităţi frazeologice. De asemenea, în enumerări s-a indicat accentul la sinonimele care nu aparţin nivelului de bază, având în vedere că foarte multe dintre ele sânt puţin cunoscute publicului larg; fac excepţie verbele de conjugarea I şi a IV-a, la care accentul este regulat (întotdeauna pe finală). Explicaţiile perifrastice, specifice lexicografici explicative unilingve, lipsesc cu desăvârşire din această secţiune a dicţionarului. 4. Contexte ilustrative redacţionale (de regulă, sumare) care urmează seriei sinonimice încearcă să îndeplinească o dublă funcţie în economia articolelor : pe de-o parte, aceea de a demonstra (prin procedeul substituţiei terminologice, pe care cititorii o pot face) realitatea sinonimiei enumerate cel puţin în contextul dat; pe de alta, aceea de a dezambiguiza ipostaza semantică avută în vedere de autori, dintre mai multe pe care termenul respectiv le poate avea, prin actualizarea acestei ipostaze într-un mesaj concret, în contextele ilustrative date, cuvântul-titlu este înlocuit prin tildă (~), semn convenţional care simbolizează, totodată, oricare termen din enumerarea sinonimică la care contextul a fost subsumat (chiar dacă, uneori, în construcţii sintactice uşor diferite). Omonimele etimologice aparţinând nivelului de bază apar în lucrare sub articole diferite. Pentru

motive de economie a spaţiului tipografic, şi pentru a oferi cititorilor o enumerare strict alfabetică a corespondentelor literare, omonimele de la nivelul trimiterilor au fost concentrate în mod convenţional sub o singură formă-titlu, când aparţin aceleiaşi clase morfologice. Dacă diversele sensuri ale unui cuvânt aparţin unor realizări formale (de regulă, desinenţiale) diferite (v. ardelean „locuitor din Ardeal" şi ardeleana „numele unui dans popular"), ele apar înregistrate în dicţionar în locuri alfabetice diferite, din necesităţi practice; în acelaşi mod s-a procedat cu desinenţele deosebite ale aceluiaşi sens al unui cuvânt care au serii sinonimice parţial diferite (v. iubit şi iubită). între două cuvinte-titlu cu aceeaşi formă şi cu aceeaşi categorie morfologică, termenii mai eunoscuţi precedă pe cei mai puţin cunoscuţi, deci şi cei de la nivelul de bază pe aceia de la nivelul trimiterilor. La cuvíntele-titlu cu formă identică dar aparţinând unor categorii morfologice diferite, ordinea înregistrării cuvintelor ţine seamă de ordinea alfabetică a categoriei lor morfologice. La cuvintele polisemantice aparţinând nivelului de bază, ordinea înr-e gistrării accepţiunilor este cea logică, începând de la sensul cel mai cunoscut, iar izolarea sensurilor se face cu ajutorul cifrelor arabe şi romane. în lucrarea de faţă n-au putut fi adesea urmate modelele de filiaţie semantică din dicţionarele explicative româneşti, pentru motivul, obiectiv, că nu toate sensurile unui cuvânt intră în relaţii de sinonimie; de aceea, în mod inevitabil, în organizarea semantică a articolelor din acest dicţionar apar unele hiatusuri evidente, explicabile prin natura lucrării. Dimpotrivă, în foarte multe cazuri, luând în consideraţie existenţa sinonimelor specializate în situaţii contextuale strict limitate sau chiar unice (de tip cantitativ, dimensional, local, temporal, modal, final, instrumental etc, construite cu anumite determinări), analiza semantică din lucrarea de faţă, aşa cum se reflectă ea în grupările sinonimice, apare cu mult mai amănunţită decât aceea consemnată global în dicţionarele explicative de tip general. S-a aplicat în dicţionar aşa-numitul „principiu al circuitului lexical închis" : conform acestui principiu, o serie sinonimică înregistrată la un cuvânt ori la un sens aparţinând nivelului de bază se regăseşte ca atare la fiecare sinonim al său de la acelaşi nivel, iar toate sinonimele neliterare, stilistice etc. enumerate într-o asemenea serie apar ca trimiteri, cum s-a arătat, şi la propriul lor loc alfabetic. S-a obţinut astfel o organizare structurală a sinonimiei româneşti, cu ierarhizările de rigoare. Se atrage atenţia cititorilor că unele sinonime înregistrate în acest dicţionar (chiar la nivelul de bază) nu corespund adevărului ştiinţific strict, aşa cum este el considerat în lucrările de specialitate; dar, întrucât uzul le-a consacrat cu aceste valori, iniţial improprii, s-a preferat realitatea uzului de masă adevărului ştiinţific îngust pe cale de a pierde terenul. Dificultăţi enorme au avut de întâmpinat autorii în izolarea sinonimiei figurate de sinonimia proprie, dacă se are în vedere că, în ultimă instanţă, majoritatea îmbogăţirilor semantice într-o limbă dată se produce printr-un transfer de tip figurat, estompat în timp de uzul frecvent, că adesea un termen este preluat dintr-o limbă dată atât cu sensurile sale proprii cât şi cu cele figurate şi că, în foarte multe cazuri, valorile semantice iniţial figurate prevalează asupra valorilor semantice proprii ale cuvântului, nemai-putând fi raportate la acestea, în procesul de comunicare; iată doar câteva circumstanţe care au impus să fie înregistrate în rândul sinonimelor proprii.. 2. delicat, dificil, gingaş, greu, (fig.) ingrat. (O misiune ~.) 3. dificil, greoi, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~.) 4. greu, mizerabil, necăjit, prost, rău, (înv. şi pop.) necăjós. (Un trai ~.j 5. dificil, greu, (fig.) aspru, spinos. (Drumul ~ al cunoaşterii.) ANEX adj 1. accesoriu, auxiliar, secundar subsidiar. (Element ~ într-un mecanism.) 2. alăturat, anexat. (Documentele ~.) ANEXĂ vb. 1. a (se) alătura, a (se) ataşa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. a alipi, a ataşa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.) ANEXARE s. alipire, încorporare. (~ unui teritoriu.) ANEXAT adj. alăturat, anex. (Documentaţia ~.) ANEXĂ s. adaos, apendice, completare, supliment. (~ la o dispoziţie.) ANEXÍTĂs. (MED.) (rar) salpingoovarítă. ANGAJA vb. 1. a băga, a încadra, a lua, a numi, a primi, (înv. şi pop.) a năimi. (Îl ~ tntr-un serviciu.) 2. a se băga, a intra, a se încadra, a se tocmi, a se vârî, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. şi Bucov.) a se apuca. (S-a~ paznic, mecanic.) 3. a făgădui, a se îndatora, a se însărcina, a se obliga, a promite, (înv. şi reg.) a jurui, a se prinde, (înv.) a se adeveri, a se apuca, (fig.) a se lega. (Se ~ să facă următoarele. . . ) ANGAJAMENT s. 1. asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (înv. şi reg.) juruită, (reg.) făgádă, (Transilv.) făgădáş, (Mold.) juruínţă, (înv.) promítere, sfătuit, (turcism înv.) bacalím. (Si-a ţinut ~.) 2. îndatorire, obligaţie, sarcină, (pop.) legătură. (Ce ~e ai?) ANGAJARE s. 1. încadrare, numire, primire. (~lui s-a făcut pe loc.) 2. intrare, încadrare. (~ lui în serviciu.) ANGAJAT s. salariat, slujbaş, (înv. şi pop.) năimit, (pop. şi fam.) simbriáş, (înv.) lefegiu, supus. (Era ~ al statului.) angelic adj. v. ÎNGERESC. SERAFICangelina s.v. ANGHELICĂ. ANGHELÂCĂ s. (BOT.; Angelica archan-gelica) (rar) angelina, (reg.) buciníş. ANGHÍLĂ s. (IHT. ; Anguilla anguilla) (rar) ţipár. ANGHINÁRE s. (BOT.; Cijnara scohjmus) (rar) scólim, (reg.) carciofói. ANGHÍNĂ s. (MED.) 1. (înv.) corácă. 2. anghina diflericá = difterie, (pop.) şopir-láiţă, (reg.) bólfă,

(Transilv. şi Maram.) şopâr-láriţă. anghina s.v. SCARLATINĂ. ANGIÓM s. (MED.) nev vascular. ANGIOTENSÍNĂ s. (BIOL.) renină. ANGLOFÍL adj., s. angloman. ANGLOFILÍE s. anglomanie. ANGLOMAN £>dj., s. anglofil. ANGLOMANÍE S. anglofilie. angoasă s.\. NELINIŞTE. ANGRCsÍST s., adj. (înv.) toptangíu (.Ve-gustor -w.) ANGULAR adj. (MAT.) unghiular, (rar) anfjlós. (Figură ~.) angulós adj. v. ANGULAR. UNGHIULAR. ANHIDRIDĂ s. (CHIM.) anhidridă arse-nioasă = arsenic, (rar) arsén, sar, (pop.) săricică, şoricioáică, (Mold.) şoriceásă; anhidridă carbonică = bioxid de carbon ; anhidridă sulfurică = trioxid de sulf ; anhidridă sulfuroasă = bioxid de sulf, sulf volatil. ANIHILA vb. a anula, a contracara, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale . .. ) ANIHILARE s. anulare, contracarare, împiedicare, neutralizare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale ...) ANILÍNĂ s. (CHIM.) aminobenzen, fenil-amínă. ANIMA vb. a (se) însufleţi, a (se) înviora. (Atmosfera s-a mai ~.) ANIMAL s. creatură, dobitoc, făptură, fiinţă, lighioană, necuvântător, vietate, vieţuitoare, (înv.) dihanie, săzdánie. (fig.) suflare, (înv. fig) zidire, ziditúră. (~ele pădurii.) ANIMALIC adj. bestial, feroce, fioros, sălbatic. (O comportare ~.) animalicul s.v. SPERMATOZOID. ANIMALICULÍST s. (BIOL.) spermatist. ANIMALITATE s. bestialitate, ferocitate, sălbăticie. (~ comportării lui.) ANIMALIZÁ vb. a (se) abrutiza, a (se) dezumaniza. (Băutura l-a ~.) ANIMALIZÁRE s. abrutizare, dezumanizare. ANIMALIZÁT adj. abrutizat, dezumanizat. (Persoană ~.) ANIMAT s., adj. 1. s., adj. (GRAM.) (rar) sexuát. (Genul ~ şi genul inanimat.) 2. adj. însufleţit, viu. (O discuţie ~.) ANIMATOR s. însufleţitor, (fig.) suflet. (El este ~ întregii acţiuni.) ANIMAŢIE s. 1. antren, însufleţire, vioiciune, (rar) vivacitate, (fig.) viaţă. (O petrecere plină de ~.) 2. agitaţie, colcăială, foiala, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuiala, viermuire, (reg.) fojgăiálă, vânzoálă, (fam.) fâţâiálă, fâţiíre, fâţâít, vânzoleálă. (Pe străzi era o ~ de nedescris.) ANIMOZITATE s. 1. ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neânţelegere, vrajbă, zizanie, (înv. şi pop.) price, pricină, sfadă, (pop. şi fam.) círcotă, dihonie, rî'că, (pop.) harţă, (înv. şi reg.) pricáz, scî'rbă, toi, (reg.) bucluc, hî'ră, poáncă, sfădălíe, zoálă, (Mold. şi Transilv.) poară, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (înv.) dezunire, gâlcevíre, împoncişáre, judeţ, neaşezáre, neunire, pâră, pricinuíre, pricíre, prigoană, prigonire, zavistie, zurbávă, (grecism înv.) filonichíe, (fig.) ciocnire. (S-a rezolvat ~ dintre ei.) 2. discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie, (livr.) inimiciţie, (înv. şi pop.) price, (pop. şi fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. şi reg.) ceartă, pizmă, pizmuíre, scârbă, (Mold.) póxie, (înv.) mozaviríe, neprieteníe, patos, scándală, sfadă, urâciúne, vrăjbíe, (latinism înv.) rancoáre. (O ~ aprigă.) anina vb. v. AGAŢĂ. APUCA. ATÂRNA. PRINDE. SPÂNZURA. SUSPENDA. ŢINE. anináre s.v. AGĂŢARE. AGĂŢAT. ATÂR-NARE. ATÂRNAT. PRINDERE. PRINS. SPÂNZURARE. SPÂNZURAT. SUSPENDARE. ANINÁŞ s. (BOT.; Alnus viridis) liliac-de-inunte. aninat adj. v. AGĂŢAT. ATÂRNAT. SPÂN-ZURAT. SUSPENDAT. aninat s.v. AGĂŢARE. AGĂŢAT. ATÂR-NARE. ATÂRNAT. PRINDERE. PRINS.

SPÂNZURARE. SPÂNZURAT. SUSPENDARE. aninătoáre s.v. AGĂŢĂTOARE. ATÂRNĂ-TOARE. GAICĂ. ANIONÍT s. (CHIM.) răşină anionactivă. ANISIÁN s., adj. (GEOL.) virglorian. ANISÓL s; (CHIM.) metoxibenzen. ANIVERSA vb. a celebra, a prăznui, a sărbători, a serba, a ţine, (înv. şireg.) a prăznici. (~ un secol de independenţă.) ANIVERSARE s. 1. celebrare, prăzmiire, sărbătorire, serbare, (reg.) prăznuiálă. (~ unui secol de la . . . ) 2. zi aniversară, ziua naşterii. (~ lui este la 20 mai.) ANIZOGAMÍE s. (BIOL.) heterogamie. ANIZOTRÓP s., adj. (FIZ.) eolotrop. (Corp ~.) ANIZOTROPÍE s. (FIZ.) eolotropie. (~ unui corp.) ANÓD s. (FIZ.) pol pozitiv, (înv.) placă. anodin adj. v. NEIMPORTANT. NEÂNSEMNAT. ANODÓNTĂ s. (ZOOL.; Anodonta) scoică de baltă, scoică de Iac. ANOMALÍE s. 1. abatere, deviere. (S-a produs o ~ inexplicabilă.) 2. cusur, defect, (pop.) meteahnă. (~ congenitală.) ANONÍM adj. 1. necunoscut, neidentificat, neştiut. (Autor ~.) 2. nesemnat. (Lucrare ~.) ANOREXIE s. (MED.) inapetenţă. ANORGANIC adj. mineral, neorganic. (Substanţă r~.) ANORMAL adj. 1. nefiresc, nenormal, neobişnuit. (O situaţie ~.) 2. bolnăvicios, morbid, nesănătos, patologic. (înclinaţii ~.) anormalitate s.v. INFIRMITATE. INVALIDITATE. -K- ANOST adj. 1. neinteresant, plicticos, plictisitor, (livr.) fastidios, (fig.) fad, insipid, nesărat, sălciu, searbăd. (Un spectacol ~.) 2. banal, monoton, placid, plictisitor, uniform, (fig.) searbăd, (livr. fig.) tern. (O viaţă ~.) anosteálă s. v. PLICTISEALĂ. URÂT. anosti vb. v. PLICTISI. SĂTURA. URÎ. ANOTÍMP s. sezon, (înv. şi reg.) timp, (înv.) stagiune, (Cele patru ~ ale anului.) ANOXIBIÓZĂ s. (BIOL.) anaerobioză. (~ este forma de viaţă a organismelor anaerobe.) ANSAMBLU s. 1. întreg, tot. (Un ~ unitar.) 2. totalitate. (Aceste elemente alcătuiesc un ~.) 3. sistem. (Un ~ coerent de idei; un ~ tehnic.) 4. colectiv, formaţie, trupă. (~ artistic.) ANTAGONIC adj. antagonist, opus, potrivnic. (Relaţii ~.) ANTAGONISM MICROBlAN s. (BIOL.) antibioză. ANTAGONIST adj. antagonic, opus, potrivnic. (Interese ~.) ANTEBRAŢ s. (ANAT.) (reg.) pulpa mî'inii. ANTECESOR s. înaintaş, precursor, predecesor, premergător, (înv.) procátoh, prodróm, înaintemergătór, (înv., bis.) preditéci. (~íf noştri direcţi.) antegárdă s.v. AVANGARDĂ. ANTENĂ s. (ZOOL.) mustaţă. (~ artro-podelor.) antép s. v. MAHALEB. VIŞIN TURCESC. ANTEPÓRT s. (MAR.) avanport. ANTÉRĂ s. (BOT.) (rar) poliníe. (~ stârnind.) ANTERIOR adj. 1. (local) dinainte. (Partea ~ a căruţei.) 2. (temporal) dinainte, precedent, premergător, (înv.) precezătór. (Scrisoarea ~.) ANTERIORITATE s. prioritate. (~ in timp.) ANTERIU s. reverendă, sutană, (Ban. şl Transilv.) mintie, (înv.) libadeá. (~ preoţesc.) ANTESTEPĂ s. (GEOGR.) silvostepă. (~ se află între pădure şi stepă.) ANTEVORBITOR s. (livr.) preopinent, (înv.) prevorbitór. ANTIBIOZĂ s. (BIOL.) antagonism micro-bian. ANTIC adj. vechi. (Cultura, lumea ~.) ANTICALÓRIC s., adj. (FARM.) anti-febril, antipiretic, antitermic, febrifug. (Aspirina este un ~.)

ANTICAMERĂ s. sală. (Aşteaptă In ~ 1) ANTICAR adj. (MIL.) antitanc. (Tun~.) ANTICAR s. (franţuzism) buchiníst. anticar s.v. ARHEOLOG. ANTICARIAT s. anticărie. anticáriu adj. v. ARHEOLOGIC. ANTICATALÍZĂ s. (CHIM.) cataliză negativă. ANTICĂRÍE s. anticariat. ANTICHITATE s. vechime, (înv.) străve-chíme, vechie. (Vestigii din ~.) ANTICIPA vb. 1. a anunţa, a prevesti, a vesti, (rar) a promite. (Vlntul ~ o furtună.) 2. a intui, a1 presimţi, a simţi, (fig.) a mirosi. (A ~ ceea ce avea să se Intlmple.) ANTICIPARE s. anticipaţie. (Literatură de ~.) ANTICIPAT adj. prealabil, preliminar, premergător. (O condiţie ~.) ANTICIPAŢIE s. anticipare. (Literatură de ~.) ANTICONGELÁNT s. (CHIM.) aditiv depresant. ANTIDIARÉICadj., s. (FARM.) constipant, (înv.) strângătór. ANTIDOT s. (FARM.) (rar) contraotrávă, contravenín, (înv.) antifarmác. (Stricnina este ~* pentru barbiturice.) ANTIELECTRÓN S. (FIZ.) pozitron. antifarmác s.v. ANTIDOT. ANTIFEBRlL s., adj. (FARM.) antica-loric, antipiretic, antitermic, febrifug. (Aspirina este un ~.) ANTIHELMÍNTIC s., adj. (FARM.) ver-mifug. ANTIINTELECTUALISM s. (FILOZ.) iraţionalism. ANTILUÉTIC s., adj. (FARM.) antisifi-litic, spirocid. (Bismutul este un ~.) ANTIMALÁRIC s., adj. (FARM.) antipa-ludic. (Chinina este un ~.) antimetábolă s. v. ANAGRAMĂ. ANTIMONARHIC adj. antimonarhist. (Mişcare ~.) ANTIMONARHIST adj. antimonarhic. (Atitudine ~.) ANTIMONIÁT s. (CHIM.) hexahidroxianti-moniat. ANTIMONÍT s. (CHIM.) stibină. ANTIMONIU s. (CHIM.) stibiu, (înv.) sirmeá, súrmă. ANTIOXIDANT s. (CHIM.) antioxigen. (Fenolul este un ~.) ANTIOXIGEN s. (CHIM.) antioxidant. (Unele amine stnt ~.) ANTIPALUDIC s., adj. (FARM.) antima-laric. (Chinina este un ~.) antipát s.v. PROCONSUL. ANTIPATIC adj. dezagreabil, neplăcut, nesuferit, respingător, scârbos. (Un om ~.) ANTIPATÍE s. aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, (livr.) repugnantă, resim-ţămínt. (Simte o vizibilă ~ faţă dB el.) ANTIPIRÉTIC s., adj. (FARM.) anticaloric, antifebril, antitermic, febrifug. (Aspirina este un ~.) ANTIPIRÍNĂ s. (FARM.) 1. analgezină, fenazonă. (~ se foloseşte împotriva febrei.) 2. antipirină salicilică = salipirină, salicilat de antipirină. ANTIPOD OPTIC s. (CHIM.) izomer optic. antirevoluţionar adj. v. CONTRAREVOLUŢIONAR. ANTISÉR s. (FARM.) ser specific. ANTISIFILÍTIC s., adj. antiluetic, spirocid. ANTISPASMÓDIC s., adj. (FARM.) antispastic, spasmolitic. (Atropină este un ~.) ANTISPASTIC s„ adj. (FARM.) antispas-modic, spasmolitic. (Beladona este un ~.) antist s.v. EFOR. EPITROP. PRIMAR. ANTITANC adj. (MIL.) anticar. (Tun~.) ANTITERMIC s., adj. (FARM.) anticaloric, antifebril, antipiretic, febrifug. (Aspirina este un ~.)

ANTITETÁNIC adj. (MED., FARM.) anti-tetanos. (Ser ~.) ANTITETÁNOS adj. (MED., FARM.) antitetanic. (Tratament ~.) ANTITETIC adj. contrar, opus. (Poziţii ~.) ANTITEZĂ s. opoziţie. (Relaţii de ~.) ANTOFÍTĂ s. (BOT.) fanerogamă, sperma-tofită. (Plantele ;a flori stnt ~.) ANTOLOGIE s. (livr.) florilegiu. (~ de poezie lirică.) ANTONÍCĂ s. (BOT.; Chaerophgllam aro-maticum) (reg.) borşér, crastaván, laba-gî'ştii. antonomasíe s.v. ANTONOMAZĂ. ANTONOMAZĂ s. (LIT.) (rar) antonomasíe. (~ este o figură de stil.) ANTOZOÁR s. (ZOOL.; Anthozoa) cora-Jier. ANTRACT s. pauză. (~ unui spectacol.) ANTRAX s. (MED., MED. VET.) cărbune, dalac, pustulă malignă, (reg.) armuráre, armu-ráriţă, bubă (neagră, rea), marmură, răsfúg, talan, băşică reá, sânge mohorit, (prin Munt.) pripit, (prin Ban. şi Munt.) spurcat, (înv.) serpengeá. antrax s.v. RUBIN. ANTREN s. animaţie, însufleţire, vioiciune, (rar) vivacitate, (fig.) viaţă. (O petrecere plină de ~.) ANTRENA vb. I. a mobiliza. (~ la o acţiune.) 2. a împinge, a târî. (Îl ~ în acţiuni nesăbuite.) 3. (fig.) a se ambala, a se aprinde, a se infierbânta, a se înflăcăra. (Se ~ Intr-o discuţie.) ANTRENANT adj. mobilizator, stimulativ, stimulator. (O acţiune ~.) ANTRENARE s. mobilizare. (~ tuturor la o acţiune.) ANTRENOR s. (TEHN.) portsatelit. ANTREPRENOR s. (rusism înv.) podreád-CÍC. (~ unei lucrări de construcţie.) ANTREPRIZĂ s. (înv.) podrád. (~ condusă de un antreprenor.) ANTRESÓL s. mezanin. (Locuieşte ínir-un~.) ANTREU s. hol, sală, vestibul. (Două camere cu ~.) ANTRICÓT s. cotlet, (prin Mold.) tarác. (~ de porc.) ANTROPOFAG s. canibal, (pop.) căpcăun. ANTROPOFAGIE s. canibalism. ANTROPOGENÉZĂ s. (BIOL.) antropo-genie. (~ studiază dezvoltarea omului.) ANTROPOGENÍE s. (BIOL.) antropogeneză. ANTROPOGEOGRAFÍE s. geografia populaţiei, geografie umană. ANTROPOID s., adj. antropomorf. (Maimuţă ~.) ANTROPOMORF s., adj. antropoid. (Urangutanul este un ~.) ANTROPONIMIC adj. (LINGV.) antropo-nomastic. (Studii ~.) ANTROPONIMÍE s. (LINGV.) antropono-mastică. (~ studiază numele de persoană.) ANTROPONOMÁSTIC adj. (LINGV.) antroponimic. (Studii ~.) ANTROPONOMÁSTICĂ s. (LINGV.) antro-ponimie. (~ studiază numele de persoană.) ANTURAJ s. 1. companie, societate, tovărăşie, (grecism înv.) sinanstrofíe. (A petrecut ore agreabile In ~ ei.) 2. ambianţă, cadru, cerc, mediu, sferă, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (Trăind tn ~ vostru.) ANULA vb. 1. (JUR.) a abroga, a desfiinţa, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (~ o lege, un act normativ.) 2. (JUR.) a desface, a rezilia. (~ un contract.) 3. a contramanda, a revoca. (~ un ordin.) 4. a desfiinţa, (fig.) a ridica. (A ~ orice restricţie.) 5. a infirma, (fig.) a răsturna. (~ o teorie.) 6. a neutraliza, a paraliza. (O sfială li ~ orice mişcare.) 7. a elimina, a înlătura, a scoate, a suprima, a şterge, a tăia, (reg.) a ştricui. (~ un rlnd, un fragment dintr-un text.) 8. a anihila, a contracara, a împiedica. a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele dăunătoare ale .. . ) ANULARE s. I. (JUR.) abrogare, desfiinţare, infirmare, invalidare, suprimare. (~ unui act normatio.) 2. (JUR.) desfacere, reziliere. (~ unui contract.) 3. contramandare, revocare, (înv.) revocáţie. (~ unui ordin.) 4. desfiinţare, (fig.) ridicare. (~ oricăror restricţii de circulaţie.)

5. infirmare, (fig.) răsturnare. (~ unei teorii.) 6. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere, suprimare, ştergere, tăiere. (~ unui rlnd dintr-un text.) 1. ştersătură, tăietură. (~ Intr-un text.) 8. anihilare, contracarare, împiedicare, neutralizare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale . . . ) ANULAT adj. 1. (JUR.) abrogat, desfiinţat, înlăturat, suprimat. (Convenţie ~.) 2. (JUR.) desfăcut, reziliat. (Contract ~.) 3. contramandat, revocat. (Ordin ~.) 4. eliminat, înlăturat, scos, suprimat, şters, tăiat. (Un paragraf, un rlnd ~.) ANUME adv., adj. 1. adv. adică, (livr.) récte, (înv.) sireaci. (Prima filă, ~ contrapagina.) 2. adv. dinadins, expres, intenţionat, înadins, special. (A procedat ~ In acest sens.) 3. adv. special, (înv.) specialménte. (M-am dus ~ la el.) 4. adj. anumit, aparte, deosebit, special, (înv. şi pop.) osebit. (Cu o metodă ~.) ANUMÍT adj. 1. anume, aparte, deosebit, special, (înv. şi pop.) osebit. (Cu o metodă ~.) 2. cunoscut, determinat, fixat, hotărât, precizat, rânduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dală /vj 3, oarecare, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreţ.) ANUNŢ s. 1. afiş, înştiinţare, (livr.) placat, (pop.) afípt, (înv.) publicaţie. (Un ~ indica orarul.) 2. aviz, comunicare, încunoştinţare, înştiinţare, mesaj. (A primit acasă un ~.) ANUNŢA vb. 1. a comunica, a transmite, a vesti, (înv.) a porunci, a soli. (I-am ~ sosirea mea.) 2. a aviza, a informa, a încunoştinţa, a înştiinţa, a vesti. (~ pe cineva despre ceva.) 3. a comunica, a informa, a încunoştinţa, a înştiinţa, a vesti, (rar) a semnali/a, (Transilv. şi Ban.) a ştirici. (Vă ~ că trebuie să fiţi prezenţi.) 4. a încunoştinţa, a înştiinţa, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (~ ceva cuiva.) 5. a declara. (~ deschisă şedinţa.) 6. a anticipa, a prevesti, a vesti, (rar) a promite. (Noaptea senină ~ o -i frumoasă.) ANUNŢARE s. 1. comunicare, vestire. (~ sosirii lui.) 2. informare, încunoştinţare, înştiinţare, vestire. (~ cuiva despre ceva.) 3. încunoştinţare, înştiinţare, vestire, (înv.) publicare, publicaţie, publicuíre. (~ a ceva cuiva.) ____ ANUNŢĂTOR s. prevestitor, vestitor. (Rin-dunelele slnt ~ primăverii.) ANURÍE s. (MED.) (pop.) zăbreálă. (~ se manifestă in bolile renale.) ANUS s. (ANAT.) (pop.) cur, (reg.) găoáză. ANVELOPA s. supracopertă. (~ unei «ăríi.) an viséct s.v. AN BISECT. AN BISEXTIL. anxietate s.v. FRĂMÂNTARE. GRIJĂ. ÎNGRIJORARE. NELINIŞTE. TEMERE. ANXIOLÂTIC s., adj. (FARM.) ataraxic. (~ este un deconectant.) anxios adj. v. ÎNGRIJORAT. NELINIŞTIT. aoáce adv. v. ACOLO. AICI. AOLEU interj, a !, ah !, au I, i!, o !, of!, oh !, vai!, (pop.) văléu !, (Transilv. şi Ban.) túlai !, (Mold.) vah/ (~ !, ce durere simt!) aolí vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÂNGE. TÂNGUI. VĂICĂRI. VĂITA. aórea adv. v. CÍTEODATĂ. UNEORI. apa-mórţilor s.v. FATA-MORGANA. apar s.v. CORĂBIER. SACAGIU. APARAT s. 1. (TEHN.) maşină. (~ de bărbierit.) 2. instrument. (Un ~ pentru curăţat cartofii.) 3. (ANAT., FIZIOL.) sistem. (~ circular, cardiovascular etc.) APĂRATĂJ s. (TEHN.) aparatură. (Un ~ modern.) APARATURĂ s. (TEHN.) aparataj. (O ~ modernă.) APARENT adj. (rar) părelnic, (înv. şi reg.) părut. (Linişte ~.) APARENŢĂ s. (înv.) părere, părut. (Ceea ce vezi e doar o ~.) APARÍŢIE s. 1. ivire, producere. (~ unui nou fenomen.) 2. ivire, (fig.) geneză, încolţíre, înfiripare, naştere. (Istoria ~ unei met măreţe.) 3. publicare, tipărire. (După ~ romanului.) 4. (concr.) arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. şi pop.) nălucitúră, năzăritúră, (pop.) iázmă, moroi, (reg.) arătánie, necurăţenie, pater, (Ban.) năhoádă, (Mold. şi Bucov.) vídmă, (înv.) vedere, zare. APARTAMENT s. (înv.) odaie. (Un ~ cu două camere.) APARTE adv., adj. 1. adv. deosebit, separat, (pop.) deosebi, (fam.) başca. (~ de asta, i-a mai dat . . . ) 2. adj. anume, anumit, deosebit, special, (înv. şi pop.) osebit. (Cu o metodă ~.) 3. adj. deosebit, distinct, separat, special. (Un capitol ~ din lege.) 4. adj. deosebit, particular, special, specific, sui-generis. ( Un gust ~.) 5. adj. deosebit, individual, neobişnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 6. adj. ales, deosebit, distins, (înv. şi reg.) scump. (Vorbe ~.)

APARTENENŢĂ s. provenienţă. (Care este ~ acestui utilaj?) APARŢINE vb. a depinde, a ţine. (Trustul ~ de minister.) aparul s. art. v. VĂRSĂTORUL. APATIC adj. delăsător, indiferent, indolent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriştít, (fig.) rece. (Om ~; atitudine ~.) APATÍE s. delăsare, indiferenţă, indolenţă, inerţie, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostraţie, (rar) indiferentism, neângrijíre, pasivism, (înv.) negríjă, negrijínţă, tembelâc. (grecism înv.) adiaforíe, (fig.) răceală. (Stare de ~.) apa-tri'ndului s. v. DIZENTERIE. ÁPĂ s. 1. pârâu. (A sării cu uşurinţă ~.) 2. râu. (~ sălta jucăuşă pe pragul stlncilor.) 3. fluviu. (Dunărea este una dintre ~ mari ale Europei.) 4. mare. (Plnă In Grecia a călătorit p& ~.) 5. fântână, puţ, (reg.) bunár, (înv.) cíş»r-é. (Du-te la ~ şi adu o găleată plină.) 6. cişmea, (înv.) hazna. (~ e instalată In curte.) 7. înnăduşeală, năduşeală, sudoare, transpiraţie, (rar) sudáţie, (reg.) asud, năbuşeálă, năduf. (Era lot numai o ~, de alergătură.) 8. (CHIM.) apă de Colonia = colonie, (pop.) odicolon; apă de var = lapte de var ; apă minerală = borviz, (reg.) borcút, (înv.) apă gazoasă, apă metalică, apă metaliceáscă; apă oxigenată — peroxid de hidrogen. ápă s. v. CIROZĂ HIDRICĂ. HIDROPIZIE. LACRIMI. SALIVĂ. SCUIPAT. SCUIPĂTURĂ. SPUTĂ. apă-álbă s. v. ALBEAŢĂ. CATARACTĂ. apă-boteáză s. v. BOBOTEAZĂ. apă gazoasă s. v. APĂ MINERALĂ. BORVIZ. SIFON. apă-metálică s. v. APĂ MINERALĂ. BORVIZ. apă metaliceáscă s. v. APĂ MINERALĂ. BORVIZ. APĂRA vb. 1. a feri, a ocroti, a păzi, a proteja ,(livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv. şi reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. (grecism înv.) a (se) diafendisi. (Se ~ împotriva duşmanului.) 3. (înv. şi pop.) a ţine. (A ~ multă vreme cetatea.) 4. (JUR.) (înv.) a sprijini. (L-a ~ In proces.) 5. a (se) dezvinovăţi, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (înv. şi reg.) a (se) cura, (înv.) a (se) îndreptăţi, a (se) mântui. (Nu te mai ~ I) apăra vb. v. EVITA. FERI. ÎMPIEDICA. ÎNDEPĂRTA. ÎNLĂTURA. OCOLI. OPRI. PREÂNTÂMPINA. PREVENI. REFUZA. RESPINGE. REŢINE. APĂRÁIE s. apărie, baltă, băltoacă, lăcă-raie, lăcărie, udăturá, (pop.) udeálă. (Era o ~ pe jos!) __ APĂRARE s. 1. ferire, ocrotire, păzire, protejare, (livr.) salvgardare, (înv. şi pop.) oblăduire. (~ ţării de primejdii.) 2. ocrotire, protecţie, sprijin, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) apărământ, scuteálă, scutínţă, scutire, (fig.) scut. (~ împotriva incendiilor.) 3. asigu-gurare, pază, protecţie, protejare, securitate, siguranţă. (Măsuri de ~.) 4. (livr.) prezervare, prezerváţie. (Instinctul de ~.) 5. (MII..) defensivă. (Armata se află tn ~.) APĂRAT adj. adăpostit, ferit, ocrotit, păzit, protejat, sigur, (înv.) scutit. (Un loc mai ~.) apărământ s. v. APĂRARE. OCROTIRE. PROTECŢIE. SPRIJIN. APĂRĂTOARE s. 1. gardă, (rar) strajă, (înv.) scut. (~ la sabie.) 2.(reg.) ceatlău, gânj. (~ la sanie.) 3. (BOT.; Calamintha clinopodium) (reg.) somnişór. 4. (BOT.: Mentha puleqium) (pop.) izmă proastă, (reg.) busuioc-de-eâmp, busuiocul-cérbilor, (Transilv.) polei. apărătoare s. v. COARDĂ. EVANTAI. APĂRĂTOR s. 1. ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susţinător, (rar) proteguitor, protejatór, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitór, scutitór, (fig.) reazem. (El era ~ său în zile de restrişte.) 2. (JUR.) avocat, (Transilv.) procátor, (înv.) defensor, vechil. (~ din oficiu.) 3. (SPORT) fundaş, (ieşit din uz) bec. (~ la fotbal.) APARATURĂ s. branişte, opritură. (Locul tn pădure unde copacii au fost tăiaţi se numeşte ~.) aparatură s. v. FORTIFICAŢIE. ÎNTĂRI-TURĂ. APĂREA vb. 1. a se arăta, a se ivi, a se vedea, a se zări, (italienism înv.) a spunta.

(Au ~ cu săptămlnile pe stradă.) 2. a se arăta, a se ivi, a pica, (înv. şi reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci a ~ şi el.) 3. a se arăta, a se ivi, a se înfăţişa, a se prezenta, a veni, (înv.) a se spune, (fam.) a se înfiinţa. (A ~ la proces.) 4. a se arăta, a se ivi, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolţi, a se înfiripa, a înflori, a se naşte. (Un zimbet ~ pe faţa lui.) 5. a se arăta, a se ivi, a se înfăţişa, a se revela, (înv. şi pop.) a se dezveli. (Cimpia ~ în toată splendoarea ei.) 6. a se arăta, a ieşi, a se ivi. (A ~ iarba.) 7. a-i da, a-i ieşi. (Copacului li ~ frunzele.) 8. a se arăta, a se ivi, a răsări, a se ridica. (~ luna.) 9. a se arăta, a se ivi, a miji, (reg.) a (se) iţi, a (se) slomni. (Au ~ zorii.) 10. a se isca, a se ivi, a începe, a (se) porni, a se produce, a se stârni, (înv. şi reg.) a se scociorî, (fig.) a se naşte. (A ~ din senin o furtună.) 11. a interveni, a se ivi, a se întâmpla, a se produce, a surveni. (~ o schimbare.) 12. a se declara, a se ivi. (A ~ o epidemie.) 13. a ieşi, a se publica, a se tipări. (A ~ un nou tom din dicţionar.) APĂRÂE s. apăraie, baltă, băltoacă, lăcăraie, lăcărie, udătură, (pop.) udeálă. (Era o ~ pe jos I) APĂSA vb. 1. a comprima, a presa,a strânge, (înv. şi pop.) a păsa. (~ piesa cu ajutorul. . .) 2. a accentua, a insista. (~ asupra celor spuse mai înainte.) apăsa vb. v. ASUPRI. CHINUI. CÂNTĂRI. CONSUMA. COPLEŞI. COVÂRŞI. CUPRINDE. EXPLOATA. FRÁMÂNTA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. MUNCI, NĂPĂDI. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. RĂZBI. TIRANIZA. URGISI. APĂSARE s. 1. greutate, presare, presiune, strânsoare, (rar) strinsúră. (Simţea o uşoară ~.) 2. greutate, povară, sarcină. (Mijlocul li se frlnge de ~ armelor.) apăsare s. v. ASUPRIRE. EXPLOATARE. ÎMPILARE. NĂPĂSTUIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. PERSECUTARE. PERSECUŢIE. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. URGISIRE. APĂSAT adj. 1. comprimat, presat (înv.) strâns. (O piesă bine ~.) 2. îndesat. (Cu paşi ~.) apăsat adj., s. v. ASUPRIT. EXPLOATAT. ÎMPILAT. NĂPĂSTUIT. OPRIMAT. OROPSIT. PERSECUTAT. PRIGONIT. URGISIT. APĂSĂTOR adj., s. 1. adj. copleşitor, covâr-şitor, greu, împovărător, (livr.) oneros. (Îndatoriri ~.) 3. adj. chinuit, greu, rău. (Un trai ~.) 3. adj. deprimant, dezolant, sumbru, (fig.) negru. (Gânduri ~.) 4. s. călcător, ceapraz. (~ la maşinile de cusut.) apăsător adj., s. v. ASUPRITOR. EXPLOATATOR. ÎMPILĂTOR. OPRESIV. OPRESOR. PERSECUTOR. PRIGONITOR. apăsător s. v. MAI. apă sfinţită s. v. AGHEASMĂ. apă-tárc s. v. ACID AZOTIC. ACID NITRIC. APĂTÓS adj. apos, (reg.) puhav, (Bucov.) topliciós. (Un teren ~.) apă vie s. v. ACID AZOTIC. ACID NITRIC. APEL s. 1. chemare. (~ lansat către mase.) 2. (pop.) strigare. (Face ~ la şcoală.) 3. cerere, rugăminte. (~ lui a fost satisfăcui.) APELĂ vb. a cere, a recurge, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ ia ajutorul lui.) APELARE s. recurgere, recurs, solicitare. (~ la ajutorul lui.)

apelativ adj. v. COMUN. APELATIV7 s. atribut, calificativ, nume. (Îl cheamă cu ~ : băiete!) apelpisi vb. v. DESPERA. DEZNĂDĂJDU1. EXASPERA. apelplsíe s. v. DESPERARE. DEZNĂDEJDE. apelpisit adj. v. DESPERAT. DEZNĂDĂJDUIT. APENDICE s. adaos, anexă, completare, supliment. (~ la o dispoziţie.) APERITÍV s. gustare, (înv.) zacusca. (A luat un ~.) apertúră s. v. DESCHIDERE. DESCHIZĂTURĂ. GAURĂ. ORIFICIU. APETISANT adj. bun, delicios, gustos, îmbietor, plăcut, savuros, suculent, (rar) pofticios, (arg.) mişto. (O cină ~.) APETÍT s. poftă. (A'u prea are ~.) APICULTOR s. albinar, prisăcar, stupar, (înv. şi reg.) mierár. (~ se ocupă cu creşterea albinelor.) APICULTURĂ s. albinărie, albinărit, prisă-cărie, prisăcărit, stupărie, stupărit. (Albinarul se ocupă cu ~.) APIONÍNĂs. (CHIM.) pioctanină, piocten. APLANA vb. a înlătura (rar) a pacifica. (~ un conflict.) APLANARE s. înlăturare, (rar) pacificare. (~ unui conflict.) APLAUDA vb. (înv.) a plasa. (Îl ~ cu căldură.) aplaudări s. pi. APLAUZE. APLAUZE s. pi. (rar) aplaudări (pi.). (~ nu mai încetau.) APLECĂ vb. 1. a atârna, a cădea, a (se) coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (înv. si pop.) a (se) povedi, (reg.) a (se) poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile se ~ de rod.) 2. a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) pleca, a (se) povârni, a (se) prăvăli, (pop. şi fam.) a (se) hâi. (Casa sa ~ pe-o parte.) 3. a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) strâmba, (pop. şi fam.) a (se) hâi, (reg.) a (se) şolrli. (Stilpul de telegraf s-a ~.) 4. (Mold., Bucov., Transilv. şi Ban.) a i se ciumurlui. (A m'incat ceva şi i s-a ~.) apleca vb. v. ALĂPTA. APLECARE s. 1. culcare, culcat, curbare, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor din cauza rodului.) 2. înclinare, po-virnire. (~ unei construcţii.) 3. înclinare, lăsare, strâmbare. (~ gardului.) 4. aplicaţie, aptitudine, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecă-ciúne, plecare. (Si-a demonstrat din plin ~ pentru . . . ) 5. acuitate, aptitudine, înclinare, înclinaţie, simţ. (Are o ~ profundă pentru nuanţe.) 6. dispoziţie, înclinare, înclinaţie, pornire, tendinţă. (~ de a exagera.) APLECAT adj. 1. curbat, înclinat, încovoiat, îndoit, lăsat, plecat, (reg.) polignít. (Cu cicn-gile ~.) 2. înclinat, lăsat, plecat, povârnit, prăvălit, strâmb, (pop. şi fam.) hiít, (reg.) şoldít, şoldfu, (Ban.) şovî'i. (O casă ~.) 3. înclinat, oblic, pieziş, plecat, povârnit, (rar) teşós, (reg.) ponciş, prăvălát, prăvălátic. (Coasta ~ a dealului.) 4. adus, cocirjat, cocoşat, curbat, girbov, gârbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strâmb, strimbat, sucit. (Cu spatele ~.) APLECAT s. (MED.) indigestie, (pop.) plecate (pi.), (reg.) indesoáre, (Mold., Bucov., Transilv. şi Ban.) ciumurluiálă. aplecăciúne s.v. APLECARE. APLICAŢIE. APTITUDINE. ATRACŢIE. CHEMARE. DAR. HAR. ÎNCLINARE. ÎNCLINAŢIE. ÎNZESTRARE. PORNIRE. PREDILECŢIE. PRE-DISPSZIŢIE. PREFERINŢĂ. TALENT. VOCAŢIE. aplecúş s.v. CLINĂ. COASTĂ. COBORÂŞ. COSTIŞĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÂRNIS. PRIPOR. REPEZ1Ş. SCOBORÂŞ. VERSANT. APLICA vb. 1. a folosi, a întrebuinţa, a utiliza, (rar) a practica. (~ o nouă metodă.) 2. a administra, a face. (A ~ cuiva un tratament.) 3. a pune. (~ ştampila pe un act.) 4. a prinde, a pune. (Îşi ~ barbă şi mustăţi.) 5. a executa, a îndeplini. (~ o hotărlre judecătorească.) aplica vb. v. CONSACRA. DA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. HĂRĂZI. ÎNCHINA. TRAGE. APLICARE s. 1. aplicaţie, folosire, întrebuinţare, utilizare. (~ unei noi metode.) 2. practică. (Punere

în ~.) 3. punere. (După ~ ştampilei.) 4. executare, îndeplinire. (~ unei sentinţe.) APLICAŢIE s. 1. aplicare, folosire, întrebuinţare, utilizare. (~ unei noi metode.) 2. (MAT.) funcţie. 3. aplecare, aptitudine, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciúne, plecare. (Si-a demonstrat ~ pentru . . . ) aplomb s. vAÂNDRĂZNEALĂ. APOFONÍE s. (FOX.) ablaut. (~ reprezintă alternanţa Intre vocalele din tema unui cuvíní.) apoftegmă s. v. AFORISM. CUGETARE. DICTON. MAXIMĂ. SENTINŢĂ. APOGEU s. (fig.) oúlmo, culminaţie, zenit. (Cariera lui a ajuns la ~.) apoi adv. v. ATUNCI. apolís s. v. OTPUS'I. APOLOGET s. panegirist, (rar) apologíst. APOLOGETIC adj. (înv.) panegiric. (Un discurs ~.) APOLOGÍE s. panegiric. apologíst s. f. APOLOGET. PANEGIRIST. APOMÉTRU s. (FIZ.) contor de apă. (~ înregistrează consumul de apă.) APOPLÉCTIC adj., s. (pop.) damblagiu. ( Persoană ~ .) APOPLEXÍE s. (MED.) ictus apoplectic, (pop.) atac, dambla, (înv. şi rcg.) catarói, (reg.) şlag, (prin Transilv.) gută. aporie s.v. DUBIU. INCERTITUDINE. ÎNDOIALĂ. NEÂNCREDERE. NESIGURANŢĂ. REZERVĂ. SCEPTICISM. ŞOVĂIALĂ. ŞOVĂIRE. APORT s. contribuţie. (Un valoros ~ la . . . ) APOS adj. 1. apătos, (reg.) puhav, (Buco\.) topliciós. (Un teren ~.) 2. (rar) zerós. (Aspect ~.) 3. seros. (Substanţă ~.) 4. moale, neconsistent, subţire. (O mâncare ~.) apostat adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. APOSTÍLĂ s. rezoluţie, (rusism înv.) nád-pis. (~ pusă pe o petiţie.) apóstimă s. v. ABCES. APOSTOL s. (BIS.) 1. ucenic. (~ Iui Iisus.) 2. praxiu, (înv.) praxapóstol. (~ este o carte de cult.) APOSTOLAT s. (i»v.) apostolic (~ ucenicilor lui Ilrislos.) APOSTOLÉSC adj. (BIS.) apostolic, a-postolicese. (Faptă ~.) APOSTOLIC adj. (BIS.) 1. apostolesc, apostolicesc. (Faptă ~.) 2. papal, pontifical. (Nunţiu ~.) APOSTOLICESC adj. (BIS.) apostolesc, apostolic. (Faptă ~.) apostolic s.v. APOSTOLAT. APOSTROFARE s. apostrofă. (~ adresată cuiva.) APOSTROFĂ s. apostrofare. (~ la adresa cuiva.) apotecár s. v. FARMACIST. apotécă s.v. FARMACIE. apoteoza vb. v. CINSTI. CÂNTA. DIVINIZA. ELOGIA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI. VENERA. apoteoză s. v. DIVINIZARE. ELOGIERE. GLORIFICARE. LAUDĂ. LĂUDARE. MĂRIRE. PREAMĂRIRE. PREASLĂVIRE. PROSLĂVIRE. SLAVĂ. SLĂVIRE. APRECIA vb. 1. a calcula, a estima, a evalua, a măsura,, a preţui, a socoti, (livr.) a priza, (înv. şi reg.) a prinde, (înv.) a preţălui, a sămălui. (~ valoarea unui obiect.) 2. a calcula, a potrivi, a socoti. (A ~ ceva din ochi.) 3. a gusta, a preţui, (A ~ un spectacol bun.) 4. a cinsti, a considera, a onora, a preţui, a respecta, a stima, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (I-a ~ mult.) 5. a chih-zui, a considera, a crede, a găsi, a gindi, a judeca, a opina, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (înv.) a cunoaşte, a număra. (~ că licbuie făcute unele schimbări.) 6. a aviza. (A ~ favorabil proiectul.) APRECIABIL adj. 1. bun, considerabil, important, însemnat, mare. (O cantitate ~.> 2. categoric, considerabil, evident, important, însemnat, mare, sensibil, simţitor, vădit. (O ameliorare ~ « stării bolnavului; o diferenţă ~ .) APRECIAT adj. 1. gustat, preţuiţi (Un spectacol ~.) 2. considerat, preţuit, respectat, stimat, (pop. fig.) văzut, (inv. fig.) vcderós. ( Un om ~.) APRECIERE s. 1. calcul, calculare, estimare, estimaţie, evaluare, măsurare, preţuire, socotire, (reg.) preţuiálă, (inv.) preţăluíre. (~ valorii unui obiect.) 2. atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, onoare, preţuire, respect, stimă, trecere, vază, (livr.) condescendenţă, deferentă, reverenţă, (inv. şi reg.) seamă, (reg.) preţuiálă, (Mold.) lcfteríe, (inv.) laudă, socoteală, socotinţă, (grecism înv.) sévas, (inv. fam.) baftă, (fig.) credit. (Se bucură de multă ~.) 3. consideraţie, recunoaştere. (~ publică a meritelor sale.) 4. aviz, judecală, opinie, părere, verdict. (Aşteptăm ca nerăbdare ~ publicului. )■ aprehensiune s. v. FRICĂ. TEAMĂ. TEMERE.

APRET s. scrobcală, (prin Transilv.) aspreálă, (Mold. şi Bucov.) crohmálă, (Transilv. şi Mold.> şterc. (~ pentru rufe.) APRETÁ vb. a scrobi, (reg.) a aspri, a mânji, (Mold. şi Bucov.) a crohmăli. (~ rufele.) APRETÁRE s. scrobire, scrobit, (rar) apretúră, (Mold. şi Bucov.) crohmălíre. (~ lesălurilor.) APRETÁT adj. scrobit, tare. (Guler ~.> apretúră s. v. APRETÁRE. SCROBIRE. SCROBIT. apriát adj. v. DISTINCT. EVIDENT. INTELIGIBIL. NET. PRECIS. apriát adj., adv. v. CLAR. DESLUŞIT. EXPLICIT. EXPRES. LĂMURIT. LIMPEDE. RĂSPICAT. APRIG adj., adv. 1. adj. focos, nestăpânit, sălbatic, sireap, vijelios, (înv.) zmeiós. (Un cat ~.)2. adj. furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit,'nestăpânit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament ~.) 3. adj., adv. aspru, barbar, brutal, ciinos, crincen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neâmblânzit, neânduplecat, neândurat, neândurător, nemilos, ncome-nos, îicuman, rău, sălbatic, sângeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. şi pop.) năsílnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) avan, hapsín, (înv.) jestóc, neomenit, sanguínic sălbăticós.sireáp, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 4. adj. apucător, hrăpăreţ, lacom, nesătul, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsín. (Om ~.) 5. adj. aspru, crâncen, crud, crunt, cumplit, încrâncenat, îndârjit, înverşunat, neâmpăcat, nepotolit, sângeros, vajnic, violent, (înv.) crincenít, tare, (fig.) încleştat. (O luptă ~.) 6. adj. disputat, dârz, îndârjit, înverşunat, (fig.) aprins. (O întrecere sportivă ~.) 7. adj. înverşunat,mare, violent, (fig.) aprins. {Ceartă ~.) 8. adj. cumplit, groaznic,înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, nebun, sălbatic, violent. (O pasiune ~ îl măcina.) 9. adj. intens, mare, puternic, straşnic, tare, violent, zdravăn. (Un vint ~.) APRÍLIE s. (pop.) prier. (Luna ~.) APRINDE vb. 1. a aţâţa, a face. (~ focul.) 2. a incendia. (~ un imobil.) 3. a fermenta, & se încinge, (reg.) a se izgorî, (înv.) a se scoáce. (Finul se ~.) aprinde vb. v. ANTRENA. CONGESTIONA. DECLANŞA. DEZLÁNŢUI. ENTUZIASMA. INTENSIFICA. ISCA. IZBUCNI. ÎMBUJORA. ÎMPURPURA. ÎNFLĂCĂRA. ÎNFOCA. ÎNROŞI. ÎNSUFLEŢI. ÎNTEŢI. PASIONA. PORNI. ROŞI. RUMENI STÂRNI. APRÍNDERE s. 1. aţâţare, facere. (~ focului.) 2. incendiere. (~ unui imobil.) 3. încin-gere. (~ finului.) aprindere s. v. ARDOARE. AVÂNT. CONGESTIE. CONGESTIONARE. ELAN. ENTUZIASM. ÎMBUJORARE. ÎMPURPU-RARE. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎN-ROSIRE. ÎNSUFLEŢIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE. ROŞIRE. RUMENIRE. aprinjoáră s. v. CHIBRIT. APRÂNS adj. 1. incendiat. (Imobil ~.) 2. (rar) înflăcărat. (Pădure ~.) 3. încins. (F£n, grlu ~.) ^aprins adj. v. APRIG. AVINTAT. CONTEST IONAT. DISPUTAT. DÂRZ. ENTUZIASMAT. ENTUZIAST. FERVENT. FOCOS. FURTUNOS. IMPETUOS. IMPULSIV. INTENS. IUTE. ÎMBUJORAT. ÎMPURPURAT. ÎNDÂRJIT. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. ÎNROŞIT. ÎNSUFLEŢIT. ÎNVERŞUNAT. MARE. NĂVALNIC. NEDOMOLIT. NEPOTOLIT. NESTĂPÂNIT. NESTĂVILIT. PASIONAT. PUTERNIC. ROŞU. RUMEN. RUMENIT. SĂLBATIC. STRĂLUCITOR. TARE. TUMULTUOS. VEHEMENT. VIOLENT. VIU. aprinsúră s. v. INFLAMAŢIE. TUME-FACŢIE. UMFLĂTURĂ. aprinzăciós adj. v. INFLAMABIL. aprinzătoare s. v. BRICHETĂ. CHIBRIT. aprinzător adj. v. INFLAMABIL. aprinzeálă s. v. CĂLDURI. FEBRĂ. FIERBINŢEALĂ. FRIGURI. TEMPERATURA. APRIORIC adj. (FILOZ.; la Kant) transcendental. (Principii ~.) APRIORÍSM s. (FILOZ.; la Kant) transcen-dentalism. APROAPE adv., s. 1. adv. (pop.) acólea, colea. (Aici ~.) 2. adv. aproximativ, cam, «irca, vreo, (pop.) ca, la, (înv.) pregiúr. (Au trecut ~ două secole...) 3. adv. gata, mai. (Era ~ să-l prind.) 4. s. art. semen, (înv. şi pop.) soţ, (înv.) priátnicul (art.). (Ajulă-ţi ~!) APROBĂ vb. a accepta, a admite, a consimţi, a încuviinţa, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livr.) a concede, (înv. şi pop.) a se prinde, (înv. şi reg.) a se pleca, (Mold. şi Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulţumi, a ogodi. (A ~ să se scoată postul vacant la concurs.) APROBARE s. 1. acceptare, admitere, consimţire, încuviinţare. (~ scoaterii la concurs a unui post vacant.) 2. acord, asentiment, aviz, consimţământ, consimţire, încuviinţare, îngăduinţă, învoială, învoire, permisiune, voie, voinţă, vrere, (înv. şi reg.) posluşánie, slobozenie, (Mold. şi Bucov.) pozvolénie, (înv.) concurs, pozvól, sfat, volnicíe. (Cu sau fără ~ cuiva.) 3. (POLITICĂ) agrement, consimţământ. (~ acordată unui diplomat străin.) APROBAT adj. acceptat, admis. (Cerere ~.) aprobălui vb. v. ACCEPTA. ADMITE.

APROBA. CONSIMŢI. ÎNCUVIINŢA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. PERMITE. PRIMI. APROBATÍV adj. aprobator. (Gest ~.) APROBATOR adj. aprobativ. (Ton ~.) aprod s. v. UŞIER. APROFUNDA vb. (fig.) a adinei. (~ o problemă.) APROPIA vb. 1. a veni. (~-íe să le îmbrăţişez.) 2. a strânge. (~-ţi picioarele!) 3. a (se) asemăna, a (se) asemui, a (se) compara, (înv. şi reg.) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Ban.) a (se) bărăbări. (Îi ~ cu un leu.) 4. a aduce, a se asemăna, a se asemui, a semăna, (înv. şi pop.) a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arădúce, a se închipui, a se podobi, a rădúce. (Se ~ mult cu sora lui.) 5.* (fig.) a se ataşa, a se lega. (M-am ~ mult de acest copil.) apropiáş s. v. VECIN. APROPIAT adj. 1. des. (Plasă cu ochiuri ~.) 2. adunat, strâns. (Cu picioarele ~.) 3. analog, asemănător, asemenea, corespondent, înrudit, similar. (Două elemente ~.) 4. bun, intim. (Prieten ~.) 5. intim, strâns. (fielaíii~.) APROPIERE s. 1. (local) împrejurime, jur, preajmă, vecinătate, (livr.) proximitate, (reg.) meleag, (prin Transilv.) preábăt, (înv.) împrejmuire, împrejur, préjmet, prejmuíre (Se află prin ~.) 2. (temporal) prag, preajmă. (În ~ noului an.) 3. afinitate, analogie, asemănare, concordanţă, corespondenţă, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (înv. şi reg.) semuiálă, (reg.) semeníş, (înv.) potróz, semănáre, semănătură, semuíre. (Se poate stabili o ~ între aceste două elemente.) apropo s. v. ALUZIE. APROPRIÁ vb. a-şi atribui, a-şi însuşi. (Îşi ~ ceva ce nu i se cuvine de drept.) apropriá vb. v. ADAPTA. POTRIVI. APROPRIERE s. atribuire, însuşire. (~ unui lucru care nu i se cuvine de drept.) APROVIZIONA vb. (pop.) a (se) chivernisi, (înv.) a (se) proviziona. (Se ~ pentru iarnă.) APROXIMATÍV adv. 1. aproape, cam, circa, vreo, (pop.) ca, la, (înv.) pregiúr. (Au trecut ~ două ore.) 2. relativ. (O idee ~ nouă.) APROXIMAŢIE s. (înv.) tahmín. (Cu ~.) aprumutá vb. v. DA. ÎMPRUMUTA. ÎNDATORA. LUA. APT adj. t'un, capabil, convenabil, potrivit, susceptibil. (~ pentru un anumit scop.) APTITUDINE s. 1. aplecare, aplicaţie, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, Înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciúne, plecare. (Şi-a demonstrat din plin ~.) 2. acuitate, aplecare, înclinare, înclinaţie, simţ. (Are o ~ profundă pentru nuanţe.) 3. capacitate, facultate, însuşire, posibilitate. (~ intelectuale.) APUCA vb. 1. a lua, a prinde, (înv. şi reg.) a sprijini, (prin Transilv.) a agâmba. (~ copilul In braţe.) 2. a înhăţa, a înşfăca, a lua, a prinde, (pop. şi fam.) a căpui, (pop.) a încăi-băra, (prin Transilv.) a agâmba, (Mold. şi Transilv.) a găbji, a găbui, (grecism înv.) a prof-taxi, (fam. fig.) a căptuşi, a umfla. (~ in mină o bltă.) 3. a cuprinde. (L-a ~ In braţe.) 4. a se agăţa, a se atârna, a se prinde, a se tine, (pop.) a se anina, (reg.) a se tăgârţa. (Se ~ de crengi ca să nu cadă.) 5. a ajunge, a prinde. (Se grăbeşte să ~ trenul.) 6. a ajunge, a prinde, a surprinde. (Ploaia i-a ~ !n clmp.) 7. a se îndrepta, a o lua, a merge, a se orienta, a păşi, a pleca, a porni, (rar) a se îndruma, (pop.) a purcede, a se purta, (înv. şi reg.) a năzui, (Transilv.) a arădui. (A ~í-o pe drumul acela.) 8. a începe, a (se) porni, a se pune. (Se ~ să mănlnce.) 9. a prinde, a trăi, a vedea. (Simţea că nu va mai ~ ziua de mline.) 10. a cuprinde, a-i veni. (L-a ~ ameţeala.) 11. a moşteni. (Obicei ~ de la strămoşi.) 12. a se întâmpla, a nimeri, (Munt.) a răgădui. (Îl lovea cu ce~ .) 13. a-i căşuna, a i se năzări, a-i veni, (înv. şi reg.) a-i abate, (Transilv.) a-i tonca, (fig.) a-i trăsni. (Nu ştiu ce l-a ~.) apuca vb. v. ANGAJA. BĂGA. CERE. DEVENI. ELIBERA. FACE. FĂGĂDUI. INTRA. ÎNCADRA. ÎNDATORA. ÎNSĂRCINA. LIBERA. OBLIGA. PRETINDE. PROMITE. SALVA. SCĂPA. SCOATE. TOCMI. VÂRÎ. APUCARE s. luare, prindere, prins. (~ vasului cu mina.) apucat adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. TICNIT. apucat s. v. COLICĂ. CRAMPĂ. EPILEPSIE. SPASM. apucătoare s. v. TALPA-GÂŞTEI. APUCĂTOR adj. aprig, hrăpăreţ, lacom, nesătul, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsín. (Om tare ~ .) APUCĂTURĂ s. 1. (mai ales la pi.) comportament, comportare, conduită, deprindere, maniere (pi.),

moravuri (pi.), năravuri (pi.), obiceiuri (pi.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talî'm. (Ce slnt ~ iie astea?) 2. (mai ales la pi.) deprindere. obicei, obişnuinţă, tabiet, (înv.) taifét. (Are ~iie lai zilnice.) 3. deprindere, fire, nărav, obicei, obişnuinţă, (Ban.) ogód.(I-am aflai ~.) apucătură s. v. ABILITATE. A\ERE. AVUT. AVUŢIE. BOGĂŢIE. BUN. COLICĂ. CRAMPĂ. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. INGENIOZITATE. ISCUSINŢĂ. ISTEŢIE. ISTEŢIME. ÎNDEMÂNARE. MIJLOACE. PRICEPERE. SITUAŢIE. SPASM. STARE. ŞTIINŢĂ. TALENT. UŞURINŢĂ. APUNE vb. a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri, a se pleca, (livr.) a declina, (rar) a scădea, (pop.) a scăpata, a sfinţi, (fig.) a se culca, a se scufunda. (Soarele ~.) apúnere s. v. APUS. ASFINŢIRE. ASFINŢIT. APUS adj. dispărut, pierdut, trecut. (Vremuri de mult ~.) APUS s. 1. asfinţire, asfinţit, (livr.) crepuscul, declin, (rar) apúnere, (pop.) scápăt, scăpă-táre, scăpătat. (~ soarelui.) 2. amurg, astinţit, înserare, seară (livr.) crepuscul, (înv. şi pop.) murg, (pop.) înmurgít, scăpătat, sfinţit, (reg.) murgit, (prin Mold. şi Munt.) murgílă, (înv.) sfinţire. (S-a lăsat ~.) 3. asfinţit, vest, (înv. şi pop.) sfinţit, (pop.) scăpătat, soare-apúne, (înv. şi reg.) scápăt, (reg.) scăpătíş. (Se îndreaptă către ~; punctul cardinal numit ~.) 4. occident, vest. (Ţările din ~.) apus s. v. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DECLIN. REGRES. SFÂRŞIT. APUSEAN adj. occidental, vestic. (Statele ~.) ARÁ vb. (rar) a scurma. (Tractoarele ~ pământul.) ARAB adj., s. 1. adj. arabic, arăbesc, (pop.) arăpésc. (Popoarele ~.) 2. s. (pop.) arap. (~ din Africa tropicală.) 3. adj., s. (în evul mediu, în apusul Europei) sarazin. ARABIC adj. arab, arăbesc, (pop.) arăpésc. (Popoarele ~.) ARABIL adj. cultivabil, (rar) arătór. (Pă-mlnt ~.) ARAC s. (reg.) pócie, vrăjár. (~ la vie.) ARAHÍDÁ s. (BOT.; Arachis liypogae) alună americană, alună de pămint. ARAMĂ s. (CHIM.) cupru. (Obiecte din ~.) ARANJA vb. 1. a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărţi, a întocmi, a ordona, a organiza, a orândui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rândui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. a pregăti, a prepara. (~ cele necesare pentru drum.) 3. a aşeza, a aşterne, a pregăti, a pune. (~ masa.) 4. a face, a pregăti. (~ patul.) 5. a(-şi) aşeza, a(-şi) potrivi. (Îşi ~ cravata.) 6. a aşeza, a îndrepta, a netezi. (Îşi ~ părul.) 7. a potrivit, a regla, a repara, (pop. şi fam.) a meşteri. (~ un aparat.) 8. a potrivi, a ticlui, (pop. şi fam) a drege, (pop.) a o brodi. (A ~ astfel lucrurile încât...) 9. a orândui, a rezolva, (înv.) a chivernisi. (Si-a ~ nişte treburi.) 10. a orândui, a reglementa, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Si-a ~ situaţia neclară.) 11. a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) găti, a (se) împodobi, a (se) spilcui, (pop. şi fam. depr.) a (se) sclivisi, (pop.) a (se) drege, a (se) moţa, (înv. şi reg.) a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, (reg.) a (se) câştiga, (prin Transilv. şi Maram. a (se) pădăi, (prin Mold.) a (se) putui, (prin Transilv. şi Mold.) a (se) puţului, (Ban.) a (se) senili, (înv.) a (se) stoli, a (se) stolisi, (arg.) a (se) şucări. (Ce te-ai ~ aşa?) aranja vb. v. DENUNŢA. PÂRÎ. RECLAMA. SPUNE. ARANJAMENT s. 1. acord, combinaţie, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, pact, tranzacţie, (înv. şi pop.) legătură, (pop.) târg, tocmeală, tocmire, (prin Munt.) prinsoare, (înv.) aşezământ, cuvânt, simfonie, sulf, şart, (arg.) şústă. (Conform~.) 2. alcătuire, aşezare, dispunere, distribuţie, întocmire, rânduială, structură. (Un anumit ~ al lucrurilor.) ARANJARE s. 1. aşezare, clasare, clasificare, distribuire, împărţire, ordonare, repartizare, rânduială, rânduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. pregătire, preparare, preparat, (rar) preparáţie. (~ celor necesare la drum.) 3. facere, pregătire. (~ patului.) 4. potrivire, reglaj, reglare. (~ unui aparat electric.) 5. orânduire, reglementare, stabilire, (rar) regulare, (înv.) regularisíre. (~ unei situaţii neclare.) G. dichiseală, dichisire, fer-chezuială, ferchezuire, gătire, spilcuială, spil-cuire, (pop. şi fam. depr.) scliviseálă, sclivisíre. (Ce-i ~ asta la tine?)

ARANJAT adj. 1. clasat, ordonat, organizat, rânduit, sistematizat. (Material documentar ~.) 2. pregătit. (O cameră ~.) 3. cochet, dichisit, elegant, fercheş, ferchezuit, gătit, îngrijit, spilcuit, (pop. şi fam. depr.) sclivisít, (pop.) dres, (Transilv. şl Ban.) cínaş, (Transilv.) niálcoş, (turcism înv.) mucheléf. (Om ~.) arap s. v. ARAB. NEGRU. arápcă s. v. NEGRESĂ. arapínă s. v. ROM. ŢIGAN. ARAR adv. arareori, rar, rareori. (Se duce ~ pe la el.) ARARE s. arat, arătură, plug, plugărie, plugărit, (rar) plugăríre. (Mero în zori la ~.) ARAREORI adv. arar, rar, rareori. (Vine ~ pe la mine.) ARAT s. arare, arătură, plug, plugărie, plugărit, (rar) plugăríre. (Merg !n zori la ~.) ARĂBESC adj. arab, arabic, (pop.) arăpésc. (Popoarele ~.) ARĂBÉŞTE adv. (pop.) arăpéşte. (Vorbeşte ~.) arădúce vb. v. ADUCE. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. IMAGINA. ÎNCHIPUI. ÎNFĂŢIŞA. REPREZENTA. SEMĂNA. arăduívb. v. APUCA. ÎNCEPE. ÎNDREPTA. LUA. MERGE. ORIENTA. PĂŞI. PLECA. PORNI. ARĂMÍ vb. a cupra. (~ suprafaţa unui obiect metalic.) ARÁMÍRE s. cuprare. (~ unui vas metalic.) ARÂMÍT adj. cuprat. (Vas —) ARĂMÍU adj. roşcat, roşcovan, roşiatic, (înv. şi reg.) rus, (reg.) rui, ruşéţ. (Cu părul ~.) arăpésc adj. v. ARAB. ARABIC. ARĂBESC. arăpéşte adv. v. ARĂBÉŞTE. arăpoáică s. v. NEGRESĂ. ARĂRIÉL s. (BOT.; Cynogtossum offici-nale) (pop.) otrăţél, limba-cî'inelui, plescaiţă-róşie. ARĂTA vb. 1. a indica, (înv.) a spune. (I-a ~ drumul, cărarea.) 2. a indica, a trasa. (~ calea de urmat.) 3. a indica, a preciza, a spune, (înv. şi reg.) a semna, (înv.) a premíte, (grecism înv.) a prohdeorisi. (După cum am ~.) 4. a scrie, a susţine. (El ~ in articol că...) 5. a indica, a menţiona, a preciza, a semnala, a specifica, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări...) 6. a aminti, a cita, a indica, a menţiona, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ Inir-un document.) 7. a desemna, a indica, a semnala. (Tabel care ~ învingătorii.) 8. a indica, a însemna, a marca, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 9. a indica, a înregistra, a marca. (Termometrul ~ o temperatură ridicată.) 10. a etala, a expune, a întinde. (Îşi ~ marfa pe tarabă.) 11. a scoate. (~ limba!) 12. a expune, a istorisi, a înfăţişa, a nara, a povesti, a prezenta, a relata, a spune, (înv.) a parastisi. (~ subiectul piesei.) 13. a înfăţişa, a reda, a reprezenta. (Ce ~ tabloul acesta?) 14. a demonstra, a explica, a expune. (~ o teoremă.) 15. a adeveri, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livr.) a corobora, (înv. şi reg.) a probălui, (înv.) a încredinţa, a mărturi, a pro-bui. (Toate ~ cele spuse mai înainte.) 16. a demonstra, a dovedi, a manifesta, a vădi. (~ reale aptitudini pentru...). 17. a manifesta, a vădi, (fig.) a acuza. (~ dureri tn regiunea...) 18. a dezvălui, a releva, a revela, a sesiza. (~ conducerii greutăţile tntlmpinate.) 19. a atesta, a denota, a indica, a releva, a trăda, a vădi. (~ o proastă creştere.) 20. a (se) exterioriza, a (se) manifesta. (Nu se ~ ca un om supărat.) 21. a afirma, a exprima, a manifesta. (Îşi ~ dorinţa de a...) 22. a apărea, a se ivi, a se vedea, a se zări, (italienism înv.") a se spunta. (Nu se ~ cu săptămlnile pe stradă.) 23. a apărea, a se ivi, a pica, (înv. şi reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci s-a ~ şi el.) 24. a apărea, a se ivi, a se înfăţişa, a se prezenta, a veni, (înv.) a se spune, (fam.) a se înfiinţa. (S-a ~ la proces.) 25. a apărea, a se ivi, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolţi, a se înfiripa, a înflori, a se naşte. (Un zímbetse~ pe faţa lui.) 26. a apărea, a se ivi, a se înfăţişa, a se revela, (înv. şi pop.) a se dezveli. (Clm-pia se ~ in toată splendoarea ei.) 27. a apărea, a ieşi, a se ivi. (Se ~ iarba.) 28. a apărea, a se ivi, a răsări, a se ridica, (Se ~ luna.) 29. a apărea, a se ivi, a miji, (reg.) a (se) iţi, a (se) slomni. (Se ~ zorii.) 30. a părea, a semăna. (~ a fi mai mult o proză versificată.) arătánies. v. APARIŢIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. MONSTRU. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. POCITANIE. POCITURĂ. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZIUNE. ARĂTARE s. 1. indicare, trasare. (~ căii de urmat.) 2. desemnare, indicare, semnalare. (Tabel cu ~ învingătorilor într-un concurs.) 3. expunere, istorisire, înfăţişare, narare, povestire, prezentare, relatare, (rar)

relaţie, (înv.) spunere. (~ faptelor.) 4. înfăţişare, redare, reprezentare. (~ unui grup de ţărani, Intr-un tablou.) 5. afirmare, exprimare, manifestare, (rar) manifestaţie. (~ dorinţei cuiva.) G. adeverire, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor spuse.) 7. dezvăluire, revelare. (~ unui secret.) 8. (concr.) apariţie, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. şi pop.) nălucitúră, năzăritúră, (pop.) iázmă, moroi, (reg.) arătánie, necurăţenie, pater, (Ban.) năhoádă, (Mold. şi Bucov.) vídmă, (înv.) vedere, zare. 9. (concr.) monstru, pocitanie, pocitură, (pop. şi fam.) bâzdâgánie, (reg.) arătánie, budiháce, buduhoálă, (înv.) bláznă. (0~ cu două capete.) 10. (concr.) colos, matahală, namilă, uriaş, (pop.) măgăoáie, (reg.) nămeténie, nătă-rálă, (Mold.) bahahúie, (prin Transilv.) mámiţă, (Olt.) sodóm, (fam.) huidúmă. (O~ cil toate zilele.) arătare s. v. METEOR. STEA CĂZĂTOARE. arătarea Domnului s. v. BOBOTEAZĂ. arătător adj. v. DEMONSTRATIV. arătător adj., s. v. INDICATIV. ARĂTĂTOR s. 1. indicator. (~ la un manometru.) 2. limbă, (Transilv.) mánoş, (prin Transilv.) mutatău, (Ban.) ţágăr. (~ la ceas.) 3. (art.) (rar) index. (~ sau degetul arătător.) arătór adj. v. ARABIL. CULTIVABIL. ARĂTOS adj. 1. chipeş, frumos, (pop.) chipós, fălos, rnândru, ochiós, (înv. şi reg.) vederós, (reg.) marghiól, tâmbúş, (Transilv.) híreş, (prin vestul Transilv.) muşát, (Transilv.) niálcoş, (înv.) ghizdáv, iscusit, (fam.) gigea, (arg.) mişto. (Un flăcău ~.) 2. aspectuos, falnic, frumos, impozant, (pop.) míndru. (O casă ~.) ARĂTURĂ s. 1. arare, arat, plug, plugă-rie, plugărlt, (rar) plugăríre. (N-a ieşit azi la ~.) 2. ogor, ţarină (pop.) răzor, (reg.) plan. (~ este terenul arat.) ARĂŢÉL s. (BOT.; Borrago officinalis) boranţă, otrăţel, limba-mielului. arăvón s. v. LOGODNĂ. arăvonisí vb. v. ACONTA. ARVUNI. LO-GODI. arbănáş s. v. ALBANEZ. SCHIPETAR. ARBITRAR adj., adv. 1. adj. abuziv, despotic, excesiv, samavolnic, sama voinicesc, silnic, (înv.) volnic. (O măsură ~.) 2. adv. abuziv, samavolniceşte. (Procedează ~.) 3. adj. în-tâmplător. (O alegere ~.) ARBÍTRU s. (JUR.) judecător, (grecism înv.) eretocrít. (~ Intr-un litigiu.) ARBÍU s. 1. varga, vergea. (Cu ~ se curăţa odinioară ţeava puştii.) 2. (reg.) climpúş, (prin nordul Transilv.) puştóc. (~ la puşcoci.) ARBORA vb. a înălţa, a ridica. (~ steagul patriei la catarg.) ARBORE s. 1. (BOT.) copac, pom, (înv. şi pop.) lemn. (Un ~ falnic.) 2. (BOT.) arbore de cacao (Theobroma cacao) = (rar) cacao-tiér ; arbore de cafea (Coffea arabica) = (înv.) caféu ; arborele-vicţii (Thuja orientalis) = tuia, (rar) tămâie. 3. (TEHN.) fus. (~ la un mecanism.) 4. (TEHN.) arbore cotit = vilbrochen. 5. (MAR.) catarg, (înv.) mástă. 6. (MAR.) arbore mic = trinchet. arborele-mamút s. v. SEQUOIA. arbore-puturós s. v. CENUŞAR. ARBORESCENT adj. ramificat. (Reţea electrică ~.) ARBUST s. (BOT.) copăcel. ARC s. 1. (prin Ban., Transilv. şi Maram.) puşcă. (~ cu săgeţi.) 2. resort, (reg.) drot. (~ la o dormeză.) 3. (TEHN.) coardă. (~ la un mecanism.) 4. arcadă, boltă, boltitură, (înv.) sclip. (~ la o construcţie.) 5. (FIZ.) arc electric = arc voltaic ; arc vollaic = arc electric. arc s. v. ACOLADĂ. ARCUŞ, BOLTĂ. CER. FIRMAMENT. arca s. v. APĂRĂTOR. BAZĂ. FUNDAMENT. FUNDAŢIE. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSŢINĂTOR. TEMELIE. ARCADĂ s. arc, boltă, boltitură, (înv.) sclip. (~ la o construcţie.) arcan s. v. LAŢ. SECRET. ŞTREANG. TAINĂ; ARCAŞ s. 1. săgetător, (înv. şi pop.) săgetár, (înv.) săgetáş. (~ din armata lui Ştefan cel Mare.) 2. (ASTRON.; art.) săgetătorul (art.). (~ este numele unei constelaţii.) arcát adj. v. ARCUIT. BOLTIT. CURB. CURBAT. ÎNCOVOIAT. ÎNDOIT.

arcă s. v. CORABIE. arcér s. v. CUTE. GRESIE. archiéft s. v. IENUPĂR. JNEAPĂN. archíş s. v. IENUPĂR. JNEAPĂN. arcós adj. v. ARCUIT. CURB. CURBAT. ÎNCOVOIAT. ÎNDOIT. ARCTIC adj. nordic, (astăzi rar) boreal, septentrional. (Regiunile ~.) ARCUÍ vb. 1. a (se) curba, a (se) încovoia, a (se) îndoi, (livr.) a (se) cambra, a (se) recurba, (înv. şi reg.) a (se) încujba, a (se) scovârda. (~ o bară metalică.) 2. a se bolti. (Tavanul se ~ elegant.) ARCUÍRE s. I. curbare, încovoiere, îndoire, (rar) flexiune, (înv. şi reg.) încujbáre. (~ unei bare.) 2. curbare, flexiune, încovoiere, îndoire. (Mişcări de ~ , in gimnastică.) 3, (concr.) curbură, încovoială, încovoietură, îndoitură. (Tavanul formează o uşoară ~.) ARCUÍT adj. 1. curb, curbat, încovoiat, îndoit, (livr.) cambrat, (rar) arcát, recurbat, (înv. şi reg.) încujbát, scovârdát, (înv.) arcós. (Bară ~.) 2. boltit, (rar)arcát.(Un acoperiş™.) arcul ochiului s. v. IRIS. ARCÚS s. (MUZ.) (reg.)arc. (~ ta vioară.) ardău s. v. ARDELEAN. TRANSILVĂNEAN. ARDE vb. 1. a dogori, a frige, a pârjoli, (pop.) a pripi, a zăpuşi, (înv. şi reg.) a păli, a prigori. (Soarele ~.) 2. a încălzi, a încinge, a înfierbânta. (~ cuptorul pentru pline.) 3. a (se) mistui. (Focul a ~ totul.) 4. a (se) frige. (M-am ~ la deget de la plită.) 5. (MED.) a cauteriza. (~ o rană.) 6. a (se) bronza, a (se) înnegri, a (se) pirli, a (se) prăji, (înv. şi reg.) a (se) păli. (Ne ~ la soare, la mare.) 7. a lumina. (Lampa ~ până târriu !n camera lui.) arde vb. v. ADEMENI. AMĂGI. BĂNUI. DA. ÎNCÂNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. SCLIPI. STRĂLUCI. TRAGE. TRIŞA. ARDEI s. (BOT.) I. (Capsicum annuum) (reg.) pipăríşă, piper, (Transilv.) ardéică, pá-prică, (Transilv. şi Ban.) pipárcă, (Mold.) pipărúş, (Bucov.) pipărúşcă. 2. ardei iute = (reg.) ciúşcă, ţúşcă. ARDEIÁ vb. a (se) iuţi. (Mincarea s-a ~.) ardeiá vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. ÎNFURIA. MÂNIA. NECĂJI. PLICTISI. SÂCÂI. SUPĂRA. ardéică s. v. ARDEI. ARDELEAN s., adj. 1. s. transilvănean, (înv. şi reg.) ungurean, (prin Bucov.) ardău. (E ~ de origine.) 2. adj. ardelenesc, transilvănean, (rar) transilvan. (Populaţia ~.) ARDELEANA s. art. abrudeana (art.), abrudeanca (art.), ardeleneasca (art.), ciobănaşul (art.), haţegana (art.), lugojana (art.), so-meşana (art.). (~ este un dans popular cu mişcare moderată.) ARDELEANCĂ s. transilvăneancă, (înv. şi reg.) ungureáncă. (E ~ de felul ei.) ARDELENEASCA s. art. abrudeana (art.), abrudeanca (art.), ardeleana (art.), ciobănaşul (art.), haţegana (art.), lugojana (art.), someşana (art.). (~ estB un dans popular din Transilvania.) ARDELENESC adj. ardelean, transilvănean, (rar) transilvan. (Populaţia ~.) ardent adj. v. AVÂNTAT. ENTUZIASMAT. ENTUZIAST. FERVENT. FOCOS. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. ÎNSUFLEŢIT. PASIONAT. ardentă s. v. ARDOARE. AVÂNT. ELAN. ENTUZIASM. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEŢIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE. ARDERE s. 1. (livr.) cremaţiúne. (~ gunoaielor.) 2. (CHIM.) combustie. ardere-de-tót s. v. HOLOCAUST. ARDOARE s. i. avânt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însufleţire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) ferventă, fervoare, patos, (rar) ardentă, (Mold.) ahótă, (înv.) porneálă, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ tinereţii.) 2. avânt, elan, impetuozitate, temperament, (pop. şi fam.) suflet, (reg.) mau. (Clntaţi cu mai multă ~.) 3. râvnă, sârguinţă, străduinţă, zel, (înv.) nepréget, nepregetáre, osírdie, osârdnicíe, osârduínţă, osârduíre, osârduitúră, protimíe. (~ lui era demnă de admirat.) AREAL s. (BIOL.) arie. (~ unei specii.) aríic adj. v. SECETOS. USCAT. ARENDA vb. (înv. şi pop.) a năimi, (im., în Mold.) a împosesui. (~ un teren agricol.)

arendár s. v. ARENDAŞ. ARENDARE s. (înv, şi reg.) năimeálă, (înv., în Mold.) împosesuíre. (~ unui teren agricol.) ARENDAŞ s. (reg.) orândáş, (înv.) arendár, orândatór, (înv., în Mold.) orândár, posesor. (~ unei moşii.) ARENDAT adj. (înv. şi pop.) năimit. (Teren agricol ~.) ARENDĂ s. (ieşit din uz) posesiune, (înv. şi reg.) năimeálă, orî'ndă, simbrie. (A luat moşia In ~.) ARENDĂŞÍE s. arendăşit. (Arendaşul se ocupa cu ~.) ARENDĂŞÍT s. arendăşie. ARENDĂŞÍŢĂ s. arendăşoaică. (~ era nevasta arendaşului.) ARENDĂŞOAICĂ s. arendăşiţă. (Arendaşul şi ~.) AREST s. (JUR.) 1. arestare, deţinere, închidere, întemniţare, reţinere, (pop.) popreâlă. (~ a durat o zi.) 2. închisoare, ocnă, penitenciar, puşcărie, temniţă, (înv. şi pop.) popreâlă, (pop.) prinsoare, robie, (reg.) cremenál, (Transilv., Maram. şi Bucov.) árişte, (prin Transilv.) căliscă, (Transilv.) piţigoáică, (prin Olt.) prinzáre, (prin Maram.) robşág, (inv.) pază, tumurlúc, (franţuzism înv.) prizon, (fam.) beci, gherlă, (fam. şi fig.) dubă, hâr-dău, răcoare, (reg. fig.) umbră, (arg.) gros, pârnáie, ţuháus, zdup. (CU ^ stat la ~ ?) 3. arest preventiv = prevenţie, (inv. şi pop.) popreâlă. ARESTA vb. (JUR.) 1. a deţine, a închide, a întemniţa, a reţine, (înv. şi reg.) a robi, (inv.) a arestălui, a arcstui, a popri, a temniţa, a zăvorî. (Hoţul a fost ~ mai multa vreme.) 2. a captura, a prinde. (Criminalul a fost ~ ieri.) 3. a ridica. (L-a ~ de acasă.) arestánt s. v. ARESTAT. DEŢINUT. ÎNTEMNIŢAT. PRIZONIER. ARESTARE s. (JVR.) 1. arest, deţinere, închidere, întemniţare, reţinere, (pop.) popreâlă. (După ~ lui...) 2. capturare, prindere, prins, (înv.) prinsoare, prinsúră, prinzáre. (~ unui hoţ dispărut.) 3. ridicare. (~ lui de la domiciliu.) ARESTAT adj., s. (JUR.) 1. adj. deţinut, închis, întemniţat, reţinut, (înv.) poprit. (Persoane ~ si persoane libere.) 2. adj., s. capturat, prins. (Hoţ ~.) 3. s. deţinut, întemniţat, prizonier, (înv.) arestánt, (glumeţ) pensionar. arestălui vb. v. ARESTA. DEŢINE. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIŢA. REŢINE. arestul vb. v. ARESTA. DEŢINE. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIŢA. REŢINE. aréşcă s. v. DOS. REVERS. arét s. v. GARDĂ. PAZĂ STRAJĂ. VEGHE% ARETÁ vb. a ponta. (Ogarul ~ vlnatul.) aréte s. v. BERBEC. aréu s. v. LAPTELE-CÂINELUI. LAP-TELE-CUCULUI. ARGAT s. slugă, (înv. şi reg.) curtean, (prin Transilv.) biríş, (înv.) celédnic. (~ la o moşie.) argăsăríe s. v. ARGÁSITORIE. TĂBĂCĂ-«IE. argăsăríţă s. v. TĂBĂCĂREASĂ. ARGĂSEALĂ s. argăsire, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit, (rar) tanáj, tanáre, (reg.) cruşeálă, cru-aşíre, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubeálă, du-bíre, dubit. (Operaţia de ~ a pieilor.) ARGĂSÍ vb. a tăbăci, (reg.) a cruşi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) a dubi. (~ pieile.) ARGĂSÍRE s. argăseală, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit, (rar) tanáj, tanáre, (reg.) cruşeálă, cruşíre, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubeálă, dubíre, dubit. (~ pieilor.) ARGĂSÍT adj. tăbăcit, (reg.) cruşít, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubit. (Piei ~.) ARGĂSITÓR s., adj. 1. s. tăbăcar, (reg.) opincárăş, orgár, tălpár, timar, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubălár, (înv.) solonár, tabac. (~ se ocupă cu tăbăcitul pieilor.) 2. adj. tăbăcitor. (Substanţe ~.) ARGĂSITORÍE s. tăbăcărie, (rar) argă-săríe, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubălăríe, (înv.) tabalhaná, tabaná, tăbăcíe. (În ~ se tăbăcesc pieile.) ARGĂŢÉSC adj. (prin Transilv.) birişésc. (Muncă ~ .) argeá s. v. CLEŞTE. RĂZBOI. STRAJĂ. argentán s. v. ALPACA. ARGENTIFÉR adj. argintos. (Teren ~.) argheiár s. v. HERGHELEGIU. arghélă s. v. HERGHELIE. ARGÂLĂ s. clisă, humă, lut, pământ, (înv. gi reg.) tină, (reg.) hlei, (Transilv.) agiág. {Cană de ~.) argilifér adj. v. ARGILOS. CLEIOS. CLISOS. LUTOS.

ARGILÓS adj. cleios, clisos, lutos, (rar) argilifér, humós, (pop.) mâlós, (reg.) hleiós, răşinós, (Transilv.) tiglós. (Teren ~.) ARGINTĂ vb. (rar) a argintui, (înv. şi pop.) a spoi. (~ un obiect metalic.) argintar s. v. BIJUTIER. GIUVAERGIU. ARGINTÁRE s. (înv.) spoire, spoit. (~ unui sas metalic.) ARGINTĂRIE s. (înv.) argínturi (pi.). fPosedă multă ~.) ARGINT COLOIDÁL s. (FARM.) colar-gol. (~ este un antiseptic.) ARGINTIU adj. (rar) argintos. (Culoare ~.) ARGINTOS adj. argentifer. (Minereu ~.) argintos adj. v. ARGINTIU, argintul vb. v. ARGINTA. argintari s. pi. v. ARGINTĂRIE. ___ argint-víu s. v. HIDRARGIR. MERCUR. arginti s. pi. v. BAN. FRANC. GOLOGAN. PARA. ARGINŢÍCĂ s. (BOT.; Druas octopelala) cerenţel. ARGIRÍSM s. (MED.) argiroză. (~ este intoxicaţia cu săruri de argint.) ARGIROZĂ s. (MED.) argirism. (Bolnav de ~.) ARGUMENT s. 1. considerent, raţionament, (înv.) rezon. (I-a convins cu ~e logice.) 2. motiv, motivare, motivaţie. (Cel mai bun ~ adus în sprijinul opţiunii sale.) 3. dovadă, motiv, temei. (Are ~e să fie optimist.) ARGUMENTĂ vb. a demonstra, a dovedi, a întări, a proba, a susţine. (Şi-a ~ temeinic ideile.) ARGUMENTARE s. argumentaţie, demonstrare. (~ celor arătate.) ARGUMENTAŢIE s. argumentare, demonstrare. (~ celor susţinute.) ARHAIC adj. 1. primitiv, străvechi, vechi. (Civilizaţii ~.) 2. vechi, (livr.) vetust. (Casa avea un aer ~.) 3. învechit. (Cuvlnt ~.) ARHANGHEL s. (BIS.) (înv.) arhistrátig. ARHEOLOG s. (înv.) anticar. (Specialistul In arheologie se numeşte ~.) ARHEOLOGIC adj.' (înv.) anticáriu. (Cercetări ~.) arhetip s. v. ORIGINAL. ARHICUNOSCUT adj. 1. banal, depăşit, ştiut, vechi, (rar) răscunoscut, (fam. fig.) fumat, răsuflat. (O glumă ~.) 2. notoriu, proverbial, (rar) răscunoscut. (Un fapt ~.) arhicunoscut adj. v. CELEBRU. FAIMOS. ILUSTRU. MARE. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT. ARHIDIÁCON s. (BIS.) protodiacon. arhidiecezán adj. v. ARHIEPISCOPAL. ARHIEPISCOPAL adj. (BIS.) (Transilv.) arhidiecezán. arhidiecéză s. v. ARHIEPISCOPIE. ARHIEPÍSCOP s. (BIS.) mitropolit. ARHIEPISCOPAT s. (BIS.) arhiepiscopie. (~ este funcţia arhiepiscopului.) ARHIEPISCOPIE s. (BIS.) 1. (Transilv.) arhidiecéză. (Sediul ~.) 2. arhiepiscopat. (A primit ~ de...) ARHIERESC adj. (BIS.) (rar) arhipăsto-résc. (Rang ~.) ARHIEREU s. (BIS.) ierarh, (rar) arhi-păstor, (înv.) sfetítel. (Episcopul intră în categoria ~ Hor.) ARHIERÂE s. (BIS.) (rar) arhipăstorie. arhipăstór s. v. ARHIEREU. IERARH. arhipăstorésc adj. v. ARHIERESC. arhipăstorie s. v. ARHIERÂE. arhipresbíter s. v. PROTOIEREU. PROTOPOP. arhistrátig s, v. ARHANGHEL. GENERALISIM. ARHITECT s. (înv.) arhitécton, arhitéc-tor, maimár, maimarbaşá. (~ unui palat.) arhitécton s. v. ARHITECT. ARHITECTONIC adj. arhitectural, (înv.) arhitectonicésc. (Planuri ~.) arhitectonicésc adj. v. ARHITECTONIC. ARHITECTURAL. arhitectoníe s. v. ARHITECTURĂ. arhitéctor s. v. ARHITECT. ARHITECTURAL adj. arhitectonic, (înv.) arhitectonicésc. (Sistematizări ~.) ARHITECTURĂ s. (înv.) arhitectoníe, mai-măríe. (Profesează ~.) ARHITRAVĂ s. (ARHIT.) epistil. (~ este partea inferioară a anlablamentului.) ARHIVAR s. (înv.) arhivist, condicár. ( ~ la o instituţie.) ARHÍVĂ s. (turcism înv.) caid. (~ unei instituţii.) arhivist s. v. ARHIVAR.

ARHONDARIC s. arhondărie. (~ unei mănăstiri.) ARHONDĂREÁSĂ s. arhondăriţă. (~ la o mănăstire.) ARHONDĂRÍE s. arhondaric. (A dormit la ~ mănăstirii.) ARHONDĂRÍŢĂ s. arhondăreasă. (~ la mănăstirea Suceuifa.) arhoníe s. v. BOIERIE. ARIAN adj. (înv.) arienésc. (Popoarele ~.) ARIANISM s. (înv.) arieníe. (Doctrina ~ a fost declarată eretică la 325.) ARICEÁLĂ s. (MED. VET.) (pop.) arici. (~ cailor.) arici s. v. ARICEÁLĂ. ROSTOGOL. SCAI. SCAIETE. arici vb. v. RIDICA. ZBÂRLI. ARICI-DE-MÁRE s. (ZOOL.; Echinoidea) echinidă. ARÍD adj. 1. sec, uscat, (rar) secetos, (înv. şi reg.) secâţíu, (înv.) secăţív. (Un teren de piatră ~.) 2. neproductiv, neroditor, sterp. (O clmpie ~.) ARIDITATE s. uscăciune. (~ solului.) ARIE s. arman, (înv. şi reg.) silişte, (reg.) ţarc, (prin Mold. şi Bucov.) năsádă. (~ pentru treierat griul.) ARIE s. 1. compartiment, domeniu, sector, sferă. (~ de aplicare.) 2. (BIOL.) areal. (~ unei specii.) ARIE s. (MUZ.) cântec, melodie. (~populare.) arie s. v. CURTE. OGRADĂ. arienésc adj. v. ARIAN. arieníe s. v. ARIANISM. ARIERAT adj. (MED.) înapoiat, întârziat. (Persoană ~.) ARIERGARDĂ s. (MIL.) (înv.) retroguárdie. (~ unui regiment.) ARÍN s. (BOT.; Alnus) (prin Transilv.) arínde. arináriţă s. v. STUDENIŢĂ. arină s. v. NISIP. PLAJĂ. arínde s. v. ARIN. aringă s. v. SCRUMBIE. ARINÍŞ s. (BOT.) arinişle. (Trecea prin-tr-un ~J ariníş s. v. DESERT. PUSTIETATE. PUSTIU. ARINÂŞTE s. (BOT.) ariniş. (La marginea ~.) arinós adj. v. NISIPOS. ARIPAT adj. înaripat. (Cal ~.) ARIPĂ s. 1. (1HT.) aripioară, înotătoare. (~ crapului.) 2. (MIL.) capăt, coastă, flanc, margine, (înv.) corn, mânecă. (~ dreaptă a frontului.) 3. (SPOBT) extremă. (Joacă ~ stingă, la fotbal.) 4. cruce, spetează, (reg.) crucişă, cumpănă, fofélniţă, răscruce. (~ la vlrtelniţă.) 5. săgeată, spetează. (~ la roata morii de vlnt.) 6. fofează. (~ la moară.) 7. (la pi.) crucişe (pi.), cumpene (pi.), fofelniţc (pi.), răscruci (pi.), speteze (pi.). (~ la războiul de ţesut.) 8. (pop.) fofeáză. (~ la ferestre, uşi, porţi.) 9. (Ia pi.) sflrcuri (pi.). (~ la fundul butoiului.) aripă s. v. CRILĂ. CORDAR. GRIJĂ. ÎNTINZÂTOR. OCROTIRE. PROTECŢIE. STRUNĂ. ARIPIOARĂ s. (IHT.) aripă, înotătoare. (~ şalăului.) ARISTOCRAT adj., s. 1. adj. ales, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. şi pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagoród, blagoródnic, (grecism înv.) evghenicós, evghe-nís, (fam. şi peior.) simandicos. (Aparţinea unei familii ~.) 2. s. gentilom, nobil, patrician, (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.) ARISTOCRATIC adj. ales, aristocrat, fcun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. şi pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagoród, blagoródnic, (grecism înv.) evghenicós, evghenís, (fam. si peior.) simandicos. (De neam ~.) ARISTOCRAŢIE s. 1. nobilime, (rar) nobleţe, (înv.) blagorodnicíe, blagoródnie, nobili-táte. (~ feudală occidentală.) 2. boierime, nobilime, (reg.) boierét, (înv.) neamuri (pi.), (grecism înv.) evghenie. (~ din ţările romane.) árişte s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ.

ARITMETICĂ s. (MAT.) (înv., în Bucov.) compút. arm s. v. COAPSĂ. SPATĂ. armadă s. v. ARMATĂ. OASTE. OŞTIRE. PUTERE. TRUPE. ARMAMENT s. (MIL.) (pop.) muniţie. (~ de luptă.) ARMÂN s. arie, (înv. şi reg.) silişte, (reg.) ţarc, (prin Mold. şi Bucov.) năsádă. (~ pentru treieratul cerealelor.) armân s. v. CURTE. OGRADĂ. ARMÁŞ s. sici, vizir. (~ ia arşic, In jocul de arşice.) ARMAT adj. (MIL.) militar. (Conflict ~.> ARMATĂ s. (MIL.) 1. oaste, oştire, putere, trupe (pi.), (înv. şi reg.) armadă, şirag, tabără, (înv.) armie, órdie, ostăşíme, oştime, silă, tărie, (fig.) sabie. (Oraşul a fost cucerit de ~ duşmană.) 2. militărie, (înv. şi pop.) ostăşíe, (reg.) miliţie, (Transilv.) cătănie, (înv.) voinicíe. (Merge la ~.) 3. militărie, stagiu, serviciu militar, (Transilv.) cătănie, (înv.) oşteníe, soldăţíe. (Îşi face ~ la...) armată s. v. GRĂMADĂ. MULŢIME. ARMĂ s. (fam.) sculă. (~ de olnătoare, bună.) ARMĂSAR s. (Transilv. şi Ban.) armíg. (Un ~ purslnge.) ARMĂSĂRÁŞ s. armăsăruş. ARMĂSĂRÚŞ s. armăsăraş. ARMĂTURĂ s. (MUZ.) armură, (înv.) signatură. (~ serveşte la identificarea tonalităţii.) armătură s. v. ARSENAL. armături s. pi. v. ARMOARH. BLAZON. EMBLEMĂ. armoárti s. pi. v. STEMĂ. îl ARMEAN adj. armenesc. (Populaţie ~.) armean s. v. CERC. ROTOCOL. ARMENESC adj. armean. (Limba ~.) armie s. v. ARMATĂ. OASTE. OŞTIRE. PUTERE. TRUPE. armíg s. v. ARMĂSAR. ARMOARÍI s. pi. blazon, emblemă, stemă, (înv.) armături (pi.), herb, marcă, pavăză, scut. (~ unei case princiare.) ARMONIC adj. (MAT., FIZ.) sinusoidal. (Mărime periodică ~.) ARMONICĂ s. (MUZ.) muzicuţă, (rar) •eolínă. (Clntă la ~.) ARMONÍE s. 1. acord, împăciuire, înţelegere, pace, unire, (livr.) concert, concordie, (pop.) potriveală. (~ ce domnea Intre ei.) 2. concordanţă, echilibru, potrivire, proporţie, propor-ţionalitate, simetrie, (fig.) simfonie. (O perfectăm ■a elementelor unui ansamblu.) 3. (MUZ.) acord, consonanţă, unisonanţă. 4. melodie, muzicalitate, sonoritate. (~ interioară a versului.) 5. (FON.) armonie vocalică = sinarmo-nie, sinarmonism. armonie s. v. ARTICULAŢIE. ÎNCHEIETURĂ. ARMONIOS adj. 1. concordant, echilibrat, proporţionat, regulat, simetric. (Un ansam-i>lu ~.) 2. potrivit. (Culori ~.) 3. (MUZ.) consonant. (Acord ~.) 4. melodic, melodios, muzical, sonor, unduios, (rar) unduit, (fig.) dulce, mlădios, simfonic. (Proza ~ a lui Odo- BLAGOSLOVIT adj. (BIS.) Linecuvintat, (înv.) preablagoslovít. blagoveşténie s. v. BUNAVESTIRE. BLAJÍN adj. blând, bun, domol» paşnic, (livr.) mansuét, (reg.) pâşín, (înv.) lin. (Om --.> BLAJINI s. pi. (MITOL. POP ) (Bucov.) rolimáni (pi.). blajinătate s. v. BLÂNDEŢE. BUNĂTATE. BLAM s. blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprotvre, respingere, stigmatizare, (rar) reprobaţiúne, sancţionare, (livr.) dezavuare, repreliensiúne, (pop.) osândíre (înv.) prihană, (fig.) vestejire. (~ adus cuiva pentru faptele sale.) BLAMA vb. 1. a condamna, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancţiona, (pop.) a osindi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veşteji. 2. a (se) birfi, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. şi pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuţi, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (De ce !l ~ pe nedrept ?) BLAMABIL adj. condamnabil, criticabil, neingăduit, neonorabil, nepermis. regretabil, reprobabil, ruşinos, urât, vinovat, (livr.) repre-hensíbil, (înv.) ocárnic, ocărâtór, ruşinătór. (O faptă ~.) BLAMARE s. blam, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare. reprobare, respingere, stigmatizare, (rar) reprobaţiúne, sancţionare, (livr.) dezavuare, reprehensiúne, (pop.) osândíre, (înv.) prihană, (fig.) vestejire. (~ cuiva pentru faptele sale.) BLANĂ s. piele. (Purtau pe ei ~ de urs.) blană s. v. CHINGĂ. MASĂ. SCÂNDURĂ. SPETEAZĂ. STINGHIE. BLASFEMÁ vb. (BIS.) a huli. BLASFEMIE s. (BIS. ) hulă. bláznă s. v. ADEMENIRE. ARĂTARE. ATRACŢIE. ISPITĂ. MONSTRU. POCITANIE. POCITURĂ. SEDUCERE. SEDUCŢIE. TENTAŢIE. BLAZON s. armoarii (pi.), emblemă, stemă, (înv.) armături (pi.), herb. marcă, pavăză, scut. (~ unei case princiare.) BLĂNÁR s. (prin Transilv., Maram. şi Ban.) săbău, (Transilv.) suci. blăzni vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÂNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. bleándă s. v. BRÂNCI. GHIONT. IZBITURĂ. ÎMBRÍNCEALĂ. ÎMBRÂNCITURĂ. ÎMPINSĂTURĂ. TIFLĂ. bleasc s. v. SPIRIT. SUFLET. bleáscă adj. invar., adv. v. CIUCIULETE. LEOARCĂ. BLEAU s. (reg.) morcoáşă. (~ la osia carului.) BLEG adj., s. 1. adj., s. nătăfleţ, nătărău» nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. şi pop.) năuc, (pop. şi fam.) haplea, (pop.) flaimúc, (înv. şi reg.) nătântóc, prostán, prostátic, prostănátic, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosít, metehău, meteleú, motofléţe, motológ, mutălău, natantól, năbârgeác, nătăbî'z, nătânt, nătrúi, nătrúţ, năvlég, năvligós.nerodói, pliurd, ponc, pricăjit, puneau, tătăláu, tălâmb, tontán, tontoléte, tontológ, (prin Transilv.) balamút, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) boblétic, (prin Munt.) bobléţ, (Mold.) che-rapléş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhúi, (Transilv.) nebléznic, (prin Mold., Transilv. şi Maram.) şuiétic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăşmán, (prin Olt. şi Munt.) tărăntúc, (Munt.) tontován, (turcism înv.) budalá, (fam.) fleţ, găgăúţă, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai este!) 2. adj. indolent, lălâu, moale, molatic, molâu, mototol, (reg.) tofológ, (fig.) băligós, mălăiéţ, mămăligós. (O fiinţă ~.) 3. adj. atârnat, blegit, clăpăug, lăsat, pleoştit, (pop.) blegoşát, (prin Olt.) bleonc, (Mold. şi Transilv.) dăbălăzát, (Transilv.) plecozát, (fam.) bleojdit. (Cu urechile ~.) BLEGÍ vb. 1. a se moleşi, a se muia, (prin Transilv.) a se bălmăji, (fam.) a se bleojdi, (fig.) a se turti. (Ce te-ai ~ aşa ?, nu te simţi bine?) 2. a se pleoşti, (pop.) a se blegoşa, (Mold.) a se clăpăugi, (Transilv.,

Mold. şi Bucov.) a se dăbălăza. (I s-au ~ urechile.) BLEGÍT adj. atârnat, bleg, clăpăug, lăsat, pleoştit, (pop.) blegoşát, (prin Olt.) bleonc, (Mold. şi Transilv.) dăbălăzát, (prin Transilv.) plecozát, (fam.) bleojdit. (Cu urechile ~.) blegoşá vb. v. BLEGI. PLEOŞTI. blegoşát adj. v. ATÂRNAT. BLEG. BLEGIT. CLĂPĂUG. LĂSAT. PLEOŞTIT. blehăí vb. v. HĂMĂI. LĂTRA. BLÉNDĂ s. 1. (MIN.) sfalerit, sulfura de zinc. (~ este folosită ca minereu de zinc.) 2. (FIZ.) diafragmă. (~ la obiectivul aparatelor fotografice.) blendí vb. v. GHIONTI. IZBI. ÎMBOLDI. ÎMBRÂNCI. ÎMPINGE. ÎNGHIONTI. blendisí vb. v. GHIONTI. IZBI. ÎMBOLDI. ÎMBRÂNCI. ÎMPINGE. ÎNGHIONTI. BLENORAGÍE s. (MED.) gonoree, (pop.) sculamént, (reg.) frântúră, scurgere, scursoáre, (înv.) scursură. (~ este o boală venerică.) bleoidí vb. v. BLEGI. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. MĂRI. MOLEŞI. MUIA. UMFLA. ZGÂI. bleojdíre s.v. BULBUCARE. CĂSCARE HOLBARE. MĂRIRE. UMFLARE. ZGÂIRE ZGÂIT. bleojdit adj. v. ATÂRNAT. BLEG. BLEGIT BULBUCAT. CĂSCAT. CLĂPĂUG. HOLBAT LĂSAT. MARE. MĂRIT. PLEOŞTIT. UMFLAT. ZGÂIT. bleomb adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. bleonc adj. v. ATÂRNAT. BLEG. BLEGIT. CLĂPĂUG. LĂSAT. PLEOŞTIT. bleoştiráie s. v. FLESCĂIALĂ. FLEŞCĂ-RAIE. bleot adj., s. v . BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. BLESTEM s. 1. imprecaţie, ocară, (livr.) maledicţie. (Poeziile Im confin multe ~.) 2. (BIS.) afurisenie, afurisire, anatemă, excomunicare, (înv.) procleţénie, procleţíe. (A arunca ~ asupra cuiva.) blestem s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. SINISTRU. URGIE. BLESTEMA vb. 1. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a excomunica, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleţi. (Papa l-a ~.) 2. a se afurisi, (pop.) a se jura. (Se ~ că nu minte.) BLESTEMAT adj., s. 1. adj. (BIS.) afurisit, anatemizat, excomunicat, (înv. şi reg.) procleţít, (înv.) proclet. (Un credincios ~J 2. adj., s. afurisit, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos, (înv. şi pop.) pustiu, (pop. şi fam.) pârdálnic, (pop.) împeliţát, jurat, (înv. şi reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcrét. (~ de Gheorghe!) blestemăclúne s. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIŞELIE. MÂRŞĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOŞIE. blestemăfésc adj. v. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIŞELESC. MIZERABIL. MÂRSAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. RUŞINOS. SCELERAT. TICĂLOS. blestemăţie s. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MISELIE. MÂRŞĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOŞIE. Weştí vb. v. ARTICULA. CRÂCNI. GRĂI. MURMURA. PRONUNŢA. PROTESTA. ROSTI. SCOATE. SPUNE. VORBI. ZICE. BLEU adj. invar, azuriu, (înv.) havaíu. (De culoare ~.) BLID s. 1. strachină, (Transilv., Ban., Olt.) taier. (Un ~ de mlncare.) 2. căuş, ciutură, cupă, (reg.) făcáu. (~ la roata morii.) BLIDAR s. (reg.) uiegár. (Pe CĂLĂUZf vb. 1. a (se) conduce, a (se) ghida-, a (se) îndruma, a (se) orienta, (înv.) a (se) povăţui. (A ~ pe un drum; după ce principii se ~ ?) 2. a conduce, a dirija, a ghida, a îndrepta, a îndruma, a orienta, (înv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea bună.) 3. a conduce, a duce a ghida, a îndruma. (O ~ prin toate muzeele.) 4. a conduce, a dirija, a ghida, a îndruma, a povăţui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năs-tăvi. (L-a ~ bine în viaţă.) 5. a iniţia, a introduce (A ~ pe cineva într-un domeniu. > CĂLĂUZIRE s. 1. conducere, dirijare, ghidare, îndreptare, îndrumare, orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.) 2. iniţiere, introducere. (~ cuiva într-o profesiune.) CĂLĂUZITOR adj., s. îndrumător, povăţuitor, sfătuitor, (înv.) îndreptător, purtător. (I-a fost un excelent ~.) fălbăşoâiră s. v. RĂCHITAN. CĂLCA vb. 1. a păşi, (înv. si reg.) a păsa. (~ în virful picioarelor.) 2. a lecunda. (Cocoşul ~ găina.) 3. a netezi, (Ban.) a piglui, (prin Maram.) a scăci, (Transilv. şi Maram.) a teglăzi, a teglăzui. (~ rufele.) 4. a se abate, a contraveni, a încălca, a nesocoti, a viola, (înv.) a păşi, a sparge, a stropşi, a ştirbi. (~ o lege.} călca vb. v. ASUPRI. COLINDA. COTROPI. CUTREIERA. EXPLOATA. INVADA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. ÎNCĂLCA. NĂPĂDI. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PARCURGE. PERSECUTA. PRIGONI. STRĂBATE. STRIVI. TIRANIZA. URGISI. VÂNTURA. ZDROBI. CĂLCARE s, încălcare, nesocotire, violare, (pop.) stricare. (~ a legii, a unei înţelegeri.) călcare s. v. COTROPIRE. INVADARE. INVAZIE. ÎNCĂLCARE. NĂPĂDIRE. CĂLCĂTOARE s. 1. jgheab, lin. (~ pentru struguri.) 2. (reg.) spuse. (~ la gardurile pescăreşti.) CĂLCĂTOR s.(TEHN.) 1. apăsător, cea-praz. (~ la maşina de cusut.) 2. ceapraz. (reg.) ceaprazár, zimţár. (~ pentru dinţii pinzei de ferăstrău.) 3. talpă, (pop.) tălpígă. (~ la scaunul dogarului.)

călcător s. v. IAPĂ. PEDALĂ. SCHIMBĂTOR. TĂLPIG. CĂLCĂTÚRÁ s. mers, mişcare, pas, păşit, umblet, (rar) mersătúră, (înv. şi pop.) mer-úră. (O ~ săltăreaţă.) . A CĂLCII s. l.(TEHN.)plaz, talpă, (reg.)bârsă, nadă, piept, plasă, plughíţă, pod, (prin Dobr.) tabán. (~ la plug.) 2. (prin Ban. şi Transilv.) bárbur. (~ la topor, cuţit ele.) 3. (COXSTR.) brotac. (~ se fixează pe o giindâ de lemn.) călcâi s. v. CUCURUJEL. TOC. CĂLDARE s. 1. găleată, (Bucov. şi nordul Mold.) saflíc, (Olt., Ban. şi Transilv.) \ádră. (Bea apă din ~ .) 2.(GEOL„ GEOGR.) cahleiră, cazan, circ, zănoagă, (prin Ban.) scoiaină. (~ se formează mai ales în regiunile mwiiou.se.) căldăráş s. v. BOTROŞ. CĂLDĂRÚŞĂ s. 1. găletuşă. (O ~ cu nisip.) 2. (BOT.; Aquilegia vulgaris) (reg.)candelúţă, toporáş, cinci-clopoţéi, cinci-coáde, clopoţei-cornúţi (pi.). CĂLDICEL adj. căldişor, călduţ, încropit, (pop.) călî'u, (Transilv.) domol. (Apă ~.) CĂLDIŞOR adj. căldicel, călduţ, încropit, (pop.) călî'u, (Transilv.) domol. (Apă ~.) CĂLDURĂ s. 1. cald. (Mor de ~.) 2. (la pi.) arşiţă, caniculă, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală, (livr.) tor-poáre, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoáre, cócăt, crăpăt, năplăiálă, píclă, prepăt, prigoáre, puhăiálă, zăpúc, (prin Ban.) arsoáre, (Ban. şi Transilv.) fiiptoáre, (prin Olt.) jápsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, prípec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) 3. (MED.; la pi.) febră, fierbinţeală, friguri (pi.), temperatură, (pop.) arşiţă, (reg.) năplăiálă, vipie, (înv.) aprinzeálă, (rar fig.) jar. (Un bolnav cu ~.) căldură s. v. AFECŢIUNE. ARDOARE. AVÂNT. BUNĂVOINŢĂ. CORDIALITATE. ELAN. ENTUZIASM. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEŢIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE. PRIETENIE. CĂLDUROS adj. cald, gros. (Îmbrăcăminte ~.) călduros adj. v. AFECTUOS. AMABIL. BINEVOITOR. CORDIAL. PRIETENESC. PRIETENOS. CĂLDUŢ adj. căldicel, căldişor, încropit, (pop.) călâu, (Transilv.) domol. (Apă ~.) căleápă s. v. SCUL. căleátcă s. v. COLIVIE. CĂLFUŢĂ s. (TIPOGR.) bătătoare. CĂLÍ vb. (TEHN.)l.aoţeli, (pop.) a iuţi. (~ oţelul.) 2. a oţeli, (reg.) a pânzui. (~ tăişul unui instrument.). căli vb. v. AMEŢI. CHERCHELI. FORTIFICA. ÎMBĂTA. ÎNTĂRI. TURMENTA. CĂLIFAR s. (ORNIT.; Tadorna tadorna şi ferruginca) (reg.) cahárcă. CĂLÍN s. (BOT.; Viburnum opiilus) (reg.) amărús. călindár s. v. RODUL-PĂMÂNTULUI. călínieă s. v. FILIMICĂ. CĂLÍRE s. (TEHN.) călit, oţelire, (pop.) íuţíre. (~ fierului.) călír- s. v. FORTIFICARE. ÎNTĂRIRE. călíscă s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ. CĂLÍT adj. (TEHN.) oţelit, (pop.) iuţit. (Metal ~.) călit adj. v. FORTIFICAT. ÎNCERCAT. ÎNTĂRIT. CĂLÍT s. (TEHN.) călire, oţelire, (pop.) iuţíre. f~ fierului.) călâu adj. v. CĂLDICEL. CĂLDIŞOR. CĂLDUŢ. ÎNCROPIT. călţún s. v. ÎNCĂLŢĂMINTE. CĂLŢUNÁŞ s. (BOT.; Tropaeolum majus) condurul-doamnei, (pop.) nemţoaică, (reg.) conduráş, sultănică. (Olt.) lobidrág, (Transilv.) pinteni (pi.). călţunáş s. v. TOPORAŞ. VIOLETĂ. VIOREA.

CĂLŢUNUL-DOÁMNEI s. (BOT.; Geum rivale) (reg.) cerenţél, crínceş. CĂLUGĂR s. (BIS.) monah, părinte. CĂLUGĂRESC adj. (BIS.) 1. mănăstiresc, monahal, monahicesc, (înv.) îngeresc, monahie, monastic. (Cinul ~.) 2. mănăstiresc, monahal, monahicesc, (livr.) claustrai. (Viaţă ~.) CĂLUGĂREŞTE adv. (BIS.) (rar) monahi-céşte. (Se îmbracă ~.) CĂLUGĂRÍ vb. (BIS.) (rar) a (se) tunde, (înv.) a (se) postrigi. CĂLUGĂRÍE s. (BIS.) monahism, (rar) monahie. CĂLUGĂRÍRE. s. (BIS.) (înv.) postríg. călugărişoáră s. v. RUIN. CĂLUGĂRIŢĂ s. (BIS.) maică, monahă, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu. călugăriţă s. v. LIBELULĂ. CĂLUŞ s. 1. (reg.) proţap. (~ pentru gura calului.) 2. (înv. şi reg.) scăiuş, (înv.) proţap. (~ de pus In gura cuiva, ca să nu strige.) 3. (MUZ.) scaun, scăunaş, scăunel. (~ la un instrument cu coarde.) 4. (PICT.) şevalet. 5. (TEHN.) scripete. (~ la iţele războiului de ţesut.) 6. (reg.) smâc. (Jucăria numită ~.) 7. (COR.; art.) căluşarii (pi. art.). (~ se joacă de către flăcăi.) căluş s. v. CĂLUŞAR. CĂLUŞAR s. 1. (reg.) căluş, (~ este flăcăul care dansează căluşul.) 2. (COR.; la pi. art.) căluşul (art.). (~ se joacă de către flăcăi.) CĂLUŞEI s. pi. căişori (pi.), (livr.) carusel, (pop.) tiribómbă. (~ la moşi.) CĂLUŞEL s. (TEHN.) cal. război. (~ la moara de vlnt.) căluşel s. v. CĂISOR. CĂLUŢ. căluşíre s. v. HAT. HOTAR. RĂZOR. CĂLUŢ s. 1. (ZOOL.) căişor, (rar) căluşel. (Un ~ de munte.) 2. (UIT.) căluţ-de-mare (Hippocampus hippocampus) = cal-de-mare, (rar) hipocamp. 3. (ENTOM.; Locusta viridissi-ma) cosaş, (înv. şireg.) acrídă, (reg.) cobiliţár, cóbiliţă, cosár, lăcustă verde, (Ban.) scăiuş. 4. (ENTOM.; Locusta cantans) cosaş, (Ban.) scăiuş. CĂMARĂ s. (reg.) chelár, (Ban. şi Transilv.) şpais. (~ de alimente.) cămară s. v. CAMERĂ. CUHNIE. ÎNCĂPERE. ODAIE. cămară domnească s. v. TEZAUR. VISTIERIE. cămaşa-Iui-Dumnezéu s. v. ROCHIŢA-RÂNDUNELEI. ROCHIŢA-RÂNDUNICII. VOLBURĂ. cămaşa-Maicii-Dómnuiui s. v. ROCHIŢA-RÂNDUNELEI. ROCHIŢA-RÂNDUNICII. VOLBURĂ. CĂMAŞĂ s. 1. combinezon, furou. (~ de mătase naturală.) 2. membrană. (~ care acoperă unele corpuri.) cămaşă s. v. PLACENTĂ. TUNICĂ. cămărúie s. v. CĂMĂRUŢĂ. ODĂIŢĂ. CĂMĂRUŢĂ s. odăiţă, (pop.) cămărúie. (Locuia într-o ~.) cămăşúică s. v. CĂMĂŞUŢĂ. CĂMÂŞUŢĂ S. (pop.) cămăşúică. (Purta o ~ înflorată.) CĂMĂTAR s. (înv.) camátnic, cămătárnic, cămătáş, ciufut, mamelegíu, privătár, uzurár, zaraf, cămătárnic s. v. CĂMĂTAR. cămătáş s. v. CĂMĂTAR. CĂMĂÍĂRÉSC adj. (înv.) uzurár. (Capital ~.)_ CĂMĂTĂRÍE s. (înv.) cămătnicíe, uzură, zarafi ic, zărăfíe. (Cămătarul se ocupă cu ~.) cămătnicíe s. v. CĂMĂTĂRIE. CĂMÍN s. 1. şemineu. (În ~ e aprins focul.) 2. cuptor, vatră, (prin Transilv.) cámeniţă. (Vasul stă aşezat pe ~.) 3. coş, horn, (pop.) coşarcă, (reg.) bageaca, cubeá, cucuváie, fu-már, hornéţ, marchióţă, ursoáie, (prin Transilv.) buduréţ, budurói, (Transilv. şi Munt.) corfă, (Mold.) hogeág, (prin Transilv.) ştiol, (prin Mold. şi Bucov.) şúber. (Fumul iese prin ~.) 4. adăpost, aşezare, casă, domiciliu, locuinţă, sălaş, (reg.)

săláşnă, (Transilv., Ban. şi Bucov.) cortél, (înv.) locaş, mutare, mutat, odaie, sat, sălăşluínţă, sălăşluíre, şedere, şeză-mínt, şezut, (fig.) bârlóg, cuib, culcuş. (Unde îşi are ~?) 5. casă, familie, (rar) menaj. (Are un ~ greu.) cănátă s. v. CANĂ. cănăcéi s. pi. v. STRĂNUTĂTOARE. cănăfiór s. v. DEGETĂRUŢ. PEJMĂ. CĂNĂRÁS s. (ORNIT.) cănăruţ. CĂNĂRÚŢ s. (ORNIT.) cănăras. cănăţúie s. v. CĂNITĂ. CĂNUŢĂ. CĂNÍŢĂ s. cănuţă, (reg.) cănăţúie. (O ~ cu lapte.) CĂNÚŢĂ s. cănită, (reg.) cănăţúie. (O ~ de lai.) căpáră s. v. ACONT. ARVUNĂ. căpărá vb. v. ZGÂRIA. căpărî vb. v. ACONTA. ARVUNI. CĂPĂSTRU s. I. (Transilv.) căpăţán. (~ al calului.) 2. (TEHN.) (reg.) întinzătór, strunea. (~ la teica morii.) CĂPĂTA vb. 1. a dobândi, a obţine, a primi, (înv. şi reg.) a prinde, (înv.) a isprăvi, (fam. fig.) a pupa. (A ~ ceva în dar; a ~ învoire; a ~ ajutorul solicitat.) 2. a avea, a câştiga, a dobândi, a încasa, a obţine, a primi. (~ 10 lei de la mine dacă...) 3. a obţine, a primi, a scoate, a vedea. (Nu ~ un ban de la el.) 4. a câştiga, a dobândi, a obţine. (A ~ faimă, experienţă.) 5. a contracta, a face, a lua, (pop.) a prinde. (A ~ o gripă.) CĂPĂTÁRE s. 1. dobândire, obţinere, primire. (~ a ajutorului cerut.) 2. câştigare, dobândire, obţinere. (~ a unei faime binemeritate. ) CĂPĂTII s. 1. cap, capăt, extremitate. (La ~ palului.) 2. cap, creştet. (La ~ unui bolnav.) 3. (pop.) podvál. (~ pe care se aşază un butoi.) 4. (TEHN.) vârtej, (reg.) felehérţ. (~ la perinoculcăruţei.) 5. (TEHN.) broască, brotac. (~ la roata morii.) căpătâi s. v. PERINOC. CĂPĂTUI vb. 1. a se ajunge, a se chivernisi, a se îmbogăţi, a se înavuţi, a se înstări, a parveni, a se pricopsi. (S-a ~ prin mijloace necinstite.) 2. (pop.) a oploşi. (A ~ pe cineva tntr-o slujbă.) căpătui vb. v. AŞEZA. CĂSĂTORI. CĂPĂTUIALĂ s. căpătuire, chiverniseală, chivernisire, îmbogăţire, înavuţire, parvenire, pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.) căpătuială s. v. CĂSĂTORIE. CÂPĂTUÍRE s. căpătuială, chiverniseală, chivernisire, îmbogăţire, înavuţire, parvenire, pricopsire. (O ~- rapidă.) căpătuire s. v. CĂSĂTORIE. CĂPĂTUÍT adj., s. 1. adj. bogat, eh iverni-sit, îmbogăţit, înavuţit, înstărit, pricopsit, (pop. şi depr.) ajuns. (Om ~.) 2. adj., s. parvenit, (pop.) ajuns. (E un ~J căpătuit adj. v. CĂSĂTORIT. CUNUNAT. căpăţán s. v. CĂPĂSTRU. CĂPEŢEA. căpăţâna s. art. v. PERSEU. CĂPĂŢÂNĂ S. 1. (ANAT.) craniu, liârcă, scăfârlie, tigvă, ţeastă, cutie craniană, (pop. şi fam.) dévlă, (înv. şi reg.) scafă, (înv.) glávă, glăvăţână. (~ unui mort deshumat.) 2.(BOT.) (reg.) căciulíe. (~ de usturoi.) 3. (TEHN.) cap, cioc, (reg.) broască, ciochie, clobánţ. (~ la scăunoaia dogarului.) căpăţâna s. v. BUTUC. CAP. căpăţinoásă s. v. ROSTOGOL. SCAI. SCAIETE. TĂTARNICĂ. căpăţânós adj. v. ÎNCĂPĂŢÂNAT. ÎNDĂRĂTNIC. RECALCITRANT. REFRACTAR. căpcăun s. v. ANTROPOFAG. CANIBAL. căpencág s. v. MANTA. CĂPETENIE s. 1. cap, comandant, conducător, şef, mai-mare, (înv. şi reg.) tist, (Transilv.) birău, (înv.) călăuz, căpitan, comandír, nacealnic, povăţuitór, proprietar, tocmitór, vârhóvnic, voievod, (latinism înv.) prcpózit. (~ a oştirii.) 2. conducător, vătaf, (reg.) birău, jude- (~ de colindători.) CÂPEŢEÁ s. (Transilv.) căpăţán. (~ la frtu.) căpiá vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ŢICNI. CĂPIÁLĂ s. (MED. VET.) capic, cvm.roză, (pop.) răsfúg. (Oaie bolnavă de ~.) căpiálă s. v. ALIENARE. ALIENAŢIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENTĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ŢICNEALĂ.

căpiat adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. căpitan s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ŞEF. căpitănie s. v. BATALION. CĂPÍŢĂ s. claie, porcoi, stog, (pop.) plástă, porcán, (reg.) boághe, por, porcănáş, porcoiáţă, porconeáţă, porculeán, porculéte, porculéţ, porcúţ, porşóg, porşór, schírdă, (Olt.( clădíş. (Transilv. şi Ban.) ploscă, (Transilv.) pup. (~ de fin.) căpiţă s. v. BONETĂ. BONEŢICĂ. POP. SCUFIE. SCUFIŢĂ. căpos adj. v. ÎNCĂPĂŢÂNAT. ÎNDĂRĂTNIC. RECALCITRANT. REFRACTAR. căprar s. v. CAPORAL. CĂPRIOR s. 1. (ZOOL.) (pop.) ţap. 2. (CONSTR.) (reg.) martác, (Transilv.) cáfer, (Transilv., Ban. şi Bucov.)corn. (~ la o casă.) 3. capră. (~ este un suport de lemn.) căprior s. v. FALCĂ. MAXILAR. căpriorul s. art. v. CAPRICORNUL. căpriţă s. v. BRÂNCĂ. CĂPRÍU adj. castaniu, căprui. (Ochi ~.) CĂPRUI adj. castaniu, căpriu. (Ochi ~.) CĂPŞUN s. (BOT.; Fragaria moschala) (reg.) frag. CĂPTUŞEALĂ s. dublură. C~ la o haină.) CĂPTUSÍ vb. a dubla. (~o haină.) căptuşi vb. v. APUCA. BURDUŞI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. ÎNHĂŢA. ÎNŞFĂCA. LUA. PRINDE. TICSI. CĂPTUSÍRE s. dublare. (~ a unei haine.) căpuí vb. v. APUCA. ÎNHĂŢA. ÎNŞFĂCA. LUA. PRINDE. CĂPUITÓR s. (TEHN.)buterolă. (~ scr-vesle la nituire.) CĂPUŞĂ s. 1. (ENTOM.; Ixodes) (pop.) păduche, (reg.) acăríţă, bătucél, botóş, chí-cheriţă, cârcél, mielăríţă, ţéche, muscă-de-cál. 2. (ENTOM.; Melophagus ovinus) (reg.) acăríţă, mielăríţă. 3. (BOT.; Ricinus communis) ricin. căpú't s. v. LAIBĂR. MINTEAN. SURTUC. CĂPUTÁ vb. a încăpută, (înv. şi reg.) a însura. (~ ciorapii, încălţămintea.) CĂPÚTĂ s. (prin Mold.) soiúz. (~ la încălţăminte.) CĂRA vb. 1. a duce, a purta, a transporta, (reg.) a cărăbăni, (înv.) a podvodări, a trans-portarisi. (Doi sanitari ~ bolnavul.) 2. a se duce, a pleca. (Să te ~ imediat de aici!) 3. a fugi, (fam.) a se cărăbăni, a se mătrăşi, a o şterge. (S-au ~ de la locul faptei.) CĂRARE s. 1. cărat, ducere, dus, purtare, transport, transportare. (~ rănitului la spital.) 2. potecă, (pop.) pî'rtie, (reg.) poteá. (Mergea pe o ~ prin vii.) cărare s. v. LĂTUNOAIE. RĂRITURĂ. CĂRAT s. cărare, ducere, dus, purtare transport, transportare. (~ cuiva în spate.) cărăbaş-coimín s. v. MARTIN. PESCAR RÂZĂTOR. PESCĂRUŞ. cărăbăni vb. v. CĂRA. DUCE. FUGI. PURTA. TRANSPORTA. CĂRĂBUŞ s. (ENTOM. )1. (Melolontha melo-lontha) (reg.) bondar, vruh, gândac-de-mái, (prin Munt.) găinuşă, (Transilv.) gongălău. 2. cărăbuş-de-hrişcă (Rhizotrogus solstitialis) = cărăbuşel, hrişcar, gândac-de-hríşcă. CĂRÁBUŞÉL s. (ENTOM.; Rhizotrogus solstitialis) hrişcar, cărăbuş-de-hrişcă, gândac-de-hrişcă. cărăbus-vérdc s. v. GÂNDAC-DE-TRAN-DAF1R. ' ILEANA. CĂRĂMIDAR s. (Transilv. şi Maram.) te-glár. CĂRĂMÍDĂ s. (Transilv. şi Maram.) téglă. CĂRĂMIDĂRÍE s. (Transilv. şi Maram.) teglăríe. CĂRĂMIZÍU adj. roşcat, roşiatic, (reg.) ro-şíu, (prin Olt.) roşcáv, (înv.) roşcátic. (De culoare ~.) cărărúică s. v. CĂRĂRUIE. CĂRĂRUSĂ. POTECUŢĂ. CĂRĂRUIE s. cărăruşă, potecuţă, (pop.) cărărúică, poteceá. (O ~ de munte.)

CĂRĂRUŞĂ s. cărăruie, potecuţă, (pop.) cărărúică, poteceá. (Coboară pe ~.) cărătór s. v. HAMAL. CĂRĂTURĂ s. transport. (Prima ~.) CĂRĂUŞ s. căruţaş, chirigiu, (înv. şi reg.) sechiráş. (Un ~ care transportă lemne.) CĂRĂUŞÍE s. cărăuşit, (reg.) harabagie, (Transilv.) sechereşíe, sechercşít. (Se ocupă cu ~.) CĂRĂUŞÍT s. cărăuşie, (reg.) harabagie, (Transilv.) sechereşíe, sechercşít. (Se ocupă cu ~.) cărăuşul s. art. v. ALCOR. CĂRBUNAR s. (rar) mangalagiu, mnnga-lár, mangalizatór, (reg.) bocşér, (prin Maram.) săhălbár. CĂRBUNĂRÍE s. (reg.) bocşă. CĂRBUNE s. 1. (GEOL.) (fig.) aur negru. (~ este o rocă sedimentară.) 2. mangal. (~ este folosit drept combustibil.) 3. tăciune. (Lemnul aprins s-a făcut ~ .) 4. (BOT.; Phy-teumu vagneri) (reg.) barabói, bănişór, spinúţă. 5. (MED., MED. VET.) antrax, dalac, pustulă malignă, (reg.) armurárc, armuráriţă, bubă (neagră, rea), marmură, răsfúg, talan, băşică reá, sânge mohorât, (prin Munt.) pripit, (prin Ban. si Munt.) spurcat, (înv.) serpengeá. 6. (FITOPATOLOGIE) tăciune. (Plantă atacată de ~.) cărbune s. v. RUBIN. cărícă s. v. ROTIŢĂ. cărindár s. v. CALENDAR. IANUARIE. cărmăcúţă s. v. PRIPON. CĂRNĂRĂIE s. cărnărie. CĂRNĂRÍE s. cărnăraie. cărnărie s. v. MĂCELĂRIE. cărnicícă s. v. CĂRNIŢĂ. cărnişoáră s. v. CĂRNIŢĂ. CĂRNÍŢĂ s. (rar) cărnicícă, cărnişoáră. CĂRNOS adj. 1. musculos. (Parte ~ a unui animal.) 2. (BOT.) (rar) miezós, pulpós. (Fruct ~.) CĂRNOSÍ vb. a descărna, a şerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, in tăbăcărie.) CĂRNOSÍRE s. descărnare, şeruire, (reg.) cărnuíre. (~ a pieilor, In industria lăbăcăriei.) cărnui vb. v. CĂRNOSI. DESCĂRNA. ŞERUI. cărnuíre s. v. CĂRNOSÍRE. DESCĂRNARE. ŞERUIRE. căroáie s. v. COTIGĂ. ROABĂ. TELEAGĂ. cărpănós s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÂR-CIT. cărpănoşíc s. v. AVARIŢIE. CALICENIE. CALICIE. ZGÂRCENIE. CĂRPINÉT s. (BOT.) cărpiniş. CĂRPINÍŞ s. (BOT.) cărpinet. CĂRPINÍŢĂ s. (BOT.; Carpinus orientalis) (Ban., Olt.) sfineác.

CĂTÁRE s. miră, (înv.) ţel. (~ la o puşcă.) eătáre s. v. SCÂNTEIUŢĂ. cătălină s. v. CRIZANTEMĂ. DUMITRIŢĂ. TUFĂNICÁ. eătănése adj. v. CAZON. MILITAR. MI-LITÁRESC. OSTĂŞESC. SOLDĂŢESC. cătăiiéşle adv. v. MILITĂREŞTE. OSTĂŞEŞTE. ' SOLDĂŢEŞTE. cătăní \b. v. ÎNCORPORA. ÎNROLA.

RECRUTA. eătăníes. v. ARMATĂ. M 1L1TĂRIE. SERVICIU MILITAR. STAGIU. eătăníme s. v. OSTĂŞIME. SOLDĂŢIME. eătánioáră s. v. SOLDĂŢEL. cătănioáre s. pi. v. SURGUCI. cătăníjă s. v. SOLDĂŢEL. eătănútă s. v. SOLDĂŢEL. eătăţíme s. v. CANTITATE. CÂTIME. MĂRIMI-;. CĂTÍNĂ s. (BOT.) 1. (Lyciiim vulgare) (reg.) licínă, răchişoáră, zaharícă. 2. (Lycium halimifolium) (Bucov.) răchişoáră. 3. (Tama-rix sau Myrica germanica) (rar) tamaríscă. 4. călină roşie (Tamarix ramosissima) = tama-riscă. cătină s. v. HOLERĂ. SPIN. cătinel adv. v. AGALE. ALENE. BINIŞOR. DOMOL. ÎNCET. ÎNCETINEL. ÎNCETIŞOR. LIN. LINIŞTIT. TIPTIL. UŞUREL. CĂTRĂNEALĂ s. 1. cătrănire, gudronare. (~ a fundului unei bărci.) 2. cătrănire, smolire. (~ unui obiect de lemn.) CĂTRĂNÍ vb. 1. a gudrona. (A ~ fundul unei bărci.) 2. a smoli. (A ~ un obiect de lemn.) eătrăní vb. v. AMĂRÎ. INDISPUNE. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. MÂIINI. NECĂJI. SUPĂRA. CĂTRĂNÍRE s. 1. cătrăneală, gudronare. (~ a fundului unei bărci.) 2. cătrăneală, smolire. (~ o unui obiect de lemn.) cătrănire s. v. AMĂRĂCIUNE. ÎNTRISTARE. MÂHNIRE. NECAZ. SUPĂRARE. TRISTEŢE. CĂTRĂNIT adj. 1. gudronat. (Corabie ~.) 2. smolit. (Stâlp ~.) cătrănit adj. v. ABĂTUT. AMĂRÂT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÂHNIT. NECĂJIT. SUPĂRAT. TRIST. cătrănită s. v. CHIBRIT. CĂTRE prep. 1. (local) asupra, înspre, la, spre, (înv.) despre, între, súpra. (Îşi aţinteşte privirea ~ noi.) 2. (temporal) înspre, spre, (reg.) asupra, (înv.) despre, înde. (Era ~ ziuă.) către prep. v. ASUPRA. CONTRA. ÎMPOTRIVA. PENTRU. SPRE. cătrimă s. v. TĂRTĂCUŢĂ. TIGVĂ. TÂLV. CĂTUN S. (înv. şi reg.) sălaş, (înv.) sălaş-luíre. (Locuia într-un ~.) CĂTUŞĂ s. 1. (la pi.) fiare (pi.), (pop.) obezi (pi.), verigi (pi.), zăvoáre (pi.), (înv.) bénte (pi.), piedici (pi.). (Ucigaş prins In ~.) 2. (CONSTR.) chingă, (reg.) cocoşlău, coţofană, găinar, martác, primbla, prinsoare, scleámă, llmba-cáprei.(~ la căpriorii casei.) 3.(TEHN.) tânjeluţă.(~ la Unjala carului.) 4. (TEHN.) japiţă, (reg.) proţăpél. (~ la jug.) 5. (BOT.; Ballola nigra) (reg.) cebáre. cătuşă s. v. ANCORĂ. CHINGĂ. COR-MANĂ. PISICĂ. RĂSTURNĂTOARE. CĂTÚŞNICĂ s. (Bar.; Nepeta cataria) (reg.) iarba-mî'ţei, iarba-vî'ntului, iarbă-flo-coásă, mintamâţei. cătúşnică s. v. MEL1SĂ. RO1NIŢĂ. cătuşnică-sălbátică s. v. VORONIC. câtúşuiţă s. v. TALPA-GÂSTEI. căţăí vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂ1. TRĂNCĂNI. CĂŢĂRA vb. a se cocoţa, a se ridica, a se sui, a se urca, (pop.) a se aburca, a se ţuţuia, (reg.) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popota, a se zgăibăra, (prin Transilv.) a se pupuia, (prin Olt.) a se suliga. (S-a ~ In copac.) CĂŢĂRÁRE s. cocoţare ridicare, suire, urcare, urcat. (~ pe un zid.) căţărătoare s. v. SCORŢAR. CĂŢĂRĂTOR adj. agăţător, suitor, urcător. (Plantă ~.) CĂŢEA s. (ZOOL.) (reg.) haită, (Transilv.) gúdă. căţea s. v. MITRALIERĂ. CĂŢEL s. l.(ZOOL.) cutii. 2. ( TEHN.) cor-denci, (reg.) cripálcă, piedică, proptár, răzúş, scară,

scaun, tocălíe. (~ la războiul de ţesut.) căţel s. v. CHEOTOARE. MĂSEA. PUI. TRĂGĂTOARE. căţel-de-máre s. v. COROSBINĂ. căţeii vb. v. GONI. ÎMPERECI1EA. ÎMPREUNA. ÎNCRUCIŞA. căţelul s. art. v. CÂINELEM1C. căţelul-frásinului s. v. CANTAR1DĂ. GÂN-DAC-DE-FRASIN. căţelul-pământului s. v. ORBETE. căţeluşa s. art. v. ALCOR. CĂŢELUŞĂ s. (ZOOL.) (Transilv.) tăbălúşă, tăbălúscă, (înv.) ţíncă. căţin s. v. JEP. JNEAPĂN. PIN PITIC. CĂŢÚIE s. afumătoare, casoletă, (prin Ban.> rusca, (înv.) buhurdár. (În ~ se ard mirodenii.) căţúni s. pi. v. PIN. CĂUŞ s. I. cauc, scafă, (Transilv.) şúflă, lingură de scos. (Cu ~ se scot cerealele din sac.) 2. ispol, (reg.) răscól, scăfíţă. (~ de scos apa din luntre.) 3. (TEHN.) blid, ciutură, cupă, (reg.) făcău. (~ la roata morii.) 4. (TEHN.) canciog, (reg.) cancéu, lingură. (~ al zidarului.) CĂUTA vb. 1. (înv.) a cere. (L-a ~ peste-tot.) 2. (înv.) a socoti. (~ un om potrivit pentru...) 3. a cotrobăi, a răscoli, a scormoni, a scotoci, a umbla, (pop.) a scociorî, (înv. şi reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a bodicăi, a corleşi, a cotili, a hojbăi, a scobârlăi, (Mold.) a bârcâi, (Bucov.) a boltăi, (prin Olt.) a bulduşi, (prin Ban.) a burfăi, (Ban.) a cobârlui, (Mold. şi Bucov.) a cociobăi, (Munt.) a scofeli, (înv.) a scorteli. (~ prin sertare, prin toată casa, prin lucrurile mele.) 4. a se cere, a se \inde, (înv.) a se întreba. (O marfă care se ~.) 5. a se interesa, a se ocupa, a se preocupa. (Te rog să-ţi ~ de treabă!) 6. a îngriji, a vedea, (înv. şi reg.) a (se) griji, (Transilv.) a (se) câştiga. (~ de toate ale casei.) 7. a încerca, a se sili, a se strădui, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~ să fii amabil.) 8. a încerca, a vedea. (~ dacă nu poţi să dezlegi problema.) 9. a încerca, a umbla. (~ să mă înşele.) 10. a încerca, a tatona, (înv. şi reg.) a probălui. (~ să găsească o soluţie.) 11. a cerceta, a examina, a studia, (înv.) a cerca. (Calul de dar nu se ~ în gură.) 12.(MED.) a (se) îngriji, a (se) trata, (pop. şi fam.) a (se) doftori, a (se) doftorici, (înv.) a (se) cura, a (se) curarisi. (S-a ~ de astm.) căuta vb. v. CĂDEA. CERE. CUVENI. IMPUNE. PRIVI. TREBUI. UITA. CĂUTARE s. 1. cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire, scotocit. (Termină cu ~!) 2. cerere. (~ de marfă.) 3. preţ. (O marfă care are ~.) 4. afectare, artificialitate, emfază, grandilocvenţă, manierism, patos, preţiozitate, retorism. (~ în stilul cuiva.) CĂUTAT adj. 1. afectat, artificial, bombastic, convenţional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.) 2. afectat, artificial, fals, forţat, nefiresc, nenatural, nesincer, prefăcut, silit, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralíst. (Gesturi ~; atitudine ~.) căutătoare s. v. OGLINDĂ. CĂUTĂTURĂ s. privire, uitătură, (înv.) priveálă, privelişte, privitúră. (Avea o ~ blajină.) căuzás s. v. COMPLOTIST. CONSPIRATOR. REVOLUŢIONAR. căvăfíe s._ v. CIZMĂRIE. PANTOFĂRIE. CĂZĂCEÁSCĂ s. cazacioc, (reg.) cazacíncă. (~ este un dans popular ucrainean.) căzănăríe s. v. POVARNĂ. VELNIŢĂ. CĂZĂTURĂ s. 1. cădere. (A suferit o ~ uşoară.) 2. babalic, baccea, hodorog, ramolit, (reg. şi fam.) ghiuj, (reg.) jap, matúf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hârb. (A ajuns o ~!) 3. mortăciune, pieritură. (O ~ de cal.) căzătură s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUŞLAMA-SCÂRNĂVIE. SECĂTURĂ. CĂZNI vb. 1. a se canoni, a se chinui, a se forţa, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforţa, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a se osârdnici, a se osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma (Se ~ să rezolve problema.) 2. a canoni, a chinui, a munci, a schingiui, a tortura, a trudi, (înv. şi reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strânge, (înv.) a străs-tui. (L-au ~ pentru a-şi mărturisi vina.) 3. a se screme, (reg.) a se munci. (Se ~ pentru evacuarea fecalelor.)

căzni vb. v. BATJOCORI. NECINSTI. SILUI. VIOLA. căzníre s. v. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORŢARE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORŢARE. SILINŢĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ. TRUDĂ. ZBATERE. căznit adj. \. CHINUIT. SCHINGIUIT. TORTURAT. CĂZUT adj. 1. năruit P prăbuşit, prăvălit, răsturnat. (Un gard ~.) 2. dus, înfundat. (Cu ochii ~.) CE pron., adj., adv., interj. 1. pron. care, (pop.) de. (Cei ~ priveau.) 2. adj. care? (~ vânt te-a adus aici?) 3. pron. orice, orişice, (înv.) vericé. (Zică lumea ~ o vrea.) 4. adv. cât, cum.(~-aş mai rlde!). 5.interj, cum?,poftim?, (fam. şi pop.) ha? (~ ? n-am auzit!) CEA interj. (Ban.) hoc! (~ .', Plăvane.) ceacír adj. v. CHIORÂS. CRUCIŞ. ÎNCRUCIŞAT. PIEZIŞ. SAŞIU. STRABIC. CEAFĂ s. l.(ANAT.) grumaz, (pop.) cerbíce, (reg.) gî'rbiţă. (~ a omului.) 2. (TEHN.) (reg.) butuc, cerbíce, drug, grindéi, jug, sul, (înv.) suléte. (~ este partea de deasupra a jugului, care stă pe grumaâul boului.) ceafă s. v. MĂSEA. ceahlău s. v. VULTUR BĂRBOS. ZĂ-GAN. ceahól s. v. BURDUF. COŞ. COVILTIR. ceáină s. v. CEAINĂRIE. CEAINĂRÍE s. (prin Mold.) ceáină. cealáu adj. v. AMĂGITOR. ÎNŞELĂTOR. cealmá s. v. TURBAN. ceam s. v. ŞLEP. ceapa-ciórii s. v. BĂLUSCĂ. BRÂNDUSĂ. PORUMBEI. SCÂNTEIUŢĂ. ccapa-câinelui s. v. CEAPĂ-DE-MARE. CEAPĂ s. (BOT.) 1. ceapă de sămínţă = arpagic, (Olt. şi Munt.) orceág, (Transilv.) parpangícă, (prin Ban.) puiác, (prin nord-vestul Olt.) puíţ. 2. bulb. (~ a unor plante.) 3. ceapa-ciorii — a) (Allium vineale) (reg.) pur ; b) (Muscari comosum) (reg.) zambilă, floarea -viorélei ; e) (Gagca pratensis) (reg.) scânteiúţă ; ceapă-ciorească (Allium fislulosum) -= (reg.) cep-şoáre (pi.), ceapă-lúngă ; ceapă-de-mare (Scilla maritima) — (reg.) ceapa-câinelui. ceapă s. v. IRIS. STÂNJEN. STÂNJENEL. ceapă-álbă s. v. PRAZ. ceapă-blíndă s. v. PRAZ. ccapă-cioreáscă s. v. BĂLLIŞCĂ. TURTĂ. ceapă-lúngă s. v. CEAPĂ-CÍOREASCĂ. ceapól s._ v. COVILTIR. CEAPRÁZ s. 1. firet, (înv. şi reg.) pasmánt. (Uniformă cu ~ uri.) 2. (TEHN.) călcător, (reg.) ceapra7ár, dinţár, zimţár. (~ pentru ferăstrău.) 3. (TEHN.) apăsător, călcător. (~ la maşina de cusut.) CEAPRAZÁR s. (înv. şi reg.) pasmantiér, (înv.) săgeacár. (~ confecţionează firetwi.) ceaprazár s. v. CĂLCĂTOR. CEAPRAZ. CEAPRĂZĂRÍE s. (rar) pasmanterie, (înv.) săgeác. (Articole de ~.) ccápsă s. v. BONETĂ. CĂCIULITĂ. SCUFĂ. SCUFIŢĂ. TICHIE. ccapúr s. v. BÂTLAN. STÂRC CENUŞIU. ceapur alb mic s. v. BÂTLAN MIC. ceapur mare s. v. EGRETĂ. STÂRC ALB. ceapur roşu s. v. BÂTLAN ROŞIATIC. BÂTLANROSU. STÂRC PURPURIU.'STÂRC ROŞU. CEARĂ s. l.(FIZIOL.) cerumen, (pop.) clei, năjít. (~ care se formează în ureche.) 2. (CHIM.) ceară de balenă — cetaceum, spermanţet, alb de balenă, ulei de caşalot. ceară-de-pământ s. v. MOLDAV IT. OZO-CHERITĂ. cearcăn s. v. CURCUBEU. HALO. ceárdaş s. v. COLILIE. ceárdă s. v. CÂRCIUMĂ. HAN. CEARŞAF s. (rar) pínză, (Transilv. şi Ban.) lepedéu, (prin Olt. şi Ban.) pânzáică, (Mold., Bucov. şi

nordul Munt.) prostire, (Transilv.) veríncă. (~ de pat.) cearşaf s. v. GIULGIU. LINŢOLIU. cearşít s. v. ISCOADĂ. SPION. CEARTĂ s. 1. animozitate, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neânţelegere, vrajbă, zâzanie, (înv. şi pop.) price, pricină, sfadă, (pop. şi fam.) círcotă, dihonie, râcă, (pop.) harţă, (înv. şi reg.) pricáz, scfrbă, toi, (reg.) bucluc, hâră, poáncă, sfădălíe, zoálă, (Mold. şi Transilv.) poară, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (înv.) dezunire, gâlcevíre, împoncişáre, judeţ, neaşezáre, neunire, píră, pricinuíre, pricíre, prigoană, prigonire, zavistie, zurbávă, (grecism înv.) íilonichíe, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.) 2. discuţie, vorbă, zarvă, (pop.) gâlceavă, sfadă. (Multă ~ s-a făcut între ei pentru mine.) 3. admonestare, certare, dojana, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (pop. şi fam.) beşteleálă, muştrulu-iálă, ocară, (înv. şi reg.) înfruntare, probozeálă, (reg.) probázá, probozénie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) şmótru, (înv.) dăscălie, împutăciúne, învăţătură, preobrăzitúră, probozíre, răpşte, remonstráre, zabrác, (fam. fig.) săpuneálă, scuturătúră. (~ pe care a primit-o l-a potolit.) ceartă s. v. ANIMOZITATE. DISCORDIE. DUŞMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PEDEAPSĂ. PORNIRE. SANCŢIUNE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÂZANIE. CEAS s. 1. oră. (Un ~ are 60 de minute.) 2. clipă, clipită, minut, moment, oră, secundă, timp, vreme, (rar) clipeală, (pop.) círtă, soroc, (înv. şi reg.) cescúţ. (A sosit ~ clnd...) 3. interval, oră, perioadă, răstimp, timp. (A aşteptat un ~ bun plnă să oină acela.) 4. ceasornic, (inv.) orar, orológhion, (înv., mai ales în Mold.) ornic, (arg.) moară. (Si-a cumpărat un ~ nou.) 5. (ASTRON.) ceas solara cadran solar. 6. (TEHN.) contor. (~ de gaze.) ceas s. v. OCAZIE. PRILEJ. CEASLOV s. (BIS.) (înv.) orológhion. (~ servea In trecut şi ca abecedar.) CEASORNIC s. 1. ceas, (înv.) orar, orológhion, (înv., mai ales în Mold.) ornic, (arg.) moară. (Si-a cumpărat un ~ nou.) 2. (BOT.; Passiflora coerulea) (reg.) floarea-suferínţei. CEASORNICAR s. (rar) orologiér. CEASORNICĂRIE s. (înv.) ornicărie, oro-logeríe. ceas-rău s. v. EPILEPSIE. CEAŞCĂ s. (înv. şi reg.) tas, (Ban., Transilv. şi Olt.) şol, (prin Transilv.) şólnă, (înv.) scafă, tarf. (O ~ de cafea.) ceáşnic s. v. PAHARNIC. CEATĂ s. 1. bandă, buluc, cird, droaie, gloată, grămadă, grup, mulţime, pâlc, stol, (pop.) crílă, liotă, (reg.) canará, ciurdă, míşină, (Olt. şi Transilv.) ciopor, (Olt. şi Ban.) clápie, (înv.) cin, tacím. (O ~ de copii.) 2. (MIL.) buluc, steag, (înv.) bulucbăşíe. (În vechea organizare a armatei, ~ avea aproximativ efectivul unei companii.) 3. grup, tabără. (S-au împărţit In două ~.) ceată s. v. CIN. TAGMĂ. ,5 CEATLAU s. cruce, (reg.) flintár, măgăriţă, răscól, scară, (Mold., Transilv. şi Ban.) fele-hérţ, (Mold. şi Transilv.) spiţă, (Transilv.) tecărău. (~ la car sau căruţă.) ceatláu s. v. APĂRĂTOARE. BÂTĂ. CIOMAG. COARDĂ. MĂCIUCĂ. CEAŢĂ s. (MET.) negură, pâclă, (pop.) negu-reálă, negureáţă, (reg.) burácă, (prin Transilv.) búştină, (prin Mold.) mocirlă, (înv.) mâglă. (Era o ~ de nu vedeai la doi paşi.) CEAUN s. (pop.) tuci. (Un ~ de mămăligă.) cebáre s. v. CĂTUŞĂ. SORBESTREA. cebăluí vb. v. AMEŢI. BUIMĂCI. NĂUCI. ZĂPĂCI. CECIDÍE s. (FITOPATOLOGIE) gală. (~ apare ca o excrescenţă.) CECITATE s. (MED.) 1. ablepsie, orbire. 2. cecitate nocturnă = hemeralopie, (pop.) orbul găinilor ; cecitate verbală = alexie. CEDA vb. 1. a da, a lăsa. (Îi ~ întregul apartament.) 2. a se îndupleca, a se lăsa, (fig.) a se muia. (Să nu ~ cu nici un preţ.) 3. a renunţa, (fig.) a capitula. (A ~, n-a mai continuat discuţia.) 4. a se pleca, a se supune. (~ în faţa duşmanului.) 5. (MED.) a se atenua, a slăbi. (Boala a ~.) 6. a se frânge, a se rupe. (Materialul a ~ la presiune.) 7. a se deforma. (Un material care ~ uşor.) CEDARE s. renunţare, (fig.) capitulare. (O ~ deliberată.) CEFERÍST s. feroviar.

CEFÉU s. (ASTRON.) (pop.) coasa (art.). CEH adj. cehesc. (Populaţie ~.) CEHÉSC adj. ceh. (Marfă ~.) CEL adj., pron. 1. adj. acel. (~ om.) 2. adj., pron. (pop.) ăl. (~ mai mare.) CELA pron. acela, (pop.) ăla. (Cine este ~ de colo?) CELÁR s. (înv.) veghetoare. (~ la stină.) celár s. v. COMARNIC. CELĂLALT pron., adj. 1. pron., adj. (pop.) ălălalt. (A venit şi ~; ~ om.) 2. pron. altul. (Când unul, clnd ~.) cel-fle-pc-comoáră s. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. cel-din-báltă s. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. CELEBRA vb. 1. a aniversa, a prăznui, a sărbători, a serba, a ţine, (înv. şi reg.) a praznici. (~ 25 de ani de căsătorie.) 2, a oficia, a săvârşi. (~ o căsătorie.) 3. (BIS.) a oficia, a săvârşi, a sluji. (~ liturghia.) CELEBRARE s. 1. aniversare, prăznuire, sărbătorire, serbare, (reg.) prăznuiálă. (~ unui secol de ia...) 2. oficiere, săvârşire. (~ căsătoriei.) 3. (BIS.) oficiere, săvârşire, slujire, slujit, (înv.) serbare. (~ liturghiei.) CELEBRITATE s. 1. faimă, glorie, prestigiu, renume, reputaţie, (fig.) strălucire. (Si-a clştigat o ~ fără precedent.) 2. (concr.) glorie, (înv.) ilustraţiúne. (A ajuns o ~ a medicinii.) CELEBRU adj. faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit, (înv. şi pop.) mărit, numit, (reg.) revestít, (Transilv.) híreş, (înv.) norocit, (grecism înv.) perífan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.) celédnic s. v. ARGAT. SLUGĂ. CELERIMÉTRU s (TOP.) stadimetru, taheometru, tahimetru. celeritate s. v. IUŢEALĂ. RAPIDITATE. REPEZICIUNE. VITEZĂ. celest adj. v. CERESC. DIVIN. DUMNEZEIESC. MINUNAT. SFÂNT. SPLENDID. SUPERB. CELE ZECE PORUNCI s. (BIS.) decalogul (art.)v CELIBAT s. burlăcie, holteie, (înv.) necăsă-toríe, necăsnicíe. (~ lui n-a durai mult.) CELIBATAR s., adj. burlac, cavaler, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. şi fam.) becher, (Transilv.) frăşcău. (A rămas ~.) CELIOSCOPÍE s. (MED.) laparoscopie, peri-toneoscopie. (Prin ~ se examinează interiorul cavităţii abdominale.) cella s. v. NAOS. NAVĂ. CÉLLO s. (MUZ.) violoncel. CELOFAN s. (pop.) ţiplă. (Borcan acoperit cu ~.) cel-perít s. v. SPĂLĂCIOASĂ. celşág s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNŞELARE. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRI-ŞARE. CELT s., adj. 1. s. gal. 2. adj. celtic, galic. (Trib ~.) CELTIC adj. celt, galic. (Populaţii ~.) celui vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÂNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. celuiálă s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNŞELARE. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRI-SARE. ' celuíre s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNŞELARE. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE-MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIŞARE. celuít adj. v. ADEMENIT. AMĂGIT. ÎNŞELAT. PĂCĂLIT. PROSTIT. TRIŞAT. celuitór s., adj. v. ADEMENITOR. AMĂGITOR. ÎNŞELĂTOR. SEDUCĂTOR. CELULĂ s. 1. alveolă, (pop.) căsúică, chilioară. (~ la fagurii de miere.) 2. (F1Z.) celulă fotoelectrică

— fotocelulă, fotodiodă ; celulă foto-Doltaică = foloelemcnt, pilă fotovoltaică. celulă s. v. CHILIE. CEMBÁLO s.(MUZ.) clavecin, clavicembal. CENOBÍT s.(BIS.) (înv.) chinovít. (~ esâe călugărul care trăieşte Intr-o mănăstire.) CENTAUR s. (MITOL.) (rar) hipocentáur. centenar adj. v. SECULAR. CENTIMETRU s. (MA7\) (înv.) sutamétru. CENTIRON s. centură. (~ ta un veston militar.) CENTRĂ vb. (TFHX.) a axa. (~ o piesă cilindrică.) CENTRAL adj. 1.(FON.) medial.(Vocală~.) 2. principal, (fig.) nodal. (Punctul ~ al ac-ţi unii.) CENTRALĂ s. centrală hidroelectrică = hidrocentrală ; centrală termică = termocentrală ; centrală termoelectrică — termocentrală electrică. CENTRIFUG adj. (FIZ.) centrifugal.(Mij-care ~.) CENTRIFUGAL adj. (FIZ.) centrifug. (Forţă ~.) CENTRIPET adj. 1. (FIZ.) centripetal. (Mişcare ~.) 2. (ANAT.) aferent. (Vase ~.> CENTRIPETAL adj. (FIZ.) centripet. (Forţă ~.) CENTROSFÉRĂ s.(GEOL.) barisferă, nife. (~ este partea centrală a globului pămlntesc.) CENTRU s. 1. mijloc. (~ unui cerc.) 2. (FIZ.) centru de greutate = baricentru. 3. mijloc, (fig.) buric, inimă, (înv. fig.) dric. (In ~ oraşului.) 4. miez, mijloc, (fig.) buric, inimă. (În ~ pămlntului.) 5. miez, nucleu. (~ unuf corp.) 6. (fig.) focar, sediu. (~ proceselor radioactive.) 7. (fig.) bastion, citadelă, focar. (Un ~ de cultură.) 8. oraş, (pop.) târg. (Mă duc, ie» puţin în ~.) CENTURĂ s. 1. cingătoare, cordon, curea. (O ~ îi înconjura talia suplă.) 2. centiron. (~ la un veston militar.) CENTURION s. (IST.) sutaş, (înv.) sătnic. (~ în armata lomană.) CENURÓZĂ s. (MED. VET.) capie, căpială, (pop.) răsfúg. (Oaie bolnavă de ~.) CENUŞÁR s. 1. urnă cinerară. 2. (Transilv., Mold.) leşiér. (Prin ~ se strecoară leşia.) 3. (BOT.; Ailanthus altissima sau glandalosa) (reg.) arbore-puturós. cenuşár s. v. SCRUMIERĂ. CENUŞĂ s. (înv. şi reg.) scrum. (A ars jf n-a rămas declt ~.) cenuşérniţă s. v. SCRUMIERĂ. cenuşie s. v. FIRICICĂ. cenuşíéră s. v. SCRUMIERĂ. CENUŞÍU adj. 1. fumuriu, gri, plumburiu, sur, (rar) prăfuriu, (pop.) sein, şorecíu, (reg.) siv, (Munt.) fúmur, (înv.) plumbíu, sângepíu, (turcism înv.) bozafér. (De culoare ~.) 2. întunecat, pământiu, (reg.) pământit, pământós. (O faţă ~.) CEP s. 1. canea, (rar) típlu, (reg.) slăvínă, tapă, (Transilv.) pipă, (Ban. şi Transilv.) şaitău, (Transilv.) şurub, (prin Maram. şl Transilv.) şurubár. (~la butoi.) 2. (TEHN.) (pop.) pişleág, (reg.) bárbur, pâş, sip. (~ la roata căruţei.) 3. (TEHN.) (reg.) bold. (~ la grindeiul morii.) cep -s. v. CIOT. NOD. cepăí vb. v. LIPĂI. cepăít s. v. LIPĂIT. cepeleáfl adj. v. PELTIC. SÂSÂIT. eepşoáre s. pi. v. CEAPĂ-CIOREASCĂ. CER s. 1. boltă, firmament, (rar) arc, boltíre, (Înv.) crug, crângul cerului, (fig.) tărie. (~ e plin de siele.) 2. aer, atmosferă, slavă, spaţiu, văzduh, zări (pi.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în ~ cu aripile întinse.) 3. (BIS.) paradis, rai, (livr.) eden. (Odihneşte In ~.) 4. (BIS.) divinitate, dumnezeire, pronie, providenţă. (~ să-laibă în pază!) 5. (ANAT.)ceml-gurii — palat, boltă palatină, (înv.) păráţ. CERB s. (ZOOL.) 1. (Cervus elaphus) (Mold. şi Bucov.) plotún. 2. cerb-lopătar (Cervus dama) — (rar) dam. cerb s. v. RĂDAŞCĂ. RĂGACE. cerbár s. v. RĂDAŞCĂ. RĂGACE. CERBÍCE s. (TEHN.) (pop.) drug. (~ la meu.) cerbíce s. v. CEAFĂ. GRUMAZ. - cerbicie s. v. DÂRZENIE. ÎNCĂPĂŢÎNARE. ÎNDĂRĂTNICIE. PERSEVE-

RENŢĂ. PERSISTENŢĂ. STĂRUINŢĂ. TENACITATE. CERBOÁICĂ s. (ZOOL.) ciută. CERC s. 1. (MAT.) (înv. şi reg.) perghél, (înv ) ţărcălán. (Desenează un ~.) 2. circumferinţă, (înv. şi reg.) perghél, (înv.) periferie. (Află lungimea ~.) 3. disc, roată. (Un ~ de lemn.) 4. $ină, (reg.) şing, (Transilv., Ban. şi Mold.) rai. (~ la roata unei căruţe.) 5. (pop.) brăţară. (~ la un butoi.) 6. colac, rotocol. (Se înaltă ~«ri de fum.) -- rotocol, (rar) armean. (~ la suprafaţa unei ape.) 8. roată. (Faceţi ~ In jurul meu.) 9. ambianţă, anturaj, cadrt», mediu, sferă, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (Trăia în ~ lor.) 10. cadru, câmp, domeniu, sector, sferă, tărâm, zonă. (~ de preocupări, de activitate.) cerc s. v. COROANĂ. DIADEMĂ. ORBITĂ. cerca vb. v. ANALIZA. CĂUTA. CERCETA. EXAMINA. GUSTA. INFORMA. INTERESA. ISCODI. ÎNCERCA. ÎNDURA. MĂSURA. OBSERVA. PĂTIMI. PĂŢI. PEDEPSI. PÂNDI. PRIVI. PROBA. RĂBDA. RUGA. SANCŢIONA. SCRUTA. SILI. SONDA. SPIONA. STRĂDUI. STUDIA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE. UITA. URMĂRI. VERIFICA. VIZITA. cereală s. v. CRÂSNIC. cercare s. v. ANALIZARE. ANALIZA. CERCETARE. CHIN. DURERE. EXAMEN. EXAMINARE. EXPERIENŢĂ. EXPERIMENT. INVESTIGARE. INVESTIGAŢIE. ÎNCERCARE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. PROBARE. PROBĂ. STUDIERE. STUDIU. SUFERINŢĂ. VERIFICARE. cereát adj. v. BUN. CAPABIL. COMPETENT. DESTOINIC. DOTAT. EXPERIMENTAT. ÎNCERCA . ÎNZESTRAT. PREGĂTIT. PRICEPUT. VALOROS. VERSAT. VREDNIC. cercălău s. v. COMPAS. cerceli-bábei s. pi. v. LEMN-RÂIOS. SALBĂ-RÂIOASĂ. CERCEL s. 1. (pop.) toartă, (prin Transilv.) bumbúţ, (Transilv.) cârcél, (înv.) sárjă. 2. (TJSHN.)scoabă, (reg.) gherméc. (~ la căruţă.) CERCELUŞ s. (BOT.; Fuchsia) fucsie. cerceluş s. v. COADA-COCOŞULUI. CERCETA vb. 1. a analiza, a examina, a investiga, a studia, a urmări, (livr.) a considera, (înv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (înv. fig.) a scărmăna. (A ~ cauzele unui fenomen.) 2. a analiza, a examina, a măsura, a observa, a scruta, a studia, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. şi reg.) a oglindi, (inv.) a cerca, a ispiti. (Îl ~ ca atenţie.) 3. a căuta, a examina, a studia, (înv.) a cerca. (Calul de dar nu se ~ în gură.) 4. a consulta, a examina, a studia. (Am ~ toate izvoarele.) 5. a consulta. (~ catalogul unei biblioteci.) 6. a se documenta, a se informa, a studia, a vedea, (înv. ) a se pliroforisi. (~ dacă nu s-a mai scris despre asta.) 7. a se informa, (Transilv., Ban. şi Bu-cov.) a ştirici. (A ~ peste tot.) 8. a controla, a inspecta, a revedea, a revizui, a verifica, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele instituţiei.) 9. a examina, a vedea. (Trebuie să ~ cum stau lucrurile.) 10. a examina, a încerca, a sonda, (pop.) a cerca. (~ terenul să pezi dacă avem şanse de reuşită.) 11. (JUR.) a ancheta, a instrui. (~ an caz penal.) cercetá vb. v. VIZITA. CERCETARE s. 1. analizare, analiză, examen, examinare, investigare, investigaţie, studiere, studiu, (pop.) cercare, (înv.) răspicáre, (fig.) explorare. (O ~ critică a problemelor.) 2. examinare, privire. (La o ~ mai adlncă.) 3. (concr.) studiu. (A publiemt o ~ temeinică.) 4. analiză, examinare, observare, observaţie, scrutare, studiere, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoadă, ispită, ispitire. (~ atentă a cuiva.) B. consultare. (~ a unui catalog.) 6. control, revizie, revizuire, verificare, (înv.) teorie, teori-sire. (~ tuturor scriptelor financiare.) 7. (JUR.) anchetare, anchetă, instruire, (înv.) spráfcă, (rusism înv.) comandiróvcă. (~ a unui caz penal.) CERCETĂŞÍE s. scutism. CERCETĂTOR s., adj. 1. s. om de ştiinţă, (înv.) scrutător. (Un remarcabil ~ în domeniu/...) 2. adj. atent, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (O privire ~ ; ochi ~.) CERCEVEÁ s. 1. cadru, ramă, toc. (~ de fereastră.) 2. cruce. (~ la geamurile unei ferestre.) CERCHEZ adj. (rar) cerchezésc. (Populafie ~.l eerehezésc adj. v. CERCHEZ. CERCUÍ vb. 1. a lega. (~ un butoi.) 2. (TEHN.) a freta. (~ două piese metalice.) CERCUIÁLĂ s. cercuire, cercuit, legare, legat. (~ unui butoi.) CERCUÍRE s. cercuială, cercuit, legare, legat. (~ unzii vas de lemn din doage.) CERCUÍT adj. legat. (Butoi ~.) CERCUÍT s. cercuială, cercuire, legare, legat. (~ unui butoi.) CERCULÉŢ s. cercuşor. cercură s.

v. PAPANAŞ. CERCUŞOR s. cerculeţ. CERDAC s. 1. pridvor, tindă, verandă, (prin Ban.) pornánă. (Casă cu ~.) 2. pridvor, tindă. (~ la moara de vlnt.) 3. chioşc, foişor, pavilion, (Transilv.) filigórie. (Un ~ situat în grădină.) CERE vb. 1. a pretinde, a reclama, a revendica, (înv. şi reg.) a striga, (înv.) a pretendelui, a pretendui, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ să i se facă dreptate.) 2. a pretinde, (înv. şi pop.) a apuca. (~ cuiva birul.) 3. a pretinde, a voi, a vrea. (Iată ce ~ eu de la voi; cit ~ pe ceas?) 4. a dori, a pofti, a voi, a vrea. (Ochii văd, inima ~.) 5. a solicita, (înv.) a soli. (Slujba pe care o ~ ; ~ o audienţă.) 6. a apela, a recurge, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ ajutorul lor.) 7. a peţi, (pop.) a împeţi, a starosti, (Transilv.) a votri. (~ fata de la părinţi.) 8. a cerşi, a se milogi, (pop.) a prosti, (Transilv. şi Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerşetori, (arg.) a mangli. (~ pe la colţuri de stradă.) 9. a comporta, a impune, a necesita, a pretinde, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acţiune ~ multe eforturi.) 10. a implica, a necesita, a presupune, a reclama. (Inteligenţa ~ reflecţia.) 11. a se cădea, a se cuveni, a se impune, a trebui, (înv. şi pop.) a căuta. (Se ~ să faci astfel.) 12. a se căuta, a se vinde, (înv.) a se întreba. (O marfă care se ~.) cere vb. v. CĂUTA. CEREALE s. pi. grâne (pi.), (pop.) bucate (pi.), píine, (reg.) grânéţe (pi.), pite (pi.). (Clm~ pul a produs multe ~.) CEREALÍST s. (înv.) grânár. (Negustorul de cereale se numea ~.) CEREBEL s. (ANAT.) creierul mic, (pop.) creieráş, (reg.) creierúş. CEREBRAL adj. intelectual, mintal, raţional, spiritual. (Activitate ~.) CEREMONIAL s. 1. ceremonie, etichetă, protocol, regulă, ritual, rânduială, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curte...) 2. ceremonie, solemnitate. (~ primirii ambasadorilor, al luminării unor decoraţii.) CEREMONIE s. 1. ceremonial, etichetă, protocol, regulă, ritual, rânduială, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curte...) 2. ceremonial, solemnitate. (~ inminării unor decoraţii.) 3. cinste, fast, paradă, pompă, solemnitate. (L-a primit cu multă ~.) 4. gală, paradă. (Uniformă, ţinută de ~.) 5. (BIS.) oficiu, serviciu, slujbă. (~ religioasă.) CEREMONIOS adj. 1, protocolar, reveren-ţios, solemn. (Ton ~.) 2. parlamentar, protocolar. (Stil, limbaj ~.) 3. formalist, protocolar. (Eşti prea ~ /) CERENŢÉL s. (BOT.) I. (Geam urbanum) (reg.) ridichioáră. 2. (Dryas octopetala) argin-ţică. cerenţél s. v. CĂLŢUNUL-DOAMNEI. CERERE s. 1. pretenţie, revendicare, reven-dicaţie, (înv.) preténdă, (grecism înv.) preten-dérimă, (turcism înv.) teclíf. (~ lui a fost satisfăcută.) 2. (JUR.) cerere reconvenţională -= reconvenţiune. 3. solicitare. (La~ lui, a venit.) 4. apel, rugăminte. (A ascultat ~ lui.) 5. doleanţă, rugăminte, solicitare, (înv.) regeá, regealíc. (O ~ arzătoare.) 6. (concr.) petiţie, (înv. şi pop.) jalbă, (înv. şi reg.) suplică, (prin Transilv., Maram., Mold. şi Ban.) rugáre, (înv.) răvaş, rugat. (A înaintat instituţiei o ~.) 7. cerinţă, deziderat, dorinţă, exigenţă, (înv.) postulat. (O ~ îndreptăţită.) 8. căutare. (Marfa are ~ .) CERESC adj. 1. (ASTROX.) sideral. (Corpuri ~.) 2. (BIS.) divin, dumnezeiesc, sfânt, (livr.) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (pop.) sânt, (înv.) minunat, preaânált.(Pronia ~.) '3.(BIS.) divin, dumnezeiesc, providenţial. (Dar ~.> cerése adj. v. MINUNAT. SPLENDID. SUPERB. CERGĂ s. cuvertură, învelitoare, pătură, velinţă, (pop.) plocát, ţol, (reg.) lăicér, ogheá], poneávă, procóv, procóviţă, strai, ţoală, (prin Mold. şi Bucov.) prostire, (Transilv.) veríncă. (~ de lină pentru pat.) ceríne s. v. BALDACHIN. ORANIST. PLAFON. _TAVAN. ŢEST. URANISC. CERINŢĂ s. 1. exigenţă, imperativ, necesitate, nevoie, obligaţie, pretenţie, trebuinţă, (înv. şi reg.) níştotă, (înv.) nevoínţă, nevoíre. recerínţă, (fig.) comandament, (~ele epocii noastre.) 2. cerere, deziderat, dorinţă, exigenţă, (înv.) postulat. (O ~ îndreptăţită.) 3. necesitate, ne\oie, solicitare, trebuinţă. (Ţine seamă de ~ele pielei.) ceriţícă s. v. PIDOSNIC. CERNE vb. a da, (înv. şi reg.) a petrece, (înv.) a dirmoia. (~ făina prin sită.) cérue vb. v. BURA. BURNIŢA. DEOSEBI. DESLUŞI. DIFERENŢIA. DISCERNE. DISCRIMINA. DISTINGE. ŢÂRCÂI. ŢÂRÂI. CERNEALĂ s. (înv. şi pop.) negreală, (reg.) tíntă. (~ de scris.)

cerneală s. v. DOLIU. ÎNNEGRIRE. NEGREALĂ. NEGREAŢĂ. NEGRU. CERNÍ vb. a (se) îndolia. cerni vb. v. ÎNNEGRI. CERNÍRE s. îndoliere. cerníre s. v. ÎNNEGRIRE. CERNÍT adj. 1. îndoliat. (Om ~.) 2. îndoliat, negru. (Haine ~.) cernit adj. v. ÎNNEGRIT. NEGRU. cernit s. v. ÎNNEGRIRE. CERNUŞCĂ s. (BOT.) 1. (Nigella saliva) negrilică, (reg.) negroáică, negrúşcă, chimen-negru, chimion-négru. 2. (Nigella arvensis) negrúşcă, (reg.) bruş, negrúţă, nigelúţă, pipe-rúţă, chimion-de-eâmpuri. CERNUT adj. (pop.) ciuruit. (Făină~.) cerói s. v. GORUN. CERŞEÁLĂ s. cerşetorie, cerşit, milogeală, milogit, (rar) cerşetorii, (înv. şi reg.) prosteală, (arg.) mangleală. (Umblă cu ~.) CERŞETOR s. milog, (pop.) sărac, (înv. şi reg.) calic, mişel, (Transilv. şi Bucov.) coldúş, (arg.) manglitor. cerşetori vb. v. CERE. CERŞI. MILOGI. CERŞETORIE s. cerşeală, cerşit, milogeală, milogit, (rar) cerşetorít, (înv. şi reg.) prosteală, (arg.) mangleală. (Umblă cu ~.) CERSETORÍME s. (înv.) calicíme. cerşetorít s. v. CERŞEALĂ. CERŞETORIE. CERŞIT. MILOGEALĂ. MILOGIT. CERŞÍ vb. a cere, a se milogi, (pop.) a prosti, (Transilv. şi Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerşetori, (arg.) a mangli. (~ pe la colţuri de stradă.) CERŞÍT s. cerşeală, cerşetorie, milogeală, milogit, (rar) cerşetorít, (înv. şi reg.) prosteală, (arg.) mangleală. (Umblă cu ~.) CERT adj., adv. 1. adj. adevărat, aievea, autentic, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 2. adj. categoric, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neândoielnic, neândoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 3. adj. categoric, precis, sigur, (rar) neapărat. (Vrea un răspuns ~.) 4. adj. sigur, (livr.) infailibil. (Un procedeu ~.) 5. adj. ferm, fixat, hotărât. (Dală ~.) 6. adj. inevitabil, sigur. (Căderea~ a oraşului.) 7. adv. absolut, bineânţeles, desigur, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, negreşit, neândoielnic, neândoios, normal, precis, sigur. ( — Crezi că vine azi? —~!) 8. adv. adevărat, serios, sigur. ( — Asa s-au intimplat lucrurile! -----?) r CERTA vb. 1. a se învrăjbi, a se supăra, (pop.) a se bălăbăni, a se gilcevi, a se sfădi, (înv. şi reg.) a se pricinui, (reg.) a se cârti, a (se) pricini, (Mold.) a se cârcoti, (prin Olt.) a se rohoti, (înv.) a se pârî, a se prici, a se prigoni, (fam. fig.) a se strica. (S-a ~ cu toii prietenii.) 2. a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, (pop. şi fam.) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. şi reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cârti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (Bucov.) a putui, (Mold.) a şmotri, (Olt. şi Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probă-zui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.) certa vb. v. BATE. CONDAMNA. INSTRUI. ÎNVĂŢA. OSÂNDI. PEDEPSI. CERTARE s. 1. dojenire, mustrare, (pop.) sfădíre. (~ cuiva.) 2. admonestare, ceartă, dojana, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (pop. şi fam.) beşteleálă, muştruluiálă, ocară, (înv. şi reg.) înfruntare, probozeálă, (reg.) probáză, probozénie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) şmótru, (înv.) dăscălie, împutăciúne, învăţătură, preobrăzitúră, pro-bozíre, răpşte, remonstráre, zabrác, (fam. fig.) săpuneálă, scuturătúră. (~ pe care a primit-o l-a cuminţit.) certare s. v. CONDAMNARE. OSÂNDĂ. OSÂNDIRE. PEDEAPSĂ. PEDEPSIRE. CERTAT adj. învrăjbit, supărat. (Persoane ~.) certat adj. v. CONDAMNAT. OSÂNDIT. PEDEPSIT. CERTĂREAŢĂ s. scandalagioaică, (înv. şi pop.) zavragioáică. CERTĂREŢ adj., s. arţăgos, gâlcevitor, scandalagiu, (rar) vociferant, (înv. şi pop.) zavragiu, (pop. şi

fam.) ţâfnós, zurbagiu, (pop.) pricináş, rânzós, (înv. şi reg.) sfádnic, sfădálnic, sfădi-ciós, (reg.) arţăgáş, gâlcevós, potcáş, scandalos, sfădăiós, sfădăréţ, sfădăúş, (Mold. şi Bucov.) cârciogár, (Transilv.) pórav, (prin Olt.) pricinélnic, (prin Olt. şi Ban.) pricinós, (înv.) pricélnic, priciós, pricitór, sfădáci, sfăditór, (fig.) clonţos, colţos, ţăndărós. (Om ~.) cerţi vb. v. INELA. SECUI. CERTIFICĂ vb. a adeveri, a arăta, a atesta, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livr.) a corobora, (înv. si reg.) a probălui, (înv.) a încredinţa, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) CERTIFICARE s. adeverire arătare, atestare, confirmare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor arătate.) CERTIFICAT s. (astăzi rar) atestat, (înv.) atestáţie, certificáţie, încredinţare, patentă, testimoniu, teşchereá, zapíscă. (~ de 10 clase.) certificáţie s. v. CERTIFICAT. CERTITUDINE s. 1. convingere, credinţă, încredinţare, sentiment, siguranţă, (livr.) convicţiune. (Am ~ că voi învinge toate dificultăţile.) 2. siguranţă, (livr.) infailibilitate. (~ unui remediu.) __ CERUIÁLĂ s. ceruire, ceruit. (~ unui obiect.) CERUÂRE s. ceruială, ceruit. (~ parchetului.) CERUÍT s. ceruială, ceruire. (~ parchetului.) CERÚMEN s. (FIZIOLJ ceară, (pop.) clei, năjít. (~ format in urechi.) CERUT adj. cuvenit, necesar, trebuincios, trebuitor, (pop.) cuviincios, (înv.) recerút. (A făcut toate cele ~.) CERÚZĂ s. (CHIM.) alb de plumb, (înv.) stiubéci. cerúză s. v. CONDEI. CREION. cervánă s. v. TALPA-GÂŞTEI. CÉRVIX s. (ANAT.) 1. col vezical. 2. col ute-rin. cescúţ s. v. CEAS. CLIPĂ. CLIPITĂ. MINUT. MOMENT. ORĂ. SECUNDĂ. TIMP. VREME. cest adj. v. ACEST. cesta pron. v. ACESTA. CESTĂLÁLT pron., adj. (pop.) ăstălalt, (reg.) ístalalt. (~ era mai înalt; omul ~.) CEŞCULÍŢĂ s. ceşcuţă. (O ~ de căţea.) CESCÚŢÁ s. ceşcuíiţă. (O ~ de porţelan.) CETACÉUM s.(CHIM.)spermanţet, alb de balenă, ceară de balenă, ulei de casalot. CETATE s. (IST., MIL.) fortăreaţă, (înv.) báşte, politie. (O ~ medievală.) cetate s. v. ORAŞ. cetăţean s. v. ORĂSEAN. TÂRGOVET. CETĂŢENESC adj. civic, chil, (înv.) poli-ticésc. (Drepturi ~.) CETĂŢENÍE s. (JUR.) supuşenie, (impr.) naţionalitate. (~ unei persoane.) CETĂŢÚIE s. (IST., MIL,) citadelă.(O ~ pe vârful dealului.) ceteráş s. v. LĂUTAR. SCRIPCAR. VIOLONIST. VIORIST. céteră s. v. SCRIPCÂ. VIOARĂ. VIO-L1NĂ. cetină s. v. IENUPĂR. JNEAPĂN. PIN. CETINĂ-DE-NÉGI s. (BOT.; Junipcrin. sabina) (livr.) sabină. CETINÂŢĂ s. (BOT.) cetioară. CETIOÁRĂ s. (BOT.) cetiniţă. cetârnă s. v. BURLAN. JGHEAB. STREAŞINĂ. cetlăiáş s. v. LĂTURAŞ. CETLUÍ vb. (Transilv.) a tecărui. (A ~ un obiect.) cetluí vb. v. ÎNCORDA. CEŢOS adj. înceţoşat, înnegurat, nebulos, neguros, pâclos, (rar) negurátic, neguriu. ( Vreme ~.) CÉUCĂ s. (ORNIT.; Colocus monedula) stâncă, stăncuţă, (reg.) cioacă, ciochíţă, ciorícă, cio-vícă, crancău, lisárcă, stăncuşoáră, cioară-gulerátă, cioară-pucioásă, papagal-ţigănésc, po-rumbel-ţigănésc.

ceúr adj. v. CHIORÂS. CRUCIŞ. ÎNCRUCIŞAT. PIEZIŞ. SAŞIU. STRABIC. CEVA pron., adj., adv. 1. pron. (înv. şi reg.) «eváşi, ceváşilea, oarece, oarecevá, (înv.) oare-şicé. (S-a dus să ia ~.) 2. adj. câtva, oarecare, oareşicare, (înv. şi reg.) ceváşi, ceváşilea, oarecft, oarecâtvá, oareşicé. (Are ~ treabă.) 3. adv. întrucitva, oarecum, oareşicum, (înv. şi reg.) ceváşi, ceváşilea, (înv.) oarece. (Cunoştea ~ regulamentul.) ceváşi adj. v. CEVA. CÂTVA. OARECARE. OAREŞICARE. ceváşi adv. CEVA. ÎNTRUCÂTVA. OARECUM. OAREŞICUM. ceváşi pron. v. CEVA. ceváşilea adj. v. CEVA. CÂTVA. OARECARE.' OAREŞICARE. ceváşilea adv. v. CEVA. ÎNTRUCÂTVA. OARECUM. OAREŞICUM. ceváşilea pron. v. CEVA. cezar s. v. ÎMPĂRAT. CEZARIANĂ s. (MED.) cezarotomie. CEZAROTOMÍE s. (MED.) cezariană. CHEAG s. (BIOL.) l.chimozină.labferment, lactoferment, (reg.) maia, presură. (~ contribuie la coagularea laptelui.) 2. coagul, (reg.) străgheáţă. (~ de singe.) cheag s. v. AVERE. AVUT. AVUŢIE. BOGĂŢIE. BUN. MIJLOACE. PERITEAG. SITUAŢIE. STARE. CHEBÁP s. (înv.) cuşchcbáp. (~ cjte o specialitate de fi igúrme. ) CHEF s. 1. bcnchetuială, ospăţ, petrecere, praznic, prăznuire, (pop.) benchét, cUiollián, refeneá, zaiafet, (înv. şi reg.) petrecanie, (Mold.) guleái. 2. beţie, (înv.) băutură. (Un ~ de pomină.) 3. dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere, (pop.) vrută, (inv.) deşiderát, ogód, poftíre, poftitúră, rhnă, riv-níre, tabiet. (După ~ inimii.) 4. capriciu, fandoseală, fantezie, fason, fită, maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. şi fam.) pârţág, scălimbăiálă, scălâinbă-iére, scălâmbăitúră, (pop.) fasoleálă, háchilă, izmeneală, pandalíe, (inv. si reg.) marghiolíe, nacafá, pală, (reg.) marghioleálă, năbădáie, toáncă, zimbâc, (Transilv.) pont, (Mold , prin Bucov şi Transilv.) súcă, (inv.) schimonosire, schimonositúră, (grecism înv.) paraxéníe. (fam.) bizdâc, larafastâc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (Un ~ de-o clipă.) chef s. v. TABIET. CHEFÁL s. (LfIT.) 1. (Mugii cepha/us) (reg.) balabán, labán, paciós. 2. (Muyú capito) (reg.) platarín. 3. (Mugii saliens) (reg.) ilárie. clicfăluí vb. v. AMEŢI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA. CHEFLÍU adj. petrecăreţ, (înv. şi reg.) petrecătór, (înv.) petrecănós, vesélnic, (lam.) lumeţ. (Om ~.) CHEFNÍ vb. (reg.) a ţălmi. (Ogarul ~.) CHEFNÍT s. (reg.) tănnít. (~ de eí.ne.) chcfós adj. v. VESEL. VOIOS. CHEFUÍ vb. a benchetui, a petrece, a prăz-nui, (înv. şi pop.) a (se) ospăta, (Mold. şi Bucov.) a mesi, (prin nordul Transilv. şi prin Ma-ram.) a mulătui. (Au ~ toată noaptea.) CHEFULÉŢ s. chefuşor. (A tras un ~.) CHEFUŞÓR s. chefuleţ. (A făcut un ~.) chegóraiţă s. v. ÎNCHEGÂTOARE. chehaiá s. v. CAPUCHEHAIE. CHEI s. splai. (~ Dâmboviţei.) CHEI s. pi. (GEOGR.) defileu, strimloare, (pop.) strungă, (inv.) spărtură, strâmtúră. ehei s. pi. v. GHIZD. CHEIE s. (MUZ.)acordor. (~ pentru pian.) cheie s. v. CLARIFICARE. CORDAR. DESLUŞIRE. ELUCIDARE. EXPLICARE. EXPLICAŢIE. ÎNTINZĂTOR. LĂMURIRE. LIMPEZIRE. PRECIZARE. REZOLVARE. SOLUŢIE. SOLUŢIONARE. STRUNĂ. cheiţa-ráiului s. v. SCÂNTEIOARĂ. CHEL adj. pleşuv, (înv. şi pop.) pleş, pleşuvit, (reg.) chelbos, pleşcát, tírcav, (Transilv. şi Ban.) peleág, (inv.) chéleş. (Om ~.)

chel s. v. VARZĂ CREAŢĂ. CHELÁR s. pivnicer. chelár s. v. CĂMARĂ. CHELĂLĂÍ vb. a schelălăi, a scheuna, (reg.) a ţilăi. (Clinele ~.) CHELĂLĂIÁLĂ s. chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, scheunat, scheunătură, (rar) scheáun. (~ de cline.) CHELĂLĂÍT s. chelălăială, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, schcunat, scheunătură, (rar) scheáun. (~ de cline.) CHELĂLĂITÚRĂ s. chelălăială, chelălăit, «ehelăSăială, schelălăit, schelălăilnră, scheu-nare, scheunat, scheunătură, (rar) scheáun. ghizdáv, iscusit, (fam) gigea, (arg.) mişto. (Un flăcău ~ ) CHIPÍU s. şapcă (~ de ceferist ) chipós adj. \ ARĂTOS CH1PLS TRU-MOS chir s v. CUCON. DOMN. CHÍRĂ s. (Omit.) 1. (Slcrna sandvucnsis) chirighiţă, pescar, pescăruş, nndunea-mari-timă-mică. 2. chiră-npagră (Chlidomas mgra) = (reg.) pescar, pescărită. chírcă s , adj. v. CINCAN1 IN. chirchícă s v. POTÂRNICHE. CHIRCI vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strânge, a se zgârci, (pop.) a se ciuciuli, a se stârci, (reg ) a se tâmbuşi, (Olt., Ban. si Transilv.) a se /guli. (S a ~ de durere.) 2. a degenera, a se. închirci, a se pipernici, a se sfriji, a se zgirci, (înv. şi reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se şiştăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. şi Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se târcăvi. (Planta s-a ~.) CHIRCÍRE s. 1. contractare, ghemuire, inchircire, strângere, zgârcire, (~ cuiva din cauza durerilor.) 2. degenerare, inchircire, piper-nicire, sfrijire, (reg.) şiştăvíre. (~ a unei plante.) CHIRCÂT adj. 1. contractat, ghemuit, închircit, strâns, zgârcit, (pop.) ciuciulít, stircít, (reg.) tâmbuşít, (Olt., Ban. şi Transilv.) zgulít. (Om ~ de durere.) 2. degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaş, slab, sterp, (înv. şi reg.) scăzut, (reg.) izinít, obídnic, pimnicít, pizghirít, răít, şişláv, (prin Ban.) miciculát, (prin Bucov. şi Transilv.) prilestít, (prin Olt.) târcav. (Plantă ~.) CHIRCITURĂ S. sfrijitură, (înv. şi reg.) prizăritúră, (Bucov.) pipirig. (O ~ de om.) chircotí vb. v. AŢIPI. DORMITA. MOŢĂI. PICOTI. PIROTI.

chiriacodrómion s. v. CAZANIE. CUVÂNT. OMILIE. __ PREDICĂ. CHIRIAŞ s. locatar, (prin Transilv.) şalău, (înv., în Mold.) chirigiu. (~ intr-o casă de iocuit.) CHIRÂE s. locaţie, (înv. şi reg.) năiém, năimeálă. simbrie, (Transilv.) tápşă. (Plăteşte ~ pentru casă.) CHIRIGHÍŢĂs.(ORA'IT.) 1. (Stemasandvi-■censis) chiră, pescar, pescăruş, rândunea-ma-ritimămică. 2. (Stema hirundo) pescăruş, ribar, (reg.) pescar, pescărită, rândunică-de-máre. CHIRIGIU s. cărăuş, căruţaş, (inv. şi reg.) sechirás. (Un ~ care cară lemne.) chirigiu s. v. CHIRIAŞ. LOCATAR. chirláucă s. v. URLUP. CHIRÍLIC adj. (rar) slavon, slavonésc, (inv.) chirilicésc. (Alfabet ~; litere ~.) chirilicésc adj. v. CHIRILIC. chirlopán s. v. TÂRNĂCOP. CHIRPÍCI s. (Ban.) văiúgă. (Din ~ se ■construiau în trecut pereţii unor case ţărăneşti.) CHIRURG s. (MED.) (înv.) operator, ţirúlie, (turcism înv.) geráh. CHIRURGICAL adj. (MED.) operatoriu. (Intervenţie ~.) chisău s. v. PIULIŢĂ. CHÍSELIŢĂ s. (Mold.) povídlă. (A min-■cat ~.) chisnovát adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. chisoágă s. v. ALBITURĂ. BABOIAŞ. CARACUDĂ. MĂRUNŢIŞ. PLEVUŞCĂ. chişăráu s. v. ARPAGIC. chiscár s. v. TIPAR. chişér s. v. POTÂNG. CHÍŞIŢĂs. (ANAT.)(reg.) ie. (~ la picioarele animalelor copitate.) chíşiţă s. v. COLIVIE. CHIŞLEÁG s. străgheaţă, (Transilv., Maram. şi Bucov.) sămăchíşă. (~ este laptele acru prins In putină.) chişoárcă s. v. FUFĂ. PLEVUŞCĂ. CHIŞTOC s. muc. (~ de ţigară.) chit s. v. BALENĂ. chitál s. v._ CHINEZ. CHITANŢĂ s. recipisă, (înv. şi reg.) zdélcă, (inv.) răvaş, siguranţă, sinet, tahvíl, teşche-reá, (rusism înv.) rospíscă. (A dat banii ş! a primit o ~.) chitáreă s. v. P1TĂRCUŢĂ. chită s. v. BUCHET. MĂNUNCHI. chiţcăit adj. v. MOCĂIT. MOCOSIT. MOŞMONDIT. TICĂIT. chiti vb. v. APRECIA. ARANJA. ARUNCA. AŞEZA. AVÂNTA. AZVÂRLI. CHIBZUI. CLASA. CLASIFICA. CONSIDERA. CREDE. DISPUNE. DISTRIBUI. GĂSI. GÂNDI. GRUPA. INTENŢIONA. ÎMPĂRŢI. ÎN-'IOCMI. JUDECA. OCHI. OPINA. ORDONA. ORGANIZA. ORÂNDUI. PLĂNUI. POTRIVI. PRECIPITA. PROIECTA. PUNE. REPARTIZA. REPEZI. RÍNDUI. SĂRI. SISTEMATIZA. SOCOTI. ŢINTI. VIZA. ZVÂRLI. chitic s. v. PEŞTIŞOR. chitrím s. v. ŞÓLDAR. chitul s. art. v. BALENA. CHIŢ interj, (reg.) ţiţ. (Şoarecele face ~.) CHIŢCÁN s. (ZOOL.) 1. (Sorex araneus) (reg.) şoarece. 2. (Mgoxus glis) belhiţă, (reg.) guzgan-demúnte. chiţcán s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN. CHIŢIBUŞ s. bagatelă, fleac, mărunţiş, nimic, prostie, (înv.) blagotnaníe, (fam.) moft. (A7u te lega de ~uri!) chiţibuş s. v. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ŞIRETENIE. ŞIRETLIC. ŞMECHERIE. TERTIP. TRUC. VICLENIE. VICLEŞUG.

chiţorán s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN. CHIU s. chiot, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură strigăt, ţipăt (pop.) iuít, (reg.) hihăít, híhot. (A tras un ~.) CHIUÍ vb. a chioti, a hăuli, a striga, a ţipa, (pop.) a iui, (reg.) a huliura, (prin Olt. şi Ban.) a hureza, (Transilv.) a ui. (~ de mama focului la horă.) CHIUÍT s. 1. chiot, chiu, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, ţipăt, (pop.) iuít, (reg.) hihăít, híhot. (A tras un ~.) 2. chiuitură, strigătură, (pop.) strigare, strigăt, (prin Transilv. şi Maram.) horă. (~ la joc.) CHIUITURĂ s. 1. chiot, chiu, chiuit, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, ţipăt, (pop.) iuít, (reg.) hihăít, híhot. (A tras o ~ .) 2. chiuit, strigătură, (pop.) strigare, strigăt, (prin Transilv. şi Maram.) horă. (~ la joc.) CHIURETÁ vb. (MED.) a racla. CHIURETAJ s. (MED.) chiuretare, raclaj. CHIURETÁRE s. (MED.) chiuretaj, raclaj. CHIUVETĂ s. lavabou, lavoar, (astăzi rar) toaletă. (~ pentru spălat.) CHIVERNISEALĂ s. căpătuială, căpătuire, chivernisire, îmbogăţire, înavuţire, parvenire, pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.) chiverniseală s. v. ADMINISTRARE. ADMINISTRAŢIE. AGONISEALĂ. AGONISIRE. AGONISITĂ. CÂRMUIRE. CONDUCERE. DIRIGUIRE. DOMNIE. ECONOMIE. GOSPODĂRIRE. GUVERNARE. STĂPÂNIRE. CHIVERNISI vb. a se ajunge, a se căpătui, ÎI se îmbogăţi, a se înavuţi, a se înstări, a parveni, a se pricopsi. (S-a ~ prin mijloace necinstite.) cliivernii-í vb. v. ACUMULA. ADMINISTRA. ADUNA. AGONISI. APROVIZIONA. ARANJA. CÂRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. ECONOMISI. FACE. GUVERNA. ORÂNDUI. REZOLVA. STĂPÂNI. STRÂNGE. CHIVERNISÍRE s. căpătuială, căpătuire, chiverniseală, îmbogăţire, înavuţire, parvenire, pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.) chivcrnisíre s. v. ADMINISTRARE. ADMINISTRAŢIE. CÂRMUIRE. CONDUCERE. DIRIGUIRE. DOMNIE. GOSPODĂRIRE. GUVERNARE. STĂPÂNIRE. CHIVERNISIT adj. bogat, căpătuit, îmbogăţit, înavuţit, înstărit, pricopsit, (pop. şi depr.) aiúns. (Om ~.) CIIÍVOT s. (BIS.) 1. tabernacol. (La creş tini, in ~ se păstrează cuminecătura.) 2. (înv.) lada păcii, sicriul legii. (La mozaici, ~serveşte ia păstrarea tablelor legii.) clmot s. v. CORABIE. olmúlă s. v. SPOITOREASĂ. clii .%. u/. (Cuvinte ieşite din ~. ) CIRCUMClDE vb. (înv.) a obrc/.ui. CIRCUMGfS adj. (înv.) obre/.uíl. CIRCUMCÍZII-: s. (înv.) obre/ánie, oi :e/u.re.. laie tură. CIRCI'MFERENŢIÁR s. (TEIIS.) compas. (Cu ~ .se trasează cercuri.) CIRCUMFERINŢĂ s. I. (MAT.) car, (in\. şi reg.) perghél, (uiv.) periferic. (A trasa;' o ~.) 2. (MAT.) perimetru, (in\.) < onlur,. împrejurare, imprejuríiue. înconjurare, ocol,, măsură împrejur. (~ unei supri ]••'.•.) •!. grosime. (~ unui trunchi de copac.) (ircumlocúţie s. v. PERIFRAZĂ. CIRCUMSCRIE vb. 1. a delimita, a rK marca, a hotărnici, a limita, a marca, a mărcii.îi, (uiv.)i a hotărî, a semna. (.1 ~ un teren.) 2. a delimita, a limita, a restringe. (.S'i-« ~ temu tiiciărif la ... )

CIRCUMSCRIERI-: s. I. delimitare, demarcare, demarcaţie, hotărniciri.', limita1'.., marcare, mărginire. (~ // unui teren.) 2. delimitare, limitare, restringere. (~ unei tenv la . . . > CIRCUMSCRIPŢIE s. circă, sec! ie. (în\.> despărţire. (~ de miliţie, electorală, .v'.-utură.> CIRCUMSCRIS adj. 1. delimitat, thmarcat, limitat, mărginit. (Teren ~; suprabilă ~.> 2. delimitat, finii, limitat, mărginit. (Valori ~.) CIRCUMSPECT adj. atent, grijuli. , precaut, prevăzător, prudent, vigilent, i/cg.)-grijitór, (înv.) gríjnie, priveghctór, \>gheat.. (fig.) neadormit, treaz. (Om ~; atilua .ic ~.> circumspect adj. v. BĂNUITOR. NEÍN-CREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR. CIRCUMSPECŢII-: s. atenţie, grija, precauţie, prevedere, prudenţă, băgare de seamă, luarc-aminte, (pop.) fereală, pază, priveghere., (înv.) socotinţă, veghere. (Dă dovadă ce multă' ~,- procedează cu multă ~.) circumspecţie s. v. BĂNUIALĂ. NEÂNCREDERE, SUSPICIUNI:. CIRCUMSTANŢĂ s. 1. caz, conditi". conjunctură, ipostază, împrejurare, post'.ră, poziţie, situaţie, stare, (înv.) incunjuráre. perístas, prilejíre, stat. împrejur-stáre, (fig.) ronlévt. (In această ~ ...)'-. ipostază, împrejurare, moment, oca/ie, prilej, situaţie. (O ~ nimerită.) 3. (la pi.) conjunctură, împ -ejnrărií (pl.(. timpuri (pi.), vremuri (pi.). (~ ■ le erau foarte grele.) CIRCUMSTANŢIAL adj. conjunct:..- í, si-(naţional. (7)i/i punct de vedere ~ . . . ) CIRCUMTERÉSTRU adj. periteresUv. (Eu satelit ~.) CIRCUMVOU'iŢli: s. (,4.\MT.) (înv.) sin. (~ a creierului.) CIREADA s. turmă, (rar) cârd, (pop.) ciurdă, (înv. si reg.) tamazlâc, (prin Mold., Bucov., Marum, şi Ban.) botei, (Olt. şi Transilv.) ciopor, iMold.) tabún. (0 ~ de vite.) cirea-ii evreului s. v. GOGOAŞĂ. PAPALĂ V. cirea-a lupului s. v. BELADONĂ. MĂTRĂGUNĂ. cireaşă-jidoveáscă s. v. GOGOAŞĂ. PĂ-PĂLĂÚ. ' CIREŞ s. (BOT.) cireş-de-Bărăgan (Prunus Irudi cosii) = vişinei, circş-pitic, vişin-săl-batic ; cireşpilic (Prunus fructicosa) —■ vişinei, cireş- (!P- Bărăgan, vişin-sălbatic. CÍRESÁR S. (ORNIT.; Coccothraustes coc-cothraiifics) botgros, (reg.) puigrós, (Bucov.) cloniár. simburár, (prin Munt.) cioc-grós. eireşár s. v. IUNIE. CIRIPI vb. a pirui, (prin Olt.) a ştíorli-căi. (Pasărea ~.) CIRIPIT s. glas, piruit, (reg.) piruiálă, piruití.-ă. (prin Olt.) ştiorlâcăiálă. (~ de păsârt ic.} ciríş s. v. COCĂ. LIPICI. PAP. oiriii-l s. v. CUNUNIŢĂ. CIROZĂ HÍDRICĂ s. (MED.) hidropizie, (pop.) drópică. círtă s. v. CEAS. CLIPĂ. CLIPITĂ. MINUT. MOMENT. ORĂ. SECUNDĂ. TIMP. VREME. cislă s. v. NUMĂR. SUMĂ. cMní \b. v. CONSULTA. SFATUL cisternă s. v. AUTOCISTERNĂ. CIPTICÉRCI s. pi. (7.00L.) (pop.) linţi (pi.). (~ provoacă cisliccrcoza.) ClS.'îCERCÓZĂs. (MED. VET.) trichinoză, (popj linte, măzăríche, (reg.) spurcăciune. (Parc bolnav de ~.) CISMEÁ s. apă, (înv.) hazna. (~ este instalată in curte.) cişmea s. v. APĂ. FÂNTÂNĂ. IZVOR. PUŢ. cit s; v. STAMBĂ. CITA vb. 1. a aminti, a arăta, a indica, a fnciiţ'fin.., a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (î:.\.) a memora, a prenumi, (fig.) a atingi. CA ~ o situaţie similară.) 2. a reda, a reproduce. (Îţi voi ~ întocmai vorbele lui.) •I. (JUR.) a chema, a invita, (înv., în Transilv.) ÎI .soroci. CL-a ~ la proces, in faţa instanţei.) CITADELĂ s. (IST., MIL.) celăţuie. (O ~ pe vir'ui unui deal.) citadelă s. v. CENTRU. ORAŞ. citadin adj. v. ORĂŞENESC. URBAN. -« ~ de tot de bătrtneţe.) 2. a (se) curba, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) strâmba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povară.) COCOŞÁRs. (ORNIT.; Turdus pilans) (reg.) brebeneág, sturz de iarnă, sturz de munte, sturz mare. COCOŞAT adj.l. (MED.) cifos, ghebos, ghe-boşat, (Transilv.) púpoş. (Om ~.) 2.adus, aplecat, cocârjat, curbat, gârbov, gârbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strâmb, strâm-bat, sucit. (Cu spatele ~.) cocoş-dc-síhlă s. v. COCOŞ-DE-MUNTE. COCOS-SĂLBATIC. eoeoséi s. pi. v. FLORICELE. MĂSEAUA-CIUTEI. PORUMBEL eocoşei-dc-grădínă s. pi. v. FIEREA-PĂ-MÂNTULUI. POTROACĂ. ŢINTAURĂ. cocoséi s. v. IRIS. RUSCUŢĂ. STÂNJEN. STÂNJENEL. TOPORAŞ. URLUP. VIOLETĂ. VIOREA. A COCOŞEL-DE-CIMP s. (BOT.; Adonis aes-tivalis) (reg.) ruscúţă, chimen-câinésc, iarba-cocóşului. cocoşi s. pi. v. FLORICELE. cocoşícă s. v. SĂBIUŢĂ. cocoşláu s. v. CĂTUŞĂ. CHINGĂ. cocoşoáică s. v. RODUL-PĂMÂNTULUI. COCOTĂ s. curvă, prostituată, târfă, femeie de stradă, (pop. şi fam.) damă, madamă, (înv. şi reg.) pârţotínă, telălíţă, teleléică, (reg.) lele, madaránţă, scorţotínă, teárfă, târnoáţă, (prin Transilv.) bándură, bulă, (prin Bucov.) crăiţă, (prin Maram.) lándră, (prin Mold. şi Bucov.) mişárcă, (înv.) magopáţă, tălániţă, femeie publică, (fam.) fleoárţă, fleorţotínă, şuleándră, (íig.) buleándră, pupăză, putoare, târitúră, (reg. fig.) haită, pupezoáică, terfeloaga, (Transilv. fig.) gúdă, (prin Mold. fig.) ruptură, (arg.) maimuţă, marcoávă, mastroácă. COCOTIÉR s. (BOT.; Cocos nucifera) (înv.) cocos. COCOŢA vb. a se căţăra, a se ridica, a se sui, a se urca, (pop.) a se aburca, a se ţuţuia, (reg.) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popota, a se zgăibăra, (prin Transilv.) a se pupuia, (prin Olt.) a se suliga. (S-a ~ pe zid.) COCOŢÁRE s. căţărare, ridicare, suire, urcare, urcat. (~ pe un zid.) cocúţă s. v. COPILĂ. FETIŢĂ. COD s. 1. (JUR.) (înv.) codice, condică, pravilă. (~ de legi.) 2. cifru. (Scriere pe baza unui ~.) COD s. (IHT.; Gadus morrhua) moruă, (înv., în Transilv.) ştócfiş. CODA vb. a cifra. (A ~ un text, un mesaj.) codáci adj., s. v. FRICOS. LAŞ. CODÁJ s. codare. (~ în telecomunicaţii.) codálbă s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAŞ. codalbíţă s. v. PIETRAR. CODARE s. codaj. (~ în telecomunicaţii.) CODAŞ s. (reg.) codârláş. (~ în muncă.) CODAT adj. alungit, migdalat, prelung. (Ochi ~.) codat adj. v. PEDUNCULAT. codáţ s. v. CÂŞIŢĂ. STREPEDE. CODALBÍŢĂ s. (ORNIT.; Lanius collurio) (reg.) şofrán, şoimúţ, sfrancioc roşu, (prin Bucov.) şofrăcúţ. codalbíţă s. v. SFRÂNCIOC. codănél s. v. BĂIEŢAŞ. BĂIEŢEL. COPILAŞ. CODEÁLĂ s. codire, ezitare, fluctuaţie, îndoială, nehotăríre, pregetare, şovăială, şovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilaţie. (~ lui nu era justificată.) codélnlc adj. v. EZITANT. FLUCTUANT. INDECIS. NEDECIS. NEHOTĂRÂT. OSCILANT. ŞOVĂIELNIC. ŞOVĂITOR. CODÍ vb. a ezita, a pregeta, a şovăi, (înv. şi reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a se nedumeri, a tântăvi, (Mold.) a se cioşmoli, (prin Olt.) a se scârciumi, (înv.) a se cruţa, ,a lipsi, (fig.) a oscila, (înv. fig.) a

se atârna, a se cumpăni, a se legăna. (Se ~ să se ducă acolo.) codice s. v. COD. CODICÍL s. (JUR.) (înv.) catastişél,răvăşél. (~ la un testament.) codíe s. v. CODIRIŞTE. CÓDINĂ s. miţă, (reg.) miézură, tuşină-túră.(~este lâna de calitate inferioară.) códină s. v. COADA-VULPII. PLEAVĂ. CODÍRE s. cedeală, ezitare, fluctuaţie, îndoială, nehotăríre, pregetare, şovăială, şovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilaţie. (~ lui era justificată.) CODIRÍŞTE s. (reg.) codíe. (~ este coada biciului.) CODÍŢÁ s. (BOT.) 1. peţiol. (~ susţin» limbul frunzei.) 2. coadă, peduncul. (~ a unui fruct.) CODIŢÚCĂ s. (BOT.; Myosorus minimiu) şoricel. codâie s. v. BARBA-URSULUI. COADA-CALULUI. codârláş s. v. CODAŞ. CODÂRLĂ s. fund, (pop.) înfundătoáre, scărílă, tárgă, (reg.) scărígă, (Mold. şi Bucov.) chélnă, (Transilv. şi Ban.) şiréglă, (Olt. şiMunt.) şuşléte. (~ la car, căruţă ori sanie.) codârlă s. v. COADĂ. CODOÁŞĂ s. codoşea, proxenetă, (înv.) pezevénche. CODOBATURĂ s. (ORNIT.) 1. (Motacillal prundar, prundaş, (reg.) bâţâitoáre, codálbă, codobâţă, frişca, obrăznicătură, păstorel, păstoriţă, prundurél, sfredelúş, văcărită, coadă-făloasă, jumătate-de-pásăre, ochiul-bóului, pa-săre-ţigăneáscă, rândunica-Dómnului, (prin TranJ silv. şi Maram.) slujnica-cúcului. 2. codobatură sură (Motacilla cinerea) = (Ban.) plíşcă. codobélc s. v. GASTEROPOD. GASTRO-POD. MELC. codobâţă s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. P RUNDA S. CODOŞ s mijlocitor, proxenet, (Mold) po-hóţ, (înv) hótru, pezevenchi, verigáş, vótru, (fig ) peşte CODOSC A s codoaşă, proxenetă, (înv ) pe Eevénche CODOŞÍE s codoşlic, proxenetism, (in\ ) pezevenclâc, verigăşíe, votríe (Practica ~ se pedepseşte de lege ) CODOŞLIC s codosie, proxenetism, (îm ) pezevenclâc, \erigăsie, votríe (Practica ~ te pedepseşte prin lege ) codrean s v PĂDURAR PĂDURE AN CODRÓŞ s (ORNIT , Phoemcurus) (reg) pieptănúş, coadă roşie CODRU s pădure, (rar) sil\ă, (înv) pădu-răríe (S au refugiat In ~ din eaiea invadatori lor ) codru s v MASIV MUNTE CODRULÉŢ s codruţ CODRUŢ s codruleţ COECHIPIER s partener (~ într o for mafie sportwa ) COEDUCÁŢIE s educaţie mixtă (~ în şcoala ) COENZÍMĂ s (BIOL ) coferment COERCITIV adj (JUR ) constiingător (Masuri ~ ) COERCÍŢIE s (JUR ) constrângere COERÉDE s (JUR ) comoştemtor COERENT adj , adv 1. adj încheait (Un tot ~ ) 2. adj sistematic, (fig ) închegat, legat, strms (Un plan ~ ) 3. ad] adv logic, (fig) legat (Vorbire ~, vorbeşte ~ ) COERENŢĂ s logică, noima, sens, sir (Vorbeşte fara ~ ) COEZIUNE s legătură solidaritate, t ni tate (~ existenta Intre noi ) COFA s doniţă, (reg) botă, (Transih şi Ban ) cart, (Ban , Transilv si Olt ) sofei (O ~ cu apa ) cofă s v STROPITOARE cofăiel s v COFIŢĂ DONICIOARÂ cofăiéş s v COFIŢĂ DONICIOARÂ COFERMENT s (BIOL ) coenzimă

COrrTÁR s (turcism înv ) cichirgíu COFETURI s pi dulciuri (pi ), zaharicale (pi), (reg ) zăhărele (pi), (grecism înv ) zumari-cále (pi) (A mlncat multe ~ ) COFÍŢĂ s domcioară, (reg ) cofăiél, cofăieş (O ~ cu apă ) cofirtă s v COAFURĂ FREZĂ FRIZURĂ PIEPTĂNĂTURĂ TUNSOARE eoflesí vb v FLESCĂI MUIA TERCILI COFRÁJ s (CONSTR.) tipar cognomen s v NUME PORECLĂ. SUPRANUME cohálm s v CÂMP CÂMPIE ŞES coi s v TESTICUL coicăí vb v GROHĂI GUIŢA COINÁC s (TEHh ) buhai, (reg) crainic făfălug, tăvălug, zăvor, cintarul pietrelor (~ la moară.) coiaác s v. GREUTATE MEMBRU PENIS. VERTEBRĂ COINCIDE vb a se încăleca, a se suprapune (Orele celor două şedinţe ~ ) COINCIDENT ad] concordant, corespunzător, echivalent, (livr ) congruent, (m\ ) consu-nánt (Elemente ~ ) COINCIDENŢĂ s 1. concordantă, eilma lentă, (livr) congruenţă, (~ unor elemente ) 2. potriveală, potrivire, (pop ) loveală (E o simpla ~ ) COIT s (riZIOL ) copulaţie cojáită s v SCOARŢAR SCORŢĂRAS SCORŢĂREL cojár s v SCORŢAR SCORTĂRAŞ SCORŢĂREL cojbălítă s v ORĂTANIE PASĂRE COJEALĂ s 1. cojire, descojire, jupuire (~ trunchiului unui arbore ) 2. (concr ) cosco-veală, coşcovitură, scorojeală, scorojitură (~ de pe un perete ) COJÍ \b 1 a descoji (~ o leguma unfiuct) 2. a descoji a jupui, (rar) i despuia, (ii.) a scortah, (prin Transilv ) a mâzga (~ trunchiul unui arbore ) 3. a se descuama, a se jupui i se scoroji, (pop ) a se jupi, (înv ) a se tanţa (Pielea i s a ~ ) 4. a se burduşi, a se coş covi a se scoroji, (pop si fam ) a se scofilci, (reg) a se scochiţa (Peietu s au ~ ) COJÍRE s 1. descojire (~ unei legume, a unui fruct ) 2. cojeală, descojire, jupuire (~ trunchiului unui arbore ) 3. descuamire, jupuire, (rar) scămoşáre, (înv) tănţáre (~ pielii ) 4. burduşire, coscovire, scorojire, (pop şi fam ) scofilcire (~ unui perele ) COJÍT adj 1. descojit (Un fruct ~ ) 2. descojit, jupuit (Trunchi ~ ) 3. descuamat, jupuit (Piele ~ ) 4. burduşit, coscoMt, scorojit, (pop şi fam )scofilcit, (Mold şiBuco\) coşcov (Un perele ~ ) cojoáică s v SCORTAR SCORTVRAS SCORŢĂREL COJOCAR s (prm TiaMSilv Maram şi Ban ) săbau (Transilv si prm Bin ) sucm COJOCAREÁSA s cojocăriţă, (pini lian-silv ) sucită COJOCĂRÂE s (pim Transilv şi Ban) sucle (Unde a Jnvatat ~ >) COJOCĂRÍŢĂ s cojocăieasă, (prm li an silv ) sucită COJOCEL s bundiţă, pieptaraş (Un ~ femeiesc ) tojocel s v CUCURUZ COL s (AAAT ) col uterin = ceivix , col veneai = cervix col s v FOFrAZĂ SĂGEATĂ COLABORA \b 1. a conlucra, a coopera (Ei ~ pe multiple planuri ) 2. a scrie (~ la o gatetă ) COLABORARE s conlucrar», coopeiare, cooperaţie (O perfecta ~ între părţi ) COLABORATOARE s (înv ) soaţă (~ la o lucrare ) COLABORATOR s (înv ) conlucrătór (4 re un ~ foarte capabil ) COLAC s 1. ghizd, margine, (înv şi reg) stobór, (reg) chei (pi ) (~ la fintână ) 2. talpă (~ la o roată ) 3. cerc, rotocol (~ de fum) coláe s. v. COZONAC. COLAJ s. (IND. ALIMENTARĂ) cleire.

COLAN s. colier, salbă, şirag, (înv. şi pop.) gherdán, (înv.) zgardă. (Un ~ de pietre scumpe.) colan s. v. LIMBA-CUCULUI. coláutadj. v. ÎNGUST. STRIMT. STRÂNS. COLARGÓL s. (FARM.) argint coloidal. (~ este un^ antiseptic.) COLATERAL adj. lăturalnic, marginal, minor, neimportant, neânsemnat, secundar, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.) COLAŢIONÁ vb. (înv.) a posledui. (~ un text dactilografiat.) COLĂCĂR s. (rcg.) brudáş, chemător, co-năcar. crainic, pocânzéu, vătăşél, vestitor, vornic, vornicél. (~ii însoţesc pe ginere la nunţile ţărăneşti.) COLĂCĂRÍE s. oraţie, (reg.) conăcăríe. (~ spusă la o nuntă ţărănească.) colăceii-bábei s. pi. v. NALBĂ. colătău s. v. COARBĂ. colb s. v. PRAF. PULBERE. cólbă s. v. BRĂŢARĂ. colbăí vb. v. PRAFUL colbăíre s. v. PRĂFUIRE. colbăit adj. v. PRĂFOS. PRĂFUIT. colbăráie s. v. PRĂFĂRAIE. PRĂFĂRIE. colbáríe s.v. PRĂFĂRAIE- PRĂFĂRIE. colburós adj. v. PRĂFOS. PRĂFUIT. COLCĂÍ vb. a se agita, a (se) foi, a forfoti, a se frământa, a furnica, a mişui, a mişuna, a roi, a viermui, (pop.) a bâjbâi, (înv. şi reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vâşca, (prin Transílv.) a şovirca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fiţâi, a se vânzoli. (Mulţimea ~pe străzi.) colcăí vb. v. CLOCOTI. FIERBE. COLCĂIALĂ s. agitaţie, animaţie, foiala, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuiala, viermuire, (reg.) fojgăiálă, vinzoálă, (fam.) fi-ţiiálă, fiţâíre, fiţâít, vânzoleálă. (Pe bulevarde era o ~ de nedescris.) colcăială s. v. CLOCOT. CLOCOTIRE. FIERBERE. FIERT. coiceág s. v. MANŞON. eolcotós adj. v. AGITAT. CLOCOTITOR. FRĂMÂNTAT. FREMĂTĂTOR. ÎNVOLBURAT. TULBURAT. TUMULTUOS. ZBUCIUMAT. colduí vb. v. CERE. CERŞI. MILOGI. coldúş s. v. CERŞETOR. MILOG. colea adv. v. ALĂTURI. APROAPE. coleáşă s. v. MĂMĂLIGĂ. TERCI. COLECÍST^s. (ANAT.) fiere, veziculă biliară, (pop.) băşica fiérii. COLECTĂ vb. 1. a aduna, a strânge. (~ laptele din sat.) 2. (MED.) a coace. (Buba începe să ~.) COLECTARE s. adunare, strângere, strâns. (~ laptelui din comună.) COLÉCIÂ s. chetă, (înv.) curamá, (grecism înv.) sinisforá. (~ publică.) COLECTIV adj., s. 1. adj. comun, general, obştesc, public. (Probleme de interes ~.) 2. s. ansamblu, formaţie, trupă. (~ artistic.) colectivăs. v. COOPERATIVĂ AGRICOLĂ DE PRODUCŢIE. colectivist s., adj. v. COOPERATOR. COLECTIVITATE s. 1. comunitate, obşte, societate, (înv.) obştíme. (Opinia întregii ~.) 2. masă mulţime, (pop.) obşte, (peior.) gloată. (I)in ~ s-a ridicat un glas.) colectiviza vb. v. COOPERATIVIZA. colectivizare s. v. COOPERATIVIZARE. COLECTOR s. achizitor. (~ de lapte.) COLECŢIE s. culegere, (livr.) florilegiu. (O ~ de poezii.) COLECŢIONA vb. a aduna, a culege, a stringe. (~ folclor.)

COLECŢIONAR s. culegător. (~ de folclor.) COLECŢIONARE s. adunare, culegere, strângere. (~ unor texte populare.) COLEG s. (rar) camarad. (~ de şcoală.) COLEGIAL adj., adv. 1. adj. camaraderesc, tovărăşesc. 2. adv. camaradereşte, tovă-răşeşte. (Se poartă ~.) COLEGIALITATE s. camaraderie. (Relaţii de ~.) colegiu s. v. LICEU. ŞCOALĂ SECUNDARĂ. COLERIC adj. agresiv, bătăios, brutal, dur, impulsiv, iute, nestăpânit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om, un temperament ~.) COLESTERÍNĂ s. (BIOL.) colesterol. COLESTEROL s. (BIOL.) colesterină. eoleşl vb. v. FLEŞCĂL MUIA. TERCIUL COLET s. pachet. (A primit un ~ prin poştă.) colgíu s. v. AGENT DE PERCEPŢIE. JANDARM. PERCEPTOR. coliba s. art. v. GEMMA. PERLA. colibáş s. v. PORUMB. COLÍBĂ s. bordei, (reg.) obor, (Transilv.) cobáşă, (Mold. şi Transilv.) poiată, (prin Ban.) zornoníţă. (Moşneagul locuia Intr-o ~.) colibă s. v. STÂNĂ. TÂRLĂ. COLIBRI s. (ORNIT.; Trochilus) pasărea-înuscă. COLICĂ s. (MED.) crampă, spasm, (reg.) apucat, apucătură, matrinchínă, matrice, strâns, strânsoáre, strinsúră, vătăma tură. (~ biliară. ) COLIER s. colab, salbă, şirag, (înv. şi pop.) gherdán, (înv.) zgardă. (Un ~ cu pietre preţioase. ) COLILÍE s. (BOT.; Stipa pennata) (reg.) ceárdaş, năgáră, pănuşiţă, peniţă, părul-zânelor. COLILÍU adj. alb. (Are părul ~.) colimvítră s. v. CRISTELNIŢĂ. COLÍNĂ s. (GEOGR.) deluşor, (pop.) colnic, (rei>.) grui. COLÍND s. 1. (reg.) piţărău. (Un ~ de Crăciun.) 2. colindare, colindat, (rcg.) piţărău. (Merge cu ~.) COLINDĂ vb. 1. a cutreiera, a parcurge, a străbate, a vântura, (pop. şi fam.) a bâte, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. şi reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ drumurile, satele.) 2. a cutreiera, a merge, a străbate, a umbla. (A ~ prin munţi si văi.) '.). a cutreiera, a peregrina. (A ~ prin multe ţări.) 4. a cutreiera, a se plimba, (fam.) a se plimbarisi. (~ prin poieni.) 5. a cutreiera, a hoim".ri. a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda, (livr.) a flana. (Re unde n-a ~?) 6. a cutreiera, a se duce. (~ prin muzee.) COLINDÁRE s. 1. cutreierare, hoinăreală, rătăcire. (O ~ fără un ţel precis.) 2. colind, colindat, (reg.) piţărău. (Merge cu ~.) COLINDAT s. colind, colindare, (reg.) piţărău. (Merge cu ~.) COLINDĂTOR s. urător, (pop.) piţărău, (reg.) colindréţ, (~ de Anul nou.) COLINDÉŢ s. (reg.) piţărău. (~ este colacul •care >c dă colindătorilor.) colindréţ s. v. COLINDĂTOR. URĂTOR. COLÍŢÁ s. fasciculă, (înv.) broşură. (~ a «nei i úrti.) colivár s. v. POMANAGIU. COLIVÍE s. 1. (reg.) calíţcă, căleátcă, chíşiţă. confiá vb. v. CONFESA. DA. DECLARA. DESTĂINUI. DEZVĂLUI. DIVULGA. ÎMPĂRTĂŞI. ÎNCREDINŢA. ÎNMÂNA. ÎNTINDE. LĂSA. MĂRTURISI. PREDA. REMITH. REVELA. SPOVEDI. SPUNE. TRANSMITE. CONFIDENT s. 1. intim, (înv.) tainic. (~ al domnitorului.) 2. părtaş. (Îl face ~ al glndurilor ei.) CONFIDENŢĂ s. confesiune, destăinuire, dezvăluire, mărturisire, spovedanie, (rar) sincerităţi (pi.). (I-a făcut unele ~.) CONFIDENŢIAL adj. 1. secret, tainic. (Dispoziţii ~.) 2. intim, particular, (înv.) particulárnic. (Scrisori ~.) coníiént adj. v. ÎNCREZĂTOR. coníiénţă s. v. ÎNCREDERE. CONFIGURA vb. a se contura, a se profila, a se structura. (Se ~ într-un anumit fel.) CONFIGURAŢIE s. aspect, conformaţie, fizionomie, formă, înfăţişare, profil, structură, (rar) făptură. (~ teienului.) confínii s. pi. v. FRONTIERĂ. GRANIŢĂ. HOTAR. LIMITĂ TERITORIALĂ. CONFIRMĂ vb. 1. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a demonstra, a do\edi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livr.) a corobora, (înv. şi reg.) a probălui, (înv.) a încredinţa, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 2. a se adeveri, a se împlini, a se îndeplini, a se realiza. (Previziunile lui s-au ~.) 3. (JUR.) a consacra, a consfinţi, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.) 4. (JUR.) a întări, a recunoaşte, a valida. (L-a ~ fn funcţie.) CONFIRMARE s. 1. adeverire, arătare, atestare, certificare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor arătate-) 2. (JUR.) consacrare, consfinţire, întărire, ratificare, sancţionare, sancţiune, validare, (înv.) sacráre. (~ a unei legi.)3.(JUR.) întărire, recunoaştere, validare. (~ unui deputat.) CONFIRMAT adj. 1. (JUR.) consacrat, consfinţit, întărit, ratificat, sancţionat, validat. (Măsură, lege~.) 2. adeverit, demonstrat, dovedit, probat, verificat. (Ce ţi-am s]iuz e lucru ~.) CONFISCA vb. (JUR.) a lua, a sechestra, (reg.) a zeberi. (I-a ~ averea.) CONFISCARE s. (JUR.) luare, sechestrare. (~ averii cuiva.)

CONFLÍCT s. 1. animozitate, ceartă, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlcea-\ á. învrăjbire, litigiu, neânţelegere, vrajbă, zi/anie, (înv. şi pop.) price, pricină, sfadă, (pop. si fam.) cârcotă, dihonie, rî'că, (pop.) hartă, (înv. şi reg.) pricáz, scârbă, toi, (reg.) bucluc, hâră, poáncă, sfădălíe, zoálă, (Mold. şi Transilv.) poară, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (înv.) dezunire, gilcevíre, împoncişáre, judeţ, neasezáre, neunire, pâră, pricinuíre, pricíre, prigoană, prigonire, zavistie, zurbávă, (grecism înv.) filonichíe, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.) 2. (MIL.) război, (înv. şi pop.) bătaie, răzbel, (reg.) bozgún, (înv.) hartă, oaste, oşteníe, oşteníre, oştire, oştit. (S-a iseat un ~.) CONFLUENŢĂ s. (GEOGR.) (rar) răscruce. (La ~ Oltului cu Dunărea.) CONFORM adj., adv. 1. adj. adecvat, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Calea cea mai ~ pentru .. . ) 2. adj. identic. (Copie ~ cu originalul.) 3. adv. după, potrivit. (A lucrai ~ planului.) CONFORMA vb. a asculta, a se supmne, a urma. (Se ~ ordinelor primite.) CONFORMAŢIE s. 1. aspect, configuraţie, fizionomie, formă, înfăţişare, profil, structură, (rar) făptură. (~ unui continent.) 2. (GEOGR.) relief. (~ terenului.) 3. constituţie, factură, fizic, natură, structură, (înv.) temperament. (De o ~ delicată ori robustă.) CONFORMISM s. rigorism. CONFORMITATE s. I. acord, concordanţă, corespondenţă, potriveală, potrivire, (livr.) consonanţă. (~ între două elemente.) 2. identitate, unitate. (~ de opinii.) 3. raport. {Cheltuieli tn ~ cu veniturile.) CONFORT s. comoditate, linişte, tihnă. (~ vie/ii lui.) CONFORTABIL adj., adv. 1. adj. comod, (reg.) îndemânós, (Mold.) îndemî'natic. (Un fotoliu ~.) 2. adv. bine, comod, (Munt.) tablá-basa. (Te rog să te aşezi ~ în fotoliu.) CONFRUNTA vb. I. a compara, (înv.) a protocol!, a semui. (~ între ele două lucruri şi stabileşte asemănările.) 2. a se înfrunta, a se întâlni, a se întrece. (Echipele de fotbal se ~ mline.) CONFRUNTARE s. comparare, comparaţie, paralelă, paralelism. (O ~ între două fiinţe.) CONFUNDA vb. 1. a asemăna, a asemui, a semui. (L-a ~ cu altcineva.) 2. a greşi, a încurca. (A ~ uşile.) 3. a se contopi. (Interesele noastre se ~.) CONFUNDARE s. contopire. (~ intereselor noastre.) CONFUZ adj. 1. difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedesluşit, neânţeles, nelămurit, ne-precis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situaţie ~.) 2. difuz, nedesluşit, vag, (înv.) îngăimătór, neauzit. (Glasuri~.) 3. difuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedesluşit, nelămurit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzaţie ~ de durere.) 4. echivoc, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, neprecis, obscur, (livr.) abscons. (O semnificaţie ~.) CONFUZIE s. 1. încurcătură, zăpăceală, (Transilv.) îngăimăceálă. (S-a produs o ~ de nedescris.) 2. imprecizie, neclaritate, nelămurire, neprecizie, obscuritate, (fig.) nebulozitate. (~ In exprimare.) CONGELA vb. a îngheţa. (~ un aliment.) CONGELARE s. îngheţare. (~ cărnii.) CONGELAT adj. îngheţat. (Aliment ~.) CONGENITAL adj. ereditar, înnăscut, moştenit. (Defect fiziologic ~.) CONGESTIE s. 1. congestionare, înroşire, (pop. fig.) aprindere. (~ a feţei.) 2. (MED.) inflamaţie, iritaţie. (~ a unei plăgi.) CONGESTIONA vb. 1. a se înroşi, (pop. fig.) a se aprinde. (Faţa i s-a ~.) 2. (MED.) a se injecta, a se înroşi. (Ochii i s-au~.) 3.(MED.) a (se) inflama, a (se) irita, a (se) obrinti, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) CONGESTIONARE s. 1. congestie, înroşire, (pop. fig.) aprindere. (~ a feţei.) 2. (MED.) inflamare, inflamaţie, iritare, obriuteală, o-brintire, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotíre. (~ unei plăgi.) CONGESTIONAT adj. 1. înroşit, roşu, (pop. fig.) aprins. (~ la faţă.) 2. (MED.) injectat, înroşit, însângerat, roşu, sângerat, (rar) sânge-rós. (Ochi ~.) 3. (MED.) inflamat, iritat, (reg.) bobotit. (Plagă ~.) conglăsuívb.v.CONCORDA. CORESPUNDE. POTRIVI. conglăsuíre s. v. UNANIMITATE. CONGLOMERAT s. (GEOL.) (rar) conglome-ráţie. conglomeráţie s. v. CONGLOMERAT. conglutiná vb. v. COAGULA. ÎNCHEGA. conglutináre s. v. COAGULARE. ÎNCHEGARE.

congratula vb. v. FELICITA. congratuláre s. v. FELICITARE. congratuláţie s. v. FELICITARE. CONGREGAŢIE s. (BIS.) ordin călugăresc, ordin monahal. (La catolici ordinul monahal se numeşte ~.) CONGRES s. parlament. (În unele state, parlamentul se numeşte ~.) CONGRESMAN s. deputat, (prin Transilv., ieşit din uz) ablegát. (În unele state, deputatul se numeşte ~.) congruent adj. v. COINCIDENT. CONCORDANT. CORESPUNZĂTOR. ECHIVALENT. congruenţă s.v. COINCIDENŢĂ. CONCORDANTĂ. ECHIVALENŢĂ. CONIFERE s. pi. (BOT.) răşinoase (pi.). (Păduri de ~.) conjectură s. v. IPOTEZĂ. PRESUPUNERE. PREZUMŢIE. SUPOZIŢIE. conjuga vb. v. ÎMBINA. ÎMPLETI. UNI. CONJUGAL adj. casnic, matrimonial, (livr.) marital, (înv.) căsătoresc, căsnicésc, soţiésc. (Viaţă ~.) eonjugáre s. v. ÎMBINARE. ÎMPLETIRE. UNIRE. conjugat adj. v. UNIT. CONJUNCTIV adj., s. (GRAM.) subjonctiv, (înv.) plecătór, supuitór. (Modul ~; veri la ~.) CONJUNCTURÁL adj. circumstanţial, situa ţional. (Cadru ~.) CONJUNCTURĂ s. 1. caz, circumstanţă, condiţie, ipostază, împrejurare, postură, poziţie, situaţie, stare, (înv.) încunjuráre, perístas, prilejíre, stat, împrejur-stáre, (fig.) context. (În această ~ . . . ) 2. circumstanţe (pi.), împrejurări (pi.), timpuri (pi.), vremuri (pi.). (~ era extrem de grea.) CONJURĂ vb. 1. a implora, (pop.) a jura, a milui, (înv.) a supăra. (Te ~ să mă ajuţil) 2. a complota, a conspira, a unelti, (înv.) a intriga, a maşina, a măiestri, a mreji, a zavistui, (fig.) a lucra, a ţese, a urzi, (înv. fig.) a împleti. (A ~ împotriva cuiva.) conjurat s. v. COMPLOTIST. CONSPIRATOR. CONJURAŢIE s. complot, conspiraţie, intrigă, maşinaţie, uneltire, (livr.) cabală, (înv. şi pop.) meşteşug, meşteşugíre, (înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală. (~ a fost descoperită.) CONLUCRA vb. a colabora, a coopera. (~pe multiple planuri.) CONLUCRARE s. colaborare, cooperare, cooperaţie. (O ~ perfectă Intre părţi.) conluerătór s. v. COLABORATOR. CONOPIDĂ s. (BOT.; Brassica oleracea var. botrgtis) (reg.) cartafiól, (Transilv.) carfiól. conovâţ s. v. PRIPON. CONSACRA vb. 1. a consfinţi, a fixa, a stabili, a statornici, (înv.) a sfinţi. (A ~ acest obicei.) 2. (JUR.) a confirma, a consfinţi, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a~aceste măsuri.) 3. (BIS.) a sfinţi, a tirnosi. (~ o biserică.) 4. a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) şerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (£i-a ~ întreaga viaţă binelui obştesc.) 5. a (se) dedica, a (se) închina. (A ~ cuiva o carte.) CONSACRARE s. 1. consfinţire, fixare, stabilire, statornicire, (înv.) sfinţire. (~ unui obicei.) 2. (JUR.) confirmare, consfinţire, întărire, ratificare, sancţionare, sancţiune, validare, (înv.) sacráre. (~ a unei legi.) 3. (BIS.) sfeştanie, sfinţire, târnoseală, târnosire, (Înv.) obnovlénie, ródină, sfinţenie, tlrnosánie, târno-sitúră. (~ unei biserici.) 4. dedicare, destinare, devotare, închinare. (~ vieţii sale unei cauze nobile.) CONSACRAT adj. 1. consfinţit, fixat, stabilit, statornicit. (Un obicei ~.) 2. consfinţit, •bişnuit, tradiţional, (rar) sacramental. (Judecătorul a rostit formula^.) 3. (JUR.)confirmat, consfinţit, întărit, ratificat, sancţionat, validat. (Lege ~.) 4. cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, renumit,reputat, vestit. (Un sportiv ~.) CONSANGVIN adj. conslngean. (Fraţi ~.) eonscríe vb. v. ÎNCORPORA. ÎNROLA. RECRUTA. conscripţie s. v. ÎNCORPORARE. ÎNROLARE. RECRUTARE. CONSECINŢĂ s. 1. efect, repercusiune, rezultat, urmare, (înv.) urmă, (fig.) rod. (O ~ favorabilă ce rezultă de aici.) 2. (LOG.) consecvent. CONSECUTIV adj. succesiv. consecúţie s. v. CONEXIUNE. CORELAŢIE. ÎNLĂNŢUIRE. LEGĂTURĂ. RAPORT. RELAŢIE. CONSECVENT adj., s. 1. adj. constant, neschimbat, neschimbător, stabil, statornic. (~ în sentimente.) 2. s. (LOG.) consecinţă.

CONSECVENŢĂ s. constanţă, stabilitate, statornicie. (~ în sentimente.) CONSEMN s. (MIL.) dispoziţie, ordin. (~ de răminere In cazarmă.) CONSEMNA vb. 1. a înregistra, a înscrie, a însemna, a nota, a scrie, a trece, (înv.) a notifica, a semna. (~ într-un caiet cheltuielile zilnice.) 2. a înregistra, a menţiona, a preciza, a specifica. (Cronica ~ acest eveniment.) CONSEMNARE s. 1. înregistrare, înscriere, însemnare, notare, notaţie, (înv.) notificare. (~ cheltuielilor zilnice.) 2. (concr.) însemnare, menţiune, notaţie, notă, (înv.) izvód, semn. (O ~ răzleaţă pe marginea unui manuscris.) 3. înregistrare, menţionare, precizare, specificare, (înv.) scriptură, (~ acelui eveniment In. . .) CONSENS s. (JUR.) acord, înţelegere, (înv.) soglăsuíre. (Între părţi a intervenit un ~.) CONSERVA vb. 1. a păstra. (~ struguri pentru iarnă.) 2. a (se) menţine, a (se) păstra, a (se) ţine. (A ~ ceva ! n bună stare.) 3. a se cruţa, a se menaja, a se păstra, (înv.) a se inena-jarisi. (Te rog să te ~!) CONSERVARE s. 1. păstrare. (~ legumelor pentru iarnă.) 2. menţinere, păstrare, tinere.. (~ in bună stare a ceva.) CONSERVATISM s. conservatorism, (~ unui retrograd.) CONSERVATORISM s. conservatism. (~ unui politician.) eonsffttui vb. v. CONSULTA. SFĂTUI. CONSFĂTUIRE s. (inv. şi pop.) sfat. (~ s-a încheiat.) CONSFINŢI vb. 1. a consacra, a fixa, a stabili, a statornici, (înv.) a sfinţi. (A ~ acest obicei.) 2. (JUR.) a confirma, a consacra, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (inv.> a sacra. (Adunarea o~ aceste masuri.) 3. (JUR.)-a legaliza, a oficializa. (Şi-au ~ legătura prin căsătorie.) CONSFINŢIRE s. 1. consacrare, fixare, stabilire, statornicire, (înv.) sfinţire. (~ unuf obicei.) 2. (JUR.) confirmare, consacrare, întărire, ratificare, sancţionare, sancţiune, validare, (înv.) sacráre. (~a unei legi.) 3. (JUR.)-legalizare, oficializare. (~ legăturii lor priir căsătorie.) CONSFINŢIT adj. 1. consacrat, fixat, stabilit, statornicit. (Un obicei ~.) 2. consacrat, obişnuit, tradiţional, (rar) sacramental.. (Judecătorul a rostit formula ~.) 3. (JUR.) confirmat, consacrat, întărit, ratificat, sancţionat, validat. (Lege ~.) 4. (JUR.) legalizat, oficializat. (O legătură ~ prin căsătorie./ CONSIDERA vb. 1. a aprecia, a chibzui, a crede, a găsi, a gândi, a judeca, a opina, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (înv.) a cunoaşte,, a număra. (Eu ~ că aşa trebuie să ţacem.> 2. a crede, a găsi, a socoti, a vedea. (Acostă-circumstanţă o ~ de bun augur.) 3. a socoti, (rar) a proclama, (înv.) a prochema, a proolamarisi. (Esop a ~ limba un mare rău.) í. a socoti, (fig.) a taxa. (Îl ~ drept mincinos./ 5. a se crede, a se închipui, a se socoti, a se vedea, (pop.) a se ţine. (Se ~ inteligrnt./ 6. a aprecia, a cinsti, a onora, a preţui, a respecta, a stima, (înv.) a respectarisi, a respcctálui, a respectul, a socoti. (Toţi îl~ in mod sincer.) consideră vb. v. ANALIZA. CERCETA. EXAMINA. INVESTIGA. STUDIA. URMĂRI.. CONSIDERABIL adj. 1. adânc, capital, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, hotă-râtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanţial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 2. colosal, enorm, imens, incalculabil, nelimitat, (rar)-necalculabil. (Foloase, efecte ~.) 3. apreciabil, bun, important, însemnat, mare. (O cantitate ~. > 4. mare, ridicat, (înv.) simandicos, (fig.) respectabil. (O sumă ~.) 5. apreciabil, categoric, evident, important, însemnat, mare, sensibil, simţitor, vădit. (O ameliorare ~ a stării bolnavului; o diferenţă ~.) CONSIDERAT adj. apreciat, preţuit, respectat, stimat, (pop. fig.) văzut/ (înv. fig.) vederós. (E un om ~.) CONSIDERAŢIE s. 1. apreciere, atenţie, -cinste, cinstire, onoare, preţuire, respect, stimă, trecere, vază, (livr.) condescendenţă, deferentă, reverenţă, (înv. şi reg.) seamă, (reg.) preţniálă, (Mold.) lcfteríe, (înv.) laudă, socoteală, socotinţă, (grecism înv.) sévas, (înv. fam.) baftă, (fig.) credit. (Se bucură de multă ~.) 2. ascendent, autoritate, influenţă, inrâurire, prestigiu, reputaţie, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) inriurítă, (fig.) credit. (În ochii lor se bucura de o ~ suverană.) 3. apreciere, recunoaştere. (~ publică a meritelor sale.) 4. considerent, constatare, idee, observare, observaţie, opinie, părere, reflecţie, reflexie, remarcă. (Cileva ~ asupra . . . ) CONSIDERENT s. 1. consideraţie, constatare, idee, observare, observaţie, opinie, părere, reflecţie, reflexie, remarcă. (Citeva ~ asupra...) 2. argument, raţionament, (înv.) rezon. (I-a convin* cu ~e logice.) 3.

cauză, mobil, motiv, pricir.ă, prilej, raţiune, temei, (înv. şi pop.) cuvínt. (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, sămânţă. (~ care poale explica producerea unui fenomen.) (-«■iwliú vb. v. ÎNDRUMA. ÎNVĂŢA. PO-VĂŢUI. SFĂTUI. CONSILIER s. povăţuitor, sfătuitor, sfetnic. ''~ al domnitorului.) CONSILIU s. 1. divan, sfat, (înv.) scaun, tănáci. (~ domnesc.) 2. consiliu de miniştri = cabinet, guvern, (înv.) minister. (În unele -stalf ~ se numeşte cabinet.) 3. primărie, sfat, a.) 2. adeziune. (Şi-a dat~.) 3. (POLITICĂ) agrement, aprobare. (~ acordat unui diplomat străin.) C/'NSIMŢÍ vb. 1. a accepta, a admite, a aproiM, a încuviinţa, a se îndupleca, a îngădui, a -,c învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livr.) a co' . éde, (înv. şi pop.) a se prinde, (înv. şi reg.) .. se pleca, (Mold. şi Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulţumi, a ogodi. (A ~ să s: scoată la concurs postul vacant.) 2. a accepta, a admite, a se învoi, a primi, a voi, a vre... (~ să fii soţia mea?) CONSIMŢIRE s. 1. acceptare, admitere, aprobare, încuviinţare. (~ scoaterii la concurs a unui post.) 2, acord, aprobare, asentiment, aviz, consimţământ, încuviinţare, îngăduinţă, învoială, învoire, permisiune, voie, voinţă, vrere, (înv. şi reg.) posluşánie, slobozenie, (Mold. şi Bucov.) pozvolénie, (înv.) concurs, pozvól, sfat, volnicíe. (Cu sau fără ~ cuiva.) CONSISTĂ vb. a consta, a rezida, a sta, (înv.) a stărui. (În ce ~ importanţa problemei?) CONSISTENT adj. 1. dens, solid, tare, virtos. (O mămăligă ~.) 2. hrănitor, nutritiv, săţios, suculent, (livr.) feculént, (astăzi rar) substanţial, (înv.) mistuitor, nutritór, satură-ciós. (Alimente, substanţe ~.) consistent adj. v. DEOSEBIT. IMPORTANT. ÎNSEMNAT. MARE. NOTABIL. PREŢIOS. REMARCABIL. SERIOS. SUBSTANŢIAL. TEMEINIC. VALOROS. CONSISTENŢĂ s. soliditate tărie, (înv.) vârtosíe. (~ unei substanţe.) CONSISTÓRIU s. (BIS.) (înv.) ordinariát. (Un ~ catolic. ) CONSÂNGEÁN adj. consangvin. (Fraţi ~.) CONSOANĂ s. (FOX.) consonantă, (înv.) neglásnică, soglásnică. (Vocale şi ~.) consoartă s. v. NEVASTĂ. SOŢIE. CONSOLA vb. a (se) alina, a (se) îmbărbăta, a (se) încuraja, a (se) mângâia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pcnlru pierderea suferită.) consolántadj. v. ALINĂTOR. CONSOLATOR. MÂNGÂIETOR. CONSOLARE s. alinare, îmbărbătare, încurajare, mângiiere, (înv.) consoláţie, parigoríe, (fig.) balsam, refugiu. (Şi-a găsii ~ in muncă.) CONSOLATOR adj. alinător, mângiietor, (rar) consolánt (înv.) mingâiós. (O vorbă ~.) consoláţie s. v. ALINARE. CONSOLARE. ÎMBĂRBĂTARE. ÎNCURAJARE. MÂN-GÂIERE. CONSOLIDA vb. 1. (CONSTR.) a (se) întări, (pop.) a (se) înţepeni, (înv. şi reg.) a (se) tocmi. (S-a ~ fundaţia unui imobil.) 2. a (se) întări, a (se) strânge, (fig.) a (se) cimenta. (Au ~ relaţiile de prietenie.) 3. a se întări, a se stabiliza. (Situaţia lor s-a ~.) 4. a întări, (înv.) a statornici. (Aceasta i-a ~ faima.) CONSOLIDARE s. 1. (CONSTIi.) întărire, (pop.) înţepenire. (~ fundaţiei unei case.) 2. întărire, strângere, (fig.) cimentare. (~ relaţiilor economice.) 3. întărire, stabilizare. (~ situaţiei lor.) 4. întărire, (înv.) statornicire. (~ faimei lui.) CONSOLIDAT adj. (COXSTIi.) întărit, (pop.) înţepenit. (Un zid ~.) CONSONANT adj. (MUZ.) armonios. (A-cord ~.) CONSONANTĂ s. (FOX.) consoană, (înv.) neglásnică, soglásnică. (Vocale şi ~.) CONSONANŢĂ s. (MUZ.) acord, armonie, iinisonanţă. (~ sunetelor.) consonanţă s. v. ACORD. CONCORDANŢĂ. CONFORMITATE. CORESPONDENŢĂ. POTRIVEALĂ. POTRIVIRE. CONSPECT s. compendiu, (înv.) sinópsă. (~ de istorie.) CONSPIRA vb. a complota, a conjura, a unelti, (înv.) a intriga, a maşina, a măiestri, a mreji, a

zavistui, (fig.) a lucra, a ţese, a urzi, (înv. şi fig.) a împleti. (A ~ împotriva cuiva.) CONSPIRATIV adj. clandestin, ilegal, secret, (fig.) subteran. (Organizaţie ~.) CONSPIRATOR s. complotist, (rar) conjurat, (înv.) căuzáş, complotáş, uneltitór, (înv. fig.) urzitor. (~ii au fost prinşi.) CONSPIRAŢIE s. complot, conjuraţie, intrigă, maşinaţie, uneltire, (livr.) cabală, (înv. şi pop.) meşteşug, meşteşugíre, (înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală. (~ îndreptată împotriva cuiva.) CONSTA vb. 1. a consista, a rezida, a sta, (înv.) a stărui. (În ce ~ importanţa problemei?) 2. a se afla, a exista, a rezida. (Tot secretul ~ în aceea că . . . ) 3. a (se) alcătui, a avea, a se compune, (Blocul ~ din două corpuri.) CONSTANT adj. 1. invariabil, neschimbat, uniform. (Viteză ~.) 2. invariabil, neschimbat. (Valoare ~.) 3. invariabil, neschimbător, permanent, (livr.) imuabil. (Fenomen ~.) 4. consecvent, neschimbat, neschimbător, stabil, statornic. (~ în sentimente.) CONSTANŢĂ s. 1. invariabilitate, uniformitate. (~ vitezei de deplasare.) 2. invariabilitate, (livr.) imuabilitate. (~ unui fenomen.) 3. consecvenţă, stabilitate, statornicie. (~ !n sentimente.) CONSTATĂ vb. 1. a observa, a remarca, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. şi Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 2. a stabili. (Ce a ~ ancheta?) CONSTATARE s. 1. consideraţie, considerent, idee, observare, observaţie, opinie, părere, reflecţie, reflexie, remarcă. (Clteva ~ asupra . . . ) 2. stabilire. (~ unei infracţiuni. ) constelat adj. v. ÎNSTELAT. CONSTELAŢIE s. 1. (ASTRON.) (pop.) zodie. 2. semn, zodie. (Cele 12 ~ ale zodiacului. ) CONSTERNARE s. (rar) consternáţie. (A aflat vestea cu ~.) consternáţie s. v. CONSTERNARE CONSTIPÁ vb. (MED.) (pop.) a (se) astupa, a (se) incuia. CONSTIPÁNTadj., s. (FARM.) antidiareic, (înv.) strângătór. (Un preparat ~.) CONSTIPÁT adj. (MED.) (pop.) astupat, incuiát. (Persoană ~.) CONSTIPÁŢIE s. (MED.) (pop.) astupare, astupătúră, încuiére, încuietúră. (Suferă de ~.) CONSTITUENT adj., s. 1. adj. alcătuitor, component, constitutiv, formativ, (rar) structural, (înv.) compozánt, compunătór. (Element ~.) 2. s. componentă, element. (Un ~ al ansamblului.) CONSTITUÍ vb. 1. a alcătui, a compune, a forma, (rar) a întocmi, (înv.) a informa, a săvârşi. (Elemente care ~ un ansamblu.) 2. a alcătui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a înfiinţa, a numi, a organiza, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie.) 3. a crea, a ctitori, a funda, a institui, a înfiinţa, a întemeia, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ corpul grănicerilor.) 4. a fi, a forma, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esenţială a lucrării.) CONSTITUÍRE s. 1. alcătuire^ creare, desemnare, formare, instituire, înfiinţare, numire, organizare, stabilire. (~ unei comisa.) 2. creare, fundare, instituire, înfiinţare, întemeiere, organizare, (astăzi rar) statornicire. (~ corpului grănicerilor.) CONSTITUTIV adj. 1. alcătuitor, component, constituent, formativ, (rar) structural, (înv.) compozánt, compunătór. (Element ~.> 2. integrant. (Parte ~ din ceva.) CONSTITUŢIE s I. conformaţie, factură, fizic, natură, structură, (înv.) temperament. (De o ~ delicată sau robustă.) II. (POLITICĂ)' (înv.) statut. (~ lui Cuza.) CONSTRICTÍV adj. (FON.) continri, fri-cativ, spirant. (Consoană ~.) CONSTRÂNGĂTÓR adj. (JT7R.) coercitiv (Măsuri ~.) CONSTRINGE vb. 1. a face, a foita, a obliga, a sili, (livr.) a soma, a violenta, (pop.) silnici, (înv. şi reg.) a strî'nge, (prin Ban.) a ţipi, (înv.) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strâmtora, (fig.) a presa. (L-a ~ sa vorbească.) 2. a forţa, a revoi, a obliga, a sili. (Este ~ să ... j 3. a forţa, a obliga, a sili, a supune. (A fost ~ anz întregi la un regim alimentar sever.) 4. a condamna, a forţa a obliga, a sili, (pop.) a osândi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. a obliga, a reduce, a sili. (L-a ~ la tăcere.) CONSTRÂNGERE s. 1. forţare, obligare, silire, (livr.) somare, violentare, (înv.) asuprire, siluire. (~ cuiva să facă ceva.) 2. forţă, silă, silnicie, violenţă, (livr.) servitute, (Ban.) sălă-băríe, (înv.) nevoie,

potrivnicíe, silinţă, silniciie, strânsóare, (fig.) presiune. (Bunuri obţinute prin ~.)3.(JUR.) coerciţie. 4. asprime, intransigenţă, rigoare, rigurozitate, severitate, străşnicie, stricteţe, (înv.) străşnicíre, (fig.) duritate. (~ile regimului de internat.) CONSTRUCŢIE s. 1. clădire, conMiuire, durare, înălţare, ridicare, zidire, (livr.) edificare. (~ unui nou spital.) 2. (concr.) casă, clădire, imobil, zidire, (înv.) ziditúră. (O ~ modestă.) CONSTRUI vb. 1. a clădi a dura, a face, a înălţa, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (~ o nouă şcoală.) 2. a alcătui, a compune. (~ o frază.) CONSTRUIRE s. clădire, construcţie, durare, înălţare, ridicare, zidire, (livr.) edificare. (~ unui nou cămin.) CONSUETUD1NÁR adj. (JUR.) cuti.miar. (Practică ~.) CONSUETÚDINE s. (JUR.) cutumă, datină, obicei, tradiţie, uz, uzanţă. (Practică consacrată prin ~.) CONSUL s. (IST.) (înv.) ipát. (~ tn antichitate.) CONSULTA vb. 1. a întreba. (Să-l ~ tnlr-o chestiune.) 2. a se sfătui, (rar) ase coi.sfătui, (înv. şi pop.) a se chibzui, (Mold.) a se cislui, (înv., în Transilv.) a se divăni. (S-au ~ Intre ei cum să procedeze.) 3. a cerceta, a «.rmina, a studia. (Am ~ toate izvoarele.) 4. a cerceta. (~ catalogul unei biblioteci.) 5. (MED.) a examina. (Medicul ~ un pacient.) CONSULTARE s. 1. cercetare. (~ catalogului.) 2. (MED.) examinare. (~ pacienţilor.)/ CONSULTATIV adj. (POLITICĂ) (înv.) sfătuitor. (Organ ~.) CONSUM s. 1. consumare, consumaţie, folosire, întrebuinţare, utilizare. (~ unei mari cantităţi de cherestea pentru . . . ) 2. cheltuială, cheltuire. (~ de energie.) CONSUMA vb. 1. a folosi, a întrebuinţa, a utiliza, (înv.) a metahirisi. (A ~ doi metri de sfoară pentru . . . ) 2. a folosi, a întrebuinţa, a pierde. (Şi-a ~ toată ziua reparlnd bicicleta.) 3. a mânca, (fam.) a hali. (~ repede întreaga pline.) 4. a bea. (~ multe ceaiuri ■diuretice.) 5. a cheltui. (~ energie.) 6. (fig.) a înghiţi, a mânca. (Soba ~ multe lemne.) 7. a intra, a merge. (Se ~ mult unt la această mlncare.) 8. a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfirşi, a (se) termina, (reg.) a (se) găti, (fig.) a (se) topi. (A ~ toate proviziile.) CONSUMĂ vb. 1. a se chinui, a se frământa, a se zbate, a se zbuciuma, (reg.) a se marghioli, (Bucov.) a se frăsui, (fig.) a se sfărâma. (Nu te mai ~ atltal) 2. a chinui, a frământa, a munci, (fig.) a apăsa, a măcina, a muşca, a roade. (Îl ~ o dragoste nelmpărtăşită.) CONSUMARE s. 1. consum, consumaţie, folosire, întrebuinţare, utilizare. (~ unei mari cantităţi de cherestea pentru . . . ) 2. rnincare, rnâncat, (înv. şi reg.) mincătúră, (fam.) halire. (~ unui codru de pline.) 3. epuizare, isprăvire, sfirşire, sfirşit, terminare. (~ tuturor proviziilor.) CONSUMAT adj. chinuit, frământat, muncit, necăjit, trudit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necăjitór. (Un om ~.) CONSUMATOR s. mincător. (Un mare ~ de ... ) CONSUMAŢIE s. consum, consumare, folosire, întrebuinţare, utilizare. (~ unei mari cantităţi de cherestea pentru . . . ) consuna vb. v. CONCORDA. CORESPUNDE. POTRIVI. consunánt adj. v. COINCIDENT. CONCORDANT. CORESPUNZĂTOR. ECHIVALENT. CONŞTIENT adj. lucid, (fig.) treaz. (Bolnavul este perfect ~.) CONŞTIINCIOS adj. exigent, meticulos, minuţios, scrupulos. (Un om ~.) CONŞTIINCIOZITATE s. acribie, exigenţă, meticulozitate, rigurozitate, scrupulozitate, (faiu. si peior.) tipicăríe. (~ !n îndeplinirea dalvr.i.) CONŞTIINŢĂ s. 1. (FILOZ.) cuget, gindire, spirit, suflet, (livr.) for interior, (înv.) cunoştinţă, ştiinţă, (grecism înv.) sinídisis. 2. înţelegere. (~ datoriei împlinite.) 3. sentiment. (~ naturii la Alecu Russo.) CONT s. 1. (CONT.) partidă. (Mijloc economic înscris în~.) 2. seamă, socoteală, (fig.) spate, spinare. (Cile nu i se puneau In ~ .') CONTĂ vb. 1. a se baza, a se bizui, a se fundamenta, a se încrede, a se întemeia, a se sprijini, (înv. şi reg.) a se nădăi, (înv.) a se aşeza, a se încredinţa, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeţi, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Pe ce ~ el?) 2. a se baza, a se bizui, a se încrede, a se lăsa, a se sprijini. (Pot să ~ pe tine?) 3. a interesa, (livr) a importa. (Ce ~ acest lucru, pe Ungă altele mai importante?) CONTABIL adj., s. 1. adj. contabilicesc. (Bilanţ ~.) 2. s. (Transilv.) samtartău, sămă-dău. (E ~ la o întreprindere.)

CONTABILICESC adj. contabil. (Situaţie ~.) CONTABILITATE s. (prin Transilv.) samă-duşág. (Lucrează la ~ ; serviciul ~.) CONTACT s. 1. atingere. (La primul ~ cu...) 2. legătură, raport, relaţie. (A stabili un ~ cu cineva.) CONTAGIÁ vb. (MED.) a (se) contamina, a (se) infecta, a (se) molipsi, (pop.) a (se) umple, (înv.) a (se) smredui, a (se) strica. (S-a ~ de variolă.) CONTAGIOS adj. (MED.)l. infecţios, molipsitor, (rar) contaminant, infectant, (pop.) lipicios, (reg.) mutătór, (înv.) acolisitór, ciumáş, ciumós, impărţitór, smreduitór. (Boală ~.) 2. infecţios, molipsitor, (livr.) mefític, pestifer, pestilent, pestilenţial. (Agent ~.) CONTAGIUNE s. (MED.) contaminare, infectare, infecţie, molipsire, (rar) molipseálă, (înv.) smreduíre. (Agenţi de ~.) contagiune s. v. EPIDEMIE. MOLIMĂ. CONTAMINA vb. (MED.) a (se) contagia, a (se) infecta, a (se) molipsi, (pop.) a (se) umple, (înv.) a (se) smredui, a (se) strica. (I-a ~ pe toţi cei din jur cu scabie.) contaminant adj. v. CONTAGIOS. INFECŢIOS. MOLIPSITOR. CONTAMINARE s. (MED.) contagiune, infectare, infecţie, molipsire, (rar) molipseálă, (înv.) smreduíre. (Agenţi de ~.) CONTAMINAT adj. (MED.) infectat, molipsit, (înv.) smreduít. (Persoană ~.) cóntăş s. v. DULAMĂ. SUMAN. CONTEMPLARE VÍE s. (PSIH.) intuiţie. CONTEMPLATIV adj. contemplator, meditativ, visător. (Fire ~.) CONTEMPLATOR adj. contemplativ, meditativ, visător. (Fire ~.) CONTEMPLAŢIE s. meditaţie, reverie, vis, visare. (Cufundat In ~.) CONTEMPORAN adj. 1. actual, curent, prezent, (rar) momentan, (înv.) curgător, momentós. (Perioada ~; moda ~.) 2. actual, modern, nou, recent. (Preocupări ~ în tehnica de calcul.) CONTEMPORANEITATE s. actualitate, prezent. (O lucrare care oglindeşte ~.) CONTENI vb. 1. a înceta, a (se) întrerupe, a (se) opri, a părăsi. (~ lucrul In semn de protest:) 2. a înceta, a se întrerupe, a se opri, (Mold. şi Bucov.) a stâmpi, (înv.) a pristoi. (A ~ din clntat, din citit, cu vorba.) 3. a se curma, a înceta, a se opri, a se potoli, a se sfârşi, a sta, a se termina, (înv. şi pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorúpe, (Mold.) a tinchi, (înv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia a ~.) CONTENÍRE s. încetare, întrerupere, o-prire, (înv. şi pop.) opreálă. (Lucrează fără ~.) CONTESTA vb. a dezminţi, a nega, a renega, a tăgădui, (înv.) a protesta. (~ cele afirmate de . . . ) CONTESTARE s. dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (înv.) tágă, tâgăduínţă. (~ celor afirmate de cineva.) CONTESTAŢIE s. ( JUR.) intimpinare. (A înaintat o ~ împotriva deciziei.. . ) CONTEXT s. text. (S-a extras un ~ semnificativ din lucrare.) context s. v. CAZ. CIRCUMSTANŢA. CONDIŢIE. CONJUNCTURĂ. IPOSTAZĂ. ÎMPREJURARE. POSTURĂ. POZIŢIE. SITUAŢIE. STARE. CONTÍGUU adj. adiacent. continénjă s. v. ABSTINENŢĂ. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINŢĂ. CHIBZUIRE. CUMINŢENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. ÎN-FRÂNARE. ÎNŢELEPCIUNE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAŢIE. RAŢIUNE. REŢINERE. SOCOTEALĂ. SOCOTINŢĂ. TACT. contingent adj.v. ACCIDENTAL. INCIDENTAL. ÎNTÂMPLĂTOR. OCAZIONAL. SPORADIC. CONTINGENT s. (MIL.) (pop.) leat. (Ce ~ eşti?) contingenţă s. v. LEGĂTURĂ. RAPORT. RELAŢIE. CONTINUĂ vb. 1. (local) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Drumul se ~ pínă în pădure.) 2. (temporal) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi, a ţine. (Petrecerea a ~ şi după miezul nopţii.) 3. a persista, a stărui, (înv.) a peşti. (~ in fărădelegile lui.) 4. a relua, a urma. (Si-a ~ drumul.) CONTINUARE s. 1. prelungire. (Gardul se află In ~ zidului.) 2. urmare. (~, în numărul viitor.) 3. reluare. (~ drumului, a doua zi.) CONTINUATOR s. succesor, urmaş, (înv.) următor. (— lui la catedră.) continuáţie s. v. CONTINUITATE.

CONTINUITATE s. (înv.) continuáţie. (~ unui fenomen.) CONTINUU adj., adv. 1. adj. etern, necontenit, necurmat, neâncetat, neântrerupt, ne-sfârşit, permanent, perpetuu, veşnic, (înv. şi reg.) mereu, (reg.) necúnten, (înv.) neâncontenít, neprecurmat, nesăvârşít, pururélnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adj. neântrerupt, statornic, susţinut, (înv.) nepregetát, nepregetătór. (E-fort ~; preocupare ~.) 3. adv. încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neâncetat, neântrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veşnic, (înv. şi reg.) nepristán, (reg.) hójma, necúnten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mişcă ~.) 4. adv. încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veşnic, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreună.) 5. adj. (FON.) constrictiv, fricativ, spirant. (Consoană ~.) CONTOPÍ vb. 1. a fuziona, a se uni. (Două partide care se ~.) 2. a se confunda. (Interesele lor se ~.) CONTOPÍRE s. 1. fuzionare, fuziune, unire. (~ unor organizaţii.) 2. confundare. (~ intereselor noastre.) CONTOR s. 1. (TEHN.) ceas. 2. (FIZ.) contor de apă = apometru. CONTORSIONA vb. a (se) răsuci, a (sc> suci, (rar) a (se) torsiona. (Ă-si ~ corpul./ CONTORSIONAT adj. răsucit, sucit. (Un corp ~.) CONTRA prep., adv. 1. prep. asupra, împotriva, (înv.) către, despre, spre. (Porneşte-~ duşmanilor.) 2. prep. Împotriva, pentru. (Medicament ~ hepatitei.) 3. prep. contrar, împotriva. (~ părerii curente) 4. adv. împotrivă, (înv. şi reg.) potrivă. (Votează ~J 5. prep. pentru. (Îţi dau doi lei ~ un timbru.) contre vb. v. CONTRAZICE. CONTRABALANSA vb. a (se) compensa, a (se) cumpăni, a (se) echilibra, a precumpăni., (livr.) a (se) pondera. CONTRABALANSARE s. cumpăneală. cumpănire, echilibrare. CONTRABAS s. (MUZ.) 1. (reg.) broáncă, gordúnă, scroafă, diplă marc. (~ are registrut grav.) 2. contrabasist, (rar) basist. (Partida-~şilor din orchestră.) CONTRABASIST s. (MUZ.) contrabas, (rar> basist. (Un ~ talentat.) CONTRACARA vb. a anihila, a anula, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale . . . ) CONTRACARARE s. anihilare, anulare, împiedicare, neutralizare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale . . . ) contraccíu s. v. CONCESIONAR. CONTRACT s. 1. acord, aranjament, combinaţie, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, pact, tranzacţie, (înv. şi pop.( legătură, (pop.) tirg, tocmeală, tocmire, (Munt.> prinsoare, (înv.) aşezămmt, cuvfnt, simfonie, sulf, şart, (arg.) şústă. (Conform~.) 2. (JUR.) convenţie, (înv. şi reg.) zdélcă. (~ de rlnzaiccumpărare.) CONTRACTA vb. 1. (JUR.) a închei... (~ o căsătorie.) 2. a căpăta, a face, a lua, (pop.) a prinde. (A ~ o gripă.) 3. (FIZ.) (rar) a se contrage. (Metalul se ~.) 4. a (se) retracta, a (se) strânge, a (se) zgârci. (Un ţesut care se ~.> 5. a se chirci, a se ghemui, a se închirci, a se strânge, a se zgârci, (pop.) a se ciuciuli, a se stârci, (reg.) a se timbuşi, (Olt., Ban. şi Transilv.) a se zguli. (Se ~ de durere.) 6. a (se) crispa, a (se) încleşta, a (se) zgârci. (Faţa i se ~; furia li ~ faţa.) CONTRACTARE s. 1. (JUR.) încheiere. (~ unei căsătorii.) 2. (FIZ.) contracţie, stric-ţiune, (rar) contragere. (~ a unui metal.) 3. contracţie, strângere, zgârcire, (înv.) strân-soáre, zgârcitúră. (~ a unui muşchi.) 4. chir-cire, ghemuire, închircire, strângere, zg.rcire. (~ cuiva din cauza durerilor.) 5. crispare, crispaţie, încleştare. (~ feţei.) CONTRACTAT adj. 1. retractat, strâns, zgârcit. (Ţesut ~.) 2. chircit, ghemuit, închircit, strâns, zgârcit, (pop.) ciuciulít, stârcít, (reg.) tâmbuşít, (Olt., Ban. şi Transilv.) zgulít. (Om ~ de durere.) 3. crispat, încleştat. (O faţă ~.) CONTRACTIBILITÁTE s. (F1ZIOL.) con-tractilitate. (~ unui ţesut.) CONTRACTILITÁTEs. (FIZIOL.) contrac-tibilitate. (~ unui ţesut.) CONTRACŢIE s. 1. (FIZ.) contractare, stricţiune, (rar) contragere. (~ a unui metal.) 2. contractare, strângere, zgârcire, (înv.) strin-soáre, zgârcitúră. (~ a unui muşchi.) CONTRADICTORIU adj. contrar, divergent, opus, potrivnic, (rar) contrazicător. (Păreri ~.) CONTRADICŢIE s. contrazicere, nepotrivire, (livr.) incongruenţă. (E o ~ în ceea ce spui.) CONTRAFÁCK vb. 1. a falsifica, a plăsmui. (~ un document.) 2. a altera, a deforma, a denatura, a

escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strâmba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.) 3. a falsifica, (pop. şi fam.) a drege, (pop.) a preface. (~ băutura.) CONTRAFACERE s. fals, falsificare, falşi-ficaţie, plăsmuire. (Acest document este o ~.) CONTRAFĂCUT adj. I. fals, falsificat, neuatentic, plăsmuit, (înv.) mincinos. (Document ~.) 2. artificial, fals, imitat. (Pietre ~.) 3. fals, (înv.) strâmb. (Aur ~.) 4. falsificat, (pop.) dres, făcut, prefăcut, (reg.) stricat. (Băutură ~.) CONTRAFORT s. (ARIIIT.) (pop.) pinten. (~ la zidul unei cetăţi.) contrage vb. v. CONTRACTA. contragere s. v. CONTRACTARE. CONTRACŢIE. STRICŢIUNE. CONTRAINDICAT adj. neindicat, nepotrivit, nociv, periculos, primejdios, vătămător. (Medicament, tratament ~ pentru diabetici.) CONTRAMANDA vb. a anula, a revoca. (~ un ordin.) CONTRAMANDĂBIL adj. revocabil. (O dispoziţie ~.) CONTRAMANDARE s. anulare, revocare, (înv.) revocáţie. (~ unui ordin.) CONTRAMANDAT adj. anulat, revocat. (Ordin ~.) contraotrávă s. v. ANTIDOT. CONTRAPAGINĂ s. verso. (Pe ~ unui text.) CONTRAPUNCT s. (MUZ.) contratemă, polifonie. CONTRAR adj., prep. 1. adj. advers, dimpotrivă, opus, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.) 2. adj. invers, opus. (Sens ~ celui iniţial.) 3. adj. antitetic, opus. (Se află pe poziţii ~.) 4. adj. contradictoriu, divergent, opus, potrivnic, (rar) contrazicător. (Păreri ~.) 5. prep. contra, împotriva. (~ părerii curente.) CONTRAREVOLUŢIONAR adj. (rar) antirevoluţionar. (Acţiune ~.) CONTRARIA vb. a şoca, a vexa, (fig.) a izbi. (M-au ~ cele auzite.) CONTRARIAT adj. şocat, vexat, (fig.) izbit. (Un om ~.) CONTRAST s. opoziţie. (Un ~ izbitor fntre . . . ) CONTRASTANT adj. contrastiv, opus. (Imagini, fapte, fenomene ~.) CONTRASTIV adj. contrastant, opus. (Imagini ~.) CONTRATEMĂ s. (MUZ.) contrapunct, polifonie. CONTRATORPILÓR s. (MAR.) distrugător. CONTRAVENI vb. a se abate, a călca, a încălca, a nesocoti, a viola, (înv.) a păşi, a sparge, a stropşi, a ştirbi. (~ de la o lege.) contravenfn s. v. ANTIDOT. contrazicător adj. v. CONTRADICTORIU. CONTRAR. DIVERGENT. OPUS. POTRIVNIC. CONTRAZICE vb. 1. a dezminţi, a infirma. (Acest fapt ~ părerea curentă.) 2. a se opune, (fig.) a se ciocni. (Interese care se ~.) 3. (rar) a contra. (A ~ pe cineva.) 4. (pop.) a se încon-tra. (A se ~ cu cineva.) 5. a se dezice. (Te rog să nu te ~!) CONTRAZICERE s. 1. contradicţie, nepotrivire, (livr.) incongruenţă. (E o ~ in ceea ce spune.) 2. (pop.) încontráre. (A avut o ~ cu .. . ) CONTRIBUABIL s. birnic, subiect impozabil, (înv.) dájnic, dăjdiár, liúde, mode. (Un ~ din orlnduirea feudală.) CONTRIBUŢIE s. I. obol, (grecism înv.) sinisforá. (O ~ bănească.) 2. ajutor, concurs, sprijin. (~ lui a fost holăritoare.) 3. aport. (O valoroasă ~ la ... ) contribuţie s. v. BIR. DARE. IMPOZIT. CONTROL s. 1. cercetare, revizie, revizuire, verificare, (înv.) teorie, teorisíre. (~ al tuturor scriptelor.) 2. inspectare, inspecţie, revizie, verificare. (~ a decurs In bune condiţii.) 3. supraveghere. (Medicamentele se iau sub ~ medical.) 4. (TEHN.) comandă, reglaj. 5. (MED.) vizită. (~ medical.) 6. dominaţie, supremaţie. (Deţine ~ in industria petrolieră. ) CONTROLA vb, 1, a cerceta, a inspecta, a revedea, a revizui, a verifica, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele întreprinderii.) 2. a (se) supraveghea. (Se ~ când vorbeşte.) 3. (TEI1N.) a comanda, a regla. 4. a domina, a stăpini. (~ spaţiul aerian.)

CONTROLABIL adj. verificabil. (Fapte ~.) CONTROLARE s. revizuire, verificare. (~ unui calcul.) CONTROLAT adj. 1. revizuit, verificat. (Un calcul ~.) 2. revăzut, revizuit, verificat. (Text ~.) CONTROVERSAT adj. discutabil, litigios. (O problemă încă ~.) CONTROVERSĂ s. 1. litigiu. (~ a fost rezolvată.) 2. discuţie, dispută, (pop.) sfadă. (O ~ vie în jurul . . . ) CONTUR s. 1. profil. (~ al unei piese.) 2. formă, (fig.) relief. (Capătă ~.) contur s. v. CIRCUMFERINŢĂ. PERIMETRU. CONTURA vb. La se delimita, a se desena, a se desluşi, a se distinge, a se evidenţia, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ in lumina asfinţitului.) 2. a evidenţia, a mula, a reliefa (Rochia îi ~ corpul.) 3. a (se) creiona, a (se) schiţa. (A ~ din clteva trăsături situaţia.) 4. a înfăţişa, a prezenta, a zugrăvi. (~ sugestiv In tablou bucuria muncii.) 5. a se configura, a se profila, a se structura. (Se~ într-un anumit fel.) 6. a descrie, a trasa, (fig.) a scrie. (Apa ~ numeroase cotituri.) CONTURARE s. 1. delimitare, evidenţiere, precizare, profilare, proiectare, reliefare. (~ imaginii ei In lumina asfinţitului.) 2. creionare, schiţare. (~ unui profil.) conturbă vb. v. DERANJA. INCOMODA. ÎNCURCA. JENA. STINGHERI. STÂNJENI. SUPĂRA. TULBURA. couturbáre s. v. DERANJARE. INCOMODARE. JENARE. STINGHEREALĂ. STIN-GHERIRE. STÂNJENEALĂ. STÂNJENIRE. TULBURARE. cont s. v. TESTEA. TOP. CONŢÍNE vb. 1. a cuprinde, a include, a îngloba, a număra. (~ tntr-lnsa mai multe elemente.) 2. a avea, a cuprinde. (Cartea ~ ilustraţii.) 3. a cuprinde, a scrie, a spune, a zice. (Ce ~ aceste documente?) CONŢINUT s. 1. cuprins, (rar) plin. (~ unui bidon.) 2. fond, (fig.) miez. (Să intrăm In ~ problemei.) 3. corp, cuprins, materie, (înv.) cuprindere. (În ~ cărţii.) 4. cuprins, sumar, tablă de materii, (înv.) registru, scară, sumă, (grecism înv.) pínax. (~ unei cărţi.) 5. accepţie, însemnare, înţeles, semnificaţie, sens, valoare, (rar) semantică, semantism, (înv.) noimă, simţ, tâlc. (~ al unui cuvlnt.) 6. (LOG.) comprehensiune. CONŢOPÍST s. (astăzi rar) scriitoraş, (depr.) scriptológ. (~ într-un birou.) conţopíst s. v. COPIST. SCRIB. CONVALESCENT s., adj. (MED.) (Mold.) pribolít, (înv.) reconvalescént. (O persoană ~.) CONVALESCENŢĂ s. (MED.) (înv.) re-convalescénţă. (Bolnav aflat In ~.) CONVÉIER s. (TEHN.) bandă rulantă. CONVENABIL adj. 1. adecvat, conform, corespunzător, cuvenit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Calea cea mai ~ pentru . . . ) 2. apt, bun, capabil, potrivit, susceptibil. (~ pentru un anumit scop.) 3. acceptabil, admisibil, mulţumitor, satisfăcător, (fam.) pasabil. (O soluţie ~ pentru ambele părţi.) 4. acceptabil, admisibil, bunicel, suportabil, tolerabil, (fam.) pasabil. (O situaţie ~.) 5. acceptabil, accesibil, moderat, potrivit, rezonabil, (livr.) modic, (fam.) pasabil. (Preţuri ~.) 6. avantajos, ieftin, jos, mic, scăzut, (Transilv. şi Ban.) lesne. (Marfă la preţuri ~.) CONVENÍ vb. 1. a-i plăcea, a prefera. (Ţi-ar ~ să te muţi la noi?) 2. a se înţelege, a se învoi, (pop.) a se ajunge, a se uni, (prin Munt.) a se îndogăţi, (Ban.) a se toldui, (înv.) a se lovi, a pristăni, a se tirgui, a se tocmi, a veni, (grecism înv.) a se se simfonisi. (Au ~ asupra preţului.) 3. a accepta, a se învoi, (înv.) a pristăni. (A ~ să vină la nuntă.) CONVENIENŢĂ s. uzanţă. (Trebuie să se supună ~elor.) CONVENŢIE s. 1. acord, aranjament, combinaţie, contract, înţelegere, învoială, învoire, legământ, pact, tranzacţie, (înv. şi pop.) legătură, (pop.) târg, tocmeală, tocmire, (Munt.) prinsoare, (înv.) aşezămínt, cuvínt, simfonie, sulf, şart, (arg.) şústă. (Conform~.) 2. (JUR.) contract, (înv. şi reg.) zdélcă. (~ de vlnzarecumpărare.) CONVENŢIONAL adj. 1. afectat, artificial, bombastic, căutat, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflat. (Slil, limbaj ~.) 2. academic, (fig. ) rece. (Pictură ~.) CONVERGENTĂ adj. (MAT.) sumabilă. (Serie ~.) CONVERSA vb. a dialoga, a discuta, a vorbi, (livr.) a se întreţine, (rar) a convorbi, (pop. şi fam.) a sfătui, (înv. şi reg.) a băsădi, (reg.) a povesti, (Ban.) a turvini, (înv.) a vorovi. (Au ~ despre toate.) CONVERSAŢIE s. convorbire, dialog, discuţie, (livr.) colocviu, (pop. si fam.) sfat, vorbă, (Ban.)

turvín, (înv.) voroávă, (înv., în Transilv.) beseádă, (turcism înv.) musafe-reá, (fam.) parolă, şuetă. (Au întreţinut o ~ agreabilă.) CONVEX adj. bombat. (Lentilă ~.) convicţiune s. v. CERTITUDINE. CONCEPŢIE. CONVINGERE. CREDINŢĂ. GÂND. IDEE. ÎNCREDINŢARE. JUDECATĂ. OPINIE. ORIENTARE. PĂRERE. PRINCIPIU. SENTIMENT. SIGURANŢĂ. VEDERE. VIZIUNE. CONVIEŢUI vb. (JUR.) a coabita, a trăi, a vieţui. (Au ~ timp de doi ani.) CONVIEŢUIRE s. (JUR.) coabitare, trai. (~ lor a fost îndelungată.) CONVINGĂTOR adj. concludent, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) îndu-plecătór. (O dovadă ~; un exemplu ~.) CONVÍNGE vb. 1. a decide, a determina, a face, a hotărî, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină.) 2. a (se) asigura, a (se) încredinţa, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) sigu-ripsi. (Voia să se ~ cu ochii lui.) 3. a se încredinţa, (fig.) a se pătrunde. (S-a ~ de însemnătatea sfatului primit.) CONVINGERE s. 1. (livr.) persuasiune. (Putere de ~.) 2. certitudine, credinţă, încredinţare, sentiment, siguranţă, (livr.) convicţiune, j (Am ~ că aşa se va Inttmpla.) 3. concepţie, gind, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, viziune, (livr.) convicţiune. (Are ~i sănătoase.) CONVÍNS adj. 1. categoric, decis, ferm, hotărât, răspicat. (Cu glas ~.) 2. încredinţat, sigur. (Era ~ că 11 va înţelege.) "eonvív s. v. COMESEAN. CONVOCĂ vb. I. a chema, a invita, (înv., în Transilv. şi Ban.) a conclieina. (l-a ~ la direcţie, la miliţie.) 2. a aduna, a întruni, a reuni, a strânge. (I-a ~ pe toţi ai săi.) CONVOCARE s. 1. chemare, invitare, invitaţie. (~ lor la direcţie, la miliţie.) 2. adunare, întrunire, reunire, slrângere. (~ oamenilor la o şedinţă.) CONVOI s. 1. coloană, lanţ, rând, şir, (reg.) trârnbă. (Un ~ de care.) 2. alai, cortegiu, procesiune. (Un lung ~ de tnmormlntare.) convorbi vb. v. CONVERSA. DIALOGA. DISCUTA. VORBI. CONVORBIRE s. conversaţie, dialog, discuţie, (livr.) colocviu, (pop. şi fam.) sfat, vorbă, (Ban.) turvín, (înv.) voroávă, (înv., în Transilv.) beseádă, (turcism înv.) musafereá, (fam.) parolă, şuetă. (O ~ prietenească.) convorbitor s. v. INTERLOCUTOR. convulsá vb. v. CONVULSIONA. CONVULSIE s. (MED.) spasm, (înv.) săltat oare, strânsoáre. (~ la epileptici.) CONVULSIONA vb. (livr.) a se convulsá. CONVULSÍV adj. spasmodic, spastic. (Tremur ~.) COOPERA vb. a colabora, a conlucra. (~ pe multiple plănui.) COOPERARE s. colaborare, conlucrare, cooperaţie. (O ~ perfectă între părţi.) COOPERATIVĂ AGRICOLĂ DE PRODUCŢIE s. (ieşit din uz) colectivă. (Lucra Intr-o ~ .) COOPIÍRATIVIZÁ \b. (ieşit din uz) a (se) colectiviza. (Ţăranii s-au ~.) COOPERATIVIZARE s. (ieşit din uz) colectivizare. COOPERATOR s., adj. (ieşit din uz) colectivist. COOPERAŢIE s. colaborare, conlucrare, cooperare. (~ perfectă Intre părţi.) COOPTA vb. a primi. (L-a ~ în rlndul membrilor supleanţi.) COOPTARE s. primire. (~ cuiva In biroul de conducere.) COPAC s. (BOT.) arbore, pom, (înv. şi pop.) lemn, (Un ~ falnic.) COPAIE s. 1. albie, covată, (pop.) postávă, (reg.) móldă, (Mold. şi Bucov.) bálie, (Transilv.) spălător. (~ de rufe.) 2. covată, (pop.) postávă. (~ a morii, "in care curge făina măcinată.) copan s. v. COAPSĂ. COPARTICIPARE s. coparticipaţie. (~ la beneficiu.) COPARTICIPAŢIE s. coparticipare. (~ la beneficiu.) copăcei s. pi. v. CANALE. COPĂCEL s. (BOT.) 1. pomişor, pomuleţ, (Creşteau câţiva ~.) 2. puiet,

(reg.) puiandru. 3. arbust. COPĂÍŢĂ s. albioară, albiuţă, covăţică, (pop.) covăţeá. (~ pentru frămlntat aluatul.) copăiţă s. v. TEICĂ. COPĂRTÁŞ s. (JUR.) complice, părtaş, (înv.) ajutător. f~ la săvlrşirea unui furt.) COPCĂ s. 1. (reg.) sponcă. (~ la o haină.) 2. (MED.) agrafă. (Buzele unei plăgi strlnse cu ~i.) COPCĂ s. ochi, (reg.) béucă, burduf, prodúf, toană, vad, (Mold.) prodúşcă, (prin Munt.) scorbură, (prin Mold.) ştioálnă. (~ făcută In gheată.) coperí vb. v. ACOPERI. ÎMBRĂCA. ÎNFĂŞURĂ. ÎNVELI. coperíş s. v. ACOPERĂMÂNT. ACOPERIŞ. ÎNVELIŞ. ÎNVELITOARE. COPERTĂ s. învelitoare, scoarţă, (înv. şi reg.) tartáj, (reg.) tablă. (~ a unei cărţi.) copertă s. v. PLIC. COPIA vb. 1. a reproduce, a transcrie, (înv.) a decopia, a izvodi, a prescrie. (A ~ pe curat un text.) 2. a reproduce, (înv.) a scoate, a scrie. (A ~ un act, un document.) 3. a plagia. (În romanul lui l-a ~ pe . . . ) 4. a imita, (depr.) a pastişa. (~ stilul lui ... ) COPIAT s. copiere, reproducere, transcriere, (rar) transcripţie. (~ pe curat a unui text.) COPIE s. 1. reproducere, transcriere, (rar) transcripţie, (înv.) izvód, prescriitúră. (Are o ~ fidelă a documentului.) 2. duplicat. (A obţinut o ~ a diplomei.) 3. copie fotografică = fotocopie. 4. imitaţie, (depr.) pastişă. (~ a stilului unui maestru.) COPIERE s. 1. copiat, reproducere, transcriere, (rar) transcripţie. (~ pe curat a compunerii.) 2. imitare, imitaţie, (depr.) pastişáre. (~ a stilului unui maestru.) COPÍL s. 1. (înv. şi pop.) făt, prunc, (fam.) puradel, zgâmbói, (peior.) plod. (În curte se jucau mulţi ~ .) 2. copil de casă = paj, (turcism înv.) icioglán. (~ la curtea unui suveran feudal.) 3. (în limbajul părinţilor) pui. (Nani, nani, ~ mamii!) 4. băiat, fecior, fiu, (înv. şi pop.) făt, (Ban.) cocon. (Un ~ de împărat.) 5. copil din flori = bastard, (reg.) fóchiu, urzicár, copil de gard, (prin Transilv. şi Maram.) bitáng, (prin Maram.) mărăndău, (Transilv., Maram., Bucov. şi nordul Mold.) şpur, (înv.) copil. (Avea un ~ şi doi copii legitimi.) 6. odraslă, progenitură, vlăstar, (pop. şi fam.) prăsílă, (înv.) naştere. (Un ~ de bani gala.) COPIL s. (BOT.) (reg.) copiléţ, frate, furie, pui, puică, puiéţ, soră. (~ apare frecvent la porumb.) copil s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI. COPILANDRU s. băietan, băieţandru, flăcăiandru, (Olt. şi Munt.) dănác, (prin Maram. şi Transilv.) pruncoteán, (fam.) puştan, (peior.) ţingău. (Un ~ de vreo 12 ani.) COPILAŞ s. 1. (rar) prunchéş, (pop.) prun-culéţ, pruncuşór, (înv. şi reg.) pruncuţ, (prin Maram.) pruncoteán. (A născut un ~ de toată frumuseţea.) 2. băieţaş, băieţel, (reg.) codănél, (Mold.) ţícă, (fam. ) pici, puşti. (Un ~ de vreo 6 ani.) COPÂLĂ s. 1. fetiţă, (pop.) fetică, (reg.) cocúţă. fătúcă, fătúţă, (prin Transilv. şi Mold.) băiátă, (E doar o ~.) 2. fată, (înv. şi reg.) pruncă. (Un grup de ~.) 3. fată, fiică, (înv. şi pop.) fie, (înv. şi reg.) pruncă. (Aceea e ~ mea.) COPILĂRESC adj. 1. infantil, (livr.) pueril, (înv.) pruncésc. (Jocuri ~.) 2. infantil, naiv, pueril. (Ce slnt gesturile astea ~?) COPILĂRÍ vb. (prin Transilv. şi Maram.) a prunci. (Am ~ împreună.) COPILĂRIE s. 1. pruncie, (prin Maram. şi Transilv.) pruncénie, (înv.) coconíe, nevârstnicíe, porobocíe. (În vremea ~ lui.) 2. naivitate, prostie. (Ce faci tu e o ~!) copil de gard s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI. copiléţ s. v. COPIL. COPILÍ vb. (AGRIC.) a plivi, (reg.) a pui. ( ~ de lăslari o plantă de cultură.) copiii vb. v. AVORTA. COPILÍRE s. (AGRIC.) copilit, plivit, (rar) pliveálă, (înv. şi reg.) plévilă. ( --• vitei de vie.) COPILÍT s. (AGRIC.) copilire, plivit, (rar) pliveálă, (înv. şi reg.) plévilă. (~ viţei de vie.) COPILÂŢĂ s. (reg.) pruncuşoáră, pruncuţă. (O ~ frumuşică.) COPIOS adj. abundent, bogat, îmbelşugat, îndestulat, (fig.) princiar. (O masă ~.)

COPÍST s. scrib, (înv.) prescriitór, (depr.) conţopíst. copitáriţă s. v. BABIŢĂ. COPITĂ s. (ANAT.) unghie. (~ calului.) copită s. v. BABIŢĂ. HRIB. IASCĂ. MlNĂTARCĂ. copirşéu s. v. COŞCIUG. SICRIU. COPLEŞÍ vb. 1. a'(-l) covârşi, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) năpădi, a(-l) răzbi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) dobori, a(-l) răpune. (L-au ~ necazurile, grijile.) 2. a(-l) covârşi, a(-l) împresura, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (Îl~ glndurile.) 3. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) covârşi, a(l) cuprinde, a(-l) înfrânge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (înv.) a-(l) preacovârşi, (fig.) a-(l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul, oboseala.) 4. a(-l) cuprinde, a(-l) răzbi, (înv.) a-(l) răzbate. (Îl ~ setea.) 5. a covârşi, a năpădi, a umple, (fig.) a inunda. (Lacrimile o ~.) COPLEŞÍT adj. biruit, toropit. (~ de somn.) COPLEŞITOR adj. 1. apăsător, covârşitor, greu, împovărător, (livr.) oneros. (îndatoriri ~.) 2. covârşitor, sfişietor. (O impresie ~.) 3. covârşitor, pătrunzător. (Un frig ~.) 4. covârşitor, (fig.) strivitor. (0 personalitate ~.) copoi s. v. AGENT. copoít s. v. PRASILĂ. PRĂSIRE. PRĂŞIT. SAPĂ. , SĂPARE. SĂPAT. coporiie s. v. COADĂ. coprínă s. v. NARCISĂ. COPROPRIETAR s. (înv., în Transilv.) cornposesór. COPROSTÁZĂ s. (MED.) coprostazie. COPROSTAZÍE s. (MED.) coprostază. copsár s. v. ŞOLDAR. copt adj. v. MATUR. coptorî vb. v. ERODA. ROADE. SĂPA. coptorât adj.v. ERODAT. ROS. SĂPAT. coptoroşí vb. v. ERODA. ROADE. SĂPA. coptoroşít adj. v. ERODAT. ROS. SĂPAT. coptură s. v. ABCES. PUROI. COPULAŢIE s. (FIZIOL.) coit. COR s. (MUZ.) corală.(~ conservatorului.) CORABIE s. (MAR.) (livr.) arcă, (rar) veliér, (înv. şi reg.) náie, (înv.) chivot, vetrelă, (turcism înv.) ghimíe. corácă s. v. ANGHINA. SCARLATINĂ. CORAL s. (ZOOL.; Corallium rubrum) mărgean. (~ trăieşte In colonii.) CORALĂ s. (MUZ.) cor. (~ conservatorului.) corale-álbe s. pi. v. HURMUZ. CORALIÉR s.(ZOOL.; Anthozoa) antozoar. CORÁSLĂ s. (Transilv.) puroi. (~ a vacii.) CORĂBIÉR s. (livr.) năiér, (inv.) apar. rorăbleríe s. v. NAUTICĂ. NAVIGAŢIE. corăsli vb. v. BRÂNZI. TĂIA. corăslít adj. v. BRÂNZIT. TĂIAT. CORB s. (ORNIT.) 1. (Corvus corax) (pop.) cloncán, croncán, (reg.) ciorói, crancău, cron-cău. 2. corb-de-noapte (Nycticorax europacus) = (reg.) stârc cenuşiu mic. corb-albástru s.'v. DUMBRĂVEANCĂ. corb-demáre s. v. CORMORAN. CORBIŞÓRs. (ORNIT.) corbuleţ, corbusor. CORBULÉŢs. (ORNIT.) corbisor, corbusor. CORBUŞÓRs. (ORNIT.) corbisor, corbuleţ.

corci s. v. BASTARD. CORCITURĂ. METIS. TUFĂ. CORCÍ vb. a se amesteca, a se încrucişa. (Două speii de animale se pot ~.) córcie s. v. PATINĂ. CORCÍRE s. amestecare, încrucişare. (~ unor rase de animale diferite.) CORCÍT adj. amestecat, încrucişat, (pop.) mistreţ, (prin Ban.) mistriciói, (Olt.) mistriţát. (Rase ~.) corcit adj. v. HIBRID. CORCITURĂ s. (BIOL.) bastard, metis, (reg.) corci. (~ este planta sau animalul rezultat din încrucişarea a două specii deosebite.) corcitură s. v. HIBRID. corcodán s. v. CURCAN. CORCODÉLs. (ORNIT.; Podiceps crislalus) bodirlău, cufundár, (rar) scufundáci, scufundár, (reg.) fundác. corcodel-máre s. v. BODÂRLĂU. CUFUNDAC. CUFUNDÁR. CORCODUŞ s. (BOT.; Prunns cerasífera) (Munt. si Olt.) tirnoslív, (Transilv.) zarzăr. CORCODUŞĂ s. (BOT.) (Munt. şi Olt.) tirnoslívă, (Transilv.) zarzără. corconí vb. v. ALINTA. COCOLI. RĂSFĂŢA. RĂZGÂIA. CORD s. (ANAT., MED.) inimă. CORDÁR s. 1. (MUZ.) (rar) punte. (~ la un instrument cu arcuş.) 2. (TEHN.) întinzător, strună, (reg.) aripă, cheie, încordătór, lemnúş, limbă, lopăţícă, până, răsucitoáre, săgeată, struneálă, sucitór. (~ la ferăstrău.) cordea s. v. PANGLICĂ. TENIE. CORDÉNCIs.fTEHN.) căţel, (reg.) cripálcă, piedică, proptár, răzúş, scară, scaun, tocălíe. (~ la războiul de ţesut,) eordénci s. v. BÂRSĂ. CUŢIT. LIMBĂ. CORDIAL adj., adv. 1. adj. afectuos, amabil, binevoitor, prietenesc, prietenos, (livr.) afabil, (fig.) cald, călduros. (O primire ~.) 2. adv. binevoitor, prieteneşte, prietenos. (I-a vorbit ~.) 3. adj. afectuos, familiar, intim, prietenesc, prietenos. (Nota ~ a discuţiei.) CORDIALITATE s. afecţiune, bunăvoinţă, prietenie, (livr.) afabilitate, (fig.) căldură. (N-am simţit ~ lui obişnuită.) cordíş adv. v. OBLIC. PIEZIŞ. CORDON s. 1. centură, cingătoare, curea. (Un ~ îi încingea talia.) 2. lentă. (~ al unei decoraţii.) 3. şnur. (~ electric.) 4. (GEOGR.) cordon litoral = perisip, săgeată litorală. eordón s. v. FRONTIERĂ. GRANIŢĂ. HOTAR. LIMITĂ TERITORIALĂ. cordonáş s. v. GRĂNICER. cordoyán s. v. MAROCHIN. SAFTIAN. CORECT adj., adv. I. adj. adevărat, drept, exact. just. (O concluzie ~ .) 2. adv. bine, exact, precis. (Ia dat ~ calculul.) 3. adj. cinstit, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest, (livr.) prob, (înv.) neademenit, nemitárnic, (fig.) curat, nepătat. (Om ~; comportare ~.) 4. adv. bine, just. (Ai procedat ~.) CORECTĂ vb. 1. a (se) corija, a (se) îndrepta, a (sei rectifica. (Îşi ~ erorile.) 2. a corija, a îmbunătăţi, a îndrepta, a rectifica, a retuşa, (fig.) a repara. (Şi-a ~ dicţiunea.) CORECTARE s. 1. corijare, îndreptare, rectificare, (rar) rectificátie. (~ a unor erori.) 2. corijare, îmbunătăţire, îndreptare, recti-iicarc. remediere, retuş, retuşare, (fig.) reparare. (~ dicţiunii cuiva.) CORECTITUDINE s. 1. (înv.) corecţie. (~ exprimării.) 2. cinste, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate, (livr.) probitate, (rar) onorabilitate, (înv.) onestáte, onestíe, (iu\. şi reg. fig.) curăţenie, curăţie. (Om de o ~ ireproşabilă.) GORECTÍV s. corectură, îndreptare, rectificare, (rar) rectificátie. (A adus unele ~e planului iniţial.) CORECTOR s. (înv.) prot. (~ tipografic.) CORECTURĂ s. 1. corectiv, îndreptare, rectificare, (rar) rectificátie. (A adus unele ~ planului iniţial.) 2. (TIPOGR.) (înv.) probă. (A cerut o nouă ~ la carte.) corecţie s. v. BĂTAIE. CORECTITUDINE. CORECŢIONAL adj. (JUR.) infracţional. CORELAŢIE s. conexiune, înlănţuire, legătură, raport, relaţie, (livr.) consccúţie, (rar) conexitate.

(Stabileşte o ~ între fenomene.) COREPETITOR s. (MUZ.) repetitor. (~ la operă. > CORESPONDA vb. a(-şi) scrie. (~ regulat "mire ci.) CORESPONDENT adj. analog, apropiat, asemănător, asemenea, înrudit, similar, (înv.) asemănat, podóbnic, semănător. (Două elemente —'.) CORESPONDENŢĂ s. I. poştă. (Ne vine zilnic ~.) II. 1. afinitate, analogie, apropiere, asemănare, concordanţă, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (înv. şi reg.) semuiálâ, (reg.) semeníş, (înv.) potróz, semânáre. semănătură, semuíre. (Se poate stabili o ~ între aceste două elemente.) 2. acord, concordanţă, conformitate, potriveală, potrivire, (livr.) consonanţă. (Există o deplină ~ intre elementele ansamblului.) 3. (MAT.) simetrie. (~ unghiurilor.) CORESPUNDE vb. 1. a concorda, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (prin Mold. şi Bucov.) a se ştimui, (înv.) a conglăsui, a consuna. (Dalele obţinute ~ între ete.) 2. a cadra, a merge, a se potrivi, (înv. şi reg.) a veni. (Ce faci tu nu ~ cu momentul ales.) 3. a se potrivi, a răspunde. (O măsură ce ~ intereselor largi.) CORESPUNZĂTOR adj. 1. coincident, concordant, echivalent, (livr.) congruent, (înv.) consunánt. (Două elemente ~.) 2. adecvat, conform, convenabil, cuvenit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Calea cea mai ~ pentru . . . ) corfă s. v. CĂMIN. COLIVIE. COS. HORN. PANER. corííţă s. v. COŞULEŢ. PANERAS. CORHÁN s. (ENTOM.; Phijliodromia germanica) libarcă, rus, şvab, (reg.) colţán, prus, tarhán. cori s. pi. v. POJAR. RU.IEOLĂ. CORIÁNDRU s. (BOT.; Coriandrum sati-vum) (reg.) chímen, puciógnă, buruiană-pu-cióasă, piper-álb. CORIDOR s. culoar, gang, (înv.) tindă. (Îl poartă pnntr-un ~ lung.) CORIFEU s. cap, fruntaş, protagonist. (~ ai Şcolii Ardelene.) CORIJA vb. 1. a (se) corecta, a (se) îndrepta, a (se) rectifica. (Îşi ~ erorile.) 2. a corecta, a îmbunătăţi, a îndrepta, a rectifica, a retuşa, (fig.) a repara. (.Ş'i-a ~ dicţiunea.) CORIJARE s. 1. corectare, îndreptare, rectificare, (rar) rectificátie. (~ unor erori.) 2. corectare, îmbunătăţire, îndreptare, rectificare, remediere, retuş, retuşare, (fig.) reparare. (~ dicţiunii cuiva.) CORÍZĂ s. (MED.) catar, guturai, rinită, (pop.) troáhnă, (reg.) catarói, subăríe, (Mold., Bucov. şi Transilv.) şuhăríe. (Are o ~ rebelă.) corlát s. v. URLUP. CORLÁTĂ s. (Mold., Bucov. si Dobr.) patáşcă, (prin Munt., Olt. şi Transilv.) pătúl. (~ la car sau la căruţă.) corlátă s. v. IESLE. LO1TRĂ. POLIŢĂ. PRICHICI. RAFT. RĂZLOG. CORLĂ s. (ORNIT.; Gallimila chloropus) găinusă-de-baltă, (reg.) găinúţă. corleşí vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA. coriobáie s. v. COCÂRLĂ. SCHIMBĂTOARE. CORMÂNĂs. (TEHN.) răsturnătoare, (reg.) cătúsă, cucúră, lespede, poliţă. (~ la plug.) CORMORAN s. (ORNIT.; Phalacrocorax carbo) (reg.) corb-de-máre. CORN s. 1. (înv.) trompă. (~ de vlnăloare.) 2. (BIS.) fiiactéră, (rar) tfilíne (pi.), (înv.) advár. (~ la mozaici.) 3. cornul-secarei = (reg.) pintenul-secárei. (~ este o boală a secarei. ) corn s. v. ARIPĂ. CAPĂT. CĂPRIOR. COASTĂ. COLŢ. COTLON. FLANC. MARGINE. UNGHER. UNGHI. RĂDAŞCĂ. RĂ-GACE. CORNÁCI s. (BOT.; Trapa naians) (înv. şi reg.) sulínă, (reg.) ciulin, coltán, colţár, stea, castan-delác, castane-de-báltă (pi.). comatei s. v. PIEDICUŢĂ. TURIŢĂ. COBNÉE s. (ANAT.) (înv.) linte. (~ a ochiului.) CORNER s. (SPORT) lovitură de colţ. (A executa un ~.) CORNET s. 1. fişic, (Transilv.) toc. (Un ~ de bomboane.) 2. cornet acustic = pavilion. CORNIŞÓR s. (BOT.) 1. (Lgcopodium sc-lago) brădişor, (reg.) struţuşór. 2. (Lycopodium annolinum) (reg.) brădişor. 3. (Ceratopha-lus orlhoceras) (reg.) cornuléţ, ploşnicár. cornişór s. v. PIEDICUŢĂ. _ PLOŞNICÁR. cornulcáprei s. v. ROŞCOVĂ. cornul-drácului s. v. BARBA-POPII. cornuléţ s. v. CORNIŞÓR. cornul-sálcei s. v. BRÂNCĂ. cornurár s. v. COLŢAR. cornută s. v. CIUMĂFAIE. LAUR. RETORTĂ. CORNÚŢ s. (BOT.; Cerastium arvense) (reg.) canaríţă. cornută s. v. HOLERĂ. cornuţi s. pi. v. SCAIETELE-POPIL CORNWALL s. (ZOOL.) marelenegru. (~ este o rasă de porci.) coroábă s. v. CARTOF. COROANĂ s. 1. diademă, (înv.) cerc, cunună. (Domnitor cu ~ pe cap.) 2. cunună. (O ~ de flori pe cap.) 3. (ASTRON.) coroana-boreală = (pop.) hora (art.),

casa-cu-ográda, roata-sté-lelor. coroană s. v. BIBILICĂ. COAMĂ. CREASTĂ. CULME. DOMNIE. MONARHIE. corobáie s. v. SCORBURĂ. corobánă s. v. SCORBURĂ. corobălós adj. v. GĂUNOS. SCORBUROS. corobănós adj. v. GĂUNOS. SCORBUROS. corobeáţă s. v. PORUMBĂ. PORUMBEA. SCOROAMBĂ. corobora vb. v. ADEVERI. ARĂTA. ATESTA. CERTIFICA. CONFIRMA. DEMONSTRA. DOVEDI. ÎNTĂRI. MĂRTURISI. PROBA. SPRIJINI. STABILI. SUSŢINE. coroborare s. v. ADEVERIRE. ARĂTARE. ATESTARE. CERTIFICARE. CONFIRMARE. DEMONSTRARE. DEMONSTRAŢIE. DOVEDIRE. ÎNTĂRIRE. PROBARE. PROBĂ. CORÓI s. (ORNIT.; Accipiter nisus) uliu, (pop.) păsărár, uliéş, ulíşór, uliul. corói s. v. COROPIŞNIŢĂ. COROIÁ vb. a se încovoia. (I s-a ~ nasul.) COROIAT adj. acvilin, adus, cocârjat, curbat, încovoiat, (reg.) coroiétic. (A'as ~.) coroiétic adj. v. ACVILIN. ADUS. COCÂRJAT. COROIAT. CURBAT. ÎNCOVOIAT. coromâsla s. art. v. LEBĂDA. coromâslă s. v. COBILIŢĂ. CORONÍŞTE s. (BOT.; Coronilla varia) (reg.) ciocârlán, cunună, cununíţă, sămăchíşă, floare-de-trânji, unghia-găínii. CORONÍŢĂ s. cununiţă. (O ~ de flori.) coropcár s. v. MARCHITAN. COROPÍŞNIŢĂ s. (ENTOM.; Grgllotalpa vulgaris) (reg.) chífteriţă, rac, (Bucov.) corói, (Transilv.) păduche-de-cál. COROSBÂNĂ s. (IHT.; Blcnnius sanguino-Icntus) (pop.) căţel-de-máre. corotí vb. v. DEBARASA. DEGAJA. DESCOTOROSI. DEZBĂRA. SCĂPA. corovátic s. v. COADA- VACII. JALE. LUMINARE. LUMÂNĂRICĂ. COROZIUNE s. (GEOL., GEOGR.) erodare, eroziune, roadere, (pop.) mâticătúră, rosătúră. (Proces de ~ a solului.) CORP s. 1. (ANAT.) trup. (Sufletul si ~.) 2. (AA'AT.) trunchi, trup. (Omul este alcătuit din cap, git, ~ şi membre.) 3. cadavru, hoit, leş, mortăciune, stârv, trup, (reg.) stirvină, (Transilv.) hanţ, (înv., în Transilv.) dabilă. (I-au găsit ~ într-o prăpastie.) 4. conţinut, cuprins, materie, (înv.) cuprindere. (~ unei cărţi.) 5. (CHIM.) corp compus = combinaţie, compus; corp simplu - clement. .) CUTĂRÍCĂ pron. cutăriţă. (-~ nu-a spus. . . ) CUTĂRÍŢĂ pron. cutărică. (Cine t ~ ?> t'iiteurin s. v. SPÂNZ. CUTE S. gresie, (reg.) arcér, (Ban.) brus. (~ pentru ascuţit coasa.) CUTEZĂ vb. I. a se încumeta, a îndrăzni, (astăzi rar) a se semeţi, (pop.) a se bizui, (înv.) a ispiti, a se risca, (rar fig.) a se întinde. (Cmc nu ~. nu izbuteşte.) 2. a se încumeta, a îndrăzni. a pofti. (Să ~ să nu vină la timp!) íî. a-si îngădui, a îndrăzni, a-şi permite. (Cum ~ una ca asta ?) CUTEZANŢĂ s. bărbăţie, bravură, curaj, dirzenie, încumetarc, îndrăzneală, neânfricare, semeţie, temeritate, (livr.) intrepriditáte, pc-tulánţă, (rar) cutezáre, (pop. şi fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicíe, (înv.) dârzíe, îndrăzníre, mărinimie, semeţíre, (grecism înv.) láros. (Dovedeşte o marc ~ în acţiunile sale.) cutezáre s. v. BĂRBĂŢIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANŢĂ. DÂRZENIE. ÎNCU-METARE. ÎNDRĂZNEALĂ. NEÂNFRICARE. SEMEŢIE. TEMERITATE. CUTEZĂTOR adj. brav, curajos, dirz, inimos, îndrăzneţ, neânfricat, semeţ, viteaz, (livr.) intrepíd, pctulánt, temerar, (rar) bărbat, (înv. şi pop.) voinic, (înv.) hrăbór. neânfricoşat. (Oni ~.) CUTÍE s. 1. (rar) pixídă, (înv. şi reg.) sicriu. (Transilv.) şcătúlă, (latinism înv.) capsă. (Pune butonii íntr-o ~.) 2. sertar. (~ de la tejghea.) 3. (ANAT.) cutie craniană — căpăţână, craniu, hârcă, scăfirlie, tigvă, ţeastă, (pop. şi fam.) dévlă, (înv. şi reg.) scafă, (înv.) glávă, glăvă-ţină. (~ a unui mort deshumat.) ; cutie toracică = torace, coşul pieptului. cutie s. v. COŞ. LADĂ. CUTIOARĂ s. casetă, cutiuţă, (înv. şi reg.) besacteá, sicriaş, (Transilv.) şcătúică, şcătúlă. (O ~ de metal.) cútiţă s. y. LEASĂ. CUTIUŢA s. casetă, cutioară, (înv. şi reg.) besacteá, sicriaş, (Transilv.) şcătúică, şcătúlă. (O ~ cu ace.) eútră s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUSLAMA. SCÂR-NĂVIE. SECĂTURĂ. CUTREIERĂ vb. 1. a colinda, a parcurge. a străbate, a vintura, (pop. şi fam.) a bâte, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. şi reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ drumurile, satele.) 2. a colinda, a merge, a străbate, a umbla. (~ prin munţi şi văi.) 3. a colinda, a peregrina. (A ~ prin multe ţări.) 4. a colinda, a se plimba, (fam.) a se plimbarisi. (Se spune că ~ prin poieni.) 3. a colinda, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda, (livr.) a flana. (Pe unde ai ~?) ■8. a colinda, a se duce. (~ prin muzee.) CUTREIERARE s. colindare, hoinăreală, rătăcire. (O ~ fără un ţel precis.) CUTREMUR s. (GEOL., MET.) seism, zgu-duială, zguduire, zguduitură, (înv.) scutură-túrá. (Un ~ uşor de pămint.) cutremur s. v. FIOR. GROAZĂ. ÎNCRÂN-CENARE. ÎNFIORARE. ÎNFRICOŞARE. ÎNGROZIRE. ÎNSPĂIMÂNTARE. OROARE. SPAIMĂ. TEROARE. CUTREMURA vb. 1. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgâlţâi, a (se) zgudui, (înv.

şi reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smărina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a se clătina, a dârdâi, a dudui, a tremura, a se zgudui, (Mold. şi Transilv.) a durdui, (înv.) a se ridica. (Se ~ pereţii.) 3. a se înfiora, a se scutura, a tremura, a tresări. (Calulse ~ din lot corpul.) 4. a se încrâncena, a se înfiora, a se înfricoşa, a se îngrozi, a se înspăimânta, a tremura, a se zgudui, (înv. şi pop.) a se spăimânta, (înv. şi reg.) a se spaima, (reg.) a se înfrica, a se scârbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oţărî, (reg. fig.) a se teşi, (înv. fig.) a se încreţi. (Se ~ la auzul acestei veşti.) CUTREMURARE s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgilţiială, zgilţâire, y.gâlţiil, zgilţiitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simţit o ~ puternică.) 2. duduit, duduitură, zguduitură. (O ~ a perelilor.) CUTREMURAT adj. incrincenat, înfiorat, înfricoşai, îngrozit, înspăimântat, zguduit, (înv. şi pop..; spăimintát, (reg.) infricát, (înv.) spăimát. (A rămas ~ fie vestea primită.) CUTREMURAT s. clătinare, clătinat, clătinătură. cutremurare, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgilţiială. zgilţire, zgil-ţiit, zgilţiitură, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simţii un ~ puternic.) CUTREMURĂTOR adj. cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, inspăimântător, macabru, monstruos, oribil, sângeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terífic, (înv. şi pop.) rău. (O crimă ~ .) CUTREMURĂTURĂ s. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlţâială, zgilţâire, zgil-ţâit. zgilţiitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simţit o~ puternică.) cutúbă s. v. BURDUF. COŞ. COVILTIR. CUTUMĂ s. (JUR.) consuetudine, datină, obicei, tradiţie, uz, uzanţă. (Practică consacrată prin ~.) CUTUMIÁR adj. (JUR.) consuetudinar. ( Practică ~.) CUŢÍT s. 1. (pop.) custură, (arg.) şíndcl, şuríu. (Un ~ pentru tăiat plinea.) 2.(MED.) bisturiu. 3. (TEHN.) limbă, (pop.) bătător, condei, fofélniţă, (reg.) cordénci. (~ la meliţă.) cuţit s. v. INTERVENŢIE CHIRURGICALĂ. OPERAŢIE. cuţitá vb. v. ÎNJUNGHIA. TĂIA. ciiţitáş s. v. BRICEAG. CUŢITOÁIE s. (TEHN.) I. cioplitoare, (Transilv. şi Ban.) mezdrea, sinălău. (~ dulgherului, a timplarului.) 2. cioplitor, (reg.) scoabă, teslă. (Cu ~ potcovarul curăţă copita calului.) cuţitoáic s. v. ZVÂRLUGĂ. CUŢITOÎ vb. (TEHN.) (reg.) a mezdri, (Ban. şi Transilv.) a sinălui. (~ doagele-) CÚŢU s. (ZOOL.) căţel. CUVENÍ vb. 1. a merita. (Ti se ~ o bălaie!) 2. a i se cădea, a-i reveni, (înv. şi reg.) a-i veni. (Dă-mi partea care mi se ~.) 3. a cadra, a se cădea, a trebui, (înv.) a se dostoi, a privi. (Nu se ~ să faci asta!) 4. a se cădea, a se cere, a se impune, a trebui, (înv. şi pop.) a căuta. (Se ~ să procedăm astfel . . . ) 5. a se cădea, a (se) putea. (Se ~ ca noi să fim pasivi ?) CUVENÍT adj. 1. adecvat, conform, convenabil, corespunzător, indicat, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Soluţia ~ ar fi să ... ) 2. cerut, necesar, trebuincios, trebuitor, (pop.) cuviincios, (înv.) recerút. (A făcut toate cele ~.) 3. datorit. (Respectul ~ cuiva.) 4. meritat, (înv.) cuviincios. (A primit pedeapsa ~.) CUVERTURĂ s. 1. cergă, învelitoare, pătură, velinţă, (pop.) plocát, ţol, (reg.) lăicér, ogheál, poncávă, procóv, procóviţă, strai, ţoală, (prin Mold. şi Bucov.) prostire, (Transilv.) veríncă. (~ de lină pentru pat.) 2. glazură. (~ pentru obiecte de ceramică.) CUVIINCIOS adj. decent, politicos, respectuos, (livr.) reverenţiós. (O atitudine~.) cuviincios adj. v. ADECVAT. CERUT. CONFORM. CONVENABIL. CORESPUNZĂTOR. CUVENIT. INDICAT. MERITAT. NECESAR. NIMERIT. OPORTUN. POTRIVIT. RECOMANDABIL. RECOMANDAT. TREBUINCIOS. TREBUITOR. CUVIÂNŢĂ s. 1. (înv.) cădénie, cădínţă. (Totul s-a făcut după ~.) 2. decenţă, politeţe, respect, (livr.) reverenţă, urbanitate, (livr. fig.) urbanism. (O atitudine plină de ~.) CUVIOS adj. (BIS.) credincios, cucernic, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit, (franţuzism) devót, (înv. şi reg.) smérnic, (înv.) blagocestív, pietós, pravoslavnic, riv-nitór, bine-credinciós. (Om ~.) CUVIOŞÉNIE s. (BIS.) credinţă, cucernicie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, pio-zitate,

religiozitate, smerenie, (livr.) devoţiune, (înv.) blagocéstie, blagocestivíc, hristoi-tíe, rî'vnă, râvníre, smeríre. CUVIOŞÍE s. (BIS.) credinţă, cucernicie, cuvioşenie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate. religiozitate, smerenie, (livr.) devoţiune, (înv.) blagocéstie, blagocestivíe, hristoitíe, rívnă, râvníre, smeríre. CUVINT s. 1. termen, vorbă, (livr.) verb, vocabulă, (pop.) zicere, (reg.) boáce, (înv.) glas, grai, limbă, parolă, vorbire, voroávă. (Un ~ nou intrat In limbă.) 2. ciwlnt imitativ = onomatopee. 3. (la pi.) text. (Melodie fără ~.) 4. conferinţă, (înv.) prelegere. (În ~ său a dezbătut . . . ) 5. alocuţiune, cuvântare, discurs, (pop.) vorbă, vorbire, (înv.) voroávă, (fam. şi ir.) logos. (Un ~ în fala unui public cald.) 6. (BIS.) cazanie, omilie, predică, (înv.) chiriacodrómion, didahie, poucénie, predicáre, predicáţie, propovedánie, carte cu învăţătură. (În ~ preotului . . . ) 7. intervenţie. (~ său la şedinţă a fost oportun.) îl. cuvinl introductiv = introducere, prefaţă, cuvint înainte, (livr.) preambul, (înv.) introdúcţie, precuvântáre, predoslovie, preludiu, procuvintáre, (grecism înv.) proimion (~ la o carte); cuvint înainte = introducere, prefaţă, cuvint introductiv, (livr.) preambul, (înv.) introdúcţie, precuvântáre, predoslovie, preludiu, procuvintáre, (grecism înv.) proimion. (~ la un studiu.) 9. afirmaţie, declaraţie, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, zisă, (livr.) aserţiune, propoziţie, (astăzi rar) parolă, voroávă, (fig.) gură. (A'u te lua după ~ lui.) 10. angajament, asigurare, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (înv. şi reg.) juruită, (reg.) făgádă, (Transilv.) făgădáş, (Mold.) juruinţă, (înv.) promítere, sfătuit, (turcism înv.) bacalím. (Nu şi-a ţinut ~.) 11. glas, grai, gură, voce, (livr.) verb, (pop.) limbă, (reg.) boáce, (înv.) rost. (Încă nu i-am auzit ~.) 12. motiv, pretext, (înv.) chip. (Sub ~ că ... ) cuvint s. v. ACORD. ARANJAMENT. CAUZĂ. COMBINAŢIE. CONSIDERENT. CONTRACT. CONVENŢIE. INFORMAŢIE. ÎNŢELEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LEGĂMÂNT. MOBIL. MOTIV. PACT. PRICINĂ. PRILEJ. RAŢIUNE. ŞTIRE. TEMEI. TRANZACŢIE. VESTE. VORBĂ. ZVON. cuvântá vb. v. AFIRMA. DECLAMA. DECLARA. MĂRTURISI. RECITA. RELATA. ROSTI. SPUNE. VORBI. ZICE. cuviiitár s. v. DICŢIONAR. LEXICON. VOCABULAR. CUVÂNTARE s. alocuţiune, cuvint, discurs, (pop.) vorbă, vorbire, (înv.) voroávă, (fam. şi ir.) logos. (În ~ sa a arătat că ... ) cuvântăreţ adj. v. VORBITOR. cuvâutătór adj., s. v. VORBITOR. cuvintátór s. v. CONFERENŢIAR. ORATOR. cvadrát s. v. PĂTRAT. cvadrupéd adj., s. v. PATRUPED. cvadruplă vb. v. ÎMPĂTRI. cvadruplu adj. v. ÎMPĂTRIT. CVARTAL s. microraion, sector. (Un ~ intr-un oraş.) cvartal s. v. CARTIER. TRIMESTRU. CVARTET s. (MUZ.) (livr.) cvaLuór. ( Un ~ de coarde.) fvaluór s. v. CVARTET. cvotiént s. v. CÂT. D DV adv desigur, fireşte, (înv si reg) dar, (turusi-i, in Mold ) helbet. (—- Ai vrea să mergi tu mine'' - ~ !) D\ \b 1. a încredinţa, a înmma, a mtmde, a prech a remite, a transmite, (hvr ) a confia, (înv ) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pns-tavhsi a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde (I a ~ o scrisoare ) 2. a întinde (Îi ~ mâna.) 3. n ímni7a, a oferi, a procura (A ~ cuiva datele necesare ) 4. a oferi (Îşi ~ reciproc buchete de flori ) 5. a împrumuta, (înv ŞI reg ) a prumuta (înv) a aprumuta, a scumpăra (Cit vrei sa-ţi ~ ') 6. a dărui, a oferi, (înv ) a prosfort, (grecism înv ) a prosferisi 7. a dărui, a dona, (înv ) a dănui (A ~ un bun stalului ) Ji. a ceda, a lăsa, (Îi ~ întregul apartament ) "I. i trmsmite a trece (~ -scrisoarea din mina In mina ) 10. a atnbui a distubui a împărţi, a icpaiti/a (~ loturi de casa ţăranilor ) 11. a acord, a atribui a conferi, a decerna (înv rar) a deferi (A ~ cuiva un premiu, o dis tinctie ) 12. a acorda, (mv ) a danii (~ mi, ie roq putina ascultare') 13 a oferi a plaţi (Cit ~ / e marfa mea'') 14. a înapoia a plaţi, a Kstitui (lai) T îeturna, (pop) a intoaice, aintirni (in\ )areintuina (Ti am ~ datoria9) 15. si jcitfi a si sacrifica (Si a ~ viata pe cimpul de lupta ) 16. a vince (1 ~

ceasul cu l'i ii de hi ) 17. a se deplasa a se duce, a niei_c (Se ~ cu doi paşi înapoi ) líí. a ajunge î JCSI (Drumul ~ in sat ) 1'). a se abaţi i se opri, a treci ( 1 ~ in diurn si pe la ci ) -0. a nimeri (4m ~ peste un om de treabu ) 21. a iluneca i luneca (4 se ~ pe gheata, pe parchet ) 22. a intoaice ( 4 ~ foile la o (arte ) 23. a aiunta a a/\irli ( 1 ~ pe foc cartea ) 24. T arunca, a împrăştia, a raspin di (Luna ~ sclipiri vii ) 25. a izbi, a lovi, a tn,e (pop ) a pali (~ cu topoiul in lemn ) 20 a trage, (rar) a aplica (fam fig ) a aide, a cnpi a lipi (I-a ~ o palma ) 27. a face (4 ~ o gaura ) 28. a face, a produce (Solul ~ ro l bogat ) 29. a face a produce, a rodi (Pomul ~ multe mere ) 30. a î apărea, a î ieşi ( l i ~ frunzele ) 31. a emite, a scoate (pop ) a slobo/i (~ un chiot, un ţipat ) 32. i ciuzi a crea, a determina a face a pncmui, a pioduce, a provoca, a stirni (Injecţia i a ~ o siiralic de înviorare ) 33. a destina a hărăzi, a hotiii a meni, a oimdui, a predestina, a iindu i sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a picmsi (pop ) a noroci, a scrie, a soroci, (mv) a tocmi (fig ) a rezerva (Oare ce ne va ~ soarta'') 'ii ii., idui, a permite (Nu i e oricui ~ să fac t , ; Í ca astat) 35. a desfăsuri a duce, a purt i a susţine, (m\ ) a sta (Au ~ o lupta continua ) 36. a susţine (4. ~ mai multe concerte ) 37. a trasa (A ~ o directiva, o sarcina ) 3ît. a biţii, a fiţn (Pasare care ~ din coada ) 3") a cciiic, (in\ şi reg ) a peticee, (in\ ) a dninoia (~ faina prin sita ) 40. a \opsi (A ~ grilajul cu verde ) 41. i unge (Îşi ~ piciorul cu alifie) 42. a cade i (A ~ o ploaie zdravănă ) 43. a ura (I a ~ buna seara ) da vb v ARUNCA AZVÂRLI INI IMPLA JUCA NĂPUSTI NĂVĂLI POMLN1 PRECIPITA PREDA PREZENTA REPrZI REPREZENTA SĂRI TĂBĂRÎ TĂLMĂCI TRADUCE. TRANSPUNE VENI ZVÂRLI dabilă s v BELEA BIR BUCLUC CADAVRU CORP DANDANA DARE GLOABĂ HOIT IMPOZIT ÎNCURCĂTURA LES MÂRŢOACĂ MORTĂCIUNE NĂPAS1 \ NEAJUNS NECAZ NEMULŢUMIRE NE NOROCIRE NEPLĂCERE NEVOIE OSATURĂ PACOSTF POCINOG RĂU SCHE-LL1 SISTEM OSOS STÂRV SUPĂRARE TRUP DAC s, adj 1. s get (~ ii erau numiţi qeli de către greci ) 2. adj dacic, get getic (Populaţia ~ ) DACĂ conj 1. (condiţional) de (Doar ~ n ar pleca ) 2. (condiţional) când, (pop ) de (Ce pot face sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc'') J. (condiţional) (înv şi reg) Cd (Ce folos ca vin, ~ nu Igasescl) 4. (temporal) cmd (~ vede ca pleacă, se duce după el ) 5. (temporal) de (~ va fi să plec . ) 6. (cauzal) deoarece, fiindcă, întrucit, (pop ) unde (~ nu itie sa scrie, merge de la unul la altul ) DACIC adj dac, get, getic (Tribun ~ ) DADA s dadaism (~ este un curent literar artistic ) DADAÍSM s dada (~ s-a manifestat la începutul secolului nostru ) dadă s \ LELE LELIŢĂ MĂTUŞĂ TATA dáfie s v GLLMĂ SNOAVĂ DAFIN s (BOT , Laurus nobilis) laur (prin Iransilv ) lurbăn dafin s v SALCÂM dafin mic s \ PIPERUL LUPULUI PO-PILNIC dáică s v IELE LELIŢĂ MA1USĂ TATĂ DÁFNIEs (ZOOL ; Daphnia) (ieg) purice de-apă DAIREA s (MUZ) (reg) vuvuitoare, (Olt ) vuvă, (înv) tâmpină (~ este un instrument muzical de percuţie ) dájdie s \ BIR DARE IMPOZIT dajnic s \ BIRNIC CONTRIBUABIL SUBIECT IMPOZABIL DALAC s 1. (MED , MCD VEI ) antrax, cărbune, pustulă, malignă, (ieg ) armurare, armuráriţa, buba (neagra, reá), marmura, răsfúg, talan, băşică reá. singc mohorât, (prin Munt.) pripit, (prin Ban. şi Munt.) spurcat, (înv.) serpengeá. 2.(BOT.; Paris quadri folia) (reg.) aişór, bobită, răsfúg, boaba-vúlpii, mărul-lúpului, poamavúlpii, strugurul-lúpului. daláe s. v. GOGOAŞĂ. PĂPÂLĂU. SPÂNA CUL-CIOBANILOR. DALAI-LÁMA s. (BIS.) marele-lama. (~ este şeful suprem al budismului libetan.) DALĂ s. lespede. (O curte acoperită cu ~ c de marmură.) dalb adj. v. ALB. dalcaúc s. v. BĂTĂUŞ. CIOMĂGAR. CIO-MÁGAŞ. DÁLÍE S.(BOT.; Dahlia cultorum) gherghină, (Transilv. şi Maram.) leurdínă.

DALMÁTIC adj. dalmatin. (Ţărmul ~.) DALMATÂN adj. dalmatic. (Regiunea ~.) DALTĂ s. (TEHA .) (înv.) scobitoare. (~ folosită in sculptură.) dam s. v. CERB-LOPĂTAR. DAMASC s.(TEXT.) (înv.) şam. (Un briu de ~.) DAMĂ s. 1. (SPORT) regină. (~ la jocul de şah.) 2. regină, (înv.) crăiasă, crăiţă. (~ la jocul de cărţi.) damă s. v. COCOTĂ. CUCOANĂ. CURVĂ. DOAMNĂ. FEMEIE DE STRADĂ. MADAM. NEVASTĂ. PROSTITUATĂ. SOŢIE. TÂRFĂ. dambla s. v. APOPLEXIE. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. ICTUS APOPLECTIC, MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. PARALIZIE. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. damblagí vb. v. PARALIZA. damblagíre s. v. PARALIZARE. damblagít adj. v. PARALIZAT. dambla(|íu adj., s. v. APOPLECTIC. PARALITIC, DANCI s. (pop.) parpanclél, puradel. (Un ~ tuciuriu.) DANDANA s. belea, bucluc, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. şi pop.) poznă, răutate, (pop.) alageá, daravéră, păcat, ponós, pótcă, poticálă, zăduf, (înv. şi reg.) nacafá, nagodă, (rcg.) dănănáic, încurcálă, năzbică, năzdrăvănie, păcosténie. sugă, sugubină, toroápă, (prin Mold.) bacálă, (Transilv.) bai. (Ban., Maram. şi Bucov.) bédă, (Mold.) chichion, (Olt. si Ban.) cotoárbă, (Olt., Ban. si Transilv.) dabilă, (înv.) nesosínţá, nevoínţă, patimă, sa tara, stenahoríe. (Ce ~ pe el!) dandana s. v. BALAMUC. BOROBOAŢĂ. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. UUIET. ISPRAVĂ. ÎNCURCĂTURĂ. LARMĂ. NĂZBÂTIE. NĂZDRĂVĂNIE. PĂŢANIE. POCINOG. POZNĂ. SCANDAL. ŞOTIE. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TRĂSNAIE. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. DANG interj, balang !, ham ! bang ! (Clopotul face: ~ I) DANGĂT s. dăngănit, (rar) bángăt. (~ clopotului. ) danie s. v. DAR. DONAŢIE. DANS s. joc. (înv.) salt, săltare, săltătúră. (LTn ~ popular.) DANSA vb. a juca, (pop.) a dănţui, a sălta, a sări, (peior.) a ţopăi. (~ o sirbă.) DANSATOR s. 1. jucător, (pop.) dănţuitor. (~ într-un ansamblu popular.) 2. balerin, (rar) baletíst. (~ la Opera Română.) DANTELAT adj. (rcg.) spiţărát. (Batistă ~ . > DANTELĂ s. (reg.) bagatelă, cirligéi (pi.), horbotă, spíţură, (Transilv.) cípcă, şp!1. (prin Ban. şi Transilv.) şlinglierái, (înv.) reţea. (Rochie cu ~ .) DANTURĂ s. dentiţie. (Are o ~ perfectă./ DANUBIAN adj. dunărean. (Regiunea ~.) dar adv. v. DA. DESIGUR. FIREŞTE. dar conj. v. ALTFEL. ALTMINTERI. DAR conj., adv. 1. conj. însă, totuşi. (As vrea să le cred, ~ am unele îndoieli.) 2. conj. ci, însă, numai, (reg.) fără, (Ban. şi Iransilv.) raa. (A'u-i prost cine dă, ~ cel ce lobdă.) 3. conj. insă, numai, (prin Transilv.) pédig. (Eşti prea bună, ~ nu mă prea iubeşti.) 4. conj. darămite, (rar) îneămite, mite. néniite, (înv. şi pop.) necum. (Munte cu munte se intilneşte, ~ om cu om.) .">. conj. aşadar, deci, (li\r.) or. (~, nu ne putem limita la . . . ) 6. ad\. oare? (~ aşa să fie?) DAR s. 1.1. atenţie, cadou, surpri/ă. (m\.. pop. şi fam.) peşcheş, (pop.) plocon, (înv.) cinste, dăruşág, prezent, prosforá. (I-n făcut un ~ splendid.) 2. donaţie, (înv. şi pop.) danie, (înv.) dănuíre, dăruínţă, hărăzire, oboroc. (~ făcui de domnie unei mănăstiri.) 3. (BIS.) jertfă, ofrandă, prinos, sacrificiu, (înv.) arse (pi.), oblaţiúne, plocon. (~ adus divinităţii.) 4. aplecare, aplicaţie, aptitudine, atracţie, chemare, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, prtlcrinţă, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciúne, plecare. í.Si-í-demonslrai din plin ~ pentru . . . ) 5. msusire, putere, (.lre linele ~ uri miraculoase.) G. calitate, har, însuşire. (Are ~ de a provoca risul.) 7. avantaj, binefacere, folos, privilegiu. (Se bucură de ~ urile tehnicii moderne.) ii. (MS.) fa\oare, gratie, har, (înv.) măiestrie. (~ divin.) II. cusur, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu, (pop. şi fam.) pârţág, (pop.) învăţ, (reg.) madeá. natură, nărăvíe, párfie. teáhnu. (prin Bucov.) băsău. (Are ~ beţiei.) DARĂ s. tară. (~ unei mărfi.) DARABANĂ s. tobă, (rar) tambur, (înv. şi reg.) barabán, barabáncă, (inv.) Umpină. (Bate ~.) DARÁC s. (TEXT.) 1. dărăcitor, scărinănă-toare, (reg.) pieptene, (Transilv. si Lan.) drâghi, (Transilv. ( hécelă, huei. (~ prnlrii scărmănat lina.) 2. cardă. (~ pentru piíplú-narca industrială a linii.) T

daravéră s. v. AFACERE. BELEA. BUCLUC. CHESTIUNE. DANDANA. INTERESE. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS,. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRI:. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. PROBLEMĂ. RĂU. SUPĂRARE. TREABĂDARĂMITE conj. dar, (rar) încămite, mite. némite, (înv. şi pop.) necum. (Munte cu munte se întâlneşte, ~ om cu om.) DÂRE s. 1. trasare. (~ unei directive.) 2. dare de seamă = raport, referat, situaţie, (prin Transilv.) sămădáş, (înv.) doclád, otno-şénie, tacrir, (rusism înv.) predstavlénie. (A întocmit o ~ despre . ■ . ) 3. bir, impozit, (rar) contribuţie, impunere, (înv. şi reg.) porţie, slujbă, (Maram.) sazolíc, (Ban.) ştáier, (înv.) adâu, adét, dabilă, dájdie, madeá, miríe, nevoie, obicei, orânduiálă, rânduiálă, seamă. (~ către statul feudal.) DARNIC adj. culant, generos, mărinimos, (livr.) munificént, (rar) galant, (înv.) dăruitór, filotím, magnaním, mariním, (fam.) galanton, larg. (Un om ~.) darvinián adj. v. DARVINIST. DARVINÍSM s. 1. (BIOL.) evoluţionism, transformism, (rar) selecţionísm. 2. (FILOZ.) darvinism social — social-darvinism. DARVINlST adj., s. 1. adj. (rar) darvinián. ((Concepţia ~.) 2. s. (rar) selecţioníst. (Un ~ celebru.) DASCĂL s. 1. profesor, (livr.) magistru, (peior.) belfer. (În liceu a avut un ~ de istorie minunat.) 2. învăţător, (prin Bucov. şi Transilv.) şcolériu, (peior.) belfer. (I-a fost ~ la şcoala primară.) 3. institutor, (peior.) belfer. (~ la o şcoală primară urbană.) 4. (BIS.) cintăreţ, diac, paracliser, psalt, ţircovnic, (Transilv.) cantor, făt, (înv.) eclisiárh, grămătic. (~ îl ajută pe preot la oficierea slujbei.) dascăl s. v. CĂLĂUZĂ. ÎNDRUMĂTOR. POVĂŢUITOR. PRECEPTOR. SFĂTUITOR. SFETNIC. DATĂ vb. a exista. (Acest obicei ~ de un secol.) DATĂ s. 1. (înv.) veleát. (La ce ~ s-a ín-timplat evenimentul?) 2. termen, timp, vreme, zi, (pop.) soróc, (înv.) sorocírc, veleát. (La ~ holărltă . . . ) 3. oară. (Intiia ~.) 4. rind, (reg.) vers. (În trei ~ am fost pe deal.) dată s. v. DATINĂ. DESTIN. FATALITATE. FEL. MENIRE. NOROC. OBICEI. PREDESTINARE. RÂNDUIÁLĂ. SOARTĂ. TRADIŢIE. URSITĂ. UZ. UZANŢĂ. ZODIE. DATINĂ s. 1. fel, obicei, rânduiálă, tradiţie, uz, uzanţă, (înv. şi pop.) rind, (pop.) dată, lege, (înv. şi reg.) pomană, (reg.) orândă, (Transilv.) súcă, (prin Ban.) zacón, (înv.) pravilă, predánie, şart, tocmeală, (turcism înv.) adét. (Aşa-i ~ din bălrtni.) 2. (JUR.) consuetudine, cutumă, obicei, tradiţie, uz, uzanţă. (Practică consacrată prin ~.) DATOR adj. 1. îndatorat. (Om ~ cu bani.) 2. obligat. (Sânt ~ să fac acest lucru.) dator s. v. DATORIE. ÎNDATORIRE. ÎNSĂRCINARE. OBLIGAŢIE. SARCINĂ. DATORAT adj. debitor. (Sumă ~.) DATORIE s. 1. (înv.) dator, îndatorínţă, îndatorire. (Ţi-ai plătit ~ ?) 2. credit, (pop. şi fam.) veresie, (Transilv. şi Olt.) credinţă. (Cumpără pe ~.) 3. îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină, (înv.) dator, datorínţă, îndatorínţă. (~ ta este să rezolul problema.) 4. îndatorire, obligaţie, oficiu, sarcină. (Si-a îndeplinit bine ~ de gazdă.) 5. îndatorire, obligaţie, (livr.) servitute. (~ faţă de propria noastră concepţie.) datorínţă s. v. DATORII-:. ÎNDATORIRE. ÎNSĂRCINARE. OBLIGAŢIE. SARCINĂ. DATORÍT adj. cuvenit. (Respectul~ cuiva.) DATORÍTĂ prep. 1. graţie, mulţumită, (înv.) slavă. (~ lui a izbutit.) 2. pentru. (~ lui n-am plecat.) DATORNIC s., adj. debitor, (înv.) îndatoritor, platnic. (~ şi-a plătit datoria.) datornic s. v. CREDITOR. ÎMPRUMUTĂ-TOR. DAUNĂ s. 1. pagubă, pierdere, prejudiciu, stricăciune, (înv. şi pop.) pricáz, (pop.) vătămare, (înv. şi reg.) smíntă, sminteală, (prin Ban.) ştétă, (înv.) scădere, stricare, stricătúră. vătă-mătúră. (~c provocate de incendiu.) 2. prejudiciu, (livr.) lezare. (~ morală provocată cuiva.) 3. (la pi.) compensare, compensaţie, despăgubire, reparaţie, (înv. şi pop.) mulţumire, (inv.) dezdăunáre, indemnizaţie, (turcism înv.) adét. (~ plătite pentru prejudiciul adus. > dăbălăzá v. v. BLEGI. BOSUMFLA. ÎMBUFNA. PLEOŞTI. dăbălăzát adj. v. ATÂRNAT. BLEG. BLE-GIT. BOSUMFLAT. CLĂPĂUG. ÎMBUFNAT. LĂSAT. PLEOŞTIT. dăbilár s. v. AGENT DE PERCEPŢIE. PERCEPTOR.

DĂDACĂ s. doică, (livr.) bonă, nursă, (Mold. şi Bucov.) mancă. (O ~ angajată pentru sugar.) dăiná vb. v. BALANSA. CLĂTINA. LEGĂNA. OSCILA. PENDULA. DĂINUI vb. 1. a dura, a exista, a fi, a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămâne, a trăi, a ţine, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cit va ~ lumea şi pămintul; vechi obicei care ~ şi astăzi.) 2. a dura, a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a persista, a stărui. (Amintirea lui ~ până astăzi.) dăinui vb. v. EXISTA. FI. TRĂI. VIEŢUI. DĂINUÍRE s. menţinere, persistentă. dăinuitór adj. v. DURABIL. REZISTENT. SOLID. TRAINIC. dăjdiár s. v. AGENT DE PERCEPŢIE. BIRNIC. CONTRIBUABIL. PERCEPTOR. SUBIECT IMPOZABIL. dălbínă s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. VALVÂRTEJ. VÂLTOARE. VÍRTE.I. VOLBURĂ. DĂLTlŢĂ s. (rar) dăltúţă. (~ pentru gravori. ) DĂLTUrn'RĂ s. cioplitură, crestătură, scobitură, (reg.) crestez. (O ~ in lemn.) dăltúţă s. v. DĂLTIŢĂ. dănác s. v. BĂIETAN. BĂIEŢANDRU. COPILANDRU. FLĂCĂIANDRU. FECIOR. FLĂCĂU. TÂNĂR. dănănáie s. v. BALAMUC. BAZACONIE. BELEA. BIZARERIE. BÂZDÍGANIE. BOARFE. BOROBOAŢĂ. BUCLUC. BULENDRE. CALABALÂC. CATRAFUSE. CIUDĂŢENIE. CURIOZITATE. DANDANA. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HU-IET. ISPRAVĂ. ÎNCURCĂTURĂ. LARMĂ. MINUNĂŢIE. NĂPASTĂ. NĂSTRUŞNICIE. NĂZBÂTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. POZNĂ. RĂU. SCANDAL. SUPĂRARE. ŞOTIE. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TRĂSNAIE. TROACE. TUMULT. ŢOALE. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. dăndănáie s. v. BALAMUC. BOROBOAŢĂ. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. ISPRAVĂ. LARMĂ. NĂZBÂTIE. NĂZDRĂVĂNIE. POCINOG. POZNĂ. SCANDAL. ŞOTIE. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TRĂSNAIE. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. DĂNGĂNÎ vb. a bate, a suna, (prin Bau.) a zvoni. (~ clopotul la biserică.) DĂNGĂNÍT s. dangăt, (rar) bángăt. (~ clopotului.) dănţuí vb. v. DANSA. JUCA. dănţuitor s. v. DANSATOR. JUCĂTOR. dănuí vb. v. DA. DĂRUI. DONA. dănuíre s. \. DAR. DONAŢIE. dănuitór s. \. DONA LOR. dăpărá vb. v. PĂRUI. dăráb s. v. BUCATĂ. CRÂMPEI. FRACŢIUNE. FRAGMENT. FRÂNTURĂ. PARTE. PORŢIUNI-:. SECŢIUNE. TRANŞĂ. DĂRĂCÍ vb. (TEXT.) 1. a pieptăna, a scăr-mana, (Olt., Ban. şi Transilv.) a drigla, (Transilv.) a hccela. (~ lina la darac.) 2. a carda. (A ~ industrial un material fibros.) DĂRĂCÍRE s. (TEXT.) 1. dărăcit, pieptă-nare, scărmănare. (~ lânei la darac.) 2. car-dare. (~ industrială a linei.) DĂRĂCÍTadj. (TEXT.) 1. pieptănat, scărmănat. (Lină ~ la darac.) 2. cardat. (Lână ~ industrial.) DĂRĂCIT s. (TEXT.) dărăcire, pieptănare, scărmănare. (~ lânei la darac.) DĂRĂCITÓR s. (TEXT.) darac, scărmănă-toare, (reg.) pieptene, (Transilv. şi Ban.) drâglu, (Transilv.) hécelă, huci. (~ pentru scărmănat lina.) DĂRĂPĂNA vb. 1. a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) paragini, a (se) ruina, a (se) strica, (reg. şi fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. n (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hâi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. şi Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Un obuz a ~ zidul cetăţii.)

DĂRĂPĂNÁRE s. 1. degradare, măcinare, părăginâre, ruinare, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. cădere, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeálă, (înv.) risipă. (~ unei case bombardate.) DĂRĂPĂNAT adj. 1. degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, ruinat, stricat, (reg. şi fam.) părăduit, (reg.) răntuít. (O casă ~.) 2. dărâmat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hiít. (O construcţie ~.) dărăpănâtór adj. v. DEVASTATOR. DEZASTRUOS. DISTRUCTIV. DISTRUGĂTOR. NIMICITOR. PUSTIITOR. RUINĂTOR. DĂRĂPĂNĂTURĂ s. dărâmătură, năruitu-ră, paragină, prăbuşitură, ruină, surpătură, (reg.) ruinătúră, (înv.) risipă, risipitúră, surpare. (O ~ de casă.) DĂRÂMÁ vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hâi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., TransiU. şi Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Obuzele au ~ zidul cetăţii.) 2. a cădea, a se nărui, a pica. a se prăbuşi, a se prăvăli, a se surpa, (reg.) a se îmburda. (S-a ~ casa pe ci.) 3. a arunca, a azvârli, a culca, a dobori, a întinde, a lungi, a prăbuşi, a prăvăli, a răsturna, a trânti, (pop. si fam.) a aşterne, (pop.) a păli, (înv. şi reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la păminl.) DĂRÂMARE s. 1. cădere, dărăpănare, dărâmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeálă, (înv.) risipă. (~ unei case.) 2. cădere, năruire, picare, prăbuşire, prăvălire, răsturnare. (~ «ava la pămlnt in urma loniturii primite.) 3. culcare, doborire, lungire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare, trintire, (înv.) răsturnătúră. (~ cuiva la pămint cu o lovitură.) DĂRÂMAT adj. dărăpănat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hâít. (O construcţie ~.) DĂRÂMAT s. cădere, dărăpănare, dărâmare, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeálă, (înv.) risipă. (~ unui zid.) DĂRÂMĂTURĂ s. dărăpănătură, nărui-tură, paragină, prăbuşitură, ruină, surpătură, (reg.) ruinătúră, (înv.) risipă, risipitúră, surpare. (O ~ de casă.) DĂRNICIE s. culantă, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitáte, munificénţă, (înv.) filotimie, magnanimitáte, marinimozitáte, mărime, (fam.) galantoníe, (fig.) largheţe. (Un om de o ~ rară.) DĂRUÍ vb. 1. a da, a oferi, (înv.) a prosfora, (grecism înv.) a prosferisi. (I-a ~ un colier.) 2. a da, a dona, (înv.) a dănui. (A ~ statului un bun.) 3. a (se) consacra, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) şerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Şi-a ~ întreaga viaţă binelui obştesc.) dărui vb. v. ACORDA. DA. DOTA. ÎNZESTRA. PREDA. dăruínţă s. v. DAR. DONAŢIE. DĂRUÍRE s. abnegaţie, devotament, (înv.) devotáre, sadacát. (A manifesta ~ faţă de cineva.) dăruitór adj. v. CULANT. DARNIC. GENEROS. MĂRINIMOS. dăruşág s. v. ATENŢIE. CADOU. DAR. SURPRIZĂ. DĂSCĂLEALĂ s. bodogăneală, cicăleală, siciială, (reg.) morocăneálă, (fig.) pisălogeală. (Mai termină cu ~ !) DĂSCĂLESC adj. (rar) dăscălicésc. (Treburi ~.) DĂSCĂLÍ vb. 1. a îndruma, a învăţa, a povăţui, a sfătui. (L-a ~ multă vreme.) 2. a admonesta, a certa, a dojeni, a moraliza, a mustra, (pop. şi fam.) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. şi reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cirti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (Bucov.) a putui, (Mold.) a şmotri, (Olt. şi Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.) 3. a bodogăni, a cicăli, a plictisi, a sâcâi, (pop. şi fam.) a boscorodi, (pop.) a dondăni, a prociti, a sucăli, (reg.) a ciocmăni, a morcoti, a tocăni, a tolocăni, (Mold.) a cihăi, (Transilv. şi Bucov.) a cincăi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (fam.) a bârâi, a bâzâi, a bombăni, a socri, (fig.) a ciocăni, a cirâi, a pisa, a pisălogi, a toca. (h'u-l mai ~ alita!) dăscălicésc adj. v. DĂSCĂLESC. dăscălie s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANA. DOJENIRE. IMPUTARE. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂŢĂTURĂ. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAŢIE. POVAŢĂ. POVĂŢUIRE. PROFESORAT. REPROŞ. SFAT. ŞTIINŢĂ. VORBĂ.

dăscălime s. v. ÎNVĂŢĂTOR IME. PROFESORIME. dăscăliţă s. v. INSTITUTOARE. ÎNVĂŢĂTOARE. PROFESOARĂ. dăulá vb. v. DEŞELA. ISTOVI. SPETI. dăuláre s. v. DESELARE. ISTOVIRE. SPETIRE. dăulát adj. v. DESELAT. ISTOVIT. SPE-TIT. dăulí vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELLI. LAMENTA. PLÂNGE. TÂNGUI. VĂICĂRI. VĂITA. DĂUNA vb. 1. a prejudicia, a strica, a vătăma. (Ceva care ~ sănătăţii.) 2. a prejudicia, a vătăma, (livr.) a leza, (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.) dăunáş s, v. PĂGUBAŞ. PĂGUBIT. dăunăciós adj. v. DĂUNĂTOR. NEGATIV. NOCIV. PĂGUBITOR. PERICULOS. PRE-JUDICIABIL. PRIMEJDIOS. RĂU. STRICĂTOR. VĂTĂMĂTOR. DĂUNĂTOR adj. negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. şi pop.) pierzător, (reg.) dăunăciós, dăunós, (înv.) pagúbnic, prejudiciós, stricăciós. (Efecte ~ pentru . . . ) dăunós adj. v. DĂUNĂTOR. NEGATIV. NOCIV. PĂGUBITOR. PERICULOS. PREJUDICIABIL. PRIMEJDIOS. RĂU. STRICĂTOR. VĂTĂMĂTOR. DE conj. 1. (condiţional) dacă. (Doar ~ n-ar veni astăzi.) 2. (consecutiv) că, încât, (înv. şi pop.) cit. (Gemea ~ îţi era mai mare mila.) 3. (temporal) dacă. (~ va fi să plec. . .) 4. (completiv) să, şi. (Stai ~ mă aşteaptă.) de conj. v. CÂND. DACĂ. DE prep. 1. (arată conţinutul) cu. (Un pahar ~ apă.) 2. (temporal) cu, după. (Zi ~ zi.) 3. (local) în. (O trece ~ partea cealaltă a drumului.) 4. (arată scopul) pentru. (Plantă ~ săminţă.) 5. (arată scopul) ca, drept, pentru, spre. (~ încercare; ~ exemplu.) 6. (arată natura, provenienţa) din. (Făină ~ porumb; masă ~ brad.) 7. (arată obiectul) (înv.) pre-giúr. (Avea grijă ~ oaspeţi.) 8. (arată obiectul) despre. (E vorba ~ el.) de pron. v. CARE. CE. dc-a clasele s. v. ŞOTRON. dc-a cloáţa s. v. CLOŞCA. GAIA. dcádiu s. v. BUNIC. TATĂ MARE. dcálă s. v. ACT. ACŢIUNE. FAPTĂ. LUCRU. MUNCĂ. TREABĂ. de-ale gurii s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÂNCARE. DEASUPRA adv., prep. 1. adv. sus. (Se ridică ~.) 2. prep. pe, peste. (~ mesei era pusă muşamaua.) 3. prep. asupra, peste. (Se apleacă ~ lui.) dc-a şcoala s. v. ŞOTRON. DEBANDADĂ s. dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, zăpăceală, (rar) neórdine, (Mold.) calamandrós, (fam.) brambureáiă, harababură. (Era o mare ~ în funcţionarea instituţiei.) DEBARASA vb. 1. a se degaja, a se descotorosi, a se dezbăra, a scăpa, (reg.) a se corto-rosi, (Bucov.) a se coroti, (grecism înv.) a exo-flisi, (fig.) a se scutura. (S-a ~ de im musafir nepoftit.) 2. a se descotorosi, a scăpa, (fig.) a se curăţa. (S-a ~ satiâl de un trindav.) 3. a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dc/obiş-nui, a (se) dezvăţa, a (se) lăsa, a scăpa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înţărca. (A se ~ de un viciu.) DEBARASARE s. 1. degajare, descotorosire, scăpare. (~ de un musafir nepoftit.) 2. dezbărare, dezobişnuire, dezvăţ, dezvăţare, scăpare. (~ de un viciu.) DEBARCADER s. (rar) ambarcadór, (înv.) arsaná, scală, schelă. (A luat vaporul de la ~.) DEBÍL adj. delicat, firav, fragil, gingaş, pirpiriu, plăpând, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuţ, şubred, (pop.) piţigăiat, (înv. şi reg.) mârşav, ticălos, (reg.) gúbav, morângláv, (Munt. şi Transilv.) sighináş, (Munl. şi Olt.) şiştav. (Un copil ~; o constituţie ~.) DEBILITA vb. a (se) slăbănogi, a slăbi, a (se) şubrezi, (reg.) a (se) ticăloşi, (prin Munt.) a (se) şiştăvi. (S-a ~ de lot, bietul copil!) DEBILITARE s. şubrezire. (~ unui copil.) DEBILITATE s. slăbănogeală, slăbiciune, şubrezenie, (înv.) slăbănogíe. (O stare de ~ alarmantă.) DEBIT s. I. regie, tutungerie, (înv.) tutu-năríe, (înv., prin Mold. şi Transilv.) trafic. (Vinde într-un ~.) II. flux. (Are un ~ verbal precipitai.) debit s. v. DESFACERE. PLASARE. VINDERE. VÂNZARE. debita vb. v. DECLAMA. RECITA. ROSTI. SPUNE. VORBI. ZICE. DEBITÁNT s. tutungiu, (înv., prin Mold. şi Transilv.) traficant. DEBITÁNTĂ s. tutungereasă, tutungioaică. dcbitáie s. v. DECLAMARE. DECLAMAŢIE. RECITARE. SPUNERE. DEBITOR s., adj. 1. s., adj. datornic, (înv.) îndatoritor, platnic. (Un ~ care şi-a plătit datoria.) 2. adj. datorat. (Sumă ~.) DEBLOCA vb. 1. a degaja, a elibera. (A ~ un drum înzăpezit.) 2. (MIL.) a despresura. (A ~ un oraş

asediat.) DEBLOCARE s. I. degajare, eliberare. (~ a unui drum înzăpezit.) 2. (MIL.) despresurare. (~ a unei cetăţi asediate.) DEBLOCAT adj. 1. degajat. (Drumurile slut ~.) 2. (MIL.) desprcsural. (Oraş ~.) DEBORDA vb. 1. a se revărsa, (reg.) a puhoia. (Apele au venit mari şi au ~ .) 2. (MED.) a vărsa, a voma. a \omită, (pop.) a borî, a lepăda, (rrg.) a oticni. (A băut mult şi a ~.) DEBORDANT adj. dezlănţuit, furtunos, impetuos, năvalnic, neslăpiiiit, nestăvilit, tumultuos. (Întrun ritm ~.) DEBORDÁRE s. (MED.) vărsare, vomare, vomă, vom.tare, (livr.) vomismént, (pop.) borâre, bont. DEBURBÁ.I s. deburbare. (~ mustului.) DEBURBÁRE s. deburbaj. (~ mustului.) DEBUT s. început, (înv.) primiţii (pi.), primórdiu, (fig.) start. (A avut un ~ bun.) DEBUTA vb. 1. a începe. (Acţiunea ~ prost.) 2. a se deschide, a începe. (Concertul a ~ cu ... ) DEBUTANT s. începător, (livr.) neofit, novice, (fam.) ageamiu, (fam. fig.) boboc, recrut. (~ intr-un domeniu.) DECADĂ s. deceniu. (În ultima ~ ■) DECADENŢĂ s. 1. decădere, declin, regres, (înv.) descreştere, scădénie, scădere, scăpătáre, (fig.) apus, crepuscul. (înălţare şi ~.) 2. corupţie, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (inv.) aselghiciúne, asélghie, desfătare, prea-curvíe, preacurvíre, preaiubíre, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejúne. (Starea de ~ din înalta societate.) DECALC s. calc. (Copia pe hirtie de calc a unui desen se numeşte ~.) DECALCA vb. a calchia. (A ~ o schiţă.) DECALCÁRE s. calchiere. (~ unui desen pe Mrtie de calc.) DECALOGUL s. art. (BIS.) cele zece porunci. DECAPITA vb. (înv.) a descăpăţâna, a scurta. (A ~ p« un condamnat la moarte.) DECAPITAT adj. (înv.) scurtat. (Condamnat ~J decavá vb. v. CALICI. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPATA. decavare s. v. RUINARE. SĂRĂCIRE. SCĂPĂTÁRE. decavát adj. v. RUINAT. SĂRĂCIT. SCĂPĂTAT. DECĂDÉA vb. 1. a regresa, (inv.) a (se) înapoia, a scădea, a scăpata, (inv. fig.) a retrograda. (Puterea persană a ~.) 2. a se declasa, a se degrada. (A ~ din cauza băuturii.) 3. a (se) corupe, a (se) deprava, a (se) desfrâna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăţa, (înv.) a (se) sminti. (A ~ într-un mediu imoral.) DECĂDERE s. 1. decadenţă, declin, regres, (inv.) descreştere, scădénie, scădere, scăpătáre, (fig.) apus, crepuscul. (Înălţare şi ~.) 2. declasare, degradare. (~ cuiva din cauza băuturii.) 3. corupere, depravare, pervertire, stricare, viciere, (înv.) degradáţie. (~ moravurilor.) 4. corupţie, decadenţă, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (inv.) aselghiciúne, asélghie, desfătare, preacurvíe, preacurvíre, preaiubíre, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (inv. fig.) putrejúne. (Starea de ~ din înalta societate.) DECĂZUT adj. 1. declasat, degradat. (Un actor ~.) 2. corupt, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deşănţat, (pop. şi fam.) parşiv, (pop.) deşucheat, (inv. şi reg.) ruşinat, (reg.) şucheát, teşmenít, (inv.) aselghicésc, demoralizat, spurcat. (Moravuri ~.) DECĂZUTĂ adj. pierdută, stricată. (Femeie ~.) DECEDA vb. a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfârşi, a se stinge, a sucomba, Hivr.) a repauza, (înv. si pop.) a se săvirşi, (înv. şi reg.) a se pristăvi, (inv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (inv. şi reg. ir.) a se sparge, (fig. şi fam.) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ ieri la amiază.) DECEDÁRE s. deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfirşit, stingere, sucombare, (livr.) éxitus, extincţie, rcpauzáre, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (inv. şi pop.) săvârşíre, (pop.)

pierzanie, pierzare, (reg.) pieişte, topénie, (inv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiúne, prăpăditúră, pristă-vire, săvirşénie, săvirşít, scădere, sconcénie, (ir.) crăpáre, (arg.) mierleálă, mierlíre, vérdeş. (~unei persoane.) DECEDAT adj., s. defunct, dispărut, mort, răposat, (livr.) repauzát, (în limbajul bisericesc, pop. şi eufemistic) pierdut, (inv. şi pop.) pierit, (înv.) pristăvít, săvirşít. (~ era un om matur.) decela vb. v. DESCOPERI. DEZVĂLUI. RELEVA. DECEMBRIE s. (pop.) índrea, (înv. şi reg.) neiós, (reg.) ningău. (~ este a 12-a lună a aiai'.ai.) DECENIU s. decadă. (În ultimul ~.) DECENT adj. 1. cuviincios, politicos, respectuos, (livr.) reverenţiós. (O atitudine ~.) 2. pudic, ruşinos, sfios. (O comportare ~.) DECENŢĂ s. 1. cuviinţă, politeţe, respect, (livr.) reverenţă, urbanitate, (livr. fig.) urbanism. (Atitudine plină de ~.) 2. jenă, manieră, pm.oare, ruşine, sfială, bună-cuviinţă, (rar) puakitáte, (latinism rar) pudicíţie. (A'u are riie: un pic de ~.) DECEPŢIE s. dezamăgire, deziluzie, (fam. fi«.' dezumflare. (A încercat o cruntă ~.) DECEPŢIONA vb. a dezamăgi, a deziluzia, •.;, (fam. fig.) a dezumfla. (Vestea primită l-u ~.) DECEPŢIONÁNT adj. dezamăgitor, dezi-îi./:>n.ant. (Un spectacol ~.) DECEPŢIONAT adj. dezamăgit, deziluzio-ii:1! fam. fig.) dezumflat. (Un îndrăgostit ~.) DECERNA vb. a acorda, a atribui, a confer:, a da, (înv. rar) a deferi. (A ~ cuina un premiu, o distincţie.) DECERNARE s. acordare, atribuire, conferire. (~ unei distincţii.) DECES s. decedare, dispariţie, moarte, píe. e, prăpădire, răposare, sfirşit, stingere, sii.'.,nbare, (livr.) éxitus, extincţie, repauzáre, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. si pup.) săvirşíre, (pop.) pierzanie, pierzare, (re.- ) pieíşte, topénie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiúne, prăpăditúră, pristă-vírc, săvirşénie, săvârşít, scădere, sconcénic, (ir.l crăpáre, (arg.) mierleálă, mierlíre, vérdeş. (—..•;!fi persoane.) DECI conj. aşadar, dar, (livr.) or. (Să spi'ism ~ lucrurilor pe nume.) UECÍDE vb. 1. a comanda, a dispune, a fixa, a hntări, a ordona, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. şi pop.) a orândui. a i 'îdui, (pop.) a soroci, (prin Ban. şi Transilv.) .a , ríti, (înv.) a învăţa, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel . . . ) 2. a convinge, a determina, a face, a hotărî, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină pínă aici.) 3. determina, a hotărî, a Stabili, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ în ultimele sec... ide.) 4. a (se) alege, a (se) fixa, a (se) hotărî, a uO stabili, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a iw| rezolva, (fig., in Mold. şi Transilv.) a (se) cumpăni. (Ei, ai ~ ?; în sfirşit, s-a~.) DECIMA vb. (înv.) a zeciui, (fig.) a secera. (Enidemia a ~ oamenii.) DECIMAL adj., s. 1. adj. zecimal. (Siste-mi..' ~.) 2. s. basculă, zecimal, (Transilv.) cmtar, (Transilv. şi Ban.) májă. (Clntăreşte o .narfă la ~.) (iecínde adv. v. DINCOLO. líeciocălá vb. v. DEZGHIOCA. DECIS adj., adv. 1. adj. dârz, ferm, hotărit, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neşovăitor, statornic, (înv.) nepregetătór. (Individ ~.) 2. adj. categoric, expres, ferm, formal, hotărit, nee/itant, neoscilant, net. tranşant, (inv.) rezolut. (Un refuz ~.) 3. adj. categoric, convins, ferm, hotărit, răspicat. (Cu glas ~.) 4. adv. categoric, ferm, hotărit, net, tranşant, (reg.) regulat, (fam.( ritos. (L-a refuzat ~.) DECISIV adj. 1. determinant, hotărâtor, (li\r.) irefutabil, (franţuzism înv.) ponderós, (fig.) strivitor, zdrobitor. (A venit eu argumente ~.) 2. concludent, convingător, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecătór. (O dovadă ~; un exemplu ~.) 3. adine, capital, considerabil, crucial, esenţial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanţial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) dcci.irieá vb. v. DEZGHIOCA. DECÍZIE s. 1. rezoluţie. (O ~ prin consens.) 2. hotărire, voinţă. (Prin ~ părţilor.) 3. hotă-rire. (Vom lua mllne o ~ definitivă.) 4. (JUR.) hotărire, sentinţă, verdict, (rar) judecată, (înv.) judeţ, lege, proces. (~ întrun litigiu, într-un pioces.) decizie s. v. DÂRZENIE. FERMITATE. EIOTĂRÂRE. INTRANSIGENŢĂ. NECLINTIRE. NE

ÎNDUPLECARE. NESTRĂMU-TARE. NEŞOVĂIRE. STATORNICIE. DECÂT adv. ca. (E mai în vírstă ~ el.) DECLAMA vb. a recita, a rosti, a spune, (rar) a debita, (pop.) a cuvânta. (A ~ o poezie.) DECLAMÁRE s. declamaţie, recitare, spunere, (rar) debitare, (înv.) recitáţie. (~ unei poezii.) DECLAMATOR adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convenţional, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.) DECLAMATOR s. recitator. (Un bun ~.) DECLAMAŢIE s. dcclamare, recitare, spunere, (rar) debitare, (înv.) recitáţie. (~ unei poezii.) DECLANŞA vb. 1. a cauza, a determina, a dezlănţui, a genera, a isca, a naşte, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stârni, (înv. şi reg.) a scorni, (inv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuţii furtunoase.) 2. a se dezlănţui, a se isca, a izbucni, a (se) porni, a se stârni, (rar) a se prăvăli, (înv. şi reg.) a se dezlega, a se scorni, (inv.) a se scula, a se sparge, a sta, (fig.) a se aprinde. (S-a ~ o furtună, un conflict.) DECLANŞARE s. 1. cauzare, determinare, generare, pricinuire, prilejuire, producere, provocare, (rar) provocáţie. (~ unei puternice reacţii.) 2. dezlănţuire, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, stârnire, venire, (înv. şi reg.) scornire, (înv.) prorúpere, prorúpţie. (Înainte de ~ vijeliei.) DECLANŞATOR s. (TEHN.) declanşor. DECLANŞÓR s. (TEHN.) declanşator. 14 — c. 310 DECLARA vb. 1. a afirma, a mărturisi, a relata, a spure, a zice, (pop.) a cuvânta, (înv.) a mârturi. (A ~ următoarele . . . ) 2. a comunica. (A ~ ziariştilor . . . ) 3. a afirma, a pretinde, a spune, a susţine, a zice, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ ea marfa e de bună calitate.) 4. a anun(a. (Preşedintele ~ deschisă şedinţa. ) 5. a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăşi, a încredinţa, a mărturisi, a rele\a, a spovedi, a spune, (iivr.) a confia, (înv. şi pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I a ~ dragostea lui pentru ea.) 6. a mărturisi, a recunoaşte. (Şi-a ~ crima.) 7. a f,e recunoaşte. (Mă ~ învins.) 8. a opina, a se pronunţ.". (Se ~ în favoarea proiectului.) ft. a (se) proclama. (A ~ independenta stalului; se ~ împărat.) 10. a apărea, a se ivi. (S-a ~ a epidemie.) îl. a izbucni. (S-a ~ un incediu.) declarant s. v. MARTOR. DECLARAT adj. deschis, făţiş, mă.-turisit. recunoscut, vădit, (livr.) manifest. (Daşmi n ~ al războiului.) DECLARAŢIE s. 1. afirmaţie, cuvint, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, zisă, (li\i.) aserţiune, propoziţie, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroávă, (fig.) gúrâ. (Nu te lua după ~ lin.) 2. comunicare. (O scurtă ~ făcută presa.) 3. (înv.) publicaţie. (O ~ oficială a guvernului, j 4. destăinuire, mărturisire. (~ de dragoste.) 5- (JUR.) depoziţie, mărturie, mărturisire, (rar) confesiune, (înv.) mărturisánic, tacrir. (~ unui martor In faţa instanţei.) 6. proclamaţie. (~ de independenţă.) DECLASA vb. a decădea, a se degrada. (S-a ~ din cauza băuturii.) DECLASARE s. decădere, degradare. (~ cuiva din cauza băuturii.) DECLASAT adj. decăzut, degradat. (Un actor ~.) DECLÍN s. decadenţă, decădere, regres, (înv.) descreştere, scădénie, scădere, scăpătáre, (ííg.) apus, crepuscul. (~ al unui imperiu.) declin s. v. APUS. ASFINŢIRE. ASFINŢII. DECLINA vb. (GRAM.) (înv.) a (se) pleca. (A ~ un substantiv.) declina vb. v. APUNE. ASFINŢI. COBORÎ. DISPĂREA. PIERI. PLECA. DECLINÁBIL adj. (GRAM.) (înv.) plecat. (Parte de vorbire ~.) DECLINARE s. (GRAM.) declina ţie, flexiune nominală, (înv.) plecare. (~ unui substantiv.) DECLINÁŢ1E s. (GRAM.) declinare, flexiune nominală, (înv.) plecare. (~ unui substantiv. ) DECÓCT s. decocţie. (~ din floare de lei. ) DECÓCŢIE s. decoct. (~ din plante n.tdi--•inale.) DECODA J s. decodare. (~ unui cod.)

DECODARE s. râccodaj. (~ unui cod.) DECOLORA vb. a ieşi, a se spălăci, (rec.) si se serbezi, a se spălăfoci. (Ţcsăirira s-a ~ ia spălat.) DECOLORÁRE s. ieşire, spălăcire (~ unui m-iierial textil.) DECOLORAT adj. spălăcit, slcrs, (reg.> spălat, spălătocít. spâlătuft. (Un materia' ~.> decoltat adj. v. DEŞĂNŢAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUŞINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÂRBOS. TRIVIAL. VUL-.AR. DECOMPRESIUNEs. (FIZ.) decomprimare (~ unei incinte.) DECOMPRIMARE s. (FIZ.) decompresi.'iie (~ ujiei incinte.) deconcerta vb. v. DERUTA. DESCUMPĂNI. DEZORIENTA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI. deconcertant adj. v. DERUTANT. deconi-prtáre s. v. DERUTĂ. DESCUMPĂNIRE. DEZORIEN i ARE. ÎNCURCĂ . U1LÁ. NEDUMERIRE. PERPLEXITATE. ''ĂPÂ-CEALĂ. deconcertat adj. \. DERUTAT. DESCl M?Ă NIT. DEZORIENTAT. ÎNCURCAT. NUDU MI.RI'l. PERPLEX. ZĂPĂCIT. DECONECTA vb. (FIZ.) a decupla. (A ~ un aparat electric.) deconecta vb. \. RECREA. deconectant adj. v. RECREATIV. DECONECTARE s. (FIZ.) decuplare. (~ unui aparat electric.) deconectare s. v. RECREARE. DECONGELARE s. decongclatie. (~ c •'■..'.> DECONGELÁŢIE s. decongelare. (~ unui aliment.) decopiá vb. v. COPIA. REPRODUCE. TRANSCRIE. DECOR s. 1. scenă, (rar) scenăríe. (~ reprezintă o pădure.) 2. decoraţie, ornament, ornamentaţie, podoabă, (pop.) împodobire, yútzur. (Obiecte de ~.) dccór s. v. CADRU. PEISAJ. PRIVELIŞTE SCENĂ. TABLOU. VEDERE. DECORA vb. 1. a găti, a împodobi, a ;n.ru-museţa, a orna, a omamei,ta. a pn\ >a/a (A ~ an interior.) 2. (impr.) a medalia. (A ~ pe cineva pentru vitejie.) DECORARE S, decoraţie, gătire. împodobire-, înfrumuseţare, ornamentare, ornare, javna-zare. (~ iínei clădiri.) DECORAT adj. 1. gătit, împodol it. nfni-museţat, ornamental, ornat, pa"w.,./at, (.priix Munt.) taxidít. (O clădire frumos- ~ .) -. (înipr.) medaliat. (Persoană ~.) _ DECORATIV adj. ornamental, ornant. t7-7e-ment ~.)" ' DECORAŢIE s. 1. (depr.) tiiuilna, Cv !"'•) medalie. (A prin ii o ~ pentru vitejie.) 2* ornamentaţie. (() frumoasă -- ".ttiicară.J 3. decor, ornament, ornamentat;', p DEFINIŢIE s. definire. (O ~ a ncimnn de „casă".) DEFLEXIÚNE s. (FIZ.) deviaţie, deviere. (~ unui fascicul de particule.) DEFLOCULÁ vb. (CHIM.) a peptiza. (A ~ o soluţie coloidală.) DEFLOCULÁRE s. (CHIM.) peptizare. (~ a unui precipitat amorf.) DEFLORA vb. a dezvirgina, (pop.( a des-feciori, a desfeti, (prin nord-estul Olt.) a suii-lodi, (înv.) a strica. DEFLORARE s. defloraţie, dez.\irgin.ue. (pop.) desfecioríre, desfetíre. DEFLORATĂ adj. dezvirgii ată, Cm ) -'íi-cátă. DEFLORAŢIE s. deflorare, dezwHin.ite., (pop.) desfecioríre, desfetíre. DEFOLÍA vb. a (se) desfrunzi, (fii,.) a i-ej despuia. (A ~ un aibore.) DEFOLIÁŢIE s. defoliere, desfrunzire, (fig.) despuiere. (~ unui arbore.) DEFOLIERE s. defoliaţie, desfrunzire, (fig.) despuiere. (~ unui stejar.) DEFORMA vb. 1. a (se) strâmba, (pop. şi fam.) a (se) scofilci. (Un obiect care s-a ~.) 2. a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluţi, a (se) strâmba, a (se) urâţi, (pop. şi fam.) a (se) scălâmbăia, a (se) scofilci, (pop.) a (se) hâzi, (Mold. şi Bucov.) a (se) şonţi, (înv.) a (se) grozăvi. (Un om care s-a ~ de tot In urma accidentului.) 3. a (se) scâlcia, a (se) strâmba, (Mold.) a (se) scrombăi. (Pantofii sau ~ prin uzură.) 4. a ceda. (Un material care se ~ uşor.) 5. a denatura, a poci, a schimonosi, a scâlcia, a stilci, a stropşi, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele ctnd vorbeşte.) 6. a (se) corupe, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influenţa...) 7. a altera, a contraface, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strâmba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.) DEFORMARE s. 1. strâmbare, (pop. şi fam.) scofâlcíre. (~ a unui obiect.) 2. denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scâlciere, stâlcire, stâlcit, stropşire, stropşit. (~ a cuvintelor unei limbi, cind vorbeşte.) 3. scâlciere, strâmbare. (~ pantofilor din cauza uzurii.) 4. (concr.) scâlcietură, strâmbătură. (O ~ la încălţăminte.) 5. defor-maţie, desfigurare, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluţire, strâmbare, urâţire. (~ a feţei unei persoane.) 6. corupere, stricare. (~ unei limbi.) 7. alterare, denaturare, escamotare, falsificare, mistificare, mistificaţie, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ a celor spuse de cineva.) 8. deformaţie. (~ profesională.) DEFORMAT adj. 1. strâmb, (pop. şi fam.) scofâlcít. (Un obiect ~.) 2. desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluţit, strâmb, strâmbnt, urât, urâţit, (reg.) stropşit, zgâmboít, (Mold.) şonţít. (O faţă ~ de ură.) 3. scâlciat, strâmb, strâmbat, (pop. şi fam.) scălímb, (Mold.) scrom-băít. (Încălţăminte ~.) 4. denaturat, pocit, schimonosit, scilciat, stâlcit, stricat, stropşit, (fig.) schingiuit. (O pronunţare ~ a cuvintelor.) 5. corupt, stricat. (Forme lexicale ~.) 6. alterat, denaturat, fals, mistificat, răstălmăcit. (O afirmaţie ~.) DEFORMAŢIE s. 1. deformare, desfigurare, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluţire, strâmbare, urâţire. (~ a feţei unei persoane.) 2. deformare. (~ profesională.) DEFRAUDÁ vb. a delapida, a sustrage, (rar) a frauda, (înv. şi fam.) a sfeterisi, (impr.) a deturna. (A ~ o sumă de bani.) DEFRAUDÁRE s. delapidare, sustragere, (înv. şi fam.) sfeteriseálă, sfeterisire, (grecism înv.) sfeterismós, (impr.) deturnare. (~ unei sume de bani.) DEFRAUDÁT adj. delapidat, sustras. (Sumă ~.) DEFRAUDATÓR s. delapidator. (Un ~ tondamnat penal.) DEFRIŞA vb. a despăduri, (reg.) a tirşi, (Transilv. şi Bucov.) a lăzui, (înv.) a cura. (A ~ un teren împădurit.) DEFRIŞARE s. defrişat, despădurire, (prin sudul Transilv.) săciuít. (~ a unui teren împădurit.) DEFRIŞAT adj. despădurit, (înv.) săciuít, târşít. (Un loc ~.)

DEFRIŞAT s. defrişare, despădurire, (prin sudul Transilv.) săciuít. (~ usui loc.) défter s. v. CATASTIF. CONDICĂ. REGISTRU. DEFUNCT adj., s. decedat, dispărut, mort, răposat, (livr.) repauzát, (în limbajul bisericesc, pop. şi eufemistic) pierdut, (înv. şi pop.) pierit, (înv.) pristăvít, săvârşít. (~ era un om matur.) DEGAJĂ vb. 1. a emana, a emile, a exala, a împrăştia, a răspândi, a scoate, (înv.) a râs-fuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) 2. a dezvolta, a emana, a emite, a produce, a radia. (O sursă care ~ căldură.) 3. a desface, a elibera, a libera, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi. (A ~ din strlnsoare.) 4, a debloca, a elibera. (A ~ un drum înzăpezii.) 5. a se debarasa, a se descotorosi, a se dezbăra, a scăpa, (reg.) a se corto-rosi, (Bucov.) a se coroti, (grecism înv.) a exo-flisi, (fig.) a se scutura. (A se ~ de un musafir nedorit.) DEGAJARE s. 1. emanare, emanaţie, emisiune, exalare, exalaţie, împrăştiere, răspândire, (înv.) răsfugáre. (~ de gaze de la sobă.) 2. dezvoltare, emanare, emanaţie, producere, radiere. (~ de căldură.) 3. deblocare, eliberare. (~ a unui drum înzăpezit.) 4. debarasare, descotorosire, scăpare. (~ de un musafir nedorit, j 5. dezinvoltură, firesc, naturaleţe, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonşalanţă, (rar) natural, (înv.) naturalitáte. (O mare ~ In comportarea cuiva.) DEGAJAT adj. 1. liber. (Are mina ~.) 2. liber, nestânjenit, (Mişcări ~.) 3. deblocat. (Drumurile slnt ~.) 4. dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefă-cut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonşalant, (înv.) prostátic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) DEGAZOLINÁRE s. (CHIM.) dezbenzinare. (~ unor gaze.) DEGEABA adv. I. inutil, zadarnic, (înv. şi pop.) geaba, surda, (Transilv.) héba, (înv.) îndárn. (~ te străduieşti.) 2. gratis, gratuit, (pop.) geaba. (A da cuiva ~ un lucru.) DEGENERA vb. 1. (MED.) a se atrofia. (înv. şi pop.) a seca, a se usca. (I-a ~ un organ.) 2. a se chirci, a se închirci, a se pipernici, a se sfriji, a se zgârci, (înv. şi reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se şiştăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. şi Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se târcăvi. (Planta a ~.) DEGENERARE s. 1. (MED.) atrofie, atrofiere, degeneraţie, degenerescentă. (~ a unui organ.) 2. chircire, închircire, pipernicire, sfri-jire, (reg.) şiştăvíre. (~ a unei plante.) DEGENERAT adj. 1. (MED.) atrofiat, (pop.) uscat, (înv. şi reg.) sec. (O mină ~.) 2. chircit, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaş, slab, sterp, (înv. şi reg.) scăzut, (reg.) izinít, obídnic, pim-nicít, pizghirít, răít, şiştáv, (prin Ban.) micicu-lat, (prin Bucov. şi Transilv.) prilestít, (prin Olt.) târcáv. (Plantă ~.) DEGENERÁŢ1E s. (MED.) atrofie, atrofiere, degenerare, degenerescentă. (~ unui organ.) DEGENERESCENTĂ s. (MED.) atrofie, atrofiere, degenerare, degeneraţie. (~ unui organ.) DEGERĂ vb. a îngheţa. (A ~ in mijlocul clnpului.) DEGERÁRE s. îngheţare. (~ unei vite.) DEGERAT adj. îngheţat, (prinMunt.) mereu. (Om ~.) DEGETÁR s. 1. (înv., pop. şi glumeţ) năpir-stoc. (Un ~ pentru cusut.) 2. (BOT.; Digitahs ambigua) degetariţă, degeţel, (reg.) ţâţa-óii. DEGETÁRIŢĂ s. (BOT.) 1. (Digitahs ambigua) degetar, degeţel, (reg.) ţita-óii. 2. (Dujila-hs pwpurea) digitală, degeţel roşu (reg.) năpăstrocél, deget-róşu. deíjetăreá s. v. DEGETÂRUŢ. DEGETĂRÉL s. (BOT.; Soldanella major) ríegetăruţ, poti/aş, (reg.) măcrişul-cáprei. DEGETÂRUŢ S. (BOT.) 1. (Soldanella montana) (reg.) cănăfiór, cíegetăreá, nejítnică poliráş, măcrişul-cáprei. 2. (Soldanella major) dentarei, potiras, (reg.) măcrişul-cáprei. deţ/eí-róşus. v. DEGETARIŢĂ. DEGEŢEL ROŞU. DIGITAL.1 DEGETUŢ s. degeţel. (Un ~ de copil.) DEGEŢEL s. 1. degetuţ. (Un ~ de copil.) 2. (BOT.; Digitalii amoigau) degetar, degetariţă, 0-g.) ţâţaóii. 3. (BOT.) aer/etet roşu (Digitahs Purpurea) = degetariţă, digitală, (reg.) năpăs-tro.'el, deget-róşu. DEGHIZA vb. a (se) trav-sti, (pop.) a (se-preface, (inv. şi reg.) a (se) străvesti, (înv.) a (se) schimba. (S-a ~ in femeie.) ■.(•ahizá vb. v. ASCUNDE. DISIMULA. DEGHIZARE s. travestire (înv.) străvestíre. (~ unui bărbat In femeie.) deghizare s. v. DISIMULARE. deíjíiUát adj. v. DISIMULAT.

DEGHIZAT adj., adv. I. adj. travestit, (inv.) străvestit, (Un bărbat ~.) 2. adv. travestit, (înv.) tiptil. (Umbla ~.) DEGLUTÍŢIE s. (FIZIOL.) înghiţire. (Actul ~ unui bol alimentar.) degrabă adv. v. CURÂND, DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNDATĂ. NEÍNTÂRZ1AT. NUMAIDECÂT. RAPID. REPEDE. TIMPURIU. DEGRADA vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) măeina, a (se) paragini, a (se) ruina, a (se) strea, (reg. şi fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (Se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. a (se) deteriora, a (se) învechi, a (se) strica, a (se) im, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hârbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (I s-a ~ mobila.) 3. a (se) deteriora, a (se) ponosi, a (se) strica, a (se) uza. (Hainele i s-a-i ~ de tot.) 4. a (se) deprecia. (O marfă perisabilă care s-a ~ ) 5. a se prosti. (Marfa asta s-a ~ de tot.) fi. a decădea, a se declasa. (S-a ~ din cauza băuturii.) 7. a (se) dezonora, a (se) înjosi, a (se) umili, (fig ' > (se) coborî, a (se) scoborî. (Munca nu te ~/ DEGRADANT adj. 1. compromiţător, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, ruşinos, (livr.) difamánt, (rar) degradator, (inv.) necin-stitór, pierzător. (O faptă ~.) 2. dezonorant, înjositor, ruşinos, umilitor. (O situaţie ~.)> DEGRADARE s. 1. dărăpănare, măcinare, părăginire, ruinare, stricare. (~ unui zid vechi.) ~. deteriorare, învechire, stricare, uzare, (înv.) degradáţie. (~ mobilei.) 3. deteriorare, pono-sire, stricare, uzare, (rar) ponoseálă. (~ haine-loi.) 4. depreciere. (~ unei mărfi perisabile.) 5. prostire. (~ calităţii unei mărfi.) 6. decădere, declasare. (~ cuiva din cauza băuturii.} 7. înjosire, umilire, (înv.) deiradáţie. (Munca nu e o ~.) DEGRADAT adj. 1. dărăpănat, măcinat, păraginit, prăpădit, ruinat, stricat, (reg. şi fam.) părăduít, (reg) răntuít. (O casă ~.) 2. deteriorai, învechit, sâricat, uzat, (Mold.) hrentuít, (fam.) hârbuft, hodorofit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărít. (Un obiect ~.) 3. deteriorat, ponosit, ros, .stricat, tocit. uzat. f Haine ~.) i. depreciat. (O marfă perisabilă ~.) 5. decăzut, declasat. •'Un actor ~.) demobilizat. (Om ~.) 2. abătut, amărit, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mih-nit. necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. şi rea.) scârbít, supărăcios, (înv.) dosădít, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoştit, plouat. {E tare ~ de vestea primită.) DEPRÍNDE vb. 1. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) adapta, a (se) deda, a (se) familiariza, a (se) învăţa, a (se) obişnui, (reg.) a (se) hirsi. (S-a~ în noul mediu.) 2. a dresa. (A ~ un animal, la circ.) 3. a-şi însuşi, a învăţa, a prinde. (Nu e meşteşug pe care să nii-l poală ~.) 4. a se împăca, a se obişnui. (Nu mă pot ~ cu glndul că...) DEPRINDERE s. 1. aclimatizare, acomodare, adaptare, dedare, familiarizare, obişnuire. C~ sa In noul mediu.) 2. însuşire, învăţare. >(~ unor noţiuni elementare.) 3. obicei, obişnuinţă, (înv. şi pop.) nărav, (pop.) învăţ, treabă, (înv. şi reg.) nacafá, (prin Olt.) săbáş, (înv.) învăţătură, obícină. (Conform ~, a plecat la plimbare.) 4. (mai ales la pi.) apucătură, comportament, comportare, conduită, maniere (pl.i. moravuri (pi.), năravuri (pi.), obiceiuri (pl.i. purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talî'm. (Ce înseamnă ~ilf astea?) 5. (mai ales la pi.) apucătură, obicei, obişnuinţă, tabiet, (înv.) taifét. (Are ~ile lui zilnice.) 6. apucătură, fire, nărav, obicei, obişnuinţă, (Ban.) ogód. (I-am aflat ~ .) deprindere s. v. EXERCIŢIU. ÎNVĂŢARE. ÎNVĂŢĂTURĂ. PRACTICĂ. STUDIU. DEPRINS adj. 1. acomodat, dedat, familiarizat, obişnuit. (Un om ~ în noul mediu.) 2. experimentat, încercat, priceput, rutinat, versat. (Un ochi ~.) DEPUNĂTOR s. (JUR.) deponent. (~ la CFC.) DEPUNE vb. 1. a lăsa, a preda. (A ~ geamantanul la gară.) 2. a înainta, a înmâna, a preda, a prezenta, a remite, a transmite, (pop.) a băga. (I-am ~ întreaga documentaţie; a ~ o cerere.) 3. a pune. (~ pe

birou tot ce ai In buzunare.) 4. a achita, a plăti, a vărsa. (A ~ prima rată la termen.) 5. a se aşeza, a se aşterne, a se pune. (S-a ~ mult praf pe...) 6. a se aşeza, a se aşterne, a cădea, a se lăsa, a pica. (S-a ~ bruma peste clmpii.) 7.(GEOL.) a se depozita, a se sedimenta. (Calcarul s-a ~.) 8. a desfăşura, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (~ acolo o muncă utilă.) 9. a presta. (A ~ un yurămínt.) DEPUNERE s. 1. lăsare, predare. (~ geamantanului la gară.) 2. înaintare, înrnânare, predare, prezentare, remitere, transmitere, (înv.) paradosíre, paradosít. (~ unei cereri.) 3. achitare, plată, vărsare. (~ ratei în termen.) Z.(GEOL.) depozitare, sedimentare, sedimenta-lie. (Proces de ~ a calcarului.) 5. (GEOL.; concr.) depozit, sediment. (~ de calcar.) DEPURATÍV s.(FARM.) depurator. (Purgativele slnt ~e.) DEPURATOR s. (FARM.) depurativ. DEPUTAT s. congresman, (prin Transilv., ieşit din uz) ablegát. (În unele state, ~ se numeşte congresman.) DERANJ s. 1. dezordine, neorânduială, zăpăceală, (rar) neórdinc, (Mold.) calamandrós, (íam.) brambureálă, harababură. (E mare ~ la noi In casă.) 2. supărare. (ATu va fi nici un ~ dacă...) DERANJA vb. 1. a răscoli, a răvăşi, a zăpăci, (reg.) a răntui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hirtiile?) 2. a strica. (Să nu-mi ~ pieptănătura.) 3. a (se) defecta, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (S-a ~ un sistem tehnic.) 4. a incomoda, a încurca, a jena, a stingheri a stânjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. şi Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru; să nu fie ~ de nimeni.) 5. a perturba, a tulbura. (A ~ liniştea cuiva.) 6. (MED.) a i se strica. (I s-a ~ stomacul.) 7. a se obosi, a se osteni. (Nu era cazul să te ~ până la mine.) DERANJAMENT s. 1. defect, defectare, defecţiune, dereglare. (~ în funcţionarea unui aparat.) 2. perturbare, perturbaţie. (Un ~ teh-;iic.) 3. (MED.) dereglare, tulburare. (~ organic, funcţional.) deranjament s. v. DIAREE. DERANJARE s. 1. răscolire, răvăşire, zăpă-cire. (~ hlrtiilor de pe masă.) 2. stricare. (~ pieptănăturii.) 3. incomodare, jenare, stinghereală, stingherire, stânjeneală, stânje-nire, tulburare, (livr.) conturbáre, (pop.) zătic-níre. (~ cuiva de la lucru.) 4. (MED) stricare. (~ stomacului.) DERANJAT adj. 1. răscolit, răvăşit, zăpăcit. (Are toate hirtiile ~.) 2. ciufulit, neângrijit, vilvoi, zbârlit, (livr.) hirsut, (pop. şi fam.) burzuluit, (înv. şi reg.) străflocát, (reg.) borz, borzós, buhós, buhuiát. vâlvoiát, sbârlóg, zborşít, (Mold. şi Bucov.( dupurós, (vestul Iransilv.) spérlă, (Ban. şi sud-vestul Transilv.) sperlít, (fam. şi depr.) neţesălat. (Cu părul ~.) 3. defect, defectat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas ~.) 4. (MED.) stricat. (Are stomacul ~.) DERBEDÉLÎ s. 1. golan, haimana, vagabond, (pop. şi fam.) teleleu, (reg.) hârbár, hârbáreţ, uliţár, (Mold.) dulandragíu, (prin Olt.) jarcaléte, (Mold.) lainic, (prin Munt.) teácăr, (Mold. şi Transilv.) uliţárnic, (Transilv. şi Ban.) vandralău, vandráş, vandróc, vandro-cáş, (prin Transilv.) verbuncáş, (înv.) ştrengar, zamparagíu, (înv., în Iransilv.) buduş-lău, (fam.) bate-póduri. (E un ~ fară pereche.) 2. lepădătură, lichea, netrebnic, puşlama, scârnăvie, secătură, (pop. şi fam.) cioflingar, (înv. şi reg.) pujlău, (reg.) orbéte, oşíştie, posto-róncă, pújlă, (Mold.) nandralău, poghibálă, (Transilv. şi Maram.) techerghéu, (înv.) ştrengar, (fam.) cútră, marţafói, (fig.) căzătură, o-treápă, zdreanţă, (reg. fig.) loază, (arg.) si-chimeá. (E un ~ fără caracter.) DERDELÚŞ s. săniuş. (Mergem la ~ ?) DEREGLA vb. a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (Un sistem tehnic care s-a ~.) DEREGLARE s. 1. defect, defectare, defecţiune, deranjament. (~ în funcţionarea unui aparat.) 2. (MED.) deranjament, tulburare. (~ organică, funcţională.) DEREGLAT adj. defect, defectat, deranjat, stricat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas ~. ) DERETICA vb. a curăţa, a scutura, a strânge, (înv. şi reg.) a griji, (reg.) a rindui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a câştiga, (Ban. şi Transilv.) a orândui, (Transilv.) a tă-găşi, (Transilv. şi Maram.) a tică/ui, (Transilv.) a tistăli. (A ~ prin casă de sărbători.) DERETICÁRE s. 1. dereticat, scuturare, scuturat. (~ camerei.) 2. curăţenie, scutură-tură, (prin Transilv.) tăgăşíre, tistuşág. (A făcut o ~ radicală prin casă.) DERETICAT adj. scuturat. (O casă ~.) DERETICAT s. dereticare, scuturare, scuturat. (~ camerei.) DERIVĂ vb. 1. a proveni, a rezulta, (pop.) a se trage. (Multe consecinţe ~ de aici.) 2. (LINGV.) a

proveni, a veni, (pop.) a se trage. (Cuvlntul ,,naştere" ~ din verbul „naşte".) DERIVARE s. (LIXGV.) derivaţie. (~ cu tufixe.) DERIVAŢIE s. (LIXGV.) derivare. (~ cu prefixe.) deriziune s. v. BATJOCURĂ. BĂTAIE Di: JOC. DERÂDERE. RÂS. ZEFLEMEA. DERIZORIU adj. 1. ridicol. (Preţuri ~.) 2. mărunt, neânsemnat. (O valoare ~.) DERÂDERE s. batjocură, ris, zeflemea, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjóc, batjocoritúră, (fam.) băşcălie. (A lua pe cineva In ~.) DERMATÍTĂ s. (MED.) dermită. DERMÍTĂ s. (MED.) dermatită. DEROGARE s. (JUR.) (rar) derogaţiúne. (~ de la o prevedere.) derogaţiúne s. v. DEROGARE. derula vb. v. DEFILA. PERINDA. PREFIRA. SUCCEDA. derulare s. v. DEFILARE. PERINDARE. PREFIRARE. SUCCEDARE. DERUTA vb. a descumpăni, a dezorienta, a încurca, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea auzită l-n ~.) DERUTANT adj. (livr.) deconcertant. (O veste ~.) DERUTAT adj. 1. descumpănit, dezorion tat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. şi fam.) sastisit. (A ramte ~ .) 2. aiurit, buimac, buimăcit, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăştiat, (lurr ~ mai este!) DERUTĂ s. descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livr.) deconcertáre. (Stare de ~.> dervelívb. v. JEGOSI. MÂNJI. MURDĂRI. PĂTA. dervelít adj. v. JEGOS. MÂNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂ-PĂNOS. SLINOS. SOIOS. DES adj., adv. 1. adj. compact, strins. (Mergeau în rtnduri ~.) 2. adj. apropiat. (Plasă cu ochiuri ~.) 3. adj. bătut. (Ţesătură ~.) 4. adj. bogat, îmbelşugat, învoit. (Cu părul ~.) 5. adj. adânc, compact, dens,, greu, gros. (Ceaţă ~.) 6. adj. frecvent, repetat. (Vizite ~.) 7. adv. adesea, adeseori, deseori, frecvent. (Mergea ~ pe la el.) 8. adj., adv. grăbit, iute, rapid. (Respiraţie ~; respiră ~.> DESAGĂ s. traistă, (reg.) tăgfrţă, tórbă» (Transilv., Ban. şi Olt.) stráiţă. (Duce mtn-carea tn ~.) desagi vb. v. BURDUŞI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. TICbl. DESĂRCINA vb. a descăuna, a elibera, a scoate. (L-a ~ din funcţie.) DESĂRCINARE s. descăunare, eliberare, scoatere. (~ cuiva dintr-o funcţie.) DESĂVÂRŞÍ vb. 1. a (se) perfecţiona. (Se ~ continuu prin studiu.) 2. a împlini, a îndepini, a înfăptui, a realiza. (Şi-a ~ opera.) 3. a st realiza. (S-a ~ ca poet.) 4. a încheia, a sf.rşi, a termina. (X ~ opera începută de alţii.) DESĂVÂRŞÍRE s. 1. perfecţionare. (~ Iu; continuă.) 2. deplinătate, plenitudine, plinătate, (înv.) plinăciúne, plineálă. (Sentimenl de ~.) 3. perfecţiune, (livr.) impecabiliute, (rar) sublimitate, (înv.) săvirsíre. (~ unei creaţii artistice.) 4. perfecţiune, sublim. (~ este o categorie estetică.) 5. perfecţiune, xjLlritate. (~ liniilor ei.) DESĂVÂRŞÂT adj. 1. excepţional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat perfect, splendid, sublim, superb, (înv.) săvir-şít. (O regie, o interpretare ~.) 2. impecabil, ireproşabil, perfect. (Un serviciu hotelier ~.)> 3. perfect, sfint. (~ nevinovăţiei) 4. complet, infinit, nemărginit, total, (fig.) orb. (Încredere ~ In cineva.) 5. absolut, adine, complet, deplin, perfect, profund, total. (O linişte ~; întuneric ~.) DESCALIFICĂ vb. a (se) dezonora. (S-a~ pe viaţă.) DESCĂLECA vb. (înv.) a pedestri. (A ~ de pe cal.) DEbCĂLECÁRE s. (IST.) (înv.) aşezămî'nt. (~ Tării Moldovei.) DLbCÂLŢÁ vb. a scoate, a trage, (reg.) a desculţa. (~ pantofii din picior.) DESCĂLŢARE s. descălţat, scoatere. (~ nunlofilor din picior.) Dr^CĂLŢÁT adj. desculţ, (reg.) desculţat. (Cu picioarele ~; umblă ~.) D; SCÁLŢÁT s. descălţare, scoatere. (~ pante Iilor din picioare.) ilestápăţâná vb. v. DECAPITA. DESCĂRCA vb. 1. a deşerta, a goli, (rar) a vida, (pop.) a zvânta, (înv. şi reg.) a scurge, (prin vestul Munt.) a sicni. (~ roaba.) 2. a trage, (înv. şi pop.) a slobozi. (A ~ pistolul.)

DESCĂRCARE s. I. descărcat, deşertare, deseitat, golire, golit. (~ conţinutului unei roabe j 2. tragere, (înv. şi pop.) slobozire. (~ pistolului.) DEbCĂRCÁT s. descărcare, deşertare, deşertai, golire, golit. (~ unei roabe.) DE^CĂRCĂTÓR adj. justificativ. (Un Olt ~.) DEi>CĂRCĂTURĂ s. foc, împuşcătură, (înv.i puşcătúră. (O ~ de armă.) DESCĂRNA vb. 1. a cărnosi, a şerui, (reg.) a căr.n.i. (~ pieile, In tăbăcărie.) -. a se sco-filei. (Obiazul i s-a ~.) DESCĂRNÁRE s. 1. cărnosire, şeruire, (reg.) cărnuire. (~ a pieilor. In industria tăbăcăiiei.) 2. scofâlcire. (~ obrazului.) DESCĂRNAT adj. scofâlcit. (Un obraz ~.) DESCĂTUŞA vb. a (se) desfereca. (S-a ~ din cătuşe.) descătuşa vb. v. DEZROBI. ELIBERA. EMANCIPA. LIBERA. descătuşare s. v. DEZROBIRE. ELIBERARE. EMANCIPARE. EMANC1PAŢIE. LIBERARE. DESCĂTUŞAT adj. desferecat. (Prizonier ~.) DESCĂUNÁ vb. a desărcina, a elibera, a scoate. (A ~ dintr-o funcţie pe cineva.) DESCĂUNÁRE s. desărcinare, eliberare, scoatere. (~ cuiva dintr-o funcţie.) DESCÁZÚT s. (MAT.) (înv.) minuénd, sub-stras. (~ unei împărţiri.) DESCENDENT s., adj. 1. s. coborâtor, odraslă, progenitură, scoboritor, urmaş, viţă, vlăstar, (pop. şi fam.) prăsílă, (înv. şi reg.) rămăşiţă, (prin Transilv.) porodíţă, (inv.) mă-rădic, rod, sămínţă, seminţénie, seminţie, următor. (~ de domn.) 2. s. pi. posteritate, iirnusi (pi.), (înv.) mărădíc. 3. adj. (FONT) coborâtor, scoboritor. (Diftong ~.) DESCENDENŢĂ s. filiaţie, linie, succesiune. (În ~ bărbătească.) DESCIIEIÁ vb. (Ban. şi Transilv.) a (se) deseniotora, (Mold.) a (se) dezbumba. (A-şi ~ nas luni; a se ~ ia haină.) " D--:aCHEIÁT adj. (Ban. şi rran->ilv.) des-cnktorát, (Mold.) dezbumbát. (O haină ~.) DESCHIDE vb. 1. a desface. (~ repede nlicul şi citeşte scrisoarea.) 2. ajdescuia. (A ~ ■uşa încuiată.) 3. a căsca, a desface. (~ gura.) 4. a se crăpa, a se despica. (S-a ~ pămlntul.) 5. a se adinei, a se căsca, (rar) a se scobi. ( în faţa noastră se ~ o peşteră.) 6. a desfunda, a destupa. (~ o sticlă.) 7. a (se) sparge. (S-a ~ abcesul.) li. a crăpa, a se desface, a se despica, a plesni. (Se~ mugurii, bobocii.) !). a se desfoia, a înflori. (S-a ~ floarea.) 10. a inaugura, a Începe. (~ o nouă perioadă.) 11. a debuta, a începe. (Concertul s-a ~ cu ...) 12. a inaugura, a vernisa. (A ~ ieri noua sa expoziţie.) 13. a se însenina, a se limpezi. (Cerul s-a ~.) DESCHIDERE s. 1. desfacere. (După ~ plicului.) 2. descuiere. (~ unei uşi încuiate.) 3. eăseare, căscat. (~ gurii.) 4. desfundare, destupjre. (~ unei sticle.) 5. spargere. (~ abcesului.) 6. erăpare, desfacere, despicare, ples-nire. (~ bobocilor de floare.) 7. (coiier.) descnlzá-tură, gaură, orificiu, (livr.) apertúră, (Mold.) bortă. (O ~ îngustă in zid.) S.(GEOL.; concr.) deschidere geologică - aflorimení. !í. inaugurare, începere. (~ stagiunii.) 10. începere. (~ şedinţei.) deschidere s. v. RECEPTIVITATE. deschiliní vb. v. DEOSEBI. DESLUŞI. DIFERENŢIA. DISCERNE. DISCRIMINA. DISTINGE. deschiliníre s. v. DEOSEBIRE. DIFERENŢĂ. deschiotorá vb. v. DíîSCHEIA. deschiotorát adj. v. DESCHEIAT. deschis adj. v. CINSTIT. COMUNICATIV. EXPANSIV. NEPREFĂCUT. PRIETENOS. RECEPTIV. SINCER. SOCIABIL. VOLUBIL. DESCHÍS adj., adv. 1. adj. desfăcut. (Scrisoare ~.) 2. adj. descuiat, neânchis, neincuiat. (Uşă ~.) 3. adj. căscat. (Cu gura ~.) 4. adj. desfundat, destupat. (Sticlă ~.) 5. adj. neacoperit. (Un vehicul ~.) (>. adj. (MED.) necicatrizat, nevindecat, sângerând, viu. (Rană ~.) 7. adj. crăpat, desfăcut, plesnit. (Boboc, mugur ~ .) 8. adj. desfoiat, înflorit. ( Trandafir ~.> 9. adj. declarat, făţiş, mărturisit, recunoscut, vădit, (livr.) manifest. (Duşman ~ al războiului.) 10. adv. direct, făţiş, franc, sincer, (înv.) aievea, avedére, (fig.) neted, verde. (I-a spus ~ tot ce avea de spus.)

DESCHIZĂTURĂ s. 1. deschidere, gaură, orificiu, (livr.) apertúră, (Mold.) bortă. (O ~ îngustă întrun zid.) 2. căscătură. (~ tntr-ua obiect.) 3. gaură, spărtură. (A pătruns prin-tr-o ~.) DESCIFRA vb. 1. a clarifica, a desluşi, a dezlega, a explica, a lămuri, a limpezi, a rezolva, a soluţiona. (A ~ enigma.) 2. (MUZ.) •• citi. (A ~ o partitură.) descifra vb. v. ANALIZA. COMENTA. EXPLICA. INTERPRETA. TÂLCUI. DESCIFRARE s. (MUZ.) citire. (~ unei pailituri.) DESCÍNDE vb. 1. a (se) cobori, ;• (se) scoborî, (înv.) a (se) destinde. (~ din trăi.ară.) 2. a coborî, a proveni, a se trage. (~ din ot de domn.) DESCINDERE s. coborire, scoborâre. (~ din trăsură.) DESCIOCĂLÁ vb. (reg.) a desfacă. (~ porumbul de pe ştiuleţi.) DESCÂLCÍ vb. a descurca. (~ firele încurcate. ) descllcí vb. v. CLARIFICA. DESCURCA. DESLUŞI. ELUCIDA. EXPLICA. LĂMURI. LIMPEZI. PRECIZA. descilcíre s. v. CLARIFICARE. DESLUŞIRE. DEZLEGARE. ELUCIDARE. EXPLICARE. EXPLICAŢIE. LĂMURIRE. LIMPEZIRE. PRECIZARE. REZOLVARE. SOLUŢIE. SOLUŢIONARE. DESCÂNTÁ vb. a face, a fermeca, a meni, a ursi, a vrăji, (pop.) a solomoni, (reg.) a bo-boni, a bosconi, a boscorodi, a rivni, (prin Transilv.) a pohibi. (Îi ~ cu ulcica.) descântătór s. v. VRĂJITOR. descântătúră s. v. DESCÂNTEC. FARMEC. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE. DESCÂNTEC s. farmec, magie, vrajă, vrăjitorie, (pop.) descântătúră, fapt, făcătură, făcut, fermecătoríe, fermecătúră, legământ, legătură, meşteşug, solomoníe, (înv. şi reg.) măiestrie, (reg.) băbăríe, boboánă, bolmoájă, boscoánă, bosconitúră, farmazoníe, năprătitúră, rívnă, râvnitúră, solomonăríe. DESCLEIÁvb. (TEXT.) a dezancola. (A~ o ţesătură.) DESCLEIÉRE s. (TEXT.) dezancolare. (~ unei ţesături.) desclironomisí vb. v. DEZMOŞTENI. DESCLOCÍ vb. a răscloci. DESCOASE vb. (reg.) a strica. (A ~ o haină.) descoase vb. v. CHESTIONA. INTEROGA. ISCODI. ÎNTREBA. DESCOJÍ vb. 1. a coji. (A ~ o legumă, un fruct.) 2. a coji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorţăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.) DESCOJÍRE s. 1. cojire. (~ unui fruct.) 2. cojeală, cojire, jupuire. (~ trunchiului unui arbore.) DESCOJÍT adj. 1. cojit. (Fruct ~.) 2. cojit, jupuit. (Trunchi de copac ~.) DESCOLĂCI vb. (pop.) a (se) descolălăci. DESCOLĂCÍRE s. (pop.) descolătăcíre. descolătăcí vb. v. DESCOLĂCI. descolătăcíre s. v. DESCOLĂCÍRE. DESCOMPLETA vb. a (se) desperechea. DESCOMPLETÁRE s. desperechere. DESCOMPLETAT adj. desperecheat, disparat, stingher. (Un pantof ~.) DESCOMPUNE vb. 1. a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 2. a putrezi, (rar) a (se) putrefia, a (se) putregai. 3. a se acri, a se altera, a fermenta, a se împuţi, a se înăcri, a se strica, (înv. şi reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pâşcăvi, (prin Transilv.) a se scoáce. (Laptele s-a ~.) 4. a se altera, a se râncezi, a se strica. (Untura s-a ~.) descompune vb. v. DEZMEMBRA. DESCOMPUNERE s. 1. desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuíre. (~ în paiticule a unui corp dezintegrat.) 2. putrefacţie, putrezire, (rar) putrefiére, (înv.) putrejúne, putrezeálă, putreziciune. (~ unui cadavru.) 3. acrire, alterare, fermentare, împuţire, înăcrire, stricare. (~ mincării.) 4. alterare, râncezire, stricare. (~ a unei materii grase.) descompunere s. v. CORUPŢIE. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DES-FRÂNARE. DESFRÂU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂŢ. DEZMEMBRARE. IMORALITATE. PERDIŢIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU. DESCOMPUS adj. 1. putred, putrezit, (Ihr.) putríd, (rar) putregăit, (pop.) putregăios, (reg.) zăcut. (O materie organică ~.) 2. acrit, acru, alterat, fermentat, împuţit, înăcrit, stricat, (înv. şi pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezít, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.) 3. alterat, rinced, stricat. (Untură ~.)

descompus adj. v. DEZMEMBRAT. DESCONSIDERĂ vb. a dispreţui, a nesocoti, (înv.) a defăima, a mepriza, a ocărî. (De ce 11 ~ atât?) DESCONSIDERARE s. 1. dispreţuire, nesocotire. (~ colegilor.) 2. desconsideraţie, dispreţ, (înv.) defăimare. (Ce înseamnă această ~ a lor?) DESCONSIDERAT adj. dispreţuit. (O persoană ~.) DESCONSIDERAŢIE s. desconsiderare, dispreţ, (înv.) defăimare. (Avea o atitudine de ~ .) desconsiliá \b. v. DESFĂTUI. DESCOPERI vb. 1. a (se) dezveli, (rar) a (se) dezvălui, (Ban.) a (se) descutropi, (Olt. si Ban.) a (se) destruca. (Era învelită şi s-a ~ in somn.) 2. a afla, a găsi, (astăzi rar) a pricepe, (înv. şi pop.) a oblici, (pop. şi fam.) a dibaci, a dibui, (înv.) a ispiti, a izvodi. (A ~ o u>-moară.) 3. a afla, a concepe, a crea, a elabora, a face, a găsi, a gândi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv,) a unelti, (fig.) a naşte, a urzi, a zămisli. (A ~ uit nou sistem de...) 4. a afla, a ghici, (rar) a bănui. (Ai ~ ce am avut să spun.) 5. a dezvălui, a revela, (livr.) a decela. 6. (rar) a surprinde. (A ~ infracţiunea.) 7. a stabili. (El e cel care a ~ etimologia cuvlnlului.) descoperi vb. v. TRĂDA. DESCOPERIRE s. 1. dezvelire. (~ lui u> timpul somnului.) 2. aflare, găsire. (~ unui lucru ascuns.) DESCOPERIT adj. de/velit, neacoperit. (A dormit ~.) DESCOTOROSI vb. 1. a se debarasa, a se degaja, a se dezbăra, a scăpa, (reg.) a se cor-torosi, (Bucov.) a se coroti, (grecism înv.) a exoflisi, (fig.) a se scutura. (S-a ~ cu greu de-un musafir nepoftit.) 2. a se debarasa, a scăpa, (fig.) a se curăţa. (S-a ~ satul de un trlndav.) 3. a (se) debarasa, a (se) dezbăra, a (se) dezobişnui, a (se) dezvăţa, a (se) lăsa, a scăpa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înţărca. (S-a ~ de un viciu.) DESCOTOROSIRE s. debarasare, degajare, scăpare. (~ de un musafir nepoftit.) DESCOVOIÁ vb. a dezdoi, (înv. şi reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) DESCREIERAT adj., s. 1. adj. aiurea, aiurit, bezmetic, nebun, smintit, ţicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deşucheat, pălăvátic, silhúi, (înv. şi reg.) prilestít, (reg.) şucheát, tui, (Mold.) túieş, zălud, zăr-ghít, (înv.) turlulíu, (fam.) sanehíu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, ţăcănit. (Ce tip ~ !) 2. adj., s. alienat, dement, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit, (livr. şi peior.) sonát, (pop. şi fam.) apucat, candriu, căpiat, deşucheat, strecheát, (înv. şi reg.) nerod, (reg.) prost, (Transilv., Maram. şi Ban.) bolind, (Ban.) pălăurát, (Olt. şi Munt.) primit, (Mold.) zăluzít, zărghít, (fig.) săltat, sărit, scrântít, ţăcănit. (O persoană ~.) DESCRESCĂTOR adj. (MAT.) (livr.) degre-sív, (înv.) scăzătór. (Raţie ~.) DESCREŞTE vb. 1. a se micşora, a se reduce, a scădea, (pop. fig.) a se pişcă. (Luna ~.) 2. a (se) diminua, a (se) împuţina, a (se) micşora, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puţina. (Numărul lor ~ continuu.) 3. a se mici, a se micşora, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua ~, iar noaptea creşte.) 4. a (se) atenua, a (se) calma, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) micşora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblânzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vlntului s-a mai ~.) DESCREŞTERE s. 1. micşorare, reducere, scădere. (~ a dimensiunilor, a suprafeţei unui corp.) 2. diminuare, împuţinare, micşorare, reducere, scădere, (înv.) puţináre. (~ numărului de...) 3. micşorare, reducere, scădere, scurtare. (~ zilei fn timpul toamnei.) 4. atenuare, calmare, diminuare, domolire, micşorare, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei vlntului.) descreştere s, v. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DECLIN. REGRES. DESCREŢI vb. (rar) a (se) descrunta. (Fruntea i s-a mai ~.) DESCRÂE vb. 1. a expune, a înfăţişa, a prezenta, a reda, a zugrăvi, (înv.) a depínge, a prescrie, a scrie, a zografisi, (fig.) a picta. (~ Intr-o nuvelă viaţa de la ţară.) 2. a contura, a trasa, (fig.) a scrie. (Apa ~ numeroase cotituri. ) DESCRIERE s. expunere, înfăţişare, prezentare, redare, zugrăvire, (rar) descripţie, zugrăveală, (înv.) scriere, scrisoare. (~ stărilor de lucruri, Intr-un roman.) descripţie s. v. DESCRIERE. EXPUNERE. ÎNFĂŢIŞARE. PREZENTARE. REDARE. ZUGRĂVIRE. descrunta vb. v. DESCREŢI. DESCUAMÁ vb. a se coji, a se jupui. a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tăriţa. (Pielea s-a ~.) DESCUAMÁRE s. cojire, jupuire, (rar) seă-moşáre, (înv.) tăriţáre. (~ pielii.) DESCUAMÁT adj. cojit, jupuit. (Piele ~.)

DESCUIA vb. a deschide. (A ~ o uşă încuiată.) DESCUIAT adj. deschis, neinchis, neincu-iat. (Uşă ~.) DESCUIÉRE s. deschidere. (~ unei uşi încuiate.) DESCULŢ adj. descălţat, (reg.) desculţat. (Cu picioarele ~; umblă ~.) desculţă vb. v. DESCĂLŢA. SCOATE. TRAGE. desculţat adj. v. DESCĂLŢAT. DESCULŢ. DESCUMPĂNI vb. a deruta, a dezorienta, a încurca, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea aflată l-a ~.) DESCUMPĂNIRE s. derută, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livr.) deconcertáre. (Stare de ~.) DESCUMPĂNIT adj. 1. derutat, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. şi fam.) sastisit. (A rămas ~.) 2. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăştiat. (Ce om ~ !> DESCURAJA vb. a (se) demoraliza, a (se) deprima, (fig.) a (se) demobiliza. (S-a ~ de tot.) DESCURAJÁNTadj. 1. demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajator, (fig.) demobilizator. (O situaţie, o stare sufletească ~.) 2. demoralizant, deprimant, dezolant, mohorit, posomorit, trist, (rar) dezolatór, posac. (Un peisaj ~.) DESCURAJARE s. demoralizare, depresiune, deprimare, (livr.) marasm, (înv.) demoralizaţie, (fig.) demobilizare. (Stare de ~.) DESCURAJAT adj. 1. demoralizat, deprimat, (fig.) demobilizat. (Om ~.) 2. abătut, amărât, deprimat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. şi reg.) scârbít, supărăcios, (înv.) dosădít, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoştit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) DESCURAJATOR adj. demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajant, (fig.) demobilizator. (O situaţie ~.) DESCURCĂ vb. 1. a descâlci. (A ~ firele încurcate.) 2. a (se) clarifica, a (se) desluşi, a (se) elucida, a (se) explica, a (se) lămuri, a (se) limpezi, a (se) preciza, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) descâlci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) DESCURCĂREŢ adj. 1. abil. (Un om foarte ~.) 2. întreprinzător, (fig.) dezgheţat. (O fire ~.) descutropí vb. v. DESCOPERI. DEZVELI. DESEARĂ adv. astă-seară, (înv.) astáră. (Să vii ~ pe la noi.) DESECÁ vb. a asana, a seca, (rar) a aseca, a scurge. (A ~ toate bălţile din zonă.) DESECARE s. asanare, secare, (rar) ase-cáre. (~ unor terenuri bâltoase.) DESECÁT adj. asanat, secat. (Terenuri băltoase ~.) DESEMNA vb. 1. a face, a numi, a pune, (înv. şi pop.) o orândui, (înv.) a provivasi, a rindui. (îl ~ iiiinislru al său.) 2. a alege, a învesti, a pune. (Poporul l-a ~ conducător.) 3. a alcătui, a constitui, a crea, a forma, a institui, a înfiinţa, a numi, a organiza, a statuii, U'iv.) a tociin. (A ~ o comisie.) 4. a arăta, a indica, a semnala. (Tabel care ~ Invingă-Lt.rii ) DEbi31NÁRE s. 1. alcătuire, constituire, creare, foi mare, instituire, înfiinţare, numire, orga ni/-., re, stabilire. (~ unei comisii.) 2. arătare, indicare, semnalare. (Tabel cu ~ învingătorilor Intr un concurs.) DESENA vb. 1. (înv. şi pop.) a scrie, a zugrăvi. ( i ~ o cancatură.) 2. a se contura, a se delimita, •. \e de-iuşi, a se distinge, a se evidenţia, a se preciza, i se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum iiiiojuro ei se ~ în lumina asfinţitului.) DESENARE s. desenat. (~ unui profil.) DESENAT adj. (pop.) scris. (Parcă are faţa ~.) DESENAT s. desenare. (~ unei flori.) DESENATOR s. (reg.) scriitor. (In ~ de talent.) DESEORI adv. adesea, adeseori, des, frecvent. (Merg ~ pe la ei.) DESERVÍ vb. a servi. (Liftul ~ întregul bloc.) DESERVÍRE s. servire. (~ populaţiei.)

DESFACE vb. 1. a despături, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ şervetul sau o foaie împăturită.) 2. a (se) desfăşura, (pop.) a (se) desfira, (reg.) a (se) dezveli. (A ~ un fir de pe scul.) 3. a deschide. (~ repede plicul şi citeşte scrisoarea.) 4. a (se) dezlega. (A ~ un pachet.) 3.a despleti. (Îşi~ cozile.) 6. a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi. (A ~ pe cineva din strlnsoare.) 7. a (se) desprinde. (Se prind de mlini si se ~.) 8. a (se) desprinde, a (se) dezlipi. (S-a~ din locul unde era lipit.) 9. a desprinde, a scoate. (A ~ o scindură de la gard.) 10. a (se) descompune, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) frac-ţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~.) II. a desfăşura, a întinde, a răsfira. (Pasărea îşi ~ aripile.) 12. a căsca, a deschide. (~ gura.) 13. a crăpa, a se deschide, a se despica, a plesni. (Se ~ mugurii, bobocii.) 14. a plasa, a vinde, (reg.) a petrece, (înv., in Tran-silv.) a cheltui. (A ~ o marfă.) 15. a rupe, a strica. (A ~ logodna.) 16. (JUR.) a anula, a rezilia. (A ~ un contract.) DESFACERE s. 1. despăturire, dezdoire. (~ unei coli de hlrtie.) 2. desfăşurare. (~ unui fir de pe scul.) 3. deschidere. (~ plicului şi citirea scrisorii.) 4. dezlegare. (~ unui pachet.) 5. desprindere, eliberare, liberare, scăpare, (înv. şi pop.) slobozire. (~ din strlnsoare.) 6. desprindere, detaşare, dezlipire. (~ din locul unde era lipit, prins.) 7. desprindere, scoatere. (~ unei sclnduri de la gard.) 11. descompunere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuíre. (~ in particule a unui corp dezintegrat.) 9. crăpare, deschidere, despicare, plesnire. (~ bobocilor de floare.) 10. plasare, vindere, vluzare, (inv.) debit. (~ unei mărfi.) 11. rupere, stricare. (~ logodnei.) 12. (JUR.) anulare, reziliere. (~ unui contract.) desfăcá vb. v. DESCIOCĂLA. desfăcătoare s. v. SĂLVIE DE ETIOPIA. DESFĂCUT adj. 1. despăturit, de/.doit. (Un şervet ~.) 2. desfăşurat. (Un fir ~.) 3. deschis. (Scrisoare ~ ). 4. dezlegat. (Un pachet ~.) 5. despletit. (Cu părul ~.) 6- desprins, dezlipit. (Un element ~ dintr-un ansamblu.) 7- demontat. (O piesă ~.) 8- destrămat, deşirat. (O ţesătură ~.) 9. desfăşurat, întins. (Cu aripile ~.) 10- depărtat, răschirat. (Cu picioarele ~.) 11. crăpat, deschis, plesnit. (Boboc, mugur ~.) 12. (JUR.) anulat, reziliat. (Contract ~.) DESFĂŞURĂ vb. 1. a (se) desface, (pop.) a (se) desfira, (reg.) a (se) dezveli. (Se ~ un fir depănat.) 2- a desface, a întinde, a răsfira (Pasărea îşi ~ aripile) 3- a (se) întinde, (Mold. a (se) distérne. (Acţiunea se ~ pe o anumită perioadă.) 4. a evolua, a se întimpla, a se petrece, (înv.) a se purta. (Iată cum s-au ~ faptele.) 5. a evolua, a merge. (Treaba se ~ bine.) 6. a decurge, a evolua, a se petrece. (Partida sa ~ in bune condiţii.) 7a se disputa, a se juca. (Meciul s-a ~ pe Stadionul Giuleştl.) 8. a depune, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A~ acolo o muncă utilă.) 9. a da, a duce, a purta, a susţine, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă pentru...) DESFĂŞURARE s. 1. desfacere. (~ unui fir de pe scul.) 2- curs, dezvoltare, evoluţie, mers, (Munt.) şiretenie. (~ evenimentelor.) 3. disputare. (În timpul ~ unui meci.) DESFĂŞURAT adj. 1. desfăcut. (Unfir~.t 2. desfăcut, întins. (Pasăre cu aripile ~.) DESFĂŞURATA s. (MAT.) evolută. DESFĂŞURĂTOARE s. (MAT.) evolventă. desfăt s. v. DESFĂTARE. PETRECERE. VESELIE. DESFĂTA vb. 1. s (sf) delecta, a (se) răsfăţa, (rar) a (se) dezmienla. (Mold.) a (se) tefe-rici, (fig.( a (se) îndulci. (S-a ~ cu tot felul de bunătăţi.) 2. a se amuza, a se dispune, a se distra, a se înveseli, a petrece, a ride, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Beau şi se ~.) 3. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a fascina, a fermeca, a îneânta, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul t-a ~.) 4. a bucura, a incinta, a mingâia. (Peisajul ii ~ sufletul.) DESFĂTARE s. 1. delectare, farmec, încin-tare, plăcere, voluptate, vrajă, (înv. şi reg.) tefericíe, (înv.) îneântec, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (Viaţă plină de ~; ~ pe care ţi-o dă o lectură bună.) 2. petrecere, veselie, (TST) desfăt, (înv.) desfătăciúne. (Cu nare ~.) 3. captivare, cucerire, delectare, fascinare, fascinaţie, fermecare, încântare, răpire, seducere, seducţie, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.) 4. bucurie, mângâiere, mulţumire, plăcere, satisfacţie, (înv. şi pop.) mulţumită, (înv.) haz, mângâietúră. (Simte o mare ~.) desfătare s. v. CORUPŢIE. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESFRÎ-NARE. DESFRÂU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂŢ. IMORALITATE. PERDIŢIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU.

desfătat adj. v. CAPTIVANT. CUCERITOR. CUPRINZĂTOR. DESFĂTĂTOR. FASCINANT. FERMECĂTOR. ÎNCÂNTĂ-TOR. ÎNTINS. LARG. MARE. RĂPITOR. SEDUCĂTOR. VAST. desfătăciúne s. v. DESFĂTARE. PETRECERE. VESELIE. DESFĂTĂTOR adj. 1. captivant, cuceritor, fascinant, fermecător, îneântător, răpitor, seducător, (rar) subjugatór, (franţuzism) şarmant, (înv.) desfătat, (iig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. îneântător, mângâietor, plăcut, (înv.) mângâiós. (Un peisaj ~.) ♦DESFĂTUÍ vb. (înv.) a desconsilia, a des-povăţui, a dezmintă. (L-a ~ să procedeze aşa cum intenţiona.) DESFĂTAT adj. neinfăţat. (Pernă ~; pat ~.) desâeciori vb. v. DEFLORA. DEZVIRGINA. desfecioríre s. v. DEFLORARE. DEFLO-RAŢIE. DEZVIRGINARE. DESFERECĂ vb. a (se) descătuşa. (S-a ~ din cătuşe.) DESFERECAT adj. descătuşat. (Prizonier ~.) desfeti vb. v. DEFLORA. DEZVIRGINA. desfetíre s. v. DEFLORARE. DEFLORA-ŢIE. DEZVIRGINARE. desfid s. v, BRAVADĂ. BRAVARE. DESFIDERE. SFIDARE. DESFÂDEvb. a brava, a sfida. (~ moartea.) DESFÂDERE s. bravadă, bravare, sfidare, (înv.) desfid. f~ morţii.) DESFIGURA vb. a (se) deforma, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluii, a (se) strâmba, a (se) urâţi, (pop. şi fam.) a (se) scălim-băia, a (se) scofâlci, (pop.) a (se) hâzi, (Mold. şi Bucov.) a (se) şonţi, (înv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ de tot în urma accidentului.) l'ESFIGURÁRE s. deformare, deformaţie, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluţire, strâmbare, urâţire. (~ a feţei unei fiinţe.) DESFIGURAT adj. deformat, pocit, schimonosit, slut, sluţit, strâmb, strâmbat, urât, urâţit, (reg.) stropşit, zgâmboít, (Mold.) şonţít. (O ţaţă ~ de ură.) DESFIINŢA vb. l.(JUR.) a abroga, a anula, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (~ o lege, un act normativ.) 2. (JUR.) a aboli, a suprima, (pop.) a şterge. (Sclavia a fost ~.) 3. a anula, (fig.) a ridica. (A ~ orice restricţie de circulaţie.) 4. a suprima. (A ~ un post.) 5. a dizolva. (A ~ o organizaţie.) ii. a lichida, a stârpl, a suprima. (A ~ abuzurile.) 7. a distruge, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A ~ pur şi simplu totul In calea lui.) DESFIINŢARE s. 1. (JUR.) abrogare, anulare, infirmare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.) 2. (JUR.) abolire, suprimare, (pop.) ştergere, (înv.) aboliţiúne. (~ monarhiei.) 3. anulare, (fig.) ridicare. (~ oricăror restricţii de circulaţie.) 4. suprimare. (~ unui post.) 5. dizolvare. (~ unei organizaţii.) 6. lichidare, stârpire, suprimare. (~ abuzurilor.) DESFIINŢAT adj. (JUR.) abrogat, anulat, înlăturat, suprimat. (Act normativ ~.) desfirá vb. v. DESFACE. DESFĂŞURA. DESTRĂMA. DEŞIRA. DESFOIÁ vb. a' se deschide, a înflori. (Floarea se ~.) DESFOIAT adj. deschis, înflorit. (Floare ~.) DESFRÂNÁ vb. a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) rie/-măţa, (înv.) a (se) sminti. (S-a~ într-un mediu imoral.) DESFRÂNÁRE s. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) aselghiciime, asélghie, desfătare, preacurvíe, preacurvire, preaiubíre, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejíme. (Starea de ~ din înalta societate.) DESFRÂNÁT adj., s. 1. adj. corupi, decăzut, depravat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deşănţat, (pop. şi fam.) parşiv, (pop.) deşucheat, (înv. şi reg.) ruşinat, (reg.) şucheát, teşmenít, (înv.) aselghicésc, demoralizat, spurcat. (Un om ~.) 2. adj., s. depravat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, stricat, (pop.) curvár, (înv.) preacurvár, preacurvitór. (Un bărbat ~ .) A DESFRÂU s. 1. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, dcsfrânare, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) aselghiciúne, asélghie, desfătare, preacurvíe, preacurvire, preaiubíre, (fig.) descompunere,

putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejúne. (Starea de ~ din înalta societate.) 2. dezmăţ, orgie, (livr.) bacanálă, libertinaj, luxură, (înv. şi pop.) scârnăvíe, (înv.) ruşináre, slobozenie, slobozie, zamparalfc. (Un ~ revoltător.) DESFRUNZI vb. a (se) defolia, (fig.) a (se) despuia. (Arborii se ~ toamna.) DESFRUNZIRE s. defoliaţie, defoliere, (fig.) despuiere. (~ arborilor In timpul toamnei.) DESFRUNZIT adj. (fig.) despuiat. (Un copac ~.) DESFUNDA vb. 1. a deschide, a destupa. (A ~ o sticlă.) 2. a desţeleni, (înv. şi reg.) a ogori. (A ~ un teren.) DESFUNDARE s. 1. deschidere, destupare. (~ unei sticle.) '-. desţelenire. (~ unui teren.) DESFUNDAT adj. 1. deschis, destupat. (O sticlă ~.) 2. desţelenit, (înv. şi reg.) nou. (Te/en~.)3. impracticabil,rău. (Undrum~.) DESHIDRATA vb. a usca. (A ~ legume.) DESHIDRATARE s. uscare, uscat. (~ legumelor. ) DESHIDRATAT adj. uscat. (Legume, fruct: ~.) de.hoKeí vb. v. CĂSĂTORI. ÎNSURA. DESHUMA vb. a dezgropa, a exhuma, (înv. si reg.) a dezmonninta. (A ~ un mort îngropat.) DESHUMARE s. dezgropare, dezgropat, •exhumirc (~ unui mort.) DESIGILA vb. a despecetlui. (A ~ un pachet.) DESIGILARE s. despecetluire, despecetluit. (~ unui colet.) DESIGILAT adj. despecetluit. (Pachet, plic ~.) DESÍGUR adv. 1. absolut, bineânţeles, cert, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, negreşit, neândoielnic, neândoios, normal, precis, sigur. (—Crezi că sosesc azi? — ~ !) 2. da, fireşte, (înv. şi reg.) dar, (turcism, în Mold.) hélbet.C —Ai vrea să mergi cu mine? — ~ !) DESIME s. densitate. (Ce ~ au puieţii?) desime s. v. CRÂNG. DESIŞ. HĂŢIŞ. STUFĂRIŞ. TUFĂRIŞ. TUFIŞ. DESINENŢĂ s. (GRAM.) (rar) terminaţie. DES ISTA vb. (JUR.) a renunţa. (~ la o pretenţie.) DESIŞ s. (BOT.) cring, hăţiş, stufăriş, tufăriş, tufiş, (rar) stuf, tufăríe, (pop.) bungét, desime, (reg.) hălăciúgă, huceág, huei. (Iepurele s a ascuns Inlr-un ~.) DESLUŞÍ vb. 1. a distinge, a percepe, (rar) a pricepe. (Se făcuse ziuă şi ~ bine obiectele.) 2. a se contura, a se delimita, a se desena, a se distinge, a se evidenţia, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina apusului.) 3. a deosebi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, a distinge, (inv. şi pop.) a osebi, (Ban., Transilv. şi Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu uşurinţă culorile.) 4. a auzi. (~ un strigăt prin ploaie.) 5- a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) elucida, a (se) explica, a (se) lămuri, a (se) limpezi, a (se) preciza, (înv.) a (se) pliro-forisi, a (se) răspica, a (se) sfeli, (fig.) a (se) descilci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) 6. a clarifica, a descifra, a dezlega, a explica, a lămuri, a limpezi, a rezolva, a soluţiona. (A ~ enigma.) DESLUŞIRE s. 1. percepere. (~ obiectelor.) 2. clarificare, dezlegare, elucidare, explicare. explicaţie, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluţie, soluţionare, (înv.) pliroforíe, răspicáre, (fig.) cheie, descilcíre. (~ unei probleme încurcate.) 3. claritate, limpezime. (~ unei imagini.) DESLUŞÍT adj., adv. 1. adj. clar, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, (înv.) apriát, chiar, (fig.) curat. (O imagine ~; o pronunţie ~.) 2. adv. bine, clar, distinct, lămurit, limpede, (reg.) răzvedít. (A vedea ~.) 3. adj. citeţ, clar, (livr.) lizibil. (Un scris ~.) 4. adj. clar, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (inv.) apriát, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmaţie ~.) 3. adv. clar, explicit, expres, lămurit, limpede, răspicat, (rar) aievea, (inv.) apriát, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~.) desluşitór adj. v. EXPLICATIV. LĂMURITOR. DESMÁN s. (ZOOL.; Desmana moschata) şobolan-moscat. DESOLIDARIZA vb. (livr.) a dezavua. DESOLIDARIZARE s. (livr.) dezavuare. DESPĂDUCHEÁ vb. a (se) păduchea, (Munt.) a (se) purica.

DESPĂDURÍ vb. a defrişa, (reg.) a tirşi, (Transilv. şi Bucov.) a lăzui, (înv.) a cura. (A ~ un teren împădurit.) DESPĂDURIRE s. defrişare, defrişat, (prin sudul Transilv.) săciuít. (~ unui teren împădurit.) DESPĂDURÍT adj. defrişat, (înv.) săciuít, tirşít. (Pădure ~.) DESPĂGUBI vb. a compensa, a răsplăti, (înv. şi pop.) a mulţumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru pagubele pe care i le-a adus.) DESPĂGUBIRE s. compensare, compensaţie, daune (pi.), reparaţie, (inv. şi pop.) mulţumire, (înv.) dezdăunáre, indemnizaţie, (turcism înv.) adét. (Ce ~ i-a oferit pentru pagubele produse?) despăivăná vb. v. DESPRIPONI. despărţenie s. v. DESPĂRŢIRE. DIVORŢ. SEPARARE. SEPARAŢIE. DESPĂRŢI vb. 1. a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa. (S-a ~ de grup.) 2. a se izola, a se răzleţi, a se separa, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. (JUR.) a divorţa, a (se) separa, (înv.) a (se) împărţi. (Soţii s-au ~.) 4. a separa, (înv. şi reg.) a despreuna, (inv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie şi i-am ~.) 5. a (se) izola, a (se) separa, (rar) a (se) segrega, (inv. şi pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ «íuniaíele ÍjGÍíiaue dt ceíe sănătoase.) 6. a divide, a diviza, a fracţiona, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a scinda, a secţiona, a separa, a tăia. (~ bucata tn trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcă-tui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 8. a compartimenta, a separa. (A ~ o incintă In spaţii mai mici.) 9. a separa. (Zidul ~ ceíe două camere.) despărţi vb. v. DEZBINA. ÎNVRĂJBI. despărţimânt s. v. CĂSUŢĂ. COMPARTIMENT. DESPĂRŢIRE. DESPĂRŢITURĂ. DESPĂRŢÍRE s. 1. izolare, separare. (~ lui •de ijrup.) 2. (JUR.) divorţ, separare, separaţie, (pop.; despărţenie. (~ între soţi.) 3. separare, (inv.) dezunire. (~ celor doi bătăuşi.) 4. izolare, separare, separaţie, (rar) segregare, segregaţie. (~ femeilor de bărbaţi.) 5. descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuíre. (~ în particule a unui corp In urma dezintegrării.) 6. căsuţă, compartiment, despărţitură, (înv.) despărţimânt, (franţuzism înv.) cază. (O ~ intr-un sertar.) 7. diviziune, împărţire. hrentui, (fam.) a (se) lnrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~ > 2. a (se) degrada, a (se) ponosi, a (se) strica, a (se) uza. (Hainele i s-au ~.) 3. a (se) avaria, a (se) strica. (Nava s-a ~.) DETERIORARE s. 1. degradare, învechire, stricare, uzare, (înv.) degradáţie. (~ mobilei.} 2. degradare, ponosire, stricare, uzare, (rar) ponoseálă. (~ hainelor.) 3. avariere, stricare, (pop.) vătămare. (~ unui sistem tehnic.)-4. a\arie, stricăciune, (~ suferită de un óis-tem tehnic.) 5. uzaj, uzare, uzură. (Gradul de ~ al unui obiect.) DETERIORAT adj. 1. degradat, învechit, stricat, uzat, (Mold.) hrentuít, (fam.) hârbuít„ hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărít. (Un obiect ~.) 2. degradat, ponosit, ros, stricat, tocit, uzat. (Haine ~.) 3. avariat,, stricat. (Sistem tehnic ~.) DETERMINA vb. 1. a cauza, a declanşa, a dezlănţui, a genera, a isca, a naşte, a pricinnia prilejui, a produce, a provoca, a stârni, (înv. şi ~eg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (A'.tudinea lui a ~ discuţii aprinse.) 2. a ca;.'. , a crea, a da, a face, a pricinui, a produce, a fâuvoca, a stârni. (Injecţia i-a ~ o senzaţie de rwiorare.) 3. a imprima, a impulsiona, a impjne. (A ~ unui mobil o mişcare.) 4. a condiţiona. (Faclori care ~ producerea fenomenului.) 5. a convinge, a decide, a face, a hotărî, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-d ~ să vină.) G. a decide, a hotărî, a stabili, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~;r. ultimele clipe.) 7. a calcula, a fixa, a măsura, a -.t.ibili. (A ~ valoarea unor parametri.) ii. .. jefini, a preci/a, a stabili, (înv.) a mărgini, a lă'-pica. (A ~ proprietăţile metalelor.) !>. a íi-.a, a preciza, a stabili, a statornici. (Cum o~ concentraţia vinului?) 10. a fixa, a hotări, a ptciza, a stabili, a statornici, (înv.) a defíge, .. ,->e una, a statori. (Au ~ un nou termen P'-.'lm . . . ) II. (GRAM.) a complini. LEIERMINÁNT adj., s. 1. adj. decisiv, hotăiitor, (livr.) irefutabil, (frantuzism înv.) ponderós, (fig.) strivitor, zdrobitor. (Argumente ~.) 2. s., adj. (LINGV.) determinativ. (Un ~ sintactic.) DETERMINARE s. 1. cauzare, declanşare, gc.ierare, pricinuire, prilejuire, producere, provocare, (rar) provocátie. (~ unei puternice rtai iii.) 2. creare, pricinuire, producere, pro-voc.re, stârnire. (~ unei stări de . . . ) 3. condiţionare. (Raport de ~.) 4. calculare, fixare, maf'.rare, stabilire. (~ valorii unor parametri.) 5. definire, precizare, stabilire. (O atentă ~ a proprietăţii metalelor.) G. fixare, precizare, st. Miire, statornicire. (~ datei exacte a evenimentului.) 7. (GRAM.) complinire. (Un veri' fără ~.) DETERMINAT adj. 1. anumit, cunoscut, fi\al. hotărât, precizat, rânduit, specificat. sLibii't, statornicit. (La o dată ~.) 2. definit, preci/.it, stabilit. (Un aspect bine ~.) 3. con^-'-et, precis. (I-a oferit clteva fapte ~.) DETERMINATIV s., adj. (LINGV.) determin ,'u (Un ~ sintactic.) LLIESTÁBIL adj. execrabil. (Un joc ~ al ' nulor.) T> .ONÁ vb. a exploda. (Dinamita ~.) IJ-ÍONÁNT adj., s. explozibil, exploziv, fui •-, unt. (Substanţă ~.) i _ í ONÁRE s. explodare. (~ dinamitei.) l>'-iONÁŢIE s. 1. explozie. 2. bubuire, bu'. ;it, bubuitură, detunare, detunat, detunatul'.'., duduit, duduitură, trăsnet, trăsniturá, vii-'t. irar) detúnet, (înv. şi reg.) sunet, (reg.) du.. ' (~ tunului.) detracá vb. v. DEFECTA. DERANJA. DERLGLA. DEZECHILIBRA. STRICA. TULBURA. ZDRUNCINA. lâe.racáre s. v. DEZECHILIBRU. detracat adj. v. DEFECT. DEFECTAT. DERANJAT. DEREGLAT. DEZECHILIBRAT. STRICAT. TULBURAT. ZDRUNCINAT. detractá vb. v. BÂRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCRE-

DITA. PONEGRI. detractor adj., s. v. BÂRFITOR. CALOMNIATOR. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. PONEGRITOR. DETRÂTIC adj. (GEOL.) elastic, terigen. (Roci ~.) DETRÍTUjS s. piatră, tartru. (~ dentar.) DETRONA vb. a mazili, (înv. şi pop.) a surpa. (Domnitorul a fos-í ~.) DETRONARE s. mazilire, mazilit, (înv.) áziu, mazilie, surpare. (~ unui domnitor.) DETRONAT adj. mazilit. (Domnitor ~.) DETUNA vb. 1. a bubui, a dudui, a trăsni, a tuna, a vui, (pop.) a răzbubui. (~ în de-păitare.) 2. a trăsni. (A ~ un copac.) DETUNARE s. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detúnet, (înv. şi reg.) sunet, (reg.) dúrăt. (~ tunului.) DETUNAT adj. trăsnit. (Copac ~.) DETUNAT s. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detúnet, (înv. şi reg.) sunet, (reg.) dúrăt. (~ tunului.) DETUNĂTÓR adj. bubuitor, tunător. (Explozie ~.) DETUNĂTURĂ s. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detúnet, (înv. şi reg.) sunet, (reg.) dúrăt. (~ tunului.) detúnet s. v. BUBUIRE. BUBUIT. BUBUITURĂ. DETONAŢIE. DETUNARE. DETUNAT. DETUNĂTURĂ. DUDUIT. DUDUITURĂ. TRĂSNET. TRĂSNITURĂ. VUIET. deturna vb. v. DEFRAUDA. DELAPIDA. SUSTRAGE. deturnare s. v. DEFRAUDARE. DELAPIDARE. SUSTRAGERE. DEŢINĂTOR s. 1. posesor, proprietar, stă-pân, (înv.) ocináş, posesuitór. (~ al unui bun.) 2. (JUR.) detentor, posesor. (~ a restituit bunul aflat in grija sa.) 3. posesor, purtător. (~ unui nume.) DEŢINE vb. 1. a avea, a poseda, a stăpâni, (înv.) a posesui. (A ~ un bun material.) 2. a avea, a poseda, a purta. (~ numele de român.) 3. a avea, a ocupa. (~ funcţia de . . . ) 4. (JUR.) a aresta, a închide, a întemniţa, a reţine, (înv. şi reg.) a robi, (înv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temniţa, a zăvorî. (A fost ~ ilegal.) DEŢINERE s. 1. posedare, posesiune, stă-pinire. (~ unui bun material.) 2. (JUR.) arest, arestare, închidere, întemniţare, reţinere, (pop.) popreálă. (~ lui n-a durat nici 24 de ore.) DEŢINUT s., adj. (JUR.) 1. s. condamnat, ocnaş, osândit, puşcăriaş, (pop.) rob, (glumeţ) pensionar. (Un ~ pentru omor.) 2. s. arestat, întemniţat, prizonier, (înv.) arestánt, (glumeţ) pensionar. (~ a fost imediat eliberat.) 3. adj. arestat, închis, întemniţat, reţinut, (înv.) poprit. (Persoane ~ .) ^DEUTÉRIU s. (CHIM.) hidrogen greu. (~ este folosit drept combustibil termonuclear.) devaliza vb. v. DEVASTA. JEFUI. PRĂDA. SPARGE. devalizare s. v. DEVASTARE. JEFUIRE. PRĂDARE. SPARGERE. devalizai adj. v. DEVASTAT. JEFUIT. PRĂDAT. DEVALORIZA vb. a (se) demonetiza, a (se) deprecia. (A ~ un semn bănesc nominal.) DEVALORIZARE s. demonetizare, depreciere. (~ unor semne băneşti.) DEVALORIZAT adj. demonetizat, depreciat, scăzut. (Cursul ~ ui dolarului.) DEVANSA \b. 1. a depăşi, a întrece. (L-a~ în mers.) 2. a grăbi. (A ~ muncile agricole.) DEVANSARE s. 1. depăşire, întrecere. í~ cuiva Inmers.) 2. grăbire. (~ muncilor agricole.) DEVASTA vb. t. a distruge, a nimici, a pârjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustuiui. (Înv.) a sfârşi, a strica. (Duşmanii au ~ tot ce le-a ieşit în cale.) 2. a jefui, a prăda, a sparge, (livr.) a devaliza. (Bondi(ii au ~ banca.) DEVASTARE s. 1. distrugere, nimicire, pârjolire, pustiire, (irv.) risipă. (~ unui teritoriu ocupat.) 2. jefuire, prădare, spargere, (livr.) devalizare. (~ unei bănci.) DEVASTAT adj. 1. distrus, nimicit, pâr-jolit, pustiit. (Un teritoriu ~.) 2. jefuit, prădat, (livr.) devalizat. (O bancă ~ .) DEXASTATÓR adj. dezastruos, d'structív, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditór. (înv. şi pop.) pierzător, (înv.) dărăpănătór, pustiiciós, risipitor, ruinós. (Artru-nea ~ a vlnlului.)

DEVĂLMĂŞIE s. (IST.) (înv., în Transilv.) composesiúne. (Stăptnirea pămlntului în ~.) devegheá vb. v. DECLARA. DESTĂINUI. DEZVĂLUI. DIVULGA. ÎMPĂRTĂŞI. ÎNCREDINŢA. MĂRTURISI. REVELA. SPOVEDI. SPUNE. DEVELOPÁNT s. 1. (FLZ.) developator, revelator. (~ pentru materialele fotografice impresionate.) 2. (CHIM.) eluant. (~ eţte un solvent.) DEVELOPATOR s. (FIZ.) developant, revelator. (~ pentru materialele fotografice impresionate. ) DEVENI vb. 1. a se face, a se preface, a se translorma. (Casa a ~ scrum.) 2. a se face, (prin Transilv.) a apuca. (A ~ destul de măricel.) 3. a se face. (S-a tnlimplat să ~ om de treabă.) 4. a ajunge, (înv.) a încăpea, a purcede, a sosi. (A ~ postelnic.) 5. a ajunge, a ici. (A ~ doctor.) DEVENIRE s. dezvoltare, evoluţie, modificare, prefacere, schimbare, transformare. (I-Ye-cesul ~.) DEVER s. vânzare, (pop. şi fam.) alişverR (Ar-a prea avut ~ astăzi.) dever s. v. VĂTAF. VĂTĂSEL. VORNICEL. déveriţă s. v. VĂTĂŞIŢĂ. VORNICEASA. DEVÉRSÓR s. (TEHN.) (înv.) scnreátoáre. (~ pentru surplusul de apă.) DEVIA vb. 1. a abate a muta, r -rhimba. (A ~ un curs de apă.) 2. a se abate, a se depărta, a divaga, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpata. (A ~ de la subiect.) DEVIAŢIE s. 1. abatere, deviera, îndepărtare, mutare, schimbare, {.-v cwsalul un~>i ape.) Z. (FIZ. ) defle\iune, deviere. (~ unui fmcicul de particule.) DEVIERE s. 1.abatere, deviaţie, îndep;V;are, mutare, schimbare. (~ cursului ui ei "r>e.) 2. (FIZ.) deflexiune, deva ţie. (~ urv fascicul de particule.) 3. abatere, amrnulK tS-a produs o ~ inexplicabilă.) deviná vb. v. GHICI. PREVESTI. PREZICE. PROROCI. DEVÍZ s. (înv.) smet. (~ al unri IvH.'ri.) DEVÍZĂ s. lozincă. (~ lor este. ,,Vnr muncă spre mai binet"). dévlâ s. v. CAP. CĂPĂŢÍNĂ. CRANIU CUTIE CRANIANĂ. HÂRCĂ. SCĂFÂÎ'.LIU TIGVĂ. ŢEASTĂ. devorant adj. v. COLOSAL. EX'ir ACKDI-NAR. MISTUITOR devót adj. v. CREDINCIOS. CUfTLNîC, CUVIOS. EVLAVIOS f K,S. PREA< 1 1 IMN-CIOS. RELIGIOS. SMERIT. DEVOTA vb. a (•-(■) consacra, n (»"> dâitii, a (se) dedica, a (se) destin:., a (se) hăiă, , a (se) închina, (rar) a (í,c) apl'ea, (înv.) a (se) deda, a tse) meni, a (se)piidădi a (se) şerbi, (uiecism înv.) a (se) afierosi. f.Sía ~ Inticiu i viată binelui obştesc.) DEVOTAMENT s. 1. abnegaţie, ('UT urc, (înv.) devotáre, sadacál. (A muncii ti ~ > 2. cinste, tredinlă, fidelitate, stat. rnitie, (livr.) lealitate, înv, şi reg.) priíntâ. (~ soţiei faţă de soţ.) DEVOTÁRE s. consacrare, dedicare, nesti nare, închinare. (~ vieţii sale unei con:- nobile.) devotáre s. v. ABNEGAŢIE. DĂRUIRE. DEVOTAMENT. DEVOTAT adj. rinstit, crec!;iicir rapid, repede, (rar) tudíla, (pop.) . i-.ábă, momentan, (înv. şi reg.) neprislán, . i mi, (reg.) mintenaş, mmteni, (înv.) peşin, te;!.er-mécher. (Să ie întorci ~.) 2. timpuriu, ipopA degrabă. (Astăzi se culcă ~.) DEXTERITATE s. abilitate, destt .tiicie, dibăcie, ingeniozitate, iscusinţă, istetie, isteţime, îndemânare, pricepere, stihiiă. i.iUnt. uşurinţă, (pop.) meşteşjg, meştesuyue ti.) 2. (prin Olt. şi Munt.) a tecui. (A ~ faso -i.) 3. (reg.) a scobi. (A ~ alune.) DEZGHIOCARE s. dezghiocat. (~ pu limbului de pe ştiuleţi.) DEZGHIOCAT s. dezghiocare. (~ poru- bu-lui de pe ştiuleţi.) dezglodá vb. v. DESPOTMOLI. DEZGOLÍ vb. a (se) despuia, a (se) de?) răea, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. şi Bucov.) a (se) târşi. (S-a ~ pínă la piele.) DEZGOLÍRE s. despuiere, dezbrăcare, (p"l>.) golire. (~ cuiva, la baie.) DEZGOLÂT adj. despuiat, dezbrăcat, gol, neâmbrăcat, nud, (reg.) pieligós, (Transilv. şi Mold.) târşít. (Om ~.) DEZGROPA vb. 1. a deshuma, a exh. ma, (înv. şi reg.) a dezmormânta. (A ~ un mort.} 2. a scoate. (A ~ un bolovan din pan Int.} DEZGROPARE s. 1. deshumare, dezgropat, exhumare. (~ unui mort.) 2. scoatere. (~ unui bolovan din pămlnl.) DEZGROPAT s. deshumare, dezgropare, exhumare. (~ unui mort.) DEZGUST s. aversiune, greaţă, îngreto-are, oroare, repulsie, scírbă, silă, (livr.) repugnantă, (rar) nesuferíre, (pop. şi fam.) lehamite, (:nv.) urî't, (pop. fig.) saţ. (Simte un ~ de neânvins.) DEZGUSTA vb. a (se) îngreţoşa, a (se) sătura, a (se) scârbi, (reg.) a (se) scârboli, (Mold. şi Bucov.) a (se) lehămeti, a (se) lebămetisi, a (se) lehămetui, (înv.) a (se) îngreţa, a (se) îngreţălui, (fam. fig.) a (i se ) acri. (S-a ~ de tot ce-a văzut acolo.) DEZ GUSTARE s. îngreţoşare, scirbire. (~ cuiva de cele văzute.) DEZGUSTAT adj. îngreţoşat, sătul, săturat, scârbit, (Mold. şi Bucov.) lehămetít, leluVue-tuít. (Om ~.) DEZGUSTĂTOR adj 1. dizgraţios, greţos, hidos, oribil, respingător, scirbos, (hvr ) imund, (reg) mâisav, (fam fig) borât (~ la înfati-şare ) 2. greţos, oribil, scârbos, sinistru (Un rlnjet ~ ) 3. dezagreabil, displăcut, disgiaţios, greţos, gieu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, putui os, rău, respingător, scirbos, unt, rău mirositor, (hvr ) fetid, miasmatic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv si pop ) scirnav, (m\ ) scirbavmc, scirbelmc (Un miros ~ ) 4. infect, oribil, respingător scirbos (Ce caracter ~ !) 5. monstruos, odios, oribil, resping itoi, (hvr) abominabil (O fapta ~ ) 6. infect respingător, scirbos, spurcat, (pop ) scirnav (~ treaba!) DFZÂCE vb 1. a nega, a îetracta, a tăgădui (A ~ tot ceea ce spusese ) 2. a se contrazice (îe rog sa nu te ~ ) DEZIDLRAI s I. ccreie, cermţi, dorinţă, exigenţa, (înv ) postulat (Ln ~ îndreptăţit ) 2. doleanţă, uonuţa (Si a exprimat ~ ) DEZILUZIE s decepţie, dezamăgire, (fam fig) dezumflare ( 1 încercat o ci uita ~ ) DEZILUZIONA \b i decepţiona a dezamăgi, (Hm fig) a di/umfli (M ai ~ erunt ) DLZ1I L7ION ANI ad| deccptionant, de ziniagitoi (Ln \/c('atol ~ ) DEZIIL/IO\\l ad| ciccptionat dezamăgit, (fam fi, ) di/un fi ' (in îndrăgostii ~ ) DEZINfrCIV \1 (li] D ) 1 i curăţa (4 ~ o plaga ) 2 a si ci ii /a (4 ~ un mediu ) DEZINrECT VN I t'j s (FARM, MED) (i u ) sleiiliza i1 DrziNirCl \Rr s (ULD ) l. dczmfectie (~ unei placj ) 2 u/infecţie sterilizai e (~ unííí medii , DLZINn (J\í ,dj (MED ) aseptic, steni, sterih/al (Pi i i ei t ~ ) DE7IMEÍTH s (MFD ) 1 de/mfecfiie (~ unei pic gi ) 2. de/infcctiie stuihzare (~ unui n idiu )

DJ71\IIbR\ \b i (se) de/asieg? (Ln corp cine sa ~ ) DIZINTLGR\Rr s dezagiegaic (~ unui corp ) DE7INILGR VT adj dezagregat (Corp ~ ) DEZINTERES s de/mtercsaie indiferenta, nepăsare (Ln ~ condamnabil ) DEZINTERESARE s dezinteres mdifeienţă, nepăsare (O ~ condamnabila ) DEZIN\ÓLT adj. degajat, firesc natural, neafectat, ncartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (hvr) nonşalant, (înv) piostatic. (O atitudine ~, cu gesturi ~ ) DEZINVOLTURĂ s degajare, firesc, naturaleţe, simplitate, spontaneitate, (livi ) nonşalanţă, (rar) natural, (m-\ ) naturahtáte (O mare ~ în comportarea cuiva ) DEZLĂNŢUÍ \b 1. a se declanşa, a se is< i a izbucni, a (se) porni, a se stirm, (rai) a se prăvăli, (mv si îeg) a se dezlega, a se scorni, (înv ) a se scula, a se sparge a sta, (fig ) a se apunde (S-a ~ o furtuna, un conflict.) 2. a cauza, a declanşa, a determina, a genera, a isca, a naşte, a pricmui, a prilejui, a pioduce a provoca, a stirm, (mv şi reg ) a scoim (m\ ) a pricini, a pnleji (Atitudinea Im a ~ di cutii furtunoase ) 3. a clocoti (Marea se ~ ) DEZLĂNŢUIRE s declanşare, iscare izbucnire, începere, pornire, producere stiimic venire, (înv şi reg) scornire, (in\ ) pioiupuc, prorupţie (înainte de ~ vijeliei ) DEZLĂNŢUIT adj debordant, fuitunos, impetuos, năvalnic, nestăpinit, nestăvilit tumultuos (Un ritm ~) DEZLEGA vb 1 a (se) desface (A ~ im pachet ) 2. a deznoda (~ nodmile unei W ii ) 3. a clarifica, a descifia, a desluşi a i\ ilica a lămuri a limpezi a re/olva i soluli ni (A ~ enigma ) 4. a ghici (4 ~ o iimiUluia ) 5. (BIS ) a ierta (Preotul 11 ~ de paiaţe ) dezlega vb v DECLANŞA DT 71 AM UI ISCA IZBUCNI PORNI STÂRM DEZLEGARE s 1. desfacere (~ inui pachet ) 2. de/nodare (~ unui nod de Iu ifiata ) 3. clarificare, desluşire, elucichie, explicite, explicaţie, lămurire, limpezire, picci/aic, îezol vare, soluţie, soluţionai e (in\ ) pliiofoue, răspicaie, (fig) cheie, discilcire (~ miei probleme ) 4. (MAT , conci )iăspuns iczultat, soluţie (~ unei probleme ) 5 (BIS ) mtire pocămtă, (înv ) pocăi inie (~ rfe /ii ie) DEZLEGAT adj 1 desfăcut (ln pachet ~ ) 2. deznodat (O sfoara ~ ) DEZLIPI \b 1. a (se) desface a (se) des prinde (S a ~ dm locul unde era lipit ) 2. a (se) depărta, a (se) îndepărta (Sa mi le ~ de el ) DEZLIPIRE s 1. dcsfaceie despnndeie, detaşare (~ a ceva dm locul unde era lipit, prins ) 2. depărtai e îndepărtare (~ lm de casa ) DEZLIPÍT adj desfăcut desprins 'Un element ~ dmti un ansamblu ) dezliná \b v DLS1R\MA R U»I SC V-MOSA dezlânáre s \ DESTRĂMARE SCAMOSARr dezlânat adj v DESTRĂMAT PROI IN RĂRIT SCĂMOSAT DEZLOCUÍ1 adj dislocat (Ln lichid ~ ) DEZMĂŢ s 1. corupţie decadenţă, clei ulii o, depravare, desfrânare, desfriu destul) lui, imoralitate, perdiţie, perversitate, peiveisiunc, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune \i-ciu, (rar) deşănţare, (înv ) aselghiciune, aselalne, desfătare, preacurvie, pieacuiMic, preaiu bue, (fig) descompunere, putreziciune, (rir fig) putrefacţie, (in\ fig) putrejune (Staiea de ~ din malta societate ) 2. desfriu, oi-ie, (h\r ) bacanálă, libertinaj, luxuia, (im si pop ) scirnăvie, (mv) rusmáre slobozenie,, slobozie, 7ampaiahc (A fost un adevaiat ~ ) ilc/.iiiăla vb \ CORUPE DI CĂDI \. DEPRAVA DESFRINA DESLRABUA PER\ERTI STRICA MC IA DEZMĂŢAT adj , s 1. adj coiupt deca/ut, depra\at desfnnat, destrăbălat, imoial, net u şinat, pervertit, strict, vicios, (livr.) libertin, (rar) deşănţat, (pop. şi fam.) parşiv, (pop.) deşucheat, (înv. şi reg.) ruşinat, (reg.) şucheát, teşmenít, (înv.) aselghicésc, demoralizat, spurcat. (Om ~.) 2. adj., s. depravat, desfrânat, destrăbălat, imoral, stricat, (pop.) curvár, (înv.) preacurvár, preacurvitór. (Bărbat ~.) DEZxMEMBRÁ vb. (fig.( a (se) descompune, a (se) destrăma. (O familii; care s-a ~.) DEZMEMBRARE s. (fig.) descompunere, destrămare. (~ unei familii.) DEZMEMBRAT adj. (fig.) descompus, destrămat. (O familie ~.)

dezmetic adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. DESCREIERAT. NEBUN. SMINTI í\ ŢICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU. DEZMETICI vb. 1. a se reculege, a se regăsi, a-şi reveni, a se trezi, (înv.) a se dezmeţi, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbată. (S-a ~ destul de repede şi a acţionat normal.) 2. a (se) Uezi, (rar) a se dezbată. (S-a ~ după chef.) DEZMETICIRE s. reculegere, regăsire, revenire, trezire. (~ cuiva din uluială.) Dh/MEiiClT adj. recules, trezit, (rar) de/ameţit. (Un om ~ din uluială.) (ieziiieâí vb. v. DEZMETICI. RECULEGE. REGĂSI. REVENI. TREZI. DEZMIERDÁ vb. a alinta, a mângiia, (pop. şi fam.) a giugiuli, (pop.) a drăgosti, (reg.) a adia, a guguli, a inádári, a milui. a nineri, (prin Ban. şi Transilv.) a baia, (înv.) a măguli. (Îl ~ cu duioşie.) .íezmâenlá vb. v. DELECTA. DESFĂTA. RĂSFĂŢA.. DEZMIERDARE s. alintare, mângâiere, (rar; alint, iniiigâietúrâ, (pop, şi fam.) giugiuleală, (pop.) alintătúră, drăţosteálă, drăgostíre, (in\. şi reg.) olastiseálă. (~ilc iubirii.) DEZMIERDAT adj. alintat, mingiiut. (Iubită ~. > dezmierdat adj. v. ALINTAT. ALINTĂTOR. COCOLIi'. DEZMIERDĂTOR. MÂNGÂIE-TOR. RĂSFĂŢAT. RĂZGÂIAT. DEZMIERDĂTOR adj. 1. alintător, mângiie-tor, (înv.) dezmierdat, măgulitor. (Gesturi ~.) 2. afectuos, drag, drăgăstos, duios, iubitor, mnigiietor, tandru, (BIV.) mingiiós, (fig.) cald. (Cuvinte ~ . ( 3. alintător, hipocoristic. (Sens~.) DEZMINŢI vb. 1. a contesta, a nega, a renega, a tăgădui, (înv.) ^ protesta. (~ adevărul celor afirmate.) 2. a contrazice, a infirma. (Acest fapt ~ părerea curentă.) DEZM iNŢÍRE s. contestare, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tăgăduialâ, tăgăduire, (înv.) tágă, făgăduinţă. (~ celor afirmate de cineva.) dczmlniă vb. v. CALMA. DOMOLI. ÎMBLlNZI. ÎMBUNA. ÎMPĂCA. LINIŞTI. POTOLI. dezmintă vb. v. DESFĂTUI. dezmormintá vb. v. DEZGROPA. DESHUMA. EXHUMA. DEZMORŢEÁLĂ s. dezgheţare, dezmor-ţire. (~ cuiva la gura sobei.) DEZMORŢI vb. a (se) dezgheţa. (Se ~ puţin la gura sobei. ) DEZMORŢÍRE s. dezgheţare, dezmorţeală. (~ cuiva la gura sobei.) DEZMOŞTENÍ vb. (JUR.) (înv.) a descli-ronomisi. (Şi-a ~ fiul.) DEZNĂDĂ.IDUÍ vb. a despera, (înv.) a apelpisi. (A ~ să mai aştepte.) deznădăjduíre s. v. DESPERARE. DEZNĂDEJDE. DEZNĂDĂJDUIT adj. desperat, (pop.) pierit, (înv.) apelpisít. (Om ~.) DEZNĂDEJDE s. desperare, (rar) deznădăjduíre, (înv.) apelpisíe, d. v. DESPO TMOLI. DEZOBIŞNUÍ vb. a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dc/.tfăţn, a (se) lăsa, a scap i, (i'ig.) a (>.') scuturi, (fam. fig.) a înţărca. (Se ~ eh un viciu.) DEZOBIŞNUÍRE s. debarns ire, dezbărarr, dezvăţ, de/- áţare, scăpare. (~ de un viciu. í DEZOLANT adj. 1. demoralizant, deprimant, deseurajant, mohoril, posomorit, trist, (rar' ■ 'ezolatór, p >súe. (Un peisaj ~.) 2. apăsăto-', deprimant, sumbru, (fig.( negru. (Glnduri ~. ■ dczolatór ad|. v. DEMORALIZANT. DEPRIMANT. DESCURAJANT. DEZOLAN''. MO-ítORÂT. POSOMORIT. TRIST. DEZONOARE s. necinste, rutine, (pop.) ocară, (înv. şi reg.) ponós, ponóslu. (A'u poatt Indura ~.) DEZONORA vb. 1. a batjocori, a compromite, a necinsti, a terfeli, (fig.) a întina, a minj!, Í. murdări,

a păta, a pingări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (A încercat să-i ~ memoria. } 2. a (se) degrada, a (se) in.osi, a (se( umili, (fig.) a (se) cobor,, a (se) srobon. (Munca ni: le ~.) 3. a (se) descalifica. (S-a ~ pe viată.) DEZONORANT adj. 1. compromiţător, degradant, infamant, înjositor, nedemn, ruşinos, (livr.) dif'.mánt, (rar) degradaiór, (înv.) necin slitór, pieízătór. (O faptă ~.) 2. degradant, înjositor, ruşinos, umilitor. (O situaţie ~.; DEZONORÁRE s. batjocorire, compromitere, necinstire, tcfelire, (fig.) întinare, mân-jíre, murdărire, pátáre, pim.ărtre, profanare, spurcare, (inv. íig.) pi of (naţiune. (~ memoriei cuiva.) DEZONORAT adj. compromis, discreditat, necinstit, terfelit, (fig.) pătat, pângăi'it, profanat. (Un om ~.) DEZORDINE s. 1. debandadă, dezorganizare, haos, neorânduială, zăpăceală, (-ir) neór-dine, (Mold.) calamandrós, (fam.) brambu-reálă, harababură. (O mare ~ în activitatea unei instituţii.) 2. deranj, neorânduială, zăpăceală, (rar) neórdine, (Mold.) calamandrós, (íam.) bra.nbureală, harababură. (E mare ~ la ei în casă.) 3. neorânduială, răvăşeală, zăpăceală, (fam.) brambureálă, harababură, talmeş-bálmeş, (fam. fig.) balamuc. (Ce mare ~ e în hlrtiile tale.) 4. babilonie, haos, încurcătură, zăpăceală, (înv.) vaviloníe. (E o ~ de nedescris!) 5. neglijenţă, neângrijire, (livr.) Incurie, (înv.) negríjă. (~ în ţinută.) G. tulburare, (înv.) neaşezáre. (S-au produs unele ~ sociale.) DEZORDONAT adj. 1. neglijent, neângrijit, (prin Munt.) tâlós, (fam.) deşănţat. (O ţinută ~.) 2. haotic. (Mişcări ~.) DEZORGANIZARE s. debandadă, dezordine, haos, neorânduială, zăpăceală, (rar) neór-dine, (Mold.) calairandrós, (íam.) brambureálă, harababură. (O mare ~ !n activitatea unei instituţii.) DEZORIENTA \b. a deruta, a descumpăni, a încurc:!, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea aflată ltt ~.) DEZORIEN'IÁRL s. derută, descumpăniie, Sncnrcitură, neclumi"'ire, perplexitate, zăpăceală, (livr.) deconcertare. (Siare de ~.) DEZORIENTA'," adj. 1. derutat, descumpănit, ii eurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (ii\r.) deconcert..i, (înv. si fam.) sastisit. (A lămas ~ ) 2. aiurii, buirnac, buimăcii, derutat, descumpănit, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) ■"ăbăúc, (Mold.) zălud (fig.) împrăştiat. (Ce om ~ 1) DEZRÁ DĂC1NÁ \i . (.Ar.) a eraoica. (A ~ un arbore.) DEZRĂDĂCINARE s. (livr.) eradicare. (~ unui copac.) de/ră«ăi.r,át, di v. L\'S 1RĂ1NAT. STRĂIN. DE/KOiâí \ 1 a (st) tiibera, a (se) emancipa, a (se) !ib\< danie, (rar) sincerităţi (pi.). (La fălt, mare, nobil, (înv. şi pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagoród, blagoródnic, (grecism înv.) evghenicós, evghenís, (fam. şi peior.) simandicos. (De neam ~.) 7. elegant, (livr. şi fam."1 şic. (0 toaletă ~.) 8. academic, solemn, (livr.) elevat. (Ton ~.) DISTOMATÓZĂ s. (MED. VET. ) fasciolozá gălbează. DISTONANT adj. 1. inadecvat, n. adecvat necorespunzăior, nepotrivit, (fig ) deplasai (Un element ~ faţă de ansamblu > 2. diseor dant, disonant, nearmonios, strident. (Sunete ~.) DISTONANTĂ s. dezacord, discordanţă, discrepanţă, disonanţă, neconcordanţă, nepotrivire, stridenţă. (~ Ini ie elementele unui ansamblu.) DISTRA vb. a se amu/a. a se desfăta, a se dispune, a se înveseli, a petrece, a ricle, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a (se) libovi. (Beau şi se ~. ) DISTRACTIV adj. agreabil, amu/unt, drăguţ, plăcut. (Un spectacol ~.) DISTRACŢIE s, 1.1. agrement, amuzament, divertisment, plăcere, (in\.) zéfcliiu. (Parc de ~ ii.) 2. amuzament, joacă, (inv.) zăbavă. (Dragostea nu este o ~.) 3. petrecere, plăcere. (Viaţă plină de ~ii.) II. absenţă, neatenţie. (E de-o ~ condamnabilă.) distrage vb. v. AMUZA. DESFĂTA. DISPUNE. DISTRA. ÎNVESELI. PETRECE RÂDE. VESELI. DISTRAT adj. absent, neatent, (M-.ld.) uitít, (fig.) căscat. împrăştiat. (Un om ~.) DISTRIBUI vb. 1. a împărţi, a repartiza (înv.) a repartira, a repărţi. (.1 ~ plinea.) 2, a atribui, a da, a împărţi, a repartiza. (A ~ loturi de casă ţăranilor.) 3. a afecta, a destina, a repartiza. (A ~ un fond important pentru construcţii.) 4. a aranja, a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a grupa, a împărţi, a întocmi, a ordona, a organiza, a ormdui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rindui, a sistematiza, (pop.) a chiti, a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) DISTRIBUIRE s. 1. distribuţie, împărţire, repartiţie, repartizare, (înv.) repărţíre. (~ unor ajutoare pentru sinistraţi.) 2. atribuire, împărţire, repartizare. (~ unor loturi de casa.) 3. aranjare, aşezare, clasare, clasificare, împărţire, ordonare, repartizare, rânduială, rin-duire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.)

DISTRIBUITOR s. 1. împărţitor. (~ de ziare.) 2. (TEHN.) repariizor. DISTRIBUŢIE s. 1. distribuire, împărţire, repartiţie, repartizare, (înv.) repărţíre. (~ unor ajutoare pentru sinistraţi.) 2. alcătuire, aranjament, aşezare, dispunere, întocmire, rânduială. structură. (O anumită ~ a lucrurilor.) DISTRÍCT s. comitat, (înv.. în Transilv.) varméghie, (turcism înv.) caza. (Un ~ din vechea Anglie.) DISTRUCTIV adj. devastator, dezastruos, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditór, (înv. şi pop.) pierzător, (înv.) dără-pănătór, pustiiciós, risipitor, ruinós. (Ar/iunea ~ a vlntului.) DISTRUGĂTOR adj., s. 1. adj. devastator, dezastruos, distructiv, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditór, (înv. şi pop.) pierzător, (înv.( dărăpănătór. pustiiciós, risipitor, ruinós. (Acţiunea ~ a vlntului.) 2. adj. nimicitor, omorâtor, ucigător. (O substanţă ~.) 3. adj. mistuitor, nimicitor, pustiitor. (Un foc ~.) 4. s. (MAR.) contratorpilor. DISTRUGE vb. 1. a devasta, a nimici, a pârjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfârşi, a strica. (Duşmanii au ~ regiunea.) 2. a desfiinţa, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A ~ pur si simplu lotul In cale.) 3. a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, a stârpi, (pop. şi fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a concern, a snopi, a stropşi. (A ~ întreaga populaţie.) 4. a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfă-râma, a zdrobi, a zvinta, (înv. şi pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. şi reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroşi, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropşi, a târî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (1-a ~ pe duşmani.) 5. a nimici, a rade, a zdrobi, (înv. şi reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a şterge. (A ~ cetatea.) 6. a (se) nenoroci, a (se) prăpădi, (înv. şi reg.) a (se) ticăloşi, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a ~.) 7. a ataca, a strica, a vătăma, a zdruncina, (fig.) a ruina. (Aceste eforturi i-au ~ sănătatea.) 8. a mistui, a nimici, a prăpădi. (Focul a ~ totul.) 9. a (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 10. a nimici, (fig.) a sfărâma, a ucide," a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.) 11. a (se) mânca, a (se) roade. (Moliile au ~ haina.) \. DISTRUGERE s. 1. devastare, nimicire, pârjolire, pustiire, (înv.)T risipă. (~ regiunii de către duşman.) 2. exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, stârpire, (rar) măcelărit, (pop. şi fam.) căsăpire. (~-populaţiei, de către duşman.) 3. nimicire, potopire, prăpădire, sfărâmare, zdrobire, (înv. şi pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicáre. (~ armatei duşmane In luptă.) 4. nimicire, zdrobire, (înv. şi reg.) spargere.' (~f Gomorei şi a Sodomei.) 3. (fig.) ruinare. (~ sănătăţii.) 6. nimicire, prăpădire, stricare. (~ recoltei din cauza ploilor.) DISTRUS adj. 1. devastat, nimicit, pirjo-lit, pustiit. (Un teritoriu ~ în urma războiului.) 2. exterminat, nimicit, stârpit. (O populaţie ~.) 3. nimicii, potopit, prăpădit, zdrobit, (înv. şi pop.) risipit, (pop.) zdrumicát, (înv.) stropşit. (Duşmanul zăcea ~.) 4. nimicit, zdrobit, (înv. şi reg.) spart. (O cetate ~.j 5. (fig.) ruinat. (Cu sănătatea ~.) diştérne vb. v. DESFĂŞURA. ÎNTINDE. D1TIONÂT s. (CHIM.) hirirosulfit. DIURN adj. -ilnic. (Plimbare ~.) DIURNÍST s. zilier. (Lucrează pe un şantier ta ~.) DIVAGA vb. a se abate, a se depărta, a devia, a se îndepărta. (înv.) a (se) scăpata. (Am ~ de la subiect.) DIVAGARE s. digresiune, divagaţie, (livr.) excurs, (fie;.) ocol, paranteză. (A făcut o lungă ~ până a ajunge la subiect.) DIVAGAŢIE s. digresiune, divagare, (livr.) excurs, (fig.) ocol, paranteză. (O lungă ~ de la subiect.) DIVAN s. (IST.) consiliu, sfat, (înv.) scaun, tănáci. (~ domnesc.) divan s. v. ACŢIUNE. CAUZĂ. JUDECATĂ. PROCES. DÍVĂ s. star, vedetă, (fig.) stea. (O ~ de cinema.) divă s. v. MINUNE. MIRACOL. divăní vb. v. CONSULTA. SFĂTUI. DIVERGENT adj. 1. deosebit, diferit. (Au teorii ~ asupra . . . ) 2. contradictoriu, contrar, opus, potrivnic, (rar) contrazicător. (Păreri ~.) DIVERGENŢĂ s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, .LÍVrend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neânţelegere, vrajbă, zizanie, (înv. şi pop.) price, pricină, sfadă, (pop. şi fam.) cârcotă, dihonie, rî'că, (pop.) harţă, (înv. şi reg.) pricáz, scirbă, toi, (reg.) bucluc, liâră, poáncă, sfădălíe, zoâlă, (Mold. şi Transilv.) poară, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (inv.) dezunire, gilceyíre, împoncişáre, judeţ, neaşezare, neunire, pî'ră, pricinuíre, pricíre, prigoană, prigonire, zavistie, zurbávă,

(grecism înv.) filonichíe, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.) 2. neânţelegere, (livr. fig.) fricţiune. (Mai există unele ~ intre părţi.) DIVERS adj. 1. deosebit, diferit, felurit, variat, (înv. şi pop.) osebit, (înv.) despărţit, váriu. (Un sortiment ~ d mărfuri.) 2. diferit, felurit, pestriţ, variat. (í'n public ~.) 3. felurit, multiplu, variat. (Aspecte ~.) DIVERSIFICĂ vb. a (se) ramifica. (A ~ producţia.) DIVERSIFICARE s. ramificare. (~ producţiei.) DIVERSITATE s. felurime, multiplicitate, multilateralitate, pluralitate, variaţie, varietate. (O ~ de aspecte.) DIVERTISMENT s. agrement, amuzament, distracţie, plăcere. (înv.) zéfchiu. (Parc de ~.) diví vb. v. CRUCI. MINUNA. MIRA. NEDUMERI. UIMI. ULUI. DIVÍDE vb. 1. a despărţi, a diviza, a frac-ţiona, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a scinda, a secţiona, a separa, a tăia. (A ~ un întreg în patru sferturi.) 2. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) dividend s. v. DEÂMPĂRŢIT. DIVÍDERE s. divizare, diviziune, fracţionare, fragmentare, îmbucătăţire, împărţire, secţionare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentáţie. (~ unui întreg.) DIVÍN adj. (BIS.) 1. ceresc, dumnezeiesc, sfânt, (livr.) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (pop.) sânt, (înv.) minunat, preaânált. (Pronia ~.) 2. ceresc, dumnezeiesc, providenţial. (Dar ~.) 3. bisericesc, religios. (Serviciu ~.) 4. sacramental, sacru, sfânt. (Lucrurile ~.) divin adj., adv. v. MINUNAT. SPLENDID. SUPERB. DIVINITATE s. (BIS.) 1. atotputernicul (art.), creatorul (art.), domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providenţă, puternicul (art.), stăpânul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaânáltul (art.), preaputérnicul (art.), (înv. şi pop.) pronie, (pop.) sfî'ntul (art.), sî'ntul (art.), (înv.) atotţiitórul (art.), tvoréţ, zeu. 2. cer, dumnezeire, pronie, providenţă. (~ să-l aibă în pază.) 3. dumnezeu, idol, zeitate, zeu, (înv.) bolovan, boz, chip, făptură, simulacru, zân. (~ pagină.) DIVINIZA vb. 1. a deifica, a zeifica, (înv.) a îndumnezei. (A ~ un pămlntean.) 2. (livr.) a apoteoza. (În antichitate, unii eroi erau ~.) 3. a adora, a idolatriza, a venera, (înv.) a cinsti, a slăvi. (Îşi ~ solia.) DIVINIZARE s. 1. deificare, zeificare, (înv.) îndumnezeíre. (~ unui muritor.) 2. (livr.) apoteoză. (~ unui erou, In antichitate.) 3. adorare, idolatrizare, venerare. (~ iubitei.) DIVINIZAT adj. 1. deificat, zeificat, (înv.) îndumnezeit, înzeít. (Pămlntean ~.) 2. adorat, idolatrizat, venerat, (înv.) cinstit. (Iubită ~.) DIVIZA vb. 1. a despărţi, a divide, a fracţiona, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a scinda, a secţiona, a separa, a tăia. (~ bucata In trei.) 2. a fragmenta, a împărţi, a segmenta. (A ~ o frază In propoziţii.) 3. (FIZ.) a fisiona, a scinda. (A ~ nucleul atomic.) DIVIZARE s. 1. dividere, diviziune, fracţionare, fragmentare, îmbucătăţire, împărţire, secţionare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentáţie. (~ unui întreg.) 2. descompunere, desfacere, despărţire, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuíre. (~ în particule a unui corp.) 3. (FIZ.) fisionare, fisiune, scindare. (~ nucleului atomic.) DIVIZAT adj. fracţionat, fragmentat, împărţit, segmentat. (Un iot ~.) DIVÍZIE s. (SPORT) categorie. (Echipă de ~ A.) DIVIZIONÍSM s. (PICT.) poantilism. DIVIZ1ONÍST adj., s. (PICT.) poantilist. (Pictor ~.) DIVIZIUNE s. 1. dividere, divizare, fracţionare, fragmentare, îmbucătăţire, împărţire, secţionare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentáţie. (~ unui întreg.) 2. despărţire, împărţire. (~ capitolelor unei cărţi.) 3. parte, secţiune. (Lucrarea are trei mari ~.) 4. gradaţie. (~ a unui termometru.) DIVIZÓR s. (MAT.) împărţitor. DIVORŢ s. (JUR.) despărţire, separare, separaţie, (pop.) despărţenie. (~ între soţi.) DIVORŢA vb. (JUR.) a (se) despărţi, a (se) separa, (înv.) a (se) împărţi. (Soţii s-au ~.) DIVORŢAT adj. (JUR.) despărţit, (înv.) împărţit. (Soţi ~.) DIVULGA vb. a declara, a destăinui, a dezvălui, a împărtăşi, a încredinţa, a mărturisi, a releva, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. şi pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ un mare secret.) DIVULGARE s. destăinuire, dezvăluire, împărtăşire, încredinţare mărturisire, revelare, spovedire. (~

unui secret.) DIZENTERIE s. (MED.) (pop.) treápăd, vintre, (înv. şi reg.) scursură, (reg.) pântecáre, pântecăríe, (înv.) apa-trândului. DIZGRAŢIOS adj. 1. dezgustător, greţos, hidos, oribil, respingător, scârbos, (livr.) imund, (reg.) mârşav, (fam. fig.) borî't. (~ la înfăţişare.) 2. dezagreabil, dezgustător, displăcut, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scârbos, urât, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatíc. pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv. şi pop.) scârnav, (înv.) scârbávnic, scârbélnic. (Un miros ~.) DIZOLVA vb. 1. a solvi, a topi. (A ~ zahărul în apă.) 2. a desfiinţa. (A ~ o organizaţie.) DIZOLVÁBIL adj. solubil. (O substanţă ~.) DIZOLVANT s. (CHIM.) solvent. DIZOLVARE s. 1. solvire, topire, topit. (~ zahărului In apă.) 2. desfiinţare. (~ unei organizaţii.) DIZOLVAT adj., s. 1. adj. topit. (Zahăr ~.) 2. s. (CHIM.) solvat. dícă s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. dâcós adj., s. v. GELOS. INVIDIOS. PIZMAŞ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS. dâiboánă s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. VALVÂRTEJ. VÂLTOARE. VÂRTEJ. VOLBURĂ. dâlmă s. v. DÂMB. ÎNĂLŢIME. RIDICĂTU-RĂ. DÂMB s. (GEOGR.) înălţime, ridicătură, (rar) înălţătúrá, (reg.) dâlmă. (înaintea dealului se află un ~.) DÂMBULÉŢ s. (GEOGR.) dâmbuşor. DÂMBUŞÓR s. (GEOGR.) dimbuleţ. dâusa s. art. v. NEVASTĂ. SOŢIE. dânsele s. pi. art. IELE. *• DINSUL pron. dumnealui, el, (pop.) dumneasá, (înv.) núsul. dínsul s. art. v. BĂRBAT. SOŢ. DIRĂ s. 1. urmă. (reg.) şarampói, (rar fig.) brazdă. (O ~ de slnge.) 2. dungă, fascicul, fâşie, rază, trâmbă, (fig.) sprinceană. (O ~ de lumină.) dirdálă s, v. AMENDĂ. GLOABĂ. MÂR-ŢOAGĂ. PENALITATE. PENALIZARE. dârdálă s.. adj. v. CLĂNTĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU.VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. DÂRDÂÍ vb. 1. a tremura. (~ de frig.) 2. a clănţăni. (Îi~ dinţii.) 3. a se clătina, a se cutremura, a dudui, a tremura, a se zgudui, (Mold. şi Transilv.) a durdui, (înv.) a se ridica. (~ pereţii.) dârdlí vb. v. FLECARI ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. DÂRDÂIÁLĂ s. 1. dârdâit, tremur tremurat, tremurătură, tremurici. (O ~ de frig ) 2. clănţăneală, clănţănire, clănţănit, clănţănitură, dârdâit. (~ dinţilor.) dârdiiálă s. v. FLECĂREALĂ. FLECAR IE. FLECARIRE. FLECAR IT. LIMBUŢIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ SPOROVĂI-RE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂ-SUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE. DÂRDÂÂT s. 1. dârdâiaâă, tremur, tremurat, tremurătură, tremurici. (Un ~ de frig.) 2. clănţăneală, clănţănire, clănţănit, clănţănitură, dârdâiaâă. (~ dinţilor.) dârdâit s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUŢIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂ-IRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂI-FĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE. dârdoră s. v. TOI. ZOR. dlrâí vb. v. ZGÂRIA. dlrjálă s. v. BÂTĂ. CIOMAG. COADĂ. MĂCIUCĂ. MÂNER. PAR. PRĂJINĂ. dirloágă s. v. GLOABĂ. MÂRŢOAGĂ. dlrmoiá vb. v. CERNE. DA. dârmotín s. v. OSUL-IEPURELUI. dirmóz s. v. COACĂZĂ. dârstár s. v. PIUAR.

dârstă s. v. PIUĂ. uârválă s. v. CORVOADĂ. DÂRZ adj. 1. brav, curajos, cutezător, inimos, îndrăzneţ, neânfricat, semeţ, viteaz, (livr.) intrepíd, petulánt, temerar, (rar) bărbat, (înv. şi pop.) voinic, (înv.) hrăbór, neânfricoşat. (Om ~.) 2. decis, ferm, hotărât, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neşovăitor, statornic, (înv.) nepregetătór. (Un caracter ~.) 3. îndârjit, perseverent, stăruitor, tenace. (O muncă ~.) 4. aprig, disputat, îndârjit, înverşunat, (fig.) aprins. (O întrecere sportivă ~.) dirz adj. v. MÂNDRU. SEMEŢ. ŢANŢOŞ. DÂRZÉNIE s. 1. bărbăţie, bravură, curaj, cutezanţă, încumetare, îndrăzneală, neânfricare, semeţie, temeritate, (livr.) intrepiditáte, petulánţă, (rar) cutezáre, (pop. şi fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicíe, (înv.) dirzíe, îndrăzníre, mărinimie, semeţíre, (grecism înv.) táros. (Dovedeşte o mare ~ în acţiunile sale.) 2. fermitate, hotărâre, intransigenţă, neclintire, neân-duplecare, nestrămutare, neşovăíre, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepréget, (fig.) inflexibilitate. (0~ de granit.) 3. încăpăţânare, îndărătnicie, perseverenţă, persistenţă, stăruinţă, tenacitate, (rar) cerbicie. (~ în realizarea ţelului urmărit.) 4. îndlrjire, înverşunare. (~ unei dispute sportive.) dârzénie s. v. MÂNDRIE. SEMEŢIE. dârzíe s. v. BĂRBĂŢIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANŢĂ. DÂRZÉNIE. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. NEÂNFRICARE. SEMEŢIE. TEMERITATE. DO s. (MUZ.) (înv.) ut. (A'ota ~.) doamna-códrului s. v. BELADONĂ. MĂTRĂGUNĂ. DOAMNĂ s. 1. cucoană, madam, (pop.) jupâneásă, (ieşit din uz) damă, (grecism înv.) chera, (italienism înv.) signóră. 2. (pop.) vo-deásă, voduleásă, voievodeásă. (~ Tana, soţia domnitorului Moldovei.) doamnă s. v. NEVASTĂ. SOŢIE. doamnă-máre s. v. BELADONĂ. MĂTRĂGUNĂ, doar adv. v. CUMVA. OARE. OARECUM. POATE. DOAR adv., conj. 1. adv. abia, numai, tocmai, (reg.) taman. (Răspunsul îi vine ~ în zori.) 2. adv. exclusiv, numai. (~ atita ştiu.) 3. adv. exclusiv, numai, singur. (~ el m-a înţeles.) 4. adv. poate. (Aşteaptă ~ o face vreo greşeală.) 5. conj. (adversativ şi restrictiv) că. (~ nu mi-oi feşteli onoarea!) dóbăs. v. ABDOMEN. BURTĂ. PÂNTECE. DOBITOC s. animal, creatură, făptură, fiinţă, lighioană, necuvântător, vietate, vieţuitoare (înv.) dihanie, săzdánie, (fig.) suflare, (înv. fig.) zidire, ziditúră. (~oacele pădurii.) DOBITOCÉSC adj. prostesc. (O purtare ~.) DOBITOCÉŞTE adv. prosteşte. (Sa purtat ~.) DOBITOCIE s. 1. imbecilitate, neghiobie, nerozie, prosteală, prostie, tâmpenie, (înv.) prostime. (Era de-o ~ proverbială.) 2. idioţenie, idioţie, imbecilitate, inepţie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostăticíe. (A spus o mare ~.) DOBINDĂ s. (FIN.) camătă, procent, (înv. şi reg.) mită, (reg.) mâzdă, (inv.) aslám, interes, uzură. (~ luată de cămătar pentru banii împrumutaţi cuiva.) dobíndă s. v. AVANTAJ. BENEFICIU. CÂSTIG. FOLOS. JAF. JEFUIRE. JEFUIT. PRADĂ. PRĂDARE. PRĂDAT. PRĂDĂ-CIUNE. PROFIT. DOBÂNDÍ vb. 1. a căpăta, a obţine, a primi, (înv. şi reg.) a prinde, (înv.) a isprăvi, (fam. fig.) a pupa. (A ~ ceva în dar; a ~ învoire; a ~ ajutorul solicitat.) 2. a avea, a căpăta, a câştiga, a încasa, a obţine, a primi. (~ 10 lei de la mine dacă...) 3. a agonisi, a procura, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ cele necesare.) 4. a căpăta, a ciştiga, a obţine. (A ~ o mare faimă, o mare experienţă.) 5. a câştiga, a cuceri, a obţine, a realiza, a repurta, (Transilv.) a rnirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 6. a ciştiga, a cuceri. (A ~ titlul de campion.) doblndí vb. v. BATE. BIRUL CUCERI. ÎNFRÂNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. LUA. OCUPA. DOBÂNDÍRE s. 1. căpătâie, obţinere, primire. (~ a ajutorului.) 2. căpătare, câştigare, obţinere. (~ unei faime binemeritate.) 3. câştigare, cucerire, obţinere, realizare, repurtare. (~ unei strălucite victorii.) 4. câştigare, cucerire. (~ titlului de campion.) DOBORI vb. 1. a arunca, a azvârli, a culca, a dărima, a întinde, a lungi, a prăbuşi, a prăvăli, a răsturna, a trânti, (pop. şi fam.) a aşterne, (pop.) a păli, (înv. şi reg.) a răntuna, (înv.) a obori, a poligni, (fig.) a secera. (Cu un pumn l-a ~ la pămlnt.) 2. a culca, a tăvăli, (pop.) a pologi. (~ iarba in picioare.)

doborî vb. v. AJUNGE. BIRUI. COPLEŞI. COVÂRSI. CUPRINDE. ÎMPOVĂRA. ÎNFRÂNGE. ÎNVINGE. NĂPĂDI. PODIDI. PRINDE. RĂZBI. TOROPI. DOBORIRE s. 1- culcare, dărâmare, lungire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare, trântire, (înv.) răsturnătúră. (~ cuiva la pămlnt.) 2. aruncare, azvârlire, trântire. (~ călăreţului din şa.) 3. culcare, tăvălire. (~ ierbii la pămlnt.) DOBORIT adj. 1. culcat, răsturnat, trântit. (Nişte scaune ~.) 2. culcat, tăvălit, (pop.) poloaít. (Un lan de gríu ~.) docăní vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA. DOCÍL adj. ascultător, bun, cuminte, plecat, supus, (livr.) obedient, (înv.) ascultói. (Un copil ~.) DOCILITATE s. ascultare, cuminţenie, supunere, (livr.) obedientă, (rar) cuminţíe, sumisiune, supuşenie, (înv.) ascultămínt, plecăciune, subordináţie. (~ unei persoane.) doclád s. v. DARE DE SEAMĂ. RAPORT. REFERAT. SITUAŢIE. doct adj. v. CITIT. ERUDIT. ÎNVĂŢAT. SAVANT. DOCTOR s. medic, (înv.) vraci. DOCTORAND s. aspirant. (În unele íări ~ se numeşte aspirant.) DOCTORAT s. aspirantură. (În unele ţări ~ se numeşte aspirantură.) doctoreásă s. v. DOCTORIŢĂ. doctorésc adj. v. MEDICAL. doctoricésc adj. v. MEDICAL. DOCTORÍE s. (FARM.) leac, medicament, remediu, (înv. si reg.) medicină, spiţerie. (O ~ eficace In diabet.) DOCTORIŢĂ s. (pop. şi fam.) doctoreásă. DOCTRÍNÁ s. învăţătură, sistem, teorie. (~ economică.) DOCUMENT s. 1. act, dovadă, hârtie, izvor, înscris, piesă, (înv. şi pop.) scris, (înv. şi reg.) scrisoare, (înv.) carte, izvód, încredinţare, răvaş, sinet, teşchereá, úric, zápis. (Numeroase ~ atestă acest fapt istoric.) 2. act, hirtie, legitimaţie. (Rog, prezentaţi ~eie!) DOCUMENTĂ vb. a cerceta, a se informa, a studia, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (S-a ~ dacă nu sa mai scris despre asta.) DOCUMENTARE s. documentaţie, informare, informaţie. (Muncă de ~ preliminară.) DOCUMENTAT adj. informat. (Unom~.) DOCUMENTAŢIE s. documentare, informare, informaţie. (Muncă de ~.) DODECAFONIC adj. (MUZ.) dodecafonist. (Compoziţie ~.) DODECAFONÍE s. (MUZ.) dodecafonism. DODECAFONÍSM s. (MUZ.) dodecafonic DODECAFONÍST adj. (MUZ.) dodecafonic. (Compoziţie ~.) dodóc s. v. BULZ. dodóla s. art. v. PAPARUDĂ. dodoléţ adj. v. GOGONAT. dodoloáie s. v. PAPARUDĂ. doftori vb. v. CĂUTA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNGRIJI. ÎNSĂNĂTOŞI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. TRATA. VINDECA. doftorici vb. v. CĂUTA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNGRIJI. ÎNSĂNĂTOŞI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. TRATA. VINDECA. DOGAR s. (reg.) butár, (prin Transilv.) botár, (Mold.) butnar, (Transilv. şi Ban.) pínter. DOGĂRÍE s. (reg.) butăríe, butnăríe, butnă-rít. (Se ocupă cu ~.) DÓGGER s. (GEOL.) jurasic mediu. dogi vb. v. RĂGUŞI. dogit adj. v. HÂRÂIT. HÂRÂITOR. RĂGUŞIT. DOGMATIC s. dogmatist. (~ este adept al dogmatismului.) DOGOARE s. 1. arşiţă, caniculă, călduri (pi.), dogoreală, fierbinţeală, năbuşeală, năduf, năduşeală,

pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală, (livr.) torpoáre, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoáre, cócăt, crăpăt, năplăiálă, pî'clă, prepăt, prigoáre, puhăiálă, zăpúc, (prin Ban.) arsoáre, (Ban. şi Transilv.) friptoáre, (prin Olt.) jápsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, prípec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) 2. arşiţă, dogoreală, fierbinţeală, pară, văpaie. (~ focului.) DOGOREALĂ s. 1. arşiţă, caniculă, călduri (pi.), dogoare, fierbinţeală, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală, (livr.) torpoáre, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoáre, cócăt, crăpăt, năplăiálă, pâclă, prepăt, prigoáre, puhăiálă, zăpúc, (prin Ban.) arsoáre, (Ban. şi Transilv.) friptoáre, (prin Olt.) jápsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, prípec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) 2. arşiţă, dogoare, fierbinţeală, pară, văpaie. (~ focului.) DOGORÍ vb. 1. a arde, a frige, a pârjoli, (pop.) a pripi, a zăpuşi, (înv. şi reg.) a păli, a prigori. (Soarele ~.) 2. a încinge, a înfier-bânta, (rar) a răscoáce. (Soarele~ pămlnlul.) DOGORÍT adj. 1. ars, pârlit, (înv. şi reg.) prigorít. (Pustiul ~ al Africii.) 2. cald, fierbinte, încins, înfierbântat, (astăzi rar) înfocat. (Plita ~.) DOGORITOR adj. arzător, canicular, fierbinte, torid, tropical, zăpuşitor, (reg.) zădufós, zăpuşit, (prin Ban. şi Olt.) pripitór. (O zi ~ ; soare ~; căldură ~.) dóhot s. v. PĂCURĂ. dohotár s. v. PĂCURAR. dohótniţă s. v. PĂCORNIŢĂ. DOICĂ s. dădacă, (livr.) bonă, núrsă,(Mo!d. şi Bucov.) mancă. doi-dínţi s. v. DENTIŢĂ. DOÍME s. jumătate. (O ~ dintr-un întreg.) doinár s. v. DOINAŞ. DOINAŞ s. (pop.) doinár. (Un ~ cânta o doină.) DOINĂ s. (prin Transilv. şi Maram.) horă. DOINÎ vb. (pop.) a trăgăna, (Transilv. şi Maram.) a hori. (~ foarte frumos.) DOINÍRE s. doinit, (pop.) trăgănáre. DOINIŞOÁRÂ s. doinită. DOINÍT s. doinire, (pop.) trăgănáre. DOINÍŢĂ s. doinişoară. DOJÁNĂ s. admonestare, ceartă, certare, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (pop. şi fam.) beşteleálă, mustru-luiálă, ocară, (înv. şi reg.) înfruntare, probozeálă, (reg.) probáză, probozénie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) şmótru, (înv.) dăscălie, împutăciúne, învăţătură, preobrăzitúră, probozíre, răpşte, remonstráre, zabrác, (fam. fig.) săpuneală, scuturătúră. (~ pe care a primit-o l-a cuminţit.) DOJENÍ vb. a admonesta, a certa, a dăscăli, a moraliza, a mustra, (pop. şi fam.) a beşteli, a muştrului, a ocări, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. şi reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cârti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (Bucov.) a putui, (Mold.) a şmotri, (Olt. şi Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihănl, a probă-zui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.) DOJENIRE s. 1. certare, mustrare, (pop.) sfădíre. (~ cuiva.) 2. admonestare, ceartă, certare, dojana, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (pop. şi fam.) beşteleálă, muştruluiálă, ocară, (înv. şi reg.) înfruntare, probozeálă, (reg.) probáză, probo/énie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) şmótru, (înv.) dăscălie, împutăciúne, învăţătură, preobrăzitúră, probozíre, răpşte, remonstráre, zabrác, (fam. fig.) săpuneală, scuturătúră. (~ pe care a primit-o l-a cuminţit.) DOJENITOR adj. mustrător. (Cuvinte ~.) DOL s. (JUR.) \iclenie, rea-credinţă. (Condamnat pentru ~.) DOLDORA adj. invar. încărcat, îndesat, Înţesat, plin, ticsit. (~ de...) DOLEANŢĂ s. 1. deziderat, dorinţă. (Si-a exprimat o ~ întemeiată.) 2. cerere, rugăminte, solicitare, (înv.) regeá, regealic. (O ~ arzătoare.) dolfán s. v. BOGĂTAŞ. DOLIU s. (înv. şi reg.) jelanie, (înv.) cerneală, jale. (Haine de ~.) DOLOFAN adj. bucălai, bucălat, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuţ, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnát, bucălíu, durd, (prin Olt.) vâr-láv. (Copil ~.)

DOMENIU s. l.latifundiu, moşie, (Transilv.) ioság, (înv.) posesiune, prédiu. (~ feudal.) 2. branşă, disciplină, ramură, sector, specialitate. (În ce ~ activezi?) 3. sector, (fig.) teren. (~ artei, al ştiinţei.) 4. arie, compartiment, sector, sferă. (~ de aplicare.) 5. cadru, cerc, câmp, sector, sferă, tărâm, zonă. (~ de preocupări.) 6. resort, sector, serviciu. (În ~ public s-au făcut mari progrese.) DOMESTIC adj. 1. (înv.) dumésnic. (Animal ~.) 2. casnic, familial, gospodăresc. (Treburi ~.) 3. casnic, menajer. (Aparat de uz ~.) 4. intim, particular, personal, privat. (Relafii ~.) domestic adj. v. INTERN. DOMESTICI vb. a îmblânzi, (înv.) a du-mesnici, a supune. (A ~ un animal sălbatic.) DOMESTICIRE s. imblânzire. (înv.) dumes-nícíre. (~ unui animal sălbatic.) DOMESTICIT adj. îmblânzit, (înv.) dumesni-cít. (Animal sălbatic ~.)* DOMICILIA vb. a fi, a locui, a sta, a şedea, (pop.) a hălădui, a sălăşlui, (înv. şi reg.) a bă-ciui, (reg.) a sălăşi, (înv.) a sălăşui. (A ~ o vreme la Bacău.) DOMICILIÉRE s. locuire, şedere. (~ lui acolo n-a durat mult.) DOMICILIU s. adăpost, aşezare, casă, cămin, locuinţă, sălaş, (reg.) săláşnă, (Transilv., Ban. şi Bucov.) cortél, (înv.) locaş, mutare, mutat, odaie, sat, sălăşluínţă, sălăşluire, şedere, şezământ, şezut, (fig.) bârlóg, cuib, culcuş. (X îşi are~ la...) DOMINĂ vb. 1. a stăpâni, a trona. (~ pesle întreaga împărăţie.) 2. a controla, a stăpâni. (~ spaţiul aerian.) 3. a stăpâni, a subjuga, (fig.) a robi. (Pasiunea 11 ~.) 4. a înfrâna, a învinge, a stăpâni. (Si-a ~ durerea.) 5. a se abţine, a se înfrâna, a se opri, a răbda, a se reţine, a se stăpâni. (Nu s-a putui ~ să nu-i spună.) 6. a absorbi, a preocupa, a stăpâni. (Îl ~ această problemă.) 7. a predomina, a prevala, (înv.) a predómni. (Optimismul ~ ia el asupra pesimismului.) DOMINANT adj. 1. stăpânitor. (Clasele ~; puterea ~.) 2. precumpănitor, predominant, preponderent, (rar) predominatór, (înv.) predomnitor. (Element ~ asupra altor elemente.) 3. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, particular, propriu, specific, tipic, (înv.) însuşit. (Notă, trăsătură ~.) DOMINARE s. 1. autoritate, dominaţie, hegemonie, putere, stăpânire, supremaţie, (înv.) puternicie, stăpânle, tărie, ţiitúră, (latinism înv.) potestáte. (Şi-a întins ~ până la...) 2. precumpănire, predominare, predominaţie, prevalare, (rar) prevalentă. (~ unui element asupra altora.) DOMINAŢIE s. 1. autoritate, dominare, hegemonie, putere, stăpânire, supremaţie, (înv.) puternicie, stăpâníe, tărie, ţiitúră, (latinism înv.) potestáte. (,Şi-a întins ~ asupra...) 2. control, supremaţie. (Deţine ~ în industria petrolieră.) 3. domnie, putere, stăpânire. (~ banului.) DOMN s. 1. cucon, (înv. şi fam.) musiu, (grecism înv.) chir, (italienism înv.) signór. (Ce mai faci, ~ule?) 2. cârmuitor, conducător, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stápân, (înv. şi pop.) oblăduitór, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gos-podín, ocârmuitór, purtător, vlădică, (fig.) cârmáci. (Ştefan, marele ~ al Moldovei.) 3. (BIS.; art.) atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, dumnezeire, dumnezeu, părinte, providenţă, puternicul (art.), stăpânul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaânáltul (art.), preaputérnicul (art.), (înv. şi pop.) pronie, (pop.) sfíntul (art.), slntul (art.), (înv.) atotţiitórul (art.), tvoréţ, zeu. domn s. v. BĂRBAT. ORĂŞEAN. SOŢ. TÂRGOVEŢ. DOMNESC adj. voievodal, (înv.) góspod, stăpânésc, vládicésc. (Palatul ~ ; sceptru ~.) ♦DOMNEŞTE adv. (fig.) boiereşte. (A dus-o ~ acolo.) ' DOMNf vb. a cârmui, a conduce, a dirigui, a guverna, a stăpâni, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a po-văţui. (Ştefan cel Mare a ~ cu glorie In Moldova.) DOMNIE s. 1. cârmuire, conducere, diriguire, guvernare, stăpânire, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernísíre, ocârmuíre, purtare, purtat, stăpâníe, vlădicíe, (fig.) círmă. (~ ţării în vremea lui Mihai Viteazul.) 2. (fig.) coroană, scaun, sceptru, tron. (Si-a pierdui ~ în anul...) 3. dominaţie, putere, stăpînire. (~ banului.) 4. înălţime, maiestate, mărie, (înv.) mărime, mărire. (~ sa n-a primit pe nimeni.) DOMNIŞOARĂ s. duduie, (Mold. şi Bucov.) duducă, (înv.) demoazelă, madmoazélă. domnişoară s. v. STICLETE. DOMNIŞOR s. coconas. domnişor s. v. BOTROS. GRANGUR. PITI GOI. STICLETE. DOMNITOR s. cârmuitor, conducător, domn, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (înv. şi pop.) oblăduitór, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodín, ocârmuitór, purtător, vlădică,

(fig.) cârmáci. (Ştefan, marele ~ al Moldovei.) DOMNÍŢĂ s. principesă, prinţesă, (reg.) prínţă, prinţoáică. domnúţ s. v. STICLETE. domol adj. v. CĂLDICEL. CĂLDIŞOR. CĂLDUŢ. ÎNCROPIT. DOMOL adj., adv. 1. adj. calm, liniştit, paşnic, potolit, stăpânit, temperat. (Om ~.) 2. adj. încet, lent, lin, liniştit, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~ ; mişcări ~.) 3. adv. agale, alene, binişor, încet, încetinel, încetişor, lin, liniştit, uşurel, (pop. şi fam.) iaváş, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) citingán, (Merge ~.) í. adj. blajin, blând, bun, paşnic, (livr.) mansuét, (reg.) pâşín, (înv.) lin. (O fire ~.) 5. adj. cobo-rit, încet, lin, molcom, potolit, scăzut, scobo-rât, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbeşte cu glasul ~.) 6. adj. calm, liniştit, molcom, netulburat, paşnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuít, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 7. adj. blând, calm, lin, liniştit, moderat, molcom, potolit, uşor. (Ploaie ~; vânt ~.) 8. adj. lin, uşor, (înv.) uşúre, (fig.) blând, dulce, molatic. (O pantă ~.) DOMOLÍ vb. 1. a (se) aslimpăra, a (se) calma, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stâmpăra, (înv. şi reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) aşeza, (fig.) a (se) stinge. (Şi-a ~ setea.) 2. a (se) alina, a (se) calma, a (se) îmblânzi, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) uşura, (înv. şi pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. si reg.) a (se( mân-gâia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (I-a ~ durerea.) 3. a (se) încetini, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera. (5i-a ~ fuga.) 4. a (se) calma, a (se) îmblânzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) linişti, a (se) potoli, (reg.) a (se) ţistui, (înv.) a (se( dezmânia. (Era enervat şi abia a reuşii să-l ~.) 5. a (se) calma, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (î'e rog să te ~ !) 6. a (se) astâmpăra, a (se) cuminţi, a (se) linişti, a (se) potoli, (înv. şi reg.) a (se) stăvi, (înv.) a (se) înţelepţi. (Un plod care nu se mai ~.) 7. a înfrâna, a linişti, a struni. (A ~ un animal.) 8. a se calma, a se linişti, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera din casă s-a mat ~.) 9. a potoli, a stăpâni, a stăvili, a tempera, (fig.) a înfrâna, a zăgăzui. (I-a mai ~ avtntul.) 10. a (se) atenua, a (se) calma, a descreşte, a (se) diminua, a (se) linişti, a (se) micşora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblânzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vlnlului s-a mai ~.) DOMOLIRE s. 1. astâmpărare, calmare, liniştire, potolire. (~ setei.) 2. alinare, calmare, liniştire, potolire, temperare, uşurare, (rar) potoleálă, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 3. încetinire, potolire. (~ fugii cuiva.) 4. calmare, îmblânzire, îmbunare, împăcare, liniştire, potolire. (~ unei persoane enervate.) 5. înfrânare, liniştire, strunire. (~ unui animal.) 6. atenuare, calmare, descreştere, diminuare, micşorare, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei vlnlului.) DOMOLÍT adj. I. atenuat, calmat, diminuat, liniştit, potolit, redus. (Durere ~.) 2. încetinit, liniştit, potolit. (Fugă ~.) 3. calmat, îmblân-zit, îmbunat, împăcat, liniştit, potolit. (Om ~ după o enervare.) 4. calm, calmat, liniştit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (O atitudine ~.) 5. astâmpărat, aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat, echilibrat, liniştit, potolit, reţinut, rezervat, serios, sobru, stăpânit, temperat. (Om ~.) 6. înfrânat, liniştit, potolit, strunit. (Un animal ~.) 7. diminuat, micşorat, potolit, redus, scăzut, slăbit. (Forţa mult ~ a vlntului.) DONA vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A ~ un bun statului.) DONARE s. donaţie. (~ unui bun.) DONATOR s. (înv.) dănuitór. (~ unui bun.) DONAŢIE s. 1. donare. (~ unui bun.) 2. (concr.) dar, (înv. şi pop.) danie,(înv.) dăruire, dăruíntă, hărăzire, oboroc. (~ făcută unei instituţii.) dondăni vb. v. BĂLMĂJI. BÂIGUI. BÂRÂI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. CICĂLI. DĂSCĂLI. FLECARI. GÂNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÂNA. MÂRÂI. MOLFĂ1. MORMĂI. MURMURA. PĂLĂVRĂGI. PLICTISI. SÎ-CÂI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. DONICIOÁRĂ s. cofiţă, (reg.) cofăiél, co-făiéş. (O ~ cn apă.) DONIŢĂ s. cofă, (reg.) botă, (Transilv. şi Ban.) cart, (Ran., Transilv. şi Olt.) şoféi. (O ~ cu apă.) donjuan s. v. AFEMEIAT. CRAI. DOP s. (pop.) astupúş, (reg.) stupúş. (~ la o sticlă.)

DOPAJ s. dopare. doping. (~ unui sportiv.) DOPÁRE s. dopaj, doping. (~ unui atlet.) DOPING s. dopaj, dopare. (~ unui ciclist.) DOR s. 1. alean, nostalgie. (Cântă ca să-şi mai potolească ~.) 2. aspiraţie, dorinţă, năzuinţă, poftă, pornire, râvnă, tendinţă, vis, (rar) năzuíre, râvníre, (reg.) năduleálă, (înv.) năslíre, năslitúră, râvnitúră. (~ de a face ceva util.) dor s. v. DURERE. DORÍ vb. 1. a aspira, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a râvni, a tinde, a ţinti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. şl reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. şi Mold.) a bărăni, (înv.) a aţinti, a bâte, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 2. a se ahtia, a jindui, a râvni. (~ să vadă orice meci.) 3. a jindui, a pofti, a râvni, a voi, a vrea, (înv.) a deşidera, a iubi, a jelui, a poftişi. (De multă vreme ~ să...) 4. a cere, a pofti, a voi, a vrea. (Ochii văd, inima ~.) 5. a-i plăcea, a pofti, a voi, a vrea. (Rămti cu cine ~.) 6. a pofti, a ura, (înv.) a prii. (Îi ~ „noapte bună".) DORÍNŢĂ s. 1. aspiraţie, dor, năzuinţă, poftă, pornire, râvnă, tendinţă, vis, (rar) năzuíre, râvníre, (reg.) năduleálă, (înv.) năslíre, năslitúră, râvnitúră. (~ de a face ceva util.) 2. cerere, cerinţă, deziderat, exigenţă, (înv.) postulat. (O ~ tndreptăfită.) 3. deziderat, doleanţă. (Si-a exprimat ~.) 4, chef, dispoziţie, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere, (pop.) vrută, (înv.) deşiderát, ogód, poftíre, poftit, poftitúră, râvnă, râvníre, tabiet. (După ~ inimii.) DORÍT adj. ahtiat, avid, dornic, jinduit, jinduitor, râvnitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de senzaţii tari.) DORITOR adj., s. 1. adj., s. amator, dornic, iubitor, pofticios, râvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăréţ, poftós, pohtáci, (înv.) libóvnic, râvnáci. (~ de petreceri.) 2. adj. dornic, nerăbdător. (~ să plece.) dorjíncă s. v. HAT. HOTAR. RĂZOR. DORMÍ vb. 1. a se odihni, a se repauza, (înv. şi reg.) a somna, (înv.) a (se) poposi, a (se) răposa, (arg.) a soili. (Nu poate fi deranjat, acum ~.) 2. a mânea. (~ peste noapte la han.) DORMÍT s. odihnă, repaus, somn, (arg.) soileálă. (După o oră de ~, s-a sculat.) DORMITĂ vb. a aţipi, a moţăi, a picoti, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. şi reg.) a aromi, a somnora, (reg.) ajumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chircoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mooota, (Transilv.) a ştiulbica. (A ~ pe scaun.) DORMITÁRE s. aţipeală, aţipire, moţăiala, moţăire, moţăit, moţăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolenţă', toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuiálă, pioceálă, somnoreálă, (Mold.) clipoceálă, clipocíre, (prin Munt.) pirco-teálă, pircotít, (înv.) somnoroşíe. (Stare de ~.) DORMITOR s. cameră de culcare, (reg.) iatac. DORN s. (TEHN.) I. priboi, (reg.) duşlág, (prin vestul Transilv.) sclidiritór. (~ pentru perforarea unei piese metalice.) 2. (rar) valţ. (~ de antrenare.) dórnă s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. VALVÂRTEJ. VÂLTOARE. VÂRTEJ. VOLBURĂ. DORNIC adj., s. 1. adj., s. amator, doritor, iubitor, pofticios, râvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăréţ, poftós, pohtáci, (înv.) libóvnic, râvnáci. (~ de petreceri.) 2. adj. ahtiat, avid, dorit, jinduit, jinduitor, râvnitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de senzaţii tari.) 3. adj. doritor, nerăbdător. (~ să plece.) DOROBANŢ s. (MIL.) căciular, curcan. (~ în vechea armată română.) dorovăí vb. v. DĂRĂPĂNA. DEGRADA. MĂCINA. PARAGINI. RUINA. STRICA. DORSAL adj. (ANAT.) posterior. (Regiunea ~ a unui organ.) doml-Maicei-Prcceste s. v. STRAŞNIC. DOS s. 1. spate. (În ~ casei.) 2. fund, spate. (În ~curfii.) 3. fund. (întoarce vasul cu ~ în sus.) 4. revers, (astăzi rar) aréşcă. (~ unei medalii.) 5. verso. (~ al unei file.) 6. (reg.) coş, (Transilv.) toc. (~ de pernă.) 7. (ANAT.) fund, popou, şezut, (rar) posterior, (pop.) cur, (fam.) pópsi, (eufemistic) pardon. dosádă s. v. AFRONT. DURERE. INJURIE. INSULTĂ. ÎNTRISTARE. JIGNIRE. MÂHNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUŞINE. UMILINŢĂ. DOSAR s. (prin Mold.) áctă. (Un ~ cu cereri.) dosădí vb. v. DUREA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. MÂHNI.

dosădít adj. v. ABĂTUT. AMĂRÂT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. INDISPUS ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÂHNIT. NECĂJIT. SUPĂRAT. TRIST. DOSl vb. 1. a (se) ascunde, a (se) mistui, (rar) a (se) tăinui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) mătrăşi, a (se) mitosi, (prin Maram.) a (se) scuti, (înv.) a (se) supune. (A ~ un obiect.) 2. a ascunde, a pune. (Spune-mi imediat unde ai ~ banii I) DOSÍRE s. ascundere, ascuns, (pop.) pitire, pituláre. (~ lui in spatele unui copac.) DOSÍT adj. 1. ascuns, (pop.) pitit, pitulat, (înv. şi reg.) supus. (Un lucru ~.) 2. ascuns, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaş, (înv. şi reg.) săcrét, (reg.) lăturíş. (În ungherul cel mai ~.) DOSNIC adj. ascuns, dosit, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaş, (înv. şi reg.) săcrét, (reg.) lăturíş. (Locuri ~.) dosnică-yânătă s. v. CLOCOŢEL. DOSPEÁLĂ s. aluat, maia, plămadă, plămădeală, (înv.) covăseálă. (~ pentru creşterea plinii.) DOSPÍ vb. a creşte, (reg.) a răsări, (înv.) a aveni. (Aluatul a ~.) dospi vb. v. FERMENTA. DOSPÍRE s. creştere. (~ a aluatului.) dospire s. v. FERMENTARE. FERMENTAŢIE. DOSPÍT adj. crescut. (Aluat ~.) dospit adj. v. FERMENTAT. dost s. v. SOVÂRF. dostoi vb. v. CADRA. CĂDEA. CUVENI. TREBUI. dostolánie s. v. MOŞTENIRE. PATRIMONIU. SUCCESIUNE. DOTĂ vb. 1. a echipa, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.) 2. a înzestra, (înv. şi pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. a înzestra, (fig.) a împodobi. (Natura l-a ~ cu multe însuşiri.) DOTARE s. 1. dotaţie, echipare, înzestrare, prevedere, utilare. (~ unei uzine cu cele necesare.) 2. înzestrare. (~ unei fete de măritat.) DOTAT adj. bun, capabil, competent, destoinic, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. şi pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, míndru, practic, practicós, prac-tisít, putinciós. (Un inginer ~.) DOTÁŢIE s. 1. dotare, echipare, înzestrare, prevedere, utilare. (~ unei întreprinderi cu cele necesare.) 2. (JUR., concr.) dotă, z°stre, (pop.) parte, (latinism înv.) profectície. (~ unei fete de măritat.) DOTĂ s. (JUR.) dotaţie, zestre, (pop.) parte, (latinism înv.) profectície. (~ unei fete de măritat.) DOUĂ PUNCTE s. (înv.) colon. DOVADĂ s. 1. indicaţie, indiciu, mărturie, pildă, probă, semn, (livr.) testimoniu, (înv. şi reg.) scrisoare, (înv.) răspuns. (Există numeroase ~ în sprijinul...) 2. atestare, mărturie, probă. (Iată o ~ elocventă.) 3. argument, motiv, temei. (Are~ezi să fie optimist.) 4. (JUR.) mărturie, probaţiune, probă. (O ~ adusă în sprijinul împricinatului.) 5. act, document, hârtie, izvor, înscris, piesă, (înv. şi pop.) scris, (înv. şi reg.) scrisoare, (înv.) carte, izvód, încredinţare, răvaş, sinet, teşchereá, úric, zápis. (Numeroase ~eri atestă acest fapt istoric.) 6. adeverinţă, mărturie, (înv.) patentă, răvaş, siguranţă, sinet, testimoniu, teşchereá, /.apíscă, (rusism înv.) rospíscă. (~ din care rezultă calitatea sa.) DOVEDÍ vb. 1. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livr.) a corobora, (înv. şi reg.) a probălui, (înv.) a încredinţa, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 2. a demonstra, a indica, a proba, (fig.) a marca. (Cursul evenimentelor ~ o cotitură.) 3. a arăta, a demonstra, a manifesta, a vădi. (~ reale aptitudini pentru...) 4, a argumenta, a demonstra, a întări, a proba, a susţine. (Şi-a ~ temeinic ideile.) 5. a prididi, a răzbi, (reg.) a joi, (Transilv. şi Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi, (Abia mai ~ cu lucrul.) dovedi vh. v. ASASINA. BATE. BIRUI. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. ÎNFRÂNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. OMORÎ. SFÂRŞ1. SUPRIMA. TERMINA. UCIDE. DOVEDÍRE s. adeverire, arătare, atentare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstraţie, întărire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor afirmate.) DOVEDÍT adj. adeverit, confirmat, demonstrat, probat, verificat. (Ce ii-am spus e lucru ~.) DOVEDITOR adj. justificativ, probator, (înv.) mărturisitor. (Act ~.) dovincát adj. v. ADÂNCIT. CONCAV. SCOBIT. dovincătúrâ s. v. ADÂNCITURĂ. CON-CAVITATE. SCOBITURĂ. DOVLEAC s. (BOT.;Cucurbita) (reg.) lúbă, pepene, (Mold. şi Transilv.) bostan, (Transilv. şi Ban.) curcubétă, (Ban.) duléte, (Ban. şi Transilv.) ludáie. dovleac s. v. CAP. DOVLECEL s. (BOT.; Cucurbita pepo oblon-ga) (Mold. şi Bucov.) bostanei. dó.xăs. v. DEŞTEPTĂCIUNE. INTELECT. INTELIGENŢĂ. JUDECATĂ. MINTE. PRICEPERE. RAŢIUNE. SPIRIT.

DOXOLOGÍE s. (BIS.) (înv.) slavoslovíe. (~ esle o cinlare liturgică.) DOZĂ vb. 1. a potrivi, a proporţiona. (A ~ substanţele într-un amestec.) 2. a grada, a nuanţa. (A-şi ~ efectele.) DOZAJ s. 1. dozare, potrivire, proporţionare. (~ substanţelor într-un amestec.) 2. dozare, gradare, nuanţare. (~ unui efect.) DOZARE s. 1. dozaj, potrivire, proporţionare. (~ substanţelor Intr-un amestec.) 2. dozaj, gradare, nuanţare. (~ efectelor.) DOZĂ s. (rar) porţie, (înv.) tuţíe. (O ~ de medicamente.) dráWnă s. v. LOITRĂ. DRAC s. 1. aghiuţă, demon, diavol, încornoratul (art.), naiba (art.), necuratul (art.), satană, tartor, (livr.) belzebút, (rar) scaraoţchi, (pop. şi fam.) michidúţă, nichipércea (art.), pírlea (art.), sarsailă, (pop.) faraon, idol, împeliţátul (art.), mititelul (art.), nefârtátul (art.), nevoia (art.), pârdálnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleanul (art.), cel-de-pe-comoáră, cel-din-báltă, ducă-se-pe-pustíi, ucigă-1-crúcea, ucigă-1toáca, (înv. şi reg.) mamón, săcrétul (art.), sótea (art.), (reg.) hî-dáche, năpústul (art.), spurc, spurcat, şeitan, şótcă, ucigán, (Transilv., Ban. şi Maram.) bédă, (Mold. şi Bucov.) benga (art.), (prin Bucov.) earcandílă, (Transilv. şi Mold.) mutul (art.), (prin Mold. şi Bucov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsán, (prin Mold.) scalói, (prin Bucov.) şlactráfu (art.), (înv.) împiedicătórul (art.), nepriitórul (art.), (eufemistic) păcatul (art.). 2. (IHT.) drac-de-mare (Trachinus draco) = dragon. drácă s. v. PĂLIUR. DRÁCILĂ s. (BOT.; Berberis oulgaris) (reg.) agriş-róşu, lemn-gálben, măcriş-păsărésc, mă-crişspinós. drácilă s. v. HOLERĂ. draeonián adj. v. DRACONIC. DRACONIC adj. (rar) draeonián. (Măsuri ~.) DRAG adj., s. 1. adj. iubit, scump, (fig.) dulce. (Fiinţă~.) 2 s. iubit, scump. (~ meu!) 3. adj. iubit, îndrăgit, scump. (Lucruri ~.) 4. adj. afectuos, dezmierdător, drăgăstos, duios, iubitor, mângâietor, tandru, (înv.) mângâiós, (fig.) cald. (Îi şoptea cuvinte ~.) drag s. v. DRAGOSTE. IUBIRE. DRAGÁJ s. dragare. (~ fundului unei ape.) DRAGARE s. dragaj. (~ minelor marine.) DRAGAVEI s. (BOT.) 1. (Rumex crispus) ştevie, (reg.) crestăţeá, hrenúţ, limba-bóului. 2. (Rumex palustris) dragaveică, ştevie, măcriş de apă. dragavei s. v. MĂCRISUL CALULUI. ŞTEVIE. DRAGAVEICĂ s. (BOT.; Rumex palustris) dragavei, ştevie, măcriş de apă. drághină s. v. CARÂMB. dragobétc s. v. REPEDE. DRAGOMAN s. (înv.) tergimán. (~ la Curtea otomană.) dragoman s. v. INTERPRET. TĂLMACI. TRADUCĂTOR. TRANSLATOR. dragomír s. v. MĂCRISUL CALULUI. ŞTEVIE. DRAGON s. 1. (IHT.; Trachinus draco) drac-de-mare. 2. (ASTRON.; art.) balaurul (art.). (~ este o constelafie din emisfera boreală.) DRAGOSTE s. 1. amor, iubire, (înv. şi reg.) íboste, (înv.) líbov. (~ tlnărului pentru ea.) 2. iubire, (pop.) drag. (Îţi ofer cartea ca toată ~.) 3. (concr.) amor, iubire, iubit, (Olt.) iub. (Tu eşti ~ mea!) 4. afecţiune, iubire. (Îl înconjura ca multă ~.) 5. (BOT.; Sedum carpaticum) (reg.) masa-ráiului. dragoste s. v. LIMBA-CUCULUI. PORTU-LACĂ. dragostea-fétei s. v. SILUR. dram s. v. GRAM. PIC. dramatic adj. v. IMPRESIONANT. ZGUDUITOR. dramatism s. v. TENSIUNE.

DRAMATURGIE s. (LIT.) scenă, teatru. (A îmbogăţit ~ românească.) drániţă s. v. ŞIŢĂ. DRAPA vb. a cuta. (A ~ un material textil.) DRAPAT adj. cutat. (Perdea ~.) DRAPEL s. steag, stindard, (livr. şi poetic)' flamură, (rar) bandiéră, (înv. şi reg.) bandériu, prapur. (~ unei ţări.) DRASTIC adj. 1. aspru, sever, (fig.) dur. (O pedeapsă ~.) 2. extrem, radical. (Măsură ~.) 3. eficace, eficient, energic, puternic. (Un medicament ~.) drăcăríe s. v. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. NĂZBÂTIE. POZNĂ. ŞTRENGAR IE. DRÁCÉSC adj. 1. demonic, diabolic, diavolesc, infernal, necurat, satanic, (livr.) demoniac,, mefistofelic, (înv. şi pop.) satanésc, (înv.) demo-nicésc, mamónic, satanicésc. (Planuri ~.> 2. diabolic, infernal. (Un ritm ~.) DRĂCÉŞTE adv. diavoleşte. DRĂCÍE s. 1. bazaconie, bizarerie, bâzdi-ganie, ciudăţenie, curiozitate, drăcovenie, minunăţie, năstruşnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănáie, nagodă, şozénie, (Ban. şi Olt.) miráz, (Transilv. şi Ban.) mirăzénie, (Mold.) şanţ. (Multe ~ a mai văzut.) 2. drăcovenie, năzbâtie, poznă, ştrengărie, (pop.) drăcăríe, (fam.) parascové-nie. (A făcut o ~ .) DRĂCOÁICĂ s. 1. diavoliţă, tartoriţá, (rar) diavoloáică, (reg.) sarsaoroáică, tărlăroáică. (O ~ din mitologia populară.) 2.* diavoliţă, ştrengărită, tartoriţá, (Mold.) zgî'tie. (Măria e o ~.) DRĂCOS adj. 1. poznaş, ştrengar. (Om ~.) 2. neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprinţar, vioi, zăpăcit, zbânţuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturat, zvânturatic, (pop.)-zbanghíu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitóc, (Transilv.) şulhétic, (înv.) zburdátic, zburdătór. (Copil ~.) DRĂCOVENIE s. 1. bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, ciudăţenie, curiozitate, drăcie, minunăţie, năstruşnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănáie, nagodă, şozénie, (Ban. şi Olt.) miráz, (Transilv. şi Ban.) mirăzénie, (Mold.) şanţ. (Multe ~ a mai văzut.) 2. drăcie, năzbâtie, poznă, ştrengărie, (pop.) drăcăríe, (fam.) parascovénie. (A făcut o ~.) DRĂCUÍ vb. a înjura, a ocărî, (livr.) a invectiva, (înv. şi pop.) a măscări, (pop.) a stropşi, a sudui, (prin Ban.) a târtăi, (înv.) a mustra, (fig.) a îmbăia, (înv. şi pop. fig.) a spurca, (arg.) a sictiri, a sictirişi. (Pentru ce li ~?) DRĂCULÉŢ s. drăcuşor. DRĂCUŞÓR s. drăculeţ. DRĂGÁICĂ s. 1. sânziene (pi.). (~ se sărbătoreşte la 24 iunie.) 2. (BOT.; Galium veruni) sânziană, (reg.) sâmiánă, sânzănioáră, smântânícă, floarea-lui-Sintión. 3. (BOT.; Galium mollugo) sânziană albă, (reg.) beteala-regínei. drăgáică s. v. BÂLCI. IARMAROC. SÂNZIENE DE GRĂDINĂ. TÂRG. drăgáice s._ pi. v. IELE. DRĂGĂLAŞ adj. drăguţ, frumuşel, (Tran-silv. si Ban.) cínaş, (fig.) dulce. (Un copil ~.) DRĂGĂLĂŞENIE s. farmec, graţie, (livr.) şarm. (Are o ~ înnăscută.) DRĂGĂSTOS adj. 1. afectuos, dezmierdă-tor, drag, duios, iubitor, mângâietor, tandru, (înv.) mângiiós, (fig.) cald. (îi şoptea cuvinte ~.) 2. galeş, languros, tandru. (I-a aruncat o privire ~.) drăgăvíi s. pi. v. SPANAC. drăghinár s. v. CARÂMB. drăgosteálă s. v. ALINTARE. DEZMIERDARE. MÂNGÂIERE. drăgostí vb. v. ALINTA. DEZMIERDA. IUBI. MÂNGÂIA. drăgostíre s. v. ALINTARE. DEZMIERDARE. MÂNGÂIERE. drăguléţ s. v. EGHILET. DRĂGUŢ adj. 1. drăgălaş, frumuşel, (Tran-silv. şi Bucov.) cínaş, (fig.) dulce. (Un copil~.) 2. agreabil, estetic, frumos, plăcut. (Un aspect ~.) 3. agreabil, amuzant, distractiv, plăcut. (Un spectacol ~.) 4. amabil, atent, curtenitor, galant, gentil, (pop.) levent, (înv.) cortéz, libóvnic. (~ cu femeile.) drăguţ s. v. AMANT. CONCUBIN. IUBIT. PRIETEN. drăguţă s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ. DRĂMĂLUÍ vb. a drămui. (A ~ o marfă.)

DRĂMĂLUÍRE s. drămuire. (~ unei mărfi.) DRĂMUÍ vb. a drămălui. (A ~ ceva cu precizie.) drămui vb. v. CHIBZUI. GÂNDI. JUDECA. SOCOTI. DRÁMUÍRE s. drámăluire. (~ unei mărfi.) drămuire s. v. CHIBZUIRE. DELIBERARE. GÂNDIRE. JUDECARE. DREAPTĂ ORIENTATĂ s. (MAT.) axă. DREÁVĂ s. (pop.) drâng. (~ pentru bătut iâna.) dregător s. v. DEMNITAR. dregătorie s. v. DEMNITATE. POZIŢIE. RANG. TREAPTĂ. DREGE vb. a cârpi, a repara. (A ~ un obiect rupt.) drege vb. v. ARANJA. AŞEZA. CĂLĂUZI. CLASA. CLASIFICA. CONDUCE. CON-TRAFACE. DEPANA. DICHISI. DIRIJA. DISPUNE. DISTRIBUI. FALSIFICA. FARDA. FERCHEZUI. FORTIFICA. GĂTI. GHIDA. GRUPA. ÎMPĂRŢI. ÎMPODOBI. ÎNDREPTA. ÎNDRUMA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOŞI. ÎNTĂRI. ÎNTOCMI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. MACHIA. ORDONA. ORGANIZA. ORÂNDUI. POTRIVI. POVĂ-ŢUI. PUNE. RECONFORTA. REFACE. REPARA. REPARTIZA. RESTABILI. RIDICA. RÂNDUI. SFĂTUI. SISTEMATIZA. SPILCUI. TĂMĂDUI. TICLUI. TONIFICA. VINDECA. VOPSI. dregere s. v. DEPANARE. DEPANAŢIE. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAŢIE. DRENAJ s. drenare. (~ apei de pe un teren.) DRENÁRE s. drenaj. (~ apei de pe un teren.) DREPNEÁ s. (ORNIT.; Cypselus apus)(pop.) lăstun-máre, lăstun-négru, (reg.) rândunică-de-múnte, rândunică-de-pădúre, rândunică-de ploaie, rândunică-de-túrn, rândunică-de-zíduri. DREPT adj., adv., s., prep. 1.1. adj. direct, neocolit. (Drum ~ spre...) 2. adv. aţă, direct, neocolit, sfoară, (pop.) oblu. (Merge ~ spre casă.) 3. adj. (livr.) rectilíniu, (pop.) oblu. (Dungă, linie ~.) 4. adj. vertical. (Stâlp ~.) 5. adj. (BOT.) erect, vertical. (Tulpini ~.) 6. adj. abrupt, perpendicular, pieptiş, pieziş, prăpăstios, priporos, ripos, vertical, (rar) pră-păstuít, priporât, (pop.) oblu, (reg.) poncíş, prăvălát, prăvălátic, ripít, râpurós, ţărmurós, (prin Transilv.) priporíu, (prin Bucov.) pripós, (înv.) mălurós, străminós. (Peretele ~ al muntelui.) 7. adv. perpendicular, vertical, (înv.) prost. (Muntele se înălţa ~ înaintea noastră.) 8. adj. neaplecat. (Cu spinarea ~.) 9. adj. băţos, rigid, ţeapăn. (O ţinută ~.) 10. adv. băţ, băţos, rigid, ţeapăn. (Stă ~.) 11. adj. neted, plan, plat, şes, (pop.) oblu, (reg.) şesós, (Olt. şi Ban.) poléjnic, (înv.) tins, tocmai, (fig.) ras, şters. (O suprafaţă ~; un loc ~.) IU. adj. imparţial, neparţial, nepărtinitor, obiectiv, (înv.) nefăţărít. (Om ~.) 2. adj. adevărat, corect, exact, just. (0 concluzie ~.) 3. adv. adevărat, just. (A vorbit ~.) 4. adj. echitabil, just. (Decizie ~.) 5. adv. întemeiat, just, temeinic. (A judecat ~.) 6. adj. îndreptăţit, just, legitim, (O cerere ~.) 7. adv. chiar, exact, întocmai, precis, tocmai, (pop.) oblu, taman, (înv. şi reg.) prísne, (prin Olt.) tam, (înv., în Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (Îl nimereşte ~ în frunte; cade ~ pe el; a venit ~ la ora convenită.) III. s. 1. jurisprudenţă, (înv. şi pop.) legile (pi. art.), (înv.) drit. (învaţă ~.) 2. autoritate, calitate, cădere, competenţă, îndreptăţire, (înv.) volnicíe. (Nu am ~ să mă pronunţ.) 3. împuternicire, putere, (înv.) tărie. (Are depline ~uri.) 4. privilegiu. (M-am folosit de acest ~ pe care 11 am.) IV. 1. adv. ca. (Socoteşte-le ~ absent.) 2. prep. ca, de, pentru, spre. (~ încercare.) 3. prep. ca, (înv. şi reg.) spre. (Crede că trebuie să ceară ~ răsplată...) drept prep. v. LÂNGĂ. DREPTAR s. (TEH/VJcolţar, echer, (reg.) cot, ghiuníe. (~ zidarului.) dreptar s. v. COCÂRLĂ. SCHIMBĂTOARE. DREPTATE s. 1. echitate, justiţie, (înv.) lege. (A restabilit ~ cuiva.) 2. justeţe, temeinicie, (înv.) rezon. (~ cauzei sale.) dreptate s. v. ACŢIUNE. CAUZĂ. JUDECATĂ. PROCES. DREPTUNGHI s. (MAT.) (înv.) rectán-gul. DREPTUNGHIULAR adj. rectangular. (Obiect de formă ~.) dres adj. v. ARANJAT. COCHET. CONTRAFĂCUT. DICHISIT. ELEGANT. FALSIFICAT. FARDAT. FERCHEŞ. FERCHEZUIT. GĂTIT. ÎNGRIJIT. MACHIAT. REFĂCUT. REPARAT. SPILCUIT. VOPSIT.

dres s. v. AROMAT. CONDIMENT. FARD. INGREDIENT. MIRODENIE. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAŢIE. DRESĂ vb. I. a deprinde. (A ~ un animal, la circ.) II. a întocmi, a redacta. (A ~ un act, un procesverbal.) DRESAJ s. dresare, dresură. (~ animalelor, la circ.) DRESARE s. I. dresaj, dresură. (~ unor ani-male, la circ.) II. întocmire, redactare. (~ unui vrocesverbal.) DRESAT adj. învăţat. (Animal ~.) DRESOR s. îrnblânzitor. (~ de lei.) DRESURĂ s. dresaj, dresare. (~ de lei.) DRÉŢE s. (BOT.; Xymphaea lotus therma-lis) duminecea, (reg.) gălbenele (pi.), scrinti-toáre. dref-gálben s. v. CRIN-GALBEN. dréven adj. v. AMORŢIT. ÎNŢEPENIT. DRIBLAJ s. (SPORT) driblare, dribling. (~ adversarului direct.) DRIBLARE s. (SPORT) driblaj, dribling. (~ adversarului.) DRÍBLING s. (SPORT) driblaj, driblare. (~ la portarul advers.) DRIC s. 1. (TEHN.) (reg.) sandâc. (~ la căruţă.) 2, car funebru, car funerar, car mortuar, (Bucov.) caravană, (Mold.) droágă, patáşcă. dric s. v. CENTRU. COCÂRLĂ. COTIGĂ. MIEZ. MIJLOC. PUTERE. SCHIMBĂTOARE. TELEAGĂ. TOI. dricálă s. v. PILOTĂ. SALTEA. DRICAR s. cioclu. dricuívb. v. BATE. BĂTĂTORI. BĂTUCI. ÎNDESA. PRESA. SCORMONI. SCURMA. drimóc s. v. COACĂZĂ. dripí vb. v. BATE. BĂTĂTORI. BĂTUCI. ÎNDESA. PRESA. DRÍŞCĂ s. (TEHN.)făţuitoare, (reg.) mala, netezitoare, (Transilv. şi Ban.) şimitău. (~ pentru mortar.) DRIŞCUÍ vb. a făţui. (~ un zid proaspăt tencuit.) drişcuí vb. v. TENCUI. drişcuiálă s. v. TENCUIALĂ. DRIŞCUÍRE s. drişcuit, făţuire, făţuit. (~ tencuielii unui zid.) DRIŞCUÍTs. drişcuire, făţuire, făţuit. (~ tencuielii unui zid.) drit s. v. DREPT. JURISPRUDENŢĂ. drlgâí vb. v. CLĂTINA. HÂŢÂI. HÂŢÂNA. HODOROGI. HURDUCA. HURDUCAI. HURUI. SCUTURA. ZDRONCĂNI. ZDRUNCINA. ZGÂLŢÂI. ZGUDUI. drlglá vb. v. DĂRĂCI. PĂRUI. PIEPTĂNA. SCĂRMĂNA. drâglă s. v. GLOABĂ. MÂRŢOAGĂ. drâglu s. v. COCIORVĂ. DARAC. DĂRĂ-CITOR. SCĂRMĂNĂTOARE. DRÂMBĂ s. (MUZ.) drâng. drlmboí vb. v. BOSUMFLA. ÎMBUFNA. drlmboiát adj. v. BOSUMFLAT. ÎMBUFNAT. drâmboiére s. v. BOSUMFLARE. ÎMBUFNARE. DRÂNG s. (MUZ.) drâmbă. (A cinta din ~.) drâng s. v. DREAVA. drângăní vb. v. ZDRĂNGĂNI. droágă s. v. CAR FUNEBRU. CAR FUNERAR. CAR MORTUAR. DRIC. DROAIE s., adv. 1. s. bandă, buluc, ceată, cird, gloată, grămadă, grup, mulţime, pilc, stol, (pop.) crílă, liotă, (reg.) canará, ciurdă, míşină, (Olt. şi Transilv.) ciopor, (Olt. şi Ban.) clápie, (înv.) cin, tacî'm. (O ~ de copii.) 2. adv. buluc, gloată, grămadă, valvârtej. (S-au repezit ~ la el.) DROB s. 1. bulgăre, grunz, (pop.) zgrunţ, zgrúnţur. (Un ~ de sare.) 2. (BOT.; Genista tinctoria) drobiţă, (reg.) drobişór, drobuşór, ge-nístră, grozámă, spartă. 3. (BOT.; Isalis tinctoria) drobuşór, (reg.) boiengioáie, cardamá, drobişór, laba-mâţei.

drob s. v. COS. LADĂ. LEMNUL-BOBU-LUI. SALCÂM-GALBEN. drobişór s. v. DROB. DROBIŢĂ. DROBUŞÓR. POJARNIŢĂ. SUNĂTOARE. DROBÍŢĂ s. (BOT.; Genista tinctoria) drob, (reg.) drobişór, drobuşór, genístră, grozámă, spartă. drobiţă s. v. RECHIE. DROBUŞÓR s. (BOT. ; Isatis tinctoria) drob, (reg.) boiengioáie, cardamá, drobişór, laba-mâţei. drobuşór s. v. DROB. DROBIŢĂ. DROG s. stupefiant. (Trafic de ~uri.) drog s. v. GROZÁMĂ. DROJDIE s. 1. levură, (reg.) ţáică. (~ de bere.) 2. maia, plămadă, plămădeală. (~ pentru aluatul de pline-.) 3. (prin Ban.) lógor. (~ depusă pe fundul unui butoi.) 4. zaţ, (înv.) telvcá. (~ de cafea.) drojdie s. v. LEPĂDĂTURĂ. drópică s. v. CIROZĂ HIDRICĂ. HIDRO-PIZIE. dropicós s., adj. v. HIDROPIC. dropie mică s. v. SPURCACI. dropie pitică s. v. SPURCACI. DROPIÓI s. (ORNIT.) (prin Bucov.) zdrob, (glumeţ) mitropolit. (~ este bărbăluşul dropiei.) dropiţă mică s. v. SPURCACI. droşcár s. v. BIRJAR. SURUGIU. VIZITIU. dróşcă s. v. BIRJĂ. TRĂSURĂ. droşcăríe s. v. BIRJĂRIE. drot s. v. ARC. RESORT. SÂRMĂ. DRUG s. 1. bară. (Un ~ de fier.) 2. (reg.) rudă. (Un ~ de stejar.) 3. (TEHN.) cârmă, oişte, pârghie, proţap. (~ la moara de olnt.} 4. (TEHN.) broască. (~ la masa dulgherului.). drug s. v. BARĂ. CARlMR. CEAFĂ. CERBICE LINGOU. drugă s. v. BĂTĂTOR. COCEAN. ŞTIULETE. drugălău s. v. COCEAN. ŞTIULETE. drugi s. pi. v. BUTUCI. PLAZURI. TĂLPI. DRUM s. 1. cale, (înv. şi reg.) potecă. (Nu-i sta In ~.) 2. drum-de-fier -= cale-ieiată, linie-ferată, (pop.) şină, (Transilv., Buce. şi Ban.) ştrec. 3. călătorie, deplasare, voiaj, (înv.) plimbare, umblet. (Un ~ lung şi obositor.) 4. cursă, deplasare. (La prima ~, camionul s-a comportat bine.) 5. alergătură, cursă. (A făcut două ~ in piaţă.) 6. itinerar, parcurs, rută, traiect, traiectorie, traseu, (astă/i rar) marşrút, (înv., în Mold.) şleau. (~ urmat de un vehicul.) drumár s. v. CĂLĂTOR. DRUMEŢ. drumáş s. v. CĂLĂTOR. DRUMEŢ. drumătóriu s. v. CĂLĂTOR. DRUMEŢ. DRUMEŢ s. călător, (reg.) drumáş, (Transilv.) drumár, drumătóriu, (înv.) stráinic. (Un ~ obosit de cale.) DRUMETÍE s. 1. excursie. 2. turism. drumuí 'vb. v. CĂLĂTORI. UMBLA. VOIAJA. DRUMULÉŢ s. drumuşor. drumul-láptelui s. v. CÁLEA-LACTEE. CALEA-LAPTELUI. drumui-róbilor s. v. CALEA-LACTEE. CA-LEA-LAPTELUI. DRUMUŞOR s. drumuleţ. DRUPACÉE s. (BOT.) simburoasă. (Prunul este o ~.) drúşcă s. v. VĂTĂŞIŢĂ. VORNICEASA. DUALÍSM s. dualitate. (~ unui fenomen.) DUALITATE s. dualism. (~ unui principiu.)^ DUBĂ s. autodubă. (~ este un autocamion închis.) dúbăs. v. AREST. BUHAI. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PIUĂ. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ.

dubălár s. v. AR GĂSITOR. CARABAN. NASICORN. TĂBĂCAR. dubălăreásă s. v. TĂBĂCĂREASĂ. dubălăríe s. v. ARGĂSITORIE. TÂBĂCĂ-RIE. dubeálă s. v. ARGĂSEALĂ. ARGĂSIRE. TĂBĂCEALĂ. TĂBĂCIRE. TĂBĂCIT. dubi vb. v. ARGĂSI. TĂBĂCI. DUBIOS adj. 1. incert, îndoielnic, nesigur, problematic, (îivr.) improbabil, indecis, (rar) îndoiós, (fig.) nebulos. (La o dată ~.) 2. suspecl. (astăzi rar) problematic. (O persoană ~.) 3. echivoc, îndoielnic, necurat, suspect. (/)e o morală ~.) 4. suspect, veros. (Afaceri, speculaţii ~.) dubíre s. v. ARGĂSEALĂ. ARGĂSIRE. TĂBĂCEALĂ. TĂBĂCIRE. TĂBĂCIT. dubit adj. v. ARGĂSIT. TĂBĂCIT. dubit s. v. ARGĂSEALĂ. ARGĂSIRE. TĂBĂCEALĂ. TĂBĂCIRE. TĂBĂCIT. DUBÍŢĂ s. autodubiţă. (O ~ de o tonă.) DUBIU s. incertitudine, îndoială, neâncredere, nesiguranţă, rezervă, scepticism, şovăială, şo£ văire, (astăzi rar) necredinţă, (înv.) aporie, índoínţă. (Am o oarecare teamă şi un ~ in privinţa...) DUBLĂ vb. 1. a îndoi, (rar) a duplica, a reduplica, (înv.) a îndupleca. (A ~ o sumă de bani.) 2. a căptuşi. (A ~ o haină.) DUBLARE Í>. 1. îndoire. (~ mizei la un loc.) 2. căptuşire. (~ a unei haine.) dublă s. v. BANIŢĂ. DUBLU-DECALI-TRU. DUBLET s. (FLZ.) dipol. (~ electric.) DUBLU adj. îndoit. (A plătit un preţ ~.) DUBLU-DECALÍIRU s. baniţă, (pop.) dublă, (reg.) miérţă, (Mold. şi Bucov.) dimerlíe, (Transilv. şi Olt.) ferdelă, (prin Ban.) măsură, (prin Olt.) siníce, (Mold. şi Bucov.) stamboálă. (~ pentru cereale.) DUBLURĂ s. căptuşeală. (~ la o haină.) DUCĂ s. plecare, pornire. (E gala de ~.) ducă s. v. DUCE. ducă-se-pe-pustíi s. v. AGHIUŢĂ. DEMON DIAVOL. DRAC. EPILEPSIE. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. DÚCIí s. (înv.) ducă. hérţog. (~ de Bur-gundia.) DUCE vb. 1. a căra, a purta, a transporta, (reg.) a cărăbăni, (înv.) a podvodări, a trans-portarisi. (Doi sanitari ~ bolnavul.) 2. a lua, a transporta. (Maşina ne-a ~ până la...) 3. a deplasa. (~ lingura la gură.) 4. a se deplasa, a merge, a se mişca, a umbla, (pop.) a se purta. (Se ~ puţin prin grădină.) 5. a se da, a se deplasa, a merge. (Se ~ cu doi paşi înapoi.) 6. a se deplasa, a se transporta. (S-a ~ la faţa locului.) 7. a se căra, a pleca. (Să te ~ imediat de aici I) 3. a merge, a pleca, a porni, (pop.) a (se) mişca, (înv. şi reg.) a păsa. (Unde te ~ ?) 9. a merge. (Se ~ la doctor.) 10. a merge, a trece. (Te rog să te ~ şi pe la noi.) II. a colinda, a cutreiera. (Se ~ prin muzee.) 12. a aduce. (Mi-a ~ pachetul acasă.) 13. a călăuzi, a conduce, a ghida, a îndruma. (O ~ prin muzee.) 14. a acompania, a conduce, a însoţi, a întovărăşi, a petrece, (reg.) a întroloca. (Îl ~ plnă la poartă.) 15. a conduce, a purta. (O ~ de mână.) 16. a transmite. (A-i ~ salutări de la...) 17. a se îndrepta, a merge. (Acesta e drumul care ~ spre...) 18. a trage, a trasa. (~ Unii paralele.) 19. a (se) difuza, a (se) împrăştia, a (se) întinde, a (se) lăţi, a (se) propaga, a (se) răspândi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Ştirea s-a ~ peste tot.) 20. a depune, a desfăşura, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă.) 21. a da, a desfăşura, a purta, a susţine, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă cu inerţia.) 22. a întreţine, a purta. (A ~ o corespondenţă vie cu...) B3. a îndura, a răbda, a suferi, a suporta. (El a ~ lot greul.) 24. a rezista, a ţine. (O haină care ~ la tăvăleală.) 25. a trăi, a vieţui. (O ~ rău.) 2G. a-i merge. (■Vtiu că o ~ bine/) 27. a se încheia, a se sfârşi, a se termina, a trece. (S-a ~ şi vacanţa I) 28. a deceda, a dispărea, a muri, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfirşi, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. şi pop.) a se sâvlrşi, (inv. şi reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni (înv. şi reg. ir.) a se sparge, (fig. şi fam.) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (S-a ~ şi bietul Matei I) dúee vb. v. ADEMENI. AMĂGI. CÂRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. GUVERNA. ÎNCÂNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. STĂPÂNI. TRIŞA. DUCERE s. 1. cărare, cărat, dus, purtare, transport, transportare. (~ rănitului la spital.) 2. mergere, mers, plecare, pornire. (După~ iui acolo.) 3. tragere, trasare. (~ unei linii.) 4. purtare, susţinere. (~ unei

campanii de presă.) DUD s. (BOT.; Morus) (înv. şi reg.) mur, (reg.) pomiţár, (Mold.) agúd, (Transilv. şi Ban.) frăgár. DUDĂ s. (BOT.) (înv. şi reg.) mură, (reg.) pomíţă, (Mold.) agúdă, (Transilv.) fragă. dudă s. v. BURLAN. dudáu s. v. BĂLĂRIE. BURUIANĂ. CUCUTĂ. duducă s. v. DOMNIŞOARĂ. DUDUIE. DUDUÍ vb. 1. a se clătina, a se cutremura, a dârdii, a tremura, a se zgudui, (Mold. şi Transilv.) a durdui, (inv.) a se ridica. (~ pereţii.) 2. a bubui, a detuna, a trăsni, a tuna, a vui, (pop.) a răzbubui. (~ în depărtare.) 3. a vui, (rar) a vijâi. (Focul ~ în sobă.) dudui vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎMBOLDI. ÎNDEMNA. ÎNDEPĂRTA. DUDUIE s. domnişoară, (Mold. şi Bucov.) duducă, (înv.) demoazelă, madmoazélă. DUDUÍT s. 1. cutremurare, duduitură, zgu-duitură. (Un ~ puternic al pereţilor.) 2. bu-buire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detunătură, duduitură, trăsnet, trăsni-tură, vuiet, (rar) detúnet, (înv. şi reg.) sunet, (reg.) dúrăt. (~ tunului.) 3. duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) dúrăt, hurduitúră, (Mold.) durduít. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.) DUDUITURĂ s. 1. cutremurare, duduit, zguduitură. (O ~ puternică a pereţilor.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detunătură, duduit, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detúnet, (înv. şi reg.) sunet, (reg.) dúrăt. (~ tunului.) 3. duduit, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) dúrăt, hurduitúră, (Mold.) durduít. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.) DUEL s. (rusism înv.) poedinóc. (L-a provocat la ~.) DUET s. (MUZ.) duo. (Un~ celebru dintr-o operă.) DUGHEANĂ s. (Transilv.) boltă. (Vinde într-o ~.) dugheană s. v. MAGAZIN. PRĂVĂLIE. dughengíu s. v. PRĂVĂLIAŞ. DUGHÍEs. (BOT.) 1. (Setaria italica) (reg.) mohor, păríng. 2. (Setaria verticillata) mohor, meipăsăresc, (reg.) bursoácă. dugláu adj., s. v. INDOLENT. LENEŞ. PUTUROS. TRÂNDAV. TRÂNTOR. dúgllş adj., s. v. INDOLENT. LENEŞ. PUTUROS. TRÂNDAV. TRÂNTOR. dugós adj. v. INSOCIABIL. ÎNCĂPĂŢÎNAT. ÎNDĂRĂTNIC. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORIT. RECALCITRANT. REFRACTAR. TACITURN. TĂCUT. URÂCIOS. URSUZ. DUH s. 1. apariţie, arătare, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. şi pop.) nălucitúră, năzăritúră, (pop.) iázmă, moroi, (reg.) arătánie, necurăţenie, pater, (Ban.) năhoádă, (Mold. şi Bucov.) vídmă, (înv.) vedere, zare. (Li se pare că un ~ blntuie pădurile.) 2. (BIS.) spirit. (Sflnlul ~.) 3. spirit, suflet. (~ şi materia.) 4. haz, spirit, umor, (fig.) piper, sare. (Glumă plină de ~.) duh s. v. APUCĂTURĂ. CALCUL. CARACTER. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. DEPRINDERE. DEŞTEPTĂ-CIUNE. DUHOARE. FIRE. GÂND. IDEE. INFECŢIE. INTELECT. INTELIGENŢĂ. INTENŢIE. ÎMPUŢICIUNE. JUDECATĂ. MANIERE. MIASMĂ. MINTE. MORAVURI. NATURĂ. NĂRAVURI. OBICEIURI. PLAN. PRICEPERE. PROIECT. PURTARE. PUTOARE. RAŢIUNE. RĂSUFLARE. RESPIRAŢIE. SOCOTEALĂ. SPIRIT. SUFLARE. TEMPERAMENT. duhán s. v. TUTUN. duhăní vb. v. FUMA. duhlí yb. v. DUHNI. MIROSI. PUŢI. DUHNÍ vb. a mirosi, a puţi, (prin Mold.) a se auzi, (Mold.) a duhli, (înv.) a duhori. (~ a băutură.) DUHOARE s. infecţie, împuţicíune, miasmă, putoare, (livr.) fetiditáte, (înv.) duh, smreduíre. (Simţea o ~ insuportabilă.) duhori vb. v. DUHNI. MIROSI. PUŢI. DUHOVNIC s. (BIS.) confesor, (astăzi rar) spiritual, (înv.) mărturisitor, spoveditór. (Preotul care spovedeşte se numeşte ~.) duhovnic s. v. CLERIC.

DUHOVNICESC adj. (BIS.) 1. bisericesc, religios, spiritual, sufletesc. (Păstor ~.) 2. preoţesc, (pop.) popesc. (Cinul ~.) dohovnicí vb. v. MĂRTURISI. SPOVEDI. DUIOS adj. 1. emoţionant, impresionant, înduioşător, mişcător, patetic, răscolitor, tulburător, vibrant, (rar) răvăşitor, (înv.) simţitor. 2. afectuos, dezmierdător, drag, drăgăstos, iubitor, mângâietor, tandru, (înv.) mângâiós, (fig.) cald. (Îi şoptea cuvinte ~.) 3. dureros, jalnic, trist. (Un clntec ~.) 4. îndurerat, întristat, trist. (Se confesa cu un glas ~.) DUIOŞÍE s. 1. emoţie, înduioşare. (Cu glasul plin de ~.) 2. melancolie. (O ~ de neânvins pentru vremurile copilăriei.) 3. durere, întristare, jale, tristeţe. (~ exprimată de o doină.) DUIUM s. grămadă, mulţime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie, (înv. şi pop.) mare, poiéde, (înv. şi reg.) întuneric, (reg.) posmól, tălábă, (Transilv. şi Mold.) silă, (înv.) mulţít, putere, (fig.) groază, grozăvenie, grozăvie, (reg. fig.) polog. (~ de trupe duşmane.) duium s. v. CAPTURĂ. PRADĂ. dul s. v. GANGLION. DULÁMĂ s. suman, (reg.) cóntăş, récăl, (Transilv. şi Maram.) gúbă. (~ de dimie.) dulandragíu s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND. DULAP s. 1. garderob, şifonier, (înv. şi reg.) sicriu, (prin Transilv.) cástăn, (prin Ban.) ormán, (Transilv.) parséchi, (Transilv. si Maram.) şifón, (prin Ban.) şofrânár. (Pune hainele In ~.) 2. leagăn, scrlnciob, (înv. şi reg.) scírcium, (reg.) huíţ, (Transilv.) vârtéj, (Ban.) vârtilói, (prin Transilv.) zdrâncă. (S-a dat în ~, ta moşi.) dulap s. v. SC ÎNDURĂ. DULĂPÁŞ s. dulăpior. (~ pentru copil.) DULĂPIÓR s. duiăpaş. (Un ~ penlru lenjerie.) DULĂU s. (ZOOL.) zăvod, (prin Transilv.) pugléu, (Mold. şi Bucov.) zăblău. (Un ~ pentru păzit curtea.) dulăul s. art. v. CÂINELE-MARE. DULCE adj. 1. îndulcit. (Cafea ~ .) 2. proaspăt. (Lapte ~.) 3. nesărat. (Brlnză ~.) dulce adj. v. AGREABIL. ARMONIOS. BLÂND. CALM. DELICAT. DOMOL. DRAG. DRĂGĂLAŞ. DRĂGUŢ. ESTOMPAT. FIN. FRUMOS. FRUMUŞEL. GINGAŞ. GRAŢIOS. IUBIT. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. LIN. LINIŞTIT. MELODIC. MELODIOS. MODERAT. MUZICAL. NETULBURAT. PAL. PALID. PARFUMAT. PAŞNIC. PIERDUT. PLĂCUT. POTOLIT. POTRIVIT. SCUMP. SONOR. STINS. SUAV. ŞTERS. TEMPERAT. TIHNIT. UNDUIOS. UŞOR. DULCEAG adj. 1. (rar) dulcíu. (Un fruct ~J 2. fad, insipid, searbăd, (rar) spelb, (Transilv.) líhod, (Bucov.) lânced. (O mtncare ~ .) dulceag adj. v. LANGUROS. MIEROS. SENTIMENTAL. DULCEAŢĂ s. (Transilv. si Ban.) pecméz, (Transilv.) silvoíz. (~ de caise.) dulceaţă s. v. MAGIUN. dulcegărie s. v. SENTIMENTALISM. dulcele crăciunului s. v. CÂRNELEAGĂ. HARŢI. DULCIŞÓR s. (BOT.; Hedysarum) (reg.) cap-de-cocóş. dulcíu adj. v. DULCEAG. DULCIURI s. pi. cofeturi (pi.), zaharicale (pi.), (reg.) zăhărele (pi.), (grecism înv.) zumari-cále (pi.). (A mlncat multe ~.) duleán s. v. COCEAN. duléte s. v. DOVLEAC. duléţi s. pi. v. PEPENE. DULGHER s. lemnar, (înv. şi reg.) teslár, (reg.) cioplitor, (Transilv.) bărdáş, (prin Ban.) máuăr. DULGHERÍE s. dulgherit, lemnărie, (înv. şi reg.) teslăríe. (Se ocupă cu ~.) DULGHERÍT s. dulgherie, lemnărie. (înv. şi reg.) teslăríe. (Se ocupă cu ~.) DULlE s. (TEHN.) fasung. (~ la un bec.) DUMBÉŢ s. (BOT.; Teucrium chamaednjs) (reg.) jugărél, jugăréţ, sclípeţ, spulberătúră, şugărél.

dumbcţ s. v. IARBĂ-USTUROASĂ. DUMBRAVĂ s. (reg.) berc, rădiác, redíş, rediu, (Ban.) zăbrán. (O ~ într-o pădiuc stcu-lură.) dumbrávnic s. v. CÂNEPIOARĂ. DUMBRĂVEÁNCĂ s. (ORNIT.; Coracias garrulus) (reg.) căcău, cioară-pucioásă, corb-albástru. DUMERÍ vb. 1. a înţelege, a se lămuri, a pricepe, a şti, (reg.) a se nădăi, (fig.) a se tre/.i. (Tot nu te-ai ~ ce-am vrut să-ţi spun9) 2. a (se) clarifica, a (se) edifica, a (se) lămuri. (S-a ~ imediat ce i-a văzut actele.) DUMERÍRE s. clarificare, edificare, lămurire. (~ lui Inlr-o problemă.) DUMERIr adj. clarificat, edificat, lămurit. (Sint pe deplin ~.) dumésnic adj. v. DOMESTIC. dumesiiicí vb. v. DOMESTICI. ÎMBLÂNZI. dumesnicíre s. v. DOMESTICIRE. ÎMBLÂN-ZIRE. dumesnicítadj. v. DOMESTICIT. ÎMBLÂN-ZIT. dumica vb. v. AMESTECA. CIOPÂRŢI. MESTECA. SFÂRTECA. SFÂŞ1A. dumicat s. v. GURĂ. ÎMBUCAI URĂ. ÎNGHIŢITURĂ. MUŞCĂTURĂ. DUMINECEÁ s. (BOT.; Kymphaea lotus thermalis) dreţe, (reg.) gălbenele (pi.), scrinti-toáre. DUMINICA FLORIILOR s. (BIS.) florii (pi.), (reg.) duminica vlăstárilor, staurile florii (pi.). duminica vlăstárilor s. v. DUMINICA FLORIILOR. FLORII. dumitráş s. v. SÂPUNELE. DUMITRÍŢĂ s. (BOT.; Chrysanthemum in-dicum) crizantemă, tufănică, (reg.) aurátă. cătălină, mărgărită, român, tătăíşă, flori-de-iárnă (pi.), gura-pahárului, romaniţă-mâre, rujă-de-toámnă, salomiigálbene (pi.). DUMNEALUI pron. dânsul, el, (pop.) dum-neasá, (înv.) núsul. (~ m-a invitat.) durnneasá pron. v. DÂNSUL. DUMNEALUI. EL. DUMNEATA pron. dumneavoastră, tu, (Mold. şi fam.) mata. (~ ce spui?) DUMNEAVOASTRĂ pron. 1. voi. (Veniţi şi ~ cu noi?) 2. dumneata, tu, (Mold. si fam.) mata. (~ ce spuneţi?) dumnezéie s. v. ZEIŢĂ. DUMNEZEIESC adj. (BIS.) 1. ceresc, divin, sfânt, (livr.) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (pop.) sânt, (înv.) minunat, preaânált. (Pronia ~.) 2. ceresc, divin, providenţial. (Dar~.) dumnezeiesc adj. v. MINUNAT. SPLENDID. SUPERB. dumnezeieşte adv. v. MINUNAT. SPLENDID. SUPERB. DUMNEZEIRE s. (BIS.) 1. atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeu, părinte, providenţă, puternicul (art.), stăpânul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaânáltul (art.), preapu-térnicul (art.), (înv. şi pop.) pronie, (pop.) sfíntul (art.), sfntul (art.), (înv.) atotţiitórul (art.), tvoréţ, zeu. 2. cer, divinitate, pronie, providenţă. (~ să-l aibă In pază I) dumnezeoáică s. v. ZEIŢĂ. DUMNEZEU s. (BIS.) 1. atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, părinte, providenţă, puternicul (art.), stăpânul (art.), tatăl (art), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaânáltul (art.), prea-putérnicul (art.), (înv. şi pop.) pronie, (pop.) sfíntul (art.), síntul (art.), (înv.) atotţiitórul (art.), tvoréţ, zeu. 2. divinitate, idol, zeitate, zeu, (înv.) bolovan, boz, chip, făptură, simulacru, zin. (~ al unui popor antic.) DUNĂREAN adj. danubian. (Regiunea ~.) DUNGĂ vb. a tărca, a varga, (pop.) a în-virsta, (reg.) a virsta. (A ~ un material textil.) DUNGAT adj. 1. bălţat, tărcat, vărgat, (rar) zebrát, (pop.) învârstát, pestriţ, vârstát, (reg.) vârcát, (prin Ban., Transilv. şi Olt.) şergát. (Un material textil ~.) 2. reiat. (Ţesătură ~.) DUNGĂ s. 1. linie, varga, (pop.) vârstă, (reg.) şar, (prin Ban. şi Transilv.) şárgă, (Mold. şi Bucov.) vírcă. (O ţesătură cu ~i.) 2. brâu, (pop.) vârstă. (Casa avea o ~ albastră.) 3. linie, (Transilv. şi Ban.) ştraif. (A tras o ~.) 4. nervură, striaţie, vână. (Marmură cu ~i.) 5. dâră, fascicul, fâşie, rază, trimbă, (fig.) sprinceană. (O ~ de lumină.) 6. latură, margine, muchie. (~ patului, a cutiei.) 7. coastă, latură, parte. (Stă întins pe-o ~.) 8. creţ, cută, încreţitură, rid, zbircitură, (pop.) zbârceálă, zbârci, (prin Transilv.) ranţ, (fig.) brazdă. (O faţă plină de ~ i.) DUNGĂŢEÁ s. (BOT.; Tetragonolobus pur-pureus) (reg.) nohót.

DUNGULÍŢĂ s. (rar) dungúţă, (pop.) văr-gulíţă, vărgúţă. (O ţesătură cu ~e.) dungúţă s. v. DUNGULÍŢĂ. DÚO s. (MUZ.) duet. (~ dintr-o operă.) dupác s. v. BRÂNCI. GHIONT. IZBITURĂ. ÎMBRÂNCEALĂ. ÎMBRÂNCITURĂÎMPINSĂTURĂ. DUPĂ prep., adv. 1. prep. (local) dinapoia, dindărătul, înapoia, îndărătul. (~ casă se află...) 2. prep. (temporal) cu, de. (Zi ~ zi.) 3. prep. (temporal) peste. (Vine ~ un ceas.) 4. adv. (modal) conform, potrivit. (A lucrat ~ un plan.) 5. prep. (cauzal) pentru. (Varsă lacrimi ~ copilul pierdut.) 6. prep. (instrumental) prin, printru. (Predă o limbă ~ o anumită metodă.) 7. prep. (indică o relaţie de rudenie) dinspre, (înv.) despre. (Văr ~ mamă.) dupăcí vb. v. GHIONTI. IZBI. ÎMBOLDI. ÎMBRÂNCI. ÎMPINGE. ÎNGHIONTI. dupăí vb. v. BUFNI. IZBUCNI. PUFNI. TROPĂI. dupăíts. v. TROPĂIALĂ. TROPĂIT. TRO-PĂITURĂ. TROPOT. dupăitúră s. v. TROPĂIALĂ. TROPĂIT. TROPĂITURĂ. TROPOT. duplica vb. v. DUBLA. ÎNDOI. DUPLICAT s. copie. (Un ~ al diplomei.) DUPLICITAR adj. fals, fariseic, făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelístic, (reg.) proclet, (înv.) făţărít, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriţ, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.) DUPLICITATE s. falsitate, făţărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug, (livr.) fariseism, machiavelism, tar-tuferíe, tartufísm, (rar şi fam.) machiaverlâc, (înv.) făţăríe, prefăcánie, prefăcătúră, procle-ţíe, (fig.) iezuitísm, mascaradă. (A fost dovedită ~ lui.) dupnrluí vb. v. JUMULI. dupurós adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÂNGRIJIT. VÂLVOI. ZBÂRLIT. DUR adj. 1. rezistent, solid, tare, tenace, (pop.) ţeapăn, vârtós. (Un material ~.) 2. agresiv, bătăios, brutal, coleric, impulsiv, iute, nestăpânit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om, un temperament ~.) DUR adj. (MUZ.) major. (Do ~.) dur adj. v. CÂINESC. DRASTIC. GREU. RĂSTIT. RIDICAT. SEVER. TARE. dur adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÂINOS. CRÂNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUŢĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÂMBLÂNZIT. NEÂNDUPLECAT. NEÂNDURAT. NEÂNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÂNGEROS. VIOLENT. DURA vb. a clădi, a construi, a face, a înălţa, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (A ~ o nouă şcoală.) DURĂ vb. 1. a dăinui, a exista, a fi, a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămâne, a trăi, a ţine, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cit va ~ lumea şi pâmlntul; vechi obiceiuri care ~ şi azi.) 2. a dăinui, a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a persista, a stărui. (Amintirea lui ~ până astăzi.) 3. a ţine. (Spectacolul ~ două ore.) 4. a se păstra, a rezista, a ţine. (O încălţăminte care ~ mult.) DURABIL adj. 1. rezistent, solid, trainic, (rar) dăinuitór, (pop.) purtăréţ, ţeapăn, vârtós, (înv.) nestrămutat, ţiitór. (Ghete ~; o construcţie ~.) 2. rezistent, trainic, viabil. (O operă ~.) 3. stabil, statornic, trainic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.) 4. persistent, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.) DURABILITATE s. 1. rezistenţă, soliditate, tărie, trăinicie, (înv. şi reg.) statornicie, (înv.) nestrămutáre. (~ unui material.) 2. rezistenţă, trăinicie, viabilitate. (~ unei opere.) 3. persistenţă, (livr.) perenitate. (~ unor efecte.) DURAMÁTER s. (ANAT.) pahimeninge. DURÁRE s. clădire, construcţie, construire, înălţare, ridicare, zidire, (livr.) edificare. (~ unui nou spital.) DURATĂ s. 1. întindere, lungime, mărime. (~ unei cile.) 2. interval, întindere, perioadă, răstimp, timp, (reg.) ráhăt. (Pe toată ~ examenului.) dură ş. v. ROTIŢĂ. DURĂÍ vb. a durui, a hodorogi, a hurui, (rar) a turui, (pop.) a trăncăni, (reg.) a hurdui, a troncăni,

(prin Ban.) a trăscări. (Căruţa ~ pe strada pietruită.) durăí vb. v. TUNA. DURĂÍT s. duduit, duduitură, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) durat, hurduitúră, (Mold.) durduít. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.) DURĂITURĂ s. duduit, duduitură, durăit, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) durat, hurduitúră, (Mold.) durduít. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.) dúrăt s. v. BUBUIRE. BUBUIT. BUBUITURĂ. DETONAŢIE. DETUNARE. DETUNAT. DETUNĂTURĂ. DUDUIT. DUDUITURĂ. DURĂIT. DURĂITURĂ. DURUIT. HURUIALĂ. HURUIT. HURUITURĂ. TRĂSNET. TRĂSNITURĂ. TUNET. VUIET. durbánă s. v. COS. LADĂ. durd adj. v. BUCĂLAI. BUCĂLAT. DOLOFAN. DURDULIU. GRĂSAN. GRĂSULIU. GRĂSUŢ. PLIN. ROTOFEI. ROTUND. dúrdă s. v. FLINTĂ. PUŞCĂ. SÂNEAŢĂ. durduí vb. v. CLĂTINA. ' CUTREMURA. DÂRDÂI. DUDUI. TREMURA. ZGUDUI. durduít s. v. DUDUIT. DUDUITUR \. DURĂIT. DURĂITURĂ. DURUIT. HURUIALĂ. HURUIT. HURUITURĂ. durdulicá vb. v. ROSTOGOLI. DURDULIU adj. bucălai, bucălat, dolofan, grăsan, grăsuliu, grăsuţ, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnát, bucălíu, durd, (prin Olt.) vârláv. (Copil ~.) DUREA vb. 1. a chinui, a ţine. (Mă ~ o măsea.) 2. a îndurera, a întrista, a rnâhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.) DURERE s. 1. (Olt. şi Munt.) dor, (înv.) duroáre. (~ de dinii.) 2. chin, încercare, patimă, păs, pătimire, suferinţă, (înv. şi pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpastă, (înv. şi reg.) pătimită, scî'rbă, (înv.-) răbdare, stráste, suferíre, (fig.) povară. (Ctte ~ a avut de îndurat!) 3. calvar, canon, caznă, chin, patimă, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, tortură, (înv. şi pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitoríe, pasiune, pedeapsă, pedepsitúră. rână, schingi, strădanie, strânsoáre, trudnicíe. (Supus la ~i crlncene.) 4. întristare, mâhnire, (înv.) dosádă. (Ce ~ să aud cele ce-mi spuil) 5. duioşie, întristare, jale, tristeţe. (~ exprimată de o doină.) DUREROS adj. 1. întristător, trist. (0 situaţie ~.) 2. jalnic, nenorocit, trist, (înv. şi reg.) milos. (Privelişte, tntlmplare ~.) 3. duios, jalnic, trist. (Un clntec ~.) DÚRHAM s. (ZOOL.) shorthorn. f~ este o rasă de taurine.) DURIFICÁ vb. a (se) întări. (A ~ un metal.) DURIFICARE s. întărire. (~ unui metal.) durigá vb. v. ROSTOGOLI. DURITATE s. 1. rezistenţă, soliditate, tărie, tenacitate. (~ unui material.) 2. agresivitate, brutalitate, impulsivitate, nestăpinire. violenţă. (~ temperamentală a cuiva.) duritate s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CONSTRÂNGERL. CRUZIME. FEROCITATE. INTRANSIGENTĂ. NEÂNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. RIGOARE. RIGUROZITATE. SĂLBĂTICIE. SEVERITATE. STRĂŞNICIE. STRICTEŢE. VIOLENŢĂ. VITREGIE. durlúi s. v. I'RICIIICI. duroáre s. v. DURERE. DURUÎ \b. a durai, a hodorogi, a hurui, (rar) a turui, (pop.) a trăncăni, (reg.) a hurdui, a troncăni, (prin Ban.) a trăscări. (Căiuta ~ pe strada pietruită.) duruiéle s. pi. v. JINTIŢĂ. DURUÂT s. duduit, duduitură, durăit, durăitură, huruială, huruit, huruitură, (reg ) dúrăt, hurduitúră, (Mold.) durduít. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.) duruitoárc s. v. CASCADĂ. CATARACTĂ. CĂDERE DE APĂ. durzáu s. v. JLP. JNEAPĂN. PIN PITIC. durzoáş s. v. RUJĂ. DUS adj. că/ut, înfundat. (Cu ochii ~ )

dus adj. v. ADEMENIT. AMĂGIT. ÎNŞELAT. PĂCĂLIT. PROSTIT. TRIŞAT DUS s. cărare, cărat, ducere, purtare, transport, transportare. (~ rănitului la spital.) DÚŞCĂ s. git, gură, înghiţitură, sorbitură, (Transilv.) scópot. (O ~ de vin.) duşi s. pl. v. DISPOZII IE. TOANE. VOIE. duşlág s. v. DORN. PRIBOI. DUŞMAN s., adj. adversar, inamic, potrivnic, vrăjmaş, (pop.) pizmaş, pizmuitor, (in\. şi reg.) pizmătár, pizmătáreţ, (înv.) ncamíc, neprieten, nepriitór, pârî'ş, sculătór. (Armata ~.) duşmănesc adj. v. DUŞMĂNOS. INAMIC. NEPRIETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. POTRIVNIC. VRĂJMAŞ. DUŞMĂNEŞTE adv. (înv.) viăjmăşéşte. (Se poartă ~.) DUŞMĂNÍ vb. a (se) urî, a (se) vrăjmaşi, (pop.) a (se) Snduşmăni, (înv. şi reg.) a (se) piz-mui, (înv.) a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (Se ~ de moarte.) DUŞMĂNÂE s. animozitate, discordie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie, (livr.) inimiciţie, (înv. şi pop.) price, (pop. şi fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. şi reg.) ceartă, pizmă, pizmuíre, sci'rbă, (Mold.) póxie, (înv.) mozaviríe, neprieteníe, patos, scándală, sfadă, urâciúne, vrăjbíe, (latinism înv.) rancoáre. (Ce e ~ asta nelmbllnzitâ Intre voi?) DUŞMĂNOS adj. 1. inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaş, (pop.) pizmaş, pizmuitor, vrăjmăşésc, (înv. şi reg.) pizmătár, pizmătáreţ, (reg.) vrăjmăşós, (înv.) duşmănesc, mâniós, potrivitór. (0 acţiune ~.) 2. neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, (fig.> pieziş. (O privire ~.) 3. ranchiunos, răzbunător, (livr.) vindicativ, (reg.) ţináş, zăcáş. (Intenţii ~.) 4. ostil, răutăcios, (prin Transilv.) aspíd, (fig.) veninos. (Cuvinte ~.) DUŞUMEA s. pardoseală, podea, scândură, (pop.) pódină, (Ban. şi Transilv.) pod, (Ban.) vatră, (înv.) planşete (pi.), pomóstină. (Doarme pe ~ goală.) DU-TE-VÍNO s. (pop.) treápăd. (Era un ~ continuu.) DUZĂ s. 1. (TEHN.) ajutaj. 2. (TEXT.) filieră. dvoreán s. v. CURTEAN. dvorélnic s. v. CURTEAN. dvorénin s. v. CURTEAN. ebén s. v. ABANOS. EBRIETATE s. beţie, (prin Transilv.) şu-meneálă. (Stare de ~.) EBULÍTIE s. (FIZ.) fierbere.(Proces de ~.) ECHER s. (TEHN.)l. coltar, (rar) vínchel. (~ pentru desenul tehnic.) 2. colţar, dreptar, (reg.) cot, ghiuníe. (~ zidarului.) ECHILIBRA vb. 1. a (se) compensa, a (se) contrabalansa, a (se) cumpăni, a precumpăni, (livr.) a (se) pondera. (Două forţe care se ~.) 2. a (se) compensa. (Cele două fenomene se ~.) ECHILIBRARE s. 1. contrabalansare, cum-păneală, cumpănire. (O greutate pusă pentru ~.) 2. compensare. (~ celor două fenomene.) ECHILIBRAT adj. 1. armonios, concordant, proporţionat, regulat, simetric. (Un ansamblu ~.) 2. calculat, chibzuit, cumpănit, cumpătat, înfrânat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalít. (Duce o viaţă ~.) 3. cuminte, cumpănit, raţional, rezonabil, (înv.) rezonat. (Un om ~.) 4. astâmpărat, aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat, domolit, liniştit, potolit, reţinut, rezervat, serios, sobru, stăpânit, temperat. (Om ~.) ECHILÍBRU s. 1. stabilitate. (Se asigură ~ navei.) 2. cumpănă, cumpăneală, cumpănire. (A se afla în poziţie de ~.) 3. (rar) statică. (Tulburări de ~.) 4. armonie, concordanţă, potrivire, proporţie, proporţionalitate, simetrie, (fig.) simfonie. (Un perfect ~ al elementelor unui ansamblu.) ECHIMOZĂ s. (MED.) vineţeală, vânătaie, (înv.) vânătáre. (Are o ~ la ochi.) ECHINÍDĂs. (ZOOL.; Echinoidea) arici-de-mare. ECHIPA vb. 1. a se îmbrăca, a se înveşmânta, (înv. şi reg.) a se învéşte. (Vă rog să vă ~ şi să mergem.) 2. a dota, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.) echipaj s. v. CĂLEASCĂ. ECHIPAMENT s. (MIL.) efecte (pi.). (~ al unui ostaş.)

ECHIPARE s. 1. îmbrăcare, înveşmântare. (~ unei persoane.) 2. dotare, dotaţie, înzestrare, prevedere, utilare. (~ anei uzine cu cele necesare.) ECHIPAT adj. îmbrăcat, înveşmântat, (înv.) învăscút. (Persoană ~.) ECHÂPĂ s. formaţie. (O ~ sportivă.) ECHITABIL adj. drept, just. (Decizie ~.) ECHITATE s. dreptate, justiţie, (înv.) lege. (A restabilit ~.) ECHITÁŢIE s. (SPORT) călărie. ECHIVALENT adj. coincident, concordant, corespunzător, (livr.) congruent, (înv.) consu-nánt. (Elemente ~.) ECHIVALENŢĂ s. coincidenţă, concordanţă, (livr.) congruenţă. (~ unor elemente.) ECHIVOC adj., s. 1. adj. ambiguu, (livr.), amfibologie. (Exprimare ~.) 2. s. ambiguitate, (livr.) amfibolíe. (~ unei exprimări.) 3. adj. confuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, neprecis, obscur, (livr.) abscons. (O semnificaţie ~.) 4. adj. confuz, difuz, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedesluşit, neânţeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situaţie ~.) 5. adj. dubios, îndoielnic, necurat, suspect. (De o morală ~.) eclatá vb. v. STRĂLUCI. eclatant adj. v. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR. ECLEZIASTIC adj. (BIS.) 1. bisericesc, religios, spiritual, (înv.) religionár. (Dogmă ~.) 2. clerical, preoţesc, (pop.) popesc. (Adunare ~.) *ECLIPSÁ vb. (fig.) a întuneca, a umbri. (I-a ~ pe toţi cu verva sa.) eclipsa vb. v. DEPĂŞI. DISPĂREA. ÎNTRECE. PIERI. ECLIPSĂ s. (ASTRON.) (reg.) întunericíme, (înv.) întunecare. (O ~ de soare.) eclisiárh s. v. CÂNTĂRET. DASCĂL. DIAC. PARACLISER. PSALT. ŢÂRCOVNIC. ECOLOGÍE s. (ieşit din uz) bionomíe. ECONOM adj. adunător, cruţător, păstrător, strângător, (înv. şi reg.) scump, (reg.) păstriélnic, (fig.) strâns. (Om ~.) ECONOMIC adj. economicos, rentabil, (înv.) economicésc. (Un procedeu ~.) cconomicésc adj. v. ECONOMIC. ECONOMICOS. RENTABIL. ECONOMICOS adj. 1. economic, rentabil, (înv.) economicésc. (Un procedeu ~.) 2. spornic. (O mlncare ~.) ECONOMÍE s. 1. agoniseală, agonisire, agonisită, (pop.) chiverniseală, pricopseală, (reg.) priştipeálă, (prin Maram. şi Transilv.) zorobóc, (înv.) strânsoáre, strânsúră. (Are o ~ bunicică pentru zile negre.) 2. alcătuire, compoziţie, organizare, organizaţie, structură, (rar) substanţă, (fig.) urzeală. (~ unei lucrări.) ECONOMISI vb. a acumula, a aduna, a agonisi, a face, a strânge, (pop.) a chivernisi, (reg.) a priştipi, a răgădui, a sclipui, (Transilv.) a mirui, (Olt. şi Munt.) a scofeli, (Ban.( a stăci, (Transilv. şi Maram.) a şporoli, (prin Maram.) a zorobi, (fig.) a prăsi. ( A ~ o adevărată avere.) ECONOMISIRE s. agonisire, strângere. (~ unei sume de bani.) ECOSÓNDĂ s. cholot. (Cu ~ se măsoară marile adincimi oceanice.) ECOU s. răsunet, (pop.) hăuít, sunet, (prin Transilv. şi Olt.) sun, (înv.) ého. (Cn ~ in munţi.) E ecou s v RĂSUNET VÂLVV etpaiá s v ALAI CORTEGIU SUITĂ ECTOPLASMĂ s (ANAT ) hialoplasmă ECUMENIC adj (BIS ) (înv) sobórmc, sobornicesc (Sinod ~ ) EC\FSTRU ad] călare (O statuie ~ ) E( ZEMĂ s (MED ) pecingine edelváis s v ALBUMEALĂ ALBUM ITĂ FLOAREA-REGINEI FLOARE DE COLT eden s \ CER PARADIS RAI EDiriCÁ vb a (se) clarifica, a (se) dumeri, a (se) lămuri (S a ~ imediat cum a văzut ac lele ) edifica \b v CLĂDI CONSTRUI DURA. TACE ÎNALTA RIDICA ZIDI

EDIFICARE s clarificare dumerire, lămu nre (~ lui intr o problema ) edificare s v CLĂDIRE CONSTRUCŢIE CONSTRUIRE DURARE ÎNĂLŢARE RIDICARE ZIDIRE EDII ICÁT adj clarificat, dumerit lămurit (SUU pe deplin ~ ) EDIFICATOR adj 1. clarificator, explicativ, lămuritor (Un exemplu ~ ) 2. concludent, con\mgător, decisiv, elocvent, grăitor, hotări-tor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios solid tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (in\ ) induplecătór (0 dovadă ~ ) EDILITAR adj urbanistic (Construcţii ~ ) EDITA vb a imprima, a publica, a scoate, a tipări, (mv ) a publicarisi, a publicul, a scrie (A ~ o revistă ) FDITARE s imprimare, imprimat, publicare, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, (înv ) public înşire, publicaţie, publicitate, tipărie (~ urau nou tiraj dintr o carte ) EDITOR s (in\ ) librar LDITIE s (înv ) tipărire (A doua ~ a unei carii ) EDUCÁvb acreşte, a forma, (mv ) a pedepsi (4 ~ íinara generaţie In spuitul patnotismu Iw ) EDI CARE s creştere, cultivare, educaţie, formare, (mv) pedeapsă (~ tinerei generaţii ) EDLC VT adj citit, cult, cultivat, instruit, învăţat, (rar) scolit, (înv ) pedepsit, politicii, spudaxit sufletesc (Tlnăr ~ ) EDUCATÍV adj 1. pedagogic (Cerinţe ~ ) 2. instructiv, moralizator (in\ ) înwtătór (0 scriere cu conţinut ~ ) EDI CÂTOR s pedagog (Un bun ~ ) EDUCAŢIE s 1. instrucţie, mvătămint, în\ăţătură, (înv ) pedeapsa (Procesul de ~ ) 2. ediuatie mixta = coeducatie (~ In scoală ) 3. ciestere, cultivare educare, formare (in\ ) pedeipsă (~ tinerei generaţii ) ErECT s 1. consecinţă, repercusiune re/ul-tat, urmare, (mv ) urmă, (fig) rod (Care este ~ acestei cauze'') 2. acţiune, influentă, înriurire, rezultat (Ce ~ are medicamentul asupra inimii') 3. impresie (A produs un ~ favorabil ) 4.(MIL ; la pi ) echipament (~ ale unui oilaş ) 5. (FIN ; mai ales la pi ) hirtie de valoare EFECTÍV adj , adv , s 1. adj adevărat, real (Plecarea lui ~ din oraş a avut loc a doua zi ) 2. adv lealmente (Este ~ plictisit ) 3. adj incontestabil, indiscutabil, real (A adus servicii ~ ) 4. adj eficace, eficient, pozitiv (Tratamentul a dat rezultate ~ ) 5. s disponi bil, (înv ) putéie (A strins tot ~ sau de oaste ) EFECTUA vb 1. a depune, a desfăşura, a duce, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta (A ~ acolo o muncă utilă ) 2. a executa, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvârsi, (înv şi pop ) a plini (A~ totceis a dat de făcut ) 3. a executa, a face a faun, a înfăptui, a icali/a, a săvârsi (A ~ o lucrare durabila ) 4. a face, a opeia (A ~ unele modificări pe text ) 5. a face, a întreprinde (A ~ ample studii ) 6. a executa, a face, a îndeplini, a presta, a şi satisface (A ~ serviciul militar ) EFECTUARE s 1. executare, îndeplinire, prestare, prestaţie (~ unei munci utile ) 2. executare, execuţie, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvirşire, (in\ ) săvirsit (~ unei lucrări ) 3. executare, îndeplinire, piestare (~ serviciului militar ) EFEMER adj pientor, schimbător, tempo rar, trecător, vremelnic, (livr ) pasager, (mv ) petrecător, pienciós, pierit, stncăcios, temporal, vremelnicesc, (fig) călător, (înv fig) desert (întlmplări ~; o viaţa ~ ) EFEMERĂ s (ENTOM ) 1. (Ephemenda) efemeridă, (reg) vetrice 2. (Ephemera vul gata) (reg ) rusalie EFEMERIDĂ s (ENTOM , Ephemenda) efemeră, (reg ) vetrice EFEMERITÁTE s vremelnicie (~ existen ţei noastre individuale ) EFICACE adj 1. eficient, folositor, operativ, practic, productiv, util, (rai) operant, (înv ) putmcios (O metodă ~ ) 2. efectiv, eficient, pozitiv (Tratamentul a dat rezultate ~ ) 3. drastic, eficient, energic, puternic (Un medica ment ~ ) 4. eficient, sigur (Un remediu ~ ) EFICACITATE s 1. eficienţă, folos, operaţi vitate, productivitate, randament, valoare (~ unei metode ) 2. eficienţă, productivitate. (~ muncii ) 3. putere, valoare (~ nutritivă ) 4. putere (~ de germinaţie a seminţelor) EFICIENT adj 1. eficace, folositor, operativ, practic, productiv, util, (rar) operant, (înv ) putmcios (O metodă ~ ) 2. efectiv, eficace, pozitiv (Tratamentul a dat rezultate ~ ) 3. drastic, eficace, energic, puternic

(Un medicament ~ ) 4. eficace, sigur (Un remediu ~ ) EriClENTĂ s 1. eficacitate, folos, operativitate, productivitate, randament, valoare (~ unei metode ) 2. eficacitate, pi oductivitate (~ muncii ) EFÍGIE s chip, (prin Munt ) tábă (~ a unei medalii ) eflorescent adj v ÎNFLORITOR PROSPER EFLÚVIUs emanaţie (Se simte In aer un ~ specific ) EFOR s (BIS ) epitrop, (Bucov ) antist EFORÂE s. epitropie. (~ spitalelor civile.) EFORT s. 1. caznă, chin, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduiálă, străduíre, (pop.) canoneală, (reg.) ştrapáţ, (prin Munt.) morânceálă, (Mold. şi Transilv.) zoálă, (înv.) căzníre, nevoínţă, oste-nínţă, sfórţă, strădănuínţă, strădănuíre. (~ lui a fost încununat de succes.) 2. greutate, osteneală, trudă. (Cu multă ~.) 3. încercare, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă. (Toate ~ urile lui au fost zadarnice.) EFUZÍVadj. (GEOL.) vulcanic. (Formaţii ~.) EGAL adj., s. 1. adj. deopotrivă. (Persoane ~ în înălţime.) 2. s. pereche, potrivă, seamă, seamăn. (Nu are ~ în lume.) EGALA vb. 1. a egaliza. (A ~ lungimea a două bare.) 2. a ajunge. (La ~ la scor.) EGALÁRE s. egalizare. (~ lungimii celor două bare.) EGALITATE s. paritate. (~ numerică, valorică.) EGALIZA vb. 1. a egala. (A ~ lungimea celor două piese.) 2. (fíg.) a nivela. (A ~ standardul de viaţă.) EGALIZARE s. 1. egalare. (~ lungimii celor două piese.) 2. (fig.) nivelare. (~ standardului de viaţă.) EGHILÉT s. (înv.) drăguléţ. (~ la o uniformă militară.) EGÍDĂ s. oblăduire, ocrotire, patronaj, protecţie, sprijin. (Asociaţia se bucură de înalta ~ a ...) EGIPTEAN s., adj. 1. s. (înv.) misirlíu. 2. adj. (înv.) misir. eglendisí vb. v. AMUZA. DESFĂTA. DISPUNE. DISTRA. ÎN\ESEL1. PETRECE. RÂDE. VESELI. EGLOGĂ s. (LIT.) bucolică, idilă. (O ~ de Vergiliu.) EGOCENTRISM s. egolatrie, egotism. (~ unui om.) EGOÍSM s. (înv.) siniubíre. (De un ~ feroce.) EGOÍST adj. meschin. (Interese ~.) EGOLATRÍE s. egocentrism, egotism. (~ unei persoane.) EGOLATRU adj., s. egotist. (Persoană ~.) EGOTÍSM s. egocentrism, egolatrie. (~ unei persoane.) EGOTÍST adj., s. egolatru. (Persoană ~.) EGRETĂ s. (ORNIT.; Egretta alba) stârcalb, (rar) erodiu álb, 'erodiu mare, (reg.) bâtlan álb. ceapurjf mare, stlrc bălan. EGUMEN s. (BIS.) stareţ, (astăzi rar) superior, (înv. şi reg.) staroste, (înv.) prot. (~ al mănăstirii Putna.) EGUMENI,vb. (BIS.) a stareţi. EGUMENIE s. (BIS.) stăreţie. {(In timpul ~ lui.) ého s. v. ECOU. RĂSUNET. EHOLÓT s. ecosondă. (Cu ~ se măsoară marile adlncimi oceanice.) éhrlich 606 s. v. ARSFENAMINÂ 606. SALVARSAN. EL pron. dânsul, dumnealui, (pop.) duni-neasá, (înv.) núsul. (~ rn-a invitat.) ELABORA vb. 1. a alcătui, a compune, a crea, a întocmi, a realiza, a redacta, a scrie, (înv.) a izvodi, a redija, a tocmi. (A ~ o operă valoroasă.) 2. a alcătui, a compune, a concepe, a face, a formula, a întocmi, a redacta. (Raportul a fost ~ de o comisie.) 3. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a face, a găsi, a gândi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a reali/a, a scorni, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 4. a emite, a enunţa, a expune, a formula. (A ~ noua lui teorie asupra...)

ELABORARE s. 1. alcătuire, compunere, creare, întocmire, realizare, redactare, scriere, scris, (înv.) izvodire, redacţie, redijáre. (~ unei opere literare.) 2. concepere, iormulare, întocmire, redactare. (~ unei scrisori.) 3. corctpcre, creare, imaginare, imentare, născocire, plânuire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire. (înv. şi pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de ...) 4. emitere, enunţare, expunere, formulare. (~ unei noi teorii asupra...) ELAN s. 1. ardoare, avint, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însufleţire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) ferventă, fervoare, patos, (rar) ardentă, (Mold.) ahótă, (înv.) porneálă, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specific tinereţii.) 2. ardoare, avânt, impetuozitate, temperament, (pop. şi fam.) suflet, (reg.) mau. (Ctntaţi cu mai mult ~ .) ELASTIC adj., s. 1. adj. flexibil, mlădios, suplu, (înv.) încovoiós. (O nuia ~.) 2. s. gumilastic, (pop.) gumă, (Olt.) comilástru. (~ pus la şosete.) ELASTICITATE s. flexibilitate, mlădiere, supleţe. (~ unui corp solid.) ELATERÍD s. (ENTOM.) faur. elebór s. v. SPÂNZ. ELECTRICITÁ'IE s. 1. (FIZ.) sarcină (electrică). (~ pozitivă.) 2. energie electrică, lumină electrică. (S-a întrerupt ~.) ELECTROANALÂZĂ s. (CHIM.) analiză elcctrochimică. ELECTROBUR s. (TEHK.) electrotrepan. ELECTROCĂLDURĂ S. electrotermic (~ este o ramură a electrotehnicii.) ELECTROCOAGULÁRE s. (MED.) diater-mocoaţulare. ELECTROFÓN s. picup. (Discur i pentru ~ .) ELECTROMETRIE s.(CHIM.) potenţiome-trie. (~ este o metodă de analiză chimică cantitativă volumetrică.) ELECTROMOTOR s. motor; electric. ELECTRON s. (FIZ.) (rar) nega tron.' ELECTROTERMiE S. electrocăldură. (~ este o ramură a electrotehnicii.) ELECTROTREPAN s. (TEHN.) electroLur. ELECTROVALÉNŢĂ s. (CHIM.) legătură heteropolară, legătură ionică. ELEFANT s, (ZOOL.; Elephas maxm us şi Loxodonia africana) (înv.) fii, fildeş. ELEFANTIAZIS s (MED ) filanoză, (rar) pahidermíe. ELEGANT adj 1. aranjat, cochet, dichisit, fercheş, ferchezuit, gătit, mgujit, spilcuit, (pop şi fam depr ) sclivisít, (pop ) dres, (Tran silv şi Ban ) cinaş, (Transilv.) nialcoş, (tur cism înv ) muchelef (Om ~ ) 2. distins, (livr şi fam ) sic (0 toaletă ~ ) 3. luxos, somptuos (Un interior ~ ) 4. graţios, mlădios, mlădiu, suplu, z\elt, (rar) mlădiat (Zborul ~ al unei pasări ) ELEGANŢĂ s 1. distincţie, rafinament bun-gust, (livr si fam ) sic (Îmbrăcat cu ~ ) -. distincţie, fineţe, rafinament, subtilitate (~ In comportări ) 3. lux, somptuozitate (~ unui interior ) ELEGIAC adj melancolic, trist (Poezie cu caracter ~ ) ELEMENT s 1. componentă, constituent (Un~ al unui ansamblu.) 2. (LINGV ) element autohton = substrat (~ din lexicul limbii romane ) 3. (CHIM.) corp simplu 4. (FIZ-) pilă electrică 5. (la pi ) cunoştinţe (pi ), no ţiuni (pi ) (Citeva ~ despre ) 6. (la p! ) (înv şi pop ) stihie (S au dezlănţuit ~ naturii ) ELEMENTAR adj 1. primar (Curs, Invă-lamtnt ~ ) 2. simplu. (Un calcul ~ ) 3. primar, rudimentar, simplu (Noţiuni ~ asupra ) 4. accesibil, simplu, uşor (Cunoştinţe cit mai ~ pentru elevii mici ) elementar adj v. NATURAL ELEN adj elemc, elmesc (Civilizaţia ~ ) ELÉNIC adj elen, elmesc (Cultura ~ ) ELEV s 1. şcolar, (înv) scolastic, ucenic (Profesorul şi ~ n săi ) 2. discipol, învăţăcel, ucenic, (livr ) cirac, (înv ) şcolar (~ al unui maestru celebru ) elevat adj v ACADEMIC DISTINS SOLEMN ELEVATOR s (TEHN ) încărcător LLEVĂ s scolănţă ELIBERA vb 1. a libera, a salva, a scapi, a scoate, (înv şi pop.) a slobozi, (pop ) a mm-tin, (înv ) a

apuca, a ierta, a volnici (I a ~ din iobie ) 2. a (se) dezrobi, a (se) emancipa, a (se) libera, (înv şi pop ) a (se) mântui, (pop ) a (se) slobozi, (înv ) a (se) volnici, (fig ) a (se) descătuşa (I a ~ pe ţăranii dependenţi ) 3. a ieşi, a se libera, a scăpa (S-a ~ din închisoare ) 4. a (se) libera, a scăpa, (înv si pop ) a (se) slobozi (Te-ai ~ din armata'') 5. a se des prinde, a se liberi, a scăpa (S a ~ din strín soare ) 6. a degaja, a desface, a libera, a scoate, (înv si pop ) a slobozi (L a ~ din funii ) 7. a desărcina, a descăuna, a scoite (A ~ pe cineva dintr o funcţie ) 8. a debloca, a degaja (A ~ un drum înzăpezit ) 9. a evacua, a goli, a libera (A ~ o locuinţă ) ELIBERARE s 1. liberare, salvare, scăpare, scoatere, (înv si pop ) slobozire, (pop ) mântuire, (înv ) scăpătură. (~lor din robie) 2. dezrobire, emancipare, emancipaţie, liberare, (înv şi pop.) mântuire, (pop ) slobozire, (înv si rtg ) slobozenie, (înv ) slobozie, (fig ) descătuşare (~ ţăranilor dependenţi )j3. ieşire, liberare, scăpare (După ~ lin din închisoare ) 4. (MIL ) liberare, lăsare la vatră (~ unui ostaş In termen ) 5. H< sfaeere. desprinderi liberare, scăpue (înv s>i pop ) slobo7iit (~ lin din stnnsoaie ) 6. desărcinare descaunaie, seoatui (~ cuiva dintr o junclic ) 7 deblocare, degajut f~ unui drum uuape it ) 8. evacuare, golne hb»raiL (~ unei locui ile ) ELIBERAT adj dezrobit (mv şi pop ) miri tuit (Un popor ~ ) ELIBERATOR adj , s deziobitor, liberator (înv si pop ) mmtuitor, slobozitór (Armată ~ ) ELIMINA vb 1.1 anula, a înlătura, a scoate i suprima, a şterge, a tăia, (reg) a ştncui (A ~ un rând un fragment dintr un text ) 2. a depărta, a îiidepăita, a înlături a scoale ( 4 ~ petele de grăsime de pe haine ) 3 i curăţa a îndepărta, î înlătura (A ~ mm dana de pe jos ) 4. a scoate ( 4 ~ un element dintr o se ne ) 5. a înlătura, a scoite, a suprima, (Ti \n silv si Bucov ) a delătura (A ~ dulciurile din alimentaţie ) t>. a evacua (A ~ fecale, gaze ) 7. a exclude, a îndepărta, a înlătura, a scoate (A ~ pe cineva dintr-o organizaţie ) 8. a în depărta, a înlătura, a supiima (A ~ cauza râului ) ELIMINARE s 1. anulare, îndepărtare, înlătuiare, scoatere, suprimai e, ştergere, tăieie (~ unui rând dintr un text ) 2. curăţare, mde părtare, înlăturare, scoatere (Preparat pentru ~ petelor ) 3. înlăturare, scoitere, suprimare (~ condimentelor din alimentaţie ) 4. evacuare. (~ fecalelor ) 5. excludere, îndepărtare, înlăturare, scoatere (~ lui dintr o organizaţie ) 6. îndepărtare, înlăturare suprirmie (~ cawe lor răului ) ELIMINAT adj anulat, înlăturat, scos, suprimat, şters, tăiat (Un paragraf, un rând, un cuvint ~ ) ELINÉSC adj elen, elemc (Cultura ~ ) ELÍTĂ s (fig ) cremă, floare, frunte, spúmî (~ tinerelului ) EIOC\ÉNT adj 1. concludent, convingător, decisiv, edificator, grăitor, hotăntor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) piobánt, vorbitor, (înv) îndu-plecătór (Un exemplu ~ ) 2. (înv) limbut, slovésnic (Un om ~ ) ELOCVENŢĂ s 1. oratorie, retorică, (înv > limbuţíe, ntorie (Îşi însuşeşte arta ~ ) 2. expresivitate, plasticitate, piegnanţă, sugesti vitate (~ satirei sale ) ELOGIA vb a cinsti, a cinta, a glorifica a lăuda, a mări, a omagia, a pieamăn, a prea slăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera (rar) a apoteoza, a exalta, (înv) a făli, a pohfăli i preacmta, a prea înălţa, a prealăuda, a preirâdica, a ridica, a slavoslovi (Să i ~ pe erou patriei ) ELOGIERE s glorificare, lâudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire slavă, slă vire, (rar) apoteoză, exaltare, (mv ) prealău-dare, preaslăvíe, sărbătorire (~ unui erou ) ELOGIOS adj encomiastic, laudativ (O cuvlntare ~ ) ELOGIU s cinste, cinstire, glone laudă, mărire, omagiu preamărire, preaslăvire pro slăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfálă, pohvalénie. (Aduceţi ~ eroilor patriei.) ELUÁNT s. (CHIM.) developant. (~ este un solvent.) ELUÁRE s. (CHIM.) eluţiune. ELUCIDA vb. a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) desluşi, a (se) explica, a (se) lămuri, a (se) limpezi, a (se) preciza, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) descâlci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) ELUCIDARE s. clarificare, desluşire, dezlegare, explicare, explicaţie, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluţie, soluţionare, (înv.) pliroforíe, răspicáre, (fig.) cheie, descâlcíre. (~ unei probleme încurcate.) ELUCUBRAŢIE s. aberaţie, absurditate, aiureală, bazaconie, enormitate, fantasmagorie, prostie, stupiditate. (Ce spui tu e o ~ !) ELUDA vb. a evita, a ocoli. (A ~ aplicarea legii.) ELUDARE s. evitare, ocolire. (~ prevederilor legale.) ELUŢIUNE s. (CHIM.) eluare.

ELUVIONÁRE s. (GEOL.) eluviune. (Proces de ~ a rocilor.) ELUVIUNE s. (GEOL.) eluvionare. (~ lenta a rocilor.) elvétic adj. v. ELVEŢIAN. ELVEŢIÁNadj. (rar) elvétic. ( Vn canton ~.) EMAIL s. glazură, smalţ, (reg.) călái, maz, mázlu, mortasâncă, smânţuiálă. (Vase de ceramică cu ~.) EMAILA vb. a glazura, a smălţui. (A ~ un vas de ceramică.) EMAILÁRE s. glazurare, smălţuire, smălţuit, (înv.) smălţuitúră. (~ vaselor de ceramică.) EMAILAT adj. glazurat, smălţuit, (rar) smălţat. (Vas de ceramică ~.) EMAILÓR s. smălţuitor. (E de profesie ~.) EMANĂ vb. 1. a degaja, a emite, a exala, a împrăştia, a răspândi, a scoate, (înv.) a răsfuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) 2. a degaja, a dezvolta, a emite, a produce, a radia. (O sursă care ~ căldură.) 3. a proveni, (fig.) a izvorî. (Decretul ~ de la puterea legiutoare.) EMANARE s. 1. degajare, emanaţie, emisiune, exalare, exalaţie, împrăştiere, răspândire, (înv.) răsfugáre. (~ de gaze de la sobă.) 2. degajare, dezvoltare, emanaţie, producere, radiere. (~ de căldură.) EMANATÍSM s. (FILOZ.) emanaţionism. EMANAŢIE s. 1. degajare, emanare, emisiune, exalare, exalaţie, împrăştiere, răspândire, (înv.) răsfugáre. (~ de gaze de la sobă.) 2. degajare, dezvoltare, emanare, producere, radiere. (~ de căldură.) 3. (CHIM.) emanaţie de radiu — radon. 4. efluviu. (Se simte în atmosferă o ~ specifică.) EMANAŢIONÍSM s. (FILOZ.) emanatism. EMANCIPA vb. a (se) de/.robi, a (se) elibera, a (se) libera, (înv. şi pop.) a (se) mântui, (pop.) a (se) slobozi, (înv.) a (se) volnici, (fig.) a (se) descătuşa. (I-a ~ pe ţăranii dependenţi.) EMANCIPARE s. dezrobire, eliberare, eman-ifaţie, liberare, (înv. si pop.) mântuíre, (pop.) slobozire. (înv. şi reg.) slobozenie, (înv.) slobozie, (fig.) descătuşare. (~ ţiganilor.) EMANCIPÁŢIE s. dezrobire, eliberare, emancipare, liberare, (înv. şi pop.) mântuíre, (pop.) slobozire, (înv. şi reg.) slobozenie, (înv.) slobozie, (fig.) descătuşare. (~ ţăranilor dependenţi.) emasculá vb. v. CASTRA. JUGĂNI. SCOPI. STERILIZA. emasculáţie s. v. CASTRARE. IMPOTENŢĂ. JUGĂNIRE. JUGĂNIT. SCOPIRE. SCOPIT. STERILIZARE. EMBATÍC s. emfiteoză, (înv., în Mold.) bézmăn. (Arenda pe termen îndelungat se numeşte ~.) EMBATICÁR s. (înv., în Mold.) bezmănár. (~ era titularul unui cmbatic.) EMBLEMĂ s. 1. simbol, (rar) atribut, (înv. fig.) pecete. (~ unei mărci de fabrică.) 2. armoarii (pi.), blazon, stemă, (înv.) armături (pi.), herb, marcă, pavăză, scut. (~ anei case princiare.) EMBRIOCARDÍE s. (MED.) ritm fetal. EMBRION s. 1. (BOT.) germen, (pop.) plod. (Din ~ se formează plantula.) 2.* (fig.) germen, sî'mbure. (~ al unui fenomen.) emerí s. v. ŞMIRGHEL. EMEŢÍC s. (FARM.) vomitiv. EMFATIC adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convenţional, declamator, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.) EMFAZĂ s. afectare, artificialitate, căutare, grandilocvenţă, manierism, patos, preţiozitate, retorism. (Un stil plin de ~.) EMFITEOZĂ s. embatic, (înv., in Mold.) bézmăn. (~ este o arendă pe termen foarte lung.) EMFIZEM PULMONAR s. 1. (MED.) (prin Mold. şi Transilv.) şui. 2. (MED. VET.) tignaf es. EMIGRA vb. a se expatria, a pribegi, (înv.) a se înstrăina. (A foit nevoit să ~.) EMIGRANT s., adj. expatriat, pribeag. EMIGRARE s. emigraţie, expatriere, pribegie, (înv.) înstrăinare. (~ unui militant politic.) EMIGRAŢIE s. emigrare, expatriere, pribegie, (înv.) înstrăinare. (A plecat In ~.) EMINENT adj. ales, deosebit, distins, ilustru, remarcabil. (Un profesor ~.) EMISAR s. delegat, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) minat, (înv.) misít, rugător, solitór. (~ al unui stat străin.)

EMISFERĂ s. 1. (MAT.) (rar) semisféră. 2. (GEOGR.) (înv.) semiglób. EMISFÉRIC adj. (rar) semisferic.(Obiect~.) EMISIUNE s. 1. emitere. (~ unor hlrtii de valoaie.) 2. degajare, emanare, emanaţie, exalare, exalaţie, împrăştiere, răspândire, (înv.) răsfugáre. (~ de gaze de la sobă.) 3. transmisiune. (~ radiofonică.) emisív adj. v. EMIŢĂTOR. TRANSMITĂ-TOR. EMISTIH s. (LIT.) (înv.) semistíh. (~ al unui vers.) EMITÁNŢĂ s. (FIZ.) radianţă. (~ este o mărime jotometricâ.) EMÍTÉ vb. 1. a elabora, a enunţa, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.) 2. a transmite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de undă.) 3. a articula, r pronunţa, a rosti. (A ~ desluşit sunete, cuvinte.) 4. a produce, a scoate. (~ sunete armonioase > 5. a da, a scoate, (pop.) a slobozi. (A ~ un chiot, un ţipăt.) 6. a scoate. (A ~ noi monede.) 7. a lansa. (A ~ un mandat de arestare.) 8. a degaja, a emana, a exala, a împrăştia, a răspândi, a scoate, (înv.) a răs-fuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) 9. a degaja, a dezvolta, a emana, a produce, a radia. (O sursă care ~ căldură.) EMITENT s. (FIN.) trăgător. (~ alunei poliţe.) EMÍTERE s. 1. elaborare, enunţare, expunere, formulare. (~ unei noi teorii asupra...) 2. transmitere. (~ unui program radiofonic.) 3. articulare, articulaţie, pronunţare, pronunţie, rostire, (înv.) prozodie. (~ desluşită a sunetelor.) 4. producere. (~ unor sunete armonioase.) 5. emisiune. (~ unor hirtii de valoare.) 6. lansare. (~ unui mandat de arestare.) EMIŢĂTOR adj. transmiţător, (rar) emisív. (Staţie ~.) EMOTÍV adj. 1. impresionabil, sensibil, simţitor. (Fire ~; om ~.) 2. afectiv, emoţional. (Stare ~; proces ~.) EMOTIVITATE s. impresionabilitate, sensibilitate, simţire. (De o mare ~.) EMOŢIE s. 1. (livr.) afect. (Senzaţii şi ~ii.) 2. duioşie, înduioşare. (Cu glasul plin de ~.) EMOŢIONA vb. 1. a impresiona, a înduioşa, a mişca, a tulbura, (fig.) a atinge, a pătrunde. (L-au ~ cete auzite.) 2. a impresiona, a sensibiliza. (Arta îl ~ pe om.) EMOŢIONAL adj. afectiv, emotiv. (Stare ~ : proces ~.) EMOŢIONANT adj. duios, impresionant, înduioşător, mişcător, patetic, răscolitor, tulburător, vibrant, (rar) răvăşitor, (înv.) simţitor. (O ~ poveste de dragoste.) EMOŢIONÁRE s. 1. impresionare, înduioşare, mişcare. (~ cuiva la cele auzite.) 2. impresionare, sensibilizare. (~ omului prin intermediul artei.) EMOŢIONAT adj. 1. impresionat, înduioşat, mişcat, tulburat, (fig.) atins. (Om ~.) 2. impresionat, sensibilizat. (Un public ~.) EMPIRIOCRITICÂSM s. (FILOZ.) machism. EMPLÁSTRU s. (FARM.) plasture, (înv.) sparadráp. EMUL S. concurent, rival. (~ al cuiva în clmpul literaturii.) EMULATÍV adj. încurajator, stimulativ, stimulator. (Întrecere cu caracter ~.) EMULAŢIE s. întrecere. (Există acolo o adevărată ~.) EMULGATÓR s. (CHIM.) emulsionant. (~se foloseşte la obţinerea emulsiilor.) EMULSIONANT s. (CHIM.) cmulgator. (Cu ajutorul ~ se obţin emulsiile.) encefái s. v. CREIER. ENCEFALITĂ LETARGICĂ s. (MED.) boala somnului. ENCICLOPEDIC adj. cuprinzător, universal, vast. (Cunoştinţe ~; spirit ~.) ENCLITIC adj. (GRAM.) 1. definit, hotărit. (Articol ~.) 2. postpus, (rar) postpozitlv. (Poziţia ~ a unui articol.) ENCLÍZĂ s. (GRAM.) postpunere. ENCOMIASTIC adj. elogios, laudativ. (Cu-vintare ~.) ENDOFÍTĂ s. (FITOPATOLOGIE) endo-parazită. ENDOPARAZÍTĂ s. (FITOPATOLOGIE) endofită. ENDOPLÁSMĂ s. (ArVAT.) granuloplasmă. ENDOTÉRM adj. (FIZ., CHIM.) endoter-mic. (Proces ~.)

ENDOTÉRMIC adj. (FIZ., CHIM.) endoterm. (Proces ~.) ENERGIC adj. 1. dinamic. (Un om ~.) 2. impetuos, puternic, tare, vajnic, viguros. (Un temperament ~.) 3. impetuos, viguros, viril. (Manifestare ~.) 4. drastic, eficace, eficient, puternic. (Un medicament ~.) ENERGÍE s. 1. dinamism, forţă, impetuozitate, putere, robusteţe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potentă, (pop.) vinjoşénie, vânjoşíe, virtoşíe, voinicíe, (reg.) mau, viiij, vâástă, (Munt., Olt. şi Ban.) snágă, (înv.) sfórţă, tăríme, virtute, vlávie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.) 2. bărbăţie, putere, vigoare. (De o ~ demnă de laudă.) 3. energie electrică = electricitate, lumină electrică. (S-a întrerupt ~.) ENERVĂ vb. a agasa, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sâcâi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhă-tui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. şi Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scirbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îi ~ cu insistenţele. ) ENERVANT adj. agasant, iritant, plicticos, plictisitor, siciitor, supărător. (S-a creat o situaţie ~.) ENERVARE s. 1. agasare, iritare, plictisire, sâciială, sâcâire, (livr.) tracasare, (pop.) zădărâre. (~ cuiva cu tot felul de fleacuri.) 2. irascibili-tate, iritabilitate, iritare, iritaţie, necaz, nervozitate, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) ENERVAT adj. 1. agasat, iritat, plictisit, sâcâit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădârât. (Om ~.) 2. iritat, necăjit, nervos, supărat, surescitat, (înv. şi reg.) scirb'i. (Era extrem de ~.) ENGLEZ s., adj. 1. s. britanic. (Cunoscutul calm al ~.) 2. adj. britani c, englezesc. (Nave ~.) ENGLEZESC adj. britanic, englez. (Calm specific ~.) ENGÓLPION s. (BIS.) panaghie. ENIGMATIC adj. 1. ascuns, criptic, misterios, ocult, secret, tainic, (livr.) sibílic, sibilin, sibilinic, (înv.) mistéric, tăinós, (fig.) nepătruns. (Emblema avea un sens ~.) 2. misterios. (Un om ~.) 3. misterios, neânţeles, tainic. (Un farmec ~.) ENÍGMĂ s. mister, secret, taină, (rar) mis-teriozitáte, (fig.) şaradă. (~ele naturii.) enigmă s. v. GHICITOARE. ENORIAŞ s. (BIS.) (înv. şi reg.) parohián, poporan. ENORÍE s. (BIS.) parohie, (înv. şi pop.) popor, (înv., prin Transilv.) máteră. ENORM adj. 1. colosal, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neânchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiântilnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfirşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirábil, (înv.) manín, necrezut, (fig.) piramidal. 2. colosal, fabulos, gigantic, imens, uriaş, (înv. şi reg.) nămilós, (înv.) urieşésc, (fig.) astronomic. (De proporţii ~.) 3. colosal, imens, nemărginit, nemăsurat, nesfirşit, vast, (livr.) incomensurabil. (O suprafaţă ~.) 4. colosal, imens, nenumărat, (înv. şi reg.) nesocotit. (O mulţime ~.) 5. colosal, considerabil, imens, incalculabil, nelimitat, (rar) necalculabil. (Cu efecte ~.) ENORMITATE s. 1. gigantism, imensitate. (~ unei construcţii.) 2. imensitate, infinit, necuprins, nemărginire, nemărginit, nesfârşire, nesfirşit, vastitate. (~ unei suprafeţe.) 3. aberaţie, absurditate, aiureală, bazaconie, elucubraţie, fantasmagorie, prostie, stupiditate. (Ce spui tu e o ~.) ENTÉRIC adj. intestinal. (Regiunea ~; afecţiune ~.) ENTEROGASTRÍTĂ s, (MED.) gastroente-rită. ENTOMOLOG s. cntomologist. ENTOMOLOGÍST s. entomolog. ENTUZIASM s. ardoare, avânt, elan, înflăcărare, înfocare, însufleţire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) ferventă, fervoare, patos, (rar) ardentă, (Mold.) ahótă, (înv.) porneálă, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specific tinereţii.) ENTUZIASMA vb. a (se) înflăcăra, a (se) însufleţi, a (se) pasiona, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încălzi, (rar fig.) a (se) învăpăia. (Proiectul l-a ~.) ENTUZIASMAT adj. avântat, entuziast, fervent, focos, înflăcărat, înfocat, însufleţit, pasionat, (livr.) ardent, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înaripat. (Cuvinte ~ ; un discurs ~.) ENTUZIAST adj. avântat, entuziasmat, fervent, focos, înflăcărat, înfocat, însufleţit, pasionat, (livr.) ardent, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înaripat. (Cuvinte ~; un discurs ~.) ENUCLEÁRE s. (MED.) emicleaţie. (~ unei tumori.) ENUCLEÁŢIE s. (MED.) cnucleare. (~ unui ochi.) ENUMERA vb. a înşira, a înşirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.)

ENUMERARE s. enumeraţie, înşirare, înşiruire. (A face ~ tuturor elementelor.) ENUMERAŢIE' s. enumerare, înşirare, înşiruire. (0 ~ completă.) EINUNŢ s. formulă. (Un ~ matematic.) ENUNŢĂ vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. a elabora, a emile, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.) ENUNŢARE s. 1. formulare. (~ unei judecăţi.) 2. elaborare, emitere, expunere, formulare. (~ unei noi teorii asupra...) ENUNŢIATIV adj. expozitiv. (O propoziţie ~.) ENURÉZIS s. (MED.) incontinenţă urinară. ENZÍMĂ s. (BIOL.) diastază, ferment. EOHÍPPUS s. (GEOL.) hiracoteriu. (Genul fosil de animale numit ~.) eolină s. v. ARMONICĂ. MUZICUŢĂ. EOLOTRÓP s., adj. (FIZ.) anizotrop. (Corp ~.) EOLOTROPÍEs. (FIZ.) anizotropie. (~ unui corp.) EÓN s. (EILOZ.) epocă, eră. (~ dogmatic.) EPÁCTĂ s. (ASTRON.) (înv.) temelie. EPARHIAL adj. (BIS.) diecezan, episcopal, (înv.) pastoral, vlădicésc. (Adunare ~.) EPARHIE s. (BIS.) dieceză, episcopat, episcopie, (înv.) vlădicíe. EPARVÉN s. (MED. VET.) spavan, (pop.) os mort, (prin Transilv. şi Bucov.) spat. EPATA vb. a surprinde, a şoca. (Vrea să ne ~.) EPATANT adj. surprinzător, şocant. (O atitudine ~.) EPATARE s. şociire. (~ cuiva.) EPIC adj. (LIT.) narativ. (Lucrare de factură ~.) EPICÁRP s.(BOT.) exocarp, pieliţă. (~ el unui fruct.) EPICUREIC adj. epicurian. (Doctrina ~.) EPICURIÁN adj. epicureic. (Concepţia ~.) EPIDEMÍE s. (MED.) molimă, (pop.) bo-leáznă, boléşniţă, (înv. şi reg.) moarte, (reg.) bólişte, (înv.) contagiune. (~ printre copii.) EPIFÂZĂ s. (ANAT.) glandă pineală. (~ este o r/landă endocrină.) EPIGENÉZĂ s. (GEOGR., GEOL.) supra-impunere. EPIGRAF s. moto. (~ ia o lucrare.) EPIGRAMÁTIC adj. satiric, (fig.) caustic, incisiv, înţepător, muşcător, usturător. (Poezie cu caracter ~.) EPILÁ vb. a (se) depila. EPILÁRE s. depilare. EPILATÓR s. depilator. EPILEPSIE s. (MED.) (înv. şi pop.) nevoie, (pop.) năbădăi (pi.), pedepsie, poceálă, răutate, stropşeálă, boala-copiilor, boală-reá, ceas-rău, ducă-se-pe-pustíi, răul-copíilor, (înv. şi reg.) stropşíre, stropşitúră, (,r"g.) aboálă, apucat, pricină, alte-álea, (prin Transilv.) agimbálă» (prin Munt.) malaónie, (prin sudul Transilv.) supărare. EPILEPTIC s., adj. (MED.) comiţial, (reg.) năbădăios," stropşit. EPILOG s. final, încheiere, sfârşit, (livr.) fine. (~ acţiunii unui roman; ~ al unei Intlm-plări.) epilogá vb. v.J ISPRĂVI. ÎNCHEIA. SFÂRSI. TERMINA. EPINEFRÍNĂ s. (BIOL.) adrenalină, supra-renină. EPINÉTĂ s. (MUZ.) spinetă. EPIPALEOLÍTIC s., adj. (GEOL., IST.) mezolitic. EPIROGENÉTIC adj. (GEOL.) (rar) epiro-ge.iic. (Mişcări ~ ale scoarţei.) epirogcnic adj. v. EPIROGENÉTIC. EPISCOP s. (BIS.) (Transilv. şi Ban.) píş-pcc, (înv.) vlădică.

EPISCOPAL adj. (BIS.) diecezan, eparhial, (înv.) pastoral, vlădicésc. (Adunare ~.) EPISCOPAT s. (BIS.) dieceză, eparhie, episcopie, (înv.) vlădicíe. EPISCOPÍE s. (BIS.) dieceză, eparhie, episcopat, (înv.) vlădicíe. EPISOD s. 1. fragment, scenă. (Un ~ al romanului.) 2. întâmplare. (Un ~ din viaţa cuiva.) EPISODIC adj. neesenţial, secundar. (Un rol ~ într-o piesă.) epistát s. v. ADMINISTRATOR. INTENDENT. LOGOFĂT. SUBCOMISAR. VĂTAF. VEUIIL. EPISTÁX1S s. (MED.) hemoragie, nazală. EPISTEMOLOGIE s. (FILOZ.) gnoseologie, teoria cunoaşterii. EPISTÍL s. (ARHIT.) arhitravă. (~ ei te pârlea inferioară a antablamentului.) EPÍSTOLĂ s. epistolie, scrisoare, (astăzi rar şi fam.) misivă, (înv. şi pop.) carte, răvaş, (reg.( scris, (prin Ban.) propís, (înv.) depeşă, posLinie, scriptură. (I-am expediat prin poştă o ~.) EPISTOLÍE s. epistolă, scrisoare, (astăzi rar si fam.) misivă, (înv. şi pop.) carte, răvaş, (reg.) scris, (prin Ban.) propís, (înv.) depeşă, poslánie, scriptură. (Ai primit ~ mea?) EPITAF s. (BIS.) aer, (pop.) pocrovăţ. (Cu ~ se acoperă vasele liturgice.) EPITELIÓM s. (MED .) carcinom. EPITET s. calificativ. EPITÉTIC adj. (FON.) paragogic. (Formaţie lexicală ~.) EPITÉZĂ s. (FON.) paragogă. LPITRAHÍL s. (BIS.) patrafir. EPÍTROP s. 1. (JUR.) tutore, (înv.) ispravnic. (~ ai unui minor.) 2. efor, (Bucov.) an-tíst. (~ ai unei biserici.) EPITROPÍE s. 1. (JUR.) tutelă, (rar) tuto-rát, (înv.) isprăvnicíe. 2. eforie. (~ spitalelor civil".) EPIZOOTIE s. (MED. VET.) molimă, (pop.) boleáznă, boiéşniţă, (reg.) bólişte. (~ prin.', e cornute.) EPOCAL adj. memorabil. (Un eveniment ~.) ÉrOCĂ s. 1. interval, perioadă, răgaz, răstimp, spaţiu, timp, vreme, (pop.) răspás, soroc, (înv. şi reg.) seamă, (înv.) zăstímp, (grecism înv.) protesmíe. (Intr-o ~ de un secol.) 2. eră, perioadă, (livr.) ev. (0 nouă ~ In istoria omenirii.) 3. ani (pi.), perioadă, timp, vreme. (~ copilăriei.) 4. (FILOZ.) eon, eră. EPOLÉT s. (MIL.) (înv.) spalét. (Ofiţeri cu ~.) EPOPEE s. (LIT.) (livr.) epos. epos s. v. EPOPEE. EPUIZA vb. 1. a (se) consuma, a (se) isprăvi, a (se) sfârşi, a (se) termina, (reg.) a (se) găti, (fig.) a (se) topi. (A ~ toate proviziile.) 2. a isprăvi, a încheia, a sfârşi, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a gata, a mântui. (A~ tot ce avea de spus.) 3. a extenua, a frânge, a istovi, a seca, a secătui, a sfârşi, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. şl Murit.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca continuă l-a ~.) EPUIZANT adj. extenuant, istovitor, obositor, trudnic, (rar) vlăguitór, (pop.) ostenitor, (înv. şi reg.) osteniciós. (O muncă ~.) EPUIZARE s. 1. consumare, isprăvire, sfâr-şire, sfirşit, terminare. (~ tuturor proviziilor.) 2. extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfirşeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surme-nare, vlăguire, (înv. şi reg.) slăbíe, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.) EPUIZAT adj. extenuat, frânt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfirşit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojít, (prin Munt.) tâhobít, (înv.) stătut. (Un om ~.J EPURĂ vb. (TEHN.) a purifica. (A ~ apa.) EPURARE s. (TEHN.) epuraţie, purificare, (rar) purificátie. (Staţie de ~ a apei.) EPURAT adj. ( TEHN.) purificat. (Apă~J EPURATOR s. purificator. ( ~ pentru apa potabilă.) EPURAŢIE s. (TEHN.) epurare, purificare, (rar) purificátie. (Staţie de ~ a apei.) eradica vb. v. DEZRĂDĂCINA. STÂRPI, eradicare s. v. DEZRĂDĂCINARE. STÂR-PIRE. ÉRĂ s. 1. epocă, perioadă, (livr.) ev. (O nouă ~ in istoria omenirii.) 2. (FILOZ.) eon, epocă. ERBACEE adj. ierbos. (Plantă ~.)

ERBIVÓRadj. (rar) plantivór. (Animal~.} crdăpáne s. v. CARTOF. ERECT adj. (BOT.) drept, vertical. (Plantă cu tulpina ~.) crede s. v. MOŞTENITOR. SUCCESOR. URMAŞ. EREDITAR adj. congenital, înnăscut, moştenit. (Un_ defect ~.) EREMÍT s. (BIS.) anahoret, ascet, pustni c, schimnic, sihastru, (rar) schimonáh, (înv.) aschitác, aschiteán, monah, osélnic, schítnic. (~ trăieşte izolat de societate.) ERES s. (BIS.) erezie, (rar) necredinţă, (înv.) minciună. (A comite un ~.) eres s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. EROARE. GREŞEALĂ. PĂCAT. PREJUDECATĂ. SUPERSTIŢIE. VINĂ. VINOVĂŢIE. ERÉTE s. (ORNIT.) 1. (Circus) (reg.) gáie, (Olt. şi Transilv.) uligáie. 2. (Accipiter) uliu (reg.) gáie, hârău. 3. (Astur palumbarius) uliu, (reg.) cobăţ, găinar, hărău, porumbar. 4. (Falco subbufeo subbuteo) (reg.) şoim de vâră, şoimul ciocârlíilor, şoimul rândunélelor. ERETIC s., adj. (BIS.) schismatic, (pop.) necredincios, păgân, (înv. şi reg.) spurcat. eretocrít s. v. ARBITRU. JUDECĂTOR. EREUTOFOBÍE s. (MED.) eritrofobie. EREZÍE s. (BIS.) eres, (rar) necredinţă, (înv.) minciună. (A comite o ~.) ERGOCALCIFERÓL s. (FARM.) calcife-rol, vitamina D2. ERGOTÍNĂ s. (FARM.)ergotoxină. (~ este un hemostatic.) ERGOTOXÍNĂ s. (FARM.) ergotină. (~ este un hemostatic.) ERITREMÍE s. (MED.) policitemie, poli-globulie. ERITROFOBÍE s. (MED.) ereutofobie. ERITROCÍT s. (ANAT.) hematie, globulă roşie. ERIZIPEL s. (MED.) (pop.) bríncă, orbálţ, roşeáţă. ERMETIC adj. etanş. (închidere ~.) EROARE s. 1. greşeală, incorectitudine, inexactitate. (0 ~ de calcul.) 2. abatere, culpabilitate, culpă, greşeală, păcat, vină, vinovăţie, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. şi reg.) teáhnă, (reg.) greş, (Olt., Munt. şi Mold.) ponós, (înv.) cusur, săbláznă, scandal, smíntă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceálă. (O ~ de mică importanţă.) ERODA vb. (GEOL., GEOGR.) a (se) roade, a (se) săpa, (reg.) a (se) coptorî, a (se) copto-roşi, (fig.) a (se) mânca, a (se) spăla. (Apele ~ solul.) ERODARE s. (GEOL., GEOGR.) 1. eroziune, roadere, săpare, şiroire, (fig.) spălare. (Proces de ~ a solului de către ape.) 2. (concr.) coroziune, eroziune, roadere, (pop.) mâncătúră, rosătúră. (S-a produs o ~.) ERODAT adj. (GEOL., GEOGR.) ros, săpat, (reg.) coptorât, coptoroşít. (Un teren ~.) erodiu álb s. v. EGRETĂ. STÂRC ALB. erodiu mare s. v. EGRETĂ. STÂRC ALB. EROIC adj., adv. 1. adj. glorios, strălucit, vitejesc, (pop.) voinicesc. (O faptă de arme ~.) 2. adv. bărbăteşte, curajos, vitejeşte, (pop.) voiniceşte. (S-a luptat ~.) EROÍSM s. bărbăţie, bravură, curaj, neânfricare, vitejie, (pop.) voinicíe. (~ In luptă.) ERONAT adj. l.fals, greşit, incorect, inexact, neadevărat, (înv. şi reg.) smintit. (Rezultat ~ al unui calcul; calcul ~.) 2. fals, greşit, inexact, neexact, nefondat, neântemeiat, (înv. fig.) rătăcit. (Ştire ~ ; o părere ~.) 3. greşit, inexact, (rar fig.) strâmb. (O înţelegere ~ a lucrurilor.) 4. greşit, impropriu, incorect. (Exprimare ~.) EROTIC adj. 1. senzual. (Plăceri ~.) 2. fizic, fiziologic, intim, sexual, trupesc. (Relaţii ~ între un bărbat şi o femeie.) EROTÍSM s. senzualism, senzualitate, simţuri (pi.), (rar) sexualísm, (înv.) simţualísm, simţualitáte. (Viaţă dominată de ~.) EROU s. 1. viteaz, (înv. şi pop.) voinic. (A căzut In luptă ca un ~.) 2. personaj, (înv.) persoană. (~ tntr-o operă literară.) EROZIUNE s. 1. (GEOL., GEOGR.) coroziune, erodare, roadere, (pop.) mâncătúră, rosătúră(S-aprodus o ~ masivă.) 2. (GEOL., GEOGR.) erodare, roadere, săpare, şiroire, (fig.) spălare. (Proces de ~ a solului de către ape.) 3,(GEOL., GEOGR.) eroziuneglaciară=exaraţie.4. (MED.) excoriaţie. (~ unei mucoase.) 5. (MED.) rosătúră, (înv. şi reg.) rosúră. (O ~ la călrti, de la încălţăminte.)

ERUCTÁ vb. (FIZIOL.) a rigii. ERUCTÁŢIE s. (FIZIOL.) râgíială, rigiit, râgâitură. ERUDÍT adj., s. 1. adj. citit, învăţat, savant, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) ştiut, (înv. şi reg.) pricopsit, ştiutor. (Un tlnăr ~.) 2. s. cărturar, învăţat, savant, (înv.) diac, (grecism înv.) sofologiótatos. (Un ~ celebru.) ERUDÍŢIE s. ştiinţă, dam., adesea ir.) savantlâc. (E uimit de ~ lui.) ERUPE vb. 1. a irupe, a izbucni, a năvăli, a răbufni, a ţâşni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. şi Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a buşni, (Transilv. şi Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pămtnt.) 2. (MED.) (inv.) a se prozări. (Băşicuţe care ~ pe fală.) ERUPŢIE s. 1. iruperc, irupţie, izbucnire, năvălire, răbufnire, ţişnire. (~ petrolului din pámlnt.) 2. (GEOL.) vulcanistn, (înv.) spargere. 3. (MED.) alergie, exanteni, (pop.) plescáviţă, spuzeálă, (reg.) spuzitúră, (înv.) prozăritúră. (Pe corp i-a apărut o ~.) ERZAŢ s. surogat. (~ de cafea.) ESCALADĂ vb. 1. a sui, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a sări, a trece. (~ un zid.) ESCALADARE s. 1. suire, urcare. (~ Alpilor.) 2. sărire, sărit, trecere. (~ unui zid.) ESCALATOR s. (TEHN.) scară rulantă. ESCALĂ s. oprire, popas. (Nava a făcut o scurtă ~.) ESCAMOTA vb. a altera, a contraíace, a deforma, a denatura, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strâmba. (A ~ sensul, aderurul celor spuse de cineva.) ESCAMOTARE s. alterare, deformare, denaturare, falsificare, mistificare, mistificaţie, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ a celor spuse de cineva.) ESCAPADĂ s. aventură. (O ~ amoroasă.) ESCHIVA vb. 1. a (se) feri, a para, (inv. şi reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) 2. a fugi, a scăpa, a se sustrage, (rar) a se strecura, (franţuzism) a se refuza, (înv. şi reg.) a şovăi, (fam.) a se fofila. (Nu se mai poate ~ de la ... ) ESCHIVARE s. sustragere, (înv.) şovăială. (~ de la obligaţii.) ESCORTĂ vb. a însoţi. (A ~ un deţinut.) ESCORTĂ s. (MIL.) (astăzi rar) strajă, (Transilv.) şúpă. (Îl duce sub ~.) ESCROACĂ s. pungăşoaică, şarlatancă, şna-pancă. (Este o ~ notorie.) ESCROC s. hoţ, impostor, înşelător, pungaş, şarlatan, şnapan, (rar) pî'rlea (art.), (pop. şi fam.) pezevénchi, potlogar, (inv. şi reg.) máfler, pârláci, (reg.) pasmarghiól, potcáş, (Mold., Bucov. şi Dobr.) şalvír," (înv.) calpuzan, (inv., în Mold.) şúler, (fam.) coţcár, pehlivan, pişicher, (fig.) panglicar, papugfu, scamator. (Mare ~ m«i e şi ăsta!) ESCROCĂ vb. a înşela, a pungaşi, (Mold.) aşufări, (fam.) a coţcări. a potlogari, a şmecheri, (De ce mai ~ ?) ESCROCARE s. înşelare, pungăşire, (fam.) potlogărire. (~ unei persoane.) ESCROCAT adj. înşelat, pungăşit. (Persoană ~ .) ESCROCHERIE s. 1. (JUR.) delapidare, fraudă, hoţie, (livr.) malversáţie, (fig.) mincă-toríe. (Condamnat pentru ~.) 2. hoţie, impostură, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, pungăşie, şarlatanie, şmecherie, (livr.) tripotáj, (rar) ş.rlataneríe, şarlatanísm, şmccherlíc, (pop. şi fam.) pezevenclíc, potlogărie, (Mold.) şolticăríe, (înv.) calpuzanlâc, ma trapa zlăríe, meşteşug, şălviríe, (înv., în Mold.) şuleríe, (fam.) coţcărie, matrapazlâc, pehlivăníe, pişi-cheiiâc, şmechercálă, (înv. fam.) cóţcă, (fig.) pariglicăríe, scamatorie. (Se ţine de ~ii.) ESENŢĂ s. 1. chintesenţă. (~ a unui proces.) 2. natură, substanţă. (~ a unui fenomen.) 3. bază, fundament, temei, temelie, (înv.) cap. (~ concepţiei sale.) 4. fond, materie, (fig.) inimă, măduvă, miez, nucleu, sâmbure. (A intra în ~ chestiunii.) ESENŢIAL adj. adine, capital, considerabil, crucial, decisiv, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanţial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) ESENŢIAL ITÁTE s. (rar) substanţialitate. (~ unui fenomen.) ESENŢIALIZÁ vb. a stiliza. (A ~ un cap de copil.)

ESENŢIALIZÁRE s. stilizare. (~ plastică. ) ESENŢIALIZÁT adj. stilizat. (Motiv popular ~.) ESEU s. (SPORT; la rugbi) încercare. (A marcat un ~.) ESOFAG s. (ANAT.) (reg.) guşter. EST s. orient, răsărit, (pop.) soare-răsáre, (reg.) răsái, răsăríş, zorit, (înv.) ost. (Spre ~.) ESTET s. estetizant. ESTETIC adj. 1. frumos. (O creaţie ~ autentică.) 2. agreabil, drăguţ, frumos, plăcut. (Un aspect ~.) ESTETIZANT s. estet. ESTIC adj. oriental, răsăritean, (înv.) óstic, răsăritenésc. (Regiunea ~ a Carpaţilor.) ESTIMĂ vb. a aprecia, a calcula, a evalua, a măsura, a preţui, a socoti, (livr.) a priza, (înv. şi reg.) a prinde, (înv.) a preţălui, a samă-lui. (A ->/ valoarea unui obiect.) ESTIMABIL adj. evaluabil. (O cantitate ~.) ESTIMARE s. 1. apreciere, calcul, calculare, estimaţie, evaluare, măsurare, preţuire, socotire, (reg.) preţuiálă, (înv.) preţăluíre. (~ípalorii unui obiect.) 2. estimaţie, evaluare, (fig.) bilanţ, socoteală. (O sumară ~ ne arată că ... ) ESTIMAŢIE s. 1. apreciere, calcul, calculare, estimare, evaluare, măsurare, preţuire, socotire, (reeg.) preţuiálă, (înv.) preţăluíre. (~ valorii unui obiect.) 2. estimare, evaluare, (fig.) bilanţ, socoteală. (O sumară ~ ne arală că . . . ) ESTOMPA vb. 1. a se şterge. (Conturul i s-a ~.) 2. a se voala. (Vocea i s-a ~.) ESTOMPARE s. 1. ştergere. (~ contururilor.) 2, voalare. (~ vocii.) ESTOMPAT adj. 1. neclar, şters, vag. (Un contur ~.) 2. pal, palid, pierdut, stins, şters, (reg.) sărbezíu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 3. voalat. (Voce ~.) ESTON s., adj. estonian. ESTONIÁN s., adj. eston. ESTRADIÓL s. (FARM.) dihidrofolicu-lină. estropiá vb. v. MUTILA. SCHILODI. estropiátadj. v. MUTILAT. SCHILOD. SCHILODIT. estropiére s. v. MUTILARE. SCHILODEALĂ. SCHILODIRE. EŞAFOD s. (înv.) pale, scafáld, schelă. (~ pentru condamnaţii la moarte.) EŞAFODAJ s. schelă, (reg.) aláş, pat. (~al unei construcţii.) EŞANTION s. model, mostră, probă, (reg.) modă. (Un ~ dintr-un material.) EŞARFĂ s. lentă. (~ la înaltele decoraţii.) EŞEC s. 1. insucces, nereuşită, (rar) neiz-bândă. (~ intr-o acţiune.) 2. cădere, insucces, nereuşită, picare, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ la un examen.) 3. bătaie, înfrângere. (A suferit primul ~ într-un meci.) eşec s. v. ŞAH. EŞUA vb. a cădea, a pica. (A ~ la examen.) EŞUAT adj. neizbutit, nereuşit, ratat. (0 acţiune ~.) ETAJ s. cat, nivel, (rar) rând, (prin Bucov.) pliont, (înv.) plan, pod, streaşină. (Casa are trei ~.) ETAJERĂ s. poliţă, (reg.) policér. (~ pentru cărţi.) ETALA vb. 1. (livr.) a exhiba. (Îşi ~ toaletele.) 2. a arăta, a expune, a întinde. (Îs:~ marfa pe tarabă.) 3. a demonstra. (Şt-a ~ din plin cunoştinţele.) ETALÁJ s. etalare, expunere, întindere. (~ mărfii pe tarabă.) ETALARE s. 1. exhibiţie. (~ toaletelor.) 2. etalaj, expunere, întindere. (~ mărfii pe tarabă.) ETALON s. model. (E un ~ de corectitudine.) ETANÓL s. (CHIM.) alcool, spirt, (prin Transilv.) spírituş, (înv.) spirit. (~ dublu rafinat.) ETANŞ adj. ermetic. (Închidere ~.) ETAPĂ s. 1. fază, moment, punct, stadiu, (fig.) treaptă. (Verificaţi lucrarea In fiecare ~ a ei.) 2. fază, punct, situaţie, stadiu. (În ce ~ se află lucrările începute?) ETATE s. virstă, (înv. şi reg.) timp, (înv.) crescut. (Ce ~ ai?) ETATIZA vb. a naţionaliza, (rar) a statiza. (A ~ o întreprindere.)

ETATIZARE s. naţionalizare. (~ unei uzine.) ETCETERA adv. (slavonism înv.) proci. ETÉNĂ s. (CHIM.) etilena. eter s. v. AER. ATMOSFERĂ. CER. SLAVĂ. SPAŢIU. VĂZDUH. ZĂRI. eterat adj. v. DIAFAN. FIN. STRĂVEZIU. SUBŢIRE. TRANSPARENT. VAPOROS. eteric adj. v. DIAFAN. FIN. STRĂVEZIU. SUBŢIRE. TRANSPARENT. VAPOROS. ETERN adj., adv. 1. adj. continuu, necontenit, necurmat, neâncetat, neântrerupt, nesfir-şit, permanent, perpetuu, veşnic, (înv. şi reg.) mereu, (reg.) necúnten, (înv.) ueâncontenít, neprecurmat, nesăvârşít, pururélnic. (O lupta ~ între contrarii.) 2. adj. nemuritor, nepieritor, nesfârşit, neuitat, perpetuu, veşnic, viu, (Iivr.) sempitérn, (înv.) neapús, pururélnic, nesăvârşít, (fig.) nestins, (O amintire ~.) 3.adv. pururi, totdeauna, veşnic. (~ va rămine in inimile noastre.) ETERNITATE s. nemurire, vecie, veşnicie, (livr.) perpetuitate, (reg.) săvârşíe, (înv.) ncinu-ritoríe, (Fapta sa i-a asigurai ~.) ETERNIZA vb. a imortaliza, a perpetua, (rar) a nemuri, (înv.) a înnemuri, a înveşnici. (I-a ~ memoria.) ETERNIZARE s. imortalizare, perpetuare, (înv.) înveşnicíre. (~ memoriei sale.) ETEROGEN adj. amestecat, diferit, felurit, împestriţat, pestriţ, variat, (reg.) mistreţ. (Un public ~.) eterogen s., adj. v. NEUTRU. ETEROMÓRF adj. polimorf. (Un ansamblu ~.) ETIC adj. moral. (O comportare ~.) ETICĂ s. morală. (~ unei societăţi dale.) eticheta vb. v. CALIFICA. FACE. NUMI. etichetare s. v. CALIFICARE. NUMIRE. ETICHETĂ s. ceremonial, ceremonie, protocol, regulă, ritual, rânduială, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curte . . . ) ETILENA s. (CHIM.) etenă. ETILENGLICÓL s. (CHIM.) glicol. ETILENOXÍD s. (CHIM.) oxid de etilena. ETILÍSM s. (MED.) alcoolism, beţie. ETIMOLOGIE s. (LINGV.) 1. origine. (A stabilit ~ cuvlntului.) 2. (concr.) etimon. (Aceasta este ~ corectă.) etimologie s. v. MORFOLOGIE. ETIMON s. (LINGV.) etimologie. (Un ~ corect.) ETIRÁRE s. (TEHN.) tragere, trefilare, trefilat. (~ slrmei.) ETNOGENÉZĂ s. etnogenie. [(~ este o ramură a antropologiei.) ETNOGENÍE s. etnogeneză. (~ aparţine antropologiei.) etos s. v. MORALITATE. eugenétică s. v. EUGENIE. EUGENÍE s. (rar) eugenétică. EUHARISTIE s. (BIS.) cuminecare, cuminecătură, împărtăşanie, împărtăşire, împărtăşit, (la catolici) sacrament, (înv. şi pop.) gri-lánie, grijíre, pricestánie. (Taina ~.) EUNUC s. (înv.) fámen, hadímb. (~ la un harem.) EUROPEAN adj. (înv.) europenesc. (Probleme specific ~.) europenesc adj. v. EUROPEAN. ev s. v. EPOCĂ. ERĂ. PERIOADĂ. EVACUA vb. 1. a elibera, a goli, a lil era. ( A ~ o locuinţă.) 2. a părăsi. (Au ~ oraşul.) 3. a elimina. (A ~ fecale, gaze.) EVACUARE s. 1. eliberare, golire, libt-are. (~ unei locuinţe.) 2. părăsire. (~ unui oraş.) 3. eliminare. (~ fecalelor.) EVADA vb. a fugi, a scăpa. (A ~ din Iti'/ăr.) EVADĂRI'; s. fugă, (rar) evaziune. (~ unui deţinut din închisoare.)

EVADAT s. fugit. (Un ~ din închisoare.) EVALUA vb. a aprecia, a calcula, a es'ima, a măsura, a preţui, a socoti, (livr.) a priza, (înv. şi reg.) a prinde, (înv.) a preţălui, a sămă-lui. (A ~ valoarea unui obiect.) EVALUABIL adj. estimabil. (O cantitate ~.) EVALUARE s. I. apreciere, calcul, calculare, estimare, estimaţie, măsurare, preţuire, socotire, (reg.) preţuiálă, (înv.) preţ uluire. (~ valorii unui obiect.) 2. estimare, estin.atie, (fig.) bilanţ, socoteală. (O sumară ~ ne erată că . . . ) EVANGHELIAR s. (BIS.) evanghelie, tetraevanghel. EVANGHELIC adj. (BIS.) protestant. (Cultul ~.) EVANGHELIE s. (BIS.) evangheliar, tetraevanghel. EVANTAI s. (înv. şi pop.) apărătoare, (înv.) vânturár. EVAPORA vb. (FIZ.) a (se) vaporiza, a (se) volatiliza. (Lichidul s-a ~.) evapora vb. v. DISPĂREA. PIERI. EVAPORARE s. (FIZ.) vaporizare, volatilizare, (rar) vaporizâlie. (~ unui lichid.) evaporare s. v. DISPARIŢIE. PIE1RE. EVAPORAT adj. (FIZ.) va'porizat, volatilizat. (Un lichid ~.) EVAZÁRE s. (TEHN.) teşire. evaziune s. v. EVADARE. FUGĂ. EVAZIV adj. imprecis, neprecis, vag. < l'n răspuns eitrem de ~.) EVENTUAL adj., adv. 1. adj. posibil, probabil. (O ~ Intílnire între cei doi ambasadori.) 2. adv. cumva, poate, (înv.) ciudái. (Aveţi ~ o ţigară?) EVENTUALITATE s. posibilitate, probabilitate. (A'u trebuie exclusă şi această ~.) evghenicós adj. v. ALES. ARISTOCRAT. ARISTOCRATIC. BUN. DISTINS. ILUb Í'RU. ÎNALT. MARE. NOBIL. evghenie s. v. ARISTOCRAŢIE. BOIERIME. NOBILIME. NOBLEŢE. evghenís| adj. v. ALES. ARISTOCRAT. ARISTOCRATIC. BUN. DISTINS. ILUSTRU. ÎNALT. MARE. NOBIL. evghenisí vb. v. ÎNNOBILA. evhológliion s. v. MOLITVELNIC. EVIDENT adj., adv. 1. .idj. clar, dcsl'r-it, distinct, lămurit, limpede, precis, (înv.) april, chiar, (fig.) curat. (O imagine ~ ; o pronunţie — .) 2. adj. accentuat, marcat, pronunţat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent străin.) 3. adj. categoric, cert, incontestabil, indiscutabil, nccontestabil, necontestat, nediscutabil, neândoielnic, neândoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 4. adj. clar, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neândoielnic, neândoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) maicat. (Semne ~ de boală.) 5. adj. apreciabil, categoric, considerabil, important, însemnat, mare, sensibil, simţitor, vădit. (O cmcliorarc ~ a stării bolnavului.) 6. adj. calc i,oric. flagrant, indiscutabil, i/bitor, vădit. íl'n adevăr ~.( 7. adj. învederat, notoriu, patent, vădit, (fig.) patentat. (O hoţie ~.) îi. adv. limpede, (reg. înv.) acurat. (Este ~ că ai dreptate.) EVIDENŢĂ s. claritate, pregnantă. (i>e dezvăluie cu ~ .) E\ IDENŢIÁ vb. 1. a se contura, a se dOi-mita, a se desena, a se desluşi, a se distinge, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Imaginea ei se ~ în lumina asfinţitului.) 2. a contura, a mula, a reliefa. (Rochia li ~ corpul.) 3. a se deosebi, a se distinge, a se ilustra, a se remarca, a se singulariza, (inv.) a (se) însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?) 4. a se afirma, a se impune, a se remarca. (S-a ~ repede In cinematografie.) 5. a accentua, a întări, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a învedera, a potenţa. (A ~ calităţile lucrării.) 6. a reieşi, a se reliefa. (Se ~ un anumit patos In poezia lui.) EVIDENŢIAT adj. accentuat, întărit, marcat, reliefat, subliniat, (livr.) potentat. (Semnificaţii ~.) EVIDENŢIERE s. 1. conturare, delimitare, precizare, profilare, proiectare, reliefare. (~ imaginii ei In lumina asfinţitului.) 2. accentuare, întărire, marcare, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) potenţare. (~ unor caracteristici ale lucrării.)

eviráfie s. v. CASTRARE. JUGĂNIRE. JUGĂNIT. SCOPIRE. SCOPIT. STERILIZARE. EVITA vb. 1. a ocoli. (A ~ un obstacol.) 8. a se feri. (An? ~ să-l Intilnesc.) 3. a se feri, s împiedica, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preântâmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (încearcă să ~ primejdia.) 4. a se feri, a ocoli, a se păzi, (înv.) a se îndupleca. (A ~ să facă un anumit lucru.) 5. a se feri, a ocoli. (A ~ cuvintele abstracte.) 6. a eluda, a ocoli. (A ~ aplicarea legii.) EVITARE s. 1. ocolire. (~ unui obstacol.) 2. împiedicare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preântâmpinare, prevenire, (rar) prevenţie. (~ unor consecinţe neplăcute.) 3. eludare, ocolire. í~ prevederilor legale.) EVLAVIE s. (BIS.) credinţă, cucernicie, cuvloşenie, cuvioşie, pietate, pioşenie, pio7i-tate, religiozitate, smerenie, (livr.) devoţiune, (Înv.) blagocéstie, blagocestivíe, hristoitíe, râvnă, râvníre, smeríre. EVLAVIOS adj. (BIS.) credincios, cucernic, cuvios, pios, preacredincios, religios, smerit, (franţuzism) devót, (înv. şi reg.) smérnic, (inv.) blagocestív, pietós, pravoslavnic, riv-nitór, binc-credinciós. (Om ~.) EVOCA vb. 1. a sugera. (Ce-ţi ~ această imagine?) 2. a chema, a reaminti, a rechema, a redeştepta. (A ~ ceva In memorie.) 3. a aminti, a redeştepta, (l-am ~ vremurile de atunci.) 4. a reconstitui. (A ~ întreaga scenă Intimplată.) EVOCATÍV adj. evocator, expresiv, nuanţat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~./) EVOCATOR adj. evocativ, expresiv, nuanţat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.) EVOLUA vb. 1. a avansa, a se dezvolta, a înainta, a progresa, a propăşi, (înv.) a muncă utilă.) 6. a efectua, a face, a îndeplini, a presta, a-şi satisface. (~ serviciul militar.) 7. (MUZ.) a cinta, a intona, a interpreta, (pop.) a glăsui, a spune, a viersui, a zice, (înv.) a glăsi, a juca. (A ~ o melodie, o doină.) 8. a aplica, a îndeplini. (~ o hotărlre judecătorească.> 9. (JUR.) (pop.) a împlini, (inv.) a zapeii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoiiilor.) EXECUTANT adj., s. 1. adj., s. executor., (înv.) săvârşitór. (~ al unei lucrări.) 2. s. interpret. (~ al unui concert.) EXECUTARE s. 1. confecţie, confecţionare, fabricare, facere, făcut, producere. (~ unor obiecte de îmbrăcăminte.) 2. efectuare, execuţie, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvirşire, (înv.) săvârşít. (~ unei lucrări.) 3. execuţie, facere făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. efectuare, îndeplinire, prestare, prestaţie. (~ unei munci utile.) 5. efectuare, îndeplinire, prestare. (~ serviciului militar.) 6. (MUZ.) execuţie, interpretare, intonare. (~ a unei melodii.) 7. aplicare, îndeplinire. (~ unei sentinţe.) 8. (JUR.) (înv.) zapciálă, zapciitúră, zapcilâc. (~ silită a cuiva.) EXECUTOR adj., s. 1. adj., s. executant, (înv.) săvirşitór, (~ al unei lucrări.) 2. s. (JUR.) (pop.) împlinitor, (înv.) zapcíu. (~ al unui datornic.) EXECUŢIE s. 1. efectuare, executare, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvârşire, (înv.) săvârşít. (~ unei lucrări.) 2. (concr.) lucrătură. (Inelul are o ~ frumoasă.) 3. executare, facere, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. (MUZ.) executare, interpretare, intonare. (~ unei melodii.) EXEMPLAR adj. impecabil, ireproşabil, pilduitor. (Serviciu ~.) EXEMPLAR s. 1. piesă. (Un ~ rar dintr-o colecţie.) 2. bucată. (A cumpărat două ~ de . . . ) EXEMPLIFICĂ vb. a ilustra, (înv.) a pil-dui. (Şi-a ~ expunerea.) EXEMPLIFICARE s. 1. ilustrare, (înv.) pilduíre. (~ unei expuneri cu diapozitive.) 2. (concr.) exemplu, ilustrare. (Sínt necesare cit mai multe ~.) EXEMPLIFICATÍV adj. demonstrativ, i-lustrativ. (O experienţă chimică~.) EXEMPLU s. 1. model, pildă, (înv.) chip, mostră, paradigmă, pilduíre, (înv. fíg.) oglindă. (A da ceva ca ~. ) 2. model, mostră, probă, specimen, tip. (Jaíă mai jos clteva ~ de ... ) 3. exemplificare, ilustrare. (Sínt necesare cit mai multe ~.) EXERCITA vb. a face, a practica, a profesa, (înv.) a metahirisi, a profesui. (A ~ o meserie frumoasă.) EXERCITARE s. practicare, profesare. (~ unei profesiuni.) EXERCÍŢIU s. practică, (rar) deprindere. (Are mult ~ ín acest domeniu.) EXERÉZĂ s. (MED.) ablaţiune, extirpare, scoatere. (~ apendicelui.) EXERSA vb. (reg.) a slomni. (A ~ la vioară.) EXHAUSTÍV adj. complet, integral, întreg, total. (Excerptare ~ a unui material.) exhiba vb. v. ETALA. EXHIBIŢIE s. etalare. (~ toaletelor.) EXHUMÁ vb. a deshuma, a dezgropa, (înv. şi reg.) a dezmormânta. (A ~ un mort.)

EXHUMARE s. deshumare, dezgropare, dezgropat. (~ unui mort.) EXIGENT adj. 1. pretenţios, riguros, sever, (rar) pretensív. (Un profesor ~.) 2. conştiincios, meticulos, minuţios, scrupulos. ( Un om ~.) EXIGENŢĂ s. 1. pretenţie, rigurozitate, severitate. (~ unui profesor faţă de elevii săi.) 2. cerinţă, imperativ, necesitate, nevoie, obligaţie, pretenţie, trebuinţă, (înv. şi reg.) níştotă, (înv.) nevoínţă, ne voire, recerínţă, (fig.) comandament. (~ele epocii noastre.) 3. cerere, cerinţă, deziderat, dorinţă, (înv.) postulat. (O ~ îndreptăţită.) 4. acribie, conştiinciozitate, meticulozitate, rigurozitate, scru-pulozitate, (fam. şi peior.) tipicăríe. (~ Ia îndeplinirea datoriei.) EXÍL s. (JUR.) exilare, pribegie, surghiun, surghiunire, (astăzi rar) proscriere, proscrípţie, (inv.) străinătate, surghiuníe, surgunlâc, urgie, zatocénie. (A luat calea ~.) EXILA vb. 1. (JUR.) a alunga, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, a surghiuni, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din tară.) 2. a pribegi. (A fost nevoit să se ~.) EXILARE s. (JUR.) 1. alungare, gonire, izgonire, ostracizare, proscriere, surghiunire, (livr.) relegare, relegáţie. (~ cuiva din patria sa.) 2. exil, pribegie, surghiun, surghiunire, (astăzi rar) proscriere, proscrípţie, (înv.) străinătate, surghiuníe, surgunlâc, urgie, zatocénie. (A luat calea ~.) EXILAT adj., s. (JUR.) alungat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, surghiunit, (livr.) relegat, (înv.) surghiun. EXISTA vb. 1. a se afla, a fi, a se găsi, (pop.) a sta. (~ acolo mărfuri în mare cantitate.} 2. a avea, a fi, se găsi. (~ cine să m-ajute.) 3. a fi, a trăi, a vieţui, (rar) a fiinţa, (reg.) a lăbădui, (înv.) a dăinui. (CU ~, omul învaţă.) 4. a dăinui, a dura, a fi, a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămâne, a trăi, a ţine, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cit va ~ lumea şi pS-mânlul; vechi obicei care ~ şi aslăzi.) 5. • data. (Acest obicei ~ de un secol.) 6. a se afla, a consta, a rezida. (Tot secretul ~ ín aceea că ... ) EXISTENT adj. prezent. (Stare de lucruri~.) EXISTENŢĂ s. 1. trai, viaţă, zile (pi.), (înv. şi pop.) petrecere, vieţuire, (pop. şi fam.) veac, (înv.) petrecanie. (~ lui se scurgea In linişte.) 2. prezenţă. (S-a semnalat ~ lor la mari adlncimi.) éxitus s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIŢIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÂRŞIT. STINGERE. SUCOMBARE. EXOCÁRP s. (BOT.) epicarp, pieliţă. í~ al unui fruct.) cxoílisí vb. v. ACHITA. CONCEDIA. DEBARASA. DEGAJA. DESCOTOROSI. DEZBĂRA. ÎNDEPĂRlA. LICHIDA. ONORA. PLĂTI. SCĂPA. SCOATE. exóprică s. v. PARAFERNĂ. EXORBITANT adj. exagerat, excesiv, mare, ridicat, scump, (livr.) inabordabil, (fig.) încărcat, piperat, sărat, umflat, usturător. (Preturi ~.) EXOSTÓZĂ s. (MED. VET.) (pop.) os mort. (~ la cai.) exotéric adj. v. PUBLIC. EXPANSÍBIL adj. (FIZ.) dilatabi!. (Gal zele slnt ~.) EXPANSIUNE s. (FIZ.) destindere, de? tentă, dilatare. (~ unui gaz.) EXPANSÍV adj. 1. exuberant. (Om ~.) 2. comunicativ, prietenos, sociabil, volubil (rar) social, vorbitor, (înv) soyios, (fig) des rh,"- (O fire ~) EXPANSR ITATE s 1 exuberant." (-unui tti ar ) 2. comunicativităţi., sociabilii i'e f~ una persoane ) FXPATRIV vb a emigra, a pribe n (in\ ) p se mst'aina EXPAÍRIU s, ^dj emuyant, nnbea" EXPATRIERE s emigrare, emi-'ialie, pu hegie, ym\ ) msti amare (~ UÍÍJI militai t pchtic paşoptist ) EXPECT OP A vb a scuipa H.XPECTORATIE s flegma scuipai, spută (O ~ abundenta ) EXPEDIA vb 1. a ti imite, (reg ) a min (înv) a pomi, (gietism înv) a proftaxi (A ~ coteţele ) 2. a adresa, a scrie, a trimite, (reg ) a mina (Cui i ai ~ scrisoarea'') 3. a adrcs" a înainta, a trimite (A ~ o cerere unei msti tufu ) EXPEDIERE s 1. expediţie, trimis, trimi tere (~ unui colet prin mesagerii ) 2. înaintare, trimitere (~ unei cereri )

EXPEDITÍV adj operativ, prompt (O rezolvare ~ ) EXPEDITOR s , adj tnmiţătoi (~ al coletului ) EXPEDIŢIE s expediere, trimis, trimitcie (~ unui colet ) EXPERIENŢĂ s 1. practică, rutină, (în\ ) ispită, ispitire (Cunoaşte ceva din ~ ) 2. experiment, încercare, piobă, (pop ) cercare (Mai multe ~ de laborator ) EXPERIMENT s experienţă încercai c, probă, (pop ) cercare. (A faee o serie de ~ in laboraloi ) EXPERIMENTA \b a încerca, a probi (A ~ o noua metoda ) EXPLRIMENTÁRE s încercare, probare (~ unei metode noi ) EXPERIMENTAT adj. 1. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, încercat înzestrai pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic (rar) preparat, (mv si pop ) harnic, (pop ) cercat, (mv ) ispitit, mmdru, practic, practico, practisit, putmciós (bn inginer ~ ) 2. încercat, păţit (Om ~ ) 3. deprins, încercat, piiceput rutinat, versat (Un ochi ~ ) EXPERT adj , s cunoscător (Un mare ~ ín problema ) e\pia vb v ISPĂŞI ÎNDURA PLĂTI RĂSCUMPĂRA expiator adj v ISPĂŞITOR expiaţie s. v. ISPĂŞIRE expiere s v. ISPĂŞIRE EXPIR V vb 1. a se isprăvi, i se încheia, a se sfirşi, a se termina ( 1 ~ termenul de garanţie ) 2. a se împlini (~ data la care trebuia făcuta plata ) expiră \b v DECLDA DISPĂREA DUCE MURI PIERI PRĂPĂDI RĂPOSA SFÂRSI STINGE SUCOMBA EXPLICA vb. 1. a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) desluşi, a (se) elucida, a (se) lămuri, a (se) limpezi, a (se) preciza, (înv) i (se) pliro forisi a (se) lăspiea, a (se) sfeti, (fig ) a (se) lescilci, a (se) lumina (Problema a foit ~ ) '. i clarifica, a descifia, a desluşi a de/l< ,,a i lammj, a limpezi, a rezolva, a soluţiona ( L --e i gma ) J. a glosa (A ~ sensul unui ciwlnl ) 4. a aiăta, a demonsti i a expune (\ ~ o teorema) 5. a analiza, a coiuuiti a nterpreta, i tilcui, (in\ ) a intoi ce (fi° ( a descjfui (~ un text liteiur ) G. a iute ege, a pricepe (Pur si simplu nu nu ~ cum a disparat ) 7. a se justiiica (\u e ca d a te ~ ) TXPLICVBIL adj ju-tific ibil, niotivibil (r n fapt ~ ) I XPI ICARE s 1. claiificaie, deslusiie, dez lf uc, elucidare, explicaţie, larnuiire, Iinipe/nc, pucizare, iczohare, soluţie soluţionare (u v ! Din ol ii ie, raspicáie, (fig) cheie dcsciluic ( ~ unei probleme ) 2. demonstiaie, explicit i (~iinti teoreme ) 3. anali/ue, conicul ic, mtcipietaie tilcmre, (mv ) tilcmală (~ urnii text literar ) 4. explicaţie, justificare, moti\ ne (txis-ta vreo ~ a qestului sau'') LXPI ICATÍV adj 1. lămuritor, ( u\ ) oes'usilor, explicator (O nota ~ ) 2. clinii câtor edificator, lămuritor (Ln exemplu ~ ) explicatei adj v EXPLICAI IV LAMURI ÍOR rXPLICAlir s 1. clanficare, desluşii e, de/legare elucidare, explicai e, lămuiire, limpezire, precizare, rezolvare, soluţie, soluţionare, (înv ) plirofone, îăspicáre, (fig) cheie, descil tire (~ unei probleme încurcate ) 2 demonstrare, explicare (~ una teoreme) 3 conicii tarni, glosa, notă (~ la im text ) 4. mdicitie, instrucţiuni (pi), indrumaie, lămuiiic (~ pentru folosirea unui medicament ) 5. expliciie, justificuc, motivau (Lxisla vieo ~ a ges tului sau9) EXPLICIT adj adv 1. adj clar desluşit, cxpies, inteligibil lămuiit limpede, net, piecis, laspicat, (livr ) comprehensibil, (mv) apnat, (fig) neted, tiansparent (Un sens ~, o afumaiie ~ ) 2. adv ci ir, desluşit, expies, lămurit, limpede, răspicat, (rai) aievea, (î îv ) apiiát, chiar, (fig) curat (I um spui ~ şi ferm ) EXPLOAlAvb 1. a valoiilu i (l~/ei; sele natiuaU ) 2. a asupri a împila iimpova î a napaslui, a oprima, a oropsi, i pciseeuti a pn,oni, a tiraniza, a ui„isi, (m\ si ie_, ) i bintui (înv ) a obidi a obijdui, a iii i si p i i, a tiiamsi a tiiani (fig) a apaşi, a despuii i stoaicc a su_,e, (icg fig ) i stoci u iv fu) . c ilc i (A ~ masele ) LXPLOATABII adj v do ifieal li (Ic sui se ~ ) lXPLOATVRLs 1 valoilicuc (~ w or resurse naturale ) 2 cxliagcn scoaUic (~ a tit tului ) J. (conci ) explo 11tic (O ~ de iilci moderna) 4. asupnie, impilaic n.ipăstuiie, opresiune, oprimare, persecutare, persecuţi e, prigoană, prigonire, urgisire, (pop) asupieila, silnicie, (mv ) avaníe, obidă, obidire, obijduire,

strânsoáre, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.) EXPLOATAT adj., s. asuprit, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduít. (fig.) apăsat, despuiat. (Masele ~.) EXPLOATATOR adj., s. asupritor, împilător, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor, (înv.) mâncătór, năpăstuitór, obiditór (tig.) apăsător. (Forţele ~ .) EXPLOATÁŢIE s. exploatare. (O ~ petrolieră modernă.) EXPLODĂ vb. 1. a detona. (Dinamiío~.) 2. a se sparge. (Un proiectil a ~ în aer.) 3. a plesni, a pocni. (Ce-a ~ ?) EXPLODÁRE s. 1. detonare. (~ dinamitei.) 2. spargere. (~ unui proiectil.) EXPLORA vb. a sonda. (A ~ fundul mării.) explora vb. v. ANALIZA. CERCETA. EXAMINA. INVESTIGA. STUDIA. URMĂRI. EXPLORARE s. sondaj, sondare. (~ fundului oceanic.) explorare s. v. ANALIZARE. ANALIZĂ. CERCETARE. EXAMEN. EXAMINARE. INVESTIGARE. INVESTIGAŢIE. STUDIERE. STUDIU. EXPLOZIBIL adj., s. detonant, exploziv, fulminant. (Un ~ puternic.) EXPLOZIE s. detonaţie. (~ dinamitei.) EXPLOZIV adj., s. 1. adj., s. detonant, explozibil, fulminant. (Substanţă ~.) 2. adj. (FON.) ocluziv. (Sunet ~.) EXPONENT s. 1. reprezentant, (fig.) interpret. (~ al maselor.) 2. (MAT.) (înv.)spunént. EXPONOMÉTRU s. (FOTO) pozometru. EXPOZANT s. expunător. (~ la Galeria de artă.) EXPOZEU s. expunere. ( ~ a fost urmărit cu interes.) EXPOZITIV adj. enunţiativ. (Propoziţie ~.) EXPRES adj., adv. 1. adj. clar, desluşit, explicit, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriát, (fig.) neted, |transparént. (Un sens ~; o afirmaţie ~.) 2. adv. clar, desluşit, explicit, lămurit, limpede, răspicat, (rar) aievea, (înv.) apriát, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~ şi ferm.) 3. adj. categoric, decis, ferm, formal, hotărât, neezitant, neoscilant, net, tranşant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 4. adv. anume, dinadins, intenţionat, înadins, special. (A procedat ~ în acest sens.) EXPRESIE s. 1. formă. (A dat ~ glndurilor sale.) 2. (pop.) zicere. (Dicţionar de locuţiuni şi ~ ii.) 3. (în logica simbolică) expresie validă~== tautologie, lege logică, teză logică. 4. aer-aspect, chip, faţă, figură,| fizionomie, înfăţişare, mină, obraz, (înv. şi pop.){ boi, (reg.) săbáş, (înv.) schímă, vedere, (fam.) mutră. (Avea o ~ mulţumită.) 5. fizionomie, mască. (Actorul avea o ~ admirabilă.) EXPRESÍV adj. evocativ, evocator, nuanţat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.) EXPRESIVITATE s. elocvenţă, plasticitate, pregnanţă, sugestivitate. (Vervă satirică de mare ~.) EXPRIMA vb. 1. a expune, a formula. (A-şi ~ ideile.) 2. a vorbi. (Se ~ greu.) 3. a afirma, a arăta, a manifesta. (Îşi ~ dorinţa de a . . . ) 4. a exterioriza. (Îşi ~ sentimentele de bucurie.) 5. a formula, a pronunţa, a rosti, a spune, a zice. (A ~ următoarea opinie . . . ) 6. a prezenta. (A ~ cuiva omagiile sale.) 7. a înfăţişa, a reda, a reprezenta, (fig.) a traduce. (Cartea ~ zbuciumul autorului. ) EXPRIMARE s. 1. formulare, pronunţare, rostire, spunere, zicere. (~ unei opinii.) 2. afirmare, arătare, manifestare, (rar) manifestaţie. (~ dorinţei cuiva.) 3. limbă, vorbă, vorbire (Îi poţi recunoaşte după ~.) 4. limbaj. (Are o ~ greoaie.) 5. stil. (Are o ~ plastică.) EXPULZA vb. (JUR.) (livr.) a relega. (A ~ un cetăţean străin.) EXPULZARE s. (JUR.) (livr.) relegare, relegáţie. (~ unui cetăţean străin.) EXPULZAI" adj. (JUR.) (livr.) relegat. (Persoană ~.) EXPUNĂTOR s. expozant. (~ la Galeriile de artă.) EXPUNE vb. 1. a arăta, a istorisi, a înfăţişa, a nara, a povesti, a prezenta, a relata, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.) 2. a exprima, a formula. (Îşi ~ ideile.) 3. a prezenta a rosti. (A ~ o interesantă conferinţă.) 4.a arăta, a demonstra, a explica. (A ~ o teoremă.) 5. a descrie, a înfăţişa, a prezenta, a reda, a zugrăvi, (înv.) a depínge, a prescrie, a scrie, a zografisi, (fig.) a picta. (A ~ intr-o nuvelă viaţa de la ţară.) G. a elabora, a emite, a enunţa, a formula. (A ~ o nouă teorie asupra . . . ) 7. a arăta, a etala, a întinde (Îşi ~ marfa pe tarabă.) 8. a întinde, a pune. (~ rufele la uscat.) 9. a(-şi) primejdui, a(-şi) risca. (Şi-a ~

viaţa.) 10. a se hazarda, a risca. (Te rog să nu te ~.) 11. a supune. (L-a ~ unor Primejdii inutile.) EXPUNERE s. 1. arătare, istorisire, înfăţişare, narare, povestire, prezentare, relatare, (rar) relaţie, (înv.) spunere. (O ~ fidelă a faptelor.) 2. expozeu. (~ a fost urmărită cu interes.) 3. descriere, înfăţişare, prezentare, redare, zugrăvire, (rar) descripţie, zugrăveală, (înv.) scriere, scrisoare. (~ a stărilor (ie lucruri, într-un roman.) 4. elaborare, emitere, enunţare, formulare. (~ unei noi teorii asupra . . . ) 5. etalaj, etalare, întindere. (~ mărfii pe tarabă.) EXPUS adj. nesigur, periculos, primejdios. (Un loc ~.) EXTAZ s. adorare, adoraţie, extaziere. (Stare de ~ .) EXTAZIA vb. a se minuna. (Se ~- în fata splendorilor naturii.) EXTAZIERE s. adorare, adoraţie, extaz. (Stare de ~.) EXTENSIUNE s. 1. extindere, întindere. (Mişcări de ~ a braţelor.) 2. amplificare ciestere, dezvoltare, extindere, lărgire, mărire (~ schimburilor comerciale ) 3. amploare, extindere, proporţie (Focul a luai o mare ~ ) 4. (LOG ) denotaţie, sferă EXTENUA vb a epuiza a fringe, a istovi, a seca, a secătui, a sfârsi, a slei a stoaice, a vlăgui, a zdrobi, (reg) a stoci, (prin Olt si Munt ) a dehobi, (înv ) a zămoi 1 (fig ) i suge (Munca bruia l-a ~ ) LX1ENUÁNI adj epuizant, istovitor, obo sitor, trudnic, (rar) vlăguitei (pop ) ostenitor, (înv şi reg ) ostemcios (O munca ~ ) EXTENUARE s epuizare, istoveala, isto vire, secătuire, sfirşeală, slăbiciune sleire, sur menaj, surmenare, vlăguire, (înv si reg ) slă bie, (înv livr ) marasm (Stare de totala ~ ) FXLENUÁT adj epuizat, frint, istovit, piapădit, rupt, secat, secătuit, síirşit, sleit, tors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold ) batojit, (pi in Munt )tihobit, (mv ) stătut (Sa întors ~ de la lucru ) EXIERIÓRadj , s l.adj extern (Partea~ a fructului ) 2. s. íaţadă fată (~ unei clădiri ) EXTERIORIZA vb 1. a exprima (îsi ~ sentimentele de bucurie ) 2. a (se) arăta, a (se) manifesta (\u se ~ ca un om supurat ) EXTERMINA vb a distruge, a masacra, a măcelari, a nimici, a prăpădi a stirpi (pop si fam ) a căsăpi (reg ) a chesagi (mv ) a con cern, a snopi a stropşi ( 1 ~ întreaga popu latie ) EXTERMINARE s distrugere masacrare, măcelărire, mmicue, stirpire, (iar) măcelărit, (pop si fam ) căsăpire (~ întregii populata ) EXTERMINAI adj distrus nimicit, st ir pit (O specie ~ ) EXIERMTNATORadj nimicitor (Agent ~ ) EXTERN adj 1. exterior (Partea ~ a unui fruct ) 2. stiăm (Probleme ~ preocupa nlor noastre ) EXTINCTOR s stmgătoi (~ de incendii ) extincţie s v. DECEDARE DECES DIS PARIŢir MOARTE PIEIRE PR VPĂDIRr RÂPOS VRE SFÂRSI T SriNGLRr SU COMBARF EXIÍNDE vb 1. a (se) întinde (Se ~ pe o suprafaţă tot mai mare ) 2. a creste, a (se( lărgi, a (se) mări, a (se) ridica, a spori, a (se) urca (Suprafeţele cultivate s-au ~ la ) 3. a (se) întinde, a (se) lărgi, a (se) lăţi, a (se) mari (Şi a ~ staptnirea peste ) 4. a se întinde a se lăţi, a se propaga, i se răspândi, (nr) a pălălăi (pop ) a merge, (mv si reg ) a pălai, (înv ) a sări (Focul s a ~ şi la curtea vecina ) 5. a circula, a se împrăştia a se întinde a se lăţi, a se propaga, a se răspmdi, a se transmite, (înv ) a se răşchira, a se tinde (\eUea, zvonul se ~ dm gura n gura ) EXTINDERE s 1. extensiune, întindere. (Mişcau de ~ a braţelor ) 2. creştere, lărgire, mărire, sporire (~ suprafeţelor cultivate ) 3. amploare, extensiune, proporţie (Focul a luat o mare ~ ) 4. amplificare, creştere, dezvoltare, extensiune, lărgire, mărire (~ schimburilor comerciale ) EXTÍNS adj crescut, lărgit mărit sporit (Suprafeţe cultivate ~ ) EXTIRPA vb (MED ) a exciza, a scoate (A ~ o porţiune dintr un organ ) EXTIRPARE s (MED ) 1. ablaţiune exere?ă, scoatere (~ apcndicelui ) 2. exeme (~ unei tumori ) cxtlrpalor s v CLLIIVATOR EXTORCA vb (fig ) i scurge i stoaue (A ~ pe cineva de bani ) EXTORCARE s (fig) stoarcere (~ cuiva de bani ) EXIRABLGrTAR idj supubugetai (Pre vederi ~ ) EXTRACŢII s extragcie, scoatere (~ unui dinte )

extracţie s v NAS 1 ERE OBÂRSIE ORI GINE PRO\ENlENŢ\ EXTRADO1AL adj (JUR) paiafeiiiil (Înscris ~ ) EXTRAF1N adj supeifm, (rar) străfin, suprafm (Un lichior ~ ) EXTRÁGL vb 1. a scoate, (pop ) a trage (A ~ o măsea, un cui, un glonţ ) 2. a lui a scoate (A ~ apa din fmlina ) LX J RĂGI RE s 1. extracţie scoatere (~ unui dinte) 2. scoatere, (pop ) ti agere (~ glonţului prin operaţie ) 3. exploataie, scoateie (~ ţiţeiului ) EXTRAORDINAR adj , adv 1. adj colosal enorm, excepţional fabulos fantistic, fenomenal, foimidabil, gigantic grozav, imens mfinit neauzit nebun negrăit neânchipuit, nemaiau/it, nemaicunoscut nemai mtilmt, nemaipomenit, nemaiva/ut nesfirsit, nespus teribil uimitor uluitor unu uriaş, divt ) mirabil, (mv ) imnin necrezut (fig ) piramidal (A avut dm nou un noioc ~ ) 2. adj colosal (livi ) pantagruelic, (fig) de vorant (O foame ~ ) 3. adj colosal, giganţii, titanic ui las (L forturi ~ ) 4. adj colosal, cumplit, fenomenal, formidabil, groaznic gro /iv, infernal, înfiorător îngrozitor, inspăi mmtător, năpr isnic, straşnic, teribil, (Tr.rsih ) pogan, (fig) îndrăcit, tuibát (O vijelie ~ ) 5. adj specia] (O comisie o seiiune ~ ) 6. adj de ăvirsit, excepţional, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, sublim, superb, (mv ) săvusit (O ~ punere tn scena, interpretare ) 7. adv deosebit, excepţional, extrem, foaite, grozav teribil (~ de bun ) 8. IQV excepţional, gro/av, neimipomemt, sfisietor (O melodie ~ de trist< ) EXTRAPOLĂRI s (7 II OZ MAT ) extra-polatie EXTRAPOIAŢH s (HI OZ M \I ) ex trapolare EXTRAS s fragment pasaj (mv ) pont (Un ~ dintr o poezie ) EXTRAVAGANT adj bizar, erudit curios, excentric, fantasmagoric, fantezist nu xph-cabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, oiigmal, paradoxal, singular, straniu, (livr) abracada. bránt, (rar) străin, (pop ) pidósmc, pocit poz. nás, (Mold ) deşănţat, (Transilv , Ban şi Olt.) şod, (înv) ciudós, (grecism înv ) paraxín, (fam ) sanchíu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit, (Ce chestie ~ !) EXTRAVAGANŢĂ s. bizarerie, ciudăţenie, excentricitate, fantezie, originalitate, teribilism. (Ce slnt ~eie astea?) EXTREM adj., adv. 1. adj. terminal. (Parte ~ a unui obiect.) 2. adj. drastic, radical. (Măsură ~.) 3. adv. foarte, tare, (prin Bucov.) prăci. (înv.) vârtós. (~ de dimineaţă.) 4. adv. deosebit, excepţional, extraordinar, foarte, grozav, teribil. (~ de bun.) EXTRÉxMĂ s. 1. cap, capăt, colţ, extremitate, limită, margine, (înv.) sconcénie. (La cealaltă ~ a ţării.) 2. (SPORT) aripă. (Joacă ~ atingă, la fotbal.) EXTREMITATE s. 1. cap, capăt, colţ, extremă, limită, margine, (înv.) sconcénie. (Li cealaltă ~ a ţării.) 2. limită, margine, (Înv.) soroc. (La~ clmpiei.) 3. latură, margine, parte. (Doarme pe ~ dreaptă a patului.) 4. cap, capăt, căpătâi. (La ~ patului.) 5. cap. capăt. (~ de dinapoi a bărcii.) 6. cap, capăt, vârf. (~ bastonului.) EXTRUDARE s. (TEHN.) extruzlune. (~ a unui metal.) EXTRUZIUNE S. (TEHN.) extrudare. (~ u/un metal.) EXUBERANT adj. expansiv. (Om ~.f EXUBERANŢĂ s. expansivitate. (~ unui tlnăr.) EZERÍNĂ s. (FARM.) fizostigmină. EZITĂ vb. 1. a se codi, a pregeta, a şovăi, (înv. şi reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a se nedumeri, a se tlntăvi, (Mold.) a se cioşmoll, (prin Olt.) a se scârciumi, (înv.) a se cruţa, a lipsi, (fig ) a oscila, (inv. fig.) a se atlrna, a se cumpăni, a se legăna. (A ~ să se ducă acolo.) 2. a aştepta, a şovăi.(N-a mai~o clipă şi . . ./ EZITANT adj. 1. fluctuant, indecis, nedecis, nchotărlt, şovăielnic, şovăitor, (rar) şovăind, şovăit, (reg.) codélnie, (prin Munt.) pregetós, (inv.) înclinătór, îndoielnic, pregetătór, târ-ziélnic, (íig.) oscilant. (Atitudine ~ / om ~.| 2, nehotărlt, nesigur, şovăielnic. (Mers ~./ EZITARE s. 1. codealá, codire, fluctuaţia, îndoială, neliolărâre, pregelare, şovăi-ilă, şovăire, (iivr.) indeeí/je, (pop.) preget, (tig.) osci-iáre, oscilaţie. (~ iui nu era justificata.) 8. nehotărire, nesiguranţă, şovăială, şovăire. í-x íííiva la mers.) EZOTERIC adj. ascuns, secret, tainic. (O doctrină ~.) FABRICA vb. 1. a face, a produce. (Urina ~ 100 de automobile pe zi.) 2. a confecţiona, a executa, a face, a produce. (A ~ noi sorti-meiite de îmbrăcăminte.)

FABRICARE s. 1. fabricaţie, producţie. (Pr,cesul de ~.) 2. confecţie, confecţionare, executare, facere, făcut, producere. (~ unor sortimente de îmbrăcăminte.) FABRICAŢIE s. fabricare, producţie. (Proces di de ~.) FABRICĂ s. uzină, (reg.) maşină, (germanism, in Ban.) vere, (înv.) cherhana. (A intrat pe poarta ~.) FABULAŢIE s. acţiune, afabulaţie, intrigă, subiect, (livr.) tramă, (rar) fabulă, (fig.) ţesătură. (~ unui roman.) I-ÁBULĂ s. (LIT.) (pop.) tâlc. (O ~ de Esop.) fábuli s. v. ACŢIUNE. AFABULAŢIE. FA-BULAŢIE.^ INTRIGĂ. SUBIECT. FABULOS adj. 1. fantastic, legendar, miraculos, mitic, supranatural, (înv.) surnaturál. (Personaje ~.) 2. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neânchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiintilnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesflrşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirábil, (înv.) manín, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~ . ) 3. colosal, enorm, gigantic, imens, uriaş, {înv. şi reg.) nămilós, (înv) urieşésc, (fig.) astronomic. (De proporţii ~.) FACE vb. 1 a executa, a realiza, (pop. şi fam.) a meşteri, a meşterui. (~ o ladă; ce ~ acolo?) 2. a fabrica, a produce. (În uzină se ~ 100 de automobile pe zi.) 3. a confecţiona, a •executa, a fabrica, a produce. (A ~ noi sortimente de îmbrăcăminte.) 4. a efectua, a executa, a 'mplini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a sávirşi. (înv. şi pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 5. a efectua, a executa a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârşi. (A ~ o lucrare durabilă.) G. a depune, a desfăşura, a duce, a efectua, a executa, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă ) 7. a se intî:r.pla. (Cum a zis, aşa s-a ~.) 8. a clădi, a construi, a dura a înălţa, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (înv.) a tetneia. (A ~ o nouă şcoală.) 9. a găti, a pregăti, a prepara, (înv, şi pop.) a preface, (Transilv. şi Ban.) a păzi, (Transiiv.) a socăci. (~ mlncarea.) 10. a da. (A ~ o gaură.) 11. a aranja, a pregăti. (~ patul. > 12. ? lustrui, a văcsui, (Bucov.) a putui, (prin Transilv. şi nordul Munt.) a puţului. (A ~ cuiva încălţămintea.) 13. a aprinde, a aţiţa. (E frig, trebuie să ~ focul.) 14. a alcătui. a compune, a concepe, a elabora, a formula, a întocmi, a redacta. (El a ~ raportul.) 15. a efectua, a opera. (A ~ unele modificări pe text.) 1G. a efectua, a întreprinde. (A ~ studii am-pie.) 17. a juca. (~ un şah cu mine?) 18. a efectua, a executa, a îndeplini, a presta, a-şi satisface. (~ serviciu! militar.) 19. a exercita, a practica, a profesa, (înv.) a metaliirisi, a pro-fesui. (~ avocatura.) 20. a studia, a urma. (~ medicina.) 21. a proceda. (~ cum crezi!) 22. a naşte, (înv. şi pop.) a zămisli, (înv.) a prăsi. (O femeia a ~ un băiat.) £3. a făta, a naşte, (prin Transilv.) a pui. (Vaca a ~ us viţel.) 24. a procrea, (înv. şi pop.) a zămisli. (Un bărbat care ~ un copil.) 25. a oua. (Găina a ~ două ouă.) 26. a da. a produce, a rodi. (Pomul ~ multe mere.) 27. a da, a produce. (Solul ~ rod bogat.) 28. a institui, a stabili. (~ legi.) 29. a administra, a aplica. (A ~ cuiva un tratament.) 30. (fam.) a trage. (A ~ ua chef.) 31. a comite, a făptui, a săvârşi, (înv.) a plini. (A ~ o infracţiune.) 32. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a găsi, a gindi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 33. (BIS.) a crea, a zidi. (Biblia scrie că Dumnezeu a ~ lumea.) 34. a deveni, (prin Transilv.) aapuca. (S-a ~ destul de măricel.) 35. a deveni. (S-a Inllmplal să se ~ om de treabă.) 3G. a deveni, a se preface, a se transforma. (Totul s-a ~ scrum.) 37. a preface, a schimba, a transforma. (Băutura, din om te ~ neom.) 38. a se preface, a simula, (reg.) a se marghioli, (înv.) a se făţarnici. (Se ~ că e nebun.) 39. a convinge, a decide, a determina, a hotărî, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină.) 40. a cauza, a crea, a da, a determina, a pricinui, a produce, a provoca, a itirni. (Medicamentul li ~ o senzaţie de...) 41. a (se) produce, a (se) provoca, a (se) stân.i. (A ~ mare vilvă.) 42. a constringe, a forţa, a obliga, a sili, (livr.) a soma, a violenta, (pop.) a silnici, (înv. şi reg.) a strânge, (prin Ban.) a ţipi, (înv.) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strimtora, (fig.) a presa. (L-a ~ să mărturisească.) 43. a destina, a hărăzi, a meni, a predestina, a sorti, a ursi. (Slnt ~ să fie fericiţi.) 44. a deseânta, a fermeca, a meni, a ursi, a vrăji, (pop.) a solomoni, (reg.) a bobonii a bosconi, a boscorodi, a rivni, (prin Transilv.) a pohibi. (Ii ~ cu ulcica.) 45. a prevesti. (~ a...) 46. a căpăta, a contracta, a lua, (pop.) aprinde. (A ~ o gripă.) 47. a acumula, a aduna, a agonisi, a economisi, a strânge (pop.) a chivernisi, (reg.( a priştipi, a răgădui, n selipui, F (Tra.isilv.) a mirui, (Olt. şi Munt.) a scofeli, (Ban.) a stăci, (Transilv. şi Maram.) a şporoli, (prin Maram.) a zorobi, (fig.) a prăsi. (A ~ o adevărată avere.) 48. a costa, a fi, a reveni, (rar) a preţui, (înv. şi reg.) a veni, (înv.) a costişi. (Clt~ metrul de stofă?) 49. a preţui, a valora, (rar) a preţălui, (pop.) a plăti. (Obiectul acesta ~ o mie de lei.) 50. a merita. (Dai un ban, dar ~.) 51. a desemna, a numi, a pune, (înv. şi pop.) a orândui, (înv.) a provivasi, a rândui. (L-a~ ministru al său.) 52. a califica, a numi, (fig. şi fam.) a categorisi,

(fig.) a eticheta, a taxa. (La ~ prost.) 53. a se ivi, a se lăsa, a sosi, a veni. (Cum se ~ seara, pleacă.) 54. a spune, a zice. (El ~ .- — Nu vreau t) 55. a merge, a parcurge, a străbate. (~ zilnic 10 km-l FACERE s. 1. confecţie, confecţionare, executare, fabricare, făcut, producere. (~ unor halate.) 2. efectuare, executare, execuţie, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvirşire, (înv.) săvirşít. (~ unei lucrări.) 3. executare, execuţie, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. făcut, gătire, gătit, pregătire, pregătit, preparare, preparat. (~ mincării.) 5. aranjare, pregătire. (~ patului.) 6. aprindere, aţâţare. (~ focului.) 7. comitere, făptuire, săvârşire. (~ unei crime.) 8. (BIS.) creare, zidire, (inv.) tocmeală. (~ lumii, după biblie.) !). (BIS.) creaţie, geneză, (inv.) naştere, ródină, roditúră, tvorénie. (Cartea ~ in biblie.) facere s. v. NAŞTERE. PARTURIŢIE. PROCREARE. PROCREAŢIE. FÁCHIE s. (pop.) văpaie, văpáiţă, (Munt.) masalá, (Olt.) vălúg. (~ pentru speriat peştii.) fáchie s. v. FACLĂ. FĂCLIE. TORŢĂ. FACÍL adj., adv 1 adj. necomplicat, nedi-ficil, simplu, uşor. (La matematică are o problemă ~ ; o trcabă~.) 2. adj. comod, lesnicios, uşor. (O cale ~ de rezolvare.) 3. adv. comod, lesne, uşor. (Rezolvă ~ problema.) FACILITA vb. a favoriza, a înlesni, a uşura. (A ~ producerea unui fenomen.) FACILITARE s. favorizare, înlesnire, uşurare. (~ unei întrevederi.) FACíLITÁTE s. 1. înlesnire, simplitate, uşurinţă, (rar) lesniciúne, uşurătate, uşuríme. (~ rezolvării unei probleme.) 2. (mai ales la pi.) înlesnire, uşurare. (I-a făcut unele ~tăţi de plată.) FACLĂ s. făclie, torţă, (înv.) fáchie, lam-pádă, masalá. (~ pentru luminat.) FACTITÍVadj. (GRAM.) cauzativ. (Verb~.) FACTOR s. I. condiţie. (~ de mediu.) II. poştar, poştaş, poştă, (rar) curier, (reg.) poş-tálăş, poştalău, (prin Mold.) plicár, (înv.) îm-părţitór. (A venit ~ cu o recomandată.) FÁCTORIŢĂ s. poştăriţă. FACTURĂ s. 1. caracter, fel, gen, natură. (Compoziţie de o ~ aparte.) 2. conformaţie, constituţie, fizic, natură, structură, (înv.) temperament. (Fiinţă cu o ~ delicată sau robustă.) FACŢIUNE s. (POLITICĂ) partidă. (Din~ adversă.) FACULTATE s. 1. aptitudine, capacitate, însuşire, posibilitate. (~ intelectuale,) 2. însuşire, proprietate. (Magnetul are ~ de a atrage fierul.) FACULTATIV adj. 1. benevol, nesilit. (Contribuţii ~.) 2. (JUR.) supletiv. (O normă legală ~.) FAD adj. 1. dulceag, insipid, searbăd, (rar) spelb, (Transilv.) líhod, (Bucov.) línced (O míncare ~.) 2. leşietic, leşios, sălciu, searbăd, (înv.) sălciós, sălcós. (Gust ~.) fad adj. v. ANOST. NEINTER ESANT, PLICTICOS. PLICTISITOR. FAGOT s. (MUZ.) (rar) basón. (Cânld la ~ .) FAGURE s. (înv. şi reg.) stréde. (Un ~ cu miere.) FAIANŢĂ s. (livr.) majolícă. (înv.) cinic. fáie s.v. CIUMĂFAIE. LAUR FAIMĂ s. 1. celebritate, glorie, prcMigiu, renume, reputaţie, (fig.) strălucire. (Si-a cişti-gat o ~ fără precedent.) 2. notorietate, prestigiu, renume, reputaţie, vază, (înv.) vilvă. (Un medic de ~ .) 3. popularitate, renume, reputaţie, (înv.) poporalitáte, (fig.) priză. (Se bucură de oarecare ~.) 4. renume, veste, (pop.) pomină. (La mers ~ pretutindeni.) 5. nume, renume, reputaţie. (Se bucură de ~ rea.) FAIMOS adj. I. celebru, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit, (înv. şi pop.) mărit, numit, (reg.) revestít, (Transilv.) híreş, (înv.) norocit, (grecism înv.) perífan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.) 2. consacrat, cunoscut, notoriu, recunoscut, renumit, reputat, vestit. (Un sportiv ~ ) 3. legendar. (Un erou ~.) FALANSTERlANlSM s. (POLITICĂ) armonism, foiirierism, garantism. FALĂ s. 1. aroganţă, fudulie, infatuare, înfumurare, îngimfare, mândrie, orgoliu, seine-ţie, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumţie, suficienţă, (rar) superbie, ţanţoşíc, (inv. şi pop.) măreţie, mărire, (pop. şi fam.) ifos, ţâfnă, (reg.) făloşcnie, făloşíe, (înv.) fălnicíe, laudă, mărie, mărime, mindréţe, pohfálă, preaânăl-ţâre, preaânălţíme, semeţíre, trúfă, trufăşíe, zădărnicie. (~ lui este cu totul nejustificată.) 2. (concr.) glorie, mândrie. (El e ~ tării noastre.) fală s. v. PARADĂ. POMPĂ. falbalá s. v. VOLAN. FALCĂ s. (ANAT.) 1. maxilar, (fam. fig.) căprior. (Cu un pumn li strămută ~.) 2. mandibulă, maxilar. (~ ta insecte şi crustacee.)

3. maxilă. (~ la unele moluşte.) FALD s. creţ, cută, godeu, pliseu, pliu, (reg.) pătură. (~ al unei rochii.) FALIMENT s. (FIN.) bancrută, crah, (înv. şi reg.) selamét, (înv.) mofluz, mofluzénie, mofluzíe, mofluzlî'c, (înv., în Transilv.) crídă. (~ al unei mari întreprinderi capitaliste.) FALIMENTAR adj. (FIN.) insolvabil. (O întreprindere ~.) FALÍT adj., s. (FIN.) 1. adj. insolvabil. (Negustor ~.) 2. s. bancrutar, (inv.) mofluz, mofluzit. (Un ~ şi creditorii săi.) FALNIC adj. 1. grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestos, măreţ, semeţ, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mândru, (înv. şi reg.) fălos, (fig.) trufaş. (Vlrfurile ~ ale munţilor.) 2. arătos, aspectuos, frumos, impozant, (pop.) míndru. (O casă ~.) 3. glorios, strălucit, (înv.) fălos. (Un ~ viitor.) falnic adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÂMFAT. MEGALOMAN. MÂNDRU. ORGOLIOS. SEMEŢ. TRUFAŞ. ŢANŢOŞ. VANITOS. FALS adj., s., adv. I. adj. contrafăcut, falsificat, neautentic, plăsmuit, (înv.) mincinos. (Document ~.) 2. s. contrafacere, falsificare, falsificaţie, plăsmuire. (Acest document este un ~.) 3. adj. artificial, (livr.) postíş, (reg.) prepus. (Păr ~; dinţi ~.) 4. adj. falsificat, (pop.) rău, (înv.) calp. (Bani ~.) 5. adj. contrafăcut, (înv.) strârnb. (Aur ~.) 6. adj. artificial, contrafăcut, imitat. (Pietre ~.) 7. adj. eronat, greşit, incorect, inexact, neadevărat, (înv. şi reg.) smintit. (Rezultat ~ al unui calcul.) 8. adj. eronat, greşit, inexact, neexact, nefondat, neântemeiat, (înv. fig.) rătăcit. (O ştire ~.) 9. adj. inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neântemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, (înv.) minţit, răsuflat, spúriu, (pop. fig.) strimb. (Afirmaţii ~ ; mărturie ~.) 10. adj. alterat, deformat, denaturat, mistificat, răstălmăcit, (Adevăr ~.) 11. adj. (PSIH.) falsă recunoaştere = paramnezie. 12. adv. (pop. fig.) strârnb. (Jură ~.) 13. adj. (înv.) mincinos. (Un profet ~.) 14. adj. pretins. (Un ~ inspector.) 15. adj. duplicitar, fariseic, făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machia-velístic, (reg.) proclet, (înv.) făţărít, telpiz, (fig.) iezuit, iezuític, (pop. fig.) pestriţ, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.) 16. adj. afectat, artificial, căutat, forţat, nefiresc, nenatural, nesincer, prefăcut, silit, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralíst. (Gesturi ~.) 17. adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convenţional, declamator, emfatic, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflat. (Stil, limbaj~.) 18.adj. nearmonios. (Noíe~.) falsár s. v. FALSIFICATOR. MĂSLUITOR. PLĂSMUITOR. FALSIFICA vb. 1. a contraface, (pop. şi fam.) a drege, (pop.) a preface. (A ~ băutura.) 2. (fam. şi peior.) a plastografia. (I-a ~ semnătura.) 3. a contraface, a plăsmui. (A ~ un document.) 4. a măslui. (A ~ alegerile.) 5. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strâmba. (A~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.) FALSIFICARE s. 1. (fam. şi peior.) plasto-grafiére. (~ semnăturii cuiva.) 2. contrafacere, fals, falsificaţie, plăsmuire, (Acest document este o ~.) 3. măsluială, măsluire, măsluit. (~ alegerilor.) 4. alterare, deformare, denaturare, escamotare, mistificare, mistificaţie, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ sensului celor spuse de cineva.) FALSIFICAT adj. 1. contrafăcut, (pop.) dres, făcut, prefăcut, (reg.) stricat. (Vin ~.) 2. (fam. şi peior.) plastografiát. (Iscălitură -w.) 3. contrafăcut, fals, neautentic, plăsmuit, (înv.) mincinos. (Un document ~.) 4. fals, (pop.) rău, (înv.) calp. (Bani ~.) 5. măsluit. (Ale-geri ~.) FALSIFICATOR s. măsluitor, plăsmuitor, (înv.) falsár, (fam. şi peior.) plastograf. (Condamnat ca ~.) FALSIFICAŢIE s. contrafacere, fals, falsificare, plăsmuire. (Acest document este o ~.) FALSITATE s. 1. inexactitate, neadevăr, neexactitate, netemeinicie. (~ unei afirmaţii.) 2. duplicitate, făţărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferíe, tartufísm, (rar şi fam.) machiaverlíc, (înv.) făţăríe, pre-făcánie, prefăcătúră, procleţíe, (fig.) iezuitísm, mascaradă. (A fost demascată ~ lui.) fámen s. v. EUNUC. FAMILIAL adj. casnic, domestic, gospodăresc. (Treburi ~.) FAMILIAR adj. I. obişnuit, simplu. (Stil~.) 2. afectuos, cordial, intim, prietenesc, prietenos. (Nota ~ a conversaţiei.) 3. cunoscut, ştiut. (Locuri ~.) FAMILIARIZA vb. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) adapta, a (se) deda, a (se) deprinde, a (se) învăţa, a (se) obişnui, (reg.) a (se) hârsi. (S-a ~ in noul mediu.) FAMILIARIZARE s. aclimatizare, acomodare, adaptare, dedare, deprindere, obişnuire. (~ unei plante într-un mediu nou.)

FAMILIARIZAT adj. acomodat, dedat, deprins, obişnuit. (Un om ~.) FAMILIE s. 1. neam, viţă, (livr.) stirpe, (astăzi rar) seminţie, (înv. şi pop.) sămânţă, (înv. şi reg.) seminţénie, tăláie, (Mold. şi Tran-silv.) pojíjie, (înv.) femeie, rudă, rudenie. (S-a adunat cu toată ~ lui.) 2. neam, sânge. (E din ~ noastră.) 3. casă, cămin, (rar) menaj. (Are ~ grea.) FANA vb. a se trece, (fig.) a se ofili, a se veşteji. (O femeie care s-a ~.) fanar s. v. CRÂNG. FELINAR. LAMPĂ. PRÂSNEL. fanaragíu s. v. LAMPAGIU. FANARIOT adj. fanariotic. (Domniile ~.) FANARIÓTIC adj. fanariot. (Cultura ~.) FANAT adj. trecut, (fig.) ofilit, veşted, veştejit. (O femeie ~.) FANATIC adj., s. (BIS.) bigot, habotnic, (pop. şi fam.) bisericós, (înv.) pravoslavnic. (Credincios ~.) FANATÍSM s. (BIS.) bigotism, habotnicie, (livr.) fervoare, (rar) bigoteríe. (~ unui credincios. ) FANDOSEALĂ s. capriciu, chef, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. şi fam.) pârţág, scălâmbăiálă, scălâmbăiére, scălâmbăi-túră, (pop.) fasoleálă, háchiţă, izmeneală, pan-dalíe, (înv. şi reg.) marghiolíe, nacafá, pală. (reg.) marghioleálă, năbădáie, toáncă, zâmbâc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Tran-silv.) súcă, (înv.) schimonosire, schimonosi-túră, (grecism înv.) paraxénie, (fam.) bâzdíc, íarafastâc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a fost declt o obişnuită ~ de-a ei.) FANDOSÍ vb. a se afecta, a se maimuţări, a se prosti, a se sclifosi, (pop. şi fam.) a se scălâmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. şi reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se maraíetui. (Nu ie mai ~ atltal) FANDOSIT adj. boieros, capricios, mofturos, năzuros, pretenţios, sclifosit, (pop.) izmenit, (reg.) năsfirós, năturós. (E cam ~ dumnealui I) FANEROGÁMĂ s. (BOT.) antofită, spermatofită. (Plantele cu flori sini ~.) FANFARĂ s. muzică, (rar) capelă. (În parc clnta ~.) FANFARON s., adj. lăudăros, (rar) lăudă-ciós. (Nu e declt un ~.) FANFARONADĂ s. lăudăroşenie, (rar) lău-dăroşíe, (franţuzism) rodomontádă. (Radu e de-o ~ insuportabilă.) FANION s. steag. (~de semnalizare.) FANÓN s. (ANAT.) salbă. (~ la gltul bovinelor.) FANOTRÓN s. (FIZ.) gazotron. (~ este o diodă.) FANTASMAGORIC adj. 1. fantastic, ireal. (O imagine ~.) 2. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidósnic, pocit, poznaş, (Mold.) deşănţat, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod, (înv.) ciudós, (grecism înv.) para\ín, (fam.) sanchíu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~ !) FANTASMAGORIE s. 1. închipuire, nălucire, vedenie, (O ~ a minţii sale.) 2. aberaţie, absurditate, aiureală, bazaconie, elucubraţie, enormitate, prostie, stupiditate. (Ce susţine el este o ~.)_ FANTASMĂ s. apariţie, arătare, duh, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. şi pop.) nălucitúră, năzăritúră, (pop.) iázmă, moroi, (reg.) arătánie, necurăţenie, pater, (Ban.) năhoádă, (Mold. şi Bucov.) vídmă, (înv.) vedere, zare. FANTASTIC adj. 1. fantasmagoric, ii cal. (O imagine ~.) 2. labulos, legendar, miraculos, mitic, supranatural, (înv.) surnaturál. (Personaje ~.) 3. fantezist, iluzoriu, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist, (livr.) himeric. (Planuri ~.) 4. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neânchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemai-jntâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirábil, (înv.) manín, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) FANTĂ s. 1. (TEHN.) crăpătură. 2. (FIZ.) fereastră. FANTE s. 1. filfizon, (fam.) ţafandáehe, (tig.) muţunáclie. (Vn ~ spilcuit.) 2. valet. (^ la cărţile de joc.) FANTEZIE s. 1. imaginaţie, invenţie. închipuire. (Are o ~ bogată.) 2. gind, imaginaţie, închipuire. (îl poartă ~ cu mii de ani In urr\t. ) 3. ficţiune, imaginaţie, invenţie, închipuit-", născocire, plăsmuire, scorneală, scornire. (P:o-dus al~.) 4. himeră, iluzie, închipuire, utopie, (livr.) irealitate. (Proiectul lui e o ~.) 5. bizarerie, ciudăţenie, excentricitate, extravagantă, originalitate, teribilism. (Ce slnt ~iile astea?)

6. capriciu, chef, fandoseală, fason, fiţă, maimuţăreală, moff, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. şi fam.) pârţág, seălimbăiálă, scălâmbăiére, scălimbăitúră, (pop.) fasoleálă, hácliiţă, izmeneală, pandalíe, (înv. şi reg.) mar-ghiolíe, nacafá, pală, (reg.) marghioleálă, năbădáie, toáncă, zâmbâc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Iransilv.) súcă, (înv.) schimonosire, schimonositúră, (grecism înv.) paraxénie, (fam.) bâzdíc, íarafastâc, marafet, (fam. fig.( boală, dambla. (A'-a fost declt o ~ trecătoaie.) 7. (MUZ.) capriciu, (rar) ricercár. (O ~ spaniolă.) FANTEZÍST adj. I. imaginar, născocit, plăsmuit, (livr.) romanesc. (Personaje ~.> 2. fantastic, iluzoriu, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist, (livr.) himeric. (Un proiect ~.) 3. bi/:>r-ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidósnic, pocit, poznaş, (Mold.) deşănţat, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod, (înv.) ciudós, (grecism înv.N paraxín, (fam.) sanchíu, (fam. fig.) fistklun, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~ !) FANTOMATIC adj. spectral. (O apariţie ~ . / FANTOMĂ s. apariţie, arătare, duh, fantasmă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. şi pop.) nălucitúră, năzăritúră, (pop.) iázmă, moroi, (reg.) arătánie, necurăţenie, pater, (Ban.) năhoádă, (Mold. şi Bucov.) vídmă (înv.) vedere, zare. FANTOŞĂ s. marionetă. (~ la teatrul de păpuşi.) FAPT s. 1. caz, íntâmplare, (~ din Vaslui.) 2. chestiune, íntâmplare, lucru. (A surveni. un ~ neaşteptat.) 3. fenomen. (Un ~ de limbă.) fapts. v. DESCÂNTEC. FARMEC. MAGIE. SCARLATINĂ. VRAJĂ. VRĂJITORII-. FAPTĂ s. 1. lucru. (A comis o ~ ntdemnă ) 2. ispravă. (Ce ~ ai mai comis?) 3. acţiune, operă. (~ de binefacere.) 4. act, acţiune, (in\./ deálă, (fig.) pas. (Răspund de ~eie mele.) FAPTIC adj. (rar) material. (P.voare ~.) fáptnic s. v. GARANTĂ. OTRĂŢ1.L. PAŢACHINĂ. ROIBĂ. faptul-máre s. v. ŞTEVIE. faptul zilei s. v. AURORĂ. CREPUSCUL. ZORI. FAR s. proiector. farafasfâcs. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. farafastícuri s. pi. v. ZORZOANE. faraon s. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. fárbă s. v. CULOARE. VOPSEA. FARCÍN s. (MED. VET.) mor vă cutanată, (pop.) cârtiţă. FARD s. (pop. şi fam. peior.) boia, boiálă, (pop.) dres, sulimán, sulimeneálă, (înv. şi reg. peior.) spoială, zugrăveală. FARDA vb. a (se) machia, a (se) vopsi, (pop. şi fam. peior.) a (se) boi, (pop.) a (se) drege, a (se) picta, a (se) rumeni, a (se) sulimeni, (înv. şi reg. peior.) a (se) spoi. FARDARE s. fardat, machiaj, machiat, machiere, \opsire, vopsit, (pop. şi fam. peior.) boiálă, boíre, boit, (pop.) sulimeneálă, sulimenire. (~ zznei femei.) FARDAT adj. machiat, vopsit, (pop. şi fam. peior.) boit, (pop.) dres, pictat, rumenit, suli-menít, (înv. şi reg. peior.) spoit. (Femeie ~.) FARDAT s. fardare, machiaj, machiat, machiere, vopsire, vopsit, (pop. şi fam. peior.) boiálă, boíre, boit, (pop.) sulimeneálă, sulimenire. (~ unei femei.) farétră s. v. TOLBĂ. farfadói s. v. SITAR. farfará s., adj. v. CLĂNTĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ.

FARFURÍE s. taler, talger, (reg.) tipsie, (Transilv., Ban. şi Olt.) taier. (Mánincă din aceeaşi ~ am'uidoi.) farfurie s. v. PORŢELAN. FARFURIOARĂ s. farfuriuţă. (O ~ pentru dulceaţă.) FARFURIUŢĂ s. farfurioară. (O ~ pentru prăjituri.) FARlNGE s. (AA'ATJ (pop.) înghiţitoáre. FARISEIC adj. duplicitar, fals, făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelístic, (reg.) proclet, (înv.) făţărít, telpiz, (fig.) iezuit, iezuí-tic, (pop. fig.) pestriţ, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.) fariseism s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂŢĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEŞUG. fariseu s. v. FĂŢARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ŞIRET. VICLEAN. FARMACEUTIC adj. (rar) ofícinál, (reg.) spiţerésc. (Preparate ~.) FARMACÍE s. (pop.) spiţerie, (Transilv. şi Bucov.) apotécă, (Transilv.) potícă. FARMACIST s. (pop.) spiţer, (înv. şi reg.) poticárăş, (Transilv. şi Bucov.) apotecár, (Ban. şi Transilv.) poticár. FARMACISTĂ s. (pop.) spiţereásă. farmazón s. v. VRĂJITOR. farmazoníe s. v. DESCÂNTEC. FARMEC-MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE. FARMEC s. 1. descântec, magie, vrajă, vrăjitorie, (pop.) descintătúră, fapt, făcătură, făcut, fermecătoríe, fermeeătúră, legămint, legătură, meşteşug, solomoníe, (înv. şi reg.) măiebtríe, (reg.) băbăríe, boboánă, bolmoájă, boscoánă, bosconitúră, farmazoníe, năprătitúră, rivnă, râvnitúră, solomonăríe. (Crede in ~ce.) 2. fascinaţie, incântare, magie, vrajă, (fie.) poezie. (~ miraculos al nopţii.) 3. delectare, desfătare, incântare, plăcere, voluptate, vrajă, (înv. şi pop.) teferi ele, (înv.) încíntec, (fam.) deliciu, (lig.) savoare. (Viaţă plină de ~; ~ pe care îl poale da o lectură bună.) 4. drăgălăşenie, graţie, (livr.) şarm. (Are un ~ Înnăscut.) 5. atracţie, (rar) prestigiu, (fig.) miraj. (~ unui vis fericit.) 6. haz, (fam.) chichirez. (Tot ~ stă In...) 7. (fig.) savoare, sevă, suculentă. (O vorbă plină de ~.) ínrmutá s. v. DISPOZIŢIE. HOTARÂRE. ORDIN. PORUNCĂ. FARSĂ s. festă, ghiduşie, glumă, păcăleală, păcălit ură, poznă, ştrengărie, (pop. şi fam.) renghi, şotie, (reg.) năsărfmbă, păcală, (Ban. şi Transilv.) mişculántă, (prin Ban. şi Transilv.) şálmă, (prin Transilv.) şăncălăníe, (prin Transilv. şi Munt.) şăncălíe, (înv.) bosmá. (Lasă-te de ~e!) FARSOR s. impostor, şarlatan, şnapan. FASCICUL s. I. mănunchi, snop, (rar) sul. (Un ~ de raze.) 2. dâră, dungă, fâşie, rază, trâmbă, (fig.) sprinceană. (Un ~ de lumină.) FASCICULĂ s. colită, (înv.) broşură. (~ a unei cărţi.) FASCIE s. faşină. (~ purtată de liclorii 10-mani.) FASCINA vb. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fermeca, a incinta, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magiietiza. (Spectacolul t-a ~.) FASCINANT adj. captivant, cuceritor, desfătător, fermecător, îneântător, răpitor, seducător, (rar) subjugătór, (franţuzism) şarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) FASCINÁRE s. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinaţie, fermecare, incântare, răpire, seducere, seducţie, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.) FASCINAT adj. captivat, cucerit, fermecat, îneântat, răpit, sedus, subjugat, vrăjit. (Un public ~.) FASCINAŢIE s. 1. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinarc, fermecare, incântare, răpire, seducere, seducţie, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.) 2. farmec, incântare, magie, vrajă, (fig.) poezie. (~ nopţii.) FASCIOLÓZĂ s. (MED. VET.) distomatoză, gălbează. FASOLE s. (BOT.) 1. (Phascolus vulgaris) (Transilv., Maram. şi Ban.) mazăre. 2. fasole-japoneză (Glycine hispida) = soia. fasolea-cioárei s. v. CURCUBEŢEA,. CURCUBEŢICĂ. REMF. fasoleálă s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. fasoli vb. v.

AFECTA. FANDOSI. MAIMUŢĂRI. PROSTI. SCLIFOSI. fasolícă s. v. OREŞNIŢĂ. FASON s. 1. aspect, înfăţişare. (Case cu ~ turcesc.) 2. chip, fel, model, (înv. şi reg.) modă. (Făcut după ~...) 3. (mai ales la pi.) capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. şi fam.) pârţág, scălâmbăiálă, scălâmbă-iére, scălâmbăitúră, (pop.) fasoleálă, háchiţă, izmeneală, pandalíe, (înv. şi reg.) marghiolíe, nacafá, pală, (reg.) marghioleálă, năbădáie, toáncă, zâmbî'c, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Transilv.) súcă, (înv.) schimonosire, schimonositúră, (grecism înv.) paraxénie, (fam.) bâzdâc, farafastâc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (Ce sini ~oanele astea?; n-a fost declt un ~.) FASONA vb. a forma, a modela, (înv. şi pop.) a tipări. (A ~ un material.) FASONARE s. formare, modelare. (~ unui material.) FASONAT adj. modelat. (Material ~.) FAST s. 1. lux, măreţie, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire, (înv.) ighemonicón, pohfálă, saltanát. (~ de la Curte.) 2. bogăţie, iux, pompă, splendoare, strălucire. (~ ceremoniei.) 3. alai, pompă, (înv.) parisíe, politie, vâlvă. (A fost primit cu mare ~.) 4. ceremonie, •cinste, paradă, pompă, solemnitate. (~ de care s-a bucurat.) fastidios adj. v. ANOST. NEINTERESANT. PLICTICOS. PLICTISITOR. FASTUOS adj. bogat, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, splendid, strălucit, strălucitor, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai ~ ; o nuntă ~.) FASUNG s. (TEHN.) dulie. (~ la un bec.) FAŞĂ s. bandaj, pansament, tifon, (pop.) legătoáre, legătură, oblojeálă. (A legat rana cu o ~.) FAŞÂNĂ s. fascie. (~ purtată de lictorii romani.) FATAL adj., adv. 1. adj. funest, nefast, sinistru, sumbru, (pop.) pocit. (O presimţire ~.) 2. adj. catastrofal, dezastruos, funest, nefericit, nenorocit, tragic. (Un deznodămlnt ~.) 3. adj. inevitabil, (rar) neapărat, neevitabil. (În mod ~ vei ajunge acolo.) 4. adv. fatalmente, inevitabil, (rar) necesarmente. (~ tre-buia să se Intlmple.) FATALÍSM s. predestinaţie. (Concepţia nefastă a ~.) FATALITATE s. destin, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie, (rar) predeter-mináţie, (înv. şi pop.) stríşte, (pop.) dată, făcut, noroceálă, norocire, oríndă, parte, rân-duiálă, scrisă, soroc, (înv. şi reg.) sorocíre, (reg.) ursă, urseálă, (înv.) predestinaţie, preursíre, preursítă, trişte, ursitoare, (grecism înv.) prooriz-mós, (fig.) stea. FATALMENTE adv. fatal, inevitabil, (rar) necesarmente. tata mare s. v. LEBĂDA. FATA MORGANA s. (pop.) apa-mórţilor. (~ este un tip de miraj.) íata pădurii s. v. MAMA-PĂDURII. FATĂ s. 1. copilă, (înv. şi reg.) pruncă. (Un grup de ~.) 2. fecioară, virgină, (înv.) vérgură. 3. copilă, fiică, (înv. şi pop.) fie, (înv. şi reg.) pruncă. (Aceea e ~ mea.) FAŢADĂ s. exterior, faţă. (~ unei clădiri.) faţa-mâţei s. v. SUGEL ALB. TAPOSNIC. URZICĂ MOARTĂ. FÁŢĂs. 1.obraz. (S-a înroşit la ~.) 2. figură, fizionomie, obraz, oval, profil. (O ~ cunoscută.) 3. obraz, ochi (pi.). (Se spală pe ~.) 4. aer, aspect, chip, expresie, figură, fizionomie, înfăţişare, mină, obraz, (înv. şi pop.) boi, (reg.) săbáş, (înv.) schímă, vedere, (fam.) mutră. (Are o ~ mulţumită.) 5. chip, figură, individ, ins, om, persoană, (pop.) creştin, suflet, (Ban. şi Transilv.) nat, (înv.) ipochimen, obraz, (fam.) mutră, tip, (peior.) creatură, specimen. (M-am Intllnit cu destule ~ familiare.) 6. avers, cap. (~ unei medalii.) 7. recto. (~ unei file.) 8. pagină. (Pe prima ~.) 9. exterior, faţadă. (~ unei clădiri.) 10. acoperitoare, învelitoare. (~ la un fotoliu.) 11. fală de masă = (înv. şi reg.) masă, peşchír, pânzâtúră, (reg.) măsái, mesálă, mesánică, (Ban. şi Transilv.) măsár, măsăríţă, (Ban.) măsárnică, (Transilv. şi Ma-ram.) măsoáie. (O ~ de in.) 12. învelitoare, (prin Transilv. şi Marain.) sac, (prin Transilv.) tăbuiéţ. (~ de pernă.) 13. întindere, întins, suprafaţă, (înv.) surfáţă. (Pe ~ mării, cim-piei.) íáţă s. v. CULOARE. MASĂ. PERSONAJ. VOPSEA. FAUR s. (ENTOM.) elaterid. faur s. v. FEBRUARIE. FIERAR. FAURMÁUR s. ( TEHN.) meştergrindă, (reg.) meşter. FAVOARE s. 1. avantaj, Înlesnire, privilegiu, uşurinţă, (pop. şi fam.) hatír. (I-a făcut unele ~oruri.) 2. concesie, hatâr. (Fă-mi şi mie ~ asta!) 3. protecţie, (pop. şi fam.) hatâr, (înv.) graţie, láscă, nazár, ovajénie, (turcism înv.) musaadeá. (Se bucură de ~ lui.) 4. avantaj,'privilegiu. (Mă bucur de ~ de a-l cunoaşte.) 5.

cinste, onoare, privilegiu, (pop. şi fam.) hatír. (I se face ~ de a fi invitat la solemnitate.) 6. (BIS.) dar, graţie, har, (înv.) măiestrie. (~ divină.) FAVORABIL "adj. 1. avantajos, prielnic, propice, (pop.) priincios, priitór, (Înv.) înde-mânátic. (Circumstanţe ~.) 2. adecvat, binevenit, bun, fericit, indicat,^, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 3. binefăcător, prielnic, propice, (livr.) benefic, (înv.) părtinitor. (Un efect ~.) 4. prielnic, propice, (fig.) surâzătór. (Perspective ~.) 5. nimerit, potrivit, prielnic, propice, (pop.) priincios. (Un vânt ~ din spate.) 6. bun, frumos, prielnic. (Timp ~.) FA\ORIi adj, s I. 1. adj prefeiat, (íivr ) prediLct, (m\ ) preaales. (Ocupaţie ~ ) 2. adj , s preferat (Un elev ~, tu eşt! ~ meu ) 3. s protejat, (înv ) cirac (Suveranul şi ~ sai ) II. s pi (rar) cotléţi (pi ) (leg ) perciuni (pi ) (Poarta ~ ) TAVORIZA vb 1. a facilita i înlesni, a uşura (A ~ producerea unui fenomen ) 2. a ajuta a avantaja, a sluji (Noiocut, Intimplarea l a ~ ) 3. a proteja, (înv ) a pru (Sa iubim p!na ce Amor ne ~ ) 4. a avantaja, a părtini, a privilegia a proteja, (înv şi reg ) a pristăni, (înv ) a făţarnici (Arbitrul la ~.) FAVORIZARE s I. facilitare, înlesnire, uşurare (~ producerii unui fenomen ) 2. protejare (~ celor doi tndragoitifi ) 3. avantajare, părtinire, protejare, (înv) părtăsie (~ cuwa In defavoarea altuia ) FAVORIZAT adj avantajat părtinit, privilegiat, protejat (Echipa sportiva ~ ) FAZĂ s 1. etapă, moment, punct, stadia, (fig ) treaptă (Verificaţi lucrarea In fiecare ~ a ei.) 2. etapă, punct, situaţie, stadiu (în ce ~ se afla lucrările începute'') 3. (TEHN ) timp (Motor In 4~ ) 4. (BIOL ) fa.adiptoida — diplofa/ă FAZO1RON s (FLZ ) smcrociclotron tACALEŢ s 1. (pop) mestecau, (reg) culeser mămăligar, mămăligător, mămăligău, mămaligói, melestéu, mestecár, mestecălau, mestelnic, (prin Ban ) brucélnic, brucér, (Ma ram) tocănău, (Maram şi Iransilv) tocănér. (~ pentru mămăliga ) 2. sucitoi, vergea, (rar) sul, (pop ) mestecau, (reg ) melestéu, (Maram şi Transilv) plăcmtor (~ pentru întinderea aluatului ) tĂCĂLUÍ vb a bate, a freca, a slei (A~ fasolea ) FACĂLUIT adj bătut, frecat, sleit, (reg) iişnit, zollt (Fabole ~ ) făcătură s. v DESCÂNIEC FARMEC MAGIE VRAJĂ \RAJIlORIE făcău s v BLID CĂUŞ CIUTURĂ CUPĂ FACLÂE s facla, torţa, (m\ ) fach e, lampádă, maşala (~ pentru luminat ) făclieş s. v. LICURICI F VCLIOARĂ s făchuţă I ACLIÚŢĂ s făchoară rĂCUP adj afectat, artificial, bombastic, căutat, convenţional, declamator, emfatic, fals, grandilocvent, mameiat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig) jiieţiós, sunător, umflat (Stil hmbaj ~ ) făcut adj v AMEŢIT BĂUT BEAT CHERCHELIT CONTRAFĂCUT FALSIFI CAT ÎMBĂTAT TURMENTAT tĂCUT s 1. confecţie, confecţionare, execu tare, fabricare, facere, producere. (~ unor halate ) 2. facere, gătire, gătit, pregătire, pregătit, preparare, preparat. (~ mtncăru ) făcut s v DESCÂNTEC. DESTIN FAR MEC. FATALITATE. MAGIE MENIRE NOROC. PREDESTINARE SOARTA URSITĂ VRAJĂ. VRĂJITORIE. ZODIE făfălúg s v. BUHAI COINAC tăgadăs v ANGAJAMENT ASIGURARE-CU \ ÎN T FĂ GĂDUIAI Ă I Ă GĂDUINŢĂ LEGĂMÂNT PROMISIUNL \ORBĂ FĂGAŞ s 1. (mv si reg ) scursură (~ lasat de un şuvoi de apa de ploaie ) 2. (Olt ŞI Munt ) şleau (~ lasat pe drum de /oţíle căruţei ) făgaş s v ALBIE CURS MATCĂ VAD făgădáşs v ANGAJAMEN1 ASIGURARE. CUVÂNT FĂGĂDUIAl A FĂGĂDUINŢĂ LEGĂMÂNT PROMISIUNE \ ORBA făyădău s \ BIR1 HAN OSPÍTARIL

FĂGĂDUI vb a se angaja, a se îndatora a se însărcina, a se obliga, i promite, (înv şi reg) a juiui, a se prinde, (mv ) a se adeveri, a se apuca, (fig ) a se lega (~ să facă urmatoa rele ) făgădui vb v ADĂPOSTI GĂZDUI JURA PRIMI FĂGĂDUIAL Ă s angajament isiguiaie, cuvmt făgăduinţă, legămmt, promisiune voibă (astăzi rar) parolă, (înv şi reg ) juruită, (reg ) fágádă, (Transilv.) făgădáş, (Mold) juruinţă (mv ) prpmitere, sfătuit, (turcism mv ) bacalim FĂGĂDUINŢĂ s angajament, asigunre cuvmt, făgăduială, legămint promisiune voi bă (astăzi rar) parolă, (mv şi reg ) juruită (reg ) făgadă, (Transilv) făgădáş, (Mold ) jurumtă (înv ) prouutere, sfătuit, (turcism mv ) bacalim făgeteá s v TÂLHĂREA TAINARE s (UTOPATOLOGIE) oidmm (~ vitei de vie ) făină de păpuşoi s v BAINĂ Dl PORUMB MĂLAI JJĂINA DE PORUMB s mal» (r g) făină de păpuşoi I-ĂINOS adj mălăieţ, (rar) malăios (reg) mălăicios, mălaiUic, malăieţós, mălăit (I ruct ~ ) FAINOŞA vb a se mălăieţi, (itg ) a se malăi (Fructele se ~ ) fălălăi vb v EÂŞÂI t-OSNI SUNA SUSURA ŞOPOTI ŞOPTI ŞUŞOTI SUSUI. fălcántă s v 1ETANOS fălcátă s v SULITICÁ fălcăţeá s v POJARNIŢĂ SUNĂ 1 OARE lulcătie s v SULIŢICĂ I ALCEA s (TEHN ) bată, băteală, braţ, brăţara, fofeaza, lopătea, mănuşă, mina spe teaza (~ la războiul de ţesut ) fălteá s v SPETEAZĂ TALPA TAL-PIG FALÍ vb 1. a se fuduli, a se lăuda a se imn dn (Are de ce se ~ cu copiii lui ) 2. a se fuduli, a se grozăvi, a se mfatui, i se împăum, a se infumuia, a se mgimfa, a se lăuda, a se min dn, a se semeţi, (rar) a se trufi, (înv şi pop ) a se mări, (pop ) a se păuni, (reg) a se bn/oia, a se făloşi, a se marghioli, a se sfătoşi, (reg fam ) a se furlandisi, a se nwrţafoi, (Innsilv şi Ban ) a se născocon, (m\ ) a se malta, a se preainălţa, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam fig) a se înfoia, a se umfla, (arg ) a se şucări făli vb v CINSTI. CÂNTA ELOGIA. GLORIFICA LĂUDA MĂRI OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI PROSLĂVI. SLĂVI VENERA fălnicíe s. v. AROGANŢĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎN-GÂMFARE. MÂNDRIE. ORGOLIU. SEMEŢIE. TRUFIE. VANITATE. fălos adj. v. ARĂTOS. CHIPEŞ. FALNIC. FRUMOS. FUDUL. GLORIOS. GRANDIOS GRANDOMAN. IMPOZANT. IMPRESIONANT. IMPUNĂTOR. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÂMFAT. MAIES-TOS. MĂREŢ. MEGALOMAN. MÂNDRU. ORGOLIOS. SEMEŢ. SPLENDID. STRĂLUCIT. TRUFAŞ. ŢANŢOŞ. VANITOS. fălosénie s. v. AROGANŢĂ. FALĂ. FUDULII-. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÂMFARE. MÂNDRIE. ORGOLIU. SEME'i IE. TRUFIE. VANITATE. íălo-í vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎN-GÂMFA. LĂUDA. MÂNDRL SEMEŢI. fălo.íe s. v. AROGANŢĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÂMFARE. MÂNDRIE. ORGOLIU. SEMEŢIE. TRUFIE. VANITATE. FĂLŢUÍ vb. (TEHN.) a lămbui. FĂLŢUlRE s. (TEHN.) fălţuit, lămbuire. FĂLŢUÍT s. (TEHN.) fălţuire, lămbuire. fănâráş s. v. LICURICI. FĂPTAŞ s. (JUR.) 1. făptuitor, infractor, răufăcător. (~ a fost condamnat.) 2. autor, făptuitor, (înv.) pricinuitor. (~ furtului.) FĂPTUÍ vb. (JUR.) a comite, a face, a săvirşi, (înv.) a plini. (A ~ o infracţiune.) FĂPTUÍRE s. (JUR.) comitere, facere, să-virşire. (~ unei crime.) FĂPTUITOR s. (JUR.) 1. făptaş, infractor, răufăcător. (~ a fost condamnat.) 2. autor, făptaş, (înv.)

pricinuitor. (~ furtului.) FĂPTURĂ s. 1. animal, creatură, dobitoc, fiinţă, lighioană, necuvântător, vietate, vieţuitoare, (înv.) dihanie, săzdánie, (fig.) suflare, (înv. fig.) zidire, ziditúră. 2. aspect, chip, înfăţişare, vedere. (Frumos la ~.) 3. înălţime, statură, talie, (înv. şi pop.) boi, (pop.) stat. (Mic la ~.) 4. fire, lume, natură, univers. (Clníecul lui se răspindea peste întreaga ~.) făptură s. v. ASPECT. CONFIGURAŢIE. CONFORMAŢIE. DIVINITATE. DUMNEZEU. FIZIONOMIE. FORMĂ. IDOL. ÎNFĂŢIŞARE. PROFIL. STRUCTURĂ. ZEITATE. ZEU. FĂRĂ adv., prep. I. adv. (înv.) bez. (A dat tributul, ~ plocon.) 2. prep. minus. (5 ~ 3.) fără conj. v. CI. DAR. ÎNSĂ. NUMAI. fărădelege adj. v. MIŞELESC. RUŞINOS. SCELERAT. fărădelege adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIZERABIL. MÂRŞAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS. FĂRĂDELEGE s. abjecţie, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloşie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) sceleráţie, (pop. şi fam.) parşivénie, (pop.) becisnicie, blestemăţie, scârnăvíe, spurcăciune, (reg.) mârşăvénie, (înv.) bazaconie, blestemăciúne, nebunie, necurat, necură-tíe, necurăţíre, păgânătáte, păgâníe, verigăşíe, (fig.) murdărie. (A comite o ~.) fărăfúnds. v. ABIS. ADÂNC. PRĂPASTIE. fărbuí vb. v. COLORA. VOPSI. fărtxiíre s. v. COLORARE. COLORAT. VOPSIRE. VOPSIT. fărbuit adj. v. COLORAT. VOPSIT. FĂRÂMÁ vb. a (se) sfărî raa, a (se) zdrobi, (rar) a (se) ci sa. FĂRÂMĂRE s. sfărâmare, zdrobire, (rar) casare. FĂRÍMÁT adj. sfărâmat, zdrobit. (Un ras ~.) FĂRÍMĂ s. 1. bueă(ică, pic, (reg.) bucăcioáră, bucăţea, zdreálă, (prin Transilv.) mângotă, mángură, (Olt.) scrámură, (Olt. şi sudul Transilv.) smâcăráie, (Ban.) smicurătúră. (Mănlncă o ~_ de pline.) 2. firimitură, (reg.) fărimătúră, sfărâmă. CA adunat ~ele de pline de pe masă.) 3. fir. pic, picătură, pişcătură, strop, (reg.) piculéte, sírolíce, ţâră, (Mokl. şi Munt.) sleámă, (fig.) scântéie. (Nici o ~ de...) FĂRÂMĂTÚRĂ s. bucăţică, sfărâmătură. (~ dintr-un obicei.) fărimătúră s. v. BRAC. FĂRÂMĂ. FIRIMITURĂ. SFĂRÂMĂTURĂ. FĂRÂMÍCĂ s. fărâmiţă. FĂRÂMICIÓS adj. friabil, sfărâmicios, (prin Ban. şi Transilv.) sfărmós. (Material ~.) FÁRÂMIŢÁ vb. a mărunţi, a sfărâma, (rar) a amănunţi, (Ban. şi prin Transilv.) a mleci. (A ~ un aliment.) FĂRÂMÍŢĂ s. fărâmică. fărşáng s. v. CÂŞLEGI. FĂT s. (ANAT.) fetus. făt s. v. BĂIAT. CÂNTĂRET. COPIL. DASCĂL. DIAC. FECIOR. FIU. PARACLISER. PSALT. PUL ŢÂRCOVNIC. FĂTA vb. a face, a naşte, (prin Transilv.) a pui. (yaea a ~ un oiţei.) FĂTÁRE s. fătat, naştere. (~ unui mtnz.) FĂTAT s. fătare, naştere. (~ unul viţel.) fătălău s. v. HERMAFRODIT. fătúcă s. v. COPILĂ. FETITĂ. fătúţă s. v. COPILĂ. FETIŢĂ. FĂŢARNIC s., adj. 1. s. ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) lelpíz, (fig.) iezuit, tartúf, trombonist. (Mare ~ mai el) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelístic, (reg.) proclet, (înv.) făţărít, telpiz, (fig.) iezuit, iezuític, (pop. fig.) pestriţ, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.) făţăríe s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂŢĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEŞUG. făţărít adj. v. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC. FĂŢARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ŞIRET. VICLEAN. făţarnici vb. v. AVANTAJA. FACE. FAVORIZA. PĂRTINI. PREFACE. PRIVILEGIA. PROTEJA. SIMULA. FĂŢĂRNICIE s. duplicitate, falsitate, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug, (Iivr.) fariseism, machiavelism, tartuferíe, tartufísm, (rar şi fam.) machiaver-lî'c, (înv.) făţăríe, prefăcánie, prefăcătúră, pro-cleţíe, (fig.) iezuitísm, mascaradă. (A fost dovedită ~ lui.) FĂŢÍŞ adj., adv. 1. adj. declarat, deschis, mărturisit, recunoscut, vădit, (iivr.) manifest. (Duşman ~ al războiului.) 2. adj. direct. (Provocare ~.) 3. adv. deschis, direct, franc, sincer, (înv.) aievea, avedére. (f;g.) neted, verde. (1-a spus ~ tot ce avea de spus.)

FĂŢUÍ vb. 1. a drişcui. (A ~ tencuiala de pe zid.) 2. a netezi, a nivela, (pop.) a obli. (A ~ un perete.) 3. a lustrui. (A ~ un obiect neted.) íăţuí vb. v. GELUL PALMUL IUNDELA. RINDELUI. rVf'UIÁLĂ s. 1. fátuire, făţuit, netezire, nivelare. (~ unni perete.) &, fáţuire, făţuit, lustruire, lustruit. (~ unui obiect.) fătuială s. v. GELU1RE. PĂLMUIALĂ. PĂLMUIRE. RINDEL.ARE. RJNDELUIRE. RINDELUIT. FĂŢUÂRE, S. 1. drişcuire, drişcuit, făţuit. (~ tencuielii unui zid.) 2. fătuială, făţuit, netezire, nivelare. (~ unui. perete.) 3, fătuială, íăluit, lustruire, lustruit. (~ unui obiect.) făţuíre s. v. GELUIRE. PĂLMUIALĂ. PĂLMUIRE. RINDELARE. RINDELUIRE. RINDELUIT. FĂŢUÍF adj. 1. netezit, nivelat. (Zid ~.) 2, lustruit. (Obiect ~.) FĂŢUÍT s. 1. drişcuire, drişcuit, făţuire. (~ tencuielii unui zid.) 2. fătuială, făţuire, netezire, nivelare. (~ unui perele.) 3. fătuială, făţuire, lustruire, lustruit. (~ unui obiect.) íăţuít s. v. GELUIRE. RINDELARE. RINDELUIRE. RINDELUIT. FĂŢUITOÁRE s. (TEHN.) drişcă, (reg.) mala, netezitoare, (Transilv. şi Ban.) şimitău. (~ pentru mortar.) făţuitór s. v. RINDEA. făurar s. v. CREATOR. FĂURITOR. FEBRUARIE. FIERAR. ÎNFĂPTUITOR. NĂSCOCITOR. PLĂSMUITOR. REALIZATOR. făurăríe s. v. FIERĂRIE. FĂURÍ vb. 1. a crea, a înfăptui, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat naţional unitar.) 2. a efectua, a executa, a face, a înfăptui, a realiza, 'i săvirşi. (A ~ o lucrare durabilă.) făuríe s. v. FIERAR [E. FĂURÍRE s. 1. creare, înfăptuire, întemeiere, realizare. (~ unui stat naţional unitar.) 2. executare, execuţie, facere, realizare. (~ anei opere durabile.) făurişte s, v. FIERĂRIE. FĂLIRITÓR s. 1. creator, înfăptuitor, năs-cocitor, plăsmuitor, realizator, (înv.) săvârşi-tór, scornitór, (fig.) făurar. (~ al unui nou procedeu pentru...) 2. creator, fondator, întemeietor, (înv.) tocmitór. (~ de şcoală.) s. v. SLĂBICIUNE, FEBRĂ s. 1. (MED.) călduri (pi.), fierbinţeală, friguri (pi.), temperatură, (pop.) arşiţă, (reg.) năplăiálă, vipie, (înv.) aprinzeálă, (rar fig.) jar. (Un bolnav cu ~.) 2. (MED.) febră paratifoidă = paratifos ; febră tifoidă — tifos, (pop.) lingoare, (reg.) troáhnă, boală-lúngă, boală-máre, boală-reá. 3.* (fig.) încordare, tensiune. (~ examenelor, a aşteptării.) febră exantemátieă s. v. TiFOS EPIDEMIC. TIFOS EXANTEMATÍC. FEBRIFÚG s., adj. (FARM.) anticaloric, antifebril, antipiretic, antitermic. (Aspirina este un ~.) FEBRÍL adj. 1. intens, încordat. însufleţit, viu. (Ritm ~ de muncă.) 2. încordat, înfrigurat. (O aşteptare ~.) FEBRILITATE s. agitaţie, încordare, înfrigurare, neastâmpăr, nelinişte, nerăbdare, tensiune. (~ plecării la drum.) FEBRUARIE s. (pop.) faur, făurar. FECALE s. pi. (FIZIOL.) excrement, (pop.) căeát, scirnă, scăpau, (reg.) scârnăvíc, spurc, spurcat, spurcăciune, (înv.) scrémet, (fam.) caca, coco, gâli, (fig.) rahat, (eufemistic) scaun. FECIOARĂ s., adj. 1. s. fată, virgină, (înv.) vérgură. 2. s. (BIS.) Fecioara Măria = madona (art.), născătoarea (art.), preacurata (art.), preanevinovata (art.), preasfinta (art.), precista (art.). Maica Domnului, Sfânta Fecioară, (înv.) bogoródniţa (art.), preacinstita (art.). 3. adj. castă, neprihănită, virgină, (înv.) întreagă, (fig.) imaculată. (O tlnără ~.) 4. s. art. (ASTRON.) Virgina (art.). (~ este o constelaţie zodiacală.) FECIOR s. 1. băiat, copil, fiu, (înv. şi pop.) făt, (Ban.) cocon. (Are tata trei ~.) 2. flăcău, tânăr, (pop. şi fam.) june, (Olt. şi Munt.) dănác, (Transilv.) meleán, (Transilv. şiMaram.) prunc, (înv.) voinic. (Un ~ de horă.) 3. lacheu, valet, (rar) camerier, (înv., prin Molcl.) jocheu. (Un ~ la o casă boierească.) FECIORÁŞ s. flâcăiaş, (Transilv.) melenáş. fecior boierése s. v. ISPRĂVNICEL. VĂ-TĂŞEL. FECIORELNIC adj. candid, cast, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal,

(înv.) nestricát, prost, vérgur, (fig.) curat, imaculat, neântinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (Un surls ~.) FECIORESC adj. 1. (înv. şi reg.) fetesc. (Un obraz ~.) 2. candid, cast, feciorelnic, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricát, prost, vérgur, (fig.) curat, imaculat, neântinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (Un surls ~.) FECIORÉŞTE adv. (reg.) feteşte. (Su-rlde ~.) FECIORÍCĂ s. (BOT.; Ilcrniaria glabra) (reg.) feciorie, iarba-datului-şi-a-fáptului, iar-ba-fecioárei, iarba-feciórilor, iarba-surpătúrii. FECIORÍE s. 1. castitate, cinste, neprihănire, nevinovăţie, virginitate, (pop.( fetíe, (fig.) curăţenie, (înv. fig.) curăţie. (~ unei fete; şi-a păstrat ~.) 2. candoare, casútate, inocenţă, neprihănire, nevinovăţie, pudicitate, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, verguríe, (fig.) curăţenie, imaculáre, neântináre, puritate, (înv. fig.) curăţie. (~ zlmbetului ei.) feciorie s. v. FECIORICĂ. feculéntadj.v. CONSISTENT. HRĂNITOR. NUTRITIV. SĂŢIOS. SUCULENT. FECUND adj. 1. prolific, (pop. şi fam.) puiós, sămânţós, (înv. şi reg.) plodiciós, (înv.) plodit, ploditór, plódnic, plodós, rodnic. (Animal ~.) 2. bogat, fertil, gras, mănos, productiv, roditor, rodnic, (înv.) producător, rodit, rodos, spornic. (Pămlnt ~.) 3. prodigios, productiv, prolific. (Un scriitor ~.) FECUNDA vb. a călca. (Cocoşul ~ găina.) FECUNDARE s. fecunda ţie. (Proces de ~.) FECUNDÁŢIE s. fecundare. (Proces de ~.) FECUNDITATE s. I. prolificitate, (înv.) plod, plodiciúne, plodnicíe, rodnicie. (~ unui animal.) 2. fertilitate, productivitate, rodire, rodnicie, (rar) mănoşíe. (~ unui teren.) 3. prolificitate. (~ unui scriitor.) FÉDER s. (TEIIN.) lambă. (~ la o piesă de lemn.) FEDERAL adj. federativ. (Stat ~.) FEDERATÍV adj. federal. (Republică ~.) FEDERAŢIE s. stat federal. fee s. v. ZÂNĂ. FEERIC adj. fermecător, încântător, minunat, (fig.) îmbătător. (Un peisaj ~.) FEL s. I. cale, chip, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putinţă, sistem, (reg.) cap, módru, (înv.) manoperă, márşă, mediu, mijlocire. (Alt ~ de a rezolva o problemă.) 2. manieră, metodă, mod, stil. (~ de lucru al cuiva.) 3. gen, manieră, mod, modalitate, regim, sistem, stil. (~ de viaţă.) 4. chip, gen, manieră, mod, sens, (rar) spirit. (Se pot face şi alte observaţii In acelaşi ~.) 5. fire. (Aşa e ~meu.) 6. gen, mod, soi. (Are un ~ de timiditate nejui/ificală.) 7. chip, fason, model, (înv. şi reg.) modă. (Făcut după ~ ...) 8. categorie, chip, gen, neam, soi, sort, specie, tip, varietate, (reg.) madeá, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~ de fructe.) 9. categorie, clasă, gen, soi, specie, speţă, tip, varietate, (înv. şi reg.) rudă. (Un anumit ~ de indivizi.) JO. categorie, gen, soi, specie, speţă, tip, (înv. şi pop.) seamă, (fig. peior.) poamă, sămínţă, sculă, stambă, tacî'm. (Ce ~ de om o mai fi şi ăsta?) 11. categorie, gen, soi, teapă, (fig.) calibru, (reg. fig.) pănură. (Avea doar prieteni de ~ iui.) 12. gen, mod, soi, specie, specimen, tip, varietate, (reg.) módru. (Există următoarele ~ de silogisme...) 13. caracter, factură, gen, natură. (Compoziţie de un ~ aparte.) 14. datină, obicei, rânduială, tradiţie, uz, uzanţă, (înv. şi pop.) rând, (pop.) dată, lege, (înv. şi reg.) pomană, (reg.) oríndă, (Transilv.) súcă, (prin Ban.) zacón, (înv.) pravilă, predánie, şart, tocmeală, (turcism înv.) adét. (Aşa-i ~ din bătrlni.) FELCER s. 1. (MED.) agent sanitar. 2. (MED. VET.) (ieşit din uz) subchirúrg. FELDSPATOÍD s. (MIN.) 1. nefelin, sodalit. 2. leucit. félegă -. v. BASMA. BULEANDRĂ-CÂRPĂ. FLEANDURĂ. LEGĂTURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. TULPAN. ZDREANŢĂ. felegós adj. v. FLENDUROS. RUPT. ZDRENŢĂROS. ZDRENŢUIT. felehérţ s. v. CĂPĂTÂI. CEATLĂU. CRUCE. VÂRTEJ. felezéu s. v. MĂTUROI. TÂRN. FELICITĂ vb. (înv. şi glumeţ) a (se) congratula, (înv.) a (se) ferici, a (se) gratula, a (se) hiritisi. (Se ~ reciproc pentru succesele dobin-dite.) FELICITARE s. (înv. şi glumeţ) congratu-Iáre, congratulaţi?,, (înv.) gratulare, hiriti-seálă, hiritisíre,

(grecism înv.) sinharíticon. (~ cuiva pentru succesele doblndite.) FELÍD adj., s. (ZOOL.) felin. (Pisica este un ~.) FELÍN adj., s. I. adj., s. (ZOOL.) felid. (Leul este un ~.) 2. adj. (rar) pisicós. (Minylieri ~.) FELINAR s. 1. lampă, (Transilv.) lămpáş, (înv.) fanar, finár. (Un ~ aprins.) 2.* (BOT.) felinarul furnicii = (reg.) lămpáş. (Inflorescenţa păpădiei se numeşte popular ~.) FELIOARĂ s. fcliuţă. (O ~ de brlnză.) FELIÚŢĂ s. felioară. (O ~ de pline.) FELONÍE s. (IST.) (înv.) hicleníe. (~ vasalului faţă de senior.) feluri vb. v. DEOSEBI. DIFERENŢIA. DIFERI. VARIA. FELURÍME s. diversitate, multiplicitate, multilateralitate, pluralitate, variaţie, varietate. (O ~ de aspecte.) FELURÍT adj. 1. deosebit, diferit, divers, variat, (înv. şi pop.) osebit, (înv.) despărţit, váriu. (Un sortiment ~ de mărfuri.) 2. amestecat, diferit, eterogen, împestriţat, pestriţ, variat, (reg.) mistreţ. (Elemente ~.) 3. diferit, divers, pestriţ, variat. (Un public ~.) FEMEIE s. 1. (pop.) muiere, nevastă, (fig. şi ir.) fustă. (O ~ cu un copil.) 2. femeie de stradă = cocotă, curvă, prostituată, târfă, (pop. şi fam.) damă, madamă, (înv. şi reg.) pârţotínă, telălíţă, teleléică, (reg.) lele, mada-ránţă.scorţotínă, teárfă, târnoáţă, (prin Transilv.) bándură, bulă, (prin Bucov.) crăiţă, (prin Maram.) lándră, (prin Mold. şi Bucov.) mişárcă, (înv.) magopáţă, tălániţă, femeie publică, (fam.) fleoárţă, fleorţotínă, şuleándră, (fig.) buleán-dră, pupăză, putoare, târâtúră, (reg. fig.) haită, pupezoáică, terfeloaga, (Transilv. fig.) gúdă, (prin Mold. fig.) ruptură, (arg.) maimuţă, marcoávă, mastroácă. femeie s. v. FAMILIE. NEAM. NEVASTĂ. SOŢIE. VIŢĂ. femeie publică s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ-TÂRFĂ. FEMEIESC adj. feminin, (înv. şi pop.) muierésc, (înv. şi reg.) muierós, (reg.) muieratic. (Un ueşmlnt ~.) FEMEIÉŞTE adv. (pop.) muieréşte. (Se îmbracă ~.) FEMEIUŞCĂ s. 1. (ZOOL.) femelă, (înv. şi reg.) muierúşă, muierúşcă, muierúţă. (~sturzului.) 2. (TEHN.) muieruşcă, (reg.) măiúţ, mínă, scinduríţă. (~ la războiul de ţesut.) FEMELĂ s. (ZOOL.) femeiuşcă, (înv. şi reg.) muierúsă, muieruşcă, muierúţă. (~ sticlete-tui.) FEMINÂN adj. femeiesc, (înv. şi pop.) muie-résc, (înv. şi reg.) muierós, (reg.) muieratic. (Un veşmlnt ~.) FEMUR s. (ANAT.) (prin Munt., Olt. şiTran-silv.) şodolán. FENAMÍNĂ s. (FARM.) amfetamina, ben-zedrină. (~ este un excitant al sistemului nervos central.) FENAZÓNĂ s. (FARM.) analgezină, anti-pirină. (~ se foloseşte împotriva febrei.) FENÉC s. (ZOOL.; Fennecus zerda) (rar) vulpea-deşertului. FENERGÁN s. (FARM.) prometazină, ro-mergan. FENILAMiNĂ s. (CHIM.) aminobenzen, anilină. FENOL s. (CHIM., FARM.) acid carbolic, acid fenic, (înv.) carból. FENOMEN s. 1. proces. (~ fizic, chimic, biologic-) 2. fenomen antropic = fenomen antro-pogen ; fenomen antropogen = fenomen antropic 3. fapt. (~ de limbă ) FENOMENAL adj. 1. colosal, enorm excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neânchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiântâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirábil, (înv.) manín, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~> 2. colosal, cumplit, extraordinar, formida-b 1. groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, ínspăimântător, năprasnic, straşnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat, (0 vijelie ~.) FENOPLÁST s. (CHIM.) răşină fcnolică. (~ pentru lacuri.) FERĂSTRĂU s (TEHN.) (reg.) chimilioáră, ferăstrău s. v. IARBA-OSULUI. MĂLĂOI. FERCHEŞ adj. aranjat, cochet, dichisit, elegant, ferchezuit, gătit, îngrijit, spilcuit, (pop. şi fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres.) (Transilv. şi Ban.) cínaş. (Transilv.) niálcoş, (turcism înv.) mucheléf. (Un tânăr ~.) FERCHEZUÍ vb. a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) găti, a (se) împodobi, a (se) spilcui, (pop. şi fam. depr.) a (se) sclivisi, (pop) a (se) drege, a (se) moţa, (înv. şi reg.) a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se)

tocmi, (reg.) a (se) câştiga, (prin Transilv. şi Maram.) a (se) pădăi, (prin Mold.) a (se) putui, (prin Transilv. şi Mold.) a íse) puţului, (Ban.) a (se) schili, (înv.) a (se) si oii, a (se) stolisi, (arg.( a (se) şucări. (Ce íe-ai ~ aşa?) FF-TtCHEZUIÁLĂ s. aranjare dichiseală, dichisirc, ferchezuire, gătire, spilcuială, spilcuire, (pop. şi fam. depr.) scliviseálă, sclivisíre. (Ce-i ~ '/sta la tine?) FERCHEZUÍRE s. aranjare, dichiseală, dichisire, ferchezuială, gătire, spilcuială, spilcuire, (pop. şi fam. depr.) scliviseálă, sclivisíre. (Ce-i ~ asta ia tine?) FERCHEZUIT adj. aranjat, cochet, dichisit, elegant, fercheş, gătit, îngrijit, spilcuit, (pop. şi fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres, (Transilv. şi Ban.) cínaş, (Transilv.) niálcoş, (turcism înv.) mucheléf. (Un tânăr ~.) ferdelă s. v. BANIŢĂ. DUBLU-DECALI-TRU. ferdidéu s. v. BĂTĂTOR fereală s. v. ADĂPOST. ATENŢIE. BĂGARE DE SEAMĂ. CIRCUMSPECŢIE. GRIJĂ. LUARE-AMINTE. PRECAUŢIE. PREVEDERE. PRUDENTĂ. FEREASTRĂ s. 1. geam.' (Se uită pe ~ .) 2. (FIZ.) fantă. (~ pentru radiaţii corpuscu-lare.) FERECA vb. 1. a şinui .(A ~ carul, roata.) 2. a îmbrăca. (A ~ un obiect cu argint.) 3. a încătuşa, a înlănţui, a lega. (A ~ un arestat.) 4. a (se) închide, a (se) încuia, a (se) zăvori. (A ~ o casă, o uşă; s-a ~ In casă.) FERECÁRE s. 1. ferecat, şinuire, şinuit. (~ unei roţi.) 2. încătuşare, înlănţuire. (~ unui deţinut.) 3. închidere, încuiere zăvorâre. (~ aşii) FERECAT adj. 1. şinuit, (pop.) înfierat. (Cor ~ ; roţi ~.) 2. încătuşat, înlănţuit, legat (Deţinut ~.) 3. închis, încuiat, zăvorit. (Casa, uşă ~.) FERECAT s. ferecare, şinuire, şinuit. (~ unei roţi.) ferecă-álbă s. v. AGLICĂ. feredéu s. v. BAIE. CADĂ. VANĂ. fereduí vb. v. ÎMBĂIA. SCĂLDA. ferégă s. v. SPINAREA-LUPULUI. FEREGEA s. (reg.) hóbot. (~ pentru femeile musulmane.) feregea s. v. STRAŞNIC. FEREGÚŢĂ S. (BOT.; Polypodium vulgare) (reg.( ferigă, iarbă-dúlce. FERESTRUICĂ s. ferestruie. FERESTRÚIE s. ferestruică. FERFENIŢI vb. a (se) hărtăni, a (se) rupe, a (se) sfâşia, a (se) zdrenţui, (fam.) a (se) vărzui. FERFENIŢIT adj. hărtânit, rupt, sfâşiat, zdrenţăros, zdrenţuit, (pop. şi fam.) ferfeniţós. (O carte ~; o haină ~.) ferfeniţós adj. v. FERFENIŢIT. IIÂR1Ă-NIT. RUPT. SFÂSIAT ZDRENŢĂROS. ZDRENŢUIT. FERÍ vb. 1. a apăra, a ocroti, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv. şi reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdii.) 2. a se păzi, (înv. şi reg.) a se socoti, (înv.) a se lepăda, a se veghea. (Să le ~ de răceală.) 3. a evita, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preântâmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (încearcă să se ~ de primejdie.) 4. a evita, a ocoli, a se păzi, (înv.) a se îndupleca. (Se ~ să facă un anumit lucru.) 5. a evita. (Mă ~ să-l Intllnesc.) 6. a fugi. (~ din calea luil) 7. a-şi ascunde. (A-şi ~ ochii, privirile.) 8. a se trage. (S-a ~ reped« Intr-o parte.) 9. a eschiva, a para, (înv. şi reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) 10. a evita, a ocoli. (Se ~ de cuvintele abstracte.) feri vb. v. RESPECTA. ŢINE. ferice arij. invar. v. FERICIT. FERICE interj, halal !, noroc ! (~ de voi!) ferice s. v. AGLICĂ. FERICIRE. FERICI vb. (pop.) a noroci. (Soarta îl~.) ferici vb. v. BINECUVÂNTA. FELICITA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI. fericíe s. v. FERICIRE. FERICÍRE s. 1. (livr.) beatitudine, (înv. şi pop.) ferice, (înv.) fericíe. (Stare de ~.) 2. noroc, (pop.) norocire. (A dat ~ peste el.) FERICÂT adj. 1. (înv. şi pop.) norocit, (pop.) ferice. (Om ~.) 2. îneântat, radios. (O fafă ~.) 3. adecvat, binevenit, bun, favorabil, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) fericúţă s. v. STRAŞNIC.

ferifúlger s. v. PARATRĂSNET. FERIGĂ s. (BOT.) (reg.) năvalnic, creasta-cocóşului, iarba-şárpelui, spasul-drácului, spa-ta-drácului, spinarea-lúpuhii. (Numeroase plante pteridofile poartă numele de ~.) ferigă s. v. FEREGUŢĂ. ferigă-mărúntă s. v. STRAŞNIC. ferigeá s. v. AGLICĂ. ferigúţă s. v. RUGINITĂ. FERÍRE s. apărare, ocrotire, păzire, protejare, (livr.) salvgardare, (înv. şi pop.) oblăduire. (~ ţării de primejdii.) FERÍT adj. 1. adăpostit, apărat, ocrotit, păzit, protejat, sigur, (înv.) scutit. (Un loc mai ~.) 2. ascuns, dosit, dosnic, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaş, (înv. şi reg.) săcrét, (reg.) lăturíş. (În ungherul cel mai ~.) 3. ascuns, furiş, furişat. (O sărutare ~.) feritún s. v. PARATRĂSNET. FERM adj., adv. 1. adj. decis, dârz, hotărât. Inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neşovăitor, statornic, (înv.) ne-pregetătór. (Om ~; caracter ~.) 2. adj. categoric, decis, expres, formal, hotărât, neezitant, neoscilant, net, tranşant, (înv.) rezolut. (Vn refuz ~.) 3. adj. categoric, convins, decis, hotărât, răspicat. (Cu glas ~.) 4. adv. categoric, decis, hotărât, net, tranşant, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.) 5. adj. hotărât, neabătut, neşovăielnic, neşovăitor, sigur. (Cu paşi ~.) G. adj. cert, fixat, hotărât. (Dată ~.) FERMECA vb. 1. a deseânta, a face, a meni, a ursi, a vrăji, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a râvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) 2. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a îneânta, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) FERMECARE s. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinaţie, îneântare, răpire, seducere, seducţie, subjugare, vrăjire. FERMECAT adj. 1. vrăjit, (reg.) bosconít. (Un om ~.) 2. magic, vrăjit. (O baghetă ~.) 3. captivat, cucerit, fascinat, îneântat, răpit, sedus, subjugat, vrăjit. (Un public ~.) fermecătoare s. v. BABĂ. VRĂJITOARE. FERMECĂTOR adj. I. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, îneântător, răpitor, seducător, (rar) subjugătór, (franţuzisiiu şarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. feerie, îneântător, minunat, (fig.) îmbătător. (Vn peisaj~ .) 3. adorabil, îneântător. (Un tânăr ~ ,) fermecător s. v. VRĂJITOR. fermccătoreásă s. v. BABĂ. VRĂJITOARE. fermecătorésc adj. v. MAGIC. VRĂJITORESC. fermecătoríe s. v. DESCÂNTEC. FARMEC MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE. fermeeărúră s. v. DESCÂNTEC, FARMEC. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE. FERMENT s. 1. (BIOL.) diastază, enzimă. 2. maia, (reg.) sad. (~ pentru închegat laptele.) FERMENTA vb. 1. (pop.) a dospi. (O substanţă care ~.)2. a se acri, a se altera, a se descompune, a se împuţi, a se înăcri, a se strica, (înv. şi reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pâşcăvi, (prin Transilv.) a se scoáce. (Laptele s-a ~.) 3. a se aprinde, a se încinge, (reg.) a se izgorî, (înv.) a se scoáce. (Finul se ~.> FERMENTARE s. 1. fermentaţie. (Procesul de~.) 2. fermentaţie, (pop.) dospire. (~ unei substanţe.) 3. acrire, alterare, descompunere, împuţire, înăcrire, stricare. (~ mlncării.) FERMENTAT adj. 1. (pop.) dospit. (Substanţă ~.) 2. acrit, acru, alterat, descompus, împuţit, înăcrit, stricat, (înv. şi pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezít, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.) FERMENTAŢIE s. 1. fermentare. (Procesa? de ~.) 2. fermentare, (pop.) dospire. (~ unei substanţe.) FERMIER s. (înv.) máier. FERMITATE s. 1. dârzenie, hotărâre, intransigenţă, neclintire, neânduplecare, ncslră-mutare, ncşovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepréget, (fig.) inflexibilitate. 2. hotărâre,, siguranţă. (Vocea lui căpătase mai multă ~./ 3. putere, tărie. (N-a avut ~ să suporte.) FEROCE adj., adv. 1. adj. animalic, bestial,. fioros, sălbatic. (Un act ~.) 2. adj. barbar, crud, inuman, nemilos, neomenos, sălbatic. (înv.)

vărvărésc, (fig.) dur. '(Un procedeu ~.) 3. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, ciinos, crincen, crud, crunt, cumplit, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neâmblin-zit, neânduplecat, neândurat, neândurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, singc„ ros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. şi pop.) năsílnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) aTán, hapsân, (înv.) jestóc, jieoine-nít, sanguínic, sălbăticós, sireáp, (fig.) dur, negru.. (Om ~ ; se poartă ~.) FEROCITATE s. 1. animalitate, bestialitate,, sălbăticie. (~ unui asasin.) 2. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, neândurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violenţă, vitregie, (rar) nemilă, nemilostivíre, (pop.) câiníe, câinoşénie, (înv. şi reg.) năsilnicíe, (înv.) crânceníe, cruzíe, cumpliciúne, cumplíre, grozăvie, neomeníre, răiciúne, sălbătăcíme, sălbăticiune, sirepíe, varvarie, (fig.) duritate. (~ purtării cuiva.) FERODÓ s. (TEHN.) metalazbest. FEROVIAR s. ceferist. FERTÍL adj. bogat, fecund, gras, mănos, productiv, roditor, rodnic, (înv.) producător, rodit, rodos, spornic. (Teren ~.) FERTILITATE s. fecunditate, productivitate, rodire, rodnicie, (rar) mănoşíe. (~ solului. ) ' FERTILIZA vb. (rar) a rodi. (A ~ ogorul.) FERVENT adj. avântat, entuziasmat, entuziast, focos, înflăcărat, înfocat, însufleţit, pasionat, (livr.) ardent, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înaripat. (Cuvinte ~ ; un discurs ~.) ierrénţă s. v. ARDOARE. AVÂNT. ELAN. ENTUZIASM. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEŢIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE. fervoare s, v. ARDOARE. AVÂNT. BIGOTISM. ELAN. ENTUZIASM. FANATISM. HABOTNICIE. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEŢIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE. FESĂ s. (ANAT.) bucă. fcsfeséie s. pi. v. ZORZOANE. FESTĂ s. farsă, ghiduşie, glumă, păcăleală, păcălitură, poznă, ştrengărie, (pop. şi fam.) renghi, şotie, (reg.) năsărímbă, păcală, (Ban. şi Transilv.) mişculánţă, (prin Ban. şi Tran-silv.) şáímă, (prin Transilv.) şăncălăníe, (prin Transilv. şi Munt.) şăncălíe, (înv.) bosmá. (Lasă-te de ~e!) festin s. v. BANCHET. MASĂ. OSPĂŢ. PRAZNIC. PRĂZNUIRE. PRÂNZ. FESTÍV adj., adv. 1. adj. sărbătoresc, solemn, (înv.) solemnei. (Adunare, zi, atmosferă ~ .) 2. adv. sărbătoreşte, solemn. (Străzile slnt Împodobite ~.) FESTIVITATE s. I. sărbătoare, solemnitate. (~ dezvelirii monumentului.) 2. serbare, (rar) sărbătoare, (înv.) sărbătoríe. (~ de împărţire a premiilor.) fcstón s. v. GHIRLANDĂ. feşnicâr s. v. SFEŞNIC. pogan, (Mold. şi Bucov.) avan, hapsín, (înv.) jestóc, neomenít, sanguínic, sălbăticós, sireáp, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. cumplit, cutremurător, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător,

îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, oribil, sângeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, teriíic, (înv. şi pop.) rău. (O crimă ~ .) 3. adj. animalic, bestial, feroce, sălbatic. (O comportare ~.> 4. adj. atroce, crunt, cumplit, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspíiimân-tător, teribil. (O durere abdominala ~.) FIR s. 1. fibră. (~ textil.) 2. cablu. (~ electric.) 3. (TEHN. ) fir ca plumb = (pop.) sfoară. 4. sfor. (~ al unei ape curgătoare.) 5. fărâmă-pic, picătură, pişcătură, strop, (reg.) piculéte, strelíce, ţî'ră, (Mold. şi Munt.) sleámă, (fig.) scântéie. (Nici un ~ de...) FÍRAV adj. debil, delicat, fragil, gingaş, pirpiriu, plăpând, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuţ, şubred, (pop.) piţigăiat, (înv. şi reg.) mî'rşav, ticălos, (reg.) gúbav, morâneâáv, (Mold. şi Transilv.) sighináş, (Mold. şi Olt.) şíştav. (Un copil ~; o constituţie ~.) FÍRE s. 1. făptură, lume, natură, univers. (Ctntecul lui se răsplndea peste întreaga ~.) 2. fel. (Aşa e ~ mea.) 3. caracter, natură, structură, temperament, (livr.) umoare, (înv. şi reg.) natural, (înv.) duh, (fig.) inimă. (Are o ~ emotivă.) 4. apucătură, deprindere, nărav, obicei, obişnuinţă, (Ban.) ogód. (I-am aflat ~.) 5. calm, cumpăt, stăpânire, (înv.) stăpiníe, (fig.) singe rece, (rar fig.) răceală. (Te rog să nu-ţi pierzi ~.) fire s. v. CICLU. MENSTRUAŢIE. PERIOD. FIRESC adj., s. 1. adj. natural, normal, obişnuit, (înv.) fíreş, (fig.) curat. (Aici nu e lucru ~.) 2. s. naturaleţe. (~ul unei situaţii.) 3. adj. normal, obişnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. degajat, dezinvolt, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonşalant, (înv.) prostátic. (O atitudine ~; cu gesturi ~ . > 5. s. degajare, dezinvoltură, naturaleţe, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonşalantă, (rar) natural, (înv.) naturalitáte. (Un n.are ~ iu comportarea cuiva.) fíreş adj. v. FIRESC. NATURAL. NORMAL. OBIŞNUIT. FIREŞTE adv. 1. absolut, bineânţeles, cert, desigur, garantat, indiscutabil, natura!, negreşit, neândoielnic, neândoios, normal, precis, sigur. (Crezi că sosesc azi? —~ /) 2. da, desigur, (înv. şi reg.) dar, (turcism, în Moid.) hélbet, (Aî prea să mergi cu mine? — ~ 1) FIRET s. ceapraz, (înv. şi reg.) pasmánt. (Uniformă cu ~uri.) firétic adj. v. FURIOS. ÎNDÂRJIT. ÎNFURIAT. ÎNTĂRÂTAT. ÎNVERŞUNAT. MÂNIAT. MÂNIOS. PORNIT. fircz s. v. FERĂSTRĂU. FIREZÁR s. (ENTOM.; Bhynchites cupreus) burghiaş, primar. FIRFIRIC s. băncuţă, (înv. şi reg.) líbră, piţúlă, puişor. (Doi ~ a 50 de bani.) FIRICEL s. firisor. (Un ~ de bumbac.) FIR1CÍCĂ s. (BOT.; Filago germanica) (reg.) cenuşie, Iânăriţă, mucedâtór, rnucezeâ, mucezeálă, mucczícă. firicică s. v. GRANAT. SPILCUŢĂ. FIRÍDĂ s. adâncitură, cotlon, intrând, nişă, ocniţă, scobitură, (înv.) sfirídă. (Vasul era pus într-o ~.) FIRIMITURĂ s. íărâmă, (reg.) fărâmătúră, sfărâmă. (A adunat ~ile de pâine de pe masă.) FIRIŞÓR s. firicel. (Un ~ de bumbac.) FIRMAMENT s. boltă, cer, (rar) arc, boltíre, (înv.) crug, crângul cerului, (fig.) tărie. (Un ~ plin de stele.) FIRMAN s. (IST.) (turcism înv.) talhâş. (~ de domnie.) FIRUŢĂ S. (BOT; Poa) (reg.) fân, floarea-flnului, şuvar-de-múnte, firúţă s. v. ROURICĂ. SOVAR-DE-MUNTE. FÍSĂ s. jeton, (înv.) socotea. (~ la ruletă.) FISC s. percepţie, (prin Transilv.) percepto-rát, perceptoríe. (A plătit impozitele la ~.) FISIONÁ vb. (FIZ.) a diviza, a scinda. (A ~ nucleul atomic.) FISIONÁRE s. (FIZ.) divizare, fisiune, scindare. (~ nucleului atomic.) FISIUNE s. (FIZ.) divizare, fisionare, scindare. (~ nucleului atomic.)

fistichiu adj. v. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. EXCEiVlRlC. EXTP^AGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUŞNIC. NEOBIŞNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU. FISURĂ vb. a (se) ciobi, a (se) ciocni, a (se) crăpa, a plesni, a pocni, a (se) sparge. (Vasul s-a ~ de-a lungul.) FISURARE s. ciobire, ciobit, ciocnire, c:ă-pare, crăpat, fisurat, plesnire, plesnit, pocnire, spargere, spart. (~ a unui vos.) FISURAT adj. ciobit, ciocnit, crăpat, plesnit, spart. (Vas de lut uşor ~.) FISURAT s. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, plesnire, plesnit, pocnire, spargere, spart. (~ unui vas.) FISURĂ s. ciobittiră, ciocnitură, crăpătură, plesnitură, spărtură.' (~ a unui ras.) _FÍŞĂ s. (FIZ.)ştecăr. fíşcă s. v. BICIUŞCA. CRAVAŞA. FIŞÍC s. cornet, (Transilv.) toc. (Un ~ de bomboane.) fişíe s. v. CARTUŞ. GLONŢ. FIŞIER s. catalog. (Caută In ~ cartea dorită.) fişíu s. v. BATIC. BĂSMĂLUŢĂ. BROBOADĂ. fişpán s. v. PREFECT. fitecéadj. v. FIECARE. FIECE. ORICARE. ORICE. ORIŞICARE. TOT. fitecine pron. v. CINE. FIECARE. FIECINE. ORICARE. ORICINE. ORIŞICARE. ORIŞICINE. fitecúm adv. v. FIECUM. ORICUM. ORI-ŞICUM. FITÍL s. feştilă, (Transilv. şi Maram.) meci, (Bucov. şi Transilv.) şterţ. (~ de lampă.) FITOCENOLOGÍE s.' fitosoclologie. FITOGEOGRAFÍE s. geobotanicá. FITOSOCIOLOGÍE s. fitoeenologie. FÍŢĂ s. (mai ales la pi.) capriciu, chel', fandoseală, fantezie, fason, maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. şi fam.) pârţág, scălâmbăiálă, scălâmbăiérc. seă-lâmbăitúră, (pop.) fasoleálă, háchiţă, izmeneală, pandalíe, (înv. şi reg.) marghiolíe, nacafá, pală, (reg.) marghioleálă, năbădáie, toáncă, zimbâc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Transilv.) súcă, (înv.) schimonosire, schimonositúră, (grecism înv.) paraxénie, (fam.) bâzdâc, fara-fastâc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (AT-a fost decll o ~ din partea lui.) FIU s. 1. băiat, copil, fecior, (înv. şi pop.) făt, (Ban.) cocon. (Are tata trei ~J 2. (art.) junior. (Popescu-~.) fiuláre s. v. BULFEU. CRUCE. SPETEAZĂ. STINGHIE. FIX adj., adv. 1. adj. imobil, neclintit, nemişcat, stabil, (rar) nemişcător, (pop.) nesmintit, (înv.) neclătit. (O instalaţie ~.) 2. adj. imobil, neclintit, nemişcat, rigid, ţeapăn, (pop.) virtós. (Crengile ~ ale copacilor.) 3. adj. imobil, încremenit, înlemnit, neclintit, nemişcat, pironit. (Cu ochii ~.) 4. adj. neschimbat, stereotip, stereotipic. (O formulă ~.) 5. adj. permanent, stabil, statornic. (O aşezare ~.) (>. adj. exact, precis. (Ora ~.) 7. adv. exact, precis, punct, (fig.) matematic. (~ la orele 9.) FIXĂ vb. 1. a imobiliza, a înţepeni, a pironi, a prinde, (reg.) a proţăpi. (A ~ ceva în cuie.) 2. a prinde, a pune. (~ olanele pe casă.) 3. a înţepeni, a pecetlui. (~ piatra pe mornútit.) 4. a asambla, a îmbina, a împreuna, a monta, a reuni, a uni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) 5. a se agăţa, a se prinde, i Vi/a de vie se ~ de araci.) 6. a (se) amplasa, a (se) aşeza, a (se) plasa, a (se) situa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de...) 7. a se aşeza, a se instala, a se opri, a se stabili, a se statornici, (pop.) a se sălăşlui, (înv. şi reg.) a se sălăşui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ In acele clmpii mănoase.) 8. a (se) aşeza, a (se) instala, a (se) plasa, a (se) posta. (S-a ~ in faţa uşii.) 9. a aţinti, a pironi, a ţinti, a ţintui, (rar) a sticli, (înv. şi reg.) a stâlpi, (rar fig.) a scufunda. (Îl ~ cu privirea; îşi ~ ochii pe...) 10. a-i rămâne, (fig.) a se grava, a se imprima, a se întipări, a se pecetlui, a se săpa, (înv. fig.) a se tipări. (Cuvintele lui i s-au~îiî conştiinţă.) 11. a comanda, a decide, a dispune, a hotărî, a ordona, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. şi pop.) a orindui, a rândui, (pop.) a soroci, (prin Ban. şi Transilv.) a priti, (înv.) a învăţa, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 12. a (se) alege, a (se) decide, a (se) hotărî, a (se) stabili,

(pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. şi Transilv.) a (se) cumpăni. (Ei, te-ai ~ ce să cumperi?) 13. a hotărî, a institui, a întocmi, a orândui, a rândui, a stabili, a statornici, (înv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 14. a stabiliza. (~ cursul monedei.) 15. a determina, a hotărî, a preciza, a stabili, a statornici, (înv.) a defíge, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 16. a preciza, a pune, a stabili. (A ~ un diagnostic.) 17. a calcula, a determina, a măsura, a stabili. (A ~ valoarea unor parametri.) 18. a determina, a preciza, a stabili, a statornici. (Cum aţi ~ concentraţia Dinului?) 19. a consacra, a consfinţi, a stabili, a statornici, (înv.) a sfinţi. (A ~ «cest obicei.) FIXARE s. 1. fixat, imobilizare, înţepenire, pironire, prindere, ţintuire, (rar) pecetluire. (~ în cuie a unui obiect.) 2. asamblare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.) 3. agăţare, prindere. (~ viţei de vie de araci.) 4. amplasare, aşezare, plasare, situare, stabilire. (~ noului obiectiv într-un loc adecvat.) 5. aşezare, instalare, oprire, stabilire, statornicire. (~ lor în regiunile de deal.) 6. (fig.) gravare, imprimare, întipăríre, pecetluire, săpare. (~ acestor cuvinte In memorie.) 7. stabilizare. (~ cursului monedei.) 8. hotărire, precizare, stabilire. (~ unui nou termen.) 9. determinare, precizare, stabilire, statornicire. (~ datei exacte a evenimentului.) 10. precizare, punere, stabilire. (~ unui diagnostic.) 11. calculare, determinare, măsurare, stabilire. (~ valorii unor parametri.) 12. consacrare, consfinţire, stabilire, statornicire, (înv.) sfinţire. (~ unui obicei.) FIXAT adj. 1. imobilizat, înţepenit, prins, (rar) pecetluit, (reg.) proţăpít. (Un tablou ~.) 2. sedentar, stabil, statornic, (înv.) aşezătór, stătător. (Populaţie ~.) 3. aţintit, pironit, ţintit, ţintuit, (rar) sticlit, (înv. şi reg.) stâlpít. (A rămas cu privirile ~.) 4. anumit, cunoscut, determinat, hotărât, precizat, rânduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată ~.) 5. cert, ferm, hotărât. (Un termen ~.) 6. consacrat, consfinţit, stabilit, statornicit. (Un obicei ~.) FIXAT s. fixare, imobilizare, înţepenire, pironire, prindere, ţintuire, (rar) pecetluire. (~ în cuie al unui obiect.) FIXATÍV s. (FOTO) fixator. FIXATÓR s. (FOTO) fixativ. FIXITATE s. 1. imobilitate, inerţie, neclintire, nemişcare, nemobilitate. (Stare de ~ a unui corp.) 2. imobilitate, neclintire, nemişcare, stabilitate. (~$unor dune.) 3. imobilitate, înţepeneală, rigiditate. (~ privirii.) FÍZIC adj., s. 1. adj. corporal, trupesc. (Sub aspect ~.) 2. adj. erotic, fiziologic, intim, sexual, trupesc. (Relaţii ~ între un bărbat şi o femeie.) 3. adj. carnal, trupesc, (înv. (fig.)spur-cát. (Plăceri ~.) 4. adj. pământesc. trupesc. (O iubire ~.) 5. s. conformaţie, constituţie, factură, natură, structură, (înv.) temperament. (De un ~ delicat sau robust.) 6. adj. concret, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (,nv.) pipăi-ciós, pipăitor, pusăitór. (Realitatea ~ ; un lucru ~.) 7. adj. mecanic. (Acţiunea ~ a vlntului.) 8. adj. manual, (înv.) mecanicésc. (Muncă ~.) FIZICEŞTE adv. trupeşte. FIZIOLÓG s. (rar) fizioíogíst. FIZIOLOGIC adj. erotic, fizic, intim, sexual, trupesc. fizioiogíst s. v. FIZIOLÓG. FIZIONOMIE s. 1. aer, aspect, chip, expresie, faţă, figură, înfăţişare, mină, obraz, (înv. şi pop.) boi, (reg.) săbáş, (înv.) schímă, vedere, (fam.) mutră. (Are o ~ satisfăcută.) 2. expresie, mască. (Actorul are o ~ admirabilă.) 3. faţă, figură, obraz, oval, profil. (O ~ cunoscută.) í. aspect, configuraţie, conformaţie, formă, înfăţişare, profil, structură, (rar) făptură. (~ terenului, a văii.) FIZOSTIGMÍNĂ s. (FARM.) ezerină. FÂLFÂÍ vb. 1. (rar) a pilpâi, a sfârli, (Bucov.) a păbii. (O pasăre ~ din aripi.) 2. a flutura. (Steagul ~ în vânt.) 3. a agita, a clătina, a flutura, (înv. şi reg.) a pălăi, a pălălăi, (reg.) a mătăhăi, a mătălăi. (A ~ batista.) FÂLFÂIÁLĂ s. bătaie, fâlfiire, fâlfâit, filfâi-tură, fluturare, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfârâitúră. (~ de aripi.) FÂLFÂÍRE s. bătaie, fâlfâială, fâlfâit, fâlfii-tură, fluturare, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfâriitiiră. (~ de aripi.) FÂLFÂÍT s. bătaie, fâlfâială, fâlfiire, fâlfâitură, fluturare, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfârâitúră. (~ de aripi.) FÂLFÂITÓR adj. fluturător. (Steag ~ .)

FÂLFÂITURĂ s. bătaie, fâlfâială, filfâire, fâlfâit, fluturare, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfârâitúră. (~ de aripi.) iân s. v. FIRUŢĂ. SOVAR-DE-MUNTE. flnár s. v. FELINAR.' LAMPĂ. FÂNÁŢ s. cositură, fineaţă, (Transilv. şi Ban.) prat. (Loc de ~.) FÂNEÁŢĂ s. cositură, finaţ, (Transilv. şi Ban.) prat. (Loc de ~.) FÂNTÂNÁR s. (pop.) puţár, (înv.) suiulgíu. FÂNTÂNĂ S. 1. apă, puţ, (reg.) bunár, (înv.) cişmea. (Du-te la ~ şi adu o găleată plină.) 2. flntlnă (arteziană, (işnitoare) — arteziană, havuz, (înv.) şadirván, fintină săltătoáre, fân-tână săritoare. fintî'nă s. v. IZVOR. OBÂRŞIE. fintină săltătoáre s. v. ARTEZIANĂ. FÂNTÂNĂ (ARTEZIANĂ, ŢÂŞNITOARE). HAVUZ. flntână săritoare s. v. ARTEZIANĂ. FÂNTÂNĂ (ARTEZIANĂ, ŢÂŞNITOARE). HAVUZ. FÂNTÂNEÁ s. fântânioară, fântâniţă. FÂNTÂNIOÁRĂ s. fântânea, fântâniţă. FÂNTÂNÍŢĂ s. fântânea, fântânioară. flnul-cămflei s. v. ROŞĂŢEA. flnul-cíinelui s. v. ROŞĂŢEA. FÂRNÂÍ vb. a fonfăi, a fornăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi. (~ clnd vorbeşte.) FÂRNÂÍT adj., s. fonf, fonfăit, fornăit, (reg.) mohnăít. (Om ~.) fârtái s. v. LITRĂ. PĂTRIME. SFERT. firtát s. v. AMIC. FRATE DE CRUCE. PRIETEN. TOVARĂŞ. íârtăţíe s. v. AMICIŢIE. PRIETENIE. TOVĂRĂŞIE. fisă s. v. ZVÂRLUGĂ. FÂSÂÍ vb. 1. a sâsâi, a şuiera. (Şerpii ~.) 2. a sâsâi. (Lemnele ~ în sobă.) 3. (reg.) a for-coti. (Un obiect infierbântal aruncat In apă ~.) FÂSÂIÁLĂ s. fâsâire, fisâit, fâsâitură. fisâiálă s. v. GAZ. PÂRŢ. VÂNT. FÂSÂÂRE s. fâsâială, fâsâit, fâsâitură. FÂSÂÍT s. fâsâială, fâsâire, fâsâitură. FÂSÂITURĂ s. 1. sâsâitură, şuierătură. (~ de şerpi.) 2. fâsâială, fâsâire, fâsâit. (~ a unui gaz.) FÂSTÂCEÁLĂ s. intimidare, zăpăceală, (Olt.) rătuteálă. (Stare de ~.) FÂSTÂCÍ vb. a se intimida, a se încurca, a se zăpăci, (reg.) a se teşmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. şi Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ aşa?) FÂSTÂCÍRE s. încurcare, zăpăcire. FÂSTÂCÍT adj. intimidat, încurcat, zăpăcit, (reg.) teşmenít, (Olt. şi Munt.) rătutít. FÂŞ s. balon, balonzaid, fulgarin, impermeabil, manta, trenci. (~ de ploaie.) FÂŞÍE s. 1. şuviţă, (Mold.) şuşăníţă. (O ~ de piele.) 2. bandă, banta, ştraif. (O ~ la míne-cile cămăşii.) 3. bucată, limbă, petic, sprinceană. (O ~ de pădure.) 4. dâră, dungă, fascicul, rază, trâmbă, (fig.) sprinceană. (O ~ de lumină.) FÂŞÂÍ vb. a foşni, a suna, a susura, a şopoti, a şopti, a şuşoti, a şuşui, (rar) a sâsâi, (Mold. şi Bucov.) a fălălăi, (Mold. şi Transilv.) a pârii, (prin Transilv.) a şuşora, (înv.) a prâsni. (Frunzele ~.) FÂŞÍIÁLĂ s. fâsâire, fâsâit, fâsâitură, foşnet, foşnire, foşnit, foşnitură. (~ ziarului.) FÂŞÂÍRE s. fâsâială, fâsâit, fâsâitură, foşnet, foşnire, foşnit, foşnitură. (~ unei hirtii.) FÂŞÂÍT s. 1. foşnet, freamăt, murmur, sunet, susur, susurare, şoaptă, şopot, (rar) şóşet. (~ frunzelor.) 2. fâsâială, fâsâire, fâsâitură, foşnet, foşnire, foşnit, foşnitură. (~ ziarului.) FÂŞÂITÓR adj. foşnitor. FÂSÂITURĂ s. fâsâială, fâsâire, fâsâit, foşnet, foşnire, foşnit, foşnitură. (~ ziarului.) fâşticá vb. v. FOFILA. FURIŞA. STRECURA. t FÂŢĂ s. (IHT.) baboi, babuşcă, (Olt.) ju-véte. (Peştele mărunt se numeşte ~.)

fâţăs. v. FUFĂ. PLEVUŞCĂ. ZVÂRLUGĂ. FÂŢÂÍ vb. a bâţâi, a da. (~ din coadă.) fâţâí vb. v. AGITA. COLCĂI. FOI. FORFOTI. FRĂMÂNTA. FURNICA. MIŞUI. MIŞUNA. ROI. VIERMUI. flţâiálăs. v. AGITAŢIE. ANIMAŢIE. COLCĂIALĂ. FOIALA. FOIRE. FORFOTĂ. FORFOTEALĂ. FRĂMÍNTARE. FURNICARE. MIŞCARE. MISUIALĂ. MIŞUNARE. ROLALĂ. VIERMUIALA. VIERMUIRE. ílţiíre s. v. AGITAŢIE. ANIMAŢIE. COLCĂIALĂ. FOIALA. FOIRE. FORFOTĂ. FORFOTEALĂ. FRĂMÍNTARE. FURNICARE. MIŞCARE. MISUIALĂ. MIŞUNARE. ROIALĂ. VIERMUIALA. VIERMUIRE. fâţâít s. v. AGITAŢIE. ANIMAŢIE. COLCĂIALĂ. FOIALA. FOIRE. FORFOTĂ. FORFOTEALĂ. FRĂMÍNTARE. FURNICARE. MIŞCARE. MISUIALĂ. MIŞUNARE. ROIALĂ. VIERMUIALA. VIERMUIRE. FLACĂRĂ s. pară, văpaie, (livr.) flamă. (~ focului.) flacără s. v. ARDOARE. AVÂNT. ELAN. ENTUZIASM. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEŢIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE. FLACON s. (reg.) şip. (Un ~ cu medicamente.) FLACONÁŞ s. (reg.) şipuşór. FLAGEL s. calamitate, catastrofă, dezastru, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. şi pop.) prăpădénie, (pop.( blestem, mâníe, potopénie, topénie, (înv. şi reg.) pustieşâg, pustiit, sodóm, (reg.) prăpădeálă, (înv.) pierzare, pustiiciúne, (fig.) pârjól, plagă. (Un adenăral ~ s-a abătut asupra lor.) FLAGELĂ vb. a (se) biciui. FLAGELARE s. biciuire, flagelaţie. (~ unui fanatic religios.) FLAGELAŢIE s. biciuire, flagelare. (~ unui fanatic religios.) FLAGRANT adj. 1. categoric, evident, indiscutabil, izbitor, vădit. (Un adevăr ~.) 2. clar, evident, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neândoielnic, neândoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) flaimúe adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. flamă s. v. FLACĂRĂ. PARĂ. VĂPAIE. flamură s. v. DRAPEL. STEAG. STINDARD. flaná vb. v. COLINDA. CUTREIERA. HOINĂRI. PEREGRINA. RĂTĂCI. UMBLA. VAGABONDA. FLANC s. (MIL.) aripă, capăt, coastă, margine, (înv.) corn, mfnecă. (~ drept «l frontului.) flanelă s. v. PULOVER. FLÁNŞĂ s. ( TEHN.) bridă. (~ pentru solidarizarea unor piese.) flasc adj. v. FLEŞCĂIT. MOALE. PUHAV. FLAŞNETĂ s. (MUZ.) caterincă, mina vet. FLATA vb. 1. a linguşi, a măguli, (înv. şi reg.) a şutili, (Munt.) a mâglisi, (fig.) a Unge, a peria, a pomăda, a tămâia. (Îşi ~ superiorii.) 2. a complimenta, a măguli. (Ce-I lot ~ atlta?) FLATARE s. 1. linguşeală, linguşire, măgu-leală, măgulire, (înv. şi reg.( olastiscálă, (Munt.) mâglisíre, (înv.) îmbunáre, îmbunătúră, lin-guşíe, linguşitúră, măgulitúrâ, (fig.) tămâiére. (~ unui superior.) 2. complimentare, măgulire. (~ orgoliului cuiva.) 3. (concr.) compliment, laudă, măgulire. (E sensibil la ~i.) FLATAT adj. măgulit. (Se simte extrem de ~.) FLĂCĂIANDRU s. băietan, băieţandru, copilandru, (Olt. şi Munt.) dănác, (prin Maram. şi Transilv.) pruncoteán, (fam.) puştan, (peior.) ţingău. (Un ~ de vreo 14 ani.) FLÁCĂIÁŞ s. fecioraş, (Transilv.) melenáş. FLĂCĂRÁIE s. pară, pălălaie, pârjol, văpaie, vâlvătaie, vâlvoare, (rar) pălăláică, (pop.) bóbot, bobotáie, (reg.) pălălăiálă, vâl-váie, vâlvăráie, (prin vestul Transilv.) bábură, (Olt.) bălbălău. (0 imensă ~ de la incendiu.) FLĂCĂU s., adj. 1. s. fecior, tânăr, (pop. şi fam.) june, (Olt. şi Munt.) dănác, (Transilv.) meleán,

(Transilv. şi Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un ~ de horă.) 2, s., adj. burlac, cavaler, celibatar, holtei, necăsătorit, (pop. şi fam.) becher, (Transilv.) frăşcău. (A rămas ~.) FLĂMÂND adj. flămânzit, înfometat, ne-mincal, nesătul, (rar) înfomát, (reg.) fometós, (prin Transilv. şi Ban.) sec. (E veşnic ~.) flăniiiijănc s. v. FOAMETE. FLĂMÂNZÁRE s. (AA'AT.) deşert, (pop.) bărdăhán, (prin Ban.) slábină. (~ la animalele rumegătoare.) FLĂMÂNZÍvb. a înfometa. (A ~ pe cineva.) FLĂMÂNZÍRE s. înfometare. (~ unei populaţii.) FLĂMÂNZlT adj. flămând, înfometat, ne-mlncat, nesătul, (rar) înfomát, (reg.) fometós, (prin Transilv. şi Ban.) sec. (Om ~.) FLEAC s. 1. bagatelă, nimic, (fam.) moft, (fig.i jucărie. (E un ~ să fac asta.) 2. bagatelă, chiUbuş, mărunţiş, nimic, prostie, (înv.) bla-gomaníe, (fam.) moft. (Nu te lega de ~uri.) 3. (mai ales la pi.) nimic, palavră, (reg.) laf, marghiolíe, (înv.) tândále (pi.), (fam.) balivernă, moft, parascovénie. (Spune tot felul de ~uri.) fleanca s. v. GURĂ. FLEÁNDURĂ s. buleandră, cârpă, otreapă, petică, zdreanţă, (pop.) treánţă, (înv. şi reg.) rántie, (reg.) paceaúră, rufă, şuleándrá, tírfă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) cârţă, (Mold. şi Bucov.) cotreánţă, (Transilv.) ronghi, (înv., in Mold.) félegă. (Şterge praful cu o ~.) FLEÁŞCĂ s. fleşcăială, l'Ieşcăraie, lapoviţă, zloată, (Transilv.) şlépoiţă. FLEBOTOMÍE s. (MED.) venesecţie. F^h,C s. (Mold.) suiúz. (~ pus la tocul încălţămintei.) FLECAR s., adj. clănţău, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreţ, vorbă-lungă, (livr.) locvace, (rar) ploscár, ploscáş, tacâagíu, (pop. şi fam.) farfará, (pop.) gureş, toacă-gúră, (înv. şi reg.) spornic, vorbáreţ, (reg.) pălăvátic, pălăvrăgit, tololói, vorbár, (Mold.) dirdálă, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncănitór, (prin Munt.) tândălít, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbâ-reţ, vorováci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) mofto.óg, moftureán, (fig.) mélâţă. FLECARĂ s. guralivă, limbută, palavragioaică, vorbăreaţă, (fam.) moftangioáică. FLECĂREALĂ s. flecărie, flecărire, fiecă-rit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăi-făsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr. ) locvacitate, logoree, (reg.) pâlăvăcăiálă, pălăvrăgitúră, pală-vrít, trancaná, treanca-fleánca, (Mold.) leorbă-iálă, (prin Munt.) procovánţă, (Transilv.) stroncăníre, (fig.) clănţăneálă, dârdâiálă, dâr-diít. FLECĂRÍ vb, a îndruga, a pălăvrăgi, a spo-rovăi, a trăncăni, (pop.) a căţăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăinui, a troncăni, (înv. şi reg.) a spori, (reg.) a hondrăni, a pala-mojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Mold.) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estuî Olt.) a prociti, (prin Mold.) a pruji, (Transilv.) a stroncăni, (prin Munt.) a tíndăli, (Ban.) a tonoci, (înv.) a bârfi, a limbuţi, a vorovi, (fam.) a pupai, (fig.) a clămpăni, a clănţăni, a cotcodăci,adârdâi,a hodorogi, a măcina, a meliţa, a toca. (A ~ toată ziua.) FLECĂRÍE s. flecăreală, flecărire, flecarii. limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit. sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială. tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr. ) locvacitate, logoree. (reg.) pâlăvăcăiálă, pălăvrăgitúră, pălăvrít, trancaná, treanca-fleánca, (Mold.) leorbăială. (prin Munt.) procovánţă, (Transilv.) stroncăníre, (fig.) clănţăneálă, dârdâiálă, dirdâít. FLECĂRfRE s. flecăreală, flecărie, ílecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălávăcăiálă, pălăvrăgitúră, pălăvrít, trancaná, treanca-fleánca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovánţă, (Transilv.) stroncăníre, (fig.) clănţăneálă, dârdâiálă, dirdâít. FLECĂRÍT s. flecăreală, flecărie, flecărire, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pâlăvăcăiálă, pălăvrăgitúră, pălăvrít, trancaná, treanca-fleánca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovánţă, (Transilv.) stroncăníre, (fig.) clănţăneálă, dârdâiálă,dirdâít. fleciuí vb. v. STORCI. STRIVI. TERCIUL ZDROBI. fleciuít adj. v. STORCIT. STRIVIT. TERCIUIT. ZDROBIT. FLEGMATIC adj. 1. limfatic. (Om, tip ~.f

2. calm, imperturbabil, placid. (Om ~.J 3. impasibil, imperturbabil, indiferent, insensibil, nepăsător, nesensibil, nesimţitor, pasiv, (grecism înv.)adiáfor, (fig.) rece. (Ce tip ~ I) FLEGMĂ s. 1. expectoraţie, scuipat, spută. ( O ~ abundentă.) 2. calm, imperturbabilitate, placiditate. (~ unui om flegmatic.) 3. impasibilitate, indiferenţă, nepăsare. (O ~ condamnabilă.) íleneăní vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. flenduri vb. v. GĂURI. RUPE. SFÂŞIA. UZA. ZDRENŢUI. FLENDURÓS adj. rupt, zdrenţăros, zdrenţuit, (pop.) zdrenţós, (reg.) cotrenţós, (Mold., Bucov, şi Transilv.) felegós. (prin Transilv.) rintieós. (Om ~; haine ~.) fleoárţă s. v COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÂRFÂ. fleoncâní vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. í.eorţotínă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÂRFĂ. FLER s. perspicacitate. (Are ~.) FLEŞCĂÍ vb. a se muia, a se terciul, (pop.) a se cofleşi, a se colesi. (Fructele s-au ~.) ile^căí vb. v. MOLEŞI. MUIA. VLĂGUI. FLEŞCĂIÁLĂ s. 1. fleşéăraie, (reg.) bleoştirá-ic. (Merge prin ploaie, prin ~.) 2. fleaşcă, fleşéăraie, lapoviţă, zloată, (Transilv.) şle-poită. (Mare ~ s-a făcui!) FLEŞCĂIT adj. moale, puhav, (livr.) flasc. (Are o carne ~.) FLEŞCĂRÁIE s. 1. flcşcăială, (reg.) bleoş-tiráie. (După ploaie s-a făcut ~.)2. fleaşcă, fleşcăială, lapoviţă, zloată, (Transilv.) şlé-poiţă. (După ninsoare s-a făcut ~.) íleşcăríe s. v. MĂCELĂRIE. ÍIef adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. FLEXIBIL adj. 1. elastic, mlădios, suplu, (înv.) încovoiós. (O nuia ~.) 2. (GRAM.) flexionar, (înv.) plecat, plecătór. (Formă ~.) FLEXIBILITATE s. elasticitate, mlădiere, supleţe. (~ unui corp solid.) FLEXIONAR adj. (GRAM.) flexibil, (înv.) plecat, plecătór. (Formă ~.) FLEXIUNE s. 1. arcuire, curbare, încovoiere, îndoire. (Mişcări de ~, în gimnastică.) 2. (GRAM.) (înv.) plecare. (~ In limba română.) 3. (GRAM.) flexiune nominală = declinare, de-clinaţie, (înv.) plecare. (~ unui substantiv.) flexiune s. v. ARCUIRE. CURBARE. ÎNCOVOIERE., ÎNDOIRE. FLINTĂ s. sineaţă, (înv. şi reg.) dúrdă. ('Trage cu ~.) flintă s. v. PUŞCĂ. FLIRTA vb. a cocheta. ilise s. v. CIOC. CLONŢ. PLISC. flişeă s. v. TIFLĂ ílit s. v. BOT. GURĂ. RÂT. ílântár s. v. CEATLĂU. CRUCE. FLOARE s. 1. (BOT.) (Transilv., Ban. şi prin Mold.) până. (Poartă o ~ la pălărie.) -. (BOT.) floareacălugăruiui (Saponaria vac-caria) — (reg.) văcărícă, văcărită ; floarea-cucu-hii (Lgclmis flos cuculi) -= (reg.) cuculeásă ; floarca-miresei (Spirarea vanhoutlei) — (rar) spirea ; floarea-paştelui (Anemone nemorosa) = (reg.; găinuşe (pi.), oiţă, păscută, păştíţă, turculeţ, floarea-óştilor, floarea-păsărilor. floareavi'nt ui ui, piinea-páştelui; floarea-paştilor (Anemone ranunculoides) — găinuşă, gălbenele (plj, păştíţă, dediţei-galbeni (pi.), floarea-pă-sărilor, floarea-vântului-galbenă, (reg.) breá-băn, păscută, turculeţ, zlac, muscerici-gálbeni (pi.), pâinea-páştelui; floarea-păsărilor (Anemone ranunculoides) -= găinuşă, gălbenele (pi.), păştiţă, dediţei-galbeni (pi.), floarea-paştilor, Zloarea-vintului-galbenă, (reg.) breábăn, păscută, turculeţ, zlac, muscerici-gálbeni (pi.), piinea-páştelui; floarea-raiului (Chrysanthemum cinerariifolíum) = (prin Munt.) muşeţel ; floa-rea-reginei (Leontopodium alpiiuim) — albu-meală, albumifă, floare-de-colţ, (rar) edelváis, (reg.) flocoşéle (pi.), steluţă, floarea-doámnei ; floarea-soarelui (Helianthus annuus) = (înv. şi pop.) soarea-soárelui, (pop.) sora-soárelui, (reg.) rază, rujoáncă, soreáncă, răsarea-soárelui, ruja-soárelui, (Mold.) răsărită, sorícă; floarea-vln-Inlui-galbenă (Anemone ranunculoides) — găinuşă, gălbenele (pi.), păştiţă, dediţei-galbeni (pi.), floarea-paştilor, floarea-păsărilor, (reg.) breábăn, păscută,

turculeţ, zlac, muscerici-gálbeni (pi.), pâinea-páştelui; floare-de-colţ (Leontopodium alpinum) — albumeală, albu-miţă, floarea-reginei, (rar) edelváis, (reg.) flocoşéle (pi.), steluţă, floarea-doámnei; floare-de-leac (Ranunculus repens) = (reg.) bujorel, gălbenele (pi.), piciorul-cocóşului ; floare-de perină (Antliemis tinctoria) = (reg.) iarbă-de-pérină. 3. (pop.) spumă. (~ vinului.) 4.*(fig.) caimac, smântfnă, spumă. (El a cules ~, nouă ne-a lăsat ce-a fost mai prost.) floare s. v. ELITĂ. LAMURĂ. floarea-broáştei s. v. PĂPĂDIE. floarea-brumei s. v. BR INDUSĂ. floarea-eălúgărului s. v. CIUIN. OD.AGAGL SĂPUNARIŢĂ. íloarea-ciúmel s. v. CIUCURAŞI. floaiea-ciútei s. v. GĂINUŞĂ. floarea-codrului s. v. BELADONĂ. MĂTRĂGUNĂ. íloarea-crflcii s. v. PRISTOLNIC. TEIŞOR. floare:i-cunúnii s. v. CURCUBEU. floarea-doámnei s. v. ALBUMEALĂ. AL-BUMIŢĂ. FLOAREA-REGINEI. FLOARE-DE-COLŢ. floarea-duhánului s. v. REGINA-NOPŢII. íloarea-fânului s. v. FIRUŢĂ. floarea-flórilor s. v. GHIOC. floarea-găíuii s. v. PĂPĂDIE. floarea-griului s v. ALBĂSTREA. ALBĂS-TRICĂ. ALBÁSTRIŢĂ. SURGUCI. VINEŢEA. VINETICĂ. floarea-hoţului s. v. TÂLHĂREA. îloarea-jélei s. v. LINARIŢĂ. íloarea-lui-Sântión s. v. DRĂGAICĂ. SÂN-ZIANĂ. floarea-măláiului s. v. PĂPĂDIE. íloarca-mirései s. v. REGINA-NOPŢII. floaieanópţii s. v. MIRODENIE. NOPŢI-COASĂ. REGINA-NOPŢII. floarea-óstilor s. v. FLOAREA-PASTELUI. floarea-paiului s.v. ALBĂSTREA. ALBĂS-TRICĂ.ALBĂSTRIŢĂ.VINEŢEA.V1NEŢICÁ. floarea-páştelui s. v. DED1ŢEL. floarea-paştilor s. v. POPILNIC. íloarea-pátului s. v. PARPIAN. floarea-păsărilor s. v. FLOAREA-PAŞTELUI. floarea raiului s. v, PRIBOI. floarea-sfintei-Maríi s. v. SĂPUNELE. floarea-sfântului-lón s. v. RĂCU1NĂ. SÂN-ZIANĂ. floarea-soarelul-dc-câmp s. v. AGL1CĂ. floarea-sórului s. v. PĂPĂDIE. floarea-studéntului s. v. CIUIN. ODAGACI. SSÂPUNARIŢÁ. fioarea-stúpului s. v. MELISĂ. ROINIŢÂ. floarea-suferínţei s. v. CEASORNIC. floarea-şárpelui s. v. MAMA-PĂDURII. floarea-túrculul s. v. PĂPĂDIE. iâoarea untului s. v. VER1GEL. íloarea-văduvelor s. v. RUIN. íloarea-vínului s. v. CIOCUL-CUCOAREI. PLISCUL-COCORULUI. PLISCUL-CUCOA-BEI. PRIBOI. SULIŢICĂ. floarea-viorelei s. v. CEAPA CIORII. ZAMBILĂ. floarea-viórii s. v. PRIBOI. floarea-vântulul s. v. DED1ŢEL. FLOAREA-PASTELUL

îloarea-zméului s. v. BARBA-POPII. floare-boiereáscă s. v. SPL1NUŢĂ. floare-broşteáscă s. v. P1CIORUL-COCO-ŞULUI. «oare-buiácă s. v. SPLINUŢĂ. floare-de-ceápă s.v. NARCISĂ. floare-de-clmp-gálbenă s. v. BARBA-CA-PREI. floare-de-fríguri s. v. FIEREA-PĂMÂNTU-LUL POTROACĂ. ŢINTAURĂ. íloare-deleác s. v. GĂLBENEA. PICIORULeocoşuLUi. Xloare-de-lingoáre s. v. IARBĂDE-LIN-GOARE. íloare-de-mázăre s. v. INDRUŞAIM. SÂN-tîELE-VOINICULUI. «oare-de-nădúf s. v. POJARNIŢĂ. SUNĂTOARE. floare-de-wisíp s. v. AGURIJOARĂ. POR-TULACĂ. floare-de-óchi s. v. SILUR. floare-de-piátră s. v. AGURIJOARĂ. POR-rULACĂ. floare-de-tabác s. v. REGINA-NOPŢIIíioare-de-tri'nji s. v. CORONIŞTE.L floare-domnească s. v. GAROAFÂ-DE-MLN-CE. GAROAFĂ-SĂLBATICĂ. GAROF1ŢĂ. SURGUCI. TOPORAŞ. VIOLETĂJiVIOREA. íioare-fnimoásă s. v. BĂNUŢ. PĂRĂLUŢĂ. floare-gálbenă s. v. POJARNIŢĂ. SUNĂTOARE. TĂIETOARF, íloare-vínătă s. v. IRIS STÂNJEN." STÂN-fENEL. flocăí vb. v. PĂRUI. íloeoásă s. v. MĂTURĂ. FLOCÓS adj. lăţos miţos, păros, (pop.) Tâţós, (reg.) biţós. (Sarică ~.) FLOCOŞÉL s. (BOT.; Hydnum lepaadum} (reg.) burete-ţepós. flocoşél s. v. BURETE-FLOCOS. flocoşéle s. pi. v.ALBUMEALĂ. ALBUM IŢĂ. CURCUBEU. FLOAREA-REGINEI. FLOA-REDE-COLŢ. PARPIAN. FLOCOŞÍCĂ s. (BOT.; Holcus lanatus) (reg.) oléi, iarba-cáilor, ovăz-dúlce. ílocoşícă s. v. CURCUBEU. FLORAR s. J. grădinar, horticultor. (~ cultivă flori.) 2. (înv.) florist. (~ vinde fler:.) 3. (TEHN.) pistolet. (~ pentru desen.) florar s. v. MAI. FLORĂ s. vegetaţie. (~ unei ţări.) FLORĂREÁSĂ s. (înv.) buchetiéră, floristă. (~ vinde flori.) FLOREAN s. (ORNIT.; Carduelis chioris chloris) florintc, (rar) brotăcél, (reg.) spatie verdét, verdói. flori-áilje s. pi. v. CIUIN. ODAGACI. SĂ-PUNARIŢĂ. flori-băfai s.pl. v. CIUIN. ODAGACI. 5 ',-PUNARIŢĂ. FLORICELE s. pi. (reg.) cocoşéi (pi.), COL . (pi.), (prin nord-vestul Olt. şi sudul Transii ■ puiculíţă. (Maniacă ~.) floricele frumoase s. pi. v. BĂNUŢ. PĂR A LUŢĂ. FLORICfCĂ s. (reg.) florişoáră. (O ~ u ctmp.) íloricicâ-dc-Ieác s. v. PICIORUL-CQCOŞU LUI. flori-cojocăréşti s. pi. v. STELIŢĂ. FLORÍCOL adj. florifer. (Plante ~.) ílori-dc-iárnă s. pi. v. CRIZANTEMĂ. DU-MITRIŢÁ. TUFĂNICĂ. flori-de-Ierusalím s. pi. v. STELIŢĂ. FLORI-DE-PÁIE s. pi. (BOT.; Helichrysv.: bracteatum) imortelă, (rar) nemuritoare, (re?.; cununíţă. flori-desopón s.pl. v. CIUIN. ODAGACI SĂPUNARIŢĂ. flori-detăietúră s. pi. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIŢĂ. FLORIFER adj. floricol. (Plantă ~.)

flori-gálbeue s. pi. v. PĂPĂDIE. FLORÍI s. pi. (BIS.) duminica floriilor, (re:.5 duminica vlăstárilor, staurile-flórii (pi.). florilegiu s. v. ANTOLOGIE. COLECŢIE CULEGERE. florile-zânelor s. pi. v. RĂCHITAN. ílori-mărúnte s. pi. v. TOPORAŞ. VIOLETĂ, VIOREA. flori-mărunféíe s. pi. v. TOPORAŞ.VIOLETÁ VIOREA. FLORÍN s. 1. fiorin. (Un ~ de aur.) 2. gulden. (~ se numeşte tn Olanda şi gulden.) FLORÍNTE s. (ORNIT.; Carduelis chU.ru chloris) florean, (rar) brotăcél, (reg.) spá ie, verdét, verdói. florist s. v. FLORAR. floristă s. v. FLORĂREÁSĂ. florişoáră s. v. FLORICICĂ. ífoştorí vb. v. PAVA. PIETRUI. FLOTÁBIL adj. flotant, plutitor. (Corp ~ FLOTANT adj. 1. flotabil, plutitor. (Corp ~ 2. nepermanent, nestabil. (Populaţie^ dmtr-.-.i oraş.) FLOTÁRE s, flotaţie. (Mişcări de ■-, Ir. gimnastică.) FLOTAŢIE s. flotare. (CUeva mişcări de ~ . k FLOTÓR s. (TEHN.) plutitor. FLUCTUA vb. 1. a se schimba, a varia, (íig.) a oscila. (~ mereu in comportări.) 2. (fig.) a oscila, a şovăi. (Uzul ~ încă intre cei doi termeni.) FLUCTUANT adj. 1. instabil, schimbător, variabil, (fig.) oscilant. (Om ~.) 2. ezitant, indecis, nedecis, nehotărât, şovăielnic, şovăitor, (rar) şovăind, şovăit, (reg.) codélnic, (prin Munt.) pregetós, (înv.) înclinátór, îndoielnic, pre-getătór, târziélnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~.) FLUCTUAŢIE s. 1. oscilare, oscilaţie. (~ a temperaturii.) 2. instabilitate, schimbare, (fig.) oscilaţie. (~ la cursul bursei.) 3. codeală, codire, ezitare, îndoială, nehotărâre, pregetare, şovăială, şovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilaţie. (~ lui na era justificată.) FLUENT adj. (fig.) curgător, cursiv, uşor. ■'Exprimare ~.) FLUENŢĂ s. (fig.) cursivitate, fluiditate. f~ în exprimare.) fluiditate s. v. FLUENŢĂ. FLUIER s. I. fluierat, fluierătură, şuier, şuierat, şuierătură. (S-a auzit un ~.) II. (ANAT.) tibia, (pop.) ţurlói, (prin Bucov.) uoldán. FLUIERĂ vb. a şuiera, a vâjâi, a vui, (rar) a zbârnâi, (Transilv.) a şovăi. (Vlntul ~ prin hornuri.) FLUIERÁR s. 1. fluieraş. (~ clntă din fluier.) 2. (ORNIT.; Charadrius pluvialis) (reg.) fluierătór, fluturáş, prundăráş, purcăráş, văcârél. 3. (ORNIT.; Numenius tenuirostris) ploier mic. 4. (ORNIT.; Numenius arcuatus) ploier mare. 5. (ORNIT.) fluierar mare (Numenius arquata) = (pop.) şneap. 6. (ORNIT.; Calidris) prundaş. fluierar s. v. SITAR-DE-MAL. FLUIERAŞ s. fluierar. (~ clntă din fluier.) FLUIERAT s. fluier, fluierătură, şuier, şuierat, şuierătură. (Se aude un ~.) FLUIERĂTOÁRE s. I. şuierătoare. (Scoate sunete dintr-o ~.) II. (BOT.; Tamuscommunis) 'reg.) napi-porceşti-de-pădúre (pi.), viţă-neá-gră. " fluierătór s. v. FLUIERAR. FLUIERĂTURĂ s. 1. fluier, fluierat, şuier. şuierat, şuierătură. (Se aude o ~.) 2. (rar) signal, (pop.) ţignál. (~ unui vardlst.) FLUIERÍCE s. chemătoare. (Cu ~ vină-íorul imită strigătele unor animale.) íluieríci s.v. SITAR-DE-MAL. FLUORÉN s. (CHIM.) ortodifenilenmetan. FLUŞTURÁTIC adj. 1. capricios, fluturatic, Inconsecvent, inconstant, instabil, neconsec-vent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schlmbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un om tare ~.) 2. fluturatic, nebunatic, zvăpăiat. (Un tlnăr ~.) 3. fluturatic, frivol, neserios, uşuratic, vânturatic, zvânturat, zvântura-íic, (livr.) futil, (pop.) spulberátic, (reg.) zăr-pălátic, zburátic, zburdalnic, (Mold.) sprinţar, zbrehúi, (înv.) vlnturós. (Un bărbat ~.)

FLUTURA vb. 1. a fâlfli. (Steagul ~ în ®!nt.) 2. a agita, a clătina, a fâlfâi, (înv. şi reg.( a pălăi, a pălălăi, (reg.) a mătăhăi, a mătălăl. (A ~ batista la despărţirea de cineva.) FLUTURARE s. bătaie, fâlfâială, fâlfâirs, filfâit, filfâitură, fluturat, (rar) scuturare, scm-Ş turát, sfârâitúră. (~ de aripi.) FLUTURÁŞ s. 1. (ENTOM.) (rar) fluturai. 2. fluture, paietă, (reg.) şic. (~î la o rochie.} íluturás s. v. FLUIERAR. PLOIER. FLUTURAT s. bătaie, fâlfâială, fâlfâh% filfâit, fâlfâiturâ, fluturare, (rar) scuturări, scuturat, sfârâitúră. (~ de aripi.) FLUTURATIC adj. 1. capricios, fluşturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconseoJ vent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornlo, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un ora tare ~.) 2. fluşturatic, nebunatic, zvăpăiat. (Un tlnăr ~.) 3. fluşturatic, frivol, neserios, uşuratic, vânturatic, zvânturat, zvânturat io, (livr.) futil, (pop.) spulberátic, (reg.) zărpălátie, zburátic, zburdalnic, (Mold.) sprinţar, zbrehúi, (înv.) vânturós. (Un bărbat ~.) FLUTURĂTOR adj. fâlfâitor. (Steag ~.f FLUTURE s. 1. (ENTOM.) lepidopter. 8. (ENTOM.) fluture-cap-de-mort (Acherontla a-tropos) = strigă, cap-de-mort, (reg.) strigoiáş-buba-ciúmei, capul-lui-Adam, fluturul-mórţll, suflet-de-strigói, sufletulmórţilor; fluture-ds-mătase = vierme-de-mătase, (pop.) gândac-d»-mătáse ; fluture-de-varză (Pieris brassicae) =» albiliţă, (reg.) fluture-álb, (Bucov.) curechiţăl fluture-inelat (Gastropacha neustria) = inelaî f fluture-roţu (Vanessa urticae) = (reg.) urzicáî. 3. fluturáş, paietă, (reg.) şic. (~í la o rochii.) fluture s. v. FULG. fluture álbs. v. ALBILIŢĂ. FLUTURE-DE-VARZĂ. fluturii s. v. FLUTURA S. fluturul-mórţii s. v. CAP-DE-MORT. FLUTURE-CAP-DE-MORT. STRIGĂ. FLUVIU s. (GEOGR.) apă. (Dunărea est» unul dintre marile ~ al Europei.) FLUX s. 1. (FIZ.) curent. (~ de porticuls.í 2. debit. (Are un ~ rapid în vorbire.> foácăle s. pi. v. CLIIBRIT. foaia-făgétului s. v. TÂLHĂREA. foaia-tâlhárului s. v. TÂLHĂREA. FOAIE s. \.(BOT.) petală. 2.(BOT.) sepală. 3. filă, (înv.) listă, (grecism înv.) selídă. (O ~ de manuscris.) 4. (înv. şi reg.) pătură. (~ dj hlrtie.) 5. (la pi.) fustă, (livr.) jupă, (pop.) poale (pi.), (înv. şi reg.) rochie, (reg.) spíntă. (Poartă ~ şi bluză.) 6. (reg.) pătură. (~ d« aluat.) p foaie s. v. COTIDIAN. FRUNZĂ. GAZETA. JURNAL. PERIODIC. PUBLICAŢIE. REVISTĂ. ZIAR. foaie-de-vioáră s. v. POPILNIC. foaie-grásă s. v. ÎNGRĂŞĂTOARE. FOAIER s (franţuzism rar) promenofis. (~ al unui teatru.) FOÁLE s. 1. (rar) suflái, (înv. şi reg.) suflóî. (~ ,de fierărie.) 2. burduf. f~ la cimpoi, pentru apă etc.) foále s. v. ABDOMEN. BURTĂ. PÂNTECE. STOMAC. foáltlnă s.v. MICSANDRĂ. MICŞUNEA. foálline s. pi. v. MICSANDRĂ. MICSUNEA. VIOREA- GALBENĂ. FOAME s. nemâncare. (Mori de ~.) FOAMETE s. (înv., în Mold.) flăminjúne. FOARFECE s. (ANAT.) cleşte. (~ la rac, crab.) FOARTE adv. 1. tare, (Transi.lv., Mold. şi Bucov.) hăt. (~ departe.) 2. extrem, tare, (prin Bucov.) prăci, (înv.) vârtós. (~ de dimineaţă.) 3. deosebit, excepţional, extraordinar, extrem, grozav, teribil. f~ bun.) 4. tare. (E ~ bucuros.) 5. (înv. şi reg.) prea. (~ bine!) foásă s. v. GROAPĂ. foburg s.v. MAHALA. PERIFERIE. SUBURBIE. FOC s. 1. incendiu, pâr.jol, (înv. şi reg.) pojar, (reg.) pârlitúră. (Un ~ a distrus clădirea.) 2. descărcătură, împuşcătură, (înv.) puşcâ-túră. (Se aud ~uri de armă.) 3. salvă. (~de artilerie.) foc s. v. ARDOARE. AVÂNT. ELAN. ENTUZIASM. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEŢIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE. SCARLATINĂ. focar s. v. CENTRU. FOCHIST. FOCAR SEÍSMIC s. (GEOL.) hipocentru.

FOCĂ s. (ZOOL.; Phoca vilulina) (pop.) viţel-de-máre. focălínă s. v. CHIBRIT. focăríe s. v. SCARLATINĂ. focăríţă s. v. CHIBRIT. FOCHÍST s. (pop.) focar. (~ pe o locomotivă. ) fóchiu s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI. FOCOS adj. 1. aprig, nestăpânit, sălbatic, sireap, vijelios, (înv.) zmeiós. (Un armăsar ~.) 2. iute, sprinten, (pop.) ortomán. (Un caţ~J 3. avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, înflăcărat, înfocat, însufleţit, pasionat, (livr.) ardent, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înaripat. (Cuvinte ~; un discurs ~.) foeşór s. v. SCÂNTEIOARĂ. SCÂNTEIUŢĂ. FOCULÉŢ s. focuşor. (Au făcut un ~.) focul-lui-Dumnezéu s. v. LICURICI. FOCUŞÓR s. foculeţ. (Au făcut un ~.) foc viu s. v. ZONA ZOSTER. FOFEÁZĂs. (TEIIN.) l.bată, băteală, braţ, brăţară, fălcea, lopăţea, mănuşă, mână, spetează. (~ la războiul de ţesut.) 2. cotoc, (reg.) fuscél, lăturaş. (~ la alergătoarea de urzit.) 3. (reg.) mănuşă, mână, rază. (~ la vlrtelnifá.) 4. aripă. (~ la moară.) 5. săgeată, (Mold.) col. (~ la moara de vint.) fofeáză s. v. ARIPĂ. fofélnilă s. v. ARIPĂ. CRUCE. CUŢIT. GURĂ. LIMBĂ. SPETEAZĂ, FOFÉLNIŢE s. pi. (TEIIN.) aripi (pi.), crucişe (pi.), cumpene (pi.), răscruci (pi.), speteze (pi.). (~ la războiul ae ţesut.) fofeze s. p î. v. BUTUCI. PLAZURI. TĂLPI. FOFILA vb. a se furişa, a se strecura, (înv. şi reg.) a se şterge, (Transilv.) a se fâştica, (Mold. şi Bucov.) a se şupuri, (înv.) a se fura, (fig.) a se prelinge. (S-a ~ neobservat afară.) fofila vb. v. ESCHIVA. FUGI. SCĂPA" SUSTRAGE. FOFILÁRE s. furişare, strecurare. (~ lui din cameră.) foglălí vb. v. SECHESTRA. íohói s. v. SCORŢIŞOARĂ. FOI vb. 1. a se agita, a colcăi, a forfoti, a se írământa, a furnica, a mişui, a mişuna,a roi, a viermui, (pop.) a bâjbâi, (înv. şi reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vî.şca, (prin Transilv.) a şovirca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (íam.) a se fâţii, a se vânzoli. (Lumea se ~ pe străzi.) 2. a se perpeli, a se răsuci, a se suci, a se zvir-coli, (prin Olt.) a se scirciumi. (Toată noaptea s-a ~ în aşternut.) FOIÁLĂ s. agilaţie, animaţie, colcăială, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuiala. viermuirc, (reg.) fojgáiálă, vânzoálă, (îani.) fiţâiálă, fiţâírc, fiţiít, vinzoleálă. (~ mulţimii pe străzi.) foiletá vb. v. FRUNZĂRI. RĂSFOI. íoiietáre s. v. FRUNZĂREALĂ. FRUNZĂ-RIRE. RĂSFOIALÁ. RĂSFOIRE. folos adj. v. FRUNZOS. FOIÓS s. (ANAT.) ghem. (~ al stome ului rumegătoarelor.) FOIRE s. agitaţie, animaţie, colcăială, foiala,, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuiala, viermuire, (reg.) fojgăiálă, vânzoálă, (fam.) fâţâiálă, fiţiíre, fiţiít, vinzoleálă. (Era o ~ de nedescris pe străzi.) FOIŞOR s. 1. (pop.) tirnáţ. (~ la c casă ţărănească.) 2. cerdac, chioşc, pavilion, (Transilv.) filigórie. (Un ~ intr-an parc.) 3. turn. (~ de pază.) fojgăi vb. v. AGITA. COLCĂI. FOI. FORFOTI. FRĂMÂNTA. FURNICA. MIŞUI. MIŞUNA. ROI. VIERMUI. fojgăiálă s. v. AGITAŢIE. ANIMAŢIE. COLCĂIALĂ. FOIALA. FOIRE. FORFOTĂ.

FORFOTEALĂ. FRĂMÂNTARE. FURNICARE. MIŞCARE. MIŞUIALĂ. MIŞUNARE. ROIALĂ. ' VIERMUIALA. VIERMUIRE. FOLCLOR s. 1. literatură populară. (Culegere de ~ din. . .) 2. folcloristică. (Urmează un curs de ~.) FOLCLORIC adj. folcloristic. (Literatură^.) FOLCLORISTIC adj. folcloric. (Creaţie ~.) FOLCLORISTICĂ s. folclor. (Urmează un curs de ~.) folfăí vb. v. MOLFĂI. MORFOLI. MOZOLI. FOLICULÍNĂ s. (BIOL.) hormon folicular. FOLICULITĂ PROFUNDĂ s. (MED.) sicozis. FOLOS s. 1. avantaj, beneficiu, câştig, profit, (înv. şi reg.) seamă, (înv.) folosinţă, (înv., în Transilv.) dobfndă, (fig.) rod. (Ce ~ «i din asta?) 2. afacere, avantaj, chilipir, câştig, pricopseală, profit, (Transilv. şi Maram.) haznă. (fam. şi ir.) scofală. (Aru e nici un ~ să...) 3. avantaj, binefacere, dar, privilegiu. (~ '«sete tehnicii modeme.) 4. eficacitate, eficienţa, operativitate, productivităţi, randament, valoare. (~ unei metode.) 5. serviciu. (A -;--iS imense ~ ştiinţei.) 6. necesitate, trebuinţă, utilitate, (pop.) priínţă, (înv.) pólză. (De mare ~.) FOLOSÎ vb. 1. a beneficia, a câştiga, a profita. (El nu ~ nimic din asia?) 2. a beneficia. a se bucura, a profita. (Se ~ de ajutorul cuiva, de citeva zile libere ele.) 3. a ajuta, a servi, a sluji. (Asta îi ~ la ceva?) 4. a-i ajuta, a-i prii, (înv.) a-i spori. (Nici aerul nu i-a ~.) 5. a aplica, a întrebuinţa, a utiliza, (rar) a practica. (~ o nouă metodă.) 6. a întrebuinţa, a (se) servi, a (se) sluji, a (se) utiliza. (La ce ~ acest dispozitiv?; se ~ de ambele míini.) 7. a circula, a se întrebuinţa, a se utiliza, a se uzita, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte se ~ în mod curent.) 8. a întrebuinţa, a recurge, a se servi, a se sluji, a utiliza, a uza, (înv. şi pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să ~ mijloace dure.) í). a întrebuinţa, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (~ tertipuri.) 10. a (se) întrebuinţa, a (se) practica, a (se) utiliza. (Un obicei care se ~ de mult timp.) 11. a consuma, a întrebuinţa, a utiliza, (înv.) a meta-hirisi. (A ~ í m de sfoară pentru. . .) 12. a consuma, a întrebuinţa, a pierde. (Si-a ~ toată ziua cu. ..) FOLOSÍBIL adj. întrebuinţabil, utilizabil. ( Un procedeu ~,) FOLOSÍNŢĂ s. folosire, întrebuinţare, utilizare, uz, (înv.) uzaj. (Obiecte de strictă ~.) folosinţă s. v. AVANTAJ. BENEFICIU. CÂŞTIG. FOLOS. PROFIT. FOLOSÍRE s. 1. aplicare, aplicaţie, întrebuinţare, utilizare. (~ unei metode noi.) 2. consum, consumare, consumaţie, întrebuinţare, utilizare. (~ unei mari cantităţi de cherestea pentru . . .) 3. folosinţă, întrebuinţare, utilizare, uz, (înv.) uzaj. (Obiecte de strictă ~.) 4. întrebuinţare, purtare, purtat, uzură. (De atâía ~, pantalonii erau rupţi.) 5. întrebuinţare, practicare, utilizare. (~ urmi obicei străvechi.) FOLOSÍT adj. 1. întrebuinţat, uzitat. (Care este formula ~ ?) 2. purtat, uzat, vechi. (Haine ~.) FOLOSITOR adj. 1. necesar, trebuincios, util, (rar) trebuitor, (înv.) trébnic. (O muncă ~.) 2. binevenit, salutar, util, (fig.) bineen-vintát. (O ploaie ~; o măsură ~.) 3. eficace, eficient, operativ, practic, productiv, util, (rar) operant, (înv.) putinciós. (O metodă ~.; 4. bun, chibzuit, gândit, înţelept, judicios, raţiona], rezonabil, socotit, util, (fig.) sănătos. (Iată un sfat ~.) foit s. v. PETIC. RUPTURĂ. ZDREANŢĂ. follicós adj. v. BURTOS. PÍNTECOS. íolticós s. v. MÂNCĂCIOS. MÂNCĂU. fometós adj. v. FLĂMÂND. ÎNFOMETAT. NEM ÎNCÂT. NESĂTUL. FOND s. 1, conţinut, (fig. ) miez. (~ pro-priu-zis al unui roman.) 2. esenţă, materie, (fig.) inimă, măduvă, miez, nucleu, símbure. (A intra in ~ chestiunii.) 3. fundal. (~ al unui tablou.) 4. (FIN.; mai ales la pi.) mijloc, resursă, (înv.) sermaiá. (~uri băneşti.) FONDATOR s. 1. ctitor, întemeietor, (înv.-) aşezătór, (înv. fig.( urzitor. (~ al unui ase) zămlnt.) 2. creator, făuritor, întemeietor, (înv. tocmitór. (~ de şcoală.) fonderíe s. v. TURNĂTORIE. fonem s. v. SUNET. FONEMÁTIC adj. (FON.) fonologie. (Sistemul ~ al limbii române.) FONETICĂ s. (înv.) fonologie. FONETISM s. (FON.) pronunţare, pronunţie, rostire. (~ regional.) FONF adj., s. fârnâit, fonfănit, fornăit, (reg.) mohnăít. (Un om ~.)

FONFĂÍ vb. a fârnâi, a fornăi. (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornai. (~ cind vorbeşte.) FONFĂIÁLĂ s. fornăială. FONFĂÍT adj., s. fârnâit, fonf, fornăit, (reg.) mohnăít. (Om ~.) FONIC adj. (FOA'J sonor. (Consoană ~. ) FONIE s. (FON.) sonoritate. í- a sunetelor vorbirii.) FONOLÓGIC adj. (FON.) foncmatic. (Sis-temui ~ al limbii române.) fonologie s. v. FONETICĂ. FONTANÉLĂ s. (ANAT.) (pop.) moalele-capului. FONTĂ s. 1. tuci, (prin Ban.) bădíc, (Mold.( schijă. (Un tub din ~.) 2. fontă nodul ură = fontă sferolitică ; fonta sferolitică — fontă no-dulară. FOR s. autoritate, organ. (~ urile superioare de stat.) FORA vb, a sonda. (A ~ la mari adlnrimi.) FORAJ s. forare, forat, sondaj, sondare. (Operaţia de ~ pe fundul mării.) FORARE s. foraj, forat, sondaj, sondare. (~ a fundului mării.) FORAT s. foraj, forare, sondaj, sondare. (~ fundului mării.) FORĂÍ vb. a fornăi, a sforăi, (reg.) a necheza, a ţifni. (Caii ~.) íorăí vb. v. SFORĂI. íorăstău s. v. SOVÂRF. FÓRCIÍPS s. (MED.) cleşte. (~ este folosit la naşterile dificile.) forcotí vb. v. FÂSÍ1. FORESTIER adj. (SILV.) silvic, (inv.» sil-vanál. (Exploatări ~.) forfecár s. v. CARABAN. NAS1CORN. FORFECARE s. forfecătură. FORFECĂTl'JRĂ s. forfecare. FORFECUŢĂs.(ORNIT.; Loxia curvirostra) (reg.) pasărea-lui-1-lristós, pasăre-cu-cioe-în-crucişát. FORFOTĂ s. agitaţie, animaţie, colcăială, foiala, foire, forfoteală, frămintare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuiala, viermuire, (reg.) fojgăiálă, vânzoálă, (fam.) fâţâiálă, fâţâíre, fíţâít, vânzoleálă. (Pe străzi era o ~ de nedescris.) FORFOTEALĂ s. agitaţie, animaţie, colcăială, foiala, foire, forfotă, frămintare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuiala, viermuire, (reg.) fojgăiálă, vânzoálă, (fam.) fâţâiálă, fâţâíre, fíţâít, vânzoleálă. (Pe străzi era o ~ de nedescris.) FORFOTÍ vb. a se agita, a colcăi, a (se) foi, a se frământa, a furnica, a mişui, a mişuna, a roi, a viermui, (pop.) a bâjbâi, (înv. şi reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vâşca, (prin Transilv..) a şovârca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermetí, (fam.) a se fâţâi, a se vânzoli. (Lumea ~ pe străzi.) iorgáşă s. v. HAT. HOTAR. RĂZOR. for interior s. v. CONŞTIINŢĂ. CUGET. GLNDIRE. SPIRIT. SUFLET. FORJĂ s. forjerie. (Secţia de ~ a unei uzine.) FORJERÍE s. forjă. (Uzina are o ~.) FORMA vb. 1. a fasona, a modela, (înv. şi pop.) a tipări. (A ~ un obiect.) 2. a alcătui, a compune, a constitui, (rar) a întocmi, (înv.) a informa, a săvârşi. (Elemente care ~ un ansamblu.) 3. a alcătui, a constitui, a crea, a desemna, a institui, a înfiinţa, a numi, a organiza, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie specială.) 4. a constitui, a fi, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esenţială a lucrării.) 5. a crea, a pregăti. (~ cadre de specialişti.) 6. a creşte, a educa, (înv.) a pedepsi. (A ~ !n spiritul patriotismului, j FORMAL adj. 1. categoric, decis, expres, ferm, hotărât, neezitant, neosciíant, net, tranşant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 2. (fam.) platonic. (Orecunoaştere ~.) 3.(JUR.) solemn, (Aci ~.) FORMALDEHÍDĂ s. (CHIM.) aldehidă fonnică. FORMALÍNĂ s. (FARM.) formol. FORMALIST adj. ceremonios, protocolar. FORMALITATE s. procedură. (Ce ~ trebuie făcute?) FORMAR s. formator. (~ in turnătorie.) FORMARE s. 1. fasonare, modelare. (~ unui obiect.) 2. alcătuire, constituire, creare, desemnare,

instituire, înfiinţare, numire, organizare, stabilire, (~ ansi comisii.) 3. creare, pregătire. (~ unor cadre de specialişti.) 4. creştere, cultivare, educare, educaţie, (înv.) pedeapsă. (~ tinerei generaţii.) FORMAT adj. pregătit. (E un om ~.) FORMAT s. dimensiune, mărime. (Carii de ~ mare.) FORMATIV adj. alcătuitor, component, constituent, constitutiv, (rar) structural, (înv.) compozánt, compunătór. (Element ~ al unui ansamblu.) FORMATOR s. formar. (~ In turnătorie.) FORMAŢIE s. 1. alcătuire, compunere, întocmire. (Grupul mergea In următoarea ~.) 2. ansamblu, colectiv, trupă. (~ artistică.) 3, echipă. (~ sportivă.) 4. orânduire, sistem. (~ social-economică.) 5. pregătire. (De ~ clasică.) FORMĂ s. 1. aspect, configuraţie, conformaţie, fizionomie, înfăţişare, profil, structură, (rar) făptură. (~ terenului, a văii.) 2. contur, (fig.) relief. (A început să capete ~.) 3. expresie. (A dat ~ glndurilor sale.) 4. siluetă. (O ~ străbate întunericul.) 5. calapod, model, tipar, (pop.) calup. (Confecţionat după ~.) 6. tipar. (Toarnă fonta în ~.) 7. cale, chip, fel, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putinţă, sistem, (reg.) cap, módru, (înv.) manoperă, márşă, mediu, mijlocire. (Altă ~ de a rezolva 0 problemă.) formă s. v. BRUTĂRIE. FORMIDABIL adj. 1. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, gigantic, grozav, imens infinit, neauzit, nebun, negrăit, neânchipuit, nemaiauz.it, nemaicunoscut, nemaiântâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirábil, (înv.) manín, necrozat, (fig.) piramidal. (A avut din nou un aoro* ~.) 2. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngroti-tor, inspăimântător, năprasnic, straşnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.) 3. desăvârşit, excepţional, extraordinar, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, sublim, superb, (înv.) săvârşít. (0 regie, o interpretare ~.) FORMOL s. (FARM.) formalină. FORMULA vb. I. a exprima, a pronunţa, a rosti, a spune, a zice. (A ~ următoarea opinie . . . ) 2. a exprima, a expune. (A-si ~ ideile.) 3. a enunţa. (A ~ o judecată de oa1 iare.) 4. a elabora, a emite, a enunţa, a expune, .1 ~ o nouă teorie.) 3. a alcătui, a compune, a concepe, a elabora, a face, a întocmi, a redacta. (A ~ un raport.) FORMULAR s. imprimat. (A completat un ~.) FORMULARE s. 1. exprimare, pronunţare, rostire, spunere, zicere. (~ unei opinii.) 2. enunţare. (~ unei judecăţi.) 3. elaborare emitere, enunţare, expunere. (~ unei noi teorii asupra . . . ) 4. concepere, elaborare, întocmire, redactare. (~ unei scrisori.) FORMULĂ s. 1. enunţ. (O ~ matematică.) ... parolă. (Nu cunoaşte ~.) FORNĂÍ vb. 1. a forai, a sforăi, (reg.) a necheza, a ţâfni. (Caii ~.) 2. a firnâi, a fonfăi, s,reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi. (Un om care ~ clnd vorbeşte.) FORNĂIÁLĂs. I. fornăit, sforăială, sforăit, sforăitură. (~ cailor.) 2.fonfăială. (~ unui om.) FORNĂÍT adj., s. fârnâit, fonf, fonfăit, (reg.) mohnăít. (Om ~.) FORNĂÍT s. fornăială, sforăială, sforăit, sforăitură. (~ cailor.) FORTĂREAŢĂ s. (I5T., MIL.) cetite, (inv.) báşte, politie. (O ~ medievală.) íórte adj. invar. v. PUTERNIC. TARE. FORTE adv. (MUZ.) puternic, tare. FORTIFIÁNT adj., s. (FARM.) fortificant, întăritor, reconfortant, tonic, tonifiant, (rar) reconstituánt, (înv.) reconfortatór. (Medicament ~.) FORTIFICĂ vb. 1. (M7LJ a (se) întări, (rar) a (se) retranşa, (înv.) a (se) întemeia. (A ~ an loc, un oraş.) 2. a (se) întări, (fig.) a (se) căli, a (se) oţeli. (5-a ~ în lupte.) 3, (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (s»i iritări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (sa) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (inv. şi pop), a (se) împuternici, (pop fi fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. şi reg.) a (se) zdraveni, (reg.)a (se) vânjoşa, (Mold.) ■ (se) priboli. (S-a ~după boală.) FORTIFICÁNT adj., s. (FARM.) fortifiant, întăritor, reconfortant, tonic, tonifiant, (rar) «constituant,

(înv.) reconfortatór. (Medi-tement ~.) FORTIFICARE s. 1. (MIL.) întărire, (rar) litranşáre. (~ unei cetăţi.) 2. întărire, (fia.> eălíre, oţelíre. (~ lui în luptă.) 3. îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconíortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. şi pop.) împuternicire. í~ lui după boală.) FORTIFICAT adj. 1. (MIL.) întărit, (înv.) tare. (O cetate ~.) 2. întărit, (fig.) călit, oţe-lít. (Ostaş ~ In lupte.) 3. îndreptat, înfiripat, întărit, întremat, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut, restabilit, tonificat, (Mold.) pribolít. (Om. ~ după o boală.) FORTIFICAŢIE s. (MIL.) înlăritură, (rar) retranşamént, (înv.) aparatură, tărie, zámeâ. (Sistem de ~iî.) fortuit adj. v. INCIDENTAL. ÎNTÂMPLÂ-TOR. NEAŞTEPTAT. NEPREVĂZUT. FORŢA vb. 1. a constrânge, a face, a obliga, a illi, (Hvr.) a soma, a violenta, (pop.) a silnici, (t»T. şi reg.) a strínge, (prin Ban.) a ţipi, (înv.) a «xuprl, a îndemna, a necesita, a pripi, a tsllui, a strâmtora, (fig.) a presa. (L-a ~ să *»rbească.) 2. a constrânge, a nevoi, a obliga, s silf. (Este ~ să . . . ) 3. a constrânge, a obliga, a sili, a supune. (A fost ~ ani întregi la un regim alimentar sever.) 4. a condamna, a constrânge, a obliga, a sili, (pop.) a osândi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se frământa, a se munci, a se necăji, a Se osteni, a se sforţa, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbucium,;, 'înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, i,reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv, i a se învălui, a năsli, a (se) osârdnici, a (se > osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se !.), primăvăríţă, primăvărúţă, pur, (Olt.) toi:' • .'oşél. 2. ghiocei-mari (Leucojum aesti-vwr. = (reg.) lúşce (pi.), nodúţe (pi.), omâ-tii.f '.pi.). (juioeél s. v. NARCISĂ. ROŞĂŢEA. «Ihiold s. v. BRÂNCI. GHIONT. IZBITURĂ. ÎMBRÂNCEALĂ. ÎMBRÂNCITURĂ. ÎMI ÍNSĂTURĂ. GHIONOAlE s. (ORNIT.) ciocănitoare, (reg.) ijocăiiitoáre, scobitoare, tocănitoáre, verdáică, ve: i.tică, virdáre. (~ denumeşte mai multe spcai de păsări arboricole.) (jhionoaie-verde s. v. VIRDARE. GHIONÓI s. (TEHN.) (prin Maram. şi Transilv.) sapă, (prin Transilv.) ştioácă. (~ se foloseşte la lucrările de abataj.) GHIONT s. brinci, izbitură, îtnbrincealâ, îmbrâncitură, împunsătură, (reg.) gliiold, ştos, (Mold.) bleándă, dupác, (Ban.) poáncă, (prin Olt. şi Munt.) potirnóg. (l-a dat un ~.) GKÍONTÍ vb. a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) imbrânci, a (se) împinge, a (se) înghionti, (pop.) a (se) buşi, (reg.) a (se) briaci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blencisi, a (se) dupăci, (prin Olt. şi Ban.) a (se) popândi. (A'a vă mai ~ I) GHIONTÍRE s. imboldire, îmbrânceală, înib•■"ncire, îmbrâncitură, împingere, înghionteală, inghiontire, (reg.) înghioldeálâ, inghiol-din. ííl.i'.rlán adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSO-LAN. MITOCAN. MÂRLAN. MÂRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPO-LincOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. TOP! R LAN. VUL GAR. !)teo.-$án s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN. îjâsî-rţăí vb. v. CHIORĂI. ífâú.eáa s. v. GLOABĂ. MÂRŢOAGĂ. GHIPS s. (M/N.) ipsos, (înv.) plástru. (Statuetă de ~.) GHÍRCĂ s. (BOT.; Triticum duram) (reg.) grî.i íáre. GHIRLANDĂ s. (înv.) feston. (O ~ pe fnţiiíl.i unei clădiri.) f)Inrtóc s. v. URLUP. ((iustină s. v. CARTOF. GHIUDÉN s. (reg.) rişchig, (înv.) sugiuc. (~ este o specie de salam.) ghiúfă s. v. CHIBRIT. flhiuj s. v. BABALÂC. BACCEA. BĂTRÂN. CĂZĂTURĂ. HODOROG. MOS. MOŞNEAG. RAMOLIT. ghiumurlúc s. v. GRĂNICER. ghiuníc s. v. COL ŢAR. DREPTAR. ECHER. ghiurghiu.íu adj. v. TRANDAFIRIU. GHIVECI s. glastră, (pop.) oală, (reg.) sacsíe, (Transilv.) răvár. (Un ~ cu flori ) GHIVENTs. (TEHN.)filet. (~ la o piesa.) GHIZD s. colac, margine, (înv. şi reg.) sto-bór, (reg.) chei (pi.). (~ ia flntlnă.) ghizdóv adj. v. ARĂTOS. CHIPEŞ. FRUMOS. GHIZDÉI s. (BOT.) 1. (Lotus corniculatus) (reg.) motocel, trifoíşte. 2. ghizdei mare (Lotus uliginosus) = (reg.) trifoíşte. yhizdél s. v. CULBECEASĂ. PAPANAŞ. GIARDIÁZĂ s. (MED.) lambliază. GIBOZITÁTE s. (MED.) cifoză, cocoaşă, (pop.) gheb, (Transilv. şi Ban.) pup, (Transilv.) pupúi. GIBSÍT s. (M/N.) hidrargilit.

GIG s. (SPORT) semischif. GIGANT s. colos, titan, uriaş, (reg.) tătar. (Un ~^ din basme.) GIGANTIC adj. 1. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neânchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiintâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfirşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirábil, (înv.) manín, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut o şansă ~.) 2. colosal, enorm, fabulos, imens, uriaş, (înv. şi reg.) nămilós, (înv.) urieşésc, (fig.) astronomic. (De proporţii ~.) 3. colosal, extraordinar, titanic, uriaş. (Eforturi ~.) GIGANTISM s. enormitate, imensitate. (~ unei construcţii.) gigea adj. v. ARĂTOS. CHIPEŞ. FRUMOS. gilăluí vb. v. DUŞMĂNI. URÎ. VRĂJMAŞI. * gimnaziu s. v. LICEU. ŞCOALĂ SECUNDARĂ. GINECÉU s. (BOT.) pistil. (~ al anei flori.) GINECOLOG s. mamoş, obstetrician. GINERE s. mire, (înv. şi pop.) peţitor, (înv. şi reg.) mărit, (reg.) june, mireáz, miréţ, tânăr-(Ce ~ tlnărl) GINGAŞ adj. 1. delicat, fin, graţios, suav, (Mold. şi Munt.) scarandív, (fig.) dulce. (O lată ~; cu gesturi ~.) 2. debil, delicat, firav, fragil, pirpiriu, plăpând, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuţ, şubred, (pop.) piţigăiat, (înv. şi reg.) mirşav, ticălos, (reg.) gúbav, morân-gláv, (Mold. şi Transilv.) sighiuáş, (Munt. şi Olt.) şíştav. (Un copil ~; o constituţie ~.) 3. anevoios, delicat, dificil, greu, (fig.) ingrat. (Am o misiune ~.) gingaş adj. v. DIFICIL. MOFTUROS. NĂZUROS. GINGĂŞÍE s. 1. delicateţe, fineţe, graţie, «uavitate. (Gesturi pline de ~.) 2. tandreţe. f~ lui am simţito cu emoţie.) • GINGIRÍCĂs. (IHT.) I. (Clupeonella cultri-vtntris) (pop.) scrumbioáră. 2. (Clupeonella delicatula) sardeluţă. GINGIVÍTĂ s. (MED.) (pop.) roşeáţă. gini vb. v. OBSERVA. VEDEA. ZĂRI. gioáâă s. v. ARŞIC. gioale s. pi. v. ARŞICE. gionát s. v. MEMBRU INFERIOR. PICIOR. gipsá-iţă s. v. IPCĂRIGE. GIRA vb. a garanla, a răspunde, (pop.) a ehe-íăşui. (A ~ pentru cineva.) GIRANT s. (JUR.) rctnitent. GIRATORIU adj. circular. (Sens ~ în cir-tulalie.) GIRÁŢIE s. (TEHN., FIZ.) rotaţie. (Mişcare de ~.) gireádă s. v. GRĂMADĂ. MALDĂR, MORMAN. MOVILĂ. PURCOI. ŞIRĂ. GIRODIRECŢIONÁL s. (AV.) compas giroscopic. GIRUETĂ s. (MET.)anemoscop. (Cu ~ se determină direcţia vântului.) giugiuleală s. v. ALINTARE. DEZMIERDARE. MÂNGÂIERE. giugiuli vb. v. ALINTA. DEZMIERDA. HÂNGÍIA. GIULGIU s. linţoliu, (înv. şi pop.) pî'nză, (înv. şi reg.) sovón, (reg.) păioáră, (prin Olt. fi Munt.) pânzuiálă, (prin Ban. şi Transilv.) sălíe, (înv.) cearşaf, gróbnic. (~ cu care se Înveleşte mortul.) fliumbúş s. v. BUFONERIE. CARAGHIOS-LÂC. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GIUMBUŞLUC. GIUMBUŞLUC s. bufonerie, caraghioslic, clovnerie, comicărie, (rar) bufonadă, paiaţar-iâc, paiaţăríe, (înv.) cabazlíc, ^iumbúş, mas-caralî'c, mascăriciúne, măscărit', (înv., în Mold.) ghiduşíe. giúşcăs. v. MARTIN. PESCAR RÂZĂTOR. PESCĂRUŞ. GIUVAER s. bijuterie, odor, podoabă, (înv, şi pop.) giuvaericá, (pop.) sculă, (înv.) left, (turcism înv.) tefaríc. (Inele de aur şi alte~ uri.) GIUVAERGIU s. bijutier, (reg.) argintai. giuvaericá s. v. BIJUTERIE. GIUVAER. ODOR. PODOABĂ. GIDE s. călău, (rar) torţionar, ucigător, (înv. şi reg.) hingher, (reg.) hoher, (înv.) gen-íát, măcelar, speculator. (~ executa pe cei condamnaţi la moarte.) GÂD ILARE s. gidilat, gâdilătură. GÂDILÁT s. gâdilare, gâdilătură. GÂDILĂTURĂ s. gâdilare, gâdilat. GÂFÂÍ vb. a pufăi, a sufla, (reg.) a răsufla, f~ după alâta alergătură.)

GÂFÂIÁLĂ s. gâfâit, pufăială, pufăire, pufăit, pufăitură. (~ cuiva după un efort.) GÂFÂÍT s. gâfâială, pufăială, pufăire, pufăit, pufăitură. (~ cuiva după o fugă.) GÂGÂÍRE s. gâgâit, gâgâitură. (~ unei gtşte.) GÂGÂÍT s. gâgâire, gâgâitură. (~ gtştelor.) GÂGÂITURĂ s. gâgâire, gigiit. (~ glstelor.) gllbáş s. v. SÂNGERETE. gilca folcúlului s. v. GLANDĂ PANCRE.-'.TICĂ. PANCREAS. flâlca sămî'nţii s. v. GLANDĂ PROSTA'i".CA. PROSTATĂ. GILCĂ s. (MED.) umflătură, (pop.) hu,i:, gílmă, (reg.) bubâlcă, inodâlcă, modovílcă, ffio-meáleă, trágăn, vílcă, (Mold.) boşoálcă. (O -• la gtt.) tjíleă s. v. SCROFULĂ. GÂLCEÁVĂ s. animozitate, ceartă, c;.-flict, dezacord, dezbinare, diferend, discor ie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă. vrăjbire, litigiu, neânţelegere, vrajbă, ZÂJMUH;, (înv. şi pop.) price, pricină, sfadă, (pop. fi fam.) cârcotâ, dihonie, rí'eă (pop.) hárţ,ă, (înv. şi re;:.) jiricáz, scârbă, toi, ;;cg.) bucluc, liiră. poáncă, sfădălíe, zoúi... (Mold. şi Transilv poară, (Bucov. şi TraiiiiJv.) şcort, (înv.) ăer..-níre, gâlcevíre, împoncişâre, judeţ, neaşezáre, neunire, piră, pricinuíre, pricíre, prigoiac, prigonire, zavistie, zurbavá, (grecism i v. íiJonichie, (ííg.) ciocnire. (~ dintre dú* persoane.) gâlceávă s. v. BALAMUC. GĂLĂGJi:. HARMALAIE. HUIET. LARMĂ. NE5Í-ŢISOR. SCANDAL. SURGUCL T AMBALAU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMUL •", VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. gfíceví vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI, i■'.'■ PARA. gâlcevíre s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DiS£~ SIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GÂLCEAVA. ÎNVRĂJBIRI:. LITIGIU. NEÂNŢELEGERE. VRAJBĂ. ZÂZANIE. GÂLCEVITÓR adj., s. arţăgos, certă;!, scandalagiu, (rar) vociferant. (înv. şi r zavragiu, (pop. şi fam.) ţâfnós, zurbagiu, (pcp. pricináş. rânzós, (inv. şi reg.) sfádnic, sfădáí:..::, sfădiciós, (reg.) arţăgáş, gâlcevós, potcáş, scandalos, sfădâiós, sfâdăréţ. sfădăúş, (Mold. şi Bucov.) cârciogár, (Transilv.) pórav, (prin Olt.) pricinélnic, (prin Olt. şi Ban.) pricinós, (i.iv.) pricélnic, priciós, pricitór, sfădáci, sfădiWr, (fig.) clonţos, colţos, ţăndărós. gâlcpvâtór adj., s. v. CÂRCOTAŞ. ŞICANA-TOR. giicevós adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÂLCEVITÓR. SCANDALAGIU. gliei s. pi. v. AMIGDALITĂ. GÂLGÂÍ vb. a bolborosi. (Un lichid care ~ .,! GÂLGÎ1ÁLĂ s. gâlgâire, gâlgâit, gâlgífta-ă, GÂLGÂÍRE s. gâlgâială, gâlgâit. gâlgâitarâ. GÂLGÂÍT s. gâlgâială, gilgâire, gâlgâitură. GÂLGÂITURĂ S. gâlgâială, gâlgâire, gâlgâtt. gâll s. v. EXCREMENT. FECALE. gílmă s. v. GÂLCĂ. UMFLĂTURĂ. gâmbosí vb. v. ADEMENI. AMĂGI. INCINTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PÂCĂLÍ. PROSTI. PURTA, TRIŞA. ginceluít adj., s. v. LUETIC. SIFILITIC. GÂND s. 1. minte, raţiune. (Clnd cu ~ n-ai gUidit.) 2. concepţie, convingere, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, viziune, (livr.) convicţiune. (Are ~uri temeinice, serioase.) 3.fantezie, imaginaţie, închipuire. (Îl poartă ~ c« mii de ani în urmă.) 4. calcul, idee, intenţie, plan, proiect, socoteală, (înv. fei reg.) propus, (înv.) cuget, duh, própozit, săvârşít, socotinţă, (fam.) combinaţie. (Nu ii-a putut realiza ~.) yind s. v. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂŢĂTURĂ. POVAŢĂ. POVĂŢUIRE. SFAT. VORBĂ. GÂNDÁC s. (ENTOM.) 1. (Transilv.) pépe. '-. qlndac-de-bucătărie (Blalta sau Periplaneta orictitalis) = libarcă, şvab, gândac-de-casă, gân-• ..v-negru, (reg.) gâzoábă, taracán, (Bucov.) , -!ián ; glndac-de-casă (Blatta sau Periplaneta orientalís) — libarcă, şvab, gindac-de-bucătă-rie, gândac-negru, (reg.) gâzoábă, taracán, (Bucov.) tarhán; glndac-de-făină (Tenebrio rrsolitor) = morar ; glndac-de-frasin (Lytta vesi-eatoria) = cantaridă, (reg.) căţelul-frásinului, Sândac-de-túrbă, mâţa-pópii; glndac-de-grtne '•ijmnopleurus pilularius) = grângoaşă ; gln-dae-de-hrişcă (Rhizotrogus solstitialis) = cără-ívişel, hrişcar, cărăbuş-de-hrişcă; glndac-de-irandafir (Cetonia aurata) = ileana, (reg.) cără-.}>ş-vérde; gtndac-negru (Blatta sau Peripla-ntía orientalis) — libarcă, şvab, gândac-de-iv.eătărie, gândac-de-casă, (reg.) gâzoábă, tara-cán, (Bucov.) tarhán. gindác s. v. OFIDIAN. ŞARPE. gândac-de-gunói s. v. BĂLIGAR. glndac-de-mái s. v. CĂRĂBUŞ. glndac-de-mătáse s. v. FLUTURE-DE-MĂ-TÁSE. VIERME-DE-MĂTASE. glndae-dc-túrbă s. v. CANTARIDĂ. GÂN-iOAC-DE-FRASIN. gjndac-négru s. v. MAMORN1C. glndac-puturós s. v. MAMORNIC. gândac-scânteiós s. v. LICURICI. gândacui-mórţilor s. v. BORZĂ. îjândăcel-sclnteiós s. v. LICURICI, gindălác s. v. MORMOLOC. GÂNDÍ vb. 1. a chibzui, a cugeta, a

judeca, 3 medita, a raţiona, a reflecta, (înv.) a medi-fc-.râsi, a mândri, a rezona, a semui. (Vrea să ~ í linişte.) 2. a chibzui, a judeca, a socoti, < i\: şi reg.) a sămălui, (fig.) a cântări, a cum-p. ni, a drămui. (Să ~ cum e mai bine.) 3. a ajrecia, a chibzui, a considera, a crede, a găsi, a judeca, a opina, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (înv.) a cunoaşte, a număra. (Eu ~ ci aşa trebuie să facem.) 4. a concepe, a-şi imagina, a-şi închipui, a vedea. (Cum ~ tu reatizarea acelui lucru?) 5. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a piăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, s'ieg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 6. a bănui, a crede, a ghici, a-şi Imagina, a-şi iKchipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a şti, a visa, (rar) a prevesti, (înv. şl reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probălul, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ eă se va tntlmpla astfel?) GÂNDÍRE s. 1. cugetare, meditare, meditaţie, reflectare, reflecţie, reflexie, (înv.) schép-sis. (O~ adlncă.)Z. (FILOZ.) conştiinţă, cuget, spirit, suflet, (livr.) for interior, (înv.) cunoştinţă, ştiinţă, (grecism înv.) sinídisis. (Noţiunea de ~.) 3. intelect, judecată, minte, raţiune, spirit. (Operă a ~.) 4. intelect, înţelegere, judecată, minte, raţiune, (fig.) cap. (Are o ~ extrem de limpede.) 5. chibzuire, deliberare, judecare, (fig.) cumpănire, drămuire. (După o îndelungată ~.) GÂNDÍT adj. 1. chibzuit, cumpănit, judicios, matur, serios, socotit, temeinic. (O judecată ~. j 2. bun, chibzuit, folositor, înţelept, judicios, raţional, rezonabil, socotit, util, (fig.) sănătos. (Un sfat ~.) GÂNDITÓR s., adj. 1. s. cugetător, filozof, (înv.) cugetăréţ. (Un mare ~ materialist.I 2.s. filozof, înţelept. (Cei şapte ~ ai [umil antice.) 3. adj. cugetător, meditativ, reflexiv, (înv.) meditator, (glumeţ şi ir.) pansív. (Un tip ~.) 4. adj. îngândurat, preocupat. (O figură ~.) GÂNGÁNIEs. (ENTOM.) gâză, hexapod, Insectă, (pop.) goangă, muscă, (reg.) borză, (Transilv.) pépe. / GINGAV adj., s. bâlbâit, gingăvit, gângâit, (reg.) balamút, (prin Ban.) pâtcáv, (Transilv.) şíşcav, (prin Olt.) şişcăvít, (prin Transilv.) ţintav. (Un ojn ~.) GÂNGĂVEÁLĂ s. bâlbiială, bâlbâire, bâlbâit, gângăvire, gângăvit. (~ cuiva.) GÂNGĂVÍ vb. 1. a se bâlbâi, a se gângâl, (reg.) a se tântăvi, (Ban.) a pâtcăi, (Transilv. şi Olt.) a şişcăvi. (Se ~ clnd vorbeşte.) 2. * bălmăji, a bâigui, a bârâi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a îndruga, a îngăima, a îngâna, a mârâi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mor-moti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pâtcăi, (prin Olt.) a şondoroi. (Ce toi ~ acolo?) GÂNGĂVÍRE s. bâlbâială, bâlbâire, bâlbâit, gingăveală, gângăvit. (Ce e ~ asta la el?) GÂNGĂVÍT adj., s. bâlbâit, gângav. gângâit, (reg.) balamút, (prin Ban.) pâtcáv, (Transilv.) şíşcav, (prin Olt.) şişcăvít, (prin Transilv.) ţintav. (Un om ~.) GÂNGĂVÍT s. bâlbâială., bâlbâire, bâlbâit, gingăveală, gângăvire. (~ cuiva, In vorbire.) GÂNGÂÍ vb. a se bâlbâi, a se gângăvi, (reg.) a se tântăvi, (Ban.) a pâtcăi, (Transilv. şi Olt.) a şişcăvi. (Se ~ clnd vorbeşte.) GÂNGÂÍT adj., s. bâlbâit, gângav, gângăvit, (reg.) balamút, (prin Ban.) pâtcáv, (Transilv.) şíşcav, (prin Olt.) şişcăvít, (prin Transilv.) tântav. GÂNGURÍ vb. 1. (prin Munt.) a şopeltivi, (prin Olt.) a ştiorlâcăi. (Un copil mic care ~.J 2. a ugui. (Turturelele™.) GÂNGURÍRE s. I. gângurit. (~ copllloi mtet.) 2. gângurit, uguire, uguit. í~ porumbelului.) GÂNGURÍT s. 1. gângurírc. (~ copiilor mici.) 2. gingurire, uguire, uguit. (~ porumbeilor.) GÂNJs. (TEHN.) (reg.) gújbă, petéucă, (prin Munt.) sucitúră. (~ la căruia.) ginj s. v. APĂRĂTOARE. CHINGĂ. COARDĂ. COCÂRLĂ. CRIVAC. POTÂNG. RÂNCÂ. gânjéi s. v. PÂRPĂRIŢĂ. GÂNSÁC s. (ORNIT.) gâscan. GÂRB1ŢĂ s. (BOT.; Limodorum abortivum) (reg.) salbă. gârbiţăs. v. CEAFĂ. GREABĂN. GRUMAZ. GÂRBOV adj. 1. ghebos, gheboşat, girbovit, încovoiat. (Om ~ de băirineţe.) 2. adus, aplecat, cocârjat, cocoşat, curbat, gârbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strârnb, strârnbat, sucit. (Cu spatele ~.) GÂRBOVÍ vb. a se cocârja, a se cocoşa, a se gheboşa, a se încovoia, a se îndoi. (S-a ~ de tot din cauza bătrtneţii.)

GÂRBOVlT adj. 1. ghebos, gheboşat, gârbov, încovoiat. (Om ~ de bătrlnele.) 2. adus, aplecat, cocârjat, cocoşat, curbat, gârbov, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strinib, strârnbat, sucit. (Cu spatele ~ de pouară.) GÂRLĂ s. (GEOGR.) (Transilv. şi Mold.) ponor. gârlíci s. v. LIMBĂ. gârloáfă s. v. COCÂRLĂ. SCHIMBĂTOARE. gârnişór s. v. PORUMB. GÂSCÁN s. (ORNIT.) gânsac. gî'scă s. v. BOŢ. BROASCĂ. BULZ. CO-COLOS. MUTELCĂ. PIULIŢĂ. ŞURUBELNIŢĂ. GÂTs. 1. (ANAT.) grumaz, (pop.) junghetúră, (reg. şi fam.) guşă, (reg.) gâtlán. 2. duşcă, gură, înghiţitură, sorbitură, (Transilv.) scópot. (Trage un ~ de vin.) 3. (reg.) bucea, burlúî. (~ ta pllnie.) git s. v. MĂSEA. GÂTÁR s. (reg.) grebănár, hainút, spătar. (~ la ham.) flâtită s. v. BEREGATĂ. GÂTLEJ. LA-RINGE. gâtlán s. v. BÂTLAN. GÂT. GRUMAZ. STÂRC CENUŞIU. GÂTLÉJ s. (ANAT.) beregată, (pop.) înghi-ţitoáre, (reg. şi fam.) guşă, (reg.) gítiţă, guşter, (înv.) grumaz. (Lichidul i-a alunecat pe ~.) gâtléj s. v. LARINGE. GÍTUÍ vb. 1. a strangula, a sugruma, (rar) a jugula, (înv. şi reg.) a îneca, a suguşa, (reg.) a îmberegăţi, a înnăduşi, a năduşi, a stru-guşa, a zgăira, (prin Olt.) a beregătui. (Ttlha-rul l-a ~.) 2. a se îngusta, a se strimta, a se sugruma, (rar) a se subţia, (înv. şi reg.) a se strâmtora. (În acel loc valea se ~.) GÂTUÍRE s. 1. strangulare, sugrumare, (rar) jugulare, stranguláţie, (înv.) sugrumă-túră. (~ unei persoane.) 2. gituitură, sugru-mătură. (~ unui flacon.) GÂTUÍT adj. 1. strangulat, sugrumat, (înv.) suguşát. (Persoană ~.) 2. înăbuşit, înecat, sugrumat. (Cu glasul ~ de emoţie, spuse...) GÂTUITÚRĂ s. 1. sugrumătură. (~ unei persoane.) 2. gâtuire, sugrumătură. (~ anut flacon.) gâţă s. v. COADĂ. COSIŢĂ. gâza-bóuiui s. v. BĂLIGAR. gâza-cálului s. v. MUSCA-CALULUI. * GIZÁ s. (ENTOM.) gânganie, hexapod, insectă, (pop.) goangă, muscă, (reg.) borză, (Transilv.) pépe. gâzâ s. v. MUSCĂ. gâzoábă s. v. GÂNDAC-DE-BUCĂTĂP1E. GÂNDAC-DE-CASĂ. GÂNDAC-NEGRU LI-BARCĂ. ŞVAB. glacial adj. v. DISTANT. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. REZERVAT. GLACIAR s., adj. (GEOL.) 1. s. pleistwcen, (ieşit din uz) dilúviu. 2. adj. plcistoce... {ieşit din uz) diluvián. (Epoca ~.) GLADIATOR s. (înv.) bóinic. (Un ~ .iupio-ín arenă.) GLADIÓLĂs. (BOT.; Gladiolus gartdavtiisis) (pop.) săbiuţă, (reg.) săbioáră, (prin Transilv.) crinróşu. GLÁDIŞ s. (BOT.; Acer tataricum) gUdici, (reg.) verigár. gladíş s. v. PĂRUL-CIUTEI. SALBĂ-MOALE. VERIGAR. GLAF s. (CONSTR.) pervaz, (pop.) prieitíci, (reg.) parapéi. (prin Ban. şi Transilv.) tablă. glagóre s. v. JUDECATĂ. MINTE, RAŢIUNE. glájă s. v. STICLĂ. GLANDĂ s. (ANAT.) glandă corticesapra-renală = cortex suprarenal ; glandă genitală = gonadă ; glandă pancreatică = pancreas, (înv.) gilca folcúţului; glandă pinettlú — epiâíză; glandă prostalică = prostată, (înv. şilca-sămfnţii ; glandă sebacee = (pop.) glandă gră-soásă ; glandă suprarenală = capsulă suprarenală. glandă grăsoásă s. v. GLANDĂ SEBACEE. GLANDÚLĂ s. (ANAT.) (pop.) ghíntíură.

GLANDULÓS adj. (ANAT.) (pop.) gbin-durós. GLAS s. 1. cuvânt. grai, gură, voce, (livr.) verb, (pop.) limbă, (reg.) boáce, (înv. i rost. (Încă nu i-am auzit ~.) 2. timbru, tor., voce, (pop.) viers. (Avea un ~ grav, placa, ele.) 3. ciripit, piruit, (reg.) piruiálă, piruitúră, (prin Olt.) ştiorlâcăiálă. (~ de păsărele.) 4. (BIS.) canon, cintare. (Corul clntă un ~.) glas s. v. CUVÂNT. ŞTIRE. TERMEN. VESTE. VORBĂ. GLASÁT adj. (înv.) zăhărít. (Fructe ~.> glásniră s. v. VOCALĂ. GLASTRĂ s. ghiveci, (pop.) oală, (reg.) sacsíe, (Transilv.( răvár. (O ~ eu flori, i glávă s. v. CAP. CAPITOL. CÂPĂŢÍNĂ. CRANIU. CUTIE CRANIANĂ. HÂRCĂ. SCĂFÂRLIE. TIGVĂ. ŢEASTĂ. GLAZURA vb. a emaila, a smâlţni. (A ~ un vas de ceramică.) GLAZURÁRE s. emailare, smălţuire, stnăl-ţuit, (înv.) smălţuitúră. (~ vaselor de ceramică.) GLAZURAT adj. emailat, smălţuit, (rar) smălţat. (Vas de ceramică ~.) GLAZURĂ s. 1. email, smalţ, (reg.) călái, maz, mázlu, mortasâncă, smânţuiálă. (Vase de ceramică cu ~.) 2. cuvertură. (~ pentru obiecle de faianlă.) GLĂDÍCI s. (BOT.; Acer tataricum) gladiş, (reg.) verigár. GLĂDÍŢĂ s. (BOT.; Gledilschia triacanthos) plătică, (reg.) roscovár, salcím, roşcov-sălbátic. fllăiér s.'v. GEAMGIU. STICLAR. ((lăjcríe s. v. STICLĂRIE. qlăiíţă s. v. STICLUŢĂ. glăjúţă s. v. STICLUŢĂ, glăméie s. v. MĂGURĂ. MOVILĂ. GLĂSCIOR s. glăsuţ. (Un ~ de copil.) glăsí vb. v. BOCI. CĂINA. QÂNTA. EXECUTA. INTONA. INTERPRETA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÂNG1Î. ROSTI. SPUNE. TÂNGUI. VĂICĂRI. VÁITA. VORBI. ZICE. glăsuí vb. v. BOCI. CĂINA. CÍNTA. EXECUTA. INTONA. INTERPRETA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÂNGE. ROSTI. SPUNE. TÂNGUI. VĂICĂRI. VĂITA. VORBI. ZICE. glăsuire s. v. TEXT. GLĂSUŢ S. glăscior. (I-am auzit ~.) «lăvătâiiă s. v. CĂPĂTÂNĂ. CRANIU. CUTIE CRANIANĂ. IIÂRCĂ. SCĂFÂRLIE. TIGVĂ. ŢEASTĂ. GLĂVOÁCĂ s. (IHT.) 1. (Gobius kesslerí) (reg.) mitroácă, mitrocár, guvidie-de-báltă. 2. (Gobius fluDiatilis) (reg.) guvidie-de-vád, porcuşor-de-vád. GLEZNĂ s. (AATAT.) (pop.) oul-piciórului. GLICÓL s. (CHIM.) etilenglicol. GLÂCOZÍDĂ s. (BIOL.) heterozidă. GLIE s. (Mold.) brazdă. (O ~ de pămlnt.) GLÍE s. (ANAT.) nevrogjie. glie s. v. CÍMP. OGOR. PATRIE. PĂ-MÂNT. ŢARĂ. ŢARINĂ. gligan s. v. MISTREŢ. PORC MISTREŢ. PORC SĂLBATIC. GLISA vb. (TEHN.) a culisa. (Ouşăcare~.) GLISARE s. (TEHN.) culisare. (~ unei uşi.) GLOABĂ s. 1. (ZOOL.) mirţoagă, (pop.) dirloágă, mărţínă, (reg.) bijoágă, drâglă, ghip-cán, méliţă, mânzóc, şárlă. talaníţă. toroápă, (Transilv.) dabilă. (Mold.) dirdálă, jărpán, (prin Munt.) meleájă, (prin Transilv.) melegár, (prin Ban.) mirţogáriu, (prin Transilv. şi Munt.) pârţotín, (prin Transilv.) ronghi, (prin vestul Transilv.) scârtoágă, (fam.) rablă. (Căruţa era trasă de o ~.) 2. (reg.) ispáşă, tălpăşág. (~ era amenda plătită pentru paguba făcută de vitele intrate In semănături străine.) 3. herâie, za-vescă. (~ era taxa plătită pentru a împiedica redeschiderea unui proces.) gloabă s. v. AMENDĂ. PENALITATE. PENALIZARE. «loánţă s. v. BULBUC. GLOATĂ s., adv. 1. s. bandă, buluc, ceată, cârri, droaie, grămadă, grup, mulţime, pilc, stol, (pop.) crílă, liotă, (reg.) ca nara, ciúrriă, mişină, (Olt. şi Transilv.) ciopor, (Olt. şi Ban.) clápie, (înv.) cin, tacâm. (O ~ de copii.) 2. adv. buluc, droaie, grămadă, valvârtej. (S-au repezit ~ spre el.) 3. s. (mai ales în limbajul claselor exploatatoare) mulţime, norod, plebe, popor, prostime, vulg, (înv. şi reg.) poporímc, (înv.) calabalfc. 4. s. (depr.) adunătura, slrin-sură, şleahtă, (Ban.) zbor. (A'u e decit o ~ de-neisprăviţi.) 5. s. (MIL.) (înv.) hólotă, tabără. (Pedeslrimea rurală se numea în trecui si ~.) gloată s. v. COLECTIVITATE. MASĂ. MULŢIME. GLOB s. 1. sferă, (rar) rotoghílă. (Un ~ de metal.) 2. (rar) băşică. (~ colorai care se pune prin grădini.) 3. cilindru, sticlă, (reg.) burjui, ţilíndru. (~ de lampă.) 4. (ANAT.) bulb, (reg.) bulbuc, gogoaşă, scovârlíc. (~ al ochilor.) 5. (GEOGR., ASTRON.) sferă. (~ pâmlntesc.) 6. lume, pământ, (rar) mapamond. (A făcut înconjurul ~.)

GLOBAL adj. total. (Rezultat ~.) globi vb. v. AMENDA. JEFUI. PENALIZA PRĂDA. globírc s. v. AMENDĂ. PENALITATE. PENALIZARE. GLOBULAR adj. sferic, sferiform, (livr.) orbiculár, (înv.) sfericésc, (impr.) rotund. (De formă ~.) GLOBULĂ s. (ANAT.) globulă albă -= leu-cocită ; globulă roşie = eritrocit, hematie. GLOBULÉŢ s. globuşor. GLOBUSÓR s. globuleţ. glod s. v. MÂL. MOCIRLĂ. NĂMOL. NOROI. GLODĂRÁIE s. glodărie. (înv.) glódiştc. (Pe drum era ~.) GLODĂRÍE s. glodăraic, (înv.) glódiştc. (Un drum plin de ~.) GLODÍ vb. a bate, a freca, a roade. (Mă ~ pantofii.) glódişte s. v. GLODĂRÁIE. GLODĂRIE. glodós adj. v. MÂLOS. MLĂŞTINOS. MOCIRLOS. NĂMOLOS. NOROIOS. GLODURÓS adj. bolovănos, pietros, (rar) bolovănít, bulgărós, (reg.) stolohănós, (prin Transilv. şi Ban.) bordós, (Ban.) buşós. (Pământ, teren ~.) glodurós adj. v. MÂLOS. MLĂŞTINOS. MOCIRLOS. NĂMOLOS. NOROIOS. glogozeálă s. v. AFLUENŢĂ. AFLUX. AGLOMERAŢIE. GRĂMĂDEALĂ. ÎMBULZEALĂ. ÎNGHESUIALĂ. ÎNGRĂMĂDEALĂ. ÎNVĂLMĂŞEALĂ. GLONŢ s. 1. cartuş, (reg., mai ales în Transilv. şi Ban.) patron, (înv.) fişíc. (A mai tras un ~.) 2. (pop.) plumb, (Transilv. şi Ban.) şiret. (Ciuruit de ~.) GLORIE s. 1. grandoare, măreţie, mărire, slavă, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul de ~.) 2. cinste, cinstire, elogiu, laudă, mărire, omagiu, preamărire, prea-slăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfálă, pohvalénie. (Să aducem ~ eroilor patriei.) 3. (concr.) fală, mândrie. (El este ~ ţării noastre.) 4. celebritate, faimă, prestigiu, renume, reputaţie, (fig.) strălucire. (Si-« clşti-gat o ~ fără precedent.) 5. (concr.) celebritate, (înv.) ilustraţiúne. (A ajuns o ~ a medicinii.) i GLORIFICA vb. 1. a cinsti, a cânta, a elogia, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacânta, a preaânălţa, a prealăuda, a prea-rădica, a ridica, a slavoslovi. (Sa-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvânta, a lăuda, a mări, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a^ferici. (Să ~ ziua de faţă.) "GLORIFICARE s. 1. elogiere, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudáre, preaslăvíe, sărbătorire. (~ a unui erou.) 2. binecuvântare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.) GLORIFICAT adj. binecuvântat, lăudat, mărit, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit. GLORIOS adj. 1. eroic, strălucit, vitejesc, (pop.) voinicesc. (O faptă ~ de arme.) 2. mărit, (înv. şi pop.) slăvit. (~ domn al Moldovei.) 3. falnic, strălucit, (înv.) fălos. (Un viitor ~J GLOSĂ vb. 1. a explica. (A ~ cuvintele dificile dinlr-un text.) 2. a adnota. (A ~ un text clasic.) GLOSAR s. 1. (înv.) scară. (~ la un leit.) 2. lexic, vocabular. (~ regional.) GLOSĂ s. comentariu, explicaţie, notă. (~ la un /;.ri.) glosă s. v. LIMBĂ-DE-MARE. GLUCID s. (BIOL.) za har, hidra t de carbon. GLUCÂNIU s. (CHIM.) beriliu. (~ este un metal.) GLUCOZA s. (CHIM.) zahăr de struguri. GLUMĂ s. 1. ghiduşie, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ştrengărie, (prin Ban.) poşo-váică, (Mold.) prújă, prujitúră, (Mold., Bucov. şi Transilv.) şagă, (prin Ban. şi Transilv.) şálmă, (prin Transilv. şi Olt.) şoádă, (prin Olt. şi Munt.) şoánă, (Transilv., Ban. şi Olt.) şozénie, (Transilv.) şozíe, (Mold.) tămăşág, (pri.i 0!t.) zgoándă, (înv.) cabazlfc, (fam.) pehlivâ-nie. (A face o ~.) 2. anecdotă, spirit, (reg.) polojénie, (fam.) banc. (Să Dă spun o ~ foarte reuşită.) 3. snoavă, (reg.) polojénie, (Munt., Olt. şi Mold.) dáfie, (Mold.) iznoávă, (Mold. şi Bucov.) palótie, (Munt.) trántie (Culegere de ~e.) 4. farsă, festă, ghiduşie, păcăleală, păcăli-tură, poznă, ştrengărie, (pop. şi fam.) renghi, şotie, (reg.) năsărfmbă, păcală, (Ban. şi Transilv.) mişculánţă, (prin Ban. şi Transilv.) şálmă, (prin Transilv.) şăncălăníe, (prin Transilv. şi Munt.) şăncălíe, (înv.) bosmá. (Lasă-te de —>el) GLUMEŢ adj. hazliu, poznaş, vesel, (pop. şi fam.) ghiduş, hî'tru, mehenghi, mucalit, ştren-ş gár, şugubăţ, (înv. şi reg.) şăgáci, (reg., mai ales în Mold.) şăgalnic, (reg.) poznéţ, snovós, (Mold.) chisnovát, (Olt.) potcáş, (prin Mold.) prujálnic, prujitór, (prin Olt.) snovélnic, (prin Transilv.) şăncăléţ- şăncălós,

şodomán, (prin Transilv. şi Olt.) şodós, (prin Transilv.) şolo-niéţ, (prin Bucov. şi Mold.) şotélnic, (Bucov.) şotiós, (Mold.) tămăşálnic, (prin Olt.) zgon-dós, (înv.) poznátec, poznít, zeflíu. (E un om tare ~ l) GLUMÍ vb. (Mold.) a pruji, (prin Ban. şi Olt.) a şodi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) a şugui, (prin Olt.) a zgondi. (Rid şi ~.) GNOSEOLOGIE s. (FILOZ.) epistemologie, teoria cunoaşterii. goámbă s. v. BORZĂ. GOANĂ s. 1. alergare, alergătură, fugă, (Bucov.) scópcă, (înv.) repezíş, repezitúră. (-4 (inut-o lot lnlr-o ~.) 2. fugă, viteză, zbor. (Mergi la el tn ~ şi adu-l aici.) 3. alergare, alergătură, fugă, umblătură, umblet, (reg.) ştra-páţ, (Ban.) prepurtáre, (prin Transilv.) ştrápă. (După ceasuri de ~.) 4. bătaie, gonire, hăituiala, hăituire, scornire, stârnire, (pop.) zgorníre. (~, vlnatului.) 5. haită. (O ~ organizată la vtnat.) 6. gonire, împreunare, montă, (reg.) montare, sărit. (~ la vite.,» goándă s. v. BORZĂ. goangă s. v. FUGĂU. GÂNGANIE. GÂZĂ. HEXAPOD. INSECTĂ. goangă-dc-márhă s. v. MUSCĂ-COLUM-BACĂ. goangă-pucioásă s. v. PLOSNIŢĂ-DE-CÂMP. GOARNĂ s. (MIL.) trâmbiţă, trompetă, (înv.) trompă, trúbă. goáfă s. v. CARTOF. GODAC s. (ZOOL.) (reg.) godin, godináo. (Porcul ptnă la un an se numeşte ~.) GODÉU s. creţ, cută, fald, pliseu, plia, (reg.) pătură. (~ al unei rochii.) gódiu s. v. GODAC. godinác s. v. GODAC. godină s. v. PĂTLĂGEA. VÂNĂTĂ. goeland s. v. PESCĂRUŞ. GOELÉTĂ s. (MAR.) (rar) şúner. (O ~ «s două catarge.) góghie s. v. BABUSCĂ. OCHEANĂ. gogívb. v. BOLI. PIROTI. TÂNJI. ZĂCEA. gogíre s. v. BOLIRE. ZĂCERE. ZĂCUT. GOGOAŞĂ s. 1. (reg.) cráflă, (Transilv. şl Ban.) croáfenă, (Bucov.) pampúşcă, (Transilv. şi Ban.) páncovă. 2. (ENTOM.) cocon. (~ al viermilor de mătase.) 3. (BOI'.; Phgsalis alke-kengi) păpălău, (reg.) băşică, băşicúţă, beşícuri (pi.), boboreá, bubuclíe, curcubeţícă, dalác, papéle (pi.), puf, pufai, pufuléte, buruiană-de-ábubă, cireaşa-evréului, cireaşă-jidovească, fa-sui-sălbátec, iarba-búbei. 4. (BOT'./ Globaria gigantea) (reg.) puf, pufăi, băşina-cáluiui. 5. (BOT.; Lycoperdon bovisla) (reg.) puf, pufai, pufuléte, băşica-pórcului, beşina-lúpului, be-şina-pórcului, beşina-vúlpii, beşul-pórcului, ră-suflătoareapământului. 6. gogoaşă de rístic -= gală, gogoaşă de stejar, (rar) galeşă, (reg.) moţochínă, gogoaşă de cerneală; gogoaşă d« stejar = gală, gogoaşă de ristic, (rar) galeşă, (reg.) moţochínă, gogoaşă de cerneală. gogoaşă s. v. BULB. CARTOF. CRISALIDĂ. GLOB. INVENŢIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCI-TURĂ. NEADEVĂR. NIMFĂ. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. PUPĂ. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ. gogoaşă de cerneală s. v. GALĂ. GOGOAŞĂ DE RISTIC. GOGOAŞĂ DE STEJAR. gogoman adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. GOGOMĂNÍE s. nătângie, neghiobie, nero-lie, nesocotinţă, prostie, stupiditate, (rar) neto-ţfe, (înv. şi reg.) nătărăíe. (A dovedit o mare ~.) GOGONAT adj. (reg.) bobonát, dodoléţ. (De formă ~.) gogoriţă s. v. BAUBAU. GOL adj., s. 1. adj. despuiat, dezbrăcat, dezgolit, neimbrăcat, nud, (reg.) pieligós, (Tran-«ilv. şi Mold.) târşít. (Om ~.) 2. adj. golaş, pleşuv, (rar) pleş. (Un vlrf muntos ~.) 3. adj. deşert, vid, (înv. şi pop.) sec, secat, (înv.) pustiu. (Un vas ~.) 4. adj. golit, secat, secătuit, (astăzi rar) sleit. (O vistierie ~.) 5. adj. găunos, sec. (Nuci ~.) 6. adj. deşert, nelocuit, aepopulat, pustiu, (înv.) pustiiciós. (O aşezare ~.) 7. adj. deşert, necultivat, pustiu, sălbatic, vid, (înv. şi reg.) săcrét, (înv.) pustiiciós, pustiit. (Loc, ţinut ~.) 8. s. vid. (Se face un mare ~ In jurul său.) 9. adj. neâncărcat, (reg.) sec. (Avea arma ~.) 10. adj. necirculat, neumblat, pustiu. (Drumuri ~.) 11. adj. liber, neocupat, (înv. şi pop.) slobod. (În sală a rămas un scaun ~.) 12. adj. alb, nescris. (Rlnd ~ pe o foaie scrisă.) 13. s. lacună, lipsă. (Completează ~ urile.) 14. adj. simplu, (înv. şi reg.) eec. (A mlncat pline ~.) GOLAN s. derbedeu, haimana, vagabond, í.pop. şi fam.) teleleu, (reg.) hârbár, hârbá-reţ, uliţár, (Mold.) dulandragíu, (prin Olt.) jarcaléte, (Mold.) lainic, (prin Munt.) teácăr, (Mold. şi Transilv.) uli(árnic, (Transilv. şi Ban.) vandralău, vandráş, vandróc, vandrocáş, (prin Transilv.) verbuncâş, (înv.) ştrengar, zampara-gíu, (înv., în Transilv.) buduşlău, (fam.) bate-póduri. __ (E un ~ fără pereche !) GOLAŞ adj. 1. (Transilv. şi Ban.) peleás. (Pasăre ~.) 2. gol, pleşuv, (rar) pleş. (Un vlrf muntos ~.) GOLĂNÍE s. (înv.) strengăríe.

yolătáte s. v. GOLICIUNE. NUDITATE. GOLDAN s. (BOT.; Prunus insiiilia) ren-glot, (reg.) culcudúş, prun gogonéţ, (Transilv.) crichín. GOLDANĂ s. (BOT.) renglotă, (rar) mira-bélă, (prin Transilv.) crichínă. GOLF s. (GEOGR.) (înv.) cotitură, sin, sin. (~ de mare.) GOLFULÉŢ s. (GEOGR.) (înv.) sânişór. GOLÍ vb. 1. a descărca, a deşerta, (rar) a vida, (pop.) a zvânta, (înv. şi reg.) a scurge, (prin vestul Munt.) a sicni. (A ~ roaba.) 2. a elibera, a evacua, a libera. (A ~ o locuinţă.) 8. a seca, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.) goli vb. v. DESPUIA. DEZBRĂCA. DEZGOLI. JEFUI. PRĂDA. GOLICIUNE s. nuditate, (pop.) golătáte. ffoliciunea-fetii-pădúrii s. v. BARBA-PO-PII. gólie s. v. COCOR. GOLÍRE s. 1. descărcare, descărcat, deşertare, deşertat, golit. (~ unei roabe.) 2. elibe--nre, evacuare, liberare. (~ unei locuinţe.) golire s. v. DESPUIERE. DEZBRĂCARE. DEZGOLIRE. GOLÍT adj. gol, secat, secătuit, (astăzi rar) sleit. (O vistierie ~.) GOLÍT s. descărcare, descărcat, deşert're, deşertat, golire. (~ unei roabe.) golâmb s. v. PORUMBEL. golâmbár s. v. PATUL. PORUMBAR. PORUMBAR IE. golâmbíţă s. v. PORUMBIŢĂ. GOLOGAN s. ban, franc, para, (înv. şi pup.) sorocovăţ, (pop. şi fam.) pitác, sfanţ, (reg. şi fam.) piţúlă, (astă?i fam.) arginţi (pi.), (fatu.) capital, (arg.) lovele (pi.), inángări (pi.), mă- Iei (pi.), material. (A rămas fără ~ i.) GOLOMĂŢ s. (BOT.; Dactijlis glomercta) (reg.) noduroasă. golomóz s. v. BOŢ. BULZ. COCOLOS. MOLOZ. golomozí vb. v. BOŢI. MOTOTOLI. SIFONA. GONACI s. bătăiaş, gonaş, minţilor, hui-taş, (reg.) ciocănáş, hăitár, (prin Mold.) botáş. (~ la o vlnătoare.) gonaci s. v. FUGĂU. GONÁDĂ s. (ANAT.) glandă genitală. GONÁŞ s. bătăiaş, gonaci, hăitaş, minator, (reg.) ciocănáş, hăitár. (prin Moíd.) botáş. (~ la o vlnătoare.) gongăláu s. v. CĂRĂBUŞ. gongoní vb. v. GRUNGUNI. GUBLUI. GONGORÍSM s. (LIT.) culteranism, cultism. (~ a apărut In Spania.) GONÍ vb. 1. a alerga, a fugi, (înv. şi rea..) a cure, (reg.) a (se) încura, (Bucov.) a scopci. (Calul ~.) 2. a alerga, a fugări. (Îl ->. prin toată curtea.) 3. a hăitui, a scorni, a st uni, (pop.) a zgorni. (~ vlnalul din btrloy.) i. a alunga, a izgoni, a respinge, (înv.) a impí. re. 'îl ~ pe inamic.) 5. a alunga, a exila, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, a surghiuni, Uivr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din fără.) 8. a alunga, a depărta, a izgoni, a îndepărta, vrar) a prigoni a răzmeri, a surghiuni, (înv. şi pop.) a oropsi, (pop.) a zgorni, (înv. şi rt g.) a intiri, a mina, a tăia, (reg.) a ţintiri, a zgoni, (Transilv. şi Ban.) a dudui, a gorgoui, (Transilv.) a păfuga, (prin Transilv.' a poteri, (prin Olt. şi Ban.) a sprânji, (Transilv. si Maram.) a ţipa, (Ban. şi Transilv.) a zogorni, (înv.) a lepăda, a răşchira, (fam.) a mătrăşi, (fam. fig.) a mătura. (L-a ~ de la casa lui.) 7. a (se) împerechea, a (se) împreuna, a ise) încrucişa, (pop.) a (se) căţeii, a (se. însuţi, (reg.) a (se) pui. (A ~ vitele cornute mari.) GONÍRE s. 1. bătaie, goană, hăituiala, hăituire, scornire, stârnire, (pop.) zgorníre. (~ finalului din btrlog.) 2. alungare, izgonire. ; ~ cuiva de acasă.) 3. alungare, exilare, izgonire, ostracizare, proscriere, surghiunire, (livr.) relegare, relegáţie. (~ cuiva din patria sa.) 4. goană, împreunare, montă, (reg.) montare, sărit. í~ la vitele cornute.) GONÍT adj., s. 1. adj. alungat, izgonit, (astăzi rar) surghiunit, (înv. şi pop.) orop-íl. 2. adj., s. alungat, exilat, izgonit, pribeag, proscris, surghiunit, (livr.) relegat, (înv.) surghiun. gonitoáre s. v. SCÂNTEIOARĂ. SCÂN-TEIUŢĂ.

goniíór s. v. TAUR. goniţár s. v. FUGĂU. GONORÉE s. (MED.) blenoragie, (pop.) sculamént, (reg.) frântúră, scurgere, scur-soáre, (înv.) scursură. gordúnă s. v. CONTRABAS. gorgoní vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. GÓRNIC s. (ENTOM.; Cerambyx cerdo) croitor. górnic s. v. PĂDURAR. PÂNDAR. GORNIST s. (MIL.) trimbiţaş, trompet, trompetist, (rar) trâmbiţár, (înv.) trâmbáci, trâmbicér, trompetáş, trubáci. GORUN s. (BOT.; Quercus peiraea) (pop.) slădún, tufán, (Olt. şi Ban.) cerói. goriín s. v. MOŞMON. góspod adj. v. DOMNESC. VOIEVODAL. GOSPODAR s. (înv.) căsâr, căsâş. (În curte ne-a intlmpinat ~.) gospodar s. v. BĂRBAT. CÂRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. SOT. STĂPÂNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD. GOSPODĂRESC adj. casnic, domestic, familial. (Treburi ~.) GOSPODĂRI vb. a administra, a cârmui, a conduce, (înv. şi pop.) a oblădui, a priveghea, a supraveghea, (înv.) a ispravnici, a ocârmui. (A ~ treburile publice.) GOSPODĂRIE s. 1. (înv. şi reg.) naméstie. (Are o ~ frumoasă.) 2. menaj. (Îşi face singură ~.) gospodărie s. v. CASĂ. CĂSĂTORIE. CĂSNICIE. MENAJ. GOSPODĂRIRE s. administrare, administraţie, cârmuire, conducere, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisíre, isprăvnicíe, ocirmuíre. (~ treburilor publice.) gospodín s. v. CÂRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÂNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD. GOSPODINĂ s. casnică, (rar) menajeră. ffost s. v. INVITAT. MUSAFIR. OASPETE. gotcán s. v. COCOŞ-DE-MUNTE. COCOŞ-SĂLBATIC. gótcă s. v. CHICIURĂ. PROMOROACĂ. gotca ró.şie s. v. GĂINUŞĂ. IERUNCĂ. gotoví vb. v. PREGĂTI. PREPARA. góvic s. v. MIREASĂ. goz s. v. GUNOI. IMPURITATE. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. GRABĂ s. 1. iuţeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor, (rar) grăbire, (înv. şi pop.) repejúne. (A făcut ceva In m.ire ~.) 2. urgenţă, zor, (Transilv.) sorgoşeálă, (înv.) sirguială. (E mare ~ să...) 3. precipitare, precipitaţie, pripă, pripeală, pripire, zor. (Ce e ~ asia?) GRABNIC adj., adv. 1. adj. grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit, (înv. şi pop.) silit, silnic, (înv.) pripitór. (Un niers ~.) 2. adv. iute, rapid, repede, tare. (Alerga etnd mai ~, cind mai Incel.) 3. adv. imediat, iute, îndată, rapid, repede, urgent, (prin Transilv.) pripeşte. (Vino ~ să vezi.) 4. adv. curind, devreme, fuga, imediat, iute, îndată, neântirziat, numaidecit, rapid, repede, (rar) tudíla, (pop.) degrabă, momentan, (înv. şi reg.) nepristán, numai, (reg.) mintenaş, mín-teni, (înv.) peşin, techer-mécher. (Sa te întorci ~ !) 5. adj., adv. imediat, neântârJat, operativ, prompt, rapid. (O intervenţie ~; a intervenit ~J 6. adj. presant, urgent, (Transilv.) sórgoş. (Treburi ~ îl cheamă In provincie.) GRAD s. 1. (prin Transilv.) stric. (~ alcoolic.) 2. nivel, stadiu, treaptă. (~ de dezvoltare.) 3. funcţie, rang, (înv.) ridicare. (Are ~ de director.) 4. poziţie, rang, situaţie treaptă, (înv.) stépenă. (~ cel mai înalt ín ierarhia socială.) GRADĂ vb. a doza, a nuanţa, (xl-şi ~ efectele.) GRADARE S. dozaj, dozare, nuanţare. (~ efectelor.) GRADAT adj., adv. 1. adj., adv. progresiv, treptat, (înv.) scăríş. (Dezvoltare ~; se dezvoltă ~.) 2. adj. succesiv, treptat. (O înşiruire ~.)

GRADAT adj., s. (MIL.) galonat. GRADAŢIE s. diviziune. (~ la un termometru. ) GRAFIC s. diagramă. (~ al unui fenomen.) GRAFÍE s. scriere, scris, (rar) scriitură. (1-a recunoscut ~ . ) grafífic adj. v. GRAVITAŢIONAL. GRAFIT s. (MIN.) plombagină. GRAI s. I. cuvânt, glas, gură, voce. (livr.) verb, (pop.) limbă, (reg.) boácc, (înv.) rost. (iVu i-am auzit încă ~.) 2. limbaj. (Omul e înzestrat cu ~.) 3. (LINGV.) (livr.) idiom, (impr.) dialect. (Un ~ regional.) grai s. v. CUV INT. TERMEN. VORBĂ. GRAJD s. (înv. şi reg.) sălaş, staul, (reg., mai ales în Transiív.) poiată, (Transilv.) cobăl-teáţă, (Mold. şi prin Transilv.) pătúl, (prin Mold.) serai, (B ui.) stal, (prin Transilv., Maram. şi Mold.) ştalău, (Ban.) ştalóg. (Vitele se adăpostesc In ~.) GRAM s. (pop.) dram. (A'u are nici un ~ de sare.) GRAMOFON s. patefon. GRANÁT s. (BOT.; Chrysanthemum par-thenium) spilcuţă, (reg.) bumbişór, firicícă, matrice, matricea, matriţă, muşeţel, năsturei (pi.), părăluţe (pi.), pirétru, român, românită, smirnă, spiculéţe (pi.), tarhón, vetriceá, creas-ta-cocóşului, iarbă-amáră, iarbă-creáţă, iar-bă-máre, laba-gâştii, ochiul-bónlui, poala Sfintci-Măríi. granátă s. v. RODIE. GRANAT DE BOÉMIA s. (MIN.) pirop. GRANDILOCVENT adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convenţional, declamator, emfatic, fals, făcut, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflat. (Ton, stil, limbaj ~.) GRANDILOCVENŢĂ s. afectare, artificialitate, căutare, emfază, manierism, patos, preţiozitate, retorism. (Un stil plin de ~.) GRANDIOS adj. 1. impozant, impunător, maiestos, măreţ, monumental, splendid, superb, (rar fig.) trufaş. (Un palat ~.) 2. bogat, fastuos, luxos, mare, pompos, somptuos, splendid, strălucit, strălucitor, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai ~; o solemnitate ~.) 3. impunător, maiestos, măreţ, (rar) august. (Imagine ~.) 4. măreţ, splendid, strălucitor, (înv.) vederós. (Un spectacol ~.) 5. falnic, impozant, impresionant, impunător, maiestos, măreţ, semeţ, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mândru, (înv. şi reg.) fălos, (fig.) trufaş. (Vir-furile ~ ale munţilor.) 6. maiestos, măreţ, solemn, (înv.) solemnei. (O noapte ~.) GRANDOARE s. 1. măreţie, monumentalitate, splendoare. (~ unui palat.) 2. maiestate, măreţie, semeţie. (~ piscurilor albe de zăpadă.) 3. măreţie, solemnitate. (Un peisaj plin de ~.) 4. glorie, măreţie, mărire, slavă, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul plin de ~.) GRANDOMAN adj. fudul, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, semeţ, trufaş, ţanţoş, vanitos, (livr.) prezumţios, suficient, (înv. şi pop.) măreţ, (pop. şi fam.) ţifnós, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. şi reg.) pâşín, (prin Ban.) mărós, nărtós, (înv.) fumurós, preaânălţát, zadarnic, (fig.) băţos, înţepat, scrobit. GRANDOMANÍE s. megalomanie. GRANGUR s. (ORNIT.; Oriolus oriolus) (reg.) domnişor, pişcănfloáre, zamfiră, mierlă-gálbenă, (Olt.) cinflór. GRANIŢĂ s. 1. frontieră, hotar, limită teritorială, (înv. şi pop.) margine, (înv.) confínii (pi.), cordon, fruntarie, miezuínă. (~ a unui stat.) 2. hotar, limită, margine, (înv.) termen. (Se păstrează Intre ~ rezonabile.) GRANULÁR adj. granulos, grăunţos, (pop.) zgrăbunţós. (Substanfă ~.) GRANULÍE s. (MED.) 1. tuberculoză miliară. 2. tifobaciloză. GRANULOCÍT s. (ANAT.) polinuclear. GRANULOPLÁSMĂ s. (ANAT.) endoplasmă. GRANULOS adj. 1. granular, grăunţos, (pop.) zgrăbunţós. (Substanfă, materie ~.) 2. grunjos, grunzuros, zgrunţuros, (livr.) ru-gós, (pop.) zgrunţós.zgrunţuít. (O suprafaţă ~.) GRAPĂ s. (AGRIC.) (reg.) boroánă, colţár.

GRAPĂ s. (BOT.) ciorchine, racem. (~esíe un tip de inflorescenţă.) GRAS adj., s. 1. adj. corpolent, gros, obez, planturos, plin, rotofei, rotund, umflat, voluminos, (pop.) trupeş, (reg.) încălát. (O femeie ~.) 2. adj. împlinit, plin, rotunjit, rotund. (Braţe ~.) 3. adj., s. (TIPOGR.) aldin, compact. (Litere ~.) 4. adj. (ANAT.) adipos. (Ţesut ~.) 5. adj. onctuos, uleios, unsuros. (Materie~.) 6. adj. uns, unsuros, (rar) onctuos. (Un obiect ~.) 7. adj. untos. (Lapte ~.) 8. adj. bogat, fecund, fertil, mănos, productiv, roditor, rodnic, (înv.) producător, rodit, rodos, spornic. ( Teren ~ .) gras s. v. GRĂSIME. gráşiţă s. v. A GURI JOARĂ. IARBĂ-GRASĂ. PORTULACĂ. GRATIE s. zăbrea, (pop.) ostréţ, (Transilv.) roştéi. (Fereastră cu ~ii.) gratie s. v. SPETEAZĂ. GRATIFICÁŢIE s. recompensă. (A primit o ~ în bani.) GRATIS adv. degeaba, gratuit, (pop.) geaba. (A da cuiva ~ un lucru.) gratitudine s. v. RECUNOŞTINŢĂ. gratuit adj. v. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. NEFOLOSITOR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. VAN. ZADARNIC. GRATUÍT adv. degeaba, gratis, (pop.) geaba. (A da cuiva ~ un lucru.) gratula vb. v. FELICITA. gratulare s. v. FELICITARE. GRAŢIA vb. (JUR.) (înv.) a pardona. (A ~ un condamnat.) GRAŢIE s., prep. 1. s. drăgălăşenie, farmec, (livr.) şarm. (Are o ~ înnăscută.) 2. s. delicateţe, fineţe, gingăşie, suavitate. (Gesturi pline de ~.) 3. s. (BIS.) dar, favoare, har, (înv.) măiestrie. (~ divină.) 4. s. (BIS.) ajutor, har, îndurare, milă, milostivire, (înv. şi pop.) milostenie, (înv.) milcuíre, milosírdie, míloste, milostivénie, milostivnicíe. (~ divină s-a aplecat asupra lui.) 5. prep. datorită, mulţumită, (înv.) slavă. (~ lui a izbutit.) graţie s. v. FAVOARE. GRAŢIERE. PROTECŢIE. GRAŢIERE s. (JUR.) (înv.) graţie. (Condamnatul a obţinut ~.) GRAŢIOS adj. 1. delicat, fin, gingaş, suav, (Mold. şi Munt.) scarandív, (fig.) dulce. (O fată ~; cu gesturi ~.) 2. elegant, mlădios, mlădiu, suplu, zvelt, (rar) mlădiat. ( Un mers ~.) GRAV adj., adv. 1. adj. greu, malign, periculos, primejdios, serios, (rar) sever, (fam.) urít. (O boală ~ ; o formă ~ a bolii.) 2. adv. greu, rău, serios, tare. (E ~ bolnav.) 3. adj. critic, greu, periculos, primejdios. (Moment ~ al unei crize.) 4. adj. serios. (Are o fizionomie ~.) 5. adj. serios, solemn, (livr.) marţial, (înv.) solemnei. (Ton ~.) 6. adj. adânc, gros, jos, profund, (fig.) cavernos. (O voce ~; un timbru ~.) 1. adj. auster, sever, sobru, (rar) aspru. (O frumuseţe ~ ; linii ~.) GRAVA vb. (rar) a scrijeli. (A ~ metalul.) grava vb. v. FIXA. RÂM INE. GRAVARE s. gravură. (Operaţia de ~.) gravare s. v. FIXARE. GRAVÍDĂ adj. însărcinată, (pop. şi fam.) borţoásă, burduhănoasă, burduhoásă, burtoasă, (pop.) grea, groasă, împovărată, îngreunată, (jnv. şi reg.) tăroásă, (reg.) încărcată, (prin Transilv.) greoaie, (prin Munt. şi Olt.) sărcinátă, (înv.) grecioásă, îngroşată. (Femeie ~.) GRAVIDITATE s. sarcină, (rar) maternitate, (înv. şi reg.) purtare, (reg.) poziţie, stare. (În timpul ~ unei femei.) GRAVITATE s. 1. pericol, periculozitate, primejdie, seriozitate, (rar) severitate. (~ bolii de care suferă.) 2. seriozitate, solemnitate. (~ făcu loc jovialităţii.) 3. austeritate, rigorism, severitate, sobrietate, (rar) asprime. (~ liniilor unei construcţii.) gravitate s. v. ATRACŢIE UNIVERSALĂ. GRAVITAŢIE. GRAVITAŢIE s. (FIZ.) atracţie universală, (impr.) gravitate. (Legea ~.) GRAVITAŢIONAL adj. (rar) grafific. GRAVOR s. (pop.) săpător. (~ în lemn.) GRAVURĂ s. 1. gravare. (Operaţia de ~.) 2. stampă, (înv.) săpătură. (O ~ in lemn.) GRĂBÍ vb. I. a (se) iuţi, a (se) zori, (livr.) a (se) alerta, (înv. şi pop.) a (se) pripi, a (se) sili, (înv. şi reg.) a (se) păzi, a spori, a (se) steji, (reg.) a (se) purta, (înv.) a (se) curânda, a (se) sârgui, a (se) sprinteni. (Se ~ să ajungă la timp.) 2. a (se) precipita, a (se) zori. (A'u e nevoie să vă ~.) 3. a zori, (fig.) a presa. (Timpul ne ~.) 4. a se zori, (grecism înv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) 5. a accelera, a iuţi, a urgenta, a zori, (astăzi rar) a pripi. (A ~ încheierea unei operaţii.) 6. a devansa. (A ~ muncile agricole.) 7. a se pripi. (Te rog să nu te ~ în luarea deciziei.) GRĂBÍRE s. 1. accelerare, iuţire, urgentare, zorire. (~ expedierii unei mărfi.) 2. devansare. (~

muncilor agricole.) grăbire s. v. GRABĂ. IUŢEALĂ. RAPIDITATE. REPEZEALĂ. REPEZICIUNE. VITEZĂ. ZOR. GRĂBIT adj., adv. 1. adj. grabnic, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit, (înv. şi pop.) silit, silnic, (înv.) pripitór. (Un mers ~.) 2. adv. (reg.) zórnic. (Fuge ~ către casă.) 3. adj. accelerat, iuţit, rapid, zorit. (Ritm ~ de deplasare.) 4. adj., adv. des, iute, rapid. (Respiraţie ~ ; respiră ~.) grăbitei s. v. PALANEŢ. GRADELE s. pi. leasă. GRĂDINAR s. florar, horticultor. (Un ~ renumit In creşterea trandafirilor.) GRĂDÂNĂ s. 1. (înv. şi reg.) sad, (reg.) ogradă, (prin Olt. şi Ban.) basceá, (Transilv.) teléchi. (~ de legume.) 2. parc. (~ publică.) 3. grădină zoologică = parc zoologic, (livr.) zóo, zoopárc. GRĂDINĂRÍE s. grădinărit, horticultura. (Se ocupă cu ~.) GRĂDINĂRIT s. grădinărie, horticultura. (Se ocupă cu ~.) GRĂDIŞTE s. (GEOGR.) grind,(.reg.) popínă. (~ în lunca unui riu.) GRĂI vb. a articula, a pronunţa, a rosti, a scoate, a spune, a vorbi, a zice. (prin Mold.) a bleşti. (Ar-a putut ~ un cuvinl.) grăi vb. v. BOTEZA. CHEMA. DENUMI. INTITULA. ÎNŢELEGE. ÎNVOI. NUMI. PORECLI. ROSTI. SPUNE. SUPRANUMI. VORBI. ZICE. GRĂITOR adj. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) îndu-plecătór. (O dovadă ~ ; un exemplu ~.) grăitor s. v. PEŢITOR. grăjnlcioáră s. v. AGURIJOARĂ. PORTU-LACĂ. GRĂMADĂ s., adv. 1. s. maldăr, morman, movilă, purcoi, (rar) strânsúră, (pop.) troian, (reg.) mî'glă, (Mold.) cládă, (Mold. şi Transilv.) gireádă, (pop. fig.) nămol. (O ~ de cartofi, de crengi, de praf.) 2. s. maldăr, teanc, vraf, (reg.) năsádă, (Mold. şi Transilv.) clit, (înv.) smoc. (Pe birou se afla o ~ de dosare.) 3. s. duium, mulţime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie, (înv. şi pop.) mare, poiéde, (înv. şi reg.) întuneric, (reg.) posmól, tălábă, (Transilv. şi Mold.) silă, (înv.) mulţít, putere, (fig.) groază, grozăvenie, grozăvie, (reg. fig.) polog. (O ~ de trupe inamice.) 4. s. bandă, buluc, ceată, cird, droaie, gloată, grup, mulţime, pâlc, stol, (pop.) crílă, liotă, (reg.) canará, ciurdă, míşină, (Olt. şi Transilv.) ciopor, (Olt. şi Ban.) clápie, (înv.) cin, tacî'm. (O ~ de copii.) 5. s. mulţime, (fig.) armată. (O ~ de muncitori.) 6. adv. buluc, droaie, gloată, valvârtej. (Se repezeau ~ la el.) 7. s. mulţime, seamă. (Şi-a rezolvat o ~ de probleme.) 8. s. mulţime, (fig.) car. (I-a adus o ~ de veşti.) 9. s. mulţime, şir, (fam.) cârd. (A trecut o ~ de ani de când nu ne-am văzut.) GRĂMĂDEÁLĂ s. afluenţă, aflux, aglomeraţie, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală, învălmăşeală, (pop.) válmă, (Ban. şi prin Olt., Transilv.) năloágă, (Transilv.) vlog, (înv.) glogozeálă. (Era o ~ de nedescris la magazin.) GRĂMÂDÍ vb. a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tlrşi, (prin Ban. şi Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se muşuroi. (S-au ~ cu toţii In jurul lui.) GRĂMĂTIC s. (IST.) diac, logofăt, pisar, scrib, scriitor, uricar. (~ în cancelariile domneşti din ţările române.) grămătic s. v. CÂNTĂREŢ. DASCĂL. DIAC. PARACLISER. PSALT. ŢÂRCOVNIC. grămăticíe s. v. CANCELARIE. GRĂNICER s. 1. (MIL.) (înv.) cordonáş, strajă, (turcism înv.) ghiumurlúc. (~ la hotare.) 2. (IST.) plăieş. GRÁPÁ vb. (AGRIC.) (pop.) a boroni. (A ~ ogorul.) GRĂPÁRE s. (AGRIC.) grăpat, (rar) gră-pătúră, (pop.) boroníre, boronit, (reg.) târşít. (~ solului cu grapa.) GRĂPÁT s. (AGRIC.) grăpare, (rar) grăpă-túră, (pop.) boroníre, boronit, (reg.) târşít. (~ solului cu grapa.) grăpătúră s. v. GRĂPARE. GRĂPAT. grăpiş adv. v. TÂRÂŞ. GRĂSAN adj. bucălai, bucălat, dolofan, durduliu, grăsuliu, grăsut, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnát, bucălíu, durd, (prin OU.) vâr-láv.

GRĂSÍME s. 1. (înv.) gras. (Carne cu ~.) 2. unsoare. (~ de gătit.) GRĂSULÍU adj. bucălai, bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuţ, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnát, bucălíu, durd, (prin Olt.) vâr-láv. GRĂSÚŢ adj. bucălai, bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnát, bucălíu, durd, (prin Olt.) vârláv. GRĂTAR s. (ELECTRONICĂ) grilă, sită. (~ ta o poliodă.) GRĂUNTE s. boabă, bob, săminţá, (reg.) boámbă, boánă. (Un ~ de grtu.) grăunte s. v. MIŞINĂ. GRĂUNŢÓS adj. granular, granulos, (pop.) zgrăbunţós. (Materie ~.) grea adj. v. GRAVIDĂ. ÎNSĂRCINATĂ. GREÁBĂN s. (ZOOL.) (reg.) gírbiţă, (prin Transilv.) spete (pi.), (Ban. şi Transilv.) spinare, (prin Transilv. şi Bueov.) şa. (~ calului.) greahănul spinării s. v. COLOANĂ VERTEBRAL.-». ŞIRA SPINĂRII. GREACĂs. (înv.)grecie. (Texttradus din~.) GREAŢĂ s. 1. (FIZIOL.) (pop.) plecate (pi.), (înv. şi reg.) slădíci. (A mlncat ceva care i-a produs ~.) 2. aversiune, dezgust, îngreţoşare, oroare, repulsie, scârbă, silă, (livr.) repugnantă, (rar) nesuferíre. (pop. şi fam.) lehamite, (înv.) urít, (pop. fig.) saţ. (Simte o ~ de neânvins pentru . . . ) greaţă s. v. GREU. GREUTATE. ÎNCĂRCĂTURĂ. POVARĂ. SARCINĂ. orcbănár s. v. GÂTAR. GREBLARE s. greblat. (~ unui teren.) GREBLAT s. greblare. (~ pietrişului din grădină.) GREBLĂ s. ( TEHN.) buhai, cirlig, hreapcă, vergea, (reg.) criveá. (~ la coasă.) GREC s., adj. 1. s. (înv. şi reg.) capră, (înv.) parpaléc. 2. adj. grecesc. GRECESC adj. grec. (Civilizaţia ~.) grecie s. v. GREACĂ. greeioásă adj. v. GRAVIDĂ. ÎNSĂRCINATĂ. GRECO-CATÓLIC adj., s. (BIS.) unit, (rar) uniat. GRECO-ORIENTAL adj., s. (BIS.) ortodox, (rar) greco-răsăriteán. greco-răsăriteán adj., s. v. GRECO-ORIEN-TAL. ORTODOX. GREFA vb. (MED.) a transplanta. (A ~ un organ.) GREFARE s. (MED.) grefă, transplant, transplantare. (A efectua ~ unui organ.) GREFAT adj. (MED.) transplantat. (Organ ~.) GREFĂ s. (MED.) 1. grefare, transplant, transplantare. (~ unui organ.) 2. (concr.) grefon, transplant. (~ se grefează pacientului.) GREFÓN s. (MED.) grefă, transplant. (~ se grefează unui pacient.) GREGHETÂN s. (BOT.; Geranium pratense) ciocul-berzei, (Bucov.) săgeţícă, (Mold.) plis-culcucoárei. greghetín s. v. CIOCUL-CUCOAREI. PLIS-CUL-COCORULUI. PLISCUL-CUCOAREI. GREIERÁŞ s. (ENTOM.) greierel, greieruş. GREIER DE CIMP s. (ENTOM.; Gryllus campestris) (reg.) scripcăráş. greier-dc-toámnă s. v. CICOARE. GREIEREL s. (ENTOM.) greieras, greieruş. GREIERUŞ s. (ENTOM.) greieras, greierel. greíme s. v. GREU. GREUTATE. GROS. ÎNCĂRCĂTURĂ. MULŢIME. POVARĂ. SARCINĂ. greoaie adj. v. GRAVIDĂ. ÎNSĂRCINATĂ. GREOI adj. 1. încet, lent, moale, molatic, molâu, (înv.) tirzíu, zăbávnic. (Mişcări ~ ; om ~ în mişcări.) 2. anevoios, dificil, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~ . ) GRESÁ vb. (TEHN.) a lubrifia, a unge. (A ~ piesele unei maşini.) GRESÁJ s. (TEHN.) gresare, lubrifiere, ungere. (~ pieselor unei maşini.) GRESÁRE s. (TEHN.) gresaj, lubrifiere, ungere. (~ pieselor unei maşini.) GRESÁT adj. (TEHN.) uns. (Motor ~.) GRESIE s. (TEHN.) 1. cute, (reg.) arcér, (Ban.) brus. (~ pentru ascuţit coasa.) 2. perinoc, (reg.) baargíc, rnásă, scăuníş.scaunul de dinainte. (~ la căruţă.) GRESÓR s. (TEHN.) ungător. (~ automat.)

greş s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. EROARE. GREŞEALĂ. PĂCAT. VINĂ. VINOVĂŢIE. GREŞEALĂ s. 1. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, păcat, vină, vinovăţie, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. şi reg.) teáhnă, (reg.) greş, (Olt., Munt. şi Mold.) ponós, (înv.) cusur, săbláznă, scandal, siníntă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceálă. (A comis o ~ de mică importanţă.) 2. ispită, păcat. (A căzut în ~.) 3. eroare, incorectitudine, inexactitate. (O ~ de calcul.) greşeală s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENŢĂ. IMPERFECŢIUNE. INSUFICIENŢĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU. GREŞÍ vb. 1. a păcătui, (înv. şi reg.) a scăpata, a (se) sminti, (înv.) a se săblăzni, (înv. fig.) a se luneca. (Am ~ grav faţă de tine.) 2. a se înşela. (A ~ în privinţa lut.) 3. a rătăci, (înv.) a sminti. (A ~ drumul.) 4. a confunda, a încurca. (A ~ uşile.) greşit adj. v. CULPABIL. VINOVAT. GREŞÍT adj., adv. I. adj. rău. (Deprinderi ~.) 2. adv. nepotrivit, rău. (N-ar fi ~ să ... ) 3. adj. eronat, fals, incorect, inexact, neade-vărat, (înv. şi reg.) smintit. (Rezultat ~ al unui calcul; calcul ~.) 4. adj. eronat, fals, inexact, neexact, nefondat, neântemeiat, (înv. fig.) rătăcit. (Ştire, părere ~.( 5. adj. eronat, inexact, (rar fig.) strâmb. (O înţelegere ~ a lucrurilor.) 6. adj. eronat, impropriu, incorect. (Exprimare ~.) 7. adj., adv. defeetuos, incorect, necoreet, prost, rău, (fig.) stricat. (O pronunţare ~; vorbeşte ~ româneşte.) gréşlă s. v. CRIVAC. MARIAŞ. GREŢOS adj. 1. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scârbos, urât, rău-mirositor, (livr.) fetid, mias-mátic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv. şi pop.) scârnav, (înv.) scârbávnic, scârbélnic. (O duhoare ~.) 2. dezgustător, dizgraţios, hidos, oribil, respingător, scârbos, (livr.) imund, (reg.) mî'rşav, (fam. fig.) borft. (~ la înfăţişare.) 3. scârbos, (rar) parşiv. (Om ~ în comportări.) 4. dezgustător, oribil, scârbos, sinistru. (Un rinjet ~.) 5. scârbos, (reg.) silós. (Lucruri ~.) GREU adj., s., adv. 1 adj. (înv. şi reg.) povárnic. (Un obiect foarte~.) 2. s. greutate, încărcătură, povară, sarcină, (livr.) pondere, (pop.) tărhát, (înv. şi reg.) pond, tar, továr, (Mold.) tăbî'rcă, (înv.) greaţă, greíme. (Purta tot ~ul în spate.) 3. adv. mult. (Pachetul atlrnă, clnlăreşte ~.) 4. adj. încărcat, plin. (Un coş ~ de fructe. ) 5. adj. împovărat, încărcat, îngreuiat, îngreunat. (Avea spatele ~ de...) 6. adj. adânc, compact, dens, des, gros. (Ceaţă ~.) 7. adj. indigest. (O mlncare ~.) 8. adj. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scârbos, urât, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmátic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv. şi pop.) scírnav, (înv.) scârbávnic, scârbélnic. (O duhoare ~.) 9. adj. irespirabil, înăbuşitor, încărcat, sufocant, viciat. (O atmosferă ~.) 10, adj. adânc, profund. (Un somn ~.) 11. adj. anevoios, dificil, (pop.) ostenitor, (înv.) osteniciós. (O treabă ~.) 12. s. dificultate, greutate. (A dus tot ~ acţiunii.) 13. adj. anevoios, delicat, dificil, gingaş, (fig.) ingrat. (Are o misiune ~.) 14. s. greutate, impas, încercare, necaz, vicisitudine. (A trecut cu bine ~ul.) 15. adj. dificil, pretenţios. (Un text ~.) 1G. adv. anevoie, dificil. (~ de înţeles.) 17, adj. anevoios, mizerabil, necăjit, prost, rău, (înv. şi pop.) necăjós. (A dus un trai ~.) 18. adj. apăsător, chinuit, rău. (O viaţă ~.) 19. adj. apăsător, copleşitor, covârşi-tor, împovărător, (livr.) oneros. (îndatoriri ~.) 20. adj. aspru, (fig.) câinésc, câinós. (O iarnă, o vreme ~.) 21. adj. agitat, critic, frământat, tulbure, zbuciumat. (Vremuri ~.) 22. adj. grav, malign, periculos, primejdios, serios, (rar) sever, (fam.) urât. (O boală ~ ; o formă ~ a bolii.) 23. adv. grav, rău, serios, tare. (E ~ bolnav.) 24. adj. critic, grav, periculos, primejdios. (Moment ~ al unei crize.) 25. adj. complicat, dificil. (O problemă ~ la matematică.) 26. adj. anevoios, dificil, (fig.) aspru, spinos. (Drumul ~ al cunoaşterii.) 27. adv. abia, anevoie. (~ a scăpat cu fuga.) 28. adv. anevoie, (prin Transilv.) síchiş. (I-a restituit ~ împrumutul.) 29. adj. aspru, brutal, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe ~.) 30. adv. încet, lent. (Noaptea trecea ~.) greu s. v. GROS. MULŢIME. GREUTATE s. 1. greu, [încărcătură, povară, sarcină, (livr.) pondere, (pop.) tărhát, (înv. şi reg.) pond, tar, továr, (Mold.) tăbî'rcă, (înv.) greaţă, greíme. (Poartă In spate toată ~.) 2. apăsare, povară, sarcină. (Mijlocul i se frlnge sub ~ bagajelor.) 3. apăsare, presare, presiune, strânsoare, (rar) strânsúră. (Simţea o uşoară ~.) 4. (SPORT) halteră. 5. (înv. şi reg.) piatră, (Ban. şi Transilv.) plumb. (~ de ctn-tar.) 6. (Munt.) coinác. (~ la flnttnă.) 7. dificultate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, oprelişte, piedică, stavilă, (pop.) opreálă, poticálă, potrivnicíe, (înv. şi reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevo-ínţă, nevoínţă, poprire, stenahoríe, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depăşit o mare ~.) 8. greu, impas, încercare, necaz, vicisitudine. (A trecut cu bine ~.) 9. încercare, necaz, nevoie, suferinţă, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.) 10. dificultate, greu. (A dus toată ~

acţiunii.) 11. dificultate, problemă. (Sint încă multe ~ de rezolvat.) 12. dificultate, neajuns, şicană. (Îi face tot feíulde~.) 13. adversitate, dificultate. (~ile soartei.) 14. dificultate, neajuns, vicisitudine. (~ile vieţii.) 15. efort, osteneală, trudă. (Cu multă ~ a izbutit.) 16. asprime. (~ iernii.) greutate s. v. INFLUENŢĂ. ÎNRÂURIRE. PUTERE. TRECERE. GRI adj. cenuşiu, fumuriu, plumburiu, sur, (rar) prăfuríu, (pop.) sein, şorecíu, (reg.) siv, (Munt.) fúmur, (înv.) plumbíu, sângepíu, (turcism înv.) bozafér. (De culoare ~.) grijanie s. v. CUMINECARE. CUMINECĂTURĂ. EUHARISTIE. ÎMPĂRTĂŞANIE. ÎMPĂRTĂŞIRE. ÎMPĂRTĂŞIT. GRÍJĂ s. 1. frământare, îngrijorare, nelinişte, temere, (livr.) anxietate, impacienţă, (înv. şi pop.) păs, (înv.) îngrijire. (Are o ~ nejustificată.) 2. atenţie, circumspecţie, precauţie, prevedere, prudenţă, băgare de seamă, luare-aminte, (pop.) fereală, pază, priveghere, (înv.) socotinţă, veghere. (Să procedaţi cu multă ~.) 3. atenţie, vigilenţă. (Manifestă multă ~.) 4. atenţie, interes, preocupare, sinchiseală, sin-chisire, sinchisit, (pop.) păsare, (înv., în Ban. şi Transilv.) câştígă. (Fără mei o ~ pentru...) 5. atenţie, meticulozitate, migală, migăleală, minuţiozitate, scrupulozitate, (livr.) minuţie, (pop.) piguleálă, scumpătáte, (reg.) migoro-şeálâ, milcoşeálă. (Un lucru făcut cu multă ~.) 6. ocrotire, protecţie, (fig.) aripă, pavăză, scut. (Se află sub ~ lor.) 7. pază, seamă, (fig.) mină. (I l-a dat în ~.) griji vb. v. CĂUTA. CUMINECA. CURĂŢA. DERETICA. ÎMPĂRTĂŞI. ÎNGRIJI. ÎNGRIJORA. MĂRTURISI. NELINIŞTI. PĂZI-PREGĂTI. PREPARA. SCUTURA. SPOVEDI. STRÂNGE. SUPRAVEGHEA. TEME. VEDEA. grijíre s. v. CUMINECARE. CUMINECĂTURĂ. EUHARISTIE. ÎMPĂRTĂŞANIE. ÎMPĂRTĂŞIRE. ÎMPARTĂ ŞIT. grijitór adj. v. ATENT. CIRCUMSPECT. GRIJULIU. PRECAUT. PREVĂZĂTOR. PRUDENT. VIGILENT. gríjnic adj. v. ATENT. CIRCUMSPECT. GRIJULIU. PRECAUT. PREVĂZĂTOR. PRUDENT. VIGILENT. GRIJULIU adj. atent, circumspect, precaut, prevăzător, prudent, vigilent, (reg.) grijitór, (înv.) gríjnic, priveghetór, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om veşnic ~.) GRILAJ s. parrnaclâc, (înv.) parmac. (Verandă cu ~.) GRÍLĂ s. (ELECTRONICĂ) grătar, sită. (~ la Or poliodă.) GRIMÁ vb. a (se) machia. (A ~ un actor.) GRIMARE s. grimă, machiaj, machiere. (~ unui actor.) GRIMASĂ s. schimonoseală, schimonosire, schimonositură, strâmbătură, (livr.) rictus, (rar) schímă, strâmbet, (pop. şi fam.) scălâmbăiálă, scălâmbăiére, scălâmbăitúră. GRIMÁT adj. machiat. (Ador ~.) GRÍMĂ s. grimare, machiaj, machiere. (~ unui actor.) GRIMÉR s. machior. (~ la un teatru.) GRIND s. (GEOGR.) grădişte, (reg.) popínă. (~ în lunca unui ríu.) GRÍNDÁ s. (CONSTR.) birnă, stâlp, (înv. şi pop.) pocíúmb, (pop.) şarampói, (prin Olt. şi Ban.) bălván, (Transilv.) şaf, (Maram.) şaránţ, (Transilv., Maram. şi Bncov.) şoş, (Maram., Transilv., Ban. şi Olt.) şteamp, (Olt., Ban. şi Transilv.) ştenáp. (O ~ din schelăria unei case.) GRINDÉI s. (TEHN.) 1. talpă, (prin Mold.) pat. (~ la plug.) 2. fus, osie, (reg.) osiác, (prin Munt.) prisnél. (~ la axul roţii de la moara cu apă.) grindéi s. v. CEAFĂ. grindéie s. pi. v. BUTUCI. PLAZURI. TĂLPI. GRINDÉL s. (IHT.; Noemacheilus barbatu-lus) molan, (reg.) brúdă, moină, móiţă, moleác, rnoléte, molâu, molói, morláucă, popéte, ţoáţă, vârlán. GRÍNDINĂ s. (MET.) piatră, (Transilv. şi Bucov.) gheaţă, (înv.) smídă. (A bătui ~.) gringoaşc-puturoásă s. v. MAMORNIC. GRIPA vb. (TEHN.) a se bloca. (Motorul s-u ~.) GRÍPĂ s. (MED.) (astăzi rar) influenţă, (pop.) troáhnă, (înv.) catarói.

GRlPCĂ s. (TEIIN.) răzuş, teslă, (reg.) scoabă, (înv.) strújniţă. (~ pentru timplari, dulgheri.) GRISÁI s. (PICT.) camaieu. GRIV adj. pestriţ, (rar) grivéi. (Cline ~.) GRIVÁN s. (ZOOL.; Cricetus cricetus) hâr-ciog, (reg.) ciuréci, mişun. qriván s. v. GUZGAN. ORBETE. ŞOBOLAN. (jrivéi adj. v. GRIV. PESTRIŢ. grizá vb. v. AMEŢI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA. grizát adj. v. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT. GRIZU s. (reg.) tánăt. (~ este un amestec natural de gaze.) GRÂNÁR s. hambar, patul, (reg.) magazin, (Transilv.) mogtár, (prin Transilv.) susai, (înv.) jítniţă. (In ~ se depozitează cerealele.) grânár s. v. CEREALIST. GRÂNE s. pi. 1. holde (pi.), lanuri (pi.). (~ au crescut mari.) 2. cereale (pi.), (pop.) bucate (pi.), pline, (reg.) grânéţe (pi.), pite (pi.). (Clmpul a produs multe ~.) grânéţe s. pi. v. CEREALE. GRÂNE. GRÂNGOÁŞĂ s. (ENTOM.; Gynmoplewus pilularius) gândac-de-grâne. griul cucului s. v. OCHII-PĂSĂRUICII. GRÂULÉŢ s. (BOT.) grâusor. grâulpotirnícliii s. v. PARACHERNIŢĂ. grâul-prépelitei s. v. CIORMOIAG. CON-DRONIU. grlul-prépeliţelor s. v. SOR-CUFRATE. GRÂU MOALE s. (BOT.; Trilicwn dieoceum) (reg.) tenchi. grlunégru s. v. CIORMOIAG. CONDRO-NÍU. SOR-CU-FRATE. GRÂUŞÓR s. (BOT.) 1. griulcţ. 2. (Banun-culus ficaria) sălăţea, untişor, (reg.) sălăgeá, calce-mícă, salată-de-eâmp, scânteiuţâ-gálbeiiă, (Munt.) scorbutăríţă. griu tare s. v. GHIRCĂ. GROAPĂ s. 1. (Mold. şi Bucov.) bortă, (înv.) foásă. (O ~ adincă in pămlnt.) 2. mormânt. (livr.) sepultură, (italienism înv.) tómbă. groasă adj. v. GRAVIDĂ. ÎNSĂRCINATĂ. GROAZĂ s. încrâncenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, înspăimântare, oroare, spaimă, teroare, (înv. şi pop.) oţărâre, (înv. şi reg.) scírbă, (reg.) înfricáre, pălitúră, (înv.) spăi-mântáre, spăimântătúră, (fig.) cutremur. (Simte o ~ teribilă.) groază s. v. DUIUM. GRĂMADĂ. MULŢIME. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE. GROAZNIC adj. 1. înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimântător, oribil, (înv. şi pop.) spăimântătór, (pop.) spăimos, (înv.) spăimân-tós. (Un lucru ~.) 2. cumplit, cutremurător, fioros, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, oribil, sângeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terífic, (înv. şi pop.) rău. (O crimă ~.) 3. aprig, cumplit, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, nebun, sălbatic, violent. (O ~ pasiune 11 măcina.) 4. atroce, crunt, cumplit, fioros, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimântător, teribil. (O durere abdominală ~.) 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimântător, năprasnic, straşnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.) grobian adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÂRLAN, MÂRLÂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÂRLAN. VULGAR. gróbişte s. v. CIMITIR. gróbnics. v. CAVOU. CRIPTĂ. GIULGIU. LINŢOLIU. GROH interj, guiţ !, (Mold. şi Bucov.) covíţ ! (Porcul face: ~/) GROHA1 vb. a guiţa, (reg.) a groholi, a gurui, (Ban. şi Olt.) a coicăi, (Mold. şi Bucov.) a coviţa, a coviţăi. (Porcul ~.) GROHĂIT s. grohăitură, guiţat, guiţat ură, (reg.) gróhot. (~ porcului.) GROHĂITÚRĂ s. grohăit, guiţat, guiţă-tură, (reg.) gróhot. (~ porcului.) GRÓHOT s, grohotiş (Loc acoperit cu ~.)

«róhot s. v. GROHĂIT. GROHĂITÚRĂ. GUIŢAT. GUIŢĂTURĂ. grohotí vb. v. GROHĂI. GUIŢA. GROHOTIŞ s. grohot. (Loc acoperit cu ~.) gróiză s. v. SÂNGERETE. GROPAR s. 1, (reg.) gropáş, gropnicér, săpător, (Mold. şi Bucov.) cioclu. (~ sapă mormintele.) 2. (ENTOM.; Xecrophorus) necrofor. gropáş s. v. GROPAR. GROPÍŢĂ s. gropuşoară. gropnicér s. v. GROPAR. grópnită s. v. CAVOU. CRIPTĂ. GROPUŞOARĂ s. gropiţă. GROS adj., s. 1. adj. corpolent, gras, obez, planturos, plin, rotofei, rotund, umflat, voluminos, (pop.) trupeş, (reg.) încălát. (0 femeie ~.) 2. adj. mare, voluminos, (Un tom, un dosar ~.) 3. s. (MIL.) mulţime, (înv. şi pop.) mijloc, (înv.) greíme, greu, temei, toi. (~ armatei.) 4. adj. borcănat, umflat, (reg.) borcănós. (Are nasul~.) 5. adj. dens. (Fluid~.) 6. adj. adânc, compact, dens, des, greu. (Ceată ~.) 7. adj. cald, călduros, (I/aine~.) 8. adj. adânc, grav, jos, profund, (fig.) cavernos. (O voce ~ ; un timbru ~.) gros adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. IGNORANT. INCULT. MITOCAN. MIR-LAN. MÂRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NECULTIVAT. NEINSTRUIT. NEÂNVĂTAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. PROST. SIMPLU. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÂRLAN. VULGAR. gros s. v. AREST. BUŞTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT. ÎNCHISOARE. OBADĂ. OCNĂ. PENITENCIAR. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ. GROSCIÓR adj. grosuţ. (Un material mai GROSIME s. circumferinţă. (~ unui trunchi de copac.) grosime s. v. BĂDĂRĂNIE. GROSOLĂNIE. IMPOLITEŢE. INDELICATEŢE. MAHALAGISM. MITOCĂNIE. MÂRLĂNIE. MOJICIE. NECUVIINŢĂ. NEPOLITEŢE. ŢĂRĂNIE. VULGARITATE. GROSOLAN adj., adv., s. 1. adj. butucănos, necioplit, (reg.) butucós. (Un obiect ~.) 2. adj. brut, necioplit, necizelat, nefinisat, nepre-lucrat, (reg.) líşteav. (Material ~.) 3. adj., adv. primitiv, rudimentar. (Grindă cioplită ~.) 4. adj. comun, ordinar. (Plnză ~.) 5. adj., s. bădăran, mitocan, mârlan, mirlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopârlan, vulgar, (pop.) mocan, mocârţán, modârlán, pădureţ, râtán, ţopírcă, (reg.) mocodán, mocofănós, modârlău, modoran, mogâldán, necunoscător, negândít, ncgreblát, (Mold.) ghiorlán, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplít. (Un om ~.) 6. adj. bădă-rănesc, mahalagesc, mitocănesc, mirlănesc, mojic, mojicesc, nepoliticos, ordinar, topesc, ţopârlănesc, vulgar, (rar) mojicós, (fig.) necioplít. (Purtări ~.) 7. adv. bădărăneşte, mahala-geşte, mitocăneşte, mârlăneşte, mojiceşte, ordinar, ţărăneşte, vulgar. (S-a purtat ~.) 8. adj. (livr.) cras. (O ignoranţă ~.) GROSOLĂNIE s. bădărănie, impoliteţe, indelicateţe, mahalagism, mitocănie, mârlănie, mojicie, necuviinţă, nepoliteţe, ţărănie, vulgaritate, (pop.) mocofăníe, mocofănísm, (reg.) modorăníe, (înv.) grosime, rităníe, (rar fig.) necioplíre. (Ai comis o ~.) GROSÚŢadj. groscior. ( Un material mai ~.) GROTĂ s. (GEOGR.) cavernă, peşteră, (reg.) ocnă, scorbură, (înv.) speluncă. (O ~ cu stalactite.) GROTESC adj. buf, burlesc, caraghios, caricatural, parodic, ridicol. (De un comic ~.) GROZĂMĂ s. (BOT.; Genista sagittalis) (reg.) drog. grozámăs. v. DROB. DROBIŢĂ. SALCÂM-GALBEN. grozaină-máre s. v. LEMNUL-BOBULUI. SALCÂM-GALBEN. GROZAV adj., adv. I. adj. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, inspăimântător, macabru, monstruos, oribil, singeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terífic, (înv. şi pop.) rău. (O crimă ~.) 2. adj. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic. înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, inspăimântător, teribil. (O durere abdominală ~.) 3. adj. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăiinintător, năprasnic, straşnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.) 4. adj. straşnic, teribil, zdravăn, (fam.) sfânt, (fig.) sănătos. (I-a tras o bătaie ~.) 5. adv. excepţional, extraordinar, nemaipomenit, sfişietor. (O melodie ~ de tristă.) 6. adj. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neânchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiintâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut,

nesfârşil, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirábil, (înv.) manín, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 7. adj. bun, straşnic, zdravăn. (Un somn ~ l-a refăcut.) 8. adv. deosebit, excepţional, extraordinar, extrem, foarte, teribil. (~ de bun.) grozav adj. v. DIFORM. HIDOS. IIÂD. POCIT. SCHIMONOSIT. SLUT. STRÂMB. URÂT. grozăvenie s. v. DUIUM. GRĂMADĂ. GROZĂVIE. MONSTRUOZITATE. MULŢIMI:. OROARE. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE. GROZĂVI vb. a se făli, a se fuduli, a se infatua, a se împăuna, a se'înfumura, a se în-gâmfa, a se lăuda, a se mândri, a se semeţi, (rar) a se trufi, (înv. şi pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bârzoia, a se făloşi, a se marghioli, a se sfătoşi, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marţafoi. (Transilv. şi Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălţa, a se prea înălţa, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se în|oia, a se umfla, (arg.) a se şucări. (Au te mai ~ atlta!) grozăvi vb. v. DEFORMA. DESFIGURA. POCI. SCHIMONOSI. SLUŢI. STRÂMBA. URÂŢI. GROZĂVÍE s. 1. monstruozitate, oroare, (pop.) grozăvenie, (înv. şi reg.) străşnicie, (înv.) groznicíe. (~ faptei sale.) 2. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. şi pop.) prăpădénie, (pop.) blestem, mâníe, potopénie, topénie, (inv. şi reg.) pustieşág, pustiit, sodóm, (reg.) prăpădeálă, (înv.) pierzare, pustiiciúne, (fig.) pârjól, plagă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.) grozăvie s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. DIFORMITATE. DUIUM. FEROCITATE. GRĂMADĂ. HIDOŞENIE. MULŢIME. NEÂNDURARE. NEOMENIE. POCEALĂ. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. SLUŢENIE. SUMEDENIE. URÂCIUNE. URÂŢENIE. VIOLENŢĂ. VITREGIE. grozdícă s. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPU-NARIŢĂ. groznicíe s. v. GROZĂVIE. MONSTRUOZITATE. OROARE. grui s. v. COLINĂ. DELUSOR. FURCĂ. MĂGURĂ. MOVILĂ. PISC. GRÚIE s. (MAR.) macara, muflá. grúie s. v. COCOR. grujárcă s. v. SALBĂ-MOALE. VONI-CER. GRUMAZ s. (ANAT.) 1. ceafă, (pop.) cerbíce, (reg.) gi'rbiţă. (~ a omului.) 2. git, (pop.) junghetúră, (reg. şi fam.) guşă, (reg.) gâtlán. (Si-a frlnt ~.) 'grumaz s. v. BEREGATĂ. GÂTLEJ. grúmbă s. v. CARTOF. GRUNGUNÍ vb. a gurlui, (reg.) a gongoni, a turui. (Porumbeii ~.) GRUNJÓS adj. granulos, grunzuros, zgrunţuros, (livr.) rugós, (pop.) zgrunţós, zgrunţuít. (O suprafafă ~.) GRl'NZ s. bulgăre, drob, (pop.) zgrunţ, zgrúnţur. (Un ~ de sare.) GRUNZUROS adj. granulos, grunjos, zgrunţuros, (livr.) rugós, (pop.) zgrunţós, zgrunţuít. (O suprafaţă ~.) grunzuros adj. v. ASPRU. SCORŢOS. ZGRUNŢUROS. GRUP s. 1. bandă, buluc, ceată, cârd, droaie, gloată, grămadă, mulţime, pilc, stol, (pop.) crílă, liotă, (reg.) canará, ciurdă, míşină, (Olt. şi Transilv.) ciopor, (Olt. şi Ban.) clápie, (inv.) cin, tacâin. (Un ~ de copii.) 2. ceată, tabără. (S-au împărţit iu două ~uri.) 3. categorie> clasă, grupare, (astăzi rar) tagmă, (înv.) rin. duiálă. (Face parte din ~ celor timizi.) GRUPA vb. 1. a aranja, a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a împărţi, a întocmi, a ordona, a organiza, a orândui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rândui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (inv.) a drege, a tocmi. (A ~ cum trebuia elementele unui ansamblu.) 2. a se asocia, a se însoţi, a se întovărăşi, a se uni, (înv. şi pop.) a se prinde, (reg.) a se ortaci, (Mold. şi Transilv.) a seânsâmbra, (prin Transilv.) a se soţi, (înv.) a intra. (Vino să te ~ cu noi.) 3. a comasa, a concentra. (A ~ mai multe unităţi industriale de profil.) GRUPARE s. 1. comasare, concentrare. (~ mai multor unităţi industriale.) 2. categorie, clasă, grup, (astăzi rar) tágrnă, (înv.) rân-duiálă. (Face parte din ~ celor timizi.) 3. partidă, tabără, (inv.) parte, partid. (Fruntaş al ~ unioniste.) 4. structură. (~ moleculelor într-un corp.)

gúbav adj. v. BOLNĂVICIOS. DEBIL. DELICAT. FIRAV. FRAGIL. GINGAŞ. PIRPIRIU. PLĂPÂND. PRIZĂRIT. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBUŢ. ŞUBRED. gúbav adj., s. v. LEPROS. gúbă s. v. DULAMĂ. SARICĂ. SUMAN. TUNDRĂ. gubănáş s, v. SUL IMAN. gubăvíe s. v. LEPRĂ. LUES. SIFILIS. gúdă s. v. CĂŢEA. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÂRFĂ. GUDRON s. (CHIM.) catran, (reg.) zeft. (Carton acoperit cu ~.) GUDRONA vb. a cătrăni. (A ~ fundul unei bărci.) GUDRONÁRE s. cătrăneală, cătrănire. (~ fundului unei ambarcaţii.) GUDRONAT adj. cătrănit. (Carton ~.) gudura vb. v. LINGUŞI. gugulí vb. v. ALINTĂ. DEZMIERDA. MÂNGÂIA. GUGUŞTlUC s. (OR.VIT.; Streptopelia deca-octo) (reg.) porunibel-turcésc. GUÍŢ interj, groh !, (Mold. şi Bucov.) covíţ ! (Porcul face: ~ !) GUIŢĂ vb. a grohăi, (reg.) a grohoti, a gurui, (Ban. şi Olt.( a coicăi, (Mold. şi Bucov.) a coviţa, a coviţăi. (Porcul ~.) GUIŢAT s. grohăit, grohăitură, guiţătură, (reg.) gróhot. (~ porcului.) GUIŢĂTURĂ S. grohăit, grohăitură, guiţat, (reg.) gróhot. (~ porcului.) gujălíe s. v. ORÂTAN1E. PASĂRE. gújbă s. v. GÂN.I. GULDEN s. florin. (Florinul se numeşte în Olanda şi ~.) guleái s. v. BENC1IETULALĂ. CHEF. OSPĂŢ. PETRECERE. PRAZNIC. PRĂZ-NUIRÉ. GULÍE s. (BOT.; Brassica oleracea var. gonguloides) (reg.) calarábă. gulie s. v. NAP. NAP-PORCESC. TOPI-NAMBUR. GUMÁJs. ( TEII ÍVJgu mare. (~ unui obiect.) GUMÁRE s. (TEIIN.) guniaj. (~ unui obiect.) GUMĂ s. radieră, (fain.) ráşpă. (Şterţie un cuvtiil scris, cu ~.) gúniă s. v. ELASTIC. GUMILASTIC. GUMILASTIC s. elastic, (pop.) gumă, (Olt.) comilástru. (~ pus la şosete.) gumilastic s. v. CAUCIUC. GUNOI s. 1. impuritate, murdărie, necurăţenie, (prin Ban. şi Transilv.) bucluc, (Mold. şi Transilv.) goz, (prin Olt.) smián, (prin Bucov. şi Transilv.) şteah, (înv.) şterc. (Se strlnsese mult ~.) 2. baligă, băligar, (reg.) băligău. (Scoate ~ din grajd.) gunoi s. v. LEPĂDĂTURĂ. GUNOÍRE s. (AGRIC.)gunoit. (~ solului înainte de semănat.) GUNOÍT s. (AGRIC.) gunoire. (~ solului după recoltare.) GURALÍV s., adj. clănţău, flecar, limbut, palavragiu, vorbăreţ, vorbă-lungă, (livr.) locvace, (rar) ploscár, ploscáş, taclagíu, (pop. şi fam.) farfará, (pop.) gureş, toacă-gúrá, (înv. şi reg.) spornic, vorbăreţ, (reg.) pălăvátic, pălăvrăgit, toi oloi, vorbar, (Mold.) dârdálă, lehău, leorbâii, (Transilv.) stroncănitór, (prin Munt.) tândălít, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbáreţ, vorováci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftológ, moftureán, (fig.) méliţă, (E un mare ~ !) GURALÍVĂ s. flecară, limbută, palavragioaică, vorbăreaţă, (fam.) moftangioáică. gura-mî'ţei s. v. LINARIŢĂ. gurán s. v. ŞALĂU. gura-paháruiui s. v. CRIZANTEMĂ. DUMI-TRIŢĂ. TUFĂNICĂ. GURĂ s. 1. (ANAT.) (reg.) mórdă, (înv.) rost, (peior.) bot, plisc, rât, (Ban. şi Transilv. peior.) flit, (arg.) mestecau. (Îşi bagă ~ peste tot.) 2. (ANAT.) (înv.) rost, (fam. şi peior.) cloanţă, fleanca, (Mold. şi Bucov. peior.) leoápă, leoárbá, (fam. şi fig.) clanţă, clobánţ, clonţ, fofélniţă, hanţă, méliţă, moară, papagal, plisc, pupăză, râşniţă, trombon, ţarcă, (arg.) muie, muzicuţă. (Nu-i tace ~ toată ziua.) 3. gură-cască — cască-

gură, gură-căscată, (pop.) căs-căúnd ; gură-căscată = cască-gură, gură-cască, (pop.) căscăúnd. 4. (ANAT.) bot, (reg.) mórdă, (Ban. şi Transilv.) flit. (Clinele apucă hrana cu ~.) 5. (BOT.) gura-lupului (Scutellaria altissima) = (reg.) colţul-lúpului. 6. sărut, sărutare, (pop. şi fam.) pupătură, ţoc, (fam. şi în limbajul copiilor) púsi, (fam.) pup. (I-a dat o ~.) 7. duşcă, gât, înghiţitură, sorbitură, (Transilv.) scópot. (O ~ de vin.) 8. îmbucătură, înghiţitură, muşcătură, (pop.) dumicat, (prin Transilv.) búşcă. (O ~ de mlncare.) 9. cuvânt, glas, grai, voce, (livr.) verb, (pop.) limbă, (reg.) boáce, (înv.) rost. (încă nu i-am auzit ~.) 10. buză, (înv. şi reg.) úsnă. (~ unui pahar, a unui vas.) 11. (reg.) pieptar. (~ a hamului.) gură s. v. AFIRMAŢIE. CUVÂNT. DECLARAŢIE. MARGINE. MĂRTURISIRE. RELATARE. SPUSĂ. TĂIŞ. VORBĂ. ZISĂ. gúres s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. GURGUI s. 1. (pop.) ţi'ţă. (~ urciorului.) 2. (AA'AT.) mamelon, sfirc. (~ sinului.) guriţă s. v. PISCOAIE. VRANĂ. GURLUÍ vb. a grunguni, (reg.) a gongoni, a turui. (Porumbeii ~.) GURMAND s., adj. (înv.) legumăréţ. fUn om ~.) GURMĂs. (MED. VET.) (pop.) buba mfnzu-lui. guruí vb. v. GROHÂI. GUIŢA. gurúră s. v. BUCAR. CURAR. VÂNAR. GUST s. 1. preferinţă. (Avem ~uri deosebite.) 2. chef, dispoziţie, dorinţă, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere, (pop.) vrută, (înv.) deşiderát, ogód, poftíre, poftit, poftitúră, rî'vnă, râvníre, tabiet. (După ~ inimii.) GUSTA vb. 1. a încerca, (pop.) a cerca. (A ~ o mlncare pentru a-i aprecia g.'istul.) 2. (reg.) a gustări, (fam.) a îmbuca. (A ~ ceva la repezeală.) 3. a aprecia, a preţui. (~ un spectacol bun.) gusta vb. v. BUCURA. DEJUNA. PRÂN-ZI. gustar s. v. AUGUST. GUSTARE s. aperitiv, (înv.) zacusca. (A luat numai o ~.) gustare s. v. DEJUN. PRÂNZ. GUSTAT adj. apreciat, preţuit. (Un spectacol mult ~.) gustări vb. v. GUSTA. GUSTOS adj. apetisant, bun, delicios, îmbietor, plăcut, savuros, suculent, (rar) pofticios, (arg.) mişto. (O mlncare, o cină ~.) guşa-găínii s. v. PANSEA. PANSELUTĂ. PĂPĂDIE. guşa-porumbélului s. v. ODOLEAN. guşa-porúmbului s. v. GUSA-PORUMBELU-LUI. ODOLEAN. guşată s. v. BAB1ŢĂ. PELICAN. GUŞĂ s. 1. (MED.) guşă exoftalmică — baze-dov, boala lui Basedow. 2. (AA'AÎ'.) bărbie. (~ la reptile.) 3. (ORNIT.) guşă-roşie (Eritha-cus rubecula rubeciila) = măcăleanrlru, (reg.) pie-trúş, prigoáre. 4. (BOT.) guşa-porumbelului = a) (Cucubalus baccifer) (reg.) plescăită, guşa-porúmbului ; b) (Silene cucubalus) (reg.) băşi-coásă, guşa-porúmbului. gúsă s.' v. BEREGATĂ. GÂT. GÂTLE.J. GRUMAZ. JURUBIŢĂ. gúşnică s. v. BARABOI. GUŞTER s. (ZOOL.; Lacerta viridis) (reg.) şopî'rlă. guşter s. v. BEREGATĂ. CRUP. ESOFAG. GÂTLE.I. LUETĂ. OMUŞOR. UVULĂ. guşteráriţă s. v. BRÂNCĂ. gúşteriţă' s. v. BRÂNCĂ. GUTĂ s. (MED.) podagră, (Transilv.) şui, (înv.) podalghíe. gútăs. v. APOPLEXIE. ICTUS Al'OPLEC-TIC. PARALIZIE. GUTIÉRĂ s. (MAR.) lăcrimară. GUTÓS adj., s. (MED.) podagros, (germanism rar) podagríst, (înv.) podágric. GUTUI s. (BOT.; Cydonia oblonga) (reg.) alămâioáră, (Transilv.) măr-gutúi. GUTUIE s. (BOT.) (reg.) alămâioáră, (Transilv.) măr-gutúie.

GUTURAI s. (MED.) catar, coriză, rinită, (pop.) troáhnă, (reg.) catarói, subăríe, (Mold., Bucov. şi Transilv.) şuhărle. (Are un ~ rebel.) GUTURAL adj. (EON.) velar. (Consoană~ .| GUVERN s. (POLITICĂ) 1. cabinet, consiliu de miniştri, (înv.) minister. (O şedinţă de lucru a ~.) 2. cârmuire, stăpânire. (Ce zice ~ ?> GUVERNĂ vb. a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a stăpâni, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui. (A ~ ţara în pace.) GUVERNAMENTAL adj. (POLITICĂ) cir-muitor, conducător, oficial. (Din cercurile ~.) GUVERNANT s., adj. (POLITICĂ) cârmu-itor, conducător. (Forţele ~.) GUVERNANTĂ s. şvester, (rar) télă, (înv.) madamă, (~ la copii.) GUVERNARE s. (POLITICĂ) 1. cârmuire, conducere, diriguire, domnie, stăpânire, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chiverni. sire, ocârmuíre, purtare, purtat, stăpânle, vlă-dicíc, (fig.) círmă. (~ ţării de către sfat.) 2. conducere, regim. (S-a instaurat o nouă ~ In acel stat.) GUVERNATOR s. (POLITICĂ) cârmuitor, conducător, (turcism înv.! zabét. (~ al unei provincii.) Á GUVERNĂMINT s. (POLITICĂ) regim. guvidiedebáltă s. v. GLĂVOACĂ. guvidiedevád s. v. GLĂVOACÂ. GUVID MARE s. (IHT.; Oobujs melanosto-mus) strunghil. guz s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN. GUZGAN s. (ZOOL.) I. (Mus dccumuw şobolan, (reg.) chiţcán, chiţorán, cloţán, ghe;-lán, ghiorţán, griván, guz, hârcióg, hârţ, lostún, mioárcă, miogârţán, mitorlán, miţorgán, păşói, pínţă, pâţóc, popândău, popânzác, poponeţ, poţóc, sobol, spurc, şoácăţ, şomâc, ţuşcán, zeze-rán. 2. (Battus norvegicus) şobolan, (reg.) cloţán, miţorgán, potcán, şoácăţ. guzgan-de-múnte s. v. BELHITĂ. CHIŢCÁN. H ha interj, v. CE. CUM. POFTIM. hábă s. v. CLACĂ. ŞEZĂTOARE. hábără s. v. CLACĂ. ŞEZĂTOARE. HABITAT s. (BIOL.) biotop. HABOTNIC adj., s. (BIS.) bigot, fanatic, (pop. şi fam.) bisericós, (înv.) pravoslavnic. (Credincios ~.) HABOTNICIE s. (BIS.) bigotism, fanatism, (livr.) fervoare, (rar) bigoteríe. (~ unui credincios. ) hac s. v. LEAFĂ. REMUNERAŢIE. RETRIBUŢIE. SALARIU. háchlţă s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. hadabúrcă s. v. CARTOF. hadímb s. v. EUNUC. HÁGIMĂ s. (BOT.; Allium ascalonicum) (reg.) pur, vláşiţă. HAHALERĂ s. canalie, pramatie, puşlama, secătură. haham s. v. RABIN. HAI interj, haide !, vino !, (înv.) ni! (~ încoace!) haidamac s. v. BLTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ. haidău g. v. VĂCAR. HAIDE interj, hai !, vino !, (înv.) ni ! (~ încoace !) HAIDUC s, (înv. şi pop.) pandur, (reg.) pribeag, (înv.) haramín. HAIDUCESC adj. (pop.) ortomănésc. (Cete ~.) HAIDUCI vb. (rar) a hoţi, (pop.) a viteji, a voinici. (~ prin codri.) HAIDUCÍE s. (pop.) vitejie, voinicíe, (reg.) tâlhăríe. IIAIHÚI adv. razna. (Iese şi umblă ~.) HAIMANA s. derbedeu, golan, vagabond, (pop. şi fam.) teleleu, (reg.) hârbár, hirbáreţ, uliţár, (Mold.) dulandragíu, (prin Olt.) jarca-léte, (Mold.) lainic, (prin Munt.) teácăr, (Mold. şi Transilv.) uliţárnic, (Transilv. şi Ban.) van-dralău, vandráş, vandróc, vandrocáş, (prin Transilv.) verbuncáş, (înv.) ştrengar,

zampa-ragíu, (înv., în Transilv.) buduşlău, (fam.) bate-póduri. (E un şmecher şi o ~ fără pereche.) x HAIMANALIC s. hoinăreală, vagabondaj, vagabondare, (rar) puşlamalíc, (reg.) puşlánie, (înv.) strengăríe. (Ce e ~ ul ăsta zilnic?) hain adj. v. TRĂDĂTOR. HAÍN adj., adv., s. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, inuman, necruţător, neiertător, neâmblânzit, neânduplecat, neândurat, neândurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. şi pop.) năsílnic, (înv. şi reg.) tare. (reg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) avan, hapsî'n, (înv.) jestóc, neomenit, sanguínic, sălbăticós, sireáp, (fig.) dur, negru. (Om ; se poartă ~.) 2. adj., s. afurisit, blestemat, câinos, îndrăcit, rău, ticălos, (înv. şi pop.) pustiu, (pop. şi fam.) pârdálnic, (pop.) împeliţát, jurat, (înv. şi reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcrét. (~uî de Gheorghe!) 3. adj. crud, implacabil, necruţător, neiertător, neânduplecat, neândurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorabil, (rar) neândurát, nemiluit, (înv.) nemilostivitór, nemi-lostívnic, (fig.) vitreg. (Soartă ~ pentru cineva.) HAINĂ s. 1. îmbrăcăminte, strai, veşmânt, (pop. şi fam.) buleándră, ţoală, (reg.) rufă, (Transilv. şi Maram.) halúb, (depr.) hanţă. (Ia-ţi o ~ pe line.) 2. palton. (Poartă o ~ de blană.) haini vb. v. TRĂDA. VINDE. hainíe s. v. TRĂDARE. hainlâc s. v. TRĂDARE. HAITĂ s. 1. (reg.) potaie, toană. (O ~ dfi lupi.) 2. goană. (~ este o metodă de vlnăloare.) haită s. v. CĂŢEA. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÂRFĂ. haizáş s. v. ACOPERĂMÂNT. ACOPERIŞ. ÎNVELIŞ. ÎNVELITOARE. HALAL interj. 1. (peior.) bravo ! (~ / asemenea rezultat.) 2. ferice !, noroc ! (~ / de voi!) HALAT s. capot. (Prin casă poartă un ~.) halat s. v. INSTRUMENT. SCULĂ. UNEALTĂ. USTENSILĂ. haláu s. v. ADĂPĂTOARE. CRÂSNIC. JGHEAB. TROACĂ. ULUC. HALBĂ s. (reg.) críghel. (A băut o ~ de bere.) halcátă s. v. CIOZVÂRTĂ. HALCĂ. HARTAN. IIÁLCĂ s. ciozvârtă, hartan, (reg.) artíg, ciopátă, halcátă. (A mlncat o ~ de miel.) haleală s. v. ALIMENT. HRANĂ. M ÎNCARE. HALEBARDIER s. (IST., MIL.) (înv.) trabánt. half s. v. MIJLOCAŞ. hali vb. v. CONSUMA. MÂNCA. halire s. v. CONSUMARE. MÂNCARE-M ÎNCÂT. HALÍT s. (MIN.) sare gemă. HALO s. (ASTRON.) (pop.) cearcăn, (înv.) ţărcălán. (~ul este un meteor optic.) halt interj, v. AJUNGE. ATÂT. BASTA. DESTUL. GATA. ISPRĂVEŞTE. ÎNCETEAZĂ. PUNCT. SFÂRŞEŞTE. STAI. STOP. TERMINĂ. HALTĂ s. oprire, popas, (înv.) oturác, staţie. (în drum a făcut mai multe ~te.) HÁLTER s. (ANAT.) balansier. (~ serveşte ca organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere.) HALTERĂ s. (SPORT) greutate. (A ridicat o ~ de 100 kg.) halúb s. v. HAINĂ. ÎMBRĂCĂMINTE. STRAI. VEŞMÂNT. HALUCINAŢIE s. nălucire, năzărire, vedenie, (înv.) vedere. (A avut o ~.) HAM interj, (reg.) ţah ! HAMAC s. (rar) brant. (Stă tolănit in ~.) HAMAL s. (rar) cărătór, (reg.) maálă, (Mold.), trégher. (~ în gară.) HAMALIC s. (reg.) maálă. (Se ocupă cu ~.) HAMBAR s. 1. grânar, patul, (reg.) magazin, (Transilv.) mogtár, (prin Transilv.) susai, (înv.) jítniţă. (~ pentru grine.) 2. (MAR.) cală, (rar) stivă. (Încărcătura nanei comerciale se depozitează In ~.) hamut s. v. BUCAR. CURAR. GÂTAR. VÂNAR. HAN s. (prin Transilv.) ceárdă, (Mold. şi Transilv.) făgădău, (înv.) birt, locantă, tractir. (A tras peste noapte la un ~.)

handicap s. v. DEZAVANTAJ. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIŞTE. PIEDICĂ. STAVILĂ. handicapa vb. v. DEFAVORIZA. DEZAVANTAJA. hang s. v. ACOMPANIAMENT. HANGER s.(înv. si reg.) sis. HANGIOÁICĂ s.' hangiţă.' HANGÍŢĂ s. hangioaică. HANGIU s. (înv.) birtáş, locandiér, tractirgíu. liantaríg s. v. FURCĂ. hant s. v. CADAVRU. CARNE. CORP. HOIT. LES. MORTĂCIUNE. STÂRV. TRUP. hanţă s.' v. GURĂ. HAINĂ. ÎMBRĂCĂMINTE. STRAI. VEŞMÂNT. HAOS s. 1. babilonie, dezordine, încurcătură, zăpăceală, (înv.) vaviloníe. (E un ~ de nedescris In hlrtiile lui.) 2. debandadă, dezordine, dezorganizare, neorânduială, zăpăceală, (rar) neórdine, (Mold.) calamandrós, (fam.) brambureálă, harababură. (Ce e acest ~ ?) HAOTIC adj. 1. confuz, difuz, echivoc, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedesluşit, neânţeles, nelămurit, ne-precis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situaţie ~.) 2. dezordonat. (Mişcări ~.) HAP interj, haţ ! (~ ! a pus mina pe el.) hap s. v. BULIN. CASETĂ. COMPRIMAT. PASTILĂ. PILULĂ. TABLETĂ. haplea adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. hapsín adj. v. APUCĂTOR. HRĂPĂREŢ. LACOM. NESĂTUL. hapsín adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÂINOS. CRÂNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUŢĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÂMBLÂNZIT. NEÂNDUPLECAT. NEÂNDURAT. NEÂNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC.. SÂNGEROS. VIOLENT. hapúc s. v. MINGE. HÂR s. 1. (BIS.) ajutor, graţie, îndurare, milă, milostivire, (înv. şi pop. ) milostenie, (înv.) milcuíre, milosirdie, míiosle, milosti-vénie, milostivnicíe. (~ divin s-a aplecat asupra lui.) 2. (BIS.) dar, favoare, graţie, (înv.) măiestrie. (Crede in ~ divin.) 3. (BIS.) mulţumire, mulţumită, slavă. (Aduce ~ divinităţii.) 4. aplecare, aplicaţie, aptitudine, atracţie, chemare, dar, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciime, plecare. (Şi-a demonstrat din plin ~ pentru . . . ) 5. calitate, dar, însuşire. (Are ~ de u provoca rinul.) ITARABÁ s. (Mold.) şarabánă. (~ cu doi cai.) harababură s. v. DEBANDADĂ. DERANJ. DEZORDINE. DEZORGANIZARE. HAOS. NEORÂNDUIALĂ. RĂVĂŞEALĂ. ZĂPĂCEALĂ. harabagíe s. v. CĂRĂUŞIE. CĂRĂUŞIT. 1IARÁCI s. (IST.) tribut, (impr.) peşcheş. liaraimán s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. haramín s. v. HAIDUC. harbuz s. v. PEPENE. harbuzár s. v. PEPENAR. harbuzăríe s. v. PEPENĂRIE. hareciluí vb. v. ADJUDECA. LICITA. HAREM s. serai. (~ turcesc.) liarâng s. v. CLOPOT. harmátă s. v. TUN. HARNAŞAMÉNT s. (înv. şi reg.) săidăcăríe, sărsám, şelămínt, tacím. (~ al unui cal.) HARNIC adj. activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sirguiiicios, sirguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădálnic, străduitór, (reg.) abătătór, (prin vestul Transilv.) báur, (Transilv.

şi Ban.) pórav, (Mold. şi Bucov.) robáci, (prin Olt. şi Ban.) sírnic, (înv.) diligent, nepregetát, nepregetătór, nevoitor, rivnáci, râvnitór, (înv. fig.) neadormit. (Om ~.) harnic adj. v. BUN. CAPABIL. COMPETENT. DESTOINIC. DOTAT. EXPERIMENTAT. ÎNCERCAT. ÎNZESTRAT. PREGĂTIT. PRICEPUT. VALOROS. VERSAT. VREDNIC. harnică s. v. POJARNIŢĂ. SUNĂTOARE. harpagon s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÂR-CIT. HARPĂ s. (MUZ.) (înv.) cinghíe. (Clntă la~.) harşá s. v. CIOLTAR. ŞABRACĂ. VALTRAP. HARTAN s. ciozvârtă, halcă, (reg.) artíg, ciopátă, halcátă. (A míncat un ~ de miel.) HARTĂ s. (GEOGR.) (înv.) mapă. HARŢĂ s. hărţuială, hărţuire, încăierare. hartă s. v. ANIMOZITATE. ARŢAG. BĂTĂLIE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GÂLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. LUPTĂ. NEÂNŢELEGERE. RĂZBOI. VRAJBĂ. ZÂZANIE. HARŢI s. pi. (BIS.) cârneleagă, (pop.) dulcele Crăciunului, săptămâna cărnii, săptă-mâna clisei, săptămâna curată, săptămâna de praguri, săptămâna hârţeáscă, săptămâna hârţii, săptămâna împestriţată, săptămâna învârstátă, săptămâna mistreáţă, săptămâna tărcată, săptămâna virstátă. háşină s. v. PRAZ. háşpor s. v. HAT. HOTAR. RĂZOR. HAT s. hotar, răzor, (reg.) căluşíre, dorjíncă, forgăşâ, háşpor, méjdă, méjdină, méşghie, slog, (Transilv.) métă, miezuínă. (~ între două ogoare.) hat s. v. PARAGINĂ. PÂRLOAGĂ. ŢE-LINĂ. hatálm s. v. AMENDĂ. PENALITATE. PENALIZARE. HATIR s. 1. concesie, favoare. (Fă-mi şi mie ~ ăsta!) 2. plac, plăcere, poftă. (I-a făcut ~.) hatfr s. v. AVANTAJ. CINSTE. FAVOARE. ÎNLESNIRE. ONOARE. PRIVILEGIU. PROTECŢIE. UŞURINŢĂ. HATMAN s. (înv.) atamán. (~ la cazaci.) HAŢ interj, hap I (~ ! a pus mina pe el.) HAŢEGÁNA s. art. abrudeana (art.), abru-deanca (art.), ardeleana (art.), ardeleneasca (art.), ciobănaşul (art.), lugojana (art.), some-şana (art.). (~ este un dans popular cu mişcare moderată.) haubíţă s. v. MORTIER. háucă s. v. BOU-DE-BALTĂ. HAVÁ vb. (MIN.) a scobi. (A ~ într-un zăcămtnt.) havadís s. v. ŞTIRE. VESTE. havaíu adj. v. AZURIU. BLEU. HAVÁRE s. (MIN.) scobire. (~ într-un zăcămínt.) havră s. v. SINAGOGĂ. TEMPLU. HAVUZ s. arteziană, fântână (arteziană, ţâşnitoare), (înv.) şadirván, fântână săltătoáre, fântână săritoare. (~ Mioriţa din Bucureşti.) HAZ s. 1. umor, veselie. (Plin de ~.) 2. duh, spirit, umor, (fig.) piper, sare. (Glumă plină de ~.) 3. farmec, (fam.) chichirez. (Tot ~ stă în . . . ) haz s. v. BUCURIE. DESFĂTARE. MÂN-GÂIERE. MULŢUMIRE. PLĂCERE. SATISFACŢIE. HAZARD s. întimplare, (fig.) loterie. (7'otul a depins atunci de ~.) HAZARDA vb. 1. a se expune, a risca. (Te rog să nu te ~.) 2. a se aventura. (S-a ~ în larg.) HAZARDAT adj. imprudent, periculos, primejdios, riscant, riscat. (O acţiune ~.) HAZLÍU adj. 1. glumeţ, poznaş, vesel, (pop. şi fam.) ghiduş, hî'tru, mehenghi, mucalit, ştrengar, şugubăţ, (înv. şi reg.) şăgáci, (reg., mai ales în Mold.) şăgalnic, (reg.) poznéţ, snovós, (Mold.) chisnovát, (Olt.) potcáş, (prin Mold.) prujalnic, prujitór, (prin Olt.) snovél-nic, (prin Transilv.) şăncăléţ, şăncălós, şodomán, (prin Transilv. şi Olt.) şodós, (prin Transilv.) şoloméţ, (prin Bucov, şi Mold.) şotélnic, (Bucov.) şotiós, (Mold.) tămăşálnic, (prin Olt.) zgondós, (înv.) poznátec, poznít, zeflíu. (E un om tare ~ !) 2. amuzant, comic, nostim, vesel, (livr.) ilar, ilariant, (pop.) poznaş, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod. (O întimplare~.) 3. spiritual.

(Glumă ~.) 4. umoristic, vesel. (Scenetă ~.) 5. caraghios, comic. (Ce chestie ~ !) HAZNA s. cloacă. (~ a unui oraş.) hazna s. v. APĂ. CIŞMEA. TEZAUR. VISTIERIE. haznă s. v. AFACERE. AVANTAJ. CHILIPIR. CÂŞTIG. FOLOS. PRICOPSEALĂ. PROFIT. hăbădíc s. v. GĂTE.I. SURCEA. SURCICĂ. USCĂTURĂ. VREASC. hăbăuc adj. v. AMEŢIT. BUIMAC. BUIMĂCIT. NĂUC. NĂUCIT. TÂMPIT. ZĂPĂCIT. hăbăuc adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST- PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTÁLĂU. hăbăuci vb. v. AMEŢI. BUIMĂCI. ÎNDOBITOCI. NĂUCI. PROSTI. TÂMPI. ZĂPĂCI. hăcăí vb v. MĂCĂL hăcuí vb. v. CIOPÂRŢI. MĂRUNŢI. SFÂR-TECA. SFÂŞIA. TOCA. hăcuírc s. v. CIOPÂRŢIRE. SFÂRTECARE. SFÂSIERE. HÂDĂRÁG s. (TEHN.) titirez, (reg.) bă-tăiúş, băteálă, ciócot, mină, pârpăriţă, terte-leác, (prin Bucov.) scuturătór. (~ la coşul morii.) hădărău s. v. JUG. JUJEU. HĂI interj, măil, (pop. şi fam.) băl, (pop.) brel (~ ! tu de colo I) hăimăBi vb. v. HOINĂRI. VAGABONDA. HĂINIŞOÁRĂ s. hainită, hăinuţă, (Mold. şi Bucov.) străíţă. HĂINÍŢĂ s. hăinişoară, hăinuţă, (Mold. şi Bucov.) străíţă. HĂINUŢĂ s. hăinişoară, hainită, (Mold. şi Bucov.) străíţă. hăitár s. v. BĂTĂIAŞ. GONACI. GONAŞ. HĂITAŞ. MÂNĂTOR. HĂITÁŞ s. bătăiaş, gonaci, gonaş, mânător, (reg.) ciocănáş, hăitár, (prin Mold.) botáş. (~ la o vtnătoare.) HĂITUÍ vb. 1. a goni, a scorni, a stârni, (pop.) a zgorni. (A ~ vinatul din birlog.) 2. a fugări, a urmări, (rar) a prigoni, (înv. şi reg.) a pripi, (prin Transilv.) a păfuga, a poteri. (L-a ~ pe duşman pină la riu.) HĂITUIALA s. 1. bătaie, goană, gonire, hăituire, scornire, stirnire, (pop.) zgorníre. (~ vinatului din btrlog.) 2. fugărire, hăituire, urmărire. (~ cuiva pentru a-l prinde.) HĂITUÍRE s. 1. bătaie, goană, gonire, hăituiala, scornire, stirnire, (pop.) zgorníre. (~ vínatului din btrlog.) 2. fugărire, hăituiala, urmărire. (~ cuiva pentru a-l prinde.) hălăciúgă s. v. CIUF. CRÂNG. DESIŞ. HĂŢIŞ. STUFĂRIŞ. TUFĂRIŞ. TUFIŞ. hălădui vb. v. DOMICILIA. FI. IZBUTI. LOCUI. REUŞI. SALVA. SCĂPA. STA. ŞEDEA. TRĂI. VIEŢUI. hălăláie s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. hăiălăí vb. v. LĂRMUI. HĂMĂÍ vb. a lătra, (pop.) a bâte, (reg.) a blehăi, (prin Ban.) a puidăi, (Mold.) a zăpăi. (Câinii ~.) HĂMĂIÁLĂ s. hămăire, hămăit, hămăitură, Jătrare, lătrat, lătrătură, (Mold.) zăpăít, ză-păitúră. (~ de clini.) HĂMĂÍRE s. hămăială, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrat, lătrătură, (Mold.) zăpăít, zăpăitúră. (~ de clini.) HĂMĂÍT s. hămăială, hămăire, hămăitură, lătrare, lătrat, lătrătură, (Mold.) zăpăít, zăpăitúră. (~ de clini.) HĂMĂITURĂ s. hămăială, hămăire, hămăit, lătrare, lătrat, lătrătură, (Mold.) zăpăít, zăpăitúră. (~ declini.) HĂMESEALĂ s. lihneală. (~ unui om.) HĂMESÍT adj. lihnit, (înv. şi reg.) pociltít, (reg.) leşiát, leşuít, (Mold.) ştiulghít, (fig.) leşinat. (Om ~ de foame.) hăránă s. v. SECARĂ. hărăgícă s. v. INDRUSAIM. SÂNGELE-VO IN ICULUI. hărăţí vb. v. ASMUŢI. AŢÂŢA. HĂRŢUI. ÎNTĂRÂTA. PROVOCA. STÂRNI. hărau s. v. ERETE. ULIU.

hărăxí vb. v. SCARIFICA. HĂRĂZÍ vb. 1. a da, a destina, a hotărî, a meni, a orândui, a predestina, a rândui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) 2. a destina, a face, a meni, a predestina, a sorti, a ursi. (Sini ~ să fie fericiţi.) '3. a destina, a meni, a supune. (Pădurea aceasta este~ tăierii.) 4. a (se) consacra, a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) şerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Şi-a ~ întreaga viaţă binelui obştesc.) hărăzire s. v. DAR. DONAŢIE. hărhăláie s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. HĂRMĂLAIE s. balamuc, gălăgie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) îármăt, (astăzi rar) strigare, (pop. şi fam.) -chilomán, (înv. şi reg.) toi, (reg.) haraimán, hălăláie, hărhăláie, tóiet, toloboátă, tololói, (Mold., Bucov. şi Transilv.) hólcă, (Transilv.) lólotă, (înv.) calabalfc, dandana, dănănáie, dăndănáie, gâleeávă, (fig.) ţigăníe, (arg.) nă-sulíe. (Era acolo o ~ de nedescris.) HĂRNICÂE s. râvnă, silinţă, sârguinţă, strădanie, străduinţă, vrednicie, zel, (pop.) sârg, (înv.) activitate, diligentă. (E de admirat ~ lui.) hărnicie s. v. CAPACITATE. COMPETENŢĂ. DESTOINICIE. PREGĂTIRE. PRICEPERE. SERIOZITATE. VALOARE. VREDNICIE. hărşní vb. v. FURA. LUA. SUSTRAGE. HĂRTĂNÍ vb. a (se) ferfeniţi, a (se) rupe, a (se) sfâşia, a (se) zdrenţui, (fam.) a (se) vărzui. (Nu mai ~ caietul I) HĂRTĂNÍT adj. ferfeniţit, rupt, sfâşiat, zdrenţăros, zdrenţuit, (pop. şi fam.) ferfeniţós. (O carte ~ ; o haină ~.) HĂRŢUÍ vb. 1. a se încaieră. 2. a asmuţi, a aţâţa, a întărită, a provoca, a stârni, (pop.) a sumuţa, a zădărî, (Mold. şi Bucov.) a hărăţi. (A ~ clinii.) HĂRŢUIÁLĂ s. harţă, hărţuire, încăierare. HĂRŢUÍRE s. harţă, hărţuială, încăierare. hăt adv. v. FOARTE. TARE. TOCMAI. hătí vb. v. ARUNCA. AZVÂRL1. BARA. STĂVILI. ZĂGĂZUI. HĂŢ s. frâu. (Strlnge ~ şi opreşte calul.) hăţ s. v. LAŢ. ŞTREANG. hăţí vb. v. SMUCI. ZGÂLŢÂI. HĂŢIŞ s. (BOT.) 1. crâng, desiş, stufăriş, tufăriş, tufiş, (rar) stuf, tufăríe, (pop.) bungét, desime, (reg.) hălăciúgă, huceág, huci. (Iepurele s-a ascuns tnlr-un ~.) 2. sihlă, (reg.) târşár, (prin Mold. şi Bucov.) sihléte. (~ tntr-o pădure mal bălrtnă.) hăţuí vb. v. ÎNFRÂNA. REŢINE. STRUNI. hău s. v. ABIS. ADÂNC. PRĂPASTIE. HĂUÍ vb. a aui, a hăuli, a hui, a răsuna, a vui, (fig.) a clocoti. (Valea ~ de glasuri.) hăuit s. v. ECOU. RĂSUNET. HĂULÍ vb. 1. a chioti, a chiui, a striga, a ţipa, (pop.) a iui, (reg.) a huhura, (prin Olt. şi Ban.) a hureza, (Transilv.) a ui. (~ de mama focului ta horă.) 2. a aui, a hăui, a hui, a răsuna, a vui, (fig.) a clocoti. (Valea ~ de glasuri.) HĂULÍRE s. chiot, chiu, chiuit, chiuitură, hăulit, hăulitură, strigăt, ţipăt, (pop.) iuít, (reg.) hihăít, híhot. (O ~ la horă.) HĂULÍT s. chiot, chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulitură, strigăt, ţipăt, (pop.) iuít, (reg.) hihăít, híhot. (A tras un ~.) HĂULITURĂ s. chiot, chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, strigăt, ţipăt, (pop.) iuít, (reg.) hihăít, híhot. (A tras o ~.) héba adv. v. DEGEABA. INUTIL. ZADARNIC. HEBDOMADAR s., adj. săptămânal. (Un ~ de prestigiu.) hecatombă s. v. MASACRU. MĂCEL.

hecelá vb. v. DĂRĂCI. PIEPTĂNA. SCĂR-MĂNA. hécelă s. v. DARAC. DĂRĂCITOR. SCĂR-MĂNĂTOARE. HECTOGRAF s. (TIPOGR.) şapirograf. HEGEMON adj., s. (POLITICĂ) conducător. (Forţă ~.) HEGEMONIE s. (POLITICĂ) autoritate, dominare, dominaţie, putere, stăpânire, suprema-ţie,(înv.) puternicie, stăpâníe, tărie, ţiitúră, (latinism înv.)potestáte. (Şi-a întins ~ asupra ...) hei s. v. ACARET. DEPENDINŢA. bélbet adv. v. DA. DESIGUR. FIREŞTE. HELEŞTÉU s. iaz, (reg.) rímnic, (înv.) pescuínă. (A pescuit In ~.) helge s. v. CACOM. HERMELINĂ. HERMINĂ. HELIANTÍNĂ s. (CHIM.) metil oranj. HEL IO GRAVURĂ s. (TIPOGR.) fotogra-vură. HELIOTROPÍNĂ s. (FARM.) piperonal. HELIOTROPlSM s. (BIOL.) fototropism. (~ unor organe vegetative.) HEMATIE s. (ANAT.) eritrocit, globulă roşie. HEMATÓZĂ s. (FIZIOL.) oxigenare, (înv.) oxidáţie. (~ síngelui.) HEMERALOPÍE s. (MED.) cecitate nocturnă, (pop.) orbul găinilor. HEMIMETÁBOLĂ s. (ZOOL.) heterometa-bolă. HEMIPLEGIE DUBLĂ s. (MED.) diplegie. HEMIPTÉR s. (ZOOL.) heteropter. HEMOPTIZIE s. (MED.) (pop.) scuipare de sfnge. HEMORAGÍE s. (MED.) 1. (înv.) sângeră-túră. 2. hemoragie nazală = epistaxis. HEMOROIZI s. pi. (MED.) (pop.) trânji (pi.), (prin Ban.) şui. HEPATITĂ s. (MED.) gălbinare, icter, (pop.) gălbeneálă. herb s. v. ARMOARII. BLAZON. EMBLEMĂ. STEMĂ. HÉRCULE s. (ASTRON.) (pop.) omul (art.). (~ este o constelaţie din emisfera boreală.) hereluí vb. v. CASTRA. JUGĂNI. SCOPI. STERILIZA. hereluíre s. v. CASTRARE. JUGĂNIRE. JUGĂNIT. SCOPIRE. SCOPIT. STERILIZARE. hereluít adj. v. CASTRAT. JUGĂNIT. SCOPIT. STERILIZAT. HERGHELIE s. (prin Ban.) arghélă, (Munt., Mold. şi Dobr.) priócă, (Olt., Ban., Transilv. si Maram.) stávă. (O ~ de cai de rasă.) HERGHELEGIU s. (prin Ban.) arghelár, (Olt., Ban., Transilv. şi Maram.) stăvar. (~ păzeşte si îngrijeşte o herghelie.) hericícă s. v. SCÂRŢÂITOARE. TROSCO-TEL. Á HERIIE s. gloabă, zavescă. (~ era taxa plătită pentru împiedicarea redeschiderii unui proces.) HERMAFRODIT adj., s. (BIOL.) 1. adj. bisexual, bixesuat. (Organism ~.) 2. s. (pop.) fătălău. HERMAFRODITlSM s. (BIOL.) bisexua-litate. HERMELINĂ s. (ZOOL.; Mustela erminea) cacom, hermină, (Mold. şi Bucov.) helge. (Blană de ~.) HERMENEUTICĂ s. ştiinţa exegezei. HERMÍNĂ s. (ZOOL.; Mustela erminea) cacom, hermelină, (Mold. şi Bucov.) helge. (Blană de ~.) HERNÍE s. (MED.) (pop.) boşíre, boşoro-geálă, hâitúră, ruptură, surpătúră, vătămare, vătămătúră, (înv. şi reg.) surpare, (reg.) schi-lăvíe, (Olt.) stricăciune, (înv.) chilă. HÉRPES s. (MED.) (pop.) spuzeálă, (reg.) zăbală. HERTZ s. (FIZ.) ciclu pe secundă. hérţog s. v. DUCE. hetairă s. v. CURTEZANĂ. HETEROCLIT adj. compozit. (Un ansamblu ~.) I1ETEROCROMOZÓM s. (BIOL.) alozom, heterozom, cromozom sexual. HETEROGAMÍE s. (BIOL.) anizogamie. HETEROMETÁBOLĂ s. (ZOOL.) hemi-metabolă.

HETEROPTER s. (ZOOL.) hemipter. HETEROZÍDĂ s. (BIOL.) glicozidă. HETEROZOM s. (BIOL.) alozom, hetero-cromozom, cromozom sexual. HEXACLORCICLOIIEXÁN s. (CHIM.) analcid. HEXAHIDROXIANTIMONIÁTs. (CHIM.) antimoniat. HEXAMETILENTETRAMÍNĂ s. (FARM.) urotropină. HEXAPÓD s. (ENTOM.) gânganie, gâză, insectă, (pop.) goangă, muscă, (reg.) borză, (Transilv.) pépe. HI interj, di!, (reg.) ţu ! (~ !, Bălanei) HIALOPLÁSMĂ s. (ANAT.) ectoplasmă. hibă s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENŢĂ. IMPERFECŢIUNE. INSUFICIENŢĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU. HIBRÍD adj., s. (BIOL.) 1. adj. (pop.) corcit. (Rasă de animale ~.) 2. s. (pop.) corcitură. (În urma încrucişării a două animale de rase deosebite a ieşit un ~.) HIBRIDARE s. (BIOL.) hibridizare. (Proces de ~.) HIBRIDIZARE s. (BIOL.) hibridare. (Proces de ~.) Mei adv. v. DEFEL. DELOC. NICICUM. NICIDECUM. hiclenie s. v. FELONIE. HIDOS adj. 1. diform, hâd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strâmb, urât, (pop. şi fam.) bocciu, scălímb, scălâm-băiát, (reg.) pî'cleş, (Mold.) balcî'z, (Mold. şi Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) şui. (O fiinţă ~.) 2. dezgustător, disgraţios, greţos, oribil, respingător, scârbos, (livr.) imund, (reg.) mî'rşav, (fam. fig.) borî't. (~ la înfăţişare. ) HIDRARGILÍT s. (MIN.) gibsit. HIDRARGÍR s. (CHIM.) mercur, (pop.) argint-víu. hidrát s. v. HIDROXID. HIDRAT DE CARBON s. (BIOL.) glucid, zahăr. hidroaeroplán s. v. HIDROAVION. HIDROAVIÓN s. (AV.) (ieşit din uz) hidroaeroplán. HIDROCARBURĂ s. (CHIM.) hidrocarbură acelilenică = acetilenă, alchină ; hidrocarbură cicloparafinică = ciclan, cicloalcan, ci-cloparafină, naftenă ; hidrocarbură olefinică = alchenă, olefină; hidrocarbură parafinică = alean, parafină. HIDROCENTRALĂ s. centrală hidroelectrică. HIDROFÍLĂ s., adj. hidrogamă. (Plantă ~ .) HIDROFÓB adj. hidrofug. (Substanţă ~J HIDROFUG adj. hidrofob. (Material ~.) HIDROGAMĂ s., adj. hidrofilă. (Plantă ~J HIDROGEN s. (CHIM.) hidrogen arseniat = arsină ; hidrogen fosforat = fosfină ; hidrogen greu — deuteriu ; hidrogen sulfurat = acid sulf-hidric, (înv.) hidrogen pucioşít. hidrogen pucioşít s. v. ACID SULFHIDRIC. HIDROGEN SULFURAT. HIDROLACOLÍT s. (GEOGR.) pingo. (~ se formează In zonele subpolare.) HIDROMÉL s. mied, (reg.) múrsă, must, (turcism înv.) balbás. (Bea ~.) HIDRÓNIU s. (CHIM.) oxoniu. HIDRÓPIC s., adj. (MED.) (pop.) dropicós, (înv.) hidropicós. (Persoană ~.) hidropicós s., adj. v. HIDRÓPIC. HIDROPIZÍE s. (MED.) ciroză hidrică, (pop.) ápă, boală-de-ápă, drópică. HIDROSTATICĂ, s. (MEC.) statica lichidelor. HIDROSULFÍT s. (CHIM.) ditionit. HIDROXIACÍD s. (CHIM.) oxiacid. HIDROXÍD s. (CHIM.) 1. (impr.) hidrát. 2. hidroxid de calciu = var stins ; hidroxid de potasiu = potasă caustică ; hidroxid de sodiu = sodă caustică, (reg.) natrón. HIDROXÂL s. (CHIM.) oxidril.

HIDRURĂ DE BÓR s. (CHIM.) boran. hieratic adj. v. IMOBIL. ÎNŢEPENIT. RIGID. STATIC. hieroglific adj. v. ILIZIBIL. INDESCIFRABIL. NECITEŢ. NEDESCIFRABIL. NELIZIBIL. highidíş s. v. LĂUTAR. SCRIPCAR. VIOLONIST. VIORIST. HIGROMÉTRU s. (MET.) umidometru. hihăí vb. v. CHICOTI. hihăít s. v. CHIOT. CHIU. CHIUIT. CHIUI-TURĂ. HĂULIRE. HĂULIT. HĂULITURĂ. STRIGĂT. ŢIPĂT. híhot s. v. CHIOT. CHIU. CHIUIT. CHIUI-TURĂ. HĂULIRE. HĂULIT. HĂULITURĂ. STRIGĂT. ŢIPĂT. hlhotí vb. v. CHICOTI. himánic s. v. PEPENE. HIMERĂ s. fantezie, iluzie, închipuire, utopie, (livr.) irealitate. (Proiectul lui e o ~.) himeră s. v. AMĂGIRE. ILUZIE. himeric adj. v. FANTASTIC. FANTEZIST. ILUZORIU. IMAGINAR. IREAL. IREALIZABIL. ÎNCHIPUIT. NEREAL. NEREALI-2ABIL. UTOPIC. UTOPIST. himúnic s. v. PEPENE. HINAYÁNA s. (BIS.) theravada. hindíchi s. v. ŞANŢ. hindus s., adj. v. INDIAN. HINGHER s. (Transilv.) hoher, (prin Ban. si Transilv.) şíntăr. hingher s. v. CĂLĂU. GÂDE. hlntá vb. v. LEGĂNA. hintéu s. v. CALEAŞCA. HIPERACIDITÁTE s. (MED.) hiperclor-hidrie. HIPERBÁTĂ s. (TOPICĂ) inversiune. hiperbolic adj. v. EXAGERAT. EXCESIV. HIPERCLORHIDRÍE s. (MED.) hiper-aciditate. HIPEROREXÂE s. (MED.) bulimie. HIPERTENSIUNE s. (MED.) hipertonie, tensiune. HIPERTIROIDÍE s. (MED.) hipertiroidism. HIPERTIROIDÍSM s. (MED.) hipertiroidie. HIPERTONÍE s. (MED.) hipertensiune, tensiune. HIPERTRICÓZĂ s. (MED.)hirsutism. HIPÍSM s. (SPORT) călărie. (O cursă de ~.) HIPNOTIC s., adj. (FARM.) hipnotizant, narcotic, somnifer, soporific, (livr.) sopori-fér, (rar) adormitor, (înv.) soporatív. (Bar-bituricele slnt ~.) hipnotiza vb. v. ATRAGE. CAPTIVA. CUCERI. DELECTA. DESFĂTA. FASCINA. FERMECA. ÎNCÂNTA. RĂPI. SEDUCE. SUBJUGA. VRĂJI. hipnotizant adj. v. CAPTIVANT. CUCERITOR. DESFĂTĂTOR. FASCINANT. FERMECĂTOR. ÎNCÂNTĂTOR. RĂPITOR. SEDUCĂTOR. HIPNOTIZANT s., adj. (FARM.) hipnotic, narcotic, somnifer, soporific, (livr. ) soporifér, (rar) adormitor, (înv.) soporatív. (Barbitu-ricele sint ~.) HIPNOT1ZÁRE s. hipnoză. HIPNOTIZATOR s. hipnotizor. HIPNOTIZÓR s. hipnotizator. HIPNOZĂ s. hipnotizare. HIPOACIDITÁTE s. (MED.) hipoclorhi-drie. HIPOAZOTlDĂ s. (CHIM.) bioxid de azot. hipocamp s. v. CAL-DE-MARE. CĂLUŢ-DE-MARE.

hipocentáur s. v. CENTAUR. HIPOCÉNTRU s. (GEOL.) focar seismic. HIPOCLORHIDRÂE s. (MED.) hipoacidi-tate. HIPOCORISTIC adj. (LINGV.) alintător, dezmierdător. (Formaţie lexicală ~.) HIPODERMIC adj. subcutanat, subcutaneu, (rar) subcután. (Injecţie ~.) HIPODROM s. (livr.) turf. (Alergări de trap pe ~.) HIPOFÍZÁ s. (ANAT.) adenohipofiză. HIPOTENSIÚNE s. (MED.) hipotonie. HIPOTIROIDÍE s. (MED.)hipotiroidism. HIPOTIROIDÍSM s. (MED.) hipotiroidie. HIPOTONIE s. (MED.) hipotensiune. hir s. v. INFORMAŢIE. ŞTIRE. VESTE. HIRACOTÉRIU s. (GEOL.)eohippus. (Genul fosil de animale numit ~.) híreş adj. v. ARĂTOS. CELEBRU. CHIPEŞ. FAIMOS. FRUMOS. ILUSTRU. MARE. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT. hiritiseálă s. v. FELICITARE. hlritisí vb. v. FELICITA. hiritisíre s. v. FELICITARE. HIROTONI vb. (BIS.) a (se) hirotonisi, a (se) popi, a (se) preoţi, (pop.) a (se) sfinţi. HIROTONIE s. (BIS.) hirotonire, hiroto-nisire, (pop.) sfinţire, (înv.) sfinţitúră. (~ unui preot.) -*' HIROTONIRE s. (BIS.) hirotonie, hiroto-nisire, (pop.) sfinţire, (înv.) sfinţitúră. (~ unui diacon.) HIROTONISI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a (se) preoţi, (pop.) a (se) sfinţi. (A ~ un cleric.) HIROTONISÍRE s. (BIS.) hirotonie, hirotonire, (pop.) sfinţire, (înv.) sfinţitúră. (~ unui preot.) HIROTONISIT adj. (BIS.) hirotonit, (pop.) sfinţit. (Preot ~J HIROTONIT adj. (BIS.) hirotonisit, (pop.) sfinţit. (Diacon ~.) hirsut adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. INSOCIABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEÂNGRIJIT. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORÂT. TACITURN. TĂCUT. URÂCIOS. URSUZ. VÂLVOI. ZBÂRLIT. HIRSUTÍSM s. (MED.) hipertricoză. hispanic adj. v. SPANIOL. hâcií vb. v. ICNI. HÂD adj. diform, hidos, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strâmb, urât, (pop. şi fam.) bocciu, scălî'mb, scălâmbăiát, (reg.) pícleş, (Mold.) balcíz, (Mold. şi Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) sui. (Un om ~.) hidáche s. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. HÂDOŞÉNIE s. 1. diformitate, poceală, sluţenie, urâciune, urâţenie, (rar) sluţíe, (pop.) hâzénie, (înv.) grozăvie. (~ unui om.) 2. (concr.) monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluţenie, sluţitură, urâciune, urâţenie, (pop.) hâzénie, pótcă, strop-şitúră, (reg.) znaménie, (Ban.) năhoádă. (Ce e ~ asta?) Mi vb. v. APLECA. DĂRĂPĂNA. DĂRÂMA. ÎNCLINA. LĂSA. NĂRUI, PLECA. POVÂR-NI. PRĂBUŞI. PRĂVĂLI. RISIPI. STRÂM-BA. SURPA. hiít adj. v, APLECAT. DĂRĂPĂNAT. DĂRÂMAT. ÎNCLINAT. LĂSAT. NĂRUIT. PLECAT. POVÂRNIT. PRĂBUŞIT. PRĂVĂLIT. RISIPIT. STRÂMB. SURPAT. hâitúră s. v. HERNIE. hflbe s. pi. v. LĂTURI. SPĂLĂTURĂ. ZOAIE. hânţáu s. v. COBILĂ. HÂR interj, mâr 1 híră s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GÂLCEA-VĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MÂRÂIALĂ. MÂRÂIT. MÂRÂITURĂ. NEÂNŢELEGERE. PĂDUCHE. VRAJBĂ. ZÂZANIE. hâráu s. v. ERETE. ULIU. HÂRB s. ciob, spărtură, ţandăra, (reg.) breanc, (Ban.) tioc. (~ dintr-o oală de lut.) Mrb s. v. BABALÂC. BACCEA. CĂZĂTURĂ. HODOROG. RAMOLIT. VAS. hírbár s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND. hârbáret s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND. hírbuí vb. v. DEGRADA. DETERIORA. ÎNVECHI. STRICA. UZA. hirbuítadj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. ÎNVECHIT. STRICAT. UZAT. HIRCĂ s. (ANAT.) căpăţână, craniu, scăfir-lie, tigvă, ţeastă, cutie craniană, (pop. şi fam.) dévlă, (înv. şi reg.) scafă, (înv.) glávă, glăvă-ţínă. (~ unui mort deshumat.)

hircă s. v. BABORN1ŢĂ. COTOROANŢĂ. HOASCĂ. ZGRIPŢUROAICĂ. HÂRCIÓG s. (ZOOL.; Cricelus cricetus) grivan, (reg.) ciuréci, mişun. hârcióg s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN. HÂRCÂÍ vb. a hârâi, a horeai. (Nu mai ~ otita!) HÂRCÂIÁLĂ s. hârcâit, hârâială, horcăială. HÂRCÎlT s. hârcâială, hârâială, horcăială. HÂRDĂIÁŞ s. ciubăraş. (Un ~ cu lapte.) HÂRDAU s. ciubăr, (Transilv.) pârlău, (Transilv. şi Ban.) şaf, (prin Transilv.) şiroádă, (Ban., Transilv. şi Olt.) şoféi, (Transiv.) şofél. (Un ~ plin eu apă.) hârdău s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ. hJrgí vb. v. RÍNJI. HÂRÂI vb. a hârcâi, a horeai. HÂRÂIALĂ s. hârcâială, hârcâit, horcăială. HÂRÍÍT adj. hârâitor, răguşit, (reg.) siteáv, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas ~.) HÂRÂITOÁRE s. scârţâitoare. (~ pentru speriat păsările.) HÂRÂITOR adj. hârâit, răguşit, (reg.) siteáv, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas ~.) HÂRJOÁNĂ s. hârjoneală, zbenguială, (reg.) zbânţ. (Lăsaţi ~ I) HÂRJONEĂLÁ S. hârjoană, zbenguială, (reg.) zbânţ. (Încetaţi cu ~ I) HÂRJONl vb. a se zbengui. HÂRLÉŢ s. cazma, (reg.) sapă, (prin Ban.) arşóv, (prin Transilv.) aşău, (prin Olt.) săpătoare. (Sapă pămlntul cu ~.) hirsí vb. v. ACLIMATIZA. ACOMODA. ADAPTA. DEDA. DEPRINDE. FAMILIARIZA. ÎNVĂŢA. OBIŞNUI. SCUMPI. ZGÂRCI. hârsít s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÂRCIT. hârşic s. v. PIELCICĂ. HÂRŞÍI vb. (reg.) a scârjâi. (Prundişul aleii ~ sub picioare.) hârşií vb. v. CRESTA. SCRIJELI. ZGÂRIA. HÂRŞÂIÁLĂ s. hârşâire, hârşâit, hârşâitură, (prin Munt.) scârjâiálă, scârjâít, scârjâitúră. (~ pietrişului aleii sub picioare.) HÂRŞÂÍRE s. hârşâială, hârşâit, hârşâitură, (prin Munt.) scârjâiálă, scârjâít, scârjâitúră. (~ pietrişului aleii sub picioare.) HÂRŞÂÍT s. hârşâială, hârşâire, hârşâitură, (prin Munt.) scârjâiálă, scârjâít, scârjâitúră. (~ pietrişului aleii sub picioare.) HÂRŞÂITURĂ s. hârşâială, hârşâire, hârşâit, (prin Munt.) scârjâiálă, scârjâít, scârjâiiúră. (~ pietrişului aleii sub picioare.) hârştioágă s. v. BABANĂ. HÂRTÍE s. 1. (Ban., Transilv., Maram. şi Bucov.) papír. (O coală de ~.) 2. hârtie p-ir-gaminată = pergament. (Ambalează mezelul in ~.) 3. hlrtie-carbon = carbon, indigo, plom-bagină. (~ pentru scoatere de copii.) 4. (FIN.) bancnotă, bilet de bancă, hârtic-monedă, (prin Transilv. şi Maram.) băncuţă, (înv.) asignat, asignáţie, bancă, bumáşcă. (O ~ de o sută.) 5. (FIN.) hirtie-monedă — bancnotă, hârtie, bilet de bancă, (prin Transilv. şi Maram.) băncuţă, (înv.) asignat, asignáţie, bancă, bumáşcă. (O ~ de o sulă.) 6. (FIN.) hârtie de valoare = efect. 7. act, document, dovadă, izvor, înscris, piesă, (înv. şi pop.) scris, (înv. şi reg.) scrisoare, (înv.) carte, izvód, încredinţare, răvaş, sinet, teşchercá, úric, zápis. (Numeroase ~ ii atestă acest fapt istoric.) 8. act, document, legitimaţie. (Rog prezentaţi ~iile!) HÂRTIOÁRĂ s. hârtiuţă. HÂRT1UŢĂ s. hârtioară. HÂRTOÁPE s. pi. hopuri (pi.), (Mold.) rătăcáne (pi.), (Olt., Ban. şi Munt.) şomâr-doále (pi.). (Un drum plin de ~.) hârţ s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN. HÂRŢOÁGĂ s. terfelog. hâtcâí vb. v. HUIDUI. bâtru adj. v. AGER. DEŞTEPT. DIBACI. GLUMEŢ. HAZLIU. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEŢ. ÎNDEMÂNATIC. POZNAŞ. PRICEPUT. ŞIRET. ŞMECHER. VESEL. VICLEAN. HÂŢÂÍ vb. a clătina, a hâţâna, a hodorogi, a hurduca, a hurducai, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgâlţâi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drâgâi, (Ban.) a zducni. (Căruţa l-a ~ bine.) HÂŢÂNÁ vb. a clătina, a hâţâi, a hodorogi, a hurduca, a hurducai, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgâlţâi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drâgâi, (Ban.) a zducni. (Căruţa l-a ~ bine.) hâţâná vb. v. BALANSA. CLĂTINA. LEGĂNA. OSCILA. PENDULA.

HÂŢÂNÁRE s. «cuturare, zgâlţâire, zguduire. hâzénie s. v. DIFORMITATE. HIDOŞENIE. MONSTRU. MONSTRUOZITATE. POCEALĂ. POCITANIE. POCITURĂ. SCHIMONOSI-TURĂ. SLUŢENIE. SLUŢITURĂ. URÎ-CIUNE. URÂŢENIE. Wzí vb. T. DEFORMA. DESFIGURA. POCI. SCHIMONOSI. SLUŢI. STRÂMBA. URÂŢI. HLAMÂDĂ s. mantie, (rar) purpură, (înv.) pláşeă. hlei s. v. ARGILĂ. CLISĂ. HUMĂ. LUT. PĂMÂNT hleiós adj. v. ARGILOS. CLEiOS. CLISOS. LUTOS. hlibán s. v. PÂINE. hlizi vb. v. CHIORÎ. HOLBA. ZGÂI. hlobăná vb. v. BALANSA. CLĂTINA. LEGĂNA. OSCILA. PENDULA. hluján s. v. COCEAN. HO interj, opreşte!, stai! o interj, v. AJUNGE. ATÍT. BASTA. ESTUL. GATA. ISPRĂVEŞTE. ÎNCETEAZĂ. PUNCT. SFÂRŞEŞTE. STAL STOP. TERMINĂ. hoálă s. v, ACVILĂ. IEPURAR. PAJURĂ. hoáncă s. v. BABORNIŢĂ. COTOROANŢĂ HOAŞCĂ. ZGRIPŢUROAICĂ. hoánghină s. v. BABORNIŢĂ. COTOROANŢĂ. HOAŞCĂ. ZGRIPŢUROAICĂ. HOARDĂ s. (înv.) órdie. (O ~ pustiitoare.) hoáspe s. pi. v. STRUJITURĂ. TALAŞ. HOAŞCĂ s. baborniţă, cotoroanţă, zgrip-ţuroaică, (reg.) hoáncă, hoánghină, (prin Munt.) bahórniţă, (Mold.) cotoárbă, (fig.) hî'rcă. (O ~ bătrlnă şi rea.) HOAŢĂ s. hoţoaică, pungăşoaică, (pop.) tilhăríţă, tâlhăroâică. hóbot s. v. CRUCE. FEREGEA. VĂL. VOAL. hoc interj, v. CEA. hódă s. v. LISIŢĂ. bodâcăí vb. v. ŞCHIOPĂTA. hodâc interj, v. ŞONTÂC. ŞOVÂLC. HODOROG s. babalâc, baccea, căzătură, ramolit, (reg. şi fam.) ghiuj, (reg.) jap, matúf, (prin Mold.) băbálău, (fig.) hirb. (A ajuns un ~.) HODOROGÍ vb. 1. a durai, a durui, a hurui, (rar) a turui, (pop.) a trăncăni, (reg.) a hurdui, a troncăni, (prin Ban.) a trăscări. (Căruţa ~ pe strada pietruită.) 2. a clătina, a hâţâi, a hâţâna, a hurduca, a hurducai, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgâlţâi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drâgâi, (Ban.) a zducni. (Căruţa l-a ~ zdravăn.) hodorogi vb. v. DEGRADA. DETERIORA. FLECARI. ÎNDRUGA. ÎNVECHI. PĂLĂVRĂGI. RAMOLI. RĂGUŞI. SPOROVĂI. STRICA. TRĂNCĂNI. UZA.' hodorogit adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. HÂRÂIT. HÂRÂITOR. ÎNVECHIT. RAMOLIT. RĂGUŞIT. SENIL. STRICAT. UZAT. hodrobéle s. pi. v. BAGAJ. hogeág s. v. CAMPADURĂ. CĂMIN. COS. HORN. hoher s. v. CĂLĂU. GÂDE. HINGHER. HOHOT s. 1. hohotire, hohotit. (Un ~ de pllns.) 2. sughiţ. (Plâns cu ~e.) HOHOTÍRE s. hohot, hohotit, (O ~ de plâns.) HOHOTÍT s. hohot, hohotire. (Un ~ de plâns.) HOINAR adj., s. 1. adj., s. pribeag, rătăcitor, vagabond, (înv.) stranie. (Un om ~.> 2. adj. nestatornic, sprinţar, (pop.) spulberă-tic. (Glndwi ~.) HOINĂREALĂ s. 1. haimanalâc, vagabondaj, vagabondare, (rar) puşlamalfc, (reg.) puşlánie, (înv.) ştrengăríe. (Ce înseamnă ~ asta zilnică?) 2, pribegie, pribegire, vagabondaj, vagabondare. (O ~ din loc In loc.) 3, colindare, cutreierare, rătăcire. (O ~ fără un ţel precis.) HOINĂRÍ vb. 1. a vagabonda, (înv. şi reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.) a buduşlui, (Mold.) a lainici, (Transilv.) a techer-ghi, (înv.) a hăimăni, a ştrengări. (Toată ziua ~.) 2. a pribegi, a rătăci, a vagabonda, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc In loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda,

(livr.) a flana. (Pe unde n-a ~ ?) HOIT s. cadavru, corp, leş, mortăciune, stârv, trup, (reg.) stírvină, (Transilv.) hanţ, (înv., în Transilv.) dabilă. hojbăí vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA. hójma adv. v. CONTINUU. ÎNCONTINUU. ÎNTRUNA. MEREU. NECONTENIT. NECURMAT. NEÂNCETAT. NEÂNTRERUPT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PERMANENT. PURURI. VEŞNIC. HOL s. antreu, sală, vestibul. hólă s. v. COTARLĂ. JAVRĂ. JIGODIE. POTAIE. HOLBA vb. 1. a (se) bulbuca, a (se) căsca, a (se) mări, a (se) umfla, a (se) zgâi, (pop. şi fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboşa, a (se) bolboşa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovani, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgâmboia. (A-şi ~ ochii.) 2. a se chiori, a se zgâi, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ aşa la mine?) HOLBARE s. bulbucare, căscare, mărire, umflare, zgâire, zgâit, (pop. şi fam.) belíre, bleoj-díre, (pop.) boboşáre, boldíre. (~ ochilor.) HOLBAT adj. bulbucat, căscat, mare, mărit, umflat, zgâit, (rar) bălăbănós, (pop. şi fam.) belit, bleojdít, (pop.) boboşát, bolboşát, boldit, (reg.) măciuliát. (Cu ochii ~.) hólcă s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂM-BĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. HOLDĂ s. 1. lan. (O ~ de rapiţă.) 2. (la pi.) grâne (pi.), lanuri (pi.), (~ au crescut mari.) HOLÉNDRU s. (TEHN.) racord olandez. holér s. v. SOC. HOLERĂ s. 1. (MED. VET.) pasteureloză, septicemie hemoragică. (~ este o boală a păsărilor.) 2. (BOT.; Xanthium spinosum) (reg.) cătină, cornută, drácilă, ghimpe, lipici, pălă-mídă, scaiéte, spin, scai rusesc. HOLERCĂ s. basamac, (reg.) trăscău. (Un clondir de ~.) holercă s. v. POŞIRCĂ. RACHIU. HOLOCAUST s. (BIS.) (înv.) arse (pi.), ardere-de-tót, întreg-de-árs. HOLOCÉN s. (GEOL.) aluviu. HOLOENZÍMĂ s. (BIOL.) holoferment. HOLOFERMÉNT s. (BIOL.) holoenzimă. hólotă s. v. GLOATĂ. HOLOTURÍDĂ s. (ZOOL.) holoturie, castra-vete-de-mare. (~ este un echinoderm cu corpul moale şi alungit.) HOLOTURIE s. (ZOOL.) holoturidă, castra-vete-de-mare. (~ este un echinoderm.) HOLTEI s., adj. burlac, cavaler, celibatar, flăcău, necăsătorit, (pop. şi fam.) becher, (Transilv.) frăşcău. (Este încă ~.) HOLTEÍ vb. a burlaci. HOLTEÍE s. burlăcie, celibat, (înv.) necăsă-torle, necăsnicíe. (~ lui n-a durat mult.) HOMAR s. (ZOOL.; Homarus vulgaris) (rar) stacój. HOMEOSTÁZÂ s. (BIOL.) homeostazie. HOMEOSTAZÍE s. (BIOL.) homeostază. homicíd s v. ASASINAT. CRIMĂ. MOARTE. OMOR. OMORÂRE. OMUCIDERE. UCIDERE. homicíd s., adj. v. ASASIN. CRIMINAL. OMORÂTOR. UCIGAŞ. homóc s. v. NISIP. HOMOSEXUAL s. (MED.) invertit, pede-rast, (prin Transilv.) buzeránt. HOMOSEXUALITATE s. (MED.) pederas-tie, inversiune sexuală, invertire sexuală. hónchiu adj. v. CHIORÂŞ. CRUCIŞ. ÎNCRUCIŞAT. PIEZIŞ. SAŞIU. STRABIC. hondrăní vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. honipsívb. v. DIGERA. MISTUI. SUFERI. SUPORTA. LIOP s. salt, săritură. hop s. v. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIŞTE. PIEDICĂ. STAVILĂ.

líopăí vb. v. SĂLTA. SĂRI. ŢOPĂI. HÓPURI s. pi. hârtoape (pi.), (Mold.) rătă-cáne (pi.), (Olt., Ban. şi Munt.) şomârdoále (pi.). (Un drum plin de ~.) hora s. art. v. COROANA-BOREALĂ. HORA MIRESEI s. rnmeasca (art.), (reg.) năşásca (art.). (~ este un dans popular de nuntă.) hórăs. v. CHIUIT. CHIUITURĂ. DOINĂ. ORAŞ. STRIGĂTURĂ. horăí vb. v. SFORĂI. horăít s. v. SFORĂIALĂ. SFORĂIT. SFORĂITURĂ. horăitúră s. v. SFORĂIALĂ. SFORĂIT. SFORĂITURĂ. horbotă s. v. DANTELĂ. HORCĂÍ vb. a hârcâi, a hârâi. horcăí vb. v. SFORĂI. HORCĂIÁLĂ s. 1. horcăit, horcăitură. 2. hârcâială, hârcâit, hârâială. horcăiálă s. v. SFORĂIALĂ. SFORĂIT. SFORĂITURĂ. HORCĂÍT s. horcăiálă, horcăitură. horcăit s. v. SFORĂIALĂ. SFORĂIT. SFORĂITURĂ. HORCĂITURĂ s. horcăiálă, horcăit. horcăitură s. v. SFORĂIALĂ. SFORĂIT. SFORĂITURĂ. horcăní vb. v. SFORĂI. horceág s. v. PRAZ. horcotí vb. v. SFORĂI. horéţ s. v. OSTREŢ. horhăí vb. v. BÂJBÂI. DIBUI. HOINĂRI. ORBECĂI. PIPĂI. PRIBEGI. RĂTĂCI. VAGABONDA. hori vb. v. DOINI. •HORÍŞTE s. (reg.) horitúră. (~ este un rotocol de fin.) horitúră s. v. HORISTE. HORMON FOLICULÂR s. (BIOL.) folicu-lină. HORN s. cămin, coş, (pop.) coşarcă, (reg.) bageaca, cubeá, cucuváie, fumár, hornéţ, mar-chióţă, ursoáic, (prin Transilv.) buduréţ, budu-rói, (Transilv. şi Munt.) corfă, (Mold.), hogeág, (prin Transilv.) ştiol, (prin Mold. şi Bucov.) şúber. (Fumul iese prin ~.) HORNÁR s. coşar. ('~ curăţă coşurile caselor.) hornéţ s. v. CĂMIN. COŞ. HORN. horoi-vcrde s. v. VIRDARE. HOROSCOP s. rojdanic, zodiac. horşti s. v. MĂLAIUL-CUCULUI. HORTICULTOR s. florar, grădinar. (~ cultivă flori.) HORTICULTURA s. grădinărie, grădinărit. (Specialist In ~.) hostopínă s. v. TESCOVINĂ. HOTAR s. 1. frontieră, graniţă, limită teritorială, (înv. şi pop.) margine, (înv.) confínii (pi.), cordon, fruntarie, miezuínă. (~ al unui stat.) 2. hat, răzor, (reg.) căluşíre, dorjíncă, forgáşă, háşpor, méjdă, méjdină, méşghie, slog, (Transilv.) métă, miezuínă. (~ între două ogoare.) 3. graniţă, limită, margine, (înv.) termen. (Se păstrează Intre ~ rezonabile.) HOTĂRÎ vb. 1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a ordona, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. şi pop.) a orândui, a rindui, (pop.) a soroci, (prin Ban. şi Transilv.) a priti, (înv.) a învăţa, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 2. a fixa, a institui, a întocmi, a orândui, a rindui, a stabili, a statornici, (înv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 3. a determina, a fixa, a preciza, a stabili, a statornici, (înv.) a defíge, a însemna, a statori. (Au ~ un nou termen pentru...) 4. a convinge, a decide, a determina, a face, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină.) 5. a (se) alege, a (se) decide, a (se) fixa, a (se) stabili, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. şi Transilv.) a (se) cumpăni. (Ei, ai ~ ce să cumperi?) 6. a decide, a determina, a stabili, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ în ultimele secunde.) 7. a da, a destina, a hărăzi, a meni, a orândui, a predestina, a rândui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a

rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) 8, a lăsa, a orândui, a rândui, a statornici. (Aşa a ~ Dumnezeu.) hotărî vb. v. CIRCUMSCRIE. CONDAMNA. DELIMITA. DEMARCA. HOTĂRNICI. ÎNVECINA. LIMITA. MARCA. MĂRGINI. OSÂNDI. PEDEPSI. HOTĂRIRE s. 1. dispoziţie, ordin, poruncă, (pop.) porunceálă, (înv.) aşezămínt, carte, farmutá, învăţătură, mandat, orânduiálă, orin-duíre, pitác, poruncită, povelénie, povelíre, pravilă, rânduiálă, strânsoáre, şart, tertip, ucaz, (rusism înv.) pricáz. (A emis o ~ scrisă.) 2. fixare, precizare, stabilire. (~ unui nou termen.) 3. decizie, voinţă. (Prin ~ părţilor.) 4. decizie. (Vom lua miine o ~ definitivă.) 5. (JUR.) decizie, sentinţă, verdict, (rar) judecată, (înv.) judeţ, lege, proces. (~ într-un proces.) 6. dârzenie, fermitate, intransigenţă, neclintire, neânduplecare, nestrămutare, neşovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepréget, (fig.) inflexibilitate. (O ~ de granit.) 7. fermitate, siguranţă. (Vocea lui căpătase mai multă ~.) HOTĂRITadj.,adv. 1. adj. anumit, cunoscut, determinat, fixat, precizat, rinduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dală ~.) 2. adj. cert, ferm, fixat. (Un termen ~.) 3. adj. decis, dârz, ferm, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neşovăitor, statornic, (înv.) nepregetătór. (Un caracter ~.) 4. adj. categoric, decis, expres, ferm, formal, neezitant, neoscilant, net, tranşant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 5. adv. categoric, decis, ferm, net, tranşant, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.) 6. adj. ferm, neabătut, neşovăielnic, neşovăitor, sigur. (Cu paşi ~.) 7. adj. categoric, convins, decis, ferm, răspicat. (Cuglas ~.) 8. adj. (GRAM.) definit, enclitic. (Articol ~.) HOTĂRÂTÓR adj. 1. decisiv, determinant, (livr.) irefutabil, (franţuzism înv.) ponderós, (fig.) strivitor, zdrobitor. (Argumente ~.) 2. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecătór. (O dovadă ~ ; un exemplu ~.) 3. adine, capital, considerabil, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanţial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) HOTĂRNICI vb. a circumscrie, a delimita, a demarca, a limita, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (A ~ un teren.) hotărnici vb. v. ÎNVECINA. MĂRGINI. HOTĂRNICIRE s. circumscriere, delimitare, demarcare, demarcaţie, limitare, marcare, mărginire. (~ unui teren.) HOTEL s. (înv.) birt, ospél. HOTELIER s. (înv.) birtáş, ospeliér. hotlcâí vb. v. ŞCHIOPĂTA. HOTNÓG s. (IST., MIL.) iuzbaşă, sotnic, sutas. (~ comanda In Moldova o sută de ostaşi.) hótru s. v. CODOŞ. MIJLOCITOR. PROXENET. HOŢ s. 1. pungaş, (astăzi rar) prădător, (înv. şi reg.) lotru, (reg.) furătór, robalău, (înv.) chesăgíu, fur, prădáş, războinic, (fam.) coţcár, (arg.) manglitor, şut, şutitór, teşcár. ( ~ de buzunare.) 2. escroc, impostor, înşelător, pungaş, şarlatan, şnapan, (rar) pî'rlea (art.), (pop. şi fam.) pezevénchi, potlogar, (înv. şi reg.) máfler, pârláci, (reg.) pasmarghiól, potcáş, (Mold., Bucov. şi Dobr.) şalvír, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) şúler, (fam.) coţcár, pehlivan, pişichér, (fig.) panglicar, papugíu, scamator. {Mare ~ mai e şi ăsta!) hoţ s. v. ŞTRENGAR. hoţ de mare s. v. CORSAR. PIRAT. HOŢESC adj. pungăşesc, şarlatanesc, (rar) potlogărésc, (pop.) tâlhărésc. (Faptă ~.) HOŢEŞTE adv. 1. pungăşeşte, (rar) potlogă-réşte, (pop.) tâlhăréşte. (Se poartă ~.) 2. furiş, tiptil, (rar) hoţís. (Se strecoară ~.) hotí vb. v. FURA. HAIDUCI. LUA. SUSTRAGE. HOŢlE s. 1. furat, furătură, furt, pungă-şeală, pungăşie, (livr.) rapt, (pop. şi fam.) hoţo-măníe, (pop.) tilhăríe, (reg.) robălíe, (înv. şi fam.) sfeteriseálă, sfeterisire, (înv.) tâlhărăşúg, tâlhăríre, tâlhărşág, tâlhuşág, (grecism înv.) sfeterismós, (fam.) ciordeală, coţcărie, şterpe-leâlă, şterpelíre, (arg.) mangleală, şuteálă. (Se cam ocupă cu ~.) 2. (JUR.) delapidare, escrocherie, fraudă, (livr.) malversáţie, (fig.) mân-cătoríe. (Condamnat pentru ~.) 3. escrocherie, impostură, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, pungăşie, şarlatanie, şmecherie, (livr.) tripotáj, (rar) şarlataneríe, şarlatanísm, şmecherlâc, (pop. şi fam.) pezevenclâc, potlogărie, (Mold.) şolticăríe. (înv.) calpuzanlâc, matrapazlărie, meşteşug, şălvirle, (înv., în Mold.) şuleríe, (fam.) coţcărie, matrapazlâc, pehlivăníe, pişicherlâc, şmechereálă, (înv. fam.) cóţcă, (fig.) panglică-ríe, scamatorie. (Se ţine de ~ii.)

hoţís adv. v. FURIŞ. HOŢEŞTE. TIPTIL. HOŢOÁICĂ s. 1. hoaţă, pungăşoaică, (pop.) tâlhăríţă, tilhăroáicá. (O ~ condamnată pentru furt.) 2. hoţomancă, şmecheroaică, ştrengărită. (Mare ~ mai eşti í) hotornán adj. ŞIRET. ŞMECHER. VICLEAN. hoţoman s. v. ŞTRENGAR. HOŢOMANCĂ s. hoţoaică, şmecheroaică, ştrengărită. (Mare ~ mai eşti/) hotornăníe s. v. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HOŢIE. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. hoz s. v. SOC. hraconí vb. v. SCUIPA. HRAM s. (BIS.) (reg.) rugă, (înv.) serbare. (O biserică are ~ sfIntui Gheorghe.) HRANĂ s. 1. aliment, mâncare, (mai ales în vorbirea copiilor) papă, (livr.) nutriment, (pop.) bucate (pi.), demâncáre, demâncát, legumă, merinde (pi.), de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. şi Bucov.) menájă, (înv.) pistă, vipt, (fam.) haleală, (fam. depr.) crăpelniţă. (Ce ai luat ca ~ la drum?) 2. masă. (A servit drept ~ peştilor.) 3. (BOT.) hrana-uacii (Spergula arvensis) = (rar) spérgulă. hrăbór adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÂRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEŢ. NEÂNFRICAT. SEMEŢ. VITEAZ. hrănáci adj. v. AVID. LACOM. MÂNCĂ-CIOS. NESĂTUL. NESĂŢIOS. POFTICIOS. HRĂNÍ vb. 1. a (se) alimenta, a mânca, a (se) nutri. (Se ~ consistent.) 2. a (se) întreţine, a (se) susţine, a (se) ţine. (El îşi ~ părinţii.) hrăni vb. v. ÎNTREŢINE. MENŢINE. SĂTURA. HRĂNÍRE s. alimentare, alimentaţie, mâncare, mâncat, nutrire, nutriţie. (În timpul ~.) HRĂNÍT adj. alimentat, nutrit. (Bine ~.) HRĂNITOR adj. consistent, nutritiv, să-ţios, suculent, (livr.) feculént, (astăzi rar) sub-tanţiál, (înv.) mistuitor, nutritór, săturăciós, săturăţór. (Alimente, substanţe ~.) HRĂPĂREŢ adj. aprig, apucător, lacom, nesătul, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsân. ( Un om tare ~.) HREAN s. (BOT.; Armoracia rusticana) (reg.) usturoi, rădăcină-sălbátică, (Ban.) tor-mác. HREÁPCĂ s. (TEHA\) buhai, cirlig, greblă, vergea, (reg.) criveá. (~ este un dispozitiv la coasă.) HRENÍŢĂ s. (BOT.) 1. (Lepidium campes-tre) (reg.) urda-vacii. 2. (Lepidium sativum) creson, (rar) caprilémă. hrcniţă s. v. CARDAMA. GĂLBENEA. NĂSTUREL. URDA-VACII. hrenoásă s. v. MUŞTAR. hrentuí vb. v. DEGRADA. DETERIORA. ÎNVECHI. STRICA. UZA. hrentuít adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. ÎNVECHIT. STRICAT. UZAT. hrenúţ s. v. DRAGAVEI. ŞTEVIE. HRIB s. (BOT.; Bolelus edulis) mânătarcă, (reg.) burete, copită, mitárcă, pitárcă, pitoáncă. hríbă s. v. RODUL-PĂMÂNTULUI. hrismós s. v. ORACOL. PREVESTIRE. PREVIZIUNE. PRECIZARE. PROFEŢIE. PROROCIE. PROROCIRE. HRISOV s. (înv.) ispisóc, sinet, úríc, carte domnească. (~ emis de cancelaria domnească.) hristoitíe s. v. CREDINŢĂ. CUCERNICIE. CUVIOSENIE. CUVIOŞIE. EVLAVIE. PIETATE. ' PIOŞENIE. PIOZITATE. RELIGIOZITATE. SMERENIE. HRISTÓS s. (BIS.) Iisus, mesia (art.), min-tuitorul (art.). HRIŞCÁR s. (ENTOM.; Rhizolrogus solslitia-lis) cărăbuşel, cărăbuş-de-hrişcă, gândac-de-hrişcă. HRÍŞCĂ s. (BOT.; Fagopyrum esculentum) (reg.) tătárcă. hronic s. v. CRONICĂ. LETOPISEŢ. HRUBĂ s. 1. subterană, (înv.) culă. 2. tainiţă. hrubă s. v. BECI. PIVNIŢĂ. huceág s. v. CRÂNG. DESIŞ. HĂŢIŞ. STUFĂRIŞ. TUFĂRIŞ. TUFIŞ. huci s. v. CRÂNG. DARAC. DĂRĂCITOR. DESIŞ. HĂŢIŞ. SCĂRMĂNĂTOARE. STUFĂRIŞ. TUFĂRIŞ. TUFIŞ. HUDULÉŢ s. (TEHN.) (Transilv. şi Ban.) sfârcél. (~ la războiul de (esut.) huhurá vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ŢIPA. huhuréte s. v. CIUF. CIUHUREZ. HUHUREZ. HUHUREZ s. (ORNIT.; Strix) ciuf, ciuhurez, (reg.) huhuréte. huhurez-de-cásă s. v. STRIGĂ. HUÍ vb. a aui, a hăui, a hăuli, a răsuna, a vui, (fig.) a clocoti. (Valea~ de glasuri.) HUIDUÍ vb. (Mold.) a hâtcii, (Mold. şi Bu-cov.) a tiohăi. HUIDUIÁLĂ s. huiduitură. (Primit cu ~ ieli.) HUIDUITURĂ S. huiduială. (Intlmpinat cu ~i.)

huidúmă s. v. ARĂTARE. COLOS. MATAHALĂ. NAMILĂ. URIAŞ. HÚ1ET s. balamuc, gălăgie, hărmălaie, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) lármăt, (astăzi rar) strigare, (pop. şi fam.) chilomán, (înv. şi reg.) toi, (reg.) haraimán, hălăláie, hărhăláie, tóiet, toloboátă, tololói, (Mold., Bucov. şi Transilv.) hólcă, (Transílv.) iólotă, (înv.) calabalâc, dandana, dănănáie, dăn-dănáie, gâlceávă, (fig.) ţigăníe, (arg.) năsulíe. huíţ s. v. DULAP. LEAGĂN. SCRÂNCIOB. HULĂ S. (BIS.) blasfemie. hulă s. v. AFRONT. BÂRFĂ. BÂRFEALĂ. BÂRFIRE. BÂRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DISCREDITARE. INJURIE. INSULTĂ. JIGNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. RUŞINE. ŞOAPTĂ. UMILINŢĂ. HULÍ vb. (BIS.) a blasfema. huli vb. v. BÂRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI. hulire s. v. BÂRFĂ. BÂRFEALĂ. BÂRFIRE. BÂRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DISCREDITARE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. ŞOAPTĂ. hulitor adj., s. v. BÂRFITOR. CALOMNIATOR. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. PONEGRITOR. hulpav adj. v. AVID. LACOM. MÂNCĂ-CIOS. NESĂTUL. NESĂŢIOS. POFTICIOS. hultenioáră s. v. VULTURICĂ. hulub s. v. PORUMBEL. •HULUBÁŞ s. (ORNIT.) (reg.) hulubel. hulubăríe s. v. PATUL. PORUMBAR. PORUMBĂRIE. hulubel s. v. HULUBAS. HULUBÍŢÁ s. (BOT.; Russula aurata) (reg.) pâinişoáre (pi.), vineţícă. hulubíţă s. v. PORUMBIŢĂ. huludéţ s. v. FUS. HUMĂ s. argilă, clisă, lut, pământ, (înv. şi reg.) tină, (reg.) hlei, (Transilv.) agiág. (Casă lipită cu ~.) humósadj. v.ARGILOS. CLEIOS. CLISOS. LUTOS. húnie s. v. PÂLNIE. HURDUCĂ vb. a clătina, a hâţâi, a hâţâna, a hodoregi a hurducai, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgâlţâi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drâgâi, (Ban.) a zducni. (Căruţa la ~ zdravăn.) HURDUCÁRE s. clătinare, clătinat, clă-tinătură, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlţâială, zgâlţâire, zgâlţâit, zgâl-ţâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei cănile pe un drum cu hlrloape.) HURDUCAT s. clătinare, clătinat, clătină-tură, hurducare, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgilţâială, zgâlţâire, zgâlţâit, zgâl-ţâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruţe pe un drum cu hlrloape.) HURDUCĂ! vb. a clătina, a hâţâi, a hâţâna, a hodorogi, a hurduca, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgâlţâi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drâgâi, (Ban.) a zducni. (Căruţa l-a ~ zdravăn.) HURDUCĂTURĂ s. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgilţâială, zgâlţâire, zgâlţâit, zgâlţâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruţe pe un drum cu hirtoape.) hurduí vb. v. DURAI. DURUI. HODOROGI. HURUI. hurduitúră s. v. DUDUIT. DUDUITURĂ. DURĂIT. DURĂITURĂ. DURUIT. HURU-IALĂ. HURUIT. HURUITURĂ. hurezá vb. v. CHIOTI. CHIUL HĂULI. STRIGA. ŢIPA. HURMUZ s. (BOT.; Sijmphoricarpus albuş) (rar) corale-álbe (pi.), lemn-cu-boabele-álbe. HURUÍ vb. 1. a durai, a durui, a hodorogi, (rar) a turui, (pop.) a trăncăni, (reg.) a hur-dui, a troncăni, (prin Ban.) a trăscări. (Căruţa ~ pe strada pietruită.) 2. a clătina, a hâţâi, a hâţâna, a hodorogi, a hurduca, a

hurducai, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgilţâi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drâgâi, (Ban.) a zducni. (Căruţa l-a ~ zdravăn.) hurui vb. v. DĂRĂPĂNA. DĂRÂMA. NĂRUI. PRĂBUŞI. PRĂVĂLI. RISIPI. SURPA. HURUIÁLĂ s. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruit, huruitură, (reg.) dúrăt, hurduitúră, (Mold.) durduít. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.) HURUÍT s. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruitură, (reg.) dúrăt, hurduitúră, (Mold.) durduít. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.) HURUITURĂ s. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, (reg.) dúrăt, hurduitúră, (Mold.) durduít. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.) húsăş s. v. SFANŢ. HUSTI interj, ţâşti!, (pop.) smic ! hust'iul tâmplă, (pop.) perete, (înv. şi reg.) prăznicár, (Transilv.) fruntár. (~ In bisericile ortodoxe.) 2. (înv.) proschinitár. (~ este un fel de pupitru pe care se pune o icoană In biserică.) ICOSÁR s. irmilic. (~ era o monedă turcească. ) icră s. v. PULPA ICTER s. (MED.) gălbinare, hepatită, (pop.) gălbeneálă. ÍCTUS s. (MED.) 1. şoc. 2. iclus apoplectic = apoplexie, (pop.) atac, dambla, (înv. şi reg.) catarói,^ (reg.) şlag, (prin Transilv.) gută. IDEAL adj. 1. desăvârşit, excepţional, extraordinar, formidabil, magistral, minunat, perfect, splendid, sublim, superb, (înv.) săvir-şít. (O interpretare ~.) 2. platonic, pur. (7)ra-goste ~.) 3. imaterial, spiritual. (Elemente materiale şi ~.) 4. (FILOZ.) mintal, subiectiv. IDEALITATE s. imaterialitate, spiritualitate. (~ unui element.) IDEALIZA vb. a înfrumuseţa, a poetiza. (A ~ realitatea.) IDEALIZARE s. înfrumuseţare, poetizare. (~ realităţii.) IDEE s. 1.(FILOZ) noemă. 2.(LOG.) concept, noţiune. (~ de „bine".) 3. concepţie, convingere, gând, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, viziune, (livr.) convicţiune. (Are nişte ~ sănătoase.) 4.

credinţă, judecată, opinie, părere. (După ~ mea...) 5. consideraţie, considerent, constatare, observare, observaţie, opinie, părere, reflecţie, reflexie, remarcă. (Citeva ~ asupra...) 6. calcul, gând, intenţie, plan, proiect, socoteală, (înv. şi reg.) propus, (înv.) cuget, duh, própozit, săvârşít, socotinţă, (fam.) combinaţie. (Nu şi-a putui realiza ~ ile. ) 7. (MED.) idee fixă = manie, monomanie, obsesie, psihoză. IDENTIC adj., adv. 1. adj. conform. (Copie ~ cu originalul.) 2. adv. absolut, aidoma, aievea, asemenea, chiar, deopotrivă, exact, întocmai, (înv. şi pop.) aşíjderea, (Mold. şi Bucov.) listai, (prin Bucov.) prici, (Transilv.) tístaş, (prin nord-estul Olt.) tixlím, (înv.) atócma, tij, tocmai. (Este ~ cu tată-său.) 3. adj. sinonim, sinonimic. (Sensuri ale unor cuvinte ~.) IDENTIFICA vb. a cunoaşte, a recunoaşte, a şti. (Cum 11 poţi ~ ?) IDENTIFICARE s. recunoaştere. (~ unui infractor.) IDENTIFICAT adj. recunoscut. (Hoţ ~.) IDENTITATE s. 1. (livr.) consimilitúdine. (~ unor elemente.) 2. conformitate, unitate. (~ de opinii.) IDEOLOG s. teoretician. (~ al unui partid.) IDÂLĂ s. (LIT.) bucolică, eglogă. (O ~ de Vcrgiliu.) IDILIC adj. bucolic, pastoral, păstoresc. (Poem ~.) idiom s. v. DIALECT. GRAI. LIMBĂ. IDIOT adj., s. l.adj., s.(MED.) cretin, imbecil, tâmpit, (rar) tâmp, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) mut. (Om ~.) 2. adj. stupid, tâmpit. (O glumă ~.) IDIOTIZÁ vb. (MED.) a (se) cretiniza, a (se) idioţi, a (se) imbeciliza, a (se) prosti, a (se) tâmpi. IDIOŢENIE s. 1. (MED.) cretinism, idioţie, imbecilitate, tâmpeală, tâmpenie, (rar) tâmpíe, tâmpíme. 2. dobitocie, idioţie, imbecilitate, inepţie, neghiobie, nerozie, prostie, stupidiíate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostăticíe. (A spus o mare ~.) IDIOŢI vb. (MED.) a (se) cretiniza, a (se) idiotiza, a (se) imbeciliza, a (se) prosti, a (se) tâmpi. IDIOŢÍE s. 1- (MED.) cretinism, idioţenie, imbecilitate, tâmpeală, tâmpenie, (rar) tâmpíe, tâmpíme. 2. dobitocie, idioţenie, imbecilitate, inepţie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostăticíe. (A spus o mare ~ .) ÍDOL s. (BIS.) divinitate, dumnezeu, zeitate, zeu, (înv.) bolovan, boz, chip, făptură, simulacru, zân. (Anticii se închinau la ~ i.) idol s. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. IDOLATRIE s. adoraţie, veneraţie. (Simte pentru ea o adevărată ~.) IDOLATRIZA vb. a adora, a diviniza, a venera, (înv.) a cinsti, a slăvi. (Îşi ~ soţia.) IDOLATRIZARE s. adorare, divinizare, venerare. (~ cuiva.) IDOLATRIZAT adj. adorat, divinizat, venerat, (înv.) cinstit. (Persoană ~.) IDOLATRU adj., s. (BIS.) păgân, politeist, (înv.) idoloslugáş, idoloslujébnic. idólniţă s. v. CAPIŞTE. idoloslugáş adj., s. v. IDOLATRU. PĂGÂN. POLITEIST. idoloslujébnic adj., s. v. IDOLATRU. PĂGÂN. POLITEIST. ÍE s. (Ban., Transilv. şi Maram.) spăcél. (Poartă fotă şi ~ înflorată.) ie s. v. CHIŞIŢĂ. iederă s. v. SMIRDAR. IEDIŞÓR s. (ZOOL.) iedulct, ieduţ. IEDULÉŢ s. (ZOOL.) iedisor, ieduţ. IEDUŢ s. (ZOOL.) iedişor, ieduleţ. IEFTIN adj. avantajos, convenabil, jos, mic, scăzut, (Transilv şi Ban.) lesne. (Preţuri ~.) ieftin adj. v. BANAL. COMUN. NEORIGINAL. IEFTINI vb. a (se) micşora, a (se) reduce, a scădea. (S-au ~ preturile la...) IEF'1 INÍRE s. micşorare, reducere, scădere. (~ preturilor.) lélcován s. v. PESCĂRUŞ. IELE s. pi. (MITOL. POP.) (pop.) dânsele (pi. art.), drăgáice (pi.), frumoase (pi.), milostive (pi.), míndre (pi.), puternice (pi.), rusalii (pi.), sânziénc (pi.), şoimáne (pi.), şoimăríţe (pi.), vintoáse (pi.), (reg.)

nagode (pi.), samovíle (pi.), sfinte (pi.), (Ban. şi Olt.) milostívnice (pi.), (prin Ban.) miluite (pi.)IENUPĂR S. (BOT.; Junipcrus communis) jneapăn, (reg.) archíş, cetină, (prin Transilv.) ijrădişór, (Mold.) tămâiér, (Ban. şi Transilv.) turtei, (înv.) archiéí't. IEPURÁR s. (ORNIT.; Aquila chrysaétos) acvilă, pajură, (reg.) áciră, hoálă, ortán, uli-gáie, vultán, vultur, zgrípţor, zgripţoroáică. IEPURE s. (ZOOL.; Lepus europaeus) (reg.) şoşói, (glumeţ) urecheat. iepurél s. v. SPARANGHEL. IERARH s. (BIS.) arhiereu, (rar) arhipăstór, (înv.) sfetítel. (Episcopul intră In categoria ~ Hor.) IERARHÍE s. nivel, rang, scară, stare, strat, treaptă. (~ socială.) IERARHIZA vb. a clasifica. (A ~ elevii în ordinea mediilor.) IERARHIZARE s. clasificare. (~ elevilor In ordinea mediilor.) IERBAR s. (ANAT.) burduhan, rumen. (În ~ se înmagazinează şi se macerează alimentele, la animalele rumegătoare.) ierbălúţă s. v. IARBĂ-ÁLBĂ. ierbărít s. v. IMAŞ. IZLAZ. PĂŞUNE. IERBOS adj. erbacee. (Plantă ~.) IERBULÍŢĂ s. (BOT.) ierbusoară, ierbuţă. IERBUSOÁRĂ s. (BOT.) ierb'uliţă, ierbuţă. IERBUŢĂ s. (BOT.) ierbuliţă, ierbusoară. iernáre s. v. IERNAT. IERNAT s. (rar) iernáre, (pop.) iernatic. (~ oilor.) iernatic s. v. IERNAT. IERTA vb. 1. a absolvi, a cruţa, a scuti, (înv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de o pedeapsă, de o obligaţie.) 2. (BIS.) a dezlega. (Preotul 11 ~ de păcate.) 3. (reg.) a îngădui, (înv.) a lăsa, a şterge, a trece. (A ~ păcatele, fărădelegile cuiva.) 4. a scuza. (Vă rog să mă ~ pentru o clipă.) ierta vb. v. ELIBERA. LIBERA. SALVA. SCĂPA. SCOATE. IERTARE s., interj. 1. s. absolvire, cruţare, scutire. (~ cuiva de o pedeapsă, de o obligaţie.) 2. s. (BIS.) dezlegare, pocăinţă, (înv.) pocaiánie. (~ de păcate.) 3. s. scuză, (pop.) iertăciune, (înv.) pardon. (A cere ~.) 4. s. indulgenţă, îndurare, îngăduinţă, milostivire, (livr.) clemenţă. (Cere cu umilinţă ~.) 3. interj. îndurare !, (înv.) amân ! iertăciune s. v. IERTARE. SCUZĂ. IERTĂTOR adj. indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv, (livr.) clement. (Om lesne ~.) ierúgă s. v. IAZ. IERUNCĂ s. (ORNIT.; Tetrastes bonasia) găinuşă, (reg.) alunár, brădioáră, brădişoáră, ierúşcă, găinuţă-róşie, gotcă-róşie, (Transilv.) pasăre-împărătească. ierúşcă s. v. GĂINUŞĂ. IERUNCĂ. IESLE s. (reg.) corlátâ. (~ pentru vite.) iest adj. v. ACEST. IEŞI interj, afară !, marş !, pleacă ! IEŞÍ vb. 1. a merge, (înv. şi pop.) a purcede. (Să ~ puţin în grădină.) 2. a se elibera, a se libera, a scăpa. (A ~ din închisoare.) 3. a ajunge, a da. (Drumul ~ în sat.) 4. a germina, a încolţi, a miji, a răsări. (A ~ griul.) 5. a apărea, a se arăta, a se ivi. (A ~ iarba.) 6. a-i apărea, a-i da. (Copacului li ~ frunzele.) 7. a ţâşni. (Petrolul ~ cu putere din pămint.) 8. a se naşte, a proveni. (Ce ~ din pisică şoareci mănlncă.) 9. (FIZIOL.) a defeca, (pop.) a se caca, a se cufuri, a se scirnăvi, a se spârcâi, (reg.) a se spurca. 10. (FIZIOL.) a (se) urina, (pop.) a se pişa. 11. a ajunge, a deveni. (A ~ doctor.) 12. a apărea, a se publica, a se tipări. (A ~ un nou tom din dicţionar.) 13. a se decoIora, a se spălăci, (reg.) a se serbezi, a se spălă-toci. (Ţesătura s-a rărit şi a ~ la spălat.) 14. a se isprăvi, a se afirşi, a se termina. (Cum o ~, să iasă.) IEŞÍND s. ieşitură, proeminenţă, protuberantă, ridicătură, (reg.) bólfă, (înv.) scosătúră, scoţătúră. IEŞÍRE s. 1. eliberare, liberare, scăpare. (După~ lui din închisoare.) 2. (FIZIOL.)pur-gaţie, scaun,

(înv.) purgáre. (N-a avut ~ de două zile.) 3. decolorare, spălăcire. (~ unui material textil.) IEŞÍT adj. proeminent. (Parte ~ a unui obiect.) ieşitoáre s. v. CLOSET. TOALETĂ. VECE. IEŞITURĂ s. ieşind, proeminenţă, protuberantă, ridicătură, (reg.) bólfă, (înv.) scosătúră, scoţătúră. iéură s. v. PEPENE. iezătúră s. v. BARAJ. STAVILĂ. STĂVI-LAR. ZĂGAZ. IEZER s. (GEOGR.) (pop.) tău. (~esteunlac adine de munte.) iezii-cáprei s. pi. v. SFREDELUL. iezmăciúne s. v. NOIEMBRIE. iezuit adj. v. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC. iezuit s., adj. v. FĂŢARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ŞIRET. VICLEAN. iezuític adj. v. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC. FĂŢARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ŞIRET. VICLEAN. iezuitísm s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂŢĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEŞUG. ififlíu adj. v. LEFTER. ifos s. v. AROGANTĂ. DEMNITATE. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÂMFARE. MÂNDRIE. ORGOLIU. POZIŢIE. RANG. SEMEŢ1E. TREAPTĂ. TRUFIE. VANITATE. ÍFOSE s. pi. pretenţii (pi.), (fig.) fumuri (p).(. (Te rog să laşi ~ele!) ighemonicón s. v. Fx\ST. LUX. MĂREŢI]-;. POMPĂ. SOMPTUOZITATE. SPLENDOARE;. STRĂLUCIRE. ÍGLIŢĂ s. 1. croşetă, (reg.) clrligél. (~ pentru împletit dantela.) 2. andrea, cârlig, navetă. (~ pentru plase de pescuit.) ignar adj., s. v. IGNORANT. INCULT. NECULTIVAT. NEINSTRUIT. NEÂNVĂ-ŢAT. PROST. SIMPLU. ignobil adj. v. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIŞELESC. MIZERABIL. MÂRŞAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. RUŞINOS. SCELERAT. TICĂLOS. ignominie s. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIŞELIE. MÂRŞĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOŞIE. IGNORĂ vb. a neglija, a nesocoti, a omite. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.) IGNORANT adj., s. 1. incult, nccultivat, neinstruit, neânvăţat, prost, simplu, (livr.) agramat, ignar, (înv.) gros, neabeţedát. (Un om ~.) 2. incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neştiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaş ~.) 3. necunoscător, neiniţiat, nepriceput, neştiutor, (fam.) ageamiu, (fig.) profan. (Este încă un ~ .) IGNORANŢĂ s. incultură, nepricepere, neştiinţă, (livr.) agramatism, (înv.) prostăticíe, prostie, prostime. (E de-o ~ crasă.) IGNORARE s. neglijare, nesocotire, omitere. (~ unor aspecte importante ale problemei.) IGRASÍE s. umezeală, (reg.) mucegăiálă, reveneálá. (~ a pereţilor.) IGRASIOS adj. umed, (reg.) mucegăit. (O casă ~ ; un perete ~.) igrét s. v. LĂUTAR. SCRIPCAR. VIOLONIST. VIOR1ST. 1HNEUMÓN s. (ZOOL.; Ilcrpestes iclmeu-mon) mangustă. IISUS s. (BIS.) Hristos. mesia (art.), mân-tuitorul (art.). ilar adj. v. AMUZANT. COMIC. HAZLIU. NOSTIM. VESEL. ilariant adj. v. AMUZANT. COMIC. HAZLIU. NOSTIM. VESEL. ilárie s. v. CHEFAL. iláu s. v. NICOVALĂ. ILEÁNĂ s. (ENTOM.; Cetonia uurata) gin-dac-de-trandafir, (reg.) cărăbuş-vérde. ILEGAL adj. 1. clandestin, ilicit, nelegal-(Comerţ ~.) 2. ilicit, incorect, necinstit, necorect, nelegal, neonest, (livr.) oneros, (fig.) murdar, necurat. (O afacere ~.) 3. clandestin, conspirativ, secret, (fig.) subteran. (O organizaţie ~.)

ilegitim adj. v. NELEGITIM. ilenúţă s. v. BĂLIGAR. íler s. v. POJAR. RUJEOLĂ. ILÉUS s. (MED.) ocluzie intestinală, (pop.) încurcătură de mâţe. ILIÂC adj. (AA'AT.) coxal. (Os ~ .-regiunea ~.) ILICÍT adj. 1. clandestin, ilegal, nelegal. (Comerţ ~.) 2. ilegal, incorect, necinstit, necorect, nelegal, neonest, (livr.) oneros, (fig.) murdar, necurat. (O afacere ~.) ilimitát adj. v. IMENS. INFINIT. NECUPRINS. NEFINIT. NELIMITAT. NEMĂRGINIT. NEMĂSURAT. NESFÂRS1T. NEŢĂRMURIT. ILIZÍBIL adj. indescifrabil, neciteţ, nedes-cifrabil, nelizibil, (fig.) hieroglific. (Un scris ~ .) ILOGIC adj. 1. incoerent, nelogic. (Afirmaţii ~.) 2. absurd, nelogic, neraţional, stupid, (livr.) iraţional. (O situaţie ~.) ILOGISM s. absurditate, nonsens. (~ unei situaţii.) iluminat adj. v. INSPIRAT. ILUMINAŢIE s. (pop.) luminăţie. (O ~ feerică.) ILUSTRĂ vb. 1. a exemplifica, (înv.) a pildui. (.Ş'i-a ~ expunerea.) 2. a imagina, a înfăţişa, a reprezenta. (Acest desen ~...) 3. a însemna, a marca, a reprezenta, a semnifica. (Ace.il volum ~ o dată în literatura noastră.) 4, a se deosebi, a se distinge, a se evidenţia, a se remarca, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?) ILUSTRARE s. 1. exemplificare, (înv.) pil-duíre. (~ unei expuneri cu diapozitive.) 2. (concr.) exemplificare, exemplu. (Sânt necesare cit mai multe ~.) ILUSTRATĂ s. vedere. (I-a trimis o ~ de la mare.) ILUSTRATIV adj. 1. demonstrativ, exem-plificativ. (O experienţă chimică ~.) 2. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotăritor, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) îneluplecătór. (O dovadă ~; un exemplu ~.) ILUSTRAŢIE s. poză, (înv. şi pop.) chip, (înv.) tablou. (Carte cu ~ii.) ilustraţiúne s. v. CELEBRITATE. GLORIE. ILUSTRU adj. 1. celebru, faimos, mare, renumit, reputat, vestit, (înv. şi pop.) mărit, numit, ireg.) revestít, (Transilv.) híreş, (înv.) norocit, (grecism înv.) perífan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.) 2. ales, deosebii, distins, eminent, remarcabil. (Un profesor ~.) 3. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, înalt, mare, nobil, (înv. şi pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagoród, blagoródnic, (grecism înv.) evgheni-cós, evghenís, (fam. şi peior.) simandicos. (Aparţinea unei familii ~.) ILUZIE s. 1. (MED.) iluzie optică=pseudo-blepsie. 2. fantezie, himeră, închipuire, utopie, (livr. ( irealitate. (Proiectul lui e o ~.) 3. închipuire, nălucire, părere, (rar) năluceálă, (fig.) miraj. (A"-a fost decit o ~.) 4. amăgire, (livr.) himeră, (fig.) minciună. (Asta e o simplă ~.) iluziona vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎN-CÂNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. iluzionare s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNŞELARE. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRI-ŞARE. ILUZIONÍSM s. prestidigitaţie, scamatorie, (reg.) boscăríc, (fam.) panglicăríe. (Xumăr de ~, la circ.) ILUZIONIST s. prestidigitator, scamator, (reg.) boscár, (înv.) cabáz. (~ la circ.) ILL'ZÓRIU adj. 1. înşelător, neântemeiat, (rar) părelnic. (Speranţe ~.) 2. fantastic, fantezist, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist, (livr.) himeric. (Planuri ~.) iluzoriu adj. v. AMĂGITOR. ÎNŞELĂTOR. im s. v. JEG. MURDĂRII:. NECURĂŢENIE. NOROI. iniaculáre s. v. CANDOARE. CASTITATE. FECIORIE. INOCENŢĂ. NEPRIHĂNIRE. NEVINOVĂŢIE. PUDICITATE. PUDOARE. VIRGINITATE. imaculat adj. v. CANDID. CAST. FECIOR RELNIC. FECIORESC. INOCENT. NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. PUDIC. VIRGIN. VIRGINAL. imaculată adj. v. CASTĂ. FECIOARĂ. NEPRIHĂNITĂ. VIRGINĂ. IMAGINA vb. 1. a-şi închipui, a-şi înfăţişa, a-şi reprezenta, a vedea, (înv.) a-şi figura. (Cum ţi-o ~ tu

pe ea?) 2. a (se) aştepta, a crede, a-şi închipui. (Ce ţi-ai ~ că ai să vezi?) 3. a crede, a-şi închipui, a i se năzări, a i se părea, (înv. şi pop.) a i se năluci. (Îţi ~ numai că l-ai văzut!) 4. a concepe, a gândi, a-şi închipui, a vedea (Cum iţi ~ tu realizarea acestui lucru?) 5. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gândi, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 6. a bănui, a crede, a ghici, a gândi, a-şi închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a şti, a visa, (rar) a prevesti, (înv. şi reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine şi-ar fi ~ că se va intlmpla astfel?) 7. a închipui, a înfăţişa, a reprezenta, (înv.) a arădúce. (Decorul ~ o pădure.) 8. a ilustra, a înfăţişa, a reprezenta. (Acest desen ~...) IMAGINAR adj. 1. fictiv, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit. (O intimplare ~.) 2. fantezist, născocit, plăsmuit, (livr.) romanesc. (Personaje literare ~.) 3. fantastic, fantezist, iluzoriu, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist, (livr.) himeric. (Planuri ~.) IMAGINARI-] s. concepere, creare, elaborare, inventare, născocire, plănuire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. şi pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de...) IMAGINAT adj. fictiv, imaginar, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit. (O intimplare ~.) IMAGINATÍV adj. creator, ingenios, inventiv, iscoditor, iscusit, născocitor, (înv.) scor-náci. (Un spirit ~.) IMAGINAŢIE s. 1. fantezie, invenţie, închipuire, (Are o ~ bogată.) 2. fantezie, gând, închipuire. (îlpoartă ~ cu mii de ani in urmă.) 3. fantezie, ficţiune, invenţie, închipuire, născocire, plăsmuire, scorneală, scornire. (Produs al ~.) IMAGINE s. 1. înfăţişare, reprezentare, viziune, (înv.) vedenie, (fig.) icoană, oglindă. (~ obiectelor; ~ unor vremuri apuse.) 2. chip, (rar) închipuire. (~ iui îmi revine mereu in minte.) 3. reflectare. (~ cuiva inlro oglindă.) 4. figură, simbol. (O ~ reprezenlind puterea.) 5. chip, spectru, umbră, vedenie, viziune. (~ morţii se arată.) 6. aspect, chip, ipostază, înfăţişare, turnură. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?) imálă s. v. MURUIALĂ. NOROI. IMANENT adj. (FILOZ.) intrinsec, lăuntric. IMÁŞ s. izlaz, păşune, (pop.) păscătoáre, suhát, (înv. şi reg.) păşliúne. silişte, (reg.) ierbărít, păscălău, păscănéţ, păscătoríe, pască-tură, păşunáre, păşunát, păşunét, prelúcă, su-hăţíe, (prin Ban. şi Transilv.) sit, (Munt. şi Olt.) tabún. (Vitele pasc pe ~.) IMATERIAL adj. 1. ideal, spiritual. (Elemente materiale şi ~.) 2. impalpabil. 3. nematerial, spiritual, sufletesc. 4. nematerial, nepă-mântean, nepământesc, supranatural. IMATERIALITATE s. idealitate, spiritualitate. IMBATABIL adj. invincibil, nebătut, nebiruit, neânfrânt, neânvins, (înv.) nefrínt. (Un sportiv ~.) IMBECÍL adj., s. (MED.) cretin, idiot, tâm-pit, (rar) tâmp, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) mut. (Om ~.) IMBECILITATE s. 1. (MED.) cretinism, idioţenie, idioţie, tâmpeală, timpenie, (rar) tâm-píe, tâmpíme. (~ congenitală.) 2. dobitocie, neghiobie, nerozie, prosteală, prostie, tâmpenie, (înv.) prostime. (Era de-o ~ proverbială.) 3. dobitocie, idioţenie, idioţie, inepţie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostăticíe. (A spus o mare ~.) IMBECILIZÁ vb. (MED.) a (se) cretiniza, a (se) idiotiza, a (se) idioţi, a (se) prosti, a (se) târnpî. IMBOLD s. impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent, (rar) îmboldíre, (reg.) bold, (înv.) năstáv, porneálă, (grecism înv.) parachínisis, (fig.) mişcare, resort, suport, (înv. şi reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acţiune.) IMEDIAT adv., adj. 1. adv. acum, îndată, numaidecât, (pop.) acuşi, (înv. şi reg.) aşáşi, (înv.) aşá. (~ să vii la mine!) 2. adv. grabnic, iute, îndată, rapid, repede, urgent, (prin Transilv.) pripeşte. (Vino să vezi ~ !) 3. adv. cu-rând, devreme, fuga, grabnic, iute, îndată, neântârziat, numaidecât, rapid, repede, (rar) tudíla, (pop.) degrabă, momentan, (înv. şi reg.) nepristán, numai, (reg.) mintenaş, mínteni, (înv.) peşin, techerméclier. (Să vii ~ înapoi.) 4. adj., adv. grabnic, neântârziat, operativ, prompt, rapid. (O intervenţie ~; a intervenit ~.) 5. adj. direct, nemijlocit. (Cauza ~ a unui fenomen: succesor ~.)

imemorial adj. v. STRĂVECHI. IMENS adj. 1. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neânchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiântâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfirşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirábil, (înv.) manín, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 2. colosal, enorm, fabulos, gigantic, uriaş, (înv. şi reg.) nămilós, (înv.) urieşésc, (fig.) astronomic. (IJe proporţii ~.) 3. colosal, enorm, nemărginit, nemăsurat, nesfirşit, vast, (livr.) incomensurabil. (O suprafaţă ~.) 4. infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nesfirşit, neţărmurit, (rar) ilimitát. (O clmpie ~.) 5. colosal, enorm, nenumărat, (înv. şi reg.) nesocotit. (O mulţime ~.) 6. colosal, considerabil, enorm, incalculabil, nelimitat, (rar) necalculabil. (Cu efecte ~.) IMENSITATE s. 1. enormitate, infinit, necuprins, nemărginire, nemărginit, nesfârşire, nesfirşit, vastitate. (~ unei suprafeţe.) 2. enormitate, gigantism. (~ unei construcţii.) IMIGRARE s. imigraţie. IMIGRAŢIE s. imigrare. IMINENT adj. inevitabil, (livr.) ineluctabil. (Un fenomen ~.) IMINENŢĂ s. inevitabilitate. (~ producerii unui fenomen.) IMITĂ vb. 1. (înv.) a (se) pildui. (Îl ~ în toate.) 2. a mima, a reproduce, (înv.) a închipui. (A ~ gesturile cuiva.) 3. a copia, (depr.) a pastişa. (~ stilul lui...) IMITARE s. 1. mimare, reproducere. (~ gesturilor cuiva.) 2. copiere, imitaţie, (depr.) pastişáre. (~ stilului unui maestru.) IMITAT adj. artificial, contrafăcut, fals. (Pietre ~.) IMITATÍV adj. onomatopeic. (Cuvinl ~.) IMITAŢIE s. 1. copiere, imitare, (depr.) pastişáre. (~ stilului unui maestru.) 2. (concr.) copie, (depr.) pastişă. (Opera lui e o simplă ~ a stilului unui maestru.) 3. (MUZ.) canon. IMIXTIUNE s. amestec, ingerinţă, intervenţie. (~ în treburile altui stat.) IMN s. 1. (LIT., MUZ.) odă. 2. (BIS.) tropar. IMOBÍL adj. 1. fix, neclintit, nemişcat, stabil, (rar) nemişcător, (pop.) nesmintit, (înv.) neclătit. (O instalaţie ~.) 2. fix, neclintit, nemişcat, rigid, ţeapăn, (pop.) virtós. (Crengile ~ ale copacilor.) 3. înţepenit, rigid, static, (livr.) hieratic. (Atitudine ~; gest ~.) 4. fix. încremenit, înlemnit, neclintit, nemişcat, pironit. (Cu ochii ~.) 5. imobiliar, nemişcător. (Avere ~.) IMOBIL s. casă, clădire, construcţie, zidire, (înv.) ziditúră. (Un ~ vechi.) IMOBILIAR adj. imobil, nemişcător. (Avere ~.) IMOBILITATE s. 1. fixitate, inerţie, neclintire, nemişcare, nemobilitate. (Stare de ~ a unui corp.) 2. fixitate, neclintire, nemişcare, stabilitate. (~ dunelor împădurite.) 3. fixitate, înţepeneală, rigiditate. (~ privirii.) IMOBILIZA vb. 1. a fixa, a înţepeni, a pironi, a prinde, (reg.) a proţăpi. (A ~ ceva in cuie.) 2. a ţine. (Îl ~ pină vine miliţia.) 3. a paraliza. (I-a ~ orice mişcare.) IMOBILIZARE s. fixare, fixat, înţepenire, pironire, prindere, ţintuire, (rar) pecetluire. (~ în cuie a unui obiect.) IMOBILIZAT adj. fixat, înţepenit, prins, (rar) pecetluit, (reg.) proţăpít. (Obiect ~.) IMORAL adj., s. I. adj. (rar) neétic, neino-rál. (Aspecte morale şi ~.) 2. adj. corupt, decăzut, depravai, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, neruşinat, pervertii, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deşănţat, (pop. şi fam.) parşiv, (pop.) deşucheat, (înv. şi reg.) ruşinat, (reg.) şucheát, tcşmenít, (înv.) aselghicésc, demoralizat, spurcat. (Viaţă ~.) 3. adj., s. depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, stricat, (pop.) curvár, (înv.) preacurvár, preacurvitór. (Un bărbat ~.) 4. adj. deşănţat, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, vulgar, (livr.) licenţios, (înv. şi pop.) scírnav, slobod, (reg.) porcotós, (fam.) deşucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbăiat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă ~.) IMORALITATE s. 1. (rar) nemoralitáte. (Moralitate şi ~.) 2. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) aselghi-ciúne, asélghie, desfătare, preacurvíe, preacur-víre, preaiubíre, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putre-júne. (Starea de ~ din înalta societate.) 3. impudoare, indecenţă, necuviinţă, neruşinare, obscenitate, pornografic, scabrozitate,

trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitáte, licenţă, licenţiozitáte, (înv. şi pop.) mascara, măscáră, măscăriciúne, măscăríe, scârnăvíe. (Un act de ~.) IMORTALIZA vb. a eterniza, a perpetua, (rar) a nemuri, (înv.) a înnemuri, a înveşnici. (I-a ~ memoria.) IMORTALIZARE s. eternizare, perpetuare, (înv.) înveşnicíre. (~ memoriei sale.) IMORTELĂ s. (BOT.) 1. ( Helichrusum brac-teatum) flori-de-paie (pi.), (rar) nemuritoare, (reg.) cununíţă. 2. (Xeranthemum annuum şi foetidum) plevaiţă, (reg.) cununíţă, măturică, pelin, pléviţă, távnică, távniţă. imós adj. v. JEGOS. MÂNJIT. MURDAR. NESPĂLAT. SLINOS. SOIOS. impacient adj. v. ALARMAT. INTRIGAT. ÎNGRIJORAT. NELINIŞTIT. NERĂBDĂTOR. impacientă vb. v. ALARMA. FRĂMÂNTA. INTRIGA. ÎNGRIJORA. NELINIŞTI. SPERIA. TULBURA. impacientat adj. v. ALARMAT. INTRIGAT. ÎNGRIJORAT. NELINIŞTIT. impacientă s. v. AGITAŢIE. FRĂMÂNTA RE. GRIJĂ. ÎNGRIJORARE. NEAS-TÂMPĂR. NELINIŞTE. NERĂBDARE. NERVOZITATE. TEMERE. ZBUCIUM. impact s. v. CIOCNIRE. IZBIRE. LOVIRE. TAMPONARE. IMPALPABIL adj. 1. (rar) nepipăibil, nepipăit. (Organ ~.) 2. imaterial. (Un element ~.) IMPALUDÍSM s. (MED.) malarie, palii-dism, friguri (palustre) (pi.), (rar) friguri palu-deéne (pi.). IMPAR adj. (MAT.) nepereche. (Număr ~.) IMPARICOPITÁT s. (ZOOL.) perisodactil, (rar) imparidigitát. (Calul este un ~.) imparidigifát s. v. IMPARICOPITÁT. PERISODACTIL. IMPARŢIAL adj. drept, neparţial, nepărtinitor, obiectiv, (înv.) nefăţărít. (Om ~.) IMPARŢIALITATE s. nepărtinire, obiectivitate, (rar) neparţialitáte, (ieşit din uz) obiectivism. (A da dovadă de ~.) IMPAS s. 1. dificultate, încurcătură, (fig.) strâmtoáre, (înv. şi pop. fig.) strâmtoráre, strâm-toreálă, (înv. fig.) strâmtúră, strânsoáre. (Se afla în ~.) 2. dificultate, greutate, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, oprelişte, piedică, stavilă, (pop.) oprcálă, potir" cală, potrivnicíe, (înv. şi reg.) scandai, sminteală, (înv.) anevoínţă, nevoínţă, poprire, stenahoríe, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depăşit un mare ~.) 3. greu, greutate, încercare, necaz, vicisitudine. (~ al vieţii.) irnpás s. v. ALEE. FUNDĂTURĂ. INTRARE. IMPASÍBIL adj. flegmatic, imperturbabil, indiferent, insensibil, nepăsător, nesensfbil, nesimţitor, pasiv, (grecism înv.) adiáfor, (fig.) rece. (Ce tip ~!) impasibil adj. v. APATIC. DELĂSĂTOR. INDIFERENT. INDOLENT. LĂSĂTOR. NEPĂSĂTOR. PASIV. PLACID. TEMBEL. IMPASIBILITATE s. flegmă, indiferenţă, nepăsare. (O ~ condamnabilă.) impasibilitate s. v. APATIE. DELĂSARE. INDIFERENŢĂ. INDOLENŢĂ. INERŢIE. INSENSIBILITATE. NEPĂSARE. PASIVITATE. PLACIDITATE. TEMBELISM. IMPECABIL adj. 1. desăvârşit, ireproşabil, perfect. (Un serviciu hotelier ~.) 2. exemplar, ireproşabil, pilduitor. (O comportare ~.) impecabilitátc s. v. DESĂVÂRSIRE. PERFECŢIUNE. IMPEDIMENT s. dificultate, greutate, impas, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, oprelişte, piedică, stavilă, (pop.) opreálă, poti-cálă, potrivnicíe. (înv. şi reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoínţă, nevoínţă, poprire, stenahoríe, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depăşit un ~.) IMPENETRABIL adj. nepătruns, nepene-trabil, nestrăbătut. IMPERATÍV adj., s. 1. adj. autoritar, poruncitor. (Cu ton ~.) 2. adj., s. (GRAM.) (înv.) poruncitor. (Modul ~.) 3. adj. imperios, presant, stringent. (Xevoi ~.) 4. s. cerinţă, exigenţă, necesitate, nevoie, obligaţie, pretenţie, trebuinţă, (înv. şi reg.) níştotă, (înv.) nevoínţă, nevoíre, recerínţă, (fig.) comandament. í'~ele epocii noastre.) impcrátor s. v. ÎMPĂRAT. IMPERCEPTIBIL adj. insesizabil, neauzit, neperceptibil, iiesesizabil, nesimţit, (fig.) imponderabil. (Un zgomot ~.) IMPERFECT adj. nedeplin, nedesăvirşit. (O realizare ~ .)

IMPERFECŢIUNE s. cusur, defect, deficienţă, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carenţă, racilă, tară, (pop. şi fam.) beteşug, (reg. şi fam.) hibă, (reg.) madeá, teáhnă, (Olt., Munt. şi Mold.) ponós, (inv.) greşeală, lichea, nedesávirşíre, răutate. (Are destule ~.) IMPERIAL adj. împărătesc, (rar) august, (pop.) crăiesc. (Pajura ~.) IMPERIALISM s. (EC.) capitalism monopolist. IMPERIOS adj., adv. 1. adj. imperativ, presant, stringent. (Nevoi ~.) 2. adj., adv. absolut, stringent, (rar) neapărat. (Era ~oas destulător, nesatisfăcător, redus, sărac. (Uir inventar ~ de utilaje.) 4. adj. mic, puţin, redus,, slab. (Are ~ posibilităţi de realizare.) 5. adv. prost, puţin, rău. (O muncă ~ plătită.) INSUFICIENŢĂ s. 1. lipsă, sărăcie, (înv.) neajúngere. (~ de legume pe piaţă.) 2. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carenţă, racilă, tară, (pop. şi fam.) beteşug, (reg. şi fam.) hibă, (reg.) madeá, teáhnă, (Olt., Munt. şi Mold.) ponós, (înv.) greşeală, lichea, nedesăvârşíre, răutate. (Are nenumărate ~.) insufla vb. v. ÎMBĂRBĂTA. ÎNCURAJA. ÎNDEMNA.ÎNSUFLEŢI. STIMULA.SUGERA. SUSŢINE. INSULAR s., adj. (înv. şi pop.) ostroveán. ÍNSULĂ s. (GEOGR.)l. (înv. şi pop.) ostrov. 2. insulă plutitoare = plaur, plavie, (reg.) cocioc, năcládă, plav, prundói. INSULTĂ vb. a jigni, a ofensa, a ultragia, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. INSULTARE s. jignire, ofensare, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.) rănire, (livr. fig.) lezare. INSULTAT adj. jignit, ofensat, ultragiat, (livr.) vexat, (fig.) atins, rănit, (livr. fig.) lezat. INSULTĂ s. afront, injurie, jignire, ocară, ofensă, ruşine, umilinţă, (livr.) ultraj, vexaţiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitúră, (înv.) băsău, dosádă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. INSULTĂTOR adj. injurios, jignitor, ofensator, (livr.) vexánt, vexatoriu, (fig.) tare. (I-a spus vorbe ~.) INSUPORTABIL adj. imposibil, nesuferit, (înv.) nesuferíbil, nesufericiós. (Este un om~.) insurgent adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. INTACT adj. 1. întreg, neatins, neştirbit, (pop.) nestricát. (Paharul a rămas ~ după cădere.) 2. întreg, neatins, neânceput, (glumeţ fig.) virgin. (Pachetul de ţigări a rămas ~.) 3. întreg, neatins, nevătămat, sănătos, teafăr, valid, zdravăn, (pop.) nestricát, (înv. şi reg.) nebântuít, (reg.) neted. (A scăpat ~ din accident.) 4. neatins, nepătat, neştirbit. (Onoarea (ui a rămas ~.) INTANGIBIL adj. inviolabil, sacru, sfânt, (livr.) sacramental, sacrosanct, (rar) sacral. (Drept ~.) INTEGRA vb. a include, a introduce, a încorpora, a îngloba. (A ~ ceva In masa unei substanţe.) INTEGRABILĂ adj. (MAT.) sumabilă. (Funcţie ~.) INTEGRAL adj., adv. 1. adj. complet, întreg. (Textul ~ al nuvelei.) 2. adj. complet, exhaustiv, întreg, total. (Studiu ~; excerp-iare ~ a unui material.) 3. adj. complet, deplin, întreg, tot, total. (Suma ~.) 4. adv. absolut, complet, completamente, total, (înv. şi pop.) sadea. (Calul era ~ alb.) 5. adj. complet, deplin, întreg, total, (livr.) plenar, (înv.) cumplit. (Mulţumire, realizare ~.) 6. adj. necondiţionat, neprecupeţit, total. (Sprijin ~.) INTEGRANT adj. constitutiv. (Parte ~ rfín ceva.) INTEGRARE s. includere, introducere, încorporare, înglobare. (~ a ceva In masa unei substanţe.) INTEGRITATE s. 1. întregime, totalitate. (~ bunurilor.) 2. deplinătate, plenitudine. (În ~ facultăţilor mintale.) 3. cinste, corectitudine, Incoruptibilitate, lealitate, onestitate, (livr.) probitate, (rar) onorabilitate, (înv.) onestáte, onestíe, (înv. şi reg. fig.) curăţenie, curăţie. (E de-o ~ ireproşabilă.) INTEGRU adj. cinstit, corect, incoruptibil, leal, necoruptibil, onest, (livr.) prob, (înv.) neademenit, nemitárnic, (fig.) curat, nepătat. (Funcţionar ~ ; comportare ~.) INTELECT s. 1. gândire, judecată, minte, raţiune, spirit. (Operă a ~.) 2. gândire, înţelegere, judecată, minte, raţiune, (fig.) cap. (Are un ~ extrem de limpede.) 3. deşteptă-ciune, inteligenţă, judecată, minte, pricepere, raţiune, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. şi Olt.) pámet, (înv.) înţelegere, (fam.) dóxă, (fig.) cap, creier. (Are un ~ de nivel mediu.) INTELECTUAL adj. 1. cerebral, mintal, raţional, spiritual. (Activitate ~.)

2. spiritual. (Cultura ~.) INTELECTUALITATE s. (rar) inteligenţă. (întreaga ~ a satului.) INTELIGENT adj. 1. ager, deştept, dibaci, iscusit, isteţ, îndemânatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. şi reg.) marghiól, pricopsit, (prin Transilv.) artút, (Mold. şi Bucov.) hî'tru, (Transilv.) ócoş, ştram, (înv.) scornáci, (fig.) dezgheţat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) 2. deştept, spiritual, (înv.) spirituós. (O conversaţie ~.) 3. chibzuit, cuminte, deştept, înţelept. (O faptă ~.) INTELIGENŢĂ s. 1. deşteptăciune, intelect, judecată, minte, pricepere, raţiune, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. şi Olt.) pámet, (înv.) înţelegere, (fam.) dóxă, (fig.) cap, creier. (Are un ochi ager şi o ~ de nivel mediu.) 2. agerime, deşteptăciune, dibăcie, iscusinţă, isteţime, îndemânare, pricepere. (~ unei persoane.) inteligenţă s. v. INTELECTUALITATE. INTELIGIBIL adj. 1. clar, desluşit, explicit, expres, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriát, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmaţie ~.) 2. accesibil, (rar) priceput. (Un text ~.) INTELIGIBILITÁTE s. claritate, limpe-zeală, limpezime, (livr.) limpiditate, (fig.) transparenţă. (~ celor spuse.) intempestiv adj. v. INOPORTUN. NEOPORTUN. NEPOTRIVIT. INTENDENT s. administrator, (înv. şi reg.) şpan, (înv.) epistát, ispravnic, provizór, (înv., în Transilv.) şofáriu. (~ al unei case.) INTENDENŢĂ s. (MIL.) administraţie. (Ofiţer de ~.) INTENS adj., adv. 1. adj. mare, puternic, strălucitor, tare, viu. (O lumină ~.) 2. adj. strălucitor, viu, (fig.) aprins. (Culori ~.) 3. adj. izbitor, strident, tare, ţipător, violent, (rar) strigător. (Culori, nuanţe ~.) 4. adj. puternic, răsunător, ridicat, tare. ( (Voce~j zgomot ~.) 5. adj. puternic, răsunătror, sonor. (Dangătul ~ al clopotului.) 6. adv. puternic, tare. (Inima li bătea~.) 7. adj. pătrunzător, puternic, tare, (livr.) penetrant. (Un miros ~.) 8. adj. aprig, mare, puternic, straşnic, tare, violent, zdravăn. (Un vânt ~.) 9. adv. bine, puternic, tare, virtos, zdravăn. (Plouă ~.) 10. adj. chinuitor, puternic, străpungător, violent, viu, (fig.) ascuţit, sfredelitor. (Durere ~.) 11. adj. acut, adânc, ascuţit, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O suferinţă morală ~.) 12.adv. mult, tare. (A suferit ~.) 13. adj. adânc, mare, profund, puternic, viu. (O impresie, o emoţie~.) 14.adj. puternic, viu, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înflăcărat, înfocat, pasionat. (O dorinţă ~.) 15. adj. febril, încordat, însufleţit, viu. (Ritm ~ de muncă.) INTENSIFICĂ vb. 1. a se accentua, a se amplifica, a creşte, a se întări, a se înteţi, a se mări, a spori. (Viteza vlntului s-a ~.) 2. a (se) amplifica, a (se) întări, a (se) mări, a (se) potenţa. ( A ~ valoarea unei mărimi fizice.) 3. a (se) adinei, a (se) agrava, a (se) amplifica, a creşte, a (se) mări, a spori, (fig.) a (se)ascuţi. (Disensiunile s-au ~.) 4.a (se) înteţi, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (Lupta s-a ~.) 5. a activa, a dinamiza, a înviora, a stimula. (A ~ o acţiune.) INTENSIFICARE s. 1. creştere, întărire, înteţire, mărire, sporire. (~ vitezei vlntului.) 2. amplificare, întărire, mărire, potenţare. (~ unei mărimi fizice.) 3. activare, dinamizare, înviorare, stimulare. (~ unei acţiuni.) INTENSIFICAT adj. amplificat, crescut, întărit, mărit, potenţat, sporit. (O valoare fizică mult ~.) INTENSITATE s. 1. forţă, putere, tărie, (înv.) mărie, mărime. (~ vlntului, a dragostei.) 2, amploare, forţă, volum. (Are o voce de o ~ impresionantă.) 3. (FIZ.) tensiune. (~ Intr-un conductor.) INTENŢIE s. 1. calcul, gând, idee, plan, proiect, socoteală, (înv. şi reg.) propus, (înv.) cuget, duh, própozit, săvârşít, socotinţă, (fam.) combinaţie. (Nu şi-a putut realiza ~.) 2. proiect, vedere. (Ce ai In ~ ?) INTENŢIONA vb. a plănui, a proiecta, (pop.) a chiti, (înv. şi reg.) a sfătui, (reg.) a scăpa, (prin Bucov.) a scoposi, (înv.) a aşeza, a cugeta, a izvodi, (fig., în Mold. şiTransilv.) a cumpăni. (~ să plece la mare.) INTENŢIONAT adj., adv. 1. adj., adv. deliberat, voit, liber-consimţit, (rar) precugetát. (O acţiune ~; a procedat ~ astfel.) 2. adv. anume, dinadins, expres, înadins, special. (A procedat ~ în acest sens.) INTERintra-, între-. INTERASTRÁL adj. (ASTRON.) interstelar. (Spaţiu ~.) INTERCALARE s. intercalaţic. INTERCALÁŢIE s. intercalare. INTERDEPENDENŢĂ s.(FILOZ.) legătură universală. INTERDICŢIE s. interzicere, prohibire, prohibiţie, (livr.) excluziune, (pop.) opreálă, oprelişte, (înv.) oprire, (turcism înv.) iasác. (~ consumului de alcool.) INTERES s. 1. (la pi.) afacere, chestiune, problemă, treabă, (pop. şi fam.) daravéră, (reg.)támjă, (înv.)negoţ. (Şi-arezolvat toate~.> 2. atenţie, grijă, preocupare, sinchiseală, sinchi-sire, sinchisit, (pop.) păsare, (înv., în Ban. şi

Transilv.) câştígă. (Fără nici un ~ pentru . . . ) 3. atenţie, curiozitate, luare-a minte, (înv.) periérghie, privire. (I-a slirnit ~.) interes s. v. CAMĂTĂ. DOBINDĂ. PROCENT. INTERESĂ vb. 1. a-1 preocupa. (L-a ~ această problemă.) 2. a se informa, (înv. şi reg.) a cerca. (S-a ~ de tot ce a mai apărut.) 3. a conta, (livr.) a importa. (Ce ~ acest lucru, pe Ungă altele mai importante?) 4. a se îngriji, a se ocupa, a se preocupa, a vedea. (~-te tu de asta.) 5. a căuta, a se ocupa, a se preocupa. (M-am ~ să iasă totul bine.) t>, a-i păsa, a (se) sinchisi. (Nu-l ~ nimici) 7. a privi. (O problemă care vă ~ şi pe voi.) INTERESAT adj. materialist, (livr.) mercantil. (Un om ~.) INTERFERA vb. a se intersecta, a se încrucişa, a se întretăia, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Linii care se ~.) INTERFERENŢĂ s. intersectare, încrucişare, întretăiere. (~ de linii.) INTERGLACIÁR s. (GEOL.) interglaciaţie. INTERGLACIÁŢIE s. (GEOL.) interglaciar. INTERIMAR adj. 1. ad-interim. (Ministru ~.) 2. provizoriu, temporar. (Comisie ~.J> INTERIOR adj., s. 1. adj. dinăuntru, intern. (Partea ~.) 2. s. (fig.) píntece, sân. (În ~ pămlntului, al navei.) interior adj. v. LĂUNTRIC. INTERLOCUTOR s. (înv.) convorbitor. INTERLOP adj. suspect, (fig.) deocheat. (Lume ~.) INTERMEDIA vb. a se interpune, a media, a mijloci, (rar) a negocia. INTERMEDIAR adj., s. 1. adj. tranzitoriu. (O situaţie ~.) 2. s. mediator, mijlocitor, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitór. (~ între două părţi aflate tn conflict.) 3. s. mijlocitor, misit. samsar, (reg.) mécler, (înv.) sensál. (~ Intr-o tranzacţie comercială.) INTERMEDIARĂ s. mijlocitoare, (înv. şi reg.) telălíţă, teleléică. (~ într-o tranzacţie.} INTERMEDIU s. 1. mediaţie, mediere, mijlocire. (~ lui era necesar.) Z. cale, filieră, mijlocire. (Prin ~ cui a ajuns la noi?) INTERMINABIL adj. 1- inepuizabil, neepuizabil, neistovit, nesfârşit, (fig.) nesecat. (O sursă ~ de . . . ) 2. nesfârşit, (fig.) kilometric. (O cuvlntare ~.) JNTERMITÉNT adj. 1. discontinuu. (Proces, fenomen ~.) 2. întrerupt, întretăiat, (fig.) rupt. (Pllns ~; respiraţie ~.) 3. ritmic, sacadat, (fig.) rupt. (Ton ~ ; mişcări ~J INTERMITENŢĂ s. discontinuitate. (~ unui proces.) INTERN adj., s. 1. adj. dinăuntru, interior. (Partea ~.) 2. adj. (înv.) domestic, intestin. (Tulburări ~ într-un stat.) 3. s. (înv.) înloun-tráş. (~ la liceu.) INTERNĂ vb. a (se) spitaliza. (Bolnavul a fost ~.) INTERNARE s. spitalizare. (~ unui bolnav.) 1NTERNÓD s. (BOT.) (rar) meritálă. INTEROGA vb. 1. a chestiona, a întreba, (pop.) a ispiti, (fig.) a descoase. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a asculta, a chestiona, a examina, a întreba, (înv.) a prociti. (A ~ un elev.) INTEROGARE s. ascultare, chestionare, examinare, (înv.) procitánie. (~ a unui ■elev.) INTEROGATIV adj. întrebător. (Ton ~.) INTEROGATORIU s. (JUR.) (înv.) tacrir. interogaţie s. v. ÎNTREBARE. INTERPELARE s. interpelaţie. INTERPELAŢIE s. interpelare. INTERPENETRAŢIE s. întrepătrundere. INTERPLANETAR adj. cosmic, sideral, spaţial. (Zbor ~; navă ~.) INTERPOLARE s. interpolaţie. INTERPOLÁŢIE s. interpolare.

INTERPRET s. 1. tălmaci, traducător, translator, (înv.) dragoman, tergimán. (A vorbi cu cineva prin ~.) 2. (înv. şi pop.) tâl-cuitór. (~ de vise.) 3. comentator, tălmăcitor, tâlcuitor. (~ ai unui lext beletristic.) 4. executant. (~ într-un concert.) 5. actor, artist, (rar) teatralíst. (~ de comedie.) interpret s. v. EXPONENT. REPREZENTANT. INTERPRETĂ vb. 1. a tălmăci, a tâlcui. (Ii ~ visul avut.) 2. a analiza, a comenta, a explica, a tâlcui, (înv.) a întoarce, (fig.) a descifra. (A ~ un text literar.) 3. a înţelege. (Cum ~ acest context?) 4. (MUZ.) a cânta, a executa, a intona, (pop.) a glăsui, a spune, a viersui, a zice, (înv.) a glăsi, a juca. (A ~ •o melodie, o doină.) 5. a juca, (înv.) a parastisi. (A ~ un rol Intr-o piesă.) INTERPRETARE s. 1. tălmăcire, tâlcuire, (pop.) tâlc, (înv.) tălmăcitúră, tâlcovánie, tilcuiálă. (Dădea scrisorii tot felul de ~ări.) 2. analizare, comentare, explicare, tâlcuire, (înv.) tilcuiálă. (~ unui text literar.) 3. (MUZ.) executare, execuţie, intonare. (~ unei melodii.) 4. joc. (Actorul a avut o ~ magistrală.) INTERPRETĂ s. actriţă, artistă, (rar) teatralístă. (~ de dramă.) INTERPUNE vb. a intermedia, a media, a mijloci, (rar) a negocia. interpus s. v. INTERMEDIAR. MEDIATOR. MIJLOCITOR. INTERSECTA vb. a se interfera, a se încrucişa, a se întretăia, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Linii care se ~.) INTERSECTARE s. interferenţă, încrucişare, întretăiere. (~ de linii.) INTERSECŢIE s. încrucişare, întretăiere, răscruce, răspântie, (pop.) cruce, furca-drumului. (~ a unui drum.) INTERSTELAR adj. (ASTRON.) interas-íral. (Spaţiu ~.) INTERTRÍGO s. (MED.) (pop.) opăreálă. INTERVAL s. 1. epocă, perioadă, răgaz, răstimp, spaţiu, timp, vreme, (pop.) răspás, soroc, (înv. şi reg.) seamă, (înv.) zăstímp, (grecism înv.) protesmíe. (În acel ~ . . . ) 2. curs, răstimp, timp, vreme, (înv.) diastímă. (În ~ de un secol.) 3. bucată, răstimp. (A trecut un bun ~ de timp de cânrf . . . ) 4. ceas, oră, perioadă, răstimp, timp. (A aşteptat un ~ bun până să vină.) 5. durată, întindere, perioadă, răstimp, timp, (reg.) ráhăt. (Pe tot ~ examenului.) 6. perioadă, termen. (Un ~ de garanţie de 6 luni.) 7. depărtare, distanţă, spaţiu, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este între stilpi?) ii. bucată, distanţă, (reg.) postată. (A parcurs un bun ~ din drum.) INTERVENI vb. 1. a se amesteca, a se băga, a se vâri. (A ~ nechemat intr-o discuţie.) 2. a apărea, a se ivi, a se întâmpla, a se produce, a surveni. (A ~ o schimbare.) INTERVENŢIE s. I. amestec, imixtiune, ingerinţă. (~ în treburile altui stal.) 2. demers, (înv.) ispită, ispitire. (O ~ holărítă.) 3. cuvânt. (~ sa la şedinţă a fost oportună.) 4. (MED.) intervenţie chirurgicală = operaţie, (fig.) cuţit. (A ajuns la ~.) 1NTERVERTÍ vb. a inversa, a răsturna. (A ~ ordinea elementelor unei scrii.) 1NTERVERTÍRE s. inversare, inversiune, răsturnare. (~ a elementelor unei serii.) INTERZICE vb. I. a opri. (Îţi ~ să te mai duci acolo.) 2. a opri, a prohibi, (înv.) a popri. (A ~ vinzarea băuturilor.) 3. a opri, a proscrie. (A ~ duelul.) 4. a suprima, a suspenda. (A ~ revista.) INTERZICERE s. 1. împiedicare, oprire, (pop.) oprelişte, (înv. şi reg.) popreálă. (~ accesului cuiva.) 2. interdicţie, prohibire, prohibiţie, (livr.) excluziune, (pop.) opreálă, oprelişte, (înv.) oprire, (turcism înv.) iasác. (~ consumului de alcool.) 3. oprire, proscriere. (~ duelului.) 4. suprimare, suspendare. (~ apariţiei unei reviste.) INTERZIS adj. I. oprit. (Intrarea ~.) 2. neângăduit, nepermis, oprit, proscris. (Un lucru ~.) 3. oprit, prohibit. (Băuturi ~.) 4. oprit, (înv.) poprit. (Fructe ~.) 5. suprimat, suspendat. (Gazetă ~.) intestin adj. v. INTERN. INTESTÍN s. (ANAT.) maţ. INTESTINAL adj. enteric. (Regiunea~; afecţiune ~.) INTIM adj., s. 1. adj. apropiat, bun. (Prieten ~.) 2. s. confident, (înv.) tainic. (~ al domnitorului.) 3. adj. apropiat, strâns, (Relaţii ~.) 4. adj. erotic, fizic, fiziologic, sexual, trupesc. (Relaţii ~ între soţi.) 5. adj. afectuos, cordial, familiar, prietenesc, prietenos. (Nota ~ a conversaţiei.) G. adj. domestic, particular, personal, privat. (Probleme ~.) 7. adj. restrâns. (Petrecere intr-un cadru ~.) 8. adj confidenţial, particular, (înv.) particulárnic. (Scrisori ~.) 9. adj. adine, lăuntric, profund. (Natura ~ a unui fenomen.) INTIMIDA vb. 1. a se fâstâci, a se încurca, a se zăpăci, (reg.) a se teşmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. si Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ aşa?) 2. a (se) speria, (rar) a (se)

timora. (Îl ~ greutatea rolului.) INTIMIDARE s. 1. tistâceală, zăpăceală, (Olt.) rătuteálă. (Stare de ~.) 2. speriere, (rar) timorare. (~ cuiva.) INTIMIDAT adj. 1. fâstâcit, încurcat, zăpăcit, (reg.) teşmenít, (Olt. şi Munt.) rătutít. (Om ~.) 2. speriat, (rar) timorat. (E puţin cam ~.) INTITULA vb. a boteza, a chema, a denumi, a numi, a porecli, a spune, a supranumi, (înv. şi reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul".) intitulare s. v. DENUMIRE. NUME. NUMIRE. INTITULAT adj. denumit, numit, poreclit, supranumit, zis, (înv.) titluít. (Al. Golescu, ~ Arăpilă.) íntită s. v. ROCOŢEA. SCÂNTEIOARĂ. SCÂNTEIUŢĂ. INTOLERABIL adj. inadmisibil. (O situaţie ~J INTOLERANT adj. necruţător, neiertător, neândurător, neingăduitor, nemilos, neto-lerant, (înv.) nesuferitór. (Om ~.) INTOLERANŢĂ s. neângăduinţă. INTONA vb. 1. (MUZ.) a cânta, a executa, a interpreta, (pop.) a glăsui, a spune, a viersui, o zice, (înv.) a glăsi, a juca. (A ~ o melodie, a doină.) 2. a modula. (~ cuvintele.) INTONARE s. 1. (MUZ.) executare, execuţie, interpretare. (~ a unei melodii.) 2. inflexiune, intonaţie, mlădiere, modulare, modulaţie, ton, tonalitate. (O plăcută ~ a cuvintelor.) INTONAŢIE s. 1. inflexiune, intonare, mlădiere, modulare, modulaţie, ton, tonalitate. (O voce cu ~ii plăcute.) 2. accent, ton. (Vorbea cu un avlnt şi o ~ plină de căldură.) INTOXICA vb. a (se) otrăvi. INTOXICARE s. intoxicaţie, otrăvire, otrăvit. INTOXICAT adj. otrăvit. INTOXICAŢIE s. intoxicare, otrăvire, otrăvit. INTRA- 1. inter-, între-. 2. în-. INTRA vb. 1. a merge, a pătrunde. (Au ~ în casă.) 2. a veni. (~te rog In casă 1) 3. a se băga, a se introduce, a se vârî. (A ~ in spărtura din zid.) 4. a încăpea. (Nu ~ in cutie; In sală ~ 1 000 de oameni.) 5. a ajunge, a încăpea. (Casa a ~ pe mina lui.) 6. a se împlânta, a se înfige, a pătrunde. (Glonţul i-a ~ adânc în corp.) 7. a pătrunde, a străbate. (Lumina ~ pe fereastră.) 8. a se angaja, a se băga, a se încadra, a se tocmi, a se vârî, (pop.)a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. şi Bucov.) a se apuca. (A ~ paznic.) 9. a se înrola, a merge. (~ în armată.) 10. a adera, a se înscrie. (~ínir-o organizaţie.) 11. a pătrunde, a trece. (Acest cuvlnt a ~ in limba literară.) 12. a se strimta, a se strânge. (Plnza a ~ la apă.) 13. (MAT.) a se cuprinde, a merge, (i în 8 ~ de două ori.) 14. a se consuma, a merge. (~ mult unt la această mlncare.) Intra vb. v. ASOCIA. GRUPA. ÎNSOŢI. ÎNTOVĂRĂŞI. UNI. INTRANSIGENT adj. 1. decis, dirz, ferm, hotărât, inflexibil, neabătut, neclintit, nestrămutat, neşovăitor, statornic, (înv.) nepregetă-tór. (Om ~; caracter ~.) 2. necruţător. (~ cu hoţii.) INTRANSIGENŢĂ s. 1. dârzenie, fermitate, hotărâre, neclintire, neânduplecare, nestrămu-tare, neşovăire, statornicie, (livr.) decizie. (înv.) nepréget, (fig.) inflexibilitate. 2. asprime, con-strângere, rigoare, rigurozitate, severitate, străşnicie, stricteţe, (înv.) străşnicíre, (fig.) duritate. (~ regimului de internat.) INTRARE s. 1. venire. (După ~ lui In casă.) 2. (BIS.) intrarea In biserică — (pop.) vovedénie. 3. băgare, introducere, vârâre, vârât. (~ lui în spărtura zidului.) 4. acces. (Pe unde e ~ în uzină?) 5. (concr.) uşă. (Ne aşteptau cu toţii la ~.) 6. (concr.) alee, fundătură, (reg.) fundác, (inv.) impas. 7. pătrundere, străbatere. (~ luminii prin fereastră.) 8. angajare, încadrare. (~ lui în serviciu.) 9. aderare, înscriere. ( ~ cuiva tntr-o organizaţie.) 10. pătrundere, trecere. (~ cuoíntului in limba literară.) intrepíd adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÂRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEŢ. NEÂNFRICAT. SEMEŢ. VITEAZ. intrepiditáte s. v. BĂRBĂŢIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANŢĂ. DÂRZENIE. ÍNCU-METARE. ÎNDRĂZNEALĂ. NEÂNFRICARE. SEMEŢIE. TEMERITATE. INTRIGA vb. a (se) alarma, a (se) frământa, a (se) îngrijora, a (se) nelinişti, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ tnttrzierea lui.)

intriga vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI. INTRIGANT adj., s. (înv.) uneltitór, zavis-tiós, zavístnic, zavistuitór, (fam. fig.) sforar. INTRIGAT adj. alarmat, îngrijorat, neliniştit, (livr.) impacient, impacientat, (înv.) îngrijit. INTRIGĂ s. 1. maşinaţie, uneltire, (livr.) cabală, (înv. şi reg.) marghiolíe, (Munt. şi Olt.) şcoală, (Bucov. şi Transllv.) şcort, (inv.) marafet, téhnă, tocmeală, umblet, zavistie, (fam.) tertip, (fig.) manevră, manoperă, urzeală, (fig. rar) mreajă, reţea, tramă, ţesătură, (fam. fig.) mâncătoríe, panglicăríe, sforărie. (Umblă cu tot felul de ~i.) 2. complot, conjuraţie, conspiraţie, maşinaţie, uneltire, (livr.) cabală, (înv. şi pop.) meşteşug, meşteşugíre,(înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală. (O ~ de curte.) 3. acţiune, afabulaţie, fabulaţie, subiect, (livr.) tramă, (rar) fabulă, (fig.) ţesătură. (~ unui roman.) INTRINSEC adj. (FILOZ.) imanent, lăuntric. (Element ~ al unui fenomen.) * INTRÂND s. adâncitură, cotlon, firidă, nişă, ocniţă, scobitură, (înv.) sfirídă. (Vasul era pus intr-un ~.) INTRODUCE vb. 1. a băga, a vârî. (~ mina în apă, cheia In broască.) 2. a băga, a pune, a vârî. (~ vinul In damigeana.) 3. a băga, a trece, a vârî. (~ aţa prin urechea acului.) 4. a se băga, a intra, a se vârî. (Sa ~ in spărtura din zid.) 5. a include, a integra, a încorpora. a îngloba. (A ~ ceva în masa unei substanţe.) 6. a călăuzi, a iniţia. (A ~ pe cineva mtr-un domeniu.) 7. a institui, a stabili. (~ o anumită practică.) INTRODUCERE s. 1. băgare, băgat, vârâre, vârât. (~ cheii în broască.) 2. băgare, băgat, punere, vârâre, vârât. (~ vinului In sticle.) 3. băgare, băgat, trecere, vârâre, vârât. (~ aţei prin urechea acului.) 4. băgare, intrare,vârâre, vârlt. (~ iui prin spărtura zidului.) 5. includere, integrare, încorporare, înglobare. (~ a ceva în masa unei substanţe.) 6. călăuzire, iniţiere. (~ cuiva intr-o profesiune.) 1. instituire, stabilire. (~ unei noi reglementări.) 8. preambul, preliminarii (pi.). (Fără nici o ~ a atacat problema.) 9. prefaţă, cuvânt introductiv, cuvânt înainte, (livr.) preambul, (înv.) introdúcţie, precuvântáre, predoslovie, preludiu, procuvântáre, (grecism înv.) proímion. (~ la un studiu.) INTRODUCTIV adj. preliminar, (înv.) pre-cuvântătór. (Cuvânt ~.) introdúcţie s. v. CUVÂNT INTRODUCTIV. CUVÂNT ÎNAINTE. INTRODUCERE. PREFAŢĂ. INTROSPECŢIE s. (PSIH.) autoobservare. INTUBÁŢIE s. (MED.) tubaj laringian. INTUÍ vb. 1. a ghici, a întrevedea, a întrezări, a prevedea, a sesiza, (fig.) a mirosi, a pătrunde. (A ~ desfăşurarea evenimentelor.) 2. a anticipa, a presimţi, a simţi, (fig.) a mirosi. (A ~ ceea ce avea să se tntlmple.) 3. a înţelege, a sesiza, (livr.) a priza, (fig.) a dibui, a mirosi, a prinde, (înv. fig.) a pricepe. (I-a ~ intenţiile.) INTUÍŢIE s. (PSIH.) contemplare vie. fnţură s. v. LUMÂNĂRICA-PĂMÂNTULUI. INUMAN adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, necruţător, neiertător, neâmblânzit, neânduplecat, neândurat, neândurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. şi pop.) năsílnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) avan, hapsî'n, (înv.) jestóc, neomenit, sanguínic, sălbăticós, si-reáp, (fig.) dur, negru. ( Un om ~ ; se poartă ~.) 2. adj. aspru, brutal, câinesc, câinos, crud, nemilos, neomenos, (înv.) vărvărésc, dur. (Purtare ~.) 3. adj. barbar, crud, feroce, nemilos, neomenos, , sălbatic, (înv.) vărvărésc, (fig.) dur. (Un procedeu ~.) INUNDĂ vb. 1. a îneca, a potopi, (înv. şi reg.) a neca. (Apele ~ clmpia.) 2. a se revărsa, (reg.) a (se) năboi. (Apele au ~ pe cimpie.) inunda vb.v. COPLEŞI. COVÂRŞI. NĂPĂDI. UMPLE. k- INUNDARE s. 1. înecare, potopire, (înv.) necătúră. (~ clmpiei de către ape.) 2. inundaţie, înec, potop, revărsare, (pop.) potopénie, (înv.) revărsătúră, undătúră. (S-a produs o mare ~.) INUNDAT adj. înecat, potopit. (Cimpie ~.) INUNDAŢIE s. inundare, înec, potop, revărsare, (pop.) potopénie, (înv.) revărsătúră, undătúră. (S-a produs o mare ~.) inuşór s. v. INEAŢĂ. INUTÍL adj., adv. í. adj. ineficace, ineficient, infructuos, nefolositor, netrebuincios-neutil, van, zadarnic, (livr.) inoperant, oţios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisosélnic, priso-sitór, (fig.) deşert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.) 2. adv. degeaba, zadarnic, (înv. şi pop.) geaba, surda, (Transilv.) héba, (înv.)

îndárn. (~ te străduieşti.) 3. adj. nenecesar, netrebuincios, neutil, (livr.) redundant, superfluu, (fig.) parazit, parazitar. (Detalii ~.) INUTILITATE s. 1. ineficacitate, ineficientă, zădărnicie, (rar) snperfluénţă, superflui-táte, (înv.) netrebnicie, (fig.) sterilitate. (~ discuţiilor.) 2. deşertăciune, zădărnicie, (rar) zadar. (~ unei acţiuni.) 3. deşertăciune, nimic, nimicnicie, zădărnicie, (înv.) mişelíe, nimicíe. (Psalmistul afirmă că iotul e ~.) inuzitát adj. v. NEFOLOSIT. NEÂNTREBUINŢAT. NEUZITAT. INVADA vb. a cotropi, a încălca, a năpădi, (pop.) a călca, (înv.) a cuprinde, a năbuşi, a stropşi, a supăra. (A ~ un teritoriu străin.) INVADARE s. cotropire, invazie, încălcare, năpădire, (pop.) călcare, (înv.) cuprindere, cuprins, năbuşeálă, stropşitúră. (~ unul teritoriu străin.) INVADATOR adj., s. agresor, atacator, cotropitor, năvălitor. (Armată ~.) INVALÍD adj., s. (MED.) 1. infirm, schilod, (pop.) beteag, schilav, (înv. şi reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilă-vós, şont, şonţít, (Transilv., Mold şi Bucov.) chilav, (înv.) mişel, rupturít, secat, (fam.) şontorog. (Om ~.) 2. mutilat, (înv.) sacatifslt. (~ de război.) INVALIDA vb. (JUR.) a abroga, a anula, a desfiinţa, a infirma, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege, un act normativ. > INVALIDARE s. (JUR.) abrogare, anulare, desfiinţare, infirmare, suprimare. (~ unui act normativ.) INVALIDITATE s. (MED.) infirmitate, (rar> anormalitate, schilodénie, (pop.) beteşug, meteahnă, (înv. şi reg.) neputinţă, (reg.) betegíe, betejeálă. INVARIABIL adj. 1. constant, neschimbat, uniform. (Viteză ~.) 2. constant, neschimbat. (Valoare ~.) 3. constant, neschimbător, permanent, (livr.) imuabil. (Fenomen ~.) INVARIABILITATE s. 1. constanţă, uniformitate. (~ vitezei de deplasare.) 2. constanţă, (livr.) imuabilitate. (~ unui fenomen.) INVAZIE s. cotropire, invadare, încălcare, năpădire, (pop.) călcare, (înv.) cuprindere, cuprins, năbuşeálă, stropşitúră. (~ unui teritoriu străin.) invectiva vb. v. INSULTA. ÎNJURA. JIGNI. OCĂRÍ. OFENSA. ULTRAGIA. invectivă s. v. ÎNJURĂTURĂ. INVENTA vb. 1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gândi, a imagina, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi (înv.) a unelti, (fig.) a naşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de . . . ) 2. a născoci, a plăsmui, a scorni, a ticlui, (pop.) a scoate, a stirnî, (reg.) a scornoci, (înv.) a băsni, (fig.) a ţese, a urzi, (fig. rar) a tăia, (fig. înv.) a ascuţi. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.) INVENTAR s. 1. listă, (înv.) catagrafie, sumar. (Un ~ de bunuri.) 2. (fam.) zestre. (~ al unei întreprinderi.) INVENTARE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, născocire, plănuire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (inv. şi pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de . . . ) '-. născocire, plăsmuire, scornire, ticluire, (fig.) urzíre. (~ unei minciuni.) INVENTARIA vb. a înregistra, (înv.) a •catagrafia, a registra, a scrie. (A ~ bunuri materiale.) INVENTAT adj. fals, inautentic, mincinos, născocit, ncadevărat, neautentic, neântemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, (înv.) minţit, răsuflat, spúriu, (pop. fig.) strimb. (Afirmaţii ~ ; mărturie ~.) INVENTATOR s. (rar) născocitór, plăsmui-tór, (inv.) aflător, inventór, izvoditór. (~ telefoniei. ) 1NVENTÍV adj. 1. creator, imaginativ, ingenios, iscoditor, iscusit, născocitór, (înv.) scornáci. (Un spirit ~.) 2. ingenios, iscusit, subtil. (Procedeu ~.) INVENTIVITATE s. ingeniozitate, iscusinţă, subtilitate. (~ unui procedeu.) inventór s. v. INVENTATOR. INVENŢIE s. 1. fantezie, imaginaţie, închipuire. (Are o ~ bogată.) 2. fantezie, ficţiune, imaginaţie, închipuire, născocire, plăsmuire, scorneală, scornire. (Produs al ~.) 3. creaţie, născocire, plăsmuire, scornitură, (pop.) isco-deálă, iscodénie, iscoditúră. (O ~ a imaginaţiei sale.) 4. minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditúră, (înv.) basnă, băsníre. (fam.) balivernă, braşoávă, (fam. fig.) basm, gogoaşă, tromboane (pi.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) ÍNVERS adj., adv. 1. adj. contrar, opus. (Sens ~ celui iniţial.) 2. adv. dimpotrivă. (~ venea un

autocamion.) INVERSA vb. a interverti, a răsturna. (A ~ ordinea elementelor unei serii.) INVERSARE s. intervertire, inversiune, răsturnare. (~ a ordinii cuvintelor intr-un enunţ.) INVERSIUNE s. I. intervertire.ţ inversare, răsturnare. (~ a ordinii cuvintelor într-un enunţ.) 2. (TOPICĂ).hiperbată. 3. (MED.) inversiune sexuală = homosexualitate, pede-rastie, invertire sexuală. INVERTÁZĂ s. (BIOL.) zaharază. INVERTIRE SEXUALĂ s. (MED.) homosexualitate, pederastie, inversiune sexuală. INVERTlT S. (MED.) homosexual, pede-rast, (prin Transilv.) buzeránt. INVESTÍ vb. a băga, a plasa, a vârî. (A ~ •un capital In ceva.) INVESTIGA vb. 1. a analiza, a cerceta, a examina, a studia, a urmări, (livr.) a considera, (înv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (inv. fig.) a scărmăna. (~ cauzele unui fenomen.) 2. (fig.) a sonda. (A ~ opinia publică.) INVESTIGARE s. 1. analizare, analiză, cercetare, examen, examinare, investigaţie, studiere, studiu, (pop.) cercare, (inv.) răspicáre, (fig.) explorare. (O serioasă ~ a problemelor.) 2. investigaţie, (fig.) sondaj, sondare. (~ in opinia publică.) INVESTIGAŢIE s. 1. analizare, analiză, cercetare, examen, examinare, investigare, studiere, studiu, (pop.) cercare, (inv.) răspicáre, (fig.) explorare. (O serioasă ~ a problemelor.) 2. investigare, (fig.) sondaj, sondare. (~ în opinia publică.) INVESTIRE s. plasament, plasare. (~ a unui capital.) inveterát adj. v. INCORIGIBIL. ÎNRĂIT. INVIDÍÁ vb. a plzmui, (înv.) a bănui, a deochea, a nenăvidi, a pi/.mi, a rivni, a răpşti, a zavistui. INVÍDIE s. ciudă, gelozie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudáre, (pop.) năduf, obidă, pizmuíre, pofidă, (înv., reg. şi fam.) parapon, (inv. şi reg., în Bucov.) băsău, (inv. şi reg.) măráz, seârbă, (reg.) pildă, zăcăşeálă, zăcăşíe, (prinMoId.) bănat, (Transilv.) dî'că, (Ban. şi Olt.) inát, (Mold.) póxie, (înv.) patos, răpştíre, râvníre, zavistie, zavistnicíe, (fam.) boală. (Îl roade ~; simte o ~ nestă-plnită.) INVIDIOS adj. gelos, pizmaş pizmuitor, ranchiunos, (pop. şi fam.) ciudós, (reg.) zăcáş, (Transilv.) dicós, (înv.) piztnătár, pizmătáreţ, rivnitór, zavistiós, zavístnic, zavistuitór, zuliar. (~ pe succesele altuia.) INVINCIBIL adj. imbatabil, nebătut, nebiruit, neânfrânt, neânvins, (înv.) nefrint. (Un atlet ~.) INVIOLABIL adj. intangibil, sacru, sfânt, (livr.) sacramental, sacrosanct, (rar) sacral. (Drept ~.) INVIOLABILITATE s. (JUR.) imunitate. parlamentară.) INVITA vb. 1. a chema, a pofti. (I-a ~ să meargă la el.) 2. a (se) îmbia, a (se) pofti, (grecism înv.) a (se) proscalisi. (Se ~ unul pe altul la petrecere.) 3. a pofti, a ruga, a solicita. (Îl ~ să intre.) 4. a chema, a convoca, (înv., în Transilv. şi Ban.) a conchema. (I-a ~ la direcţie, la miliţie.) 5. a chema, a provoca, (înv.) a provocarisi. (Îl ~ la luptă.) 6. (JUR.) a chema, a cita, (înv., în Transilv. ) a soroci. (L-a ~ în faţa instanţei.) 7. a soma. (Te ~ să-ţi vezi de treabă.) INVITARE s. 1. chemare, invitaţie, poftire. (~ cuiva la masă.) 2, invitaţie, solicitare, (înv.) poftă. (A dat curs ~ primite.) 3. chemare, convocare, invitaţie. (~ lor la direcţie.) 4. chemare, provocare. (~ cuiva la luptă.) 5. (JUR.) chemare, citare, citaţie, invitaţie. (~ cuiva în faţa instanţei.) 6. invitaţie, somare, somaţie. (~ făcută cuiva pentru a respecta legalitatea.) INVITAT s. musafir, oaspete, (rar) vizitator, (reg.) vindic, (prin Ban. şi Transilv.) gost, ospeciói. (A avut ~ţi de seamă.) INVITAŢIE s. 1. chemare, invitare, poftire. (~ cuiva la masă.) 2. invitare, solicitare, (înv.) poftă. (A dat curs ~ primite.) 3. îmbiere, poftire, (rar) îmbiálă. (~lii reciproce la . . . ) -i. chemare, convocare, invitare. (~lor la direcţie.) 5. (JUR.) chemare, citare, citaţie, invitare. (~ cuiva în fala instanţei.) 6, invitare, somare, somaţie. (~ cuiva pentru respectarea legalităţii.) INVIZIBIL adj. nevăzut, nevizibil. INVOCA vb. 1. (înv.) a meni. (A ~ numele cuiua.) 2. a pretexta, (înv.) a pricinui, a propune, a proţăpi, (grecism înv.) a profasisi. (Ce motiv ai ~ ?) INVOCARE s. invocaţie. INVOCAŢIE s. invocare.

INVOLUNTAR adj. neintenţionat. (Un gest ~.) INVOLUŢIE s. regres. (Proces de ~.) INVULNERABIL adj. inatacabil. IOBAG s. (IST.) rumân, şerb, vecin, (rar) serv, (înv.) prost. (Ţăranul dependent se numea ~ în Transilvania, „rumân" In Ţara Romanească si „vecin" In Moldova.) IOBĂGÍ vb. (IST.) a şerci. IOBĂGÍE s. (IST.) rumânie, serbie, vecinătate, vecinie, (livr.) servitute, (rar) serváj. (Starea de dependenţă a ţăranului s-a numit ~ în Transilvania, „rumânie" In Ţara Românească şi „vecinie" In Moldova.) IOBĂGÍMEs. (LST.)rumânime. ioc adv. v. DEFEL. DELOC. NICICUM. NICIDECUM. IODIZÁ vb. (FON.) a se iotaciza. IODIZARE s. (FON.) iotacism, iotacizare. (~ unei consoane.) IODIZÁT adj. (FON.) iotacizat. (Consoană ~.) IONÍT s. (CHIM.) schimbător de ioni. IONIZÁRE s. 1. (FIZ.) ionizaţie. 2.(MED.) lonoterapie. IONIZAŢIE s. (FIZ.) ionizare. IONOSFÉRĂ s. (FIZ., GEOGR.)termosferă. IONOTERAPÂE s. (MED.) ionizare. iordan s. v. BOBOTEAZĂ iorgán s. v. PLAPUMĂ. iorgovan s. v. LILIAC. ioság s. v. AVERE. AVUT. AVUŢIE. BOGĂŢIE. BUN. DOMENIU. LATIFUNDIU. MIJLOACE. MOŞIE. SITUAŢIE. STARE. IOTACÍSM s. (FON.) iodizare, iotacizare. IOTACIZA vb. (FON.) a se iodiza. IOTACIZARE s. (FON.) iodizare, iotacism. IOTACIZAT adj. (FON.) iodizat. (Consoană ~.) ÍOV s. (BOT.; Salix capraea) (reg.) lóză, mâtişoáră, răchită, salcie. iovă s. v. SALCIE. ZĂLOG. ip s. v. ALIFIE. CREMĂ. POMADĂ. UNGUENT. ipát s. v. CONSUL. IPCĂRÂGE s. pi. (BOT.;Gypsophila pani-ulata) (reg.) gipsáriţă. ipochimen s. v. CHIP. FAŢĂ. FIGURĂ INDIVID. INS. OM. PERSOANĂ. ipocondrísm s. v. IPOHONDRIE. IPOCRIT s., adj. 1. s. făţarnic, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tar-túf, trombonist. (Mare ~ mai e şi ăsta!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, făţarnic, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelíslic, (reg.) proclet, (înv.) făţărít, telpiz, (fig.) iezuit, iezuític, (pop. fig.) pestriţ, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ~.) IPOCRIZfE s. duplicitate, falsitate, făţărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug, (livr.) fariseism, machiavelism, tar-tuferíe, tartufísm, (rar şi fam.) machiaverltc, (înv.) făţăríe, prefăcánie, prefăcătúră, procleţíe, (fig.) iezuitísm, mascaradă. (~ cuina in comportare.) IPOHONDRfEs. (MED.) (rar) ipocondrísm. IPOSTAZĂ s. 1. aspect, chip, imagine, înfăţişare, turnură. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?) 2. caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, împrejurare, postură, poziţie, situaţie, stare, (înv.) încunjuráre, perístas, prilejíre, stat, împrejur-stáre, (fig.) context. (În această ~ . . .) 3. circumstanţă, împrejurare, moment, ocazie, prilej, situaţie. (O ~ nimerită.) IPOTECA vb. (JUR.) (înv.) a supune. (A ~ un imobil.) IPOTECARE s. (JUR.) (pop.) zălogíre. (~ unei case.) IPOTECAT adj. (JUR.) (pop.) zălogít. (Imobil ~.)

IPOTECĂ s. (JUR.) (pop.) zălog. (Are o ~ pe casă.) IPOTETIC adj. presupus, prezumtiv, (livr.) prezumát, (înv.) prezúmt. (Autorul ~ al unei poezii.) IPOTEZĂ s. 1. presupunere, prezumţie, supoziţie, (livr.) conjectură, (înv.) supunere. (Ce ~ a lansai?) 2. bănuială, presupunere, prezumţie, supoziţie, (rar) presupus. (~ lui s-a adeverit.) ÍPSOS s. (MIN.) ghips, (înv.) plástru. (Statuetă de ~.) ir s. v. ALIFIE. CREMĂ. POMADĂ. UNGUENT. IRASCÍBIL adj. iritabil, nervos, supărăcios, (rar) surescitábil, (pop.) rinzós, (înv. şi reg.) necăjiciós, sunducós, (înv.) sângerós, sângiós, (fam.) nevricos. (Fire ~.) IRASCIBIL1TÁTE s. enervare, iritabili-tate, iritare, iritaţie, necaz, nervozitate, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) iraţional adj. v. ABSURD. ILOGIC. NELO-GIC. NERAŢIONAL. STUPID. IRAŢIONALISM s. (FILOZ.) antiintelectualism. IREAL adj. 1. fictiv, imaginar, imaginat, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit. (Personaj ~.) 2. fantasmagoric, fantastic. (O imagine ~.) 3. fantastic, fantezist, iluzoriu, imaginar, irealizabil, închipuit, nereal. nerealizabil, utopic, utopist, (livr.) himeric (Planuri ~.) irealitate s. v. FANTEZIE. HIMERĂ. ILUZIE. ÎNCHIPUIRE. UTOPIE. IREALIZABIL adj. 1. imposibil, nerealizabil, (înv.) neputincios. (Un ţel ~.) 2. fantastic, fantezist, iluzoriu, imaginar, ireal, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist, (livr.) himeric. (Planuri ~.) IRECUZABIL adj. (livr.) irefutabil. iredént adj., s. v. IREDENTIST. IREDENTÍSTadj., s. (POLITICĂ) (rar) iredént. irefutabil adj. v. DECISIV. DETERMINANT. HOTĂRÂTOR. IRECUZABIL. iregulár adj. v. NEREGULAT. iregularitate s. v. NEREGULAR ITATE. IREMEDIABIL adj., adv. 1. adj. irepara-parabil. (O greşeală ~.) 2. adv. definitiv, irevocabil. (Un lucru ~ pierdut.) IREPARABIL adj. iremediabil. (O greşeală ~.) » IREPROŞABIL adj. 1. desăvârşit, impecabil, perfect. (Un serviciu hotelier ~.) 2. exemplar, impecabil, pilduitor. (O comportare ~.) IRESPIRABIL adj. greu, înăbuşitor, încărcat, sufocant, viciat. (O atmosferă ~.) IRESPONSABIL adj. inconştient. IRESPONSABILITATE s. inconştienţă. f~ faptei unei persoane.) IREVERENŢIOS adj. arogant, impertinent, insolent, îndrăzneţ, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, neruşinat, obraznic, semeţ, sfidător, sfruntat, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios, (rar) neânfrânát, (pop. şi fam.) tâf-nós, (înv. şi reg.) ruşinat, (Transilv.) şulhétic, (înv.) neruşinós, (fam. fig.) botós. (Om ~ ; atitudine ~.) ireverenţios adj. v. NEPOLITICOS. NERESPECTUOS. IREVOCABIL adj., adv. 1. adj. definitiv, nestrămutat. (O hotărlre ~.) 2. adv. definitiv, iremediabil. (Un lucru ~ pierdut.) IREZISTIBIL adj. cuceritor. (Un zlm-bet ~.)r IRIGARE s. irigaţie. (~ unui teren.) IRIGATÓR s. (MED.) (pop.) clistír, (reg.) tulumbíţă. IRIGAŢIE s. irigare. (~ unui teren agricol.) ÍRIS s. I. (BOT.) I. (Iris pseudacorus) stânjenel, stânjen de baltă, stânjen galben, (reg.) spetează, spetegioáră, crin-de-ápă, crin-gálben, lilie-gálbenă. 2. (Iris germanica) stânjen, stânjenel, (reg.) ceapă, cocoş, cocoşél, crin, lílie, lilión, paparígă, sabie, spetează, stinjeníţă, tulipán, coada-cocóşului, cosiţa-fé-telor, floare-vânătă, frunză-látă, iarbă-látă. 3. (Iris variegata) stânjen, stânjenel, (reg.) lilion păsăresc. II. (ANAT.) (pop.) arcul óchiu. lui. IRITA vb. 1. (MED.) a (se) congestiona, a (se) inflama, a (se) obrinti, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a

~.) 2, a agasa, a enerva, a indispune, a necăji, a plictisi, a sâcâi, a supăra, (livr.) ia tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. şi Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scârbi, (pop. fig.) a nrdeia, (reg. fig.) a scociorî. (îl ~ cu insistenţele.) IRITABIL adj- irascibil, nervos, supărăcios, (rar) surescitábil, (pop.) rânzós, (înv. şi reg.) necăjiciós, sunducós, (înv.) sângerós, sângiós, (fam.) nevricos. (Fire ~.) IRITABILITATE s. enervare, irascibili-tate, iritare, iritaţie, necaz, nervozitate, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) IRITANT adj. agasant, enervant, plicticos, plictisitor, sâcâitor, supărător. (S-a creat o situaţie ~.) IRITARE s. 1. (MED.) congestionare, inflamare, inflamaţie, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotíre. (~ unei plăgi.) 2. agasare, enervare, plictisire, sâcâială, sâcâire, (livr.) tracasare, (pop.) zădărâre. (~ cuiva cu tot felul de fleacuri.) 3. enervare, irascibi-litate, iritabilitate, iritaţie, necaz, nervozitate, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) IRITAT adj. 1. (MED.) congestionat, inflamat, (reg.) bobotit. (Plagă ~.) 2. agasat, enervat, plictisit, sâcâit, supărat, (livr.)tracasat, (pop.) zădărât. (Om ~.) 3. enervat, necăjit, nervos, supărat, surescitat, (inv. şi reg.) scir-bít. (Era extrem de ~.) IRITAŢIEs. 1. (MED.) congestie, inflamaţie. (Are o ~ la ochi.) 2. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, necaz, nervozitate, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) IRMILlC s. icosar. (~ era o monedă turcească. ) IRONIC adj. persiflant, persiflator, zeflemist, zeflemitor, (fig.) înţepător. (Ton ~.) IRONÍE s. persiflare, zeflemea, (rar) perşi-fláj, (fig.) împunsătură, înţepătură, pişcătură, şfichi, şfichiuitúră. (O ~ cu adresă precisă.) IRONIZA vb. a persifla, a zeflemisi, (fig.) a împunge, a înţepa, a şfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva.) IRONIZARE s. persiflare, zeflemisire, (fig.) şfichiuíre. (~ cuiva.) IROSEÁLĂ s. irosire, pierdere, risipă, risipire, (pop.) prăpădíre. (O enormă ~ de timp pentru . . . ) IROSÍ vb. 1. a arunca, a azvârli, a cheltui, a împrăştia, a prăpădi, a risipi, a zvârli, (livr.) a prodiga, (înv. şi reg.) a prăda, (reg.) a mătrăşi, a părădui, (Transilv.) a spesa, (înv.) a răşchira, (grecism înv.) a afierosi, (fig.) a înghiţi, a mânca, a papa, a toca. (Si-a ~ averea.) 2. a pierde, a risipi, (pop.) a strica, (înv.) a istrăvi. (Nu ~ cartuşele degeaba.) IROSÂRE s. 1. aruncare, azvirlire, cheltuire, risipire, zvârlire, (reg.) părăduíre, (fig.) papare, tocáre, tocat. (~ banilor pe toate fleacurile.) 2. iroseală, pierdere, risipă, risipire, (pop.) prăpădíre. (O enormă ~ de timp pentru . .. ) IROSÍT adj 1. cheltuit, prăpădit, risipit, (reg.) părăduít. (O avere ~.) 2. pierdut, risipit. (Timp ~ In zadar.) IROZI s. pi. vicleim, (reg.) vertép. (Datina ~ Hor.) IRÚPE vb. a erupe, a izbucni, a năvăli, a răbufni, a ţâşni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. şi Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a buşni, (Transilv. şi Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pămlnt.) IRÚPERE S. erupţie, irupţie, izbucnire, năvălire, răbufnire, ţâşnire. (~ petrolului din pămlnt.) IRUPŢIE s. erupţie, irupere, izbucnire, năvălire, răbufnire, ţâşnire. (~ petrolului din pămlnt.) ISCĂ vb. 1. a cauza, a declanşa, a determina, a dezlănţui, a genera, a naşte, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stârni, (înv. şi reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuţii furtunoase.) 2. a naşte, a produce, a provoca, a ridica, a stirni. (Cartea a ~ multe obiecţii.) 3. a se declanşa, a se dezlănţui, a izbucni, a (se) porni, a se stirni, (rar) a se prăvăli, (înv. şi reg.) a se dezlega, a se scorni, (înv.) a se scula, a se sparge, a sta, . retragere. (~ lui In mijlocul naturii.) 6. singurătate., (Iivr.) solilúdine, (rar) însingurare, (fig.) schím-nicíe, sihăstrie. (Trăia Inlr-o ~ deplină.) 7. individualizare, singularizare. (~ unor lrii.íă-turi din ansamblu.) IZOLAT adj., adv. J. adj. despărţit, ruzleUt, separat, (pop.) răzuit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de sloi.) 2. adv. deoparte, retras, (înv.) osébi. (Stă ~.) 3. adj. despărţit, separat. (Camere complet ~.) 4. adj. retras, singur, singuratic, solitar, (rar) însingurat, (inv.) retirát, i'ig.) sihastru. (Un om ~; trăieşte ~.) 5. adj. pribeag, rătăcit, răzleţ, singur, singuratic, solitar. (Se uita la un nor ~.) G. adj. disparat, răzleţ. (Elemente ~; amintiri ~.) 7. adj. răzleţ, sporadic. (Citeva cazuri ~ rfe îmbolnăvire.) ii. adv. răzleţ, sporadic, (inv.) sporadice.?te. (Se iveşte ~.), 9. adj. stingher, străin.'! (Se simţea ~ în sala de bal.) 10. adj. ascuns, dosit, dosnic, ferit, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaş, ÎÍHV. şi reg.) săcrét, (reg.) lăturíş. (În unţjlierul cel mai ~.) IZOLATOR adj. 1. despărţitor, separator. (Un zid ~.) 2. izolant. ((Un material ~.) IZOMER OPTIC s. (CHIM.) antipod optic.

.ZOMORITE s. (FIZ.) izomorfism. IZOMORFÍSM s. (FIZ.) izomorí'ie. IZOOSMÓTIC adj. (FIZ10L.) izotonie. IZOPARAFÍNĂ s. (CHIM.) izoalcan. IZOPOLIMORFÍE s. (FIZ.) iz.opolimoríkm.. ÍZOPOL1MORFÍSM s. (FIZ.) izopolimorfic. IZOSTERĂ s. (FIZ.) izocoră. 1ZOTÓNIC adj. (FIZIOL.) izoosmolic. _izvód s. v. ACT. CATASTIF. CONDiCĂ. COPIE. DOCUMENT/* DOVADĂ. HÍRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. ÎNSEMNARE. LISTĂ. MACHETĂ. MANUSCRIS. MODEL. SOÍĂ. OBÂRŞIE. ORIGINE. PIESĂ. PLAN. REGISTRU. REPRODUCERE. SCHEMĂ. SCHIŢĂ. SURSĂ. TABEL. TEXT. TIl'AR. TRANSCRIERE. izvodi vb. v. AFLA. ALCĂTUI. COMPILA. COMPUNE. CONCEPE. COPIA. CREA. DESCOPERI. ELABORA. FACE. GĂSI. GiNDI. IMAGINA. INTENŢIONA. INVENTA. ÎNTOCMI. NĂSCOCI. PLĂNUI. PLĂSMUI. PROIECTA. REALIZA. REDACTA. REPRODUCE. SCORNI. SCRIE. TĂLMĂCI. TRADUCE. TRANSCHI.E. TRANSPUNE. Jrzvodírc s. v. ALCĂTUIRE. COMPUNERE. CON;i£PERE. CREARE. ELABORARE. IMAGINARE. INVENTARE. ÎNTOCMIRE. NĂSCOCIRE. PLĂNU1RE. PLĂSMUIRE. PROIECTARE. REALIZARE. REDACTARE-SCORNIRE. SCRIERE. SCRIS. izvoditór s. v. AUTOR. INVENTATOR. ISTORIC. ISTORIOGRAF. IZVOR s. 1. (reg.) cişmea. (Un ~ cu apă iină.j 2. obârşie, (rar) sursă, (înv.) fâi.tână, ■scâtirrină, sorginte. (La ~ Oltului.) 3. sursă. (Un ~ de lumină.) 4. act, document, dovadă, íiârtie, înscris, piesă, (înv. şi pop.) scris, (înv. şi reg.) scrisoare, (înv.) eárlc, izvód, încredinţare, răvaş, sinet, teşchereá, úric, zápis. (Numeroase ~oare atestă acest fapt.) 5. * (fig.)germen, sămânţă, sursă. (~ dragostei lor.) izvor s. v. CAUZĂ. CONSIDERENT. ÎNCEPUT. MOBIL. MOTIV. OBÂRŞIE. ORIGINE. PRICINĂ. PRILEJ. PROVENIENŢĂ. RAŢIUNE. SURSĂ. TEMEI. IZVORÎ vb. a veni, (înv.) a se scúre. (De unde ~ acest rlu?) izvorî vb. v. EMANA. PROVENI. PURCEDE. îmbandajá vb. v. BANDAJA. LEGA. PANSA. imbandaját adj. v. BANDAJAT. LEGAT. PANSAT. _ ÎMBĂIA vb. a (se) scălda, (reg.) a (se) la, (prin Mold.) a (se) băi, (Mold. şi Transilv.) a (se) feredui. (A ~ copilul.) ÎMBĂIERE s. baie, scăldare, scăldat, (pop.) scaldă, scăldătoáre, (Mold.) scăldăciúne, (înv.) scăldătúră. (~ copilului.) ÎMBĂLÁ vb. a (se) îmbălosa. îmbăia vb. v. DRACUL ÎNJURA. OCĂRÎ. îmbăiat adj. v. DEŞĂNŢAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUŞINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÂRBOS. TRIVIAL. VULGAR. îmbălătúră s. v. ÎNJURĂTURĂ. ÍMBĂLOŞÁ vb. a (se) îmbăia. ÎMBĂLSĂMA vb. a înmiresma, a parfuma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinţi. (Florile ~ aerul.) ÎMBĂLSĂMARE s. Snmiresmare, parfumare, (pop.) miresmáre. ÎMBĂLSĂMAT adj. 1. îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) tămâiát, (pop.) miresmát, (înv.) miresmătór, mirósnic, parfumatór, (fig.) dulce. (Un miros ~; aer ~.) 2. aromat, aromatic, îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) balsamic, balsamíu, binemirositór. (O substanţă ~.) îmbălţá vb. v. ÎNSOVONI. ÎMBĂRBĂTA vb. 1. a încuraja, a îndemna, a însufleţi, a stimula, a susţine, (înv.) a insufla, a mângâia, a semeţi. (Cine sau ce vă ~ în luptă?) 2. a (se) alina, a (se) consola, a (se) încuraja, a (se) mângâia, (grecism înv.) a (se) pari-gorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită. ) ÎMBĂRBĂTARE s. alinare, consolare, încurajare, mingâiere, (înv.) consoláţie, parigo-ríe, (fig.) balsam, refugiu. (Si-a găsit ~ în muncă.)

ÎMBĂRBĂTAT adj. încurajat. ÎMBĂTA vb. a (se) ameţi, a (se) cherchcli, a (se) turmenta, (Uvr.) a (se) griza, (pop.) a (se) turlăci, (prin Transilv.) a (se) amnări, (Mold.) a (se) chefălui, (Transilv. şi Ban.) a (se) şumeni, (fam.) a (se) învinoşa, a (se) matosi, (fam. fig.) a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) căli, a (se) ciupi, a (se) cârpi, a (se) magnetiza, a (se) pili, a (se) sfinţi, a (se) tămâia. a (se) trăsni, a (se) turti, (rar fig.) a (se) tirnosi, a (se) turci, (reg. fig.) a (se) flecui, a (se) oţeli, (arg.) a (se) mahi, a (se) matoli. (S-a cam ~ cu rachiu.) ÍMBĂTÁRE s. beţie. (~ lui a fost de scurtă durată.) ÎMBĂTAT adj. ameţit, băut, beat, cherche-lit, turmentat, (livr.) grizát, (rar) trecut, (înv. şi pop.) candriu, (pop.) turlác, vâjâit, (reg.) amnărít, învinoşát, rătutít, vinós, (prin Ban.) chermeléu, (Transilv. şi Maram.) şúmen, (prin Transilv.) şumenít, (fam. fig.) afumat, aghesmuit, făcut, oţelít, pilit, sfinţit, tămâiát, târnosít, trăsnit, turtit, (arg.) mahít, matól, matosít. ÎMBĂTĂTOR adj. 1. îmbălsămat, inmires-mat, parfumat, (rar) tămâiát, (pop.) miresmát, (înv.) miresmătór, mirósnic, parfumatór, (fig.) dulce. (Mirosul ~ al florilor.) 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, înmiresmat, parfumat, (rar) balsamic, balsamíu, binemirositór. (O substanţă ~.) îmbătător adj. v. AMEŢITOR. FEERIC. FERMECĂTOR. ÎNCÂNTĂTOR. MINUNAT. TULBURĂTOR. ÎMBĂTRÂNÍ vb. a se trece, a se veşteji, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X o ~ de tot.) ÍMBĂTRÂNÍRE s. senescenţă. ( J'rocesul de ~.) ÎMBĂTRÂNÍT adj. (înv.) învechit. (Om ~.) ÎMBELŞUGÁRE s. abundenţă, belşug, bogăţie, îndestulare, prisos, (rar) afluenţi., măno-şíe, răsfăţ, risipă, (livr.) opulenţă, profuziune, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (înv.) sătul, saturare, spor. (~ de bunuri.) ÎMBELŞUGAT adj. 1. abundent, bogat, bun, îndestulat, mare, mănos, (înv. si reg.) belşugós, spornic, (înv.) săţiós. (Am I 2. atrăgător, plăcut, primitor. (Ţinuturi ~.) 3. apetisant, bun, delicios, gustos, plăcut, savuros, suculent, (rar) pofticios, (arg.) mişto. (O cină ~.) ÎMBINA vb. 1. a asambla, a fixa, a împreuna, a monta, a reuni, a uni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) 2. a încheia, a prinde, a uni. (A ~ capetele blrnelor.) 3. (Ban. şi Transilv.) a (se) păsăli. (A ~ marginile a două sclnduri.) 4. a (se) combina, a (se) împreuna, a (se) îngemăna, a (se) uni. (Cum ~ aceste elemente?) 5. a (se) împreuna, a (se) lega, a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ elementele în/r- un tot.) 6. a (se) împleti, a (se) uni, (fig.) a (se) conjuga. (A ~ în mod armonios diverse preocupări.) ÎMBINARE s. 1. asamblare, fixare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.) 2. prindere, unire. (~ celor două capete ale birnei.) 3. combinare, combinaţie, împreunare, îngemănare, unire. (O ~ de elemente.) 4. împletire, unire, (fig.) conjugare. (~ armonioasă a unor preocupări.) ÎMBINAT adj. 1. încheiat. (Birne bine ~J 2. împreunat, îngemănat, reunit, unit. (Elementele ~ ale unui tot.) ÎMBÂRLIGÁ vb. a(-şi) bârliga.

ÎMBLĂCÍU s. (rar) bătătoare. (~ pentru cereale.) îrnblătí vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. ÎMBLĂTÍRE s. îrnblătit. (~ cerealelor.) ÎMBLÁTÍT s. îmblătire. (~ griului.) ÍMBLÂNZÍ vb. 1. a (se) domestici, (înv.) a (se) dumesnici, a (se) supune. (A ~ un animal sălbatic.) 2. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) linişti, a (se) potoli, (rcg.) a (se) ţistui, (înv.) a (se) dezmânia. (Era enervat şi abia a reuşit să-l ~.) 3. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) uşura, (înv. şi pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. şi reg.) a (se) mângâia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (Cele spuse i-au ~ durerea; a pllns si s-a ~.) ímbllnzí vb. v. ATENUA. CALMA. DESCREŞTE. DIMINUA. DOMOLI. LINIŞTI. MICŞORA. MODERA. PONDERA. POTOLI. REDUCE. SCĂDEA. SLĂBI. TEMPERA. ÎMBLÂNZlRE s. 1. domesticire, (înv.) du-mesnicíre. (~ unui animal sălbatic.) 2. calmare, domolire, îmbunare, împăcare, liniştire, potolire. (~ unei persoane enervate.) ÎMBLÂNZÍT adj. 1. domesticit, (înv.) du-mesnicít. (Animal sălbatic ~.) 2. calmat, •domolit, îmbunat, împăcat, liniştit, potolit. (Om ~ după o enervare.) ÎMBLÂNZITÓR s. dresor. (~ de lei.) ÎMBOBOCÍ vb. (reg.) a împupi. (Florile ~.) ÎMBOBOCIT adj. (reg.) împupít. (Floare ~.) lmbodolívb. v. ÎNCOTOŞMĂNA. ÎNFOFOLI. îmbodolít adj. v. ÎNCOTOŞMĂNAT. ÎNFOFOLIT. ÎMBOGĂŢÍ vb. 1. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se înavuţi, a se înstări, a parveni, a se pricopsi. (S-a ~ prin mijloace necinstite.) 2. a se înavuţi, a se închiaburi, (pop.) a se chiaburi. (Un ţăran care s-a ~.) ÎMBOGĂŢÍRE s. căpătuială, căpătuire, chiverniseală, chivernisire, înavuţire, parvenire, pricopsire. (~ prin mijloace necinstite.) ÎMBOGĂŢÍT adj. bogat, căpătuit, chivernisit, înavuţit, înstărit, pricopsit, (pop. şi depr.) ajuns. (Un om ~.) ÎMBOLDÍ vb. 1. a îndemna, (înv. şi reg.) a dudui. (A ~ un animal la mers.) 2. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmbrinci, a (se) împinge, a (se) înghionti, (pop.) a (se) buşi, (reg.) a (se) brinci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. şi Ban.) a (se)popindi. (Nu vă mai ~ atâta!) 3. a îmbia, a încuraja, a îndemna, a stimula. (Aprecierile lui m-au ~ să...) 4. a impulsiona, a îndemna, a stimula. (Îi ~ spre noi realizări.) 5. a aţâţa, a îndemna, (fig.) a muşca. (Cine-l~ să facă asta?) ÎMBOLDÍRE s. 1. ghiontire, înibrânceală, îmbrâncire, imbrincitură, împingere, înghionteală, înghiontire, (reg.) inghioldeálă, înghiol-díre. (~ cuiva.) 2. impulsionare, stimulare, (rar) stimuláţie. (~ activităţii culturale de masă. > îmboldírc s. v. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT. ÎMBOLNĂVI vb. (înv. şi pop.) a (se) războli, (pop.) a (se) bolnăvi, (Transilv. şi Ban.1 a (se) beteji. ÎMBOLNĂVIRE s. (MED.) caz. 'Două noi ~ de scarlatină.) îmbonţá vb. v. BOSUMFLA. ÎMBUFNA. îmbontáre s. v. BOSUMFLARE. ÎMBUFNARE. îmbontát adj. v. BOSUMFLAT. ÎMBUFNAT. ÎMBRĂCA vb. 1. a se echipa, a se înveş-mânta, (înv. şi rcg.) a se învéştc. (Vă rog să vă ~ şi să mergem.) 2. a-şi lua, a-şi pune. (Şi-a ~ haina şi a plccut.) 3. a pune. a trage. (~ cămaşa pe line.) 4. a înfăţa. (A ~ o pernă.) 5. a capitona, a tapisa. (A ~ an fotoliu.) 6. a (se) acoperi, a (se) înveli, ijnv. şi pop.) a (se) coperi. (A ~ o carte.) 7. a fereca. (A ~ un obiect In argint.) ÎMBRĂCÁRE s. 1. echipare, înveşmântare. (~ unei persoane pentru lucru.) 2. uifăţare. (~ unei perne.) 3. capitonare, tapisare, (rar) capitonáj. (~ unui fotoliu.) 4. acoperire. înve-lire, învelit. (~ unui caiet.) ÎMBRĂCAT adj. 1. echipat, înveşmântat-(înv.) învăscút. (Persoană civilă ~.) 2. acoperit, învelit. (Caiet ~.) ÎMBRĂCĂMINTE s. 1. haină, strai, veşmânt, (pop. şi fam.) buleándră, ţoală, (reg. > rufă, (Transilv. şi Maram.) halúb, (depr.) hanţă. (la-li o ~ pe tine.) 2. port, (pop.) purtat. (Care este ~ lor tradiţională?) 3. vestimentaţie. (O ~ sumară.) 4. ţinută. (~ de sărbătoare.) 5. garderobă. (~ lui se compunea din...) 6. înveliş,

învelitoare. (~ la o carte, laun caiet.) îmbrăcăminte s. v. PLACENTĂ. ÎMBRĂŢIŞA vb. 1. a (se) cuprinde, a (se) înlănţui, a (se) prinde. (Se ~ de mijloc.) 2. a strânge. (A ~to la piept.) îmbrăţişa vb. v. ADOPTA. CUPRINDE. ÎNSUŞI. PRIMI. PRINDE. VEDEA. ÎMBRĂŢIŞARE s. îmbrăţişat, înlănţuire, strângere, (astăzi rar) strâns, strânsoáre, strân-súră. (~ celor doi îndrăgostiţi.) ÎMBRĂŢIŞAT adj. înlănţuit. (Tineri ~.j ÎMBRĂŢIŞAT s. îmbrăţişare, înlănţuire, strângere, (astăzi rar) strâns, strânsoáre, strân-súră. (~ celor doi îndrăgostiţi.) ímbrcdelí vb. v. ÎNCORDA. ÎMBRÂNCEÁLĂ s. 1. ghiontire, îmboldire, îmbrincire, îmbrâncitură, împingere, înghionteală, inghiontire, (reg.) înghioldeálă, înghiol-rlíre. 2. brânci, ghiont, izbitură, îmbrâncitură, împinsătură, (reg.) ghiold, ştos, (Mold.) bleán-dă, dupác, (Ban.) poáncă, (prin Olt. şi Munt.) potârnóg. ÎMBRÂNCÍ vb. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) împinge, a (se) înghionti, (pop.) a (se) buşi, (reg.) a (se) brânci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blen-disi, a (se) dupăci, (prin Olt. şi Ban.) a (se) popândi. ÎMBRÂNCÍRE s. ghiontire, îmboldire, îm-brânceală, îmbrâncitură, împingere, înghionteală, inghiontire, (reg.) înghioldeálă, înghiol-díre. ÎMBRÂNCITURĂ s. 1. ghiontire, îmboldire, îmbrinceală, îmbrincire, împingere, înghionteală, inghiontire, (reg.) înghioldeálă, înghiol-díre. 2. brânci, ghiont, izbitură, îmbrinceală, împinsătură, (reg.) ghiold, ştos, (Mold.) bleán-dă, dupác, (Ban.) poáncă, (prin Olt. şi Munt.) potârnóg. îmbrobodea s. v. BROBOADĂ. îmbrobodeală s. v. BROBOADĂ. ÎMBROBODI vb. (Transilv.) a se încirpui. îmbuca vb. v. GUSTA. ÎNFULECA. MÂNCA. îmbucări vb. v. SĂTURA. ÎMBUCĂTĂŢÍ vb. 1. (reg.) a bucăţeli, a bucăţi, a rupturi. (De ce-ai ~ In halul ăsta carnea?) 2. a despărţi, a divide, a diviza, a fracţiona, a fragmenta, a împărţi, a scinda, a secţiona, a separa, a tăia. (~ bucata in trei.) ÎMBUCĂTĂŢÍRE s. dividere, divizare, diviziune, fracţionare, fragmentare, împărţire, secţionare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentul ie. (~ unui întreg.) ÎMBUCĂTURĂ s. gură, înghiţitură, muşcătură, ípop.) dumicat, (prin Transilv.) búşcă. (O ~ de pline.) îmbucura vb. v. BUCURA. ÎNVESELI. ÎMBUFNA vb. a se bosumfla, (reg.) a se drâmboi, (prin Bucov.) a se bârzoia, (Transilv. şi Maram.) a se dăbălăza, (Olt. şi Ban.) a se îmbonţa, (prin Munt.) a se răzbuza. îmbufna vb. v. SUPĂRA. ■ ÎMBUFNARE s. bosumflare, (pop. şi fam.) ţífnă, (reg.) drimboiérc, (Olt. şi Ban.) imbon-ţáre. (Stare de ~ a cuiva.) îmbufnare s. v. SUPĂRARE. îmbufnat adj. v. SUPĂRAT. ÎMBUFNAT adj., adv. 1. adj. bosumflat, (pop. şi fam.) ţâfnós,"[(reg.) drâinboiát, mofluz, (Transilv. şi Maram.) dăbălăzát, (Olt. şi Ban.) îmbonţát, (prin Munt.) răzbuzát, (fam. fig.) botós. (Om tare ~.) 2. adj., adv. chioriş, încruntat, mohorât, posomorit. (Privire ~; ce te uiţi aşa ~ la mine?) ÎMBUIBĂ vb. 1. a (se) ghiftui, a (se) îndópa, (prin Transilv. şi Maram.) a (se) crivi, (Olt.) a (se) încătărăma. (S-a ~ cu mlncare.) 2. a huzuri. (Se ~ toată viaţa.) ÎMBUIBARE s. 1. ghiftuire, îndopare, (pop.) saţ. (~ cuiva cu mlncare.) 2. huzur. (Trăieşte In ~.) ÎMBUIBAT adj. ghiftuit, îndopat. (Un om ~ de mlncare.) ÎMBUJORA vb. a (se) împurpura, a (se) înroşi, a (se) roşi, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la faţă.)

ÎMBUJORÁRE s. 1. împurpurare, înroşire, roşire, rumenire, (fig.) aprindere. (Emoţia determină ~ obrajilor ei.) 2. (concr.) împurpurare, roşeală, roşeaţă, rumeneală, (înv. şi pop.) rumeneáţă, (reg.) rujă. (~ din obraji.) ÎMBUJORAT adj. împurpurat, înroşit, roşu, rumen, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roşit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~.) ÎMBULZEALĂ s. afluenţă, aflux, aglomeraţie, grămădeală, înghesuială, îngrămădeală, învălmăşeală, (pop.) válmă, (Ban. şi prin Olt., Transilv.) năloágă, (Transilv.) vlog, (înv.) glo-gozeálă. (Era o ~ de nedescris.) ÎMBULZI vb. t. a se grămădi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tirşi, (prin Ban. şi Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se muşuroi. (S-au ~ cu toţii In jurul lui.) 2. a se băga, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, a se viii. (Ce vă ~ asa în mine?) îmbumba vb. v. ÎNCHEIA. ÎNCHIDE. imbumbáre s. v. ÎNCHEIERE. ÎNCHIDERE. îmbumbat adj. v. ÎNCHEIAT. ÎNCHIS. ÎMBUNA vb. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) împăca, a (se) linişti, a (se) potoli, (reg.) a (se) ţistui, (inv.) a (se( dezmânia. (Era enervai şi abia a izbutit să-l ~.) îmbuna vb. v. LINGUŞI. ÎMBUNÁRE s. calmare, domolire, imblin-zire, împăcare, liniştire, potolire. (~ a,!ei persoane enervate.) imbunáres. v. FLATARE. LINGUŞEALĂ. LINGUŞIRE. Mx\GULEALÂ. MĂGULIRE. ÎMBUNAT adj. calmat, domolit, îmblmzit, împăcat, liniştit, potolit. (Om ~ după o enervare. ) ÎMBUNĂTĂŢI vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A ~ situaţia existentă.) 2. a corecta, a corija, a îndrepta, a rectifica, a retuşa, (fig.) a repara. (Şi-a~ dicţiunea.) 3. a (se) ameliora, a (se) îndrepta, (pop., fam. şi lig.) a (se) răzbuna. (Vremea s-a mai ~.) ÎMBUNĂTĂŢIRE s. 1. îndreptare, remediere. (~ situaţiei existente.) 2. corectare, corijare, îndreptare, rectificare, remediere, retuş, retuşare, (fig.) reparare. (~ dicţiunii cuiva.) 3. ameliorare, amelioraţie, îndreptare. (~ vremii.) 4. (AGRON.) îmbunătăţiri funciare = amelioraţii (pi.). fmbunătór adj. v. LINGUŞITOR.MĂGULITOR. îmbunălúră s. v. FLATARE. LINGUŞEALĂ. LINGUŞIRE. MĂGULEALĂ. MĂGULIRE. ímburdá vb. v. CĂDEA. DĂRÂMA. ÎNTOARCE. NĂRUI. PICA. PRĂBUŞI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. SURPA. ÎMPACHETA vb. a ambala, (Transilv.) a pocoli. (A ~ un colet.) ÎMPACHETARE s. ambalaj, ambalare, împachetat. (~ mărfii.) ÎMPACHETAT s. ambalaj, ambalare, împachetare. (~ unui colet.) ÎMPĂCA vb. 1. (Iivr.) a (se) reconcilia, (pop.) a (se) împăciui, (înv.) a (se) aşeza, a (se) păcitii. (S-au ~ după conflict.) 2. a concilia, (pop.) a învoi. (A ~ divergenţele.) 3. a se înţelege, (pop.) a se îngădui, a se învoi, (reg.) a se pogodi, (prin Ban.) a se bărăbări, (Transilv. şi Ban.) a se nărăvi. (Se ~ destul de bine împreună.) 4. a mulţumi, a satisface. (I-a ~ pe toţi măsura luată.) 5. a (se) calina, a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) îmbuna, a (se) linişti, a (se) potoli, (reg.) a (se) ţistui, (înv.) a (se) dezmânia. (Era enervat şi abia a reuşit să-l ~.) 6. a se deprinde, a se obişnui. (A"u mă pot ~ cu ghidul că...) ÎMPĂCARE s. 1. (Iivr.) reconciliere, (pop.) împăciuire, (înv.) impăcăcíúne, păciuíre. (~ lor după un conflict.) 2. conciliaţie, conciliere. (~ între părţile adverse.) 3. calmare, domolire, îmblânzire, îmbunare, liniştire, potolire. (~ «nei persoane enervate.) ÎMPĂCAT adj. 1. calmat, domolit, îmblân-zit, îmbunai, liniştit, potolit. (Om ~ după o enervare.) 2. mulţumit, satisfăcut, (pop.) îm-păcim't. (Cu inima ~.) împăcăciós adj. v. CONCILIANT. ÎMPĂCIUITOR. împăcăciúne s. v. ÎMPĂCARE. impăciní vb. v. ÎMPĂCA. ÎMPĂCIUIRE s. acord, armonie, înţelegere, pace, unire, (Iivr.) concert, concordie, (pop.) potriveală. (~ ce domnea Intre ei.) împăciuire s. v. ÎMPĂCARE. împăciuít adj. v. ÎMPĂCAT. MULŢU-MIT. SATISFĂCUT. ÎMPĂCIUITOR adj. conciliant, (înv.) împăcăciós, înduplecătór. (Ton ~.) ÎMPĂCIUITORISM s. conciliatorism. (~ unor oportunişti.)

ÎMPĂCIUITORIST adj., s. conciliator. (Un oportunist ~.) ÎMPĂDURIT adj. păduros, (rar) pădurál, păduratic, pădureţ, pădurít, silvestru. (Zonă ~.) ÎMPĂIÁ vb. (rar) a prepara. (A ~ un animal.) ÎMPĂIENJENI vb. a (se) înceţoşa, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i se ~.) ÎMPĂIENJENIRE s. înceţo.şare, păienje-nire, voalare, (prin Transilv. şi Ban.) preveş-teálă. (~ vederii, a privirii.) ÎMPĂIENJENIT adj. înceţoşat, înnegurat, păienjenit, tulbure. (Ochii ii erau ~; privire ~.) ÎMPĂMÂNTENÍ vb. I. a (se) naturaliza, (înv.) a (se) indigena, a (se) naţionaliza. (S-a ~ în ţara noastră.) 2. a adapta, a transplanta. (~ o instituţie, un obicei.) împământcní vb. v. STATORNICI. ÎMPĂMÂNTENÍRE s. naturalizare, (înv.) indigenat. ÎMPĂNA vb. (prin Transilv.) a şpicălui. (A ~ carnea cu usturoi.) împăna vb. v. ÎMPÂNZI. ÎNŢESA. UMPLE. împănat adj. v. ÎMPÂNZIT. ÎNŢESAT. PLIN. TICSIT. ÎMPĂPURÍ vb. a papuri. (A ~ un butoi.) ÎMPĂRAT s. (iivr.) cezar, (in Imperiul bizantin) basiléu, (pop.) crai, (înv.) chcsár,. imperátor. împărăţie. împăratul s. ari. v. STEAUA POLARĂ. împăratul-péstilor s. v. REGINĂ. ÎMPĂRĂTEASĂ s. 1. (pop.) crăiasă. 2.. (ENTOM.) mamă, matcă, regină, (reg.) crăiasă, crăiţă, muscă-máre. (~ albine/or.) 3. (BOT.,~ Bryonia alba) imitatoare, (reg.) brei, curcube-ţeá, tidvă-de-pământ. împărăteasă s. v. BELADONĂ. MĂTRĂGUNĂ. ÎMPĂRĂTESC adj. imperial, (rar) august, (pop.) crăiesc. (Pajura ~,) ÎMPĂRĂTEŞTE adv. (înv.) crăié.şte. íinpărătúş s. v. LUETĂ. OCHIUL-BOULUI. OMUSOR. PITULICE. UVULÂ. împărălél s. v. OCH1UL-BOULUI. PITULICE. _ ÎMPĂRĂŢIE s. imperiu, (pop.) crăíe, (înv.> crăíme. împărăţie s. v. ÎMPĂRAT. ÎMPĂRTĂŞANIE: s. (BIS.) cuminecare, cuminecătură, euharistie, împărtăşire, împărtăşii, (la catolici) sacrament, (înv. şi pop.) grijanie, grijíre, pricestánie. (Taina ~.) ÎMPĂRTĂŞI vb. 1. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a încredinţa, a mărturisi, a revela, a spovedi, a spune, (Iivr.) a confia, (înv. şi pop.) a dezveli, (reg.) a deveg'hea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ marele sun secret.) -. a transmite. (Să-ii ~ unele impresii fugare.) 3. a schimba. (A ~ unele impresii cu cineva.) 4. (BIS.) a (se) cumineca, (înv. şi pop.) a (se) griji, (înv. şi reg.) a (se) pricestui, (înv.) a (se) comunica. 5. a accepta, a admite, a primi. (Aru~ o/ji/iiile lui.) 6. a împărţi. (Au~ aceeaşi soartă.) ÎMPĂRTĂŞIRE s. 1. destăinuire, dezvăluire, divulgare, încredinţare, mărturisire, revelare, spovedire. (~ unui secret.) 2. transmitere. (~ mior opinii.) .(. schimbare. (~ unnr impresii cu cineva.) 4.(BIS.) cuminecare, cuminecătură, euharistie, împărtăşanie, împărtăşit, (Ia catolici) sacrament, (înv. şi pop.) grijanie,, grijíre, pricestánie. ('Taina ~.) împărtăşire s. v. PARTICIPIU. ÎMPĂRTĂŞIT s. (BIS.) cuminecare, cuminecătură, euharistie, împărtăşanie, împărtăşire,. (la catolici) sacrament, (înv. şi pop.) grijanie, grijíre, pricestánie. (Taina ~.) ÎMPĂRŢEALĂ s. 1. împărţire. 2. (JUR.) partaj. ÎMPĂRŢI vb. 1. a despărţi, a divide, a diviza, a fracţiona, a fragmenta, a îmbucătăţi, a scinda, a secţiona, a separa, a tăia. (~ bucata In trei.) 2. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 3. a diviza, a fragmenta, a segmenta. (A ~ o frază în propoziţii.) 4. a atribui, a da, a distribui, a

repartiza. (A ~ loturi de casă ţăranilor.) 5. a distribui, a repartiza, (înv.) a repartira, a repărţi. (A ~ plinea.) 6, a aranja, a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a întocmi, a ordona, a organiza, a orândui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rin-dui, a sistematiza, (pop.) a chiti, a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 7. a împărtăşi. (Au ~ aceeaşi soartă.) împărţi vb. v. DESPĂRŢI. DIVORŢA. SEPARA. ÎMPĂRŢÍRE s. 1. împărţeală. (~ bunurilor.) 2. dividere, divizare, diviziune, fracţionare, fragmentare, îmbucătăţire, secţionare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentáţie. (~ unui întreg.) 3. desfacere, descompunere, despărţire, divizare, fracţionare, scindare, separare, (rar) dezalcătuíre. (~ în particule a unui corp in urma dezintegrării.) 4. despărţire, diviziune. (~ in capitole a unei cârti.) 5. atribuire, distribuire, repartizare. (~ unor loturi de casă.) •B. distribuire, distribuţie, repartiţie, repartizare, (înv.) repărţíre. (~ unor ajutoare.) 7. aranjare, aşezare, clasare, clasificare, distribuire, ordonare, repartizare, rânduială, rânduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) ÎMPĂRŢÍT adj. divizat, fracţionat, fragmentat, segmentat. (Un iot ~.) împărţit adj. v. DESPĂRŢIT. DIVORŢAT. împărţitór adj. v. CONTAGIOS. INFEC-ŢIOS. MOLIPSITOR. ÎMPĂRŢITÓR s. 1. distribuitor. (~ de ziare.) 2. (MAT.) divizor. împărţitór s. v. FACTOR. POŞTAR. POŞTAŞ. POSTĂ. împătimire s. v. PASIUNE. PATIMĂ. împătimit adj. v. PASIONAT. PĂTIMAŞ. împătrá vb. v. PĂŢI. ÎMPĂTRÍ vb. (livr.) a cvadrupla. ÎMPĂTRÍT adj. (livr.) cvadruplu. ÎMPĂTURI vb. a îndoi, a plia, a strânge, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hlrtie.) ÎMPĂTURIRE s. îndoire, pliere, strângere, strâns, (rar) pliáj, (pop.) păturíre. (~ unei scrisori.) ÎMPĂTURIT adj. îndoit, pliat, strâns, (pop.) păturít. (O coală de hlrtie ~.) ÎMPĂUNA vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se înfumura, a se îngâmfa, a se lăuda, a se mândri, a se semeţi, (rar) a se trufi, (înv. şi pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bârzoia, a se făloşi, a se marghioli, a se sfătoşi, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marţafoi, (Transilv. şi Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălţa, a se preaânălţa, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se in-foia, a se umfla, (arg.) a se şucări. (Nu te mai ~ atâta l) împeliţá vb. v. INCARNA. ÎNTRUCHIPA. ÎNTRUPA. împeliţáre s. v. INCARNARE. ÎNTRUPARE. împcliţát adj., s. v. AFURISIT. BLESTEMAT. CÂINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. RĂU. TICĂLOS. Impeliţátul s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. ÎMPERECHEÁ vb. a (se) goni, a (se) împreuna, a (se) încrucişa, (pop.) a (se) căţeii, a (se) însoţi, (reg.) a (se) pui. (Animalele se ~.) împerecheá vb. v. DUŞMĂNI. URÎ. VRĂJMAŞI. ÎMPERECHEAT adj. îngemănat, (livr.) geminat. (Flori ~.) ÎMPERECHERE s. 1. împreunare, (pop.) însoţire. (~ sexuală.) 2. îngemănare, (livr.) gemináţie. (~ florală.) ÎMPESTRIŢA vb. a păta, a smălţa, (rar) a pestriţa, (înv. şi reg.) a popistri, (fig.) a smăl-ţui. (Florile ~ cimpia.) ÎMPESTRIŢÁRE s. împestriţătură. ÎMPESTRIŢAT adj. 1. pestriţ. (Un animal ~.) 2. amestecat, diferit, eterogen, felurit, pestriţ, variat, (reg.) mistreţ. (O mulţime ~.) ÎMPESTRIŢĂTURĂ s. 1. împestriţare. 2. bălţătură, pestriţătură, tărcătură. împeticát adj. v. CÂRPIT. PETICIT. împeţí vb. v. CERE. PEŢI. Impetít s. v. PEŢIRE. PETIT. ÎMPIEDICĂ vb. 1. a se poticni, (reg.) a (se) scăpata. (Calul se ~ in mers.) 2. a se poticni. (Se ~ la

vorbă.) 3. a înfrâna. (~ o căruţă, la vale.) 4. a opri, a reţine, (înv. şi reg.) a popri, (înv.) a apăra. (Nu-l pot ~ să...) 5. a jena, a stingheri, a stânjeni. (Îl ~ în mişcări.) 6. a dejuca, a strica, a zădărnici. (Le-a ~ toate planurile.) 7. a înfrâna, a opri, a stăvili, (fig.) a frina. (Nu puteau ~ avlntul revoluţionar.) 8. a evita, a se feri, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preintâmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (încearcă să ~ primejdia.) 9. a anihila, a anula, a contracara, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele negative ale...) ÎMPIEDICARE s. 1. poticneală, poticnire, (înv.) poticnitúră. (~ calului In mers.) 2. poticnire. (~ la vorbă.) 3. înfrânare. (~ unui car, la vale.) 4. interzicere, oprire, (pop.) oprelişte, (înv. şi reg.) popreálă. (~ accesului cuiva.) 5. dejucare, zădărnicire. (~ uneltirilor cuiva.) 6. înfrânare, oprire, stăvilire. (~ avlntu-lui industrial.) 7. evitare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preântâmpinare, prevenire, (rar) prevenţie. (~ unor consecinţe neplăcute.) 8. anihilare, anulare, contracarare, neutralizare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale...) împiedicare s. v. OBSTACOL. PIEDICĂ, ÎMPIEDICAT adj. 1. clătinat, împleticit, nesigur, poticnit, şovăielnic, şovăitor, (rar) clătinătór, şovăind, şovăit. (Un mers ~.)2. poticnit. (Vorbire ~.) 3. înfrânat. (Car cu rotile ~.) irnpiodicătórul s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. ÎMPIETRI vb. 1. a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înţepeni, a (se) petrifica, (înv. şi pop.) a mărmuri, (Mold. şi Bucov.) a (se) intrecleţi, (prin Transilv. şi Ban.) a merei, (fig.) a (se) înţeleni. 2. a se întări, a se învâr-toşa. (Plinea s-a ~ .) 3. a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înţepeni, a paraliza, (înv. şi pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheţa. (A ~ de spaimă.) împietri vb. v. INSENSIBILIZA. ÎMPIETRÍRE s. încremenire, înlemnire, inmânmârire, înţepenire, petrificare, (înv. şi pop. ( mărmuríre. ÎMPIETRÍT adj. 1. petrificat, (înv. şi pop.) mărmurít. (Un arbore ~.) 2. încremenit, înlemnit, înmărmurit, înţepenit, neclintit, nemişcat, ţeapăn, ţintuit, (înv. şi pop.) mărmurít, (înv. şi reg.) stâlpít, (fig.) îngheţat, înţelenít. (A rămas ~ de uimire.) ÎMPILA vb. a asupri, a exploata, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. şi reg.) a bântui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirani, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.) ÎMPILARE s. asuprire, exploatare, năpăs-tuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuţie, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreálă, silnicie, (înv.) avanle, obidă, obidíre, obijduíre, strânsoáre, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.) ÎMPILAT adj., s. asuprit, exploatat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduít, (fig.) apăsat, despuiat. (Oamenii ~ s-au ridicat la luptă.) ÎMPILĂTOR adj., s. asupritor, exploatator, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor, (înv.) mâncătór, năpăstuitór, obiditór, (fig.) apăsător. (Forţele ~.) ÎMPINGE vb. 1. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) îmbrânci, a (se) înghionti, (pop.) a (se) buşi, (reg.) a (se) brânci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blen-disi, a (se) dupăci, (prin Olt. şi Ban.) a (se) po-pândi. (Nu vă mai ~ atâta!) 2. a antrena, a târî. fâl ~ în acţiuni nesăbuite.) împinge vb. v. ALUNGA. GONI. IZGONI. ÎNDEMNA. RESPINGE. STIMULA. ÎMPINGERE s. ghiontire, îmboldire, îm-brânceală, îmbrincire, îmbrâncitură, înghionteală, înghiontire, (reg.) inghioldeálă, înghiol-díre. ÎMPINSĂTURĂ s. brânci, ghiont, izbitură, îmbrinceală, imbrincitură, (reg.) ghiold, ştos, (Mold.) bleándă, dupác, (Ban.) poáncă, (prin OU. şi Munt.) potârnóg. Impistrí vb. v. BRODA. COASE. ÎNCONDEIA. impistrít adj. v. BRODAT. ÎNCONDEIAT. ÎMPÂNZÍ vb. a (se) înţesa, a (se) umple, (fig.) a (se) împăna. (Uliţele s-au ~ de oameni.) ÎMPÂNZÍT adj. înţesat, plin, ticsit, (fig.) împănat. (Loc ~.) ÎMPÂSLÍT adj. pâslos. (Material ~.) ÎMPLĂTOŞÁT adj. înzăuat. (Soldat ~.) ÎMPLETI vb. 1. a tricota, (Transilv. şi Ban.) a ştricăni. (A ~ un pulover.) 2. a (se) îmbina, a (se) uni, (fig.) a (se) conjuga. (A ~ în mod armonios diverse preocupări.) împleti vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.

ÎMPLETICI vb. a se clătina, a şovăi, (reg.) a se mătăcăni, a se mătăhăi, a se mătăhăli, a se mătălăi, a se mătănăi. (Omul beat se ~ în mers.) ÎMPLETICIT adj. clătinat, împiedicat, nesigur, poticnit, şovăielnic, şovăitor, (rar) clătinătór, şovăind, şovăit. (Un mers ~.) ÎMPLETIRE s. 1. împletit, tricotare, tricotat. (~ unui pulover.) 2. îmbinare, unire, (fig.) conjugare. (~ armonioasă a unor interese.) ÎMPLETIT adj. tricotat. (Un jerseu ~.) ÎMPLETIT s. împletire, tricotare, tricotat. (~ unui pulover.) ÎMPLETITURĂ s. (înv. şi reg.) pletitúră. (O ~ de nuiele.) ÎMPLINI vb. 1. (înv. şi reg.) a (se) plini, (înv.) a sosi, a (se) umple. (A ~ lrei ani astăzi.) 2. a expira. (Se ~ data la care trebuia să...) 3. a se scurge, a trece. (S-au ~ 100 de ani de la...) 4. a completa, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. şi reg.) a plini, (înv.) a încheia. (A ~ până la suma de...) 5. a (se) îngraşă, a (se) rotunji, (reg.) a (se) incăla, (prin Ban.) a (se) încarna. (S-a ~ bine.) 6. a se dezvolta. (S-a mai ~ fiziceşte.) 7. a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvârşi, (înv. şi pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 8. a îndeplini, a realiza, a satisface, (înv.) a plini, (rar fig.) a sătura. (I-a ~ dorinţa.) 9. a asculta, a îndeplini, a satisface. (I-a ~ toate capriciile.) 10. a desăvârşi, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, (Si-a ~ opera.) 11. a se îndeplini, a se înfăptui, a se realiza, (pop.) a se întâmpla, (înv. şi reg.) a se plini. (S-a ~ prorocirea lui.) 12. a se adeveri, a se confirma, a se îndeplini, a se realiza. (Previziunile lui s-au ~ întocmai.) împlini vb. v. EXECUTA. PĂŢI. ÎMPLINÍRE s. 1. completare, întregire, rotunjire, (livr.) complinire. (~ sumei până la...) 2. îngrăşare, îngrăşat, rotunjire. (~ unei persoane.) 3. efectuare, executare, execuţie, facere, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvâr-şire, (înv.) săvârşít. (~ unei lucrări.) 4. îndeplinire, realizare, satisfacere, (rar) satisfacţie. (~ dorinţei cuiva.) ÎMPLINIT adj. 1. complet, întreg. (Cinci ani ~.) 2. deplin, încheiat, întreg. (Zece ani ~.) 3. completat, întregit, rotunjit. (Sumă ~.) 4. gras, plin, rotund, rotunjit. (Braţe ~ .) 5. îndeplinit, înfăptuit, realizat, satisfăcut. (Un vis ~.) Împlinitor s. v. EXECUTOR. ÎMPLÂNTÁ vb. 1. a băga, a înfige, a vârî, (rar) a implanta, (înv. şi reg.) a petrece. (A ~ cuţitul in vita.) 2. a intra, a se înfige, a pătrunde. (Glonţul i s-a ~ adine în corp.) împllnfá vb. v. PLANTA. PUNE. RĂSĂDI. SĂDI. TRANSPLANTA. ÎMPLÂNTÁRE s. înfigere, vârâre. (~ cuţitului în vită.) ÎMPODOBÍ vb. 1. a decora, a găti, a înfrumuseţa, a orna, a ornamenta, a pavoaza. (~ faţada unei clădiri.) 2. a înfrumuseţa, a orna, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoşa. (A ~ un parc.) 3. a garnisi, a orna, a ornamenta. (A ~ o rochie cu...) 4. a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) găti, a (se) spilcui, (pop. şi fam. depr.) a (se) sclivisi, (pop.) a (se) drege, a (se) moţa, (înv. şi reg.) a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, (reg.) a (se) câştiga, (prin Transilv. şi Maram.) a (se) pădăi, (prin Mold.) a (se) putui, (prin Transilv. şi Mold.) a (se) puţului, (Ban.) a (se) schili, (înv.) a (se) stoli, a (se) stolisi, (arg.) a (se) şu-cări. (Ce íe-ai ~ aşa?) împodobi vb. v. DOTA. ÎNZESTRA. ÎMPODOBÍRE s. 1. decorare, decoraţie, gătire, înfrumuseţare, ornamentare, ornare, pavoazare. (~ unei clădiri.) 2. garnisire, ornamentare, ornare. (~ unei rochii cu...) împodobire s, v. DECOR. DECORAŢIE. ORNAMENT. ORNAMENTAŢIE. PODOABĂ. ÎMPODOBÍT adj. 1. decorat, gătit, înfrumuseţat, ornamentat, ornat, pavoazat, (prin Munt.) taxidít. (O clădire frumos ~.) 2. garnisit, ornamentat, ornat. (Rochie ~.) imponcisá vb. v. ÎMPOTRIVI. OPUNE. fmponcisáre s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GÂLCEAVĂ. ÎMPOTRIVIRE. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÂNŢELEGERE. OPOZIŢIE. OPUNERE. REZISTENŢĂ. VRAJBĂ ZÂZANIE. împoncişát adj. v. ÎNCRUCIŞAT. ÎNTRETĂIAT. ímpoponá vb. v. ÎMPOPOŢONA. ÎNZOR-ZONA.

lmpoponáre s. v. ÎMPOPOŢONARE. ÎN-ZORZONARE. impoponát adj. v. ÎMPOPOŢONAT. ÎNZORZONAT. împoporá vb. v. POPULA. împoporáre s. v. POPULARE. împopolát adj. v. ÎMPOPOŢONAT. ÎNZORZONAT. ÎMPOPOŢONA vb. a (se) înzorzona, (pop.) a (se) împopona, a (se) înţoţona, a (se) zor-íoria. (S-a ~ ca o paparudă.) ÎMPOPOŢONARE s. înzorzonare, (pop.) lmpoponáre, înţoţonáre. (~ unei persoane ca O paparudă.) ÎMPOPOŢONAT adj. înzorzonat, (pop.) Impoponát, împopoţát, lnţoţonát zorzonát, (reg.) ţifrăşít. (~ ca o paparudă.) imposesuí vb. v. ARENDA. imposesuírr s. v. ARENDARE. ÎMPOTMOLI vb. a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, a se noroi, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Căruţa s-a ~ în drum.) ÎMPOTMOLÍRE S. înglodare, îunămolire. (~ unei cănile In drum.) ÎMPOTMOLIT adj. înglodat, înnămolit, nă-molit, (rar) înnoroít. (Car ~.) ÎMPOTRIVA prep. 1. asupra, contra. (înv.) către, despre, spre. (Porneşte ~ duşmanului.> 2. contra, pentru. (Medicament ~ hepatitei. > 3. contra, contrar. (~ părerii curente.) ÎMPOTRIVĂ adv. contra, (înv. şi reg.) potrivă. (Votează ~.) împotriveálă s. v. ÎMPOTRIVIRE. OPOZIŢIE. OPUNERE. REZISTENŢĂ. ÎMPOTRIVÍ vb. 1. a se opune, (pop.) a se-încontra, (înv. şi reg.) a se potrivi, (înv.) a se. împoncişa, a se încurmezişa, a se semeţii (S-a ~ acestor măsuri abuzive.) 2. a rezista, (înv.) a (se) nevoi. (S-a ~ pínă la ultimul om.}. ÎMPOTRIVIRE s. opoziţie, opunere, rezistenţă, (înv.) împoncişáre, împotriveálă, potrivire, potrivnicíe, priclnuíre. (A tntlmpinal o> dirză ~.) împotrivit adj. v. ADVERS. CONTRAR. DIMPOTRIVĂ. OPUS. POTRIVNIC. împotrivitór s. v. ADVERSAR. CONCURENT. RIVAL. ÎMPOVĂRA vb. 1. a îngreuna, (înv.) a însărcina. (A ~ spinarea unui măgar.) 2. a(-l> copleşi, a(-l) covârşi, a(-l) cuprinde, a(-l) năpădi, a(-l) răzbi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-1> supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l> răpune. (L-au ~ grijile, necazurile.) 3. a asupri., a exploata, a împila, a năpăstui, a oprima, a: oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. şi reg.) a bântui, (înv.) a obidi, a obij-dui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirani, (fig.)» a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. íig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.) împovăra vb. v. ÎNSĂRCINA. ÎMPOVĂRARE s. îngreunare. (~ spinării unui cal.) ÎMPOVĂRAT adj. greu, încărcat, îngreuiat» îngreunat. (Avea spatele ~ de...) împovărată adj. v. GRAVIDĂ. ÎNSĂRCINATĂ. ÎMPOVĂRĂTOR adj. 1. (înv.) povărós-, (O greutate ~.) 2. apăsător, copleşitor, covârşi-tor, greu, (livr.) oneros. (îndatoriri ~.) ÎMPRĂŞTIA vb. 1. a (se) dispersa, a (se> răsfira, a (se) răspândi, a (se) răzleli, a (se) risipi, (pop.) a (se) răzni, (înv. şi reg.) a (se) răşchira. (S-au ~ In toate părţile.) 2. a (se> răspândi, a (se) răzleţi, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. şi reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. şi Ban.) a (se) sprinji. (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.) 3. a risipi, a spulbera, a vintur a, (înv.) a spircui. (A-i ~ pe duşmani tn cele pairu zări.) 4. a (se) destrăma, a (se) risipi, a (se) sp ulberav (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) răşchira, (pop., fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-o;í~ . ) 5. a se ridica, a se risipi. (Ceaţa s-a ~.) 6. a risipi, a spulbera, (pop.) a zburătăci. (Vlntul ~ frunzele.) 7. a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răsfira, a (se) răspândi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste lot.) 8. a presăra, a pune, a răsfira. (A ~ sare, zahăr pe bucale.) 9. a presăra, a răspândi, a semăna, (rar) a scutura. (~ flori In calea cuiva.) 10. a arunca, a azvirli, a cheltui, a irosi, a prăpădi, a risipi, a zvârli, (livr.) «prodiga, (înv. şireg.) a prăda, (reg.) a mătrăşi, A părădui, (Transilv.) a spesa, (înv.) a răşchira, (grecism înv.) a afierosi, (fig.) a înghiţi, a mânca, a papa, a toca. (Şi-a ~ averea; îşi ~ banii pe ioate fleacurile.) II. a (se) răspândi, a (se) re-

vărsa, a (se) risipi, a (se) vărsa. (Soarele^ o căldură plăcută.) 12. a arunca, a da, a răspândi. (Luna~ sclipiri vii.) 13. a scapără. (Fo-eul ~ mii de sctntei.) lí. a (se) diluza, a (se) răspândi, a (se) revărsa. (Lumina se ~ in toate ungherele.) 15. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) întinde, a (se) lăţi, a (se) propaga, a (se) răspândi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Ştirea s-a ~ peste Io!.) 16.a circula, a se extinde, a se întinde, a se lăţi, a se propaga, a se răspândi, a se transmite, (înv.) a se răşchira, a se tinde. (Zvonul s-a ~ din gară în gură.) 17. a degaja, a -emana, a emite, a exala, a răspândi, a scoate, (înv.) a răsfuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) 18. a propaga, a răspândi, (fig.) a semăna. (~ discordia Intre ei.) ÎMPRĂŞTIAT adj. 1. dispersat, răsfirat, î-ăspândit, răzleţit, risipit, (pop.) răznít, (înv. şi reg.) răşchirat. (O mulţime ~.) 2. difuz, s-isipit. (Elemente ~.) 3. risipit, (înv.) spârcuít. (O armată ~.) 4. risipit, (înv. şi reg.) spart. (Prin norii ~ se zărea soarele.) 5. prefirat, .presărat, răsfirat, răspândit, risipit. (Nisip ~.) •G. risipit, spulberat. (Zăpadă ~.) Împrăştiat adj. v. ABSENT. AIURIT. BUIMAC. BUIMĂCIT. DERUTAT. DESCUMPĂNIT. DEZORIENTAT. DISTRAT. NĂUC. NĂUCIT. NEATENT. ZĂPĂCIT. ÎMPRĂŞTIÉRE s. 1. dispersare, dispersie, .răsfirare, răspândire, răzleţire, risipire, (înv.) risipă. (~ mulţimii.) 2. risipire, (înv. şi reg.) spargere, spart. (~ norilor.) 3. ridicare, risipire. (~ ceţii.) 4.risipire, spulberare. (~ frunzelor, a prafului.) 5. prefirare, presărare, presărat, răsfirare, răspândire, risipire. (~ nisipului pe alee.) 6. difuzare, propagare, răspândire. (~ unor radiaţii.) 7. difuzare, răspândire, revărsare. (~ luminii In toate ungherele.) 8. propagare, răspândire, (livr.) diseminare, (pop.) lăţire. (~ unor zvonuri mincinoase.) 9. degajare, emanare, emanaţie, emisiune, exalare, exalaţie, răspândire, (înv.) răsfugâre. (~ de gaze din sobă.) împrăştietór adj., s. v. CHELTUITOR. RISIPITOR. ÎMPREJMUÍ vb. 1. a închide, a înconjura, .a îngrădi, (înv. şi pop.) a ocoli, (pop.) a ţarcul, conéţ, cumplíre, săvirşít, sfârşénie, sfârşitúră, termen. (A dus-o cu bine la ~.) 7. epilog, final, sfârşit, (livr.) fine. (~ acţiunii unui roman.) 8, lichidare, terminare. (~ tuturor socotelilor.) 9. (JUR.) contractare.(~ unei căsătorii.) 10. (înv.) statornicire. (~ păcii.) 11. semnare. (~ convenţiei Intre părţi.) ÎNCHEIETOÁRE s. (BOT.; Sideritis montana) (reg.) urechea-şoárecelui. încheietoáre s. v. BUTOKIERĂ. CHEO-TOARE. ÎNCHEIETURĂ s. (ANAT.) articulaţie, (iirv. şi pop.) nod, (înv.) armonie, (fam. fig.) balamale (pi.). încheietură s. v. CHINGĂ. închelbá vb. v. ADUNA. ÎNTRUNI. REUNI. STRÂNGE. închclbărá vb. v. ADUNA. ÎNCHIPUI. ÎNCROPI. ÎNFIRIPA. ÎNJGHEBA. ÎNTRUNI. REUNI. STRÂNGE. ÎNCHIABURÍ vb. a se îmbogăţi, a se înavuţi, (pop.) a se chiaburi. (Un individ car» s-a ~.) ÎNCHIDE vb. 1. a încuia, a pune, a trage. (A ~ zăvorul la uşă.) 2. a (se) fereca, a (se) încuia, a (se) zăvori. (A ~ o casă, o uşă; s-a ~ in casă.) 3. a (se) acoperi, a (se) astupa. (A ~ o deschizătură.) 4. a (se) astupa, a (se) înfunda, a (se) obtura. (A ~ un canal, o conductă.) 5. a opri. (A ~ apa, gazele.) 6. a. încheia, (reg.) a îmbumba. (A ~ o haină.) 7. a astupa, a bara, a bloca. (Zăpada ~ drumul.) 8. a se înfunda. (Drumul s schépsis, (fig.) cumpăneálă, cumpănire. (Demonstrează multă ~.) 9. apreciere, aviz, opinie, părere, verdict. (Aşteptăm cu nerăbdare ~ publicului.) 10. (JUR.) acţiune, cauză, proces, (livr.) speţă, (înv. şi pop.) price, (pop.) dreptate, lege, pricină, (reg.) pî'ră, (prin Transilv.> tărgheláş, (înv.) divan, judeţ, prigonire, sud, (înv., în Mold.) délă. judecată s. v. CONDAMNARE. JURISDICŢIE. OSÂNDĂ. PEDEAPSĂ. judecătoare s. v. JUDECĂTORIE. JUDECĂTOR s. 1. (JUR.) (înv.) jude,, judeţ, (înv., în Transilv.) tăWáş. 2. arbitru, (grecism înv.) eretocrít. (~ Intr-un litigiu.) JUDECĂTOREÁSĂ s. (JUR.) (înv.)judc-ceásă. JUDECĂTORESC adj. (JUR.) judiciar,. (înv.) dicanicésc. (Procedură ~.) JUDECĂTORIE s. (JUR.) (înv.)judecătoare, scaun. (Litigiu ajuns în faţa ~.) judeceai s. v. JUDECĂTOREÁSĂ, JUDECÍE s. (IST.) parte, unghi. (~ era o unitate administrativ-terilorială.) JUDEŢ s.l. (IST.; şoltuz, (prin Mold.) voit. (~ al unui oraş.) 2. (înv.) sud, (înv., în Bucov.)< beţirc, (înv., în Transilv.) comitat, (înv., în Mold.) ţinut, (înv., în Transilv.) varméghie. (~ Bihor.) judeţ s. v. ACŢIUNE. ANIMOZITATE.. CAUZĂ. CEARTĂ. CONFLICT. DECIZIE. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND-DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GÂLCEAVĂ-HOTĂRÂRE. ÎNVRĂJBIRE. JUDECATĂ. JUDECĂTOR. LITIGIU. NEÂNŢELEGERE. PRIMAR. PROCES. SENTINŢĂ. VERDICT. VRAJBĂ. ZÂZANIE. JUDEŢEAN adj. (înv., în Mold.) ţinutál. (Autorităţile ~.) JUDICIAR adj. (JUR.) judecătoresc, (lnv.> dicanicésc. (Procedură ~.) JUDICIOS adj., adv. 1. adj. chibzuit, cumpănit, gândit, matur, serios, socotit, temeinic. (O judecată ~.) 2. adj. bun, chibzuit, folositor, gândit, înţelept, raţional, rezonabil, socotit-util, (fig.) sănătos. (Un sfat~.) 3. adv. chibzuit, cuminte, înţelept, înţelepţeşte, raţional. (Aprocedat ~.) JUG s. 1. jujeu, (reg.) hădărău. (~ la glluí porcilor, al vifeilor.) 2. (TEHN.) (reg.) război. (~ la joagăr.) jug s. v. AMNAR. CEAFĂ. REZEMĂTOA-RÉ. JUGĂNÍ vb. a castra, a scopi, a steriliza, (livr.) a emascula, (rar) a scapeţi, (pop.) a întoarce, a stârpi, (reg.) a bâte, a curaţi, a herclui, (Transilv. şi nordul Olt.) a suci. (A~ un animal mascul.) JUGĂNÍRE s. castrare, jugănit, scopire, scopit, sterilizare, (livr.) emasculáţie, eviráţie, (pop.) întoarcere, stârpíre, (reg.) batere, curăţire, hereluíre, (Transilv. şi nordul Olt.) sucire. (~ unui armăsar.) JLIGĂNÂT adj. castrat, scopit, sterilizat, (pop.) întors, stârpít, (reg.) bătut, curăţit, hereluít, (prin Ban.) soborât, (prin Trausilv.) sucit. (Berbec ~.) JUGĂNIT s. castrare, jugănire, scopire, scopit, sterilizare, (livr.) emasculáţie, eviráţie, (pop.) întoarcere, stârpíre, (reg.) batere, curăţire, hereluíre, (Transilv. şi nordul Olt.) sucire. (~ al unui berbec.) jugărél s. v. DUMBEŢ. Jugărét s. v. DUMBEŢ. jugula vb. v. GÂTUI. STRANGULA. SUGRUMA. Jugulare s. v. GÂTUIRE. STRANGULARE. SUGRUMARE.

juisor s. v. PETRECĂREŢ. JUJÉU s. jug, (reg.) hădărău. (~ la gltul porcilor, al viţeilor.) JULÍ vb. a (se) jupui, (a (se) zdreli, a (se) zgâria, (pop.) a (se) beii, a (se) stropşi, (înv. şi reg.) a (se) rujdi, (prin Olt.) a (se) mezdri. (Si-a ~ pielea de la deget.) JULÍRE s. julit, jupuire, jupuit, zdrelire, zdrelit. (~ unui deget.) JULÍT adj. jupuit, zdrelit. (Are degetul ~.) JULÍT s. julire, jupuire, jupuit, zdrelire, zdrelit. (~ unui deget.) JULITÚRÁ s. jupuitură, zdrelitură. (O ~ la un deget.) JUMĂRI s. pi. 1. (reg.) scrijéle (pi.). (~ din slănină.) 2. omletă, (reg.) papară, prájilă, (nordul Mold., Bucov. şi nordul Transilv.) papă, (Transilv. şi Ban.) păpărádă, rátotă, (Mold. şi Bucov.) scrob, (înv., in Transilv.) sfungátă. (~ de ouă.) JUMĂTATE s. 1. (cantitativ) doime. (O ~ dinir-un obiect.) 2. (cantitativ) (slavonism înv.) pol. (O ~ kg de icre.) 3. (cantitativ) (reg.) cârstác, cârstă, clăíţă, cruce, petíţă, picior. (Claia de snopi numită ~.) 4. (spaţial) mijloc. (La ~ sclndwii.) 5. (temporal) mijloc. (La~ săptămlnii.) jumătate s. v. NEVASTĂ. SOŢIE. jumătate-dc-pásăre s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAŞ. jumătăţi s. pi. v. PANTOF. jumătăţi vb. v. ÎNJUMĂTĂŢI. JUMULEÁLĂ s. jumulire, (reg.) scărmănáre. (~ păsărilor.) JUMULÍ vb. (înv. şi pop.) a smulge, (înv. şi reg.) a peru, (reg.) a dupurlui, a scărmăna, (Mold., Bucov. şi Maram.) a cinătui, (Mold. şi Bucov.) a ciupeli, (Transilv.) a jupeli. (A ~ o pasăre.) JUMULÍRE s. jumuleală, (reg.) scărmănáre. (~ unei păsări.) JUMULÍT adj. (înv. şi pop.) smuls. (Pasăre ~.) JUNĂ s., adj. tânără. (O fată ~.) JUNCs. (ZOOL.)mlnzat, (Transilv. şi Maram.) tulúc. (Carne de ~ .) JUNCAN s. (ZOOL.) (Transilv. şi Maram.) tulucán. JUNCANĂ s. (ZOOL.) juncă, junmcă. JÚNCĂ s. (ZOOL.) juncană, junincă. june s. v. FECIOR. FLĂCĂU. GINERE. MIRE. TÂNĂR. juneţe s. v. TINERET. TINEREŢE. TINERIME. jungher s. v. PUMNAL. STILET. jughctúră s. v. GÂT. GRUMAZ. JUNGHI s. 1. înjunghietură, înţepătură, junghietură, (pop.) stricnitúră, (grecism înv.) níxis, (fig.) săgeată, sâgetătúră, (pop. íig.) tăietură. (Simte un ~ In regiunea inlt-rwstală.) 2- (la pi.) înţepături (pi.), (fig.) ácc (pi.) (Mii de ~ îi străbat corpul.) junghi s. v. PNEUMONIE. PUMNAL. STILET. junghiá vb. v. ÎNJUNGHIA. TĂIA. junghiére s. v. ÎNJUNGHIERE. SPINTE-CARE. SPINTECAT. TĂIERE. JUNGHIETURĂ s. înjunghietură, înţepătură, junghi, (pop.) stricnitúră, (grecism înv.) níxis, (fig.) săgeată, săgetătúră. (pop. fig.) tăietură. (Simte o ~ în regiunea intercoslală.) juni s. pi. v. CIUIN. ÓDAGACI. SĂPU-NARIŢĂ. junie s. v. PUBERTATE. TINERET. TINEREŢE. TINERIME junime s. v. TINERET. TINERIME. JUNÂNCÁ s. (ZOOL.) juncană, juncă. JUNIOR s. invar, fiul (art.). ( Popescu-~.) jupă s. v. FOI. FUSTĂ. jupeli vb. v. JUMULI. jupi vb. v. COJI. DESCUAMA. JUPUI. SCOROJI. jupín s. y. PATRON. STĂPÂN. JUPÂNEÁSÂ s. menajeră, (rar) madamă. (~ Inlr-o casă înstărită.)

jupâneásă s. v. BOIEROAICĂ. CUCOANĂ. DOAMNĂ. MADAM. ORĂSEANCĂ. PATROANĂ. SERVITOARE. SLUGĂ. SLUJNICĂ. STĂPÂNĂ. JUPUÍ vb. 1. (pop.) a beli, (înv. şi reg.) a despuia, (reg.) mezdreli, a mezdri. (A ~ un animal.) 2. a (se) juli, a (se) zdreli, a (se) zgâria, (pop.) a (se) beli, a (se) stropşi, (înv. şi reg.) a (se) rujdi, (prin Olt.) a (se) mezdri. (Si-a ~ pielea la un deget.) 3. a se coji, a se descuama, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a setărâţa. (Pielea i s-a ~.) 4. a coji, a descoji, (rar) a despuia, (reg.) a scorţăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.) JUPUIÁLĂ s. jupuire, jupuit, (pop.) belíre, belit. (~ unei vite.) jupuiálă s. v. PELAGRĂ. JUPUÍRE s. 1. jupuiálă, jupuit, (pop.) belíre, belit. (~ unui animal.) 2. julire, julit, jupuit, zdrelire, zdrelit. (~ unui deget.) .1. cojire^descuamare, (rar) scămoşáre, (înv.) tárâţáre. (~ pielii.) 4. cojeală, cojire, descojire. (~ unui arbore.) JUPUÍT adj. 1. (pop.) belit. (Anima!~.) 2. julit, zdrelit. (Are degetul~.) 3. cojit, descuamat. (Piele ~.) 4. cojit, descojit. (Trunchi ~.) JUPUÍT s. 1. jupuială, jupuire, (pop.) belíre, belit. (~ unui animal.) 2. julire, julit, jupuire, zdrelire, zdrelit. (~ unui deget.) JUPUITÚRĂ s. julitură, zdrelitură. (O ~ la un deget.) JUR interj, zău 1 (~ / că aşa este.) JUR s. apropiere, împrejurime, preajmă, vecinătate, (livr.) proximitate, (reg.) meleag, (prin Transilv.) preábăt, (înv.) împrejmuire, împrejur, préjmet, prejmuíre. (Se află prin jur s. v. JURĂM ÎNT. LEGĂMÂNT. JURA vb. (înv.) a se făgădui, a se jurui, a sufleţi. (Se" că e cum spune.) jura vb. v. AFURISI. BLESTEMA. CONJURA. IMPLORA. Juráre s. v. JURĂM ÎNT. LEGĂMÂNT. JURASIC s. (GEOL.) jurasic inferior = liasic; jurasic mediu = dogger ; jurasic superior — malm. jurat adj., s. v. AFURISIT. BLESTEMAT. CÂINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. RĂU. TICĂLOS. jurat s. v. PRETOR. PRIMAR. JURĂMÂNT s. legământ, (înv. şi reg.) ju-ruínţă, (reg.) jur, (înv.) juráre. (Si- a respectat ~.) JURÍDIC adj. (JUR.) (înv.) politicésc. (Aci~.) JURISDICŢIE s. (JUR.) (rar) judecată. (Se află sub ~ . . .) JURISPRUDÉNŢĂ s. drept, (înv. şi pop.) legile (pi. art.), (înv.) drit. (învaţă ~.) JURÍST s. (JUR.) (înv.) legist, pravilíst, prăviláş. JURNAL s. cotidian, gazetă, ziar, (înv.) foaie. (Un~ de mare tiraj.) Jurnal s. v. PROCES-VERBAL. JURNALÍSM s. gazetărie, jurnalistică, presă, publicistică, ziaristică, (înv.) publicitate. (Misiunea nobilă a~.) JURNALÍST s. gazetar, publicist, ziarist. (Un~ obiectiv.) JURNALISTIC adj. gazetăresc, publicistic, ziaristic. (Stil ~; activitate ~ ; articol ~.) JURNALISTICĂ s. gazetărie, jurnalism, presă, publicistică, ziaristică, (înv.) publicitate. (Misiunea nobilă a ~.) JURUBÍŢĂ s. (înv. şi reg.) sucitúră, (reg.) ciulea, (Maram.) guşă, (înv.) mătărângă. (~ de mătase.) juruí vb. v. ANGAJA. FĂGĂDUI. ÎNDATORA. ÎNSĂRCINA. JURA. LOGODI. OBLIGA. PROMITE. juruínţăs.v. ANGAJAMENT. ASIGURARE. CUVÂNT. FĂGĂDUIALĂ. FĂGĂDUINŢĂ. JURĂMÂNT. LEGĂMÂNT. PROMISIUNE. VORBĂ. juruită s. v. ANGAJAMENT. ASIGURARE. CUVÂNT. FĂGĂDUIALĂ. FĂGĂDUINŢĂ. LEGĂMÂNT. IPROMISIUNE.J VORBĂ. JUST adj., adv. 1. adj. adevărat, corect, drept, exact. (O concluzie~.) 2. adv. adevărat, drept. (A vorbit~.) 3. adj. drept, echitabil. (O decizie ~.) 4. adv. drept, întemeiat, temeinic. (A judecat ~.) 5. adv. bine, corect. (Ai procedat ~.) 6. adj. fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) bine-cuvlntát. (Un motiv~ ; o scuză~.) 7. adj. drept, îndreptăţit, legitim. (O cerere ~.) JUSTEŢE s. 1. adevăr, autenticitate, exactitate, exactitudine. (S-a confirmai ~ celor spuse de el.)

2. exactitate, exactitudine, precizie. (~ calculelor.) 3. dreptate, echitate, (înv.) lege. (A restabilit" cauzei cuiva.) 4. dreptate, temeinicie, (înv.) rezon. (~ argumentelor sale.) JUSTIFICA vb. I. a îndreptăţi, a motiva, (livr.) a legitima. (Toate acestea ~ hotărlrea lui.) 2. a motiva, a scuza. (Scopul ~ mijloacele.) 3. a autoriza, a îndreptăţi, a îngădui, a permite, (livr.) a îndritui, (înv. fig.) a întemeia. (Această împrejurare ne ~ să tragem unele concluzii.) 4. a (se) apăra, a (se) dezvinovăţi, a (se) disculpa, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (înv. şi reg.) a (se) cura, (înv.) a (se) îndreptăţi, a (se) mântui. (Nu te mai ~ atltat) 5. a se explica. (Nw e cazul să te~.) JUSTIFICABIL adj. 1. explicabil, moti-vabil. (Un fapt ~ .) 2. motivabil, scuzabil. (Un argument ~.) JUSTIFICARE s. 1. îndreptăţire, motivare, motivaţie, raţiune, temei, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noimă, (înv.) rezon. (~ unei hotărlri.) 2. logică, motivare, noimă, raţiune, rost, sens, temei. (Nu văd" acelei hotărlri.) 3. explicare, explicaţie, motivare. (Există vreo" a gestului său?) 4. motivare, motivaţie, scuză, (rar) scuzáre, (înv) răspuns. (Nu are nici o ~ pentru cele făcute.) 5. dezvinovăţire, disculpare, scuză, (rar) dezvinuíre, scuzáre. (O ~ neconoingătoare.) JUSTIFICAT adj. 1. fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, legitim, logic, motivat, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecu-vântát. (Un motiv~; o scuză~.) 2. motivat, (rar) scuzat. (Absenţă".) 3. dezvinovăţit, disculpat, (rar) scuzat. (Persoană ~.) JUSTIFICATIV adj. 1. doveditor, probator, (înv.) mărturisitor. (Act".) 2. descărcător. (Factură".) justiţiábil s. v. PARTE. JUSTIŢIE s. 1. (JUR.) instanţă. (S-a prezentat In faţa".) 2. dreptate, echitate, (înv.) lege. (A restabilit" cauzei cuiva.) juvăţ s. v. LAŢ. ŞTREANG. VAL. JUVÉLNIC s. (PESCUIT) (reg.) sac. juvélnic s. v. OSTREŢ. Juvenil adj. v. TINERESC. Juvéte s. v. BABOI. BABUŞCĂ. rlŢĂ. OLTEAN. Juxtapune vb v. ALĂ7 URA. JUXTAPUNERE s. (GRAM.) parataxă. JUXTAPÚS adj. (GRAM.) paratactic. (Coa-slrucfie ".) juxtapús adj. v. ALĂTURAT. K KÁLIU s. (CHIM.) potasiu. KANTIANISM s. (FILOZ.) (rar) kantísm. kantísm s. v. KANTIANISM. KÁRLINGs. (GEOGR.) custură. (~ al unui munte.) KILO s. chil, kilogram. (Un~dB zahăr.) KILOCALORÍE s. (FIZ.) calorie mare. KILOCICLU PE SECUNDĂ s. (FIZ.) kilohertz. KILOGRAM s. 1. chil, kilo. (Un ~ de făină.) 2. litru. (Un ~ de lapte.) KILOHERTZ s. (FIZ.) kilociclu pe secundă. kilometric adj. v. INTERMINABIL. NE-SFÂRŞIT. KISELGUR s. (MIN.) diatomit, pămânţel, tripoli, pământ de diatomee. la adv. v. APROAPE. APROXIMATIV. CAM. CIRCA. VREO. LA prep. 1. (local) asupra, către, înspre, spre, (înv.) despre, între, súpra, (Îşi aţinteşte privirea ~ noi.) 2. (local) în. (Merge ~ vale.) 3. (cauzal) pentru. (Îl pedepsea ~ cea mai mică abatere.) 4. (final) (înv.) spre. (L-a condamnat ~ moarte.) Ia vb. v. ÎMBĂIA. SCĂLDA. SPĂLA. laba-gístii s. v. ANTONICĂ. GRANAT. SPILCUŢĂ. iaba-lúpului s. v. PIEDICUŢĂ. TALPA-GÂŞTEI. laba-mâtei s. v. BURETE-DE-CONOPIDĂ. CREASTÁ-COCOSULUI. DROB. DROBU-ŞOR. laba-mâlii s. v. PARPIAN. labán s. v. CHEFAL.

laba-úrsului s. v. BRÂNCA-URSULUI. CRU-CEA-PĂMÂNTULUI. PICIORUL-CAPREI. PIEDICUŢĂ. LABĂ s. 1. (ANAT.) (reg.) bríncă. (~ la animate.) 2. (BOT.) laba-ursului (Clavaria aurea) = (reg.) bureţi-dcgetár (pi.), creasta-cocósului. labă s. v. MEMBRU INFERIOR. MÂNĂ. PICIOR. LABFERMÉNT s.(EIOL.) cheag, chimozină, lactoferment, (reg.) maia, presură. (~ contribuie la închegarea laptelui.) labil adj. v. CAPRICIOS. FLUSTURATIC FLUTURATIC. INCONSECVENT. INCONSTANT. INSTABIL. NECONSECVENT. NECONSTANT. NESERIOS. NESTABIL. NESTATORNIC. SCHIMBĂCIOS. SCHIMBĂTOR. LABILITATE s. (FIZIOL.) mobilitate funcţională. labilitate s. v. INCONSECVENŢĂ. INCONSTANŢĂ. INSTABILITATE. NECONSEC-VENTÂ. NECONSTANŢĂ. NESTABILI-TATE. NESTATORNICIE. LABIRÍNT s. (livr.) dedal. labirintic adj. v. ÎNTORTOCHEAT. laboáre s. v. LUCRU. MUNCĂ. TREABĂ. laborios adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÂRGUINCIOS. SÂRGUITOR. VREDNIC. ZELOS. láboş s. v. CRATIŢĂ. LAC s. (GEOGR.) (pop.) tău. (~ de munte.) LAC s. vernis, (înv.) verníchiu. (~ pentru mobile.) lac s. v. BALTĂ. LACHEU s. fecior, valet, (rar) camerier, (înv., In Mold.) jocheu. (Un ~ la o casă boierească. ) lacheu s. v. SLUGOI. LACOM adj. 1. avid, rnincăcios, nesătul, nesăţios, pofticios, (livr.) insaţiabil, vorace, (rar) lăcomít, lăcomós, (înv. şi reg.) mâncătór, (reg.) lingáreţ, mincăréţ, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănáci, mincáci. (Om ~ la mlncare.) 2. aprig, apucător, hrăpăreţ, nesătul, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsî'n. (E un om tare~l) 3. avid, neândestulat, (livr.) cupid, (fig.) nesătul, nesăturát, nesăţios. (~ de bani, de clştig.) lacom adj. v. AHTIAT. AViD. DORIT. DORNIC. JINDUIT. JINDUITOR. RÂV-NITOR. LACONIC adj. concentrat, concis, lapidar, scurt, succint, (înv.) rezumălór, (fig.) strâns, telegrafic. (O expunere ~ ; stil ~.) LACONICITÁTE s. concentrare, concizie, laconism, lapidaritate, scurtime. (~ stilului, a exprimării.) LACONÍSM s. concentrare, concizie, laco-nicitate, lapidaritate, scurtime. (~ stilului, a exprimării.) LACRIMĂ s. 1. strop. (O ~ i se scurgea pe obraz.) 2. (la pi.) (rar) ápă. (Un potop de ~ i-a inundat faţa.) 3. (la pi.) plingere, plins, plânsct, plânsoare. (Opreşte-ţi ~ l) LACTOBIÓZĂ s. (BIOL.) iactoză, (pop.) zahăr de lapte. LACTOFERMENT s. (BIOL.) cheag, chimozină, labferment, (reg.) maia, presură. (~ contribuie la închegarea laptelui.) LACTÓZÁ s. (BIOL.) iactobioză, (pop.) zahăr de lapte. LACUNAR adj. incomplet. (Text~.) LACUNĂ s. 1. gol, lipsă. (Completează ~ele.) 2. (FIZ.) vacanţă/ ~ a unei reţele cristaline.) 3. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carenţă, racilă, tară, (pop. şi fam.) beteşug, (reg. şi fam.) hibă, (reg.) madeá, teáhnă, (Olt., Munt. şi Mold.) ponós, (înv.) greşeală, lichea, nedesăvlr-şíre, răutate. (Un om cu multe ~.) lada pácii s. v. CHIVOT. LADĂ s. 1. cufăr, (pop.) tron, (înv. şi reg.) sandâc, sicriu, (Mold.) sipet, (arg.) purcea. (~ de zestre a miresei.) 2. (TEIIN.) postavă, (Transilv.) troacă. (In ~ curge făina măcinată, la moară.) 3. coş, (reg.) casă, cutie, drob, durbánă, ţarc. (~ la teascul de struguri.) ladă s. v. COŞCIUG. SERTAR. SICRIU. LADlN adj. retoroman. (Populaţie ~.) LADÍNĂ s. (LINGV.) retoromană. lai s. v. FLEAC. NIMIC. PALAVRĂ.

LAGĂR s. I. (M/L.) 1. campament, tabără, (înv.) sălaş, tábie. (~ al unui regiment.) 2. castra, (înv.) tábie. (~ roman.) II. (TEHN.) palier. L LAI adj. negru. (Oaie, lână~.) LÁIBĂR s. mintean, surtuc, (reg.) lăibărác, (prin Mold.) baibarác, (Transilv., Ban. şi Mold.) căpút. (~ purtat de ţărani.) láil.ăr s. v. JILETCĂ. PIEPTAR. VESTĂ. LAIC adj. lumesc, mirean, mire;iesc, pămin-tean, profan, (rar) secular, (înv. şi pop.) pă-mântésc, (înv.) politicésc, temporal. (Trebuii bisericeşti si treburi ~.) lainic adj., s. v. INDOLENT. LENEŞ. PUTUROS. TRÂNDAV. TRÂNTOR. lainic s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND. LALEA S. (BOT.; Tulipa gesneriana) (livr.) tulípă, (reg.) tulipán, laptele-păsării. lalea s. v. BIBILICĂ. LAMĂ s. 1. ascuţiş, limbă, tăiş. (pop.) custură, până, plasă, tăiúş, (inv. şi re,:-.) ascuţit, (reg.) leafă, (fig.) buză. (~ u unui iuţit, a unui b iccutj.) 2. pluză, tăiş. (~ jciastrăului, a coasei. ) LAMUÁ s. (TEIIN.) lambar, lămbuitor, (reg.) scobitor. (~ dulgherului.) LAM3ÁR s. (TEHN.) 1. ciubuc, ciubucar, lămbuitor, (rar) tipar. (~ al zidarului.) 2. iarriba, iămbuitor. (reg.) scobitor. (~ al dulgherului.) LÁMBĂ s. (TEHN.) 1. vătrai, (reg.) costiş, cruce. întinzătoáre, lanţ., lănţúş, scară, tin-zătc-áre, (prin Olt. şi Ban.) scăriţă. (~ la car, cănită.) 2. fcder. (~ la o piesă de lemn.) lúmhú s. v. COARDĂ. CRUCEA DINAINTE. LAMBLIÁZĂ s. (MED.) giardiazá. LAMELÁR adj. lamelat, (rar) lamelós. (Structurăm.) LAMELÁT adj. lamelar, (rar) Jamelós. (Aspect ~.) LAMELIBRANHIÁT s. (ZOOL.) bivalvă, scoică. I.imelós adj. v. LAMELAR. LAMELAT. LAMENTA vb. 1. a (se) boci, a se căina, a (se) ieli, a (se) jelui, a (se) plânge, a se tângui, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mişeii, (înv. şi reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plingútiii, a se scârbi, a se văiera, a se văina, u se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cânta, a (se) dăuij, (Mold. şi Bucov.) a se frăsui, (inv.) a se glási, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 2. a geme, a se tângui, a se văita, (înv. şi reg.) a (se) scrivi. (Se ~ 'ie durere.) 3. a (se) seinei, a se sclifosi, a se smiorcăi. (A'u te mai ~ atltal) LAMENTABIL adj. deplorabil, jalnic, mizerabil, nenorocit, prăpădit, (livr.) mizer, (inv. şi reg.) ticălos, (înv.) mişel. (Era într-o stare ~.) LAMENTARE s. boceală, bocire, bocit, căinr.re, jelire, jelit, jeluire, lamentaţie, plin-gere, plins, tinguială, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. şi peior.) văicăreală, (pop.) jeluiálă, (înv. şi reg.) olălăíre, (reg.) văieráre, văierát, (înv.) obidíre, olecăíre. (O ~ inutilă.) LAMENTAŢIE s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, plân-gere, plins, tinguială, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. şi peior.) văicăreală, (pop.) jeluiálă, (Înv. şi reg.) olălăíre, (reg.) văieráre, văierát, (înv.) obidíre, olecăíre. (O ~ supărătoare.) LAMINARE s. (TEHN.) laminat. LAMINAT s. (TEHN.) laminare. iaminatór s. v. LAMINOR IST. LAMÍNĂ s. (BOT.) limb. (~ unei frunze.) LAMINORÍST s. (rar) Iaminatór. lámoste s. v. DIAREE. lampádă s. v. FACLĂ. FĂCLIE. TORŢĂ. LAMPAGÍU s. (înv.) fanaragíu. LAMPAS s. vipuşcă. (~ la hainele militare.) LAMPĂ s. 1. felinar, (Transilv.) lămpáş, (inv.) fanar, fânár. (~ile erau aprinse pe străzi.) 2. tub electronic. (O ~ de radio.) 3. lampă de spirt = spirticră, maşină do spirt.

LAMPIÓN s. lanternă veneţiană. LAMPISTERÍE s. lămpărie. LAMURĂ s. 1. (reg.) puf, pulbere. (~ a făinii.) 2. (fig.) cremă, floare, spumă. (~ din ceva.) LAN s. 1. holdă. (Un ~ de răpită.) 2. (la pi.) grâne (pi.), holde (pi.). (~ urile au crescut mari.) LANCASTERIANÍSM s. (PEDAGOGIE) sistem monitorial. LANCE s. (MIL., IST.) suliţă, (inv.) fúşte, spicul. LANDOU s. cărucior, căruţ, trăsurică, (rar) căruceán. (~ pentru copiii mici.) lándră s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÂRFĂ. LÁNDŞAFT s. (GEOGR.) peisaj. langălău s. v. PALANEŢ. LANGUROS adj. 1. sentimental, (rar) sen-timentalíst, (fig. peior.) dulceag, siropos. (Fraze ~.) 2. drăgăstos, galeş, tandru. (I-a aruncat o privire ~ .) LANITÁL s. (TEXT.) lână artificială. LiVNSÁ vb. 1. a (se) arunca, a (se) azvlrli, a trage, (pop.) a slobozi. (~ săgeţi.) 2. a se avinta. (Se ~ Intr-o acţiune.) 3. a emite. (A ~ un mandat de arestare.) LANSARE s. I. aruncare, azvirlire, tragere. (~ unei săgeţi.) 2. emitere. (~ unui mandat de arestare.) LANTERNĂ VENEŢIANĂ s. lampion. LANŢ s. 1. (rar) zale (pi.), (înv. şi reg.) rătéz, (Maram.) ştir, (înv.) caténă, lanţúg, verigă. (Vacă prinsă In ~.) 2.(CHIM.) catenă. (Un ~ leagă între ei atomii de acelaşi fel ai unei substanţe.) 3. (GEOGR.) sistem muntos, (livr.) caténă. 4.(GEOGR.) brâu, şir, şirag.(~ Carpaţilor.) 5. coloană, convoi, rind, şir, (reg.) trímbă. (Un ~ de care.) lanţ s. v. LAMBĂ. SUCCESIUNE. SIR. VĂTRAI. LANTÉTĂ s. (MED) (turcism înv.) nişlér. lanţúg s. v. LANŢ. LĂNŢIŞOR. lanţuri s. pi. v. ROBIE. SCLAVIE. LAOLALTĂ adv. 1. împreună, (rar) oláltă, (înv. şi reg.) delaoláltă, (prin Munt.) támba. (Au venii~ la noi.) 2. dimpreună, împreună, (înv.) depreúnă. (Cu toţii ~ să . . .) 3. alături, împreună. (Stau ~ pe marginea ferestrei.) LAPAROSCOPÍE s. (MED.) celioscopie, peritoneoscopie. (Prin ~ se explorează interiorul cavităţii abdominale.) LAPIDAR adj. concentrat, concis, laconic, scurt, succint, (înv.) rezumătór, (fig.) strâns, telegrafic. (Stil~; exprimare. ~.) LAPIDARITÁTE s. concentrare, concizie, laconicitate, laconism, scurtime. (~ stilului, a exprimării.) LAPIÉZ s. (GEOL.) carren. LÁPIS s. (MIN.) lapislazuli, lazurit. LAPISLAZÚLI s. (MIN.) lapis, lazurit. LÁPOVIŢĂ s. (MET.) fleaşcă, fleşcăială, fleşcăraie, zloată, (Transilv.) şlépoiţă. Iaptagioáică s. v. LĂPTĂREASĂ. lapíagíu s. v. LĂPTAR. LAPTE s. 1. lapte acru = lapte bătut; lapte bătut =■ lapte acru. 2. (CHIM.) lapte de var = apă de var. 3. (BOT.) laptele-ciinelui (Euphorbia) = laptele-cucului, (pop.) aliór, (reg.) aréu ; laptele-cucului = a) (Euphorbia) laptele-ciinelui, (pop.) aliór, (reg.) aréu ; b) (Euphorbia helioscopia) (reg.) aliór, buruiană-defriguri, buruiană-măgăreáscă ; laptele-ştiricii (Andro-sace chamaejasme) = lăptişor, (reg.) primulíţă. laptele-păsării s. v. BĂLUSCÁ. LALEA. lapúe s. v. BRUSTURE. LIPAN. lard s. v. SLĂNINĂ. LARG adj. 1. cuprinzător, întins, mare, vast, (înv. şi reg.) mereu, (înv.) desfătat. (Un spaţiu ~.) 2. cuprinzător, încăpător, mare, 'spaţios. (O cameră ~.) 3. amplu, întins, mare. (Ştirea ocupa un spaţiu ~ în ziar.) 4. întins, spaţios, vast. (Bulevarde ~.) 5. întins, lărgit, lăţit. (Un pulover ~.) fi. lat, mare. (Pălărie cu boruri ~.) 7. liber, (înv. şi pop.) slobod. (0 legătură ~.) 8. amplu, bogat, cuprinzător. (O perspectivă ~.) larg adj. v. CULANT. DARNIC. GENEROS. MĂRINIMOS.

larg s. v. LĂRGIME. LĂŢIME. LARGAXTÂL s. (FARM.) clordelazin, clor-promazină. (~ este an sedativ.) largheţe s. v. CULANTĂ. DĂRNICIE. GENEROZITATE. MĂRINIMIE. LÁRICE s. (BOT.; Larix decidua) zadă. LARÍNGE s. (ANAT.) _ (pop.) beregată, gitléj, inghiţitoáre, (reg.) gî'tiţă. LARMĂ s. 1. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) lármăt, (astăzi rar) strigare, (pop. şi fam.) chilomán, (înv. şi reg.) toi, (reg.) haraimán, hălăláie, hărhăláie, tóiet, toloboátă, tololrti, (Mold., Bucov. şi Transilv.) hólcă, (Transilv.) lólotă, (înv.) calabalâc, dandana, dănănáie, dăndănáie, gâlceávă, (fig.) ţigăníe, (arg.) năsulíe. (Era o ~ de nedescris.) 2. freamăt, gălăgie, tumult, vuiet, zgomot. (Ce ~ se aude?) larmă s. v. ALARMĂ. lármăt s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. LARVĂ s. (ZOOL.) (pop.) plod. (~ de broască.) Iască s. v. FAVOARE. PROTECŢIE. LASCÍV adj. impudic, obscen, senzual, voluptos, (livr.) lubric. (Dans~.) LASCIVITATE s. (Iivr.) lubricitate. (~ unor gesturi.) LAŞ adj., s. fricos, (livr. şi fam.) poltron, (pop.) mişel, (înv.) codáci. ((Om~.) la şchiopícă s. v. ŞOTRON. LAŞITATE s. (livr. şi fam.) poltronerie. láşte s. pi. v. TĂIŢEI. LAT adj., s. 1. adj. larg, mare. (Pălărie cu boruri ~.) 2. s. lăţime. (De un ~ de palmă.) lat s. v. PĂDUCHE. LATERAL adj. lăturalnic. (O poziţie ~.> lateral adj. v. COLATERAL. LĂTURALNIC. MARGINAL. MINOR. NEIMPORTANT. NEÂNSEMNAT. SECUNDAR. LÁTEX s. (BOT.) (pop.) suc. (~ ol plantelor laticifere.) LATIFUNDIAR s. moşier, marc proprietar, (Ban. şi prin Transilv.) spanie. LATIFUNDIU s. domeniu, moşie, (Transilv. > ioság, (înv.) posesiune, prédiu. (~ feudal.) latin adj. v. PAPAL. ROMAN. latiu adj., s. v. CATOLIC. ROMANO-CA-TOLIC. LATÂN s., adj. I. s., adj. roman. (Populaţie ~.) 2. adj. latinesc. (Limba ~.) LATINĂ s. (înv.) lătinie. (Carte srrisá in ~.) LATINESC adj. latin. (Limba ~.) LATINEŞTE adv. (înv.) râmlené.şte. (Vorbeşte ~.) latini vb. v. LATINIZA. LATINITATE s. romanitate, (rar) românism. (~ poporului român.) LATINIZA vb. (înv.) a latini. (A ~ o limbă.) LÁTIŢĂ s.(IIIT.; Alburnoides bipunctatus) (Munt. şi Olt.) soreáţă. latrinár s. v. VIDANJOR. latrină s. v. CLOSET. TOALETĂ. VECE. LĂTURĂ s. l.(GEOM.) (înv.) plasă. (~ a unui poligon.) 2. dungă, margine, muchie. (~ palului, a cutiei.) 3. extremitate, margine, parte. (Doarme pe ~ dreaptă a patului.) 4. coastă, duugă, parte. (Stă întins pe-o~.) 5. direcţie, parte, sens. (Veneau spre noi din toate ~.) fi. aspect, înfăţişare. (~ veselă a lucrurilor.) latură s. v. REGIUNE. ŢINUT. LAŢ s. 1. ochi, (reg.) ochéţ. (~ la o sfoară.) 2. (reg.) smâc, (Bucov. şi Mold.) şfac, (prin Olt. şi Munt.) tivíc, (înv.) mreajă, sî'lţă. (~ de prins păsări, clini.) 3. ştreang, (pop.) juvăţ, (reg.) hăţ, (înv.) arcan. (~ la capului unei funii.) laţ s. v. COAMĂ. CREASTĂ. CULME. LAUDATIV adj. elogios, encomiastic. (Cu-vlntare ~.) LĂUDĂ s. 1. cinste, cinstire, elogiu, giorie, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire,

slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfálă, pohvalénie. (Aduceţi ~ eroilor.) 2. binccuvln-tare, glorificare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.) 3. compliment, flatare, măgulire. (E sensibil la~e.) laudă s. v. APRECIERE. AROGANŢĂ. ATENŢIE. CINSTE. CINSTIRE. CONSIDERAŢIE. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÂMFARE. MÂNDRIE. ONOARE. ORGOLIU. PREŢUIRE. RESPECT. SEMEŢIE. STIMĂ. TRECERE. TRUFIE. VANITATE. VAZĂ. LAUR s. (BOT.) 1. (Datura slramonium) ciumăíaie, (Înv. şi reg.) măslág, (reg.) bolân-dáriţă. bolânzeálă, bórciu, cornută, fáie, măse-lár, nebuneală, tătúlă, turbare, boii-prúncilor, ciuma-fétei, mărghimpós, mărul-pórcului. 2. (Laurus nobilis) dafin, (prin Traiisilv.) lúrbăn. LAVABOU s. chiuvetă, lavoar, (astăzi rar) toaletă. (~ pentru spălat.) LAVANDĂ s. (BOT.; Lavandula angusti-folia) ievănţică, (înv. şi reg.) spichínát, (înv.) spic. lavínă s. v. AVALANŞĂ. LAVOÁR s. 1. chiuvetă, lavabou, (astăzi rar) toaletă. (~ pentru spălat.) 2. spălător. (~ comun.) LA VRAC S.(IHT.; Morone labrax) lup-de-mare. salău-de-mare. lavrentínă s. v. SULIMAN. VINERIŢĂ. lax adj. v. DESTINS. LEJER. LAXATÂV s. (FARM.) purgativ, (pop.) curăţenie, (înv.) purgamént, purgáţie. laz s. v. CURĂTURĂ. lazaret s. v. INFIRMERIE. LAZURÍT s. (MIN.) lapis, lapislazuli. lăbăduí vb. v. EXISTA. FI. TRĂI. VIEŢUI. LĂBĂRŢA vb. a se lărgi. (Haina s-a ~.) LĂBĂRŢARE s. lărgire. (~ unei haine.) LĂBĂRŢAT adj. lărgit. (Haină ~.) LĂCÁR s.(ORNIT.; Acrocephalus ) privighe-toare-de-stuf. LĂCĂRÁIE s. apăraie, apărie, baltă, băltoacă, lăcărie, udătură, (pop.) udeálă. (Mare ~ era pe jos.) LĂCĂRÍE s. apăraie, apărie, baltă, băltoacă, lăcăraie, udătură, (pop.) udeálă. (Mare ~ era pe stradă.) LĂCĂTUŞ s. (Ban. şi Transilv.) şloágăr. LĂCOMÍ vb. 1. a se calici, a se scumpi, a se zgirci, (prin nordul-vestul Munt. şi nord-estul Olt.) a se pungi. (Nu ie mai ~ atilal) 2. a jindui. a rlvni, (înv.) a zavistui. (A se ~ la bunurile altuia.) LĂCOMÍE s. 1. nesaţ, (livr.) insaţiabilitáte, voracitate, (rar) nesaţiabilitáte, (pop.) saţ, (înv.) poftă. (~ la mlncare.) 2. aviditate, nesaţ, poftă. (Privea cu~la...) 3. (livr.) cupiditate, rapacitate, voracitate. (~ pusă In slujba îmbogăţirii.) lăeomít adj. v. AVID. LACOM. MÂNCĂCIOS. NESĂTUL. NESĂŢIOS. POFTICIOS. lăcomós adj. v. AVID. LACOM. MÂNCĂCIOS. NESĂTUL. NESĂŢIOS. POFTICIOS. lăerăraós adj. v. ÎNLĂCRIMAT. JALNIC. SFÂŞIETOR. TÂNGUIOS. TÂNGUITOR. UD. UMED. UMEZIT. LĂCRIMA vb. a plinge. (De ce ~ ?) LĂCRIMÁR s. (CONSTR.) picurar. LĂCRIMARĂ s. (MAR.) gutieră. LĂCRIMÁRE s. plângere, plâns, pllnset, plinsoare, (înv. şi reg.) plânsătúră. (~ cuiva.) LĂCRIMAT adj. înlăcrimat, pllns. (Om~.) LĂCRIMIOARĂ s. (BOT.; Convallaria majalis) mărgăritar, mărgăritare!, (pop.) mărgărit, (reg.) clopoţel, sufleţcl. LĂCRIMÍŢĂ s. (BOT.; Majanthemum bi-folium) (reg.) umbrăvioáră. LĂCULÉŢ s. lăcuşor. (Un~ cu apă dulce.) LĂCUSTĂ s. (ENTOM.; Locusta migratoria) (reg.) cal-de-iárbă. lăcustă verde s. v. CĂLUŢ. COSAŞ. LĂCUŞÓR s. lăculeţ. (Un ~ de munte.) lădăţúie s. v. LĂDIŞOARĂ. LĂD1ŢĂ. lădiér s. v. ŞLEPAR.

LĂDIŞOARĂ s. lădiţă, (rar) lâdăţúie, lădúţă, (înv. şi reg.) sicriaş, (înv.) chichiţă, sicrinél. LĂDÍŢĂ s. lădişoară, (rar) lâdăţúie, lădúţă, (înv. şi reg.) sicriaş, (înv.) chichiţă, sicrinél. Iădíţă s. v. STUP. Iădúncă s. v. CARTUŞIERĂ. lădúţă s. v. LĂDIŞOARĂ. LĂDIŢĂ. LĂFĂI vb. 1. a se răsfăţa, (înv. şi reg.) a se proslăvi. (Se~ pe cuptor.) 2. a huzuri. (Se ~ în belşug.) LĂFĂÍRE s. huzur. lăibărác s. v. LAIBĂR. MINTEAN. SUR-TL'C LĂIBĂRÁŞ s. lăibăruţ. LĂIBĂRÚŢ s. lăibăraş. lăicér s. v. CERGĂ. COVOR. CUVERTURĂ. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. SCOARŢĂ. VE-LINŢĂ. LĂICIOÁRĂ s. (reg.) lăiţúcă. lăiéş adj. v. LĂIEŢ. LĂIÉŢ adj. (rar) lăiés. (Nomad ~J lainici vb. v. ALINTA. COCOLI. HOINĂRI. OBRĂZNICI. RĂSFĂŢA. RĂZGÂIA. VAGABONDA. lăiţúcă s. v. LĂICIOÁRĂ. lălăi vb. v. FREDONA. ÎNGÂNA. LĂLIU adj. bleg, indolent, moale, molatic, molâu, mototol, (reg.) tofológ (fig.) băligós, mălăiéţ, mămăligós. (Un om ~.) LĂMBUÍ vb. (TEHN.) a fălţui. LĂMBUÍRE s. (TEHN.) fălţuire, fălţuit. LĂMBU1TÓR s. (TEHN.) 1. ciubuc, ciu-bucar, lambar, (rar) tipar. (~ este o unealtă de zidărie.) 2. lamba, lambar, (reg.) scobitor. (~ dulgherului.) LĂMÂIE s. (BOT.) (rar) limónie. lămâioáră s. v. CIMBRIŞOR. CIMBRU. lămâílă s. v. CIMBRU. MELISĂ. PITACU-DRACULUI. ROINIŢĂ. SIRINDERICĂ. *LĂMPÁŞs.(BOT.) (pop.) felinarul furnicii. (Inflorescenţa păpădiei se numeşte regional ~.) lămpáş s. v. FELINAR. LAMPĂ. LÂMPĂRÍE s. lampisterie. LĂMPIŞOARĂ s. lămpiţă, lămpuşoară. LĂMPÍŢĂ s. lămpişoară, lămpuşoară. LĂMPUŞOARĂ s. lămpişoară, lămpiţă. LĂMURÍ vb. 1. a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) desluşi, a (se) elucida, a (se) explica, a (se) limpezi, a (se) preciza, (înv.) a (se) pliroforiâi, a (se) răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) descâlci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) 2. a clarifica, a descifra, a desluşi, a dezlega, a explica, a limpezi, a rezolva, a soluţiona. (A ~ enigma.) 3. a se dumeri, a înţelege, a pricepe, a şti, (reg.) a se nădăi, (fig.) a se trezi. (Tot nu te-ai ~ ce am vrut să-ţi spun?) 4. (se) clarifica, a (se) dumeri, a (se) edifica. (S-a ~ imediat după ce a văzut adele.) lămuri vb. v. CURĂŢA. PURIFICA. LĂMURÍRE s. 1. clarificare, desluşire, dezlegare, elucidare, explicare, explicaţie, limpezire, precizare, rezolvare, soluţie, soluţionare, (Înv.) pliroforíe, răspicáre, (fig.) ciiéie, descâl-círe. (~ unei probleme complicate.) 2. clarificare, dumerire, edificare. (~ lui Intr-o problemă.) 3. indicaţie, informaţie, îndrumare. (A primit toate ~ necesare.) 4. explicaţie, indicaţie, instrucţiuni (pi.), îndrumare. (~ pentru folosirea unui medicament.) lămurit adj. v. CURĂŢIT. PURIFICAT. LĂMURÍT adj., adv. 1. adj. clar, desluşit, distinct, evident, limpede, precis, (înv.) apriát, chiar (fig.) curat. (O imagine ~; o pronunţie^.) 2. adv. bine, clar, desluşit, distinct, limpede, (reg.) răzvedít. (A vedea ~.) 3. adj. clarificat, dumerit, edificat. (Slnt pe deplin ~.) 4. adj. clar, desluşit, explicit, expres, inteligibil, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriát, (fig.) neted, transparent. (Un sens~; o afirmaţie ~.) 5. adv. clar, desluşit, explicit, expres, limpede, răspicat, (rar) aievea, (înv.) apriát, chiar, (fig.)

curat. (I-a spus ~.) LĂMURITOR adj. 1. explicativ, (înv.) des-luşitór, explicator. (O notă ~.) 2. clarificator, edificator, explicativ. (Un exemplu ~.) LĂNCIÉR s. (IST., MIL.) suliţaş, (înv.) fustáş, suliţár. LĂNŢIŞOR s. (reg.) lanţúg, lănţúş, lăn-ţuşél, lănţuşór. (Un ~ de aur.) lănţúş s. v. LAMBĂ. LĂNŢIŞOR. VĂTRAI. lănjuşél s. v. LĂNŢIŞOR. lănţuşór s. v. LĂNŢIŞOR. LĂPTAR s. (reg.) laptagíu. LĂPTĂREÁSĂ s. (reg.) laptagioáică. LĂPTÍC s. lăptişor, lăptuţ. LĂPTIŞOR s. 1. lăptic, lăptuţ. 2. (BOT.; Androsace chamaejasme) laptele-stlncii, (reg.) primulíţă. lăptiuca-óli s. v. MLECIN. lăptiúgă s. v. ROSTOPASCĂ. LĂPTÓC s. jgheab, scoc, uluc, (pop.) burlan, (prin Ban.) ton, (Olt. şi Transilv.) vălău. (~ al morii.) LĂPTOS adj. mat. (Un geam ~J lăptuca iepurilor s. v. SUNĂTOARE. LĂPTUCĂ s. (BOT.; Lacluca saliua) salată, (Mold.) marúlă. lăptucă s. v. PĂPĂDIE. RÂŞCOV. SUSAI. LÂPTUCUL-ÓII s. (BOT.; Telekia speciosa) (reg.) bruscán, bruscălán, brustán, brusture, clococióv, brusturul-cáprei, brusturul-óii, lăpuş-de-oáie, ochiul-bóului, urechca-pórcului. LĂPTUŢ s. lăptic, lăptişor. lăpúş s. v. CINSTEŢ. lăpuş-dc oaie s. v. LĂPTUCUL-OII. LĂRGÍ vb. 1. a se Întinde. (Puloverul s-a ~> după spălat.) 2, a se lăbărţa. (Haina s-a ~.) 3. a destinde, a slăbi, (pop.) a slobozi. (A ~ funia care lega animalul.) 4. a (se) dilata, a (se) mări. (A ~ un conduct anatomie tn timpul operaţiei.) 5. a creşte, a (se) extinde, a (se) mări, a (se) ridica, a spori, a (se) urca. (Suprafeţele cullivutc s-au ~ la . . . ) fi. a (se) extinde, a (se) întinde, a (se) lăţi, a (se) mări. (Şi-a ~ slăplnirea peste . . .) LĂRGIME s. lăţime, (rar) larg. (~ UÍÍÍÍÍ obiect.) LĂRGÂRE s. 1. întindere. (~ puloverului.) 2. lăbărţare. (~ unei haine.) 3. destindere, slăbire, (pop.) slobozire. (~ legăturii care ii slrlngea.) 4. dilatare, mărire. (~ unui conduci anatomic.) 5. creştere, extindere, mărire, sporire. (~ suprafeţelor cultivate.) 6. amplificare, creştere, dezvoltare, extensiune, extindere--măriíe. (~ schimburilor comerciale.) LĂRGÍT adj. t. întins, larg, lăţit. (Pulover ~.) 2. lăbărţat. (Haină ~.) 3. dilatat, mărit. (Un conduci anatomic ~.) 4. crescut, extins, mărit, sporit. (Suprafeţe cultivate ~.) LĂRMUÍ vb. (reg.) a hălălăi, (Transilv.) a loloti. (Cine ~ ?) lărmuí vb. v. ALARMA. FRĂMÂNTA.. INTRIGA. ÎNGRIJORA. NELINIŞTI. SPERIA. TULBURA. LĂSA vb. 1. (pop.) a lepăda. (~ ceva din mină.) 2. a depune, a preda. (A ~ geamantanul la gară.) 3. a uita. (Si-a ~ ochelarii acasă.) 4. a încredinţa, a preda, (l'ranţuzism) a confia. (A ~ cuiva ceva.) 5. a (se) apleca, a atârna, a cădea, (se) coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) pleca, (inv. şi pop.) a (se) povedi, (reg.) a (se) poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile se ~ de rod.) 6. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) pleca, a (se) povârni, a (se) prăvăli, (pop., fam.) a (se) hâi. (Casa s-a ~ pe o parte.) 7. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) slrimba, (pop. şi fam.) a (se) hâi, (reg.) a (se) şo)di. (Stllpul de telegraf s-a ~.) 8. a coborî, a trage. (A ~ perdelele.) 9. a se aşeza, a se aşterne, a cădea, a sa depune, a pica. (S-a ~ bruma.) 10. a cădea, a coborî, a scoborî. (S-a ~ ceaţa.) 11. a se face, a se ivi, a sosi, a veni. (Cum s-a~ scara, a plecat.) 12. a produce, a provoca. (I-a ~ o vie impresie. ) 13. a hotărî, a orândui, a rândui, a statornici. (Aşa a~ destinul.) 14. (JUJi.) a testa. (A ~ ceva unor succesori.) 15. a accepta, a admite, a aproba, a consimţi, a încuviinţa, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a permite, a primi, (livr.) a concede, (înv. şi pop.) a se prinde, (înv. şi reg.) a se pleca, (Mold. şi Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulţumi, a ogodi. (A ~ să se scoată la concurs postul vacant.) 16. a ceda, a da. (Îi ~ întregul apartament.)

17. a ceda, a se îndupleca, (fig.) a se muia. (Să nu te ~ cu nici un preţ.) 1!!. a anina. (Să ~ pe altădată discuţia.) 19. a abandona, a părăsi, (franţuzism rar) a placa, (înv. şi pop.) a oropsi, a pustii, (înv. şi reg.) a năpusti. (Si-a ~ copiii, familia.) 20. a (se) debarasa, a (se descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobişnui, a (se) dezvăţa, a scăpa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înţărca. (S-a ~ de un viciu.) 21. a renunţa, (pop.) a se lepăda. (S-a ~ de luturi.) 22. a micşora, a reduce, a scădea. (A mai ~ din preţ.) 23. a respinge, (fig.) a trânti. (L-a ~ la examen.) 24. a se baza, a se bizui, a conta, a se Încrede, a se sprijini. (Pot să mă ~ pe tine?) lăsa vb. v. DEPĂŞI. IERTA. ÎNTRECE. PUNEV LĂSARE s. 1. depunere, predare. (~ geamantanului la gară.) 2. aplecare, înclinare, strârn-bare. (~ gardului.) 3. cădere, coborâre, sco-borire. (~ cetii.) 4. (MlL.) lăsare la vatră = eliberare, liberare. (~ unui ostaş in termen.) LĂSAT adj. 1. aplecat, curbat, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, (reg.) polignít. (Cu crengile ~.) 2. aplecat, înclinat, plecat, povir-nit, prăvălit, strâmb, (pop. şi fam.) hâít, (reg.) şoldít, şoldíu, (Ban.) şovâi. (O casă~.) 3. atârnat, bleg, blegit. clăpăug, pleoştit, (pop.) blegoşát, (prin Olt.) bleonc, (Mold. şi Transiâv.) dăbălăzát, (prin Transiâv.) plecozát, (fam.) bleojdít. (Cu urechile ~.) lăsătoáre s. v. COCÂRLĂ. SCHIMBĂTOARE. LĂSĂTÓR adj. apatic, delăsător, indiferent, indolent, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriştít, (fig.) rece. (Om ~ ; atitudine ~.) lăsătúră s. v. DEPRESIUNE. LĂSNICIÓR s. (BOT.; Solanum dulcamara) (reg.) zârnă, buruiană-de-dalác, patlagină-de dalác, viţacórcilor, vi ţa-evreilor. lăsniciór s. v. ZÂRNĂ. LĂSTAR s. (BOT.) mladă, mlădiţă, smicea, vlăstar, (înv. şi pop.) odraslă, (reg.) loază, mlădoácă. (~ de salcie.) LĂSTĂRÁS s. (BOT.) lăstărel, lăstari că. LĂSTĂREL s. (BOT.) lăstăraş, lăstărică. lăstărét s. v. LĂSTĂRIŞ. MLADĂ. LĂSTĂRÍ vb. (BOT.) (înv. şi pop.) a odrăsli, (reg.) a susiori. (Salcia ~.) LĂSTĂRÍCĂ s. (BOT.) lăstăraş, lăstărel. LĂSTĂRÍRE s. (BOT.) (pop.) odrăslíre. (~ unei plante.) LĂSTĂRÍŞ s. (BOT.) mladă, (rar) lăstărét, (reg.) tirşâr. (A trecut printr-un ~.) LĂSTUN s. (ORA'IT.)l. (Dclichon urbica) (reg.) rândunícă. 2. (Apus apus) (prin Bucov.) rlnduneá, rândunică-de-fereástră. 3. lăstun-de-mal(Ripariariparia) = (reg.) rândunică-de-ápă, rlndunică-de-lút, rândunică-de-pámânt, rân-dunică-de-pârâu, rândunică-dc-ploáie. lăstun-máre s. v. DREPNEA. lăstunnéijru s. v. DREPNEA. lălăreálă s. v. BELDIŢĂ. LĂTĂREŢ adj. plat, turtit, (reg.) lătăúş. (Obiect de formă ~.) lătăúş adj. v. LĂTĂREŢ. PLAT. TURTIT. lătiníe s. v. LATINĂ. LĂTRA vb. a hămăi, (pop.) a bâte, (reg.) a blehăi, (prin Ban.) a puidăi, (Mold.) a zăpăi. (Ciinii ~.) LĂTRÁRE s. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrat, lătrătură, (Mold.) zăpăít, zăpăitúră. (~ de clini.) LĂTRAT s. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, látrare, lătrătură, (Mold.) zăpăít, zăpăitúră. (Un ~ de clini.) lătrător s. v. CÂINE. LĂTRĂTURĂ s. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrat, (Mold.) zăpăít, zăpăitúră. (~ de clini.) LĂTUNOÁIE s. 1. (2\EAT.)râritură, (reg.) cărare, strungă. (~ Intr-o ţesătură.) 2. (reg.) margine. (~ folosite la o construcţie.) LĂTURALNIC adj. 1. limitrof, mărginaş, (reg.) mărginós. (Un drum~.) 2. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaş, (înv. şi reg.) săcrét, (reg.) lăturíş. (Locuri ~.) 3. lateral.

(O poziţie ~.) 4. colateral, marginal, minor, neimportant, neânsemnat, secundar, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.) lăturaş adj. v. ASCUNS. DOSIT. DOSNIC. FERIT. IZOLAT. LĂTURALNIC. RETRAS. SINGURATIC. TAINIC. TĂINUIT. LĂTURAŞ s. (înv. şi reg.) prăştiáş, (reg.) cetlăiáş, prăştiér. (~ este calul înhămat In afara hulubelor.) lăturaş s. v. COTOC. FOFEAZĂ. STRAJĂ. LĂTURI s. pi. spălă tură, zoaie, (rar) scursóri (pi.), (Transiâv. şi Bucov.) hî'lbe (pi.). (~ de vase.) lăturís adj. v. ASCUNS. DOSIT. DOSNIC. FERIT. IZOLAT. LĂTURALNIC. RETRAS. SINGURATIC. TAINIC. TĂINUIT. LĂŢI vb. 1. a (se) extinde, a(se) întinde, a (se) lărgi, a (se) mări. (Şi-a ~ stăplnirea peste . . .) 2. a se extinde, a se întinde, a se propaga, a se răspândi, (rar) a pălălăi, (pop.) a merge, (înv. şi reg.) a pălăi, (înv.) a sări. (Focul s-a ~ şi în curtea vecină.) 3. a circula, a se extinde, a se împrăştia, a se întinde, a se propaga, a se răspândi, a se transmite, (înv.) a se răşchira, a se tinde. (Vestea, zvonul se ~ din gură in gură.) 4. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăştia, a (se) întinde, a (se) propaga, a (se) răspândi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Ştirea s- a ~ peste tot.) LĂŢÍME s. 1. lărgime, (rar) larg. (~ unui obiect.) 2. lat. (O ~ de o palmă.) lăţire s. v. ÎMPRĂŞTIERE. PROPAGARE. RĂSPÂNDIRE. LĂŢÍT adj. întins, larg, lărgit. (Un pulover ~.) LĂŢOS adj. flocos, miţos, păros, (pop.) viţós, (reg.) biţós. (Sarică ~.) lăţos adj. v. PLETOS. LĂUDA vb. 1. a cinsti, a cânta, a elogia, a glorifica, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacinta, a prealnălţa, a prealăuda, a preară-díca, a ridica, a slavoslovi. (Se) uni. (A ~ elementele unui tot.) 8. n cartona, (rar) a scorţi, (Transilv.) a compacta. (A~ o carte.) 9. a se Închega, a se îngroşa, a se liivlr-toşa. (Dulceaţa s-a ~.) 10. a (se) asocia, a (se.) înlănţui. (Idei care se ~ intre ele.) 11. a se căsători, a se uni, (pop.) a se însoţi, a se lua. (Cinci s-au ~ ?) 12.* (fig.) a se apropia, a se ataşa. (M-am ~ mult de acest copil.) LEGA vb. (JUR.) a testa, (înv., în Transilv.) a testălui. (A ~ cuiva un bun.) lega vb. v. ANGAJA. DECRETA. DISPUNE. FĂGĂDUI. FIXA. HOTĂRÎ. INSTITUI. ÎNCHEIA. ÎNDATORA. ÎNSĂRCINA. ÎNTOCMI. OBLIGA. ORÂNDUI. PARIA. PROMITE. RÂNDUI. STABILI. STATORNICI. LEGAL adj., adv. 1. adj. (livr.) licit, (inv.) legiuit, pravilicésc, pravílnic, pravilnicésc. (O măsură ~.) 2. adv. (înv.) pravilicéşte, pravil-nicéşte. (A procedat ~.) 3. adj. oficial. (Preţuri ~.) LEGALITATE s. putere, valabilitate, valoare, (înv.) tărie. (~ unui înscris.) LEGALIZA vb. (JUR.) 1. a autentifica, a întări, (înv.) a protocoli. (A ~ un act.) 2. a legifera, a reglementa, (înv.) a legiuí. (A ~ o anumită situaţie.) 3. a consfinţi, a oficializa. (Şi-au ~ legătura prin căsătorie.) LEGALIZARE s. (JUR.) 1. autentificare, întărire. (~ unui act.) 2. legiferare, reglementare, (înv.) legiuire. (~ unei stări de lucruri.) 3. consfinţire, oficializare. (~ legăturii lor prin căsătorie.) LEGALIZAT adj. (JUR.) 1. autentificat, întărit. (Act ~.) 2. consfinţit, oficializat. (O legătură ~ prin căsătorie.) LEGARE s. 1. înnodare, legat, (rar) înrio-dătúră. (~ unei sfori.) 2. legat, strângere, strâns. (~ nojiţelor la opinci.) 3. (MED.) bandajare, legat, pansare, pansat, (pop.) oblo-jíre, oblojit. (~ rănii.) 4. legat, priponire, (înv.) priponeálă. (~ unei vite la păscut.) 5. cercuială, cercuire, cercuit, legat. (~ unui butoi.) 6. cartonare, legat, (rar) cartonáj, (Transilv.) compactare. (~ unui volum.) 7. închegare, ingroşare, învârtoşare. (~ dulceţii.) LEGAT adj. ' 1. înnodat.' (Sfoară ~.) 2. (MED.) bandajat, pansat, (înv. şipop.) oblojit, (reg.) îmbandaját. (Rană ~.) 3. priponit. (Vită ~.) 4. ferecat, încătuşat, înlănţuit. (Deţinut ~.) 5. cercuit. (Buloi ~.) G. cartonat, (Transilv.) compactat. (Carte ~.) 7. închegat, îngroşat, invârtoşat. (Dulceaţă ~ .) 8. robust, solid, viguros, vânjos, voinic, zdravăn. (Un om ~.) legat adj. v. SISTEMATIC. legat adj., adv. v. COERENT. LOGIC. LEGAT s. 1. înnodare, legare, (rar) înnodă-túră. (~ unei sfori.) 2. legare, strângere, strâns. (~ nojiţelor la opinci.) 3. (MED.) bandajare, legare, pansare, pansat, (pop.) oblojíre, oblojit. (~ rănii.) 4. legare, priponire, (înv.) priponeálă. (~ unei vile la păscut.) 5. cercuială, cercuire, cercuit, legare. (~ unui buloi.) ti. cartonare, legare, (rar) cartonáj. (Transilv.) compactare. (~ unei cărţi.) LEGAT s. nunţiu. (~ al papei inlr-un stai.) legat s. v. AMBASADOR. - * LEGAMiNT s. 1. angajament, asignr-r. •

cuvlnt, făgăduială, făgăduinţă, pro LEGIFERARE s. (JUR.) legalizare, reglementare, (înv.) legiuire. legile s. pi. art. v. DREPT. JURISPRU-DENŢĂ. LEGIONAR s. (POLITICĂ) gardist.

LEGISLATÍV adj. (JUR.) legiuitor. (Orgam ~.) LEGISLATOR s. (JUR.) legiuitor. LEGISLAŢIE s. (JUR.) (Înv.) legiuire, testament. (Conform ~ în vigoare.) legist s. v. JURIST. LEGÍTIM adj. 1. fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, logic, motivat, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (lig.) binecu-vântát. (Un motiv ~.) 2. drept, îndreptăţit, just. (O cerere ~.) legitima vb. v. ÎNDREPTĂŢI. JUSTIFICA. MOTIVA. legitimare s. v. ÎNDREPTĂŢIRE. JUSTIFICARE. MOTIVARE. MOTIVAŢIE. RAŢIUNE. TEMEI. LEGITIMAŢIE s. act, document, hlrtie. (Rog, prezentaţi ~ iile !) legitimitate s. v. ÎNDREPTĂŢIRE. JUSTIFICARE. MOTIVARE. MOTIVAŢIE. RAŢIUNE. TEMEI. legiuí vb. v. LEGALIZA. LEGIFERA. REGLEMENTA. legiuire s. v. LEGALIZARE. LEGE. LEGIFERARE. LEGISLAŢIE. REGLEMENTARElegiuit adj. v. LEGAL. LEGIUITOR adj., s. (JUR.) 1. adj. legislativ. (Organele ~.) 2. s. legislator. LEGIUNE s. (IST., MIL.) (înv.) polc. (~ romană.) legumă s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÂN-CARE. legumăréţ s., adj. v. GURMAND. LEGUMÍ vb. (fig.) a ciuguli, a frunzări, (De ce ~ mlncarea?) legumi vb. v. DEGUSTA. SAVURA. LEGUMINÓS adj. (BOT.) (rar) păstăiós., (Plantă ~.) lehamite s. v. AVERSIUNE. DEZGUST. GREAŢĂ. ÎNGREŢOŞARE. OROARE. PLICTISEALĂ. REPULSIE. SCÂHBĂ. SILĂ. URÂT. Iéhă s. v. CRUCEA DINAPOI. lehăí vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. lehămetí vb. v. DEZGUSTA. ÎNGREŢOŞA. PLICTISI. SĂTURA. SCIRBI. URÎ. Iehămetisí vb. v. DEZGUSTA. ÎNGREŢOŞA. SĂTURA. SCÂRBI. lehămetít adj. v. DEZGUSTAT. ÎNGRE-ŢOŞAT. PLICTISIT. SĂTUL. SĂTURAT. SCÂRBIT. lehămetuí vb. v. DEZGUSTA. ÎNGREŢOŞA. SĂTURA. SCÂRBI. lehămetuít adj. v. DEZGUSTAT. ÎNGREŢOŞA T. PLICTISIT. SĂTUL. SĂTURAT. SCÂRBIT. leháu s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. léică s. v. LELE. LELIŢĂ. MĂTUŞA. PÂLNIE. ŢAŢĂ. Ieicuiiţă s. v. LELIŢĂ. ŢĂŢICĂ. leicuşoáră s. v. LELIŢĂ. ŢĂŢICĂ. leicúţă s. v. PETUNIE. PÂLNIOARĂ. PÂLNIUŢĂ. LEÍT adj. (reg.) sleit. (E ~ maică-sa.) left adj. v. LUSTRUIT. NETEZIT. ŞLEFUIT. TURNAT. leíţă s. v. LEOAICĂ. LEJER adj. 1. destins, (livr.) lax. (O legătură ~.) 2. comod, uşor. (Poartă o haină ~.) LELE s. leliţă, mătuşă, ţaţă, (pop.) tătăíşă, (reg.) dadă, dáică, léică, nană, (Olt.) ţáică, (Ban.) úină. (~ Măria, vecina noastră.) Iele s. v. COCOTĂ. CUR VĂ. FEMEIE DE STRADĂ. MĂTUŞĂ. PROSTITLÂATĂ. TANTI. TÂRFĂ. lelícă s. v. LELIŢĂ. ŢĂŢICĂ. leliciífă s. v. LELIŢĂ. ŢĂŢICĂ. lelişoáră s. v. LELIŢĂ. ŢĂŢICĂ. LELÍŢĂ s. 1. ţăţică, (reg.) leiculítí, leicu-foáră, lelícă, lelicúţă, lelişoáră. 2. Iele, mătuşă, ţaţă, (pop.) tătăíşă, (reg.) dadă, dáic , léică, nană, (Olt.) ţáică, (Ban.) úină. (~ Măria, vecina noastră.) LEMN s. (BOT.) lemn-clinesc (Ligustrum vulgare) = (reg.) mălin, măliniţă, lemnul-cíi-aelui; lemn-

dulce (Glycyrrhiza echinata) = (reg.) cioríngláv, iarbă-dúlce, rădăcină-dulce ; lemn-riios (Evonymus verrucosa) — salbă-rî-ioasă, (reg.) vonicér, cerceii-bábei (pi.); lemnul-bobului (Cytisus nigricans) = salcâmgalben, (reg.) bobiţél, drob, grozamă-máre; lemnul-Domnului (Arlemisia abrotanum) = (reg.) aii-món, lemnúş, iarba-lui-Dumnezéu; lemnul-Maicii-Domnului (Sanlolina chamaecyparissus) -=- (reg.) limbricáriţă, iarbă-sfântă, lemn-sfânt, lemnul-Dómnului, poala-Maicii-Dómnului; lem-nul-ulntului (Sijringa josikaea) = (Transilv.) scumpíe. lemn s. v. ARBORE. COPAC. POM. Iemnálb s. v. SALCÂM. LEMNAR s. dulgher, (înv. şi reg.) teslár, (reg.) cioplitor, (Transilv.) bărdáş, (prin Ban.) máuăr. lemnar s. v. BUTUC. TĂIETOR. TRUNCHI. LEMNĂRÍE s. cherestea. (~ anei case.) LEMNĂRIE s. 1. dulgherie, dulgherii, (tnv. şi reg.) teslăríe. (Se ocupă cu ~.) 2. tâmplărie. (Atelier de ~.) lemn-ciinésc s. v. CRUŞÂN. PALBĂ-MOALE. SCORUŞ. VONICER. lemn-eânése s. v. PĂRULCIUTEI. SALBĂ.-MOALE. VERIGAR. lemn-cu-boabele-albe s. v. HURMUZ. Iemn-de-ápă s. v. CANALE. lemn-dulce s. v. RĂCULEŢ. lemne s. pi. v. BUTUCI. PLAZURI. TĂLPI. lemn-gálben s. v. DRACILĂ. LEMNIŞÓR s. (rar) Iemnuléţ, lemnúţ. lemu-puciós s. v. SCORUŞ. S ÎNGER. lemn-rflós s. v. PĂRUL-CIUTEL SALBĂ-MOALE. VERIGAR. lemn-sfínt s. v. LEMNUL-MAICII-DOMNU-LUI. lemnul-bóbului s. v. SALCÂM- GAL BEN„ lemnul-câinelui s. v. LEMN-CÂINESC. PĂRUL-CIUTEL SALBĂ-MOALE. VERIGAR. VONICER. lemnul-Dómnului s. v. LEMNUL-MA1CII-DOMNULUI. PELIN. RUGINĂ. Iemnuléţ s. v. LEMNIŞÓR. lemnúş s. v. CHIBRIT. CORDAR. FUS. ÎNTINZĂTOR. LEMNUL-DÓMNULUI. RĂ-CHITAN. STRUNĂ. Iemnúşcă s. v. RĂCH1TAN. lemnúţ s. v. CHIBRIT. LEMNISOR. LEMURIAN s. (ZOOL.) prosimian. LENE s. indolenţă lenevie, puturoşenie, trândăveală, trlndăvie, (rar) lenevíre, puturo-şíe, trândăvít, (Înv.) tandúr. (E de-o ~ condamnabilă.) LENEŞ adj., s. indolent, puturos, trândav, trântor, (rar) somnoros, (înv. şi pop.) nehárnic, (reg.) cániv, lenós, zăcáş, (Mold.) duglán, dúgliş, lainic, (prin Olt.) sanchíu, (Transilv. şi Bucov.) trind, (Înv.) lenevos, tanduríu. (Om ~.) LENEVI vb. 1. a trândăvi, (rar şi fam.) a tindăli, (rar) a tolăni, a trlntori, (reg.) a migăli, a milcoşi, a putori, a zăcări, (prin Ban.) a modoşl, (fig.) a cloci. (Toată ziua ~.) 2. a se puturoşi, (Înv.) a se leni. (Te-ai ~ de tot!) LENEVÍE s. indolenţă, lene, puturoşenie, trândăveală, trândăvie, (rar) lenevíre, puturoşíe, trândăvít, (înv.) tandúr. (Ede-o~ fără pereche.} lenevíre s. v. INDOLENŢĂ. LENE. LENEVIE. PUTUROŞENIE. TRÂNDĂVEALĂ. TRÂNDĂVIE. lenevos adj., s. v. INDOLENT. LENEŞ, PUTUROS. TRÂNDAV. TRÂNTOR. lení vb. v. LENEVI. PUTUROŞI. LENINÍSM s. marxism, marxism-leninism. LENINIST s. (rar) maximalíst. LENITÍVs., adj. (FARM.) calmant, seda tiv. (Antinevralgicul este un ~.)

LENJEREÁSĂ s. (rar) cusătoreásă. LENJERIE s. lenjuri (pi.), rufărie. (Avea o ~ fină.) LENJURI s. pi. lenjerie, rufărie. (Arcpuline ~J lenós adj., s. v. INDOLENT. LENEŞ. PUTUROS. TRÂNDAV. TRÂNTOR. LENT adj., adv. î. adj. greoi, încet, moale, molatic, molâu, (înv.) tlrzíu, zăbávnic. (Om ~ în mişcări; mişcări ~.) 2. adj. domol, încet, lin, liniştit, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~.) 3. adj. rar. (Bătaia ~ a pendulci.) 4. adv. greu, încet. (Noaptea trecea ~.) LENTĂ s. 1. cordon. (~ a unei decoraţii.) 2. eşarfă. (~ purtată de un înalt demnitar.) LENTILĂ s. sticlă, (înv.) linte. (~ de ochelari.) LÉNTO adv. (MUZ.) adagio, încet, rar. LEOAICĂ s. (ZOOL.) (înv. şi reg.) leíţă-(înv.) leoále. leoáie s. v. LEOAICĂ. leoupă s. v. GURĂ. leoárbă s.v. GURĂ. LEOARCĂ adj. invar., adv, ciuciulete, (reg.) líşteav, (Mold. şi Bucov.) bleáşcă. (Om ~; s-a întors ~.) leoarcă s. v. POŞIRCĂ. LEOPARD s. (ZOOL.; Felis pardus) panteră, (înv.) pardál, párdos. Icorbăí vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. leorbăiálă s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂ-RIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBU-ŢIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPORO-VÁIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂ SUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VC HRĂRAIE. VORBĂRIE. leorbău s., adj. v. CLĂNŢÁU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. LEPĂDĂ vi). 1. a arunca, a azvârli, a zvârli, (Transilv. şt Maratn.) a ţipa, (înv.) a scutura. (A ~ un lucru nefolositor.) 2. a abjura, a renega. (A >e ~ de o credinţă, de o convingere. > lepăda vb. v. AFURISI. ALUNGA. ANATEMIZA. AVORTA. BLESTEMA. DEBORDA. DEPĂRTA. DEZBRĂCA. EXCOMUNICA. FERI. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. LĂSA. NĂPÂRLI. PĂZI. REFUZA. RENUNŢA. RESPINGE. SCOATE. TRAGE. VĂRSA. VOMA. VOMITA. LEPĂDARE s. I. aruncare, azvírlire, zvir-lire. (~ unei sticle sparte.) 2. abjurare, renegare. (~a unei credinţe.) lepădare s. v. AVORT, lepădat s. v. AVORT. lepădătoáre s. v. CURCUBEŢEA. CURCU-BEŢICĂ. REMF. LEPĂDĂTURĂ s. 1. derbedeu, lichea, netrebnic, puşlama, scârnăvie, secătură, (pop. şi fam.) cioflingar, (înv. şi reg.) pujlău, (reg.) orbéte, oşíştie, postoróncă, pújlă, (Mold.) nan-dralău, poghibálă, (Transilv. şi Maram.) te-cherghéu, (înv.) ştrengar, (/arn.) cútră, marţa-fói, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanţă, (leg, fig.) loază, (arg.) sichimeá. (Mare ~ mal eşti, amicei) 2. stârpitură, (iivr. fig.) avorton. (Nu e declt o ~.) 3. (fig.) drojdie, gunoi, pleavă, putregai. (~ societăţii.) lepedéu s. v. CEARŞAF. LEPIDOPTER s. (ENTOM.) fluture. LEPRĂ s. (MED.) (înv.) gubăvíe, stricăciune, (slavonism înv.) prieáză. Iéprică s. v. PELAGRĂ. LEPRÓS adj., s. (MED.) (rar)leprótic, (înv.) gúbav, mişel, pricăjit. (Om ~.) leprótic adj., s. v. LEPROS. lepşí vb. v. PALMUL LESBIANISM s. (MED.) sufisra, tribadism, lesne adj. v. AVANTAJOS. CONVENABIL-IEFTIN. JOS. MIC. SCĂZUT. LESNE adv. 1. comod, facil uşor. (Rezolvă ~ problema.) 2. comod îr.demână, uşor. (li e mai ~ să spună că . . .) LESNICIOS adj. 1. comod, facil, uşor. (O cale ~ de rezolvare.) 2. comod, practic. (O soluţie ~.) lesniciune s. v. FACILITATE. ÎNLESNIRE. SIMPLITATE. UŞURINŢĂ. LESPEDE s. dală. (Curte acoperită cu ~-i de marmură.) lespede s. v. CORMANĂ. RĂSTURNĂTOARE. LEST s. (MAR.) balast, savura. (~ unei aave comerciale.) LEŞ s. cadavru, corp, hoit, mortăciune, stlrv, trup, (reg.) stírvină, (Transilv.) hánţ, (Înv., în Transilv.) dabilă. (I-a găsit ~ într-o văgăună.) leş s. v. POLON. POLONEZ. ieşésc adj. v. POLON. POLONEZ. Iesiálă s. v. SFÂRSEALĂ.

leşiát adj. v. HĂMESIT. LIHNIT. leşie s. v. SFÂRSEALĂ. ieşiér s. v. CENUŞĂR. LEŞIÉTIC adj. fad, leşios, sălciu, searbăd, (inv.) sălciós, sălcós. (Gust ~.) LEŞÍN s. 1. (MED.) inconştienţă, lipotiraie, nesimţire, (rar) leşinătúră. (Stare de ~.) 2. sfirşeală. (Simte un ~ din cauza foamei.) LEŞINĂ vb. I. (MED.) (reg.) a se petrece. (I-a venit rău si a ~.) 2. a se sfirşi. (A ~ de foame, de oboseală.) LEŞINAT adj. l.(MED.) inconştient, (Transilv.) petrecut. (Om ~.) 2. sfârşit. (~ de foame, de oboseală.) leşinat adj. v. HĂMESIT. LIHNIT. leşinătúră s. v. INCONŞTIENŢĂ. LEŞIN. LIPOTIMIE. NESIMŢIRE. STÂRPITURĂ. LFjŞIÓS adj. fad, leşietic, sălciu, searbăd, (înv.) sălciós, sălcós. (Gust ~.) léşnic s. v. CRÂSNIC. Icştéu s. v. CRÂSNIC. ieşuiálă s. v. SFÂRSEALĂ. lesuít adj. v. HĂMESIT. LIHNIT. letal adj. v. MORTAL. UCIGĂTOR. letcă s ,v. DEPANATOARE. VÂRTELNIŢĂ. LÉTCON s. (TEHN.) ciocan de lipit. létlu s. v. TERCI. LETOPISEŢ s. cronică, (înv.) hronic. (~ Iul Gr. Ureche.) LEU s. l.(ZOOL. ; Panthera leo) (turcism Înv.) aslán. 2. (ZOO!..) leu-de-marc (Otarla hyronia) = otarie. 3 (ASTRON.; art.) (pop.) calul (art.), gávădu! (art.). LEU s. (rar) franc. (Dă-mi un ~ l) LEUCĂ s.(TEIiN.) (reg.) mănuşă, mină, (Munt. şi Dobr.) «aiián. (~ la car.) LEUCEMÍE 5, (MED.) leucoză, mieloză. LEUCÍT s. IMIN.) feldspatoid. LEUCOBÁZÁ s.(CHIM.) leucoderivat. LEUCOCfTĂ s. (ANAT.) globulă albă. LEUCODERIVAT s. (CHIM.) Ieucobază. LEUCÓM s.(MED.) albeaţă, (prin Transilv. şi Ban.) preveşteálă. LEUCORÉE s.(MED.) (pop.) poală albă, (reg.) scursoáre, (prin Transilv. şi Munt.) scurgere, (înv.) scursură. LEUCÓZĂ s. (MED.) leucemie, nieloză LEÚ'RDĂ s. (BOT.; Allium ursinum) aior. leurdină s. v. DALIE. GHERGHINĂ. LEUŞTEÁN s. (BOT.; Levisticum officinale) (reg.) luştereág, buruiana-lingórii. leuşteanbroştésc s. v. PICIORUL-COCOŞU-LUI. levant s. v. LEVĂNŢICĂ. LEVĂNŢÍCĂ s.(BOT.) 1. (Lavandula angus-tifolia) lavandă, (înv. şi reg.) spichinát, (înv.) spic. 2. (Lavandula officinalis) (rar) levant, (reg.) aspic, spichinát. Icvcoaie-gálbenă s. v. MICSANDRĂ. MIC-ŞUNEA. VIOREA-GALBENĂ. levcoaie-roşie s. v. MICSANDRĂ. MICSU-NEA. levent adj. v. AMABIL. ATENT. CURTENITOR. DRĂGUŢ. GALANT. GENTIL. LEVULÓZĂ s. (BIOL.) fructoză. LEVÚRĂ s. drojdie, (reg.) ţáică. (~ de bere.) lexemátică s. v. SEMANTICĂ. SEMASIOLOGIE. LEXIC s. 1. vocabular. (~ unei limbi.) 2. glosar, vocabular. (Publicarea unui ~ regional.) LEXICON k. dicţionar, vocabular, (Înv.) condică, cuvântár, vorbár. (~ de termeni tehnici.) LEZA vb. a afecta, a prejudicia. (Aeeaíă împrejurare a ~ bunul mers al . . .) leza vb. v. DĂUNA. INSULTA. JIGNI. OFENSA. PREJUDICIA. RĂNI. ULTRA-GIA. VĂTĂMA. lezare s. v. AFRONT. DAUNĂ. INJURIE. INSULTARE. INSULTĂ. JIGNIRE. OCARĂ. OFENSARE. OFENSĂ. PREJUDICIU. RĂNIRE. RUŞINE. ULTRAGIERE. UMILINŢĂ. VĂTĂMARE.

lezat adj. v. INSULTAT. JIGNIT. LOVIT. OFENSAT. RĂNIT. ULTRAGIAT. LEZIUNE s.(MED.) bubă, plagă, rană, (pop.) meteahnă, (înv. şi reg.) beleáznă, (reg.) oájdă, (înv.) rânitúră. (Are o ~ adtncă la braţ.) LIANT s. (TEIIX.) aglomerant. (~ leagă între ele particulele unui aglomerat.) LIÁSIC s.fCEOL.) : urasic inferior. libadeá s. v. ANTERIU. REVERENDĂ. SUTANĂ. LIBÁRCĂs.(ENTOM.) t. (Blatla sau Peri-planeta orientalis) şvab, gândac-de-bucătărie, gândac-decasă, gândac-negru, (reg.) gâzoábă, taracán, (Bucov.) tarhán. 2. (Phyllodromia germanica) corhan, rus, şvab, (reg.) colţán, prus, tarhán. libél s. v. DIATRIBĂ. PAMFLET. Iibelíst s. v. PAMFLETAR. PAMFLET1ST. LIBELULĂ s. (ENTOM.) (rar) odonát, (pop.) cal-de-ápă, calul-drácului, calul-pópii, (reg.) călugăriţă, cóbilită. cal-turtit, scăiuş-(ie ápă. LÍBER adj. 1. (înv. şi pop ) slobod, (înv.) volnic. (Oameni ~ ; popor ~.) 2. independent, neatârnat, suveran, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) nedependent, volnic. (Stat ~.) 3. autonom, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) volnic. Teritoriu ~ din punct de ve ceie administrativ.) 4. (fam.) frai. (E ~ In această seară.) 6. neânchis, neântemniţat, (înv. şi pop.) slobod. (Om ~.) 6. disponibil, neocupat, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) prisosélnic. (In ceasurile lui ~.) 7. necăsătorit. (Fata e ~.) 8. degajat. (Are mâna ~.) 9. degajat, nestânjenit. (Mişcări ~.) 10. larg, (înv. şi pop.) slobod. (O legătură prea ~.) 11. neânchiriat, neocupat. (O cameră ~.) 12. gol, neocupat, (înv. şi pop.) slobod. (În sală a rămas un scaun ~.) 13. neocupat, vacant. ( Un post _~.) LIBERA vb. 1. a elibera, a salva, a scăpa, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi, (pop.) a mântui. (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 2. a (se) dezrobi, a (se) elibera, a (se) emancipa, (inv. şi pop.) a (se) mântui, (pop.) a (se) slobozi, (înv.) a (se) volnici, (fig.) a (se) descătuşa. (I-a ~ pe ţăranii dependenţi.) 3. a se elibera, a ieşi, a scăpa. (S-a ~ din închisoare.) 4. a (se) elibera, a scăpa, (înv. şi pop.) a (se) slobozi. (Teai ~ din armată?) 5. a se desprinde, a se elibera, a scăpa. (S-a ~ din strlnsoare.) 6. a degaja, a desface, a elibera, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi. (A ~ pe cineva din funii.) 7. a elibera, a evacua, a goli. (A ~ o locuinfă.) liberalitáte s. v. CULANTĂ. DĂRNICIE. GENEROZITATE. MĂRINIMIE. LIBERARE s. 1. eliberare, salvare, scăpare, scoatere, (înv. şi pop.) slobozire, (pop.) mân-tuíre, (înv.) scăpătúră. (~ lor din robie.) 2. dezrobire, eliberare, emancipare, emanci-paţie, (înv. şi pop.) mântuíre, (pop.) slobozire, (înv. şi reg.) slobozenie, (înv.) slobozie, (fig.) descătuşare. (~ ţăranilor dependenţi.) 3. eliberare, ieşire, scăpare. (După ~ lui din închisoare.). 4,(MIL.) eliberare, lăsare la vatră. (~ unui ostaş In termen.) 5. desfacere, desprindere, eliberare, scăpare, (inv. şi pop.) slobozire. (~ lui din strlnsoare.) 6. eliberare, evacuare, golire. (~ unei locuinţe.) LIBERATOR adj., s. dezrobitor, eliberator, (înv. şi pop.) mlntuitór, slobozitór. (Armată ~.) LIBER-CONSIMŢÍT adj., adv. deliberat, intenţionat, voit, (rar) precugetát. (O acţiune ~; a procedat^ astfel.) LIBER-CUGETĂŢÓR s., adj. ateu, necredincios, (pop.) păgín, (înv.) ateist. (Un ~ convins.) libertár adj., s. v. ANARHIST. LIBERTATE s. 1. (înv. şi pop.) slobozenie, (înv. şi reg.) slobozie, (înv.) volnicíe. (~ persoanei.) 2. independenţă, neatârnare, suveranitate, (înv. şi pop.) slobozenie, (înv. şi reg.) slobozie, (înv.) nedependénţă, volnicíe. (~ unui stat.) 3. autonomie, (înv. şi pop.) slobozenie, (inv. şi reg.) slobozie, (înv.) volnicíe. (~ administrativă a unui teritoriu In cadrul statului.) libertin adj. v. CORUPT. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESFRÂNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂŢAT. IMORAL. NERUŞINAT. PERVERTIT. STRICAT. VICIOS. Hbertinái s. v. CRAILÂC. DESFRÂU. DEZ-MAŢ. ORGIE. líbov s. v. AMABILITATE. AMOR. ATENŢIE. CURTOAZIE. DRAGOSTE GALANTERIE. GENTILEŢE. IUBIRE. POLITEŢElibovi vb. v. AMUZA. DESFĂTA. DISPUNE. DISTRA. IUBI. ÎNDRĂGI. ÎNVESELI. PETRECE. PLĂCEA. RÂDE. VESELI.

libovít adj. v. VESEL. VOIOS. libóvnic adj. v. AMABIL. ATENT. CURTENITOR. DRĂGUŢ. GALANT. GENTIL. libóvnic adj., s. v. AMATOR. DORITOR. DORNIC. IUBITOR. POFTICIOS. RÍV-NITOR. libóvnic s. v. AMANT. AMIC. CONCUBIN. IUBIT. PRIETEN. librar s. v. EDITOR. líbră s. v. BĂNCUŢĂ. FIRFIRIC. libúţ s. v. NAGÂŢ. licăí vb. v. LIPĂI. LÍCĂR s. licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) lieăríş, scli-pitúră, zare, (pop. şi fam.) sclípct, (înv.) scă-părătúră. (Un ~ de lumină.) LICĂRÍ vb. 1. a clipi, a luci, a scapără, a scinteia, a sclipi, a străfulgera. (Luminile ~ In noapte.) 2. a pâlpâi, a sclipi, a tremura, a vibra. (Flacăra luminării ~.) 3. a luci, a scapără, a scinteia, a sclipi, a sticli, a străluci. (Ochii ii ~.) LICĂRÍRE s. 1. licăr, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) lieăríş, sclipitúră, zare, (pop. şi fam.) sclípet, (înv.) scăpărătúră. (O ~ de lumină.) 2. lucire, scăpărare, scânteiere, sclipire, sticlire, strălucire. (O ~ ciudată a ochilor.) lieăríş s. v. LICĂR. LICĂRIRE. LICĂRIT. LUCIRE. SCĂPĂRARE. SCĂPĂRAT. SCÂNTEIE. SCÂNTEIERE. SCLIPEALĂ. SCLIPIRE. _ SCLIPIT. STRĂFULGERARE. LICĂRÍT s. licăr, licărire, lucire, scăpărare, scăpărat, scinteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) lieăríş, sclipitúră, zárc, (pop. şi fam.) sclípet, (înv.) scăpărătúră. (Un ~ de lumină.) LICĂRITOR adj. lucitor, scinteietor, sclipitor, (astări rar) sclipind, (pop. şi fam.) sclipiciós, (înv.) scânteínd, scânteiós. (O lumină LICEAL adj. secundar. (Invăţămlnt ~.) licenţă s. v. AUTORIZAŢIE. BREVET. IMORALITATE. IMPUDOARE. INDECENŢĂ. NECUVIINŢĂ. NERUŞINARE. OBSCENITATE. PATENTĂ. PERMIS. PORNOGRAFIE. SCABROZITATE. TRIVIALITATE. VULGARITATE. LICENŢĂ POETICĂ s. (STILISTICĂ) (înv.) slobozenie. LICENŢIAT adj., s. titrat. (Un tânăr ~.) licenţios adj. v. DEŞĂNŢAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUŞINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÂRBOS. TRIVIAL. VULGAR. Ilcenţiozitáte s. v. IMORALITATE. IMPUDOARE. INDECENŢĂ. NECUVIINŢĂ. NERUŞINARE. OBSCENITATE. PORNOGRAFIE. SCABROZITATE. TRIVIALITATE. VULGARITATE. LICEU s. şcoală secundară, (înv.) colegiu, (înv., în Transilv. şi Ban.) gimnaziu. LICHEA s. derbedeu, lepădătură, netrebnic, puşlama, scârnăvie, secătură, (pop. şi fam.) cioflingar, (înv. şi reg.) pujlău, (rog.) orbéte, oşíştie, postoróncă, pújlă, (Mold.) îiandralău, pogliibálă, (Transilv. şi Maram.) teclierghéu, (înv.) ştrengar, (fam.) cútră, marţafói, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanţă, (reg. fig.) îoáză, (arg.) sichimeá. (E o ~ fără caracter.) lichea s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENŢĂ. IMPERFECŢIUNE. INSUFICIENŢĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU. LICHELISM s. (fam.) puslamalâc. LICHEN s. 1. (BOT.) (reg.) muşchi creţ, muşchi de munte. 2.(MED.) (pop.) páducél. LICHÍD s., adj. 1. s. băutură. (Un ~ olb-gălbui.) 2. s. (pop.) zeamă. (Rana secretă un ~ purulent.) 3. adj. gata, gheaţă, numerar, sunător, (pop. şi fam.) numărător, peşin, (înv.) naht. (A cumpărat cerni cu bani ~.) LICHIDĂ vb. 1. a încheia, a sfirşi, a termina. (A ~ toate socotelile.) 2. a desfiinţa, a stirpi, a suprima. (A ~ abuzurile.) 3. (fig.) a sparge. (Au încercat să ~ greva.) 4. a desfiinţa, a distruge, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A ~ pur şi simplu totul In calea lui.) 5. a achita, a onora, a plăti, (înv. şi pop.) a număra, (înv. şi reg.) a plini, (înv.) a răfui, a răspunde, (grecism înv.) a exoflisi. (Şi-a ~ toate datoriile.) lichida vb. v. ASASINA. OMORÎ. SUPRIMA. UCIDE. LICHIDARE s. 1. încheiere, terminare. (~ tuturor socotelilor. ) 2. desfiinţare, stâr-pire, suprimare. (~ abuzurilor.) 3. achitare, onorare, plată, plătire, (inv.) răspundere. (~ unei datorii.) lichidare s. v. ASASINARE. OMORÂRE. SUPRIMARE. UCIDERE. lichidat adj. v. ASASINAT. OMORÂT. SUPRIMAT. UCIS.

licínă s. v. CĂTINĂ. licit adj. v. LEGAL. LICITA vb. (JUR.) (inv.) a atirdisi, a hareciui. (A ~ an bun.) LICITAŢIE s.(JVR-) mezat, (inv., în Mold. şi Transilv.) cochii-vechi. (A scoale ceva la ~.> LICORN s. inorog, unicorn. (~ este a* animal fabulos.) lictár s. v. MAGIUN. LICURÍCI s.(ENTOM.; Lampyris noctiluca) (rar) luciolă, (pop.) putregai, (reg.) făcliéş, fănăráş, pricolici, scânteiúţă, steluţă, viermu-şór, focul-lui-Dumnezéu, gândac-scânteiós, gân-dăcel-scânteiós, lumină-de-pădúre, viertne-lucitór. lider s. v. FRUNTAŞ. LIED s. (MUZ.) cântec. (Un ~ de G. Enescu.) LIFT s. ascensor. (Bloc cu două ~.) lifuri vb. v. LIN GĂRI. LIGAMENT s.(ANAT.) tendon, (pop.) vî'nă, (prin Mold.) sflrc, (înv.) nerv. ligă s. v. ALUNIŢĂ. LIGHEAN s. (înv.) medélniţă, spălătoare. lighean s. v. BAZIN. PELVIS. lighenú} s. v. BAZINET. LIGHIOANĂ s. 1. bestie, dihanie, fiară, jivină, sălbăticiune, (pop.) gádină, jigánie, (reg.) ciută, sălbăticie, sălbăticíme, (Transilv. şi Mold.) gad, (Transilv.) sălbăticitúră. (În pădure trăiau multe ~.) 2. animal, creatură, dobitoc, făptură, fiinţă, necuvântător, vietate, vieţuitoare, (înv.) dihanie, săzdáuie, (fig.) suflare, (înv. fig.) zidire, ziditúră. (~ din natură. ) LIHNEALĂ s. 1. hămeseală. (~ unui om flámlnd.) 2. sfirşeală. (~ cuiva din cauza foamei.) LIHNÍT adj. hămesit, (înv. şi reg.) pocil-■tít, (reg.) leşiát, leşuít, (Mold.) ştiulghít, (fig.) leşinat. {Om ~ de foame.) líhod adj. v. DULCEAG. FAD. INSIPID. SEARBĂD. lila adj. invar., s. v. LILIACHIU. MOV. VIOLET. VIORIU. LILIAC s. (BOT.) 1. (Syringa vulgaris) a se cuprinde, a intra. (4 In S ~ de două ort. > 26. a purta, a umbla. (Vara ~ cu basc.) 27.. a (se) armoniza, a (se) asorta, a (se) combina, a (se) potrivi, (pop. şi fam.) a (se) lovi. (Albastrul ~ bine cu albul.) 28. a cadra, a corespunde, a se potrivi, (înv. şi reg.) a veni. (Ce faci tu nu ~ cu momentul ales.) 29. a se putea. (Nu mai ~ !) merge vb. v. AJUNGE. ANGAJA. BĂGA.. CURGE. EXTINDE. INTRA. ÎNCADRA. ÎNTINDE. LĂŢI. PICA. PICURA. PRELINGE. PROPAGA. RĂSPÂNDI. SCURGE. SOSL TOCMI. TRECE. VENI. VÂRÎ. MERGERE s. 1. deplasare, mers, mişcare. (~ lui prin grădină.) 2. ducere, mers, plecare, pornire. (După ~ lui de acolo.) MERIDIAN s. (GEOGR.) (înv.) miazăzián. MERIDIONAL adj. (GEOGR.) 1. austral, sudic. (Emisfera ~.) 2. sudic, (înv.) meridio-nalicésc. (Regiunile~.) meridionalicésc adj. v. MERIDIONAL. SUDIC. merinda vb. v. DEJUNA. PRÂNZI. ♦MERINDARE s. (reg.) merindăríţă, merin-deáţă. (Ştergarul In care se înveleşte merindeo-sB numeşte popular ~.) merindăríţă s. v. MERINDARE. merinde s. pi. v. ALIMENT. HRANĂ. MÂNCARE. merindeáţă s. v. MERINDARE. MERIŞÓR s. (BOT.) 1. (Vaccinium vití& idaea) smirdar, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză,, cocăzár. 2. (Pyrola secunda) brăbănoc, perişor-, (reg.) verdeaţa-iérnii. nierişórs. v. BRĂBĂNOI. CIMIŞIR. GHIMPE. ROZMARIN-DE-MUNTE. ' SASCH1U. SCORUŞ. SMIRDAR. SUNĂTOARE. MERITs. valoare, (înv.) vrednicie. (Lipsit de orice ~.) MERITA vb. 1. (înv.) a învrednici, a merita-risi. (~ laudele noastre.) 2. a face. (Dai un ban, dar ~.) 3. a i se cuveni. (~ o bătaie!) meritálă s. v. INTERNOD. meritarisí vb. v. MERITA. MERITAT adj. cuvenit, (înv.) cuviincios. (A primit răsplata ~.) MERITORIU adj. 1. lăudabil, meritos. (O iniţiativă ~.) 2. meritos, valoros. (Lucrare ~.) MERITOS adj. 1. lăudabil, meritoriu. (O iniţiativă ~.) 2. meritoriu, valoros. (Lucrare ~.) meríză s. v. STANIŞTE. merizătoáre s. v. STANIŞTE. merizíş s. v. STANIŞTE. merizíşle s. v. STANIŞTE. mcrizíştină s. v. STANIŞTE. merizíú s. v. MIAZĂZI. SUD.

merizúş s. v. STANIŞTE. mermcr s. v. STUC. meróp s. v. ALBINĂREL. FURNICAR. PRIGORIE. VIESPAR. MERS s. 1. deplasare, mergere, mişcare. (~ lui prin grădină.) 2. circulaţie, umblet, (pop.) purtare. (O potecă formată prin ~ oamenilor.) 3. calcă tură, mişcare, pas, păşit, umblet, (rar) mersătúră, (înv. şi pop.) mersúră. (Are un ~ săltăreţ.) 4. ducere, mergere, plecare, pornire. (După ~ lui acolo.) 5. curs, desfăşurare, dezvoltare, evoluţie, (Munt.) şiretenie. 6. mers-lnainte = dezvoltare, evoluţie, înaintare, progres, propăşire, (pop.) ridicare, săltare, (înv.) pricopsíre, progresie, prohorisíre, (fig.) creştere. (~ al societăţii.) 7. funcţionare. (~ unui ceasornic.) mers s. v. CURGERE. mersătúră s. v. CĂLCĂTURĂ. MERS. MIŞCARE. PAS. PĂŞIT. UMBLET. MERSÍ interj, mulţumesc !, (pop.) mulţam ! mersínă s. v. SCORUŞ. mersúră s. v. CĂLCĂTURĂ. MERS. MIŞCARE. PAS. PĂŞIT. UMBLET. merríc s. y. PORŢIE. RAŢIE. MESAGER s. 1. crainic, sol, trimis, vestitor, (rcg.) crancău, (înv.) posláneţ, poslánic, pristáv, strigător, telál. (Au anunţat vestea printr-un ~.) 2. curier, ştafetă, (înv. şi reg.) olác, olăcár, (înv.) menzíl, paie, pion, poştă, tabelar, tătar, vătăşél. (A sosit un ~ călare.) 3, delegat, emisar, împuternicit, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mânát, (înv.) misít, rugător, solitór. (~ al unui stat străin.) MESAJ s. 1. anunţ, aviz, comunicare, încu-noştinţare, înştiinţare. (A primit acasă un ~ important.) 2, ştire, veste, (înv.) solie. (Ai primit ~ de la mine?) 3. înţeles, semnificaţie, sens, tâlc, (înv.) socoteală. (~ adine al unei poezii.) mesálă s. v. FAŢĂ DE MASĂ. mcsáuică s. v. FAŢĂ DE MASĂ. MESÁPI s. pi. (IST.) iapigi (pi.). mesáş s. v. MESEAN. mesă s. v. LITURGHIE. MESCHÍNadj. 1. (fig.) mic. (Orn~ la suflet.) 2. (fig.) îngust, limitat, mărginit, obtuz, redus strimt. (Un spirit ~.) 3. egoist. (O compor-' tare~.) 4. banal, mărunt, neânsemnat. (Interese ~.) meschin adj. v. SĂRĂCĂCIOS. UMIL. meschin s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÂRCIT. -MESCHINĂRIE s. (fig.) îngustime, micime. (~ spiritului cuiva.) meschinărie s. v. AVARIŢIE. CALICENIE. CALICIE. ZGÂRCENIE. MESCIOÁRĂ s. măsuţă, (reg.) mesişoáră. MESEÁN s. (pop.) mesélnic, (reg.) mesáş. (~ la un praznic.) mesei s. v. PAHAR. meseléu s. v. BIDINEA. mcseleuás s. v. PENSULĂ. meselí vb. v. SPOI. VĂRUL mesélnic s. v. MESEANmeserătáte s. v. LIPSĂ. MIZERIE. NEFERICIRE. NENOROC. NENOROCIRE. NEVOIE. SĂRĂCIE. mesérciu s. v. MĂCELAR. mesereáres. v. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE. ineserf vb. v. CALICI. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPATA. MESERIAŞ s. meşteşugar, (franţuzism) artizan, (înv. şi pop.) meşter, (înv.) meşteşugárcţ, meşteşugáş. (Un ~ priceput.) MESERÍE s. 1. meşteşug, (înv. şi reg.) meşterie, (reg.) breaslă, (prin Ban.) măistoríe, (Ban.) zănát. (A intra/ la ~.) 2. îndeletnicire, ocupaţie, profesiune, (înv. şi reg.) meşterie, (Mold.) breaslă, (Transilv.) lefteríe, (înv.) cin, marafet. (Ce ~ are în prezent? — E cofetar.) meserie s. v. ATELIER. meseriesésc adj. v. MEŞTEŞUGĂRESC.

mesérniţă s. v. MASACRU. MĂCEL. MÂCEmesí vb. v. BENCHETUI. CHEFUI. PETRECE. PRĂZNUI. MESÍA s. art. (BIS.) FIristos, Iisus, mân-tuitorul (art.). MESIANIC adj. profetic- (Ton ~.) mésing s. v. ALAMĂ. mesişoáră s. v. MĂSUŢĂ. MESCIOÁRĂ. MESITILÉNĂ s. (CHIM.) trimetilbenzen simetric. mésiţă s. v. LUNĂ. MESMERÍSM s. magnetism animal. MESTEACĂN s. (BOT.) 1. (Betula verru-cosa) (livr.)betúlă. 2. mesteacăn pufos (Betula pubescens ) =mestecănaş. MESTECA vb. a amesteca, (pop.) a dumica. (A ~ guma de mestecat.) mcstecár s. v. FĂCĂLEŢ. MESTECÁRE s. amestecare, mestecat. (~ mămăligii.) MESTECAT s. amestecare, mestecare. (~ mămăligii.) mestecă s. v. RĂSFUG. mestccăláu s. v. FĂCĂLEŢ. MESTECĂNÁŞ s. (BOT.; Betula pubes-■cens) mesteacăn pufos. MESTECĂNÉT s. mestecăniş, (reg.) meste-căníşte, mestecăríe, mestecíş. MESTECĂNÍŞ s. mestecănet, (reg.) meste-căníşte, mestecăríe, mestecíş. mestecăníste s. v. MESTECĂNET. MESTECĂNIŞ. mestecăríe s. v. MESTECĂNET. MESTECĂNIŞ. mestecau s. v. FĂCĂLET. GURĂ. SUCITOR. VERGEA. mestecíş s. v. MESTECĂNET. MESTECĂNIŞ. mestélnic s. v. FĂCĂLEŢ. MEŞĂ s. (livr.) postíşă. (0 ~ de păr.) méşcă s. v. BĂTĂTOR. méşghie s. v. HAT. HOTAR. RĂZOR. meşniţă s. v. PĂSAT. TERCI. meşter s. v. FAURMAUR. MAESTRU. MESERIAŞ. MESTERGRINDĂ. MEŞTEŞUGAR. MEŞTER s., adj. 1. s. maestru, maistru. (~ ■tiilr-o uzină.) 2. adj. abil, deştept, dibaci, ingenios, iscusit, isteţ, îndemânatic, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. şi reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzáci, (înv.) meşteşugáreţ, practic, (fam. fig.) breaz. (Un om ~.) meşteră s. v. BABĂ. VRĂJITOARE. meştereásă s. v. BABĂ. VRĂJITOARE. meşteresc adj. v. MEŞTEŞUGĂRESC. meştereşte adv. v. MEŞTEŞUGĂREŞTE. MEŞTERGRÍNDĂ s. (TEHN.) faurmaur, (reg.)méster. meşteri vb. v. ARANJA. EXECUTA. FACE. LUCRA. MUNCI. POTRIVI. REALIZA. REFACE. REGLA. REPARA. meşterie s. v. ABILITATE. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. INGENIOZITATE. ISCUSINŢĂ. ISTEŢIE. ISTEŢIME. ÎNDELETNICIRE. ÎNDEMÂNARE. MESERIE. MEŞTEŞUG. OCUPAŢIE. PRICEPERE. PROFESIUNE. ŞTIINŢĂ. TALENT. UŞURINŢĂ. meşteritoáre s. v. BABĂ. VRĂJITOARE. meşterită s. v. BABĂ. VRĂJITOARE. meşteruí vb. v. EXECUTA. FACE. REALIZA. REFACE. REPARA. MEŞTEŞUG s. 1. meserie, (înv. şi reg.) meşterie, (reg.) breaslă, (prin Ban.) măistoríe, (Ban.) zănát. (A intrat ta ~.) 2. artă, dibăcie, iscusinţă, îndemânare, măiestrie, pricepere, ştiinţă, talent. (Obiect făcut cu mult ~.) meşteşug s. v. ABILITATE. COMPLOT. CONJURAŢIE. CONSPIRAŢIE. DESCÂN-TEC. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. DISPOZITIV. ESCROCHERIE. FARMEC. HOŢIE. IMPOSTURĂ. INGENIOZITATE. INTRIGĂ. ISCUSINŢĂ. ISTEŢIE. ISTEŢIME. ÎNDEMÂNARE.

ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. ÎNŢELES. LUCRU. MAGIE. MAŞINAŢIE. ' MECANISM. MUNCĂ. PRICEPERE. PUNGĂŞEALĂ.j PUNGĂŞIE. RAŢIUNE. ROST. SECRET. SEMNIFICAŢIE. SENS. ŞARLATANIE. ŞMECHERIE. ŞTIINŢĂ. TAINĂ. TALENT. TÂLC. TREABĂ. UNELTIRE. UŞURINŢĂ. VRAJĂ. VRĂJITORIE. MEŞTEŞUGAR s. meseriaş, (franţuzism) artizan, (înv. şi pop.) meşter, (înv.) meşteşugáreţ, meşteşugáş. (Un ~ priceput.) meşteşugáreţ adj. v. ABIL. DEŞTEPT. DI-BACI. INGENIOS. ISCUSIT. ISTEŢ. ÎNDEMÂNATIC. MEŞTER. PRICEPUT. meşteşugáreţ s. v. MESERIAŞ. MEŞTEŞUGAR. mestesugás s. v. MESERIAŞ. MEŞTEŞUGAR. MEŞTEŞUGĂRESC adj. (rar) meserieşésc, meşteresc. (Atelier ~.) MEŞTEŞUGĂREŞTE adv. (rar) meştereşte. mesteşugírc s. v. ABILITATE. COMPLOT. CONJURAŢIE. CONSPIRAŢIE. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. INGENIOZITATE. INTRIGĂ. ISCUSINŢĂ. ISTEŢIE. ISTEŢIME. ÎNDEMÂNARE. MAŞINAŢIE. PRICEPERE. ŞTIINŢĂ. TALENT. UNELTIRE. UŞURINŢĂ. MEŞTEŞUGIT adj. 1. artistic, iscusit, măiestrit, (rar) măiestru. (O broderie ~.) 2. (fig.) întors. (Vorbe ~.) METABIÓZĂ s. (BIOL.) comensualism. METACÁRPs. (ANAT.) (rar)metacarpián. metacarpián s. v. METACARP. METAFIZIC adj. (FILOZ.) transcendent, (înv.) metafizicésc. metafizic s. v. METAFIZICIAN. metafizicésc adj. v. METAFIZIC. TRANSCENDENT. METAFIZICIAN s. (înv.) metafizic. METAFORIC adj. figurat, (Înv.) metafo-ricésc. (Limbaj ~.) metaforicésc adj. v. FIGURAT.METAFORIC. metáh s. v. MARFĂ. metahirisí vb. v. CONSUMA. EXERCITA. FACE. FOLOSI. ÎNTREBUINŢA. OBIŞNUI. PRACTICA. PROFESA. UTILIZA. METAL s. (CHIM.) (înv.) madém. METALAZBÉST s. (TEHN.) ferodo. METALDEHÍDĂ s. (CHIM.) alcool solidificat. METALIC adj. (înv.) metalicésc. metaliccsc adj. v. METALIC. METALOCERÁMICĂ s. metalurgia pulberilor. METALOÍD s. (CHIM.) nemetal. metalúrg s. v. METALURGIST. METALURGIA PULBERILOR s. metalo-ceramică. METALURGIC adj. (înv.) metalurgicésc. (Industria ~.) metalurgicésc adj. v. METALURGIC. METALURGIST s. (rar) metalúrg. METAMÉR s. (ANAT.) segment. (~ al viermilor anelizi.) METAMORFISM RETROGRAD s. (GEOL.) diaftoreză, retrometamorfism. METAMORFOZA vb. a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. şi pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. şi reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) şanja. (Oraşul nostru s-a~ radical.) METAMORFOZARE s. metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. şi pop.) mutare, prefăcătúră, schimbătúră, (reg.) stră-formáre, (înv.) modificáţie, preobrajénie, stră-mutătúră, transformáţic, (fig.) răsturnare. (A suferit o ~ adincă.) METAMORFOZAT adj. modificat, prefăcut, preschimbat, schimbat, transformat, (înv.) strămutat. (Un obiect ~.) METAMORFOZĂ s. metamorfozare, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. şi pop.) mutare, prefăcătúră, schimbătúră, (reg.) stră-formáre, (înv.) modificáţie. preobrajénie, stră-mutătúră, transformáţie, (fig.) răsturnare. (A suferit o ~ profundă.) METANOL s. (CHIM.) alcool metilic, (pop.) spirt de lemn, (înv.) carbinól. METATÉTIC adj. (FON.) metatezat. (Cu-vânt ~.) METATEZAT adj. (FON.) metatetic. (Formaţie lexicală ~.) rnétă s. v. HAT. HOTAR. RĂZOR. rnetăráş s. v. STÂNJENAR. METEAHNĂ s. 1. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carenţă, racilă, tară, (pop. şi fam.) beteşug, (reg. şi fam.) hibă. (reg.) madeá, teáhnă, (Olt., Munt. şi Mold.) ponós, (înv.) greşeală, lichea, nedesăvârşíre, răutate. (Un obiect care are multe ~.) 2. cusur, dar, defect, nărav, patimă, viciu, (pop. şi fam.) pârţág, (pop.) învăţ, (reg.) madeá, natură, nărăvíe, párfie, teáhnă, (prin Bucov.) băsău. (Are ~ beţiei.) meteahnă s.v. ANOMALIE. BUBĂ. CUSUR. DEFECT. INFIRMITATE. INVALIDITATE.

LEZIUNE. PLAGĂ. RANĂ. meteháu adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. meteléu adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. METEOR s. (ASTRON.) stea căzătoare, (înv.) arătare. METEORÍSM s. (MED.) balonare, (rar) meteorizáţie. METEORÍT s. (ASTRON.) (înv. şi pop.) piatră, (înv.) meteorolít. meteorizáţie s. v. BALONARE. METEORÍSM. meteorolít s. v. METEORIT. METEOROLOG s. (rar) meteorologíst. meteorologíst s v. METEOROLOG. meterez s. v. CRENEL. METICULOS adj. I. conştiincios, exigent, minuţios, scrupulos. (Un om ~.) 2. amănunţit, atent, migălos, minuţios, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare faptelor.) 3. pedant, scrupulos, tipicar, (înv.) pedántic, (rar fam.) tabietllu. (Om ~.) METICULOZITATE s. 1. acribie, conştiinciozitate, exigenţă, rigurozitate, scrupulozi-tate, (fam. şi peior.) tipicăríc. (~ in îndeplinirea datoriei.) 2. atenţie, grijă, migală, inigă-leală, minuţiozitate, scrupulozitate, (livr.) minuţie, (pop.) piguleálă, scumpătáte, (reg.) mi-goroşeálă, milcoşeálă. (Lucrat cu multă ~.) 3. pedanterie, tipicăric. (~ unei persoane maniace.) METILORÁNJ s. (CHIM.) heliantină. METIS s. (BIOL.) bastard, corcitură, (reg.) corci. (~ este planta sau animalul rezultat din încrucişarea a două specii diferite.) metisa vb. v. ÎNCRUCIŞA. METÓC s. (BIS.) (înv.) sucursală. (~ al unei mănăstiri.) METODĂ s. 1. calc, chip, fel, formă, manieră, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putinţă, sistem, (reg.) cap, módru, (înv.) manoperă, márşă, mediu, mijlocire. (Altă ~ de a rezolva o problemă.) 2. fel, manieră, mod, stil. (~ du lucru a cuiva.) 3. (TEHN.) procedeu, sistem, soluţie. (~ de turnare.) 4. sistem. (O lucrare vădind lipsa de ~.) 5. metodologie. (A aplica o nouă ~.) 6. metodică. (~ pentru predarea unei limbi străine.) metodic adj. v. METODOLOGIC. METODIC adj., adv. 1. adj. organizat, sistematic, (înv.) metodicésc. (Un plan ~.) 2. adv. organizat, sistematic, (înv.) mctodicéştc. (Procedează ~.) METODICĂ s. metodă. (~ pentru predarea unei limbi.) metodicésc adj. v. METODIC. ORGANIZAT. SISTEMATIC. metodicéşte adv. v. METODIC. ORGANIZAT. SISTEMATIC. metodicián s. v. METODIST. METODÍST s. (rar) metodicián. (~ in tnvă-ţămlnlul general.) METODOLOGIC adj. (rar) metodic. (Din punct de vedere ~. . .) METODOLOGIE s. metodă. (A aplica o nouă ~.) METÓL s. (CHIM.) genol. METOXIBENZÉN s. (CHIM.) anisol. metrár s. v. STÂNJENAR. metresă s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ. metrică s. v. CATASTIF. CONDICĂ. REGISTRU. metrométru s. v. METRONOM. METRONOM s. (înv.) metrométru. (~ pentru marcarea timpilor muzicali.) METROPOLĂ s. (înv.) mitropolie. (O ~ cu un milion de locuitori.) metropolitan s. v. METROU. METROU s. (rar) metropolitan, tren subteran. (Stafie de ~.) METRU s. 1. (înv.) măsurár. (~ pentru calculat lungimile.) 2. ritm. (~ al unui vers.) MEU adj. (ea pi. al modestiei) nostru. (Cartea ~ s-a bucurat de succes.) MEZANÍN s. antresol. (Casă cu parter şi ~.) MEZAT s. (JUR.) licitaţie, (înv., în Mold. şi Transilv.) cochii-vechi. (A scoate ceva la ~.) mezdrea s. v. CIOPLITOARE. CUŢITOAIE. mezdrelí vb. v. JUPUL mezdri vb. v. CUŢITOI. JULI. JUPUL ROADE. ZDRELI. ZGÂRIA. mezel s. v. MEZELIC. MEZELAR s. cirnăţar, (rar) mezelegíu. (E ~ de profesie.) MEZELĂREÁSĂ s. cârnăţăreasă. MEZELĂRÍE s. cârnăţărie. mezelegíu s. v. CÂRNĂŢAR. MEZELAR.

MEZELÍC s. (înv.) mezel. (A luat de dimineaţă un ~ ia bodegă.) MEZENTÉR s. (ANAT.) (pop.) prapur, (înv.) bezărău, bezér. mezin adj., s. v. MIJLOCIU. MEZÍN s., adj. 1. s. (mai ales art.) prâslea (art.), (Olt.) urmátic, (Olt. şi Transilv.) zăpî'r-stea (art.). (~ ul familiei.) 2. adj. mic. (Fratele ~.) MEZOINOZITÓL s. (CHIM.) inosită. MEZOLÍTIC s., adj. (GEOL., IST.) cpipa-leolitic. (Epoca ~.) MEZÓN s. (FIZ.) mezotron. MEZOTRÓN s. (FIZ.) mezon. MEZOZÓIC adj. (GEOL.) secundar. (Era ~.) MHO s. (FIZ.) siemens. (~ este o unitate de măsură pentru conductanţa electrică.) MIA s. (ZOOL.) mieluşea, mioară, (pop.) mielúţă. MIAMBÁL s. candel negru. miár s. v. MIE, miasmátic adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAŢIOS. GREŢOS. GREU. INFECT. ÎMPUŢIT. NEPLĂCUT. NESUFERIT. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. SCÂR-BOS. URÂT. MIASMĂ s. duhoare, infecţie, împuţiciune, putoare, (livr.) fetiditáte, (înv.) duh, smre-duíre. (Simţea o ~ insuportabilă.) MIAU interj, miorlau I (Pisica face: ~ !) miáun s. v. MIEUNARE. MIEUNAT. MIE-UNĂTURĂ. MIORLĂIALA. MIORLĂIRE. MIORLĂIT. MIORLĂITURĂ. miáut s. v. MIEUNARE. MIEUNAT. MIEU-NĂTURĂ. MIORLĂIALA. MIORLĂIRE. MIORLĂIT. MIORLĂITURĂ. miază s. v. MIAZĂZI. SUD. MIAZĂNOAPTE s. (GEOGR.) nord, (livr.) septentrion, (înv. şi reg.) crivăţ, (prin vestul Transilv.) scăpătat, (înv.) sever. (O furtună dinspre ~.) miazănoapte s. v. CIORMOIAG. CONDRO-NIU. SOR-CU-FRATE. MIAZĂZÍ s. (GEOGR.) sud, (înv. şi pop.) miază, (Transilv.) prânz, (înv.) austru, meri-zíu. (Spre ~ se zărea soarele.) miazăzián s. v. MERIDIAN. mic adj. v. MESCHIN. MIC adj., s. 1. adj. mărunt. (Vietăţi ~.) 2. adj. crud, necrescut, nedezvoltat. (Copil ~.) 3. adj. redus. (O suprafaţă ~; de proporţii ~.) 4. adj. redus, restrâns, scurt. (Un text ~.) 5. adj. minuscul. (Literă ~.) 6. adj. îngust, strimt, (înv.) strâmtorát. (Un spaţiu ~ ; o intrare ~.) 7. adj. necuprinzător, neâncăpător, nespaţios, strimt. (Cameră ~.) 8. adj. prost, redus, slab. (O vizibilitate ~.) 9. adj. îngust. (Pălărie cu boruri ~.) 10. adj. îngust, subţire. (Talie ~.) 11. adj. mărunt, scund, scurt, (rar) scundác. (Un om ~ de statură.) 12. adj. jos, mărunt, scund, (reg.) pitulat. (Casă ~.) 13. adj. pitic, scund. (Fasole ~.) 14. adj. scurt. (Creion ~.) 15. s. mititel. (A mincat doi ~ cu piine.) 16. adj. neadânc, (înv.) slab. (O apă curgătoare ~.) 17. adj. subţire. (Buze ~.) 18. adj. avantajos, convenabil, ieftin, jos, scăzut, (Transilv. şi Ban), lesne. (Preţuri ~.) 19. adj. limitat, redus. (Un ciştig ~.) 20. adj. mărunt, neânsemnat. (Cheltuieli ~.) 21. adj. nevârstnic, tânăr, (Mold., Bucov., Transilv. şi Maram.) brudiu, brúdnic. (E încă ~, nu cunoaşte viaţa.) 22. adj. mezin. (Fratele ~.) 23. adj. scurt. (Vara, noaptea-i ~.) 24. adj. slab, uşor. (O ~ furtună de praf.) 25. adj. redus, slab, (fig.) anemic. (O lumină ~.) 2G. adj. scăzut, slab. (Cu glasul ~.) 27. adj. redus, secundar. (Problemă de importanţă ~.) 28. adj. neimportant, neânsemnat, uşor. (O greşeală ~ de ortografie.) 29. adj. inferior, mărunt. (Funcţionar ~.) 30. adj. puţin, redus, slab. (~ nădejde să. . .) 31. adj. insuficient, puţin, redus, slab. (Are posibilităţi ~ de realizare.) MICACÉU adj. (MIN., GEOL.) (rar) mi-cafer, micós. micafer adj. v. MICACEU. mică s. v. MĂICUŢĂ. MĂMICĂ. michidúţă s. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.

michidúţă cel bătrín s. v. LUCIFER. SATANA. SCARAOŢCHI. TARTOR. miehíţ adj. v. MICUŢ. MITITEL. MICÍ vb. 1. a (se) micşora, a (se) reduce, a scădea. (A ~ raţia.) 2, a descreşte, a se micşora, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~.) mici vb. v. SMERI. UMILI. mielculá vb. v. CHIRCI. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. SFRIJI. ZGÂRCL miciculát adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. ÎNCHIRCIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT. micíc s. v. MICIME. MICÍME s. 1. (rar) micíe, micşoríme. (~ unui obiect.) 2. scurtime. (~ textului.) 3. (rar) strâmtíme. (~ unui gang.) 4. scurtime, (înv.) scurtare. (~ vieţii umane.) micime s. v. MESCHINĂRIE. micós adj. v. MICACEU. MiCÓZĂ s. (MED.) microsporie. micraníe s. v, MIGRENĂ. micro s. v. MICRORADIOGRAFIE. MICROB s. (BIOL.) (rar) sămfnţă. (~ patogen.) microb s. v. BACTERIE. MICROBÁR s. (FIZ.) barie. (~ este o unitate de măsură pentru presiune.) MICROBIÁN adj. (MED.) septic, (rar) mi-cróbic. (Infecţie ~.) micróbic adj. v. MICROBIÁN. SEPTIC. MICROBIOLÓG s. (rar) microbiologíst. microbiolagíst s. v. MICROBIOLÓG. MICROCENÓZĂ s. (BIOL.) biochorie. (~ este o parte a biocenozei.) MICROCLIMAT s. (MET.) microclimă. MICROCLÍMĂ s. (MET.) microclimat. MICROFOTOCÓPIE s. (FOTO) fotomicro-copic. MICROFOTOGRAFÍE s. 1. (FOTO, MED.) fotomicrografie. 2. (FIZ., MED.) fotomicro-scopie. (Procedeul ~.) MICROGRAM s. (EIZ.) gamma. MICROMÉTRU s. micron. (~ este a milioana parte dintr-un metru.) MICRON s. micrometru. MICROOBIÉCT s. corpuscul, particulă. MICRORADIOGRAFIE s. (fam.) micro. (Examen de ~.) MICRORAIÓN s. cvartal, sector. (Un ~ într-un oraş.) MICRORÍL s. (MUZ.) microsion. MICROSCOPIC adj. infim, minuscul, (lívr.) infinitezimal. (Cantitate ~; de proporţii ~.) microscop solar s. v. TELESCOP. MICROSION s. (MUZ.) microril. MICROSPORÍE s. (MED.) micoză. MICSANDRĂ s. (BOT.) 1. (Matthiola incana şi annua) micşunea, (reg.) foáltină, garoafă, şivói, levcoaie-róşie, vioară-róşie, vio-rea-róşie, (prin Transilv.) pruvireág. 2. (Chci-ranthus cheiri) micşunea, viorea-galbenă, (reg.) foáltine (pi.), şibói, levcoaie-gálbenă, vioară-gálbenă. micsandră s. v. TOPORAS. VIOLETĂ. VIOREA. micşor adj. v. MICUŢ. MITITEL. SCURTI-CEL. MICŞORĂ vb. I. a descreşte, a se reduce, a scădea, (pop. fig.) a se pişcă. (Luna s-a ~.) 2. a (se) diminua, a (se) reduce, a (se) uşura. (A ~ încărcătura unei nave.) 3. a (se) mici, a (se) reduce, a scădea. (A ~ raţia.) 4. a prescurta, a reduce, a scurta. (Mai ~ din text.) 5. a descreşte, a (se) diminua, a (se) împuţina, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puţina. (Numărul lor s-a ~ continuu.) 6. a (se) împuţina, a (se) reduce, a (se) restrânge, a scădea, (înv. şi reg.) a (se) strimta. (Locurile de păşune s-au ~.) 7. a descreşte, a se mici, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~.) 8. a încetini, a reduce. (A ~ vileza unui vehicul.) 9. a (se) atenua, a (se) calma, a descreşte, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îndulci, a (se) muia. (Viteza vintului s-a mai ~.) 10. a reduce, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 11. a lăsa, a reduce, a scădea. (A mai ~ din preţ.) 12. a (se) ieftini, a (se) reduce, a scădea. (S-au ~ preţurile la. . .) 13, a reduce, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a moi ~ pedeapsa, sentinţa.) micşora vb. v. DIMINUA. ÎNJOSI. SCĂDEA. SMERI. UMILI. MICŞORÁBIL adj. reductibil. MICŞORARE s. 1. descreştere, reducere, scădere. (~ a dimensiunii, a suprafeţei unui corp.) 2.

diminuare, reducere, uşurare. (~ încărcăturii unei nave.) 3. prescurtare, reducere, scurtare. (~ unui text.) 4. descreştere, diminuare, împuţinare, reducere, scădere, (înv.) puţináre. (~ numărului de. . .) 5. descreştere, reducere, scădere, scurtare. (~ zilei in timpul toamnei.) 6. încetinire, reducere. (~ vitezei unui vehicul.) 7. atenuare, calmare, descreştere, diminuare, domolire, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei vintului.) 8. ieftinire, reducere, scădere. (~ preţurilor.) !). reducere, scăzământ. (O ~ la impozite, j micşorare s. v. DIMINUARE. SCĂDERE. SMERENIE. UMILINŢĂ. MICŞORAT adj. 1. diminuat, redus, scăzut. (O suprafaţă aridă ~.) 2. prescurtat, redus, scurtat. (Text ~.) 3. împuţinat, redus, scăzut. (Numărul lor e acum mult ~.) 4. încetinit, moderat, redus. (Merge cu viteză ~.) 5. diminuat domolit, potolit, redus, scăzut, slăbit. (Forţa mult ~ a vintului.) micşorat adj. v. DIMINUAT. SCĂZUT. micşorei adj. v. MICUŢ. MITITEL. micşoríme s. v. MICIME. MICŞUNEA s. (BOT.) 1. (Matthiola incana şi annua) micsandră, (reg.) foáltină, garoafă, şivói, levcoaie-róşie, vioară-róşie, viorea-róşie, (prin Transilv.) pruvireág. 2. (Cheiranthus cheiri) micsandră, viorea-galbenă, (reg.) foáltine (pi.), şibói, levcoaie-gálbenă, vioară-gál-benă. micşunea s. v. NOPTICOASĂ. TĂMÂIOARĂ. TOPORAS TREI-FRAŢI-PĂTATI. VIOLETĂ. VIOREA. micşunea-de-báltă s. v. ROŞĂŢEA. micşunea-de-múntc s. v. TOPORAS. VIOREA. VIORICA. micşuneaua-ápci s. v. ROŞĂŢEA. micşuncle-de-múnte s. pi. v. UNGHIA-PĂ-SĂRII. micşunele-gălbioare s. pi. v. TREI-FRAŢL micţiúne s. v. URINARE. URINAT. MICUL-ÁLB s. (ZOOL.) york mic. (~ este o specie de porci.) MICUL DEJUN s. (înv. şi pop.) prânzişór, (pop.) prânz, (reg.) prânzúţ. MICUL ECRAN s. televiziune, televizor. (Ce se transmite la ~ ?) micutél adj. v. MICUŢ. MITITEL. MICUŢ adj. 1. mititel, (pop.) micşor, micşorei, micutél, micuţei, (reg.) michíţ, mititióc. (Un obiect ~.) 2. scurticel, (pop.) micşor, (înv. şi reg.) scurtişór, (reg.) scurtúţ. (O haină cam ~.) micuţei adj. v. MICUŢ. MITITEL. midhál s. v. MIHALŢ. midluic s. v. MIHALŢ. MÍE s. (fam.) miár. (Avea la el o ~ pentru cumpărături.) MIED s. hidromel, (reg.) múrsă, must, (turcism înv.) balbáş. (Bea ~.) MIEL s. (ZOOL.) (prin Mold.) bâriiéc. mlelăríţă s. v. CĂPUŞĂ. MIELENCEFÁL s. (ANAT.) bulb rahi-dian. MIELÓZĂ s. (MED.) leucemie, leucoză. mielúş s. v. MIELUŞEL. MIELUSOR. MIE-LUŢ. MIELUŞEÁ s. (ZOOL.) mia, mioară, (pop.) mielúţă. mieluşei s. pi. v. CIUIN. ODAGACI. SĂ-PUNARIŢĂ. MIELUŞEL s. (ZOOL.) mieluşor, mieluţ, (rar) mielúş. mieluşel s. v. PAPANAŞ. MIELUŞOR s. (ZOOL.) mieluşel, mieluţ, (rar) mielúş. MIELUŢ s. (ZOOL.) mieluşel, mieluşor, (rari mielúş. mielúţă s. v. MIA. MIELUŞEÁ. MIOARĂ. miemétru s. v. MILIMETRU. mierár s. v. ALBINAR. APICULTOR. PRISĂCAR. STUPAR. MIERE s. 1. (pop.) mână. (~ de albine.) 2. (BOT.) mierea-ursului = a) (Pulmonaria officinalis) cuscrişor, (rar) pulmonáriţă, (înv. şi reg.) plămânărícă, (reg.) cuscriór, cuscru, plămináre, plămânáriţă, plămânăríţă, sudoare, iarba-plumânei; b) (Pulmonaria mollissima) plărnânare, (înv. şi reg.) plămânărícă, (reg.) plăminăreá; c) (Celtis australis) sâmbovină. miere s. v. MAGIUN. NECTAR. ZAHARO-ZĂ. ZAHĂR. mierea-úrsului s. v. CUSCRIŞOR. MELISĂ. OMAG. ROINIŢĂ. TĂTĂNEASĂ.

miereálă s. v. ALBĂSTREALĂ. ULTRAMAR IN. miericícă s. v. SEVĂ. SUC. mierii vb. v. ALBAŞTRI. ÎNĂLBĂSTRI. mieriu adj. v. ALBĂSTRIU. ALBĂSTRUI. mierlár s. v. MIERLOI. niierlă-de-plrâu s. v. PESCAR. PESCĂREL. PESCĂRUŞ. mierlă-galbenă s. v. GRANGUR. mierleálă s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIŢIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÂRŞIT. STINGERE. SUCOMBARE. mierli vb. v. ASASINA. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. MURI. OMORÎ. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÂRSI. STINGE. SUCOMBA. SUPRIMA. UCIDE. mlerlícă s. v. MIERLITĂ. mlcrliccá s. v. MIERLITĂ. mierlíre s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIŢIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂ-D1RE. RĂPOSARE. SFÂRSIT. STINGERE. SUCOMBARE. mierlişoáră s. v. MIERLITĂ. MIERLÍŢĂ s. (ORN1T.) (reg.) mierlícă, mierliceá, mierlişoáră, mierlúşcă, mierlúţă. MIERLÓI s. (ORNIT.) (reg.) mierlár. mierlúşcă s. v. MIERLITĂ. MIERLÚŢĂ s. (BOT.; Alsine verna) (reg.) răcovínă. mierlúţă s. v. MIERLITĂ. MIEROS adj. (fig.) dulceag. (Vorbe ~.) miérţă s. v. BANIŢĂ. DUBLUDECALI-TRU. micru adj. v. ALBĂSTRIU. ALBĂSTRUI; MIEUNÁ vb. a miorlăi, (reg.) a miorţăi. (Pisica ~.) MIEUNÁRE s. mieunat, mieunătură, miorlăiala, miorlăirc, miorlăit, miorlăitură, (reg.) miáun, miáut. (~ pisicii.) MIEUNAT s. micunare, mieunătură, miorlăiala, miorlăire, miorlăit, miorlăitură, (reg.) miáun, miáut. (~ pisicii.) MIEUNĂTURĂ s. mieunare, mieunat, miorlăiala, miorlăire, miorlăit, miorlăitură, (reg.) miáun, miáut. (~ pisicii.) MIEZ s. 1. centru, nucleu. (~ unui corp.) 2. (reg.) sâmbure. (~ de nucă.) 3. centru, mijloc, (fig.) buric, inimă. (În ~ pămíntului.) 4. mijloc, putere, toi, (pop.) dric, tărie, temei, (reg.) vipie, viu. (În ~ nopţii.) 5.* (BIS.) miezul păresimilor = (reg.) tândála (art.). miez s. v. CONŢINUT. ESENŢĂ. FOND. MATERIE. mlezár s. v. MIEZUITOR. miezós adj. v. CĂRNOS. mâczuínă s. v. FRONTIERĂ. GRANIŢĂ. HAT. HOTAR. LIMITĂ TERITORIALĂ. RĂZOR. MIEZUITOR s. (reg.) miezár. (~ în turnătorie. ) miézură s. v. CODINĂ. MIŢĂ. MIGALĂ s. atenţie, grijă, meticulozitate, migăleală, minuţiozitate, scrupulozitate, (livr.) minuţie, (pop.) piguleálă, scumpătáte, (reg.) migoroşeálă, milcoşeálă. (Lucrat cu multă ~.) MIGĂLEALĂ s. 1. atenţie, grijă, meticulozitate, migală, minuţiozitate, scrupulozitate, (livr.) minuţie, (pop.) piguleálă, scumpătáte, (reg.) migoroşeálă, milcoşeálă. (Lucrat cu multă ~.) 2. mocăială, mocoşeală, mocoşire, moşmon-deală, ticăială, (pop.) tândăleálă, tândălitúră. (Ce-i ~ asta la el?) MIGĂLÍ vb. 1. (pop.) a piguli, (reg.) a bun-ghini, (prin Mold.) a bichiri, (prin Mold. şi Munt.) a puchini. (A ~ la o broderie.) 2. a (se) mocăi, a (se) mocoşi, a (se) moşmondi, a (se) moşmoni, a (se) ticăi, (pop.) a tândăli, (reg.) a migoroşi, a moşinci, a moşoi, a moşorogi, a rnotroşi, a muşina, (prin Transilv.) a mighiti, a (se) moşogăi, (fam.) a moşi. (Toată ziua ~ la. . .) migăli vb. v. LENEVI. TRÂNDĂVI. MIGĂLITÚRĂ s. (pop.) pigălitúră. (~ la o broderie.) MIGĂLOS adj. amănunţit, atent, meticulos, minuţios, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) MIGDAL s. (BOT.; Amggdalus communis) (prin Ban.) badím. MIGDALÁT adj. alungit, codat, prelung. (Ochi ~.) MIGDALĂ s. (BOT.) (Transilv.) mándulă. mighiti vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOŞI. MOŞMONDI. MOŞMONI. TICĂI. migoroşeálă s. v. ATENŢIE. GRIJĂ. METICULOZITATE. MIGALĂ. MIGĂLEALĂ. MINUŢIOZITATE. SCRUPULOZITATE. migoroşi vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOŞI. MOŞMONDI. MOŞMONI. TICĂI. MIGRA vb. (înv.) a se clăti. (Triburi care ~.) MIGRARE s. migraţie. (~ păsurilor.) MIGRATOR adj. călător, (reg.) mutătór. (Păsări ~.) MIGRAŢIE s. migrare. (~ păsărilor.) MIGRENĂ s. (MED.) (înv.) micraníe.

MIHALŢ s. (IIIT.; Lola Iota) (rar) sulástru, (reg.) midhái, midhóc, mihoálă, moláş, sul, (Mold.) mântúş, (prin Munt. şi Olt.) smialţ. mihaníe s. v. MAŞINĂRIE. MECANISM. mihéi s. v. ATELIER. mihoálă s. v. MIHALŢ. mihóc s. v. COTOI. MOTAN. PISOI. mihohoí vb. v. NECHEZA. RÂNCHEZA. mihoní vb. v. NECHEZA. RÂNCHEZA. mihotí vb. v. NECHEZA. RÂNCHEZA. MUÍ vb. 1. a apărea, a se arăta, a se ivi, (reg.) a (se) iţi, a (se) slornni. (Au ~ zorii.) 2. (BOT.) a germina, a ieşi, a încolţi, a răsări. (Plantele au ~.) miji vb. v. CĂLĂUZI. CONDUCE. DIRIJA. GHIDA. ÎNDRUMA. POVĂŢUI. SFĂTUI. MÍJLOC s. 1. centru. (~ unui cerc.) 2, centru, (fig.) buric, inimă, (înv. íig.) dric. (În ~ oraşului.) 3. centru, miez, (fig.) buric, inimă. (În ~ pământului.) 4. (fig.) sân. (Se află în ~ul familiei.) 5. jumătate. (La ~ scân-durii.) 6. brâu, talie. (Griul îi ajungea pină la ~.) 7. (ANAT.) şale (pi.). (O doare ~.) 8. jumătate. (La ~ săptămínii.) 9. miez, putere, toi, (pop.) dric, tărie, temei, (reg.) vipie, viu. (În ~ul nopţii.) 10. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putinţă, sistem, (reg.) cap, módru, (înv.) manoperă, márşă, mediu, mijlocire. (Un alt ~ de a rezolva problema.) 11. (la pi.) avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, situaţie, stare, (înv. şi reg.) bogă-táte, prilej, prindere, (reg.) blágă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) ioság, (Olt., Ban. şi Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pi.), periusíe, (fam.) parale (pi.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~.) 12. (FIN.: mai ales la pi.) fond, resursă, (înv.) sermaiá. (~ băneşti.) mijloc s. v. AMBIANŢĂ. ANTURAJ. CADRU. CERC. GROS. INTERMEDIAR. MEDIATOR. MEDIU. MIJLOCITOR. MULŢIME. SFERĂ. SOCIETATE. MIJLOCAŞ s. (SPORT) (rar) half. (~ la fotbal.) mijlocaş s. v. CHINGĂ. PUNTE. MIJLOCI vb. a intermedia, a se interpune, a media, (rar) a negocia. mijloci vb. v. APĂREA. ARĂTA. IVI. mijlocie s. v. MEDIE. mijlocín adj., s. v. MIJLOCIU. MIJLOCÍRE s. 1. intermediu, mediaţie, mediere. (~ lui era necesară.) 2. cale, filieră, intermediu. (Prin ~ cui a ajuns la voi?) mijlocire s. v. CALE. CHIP. FEL. FORMĂ. MANIERĂ. METODĂ. MIJLOC. MOD. MODALITATE. POSIBILITATE. PROCEDARE. PROCEDEU. PROCEDURĂ. PUTINŢĂ. SISTEM. MIJLOCIT adj. indirect, mediat. (Relaţii MIJLOCITOARE s. intermediară, (înv. şi reg.) telălíţă, teleléică. (~ Inlr-o tranzacţie.) MIJLOCITOR s. 1. intermediar, mediator, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitór. (~ între două părţi aflate în tratative.) 2. intermediar, misit, samsar, (reg.) mécler, (înv.) sensál. (~ !ntr-o tranzacţie comercială.) 3. codoş, proxenet, (Mold.) pohóţ, (înv.) hótrn, pezevénchi, verigás, vótru, (fig.) peşte. mijlocitor, s. v. PEŢITOR. MIJLOCÍU adj., s. 1. adj. potrivit. (De statură, de mărime ~.) 2. adj., s. (pop.) mezin, (reg.) mijlocín. (Fratele ~.) 3. adj. mediu. (De calitate, de vtrstă ~.) 4. adj. comun, mediocru, potrivit. (Un elev ~.) mila-DómnuIui s. v. AVRÂMEASĂ. AVRĂ-MEASCĂ. VENINARIŢĂ. MILANEZ s. (înv.) mcdeolán. (E ~ de origine.) MfLĂ s. 1. indurare, milostivire, (livr.) mizericordie, (înv.) mesereáre, milcuíre, pietate. (A arăta ~ faţă de cel aflat In nenorocire.) 2. (BIS.) ajutor, graţie, har, îndurare, milostivire^ (înv. şi pop.) milostenie. (înv.) milcuíre, milosî'rdie, míloste, milostivénie, milostivnicie. (~ divină.) 3. compătimire, (livr.) compasiune, (franţuzism înv.) comizeráţie. (Sentiment de ~ pentru cineva.) 4. bunăvoinţă, îngăduinţă, înţelegere, mărinimie, (înv. şi pop.) milostenie, (înv.) priínţă, (turcism înv.) musaadeá. (Şi-a manifestat întreaga ~.) 5. binefacere, caritate, filantropie. (Act de ~.) 6. milostivire, pomană, (înv. şi pop.) milostenie. (Trăieşte din ~ altora.) mílăs. v. SMERENIE. UMILINŢĂ.

milcoşeálă s. v. ATENŢIE. GRI.ÍĂ. METICULOZITATE. MIGALĂ. M1GĂLEALÂ. MINUŢIOZITATE. SCRUPULOZITATE. milcoşí vb. v. LENEVI. LINGUŞI. TRÂN-DĂVI. milcuí vb. v. ÎNDURA. MILOSTIVI. SMERI. UMILI. milcuíre s. v. AJUTOR. GRAŢIE. HAR. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE. MILENARÍSM. s. (BIS.) chiliasm. milívb.v. ÎNDURA. MILOSTIVI. MILIARD s. bilion. (în unele ţări ~ se numeşte bilion.) MILIMETRU s. (înv.) miemétru. MILIONAR s. (rar) milioníst. (A ajuns ~.) milioníst s. v. MILIONAR. MILITANT s. combatant. (Un ~ activ pe tărlniul culturii.) MILITAR s., adj. 1. s. ostaş, oştean, soldat, (Transilv.) cătánă, (în unele colinde) --tratiót, (înv.) săgár, voinic. 2. adj. cazon, milităresc, ostăşesc, soldăţesc, (rar) marţial, (pop.) cătă-nésc, (înv.) ostenesc, oştesc, voinicesc. (Uniformă ~.) 3. adj. armat. (Conflict ~.) MIL1TARICÉŞTE adv. (rar) mâlilar.néní e. MILITARIST adj. agresiv, provocator, războinic, (fam.) belicos. (Politică ~.) militarmcnte adv. v. MILITAR1CEŞTE. MILITĂRESC adj. cazon, militar, ostăşesc, soldăţesc, (rar) marţial, (pop.) cătănésc. (inv.) ostenesc, oştesc, voinicesc. (Uniformă ~.) MILITĂRÉŞTE adv. ostăşeşte, soldăţeşte, (Transilv.) cătănéşte, (înv.) osteneşte. (îmbrăcat ~.) MIL1TĂRÍE s. 1. armată, (înv. şi pop.) ostăşíe, (reg.) miliţie, (Transilv.) cătănie, (înv.) voinicíe. (Merge la ~.) 2. armată, stagiu, serviciu militar, (Transilv.) cătănie, (înv.) oşte-níe, soldăţíe. (Îşi face ~ la artilerie.) MILITĂROS adj. cazon, (rar) marţial. (Purtare MILIŢEÁ s. (BOT.; Silene acaulis) (reg.) iarbă-roşioáră. MILIŢIAN s. (MIL.) (rar) miliţionér. (~ în armata nepermanentă din trecut.) MILÍŢIE s. secţie. (A dus hoţul la ~.) miliţie s. v. ARMATĂ. MILITĂRIE. miliţionér s. v. MILIŢIAN. MILOG s. cerşetor, (pop.) sărac, (înv. şi reg.) calic, mişel, (Transilv. şi Bucov.) coldúş, (arg.) manglitor. MILOGEALĂ s. cerşeală, cerşetorie, cerşit, milogit, (rar) cerşetorít, (înv. şi reg.) prosteală, (arg.) mangleală. (Umblă cu ~.) M1LOGÍ vb. a cere, a cerşi, (pop.) a prosti, (Transilv. şi Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerşetori, (arg.) a mangli. (A ~ pe la colţuri de stradă.) MILOGIT s. cerşeală, cerşetorie, cerşit, milogeală, (rar) cerşetorít, (înv. şi reg.) prosteală, (arg.) mangleală. (Umblă cu ~.) M1LÓRD s. lord. MILOS adj. 1. (BIS.) bun, îndurător, îngăduitor, milostiv, (înv. şi reg.) milostívnic, (înv.) cruţătór, milosírd, milosî'rdnic, tnizeri-cordiós. (O divinitate ~.) 2. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, înţelegător, mărinimos, milostiv. (înv.) milosírd, priincios, priitór. (S-a arătat ~ faţă de nevoile lor.) 3. caritabil, filantropic, milostiv. (Inimă ~.) milos adj. v. DUREROS. JALNIC. NENOROCIT. TRIST. milosírd adj. v. BINEVOITOR. BUN. COMPĂTIMITOR. ÎNDURĂTOR. ÎNGĂDUITOR. ÎNŢELEGĂTOR. MĂRINIMOS. MILOS. MILOSTIV. milosirdí vb. v. ÎNDURA. MILOSTIVI. miloslrdie s. v. AJUTOR. GRATIE. HAR. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE. milosârdnic adj. v. BUN. ÎNDURĂTOR. ÎNGĂDUITOR. MILOS. MILOSTIV. míâosfe s. v. AJUTOR. GRATIE. HAR. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE.1 milostenie s. v. AJUTOR. BUNĂVOINŢĂ. GRATIE. HAR. ÎNDURARE. ÎNGĂDUINŢĂ.

ÎNŢELEGERE. MĂRINIMIE. MILĂ. MILOSTIVIRE. POMANĂ. MILOSTIV adj. 1. (BIS.) bun, îndurător, îngăduitor, milos, (înv. şi reg.) milostívnic, (înv.) cruţătór, milosírd, milosârdnic, mize-ricordrós. (Divinitate ~.) 2. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, înţelegător, mărinimos, milos, (înv.) milosírd, priincios, priitór. (S-a arăta! ~ faţă de nevoile lor.) 3. caritabil, filantropic, milos. (Inimă ~.) 4. iertător, indulgent, îndurător, îngăduitor, (livr.) clement. (Fiţi mai ~ cu eil) milostivă s. v. AVRĂMEASĂ. AVRĂMEAS-CĂ. VENINARIŢĂ. milostive s. pi. v. IELE. milostivénie s. v. AJUTOR. GRAŢIE. HAR. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE. MILOSTIVI vb. a se îndura, (Olt.) a se mili, (înv.) a se bineviea, a se milcui, a se milosârdi, a se milostivnici, a se miíui, a proerisi. (S-a ~ de el şi l-a iertat.) MILOSTIVIRE s. 1. indurare, milă, (livr.) mizericordie, (înd.) mcsereáre, milcuíre, pietate. (A arăta ~ faţă de cel căzut tn nenorocire.) 2. (BIS.) ajutor, graţie, har, îndurare, milă, (înv. şi pop.) milostenie, (înv.) milcuíre, mi-losârdie, míloste, milostivénie, inilostivnicíe. (~ divină.) 3. milă, pomană, (înv. şi pop.) milostenie. (Trăieşte din ~ altora.) 4. iertare, indulgenţă, Indurare, îngăduinţă, (hvr.) clemenţă. (Cere cu umilinţă ~.) milostívnic adj. v. BUN. ÎNDURĂTOR. ÎNGĂDUITOR. MILOS. MILOSTIV. milostívnice s. pi. v. IELE. milostivnici vb. v. ÎNDURA. MILOSTIVI. inilostivnicíe s. v. AJUTOR. GRAŢIE. HAR. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE. milót s. v. SOVÂRF. MILUÍ vb. (BIS.) a ajuta, (înv.) a proslăvi. (L-a ~ Dumnezeu.) miluívb.v. ABSOLVI. ALINTA. CONJURA. CRUŢA. DEZMIERDA. IERTA. IMPLORA. ÎNDURA. MILOSTIVI. MÂNGÂIA. SALVA. SCĂPA. SCUTI. miluite s. pi. v. IELE. MIM s. pantomim. (Un ~ celebru, la circ.) MIMĂ vb. a imita, a reproduce, (înv.) a închipui. (A ~ gesturile cuiva.) mimá^ vb. v. SIMULA. MIMARE s. imitare, reproducere. (~ gesturilor cuiva.) mimă s. v. MAMĂ. MĂICUŢĂ. MĂMICĂ. MIMOZĂ s. (BOT.; Mimosa pudica) senzitivă, (rar) simţitoare, (inv.) simţitívă. minarea s. v. MINARET. MINARET s. (înv.) minarea. (~ la o moschee.) MINAVÉT s. (MUZ.) caterincă, flaşnetă. MÍNĂ s. 1. ocnă, subteran, (înv. şi reg.) baie, (înv.) madém, minieră. (Au intrat In ~.) 2. (înv. şi reg.) rudăríe, (prin Ban.) cáună. (~ de aur.) MÍNĂ s. aer, aspect, chip, expresie, faţă, figură, fizionomie, înfăţişare, obraz, (înv. şi pop.) boi, (reg.) săbáş, (înv.) schímă, vedere, (fam.) mutră. (Are o ~ mulţumită.) MINCINOS s., adj. I. s. făţarnic, ipocrit, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tar-túf, trombonist. (Mare ~ mai eşti, amicei) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, făţarnic, ipocrit, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelístic, (reg.) proclet, (înv.) făţărít, telpiz, (fig.) iezuit, iezuític, (pop. fig.) pestriţ, (inv. fig.) calp, zugrăvit. (Comportare, atitudine ~.) 3. adj. fals, inau-tentic, inventat, născocit, neadevărat, neautentic, neântemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, (înv.) minţit, răsuflat, spúriu, (pop. fig.) strimb. (Afirmaţii ~.) mincinos adj. v. AMĂGITOR. CONTRAFĂCUT. FALS. FALSIFICAT. ÎNŞELĂTOR. NEAUTENTIC. PLĂSMUIT. MINCIOG s. (PESCUIT) (reg.) ciorpác, meredéu, miridóv, răcea, róciu, tărăbúc, târ-bóc, (Ban.) ritişór. (Scoale peştele din apă cu ~.) minciuna vb. v. ÎNSĂILA. MINCIUNĂ s. 1. invenţie, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditúră, (înv.) basnă, băsníre, (fam.) balivernă, braşoávă, (fam. fig.) basm, gogoaşă, tromboane (pi.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) 2. duplicitate, falsitate, făţărnicie, ipocrizie,

perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferíe, tartufísm, (rar şi fam.) machiaverlâc, (înv.) făţăríe, pre-făcánie, prefăcătúră, procleţíe, (fig.) iezui-tism, mascaradă. (A fost dovedită ~ lui.) 3. minciunea, minciunică, scovardă, uscăţea, us-căţică, (Transilv. şi Ban.) páncovă, (prin Ban. şi sudvestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pi.). (A mincalo ~ gustoasă.) minciună s. v. AMĂGIRE. ERES. EREZIE. ILUZIE. PĂTLAGINĂ. MINCIUNEA s. minciună, minciunică, scovardă, uscăţea, uscăţică, (Transilv. şi Ban.) páncovă, (prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pi.). (A mincal o~.) minciuni vb. v. MINŢI. MINCIUNÍCĂ s. minciună, minciunea, scovardă, uscăţea, uscăţică, (Transilv. şi Ban.) páncovă, (prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pi.). (A mincat o ~ caldă.) *MINDÍR s. (reg.) păiér, străjác. (Doarme pe un ~.) mindirigiu s. v. PLĂPUMAR. mincgóci s. v. URCIOR. MINER s. (Transilv.) băiéş. (E de profesie ~ .) MINERAL adj. anorganic, neorganic. (Substanţă ~ ). mincralíst s. v. MINERALOG. MINERALIZARE s. mineralizaţie. (Proces de ~.) MINERALIZAŢIE s. mineralizare. (Proces de ~.) MINERALOG s. (înv.) mineralíst, minera-logíst. (Un ~ reputat.) mineralogíst s. v. MINERALOG. minéră s. v. MINERITĂ. MINEREU s. (înv. şi reg.) rudă, (înv.) ma-dém, minieră. (~ de fier.) MINERÍT s. (Transilv.) băieşág, băicşít. MINERÍŢĂ s. (rar) minéră, (prin Transilv.) băieşíţă. (E ~ de profesie.) MÍNGE s. (în unele sporturi) balon, (reg.) hapúc, (Transilv. şi Olt.) cótcă, (Ban. şi Transilv.) pilă, (prin Ban.) púlmă, (Transilv. şi Ban.) surdúcă, (arg.) băşică. (Bate ~ pe maidan.) minieră s. v. MINĂ. MINEREU. OCNĂ. UBTERAN. MINIM adj. 1. minimal, (Sortiment ~.> 2. strict. (Sortiment ~ necesar.) MÍNIM s. minimum. MINIMAL adj. minim. (Sortiment ~.) MINIMALIZA vb. a bagateliza, a subaprecia,, a subestima, a subevalua, (rar) a deprecia. (~ importanţa unui lucru.) MINIMALIZARE s. subapreciere, subestimare, subevaluare, (rar) depreciere. (~ importanţei unui lucru.) MINIMALIZAT adj. subapreciat, subestimat, subevaluat, (rar) depreciat. (Un lucru ~.) MÍNIMUM s. minim. MINISTER s. 1. departament. (În unele state, ~ se numeşte departament. > 2. (livr.) portofoliu, (înv.) portofel. (Deţine ~ justiţiei.) minister s. v. CABINET. CONSILIU DE MINIŞTRI. GUVERN. MINISTERIAT. MINISTRU. MINISTERIAL adj. departamental. (Probleme ~.) MINISTERIAT s. (înv.) minister. (În timpul ~ său.) minister public s. v. ACUZATOR. PROCUROR. MINÍSTRU s. 1. (înv.) minister. (~ al justiţiei.) 2. ministru de externe = (în unele state) secretar de stat. MÍNIU s. (CHIM.) litargă, oxid de plumb. MINOLÓGHION s. (BIS.) sinaxar, (rar) legendă. MINOR adj. 1. nevârstnic, (înv.) minoreán. (Persoană ~.) 2. colateral, lăturalnic, maryinal, neimportant, neânsemnat, secundar, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.) MINORAT s. (JUR.) minoritate. (~ unei persoane.) minoreán adj. v. MINOR. NEVÂRSTNIC. MINORITATE s. 1. (JUR.) minorat. (~ unei persoane.) 2. minoritate naţională = naţionalitate

conlocuitoare. MINTAL adj. 1. cerebral, intelectual, raţional, spiritual. (Activitate ~.) 2. (FILOZ.) ideal, subiectiv. mintă Ilngórii s. v. IZMĂ BROAŞTEI. MENTA BROAŞTEI. minla-mî'fei s. v. CĂTUSNICĂ. mintătnrccáscă s. v. MELISĂ. ROINIŢĂ. MÍNTE s. 1. gând, raţiune. (Când cu ~ n-ai gindil.) 2. deşteptăciune, intelect, inteligenţă, judecată, pricepere, raţiune, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. şi Olt.) pámct, (înv.) înţelegere, (fam.) dóxă, (fig.) cap, creier. (Are o ~ de nivel mediu.) 3. gândire, intelect, judecată, raţiune, spirit. (Operă a ~.) 4. gândire, intelect, înţelegere, judecată, raţiune, (fig.) cap. (Are o ~ extrem de limpede, de lucidă.) 5. judecată, raţiune, (rar) cunoştinţă, (pop. şi fam.) glagóre, (înv.) rezon. (O ~ normală n-ar fi făcut asta.) 6. judecată, raţionament, raţiune, (înv.) socoátă, socoteală, socotinţă. (Ială o~ sănătoasă!) 7. chibzuială, chibzuinţă, chib-zuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact, (livr.) continénţă» (rar) cuminţíe, ponderáţie, temperánţă, (pop.) scumpătáte, (înv. şi reg.) sfat, (înv.) sămăluíre, socoátă, tocmeală, (fam.) schépsis, (fig.) cum-păneálă, cumpănire. (Procedează cu multă ~.) 8. amintire, memorie. (Iau rămas in ~ ţoale acele zile.) minte s. v. CARTE. CULTURĂ. CUNOŞTINŢE. INSTRUCŢIE. ÎNVĂŢĂTURĂ. PREGĂTIRE. STUDII. MINTEÁN s. laibăr, surtuc, (reg.) lăibărác, (prin Mold.) baibarác, (Transilv., Ban. şi Mold.) căpút. (~ purtat de ţărani.) mintenaş adv. v. CURÂND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNDATĂ. NEÂNTÂRZIAT. NUMAIDECÂT. RAPID. REPEDE. mínteni adv. v. CURÂND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNDATĂ. NEÂNTÂRZIAT. NUMAIDECÂT. RAPID. REPEDE. minteútă s. v. SCÂNTEIOARĂ. SCÂNTE-lUŢĂ. mintie s. v. ANTERIU. REVERENDĂ. SUTANĂ. mintos adj. v. AGER. CHIBZUIT. CUMINTE. DEŞTEPT. DIBACI. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEŢ. ÎNDEMÂNATIC. ÎNŢELEPT. PRICEPUT. SOCOTIT. MINŢÍ vb. 1. (fam. fig.) a se bărbieri. (Xu mai ~ alita!) 2. (reg. şi fam.) a minciuni. (Te roţi să nn mă ~!) 3. a ademeni, a amăgi, a incinta, a înşela, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trişa, (livr.) a iluziona, (înv. şi reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smoni, a şutili, (reg.) a şugui, (Transilv. şi Ban) a celui, (Múnt.) a miglisi, (Transilv.) a tăşca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gimbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a şmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălţa, a pingeli, a pingclui, a pirli, a potcovi, a prăji, (Alold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (/-a~ cu vorbe frumoase.) minţit adj. v. FALS. INAUTENTIC. INVENTAT. MINCINOS. NĂSCOCIT. NEADE-VĂRAT. NE UTENTIC NEÂNTEMEIAT. NEREAL. PLĂSMUIT. SCORNIT. miiHicnd s. v. DE SCĂZUT. MINUNA \b. 1. a se cruci, a se uimi, a se ului, (pop.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. şi Ban) a se pocozi, (înv.) a se ciudi, a se di vi. (Se ~ de ce aude.) 2. a stupefia, a surprinde, a uimi, a ului. (Ce-mi spui tu pur şi simplu mă~.) 3. a se extazia. (Se ~ in faţa splendorilor naturii.) MINUNARE s. stupeficre, surprindere, uimire, uluială, uluire, (înv.) minune, uimeálă. (~ cuiva in faţa unui lucru neaşteptat.) minunat adj. v. CERESC. DIVIN. DUMNEZEIESC. SFÂNT. MINUNAT adj., adv. 1. adj. crucit, perplex, stupefiat, surprins, uimit, uluit. (Ea a rămas ~ de cele auzite.) 2. adj. splendid, strălucitor, (livr.) magnific, mirific, paradiziac, (pop.) mândru, (înv.) preafrumós. (Un peisaj ~.) 3. adj. feeric, fermecător, îneântător, (fig.) îmbătător. (O seară ~.) 4. adj. splendid, superb, (fig.) ceresc, divin, dumnezeiesc, îngeresc, serafic, (livr. fig.) celest. (0 muzică ~.> 5. adv. splendid, superb, (fig.) divin, dumnezeieşte. (Cântă~.) 6. adj. desăvârşit, excepţional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, perfect, splendid, sublim, superb, (înv.) săvârşít. (O ~ punere in scenă.) MINUNĂŢIE s. 1. bazaconie, bizarerie, bizdiganie, ciudăţenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, năstruşnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar)-singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănâiiáie, nagodă, şozénie, (Ban. şi Olt.) miráz, (Transilv. şi Ban.) mirăzénie, (Mold.) şanţ. (Multe ~ a mai văzul in viaţa lui.) 2. frumuseţe,

minune, splendoare, (pop. şi fam.) mândréţe. (Transilv.) mindrénie, (prin Ban.) mândrulénie. (O ~ de fată.) MINUNE s. 1. miracol, (înv. şi reg.) taină, (înv.) ciudă, ciudésă, divă, mirác, semn, silă. (S-a inlimplat parcă o~.) 2. frumuseţe, minunăţie, splendoare, (pop. şi fam.) mândréţe, (Transilv.) mindrénie, (prin Ban.) mândrulénie. (O ~ de fată.) minune s. v. MINUNARE. STUPEFIERE. SURPRINDERE. UIMIRE. ULUIALĂ. U-LUIRE. MINUNEA s. (ORNIT.; Aegolius funereus} (reg.) cucuvea, minuníţă. minuníţă s. v. MINUNEA. MÍNUS s., adj., prep. 1. s. deficit, lipsă. (Are in casă un ~ de citeva sute de lei.) 2. adj. negativ. (Semnul ~.) 3. prep. fără. (5 ~ 3.) MINUSCUL adj. 1. infim, microscopie, (livr.) infinitezimal. (Cantitate ~; de proporţii ~.) 2. mic. (Literă ~.) MINUSCULĂ s. literă mică. (Scris cu ~e.) MINUT s. ceas, clipă, clipită, moment, oră, secundă, timp, vreme, (rar) clipeală, (pop.) círtă, soroc, (înv. şi reg.) cescúţ. (A sosit ~ cind...) MINUTAR s. ac. (~ele ceasornicului.) minuţie s. v. ATENŢIE. GRIJĂ. METICULOZITATE. MIGALĂ. MIGĂLEALĂ. MINUŢIOZITATE. SCRUPULOZITATE. MINUŢIOS adj. 1. conştiincios, exigent, meticulos, scrupulos. (Un om ~ ; o fire ~. > 2. amănunţit, atent, meticulos, migălos, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) MINUŢIOZITATE s. atenţie, grijă, meticulozitate, migală, migăleală, scrupulozitate, (livr.) minuţie, (pop.) piguleálă, scumpătáte, (reg.) migoroşeálă, mileoşeálă. (Lucrat cu multă ~.> MIOARĂ s. (ZOOL.) mia, mieluşea, (pop.) mielúţă. mioárcă s. v. BROASCĂ. GUZGAN. ŞOBOLAN. MIOCÉN adj. (GEOL.) miocenic. (Depozite ~.) MIOCENIC adj. (GEOL.) miocen. (Straiuri ~.) mioflirţán s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN. MIOP adj., s. (înv. şi pop.) ponivós, (Mold.) chiomb. (Om~.) MIOPÍE s. (MED.) miopism, (pop.) vedere scurtă. MIOPISM s. (MED.) miopie, (pop.) vedere scurtă. MIOR s. (ZOOL.) cârlan, noaten. (~ este mielul de peste un an.) MIORC interj, oac !, (reg.) orac ! (Broasca face: ~ I) MIORCĂÎ vb. a plânge, a (se) smiorcăi, (glumeţ) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a ~ ţoală ziua.) miorcăí vb. v. OCĂCĂI. ORĂCĂI. miorcăít s. v. OCĂCĂIT. ORĂCĂIALĂ. ORĂCĂIRE. ORĂCĂIT. miorcoteálă s. v. OCĂCĂIT. ORĂCĂIALĂ. ORĂCĂIRE. ORĂCĂIT. miorcolí vb. v. OCĂCĂI. ORĂCĂI. miorcotíre s. v. OCĂCĂIT. ORĂCĂIALĂ. ORĂCĂIRE:. ORĂCĂIT. MIOREÁ s. (ZOOL.) mioriţă. (~ laie.) MIORÍŢĂ s. (ZOOL.) miorca. (~ laie.) MIORLÁU interj, miau. (Pisica face: ~ 1) MIORLĂÍ vb. a rnieuna, (reg.) a miorţăi. miorlăi vb. v. MIORCĂI. PLÂNGE. SMIORCĂI. MIORLĂIALA s. mieunare, mieunat, mieu-nătură, miorlăire, miorlăit, miorlăitură, (reg.) miáun, miáut. (~ pisicii.) MIORLĂIRE s. mieunare, mieunat, inieu-natură, miorlăiala, miorlăit, miorlăitură, (reg.) miáun, miáut. (~ pisicii.) MIORLĂÍT adj. miorlăitor, plângăreţ, smior-căit. (Un glas ~.) MIORLĂÍT s. mieunare, mieunat, mieună-tură, miorlăiala, miorlăire, miorlăitură, (reg.) miáun, miáut. (~ pisicii.) MIORLĂITOR adj. miorlăit, plângăreţ, smiorcăit. (Un glas ~.) MIORLĂITURĂ s. mieunare, mieunat, mie-unătură, miorlăiala, miorlăire, miorlăit, (reg.) miáun,

miáut. (~ pisicii.) miorţăi vb. v. MIEUNA. MIORLĂI. MIOZÓTIS s. (BOT.; Miosolis silvatica) nu-mă-uita, (reg.) ochii-păsărúicii, ochiul-şárpelui, urecheaşoárecelui. MIR s. (BIS.) miruială, miruire, miruit. (Taina ~.) MIRA vb. a (se) nedumeri, (înv.) a (se) ciudi, a (se) divi, a (se) scăndălisi. (Mă ~ ce-mi spui; să nu le ~ dacă ...) mira vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÂNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOŞA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÂNTA. OGLINDI. PROIECTA. RĂSFRÂN-GE. REFLECTA. TREMURA. ZGUDUI. mirabélă s. v. GOLDANĂ. RENGLOTĂ. mirábll adj. v. COLOSAL. ENORM EXCEPŢIONAL. EXTRAORDINAR. FABULOS. FANTASTIC. FENOMENAL. FORMIDABIL. GIGANTIC. GROZAV. IMENS. INFINIT. NEAUZIT.? NEBUN. NEGRĂIT. NEÎNCHIPUIT. NEMAIAUZIT. NEMAICUNOSCUT. NEMAIÂNTÂLNIT. NEMAIPOMENIT. NEMAIVĂZUT. NESFÂRŞIT. NESPUS. TERIBIL. UIMITOR. ULUITOR. UNIC. URIAŞ. MIRABILÍTs. (FARN.) sarea lui Glauber, sulfat de sodiu. mirác s. v. MINUNE. MIRACOL. MIRACOL s. minune, (înv. şi reg.) taină, (înv.) ciudă, ciudésă, divă, mirác, semn, silă. (Parcă s-a tnttmplat un~.) MIRACULOS adj. 1. fabulos, fantastic, legendar, mitic, supranatural, (înv.) surnaturál. (Personaje ~.) 2. magic. (Efect ~ .) MIRAJ s. (rar) vedenie. (A avut un ~) miraj s. v. ATRACŢIE. FARMEC. ILUZIE. ÎNCHIPUIRE. NĂLUCIRE. PĂRERE. MIRARE s. nedumerire. (L-a cuprins ~.) mirare s. v. ADMIRAŢIE. PREŢUIRE. STIMĂ. MIRAT adj. nedumerit. (Om ~.) miráz s. v. BAZACONIE. BIZARERIE. BÂZDÂGANIE. CIUDĂŢENIE. CURIOZITATE. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. MINUNĂŢIE. MOŞTENIRE. NĂSTRUŞNICIE. NĂZDRĂVĂNIE. PATRIMONIU. POZNĂ. SUCCESIUNE. miráză s. v. OGLINDĂ. MÍRĂ s. 1. cătare, (înv.) ţel. (~ la o puşcă.) 2. (TEHN.) miră hidromeirică = limnimetru. miră s. v. BENZOE. MIREASA. SMIRNĂ. mirătúră s. v. DEOCHETURĂ. DEOCHI. mirăzénic s. v. BAZACONIE. BIZARERIE. BÂZDÂGANIE. CIUDĂŢENIE. CURIOZITATE. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. MINUNĂŢIE. NĂSTRUŞNICIE. NĂZDRĂVĂNIE. POZNĂ. MÍRE s. ginere, (înv. şi pop.) peţitor, (înv. şi reg.) mărit, (reg.) june, mireáz, miréţ, tânăr. (Ce ~ tânăr!) MIREAN adj. laic, lumesc, mirenesc, pă-mântean, profan, (rar) secular, (înv. şi pop.) pământésc. (înv.) politicésc, temporal. (Treburi bisericeşti şi treburi ~.) MIREASĂ s. 1. (reg.) crăiasă, miră, (Ban.) góvie, (înv.) nevastă. 2. (BIS.) mireasa Domnului = călugăriţă, maică, monahă, monahie, mireasa lui Dumnezeu; mireasa lui Dumnezeu = călugăriţă, maică, monahă, monahie, mireasa Domnului. 3. (BOT.; Coleus Mumei) (reg.) urzici (pi.), poala-Maicii-Précista. mireasă s. v. PRIMULĂ. MIREASMĂ s. 1. aromă, balsam, parfum, (astăzi rar) boare, (rar) mirodenie, (reg.) şmag, (Mold. şi Bucov.) miroznă, (înv.) odor, olm. (Din grădină venea o ~ ameţitoare de flori.) 2. balsam, (înv.) miródie. (A cumpărat ~e scumpe.) mireáz s. v. BĂRBAT. GINERE. MIRE. SOŢ. MIRENESC adj. laic, lumesc, mirean, pă-mântean, profan, (rar) secular, (înv. şi pop.) pământésc, (înv.) politicésc, temporal. (Treburi bisericeşti şi treburi ~.) miresma vb. v. ÎMBĂLSĂMA. ÎNMIRESMA. PARFUMA. miresmáre s. v. ÎMBĂLSĂMARE. ÎNMI-RESMARE. PARFUMARE. miresmát adj. v. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. PARFUMAT.

miresmătór adj. v. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. PARFUMAT. miréţ s. v. GINERE. MIRE. miridóv s. v. MINCIOG. mlríe s. v. BIR. DARE. IMPOZIT. mirific adj. v. MINLTNAT. SPLENDID. STRĂLUCITOR. MÍRIŞTE s. (reg.) miríştină, secerătúră. (Oile păşteau pe ~.) miríştină s. v. MIRIŞTE. mirişúg s. v. BENEFICIU. CÂSTIG. PROFIT. VENIT. miroase s. pi. v. AROMAT. CONDIMENT. INGREDIENT. MIRODENIE. MIRODEÁ s. (BOT.; Hesperis alpina) (rcg.) sibióg, muştarul-stâncilor. MIRODENIE s. 1. (mai ales la pi.) aromat, condiment, ingredient, (pop.) dres, (înv.) băcănii (pi.), miroase (pi.), rniródie, mirositúră, spiţerie. (Vanilia, piperul sint ~.) 2, (BOT.; Hesperis tristis) (reg.) floareanópţii. mirodenie s. v. AROMĂ. BALSAM. MIREASMĂ. NOPTICOASĂ. PARFUM. miródie s. v. AROMAT. BALSAM. CONDIMENT. INGREDIENT. MIREASMĂ. MIRODENIE. MIROS s. (livr.) olfácţie, (rar) abur, abureală, (înv.) miroseálă, mirosénie, odor, odorát, olm. (Simţul ~ului.) miroseálă s. v. MIROS. mirosénie s. v. MIROS. MIROSÎ vb. 1. (înv.) a odora. (Flori care ~ îmbietor.) 2. a duhni, a puţi, (prin Mold.) a se auzi, (Mold.) a duhli, (înv.) a duhori. (~ a băutură.) 3. (înv. şi reg.) a(-i) puţi. (Îi ~ a ciine.) í. a adulmeca, (rar) a puncta, (reg.) a muşina, a muşlui, a ulma, a vetri, (Munt. şi Olt.) a mâşâi, (înv.) a adulma. (Ogarul ~ vinatul.) mirosi vb. v. ANTICIPA. BĂNUI. CREDE. GHICI. GÂNDI. IMAGINA. INTUI. ÎNCHIPUI. ÎNTREZĂRI. PRESIMŢI, PRESUPUNE. PREVEDEA. S1MT1. SOCOTI. ŞTI. VISA. MIROSITOR adj. odorant, odorifer. (Substanţă ~.) mirositúră s. v. AROMAT. CONDIMENT. INGREDIENT. MIRODENIE. mirósnic adj. v. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. PARFUMAT. miroznă s. v. AROMĂ. BALSAM. MIREASMĂ. PARFUM. mirsínă s. v. MIRT. MIRT s. (BOT.; Mijrtus communis) (înv.) mirsínă. mírtân s. v. ROZMARIN. MIRUÍ vb. a unge, (înv.) a pomăzui. (L-a ~ domn, mitropolit.) miruí vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. CÂŞTIGA. CUCERI. DOBÂNDI. ECONOMISI. FACE. OBŢINE. REALIZA. REPURTA. STRÂNGE. MIRUIÁLĂ s. (BIS.) mir, miruire, miruit. (Taina ~.) MIRUÍRE s. 1. miruit, ungere, (înv.) pomă-zánie, pomăzuíre. (~ unui domn, unui episcop.) 2. (BIS.) mir, miruială, miruit. (Taina ~.) MIRUÍT s. 1. miruire, ungere, (înv.) pomă-zánie, pomăzuíre. (~ unui domn, unui episcop.) 2. (BIS.) mir, miruială, miruire. (Taina ~.) MIRUŢĂ S. (BOT.; Anchusa officinalis) (reg.) roşii (pi.), íarbă-de-bou-sălbátică, Mm-ba-bóului. misár s. v. MĂCELAR. misárăş s. v. MĂCELAR. misarâşíţă s. v. MĂCELĂREASĂ. misă s. v. LITURGHIE. misăriciós adj., s. v. CALIC. NECĂJTT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. misir adj. v. EGIPTEAN. MISÍR s. (înv.) misirlíu. (Vechea monedă turcească numită ~.) misirlíu s. v. EGIPTEAN. MISIR. MISÍT s. intermediar, mijlocitor, samsar, (reg.) mécler, (înv.) sensál. (~ într-o tranzacţie comercială.) iiiisít s. v. DFXEGAT. EMISAR. ÎMPUTERNICIT. MESAGER. REPREZENTANT SOL. TRIMIS.

MISITÍE s. samsariâc, (înv.) sămsăríe. (Se ocupă cu ~.) MISIUNE s. 1. însărcinare, sarcină, (înv. şi rcg.) slujbă, (înv.) memuriét, sărcináre, solie. (A avfíi o ~ grea.) 2. chemare, menire, rol, rost, sarcină, (reg.) menínţă, (livr. fig.) sa-cerdóţiu. (Şi-a împlinit ~.) misivă s. v. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. SCRISOARE. MISOGINIE s. misoginism. MISOGINISM s. misoginie. mispét s. v. PATUL. RĂSADNIŢĂ. MISTER s. 1. enigmă, secret, taină, (rar) misteriozitáte, (fig.) saráclă. (~ele naturii.) 2. (BIS.) taină. misíéric adj. v. ASCUNS. CRIPTIC. ENIGMATIC. MISTERIOS. OCULT. SECRET. TAINIC. MISTERIOS adj. 1. ascuns, criptic, enigmatic, ocult, secret, tainic, (livr.) sibílic, sibilin, sibilinic, (înv.) mistérir, tăinós, (fig.) nepătruns. (Emblema avea un sens ~.) 2. tainic, (livr.) cabalistic. (Semne ~.) 3. enigmatic. (Un cm ~.) 4. enigmatic, neânţeles, tainic. (Un farmec ~.) 5. magic, ocult, (înv. maghicésc. (Forţe ~.) misteriozitáte s. v. ENIGMĂ. MISTER. SECRET. TAINĂ. MlSTICfSM s. (rar) misticitáte. misticitáte s. v. MISTICISM. MISTIFICĂ vb. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strâmba. (A ~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.) mistifica vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎN-CÂNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. MISTIFICARE s. alterare, deformare, denaturare, escamotare, falsificare, mistificare, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ sensului celor spuse de cineva.) mistificare s. v. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. MISTIFICAT adj. alterat, deformat, denaturat, fals, răstălmăcit. (Un adevăr ~.) MISTIFIGÁŢIE s. alterare, deformare, denaturare, escamotare, falsificare, mistificare, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ sensului celor spuse de cineva.) mistreţ adj. v. AMESTECAT. CORCIT. DIFERIT. ETEROGEN. FELURIT. ÎMPESTRIŢAT. ÎNCRUCIŞAT. PĂDUREŢ. PESTRIŢ. SĂLBATIC. VARIAT. MISTREŢ s. (ZOOL.; Sus serofa) porc mistreţ, porc sălbatic, (rar) porc de pădure, (înv. şi reg.) gligan. mistriclói adj. v. AMESTECAT. CORCIT. ÎNCRUCIŞAT. PESTRIŢ. mistrie» adj. v. PĂDUREŢ. SĂLBATIC. MISTRÍE s. (TEHN.) (reg.) maia, mala, măláucă, palmă, teslă, (înv.) maián. (~ zidarului.) mistriţá vb. v. ÎNCRUCIŞA. mistriţát adj. v. AMESTECAT. CORCIT. ÎNCRUCIŞAT. MISTUI vb. 1. (FIZIOL.) a digera, (reg.) a măcina, a rişni, (înv.) a honipsi. (A ~ alimentele mâncate.) 2. a distruge, a nimici, a prăpădi. (Revărsarea a ~ totul in calea ei.) 3. a arde. (Focul a ~ lotul.) 4. a (se) ascunde, a (se) dosi, (rar) a (se) tăinui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) mătrăşi, a (se) mitosi, (prin Maram.) a (se) scuti, (înv.) a (se) supune. (A ~ un obiect.) mistui vb. v. DISPĂREA. PIERDE. PIERI. SALVA. SCĂPA. SCOATE. SUFERI. SUPORTA. mistuiálă s. v. DIGERARE. DIGESTIE. MISTUIRE. MISTUÍRE s. (FIZIOL.) digerare, digestie, (rar) mistuiálă. (~ alimentelor.) MISTUÍT adj. (FIZIOL.) digerat. (Aliment ~.) MISTUITOR adj. 1. distrugător, nimicitor, pustiitor. (Un foc, un cutremur ~.) 2.* (fig.) devorant, nesăţios. (O pasiune ~.) mistuitor adj. v. CONSISTENT. HRĂNITOR. NUTRITIV. SĂŢIOS. SUCULENT. mişárcă s. v. COCOTĂ. CUR VĂ. FEMEIE DE STPvADĂ. PROSTITUATĂ. TÂRFĂ. MIŞCĂ vb. 1. a se deplasa, a se duce, a merge, a umbla, (pop.) a se purta. (Se ~ puţin prin grădină.) 2. (înv.) a sălta. (Fătul a ~ în pântecele mamei.) 3. (TEHN.) a acţiona, a deplasa. (Remorca este ~ de un tractor.) 4. a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) deplasa, a (se) muta, a (se) urni, (înv. şi pop.) a (se) sminti, (înv. şi reg.) a (se) clăti, (Mold. şi Transilv.) a (se) vâşca. (N-au putut ~ piatra de la locul ei.) 5. a deplasa, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gură.) 6. a (se) clătina, (înv. şi pop.) a (se) muta. (Nu se ~ nici o frunză.) 7. a zvâcni, (reg.) a ţicui. (Undiţa ~.) 8. a se agita. (Masele se ~.) 9. a emoţiona, a impresiona, a înduioşa, a tulbura, (fig.) a atinge, -a pătrunde. (L-au ~ profund cele văzute.)

mişca vb. v. DUCE. ÎNDEMNA. MERGE. PLECA. PORNI. STIMULA. TRĂI. VIEŢUI. MIŞCARE s. 1. deplasare, mergere, mers. (~ lui prin grădină.) 2. deplasare. (Viteza de ~ a unui mobil.) 3. circulaţie. (Pe stradă era o ~ vie.) 4. călcătură, mers, pas, păşit, umblet, (rar) mersătúră, (înv. şi pop.) mersúră. (Avea o ~ săltăreaţă, graţioasă etc.) 5. circulaţie, deplasare. (~ sevei în plante.) G. clătinare, clintire, deplasare, mutare, urnire, (înv. şi reg.) clătírc. (~ din loc a unui bolovan.) 7. clătinare. (~ frunzelor.) îi. agitaţie, animaţie, colcăială, foiala, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, mişuială, mişunare, roială, viermuiala, viermuire, (reg.) fojgăiálă, vânzoálă, (fam.) fiţâiálă, fâţâíre, fiţâít, vinzoleálă. (Era o ~ de nedescris pe străzi.) 9. (MUZ.) tempo, (înv.) movimént. 10. acţiune, curent. areá s. v. MOAR. moaríu adj. v. MOARAT. MOARTE s. 1. decedare, deces, dispariţie, pieire, prănădire. răDosare, sfirşit, stingere, sucombare, (livr.) éxitus, extincţie, repauzáre, (mai ales in limbajul bisericesc) repaus, (înv. şi pjp.) săvârşíre, (pop.) pierzanie, pierzare, reg.) pieíşte, topénie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiúne, prăpăditúră.pri-stăvíre, săvirşénie, săvârşít, scădere, sconcénie, (ir.) crăpáre, (arg.) mierleálă, mierlíre, vérdcş. (~ unei persoane.) 2. (fig.) morniínt. (Acolo şi-a găsit ~.) 3. asasinat, crimă, omor, omo-rire, omucidere, ucidere, (livr.) homicíd, (înv.( deşugubínă, omucíd, sângi, ucigătúră. (Condamnat pentru ~.) moarte s. v. EPIDEMIE. MOLIMĂ. MORTALITATE. moartea-găinilor s. v. COBE. ŢÂFNĂ. moartea-stélniţelor s. v. PĂDUCHERNIŢĂ. MOAŞĂ s. (reg.) babă, (prin Ban.) báică. (~ la naşterea unui copil.) moaşă s. v. BUNICĂ. MAMĂ MARE. NAŞĂ. MOAŞTE s. pi. 1. mumie, (reg.) móştină. 2. relicve (pi.), vestigii (pi.), (înv.) rămăşiţe (pl.). , MOÁŢĂ s. (reg.) motogáncă. (E ~ de origine.)

moáţă s. v. ZGLĂVOACĂ. MOBÍL adj., s. 1. adj. volant. (Serviciu ~; bibliotecă ~.) 2. adj. mişcător, mobiliar. (Bu-nuri ~.) 3. s. cauză, considerent, motiv, pricină, prilej, raţiune, temei, (înv. şi pop.) cuvî'nt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povód, rezon, (fig.) izvor, sămínţă. (~ care explică luarea unei măsuri.) mobilamént s. v. MOBILĂ. MOBILIER. MOBILĂ s. mobilier, (rar) mobilamént. (~ de sufragerie.) MOBILIAR adj. mişcător, mobil. (Bunuri ~.) MOBILIER s. mobilă, (rar) mobilamént. (Şi-a cumpărat ~ nou.) MOBILITATE s. 1. (înv.) mişcăciúne. (Însuşirea unui corp mobil sau ~.) 2. instabilitate, nestatornicie. (~ unor dune.) 3. (FIZIOL.) mobilitate funcţională = labilitate. MOBILIZA vb. a antrena. (A ~ la o acţiune.) MOBILIZARE s. antrenare. (~ tuturor la o acţiune.) MOBILIZATOR adj. antrenant, stimulativ, stimulator. (Factor ~.) mocan adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÂRLAN. MÂRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢO-PÂRLAN. VULGAR. MOCÁNCĂ s. 1. (reg.) mocăníţă, munteáncă (~ din Tara Btrsei.) 2. (art.) mocăneasca (art.). (Dansul popular numit ~.) mocáncă s. v. ŢĂRANCĂ. ŢĂRĂNCUŢĂ. MOCĂÍ vb. a migăli, a (se) mocoşi, a (se) moşmondi, a (se) moşmoni, a (se) ticăi, (pop.) a""tindăli, (reg.) a migoroşi, a moşinci, a moşoi, a moşorogi, a motroşi, a muşina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moşogăi, (fam.) a moşi. (Ce tot ~ acolo ?) "mocăí vb. v. AŢIPI. DORMITA. MOCNI. MOŢĂI. PICOTI. PIROTI. MOCĂIÁLĂ s. migăleală, tnocoşeală, moco-şire, moşmondeală, ticăială, (pop.) tândăleálă, tindălitúră. (~ unui om încet.) MOCĂÍT adj. mocoşit, moşmondit, ticăit, (Mold.) chiţcăit. (Un om ~.) mocăncúţă s. v. ŢĂRANCĂ. ŢĂRĂNCUŢĂ. MOCĂNEASCA s. art. mocanca (art). (Dansul popular numii ~.) mocăníţă s. v. MOCANCĂ. móceră s. v. MÂL. MOCIRLĂ. NĂMOL. NOROI. mocériţă s. v. MÂL. MOCIRLĂ. NĂMOL. NOROI. mocicolí vb. v. JEGOSI. MÂNJI. MURDĂRI. PĂTA. mócicoşadj. v. JEGOS. MÂN.IIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂ-NOS. SLINOS. SOIOS. mocicoşág s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. mocicoşí vb. v. JEGOSI. MÂNJI. MURDĂRI. PĂTA. mocioárcă s. v. M ÎL. MOCIRLĂ. NĂMOL. NOROI. MOCÍRLĂ s. 1. (GEOGR.) băltoacă, mlaştină, smârc, (rar) băltác, (pop.) rovină, (înv. şi reg.) băltíş, (reg.) bahnă, băhníş, bulliác, mlácă, mláşniţă, molástină, rit, tălbăriţă, tău, (prin Munt.) balbúi, (prin Ban.) bară, (prin Bucov.) bălăştioágă, (prin Mold.) bâlc, (Tran-silv. şi Mold.) mărghílă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) plóştină, (înv.) batác, băltínă, pa-lúdă, piştélniţă. (S-a înecat într-o ~.) 2. mii, nămol, noroi, (rar) noroiálă, (înv. şi reg.) mocériţă, (reg.) glod, mocioárcă, năglód, năniálă, páhnă, tău, tină, (prin Transilv. şi Maram.) móceră. (~ formată pe drum.) mocirlă s. v. CEAŢĂ. NEGURĂ. PÂCLĂ. MOCIRLOS adj. 1. (GEOGR.) mlăştinos, smârcos, (pop.) băltós, rovinós, (reg.) băhnós, mlăcós, râtós, (Transilv. şi Mold.) mârgbilós, ploştinós. (O regiune ~.) 2. mâlos, mlăştinos, nămolos, noroios, (înv. şi pop.) tinós, (rea.) glodós, glodurós, (prin Maram.) mocirós. (Un drum ~.) mocirós adj. v. MÂLOS. MLĂŞTINOS. MOCIRLOS. NĂMOLOS. NOROIOS. mocârtán adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÂRLAN. MÍRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÂRLAN. VULGAR. MOCNÍ vb. (reg.) a mocăi. (Focul ~.) ""mocni vb. v. ACRI. ALTERA. DESCOMPUNE. FERMENTA. ÎMPUŢI. ÎNĂCRI. MACERA. STRICA. mocnit adj. v. ACRIT. ACRU. ALTERAT. ASCUNS.' CLOCIT. DESCO"MPÚS. FÉRI JVENTAT. ÎHFLŢ1T. Îr-ĂCRIT. EĂ SUFLAT. REŢINUT. STATUT-I STRICA T-TĂINUIT. TREZIT. MOCNÍT adj., adv. înăbuşit, înfundat. (Foc-~; arde ~.)!"'

mocodán adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÂRLAN.| MÂRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR.1 ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÂRLAN, VULGAR. MOCOFAN adj., s. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopirlan, vulgar, (pop.) mocan, mocârtán. modirián, pădureţ, râtán, ţopfrcă, (reg.) mocodán, moco-fănós, modârlău, modoran, mogildán, necu-noscătór, negândít, negreblát, (Mold.) ghior-lán, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) ne-cioplít. (Un om ~.) mocofăníe s. v. BĂDĂRĂNIE. GROSOLĂNIE. IMPOLITEŢE. INDELICATEŢE. MAHALAGISM. MITOCĂNIE. MÂRLĂNIE. MOJICIE. NECUVIINŢĂ. NEPOL1TEŢE. ŢĂRĂN1E. VULGARITATE. mocofănísm s. v. BĂDĂRĂNIE. GROSOLĂNIE. IMPOLITEŢE. INDELICATEŢE. MAHALAGISM. MITOCĂNIE. MÂRLĂNIE. MOJICIE. NECUVIINŢĂ. NEPOLIlETE. ŢĂRÂNIE. VULGARITATE. luocofânós adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÂRLAN. MÂRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÂRLAN. VULGAR. MOCOŞEÁLĂ s. migăleală, mocăială, moco-sirc, moşmondeală, ticăială, (pop.) tândăleálă, tândălitúră. (Ce-i ~ asta la el?) MOCOŞÍ vb. a migăli, a (se) mocăi, a ţse) moşmondi, a (se) moşmoni, a (se) ticăi, (pop.) a tândăli, (reg.) a migoroşi, a moşinei, a moşoi, a moşorogi, a motroşi, a muşina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moşogăi, (fam.) a moşi. (Ce tot ~ acolo?) MOCO.ŞÂRE s. migăleală, mocăială, moco-seală, moşmondeală, ticăială, (pop.) tândăleálă, tândălitúră. (Ce-i ~ asta la ci?) MOCOŞÍT adj. mocăit, moşmondit, ticăit. (Mold.) chiţcăit. (Un om ~.) mocotá vb. v. AŢIPI. DORMITA. MOŢĂI. PICOTI. PIROTI. mocotéi s. v. SOMOTEI. MOD s. 1. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putinţă, sistem, (reg.) cap, módru, (înv.) manoperă, márşă, mediu, mijlocire. (Alt ~ de a rezolva o problemă.) 2. fel, manieră, metodă, stil. (~ de lucru al cuiva.) 3. fel, gen, manieră, modalitate, regim, sistem, stil. (~ de viaţă.) 4. chip, fel, gen, manieră, sens, (rar) spirit. (Se pot face şi alte observaţii in acelaşi ~.) 5. fel, gen, soi. (Arc un ~ de timiditate nejustificate.) ". fel, gen, soi, specie, specimen, tip. varietate, (reg.) módru. (Rămân următoarele ~ de silogisme. . .) MODALITATE s. 1. cale, chip. fel, formă, manieră,*? metodă, mijloc, mod, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putinţă, sistem, (reg.) cap, módru, (înv.) manoperă, márşă. mediu, mijlocire. (Altă ~ de a rezolva o problemă.) 2. fel, gen, manieră, moi, regim, sistem, stil. (~ de viaţă.) MODĂ s. vogă. (Aşa era ~.) modă s. v. APUCĂTURĂ. [CHIP. COMPORTAMENT.'' COMPORTARE. CONDUITĂ. DEPRINDERE. EŞANTION. FASON. FEL. GĂTEALĂ. MANIERE. MODEL. MORAVURI. MOSTRĂ. NĂRAVURI. OBICEIURI. PODOABĂ. PROBĂ. PURTARE. mode s. v. BIRNIC. CONTRIBUABIL. SUBIECT IMPOZABIL. MODEL s. 1. şablon, tipar. (~ de zugrăveli.) 2. calapod, formă, tipar, (pop.) calup. (Obiect confecţionat după ~.) 3. prototip, tip, (înv.) típos. (Un nou ~ de tractor.) 4. chip, fason, fel, (înv. şi reg.) modă. (Făcut după ~. . .) 5. prototip, tip, tipar. (A construit teatrul după ~eíe greceşti.) 6. sistem, tip. (Un ~ nou de evacuare a apei.) 7. eşantion, mostră, probă, (reg.) modă. (Un ~ dintr-un material.) 8. tipar, (înv.) izvód. (Un ~ de scrisoare.) 9. exemplu, mostră, probă, specimen, tip. (Iată mai jos ctteva ~ de. . .) 10. exemplu, pildă, (înv.) chip, mostră, paradigmă, pilduíre, (înv. fig.) oglindă. (A da ceva ca ~.) 11. manechin. (E ~ la o casă de mode.) 12. etalon. (E un ~ de corectitudine.) 13. prototip. (~ virtuţii.) MODELĂ vb. 1. a fasona, a forma, (înv. şi pop.) a tipări. (A ~ un material.) 2. a sculpta. (A ~ marmura.) modelábil adj. v. MALEABIL. MODELAJ s. modelare, modelat. (Prin ~ se obfine un nou profil.) modelor s. v. MODELOR. MODELARE s. 1. fasonare, formare. (~ unui material.) 2. modelaj, modelat. (Operaţii succesive de ~.) MODELAT adj. 1. fasonat. (Material ~.) 2. sculptat. (Marmură ~ .) MODELAT s. modelaj, modelare. (Operaţii de ~.) MODELOR s. (rar) modelár, (înv.) tipări-tór. (E de profesie ~.) MODERA vb. a (se) atenua, a (se) calma, a descreşte, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) micşora, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica,

(fig.) a (se) îm-bllnzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vlntului s-a mai ~.) MODERAT adj. 1. acceptabil, accesibil, convenabil, potrivit, rezonabil, (livr.) modic, (fam.) pasabil. (Preturi ~.) 2. încetinit, micşorat, redus. (Merge cu viteză ~.) 3. blândi calm, domol, lin, liniştit, molcom, potolit, uşor. (Vini ~; ploaie ~.) 4. blând, potrivit, temperat, (fig.) dulce. (Climă ~.) 5. calculat, chibzuit, cumpănit, cu'mpătat, echilibrat, tn-frânat, măsurat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalít. (Un om ~; o viaţă ~.) 6. calm, calmat, domolit, liniştit, ponderat, potolit, temperat. (Atitudine ~.) MODERAŢIE s. chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, Înţelepciune, judecată, măsură, minte, raţiune, socoteală, socotinţă, tact, (livr.) continénţă, (rar) cuminţie, ponderáţie, temperánţă, (pop.) scumpătáte, (înv. şi reg.) sfat, (înv.) sămă-luíre, socoátă, tocmeală, (fam.) schépsis, (fig.) cumpăneálă, cumpănire. (Procedează cu multă MODERN adj. 1. actual, contemporan, nou, recent. (Preocupări ~ în tehnica de calcul.) 2. umanistic. (Secţie ~ la un liceu.) MODERNIZA vb. 1. a preface, a renova, (înv. şi reg.) a preânnoi. (A ~ o casă.) 2. a perfecţiona, asistematiza. (A ~ reţeaua electrică.) 3. a înnoi. (A ~ mijloacele de predare didactică.) MODERNIZARE s. 1. prefacere, renovare, (înv.) preinnoíre. (Casa veche nu suferea ~ i.) 2. perfecţionare, sistematizare. (~ reţelei electrice urbane.) 3. înnoire. (~ mijloacelor de predare In scoală.) MODERNIZAT adj. 1. prefăcut, refăcut, renovat. (Casă ~.) 2. perfecţionat, sistematizat. (Căi rutiere ~.) 3. înnoit. (Utilaj ~.) MODERNIZATOR adj. înnoitor. (O măsură ~ ; spirit ~ .) MODEST adj. 1. (Ban.) smírom, (înv.) smerit. (Era un om extrem de ~.) 2. simplu, umil, (înv. şi pop.) prost, (înv.) prostátic. (De condiţii ~.) 3. neânsemnat, simplu, umil. (Un ~ funcţionar de bancă.) 4. nepretenţios, simplu. (Un restaurant ~.) 5. mediocru, redus, scăzut. (Scriere de valoare ~.) 6. sărac, sărăcăcios, simplu. (O nuntă ~.) 7. (fig.) timid. (Un început ~.) MODESTÍE s. 1. (înv.) smerenie. (Un om plin de ~.) 2. simplicitate, simplitate, (înv.) prostie, prostime. (~ condiţiei cuiva.) 3. simplicitate, simplitate, sobrietate. (~ în îmbrăcăminte. ) modic adj. v. ACCEPTABIL. ACCESIBIL. CONVENABIL. MODERAT. POTRIVIT. REZONABIL. MODIFICA vb. 1. a (se) metamorfoza, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. şi pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. şi reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) şanja. (Oraşul nostru s-a ~ radical.) 2. a preface, a prelucra, a reface, a schimba, a transforma. (A ~ un text.) 3. a reforma, a schimba. (A ~ ortografia.) 4. (FON.) a se altera, a se preface, a se schimba, a se transforma. („N" intervocalic s-a ~.) 5. (FON.) a se preface, a se schimba, a se transforma, a trece. („L" intervocalic se ~ in ,,r" tn cuvintele româneşti de origine latină.) 6. a (se) schimba. (Temperatura s-a ~ brusc.) MODIFICABIL adj. transformabil. (Fenomen ~.) MODIFICARE s. 1. devenire, dezvoltare, evoluţie, prefacere, schimbare, transformare. (Procesul ~.) 2. metamorfozare, metamorfoză, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. şi pop.) mutáre> prefăcătúră, schimbătúră, (reg.) străformáre, (înv.) modificáţie, preobrajénie, strămutătúră, transformáţie, (fig.) răsturnare. (A suferit o adlncă ~.) 3. prefacere, prelucrare, refacere, schimbare, transformare. (~ unui text.) 4. reformare, schimbare. (~ ortografiei.) 5. (FON.) prefacere, schimbare, transformare, trecere. (~ lui ,,l" intervocalic tn „r" în elementele româneşti de origine latină.) 6. (FON.) prefacere, schimbare, transformare, tratament. (~ labialelor.) 7. schimbare, variaţie. (~ temperaturii.) MODIFICAT adj. 1. metamorfozat, prefăcut, preschimbat, schimbat, transformat, (înv.) strămutat. (Obiect ~.) 2. prefăcut, prelucrat, refăcut, schimbat, transformat. (Text ~.) modificáţie s. v. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. PREFACERE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE. TRANSFORMARE. modíţă s. v. PERNIŢĂ. PERNUŢĂ. PUL PUIŞOR. PUIUŢ. modâlcă s. v. CUCUI. GÂLCĂ. UMFLĂTURĂ. modârlán adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÂRLAN. MÂRLĂNOL MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÂRLAN. VULGAR. modirláu adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÂRLAN. MÂRLĂNOL MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÂRLAN. VULGAR. modoran adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÂRLAN. MÂRLĂNOL MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÂRLAN. VULGAR.

modorăníc s. v. BĂDĂRĂNIE. GROSOLĂNIE. IMPOLITEŢE. INDELIGATEŢE. MAHALAGISM. MITOCĂNIE. MÂRLĂNIE. MOJICIE. NECUVIINŢĂ. NEPOLITEŢE. ŢĂRĂNIE. VULGARITATE. modorói adj. v. INSOCIABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMO-RÂT. TACITURN. TĂCUT. URÂCIOS. URSUZ. modoşí vb. v. LENEVI. TRÂNDĂVI. modovílcă s. v. GÂLCĂ. UMFLĂTURĂ. módru s. v. CALE. CHIP. FEL. FORMĂ. GEN. MANIERĂ. METODĂ. MIJLOC. MOD. MODALITATE. POSIBILITATE. PROCEDARE. PROCEDEU. PROCEDURĂ. PUTINŢĂ. SISTEM. SOI. SPECIE. SPECIMEN. TIP. VARIETATE. MODULA vb. 1. a(-şi) mlădia. (Îşi ~ vocea.) 2. a intona. (~ cuvintele ínlr-un mod specific.) MODULARE s. inflexiune, intonare, intonaţie, mlădiere, modulaţie, ton, tonalitate. (O ~ plăcută a cuvintelor.) MODULAT adj. mlădiat. (Voce ~.) MODULAŢIE s. inflexiune, intonare, intonaţie, mlădiere modulare, ton, tonalitate-(O ~ plăcută a cuvintelor.) mofluz adj. v. BOSUMFLAT. ÎMBUFNAT. ÎNŞELAT. PĂGUBIT. SUPĂRAT. mofluz adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. mofluz s. v. BANCRUTAR. BANCRUTĂ. CRAH. FALIMENT. FALIT. moflnzénle s. v. BANCRUTĂ. CRAH. FALIMENT. mofluzi vb. v. BANCRUTA. CALICI. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPATA. mofluzíe s. v. BANCRUTĂ. CRAH. FALIMENT. mofluzit s. v. BANCRUTAR. FALIT. mofluzlíc s. v. BANCRUTĂ. CRAH. FALIMENT. MOFT s. (mai ales la pi.) capriciu, chef,, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. şi fam.) pârţág, scălâmbăiálă, scălâmbă-iére, scălâmbăitúră, (pop.) fasoleálă, háchiţă-izmeneálă, pandalíe, (înv. şi reg.) marghiolíe, nacafá, pálâ, (reg.) marghioleálă, năbădáie, toáncă, zâmbíc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Transilv.) súcă, (înv.) schimonosire, schimonositúră, (grecism înv.) paraxénie, (fam.) bâzdî'c, farafastâc, marafet, (fam. íig.) boală, dambla. (A'-a fost decit un ~ ; ce sint ~ urile astea ?) moft s. v. BAGATELĂ. CHIŢIBUŞ. FLEAC. MĂRUNŢIŞ. NIMIC. PALAVRĂ. PROSTIE. moftangioáică s. v. FLECARĂ. GURALIVĂ. LIMBUTĂ. PALAVRAGIOAICĂ. VORBĂREAŢĂ. moftangiu s„ adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂLUNGĂ. VORBĂREŢ. moftológ s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂLUNGĂ. VORBĂREŢ. moítureán s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂLUNGĂ. VORBĂREŢ. MOFTUROS adj. 1. boieros, capricios, fandosit, năzuros, pretenţios, sclifosit, (pop.) izmenit, (reg.) năsfirós, năturós. (E cam ~ dumnealui!) 2. dificil, năzuros, (pop.) gingaş,lingav, (Mold., Munt. şi sudul Transilv.) scaran-dív. (~ la mincare.) rnogildán adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÂRLAN. MÂRLĂNOL MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÂRLAN. VULGAR. rnogildán s. v. MOMÂIE. SPERIETOARE. MOGÂLDEÁŢĂ s. 1. muşuroi, (reg.) mă-guiáţă. (O ~ pe un teren şes.) 2. momâie, (reg.) momâiáţă. (Ce-o fi cu ~ aceea in drum?) mogâldeáţă s. v. MOMÂIE. SPERIETOARE. mogorogí vb. v. ADMONESTA. BĂLMĂJI. BÂIGUI. BÂRÂI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. GÂNGÁVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂI-MA. ÎNGÂNA. MÂRÂI. MOLFĂI. MORALIZA. MORMĂI. MURMURA. MUSTRA. mogtár s. v. GRÂNAR. HAMBAR. PATUL. mohnăí vb. v. FÂRNÂI. FONFĂI. FORNĂI.

mohnăít adj., s. v. FÂRNÂIT. FONF. FON-FĂIT. FORNĂIT. MOHOR s. (BOT.) 1. (Selaria verticillata) dughie, mei-păsăresc, (reg.) bursoácă. 2. (Se-îaria viridis) (reg.) mei-nebún, mei-păsărésc. 3. (Setaria glauca) costrei, (reg.) bursoácă. mohor s. v. DUGHIE. ROGOZ. mohor-grós s. v. COSTREI. niohorél s. v. PAPANAŞ. MOHORI vb. 1. a se închide, a se înnegura, a se înnora, a se întuneca, a se posomori. (Cerul s-a --.) 2. a se închide, a se posomori, a se strica. (Vremea s-a ~.) 3. a se încrunta, a se întuneca, a se posomori. (Ce íe-ai ~ astfe ?) mohorí vb. v. ÎNTRISTA. MÂHNI. POSOMORI. mohorâciúne s. v. SCARLATINĂ. mohorít adj. v. ÎNTRISTAT. MÂHNIT. POSOMORÂT. TRIST. MOHORÂT adj., adv. 1. adj. închis, înnegurat, înnorat, întunecat, întunecos, neguros, noros. pâclos, plumbuit, plumburiu, posomorit, urât. (înv.) ponegrit. (Vreme ~.) 2. adj. întunecat, sumbru, sur, (pop.) suríu. (O culoare ~.) 3. adj. încruntat, întunecat, posac, posomorit. (Om ~.) 4. adj., adv. chiorâş, îmbufnat, încruntat, posomorit. (Privire ~; ce te uiţi ~ Io mine?) 5. adj. demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, posomorit, trist, (rar) dezolatór, posac. (Un peisaj ~.) moliorâţí vb. v. ÎNROŞI. ÎNSÂNGER.A. ROŞI. SÂNGERA. mohor-roşu s. v. MEIŞOR. lumeţi s. pi. v. PAPARĂ. móimă s. v. MAIMUŢĂ. SCROFULĂ. SCURTĂ. UIMĂ. MOINA vb. (MET.) (rcg.) a se moişti, a se moloşăgăi. (Afară s-a ~.) moinát adj. v. MOINOS. moinátec adj. v. MOINOS. MOINĂ s. (MET.) (reg.) moíşte, moiş-teálă. moiştínă, moléşniţă, moloşág. (Vreme urită. cu ~.) nióină s. v. GRINDEL. MOLAN. OGOR. PÂRLOAGĂ. moină-galbenă s. v. MANĂ. MOINOS adj. (MET.) (înv.) moinát, moinátec. (Timp ~.) móiste s. v. COAPSĂ. MOINĂ. TÂMPLĂ. moişteálă s. v. MOINĂ. moişti vb. v. MOINA._ moiştínă s. v. MOINĂ. móită s. v. GRINDEL. MOLAN. mojár s. v. PIUĂ. PIULIŢĂ. MO.IDREÁN s. (BOT.; Fraximis ornus) (reg.) urm, frasin-de-múnte. mojdreán s. v. PALTIN. MOJÍC adj., s. 1. adj., s. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopârlan, vulgar, (pop.) mocan, mocârţán, mo-dârlán, pădureţ, râtán, ţopírcă, (reg.) mocodán, mocofănós, modârlău, modoran, mogâldán, ne-cunoscătór, negândít, negreblát, (Mold.) ghior-lán, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplít. (Un om ~.) 2. adj. bădărănesc, grosolan, mahalagesc, mitocănesc, mârlănesc, mojicesc, nepoliticos, ordinar, topesc, ţopâr-lănesc, vulgar, (rar) mojicós, (fig.) necioplít. (O comportare ~.) mojic s. v. SĂTEAN. ŢĂRAN. MOJÍCĂ s. bădărancă, niitocancă, mârlan-că, ţoapă, ţopârlancâ. MOJICESC adj. bădărănesc. grosolan, mahalagesc, mitocănesc, mârlănesc. mojic, nepoliticos, ordinar, topesc, ţopâriănesc, vulgar, (rar) mojicós, (fig.) necioplít. (O comportare ~.) mojicesc adj. v. ŢĂRĂNESC. MO.IICÉŞTE adv. bădărăneşte. grosolan, mahalageşte, mitocăneşte, mârlăneşte, irdi-nar, ţărăneşte, vulgar. (S-a purtai ~.} MOJICÍE s. bădărănie, grosolănie, inipi.'i-teţe, indelicateţe, mahalagism, mitocănie, niii-lănie, necuviinţă, nepolitcţe, ţărănie, vulgaritate, (pop.) mocorăníe, mocofănísm, (reg.) m.-dorăníe, (înv.) grosime, râtăníe, (rar fig.) ne-cioplíre. (~ lui mî-a displăcut.)

MOJICÂME s. rnitocănime, mârlănime. mojicíme s. v. ŢĂRĂNIME. mojicós adj. v. BĂDĂRĂNESC. GROSOLAN. MAHALAGESC. MITOCĂNESC MÂRLĂNESC. MOJIC. MOJICESC. NEPOLITICOS. ORDINAR. TOPESC. TOPÂRLĂ-NESC. VULGAR. mol s. v. VIN. MOLAN s. (IHT.; Nocmacheilus barbatulus ) grindel, (reg.) brúdă, moină, móiţă, moleác, moléte, moli'u, molói, morláucă, popéte, ţoáţă, virlán. molan s. v. VIN. MOLAR s. (ANAT.) măsea. molástină s. v. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. SMÂRC. moláş s. v. MIHALŢ. MOLATIC adj. 1. bleg, indolent, lăliu, moale, molâu, mototol, (reg.) tofológ, (fig.) băligós, mălăiéţ, mămăligós. (Un om ~.) 2. greoi, încet, lent, moale, molâu, (înv.) tirzíu, zăbáv-nic. (Mişcări ~; om ~ in mişcări.) molatic adj. v. DOMOL. LIN. MOALE. UŞOR. moiătáte s. v. MOLICIUNE. MOLCOM adj. 1. coborit, domol, încet, lin, potolit, scăzut, scoborât, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glasul ~.) 2. blând, calm, domol, lin, liniştit, moderat, potolit, uşor. (Vini ~ ; ploaie ~ .) molcomi vb. v. ASTÂMPĂRA. CALMA. DOMOLI. LINIŞTI. POTOLI. SMERI. TEMPERA. UMILI. ' molcomíre s. v. ACALMIE. CALM. LINIŞTE. PACE. SMERENIE. TĂCERE. UMILINŢĂ. raolcomíş adv. v. BLÂND. LIN. UŞOR. molcomit adj. v. DOMOL. ÎNCET. LENT. LIN. LINIŞTIT. MĂSURAT. POTOLIT. TACTICOS. TEMPERAT. molcomitór adj. v. ALINĂTOR. CALMANT. LINIŞTITOR. moldav adj. v. MOLDOVENESC. moldav s., adj. v. MOLDOVEAN. MOLDAVÍT s. (MIN.) (rar) ceară-de-pă-mânt. móldă s. v. ADĂPĂTOARE. ALBIE. COPAIE. COVATĂ. JGHEAB. TROACĂ. ULUC. moldomunteán s., adj. v. MOLDOVALAH. mnldoroinán s., adj. v. MOLDOVALAH. MOLDOVALÁH s., adj. (înv.) moldomun-teán. moldoromán. (Român din Principatele Unite sau ~.) MOLDOVEAN s., adj. 1. s. (înv.) bogdan, moldav. 2. adj. moldovenesc, (înv.) bogdănésc, moldav. MOLDOVEANA s. moldoveancă. MOLDOVEANCĂ s. moldoveana. MOLDOVENESC adj. moldovean, (înv.) bogdănésc. moldav. moldoveni vb. v. MOLDOVENIZA. MOLDOVENIZÁ vb. (rar) a (se) moldoveni. nioleác s. v. GRINDEL. MOLAN. niolében s. v. TEDEUM. MOLECULĂ s. (FIZ.) (înv.) parte, părticică. f~ a unui corp.) molesta vb. v. BRUSCA. BRUTALIZA. MALTRATA. SÂCÂI. ŞICANA. molestare s. v. BRUSCARE. BRUTAL I-ZARE. MALTRATARE. MOLEŞEÁLĂ s. 1. sfârşeală, slăbiciune, (reg.) zălczitúră. (Simte o ~ greu de învins.) 2. Jânci zeală, lincezire, moleşire, toropeală, toro-pire, (franţuzism rar) torpoáre, (Munt. şi Olt.) târomeálă. (Stare de ~.) MOLEŞÍ vb. 1. a se blegi, a se muia, (prin Transilv.) a se bălmăji, (fam.) a se bleojdi, (fig.) a se turti. (S-a ~ de tot din cauza febrei.) 2. a (se) muia, a (se) vlăgui, (fig.) a (se) fleşcăi. {Efortul l-a ~.) 3. a toropi. (Canicula ii ~.) MOLEŞÍRE s. lincezeală, lâncezire, mole-şealá. toropeală, toropire, (franţuzism rar) torpoáre, (Munt. şi Olt.) târomeálă. (Stare de~.) MOLEŞIT adj. 1. muiat, vlăguit. 2. toropit. MOLEŞITÓR adj. toropitor. (O căldură ~.)

moléşníţă s. v. MOINĂ. MOLETÁ vb. (TEHN.) a randalina. MOLETÁRE s. (TEHN.) randalinare. MOLÉTĂ s. (TEHN.) randalina. MOLÉTE s. I. (ENTOM.) vierme de făină, (pop.) sfoiág, (Olt. şi Ban.) surdomáş. (~ este Janta morarului.) 2.* (MED.) (Olt.) surdomáş. (~ este o boală de copii.) moléte s. v. BRAD. GRINDEL. MOLAN. MOLID. MOLIE. PIN. VIN. MOLFĂÍ vb. 1. a clefăi, a plescăi, (rar) a •clefeti, (reg.) a ciofăi a murseca, a plescăni. (~ eând mănincă.) 2. a morfoli, a mozoli, (rar) a morfologi, (reg.) a folfăi, a moscoli. (~ prin gură mincarea.) 3. a bălmăji, a bâi-gni, a bârâi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gângăvi a îndruga, a îngăima, a ingina, a mârii, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogo-rogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a •slomni, a tolocăni, (Ban.) a pâtcăi, (prin Olt.) a şondoroi. (Ce lot ~ acolo ?) MOLFĂIÁLĂ s. clefăială, clefăit, molfăire, molfăit, molfăitură, plescăială, plescăit. (Cind mănincă se aude o ~.) MOLFĂÂRE s. clefăială, clefăit, molfăială, molfăit, molfăitură, plescăială, plescăit. (Cind mănincă se aude o ~.) MOLFĂÍT s. clefăială, clefăit, molfăială, molfăire, molfăitură, plescăială, plescăit. (Se aude un ~ cind mănincă.) MOLFĂITURĂ s. clefăială, clefăit, molfăială, molfăire, molfăit, plescăială, plescăit. (Mănincă cu ~i.) molia-albinelor s. v. GĂSELNIŢĂ. MOLICIUNE s. (rar) molătáte. (~ unui covor.) MOLÂD s. (BOT.) 1. (Picea abies) (reg.) târş. (Transilv.) sihlă. 2. (Picea cxcelsa) brad, (reg.) moléte, molidár. molid s. v. PIN. molidár s. v. BRAD. MOLID. MOLIE s. (ENTOM.) I. (Ţinea) (reg.) moléte, muşină, múştă. 2. molie de-casă (Onis-cus murarius) = (prin Munt.) prepeleac. molie s. v. CÂINELE-BABEI. GĂRGĂRIŢĂ. molie de stup s. v. GĂSELNIŢĂ. MOLIMĂ s. 1. (MED.) epidemie, (pop.) boleáznă, boléşniţă, (înv. şi reg.) moarte, (reg.) bólişte, (înv.) contagiune. (~ printre copii.) 2. (MED. VET.) epizootie, (pop.) boleáznă, boléşniţă, (reg.) bólişte. (~ printre cornute.) molipseálă s. v. CONTAGIUNE. CONTAMINARE. INFECTARE. INFECŢIE. MO-LIPSIRE. MOLIPSÍ vb. (MED.) a (se) contagia, a (se) contamina, a (se) infecta, (pop.) a (se) umple, (înv.) a (se) smredui, a (se) strica. (S-a ~ de variolă.) MOLIPSÍRE s. (MED.) contagiune, contaminare, infectare, infecţie, (rar) molipseálă, (înv.) smreduíre. (Agenţi de ~.) MOLIPSÍT adj. (MED.) contaminat, infectat, (înv.) smreduít. (Persoană ~.) MOLIPSITOR adj. (MED.) 1. contagios, infecţios, (rar) contaminant, infectant, (pop.) lipicios, (reg.) mutătór, (înv.) acolisitór, ciumáş, ciumós, împărţitór, smreduitór. (Boală ~.) 2. contagios, infecţios, (livr.) mcfític, pestifér, pestilént, pestilenţial. (Agent ~.) molitvă s. v. ÎNCHINARE. ÎNCHINĂCIUNE. RUGĂ. RUGĂCIUNE. MOLITVÉLNIC s. (BIS.) (rar) rugăciunár, trébnic, (înv.) evhológhion. MOLÂU adj. 1. bleg, indolent, lălâu, moale-, molatic, mototol, (reg.) tofológ, (fig.) băligós, mălăiéţ, mămăligós. (O persoană ~.) 2. greoi, încet, lent, moale, molatic, (înv.) târzíu, ză-bávnic. (Mişcării ; om ~ in mişcări.) molî'u s. v. GRINDEL. MOLAN. molói s. v. GRINDEL. MOLAN. moloşág s. v. MOINĂ. moloşăgăí vb. v. MOINA. molótru s. v. CIIIMEN. CHIMION. MOLU-RĂ. SCHINDUF. SULFINĂ.

molotru álb s. v. SULFINĂ. molotru albastru s. v. SULFINĂ ALBASTRĂ. MOLOZ s. (CON STB.) (pop.) golomóz. (~ provenit din demolări.) MOLÚRĂ S. (BOT.; Foeniculum vulgare) (reg.) molótru, secarea, anason-dú lce, anason-máre, anason-nemţése, chimen-dúlce. MOMEALĂ s. (PESCUIT) amorsa, nadă, (rar) momitúră, (reg.) mî'rşă, nádilă, (înv., în Transilv.) podmét. (~ pentru eleni.) momeálcă s. v. GÂLCĂ. UMFLĂTURĂ. MOMENT s. 1. ceas, clipă, clipită, minut, oră, secundă, timp, vreme, (rar) clipeală, (pop.) círtă, soroc, (înv. şi reg.) cescúţ. (A sosit ~ tind...) 2. circumstanţă, ipostază, împrejurare, ocazie, prilej, situaţie. (Un ~ potrivii pentru ...) 3. etapă, fază, punct, stadiu, (fig.) treaptă. (Verificaţi experienţa in fiecare ~ al ei.) niomentál adj. v. MOMENTAN. PROVIZORIU. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC. momentan adj. v. ACTUAL. CONTEMPORAN. CURENT. PREZENT. MOMENTAN adj., adv. 1. adj. provizoriu, temporar, trecător, vremelnic, (înv.) momen-tál, momentós. (E doar o măsură ~.) 2. adv. acum, deocamdată, (prin Mold.) deodată. (~ nu am timp de nimic altceva.) 3. adj. instantaneu. (Reacţie ~.) momentan' adv. v. CURÂND. DEVREME. FUGA. GRABNIC, IMEDIAT. IUTE. ÎNDATĂ. NEÂNTÂRZIAT. NUMAIDECÂT. RAPID. REPEDE. momentós adj. v. ACTUAL. CONTEMPORAN. CURENT. MOMENTAN. PREZENT. PROVIZORIU. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC. MOMÍ vb. 1. a ademeni, a amăgi, a îneânta, a înşela, a minţi, a păcăli, a prosti, a purta, a trişa, (livr.) a iluziona, (înv. şi reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a şutili, (reg.) a şugui, (Transilv. şi Ban.) a celui, (Munt.) a mâglisi, (Transilv.) a tăşca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gâmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a şmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălţa, a pingeli, a pingelui, a pârli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu vorbe mincinoase.) 2. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a seduce, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva ti ~.) momíc s. v. RINICHI. momincáză s. v. MAIONEZĂ. MOMÍRE s. ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trişare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. şi Ban.) celşág, celuiálă, celuíre,' (Munt.) mâgliseálă, mâglisíre, (înv.) măglisitúră, prilăstíre, (fam. fig.) pingé-líre, pingeluiálă, pingeluíre. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) MOMÂT adj. ademenit, amăgit, înşelat, sedus, (reg.) ruşinat, (înv.) pritestít. (O fată ~.) momitór s., adj. v. ADEMENITOR. AMĂGITOR. ÎNŞELĂTOR. SEDUCĂTOR. momitúră s. v. AMORSA. MOMEALĂ. NADĂ. momită s. v. GANGLION. MOMÍŢE s. pi. (ANAT.) (pop.) mure (pi.). (~ la grătar.) momiiáţă s. v. MOGÂLDEAŢĂ. MOMÂIE. MOMIIE s. 1. sperietoare, (pop.) matahală, măgăoáie, popândău, (înv. şi reg.) paparudă, (reg.) ciuháie, ciúhă, maimúcă, maimuţă, mă-iúgă, mătăúz, mogâldán, mogildeáţă, păúză, popândeá, popândéţ, popânzâc, popânzói, poponeţ, pusciúhă. (O ~ pusă in semănături pentru a izgoni păsările.) 2. mogâldeaţă, (reg.) momâiáţă. (În zare se vede o ~ nedesluşită.) momoríţă s. v. ROMONIŢĂ-PUTUROASĂ. momúc s. v. RINICHI. MONADÉLFĂ adj. (BOT.) monadelfică. (Stamină ~.) MONADELFICĂ adj. (BOT.) monadelfă. (Stamină ~.) MONAH s. (BIS.) călugăr, părinte. monah s. v. ANAHORET. ASCET. EREMIT. PUSTNIC. SCHIMNIC. SIHASTRU. MONAHAL adj. (BIS.) 1. călugăresc, mănăstiresc, monahicesc, (înv.) îngeresc, monahie, monastic. (Cinul ~.) 2. călugăresc, mănăstiresc, monahicesc, (livr.) claustrai. (Duce o viaţă ~.) MONÁHĂ s. (BIS.) călugăriţă, maică, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu. monahie adj. v. CĂLUGĂRESC. MĂNĂSTIRESC. MONAHAL. MONAHICESC. MONAHICESC adj. (BIS.) 1. călugăresc, mănăstiresc, monahal, (înv.) îngeresc, monahie, monastic. (Cinul ~.) 2. călugăresc, mănăstiresc, monahal, (livr.) claustrai. (Viaţă ~.) monahicéşte adv. v. CĂLUGĂREŞTE. MONAHÍE s. (BIS.) călugăriţă, maică, monahă, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu. monahie s. v. CĂLUGĂRIE. MONAHISM. MONAHÍSM s. (BIS.) călugărie, (rar) monahie. MONARH s. (POLITICĂ) 1. rege, suveran, (pop.) crai, (înv.) rigă. (~ui Suediei.) 2. cârmuitor,

conducător, domn, domnitor, stăpî-nitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stă-pî'n, (înv. şi pop.) oblăduitór, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodín, ocârmuitór, purtător, vlădică, (fig.) cârmáci. (Ştefan cel Mare, marele ~ al Moldovei.) MONARHIC adj. (POLITICĂ) (înv.) maiestátic, monarhicésc. (Regim ~.) monarhicésc adj. v. MONARHIC. MONARHÍE s. (POLITICĂ) 1. (fig.) coroană. (~ Suediei.) 2. regat, (înv.) crăíe, crăíme. (Republică şi ~.) 3. regalitate. (~ a fost abolită.) MONARHÍSM s. (POLITICĂ) regalism. MONARHÍST s. (POLITICĂ) regalist. monastic adj. v. CĂLUGĂRESC. MĂNĂSTIRESC. MONAHAL. MONAHICESC. mondăní vb. v. BĂLMĂJI. BÂIGUI. BÂRÂI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. GÂNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎN-GĂIMA. ÎNGÂNA. MÂRÂI. MOLFĂI. MORMĂI. MURMURA. MONDIAL adj. universal. (Dorim o pace ~.) MONDOECONOMÍE s. cosmoeconomie. MONEDĂ s. ban, piesă, (pop.) para. (O ~ de cinci.) MONETAR adj. bănesc. (Reformă ~.) MONETĂRÍE s. (înv. şi reg.) tarapana, (înv.) bănăríe, cămară domnească, (înv., in Transilv.) pinzăríe. MONGOL adj. mongolic. (Populaţie ~.) MONGOLIC adj. mongol. (Tip ~.) MONGOLÍD s., adj. mongoloid. (Rasa~.) MONGOLOID s., adj. mongolid. (Rasa ~.) MONITOR s. (înv.) şedatór. (~ al unei clase.) monoatómic adj. v. MONOVALENT. MONOCELULAR adj. (BIOL.) unicelular. (Organism ~.) MONOCÍT s. (BIOL.) macrofag. MONOCLORBENZÉN s. (CHIM.) clor-benzen. MONOCLU s. (rar) lornión, (pop. şi fam.) geam. (pop.) sticlă. (Poartă ~ la ochiul drept.) MONOCORD adj. (MUZ.) unicord. (Instrument ~.) monocord adj. v. INEXPRESIV. MONOTON. NEEXPRESIV. UNIFORM. monocotiledónadj. v. MONOCOTILEDONAT. MONOCOTILEDONÁT adj. (BOT.) (rar) monocotiledón. (Plantă ~.) MONOCROM adj. monocromatic. (Pictură ~.) MONOCROMATIC adj. monocrom. (Tablou ~.) MONODACTÍL adj., s. (ZOOL.) soliped. (Calul este un animal ~.) MONOFAZAT adj. (FIZ.) monofazic. (Circuit electric ~.) MONOFAZIC adj. (FIZ.) monofazat. (Circuit electric ~.) MONOFLÓR adj. (BOT.) uniflor. (Plantă ~.) MONOGAM adj. monogamic. (Bărbat ~.) MONOGAMIC adj. monogam. (Bărbat ~.) MONOLÍNGV adj. unilingv. (Dicţionar ~.) MONOLÍT adj. monolitic. (Monument ~.) MONOLÍTIC adj. monolit. (Monument ~.) monolitic adj. v. OMOGEN. UNITAR. MONOLOG s. (livr.) solilóc. MONOMÁN s., adj. (MED.) (rar) mono-maniác. (Om~.) rnonornaniác s., adj. v. MONOMAN. MONOMANÍE s. (MED.) manie, obsesie, psihoză, idee fixă. MONOPETÁL adj. (BOT.) unipetal. (Flori ~.) monopoliza vb. v. ACAPARA. monopolizare s. v. ACAPARARE. monopolizator adj. v. ACAPARATOR.

MONORÁI s. monoşină. MONO SEMANTIC, adj. (LINGV.) unise-mantic. MONOSEPÁL adj. (BOT.) unisepal. (Floare ~.) MONOSEXUÁT adj. (BOT.) unisexuat, (rar) unisexuál. (Plante, floria.) MONOSILÁB adj. (LINGV.) monosilabic, (rar) unisiláb, unisilábic. (Cuvtnt ~.) MONOSILABIC adj. (LINGV.) monosilab. (rar) unisiláb, unisilábic. (Cuvtnt ~-) MONOSPÉRM adj. (BOT.) (rar) mono-spermátic, monospérmic. (Fruct ~.) monospermátic adj. v. MONOSPÉRM. monospérmic adj. v. MONOSPÉRM. MONOŞÍNĂ s. monorai. MONOTON adj. 1. anost, banal, placid, plictisitor, uniform, (fig.) searbăd, (livr. fig.) tern. (O viaţă ~.) 2. inexpresiv, neexpresiv, uniform, (fig.) monocord, plat. (Stil~.) MONOTONÍE s. uniformitate. (~ vieţii cuiva.) MONOVALENT adj. (CHIM.) (înv.) monoatómic. (Radical ~.) MONSTRU s. 1. arătare, pocitanie, pocitură, (pop. şi fam.) bâzdigánie, (reg.) arătánie, bu-diháce, buduhoálă, (înv.) bláznă. (Un ~ cu două capete.) 2. hidoşenie, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluţenie, slu-ţitură, uriciune, urâţenie, (pop.) hâzénie, pótcă, stropşitúră, (reg.) znaménie, (Ban.) năhoádă. (Un ~ de om.) MONSTRUOS adj. I. diform, hidos, hâd, pocit, respingător, schimonosit, slut, strâmb, urât, (pap. şi fam.) bocciu, scălâmb, scălimbăiát, (reg.) pâcleş, (Mold.) balcíz, (Mold. şi Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) şui. (O fiinţăm.) 2. dezgustător, odios, oribil, respingător, (livr.) abominabil. (O faptă ~.) 3. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, oribil, sângeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terífic, (înv. şi pop.) rău. (O crimă ~.) MONSTRUOZITATE s. 1. hidoşenie, monstru, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluţenie, sluţitură, uriciune, urâţenie, (pop.) hîzénie, pótcă, stropşitúră, (reg.) znaménie, (Ban.) năhoádă. (O ~ de om.) 2. grozăvie, oroare, (pop.) grozăvenie, (înv. şi reg.) străşnicie, (înv.) groznicíe. (~ faptei sale.) MONT s. ciot. (~ al miinii.) mont s. v. RĂMĂŞIŢĂ. REST. MONTA vb. 1. a asambla, a fixa, a îmbina, a împreuna, a reuni, a uni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) 2. a instala. (A ~ «n utilaj.) 3. a înscena, a regiza. (A ~ un spectacol.) monta vb. v. AGITA. AŢÂŢA. INCITA. INSTIGA. ÎNTĂRÂTA. PROVOCA. STÂRNI. TULBURA. MONTAJ s. asamblare, fixare, îmbinare, împreunare, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.) montan adj. v. MUNTOS. montanístic adj. v. MUNTOS. MONTARE s. 1. asamblare, fixare, îmbinare, Împreunare, montaj, reunire, unire. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. instalare. (~ unui utilaj.) 3. înscenare, regie, artă regizorală, punere în scenă, (rar) regizorat, (înv.) scenariu. (~ unui spectacol.) montare s. v. GOANĂ. GONIRE. ÎMPREUNARE. MONTĂ. MONTATÓR |s. montor. (E. ~ de profesie.) MONTĂ s. goană, gonire, împreunare, (reg.) montare, sărit. (~ la vite.) MONTÓR s. montator. (E ~ de profesie.) MONUMENTAL adj. 1. statuar. (O imagine ~.) 2. grandios, impozant, impunător, maiestos, măreţ, splendid, superb, (rar fig.) trufaş ( Un palat ~ .) MONUMENTALITATE s. grandoare, măreţie, splendoare. (~ unui palat.) MOPS s. (ZOOL.) buldog, (rar) box. (Un câine ~.) MORAL adj. 1. etic. (O comportare ~.) 2. moralizator, (înv.) moralicesc. (Povestire cu caracter ~.) 3. spiritual, sufletesc, (înv.) morálic, moralicesc. (Ceva despre viaţa ~ a unui popor.) MORALĂ s. 1. etică. (~ unei societăţi date.) 2. învăţătură, pildă, (rar) moralitate, (înv.) mátimă. (~ unei fabule.) 3. admonestare, ceartă, certare, dojana, dojenire, imputare, mustrare, observaţie, reproş, (pop. şi fam.) beşte-leálă, muştruluiálă, ocară, (înv. şi reg.) înfruntare, probozeálă, (reg.) probáză, probozénie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) şmótru, (înv.) dăscălie, împutăciúne, învăţătură, preobră-zitură, probozíre, răpşte,

remonstráre, zabrác, (fam. fig.) săpuneálă, scuturătúră. (~ pe «are a primit-o l-a potolit.) morálic adj. v. MORAL. SPIRITUAL. SUFLETESC. moralicesc adj. v. MORAL. MORALIZATOR. SPIRITUAL. SUFLETESC. MORALICEŞTE adv. moralmente, spiritualiceşte, sufleteşte, (rar) spiritualménte. (~ se simte bine.) MORALITATE s. (livr.) etos. (~ unei comunităţi sociale.) moralitate s. v. ÎNVĂŢĂTURĂ. MORALĂ. PILDĂ. MORALIZA vb. a admonesta, a certa, a dăscăli, a dojeni, a mustra, (pop. şi fam.) a beşteli, a muştrului, a ocări, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. şi reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cârti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (Bu-cov.)a putui, (Mold.) a şmotri, (Olt. şi Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probă-zui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.) MORALIZATOR adj. 1. moral, (înv.) moralicesc. (Concluzie ~ .) 2. educativ, instructiv, (înv.) învăţător. (O scriere cu conţinut ~.) MORALMENTE adv. moraliceşte, spiritualiceşte, sufleteşte, (rar) spiritualménte. (~ se simte bine.) MORAR s. 1. (reg.) măcinár. (E ~ de profesie.) 2. (ENTOM.; Tenebrio molilor) gân-dac-de-făină. morar s. v. PIUAR. MORAVURI s. pi. apucătură, comportament, comportare, conduită, deprindere, maniere (pi.), năravuri (pi.), obiceiuri (pi.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talím. (Ce sint ~ astea?). MORĂRÁŞ s. morărel. MORĂREÁSĂ s. morăriţă. MORĂRÉL s. morăraş. MORĂRÍE s. morărit. MORĂRÍT s. morărie. MORĂRIŢĂ s. morăreasă. morăriţă s. v. CHICA-VOINICULUI. morb s. v. AFECŢIUNE. BOALĂ. MALA-BIE. morbiciiíne s. v. AFECŢIUNE. BOALĂ. MALADIE. MORBID adj. anormal, bolnăvicios, nesănătos, patologic, (înclinaţie ~.) MORBIDITATE s. (înv.) morbitáte. morbíli s. pi. v. POJAR. RUJEOLĂ. morbitáte s. v. MORBIDITATE. morbós adj. v. BOLNAV. BOLNĂVICIOS. NESĂNĂTOS. SUFERIND. morcoáşă s. v. BÂRSĂ. BLEAU. BRĂŢARĂ. CÂRCEIE. morcóci s. v. PORCUŞOR. morcotí vb. v. BODOGĂNI. CICĂLL DĂSCĂLI. PLICTISI. SÂCÂI. MORCOV s. (BOT.; Daucus corola saliva) (prin Transilv.) moróc, (prin sudul Transilv.) mure. morcov-de-cî'mp s. v. RUŞINEA-FETEI. morcovíu adj. v. PORTOCALIU. morcov-porcesc s. v. NAP-PORCESC. TO-PINAMBUR. inorcov-sălbátic s. v. RUSINEA-FETEI. mordái s. v. PISTOLET. mórdă s. v. BOT. GURĂ. RÂT. morésc adj. v. MAUR. MORFÍNĂ s. (FARM.) (reg.) móríiu. mórfiu s. v. MORFINĂ. MORFOLI vb. a molfăi, a mozoli, (rar) a morfologi, (reg.) a folfăi, a moscoli. (~ prin gură mincarea.) morfolit adj. v. BOLBOROSIT. ÎNGĂIMAT. MORMĂIT. NEARTICULAT. NECLAR. NEDESLUŞIT. morfologi vb. v. MOLFĂI. MORFOLI. MOZOLI. MORFOLOGIE s. (GRAM.) (înv.) etimologie. MORGĂ s. prosectură. (~ unui spital.) morgă s. v. AROGANŢĂ. FALĂ. FUDULIE. IMPERTINENŢĂ. INFATUARE. INSOLENŢĂ.

ÎNFUMURARE. ÎNGÂMFARE. MĂGĂRIE. MÂNDRIE. NECUVIINŢĂ. NEOBRĂZARE. NERUŞINARE. OBRĂZNICIE. ORGOLIU. SEMEŢÍE. SFRUNTARE. TRUFIE. TUPEU. VANITATE. morlioáncă s. v. OGOR. PÂRLOAGĂ. móric adj. v. MAUR. MORÂŞCĂ s. 1. (reg.) ciutură. (~ este o moară mică.) 2. vânturătoare. (~ pentru cereale.) 3. (pop.) moară, (reg.) sfirleáză, (Transilv. şi Bucov.) sfârâitoáre. ( ~ pentru copii.) 4. pâriitoare, scârţâitoare, zbirnâitoare. (~ pentru alungat păsările din semănături.) moríşcă s. v. MULINETĂ. PIPOTĂ. RÂN-ZĂ. RÂSNIŢĂ. morânceálă s. v. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORŢARE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORŢARE. SILINŢĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ. TENCUIALĂ. TRUDĂ. ZBATERE. moríngláv adj. v. DEBIL. DELICAT. FIRAV. FRAGIL. GINGAŞ. PIRPIRIU. PLĂPÂND. PRIZĂRIT. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBUŢ. ŞUBRED. morláucă s. v. GRINDEL. MOLAN. MORMAN s. grămadă, maldăr, movilă, purcoi, (rar) strânsúră, (pop.) troian, (reg.) mî'glă, (Mold.) cládă, (Mold. şi Transilv.) gireádă, (pop. fig.) nămol. (Un~ de cartofi, de crengi, de praf.) MORMĂÍ vb. a bălmăji, a bâigui, a bârâi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gângăvi, a îndruga, a îngăima, a îngâna, a mârâi, a molfăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pâtcăi, (prin Olt.) a şondoroi. (Ce iot ~ acolo?) MORMĂIÁLĂ s. bodogăneală, bolboroseală, bombăneală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăire, mormăit, mormăitură, (prin Olt.) şondoroiálă, şondorolt. (O ~ de om nemulţumit.) MORMÁÍRE s. 1. mormăit, mormăitură. (~ ursului.) 2. bodogoneală, bolboroseală, bombăneală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăială, mormăit, mormăitură, (prin Olt.) şondoroiálă, şondoroít. (~ de om nemulţumit.) MORMĂÍT adj. bolborosit, îngăimat, nearticulat, neclar, nedesluşit, (fig.) morfolit. (Cuvinte ~.) MORMĂÍT s. 1. mormăire, mormăitură. (~ de urs.) 2. bodogăneală, bolboroseală, bombăneală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăială, mormăire, mormăitură, (prin Olt.) şondoroiálă, şondoroít. (~ de om nemulţumit.) MORMĂITURĂ s. 1. mormăire, mormăit. (~ de urs.) 2. bodogăneală, bolboroseală, bombăneală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăială, mormăire, mormăit, (prin Olt.) şondoroiálă, şondoroít. (~ de om nemulţumit.) morminte s. pi. v. CIMITIR. MORMINT s. groapă, (livr.) sepultură, (italienism înv.) tómbă. mormínt s. v. MOARTE. MORMÂNTÁL adj. funebru, sepulcral. (C« un glas ~.) mormântél adj. v. FUNERAR. mormlntár s. v. CAVOU. CRIPTĂ. mormântós adj. v. FUNERAR. MORMOLOC s. (ZOOL.) (reg.) gândăiac, ímguríce, moacă, viţelar, lingura-pópii, lin-guriţa-zânei, (prin Ban.) lingurús. mormoti vb. v. BĂLMĂJI. BÂIGUI. BÂRÂI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. GÂNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÂNA. MÂRÂI. MOLFĂI. MORMĂI. MURMURA. moroáicăs. v. STRIGOAICĂ. STRIGOAIE. moróc s. y. MORCOV. MOROCĂNEÁLĂ s. posăcie, posomoreală, ursuzenie, ursuzlâc, (rar) posăceálă. (~ unui om prost dispus.) morocăneálă s. v. BODOGĂNEALĂ. CICĂLEALĂ. DĂSCĂLEALĂ. SÍCÂIALĂ. morocăni vb. v. BĂLMĂJI. BÂIGUI. BÂRÂI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. GÂNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÂNA. MÂRÂI. MOLFĂI. MORMĂI. MURMURA. MOROCĂNOS adj. 1. insociabil, mut, nc-comunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorit, taciturn, tăcut, urâcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchíu, (înv. şi reg.) morós, sunducós, tăcătór, (reg.)

modorói, mutác, mutăréţ, (Olt.) dugós, (Mold.) píclişít, (prin Transilv.) tăcătói, (Bucov. şi Mold.) tălmút, (fig.) închis. (Om ~.) 2. posac, răutăcios, ursuz, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.) morogán s. v. OGOR. PÂRLOAGĂ. moroi s. v. APARIŢIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZIUNE. moroján adj. v. BRUMĂRIU. FUMURIU. moroncí vb. v. ADMONESTA. BODOGĂNI. CERTA. CICĂLI. DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA. PLICTISI. SÂCÂI. morós adj. v. INSOCIABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORIT. TACITURN. TĂCUT. URÂCIOS. URSUZ. moroslív s. v. MAMORNIC. moroşán s. v. MARAMUREŞEAN. moroşáneă s. v. MARAMUREŞEANCĂ. moroşenésc adj. v. MARAMUREŞEAN. MORSĂ s. (ZOOL.; Odobaenus rosrnarus) (reg.) cal-de-máre, vacă-de-máre, viţel-de-máre. mort adj. v. INANIMAT. NEANIMAT. NEÂNSUFLEŢIT. MORT adj., s. 1. adj., s. decedat, defunct, dispărut, răposat, (livr.) repauzát, (în limbajul bisericesc, pop. şi eufemistic) pierdut, (înv. şi pop.) pierit, (înv.) pristăvít, săvârşít. (~ era un om in vlrstă.) 2. adj. inert, neânsufleţit, nemişcat, rece, ţeapăn. (L-a gasit ~.) 3. adj. uscat, veşted. (Frunză ~.) mortác adj. v. MURITOR. PIERITOR. MORTAL adj. ucigător, (livr.) letal, (înv.) mortifér. (Lovitură ~.) mortal adj. v. MURITOR. PIERITOR. MORTALITATE s. (înv. şi reg.) moarte. printre copii.) MORTAR s. (CONSTR.) (reg.) máltăr, (Transilv.) pápăláşcă, (prin Mold.) şpriţ. mortasâncă s. v. EMAIL.GLAZURĂ. SMALŢ. MORTĂCIUNE s. 1. cadavru, corp, hoit. leş, stârv, trup, (reg.) stî'rvină, (Transilv.) hanţ, (înv., în Transilv.) dabilă. (I-a găsit ~ íntr-o văgăună.) 2. căzătură, pieritură. (O ~ de cal.) MORTIÉR s. (MIL.) (înv. şi reg.) piuă, (înv.) cumbará, haubítă. mortifér adj. v. MORTAL. UCIGĂTOR. mortifica vb. v. ÎNJOSI. UMILI. MORTUAR adj. funebru, funerar. (Cortegiu ~.) merţăríe s. v. CIMITIR. MORŢÍŞ adv. musai, neapărat, negreşit, numaidecit, obligatoriu, (rar) necesarmente, (Înv. şi reg.) nepristán, nesmintit, numai, (înv.) nelipsit. (Ţine ~ să. . .) MÓRUĂ s. (IHT.; Gadus monhua) cod, (Înv., în Transilv.) ştócfiş. morun s. v. SCOBAR. morúnă s. v. MUŞEŢEL. morúncă s. v. OGOR. PÂRLOAGĂ. MÓRVĂ s. (MED. VET.) 1. răpciugă, (rar) rápin, (reg.) círtiţă, mucăríe. (Cal bolnav de ~.) 2. morvă cutanată — farcin, (pop.) círtiţă. MORVÓS adj. (MED. VET.) răpciugos. (Cal ~.) MOSC s. 1. (ZOOL.; Moschus moschifems) (rar) moscár. 2. (BIOL.) cabarga. (Miros de ~.) mosc adj. v. RUS. RUSESC. moscár s. v. MOSC. MOSCHEE s. (BIS.) geamie, (înv.) mecet. (~ la musulmani.) moschicesc adj. v. MOSCOVIT. RUS. RUSESC. moscolí vb. v. MOLFĂI. MORFOLI. MOZOLI. MOSCOVÍT adj. (înv.) moschicesc. moscuşór s. v. FRAGUL IŢĂ. MOSOR s. bobină, (Mold.) macara.

mosor s. v. LUETĂ. OMUŞOR. UVULĂ. MOSORÁŞ s. mosorel. (Un ~ de aţă.) MOSORÉL s. mosoraş. (Un ~ de aţă.) mostóc s. v. MOŞMON. mostochín s. v. MOŞMON. mostochínă s. v. MOŞMOANĂ. MOSTRĂ s. 1. eşantion, model, probă,', (reg.) modă. (O ~ dintr-un material.) 2. exemplu, model, probă, specimen, tip. (Iată mai jos citeua ~ de. . .) mostră s. v. EXEMPLU. MODEL. PILDĂ. MOŞ s. 1. bătrân, moşneag, (pop.) unchiáş, (reg. şi peior.) ghiuj, (reg.) bât, (Transilv. şi Maram.) vâj. (Un ~ cu plete albe.) 2.* (înv.) bătrân, stâlp, tei. (Primul deţinător al unui pămtnt, cu titlu de moştenitor, se numea in trecut ~.) moş s. v. ASCENDENT. BUNIC. GHI-BORŢ. ÎNAINTAŞ. NAŞ. PĂLĂMIDĂ-DE-BALTĂ. TATĂ MARE. UNCHI. moşán s. v. MOŞNEAN. MOŞTENITOR. RĂZEŞ. SUCCESOR. URMAŞ. moşáncă s. v. MOŞTENITOARE. SUCCESOARE. URMAŞĂ. moşcoleálă s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. moşcotí vb. v. BÂJBÂI. DIBUI. ORBECĂI. PIPĂI. moş-cu-trei-ghímpl s. v. GHIDRIN. moşi vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOŞI. MOŞMONDI. MOŞMONL TICĂL MOŞÍC s. moşuleţ, moşulică, (reg.) moşúc, moşúţ. MOŞÍE s. 1. domeniu, latifundiu, (Transilv.) ioság, (înv.) posesiune, prédiu. (~ boierească.) 2.* (înv.) ocină, părinţie. (Pămintul moştenit de la părinţi se numea tn trecut ~.) moşie s. v. MOŞTENIRE. PATRIE. PATRIMONIU. SUCCESIUNE. ŢARĂ. MOŞIER s. latifundiar, mare proprietar, (Ban. şi prin Transilv.) spahíe. MOSIEREÁSĂ s. moşieriţă. MOŞIERÍŢĂ s. moşiereasă. moşináş s. v. MOŞNEAN. RĂZEŞ. moşincí vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOSI. MOŞMONDI. MOŞMONL TICĂL MOŞIOÁRĂ s. (rar) moşiúţă. MOŞÍRE s. moşit. (~ unui copil.) MOŞIT s. moşire. (~ unui copil.) moşiúţă s. v. MOŞIOÁRĂ. MOŞMOANĂ s. (BOT.) (reg.) míşculă, mostochínă. MOŞMON s. (BOT.; Mespilus germanica) (reg.) gorun, măceş, míşcul, mostóc, mostochín, scoruşnemţésc. MOŞMONDEÁLĂ s. migăleală, mocăială, mocoşeală, mocoşire, ticăială, (pop.) tândă-leálă, tândălitúră. (Ce-i ~ asia la el?) MOŞMONDÍ vb. a migăli, a (se) mocăi, a (se) mocoşi, a (se) moşmoni, a (se) ticăi, (pop.) a tândăli, (reg.) a migoroşi, a moşinci, a moşoi, a moşorogi, a motroşi, a muşina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moşogăi, (fam), a moşi. (Ce ~ alâía la acel lucru?) MOŞMONDÍT adj. mocăit, mocoşit, ticăit, (Mold.) chiţcăit. (Un om ~.) MOŞMONÍ vb. a migăli, a (se) mocăi, a (se) mocoşi, a (se) moşmondi, a (se) ticăi, (pop.) a tândăli, (reg.) a migoroşi, a moşinci, a moşoi, a moşorogi, a motroşi, a muşina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moşogăi, (fam.) a moşi. (Ce ~ atita la acel lucru?) MOŞNEAG s. bătrân, moş, (pop.) unchiáş, (reg. şi peior.) ghiuj, (reg.) bât, (Transilv. şi Maram.) vâj. (Un ~ cu plete albe.) moşneán adj., s. v. ABORIGEN. AUTOHTON. BĂŞTINAŞ. INDIGEN. NEAOŞ. PĂ-MÂNTEAN. MOŞNEÁN s. răzeş, (înv. şi reg.) moşináş, moşteán, (înv.) moşán. moşneán s. v. MOŞTENITOR. SUCCESOR. URMAŞ. MOŞNEGÉL s. moşneguţ.

MOŞNEGUŢ S. moşnegel. MOŞNEGÉŞTE adv. bătrâneşte. MOŞNENÉSC adj. răzeşesc, (înv.) moştenesc. moşneni vb. v. MOŞTENI. moşneníe s. v. MOŞTENIRE. PATRIMONIU. SUCCESIUNE. moşogăi vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOŞI. MOŞMONDI. MOŞMONI. TICĂI. moşoi vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOŞI. MOŞMONDI. MOŞMONI. TICĂI. moşorogi vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOŞI. MOŞMONDI. MOŞMONI. TICĂI. moşteán adj., s. v. ABORIGEN. AUTOHTON. BĂŞTINAŞ. INDIGEN. NEAOŞ. PĂ-MÂNTEAN. moşteán s. v. MOŞNEAN. MOŞTENITOR. RĂZEŞ. SUCCESOR. URMAŞ. moştenesc adj. v. MOŞNENÉSC. RĂZEŞESC. MOŞTENÍ vb. 1. (JUR.) (rar) a succeda, (înv.) a clironomisi, a mărădui, a moşneni. 2. a apuca. (Obicei ~ de la strămoşi.) moşteníe s. v. MOŞTENIRE. PATRIMONIU. SUCCESIUNE. MOŞTENÍRE s. (JUR.) patrimoniu, succesiune, (înv. şi pop.) moşie, (înv. şi reg.) miráz, móştină, rămăşiţă, (înv.) clironomíe, dostoiá-nie, moşneníe, moşteníe, nemestnicíe, rămas. MOŞTENÍT adj. congenital, ereditar, înnăscut. (Un defect ~.) MOŞTENITOARE s. (JUR.) succesoare, urmaşă, (înv.) moşáncă. MOŞTENITOR s. (JUR.) succesor, urmaş, (livr.) eréde, (înv. şi reg.) moşneán, moşteán, (înv.) clironóm, moşán, ocináş, ocinătóriu, următor. (Averea a revenit unicului ~.) móştină s. v. MOAŞTE. MOŞTENIRE. MUMIE. PATRIMONIU. SUCCESIUNE. moşúc s. v. MOŞ IC. MOŞULEŢ. MOŞU-LICĂ. MOŞULÉŢ s. moşie, moşulică, (reg.) moşúc, moşúţ. MOŞULÍCĂ s. moşie, moşuleţ, (reg.) moşúc, moşúţ. moşúţ s. v. CIOCÂRLAN. CIOCÂRLIE MOŢATĂ. MOŞIC. MOŞULEŢ. MOŞULICĂ. MOTAN s. (ZOOL.) cotoi, pisoi, (pop.) mâţ, pisíc, (rcg.)cotóc, mihóc, mirtán, mâtârián, miţóc, motoc, pisóc, (Ban. şi Transilv.) mârtác, (prin Olt.) mârtóc. (~ e masculul pisicii.) MOTĂNÁŞ s. (ZOOL.) cotoiaş, motănel, pisoiaş, (pop.) mâţúc, mâţúş, mâţúţ, (reg.) pisocél. MOTĂNÉL s. (ZOOL.) cotoiaş, motănaş, pisoiaş, (pop.) mâţúc, mâţúş, mâţúţ, (reg.) pisocél. MOTILITÁTE s. (FIZIOL.) motricitate. (~ intestinală.) MOTÍV s. 1. cauză, considerent, mobil, pricină, prilej, raţiune, temei, (înv. şi pop.) cuvínt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povód, rezon, (fig.) izvor, sămínţă. (~ care explică producerea unui fenomen.) 2. argument, motivare, motivaţie. (Cel mai bun ~ adus In sprijinul opiniei sale.) 3. argument, dovadă, temei. (Are ~ să fie optimist.) 4. ocazie, pretext, pricină, prilej, (înv. şi reg.) pofidă, (înv.) pricinuíre, (înv., în Transilv.) podóimă. (Caută ~ de ceartă.) 5. cuvínt, pretext, (înv.) chip. (Sub ~ că...) 6. pretext, scuză, (înv.) cale, (înv., !n Transilv.) şteámăt, (grecism înv.) prófasis. (Ce ~ai invocat pentru a lipsi?) 7. temă. (~ literar.) MOTIVA vb. 1. a îndreptăţi, a justifica, (livr.) a legitima. (Toate acestea ~ holărina lui.) 2. a justifica, a scuza. (Scopul ~ mijloacele.) MOTIVÁBIL adj. 1. explicabil, justificabil. (Un fapt ~.) 2. justificabil, scuzabil. (Un argument ~.) MOTIVARE s. 1. îndreptăţire, justificare, motivaţie, raţiune, temei, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noimă, (înv.) rezon. (~ unei hotărtri.) 2. argument, motiv, motivaţie. (Cea mai bună ~ adusă In sprijinul opţiunii tale.) 3. justificare, logică, noimă, raţiune, rost, sens, temei. (Nu văd ~ acestei decizii.) 4. explicare, explicaţie, justificare. (Există ,reo ~ a gestului său ?) 5. justificare, motivaţie, scuză, (rar) scuzáre, (înv.) răspuns. (Nu are nici o ~ pentru cele făcute.) MOTIVAT adj. 1. fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvântát. (Un motiv ~; o scuză ~.) 2. justificat, (rar) scuzat. (Absenţă ~.) MOTIVAŢIE s. 1. îndreptăţire, justificare, motivare, raţiune, temei, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noimă, (înv.) rezon. (~ unei hotărtri.) 2. argument, motiv, motivare. (Cea mai bună ~ adusă in sprijinul. . .) 3. justificare, motivare, scuză, (rar) scuzáre, (înv.) răspuns. (Nu are nici o ~ pentru cele făcute.) motî'că s. v. TÂRNĂCOP. MOTO s. epigraf. (~ la o lucrare.)

motoácă s. v. MELISĂ. ROINIŢĂ. MOTOARE adj. (FIZ.) motrice. (Forţă ~.) motoc s. v. COTOI. MOTAN. PISOI. motocei s. pi. v. PAPANAŞ. motocel s. v. CANAF. CIUCURE. GHIZ-DE1. MOTOCICLETĂ s. (reg.) motorbiţfclu, (înv.) motoci clu. motocíclu s. v. MOTOCICLETĂ. motofléte adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. motológ adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. MOTOR adj., s. 1. adj. (rar) motoriu. (Arbore ~; cenlru ~.) 2. s. (TEHN.) motor electric = electromotor ; motor eolian = aero-motor, anemotrop. motorblţíclu s. v. MOTOCICLETĂ. motorină s. v. ROM. VIN. motoriu adj. v. MOTOR. motorúgă s. v. MAJA. NĂVOD. MOTOTOL s., adj. 1. s. cocoloş, ghemotoc, (reg.) bobolóş, tomoáşă, (Olt. şi Munt.) toi-toáşă. (A făcut htrtia ~.) 2. adj. bleg, indolent, lălâu, moale, molatic, molâu, (reg.) tofo-lóg, (fig.) băligós, mălăiéţ, mămăligós. (Un om ~.) MOTOTOLÍ vb. a (se) boţi, a (se) şifona, (rar) a (se) cocoloşi, (reg.) a (se) golomozi, a (se) mozoli, a (se) târnosi. (I s-au ~ pantalonii.) MOTOTOLIRE s. boţire, sifonare. (~ pantalonilor. ) MOTOTOLIT adj. boţit, necălcat, şifonat. (Haine ~.) mótov adj. v. JILAV. REAVĂN. UD. UMED. MOTRÍCE adj. (FIZ.) motoare. (Forţă ~.) MOTRICITATE s. (FIZIOL.) motilitate. (~ intestinului.) motroşí vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOŞI. MOŞMONDI. MOŞMONI. TICÁI. MOŢ s. 1. (reg.) moţóc, moţochínă, (Transilv., Mold. şi Bucov.) cucui, (prin vestul Transilv.) pup, (prin Transilv. şi Ban.) pupúi, (Mold.) ţulúc. (~ da pene, de păr.) 2. (BOT.) moţulcurcanului (Polggonum orientale) = (reg.) creasta-cocóşului, nasul-curcánului. MOŢ s. (reg.( moţogán. (~ din Apuseni.) moţ s. v. INFLORESCENŢĂ. MATCĂ. MAT IŢĂ. moţa vb. v. ARANJA. DICHISI. FER-CHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPILCUI. MOŢAT adj. 1. (reg.) cucuiát, (Ban. şi Transilv.) pupuiát. (Găină ~.) 2. ţuguiat, (reg.) ţogoşát. (Căciulă ~.) MOŢĂI vb. a aţipi, a dormita, a picoti, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. şi reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a ajumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chir-coti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a ştiulbica. (Bătrinul ~ pe scaun.) MOŢĂIALA s. aţipeală, aţipire, dormitare, moţăire, moţăit, moţăitură, picoteală, pico-tire, piroteală, pirotire, somnolenţă, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuiálă, pioceálă, somno-reálă. (Mold.) clipoceálă, clipocíre, (prin Munt.) pircoteálă, pircotít, (înv.) somnoroşíe. (Stare de ~ .) _ _ MOŢĂÍRE s. aţipeală, aţipire, dormitare, moţăiala, moţăit, moţăitură, picoteală, pico-tire, piroteală, pirotire, somnolenţă, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuiálă, pioceálă, somno-reálă, (Mold.) clipoceálă, clipocíre, (prin Munt.) pircoteálă, pircotít, (înv.) somnoroşíe. (Stare de ~.)_ MOŢĂÍT s. aţipeală, aţipire, dormitare, moţăiala, moţăire, moţăitură, picoteală, pico-tire, piroteală, pirotire, somnolenţă, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuiálă, pioceálă, somno-reálă, (Mold.) clipoceálă, clipocíre, (prin Munt.) pircoteálă, pircotít, (înv.) somnoroşíe. (Stare de ~.) MOŢĂITURĂ s. aţipeală, aţipire, dormitare, moţăiala, moţăire, moţăit, picoteală, pico-tire, piroteală, pirotire, somnolenţă, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuiálă, pioceálă, somnoreá-lă, (Mold.) clipoceálă, clipocíre, (prin Munt.) pircoteálă, pircotít, (înv.) somnoroşíe. (Stare de~.) moţóc s. v. COC. MOT.

mojochínă s. v. GALĂ. GOGOAŞĂ DE RISTIC. GOGOAŞxi DE STEJAR. MOŢ. moţogán s. v. MOŢ. moţogáncă s. v. MOAŢĂ. moţul-curcanului s. v. BUSUIOC-ROŞU. RĂCULEŢ. ŞTIR. MOV adj., s. liliachiu, violet, vioriu, (livr.) lila, (rar) stânjeníu. (De culoare ~.) MOVÍLĂ s. 1. (GEOGR.) măgură, (reg.) grui, (Olt.) glăméie. 2. grămadă, maldăr, morman, purcoi, (rar) strânsúră, (pop.) troian, (reg.) mî'glă, (Mold.) cládă, (Mold. şi Transilv.) gi-reádă, (pop. fig.) ^nămól. (O ~ de cartofi, de crengi, de praf.) MOVILÍŢĂ s. 1. (GEOGR.) (reg.) movilúţă. 2. muşuroi. (O ~ de pămtnt făcută de ctrtife.) movilúţă s. v. MOVILITĂ. movimént s. v. MIŞCARE. TEMPO. MOZAICAR s. mozaist. (E\ de profesie ~.) MOZAÍSM s. (BIS.) iudaism. MOZAÍST s. mozaicar. (E ~ de profesie.) inozavír adj., s. v. BÂRFITOR. CALOMNIATOR. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. PONEGRITOR. mozavlrí vb. v. BÂRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI. mozaviríe s. v. ANIMOZITATE. BÂRFĂ. BÂRFEALĂ. BÂRFIRE. BÂRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLIÂVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DISCORDIE. DISCREDITARE. DUŞMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. PORNIRE. ŞOAPTĂ. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÂZANIE. mozavírnic adj. v. BÂRFITOR. CALOMNIOS. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. PONEGRITOR. MOZOLÍ vb. 1. a molfăi, a morfoli, (rar) a morfologi, (reg.) a folfăi, a moscoli. (~ prin gură mâncarea.) 2. (prin Olt.) a minji. (A ~ rufele la spălat.) mozoli vb. v. BOŢI. JEGOSI. MÂN.II. MOTOTOLI. MURDĂRI. PĂTA. ŞIFONA. MRÁNIŢĂ s. (reg.) mrăniţău. (îngraşă pă-mântul cu ~.) mrăniţău s. v. MRANIŢĂ. mreajă s. v. CAPCANĂ. CURSĂ. INTRIGĂ. LAŢ. MAŞINAŢIE. PRINZĂTOARE. UNELTIRE. MREÁNĂ s. (UIT.; Barbus barbus) (înv.) scobár. mreji vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI. mrenişoáră s. v. MRENUŢĂ. mrcníţă s. v. MRENUŢĂ. mrenuşoáră s. v. MRENUŢĂ. MRENUŢĂ s. (IHT.) (reg.) mrenişoáră, mreníţă, mrenuşoáră. MUC s. 1. (rar) mucárniţă. (~ de luminare.) 2. chiştoc. (~ de ţigară.) 3. (mai ales la pi.) (pop., glumeţ) untură. (Îi curg ~ din nas.) muc s. v. MUCUS. SEVĂ. SUC. mucalit adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. MUCÁR s. mucárniţă, (reg.) mucáriţâ. (~ pentru tăiat mucul luminării.) mucaremeá s. v. MUCARER. MUCARÉR s. (înv.) mucaremeá. (Domwi a refuzat să plătească ~ Porţii otomane.) mucáriţă s. v. MUCAR. MUCÁRNIŢĂ. MUCÁRNIŢĂ s. 1. mucar, (reg.) mucáriţă. (~ pentru tăiat mucul luminării.) 2. (rar) stin-gătoare de luminări. mucárniţă s. v. MUC. MUCAVA s. carton, (reg.) tablă. mucăríe s. v. MORVĂ. RĂPCIUGĂ. MUCED adj. mucegăit, mucezit, (rar) mu-cegăiós, (reg.) mucegărít, (Olt. şi Munt.) sfo-iegít. (Aliment ~.)

mucedătór s. v. FIRICICĂ. MUCEGAI s. mucezeală, muşiţă, (rar) mu-cezitúră, (reg.) mucoáre, mucureálă, sfoiágt sfoiegeálă. (Alimentul a prins un strat de ~ mucegai s. v. RUGINĂ. MUCEGĂÍ vb. a (se) mucezi, (reg.) a (se) uhucuri. (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.) mucegăiálă s. v. IGRASIE. UMEZEALĂ. mueeífăiós adj. v. MUCED. MUCEGĂIT. MUCEZIT. MUCEGĂÍRE s. mucezire, mucezit. (~ «nuf c.ment.) MUCEGĂIT adj. muced, mucezit, (rar) imiceg.ţiós, (reg.) mucegărít, (Olt. şi Munt.) sfoie.gtt. (Aliment ~.) mucegăit adj. v. IGRASIOS. UMED. rnaee.fărít adj. v. MUCED. MUCEGĂIT. MUCEZIT. MUCENEC S. (BIS.) 1. martir, (înv.) martor, mărturie, mărturisitor, otróc. (~ ortodox.) 2. (mai ales la pi.) slinţişor, sfânt, (reg.) bra-dóş. I răcluléţ, brândúş. (De 9 martie se mă-aincâ -» i.) MUCENÍCĂ s. (BIS.) martiră, (rar) mu-•ccnítă. niuitiâtcí vb. v. MARTIRIZA. MUCENICIE s. martiraj, martiriu, supliciu, (rar) martir, (înv. şi pop.) patimă, (înv.) «îariiri-m, mărturie, muceníe, muceníre, strădanii. (A indurai ~.) mucenic s. v. MARTIRAJ. MARTIRIU. MUCENICIE. SUPLICIU. muceníre s. v. MARTIRAJ. MARTIRIU. MUCENICIE. SUPLICIU. liincenílă s. v. MARTIRĂ. MUCENICĂ. miK-ezeá s. v. FIRICICĂ. MUCEZEALĂ s. mucegai, muşiţă, (rar) mucezi tură, (reg.) mucoáre, mucureálă, sfo-iág, síoiegeálă. (Alimentul a prins un strat de ~.) mucezeálă s. v. FIRICICĂ. MUCEZÍ vb. a (se) mucegai, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~. > mneezícă s. v. FIRICICĂ. MUCEZÍRE s. mucegăire. mucezit. (~ unui ■aliun nt.) MUCEZÍT adj. mucegăit, mucezit, (rar) mucegăiós, (reg.) mucegărit. (Olt. şi Munt.) sfoiegit. (Aliment ~.) MUCEZÍT s. mucegăire, mucezire. (~ unui aliment.) mueezitúră s. v. MUCEGAI. MUCEZEALĂ. MUSITĂ. mueheléí adj. v. ARANJAT. COCHET. DICHISIT. ELEGANT. FERCHEŞ. FERCHEZUIT. GĂTIT. ÎNGRIJIT. SPILCUIT. MUGHÉR s. (BOT.) (Mold.) colús. (~ este o specie de grlu.) *MUCHIÁ vb. (reg.) a tivi. (A ~ marginea scindării.) muehiá vb. v. TIVI. MUCHIE s. 1. dungă, latură, margine. (~ patului, a cutiei.) 2. (TEHN.) cant. (~ a unei piese.) 3. (TEHN.) (reg.) spinare. (~ unei unelte de tăiat.) 4. (GEOGR.) clină, coastă, coborâş, costişă, pantă, povârniş, pripor, repe-ziş, scoborâş, versant, (rar) prăvălác, prăvă-líş, (înv. şi reg.) piază, scápăt, (reg.) pieptán, pieptar, piezişeá, povírghie, prăvál, prăvăli-túră, răpăgúş, (prin Munt.) aplecúş, (înv.) bair, povârnitúră, (fig.) şold. (~ a unui deal.) 5. (GEOGR.) coamă, creastă, creştet, culme, spinare, sprinceană, (pop.) culmíş. (~ muntelui.) 6. coarnă. (~ la un zid.) muchie s. v. NICOVALĂ. rnuchllipsí vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPIL-CUI. mucles interj, v. LINIŞTE. PST. ST. TĂCERE. mucoáre s. v. MUCEGAI. MUCEZEALĂ. MUŞIŢĂ. MUCOS adj. cleios, gelatinos, viscos. (Secreţie ~.) MUCULÉŢ s. mucuşor. mucureálă s. v. MUCEGAI. MUCEZEALĂ. MUŞIŢĂ. mucuri vb. v. MUCEGAI. MUCEZI.

MÚCUS s. (FIZIOL.) (înv.) muc. MUC UŞOR s. muculeţ. MUFĂ s. (TEHN.) manşon. (~ la o ţeava.) MUFLĂ s. 1. (TEHN.) palan, scripete. 2. (MAR.) gruie, macara. 3. (TEHN.) pas-tică. MUGET S. răget, (rar) mugit, mugitúră, rúget. (~ leului.) MUGÍ vb. a rage, a zbiera, (înv. şi reg.) a rugi, (reg.) a rincăi, a râncălui, (Transilv.) a băuni. (Vilele ~.) mugind adj. v. MUGITOR. mugit s. v. MUGET. RĂGET. MUGITÓR adj. (rar) mugind. (Cu glas ~.) mugitúră s. v. MUGET. RĂGET. MUGUR s. (BOT.) ochi, (prin Ban. şi Transilv.) pup. (~ la viţa de vie.) mugur s. v. AMENT. MUGURAŞ s. (BOT.) mugurel. MUGUREL s. (BOT.) muguraş. MUGURÍ vb. (BOT.) a înmuguri, (înv. şi pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuşi. (Planta a ~.) MUGURÍRE s. (BOT.) înmugurire. (~ unei plante.) muhúr s. v. PECETE. SIGILIU. ŞTAMPILĂ. MUIA vb. 1. a înmuia, a uda, a umezi, (pop.) a întinge. (Îşi ~ degetele in apă.) 2. (pop.) a întinge. (~ plinea în sos.) 3. a se flcşcăi, a se terciui, (pop.) a se cofleşi, a se coleşi. (Fructele s-au ~.) 4. a (se) moleşi, a (se) vlăgui, (fig.) a (se) fleşcăi. (S-a ~ de tot din cauza căldurii.) 5. a se blegi, a se moleşi, (prin Transilv.) a se bălmăji, (fam.) a se bleojdi, (fig.) a se turti. (Ce te-ai ~ aşa?, nu le simţi bine?) 6. a se încălzi, (prin Munt. şi Olt.) a se pricăli, (înv.) a se încări. (Vremea s-a mai ~.) 7. (FON.) a (se) palataliza. muia vb. v. ATENUA. CALMA. CEDA. DESCREŞTE. DIMINUA. DOMOLI. ÎNDUPLECA. LĂSA. LINIŞTI. MICŞORA. MODERA. PONDERA. POTOLI. REDUCE. SCĂDEA. SLĂBI. TEMPERA. MUIAT adj. 1. înmuiat, plin, scăldat. (Cu ochii ~ de lacrimi.) 2. moleşit, vlăguit. (Om ~.) 3. (FON.) moale, palatalizat. (Consoană ~.) muică s. v. MAMĂ. MĂTUŞĂ. TANTI. muie s. v. GURĂ. muieratic adj. v. FEMEIESC. FEMININ. muieratic adj., s. v. AFEMEIAT. muieratic s. v. CRAI. muiérce s. v. AFEMEIAT. CRAI. MUIERE s. 1. înmuiere. (~ într-un lichid.) 2. (FON.) palatalizare. (~ unei consoane.) muiere s. v. FEMEIE. NEVASTĂ. SOŢIE. muierésc adj. v. FEMEIESC. FEMININ. muieréşte adv. v. FEME IESTE. muierós adj. v. FEMEIESC. FEMININ. muierúşă s. v. FEMEIUŞCĂ. FEMELĂ. MUIERÚŞCĂ s. (TEHN.) femeiuşcă, (reg.) măiúţ, mî'nă, scânduríţă. (~ la războiul de ţesut.) muierúşcă s. v. FEMEIUŞCĂ. FEMELĂ. NEVESTICĂ. SOŢIOARĂ. muierúţă s. v. FEMEIUŞCĂ. FEMELĂ. mujdár s. v. MUJDEI. MUST. mujdeá s. v. ŞTIRE. VESTE. mujdeálă s. v. MUJDEI. MUJDEI s. (reg.) mujdár, mujdeálă. (Pasăre friptă cu ~.) mujdí vb. v. MUSTI. MUSTUL mujicáş s. v. MUZICANT. mul s. v. CATÂR. MULA vb. a contura, a evidenţia, a reliefa. (Rochia ii ~ corpul.)

múlă s. v. CATÂRCĂ. mulătuí vb. v. BENCHETUI. CHEFUI. PETRECE. PRĂZNUI. mulgár s. v. MULGĂTOR. mulgáră adj; v. MULGĂTOARE. mulgáre s. v. MULGERE. MULS. MULSOARE. mulgáş s. v. MULGĂTOR. MULGĂTOARE adj. (reg.) mulgáră. (Oaie ~.) MULGĂTOR s. (reg.) mulgár, mulgáş, ză-rár. (~ de vaci.) mulgătorul-cáprelor s. v. LIPITOARE. PĂ-PĂLUDĂ. mulaătúră s. v. MULGERE. MULS. MULSOARE. mulge-cápre s. v. LIPITOARE. PĂPĂLUDĂ. MULGERE s. muls, mulsoare, (rar) mulgă-túră, mulsătúră, (reg.) mulgáre, mulsúră, mul-záre. (~ vacilor.) MULINÉTĂ s. (rar) moríşcă. (~ la undiţă.) MULS s. mulgere, mulsoare, (rar) mulgătúră, mulsătúră, (reg.) mulgáre, mulsúră, mulzáre. (~ vacilor.) mulsătúră s. v. MULGERE. MULS. MULSOARE. MULSOARE s. mulgere, muls, (rar) mulgă;: tură, mulsătúră, (reg.) mulgáre, mulsúră, mulzáre. (~ oilor.) mulsúră s. v. MULGERE. MULS. MULSOARE. MULT adj., adv. 1. adj. numeros, (înv.) bogat. (Oameni ~.) 2. adv. greu. (Pachetul attrnă, cântăreşte ~.) 3. adv. vârtos, zdravăn. (Bea ~.) 4. adv. departe. (Ce ~ a aruncaţi) 5. adv. îndelung, îndelungat. (A meditat ~.) 6. adv. îndelung, lung. (Se uită ~ la el.) 7. adv. intens, tare. (A suferit ~.) 8. adv. rău, tare. (S-a chinuit ~.) 9. adv. tare. (~ ar vrea să se plimbe.) MULTICÉL adj., adv. multişor. (A aiteplat ~.) MULTICELULAR adj. pluricelular, police-lular. MULTICOLOR adj. pluricrom, policolor, policrom, (rar) policromie. (Un afiş ~.) MULTIDIMENSIONAL adj. pluridimensional, polidimensional. MULTIFLÓR adj. (BOT.) pluriflor, poli-flor. (Plantă ~.) MULTIFORM adj. pluriform, polifonii. (Organisme ~.) MULŢI GLANDULAR adj. pluriglanclular, poliglandular. MULTILATERAL adj. complex, plurivalent, polivalent, (iivr.) plural, (rar) plurilaterál, polilaterál. (Aspecte ~.) MULTILATERALITATE s. 1. complexitate, plurivalentă, polivalenţă. (~ unui fenomen.) 2. diversitate, felurime, multiplicitate, pluralitate, variaţie, varietate. (O ~ de aspecte.) MULTILÍNGV adj. plurilingv, poliglot, poli-lingv. (Dicţionar ~.) MULTINAŢIONAL adj. plurinaţional, (rar) polinaţionál. (Stat ~.) multinucleár adj. v. POLINUCLEAR. MULTIPLICA vb. 1. (MAT.) a înmulţi. 2. a mări, a spori, (livr.) a augmenta. 3. a reproduce. (A ~ afişul In 2 000 de exemplare.) multiplicând s. v. DEÂNMULŢIT. MULTIPLICARE s. 1. (MAT.) înmulţire, (înv.) multiplicáţie. (Operaţia de ~.) 2. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantităţi de citeva ori.) 3. reproducere. (~ unui afiş în mai multe exemplare.) multiplicator s. v. ÎNMULŢITOR. multiplicáţie s. v. ÎNMULŢIRE. MULTIPLICARE. MULTIPLICITATE s. diversitate, felurime, multilateralitate, pluralitate, variaţie, varietate. (O ~ de aspecte.) MULTÍPLU adj. 1. divers, felurit, variat. (Aspecte ~.) 2. numeros. (Are funcţii ~.) MULTISECULAR adj. plurisecular. (O cultură ~.)

multisemántic adj. v. PLURISEMANTIC. POLISEMANTIC. MULTIŞOR adj., adv. multicel. (Nu l-am văzut cam de ~.) MULTITUDINE s. mulţime, pluralitate, (rar) pluritáte. (~ problemelor abordate.) multitonalísm s. v. POLITONALISM. PO-LITONALITATE. multitonalitáte s. v. POLITONALISM. POLI-TONALITATE. MULTIVALÉNT adj. plurivalent, polivalent. (Substanţe chimice ~.) MULTIVALÉNŢĂ s. plurivalentă, polivalenţă. (~ unei substanţe chimice.) multúnghi s. v. POLIGON. mulţam interj, v. MERSI. MULŢUMESC. mulţi vb. v. CREŞTE. ÎNMULŢI. MĂRI. RIDICA. SPORI. URCA. MULŢÍME s. 1. bandă, buluc, ceată, cird, droaie, gloată, grămadă, grup, pilc, stol, (pop.) crílă, Hotă, (reg.) canará, ciurdă, míşină, (OU. şi Transilv.) ciopor, (Olt. şi Ban.) clápie, (Înv.) cin, tacím. (0 ~ de copii.) 2. duium, grămadă, potop, puhoi, puzderie, sumedenie, (înv. şi pop.) mare, poiéde, (înv. şi reg.) întuneric, (reg.) posmól, tălábă, (Transilv. şi Mold.) silă, (înv.) mulţít, putere, (fig.) groază, grozăvenie, grozăvie, (reg. fig.) polog. (O ~ de duşmani.) 3. colectivitate, masă, (pop.) obşte, (peior.) gloată. (Din ~ s-a ridicat un glas.) 4. (mai ales în limbajul claselor exploatatoare) gloată, norod, plebe, popor, prostime, vulg, (înv. şi reg.) poporíme, (înv.) calabalíc. (~ asaltează porţile palatului.) 5. (MIL.) gros, (înv. şi pop.) mijloc, (înv.) greíme, greu, temei, toi. (~ armatei abia acuma trece.) 6. număr. (Copleşit de ~ duşmanilor.) 7. grămadă, (fig.) armată. (O ~ de amatori s-a prezentat.) 8. potop, puzderie, sumedenie, (pop.) spuzénie, (inv. şi reg.) sodóm, (fig.) pulbere, spuză, spu-zeálă. (~ de stele.) 9. grămadă, seamă. (Şi-a rezolvat o ~ de probleme.) 10. multitudine, pluralitate, (rar) pluritáte. (~ problemelor abordate.) 11. grămadă, (fig.) car. (I-a adus o ~ de veşti.) 12. grămadă, şir, (fam.) cârd. (A trecut o ~ de ani de clnd nu ne-am văzut.) mulţít s. v. DUIUM. GRĂMADĂ. MULŢIME. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE. MULŢUMESC interj, mersi!, (pop.) mulţam ! MULŢUMÍ vb. 1. (BIS.) (înv.) a blagodari. (A ~ divinităţii.) 2. a împăca, a satisface. (Măsura luată ia ~ pe toţi.) 3. a satisface, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. şi Mold.) a joi. (Recolta obţinută l-a ~.) 4. a se limita, a se mărgini, a se reduce, a se restrânge, a se rezuma. (S-a ~ cu ce avea.) mulţumi vb. v. ACCEPTA. ADMITE. APROBA. COMPENSA. CONSIMŢI. DESPĂGUBI. ÎNCUVIINŢA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. PERMITE. PRIMI. RĂSPLĂTI. RECOMPENSA. MULŢUMIRE s. 1. (BIS.) har, mulţumită, slavă. (Aduce ~ divinităţii.) 2. satisfacţie, (rar) satisfacere. (Am cel puţin ~ că. . .) 3. bucurie, desfătare, mingâiere, plăcere, satisfacţie, (înv. şi pop.) mulţumită, (inv.) haz, mlnglietúră. (Simte o mare ~.) mulţumire s. v. COMPENSARE. COMPENSAŢIE. DAUNE. DESPĂGUBIRE. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ. REPARAŢIE. MULŢUMÍT adj. 1. satisfăcut, (înv. şi pop.) norocit, (Înv. şi reg.) mulţumitor, (inv.) odihnit, (rar fig.) sătul. (Un om pe deplin ~.) 2. împăcat, satisfăcut, (pop.) împăciuít. (Cu inima ~.) 3. bucuros, satisfăcut, vesel, voios. (Se duce ~ la lucru.) mulţumită s. v. BUCURIE. DESFĂTARE. MÂNGÂIERE. MULŢUMIRE. PLĂCERE. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ. RECUNOŞTINŢĂ. SATISFACŢIE. MULŢUMITĂ s„ prep. 1. s. (BIS.) har mulţumire, slavă. (Aduce ~ divinităţii. ) S prep. datorită, graţie, (înv.) slavă. (~ lui a izbutit.) MULŢUMITOR adj. 1. acceptabil, admisibil, convenabil, satisfăcător, (fam.) pasabil. (O soluţie ~ pentru ambele părţi.) 2. îndestulător, satisfăcător, suficient. (O cantitate ~.) mulţumitor adj. v. ÎNDATORAT. MULŢUMIT. OBLIGAT. RECUNOSCĂTOR. SATISFĂCUT. mulzáre s. v. MULGERE. MULS. MULSOARE. muma-pădúrli s. v. CALOIAN. MUMÍE s. moaşte (pi.), (reg.) móştină. MUNCĂ s. 1. lucru, treabă, (rar) lucrare, (reg.) meşteşug, (înv.) deálă, laboáre. (A făcut o ~ de calitate; s-a apucat de ~.) 2. activitate, îndeletnicire, lucru, ocupaţie, preocupare, treabă, (livr.) travaliu, (înv.) ocupare, preocupáţie. (Îşi vede de ~ lui.) 3. caznă, chin, efort, forţare, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduiálă, străduíre, (pop.) canoneală, (reg.) ştrapáţ, (prin Munt.) morinceálă, (Mold. şi Transilv.) zoálă, (înv.) căznire, nevoínţă, ostenínţă, sfórţă, strădănuínţă,

strădănuíre. (~ lui a fost încununată de succes.) muncă s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. DURERE. ÎNCERCARE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUFERINŢĂ. SUPLICIU. TORTURĂ. MUNCÍ vb. 1. a lucra, (pop. şi fam.) a meşteri. (A ~ la o instalaţie.) 2. a activa, a lucra. (~ în cercetare.) 3. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forţa, a se frământa, a se necăji, a se osteni, a se sforţa, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (inv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a se osârdnici, a se osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ să rezolve problema.) 4. a se obosi, a se osteni, a se trudi, (înv. şi pop.) a se nevoi, (fig.) a asuda. (Nu ie mai ~ atâta pentru. . .) 5. a canoni, a căzni, a chinui, a schingiui, a tortura, a trudi, (înv. şi reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strínge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-şi mărturisi crima.) 6. a chinui, a consuma, a frământa, (fig.) a apăsa, a machia, a muşca, a roade. (Îl ~ o dragoste neâmpărtăşită.) munci vb. v. CĂUTA. CĂZNI. ÎNCERCA. PĂTIMI. SCREME. SILI. STRĂDUI. SUFERI. MUNCÍT adj. 1. cultivat, lucrat. (Pămlnt ~.) 2. chinuit, consumat, frămintat, necăjit, trudit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necă-jitór. (Om ~.) muncit adj. v. CHINUIT. SCHINGIUIT. TORTURAT. MUNCITOR s., adj. 1. s. lucrător, (inv.) uvrier. (~ inir-o uzină.) 2. adj. activ, harnic, neobosit, neostenit, silitor, slrguincios, sârguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădálnic, străduitór, (reg.) abătătór, (prin vestul Transilv.) báur, (Transilv. şi Ban.) pórav, (Mold. şi Bucov.) robáci, (prin Olt. şi Ban.) sî'rnic, (înv.) diligent, nepregetát, nepre-getătór, nevoitor, râvnáci, râvnitór, (înv. fig.) neadormit. (Un om extrem de ~.) muncitoríe s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. DURERE. PATIMĂ. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUFERINŢĂ. SUPLICIU. TORTURĂ. MUNCULIŢĂ s. muncuşoară. MUNCUŞOÁRĂ s. munculiţă. mungíu s. v. LUMÂNĂRAR. MUNICIPALITATE s. 1. municipiu. 2. (înv.) magistrat. (A fost prezentă întreaga ~.) MUNICÍPIU s. municipalitate. munificént adj. v. CULANT. DARNIC. GENEROS. MĂRINIMOS. munlficcnţă s. v. CULANTĂ. DĂRNICIE. GENEROZITATE. MĂRINIMIE. MUNÍŢIE s. (MIL.) (înv.) zephaneá. muniţie s. v. ARMAMENT. MUNTE s. (GEOGR.) 1. masiv, (înv.) codru, promontoriu. (~ Bucegi.) 2. munte de gheaţă = aisberg, gheţar plutitor. MUNTEAN s„ adj. 1. s. plăicş. 2. adj. muntenesc. munteáncă s. v. MOCANCĂ. muntenát adj. v. MUNTOS. MUNTENESC adj. muntean. muntenós adj. v. MUNTOS. MUNTICEL s. (GEOGR.) muntişor. MUNTISÓR s. (GEOGR.) munticel. MUNTOS adj. (GEOGR.) (livr.) montan, (reg.) muntenát, (înv.) montanístic, muntenós. (Zonă ~.) MUR s. (BOT.; Rubus) (înv. şi reg.) rug, (reg.) murai, murár, murói. mur s. v. DUD. ZID. MURĂ vb. 1. a saramura. (A ~ legume.) 2. a (se) acri. (Varza s-a ~.) mura vb. v. TOPI. murai s. v. MUR. murár s. v. MUR. MURÁRE s. 1. săram urare. (~ gogonelelor.) 2. acrire. (~ verzei.) MURAT adj. acrit, acru. (Varză ~.) murat adj. v. TOPIT.

MURĂ s (BOT.) (reg.) pornită. mură s. v. DUDĂ. PIPOTĂ. RÂNZĂ. SARAMURĂ. murătoáre s. v. MURĂTURĂ. SARAMURĂ. MURĂTURĂ s. 1. (reg.) murătoáre. 2. (la pi.) acrituri (pi.). MURDAR adj. 1. jegos, niânjit, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios, (livr.) maculat, (rar) tăvălit, terfelit, (înv. şi pop.) picat, scî'rnav, (pop.) zăbălós, (reg. şi fam.) puchi-nós, puchiós, puciós, (reg.) dervelít, mazác, mírşav, muruít, muscurós, muzgurít, perceát, râpát, ripós, zoiós, (Mold., Bucov. şi Ban.) feştelít, (Transilv.) mócicoş, (Transilv. şi Ma-ram.) píscoş, rónghioş, (Transilv., Maram. ş-Bucov.) tinós, (înv.) smârced, smârd, (fam.) împuţit, păduchios. (O cămaşă ~.) 2. jegos> mânjit, nespălat, slinos, soios, (pop. şi fam.) janghinós, (pop.) îngălat, (reg.) imós, (fam. împuţit. (Om ~.) 3. impur, necurat, (pop. spurcat. (Apă potabilă devenită ~.) murdar adj. v. ILEGAL. ILICIT. INCORECT. MIŞELESC. NECINSTIT. NECLAR. NECORECT. NELEGAL. NEONEST. RUŞINOS. SCELERAT. TULBURE. murdar adj,, s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIZERABIL. MÂRŞAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS. murdărişi vb. v. JEGOSI. MÂNJI. MURDĂRI. PĂTA. murdarlâc s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. MURDĂRÍ vb. 1. a (se) jegosi, a (se) mânji, a (se) păta, (livr.) a (se) macula, (înv. şi pop.) a (se) scârnăvi, (pop.) a (se) îngăla, a (se) terfeli, (înv. şi reg.) a (se) tăvăli, (reg.) a (se) derveli, a (se) mozoli, a (se) murui, a (sei pricăji, a (se) tămânji, a (se) tâmosi, (prin Mold.) a (se) caciori, (Mold., Bucov. şi Ban.) a (se) feşteli, (Munt. şi Olt.) a (se) mărdăgi, (Transilv.) a (se) mocicoli, a (se) mocicoşi, a (se) piscoli, a (se) piscoşi, a (se) tocăni, (înv.) a (se) murdărişi. (S-a ~ de tot pe haine şi pe corp.) 2. a (se) mânji, a (se) păta, a (se) umple (.5-a ~ de noroi, de cerneală.) murdări vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. NECINSTI. PÂNGĂRI. PROFANA. SPURCA. TERFELI. MURDĂRIE s. 1. jeg, necurăţenie, (pop.) rapăn, scârnăvíe, slin, (înv. şi reg.) măzăcíe, tină, (reg.) im, izínă, jip. lip, minjeálă, mâzgală, mocicoşág, moşcoleálă, muruiálă, negru, (înv.) murdarlâc, necurăţíe, smârdă. (Plin de ~ din cap plnă in picioare.) 2. gunoi, impuritate,, necurăţenie, (prin Ban. şi Transilv). bucluc,. (Mold. si Transilv.) goz, (prin OU.) smián, (prin Bucov. şi Transilv.) şteah, (înv.) sterc-(Casă plină de ~ii.) murdărie s. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIŞELIE. MÂRSĂ-VIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOŞIE. MURDĂRIRE s. minjire, pătare, (rar) minjeálă. (~ unei haine.) murdărire s. v. BATJOCORIRE. COMPROMITERE. DEZONORARE. NECINSTIRE. PÂNGĂRIRE. PROFANARE. SPURCARE. TERFELIRE. murdărit adj. v. PÂNGĂRIT. PROFANAT. SPURCAT. mure s. v. MORCOV. mare s. pi. v. MOMITE. murea-pădúrilor s. v. MAMA-PADURII. murg s. v. AMURG. APUS. ASFINŢIT. ÎNSERARE. SEARĂ. murgi vb. v. AMURGI. ÎNSERA. ÎNTUNECA. SCĂPATA. murgílă s. v. AMURG. APUS. ASFINŢIT. ÎNSERARE. SEARĂ. murgit s. v. AMURG. APUS. ASFINŢIT. ÎNSERARE. SEARĂ. murgói s. v. COSAC. MURGULEŢ s. (ZOOL.) murguşor, mur-.guţ. MURGUŞOR s. (ZOOL.) murguleţ, murguţ. MURG-UŢ S. (ZOOL.) murguleţ, murguşor. MURÍ vb. 1. a deceda, a dispărea, a se duce, & pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfirşi, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. şi pop.) a se săvirşi, (înv. şi reg.) a se pristăvi. (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. şi reg. ir.) a se sparge, (fig. şi fam.) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ în urma unui atac de

cord.) 2. a cădea, a pieri. (A ~ la datorie, in luptă.) MURIBUND s., adj. (rar) agonizant, muritor, (inv.) murind. (Om ~.) murind s., adj. v. MURIBUND. MURITOR adj., s. 1. adj. pieritor, (înv.) mortac, mortal. (Fiinţele sini ~.) 2. s. om, pămintean. (Fericit ~ !) muritor s., adj. v. MURIBUND. muríu adj. v. NEGRU. murluí vb. v. LIPI. MURUL murluiálá s. v. MURUIALĂ. mnrmuí vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ŞOPOTI. ŞOPTI. ŞUŞOTI. nuirmuiálă s. v. CLIPOCEALĂ. CLIPO-CIRE. CLIPOCIT. MURMUR. SUSUR. SUSURARE. ŞOAPTĂ. ŞOPOT. ZVON. murmuit s. v. CLIPOCEALĂ. CLIPOCIRE. CLIPOCIT. MURMUR. SUSUR. SUSURARE. ŞOAPTĂ. ŞOPOT. ZVON. murmuitór adj. v. MURMURĂTOR. SU-SURĂTOR. ŞOPOTITOR. MURMUR s. 1. susur, zumzet, zvon. (~ de glasuri îndepărtate.) 2. crâcneală, crâcnire, protest, (pop.) cârteálă, (înv.) răpştíre. (Nu se cade nici un ~.) 3. fişiit, foşnet, freamăt, sunet, susur, susurare, şoaptă, şopot, (rar) şóşeî. (~ de frunze.) 4. clipoceală, clípocire, clipocit, susur, susurare, şoaptă, şopot, zvon, (rar) murmuiálă, murmureálă, zúzet, (înv.) murmuit. (~ de ape.) MURMURĂ vb. I. a şopti. (A ~ ceva pe care nu l-am înţeles.) 2. a cricni, a protesta, (pop. i a cârti, (prin Mold. şi Bucov.) a bleşti, (înv.) a răpşti. (Cine mai ~ in front?) 3. a (se) píânge, (pop.) a cârti, (înv. şi reg.) a tânji. (S í nu ~ !) 4. a bălmăji, a bâigui, a bârâi, a bosl.viăni, Ja bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gíngăvi, a îndruga, a îngăima, a ingâna, a nurii, a molfăi, a mormăi, (pop.) a blodogori, a bnfni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondă-ni. a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolo-căni, (Ban.) a pâtcăi, (prin Olt.) a şondoroi. (Ce iot ~ acolo ?) 5. a clipoci, a suna, a susura, a şopoti, a şopti, a şuşoti, (rar) a şuşui, a zgo-mota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a muimui. (Apele ~.) MURMURAT adj. Ingânat, şoptit, (reg.) şopotít. (Cu glas MURMURĂTOR adj. 1. susurător, şopo-titor, (înv.) murmuitór. (Ape ~.) 2. foşnitor, sunitor, susurător, şopotitor. (Frunze ~.) murmureálă s. v. CLIPOCEALĂ. CLIPOCIRE. CLIPOCIT. MURMUR. SUSUR. SUSURARE. ŞOAPTĂ. ŞOPOT. ZVON. murói s. v. MUR. múrsă s. v. HIDROMEL. MIED. MIŞI-NĂ. MUST. SEVĂ. SIROP. SUC. murseca vb. v. ATINGE. BATE. CLEFĂI. ÎNVINEŢI. LOVI. MOLFĂI. PLESCĂI. SFÂRTECA. SFÂŞIA. mursecáre s. v. SFÂRTECARE. SFÂŞIERE. mursecat adj. v. SFÂRTECAT. SFÂŞIAT. MURUÍ vb. a lipi, (înv. şi reg.) a spoi, (reg.) a lutui, a măltări, a mânji, a murlui, a tencui. (A ~ pereţii unei case ţărăneşti.) muruí vb. v. JEGOSI. MÂNJI. MURDĂRI. PĂTA. MURUIALĂ s. 1. muruire. (~ pereţilor unei case ţărăneşti.) 2. (concr.) (reg.) imálă, murluiálá. (~ pentru lipitul caselor ţărăneşti.) muruiálă s. v. JEG. LIPITURĂ. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. MURUIRE s. muruiálă. (~ pereţilor unei case.) MURUÍT adj. lipit, (înv. şi reg.) spoit. (Perete ~.) muruít adj. v. JEGOS. MÂNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. SPOIT. VĂRUIT. murulí vb. v. DEPLASA. DEZARTICULA. DISLOCA. LUXA. SCRÂNTI. SUCI. musaadeá s. v. BUNĂVOINŢĂ. FAVOARE. ÎNGĂDUINŢĂ. ÎNŢELEGERE. MĂRINIMIE. MILĂ. PROTECŢIE. musafereá s. v. CONVERSAŢIE. CONVORBIRE. DIALOG. DISCUŢIE. VIZITĂ. MUSAFIR s. invitat, oaspete, (rar) vizitator, (reg.) vindíc, (prin Ban. şi Transilv.) gost, ospeciói. (A avut ~i de seamă.) musafirlíc s. v. VIZITĂ.

MUSAI adv. morţiş, neapărat, negreşit, numaidecât, obligatoriu, (rar) necesarmente, (inv. şi reg.) nepristán, nesmintit, numai, (înv.) nelipsit. (Tine ~ să. . .) musai adv. v. TREBUIE. musca-bóului s. v. STRECHE. musca-cáilor s. v. TĂUN. musca-liantului s. v. MUSCA-HOITURILOR. MUSCĂ-ALBASTRĂ. MUSCĂ-DE-CARNE. MUSCĂ-MARE. muscal s. v. BIRJĂ. NAI- RUS. TRĂSURĂ. muscalagiu s. v. NAI. NAIST. muscalíc s. v. BARBUN. muscán s. v. SOREAN. MUSCÁR s. (ORNIT.; Muscicapa striata) gelat. iMUSCÁT adj. busuioc, tămâios, (Ban. şi Transilv.) muşcătár, muşcătáreţ. (Vin ~.) MUSCĂ s. (ENTOM.) í. (Masca domestica) (înv. şi reg.) múşită, (reg.) bâză, giză. 2. mus-ca-calului (Gaslrophitus equi) — (înv. şi reg.) sclepţ, (reg.) muscói, tăun, giza-cálului, muscă-căiáscă, strecliea-cáilor, trintor-de-cái; mus-ca-hoiturilor (Calliphora vomitoria) = muscă-albastră, muscă-de-carne, muscă-mare, (reg.) boánză, boárnă, musca-hánţului, muscă-năzdrăvánă; muscă-albastră (Calliphora vomi-toria) = musca-hoiturilor, muscă-de-carne, muscă-mare, (rcg.) boánză, boárnă, musca-hán-ţului, muscă-năzdrăvánă ; muscă-beţivă (Dro-sophila funebris) = beţivă, rnuşiţă, muscu-liţă-de-vin ; muscă-columbacă (Simulium co-lumbaczensis) = (reg.) goangă-de-márhă, muscă-d-a-mícă, muscă-năprásnică, muscă-otră-vitoáre, muscă-reá, muscă-veninoasă ; muscă-de-carne (Calliphora vomitoria) = musca-hoiturilor, muscă-albastră, muscă-mare, (reg.) boánză, boárnă, muscahánţului, muscă-năzdrăvánă; muscă-mare (Calliphora vomitoria) == musca-hoiturilor, muscă-albastră, muscă-de-carne, (reg.) boánză, boárnă, musca-hánţului, muscă-n ăzdrăvánă. muscă s. v. ALBINĂ. GÂNGANIE. GÂZĂ. HEXAPOD. INSECTĂ. MIŞINĂ. niuscăalbástră s. v. VIERMĂNAR. muscăcăiăseă s. v. MUSCA-CALULUI. muscă-d-a-miră s. v. MUSCĂ-COLUM-BACĂ. muscă-deblzái s. v. STRECHE. muscă-dc-bâzăít s. v. STRECHE. muscă-de-bâzdărát s. v. TĂUN. muscă-de-bizdărít s. v. STRECHE. muscă-de-cál s. v. CĂPUŞĂ. muscă-de-hóit s. v. VIERMĂNAR. muscă-de-márhă s. v. STRECHE. muscă-de-viérml s. v. VIERMĂNAR. muscălésc adj. v. RUS. RUSESC. mucăléşte adv. v. RUSEŞTE. muscă-máre s. v. ÎMPĂRĂTEASĂ. MAMĂ. MATCĂ. REG INĂ. muscă-mărhásc ă s. v. TĂUN. muscă- năprasnică s. v. MUSCĂCOLUM-BACĂ. muscă-năzdrăvánă s. v. MUSCA-HOITURILOR. MUSCĂ-ALBASTRĂ. MUSCĂ-DE-CARNE. MUSOÍ-MARE. muscă oarbă s. v. TĂUN. muscă-otrăvi íoáre s. v. MUSCĂ-COLUM-BACĂ. muscă-reá s. v. MUSCĂ-COLUMBACĂ. MUSCĂRÍE s. (rar) muscăríme. (Era o ~ de nesuportat.) muscăríme s. v. MUSCĂRÍE. muscă-tăi'ină s. v. TĂUN. m usca-veninoasă s. v. MUSCĂ-COLUM-BA CĂ. VIERMĂNAR. muscă-vcrde s. v. VIERMĂNAR.

muscă-vânătă s. v. VIERMĂNAR. muscerici-gálbeni s. pi. v. DEDIŢEI-GALBENI. FLÓAREA-PAŞTILOR. FLOAREA-PĂ SĂRILOR. FLOAREA-VÂNTULUI-GALBENĂ. GĂINUŞĂ. GĂLBENELE. PĂSTI-ŢA. muscói s. v. BĂRZĂUN. BONDAR. MUSCA-CALULUI. musculát adj. v. MUSCULOS. MUSCULÍŢĂ s. (ENTOM.) 1. muscuţă. 2. mUsculifă-de-vin (Drosophila funebris) = beţivă, muşiţă, muscă-beţivă. MUSCULOS adj. 1. (rar) musculát, muş-chiós. (Un atlet ~.) 2, cărnos. (Partea ~ a piciorului oiţei.) muscurósadj.v. JEGOS. MÂNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. MUSCUŢĂ s. (ENTOM.) musculiţă. MUSELINĂ s. (TEXT.) (pop.) tulpan, (înv.) musul. (Rochie de ~.) musiu s. v. CUCON. DOMN. muslím s. v. MAHOMEDAN. MUSULMAN. MUST s. (pop.) pişat, pişălău, (reg.) mujdár, múrsă, mustalău, mustăráie, mustăreáţă, mustărie, musteálă, mustoáre, pişătoáre. (Lichidul care se scurge din gunoiul vitelor se numeşte ~.) must s. v. CIDRU. HIDROMEL. MIED. PĂDUCEL. SEVĂ. SUC. mustalău s. v. MUST. MUSTAŢĂ s. (ZOOL.) antenă. (~ artro-podelor.) mustaţă s. v. BARBĂ. MĂTASE. ŢEAPĂ. mustăcér s. v. BUTAŞ. mustăráie s. v. MUST. mustăreáţă s. v. MUST. SEVĂ. SUC. USUC. mustărie s. v. MUST. musteálă s. v. MUST. MUSTUITURĂ. MUSTÍ vb. 1. a mustui, (reg.) a mujdi. (A ~ strugurii.) 2. a zemui. (Brlnza de vacă proaspătă ~.) 3. (reg.) a buşni, a chifti, a smârci. (Apa ~ din sol.) musti vb. v. CURGE. PUROIA. SUPURA. mustitór s. v. MUSTUITOR. mustoáre s. v. MUST. MUSTOS adj. suculent, zemos. (Fruct ~.) MUSTRĂ vb. a admonesta, a certa, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, (pop. şi fam.) a beşteli, a muştrului, a ocări, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. şi reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cirti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (Bu-cov.) a putui, (Mold.) a şmotri, (Olt. şi Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.) mustra vb. v. BLAMA. CONDAMNA. DEZAPROBA. DRACUL ÎNFIERA. ÎNJURA. OCĂRÎ. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA. MUSTRARE s. 1. certare, dojenire, (pop.) sfădíre. (~ cuiva.) 2. admonestare, ceartă, certare, dojana, dojenire, imputare, morală, observaţie, reproş, (pop. şi fam.) beşteleálă, muştruluiálă, ocară, (înv. şi reg.) înfruntare, probozeálă, (reg.) probáză, probozénie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) şrriótru, (înv.) dăscălie, imputăciúne, învăţătură, preobrăzitúră, pro-bozíre, rápşte, remonstráre, zabrác, (fam. fig.) săpuneálă, scuturătúră. (~ pe care a primit-o l-a cuminfit.) 3. căinţă, pocăinţă, regret, remuşcare, părere de rău, (rar) penitenţă, po-căiálă, (înv.) înfríngere, pocaiánie, (franţu-zism înv.) repentír. (Simte o sinceră ~ pentru cele făcute.) mustră s. v. INSTRUCŢIE. MUSTRĂTOR adj. dojenitor. (Cuvinte ~. mustruí vb. v. INSTRUI. ÎNVĂŢA. MUSTUÍ vb. a musti, (reg.) a mujdi. (A ~ strugurii.) mustuiáiă s. v. MUSTUITURĂ. MUSTUITÓR s. (reg.) mai, mî'tcă, mustitór, toiag, (Transilv.) stroncănitór, (Olt.) stropşi-toáre, (Olt. şi Ban.) ştírcă. (~ pentru zdrobirea strugurilor.)

MUSTUITURĂ s. (pop.) mustuiáiă, (reg.) inusteálă. (~ de struguri.) musuccl s. v. SÂNGELE-VOINICULUI. musul s. v. MUSELINĂ. MUSULMAN s., adj. 1. s. (BIS.) mahomedan, (pop.) necredincios, păgfn, (înv.) agareán, busunnán, (turcism înv.) muslím. (Un ~ arab.) 2. adj. (BIS.) islamic, mahomedan, (înv.) ma-hometamcésc. (Religia ~.) 3. s., adj. mahomedan, (in evul mediu, în apusul Europei) sarazin. (Armata ~.) MUŞAMALIZÁ vb. a cocoloşi, (prin Olt.) a mitocosi. (A vrut să ~ nişte nereguli.) MUŞAMALIZARE s. cocoloşeală, cocolo-şire. (~ unor nereguli.) MUŞAMAUA s. art. (Munt. şi Olt.) mânioása (art.). (Dansul popular numit ~.) muşát adj. v. ARĂTOS. CHIPEŞ. FRUMOS. múşă s. v. MAMĂ. MUŞCĂ vb. (reg.) a încolţi. (L-a ~ un cline.) mnşcá vb. v. AŢÂŢA. CHINUI. CONSUMA. FRĂMÂNTA. ÎMBOLDI. ÎNDEMNA. MUNCI. MUŞCÁRE s. muşcat. MUSCAT s. muscare. MUŞCATĂ s. (BOT.; Pelargonium) (rar) pelargónie, (reg.) belagóni, indruşáim, muşcătură, muşcăţél, rotundă. muşcată s. v. NUCŞOARĂ. PRIBOI. muşcatín s. v. NUCŞOARĂ. muscatul-broáştelor s. v. IARBA-BROAS-TEI. ' MUŞCATUL-DRACULUI s. (BOT.; Sca-biosa lucida) (reg.) sipícă. muscatul-dráculul s. v. RUIN. muşcătár adj. v. BUSUIOC. MUSCAT. TĂMÂIOS. musoătáreţ adj. v. BUSUIOC. MUSCAT. TĂMÂIOS. muşcătoare s. v. ZVÂRLUGĂ. muşcător adj. v. EPIGRAMATIC. SARCASTIC. SATIRIC. MUŞCĂTURĂ s. gură, îmbucătură, înghiţitură, (pop.) dumicat, (prin Transilv.) búşcă. (O ~ de pline. ) muşcătură s. v. MUSCATĂ. muşcatei s. v. MUSCATĂ. NUCŞOARĂ. MUŞCHI CONSTR'iCTÓR S. (ANAT.) (înv.) muşchi strângătór. muşchi creţ s. v. LICHEN. muşchi de munte s. v. LICHEN. muşchi-depământ s. v. PIEDICUŢĂ. muşcliiós adj. v. MUSCULOS. muşchi strângătór s. v. MUŞCHI CONSTRICTOR. MUŞEŢEL s. (BOT.; Matricaria chamomil-la) (reg.) matrice, matricea, morúnă, român, românită, romonél, (prin Transilv.) romanică. muşeţel s. v. FLOAREA-RAIULUI. GRA-NAT. SPILCUŢĂ. muşeţel-próst s. v. ROMÂNITĂ NEADEVĂRATĂ. ROMÂNITĂ NEMIROSITOARE. muşina vb. v. ADULMECA. MIGĂLI. MIROSI. MOCĂI. MOCOŞI. MOŞMONDI. MOŞ-MONI. TICĂI. muşină s. v. MOLIE. ŢÂNŢAR. MOŞITĂ S. 1. (ENTOM.; Drosophila fune-bris) beţivă, muscăbeţivă, musculiţă-de-vin. 2. mucegai, mucezeală, (rar) mucezitúră, (reg.) mucoáre, mucureálă, sfoiág, sfoiegeálă. (Alimentul a prins un strat de ~.) rnúşiţă s. v. MUSCĂ. STRECHE. ŢÂNŢAR. rnuşluí vb. v. ADULMECA. MIROSI. MUŞTAR s. (BOT.) 1. (Brassica sinapis) (reg.) hrenoásă, rapiţă de cî'rnp, rapiţă sălbatică. 2. (Sinapis sau Brassica alba) (reg.) rapiţă albă. 3. (Sinapis sau Brassica nigra) (reg.) rapiţă de muştar. 4. muştar de clmp (Sinapis arvesis) = ridichioară. muştarul-stî'ncilor s. v. MIRODEA. múştă s. v. MOLIE. MUŞTERÍU s. client, cumpărător, (înv.) târguitór. (~ al unui magazin.) MUŞTIUC s. (MUZ.) ambuşură, (reg.) pliscói. (~ al clarinetului.) muştiuc s. v. ZĂBALĂ. muştruluí vb. v. ADMONESTA. ATINGE. BATE. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. INSTRUI. ÎNVĂŢA. LOVI. MORALIZA. MUSTRA. muştruluiálă s. v. ADMONESTARE. BĂTAIE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANA. DOJENIRE. IMPUTARE. INSTRUCŢIE.MO-RALĂ. MUSTRARE. OBSERVAŢIE. REPROŞ. MUŞUROI s. 1. movilită. (Un ~ făcut de ctrlife.) 2. furnicar. (Un ~ plin de furnici.) 3. cuib. (~ făcut la baza tulpinii porumbului, la prăşit.) 4. mogâldeaţă, (reg.) măguiáţă. (Un ~ pe un teren şes.) muşuroi s. v. CÂRTIŢĂ. SOBOL. muşuroi vb. v. GRĂMĂDI. ÎMBULZI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. MUŞUROÍRE s. muşuroit. (~ porumbului.) MUŞUROÍT s. muşuroire. (~ porumbului.) MUT s. art., adj. 1. s. art. (reg.) cloj, mutulícă, primicér, zbicér. (~ la jocul căluşarilor.) 2. adj. insociabil, morocănos, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorit, taciturn, tăcut, urâcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchíu, (înv. şi reg.) morós, sunducós, tăcătór, (reg.) modorói, mutác, mutăréţ, (OU.) dugós, (Mold.) pâclişít, (prin Transilv.) tăcătói, (Bu-cov. şi Mold.) tălmút, (Kg.) închis. (Om ~.) 3. adj. liniştit, tăcut. (Natura ~.) mut s., adj. v. CRETIN. IDIOT. IMBECIL. TÂMPIT. MUTA vb. 1. a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) deplasa, a (se) mişca, a (se) urni, (înv. şi pop.) a (se)

sminti, (înv. şi reg.) a (se) clăti, (Mold. şi Transilv.) a (se) vâşca. (N-au putut ~ piatra de la locul ei.) 2. a deplasa, a mişca, a plimba. (~ bomboana prin gură.) 3. a (se) deplasa, a (se) strămuta, (înv. şi reg.) a (se) petrece. (Se ~ dinir-un loc In altul.) 4. (reg.) a se coltosi. (S-a ~ în alt oraş.) 5. a (se) permuta, a (se) strămuta, a (se) transfera, (înv.) a (se) premutarisi. (S-a ~ cu slujba la Ploieşti.) 6. a schimba. (A ~ baza de operaţii.) '7. (înv.) a (se) ridica. (Si-a ~ îal>ăr NEMIŞCARE s. 1. fixitate, imobilitate, inerţie, neclintire, nemobilitate. (Stare de ~ a unui corp.) 2. fixitate, imobilitate, neclintire» stabilitate. (~ dunelor.) 3. încremenire, în-lemnire. (Rămăsese tnir-o stare de loială ~. > nemişcare s. v. INACTIVITATE. INACŢIUNE. INERŢIE. NEACTIVITATE. PASIVITATE. NEMIŞCAT adj. 1. fix, imobil, neclintit, stabil, (rar) nemişcător, (pop.) nesmintit, (înv.) neclătit. (Un sâílp ~.) 2. fix, imobil, neclin-

Ut, rigid, ţeapăn, (pop.) vârtós. (Crengile ~ «ale copacilor.) 3. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înţepenit, neclintit, ţeapăn, ţin-«tuit, (înv. şi pop.) mărmurít, (Înv. şi reg.) •stâlpít, (fig.) îngheţat, înţelenít. (~ de spaimă, •de uimire.) 4. fix, imobil, încremenit, înlemnit, neclintit, pironit. (Cu ochii ~.) 5. inert, mort, neânsufleţit, rece, ţeapăn. (O fiinţă ~.) NEMIŞCĂTOR adj. imobil, imobiliar. (Avere ~.) nemişcător adj. v. FIX. IMOBIL. NECLINTIT. NEMIŞCAT. STABIL. nemitárnic adj. v. CINSTIT. CORECT. INCORUPTIBIL. INTEGRU. LEAL. NECO-•RUPTIBIL. ONEST. némite conj. v. DAR. DARĂMITE. NEMÂNCÁRE s. foame. (Mort de ~.) NEMÂNCÁT adj. flămând, flămânzit, înfometat, nesătul, (rar) înfomát, (reg.) fometós, (prin Transilv. şi Ban.) sec. (E veşnic ~.) NEMÂNGÂIÁT adj. inconsolabil, neconsolaţii, neconsolat. (Văduvă ~.) NEMOBILITÁTE s. fixitate, imobilitate, inerţie, neclintire, nemişcare. (Stare de ~ a unui corp.) nemorál adj. v. IMORAL. nemoralitáte s. v. IMORALITATE. nemoténie s. v. ÎNRUDIRE. NEAM. RUBEDENIE. RUDĂ. RUDENIE. NEMŢESC adj. 1. german, germanic, (înv.) tudésc. (Populaţie ~.) 2. orăşenesc. (îmbrăcat cu haine ~.) NEMŢEŞTE adv. orăşeneşte, (rar) târgo-veţéşte. (Se îmbracă ~.) nemţeşte adv. v. SĂSEŞTE. nemţi vb. v. GERMANIZA. NEMŢIŞÓR s. (BOT.; Delphinium conso-iida sau Consolida regalis) (reg.) gâlceávă, nemerişóri (pi.), pinten, pintenáşi (pi.), tapo-níşi (pi.), toporáşi (pi.), tótnici (pi.), cizma-cú-«ului, mărarul-câmpului. nemţişor-de-grădínă s. v. SURGUCI. NEMŢOAICĂ s. germană, germancă. nemţoaică s. v. CĂLŢUNAŞ. CONDURUL-DOAMNEI. TOPORAŞ. VIOLETĂ. VIOREA. NEMŢOFÍL adj., s. filogerman, germanofil. NEMULŢUMÍ vb. a necăji, a supăra. (Mă ~ că nu-l pot ajuta.) NEMULŢUMIRE s. 1. neplăcere, supărare, (înv., reg. şi fam.) parapon, (înv. şi reg.) scârbă, (înv.) pricinuíre. (Ce ~ te apasă?) 2.insatisfacţie, nesatisfacţie. (Un sentiment de ~.) 3. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. şi pop.) poznă, răutate, (pop.) alageá, daravéră, păcat, ponós, pótcă, poticálă, zăduf, (înv. şi reg.) .nacafá, nagodă, (reg.) dănănáie, încurcálă, năzbícă, năzdrăvănie, păcosténie, şúgă, şu-gubínă, toroápă, (prin Mold.) bacálă, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bucov.) bédă, NEOGRECESC adj. neogrec. (Cultura ~.> NEOLATIN adj. romanic. (Limbă ~.) NEOLOGIC adj. (LINGV.) nou, (rar. neologistic. (Cuvinte ~.) NEOLOGÍSM s. (LINGV.) (neobişnuit) novicísm. (Un ~ romanic al limbii române.} neologistic adj. v. NEOLOGIC. NOU. NEOMENÍE s. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neândurare, răutate, sălbăticie, violenţă, vitregie, (rar) nemílă, ne-milostivíre, (pop.) ciiníe, chnoşénie, utiv. şi reg.) năsilnicíe, (înv.) crânceníe, cruzíe. cum-pliciúne, cumplíre, grozăvie, neomeníre, răiciú-ne, sălbătăcfme, sălbăticiune, sirepíe, varvaríe-, (fig.) duritate. (~ purtării cuiva.) neomeníre s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÂNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENŢĂ. VITREGIE. neomenit adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÂINOS. CRÂNCENv CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUŢĂTOR. NE--IERTĂTOR. NEÂMBLÂNZIT. NEÂNDUPLECAT. NE ÎNDURAT. NEÂNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÂNGEROS. VIOLENT. NEOMENOS adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crincen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător,, neiertător, neâmblânzit, neânduplecat, neindurat, neândurător, nemilos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. şi pop.) năsílnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) avan, hapsi'n, (înv.)-jestóc, neomenit, sanguínic, sălbăticés, si-reáp, (fig.) dur, negru. (Un om ~; se poartă NEONÉST adj. 1. incorect, necinstit, necorect, (livr.) veros, (înv.) malonést. (Om, slujbaş ~.) 2. ilegal, ilicit, incorect, necinstit, necorect, nelegal, (livr.) oneros, (fig.) murdar, necurat. (Afacere ~.) NEONORABIL adj. blamabil, condamnabil, criticabil, neângăduit, nepermis, regretabil, reprobabil, ruşinos, urât, vinovat, (livr.) repre-henslbil, (înv.) ocárnic, ocărâtór, ruşinătór. (O faptă ~.) NEOPLASM s. (MED.) cancer, tumoare malignă, (rar) neoplazíe, (pop.) rac, (Transilv.) şui, (înv.) schir. NEOPLATONIC adj. (FILOZ.) neoplatonician. NEOPLATONICIAN adj. (FILOZ.) neoplatonic. neoplazíe s. v. CANCER. NEOPLASM. TUMOARE MALIGNĂ. NEOPORTUN adj. 1. inoportun, nepotrivit, (livr.) intempestiv, (fig.) deplasat. (O acţiune ~.) 2. inoportun, nedorit, nepoftit. (Oaspete ~.) NEOPRÉN s. (CHIM.) sovpren. neórdine s. v. DEBANDADĂ. DERANJ. DEZORDINE. DEZORGANIZARE. HAOS. NEORÂNDUIALĂ. ZĂPĂCEALĂ. NEORGÁNIC adj. anorganic, mineral. (Substanţă ~.) NEORIGINAL adj. banal, comun, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) NEORÂNDUIALĂ s. 1. debandadă, dezordine, dezorganizare, haos, zăpăceală, (rar) neórdine, (Mold.) calamandrós, (fam.) brambu-reálă, harababură. (Omare ~ Inactivitatea ei.) 2. deranj, dezordine, zăpăceală, (rar) neórdine, (Mold.) calamandrós, (fam.) brambureá-lă, harababură. (E mare~la ei în casă.) 3. dezordine, răvăşeală, zăpăceală, (fam.) brambureá-lă, harababură, talmeş-bálmeş, (fam. fig.) balamuc. (Mare

~ e in hlrtiile tale.) NEORNÁT adj. neâmpodobit, simplu, (înv.) sadea (invar.), sadética (invar.). (O fotă ~.) NEOSCILÁNT adj. categoric, decis, expres, ferm, formal, hotărit, neezitant, net, tranşant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) NÉOSPITALIÉR adj. inospitalier, neprimitor. (Un loc ~.) NEOSTENÍT adj., adv. 1. adj. activ, harnic, muncitor, neobosit, silitor, sârguincios, sârgui-tor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădálnic, străduitór, (reg.) abá-tătór, (prin vestul Transilv.) báur, (Transilv. şi Ban.) pórav, (Mold. şi Bucov.) robáci, (prin Olt. şi Ban.) sírníc, (înv.) diligent, nepregetát, nepregetătór, nevoitor, râvnáci, rivnitór, (înv. fig.) neadormit. (Un om ~.) 2. adj. neistovit, neobosit, (livr.) infatigabil, (rar) neodihnit, (pop.) neostoit. (O activitate ~ în slujba patriei.) 3. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neâncetat, neîntrerupt, neobosit, permanent, pururi, veşnic, (înv. şi reg.) nepristán, (reg.) hójma, ne-cúnten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mişcă ~.) neostoit adj. v. NEISTOVIT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. NEOZÓIC adj., s. (GEOL.) cainozoic. (Straturi ~.) nepáce s. v. RĂZBOI. NEPARŢIÁL adj. drept, imparţial, nepărtinitor, obiectiv, (înv.) nefăţărít. (Om ~.) neparţialltáte s. v. IMPARŢIALITATE. NEPĂRTINIRE. OBIECTIVITATE. NEPÁMÂNTEÁN adj. imaterial, nematerial, nepământesc. supranatural. NEPĂMÂNTÉSC adj. imaterial, nematerial, nepământean, supranatural. NEPĂRTINÍRE s. imparţialitate, obiectivitate, (rar) neparţialitáte, (ieşit din uz) obiectivism. (A dat dovadă de ~.) NEPĂRTINITOR adj. drept, imparţial, neparţial, obiectiv, (înv.) nefăţărít. (Om ~.) NEPĂSARE s. 1. apatie, delăsare, indiferenţă, indolenţă, inerţie, insensibilitate, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostraţie, (rar) indiferentism, neângri-jíre, pasivism, (înv.) negríjă, negrijínţă, tem-belâc, (grecism înv.) adiaforíe, (fig.) răceală. (Stare de ~.) 2. dezinteres, dezinteresare, indiferenţă. (DB o ~ condamnabilă.) 3. flegmă, impasibilitate, indiferenţă. (Ce e această ~ la el?) NEPĂSĂTOR adj., s. 1. apatic, delăsător, indiferent, indolent, lăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriştít, (fig.) rece. (Om ~; atitudine ~.) 2. flegmatic, impasibil, imperturbabil, indiferent, insensibil, nesensibil, nesimţitor, pasiv, (grecism înv.) adiáfor, (fig.) rece. (Ce tip ~ 1) NEPĂTAT adj. 1. curat, (reg.) neântinat, (Transilv.) tístaş. (Haină ~.) 2. intact, neatins, neştirbit. (Onoarea lui a rămas ~.) nepătat adj. v. CANDID. CAST. CINSTIT. CORECT. FECIORELNIC. FECIORESC. INCORUPTIBIL. INOCENT. INTEGRU. LEAL. NECORUPTIBIL. NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. ONEST. PUDIC. VIRGIN. VIRGINAL. NEPĂTRUNS adj. impenetrabil, nepene-trabil, nestrăbătut. nepătruns adj. v. ASCUNS. CRIPTIC. ENIGMATIC. ÎNTUNECAT. ÎNTUNECOS. MISTERIOS. OBSCUR. OCULT. SECRET. SUMBRU. TAINIC. NEPĂZÍT adj. nesupravegheat, (rar) pustiu. (A lăsat via ~.) NEPENETRÁBIL adj. impenetrabil, nepătruns, nestrăbătut. NEPERCEPTÍBIL adj. imperceptibil, insesizabil, neauzit, nesesizabil, nesimţit, (fig.) imponderabil. (Un zgomot ~.) NEPERECHE adj. (MAT.) impar. (Număr ~.) NEPERMANENT adj. flotant, nestabil. (Populaţia ~ dintr-un oraş.) NEPERMÍS adj. 1. interzis, neângăduit, oprit, proscris. (Un lucra ~.) 2. neiertat, neîngăduit, (înv.) necăzút. (Un gest ~.) 3. blamabil, condamnabil, criticabil, neângăduit, neonorabil, regretabil, reprobabil, ruşinos, urât, vinovat, (livr.) reprehensíbil, (înv.) ocárnic, ocărâtór, ruşinătór. (O faptă ~.) NEPIEPTĂNAT adj. 1. despletit, zbârlit. (Femeie~.)2.( fam. şi depr.)neţesălat. (Om~.) NEPIERITOR adj. etern, nemuritor, ne-sfârşit, neuitat, perpetuu, veşnic, viu, (livr.) sempitérn, (înv.) neapús, pururélnic, nesăvâr-şít, (fig.) nestins. (O amintire ~.) nepipăibil adj. v. IMPALPABIL. nepipăit adj. v. IMPALPABIL. NEPLÁTNIC adj. (FIN.) insolvabil. (O persoană ~.)

NEPLĂCERE s. 1. nemulţumire, supărare, (înv., reg. şi fam.) parapon, (înv. şi reg.) scírbă, (înv.) pricinuíre. (Ce ~ ai?) 2. necaz, supărare, (înv. şi pop.) price, (înv.) săbláznă, scădere, siclét. (Multe ~i a avut de îndurat.) 3. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. şi pop.) poznă, răutate, (pop.) alageá, daravéră, păcat, ponós, pótcă, poticálă, zăduf, (înv. şi reg.) nacafá, nagodă, (reg.) dănă-náie, încurcálă, năzbfcă, năzdrăvănie, păcosténie, şúgă, şugubină, toroápă, (prin Mold.) bacálă, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bu-cov.) bédă, (Mold.) chichion, (Olt. şi Ban,) cotoárbă, (Olt., Ban. şi Transilv.) dabilă, (înv.) nesosínţă, nevoínţă, patimă, satará, stenaho-rie. (Ce ~ a căzut pe capul lui l) 4. neajuns, (livr.) dezagrement. (Această soluţie comportă unele ~i.) NEPLĂCUT adj. 1. dezagreabil, supărător, (înv.) supărăcios. (O situaţie ~.) 2. incomod, jenant, stingheritor, stânjenitor, supărător. (A trăit câteoa momente ~.) 3. prost, rău, (Înv.) slab. (I-a adus o veste ~.) 4. dezagreabil, (fig.) ingrat. (Are o sarcină ~.) 5. jenant, penibil, supărător. (încearcă un sentiment ~.) 6. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, nesuferit, puturos, rău, respingător, scârbos, urit, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmátic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv. şi pop.) sclrnav, (înv.) scârbávnic, scârbélnic. (O duhoare ~.) 7. antipatic, dezagreabil, nesuferit, respingător, scârbos. (Un om ~.) 8. defavorabil, nefavorabil, prost, rău, urât. (A făcut o impresie ~.) neplouáre s. v. SECETĂ. USCĂCIUNE. NEPOFTÍT adj. 1. nechemat, neinvitat. (Persoană ~.) 2. inoportun, nedorit, neoportun. (Oaspete ~.) NEPOLITÉŢE s. bădărănie, grosolănie, impoliteţe, indelicateţe, mahalagism, mitocănie, mârlănie, mojicie, necuviinţă, ţărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănísm, (reg.) modorăníe, (înv.) grosime, râtăníe, (rar fig.) necioplíre. (Ai comis o ~.) NEPOLITICOS adj., s. 1. adj. nerespec-tuos, (livr.) ireverenţios. (Atitudine ~; eşti cam ~ I) 2. adj., s. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopârlan, vulgar, (pop.) mocan, mocârţán, modârlán, pădureţ, râtán, ţopârcă, (reg.) mocodán, mocofănós, modâr-lău, modoran, mogâldán, necunoscător, ne-gândít, negreblát, (Mold.) ghiorlán, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplít. (Un om ~ .) 3. adj. bădărănesc, grosolan, mahala-gesc, mitocănesc, mârlănesc, mojic, mojicesc, ordinar, topesc, ţopârlănesc, vulgar, (rar) mo-jicós, (fig.) necioplit. (Purtare ~.) nepomenit adj. v. STRĂVECHI. UITAT. NEPOPULÁR adj. (livr.) impopular. NEPOPULARITÁTE s. (livr.) impopularitate. NEPOPULÁT adj. 1. nelocuit, (înv. şi reg.) săcrét. (O regiune ~.) 2. deşert, gol, nelocuit, pustiu, (înv.) pustiiciós. (O aşezare ~.) NEPOTOLÍT adj. 1. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nestăpânit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament ~.) 2. nestăvilit, (pop.) neogoít. (Dor ~.). 3. nedomolit, nestăpânit, (fig.) nesăţios. (Iubire ~ de bani.) 4. agitat, frământat. neas-tâmpărat, neliniştit, zbuciumat. (A dus o viaţă ~.) 5. aprig, aspru, crâncen, crud, crunt, cumplit, încrâncenat, îndârjit, înverşunat, neîmpăcat, sângeros, vajnic, violent, (înv.) crân-cenít, tare, (fig.) încleştat. (O bătălie ~.) NEPOTRIVIRE s. 1. dezacord, discordanţă, discrepanţă, disonanţă, distonantă, ne-concordanţă, stridenţă. (~ în îmbinarea culorilor.) 2. disproporţie, neconcordanţă. ( ~ între elementele unui ansamblu.) 3. contradicţie, contrazicere, (livr.) incongruenţă. (E o ~ în ceea ce spune.) NEPOTRIVIT adj., adv. 1. adj. impropriu. (~ pentru un anumit scop.) 2. adj. distonant, inadecvat, neadecvat, necorespunzător, (fig.) deplasat. (Un element ~ faţă de ansamblu.) 3. adj. inoportun, neoportun, (livr.) intempestiv, (fig.) deplasat. (O acţiune ~.) 4. adv. greşit, rău. (N-ar fi ~ să . ..) 5. adj. contraindicat, neindicat, nociv, periculos, primejdios, vătămător. (Medicament, tratament ~ pentru diabetici.) 6. adj. defavorabil, nefavorabil, neprielnic, prost, rău, urât, (înv. şi pop.) ne-priinciós, (înv.) nepriitór. (întrecerea a avut loc pe o vreme ~.) 7. adj. defavorabil, nefavorabil, neprielnic, potrivnic, vitreg, (înv. şl pop.) nepriinciós. (Condiţii ~ de dezvoltare.) 8. adj. (fig.) deplasat. (O glurnâ ~.) NEPRĂJÍT adj. crud, nefript. (Carne ~.) NEPREGÍS adj. 1. imprecis, neclar, nedesluşit, nelămurit, vag. (Se zăreau nişte contururi ~.) 2. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedesluşit, neânţeles, nelămurit, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situaţie ~.) 3. confuz, difuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedesluşit, nelămurit, vag, (fig.) surd. (O senzaţie ~ de durere.) 4. confuz, echivoc, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, obscur, (livr.) abscons, (O semnificaţie ~.) 5. evaziv, imprecis, vag. (Un răspuns extrem de ~.) NEPRECÍZIE s. 1. imprecizie, neclaritate. (~ unui contur, a unei siluete.) 2. confuzie, imprecizie,

neclaritate, nelămurire, obscuritate, (fig.) nebulozitate. (~ în exprimare. > neprecízle s. v. IMPRECIZIE. neprecugetát adj. v. IMPRUDENT. NEBUN. NEBUNESC. NECHIBZUIT. NECUGETAT. NECUMPĂNIT, NECUMPĂTAT. NEPREVĂZĂTOR. NESĂBUIT. NESOCOTIT. PROSTESC. NEPRECUPEŢÍT adj. integral, necondiţionat, total. (Sprijin ~.) neprecurmat adj. v. CONTINUU. ETERN. NECONTENIT. NECURMAT. NEÂNCETAT. NEÂNTRERUPT. NESFÂRŞIT. PERMANENT. PERPETUU. VEŞNIC. NEPREFĂCUT adj. 1. cinstit, sincer, (livr.) franc, leal, loial, (înv.) nefăţărít, prost, (fig.) deschis. (O fire ~.) 2. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonşalant, (înv.) prostátic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) NEPREGĂTÍRE s. incapacitate, incompetenţă, necompetenţă, nepricepere, (fig.) slăbiciune. (~ unui profesor.) NEPREGĂTIT adj., s. 1. adj., s. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepriceput, neştiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaş ~.) 2. adj. slab. (Elev ~ ia istorie.) nepréget s. v. ARDOARE. DÂRZENIE. FERMITATE. HOTĂRÂRE. INTRANSIGENŢĂ. NECLINTIRE. NEÂNDUPLECA-RE. NESTRĂMUTARE. NEŞOVĂIRE. RÂV-NĂ. SÂRGUINŢĂ. STATORNICIE. STRĂDUINŢĂ. ZEL. nepregetáre s. v. ARDOARE. RÂVNĂ. SÂRGUINŢĂ. STRĂDUINŢĂ. ZEL. nepregctát adj. v. ACTIV. CONTINUU. HARNIC. MUNCITOR. NEÂNTRERUPT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÂR-GUINCIOS. SÂRGUITOR. STATORNIC. SUSŢINUT. VREDNIC. ZELOS. nepregetătór adj. v. ACTIV. CONTINUU. DECIS. DÂRZ. FERM. HARNIC. HOTĂ-RÂT. INFLEXIBIL. INTRANSIGENT. MUNCITOR. NEABĂTUT. NECLINTIT. NEÂNTRERUPT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. NESTRĂMUTAT. NEŞOVĂITOR. SILITOR. SÂRGUINCIOS. SÂRGUITOR. STATORNIC. SUSŢINUT. VREDNIC. ZELOS. NEPRELUCRÁT adj. 1. brut, grosolan, necioplit, necizelat, nefinisat, (reg.) líşteav. (Ma-erial ~.) 2. brut, crud, neargăsit, netăbăcit, verde. (Piei ~.) NEPRETENŢIOS adj. modest, simplu. (Un restaurant ~.) NEPREŢUÍT adj. inapreciabil, inestimabil, neestimabil, (înv.) nestimat. (De o valoare ~.) NEPREVĂZĂTOR adj. imprudent, nechibzuit, necugetat, nesăbuit, nesocotit, (rar) ne-íudecát, neprecugetát, (reg.) nechitit. (Om ~.) NEPREVĂZUT adj. 1. neaşteptat, (livr.) fortuit, (rar) negândít. (Un eveniment ~.) 2. imprevizibil, neaşteptat, nebănuit, neprevizibil, nescontat, surprinzător. (Roman cu un final ~.) 3. incidental, întâmplător, (livr.) fortuit. (O tntilnire ~.) 4. brusc, inopinat, instantaneu, neaşteptat, subit. (Plecarea lui ~.) 5. năprasnic, neaşteptat, (rar fig.) prăpăstios. ( Un faliment ~.) NEPREVEDÉRE s. imprudenţă, nechibzuin-ţă, necugetare, nesăbuinţă, nesăbuirc, nesocotinţă. neprevezfu adj. v. NETRANSPARENT. O-PAC. NEPREVIZÍBIL adj. imprevizibil, neaşteptat, nebănuit, neprevăzut, nescontat, surprinzător. (Roman cu un final ~.) NEPRICEPERE s. 1. incapacitate, incompetenţă, necompetenţă, nepregătirc, (fig.) slăbiciune. (~ unui profesor.) 2. ignoranţă, incultură, neştiinţă, (livr.) agramatism, (înv.) prostăticíe, prostie, prostime. (E de-o ~ crasă.) nepricepere s. v. NEÂNDEMÂNARE. STÂN-GĂCIE. NEPRICEPUT adj., s. 1. adj. neânţeles. (Lucruri ~.) 2. adj., s. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, neştiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaş ~.) 3. adj., s. ignorant, necunoscător, neiniţiat, neştiutor, (fam.) ageamiu, (fig.) profan. (Este încă un ~ in materie.) 4. adj. neajutorat, neândemânatic, stângaci, (livr.) inabil, (rar) neajutát, (reg.) natantól. (E tare ~, bietul băiat!) nepricopsit adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. NEPRIELNIC adj. 1. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, prost, rău, urât, (înv. şi pop.) nepriinciós, (înv.) nepriitór. (întrecerea a avut loc pe o vreme ~.) 2. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, potrivnic, vitreg, (înv. şi pop.) nepriinciós. (Condiţii ~ de dezvoltare.) 3. dezavantajos, nefavorabil, (livr.) oneros. (Condiţii ~ în clauzele unei tranzacţii.) neprieten s., adj. v. ADVERSAR. DUŞMAN. INAMIC. POTRIVNIC. VRĂJMAŞ. NEPRIETENESC adj. 1. duşmănos, inamic, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaş, (pop.) pizmaş,

prizmuitór, vrăjmăşésc, (înv. şi reg.) pizmătár, pizmătáreţ, (reg.) vrăjmăşós, (înv.) duşmănesc, mâniós, potrivitór. (O acţiune ~.) 2. duşmănos, neprietenos, ostil, potrivnic, (fig.) pieziş. (O privire ~.) neprieteníe s. v. ANIMOZITATE. DISCORDIE. DUŞMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PORNIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÂZANIE. NEPRIETENOS adj. 1. duşmănos, inamic, neprietenesc, ostil, potrivnic, vrăjmaş, (pop.) pizmaş, pizmuitor, vrăjmăşésc, (înv. şi reg.) pizmătár, pizmătáreţ, (reg.) vrăjmăşós, (înv.) duşmănesc, mâniós, potrivitór. (O acţiune ~.) 2. duşmănos, neprietenesc, ostil, potrivnic, (fig.) pieziş. (O privire ~.) 3. insociabil, morocănos, mut, necomunieativ, nesociabil, posac, posomorit, taciturn, tăcut, urâcios, urzuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchíu, (înv. şi reg.) morós, sunducós, tăcătór, (reg.) modorói, mutác, mutăréţ, (Olt.) dugós, (Mold.) pâclişít, (prin Transilv.) tăcătói, (Bucov. şi Mold.) tăi-mút, (fig.) închis. (E un om~.) 4. distant, nesociabil, rezervat, (fig.) glacial, rece. (O atitudine ~.) NEPRIHĂNIRE s. 1. candoare, castitate, feciorie, inocenţă, nevinovăţie, pudicitate, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, verguríe, (fig.) curăţenie, imaculáre, neântináre, puritate, (înv. fig.) curăţie. (~ zlmbetului ei.) 2. castitate, cinste, feciorie, nevinovăţie, virginitate, (pop.) fetíe, (fig.) curăţenie, (înv. fig.) curăţie. (~ a unei fete; şi-a păstrat ~.) NEPRIHĂNIT adj. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricát, prost, vérgur, (fig.) curat, imaculat, neântinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (Un surts ~.) NEPRIHĂNITĂ adj. castă, fecioară, virgină, (înv.) întreagă, (fig.) imaculată. (O íî-nără ~.) nepriinciós adj. v. DEFAVORABIL. NEFAVORABIL. NEPOTRIVIT. NEPRIELNIC. POTRIVNIC. PROST. RĂU. URÂT. VITREG. nepriltór adj. v. DEFAVORABIL. NEFAVORABIL. NEPOTRIVIT. NEPRIELNIC. PROST. RĂU. URÂT. nepriitór s., adj. v. ADVERSAR. DUŞMAN. INAMIC. POTRIVNIC. VRĂJMAŞ. nepriitórul s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. NEPRIMITOR adj. inospitalier, neospitalier. ( Un loc ~.) nepristán adv. v. CONTINUU. CURÂND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNCONTINUU. ÎNDATĂ. ÎNTRUNA. MEREU. MORŢIŞ. MUSAI. NEAPĂRAT. NECONTENIT. NECURMAT. NEGREŞIT. NEÂNCETAT. NEÂNTÂRZIAT. NEÂNTRERUPT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. NUMAI-DECÂT. OBLIGATORIU. PERMANENT. PURURI. RAPID. REPEDE. VEŞNIC. neproducător adj. v. NEFERTIL. NEPRODUCTIV. NERODITOR. SĂRAC. SLAB. STERIL. STERP. NEPRODUCTIV adj. 1. nefertil, neroditor, sărac, slab, steril, sterp, (rar) neródnic, sărăcăcios, sec, (Transilv.) mácru, (înv.) neproducător, sterpós, (Sol ~.) 2. arid, neroditor, sterp. (O regiune ~.) NEPRODUCTIVITÁTE s. nefertilitate, ne-rodnicie, sărăcie, sterilitate, (rar) sterpăciúne. (~ unui teren.) NEPROFESIONALÍSM s. amatorism, diletantism, neprofesionism. (~ în pictură.) NEPROFESIONÍSM s. amatorism, diletantism, neprofesionalism. (~ în pictură.) NEPROFESIONtST S„ adj. amator, diletant. (Pictor ~.) NEPROLIFERÁRE s. nediseminare, nepro-pagare, nerăspândire. (~ armelor nucleare.) NEPROPAGÁRE s. nediseminare, neproli-ferare, nerăspândire. (~ armelor nucleare.) NEPTUNIÁN adj. (GEOL.) neptunic. (Rocă ~.) NEPTUNIC adj. (GEOL.) neptunian. (Rocă ~.) NEPURTÁTadj.nou. (Haine ~.) neputernic adj., s. v. CALIC. INCAPABIL. NECAPABIL. NECĂJIT. NEPUTINCIOS. NEVOIAŞ. PRĂPĂDIT. SĂRAC. SĂRMAN. SLĂBĂNOG. neputincios adj. v. BOLNAV. IMPOSIBIL. IREALIZABIL. NEREALIZABIL. NESĂNĂTOS. SUFERIND. NEPUTINCIOS adj., s. 1. adj., s. incapabil, necapabil, prăpădit, slăbănog, (rar) impotent, (pop.) becísnic, nemernic, nevoiaş, nevolnic, (înv. şi reg.) sec, ticălos, (prin Munt. şi Olt.) sfoiegít, (înv.) mişel, neputernic, neputinţe, secat. (E un biet om~.) 2. adj. (MED.) impotent. (Bărbat ~.)

neputincios adj., s. v. CALIC. INFIRM. INVALID. NECĂJIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. SCHILOD. neputinţe adj., s. v. INCAPABIL. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG. NEPUTINŢĂ s. 1. imposibilitate. (~ de a face ceva.) 2. incapacitate. (~ de a se scula din pat.) 3. incapacitate, slăbiciune, (rar) impotenţă, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoioşetúră, (înv.) nemernicie. (~ unui bolnav, unui bălrin.) neputinţă s. v. AFECŢIUNE. BOALĂ. IMPOTENŢĂ. INFIRMITATE. INVALIDITATE. LIPSĂ. MALADIE. MIZERIE. NEVOIE. SĂRĂCIE. NERÁS adj. bărbos, nebărbierit. (Om~.) NERAŢIONAL adj. absurd, ilogic, nelogic, stupid, (livr.) iraţional. (O situaţie ~.) NERĂBDARE s. 1. neastâmpâr, nervozitate, (livr.) impacienţă. (Nu-şi poale stăptni ~.) 2. agitaţie, febrilitate, încordare, înfrigurare, neastâmpăr, nelinişte, tensiune. (~ plecării la drum.) NERĂBDĂTOR adj. 1. (livr.) impacient. (Om ~.) 2. doritor, dornic. (~ să plece.) 3. încordat, înfrigurat. (Ea aştepta ~.) NERĂSPÂNDÍRE s. nediseminare, nepro-liferare, nepropagare. (~ a armelor nucleare.) NEREÁL adj. 1. fals, inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neântemeiat, plăsmuit, scornit, (înv.) minţit, răsuflat, spúriu, (pop. fig.) strâmb. (Afirmaţii ~; mărturie ~.) 2. fictiv, imaginar, imaginat, ireal, închipuit, născocit, plăsmuit, scornit. (O inlimplare ~.) 3. fantastic, fantezist, iluzoriu, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nerealizabil, utopic, utopist, (livr.) himeric. (Planuri ~.) NEREALIZABIL adj. 1. imposibil, irealizabil, (înv.) neputincios. (.Şi-a propus un ţel ~.) 2. fantastic, fantezist, iluzoriu, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, utopic, utopist, (livr.) himeric. (Un proiect ~.) NEREALIZAT adj. 1. nefăcut, ncândepli-nit, nesăvârşit. (O lucrare ~.) 2. necorespunzător, neizbutit, nereuşit, nesatisfăcător, prost, slab, (fig.) stângáci. (O regie ~.) NERECUNOSCĂTOR adj., s. ingrat, (înv.) nedúlce, nemulţumitór. (Om ~.) NERECUNOŞTINŢA s. ingratitudine, (înv.) nemulţumire. (~ faţă de cineva.) NEREGULARITÁTE s. 1. (livr.) iregularitate. (~ laturilor unui corp geometric.) 2. (GEOGR.) accident. (Dealul este o ~ de teren.) 3. ondulaţie, sinuozitate. (~ţile unei suprafeţe.) NEREGULAT adj. 1. (livr.) iregulár. (Corp geometric ~.) S, nesimetric, neuniform, (înv.) necanonisít. (Un desen, un motiv ~.) 3. (GEOGR. ) accidentat, învălurat, (înv şi reg.) săpat. (Teren ~.) 4. instabil, nestabil, schimbător, variabil. (Vinturi ~.) NERESPECTUÓS adj. 1. nepoliticos, (livr.) ireverenţios. (Eşti cam ~ !) 2. arogant, impertinent, insolent, ireverenţios, îndrăzneţ, necuviincios, neobrăzat, neruşinat, obraznic, semeţ, sfidător, sfruntat, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios, (rar) neânfrânát, (pop. şi fam.) ţâfnós, linv. şi reg.) ruşinat, (Transilv.) şulhé-tic, (înv.) neruşinós, (fam. fig.) botós. (Om ~.) NEREUŞÍT adj. 1. necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nesatisfăcător, prost, slab, (fig.( stingáci. (O regie ~.) 2. eşuat, neizbutit, ratat. (O acţiune ~.) NEREUŞITĂ s. 1. eşec, insucces, (rar) neiz-bíndă. (~ intr-o acţiune.) 2. cădere, eşec, insucces, picare, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ la un examen.) NEREZISTENT adj. nesolid, netrainic, slab, şubred, şubrezit, (rar) precar. (O construcţie ~.) NEREZOLVABIL adj. (fig.) insolubil. (Problemă ~.) NEROD adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. şi pop.) năuc, (pop. şi fam.) haplea, (pop.) flaimúc, (înv. şi reg.) nătântóc, prostán, prostátic, pros-tănátic, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosít, metehău, meteléu, motofléte, mo-tológ, mutălău, natantól, năbârgeác, nătăbíz, nătínt, nătrúi, nătrúţ, năvlég, năvligós, nero-dói, piiurd, ponc, pricăjit, puneau, tălălău, tălî'mb. tontán, tontoléte, tontológ, (prin Transilv.) balamút, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) boblétic, (prin Munt.) bobléţ, (Mold.) chera-pléş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhúi, (Transilv.) nebléznic, (prin Mold., Transilv. şi Maram.) şuíétic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăşmán, (prin Olt. şi Munt.) tărăntúc, (Munt.) tontován, (turcism înv.) budalá, (fam.) fleţ, găgăúţă, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai este !) 2. adj. nătâng, neghiob, neghiobesc, ne-rozesc, netot, prostesc, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostátic. (O comportare, o faptă ~T) nerod adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. NERODITÓR adj. 1. nefertil, neproductiv, sărac, slab, steril, sterp, (rar) neródnic, sărăcăcios, sec,

(Transilv.) mácru, (înv.) neproducă-tór, sterpós. (Sol ~.) 2. arid, neproductiv, sterp. (O regiune ~.) neródnic adj. v. NEFERTIL. NEPRODUCTIV. NERODITOR. SĂRAC. SLAB. STERIL. STERP. NERODNICÍE s. nefertilitate, neproductivi-tate, sărăcie, sterilitate, (rar) sterpăciúne (~ unui teren.) ncrodói adj., s. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. NEROZÉSC adj. nătâng, neghiob, neghiobesc, nerod, netot, prostesc, stupid, (livr.) inept, (inv.) prostátic. (O comportare, o faptă ~.) NEROZÉŞTE adv. neghiobeşte, prosteşte, stupid. (S-a comportat ~.) NEROZÍE s. 1. nătingie, neghiobie, prostie, stupiditate, stupizenie, (rar) nătângeálă, neto-ţíe, tonţíe, (franţuzism rar) sotíză, (înv. şi reg.) nătărăíe, (înv.) nărozénie, (fam.) zevzecíe. (E de-o ~ proverbială.) 2. dobitocie, imbecilitate, neghiobie, prosteală, prostie, tâmpenie, (înv.) prostime. (~ unei persoane.) 3. gogomănie, nătângie, neghiobie, nesocotinţă, prostie, stupiditate, (rar) netoţíe, (înv. şi reg.) nătărăíe. (Mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idioţenie, idioţie, imbecilitate, inepţie, neghiobie, prostie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (inv.) prostăticíe. (Ce e ~ asta?) NERUŞINARE s. 1. aroganţă, impertinenţă, insolenţă, măgărie, necuviinţă, neobrăzare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) se-meţíe, (livr.) morgă, prezumţie, (pop. şi fam.) ţî'fnă. (E de o ~ revoltătoare.) 2. imoralitate, impudoare, indecenţă, necuviinţă, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitáte, licenţă, licenţiozi-táte, (înv. şi pop.) mascara, măscáră, măscă-riciúne, măscăríe, scârnăvíe. (A comis un act de ~.) NERUŞINAT adj. 1. arogant, impertinent, insolent, irevenţios, îndrăzneţ, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, obraznic, semeţ, sfidător, sfruntat, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios, (rar) neânfrânát, (pop. şi fam.) ţâfnós, (înv. şi reg.) ruşinat, (Transilv.) şulhétic, (înv.) neruşinós, (fam. fig.) botós. (Om ~.) 2. corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deşănţat, (pop. şi fam.) parşiv, (pop.) deşucheat, (înv. şi reg.) ruşinat, (reg.) şucheát, teşmenít, (înv.) aselghicésc, demoralizat, spurcat. (Duce o viaţă ~.) 3. deşănţat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, vulgar, (livr.) licenţios, (inv. şi pop.) scírnav, slobod, (reg.) porcotós, (fam.) deşucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbăiat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă ~.) neruşinós adj. v. AROGANT. IMPERTINENT. INSOLENT. IREVERENŢIOS. ÎNDRĂZNEŢ. NECUVIINCIOS. NEOBRĂZAT. NERESPECTUOS. NERUŞINAT. OBRAZNIC. SEMEŢ. SFIDĂTOR. SFRUNTAT. TRUFAŞ. ŢANŢOŞ. nerv s. v. LIGAMENT. NERVURĂ. TEN-DON. NERVATÚRĂ s. (TEHN.) nervaţie. NERVÁŢIE s. (TEHN.) nervatură. NERVI s. pi. (pop. ) pandalíi (pi.), (fam.) nevricále (pi.). (L-au apucai ~.) NERVOS adj. 1. irascibil, iritabil, supărăcios, (rar) surescitábil, (pop.) rânzós, (înv. şi reg.) necăjiciós, sunducós, (înv.) sângerós, sângiós, (fam.) nevricos. (Fire ~.) 2. enervat, iritat, necăjit, supărat, surescitat, (înv. şi reg.) scârbít. (Era destul de ~.) NERVOZITATE s. 1. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritaţie, necaz, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) 2. neastâmpăr, nerăbdare, (livr.) impacienţă. (Nu-şi poate stăpini ~.) 3. încordare, tensiune. (~ ajunsese la maximum.) NERVURĂ s. 1. (BOT.) (rar) nerv, (pop.) vână. (~ a unei frunze.) 2. dungă, striaţie, vână. (Marmură cu ~i.) NESATISFÁCŢIE s. insatisfacţie, nemulţumire. (Un sentiment de ~.) NESATISFĂCĂTOR adj. 1. insuficient, neândestulător, redus. (Cantitate ~.) 2. insuficient, neândestulător, redus, sărac. (Un inventar ~ de utilaje.) 3. necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nereuşit, prost, slab, (fig.) stângáci. (O regie ~.) 4. nemulţumitor. (Rezultate ~ la învăţătură.) NE SATISFĂCUT adj. neâmpăcat, nemulţumit. (Un om veşnic ~.) NESAŢ s. 1. lăcomie, (livr.) insaţiabilitáte, voracitate, (rar) nesaţiabilitáte, (pop.) saţ, (înv.) poftă. (~ la mincare.) 2. aviditate, lăcomie, poftă. (Privea cu ~ la. . .) nesaţiabilitáte s. v. LĂCOMIE. NESAŢ. NESĂBUINŢĂ s. imprudenţă, nechibzuinţă, necugetare, neprevedere, nesăbuire, nesocotinţă. (A comis o ~.) NESĂBUÍRE s. imprudenţă, nechibzuinţă, necugetare, neprevedere, nesăbuinţă, nesocotinţă. (A comis o ~.) NESÂBUÍT adj. 1. imprudent, nechibzuit, necugetat, neprevăzător, nesocotit, (rar) ne-judecát,

neprecugetát, (reg.) nechitit. (Om ~.) 2. nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesocotit, prostesc, (rar) nejudecát, neprecugetát, (reg.) nechitit. (O faptă ~.) nesămăluít adj. v. INCALCULABIL. NECALCULABIL. NENUMĂRAT. NESĂNĂTOS adj. 1. bolnav, suferind, (rar) morbós, (înv. şi pop.) războlít, (înv. şi reg.) neputincios, pătimaş, rău, (Transilv. şi Ban.) beteag, (Transilv.) maród, (înv.) lî'nced, malád, mişel, pătimitór. (Om ~.) 2. anormal, bolnăvicios, morbid, patologic. (înclinaţii ~.) 3. insalubru. (Locuinţă ~.) NESĂRAT adj.' 1. dulce. (Brânză ~.) 2. (reg.) searbăd. (O mincare ~.) nesărat adj. v. ANOST. NEINTERESANT. PLICTICOS. PLICTISITOR. NESĂTUL adj. 1. flămând, flămânzit, înfometat, nemâncat, (rar) înfomát, (reg.) fometós, (prin Transilv. şi Ban.) sec. (Om veşnic ~.) 2. avid, lacom, mâncăcios, nesăţios, pofticios, (livr.) insaţiabil, vorace, (rar) lăcomít, lăcomós, (înv. şi reg.) mâncătór, (reg.) lingáreţ, mâncăréţ, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănáci, mâncáci. (Tare e ~ la mincare.) 3. aprig, apucător, hrăpăreţ,. lacom, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsân. (Om~.) nesătul adj. v. AVID. LACOM. NEÂNDESTULAT. nesăturát adj. v. AVID. LACOM. NEÎNDESTULAT. nesăturát s. v. BABIŢĂ. PELICAN. NESĂŢIOS adj. avid, lacom, mâncăcios-nesătul, pofticios, (livr.) insaţiabil, vorace, (rar) lăcomít, lăcomós, (înv. şi reg.) mâncătór, (reg.) lingáreţ, mâncăréţ, (Mold.) hulpav, (inv.> hrănáci, mâncáci. (~ ia mincare.) nesăţios adj. v. AVID. LACOM. MISTUITOR. NEDOMOLIT. NEÂNDESTULAT. NEPOTOLIT. NESTĂPÂNIT. NESĂVÂRŞÍT adj. nefăcut, neândcplinit,. nerealizat. (Lucrare ~ .) nesăvârşít adj. v. CONTINUU. ETERN. NECONTENIT. NECURMAT. NEÂNCETAT. NEÎNTRERUPT. NEMURITOR. NEPIERITOR> NESFÂRSIT. NEUITAT. PERMANENT. PERPETUU. VEŞNIC. VIU. NESCHIMBAT adj. 1. constant, invariabil-uniform. (Vileză ~.) 2. fix, stereotip, stereotipic. (O formulă verbală ~.) 3. constant, invariabil. (Valoare ~.) 4. staţionar. (Situaţii ~ in evoluţia bolii cuiva.) 5. consecvent, constant, neschimbător, stabil, statornic. (~ in senti-mente.) NESCHIMBĂTOR adj. 1. constant, invariabil, permanent, (livr.) imuabil. (Fenomen ~.> 2. consecvent, constant, neschimbat, stabil,, statornic. (~ în sentimente.) NE SCONTAT adj. imprevizibil, neaşteptat, nebănuit, neprevăzut, neprevizibil, surprinzător. (Roman cu un final ~.) NESCORNÂT adj. adevărat, aievea, autentic, cert, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) NESCRÍS adj. alb, gol. (Foaie ~.) nesecat adj. v. INEPUIZABIL. INTERMINABIL. NEEPUIZABIL. NEISTOVIT-NESFÂRSIT. NESEMNÁT adj. anonim. (Sesizare ~.> NESENSÍBIL adj. flegmatic, impasibil, imperturbabil, indiferent, insensibil, nepăsător, nesimţitor, pasiv, (grecism înv.) adiáíor, (fig.) rece. (Un tip ~.) NE SENSIBILITATE s. insensibilitate, nesimţire, (înv.) nesimţibilitáte. (~ la injecţii.) NESEPARÁBIL adj. 1. indisolubil, inseparabil, nedespărţit, organic, unitar. (Un tot ~.) 2. inseparabil, nedespărţit, nedezlipit. (Prieteni ~.) NESERIOS adj. 1. neântemeiat, pueril. (Argumente ~.) 2. capricios, fluşturatic, fiu-turaţie, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un om tare ~.) 3. fluşturatic, i'luturatic, frivol, uşuratic, vânturatic, zvânturat, zvintu-ratic, (livr.) futil, (pop.) spulberátic, (reg.) zărpălátic, zburátic, zburdalnic, (Mold.) sprinţar, zbrehúi, (înv.) vânturós. (Un bărbat ~.> NESERIOZITATE s. frivolitate, uşurătate, (livr.) futilitate. (~ unei persoane.) NESESIZABIL adj. imperceptibil, insesizabil, neauzit, neperceptibil, nesimţit, (fig.) imponderabil. (Un zgomot ~.) NESFÂRŞÍRE s. enormitate, imensitate, infinit, necuprins, nemărginire, nemărginit, íiesfirşit, vastitate. (~ cimpiei.) NESFÂRŞÍT adj. 1. interminabil, (fig.) kilometric. (O cuvintare ~.) 2. continuu, etern, necontenit, necurmat, neâncetat, neântrerupt, permanent, perpetuu, veşnic, (înv. şi reg.) mereu, (reg.) necúnten, (înv.) neâncontenít, neprecurmat, nesăvârşít, pururélnic. (O luptă ~ intre contrarii.) 3. etern, nemuritor, nepieritor,

neuitat, perpetuu, veşnic, viu, (livr.) sem-pitérn, (înv.) neapús, pururélnic, nesăvârşít, (fig.) nestins. (O amintire ~.) 4. inepuizabil, interminabil, neepuizabil, neistovit, (fig.) nesecat. (O sursă ~ de. . .). 5. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neânchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiintâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirábil, (înv.) manín, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 6. colosal, enorm, imens, nemărginit, nemăsurat, vast, (livr.) incomensurabil. (Suprafaţă ~.) 7. imens, infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, neţărmurit, (rar) ilimitát. (O cim-pie~.) NESFÂRŞÍT s. enormitate, imensitate, infinit, necuprins, nemărginire, nemărginit, nesfirşire, vastitate. (~ cimpiei.) NESIGUR adj. 1. expus, periculos, primejdios. (Un loc ~.) 2. dubios, incert, îndoielnic, problematic, (livr.) improbabil, indecis, (rar) întloiós, (fig.) nebulos. (La o dată ~.) 3. incert, tulbure. (Treceau printr-o perioadă ~.) 4. precar, (fig.) şubred. (O situaţie ~.) 5. discutabil, incert, îndoielnic. (Rezultate ~.) 6. clătinat, împiedicat, împleticit, poticnit, şovăielnic, şovăitor, (rar) clătinătór, şovăind, şovăit. (Un mers ~.) 7. ezitant, ncliotărât, şovăielnic. (O atitudine ~.) NESIGURANŢĂ s. 1. pericol, primejdie. (~ unui loc.) 2. dubiu, incertitudine, îndoială, ■neâncredere, rezervă, scepticism, şovăială, şovăire, (astăzi rar) necredinţă, (înv.) aporie, îndoínţă. (Domnea o stare de ~.) 3. precaritate, (fig.) şubrezenie. (~ situaţiei.) 4. ezitare, nehotărâre, şovăială, şovăire. (~ cuiva la mers.) NESILÍT adj. 1. benevol, facultativ. (Contribuţii ~.) 2. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, nepre-íăcut- nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonşalant, (înv.) prostátic. (O atitudine ~; cu {/esluri ~.) NE SIMETRIC adj. 1. neregulat, neuniform, (înv.) necanonisít. (Un desen, un motiv ~.) 2. asimetric. (Trăsături ~.) nesimţibilitáte s. v. INSENSIBILITATE. NESENSIBILITATE. NESIMŢIRE. NESIMŢIRE s. 1. insensibilitate, ncsensi-bilitate, (înv.) nesimţibilitáte. (~ la injecţii.) 2. (MED.) inconştienţă, leşin, lipotimic, (rar) leşinătúră. (Se află ineă in stare de ~.) NESIMŢIT adj. 1. imperceptibil, insesizabil, neauzit, neperccptibil, nesesizabil, (fig.) imponderabil. (Un zgomot ~.) 2. nesimţitor. (Om ~.) NESIMŢITOR adj. 1. insensibil. (~ la injecţii.) 2. flegmatic, impasibil, imperturbabil, indiferent, insensibil, nepăsător, nesensibil, pasiv, (grecism înv.( adiáfor, (fig.) rece. (Ce tip ~ !) 3. nesimţit. (Om ~.) NESÍNCER adj. afectat, artificial, căutat, fals, forţat, nefiresc, nenatural, prefăcut, silit, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralíst. (Gesturi ~ ; atitudine ~ .) nesmintit adj. v. FIX. IMOBIL. NECLINTIT. NEMIŞCAT. STABIL. nesmintit a'dv. v. EXACT. INDISCUTABIL. MORTIS. MUSAI. NEAPĂRAT. NEGREŞIT. NEÂNDOIELNIC. NEÂNDOIOS. NUMAI-DECÂT. OBLIGATORIU. PRECIS. RIGUROS. SIGUR. NESOCIÁBIL adj. 1. insociabil, morocănos, necomunicativ, neprietenos, posac, posomorit, taciturn, tăcut, urâcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchíu, (înv. şi reg.) morós, sunducós, tăcătór, (reg.) modorói, mutác, mu-tăréţ, (Olt.) dugós, (Mold.) piclişít, (prin Tran-silv.) tăcătói, (Bucov. şi Mold.) tălmút, (fig.) închis. (Om ~.) 2. distant, neprietenos, rezervat, (fig.) glacial, rece. (O atitudine ~.) NESOCOTI vb. 1. a ignora, a neglija, a omite. (Ar-a ~ nimic din ce i-ar face plăcere.) 2. a desconsidera, a dispreţui, (înv.) a defăima, a mepriza, a ocări. (De ce ii ~ '.') 3. a se abate, a călca, a contraveni, a încălca, a viola, (înv.) a păşi, a sparge, a stropşi, a ştirbi. (A ~ legea.) 4. a încălca, (fig.) a silui. (A ~ legile limbii.) NESOCOTINŢĂ s. 1. imprudenţă, nechib-zuinţă, necugetare, neprevedere, nesăbuinţă, nesăbuire. (A comis o ~.) 2. gogomănie, nă-tingie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, (rar) notorie, (inv. si reg.) nătărăíe. (A spus o~.) NESOCOTIRE s. 1. ignorare, neglijare, omitere. (~ unor aspecte importante.) 2. desconsiderare, dispreţuire. (~ colegilor.) 3. călcare, încălcare, violare, (pop.) stricare. (~ a legii, a unei înţelegeri.) NESOCOTIT adj. 1. imprudent, nechibzuit, necugetat, neprevăzător, nesăbuit, (rar) nejudecát, neprecugetát, (reg.) nechitit. (Om ~.) 2. nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesăbuit, prostesc, (rar) nejudecát, neprecugetát, (reg.) nechitit. (O faptă ~.) nesocotit adj. v. COLOSAL. ENORM. IMENS. NENUMĂRAT. NESOLÍD adj. nerezistent, netrainic, slab, şubred, şubrezit, (rar) precar. (O construcţie ~.) NESOLÚBIL adj. (CHIM.) insolubil, ne-dizolvabil. (Substanţă ~.)

NESOMN s. 1. trezie, veghe, (livr.) vigili-táte, (rar) veghere. (Stare de ~.) 2. (MED.) insomnie, (înv. şi pop.) nedormíre. (Suferă de ~.) ncsosínţă s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE. NE SPAŢIOS adj. mic, necuprinzător, neîncăpător, strimt. (Cameră ~.) NESPĂLAT adj. 1. jegos, mânjit, murdar, negru, pătat, răpănos, slinos, soios, (livr.) maculat, (rar) tăvălit, terfelit, (înv. şi pop.) picat, scírnav, (pop.) zábălós, (reg. şi fam.) puchinós, puchiós, puciós, (reg.) dervelít, nia-zác, mârşav, muruít, muscurós, muzgurít, per-ceát, râpát, râpós, zoiós, (Mold., Bucov. şi Ban.) feştelít, (Transilv.) mócicoş, (Transilv. şi Jla-ram.) píscoş, rónghioş, (Transilv., Maram. şi Bucov.) tinós, (înv.) smârced, smârd, (fam.) împuţit, păduchios. (O cămaşă ~.) 2. jegos, mânjit, murdar, slinos, soios, (pop. şi fam.) janghinós, (pop.) îngălat, (reg.) imós, (fam.) împuţit. (Om ~.) NESPERAT adj. neaşteptat, negândit, nenădăjduit. (Un cadou ~.) NESPUS adj. 1. indescriptibil, inexprimabil, nedescriptibil, neexprimabil, negrăit, (livr.) indicibil, inefabil.(O stare ~.) 2. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neânchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiântâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârşit, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirábil, (înv.) manín, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut iarăşi un noroc ~.) NESTÁBÍL adj. 1. flotant, nepermanent. (Populaţia ~ a unui oraş.) 2. instabil, precar. (Echilibru ~.) 3. instabil, neregulat, schimbător, variabil. (Vinturi ~.) 4. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestatornic, schimbăcios, schimbător, variabil, (reg.) to-nátic, tonós, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălţát. (O vreme ~.) 5. capricios, fluşturatic, flutu-ratic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestatornic, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un om tare ~.) NESTABILITÁTE s. 1. instabilitate, precaritate. (~ în echilibru.) 2. instabilitate, nestatornicie, variabilitate. (~ vremii.) 3. inconsecvenţă, inconstanţă, instabilitate, nc-consecvenţă, neconstanţă, nestatornicie, (livr.) labilitate, (înv.) neconsecínţă, nestáre. (~ unei persoane.) nestáre s. v. INCONSECVENTĂ. INCONSTANŢĂ. INSTABILITATE. NECONSEC-VENŢĂ. NECONSTANŢĂ. NESTABILITÁTE. NESTATORNICIE. NESTATORNIC adj. 1. instabil, mişcător, schimbător, variabil. (Dune ~.) 2. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, schimbăcios, schimbător, variabil, (reg.) tonátic, tonós, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălţát. (O vreme ~.) 3. (înv.) neaşezát. (Un om veşnic ~.) 2. agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om ~.) 3. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Un temperament ~.) 4. repezit. (Gesturi ~.) 5. nedomolit, nepotolit, (fig.) nesăţios. (Iubire ~ de bani.) 6. debordant, dezlănţuit, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăvilit, tumultuos. (într-un ritm ~.) NESTĂVILÍT adj. 1. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpânit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Un temperament ~.) 2. nepotolit, (pop.) neogoít. (Dor ~.) 3. debordant, dezlănţuit, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăpânit, tumultuos. (Într-un ritm ~.) NESTEMATĂ s. piatră preţioasă, piatră rară, piatră scumpă, (înv.) stemă. (Un colier de ~ e.) nestimat adj. v. INAPRECIABIL. INESTIMABIL. NEESTIMABIL. NEPREŢUIT. NE STINGHERIT adv. nestingherit (înv. şi pop.) slobod. (Acţionează~.) nestins adj. v. ETERN. NEMURITOR. NEPIERITOR. NESFÂRŞIT. NEUITAT. PERPETUU. VEŞNIC. VIU. NESTÂNJENÂT adj., adv. 1. adj. degajat, liber. (Mişcări ~.) 2. adv. nestingherit, (înv. şi pop.)

slobod. (Acţionează".) NESTRĂBĂTUT adi. 1. impenetrabil, nepătruns, nepenetrabil 2. neeălcat, neumblat, (înv. şi reg.) săcrét. (Drum, loc ~ .) NESTRĂMUTÁRE s. dârzei.ie, fermitate, hotărâre, intransigenţă, neclintire, neinduplc-care, neşovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepréget, (fig.) inflexibilitate. (~ cuina.) nestrămutáre s. v. DURABILITATE. REZISTENŢĂ. SOLIDITATE. TĂRIE. TRĂINICIE. NESTRĂMUTAT adj. 1. definitiv, irevocabil. (O holărtre ~.) 2. decis, dârz, ferm, ho-tărât, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, neşovăitor, statornic, (înv.) nepregetătór. (Om ~; caracter ~.) 3. cinstit, credincios, devotat, fidel, statornic, (livr.) leal, loial, (reg.) slugarnic, (înv.) smerit. (O soţie ~ ; un prieten ~.) nestrămutat adj. v. DURABIL. REZISTENT. SOLID. TRAINIC. NESTRICÁT adj. 1. nealterat. (0 mincare ~.) 2. bun, curat, nealterat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, salubru, sănătos, tare. (Aer ~.) nestrlcát adj. v. CANDID. CAST. FECIORELNIC. FECIORESC. INOCENT. INTACT. ÎNTREG. NEATINS. NEPRIHĂNIT. NEŞTIRBIT. NEVĂTĂMAT. NEVINOVAT. PUDIC. SĂNĂTOS. TEAFĂR. VALID. VIRGIN. VIRGINAL. ZDRAVĂN. NE STUDIAT adj. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, simplu, spontan, (livr.) nonşalant, (înv.) prostátic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) NESUBORDONAT adj. indisciplinat, insubordonat, neascultător, nedisciplinat, nesupus, recalcitrant. (Soldat ~.) nesuferíbU adj. v. IMPOSIBIL. INSUPORTABIL. NESUFERIT. nesufericiós adj. v. IMPOSIBIL. INSUPORTABIL. NESUFERIT. nesuferíre s.' v. AVERSIUNE. DEZGUST. GREAŢĂ. ÎNGREŢOŞARE. OROARE. REPULSIE. SCÂRBĂ. SILĂ. NESUFERÍT a cáreşi, cíneşi, (înv.) neştíne, vericáre, vericíne. (Zică ~ ce ar vrea.) ORICIND adv. orişicând, totdeauna, (înv.> fiecî'nd, fieştecínd, vericî'nd. (Să vii ~ la. mine.) ORICIT pron., adj., adv., conj. 1. pron. ori-şicât, (înv.) oarecít. (Cit zahăr vrei? — ~ !) 2-. adj. orişicit. (~ lume ar fi . . .) 3. adv. ori-şicât. (~ ai avea de mult, tot nu te saturi l)• 4. conj. cit. (~ ai vrea, dar nu poţi.) ORICUM adv. fiecum, orişicum, (înv.) fieş-tecúm, fitecúm. ( ~, numai să viii) ORIENT s. est, răsărit, (pop.) soare-răsáre, (reg.) răsái, răsărlş, zorit, (înv.) ost. (Spre ~.) ORIENTA vb. 1. a apuca, a se îndrepta, a o lua, a merge, a păşi, a pleca, a porni, (rar), a se îndruma, (pop.) a purcede, a se purta, (înv. şi reg.) a năzui, (Transilv.) a arădui. (Se ~ spre casă.) 2. a călăuzi, a conduce, a dirija, a> ghida, a îndrepta, a îndruma, (înv), a tocmi. (I-a~ pe drumul cel bun.) 3. a (se) călăuzi, a< (se) conduce, a (se) ghida, a (se) îndruma, (înv.) a (se) povăţui. (După ce principii se ~ în viată?) ORIENTAL adj. estic, răsăritean, (înv.)-óstic, răsăritenésc. (Regiunea ~ a Carpaţi-lor.) ORIENTARE s. 1. călăuzire, conducere, dirijare, ghidare, îndreptare, îndrumare. (~ cuiva pe drumul cel bun.) 2. direcţie linie, sens. (Ce ~ va urma această dezvoltare?) 3. concepţie, convingere, gând, idee, judecată, opinie-, părere, principiu, vedere, viziune, (livr.) convicţiune. (Are o ~ sănătoasă.) ORIENTATÍV adj. informativ. (Preţuri' ~.) ORIFÍCIU s. deschidere, deschizătură, gaură, (livr.) apertúră, (Mold.) bortă. (Un ~ îngust într-un zid.) ORIGINAL adj., s. 1. adj. autentic. (Document ~.) 2. s. (înv.) matcă. (~ al unui act.> 3. s. (FILOL.) (livr.) arhetip. (~ al unei scrieri. ) 4. adj. adevărat, autentic, curat, nefalsificat, veritabil. (Artă ~.) 5. adj. nou, (livr. fig.) inedit. (Spectacol, procedeu ~.) 6. adj-, personal. (Manieră ~ de a scrie.) 7. adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracabránt, (rar) străin,, (pop.) pidósnic, pocit, poznaş, (Mold.) deşănţat, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod, (înv.) ciu-dós, (grecism înv.) paraxín, (fam.) sanchíu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce-chestie ~ !) ORIGINALITATE s. 1. inedit, noutate. (~ unei teorii.) 2. individualitate, personalitate.. .(~ unui artist.) 3. bizarerie, ciudăţenie, excentricitate, extravaganţă, fantezie, teribilism. (Ce stnt aceste ~ăli ia tine?) ORIGINAR adj. 1. iniţial, primitiv, primordial. (Patria ~ a albanezilor.) 2. iniţial, prim, primar, primordial. (Fondul ~ al caracterului său.) ORÂGINE s. 1. geneză, (livr.) matrice. (~ unui fenomen.) 2. început, obârşie, provenienţă, sursă, (livr.) sorginte, (înv.) începătură, (fig.) izvor, símbure. (~ daco-lalină a limbii române.) 3. (LINGV.) etimologie. (A stabilit ~ cuvintului.) 4. naştere, obârşie, provenienţă, (livr) extracţie, matrice, stirpe, (rar) prove-níre, spiţă, (astăzi rar) seminţie, (înv. şi reg.) •neam, (înv.) purcédere, purces. (Era ţăran prin ~.) 5. ascendenţă, obârşie. (Are o ~ modestă.) 8. obârşie, (fig.) izvor, matcă. (S-a inlors Ia ~.) 7. obârşie, sursă, (livr.) sorginte, '(înv.) izvód, (fig.) izvor. (Să mergem la ~ acestor efecte.) 8. cauză, obârşie, (fig.) izvor, mamă. (~ tuturor succeselor este . . .) ORIÂNCOTRÓ adv. orişiunde, oriunde, pretutindeni, (rar) fieúnde, (înv.) oareúnde, tutíndeni. (~ te voi urma.)

ORIŞICARE pron., adj. 1. pron. cine, fiecare, fiecine, oricare, oricine, orişicine, ■(înv. şi pop.) care, (pop.) fieşcáre, fieş-cine, fitecine, (înv. şi reg.) cáreşi, cíneşi, (înv.) neştíne, veri care, veri cine. (Zică ~ ce va vrea.) 2. adj. fiecare, fiece, oricare, orice, tot, (pop.) ■fieşcé, fitecé. (~ pasăre pe limba ei piere.) ORIŞICE pron. ce, orice, (înv.) vericé. (Zică lumea ~ o vrea.) ORIŞICÍNE pron. cine, fiecare, fiecine, oricare, oricine, orişicare, (înv. şi pop.) care, i(pop.) fieşcáre, fieşcíne, fitecine, (înv. şi reg.) •cáreşi, cíneşi, (înv.) neştíne, vericáre, vericíne. (Zică ~ ce Ba vrea.) OR1ŞIGIND adv. orieând, totdeauna, (înv.) •fieernd, fieştecând, vericínd. (Să vii la mine ~ ai avea nevoie.) ORIŞIGIT pron., adj., adv. 1. pron. oricât, •(înv.) oarecî't. (CU zahăr vrei? — ~ !) 2. adj. oricât. (~ lume ar fi acolo . . .) 3. adv. oricât. (~ ai susţine, tot nu te cred.) ORIŞICÚM adv. ficcurn, oricum, (înv.) fieş-tecúm, fitecúm. (~, numai să vină!) ORIŞIUNDE adv. 1. oriâncotro, oriunde, pretutindeni, (rar) fieúnde, (înv.) oareúnde, tutíndeni. (~ te voi urma.) 2. încotro, oriunde. (Du-te ~ vezi cu ochii.) ORIUNDE adv. 1. oriâncotro, orişiunde, pretutindeni, (rar) fieúnde, (înv.) oareúnde, tutíndeni. (~ te voi urma.) 2. încotro, orişiunde. (Du-te ~ vezi cu ochii.) ORIZONT s. 1. zare, (astăzi rar) zárişte, (pop.) poala cerului. (Se vede ceva la ~.) 2. fundal. (~ pe scena unui teatru.) 3. (TEATRU) 'Cicloramă. (~ este un fundal de scenă curbat.) 4. (GEOL.) strat. orizont s. v. PERSPECTIVĂ. ORIZONTALIZÁ vb. 1. a nivela. (A ~ ramblcul unei şosele.) 2. (TOP., TEHN.) a •cala. (A ~ un aparat topografic de vizare.) ORIZONTALIZÁRE s. nivelare. (~ rambleului unei şosele.) orândár s. v. ARENDAŞ. orândáş s. v. ARENDAŞ. orândatór s. v. ARENDAŞ. orândă s. v. ARENDĂ. DATINĂ. DESTIN. FATALITATE. FEL. MENIRE. NOROC. OBICEI. PREDESTINARE. RÂNDUIALĂ. SOARTĂ. TRADIŢIE. URSITĂ. UZ. UZANŢĂ. ZODIE. ORÂNDUÍ vb. 1. a aranja, a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărţi, a întocmi, a ordona, a organiza, a potrivi, a pune, a repartiza, a rândui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (A ~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. a aranja, a reglementa, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Şi-a ~ situaţia neclară.) 3. a aranja, a rezolva, (înv.) a chivernisi. (.Şi-a ~ nişte treburi.) 4. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a rândui, a stabili, a statornici, (înv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 5. a da, a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni, a predestina, a rândui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce le-a ~ soarta, viitorul?) 6. a hotărî, a lăsa, a rândui, a statornici. (Aşa a ~ natura.) orlnduí vb. v. COMANDA. CURĂŢA. DECIDE. DERETICA. DESEMNA. DISPUNE. FACE. FIXA. HOTĂRÎ. ÎNVESTI. NUMI. ORDONA. PORUNCI. PUNE. SCUTURA. STABILI. STATORNICI. STRÂNGE. ORÂNDUIÁLĂ s. 1. ordine, organizare, regulă, rânduială, (înv.) tocmeală, tocmire. (O~ desăvirşită.) 2. întocmire, organizare, orânduire, rânduială, (înv.) aşezământ. (Noua~ a lucrurilor.) orlnduiálă s. v. BIR. DARE. DEMNITATE. DISPOZIŢIE. HOTĂRÂRE. IMPOZIT. ORDIN. PORUNCĂ. POZIŢIE. RANG. RÂND. TREAPTĂ. ORÂNDUÍRE s. 1. întocmire, organizare, orinduială, rânduială, (înv.) aşezământ. (Noua ~ a lucrurilor.) 2. aranjare, reglementare, stabilire, (rar) regulare, (înv.) regularisíre. (~ tuturor problemelor de rezolvai.) 3. formaţie, sistem. (~ social-economică.) 4. orânduire economică = bază economică, structură economică. 5. regim, sistem, societate. (~ capitalistă.) 6. (IST.) orânduire feudală = feudalism, feudalitate, societate feudală. orinduire s. v. DISPOZIŢIE. HOTĂRÂRE. ORDIN. PORUNCĂ. orluduitór s. v. ORGANIZATOR. orjovení vb. v. SCĂRPINA. ormán s. v. DULAP. GARDEROB. SIPET. ŞIFONIER. ORNA vb. 1. a decora, a găti, a împodobi, a înfrumuseţa, a ornamenta, a pavoaza. (A ~ faţada unei clădiri.) 2. a împodobi, a înfrumuseţa, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoşa. (A ~ un parc.) 3. a garnisi, a

împodobi, a ornamenta. (A ~ o rochie cu ... ) ORNAMENT s. 1. decor, decoraţie, ornamentaţie, podoabă, (pop.) împodobire, zúr-zur. (Obiecte de ~.) 2. înfloritură, podoabă. (~ arhitectonic.) ORNAMENTA vb. 1. a decora, a găti, a împodobi, a înfrumuseţa, a orna, a pavoaza. (A ~ faţada unei clădiri.) 2. a garnisi, a împodobi, a orna. (A ~ o rochie cu . . . ) ORNAMENTAL adj. decorativ, ornant. (Element ~.) ORNAMENTARE s. 1. decorare, decoraţie, gătire, împodobire, înfrumuseţare, ornare, pavoazare. (~ unei clădiri.) 2, gamisire, împodobire, ornare. (~ unei rochii.) ORNAMENTAT adj. 1. decorat, gătit, împodobit, înfrumuseţat, ornat, pavoazat, (prin Munt.) taxidít. (O clădire frumos ~.) 2. garnisit, împodobit, ornat. (Rochie ~.) ORNAMENTAŢIE s. 1. decor, decoraţie, ornament, podoabă, (pop.) împodobire, zúr-zur. (Obiecte de ~). 2. decoraţie. (O frumoasă ~ interioară.) ORNAMENT ICĂ s. artă aplicată, artă decorativă. ORNANT adj. decorativ, ornamental. (Element ~.) ORNARE s. 1. decorare, decoraţie, gătire, împodobire, înfrumuseţare, ornamentare, pavoazare. (~ unei clădiri.) 2. gamisire, împodobire, ornamentare. (~ unei rochii cu . . . ) ORNAT adj. 1. decorat, gătit, împodobit, înfrumuseţat, ornamentat, pavoazat, (prin Munt.) taxidít. (O clădire frumos ~.) 2. garnisit, împodobit, ornamentat. (Rochie ~.) ornate s. pi. v. ODĂJDII. VEŞMINTE. ornic s. v. CEAS. CEASORNIC. OROLOGIU. PENDULĂ. omicăríe s. v. CEASORNICĂRIE. ORNITOLÓG s. (înv.) ornitologíst. (Un reputat ~.) ornitologíst s. v. ORNITOLÓG. OROARE s. 1. aversiune, dezgust, greaţă, îngreţoşare, repulsie, scârbă, silă, (livr.) repugnantă, (rar) nesuferíre, (pop. şi fam.) lehamite, (înv.) urít, (pop. fig.) saţ. (Simte o ~ de neânvins pentru . . . ) 2. groază, încrâncenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, înspăimântare, spaimă, teroare, (înv. şi pop.) oţăríre, (înv. şi reg.) scârbă, (reg.) înfricáre, pălitúră, (înv.) spăimântáre, spăimântătúră, (fig.) cutremur. (Fapta lui monstruoasă i-a produs ~.) 3. grozăvie, monstruozitate, (pop.) grozăvenie, (înv. şi reg.) străşnicie, (înv.) groznicíe. (~ faptei sale.f OROGENÉTIC adj. (GEOL.) orogenic. ORO GENEZĂ s. (GEOL.) orogenie. OROGENIC adj. (GEOL.) orogenetic. OROGENÍE s. (GEOL.) orogeneză. orologeríe s. v. CEASORNICĂRIE. orológhion s. v. CEAS. CEASLOV. CEASORNIC. OROLOGIU. orologiér s. v. CEASORNICAR. OROLOGIU s. (înv.) orológhion, (înv., în Mold.) ornic. (Un ~ pe faţada primăriei.) OROPSÍ vb. 1. a năpăstui, a nedreptăţi, a persecuta, a prigoni, a urgisi, (înv. şi reg.) a strâmbătăţi, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a cata-trexi. (De ce ti ~ fără motiv?) 2. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. şi reg.) a bântui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirani, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.) oropsi vb. v. ABANDONA. ADMONESTA. AFURISI. ALUNGA. ANATEMIZA. BLESTEMA. CERTA. DĂSCĂLI. DEPĂRTA. DOJENI. EXCOMUNICA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. LĂSA. MORALIZA. MUSTRA. PĂRĂSI. OROPSÍRE s. năpăstuire, nedreptăţire, persecutare, persecuţie, urgisire, (înv. şi reg.) strâmbătăţíre, (înv.) obidíre. (~ cuiva fără temei.) oropsit adj. v. ABANDONAT. ALUNGAT. GONIT. IZGONIT. NEGLIJAT. PĂRĂSIT. OROPSÍT adj., s. 1. adj. năpăstuit, nedreptăţit, persecutat, urgisit, (pop.) obidit. (Om profund ~ ) 2. adj., s. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduít. (fig.) apăsat, despuiat. (Masele ~ s-au ridicat la luptă.) órpic s. v. OGOR. PÂRLOAGĂ.

ort s. v. ABATAJ. ortá s. v. BREASLĂ. CORPORAŢIE. TAGMĂ. ortac s. v. AMIC. ASOCIAT. CAMARAD. PĂRTAŞ. PRIETEN. TOVARĂŞ. ortán s. v. ACVILĂ. IEPURAR. PAJURĂ. ortaci vb. v. ASOCIA. GRUPA. ÎMPRIETENI. ÎNSOŢI. ÎNTOVĂRĂŞI. UNI. ortăcfe s. v. AMICIŢIE. ASOCIAŢIE. ASOCIERE. ÎNTOVĂRĂŞIRE. PRIETENIE. TOVĂRĂŞIE. ORTICÓN s. (TEHN.) orticonoscop. ORTICONOSCOP s. (TEHN.) orticon. ORTOCLÁZ s. (MIN.) ortoză. ORTODIFENILENMETÁN s. (CHIM.) fluoren. ORTODOX adj., s. (BIS.) I. adj. (reg.) românesc, (înv.) pravosláv, pravoslavnic. (Religia, biserica ~.) 2. adj., s. greco-oriental, (rar) greco-răsăriteán. (Creştin ~.) ORTODOXIE s. (BIS.) ortodoxism, (înv.) pravoslávie, pravoslavnicíe. ORTODOXÍSM s. (BIS.) ortodoxie, (înv.) pravoslávie, pravoslavnicíe. ORTOGRAFIC adj. (înv.) prosodicésc prozodic. (Semne ~.) ORTOGRAFÍE s. scriere, (înv.) scriptură. (Despre ~ limbii romane) ortolán s. v. PRESURĂ. ortomán adj. v. FOCOS. IUTE. SPRINTEN. ortomănésc adj. v. HAIDUCESC. ORTOPED s. (MED.) ortopedist. (Un reputat ~.) ORTOPEDIST s. (MED.) ortoped. (Un cunoscut ~.) ORTOSCÓPIC adj. (FIZ.) rectiliniar. (Sistem optic ~.) ORTÓZĂ s. (MIN.) ortoclaz. *ORZÁR s. orzărie. (Tine orzul în ~.) orzátic adj. v. PRECOCE. TIMPURIU. VĂRATIC. ♦ORZĂRÍE s. orzar. (Tine orzul în ~.) orzésc adj. v. PRECOCE. TIMPURIU. VĂRATIC. ORZIŞÓR s. (BOT.) orzuleţ. orzişór s. v. ARPACAŞ. ORZOAICA s. (BOT.) 1. (Hordeum dis-tichon) orzoaie. 2. orzoaică-de-baltă (Vallis-neria spiralis) = (reg.) sârmulíţă. ORZOÁIE s. (BOT.; Hordeum distichon) orzoaica. ORZULÉŢ s. (BOT.) orzişor. OS s. 1. ciolan, (prin Mold.) bodolán, (prin Bucov.) boldán, (prin Maram.) ciont. (I-a dat ciinelui un ~.) 2. (ANAT.) os de sepie = sepion ; os malar = zigomă, os zigomatic ; os slernal = stern ; os zigomatic = zigomă, os malar. 3. (BOT.) osul-iepurelui = a) (Ononis spinosa) (reg.) dârmotín, sălăşitoáre, sălăşti-oáră, asudul-cálului, sudoarea-cálului ; b) (0-nonis arvensis) (reg.) sălăşitoáre, sălăştioáră ; c) (Ononis hircina) (reg.) sălăşitoáre ; d) (Ononis repens) (pop.) sudoarea-cálului, (reg.) su-doarea-cápului. OSANA interj, mărire !, slavă ! OSANALE s. pi. aclamaţii (pi.), ovaţii (pi.), urale (pi.), (rar) vivat. (Mulţimea ti intlmpina cu ~.) osár s. v. PĂLĂMIDĂ-DE-BALTĂ. OSATURĂ s. 1. (ANAT.) schelet, sistem osos, (înv., în Transilv.) dabilă, (fig.) cherestea. (O ~ puternică.) 2. schelet, structură. (~ de rezistenţă a unei construcţii.) OSCILA vb. a (se) balansa, a (se) clătina, a (se) legăna, a pendula, (rar) a bascula, (înv. şi reg.) a (se) clăti, (reg.) a (se) dăina, a (se) hâţâna, a (se) hlobăna. (A ~ într-o parte si tn alta.) oscila vb. v. CODI. EZITA. FLUCTUA. PREGETA. SCHIMBA. ŞOVĂI. VARIA. OSCILANT adj. oscilatoriu, pendular. (Mişcare ~.) oscilant adj. v. EZITANT. FLUCTUANT. INDECIS. INSTABIL. NEDECIS. NEHO-TĂRÂT. SCHIMBĂTOR. ŞOVĂIELNIC. ŞOVĂITOR. VARIABIL. OSCILARE s. 1. balans, balansare, clătinare, legănare, oscilaţie, pendulare. (~ limbii unei pendule.) 2. fluctuaţie, oscilaţie. (~ a temperaturii.)

oscilare s. v. CODEALĂ. CODIRE. EZITARE. FLUCTUAŢIE. ÎNDOIALĂ. NEHO-TĂRÂRE. PREGETARE. ŞOVĂIALĂ. ŞOVĂIRE. OSCILATOR s. (FIZ.) vibrator. OSCILATORIU adj. oscilant, pendular. (Mişcare ~.) OSCILAŢIE s. I. balans, balansare, clătinare, legănare, oscilare, pendulare. (~ limbii unei pendule.) 2. (FIZ.) vibrare, vibraţie. (~ unui mediu elastic.) 3. fluctuaţie, oscilare. (~ a temperaturii.) oscilaţie s. v. CODEALĂ. CODIRE. EZITARE. FLUCTUAŢIE. INSTABILITATE. ÎNDOIALĂ. NEHOTĂRÂRE. PREGETARE. SCHIMBARE. ŞOVĂIALĂ. ŞOVĂIRE. OSCIOR s. ciolănaş, ciolănel, (înv. şi pop.) osúţ. osébi adv. v. DEOPARTE. IZOLAT. RETRAS. SEPARAT. osebí vb. v. DEOSEBI. DESLUŞI. DESPĂRŢI. DIFERENŢIA. DISCERNE. DISCRIMINA. DISTINGE. IZOLA. SEPARA. osebire s. v. DEOSEBIRE. DIFERENŢĂ. osebit adj. v. ANUME. ANUMIT. APARTE. DEOSEBIT. DESPĂRŢIT. DIFERIT. DISTINCT. DIVERS. FELURIT. IZOLAT. NEOBIŞNUIT. RĂZLEŢIT. SEPARAT. SPECIAL. VARIAT. osebit adv. v. CHIAR. ÎNDEOSEBI. TOCMAI. osebitúră s. v. DEOSEBIRE. DIFERENŢĂ. osélnie s. v. ANAHORET. ASCET. ERE? MIT. PUSTNIC. SCHIMNIC. SIHASTRU. OSEMÍNTE s. pi. (înv.) mădulare (pi.). osiác s. v. FUS. GRINDEI. OSIE. OSIE s. (TEHN.) 1. ax, fus. (~ este un organ de maşină.) 2. fus, grindei, (reg.) osiác, (prin Munt.) prisnél. (~ la axul roţii de la moara de apă.) OSIFICÁRE s. osificaţie, osteogeneză. (~ unui ţesut.) OSIFICAŢIE s. osificare, osteogeneză. (~ unui ţesut.) OSINDĂ s. (JUR.) condamnare, pedeapsă, (livr.) penitenţă, (înv. şi reg.) lege, ştraf, (reg.) pedepsie, (înv.) certare, judecată, pilduíre. (Şi-a ispăşit ~.) OSÂNDI vb. (JUR.) a condamna, a pedepsi, (înv. şi reg.) a judeca, (înv.) a bintătui, a certa, a hotărî, a oblici. (L-a ~ la doi ani închisoare pentru furt.) osândí vb. v. BLAMA. CONDAMNA. CON-STRÂNGE. DEZAPROBA. FORŢA. ÎNFIERA. OBLIGA. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. SILI. STIGMATIZA. OSÂNDÍRE s. (JUR.) condamnare, pedepsire, (înv.) certare, oblicíre. (~ cuiva la închisoare.) osindire s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. ÎNFIERARE. NEAPROBARE. REPROBARE. RESPINGERE. STIGMATIZARE. OSÂNDÍT adj., s. (JUR.) 1. adj. condamnat, pedepsit, (înv.) certat. (Infractor ~.) 2. s. condamnat, deţinut, ocnaş, puşcăriaş, (pop.) rob, (glumeţ) pensionar. (Un ~ recalcitrant.) OSÂNZĂ S. (reg.) rî'nză. (~ de porc.) osârdie s. v. ARDOARE. ASIDUITATE. INSISTENŢĂ. PERSEVERENŢĂ. RÂVNĂ. SFORŢARE. SILINŢĂ. SÂRGUINŢÂ. STĂRUINŢĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ.ZEL. oslrdnicí vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. FORŢA. FRĂMÂNTA. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. SFORŢA. SILI. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA. osirdnicíe s. v. ARDOARE. RÂVNĂ. SÂRGUINŢÂ. STRĂDUINŢĂ. ZEL. oslrduí vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. FORŢA. FRĂMÂNTA. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. SFORŢA. SILI. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA. oslrduinţă s. v. ARDOARE. RÂVNĂ. SÂRGUINŢÂ. STRĂDUINŢĂ. ZEL. osârduíre s. v. ARDOARE. RÂVNĂ. SÂRGU-INŢĂ. STRĂDUINŢĂ. ZEL. osirduitúră s. v. ARDOARE. RÂVNĂ. SÂR-GUINŢĂ. STRĂDUINŢĂ. ZEL. osman adj. v. TURCESC. osman s., adj, v. TURC. osmangiu s. v. TURC. osmánic adj. v. TURC. TURCESC. osmanlâu adj. v. TURCESC.

osmanlâu s., adj. v. TURC. osmănésc adj. v. TURC. TURCESC. osmoglásnic s. v. OCTOIH. os mort s. v. EPARVEN. EXOSTOZĂ. SPAVAN. OSOS adj. 1. ciolănos, (reg.) ciontós. (Un om ~.) 2. colţuros. (O faţă ~.) OSPĂTA vb. a cinsti, a servi, a trata, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ~ cu mtncare şi băutură.) ospăta vb. v. BENCHETUI. CHEFUI. MÂNCA. PETRECE. PRĂZNUI. OSPĂTAR s. 1. chelner. (~ la un restaurant.) 2. birtaş, (prin Ban.) birtár, (înv.) lo-candiér, tractirgíu. (~ la un han.) O SPĂTARE s. cinstire, servire, servit, tratare. (~ cuiva cu mtncare şi băutură.) ospătáriţ adj. v. OSPITALIER. PRIMITOR. ospătat adj. v. MÂNCAT. SĂTUL. SĂTURAT. ospătărcásă s. v. BIRTĂŞIŢĂ. ospătăréţ adj. v. OSPITALIER. PRIMITOR. OSPĂTĂRÍE s. birt, (Mold. şi Transilv.) făgădău, (înv.) locantă, tractir. (A mtncat la o ~.) OSPĂTĂRÍŢĂ s. chelneriţă. (Are profesiunea de ~.) ospătăriţă s. v. BIRTĂŞIŢĂ. ospătătúră s. v. OSPEŢIE. OSPITALITATE. ospătós adj. v. OSPITALIER. PRIMITOR. OSPĂŢ s. 1. banchet, masă, praznic, prăz-nuire, prânz, (livr.) festin, (rar) ospeţie, (pop.) prânzáre. (Un mare ~ dat in cinstea invitaţilor.) 2. benchetuială, chef, petrecere, praznic, prăznuire, (pop.) benchét, chiolhan, refeneá, zaiafet, (înv. şi reg.) petrecanie, (Mold.) gu-leái. (Un ~ de pomină.) ospăţ s. v. MASĂ. M|NCARE. ospeciói s. v. INVITAT. MUSAFIR. OASPETE. ospél s. v. HOTEL. ospeliér s. v. HOTELIER. OSPEŢÍE s. ospitalitate, (înv.) ospătătúră. (S-au bucurat de cea mai caldă ~.) ospeţie s. v. BANCHET. MASĂ. OSPĂŢ. PRAZNIC. PRĂZNUIRE. PRÂNZ. VIZITĂ. OSPÍCIU s. (MED.) balamuc, casă de nebuni, casă de sănătate. ospiciu s. v. AZIL. ospitál adj. v. OSPITALIER. PRIMITOR. ospitál s. v. SPITAL. OSPITALIER adj. primitor, (reg.) ospătáriţ, ospătăréţ, (înv.) ospătós, ospitál. (O gazdă ~.) OSPITALITATE s. l.(înv.) ospătătúră. (Era de-o ~ proverbială.) 2. ospeţie, (înv.) ospătătúră. (S-au bucurat de cea mai caldă ~.) ost s. v. EST. ORIENT. RĂSĂRIT. OSTAŞ s. militar, oştean, soldat, (Transilv.) cătánă, (în unele colinde) stratiót, (înv.) să-gár, voinic. OSTATIC s. (MIE) (înv.) chezáş, otáj, zălog. (A luat ~ i dintre civili.) OSTĂŞESC adj. cazon, militar, milită-resc, soldăţesc, (rar) marţial, (pop.) cătănésc, (înv.) ostenesc, oştesc, voinicesc. (Uniformă ~.) OSTĂŞEŞTE adv. militărcşte, soldăţeşte, (Transilv.) cătănéşte, (înv.) osteneşte. (Este îmbrăcat ~.) ostăşíe s. v. ARMATĂ. MILITĂRIE. OSTĂŞÍME s. soldăţime, (Transilv.) cătă-níme. ostăşíme s. v. ARMATĂ. OASTE. OŞTIRE. PUTERE. TRUPE. OSTENEALĂ s. 1. oboseală, trudă, (rar) obosíre. (Simte ~ unei zile grele de muncă.) 2. caznă, chin, efort, forţare, muncă, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduiálă, străduíre, (pop.) canoneală, (reg.) ştrapáţ, (prin Munt.) morânceálă, (Mold. şi Transilv.) zoálă, (înv.) căzníre, nevoínţă, osteninţă, sfórţă, strădă-nuínţă, strădănuire. (~ lui a font încununată de succes.) 3. efort, greutate, trudă. (Cu multă ~ au mutat cărţile.) 4. efort, încercare, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă. (Toate ~ ile lui au fost zadarnice.)

OSTENÍ vb. 1. a obosi, (Ban.) a tăbărî. (A ~ de atâta muncă.) 2. a se munci, a se obosi, a se trudi, (înv. şi pop.) a se nevoi, (fig.) a asuda. (Nu te mai ~ atâta pentru . . . ) 3. a se deranja, a se obosi. (Nu era cazul să te ~ până la mine.) 4. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forţa, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se sforţa, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se ver-peli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osârdnici, a (se) osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ ca să rezolve problema.) osteni vb. v. CĂUTA. ÎNCERCA. SILI. STRĂDUI. osteniciós adj. v. ANEVOIOS. DIFICIL. EPUIZANT. EXTENUANT. GREU. ISTOVITOR. OBOSITOR. TRUDNIC. osteninţă s. v. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORŢARE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORŢARE. SILINŢĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ. TRUDĂ. ZBATERE. OSTENÍT adj. obosit. (Om tare ~.) ostenitor adj. v. ANEVOIOS. DIFICIL. E-PUIZANT. EXTENUANT. GREU. ISTOVITOR. OBOSITOR. TRUDNIC. OSTENTATÍV adj. demonstrativ, provocator. (O atitudine ~.) OSTEOFÍT s. (MED.) cioc de papagal. OSTEOGENÉZĂ s. osificare, osificaţie. (~ unui ţesut.) óstic adj, v. ESTIC. ORIENTAL. RĂSĂRITEAN. OSTIE s. (PESCUIT) (reg.) furcă, ţăpoaie, (prin Dobr.) sandólă. ostie s. v. FURCĂ. OSTÍL adj. 1. duşmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, potrivnic, vrăjmaş, (pop.) pizmaş, pizmuitor, vrăjmăşésc, (înv. şi reg.) pizmătár, pizmătáreţ, (reg.) vrăjmăşós, (înv.) duşmănesc, mâniós, potrivitór. (O acţiune ~.) 2. duşmănos, neprietenesc, neprietenos, potrivnic, (fig.) pieziş. (O privire ~.) 3. duşmănos, răutăcios, (prin Transilv.) aspíd, (fig.) veninos. (Cuvinte ~.) OSTILITATE s. 1. animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, pornire, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie, (livr.) inimiciţie, (înv. şi pop.) price, (pop. şi fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. şi reg.) ceartă, pizmă, pizmuíre, scî'rbă, (Mold.) póxie, (înv.) mozaviríe, neprieteníc, patos, scándală, sfadă, urâciúne, vrăjbíe, (latinism înv.) rancoáre. (Ce este ~ asta neim-bltnzită intre voi?) 2. antipatie, aversiune, pornire, repulsie, resentiment, (livr.) repugnantă, resimţământ. (Simte o vizibilă ~ faţă de el.) 3. adversitate, potrivnicie, vitregie, vrăjmăşie. (~ unor vremuri apuse.) ostâmpí vb. v. SLĂBI. ostoí vb. v. ALINA. CALMA. CONTENI. CURMA. DOMOLI. ÎMBLÂNZI. ÎNCETA. LINIŞTI. OPRI. POTOLI. SFÂRŞL STA. TEMPERA. TERMINA. UŞURA. OSTRACIZA vb. (JUR.) a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a proscrie, a surghiuni, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din ţară.) OSTRACIZARE s. (JUR.) alungare, exilare, gonire, izgonire, proscriere, surghiunire, (livr.) relegare, relegáţie. (~ cuiva din patria sa.) OSTRÉŢ s. (PESCUIT) (pop.) coteţ, ho-réţ, juvélnic, (reg.) mândră, zătón. ostréţ s.v. COCLEŢ. GRATIE. LEASĂ. LEAT. ŞIPCĂ. ZĂBREA. ostréţe s. pi. v. COCLEŢI. PLASA IŢELOR. oslrigár s. v. SCOICAR. OSTROGÓT adj. (IST.) ostrogotic. (Triburi ~.) OSTROGOTIC adj. (IST.) ostrogot. (Triburi ~.) OSTROPEL s. (reg.) ostropéţ. (~ dietetic de vită.) ostropéţ s. v. OSTROPEL. OSTROV s. (GEOGR.) (reg.) cocioc. (~ fluviatil.) ostrov s. v. INSULĂ. ostroveán s., adj. v. INSULAR. osul călcâiuiui s. v. CALCANEU. osul crucii s. v. SACRUM. osul genunchiului s. v. ROTULÂ. osul-lépurelui s. v. POJARNIŢĂ. SUNĂTOARE. osul spinării s. v. COLOANĂ VERTEBRALĂ. ŞIRA SPINĂRII.

osúţ s. v. CIOLĂNAŞ. CIOLĂNEL. OSCIOR. oşíştie s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUSLAMA. SCÂR-NĂVIE. SECĂTURĂ. OŞTEAN s. militar, ostaş, soldat, (Transilv.) cătánă, (în unele colinde) stratiót, (înv.) să-gár, voinic. oşteáză s. v. MAHALA. PERIFERIE. SUBURBIE. ostenesc adj. v. CAZON. MILITAR. MILI-TĂRESC. OSTĂŞESC. SOLDĂŢESC. osteneşte adv. v. MILITĂREŞTE. OSTĂŞEŞTE. SOLDĂŢESTE. oşteníe s. v. ARMATĂ. CONFLICT. MILI-TĂRIE. RĂZBOI. SERVICIU MILITAR. STAGIU. oşteníre s. v. CONFLICT. RĂZBOI. oştesc adj. v. CAZON. MILITAR. MILITĂ-RESC. OSTĂŞESC. SOLDĂŢESC oşti vb. v. BATE. LUPTA. RĂZBOI. oştíme s. v. ARMATĂ. OASTE. OŞTIRE. PUTERE. TRUPE. OŞTÍRE s. (MIL.) armată, oaste, putere, trupe (pi.), (înv. şi reg.) armadă, şirag, tabără, (înv.) armie, órdie, ostăşíme, oştíme, silă, tărie, (fig.) sabie. (Oraş cucerit de ~ duşmană.) oştire s. v. CONFLICT. RĂZBOI. oştit s. v. CONFLICT. RĂZBOI. ot prep. v. DIN. otáj s. v. AMANET. GAJ. GARANŢIE. OSTATIC. OTÁRIE s. (ZOOL.; Otaria byronia) leu-de-mare. OTAVĂ s. (reg.) zlac. (Caii mănlncă ~.J otcóş s. v. BRAZDĂ. POLOG. otéclnic s. v. PATERIC. OTÍC s. (TEHN.) (reg.) raz, răzătór, răzuî-tór, răzúş, (prin Transilv. şi Maram.) săpă-lău, (prin sudvestul Transilv.) spetează. (~ ia plug.) otic s. v. BÂTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ. oticní vb. v. DEBORDA. VĂRSA. VOMA. VOMITA. otânji vb. v. SNOPI. STÂLCL otnoşénie s. v. DARE DE SEAMĂ. RAPORT. REFERAT. SITUAŢIE. otoman adj. v. TURCESC. otoman s., adj. v. TURC. otomanicése adj. v. TURC. TURCESC. otomănésc adj. v. TURC. TURCESC. OTORÉE s. (MED.) (reg.) scurgere. OTPÚST s. (BIS.) (rar) apolis. OTRAVĂ s. (rar) toxic, (pop.) venin, (înv.) toápsec. (O ~ mortală.) OTRĂŢÉL s. (BOT.) 1. (Onosma arena-rium) (reg.) baránţă. 2. (Borrago officinalis) arăţel, boranţă, limba-mielului. 3. (Rubia ttnctorum) garantă, paţachină, roibă, (reg.) broci, fáptnic, rumenele (pi.), buruiana-fáp-tului. otrăţél s. v. ARĂRIEL. OTRĂVÍ vb. 1. a (se) învenina, (pop.) a (se) venina, a (se) verenoşa, (înv. şi reg.) a (se) topsica, (înv.) a (se) adăpa. (Muşcătura unui şarpe l-a ~.) 2. a (se) intoxica. (S-a ~ cu o substanţă chimică.) otrăvieiós adj. v. OTRĂVITOR. TOXIC. VENINOS. OTRĂVÍRE s. 1. înveninare, 2. intoxicare, intoxicaţie, otrăvit. OTRĂVÍT adj. 1. f nvenir^t, (înv. şi reg.) topsicát (Om ~ în urma muşcăturii unui şarpe.) 2. intoxicat. (Om ~ tntr-un mediu nociv.) OTRĂVÍT s. intoxicare, intoxicaţie, otrăvire. OTRĂVITOR adj, 1. veninos, (pop.) otrăvieiós, (înv. şi reg.) topsicát. (Plante ~.) 2. toxic, (pop.) otrăvieiós. (Substanţă ~.). OTREAPĂ s. buleandră, cârpă, fleandură, petică, zdreanţă, (pop.) treánţă, (înv. şi reg.) rántie, (reg.) paceaúră, rufă, şuleándrá, tî'rfă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) círţă, (Mold. şi Bucov.) cotreánţă, (Transilv.)

ronghi, (înv., în Mold,) félegă. (Şterge praful cu o ~.) otreapă s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUŞLAMA. SCÂR-NĂVIE. SECĂTURĂ. otróc s. v. MARTIR. MUCENIC. otrocól -;. . RAITĂ. oturác s. v. HALTĂ. OPRIRE. POPAS. ojapóc s. v. AŞCHIE. SURCEA. SURCICĂ. ŢANDĂRA. oţăreálă s. v. FURIE. INDIGNARE. ÎNVERŞUNARE. MÂNIE. REVOLTARE. REVOLTĂ. SCANDALIZARE. oţări vb. v. AMĂRÎ. CUTREMURA. INDISPUNE. ÎNCRÂNCENA. ÎNDURERA. ÎNFIORA. ÎNFRICOŞA. ÎNFURIA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÂNTA. ÎNTRISTA. MÂHNI. MÎ-NIA. NECĂJI. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. SUPĂRA. TREMURA. ŢIPA. URLA. ZBIERA. ZGUDUI. oţărâre s. v. FURIE. GROAZĂ. INDIGNARE. ÎNCRÂNCENARE. ÎNFIORARE. ÎNFRICOŞARE. ÎNGROZIRE. ÎNSPĂIMÂN-TARE. ÎNVERŞUNARE. MÂNIE. OROARE. REVOLTARE. REVOLTĂ. SCANDALIZARE. SPAIMĂ. TEROARE. oţărít adj. v. FURIOS. ÎNDÂRJIT. ÎNFURIAT. ÎNTĂRÂTAT. ÎNVERŞUNAT. MÎ-NIAT. MÂNIOS. PORNIT. OŢEL s. (Mold. şi Bucov.) criţă. (Bară de ~.) oţele s. pi. v. AMNAR. OŢELÍ vb. (TEHN.) 1. a căli, (pop) a iuţi. (A ~ oţelul.) 2. a căli, (reg.) a pânzui. (A ~ tăişul unui instrument metalic.) oţelí vb. v. AMEŢI. CHERCHELL FORTIFICA. ÎMBĂTA. ÎNTĂRI. TURMENTA. OŢELÍRE s. (TEHN.) călire, călit, (pop.) iuţíre. (~ fierului.) oţelíre s. v. FORTIFICARE. ÎNTĂRIRE. OŢELÍT adj. (TEHN.) călit, (pop.) iuţit. (Metal ~.) oţelít adj. v. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. FORTIFICAT. ÎMBĂTAT. ÎNTĂRIT. TURMENTAT. OŢETÁR s. (BOT.; Rhus typhina) (înv, şi reg.) scurnpíe. OŢETÍ vb. a (se) acri, a (se) înăcri. (Vinul s-a ~.) OŢETÍRE s. acrire, înăcrire. (~ vinului.) OŢETÍT adj. acrit, acru, înăcrit, (înv. şi reg.) oţetós. (Vin ~.) oţetós adj. v. ACRIT. ACRU. ÎNĂCRIT. OŢETIT. oţios adj. v. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. NEFOLOSITOR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. VAN. ZADARNIC. OU s, 1. (pop.) plod.(~Tdegăină.) 2. (BIOL.) ou fecundat = zigospor, zigot. ou s. v. CARTOF. TESTICUL. OUÁ vb. a face. (Găina a ~ două ouă.) ouăle-găíuilor s. pi. v. PĂPĂDIE. ouăle-pópii s. pi. v. SPÂNZ. OULÉŢ s. ouşor, (reg.) oúţ. oul genunchiului s. v. ROTULĂ. oul-ínului s. v. LUBIŢ. oul piciorului s. v. GLEZNĂ. OUŞÓR s. ouleţ, (reg.) oúţ. ouşór s. v. LUETĂ. OMUŞOR. UVULĂ. oúţ s. v. OULEŢ. OUŞOR. ovajénie s. v. FAVOARE. PROTECŢIE. OVAL s. faţă. figură, fizionomie, obraz, profil. (Un ~ cunoscut.) OVÁT adj. (BOT.) ovoid, ovoidal. (Frunze ~.) OVAŢII s. pi. aclamaţii (pi.), osanale (pi.), urale (pi.), (rar) vivat. (Mulţimea îl inlimpina cu ~.) OVAŢIONA vb. a aclama. (Mulţimea îl ~.)

ováz s. v. PIR. ovăz-dúlce s. v. FLOCOŞICĂ. OVIPOZITÓR s. (ANAT.) oviscapt. (~ la insecte.) OVISCAPT s. (ANAT.) ovipozitor. (~ la insecte.) OVOlD adj. (BOT.) ovat, ovoidal. (Frunze ~.) OVOIDAL adj. (BOT.) ovat, ovoid. (FrunOXALAT ACID DE POTASIU s. (CHIM.) (pop.) sare de măcríş. OXIACÍD s. (CHIM.) hidroxiacid. OXICEFALÍE s. (MED ) acrocefalie. OXÍD s. (CHIM.) oxid de aluminiu — alumină; oxid de calciu = calce; oxid de etilena — etilenoxid ; oxid de magneziu = mag-nezie ; oxid de plumb = litargă, miniu ; oxid de zinc = ţincvais, alb de zinc, (înv.) tuteá. OXIDA vb. (CHIM.) a (se) rugini, (pop.) a (se) cocli. (Un metal care s-a ~.) oxida vb. v. OXIGENA. OXIDÁRE s. (CHIM.) oxidaţie, ruginire, (pop.) coclíre. (~ unui metal.) OXIDAT adj. (CHIM.) ruginit, (înv. şi pop.) ruginós, (pop.) coclit. (Metal ~.) OXIDAŢIE s. (CHIM.) oxidare, ruginire, (pop.) coclíre. (~ unui metal.) oxidaţie s. v. HEMATOZĂ. OXIGENARE. OXIDOREDUCERE s. (CHIM.) redox. OXIDRÍL s. (CHIM.) hidroxil. OXIGENA vb. (FIZIOL.) (înv.) a (se) oxida. (Stngele se ~.) OXIGENARE s. (FIZIOL.) hematoză, (înv.> oxidaţie. (~ stngelui.) OXIGENAT adj. bun, curat, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, salubru, sănătos, tare. (Aer ~ de munte.) OXÓNIU s. (CHIM.) hidroniu. OZOCHERÍTĂ s. (MIN.) (pop.) ceară-de-pământ. OZONÁ vb. a ozonifica, a ozoniza. (A ~ o incintă.) OZONÁT adj. bun, curat, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, proaspăt, pur, purificat, salubru, sănătos, tare. (Aer ~ de munte.) OZONIFICA vb. a ozona, a ozoniza. (A ~ o incintă.) OZONIZA vb. a ozona, a ozonifica. (A --» o incintă.) pa interj, v. SALUTARE. PAC interj, poc ! (~ / se aude un foc de armă.) pac s. v. PACHET. PACE s. 1. acord, armonie, împăciuire, înţelegere, unire, (livr.) concert, concordie, (pop.) potriveală. (~ ce domnea intre ei.) 2. acalmie, calm, linişte, tăcere, (înv. şi reg.) páos, (înv.) lin, liniştire, molcomíre. (Stare de ~ deplină in natură.) 3. astimpăr, calm, linişte, odihnă, repaus, tihnă, (înv. şi pop.)' tihneală, (înv. şi reg.) páos, răzbun, (reg.) potól, stare, (înv.) aşezare, aşezămínt, odihneálă, păciuíre, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-şi mai află ~.) 4. linişte, tihnă, (înv.) isihie. (O viaţă plină de ~.) 5. linişte, răgaz, tihnă. (N-are o clipă de ~.) 6. odihnă de veci, (rar) pacificare. (După o viaţă plină de zbucium, şi-a găsit ~.) paceaúră s. v. BULEANDRĂ. CÂRPĂ. FLEANDURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. ZDREANŢĂ. pachéştl s. pi. v. BRETELE. PACHET s. 1. colet. (A primit un ~ prin mesagerii.) 2. (reg.) pac, " pacióc, (Bucov.) páşcă. (Un ~ de tutun.) pacient adj. v. PERSEVERENT. RĂBDĂTOR. STĂRUITOR. TENACE. PACIENT s. (inv.) subiect. (~ al unui medic.) pacientă s. v. RĂBDARE. pacific adj. v. PAŞNIC. pacifica vb. v. APLANA. ATENUA. CALMA. DESCREŞTE. DIMINUA. DOMOLI. ÎNLĂTURA. LINIŞTI. MICŞORA. MODERA. PONDERA. POTOLI. REDUCE. SCĂDEA. SLĂBI. TEMPERA. PACIFICARE s. (înv.) pacificáţie, pâceluíre, păciuilíre, păciuíre. (Restabilire a păcii sau ~.) pacificare s. v. APLANARE. ÎNLĂTURARE. ODIHNĂ DE VECI. PACE. pacificáţie s. v. PACIFICARE. pacináţi s. pi. v. BESSI. PECENEGI, pacióc s. v. PACHET. TUTUN. paciós s. v. CHEF AL. •PACÍŞE s. pi. (pop.) câlţi (pi.), (reg.) câlţi-şóri (pi.), pacişéle (pi.), păşunéle (pi.). (~ele stnt fire de

in sau de cinepă rămase în pieptenii ragilei.) pacişéle s. pi. v. PACIŞE. PACOSTE s. 1. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pocinog, rău, supărare, (înv. şi pop.) poznă, răutate, (pop.) alageá, daravéră, păcat, ponós, pótcă, poticálă, zăduf, (înv. şi reg.) nacafá, nagodă, (reg.) dănănáie, încurcálă, năzbícă, năzdrăvănie, păcosténie, şúgă, şugubínă, toroápă, (prin Mold.) bacálă, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bucov.) bédă, (Mold.) chichion, (Olt. şi Ban.) cotoárbă, (Olt., Ban. şi Transilv.) dabilă, (înv. nesosínţă, nevoínţă, patimă, satará, stena-horíe. (Ce ~ a căzut pe capul lui!) 2. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. şi pop.) prăpădénie, (pop.) blestem, miníe, potopénie, topénie, (înv. şi reg.) pustieşág, pustiit, sodóm, (reg.) prăpă-deálă, pierzare, pustiiciúne, (fig.) pârjól, plagă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.) pacóstnic adj. v. PĂGUBITOR. PACT s. acord, aranjament, combinaţie, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, tranzacţie, (înv. şi pop.) legătură, (pop.) târg, tocmeală, tocmire, (Munt.) prinsoare, (înv.) aşezămínt, cuvânt, simfonie, sulf, şart, (arg.) şústă. (Conform ~ încheiat intre părţi . . .) PACTIZA vb. a se înţelege, a se învoi. (A ~ cu inamicul.) PADINĂ s. (GEOGR.) crov, găvan, (Mold. şi Bucov.) coşcovă. PAGINA vb. a numerota. (A ~ un caiet.) PAGINARE s. 1. numerotare, numerotaţie, paginaţie, (înv.) paginatúră. (~ filelor unui caiet.) 2. (TIPOGR.) paginat, paginaţie. (~ unui ziar.) PAGINAT adj. numerotat. (Caiet ~.) PAGINAT s. (TIPOGR.) paginare, paginaţie. (~ unui ziar.) paginatúră s. v. NUMEROTARE. NUMEROTAŢIE. PAGINARE. PAGINAŢIE. PAGINAŢIE s. 1. numerotare, numerotaţie, paginare, (înv.) paginatúră. (~ unui caiet.) 2. (TIPOGR.) paginare, paginat. (~ unui ziar.) PAGINĂ s. faţă. (Pe prima ~ a cărţii.) PAGUBĂ s. 1. daună, pierdere, prejudiciu, stricăciune, (înv. şi pop.) pricáz, (pop.) vătămare, (inv. şi reg.) smíntă, sminteală, (prin Ban.) ştétă, (înv.) scădere, stricare, strică-túră, vătămătúră. (~ ele provocate de incendiu.) 2. pierdere, (fig.) pârleálă. (Cum şi-a scos ~ ?) pagúbnic adj. v. DĂUNĂTOR. NEGATIV. NOCIV. PĂGUBITOR. PERICULOS. PRE-JUDICIABIL. PRIMEJDIOS. RĂU. STRICĂTOR. VĂTĂMĂTOR. PAHAR s. (reg.) mésel, (înv.) scafă. (Un ~ cu vin.) pahar s. v. CALICIU. CUPĂ. VENTUZĂ. PAHARNIC s. (IST.) (înv.) ceáşnic. (~ la curtea domnească.) pahidermíe s. v. ELEFANTIAZIS. FILA-RIOZĂ. PAHIMENÍNGE s. (ANAT.) duramater. páhnă s. v. MÂL. MOCIRLĂ. NĂMOL. NOROI. PAIANTĂ s. (CONSTR.) chezaş. (Pe ~ se sprijină sttlpii unor case ţărăneşti.) P paiaţarlâc s. v. BUFONERIE. CARAGHIOS-LÂC. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GIUMBUŞLUC PAIAŢĂ s. 1. clovn, măscărici, saltimbanc. (~ la circ.) 2. bufon, măscărici, (rar) nebun, (inv.) cabáz, caraghióz, mascara, mascaragíu, măscăráci, măscăréţ, soitár, (franţuzisiri înv.) baladín, (înv., în Mold.) ghiduş. (~ la curtea unui suveran medieval.) paiaţăríe s. v. BUFONERIE. CARĂ-GHIOSLÂC. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GIUMBUŞLUC. paie s. v. CURIER. MESAGER. ŞTAFETĂ. paidós s. v. SIESTĂ. TABIET. paiele-ţiganului s. v. CALEA-LACTEE. CALEA-LAPTELUI. PAIETĂ s. fluturaş, fluture, (reg.) şic. (~ la o rochie.) PAÂNG s. (ZOOL.) păianjen. paingânăráie s. v. PĂIENJENIŞ. PÂNZĂ. PLASĂ. paisăc s. v. FURUNCUL. paiván s. v. FRÂNGHIE. FUNIE. PRIPON. PAJ s. copil de casă, (turcism înv.) icioglán. PAJURĂ s. 1. (ORNIT.; Aguila chrysai-tos) acvilă, iepurar, (reg.) áciră, hoálă, ortán, uligáie, vultán,

vultur, zgrípţor, zgripţoroáică. 2. (ORNIT.; Aguila heliaca) acvilă. 3. acvilă, (reg.) zgrípţor. (Un steag cu ~ imperială.) PAL adj. 1. estompat, palid, pierdut, stins, şters, (reg.) sărbezlu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 2. palid, slab, spălăcit, stins, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.) pal adj. v. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. PALID. palachídă s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ. PALAN s. (TEHN.) muflă, scripete. palanca s. v. PALISADĂ. STAUL. palanchín s. v. LECTICĂ. LITIERĂ. ♦PALANÉŢ s. (reg.) grăbitei, (Transilv.) langălău. (Turta din aluat de pline numită palanéţe s. pi. v. RUŞI-DE-TOAMNĂ. paláscă s. v. PLOSCĂ. paláşcă s. v. CARTUŞIERĂ. PALAT s. curte, (Transilv.) pălútă, (Transilv. şi Mold.) poiată, (înv.) aulă, serai. (Balul de la ~.) PALAT s. (ANAT.) boltă palatină, cerul-gurii, (înv.) păráţ. PALATÁL adj. 1. (ANAT.) palatin. (Regiunea ~.) 2. (FON.) (înv.) palatinál. (Sunet ~.) PALATALIZÁ vb. (FON.) a (se) muia. (Consoane care s-au ~.) PALATALIZÁREs. (FON.)muiere. (~ unei consoane.) PALATALIZÁT adj. (FON.) moale, muiat. (Consoană ~.) PALATÍN adj. (ANAT.) palatal. (Regiunea ~.) palatinál adj. v. PALATAL. PALAVRAGIOAICĂ s. flecară, guralivă, limbută, vorbăreaţă, (fam.) moftangioáică. (E o mare ~.) PALAVRAGIU s., adj. clănţău, flecar, guraliv, limbut, vorbăreţ, vorbă-lungă, (livr.) locvace, (rar) ploscár, ploscáş, taclagíu, (pop. şi fam.) farfará, (pop.) gureş, toacă-gúră, (înv. şi reg.) spornic, vorbáreţ, (reg.) pălăvátic, pălăvrăgit, ţololói, vorbár, (Mold.) dârdálă, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncănitór, (prin Munt.) tândălít, (Mold.) trăncălău, (înv.) lim-báreţ, vorováci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftológ, moftureán, (fig.) méliţă. (E un mare ~.) PALAVRĂ s. 1. (mai ales la pi.) fleac, nimic, (reg.) laf, marghiolíe, (înv.) tândále (pi.), (fam.) balivernă, moft, parascovénie. (Spune tot felul de ~e.) 2. invenţie, minciună, născo-cealâ, născocire, născocitură, neadevăr, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditúră, (înv.) basnă, băsníre, (fam.) balivernă, braşoávă, (fam. fig.) basm, gogoaşă, tromboane (pi.). (Toate afirmaţiile lui sini simple i**.) PALĂ s. 1. (reg.) pálhă. (~ de iarbă, de fân.) 2. adiere, boare, suflare, suflu, undă, (rar) scutur, (Olt.) reveneálă. (Nu se simţea nici o ~ de vtnt.) PALĂ s. (TEHN.) paletă. (~ de rotor, de pală s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. PALOŞ. PĂTURĂ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. STRAT. TOANĂ. pale s. v. EŞAFOD. LOJĂpálcă s. v. NUIA. VARGA. PALEOBOTÁNICĂ s. paleofitologie, paleontologie vegetală. PALEOFITOLOGÍE s. paleobotanică, paleontologie vegetală. PALEOGÉN s., adj. (GEOL.) numulitic. (Depozite ~.) PALEOLÍTIC s. (rar) sălbăticie. (Î n ~ s-au folosit primele unelte de piatră cioplită.) PALEONTOLOGIE VEGETALĂ s. paleobotanică, paleofitologie. PALEOSLAVĂ s. (LINGV.) limba veche slavă. PALEOZÓIC s., adj. (GEOL.) (ieşit din uz) primar. (Era palér s. v. CANTONIER. PRAF DE PUŞCĂ. PULBERE. PALETĂ s. (TEHN.) pală. (~ de rotor, de elice.) paletă s. v. COLORIT. CROMATICĂ. PALETUVIÉRI s. pi. (BOT., BIOL.) m an gr ove. pálhă s. v. PALĂ.

PALID adj. 1. galben, îngălbenit, (livr.) pal, (rar) pălit, (înv. şi pop.) searbăd, (pop. şi fam.) gălbejit, (pop.) pierit, spelb, (înv. şi reg.) smolit, (reg.) gălbăciós, (Ban. şi Olt.) gálfăd. (~ de emoţie.) 2. estompat, pal, pierdut, stins, şters, (reg.) sărbezíu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 3. difuz, potolit, slab, stins. (O lumină ~.) 4. pal, slab, spălăcit, stins, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.) PALIDITATE s. gălbeneală, paloare, (pop.) gălbejeálă, (înv. şi reg.) sărbezíe, (reg.) sărbe-zénie, (înv.) serbezitúră. (~ feţei cuiva.) palie s. v. VECHIUL TESTAMENT. PALIER s. 1. (CONSTR.) odihnă, (înv.) podést, podéstru. (~ la o seară.) 2. (TEHN.) lagăr. palincă s. v. RACHIU. ŢUICĂ. palinodie s. v. RETRACTARE. palírie s. v. MAREE. PALISÁDĂ s. (MIL.) (rar) palanca. (~ la o fortificaţie.) páliţă s. v. BĂŢ. COADĂ. NUIA. PAR. PRĂJINĂ. VARGA. palíu adj. v. PARALIZAT. palm s. v. PALMIER. palma-síintei-Măríi s. v. MÂNA-MAICII-DOMNULUI. PALMÁT adj. (BOT.) palmiform, (rar) digitát. (Frunze ~.) palma-tilhárului s. v. SALATĂ-SĂLBATICĂ. PALMĂ s. 1. (ANAT.) mână, (arg.) stáchie. (Tine în ~ o monedă de un leu.) 2. (pop. şi fam.) scatoalcă, (reg.) plésnet, tapangeá, (Bu-cov. şi Transilv.) cleápşă, (Munt.) leápşă, (prin Mold. şi Bucov.) ştearsă, (prin Mold.) ştár-ghie, (prin vestul Transilv.) táiveriţă, (înv. şi fam.) calcavúră. (f-a tras o ~ zdravănă.) 3. (BOT.) palma-Maicii-Domnului (Orchis maculata) = (reg.) bujor, iarba-şárpelui, limbacúcului, mina-Maicii-Dómnului; palma-pămtn-tului (Gymnadenia conopea) = (reg.) úră, limba-cúcului, mina-Maicii-Dómnului. palmă s. v. LIMBĂ. MISTRIE, palmă-cu-spíni s. v. BROASCĂ. PALMIER s. (BOT.) (rar) palm. (Curmalul este un ~.) PALMIFORM adj. (BOT.) palmat, (rar) digitát. (Frunze ~.) PALOARE s. gălbeneală, paliditate, (pop.) gălbejeálă, (înv. şi reg.) sărbezíe, (reg.) sărbe-zénie, (înv.) serbezitúră. (~ feţei cuiva.) paloschíţa s. art. v. ALCOR. PALOŞ s. (înv.) pală, spátă. (Lovitură de ~.) palótie s. v. BOROBOAŢĂ. GLUMĂ. ISPRAVĂ. NĂZBÂTIE. NĂZDRĂVĂNIE. POCINOG. POZNĂ. SNOAVĂ. ŞOTIE. TRĂSNAIE. PALPA vb. (MED.) a pipăi. (A ~ un bolnav.) PALPABIL adj. 1. concret, fizic, material, perceptibil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (înv.) pipăiciós, pipăitor, pusăitór. (Realitatea ~ ; un lucra ~.) 2. concret, real. (Lumea ~.) PALPÁRE s. (MED.) palpaţie, (înv.) pipăíre. (~ bolnavului.)___ PALPAŢIE s. (MED.) palpare, (înv.) pipăíre. (~ bolnavului.) palpébră s. v. PLEOAPĂ.___ palpit s. v. BĂTAIE. PALPITARE."PAL-PITAŢIE. PULSAŢIE. TICĂIT. TRESĂRIRE. ZBATERE. ZVÂCNEALĂ. ZVÂCNET. ZVÂCNIRE. ZVÂCNIT. ZVÂCNITURĂ. PALPITA vb. 1. a bate, a pulsa, a tăcăi, a ticăi, a tresări, a se zbate, a zvâcni, (rar) a zvâcâi, (reg.) a bâcâi, a tlciti. (Inima ~ cu putere.) 2. a fremăta, a se înfiora, a tremura. (Nările ti ~.) 3. a fremăta, a se înfiora, a tresaltă, a tresări, a vibra. (~ de bucurie, de emoţie.) 4. a fremăta, a pulsa, a vibra, a zvâcni. (~ în el o mare bucurie.) PALPITANT adj. captivant, pasionant. (Un roman poliţist ~.) PALPITARE s. 1. bătaie, palpitaţie, pulsaţie, ticăit, tresărire, zbatere, zvâcneală, zvicnet, zvâcnire, zvâcnit, zvicnitură, (rar) tresări tură, (înv.) palpit, răsăritúră, săltare. (~ a inimii.) 2. freamăt, palpitaţie, pulsaţie, trepidaţie. (~ vieţii.) PALPITAŢIE s. 1. bătaie, palpitare, pulsaţie, ticăit, tresărire, zbatere, zvâcneală, zvâcnet, zvâcnire, zvâcnit, zvicnitură, (rar) tresăritúră, (înv.) palpit, răsăritúră, săltare. (~ a inimii.) 2. freamăt, palpitare, pulsaţie, trepidaţie. (~ vieţii.) palpitătór adj. v. FREMĂTĂTOR. TREMURĂTOR. PALTIN s. (BOT.; Acer pseudoplatanus) (reg.) mojdreán. PALTON s. haină. (Poartă un ~ de blană.) palţău s. v. NUIA. PAR. PRĂJINĂ. VARGA. palúdă s. v. BALTĂ. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. SMÂRC. PALUDÍSM s. (MED.) impaludism, malarie, friguri (palustre) (pi.), (rar) friguri (palu-deéne) (pi.).

pam s. v. GAZ. PÂRŢ. VÂNT. pámente s. v. AMINTIRE. MEMORIE. POMENIRE. pámets. v. DEŞTEPTĂCIUNE. INTELECT. INTELIGENŢĂ. JUDECATĂ. MINTE. PRICEPERE. RAŢIUNE. SPIRIT. PAMFLET s. diatribă, (livr) libél, (înv.) paschíl, paschinádă, polojénie. (Un violent ~ împotriva războiului.) PAMFLETAR s. pamfletist, (livr.) libelíst. (Un ~ temut.) PAMFLETÍST s. pamfletar, (livr.) libelíst. (Un reputat ~.) pampúşcă s. v. GOGOAŞĂ. PAN s. magnat. (Un ~ polonez.) panachídă s. v. TĂBLIŢĂ. PANAGHÂE s. (BIS.) engolpion. PANAHÍDĂ s. (BIS.) parastas, pomană, (reg.) prânz, rai. PANARÍŢIU s. (MED.) (pop.) sugél, sugíu, (reg.) păducél, púşiţ, sugiuc. PANAŞ s. pompon, (înv.) există. (~ la chipiul unor uniforme militare.) PÂNĂ s. 1. (MUZ.) plectru. (~ pentru chitară.) 2. (MUZ.) ancie. (~ unui instrument de suflat.) 3. ic, (reg.) nadă, penúş, (Maram.) cui, (Ban.) găvózd, (Transilv. şi Ban.) ţintă. (~ de despicat lemne.) 4. (TEHN.) măsea. (~ la grindeiul de la piuă.) 5. (MAR.) safran. (~ la ctrma unei nave.) pani s. v. ASCUŢIŞ. BOR. CORDAR. FLOARE. ÎNTINZĂTOR. LAMĂ. LIMBĂ MARGINE. PĂNUŞĂ. PENEL. STRUNĂ. TĂIŞ. PANCARTĂ s. placardă, placat. panciarúş s. v. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. páâicovă s. v. GOGOAŞĂ. MINCIUNĂ. MINCIUNEA. MINCIUNICĂ. OCHI. SCO-VARDĂ. USCĂŢEA. USCĂŢICĂ. PANCREAS s. (ANAT.) glandă pancrea-tică, (înv.) gilca folcúţului. pandalíe s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. pandalíi s. pi. v. FURIE. ÎNVERŞUNARE. MÂNIE. NERVI. PANDÉCTE s. pi. (JUR.) digeste (pi.). pandur s. v. HAIDUC. panegiric adj. v. APOLOGETIC. PANEGÍRIC s. apologie. (A face ~ cuiva.) PANEGIRÍST s. apologet, (rar) apologíst. PANER s. coş, (pop.) coşarcă, papórniţă, (Transilv. şi Munt.) corfă, (prin Ban. şi Tran-silv.) tárgă. (A pus merindele in ~.) PANERÁŞ s. coşuleţ, (pop.) coşărcúţă, (Transilv.) corfiţă. (Un ~ de nuiele.) PANFOBÍE s. (MED.) (rar) pantofobíe. panganét s. v. BAIONETĂ. pangeá s. v. SFECLĂ. panghí vb. v. FURA. LUA. SUSTRAGE. panglicar s. v. ESCROC. HOŢ. IMPOSTOR. ÎNŞELĂTOR. PUNGAŞ. ŞARLATAN. ŞNAPAN. PANGLICĂ s. 1. (reg.) primă, (Mold. şi Bucov.) cordea, (Ban.) sârmă. (~ de mătase.) 2. (TEHN.) bandă. (~ la maşina de scris.) 3. (ZOOL.; Taenia) tenie, (Mold.) cordea. pangliceá s. v. PANGLICUŢÁ. panglicăríe s. v. ESCROCHERIE. HOŢIE. ILUZIONISM. IMPOSTURĂ. INTRIGĂ. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. MAŞINAŢIE. PRESTIDIGITAŢIE. PUNGĂ-ŞEALĂ. PUNGĂŞIE. SCAMATORIE. ŞAR-LATANIE. ŞMECHERIE. UNELTIRE. panglici s. pi. v. IARBĂ-ALBĂ. PANGLICÚŢĂ s. (reg.) pangliceá. (O ~ de mătase.) panglicúţă s. v. IARBĂ-ALBĂ.

PANIFICARE s. panificaţie. (Produse de ~.) PANIFICAŢIE s. panificare. (Produse de ~.) PANOPTIC s. panoramă. (Expoziţia de figuri de ceară se numeşte ~.) PANORAMĂ s. I. panoptic. (Expoziţia de figuri de ceară se numeşte ~.) 2.* (fig.) frescă. (Scriitorul ne oferă o vastă ~ a societăţii.) PANOU s. 1. afişier, avizier. (Rezultatele se află ta ~.) 2. (TEHN.) panou de comandă = tablou de comandă. PANSA vb. (MED.) a (se) bandaja, a (se) lega, (rar) a (se) înfăşa, (înv. şi pop.) a (se) obloji, (reg.) a (se) îmbandaja. (S-a ~ la rană.) pansa vb. v. ŢESĂLA. pansáj s. v. ŢESĂLARE. ŢESĂLAT. PANSAMENT s. (MED.) bandaj, faşă, tifon, (pop.) legătoáre, legătură, oblojeálă. (A legai rana cu un ~.) PANSÁRE s. (MED.) bandajare, legare, legat, pansat, (pop.) oblojire, oblojit. (~ rănii.) PANSAT adj. (MED.) bandajat, legat, (înv. şi pop.) oblojit, (reg.) îmbandaját. (Rană ~.) PANSAT s. (MED.) bandajare, legare, legat, pansare, (pop.) oblojire, oblojit. (~ rănii.) PANSEA s. (BOT.) 1. (Viola tricolor) panseluţă, (pop.) catifelúţă, (reg.) puizeá, trei-fraţi-pătáţi. 2. (Viola ivittrockiana) panseluţă, (reg.) barba-împărátului, guşa-găínii, trei-fraţi-pătáţi. PANSELUŢĂ s. (BOT.) 1. (Viola tricolor) pansea, (pop.) catifelúţă, (reg.) puizeá, trei-fraţi-pătáţi. 2. (Viola ivittrockiana) pansea, (reg.) barba-împărátului, guşa-găínii trei-fraţi-pătáţi. panseluţe-de-múnte s. pi. v. UNGH1A-PĂ-SĂRII. panseu s. v. AFORISM. CUGETARE. DICTON. MAXIMĂ. SENTINŢĂ. pansív adj. v. CUGETĂTOR. GÂNDlTOR. MEDITATIV. REFLEXIV. PANSLAVÍSM s. (rar) slavism. ♦PANTAGRUELIC adj. (livr.) sardanapalic. (Ospăţ ~.) pantagruelic adj. v. COLOSAL. EXTRAORDINAR. PANTALON s. (mai ales la pi.) 1. (pop. şi fam.) nădrag, (prin Ban.) plúndăr. (Bărbat cu ~i de doc.) 2. chilot. (Pune-ţi un ~ mai gros.) PANTALONÁR s. nădrăgar. pantalonár s. v. ORĂŞEAN. TÂRGOVEŢ. PANTĂ s. (GEOGR.) clină, coastă, coborâş, costişă, muchie, povârniş, pripor, repeziş, sco-borâş, versant, (rar) prăvălác, prăvălíş, (înv. şi reg.) piază, scápăt, (reg.) pieptán, pieptar, piezişeá, povírghie, prăvál, prăvălitúră, ră-păgúş, (prin Munt.) aplecúş, (înv.) baír, povâr-nitúră, (fig.) şold. (~ a unui deal.) PANTERĂ s. (ZOOL.; Felis pardus) leopard, (înv.) pardál, párdos. PANTOF s. (înv. şi reg.) postai, (reg.) jumătăţi (pi.). (~ de vară.) pantof s. v. PAPUC. pantofág adj. v. OMNIVOR. PANTOFAR s. cizmar, (înv. şi reg.) papucár,, papugíu, (Mold.) ciubotar, (Transilv., Ban., Maram. şi Bucov.) şúştăr, (înv.) caváf. (De meserie ~.) PANTOFĂREÂSĂ s. cizmăreasă, (Mold.) ciubotăreásă. PANTOFĂRÍE s. cizmărie, (Mold.) ciubo-tăríe, (înv.) căvăfíe, papucăríe. (Învaţă ~.) pautofii-doámnei s. pi. v. PAPUCUL-DOAM-NEI. PANTOFIÓR s. (ZOOL.; Paramoecium) parameci. pantofobíe s. v. PANFOBÍE. PANTOGRAFÍE s. (TIPOGR.) tipar înalt. PANTOMÍM s. mim. (Un ~ celebru, la circ.) páos s. v. ACALMIE. ASTÂMPĂR. CALM. LINIŞTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. TĂCERE. TIHNĂ. PAP s. cocă, lipici, (Mold. şi Transilv.) cir, (Transilv., Ban. şi Olt.) ciríş. (Cu ~ se lipesc unele obiecte de hírtie.)

papa s. v. PĂRINTE. TATĂ. papagal s. v. GURĂ. PAPAGALICESC adj. mecanic. (Reproducere, asimilare ~.) PAPAGALICEŞTE adv. automat, maşinal, mecanic. (Repetă ~ ceea ee aude.) papagal ţigănesc s. v. CEUCĂ. STÂNCĂ. STĂNCUŢĂ. papa-găínii s. v. PĂPĂDIE. PAPAINÓG s. cataligă, piciorong, (reg.) piciorág, piciorúg. (Umblă pe ~noage.) papainóg s. v. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. SUSŢINERE. PAPAL adj. (BIS.) 1. apostolic, pontifical. (Scaunul ~.) 2. (livr.) pontifical, (înv.) papi-césc, păpésc. (Statul ~.) 3. catolic, roman, romano-catolic, (rar) latin, (astăzi rar) papíst, (înv. şi reg., mai ales în Transilv.) papistáş, papistăsésc. (Biserica ~.) PAPALITATE s. (BIS.) 1. (înv. şi reg.) papistăşíe, (înv.) papát. (Instituţia ~.) 2. (livr.) pontificat, (rar) păpíe. (A obţinut ~.) papalúngă s. v. PĂPĂDIE. PAPANAŞ s. (mai ales la pi.) 1. (BOT.; Trifolium arvense) (reg.) cércură, clopoţel, cotocéi (pi.), culbeceásă, ghizdéi, mieluşel, mâţişór, mâţúcă, mohorél, motocei (pi.), pe-penări (pi.), pepenéi (pi.), pepeníţă, pisici (pi.), pufuşor, trifoi, eoada-mâţei, iarba-sómnului. 2. (reg.) găluştéle (pi.). (A mincat ~i.) PAPARĂ s. (reg.) moiéţi (pi.), păpărúie. (A mincat ~.) papară s. v. JUMĂRI. OMLETĂ. paparígă s. v. IRIS. STÂN.IEN. STÂNJE-NEL. PAPARUDĂ s. (reg.) mutoáşcă, (Ban.) dodóla (art.), dodoloáie, păpărúie. (~e care invocă ploaia.) paparudă s. v. MOMÂIE. SPERIETOARE. paparúga s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUI. paparúnă s, v. MAC. MAC-CORNUT. ROS-TOPASCĂ. papát s. v. PAPALITATE. PAPĂ S. (BIS.) pontiful roman, pontiful Romei, sfintul părinte, suveranul pontif. papă s. v. ALIMENT. HRANĂ. JUMĂRI. MÂNCARE. OMLETĂ. papélă s. v. SPANAC-PORCESC. papéle s. pi. v. GOGOAŞĂ. PĂPĂLĂU. papicésc adj. v. PAPAL. PAPILÓM s. (MED.) neg, verucă, veruco-zitate. papír s. v. HÂRTIE. papísm s. v. CATOLICISM. papíst adj. v. PAPAL. ROMAN. p«píst s„ adj. v. CATOLIC. ROMANO-CATOLIC. papistáş adj. v. PAPAL. ROMAN. papistáş s., adj. v. CATOLIC. ROMANO-CATOLIC. papistăsésc adj. v. CATOLIC. PAPAL. ROMAN. ROMANO-CATOLIC. papistăşí vb. v. CATOLICIZA. papistăşíe s. v. CATOLICISM. PAPALITATE. papórniţă s. v. COŞ. PANER. PAPRICAŞ s. (Mold.) páprică. (~ de vită, cu găluşte.) papricaş s. v. BOIA. papricát adj. v. CONDIMENTAT. IUTE. PICANT. PIPERAT. páprică s. v. ARDEI. BOIA. PAPRICAŞ. PAPUC s. 1. (reg.) sandală, (Transilv., Maram. şi Bucov.) pantof, (Mold. şi Bucov.) scárpă, (Ban. şi nordul Olt.) şlap, (Ban. şi Transilv.) şlarf, (înv.) babúşi (pi.). (~ i de casă.) 2. (TEHN.) sabot. (~ la un pilon.) 3. (BOT.; Cgpripedium calceolus) blabornic. 4. (BOT.) papucul-doamnei (Impaliens roy-lei) = (reg.) papucáş, pantof ii-doámnei. papuc s. v. BOCANC. GHEATĂ. papucár s. v. CIZMAR. PANTOFAR. PAPUCÁŞ s. papucel. papucáş s. v. PAPUCUL-DOAMNEI. papúcă s. v. BUNIC. TATĂ MARE. papucărie s. v. CIZMĂRIE. PANTOFĂRIE. PAPUCÉL s. papucaş. papugíu s. v. CIZMAR. ESCROC. HOŢ. IMPOSTOR. ÎNŞELĂTOR. PANTOFAR. PUNGAŞ. ŞARLATAN. ŞNAPAN. PÁPULE s. pi. (MED.) băşicuţe (pi.), bu-buliţe (pi.), spuzeală. (~ pe piele.)

PAPURĂ s. (BOT.; Typha) (reg.) băţeá, berbecúţ, bucşău, culm, rogoz, şovár, (Transilv. şi Maram.) spetează, (Maram.) spétie. papură s. v. PIPIRIG. papură-de-rogojínă s. v. ROŞĂŢEA. papură-rotúndă s. v. PIPIRIG. ROGOZ. PAR s. 1. prăjină, (pop.) prepeleac, (reg.) beldie, páliţă, pătăchíe, prăştináş, prăştínă, rudă, (Olt.) cólvă, dirjálă, (Transilv.) palţău, (înv.) şiríc. (L-a lovit cu un ~.) 2. parmac, (înv. şi pop.) pociúmb, (pop.) şarampói, (reg.) verdéte, (Maram.) şaránţ, (Maram., Transilv., Ban. şi Olt.) şteamp, (Olt., Ban. şi Transilv.) ştenáp. (~ la un gard.) 3. parmac, stâlp. (~ la un pridvor.) PARA s. ban, franc, gologan, (înv. şi pop.) sorocovăţ, (pop. şi fam.) pitác, sfanţ, (reg. şi fam.) piţúlă, (astăzi fam.) arginţi (pi.), (fam.) capital, (arg.) lovele (pi.), mángări (pi.), mardéi (pi.), material. (N-are o ~ în pungă.) para s. v. BAN. MONEDĂ. PIESĂ. PARA vb. a eschiva, a (se) feri, (înv. şi reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) PARABOLĂ s. pildă. (A citit o ~.) PARABOLIC adj. curbat. (Oglindă ~.) PARACHÉRNIŢĂ s. (BOT.; Parietaria officinalis) (reg.) mătríca, politrícă, griul-po-târníchii, urzică-moártă, (înv.) parietárie. paraehinisí vb. v. ÎNDEMNA. STIMULA. parachínlsis s. v. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT. PARACLÍS s. (BIS.) 1. capelă. (~ tntr-un cimitir.) 2. (înv.) oratoriu. (~ tntr-un palat.) PARACLISER s. (BIS.) 1. ţârcovnic, (reg.) •clisiárh, clisiér, crísnic, pălămár, (Transilv.) făt, (Transilv. şi Bucov.) sfat. (~ul se ocupă de îngrijirea unei biserici.) 2. cântăreţ, dascăl, diac, psalt, ţârcovnic, (Transilv.) cantor, făt, (înv.) eclisiárh, grămătic. (~ul îl ajută pe preot la oficierea slujbei.) paradáisă s. v. PĂTLĂGEA. PĂTLĂGICĂ. ROŞIE. TOMATĂ. PÂRÁDĂ s. 1. (înv.) parisíe. (~ militară.) 2. defilare. (Nu mergem şi noi la ~ ?) 3. ceremonie, gală. (Uniformă, finulă de ~.) 4. ceremonie, cinste, fast, pompă, solemnitate. (L-a primii cu multă ~.) 5. pompă, (înv.) fală. (A intrai cu ~ în oraş.) paradă s. v. ALAI. CORTEGIU. SUITĂ. paradi vb. v. DEGRADA. DETERIORA. ÎNVECHI. STRICA. UZA. paradigmă s. v. EXEMPLU. ÎNVĂŢĂTURĂ. MODEL. PILDĂ. PARADÍS s. (BIS.) cer, rai, (livr.) eden. paradit adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. ÎNVECHIT. PRĂPĂDIT. STRICAT. UZAT. paradiziac adj. v. MINUNAT. SPLENDID. STRĂLUCITOR. paradosí vb. v. DA. ÎNCHINA. ÎNCREDINŢA. ÎNMÂNA. ÎNTINDE. PLECA. PREDA. REMITE. SUPUNE. TRANSMITE. paradosíe s. v. PREDARE. paradosírc s. v. DEPUNERE. ÎNAINTARE. ÎNMÂNARE. PREDARE. PREZENTARE. REMITERE. TRANSMITERE. parádosis s. v. PREDARE. paradosít s. v. DEPUNERE. ÎNAINTARE. ÎNMÂNARE. PREDARE. PREZENTARE. REMITERE. TRANSMITERE. PARADOXAL adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidósnic, pocit, poznaş, (Mold.) deşănţat, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod, (înv.) ciudós, (grecism înv.) paraxín, (fam.) sanchíu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~ !) PARAFĂ vb. (înv.) a scripisi. (A ~ un act.) PARAFARE s. (înv.) scripisíre. (~ unui act.) PARAFAT adj. (înv.) scripisít. (Act ~.) PARAFERNÁL adj. (JUR.) extradotal. (înscris ~.) PARAFÉRNĂ s. (JUR.) (înv.) exóprică.

PARAFÍNĂ s. (CHIM.) alean, hidrocarbură parafinică. PARAFLÓW s. (CHIM.) paragel. PARAFRAZĂ vb. (rar) a perifrază. (A ~ pe cineva.) parafúlger s. v. PARATRĂSNET. PARAGÉL s. (CHIM.) paraflow. PARAGINĂ s. 1. pârloagă, ţelină, (pop.) părăgineálă, (înv. şi reg.) ogor, (reg.) hat, părăginitúră. (Grădina a ajuns o ~.) 2. pără-ginire, părăsire, sălbăticie. (Parc lăsat in ~.) 3. dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, pră-buşitură, ruină, surpătură, (reg.) ruinătúră, (înv.) risipă, risipitúră, surpare. (O ~ de casă.) PARAGÓGĂ s. (FON.) epiteză. PARAGÓGIC adj. (FON.) epitetic. (Formaţie lexicală ~.) PARAGRAF s. 1. articol, punct, (înv.) cap, pont. (~ dintr-o lege.) 2. alineat. (Conţinutul unui nou ~.) paragraâíe s. v. PRESCRIPŢIE. paralaghíe s. v. SOLFEGIU. paralaghisí vb. v. SOLFEGIA. PARALÁXĂ s. (ASTRON.) (înv.) semiósie. parale s. pi. v. AVERE. AVUT. AVUŢIE. BOGĂŢIE. BUN. MIJLOACE. SITUAŢIE. STARE. PARALEL adj., adv. 1. adj. concomitent, simultan, sincron, sincronic. (Fenomene ~.) 2. adv. concomitent, simultan, totdeodată, totodată, (înv.) împreună. (~ să începem şi aprovizionarea.) PARALELĂ s. comparare, comparaţie, confruntare, paralelism. (O ~ între cele două caractere.) PARALELÍSM s. 1. concomitentă, simultaneitate, sincronism. (~ desfăşurării unor fenomene.) 2. comparare, comparaţie, confruntare, paralelă. (Un~ intre cele două caractere.) PARALÍTIC adj., s. (MED.) (pop.) damblagiu, (înv. şi reg.) slăbănog. (Om ~.) PARALIZA vb. 1. (MED.) (înv. şi pop.) a seca, (pop.) a damblagi, a lua,(Ban.) a şlogui, (înv.) a slăbănogi. (I-a ~ piciorul drept.) 2. a amorţi, a înţepeni. (Gerul ti ~ buzele.) 3. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înţepeni, (înv. şi pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheţa. (A ~ de spaimă, de uimire.) 4. a anula, a neutraliza. (O sfială ti ~ orice mişcare.) 5. a imobiliza. (Prin forţă i-a ~ orice mişcare.) PARALIZARE s. (MED.) (pop.) dambla-gíre. (~ unei persoane.) PARALIZAT adj. (MED.) (pop.) damblagii, (înv. şi reg.) sec, (prin Munt.) mereu, (Munt. şi Olt.) palíu, (înv.) secat. (Om, picior ~.) paralizáţie s. v. PARALIZIE. PARALIZÍE s. (MED.) 1. (pop.) dambla, poceálă, (înv. şi reg.) slăbănogeálă, slăbănogíe, (Transilv.) gută, (înv.) paralizáţie, slăbăno-gíre. 2. paralizie infantilă = poliomielită. paralî'c s. v. BĂNET. MĂRUNT. MĂRUNŢIŞ. PARAMECI s. (ZOOL.; Paramoecium) pantofi or. PARAMETRU s. (TEHN.) caracteristică. (Maşină cu unii ~ i funcţionali superiori.) PARAMNEZÂE s. (PSIH.) falsă recunoaştere. PARANTEZĂ s. 1. (înv.) cuprinzătoare, închizătoare. (~ este un semn de punctuaţie.) 2. paranteză dreaptă = croşetă, (rar) paranteză franceză. (Text închis între ~.) paranteză s. v. DIGRESIUNE. DIVAGARE. DIVAGAŢIE. paranteză franceză s. v. CROŞETĂ. PARANTEZĂ DREAPTĂ. parapánghclos interj, v. ADIO. AMIN. GATA. parapéi s. v. GLAF. PERVAZ. PARAPET s. balustradă, parmaclâc, păli-mar, rampă, rezemătoare, mână curentă, (rar) reazem, (Transilv. şi Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmác. (~ la o scară.) parapléu s. v. UMBRELĂ. parapon s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NEPLĂCERE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. SUPĂRARE. paraponisit adj. v. NECĂJIT. NEMULŢUMIT. SUPĂRAT.

parascovénie s. v. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. FLEAC. NĂZBÂTIE. NIMIC. PALAVRĂ. POZNĂ. STRENGĂRIE. PARASIMPATICOTONÍE s. (FIZIOL.) va-gotonie. parasól s. v. PARASOLAR. PARASOLÁR s. (FOTO) (rar) parasól. PARASTAS s. (BIS.) panahidă, pomană, (reg.) prânz, rai. parastasnl-pópii s. v. SALBĂ-MOALE. VO-NICER. parastisí vb. v. ARĂTA. COMUNICA. EXPUNE. INTERPRETA. ISTORISI. ÎNFĂŢIŞA. JUCA. NARA. POVESTI. PREZENTA. RELATA. REPREZENTA. SPUNE. TRANSMITE. ZICE. PARATÁCTIC adj. (GRAM.) juxtapus. (Construcţie ~.) PARATÁXĂ s. (GRAM.) juxtapunere. PARATÍFOS s. (MED.) febră paratifoi-dă. PARATIFÓZĂ s. (MED. VET.) salmone-loză. paratonér s. v. PARATRĂSNET. PARATRĂSNET s. (FIZ.) (rar) paratonér, (înv.) ferifúlger, feritún, parafúlger, para-túnet. paratúnet s. v. PARATRĂSNET. PARAVAN s. (TEHN.) plasă. (~ la războiul de ţesut.) paravan s. v. PARAZĂPADĂ. paraxénie s. v. CAPRICIU. CHEF. CIUDĂ. TENIE. CURIOZITATE. FANDOSEALĂ.-FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. MAIMUŢĂ REALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEA" LĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. paraxín adj. v. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUŞNIC. NEOBIŞNUIT. O-RIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU. PARAZĂPADĂ s. (rar) paravan. parazit adj. v. INUTIL. NENECESAR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. PARAZÍT adj., s. 1. adj. parazitar. (Un organism ~.) 2. s. pi. (livr.) vermină. (E plin de ~i.) 3. s. (fam.) linge-blíde, linge-tá-lere, linge-talgere. (X e un mare~.) PARAZITAR adj. parazit. (Organism ~.) parazitar adj. v. INUTIL. NENECESAR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. parazól s. v. UMBRELĂ. PÂRĂ s. t. flacără, văpaie, (livr.) flamă. (~ focului.) 2. flăcăraie, pălălaie, pârjol, văpaie, vâlvătaie, vâlvoare, (rar) pălăláică, (pop.) bóbot, bobotáie, (reg.) pălălăiálă, vâlváic, vâlvăráie, (prin vestul Transilv.) bábură, (Olt.) bălbăláu. (O imensă ~ de la incendiu.) 3. arşiţă, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, văpaie. (~ focului din sobă.) pâră s. v. BEC. CARTOF. CON. PARC s. 1. grădină. (~ public.) 2. parc zoologic = grădină zoologică, (livr.) zoo, zoo-párc. PARCA vb. a gara. (A ~ un vehicul.) PARCAJ s. parcare. (Loc de ~ penlru vehicule). PARCARE s. (Staţie de ~ pentru automobile.) parcea s. v. CARMAC. LOT. PARCELĂ. parcealagíu s. v. PARLAGIU. PARCELA vb. (reg.) a răclui. (A ~ un teren.) PARCELARE s. lotizare. (~ terenului.) PARCELĂ s. lot, (înv. şi reg.) raclă, (reg.) parcea, (prin Ban.) tal. (Teren împărţit în ~e.) PARCHET s. (SILV.) (pop.) curătúră, (Ban., Transilv., Maram. şi Bucov.) şlag. (~ tntr-o pădure.) parcimonie s. v. AVARIŢIE. CALICENIE. CALICIE. ZGÂRCENIE. parcimonios s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÂRCIT. PARCURGE vb. 1. a face, a merge, a străbate. (~ zilnic 10 km.) 2. a măsura, a străbate. (~ camera de la un capăt la celălalt.) 3. (SPORT) a acoperi, a străbate. (Atletul a ~ distanţa de 5 000 m In . . . ) 4. a colinda, a cutreiera, a străbate, a vântura, (pop. şi fam.) a bâte, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. şi reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ pe rtnd satele şi oraşele.) 5. a străbate, a traversa, (înv.) a spăla. (Dunărea ~ mai multe ţări.) 6. a citi, (livr.) a lectura, (înv. şi pop.) a spune, a zice. (A ~ ctleva rlndurt.) 7. a răsfoi, (rar) a petrece. (A ~ o lucrare, notiţele.) PARCURGERE s. 1. străbatere, traversare. (După ~ întregii ctmpii, rtul o ia spre sud.) 2. citire, citit, lectură, (înv.) citánie. (În timpul ~ textului . . . ) 3. răsfoire. (~ notiţelor de la curs.) PARCURS s. drum, itinerar, rută, traiect, traiectorie, traseu, (astăzi rar) marşrút, (înv., în Mold.) şleau. (~ urmat de un vehicul.) pardál s. v. LEOPARD. PANTERĂ. pardesiu de seânduri s. v. COŞCIUG.

SICRIU. pardon s. v. DOS. FUND. IERTARE. POPOU. SCUZĂ. ŞEZUT. pardonă vb. v. ABSOLVI. CRUŢA. GRAŢIA. IERTA. SCUTI. párdos s. v. LEOPARD. PANTERĂ. PARDOSEALĂ. PODEA. PARDOSEALĂ s. 1. duşumea, podea, scân-dură, (pop.) pódină, (Ban. şi Transilv.) pod, (Ban.) vatră, (înv.) planşete (pi.), pomóstină. (Doarme pe ~ goală.) 2. podea, (înv. şi reg.) poditúră, (reg.) podílă, podineálă, (înv.) párdos, pardositúră, (latinism înv.) paviment. (~ într-un spaţiu deschis.) PARDOSÍ vb. a podi. (A ~ o încăpere.) PARDOSÍRE s. podire. (~ unei încăperi.) PARDOSIT adj. podit. (Încăpere ~.) pardositúră s. v. PARDOSEALĂ. PODEA. parenchimátic adj. v. PARENCHIMATOS. PARENCHIMATÓS adj. (ANAT., BOT.) (rar) parenchimátic. (Ţesut ~.) PARESTEZÍE s. (MED.) furnicătură. paretisí vb. v. DEMISIONA. paretisíre s. v. DEMISIE. parétisis s. v. DEMISIE. párfie s. v. CUSUR. DAR. DEFECT. METEAHNĂ. NĂRAV. PATIMĂ. VICIU. PARFUM s. aromă, balsam, mireasmă, (astăzi rar) boare, (rar) mirodenie, (reg.) şmag, (Mold. şi Bucov.) miroznă, (înv.) odor, olm. (~ul florilor.) parfum s. v. PETUNIE. PARFUMA vb. a îmbălsăma, a înmiresma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinţi. (Florile ~ aerul.) PARFUMÁRE s. îmbălsămare, înmires-mare, (pop.) miresmáre. parfumaşi s. pi. v. PEJMĂ. PARFUMAT adj. 1. îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, (rar) tămiiát, (pop.) mires-mát, (înv.) miresmătór, mirósnic, parfumatór, (fig.) dulce. (Un miros ~ ; aer ~ .) 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, (rar) balsamic, balsamíu, binemirositór. (O substanţă ~.) 3. odorant, odorifer. (Esenţă ~.) parfumatór adj. v. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. PARFUMAT. PARHELÍE s. (ASTRON.) (înv.) soriór. PARIA vb. (pop.) a se lega, a se prinde, (înv. şi reg.) a se rămaşi. (Pe eât aţi ~?) paríc s. v. PERUCĂ. PARICÍD s. (rar) patricíd, PARICOPITÁT s., adj. (ZOOL.) artiodac-til. (Boul este un ~.) PARIETAL s. (ANAT.) (înv. şi reg.) scă-fârlíe. parietárie s. v. PARACHERNIŢĂ. parigorie s. v. ALINARE. CONSOLARE. ÎMBĂRBĂTARE. ÎNCURAJARE. MÂNGÎ-IERE. parigorisí vb. v. ALINA. CONSOLA. ÎMBĂRBĂTA. ÎNCURAJA. MÂNGÂIA. PARIMIÁR s. (BIS.) parimie. PARIMÍE s. (BIS.) parimiar. parimie s. v. AFORISM. CUGETARE. DICTON. ÎNVĂŢĂTURĂ. MAXIMĂ. PILDĂ. PROVERB. SENTINŢĂ. VORBĂ BĂ-TRÂNEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂTOARE. parisíe s. v. ALAI. FAST. PARADĂ. PARTICIPARE. PARTICIPAŢIE. POMPĂ. PREZENŢĂ. parisiláb adj. v. PARISILABIC. PARISILÁBIC adj. (LINGV.) (rar) parisiláb. (Cuvtnt ~.) PARITATE s. egalitate. (~ numerică, valorică. ) PARÍU s. prinsoare, rămăşag, (înv. şi pop.) rămas, (reg.) rămáş, rămăşeálă, rămăşiţă. (A face ~ cu cineva.) PARIZIANĂ s. parizian că. PARIZIÂNCĂ s. pariziană. PARIMĂ s. odgon, (pop.) pălămár. (Barcă legată de o ~.) PARLAGÍU s. (reg.) parcealagíu, (înv.) bocciu. (~ la abator.) PARLAMENT s. (POLITICA) congres. (În unele state ~ se numeşte congres.) PARLAMENTA vb. a negocia, a trata. (A ~ cu partea adversă.) PARLAMENTAR adj., s, 1. adj. ceremonios, protocolar. (Stil, limbaj ~.) 2, s. (înv.) solitór. (Au trimis un ~ in tabăra adversă.) parlatóriu s. v. PARLOAR. VORBITOR. PARLOÁR s. vorbitor, (înv.) parlatóriu. (~ la un cămin.) PARMÁC s. 1. par, (înv. şi pop.) pociúmb, (pop.) şarampói, (reg.) verdéte, (Maram.) şa-ránţ, (Maram., Transilv., Ban. şi Olt.) şteamp, (Olt., Ban. şi Transilv.) ştenáp. (~ la ungară.) 2. par, stâlp. (~ la un pridvor.) parmác s. v. BALUSTRADĂ. GRILAJ. MÂNĂ CURENTĂ. PARAPET. PARMA-CLÂC. PĂLIMAR. RAMPĂ. REZEMĂTOARE. r PARMACLÂC s. 1. balustradă, parapet, pă-limar, rampă, rezemătoare, mână curentă, (rar) reazem, (Transilv. şi Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmác. (~ la o scară.) 2. grilaj, (înv.) parmác. (Verandă cu ~.) parmaclî'c s. v. PÂRGHIE. parnásie s. v. ŞOPÂRLAIŢĂ. ŞOPÂRLICĂ. ŞOPÂRLIŢĂ. parocáş s. v. PERUCHIER. PARODIA vb. (rar) a parodiza. (A ~ o poezie.)

PARODIC adj. buf, burlesc, caraghios, caricatural, grotesc, ridicol. (De un comic ~.) parodic adj. v. PARODISTIC. PARODÍSTIC adj. (rar) parodic. (Operă de factură ~.) parodiza vb. v. PARODIA. PAROHIAL adj. (BIS.) (înv.) parohiál-nic. (Casă ~.) parohiálnic adj. v. PAROHIAL. parohián s. v. ENORIAŞ. PAROHÍE s. (BIS.) enorie, (înv. şi pop.) popor, (înv., prin Transilv.) máteră. parol interj, v. SERIOS. ZĂU. PAROLĂ s. formulă. (Nu cunoaşte ~.) parolă s. v. AFIRMAŢIE. ANGAJAMENT. ASIGURARE. CONVERSAŢIE. CONVORBIRE. CUVÂNT. DECLARAŢIE. DIALOG. DISCUŢIE. FĂGĂDUIALĂ. FĂGĂDUINŢĂ. LEGĂMÂNT. MĂRTURISIRE. PROMISIUNE. RELATARE. SPUSĂ. VORBĂ. ZISĂ. PAROLÍST adj. exact, punctual. (Voi fi ~ ; un om ~.) paróm s. v. BAC. POD MIŞCĂTOR. POD PLUTITOR. POD UMBLĂTOR. paronomasíe s. v. PARONOMAZĂ. PARONOMÁZĂ s. (rar) paronomasíe. (~ este o construcţie stilistică.) PAROTIDITĂ EPIDEMICĂ S. (MED.} oreion. paroxism s. v. ACCES. ATAC. CRIZĂ.. PUSEU. parpalác s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ. parpaléc s. v. GREC. parpandél s. v. DANCI. parpangícă s. v. ARPAGIC. CEAPĂ DE SĂMÂNŢĂ. PARPIÁN s. (BOT.; Antennaria dioica) (reg.) flocoşéle (pi.), lináriţă, mărúncă, părăléi (pi.), siminóc, floarea-pátului, laba-míţii, scân-teiuţă-de-múnte, sunătoare-de-múnte, talpa-míţei, talpa-pisicii. parséchi s. v. DULAP. GARDEROB. ŞIFONIER, parşemín s. v. PERGAMENT. parşiv adj. v. CORUPT. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESFRÂNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂŢAT. GREŢOS. IMORAL. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIŞELESC MIZERABIL. MÂRŞAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NERUŞINAT. NETREBNIC. PERVERTIT. RUŞINOS. SCELERAT. SCÂRBOS. STRICAT. TICĂLOS. VICIOS. parşivénie s. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIŞELIE. MÂRŞĂ-VIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOŞIE. PARTAJ s. (JUR.) împărţeală. (Operaţie de ~.) partal s. v. BUCATĂ. CRÂMPEI. FRACŢIUNE. FRAGMENT. FRÂNTURĂ. PARTE. PORŢIUNE. SECŢIUNE. TRANŞĂ. PARTE s. 1. bucată, crâmpei, fracţiune, fragment, frântură, porţiune, secţiune, tranşă, (pop.) dăráb, partal, (înv. şi reg.) părténie, (reg.) járchină, stuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. diviziune, secţiune. (Lucrarea are trei mari ~.) 3. (IST.) judecie, unghi. (~ era o unitate administraiiv-teritorială.) 4. (MAT.) sub-mulţime. (0 ~ a numerelor reale.) 5. pasaj. (0 ~ gravă a unei simfonii.) 6. crâmpei, fragment, frântură, (reg.) crâmpot. (A ascultat doar o ~ din discuţia lor.) 7. coastă, dungă, latură. (Stă întins pe-o ~.) 8. extremitate, latură, margine. (Doarme pe ~ dreaptă a patului.) 9. porţiune, sector. (O ~ a pieţei era destinată desfacerii brinzeturilor.) 10. loc, regiune, ţinut. (Vezi cum e şi prin alte ~ţi.) 11. direcţie, sens. (În ce ~ o iei?) 12. direcţie, latură, sens. (Din toate ~ţile veneau spre noi.) 13. (JUR.) (rar) justiţiábil. (~ într-un proces.) 14. tabără. (Ce se aude din~ adversă?) 15. participaţie. (~ la o afacere în comun.) parte s. v. DESTIN. DOTAŢIE. DOTĂ. FATALITATE. GRUPARE. MENIRE. MOLECULĂ. NOROC. PARTIDĂ. PREDESTINARE. ROL. SOARTĂ. TABĂRĂ. URSITĂ. ZESTRE. ZODIE. PARTENER s. 1. coechipier. (~ într-o formaţie sportivă.) 2. pereche. (Are un ~ ideal de dans.) PARTICIPA vb. a asista. (A ~ la comemorare. ) PARTICIPANT s., adj. 1. s. pi. asistenţă. (~ţii la un congres.) 2. adj. asistent. (Publicul ~.) 3. s. părtaş. (~ la toate bucuriile mele.) PARTICIPARE s. participaţie, (înv.) pari-síe. (Serbarea are loc cu ~ autorităţilor.) PARTICIPAŢIE s. 1. participare, (înv.) parisíe. (Serbarea are loc cu ~ autorităţilor.) 2. parte. (~ la o afacere în comun.) PARTICIPIU s. (GRAM.) 1. (înv.) împărtăşire, părtăşíre, părtişitív. 2. participiu prezent = gerunziu. PARTICULAR adj. 1. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, propriu, specific, tipic, (înv.) însuşit. (Notă, trăsătură ~.) 2. individual, personal, propriu, (înv.) obrăzálnic, particularístic, particulárnic, párt-nic, personalicésc, personálnic. (Interese ~.) 3. individual, personal, propriu, (rar) subiectiv. (O viziune ~.) 4. aparte, deosebit, special, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 5. individual, personal, propriu, (livr.) privat. (Probleme ~; proprietate ~.) 6. domestic, intim, personal, privat. (Relaţii ~.) 7. confidenţial, intim, (înv.) particulárnic. (Scrisori ~.) 8. special. (Disciplinele ~.)

particularístic adj. v. INDIVIDUAL. PARTICULAR. PERSONAL. PROPRIU. PARTICULARITATE s. atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, notă, proprietate, semn, specific, trăsătură, (reg.) însu-şietáte, (fig.) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (O ~ esenţială a acestui proces este . . . ) PARTICULARIZA vb. a (se) individualiza, (rar) a (se) personaliza. (Se ~ dintre atte elemente.) PARTICULARIZARE s. individualizare, (rar) personalizare. (~ unor trăsături.) particulárnic adj. v. CONFIDENŢIAL. INDIVIDUAL. INTIM. PARTICULAR. PERSONAL. PROPRIU. PARTÍCULĂ s. corpuscul, microobiect. PARTÍD s. (POLITICĂ) (înv.) partidă. (Un ~ democrat.) partid s. v. GRUPARE. PARTIDĂ. TABĂRĂ. PARTÍDĂ s. 1. (SPORT) dispută, întâl-nire, întrecere, joc, meci. (O ~ atractivă, disputată.) 2. (rar) talon. (~ la unele jocuri de cărţi.) 3. grupare, tabără, (înv.) parte, partid. (Fruntaş al ~ unioniste.) 4. (POLITICĂ) facţiune. (Aparţine ~ adverse.) 5. căsătorie. (A făcut o ~ bună.) 6. (CONT.) cont. (Mijloc economic înscris în ~.) partidă s. v. PARTID. PARTÍTĂ s. (MUZ.) suită. PARTITURĂ s. 1. (MUZ.) compoziţie, (rar) partiţiúne. (í-a înmânat ~ pentru a o executa.) 2. rol. (Actorul a beneficiat de o ~ generoasă.) partiţiúne s. v. COMPOZIŢIE. PARTITURĂ. PARTIZAN s. adept, susţinător, (rar) părtaş, (înv.) părteán. (~ al unei doctrine.) pártnic adj. v. INDIVIDUAL. PARTICULAR. PARŢIAL. PERSONAL. PROPRIU. PARTURlŢIE s. naştere, procreare, pro-creaţie, (înv. şi pop.) zămislire, (pop.) facere, născare, (înv. şi reg.) născut, (înv.) născătúră. (După ~ copilului.) PARŢIAL adj. 1. (înv.) pártnic, parţiál-nic. (Lipsa ~ a unui produs.) 2. fragmentar, incomplet, necomplet. (Publicarea ~ a unei opere.) 3. părtinitor, pătimaş, subiectiv, tendenţios, (rar) pasionat, (reg.) părtăluitór. (O atitudine evident ~.) parţialitate s. v. PATIMĂ. PĂRTINIRE. SUBIECTIVISM. parţiálnic adj. v. PARŢIAL. páruş s. v. ŞOARECE. PARVENÍ vb. 1. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se îmbogăţi, a se înavuţi, a se înstări, a se pricopsi. (Sa îndepărtat de noi de când a ~.) 2. a ajunge, (înv.) a prin-veni. (A ~ să priceapă mai exact cele intim-plate.) parveni vb. v. AJUNGE. IZBUTI. REUŞI. SOSI. PARVENÍRE s. căpătuială, căpătuire, chiverniseală, chivernisire, îmbogăţire, înavuţire, pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite. ) PARVENÍT adj., s. căpătuit, (pop.) ajuns. (E un ~.) PAS s. 1. (înv. şi reg.) păşilúră. (Are ~ul mare.) 2. călcătură, mers, mişcare, păşit, umblet, (rar) mersătúră, (înv. şi pop.) mersúră. (Un ~ săltăreţ.) 3. (TEHN.) (înv. şi reg.) pásnic, (reg.) păşár. (~ut dulgherului.) PAS s. (GEÓGIi.) strâmtoare, trecătoare, (pop.) plai, strungă, (reg.) obfrşie, (înv.) potecă, strâmtúră. (~ul Oituz.) PAS s. (CHIM., FARM.) acid paraamino-salicilic. pas s. v. ACT. ACŢIUNE. COMPAS. FAPTĂ. PAŞAPORT. PROGRES. PASA vb. a mărunţi, a zdrobi. (A ~ legume.) pasabil adj. v. ACCEPTABIL. ACCESIBIL. ADMISIBIL. BUNICEL. CONVENABIL. MODERAT. MULŢUMITOR. POTRIVIT. REZONABIL. SATISFĂCĂTOR. SUPORTABIL. TOLERABIL. pasager adj. v. EFEMER. PIERITOR. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC. PASAGER s. călător, voiajor. (~ul din tren.) PASAJ s. 1. trecere. (Un ~ pentru călători.) 2. parte. (Un ~ grav al unei simfonii.) 3. extras, fragment, (înv.) pont. (Un ~ din-tr-o poezie.)

PASĂ s. tur. (~ la jocul de cărţi.) pasămite adv. v. PESEMNE. POATE. PROBABIL. PASĂRE s. (ORNIT.) 1. zburătoare. 2. orătanie, (reg.) cobáie, cojbălíţă, gáliţă, gujă-líe, oară. (Creşte ~ ări pe lingă casă.) 3. pasă-rea-furtunii (Puffinus puffinus yelkouan) = furtunar, (rar) pasărea-vijelíei; pasărea-muscă (Trochilus) = colibri; pasărea-omătului (Plec-trophenax nivalis) = (reg.) presară-de-iárnă, presură-de-omât; pasărea-paradisului (Para-disea apoda) = (reg.) pasărea-ráiului. pasăre s. v. MEMBRU. PENIS. VRABIE. pasărea-cjobánului s. v. SITAR. pasărea-cínepii s. v. CÂNEPAR. pasărea-frigului s. v. MĂTĂSAR. pasărea-ínului s. v. INĂRIŢĂ. pasărea-lui-Hristós s. v. FORFECUŢĂ. pasărea-mórtului s. v. CUCUVAIE. CUCUVEA. pasărea-pământului s. v. SITAR. pasărca-plúgului s. v. PIŢIGOI. pasărea-ráiului s. v. PASĂREA-PARADISULUI. pasărea-sărăciei s. v. CUCUVAIE. CUCUVEA. pasărea-scáiului s. v. STICLETE. pasărea-vijelíei s. v. FURTUNAR. PASĂREA-FURTUNII. pasăre-cu-cioc-Incrucişát s. v. FORFECUŢĂ. pasăre-de-ápâ s. v. PESCAR. PESCĂREL. PESCĂRUŞ. pasărc-de-gheáţă s. v. PESCAR. PESCĂREL. PESCĂRUŞ. pasăre-de-mătáse s. v. MĂTĂSAR. pasăre-de-scái s. v. STICLETE. pasărc-domneáscă s. v. BOTROŞ. CINTEZĂ. STICLETE. pasăre-galbenă s. v. SCATIU. pasăre-impărâteáscă s. v. GĂINUŞĂ. IERUNCĂ. pasăre-legănată s. v. PESCAR. PESCĂREL. PESCĂRUŞ. pasăre-mânuitoáre s. v. SCORŢAR. SCOR-ŢĂRAŞ. SCORŢĂREL. pasărc-tătăreáscă s. v. NAGÂŢ. pasăreţigăneáscă s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAŞ. PASCĂ s. (BIS.) azimă. (~ a mozaici-lor.) paschíl s. v. DIATRIBĂ. PAMFLET. paschinádă s. v. DIATRIBĂ. PAMFLET. PASÍBIL adj. susceptibil. (~ de îmbunătăţire.) PASIONA vb. 1. a captiva. (Munca pe care-o face îl ~.) 2. a (se) entuziasma, a (se) înflăcăra, a (se) însufleţi, (fig.) a (se) aprinde, a (se> încălzi, (rar fig.) a (se) învăpăia. (Proiectul' l-a ~.) PASIONANT adj. captivant, palpitant. (O urmărire ~.) PASIONAT adj. 1. avântat, entuziasmat,, entuziast, fervent, foco-, înflăcărat, înfocat, însufleţit, (livr.) ardent, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înaripat. (Cuvinte ~ ; un discurs ~.) 2. pătimaş, (înv.) împătimit. (Un-jucător de cărţi ~.) pasionat adj. v. INTENS. PARŢIAL. PĂRTINITOR. PĂTIMAŞ. PUTERNIC. SUBIECTIV. TENDENŢIOS. VIU. PASIUNE s. 1. ardoare, avânt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare. însufleţire, patimă, pornire, (livr.) ferventă, fervoare, patos» (rar) ardentă, (Mold.) ahótă, (înv.) porneálă, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specifică tinereţii.)' 2. patimă, (înv.) împătimíre. (O iubeşte ea. ~.) 3. sentiment, simţire, (livr.) patos, (înv.)-simţ. (A ctntat ca ~.) 4. slăbiciuna. (~ luk « teatrul.) 5. nărav, patimă, viciu, (fam.) boală. (A dat în ~ jocului de cărţi.) 6. iubire, patimă. (~ de bani.) pasiune s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. DURERE. PATIMĂ. PĂRTINIRE. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUBIECTIVISM. SUFERINŢĂ. SUPLICIU. TORTURĂ. PASÍV adj. 1. inactiv. (Un om ~.) 2. apatic, delăsător, indiferent, indolent, lăsător, nepăsător, placid,

tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriştít, (fig.) rece. (Om ~; o atitudine ~.) 3. flegmatic, impasibil, imperturbabil, indiferent, insensibil, nepăsător, nesensi-bil, nesimţitor, (grecism înv.) adiáfor, (fig.) îéce. (Ce tip ~ !) 4. (GRAM.) (înv.) pătimi-tív, pătimitór. (Diateza ~.) pasivism s.v. APATIE. DELĂSARE. INACTIVITATE. INACŢIUNE. INDIFERENŢĂ. INDOLENŢĂ. INERŢIE. INSENSIBILITATE. NEACTIVITATE. NEPĂSARE. PASIVITATE. PLACIDITATE. TEMBELISM. PASIVITATE s. 1. inactivitate, inacţiune, inerţie, neactivitate, (rar) pasivism, şedere, (pop.) nemişcare, (reg.) zăcăşeálă, (înv.) neac-ţiúne, nelucráre. (~ îl exasperează.) 2. apatie, delăsare, indiferenţă, indolenţă, inerţie, insensibilitate, nepăsare, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostraţie, (rar) indiferentism, neingrijíre, pasivism, (înv.) ne-gríjă, negrijínţă, tembelíc, (grecism înv.) adia-foríe, (fig.) răceală. (Stare de condamnabilă ~.) pasmánt s. v. CEAPRAZ. FIRET. pasmanterie s. v. CEAPRĂZĂRIE. pasmantiér s. v. CEAPRAZAR. pasmarghiól s. v. ESCROC. HOŢ. IMPOSTOR. ÎNŞELĂTOR. PUNGAŞ. ŞARLATAN. ŞNAPAN. pásnic s. v. COMPAS. PAS. PASPARTÚ s. şperaclu. (A deschis uşa cu un ~.) PASPOÁL s. 1. vipuşcă. (~ la o uniformă militară.) 2. tiv, tivitură. (Zăbun cu ~ de catifea.) pastét s. v. PATEU. PASTEURELÓZĂ s. (MED. VET.) holeră, septicemie hemoragică. (~ este o boală a păsărilor.) PASTÍCĂ s. (TEHN.) muflă. PASTÍLĂs. (FARM.) bulin, casetă, comprimat, pilulă, tabletă, (pop.) hap, nasture, (reg.) bumb. (O ~ împotriva nevralgiei.) pastişa vb. v. COPIA. IMITA. pastişáre s. v. COPIERE. IMITARE. IMITAŢIE. pastişă s. v. COPIE. IMITAŢIE. PASTORAL adj. 1. ciobănesc, păstoresc, (înv. şi reg.) păcurărésc. (Viaţă ~ .) 2. bucolic, idilic, păstoresc. (Poem ~.) 3. câmpe-nesc, rural, rustic, ţărănesc, (livr.) campés-tru, (rar) câmpeán. (Idilă ~.) pastoral adj. v. DIECEZAN. EPARHIAL. EPISCOPAL. PASTRAMAGÍU s. păstrămar. pasul-drópiei s. v. GHIMPE. SCAIETE. SCAI-GHIMPOS. PAŞAPORT s. (înv. şi reg.) pas, paşúş, (înv.) răvaş, teşchercá. pasă s. v. BROASCA-APEI. BROSCARI-ŢĂ. ROGOZ. páşcă s. v. MAHORCĂ. PACHET. PAŞI s. pi. (ENTOM.) cotari (pi.). (~ stnt larvele unor fluturi.) paşii vb. v. FURA. LUA. SUSTRAGE. PAŞNIC adj. 1. blajin, blând, bun, domol, (livr.) mansuét, (reg.) pâşín, (înv.) lin. (Un om extrem de ~.) 2. (înv.) pacific, păciuít. (Popor ~.) 3. calm, domol, liniştit, potolit, stăpânit, temperat. (Fire ~.) 4. aşezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniştit, potolit, tihnit. (A avut o viaţă ~.) paşól interj, v. MARŞ. PLEACĂ. PAŞTE vb. 1. a păşuna. (Vitele ~ pe izlaz.) 2. a păstori, a păşuna, (înv. şi reg.) a păcurari. (Gheorghe ~ vitele.) paşte vb. v. AMENINŢA. PÂNDI. paştele-cáilor s. v. TRAISTA-CIOBANULUI. paştele-mic s. v. MĂTCĂLĂU. páştere s. v. PĂSCUT. PĂŞUNARE. PĂ-ŞUNAT. PAŞTI s. (BIS.) (reg.) păscută. paşúş s. v. PAŞAPORT. PAT s. 1. (înv. şi reg.) strat, (Mold.) crivăţ, (înv.) iatac. (S-a întins în ~.) 2. aşternut, culcuş, (înv. şi reg.) sălaş. (Se frămtnla In ~.) 3. strat. (~ de frunre, de nisip.) 4. (TEHN.) (reg.) reazem, strat, trup. (~ ia războiul de ţesut.) 5.

(TEHN.) butuc, picior, scaun, strat, talpă, (reg.) pitrúcă, stircióg. (~ la sucală, la virlelniţă.) 6. (înv. şi reg.) strat, (reg.) con-dác, mai. (~ al puştii.) pat s. v. ALBIE. CURS. EŞAFODAJ. GRINDEI. MATCĂ. NĂSĂLIE. SCHELĂ. SCÂNDURĂ. TALPĂ. VAD. patagón s., adj. v. PATAGONEZ. PATAGONEZ s., adj. (rar) patagón. patalama s. v. DIPLOMĂ. patarámă s. v. PĂŢANIE. PATÁŞCĂ s. pitac. (Moneda austriacă numită ~.) patáşcă s. v. BRANCARDĂ. CAR FUNEBRU. CAR FUNERAR. CAR MORTUAR. CORLATĂ. DRIC. NĂSĂLIE. TARGA. TAŞ-CĂ., PATĂ s. 1. stropitură, (reg.) pătătúră, picătură. (O ~ de stnge, de noroi.) 2. (înv.) maculatură, maculă. (~ mare de cerneală pe htrlie.) 3. (prin Ban. şi Transilv.) şárgă. (Calul are o ~ neagră pe grumaz.) 4. (AATAT.) pată galbenă = macula lutea. pat cald s. v. PATUL. RĂSADNIŢĂ. PATEFON s. gramofon. (Placă de ~.) PATENT adj. evident, învederat, notoriu, vădit, (fig.) patentat. (O hoţie ~.) patent adj. v. AUTENTIC. BUN. CURAT. VERITABIL. patenta vb. v. BREVETA. patentare s. v. BREVETARE. patentat adj. v. BREVETAT. EVIDENT. ÎNVEDERAT. NOTORIU. PATENT. VĂDIT. PATENTĂ s. brevet, (astăzi rar) licenţă. (~ de invenţie.) patentă s. v. ADEVERINŢĂ. CAPSĂ. CERTIFICAT. DOVADĂ. MĂRTURIE. pátcr s. v. APARIŢIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZIUNE. PATERÍC s. (BIS.) (înv.) otécinic. patern adj. v. PĂRINTESC. patern adv. v. PĂRINTEŞTE. PATERNITATE s. (rar) părinţénie, părinţie. PATETIC adj. duios, emoţionant, impresionant, înduioşător, mişcător, răscolitor, tulburător, vibrant, (rar) răvăşitor, (înv.) simţitor. (O ~ poveste de dragoste.) PATEU s. 1. (înv. şi reg.) pastet. (~ cu carne, cu brinză.) 2. (înv. şi reg.) pastét. (~ •de ficat.) PATIMĂ s. 1. ardoare, avint, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însufleţire, pasiune, pornire, (livr.) ferventă, fervoare, patos, (rar) ardentă, (Mold.) ahótă, (înv.) porneálă, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specifică tinereţii.) 2. pasiune, (înv.) impătirníre. (O iubeşte cu ~.) 3. nărav, pasiune, viciu, (fam.) boală. (A dat in ~ jocului de cărţi.) 4. iubire, pasiune. (~ de bani.) 5. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, viciu, (pop. şi fam.) pârţág, (pop.) învăţ, (reg.) madeá, natură, nărăvíe, párfie, teáh-nă, (prin Bucov.) băsău. (Are ~ beţiei.) 6. părtinire, subiectivism, (rar) parţialitate, pasiune, (înv.) părtăşie. (Atitudine plină de ~.) 7. chin, durere, încercare, păs, pătimire, suferinţă, (înv. şi pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpastă, (înv. şi reg.) pătimită, scârbă, (înv.) răbdare, stráste, suferíre, (fig.) povară. (Ce ~i a avut de îndurat!) 8. calvar, canon, caznă, chin, durere, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, tortură, (înv. şi pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitoríe, pasiune, pedeapsă, pedepsitúră, rână, schingi, strădanie, strânsoáre, trudnicíe. (A fost supus la ~i îngrozitoare.) patimă s. v. AFECŢIUNE. BELEA. BOALĂ. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. MALADIE. MARTIRAJ. MARTIRIU. MUCENICIE. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ, NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE. SUPLICIU. PATINAJ s. 1. patinare. (Lecţii de ~.) 2. patinoar. (ATe tntUnim la ~.) PATINARE s. patinaj. (Ia lecţii de ~.) PATINATOR s. (rar) patinór. (Un ~ talentat. ) PATÍNĂ s. 1. (reg.) fórcie, mâţă, pinten. (~ pentru alunecat pe gheaţă.) 2. (la pi.) rotile (pi.), scheting. PATÍNĂ s. cocleală, (pop. şi fam.) verzi-túră. (~ pe suprafaţa unui obiect.)

patină s. v. SCHI. TALPĂ. TĂLPIG. PATINOAR s. patinaj. (S-au cunoscut la patinór s. v. PATINATOR. PATISERÍE s. plăcintărie. patlagină-de-dalác s. v. LĂSNICIOR. PATOGENÉTIC adj. (MED.) (rar) pato-génic. (Agent ~.) patogénic adj. v. PATOGENÉTIC. patognomónică s. v. SEMIOLOGIE. SEMIOTICĂ. SIMPTOMATOLOGIE. patognomoníe s. v. SEMIOLOGIE. SEMIOTICĂ. SIMPTOMATOLOGIE. PATOLOGIC adj. anormal, bolnăvicios, morbid, nesănătos. (O înclinaţie ~.) PATOS s. 1. avânt, însufleţire, vervă. (~ stilului său.) 2. afectare, artificialitate, căutare, emfază, grandilocvenţă, manierism, preţiozitate, retorism. (Un limbaj plin de ~.) patos s. v. ANIMOZITATE. ARDOARE. AVÂNT. CIUDĂ. DISCORDIE. DUŞMĂNIE. ELAN. ENTUZIASM. GELOZIE. INVIDIE. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEŢIRE. ÎNVRĂJBIRE. NECAZ. OSTILITATE. PASIUNE. PATIMĂ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. SENTIMENT. SIMŢIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÂZANIE. PATRAFÍR s. (BIS.) epitrahil. PATRIARHAL adj. 1. rustic, ţărănesc, (livr.) campéstru. (Viaţă ~.) 2. liniştit, tihnit. (Un oraş ~.) 3. bătrânesc. tradiţional, vechi. (Datini ~.) patriarhat s. v. PATRIARHIE. PATRIARHÍE s. (BIS.) (rar) patriarhat. (~ din Bucureşti.) PATRICIAN s. 1.1. (înv.) patriciu. (Un ~ din Roma antică.) 2. aristocrat, gentilom, nobil, (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.) II. trandafir. (A mincat un ~ bine fript.) patricíd s. v. PARICID. patriciu s. v. PATRICIAN. patrídă s. v. PATRIE. ŢARĂ. PATRIE s. ţară, (înv. şi pop.) moşie, (pop. şi poetic) glie, (înv.) naştere, (grecism înv.) patrídă. (Să ne apărăm ~.) PATRIMONIU s. 1. (JUR.) moştenire,' succesiune, (înv. şi pop.) moşie, (înv. şi reg.) miráz, móştină, rămăşiţă, (înv.) clironomie, dostoiánie, moşneníe, moşteníe, nemestnicle, rămas. 2. (JUR.) (înv.) baştină. 3. bun public. patriot adj. v. PATRIOTIC. patriot s. v. COMPATRIOT. CONAŢIONAL. LOCALNIC. patriotésc adj. v. PATRIOTIC. PATRIOTIC adj. (înv.) patriot, patriotésc, patrioticésc. (Act ~.) patriotlcésc adj. v. PATRIOTIC. PATRIOTÍSM s. 1. (livr.) civism. (Act de ~.) 2. patriotism local — provincialism. PATRISTICĂ s. (BIS.) patrologie. PATRÍŢĂ s. (TIPOGR.) (rar) ştémpel. PATROANĂ s. stăpână, (înv.) jupâneásă. (~ unei case de modă.) PATROLOGÍE s. (BIS.) patristică. PATRON s. 1. stăpân, (pop.) jupin. (Are un ~ foarte aspru.) 2. (înv.) praznic. (îft serbează azi ~.) PATRON s. 1. (FIZ.) buşon. 2. puşcătură. patron s. v. CARTUŞ. GLONŢ. POTRICA-LĂ. PREDUCEA. TIPAR. PATRONA vb. a sprijini, a susţine, a tutela. (Cine ~ această acţiune?) PATRONAJ s. 1. ajutor, ocrotire, protecţie, sprijin, tutelă, (rar) tuteláj. (Azilul se bucura de ~ unei societăţi filantropice.) 2. egidă, oblăduire, ocrotire, protecţie, sprijin. (Asociafia se bucură de înaltul ~ al ... ) PATRONÍMIC s. nume de familie, (înv. şi reg.) poreclă. patrontáş s.v. CARTUŞIERĂ. patrontáşcă s. v. CARTUŞIERĂ. PATRU s. (arg.) scaun, scăunáş, star. (A luat un ~la fizică.) patrucolţurát s. v. PATRULATER. PATRULATER s. (GEOM.) (rar) tetra-gón, (înv.) patrucolţurát,

patrúnghi. PATRULĂ s. (MIL.) (înv.) strajă. (~e circulau pe străzi.) patrúnghi s. v. PATRULATER. PATRUPED adj., s. (ZOOL.) (înv.) cva-drupéd. (Calul este un ~.) patruzeci-de-picioáre s. v. C-RCĂIAC. SCO-LOPENDRĂ. patul-vântului s. v. MĂTURI-DE-VRĂJITOARE. PÁTVAGON s. (ieşit din uz) sleeping-cár. PAŢACHÍNĂ s. (BOT.; Rubia tinctorum) garantă, otrăţel, roibă, (reg.) broci, fáptnic, rumenele (pi.), buruiana-fáptului. paţachínă s.v. CRUŞÂN. PĂRUL-CIUTEI. SALBĂ-MOALE. VERIGAR. páucă s. v. TIMPAN. pauper adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. PAUPERÍSM s. paupertate. PAUPERIZA vb. a (se) proletariza, a sărăci. (Masele erau ~. ) PAUPERIZARE s. proletarizare, sărăcire. (Lupta împotriva ~ maselor.) PAUPERTATE s. pauperism. páur s. v. SĂTEAN. ŢĂRAN. PAUZĂ s. I. repaus. (~ de amiază, tntr-o întreprindere.) 2. recreaţie. (Elevii ies in ~.) 3. antract. (În ~ unui spectacol.) 4. întrerupere, tăcere. (Lungi ~ punctau discuţia.) 5. suspensie. (Momente de ~.) PAVA vb. a pietroi, (reg.) a pietrelui, a pietrici, (Transilv. şi Maram.) a floştori, (înv.) a pavelui. (A ~ strada.) PAVAGÍU s. pavator, pietrar. (~ de profesie.) PAVAJ s. caldarâm, (ieşit din uz) pavea, (înv.) pod, (latinism înv.) paviment. (Căruţa mergea pe ~.) PAVÁRE s. pavat, pietruire, pietruit. (~ unui drum.) PAVAT adj. pietruit. (Drum ~.; PAVAT s. pavare, pietruire, pietruit. (~ unui drum.) PAVATÓR s. pavagiu, pietrar. (~ de profesie. ) PAVĂZĂ s. (AfIL.) scut, (înv.) aspida, calcan. (Ostaş cu ~ si suliţă.) pavăză s. v. ARMOARII. BLAZON. EMBLEMĂ. GRIJĂ. JALE. JALEŞ. OCROTIRE. PROTECŢIE. STEMĂ. pavea s. v. CALDARÂM. PAVAJ. pavecérnie s. v. PAVECERNIŢĂ. PAVECÉRNIŢÁ s. (BIS.) (înv.) pavecérnie. pavelui vb. v. PAVA. PIETRUI. PAVILION s. 1. cerdac, chioşc, foişor, (Transilv.) filigórie. (Un ~ siluat în grădină.) 2. (rar) bandiéră. (~ al unei nave.) 3. (A NA T.) pavilionul urechii — auricuíă, ureche, (rar) pílnie, scoică. 4. cornet acustic. paviment s. v. CALDARÂM. PARDOSEALĂ. PAVAJ. PODEA. PAVOAZA vb. a decora, a găti, a împodobi, a înfrumuseţa, a ornamenta, a orna. (A ~ faţada unei clădiri.) PAVOAZARE s. decorare, decoraţie, gă-tire, împodobire, înfrumuseţare, ornamentare, ornare. (~ unei clădiri.) PAVOAZAT adj. decorat, gătit, împodobit, înfrumuseţat, ornamentat, ornat, (prin Munt.) taxidít. (O clădire frumos ~. ) pazarlî'c s.v. COMERŢ. NEGOŢ. NEGUSTORIE. PÁZÂ s. 1. strajă, strâjuire, supraveghere, veghe, veghere, (rar) păzit, priveghi, (înv. şi pop.) priveghere, (reg.) păzeálă, (înv.) nazi-ríe, păzíre. (Serviciul de ~.) 2. gardă, strajă, veghe, (înv., în Mold.) arét. (Stă de ~.) 3. apărare, asigurare, protecţie, protejare, securitate, siguranţă. (Măsuri de ~.) 4. grijă, seamă, (fig.) mî'nă. (I l-a dat in ~.) 5. paznic, păzitor, strajă, străjer, (astăzi rar) priveghe-tór, (Mold.) sótnic, (înv.) preveghéu, pristáv, priveghi, strájnic, străjuitór, veghe, veghetor. (E ~ pe cimp.) 6. (MIL.) santinelă, strajă, veghe, (pop.) caraúlă, pândár, străjer, (reg.) şilbóc, (prin Ban.) şălbocár. (~ se afla în post.) 7. (MIL.) gardă, strajă, (pop.) caraúlă, (înv.) culúc, păzitoare. (Să vină ~ l) pază s. v. AREST. ATENŢIE. BĂGARE DE SEAMĂ. CIRCUMSPECŢIE. GRIJĂ. ÎNCHISOARE. LUARE-AMINTE. OCNĂ. PENITENCIAR. PRECAUŢIE. PREVEDERE. PRUDENŢĂ. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ. pázie s. v. TOPAZ. PAZNIC s. 1. pază, păzitor, strajă, străjer, (astăzi rar) priveghetór, (Mold.) sótnic, (înv.) preveghéu, pristáv, priveghi, strájnic, străjuitór, veghe, veghetor. (E ~ pe ctmp.) 2. gardian, păzitor, (ieşit din uz) gardist, (germanism reg.) véhter. (De profesie ~.) PAZVANGÍU s. (IST.) (înv.) pazvánt, pazvantlíu, pazvantóglu. pazvánt s. v. PAZVANGÍU. pazvantlíu s. v. PAZVANGÍU. pazvantóglu s. v. PAZVANGÍU. pazvát

s. v. PIEDICĂ, păbâí vb. v. FÂLFÂI. PĂCALĂ s. (pop.) pepelea (art). păcală s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. FARSĂ. FESTĂ. GHIDUŞIE. GLUMĂ. ÎNŞELARE. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PÁCĂLIT. PĂCĂLITURĂ. POZNĂ. PROSTIRE. PROSTIT. ŞTRENGĂRIE. TRIŞARE. PĂCAT s. 1. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, vină, vinovăţie, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. şi reg.) teáhnă, (reg.) greş, (Olt., Munt. şiMold.) ponós, (înv.) cusur, să-blázná, scandal, smíntă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) râtăceálă. (~ut lui e de gravitate minoră.) 2. greşeală, ispită.(A căzut în ~.) 3. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carenţă, racilă, tară, (pop. şi fam.) beteşug, (reg. şi fam.) hibă, (reg.) madeá, teáhnă, (Olt., Munt. şi Mold.) ponós, (înv.) greşeală, lichea, nedesă-vârşíre, răutate. (E plin de ~e.) păcat s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE. păcatul s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. PĂCĂLEALĂ s. 1. farsă, festă, ghiduşie, glumă, păcălitură, poznă, ştrengărie, (pop. şi fam.) renghi, şotie, (reg.) năsărímbă, păcală, (Ban. şi Transilv.) mişculánţă, (prin Ban. şi Transilv.) şálmă, (prin Transilv.) şăncălă-níe, (prin Transilv. şi Munt.) şăncălíe, (înv.) bosmá. (Lasă-te de ~i!) 2. ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcălire, păcălit, prostire, prostit, tri-şare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. şi Ban.) celşág, celuiálă, celuíre, (Munt.) mî-gliseálă, mâglisíre, (înv.) măglisitúră, prilăs-tíre, (fam. fig.) pingelíre, pingeluiálă, pinge-luíre. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 3. înşelăciune, înşelătorie, (fam.) cacealma. (A suferit o ~.). PĂCĂLÍ vb. a ademeni, a amăgi, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a prosti, a purta, a trişa, (livr.) a iluziona, (înv. şi reg.) a juca, a a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smo-mi, a şutili, (reg.) a şugui, (Transilv. şi Ban.) a celui, (Munt.) a mâglisi, (Transilv.) a tăşca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gâmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a şmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălţa, a pingeli, a pingelui, a pirli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu vorbe mincinoase.) PĂCĂLÍRE s. ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălit, prostire, prostit, trişare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. şi Ban.) celşág, celuiálă, celuíre, (Munt.) mâgliseálă, mâglisíre, (înv.) măglisitúră, prilăstíre, (fam. fig.) pingelíre, pingeluiálă, pingeluíre. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) PĂCĂLÍT adj. ademenit, amăgit, înşelat, prostit, trişat, (Transilv. şi Ban.) celuít, (înv.) prilestít, (fam.) dus, fraierít, (fam. fig.) pingelit, pingeluít, (fig.) buzat. (A rămas ~.) PĂCĂLÍT s. ademenire, amăgire, înşelare, jnşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, prostire, prostit, trişare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. şi Ban.) celşág, celuiálă, celuíre, (Munt.) mâgliseálă, mâglisíre, (înv.) măglisitúră, prilăstíre, (fam. fig.) pingelíre, pingeluiálă, pingeluíre. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) PĂCĂLITURĂ s. farsă, festă, ghiduşie, glumă, păcăleală, poznă, ştrengărie, (pop. şi fam.) renghi, şotie, (reg.) năsărímbă, păcală, (Ban. şi Transilv.) mişculánţă, (prin Ban. şi Transilv.) şálmă, (prin Transilv.) şăncălăníe, (prin Transilv. şi Munt.) şăncălíe, (înv.) bosmá. (Lasă-te de ~i/) PĂCĂNEÁLĂ s. păcănire, păcănit, păcăni-tură, pârâitură, răpăit, şuierat, şuierătură, ţă-căneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură. (O ~ ritmică.) PĂCĂNÍ vb. a pârii, a răpăi, a ţăcăni, (rar fig.) a toca. (Mitraliera ~ fără întrerupere.) PĂCĂNÍRE s. păcăneală, păcănit, păcăni-tură, pârâitură, răpăit, şuierat, şuierătură, ţăcăneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură. (O ~ ritmică.) PĂCĂNIT s. păcăneală, păcănire, păcăni-tură, pârâitură, răpăit, şuierat, şuierătură, ţăcăneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură. (Un ~ ritmic.) păcănitoárc s. v. CASTANIETĂ. PĂCĂNITURĂ S. păcăneală, păcănire, păcănit, pârâitură, răpăit, şuierat, şuierătură, ţăcăneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură. (O ~ de mitralieră.) păcătos adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. PĂCĂTOS adj., s. 1. adj., s. (înv. şi reg.) pângărít, (Olt.) pingánie, (înv.) săblăznitór. (Om ~; eşti un ~ !) 2. adj. mizerabil, rău, ticălos, urât. (O vreme ~.) PĂCĂTOŞENIE s. păcătoşie, (înv.) păcă-tuínţă._

PĂCĂTOŞIE s. păcătoşenie, (înv.) păcătu-ínţă. PĂCĂTUI vb. a greşi, (înv. şi reg.) a scăpata, a (se) sminti, (înv.) a se săblăzni, (înv. fig.) a se luneca. (Am ~ grav faţă de tine.) păcătuínţă s. v. PĂCĂTOŞENIE. PĂCĂTOŞIE. păceluíre s. v. PACIFICARE. păciuí vb. v. ÎMPĂCA. păciuilíre s. v. PACIFICARE. păciuíre s. v. ASTÂMPĂR. CALM. ÎMPĂCARE. LINIŞTE. ODIHNĂ. PACE. PACIFICARE. REPAUS. TIHNĂ. păciuít adj. v. CALM. DOMOL. LINIŞTIT. MOLCOM. NETULBURAT. PAŞNIC. POTOLIT. TIHNIT. PĂCÓRNIŢĂ s. (Mold.) dohótniţă. (~ cu păcură pentru uns roţile carului.) păcosténie s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE. păcuínă s. v. OAIE. STRĂMIOR. PĂCURAR s. 1. (prin Mold.) dohotár. 2. găzar. păcurar s. v. CIOBAN. CIOCÂRLIE MOŢATĂ. OIER. PĂSTOR. păcurăraş s. v. CIOBĂNAŞ. CIOBĂNEL. PĂCURĂ s. (rar) mazút, (Mold.) dóhot. păcurăreásă s. v. CIOBĂNITĂ. PĂSTORIŢĂ. păcurărél s. v. CIOBĂNAŞ. CIOBĂNEL. păcurărésc adj. v. CIOBĂNESC. PASTORAL. PĂSTORESC. păcurărcşte adv. v. CIOBĂNEŞTE. PĂSTOREŞTE. păcurari vb. v. CIOBĂNI. PASTE. PĂSTORI. PĂŞUNA. păcurăríe s. v. CIOBĂNIE. OIERIT. PĂSTORIE. PĂSTORIT. păcurărít s. v. CIOBĂNIE. OIERIT. PĂSTORIE. PĂSTORIT. păcurariţă s. v. CIOBĂNITĂ. PĂSTORIŢĂ. păcuríu adj. v. NEGRU. pădăí vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHE-ZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SP1LCUL PĂDUCÉL s. 1. (BOT.; Crataegus mono-gyna) (reg.) căcădáră, gherghin, mărăcine. 2. (BOT.; Crataegus oxycantha) (reg.) gherghin, măceş, (înv.) ramii. 3. (MED.) (reg.) bătătură, funigel, furnicél, must, păduchél-niţă, trântitúră. (~ la talpa piciorului.) păducél s. v. BĂTĂTURĂ. LICHEN. PA-NARIŢIU. SORB. PĂDUCHE s. (ENTOM.) 1. (Pediculus capitis) (prin Munt.) mişcóce, (prin Ban. şi Transilv.) mişcói, (prin Transilv.) mişcotéi (pi.), (prin Mold.) nicoréţ. 2. (Phthirus pubis) (pop.) lat. 3. (Pediculus vituli) (reg.) hî'ră. 4. păduche-de-lemn (Cimex leclularius) = ploşniţă, (reg.) părăscúţă, polúşcă, (Olt. şi Transilv.) stélniţă, (Transilv.) păduche-de-peréte. păduche s. v. CĂPUŞĂ. PĂDUCHEA vb. a (se) despăduchea, (Munt.) a (se) purica. păduche-de-cál s. v. COROPIŞNIŢĂ. păduche-de-peréte s. v. PĂDUCHE-DE-LEMN. PLOŞNIŢĂ. păduchelecálului s. v. COLŢUL-BABEI. păduchele-elefantului s. v. COLŢUL-BABEI. păduchélnită s. v. PĂDUCEL. PĂDUCHER-NIŢĂ. păduchér s. v. VÂRTEJUL-PĂMÂNTULUI. păduchériţă s. v. COLŢUL-BABEI. PĂDUCHÉRNIŢĂ s. (BOT.; Lepidium ru-derale) (reg.) păduchélnită, păsăţél, stelnicáriţă, mărăraş-de-fríguri, moartea-stélniţelor. păduchérnită s. v. COLŢUL-BABEI. VÂR-TE JUL- PĂM ÎNTULUI. păduchide-ţigán s. pi. v. DENTIŢĂ. păduchii-pópii s. pi. v. SPÂNZ. păduchios adj. v. JEGOS. MÂNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂ-PĂNOS. SLINOS. SOIOS. păduehiós adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. PĂDURAR s. (înv. şi reg.) górnic, (reg.) păduráreş, păduráş, (prin Mold. şi Bucov.) beréjníc, (prin Ban.) codrean, (Ban., Transilv şi Olt.) şumár. (E de profesie ~.) păduráreş s. v. PĂDURAR. păduráş s. v. PĂDURAR. pădurát adj. v. ÎMPĂDURIT. PĂDUROS. păduratic adj. v. ÎMPĂDURIT. PĂDUROS. SĂLBATIC. PĂDURĂRÍE s. pădurărit. (Se ocupă cu ~.)

pădurăríe s. v. CODRU. PĂDURE. SILVICULTURĂ. PÁDURĂRÍT s. pădurărie. (Se ocupă cu ~.) pădurărit s. v. SILVICULTURĂ. PĂDURE s. (SILV.) codru, (rar) silvă, (înv.) pădurăríe. (Animalele din ~.) PĂDUKBÁN s. (reg.) codrean. pădurcána s. art. v. MAMA-PĂDURII. pădureanca s. art. v. MAMA-PĂDURII. pádurésc adj. v. SĂLBATIC. PĂDUREŢ adj. (BOT.) sălbatic, (pop.) mistreţ, (reg.) mistricít. (Măr ~.) pădureţ adj. v. ÎMPĂDURIT. PĂDUROS. SĂLBATIC. pădureţ adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÂRLAN. MÂRLĂNOL MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÂRLAN. VULGAR. pădureţ s. v. LUES. SIFILIS. PĂDURÍCE s. (SILV.) (pop.) păduríţă-(reg.) mărunţúş. (O ~ de ulmi.) pădurít adj. v. ÎMPĂDURIT. PĂDUROS. păduriţă s. v. PĂDURICE. păduroáica s. art. v. MAMA-PĂDURII. păduróniu s. v. CIORMOIAG. CONDRO-NIU. PĂDUROS adj. (SILV.) împădurit, (rar) pădurát, păduratic, pădureţ, pădurít, silvestru. (Zonă ~.) păâugá vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. FUGĂRI. GONI. HĂITUI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. URMĂRI. păgî'n adj. v. TURCESC. PĂGÂN adj., s. (BIS.) 1. adj., s. idolatru, politeist, (înv.) idoloslugáş, idoloslujébnic. (Popoarele ~ antice.) 2. adj. păgânesc. (Credinţe ~.) 3. adj. necredincios, (înv. şi reg.) pogan, (înv.) agarinésc, proclet, viclean. (Persoane creştine şi persoane ~.) 4. s. necredincios, (înv.) agareán, viclean. (Un ~ hulii de creştini.) _ păgân adj., s. v. TURC. păgî'n s. v. MAHOMEDAN. MUSULMAN. păgî'n s., adj. v. ATEU. ERETIC. LIBER-CUGETĂTOR. NECREDINCIOS. SCHISMATIC. PĂGÂNĂTÁTE s. păgânimc. păgânătátes. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIŞELIE. MÂRŞĂ-VIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. PĂGÂNISM. TICĂLOŞIE. TUR-CIME. PĂGÂNESC adj. (BIS.) păgân. (Credinţe ~.) păgânesc adj. v. TURC. TURCESC. păgâní vb. v. TURCI. păginíe s. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIŞELIE. MÂRŞĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. PĂGÂNISM. TICĂLOŞIE. PĂGÂNÍME s. păgânătate. păgâníine s. v. TURCIME. PĂGÂNÍSM s. (BIS.) (înv.) păgânătate, păgâníe. (Din vremea ~.) PĂGUBAŞ s. păgubit, (înv.) dăunáş. PĂGUBÍ vb. (înv.) a scădea. (Cel ce dă ■săracilor, niciodată nu va ~.) păgubi vb. v. PIERDE. PĂGUBÍT adj. înşelat, (fam.) mofluz. (A ieşit ~.) PĂGUBÍT s. păgubaş, (înv.) dăunáş. PĂGUBITOR adj. 1. (înv.) pacóstnic, păgubos. (O afacere ~.) 2. dăunător, negativ, nociv, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. şi pop.) pierzător, (reg.) dăunăciós, dăunós, (înv.) pagúbnic, prejudiciós, stricăciós. (Efecte ~ pentru . . . ) PĂGUBOS adj. ghinionist, nenorocos, (fam.) nebaítós. (Om ~.) păgubos adj. v. PĂGUBITOR.

păháie s. v. COTARLĂ. JAVRĂ. JIGODIE. POTAIE. păhăráş s. v. PĂHĂREL. PĂHĂRUŢ. PĂHĂREL s. păhăruţ, (pop.) păhăráş, păhărúş. (Un ~ de cristal.) păhărúş s. v. PĂHĂREL. PĂHĂRUŢ. PĂHĂRUŢ S. păhărel, (pop.) păhăráş, păhărúş. (Un ~ de vodcă.) PĂIANJEN s. (ZOOL.) paing. păianjen s. v. CHIC A-VOINICULUI. PRĂŞ-TINĂ. PĂIENJENÍ vb. a (se) împăienjeni, a (se) înceţoşa, a (se) înnegura, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i s-a ~ .) PĂIENJENÍRE s. împăiimjenire, înceţo-şare, voalare, (prin Transilv. şi Ban.) preveş-teálă. f~ vederii, a privirii.) PĂIENJENIŞ s. pânză, plasă, (rar) păinji-nár, (reg.) painginăráie, (înv.) păioáră. (S-a prins ta într-un ~.) PĂIENJENÍT adj. împăienjenit, înceţoşat, înnegurat, tulbure. (Ochii ii erau ~ ; privire ~.) păiér s. v. MINDIR. păiujenél s. v. LILIUŢĂ. păinjinár s. v. PĂIENJENIŞ. PÂNZĂ. PLASĂ. păioáră s. v. GIULGIU. LINŢOLIU. PĂIENJENIŞ. PÂNZĂ. PLASĂ. păíş s. v. PĂIUŞ. păiş-dúlce s. v. BĂRBOASĂ. păişíţă s. v. ŢĂPOSICĂ. PĂIU.Ş s. (BOT.') 1. (Aira caespitosa) (pop.) păíş, (reg.) pipirigúţă, târsoácă, iarba-bălţii, iarbălúngă. 2. (Festuca ovina) (pop.) păíş. 3. (Festuca vaginala) (reg.) părul-pórcului. păiúş s. v. IARBA-CÂMPULUI. NĂGARĂ. PIR. păiúţ s. v. CHIBRIT. păivăní vb. v. LEGA. PRIPONI. păiamojdi vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. pălăí vb. v. AGITA. CLĂTINA. EXTINDE. FÂLFÂI. FLUTURA. ÎNTINDE. LĂŢI. PROPAGA. RĂSPÂNDI. pălăláicâ s. v. FLĂCĂRAIE. PARĂ. PĂ-LĂLAIE. PÂRJOL. VĂPAIE. VÂLVĂTAIE. VÂLVOARE. PĂLĂLÁIE s. flăcăraie, pară, pârjol, văpaie, vâlvătaie, vâlvoare, (rar) pălăláică, (pop.) bóbot, bobotáie, (reg.) pălălăiálă, vâlváie, vâlvăráie, (prin vestul Transilv.) bábură, (Olt.) bălbă-lău. (Imensă ~ a unui incendiu.) pălălăi vb. v. AGITA. CLĂTINA. EXTINDE. FÂLFÂI. FLUTURA. ÎNTINDE. LĂŢI. PROPAGA. RĂSPÂNDI. pălălăiálă s. v. FLĂCĂRAIE. PARĂ. PĂLĂLÁIE. PÂRJOL. VĂPAIE. VÂLVĂTAIE. VÂLVOARE. pălămár s. v. ODGON. PARACLISER. PARÂMĂ. ŢÂRCOVNIC PĂLĂMÍDĂ s. (BOT.; Cirsium arvense) (reg.) crăpúşnic, scaiéte. pălămídă s. v. CIULIN. GĂLBINARE. GHIMPE. HOLERĂ. LIMBA-OH. SCAI. SCAIÉTE. SCAIGALBEN. TALPA-URSULUL PĂLĂMIDĂ-DE-BÁLTĂ s. (IHT.; Pungi-tius platggaster) (rar) osár, (reg.) ghelci, moş, pietroşél, zborş, peştele-drácului, peşte-ţigă-nésc pălămidă-grásă s. v. SUSAI. pălămizit s. v. PLIVIRE. PLIVIT. pălăria-şárpelui s. v. BURETE-PESTRIŢ. BURETE-ŞERPE SC. PĂLĂRIE s. 1. (Transilv. şi Ban.) clop, (arg.) găină. 2. (reg.) pleáscă. (~ la o lampă cu petrol.) 3. (BOT.) căciulă. (~ la ciuperci.) 4. (BOT.) pălăria-cucului (Geranium phaeum) = (reg.) andrişeá, pliscáriţă, priboi, sovfrf, de-dânsele. pălărie s. v. ABAJUR.

PĂLĂRIOARĂ s. pălăriuţă. PĂLĂRIUŢĂ s. pălărioară. pălăurát adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIRAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. pălăvátic adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. DESCREIERAT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU. pălăvátic adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIZERABIL. MÂRŞAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNICĂ. TICĂLOS. pălăvátic s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂLUNGĂ. VORBĂREŢ. pălăvăcăi vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. pălăvăcăiálă s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂ-RIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUŢIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂI-RE. SPOROVĂIT. TĂIFÂSUIALĂ. TĂIFĂ-SUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE. PĂLĂVRĂGEALĂ s. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăi-făsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăiálă, pălăvrăgitúră, pă-lăvrít, trancaná, treanca-fleánca, (Mold.) leor-băială, (prin Munt.) procovánţă, (Transilv.) stroncăníre, (fig.) clănţăneálă, dârdâiálă, dârdâít. (Lăsaţi ~ !) PĂLĂVRĂGI vb. a flecari, a îndruga, a sporovăi, a trăncăni, (pop.) a căţăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăinui, a troncăni, (înv. şi reg.) a spori, (reg.) a hondrăni, a păla-mojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Mold.) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olt.) a prociti, (prin Mold.) a pruji, (Transilv.) a stroncăni, (prin Munt.) a tândăli, (Ban.) a tonoci, (înv.) a bârfi, a limbuţi, a vorovi, (fam.) a pupai, (fig.) a clămpăni, a clănţăni, a cotco-dăci, a dârdâi, a hodorogi, a măcina, a meliţa, a toca. (A ~ întreaga zi.) PĂLÁVRĂGÍRE s. flecăreală, flecărie, fle-cărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăi-făsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăiálă, pălăvrăgitúră, pă-lăvrít, trancaná, treanca-fleánca, (Mold.) leor-băiálă, (prin Munt.) procovánţă, (Transilv.) stroncăníre, (fig.) clănţăneálă, dârdâiálă, dârdâít. (Lăsaţi ~ !) PALAVRĂGÍT s. flecăreală, flecărie, fie-cărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pală-vrăgire, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăiálă, pălăvrăgitúră, pălăvrít, trancaná, treanca-fleánca, (Mold.) leorbăiálă, (prin Munt.) procovánţă,(Transilv.) stroncăníre, (fig.) clănţăneálă, dârdâiálă, dârdâít. (Lăsaţi ~ !) pălăvrăgit s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂLUNGĂ. VORBĂREŢ. pălăvrăgitúră s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUŢIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE. pălăvri vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. pălăvrít s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUŢIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE. pălciánă s. v. VIŢELAR. PĂLÍ vb. 1. a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veşteji, (astăzi rar) a tânji, (pop.) a (se) galbeni, (înv. şi reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pâhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) probozi, (Mold. şi Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care a ~.) 2. a (se) îngălbeni, (înv. şi reg.) a (se) serbezi. (A ~ de emoţie.) păli vb. v. AJUNGE. ARDE. ARUNCA. ATINGE. AZVÂRLI. BRONZA. CULCA. DA. DĂRÂMA. DOBORÎ. DOGORI. FRIGE. IZBI. ÎNNEGRI. ÎNTINDE. LOVI. LUNGI. NIMERI. OCHI. PÂRJOLI. PÂRLI. POCNI. PRĂBUŞI. PRĂJI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. TRAGE. TRÂNTI.

PÁLIMÁR s. (CONSTR.) 1. balustradă, parapet, parrnaclâc, rampă, rezemătoare, mână curentă, (rar) reazem, (Transilv. şi Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmác. (~ la o scară.) 2. pop, (pop.) popârţác, (reg.) poponeţ. (~ de susţinere a unui zid, a unui plan-şeu etc.) pălimár s. v. PRIPON. ŢĂRUŞ. PĂLÍRE s. îngălbcnire, ofilire, uscare, vestejire, (pop.) gălbeníre. (~ unei plante.) pălíş adv. v. OBLIC. PIEZIŞ. PĂLÍT adj. galben, îngălbenit, ofilit, trecut, uscat, veşted, veştejit, (pop.) gălbenít, (reg.) pâhăvít, (Mold. şi Bucov.) ugilít. (O plantă, o frunză ~.) pălit adj. v. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. PAL. PALID. SLAB. SPĂLĂCIT. STINS. pălitúră s. v. GROAZĂ. IZBITURĂ. ÎN-CRÂNCENARE. ÎNFIORARE. ÎNFRICOŞARE. ÎNGROZIRE. ÎNSPĂIMÂNTARE. LOVITURĂ. OROARE. RUGINĂ. SPAIMĂ. TEROARE. PĂLIÚR s. (BOT.; Paliurus spina-chrisli} (reg.) drácă, spinul-asínului, spinul-lui-Hristós. PĂLMAŞ s. (reg.) brâncáş, nopsámoş, (prin Transilv.) pălmăşér. (~ din Moldova.) pălmăluí vb. v. PALMUL pălmăşér s. v. PĂLMAŞ. pălmí vb. v. PALMUL ' pălmíre s. v. PĂLMUIALÁ. PĂLMUIRE. PĂLMUÍ vb. (reg.) a pălmălui, a palmi, (Mold.) a lepşi, (prin Mold. şi Transilv.) a şlepcui, (fig.) a cârpi, (pop. fig.) a făţui. (De ce mă ~ ?) PĂLMUIÁLĂ s. pălmuire, (reg.) pălmíre-(pop. fig.) făţuiálă, făţuíre. PÁLMUÍRE s. pălmuială, (reg.) păâmíre, (pop. fig.) făţuiálă, făţuíre. PĂLTINÁŞ s. (BOT.) (pop.) păltinél, păl-tiór, (reg.) păltinúţ. păltináş s. v. PĂLTIOR. păltinél s. v. PĂLTINÁŞ. păltinéle s. pi. v. COACĂZ. COACĂZĂ. PĂLTINÉT s. (BOT.) păltiniş, pâltinişte. PĂLTINIŞ s. (BOT.) păltinet, pălUnişIe. PĂLTINlSTE s. (BOT.) păltinet, păltiniş. păltinúţ s.' v. PĂLTINÁŞ. PĂLTIÓR s. (BOT.; Ribes petraeum) (reg.) păltináş, pomuşoáră, coacăz-de-múnte. păltiór s. v. PĂLTINAS. pălútă s. v. CURTE. PALAT. PĂMĂTUF s. 1. poanson, (reg.) pomóci. (~ pentru săpunit faţa, la bărbierit.) 2. (BIS.) mătăuz, sfeştoc. (~ pentru aghesmuit.) pămătúf s. v. PENSULĂ. PĂMINT S. 1. glob, lume, (rar) mapamond. (A făcut înconjurul ~.) 2. regiune, teritoriu, ţinut. (Se afla pe un ~ străin.) 3. uscat, (înv.) tărie. (Porţiune de ~ în mijlocul mării; a coborit din corabie pe ~.) 4. (pop. şi poetic) glie. (Si-a sărutat ~ul natal.) 5. sol, teren. (~ podzolic, lutos, nisipos etc.) 6. argilă, clisă, humă, lut, (înv. şi reg.) tină, (reg.) hlci, (Tran-silv.) agiág. (Cană de ~.) 7. (MIN.) pămtnt de diatomee -= diatomit, kiselgur, pămânţel, tripoli. PĂMÂNTEAN adj., s. 1. adj., s. aborigen, autohton, băştinaş, indigen, neaoş, (pop.) pă-mântésc, (înv. şi reg.) moşneán, moşteán, (înv.) pământcnésc. (Populaţia ~ a unui teritoriu.) 2. s. muritor, om. (Fericii ~ !) 3. adj. laic, lumesc, mirean, mirenesc, profan, (rar) secular, (înv. şi pop.) pământésc, (înv.) politi-césc, temporal. (Treburi bisericeşti şi treburi ~.) pământenésc adj., s. v. ABORIGEN. AUTOHTON. BĂŞTINAŞ. INDIGEN. NEAOŞ. PĂMÂNTEAN. PĂMÂNTÉSC adj. 1. terestru, (livr.) teluric, (rar) terián. (Bogăţii ~.) 2. omenesc. (Obiceiuri ~.) 3. fizic, trupesc. (O iubire ~.) pământésc adj. v. CIVIL. LAIC. LUMESC. MIREAN. MIRENESC. PĂMÂNTEAN. PROFAN. pământésc adj., s. v. ABORIGEN. AUTOHTON. BĂŞTINAŞ. INDIGEN. NEAOŞ. PĂMÂNTEAN.

pămânlít adj. v. CENUŞIU. ÎNTUNECAT. PĂMÂNTIU. pământít adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. PĂMÂNTÍU adj. cenuşiu, întunecat, (reg.) pămintít, pământós. (O faţă ~.) PĂMÂNTÓS adj. (CHIM.) (înv.) terós. (Oxid ~.) pământós adj. v. CENUŞIU. ÎNTUNECAT. PĂMÂNTIU. PĂMÂNŢEL s. 1. (MIN.) diatomit, kiselgur, tripoli, pămint de diatomee. 2. lutişor. (~ul se foloseşte in pictură.) pâmiíeă s. v. BUMBAC. VATĂ. pănár s. v. SALCÂM. pănătá vb. v. ÎNDURA. PĂTIMI. PĂŢI. RĂBDA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE. pănţăníş s. v. PITULICE. PANURĂ s. aba, dimie, (pop.) suman, (reg.) saiác, zeghe. (Haină ţărănească de ~.) pănură s. v. CATEGORIE. FEL. GEN. MATERIAL. PÂNZĂ. SOL STOFĂ. TEAPĂ. ŢESĂTURĂ. PĂNUŞĂ S. (BOT.) (reg.) până, véjie, voávă, (Transilv. şi Maram.) piţiánă, (Mold., Transilv. şi Ban.) şuşórcă. (~ de porumb.) pănúşă s. v. PERITONEU. pămişílă s. v. COLILIE. NĂGARĂ. TRES-TIE-DE-CÂMP. păpá vb. v. ARUNCA. AZVÂRLI. CHELTUI. IROSI. ÎMPRĂŞTIA. MÂNC.A. PRĂPĂDI. RISIPI. ZVÂRLI. păpáre s. v. ARUNCARE. AZVÍRLIRE. CHELTUIRE. IROSIRE. RISIPIRE. ZVÂR-LIRE. PĂPĂDÍE s. (BOT.; Taraxacum officinale) (reg.) búhă, cicoare, crestăfeá, lăptucă, liliceá, míţă, papalúngă, pilúg, turci, curu-găínii, floarea-broáştei, floarea-găínii, floarea-măláiului, floarea-sórului, floarea-túrcului, flori-gál-bene (pi.), gălbinele-gráse (pi.), guşa-găínii, ouălegăinilor (pi.), papa-gáínii, părăsita-găí-nilor, pui-de-gâscă. păpădie s. v. PODBAL. păpăláşcă s. v. MORTAR. PĂPĂLĂU s. (BOT.; Physalis alkekengi) gogoaşă, (reg.) băşică, băşicúţă, beşícuri (pi.), boboreá, bubuclíe, curcubeţícă, dalác, papéle (pi.), puf, pufai, pufuléte, buruiană-de-ábubă, cireaşa-evréului, cireaşăjidoveáscă, fusui-săl-bátec, iarba-búbei. PĂPĂLÚDxĂ S. (ORNIT.; Caprimulgus europaeus) lipitoare, (rar) caprimúlg, (reg.) ciobănaş, lipici, spaimă, strigă, văcăráş, şiş-neáb, mulgătorul-cáprelor, mulge-cápre, rân-dunea-de-noápte. păpărádă s. v. JUMĂRI. OMLETĂ. păpărúie s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. MAC. PAPARĂ. PAPARUDĂ. VACA-DOMNULUI. păpărúţă s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUI. păpărúză s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACADOMNULUI. păpésc adj. v. PAPAL. păpíe s. v. PAPALITATE. păpucéi s. pi. v. SURGUCL PÂPURÍ vb. a împăpuri. (A ~ un butoi.) păpurícă s. v. PIPIRIG. ROGOZ. ROŞĂŢEA. PĂPURÍŞ s. (BOT.) păpurişte, (reg.) rât. PĂPURÍŞTE s. (BOT.) păpuriş, (reg.) rât. ♦PĂPÚŞÁ s. (fig.) manechin, marionetă. (E doar o ~ în mlinile lor.) păpuşă s. v. BAŞCHIE. CIOCHIE. CRISALIDĂ. NIMFĂ. PORUMB. PUPĂ. ŞTIULETE. păpuşoi s. v. CON. PORUMB. PORUM-BIŞTE. ŞTIULETE. păpuşoíşte s. v. PORUMB. PORUMBIŞTE. PĂR s. (BOT.) părul-ciutei (Rhamnu's ca-thartica) = verigar, salbă-moale, (reg.) crasíci, cruşân, gladíş, paţachínă, porumbel, vonicér, lemn-cânésc, lemn-râiós, lemnul-câinelui, poa-ma-câinelui, spin-álb, spinele-cérbului; părul-fetei (Adianthum capillus veneris) = (reg.) buricul-Vínerei, buruiană-de-bubă-neágră, pă-rul-Maicii-Dómnului, părul-orfánei, percica-fétei ; părul-Maicii-Domnului (Asplenium adianthum nigrum) — (reg.) părul-fetei, pă-rul-Maicii-Préciste, părulSfintei-Maríi. păr s. v. MĂTASE. SPARANGHEL. părángină s. v. VIŢELAR. păráţ s. v. BOLTĂ PALATINĂ. CERUL-GURIL PALAT. părăduí vb. v. ARUNCA. AZVÂRLI. CHELTUI. DĂRĂPĂNA. DEGRADA. IROSI. ÎMPRĂŞTIA. MĂCINA. PARAGINI. PRĂPĂDI. RISIPI. RUINA. STRICA. ZVÂRLI. părăduíre s. v. ARUNCARE. AZVÍRLIRE. CHELTUIRE. IROSIRE. RISIPIRE. ZVÂR-

părăduít adj. v. CHELTUIT. DĂRĂPĂNAT. DEGRADAT. IROSIT. MĂCINAT. PĂRĂGINIT. PRĂPĂDIT. RISIPIT. RUINAT. STRICAT. părăflineálă s. v. PARAGINĂ. PÂRLOAGĂ. ŢELINĂ. PĂRĂGINÍ vb. 1. a se sălbătici, (reg.) a se pârlogi, (înv.) a se pustii. (Grădina s-a ~.) 3. a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) ruina, a (se) strica, (reg. şi fam.) a (se) părădui. (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul s-a ~.) PĂRĂGINÍRE s. 1. paragină, părăsire, sălbăticie. (Parcul lăsat in ~.) 2. dărăpănare, degradare, măcinare, ruinare, stricare. (~ unui zid vechi.) PĂRĂGINÍT adj. 1. neângrijit, sălbăticit, (reg-) părăginós. (O grădină ~.) 2. dărăpănat, degradat, măcinat, prăpădit, ruinat, stricat, (reg. şi fam.) părăduít, (reg.) răntuít. (O casă ~.) părăginitúră s. v. PARAGINĂ. PÂRLOAGĂ. ŢELINĂ. părăginós adj. v. NEÂNGRIJIT. PĂRĂGINIT. SĂLBĂTICIT. părăléi s. pi. v. PARPIAN. părălét s. v. BĂNET. PĂRĂLUŢĂ s. (BOT.; Bellis perennis) bănuţ, (reg.) bănuţéi (pi.), bănuţéle (pi.), bumbuşór, butculíţă, frúşiţă, mărgărită, păscută, rotoţéle (pi.), seânteioáră, scânteiúţă, floare-frumoásă, floricelefrumoáse (pi.). părăluţe s. pi. v. GRANAT. SPILCUŢĂ. părăscúţă s. v. PĂDUCHE-DE-LEMN. PLOŞNIŢĂ. PĂRĂSÍ vb. 1. a abandona, a lăsa, (fran-ţuzism rar) a placa, (înv. şi pop.) a oropsi, a pustii, (înv. şi reg.) a năpusti. (Şi-a ~ copiii, familia.) 2. a evacua. (Au ~ oraşul tn noaptea trecută.) 3. a conteni, a înceta, a (se) întrerupe, a (se) opri. (Au ~ lucrul tn semn de protest.) PÁRĂSÍRE s. I. abandon, abandonare. (~ familiei.) 2. evacuare. (~ unui oraş de către trupele inamice.) 3. paragină, părăginire, sălbăticie. (Parc lăsat tn ~.) PĂRĂSÍT adj. 1. abandonat, (înv. şi pop.) oropsit, (înv. şi reg.) năpustit. (Copil ~.) 2. pustiu. (Oraş, loc ~.) părăsita-găinilor s. v. PĂPĂDIE. părăsită s. v. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. părăşin s. v. MĂLAIUL-CUCULUI. TREMURĂTOARE. păr-de-lúp s. v. ŢĂPOŞICĂ. PĂREA vb. I. a arăta, a semăna. (~ a fi mai mult o proză versificată.) '-. a crede, a-şi imagina, a-şi închipui, a i se năzări, (înv. şi pop.) a i se năluci. (Ţi s-a ~ numai că l-ai văzut.) părelnic adj. v. APARENT. ILUZORIU. ÎNŞELĂTOR. NEÂNTEMEIAT. PĂRERE s. 1. consideraţie, considerent, constatare, idee, observare, observaţie, opinie, reflecţie, reflexie, remarcă. (Câteva ~ asupra ■ . .) 2. opinie, punct de vedere, (înv. şi pop.) socotinţă, (înv.) proces, socoátă. (Care e ~ ta în această problemă?) 3. concepţie, convingere, gând, idee, judecată, opinie, orientare, principiu, vedere, viziune, (livr.) convicţiune. (Are nişte ~ sănătoase.) 4. credinţă, idee, judecată, opinie. (După ~ mea . . .) 5. apreciere, aviz, judecată, opinie, verdict. (Aşteptăm cu nerăbdare ~ publicului.) 6. părere de rău = căinţă, mustrare, pocăinţă, regret, remuşcare, (rar) penitenţă, pocăiálă, (înv.) în-fríngere, pocaiánie, (franţuzism înv.) repentír. (Simţea o sinceră ~ pentru cele făcute.) 7. impresie, sentiment, senzaţie. (Are ~ că e inoportun.) 8. iluzie, închipuire, nălucire, (rar) năluceálă, (íig.) miraj. (N-a fost decit o ~.) părere s. v. x PA RENTĂ. *PĂRETÁR ; (reg.) polog, velínţă. (Un ~ de lină, atlrnat pe perete.) PĂRÍNTE s. 1. tată, (franţuzism) papa, (înv. şi pop.) taică, (pop.) tătin, (înv. şi reg.) nene, (reg.) tataie, (prin Mold.) babacă, babáie, (Munt, Olt., Dobr., sudul Mold. şi sudul Transilv.) tete, (fam.) bătrfnul (art), táti, (arg.) puríu. 2. (la pi.) (fam.) bătri'ni (pi.). (Ce fac ~ii tăi?) 3. (la pi.) străbuni (pi.), strămoşi (pi.). (~ii noştri din alte vremuri.) 4. (BIS.) popă, preot, (livr.) sacerdot. 5. (BIS.) călugăr, monah. 6. (BIS.) atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, providenţă, puternicul (art.), stăpânul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaânáltul (art.), prea-putérnicul (art.), (înv. şi pop.) pronie, (pop.) sfíntul (art.), sfatul (art.), (înv.) atotţntórul (art.), tvoréţ, zeu. PĂRINTESC adj. 1. (livr.) patern. (Dragoste ~.) 2. străbun, strămoşesc, (înv.) stră-bunése. (Să ne apărăm moşia ~.)

PĂRINTEŞTE adv. (livr.) patern. {Se poartă ~.) părinţénie s. v. PATERNITATE. părinţie s. v. MOŞIE. PATERNITATE" părâng s. v. DUGHIE. MEI. părângă s. v. PÂRGHIE. RANGĂ. TARGA. PĂROS adj. flocos, lăţos, miţos, (pop.) viţós, (reg.) biţós. (Sarică ~.) PĂRTAŞ s. 1. (înv.) soţ, soţie. (I-n fost ~ în toate împrejurările vieţii.) 2. asociat, tovarăş, (înv. şi reg.) sâmbráş, (reg.) ortac, prieten. f~ în afaceri.) 3. coautor. (~ la o iniţiativă.) biectele.) 4. a observa, a remarca, a reţine, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 5. a înţelege, a pricepe, a sesiza, (íig.) a pătrunde. (A ~ sensul celor citite.) II. a încasa, a strânge. (A ~ impozitele.) PERCEPERE s. LI. desluşire. (~ obiectelor.) 2. înţelegere, pricepere, sesizare, (înv.) pricepătúră,

ştiutúră. (~ situaţiei.) II. încasare, strângere, strâns. (~ taxelor.) PERCEPTIBIL adj. 1. observabil, sesizabil. (Un fenomen ~.) 2. concret, fizic, material, palpabil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (înv.) pipăiciós, pipăitor, pusăitór. (Realitatea ~ ; un lucru ~.) PERCEPTOR s. (FIN.) agent de percepţie, (înv.) birár, colgíu, dăbilár, dăjdiár, strin-gătór. (~ strângea impozitele.) perceptorát s. v. ADMINISTRAŢIE FINANCIARĂ. FISC. PERCEPŢIE. pereeploríe s. v. ADMINISTRAŢIE FINANCIARĂ. FISC. PERCEPŢIE. PERCEPŢIE s. I. cunoaştere, înţelege, e. pricepere. (Proces de ~.) II. (FIN.) 1. administraţie financiară, (reg.) perceptorát, (Tran-silv.) perceptoríe. (Localul ~.) 2. fisc, (prim Transilv.) perceptorát, perceptoríe. (Ai plătit impozitele la ~ ?) PERCHEZIŢIONA vb. (prin nord-estu-Olt.) a scociorî. pereica-fétei s. v. PĂRUL-FETE1. PERCIUNAT adj. (rar) perciunós. (Om ~.> perciuni s. pi. v. FAVORIŢI. perciunós adj. v. PERCIUNAT. PERCUTA vb. (MED.) (pop.) a ciocăni. (A ~ un pacient.) perdaf s. v. LUCIU. LUSTRU. STRĂLUCIRE. PERDEA s. 1. (înv.) zăveásă. (O intrare acoperită cu o ~.) 2. strat. (O ~ groasă de fum.) perdea s. v. ACT. ALBEAŢĂ. CATARACTĂ. CORTINĂ. PLACENTĂ. SCENĂ. PERDÍŢIE s. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbálare, dezmăţ, imoralitate, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) aselghiciúne, asél-ghie, desfătare, preacurvíe, prcacurvíre, prea-íubíre, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejúne. (Starea de ~ din înalta societate.) PERECHE s. I. cuplu. (Alcătuiesc o ~ potrivită.) 2. partener. (Are o ~ ideală la dans.} 3. (înv. şi pop.) soţ, (înv.) soţie. (Unde e ~ acestui papuc?) 4. (înv. şi reg.) soaţă. (O imagine a cărei ~ se află in versul următor.} 5. egal, potrivă, seamă, seamăn. (Nu are ~ pe lume.) pereche s. v. NEVASTĂ. SOŢIE. PEREGRÍN s. (rar) pelerin. (Un b;e ce îi ~ fără motiv?) 2. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. şi reg.) a bântui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirani, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.) 3. a chinui, a frăminta, a obseda, a preocupa, a tortura, a urmări, (fig.) a roade, a tiraniza. (Îl ~ un gind.) PERSECUTARE s. 1. năpăstuire, nedreptă-ţire, oropsire, persecuţie, urgisire, (înv. şi reg.) strimbătăţire, (înv.) obidíre. (~ cuiva pe nedrept.) 2. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecuţie, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreálă, silnicie, (înv.) avaníe, obidă, obidíre, obij-duíre, strinsoáre, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.) PERSECUTAT adj., s. 1. adj. năpăstuit, nedreptăţit, oropsit, urgisit, (pop.) obidit. (Om ~ pe nedrept.) 2. adj., s. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduít, (fig.) apăsat, despuiat. (Masele ~ s-au ridicat la lupta.) 3. adj. chinuit, frământat, obsedat, torturat, urmărit. (~ de o idee.) PERSECUTOR adj., s. asupritor, exploatator, împilător, opresiv, opresor, prigonitor, (înv.) mincătór, năpăstuitór, obiditór, (fig.) apăsător. (Forte ~.) PERSECUŢIE s. 1. năpăstuire, nedreptăţire, oropsire, persecutare, urgisire, íinv. şi reg.) strimbătăţire, (înv.) obidíre. (~ cuiva pe nedrept.) 2. prigoană, (pop.) năpastă. (În timpul ~iilor rasiale.) 3. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreálă, silnicie, (înv.) avaníe, obidă, obidíre, obijduíre, strinsoáre, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.) persésc adj. v. PERSAN. PERSIENESC. PERSEU s. (ASTRON.) (pop.) căpăţína (art), ireg.) toporul (art.). _PERSEVERÁ vb. 1. a insista, a persista, a stărui. (A ~ în acţiunea începută.) 2. a~se ambii;ona, a se încăpăţâna, a se îndărătnici, a se indirji, a persista, a stărui. (~ in a susţine că . . .) perseveráţie s. v. INSISTENŢĂ. PERSEVERENŢĂ. PERSISTENŢĂ. STATORNICIE. STĂRUINŢĂ. TENACITATE. PERSEVERENT adj. 1. insistent, persistent, răzbătător, statornic, - stăruitor, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~ în acţiunile începute.) 2. răbdător, stăruitor, tenace, (livr.) pacient, (rar) răbduríu, (astăzi rar) străduitór, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~.) 3. dârz, îndârjit, stăruitor, tenace. (O muncă ~.) 4. asiduu, insistent, silitor, sârguin-cios, sârguitor, stăruitor, susţinut, tenace, zelos. (Iiforturi ~.) 5. ambiţios, încăpăţânat, îndărătnic, îndârjit, stăruitor. (Se dovedeşte extrem de ~ în atingerea ţelurilor sale.) PERSE.VERÉNŢĂ s. 1. insistenţă, persistenţă, statornicie, stăruinţă, tenacitate, (rar) perseveráţie, (înv.) stăruiálă, stăruíre. (O ~ demnă de laudă.) 2. răbdare, stăruinţă, tenacitate. (Dovedeşte multă ~ în acţiunile sale.) 3. asiduitate, insistenţă, râvnă, sforţare, silinţă, sirguinţă, stăruinţă, strădanie, străduinţă, zel, (pop.) osirdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) -í. dirzenie, incăpăţânare, îndărătnicie, persistenţă, stăruinţă, tenacitate, (rar) cerbicie. (Obiectiv urmărit cu ~.) PERSIANĂ s. jaluzea, rulou, stor, (rar) rolétă. (~ montată la fereastră.) pérsic adj. v. PERSAN. PERSIENESC. persicésc adj. v. PERSAN. PERSIENESC. persid adj. v. PERSAN. PERSIENESC. persidésc adj. v. PERSAN. PERSIENESC. PERSIENESC adj. persan, (rar) pérsic, (înv.) agemésc, persésc, persicésc, persid, persidésc, persiésc. (Cultura ~ .) persiésc adj. v. PERSAN. PERSIENESC. PERSIFLA vb. a ironiza, a zeflemisi, (fig.) a împunge, a înţepa, a şfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva intr-un pamflet.) persifla] s. v. IRONIE. PERSIFLARE. ZEFLEMEA. PERSIFLANT adj. ironic, persiflator, zeflemist, zeflemitor, (fig.) înţepător. (Ton ~.) PERSIFLARE s. 1. ironizare, zeflemisire, (fig.) şfichiuíre. (~ cuiva într-un pamflet.) 2. ironie, zeflemea, (rar) persifláj, (fig.) împunsătură, înţepătură, pişcătură, şfichi, şfichiui-túrá. (O ~ cu adresă precisă.) PERSIFLATOR adj. ironic, persiflant, zeflemist, zeflemitor, (fig.) în(epătór. (Ton ~.)

PERSISTA vb. 1. a insista, a persevera, a stărui. (A ~ în acţiunea începută.) 2. a se ambiţiona, a se încăpăţâna, a se îndărătnici, a se îndârji, a persevera, a stărui. (~ să susţină că . . .) 3. a continua, a stărui, (înv.) a peşti. (~ in fărădelegile lui.) 4. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a rămine, a trăi, a ţine, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (CU va ~ lumea şi pământul; vechi obicei care ~ şi astăzi.) 5. a dăinui, a dura. a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a stărui. (Amintirea tui ~ piuă ari. ( PERSISTENT adj. 1. insistent, perseverent, răzbătător, statornic, stăruitor, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~ in acţiunii» sale.) 2. stăruitor. (Dureri ~.) 3. durabil, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.) PERSISTENŢĂ s. 1. insistenţă, perseverenţă, statornicie, stăruinţă, tenacitate, (rar) perseveráţie, (înv.) stăruiálă, stăruíre. (O ~ demnă de laudă.) 2. dârzenie, încăpăţânarc, îndărătnicie, perseverenţă, stăruinţă, tenacitate, (rar) cerbicie. (~ lui in realizarea scopului propus. ) 3. durabilitate. (livr.) perenitate. (~ unor efecte.) 4. dăinuire, menţinere. (~ amintirii cuiva.) PERSOANĂ s. í. chip. faţă, figură, individ, ins, om, (pop.) eveştín, suflet, (Ban. şi Transilv.) nat, (înv.) ipochimen, obraz, (fam.) mutră, tip, (peior.) creatură, specimen. (Am văzul acolo multe ~ cunoscute.) 2. cap. individ, ins, om, (fig.) căciulă. (Câte 5 lei de ~.) 3. (PSIH.) personalitate. persoană s. v. EROU. PERSONAJ. PERSONAJ s. 1. erou, (înv.) persoană. (~ tntr-o operă literară.) 2. (înv.) faţă, obraz. (~ íntr-o piesă.) 3. rol. (Ce ~ interpretezi?) 4. personalitate. (Un ~ marcant.) PERSONAL adj., adv. 1. adj. individual. particular, propriu, (înv.) obrăzálnic, particu-larístic, particulárnic, pártnic, personalicésc. personálnic. (Interese~ .) 2.adj. individual, particular, propriu, (rar) subiectiv. (O viziune ~.) 3. adj. individual, particular, propriu, (livr.) privat. (Proprietate ~.) 4. adj. domestic, intim, particular, privat. (Are de rezolvat cileva probleme ~.) 5. adj. original. (Manieră ~ de a scrie.) 6. adv., adj. direct, nemijlocit. (Tratează ~ cu el; are relaţii ~ cu el.) personalicésc adj. v. INDIVIDUAL. PARTICULAR. PERSONAL. PROPRIU. PERSONALISM s. subiectivism. PERSONALÍST adj. subiectivist. (Atitudine ~.) PERSONALITATE s. 1. (PSIH.) persoană. 2. personaj. (O ~ marcantă.) 3. individualitate, originalitate. (~ unui artist.) personaliza vb. v. INDIVIDUALIZA. PARTICULARIZA. PERSONIFICA. personalizare s. v. INDIVIDUALIZARE. PART ICULA RIZARE. personálnic adj. v. INDIVIDUAL. PARTICULAR. PERSONAL. PROPRIU. PERSONIFICA vb. 1. (rar) a personaliza, (Înv.) a personisi. (Poetul ~ obiectele.) 2. a incarna, a întruchipa, a întrupa, a reprezenta, a simboliza, (înv.) a închipa. (El ~ forţa brutală.) personificánt adj. v. PERSONIFICATOR. PERSONIFICARE s. incarnare, întruchipare, întrupare, reprezentare, simbolizare, (înv.) personificáţie. (~ răului.) PERSONIFICAT adj. incarnat, întruchipat, întrupat. PERSONIFICATOR adj. (rar) personificánt. (Element ~.) personificáţie s. v. INCARNARE. ÎNTRUCHIPARE. ÎNTRUPARE. PERSONIFICARE. REPREZENTARE. SIMBOLIZARE. personisi vb. v. PERSONIFICA. PERSPECTIVĂ s. 1. privelişte, vedere, (înv. şi reg.) priveálă, (înv.) prospect. (Avem o ~ minunală spre mare.) 2. viziune. (Are o ~ clară asupra dezvoltării economice.) 3. (înv.) drospéct, (fig.) orizont. (Ce ~ are acest llnăr?) perspeetíră s. v. BINOCLU. OCHEAN. PERSPICACE adj. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuţit. (Un spirit ~.) PERSPICACITATE s. 1. acuitate, agerime, clarviziune, pătrundere, subtilitate, (livr.) sagacitate, (fam.) schépsis, (fig.) ascuţime. (~ spiritului.) 2. fler. (Are ~ individul I)

persuasiune s. v. CONVINGERE. persuasiv adj. v. INSISTENT. PERSEVERENT. PERSISTENT. RĂZBĂTĂTOR. STATORNIC. STĂRUITOR. TENACE. pertinent adj. v. ADECVAT. BINEVENIT. BUN. FAVORABIL. FERICIT. INDICAT. NIMERIT. OPORTUN. POTRIVIT. PRIELNIC. PROPICE. pertractá vb. v. CHIBZUI. DELIBERA. DEZBATE. DISCUTA. pertractare s. v. CHIBZU1RE. DELIBERARE. DEZBATERE. DISCUTARE. DISCUŢIE. PERTURBA vb. a deranja, a tulbura. (A ~ liniştea cuiva.) PERTURBARE s. 1. perturbaţie, tulburare. (~ a ordinii publice.) 2. deranjament, perturbaţie. (~ la an sistem tehnic.) porturbatív adj. v. PERTURBATOR. PERTURBATOR adj. (rar) perturbatív. (Factor ~.) PERTURBAŢIE s. 1. perturbare, tulburare. (~ a ordinii publice.) 2. deranjament, perturbare. (~ la un sistem tehnic.) perţ s. v. SECUNDĂ. peruan s., adj. v. PERUVIAN. perncár s. v. PERUCHIER. perucáş ş. v. PERUCHIER. PERUCĂ s. (înv.) paríc. (O femeie care poartă ~.) PERUCHIER s. (înv.) parocáş, perucár, perucáş. (l)e meserie ~.) perúşcă s. v. CARTOF. PERUVIAN s., adj. (rar) peruan. PERUZEA s. (MIN.) turcoază. (Inel eu ~ele.) PERVAZ s. 1. (CONSTR.) glaf, (pop.) prichíci, (reg.) parapéi, (prin Ban. şi Transilv.) tablă. 2. (TEHN.) braţ, crac, margine, mină, mâner, spetează, (reg.) condác, cotoi. (~ la ferăstrău.) pervaz s. v. CADRU. RAMĂ. PERVERSITATE s. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) aselghi-eiúnc, asélghie, desfătare, preacurvíe, prea-curvíre, preaiubíre, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejúne. (Starea de ~ din înalta societate.) PERVERSIUNE s. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, pervertire, pierzanie, pierzare, strică" ciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) aselghii-ciúnc, asélghie, desfătare, preacurvíe, preacurvre, preaiubíre, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putre-júne. (Starea de ~ din înalta societate.) PERVERTI vb. 1. a (se) corupe, a decâdea, a (se) deprava, a (se) desfrâna, a (se) destrăbăla, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dez-măta. (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.) 2. a corupe, a seduce. (A ~ o fata.) PERVERTÍRE s. 1. corupere, decădere, depravare, stricare, viciere, (înv.) degradáţie. (~ moravurilor.) 2. corupere, corupţie, seducere, seducţie. (~ unei minore.) 3. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfriu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, per-ditie. perversitate, perversiune, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) aselghiciúne, asélghie, desfătare, preacurvíe, preacurvíre, preaiubíre, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejúne. (Starea de ~ din înalta societate.) PERVERTÍT adj. corupt, decăzut, depravat, desfrinat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deşănţat, (pop. şi fam.) parşiv, (pop.) deşucheat, (înv. şi reg.) ruşinat, (reg.) şucheát, teş-menit, (înv.) aselghicésc, demoralizat, spurcat. (Om ~.) pcrvíncă s. v. SASCHIU. pesâc s. v. NISIP. PIETRIŞ. PRUND. PRUND IŞ. pesăeós adj. v. NISIPOS. PESCAJ s. (MAR.) calaj. (Ce ~ are nava?) PESCAR s. f. (reg.) păscălár, pescáş, (înv.) măjár. (E ~ de profesie.) II. (ORNIT.) 1. martin, pescăruş. (~ denumeşte diverse specii depanări acvatice.) 2. (Laras arflentatus) pescăruş. 3. (Larus canus) petrei. 4. (Larus mi-niilus) (reg.) carabáş. 5. pescar-dc-mare (Larus) = martin-mare, pescar-mare, (reg.) cara-baş-de-máre, martin-de-iárnă ; pescar-mare (Larus) = martin-mare, pescar-de-mare, (reg.) carab:iş-de-máre, martin->de-iárnă; pescar

rizátor (Larus ridibundus) = martin, pescăruş, (reg.) giúşeă, cărăbaş-común, porumbel-de-máre. 6. (Slcrna sandvicensis) chiră, chirighiţă, pescăruş, rindunea-maritimă-mică. 7. (Cinclus cinclus) pescărel, pescăruş, (rar) mierlă-de-pârî'u, (reg.) pietrar, râbár, scobár, pasăre-de-ápă, pasăre- de-gheáţă, pasăre-legănátă. 8. (Alcedo allhis) pescăraş, pescărel, pescărită, pescăruş, (reg.) pescúţ. pescar s. v. BÂTLAN. CHIRĂ-NEAGRĂ. CHIRIGHIŢĂ. PESCĂRUŞ. RÂBAR. STÂRC CENUŞIU. pescáş s. v. PESCAR. PESCĂRAŞ s. (ORNIT.; Alcedo allhis) pescar, pescărel, pescărită, pescăruş, (reg.) pescúţ. PESCĂREL s. (ORNIT.) I. (Cinclus cin. dus) pescar, pescăruş, (rar) mierlá-de-ápă, (reg.), pietrar, ribar, scobár, pasăre-de-ápă, psăre-de-gheáţă, pasăre-legănátă. 2. (Alcedo atthis) pescar, pescăraş, pescărită, pescăruş, (reg.) pescúţ. pescări vb. v. PESCUI. PRINDE. pescărie s. v. PESCUIRE. PESCUIT. PRINDERE. pescărit s. v. PESCUIRE. PESCUIT. PRINDERE. PESCĂRITĂ s. (BOT.; Alcedo allhis) pescar, pescăraş, pescărel, pescăruş, (reg.) pescúţ. pescărită s. v. CHIRĂ-NEAGRĂ. CHIRIGHIŢĂ. PESCĂRUŞ. RÂBAR. PESCĂRUŞ s. (ÓRNIT.) 1. martin, pescar, (~ denumeşte diverse specii de păsări acvatice.) 2. (Larus argentalus) pescar. 3. (Larus ridibundus) martin, pescar rizător, (reg.) giúşcă, cărăbaş-común, porumbel-demáre. 4. (Slcrna şi Alcedo) (livr.) goeland. 5. (Sterna sandvicensis) chiră, chirighiţă, pescar, rinduneamaritimă-mică. 6. (Sterna hirundo) chirighiţă, ribar, (reg.) pescar, pescărită, rindu-nică-de-máre. 7. (Cinclus cinclus) pescar, pescărel, (rar) mierlă-de-ápă, (reg.) pietrar, râbár, scobár, pasăre-de-ápă, pasăre-de-gheá-ţă, pasăre-legănátă. 8. (Alcedo atthis) pescar, pescăraş, pescărel, pescărită, (reg.) pescúţ. 9. (Alcedo hispida) (înv.) ielcován. PESCUÍ vb. a prinde, (înv. şi reg.) a pescări, (înv.) a vina. (A ~ doi crapi.) pescui vb. v. ACOSTA. pescuiálă s. v. PESCUIRE. PESCUIT. PRINDERE. pcscuínă s. v. HELEŞTEU. IAZ. PESCUÍRE s. pescuit, prindere, (înv. şi reg.) pescărie, pescărit, (reg.) pescuiálă. (~ a doi crapi.) PESCUIT s. pescuire, prindere, (înv. şi reg.) pescărie, pescărit, (reg.) pescuiálă. (~ a doi păstrăvi.) pesculéţ s. v. PEŞTIŞOR. pescúţ s. v. PESCAR.'PESCĂRUŞ. PESCĂREL. PESCĂRITĂ. PESCĂRUŞ. PEŞTIŞOR. PESEMNE adv. poate, probabil, (pop.) pasămite, (reg.) sámite. (~ nu ştie că am venit.) PESMET s. (înv. şi reg.) posmag, (prin Tran-silv.) prézli. (A mâncat ~ vechi.) PESTĂ s. (MED.) ciumă, (rar) pestilentă. PESTE prep. 1. (local) pe. (Cade ploaia ~ noi.) 2. (local) asupra, deasupra. (Se apleacă ~ el.) 3. (local) deasupra, pe. (~ masă era pusă muşamaua.) 4. (local) (slavonisrn înv.) prez. (Judeţele de ~ Olt.) 5. (temporal) după. ( Vine ~ un ceas.) pesteálă s. v. ÎNTÂRZIERE. ZĂBAVĂ. pestelcă s. v. CATRINŢĂ. FOTĂ. ŞORŢ. " pestelciíjă s. v. ŞORŢULEŢ. peşti vb. v. CONTINUA. ÎNDURA. ÎNTÂR-ZIA. PĂTIMI. PĂŢI. PERSISTA. RĂBDA. STĂRUI. SUFERI. SUPORTA. TRAGE. ZĂBOVI. pestifer adj. v. CONTAGIOS. INFECŢIOS. MOLIPSITOR. oestiferát adj. v. CIUMAT. pestilent aaj. v. CONTAGIOS. INFECŢIOS. MOLIPSITOR. pestilentă s. v. CIUMĂ. PESTĂ. pestilenţial adj. v, CONTAGIOS. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAŢIOS. GREŢOS. GREU. INFECT. INFECŢIOS. ÎMPUŢIT. MOLIPSITOR. NEPLĂCUT. NESUFERIT. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. SCÂR-BOS. URÂT. VICIAT. pestric adj. v. PESTRIŢ. pestricél adj. v. PESTRICIOR. *PESTRICIÓR adj. (reg.) pestricél, pestri-cúţ, pestrilús, pestriór, pestrişór. (Găină ~.; pestricúţ adj. v. PESTRICIOR.

pestrilús adj. v. PESTRICIOR. pestriór adj. v. PESTRICIOR. pestrişór adj. v. PESTRICIOR. PESTRÂŢ adj. 1. bălţat, pătat, tărcat, (pop.) prián, (înv. şi reg.) pistrui, (reg.) pric, priu, tărcúş, (Transilv. şi Bucov.) aláciu, (prin Transilv.) cheş, (Ban.) sar, (prin Ban.) şăleán, (prin Olt. şi Ban:) şerguiát, (prin Transilv.) şváiţăr. (Animal, păr ~.) 2. griv, (rar) gri-véi. (Ciine ~.) 3. (rar) pestriţat, pistruiat. (înv. şi reg.) pestriţíu, pistrui, (reg.) mistreţ, mistriciói, pestric, picur, picurít. picuríu, pis-triciós, puchiţél, (priu Ban.) barz. (Obiect ~ ; culori ~.) 4. amestecat, diferit, eterogen, felurit, împestriţat, variat, (reg.) mistreţ. (Elemente ~.) 5. diferit, divers, felurit, variat. (Un public ~.) pestriţ adj. v. BĂLŢAT. DUNGAT. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC. FĂŢARNIC. I-POCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ŞIRET. TĂRCAT. VĂRGAT. VICLEAN. pestriţa vb. v. ÎMPESTRIŢA. PĂTA. SMĂLŢA. pestriţat adj. v. PESTRIŢ. PESTRIŢĂ TURĂ s. bălţătură, împestriţă-tură, tărcătură. (O ~ de culori.) pestrilătúră s. v. PISTRUI. pestriţíu adj. v. PESTRIŢ. peşcheş s. v. ATENŢIE. CADOU. DAR. HARACI. SURPRIZĂ. TRIBUT. peşchír s. v. FAŢĂ DE MASĂ. PROSOP. ŞERVET. ŞTERGAR. peşin adj. invar. v. GATA. GHEAŢĂ. LICHID. NUMERAR. SUNĂTOR. peşin adv. v. CURÂND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNDATĂ. NEÎNTÂRZIAT. NUMAIDECÂT. RAPID. REPEDE. PEŞTE s. (1HT.) peşte-auriu (Eupomolis gibbosus) = peşte-curcubeu, peşte-soare, (reg.) soréte, biban american, biban-soáre; peşte-curcubeu (Eupomotis nihbosus) = peşte-auriu, peşte-soare, (reg.) soréte, biban american, biban-soáre ; peştele-spadă (Xiphias gladius) = (reg.) peşte-cu-súliţă ; peşte-soare (Eupomolis gibbosus) — peşte-auriu, peşte-curcubeu, (reg.) soréte, biban american, biban-soáre. peşte s. v. CODOŞ. MIJLOCITOR. OFI-DIAN. PROXENET. ŞARPE. peştc-crăiésc s. v. BOIŞTEAN. peşte-cu-ghímpi s. v. GHIDRIN. pcşte-cu-súliţă s. v. PEŞTELE-SPADĂ. peşte-cu-şapte-núme s. v. AVAT. peşte-cn-ţópi s. v. GHIDRIN. peşte-de-bătaie s. v. BOIŞTEAN. peşte-de-piátră s. v. FUSAR MARE. PIETRAR. [leşte-jidovésc s. v. ŞOARECE-DE-MARE. peşteie-doámnci s. v. BOIŞTEAN. peştcle-drácului s.v. PĂLĂMIDÂ-DE-BALTĂ. peştelc-ţigánului s. v. FU SAR MARE. PIETRAR. peşle-lúp s. v. AVAT. peşte-ţiflăiiésc s. v. AVAT. GHIDRIN. PĂLĂM IDĂ-DE-BALTĂ. PEŞTERĂ s. (GEOGR.) cavernă, grotă, (reg.) ocnă, scorbură, (înv.) speluncă. (O ~ cu stalactite.) peştíc s. v. PEŞTIŞOR. peştimán s. v. BASMA. CATRINŢĂ. FOTĂ. LEGĂTURĂ. TULPAN. peştiór s. v. PEŞTIŞOR. PEŞTIŞOR s. (IHT.) (reg.) chitic, pescu-léţ, pescúţ, peştíc, peştiór. PETALĂ s. (BOT.) foaie. (~ a unei flori.) PETARDĂ s. (pop.) pocnitoare. (~ pen-tru semnalizări.) pclccărít adj. v. CÂRPIT. PETICIT. potent s. v. PETIŢIONAR. petersíl s. v. PĂTRUNJEL. petóucă s. v. GÂN.I. PETIC s. 1. ruptură, zdreanţă, (prin Transilv.) foit. (Un ~ dinfr-o cămaşă veche.) 2. (Ia pi.) aţe (pi.),

zdrenţe (pi.). (Haina e numai ~.) 3. bucată, fâşie, limbă, sprinceană. (Un ~ de pădure.) PETICĂ s. buleandră, cirpă, fleandură, o-treapă, zdreanţă, (pop.) treánţă, (înv. şi reg.) rántie, (reg.) paceaúră, rufă, şuleándră, târ-fă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) cî'rţă, (Mold. şi Bucov.) cotreánţă, (Transilv.) ronghi, (inv., in Mold.) i'élegă. (Şterge praful cu o ~.) peticărí vb. v. CÂRPĂCI. CÂRPI. PETICI. PETICÉL s. peticul. PETICÍ vb. a cirpăci, a cirpi, (rar) a peti-cări, (pop.) a potlogi. (A ~ o gheată.) petici vb. v. SFÂŞIA. ZDRENŢUI. PETICÍRE s. cirpire, cârpit, peticit. (~ unei ghete.) PETICÍT adj. 1. cârpit, (rar) petecărít, (pop.) potlogít, (reg.) împeticát. (încălţăminte ~.) 2. jerpelit, rupt, zdrenţăros, zdrenţuit, (pop.) pirpiriu. (Purta o haină ~.) peticit adj. v. SFÂŞIAT. ZDRENŢUIT. PETICÍT s. cârpire, cârpit, peticire. (~ unei ghete.) PETICIJŢ S. peticei. petimbroásâ s. v. BĂTĂTARN1CĂ. CRUCIULIŢĂ. SPĂLĂCIOASĂ. pctíţă s. v. JUMĂTATE. PETÂŢIE s. 1. cerere, (înv. şi pop.) jalbă, (inv. şi reg.) suplică, (prin Transilv., Maram., Mold. şi Ban.) rugáre, (înv.) răvaş, rugat. (A înaintat o ~ la secretariat.) 2. memoriu, (înv.) memorial, tacrir. (O ~ amănunţită către direcţie. ) PETIŢIONAR s. (înv. şi pop.) jălbáş, (înv?) petént. petrecanie s. v. BENCHETUIALĂ. CHEF. DECEDARE. DECES. DISPARIŢIE. EXISTENŢĂ. ÎNGROPARE. ÎNGROPAT. ÎNHUMARE. ÎNMORMÂNTARE. MOARTE. OSPĂŢ, PETRECERE. PIEIRE. PRAZNIC. PRÁPĂD1RE. PRĂZNUIRE. RĂPOSARE. SFÂRSIT. STINGERE. SUCOMBARE. TRAI. VIATĂ. ZILE. petrecănósadj. v. CHEFLIU. PETRECĂREŢ. PETRECĂREŢ adj., s. 1. adj. chefliu, (înv. şi reg.) petrecătór, (înv.) petrecănós, vesel-nic, (fam.) lumeţ. (Om ~.) 2. s. (livr.) juisor. f~i tnttrziati treceau pe stradă.) [tetreeătór adj', v. CHEFLIU. EFEMER. PETRECĂREŢ. PIERITOR. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC. petrecătór s. v. CÂT. ÎNSOŢITOR. TOVARĂŞ. PETRECE vb. 1. a trăi. (A ~ acolo o bună parte din viaţă.) 2. (astăzi rar) a trécc. (Îşi ~ nopţile studiind.) 3. a sta. (A ~ cu el întreaga scară.) 4. a se întâmpla, a se produce, a surveni, (înv. şi reg.) a se prileji, (înv.) a se purta. (S-au ~ multe lucruri de atunci.) 5. a fi, a se întâmpla. (Ce s-a ~ acolo?) 6. a se desfăşura, a evolua, a se întâmpla, (înv.) a se purta. (Iată cum s-au ~ faptele.) 7. a se întâmpla, (înv.) a se trece. (Cile nu s-au ~ intri noi.) ii. a decurge, a se desfăşura, a evolua. (Partida s-a ~ in bune condiţii.) 9. a acompania, a conduce, a duce, a însoţi, a întovărăşi, (reg.) a întroloca. (L-a ~ pină la poartă.) 10. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se distra, a se înveseli, a râde, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Beau şi ~.) 11. a benchetui, a chefui, a prăznui, (înv. şi pop.) a (se) ospăta, (Mold. şi Bucov.) a mesi, (prin nordul Transilv. şi prin Maram.) a mulătui. (Au ~ toată noaptea, j petrece vb. v. BĂGA. CERNE. COLINDA. CUTREIERA. DA. DĂINUI. DECEDA. DEPLASA. DESFACE. DISPĂREA. DUCE. DURA. EXISTA. FI. GĂURI. ÎMPLÂNTA. ÎNCHEIA. ÎNDURA. ÎNFIGE. ÎNGĂLBENI. LEŞINA. MENŢINE. MURI. MUTA. OFILI. PARCURGE. PĂLI. PĂSTRA. PĂTIMI. PĂŢI. PERFORA. PERINDA. PERPETUA. PERSISTA. PIERI. PLASA. PRĂPĂDI. RĂBDA. RĂMÂNE. RĂPOSA. RĂSFOI. SCOBI. SCURGE. SFÂRSI. SFREDELI. STRĂBATE. STRĂMUTA. STRĂPUNGE. SUCCEDA. SUFERI. SUPORTA. TERMINA. TRAGE. TRĂI. TRECE. ŢINE. URMA. USCA. VESTEJI. VINDE. VIZITA. VÂNTURA. VÂRÎ. PETRECERE s. 1. acompaniere, conducere, însoţire, întovărăşire. (~ cin'va pină la poartă, la plecare.) 2. desfătare, veselie, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciúne. (Cu mare ~.) 3. distracţie, plăcere. (Viaţă plină de ~i.) 4. benchetuială, chef, ospăţ, praznic, prăznuire, (pop.) benchét, chiolhan, refeneá, zaiafet, (înv. şi reg.) petrecanie, (Mold.) guleái. (O ~ de pomină.) 5. (rar) sărbătoare, (înv.) sár-bătoríe. (La ei e azi marc ~.) petrecere s. v. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. DECEDARE. DECES. DISPARIŢIE. EXISTENŢĂ. ÎNGROPARE. ÎNGROPAT. ÎNHUMARE. ÎNMORMÂNTARE. MOARTE.

PIEIRE. PRÂPĂDl-RE. PURTARE. RĂPOSARE. SFÂRŞIT. STINGERE. SUCOMBARE. TRAI. VIAŢĂ. ZILE. petrecut adj. v. INCONŞTIENT. LEŞINAT. petrcfáct s. v. FOSILĂ. PETRÉL s. (ORNIT.; Larus canus) pescar. ' PETRIFICÁ vb. 1. a se fosiliza. (Corpuri organice care s-au ~.) 2. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înţepeni, (înv. şi pop.) a mărmuri, (Mold. şi Bucov.) a (se) intrecleţi, (prin Transilv. şi Ban.) a merel, (fig.) a (se) înţeleni. (Un personaj din basm» care a fost ~ .) PETRIFICÁRE s. 1. fosilizare. (rar) petrî-ficáţie. (~ unor corpuri organice.) 2. împietrire, încremenire, mlemnire, înmărmuriro, înţepenire, (înv. şi pop.) mărmuríre. (~ unui personaj din basme.) PETRIFICÁT adj. 1. fosilizat. (Corp organic ~.) 2. împietrit, (înv. şi pop.) mărmu-rít. (Erou din basme ~.) petriâicáţie s. v. FOSILIZARE. PETRIFICÁRE. petrinjeláş s. v. PĂTRUNJEL-DE-CÂMP. PĂTRUNJEL-SĂLBATIC. PETRO GRAFIE s. petrologie. PETROL s. (CHIM.) 1. ţiţei, (înv. şi reg.> naft, (fig.) aur negru. 2. petrol lampant = gaz, (Înv. şi reg.) naft, (Mold. şi Bucov.) gaiţă. PETROLIER adj. (impr.) petrolifer. (Uíi-laj ~.) petrolifer adj. v. PETROLIER. PETROLOGÍE s. petrografie. petrunjelul-broáştelor s. v. MÂRĂRAŞ pelulánt adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÂRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEŢ. NEÎNFRICAT. SEMEŢ. VITEAZ. petulánţă s. v. BĂRBĂŢIE. BRAVURA. CURAJ. CUTEZANŢĂ. DÂRZENIE. ÎNGU-METARE. ÎNDRĂZNEALĂ. NEÂNFRICARE. SEMEŢ IE. TEMERITATE. PETUNIE s. (BOT.; Petunia hybridaf (reg.) leicúţă, parfum, tolcerúţ, vinete (pi.), buuă-dimineáţa. PEŢÍ vb. a cere, (pop.) a împeţi, a starosti, (Transilv.) a votri. (~ fata de la părinţi./ PEŢIÓL s. (BOT.) codiţă. (~ susţine limbul unei frunze.) PEŢÍRE s. petit, (pop.) împeţít, stăros-tíe, tocmeala, (reg.) stărostít (înv.) petitorie. (~ unei fete de la părinţi.) PEŢÍT s. peţire, (pop.) împeţít, stărostie, tocmeală, (reg.) stărostít, (înv.) petitorie. (~ unei feíe de măritai.) PEŢITOR s. (pop.) logoditór, (reg.) mână-tór, staroste, stărostói, (Mold. şi Bucov.) grăitor, (Transilv.) vótru, (înv.) mijlocitor. (~ !a o fată de măritat.) peţitor s. v. GINERE. MIRE. PRETENDENT. petitorie s. v. PEŢIRE. PETIT. pe/.pvénche s. v. CODOAŞĂ. CODOŞCĂ. PROXENETĂ. pezevénchi s. v. CODOŞ. ESCROC. HOŢ. IMPOSTOR. ÎNŞELĂTOR. MIJLOCITOR. PROXENET. PUNGAŞ. ŞARLATAN. ŞNAPAN. pezevenclíc s. v. CODOSIE. CODOSLÂC. .ESCROCHERIE. HOŢIE. IMPOSTURĂ. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. PROXENETISM. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. ŞARLATAN IE. ŞMECHERIE. PIAN s. (MUZ.) (astăzi rar) clavir, (italienism rar) pianofórte, (reg.) poámpă. PIANIST s. (MUZ.) (înv.) claviríst. PIÁNO adv. (MUZ.) încet. pianofórte s. v. PIAN. piati-ii-iádului s. v. AZOTAT DE ARGINT. ÎMITRAT DE ARGINT. PIATRĂ s. 1. (GEOL.) rocă, (înv.) stâncă. (0 — dură.) 2. (GEOL.) pialră-de-var = calcar, (reg.) bábiţă ; piatră ponce = spumă-de-mare. (inv.) piatra spumoasă. 3. (MIN.) piatră preţioasă = nestemată, piatră rară, piatră scumpă, (înv.) stemă ; piatră rară = nestemată, piatră preţioasă, piatră scumpă, (înv,) stemă ; piatră scumpă = nestemată, piatră preţioasă, piatră rară, (înv.) stemă. 4. (reg.) rişnitoáre. ( ~ de moară.) 5. piatră funerară = (prin Ban.) zleámăn. 6. (MED.) detritus, tartru. (~ dentară.) 7. (MED.) calcul,

concreţiune. (~ la rinichi.) 8. (MED.) calculoză, litiază. (Suferă de ~ renală.) 9. (MET.) grindină, (Transilv. şi Bucov.) gheaţă, (înv.) sinídă. (A bătut ~ peste semănături.) piótră S. v. AEROLIT. GREUTATE. METEORIT. piatră-ácră s. v. ALAUN. piatră mierie s. v. CALCANTIT. SULFAT DE CUPRU. piatră spumoasă s. v. PIATRĂ PONCE. SPUMĂ-DE-MARE. piatră-vérde s. v. CALAICAN. MELANTE-RIT. SULFAT FEROS. piutră-vínătă s.v. CALCANTIT. SULFAT DE CUPRU. PIAŢĂ s. tirg, (la orientali) bazar, (înv.) tirgóvişte. (Îşi vinde produsele la ~.) PLÁZĂ s. 1. prevestire, semn, (livr.) augúi. (~ bună sau rea.) 2. piază rea — cobe, (prin Transilv. şi Maram.) mărăsín. (Eşti o adevărată ~ pentru mine.) piază s. v. CLINĂ. COASTĂ. COBORÂŞ. COSTIŞĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÂRNIS. PRIPOR. REPEZIŞ. SCOBORÂŞ. VERSANT. PIC interj., s. I. interj, ţâr! (Apa se prelinge şi face: ~ , ~ !) II. s. 1. picătură, picur, ■strop, stropitură, (înv.) picurătúră. (Un ~ de ploaie.) 2. bucăţică, fărâmă, (reg.) bucă-■cioáră, bucăţea, zdreálă, (prin Transilv.) mán-gotă, mángură, (Olt.) scrámură, (Olt. şi sudul. Transilv.) smicăráie, (Ban.) smicurătúră. (Mă-nincă doar un ~ de pline.) 3. fărâmă, fir, picătură, pişcătură, strop, (reg.) piculéte, stre-líce, ţî'ră, (Mold. şi Munt.) sleámă, (fig.) scin-téie. (Nici un ~ de . . . ) 4. (fig.) dram, strop. (Un ~ de noroc, de minte.) PIC s. (TEHN.) pichamăr, picon, (reg.) ştecáiz. PICA vb. 1. a cădea. (Statueta a ~ de pe etajeră; a ~ o frunză.) 2. a cădea, a se dărâma, a se nărui, a se prăbuşi, a se prăvăli, a se surpa, (reg.) a se îmburda. (A ~ casa pe ei.) 3. a cădea, a se,prăbuşi, a se prăvăli, a se răsturna, (rar) a se poticni. (A ~ grămadă.) 4. a cădea, a eşua. (A ~ la examen.) 5. a picura, (înv. şi pop. ( a roura. (Ploaia ~ ; streaşină ~.) G. a se aşeza, a se aşterne, a cădea, a se depune, a se lăsa. (A ~ bruma peste cimpii.) 7. a-i curge, a-i picura, a i se prelinge, a i se scurge, (pop.) a-i merge. (Îi ~ lacrimi din ochi.) 8. a apărea, a se arăta, a se ivi, (înv. şi reg.) a se scociorî, (înv.) á se sfeti. (Chiar atunci a ~ şi el acolo.) 9. a sosi, a veni. (A ~ la momentul oportun.) 10. a cădea, a se nimeri, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (Sărbătoarea a ~ íntr-o vineri.) pica vb. v. DECEDA. DEPLASA. DEZARTICULA. DISLOCA. DISPĂREA. DUCE. LUXA. MURI. PIERI. PRĂPĂDI. PRELINGE. RĂPOSA. SCRÂNTI. SCURGE SFÂRŞI. STINGE. SUCI. SUCOMBA. PICANT adj. 1. condimentat, iute, piperat, (reg.) papricát. (O mtncare ~.) 2. iute, înţepător, piperat, pişcător, usturător. (Gust ~ al unei mincări.) picant adj. v. DEŞĂNŢAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUŞINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS.^ SCÂRBOS. TRIVIAL. VULGAR. PICÁRE s. 1. cădere. (~ unui obiect de pe etajeră.) 2. cădere, dărimare, năruire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare. (~ cuiva la pă-mlnt.) 3. cădere, eşec, insucces, nereuşită, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ a unui spectacol.) picat adj. v. JEGOS. MÂNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. PÍCĂ s. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudáre, (pop.) năduf, obidă, pizmuíre, pofidă, (înv., reg. şi fam.) parapon, (înv. şi reg., în Bucov.) băsău, (înv. şi reg.) măráz, scî'rbă, (reg.) pildă, zacă-şeálă, zăcăşíe, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dî'că, (Ban. şi Olt.) inát, (Mold.) póxie, (înv.) patos, răpştíre, râvníre, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (Îl roade ~; simte o ~ nestăpU nitá pe ... ) pică s. v. ANIMOZITATE. BIBILICĂ, DISCORDIE. DUŞMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PORNIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÍZANIE. PICĂTOÁRE s. pipetă, (rar) picuár. PICĂTURĂ s. I. boabă, bob, strop. (O ~ de apă.) 2. pic, picur, strop, stropitură, (înv.) picurătúră. (O ~ de ploaie.) 3. fărimă| íir, pic, pişcătură, strop, (reg.) piculéte, strelice, ţî'ră, (Mold. şi Munt.) sleámă, (fig.) scin-téie. (A'ici o ~ de ... ) picătură s. v. PATĂ. PUNCT. STROPI-TURĂ. PICĂŢEA s. bobită, (pop.) puchiţeá, pui, (reg.) brobínţă. (~ pe un material textil.) PICHÁMĂR s. (TEHX.) pic, picon, (reg.) ştecáiz.

PICHER s. (Transilv.) ráimăr. (~ de ea/e-ferată.) pichere s. v. BIBILICĂ. , picherói s. v. BIBILOI. PICHET s. (înv.) posadă. (~ de graniţa.) píchie s. v. BIBILICĂ. pichirisí vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. píehiriţă s. v. BIBILICĂ. PICI s. prichindel, puşti, ţânc, (reg.) pricolici, (fam.) zgimbói, (fig.) năpârstóc. (Un ~ de vreo 5 ani.) pici s. v. BĂIEŢAŞ. BĂIEŢEL. COPILAŞ. picioare s. pi. v. CRĂCĂNA. PIROSTRIE. picioarelúngi s. pi. v. CATALIGĂ. PICIO-RONG. picióică s. v. CARTOF. NAP-PORCESC. TOPINAMBUR. PICIOR s. 1. (ANAT.) membru inferior, (pop., fam. şi depr.) crac, (pop.) labă, (reg.) gionát, (prin Bucov.) boldán. 2. (la pi.) (pop., fam. şi depr.) craci (pi.), gaibaráce (pi.), gái-be (pi.), gáide (pi.), zgăibăráce (pi.). (A'u mai sta cu ~ in sus!) 3. (MED.) picior plat = platfus. 4. proteză, (rar) pilúg. (~ de lemn.) 5. CTEHN.) butuc, pat, scaun, strat, talpă, (reg.) pitrúcă, stârcióg. (~ la sucală, la vir-telniţă.) 6. (TEHN.) (reg.) măcău, popic. (~ la coada coasei.) 7. (BOT.) piciorul-ca-prei (Aegopodium podagraria) = (reg.) labatirsului ; piciorul-cocoşului = a) (Ranunculus pedatus) (reg.) boglár, gălbenele (pi.), floare- picioráş, piciorél. 2. picioruţ. (Punctul de lucrătură numit ~.) PICIORUŢ s. 1. (ANAT.) picioruş, (reg.> picioráş, piciorél. 2. picioruş. (Punctul de lucrătură numit ~.) PICLÁJ s. (TĂBĂCĂR1E) pictare. PICLÁRE s. (TĂBĂCĂRIE) piclaj. píclcr s. v. PLUŞ. piclerít adj. v. PLUŞAT. picní vb. v. AJUNGE. ATINGE. IZBL LOVI. NIMERI. OCHI. POCNI. PICON s. (TEHN.) pic, pichamăr, (reg.) ştecáiz. PICOTEALĂ s. aţipeală, aţipire, dormi -tarc, moţăiala, moţăire, moţăit, moţăitură, picotire, piroteală, pirotire, somnolenţă, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuiálă. pioceálă, sonmoreálă, (Mold.) clipoceálă, clipocire, (prin Munt.) pircoteálă pircotít, (înv.) somuoro-şíe. (Stare de ~.) PICOTÍ vb. a aţipi, a dormita, a moţăi, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. şi reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a ajumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chir-coti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota,. (Transilv.) a ştiulbica. (A ~ pe scaun.) PICOTÍRE s. aţipeală, aţipire, dormitare, moţăiala, moţăire, moţăit, moţăitură, picoteală, piroteală, pirotire, somnolenţă, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuiálă, pioceálă, somnoreálă, (Mold.) clipoceálă, clipocire, (prin Munt.) pircoteálă, pircotít, (înv.) somnoro-şíe. (Stare de ~.) PICROMIGDÁLĂ s. (înv.) macarón. piesă s. v. PORTŢIGARET. PUŞCULIŢĂ. TABACHERĂ. PICTA vb. a zugrăvi, (înv. şi pop.) a scrie, (Transilv.) a pingáli, (înv.) a pictura, a zogra-fisi. (A ~ un tablou; a ~ un aspect din natură.) picta vb. v. DESCRIE. EXPUNE. FARDA. ÎNFĂŢIŞA. MACHIA. PREZENTA. REDA. VOPSI. ZUGRĂVI. PICTARE s. zugrăvire. (~ unei fresce.) PICTAT adj. zugrăvit, (pop.) scris, (Transilv. şi prin Maram.) pingălít. (Biserică ~.) pictat adj. v. FARDAT. MACHIAT. VOPSIT. PÍCTOR s. (înv. şi pop.) zugrav, (reg.) scriitor. (Un ~ de peisaje.)

pictura vb. v. PICTA. ZUGRĂVI. PICTURAL adj. pitoresc, plastic, sugestiv. (Aspect ~.) PICTURĂ s. 1. (înv. şi pop.) zugrăveală, zugrăvit, (înv.) zugrăvíc. (învaţă ~; ~ este o artă.) 2. pânză, tablou, (înv. şi pop.) zugrăveală, (reg.) chip, (înv.) nacazlfc, zugrăvi-túră. (O ~ în ulei.) picuár s. v. PICĂTOARE. PIPETĂ. picúi s. v. CREASTĂ. CREŞTET. CULME. P ISC. VÂRF. picuiálă s. v. AŢIPEALĂ AŢIPIRE. DORMITARE. MOŢĂIALA. MOŢĂIRE. MOŢĂIT. MOTÂITURĂ. PICOTEALĂ. PICOTIRE. PI-ROTEALĂ. PIROTIRE. SOMNOLENŢĂ. TOROPEALĂ. piculétc s. v. FĂRÂMĂ. FIR. PIC. PICĂTURI. PIŞCĂTURĂ. STROP. PICULÉŢ s. picuşor, (pop.) picúş, picúţ, (reg.) picurúţ. PÍCUP s. electrofon. (Discuri pentru ~.) píeur adj. v. PESTRIŢ. PÍCUR s. pic, picătură, strop, stropitură, (înv. i picurătúră. (Un ~ de ploaie.) PICURA vb. 1. a pica, (înv. şi pop.) a roura. (Ploaia ~; streaşină ~.) 2. a ţârcâi, a ţirii. (Cliiurela ~.) 3. a-i curge, a-i pica, a i se prelinge, a i se scurge, (pop.) a-i merge. (Îi ~ lacrimile pe obraz.) picură vb. v. AŢIPI. CIUPI. DORMITA. MOŢĂI. PICOTI. PIROTI. PIŞCĂ. PICURAU s. (CONSTR.) lăcrimar. ' picurătúră s. v. PIC. PICĂTURĂ. PICUR. STROP. STROPITURĂ. iiicurít adj. v. PESTRIŢ. pieuríu adj. v. PESTRIŢ. picurúţ s. v. PICULEŢ. PICUŞOR. picúş s. v. PICULEŢ. PICUŞOR. PICUŞÓR s. piculeţ, (pop.) picúş, picúţ, (reg.) picurúţ. picúţ s. v. PICULEŢ. PICUŞOR. pidósnic adj. v. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUŞNIC. NEOBIŞNUIT. O-íRIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU. PIDÓSNIC s. (BOT.; Cerinthe minor şi glabra) (reg.) ceriţícă, somnoroasă. PIEDESTAL s. postament, soclu. (~ al unui bust.) PIEDICĂ s. 1. opritoare, (reg.) tírşă, (prin Transilv.) şurlău. (~ la car.) 2. (reg.) pazvát. (~ pentru caii care pasc.) 3. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, oprelişte, stavilă, (pop.) oprcálă, poticálă, potrivnicíe, (înv. şi reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoín^ă, nevoínţă, poprire, stenahoríe, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depăşit o mare ~.) 4. obstacol, (înv. şi reg.) împiedicare, (fig.) frî'nă. (~ in dezvoltarea unui proces.) piedică s. v. CĂŢEL. CORDENCL PIEDI-CUŢĂ. piedici s. pi. v. CĂTUŞE. FIARE. PIEDICÚŢĂ s. (BOT. ; Lgcopodium cla-valum) (reg.) brădişór, bunceág, bungét, cor-năţél, cornişór, piedică, barba-úrsului, brânca-úrsului, brâul-vfntului, brâuşorul-vfntului, crucea- pământului, iarba-úrsului, laba-lúpului, la-ba-úrsului, muşchi-de-pământ, părul-pórcului, talpa-úrsului. PIÉDIN s. (TEXT.) (pop.) uruióc, (prin Transilv.) babă, (Ban.) uréznic. (~ la o piază iesutá. ) PIEÍRE s. 1. dispariţie, (fam. fig.) evaporare, volatilizare. (~ cuina fără urmă.) 2. decedare, deces, dispariţie, moarte, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare, (livr.) éxitus, extincţie, repauzáre, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. şi pop.) săvir-şíre, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieíşte, topénie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiúne, prăpăditúră, pristăvíre, săvârşé-nie, săvirşít, scădere, scoucénie, (ir.) crăpáre, (arg.) mierleálă, mierlíre, vérdeş. (~ unei persoane.) PIEI-RÓŞII s. pi. amerindieni (pi.), indieni (pi.). (~ reprezintă populaţia indigenă din America.) pieíşte s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIŢIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÂRSIT. STINGERE. SUCOMBARE. pielcălúţă s. v. PIELCICĂ. PIELICICĂ. PIELCÂCĂ s. (înv. şi reg.) pielcúţă, (reg.) hârşie, pielcălúţă. (~ de animal, pentru căciuli. ) m pielcúţă s. v. MEMBRANĂ. PIELCICĂ. PIELICICĂ. PIELIŢĂ.

PIELE s. blană. (Purta pe el o ~ de urs.) piélc s. v. MEMBRANĂ. PIELIŢĂ. pielea-drácului s. v. PERCALINĂ. PIELÍCÍCĂ s. (ANAT.) (rar) pielişoáră, (înv. şi reg.) pielcúţă, (reg.) pielcălúţă, pielu-şícă, pielúţă. pieligós adj. v. DESPUIAT. DEZBRĂCAT. DEZGOLIT. GOL. NEÂMBRĂCAT. NUD. pielişoáră s. v. PIELICICĂ. PIELIŢĂ s. 1. (ANAT.) membrană, (înv. şi reg.) pielcúţă, pojghiţă, (reg.) piele, pielo-téie, pieluşínă. 2. (BOT.) membrană, (reg.) piele, pielotéie, pieluşícă. 3. (BOT.) epicarp,. exocarp. (~ a unui fruct.) pielm s. v. ALUAT. COCĂ. pielotéie s. v. MEMBRANĂ. PIELIŢĂ. pieluşícă s. v. MEMBRANĂ. PIELICICĂ. PIELIŢĂ. pieluşínă s. v. MEMBRANĂ. PIELIŢĂ. pielúţă s. v. PIELICICĂ. PIEMÍE s. (MED.) septicemie. PIEPT s. 1. (ANAT.) torace. (În ~ se află inima, plămtnii ele.) 2. (MED.) plămâni (pi.), tuberculoză pulmonară. (Suferă de ~.) 3. (ANAT.) mamelă, sân, ţâţă, (prin Olt.' depr.) zătoáre. (~ la femei.) 4. sân. (Slring» copilul la ~.) 5. plastron, (înv.) maníşcă. (~ la o cămaşă.) piept s. v. CĂLCÂI. PIEPTAR. PLAZ. PROMONTORIU. TALPA. pieptăn s. v. CLINĂ. COASTĂ. COBORÂŞ. COSTIŞĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÂRNIŞ. PRIPOR. REPEZIŞ. SCOBORÂŞ. VERSANT. PIEPTAR s. 1. brasieră, pieptăraş. (~ se poartă direct pe piele.) 2. (pop.) láibăr, (Ban.) ciurtár, clintúş, prislúc. (Un ~ ţărănesc din postav.) 3. bundă. (~ înflorat, din piele de miel.) 4. (reg.) piept. (~ la ham.; pieptar s. v. CLINĂ. COASTĂ. COBORÂŞ. COSTIŞĂ. GURĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÂRNIŞ. PRIPOR. REPEZIŞ. SCOBORÂŞ. VERSANT. PIEPTĂNĂ vb. 1. (TEXT.) a dărăci, a scărmăna, (Olt., Ban. şi Transilv.) a drâgla, (Transilv.) a heccla. (A ~ lina la darac.) 2. a peria, a scărmăna. (A ~ fuiorul.) pieptăna vb. v. ATINGE. BATE. CIZELA. COAFA. LINGE. LOVI. STILIZA. ŢESĂLA. PIEPTĂNÁRE s. 1. pieptănat, pieptănătură. (~ părului.) 2. (TEXT.) dărăcire, dă-răcit, scărmănare. (~ linei la darac.) pieptănáre s. v. CIZELARE. STILIZARE. ŢESĂLARE. ŢESĂLAT. PIEPTĂNAR IŢĂ s. (BOT.; Cynosurus cristatus) (reg.) creasta-cocóşului, iarba-cérbi-lor, iarbacíinelui. PIEPTĂNÁS s. pieptănuş, pieptănuţ. PIEPTĂNAT adj. 1. (TEXT.) dărăcit, scărmănat. (Lină ~ la darac.) 2. periat, scărmănat. (Fuior ~.) pieptănat adj. v. COAFAT. ŢESĂLAT. PIEPTĂNAT s. pieptănáre, pieptănătură. (~ părului.) PIEPTĂNĂTURĂ s. 1. pieptănáre, pieptănat. (~ părului.) 2. coafură, freză, frizură, tunsoare, (Ban.) cofârţă. (O ~ la modă.) PIEPTĂNUŞ s. pieptănaş, pieptănuţ. pieptănuş s. v. CODROŞ. PIEPTĂNUŢ s. pieptănaş, pieptănuş. PIEPTĂRÁŞ s. 1. pieptărel, pieptăruţ. (~ de copil.) 2. brasieră, pieptar. (~ se poartă pe piele.) 3. bundiţă, cojocel. (Un ~ femeiesc înflorat, din piele de miel.) PIEPTĂREL s. pieptăraş, pieptăruţ. (Un ~ de copil.) PIEPTĂRUŢ s. pieptăraş, pieptărel. (~ de copil.) pieptene s. v. DARAC. DĂRĂCITOR. FURCULIŢĂ. REGULATOR. SCĂRMĂNĂTOA-RE. SURDINĂ. ŢESALĂ. PIEPTÍŞ adj., adv. 1. adj. abrupt, drept, perpendicular, pieziş, prăpăstios, priporos, ri-pos, vertical, (rar) prăpăstuít, priporít, (pop.) oblu, (reg.) poncíş, prăvălát, prăvălátic, ri-pít, ripurós, ţărmurós, (prin Transilv.) pri-poríu, (prin Bucov.) pripós, (înv.) mălurós, strâminós. (Peretele ~ al muntelui.) 2. adv. direct,

frontal. (într-o zi a urcai ~ dealul.) PIEPTIŞÓR s. pieptuleţ, picptuţ, sânifor, slnuleţ, ţâţişoară, (pop.) ţiţúcă. PIEPTOÁSÂ adj. (pop.) tâţoásă. (Femeie ~-) PIEPTULEŢ s. pieptişor, pieptuţ, sânişor. sânuleţ, ţâţişoară, (pop.) jâţúcă. PIEPTUŢ S. pieptişor, pieptuleţ, sânişor, sânuleţ, ţâţişoară, (pop.) ţiţúcă. PIERDE vb. 1. a rătăci, (reg.) a prăpădi. (A ~ un obiect.) 2. a încurca, a rătăci. (A ~ drumul.) 3. a se rătăci, a se răzleţi, a se răziii. (Oaia s-a ~ de turmă.) 4. a se rătăci, (reg.) a se zăhătui, a se zărăsti. (S-a ~ in pădure.) 5. a dispărea, a pieri, (reg.) a se prăpădi, (fig.) a se mistui, a se scufunda. (S-a ~ in noapte.) 6. (reg.) a prăpădi. (L-a ~ din ochi, in mulţime.) 7. (înv. şi reg.) a pune. (Si-« ~ întreaga avere.) 8. (înv.) a păgubi. (A ~ doi galbeni ia joc.) 9. a irosi, a risipi, (pop.) a strica, (înv.) a istrăvi. (Nu ~ cartuşele degeaba.) 1 4. absent. (O privire ~.) 5. irosit, risipii. (Vreme ~ în zadar.) 6. ratat, scăpat. (Ocazie ~.) pierdut adj., s. v. DECEDAT. DEFUNCT. DISPĂRUT. MORT. RĂPOSAT. PIERDUTĂ adj. decăzută, stricată. (Femeie ~.) PIERI vb. 1. a dispărea, (fig.) a o şterge, (fam. fig.) a se eclipsa, a se evapora, a se volatiliza. (Răufăcătorul a ~ fără urmă.) 2. a dispărea, a se pierde, (reg.) a se prăpădi, (fig.) a se mistui, a se scufunda. (A ~ in noapte.) 3. a deceda, a dispărea, a se duce, a muri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfârşi, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. şi pop.) a se săvirşi, (înv. şi reg.) a se pristâvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. şi reg. ir.) a se sparge, (fig. şi fam.) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (Cínd a ~ ?) 4. a cădea, a muri. (A ~ la datorie.) 5. a apune, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a se pleca, (livr.) a declina, (rar) a scădea, (pop.) a scăpăta-a sfinţi, (fig.) a se culca, a se scufunda. (Soarele ~ după deal.) 6. a dispărea, a se risipi. (Noaptea a ~.) 7. a dispărea, (rar) a sări. (I-a ~ somnul.) 8. a înceta, a se sfârşi. (Fericirea lui a ~.) pieri vb. v. ASASINA. OMORÎ. SUPRIMA. UCIDE. piericiós adj. v. EFEMER. PIERITOR. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC. pierieiúnc s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIŢIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDlRE. RĂPOSARE. SFÂRŞIT. STINGERE. SUCOMBARE. pierit adj. v. DESPERAT. DEZNĂDĂJDUIT. EFEMER. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. PALID. PIERITOR. SCHIMBĂTOR. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBIT. TEMPORAR. TRAS. TRECĂTOR. USCĂŢIV. VREMELNIC. pierit adj., s. v. DECEDAT. DEFUNCT. DISPĂRUT. MORT. RĂPOSAT. pierit s. v. LUES. SIFILIS.

PIERITOR adj. 1. muritor. (înv.) mortác, mortal. (Fiinţele sini ~.) 2. efemer, schimbător, temporar, trecător, vremelnic, (livr.) pasager, (înv.) petrecătór. piericiós, pierit, stri-căciós, temporal, vremclnicésc, (fig.) călător, (înv. fig.) deşert. (Inlimplări ~.) PIERITÚRĂ s. căzătură, mortăciune. (O ~ de cal.) piersica vb. v. BĂŞICA. URZICA. pirrsictl s. v. CANALE. PIERZANIE s. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrinare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) aselghi-ciúne, asélghie, desfătare, preacurvíe, prea-curvlre, preaiubíre, (fig.) descompunere, .putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejúne. (~ din înalta societate.) pierzanie s. v. AVORT. DECEDARE. DECES. DISPARIŢIE. MASACRU. MĂCEL. MOARTE. PIEIRE. PRĂPÁDIRE. RĂPOSARE. SFÂRŞIT. STINGERE. SUCOMBARE. PIERZARE s. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) aselghi-cíúne, asélghie, desfătare, preacurvíe, prea-curvíre, preaiubíre, (fig.) descompunere, putreziciune, (rarfig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejúne. (~ din înalla societate.) pierzare s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DECEDARE. DECES. DEZASTRU. DISPARIŢIE. FLAGEL. GROZĂVIE. MASACRU. MĂCEL. MOARTE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. PIEIRE. POTOP. PRĂPĂD. PRĂPĂDIRE. PUSTIIRE. RĂPOSARE. SFÂRŞIT. SINISTRU. STINGERE. SUCOMBARE. URGIE. pierzări s. pi. SPÂNZURĂTOARE. ŞTREANG. pierzător adj. v. COMPROMIŢĂTOR. DĂUNĂTOR. DEGRADANT. DEVASTATOR. DEZASTRUOS. DEZONORANT. DISTRUCTIV. DISTRUGĂTOR. INFAMANT. ÎNJOSITOR. NEDEMN. NEGATIV. NIMICITOR. NOCIV. OMORÂTOR. PĂGUBITOR. PERICULOS. PREJUDICIABIL. PRIMEJDIOS. PUSTIITOR. RĂU. RUINĂTOR. RUŞINOS. STRICĂTOR. UCIGAŞ. UCIGĂTOR. VĂTĂMĂTOR. PIESĂ s. 1. exemplar. (O ~ rară dintr-o colecţie.) 2. figură. (~ la jocul de şah.) 3. ban, monedă, (pop.) para. (O ~ de cinci.) 4. act, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, (înv. şi pop.) scris, (înv. şi reg.) scrisoare, (înv.) carte, izvód, încredinţare, răvaş, sinet, teşche-reá, úric, zápis. (Numeroase ~ atestă acest fapt istoric.) 5. bucată, compoziţie. (~ muzicală, literară.) 6. (LIT.) lucrare dramatică. operă dramatică, scriere dramatică. (S-a reprezentat o ~ celebră.) piescioáră s. v. PIESETĂ. PIESETĂ s. (LIT.) (rar) piescioáră. PIETATE s. (BIS.) credinţă, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pioşenie, piozi-tate, religiozitate, smerenie, (livr.) devoţiune, (înv.) blagocéstie, blagocestivíe, hristoitíe, rív-nă, râvníre, smeríre. pietate s. v. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE. PIETÍN s. (MED. VET.) (reg.) şchiop. (~ la oi.) PIETON s. trecător, (înv.) pedestru. (Erau puţini ~ pe stradă la ora actea.) pietós adj. v. CREDINCIOS. CUCERNIC. CUVIOS. EVLAVIOS. PIOS. PREACRE-DINCIOS. RELIGIOS. SMERIT. PIETRAR s. I. 1. (reg.) cioplitor. (~ la » carieră de murmură.) 2. pavagiu, pavator. (E ~ de profesie.) II. 1. (ORNIT.; Oenanthe oenanthe oenanthe) (rar) pietroşel-súr, (reg.) codalbíţă, pietroaică-súră. 2. (IHT.; Aspro zingel) fusar mare, (reg.) fus, râp, sulă, peşte-de-piátră, pcştele-ţigánului. pietrar s. v. PESCAR. PESCĂREL. PESCĂRUŞ. PIETROŞEL. PORCUŞOR. PRUN-DĂRAŞ. SOBAR. ZIDAR. pietreluí vb. v. PAVA. PIETRUI. pietrief vb. v. PAVA. PIETRUI. pietricică s. v. AGURIJOARĂ. PORTU-LACĂ. PIETRÍŞ s. prund, prundiş, (reg.) prundár, (Ban.) pesác, (Maram. şi Transílv.) pisóc, (Transilv., Ban. şi Bucov.) şoátăr. (~ din albia unui rlu.) pietroaică-súră s. v. PIETRAR. PIETROASĂ adj. (BOT.) (Transilv.) moá-cră. (Cireaşă ~.)

pietróc s. v. BOLOVAN. PIETROI. PIETROI s. bolovan, (reg.) pietróc, (prin Transilv.) bolf, (Transilv., Ban. şi Bucov.) bord, (prin Transilv.) bordán. PIETROS adj. 1. prundos. (Albia ~ a unui ríu.) 2. bolovănos, gloduros, (rar) bolovanii, bulgărós, (reg.) stolohănós, (prin Transilv. şi Ban.) bordós, (Ban.) buşós. (Drum, teren ~.) PIETROŞEL s. 1. (IHT.; Gobio gobio) porcuşor, (reg.) pietrar, porcán, porcáş, por-cănél, porcoi, porcoiáş, porculeán, porculéte, porcúş, porcúţ, ráncă, rfbiţă. 2. (ORNIT.; Pctronia stulla) (reg.) pietrar. 3. (ORNIT.; Saxieola torquata rubicola) mărăcinar, (reg.) ţiitoáre, capra-drácului. pietroşél s. v. GÂNEPAR. OCH1UL-BOU-LUI. PĂLĂMIDĂ-DE-BALTĂ. PITULICE. pietroşel-súr s. v. PIETRAR. PIETRUÍ vb. a pava, (reg.) a pietrelui, a pietrici, (Transilv. şi Maram.) a floştori, (înv.) a pavelui. (A ~ drumul.) PIETRUIRE s. pavare, pavat, pietruit. (~ unui drum.) PIETRUIT adj. pavat. (Drum ~.) PIETRUÍT s. pavare, pavat, pietruire. (~ unui drum.) pictríiş s. v. GUŞĂ-ROŞIE. MĂCĂLEAN-DRU. piciieí vb. v. SLĂBI. pieuná vb. v. PIUI. pieuniU s. v. PIUIRE. PIUIT. PIUITURĂ. piezi- adj. v. DUŞMĂNOS. NEPRIETENESC.' NEPRIETENOS. OSTIL. POTRIVNIC. PIEZÍŞ adj., adv. 1. adj. aplecat, înclinat, oblic, plecat, povirnit, (rar) teşós, (reg.) pon-cíş, právălát, prăvălátic. (Coasta ~ a dealului.) 2. adv. oblic, (pop.) poncíş, (reg.) şol-diş, (Transilv. şi Ban.) cordíş, (Olt. şi Munt.) pălíş. (Panta coboară ~.) 3. adj. abrupt, drept, perpendicular, pieptiş, prăpăstios, pri-poros. ripos, vertical, (rar) prăpăstuít, pripo-rit, oblu, (reg.) poncíş, prăvălát, prăvălátic, râpít, ripurós, ţărrnurós, (prin Transilv.) pri-poríu. (prin Bucov.) pripós, (înv.) mălurós, străminós. (Peretele ~ al muntelui.) 4. adv. curmeziş, oblic, transversal. (Taie ~ suprafaţa obiectului.) 5. adj., adv. diagonal, înclinat, oblic, (înv.) piezişát. (Linie ~.) 6. adj., adv. cruciş, oblic. (Orientare ~ a unor linii.) 7. adj. chiorâş, cruciş, încrucişat, saşiu, strabic, (pop.) şpanchíu, zbanghíu, (reg.) bazaóchi, ceacî'r, ceúr, chior, hónchiu, poncíş, (prin Transilv.) chiomb. (Ochi ~; privire ~.) 8. adj., adv. bănuitor, iscoditor. (Privire ~ ; priveşte ~.) pieziş adv. v. CHIONDORÂŞ. CHIORÂS. CRUCIŞ. ÎNCRUCIŞAT. SAŞIU. STRÂMB. piezişát adj., adv. v. DIAGONAL. ÎNCLINAT. OBLIC. PIEZIŞ. piezişeá s. v. CLINĂ. COASTĂ. COBORÂŞ. COSTIŞĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÂRNIS. PRIPOR. REPEZIŞ. SCOBORÂŞ. VERSANT. piezişíme s. v. DIAGONALĂ. ÎNCLINARE. piezişitáte s. v. OBLICITATE. pifán s. v. INFANTERIST. pífă s. v. INFANTERIE. pifăníe s. v. INFANTERIE. PIFTIE s. răcituri (pi.), (reg.) aitúri (pi.), cotoroáge (pi.), îngheţătúră, picioróng, pis-toséli (pi.), răsól, reci (pi.), străgheáţă, (Mold.) plachíe, (Olt. şi Ban.) tremurici (pi.). (~ de porc.) piftie s. v. GEL. pigălitúră s. v. MIGĂLITURĂ. pigláis s. v. FIER. pigluí vb. v. CĂLCA. NETEZI. piguleálă s. v. ATENŢIE. GRIJĂ. METICULOZITATE. MIGALA. MIGALEALĂ. MINUŢIOZITATE. SCRUPULOZITATE. pigulí vb. v. CIUGULI. CIUPI. MIGĂLI. PLIVI. píhă s. v. FULG. PUF. pihotáş s. v. INFANTERIST. píhotă s. v. INFANTERIE. pil s. v. PILUG. PISĂLOG.

piláci s., adj. v. ALCOOLIC. BĂUTOR. BEŢIV. PILAF s. (reg.) plachíe. (~ ă miţ, pisíc, (reg.) cotóc, inilióc. mirtán, taâtâr-lán, mâţóc, motoc, pisóc, (Ban. şi Transilv.) mârtác, (prin Olt.) mârtóc. (~ este mu>. ulut pisicii.) pisoi s. v. PILUG. PISĂLOG. PISOIÁŞ s. (ZOOL.) cotoiaş. motănaş. tuo-tănel, (reg.) mâţúc, mâţúş, mâţúţ. pisocél. pisólniţă s. v. PIULIŢĂ. PISTÂL S. (BOT.) gineecu. (~ al unef flori.) PISTOL s. 1. revolver. 2. pistol-mitralierăr — automat. pistol s. v. MEMBRU. PENIS. PISTOLET s. 1. (înv.) mordái. (Înarmat cu ~.) 2. (TEHN.) florar. (~ pentru desen.) pistoná vb. v. INSISTA. STĂRUI. PISTONÁJ s. (TEHN.) pistonare. PISTONÁRE s. (TEHN.) pistonaj. PISTÓRNIC s. (BIS.) (rar) pecetár. pistoséli s. pi. v. PIFTIE. RÂC1TURIpistosí vb. v. STORCI. STRIVI. TERCIUL ZDROBI. pistosít adj. v. STORCIT. STRIVIT. TERCIUIT. ZDROBIT. pistriciós adj. v. PESTRIŢ. pistriciúne s. v. PISTRUI. pistricós adj. v. PISTRUIAT. pistrui adj. v. BĂLŢAT. PĂTAT. PESTH IT. PISTRUIAT. TĂRCAT. PISTRUI s. (rar) pistruiálă, (reg.) peslriţă-túră, pistriciúne. (prin Transilv.) strelíci. (Are ~ pe obraz.) pistruiálă s. v. PISTRUI. PISTRUIAT adj. (rar) pistrui, (reg.) pistricós. (Om ~ ; obraz ~.) pistruiat adj. v. PESTRIŢ. pisúlă s. v. PISICUŢĂ. pisuleáncă s. v. PISICUŢĂ. pisulícă s. v. PISICUŢĂ. pişa vb. v. IEŞI. URINA. pisare s. v. URINARE. URINAT. pişat s. v. MUST. URINARE. URINAT. URINĂ. pişălău s. v. MUST. pişătoárc s. v. MUST. plşătúră s. v. URINARE. URINAT. PIŞCĂ vb. 1. a ciupi, (pop.) a ţicura, (reg.) a picura, a pişcura, (Transilv.) a piţiga. (Cine te-a ~ aşa?) 2. a ciupi, a Înţepa, a minca. (Îi ~ puricii, ţânţarii.) 3. a ciupi, a înţepa. (Mustul ~.) 4. a se ciupi. (Pantalonii s-au cam ~.) 5.* (fig.) a atinge, a împunge, a înţepa, a şfi-chiui. (Îl ~ cu vorba.) pişcá vb. v. DESCREŞTE. MICŞORA. REDUCE. SCĂDEA. PIŞCÁRE s. 1. ciupire, ciupit, pişcat. (~ cuiva.) 2. ciupeală, ciupitură, pişcătură. (O ~ făcută pe pielea cuiva.)

PIŞCAT adj. ciupit, înţepat. (Mină ~.) PIŞCAT s. ciupire, ciupit, pişcare. (~ cuiva.) píşcav adj. v. ASPRU. ÎNĂSPRIT. ÎNŢEPĂTOR. P1ŞCĂCIOS. PIŞCĂTOR. PIŞCĂCIÓS adj. aspru, înăsprit, înţepător, spişcător, (reg.) píşcav, pişcós, (înv.) stifós. (Vin ~.) pişcănâloáre s. v. GRANGUR. PIŞCĂTÓR adj. 1. înţepător. (Insectă ~.) ■2. aspru, înăsprit, înţepător, pişcăcios, (reg.) píşcav, pişcós, (înv.) stifós. (Vin ~.) 3. iute, înţepător, picant, pipsrat, usturător. (Gust ~ ial unei mimări.) píşcătór adj_. v. SARCASTIC. SATIRIC. PIŞCĂTURĂ s. I. ciupitură, începătură. (0 ~ de (inţar.) 2. ciupeală, ciupitură, pişcare. (O ~ făcută pe pielea cuiva.) 3. înţepătură. (~ a Dinului, a unei minciri picante.) 4. fă-rimă, fir, pic, picătură, strop, (reg.) piculéte, streíícs, ţíră, (Mold. şi Munt.) sleámă, (fig.) scintí.e. (Nici o ~ de . . .) p'.şiătúră s. v. IR3NIE. PERSIFLARE. ZEPLSMEA. pişf-is adj. v. ASPRU. ÎNĂSPRIT. ÎNŢEPAT IR. PIŞCĂCIOS. PIŞCĂTÓR. pişeirá vb. v. CIUPI. PIŞCĂ, pişicher adj.v. ŞIRET. ŞMECHER. VICLEAN, pişicher s. v. ESCROC. HOŢ. IMPOSTOR. ÎNŞELĂTOR. PUNGAŞ. ŞARLATAN. ŞNAPAN. pişiciit-riâc s. v. ESCROCHERIE. HOŢIE. IMPOSTURĂ. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. PUNGĂSEALĂ. PUNGĂŞIE. ŞAR-LATANIE. ŞMECHERIE. pKIeág s. v. CEP. píşpee s. v. EPISCOP. pistă s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÂNCARE. pişlélniţă s. v. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. SMÂRC. pişti vb. v. PRELINGE. SCURGE. PITÁC s. 1. sfanţ, sorocovăL (Moneda rusească numită ~.) 2. pataşcă. (Moneda aus-iriară numită ~.) 3. (BOT.) pitacu-dracului (Discina venosa)=-(reg.) lămiífă, ureclieabábei. pitâe s. v. AUTORIZAŢIE. BAN. DECRET. DISPOZIŢIE. FRANC. GOLOGAN. HOTĂ-RÂRE. ORDIN. ORDONANŢĂ. PARA. PERMIS. PLÂNGERE. PORUNCĂ. RECLA-MAŢIE. PITAGOREIC adj. pitagoric. (Doctrina ~.) PITAGORIC adj. pitagoreic. (Doctrina ~.) pita-luiDíimnul-Hristós s. v. ROŞCOVĂ • pita-lui-Dumnezéu s. v. RÂŞCOV. pita-lul-sílntu-Ioán s. v. ROŞCOVĂ. pita-lul-Sintión s. v. ROŞCOVĂ. pita-pórcului s. v. PÂINEA-PORCULUI PORTULACĂ. pitar s. v. BRUTA R. PITÂRCĂ s. (BOT.) I. (Bolelus scaber) (reg.) mitarcă grasă, (Transilv.) ciupercă de pe coastă. 2. (Bolelus luridus) (Transilv.) ciupercă domnească. pitárcă s. v. HRIB. MÂNĂTARCĂ. PI-TOAŞCĂ . PITA-VACII s. (BOT.; Bolelus bovinus) (reg.) pitoáncă, pitoáşcă, titirci (pi.), văcuţe (pi.), mânătarcă ursească, (Transilv.) ciupercă de brad. pită s. v. PÂINE . PITĂRCÚŢĂ s. (BOT.; Bolelus versipellis) (reg.) chitárcă, pitúşcă, (prin Transilv.) róniţă. pităreásă s. v. BRUTĂREASA. pi tărie s. v. BRUTĂRIE. pitărílă s. v. BRUTĂREASA. pite s. pi. v. CEREALE. GRÂME. piti vb. v. ASCUNDE. DOSI. MISTUI. pitic s. v. BOIŞTEAN. PITÍC s., adj. 1. s. liliputan, (reg.) ghemíş, (Transilv.) nimuríc, (înv.) nan. (Un ~ de la circ.) 2. adj. liliput, liliputan, (înv.) lógoş. (Om ~.) 3. adj. mic, scund. (Fasole ~.) pitire s. v. ASCUNDERE. ASCUNS. DOSIRE. PITIRIÁZIS s. (MED.) mătreaţă, (reg.) tăriţár, tărâţă. pitiş adv. v. TIPTIL. pitişoáră s. v. PÂINICĂ. PÍINTŞOARĂ. pitit adj. v. ASCUNS. DOSIT. pitoáncă s. v. HRIB. MÂNĂTARCĂ. PITA-VACII. PITOÁŞCĂ s. (BOT.; Boletus granulatus) (reg.) pitárcă. pitoáşcă s. v. PITA-VACII. PITORESC adj. 1. pictural, plastic, sugestiv. (Aspect ~.) 2. evocativ, evocator, expresiv, nuanţat, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.) PITPALAC s. (ORNIT.; Coturnix coturnix) prepeliţă, (reg.) pitpălăcói, pitulice, potirníche, titirlíc.

PITPALACĂ s. (ORNIT.) (reg.) pitpălă-cíţă, pitpălăcoáie. pitpălăcíţă s. v. PITPALACĂ. pitpălăcoáie s. v. PITPALACĂ. pitpălăcói s. v. PITPALAC. PREPELIŢĂ. pitróe s. v. PORCUŞOR. pitrúcăs. v. BUTUC. PAT. PICIOR. SCAUN. STRAT. TALPĂ. pitula vb. v. ASCUNDE. DOSI. MISTUI. pituláre s. v. ASCUNDERE. ASCUNS. DOSIRE. pitulat adj. v. ASCUNS. DOSIT. JOS. MĂRUNT. MIC. SCUND. pitulat adv. v. TIPTIL. PITULÍCE s. (ORNIT.) 1. (Phylloscopus collybita) (reg.) pituliţă, sălcăríţă. 2. (Troglo-dytes troglodytes) ochiul-boului, (reg.) impără-túş, împărăţél, nuculíţă, panciarúş, părăsită, pătriiţ, pietroşél, pipirúş, pitulúşă, piţ, piţiâm-părát, piţiâmpărătúş, píţur, sfredeláş, sfredeleác, sfredelúş, tartalác, reginapăsărilor, (Ban.) cur-tubéş, (Bucov., Transilv. şi Ban.) şofrác, (prin Bucov.) şofrăcúţ. '3.(Troglodytes parvulus) (reg.) bourél, cioclejél, gătcjél, împărătúş, împărăţél, pănţărúş, sfredelúş, şofrác, ochiul-bóului. 4. (Syloia horlensis) purceluşă, (reg.) scrofiţă. 5, (Sylvia curruca) purceluşă, (reg.) scrofíţă.ţiţ. pitulice s. v. FRUNZĂRITĂ. PITPALAC. PREPELIŢĂ. pitulice-cu-cap-négru s. v. PURCELUŞĂ NEAGRĂ. pitulice-neágră s. v. PURCELUŞĂ NEAGRĂ. pitulíş adv. v. TIPTIL. pituliţă s. v. PITULICE. pitulúş adv. v. TIPTIL. pitulúşă s. v, OCH1UL-BOULUL PITULICE. pitúşcă s. v. PITĂRCUŢĂ. pitúlă s. v. PÂINICĂ. PÂINIŞOARĂ. piţ s. v. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. PIŢIGOI. pijărău s. v. COLIND. COLINDARE. COLINDAT. COLINDĂTOR. COLINDEŢ. URĂTOR. piţiánă s. v. PĂNUŞĂ. piţigá vb. v. CIUPI. PIŞCĂ. plţigáie s. v. PIŢIGOI. piţigán s. v. PIŢIGOI. pijigái s. pi. v. CIMITIR. PIŢIGĂIÁ vb. a ascuţi, a subţia, (reg.) a piţigărní. (Îşi ~ glasul.) PIŢIGĂIAT adj. ascuţit, subţire, (rar) piui-tór, (reg.) înţiglát. (O voce ~.) piţigăiat adj. v. DEBIL. DELICAT. FIRAV. FRAGIL. GINGAŞ. PIRPIRIU. PLĂPÂND. PRIZĂRIT. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBUŢ. ŞUBRED. piţigărní vb. v. ASCUŢI. PIŢIGĂIÁ. SUBŢIA. piţigoáică s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ. PIŢIGOI s. (ORNIT.) 1. (Parus major) (rar) piţ, (pop.) piţigúş, simţiváră. (reg.) domnişor, piţigáie, piţigán, piţiâmpărătúş, ţicléte, ţiglău, ţigleán, pasărea-plúgului, regele-păsă-rilor, (Ban.) sucitoáre. 2. piţigoicodat (Aegi-thalos caudatus caudatus) = (reg.) ţî'rţâr, pi-ţigoi-de-cârd, piţigoi-de-stól, piţigoi-întunecát, piţigoi-roşiétic, piţigoi-róşu, piţigoi-rusésc. piţigoi-de-cârd s. v. PIŢIGOI-CODAT. plţigoldc-stól s. v. PIŢIGOI-CODAT. piţigol-intunecát s. v. PIŢIGOI-CODAT. piţigoi-roşiétic s. v. PIŢIGOI-CODAT. piţifloi-róşu s. v. PIŢIGOI-CODAT. piţigoi-rusésc s. v. PIŢIGOI-CODAT. piţigúş s. v. PIŢIGOI. piţiâmpărát s. v. OCHIUL-BOULUI. PITULICE.

piţiâmpărătúş s. v. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. PIŢIGOI. piţúlă s. v. BAN. BĂNCUŢĂ. FIRFIRIC. FRANC. GOLOGAN. PARA. píţur s. v. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. piua interj, v. ATENŢIE. PIUA vb. (TEXT.) (Transilv. şi Maram.) a pisa. (A ~ abaua.) PIUÁR s. (TEXT.) (pop.) morar, (reg.) dârstár, măiugár, (înv.) menghinegíu. (E ~ de profesie.) PÍUĂ s. 1. (TEXT.) (reg.) dirstă, (Transilv.) dubă, (Transilv. şi Bucov.) şteáză, (Transilv. şi Maram.) vâltoáre, (înv.) menghină. (~ pentru tmptslirea dimiei.) 2. (MIE.) (reg.) mojár, treasc. (Tunul primitiv numit ~.) piuă s. v. ADĂPĂTOARE. JGHEAB. MOR-TIER. TROACĂ. ULUC PIUÍ vb. 1. (reg.) a pieuna, a pioci, a piscui. (Puii de găină ~.) 2. a şuiera, a ţiui, a vâjii, (reg.) a ţistui. (Glonţul i-« ~ pe la ureche.) piuiálă s. v. PIUIT. PIUITURĂ. ŞUIERAT. ŞUIERĂTURĂ. ŢIUIT. TIUITURĂ. VÂJÂIŢ. VÎ.IÎ1TURĂ. PIUÍRE s. piuit, piuitură, (reg.) pi poşomógi s. pi. v. POGHIRCĂ. poşováică s. v. GHIDUŞIE. GLUMĂ. NĂZ-BÂTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ŞTRENGĂRIE.

poşlálăş s. v. FACTOR. POSTAR. POSTAS. POŞTĂ. poştalău s. v. FACTOR. POSTAR. POSTAS. POŞTĂ. POŞTALION s. diligentă, poştă, (înv.) tncn-zíl, olác. (~ transporta călători şi corespondenţă.) POŞTÁR s. factor, poştaş, poştă, (rar) curier, (reg.) poştálăş, poştalău, (prin Mold.) plicár.. (înv.) împărţitór. (A venit ~ cu o recomandată.) POŞTAŞ s. factor, poştar, poştă, (rar) curier, (reg.) poştálăş, poştalău, (prin Mold.) plicár, (înv.) împărţitór. (A venit ~ cu o recomandată. ) POŞTĂ s. 1. corespondenţă. (~ ne vine aproape zilnic.) 2. factor, poştar, poştaş, (rar) curier, (reg.) poştálăş, poştalău, (prin Mold.) plicár, (înv.) împărţitór. (A venit ~ cu o recomandată.) 3. diligentă, poştalion, (înv.) men-zíl, olác. (~ transporta călători si corespondenţă.) 4. (înv.) conac. (A mers cale de-o~.) POŞTĂ s. (reg.) poş. (Tipul de alică numit ~.) poştă s. v. CURIER. MESAGER. ŞTAFETĂ. POŞTĂRÍŢĂ s. factoriţă. POTAIE s. cotarlă, javră, jigodie, (pop.) jigăráie, şárlă, (reg.) pújlă, schílă, (Transilv.) hólă, (Mold. şi Bucov.) păháie, (Mold.) pohírlă, (prin Transilv.) tcáucă. (0 ~ de ciine.) potaie s. v. HAITĂ. POTÁSĂ s. (CHIM.) I. carbonat ele potasiu, (inv.) sare de cenuşă, sare de leşie. 2. p>Aasă caustică = hidroxid de potasiu. POTASIU s. (CHIM.) kaliu. potcán s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN. POTCAP s. (BIS.) (înv. şi reg.) potcúpoe. ( Preot cu ~ .) potcápoc s. v. POTCAP. potcáş adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. poteáş adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ-GÂLCEVITOR. SCANDALAGIU. poteáş s. v. ESCROC. HOŢ. IMPOSTOR. ÎNŞELĂTOR. PUNGAŞ. ŞARLATAN. ŞNAPAN. pótcă s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. DEOCHETURĂ. DEOCHI. HÂDOŞENlE. ÎNCURCĂTURĂ. MONSTRU. MONSTRUOZITATE. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NE-MULŢUMIRE. NENOROCIRE.NEPLĂCERE-NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. POCITANIE- POCITURĂ. RĂU. SCHIMONOSIT URĂ. SLUŢENIE. SLUŢITURĂ. SUPĂRARE. U-RÂC1UNE. URÂŢENIE. POTCOVAR s. (înv. şi reg.) nalbánt. (E de: meserie ~.) potcoveálă s. v. POTCOVIRE. POTCOVIT. potcovi vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎN-•CÂNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. POTCOVÍRE s. potcovit, (rar) potcoveálă. (~ caihr.) POTCOVÍT s. potcovire, (rar) potcoveálă. (~ cailor.) poteí s. v. CĂRARE. POTECĂ. POTECĂ s. cărare, (pop.) pî'rtie, (reg.) ■poteá. (0 ~ prin vie.) potecă s. v. CALE. DRUM. PAS. STRÂM-TOARE.TRECĂTOARE. potcecá s. v. CĂRĂRUIE. CĂRĂRUŞĂ. POTECUŢĂ. _ POTECUŢĂ s. cărăruie, cărăruşă, (pop.) cărărúică, poteceá. (O ~ de manie.) potent adj. v. PUTERNIC. REDUTABIL. ROBUST. SOLID. TARE. TEMUT. VALOROS. VIGUROS. VÂNJOS. VOINIC. ZDRAVĂN. POTENTAT s. autocrat, (înv.) autocrator, ■samodérjeţ. (Un ~ singcTos.) POTENŢA vb. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) mări. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.) potenta vb. v. ACCENTUA. EVIDENŢIA. ÎNTĂRI. MARCA. PUNCTA. RELEVA. RELIEFA. SUBLINIA. POTENŢARE 5. amplificare, intensificare, întărire, mărire. (~ unei mărimi fizice.) potenţare s. v. ACCENTUARE. EVIDENŢIERE. ÎNTĂRIRE. MARCARE. RELEVARE. RELIEFARE. SUBLINIERE. POTENŢAT adj. amplificat, crescut, inten-•sificat, întărit, mărit, sporit. (O valoare fizică mult ~.) potentat adj. v. ACCENTUAT. EVIDENŢIAT. ÎNTĂRIT. MARCAT. RELIEFAT. SUBLINIAT. potentă s. v. DINAMISM. ENERGIE. FORŢĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEŢE. TĂRIE. VIGOARE. VIRILITATE. VITALITATE. VLAGĂ. POTENŢIAL adj., s. 1. adj. posibil, probabil, virtual. (Cişligător ~ al anei competiţii.) H. s. capacitate. (~ de muncă.) 3. s. randament. (A crescut ~ producţiei.) POTENŢIALITATE s. posibilitate, probabilitate, virtualitate. (~ ciştigării competiţiei.) POTENTIOMETRÂE s. (CHIM.) electrometrie. (~ este o metodă de analiză cantitativă

volumetrică.) POTENŢIOMÉTRU s. (FIZ.) compensator. POTERÁŞ s. arnăut, nefer. (~ din garda domnească.) poteráş s. v. PRIPON. ŢĂRUŞ. poteri vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. FUGĂRI. GONI. HĂITUI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. URMĂRI. potestáte s. v. AUTORITATE. DOMINARE. DOMINAŢIE. HEGEMONIE. PUTERE. STĂPÂNIRE. SUPREMAŢIE. poticálă s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. ÎNCURCĂTURĂ. ÎNFRÂNGERE. ÎNVINGERE. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIŞTE. PACOSTE. PIEDICĂ. POCINOG. RĂU. 'STAVILĂ. SUPĂRARE. poticár s. v. FARMACIST. poticárăş s. v. FARMACIST. potícă s. v. FARMACIE. poticărí vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎN-CÂNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. POTICNEALĂ s. împiedicare, poticnire, (inv.) poticnitúră. (~ calului în mers.) POTICNÍ vb. 1. a se împiedica, (reg.) a (se) scăpata. (Calul se ~ în mers.) 2. a se împiedica. (Se ~ la vorbă.) poticni vb. v. CĂDEA. LOVI. PICA. PRĂBUŞI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. ŞCHIOPĂTA. POTICNIRE s. 1. împiedicare, poticneală, (înv.) poticnitúră. (~ calului în mers.) 2. împiedicare. (~ la vorbă.) POTICNÍT adj. 1. clătinat, împiedicat, împleticit, nesigur, şovăielnic, şovăitor, (rar) clătinătór, şovăind, şovăit. (Un mers ~.) 2. împiedicat. ( Vorbire ~ .) poticnitúră s. v. ÎMPIEDICARE. POTICNEALĂ. POTICNIRE. POTÍR s. (BIS.) caliciu, cupă, (înv.) scă-firlíe. (~ este un vas liturqic.) POT1RÁŞ s. (BOT.; Soldanella major) dege-tărel, degetăruţ, (reg.) măcrişul-cáprei. potiráş s. v. DEGETĂRUŢ. POTÂNG s. (TEIIN.) (reg.) chişér, gânj, miţă. (~ la plug.) POTÂRNÍCHE s. (ORNIT.; Perdix perdix) (reg.) chirchícă, fugău, găinuşă, tărbíţă, (prin Transilv.) tărhítă. potlrníche s. v. PITPALAC. PREPELIŢĂ. potirnóq s. v. BRÂNCL GHIONT. IZBITURĂ. ÎMBRÂNCEALĂ. ÎMBRÂNCITURĂ. ÎMPINSĂTURĂ. PUMN. POTLÓG s. (reg.) tălpíg. (~ pentru cârpit opincile.) potlogar s. v. ESCROC. HOŢ. IMPOSTOR. ÎNŞELĂTOR. PUNGAŞ. ŞARLATAN. ŞNAPAN. potlogărésc adj. v. HOŢESC. PUNGĂ-SESC. SARLATANESC. potlogăréşte adv. v. HOŢEŞTE. PUNGĂ-SESTE. potlogari vb. v. ESCROCA. ÎNŞELA. PUNGAŞI. potlogărie s. v. ESCROCHERIE. HOŢIE. IMPOSTURĂ. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. ŞARLA-TANIE. ŞMECHERIE. potlogăríre s. v. ESCROCARE. ÎNŞELARE. PUN GĂSIRE. potlogí vb. v. CÂRPĂCI. CÂRPI. PETICI. potlogít adj. v. CÂRPIT. PETICIT. potmoli vb. v. ÎMPOTMOLI. ÎNGLODA. ÎNNĂMOLI. NĂMOLI. NOROI. potnóg s. v. IAPĂ. SCHIMBĂTOR. TĂLPIG. potól s. v. ASTÂMPÁR. CALM. LINIŞTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. TIHNĂ. potoleélă s. v. ALINARE. CALMARE. DOMOLIRE. LINIŞTIRE. POTOLIRE. TEMPERARE. UŞURARE. POTOLÍ vb. 1. a (se) astimpăra, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) tempera, (pop.) a (se)

molcomi, a (se) stâmpăra, (înv. şi reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) aşeza, (fig.) a (se) stinge. (Şi-a ~ setea.) 2. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) linişti, a (se) tempera, a (se) uşura, (înv. şi pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. şi reg.) a (se) mângâia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (I-a ~ durerea.) 3. a (se) domoli, a (se) încetini, a (se) linişti, a (se) tempera. (Şi-a~ paşii.) 4. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) linişti, (reg.) a (se) ţistui, (înv.) a (se) dezmânia. (Era enervat şi abia a reuşit să-l ~.) 5. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~ !) 6. a (se) astâmpăra, a (se) cuminţi, a (se) domoli, a (se) linişti, (înv. şi reg. ) a (se) stăvi, (fig.) a (se) înţelepţi. (Un plod care nu se mai~.) 7. a se calma, a se domoli, a se linişti, (fig. ) a se destinde. (Atmosfera din casă s-a mai ~.) 8. a domoli, a stăpâni, a stăvili, a tempera, (fig.) a înfrina, a zăgăzui. (I-a mai ~ avintul.) 9. a (se) atenua, a (se) calma, a descreşte, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) micşora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig. ) a (se) îmblânzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vântului s-a mai ~.) 10. a conteni, a se curma, a înceta, a se opri, a se sfârşi, a sta, a se termina, (înv. şi pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorúpe. (Mold.) a tinchi, (înv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia s-a ~.) 11. a amuţi, a dispărea, a înceta, a se linişti, a muţi, a se stinge. (Toate zgomotele s-au ~ în stradă.) potoli vb. v. COMPENSA. DESPĂGUBI. RĂSPLĂTI. POTOLÍRE s. 1. astâmpărare, calmare, domolire, liniştire. (~ setei.) 2. alinare, calmare, domolire, liniştire, temperare, uşurare, (rar) potoleálă, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 3. domolire, încetinire. (~ fugii cuiva.) 4. calmare, domolire, îmblânzire, îmbunare, împăcare, liniştire. (~ unei persoane enervate.) 5. atenuare, calmare, descreştere, diminuare, domolire, micşorare, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei vtntului.) 6. curmare, încetare, oprire, (înv.) precurmáre. (~ viatului.) POTOLÍT adj. 1. atenuat, calmat, diminuat, domolit, liniştit, redus. (Durere~.) 2. domolit, încetinit, liniştit. (Fugă~.) 3. domol, încet, lent, lin, liniştit, măsurat, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~; mişcări ~.) 4. calmat, domolit, îmblânzit, îmbunat, împăcat, liniştit. (Om ~ după o enervare.) 5. domolit, înfrânat, liniştit, strunit. (Un animala.) 6. diminuat, domolit, micşorat, redus, -scăzut, slăbit. (Forţa mult~ a vtntului.) 7. blând, calm, domol, lin, liniştit, moderat, molcom, uşor. (Vânt ~; ploaie ~.) 8. calm, domol, liniştit, paşnic, stăpinit, temperat. (Om ~.) 9. astâmpărat, aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniştit, reţinut, rezervat, serios, sobru, stăpinit, temperat. (Om ~.) 10. calm, calmat, domolit, liniştit, moderat, ponderat, temperat. (Atitudine ~.) 11. coborât, domol, încet, lin, molcom, scăzut, scoborât, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glasul ~.) 12. aşezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniştit, paşnic, tihnit. (A avut o tinereţe ~.) 13. calm, domol, liniştit, molcom, nctulburat, paşnic, tihnit, (înv.) păciuít, destins, dulce. (O atmosferă ~.) 14. difuz, palid, slab, stins. (O lumină ~.) potolit s. v. ALINARE. CALMARE. DOMOLIRE. LINIŞTIRE. POTOLIRE. TEMPERARE. UŞURARE. potolitór adj. v. ALINĂTOR. CALMANT. LINIŞTITOR. POTOP s. 1. (livr.) dilúviu. (~ul biblie.) 2. inundare, inundaţie, înec, revărsare, (pop.) potopénic, (înv.) revărsătúră, undătúrâ. (În urma ploilor s-a produs un mare ~.) 3. (reg.) sodórn. (Afară e ~ de ploaie.) 4. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. şi pop.) prăpădénie, (pop.) blestem, mâníe, potopénic, topénie, (înv. şi reg.) pustie-şág, pustiit, sodóm, (reg.) prăpădeálă, (înv.) pierzare, pustiiciúne, (fig.) pârjól, plagă. (Un adevărat ~ s-a abătut asupra lor.) 5. duium, grămadă, mulţime, puhoi, puzderie, sumedenie, (înv. şi pop.) mare, poiéde, (înv. şi rea.) întuneric, (reg.) posmól, tălábă, (Transilv. şi Mold.) silă, (înv.) mulţít, putere, (fig.) groază, grozăvenie, grozăvie, (reg. fig.) polog. (Un ~ de trupe inamice.) potopénic s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. INUNDARE. INUNDAŢIE. ÎNEC. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. REVĂRSARE. SINISTRU. URGIE. POTOPI vb. 1. a inunda, a îneca, (înv. şi reg.) a neca. (Apele ~ câmpia.) 2. a distruge, a nimici, a prăpădi, a sfărâma, a zdrobi, a zvânta, (înv. şi pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. şi reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroşi, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropşi, a târî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera, (I-a ~ pe duşmani.) POTOPIRE s. 1. inundare, înecare, (înv.) necătúră. (~ cimpiei de către ape.) 2. distrugere, nimicire, prăpădire, sfărâmare, zdrobire, (înv. şi pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicáre. (~ armatei duşmane in luptă.) POTOPÂT adj. 1. inundat, înecat. (Cimpie ~.) 2. distrus, nimicit, prăpădit, zdrobit, (înv. şi pop.)

risipit, (pop.) zdrumicát, (înv.) stropşit. (Duşmanul zăcea ~.) POTÓU s. sosire, ţintă. (Calul a ajuns primul la ~.) POTPURÍU s. (MUZ.) (înv.) tutti-frútti (pi.). (Un ~ din operete.) potrebí vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÂMA. SFINŢI. ZDROBI. ZVÂNTA. POTRICÁLĂ s. 1. (TEIIN.) preducea, (reg.; patron. (Cu ~ se fac găuri la urechile oilor.) 2. preducea, (reg.) puşcătúră. (Semnul numii ~ făcut cu preduceaua la urechile oilor.) POTRICĂLÍ vb. a preduci. (A ~ urechea oilor.) potrieălí vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE. potrieălít adj. v. GĂURIT. PERFORAT. SCOBIT. SFREDELIT. STRĂPUNS. potrivă adv. v. CONTRA. ÎMPOTRIVĂ. POTRIVĂ s. egal, pereche, seamă, seamăn. (Nn arc ~ pe lume.) POTRIVEALĂ s. 1. ajustare, potrivire. (Proces de ~.) 2. acord, concordanţă, conformitate, corespondenţă, potrivire, (livr.) consonanţă. (Există o deplină ~ între elementele ansamblului.) 3. afinitate, analogie, apropiere, asemănare, concordanţă, corespondenţă, înrudire, potrivire, similaritate, similitudine, (înv. şi reg.) semuiálă, (reg.) semeníş, (înv.) potróz, semăiiárc, semănătură, semuíre. (Se poate stabi'i o ~ intre acele două elemente.) 4. coincidentă, potrivire, (pop.) loveálá. (E o simplă ~ .) potriveală s. v. ACORD. ARMONIE. ÎMPĂCIUIRE. ÎNŢELEGERE. PACE. UNIRE. POTRIVI vb. 1. a adapta, (livr.) a apropria. (A ~ unui anumit scop.) 2. a adapta, a ajusta. (A ~ o piesă la un mecanism.) 3. a (se) nimeri. (Ban. şi Transilv.) a (se) păsăli. (Pot-coaoa nu se ~ .) 4. a-i veni, (Transilv.) a i se viji. (Pantoful i se ~.) 5. a-i cădea, a-i şedea, a-i veni. (Haina i se ~ bine.) G. a(-şi) aranja, a(-şi) aşeza. (Îşi ~ cravata.) 7. a îndrepta, (prin Transilv.) a aiepta. (A ~ cuvertura.) Jî. a doza, a proporţiona. (A ~ substanţele într-im amestec.) 9. a aranja, a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărţi, a întocmi, a ordona, a organiza, a orân-dui, a pune, a repartiza, a rândui, a sistematiza, (pop./ a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui.ansamblu.) 10. a aranja, a reg/a. a repara, (pop. şi fam.) a meşteri. (A ~ un aparat.) 11. a acorda, a regla. (~ aparatul de radio.) 12. a aprecia, a calcula, a socoti. (A ~ ceva din ochi.) 13. a (se) armoniza, a (se) asorta, a (se) combina, a merge, (pop. şi fam.) a (set lovi. (Albastrul se ~ bine cu albul.) 14. a concorda, a corespunde, (pop.) a se lovi, (prin Bucov. şi Mold.) a se ştimui, (înv.) a con-glăsui. a consuna. (Datele obţinute se ~ între ele.) 15. a o prinde. (Aerul ştrengăresc i se ~ de minune.) 16. a se asemăna, a se asemui, a se compara, (pop.) a se lovi, (înv.) a se tocmi. (Socoteala de acasă nu se ~ cu cea din tirg.) 17. a corespunde, a răspunde. (O măsură ce se ~ intereselor largi.) lfi. a cadra, a corespunde, a merge, (înv. şi reg.) a veni. (Ce faci tu nu se ~ cu momentul ales.) 19. a se preta. (Seminţe ce se ~ la cultura forţată.) 20. a o nimeri, (pop.) a o brodi. (.1 o ~ ca nuca-n perele.) 21. a aranja, a ticlui, (pop. şi fam.) a drege, (pop.) a (o) brodi. (A ~ astfel lucrurile incit...) 22. a se întâmpla, a se nimeri, (pop.) a se brodi, (înv. şi reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a tălăli, (prin Maram.) a se tilni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ să fie acolo.) 23. a cădea, a se nimeri, a pica, (pop.) a se brodi. (Sărbătoarea se ~ intr-o simbătă.) potrivi vb. v. ÎMPOTRIVI. OPUNE. POTRIVIRE s. 1. ajustare, potriveală. (Proces de~.) 2. dozaj, dozare, proporţionare. (~ substanţelor într-un amestec.) 3. aranjare, reglaj, reglare. (~ unui aparat electric.) 4. armonizare, asortare, combinare. (~ culorilor.) 5. acord, concordanţă, conformitate, corespondenţă, potriveală, (livr.) consonanţă. (Există o ~ deplină intre elementele ansamblului.) 6. armonie, concordanţă, echilibru, proporţie, proporţionalitate, simetrie, (fig.) simfonie. (Ce clasică ~ în această lucrare!) 7. adecvare, compatibilitate. (O ~ mai mare sau mai mica la ...) 8. afinitate, analogie, apropiere, asemănare, concordanţă, corespondenţă, înrudire, potriveală, similaritate, similitudine, (înv. şi reg.) semuiálă, (reg.) semeníş, (înv.) potróz, semănáre, semănătură, semuíre. (Se pot stabili unele ~ între aceste două elemente.) 9. coincidenţă, potriveală, (pop.) loveálă. (E o simplă ~.) 10. nimereală, potriveală, (pop.) brodeâlă. (A fost doar o fericită ~.) potrivire s. v. ÎMPOTRIVIRE. OPOZIŢIE. OPUNERE. REZISTENTĂ. POTRIVIT adj., adv. í. adj. mijlociu. (De statură, de mărime ~.) 2. adj. acceptabil, accesibil, convenabil, moderat, rezonabil, (livr.) modic, (fam.) pasabil. (Preţuri ~.) 3. adj. blind, moderat, temperat, (fig.) dulce. (Climă ~.) 4. adj. armonios. (Culorii.) 5. adj. adecvat, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, nimerit, oportun, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent. (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Mijlocul cel mai ~ pentru ...) 6. adv. adecvat, indicat, nimerit, oportun, recomandabil. (Nu e ~

sa ...) 7. adv. conform, după. (A lucrat ~ planului.) S. adj. adecvat, bun, indicat, nimerit, propriu. (Un teren ~ pentru arte.) 9. adj. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 10. adj. apt, bun, capabil, convenabil, susceptibil. (~ pentru un anumit scop.) 11. adj. comun, mediocru, mijlociu. (Un elev ~.) potrivitór adj. v. DUŞMĂNOS. INAMIC. NEPRIETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. POTRIVNIC. VRĂJMAŞ. POTRIVNIC s., adj. ' 1. s., adj. adversar, duşman, inamic, vrăjmaş, (pop.) pizmaş, pizmuitor, (înv. si reg.) pizmătár, pizmătáreţ, (înv.) neamic, neprieten, ncpriitór, pâri'ş, scu-lătór. (Un ~ de temut în luptă.) 2. adj. duşmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, vrăjmaş, (pop.) pizmaş, pizmuitor, vrăjmăşésc, (înv. şi reg.) pizmătár, pizmătáreţ, (reg.) vrăj-măşós, (înv.) duşmănesc, mâniós, potrivitór. (O acţiune ~.) 3. adj. antagonic, antagonist, opus. (Relaţii ~.) 4. adj. duşmănos, neprietenesc, neprietenos, ostil, (fig.) pieziş. (O privire ~.) 5, adj, defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, vitreg, (înv. şi pop.) nepriinciós. (Condiţii ~ de dezvoltare.) 6. adj. contradictoriu, contrar, divergent, opus, (rar) contrazicător. (Păreri ~.) 7. adj. advers, contrar, dimpotrivă, opus, (înv.) împotrivit, opozit. (În pârlea ~.) POTRIVNIClE s. adversitate, ostilitate, vitregie, vrăjmăşie. (~ vremurilor trecute.) potrivnicíe s. v. CONSTRÂNGERE. DIFICULTATE. FORŢĂ. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. ÎMPOTRIVIRE. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPOZIŢIE. OPRELIŞTE. OPUNERE. PIEDICĂ. REZISTENTĂ. SILĂ. SILNICIE. STAVILĂ. VIOLENŢĂ. POTROACĂ s. (BOT.; Cenlaurium um-bellatum sau minus) tintaurâ, fierea-pământu-lui, (reg.) cintoáie, frígor, frigurícă, ghínţură, ghinţureá, potroceá, potrocúţă, scăunel, scân-teiúţă, táulă, buruiană-de1'ríguri, cocoşei-de-grădínă (pi.), crucea-pămintului, floare-de-frí-guri, fumărică-băşicoásă, iarbă-de-cúrcă, iarbă-de-íríguri, săfindei-de-câmp (pb). potroacă s. v. AVRĂMEASĂ. AVRĂMEAS-CĂ. VENLNARIŢĂ. potroceá s. v. FIEREA-PĂMÂNTULUI. POTROACĂ. ŢINTAURĂ. potrocúţă s. v. FIEREA-PĂMÂNTULUI. POTROACA. ŢINTAURĂ. potrón s. v. POTRONIC. POTRONÍC s. (înv.) costándă, potrón. (Vechea monedă polonă numită ~.) potroşí vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÂMA. ZDROBI. ZVÂNTA. potróz s. v. AFINITATE. ANALOGIE. APROPIERE. ASEMĂNARE. CONCORDANŢĂ. CORESPONDENTĂ. ÎNRUDIRE. POTRIVEALĂ. POTRIVIRE. SIMILARITA-TATE. SIMILITUDINE. potség s. v. PIRON. poţóc s. v. GUZGAN. PIRON. ŞOBOLAN. poucénie s. v. CAZANIE. CUVÂNT. OMILIE. PREDICĂ. POVARĂ s. 1. greu, greutate, încărcătură, sarcină, (livr.) pondere, (pop.) tărhát, (înv. şi reg.) pond, tar, továr, (Mold.) tăbârcă, (înv.) greaţă, gréime. (Poartă în spate toată ~.) 2. apăsare, greutate, sarcină. (Mijlocul i se frânge sub ~ bagajelor.) povarnageríe s. v. POVARNĂ. VELNIŢĂ. POVARNĂGÍU s. velnicer, (reg.) balgiér, rachiér, ţtiicár, velniţár, vinărsár, (înv.) po-vârnár. (~ era proprietarul unei povarne.) POVARNĂ s. velniţă, (reg.) căzănărie, povarnageríe, povărnăríe, prefăcánie, vinărsăríe, (înv.) rachieríc. (~ pentru fabricarea ţuicii.) povárnic adj. v. GREU. POVÁŢĂ s. 1. îndemn, îndrumare, învăţătură, povăţuirc, sfat, vorbă, (pop.) învăţ, (înv.) consiliu, cuget, dăscălie, gând, povăţuiálă, povăţuitúră, sfătuiálă, sfătuíre, socoteală. (1-a ascultat toate ~.) 2. precept, recomandare, recomandaţie, sfat. (Diverse ~ de igienă.) pováţă s. v. CĂLĂUZĂ. COMANDĂ. CONDUCERE. ÎNDRUMĂTOR. POVĂŢUITOR. SFĂTUITOR. SFETNIC. ŞEFIE. povărnăríe s. v. POVARNĂ. VELNIŢĂ. povărós adj. v. ÎMPOVĂRĂTOR. POVĂŢUÍ vb. 1. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndruma, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viaţă.) 2. a dăscăli, a îndruma, a învăţa, a sfătui. (L-a ~ multă vreme.) 3. a îndruma, a învăţa, a sfătui, (livr.) a consilia, (înv.) a mângiia. (L-a-~ ce să facă.) 4. a îndemna, a sfătui. (Îl ~ numai la bine.) povăţuí vb. v. CĂLĂUZI. CÂRMUL COMANDA. CONDUCE. DIRIGUI. DIRIJA. DOMNI. GHIDA. GUVERNA. ÎNDRUMA. ORIENTA, STĂPÂNI. povăţuiálă s. v. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂŢĂTURĂ. POVAŢĂ. POVĂTUTRE. SFAT.

VORBĂ. POVĂŢUÍRE, s. îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă, sfat, vorbă, (pop.) învăţ, consiliu, cuget, dăscălie, gând, povăţuiálă. povăţuitúră, sfătuiálă, sfătuíre, socoteală. (I-« ascultat ~. ) povătuíre s. v. COMANDĂ. CONDUCERE. ŞEFIE. povăluitór s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE., SEF. POVĂŢUITOR s., adj. l.s. călăuză, îndrumător, sfătuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (înv. şi fam.) dascăl, (înv.) pováţă, tocmitór. (X ii serveşte drept ~.) 2. s. consilier, sfătuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.) 3. adj., s. călăuzitor,. îndrumător, sfătuitor, (înv.) îndreptător, purtător. (I-a fost un excelent ~.) 4. adj. îndrumător, sfătuitor, (înv.) învăţător. (Carte ~.) povăţuitúră s. v. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂŢĂTURĂ. POVAŢĂ. POVĂTUÍRE. SFAT. VORBĂ. povedí vb. v. APLECA. ATÂRNA. CĂDEA. COBORÎ. CULCA. CURBA. ÎNCLINA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI. LĂSA. PLECA. NĂPĂDI. PODIDI. UMPLE. povelcnie s. v. DISPOZIŢIE. HOTĂRÂRE. ORDIN. PORUNCĂ. povelí vb. v. COMANDA. DECIDE. DISPUNE. FIXA. HOTĂRÎ. ORDONA. PORUNCI. STABILI. STATORNICI. povelíre s. v. DISPOZIŢIE. HOTĂRÂRE. ORDIN. PORUNCĂ. povestár s. v. NARATOR. POVESTITOR. povestaş s. v. NARATOR. POVESTITOR. POVESTE s. 1. istorie, istorisire, naraţiune, povestire, (înv.) spunere. (A ascultat o lungă ~.) 2. (LIT.) basm, povestire. (~ cu Cocoşul Roşu.) 3. invenţie, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditúră, (înv.) basnă, băsníre, (fam.) balivernă, braşoávă, (fam. íig.) basm, gogoaşă, tromboane (pi.). (Tot ce-a spus c o simpla ~.)< 4. chestiune, lucru, pricină, problemă, socoteală, treabă, (înv.) madeá, (rusism înv.) pred-mét. (S-a lămurii ~ aceea?) pové«te s. v. PROVERB. VORBĂ BĂTRÎ-NEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂTOARE. povestélnic s. v. NARATOR. POVESTITOR. POVESTÍ vb. a arăta, a expune, a istorisi, a înfăţişa, a nara, a prezenta, a relata, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.) povesti vb. v. BÂRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. CONVERSA. DEFĂIMA. DENIGRA. DIALOGA. DIFUZA. DISCREDITA. DISCUTA. DUCE. ÎMPRĂŞTIA. ÎNTINDE. LĂŢI. PONEGRI. PREDICA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. RĂSPÂNDI. VORBI. POVESTÍRE s. 1. arătare, expunere, istorisire, înfăţişare, narare, prezentare, relatare, (rar) rdáţie, (înv.) spunere. (O ~ fidelă a faptelor.) 2. (concr.) istorie, istorisire, naraţiune, poveste, (înv.) spunere. (A ascultat o lungă ~.) 3. (LIT; ooncr.) basm, poveste. ( ~ cu Cocoşul Roşu.) POVESTITOR s. narator, (reg.) povestár, povestaş, povestélnic. (~ şi-a întrerupt povestirea.) povídlú s. v. CHISELIŢĂ. MAGIUN. povârghie s. v. CLINĂ. COASTĂ. COBO-RÂS. COSTIŞĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÂR-NIS. PRIPOR. REPEZIS. SCOBORÂŞ. VERSANT. poviijiâr s. v. POVARNAGIU. VELNICER. POVÂRNÍ vb. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) pleca, a (se) prăvăli, (pop. şi fam.) a se hâi. (Cosa s-a ~ pe-o parte.) POVÍRNÍRE s. aplecare, înclinare. (~ unei ■construcţii.) POVÂRNÍŞ s. (GEOGR.) clină, coastă, cobori?, costişă, muchie, pantă, pripor, repeziş, scoboriş, versant, (rar) prăvălác, prăvălíş, (înv. si reg.) piază, scápăt, (reg.) pieptán, pieptar, piezişeá, povârghie, prăvál, prăvăli-tură, răpăgúş, (prin Munlj aplecúş, (înv.) baír, povirnitúră, (fig.) şold, (~ al unui deal.) POVÂRNÍT adj. 1. aplecat. înclinat, lăsat, plecai, prăvălit, strâmb, (pop. şi fam.) hiít, (reg.) şoldít, şoldíu. (Ban.) şovii. (O casă ~.) '-. aplicat, înclinat, oblic, pieziş, plecat, (rar) teşós, (reg.) poncíş, prăvălát, prăvălátic. (Coasta ~ a dealului.) povirnít adj. v. PRĂBUŞIT. PRĂVĂLIT. RĂSTURNAT. SURPAT. povirnitúră s. v. CLINĂ. COASTĂ. COBO-RÂS. COSTIŞĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÂR-NIS. PRIPOR. REPEZIS. SCOBORÂŞ. VERSANT. povornitoárc s. v. CASCADĂ. CATARACTĂ. ■CĂDERE DE APĂ. povód s. v. CAUZĂ. CONSIDERENT. MOBIL. MOTIV. PRICINĂ. PRILEJ. RAŢIUNE. 'TEMEI.

pó.xic s. v. ANIMOZITATE. CIUDĂ. DISCORDIE. DUŞMĂNIE. GELOZIE. INVIDIE. ÎNVRĂJBIRE. NECAZ. OSTILITATE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÂZANIE. pu/á vb. v. FOTOGRAFIA. pozár s. v. FOTOGRAF. pozare s. v. FOTOGRAFIERE. pozat adj. v. FOTOGRAFIAT. POZĂ s. 1. ilustraţie, (înv. şi pop.) chip, (înv.) tablou. (Carte cu ~e.) 2. atitudine, port, poziţie, ţinută, (livr.) alură, postură, (rar) staţiune. (Are o ~ corectă a corpului.) poză s. v. FOTOGRAFIE. REPRODUCERE. POZITÍV adj. 1. adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 2. practic, realist. (fin spirit ~.) 3. efectiv, eficace, eficient. ( Tratamentul a dat rezultate ~.) 4. bun. (Latura ~ a fenomenului.) POZITIVÍSM s. practicism. (~ unei persoane.) POZITRÓN s. (FIZ.) anticlectron. POZÍŢIE s. 1. atitudine, port, poză, ţinută, (livr.) alură, postară, (rar) staţiune. (Are o ~ corectă a corpului.) 2. figură. (Cadrilul are numeroase ~.) 3. aşezare, loc, (rar) situare, situaţie, (înv.) aşezământ, pusăciúne, pusă-túră, pusoáre, stat. (Prin ~ este o localitate pitorească.) 4. unghi. (Îl priveşte din toate ~.) 5. situaţie, (înv.) pusăciúne. (Avea « ~ de invidiat.) 6. loc, situaţie. (Ocupă o ~ onorabilă în societate.) 7. condiţie, situaţie, stare, (înv. şi pop.) obraz, (Transilv.) prindoáre. (~ socială.) S. grad, rang, situaţie, treaptă, (înv.) stépenă. (~ cea mai înaltă în ierarhia socială.) !>. demnitate, rang, treaptă, (înv.) cin, dregă-toríe, ifos, orânduiálă, şedere, vrednicie. (Ocupă o ~ înaltă în stat.) 10. caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, situaţie, stare, (înv.) încunjuráre, perístas, prilejíre, stat, împrejur-stare, (fig.) context. (În această ~ nu poate acţiona.) poziţie s. v. GRAVIDITATE. SARCINĂ. poznaş adj. v. AMUZANT. BIZAR. CIUDAT. COMIC. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. HAZLIU. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUŞNIC. NEOBIŞNUIT. NOSTIM. O-RIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU. VESEL. POZNAŞ adj., s. 1. adj. glumeţ, hazliu, vesel, (pop. şi fam.) ghiduş, hâtru, mehenghi, mucalit, ştrengar, şugubăţ, (înv. şi reg.) sagaci, (reg., mai ales în Mold.) şăgalnic, (reg.) poznéţ, snovós, (Mold.) chisnovát, (Olt.) pot-cáş, (prin Mold.) prujálnic, prujitór, (prin Olt.) snovélnic, (prin Transilv.) şăncăléţ, şăncălós, şodomán, (prin Transilv. şi Olt.) şodós, (prin Transilv.) şoloméţ, (prin Bucov. şi Mold.) şotélnic, (Bucov.) şotiós, (Mold.) tămăşálnic, (prin Olt.) zgondós, (înv.) poznátec, poznít, zeflíu. (E un om tare~l) 2. adj. drăcos, ştrengar. (Un copil ~.) 3. adj., s. nebunatic, ştrengar, (prin Mold.) bazaóchi. (Mare ~ mai eşti!) poznátec adj.v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. POZNĂ s. I. ghiduşie, glumă, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, ştrengărie, (prin Ban.) poşováică, (Mold. prújă, prujitúră, (Mold., Bucov. şi Transilv.) şagă, (prin Ban. şi Transilv.) şálmă, (prin Transilv.) şi Olt.) şoádă, (prin Olt. şi Munt.) şoánă, (Transilv., Ban. şi Olt.) şozénie, (Transilv.) şozíe, (Mold.) tămăşág, (prin Olt.) zgoándă, (înv.) cabazlfc, (fam.) pehlivăníe. (M-au amuzat ~ele lui.) 2. drăcie, drăcovenie, năzbâtie, ştrengărie, (pop.) dră-căríe, (fam.) parascovénie. (S-a lăsat de ~e.) 3. farsă, festă, ghiduşie, glumă, păcăleală, păcă-litură, ştrengărie, (pop. şi fam.) renghi, şotie, (reg.) năsărí'mbă, păcală, (Ban. şi Transilv.) mişculánţă, (prin Ban. şi Transilv.) şálmă, (prin Transilv.) şăncălăníc, (prin Transilv. şi Munt.) şăncălíe, (înv.) bosmá. (I-a jucat o ~.) 4. boroboaţă, ispravă, năzbâtie, năzdrăvănie, pocinog, şotie, trăsnaie, (reg.) boáţă, dandana, dănănáie, dăndănáie, năsărí'mbă, (Mold. şi Bucov.) palótie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov, şi Transilv.) tonoásă, (înv.) bosmá. (Ce ~ a mai făcut?) 5. bazaconie, năzbâtie, ştrengărie, trăsnaie, (Olt.) trăsneálă. (O ~ de copil.) 6. gafă, prostie. (Te rog să mă scuzi pentru ~ pe care am făcut-o fără să vreau.) 7. încurcătură, păţanie, (pop. şi fam.) tărăşenie, (fam.) comedie, dandana, istorie. (Abia a scăpat din ~ aceea.) 8. bazaconie, bizarerie, bâzdâganic, ciudăţenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăţie, năstruşnicie, năzdrăvănie, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănáie, nagodă, şozénie, (Ban. şi Olt.) miráz, (Transilv. şi Ban.) mirăzénie, (Mold.) şanţ. (Multe ~ a mai văzut în viaţa lui.) poznă s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE. poznéţ adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. poznít adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL.

POZOMÉTRU s. (FOTO) exponometru. pozvól s. v. ACORD. APROBARE. ASENTIMENT. AVIZ. CONSIMTĂMÂNT. CONSIMŢIRE. ÎNCUVIINŢARE. ÎNGĂDUINŢĂ. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. PERMISIUNE. VOIE. VOINŢĂ. VRERE. pozvolénie s. v. ACORD. APROBARE. A-SENTIMENT. AVIZ. CONSIMTĂMÂNT. CONSIMŢIRE. ÎNCUVIINŢARE. ÎNGĂDUINŢĂ. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. PERMISIUNE. VOIE. VOINŢĂ. VRERE. pozvoií vb. v. ACCEPTA. ADMITE. APROBA. CONSIMŢI. ÎNCUVIINŢA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. PERMITE. PRIMI. PRACTIC adj. 1. eficace, eficient, folositor, operativ, productiv, util, (rar) operant, (înv.) putinciós. (O metodă ~.) 2. comod, lesnicios. (O soluţie ~.) 3. pozitiv, realist. (Un spirit ~.) 4. pragmatic, utilitarist. (O concepţie ~.) practic adj. v. ABIL. BUN. CAPABIL. COMPETENT. DESTOINIC, DEŞTEPT. DIBACI. DOTAT. EXPERIMENTAT. INGENIOS. ISCUSIT. ISTEŢ. ÎNCERCAT. ÎNDE-MÂNATIC. ÎNZESTRAT. MEŞTER. PRACTICIAN. PREGĂTIT. PRICEPUT. VALOROS. VERSAT. VREDNIC. PRACTICĂ vb. 1. a exercita, a face, a profesa, (înv.) a metahirisi, a profesui. (A ~ o meserie frumoasă.) 2. a cultiva. (A ~ pamfletul.) 3. a juca. (~ tenisul de doi ani.) 4. a (se) folosi, a (se) întrebuinţa, a (se) utiliza. (Un obicei care se ~ de mult timp.) practica vb. v. APLICA. FOLOSI. ÎNTREBUINŢA. UTILIZA. PRACTICABIL adj. accesibil. (Un drum ~ .) practicabil adj. v. POSIBIL. REALIZABIL. PRACTICARE s. 1. exercitare, profesare. (~ unei profesiuni.) 2. cultivare. (~ genului epic.) 3. folosire, întrebuinţare, utilizare. (~ unui obicei străvechi.) PRACTICĂ s. 1. aplicare. (Punere in ~ .) 2. (JUR.) procedură. (~ juridică.) 3. exerciţiu, (rar) deprindere. (Are multă ~ in acest domeniu.) 4. experienţă, rutină, (înv.) ispită, ispitire. (Cunoaşte ceva drn~.) practică s. v. ABILITATE. CAPACITATE. COMPETENŢĂ. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. INGENIOZITATE. ISCUSINŢĂ. ISTEŢIE. ISTEŢIME. ÎNDEMÍ-NARE. PREGĂTIRE. PRICEPERE. SERIOZITATE. ŞTIINŢĂ. TALENT. UŞURINŢĂ. VALOARE. VREDNICIE. PRACTICIAN adj. (înv.) practic. (Medic ~.) PRACTICÍSM s. pozitivism. (~ unei persoane.) practicós adj. v. BUN. CAPABIL. COMPETENT. DESTOINIC. DOTAT. EXPERIMENTAT. ISCUSIT. ÎNCERCAT. ÎNDEMÂNATIC. ÎNZESTRAT. PREGĂTIT. PRICEPUT. VALOROS. VERSAT. VREDNIC. practisít adj. v. BUN. CAPABIL. COMPETENT. DESTOINIC. DOTAT. EXPERIMENTAT. ISCUSIT. ÎNCERCAT. ÎNDEMÂNATIC. ÎNZESTRAT. PREGĂTIT. PRICEPUT. VALOROS VERSAT. VREDNIC. PRADĂ s. 1. jaf, jefuire, jefuit, prădare. prădat, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobândă, prădăşúg, răpiciúne, răpştíre. (Porniţi pe ~ . > 2. (MIL.) captură, (înv.) duium, plean, pleáşcă. priză. (~ de război.) pradă s. v. CxVPTIVITATE. ROBIE. SCLAVIE. PRAF s. 1. pulbere, (Mold. şi Transilv.) colb, (Bucov. şi Maram.) şpérlă, (prin Bucov. şi Transilv.) şteah, (Olt. şi Munt.) ştiup. (~ stârnit pe un drum de ţară.) 2. praf de puşcă = pulbere, (pop.) iarbă(-depúşcú), (înv. şi reg.) silítră, (înv.) palér. (~ folosit ca explozibil.) praf álb s. v. COCAINĂ. PRÁFTORIŢĂ s.praftură, stropitoare. (Ban.) stropélnic, (Ban., Olt. şi Munt.) stropélniţă. (~ fierarului.) PRAFTURĂ s. praftoriţă. stropitoare. (Ban.) stropélnic, (Ban., Olt. şi Munt.) stropélniţă. (~ fierarului.) PRAG s. 1. poartă, uşă, (Dobr.) tocat. (A ieşit în ~.) 2. (MUZ.) prăguş. (~ la un instrument cu coarde.) 3. (GEOGR.) banc. (~ al unei ape curgătoare.) 4. apropiere, pru'jrnă. (În ~nl noului an.) 5. (FIZIOL.) limită. (~ de excitabilitate.) prag s. v. BAZIN. PELVIS. SOCLU. PRAGMATIC adj. practic, utilitarist. (O atitudine ~.)

prais s. v. PRUSAC. PRUSIAN. prájilă s. v. JUMĂRI. OMLETĂ. PRAMATIE s. canalie hahaleră, puşlama, secătură. (Mare ~ eşti, amice!) pránic s. v. MAI. prapórcic s. v. SUBLOCOTENENT. prapur s. v. DRAPEL. MEZENTER. PERI-TONEU. PLACENTĂ. STEAG. STINDARD. práşă s. v. PRAŞILĂ. PRĂSIRE. PRĂSIT. SAPĂ. SĂPARE. SĂPAT. PRÁŞILĂ s. (AGRIC.) prăsire, prăşit, sapă, săpare, săpat, (pop.) práşă, prăşitúră, (reg.) copoít, prăşeálă, săpătură, târşenít, târşít. (~ porumbului.) PRAŞTIE s. (reg.) răpezitór, (Mold. şi Transilv.) proáşcă, (prin Ban. şi Transilv.) puşcă, (prin Ban.) sláidăr, (~ de aruncat pietricele.) praştie s. v. CHIMIR. COSOROABĂ. ŞERPAR. prat s. v. COSITURĂ. FÂNAŢ. FÂNEAŢĂ. právăţ s. v. OBIECT. OBIECTIV. SCOP. ŢEL. ŢINTĂ. právcţ s. v. CĂLĂUZĂ. GHID. ÎNDREPTAR. ÎNDRUMAR. ÎNDRUMĂTOR. pravilă s. v. COD. DATINĂ. DISPOZIŢIE. FEL. HOTĂRÂRE. LEGE. NORMĂ. OBICEI. ORDIN. PORUNCĂ. PRECEPT. PRINCIPIU. REGULĂ. RÂNDUIALĂ. TRADIŢIE. UZ. UZANŢĂ. pravilicésc adj. v. LEGAL. pravilicéştc adv. v. LEGAL. pravilíst s. v. JURIST. pravílnic adj. v. LEGAL. pravilnicésc adj. v. LEGAL. pravilnicéşte adv. v. LEGAL. pravosláv adj. v. ORTODOX. pravoslâvie s. v. ORTODOXIE. ORTODOXISM. pravoslavnic adj. v. CREDINCIOS. CUCERNIC. CUVIOS. EVLAVIOS. ORTODOX. PIOS. PREACREDINCIOS. RELIGIOS. SMERIT. pravoslavnic adj., s. v. BIGOT. FANATIC. HABOTNIC. pravoslavnicíc s. v. ORTODOXIE. ORTODOXISM. praxapóstol s. v. APOSTOL. PRAXIU. PRĂXIU s. (BIS.) apostol, (înv.) praxapóstol. (~ este o carte de cult.) PRAZ s. (BOT.; Allium porrum) (reg.) ai, háşmă, horceág, poroáică, porói, pur, ceapă-álbă, ceapăblândă, coada-vácii. PRAZNIC s. 1. pomană, (înv. şi reg.) prinos, (reg.) comínd, comândáre. (~ de după o inmormântare.) 2. benchetuială, chef, ospăţ, petrecere, prăznuire, (pop.) benchét, chiolhan, refeneá, zaiafet, (înv. şi reg.) petrecanie, (Mold.) guleái-(Un ~ de pomină.) 3. banchet, masă, ospăţ, prăznuire, prânz, (livr.) festin, (rar) ospeţíe, (pop.) prânzáre. (A dat un ~ în cinstea oaspeţilor. ) praznic s. v. PATRON. SĂRBĂTOARE. ZI FESTIVĂ. prăbuşeálă s. v. CĂDERE. DĂRĂPĂNARE. DĂRÂMARE. DĂRÂMAT. NĂRUIRE. NĂRUIT. PRĂBUŞIRE. PRĂVĂLIRE. RISIPIRE. SURPARE. SURPAT. PRĂBUŞÍ vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hâi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. şi Maram.) a (se) sodomi, (prin Moid. şi Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Obuzele au ~ zidul cetăţii.) 2. a cădea, a se dărâma, a se nărui, a pica, a se prăvăli, a se surpa, (reg.) a se îmburda. (S-a ~ casa pe ei.) 3. a se surpa, (pop.) a se ponorî. (S-a ~ un mal.) 4. a cădea, a pica, a se prăvăli, a se răsturna, (rar) a se poticni. (Calul s-a ~ la pă-mânt.) 5. a (se) prăvăli, a (se) rostogoli, (înv.) a (se) ponorî. (S-a ~ în prăpastie.) 6. a arunca, a azvârli, a culca, a dărâma, a doborî, a întinde, a lungi, a prăvăli, a răsturna, a trânti, (pop. şi fam.) a aşterne, (pop.) a păli, (înv. şi reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la pămtnt.) 7. a cădea, a se prăvăli. (Apa se ~ de la înălţime, formtnd o cascadă.) prăbuşi vb. v. ARUNCA. AZVÂRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÂRLI. PRĂBUŞIRE s. 1. cădere, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeálă, (înv.) risipă. (~ unei case.) 2. scufundare, surpare. (~ pămânlului.) 3. cădere, dărâmare, năruire, picare, prăvălire, răsturnare. (~ cuiva la pămint in urma loviturii primite.) 4. prăvălire, rostogolire, (rar) rostogolit. (~ cuiva in prăpastie.) 5. culcare, dărâmare, doborâre, lungire, prăvălire, răsturnare, trintire, (înv.) răsturnătúră. (~ cuiva la pămint cu o lovitură.) PRĂBUŞÍT adj. 1. dărăpănat, dărâmat, năruit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hiít. (O construcţie ~.) 2. căzut, năruit, prăvălit, răsturnat. (Un gard~.) 3. surpat, (pop.) ponorít. (Teren ~.) 4. prăvălit, răsturnat, surpat, (înv.) povâmít. (Un mal ~.) PRĂBUŞITÚRĂ s. dărăpănătură, dărâmă-tură, năruitură, paragină, ruină, surpătură, (reg.) ruinătúră, (înv.) risipă, risipitúră, surpare. (O ~ de casă.)

prăci adv. v. EXTREM. FOARTE. TARE. PRĂDA vb. 1. a jefui, (rar) a tâlhări, (înv. şi reg.) a pleşcui, (înv.) a globi, a goli, a plenui, a strica, a tilhui. (Bandiţii l-au ~ la drumul mare.) 2. a fura. (L-au ~ noaptea hoţii.) 3-a devasta, a jefui, a sparge, (livr.) a devaliza. (Bandiţii au ~ banca.) 4. a deposeda, a jefui, (livr.) a spolia, (fig.) a despuia. (Stăpinul i-u ~ de tot ce-au avut.) îi. a jefui, a răpi, (înv.) a răpşti. (I-a ~ de întreaga agoniseală.) prăda vb. v. ARUNCA. ASASINA. AZVÂRLI. CHELTUI. IROSI. ÎMPRĂŞTIA. ÎNROBI. OMORÎ. PRĂPĂDI. RISIPI. ROBI. SUPRIMA. UCIDE. ZVÂRLI. PRĂDALNIC adj. 1. jefuitor. (Armată ~.) 2. răpitor, (înv.) rapace, răpiciós. (Păsări ~.) PRĂDARE s. 1. jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădat, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobíndă, prădăşúg, răpiciúne, răpştíre. (Porniţi pe ~.) 2. devastare, jefuire, spargere, (livr.) devalizare. (~ unei bănci.) 3. deposedare, jefuire, (livr.) spoliáţie, spoliere, (fig.) despuiere. (~ unei persoane de bunurile sale.) prădáş s. v. HOŢ. JEFUITOR. PRĂDĂTOR. PUNGAŞ. PRĂDAT adj. 1. devastat, jefuit, (livr.) devalizat. (O bancă ~.) 2. deposedat, jefuit, (livr.) spoliat, (íig.) despuiat. (Persoană ~.) 3. jefuit, răpit. (Bunuri ~.) prădat adj., s. v. CAPTIV. PRINS. PRIZONIER. PRĂDAT s. jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobíndă. prădăşúg, răpiciúne, răpştíre. (Porniţi pe ~.) prădat s. v. ASERVIT. ROB. SCLAV. SUBJUGAT. PRĂDĂCIUNE s. jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, (livr.) rapt, (înv.) dobíndă, prădăşúg, răpiciúne, răpştíre. (Porniţi pe ~.) prădăşúg s. v. JAF. JEFUIRE. JEFUIT. PRADĂ. PRĂDARE. PRĂDAT. PRĂDĂCIUNE. prădător adj., s. v. CHELTUITOR. ÎNROBITOR. RISIPITOR. ROBITOR. PRĂDĂTOR s. jefuitor, (livr.) spoliator, (reg.) jăpcán, jăpcá.ş, (Mold.) jăcáş, (înv.) pleş-cáş, pleşcuitór, prădáş. (Un ~ nemilos.) prădător s. v. HOŢ. PUNGAŞ. PRĂFĂRÁIE s. prăfărie, (Mold. şi Transilv.) colbăráie, coibăric. (Pe drum era o ~ de ne-descris.) PRĂFĂRÍE s. prăfăraie, (Mold. şi Transilv.) colbăráie, coibăríe. (Pe drum era o ~ de ne-descris). prăfărie s. v. PULBERĂRIE. PRĂFÓS adj. 1. prăfuit, (rar) prăfurós, (reg.) prăfoşát, (Mold. şi Transilv.) colbăit, colburós, (înv.) pulberós. (Drum ~.) 2.pulverulent. (Material ~.) prăfoşát adj. v. PRĂFOS. PRĂFUIT. PRĂFUÍ vb. (Mold. şi Transilv.) a (se) colbăi. (S-a ~ pe haine.) prăfní vb. v. PUDRA. PRĂFUÍRE s. (Mold. şi Transilv.) colbăíre, (înv.) prăvuiálă. (~ hainelor.) prufuíre s. v. PUDRARE. PRĂFUIT adj. praf os, (rar) prăfurós, (reg.) prăfoşát, (Mold. şi Transilv.) colbăit, colburós, (înv.) pulberós. prăfuit adj. v. PERIMAT. PRĂFULÉŢ s. prăfuşor, (rar) prăfurél. prăfurél s. v. PRĂFULÉŢ. PRĂFUŞOR. prăfuríu adj. v. CENUŞIU. FUMURIU. GRI. PLUMBURIU. SUR.' prăfurós adj. v. PRĂFOS. PRĂFUIT. PRĂFUŞOR s. prăfuleţ, (rar) prăfurél. PRĂGÚŞ s. (MUZ.) prag. (~ la un instrument cu coarde.) prăgúş s. v. PRĂGUSOR. PRĂGUŢ. PRISPĂ. PRĂGUŞÓR s. prăguţ, (rar) prăgúş. (~ la uşa.) PRĂGÚŢ S. prăguşor, (rar) prăgúş. (~ la uşă.) PRĂJEALĂ s. 1. prăjirc, (~ unui aliment.) 2. (concr.) rântaş, (înv. şi reg.) prăjitură, (reg.) răneau. (~ la o mincare.)

PRĂJÎ vb. I. a frige. (A~ un aliment in ulei.) 2. a (se) arde, a (se) bronza, a (se) înnegri, a (se) pârli, (înv. şi reg.) a (se) păli. (Se ~ la soare, la mare.) prăji vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÂNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOML PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. USCA. ZBICI. ZVÂNTA. PRĂJÍNĂ s. I. par, (pop.) prepeleac, (reg.) beldie, páliţă, pătăchíe, prăştináş, prăştínă, rudă, (Olt.) cólvă, dârjálă, (Transilv.) pal-ţău, (înv.) şiríc. (O ~ lungă.) 2. băţ, coadă, nuia, varga, (reg.) beldie, páliţă, prăştínă, rudă, stíciu. (~ undiţei.) 3. opintitor. (~ la o barcă.) 4. (pop.) proptea, (Mold.) crăcánă. (~ de rufe.) 5. (reg.) luminare, prăştínă. (~ la cumpăna fintinii.) 6. (reg.) bucată. (Vechea unitate de măsură agrară numită ~.) prăjină s. v. COARDĂ. prăjinâcă s. v. PRĂ JINUŢĂ. prăjinioáră s. v. PRĂJINUŢĂ. prăjiníţă s. v. PRĂJINUŢĂ. PRĂJINUŢĂ s. (reg.) prăjinâcă, prăjinioá^ ră, prăjiníţă. PRĂJÍRE s. 1. prăjeală. (~ unui aliment.) 2. bronzare, înnegrire, pârlirc. (~ cuiva la soare.) PRĂJIT adj. 1. (rar) sfârâít. (Cartofi~.) 2. fript. (Carne ~ In ulei.) 3. bronzat, înnegrit, negru, pârlit, (reg.) pârjolít. (Om ~ la soare.) prăjitură s. v. PRĂJEALĂ. RÂNTAŞ. PRĂPASTIE s. abis, adânc, (rar) noian, (livr.) genune, hău, (înv. şi reg.) prăpăsténie, (prin Mold. şi Olt.) prăvál, (prin Transilv.) risipitúră, (prin Maram. şi Transilv.) stână, (înv.) beznă, fărăfúnd, precipíţiu, tău. (A căzut în~.) PRĂPĂD s. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, pustiire, sinistru, urgie, (înv. şi pop.) prăpădénie, (pop.) blestem, mâníc, poto-pénie, topénie, (înv. şi reg.) pustieşág, pustiit, sodóm, (reg.) prăpădeálă, (înv.) pierzare, pus-tiiciúne, (fig.) pârjól, plagă. (Un adevărat ~ s-a abătut asupra lor.) prăpădeálă s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. SINISTRU. URGIE. prăpădénie s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. SINISTRU. URGIE. PRĂPĂDÍ vb. 1. a devasta, a distruge, a nimici, a pârjoli, a pustii, (reg.) a pustuluí, (înv.) a sfirşi, a strica. (Duşmanii au ~ regiunea.) 2. a desfiinţa, a distruge, a lichida, a nimici, (fig.) a topi. (A ~ pur şi simplu totul în cale.) 3. a distruge, a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a stârpi, (pop. şi fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropşi. (A ~ populaţia.) 4. a distruge, a nimici, a potopi, a sfărâma, a zdrobi, a zvânta, (înv. şi pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. şi reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroşi, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropşi, a târî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe duşmani.) 5. a deceda, a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a răposa, a (se) sfârşi, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. şi pop.) a se să-vârşi, (înv. şi reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. şi reg. ir.) a se sparge, (fig. şi fam.) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (Sa ~ ieri ia amiază.) ti. a (se) distruge, a (se) nenoroci, (înv. şi reg.) a (se) ticăloşi, (fig.) a se ruina. (Băutura l-a ~.) 7. a distruge, a mistui, a nimici. (Focul a ~ iotul.) 8. a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 9. a arunca, a azvârli, a cheltui, a irosi, a împrăştia, a risipi, a zvirli, (livr.) a prodiga, (înv. şi reg.) a prăda, (reg.) a mătrăşi, a părădui, (Transilv.) a spesa, (înv.) a răşchira, (grecism înv.) a afierosi, (fig.) a înghiţi, a mânca, a papa, a toca. (Si-a ~ averea; îşi ~ banii pe toate fleacurile.) prăpădi vb. v. ASASINA. DĂRĂPĂNA. DĂRÂMA. DISPĂREA. NĂRUI. OMORÎ. PIERDE. PIERI. PRĂBUŞI. PRĂVĂLI. RĂTĂCI. RISIPI. SUPRIMĂ. SURPA. U-CIDE. PRĂPĂDÍRE s. 1. distrugere, nimicire, potopire, sfărâmare, zdrobire, (înv. şi pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicáre. (~ armatei duşmane în luptă.) 2. decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, răposare, sfirşit, stingere, sucombare, (livr.) éxitus, extincţie, repauzáre, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. şi pop.) săvârşíre, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieíşte, topénie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiúne, prăpăditúră, pristă-víre, săvârşénie, săvârşít, scădere, sconcénie, (ir.) crăpáre, (arg.) mierleálă, mierlíre, vérdeş. (~ unei persoane.) 3. distrugere, nimicire, stricare. (~ recoltei din cauza ploilor.)

prăpădíres. v. IROSEALĂ. IROSIRE. PIERDERE. RISIPĂ. RISIPIRE. PRĂPĂDIT adj., s. 1. adj. distrus, nimicit, potopit, zdrobit, (înv. şi pop.) risipit, (pop.) zdrumicát, (înv.) stropşit. (Duşmanul zăcea ~.) 2. adj. epuizat, extenuat, frânt, istovit, rupt, secat, secătuit, sfârşit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojít, (prin Munt.) tihobít, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la lucru.) 3. adj. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, u scat, uscăţiv, (rar) uscăciós, (înv. şi reg.) inirşav, rău, sec, secăţlu, secăţív, (reg.) ogârjít, (Mold. şi Transilv.) pogârjít. (Vită~.) 4. adj., s. incapabil, necapabil, neputincios, slăbănog, (rar) impotent, (pop.) becísnic, nemernic, nevoiaş, nevolnic, (înv. şi reg.) sec, ticălos, (prin Munt. şi Olt,) sfoiegít, (înv.) mişel, nepu-térnic, neputinţe, secat. (E un biet om ~.) 5. adj. amărit, nenorocit, (fig.) pârlít. (Un funcţionar ~.) 6. adj. dărăpănat, degradat, măcinat, părăginit, ruinat, stricat, (reg. şi fam.) părăduít, (reg.) răntuít. (O casă~.) 7. adj. deplorabil, jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit, (livr.) mizer, (înv. şi reg.) ticălos, (înv.) mişel. (Casa era într-o stare ~.) 8. adj. uzat, (pop. şi fam.) paradit. (O cămaşă ~.) ít. adj. mizer, mizerabil, sărăcăcios. (Un íirg ~ de odinioară.) 10. adj. cheltuit, irosit, risipit, (reg.) părăduít. (O avere ~.) prăpăditór adj. v. DEVASTATOR. DEZASTRUOS. DISTRUCTIV. DISTRUGĂTOR. NIMICITOR. PUSTIITOR. RUINĂTOR. prăpăditúră s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIŢIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDÍRE. RĂPOSARE. SFÂRŞIT. STINGERE. SUCOMBARE. prăpăsténie s. v. ABIS. ADÂNC. PRĂPASTIE. PRĂPĂSTIOS adj. abrupt, drept, perpendicular, pieptiş, pieziş, priporos, ripos, vertical, (rar) prăpăstuít, priporât, (pop.) oblu, (reg.) poncíş, prăvălát, prăvălátic, râpít, ripurós, ţărmurós, (prin Transilv.) priporiu, (prin Bu-cov.) pripós, (înv.) mălurós, străminós. (Peretele ~ al muntelui.) prăpăstios adj. v. NĂPRASNIC. NEAŞTEPTAT. NEPREVĂZUT. PRECIPITAT. VERTIGINOS. prăpăstuí vb. v. ARUNCA. AZVÂRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. ROSTOGOLI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÂRLI. prăpăstuít adj. v. ABRUPT. DREPT. PERPENDICULAR. PIEPTIŞ. PIEZIŞ. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÂPOS. VERTICAL. prăsád adj. v. ALTOIT. prăsădí vb. v. ALTOI. prăseálă s. v. PRĂSILĂ. REPRODUCERE. REPRODUCŢIE. prăsélnic adj. v. PRĂSITOR. PROLIFIC. PRĂSÍ vb. a se înmulţi, a procrea, a se reproduce, (înv. şi reg.) a se plodi, (reg.) a se puiţi, (Mold.) a se puiezi, (înv.) a se propaga. (Cum se ~ aceste animale?) prăsi vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. CONCEPE. ECONOMISI. FACE. ÎNMULŢI. NAŞTE. PROCREA. STRÂNGE. PRĂSÍLĂ S. 1. reproducere, reproducţie, (reg.) prăseálă. (Cai de ~.) 2. progenitură, pui, (Mold.) ţine, (înv.) prăsitúră. (Pisica cu ~ ei.) prăsílă s. v. COBORÂTOR. COPIL. DESCENDENT. ODRASLĂ. PROGENITURĂ. SCOBORÂTOR. URMAŞ. VIŢĂ. VLĂSTAR. prăsilós adj. v. PRĂSITOR. PROLIFIC. PRĂSÍRE s. înmulţire, prăsit, procreare, reproducere, reproducţie, (înv. şi reg.) plodíre. (~ animalelor domestice.) PRĂSÍT s. înmulţire, prăsire, procreare, reproducere, reproducţie, (înv. şi reg.) plodíre. (^animalelor domestice.) PRĂSITOR adj. prolific, (pop.) puiós, (reg.) prăsélnic, prăsilós. (Animale ~ şi sterile.) prăsitúră s. v. PRĂSILĂ. PROGENITURĂ. PUI. prăstăvălí vb. v. PRĂVĂLI. ROSTOGOLI. prăşcár s. v. PRĂSTIAS. prăşeau s. v. FULGUIÁLĂ. FULGUIRE. FULGUIT. prăşeálă s. v. PRASILĂ. PRĂSIRE. PRĂSIT. 'SAPĂ. SĂPARE. SĂPAT. PRĂŞÍ vb. (AGRIC.) a săpa, (Olt.) a târşí. (~ ia porumb.) PRĂŞÍRE s. (AGRIC.) praşilă, prăşit, sapă, săpare, săpat, (pop.) práşă, prăsitúră, (reg.) copoít,

prăşeálă, săpătură, târşenít, târsít. (~ porumbului.) PRĂŞÍT adj. (AGRIC.) (reg.) săpat. (Porumb ~.) PRĂŞÍT s. (AGRIC.) praşilă, prăsire, sapă, săpare, săpat, (pop.) práşă, prăsitúră, (reg.) copoít, prăşeálă, săpătură, târşenít, tirşít. (~ porumbului.) prăsitúră s. v. PRASILĂ. PRĂSIRE. PRĂŞIT. SAPĂ. SĂPARE, SĂPAT. *PRĂŞTIÁŞ s. (Transilv.) prăşcár. (~ a-runcă cu praştia.) prăştiás s.'v. LĂTURAŞ. prăştiér s. v. LĂTURAŞ. prăştílă s. v. ŞINDRILĂ. prăştináş s. v. PAR. PRĂJINĂ. *PRĂŞTÍNĂ s. (reg.) păianjen, pósmă. (~ se pune pe stogul de fin, ca să nu-l ia vântul.) prăstínă s. v. BĂT. COADĂ. NUIA. PAR. PRĂJINĂ. TESCOVINĂ. VARGA. prătár s. v. MAI. prăvál s. v. ABIS. ADÂNC. CLINĂ. COASTĂ. COBORÂŞ. COSTIŞĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÂRNIS. PRĂPASTIE. PRIPOR. REPE-ZIŞ. SCOBORÂS. VERSANT. ZAR. prăvădinár s. v. ORDONANŢĂ. prăvăláe s. v. CLINĂ. COASTĂ. COBORÂŞ. COSTIŞĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÂRNIS. PRIPOR. REPEZIS. SCOBORÂS. VERSANT. prăvălát adj. v. ABRUPT. APLECAT. DREPT. ÎNCLINAT. OBLIC. PERPENDICULAR. PIEPTIŞ. PIEZIŞ. PLECAT. PO-VÂRNIT. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÎ-POS. VERTICAL. prăvălátic adj. v. ABRUPT. APLECAT. DREPT. ÎNCLINAT. OBLIC. PERPENDICULAR. PIEPTIŞ. PIEZIŞ. PLECAT. PO-VÂRNIT. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÂPOS. VERTICAL. PRĂVĂLÍ vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hâi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. şi Ma-ram.) a (se) sodomi, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Obuzele au ~ zidul cetăţii.) 2. a cădea, a se dărâma, a se nărui, a pica, a se prăbuşi, a se surpa, (reg.) a (se) îmburda. (S-a ~ casa pe ei.) 3. a cădea, a pica, a se prăbuşi, a se răsturna, (rar) a se poticni. (Calul s-a ~ la pămtnt.) 4. a (se) prăbuşi, a (se) rostogoli, (înv.) a (se) ponorî. (S-a ~ in prăpastie.) 5. a (se) rostogoli, (pop.) a (se) prăpăstui, (reg.) a (se) prăstăvăli. (Bolovanii se ~ la vale.) 6. a arunca, a azvirli, a culca, a dărâma, a doborî, a întinde, a lungi, a prăbuşi, a răsturna, a trânti, (pop. şi fam.) a aşterne, (pop.) a păli, (înv. şi reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la pămint.) 7. a cădea, a se prăbuşi. (Apa se ~ de la înălţime, formind o cascadă.) 8, a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) pleca, a (se) povârni, (pop. şi fam.) a (se) hâi. (Casa s-a ~ pe o parte.) prăvăli vb. v. DECLANŞA. DEZLĂNTUI. ISCA. IZBUCNI. PORNI. PREFACE. SCHIMBA. STÂRNI. TRANSFORMA. prăvăliár s. v. PRĂVĂLIAŞ. •PRĂVĂLIAŞ s. (rar) prăvăliár, (reg.) boltáş, (înv.) dughcngíu. (Proprietar al unei prăvălii sau ~.) prăvăliaş s. v. TARABAGIU. prăvălie s. v. ZAR. prăvăliei s. v. ZAR. PRĂVĂLÍE s. magazin, (Transilv.) boltă, (Mold.) dugheană, (înv.) magazie. (~ de alimente.) prăvălie s. v. COMERŢ. NEGOŢ. NEGUSTORIE. PRĂVĂLIOARĂ s. prăvăliuţă. (O ~ cu mărunţişuri.) PRÂVĂLÍRE s. 1. cădere, dărăpănare, dă-rârnare, dărimat, năruire, năruit, prăbuşire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeálă, (înv.) risipă. (~ unei case.) 2. prăbuşire, rostogolire, (rar) rostogolit. (~ cuiva in prăpastie.) 3. culcare, dărâmare, doborâre, lungire, prăbuşire, răsturnare, trintire, (înv.) răsturnătúră. (~ cuiva la pămtnt cu o lovitură.) 4. cădere, dărîmare, năruire, picare, prăbuşire, răsturnare. (~ lui la pămtnt în urma loviturii primite.) prăvălíş s. v. CLINĂ. COASTĂ. COBORÂŞ. COSTIŞĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÂRNIS. PRIPOR. REPEZIŞ. SCOBORÂS. VERSANT. PRĂVĂLÍT adj. 1. dărăpănat, dărimat, năruit, prăbuşit, risipit, surpat, (pop.) hâít. (O construcţie ~.) 2. căzut, năruit, prăbuşit, răsturnat. (Un gard ~.) 3. prăbuşit, răsturnat, surpat, (înv.) povârnít. (Un mal ~.) 4. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, povârnit, strârnb, (pop. şi fam.) hâít, (reg.) şoldít, şoldíu, (Ban.(. sovíl. (O casă veche ~.) prăvălitúră s. v. CLINĂ. COASTĂ. COBORÂŞ. COSTIŞĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÂRNIS. PRIPOR. REPEZIŞ. SCOBORÂS. VERSANT. PRĂVĂLIUŢĂ s. prăvălioară. (O ~ cu mărunţişuri.) prăviláş s. v. JURIST. prăvuiálă s. v. PRĂFUIRE. prăznieár s. v. CATAPETEASMĂ. ICONOSTAS. TÂMPLĂ.

prăznicí vb. v. ANIVERSA. CELEBRA. PRĂZNUÍ. SĂRBĂTORI. SERBA. ŢINE. PRĂZNUÍ vb. 1. a aniversa, a celebra, a sărbători, a serba, a ţine, (înv. şi reg.) a prăznici. (~ 25 de ani de căsătorie.) 2. a benchetui, a chefui, a petrece, (înv. şi pop.) 'a (se) ospăta, (Mold. şi Bucov.) a mesi, (prin nordul Transilv. şi prin Maram.) a mulătui. (Au ~ toată jnoap-tea.) prăziiuiálă s. v. ANIVERSARE. CELEBRARE. PRĂZNUIRE. SĂRBĂTORIRE. SERBARE. PRAZNUÍRE s. 1. aniversare, celebrare, sărbătorire, serbare, (rcg.) prăznuiálă. (~ unui .secol de la . . . ) 2. bcnchctuială, chef, ospăţ, petrecere, praznic, (pop.) benchét, chiolhan, refeneá, zaiafet, (înv. şi reg.) petrecanie, (Mold.) guleái. (O ~ de pomină.) 3. banchet, masă, ospăţ, praznic, prânz, (livr.) festin, (rar) ospeţíe, (pop.) prânzáre. (A dat o ~ in cinstea oaspeţilor.) prăzulíu adj. v. VERZUI. PREA adv. 1. cam, exagerat, excesiv. (Ro-ehie ~ scurtă.) 2. tocmai. (A*ici tocmai tinără, nici ~ bătrină.) prea adv. v. FOARTE. preaalés adj. v. FAVORIT. PREFERAT. preábăt s. v. APROPIERE. ÎMPREJURIME. JUR. PREAJMĂ. VECINĂTATE. preablagoslovít adj. v. BINECUVÂNTAT. BLAGOSLOVIT. preacinstit adj. v. CINSTIT. ONORABIL. ONORAT. PREŢUIT. RESPECTABIL. RESPECTAT. STIMABIL. STIMAT. VENERABIL. preacinstita s. art. v. FECIOARA MAR IA. MADONA. MAICA DOMNULUI. NĂSCĂTOAREA. PREACURATA. PREANEVINOVATĂ. PREASFÂNTA. PREC1STA. SFÂNTA FECIOARĂ. preneântá vb. v. CINSTI. CÂNTA. ELOGIA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI. VENERA. preacovârsí vb. v. AJUNGE. BIRUI. COPLEŞI. COVÂRŞI. CUPRINDE. ÎNFRÂNGE. ÎNVINGE. PODIDI. PRINDE. RĂZBI. TOROPI. PREACREDINCIÓS adj. (BIS.) credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, religios, smerit, (franţuzism) devót, (înv. şi reg.) smérnic, (înv.) blagocestív, pietós, pravoslavnic, râvnitór, bine-crcdinciós. ( Om ~.) preacumpărá vb. v. RĂSCUMPĂRA. preacurat adj. v. CANDID. CAST. FECIORELNIC. FECIORESC. INOCENT. NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. PUDIC. VIRGIN. VIRGINAL. PREACURATA s. art. (BIS.) madona (art.), născătoarea (art.), preancvinovata (art.), prea-sfínta (art.), precista (art.), Fecioara Măria, Maica Domnului, Sfínta Fecioară, (înv.) bogo-róriniţa (art.), preacinstita (art.). preacurvár adj. v. ADULTER. INFIDEL. NECREDINCIOS. NEFIDEL. preacurvár adj., s. v. DEPRAVAT. DESFRÎ-NAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂŢAT. IMORAL. STRICAT. preacurví vb. v. CURVI. preacurvíe s. v. ADULTER. CORUPŢIE. CRAILÂC. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESFRÂNARE. DESFRÂU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂŢ. IMORALITATE. INFIDELITATE. ÎNŞELĂCIUNE. NECREDINŢĂ. PERDIŢIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU. preacurvíre s. v. ADULTER. CORUPŢIE. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESFRÂNARE. DESFRÂU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂŢ. IMORALITATE. INFIDELITATE. ÎNŞELĂCIUNE. NECREDINŢĂ. PERDIŢIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU. preacurvitór adj., s. v. DEPRAVAT. DES-FRÂNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂŢAT. I-MORAL. STRICAT. preacuviós s., adj. v. SFÂNT. preafericit s., adj. v. SFÂNT. preafrumós adj. v. MINUNAT. SPLENDID. STRĂLUCITOR. preafúnd adv. v. PROFUND. preaiubírc s. v. ADULTER. CORUPŢIE. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE.

DESFRÂNARE. DESFRÂU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂŢ. IMORALITATE. INFIDELITATE. ÎNŞELĂCIUNE. NECREDINŢĂ. PERDIŢIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU. preaiubit adj. v. ADULTER. INFIDEL. NECREDINCIOS. NEFIDEL. preaânáll adj. v. CERESC. DIVIN. DUMNEZEIESC. SFÂNT. preuânállul s. art. v. ATOTPUTERNICUL. CREATORUL. DIVINITATE. DOMNUL. DUMNEZEIRE. DUMNEZEU. PĂRINTE. PROVIDENŢĂ. PUTERNICUL. STÁPÂNUL. TATĂL. ZIDITORUL. prcaânălţá vb. v. CINSTI. CÂNTA. ELOGIA. FĂLI. FUDULI. GLORIFICA. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎN-GÂMFA. LĂUDA. MĂRI. MÂNDRI. OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SEMEŢI. SLĂVI. VENERA. prcainălţárc s. v. AROGANŢĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎX-GÂMFARE. MÂNDRIE. ORGOLIU. SEME-ŢIE. TRUFIE. VANITATE. PREAÂNĂLŢÁT adj. lăudat, mărit, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminós, (înv.) prcalăudát, preaseninát. (~tc Doamne !) prealnăltát adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÂMFAT. MEGALOMAN. MÂNDRU. ORGOLIOS. SEMEŢ. TRUFAŞ. ŢANŢOŞ. VANITOS. preainăltíine s. v. AROGANŢĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÂMFARE. MÂNDRIE. ORGOLIU. SE-MEŢIE. TRUFIE. VANITATE. PREAJMĂ s. 1. (local) apropiere, împrejurime, jur, vecinătate, (livr.) proximitate, (reg.) meleag, (prin Transilv.) preábăt, (înv.) împrejmuire, împrejur, préjmct, prejmuírc. (Se află prin ~. ) 2. (temporal) apropiere, prag. (În ~ noului an.) PREALABIL adj. 1. anticipat, preliminar, premergător. (0 condiţie ~.) 2. pregătitor, preliminar, premergător, (rar) preparator. (Studii ~.) prealăudá vb. v. CINSTI. CÂNTA. ELOGIA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI. VENERA. prealăudáre s. v, ELOGIERE. GLORIFICARE. LAUD ARE. MĂRIRE. PREAMĂRIRE. PREASLĂVIRE. PROSLĂVIRE. SLAVĂ. SLĂVIRE. prealăudát adj. v. LĂUDAT. MĂRIT. PREA-ÎNĂLŢAT. PREALUMINAT. PREAMĂRIT. PREASLĂVIT. PROSLĂVIT. SLĂVIT. VENERAT. PREALUMINAT adj. lăudat, mărit, prea-înălţat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminós, (înv.) prealăudát, preaseninát. (~te Doamne !) prealuminós adj. v. LĂUDAT. MĂRIT. PREAÂNĂLŢAT. PREALUMINAT. PREAMĂRIT. PREASLĂVIT. PROSLĂVIT. SLĂVIT. VENERAT. prcam s. v. CIN. PREAMĂRI vb. 1. a cinsti, a cânta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a prea-slăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a prea-cânta, a preaânălţa, a prealăudá, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvânta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de fată.) preamări vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÂM-FA. LĂUDA. MÂNDRI. SEMEŢI. PREAMĂRÍRE s. 1. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preaslăvire. proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfálă, pohvalénie. (~ cuvenită cuiva.) 2. elogiere, glorificare, lăudare, mărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudáre, preaslăvíe, sărbătorire. (~ unui erou.) 3. binecuvântare, glorificare, laudă, mărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.) PREAMĂRÍT adj. 1. binecuvântat, glorificat, lăudat, mărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit. ( ~ zi a Unirii!) 2. preaslăvit, slăvit, (rar) august. (~ împărat.) 3. înălţat, mărit, preaslăvit, slăvit, (în unele ţări) serenisim. ( ~ doge!) 4. lăudat, mărit, preaânălţat, prealuminat, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminós, (înv.) prealăudát, preaseninát. (~ ie Doamne!) PREAMBUL s. introducere, preliminarii (pi.). (Fără nici un ~' a atacat problema.) preambul s. v. CUVÂNT INTRODUCTIV. CUVÂNT ÎNAINTE. INTRODUCERE. PREFAŢĂ. preamlndríc s. v. ÎNŢELEPCIUNE.

preamindru adj. v. ÎNŢELEPT. PREANEVINOVATĂ s. art. (BIS.) madona (art.), născătoarea (art.), preacurata (art.), preasfânta (art.), precista (art.), Fecioara Măria, Maica Domnului, Sfinta Fecioară, (înv.) bogo-ródniţa (art.), preacinstita (art.). PREAPLECAT adj. smerit, supus. (~u? dumneavoastră slujitor.) preapodóbnic s., adj. v. SFÂNT. preaputérnic adj. v. ATOTPUTERNIC. preaputérnicul s. art. v. ATOTPUTERNICUL; CREATORUL. DIVINITATE. DOMNUL. DUMNEZEU. DUMNEZEIRE. PĂRINTE. PROVIDENŢĂ. PUTERNICUL. STÁPÂNUL. TATĂL. ZIDITORUL. preaputinciós adj. v. ATOTPUTERNIC. prealăudá vb. v. CINSTI. CÂNTA. ELOGIA. prearădica vb. v. FĂLI. FUDULI. GLORIFICA. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÂMFA. LĂUDA. MĂRI. MÂNDRI. OA1AGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SEMEŢI. SLĂVI. VENERA. preaseninát adj. v. LĂUDAT. MĂRIT. PREAÂNĂLŢAT. PREALUMINAT. PREAMĂRIT. PREASLĂVIT. PROSLĂVIT. SLĂVIT. VENERAT. PREASFINŢÍA s. art. (BIS.) preasfinţit, preasfânt. (~ sa mitropolitul.) PREASFINŢÍT s. (BIS.) preasfinţia (art.), preasfânt. (~ul mitropolit.) PREASFÂNT s. (BIS.) preasfinţia (art.), preasfinţit. (~ul arhiereu.) PREASFÂNTA s. art. (BIS.) madona (art.), născătoarea (art.), preacurata (art.),preanevi-novata (art.), precista (art.), Fecioara Măria, Maica Domnului, Sfânta Fecioară, (înv.) Logo-ródniţa (art.), preacinstita (art.). PREASLĂVÍ vb. 1. a cinsti, a cânta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a prea-cânta, a preaânălţa, a prealăudá, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei./ 2. a binecuvânta, a glorifica, a lăuda, a mări,. a preamări, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de faţă.) preaslăvíes.v. ELOGIERE. GLORIFICARE. LĂUDARE. MĂRIRE. PREAMĂRIRE. PREASLĂVIRE. PROSLĂVIRE. SLAVĂ. SLĂVIRE. PREASLĂVÍRE s. 1. cinste, cinstire, elogiu. glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, polnulă, pohvalénie. (~ cuvenită cuiva.) 2. elogiere, glorificare, lăudare, mărire, preamărire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudáre, preaslăv ie, sărbătorire. ( ~ unui erou.) 3. binecuvântare, glorificare, laudă, mărire, preamărire, proslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.) PREASLĂVÍT adj. 1. binecuvântat, glorificat, lăudat, mărit, preamărit, proslăvit, slăvit. (~ zi a Unirii!) 2. preamărit, slăvit, (iivr.) august. (~ împărat.) 3. înălţat, mărit, preamărit, slăvit, (în unele ţâri) serenisim-(~ doge!) 4. lăudat, mărit, preaânălţat, prealuminat, preamărit, proslăvit, slăvit, venerat. (reg.) prealuminós, (înv.) prealăudát, preaseninát. (~îe Doamne!) preastâpnie adj. v. RENEGAT. preavăzătór adj. v. ATOTŞTIUTOR. ATOT-VĂZĂTOR. preavcchi adj. v. STRĂVECHI. prebândí vb. v. RĂMÂNE. STA. ZĂBOVI. PRECAR adj. 1. instabil, nestabil. (Echilibru ~.) 2. nesigur, (fig.) súbred. (O situaţiei.) precar adj. v. NEREZISTENT. NESOLID. NETRAINIC. SLAB. ŞUBRED. PRECARITATE s. 1. instabilitate, nestabi-litate. (~ in echilibru.) 2. nesiguranţă, (fig.) şubrezenie. ( ~ situaţiei.) precáriu adj. v. PROVIZORIU. TEMPORAR. VREMELNIC. precarpátic adj. v. SUBCARPATIC. PRECAUT adj. atent, circumspect, grijuliu, prevăzător, prudent, vigilent, (reg.) grijitór, (înv.) gríjnic, priveghetór, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~ ; atitudine ~.) PRECAUŢIE s. atenţie, circumspecţie, grijă, prevedere, prudenţă, băgare de seamă, luare-aminte, (pop.) fereală, pază, priveghere, (înv.) socotinţă, veghere. (Dă dovadă de multă ~ ; procedează cu multă ~.) PRECĂDERE s. întâietate, preponderenţă, primat, primordialitate, prioritate, (înv.) protíe, protimíe, protimisíre, protímisis. (~ acordată unei probleme.) PRECEDĂ vb. a premerge, (înv.) a propăşi. ( A ~ ceva in spaţiu sau in timp.) PRECEDENT adj., s. 1. adj. anterior, dinainte, premergător, (înv.) precezătór. (În ■scrisoarea ~.) 2.

s. (rar) precedenţă. (S-a •creai un ~ .) precedenţă s. v. PRECEDENT. PRECEPT s. 1. învăţătură, normă, principiu, regula, (pop.) poruncă, (înv.) mărturie, porun-ceáiă, poruncită. (~ moral.) 2. povaţă, recomandare, recomanda ţie, sfat. (Diverse ~ de igienă.) PRECEPTOR s. (înv.) dascăl, (livr. înv.) mentor. ( ~ al unui tinăr.) precezătór adj. v. ANTERIOR. DINAINTE. PRECEDENT. PREMERGĂTOR. PRECIPITĂ vb. 1. a (se) grăbi, a (se) zori. (Nu e nevoie să vă ~.) 2. a se arunca, a se azvârli, a se năpusti, a năvăli, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvârli, (rar) a se prăbuşi, (înv. şi pop.) a cădea, (înv. şi reg.) a năduli, a (se) prăpăstui, (reg.) a iuruşi, a năboi, a se năprâti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. şi Ban.) a se şupi, (înv.) a se da, a năbuşi, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra duşmanului.) 3. a se arunca, a se avânta, a se azvârli, a se repezi, a sări, a se zvârli, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (Se ~ pe -cal şi porneşte.) PRECIPITARE s. 1. grabă, precipitaţie, pripă, pripeală, pripire, zor. (Ce e ~ asta?) 2. (CHIM.) precipitaţie. (Fenomen de ~.) PRECIPITAT adj. 1. grabnic, grăbit, iute, Întins, rapid, repede, repezit, zorit, (înv. şi pop.) silit, silnic, (înv.) pripitór. (Un mers~.) 2. vertiginos, (fig.) prăpăstios, vijelios. (O coborire~.) 3. ameţitor, fulgerător, vertiginos. (O cădere ~.) PRECIPITAŢIE s. 1. grabă, precipitare, pripă, pripeală, pripire, zor. (Ce e ~ asta?) 2. (CHIM.) precipitare. (Fenomen de~.) precipíţlu s. v. ABIS. ADÂNC. PRĂPASTIE. PRECÍS adj., adv. 1. adj. clar, desluşit, distinct, evident, lămurit, limpede, (înv.) apriát, chiar, (fig.) curat. (O imagine ~ ; o pronunţie ~.) 2. adj. exact, fix. (Ora ~.) 3. adv. exact, fix, punct, (fig.) matematic. (~ la orele 5.) 4. adv. bine, corect, exact. (I-a dat ~ calculul.) 5. adv. chiar, drept, exact, întocmai, tocmai, (pop.) oblu, taman, (înv. şi reg.) prísne, (prin Olt.) tam, (înv., în Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (Îl nimereşte ~ in frunte.) 6. adj. concret, determinat. (Oferă-mi cileva fapte ~ pentru a putea găsi soluţia.) 7. adj. exact, riguros, strict, ştiinţific. (O definire ~.) 8. adv. exact, (înv.) sadea. (Mai ~ spus...) fi. adv. exact, riguros, (înv. şi reg.) nesmintit. (Judecă ~ lucrurile.) 10. adj. categoric, cert, sigur, (rar) neapărat. (Vrea un răspuns ~.) 11. adj. clar, desluşit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriát, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmaţiei.) 12. adv. absolut, bineânţeles, cert, desigur, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, negreşit, neândoielnic, neândoios, normal, sigur. ( —Crezi că vine azi? — ~ !) 13. adv. indiscutabil, neapărat, negreşit, neândoielnic, neândoios, sigur, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunţată.) PRÉCISTA s. art. (BIS.) madona (art), născătoarea (art.), preacurata (art.), preane-vinovata (art.), prcasfânta (art.), Fecioara Măria, Maica Domnului, Sfinta Fecioară,(înv.) bogoródniţa (art.), preacinstita (art.). precití vb. v. RĂSCITI. PRECIZA vb. 1. a arăta, a indica, a spune, (înv. şi reg.) a semna, (înv.) a premíte, (grecism înv.) a prohdeorisi. (După cum am~.) 2. a indica, apune. (~ ie rog şi data.) 3. a arăta, a indica, a menţiona, a semnala, a specifica, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări ...) 4. a consemna, a înregistra, a menţiona, a specifica. (Cronica ~ acest eveniment.) 5. a prevedea, a scrie, a specifica. (După cum ~ pravila.) 6. a arăta, a indica, a însemna, a marca. (Ceasul~ timpul.) 7. a defini, a determina, a stabili, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietăţile unui metal.) 8. a determina, a fixa, a stabili, a statornici. (Cum a ~ concentraţia vinului?) 9. a fixa, a pune, a stabili. (A ~ un diagnostic.) 10. a determina, a fixa, a hotărî, a stabili, a statornici, (înv.) a defíge, a însemna, a statori. (Au ~ un nou termen pentru ...) 11. a se contura, a se delimita, a se desena, a se desluşi, a se distinge, a se evidenţia, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Imaginea ei se ~ in lumina asfinţitului.) 12. a (se) clarifica, (a (se) descurca, a (se) desluşi, a (se) elucida, (a (se) explica, a (se) lămuri, a (se) limpezi, (înv.) a se pliroforisi, a (se)răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) dtscâlci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) PRECIZARE s. 1. determinare, fixare, stabilire, statornicire. (~ dalei exacte a evenimentului.) 2. consemnare, înregistrare, menţionare, specificare, (înv.) scriptură. (~ acelui eveniment în ... ) 3. indicare, menţionare, specificare. (~ unui lucru.) 4. (concr.) indicaţie, însemnare, menţiune, notă, notificare, notificaţie, observaţie, specificare, specificaţie. (Poartă următoarea ~ . . .) 5. (concr.) indicaţie, prescripţie, prevedere, (inv.) scriptură, (grecism înv.) prohdiorihmós. (~ legii.) 6. definire, determinare, stabilire. (O

atentă ~ a proprietăţii metalelor.) 7. fixare, punere, stabilire. (~ unui diagnostic.) 8. fixare, hotărâre, stabilire. (~ unui nou termen.) 9. conturare, delimitare, evidenţiere, profilare, proiectare, reliefare. (~ imaginii ci in lumina asfinţitului.) 10. clarificare, desluşire, dezlegare, elucidare, explicare, explicaţie, lămurire, limpezire, rezolvare, soluţie, soluţionare, (inv.) pliroforíe, răspicáre, (fig.) cheie, descâlcire. (~ unei probleme încurcate.) PRECIZAT adj. 1. definit, determinat, stabilit. (Un aspect bine ~.) 2. anumit, cunoscut, determinat, lixat, hotărit, rinduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată ~.) PRECIZIE s. 1. exactitate, exactitudine, justeţe. (~ calculelor.) 2. siguranţă. (Dovedeşte o mare ~ in probele de tir.) 3. exactitate, exactitudine, rigoare, rigurozitate, (înv.) scumpă-táte. (~ ştiinţifică.) 4. exactitate, (livr.) acurateţe. (~ in executarea unui lucru.) precít adv. v. CÂT. PRECOCE adj. 1. prematur. (O înţelepciune ~. ) 2. timpuriu, văratic, (rar) precópt, (reg.) oárzăn, orzátic, orzésc, primăríu, sco-rúmnic, (Transilv. şi Ban.) pârgav, pârgáviţ. (Mere ~.) PRECOCITĂŢI-: s. 'înv.) prematuritátc. (~ unui copil.) preconcepţie s. v. PREJUDECATĂ PRECONIZA vb. 1. a concepe, a plănui, prevedea, a proiecta. (Xoi măsuri ~ de guvern.) 2. a iniţia. (A ~ o nouă metodă.) 3, a propune, a recomanda. (A ~ următoarele . . . ) PRECONIZARE s. 1. concepere, plănuire, proiectare. (~ unor reforme.) 2. iniţiere. (~ unei noi metode.) 3. propunere, recomandare. (~ următorului plan de acţiune.) precópt adj. v. PRECOCE. TIMPURIU. VĂRATIC. preeúget s. v. PREMEDITARE. precugetú vb. v. PLĂNUI. PREMEDITA. precugetáre s. v. PREMEDITARE. precugetát adj. v. PREMEDITAT. prccugetát adj., adv. v. DELIBERAT. INTENŢIONAT. LIBER-CONSIMŢIT. VOIT. precum adv. v. BUNĂOARĂ. precum conj. v. PENTRLT. PRECUM conj., adv., prep. 1. conj. ca, cât, cum. (Noi ~ şi ei. . .) 2. adv., prep. ca, cât. (E înalt ~ bradul.) PRECUMPĂNI vb. 1. a predomina, a pre- , pondera, (înv.) a predomni. (O tară in care ~ marea gospodărie agricolă.) 2. a pre\u!a, (inv.) a prisosi. (A ~ dreptatea lor.) 3. a (se) compensa, a (se) contrabalansa, a (se) cumpăni, a (se) echilibra, (livr.) a (se) pondera. (At^sti factori se ~ .) PRECUMPĂNÍRE s. 1. predominanţă, predominare, predominaţic, preponderenţă, (înv.) predomnírc, prepondcráţie. (~ marii gospodării agricole.) 2. dominare, predominare. predominaţic, prevalare, (rar) prevalentă. (~ unui element asupra altora.) PRECUMPĂNITOR adj. dominant, predominant, preponderent, (rar) predominate?, (inv.) predomnitor. (Element ~ asupra ailor elemente. ) PRECUPEAŢĂ s. (Ban. şi Transilv.) piiă-ríţă. (E ~ de profesie.) PRECUPÉŢ s. (Ban. şi Transilv.) pilár, (înv.) precupitór. (E ~ de profesie.) PRECUPEŢI vb. 1. a negustori, a specula, a trafica, (înv. şi reg.) a precupi. (A ~ '> marfă.) 2. a cruţa, (inv.) a pregeta. (Nu ~ nici un efort pentru ...) precupeţi vb. v. TÂRGUI. TOCMI. PRECUPEŢlE s. (inv.) precupíe. prccupeţíre s. v. TÂRG. TÂRGUIALĂ. TOCMEALĂ. precupi vb. v. NEGUSTORI. PRECUPEŢI. SPECULA. TRAFICA. precupíe s. v. PRECUPEŢlE. SPECULĂ. precupitór s. v. PRECUPÉŢ. precurma vb. v. CONTENI. CURMA. ÎNCETA. OPRI. POTOLI. SFÂRŞI. STA. TERMINA. preeurmárc s. v. CURMARE. ÎNCETARE. OPRIRE. POTOLIRE. PRECURSOR s. antecesor, înaintaş, prede-cesor, premergător, (inv.) proeátoii, prodróm, inaintemergătór, (înv., bis.) preditéci. (~ ii noştri direcţi.) precuvfntáre s. v. CUVÂNT INTRODUCTIV. CUVÂNT ÎNAINTE. INTRODUCERE. PREFAŢĂ. preeuvintătór adj. v. INTRODUCTIV. PRELIMINAR. PREDĂ vb. 1. a da. a încredinţa, a ininina. . întinde, a remite, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a

încrede, a paradosi, a pridădi, a prista-vlisi, a tcslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (1-a ~ o scrisoare.) 2. a depune, a înainta, a i.i-mâna, a prezenta, a remite, a transmite, (pop.) a băga. (I-a ~ întreaga documentaţie.) 3. :, încredinţa, a lăsa, O'ranţuzism) a confia. (A ~ ceva cuiva.) 4. a depune, a lăsa. (A ~ g:a-mantanul la gară.) 5. (MlL.) a se închina, ti se pleca, a se supune, (înv.) a se cuceri, a se paradosi, a se supleca. (S-aii ~ inamicului.) 6. (înv.) a dărui, a trăda. fÎl~ pe cineva duşmanului.) 7. (MlL.) a capitula, (inv.) a se închina. (Cetatea s-a ~.) 8. (Mit.) a închina. (Au ~ cetatea.) 9. (inv.) a se da. (Hoţul s-o ~.) 10. (înv.) a paradosi, a propune, a teşii. marisi. (A ~ o anumită disciplină.) predánie s. v. DATINĂ. FEL. OBICEI. RÂNDUIALĂ. TRADIŢIE. TRĂDARE. UZ. UZANŢĂ. PREDARE s. 1, încredinţare, înmânare, remitere, transmitere, (înv.) tcslimarisírc, tes-limatisírc, (turcism înv.) teslím, teslimát. (~ unei scrisori.) 2. depunere, înaintare, înmânare, prezentare, remitere, transmitere, (înv.) para-dosíre, paradosít. (~ situaţiei solicitate.) 3. depunere, lăsare. (~ geamantanului la gară.) 4. (MJL.) (înv.) paradosíe, paradosírc, (grecism înv.) parádosis. (~ la inamic.) 5. (MII..) capitulare, (înv.) închinare. (~ cetăţii.) 8. (înv.) paradosírc, paradosít, propunere, (grecism înv.) parádosis. (~ unei materii de invu-jămint.) PREDECESOR s. antecesor, înaintaş, precursor, premergător, (înv.) procátoh, prodróm, înaintemergătór, (înv., bis.) preditéci. (~ ii noştri direcţi.) PREDESTINA vb. I. a da, a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orindui, a rândui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a sorti, a ursi. (Sint ~ să fie fericiţi.) PREDESTINARE's. destin, fatalitate, menire, noroc, soartă, ursită, zodie, (rar) predeter-mináţie, (înv. şi pop.) stríştc, (pop.) dată, făcut, noroceálă, norocire, orî'ndă, parte, rinduiálă, scrisă, soroc, (înv. şi rcg.) sorocíre, (rcg.) ursă, urseálă, (înv.) predcstináţie, preursíre, preur-sííă, trişte, ursitoare, (grecism înv.) proorizmós, (fig.) stea. (Aşa i-a fost~.) PREDESTINATE s. fatalism. (Concepţia nefastă a ~.) pri-desfináţie s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE. predetermina vb. v. DA. DESTINA. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. MENI. ORÂNDUI. PREDESTINA. RÂNDUI. SORTI. URSI. predetermináţie s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE. PREDICĂ vb. (BIS.) a propaga, a propovădui, a răspândi, (înv.) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (~ in lume creştinismul.) predienmént s. v. CATEGORIE. prcdicánt s. v. ORATOR. RETOR. PREDICÁRE s. (BIS.) propagare, propo-văduire, răspândire, (înv.) mărturisire, mărtu-risitúră. (~ unei credinţe.) prcdicáre s. v. CAZANIE. CUVÂNT. OMILIE. PREDICĂ. PREDICATOR s. (BIS.) propagator, propovăduitor, (înv.) mărturisitor, propovédnic. (~ al unei credinţe.) predicáţic s. v. CAZANIE. CUVÂNT. OMILIE. PREDICA. PREDICĂ s. (BIS.) cazanie, cuviiil, omilie, (înv.) chiriacodróinion, didahie, poucénie, prcdicáre, predicáţie, propovedánie, carte cu învăţătură. (În ~ preotului ...) predieţiúne s. v. ORACOL. PREVESTIRE. PREVIZIUNE. PREZICERE. PROFEŢIE. PROROCIE. PROROCIRE. predilect adj. v. FAVORIT. PREFERAT. PREDILECŢIE s. 1. aplecare, aplicaţie, aptitudine, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predispoziţie, preferinţă, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciúnc, plecare. (Avea o ~ deosebită pentru ...) 2. preferinţă, (înv.) protímis. (~ pentru filmele de aventuri.) PREDISPOZIŢIE s. 1. aplecare, aplicaţie, aptitudine, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, preferinţă, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplccăciúne, plecare. (Şi-a demonstrat din plin ~ pentru ...) 2. (MED.) (înv.) predispúnerc. (~ la diabet.) PREDISPUNE: vb. (înv.) a supune, (i'v la obezitate.) predispúncre s. v. PREDISPOZIŢIE. preditéei s. v. ANTECESOR. ÎNAINTAŞ. PRECURSOR. PREDECESOR. PREMERGĂTOR. preuiu s. v. DOMENIU. LATIFUNDIU. MOŞIE. predlojénie s. v. PROPUNERE. predmét s. v. CHESTIUNE. LUCRU. POVESTE. PRICINĂ. PROBLEMĂ. SOCOTEALĂ. TREABĂ.

PREDOMINĂ vb. 1. a precumpăni, a pre-pondera. (înv.) a predomni. (O ţară in care~ marea gospodărie agricolă.) 2. a domina, a prevala, (înv.) a predomni. (Optimismul ~ la el asupra pesimismului.) PREDOMINANT adj. dominant, precumpănitor, preponderent, (rar) predoininatór, (înv.) predomnitor. (Element ~ asupra altor elemente.) PREDOMINANŢĂ s. precumpănire, predominare, predominaţie, preponderenţă, (inv.) predomníre, preponderáţie. (~ marii gospodării agricole.) PREDOMINARE s. 1. precumpănire, predominanţă, predominaţie, preponderenţă (înv.) predomni re, preponderáţie. (~ marii gospodării agricole.) 2. dominare, precumpănire, predominaţie, prevalare, (rar) prevalentă. (~ unui element asupra altora.) predominatór adj. v. DOMINANT. PRECUMPĂNITOR. PREDOMINANT. PREPONDERENT. PREDOMINAŢIE s. 1. precumpănire, predominanţă, predominare, preponderenţă, (înv.) predomníre, preponderáţie. (~ marii gospodării agricole.) 2. dominare, precumpănire, predominare, prevalare, (rar) prevalentă. (~ unui element asupra altora.) predomni vb. v. DOMINA. PRECUMPĂNI. PREDOMINA. PREPONDERA. PREVALA. predomníre s. v. PRECUMPĂNIRE. PREDOMINANŢĂ. PREDOMINĂRI-:. PREDOMINAŢIE. PREPONDERENŢĂ. predomnitor adj. v. DOMINANT. PRECUMPĂNITOR. PREDOMINANT. PREPONDERENT. predoslovie s. v. CUVÂNT INTRODUCTIV. CUVÂNT ÎNAINTE. INTRODUCERE. PREFAŢĂ. predstínlénic s. v. DARE DE SEAMĂ. RAPORT. REFERAT. SITUAŢIE, predstatíisí vb. v. RAPORTA. PREDUCEA s. 1. (TEHN.) potricală, (reg.) patron; (Cu ~ se fac găuri la urechile oilor.) 2. potricală, (reg.) puşcătúră. (Semnul de la urechile oilor numit ~.) PREDUCÍ vb. a potricăli. (A ~ urechile oilor.) predúí s. v. VRANĂ. preeminent adj. v. SUPERIOR. preeminenţă s. v. SUPERIORITATE. PREFACE vb. I. a (se) metamorfoza, a (se) modifica; a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. şi pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. şi reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) şanja. (Oraşul nostru s-a ~ radical.) 2. a moderniza, a renova, (înv. şi reg.) a preânnoi. (A ~ o casă.) 3. a (se) schimba, a (se) transforma, (înv.) a (se) prăvăli. (~ marea in uscat.) 4. a deveni, a se face, a se transforma. (Totul s-a ~ în scrum.) 5. a modifica, a prelucra, a reface, a schimba, a transforma. (A ~ un text.) 6. a face, a schimba, a transforma. (Băutura, din om te ~ în neom.) 7. (FON.) a se altera, a se modifica, a se schimba, a se transforma. („N" interoocalic s-a ~.) 8. (FON.) a se modifica, a se schimba, a se transforma, a trece. („L" interoocalic se ~ in ,,r" în cuvintele româneşti de origine latină.) 9. a (se) schimba, a (se) transforma, (reg.) a (se) veli, a (se) velnici, (înv.) a veni. (Bucuria lor s-a ~ in suspine.) 10. a se face, a simula, (reg.) a se marghioli, (înv.) a se făţarnici. (Se ~ că e nebun.) preface vb. v. CONTRAFACE. DEGHIZA. FACE. FALSIFICA. GĂTI. PREGĂTI. PREPARA. TĂLMĂCI. TRADUCE. TRANSPUNE. TRAVESTI. PREFACERE s. 1. devenire, dezvoltare, evoluţie, modificare, schimbare, transformare. (Procesul ~.) 2. metamorfozare, metamorfoză, modificare, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. şi pop.) mutare, prefăcătúră, schimbătúră, (reg.) străformáre, (înv.) modificáţie, preobrajénie, strămutătúră, transformáţie, (fig.) răsturnare. (A suferit o adincă ~.) 3. modernizare, renovare, (înv.) preinnoíre. (Casa veche nu suferea ~i.) 4. modificare, prelucrare, refacere, schimbare, transformare. (~ unui text.) 5. inovaţie, noutate, schimbare. (A introdus unele ~i.) 6. (FON.) modificare, schimbare, transformare, trecere. (~ lai ,,l" inlervocalic în ,,r" în elementele româneşti de origine latină.) 7. (FON.) modificare, schimbare, transformare, tratament. (~ labialelor.) prefacere s. v. TĂLMĂCIRE. TRADUCERE. TRANSPUNERE. prefái s. v. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAŢIE. PREFAŢATOR s. (rar) prefaţiér. ( ~ al unui roman.) PREFAŢĂ s. introducere, cuvânt introductiv, cuvânt înainte, (livr.) preambul, (înv.) in-trodúcţie, precuvântáre, predoslovie, preludiu, procuvântáre, (grecism înv.) proímion. (~ la un studiu.) prefaţiér s. v. PREFAŢATOR. prefăcánie s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂŢĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. POVARNĂ. PREFĂCĂTORIE. SIMULARE. SIMULAŢIE. VEL-NIŢĂ. VICLENIE.

VICLEŞUG. PREFĂCĂTORÍE s. 1. duplicitate, falsitate, făţărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, viclenie, vicleşug, (livr.) fariseism, machiavelism, tar-tuferíe, tartufísm, (rar şi fam.) machiaveriâc, (înv.) făţăríe, prefăcánie, prefăcătúră, procleţíe, (fig.) iezuitísm, mascaradă. (A fost demascată ~ lui.) 2. simulare, simulaţie, (înv.) prefăcánie. (E o simplă ~.) prefăcătúră s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂŢĂRNICIE. IPOCRIZIE. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MINCIUNĂ. MODIFICARE. PERFIDIE. PREFACERE. PREFĂCĂTORIE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE. TRANSFORMARE. VICLENIE. VICLEŞUG. PREFĂCUT adj., s. 1. adj. metamorfozat, modificat, preschimbat, schimbat, transformat, (înv.) strămutat. (Obiect ~.) 2. adj. modernizat, refăcut, renovat. (Casă ~.) 3. adj. modificat, prelucrat, refăcut, schimbat, transformat. (Text ~.) 4. adj. duplicitar, fals, fariseic, făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, şiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machia-velístic, (reg.) proclet, (înv.) făţărít, telpiz, (fig.) iezuit, iezuític, (pop. fig.) pestriţ, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.) 5. s. făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, şiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartúf, trombonist. (Mare ~ mai eşti!) 6. s. simulator, (rar) simulant. (E un ~ .) 7. adj. simulat. (O căinţă ~.) 8. adj. afectat, artificial, căutat, fals, forţat, nefiresc, nenatural, nesincer, silit, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralíst. (Gesturi ~ ; atitudine ~ ; un ris ~.) prefăcut adj. v. CONTRAFĂCUT. FALSIFICAT. GĂTIT. MĂSLUIT. PREGĂTIT. PREPARAT. PREFECT s. (înv.) ispravnic, preféetor, (înv., în Transilv.) fişpán. (-^conducea un judeţ.) preféetor s. v. PREFECT. PREFECTURĂ s. (înv.) isprăvnicíe. (Localul ~.) PREFERĂ vb. 1. (înv.) a protimisi. (~ să merg acum.) 2. a-i conveni, a-i plăcea. (Ai ~ să te muţi la noi?) PREFERAT adj., s. 1. adj. favorit, (livr.) predilect, (înv.) preaalés. (Ocupaţie ~.) 2. adj., s. favorit. (Un elev~; tu eşti ~ meu.) PREFERINŢĂ s. 1. predilecţie, (înv.) pro-tímis. (~ pentru filmele de aventuri.) 2. gust. (Avem ~ deosebite.) 3. aplecare, aplicaţie, aptitudine, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecáciúne, plecare. (Şi-a demonstrat din plin ~ pentru . . . ) PREFIGURARE s. prefiguraţie. PREFIGURAT IE s. prefigurare. PREFIRĂ vb. 1. a (se) împrăştia, a (se) presăra, a (se) răsfira, a (se) răspândi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 2. a defila, a se perinda, a se succeda, (fig.) a se derula. (Copacii i se ~ prin faţa ochilor.) prefira vb. v. FRUNZĂRI. FURIŞA. RĂSFOI. STRECURA. PREFIRÁRE s. 1. împrăştiere, presărare, presărat, răsfirare, răspândire, risipire. (~ nisipului pe alee.) 2. defilare, perindare, succedare, (fig.) derulare. (~ copacilor prin faţa ochilor.) PREFIRAT adj. împrăştiat, presărat, răsfirat, răspândit, risipit, (Nisip ~.) PREFIXARE s. (LINGV.) prefixaţie. PREFIXÁŢIE s. (LINGV.) prefixare. PREFIXOÍD s. (LINGV.) pseudoprefix. PREFLORÁŢIE s. (BOT.) (rar) prefloríre. prefloríre s. v. PREFLORÁŢIE. PREGĂTÍ vb. 1. a (se) prepara, (pop.) a (se) găti, (înv.) a (se) gotovi. (Se ~ de drum.) 2. a aranja, a prepara. (~ cele necesare pentru drum.) 3. (înv.) a tocmi. (I-a ~ primirea.) 4. a (se) prepara, (înv. şi reg.) a (se) griji. (A ~ totul.) 5. a face, a găti, a prepara, (înv. şi pop.) a preface, (Transilv. şi Ban.) a păzi, (Transilv.) a socăci. (~ mincarea.) 6. a aranja, a aşeza, a aşterne, a pune. (~ masa.) 7. a aranja, a face. (~ patul.) 8. a crea, a forma. (~ cadre de specialişti.) 9. a instrui, a îndruma. (O ~ pentru viaţa de gospodină.) 10. a învăţa, a se prepara, a studia. (S-a ~ serios pentru examen.) 11. a medita, a prepara. (Îl ~ la fizică de două ori pe săptămtnă.) 12. a se prepara. (Tocmai se ~ să ia cuviniul.) PREGÂTÍRE s. 1. aranjare, preparare, preparat, (rar) preparáţie. (~ celor necesare la drum.) 2. facere, făcut, gătire, gătit, pregătit, preparare, preparat. (~ mâncării.) 3. aranjare, facere. (~ palului.) 4. (la pi.) preparative (pi.). (~ de nuntă.) 5. creare, formare. (~ unor cadre de specialişti.) 6. instruire, îndrumare. (~ unei fete pentru viaţa de gospodină.) 7. meditare, meditaţie, preparare. (~ unui candidat la facultate.) 8. carte, cultură, cunoştinţe (pi.), instrucţie, învăţătură, studii (pi.), (înv. şi pop.) slovă, (înv. şi reg.) cărturărie, (reg.) scrisoare, (înv.) minte, pricopseală, pricopsíre. (Om cu ~.) 9. formaţie. (De ~ clasică.) 10. capacitate, competenţă, destoinicie, pricepere, seriozitate, valoare, vrednicie, (înv. şi pop.) hărnicie, (înv.) practică, volnicíe. (Demonstrează o bună~ în...) 11. cunoştinţă, (înv.) ştiinţă. (Nu avea nici o ~ in acest domeniu.)

PREGĂTÍT adj. 1. gata. (Om ~ de plecare.) 2. gătit, preparat, (înv.) prefăcut. (Mtncare ~.) 3. aşternut, întins, pus. (Masă~.) 4. aranjat. (O cameră ~.) 5. format. (E un om ~.) 6. avizat, capabil, competent, informat, (fig.) tare. (E un om ~ in această problemă.) 7. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. şi pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mândru, practic, praclicós, practisit, putinciós. (Un inginer ~.) PREGĂTÍT s. facere, făcut, gătire, gătit, pregătire, preparare, preparat. (~ mâncării.) PREGĂTITOR adj. 1. prealabil, preliminar, premergător, (rar) preparator. (Studii ~.) 2. preparator. (An ~, în unele facultăţi. ) preget s. v. CODEALĂ. CODIRE. EZITARE. FLUCTUAŢIE. ÎNDOIALĂ. NEHOTĂRÂRE. ODIHNĂ. PREGETARE. RĂGAZ. REPAUS. ŞOVĂIALĂ.^ ŞOVĂIRE. PREGETĂ vb. a se codi, a ezita, a şovăi, (înv. şi reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a se nedumeri, a se tântăvi, (Mold.) a se cioşmoli, (prin Olt.) a se scârciumi, (înv.) a se cruţa, a lipsi, (fig.) a oscila, (înv. fig.) a se atârna, a se cumpăni, a se legăna. (~ să se ducă acolo.) pregeta vb. v. CRUŢA. ÎNTÂRZIA. PRECUPEŢI. ZĂBOVI. PREGETARE s. codeală, codire, ezitare, fluctuaţie, îndoială, nehotărâre, şovăială, şovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilaţie. (~ lui era justificată.) pregetáre s. v. ÎNTÂRZIERE. ZĂBOVIRE. pregetătór adj. v. EZITANT. FLUCTUANT. INDECIS. NEDECIS. NEHOTĂRÂT. ŞOVĂIELNIC. ŞOVĂITOR. pregetătúră s. v. ÎNTÂRZIERE. ZĂBOVIRE. pregctós adj. v. EZITANT. FLUCTUANT. INDECIS. NEDECIS. NEHOTĂRÂT. ŞOVĂIELNIC. ŞOVĂITOR. préghiţă s. v. POLICIOARĂ. POLIŢĂ. STINGHIE. preglúr adv. v. APROAPE. APROXIMATIV. CAM. CIRCA. VREO. pregiúr prep. v. DE. PREGNANT adj. 1. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neândoios, netăgăduit, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 2. evocativ, evocator, expresiv, nuanţat, pitoresc, plastic, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.) PREGNANŢĂ s. 1. claritate, evidenţă. (Se dezvăluie cu~.) 2. elocvenţă, expresivitate, plasticitate, sugestivitate. (Vervă satirică de mare ~.) preinnoí vb. v. MODERNIZA. PREFACE. REFACE. REÂNNOI. RENOVA. REPETA. RESTAURA. preânnoiálă s. v. REGENERARE. prelnnoíre s. v. MODERNIZARE. PREFACERE. REFACERE. REGENERARE. RENOVARE. RESTAURARE. PREÂNTÂMPINÁ vb. a evita, a se feri, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preveni, (rar) a se apăra. (Încearcă să ~ primejdia. ) PREÂNTÂMPINÁRE s. evitare, împiedicare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, prevenire, (rar) prevenţie. (~ unor consecinţe neplăcute.) preintimpinătór adj. v. PREVENTIV. PROFILACTIC. préjmct s. v. APROPIERE. ÎMPREJURIME. JUR. PREAJMĂ. VECINĂTATE. prejmuí vb. v. ÎMPREJMUI. ÎNCHIDE. ÎNCONJURA. ÎNGRĂDI. prejmuire s. v. APROPIERE. ÎMPREJURIME. JUR. PREAJMĂ. VECINĂTATE. prejudeeá vb. v. PREVEDEA. prejudecáre s. v. PREJUDECATĂ. PREJUDECATĂ s. (livr.) eres, (rar) preconcepţie, (înv.) prejudecáre, prejudéţ, prejudiciu, prevenţie, (grecism înv.) prólips. (Om lipsit de ~ i.) prejudéţ s. v. PREJUDECATĂ. PREJUDICIA vb. 1. a dăuna, a vătăma, (livr.) a leza, (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.) 2. a afecta, a leza. (Această Inmprejurare a ~ bunul mers al...) 3. a dăuna, a strica, a vătăma. (Ceva care ~ sănătăţii.) PRE JUDICIÁBIL adj. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. şi pop.) pierzător, (reg.) dăunăciós, dăunós, (înv.) pagúbnic, prejudiciós, stricăciós. (Efecte ~ pentru ...) prejudicial adj. v. PRELIMINAR. prejudiciós adj. v. DĂUNĂTOR. NEGATIV. NOCIV. PĂGUBITOR, PERICULOS. Plllv JUDICIABIL. PRIMEJDIOS. RĂU. STRICĂTOR. VĂTĂMĂTOR. PREJUDICIU s. 1. daună, pagubă, pierdere, stricăciune, (înv. şi pop.) pricáz, (pop.) vătămare, (înv. şi

reg.) smíntă, sminteală, (prin Ban.) ştétă, (înv.) scădere, stricare, stricătúră, vătămătúră. (~ii provocate de incendiu.) 2. daună, (livr.) lezare. (~ moral adus cuiva.) prejudiciu s. v. PREJUDECATĂ. prejúr adv. v. ÎMPREJUR. PRIMPREJUR. prejúr prep. v. LÂNGĂ. pre'iúrul prep. v. ÎMPREJURUL. PR ÎMPREJURUL. PRELATĂ s. (pop.) polog. (~ a unui camion.) prclccţie s. v. CURS. PRELEGERE. prcléfle vb. v. CONFERENŢIA. VORBI. PRELEGERE s. curs. (înv.) proiecţie, propunere. (Azi nu şi-a ţinut. ~.) prelegere s. v. CONFERINŢA. CUVÂNT. prelimina vb. v. PREVEDEA. PRELIMINAR adj. 1. prealabil, pregătitor, premergător, (rar) preparator. (Studii, lucrări ~.) 2. anticipat, prealabil, premergător. (O condiţie ~.) 3. (rar) prejudicial. (Cileva precizări ~.) 4. introductiv, (înv.) precuvin-tătór. (Cuvinte.) preliminare s. v. PREVEDERE. PRELIMINĂRII s. pi. introducere, preambul. (Fără ~ a atacat problema.) preliminat adj. v. PREVĂZUT. PRELINGE vb. 1. a se scurge, (pop.) a pica, (înv. şi reg.) a pişti. (Vinul se ~ din vus.) 2. a-i curge, a-i pica, a-i picura, a i se scurge, (pop.) a-i merge. (I se ~ lacrimi din ochi.) prelinge vb. v. FOFILA. FURIŞA. STRECURA. PRELÍNGERE s. scurgere, (rar) prelinsă-tură. scursoáre, scursură. (~ unui lichid din vas.) PRELÍNS adj. scurs. (Lichid ~.) prelinsătúră s. v. PRELÍNGERE. PRELUA vi), a primi, a recepţiona, (A •— niarfa.) PRELUARE s. primire, rccepţioiiare. (~ ínărfii.) PRELUAT adj. primit, recepţionat. (Mărfuri ~.) prclúcă s. v. I.V1AŞ. IZLAZ. LUNCĂ. PĂŞUNE. PRELUCRA vb. 1. a lucra. (A ~ fierul.) 2. a modifica, a preface, a reface, a schimba, a transforma. (A ~ un text.) 3. (LIT.) a adapta, a localiza. (Ar^o piesă de teatru.) PRELUCRARE s. 1. modificare, prefacere, refacere, schimbare, transformare. (~ unui text.) 2. (LIT.) adaptare, localizare. (O ~ dramatică.) PRELUCRAT adj. 1. modificat, prefăcut, refăcut, schimbat, transformat. (Text ~.) 2. (LIT.) adaptat, localizat. (Piesă ~.) preludiu s. v. CUVÂNT INTRODUCTIV. CUVÂNT ÎNAINTE. INTRODUCERE. PREFAŢĂ. PRELUNG adj. 1. alungit, lung, lungăreţ, lunguieţ, prelungit, (livr.) oblóng. (Un fruct ~.) 2. alungit, codat, migdalat. (Ochi~.) 3. întins, lung. (Un şir ~ de oameni.) '*■ îndelung, îndelungat, lung, prelungit, (ins.) prelungitor. (Tăcere ~.) PRELUNGI vb. 1. a (se) alungi, a (se) întinde, a (se) lungi. (Ceva care se ~ in afară.) -. a se întinde, a se lungi, a ţine. (Şirul se ~ pină departe.) 3. a (se) continua, a (se) întinde, a (se) lungi. (Drumul se ~ pină la ■pădure.) 4.. a (se) lungi, a (se) mări. (Ziua s-«~.) ">• a continua, a (se) întinde, a (se) lungi, a ţine. (Petrecerea s-a ~ pină a doua zi.) G. a amina, apăsui, (înv. şi reg.) a muta. (l-a ~ scadenţa.) 7. a înnoi. (.Şi-a ~ abonamentul.) prelungi vb. v. ÎNTÂRZIA. LUNGI. SCURGE. TĂRĂGĂNA. TERGIVERSA. TRECE. TRENA. PRELUNGÍRE s. 1. întindere, lungire. (~ şirului pină departe.) 2. continuare. (Gardul se află in ~ zidului.) 3. întindere, lungire. (~ petrecerii pină în zori.) 4. amânare, păsuire. (~ obligaţiei cuina.) ". înnoire. (~ autorizaţiei. ) PRELUNGIT adj. 1. alungii, lung, lungăreţ, lunguieţ, prelung, (livr.) oblóng. (Un fruct ~.) 2. îndelung, îndelungat, lung. prelung, (înv.) prelungitor. (Tăcere ~.) 3. tărăgănat. (Vorbire ~.) prelungitor adj. v. ÎNDELUNG. ÎNDELUNGAT. LUNG. PRELUNG. PRELUNGIT.

prelunjoárâ s. v. SILNIC. PREMATUR adj. 1. pretimpuriu, (înv.) pre-maturál, prematurát. (Un fenomen ~.) 2. precoce. (O înţelepciune ~ .) prematurul adj. v. PREMATUR. PRETIMPURIU. prematurát adj. v. PREMATUR. PRETIMPURIU. prematuritáte s. v. PRECOCITATE. PREMEDITA vb. a plănui, (rar) a precugeta. (A^o crimă.) PREMEDITARE s. (rar) precugetáre, (înv.) precúget, premedita ţie. (faptă comisă cu ~.) PREMEDITAT adj. (rar; precugetát. (O faptă ~.) prcmeditáţie s. v. PREMEDITARE. prcmcnitúri s. pi. v. ALBITURĂ. Pî'.lME-NEALĂ. RUFĂ. RUFĂRIE. SCHIMB. PREMERGĂTOR adj., s. 1. adj. prealabil, pregătitor, preliminar, (rar) preparator. (Studii, lucrări ~.) 2. adj. anticipat, prealabil, preliminar. (O condiţie ~.) 3. adj. anterior, dinainte, precedent, (înv.) precezătór. (în scrisoarea ~.) 4. s. antecesor, înaintaş, precursor, predecesor, (înv.) proeátoh. prodróm, inaintc-mergătór. (înv., bis.) preditéci. (~ ii noştri direcţi.) PREMÉRGE vb. a preceda, (înv.) a propăşi. (.1 ~ ceva in spaţiu scai In timp.) premeteá s. v. BIDINEA. PREMIER s. (POLITICĂ) cancelar, prim-ministru. (În unele state primul ministru se numeşte ~.) premilitáră s. v. PREMIL1TĂRIE. PREMII.ITĂRÍE s. (pop. şi fam.) premilitáră. PREMISĂ s. 1. (LOG.) (înv.) protáză. . ~ ínlr-un silogism.) 2. postulat. (O ~ emisă de. cineva.) preiníte vb. v. ARĂTA. INDICA. PRECIZA. SPUNE. PREMIU s. primă. (~ in sistemul de retribuire. ) premiu s. v. PRIMĂ DE ASIGURĂRI-:. premutarisí vb. v. MUTA. PERMUTA. STRĂMUTA. TRANSFERA. prencépc vb. v. REÂNCEPE. RELUA. prenepiitinţúriis s., adj. v. PLENIPOTENŢIAR. prenorá vb. v. SECHESTRA. prenumăra vb. v. ABONA. preiiumărárc s. v. ABONARE. prenumărat adj. v. ABONAT. PRENUME S. nume de botez, nume mie, (impr.) pronume. (Are ~ Ion.) prenumeránt s. v. ABONAT. SUBSCR1ITOR. prenumerútle s. v. ABONARE. SUBSCRIPŢIE. preiiiimí vb. v. AMINTI. ARĂTA. CITA. INDICA. MENŢIONA. POMENI. SEMNALA. PREOIJRA.IÉNIE s. (BIS.) schimbarea Ia faţă. preobrajenie s. v. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. PREFACERI-:. PRESCHIMBĂRI-:. SCHIMBARE. TRANSFORMARE.' Itreobrăzí vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. .MUSTRA. preubrúzitúră s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANA. DOJENIRE. IMPUTĂRI-:. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAŢIE. REPROŞ. PREOCUPA vb. 1. al interesa. (L-a ~ această problemă.) 2. a se interesa, a se îngriji, a se ocupa, a vedea. (~-te tu 2. ginditor, îugândurat. (O figură ~ . ) preoeupáţie s. v. ACTIVITATE. ÎNDELETNICIRE. LUCRU. MUNCĂ. OCUPAŢIE. PREOCUPARE. TREABĂ.

preopinent s. v. ANTEVORBITOR. PREOT s. (BIS.) părinte, popă, (livr.) sacerdot. (~ ortodox.) PREOTEASĂ s. (înv. şi reg.) popoáie, (înv.) popadíe. (Coana ~.) PREOŢESC adj. (BIS.) 1. popesc, (livr.) sacerdotal, păstoresc. (A îmbrăcat haina ~.) 2. duhovnicesc, (pop.) popesc. (Cinul ~.) 3. clerical, ecleziastic, (pop.) popesc. (Adunare ~.) PREOŢEŞTE adv. (BIS.) popeşte. (C.lnlă ~ s&.,.) pricopseală s. v. AGONISEALĂ. AGONISIRE. AGONISITĂ. BELŞUG. BOGĂŢIE. BUNĂSTARE. CARTE. CULTURĂ. CUNOŞTINŢE. ECONOMIE. INSTRUCŢIE. ISPRAVĂ. ÎNVĂŢĂTURĂ. PREGĂTIRE. PROSPERITATE. STUDII. TREABĂ. PRICOPSI vb. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se îmbogăţi, a se înavuţi, a se înstări, a parveni. (S-a ~ prin mijloace necinstite.) pricopsi vb. v. AVANSA. DEZVOLTA. E-VOLUA. INSTRUI. ÎNAINTA. ÎNVĂŢA. PROGRESA. PROPĂŞI. STUDIA. PRICOPSÂRE s. căpătuială, căpătuire, chiverniseală, chivernisire, îmbogăţire, înavuţire, parvenire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.) pricopsíre s. v. CARTE. CULTURĂ. CUNOŞTINŢE. DEZVOLTARE. EVOLUŢIE. INSTRUCŢIE. ÎNAINTARE. ÎNVĂŢĂTURĂ. MERS-ÎNAINTE. PREGĂTIRE. PROGRES. PROPĂŞIRE. STUDII. PRICOPSIT adj. bogat, căpătuit, chivernisit, îmbogăţit, înavuţit, înstărit, (pop. şi depr.) -ajuns. (Un

om ~.) pricopsit adj. v. ABIL. AGER. CITIT. DEŞTEPT. DIBACI. ERUDIT. INGENIOS. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEŢ. ÎNDEMÂNA-TIC. ÎNVĂŢAT. MEŞTER. PRICEPUT. SAVANT. pridădi vb. v. CONSACRA. DA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTxV. HĂRĂZI. ÎNCHINA. ÎNCREDINŢA. ÎNMÂNA. ÎNTINDE. PREDA. REMITE. TRANSMITE. PRIDIDÍ vb. a dovedi, a răzbi, (reg.) a joi, (Transilv. şi Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai ~ cu lucrul.) prididi vb. v. BATE. BIRUI. COPLEŞI. COVÂRSI. CUCERI. CUPRINDE. ÎMPOVĂRA. ÎNFRÂNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. NĂPĂDI. OCUPA. OPRI. RĂZBI. REŢINE. STĂPÂNÍ. SUBJUGA. SUPUNE. PRIDVOR s. 1. cerdac, tindă, verandă, (prin Ban.) pornánă. (Casă cu ~.) 2. tindă, (înv.) slon. (~ al unei biserici.) 3. cerdac, tindă. (~ la moara de vini.) pridvor s. v. LIMBĂ. PRIELNIC adj. 1. avantajos, favorabil, propice, (pop.) priincios, priitór, (înv.) în-derninátic. (Circumstanţe~.) 2. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, jiimerit oportun, potrivit, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 3. binefăcător, favorabil, propice, (livr.) benefic, (înv.) părtinitor. (Un efect ~.) 4. favorabil, propice, (íig.) surâzătór. (Perspective ~.) 5. favorabil, nimerit, potrivit, propice, (pop.) priincios. (Un vini ~ din spate.) fi. bun, favorabil, frumos. (Timp~.) prier s. v. APRILIE. PRIETEN s. 1. amic, (pop.) fârtát, (reg.) ortac, (înv.) libóvnic, priétnic, soţ, soţie. (5-a întâlnit cu ~ii.) 2. amant, concubin, iubit, (pop.) amorez, drăguţ, ibovnic, (înv.) libóvnic, (arg.) gagic, gagiu, (S-a despărţit de ~ ei.) priétens,v.ASOCIAT.PĂRTAŞ, TOVARĂŞ. PRIETENĂ s. 1. amică, (pop.) surată, (înv. şi reg.) soaţă. (~ din copilărie.) 2. amantă, concubină, iubită, (livr.) metresă, (pop.) amoreză, drăguţă, ibovnică, ţiitoáre, (Ban.) bălă, (înv.) posádnică, (grecism înv.) palachídă, (arg.) gagică. (S-a despărţit de ~ lui.) PRIETENESC adj. 1. amical, prietenos, tovărăşesc. (Atitudine ~.) 2. afectuos, amabil, binevoitor, cordial, prietenos, (livr.) afabil, (fig.) cald, călduros. (O primire ~.) 3. afectuos, cordial, familiar, intim, prietenos. (Nota ~ a conversaţiei.) PRIETENEŞTE adv. 1. amical, bine, prietenos. (M-a primit ~.) 2. binevoitor, cordial, prietenos. (I-a vorbit ~.) prieteni vb. v. ÎMPRIETENI. PRIETENÍE s. 1. amiciţie, (înv. şi pop.) prieteşug, (înv. şi reg.) amicíe, (reg.) fârtăţíe, ortăcíe, (înv.) prietnicíe. (O ~ durabilă.) 2. afecţiune, bunăvoinţă, cordialitate, (livr.) afabilitate, (fig.) căldură. (N-am simţit ~ lui obişnuită.) 3. amabilitate, atenţie, bunăvoinţă, solicitudine. (Ne-a arătat multă ~.) PRIETENOS adj., adv. 1. adj. amical, prietenesc, tovărăşesc. (Atitudine ~.) 2. adj. afectuos, amabil, binevoitor, cordial, prietenesc, (livr.) afabil, (fig.) cald, călduros. (O primire ~.) 3. adv. amical, bine, prieteneşte. (M-a primii ~.) 4. adj. afectuos, cordial, familiar, intim, prietenesc. (Nota ~ a conversaţiei.) 5. adv. binevoitor, cordial, prieteneşte. (I-a vorbit~.) 6. adj. comunicativ, expansiv, sociabil, volubil, (rar) social, vorbitor, (înv.) soţiós, (fig.) deschis. (O fire ~.) 7. adj. agreabil, atrăgător, plăcut. (O încăpere ~.) prieteşug s. v. AMICIŢIE. PRIETENIE. priétnic s. v. AMIC. PRIETEN. prietnicíe s. v. AMICIŢIE. PRIETENIE. PRIGOANĂ s. 1. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuţie, prigonire, urgisire, (pop.) asupreálă, silnicie, (înv.) avaníe, obidă, obidíre, obijduíre, s'trânsoáre, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.) 2. persecuţie, (pop.) năpastă. (În timpul ~ rasiule.) prigoană s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GÂLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNŢELEGERE. VRAJBĂ. ZÂZANIE. prigoáre s. v. ARŞIŢĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINŢEALĂ. GUŞĂ-ROŞIE. MĂCĂLEAN-DRU. NĂBUŞEALĂ. NĂDUF. NĂDUŞEALĂ. PÂRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUŞEALĂ. prigón s. v. TÂNJALĂ.

PRIGONI vb. 1. a năpăstui, a nedreptăţi, a oropsi, a persecuta, a urgisi, (înv. şi reg.) a strâmbătăţi, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a cata-trexi. (De ce îl ~ fără temei?) 2. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a tiraniza, a urgisi, (înv. şi reg.) a bântui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a ţiranisi, a tirani, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.) prigoni vb. v. ALUNGA. CERTA. DEPĂRTA. FUGĂRI. GONI. HĂITUI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. ÎNVRĂJBI. JUDECA. SUPĂRA. URMĂRI. PRIGONÍRE s. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuţie, prigoană, urgisire, (pop.) asupreálă, silnicie, (înv.) avaníe, obidă, obi-díre, obijduíre, strânsoáre, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.) prigonire s. v. ACŢIUNE. ANIMOZITATE. CAUZĂ. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GÂLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. JUDECATĂ. LITIGIU. NEÂNŢELEGERE. PROCES. VRAJBĂ. ZÂZANIE. PRIGONÍT adj., s. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduít, (fig.) apăsat, despuiat. (Oamenii ~ s-au ridicat la luptă.) PRIGONITOR adj., s. asupritor, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, (înv.) mâncătór, năpăstuitór, obiditór, (fig.) apăsător. (Forte ~.) prigoreán s. v. ALBINĂREL. FURNICAR. PRIGORIE. VIESPAR. prigorí vb. v. ARDE. DOGORI. FRIGE. PÂRJOLI. PRIGORIE s. (ORNIT.; Mcrops apiasler) albinărel, furnicar, viespar, (reg.) albinár, albinei, ploiér, ploiéşte, ploiéte, prigoreán, viespáriţă, ciuma-albínelor, lupul-albínelor, (înv.) meróp. prigorít adj. v. ARS. DOGORIT. PÂRLIT. prihană s. v. ABATERE. ACUZARE. ACUZAŢIE. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. CULPABILITATE. CULPĂ. DEZA. PROBARE. EROARE. GREŞEALĂ. IMPUTARE. IMPUTAŢIE. ÎNFIERARE. ÎNVINOVĂŢIRE. ÎNVINUIRE. NEAPROBARE. PĂ. CAT. PÂNGĂRIRE. PROFANARE. REPRO. BARE. REPROŞ. RESPINGERE. SPURCARE. STIGMATIZARE. VINĂ. VINOVĂŢIE, prihăní vb. v. ACUZA. ADMONESTA. BATJOCORI. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. IMPUTA. ÎNVINOVĂŢI. ÎNVINUI. MORALIZA. MUSTRA. NECINSTI. PÂNGĂRI. PROFANA. REPROŞA. SPURCA. VIOLA. prihăníe s. v. PÂNGĂRIRE. PROFANARE. SPURCARE. prihăníre s. v. BATJOCORIRE. NECINSTIRE. PÂNGĂRIRE. PROFANARE. SACRILEGIU. SPURCARE. VIOLARE. prihănít adj. v. PÂNGĂRIT. PROFANAT. SPURCAT. PRIÍ vb. 1. (pop.) a-i prinde, (prin Ban.) a-i ponosi, (Mold. şi Transilv.) a-i suferi. (Nu-i ~ mtncarea.) 2. a-i ajuta, a-i folosi, (înv.) a-i spori. (Nici aerul nu i-a ~.) 3. (reg.) a-i primi. (Copacului nu-i ~ acest pământ.) 4. a-i tihni. (Nu i-a ~ şederea lui ecolo.) prii vb. v. DORI. FAVORIZA. POFTL PROTEJA. URA. priimínţă s. v. PRIMIRE. priincios adj. v. ADECVAT. AVANTAJOS. BINEVENIT. BINEVOITOR. BUN. COMPĂTIMITOR. FAVORABIL. FERICIT. INDICAT. ÎNGĂDUITOR. ÎNŢELEGĂTOR. MĂRINIMOS. MILOS. MILOSTIV. NIMERIT. OPORTUN. POTRIVIT. PRIELNIC. PROPICE. priínţă s. v. AMABILITATE. BUNĂVOINŢĂ. CINSTE. CREDINŢĂ. DEVOTAMENT. FIDELITATE. FOLOS. ÎNGĂDUINŢĂ. ÎNŢELEGERE. MĂRINIMIE. MILĂ. NECESITATE. SERVIABILITATE. SERVICIU. STATORNICIE. TREBUINŢĂ. UTILITATE. priitór adj. v. AVANTAJOS. BINEVOITOR. COMPĂTIMITOR. FAVORABIL. ÎNGĂDUITOR. ÎNŢELEGĂTOR. MĂRINIMOS. MILOS. MILOSTIV. PRIELNIC. PROPICE. priitór s. v. APĂRĂTOR. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSŢINĂTOR. prijineálăs. v. CRÂSNIC. prijiní vb. v. ÎNTÂMPINA. PRIMI. PRINDE. PROPTI. REZEMA. SPRIJINI. SUSŢINE. prilăstíre s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNŞELARE. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIŞARE. prilăstitór s., adj. v. ADEMENITOR. AMĂGITOR. ÎNŞELĂTOR. SEDUCĂTOR.

PRILEJ s. 1. ocazie, (înv. şi reg.) pont, (înv.) ceas, gămán. (A pierdut un ~ unic.) 2. circumstanţă, ipostază, împrejurare, moment, ocazie, situaţie. (Un ~ potrivii.) 3. împrejurare, întâmplare, ocazie. (~ a făcut ca...) 4. motiv, ocazie, pretext, pricină, (înv. şi reg.) pofidă, (înv.) pricinuíre, (înv., în Transilv.) podóimă. (Caută ~ de ceartă.) 5. cauză, considerent, mobil, motiv, pricină, raţiune, temei, (înv. şi pop.) cuvânt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povód, rezon, (fig.) izvor, sămânţă. (~ care explică producerea unui fenomen. > prilej s. v. AVERE. AVUT. AVUŢIE. BOGĂŢIE. BUN. MIJLOACE. PERICOL. PRIMEJDIE. SITUAŢIE. STARE. prilejí vb. v. CAUZA. DECLANŞA. DETERMINA. DEZLĂNŢUL GENERA. ISCA. ÎN-TÂMPLA. NAŞTE. NIMERI. PETRECE. POTRIVI. PRICINUI. PRILEJUI. PRODUCE. PROVOCA. STÂRNI. SURVENI. prilcjíre s. v. CAZ. CIRCUMSTANŢĂ. CONDIŢIE. CONJUNCTURĂ. IPOSTAZĂ. ÎMPREJURARE. POSTURĂ. POZIŢIE. SITUAŢIE. STARE. PRILEJUÍ vb. 1. a îngădui, a permite. (In-lilnirea a ~ un util schimb de experienţă.) 2. (rar) a ocaziona. (Această împrejurare a ~ in-tilnirea lor.) 3. a cauza, a declanşa, a determina, a dezlănţui, a genera, a isca, a naşte, a pricinui, a produce, a provoca, a stirni, (înv. şi reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuţii furtunoase.) prilejui vb. v. ÎNTÂMPLA. NIMERI. POTRIVI. PRILI.JUÍRE s. cauzare, declanşare, determinare, generare, pricimiire, producere, provocare, (rar) provocáţie. (~ unei puternice reacţii.) prilcstéţ s., adj. v. ADEMENITOR. AMĂGITOR. ÎNŞELĂTOR. SEDUCĂTOR». prilestí vb. v. ADEMENI. AMĂGI. BÂRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. ÎNCÂNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PONEGRI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. prilestít adj. v. ADEMENIT. AIUREA. AIURIT. AMĂGIT. BEZMETIC. CHIRCIT. DEGENERAT. DESCREIERAT. ÎNCHIRCIT. ÎNŞELAT. MOMIT. NEBUN. NEDEZVOLTAT. PĂCĂLIT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. PROSTIT. SEDUS. SFRIJIT. SMINTIT. TRIŞAT. ŢICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU. PRIM num., adj. 1. num. (înv. şi reg.) prótos. ,(E ~ i'nírc judecători.) 2. adj. dinţii, întâi. (Lucrul ~ pe care vrem su-l discutăm.) 3. adj. iniţial, originar, primai', primordial. (Fondul ~ al caracterului său.) *PRIM s. (reg.) primblătúră. (~ aplicai pe ■marginea bundiţei.) PRIMAR adj. 1. iniţial, originar, prim, primordial. (Fondul ~ al caracterului său.) 2. primitiv. (Forma ~ a unui cuvânt.) 3. elementar. (Curs, invăţămtnt ~.) 4. elementar, rudimentar, simplu. (Noţiuni ~ asupra ...) PRIMAR s. (reg.) antist, (Transilv., Maram. şi Ban.) birâu, (Transilv., Ban. şi Olt.) chinez, (Transilv. şi Ban.) jude, (înv.) judeţ, procátor, vătámán, vornic, (înv., prin Transilv.) jurat, (rusism înv.) stárşină. (~ ai satului.) primar s., adj.'v. PALEOZOIC. PRIMARIÁT s. (reg.) primărie. (În timpul ~ lui.) PRIMAT s. intiictate, precădere, preponderenţă, primordialitate, prioritate, (înv.) protíe, protimíe, protimisírc, protímisis. (~ acordat unei probleme.) PRÍMĂ s. 1. (in sistemul de retribuire.) premiu. 2. primă de asigurare = (ieşit din uz) rată de asigurare, (înv.) premiu. primă s. v. PANGLICĂ. PRIMĂREÁSĂ s. primăriţă, (înv.) vorniceasa. (~ c soţia primarului.) PRIMĂRÍE s. consiliu, sfat, (înv.) vornicíe. (S-a dus la ~ pentru o adeverinţă.) primărie s. y. PRIMARIÁT. PRIMĂRIŢĂ s. primăreasă, (înv.) vorniceasa. (~ e soţia primarului.) primăríu adj. v. PRECOCE. TIMPURIU. VĂRATIC. primăvara vb. v. DESPRiMĂVĂR.A. ÎM-PRIMĂVĂRA. PRIMĂVĂRÁT1C adj. (livr.) vernál, (rar) primăvărél, primăvărós. (Flori ~.) primăvărél adj. v. PRIMĂVĂRATIC.

primăvărfţă s. v. GHIOCEL. primăvărós adj. v. PRIMĂ VĂRATIC. i»rimăvărúţă s. v. GHIOCEL. primbla s. v. CĂTUŞĂ. CHINGĂ. POLICIOARĂ. POLIŢĂ. primblătúră s. v. PRIM. PRIMEJDIE s. 1. ameninţare, pericol, (înv. şi pop.) nevoie. (Îl plndcşle o mare ~.) 2. pericol, (prin Transilv. şi Maram.) prilej, (înv.) cursă. (A trecut prin multe ~.) 3. pericol, risc, (astăzi rar) rízic. (Cu ~ vieţii.) 4. gravitate, pericol, periculozitate, seriozitate, (rar) severitate. (~ bolii de care suferă.) 5. nesiguranţă, pericol. (~ unui loc.) PRIMEJDIOS adj. 1. ameninţător, periculos, (înv.) primejduihciús, primcjduitór. (O situaţie ~.) 2. hazardat, imprudent, periculos, riscant, riscat. (O acţiune ~.) 3. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudi-ciabil, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. şi pop.) pierzător, (reg.) daună-ciós, dăunós, (înv.) pagúbnie, prejudiciós, stricăciós. (Efecte ~ pentru ...) 4. contraindicat, neindicat, nepotrivit, nociv, periculos, vătămător. (Medicament ~ pentru diabet.) 3. grav, greu, malign, periculos, serios, (rar) sever, (fam.) urit. (O boală ~ ; o formă ~ a bolii.) C. critic, grav, greu, periculos. (Moment ~ al unei crize.) 7. expus, nesigur, periculos. (!.'n loc ~.) PRIMEJDUI vb. 1. (înv.) a (se) pericola. (Te rog să nu-l ~.) 2. a ameninţa, a periclita. (Această situaţie ii ~ viaţa.) 3. a-şi expune, a-şi risca. (.Şi-a ~ viaţa.) 4. a (se) compromite, a (se) periclita. (Ploile ~ recolta.) piimejduiálâ s. v. AMENINŢARE. PERICLITARE. PRIMEJDUIRE. prlmejduinciós adj. v. AMENINŢĂTOR. PERICULOS. PRIMEJDIOS. PRIMEJDUIRE s. I. ameninţare, periclitare, (rar) primejduiálă. (~ carierei lui.) 2. compromitere, periclitare. (~ recoltei de bumbac.) PRIMEJDUIT adj. ameninţat, periclitat. (O fiinţă ~.) primeiduitór adj. v. AMENINŢĂTOR. PERICULOS. PRIMEJDIOS. PRIMENEALĂ s. 1. primenire, primenit, schimbare, schimbat. (~ aşlernuturilor.) 2. (concr. ; mai ales la pi.) albitură, rufă, rufărie, schimb, (reg.) prcmenitúri (pi.). (După baie şi-a luai ~ i.) PRIMENI vb. 1. a (se) schimba. (După baie s-a~.) 2. a împrospăta, a purifica, a ventila. (A ~ aerul íntr-o încăpere.) primeni vb. v. TĂLMĂCI. TRADUCE. TRANSPUNE. PRIMENÍRE s. 1. primeneală, primenit, schimbare, schimbat. (~ aşlernuturilor.) 2. împrospătare, purificare, ventilare. (~ aerului din încăpere.) PRIMENIT adj. 1. schimbat. (Om~.) 2. împrospătat, purificat, (Aer~.) PRIMENÍT s. primeneală, primenire, schimbare, schimbat. (~ aşternu'urilor.) PRIMENITOR adj. înnoitor, reformator, regenerator, transformator, (livr.) novator. (O mişcare ~.) PRIMÎ vb. 1.1. a incasa, a lua. (Şi-a ~ retribuţia. ) 2. a încasa, a ridica. (Şi-a ~ drepdiui'c de aulor.) 3. a încasa, a vedea. (N-am ~ chiria rf« la el de un an.) 4. a avea, a căpăta, a câştiga, a dobindi, a incasa, a obţine. (~ 10 lei de "a mine dacă__) 5. a căpăta, a dobândi, a obţine, (înv. şi reg.) a prinde, (inv.) a isprăvi, (fam. fig.) a pupa. (A~ ceva in dar; a~ in-ooire; a ~ ajutorul solicilut.) 6. a căpăta, a obţine, a scoate, a vedea. (Nu ~ un ban de Ir: •:■.) 7. a prelua, a recepţiona. (A ~ marfă.) -íî. a afla. (A ~ vestea a doua zi.) II. 1. a accepta, a admite. (A fost ~ la club.) 2. a coopta. (L-a ~ i/i rindiú membrilor supleanţi.) 3. a accepta, a admite, a împărtăşi. (A'u ~ opiniile lui.) 4. a accepta, a admite, a consimţi, a se învoi, ,a voi, a vrea. (~ să fii soţia mea?) 5. a accepta, a admite., a aproba, a consimţi, a încuviinţa, .a st îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, (livr.) a concede, (înv. şi pop.) a se prinde. (înv. şi rcg.( a se pleca, (Mold. şi Bucov.) a pozvoli, tjnv.) a aprobălui, a mulţumi, a •ogodi. (A ~ să se scoală la concurs postul va-■cunt.) fi. a adopta, a-şi însuşi, (fig.) a îmbrăţişa, (A ~ o nouă credinţă.) 7. a angaja, a băga, a încadra, a lua, a numi, (inv. şi pop.) a năimi. (Îl ~ inlr-un serviciu.) Jî. a adăposti, a găzdui, (pop.) a pripăşi, a sălăşlui, (reg.) a sălâşi, (prin Bucov.) a incorteia, (prin Ban. şi Transilv.) a săliii, (înv.) a conăci, a făgădui, a săJăşui. (L-a ~ cu bucurie in casa lui.) 9. a lua. (L-a ~ în gazdă.) III. a intimpina, (înv. şi reg.) a sprijini, (reg.) a prijini, (înv.) a tâm-pina, (A ~ oaspeţii cu piine şi sare.) primi vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. PRII. SMINTI. ŢICNI. piimicér s. v. MUTUL.

PRIMÍRE s. 1.1. încasare, kiarc. (După ~ retribuţiei.) 2. încasare, ridicare. (~ unor drepturi băneşti.) 3. căpătare, dobândire, obţinere. (~ a ajutorului cerul.) 4. preluare, recep-ţionare. (~ mărfii.) 5. aflare. (După ~ veţi ii.) II. 1. acceptare, admitere. (După ~ Jui in asociaţie.) 2. cooptare. (~ cuiva în biroul da conducere.) 3. angajare. încadrare, numire. (~ lui in uzina s-a făcut pe loc.) 4. aciăpostire, găzduire, (Bucov.) încorteláre. (~ unui oaspete în casa cuina.) Ti. (înv.) prii-Jiiínţă. (Le-a făcut o bună ~.) III. intimpi-íiarc, (înv.) tâmpinárc, tâmpinát. (~ cuiva cu pline şi sare.) PRIMIT adj. 1. preluat, recepţionat. (Mărfuri •~.) 2. acceptat, admis. (Candidaţi ~ şi candidaţi respinşi.) primit adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. PRIMITIV adj., adv. 1. adj. barbar, sălbatic, (înv.) sireáp, várvar, vărvărésc. (Tri-ímri, neamuri ~.) 2. adj. neevoluat, rudimentar, simplu, (înv.) prost. (Lanţul fiinţelor începe de la cea mai ~ vieţuitoare.) 3. adj. nedezvol-íat. aeevoluat, rudimentar. (Comunitate socială ~.) 4. adj. necivilizat, sălbatic. (0 aşezare ~.) 5. adj. înapoiat, neevoluat, rudimentar, sălbatic. (Duceau o viaţă ~, în caverne.) >C. adj. iniţial, originar, primordial. (Patria ~ a albanezilor.) 7. adj. arhaic, străvechi, vechi. (Civilizaţii ~.) 8. adj. primar. (Forma ~ a unui cuvint.) 9. adj. rudimentar, simplu. (Unelte ~ de bronz.) 10. adj., adv. grosolan, rudimentar. (Grindă cioplită ~.) PRIMITIVISM s. barbarie, primitivitate, sălbăticie, (înv.) barbarism, sălbătăciúne, sălbă-ticíme. (Starea de ~ a unui trib.) PRIMITIVITATE s. barbarie, primitivism, sălbăticie, (inv.) barbarism, sălbătăciúne, săl-băticíme. (Starea de ~ a unul trib.) primitlvizá vb. v. SĂLBĂTICI. PRIMITOR adj. 1. ospitalier, (reg.) ospătari)., ospătăréţ, (inv.) ospătós, ospitál. (O ţ/azdă~.) 2. atrăgător, îmbietor, plăcut. (Ţinuturi ~.) primiţii s. pi. v. DEBUT. ÎNCEPUT. TRUFANDA. PRIM-MINÍSTRU s. (POLITICĂ) cancelar, premier. (în unele state ~ se numeşte cancelar sau premier.) PRIMORDIAL adj. 1. iniţial, originar, primitiv. (Patria ~ a albanezilor.) 2. iniţial, originar, prim, primar. (Fondul ~ al caracterului său.) 3. adine, capital, considerabil, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, hotărilor, important, însemnat, organic, profund, radical, serios, structura!, substanţial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri. ~.) PRIMORDIALITATE s. întâietate, precădere, preponderenţă, primat, prioritate, (inv.) protíe, protimie, protimisíre, protímisis. (~ acordată unei probleme.) prlmórdiu s. v. DEBUT. ÎNCEPUT. PRIMPREJUR adv. împrejur, (inv.) pre-júr. (Au ~ ape bogate în peşte.) PRIMPREJÚRUL prep. împrejurul, (înv.) prejúrul. (~casei.) PRÍMUL num. întiiul. (A ajuns acolo ~ .) PRÍMULĂ s. (BOT.; Primula obconica) (reg.) gălăţéne (pi.), mireasă. primulítă s. v. LAPTELE-STÂNCIÍ. LĂPTIŞOR. PRIN prep. 1, (local) printru. (~ o uşă pătrundea soarele.) 2. (local) via. (Bucureşti — Craiova ~ Roşiori de Vede.) 3. (temporal) cu. (Serbarea începe ~ focuri de artificii.) 4. (instrumental) cu. (Se înţeleg ~ tălmaci.) 5. (instrumental) după, printru. (Predă o limbă ~ o anumită metodă.) PRINCIAR adj. (inv.) principese, prinţese. (Familie ~.) princiar adj. v. ABUNDENT. BOGAT. COPIOS. ÎMBELŞUGAT. ÎNDESTULAT. PRINCIPAL adj. 1. central, (fig.) nodal. (Punctul ~ al acţiunii.) 2. magistral. (Conductă ~.) principal s. v. CONDUCĂTOR. ŞEF. PRÍNCIPE s. prinţ, (înv.) beizadea, crăişór. PRINCIPESĂ s. domniţă, prinţesă, (reg.) prínţă, prinţoâică. principese adj. v. PRINCIAR. PRINCIPIU s. 1. bază, fundament, temei. (Materia ca ~ al existenţei.) 2. învăţătură, normă, precept, regulă, (pop.) poruncă, (înv.) mărturie, porunceálă, poruncită. (~ moral.)

3. normă, precept, regulă, rânduială, (înv.) pravilă, tocmeală. (~ de viaţă.) 4. criteriu, normă, (rar) semn. (~ de apreciere.) 5. concepţie, convingere, gând, idee, judecată, opinie, orientare, părere, vedere, viziune, (livr.) convicţiune. (Are ~ sănătoase.) PRÍNDE vb. 1.1. a apuca, a înhăţa, a înşfăca, a lua, (pop. şi fam.) a căpui, (pop.) a în-căibăra, (prin Transilv.) a agâmba, (Mold. şi Transilv.) a găbji, a găbui, (grecism înv.) a proftaxi, (fam. fig.) a căptuşi, a umfla. (~ in mtnă o bilă.) 2. (reg.) a prijini. (~ pietricelele in palmă.) 3. a apuca, a lua, (înv. şi reg.) a sprijini, (prin Transilv.) a agâmba. (~ copilul in braţe.) 4. a (se) cuprinde, a (se) îmbrăţişa, a (se) înlănţui. (Se ~ de mijloc.) 5. a fixa, a imobiliza, a înţepeni, a pironi, (reg.) a pro-tăpi. (A ~ ceva în cuie.) 6. a fixa, a pune. (~ olanele pe casă.) 7. a (se) agăţa, a (se) atârna, a (se) spânzura, a (se) suspenda, (livr.) a (se) acroşa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepţăna, (reg.) a (se) tăgârţa, (prin Munt.) a (se) atăgârţa, (Transilv.) a (se) imprínde. (~ ceva în cui.) 8. a se agăţa, a se apuca, a se atârna, a se ţine, (pop.) a se anina, (reg.) a se tăgârţa. (Se ~ de crengi ca să nu cadă.) 9. a se agăţa, a se fixa. (Viţa de vie se ~ de araci.) 10. a îmbina, a încheia, a uni. (A ~ capetele birnelor.) 11. (MED.) a se suda. (Oasele s-au ~.) 12. a (se) lipi. (~ cu pap foile.) 13. a aplica, a pune. (Îşi ~ barbă şi mustăţi.) 14. a înhăma, a pune. (~ caii la căruţă.) 15. a înjuga, a pune. (A ~ boii la car.) 16. (JUR.) a aresta, a captura. (Criminalul a fost ~ ieri.) 17. a captura. (A ~ un animal sălbatic.) 18. a vâna, (înv.) a vânători. (A ~ multe păsări.) 19. a pescui, (înv. şi reg.) a pescări, (înv.) a vâna. (A ~ doi crapi.) 20. a surprinde, (înv. şi reg.) a pripi, (Mold., Transilv. şi Ban.) a zăpsi. (L-a ~ asupra faptului.) II.1. a cârpi, a coase, a ţese, (Transilv.) a ştopoli, (Mold.) a ţârâi. (I-a ~ ciorapul.) 2. a se coagula, a se închega, (Transilv.) a se strínge. (Laptele s-a~.) 3. (MED.) a anchiloza, a înţepeni. (Reumatismul i-a ~ articulaţiile.) HI. 1. a capta, a înregistra, a recepta, a recepţiona. (~ undele sonore.) 2. a auzi. (~ ctleva şoapte.) 3. a afla, a găsi. (Voia să-l ~singur ca să-i poată vorbi.) 4. a ajunge, (înv. şi pop.) a sosi, (prin Olt.) a scurta. (Mergeţi, oă ~ eu din urmă.) 5. a ajunge, a apuca. (Se grăbeşte să ~ trenul.) 6. a apuca, a trăi, a vedea. (Simţea că nu va mai ~ ziua de mâine.) 7. a ajunge, a apuca, a surprinde. (Ploaia i-a ~ în ctmp.) 8. a cuprinde, a vedea, (fig.) a îmbrăţişa. (Cit ~ cu ochii, cu privirea.) 9. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleşi, a(-l) covârşi, a(-l) cuprinde, a(-l) înfringe, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) pre-covârşi, (fig.) a(-l) dobori, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul, oboseala.) 10. a(-l) copleşi, a(-l) covârşi, a(-l) împresura, a(-l) năpădi. (Îl~ gindurile.) IV.l. a i se potrivi. (Aerul ştrengăresc o ~ de minune.) 2. a deprinde, a-şi însuşi, a învăţa. (Nu e meşteşug pe care să nu-l peată ~.) 3. a izbuti, a reuşi. (Viclenia lui nu a ~.) V. a începe, a se porni. (~ să ţipe, să fugă.) prinde vb. v. ACCEPTA. ADMITE. ANGAJA. APRECIA. APROBA. ASOCIA. ASTÂM-PĂRA. BĂGA. CALCULA. CALMA. CĂPĂTA. CONCEPE. CONSIMŢI. CONTRACTA. CUCERI. DOBÂNDI. DOMOLI. ESTIMA. EVALUA. FACE. FĂGĂDUI. FOLOSI. GRUPA. INTRA. INTUI. ÎNCADRA. ÎNCERCA. ÎNCHIRIA. ÎNCUVIINŢA. ÎNDATORA. ÎNDUPLECA. ÎNFRUNTA. ÎNGĂDUI. ÎNGHEŢA. ÎNSĂRCINA. ÎNSOŢI. ÎNTOVĂF:ĂSI. ÎNTREBUINŢA. ÎNTRECE. ÎNŢELEGE. ÎNVOI. LĂSA. LINIŞTI. LUA. MĂSURA. OBLIGA. OBŢINE. OCUPA. PARIA. PERMITE. POTOLI. PREŢUI. PRII. PRIMI. PROCREA. PROMITE. PUNE. RECURGE. RUMENI. SERVI. SESIZA. SLUJI. SOCOTI. SOLIDIFICA. TEMPERA. TOCMI. UNI. U-TILIZA. UZA. VÂRÎ. PRÍNDERE s. 1.1. apucare, luare, prins. (~ vasului cu mina.) 2. înhăţare, înşficare, luare, (fam. fig.) umflare. (~ cuiva. , 3. fixare, fixat, imobilizare, înţepenire, pironire, ţintuire, (rar) pecetluire. (~ in cuie a unui obiect.) 4. agăţare, agăţat, atârnare, atirnat, prins, spânzurare, spânzurat, suspendare, (livr.) acroşáj, acroşáre, (pop.) anináre, aninat. (~ unui obiect în cui.) 5. agăţare, fixare. (~ viţei de vie de araci.) 6. îmbinare, unire. (~ celor două capete aleblrnei.) 7. lipire. (~ mai râul tor foi cu pap.) 8. înhămare, înhămat, punere. (~ cailor la căruţă.) 9. înjugarc, înjugat, punere. (~ boilor la car.) 10. (JUR.) aresiare, capturare, prins, (reg.) prinzáre, (înv.) prinsoare, prinsúră. (~ unui hoţ evadat./ 11. capturare, captură. (~ a unui animal sălb:íic.} 12. vânare, vânat. (A început sezonul de ~ a păsărilor.) 13. pescuire, pescuit, (înv. şi reg.) pescărie, pescărit, (reg.) pescuiálă. (~ a- doi păstrăvi.) II. 1. cârpire, coasere, cusut, ţesore. (~ găurii de la ciorap.) 2. coagulare, închegare. (~ laptelui.) 3. (MED.) anchilozare, anchiloză, înţepenire. (~ articulaţiilor.) III. captare, înregistrare, receptare, recepţionarc, (rar) c\ip-táţie. (~ undelor sonore.) prindere s. v. AVERE. AVUT. AVUŢIE. BOGĂŢIE. BUN. MIJLOACE. SITUAŢIE. STARE. prindoárcs. v. BELŞUG. BOGĂŢIE. BUNĂSTARE. CONDIŢIE. POZIŢIE. PROSPERITATE. SITUAŢIE. STARE. prindorí vb. v. AJUTA. AJUTORA. O-CROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSŢINE. PRINOS s. (BIS.) dar, jertfă, ofrandă, sacrificiu, (înv.) arse (pi.), oblaţiúne, plocon. (~ adus divinităţii.) prinos s. v. POMANĂ. PRAZNIC. PRINS adj., s. 1. adj. fixat, imobilizat, înţepenit, (rar) pecetluit, (reg.) proţăpít. (Un tablou ~ pe perete.) 2. adj., s. captiv, prizonier, (înv.) prădat. (~ în război.) 3. adj., s. arestat, capturat. (Hoţ~.) 4. adj.

coagulat,încheiat. (Lapte ~.) 5. adj. acru, bătut, (înv. şi pop.) searbăd, (prin Ban.) sáur. (A băut nişte lapte ~.) 6. adj. (MED.) anchilozat, înţepenit. (Ca articulaţiile ~.) 7. adj. ocupat (înv.) cuprins. (E un om foarte ~ cu iot felul de probleme.) PRINS s. 1. apucare, luare, prindere. (~ oaşului cu mina.) 2. agăţare, agăţat, atirnare, atâríâat, prindere, spânzurare, spânzurat, suspendare, (livr.) acroşáj, acroşáre, (pop.) anináre, aniriát. (~ unui obiect in cui.) 3. (JUR.) aresâare, capturare, prindere, (reg.) prinzáre, (înv.; prinsoare, prinsúră. (~ unui hoţ disparat. ) PRINSOARE s. pariu, rămăşag, (înv. şi pop.) rămas, (reg.) rămáş, rămăşeálă, rămăşiţă. rodigá vb. v. ARUNCA. AZVÂRLI. CHELTUI. IROSI. ÎMPRĂŞTIA. PRĂPĂDI. RISIPI. ZVÂRLI. PRODIGIOS adj. fecund, productiv, prolific. (Un seriilor ~. ) proditór adj., s. v. TRĂDĂTOR. VÂNZĂTOR. prodíţle s. v. TRĂDARE. VÂNZARE. prodosi vii. v. TRĂDA. VINDE. prodosíe s. v. TRĂDARE. VÂNZARE. prodót adj., s. v. TRĂDĂTOR. VÂNZĂTOR. prodróm s. v. ANTECESOR. ÎNAINTAŞ. PRECURSOR. PREDECESOR. PREMERGĂTOR. PRODUCĂTOR adj. I. productiv. (Unitate ~.) 2. pricinuitor, provocator. f~ de tulburări. ) producător adj. v. BOGAT. FECUND. FERTIL. GRAS. MĂNOS. PRODUCTIV. RODITOR. RODNIC. PRODUCE vb. 1. a fabrica, a face. (Urina ~ 100 de automobile pe zi.) 2. a confecţiona, a executa, a fabrica, a face. (A ~ noi sorlimcnti de îmbrăcăminte.) 3. a realiza, a turna. (A ~ un film.) 4. a da, a face, a rodi. (Pomu! ~ multe mere.). 5. a da, a face. (Solul ~ rod bogat.) G. a rodi, (înv. şi pop.) a odrăsli. (t stirni. (S-a ~ mare uilvă.) Iii. a lăsa. a provoc::. (I-a ~ o vie impresie.) 19. a apărea, n interveni, a se ivi, a se intimpla, a surveni. U. fecund, prodigios, productiv. (Un scriitor ~. > PROLIFICITATE s. 1. fecunditate, (inv.) plod, plodiciúncplodnicíe, rodnicie. (~ unui animal.) 2. fecunditate. (~ unui scriitor.) próiips s. v. PREJUDECATĂ. PROLÍX adj. (fig.) dezlinát, deznodat, diluat. (O scriere, o exprimare ~ .) PROLOG s. (lliS.) (inv.) prologár. prologár s. v. PROLOG. PROMENADĂ s. 1. plimbare, (rar) plímbeí, (prin Transilv.) şeitălétiu, (Ban., Transilv., Maram. şi Bucov.) spaţir. (A făcut o ~ reconfortantă.) 2. (concr.) (inv.) plimbare, plimbătoare. (Cine mai era pe~?J pronicnoár s. v. FOAIER. PROMETAZÍNĂ s. (FARM.) fenergan, romergan. prometcián adj. v. PROMETEIC.

PROMETEIC adj. (rar) promctcián. (Mitul ~.) PROMISIUNE s. angajament, asigurare, cuvint, făgăduială, făgăduinţă, legăm ini, vorbă, (astăzi rar) parolă, (înv. şi reg.) juruită, (reg.) făgádă, (Transilv.) făgădáş, (Mold.) juruínţă, (inv.) promítere, sfătuit, (turcism inv.) baca-lî'tn. (Te rog să-ţi respecţi ~ .) promit s. v. ADUCERE-AMINTE. AMINTIRE. PROMÍTE vb. a se angaja, a făgădui, a se îndatora, a se însărcina, a se obliga, (înv. şi reg.) a junii, a se prinde, (inv.) a se adeveri. a se apuca, (fig.) a se lega. (~ să facă următoarele ...) promite vb. v. ANTICIPA. ANUNŢA. PREVESTI. VESTI. promítere s. v. ANGAJAMENT. ASIGURARE. CUVÂNT. FĂGĂDUIALĂ, FĂGĂDUINŢĂ. LEGĂMÂNT. PROMISIUNE. VORBĂ. promoáră s. v. CHICIURĂ. PROMOROACĂ. PROMONTORIU s. (GEOGR.) (rar) piept. promontoriu s. v. MASIV. MUNTE. promorár s. v. NOIEMBRIE. PROMOROACĂ s. (MET.) chiciură, (pop.) brumă, (reg.) bură, chídă, gótcă, polei, promoáră, stúră. (~ s-a depus pe crengile copacilor.) promoroácă s. v. BRUMĂ. PRUINĂ. PROMOTOR s. 1. iniţiator, protagonist, (rar) începător. (~ ai unui curent.) 2. (CHIM.) iniţiator. PROMOŢIE s. serie. (Prima ~ de studenţi din noua facultate.) PROMOVA vb. 1. a trece. (A ~ clasa.) 2. a avansa, a înainta, a înălţa, a ridica, (înv.) a provivasi. (A ~ în funcţie, in grad.) PROMOVARE s. 1. trecere. (~ clasei.) 2. avansare, înaintare, înălţare, ridicare, (înv.) provívasíre, (fig.) ascensiune. (~ în grad, în funcţie.) PROMPT adj., adv. 1. adj. expeditiv, operativ. (O rezolvare ~.) 2. adj., adv. grabnic, imediat, neântârziat, operativ, rapid. (O intervenţie ~ ; a intervenit ~.) PROMPTITUDINE s. 1. operativitate, rapiditate, repeziciune. (~ unei intervenţii.) 2. punclualitate. (Om de o rară ~.) PROMULGARE s. (JUR.) (înv.) promul-gáţie. (~ unui proiect de lege.) proniulgáţie s. v. PROMULGARE. PRONAOS s. (CONSTR.) nartex, tindă. (~ ol unei biserici.) PRONIE s. (BIS.) cer, divinitate, dumnezeire, providenţă. pronie s. v, ATOTPUTERNICUL. CREATORUL. DIVINITATE. DOMNUL. DUMNEZEIRE. DUMNEZEU. PĂRINTE. PROVIDENŢĂ. PUTERNICUL. STĂPÂNUL. TATĂL. ZIDITORUL. prouómion s. v. PREROGATIVĂ. PRIVILEGIU. PRONOSTÍC s. (MET.) previziune, prognoză. (~ asupra vremii.) pronume s. v. NUME DE BOTEZ. NUME MIC. PRENUME. PRONUNŢĂ vb. 1. a articula, a emite, a rosti. (A ~ desluşit sunetele.) 2. a rosti, (înv.) a proíorisi. (~ literele pe rínd.) 3. a (se) spune. (În Moldova se ~ „chicior".) [4. a articula, a grăi, a rosti, a scoate, a spune, a vorbi, a zice, (prin Mold.) a-bleşti. (N-a ~ nici un cu-vínt la aflarea veştii.) 5. a exprima, a formula, a rosti, a spune, a zice. (A ~ următoarea opinie...) 6. (JUR.) a rosti. (A ~ sentinţa.) 7. a ţine. (A ~ un discurs.) 8. (rar) a se rosti. (Se ~ intr-o problemă.) 9. a se declara, a opina. (Se ~ in favoarea proiectului.) PRONUNŢARE s. 1. articulare, articulaţie, emitere, pronunţie, rostire, (înv.) prozodie. (~ desluşită a sunetelor.) 2. pronunţie, (înv.) pronunţiáţie. (Are o ~ străină.) 3. dicţiune, rostire, (grecism înv.) proforá. (Are o ~ perfectă.) 4. (FON.) fonetism, pronunţie, rostire. (~ regională.) 5. exprimare, formulare, rostire, spunere, zicere. (~ unei opinii.) 6. ţinere. (~ unui discurs.) PRONUNŢAT adj. 1. accentuat, evident, marcat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent străin.) 2. accentuat, proeminent, puternic. (Maxilare ~ ; bărbie ~.) pronunfiájie s. v. PRONUNŢARE. PRONUNŢIE. PRONUNŢIE s. 1. articulare, articulaţie, emitere, pronunţare, rostire, (înv.) prozodie. (~ desluşită a sunetelor.) 2. pronunţare, (înv.) pronunţiáţie. (Are o ~ străină.) 3. (FON.) fonetism, pronunţare, rostire. (~ regională.) PRÓOR s. mânecătoare, (reg.) proróc. (Ajunul zilei de 23 aprilie se numeşte in popor ~.)

proorizmós s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE. PROPAGĂ vb. 1. a se extinde, a se întinde, a se lăţi, a se răspândi, (rar) a se pălălăi, (pop.) a merge, (înv. şi reg.) a pălăi, (înv.) a sări. (Focul s-a ~ şi la vecini.) 2. (FIZ.) a se transmite. (Undele se ~ în spaţiu.) 3. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăştia, (a se) întinde, a (se) lăţi, a (se) răspândi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Ştirea s-a ~ peste tot.) 4. a circula, a se extinde, a se împrăştia, a se întinde, a se lăţi, a se răspândi, a se transmite, (înv.) a se răşchira, a se tinde. (Zvonul se ~ din gură în gură.) 5. a difuza, a populariza a propovădui, a răspândi, (astăzi rar) a vulgariza, (fig.) a semăna. (A ~ o teorie, cunoştinţe folositoare ele.) G. (BIS.) a predica, a propovădui, a răspândi, (înv.) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (A ~ in lume creştinismul.) 7. a împrăştia, a răspândi, (fig.) a semăna. (~ discordia intre ei.) propaga vb. v. ÎNMULŢI. PRĂSI. PROCREA. CREA. REPRODUCE. PROPAGARE s. 1. difuzare, împrăştiere, răspândire. (~ unor radiaţii.) 2. difuzare, răs-pândire, transmitere. (~ unei ştiri.) 3. împrăştiere, răspândire, (livr.) diseminare, (pop.) lăţire. (~ unor zvonuri mincinoase.) 4. popularizare, propovăduire, răspândire, (astăzi rar) vulgarizare, (înv.) poporanizáre, propagáţie. (~ unor cunoştinţe.) 5. (BIS.) predicaret propovăduire, răspândire, (înv.) mărturisire, mărturisitúră. (~ unei credinţe.) PROPAGAT adj. popularizat, răspândit. (Cunoştinţe ~.) PROPAGATOR s., adj. 1. s., adj. popularizator, propovăduitor, răspânditor, (astăzi rar) vulgarizator, (fig.) semănător. (~ de cunoştinţe folositoare.) 2. s. (BIS.) predicator, propovăduitor, (înv.) mărturisitor, propovédnic. (~ al unei credinţe.) propagáţie s. v. POPULARIZARE. PROPAGARE. PROPOVĂDUIRE. RĂSPÂNDIRE. PROPANÓL s. (CHIM.) alcool propilic. PROPĂŞÎ vb. 1. a avansa, a se dezvolta, a evolua, a înainta, a progresa, (înv.) a (se) pricopsi, a spori, (grecism înv.) a prohorisi, (fig.) a creşte. (Patria noastră ~ continuu.) 2. a prospera, (fig.) a înflori. (O regiune care ~.) propăşí vb. v. PRECEDA. PREMERGE. PROPĂŞIRE s. 1. dezvoltare, evoluţie, înaintare, progres, mers-înainte, (pop.) ridicare, săltare, (înv.) pricopsíre, progresie, prohorisíre, (fig.) creştere. (~ societăţii.) 2. prosperare, (fig.) înflorire. (~ unei regiuni.) propăşitór adj. v. AVANSAT. ÎNAINTAT. PROGRESIST. PRO PENAL s. (CHIM.)acroleină, aldehidă acrilică. PRO PENĂ s. (CHIM.)propilenă. propensiune s. v. APLECARE. APLICAŢIE. APTITUDINE. ATRACŢIE. CHEMARE. DAR. HAR. ÎNCLINARE. ÎNCLINAŢIE. ÎNZESTRARE. PORNIRE. PREDILECŢIE. PREDISPOZIŢIE. PREFERINŢĂ. TALENT. VOCAŢIE. PROPÍCE adj. 1. avantajos, favorabil, prielnic, (pop.) priincios, priitór, (înv.) îndemî-nátic. (Circumstanţe ~.) 2. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 3. binefăcător, favorabil, prielnic, (livr.) benefic, (înv.) părtinitor. (Un efect ~.) 4. favorabil, prielnic, (fig.) surâzătór. (Perspective ~.) 5. favorabil, nimerit, potrivit, prielnic, (pop.) priincios. (Un vtnt ~ din spate.) PROPILÉNĂ s. (CHIM.) propenă. propís s. v. CAIET. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. SCRISOARE. PROPÓLIS s. păsturâ. (~ din fagurii de miere.) PROPORŢIE s. 1. (MAT.) raport. 2. raport, relaţie. (O ~ justă între elemente.) 3. armonie, concordanţă, echilibru, potrivire, proporţionalitate, simetrie, (fig.) simfonie. (O perfectă ~ a elementelor unui ansamblu.) 4. procent. (Amestecăm în ~ diverse două substanţe.) 5. dimensiune, mărime, măsură, (înv.) mărie, mărire, (fam.) calibru. (Un lucru de mari ~ ii.) G. amploare, extensiune, extindere. (Scandalul a luat ~ii.) PROPORŢIONÁ vb. a doza, a potrivi. (A ~ substanţele tntr-un amestec.) PROPORŢIONAL adj. (rar) proporţionát. (Cheltuielile ~ cu veniturile.) PROPORŢIONALITATE s. armonie, concordanţă, echilibru, potrivire, proporţie, simetrie, (fig.) simfonie. (O perfectă ~ a elementelor unui ansamblu.) PROPORŢIONARE s. dozaj, dozare, potrivire. (~ substanţelor tntr-un amestec.)

PROPORŢIONÁT adj. armonios, concordant, echilibrat, regulat, simetric. (Un ansamblu ~ ; trăsături ~.) proporţionát adj. v. PROPORŢIONAL. PROPOVĂDUI vb. 1. (BIS.) a predica, a propaga, a răspândi, (înv.) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (~ creştinismul.) 2. a difuza, a populariza, a propaga, a răspândi, (astăzi rar) a vulgariza, (fig.) a semăna. (A ~ o teorie.) propovădui vb. v. DECLARA. DESTĂINUI. DEZVĂLUI. DIVULGA. ÎMPĂRTĂŞI. ÎNCREDINŢA. ÎNSCĂUNA. ÎNTRONA. ÎNVESTI. MĂRTURISI. NUMI. PROCLAMA. PUNE. REVELA. SPOVEDI. SPUNE. UNGE. PROPOVĂDUÍRE s. I. (BIS.) predicare, propagare, răspândire, (înv) mărturisire, măr-turisitúră. (~ unei credinţe.) 2. popularizare, propagare, răspândire, (astăzi rar) vulgarizare, (înv.) poporanizáre, propagáţie. (~ unor cunoştinţe.) PROPOVĂDUITOR s., adj. 1. s. (BIS.) predicator, propagator, (înv.) mărturisitor, pro-povédnic. (~ al unei credinţe.) 2. s., adj. popularizator, propagator, răspânditor, (astăzi rar) vulgarizator, (fig.) semănător. (~ de cunoştinţe folositoare.) propovedánie s. v. CAZANIE. CUVÂNT. DISCURS FUNEBRU. OMILIE. ORAŢIE FUNEBRĂ. PREDICĂ. propovédnic s. v. PREDICATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR. propózit s. v. CALCUL. GÂND. IDEE. INTENŢIE. PLAN. PROIECT. SOCOTEALĂ. PROPOZIŢIE s. (GRAM.) (înv.) propunere. (~ subordonată.) propoziţie s. v. AFIRMAŢIE. CUVÂNT. DECLARAŢIE. MĂRTURISIRE. PROPUNERE. RELATARE. SPUSĂ. VORBĂ. ZISĂ. PROPRIETAR s. deţinător, posesor, stăpân, (înv.) ocináş, posesuitór. (~ al unui bun.) proprietar s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ŞEF. PROPRIETARĂ s. proprietăreasă. (~ imobilului.) proprletaricésc adj. v. PROPRIETĂRESC. PROPRIETATE s. 1. posesiune, stăpânire. (Hrisov de ~.) 2. atribuit, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, notă, particularitate, semn, specific, trăsătură, (reg.) însuşietáte, (fig.) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (0~ esenţială a acestui proces este...) 3. facultate, însuşire. (Magnetul are ~ de a atrage fierul.) PROPRIETĂREASĂ s. proprietară. (~ imobilului.) ♦PROPRIETĂRESC adj. (înv.) proprieta-ricésc. PROPRIU adj. 1. individual, particular, personal, (livr.) privat. (Probleme ~ ; proprietate ~.) 2. individual, particular, personal, (înv.) obrăzálnic, particularístic, particulárnic, párt-nic, personalicésc, personálnic. (însuşiri ~.) 3. individual, particular, personal, (rar) subiectiv. (O viziune, o creaţie ~.) 4. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, specific, tipic, (înv.) însuşit. (Notă, trăsătură ~.) 5. adecvat, bun, indicat, nimerit, potrivit. (Un teren ~ pentru arte.) proptár s. v. CĂŢEL. CORDENCI. próptă s. v. POP. PROPTEA. PROTECŢIE. REAZEM. SPRIJIN. SUSŢINERE. PROPTEA s. pop, reazem, sprijin, susţinere, (rar) sprijinitoare, (pop.) poprea, (reg.) pripoánă, próptă, propteálă, proptíş, şpraiţ, (prin Munt. şi Olt.) papainóg, (Transilv.) şoş, (înv.) reze-mătúră, sprijineálă, sprijoánă. (~ pentru consolidarea gardului.) proptea s. v. PRĂJINĂ. propteálă s. v. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. SUSŢINERE. PROPTÍ vb. 1. a (se) rezema, a (se) sprijini, a (se) susţine, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stâlp ~ poarta.) 2. a pune, a rezema, a sprijini. (~ scara să suim.) propti vb. v. AJUTA. AJUTORA. OCROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSŢINE. PROPTÍRE s. rezemare, sprijinire, susţinere. (~ unei construcţii cu stilpi.) proptís s. v. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. SUSŢINERE. PROPTIT adj. rezemat, sprijinit. (Gard~.) proptit adj. v. AJUTAT. AJUTORAT. OCROTIT. PROTEJAT. SPRIJINIT. SUSŢINUT. PROPULSA vb. a arunca, a azvârli, a proiecta, a zvârli. (A ~ ceva în spaţiu.)

propulsánt s. v. PROPULSOR. PROPULSARE s. aruncare, azvârlire, proiectare, propulsie, zvârlire. (~ unui obiect in spaţiu.) PROPULSIE s. aruncare, azvârlire, proiectare, propulsare, zvârlire, (~ unui obiect in spaţiu.) PROPULSOR s. (TEHN.) (rar) propulsánt. PROPUNE vb. 1. a recomanda, (înv. şi reg.) a prepúne. ((Îi ~ pentru avansare.) 2. a preconiza, a recomanda. (A ~ o serie de măsuri.) propune vb. v. INVOCA. OFERI. PREDA. PRETEXTA. PROPUNERE s. 1. recomandare, recoman-daţie. (~ de avansare.) 2. preconizare, recomandare. (~ unor măsuri salutare.) 3. (livr.) propoziţie, (înv.) predlojénie, problemă. (O ~ judicioasă.) propunere s. v. CURS. PREDARE. PRELEGERE. PROPOZIŢIE. propus s. v. CALCUL. GÂND. IDEE. INTENŢIE. PLAN. PROIECT. SOCOTEALĂ. PRORĂ s. (MAR.) bot, (înv. şi reg.) pisc, (înv.) prúă. (~ unei nave.) PRORECTOR s. (înv.) subréctor. (~ ol universităţii.) proroácă s. v. PROFETESĂ. PRORÓC s. profet, vestitor, (înv.) prorocitór. (Un~ mincinos.) proróc s. v. MÂNECĂTOARE. PROOR. prorocesc adj. v. PREVESTITOR. PROFETIC. VIZIONAR. prorocéstvie s. v. ORACOL. PREVESTIRE. PREVIZIUNE. PREZICERE. PROFEŢIE. PROROCIE. PROROCIRE. prorocestvuí vb. v. PREVESTI. PREZICE. PROFETIZA. PROFEŢI. PROROCI. VESTI. PROROCÍ vb. 1. a prevesti, a prezice, a profetiza, a profeţi, a vesti, (înv. şi reg.) a plăzui, a prepúne, (prin Transilv.) a pohibi, (înv.) a meni, a prorocestvui. (Ce a ~ sfintul?) 2. a ghici, a prevesti, a prezice, (franţuzism înv.) a devină. (A ~ viitorul cuiva.) PROROCIE s. oracol, prevestire, previziune, prezicere, profeţie, prorocire, (livr.) predic-ţiúne, (rar) prevestit, (înv.) hrismós, menire, plaz, plăzuít, plăzuitúrâ, prezisă, prorocéstvie, prorocitúră. PROROCÍRE s. 1. oracol, prevestire, previziune, prezicere, profeţie, prorocie, (livr.) predicţiúne, (rar) prevestit, (înv.) hrismós, menire, plaz, plăzuít, plăzuitúră, prezisă, prorocéstvie, prorocitúră. (~ lui nu sa împlinit.) 2. prevestire, prezicere, vestire. (~ unor vremuri înfloritoare.) prorocitór s. v. PROFET. PROROC. VESTITOR. prorocitúră s. v. ORACOL. PREVESTIRE. PREVIZIUNE. PREZICERE. PROFEŢIE. PROROCIE. PROROCIRE. prorocită s. v. PROFETESĂ. PROROGARE s. (JUR.) prorogaţie. (~ unui termen scadent.) PROROGAŢIE s. (JUR.) prorogare. (~ activităţii unui corp constituit.) prorúpe vb. v. BUFNI. CONTENI. CURMA. IZBUCNI. ÎNCETA. OPRI. POTOLI. PUFNI. SFÂRŞI. STA. TERMINA. ŢÂŞNI. prorúpere s. v. DECLANŞARE. DEZLĂNŢUIRE. ISCARE. IZBUCNIRE. ÎNCEPERE. PORNIRE. PRODUCERE. STÂRNIRE. VENIRE. prorúpţie s. v. DECLANŞARE. DEZLĂNŢUIRE. ISCARE. IZBUCNIRE. ÎNCEPERE. PORNIRE. PRODUCERE. STÂRNIRE. VENIRE. prosădí v. PLANTA. PUNE. RĂSĂDI. SĂDI. TRANSPLANTA. proscalisí vb. v. INVITA. ÎMBIA. POFTI. PROSCÉNIU s. avanscenă. (~ din teatrul actual.) proschinitár s. v. ICONOSTAS. PROSCOMÍDIE s. (BIS.) jertfelnic. PROSCRÍE vb. 1. (JUR.) si alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a surghiuni, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din ţară.) 2. a interzice, a opri. (A ~ duelul.) 3. a blama, a condamna, a dezaproba, a înfiera, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancţiona, (pop.) a osândi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veşteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.) PROSCRIERE s. (JUR.) 1. alungare, exilare, gonire, izgonire, ostracizare, surghiunire, (livr.) relegare, relegáţie. (~ cuiva din patria sa.) 2. interzicere, oprire. (~ duelului.)

proscriere s. v. EXIL. EXILARE. PRIBEGIE. SURGHIUN. SURGHIUNIRE. proscrípţle s. v. EXIL. EXILARE. PRIBEGIE. SURGHIUN. SURGHIUNIRE. PROSCRÍS adj., s. 1. adj., s. (JUR.) alungat, exilat, gonit, izgonit, pribeag, surghiunit, (livr.) relegat, (înv.) surghiun. (Un ~ politic.) 2. adj. interzis, neângăduit, nepermis, oprit. (Un lucru ~.) PROSECTURĂ s. morgă. (~ unui spital.) prosferlsí vb. v. DA. DĂRUI. OFERI. prosforá s. v. ATENŢIE. CADOU. DAR. SURPRIZĂ. prosforá vb. v. DA. DĂRUI. OFERI. PRO SIMIAN s. (ZOOL.) lemurian. PROSLĂVI vb. 1. a cinsti, a cânta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacânta, a preaânălţa, a prealăuda, a prea-rădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvânta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preamări, a preaslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de faţă.) proslăvi vb. v. AJUTA. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. LĂFĂI. MILUI. MURI. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. RĂSFĂŢA. SFÂRŞI. STINGE. SUCOMBA. PROSLĂVIRE s. 1. elogiere, glorificare, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prea-lăudáre, preaslăvíe, sărbătorire. (~ unui erou.) 2. binecuvântare, glorificare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.) 3. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfálă, pohvalénie. (~ adusă trecutului glorios al patriei.) PROSLĂVIT adj. 1. binecuvântat, glorificat, lăudat, mărit, preamărit, preaslăvit, slăvit. (~ zi a Unirii!) 2. lăudat, mărit, preaânălţat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminós, (înv.) prealăudát, preaseninát. (~te Doamnei) prosodicésc adj. v. ORTOGRAFIC. PROSOP s. şervet, ştergar, (înv. şi reg.) mânăştérgură, peşchír, (reg.) măsái, profés, sprijineálă, ştérgură, (Transilv.) chindéu, (Olt. şi prin Ban.) sénic, (Transilv. şi Maram.) ştergătór. (Se spală şi se şterge eu~.) prospect s. v. PERSPECTIVĂ. PRIVELIŞTE. VEDERE. PROSPECTARE s. prospecţiune. (Lucrări de ~ geologică.) PROSPECŢIUNE s. prospectare. (~i geologice.) PROSPER adj. 1. înfloritor, (livr.) eflorescent, (înv.) înflorit. (Stare ~.) 2. bogat. (Regiune ~.) PROSPERA vb. a propăşi, (fig.) a înflori. (0 regiune care~.) PROSPERÁRE s. propăşire, (fig.) înflorire. (~ unei regiuni.) PROSPERITATE s. belşug, bogăţie, bunăstare, (pop.) pricopseală, (Transilv.) prindoáre, (înv.) salut, scumpete, scumpíe, spor, (fig.) Înflorire. (~ unei regiuni.) PROSPEŢIME s. frăgezime. (~ unei plante.) prost adj. v. BANAL. BÂRFITOR. CALOMNIOS. CANDID. CAST. CINSTIT. CLEVETITOR. COMUN. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. FECIORELNIC. FECIORESC. INOCENT. LUCRĂTOR. MODEST. NEEVOLUAT. NEGRADAT. NEPREFĂCUT. NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. OBIŞNUIT. ORDINAR. PONEGRITOR. POPULAR. PRIMITIV. PUDIC. RUDIMENTAR. SIMPLU. SINCER. UMIL. VIRGIN. VIRGINAL. prost adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. PROST adj., s., adv. 1. adj., s. bleg, nătă-fleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. şi pop.) năuc, (pop. şi fam.) haplea, (pop.) flaimúc, (înv. şi reg.) nătântóc, prostán, prostátic, pros-tănátic, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosít, metehău, meteléu, motofléte, inotológ, mutălău, natantól, năbârgeác, nătăbíz, nătínt, nătrúi, nătrúţ, năvlég, năvligós, ne-rodói, pliurd, ponc, pricăjit, puneau, tălălău, tălfmb, tontán, tontoléte, tontológ, (prin Transilv.) balamút, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) boblétic, (prin Munt.) bobléţ, (Mold.) chera-pléş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhúi, (Transilv.) nebléznic, (prin Mold., Transilv. şi Maram.) şuiétic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăşmán, (prin Olt. şi Munt.l tărăn-túc, (Munt.) tontován, (turcism înv.) budalá, (fam.) fleţ, găgăúţă, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai eşti, amice, de-ai putut să faci aşa ceva

1) 2. adj. credul, naiv, (înv., în Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (fam.) fraier. (Dac-ai fost ~ şi l-ai crezut!) 3. adj., s. ignorant, incult, necultivat, neinstruit, neânvăţat, simplu, (livr.) agramat, ignar, (înv.) gros, neabeţedát. (Un om~.) 4. adj., s. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neştiutor, (fam.) ageamiu. (Un meseriaş ~.) 5, adj. netalentat, nevaloros, slab. (Un scriitor ~.) 6. adj. necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nereuşit, nesatisfăcător, slab, (fig.) stângáci. (O regie~.) 7. adv. aiurea, anapoda, rău, (fam.) brambura. (Treburile mergeau ~.) 8. adj. inferior, ordinar, rău. ( Tutun ~, vin ~.) 9. adj. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, rău, urât, (înv. şi pop.) nepriinciós, (înv.) nepriitór. (întrecerea a avut loc pe o vreme ~.) 10. adj. mic, redus, slab. (O vizibilitate ~.) 11. adj., adv. defectuos, greşit, incorect, necorect, rău, (fig.) stricat. (O pronunţare ~; vorbeşte ~ italieneşte.) 12. adj. anevoios, greu, mizerabil, necăjit, rău, (înv. şi pop.) necăjós. (Un trai ~.) 13. adj. defavorabil, nefavorabil, neplăcut, rău, urât. (A făcut o impresie ~.) 14. adj. neplăcut, rău, (înv.) slab. (I-a adus o veste ~.) 15. adv. rău. (Se simte ~.) 1G. adv. insuficient, puţin, rău. (O muncă ~ plătită.) prost adv. v. DREPT. PERPENDICULAR. VERTICAL. prost s. v. IOBAG. RUMÂN. ŞERB. VECIN. prostán adj., s. v. BLEG.' NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. PROSTATĂ s. (ANAT.) glandă prostatică, (înv.) gâlca sămânţii. prostátic adj. v. DEGAJAT. DEZINVOLT. FIRESC. MODEST. NATURAL. NEAFECTAT. NEARTIFICIAL. NECĂUTAT. NE-GHIOBESC. NEPREFĂCUT. NEROZESC. NESILIT. NE STUDIAT. PROSTESC. SIMPLU. SPONTAN. UMIL. prostátic adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. PROSTĂLĂU adj., s. (pop. şi fam.) prostovan, (pop.) prostolán. (Mare ~ mai era!) PROSTĂNAC adj., s. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, stupid, tont, tontălău, (înv. şi pop.) năuc, (pop. şi fam.) haplea, (pop.) flaimúc, (înv. şi reg.) nătântóc, prostán, prostátic, prostănátic, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosít, metehău, meteléu, motofléte, motológ, mutălău, natantól, năbârgeác, nătăbíz, nătínt, nătrúi, nătrúţ, năvlég, năvligós, nerodói, pliurd, ponc, pricăjit, puneau, tălălău, tălâmb, tontán, tontoléte, tontológ, (prin Transilv.) balamút, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) boblétic, (prin Munt.) bobléţ, (Mold.) cherapléş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhúi, (Transilv.) nebléznic, (prin Mold., Transilv. şi Maram.) şuiétic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăşmán, (prin Olt. şi Munt.) tărăntúc, (Munt.) tontován, (turcism înv.) budalá, (fam.) fleţ, găgăúţă, gogoman, zevzec, (íig.) sec. (Mare ~ mai erai) prostănátic adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. prostănéladj., s. v. PROSTICEL. PROSTI-ŞOR. PROSTULEŢ. PROSTUŢ. prostăticíe s. v. DOBITOCIE. IDIOŢENIE. IDIOŢIE. IGNORANŢĂ. IMBECILITATE. INCULTURĂ. INEPŢIE. NEGHIOBIE. NEPRICEPERE. NEROZIE. NEŞTIINŢĂ. PROSTIE. STUPIDITATE. STUPIZENIE. TÂMPENIE. PROSTEALĂ s. 1. dobitocie, imbecilitate, neghiobie, nerozie, prostie, tâmpenie, (înv.) prostime. (Era de-o ~ proverbială.) 2. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, poftă, sclifoseală, toană, (pop. şi fam.) pârţág, scălâmbăiálă, scălâmbăiére, scălâmbăitúră, (pop.) fasoleálă, háchiţă, izmeneală, pandalíe, (înv. şi reg.) marghiolíe, na-cafá, pală, (reg.) marghioleálă, năbădáie, toáncă, zimbíc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Transilv.) súcă, (înv.) schimonosire, schimo-nositúră, (grecism înv.) paraxénie, (fam.) bâzdíc, farafastî'c, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a fost decât o obişnuită ~ de-a ei.) prosteală s. v. CERŞEALĂ. CERŞETORIE. CERŞIT. MILOGEALĂ. MILOGIT. PROSTERNA vb. a se închina, a se înclina, a se pleca. (Se ~ adânc în faţa lui.) PROSTERNARE s. închinare, înclinare, plecare, (rar) prosternáţie. (~ adíncă a cuiva în faţa unei persoane.) prosternáţies. v. ÎNCHINARE. ÎNCLINARE. PLECARE. PROSTERNARE. PROSTESC adj. 1. nătâng, neghiob, neghio-besc, nerod, nerozesc, netot, stupid, (iivr.) inept, (înv.) prostátic. (O atitudine ~.) 2, do-bitocesc. (O vorbă ~.) 3. nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat,

necumpănit, necumpătat, nesăbuit, nesocotit, (rar) nejudecát, neprecugetát, (reg.) nechitit. (O faptă ~.) prostesc adj. v. BANAL. COMUN. OBIŞNUIT. ORDINAR. PROSTEŞTE adv. 1. neghiobeşte, nerozeşte, stupid. (S-a comportat ~.) 2. dobitoceşte. (Înjură ~.) 3. nebuneşte, orbeşte. (Se aruncă ~ înainte.) PROSTÍ vb. 1. a (se) îndobitoci, a (se) tâmpi, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. şi Olt.) a (se) tonţi. (Viaţa pe care o ducel-a~ de tot.) 2. (MED.) a (se) cretiniza, a (se) idiotiza, a (se) idioţi, a (se) imbeciliza, a (se) tâmpi. (Un om care s-a ~ in urma unei afecţiuni.) 3. a se afecta, a se fandosi, a se maimuţări, a se sclifosi, (pop. şi fam.) a se scălâm-băia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. şi reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi. a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetul. (Nu te mai ~ atâta!) 4. a ademeni, a amăgi, a îneânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a purta, a trişa, (livr.) a iluziona, (înv. şi reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a şutili, (reg.) a şugui, (Transilv. şi Ban) a celui, (Munt.) a mâglisi, (Transilv.) a tăşca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gâmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a şmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălţa, a pingeli, a pingelui, a pirli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu tot felul de minciuni.) 5. a se degrada. (Marfa asta s-a ~ de lot.) prosti vb. v. ABDICA. CERE. CERŞI. DEMISIONA. MILOGI. prostie adj., s. v. PROSTICEL. PROSTI-ŞOR. PROSTULEŢ. PROSTUŢ. PROSTICEL adj., s. prostişor, prostuleţ, prostuţ, (rar) prostie, (reg.) prostănél. (E cam ~.) PROSTÍE s. J. nătângie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, (rar) nătângeálă, ne-toţíe, tonţíe, (franţuzisrn rar) sotíză, (înv. şi reg.) nătărăíe, (înv.) nărozénie, (fam.) zevzccíe. (E de-o ~ proverbială.) 2. dobitocie, imbecilitate, neghiobie, nerozie, prosteală, tâmpenie, (înv.) prostime. (A dat dovadă de o mare ~.) 3. gogomănie, nătângie, neghiobie, nerozie, nesocotinţă, stupiditate, (rar) netoţíe, (înv. şi reg.) nătărăíe. (Mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idioţenie, idioţie, imbecilitate, inepţie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie. (înv.) prostăticíe. (Ce e ~ asta?) 5. aberaţie, absurditate, aiureală, bazaconie, elucubraţie, enormitate, fantasmagorie, stupiditate. (Ce susţii tu e o~.) 6. gafă, poznă. (A comite o~.) 7. copilărie, naivitate. (Ce faci tu e o ~l) 8. bagatelă, chiţibuş, fleac, mărunţiş, nimic, (înv.) blagomaníe, (fam.) moft. (Nu te lega de ~ii.) prostie s. v. IGNORANŢĂ. INCULTURĂ. MODESTIE. NEPRICEPERE. NEŞTIINŢĂ. SIMPLICITATE. SIMPLITATE. PROSTÍME s. (mai ales în limbajul claselor exploatatoare) gloată, mulţime, norod, plebe, popor, vulg, (înv. şi reg.) poporíme, (înv.) cala-balâc. (~ asaltează porţile palatului.) prostime s. v. DOBITOCIE. IGNORANTĂ. IMBECILITATE. INCULTURĂ. MODESTIE. NEGHIOBIE. NEPRICEPERE. NEROZIE. NEŞTIINŢĂ. PROSTEALĂ. PROSTIE. SIMPLICITATE. SIMPLITATE. TÂMPENIE. PROSTÍRE s. 1. îndobitocire, tâmpire. (~ cuiva prin viaţa pe care o duce.) 2. ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostit, tri-şare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. şi Ban.) celşág, celuiálă, celuíre, (Munt.) mâgli-seálă, mâglisíre, (înv.) măglisitúră, prilăstíre, (fam. fig.) pingelíre, pingeluiálă, pingeluíre. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 3. degradare. (~ calităţii unei mărfi.) prostire s. v. ABDICARE. CEARŞAF. CERGĂ. CUVERTURĂ. DEMISIE. ÎNVELITOA-RE. PĂTURĂ. VELINŢĂ. PROSTIŞÓR adj., s. prosticel, prostuleţ, prostuţ, (rar) prostie, (reg.) prostănél. (E cam ~.) PROSTÍT adj. 1. îndobitocit, tâmpit. (Om ~ de viaţa pe care o duce.) 2. ademenit, amăgit, înşelat, păcălit, trişat, (Transilv. şi Ban.) celuít, (înv.) prilestít, (fam.) dus, fraierít,(fam. fig.) pingelit, pingeluít, (fig.) buzat. (Un naiv ~.) PROSTÍT s. ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, trişare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. şi Ban.) celşág, celuiálă, celuíre, (Munt.) mâgliseálă, mâglisíre, (înv.) măglisitúră, prilăstíre, (fam. fig.) pingelíre, pingeluiálă, pingeluíre. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) PROSTITUA vb. 1. a se vinde. 2. (înv.) a supune. (A ~ o femeie.) PROSTITUATĂ s. cocotă, curvă, târfă, femeie de stradă, (pop. şi fam.) damă, madamă, (înv. şi reg.) pârţotínă, telălíţă, teleléică, (reg.) lele, madaránţă, scorţotínă, teárfă, târnoáţă, (prin Transilv.) bándură, bulă, (prin Bucov.) crăiţă, (prin Maram.) lándră, (prin Mold. şi Bucov.) mişárcă, (înv.) magopáţă, tălániţă, femeie publică, (fam.) fleoárţă, fleorţotínă, şuleándră, (fig.) buleándră, pupăză, putoare, târâtúră, (reg. fig.) haită,

pupezoáică, terfeloaga, (Transilv. fig.) gúdă, (prin Mold. fig.) ruptură, (arg.) maimuţă, marcoávă, mastroácă. PROSTITUŢIE s. (pop.) curvăsăríe, curvíe, (înv.) supunere. prostolán adj., s. v. PROSTĂLĂU. prostovan adj., s. v. PROSTĂLĂU. PROSTOVÓL s. (PESCUIT) (reg.) cucă, năpastă, şaşmá, (prin Bucov.) năpástnic, (Transilv. şi Olt.) pláşcă. prostraţie s. v. APATIE. DELĂSARE. INDIFERENŢĂ. INDOLENŢĂ. INERŢIE. INSENSIBILITATE. NEPĂSARE. PASIVITATE. PLACIDITATE. TEMBELISM. PROSTULEŢ adj., s. prosticel, prostişor, prostuţ, (rar) prostie, (reg.) prostănél. (E cam ~.) PROSTUŢ adj., s. prosticel, prostişor, prostuleţ, (rar) prostie, (reg.) prostănél. (E cam ~.) proscá vb. v. ÎMPROSCA. SĂRI. STROPI. prot s. v. CORECTOR. EGUMEN. STAREŢ. próta s. v. PROTOIEREU. PROTOPOP. PROTAGONIST s. 1. iniţiator, promotor, (rar) începător. (~ al unei mişcări, al unui curent.) 2. cap, corifeu, fruntaş. (~ al Şcolii ardelene.) protáză s. v. PREMISĂ. proiecta vb. v. AJUTA. AJUTORA. OCROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSŢINE. PROTECTOR s. apărător, ocrotitor, sprijin, sprijinitor, susţinător, (rar) proteguitor, pro-tejatór, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitór, scutitór, (fig.) reazem. (El era ~ său în zile de restrişte.) PROTECTORAT s. (POLITICĂ) (înv.) protecţie. PROTECŢIE s. 1. sprijin, (înv.) regeá, regealâc, (reg. fig.) próptă. (li serveşte ca~.) 2. apărare, ocrotire, sprijin, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) apărămfnt, scuteálă, scutínţă, scutire, (fig.) scut. (~ împotriva . . .) 3. ajutor, asistenţă, ocrotire, sprijin, (livr.) recurs, (înv. şi pop.) ajutorinţă, (înv. şi reg.) ajutoríe, sprijoánâ, (înv.) sprijineálă, (turcism înv.) iamác. (I-a mulţumit pentru ~ lui.) 4. grijă. ocrotire, (fig.) aripă, pavăză, scut. (Se află sub ~ lor.) 5. ajutor, ocrotire, patronaj, sprijin, tutelă, (rar) tuteláj. (Orfelinatul se bucura de ~ unei societăţi de binefacere.) 6. egidă, oblăduire, ocrotire, patronaj, sprijin. (Asociaţia se bucură de înalta ~ a . . .) 7. favoare, (pop. şi fam.) hatír, (înv.) graţie, láscă, nazár, ova-jénie, (turcism înv.) musaadeá. (I-a clştigal ~.) 8. apărare, asigurare, pază, protejare, securitate, siguranţă. (Măsuri de~.) protecţie s. v. PROTECTORAT. proteguí vb. v. AJUTA. AJUTORA. OCROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSŢINE. proteguire s. v. OCROTIRE. PROTEJARE. SPRIJINIRE. SUSŢINERE. proteguit adj. v. AJUTAT. AJUTORAT. OCROTIT. PROTEJAT. SPRIJINIT. SUSŢINUT. proteguitor s. v. APĂRĂTOR. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSŢINĂTOR. PROTEJA vb. 1. a (se) ajuta, a (se) ajutora, a (se) ocroti, a (se) sprijini, a (se) susţine, (rar) a (se) protegui, (înv. şi pop.) a (se) înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemâna, a (se) proiecta, (fam. fig.) a (se) propti. (L-a ~ mult in viaţă.) 2. a apăra, a feri, a ocroti, a păzi, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv. şi reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i~ de primejdii.) 3. a favoriza. (înv.) a prii. (Să iubim pâna ce Amor ne va ~.) 4. a avantaja, a favoriza, a părtini, a privilegia, (înv. şi reg.) a pristăni, (înv.) a făţarnici. (Arbitrul l-a~.) PROTEJARE s. 1. apărare, ferire, ocrotire, păzire, (livr. ) salvgardare, (înv. şi pop.) oblăduire. (~ ţării de primejdii.) 2. ocrotire, sprijinire, susţinere, (rar) proteguire. (~ bătrine-ţelor lui.) 3. favorizare. (~ celor doi îndrăgostiţi.) 4. apărare, asigurare, pază, protecţie, securitate, siguranţă. (Măsuri de ~.) 5. avantajare, favorizare, părtinire, (înv.) părtăşíe. (~ cuiva în defavoarea altuia.) PROTEJAT adj., s. 1. adj. ajutat, ajutorat, ocrotit, sprijinit, susţinut, (rar) proteguit, (fam. fig.) proptit. (Om~.) 2. adj. adăpostit, apărat, ferit, ocrotit, păzit, sigur, (înv.) scutit. (Un loc mai~.) 3. adj. avantajat, favorizat, părtinit, privilegiat. (Echipă sportivă ~.) 4. s. favorit, (înv.) cirac. (Suveranul şi ~ săi.) protejatór s.v. APĂRĂTOR. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSŢINĂTOR. PROTEROZÓIC adj., s. (GEOL.) algon-chian. (Depozite ~.) protesrníe s. v. EPOCĂ. INTERVAL. PERIOADĂ. RĂGAZ. RĂSTIMP. SPAŢIU. TIMP. VREME.

PROTEST s. 1. (rar) protestaţie, (înv.) pro-testăciúne. (Si-a exprimat cu vehemenţă ~.) 2. crâcneală, crâcnire, murmur, (pop.) cârteálă, (înv.) răpştíre. (Nu se aude nici un ~.) 3. (FIN.) protestare, (rar) protestaţie. (~ unei poliţe.) PROTESTA vb. 1. (prin Transilv.) a şuşta, (înv.) a prerecui, a protestălui, a protestui, a remonstra. (A ~ cu vehemenţă.) 2. a crâcni, a murmura, (pop.) a cârti, (prin Mold. şi Bucov.) a bleşti, (înv.) a răpsti. (Cine mai ~ în front ?) protesta vb. v. BLAMA. CONDAMNA. CONTESTA. DEZAPROBA. DEZMINŢI. ÎNFIERA. NEGA. PROSCRIE. RENEGA. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA. TĂGĂDUI. PROTESTANT adj. (BIS.) 1. reformat, (înv.) protestanticésc. 2. evanghelic. protestant adj., s. v. PROTESTATAR. protestanticésc adj. v. PROTESTANT. REFORMAT. PROTESTANTISM s. (BIS.) (înv.) re-formáţie. PROTESTARE s. (FIN.) protest, (rar) protestaţie. (~ unei poliţe.) PROTESTATAR adj., s. (înv.) malcontént, protestant. (Un ~ social.) protestaţie s. v. PROTEST. PROTESTARE. protestăeiúne s. v. PROTEST. protestălui vb. v. PROTESTA. protestui vb. v. PROTESTA. PROTEZĂ s. 1. picior, (rar) pilúg. (~ de íemn, a piciorului.) 2. placă. (~ dentară.) protíe s, v. ÎNTÂIETATE. PRECĂDERE. PREPONDERENŢĂ. PRIMAT. PRIMORDIALITATE. PRIORITATE. protirníe s. v. ARDOARE. ÎNTÂIETATE. PRECĂDERE. PREPONDERENŢĂ. PRIMAT. PRIMORDIALITATE. PRIORITATE. RÂVNĂ. SIRGUINŢĂ. STRĂDUINŢĂ. ZEL. protírnis s. v. PREDILECŢIE. PREFERINŢĂ. protirnisí vb. v, PREFERA. protirnisíre s. v. ÎNTÂIETATE. PRECĂDERE. PREPONDERENŢĂ. PRIMAT. PRIMORDIALITATE. PRIORITATE. protírnisis s. v. ÎNTÂIETATE. PRECĂDERE. PREPONDERENTĂ. PRIMAT. PRIMORDIALITATE. PRIORITATE. protirnisitór adj. v. PRIORITAR. protipendár s. v. PROTIPENDIST. protipendát s. v. PROTIPENDIST. •PROTIPENDÍST s. (înv.) protipendár, protipendát. (~uí aparţinea protipendadei.) PROTÍST s. (BIOL.) protozoar. protoánie s. v. PROTOPOPEASĂ. PROTOCOL s. ceremonial, ceremonie, etichetă, regulă, ritual, rânduială, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curte...) protocol s. v. CATASTIF. CONDICĂ. PRO-CES-VERBAL._ REGISTRU. PROTOCOLAR adj. 1. ceremonios, reveren-ţios, solemn. (Ton ~.) 2, ceremonios, parlamentar. (Stil, limbaj ~.) 3. ceremonios, formalist. (Eşti prea ~ !) protocolí vb. v. AUTENTIFICA. COMPARA. CONFRUNTA. ÎNTĂRI. LEGALIZA. PROTODIÁCON s. (BIS.) arhidiacon. PROTOIERÉU s. (BIS.) protopop, (reg.) próta, (prin Transilv.) arhipresbiter, (înv.) pro-topresbíter. PROTOIERÍE s. (BIS.) protopopie, (înv.) protopopiat, protopresbiteríe. protoméşter s. v. STAROSTE. proton adj. v. PROTONIC. PROTÓNIC adj. (FON.) (rar) proton. (Sunet ~.) protopărinte s. v. STRĂBUN. STRĂBUNIC. STRĂMOŞ. PROTOPLASMATIC adj. (BIOL.) (rar) protoplásmic. (Substanţă ~.) protoplásmlc adj. v. PROTOPLASMATIC. PROTOPOP s. (BIS.) protoiereu, (reg.) próta, (prin Transilv.) arhipresbiter, (înv.) pro-topresbíter. PROTOPOPEASĂ s. (rar şi fam.) protopo-poáie, (prin Ban.) protoánie, (înv.) protopres-bíteră. (~ este soţia protopopului.) protopopiat s. v. PROTOIERÍE. PROTOPOPIE. PROTOPOPÍE s. (BIS.) protoierie, (înv.) protopopiat, protopresbiteríe. protopopoáie s. v. PROTOPOPEASĂ. protoprcsbíter s. v. PROTOIEREU. PROTOPOP. protopresbítcră s. v. PROTOPOPEASĂ. protopresbiteríe s. v. PROTOIERIE. PROTOPOPIE. prótos num. v. PRIM. PROTOTÍP s. 1. model, tip, (înv.) típos. (Un nou ~ de tractor.) 2. model, tip, tipar. (A construit

teatrul după ~ grec.) PROTOXID DE AZOT s. (CHIM.) gaz ilariant. PROTOZOÁR s. (BIOL.) protist. PROTROMBÍNĂ s. (BIOL.) trombogen. PROTUBERANTĂ s. 1. proeminenţă, (pop.) bulbucătúră. (~ anatomică.) 2. ieşind, ieşitură, proeminenţă, ridicătură, (reg.) bólfă, (înv.) scosătúră, scoţătúră. (~ a unui obiect.) PROŢAP s. (TEHN.) 1. oişte, (reg.) rudă, tânjálă. (~ la car, la sanie.) 2. cârmă, drug, oişte, pârghie. (~ la moara de vint.) 3. pârghie. (~ la fântina.) proţap s. v. CĂLUŞ. proţăpél s. v. CĂTUŞĂ. JAPIŢĂ. PROŢĂPÍ vb. a se posta. (Se ~ înaintea iui.) proţăpí vb. v. FIXA. IMOBILIZA. INVOCA. ÎNŢEPENI. PIRONI. PRETEXTA. PRINDE. proţăpít adj. v. FIXAT. IMOBILIZAT. ÎNŢEPENIT. PRINS. proţentuálnic adj. v. PROCENTUAL. proţestáş s. v. PROCESOMAN. provedeá vb. v. DOTA. ECHIPA. ÎNZESTRA. PREVEDEA. UTILA. PROVENÍ vb. 1. a purcede, (înv.) a proceda, (fig.) a izvorî. (~ dintr-un trecut îndepărtat.) 2. a coborî, a descinde, a se trage. (~ din os de domn.) 3. a fi, a se trage. (De unde ~ ?) 4. a ieşi, a se naşte. (Ce ~ din pisică şoareci mănâneă.) 5. (LINGV.) a deriva, a veni, (pop.) a se trage. (Cuotntul „muncitor" ~ de la „munci".) 6. a decurge, a reieşi, a rezulta, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (înv.) a curge. (O consecinţă care ~ din alta.) 7. a deriva, a rezulta, (pop.) a se trage. (Multe consecinţe ~ de aici.) 8. a rezulta, (înv., în Transilv.) a atârna. (Prostia lui ~ de acolo că . . .) 9. a emana, (fig.) a izvorî. (Decretul ~ de la puterea legiuitoare.) proveni vb. v. ÎNAPOIA. ÎNTOARCE. REVENI. VENI. PROVENIENŢĂ s. 1. început, obârşie, origine, sursă, (livr.) sorginte, (înv.) începătură, (fig.) izvor, símbure. (~ daco-latină a limbii române.) 2. naştere, obârşie, origine, (livr.) extracţie, matrice, stirpe, (rar) proveníre, spiţă, (astăzi rar) seminţie, (înv. şi reg.) neam, (înv.) purcédere, purces. (Era ţăran prin ~.) 3. apartenenţă. (Care este ~ acestui utilaj ?) proveníre s. v. NAŞTERE. OBÂRŞIE. ORIGINE. PROVENIENŢĂ. PROVERB Js.fzicală, zicătoare, vorbă bătrî-nească, (rar) parimíe, (pop.) spunere, zicătúră, zicere, zisă, (înv. şi reg.) poveste, (Ban.) cimilitură, (înv.) pildă. (Colecţie de ~e.) PROVERBIAL adj. arhicunoscut, notoriu, (rar) răscunoscut. (Un fapt~.) proviánt s. v. PROVIZII. ZAHEREA. PROVIDENŢĂ s. (BIS.) 1. cer, divinitate, dumnezeire, pronie. (~ să-l aibă tn pază!) 2. atotputernicul (art), creatorul (art.), divinitate,) domnul (art.) dumnezeire, dumnezeu, părinte, puternicul (art.), stăpânul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaináltul (art.), Dreaoutérnicul (art.), (înv. şi pop.) pronie, (pop.) sffntul (art.), sî'ntul (art.), (înv.) atotţiitórul (art.), tvoréţ, zeu. PROVIDENŢIAL adj. 1. (BIS.) ceresc, divin, dumnezeiesc. (Dar~.) 2. salutar, salvator, (împrejurare ~.) provídeţ s. v. GHICITOR. PREZICĂTOR. PROVINCIAL adj. provincialist. PROVINCIALISM s. 1. (LINGV.) regionalism. (Vorbeşte cu multe ~.) 2. patriotism local. PROVINCIALIST adj. provincial. PROVINCIE s. (înv.) periferie. (A plecat în ~.) provivasí vb. v. AVANSA. DESEMNA. FACE. ÎNAINTA. ÎNĂLŢA. NUMI. PROMOVA. PUNE. RIDICA. provivasíre s. v. AVANSARE. ÎNAINTARE. ÎNĂLŢARE. NUMIRE. PROMOVARE. RIDICARE. PROVIZII s. pi. (înv. şi reg.) proviánt. (~ pentru armată.) provizión s. v. COMISION. REMIZĂ. provlzioná vb. v. APROVIZIONA. provizór s. v. ADMINISTRATOR. INTENDENT.

PROVIZORAT s. (înv.) provizoriu. (A încetat ~.) provizorie adj. v. NEDEFINITIV. PROVIZORIU. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC. PROVIZORIU adj., adv. 1. adj. nedefinitiv, temporar, trecător, vremelnic, (livr.) tranzitoriu, (înv.) provizorie, provizórnic. (O situaţie ~.) 2. adj. temporar, vremelnic, (înv.) precáriu, vremelnicésc. (O slujbă, o ocupaţie ~.) 3. adv. temporar, (înv.) vremelnicéşte. (Ocupa ~ demnitatea de. . . ) 4. adj. interimar, temporar. (Comisie ~.) 5. adj. momentan, temporar, trecător, vremelnic, (înv.) momentál, momentós. (li doar o măsură ~.) 6. adv. deocamdată. (~ vei locui la mine.) provizoriu s. v. PROVIZORAT. provizórnic adj. v. NEDEFINITIV. PROVIZORIU. TEMPORAR. TRECĂTOR VREMELNIC. PROVOCĂ vb. 1. a agita, a aţâţa, a incita, a instiga, a întărită, a stârni, a tulbura, (pop.) a sumuţa, (înv. şi reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuţi, a monta. (El~ masele.) 2. a asmuţi, a aţiţa, a hărţui, a întărită, a stârni, (pop.) a sumuţa, a zădărî, (Mold. şi Bucov.) a hărăţi. (A ~ clinii.) 3. a chema, a invita, (înv.) a provocarisi. (îl~la luptă.) 4. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a stârni. (Injecţia i-a ~ o senzaţie de înviorare.) 5. a cauza, a pricinui, a produce, (pop.) a căşuna, (înv.) a trage. (A ~ cuiva o supărare.) 6. a aduce, a cauza, a pricinui, a produce. (A ~ mari daune întreprinderii.) 7. a cauza, a declanşa, a determina, a dezlănţui, a genera, a isca, a naşte, a pricinui, a prilejui, a produce, a stârni, (înv. şi reg.)i a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuţii furtunoase.) 8. a isca, a naşte, a produce, a ridica, a stârni. (Expoziţia a ~ multe discuţii.) 9. a deştepta, a produce, a solicita, a stârni, a suscita, a trezi. (Cartea ~ un mare interes.) 10. a (se) face, a (se) produce, a (se) stârni. (Vestea a ~ vilvă.) 11. a lăsa, a produce. (I-a ~ o vie impresie.) provoca vb. \. RAPORTA. REFERI. provocant ■•di. v. AŢÂŢĂTOR. INCITANT. PROVOCATOR. SENZUAL. PROVOCARE s. 1. aţâţare, incitare, instigare, instigaţie, întărâtare, stârnire, tulburare, (rar) incitaţie, provocáţie, (pop.) zădărire. (~ maselor.) 2. asmuţire, aţâţare, întărâtare, stârnire, (pop.) zădărire. (~ cíinilor.) 3. sfidare, sfruntare. (Aruncă cuiva o~.) 4. chemare, invitare. (~ cuiva la luptă.) 5. creare, determinare, prícinuire, producere, stârnire. (~ unei stări de...) 6. cauzare, declanşare, determinare, generare, pricinuire, prilejuire, producere, (rar) provocáţie. (~ unei puternice reacţii.) provocare s. v. RAPORTARE. REFERINŢĂ. REFERIRE. provocarisí vb. v. CHEMA. INVITA. PROVOCA. PROVOCAT adj. aţâţat, incitat, instigat, întărâtat, stârnit, (pop.) zădărít. PROVOCATOR s., adj. 1. s., adj. agitator, aţâţător, instigator, tulburător, (lívr.) incitator, sediţiós, (înv. şi pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, rascolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.) 2. adj. agresiv, militarist, războinic, (fam.) belicos. (Politică ~.) 3. adj. aţâţător, incitant, senzual, (înv.) provocant. (Un surâs ~.) 4. adj. demonstrativ, ostentativ. (O ali-tudine~.) 5. adj. sfidător. (Un gest~.) 6. adj. pricinuitor, producător. (Motiv ~ de tulburări.) provocáţie s. v. AŢÂŢARE. CAUZARE. DECLANŞARE. DETERMINARE. GENERARE. INCITARE. INSTIGARE. INSTIGAŢIE. ÎNTĂRÂTARE. PRICINUIRE. PRILEJUIRE. PRODUCERE. PROVOCARE. STÂRNIRE. TULBURARE. provocăluí vb. v. RAPORTA. REFERI. PROXENET s. codoş, mijlocitor, (Mold.) pohóţ, (înv.) hótru, pezevénchi, vcrigáş, vótru, (fig.) peşte. PROXENETA s. codoaşă, codoşea, (înv.) pezevénche. PROXENETÍSM s. codoşie, codoşlâc, (inv.) pezevenclíc, verigăşíe, votríe. (Practica ~ se pedepseşte prin lege.) proximitate s. v. APROPIERE. ÎMPREJURIME. JUR. PREAJMĂ. VECINĂTATE. PROZAIC adj. 1. banal, comun, (fig.) plat, (livr. fig.) tern. (Stil~.) 2. cotidian, curent, obişnuit, zilnic. (Treburile ~.) PROZAÍSM s. banalitate, platitudine, loc comun, (lívr.) truism, (fig.) proză. (A spus un ~.) prozaíst s. v. PROZATOR. PROZATOR s. (LIT.) (înv.) prozaíst. (Un ~ clasic.) proză s. v. BANALITATE. LOC COMUN. PLATITUDINE. PROZAISM. prozărí vb. v. ERUPE. prozăritúră s. v. ALERGIE. ERUPŢIE. EXANTEM. prozíce vb. v. REPETA.

prozodic adj. v. ORTOGRAFIC. PROZODÍE s. versificaţie. (Probleme de~.> prozodie s. v. ARTICULARE. ARTICULAŢIE. EMITERE. PRONUNŢARE. PRONUNŢIE. PUNCTUAŢIE. ROSTIRE. prúă s. v. BOT. PRORĂ. prubuít adj. v. ÎNCERCAT. PROBAT. VERIFICAT. PRUDENT adj. atent, circumspect, grijuliu,, precaut, prevăzător, vigilent, (reg.) grijitór, (înv.) gríjnic, priveghetór, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~.) PRUDENŢĂ s. atenţie, circumspecţie, grijă, precauţie, prevedere, băgare de seamă, luare-aminte, (pop.) fereală, pază, priveghere, (înv.) socotinţă, veghere. (Să procedaţi cu multă ~.) PRUÍNĂ s. (BOT.) brumă, (Mold.) promo-roácă. (~ care acoperă unele fructe.) prujálnic adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. prújă s. v. GHIDUSIE. GLUMĂ. NĂZBÎ-TIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ŞTRENGAR IE. prují vb. v. FLECARI. GLUMI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. prnjitór adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. prujitúră s. v. GHIDUSIE. GLUMĂ. NĂZ-BÂTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ŞTRENGĂRIE. prumutá vb. v. DA. ÎMPRUMUTA. PRUN s. (BOT.; Prunus domestica) (Mold. şi Bucov.) perj, (Mold. şi Transilv.) pom. PRUNÁR s. (Mold. şi Bucov.) perjár. (Cultivator de prun i sau ~.) PRUNÁR s. (ENTOM.; Rhynchilcs cuprcus) burghiaş, firezar. PRUNĂ s. (BOT.) (rcg.) poamă, (Mold. şi Bucov.) perjă. PRUNĂRÍE s. prunet, pruniş, prunişte, (Mold.) perjâríe. PRUNC s. sugaci, sugar, nou-născut, (inv. şi pop.) plod, (înv. şi reg.) cocon, porobóc, sugător, (Mold. şi Transilv.) cocă, (fam.) bebe. prunc s. v. BĂIAT. COPIL. FECIOR. FLĂCĂU. TÂNĂR. pruncă s. v. COPILĂ. FATĂ. FIICĂ. pruncénie s. v. COPILĂRIE. PRUNCIE. pruncésc adj. v. COPILĂRESC. INFANTIL. prunchéş s. v. COPILAŞ. prunci vb. v. COPILĂRI. PRUNCÍE s. copilărie, (prin Maram. şi Transilv.) pruncénie, (înv.) coconíe, nevârstnicíe, porobocíe. (În vremea ~ lui.) pruncoteán s. v. RÁIETAN. BĂIEŢANDRU. COPILANDRU. COPILAŞ. FLĂCĂIANDRU. PRUNCUCÍDERE s. '(JUR.) infanticid. prunculéţ s. v. COPILAŞ. pruncuşoáră s. v. COPILITĂ. pruncuşór s. v. COPILAŞ. pruncuţ s. v. COPILAŞ. pruncuţă s. v. COPILITĂ. PRUND s. pietriş, prundiş, (reg.) prundár, (Ban.) pesác, (Maram. şi Transilv.) pisóc, (Transilv., Ban. şi Bucov.) şoátăr. (~ din albia unui riu.) prund s. v. NISIP. PRUNDÁR s. (ORNIT.; Motacilla) codobatură, prundaş, (reg.) bâţâitoáre, codálbă, codobíţă, frişca, obrăznicătură, păstorel, păstoriţă, prundurél, sfredelúş, văcărită, coadă-făloásă, jumătate-de-pásăre, ochiulbóului, pa-săre-ţigăneáscă, rândunica-Dómnului, (prin Transilv. şi Maram.) slujnica-cúcului. prundár s. v. PIETRIŞ. PRUND. PRUN-DĂRAŞ. PRUND IS. PRUNDÁŞ s. (ORNIT.) 1. (Motacilla) codobatură, prundar, (reg.) bâţâitoáre, codálbă, codobíţă, frişca, obrăznicătură, păstorel, păstoriţă, prundurél, sfredelúş, văcărită, coadă-făloásă, jumătate-de-pásăre, ochiul-bóului, pa-săre-ţigăneáscă, rândunica-Dómnului, (prin Transilv. şi Maram.) slujnica-cúcului. 2. (Calidris) fluierar. 3. (Calidris arenaria) (reg.) prundurél, purcăráş. PRUNDĂRÁŞ s. (ORNIT.) 1. (Chara-drius dubius curonicus) (reg.) cric, pietrar, ploiér, prundár, prundurél, tililíc, văcărél. 2. (Cha-radrius dubius) (reg.) ploier de ríu, ploier gule-rat mic. prundăráş s. v. FLUIERAR. prundărós adj. v. NISIPOS. prundí vb. v. PRUNDUL PRUNDÍŞ s. pietriş, prund, (reg.) prundár. (Ban.) pesác, (Maram. şi Transilv.) pisóc, (Transilv., Ban. şi Bucov.) şoátăr, (~ din albia unui ríu.) prundíş s. v. RENIE. PRUND IŞÓR s. prunduleţ, (reg.) prundu-iáş, prundúţ. prundói s. v. INSULĂ PLUTITOARE. PLAUR. PLAVIE. PRUNDÓS adj. pietros. (Teren ~.) pruudós adj. v. NISIPOS. PRUNDUÍ vb. (reg.) a prundi, a prunduli. (A~ an drum.) prunduiáş s. v. PRUND ISOR. PRUNDULEŢ. PRUNDULEŢ s. prundişor, (reg.) prunduiáş, prundúţ. prunduli vb. v. PRUNDUL prundurél s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAS. PRUNDĂRAS. prundúţ s. v. PRUNDIŞOR. PRUNDULEŢ. prunélă s. v. PUPILĂ.

PRUNÉT s. prunărie, pruniş, prunişte, (Mold.) perjărie. prun gogonéţ s. v. GOLDAN. RENGLOT. PRUNÍŞ s. prunărie, prunet, prunişte, (Mold.) perjărie. PRUNÍŞTE s. prunărie, prunet, pruniş, (Mold.) perjărie. PRUNIŞÓR s. (BOT.) prumiţ. prun sălbatic s. v. MĂLIN. PRUNUŢ s. (BOT.) prunişor. PRURÍGO s. (MED.) strofulus. PRURÍT s. (MED.) mâncărime, (reg.) mân-căríci, mâncăríe, mâncătúră. prus s. v. CORHAN. LIBARCĂ. PRISPĂ. RUS. ŞVAB. prus s., adj. v. PRUSAC. PRUSIAN. PRUSAC s., adj. 1. s. prusian, (Transilv.) prais, (înv.) prus. 2. adj. prusian, (rar) prusă-césc, prusienésc, (înv.) prus, prusésc. prusăcésc adj. v. PRUSAC. PRUSIAN. prusése adj. v. PRUSAC. PRUSIAN. PRUSIAN s., adj. 1. s. prusac, (Transilv.) prais, (înv.) prus. 2. adj. prusac, (rar) prusăcésc, prusienésc, (înv.) prus, prusésc. PRUSIANIZÁ vb. a prusifica. pruslát s. v. CIANURĂ. prusienésc adj. v. PRUSAC. PRUSIAN. PRUSIFICA vb. a prusianiza. prustén s. v. PENIŢĂ. pruvireág s. v. MICSANDRĂ. MICŞUNEA. PSALMIC adj. (BIS.) psaltic. (Cintece~.) PSALMÍST s. (BIS.) (înv.) psaltíst. PSALMODÍA vb. (BIS.) (înv.) a psălmui. PSALMODIÉRE s. (BIS.) (rar) psălmuíre. PSALT s. (BIS.) eântăreţ, dascăl, diac, paracliser, ţârcovnic, (Transilv.) cantor, făt, (înv.) eclisiárh, grămătic. (~ îi ajută pe preot la oficierea slujbei.) PSALTERION s. (MUZ.) (înv.) psaltire. PSĂLTICadj. (BIS.) psalmic. (Imnuri ~.) psaltire s. v. PSALTERION, psaltíst s. v. PSALMÍST. psălmui vb. v. PSALMODIA. psălmuíre s. v. PSALMODIÉRE. PSEUDOBLEPSÍE s. (MED.) iluzie optică. PSEUDOCRÚP S. (MED.) crup fals. PSEUDOHERMAFRODITÍSM s. (MED.) androginie. PSEUDONÍM s., adj. 1. s. (rar) pseudonúme. (Scrie sub ~.) 2. adj. pseudoepigraf. (Operă ~.) PSEUDOEPIGRÁF adj. pseudonim. (0-peră ~.) pseudonúme s. v. PSEUDONIM. PSEUDOPREFÍX s. (LINGV.) prefixoid. PSIHANALIZĂ s. (PSIH.) freudism. PSÍHIC adj., s. 1. adj. psihologic, spiritual, sufletesc. (Starea ~ a cuiva.) 2. s. suflet, (rar) psihism. (Cum stă cu ~ ?) psihicéşte adv. v. PSIHOLOGICEŞTE. SUFLETEŞTE. psihism s. v. PSIHIC. SUFLET. PSIHOFIZIOLOGÍE s. psihologie fiziologică. PSIHOLOGIC adj. psihic, spiritual, sufletesc. (Starea ~ a cuiva.) PSIHOLOGICEŞTE adv. sufleteşte, (rar) psihicéşte. (Cum se simte ~ ?) PSIHOLOGIE s. 1. mentalitate, (fig.) optică. (~ unei colectivităţi.) 2. psihologie animală = zoopsihologie; psihologie fiziologică = psiho-fiziologie. PSIHONEVRÓZĂ s. (MED.) nevropatie, nevroză, (pop.) spaimă. PSIHOZĂ s. (MED.) manie, monomanie, obsesie, idee fixă. (Are ~ persecuţiei.) PSIHROFÍL adj., s. (BIOL.) criofil. (Anii mal~.) psilí s. v. SPIRIT LIN. PST interj, linişte I, st 1, tăcere 1, (pop.) tist I, (arg.) mucles ! PTERIDOFÍTĂ s. (BOT.) criptogamă vasculară. pterozáur s. v. PTEROZAURIAN. PTEROZAURIÁN s. (GEOL.) (rar) ptero$ záur. PTIALÍNĂs. (BIOL.) amilazăsalivară. PUBER adj. (livr.) nubil. (Persoană ~.) PUBERTATE s. (înv.) junie, virstnicíe. (La anii ~.) PUBLIC adj., s. 1. adj. colectiv, comun, general, obştesc. (Probleme de interes ~.) 2. adj. (livr.) exotéric. (Doctrină ~.) 3. s. ascultători (pi.), asistenţă, auditoriu. (Onorat ~ 1) 4. s. sală. (~ a izbucnit in aplauze.) public s. v. LOCUITORI. POPULAŢIE, PUBLICA vb. 1. a edita, a imprima, a scoate. a tipări, (înv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) 2. a apărea, a ieşi, a se tipări. publica vb. v. ANUNŢA. BÂRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. ÎNCUNOŞTINŢA. ÎNŞTIINŢA. PONEGRI. VESTI. PUBLICARE s. 1. editare, imprimare, imprimat, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, (înv.) publicarisíre, publicaţie, publicitate, ti-păríe. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) 2. imprimare, tipar, tipărire. (Bun pentru ~.) 3. apariţie, tipărire. (După ~ romanului.) publicare s. v. ANUNŢARE. IMPRIMAT. ÎNCUNOSTINTARE. ÎNŞTIINŢARE. PERIODIC. PUBLICAŢIE. TIPĂRITURĂ. VESTIRE.

publicarisi vb. v. ANUNŢA. EDITA. IMPRIMA. ÎNCUNOŞTINŢA. ÎNŞTIINŢA. PUBLICA. SCOATE. TIPĂRI. VESTI. publicarisíre s. v. EDITARE. IMPRIMARE. IMPRIMAT. PUBLICARE. SCOATERE. TIPĂRIRE. TIPĂRIT. TRAGERE. PUBLICAŢIE s. 1. periodic, (înv.) foaie, publicare. (O ~ de mare tiraj.) 2. organ. (~ a partidului.) publicaţie s. v. AFIŞ. ANUNŢ. ANUNŢARE. DECLARAŢIE. EDITARE. IMPRIMARE. IMPRIMAT. ÎNCUNOSTINTARE. ÎNŞTIINŢARE. ORDONANŢĂ. PUBLICARE. SCOATERE. TIPĂRIRE. TIPĂRIT. TRAGERE. VESTIRE. publică s. v. REPUBLICĂ. STAT. ŢARĂ. publicăluí vb. v. ANUNŢA. ÎNCUNOŞTINŢA. ÎNŞTIINŢA. VESTI. PUBLICIST s. gazetar, jurnalist, ziarist. (Un~ obiectiv.) PUBLICISTIC adj. gazetăresc, jurnalistic, ziaristic. (5til~; activitate ~; articol~.) PUBLICISTICĂ s. gazetărie, jurnalism, jurnalistică, presă, ziaristică, (înv.) publicitate. (Misiunea nobilă a~.) publicitate s. v. EDITARE. GAZETĂRIE. IMPRIMARE. IMPRIMAT. JURNALISM. JURNALISTICĂ. PRESĂ. PUBLICARE. PUBLICISTICĂ. SCOATERE. TIPĂRIRE. TIPĂRIT. TRAGERE. ZIARISTICĂ. pubUcuí vb. v. ANUNŢA. EDITA. IMPRIMA. ÎNCUNOŞTINŢA. ÎNŞTIINŢA. PUBLICA. SCOATE. TIPĂRI. VESTI. publicuíre s. v. ANUNŢARE. ÎNCUNOSTINTARE. ÎNŞTIINŢARE. VESTIRE. puchi s. v. URDOARE. puchínâ s. v. URDOARE. puchiní vb. v. MIGĂLI. puchinós adj. v. JEGOS. MÂNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂ-PĂNOS. SLINOS. SOIOS. URDUROS. puchiós adj. v. JEGOS. MÂNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. URDUROS. puchiţeá s. v. BOBITĂ. PICĂŢEA. puchiţél adj. v. PESTRIŢ. PUCIOASĂ s. (CHIM.) sulf, (Olt. şi Tran-silv.) ţî'mpor. pucioase s. pi. v. CHIBRIT. PUCIÓGNĂ s. (BOT.; Bifora radians) iarbă-puturoasă, (reg.) scărişór, buruiană-pucioásă, buruianăputuroásă. puciógnă s. v. CORIANDRU. puciós adj. v. JEGOS. MÂNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS, SLINOS. SOIOS. SULFUROS. pucluí vb. v. DOVEDI. PRIDIDI. RĂZBI. PUDIC adj. 1. decent, ruşinos, sfios. (Om ~.) 2. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, virgin, virginal, (înv.) nestricát, prost, vérgur, (fig.) curat, imaculat, neântinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (Un surls ~.) PUDICITÁTE s. candoare, castitate, feciorie, inocenţă, neprihănire, nevinovăţie, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, verguríe, (fig.) curăţenie, imaculáre, neântináre, puritate, (înv. fig.) curăţie. (~ zlmbetului ei.) pudicitáte s. v. BUNĂ-CUVIINŢĂ. DECENŢĂ. JENĂ. MANIERĂ. PUDOARE. RUŞINE. SFIALĂ. puuicíţie s. v. BUNĂ-CUVIINŢĂ. DECENŢĂ. JENĂ. MANIERĂ. PUDOARE. RUŞINE. SFIALĂ. PUDLÁJ s. (TEHN.) pudlare. (~ fontei.) PUDLÁRE s. (TEHN.) pudlaj. (~ fontei.) púdli s. v. MASĂ. TARABĂ. TEJGHEA. PUDOARE s. 1. decenţă, jenă, manieră, ruşine, sfială, bună-cuviinţă, (rar) pudicitáte, (latinism rar) pudicíţie. (Nu are nici un pic de~.) 2. candoare, castitate, feciorie, inocenţă, neprihănire, nevinovăţie, pudicitáte, virginitate, (înv.) smerenie, verguríe, (fig.) curăţenie, imaculáre, neântináre, puritate, (înv. fig.)

curăţie. (~ zlmbetului ei.) PUEţRÁ vb. (rar) a prăfui, (înv.) a pudrai. PUDRÁRE s. (rar) prăfuíre. PUDRAT adj. (înv.) pudruít. (Are fafa~.) PUDRĂ s. pulbere. (O ~ de făină acoperea totul.) pudruí vb. v. PUDRA. pudruít adj. v. PUDRAT. PUERÍL adj. 1. copilăresc, infantil, naiv. (Ce stnt gesturile astea ~ ?) 2. neântemeiat, neserios. (Argumente ~.) pueril adj. v. COPILĂRESC. INFANTIL. puerilitate s. v. NAIVITATE. PUF interj, buf ! PUF s. 1. (ANAT.) (rar) scamă, (Transilv.) píhă. (~ de pasăre.) 2. (BOT.) (rar) scamă. (~ de păpădie.) puf s. v. FULG. GOGOAŞĂ. LAMURĂ. PĂPĂLĂU. pufai s. v. GOGOAŞĂ. PĂPĂLĂU. PUFĂÍ vb. 1. a pâcâi, (reg.) a pâşcâi. (~din lulea.) 2. a gâfii, a sufla, (reg.) a răsufla. (~ greu după atita alergătură.) pufăi vb. v. FUMA. PUFĂIÁLĂ s, gâfiială, gâfâit, pufăire, pufăit, pufăitură. (~ cuiva după un efort.) puíăiós adj. v. BUHĂIT. PUHAV. UMFLAT. PUFĂÍRE s. gâfâială, gâfâit, pufăială, pufăit, pufăitură. (~ cuiva după un efort.) PUFĂÍT s. gâfiială, gâfâit, pufăială, pufăire, pufăitură. (~ cuiva după o fugă.) PUFĂITURĂ s. gâfâială, gâfiire, pufăială, pufăire, pufăit. (~ cuiva după un efort.) pufăríţă s. v. PUFULIŢĂ. PÚFNĂ s. (GEOL.) pâclă, saltă, vulcan noroios. PÚFNET s. bufneală, bufnet, bufnire, bufnit, bufnitură. (Se aude un ~.) PUFNÍ vb. a bufni, a izbucni, (înv. şi reg.) a prorúpe, (Mold. şi Bucov.) a dupăi. (~ în pltns; ~ in ris.) pufni vb. v. FUMA. PUFOS adj. 1. afinat, moale, poros, rar, (rar) înfoiát, ţărânós, (reg.) puhav. (Pămint~.) 2. afinat, (rar) spumos. (Un aluat ~.) 3. scămos, scămoşat. (Un material ~.) pufuléte s. v. GOGOAŞĂ. PĂPĂLĂU. PUFULÉŢ s. 1. pufuşor. 2. (BOT.; Agera-tum houstonianum ; la pi.) (reg.) pufuşori (pi.). pufuléţi s. pi. v. PEJMĂ. PUFULÍŢĂ s. (BOT.; Epilobium hirsutum) (reg.) limbricás, pufăríţă, zburătoare. PUFUŞOR s. pufuleţ. pufuşor s. v. PAPANAŞ. pufuşori s. pi. v. PUFULÉŢI. puf-vegetal s. v. BUMBĂCARIŢĂ. pughilárcş s. v. PORTMONEU. PORTOFEL. pugilá vb. v. BOXA. pugilat s. v. BOX. PUGILISM. SPORTUL CU MĂNUŞI. PUGILÍSM s. (SPORT) box, sportul cu mănuşi, (rar) pugilat, pugilístică. PUGILÍST s. (SPORT) boxer. pugilístică s. v. BOX. PUGILISM. SPORTUL CU MĂNUŞI. pugléu s. v. DULĂU. ZĂVOD. pultáce s. v. BUFNIŢĂ. BUHĂ. PUHAV adj. 1. fleşcăit, moale, (livr.) flasc. (Are o carne ~.) 2. buhăit, umflat, (reg.) búged, searbăd, (Transilv.) pufăiós. (O faţă ~.) puhav adj. v. AFÂNAT. APĂTOS. APOS. JILAV. MOALE. POROS. PROASPĂT. PUFOS. RAR. REAVĂN. SPONGIOS. UD. UMED.

púhă s. v. BICI. BICIUŞCA. pHhăivb.v. RĂCNI. STRIGA. ŢIPA. URLA. ZBIERA. puhăiálâ s. v. ARŞIŢĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINŢEALĂ. NĂBUŞEALĂ. NĂDUF. NĂ-DUŞEALĂ. PÂRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUŞEALĂ. PTJHĂVÍ vb. a se buhai, a se umfla, (reg.) a se bugezi. (S-a ~ tare la fată.) puhăvfe s. v. BUHĂIALĂ. PUHOI s. 1. şuvoi, torent, (pop.) noian, zăpór, (înv. şi reg.) năbói, (reg.) şuşói, (prin Dobr. şi Munt.) sel. (~ de ape.) 2. râu, şiroi, şuvoi, torent. (~ de vin.) 3. duium, grămadă, mulţime, potop, puzderie, sumedenie, (înv. şi pop.) mare, poiéde, (înv. şi reg.) întuneric, (reg.) posmól, tălábă, (Transilv. şi Mold.) silă, (înv.) mulţít, putere, (fig.) groază, grozăvenie, grozăvie, (reg. fig.) polog. (Un ~ de trupe inamice.) puhoiá vb. v. DEBORDA. REVĂRSA. puhoiér s. v. GAIE. PLOIER. PUI s. 1.1. (pop.) făt. (~ iepei.) 2. prăsilă, progenitură, (Mold.) ţine, (înv.) prăsitúră. (Pisica cu ~ ii ei.) 3.* (reg.) căţel. (~ unei insecte.) 4. (în limbajul părinţilor) copil. (Nani, nani, ~ mamii!) II. perniţă, pernuţă, puişor, puiuţ, (pop.) pernioáră, pernişoáră, (reg.) perinei, (Mold.) coltuc, (prin Munt.) fultúc, (prin Mold.) modíţă. (Perna mică se numeşte ~.) pui s. v. BOBITĂ. COPIL. MISINĂ. PICĂŢEA. SERTAR. pui vb. v. COPILI. FACE. FĂTA. GONI. ÎMPERECHEA. ÎMPREUNA. ÎNCRUCIŞA. ÎNFRĂŢI. NAŞTE. PLIVI. puiác s. v. ARPAGIC. CEAPĂ DE SĂMÂN-ŢĂ. PUIA-GÁIA s. cloşca-cu-pui, uliul-şi-po-rumbeii, (reg.) puişorii (pi. art.), baba-gáia, mama-gáia. (Jocul de copii numit ~.) puiandru s. v. COPĂCEL. PUIET. puica-pópii s. v. BUBURUZĂ. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. VA-CADOMNULUI. puică s. v. COPIL. CURCĂ. LOSTRIŢĂ. puicói s. v. CURCAN. puiculiţa-pópii s. v. BUBURUZĂ. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. VACADOMNULUI. PUICULÍŢĂ s. puicuţă. (~ de găină.) puiculíţă s. v. FLORICELE. PUICUŢĂ s. puiculiţă. (~ de găină.) puidăí vb. v. HĂMĂI. LĂTRA. pui-de-gíscă s. v. PĂPĂDIE. PUIET s. (BOT.) 1. copăcel, (reg.) puiandru. 2. (la pi.) material săditor. puléţ s. v. COPIL. puierf vb. v. ACOPERI. ÎNCĂRCA. ÎNMULŢI. PRĂSI. PROCREA. REPRODUCE. UMPLE. puigrós s. v. BOTGROB. CIREŞAR. puiós adj. v. FECUND. PRĂSITOR. PROLIFIC. PUIŞOR s. 1. puiuţ, (pop.) puiuléţ. (~ de pasăre.). 2. perniţă, pernuţă, pui, puiuţ, (pop.) pernioáră, pernişoáră, (reg.) perinei, (Mold.) coltuc, (prin Munt.) fultúc, (prin Mold.) modíţă. (Doarme pe un ~.) puişor s. v. BĂNCUŢĂ. FIRFIRIC. puişorii s. pi. art. v. CLOŞCA-CU-PUI. PUIA-GAIA. ULIUL-ŞI-PORUMBEII. puíţ s. v. ARPAGIC. BOMBOANĂ. CEAPĂ DE SĂMÂNŢĂ. pulţí vb. v. ÎNMULŢI. PRĂSI. PROCREA. REPRODUCE. puiúc s. v. SERTAR. puiuléţ s. v. PUIŞOR. PUIUŢ. pulul Silvei s. v. VASILCĂ. PUIUŢ s. 1. puişor, (pop.) puiuléţ. (~ de pasăre.) 2. perniţă, pernuţă, pui, puişor, (pop.) pernioâră, pernişoáră, (reg.) perinei, (Mold.) coltuc, (prin Munt.) fultúc, (prin Mold.) modíţă. (Doarme pe un ~.) puizeá s. v. PANSEA. PANSELUŢĂ.

pújlă s. v. COTARLĂ. DERBEDEU. JAVRĂ. JIGODIE. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. POTAIE. PUŞLAMA. SCÂRNĂVIE. SECĂTURĂ. pujláu s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUŞLAMA. SCÂRNĂVIE. SECĂTURĂ. PULBERĂRÍE s. (înv.) prăfăríe. (~ statului.) PULBERE s. 1. pudră. (O ~ de făină acoperea totul.) 2. praf, (Mold. şi Transilv.) colb, (Bucov. şi Maram.) şpérlă, (prin Bucov. şi Transilv.) şteah, (Olt. şi Munt.) ştiup. (~ stâr-nită pe un drum de ţară.) 3. praf de puşcă, (pop.) iarbâ(-de-púşcă), (înv. şi reg.) silítră, (înv.) palér. (~ folosită ca explozibil.) pulbere s. v. LAMURĂ. MULŢIME. POLEN. POTOP. PUZDERIE. SUMEDENIE. pulberós adj. v. PRĂFOS. PRĂFUIT. puleárţ s. v. PORTMONEU. PORTOFEL. púlrnă s. v. MINGE. PULMÓN s. (ANAT.) plămân, (pop.) bojoc. pulmonál adj. v. PULMONAR. PULMONAR adj. (înv.) pulmonál. (Afecţiune ~.) pulmonáriţă s. v. CUSCRIŞOR. MIEREA-URSULUI. pulmónic adj., s. v. FTIZIC. TEBECIST. TUBERCULOS. pulmoníe s. v. FTIZIE. PNEUMONIE. TEBECE. TUBERCULOZĂ. PULOVER s. (rar) sveter, (pop.) flanelă. (Poartă un ~ gros de lină.) pulpa mî'inii s. v. ANTEBRAŢ. PULPANĂ s. coadă. (~ fracului.) PULPÁR s. (IST., MIL.) (înv.) pulpă. (~ pentru războinici.) PULPĂ s. 1. (ANAT.) (reg.) icră. (~ a piciorului.) 2. (BOT.) carne. (~ a unui fruct.) pulpă s. v. BICEPS. COAPSĂ. PULPAR. pulpe? adj. v. PULPOS. PULPIŞOÁRĂ s. (ANAT.) (reg.) pulpu-liţă. PULPÓS adj. (prin vestul Munt.) púlpeş. (0m~.) pulpós adj. v. CĂRNOS. pulpulíţă s. v. PULPIŞOÁRĂ. PULS s. (pop.) vî'nă, (grecism înv.) sfigmós. (Medicul i-a luat~.) PULSA vb. 1. a bate, a palpita, a tăcăi, a ticăi, a tresări, a se zbate, a zvâcni, (rar) a zvâcâi, (reg.) a bâcâi, a tâcâti. (Inima ~ puternic.) 2. a fremăta, a palpita, a vibra, a zvâcni. (~ în el o mare bucurie.) pulsánt adj. v. PULSATOR. PULSATÍL adj. (MED.) (rar) pulsatlv. (Anevrism ~.) pulsatív adj. v. PULSATIL. PULSATOR adj. (FLZ.) (rar) pulsánt. {Curent electric ~.) PULSAŢIE s. 1. (BIOL.) bătaie, palpitare, palpitaţie, ticăit, tresărire, zbatere, zvâcneală, zvâcnet, zvâcnire, zvâcnit, zvâcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritúră, săltare. (~ inimii.) 2. freamăt, palpitare, palpitaţie, trepidaţie. (Simte ~ vieţii.) pult s. v. MASĂ. SERTAR. TARABĂ. TEJGHEA. pultacéu adj. v. PĂSTOS. PULVERIZA vb. a atomiza. pulveriza vb. v. DISTRUGE. NIMICI. RADE. ZDROBI. PULVERIZARE s. pulverizaţie. (~ unui lichid.) PULVERIZATÓR s. (rar) vaporizatór. (~ de lichid.) PULVERIZAŢIE s. pulverizare. (~ unui lichid.) PULVERULENT adj. prăfos. (Material~.) PUMA S. invar. (ZOOL.; Felis concolor) cuguar, (rar) tigru roşu. PUMN s. 1. mână. (I-a dai un ~ de stafide.) 2. (pop. şi fam.) scatoalcă, (prin Olt. şi Munt.) potârnóg, (înv.) buş, chilóm. (I-a tras un ~ zdravăn.)

pumn s; v. PUMNAŞ. PUMNAL s. stilet, (înv. şi pop.) jungher, junghi, (înv. şi reg.) şiş, (înv.) pumnár, (arg.) şuríu. (Lovitură de ~.) pumnár s. v. PUMNAL. PUMNAŞ. STILET. PUMNÁŞ s. 1. (reg.) pumnicél, pumnişór. (Broderia cusută pe o manşetă şi numită ~.) 2. (reg.) pumn, pumnár, (Transilv.) pumnişór. (Manşeta brodată numită ~.) pumnărí vb. v. PUMNI. ♦PUMNÍ vb. (pop.) a (se) pumnui, (reg.) a (se) pumnări. (S-au ~ zdravăn.) pumnicél s. v. PUMNAŞ. PUMNIŞÓR. pumnii obrajilor s. pi. v. POMEŢI. UMERII OBRAJILOR. PUMNIŞÓR s. (ANAT.) (înv. şi reg.) pumnicél, (prin Transilv.) pumnúţ. pumnişór s. v. PUMNAŞ. pumnui vb. v. PUMNI. pumnúţ s. v. PUMNIŞÓR. PUMPELÍT s. (MIN.) lotrit. PUN s. (IST.) cartaginez. puneau adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. punct s. v. POL. PUNCT s., adv., interj. 1. s. (LINGV.) (înv.) picătură, soroácă. (A pus ~ la sftrşitul frazei.) 2. s. (LINGV.) puncte de suspensie = puncte-puncte (pi.) ; puncte-puncte = puncte de suspensie (pi.) ; punct şi virgulă = (Transilv.) comă punctată, (înv.) semicolón. 3. s. (MED.) comedon. 4. s. articol, paragraf, (înv.) cap, pont. (~ dintr-o lege.) 5. s. (JUR.) clauză, condiţie, dispoziţie, prevedere, stipulare, stipulaţie, termen, (înv. şi pop.) tocmeală, (înv.) şart. (~ dintr-o convenţie.) 6. s. loc. (În diferite ~ ale oraşului.) 7. s. etapă, fază, moment, stadiu, (fig.) treaptă. (Verificaţi lucrarea în fiecare ~ al ei.) 8. s. punct de vedere = opinie, părere, (înv. şi pop.) socotinţă, (înv.) proces. socoátă. (Care e ~ tău în această problemă?) 9. adv. exact, fix, precis, (fig.) matematic. (~ la orele 9.) 10. interj, ajunge 1, atât!, basta !, destul I, gata I, isprăveşte !, încetează I, sfâr-şeşte !, stai!, stop 1, termină 1, (reg.) halt 1, (fam. şi peior.) ho 1 PUNCTA vb. a accentua, a evidenţia, a întări, a marca, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a învedera, a potenţa. (A ~ calităţile lucrării.) puncta vb. v. ADULMECA. ÎNSCRIE. MARCA. MIROSI. PUNCTAJ s. (înv.) punctaţiúne. (~ al unei expuneri.) punct al mirării s. v. SEMNUL EXCLAMAŢIEI. SEMNUL EXCLAMĂRII. punctár s. v. CHERNĂR. PUNCTATOR. PUNCTATOR s. (TERN.) chernăr, (rar) punctár. punctaţiúne s. v. PUNCTAJ. punct de exclamaţie s. v. SEMNUL EXCLAMAŢIEI. SEMNUL EXCLAMĂRII. punct de întrebare s. v. SEMNUL ÎNTREBĂRII. PUNCT IŞÓR s. punctuleţ, (rar) punctulíţă. PUNCTUAL adj. exact, parolist, (Voi fi ~ ; un om ~.) PUNCTUALITATE s. 1. exactitate, exactitudine. (~ cu care a venit la íntilnire.) 2. promptitudine. (Om de o rară ~.) PUNCTUAŢIE s. (înv.) prozodie. (Reguli de ~.) PUNCTULEŢ s. punctisor, (rar) punctulíţă. punctulíţă s. v. PUNCTISOR. PUNCTULEŢ. PUNE vb. 1. a (se) aşeza, a (se) aşterne, a (se) culca, a (se) întinde, a (se) lungi. (Se ~ iar la pămlnt.) 2.* (fam. fig.) a se aşeza, a se aşterne. (Se ~ pe carte, pe învăţătură.) 3. a aşeza, a lua. (L-a ~ pe genunchi.) 4. a aşeza, (reg.) a alipui. (~ cana pe masă.) 5. a se aşeza, a se aşterne, a se depune. (S-a ~ mult praf pe ...) 6. a (se) plasa, a (se) situa. (Articolul enclitic se ~ după nume.) 7. a aranja, a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărţi, a întocmi, a ordona, a organiza, a orândui, a potrivi, a repartiza, a rândui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 8. a aşeza, a

aşterne, a întinde. (~ faţa de masă.) 9. a aranja, a aşeza, a aşterne, a pregăti. (~ masa.) 10. a depune. (~ pe birou tot ce ai în buzunare.) 11.* (fig.) a se lăsa. (S-a ~ o iarnă grea.) 12. a (se) sui, a (se) urca. (Îl ~ in car, pe cal.) 13. a turna. (Mai ~ două picături; ~ benzină pe foc.) 14. a expune, a întinde. (~ rufele la uscat.) 15. a împrăştia, a presăra, a răsfira. (A ~ sare, zahăr pe bucate.) 16. a adăuga. (~ putină sare la supă.) 17. a ascunde, a dosi. (Spune-mi imediat unde ai ~ banii!) 18. a aplica. (~ ştampila pe un act.) 19. a aplica, a prinde. (îşi ~ barbă şi mustăţi.) 20. a coase. (I-a ~ un petic la pantaloni.) 21. a propti, a rezema, a sprijini. (~ scara să suim.) 22. a fixa, a prinde. (~ olanele pe casă.) 23. a înhăma, a prinde. (~ caii la trăsură.) fii. a înjuga, a prinde. (A ~ boii la car.) 25. a-şi îmbrăca, a-şi lua. (Şi-a ~ haina şi a plecat.) 26. a îmbrăca, a trage. (~ cămaşa pe line.) 27. a(-şi) încălţa, a(-şi) trage. (Îşi ~ bocancii.) 28. a planta, a răsădi, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) a împlinta, a plăntălui, a străplanta. (A ~ doi puieţi.) 29. a semăna. (Cind ~ porumbul?) 30. a băga, a introduce, a vârî. (~ vinul în damigeana.) 31. a închide, a încuia, a trage. (~ zăvorul la uşă.) 32. a băga, a închide, a vârî. (Îl ~ la arest.) 33. a alege, a desemna, a învesti. (Poporul îl~ domn.) 34. a înscăuna, a întrona, a învesti, a numi, a proclama, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ împărat.) 35. a desemna, a face, a numi, (înv. şi pop.) a orândui, (înv.) a pro-vivasi, a rândui. (Îl ~ ministru al său.) 36. a indica, a preciza. (~ te rog şi data.) 37. a fixa, a preciza, a stabili. (A ~ un diagnostic.) 38. a se compara, a se măsura. (Nu mă ~ eu cu tine!) 39. a se încerca, a se înfrunta, a se întrece, a se măsura, (pop.) a se prinde. (Cine se ~ cu mine la trântă ?) 40. a se apuca, a începe, a (se) porni. (Se ~ să măntnce.) pune vb. v. AŞEZA. PIERDE. STA. ŞEDEA. PUNERE s. 1. aşezare, aşternere, întindere. (~ feţei de masă.) 2. punere în scenă — înscenare, montare, regie, artă regizorală, (rar) regizorat, (înv.) scenariu. (~ la un spectacol.) 3. aplicare. (După ~ ştampilei.) 4. coasere. (~ unui petic la pantaloni.) 5. înhămare, înhămat, prindere. (~ cailor la căruţă.) 6. înjugare, înjugat, prindere. (~ boilor la car.) 7. plantare, plantat, pus, răsădire, răsădit, sădire, sădit, transplantare, (rar) transplantáţie, (pop.) presădíre. (înv.) plantaţie. (~ unor puieţi.) 8. pus, semănare, semănat. (~ porumbului.) 9. băgare, băgat, introducere, vârâre, vârât. (~ vinului în sticle.) 10. închidere, încuiere, tragere. (~ zăvorului la uşă.) 11. fixare, precizare, stabilire. (~ unui diagnostic.) punga-bábei s. v. TĂTĂIŞ. TURTĂ. punga-boáşelor s. v. SCROT. punga-pópii s. v. PUNGULIŢĂ. TRAISTA-CIOBANULUI. PUNGAŞ s. 1. hoţ, (astăzi rar) prădător, (înv. şi reg.) lotru, (reg.) furătór, robalău, (înv.) chesăgíu, fur, prădáş, războinic, (fam.) coţcár, (arg.) manglitor, şut, şutitór, teşcár. (~ de buzunare.) 2. borfaş, (rar) bojogár, (fam.) găinar. (Un~ mărunt.) 3. escroc, hoţ, impostor, înşelător, şarlatan, şnapan, (rar) pî'rlea (art.), (pop. şi fam.) pezevénchi, potlogar, (înv. şi reg.) máfler, pârláci, (reg.) pasmarghiól, potcáş, (Mold., Bucov. şi Dobr.) şalvír, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) şúler, (fam.) coţcár, pehlivan, pişicher, (fig.) panglicar, papugíu, scamator. (Mare ~ mai e!) pungă de ápă s. v. A SCITĂ. ♦PUNGĂLEÁLĂ s. (pop.) pungălitúră. (~ unui obiect de îmbrăcăminte.) pungălitúră s. v. PUNGĂLEALĂ. PUNGĂŞEÁLÁ s 1. furat, furătură, furt, hoţie, pungăşie, (livr.) rapt, (pop. şi fam.) hoţomăníe, (pop.) tâlhăríe. (reg.) robălíe, (înv. şi fam.) sfeteriseálă, sfeterisire, (înv.) tâlhă-răşúg, tâlhăríre, tâlhărşág, tâlhuşág, (grecism înv.) sfeterismós,' (fam.) ciordeală, coţcărie, şterpeleá-lă, şterpelíre, (arg.) mangleală, şuteálă. (Se cam ocupă cu~.) 2. escrocherie, hoţie, impostură, înşelăciune, înşelătorie, pungăşie, şarlatanie, şmecherie, (livr.) tripotáj, (rar) şarlataneríe, şarlatanísm, şmecherlíc, (pop. şi fam.) peze-venclâc, potlogărie, (Mold.) şolticăríe, (înv.) calpuzanlâc, matrapazlăríe, meşteşug, şălviríe, (înv., în Mold.) şuleríe, (fam.) coţcărie, matra-pazlâc, pehlivăníe, pişicherlfc, şmechereálá, (înv, fam.) cóţcă, (fig.) panglicăríe, scamatorie. (O ~ de om necinstit.) PUNGĂŞÉSC adj. hoţesc, şarlatanesc, (rar) potlogărésc, (pop.) tâlhărésc. (Faptă ~.) PUNGĂŞÉŞTE adv. hoţeşte, (rar) potlogă-réşte, (pop.) tâlhăréşte (Se poartă ~.) PUNGĂŞÍ vb. 1. a fura, (pop.) a pungui, (înv.) a pungi. (Umblă să-l ~.) 2. a escroca, a înşela, (Mold.) a şufări, (fam,) a coţcări.a potlogari, a şmecheri. (De ce m-ai ~ ?) PUNGĂŞÍE s. 1. furat, furătură, furt, hoţie, pungăşeală, (livr.) rapt, (pop. şi fam.) hoţomăníe, (pop.) tâlhăríe, (reg.) robălíe, (înv. şi fam.) sfeteriseálă, sfeterisire, (înv.) tâlhărăşúg, tâlhăríre, tâlhărşág, tâlhuşág, (grecism înv.) sfeterismós, (fam.) ciordeală, coţcărie, şterpe-leálă, şterpelíre, (arg.) mangleală, şuteálă. (Se

cam ocupă cu ~.) 2. (rar) borfăşíe. (E un găinar, se ocupă cu ~.) 3. escrocherie, hoţie, impostură, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, şarlatanie, şmecherie, (livr.) tripotáj, (rar) şarlataneríe, şarlatanísm, şmecherlíc, (pop. şi fam.) pezevenclâc, potlogărie, (Mold.) şolticăríe, (înv.) calpuzanlâc, matrapazlăríe, meşteşug, şălviríe, (înv., în Mold.) şuleríe, (fam.) coţcărie, matrapazlíc, pehlivăníe, pişicherlfc, şme-chereálă, (înv. fam.) cóţcă, (fig.) panglicăríe, scamatorie. (~ de om necinstit.) PUNGĂŞÍRE s. escrocare, înşelare, (fam.) potlogăríre. (~ unei persoane.) PUNGĂŞÍT adj. escrocat, înşelat. (Persoană ~.) PUNGĂŞOÁICĂ s. 1. hoaţă, hoţoaică, (pop.) tâlhăriţă, tâlhăroáică. 2. escroacă, şarlatancă, şnapancă. pungătór adj. v. ÎMPUNGĂTOR. púnge vb. v. ÎMPUNGE. ÎNŢEPA. punghíţă s. v. PUNGULIŢĂ. PUNGUŞOA-RĂ. PUNGUŢĂ. pungi vb. v. CALICI. FURA. LACOMI. PUNGAŞI. SCUMPI. ZGÂRCI. pungít s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÂRCIT. PUNGÓCI s. pungoi. PUNGÓI s. pungoci. pungui vb. v. FURA. PUNGAŞI. punguít s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÂRCIT. PUNGULÍŢĂ s. 1. punguşoară, punguţă, (reg.) punghíţă. (O ~ cu bomboane.) 2. (BOT.; Thlaspi arvense) (reg.) ţăşculíţă, punga-pópii, tăşcuţa-ciobánului, buruiana-viermelui. punguUţă s. v. PĂSTĂIOARĂ. TRAISTA-CIOBANULUI. PUNGUŞOARĂ s. punguliţă, pungufă, (reg.) punghíţă. (0 ~ cu bomboane.) PUNGUŢĂ s. punguliţă, punguşoară, (reg.) punghíţă. (0 ~ cu bomboane.) PUNÍBIL adj. (JUR.) (rar) punisábil. (Faptă ~.) PUNIC adj. (IST.) cartaginez, (înv.) puni-césc. (Războaiele ~.) punicésc adj. v. CARTAGINEZ. PUNIC. punisábil adj. v. PUNIBIL. PUNTE S. 1. (MAR.) covertă, (înv.) pod. (Marinarii pe ~ !) 2. plută. (~ la fitilul unei candele.) 3. (TEHN.) chingă, (reg.) curmeziş, mijlocaş, pod, război. (~ la ferăstrău.) 4.* vamă. (~ reprezintă banii pe care mortul i-ar plăti pentru a trece în altă lume.) punte s. v. CHINGĂ. COARDĂ. CORDAR. PÂRLEAZ. POD. POSADĂ. SCHIMBĂTOARE. STINGHIE. puntea-umărului s. v. CLAVICULĂ. punticeá s. v. PUNTIŞOARĂ. punticícă s. v. PUNTIŞOARĂ. PUNTIŞOARĂ s. (pop.) punticeá, punticícă, puntíţă. (~ peste un râu.) puntíţă s. v. PUNTIŞOARĂ. puntúră s. v. ÎMPUNSĂTURĂ. ÎNŢEPĂTURĂ. punţi s. pi. v. CRIVAC. pup s. v. BOBOC. CALOTĂ. CĂPIŢĂ. CI-FOZĂ. CIUCIULETE. CLAIE. COC. COCOAŞĂ. GIBOZITATE. GURĂ. MINCIUNĂ. MINCIUNEA. MINCIUNICĂ. MOŢ. MUGUR. OCHI. PORCOI. SĂRUT. SĂRUTARE. SCOVARDĂ. STOG. USCÂŢEA. USCĂŢICĂ. ZBÂRCIOG. pupa vb. v. CĂPĂTA. DOBÂNDI. OBŢINE. PRIMI. SĂRUTA. pupáre s. v. SĂRUT. SĂRUTARE. SĂRUTAT. pupat s. v. SĂRUT. SĂRUTARE. SĂRUTAT. PUPĂ s. (ENTOM.) crisalidă, nimfă, (pop.) gogoaşă, păpuşă. (~ a unui fluture.) pupăflioáră s. v. ORĂSTICĂ. PUPĂZĂ. PUPĂÍ vb. (reg.) a pupăza, a pupui. (Pupăza ~.) pupai vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. pupătură s. v. GURĂ. SĂRUT. SĂRUTARE. SĂRUTAT. pupăza vb. v. ÎMPĂIENJENI. ÎNCEŢOŞA. ÎNNEGURA. PĂIENJENI. PUPAI. TULBURA. VOALA. PUPĂZĂ s. 1. (ORNIT.; Upupa epops) (glumeţ) cuc-armenesc. 2. (BOT.; Orobus ver-nus) (reg.) pupăgioáră, pupezéle (pi.), pupezói. pupăză s. v. CICATRICE. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. GURĂ. PROSTITUATĂ. SEMN. TÂRFĂ. URMĂ. pupezéle s. pi. v. ORĂSTICĂ. PUPĂZĂ. pupezoálcă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÂRFĂ. pupezói s. v. ORĂSTICĂ. PUPĂZĂ. pupi s. pi. v. ZBÂRCIOGIGRAŞI. PUPÍLĂ s. (ANAT.) (pop.) lumina ochiului, (reg.) vedere, (înv.) lumea ochilor, (franţuzism înv.) prunélă.

PUPÍTRU s. bancă. (Puneţi caietele pe~l) púpoş adj. v. CIFOS. COCOŞAT. GHEBOS. GHEBOŞAT. pupúi s. v. CIFOZĂ. COCOAŞĂ. GIBOZI-TATE. MOŢ. pupuí vb. v. PUPAI. ŞOPTI. ŞUŞOTI. pupuiá vb. v. CĂŢĂRA. COCOŢA. RIDICA. pupuiálă s. v. ŞOAPTĂ. ŞUŞOTEALĂ. ŞUŞOTIT. pupuiát adj. v. MOŢAT. ŢUGUIAT. pupuít s. v. ŞOAPTĂ, ŞUŞOTEALĂ. ŞUŞOTIT. pupuitúră s. v. ŞOAPTĂ. ŞUŞOTEALĂ. ŞUŞOTIT. PUR adj. 1. curat, neamestecat, simplu. (O substanţă ~ ; un corp ~.) 2. natural, veritabil, (livr.) genuin. (Un produs ~.) 3. curat, nativ, neamestecat, (înv. şi reg.) safí, (Transilv. şi Bucov.) prisnic, (înv.) prísne, (fig.) virgin. (Aur~.) 4. curat, neamestecat, (Transilv.) tistaş. (Griu ~.) 5. curat, natural, neamestecat, (înv. şi pop.) sadea. (Vin ~.) 6. clar, cristalin, curat, limpede, transparent, (pop.) vioară, (Transilv.) tistaş, (înv.) chiar. (Apă ~.) 7. bun, curat, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, purificat, salubru, sănătos, tare. (Aer ~.) 8. albastru, clar, curat, limpede, senin, străveziu, (livr.) limpid, (Transilv.) tistaş, (înv.) seninát, seninós, (fig.) spălat. (Un cer~.) 9. clar, limpede, nealterat, (fig.) cristalin, (rar fig.) curat. (O voce ~.) 10. ideal, platonic. (Dragoste ~.) pur adj. v. CANDID. CAST. FECIORELNIC. FECIORESC. INOCENT. NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. PUDIC. VIRGIN. VIRGINAL. PUR s. (BOT.) 1. (Allium rotundum) (Transilv.) ai. 2. (Allium vineale) usturoi sălbatic, (reg.) samuráslă. pur s. v. AI SĂLBATIC. AIUL ŞARPELUI. ARPAGIC. CEAPA-CIORII. GHIOCEL. HA-GIMĂ. LUMÂNARE. LUMÂNĂRICĂ. PRAZ. puradel s. v. COPIL. DANCI. purcâlás s. v. PURCELUŞ. purcăráş s. v. FLUIERAR. PRUNDAS. PURCEA s. (ZOOL.) scroafă, (pop.) poarcă, (reg.) măscuroáică, măscuroáie. purcea s. v. BICEPS. CUFĂR. LADĂ. PURCEDE vb. a proveni, (înv.) a proceda, (fig.) a izvorî. (~ dintr-un trecut îndepărtat.) purcede vb. v. ACŢIONA. AJUNGE. APUCA. CURGE. DECURGE. DEVENI. IEŞI. ÎNCEPE. ÎNDREPTA. LUA. MERGE. ORIENTA. PĂŞI. PLECA. PORNI. PROCEDA. PROVENI. REIEŞI. REZULTA. URMA. purcédere s. v. NAŞTERE. OBÂRŞIE. ORIGINE. PLECARE. PORNIRE. PROVENIENŢĂ. purceláş s. v. PURCELUŞ. SCAIETELE-POPII. PURCELUŞ s. (ZOOL.) (reg.) purcăláş, purceláş. PURCELÚŞĂ s. (ORNIT.) 1. (Sylvia curruca) pitulice, (reg.) scrofíţă, ţâţ. 2. (Sylvia hortensis) pitulice, (reg.) scrofíţă. 3. purceluşă neagră (Sylvia alricapilla) = (reg.) pitulice-cu-cap-négru, pituliceneágră. purces s. v. NAŞTERE. OBÂRSIE. ORIGINE. PLECARE. PORNIRE. PROVENIENŢĂ. PURCOI s. grămadă, maldăr, morman, movilă, (rar) strânsúră, (pop.) troian, (reg.) míglă, (Mold.) cládă, (Mold. şi Transilv.) gi-reádă, (pop. fig.) nămol. (Un ~ de cartofi, de crengi, de praf.) purd adj. v. SURD. purecíme s. v. PURICĂRIE. purgamént s. v. LAXATIV. PURGATIV. purgáres. v. IEŞIRE. PURGAŢIE. SCAUN. PURGATÍV s. (FARM.) laxativ, (pop.) curăţenie, (înv.) purgamént, purgáţie. PURGAŢIE s. (FIZIOL.) ieşire, scaun, (înv.) purgáre. purgáţie s. v. LAXATIV. PURGATIV. purica vb. v. DESPĂDUCHEA. PĂDUCHEA. puricár s. v. POLICAR. PURICARE s. puricat, puriceală. PURICÁRIŢĂ s. (BOT.; Pulicaria vul-garis) (reg.) puricícă, puricioásă, rózovă, iarba-púricelui. puricaş s. v. PURICE-DE-OMĂT. PURICAT s. puricare, puriceală. PURICĂRÍE s. (rar) purecíme. PURICEALĂ s. puricare, puricat. purice-de-ápă s. v. DAFNIE. PURICE-DE-OMĂT s. (ENTOM.; Podura nivalis) (rar) puricáş. puricei s. pi. v. SCORNICI. puricícă s. v. PURICÁRIŢĂ. puricioásă s. v. PURICÁRIŢĂ. PURIFICA vb. 1. (TEIIN.) a epura. (A ~ apa.) 2. a (se) limpezi.(Lichidul s-a ~.) 3. (TEHN.) a curăţa, (înv.) a lămuri. (A ~ un metal.) 4. a împrospăta, a primeni a ventila. (A ~ aerul dintr-o încăpere.) 5. (BIS.) a (se) izbăvi, a (se)

mântui, a (se) răscumpăra, a (se) salva, (înv.) a (se) scoate, a (se) scumpăra, a (se) scura, a (se) spăşi, (fig.) a (se) curăţa, a (se) spăla. (S-a ~ de păcate.) PURIFICARE s. 1. (TEHN.) epurare, epuraţie, (rar) purificáţie. (Staţie de ~ a apei.) 2. limpezire. (~ unui lichid.) 3. (TEIIN.) curăţare, (rar) purificáţie. (~ metalului.) 4. împrospătare, primenire, ventilare. (~ acrului din încăpere.) PURIFICAT adj. 1. (TEHN.) epurat. (Apă ~.) 2. (TEHN.) curăţit, (înv.) lămurit. (Metal ~.) 3. împrospătat, primenit. (Aer ~.) 4. bun, curat, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, salubru, sănătos, tare. (Atmosferă ~.) PURIFICATOR s. (TEHN.) epurator. (~ pentru apa potabilă.) purificáţie s. v. CURĂŢARE. EPURARE. EPURAŢIE. PURIFICARE. PURITATE s. 1. curăţenie. (~ aurului.) 2. claritate, curăţenie, limpezime, transparenţă. (~ apei.) 3. claritate, limpezime. (~ glasului cuiva.) 4. desăvârşire, perfecţiune. (~ liniilor ei.) puritate s. v. CANDOARE. CASTITATE. FECIORIE. INOCENŢĂ. NEPRIHĂNIRE. NEVINOVĂŢIE. PUDICITATE. PUDOARE. VIRGINITATE. puriu s. v. PĂRINTE. TATĂ. PUROI s. (MED.) (pop.) coptură, materie, (reg.) mlaci, (prin Olt.) venin. (Rana a colectat ~.) puroi s. v. CORASLĂ. PUROIÁ vb. (MED.) a curge, a supura, (pop.) a musti. (Rana ~.) pnrolát adj. v. PURULENT. SUPURANT. puroiós adj. v. PURULENT. SUPURANT. púrpur s. v. SCARLATINĂ. purpurát adj. v. PURPURIU. VIŞINIU. PURPURĂ s. (înv.) porfíră. (Vopsit cu~.) purpură s. v. HLAMIDĂ. MANTIE. PURPURÍU adj. vişiniu, (rar) purpurós, (pop.) conabíu, (înv. şi reg.) marmanzíu, por-firíu, purpurát. (De culoare ~.) purpurós adj. v. PURPURIU. VIŞINIU. PURTĂ vb. 1. a căra, a duce, a transporta, (reg.) a cărăbăni, (înv.) a podvodări, a trans-portarisi. (Doi sanitari ~ bolnavul.) 2. a transmite, a trece. (~ paharul din mină in mină.) 3. a avea, a ţine. (~ în mână un buchet de flori.) 4. a ţine. (0 ~ de talie.) 5. a conduce, a duce. (Îl~ de mină.) 6. a sprijini, a susţine, a ţine. (Vom merge cit ne-or ~ picioarele.) 7. a merge, a umbla. (Vara ~ o bluză subţire.) 8. a avea. (~ pantofi galbeni.) 9. a se comporta. (Vezi cum ie~.) 10. a avea, a deţine, a poseda. (~ numele de român.) 11. a avea, a nutri. (~ cele mai bune sentimente pentru ...) 12. a păstra, a reţine. (~ în suflet icoana copilăriei.) 13. a duce, a întreţine. (A ~ o corespondenţă vie cu ...) 14. a da, a desfăşura, a duce, a susţine, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă cu inerţia.) 15. a ademeni, a amăgi, a îneânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a trişa, (livr.) a iluziona, (înv. şi reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a şutili, (reg.) a şugui, (Transilv. şi Ban.) a celui, (Munt.) a mâglisi, (Transilv.) a tăşca, (înv.) a aromi, a blăzni a gâmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a şmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălţa, a pingeli, a pingelui, a pârli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu minciuni.) purta vb. v. APUCA. CÂŞTIGA. CUCERI. DEPLASA. DESFĂŞURA. DOBÂNDI. DUCE. EVOLUA. GRĂBI.'IUŢI. ÎNDREPTA. ÎNDURA. ÎNTÂMPLA. LUA. MERGE. MIŞCA. OBŢINE. ORIENTA, PĂŞI. PĂTIMI. PĂŢI. PETRECE. PLECA. PORNI. RĂBDA. REALIZA. REPURTA. SUFERI. SUPORTA.TRAGE. UMBLA. ZORI. PURTARE s. 1. cărare, cărat, ducere, dus, transport, transportare. (~ rănitului la spital.) 2. folosire, întrebuinţare, purtat, uzură. (De atita ~, pantalonii erau rupţi.) 3. port. (~ armelor este interzisă.) 4. apucătură, comportament, comportare, conduită, deprindere, maniere (pi.), moravuri (pi.), năravuri (pi.), obiceiuri (pi.), (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talî'm. (Ce esâe~ asta?) 5. comportament, comportare, conduită, (rar purtat, (pop.) port, purtătúră, (prin Olt.) săbáş, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o~ necorespunzătoare.) 6. atitudine, comportare, ţinută, (înv.) tarz. (O ~ demnă, fără reproş.) 7. atitudine, comportare, gest. (~ lui m-a mişcat.) 8. ducere, susţinere. (~ unei campanii de presă.)

purtare s. v. CIRCULAŢIE. CÂRMUIRE. CONDUCERE. DIRIGUIRE. DOMNIE. GRAVIDITATE. GUVERNARE. MERS. SARCINĂ. STĂPÂNIRE. UMBLET. PURTAT adj. folosit, uzat, vechi. (Haine ~ .) PURTAT s. folosire, întrebuinţare, purtare, uzură. (De atita ~, pantalonii erau rupţi.) purtat s. v. CÂRMUIRE. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUCERE. CONDUITĂ. DIRIGUIRE. DOMNIE. GUVERNARE. ÎMBRĂCĂMINTE. PORT. PURTARE. STĂPÎNIRE. purtăréţ adj. v. DURABIL. PORTABIL. PORTATIV. REZISTENT. SOLID. TRAINIC. TRANSPORTABIL. PURTĂTOR adj., s. 1. adj. transportor. (Bandă ~.) 2. s. deţinător, posesor. (~ unui nume.) purtător adj., s. v. CĂLĂUZITOiî. ÎNDRUMĂTOR. POVĂŢUITOR. SFĂTUITOR. puitătór s. v. CÂRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÂNI-TOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD. purtătúră s. v. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. PURTARE. PURULENT adj. (MED.) supurant, (rar) puroiát, (înv. şi reg.) puroiós. (Rană ~.) PURULENŢĂ s. (MED.) supuraţie, (rar) supuráre. (~ unei plăgi.) pururélnic adj. v. CONTINUU. ETERN. NECONTENIT. NECURMAT. NEÂNCETAT. NEÂNTRERUPT. NEMURITOR. NEPIERITOR. NESFÂRSIT. NEUITAT. PERMANENT. PERPETUU. VEŞNIC. VIU. PURURI adv. 1. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neâncetat, neântrerupt, neobosit, neostenit, permanent, veşnic, (înv. şi reg.) nepristán, (reg.) hójma, necúnten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mişcă ~.) 2. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neâncetat, permanent, totdeauna, veşnic, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreună.) 3. etern, totdeauna, veşnic. (~ va rămine in inimile noastre.) PUS adj. aşternut, întins, pregătit. (Masă ~ .> PUS s. 1. plantare, plantat, punere, răsădire, răsădit, sădire, sădit, transplantare, (rar) trans-plantáţie, (pop.) presădíre, (înv.) plantaţie. (~ puieţilor.) 2. punere, semănare, semănat. (~ porumbului.) pusăciúne s. v. AŞEZARE. LOC. POZIŢIE SITUAŢIE. pusăitór adj. v. CONCRET. FIZIC. MATERIAL. PALPABIL. PERCEPTIBIL. PIPĂIBIL. SESIZABIL. pusătúră s. v. AŞEZARE. LOC. POZIŢIE.. puscelós adj. v. PUSTULOS. pusciúhâ s. v. MOMÂIE. SPERIETOARE.. PUSEU s. (MED.) acces, atac, criză, (astăzi rar) paroxism, (pop.) toană. (~ de nebunie, de cord.) púsi s. v. GURĂ. SĂRUT. SĂRUTARE. pusoáre s. v. AŞEZARE. LOC. POZIŢIE. SAD. pustelnicí vb. v. PUSTNICI. SCLIIMNICI. SIHASTRI. pustiélnică s. v. CUCUVAIE. CUCUVEA. pustieşág s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEŞERT. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIETATE. PUSTIIRE. PUSTIU. SINISTRU. URGIE. PUSTIETATE s. 1. deşert, pustiu, (rar) pustiire, (reg.) pustieşág, (înv.) ariníş, pustii-ciúne. (~ Saharei.) 2. pustiu, sălbăticie, (rar) sălbătăciúne, (înv.) sălbătăcíme.(~ locurilor.) 3. singurătate, (fig.) sihăstrie. (Era o ~ totală.) PUSTIÍ vb. a devasta, a distruge, a nimici, a pârjoli, a prăpădi, (reg.) a pustului, (înv.) a sfârşi, a strica. (Duşmanii au ~ tot ce le-a ieşit in cale.) pustii vb. v. ABANDONA. ASASINA. LĂSA. OMORÎ. PARAGINI. PĂRĂSI. SĂLBĂTICI. SUPRIMA. UCIDE. pustiiciós adj. v. DEŞERT. DEVASTATOR. DEZASTRUOS. DISTRUCTIV. DISTRUGĂTOR. GOL. NECULTIVAT. NELOCUIT. NEPOPULAT. NIMICITOR. PUSTIITOR. PUSTIU. RUINĂTOR. SĂLBATIC. VID. pustiiciúnes. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEŞERT. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIETATE. PUSTIIRE. PUSTIU. SINISTRU. URGIE.

PUSTIÍRE s. 1. devastare, distrugere, nimicire, pârjolire, (înv.) risipă. (~ unui teritoriu ocupai.) 2. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, sinistru, urgie, (înv. şi pop.) prăpădénie, (pop.) blestem, mâníe, potopénie, topénie, (înv. şi reg.) pustieşág, pustiit, sodóm, (reg.) prăpădeálă, (înv.) pierzare, pustiiciúne, (fig.) pârjól, plagă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.) pustiire s. v. DEŞERT. PUSTIETATE. PUSTIU. PUSTIÍT adj. devastat, distrus, nimicit, pârjolit. (Un teritoriu ~.) pustiit adj. v. DEŞERT. GOL. NECULTIVAT. PUSTIU. SĂLBATIC. VID. pustiit s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. SINISTRU. URGIE. PUSTIITOR adj. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, ruinător, (rar) prăpăditór, (înv. şi pop.) pierzător, (înv.) dărăpănătór, pustiiciós, risipitor, ruinós. (Acţiunea ~ a vtntului.) pustíu adj. v. DEŞERT. GOL. NEPĂZIT. NESUPRAVEGHEAT. VID. PUSTÍU adj., s. 1. adj. deşert, gol, neculti-vat, sălbatic, vid, (înv. şi reg.) săcrét, (înv.) pustiiciós, pustiit. (Un loc, un ţinut ~.) 2. s. deşert, pustietate, (rar) pustiire, (reg.) pustieşág, (înv.) ariníş, pustiiciúne. (~ Saharei.) 3. s. pustietate, sălbăticie, (rar) sălbătăciúne, (înv.) sălbătăcíme. (~ locurilor.) 4. adj. deşert, gol, nelocuit, nepopulat, (înv.) pustiiciós. (Oraş ~.) 5. adj. gol, necirculat, neumblat. (Drum ~.) 6. adj. părăsit. (Ocupanţii au găsit oraşul ~.) 7. adj. singur, stingher. (A rămas ~ pe lume.) pustiu adj., s. v. AFURISIT. BLESTEMAT. CÂINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. RĂU. TICĂLOS. pustiul s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. PUSTNIC s. anahoret, ascet, eremit, schimnic, sihastru, (rar) schimonáh, (înv.) aschitác, aschiteán, monah, osélnic, schítnic. (~ul trăieşte prin locuri pustii.) pustnicesc adj. v. ASCETIC. SIHĂSTRESC. pustniceşte adv. v. ASCETIC. SIHĂSTREŞ-TE. PUSTNICÍ vb. a (se) schimnici, a (se) sihastri, (reg.) a (se) pustelnicí. (A ~ departe de lume.) PUSTNICÍE s. ascetism, asceză, schim-nicie, sihăstrie, (rar) schimnicit. (În vremea ~ lui.) PUSTULĂ MALÍGNĂ s. (MED., MED. VET.) antrax, cărbune, dalac, (reg.) armu-ráre, armuráriţă, bubă (neagră, rea), marmură, răsfúg, talan, băşică reá, sânge mohori't, (prin Munt.) pripit, (prin Ban. şi Munt.) spurcat, (înv.) serpengeá. PUSTULÓS adj. (înv.) puscelós. pustului vb. v. DEVASTA. DISTRUGE. NIMICI. PÂRJOLI. PRĂPĂDI. PUSTII. puşca vb. v. ÎMPUŞCA. ÎNJUNGHIA. puşcálă s. v. PUŞCOCI. puşca-lúpului s. v. GAROAFĂ. GAROFIŢĂ DE GRĂDINĂ. puşcár s. v. ARTILERIST. PUŞCAŞ. TUNAR. puşcáre s. v. ÎMPUŞCARE. PUŞCAŞ s. (MIL.) (înv.) puşcár, sineţáş. (~ trage o salvă de puşcă.) puşcaş s. v. ARTILERIST. TUNAR. VÎ-NĂTOR. puşcát adj. v. ÎMPUŞCAT. puşcát s. v. ÎMPUŞCARE. puşcáviţă s. v. PUŞCOCI. PUŞCĂ s. (înv. şi reg.) dúrdă, flintă, sâneáţă. (Are ~ încărcată.) puşcă s. v. ARC. PRAŞTIE. TUN. puşcăleáţă s. v. PUŞCOCI. puşcărí vb. v. BOMBARDA. ÎMPUŞCA. PUŞCĂRIAŞ s. (JUR.) condamnat, deţinut, ocnaş, osândit, (pop.) rob, (glumeţ) pensionar. (Un ~ pentru omor.) PUŞCĂRÍE s. (JUR.) 1. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, temniţă, (înv. şi pop.) po-preálă, (pop.) prinsoare, robie, (reg.) cremenál, (Transilv., Maram. şi Bucov.) árişte, (prin Tran-silv.) călíscă, (Transilv.) piţigoáică, (prin Olt.) prinzáre, (prin Maram.) robşág, (înv.) pază, tumurlúc, (franţuzism înv.) prizon, (fam.) beci,

gherlă, (fam. fig.) dubă, hârdău, răcoare, (reg. fig.) umbră, (arg.) gros, pârnáie, ţuháus, zdup. (CU a stat la ~ ?) 2. închisoare, ocnă, recluziune, temniţă. (Condamnai la 5 ani ~.) puşcărie s. v. ARTILERIE. puşcăríre s. v. CANONADĂ. puşcăríţă s. v. PUŞCOCI. puşcătór s. v. VÂNĂTOR. PUŞCĂTÚRĂ s. patron. puşcătúră s. v. DESCĂRCĂTURĂ. FOC. ÎMPUŞCĂTURĂ. POTRICALĂ. PREDUCEA. puşcau s. v. DINAMITĂ. PUŞCHEÁ s. (MED.) (înv.) puşchineáţă. (~ pe limbă.) puşchineáţă s. v. PUŞCHEA. puşcoáie s. v. PUŞCOCI. PUŞCOCI s. (reg.) proáşcă, puşcálă, puşca-viţă, puşcăleáţă, puşcăríţă, puşcoáie, puşcói, (Ban. şi Olt.) prişcopálă, (prin Maram.) puş-culíe, (Dobr.) puşcurói. (Un ~ de soc, pentru copii.) puşcói s. v. PUŞCOCI. puşculíe s. v. PUŞCOCI. PUŞCULÍŢĂ s. í. (pop.) puşcúţă. (~ este diminutiv al lui puşcă.) 2. (Transilv.) mută, (Transilv. şi Ban.) piesă. (Bagă banii în ~.) puşcurói s. v. PUŞCOCI. puşcúţă s. v. PUŞCULIŢĂ. púşiţ s. v. PANARIŢIU. PUŞLAMÁ s. 1. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, scârnăvie, secătură, (pop. şi fam.) cioflingar, (înv. şi reg.) pujlău, (reg.) orbéte, oşíştie, postoróncă, pújlă, (Mold.) nandralău, poghibálă, (Transilv. şi Maram.) techerghéu, (înv.) ştrengar, (fam.) cútră, marţafói, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanţă, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimeá. 2. canalie, hahaleră, pramatie, secătură. puşlamalâc s. v. HAIMANALlC. HOINĂREALĂ. LICHELISM. VAGABONDAJ. VAGABONDARE. puşlánle s. v. HAIMANALÂC. HOINĂREALĂ. VAGABONDAJ. VAGABONDARE. puştan s. v. BĂIET AN. BĂIEŢANDRU. COPILANDRU. FLĂCĂIANDRU. puştáneă s. v. FETIŞCANĂ. PUŞTI s. pici, prichindel, ţânc, (reg.) pricolici, (fam.) zgâmbói, (fig.) năpârstóc. (Un ~ de vreo S ani.) puşti s. v. BĂIEŢAŞ. BĂIEŢEL. COPILAŞ. puşticá vb. v. ŢÂŞNI. puştoaică s. v. FETIŞCANĂ. puştóc s. v. ARBIU. PUTEA vb. 1. a se cădea, a se cuveni. (Se ~ să stăm cu braţele in stn ?) 2. a merge. (Aşa nu se mai ~ I) PUTERE s. 1. capacitate, forţă, posibilitate, putinţă, (înv.) puterínţă, puternicie. (~ de a face ceva.) 2. dinamism, energie, forţă, impetuozitate, robusteţe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potentă, (pop.) vânjoşénie, vânjoşíe, vârtoşíe, voinicíe, (reg.) mau, vânj, vlástă, (Munt., Olt. şi Ban.) snágă, (înv.) sfórţă, tăríme, virtute, vlávie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.) 3. bărbăţie, energie, vigoare. (A avut ~ de a suporta încercarea.) 4. fermitate, tărie. (N-a avut suficientă ~.) 5. forţă, străşnicie, tărie, vigoare. (Reclamă cu ~ dreptatea.) 6. posibilitate, putinţă, stare, (înv.) putincioşíe. (Să dea fiecare după ~ lui.) 7. voie, voinţă. (Cu de la sine ~.) 8. conducere, (fig.) cî'rmă. (A ajuns la ~.) 9. drept, împuternicire, (înv.) tărie. (Are depline ~i.) 10. autoritate, (înv.) tărie. (însemnele ~.) 11. autoritate, (astăzi rar) stăpâníre. (Reprezentantul ~.) 12. legalitate, valabilitate, valoare, (înv.) tărie. (~ a unui înscris.) 13. valabilitate, valoare. (Actul acesta are ~ de lege.) 14. autoritate, dominare, dominaţie, hegemonie, stăpânire, supremaţie, (înv.) puternicie, stăpâníe, tărie, ţiitúră, (latinism înv.) potestáte. (Şi-a întins ~ ; se afla sub ~ romană.) 15. forţă, (înv.) silă, silnicie. (~ oştilor noastre.) 1G. (MIL.; concr.) armată, oaste, oştire, trupe (pi.), (înv. şi reg.) armadă, şirag, tabără, (înv.) armie, órdie, ostăşíme, oştíme, silă, tărie, (fig.) sabie.

(Oraşul a fost cucerit de ~ duşmană.) 17. (concr.) stat, ţară, (înv.) putinţă. (Marile, micile ~.) 18. (concr.) autoritate, forţă, somitate. (Este o adevărată ~ în acest domeniu.) 19. dominaţie, domnie, stăpânire. (~ banului.) 20. influenţă, înrâurire, (rar) stăpânire, (înv.) înrâurítă. (Nu are nici o ~ asupra lui.) 21. influenţă, înrâurire, trecere, (fig.) greutate. (Om eu~.) 22. eficacitate, valoare. (~ nutritivă.) 23. eficacitate. (~ de germinaţie a seminţelor.) 24. forţă, intensitate, tărie, (înv.) mărie, mărime. (~ vinlului; ~ dragostei.) 25. soliditate, trăinicie. (~ legăturii lor.) 26, miez, mijloc, toi, (pop.) dric, tărie, temei, (reg.) vipie, viu. (În ~ nopţii.) 27. dar, însuşire. (Are anele~ i miraculoase.) 28. (MAT.) (înv.) potentă. (~ a 2-a a unui număr.) pntére s. v. DISPONIBIL. DUIUM. EFECTIV. FORŢĂ. GRĂMADĂ. MULŢIME. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE. puterínţă s. v. CAPACITATE. FORŢĂ. POSIBILITATE. PUTERE. PUTINŢĂ. PUTERNIC adj., adv., s. art. 1. adj. robust, solid, tare, viguros, vânjos, voinic, zdravăn, (pop.) ţeapăn, vânós, vârtós, (reg.) puterós, putut, socolán, (Ban. şi Transilv.) pogan, (înv.) potent, putinciós, spátoş, (fig.) verde. (Bărbat ~.) 2. adj. rezistent, tare, (pop.) pilos. (Om~.) 3. adj. rezistent, solid, tare, trainic, zdravăn. (A înfipt un par ~ în pămtnt.) 4. adj. accentuat, proeminent, pronunţat. (Maxilare ~; bărbie~.) 5. adj. redutabil, tare, temut, valoros, (înv. livr.) potent. (Un adversar ~ la fotbal.) 6. adj. straşnic, zdravăn, (pop.) ţeapăn. (I-a tras o palmă ~.) 7. adv. tare, voiniceşte, zdravăn. (Trage ~ de funie.) 8. adj. energic, impetuos, tare, vajnic, viguros. (Un temperament ~.) 9. adj. tare, (înv.) temeinic, (franţuzism înv.) ponderós. (Un stat ~.) 10. adj. (înv.) potent, putinciós. (Un partid ~; un împărat ~.) 11. s. art. (BIS.) atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providenţă, stăpânul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaânáltul (art.), preaputérnicul (art.), (înv. şi pop.) pronie, (pop.) sfíntul (art.), sfiitul (art.), atotţiitórul (art.), tvoréţ, zeu. 12. adj. important, influent, însemnat, marcant. (Un personaj ~.) 13. adj. intens, mare, strălucitor, tare, viu. (O lumină ~.) 14. adj. intens, răsunător, ridicat, tare. (Voce ~.) 15. adj. intens, răsunător, sonor. (Dangătul ~ al clopotului.) 16. adv. (MUZ.) forte, tare. 17. adv. intens, tare. (Inima ti bătea ~.) 18. adj. intens, pătrunzător, tare, (livr.) penetrant. (Un miros ~.) 19. adj. aprig, intens, mare, straşnic, tare, violent, zdravăn. (Un vânt ~.) 20. adv. bine, intens, tare, virtos, zdravăn. (Plouă ~.) 21. adj. chinuitor, intens, străpungător, violent, viu, (fig.) ascuţit, sfredelitor. (Durere ~.) 22. adj. acut, adânc, ascuţit, intens, mare, pătrunzător, profund, violent, viu. (O suferinţă morală ~.) 23. adj. adânc, intens, mare, profund, viu. (O impresie, o emoţie ~.) 24. adj. intens, viu, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înflăcărat, înfocat, pasionat. (O dorinţă ~.) 25. adj. drastic, eficace, eficient, energic. (Un medicament ~.) 26. adj. tare, viu, (franţuzism) criánt, (fig.) aprins. (Culori ~.) 27. adj. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecătór. (O dovadă ~ ; un exemplu ~.) 28. adj. tare, (livr.) forte (invar.). (E ~ la matematică.) puternice s. pi. v. IELE. puternicie s. v. ABUZ. ATOTPUTERNICIE. AUTORITATE. CAPACITATE. DOMINARE. DOMINAŢIE. EXCES. FORŢĂ. HEGEMONIE. POSIBILITATE PUTERE. PUTINŢĂ. SAMAVOLNICIE. SILNICIE. STĂPÂNIRE. SUPREMAŢIE. puternicós adj. v. ATOTPUTERNIC. puterós adj. v. PUTERNIC. ROBUST. SOLID. TARE. VIGUROS. VÂNJOS. VOINIC. ZDRAVĂN. PUTINĂ s. (pop.) bărbínţă, (Transilv.) ghiob, pârlău, (prin Transilv.) şiroádă, (Transilv., Maram. şi Mold.) toc. (O ~ cu brtnză.) putină s. v. CRISTELNIŢĂ. putinciós adj. v. BUN. CAPABIL. COMPETENT. DESTOINIC. DOTAT. EFICACE. EFICIENT. EXPERIMENTAT. FOLOSITOR. ÎNCERCAT. ÎNZESTRAT. OPERATIV. POSIBIL. PRACTIC. PREGĂTIT. PRICEPUT. PRODUCTIV. PUTERNIC. ROBUST. SOLID. TARE. UTIL. VALOROS. VERSAT. VIGUROS. VÂNJOS. VOINIC. VREDNIC. ZDRAVĂN. putincioşíe s. v. POSIBILITATE. PUTERE. PUTINŢĂ. STARE. PUTINEI s. (reg.) bădíi, masleáncă. (În ~ se baie smlntina.) PUTINÍCĂ s. (reg.) brădoáie, putinioáră, (Transilv.) ghiobuléţ. (~ cu brtnză.) putinioáră s. .v PUTINÍCĂ. PUTÍNŢĂ s. 1. capacitate, forţă, posibilitate, putere, (înv.) puterínţă, puternicie. (~ de a face eeva.) 2.

posibilitate, putere, stare, (înv.) putincioşíe. (Să dea fiecare după~ lui.) 3. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, sistem, (reg.) cap, módru, (înv.) manoperă, márşă, mediu, mijlocire. (O altă ~ de a rezolva problema.) putinţă s. v. FORŢĂ. PUTERE. STAT. ŢARĂ. PUTOARE s. duhoare, infecţie, împuţiciune, miasmă, (livr.) fetiditáte, (înv.) duh, smreduíre. (Simţea în nări o ~ insuportabilă.) putoare s. v. COCOTĂ. CUR VĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÂRFĂ. putori vb. v. LENEVI. TRÂNDĂVI. PUTRED adj. 1. descompus, putrezit, (livr.) putríd, (rar) putregăit, (pop.) putregăios, (reg.) zăcut. (O materie organică ~.) 2. (MED.) cangrenat, necrozat, putrezit, (rar) necrótic. (Tesut~.) PUTREFACŢIE s. descompunere, putrezire, (rar) putrefiére, (înv.) putrejúne, putrezeálă, putreziciune. (~ unui cadavru.) putrefacţie s. v. CORUPŢIE. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESFRÂNARE. DESFRÂU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂŢ. I-MO RĂUTATE. PERDIŢIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU. putrefiá vb. v. DESCOMPUNE. PUTREZI. putrefiére s. v. DESCOMPUNERE. PUTREFACŢIE. PUTREZIRE. PUTREGAI s. (rar) putrezitúră, (înv. şi reg.) putregánie. (Un ~ de lemn.) putregai s. v. LEPĂDĂTURĂ. LICURICI. putregánie s. v. PUTREGAI. putregai vb. v. DESCOMPUNE. PUTREZI. putregăios adj. v. DESCOMPUS. PUTRED. PUTREZIT. putregăit adj. v. DESCOMPUS. PUTRED. PUTREZIT. putrejúne s. v. CORUPŢIE. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESCOMPUNERE. DESFRÂNARE. DESFRÂU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂŢ. IMORALITATE. PERDIŢIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. PUTREFACŢIE. PUTREZICIUNE. PUTREZIRE. STRICĂCIUNE. VICIU. putrezeálă s. v. DESCOMPUNERE. PUTREFACŢIE. PUTREZICIUNE. PUTREZIRE. PUTREZÍ vb. 1. a (se) descompune, (rar) a (se) putrefiá, a (se) putregai. (O materie organică ce a~ .) 2. (MED.) a se cangrena, a se necroza. (Un ţesut care~.) PUTREZICIUNE s. (rar) putrezíme, (înv. şi reg.) putrejúne, (înv.) putrezeálă. (Devenise o~.) putreziciune s. v. CORUPŢIE. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE.' DESCOMPUNERE. DESFRÂNARE. DESFRÂU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂŢ. IMORALITATE. PERDIŢIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. PUTREFACŢIE. PUTREZIRE. STRICĂCIUNE. VICIU. putrezíme s. v. PUTREZICIUNE. PUTREZÍRE s. 1. descompunere, putrefacţie, (rar) putrefiére, (înv.) putrejúne, putre-zeálă, putreziciune. (~ unui cadavru.) 2. (MED.) cangrenare, necrozare. (~ a unui ţesut.) PUTREZÍT adj. 1. descompus, putred, (livr.) putríd, (rar) putregăit, (pop.) putregăios, (reg.) zăcut. (O materie organică ~.) 2. (MED.) cangrenat, necrozat, putred, (rar) necrótic. (Ţesut ~.) putrezitúrâ s. v. PUTREGAI. putríd adj. v. DESCOMPUS. PUTRED. PUTREZIT. PUTTO s. (ARTE PLAST.) amoraş. PUTUROS adj., s. 1. adj. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, rău, respingător, scârbos, urit, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmátic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv. şi pop.) scírnav, (înv.) scârbávnic, scârbélnic. (O duhoare~.) 2. adj. infect, împuţit, viciat, rău-mirositor, (livr.) íetíd, pestilenţial. (Aer ~.) 3. adj., s. indolent, leneş, trândav, trântor, (rar) somnoros, (înv. şi pop.) nehárnic, (reg.) cániv, lenós, zăcáş, (Mold.) duglán, dúgliş, lainic, (prin Olt.) sanchíu, (Transilv. şi Bucov.) trând, (înv.) lenevos, tan-duríu. (Om~.) PUTUROŞÉNIE s. indolenţă, lene, lenevie, trândăveală, trândăvie, (rar) lenevíre, puturoşíe, trândăvít, (înv.) tandúr. (E de-o ~ fără pereche.)

PUTUROSÍ vb. a se lenevi, (înv.) a se leni. (Te-ai ~ de tot!) puturoşíe s. v. INDOLENŢĂ. LENE. LENEVIE. PUTUROŞÉNIE. TRÂNDĂVEALĂ. TRÂNDĂVIE. putut adj. v. PUTERNIC. ROBUST. SOLID. TARE. VIGUROS. VÂNJOS. VOINIC. ZDRAVĂN. PUŢ s. 1. apă, fântână, (reg.) bunár, (înv.) cişmea. (Du-te la ~ şi adu o găleată plină.) 2. sondă. (~ de petrol.) 3. (reg.) şaht. (~ de mină.) puţa-cocoşului s. v. BUHAI. puţár s. v. FÂNTÂNAR. púţăr s. v. ORDONANŢĂ. púţcă s. v. BAROS. PUŢÍ vb. a duhni, a mirosi, (prin Mold.) a se auzi, (Mold.) a duhli, (înv.) duhori. (~ a băutură.) PUŢÍN adj., adv. 1. adj. insuficient. (Oaste ~; bani~.) 2. adj. (înv.) scurt. (A scris in ~ cuvinte lotul.) 3. adv. insuficient, prost, rău. (O muncă~ plătită.) 4. adj. câtva, niţel, oarecare. (~ vreme a stat in casă.) 5. adv. niţel, (pop.) oleacă, (înv.) oarece, oareşicé. (Stai ~ 1) 6. adv. câtva, niţel, (pop.) oleacă. (A aşteptat ~ în stradă.) 1. adj. scurt. (În ~ vreme voi fi la tine.) 8. adv. rar, rareori. (Venea ~ pe la noi). 9. adv. uşor. (C« glasul ~ tremurat.) 10. adv. întrucitva, niţel, oarecum. (Se simte ~ obosit.) 11, adv. cam, niţel. (E~ bolnav.) 12. adj. insuficient, mic, redus, slab. (Are posibilităţi ~ de realizare.) puţina vb. v. DESCREŞTE. DIMINUA. ÎMPUŢINA. MICŞORA. REDUCE. SCĂDEA. puţináre s.v.DESCREŞTERE. DIMINUARE. ÎMPUŢINARE. MICŞORARE. REDUCERE. SCĂDERE. PUŢINĂTATE s. (rar) puţiníme, puţintíme, (înv.) puţineálă. puţineálă s. v. PUŢINĂTATE. puţinei adj., adv. v. PUŢINTEL. puţiníme s. v. PUŢINĂTATE. PUŢINTEL adj., adv. 1. adj., adv. (pop.) puţinei. (Mai e ~ pline.) 2. adv. niţcluş, (pop.) olecuţă, (reg.) niţicúş. (Stai ~ pe scaun.) puţintíme s. v. PUŢINĂTATE. puţói s. v. SÂNGELE-VOINICULUI. ŢOI. puţuí vb. v. ADMONESTA. ARANJA. CERTA. DĂSCĂLI. DICHISI. DOJENI. FACE. FERCHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. LUSTRUI. MORALIZA. MUSTRA. SPILCUI. VĂCSUI. puţul s. art. v. PEGAS. puţuléţ s. v. PUŢUREL. puţului vb. v. ARANJA. DICHISI. FACE. FERCHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. LUSTRUI. SPILCUI. VĂCSUI. PUŢURÉL s. (reg.) puţuléţ. PUZDERIE s. 1. duium, grămadă, mulţime, potop, puhoi, sumedenie, (înv. şi pop.) mare, poiéde, (înv. şi reg.) întuneric, (reg.) posmól, tălábă, (Transilv. şi Mold.) silă, (înv.) mulţít, putere, (fig.) groază, grozăvenie, grozăviei (reg. fig.) polog. (O ~ de duşmani.) 2. mulţime, potop, sumedenie, (pop.) spuzénie, (înv. şi reg.) sodóm, (fig.) pulbere, spuză, spuzeálă. (~ de stele.) 3. (Munt.) splldării (pi.). (~ de in sau clnepă.) puzderie s. v. AŞCHIE. SURCEA. SURCICĂ. ŢANDĂRA. R rabárbură s.v. REVENT. RUBARBĂ. RABAT s. reducere, scăzământ. (A face an ~ la preţul unei mărfi.) rabiát adj. v. FURIBUND. RÁBIE s. (MED.) turbare, (pop.) turbă, (înv.) turbăciúne. (Bolnav de ~.) RABÍN s. (BIS.) (înv.) haham, sacerdot. rablagi vb. v. DEGRADA. DETERIORA. ÎNVECHI. RAMOLI. STRICA. UZA. rablagit adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. ÎNVECHIT. RAMOLIT. SENIL. STRICAT. UZAT.

RABLĂ s. rugină, ruginitură, vechitură, (reg.) răbăgíe, roájbă. (O ~ de puşcă.) rablă s. v. GLOABĂ. MÂRŢOAGĂ. RABOTÁJ s. (TEHN.) rabotare, rabotat. (~ unei piese metalice.) RABOTARE s. (TEHN.) rabotaj, rabotat. (~ unei suprafeţe metalice.) RABOTAT s. (TEHN.) rabotaj, rabotare. (~ unei piese metalice.) ráburi s. pi. v. GĂTEJ. SURCEA. SUR-CICĂ. USCĂTURĂ. VREASC. RAC s. 1. (ZOOL.; Astacus fluviatilis) (rar) stacój. 2. (pop.) cancer. (Zodia ~.) rac s. v. ANCORĂ. CANCER. CORO-PIŞNIŢĂ. DESTUPĂTOARE. NEOPLASM. TIRBUŞON. TUMOARE MALIGNĂ. racalé'ţ s. v. BROASCĂ DE IARBĂ. BROASCĂ VERDE. BROATEC. BROTAC. BROTĂCEL. BURATIC. racaméte s. v. BROASCĂ DE IARBĂ. BROASCĂ VERDE. BROATEC. BROTAC. BROTĂCEL. BURATIC. racatéţ s. v. BROASCĂ DE IARBĂ. BROASCĂ VERDE. BROATEC. BROTAC. BROTĂCEL. BURATIC. RACÉM s. (BOT.) ciorchine, grapă. (~ este un tip de inflorescenţă.) rachiér s. v. POVARNAGIU. VELNICER. rachieríe s. v. POVARNĂ. VELNIŢĂ. RACHÍU s. (Mold.) holercă, (Transilv. şi Ban.) palincă, (Transilv.) stropşeálă, vinars, (glumeţ) agheasmă, (arg.) tabardós. (O cinzeacă de~.) racilă s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENŢĂ. IMPERFECŢIUNE. INSUFICIENŢĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU. RACLA vb. (MED.) a chiureta. racla vb. v. RADE. RĂZUI. RACLAJ s. (MED.) chiuretaj, chiuretare. raclă s. v. COŞCIUG. LOT. PARCELĂ. SICRIU. RACLÉTĂ s. (TEHN.) raclor, răzuitor. RACLÓR s. (TEHN.) racletă, răzuitor. RACORD OLANDEZ s. (TEHN.) holendru. RADAR s. (FIZ.) radiolocator. rádăs s. v. EXCEDENT. PLUS. PRISOS. PRISOSINŢĂ SURPLUS. RÂDE vb. 1. a (se) bărbieri. (Si-a ~ mustaţa.) 2. a răzui, (rar) a racla, (reg.) a răzălui. (A ~ fundul ceaunului.) 3. a distruge, a nimici, a zdrobi, (înv. şi reg.) a sparge, (íig.) a pulveriza, a şterge. (Au ~ cetatea.) râde vb. v. RETEZA. TĂIA. RADIA vb. 1. a degaja, a dezvolta, a emana, a emite, a produce. (O sursă care ~ căldură.) 2. (reg.) a raza. (Un astru care ~.) RADIA vb. a şterge. (A ~ dintr-o evidenţă.) RADIÁL adj. radiar, radiat. (De formă ~.) RADIANŢĂ s. (F/Z.) emitanţă. (~ este o mărime fotomelrică.) RADIÁR adj. radial, radiat. (De formă ~.) RADIAT adj. radial, radiar. (De formă ~.) RADIATOR s. calorifer. (Nu s-a încălzit ~.) RADIAŢIE s. 1. radiere. (Proces de ~ corpusculară.) 2. (FIZ.) radiaţie Rontgen = radiaţie X, raze Rontgen, raze X ; radiaţie X = radiaţie Rontgen, raze Rontgen, raze X. 3. rază. (~ solară.) RADICAL adj., s. 1. adj. adânc, capital» considerabil, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, serios, structural, substanţial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 2- adj. drastic, extrem. (Măsură ~.) 3. s. (MAT.) rădăcină. (~ al unui număr.) 4. s. (LINGV.) rădăcină. (~ al unui cuvínt.) RADIERĂ s. gumă, (fam.) ráşpă. (Şterge un cuvtnt scris, cu ~.) RADIERE s. 1. radiaţie. (Proces de ~ corpusculară.) 2. degajare, dezvoltare, emanare, emanaţie, producere. (~ de căldură.) radină s. v. RĂGĂLIE. SIREC.

RADIO s. 1. radioreceptor. (Si-a cumpărat un nou ~.) 2, radiodifuziune. (Are o emisiune la~.) RADIOBALÍZĂ s. radiofar. RADIODIFUZIUNE s. radio. (Are o emU siune la ~.) RADIODISTRIBÚŢIE s. radioficaţie. RADIOFAR s. radiobaliză. RADIOFICAŢIE s. radiodistribuţie. RADIOGRAFIE s. radiogramă. (~ pulmonară. ) RADIOGRAMĂ s. 1. radiotelegramă. (A primit o ~ urgentă.) 2. radiografie. (~ pulmonară.) RADIOLOCATOR s. (FIZ.) radar. RADIORECEPTOR s. radio. (Si-a cumpărat un ~.) RADIOS adj. 1. luminos, strălucitor. (O dimineaţă ~.) 2. fericit, încântat. (O faţă~.) RADIOTELEGRAFÍE s. (FIZ.) telegrafie fără fir. RADIOTELEGRÁMĂ s. radiogramă. (A primit o ~ urgentă.) RADIOTERAPIE s. (MED.) roentgente-rapie. RADIUMTERAPÍE s. (MED.) curieterapie. RADON s. (CHIM.) emanaţie de radiu. (~ este un element chimic radioactiv.) radóu s. v. PLUTĂ. rai s. v. CERC. ŞINĂ. RAFAÉLIC adj. rafaelit, rafaelitic. RAFAELÍT adj. rafaelic, rafaelitic. RAFAELÍTIC adj. rafaelic, rafaelit. RAFINA vb. a se civiliza, a se cultiva, a se •stila, (înv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a se cizela, a se subţia, a se şlefui, (înv. fig.) a se roade. (S-a mai ~ şi el.) RAFINAMENT s. 1. distincţie, eleganţă, bun-gust, (livr. şi fam.) şic. (~ în ţinută.) 2. distincţie, eleganţă, fineţe, subtilitate. C~ in comportări.) 3. fineţe, rafinare, subtilitate. (~ nuanţelor stilistice.) RAFINARE s. 1. cultivare, stilare, (fig.) cioplire, cizelare, şlefuire. (~ exprimării; ~ •în comportare.) 2. fineţe, rafinament, subtilitate. (~ nuanţelor stilistice.) RAFINAT adj. 1. ales, distins, fin, select, stilat, subtil, (fam.) şic, (fig.) subţire. (Un public ~.) 2. cultivat, stilat, (fig.) subţire. (Exprimare ~.) 3. fin, subtil. (Nuanţe ~.) i. savant. (O ~ mtnuire a efectelor sonore.) rafinat adj. v. MANIERAT. STILAT. RAFINATÓR s. rafinor. (E ~ de profesie.) RAFINOR s. rafinator. (E de profesie ~.) RAFT s. poliţă, (reg.) corlátă. (~ la o •etajeră.) RAGÁDĂ s. (MED.) zăbale (pi.), zăbăluţă, (prin Ban.) zobéle (pi.). RAGE vb. a mugi, a zbiera, (înv. şi reg.) a rugi, (reg.) a râncăi, a râncălui, (Transilv.) a băuni. (Vitele ~.) r agila-păinânt ului s. v. SPARANGHEL. RÁGILĂ s. (TEHK.) (reg.) ráştilă. (Cu ~ ss piaptănă fuiorul de in.) RAHAT s. (turcism înv.) rahatlocúm. {Mănâncâ ~ şi bea apă rece.) rahat s. v. EXCREMENT. FECALE. rahatlocúm s.v. RAHAT. ráhăt s. v. DURATĂ. INTERVAL. ÎNTINDERE. PERIOADĂ. RĂSTIMP. TIMP. RÁHIS s. (ANAT.) măduva spinării. rahitis s. v. RAHITISM. RAHITÍSM s. (MED.) (înv.) rahitis. ráhnă s.v. RĂCEALĂ. RAI s. (BIo.) cer, paradis, (livr.) eden. •^Odihneşte tn ~.) ral s. v. PANAHIDĂ. PARASTAS. PATUL. POMANĂ. RĂSADNIŢĂ. RAIGRAS ENGLEZESC s. (BOT.; Lolium perenne) zizanie, (reg.) obsígă, odós, sălbăţíe.

rálmfir s.v. PICHER. fétnft s. v. CRATIŢĂ. TIGAIE. de jucării, într-un suprafeţelor RAION s. secţie. (-magazin.) RAIONÁRE s. zonare. (-agricole ale unui teritoriu.) raipclţ s. v. CHIBRIT. RAITĂ s. (reg.) otrocól. (IJă o ~ prin oraş.) RALIA vb. a adera. (A se ~ la o opinie.) ram s.v. CRACĂ. CREANGĂ. RAMURĂ. rama vb. v. LOPĂTA. VÂSLI. ramazan s. v. STOMAC. RÂMĂ s. 1. cadru, (rar) încadratúră, pervaz. (~ de tablou.) 2. cadru, cercevea, toc. (~ de fereastră.) RÂMĂ s. lopată, vâslă, (reg.) băbáică, opacă, opácină, (Bucov., Transilv. şi Ban.) şúflă. (Ambarcaţie cu ~e.) RAMBLEIÁJ s. rambleiere. (~ la o mină.) RAMBLEIÉRE s. rambleiaj. (~ la o mină.) rambúrs s. v. ÎNAPOIERE. RAMBURSARE, RESTITUIRE. RAMBURSA vb. a înapoia, a restitui. (A ~ creditul primit.) RAMBURSARE s. înapoiere, restituire, (rar) restitúţie, (pop.) întoarcere, (înv.) rambúrs, reânturnáre. (~ unei datorii.) RAMIFICA vb. 1. (rar) a se ramuri, (reg.) a se crăcăna. (Crengile copacului se ~.) 2. a (se) diversifica. (A ~ producţia.) RAMIFICARE s. 1. ramificaţie. (~ unui copac.) 2. diversificare. (~ producţiei.) RAMIFICAT adj. 1. crengos, crenguros, rămuros, (rar) crăcós, (pop.) rămurát, (reg.) crăcurós, (Transilv.) clombós. (Arbore ~.) 2. rămuros, (înv.) răşchirat. (Reni cu coarne ~.) 3. arborescent. (Reţea electrică ~.) RAMIFICAŢIE s. 1. ramificare. (~ a unui copac.) 2. (GEOGR.) braţ, (pop.) crac. (~ a unei ape curgătoare.) ramn s.v. PĂDUCEL. RAMOLEALĂ s. (MED.) ramolire, ramolisment, senilitate, (livr.) decrepitudine, (rar) ramolíţie, (impr.) sclerozare. (~ unui om virstnic.) RAMOLÍ vb. (MED.) (livr.) a se seniliza, (înv.) a se matofi, (fam. fig.) a se hodorogi, a se rablagi, a se zaharisi, (impr.) a se scleroza. RAMOLÍRE s. (MED.) 1. (livr.) senilizare, (fam. fig.) zaharisíre, (impr.) sclerozare. (~ prematură a cuiva.) 2. ramoleală, ramolisment, senilitate, (livr.) decrepitudine, (rar) ramolíţie, (impr.) sclerozare. fStarea de ~ a unui otrstnic.) RAMOLISMENT s. (MFD.) ramoleală, ramolire, senilitate, (livr.) decrepitudine, (rar) ramolíţie, (impr.) sclerozare. (~ unuí om virstnic.) RAMOLÍT adj., s. 1. adj. (MED.) senil, (livr.) decrepit, (rar) senilizat, (înv.) matofít, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un băârân ~.) 2. s. babalâc, baccea, căzătură, hodorog, (reg. şi fam.) ghiuj, (reg.) jap, matúf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hârb. (A ajuns un ~.) ramolíţie s.v. RAMOLEALĂ. RAMOLIRE. RAMOLISMENT. SENILITATE. RAMPĂ s. 1. platformă. (~ de lansare.) 2. balustradă, parapet, parmaclic, pălimar, rezemătoare, mână curentă, (rar) reazem, (Transilv. şi Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmác. (~ la o scară.) 3. (TEATRU) rivaltă. (Actorii au ieşit la ~.) rampă s. v. BARIERĂ. ramplasá vb. v. ÎNLOCUI. SCHIMBA. RAMURĂ s. 1. (BOT.) cracă, creangă, (rar) ram, (înv. şi reg.) stâlp, (reg.) rátină, rază, (Transilv.) cloámbă, (Transilv., Bucov. şi Olt.) crac. (O ~ de măr.) 2. branşă, disciplină, domeniu, sector, specialitate. (În ce ~ activezi?) RÂNĂ s. (MED.) 1. bubă, leziune, plagă, (pop.) meteahnă, (înv. şi reg.) beleáznă, (reg.) oájdă, (înv.) rănitúră. (Are o ~ adincă.) 2. lovitură, (înv.) vătămătúră. (Are o ~ uşoară la mină.) rână s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. CICATRICE. DURERE. PATIMĂ. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SEMN. SUFERINŢĂ. SUPLICIU. TORTURĂ. URMĂ.

ráncă s. y. PIETROŞEL. PORCUŞOR. RANCHIUNĂ s. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, (rar) înciudáre, (pop.) năduf, obidă, pizmuíre, pofidă, (înv., reg. şi fam.) parapon, (înv. şi reg., în Bucov.) băsău, (înv. şi reg.) măráz, scârbă, (reg.) pildă, zacă-şeálă, zăcăşíe, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dâcă, (Ban. şi Olt.) inát, (Mold.) póxie, (înv.) patos, răpştíre, rivníre, zavistie, zavistnicíe, (fam.) boală. (Îl roade ~; simte o ~ nestă-plnită pe . . .) RANCHIUNOS adj. 1. duşmănos, răzbunător, (livr.) vindicativ, (reg.) ţânáş, zăcáş. (E un spirit ~ .) 2. gelos, invidios, pizmaş, pizmuitor, (pop. şi fam.) ciudós, (reg.) zăcáş, (Transilv.) dâcós, (înv.) pizmătár, pizmătáreţ, râvnitór, zavistiós, zavístnic, zavistuitór, zuliar. (Om ~ pe succesele altuia.) rancoáre s. v. ANIMOZITATE/DISCORDIE. DUŞMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PORNIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÂZANIE. râncotă s.v. GĂTEJ. SURCEA. SURCICĂ. USCĂTURĂ. VREASC. RÂND ALINĂ vb. (TEHN.) a moleta. RÂND ALINARE s. (TEHN.) moletare! RANDALlNĂ s. (TEHN.) moletă. RANDAMENT s. 1. potenţial. (A crescut ~ producfiei.) 2. spor. (Nu avea ~ la lucru.) 3. productivitate. (Sporirea ~ la ha.) 4. eficacitate, eficienţă, folos, operativitate, productivitate, valoare. (~ unei 'metode.). RANG s. 1. demnitate, titlu, (înv.) spiţă, stat. (1-a acordat ~ de baron.) 2. demnitate, poziţie, treaptă, (înv.) cin, dregătoríe, ifos, orânduiálă, şedere, vrednicie. (Ocupă un ~ înalt in stat.) 3. grad, poziţie, situaţie, treaptă, (înv.) stépenă. (~ cel mai înalt în ierarhia socială.) 4. ierarhie, nivel, scară, stare, strat, treat>tă. (~ social.) 5. condiţie, stare, teapă, treaptă,'(pop.) mínă, seamă. (Stnt de acelaşi ~.) G. funcţie, grad, (înv.) ridicare. (Are ~ de director.) 7. categorie, clasă. (Restaurant de ~ I.) rang s. v. RÂND. ŞIR. ŞIRAG. RANGĂ s. (TEHN.) (pop.) ştangă, (reg.> manelă, răzúş, (Transilv.) paríngă. (A ridica ceva cu o ~.) RANIŢĂ s. rucsac, (rar) sac, (prin Transilv. şi Ban.) bornéu. (Un alpinist cu ~ in .spate.) RÁNTIE s. (BIS.) (rar) mantie. (~ preoţească. ) rántie s. v. BULEANDRĂ. CÂRPĂ. FLEAN-DURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. SCUTEC. ZDREANŢĂ ranţ s. v. CREŢ. CUTĂ. DUNGĂ. ÎNCREŢITURĂ. RID. RUMEGĂTURĂ. RUMEGUŞ. ZBÂRCITURĂ. rapace adj. v. APRIG. APUCĂTOR. HRĂPĂREŢ. LACOM. NESĂTUL. PRĂDALNIC. RĂPITOR. rapacitate s. v. LĂCOMIE. rápăg s. v. ALUNECUS. GHEŢUŞ. LUNE-CUŞ. rapăn adj. v. ÎNCĂRCAT. PLIN. rapăn s. v. BOALA LUI CARRÉ. JEG. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. RÂIE. SCABIE. RAPÍD adj., adv. 1. adj. accelerat, grăbit, iuţit, zorit. (Ritm ~ de deplasare.) 2. adj. fulgerător, iute. (Cu o mişcare ~.) 3. adj. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, repede, repezit, zorit, (înv. şi pop.) silit, silnic, (înv.) pripitór. (Un mers ~.) 4. adv. grabnic, iute. repede, tare. (Alerga cind mai ~, cind mai încet.) 5. adv. grabnic, imediat, iute, îndată, repede, urgent, (prin Transilv.) pripeşte. (Vino ~ să vezi!) 6. adv. curând, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, ncintirziat, numaidecât, repede, (rar) tudíla, (pop.) degrabă, momentan, (înv. şi reg.) ncpristán, numai, (reg.) mintenaş, mínteni, (înv.) peşin, techer-mécher. (Să vii~ înapoi.) 7. adj., adv. des, grăbit, iute. (Respiraţie ~; respira ~.) 8. adj., adv. grabnic, imediat, neântârziat, operativ, prompt. (O intervenţie ~ ; a intervenit ~.) 9. adj. fugitiv, sumar, superficial. (La o cercetare cit de ~ . . .) RAPIDITATE s. 1. iuţeală, repeziciune, viteză, (livr.) celeritate, (rar) velocitáte. (~ de deplasare a unui mobil.) 2. grabă, iuţeală, repezeală, repeziciune, viteză, zor, (rar) grăbire, (înv. şi pop.) repejúne. (A făcui ceva cu mare ~.) 3. operativitate, promptitudine, repeziciune. (~ unei intervenţii.) rápin s. v. MORVĂ. RĂPCIUGĂ. rápor s.v. POJAR. RUJEOLĂ. RĂPITĂ s. (BOT.) 1. (Brassica napus şi râpa) (reg.) brójbă, nap, navetă, curechi-de-câmp, curechisălbátic. 2. rapiţă-sălbatică (Nas-turtium palustre) = brâncuţă. rapiţă albă s. v. MUŞTAR. rapiţă de câmp s.v. MUŞTAR. NAP SĂLBATIC. rapiţă de muştar s. v. MUŞTAR.

rapiţă sălbatică s. v. MUŞTAR. NAP SĂLBATIC. RIDICHE SĂLBATICĂ. RAPORT s. 1. conexiune, corelaţie, înlănţuire, legătură, relaţie, (livr.) consecúţie, (rar) conexitate. (Stabileşte un ~ intre fenomene.) 2. legătură, relaţie, (livr.) contingenţă, nex, (înv.) legământ, referinţă, (grecism înv.) schésis. (Ce ~ este între . . . ?) 3. contact, legătură, relaţie. (A stabili un ~ cu ... ) 4. proporţie, relaţie. (Un ~jusi între elemente.) 5. (MAT.) proporţie. 6. conformitate. (Cheltuieli în ~ cu veniturile.) 7. referat, situaţie, dare de seamă, (prin Transilv.) sămădáş, (înv.) doclád, otnoşénie, tacrir, (rusism înv.) predstavlénie. (A întocmit un ~ despre •••) RAPORTĂ vb. 1. a privi, a se referi, (înv.) -a se atinge. (Aceste documente se ~ la ... ) 2. a se referi, a viza. (Cele arătate se ~ la următoarea problemă . . . ) 3. a se referi, (înv.) ase provoca, a se provocălui. (La ce le ~ ?) 4. a referi, a relata. (A ~ despre. . .) S. (rusism înv.) a predstavlisi. (I-a ~ ce a făcut.) RAPORTARE s. referinţă, referire, (înv.) provocare. (Fără nici o ~ la . . .) raportatór s. v. RAPORTOR. RAPORTOR s. 1. (înv.) raportatór. (A fost desemnat ~ la congres.) 2. (MAT.) (înv.) transportator. (Cu ~ se măsoară unghiurile.) rapt s. v. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HOŢIE. JAF. JEFUIRE. JEFUIT. PRADĂ. PRĂDARE. PRĂDAT. PRĂDĂCIUNE. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. RĂPIRE. RAR adj., adv. 1. adj. depărtat, distanţat. (Rinduri ~.) 2. adj. afânat, moale, poros, pufos, (rar) înfoiát, ţărânós, (reg.) puhav. (Pămint ~.) 3. adj. rarefiat, rărit, (rar) rarificát. (Aerul ~ al piscurilor.) 4. adj. subţire, transparent, uşor, (înv.) uşúre. (O ceaţă ~ ; un material ~.) 5. adj. lent. (Bătaia ~ a pendulci.) 6. adv. (MUZ.)adagio, încet, lento. 7. adv. puţin, rareori. (Venea ~ pe la noi.) Jî. adv. arar, arareori, rareori. (~ se auzea cile o xoaplă.) 9. adj. ales, deosebit, distins, superior. (Un om ~.) 10. adj. preţios, scump, valoros. (Bijuterii ~.) rara adv. v. AGALE. ALENE. BINIŞOR. DOMOL. ÎNCET. ÎNCETINEL. ÎNCETIŞOR. LIN. LINIŞTIT. UŞUREL. RAREFÁCŢIE s. rarefiere, (rar) rarificáre. (~ aerului.) RAREFIÁ vb. (rar) a (se) subţia, (reg.) a (se) subtira. (Viníul ~ norii.) RAREFIAT adj. I. subţire. (Nori ~.) 2. rar, rărit, (rar) rarificát. (Aerul ~ al piscurilor.) ■ RAREFIERE s. rarefacţie, (rar) rarificáre. (~ aerului.) RAREORI adv. 1. puţin, rar. (Venea ~ pe la noi.) 2. arar, arareori, rar. (~ se auzea cile o şoaptă.) rarifieáre s. v. RAREFACŢIE. RAREFIERE. rarificát adj. v. RAR. RAREFIAT. RĂRIT. rarisim adj. v. ^EXCEPŢIONAL. NEOBIŞNUIT. RÁR1ŞTE s. răritură, (pop. ráríş, (reg.) rărét, rărime. (Se odihnea intr-o ~ de pădure.) RARITATE s. curiozitate. (O ~ a naturii.) ráriţii s. art. v. LUCEAFĂRUL DE ZIUĂ. LUCEAFĂRUL DIN ZORI.„SIRIUS. RÁRIŢĂ s. (AGRIC.) (reg.) săpătoare' (prin Transilv.) sapă, (prin Dobr.) târrnâc' (înv.) răritoáre. ras adj. v. DREPT. NETED. PLAN. PLAT. ŞES. RAS adj., adv. 1. adj. bărbierit. (Faţă ~.) 2. adj. răzuit. (Un obiect ~.) 3. adv. razant, tangenţial. (Zboară ~ cu pămíntul.) RAS s. bărbierit, (rar) răsătúră. (Cit costă RASA s. (BIOL.) 1. soi, specie, (pop.) sămânţă, (prin Transilv. şi Munt.) strană. (~ de vite.) 2. sânge. (Cal de ~ arabă.) 3. (înv.) soi. (~ mongolă.) RASĂ s. (BIS.) (înv.) schímă. (A îmbrăcat ~ monahală.) ráseotă s. v. GĂTEJ. SURCEA. SURCICĂ. USCĂTURĂ.VREASC. RASIAL adj. rasist. RASÍST adj. rasial. rasol s. v. TENCUIALĂ. rasoleálă s. v. TENCUIALĂ. *RASOLÍ vb. (reg.) a sucăli. (A ~ treaba.)

rast s. v. POPAS. POPOSIRE. RASTER s. (FOTO) sită fotografică. raşpaláu s. v. RAŞPEL. ráşpâ s. v. GUMĂ. RADIERĂ. RÁŞPEL s. (TEHN.) (reg.) raşpaláu, răzălău. ráştllâ s. v. RAGILĂ. RATAT adj. 1. eşuat, neizbutit, nereuşit. (O acţiune ~.) 2. pierdut, scăpat. (Ocazie~.) RATĂ s. 1. (rar) tranşă, (pop.) câşti, (înv.) soroc. (A restituit suma în două ~.) 2. (FIN.) procent. (~ a scontului, a dobânzii.) 3. (EC. POL.) curs. (~ schimbului.) rată de asigurare s. v. PRIMĂ DE ASIGURARE. RATIFICA vb. (JUR.) a confirma, a consacra, a consfinţi, a întări, a sancţiona, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.) RATIFICARE s. (JUR.) confirmare, consacrare, consfinţire, întărire, sancţionare, sancţiune, validare, (înv.) sacráre. (~ a unei legi.) RATIFICAT adj. (JUR.) confirmat, consacrat, consfinţit, întărit, sancţionat, validat. (Măsură, lege ~.) rátină s. v. CRACĂ. CREANGĂ. RAMURĂ. RATÍTE s. pi. (ORNIT.) acarinate (pi.). (Struţul face parte din grupul ~lor.) rátotă s. v. JUMÁRI. OMLETĂ. raţă s. v. PLOSCĂ. URINAR. raţă mică s. v. SARSELĂ. RAŢIE s. porţie, (înv. şi reg.) obricáriţă, (înv.) mertíc, oboroc, tain. (~ de alimente.) RAŢIONA vb. a chibzui, a cugeta, a gândi, a judeca, a medita, a reflecta, (înv.) a medi-tarisi, a mândri, a rezona, a semui. (Vrea să ~ în linişte.) RAŢIONA vb. a raţionaliza. CA ~ consumul de petrol.) RAŢIONAL adj., adv. 1. adj. cerebral, intelectual, mintal, spiritual. (Activitate ~.) 2, adj. logic. (Judecată ~.) 3. adj. cuminte, cumpănit, echilibrat, rezonabil, (înv.) rezonat. (Om ~.) 4. adj. bun, chibzuit, folositor, gândit, înţelept, judicios, rezonabil, socotit, util, (fig.) sănătos. (Un sfat ~.) 5. adv. chibzuit, cuminte, înţelept, înţelepţeşte, judicios. (A procedat ~.) RAŢIONALIZA vb. a raţiona. (A ~ consumul de petrol.) RAŢIONAMENT s. 1. argument, considerent, (înv.) rezon. (I-a convins cu ~e logice.) 2. (înv.) rezon, |rezonamént, socoátă, socoteală. (Şi-a făcut următorul ~ . . .) 3. judecată, minte, raţiune, (înv.) socoátă, socoteală, socotinţă. (Are un ~ sănătos.) RAŢIUNE s. 1. gând, minte. (Cind cu ~ n-ai gândit.) 2. deşteptăciune, intelect, inteligenţă, judecată, minte, pricepere, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. şi Olt.) pámet, (înv.) înţelegere, (fam.) dóxă, (fig.) cap, creier. (Are o ~ de nivel mediu.) 3. gândire, intelect, judecată, minte, spirit. (Operă a ~.) 4. gândire, intelect, înţelegere, judecată, minte, (fig.) cap. (Are o ~ extrem de limpede.) 5. judecată, minte, (rar) cunoştinţă, (pop. şi fam.) glagóre, (înv.) rezon. (O ~ normală.) 6. judecată, minte, raţionament, (înv.) socoátă, socoteală, socotinţă. (Are o ~ sănătoasă.), 7. chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, socoteală, socotinţă, tact, (livr.) continénţă, (rar) cu-minţíe, ponderáţie, temperánţă, (pop.) scum-pătáte, (înv. şi reg.) sfat, (înv.) sămăluíre, socoátă, tocmeală, (fam.) schépsis, (fig.) cum-păneálă, cumpănire. (Demonstrează tn viaţă multă ~.) 8. îndreptăţire, justificare, motivare, motivaţie, temei, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noimă, (înv.) rezon. (~ unei hotă-riri.) 9. justificare, logică, motivare, noimă, rost, sens, temei, (Nu văd ~ comportării lui.) 10. rost, socoteală. (Are şi aceasta o ~.) 11. înţeles, rost, semnificaţie, sens, tâlc, (înv. şi pop.) meşteşug, (pop.) noimă, (Mold. şi Munt.) merchéz, (înv.) tocmeală. (Ce ~ are această afirmaţie?) 12. cauză, considerent, mobil, motiv, pricină, prilej, temei, (înv. şi pop.) cuvânt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povód, rezon, (fig.) izvor, sămínţă. (~ care explică producerea unui fenomen.) RAZ s. (TEHN.) răzuitor. (~ din oţel-crom.) raz s. v. OTIC. RĂVAR.

RAZACHÍE s. (BOT.) ţiţa-vacii. (~ este o specie de struguri.) RAZANT adv. ras, tangenţial. (Zboară ~ cu pămintul.) RAZĂ s. 1. radiaţie. (~ solară.) 2. dâră, dungă, fascicul, fâşie, trâmbă, (fig.) sprinceană. (O ~ de lumină.) 3. (FJZ.) raze Rbntgen — radiaţie Róntgen, radiaţie X, raze X ; raze X = = radiaţie Rontgen, radiaţie X, raze Róntgen. 4. (GEOM.) (înv.) semidiamétru. (~ unui cerc.) rază s.v. CRACĂ. CREANGĂ. FLOAREA-SOARELUL FOFEAZĂ. RAMURĂ. RAZNA adv. haihui. (Umblă ~.) răbăgíe s. v. RABLxl. RUGINĂ. RUGINI-TURĂ. VECHITURĂ. RĂBDA vb. 1. a îndura, a pătimi, a păţi, a suferi, a suporta, a trage, (astăzi rar) a purta, (înv. şi reg.) a petrece, a târpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a paula, (Ban.) a peşti, (prin Transilv.) a pristui, (înv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiţi, (Câte n-a ~ !) 2. a duce, a îndura, a suferi, a suporta. (El a ~ tot greul.) 3. a accepta, a admite, a concepe, a îngădui, a permite, a suferi, a suporta, a tolera, (înv. şi reg.) a pristăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fig. fam.) a înghiţi. (Nu pot ~ una ca asta.) 4. a se abţine, a se domina, a se înfrâna, a se opri, a se reţine, a se stăpâni. (N-a putut ~ să nu-i spună vreo două.) RĂBDARE s. 1. (livr.) pacientă, (înv.) târpénie. (Are o ~ îngerească.) 2. perseverenţă, stăruinţă, tenacitate. (Dovedeşte multă ~ în acţiunile sale.) răbdare s. v. CHIN. DURERE. INDULGENŢĂ. ÎNCERCARE. ÎNGĂDUINŢĂ. ÎNGĂDUIRE. NĂDEJDE. PATIMĂ. PĂS.. PĂTIMIRE. SPERANŢĂ. SUFERINŢĂ. TOLERANŢĂ. RĂBDĂTOR adj. 1. îndurător, (pop.) răbduríu. (E foarte ~ in faţa suferinţei.) 2. (livr.) pacient, (înv. şi pop.) răbduríu, (pop.) pilos, (înv.) suferitor. (Se arată ~ cu noi.) 3. perseverent, stăruitor, tenace, (livr.) pacient» (rar) răbduríu, (astăzi rar) străduitór, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~.) răbdător adj. v. CONCESIV. INDULGENT. ÎNGĂDUITOR. TOLERANT. răbduríu adj. v. ÎNDURĂTOR. PERSEVERENT. RĂBDĂTOR. STĂRUITOR. TENACE. răblărít adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. ÎNVECHIT. STRICAT. UZAT. RÁBÓJ s. (reg.) răvaş. (Socoteală înscrisă la ~.) răboj s. v. CALCUL. CALCULARE. RA-VAR. SOCOTEALĂ. SOCOTIRE. SOCOTITrăbolí vb. v. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. ŢIPA. URLA. ZBIERA. răboţoí vb. v. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. ŢIPA. URLA. ZBIERA. RĂBUFNEÁLĂ s. răbufnire, (rar) răbuf-nitúră. (A avut 0 ,. de indignare.) RĂBUFNÍ vb. a erupe, a irupe, a izbucni, a năvăli, a ţişni, (reg.) a násădi, (prin Olt. şi Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.> a buşni, (Transilv. şi Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pământ.) RĂBUFNÍRE s. 1. erupţie, irupere, irupţie, izbucnire, ns";îlir. tâsnire. (~ petrolului din pâmtnt.) 2. răbufneală, (rar) răbufnitúră. (A avut o ~ de furie.) răbufnitúră s. v. RĂBUFNEALĂ. RĂBUFNIRE. răbuní vb. v. ÎNTINDE. LUNGI. TOLĂNIrăbunít adj. v. CULCAT. ÎNTINS. LUNGIT. TOLĂNIT. TRÂNTIT. răcan s. v. RECRUT. răcălívb. v. RÂCÂI. SCORMONI. SCURMA. răcămătí vb. v. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. ŢIPA. URLA. ZBIERA. răcănél s.v. BROASCĂ DE IARBĂ. BROASCĂ VERDE. BROATEC. BROTAC. BROTĂ-CEL. BURAT IC. răcani vb. v. OCĂCĂI. ORĂCĂL răcăşí vb. v. ÎNTINDE. LUNGI. TOLĂNI. răeeá s. v. MINCIOG. RĂCEALĂ s. 1. frig, rece. (~ de afară.) 2. (MED.) (pop.) tróahnă, (prin Mold.) ráhnă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) şuhăríe. (A contractat o ~ zdravănă.) 3.* (fig.) reţinere, rezervă. (Spectacolul a fost primit cu destulă ~.) răceală s. v. APATIE. CALM. CUMPĂT. DELĂSARE. FIRE. INDIFERENŢĂ. INDOLENŢĂ. INERŢIE. INSENSIBILITATE. NEPĂSARE. PASIVITATE. PLACIDITATE. STĂPÂNIRE. TEMBELISM. răchişoară s. v. CĂTINĂ. RĂCHITÁN s. (BOT.; Lythrum salicaria) (reg.) brăileáncă, călbăşoáră, gălbejoară, lemnúş, lemnúşcă, zburătoare, florile-zí-nelor (pi.). RĂCHÍTĂ s. (BOT.) 1. (Salix fragilis) lozie, mlajă, (reg.) plesnitoáre, sálcă, salcie, sălcícă. sălcioáră. 2. (Salix viminalis) lozie, mlajă, răchiţică, salcie, (reg.) străvăţ. 3.răchită-roşie (Salix purpurea) = lozie,

mlajă, (reg.) răchiţică, salcie. 4. răchită albă (Salix inca-na) = mlajă. răchită s. v. IOV. SALCIE. SALCIE PLETOASĂ. ZĂLOG. răehiţéle s. pi. v. SLĂBĂNOG. RĂCHIŢÍCĂ s. (BOT.) 1. (Elaegnus angus-tifolia) (rar) măslinsălbátic, (reg.) sălcioáră, salcie-domneáscă, salcie-mirositoáre, sălciuţă mirositoare. 2. (Salix viminalis) lozie, mlajă, răchită, salcie, (reg.) străvăţ. răchiţică s. v. LOZIE. MLAJĂ. RĂCHITĂ ROŞIE. RĂSCOAGE. SALCIE PLETOASĂ. RĂCÍ vb. a (se) răcori, (reg.) a (se) reveni. (Afara s-a mai ~.) RĂCÍTadj. rece. (Ciorba e ~.) RĂCITÓR s. gheţar. (Pune carnea la ~.) RĂCITÚRI S. pi. piftie, (reg.) aitúri (pi.), cotoroáge (pi.), ingheţătúră, picioróng, pistoséli (pi.), râsól, reci (pi.), străgheáţă, (Mold.) plachíe, (Olt. şi Ban.) tremurici (pi.). (~ d« porc.) răcluí vb. v. PARCELA. RĂCNET s. strigăt, ţipăt, urlet, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătúră, ţipătúră, (înv. şi reg.) răcnitúră. (~ de durere; ce sini ~ astea?) RĂCNÍ vb. 1. a striga, a ţipa, a urla, a zbiera, (reg.) a tivii, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. şi Maram.) a ţipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 2. a striga, a ţipa, a urla, a vocifera, a zbiera. (Ia nu mai ~, că te aud!) 3. a se răsti, a striga, a ţipa, a urla, a zbiera, (pop.) a se oţărî, a se stropşi, (înv. şi reg.) a se răpşti, (reg.) a se răboţoi, aserăcă-maţi, a se răgădui, a se răscocora, a se războti, (prin Transilv.) a se aspri, (Transilv. şi Ban.) a se născocorî, (prin Olt. şi Munt.) a se răboli, (înv.) a marecuvânta, (fam.) a se burzului, a se răţoi, a se zborsi. (Ce ~ asa la mine?) răcnitúră s. v. RĂCNET. STRIGĂT. ŢIPĂT. URLET. ZBIERĂTURĂ. ZBIERET. răcoare adj. v. RĂCORITOR. RĂCOROS. REAVĂN. RECE. RĂCOARE s. răcoreală, (reg.) reveneálă. (~ nopţii.) răcoare s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ. RĂCOREALĂ s. răcoare, (reg.) reveneálă. (~ nopţii.) răcorcle s. pi. v. ROCHIŢA-RÂNDUNE-LEI. ROCHIŢA-RÂNDUNICII. VOLBURĂ. ZOREA. RĂCORI s. pi. fiori (pi.). (Îl trec ~.) RĂCORÎ vb. a (se) răci, (reg.) a (se) reveni. (Afară s-a mai ~.) răcori vb. v. ALINA. CALMA. DOMOLI. ÎMBLÂNZI. LINIŞTI. POTOLI. TEMPERA. UŞURA. răcorit adj. v. RĂCORITOR. RĂCOROS. RĂCORITOR adj. răcoros, (rar) răcorit, (înv.) răcoare. (O adiere ~ pe vreme de arşiţă.) RĂCOROS adj. 1. răcoritor, (rar) răcorit, (înv.) răcoare. (O adiere ~ pe vreme de arşiţă.) 2. reavăn, rece, (înv.) răcoare. (Aerul cel ~ al nopţii.) 3. friguros, rece. (A avut o vreme ~ la mare; o locuinţă ~.) RĂCOVÍNĂ s. (BOT.; Stellaria media) (reg.) aurică, cuişoríţă, gheţişoáră, rocoţél, scânteiúţă, coadăde-găínă, iarba-găínii, iarbă-de-păsări, steluţa-fétei, steluţă-álbă. răcovínă s. v. MIERLUŢĂ. ROCOŢEA. SCÂNTEIOARĂ. SCÂNTEIÚŢĂ. RĂCUÍNĂ s. (BO T.; Galium rotundifolium ) sânziană, (reg.) floarea-sfântului-Ión. RĂCULÉŢ s. 1. (ZOOL.) răcuşor, (rar) răcúţ. 2. (BOT.; Polggonum bislorta) (reg) cârligát, cârligăţícă, cârligél, nodurár, şerpá-riţâ, troscot, troscoţél, buruiana-rândunícii, iarba-baláurului, iarbaşárpelui, iarbă-iúte, iarbă-róşie, lemn-dúlce, moţul-curcánului, ră-dăcina-şárpelui. răcúrgere s. v. REFLUX. RĂCUŞÓR s. (ZOOL.) răculeţ, (rar) răcúţ. răcúţ s. v. RĂCULEŢ. RĂCUŞOR. RĂDAŞCĂ s. (ENTOM.; Lucanus cervus) răgace, (reg.) bourél, buhai, carabán, cerb, cerbár, cornác, taur, boul-bábei, boul-Dóm-nului, boul-lui-Dumnezéu, capul-cerbului, vaca-Dómnului. rădăcina-ciumei s. v. CAPTALAN. rădăcina sărăciei s. v. PĂTRUNJEL-DE CÂMP. PĂTRUNJEL-SĂLBÁTIC. rădăcina-şárpelui s. v. RĂCULEŢ. RĂDĂCÍNĂ s. 1. cotor, (reg.) măcău. (~ cozii calului.) 2. (MED.) (pop.) ţâţfnă. (~ unui furuncul.) 3. (LINGV.) radical. (~ unui cuvânl.) 4. (MAT.) radical. (~ unui număr.) rădăcină s.v. BAZĂ. FUNDAMENT. FUNDAŢIE. SCORBURĂ. TEMELIE. rădăcină-de-friguri s. v. RODUL-PĂMÂN-TULUI. rădăcină-de-Iingoáre s. v. IARBĂ-DE-LIN-GOARE.

rădăcină-de-piper-álb s. v. GHIMBER. rădăcină-dulce s. v. LEMN-DULCE. rădăcină-neagră s. v. TĂTĂNEASĂ. rădăcină-sălbatică s. v. HREAN. rădiáe s. v. DUMBRAVĂ. rădúce vb. v. ADUCE. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. SEMĂNA. rădván s. v. CĂLEASCĂ. RĂFUÍ vb. a se socoti. (Lasă că ne ~ noi!) răfuí vb v. ACHITA. LICHIDA. ONORA. PLĂŢI. RĂFUIALĂ s. (italienism) vendetă. RĂGÁCE s. (ENTOM.; Lucanus cervus) rădaşcă, (reg.) bourél, buhai, carabán, cerb, cerbár, cornáe, taur, boul-bábei, boul-Dóm-nului, boul-lui-Dumnezéu, capul-cérbului, vaca-Dómnului. RĂGAZ s. 1. odihnă, repaus, (pop.) preget, zăbavă, (înv. şi reg.) odihneálă, páos, răzbun, (înv.) răposáre, răsuflare, răsuflu. (.Şi-a permis un ~.) 2. linişte, pace, tihnă. (N-are o clipă de ~.) 3. timp, vreme, (pop.) răspás. (Nu-i dă nici ~ să respire; dă-mi puţin ~ să mă gindesc.) 4. epocă, interval, perioadă, răstimp, spaţiu, timp, vreme, (pop.) răspás, soroc, (înv. şi reg.) seamă, (înv.) zăstímp, (grecism înv.) protesmíe. (În acel ~ . . . ) 5. amânare, păsuială, păsuire, (pop.) îngăduinţă, îngă-duíre, (înv. şi reg.) răzbun. (I-a acordat un ~ pentru onorarea poliţei.) răgăduí vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. APUCA. ECONOMISI. FACE. ÎNTÂM-PLA. NIMERI. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. STRÂNGE. ŢIPA. URLA. ZBIERA. RĂGĂLÍE s. (reg.) răgăţínă, (Olt.) radină. (~ formată pe malul unui rtu.) răgălíe s. v. PIR. răgăţínă s. v. RĂGĂLIE. RĂGET s. muget, (rar) mugit, mugitúră, rúget. (~ leului.) RĂGILÁ vb. (reg.) a răheri. (A ~ fuiorul de in.) răglotí vb. v. BATE. LUPTA. RĂZBOI. răgorít adj. v. RĂGUŞIT. răgoritúră s. v. DISFONIE. RĂGUŞEALĂ. RÂGUŞEÁLĂ s. (MED.) disfonie, (reg.) răgoritúră. RĂGUŞÍ vb. (reg.) a sitivi, (Mold. şi Tran-silv.) a (se) ştiri, (fig.) a se dogi, a se hodorogi. (Ai ~ de tot; i s-a ~ glasul.) RĂGUŞÂT adj. 1. (reg.) răgorít. (Om ~.) 2. hâriit, hârâitor, (reg.) siteáv, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Un glas ~.) răheri vb. v. RĂGILA. răi vb. v. ÎNRĂI. răiciúne s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÂNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENŢĂ. VITREGIE. răímc s. v. RĂUTATE. răínţă s. v. RĂUTATE. răíre s. v. RĂUTATE:. răít adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. ÎNCHIRCIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT. răitár s. v. CAVALERIST. CĂLĂREŢRĂMAS s. rămânere. (~ lui acolo.) rămas s. v. AMANET. EXCEDENT. GAJ. GARANŢIE. MOŞTENIRE. PARIU. PATRIMONIU. PLUS. PRINSOARE. PRISOS. PRISOSINŢĂ. RĂMĂŞAG. RĂMĂŞIŢĂ. REST. SUCCESIUNE. SURPLUS. rămáş s. v. PARIU. PRINSOARE. RĂMĂŞAG. RĂMĂŞAG s. pariu, prinsoare, (înv. şi pop.) rămas, (reg.) rămáş, rămăşeálă, rămăşiţă. (A face ~ cu cineva.) rămăşeálă s. v. PARIU. PRINSOARE. RĂMĂŞAG.

rămaşi vb. v. PARIA. rămăşitúrăs. v. RĂMĂŞÍŢĂ. REST. RĂMĂŞÍŢĂ s. 1. rest, (înv. şi reg.) rămăşitúră, (Transilv.) mărădíc, mont, (înv.) rămas. (O ~ din ceva.) 2. relicvă, urmă, vestigiu. (~e ale trecutului.) rămăşiţă s. v. COBORÂTOR. DESCENDENT. DIFERENŢĂ. MOŞTENIRE. ODRASLĂ. PARIU. PATRIMONIU. PRINSOARE. PROGENITURĂ. RĂMĂŞAG. REST. RESTANŢĂ. SCOBORÂTOR. SUCCESIUNE. URMAŞ. VIŢĂ. VLĂSTAR. rămăşiţe s. pi. v. MOAŞTE. RELICVE. VESTIGII. RĂMINE vb. 1. a sta, a zăbovi, (înv.) a prebândi. (Să nu ~ mult acolo.) 2. a sta. (~ cu noi la masă.) 3. a supravieţui. (N-au mai ~ decâi ei.) 4. (Transilv. şi Ban.) a udi. (Au fost nouă, au ~ opt.) 5. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a persista, a trăi, a ţine, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cit va ~ lumea şi pămintul; vechi obicei care a ~ şi astăzi.) 6. a (i) se fixa, (fig.) a se grava, a se imprima, a se întipări, a se pecetlui, a se săpa, (înv. fig.) a se tipări. (Cuvintele lui i-au ~ în conştiinţă.) 7. a se alege. (Cu ce ai ~ ?) 8. a prisosi. (S-a mâncat si a mai şi ~. ) rămâne vb. v. BATE. BIRUI. ÎNFEÂNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. RĂMÂNERE s. rămas. (~ lui acolo.) rămurát adj. v. CRENGOS. CRENGUROS. RAMIFICAT. RĂMUROS. RĂMUREÁ s. (BOT.) 1. crăculiţă, crăcu-şoară, crăcuţă, crenguţă, rămurică, (Ban.) şibă. (O ~ de brad.) 2. (la pi. ; Clavaria botrgtis) (reg.) meloşél, opintíci (pi.), tocmăgél, verzi-şoáră, barba-cáprei, buretecréţ, ereasta-cocóşului. ramuri vb. v. RAMIFICA. RĂMURÍCĂ s. (BOT.) crăculiţă, crăcu-şoară, crăcuţă, crenguţă, rămurea, (Ban.) şíbă. (O ~ de brad.) RĂMURÍŞ s. (rar) rămuríşte. rămuríşte s. v. RĂMURIŞ. RĂMUROS adj. 1. crengos, crenguros, ramificat, (rar) crăcós, (pop.) rămurát, (reg.) crăcurós, (Transilv.) clombós. (Arbore ~.) 2. ramificat, (înv.) răşchirat. (Reni cu coarne ~.) răneau s. v. PRĂJEALĂ. RÂNTAS. RĂNÍ vb. (MED.) (livr.) a (se) leza, (rar) a (se) vulnera, (pop.) a (se) vătăma, (reg.) a (se) săgni, (Transilv. şi Ban.) a (se) prizări, (înv.) a (se) plăgui. (S-a ~ la mină.) răni vb. v. DUREA. INSULTA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. JIGNI. MÂHNI. OFENSA. ULTRAGIA. RĂNÍRE s. (MED.) (livr.) lezare, (pop.) vătămare. rănire s. v. INSULTARE, ÎNDURERARE. ÎNTRISTARE. JIGNIRE. MÂHNIRE. OFEN-SARE. ULTRAGIERE. RĂNÍT adj. (MED.) lovit, (livr.) lezat, (pop.) vătămat, (Transilv.) maród, (Ban., Transilv. şi Bucov.) prizărit, (înv.) plăguít. (Om uşor ~ .) rănit' adj. v. INSULTAT. JIGNIT. OFENSAT. ULTRAGIAT. rănitúră s. v. BUBĂ. LEZIUNE. PLAGĂ. RANĂ. răntuí vb. v. DERANJA. RĂSCOLI. RĂVĂŞI. ZĂPĂCI. răntu'ít adj. v. DĂRĂPĂNAT. DEGRADAT. MĂCINAT. PĂRĂGINIT. PRĂPĂDIT. RUINAT. STRICAT. răntuná vb. v. ARUNCA. AZVÂRLL CULCA. DĂRÂMA. DOBORÎ. ÎNTINDE. LUNGI. PRĂBUŞI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. TRÂNTL răpăgú'ş s. v. ALUNECUŞ. CLINĂ. COASTĂ. COBORÂŞ. COSTIŞĂ. GHEŢUŞ. LUNECUS. MUCHIE. PANTĂ. POVÂRNÍS. PRIPOR. REPEZIŞ. SCOBORÂŞ. VERSANT. RĂPĂÍ vb. 1. a ropoti, (astăzi rar) a pârâi, (reg.) a ropăi. (Ploaia ~ pe acoperişuri.) 2. a păcăni, a pârâi, a ţăcăni, (rar fig.) a toca. (Mitraliera ~ fără întrerupere.) 3. a răsuna, a vui. _(Sala ~ de aplauze.) RĂPĂIALĂ s. I. răpăit, răpăitură, ropot, ropotire, ropotit, (reg.) ropăiálă, (0 ~ de ploaie.) 2. ropot. (O ~ de aplauze.) RĂPĂÍT s. 1. răpăială, răpăitură, ropot, ropotire, ropotit, (reg.) ropăiálă. (Un ~ de ploaie.) 2. păcăneală, păcănire, păcănit, păcă-nitură, pâriitură, şuierat, şuierătură, ţăcă-neală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură. (Un ~ ritmic.) RĂPĂITURĂ s. răpăială, răpăit, ropot, ropotire, ropotit, (reg.) ropăiálă- (O ~ de ploaie.)

răpăluí vb. v. REFACE. REPARA. răpăluít adj. v. REFĂCUT. REPARAT. răpăluít s. v. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAŢIE. RĂPĂNÓS adj. 1. (MED. VET.) (reg.) igodiós, jigodít. (Cal ~.) 2. jegos, tnânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, slinos, soios, livr.) maculat, (rar) tăvălit, terfelit, (înv. şi pop.) picat, sci'rnav, (pop.) zăbălós, (reg. şi fam.) puchinós, puchiós, puciós, (reg.) dervelít, mazác, mî'rşav, muruít, muscurós, muzgurít, perceát, râpát, râpós, zoiós, (Mold., Bucov. şi Ban.) feştelít, (Transilv.) mócicoş, (Transilv. şi Maram.) píscoş, rónghioş, (Transilv., Maram. şi Bucov.) tinós, (înv.) smârced, sniird, (fam.) împuţit, păduchios. (O cămaşă ~.) răpănós adj. v. RÂIOS. SCABIOS. RĂPCIUGĂ s. (MED. VET.) morvă, (rar) rápin, (reg.) cârtiţă, mucăríe. (Cal bolnav de ~.) RĂPCIUGOS adj. 1. (MED. VET.) mor-vos. (Cal ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscăţiv, (rar) uscăciós, (înv. şi reg.) mî'rşav, rău, sec, secăţíu, secăţív, (reg.) ogirjít, (Mold. şi Transilv.) pogârjít. (Vită ~.) răpciúnc s. v. SEPTEMBRIE. răpezilór s. v. PRAŞTIE. SĂGEATĂ. RĂPI vb. 1. a lua. (Gangsterii au ~t-o din parc.) 2. a fura. (Îşi ~ logodnica.) 3. a jefui, a prăda, (înv.) a răpşti. (Le ~ întreaga agoniseală.) 4. a smulge. (Duşmanul le-a ~ o parte din (ară.) 5. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a incinta, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul i-a ~.) răpiciós adj. v. PRĂDALNIC. RĂPITOR. răpiciúnc s. v. JAF. JEFUIRE. JEFUIT. PRADĂ. PRĂDARE. PRĂDAT. PRADĂ-CIUNE. RĂPÍRE s. I. (JUR.) (livr.) rapt. (~ unui copil.) 2. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinaţie, fermecare, încin-tare, seducere, seducţie, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.) RĂPÍT adj. 1. jefuit, prădat. (Bunuri ~.) 2. captivat, cucerit, fascinat, fermecat, încin-tat, sedus, subjugat, vrăjit. (Un public ~.) RĂPITOR adj. 1. prădalnic, (înv.) rapace, răpiciós. (Păsări ~.) 2. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, fermecător, incintător, seducător, (rar) subjugătór, (franţuzism) şarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) RĂPOSA vb. a deceda, a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a se prăpădi, a (se) sfârşi, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. şi pop.) a se săvârşi, (înv. şi reg.) a sepristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. şi reg. ir.) a se sparge, (fig. şi fam.) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. răposa vb. v. DORMI. ODIHN ' REPAUZA. RÂPOSÁRE S. decedare, o'eces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, sfârşit, stingere, sucombare, (livr.) éxitus, extincţie, repauzáre, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. şi pop.)săvârşíre, (pop.) pierzanie, pierzare,(reg.) pieíşte, topénie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiúne, prăpăditúră, pristăvírc, săvârşénie, săvârşít, scădere, sconcénie, (ir.) crăpáre, (arg.) mierleálă, mierlíre, vérdeş. răposáre s. v. ODIHNĂ. RĂGAZ. REPAUS. RĂPOSAT adj., s. decedat, defunct, dispărut, mort, (livr.) repauzát, (în limbajul bise-rices, pop. şi eufemistic) pierdut, (înv. şi pop.) pierit, (înv.) pristăvít, săvârşít. (~ era un om matur.) răpşte s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANA. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAŢIE. REPROŞ. răpştí vb. v. CRÂCNI. INVIDIA. JEFUI. MURMURA. PIZMUI. PRĂDA. PROTESTA. RĂCNI. RĂPI. RĂSTI. STRIGA. TIPA. URLA. UZURPA. ZBIERA. răpştíre s. v. CIUDĂ. CRÂCNEALĂ. CRÂC-NIRE. GELOZIE. INVIDIE. JAF. JEFUIRE. JEFUIT. MURMUR. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. PRADĂ. PRĂDARE. PRĂDAT. PRĂDĂCIUNE. PROTEST. RANCHIUNĂ. UZURPARE. răpştít adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. răpune vb. v. ASASINA. BATE. BIRUL COPLEŞI. COVÂRŞI. CUPRINDE. DISTRUGE. ÎMPOVĂRA. ÎNFRÂNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. NĂPĂDI. NIMICI. OMORÎ. POTOPI. PRĂPĂDI. RĂZBI. SFĂRÂMA. SUPRIMA. UCIDE. ZDROBI. ZVÂNTA. răpunere s. v. ASASINARE. OMORÂRE. SUPRIMARE. UCIDERE. răpus adj. v. ASASINAT. OMORÂT. SUPRIMAT. UCIS. rărét s. v. RARIŞTE. RĂRITURĂ. RĂRÍ vb. 1. a depărta, a distanţa, a îndepărta, a spatia, (înv.) a spaţiona. (A ~ literele unui cuvânt.) 2. a se destrăma, (prin Olt.) a se siti. (Plnza s-a ~.) 3. a se destrăma, (rar) a se dezlâna. (O vestă de lină care s-a ~.) răríme s. v. RARIŞTE. RĂRITURĂ. RĂRÍRE s. 1, depărtare, distanţare, îndepărtare, spaţiere. (~ literelor unui cuvânt.) 2. rărit. (~ unei

ţesături.) răríş s. v. RARIŞTE. RĂRITURĂ. RĂRÍT adj. 1. depărtat, distanţat, spaţiat. (Un text cu litere ~.) 2. destrămat,(rar) dezli-nát. (Un pulover de lină ~.) 3. rar, rarefiat, (rar) rarificát. (Aerul ~ al piscurilor.) rărit adj. v. DILUAT. ÎNDOIT. SLAB. SUBŢIAT. SUBŢIRE. RĂRÍT s. rărire. (~ unei pânze.) răritoáre s. v. RARIŢĂ. RĂRITURĂ s. 1. destrămătură, (pop.) strámă, strămătúră. (O ~ la un pulover.) 2. (TEXT.) lătunoaie, (reg.) cărare, strungă. (~ într-o ţesătură.) 3. rarişte, (pop.) răríş, (reg.) rărét, rârime. (Se odihnea într-o ~ de pădure.) RĂRIŢÁ vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a şărui. (A ~ ogorul.) RĂRIŢÁRE s. (AGRIC.) răriţat. (~ ogorului.) RĂRIŢÁT s. (AGRIC.) răriţare. (~ ogorului.) rărunchi s. v. BOGLAR. PICIORUL-COCOŞULUI. RINICHI. ŞALE. UNTIŞOR. rărunchioásă s. v. SILNIC. RĂSAD s. (BOT.) (înv. şi reg.) sad. (~ de roşii.) răsádnic s. v. PATUL. RĂSADNIŢĂ. RĂSADNIŢĂ s. patul, (reg.) melegár, mispét, rai, răsádnic, pat cald. (~ pentru tomatele timpurii.) răsái s. v. EST. ORIENT. RĂSĂRIT. răsărea-soarelui s. v. FLOAREA-SOARELUI. RĂSĂDÎ vb. a planta, a pune, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) a împlânta, a plăntălui, a strâplanta. (A ~ noi puiefi.) RĂSĂDÍRE s. plantare, plantat, punere, pus, răsădit, sădire, sădit, transplantare, (rar) transplantáţie, (pop.) presădíre, (înv.) plantaţie. (~ puieţilor.) RĂSÁDÍT adj. plantat, sădit, transplantat, (pop.) presădít, (Transilv.) răstăvít. (Răsaduri ~.) RĂSĂDÍT s. plantare, plantat, punere, pus, răsădire, sădire, sădit, transplantare, (rar) transplantáţie, (pop.) presădíre, (înv.) plantaţie. (~ puieţilor.) răsăditór s. v. PLANTATOR. SĂDITOR. RĂSĂRÍ vb. 1. a apărea, a se arăta, a se ivi, a se ridica. (A ~ luna.) 2. (BOT.) a germina, a ieşi, a încolţi, a miji. (A ~ griul.) 3. a se înălţa, a se ridica. (A ~ un nou oraş.) răsări vb. v. CREŞTE. DOSPI. RĂSĂRIRE s. i. răsărit. (~ lunii.) 2. (BOT.) germinare, germinaţie, încolţire, încolţit, răsărit. (~ unei plante.) răsăríş s. v. EST. ORIENT. RĂSĂRIT. RĂSĂRÍT adj. (BOT.) germinat, încolţit. (Plantă ~.) răsărit adj. v. CRESCUT. DEZVOLTAT. MĂRICEL. MĂRIŞOR. RĂSĂRÍT s. 1. răsărire. (~ lunii.) 2. est, orient, (pop.) soare-răsáre, (reg.) răsái, răsăríş, zorit, (înv.) ost. (Spre ~.) 3. (BOT.) germinare, germinaţie, încolţire, încolţit, răsărire. (~ unei plante.) răsărită s. v. FLOAREA-SOARELUI. RĂSĂRITEAN adj. estic, oriental, (înv.) óstic, răsăritenésc. (Regiunea ~ a Carpaţilor.) răsăritenésc adj. v. ESTIC. ORIENTAL. RĂSĂRITEAN. răsăritúră s. v. BĂTAIE. PALPITARE. PALPITAŢIE. PULSAŢIE. TICĂIT. TRESĂRIRE. ZBATERE. ZVÂCNEALĂ. ZVÂC-NET. ZVÂCNIRE. ZVÂCNIT. ZVÂCNITURĂ. RĂSĂTÚRĂ s. 1. (înv.) răsură. (~ de brânză.) 2. ştersătură, (înv.) ştersúră. (~ într-un text.) răsătúră s. v. BĂRBIERIT. RAS. RĂSCITÍ vb. (reg.) a preciti. (A citi şi a ~ un text.) RĂSCLOCÎ vb. a descloci. (A ~ o cloşcă.) RĂSCOÁCE vb. (înv. şi reg.) a (se) scoáce. răscoáce vb. v. DOGORI. ÎNCINGE. ÎN-FIERBÂNTA. RĂSCOÁGE s. (BOT.; Chamaenerion anguslifolium) (reg.) răchiţícă, zburătoare, iarba- sf întului-

Ioán. RĂSCOALĂ s. răsculare, răzmeriţă, răzvrătire, rebeliune, revoltă, (livr.) sediţiúne, (înv. şi pop.) rebelíe, (pop. şi fam.) tevatură, (pop.) revoluţie, ridicare, sculare, (înv.) burzuluiala, răzválă, rócoş, rocoşeálă, rocoşénie, rocoşire, rocoşít, rocoşitúră, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulúm, zurba, zurbalâc, (fig.) tulburare. (A izbucnit o puternică ~.) răscocorá vb. v. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. ŢIPA. URLA. ZBIERA. •RĂSCÓL s. (PĂSTORIT) (prin Munt.) răvăşit. (~ al oilor.) răscól s. v. CĂUŞ. CEATLĂU. CRUCE. ISPOL. RĂSCOLI vb. 1. a căuta, a cotrobăi, a scormoni, a scotoci, a umbla, (pop.) a scociorî, (înv. şi reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a bodi-căi, a corleşi, a cotili, a hojbăi, a scobârlăi, (Mold.) a bârcâi, (Bucov.) a boltăi, (prin Olt.) a bulduşi, (prin Ban.) a burfăi, (Ban.) a cobârlui, (Mold. şi Bucov.) a cociobăi, (Munt.) a sco-feli, (înv.) a scorteli. (Nu mai ~ prin lucrurile melel) 2. a deranja, a răvăşi, a zăpăci, (reg.) arăntui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hirtiile?) 3. a agita, a ridica, astârni. (Vintul ~ praful.) 4. a scormoni, a zgândări, (pop.) a scociorî. (~ jarul ca să înteţească focul.) 5.* (PĂSTORIT) (reg.) a răvăşi. (A ~ sttna, toamna.) 6. a tulbura. (Vestea l-a ~ profund.) răscoli vb. v. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. RĂSCOLÂRE s. 1. deranjare, răvăşire, zăpă-cire. (~ hârliilor de pe masă.) 2. scormonire, scormonit, zgândărire, (pop.) scociorî're. (~ jarului'.) RĂSCOLÍT adj. 1. cotrobăit, scotocit, (înv. şi reg.) scorbelít, (reg.) rostopolít. (Ţoală casa era ~.) 2. deranjat, răvăşit, zăpăcit. (Are toate hârliile ~.) 3. (fig.) răvăşit. (Avea sufletul ~.) RĂSCOLITOR adj. duios, emoţionant, impresionant, înduioşător, mişcător, patetic, tulburător, vibrant, (rar) răvăşitor, (înv.) simţitor. (O ~ poveste de dragoste.) răscolitor s., adj. v. AGITATOR. AŢÂŢĂ-TOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR. rascolnic s., adj. v. AGITATOR. AŢÂŢĂ-TOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR. RĂSCOPT adj. tare. (Un ou ~.) răscrăcărá vb. v. CRĂCĂNA. răscrăcărat adj. v. CRĂCĂNAT. RĂSCROIALA s. răscroitură, (rar) scobitură. (~ unei haine.) RĂSCROITURĂ s. răscroiala, (rar) scobitură. (~ unei haine.) RĂSCRUCE s. 1. intersecţie, încrucişare, întretăiere, răspântie, (pop.) cruce, furca-drúmului. (Carul s-a oprit la ~.) 2.* (fig.) cotitură, răspântie. (Nu ştie ce să facă, se află la o mare ~.) 3. (TEHN.) cruce. (De ~ căruţei se prind şleaurile.) 4. (TEHN.; la pi.) aripi (pi.), crucişe (pi.), cumpene (pi.), fofelniţe (pi.), speteze (pi.). (~ la războiul de fesul.) răscruce s. v. ARIPĂ. CONFLUENŢĂ. CRUCE. CRUCEA DINAINTE. SPETEAZĂ. RĂ SCULĂ vb. a (se) răzvrăti, a (se) revolta, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriţi, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoşi, a (se) semeţi, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.) RĂSCULÁRE s. răscoală, răzmeriţă, răzvrătire, rebeliune, revoltă, (livr.) sediţiúne, (înv. şi pop.) rebelíe, (pop. şi fam.) tevatură, (pop.) revoluţie, ridicare, sculare, (înv.) burzuluiala, răzválă, rócoş, rocoşeálă, rocoşénie, rocoşíre, rocoşít, rocoşitúră, zaveră, (înv., prin Mold.)_ bont, (turcism înv.) zulúm, zurba, zurbalâc, (fig.) tulburare. (~ a maselor.) RĂSCULAT adj., s. răzvrătit, rebel, revoltat, (livr.) insurgent, sediţiós, (rar) apostat, (reg.) buntúşnic, sculat, (înv.) burzuluit, răpştít, răsculătór, rebelíst, revoltánt, roco-şán, rocoşélnic, rocoşít, rocoşitór, zavergíu, (înv., prin Mold.) bontáş, (turcism înv.) zurbá-zurbagíu, zurbáv. (~ţii au trecut la luptă.) răsculătór adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. RĂSCUMPĂRĂ vb. 1. (înv.) a preacumpăra. (A ~ un obiect amanetat.) 2. (înv.) a scum-păra. (A ~ un prizonier, un rob.) 3. a răsplăti, a recompensa. (Rezultatul a ~ eforturile făcute.) 4. a-şi ispăşi, (livr.) a-şi expia, (înv. şi reg.) a-şi spăşi, (fig.) a-şi spăla. (A-şi ~ păcatele, erorile.) 5. (BIS.) a (se) izbăvi, a (se) mântui, a (se) purifica, a (se) salva, (înv.) a (se) scoate, a (se) scumpăra, a (se) scura, a (se) spăşi, (fig.) a (se) curăţa, a (se) spăla. (S-a ~ de păcate.)

răscumpăra vb. v. RĂZBUNA. răscumpărare s. v. RĂZBUNARE. răscunoscut adj. v. ARHICUNOSCUT. BANAL. DEPĂŞIT. NOTORIU. PROVERBIAL. ŞTIUT. VECHI. RĂSFĂŢ s. alintare, răsfăţare, răzgâială, răzgâiere, (rar) răsfăţătúră, (pop.) alintă-túră. (Ce-s ~urile astea?) răsfáţ s. v. ABUNDENŢĂ. BELŞUG. BOGĂŢIE. ÎMBELSUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS. RĂSFĂŢA vb. 1. a (se) alinta, a (se) cocoli, a (se) răzgâia, (reg.) a (se) corconi, a (se) mădări, (înv.) a (se) lainici. (Nu te mai ~ alita!) 2. a se lăfăi, (înv. şi reg.) a se proslăvi. (Se ~ pe cuptor.) 3. a (se) delecta, a (se) desfăta, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) îndulci. (I-a ~ cu tot felul de bunătăţi.) RĂSFĂŢARE s. alintare, răsfăţ, răzgâială, răzgâiere, (rar) răsfăţătúră, (pop.) alintătúră. RĂSFĂŢAT adj. alintat, cocolit, răzgâiat, (reg.) mădărít, ninerát, (înv.) dezmierdat. răsfăţătúră s. v. ALINTARE. RĂSFĂŢ. RĂSFĂŢARE. RĂZGÂIALĂ. RĂZGÂIERE. RĂSFIRA vb. 1. (înv. şi reg.) a răşchira. (Îşi ~ barba.) 2. a se înfoia, a se umfla, a se zbârli, (vestul Transilv.) a se sperii. (Penele păunului se ~.) 3. a desface, a desfăşura, a întinde. (Pasărea îşi ~ aripile.) 4. a (se) dispersa, a (se) împrăştia, a (se) răspândi, a (se) răzleţi, a (se) risipi, (pop.) a (se) răzni, (înv. şi reg.) a (se) răşchira. (S-au ~ în toate părţile.) 5. a (se) împrăştia, a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răspândi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 6. a împrăştia, a presăra, a pune. (A ~ sare, zahăr pe bucate.) RĂSFIRARE s. 1. dispersare, dispersie, împrăştiere, răspândire, răzleţire, risipire, (înv.) risipă. (~ mulţimii.) 2. împrăştiere, prefirare, presărare, presărat, răspândire, risipire. (~ nisipului pe alee.) RĂSFIRAT adj. 1, (înv.) răşchirat. (Cu barba ~.) 2. răşchirat. (Cu degetele ~.) 3. înfoiat, umflat, zbârlit. (Pasăre cu coada ~.) 4. dispersat, împrăştiat, răspândit, răzleţit, risipit, (pop.) răznít, (înv. şi reg.) răşchirat. (O mulţime ~.) 5. împrăştiat, prefirat, presărat, răspândit, risipit. (Nisip ~.) RĂSFOÍ vb. A. a frunzări, (livr.) a foileta, (rar) a prefira. (A ~ o carte.) 2. a parcurge, (rar) a petrece. (A ~ notiţele.) RĂSFOIÁLĂ s. frunzăreală, frunzărire, răsfoire, (livr.) foiletáre. (~ unei cărţi.) RĂSFOIRE s. 1. frunzăreală, frunzărire, răsfoială, (livr.) foiletáre. (~ unei cărţi.) 2. parcurgere. (~ notiţelor de la curs.) răsfrlngătúră s. v. CUTĂ. ÎNDOITURĂ. RĂSFRÂNGE vb. 1. (FIZ.) a se întoarce, a se reflecta, a se repercuta, a reveni, (înv.) a se refrínge. (Unda sonoră se ~ la intilnirea unui obstacol.) 2. a se repeta. (Sunetele se ~.) 3. a se oglindi, a se proiecta, a se reflecta, (astăzi rar) a se prevedea, a se străvedea, (înv.) a se mira, (fig.) a se scălda. (Imaginea i se ~ pe luciul apei.) 4. a îndoi, a ridica, a sufleca, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. şi Dobr.) a sumeteca. (A-şi ~ minecile cămăşii.) 5. (reg.) a (se) răzbuza. (Haina s-a ~.) RĂSFRÂNGERE s. 1. (FIZ.) întoarcere, reflectare, reflexie, repercutare. (~ unei unde.) 2. oglindire, proiectare, reflectare, reflex, (înv.) reflect. (~ în apă a stelelor.) 3. (FIZ.) refracţie. (~ a luminii.) răsfrinsătúră s. v. CUTĂ. ÎNDOITURĂ. RĂSFRÂNT adj. 1. repetat. (Sunete ~.) 2. îndoit, întors, suflecat, sumes. (Cămaşă cu minecile ~.) 3. (BOT.) îndoit, întors, revolut, (înv.) reflex. (Frunză ~.) răsfrlntúră s. v. CUTĂ. ÎNDOITURĂ. RĂSFÚG s. (BOT.; Chondrilla juncea) (reg.) mestecă, sălăţica-zídului. răsíúg s. v. AGALACTIE CONTAGIOASĂ. ANTRAX. CAPIE. CĂPIALĂ. CĂRBUNE. CENUROZĂ. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ. răsfugá vb. v. DEGAJA. EMANA. EMITE. EXALA. ÎMPRĂŞTIA. RĂSPÂNDI. SCOATE. răsâugáre s. v. DEGAJARE. EMANARE. EMANAŢIE. EMISIUNE. EXALARE. EXALAŢIE. ÎMPRĂŞTIERE. RĂSPÂNDIRE. răsól s. v. PIFTIE. RĂCITURI. răspás s. v. EPOCĂ. INTERVAL. PERIOADĂ. RĂGAZ. RĂSTIMP. SPAŢIU. TIMP. VREME. RĂSPĂR s. (UIT.; Acerina Schraelser) (reg.) melés. răspăr s. v. BIBAN. GHIBORŢ. răspica vb. v. CLARIFICA. DEFINI. DESCURCA. DESFACE. DESLUŞI. DESPĂTURI. DETERMINA. DEZDOI. ELUCIDA. EXPLICA. LĂMURI. LIMPEZI. PRECIZA. STABILI. răspicáre s. v. ANALIZARE. ANALIZĂ. CERCETARE. CLARIFICARE. DESLUŞIRE.

DEZLEGARE. ELUCIDARE. EXAMEN. EXAMINARE. EXPLICARE. EXPLICAŢIE. INVESTIGARE. INVESTIGAŢIE. LĂMURIRE. LIMPEZIRE. PRECIZARE. REZOLVARE. SOLUŢIE. SOLUŢIONARE. STUDIERE. STUDIU. RĂSPICAT adj., adv. 1. adj. clar, desluşit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriát, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~ ; o afirmaţie ~.) 2. adv. clar, desluşit, explicit, expres, lămurit, limpede, (rar) aievea, (înv.) apriát, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~.) 3. adj. categoric, convins, decis, ferm, hotâ-rit. (Cu glas ~.) RÂSPÂNDÍ vb. 1. a (se) dispersa, a (se) împrăştia, a (se) răsfira, a (se) răzleţi, a (se) risipi, (pop.) a (se) răzni, (înv. şi reg.) a (se) răşchira. (S-au ~ în toate părţile.) 2. a (se) împrăştia, a (se) răzleţi, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. şi reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. şi Ban.) a (se) sprânji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.) 3. a (se) împrăştia, a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răsfira, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 4. a împrăştia, a presăra, a semăna, (rar) a scutura. (A ~ flori In calea cuiva.) 5. a (se) împrăştia, a (se) revărsa, a (se) risipi, a (se) vărsa. (Soarele ~ o căldură plăcută.) 6. a arunca, a da, a împrăştia. (Luna ~ sclipiri oii.) 7. a (se) difuza, a (se) împrăştia, a (se) revărsa. (Lumina se ~ in toate ungherele.) 8. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăştia, a (se) întinde, a (se) lăţi, a (se) propaga, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula» (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Ştirea s-a ~ peste tot.) 9. a circula, a se extinde, a se împrăştia, a se întinde, a se lăţi, a se propaga, a se transmite, (înv.) a se răşchira, a se tinde. (Zvonul s-a ~ din gură în gură.) 10. a difuza, a populariza, a propaga, a propovădui, (astăzi rar) a vulgariza, (fig.) a semăna. (A ~ o teorie.) 11. (BIS.) a predica, a propaga, a propovădui, (înv.) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (~ în lume creştinismul.) 12. a degaja, a emana, a emite, a exala, a împrăştia, a scoate, (înv.) a răsfuga, a slobozi. (Soba ~ gazB.) 13. a împrăştia, a propaga, (fig.) a semăna. (~ discordia între ei.) 14. a se extinde, a se întinde, a se lăţi, a se propaga, (rar) a pălălăi, (pop.) a merge, (înv. şi reg.) a pălăi, (înv.) a sări. (Focul s-a ~ repede şi la vecini.) RĂSPÂNDIRE s. 1. dispersare, dispersie, împrăştiere, răsfirare, răzleţire, risipire, (înv.) risipă. (~ mulţimii.) 2. împrăştiere, prcfirare, presărare, presărat, răsfirare, risipire. (~ nisipului pe alee.) 3. difuzare, împrăştiere, propagare. (~ unor radiaţii.) 4. difuzare, împrăştiere, revărsare. (~ luminii în toate ungherele.) 5. difuzare, propagare, transmitere. (~ unei ştiri.) 6. împrăştiere, propagare, (livr.) diseminare, (pop.) lăţire. (~ unor zvonuri mincinoase.) 7. popularizare, propagare, propovăduire, (astăzi rar) vulgarizare, (înv.) poporanizáre, propagáţie. (~ unor cunoştinţe.) 8. (BIS.) predicare, propagare, propovăduire, (înv.) mărturisire, mărturisitură. (~ unei credinţe.) 9. degajare, emanare, emanaţie, emisiune, exalare, exalaţie, împrăş-tiere, (înv.) răsfugare. (~ de gaze de la sobă.) RĂSPÂNDÍT adj. 1. dispersat, împrăştiat, răsfirat, răzleţit, risipit, (pop.) răznít, (înv. şi reg.) răşchirat. (O mulţime ~.) 2. împrăştiat, prefirat, presărat, răsfirat, risipit. (Nisip ~ pe. ulei.) 3. cunoscut, frecvent, obişnuit, uzua'- (Un obicei ~; o expresie ~.) 4. popularizat, propagat. (Cunoştinţe ~.) RĂSPÂNDITÓR s., adj. popularizator, propagator, propovăduitor, (astăzi rar) vulgarizator, (fig.) semănător. (~ de cunoştinţe folositoare.) RÁSPINTIE s. intersecţie, încrucişare, întretăiere, răscruce, (pop.) cruce, fnrca-drú-mului. (Carul s-a oprit la ~.) răspî'ntie s. v. RĂSCRUCE. RĂSPLATĂ s. 1. recompensă, (înv. şi pop.) mul furnire, preţ, (pop.) mulţumită, (reg.) vilccús. (înv.) pláşcă, răsplătire, simbrie. (A primii o bună ~.) 2. pedeapsă, plată, recompensă, (înv.) răsplătire. (Şi-a luat ~ cuvenită pentru faptele necugetate.) răsplată s. v. RĂZBUNARE. RÁSPLĂTÍ vb. 1. a recompensa, (înv. şi pop.) a mulţumi, (înv. şi reg.) a cunoaşte, (înv.) a cununa. (I-a ~ împărăteşte.) 2. a compensa, a despăgubi, (înv. şi pop.) a mulţumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru paguba suferită.) 3. a răscumpăra, a recompensa. (Rezultatul a ~ eforturile făcute.) \. a pedepsi. (Vei fi ~ pentru ingratitudinea ta.) răsplăti vb. v. ISPĂŞI. ÎNDURA. PEDEPSI. PLĂTI. RĂZBUNA. RĂSPLĂTÍRE s. recompensare, (înv.) rccompensáţie. (~ efortului cuiva.) răsplătire s. v. PEDEAPSĂ. PLATĂ. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ. răsplătitór adj. v. PEDEPSITOR. RĂSPOPÍ vb. (BIS.) a caterisi, (pop.) a despopi, a despreoţi. (A ~ un preot.)

RĂSPOPÍRE s. (BIS.) caterisire. (~ a unu: preot.) RĂSPOPIT adj. (BIS.) caterisit. (Preot ~.)_ RĂSPUNDE vb. 1. a replica, a riposta, (înv.) a întâmpina, a prici. (I-a ~ prompt.) 2. a întoarce, a replica. (I-a ~ vreo două!) 3. a garanta, a gira, (pop.) a chezăşui. (~ pentru el.) 4. a corespunde, a se potrivi. (O măsură ce ~ intereselor largi.) răspunde vb.v. ACHITA. LICHIDA. ONORA. PLĂTI. RĂSPUNDERE s. 1. îndatorire, obligaţie. (Are multe ~.) 2. responsabilitate, (înv.) răspuns, răspunzătáte. (Lucrează cu toată ~.) 3. responsabilitate, sarcină. (Grea ~ şi-a luai.) răspundere s. v. ACHITARE. LICHIDARE. ONORARE. PLATĂ. PLĂTIRE. RĂSPUNS. RĂSPUNS s. 1. (înv.) răspundere. (Care e ~ lul?) 2. replică, ripostă, (înv.) spunere. {La obrăznicia lui, i-a dat ~ cuvenit.) 3. (MAT.) dezlegare, rezultat, soluţie. (~ unei probleme.) răspuns s. v. DOVADĂ. INDICAŢIE* INDICIU. JUSTIFICARE. MĂRTURIE. MOTIVARE. MOTIVAŢIE. PILDĂ. PROBĂ. RĂSPUNDERE. RESPONSABILITATE. SCUZĂ. SEMN. răspunzătáte s. v. RĂSPUNDERE. RESPONSABILITATE. RĂSPUNZĂTOR adj. responsabil. (El este ~ de faptul . . .) răspunzător adj. v. ADECVAT. CONFORM. CONVENABIL. CORESPUNZĂTOR. CUVENIT. INDICAT. NIMERIT. OPORTUN. POTRIVIT. RECOMANDABIL. RECOMANDAT. RĂSTĂLMĂCÍ vb. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strâmba. (A ~ sensul celor spuse de cineva.) RĂSTĂLMĂCIRE s. alterare, deformare, denaturare, escamotare, falsificare, mistificare, mistificaţie, (fig.) siluire. (~ celor spuse de cineva.) RĂSTĂLMĂCIT adj. alterat, deformat, denaturat, fals, mistificat. (O afirmaţie ~.) răstăúţe s. pi. v. TĂIŢEI. răstăví vb. v. PLANTA. PUNE. RĂSĂDI. SĂDI. TRANSPLANTA. răstăvít adj. v. PLANTAT. RĂSĂDIT. SĂDIT. TRANSPLANTAT. RĂSTEÁLĂ s. (pop.) stropşeálă, (fam.) răţoiálă, (fam. rar) răţoitúră. RĂSTÍ vb. a răcni, a striga, a ţipa, a urla, a zbiera, (pop.) a se oţărî, a se stropşi, (înv. şi reg.) a se răpşti, (reg.) a se răboţoi, a se răcă-măţi, a se răgădui, a se răscocora, a se războ-ti, (prin Transilv.) a se aspri, (Transilv. şi Ban.) a se născocorî, (prin Olt. şi Munt.) a se răboli, (înv.) a marecuvinta, (farn.) a se burzului, a se răţoi, a se zborşi. RĂSTIGNI vb. a crucifica, (înv. şi pop.) a pironi. RĂSTIGNIRE s. crucificare, (înv.) răstignit. RĂSTIGNIT adj. crucificat, (înv şi pop.) pironit. răstignit s. v. CRUCIFICARE. RĂSTIGNIRE. RĂSTÍMP s. 1. epocă, interval, perioadă, răgaz, spaţiu, timp, vreme, (pop.) răspás, soroc, (înv. şi reg.) seamă, (înv.) zăstlmp, (grecism înv.) protesmíe. (Ce sa petrecut în acest ~ ?) 2. timp, (Transilv.) scópot. (În acest ~, el era plecat la cumpărături.) 3. curs, interval, timp, vreme, (înv.) diastímă. (În ~ de un secol.) 4. bucată, interval. (A trecut un bun ~ de clnd . . . ) 5. ceas, interval, oră, perioadă, timp. (A aşteptat un ~ bun până să vină.) 6. durată, interval, întindere, perioadă, timp, (reg.) ráhăt. (Pe tot ~ examenului.) RĂSTÍT adj. aspru, ridicat,] (fig.) dur, rece, sec, tăios. (Îi vorbeşte cu un ton ~.) răstupeáscă s. v. MELISÂ. ROINIŢĂ. RĂSTURNA vb. 1. a întoarce, (reg.) a imburda. (A ~ mămăliga.) Jî. a vărsa. (A ~ paharul.) 3. a arunca, a azvârli, a culca, a dărâma, a doborî, a întinde, a lungi, a prăbuşi, a prăvăli, a trânti, (pop. şi fam.) a aşterne, (pop.) a păli, (înv. şi reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la pătnint.) 4. a cădea, a pica, a se prăbuşi, a se prăvăli, (rar) a se poticni. (Calul s-a ~ la pămint.) 5. a interverti. a inversa. (A ~ ordinea elementelor unei serii.) răsturna vb. v. ANULA. INFIRMA. ÎNLĂTURA. RĂSTURNARE s. 1. întoarcere, întors. (~ mămăligii.) 2. vărsare. (~ paharului cu vin.) 3. culcare,

dărâmare, doborire, lungire, prăbuşire, prăvălire, trântire, (înv.) răsturnă-túră. (~ cuiva la pămint cu o lovitură.) 4. cădere, dărâmare, năruire, picare, prăbuşire, prăvălire. (~ lui la pămint in urma loviturii primite.) 5. intervertire, inversare, inversiune. (~ a ordinii cuvintelor într-un enunf.) răsturnare s. v. ANULARE. INFIRMARE. ÎNLĂTURARE. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. PREFACERE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE. TRANSFORMARE. RĂSTURNAT adj. 1. culcat, doborit, trântit. (Nişte scaune ~.) 2. căzut, năruit, prăbuşit, prăvălit. (Un gard ~.) 3. prăbuşit, prăvălit, surpat, (înv.) povârnít. (Mal~./j 4. tolănit, trântit. (£edea ~ în fotoliu.) RĂSTURNĂTOARE s. (TEHN.) cormană, (reg.) cătuşă, cucúră, lespede, poliţă. (~ la plug.) răsturnătúră s. v. CULCARE. DĂRÂMARE. DOBORÂRE. LUNGIRE. PRĂBUŞIRE. PRĂVĂLIRE. RĂSTURNARE. TRÂNTIRE. RĂSUCEALĂ s. învârtire, învârtit, răsucire, răsucit, răsucitură, suceală, sucire, sucit, sucitură. (~ unui fir textil.) RĂSUCÍ vb. 1. a învârti, a roti, a suci, (pop.) a sucăli, (reg.) a rotila, a rotocoli, (Tran-silv.) a tecărui. (A ~ un obiect pentru a-l face sul.) 2. a suci. (Îşi ~ o ţigară.) 3. a fră-minta, a învârti, a suci. (A ~ batista în mină.) 4. a (se) contorsiona, a (se) suci, (rar) a (se) torsiona. (A-şi ~ corpul.) 5. a (se) ghemui, a (se) încârliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfăşură, a (se) învălătuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul . . .) 6. a se foi, a se perpeli, a se suci, a se zvircoli, (prin Olt.) a se scârciumi. (Toată noaptea s-a ~ în aş-îernut.) 7, a (se) întoarce, a (se) învârti, a (se) roti, a (se) suci, (reg.) a (se) rotila. (A ~ cheia în broască.) răsuci vb. v. DEPLASA. DEZARTICULA. DISLOCA. LUXA. SCRÂNTI. SUCI. RĂSUCIRE s. 1. învârtire, învârtit, răsuceală, răsucit, răsucitură, suceală, sucire, sucit, sucitură. (~ unui fir textil.) 2. torsiune, (rar) torsionare. (Mişcări de ~ a corpului.) 3. încolăcire, înfăşurare, învălătucire, sucire, (rar) încolăceálă, încolăcitúră, vălătuceálă. (~ şarpelui în jurul. . .) 4. întoarcere, întors, învârtire, rotire, sucire. (~ unui buton, a unui contact.) 5. întoarcere, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitnră, rotaţie, rotire, rotit,, (pop.) rotitúră, rotocol. (O ~ de 360 de tirade.} răsucire s. v. DEPLASARE. DEZARTICULARE. DEZARTICULATE. DISLOCARE. LUXARE. LUXAŢIE. SCRÂNTEALĂ. SCRÂN-TIRE. SCRÂNTITURĂ. SUCIRE. RĂSUCÍT adj. 1. (TEXT.) filat. tors. (Lânăr ~.) 2. contorsionat, sucit. (V:i corp ~.) 3. (rar) torsát, torsionat. (O bani ~.> 4. curbat, încovoiat, îndoit, întors, strâmb, strâmbat. (Cui ~ .) 5. curbat, încovoiat» îndoit, strâmb. (Fiare ~.) G. întors, învârtit, rotit, sucit. (A lăsat cheia ~ în broască. > răsucit adj. v. DEPLASAT. DEZARTICULAT. DISLOCAT. LUXAT. SCRÂNTIT. SUCIT. RĂSUCÍT s. învârtire, învârtit, răsuceală» răsucire, răsucitură, suceală, sucire, sucit. sucitură. (~ unui fir textil.) răsucitoáre s. v. CORDAR. ÎNTINZĂTOR. STRUNĂ. RĂSUCITURĂ s. 1. învârtire, învârtit, răsuceală, răsucire, răsucit, suceală, sucire, sucit.. sucitură. (~ unui fir textil.) 2. încovoietură,. indoitură. (~ unei bare.) 3. spirală, spiră-(~ a unui arc.) 4. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, serpentină, sinuozitate, şerpuire, şerpuitură, (rar) îndoitúră, (pop.) cârmeálă, cârnitúră, întorsúră, sucitură., (Olt. şi Ban.) covéi. (~ a unui drum.) RĂSUFLA vb. 1. a respira, (înv. şi pop.% a sufla. (După atâta fugă, abia mai ~.j 2. a se trezi. (Vinul s-a ~.) răsufla vb. v. AFLA. AUZI. GÂFÂI. PUFĂI.. SUFLA. RĂSUFLARE s. 1. respiraţie, suflare, .rar) respir, respirare, suflu, (pop.) răsuflet, răsuflu-(înv. şi reg.) suflet, (înv.) duh, răsuflátúră-spírit. (Abia îşi mai trage ~.) 2. trezire, faunei băuturi.) răsuflare s. v. ASTÂMPĂR. CALM. LINIŞTE ODIHNĂ. PACE. RĂGAZ. RĂ SUFLĂTOARE. REPAUS. TIHNĂ. UŞURARE. RĂSUFLAT adj. clocit, împuţit, stătut, trezit, (reg.) mocnit, zăcut, (prin Mold.) băhnít, (prin Mold. si Bucov.) bâhlít. (Apă ~ .) răsuflat adj. v. ARHICUNOSCUT. BANAL, BANALIZAT. DEPĂŞIT. FALS. INAUTEN-TIC. INVENTAT. MINCINOS. NĂSCOCIT. NEADEVĂRAT. NEAUTENTIC. NEÂNTEMEIAT. NEREAL. PERIMAT. PLĂSMUIT.. SCORNIT. STEREOTIP. STEREOTIPIC. ŞTIUT. VECHI. RĂSUFLĂTOÁRE s. (înv.) răsuflare, răsuflătúră. (~ practicată într-un perele.) răsuflătoáre s. v. SUPAPĂ. VENTIL. răsuflătoarea-pământului s. v. GOGOAŞA. răsuflătúră s. v. RĂSUFLARE. RĂSUFLĂTOÁRE. RESPIRAŢIE. SUFLARE. răsuflet s. v. RĂSUFLARE. RESPIRAŢIE., SUFLARE.

răsuflu s. v. ODIHNĂ. RĂGAZ. RĂSUFLARE. REPAUS. RESPIRAŢIE. SUFLARE. RĂSUNA vb. 1. a aui, a hăui, a hăuli, a hui, a vui, (fig.) a clocoti. (Valea ~ de glasuri.) 2. a răpăi, a vui. (Sala ~ de aplauze.) 3. a sufla, a suna. (Trâmbiţeie ~.) răsuna vb. v. VIBRA. răsnnáre s. v. SUNET. RĂSUNĂTOR adj. 1. intens, puternic, ridicat, tare. (Voce ~.) 2. intens, puternic, sonor. (Dangătul ~ al clopotului.) răsunător adj. v. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR. RĂSUNET s. 1. ecou, (pop.) hăuít, sunet, (prin Transilv. şi Olt.) sun, (înv.) ého. (Un ~ in munţi.) 2. rezonanţă, sonoritate, timbru, ton. (~ unui flaut.) 3.* (fig.) ecou, rezonanţă, (înv. fig.) sunet. (A avut vreun ~ acţiunea lor?) răsunet s. v. VÂLVĂ. răsura vb. v. ÎMBUJORA. ÎMPURPURA. ÎNROŞI. ROŞI. RUMENI. RĂSURĂ s. (BOT.; Roşa gallica) (reg.) ruxándră. răsură s. v. MĂCEŞ. PILITURĂ. RASĂ-TURĂ. TRANDAFIR SĂLBATIC. răşehiá vb. v. RÂCÂI. SCORMONI. SCURMA. RĂŞCHIÁT s. (TEXT.) răşchiere. (~ firelor textile pe răşchitor.) RĂŞCHIERE s. (TEXT.) răşchiat. (~ firelor textile pe răşchitor.) răschira vb. v. ALUNGA. ARUNCA. AZVÂR-LI. CHELTUI. CIRCULA. DEPĂRTA. DESTRĂMA. DISPERSA. EXTINDE. GONI. IROSI. IZGONI. ÎMPRĂŞTIA. ÎNDEPĂRTA. ÎNTINDE. LĂŢI. PRĂPĂDI. PROPAGA. RĂSFIRA. RĂSPÂNDI. RĂZLEŢI. RISIPI. SPULBERA. TRANSMITE. ZVÂRLI. RĂŞCHIRAT adj. 1. răsfirat. (Cu degetele —'.)2. depărtat, desfăcut. (Cu picioarele ~.) răşchirat adj. v. DISPERSAT. ÎMPRĂŞTIAT. RAMIFICAT. RĂMUROS. RĂSFIRAT. BĂSPÂNDIT. RĂZLEŢIT. RISIPIT. RĂŞCHITOR s. (TEXT.) (reg.) râşchi. răşchitor s. v. DEPANATOARE. VÂRTEL-NIŢĂ. RĂŞÍNĂ s. (CHIM.) răşină alchidică = alehidal; răşină anionactivă = anionit; răşină fenolică = fenoplast. RĂŞINOÁSE s. pi. (BOT.) conifere (pi.). (Păduri de ~.) răşinós adj. v. ARGILOS. CLEIOS. CLISOS. LUTOS. RĂŞPĂLUÍ vb. (TEHN.) a pili. (A ~ un material metalic.) rătăcáne s. pi. v. HÂRTOAPE. HOPURI. rătăceálă s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. EROARE. GREŞEALĂ. PĂCAT. VINĂ. VINOVĂŢIE. RĂTĂCI vb. 1. a încurca, a pierde. (A ~ poteca.) 2. a greşi, (înv.) a sminti. (A ~ drumul spre casă.) 3. a se pierde, (reg.) a se zăhătui, a se zărăsti. (S-a ~ în pădure.) 4. a se pierde, a se răzleţi, a se răzni. (Oaia s-a ~ de turmă.) 5. a pierde, (reg.) a prăpădi. (A ~ un obiect, j !|8. a hoinări, a pribegi, a vagabonda, (prin Mole!.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc in loc.) 7. a colinda, a cutreiera, a hoinări, a peregrina, a umbla, a vagobonda, (livr.) a flana. (Pe junde n-a ~ ?) rătăci vb. v. ACIUA. CUIBĂRI. OPLOŞI. PRIPĂŞI. RĂTÁCÍRE s. 1. colindare, cutreierare, hoinăreală. (O ~ fără un ţel precis.) 2.* (fig.) întunecare, orbire. (A avut o clipa de ~.) rătăcire s. v. ABATERE. ALIENARE. ALIENAŢIE. BOALĂ MINTALĂ. CULPABILITATE. CULPĂ. DEMENŢĂ. EROARE. GREŞEALĂ. NEBUNIE. PĂCAT. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ŢICNEALĂ. VINĂ. VINOVĂŢIE. RĂTĂCÍT adj. 1. pierdut, răzleţit, răznit. (Oaie ~ de turmă.) 2. izolat, pribeag, răzleţ, singur, singuratic, solitar. (Se uita la un nor ~.) 3.* (fig.) întunecat, tulburat. (Cu mintea ~.) rătăcit adj. v. ERONAT. FALS. GREŞIT. INEXACT. NEEXACT. NEFONDAT. NEÂNTEMEIAT. RĂTĂCITOR adj., s. hoinar, pribeag, vagabond, (înv.) stranie. (Un om ~.) răterí vb. v. RETRAGE. rătéz s. v. CLANŢĂ. INEL. IVĂR. ÎNCUIETOARE. LANŢ. OCHI. VERIGĂ. ZA. ZĂVOR. rătuí vb. v. SALVA. SCĂPA. rătúnde vb. v. RETEZA. ROTUNJI. rătúns s. v. RETEZARE. RETEZAT. rătutcálă s.v. FISTÂCEALĂ. ÎNTIMIDARE. ZĂPĂCEALĂ. rătutí vb. v. FÂSTÂCI. INTIMIDA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI. rătutít adj. v. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. FÂSTÂCIT. INTIMIDAT. ÎMBĂTAT. ÎNCURCAT. TURMENTAT. ZĂPĂCIT. RĂŢIŞOÁRĂ s. 1. (ORNIT.) boboc, răţuşcă, (reg.) răţúcă, răţúică, răţuşoáră, răţúţă. 2. (BOT.; Iris pumila) (reg.) stânjenél.

răţoí vb. v. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. ŢIPA. URLA. ZBIERA. răţoiálă s. v. RĂSTEALĂ. răţoitúră s. v. RĂSTEALĂ. răţúcă s. v. BOBOC. RĂŢIŞOÁRĂ. RĂŢUŞJ CĂ. răţúică s. v. BOBOC. RĂŢIŞOÁRĂ. RĂŢUŞCĂ. RĂŢUŞCĂ s. (ORNIT.) boboc, răţişoará, (reg.) răţúcă, răţúică, răţuşoáră, răţúţă. răţuşoáră s. v. BOBOC. RĂŢIŞOARÁ. RĂŢUŞCĂ. răţúţă s. v. BOBOC. RĂŢIŞOÁRĂ. RĂŢUŞCĂ. rău adj. v. BOLNAV. COSTELIV. CUMPLIT. CUTREMURĂTOR. FALS. FALSIFICAT. FIOROS. GROAZNIC. GROZAV. ÎNFIORĂTOR. ÎNFRICOŞĂTOR. ÎNGROZITOR. ÎNSPĂIMÂNTĂTOR. JIGĂRIT. MAJ CABRU. MONSTRUOS. NESĂNĂTOS. ORI? BIL. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRĂPĂDIT. PRIZĂRIT. RĂPCIUGOS. SFRIJIT. SÂNGE-ROS. SLAB. SLĂBĂNOG. SUFERIND. TERIBIL. USCAT. USCĂŢIV. ZGUDUITOR. RĂU adj., adv., s. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, furoce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neâmblinzit, neânduplecat, neîndurat, neândurător, nemilos, neoinenos, neuman, sălbatic, sângeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. şi pop.) năsílnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) avan, hapsân, (înv.) jestóc, neomenit, sanguínic, sălbăticós, sireáp, (fig.) dur, negru. (Om ~ ; se poartă ~.) 2. adj., s. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, ticălos, (înv. şi pop.) pustiu, (pop. şi fam.) pârdálnic, (pop.) împeliţát, jurat, (înv. şi reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcrét. (~ul de Glworghe!) 3. adj. greşit. (Deprinderi ~.) 4. adj. anevoios, greu, mizerabil, necăjit, prost, (înv. şi pop.) necăjós. (A dus un trai ~.) 5. adj. apăsător, chinuit, greu. (O viaţă ~.) 6. s. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, supărare, (înv. şi pop.) poznă, răutate, (pop.) alageá, daravéră, păcat, ponós, pótcă, poticálă, zăduf, (înv. şi reg.) nacafá, nagodă, (reg.) dănănáie, încurcálă, năzbâcă, năzdrăvănie, păcosténie, şúgă, şugubínă, toroápă, (prin Mold.) bacálă, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bucov.) bédă, (Mold.) chichion, (Ban. şi Olt.) cotoárbă, (Olt., Ban şi Transilv.) dabilă, (înv.) nesosínţă, nevoínţă, patimă, satará, stenahoríe. (Mare ~ a căzut pe capul lui.) 7. adv. mult, tare. (S-a chinuit ~.) 8. adj. nefast, nenorocos. (A fost o zi ~ pentru el.) 9. adj. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. şi pop.) pierzător, (reg.) dăunăciós, dăunós, (înv.) pagúbnic, prejudiciós, stricăciós. (Efecte ~ pentru . . .) 10. adv. prost. (Se simte ~.) 11. adv. grav, greu, serios, tare. (E ~ bolnav.) 12. adj. defavorabil, nefavorabil, neplăcut, prost, urít. (A făcut o impresie ~.) 13. adv. calomnios, defăimător. (Vorbeşte ~ de ei.) 14. adj. neplăcut, prost, (înv.) slab. (I-a adus o veste ~.) 15. adj. mizerabil, păcătos, ticălos, urât. (Era o vreme ~ de toamnă.) 1G. adj. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, prost, urât, (înv. şi pop.) nepriinciós, (înv.) nepriitór. (întrecerea a avui loc pe o vreme ~.) 17. adv. aiurea, anapoda, prost, (fam.) brambura. (Treburile mergeau ~; lucrurile erau puse ~.) 18. adj. dezagreabil, dezgusf tător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos respingător, scârbos, urât, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmátic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (inv. şi pop.) ocírnav, (înv.) scirbávnic, scâr-bélnic. (O duhoare ~.) 19. adj. inferior, ordinar, prost. (Tutun, vin ~.) 20. adj., adv. defectuos, greşit, incorect, necorect, prost, (fig.) stricat. (O pronunţare ~; vorbeşte ~ franceza.) 21. adv. greşit, nepotrivit. (N-ar fi ~ să mergi pe la\el.)l2Z. adv. insuficient,* prost, puţin. (O muncă ~ plătită.) 23. adj. desfundat, impracticabil. (Un drum ~ .) rău s. v. AFECŢIUNE. BOALĂ. MALADIE. RĂUFĂCĂTOR s. (JUR.) făptaş, făptuitor, infractor. (~ a fost prins.) răul-copiilor s. v. EPILEPSIE. RĂU-MIROSITÓR adj. 1. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scârbos, urât, (livr.) fetid, miasmátic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv. şi pop.) scírnav, (înv.) scirbávnic, Scir-bélnic, (O duhoare ~.) 2. infect, împuţit, puturos, viciat, (livr.) fetid, pestilenţial. (Aer ~.) RĂUTATE s. 1. (livr.) maliţie, maliţiozitate, (înv. şi reg.) răíme, răínţă, (reg.) zăcă-şeálă, zácăşíe, (înv.) răíre, (fig.) fiere, venin. (~ unei persoane; vorbă plină de~.)2. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neândurare, neomenie, sălbăticie, violenţă, vitregie, (rar) nemílă, nemilostivíre, (pop.( ciiníe, cíinoşénie, (înv. şi reg.) năsilnicíe, (înv.) crin-ceníe, cruzíe, cumpliciúne, cumplíre, grozăvie, ncomeníre, răiciúne, sălbătăcímc, sălbăticiune, sirepíe, varvaríe, (iig.) duritate. (~ purtării cuiva.) răutate s. v. BELEA. BUCLUC. CUSUR. DANDANA. DEFECT. DEFICIENŢĂ. EPILEPSIE. IMPERFECŢIUNE. INSUFICIENŢĂ. ÎNCURCĂTURĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. PĂCAT. POCINOG. RĂU. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. SUPĂRARE. VICIU.

RĂUTĂCIOS adj. 1. (livr.) maliţios, (pop.) rânzós, (reg.) roángheş, (înv.) malign. (Om ~.> 2. sarcastic, (livr.) maliţios, (fig.) veninos. (O aluzie ~.) 3. duşmănos, ostil, (prin Transilv.) aspíd, (fig.) veninos. (Cuvinte ~.) 4. morocănos, posac, ursuz, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.) RĂVÁR s. (reg.) brânzár, creastă, crestălău, meredéu, raz, răboj, răzătór. (~ pentru fră-minlat caşul.) răvár s. v. CRATIŢĂ. GHIVECI. GLASTRĂ. OALĂ. STRECURĂTOARE. răvaş s. v. ACT. ADEVERINŢĂ. BILET. CERERE. CHITANŢĂ. DOCUMENT. DOVADĂ. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. IIÎr.TIE. IZVOR. ÎNSCRIS. MĂRTURIE. PAŞAPORT. PETIŢIE. PIESĂ. RĂBOJ. RECIPISÂ. SCRISOARE. răvăcí vb. v. PRITOCI. răvăcirc s. v. PRITOCIRE. răvăcít adj. v. PRITOCIT. RĂVĂŞEALĂ s. dezordine, neorinduială, zăpăceală! (fam.) bramburcálă. harababură, talmeşbálmcş, (fam. fig.) balamuc. (Ce ~ /nare e în hiriiile tale!) răvăşii s. v. BILEŢEL. CODICIL. SCRI-SORICĂ. RĂVĂŞÍ vb. 1. a deranja, a răscoli, a zăpăci, (reg.) a răntui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hiriiile?) 2. (pop.) a vrăfui, (inv. şi reg) a scorbeli. (A'u mai ~ lucrurile, cărţile I) răvăşi vb. v. RĂSCOLI. RĂVĂŞÍRE s. deranjare, răscolire, zjpă-cire. (~ hirtiilor de pe masă.) RĂVĂŞÍT adj. deranjat, răscolit, zăpăcit. (Are toate hiriiile ~.) răvăşit adj. v. RĂSCOLIT. răvăşit s. v. RĂSCOL. răvăşitor adj. v. DUIOS. EMOŢIONANT. IMPRESIONANT. ÎNDUIOŞĂTOR. MIŞCĂTOR. PATETIC. RĂSCOLITOR. TULBURĂTOR. VIBRANT. răvăşliií vb. v. CALCULA. SOCOTI. răzá vb. v. LUMINA. RADIA. STRĂLUCI. răzăclu'e s. v. COACĂZĂ. răzălău s. v. RASPEL. RÂZĂTOARE. RĂZUITOARE. răzăluí vb. v. RADE. RAZUL RĂZÂTOÁRE s. răzuitoare, (Transilv. şi Ban.) răzălău. (~ pentru morcovi.) râzător s. v. OTIC. RĂVAR. RĂZBATE vb. 1. a pătrunde, a răzbi, a străbate, a străpunge, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perete.) 2. a străbate. (A'u putea ~ prin mulţime.) 3. a ajunge, a răzbi, a străbate. (Strigătul ~ până la el.) 4. a pătrunde, a se strecura. (Frigul ~ in casă.) răzbate vb. v. BATE. BIRUI. COLINDA. COPLEŞI. CUPRINDE. CUTREIERA. ÎN-FRÂNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. PARCURGE. RĂZBI. STRĂBATE. TÂRGUI. TOCMI. VÂNTURA. RĂZBÁTERE s. pătrundere, răzbire, străbatere, străpungere, trecere, (livr.) penetrantă, penetrare, penetraţie. (~ cuiului prin perete.) RĂZBĂTĂTOR adj. insistent, perseverent, persistent, statornic, stăruitor, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~.) răzbel s. v. CONFLICT. RĂZBOI. RĂZBÍ vb. 1. a pătrunde, a răzbate, a străbate, a străpunge, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perete.) 2. a ajunge, a răzbate, a străbate. (Strigătul ~ până ia el.) 3. a birui, a depăşi, a infringe, a învinge, (livr.) a sur-tnonta. (A ~ toate dificultăţile.) 4. a dovedi, a prididi, (reg.) a joi, (Transilv. şi Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai ~ cu lucrul.) 5. a(-l) copleşi, a(-l) cuprinde, (înv.) a(-l) răzbate. (Îl~ setea.) C. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleşi, a(-l) covirşi, a(-l) cuprinde, a(-l) infringe, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovâr-şi, (fig.) a(-l) dobori, a(-l) lovi. (L-a ~ oboseala.) 7. a(l) copleşi, a(-l) covirşi, a(-i) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) năpădi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) dobori, a(-l) răpune. (L-au ~ grijile, necazurile.) răzbi vb. v. BATE. BIRUI. IZBI. IZBINDI. IZBUTI. ÎNFRÂNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. LOVI. REUŞI. SFĂRÂMA. ZDROBI. răzbíci s. v. RETEVEI. SCURTĂTURĂ. răzbici vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE RĂZBÍRE s. pătrundere, răzbatere, străbatere, străpungere, trecere, (livr.) penetrantă, penetrare, penetraţie. (~ cuiului prin perete.) RĂZRÓI s. (TEHN.) 1. (pop.) stative (pi.), (reg.) argeá, teáră. (A fese ceva la ~.) 2. cal, căluşel. ( ~ la moara de vint.) RĂZBOI s. (M1L.) 1. conflict, (înv. şi pop.) bătaie, răzbel, (reg.) bozgún, (înv.) harţă,

oaste, oşteníe, oşteníre, oştire, oştit. (S-a iscat un ~.) 2. (înv.) nepáce. (Stare de ~.) război s. v. BĂTĂLIE. CAR. CHINGĂ. GHERGHEF. ÎNCĂIERARE. ÎNFRUNTARE. JUG. LUPTĂ. PUNTE. RĂZBOÍ vb. (M1L.) a se bate, a se lupta, (înv.) a combate, a se oşti, a se răgloti, a voinici. (S-a ~ mult cu duşmanul.) războiesc adj. v. RĂZBOINIC. războinic s. v. BANDIT. HOŢ. PUNGAŞ. TÂLHAR. RĂZBOINIC s., adj. 1. s. (M/L.) luptător, (reg.) luptáş, (înv.) bóinic, războitór, săgár. (~ încercat In bătălii.) 2. adj. agresiv, militarist, provocator, (fam.) belicos. (Politică ~.) 3. adj. (rar) marţial. (Aer ~.) 4. adj. (înv.) războiesc, războinicésc, rezbélic, rezbélnic. (Dansuri ~.) războinic s., adj. v. ASASIN. CRIMINAL. OMORÂTOR. UCIGAŞ. războinicésc adj. v. RĂZBOINIC. războitór adj., s. v, BELIGERANT. războitór s. v. LUPTĂTOR. RĂZBOINIC. războit vb. v. ÎMBOLNĂVI. războlít adj. v. BOLNAV. NESĂNĂTOS. SUFERIND. războti vb. v. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. ŢIPA. URLA. ZBIERA. răzbubui vb. v. BUBUI. DETUNA. DUDUI. TRĂSNI. TUNA. VUI. răzbun s. v. AMÂNARE. ASTÂMPĂR. CALM. LINIŞTE. ODIi NĂ. PACE. PĂSUIALĂ. PĂSUIRE. RĂGAZ. RĂZBUNARE. RĂZ-BUNIC. REPAUS. STRĂBUNIC. TIHNĂ. RĂZBUNA vb. 1. (înv.) a se izbindi. (S-a ~ crunt.) 2. (înv.) a răscumpăra. (A ~ sin-gele celui ucis.) 3. a pedepsi, (înv.) a răsplăti, (fig.) a spăla. (A ~ ruşinea indurată.) răzbuna vb. v. AMELIORA. DESTRĂMA. ÎMBUNĂTĂŢI. ÎMPRĂŞTIA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOŞI. ÎNSENINA. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. LIMPEZI. LUMINA. REFACE. RESTABILI. RIDICA. RISIPI. SPULBERA. TĂMĂDUI. VINDECA. RĂZBUNARE s. (rar) răzbun, (italienism) vendetă, (reg.) răzbuneálă, (înv.) băsăii, răscumpărare, răsplată. (O ~ singeroasă.) RĂZBUNAT adj. pedepsit, (fig.) plătit. (O faptă ~.) RĂZBUNĂTOR adj. duşmănos, ranchiunos, (livr.) vindicativ, (reg.) ţânáş, zácáş. (E un spirit ~.) răzbuneálă s. v. RĂZBUNARE. RĂZBUNÍC s. străbunic, (rar) răzbun. răzbuzá vb. v. BOSUMFLA. ÎMBUFNA. RĂSFRÂNGE. răzbuzát adj. v. BOSUMFLAT. ÎMBUFNAT. RĂZEŞ s. moşnean, (înv. şi reg.) moşânáş, moşteán, (înv.) moşán. răzeş s. v. VECIN. RĂZEŞÉSC adj. moşnenesc, (înv.) moştenesc. (Proprietate ~.) răzeşi vb. v. ÎNVECINA. MĂRGINI. RĂZGlIÁ vb. a (se) alinta, a (se) cocoli, a (se) răsfăţa, (reg.) a (se) corconi, a (se) mădări, (înv.) a (se) lainici. RĂZGÂIÁLĂ s. alintare, răsfăţ, râsfăţare, răzgiiere, (rar) răsl'ăţătúră, (pop.) alintătúră. EĂZGÂIÁT adj. alintat, cocolit, răsfăţat, (reg.) mădărít, ninerát, (înv.) dezmierdat. (Copil ~.; RĂZGÂIÉRE s. alintare, răsfăţ, răsfăţare, răzgiială, (rar) răsfăţătúră, (pop.) alintătúră. RĂZGÂNDÍ vb. a reveni. (De ce te-oi ~ ?) râzi vb. v. ÎNVECINA. MĂRGINI. RĂZLEŢ adj., adv. 1. adj. izolat, pribeag, rătăcit, singur, singuratic, solitar. (Se uita la un nor ~.) 2. adj. disparat, izolat. (Ele-menle ~; amintiri ~.) 3. adj. izolat, sporadic. (Citeva cazuri ~ de îmbolnăvire.) 4. adv. izolat, sporadic, (înv.) sporadiccşte. (Apare ~.)_ RĂZLEŢI vb. 1. a se despărţi, a se izola, a se separa, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 2. a se pierde, a se rătăci, a se răzni. (Puiul s-a ~ de mamă.) 3. a (se) dispersa, a (se) împrăştia, a (se) răstiră, a (se) răspindi, a (se) risipi, (pop.) a (se) răzni, (înv. şi reg.) a (se) răşchira. (S-au ~ in toate părţile.) 4. a (se) împrăştia, a (se) răspindi, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. şi reg.) a (se)

sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. şi Ban.) a (se) sprânji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.) RĂZLEŢÂRE s. dispersare, dispersie, imprăş-tiere, răsfirare, răspândire, risipire, (înv.) risipă. (~ mulţimii.) RĂZLEŢÍT adj. I. despărţit, izolat, separat, (pop.) răznít, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. pierdut, rătăcit, răznit. (O oaie ~.) 3. dispersat, împrăştiat, răsfirat, râspindit, risipit, (pop.) răzuit, (înv. şi reg.) răşchirat. (O mulţime ~.) RĂZLÓG s. (reg.) corlátă, zăvor. (~ la un gard.) răzlogi vb. v. DESPĂRŢI. IZOLA. RĂZLEŢI. răzmerí vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. RĂZMERIŢĂ s. răscoală, răsculare, răzvrătire, rebeliune, revoltă, (livr.) sediţiúne, (înv. şi pop.) rebelíe, (pop. şi fam.) tevatură, (pop.) revoluţie, ridicare, sculare, (înv.) burzuluiala, răzválă, rócoş, rocoşeálă, rocoşénie, rocoşíre, rocoşít, rocoşitúră, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulúm, zurba, zurbalâc, (fig.) tulburare. (A izbucnit o puternică ~.) răzmirití vb. v. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. ráznepót s. v. STRĂNEPOT. RĂZNÍ \b. a se pierde, a se rătăci, a se răzleţi. (Oaia s-a ~ de turmă.) răzni vb. v. DESPARŢI. DISPERSA. IZOLA. ÎMPRĂŞTIA. RĂSFIRA. RĂSPÂN-DI. RĂZLEŢI. RISIPI. SEPARA. RĂZNÍT adj. pierdut, rătăcit, răzleţit. (Oaie ~.) răznít adj. v. DESPĂRŢIT. DISPERSAT. IZOLAT. ÎMPRĂŞTIAT. RĂSFIRAT. RĂS-PÂNDIT. RĂZLEŢIT. RISIPIT. SEPARAT. RĂZOR s. 1. hat, hotar, (reg.) căluşíre, dorjíncă, forgáşă, háşpor, raéjdă, méjdínă, mc.şgliie, slog, (Transilv.) métă, miezuínă. (~ intre două ogoare.) 2. brazdă, strat, (rar) postată, (iuv. şi reg.) tablă. (~ de flori, de legume.) răzor s. v. ARĂTURĂ. CÂMP. OGOR. ŢARINĂ. răzoráş s. v. VECIN. răzorí vb. v. ÎNVECINA. MĂRGINI. ÍÂĂZUÍ vb. 1. a rade, (rar) a racla, (reg.) a rârilui. (A ~ fundul ceaunului.) 2. a râcâi, (rar) a scobi. (A ~ pipa spre a o curăţa.) RĂZUIÁLĂ s. răzuire. RĂZUÍRE s. 1. răzuială. 2. (TKHN.) se\eruire. RĂZUIT adj. ras. (Un obiect ~.) RĂZUITOÁRE s. râzătoare, (Transilv. şi Ban.) răzălău. (~ pentru morcovi.) RĂZUITÚR s. (TEHN.) 1. racletă, raclor. f~ pentru suprajeţe lemnoase.) 2. raz. (~ din oţel-crom pentru suprafeţe metalice.) răzuilór s. v. OTIC. RĂZUŞ s. (TEHN.) gripcă, teslă, (reg.) scoabă, (înv.) strújniţă. (~ pentru tâmplari, dulgheri, j răzúş s. v. CĂŢEL. CORDENCI. OTIC. RANGĂ. ŞURUBELNIŢĂ. răzválă s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIŢĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUf NE. REVOLTĂ. răzvedít adv. v. BINE. CLAR. DESLUŞIT. DISTINCT. LĂMURIT. LIMPEDE. răzvestí vb. v. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. RĂZVRĂTÍ vb. a (se) răscula, a (se) revolta, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriţi, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoşi, a (se) semeţi, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.) RĂZVRĂTIRE s. răscoală, răsculare, răzmeriţă, rebeliune, revoltă, (livr.) sediţiúne, (înv. şi pop.) rebelíe, (pop. şi fam.) tevatură, (pop.) revoluţie, ridicare, sculare, (înv.) burzuluiala, răzválă, rócoş, rocoşeálă, rocoşénie, rocoşíre, rocoşít, rocoşitúră, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulúm, zurba, zurbalâc, (fig.) tulburare. (A izbucnit o puternică ~.) răzvrătit adj. v. AGITAT. CLOCOTITOR. FRĂMÂNTAT. FREMĂTĂTOR. ÎNVOLBURAT. TULBURAT. TUMULTUOS. ZBUCIUMAT.

RĂZVRĂTÍT adj., s. răsculat, rebel, revoltat, (livr.) insurgent, sediţiós, (rar) apostat, (reg.) buntúşnic, sculat, (înv.) burzuluit, răpştít, răsculătór, rebelíst, revoltánt, rocoşán, roco-şélnic, rocoşít, rocoşitór, zavergíu, (înv., prin Mold.) bontáş, (turcism înv.) zurba, zurbagiu, zurbáv. (~tii au trecut la luptă.) răzvrătitor s., adj. v. AGITATOR. AŢÂŢĂ-TOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR. REA-CREDÍNŢĂ s. (JUR.) doi, viclenie. (Condamnat pentru ~.) REACTÍV s. (CHIM.) (înv.) reagént. REACTOR NUCLEAR s. (FJZ.) pilă atomică. REACTUALIZA vb. a reânvia. (A ~ in memorie.) REACTUALIZARE s. reânviere. (~ in memorie a ceva.) REACTUALIZÁT adj. reânviat. (Lucruri ~ .) REACŢIONAR adj. înapoiat, retrograd. (O concepţie ~ .) READMÍTE vb. a reprimi. (A ~ în şcoală.) READUCE vb. (înv.) a reduce. (A ~ la *ine.) READUCERE s. (înv.) reducere. (~ cuiva la rea li laie.) REAFLÁ vb. a redescoperi, a regăsi. (A ~ un lucru pierdut.) REAFLÁRE s. redescoperire, regăsire. f~ unui lucru pierdut.) reagént s. v. REACTIV. reajănge vb. v. REDEVENI. REAL adj., s., adv. 1. adj. (FILOZ.) obiectiv. (Lumea ~.) 2. s. (FILOZ.) adevăr, realitate. (Noţiunea de ~.) 3. adj. concret, palpabil. (Fenomene ~.) 4. adj. adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 5. adv. aievea. (Tot ce ţi-a spus esle ~.) 6. adj. adevărat, efectiv. (Plecarea lui ~ din oraş a avut loc a doua zi.) 7. adj. adevărat, sincer. (Un sentiment de ~ admiraţie.) íî. adj. efectiv, incontestabil, indiscutabil. (A adus servicii ~.) REALGÁR s. (MIA7.) (rar) şar, (înv.) rismă roşie. REALÍST adj. pozitiv, practic. (Un spirit ~.) REALITATE s. 1. (FILOZ.) adevăr, real. (Noţiunea de ~.) 2. adevăr, veridicitate, (livr.) veracitate, (înv.) veritate. (~ conţinută inlr-o operă literară.) REALIZĂ vb. 1. a executa, a face, (pop. şi fam.) a meşteri, a meşterui. (~ iot felul de nimicuri.) 2. a efectua, a executa, a face, a Împlini, a îndeplini, a înfăptui, a săvirşi, (înv. şi pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 3. a înfăptui, (pop.) a isprăvi. (Ce ai ~ ?) 4. a efectua, a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a săvirşi. (A ~ o lucrare durabilă.) 5. a alcătui, a compune, a crea, a elabora, a întocmi, a redacta, a scrie, (înv.) a izvodi, a redija, a tocmi. (A ~ o operă valoroasă.) 6. a desăvârşi, a împlini, a îndeplini, a înfăptui. (Şi-a ~ opera.) 7. a se desăvârşi. (S-a ~ ca poet.) 8. a alcătui, a concepe, a întocmi, a plăsmui, (fig.) a urzi. (~ o colecţie de folclor.) 9. a (se) concretiza, a (se) incarna, a (se) întruchipa, a (se) întrupa, a (se) materializa, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum s-a ~ acest element.) !•• a produce, a turna. (A ~ un nou film.) 11. a obţine, a scoate. (A o recoltă bogată.) 12. a aduce, a crea, a produce. (A ~ mari beneficii.) 13. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a' gândi,"' a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a scorni, (înv.' şi pop.) a 1 zvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem" de . . .) 14. a(-şi) ajunge, a(-şi) atinge, a(-şi) îndeplini, a(-şi) înfăptui. (Si-a ~ scopul.) 15. a îndeplini, a înfăptui, (înv. şi reg.) a sfirşi, (înv.) a obârşi. (Si-« ~ misiunea.) 16. a crea, a făuri, a înfăptui, a întemeia. (A ~ un stat naţional unitar.) 17. a se înfăptui, a se produce. (Cind s-a ~ Unirea?) 18. a câştiga, a cuceri, a dobindi, a obţine, a repurta, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o frumoasă victorie, biruinţă.) 19. a obţine, a stabili. (A ~ un nou record atletic.) 20. a obţine, (pop.) a cunoaşte, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 21. a împlini, a îndeplini, a satisface, (înv.) a plini, (rar fig.) a sătura. (I-a ~ dorinţa.) 22. a se împlini, a se îndeplini, a se înfăptui, (pop.) a se întâmpla. (înv. şi reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~ ( 23. a se adeveri, a se confirma, a se împlini, a se îndeplini. (Previziunile lui s-au ~ întocmai.) REALIZABIL adj. posibil, (rar) practicabil. (Un lucru ~.) REALIZÁNT s. (MAT.) discriminant. (~ tntr-o ecuaţie.) REALIZARE s. 1. efectuare, executare, execuţie, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, săvârşire, (înv.) săvârşít. (~ unti anumite lucrări.) 2. alcătuire, compunere, creare, elaborare, întocmire, redactare,

scriere, scris, (înv.) izvodire, redacţie, redijáre. (~ unei opere ştiinţifice.) 3. (concr.) înfăptuire, operă. (O mare ~.) 4. (concr.) creaţie, operă. (Tot ce vezi aici c ~ mea.) 5. executare, execuţie, facere, făurire. (~ unei opere durabil,.) 6. concretizare, incarnare, întruchipare, întrupare, materializare, (rar) sensibilizare. f~ unei idei.) 7. producere, turnare. (~ unui film.) 8. obţinere, scoatere. (~ unei recolte bogate.) 9. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, născocire, plăm.ire, plăsmuire, proiectare, scornire, (înv. şi pop.) izvodire. (~ unei metode noi pentru . . .) 10. creare, făurire, înfăptuire, întemeiere. (~ unui stat naţional unitar.) 11. înfăptuire, producere. (~ Unirii.) 12. ciştigare, cucerire, dobândire, obţinere, repurtare. (~ unei strălucite victorii.) 13. obţinere, stabilire. (~ unui nou record.) 14. împlinire, îndeplinire, satisfacere, (rar) satisfacţie. (~ dorinţei cuiva.) 15. îndeplinire, înfăptuire, (înv.) realizáţie. (~ unui vechi vis.) REALIZAT adj. 1. bun, izbutit, reuşit, valoros, (pop.) nimerit, (arg.) mişto. (O lucrare ~.) 2. împlinit, îndeplinit, înfăptuit, satisfăcut. (Un vechi vis ~.) REALIZATOR s. 1. creator, făuritor, înfăptuitor, născocitor, plăsmuitor, (înv.) săvirşi-tór, scornitór, (fig.) făurar. (~ al unui nou produs pentru . . .) 2. autor, creator. (Cuie stni ~ filmului?) realizáţie s. v. ÎNDEPLINIRE. ÎNFĂPTUIRE. REALIZARE. REALMENTE adv. efectiv. (Era ~ obc ii.) REAMINTI vb. 1. (înv.) a poftori. (Te rog să-mi ~ miine ce trebuie să fac. i 2. a rememora. (Să ~ cele ştiute.) 3. a chema, a evoca, a rechema, a redeştepta. (I-a ~ ceva in memorie. ) REAMINTIRE s. rememorare. (~ celor întâmplate.) REANGAJA vb. a reprimi. (A ~ tntr-o slujbă.) REANGAJARE s. reprimire. (~ eutoa tn serviciu.) REANGAJAT s. (în vechea armată) subofiţer. REANIMA vb. 1. a reânsufleţi. (A ~ un muribund.) 2. a (se) reânsufleţi, a (se) reân-viora. (Atmosfera s-a mai ~.) REANIMARE s. 1. reânsufleţiră (~ unui muribund.) 2. reânsufâeţire, reânviorare. (~ atmosferei.) REAPARIŢIE s. 1. (rar) reivíre. (După ~ lui.) 2. revenire. (~ unui actor pe scenă.) REAPĂREA vb. 1. (rar) a se reivi. (După o oră a ~.) 2. (MED.) a se întoarce, a recidiva, a reveni, (reg.) a se înturna. (Boala i-a ~.) reapucá vb. v. REÂNCEPE. RELUA. rearmá vb. v. REÂNARMA. RE ASCULTA vb. 1. a reexamina. (A ~ un candidat.) 2. (JUR.) a reaudia. (A ~ un martor.) REASCULTÁRE s. 1. reexaminare. (~ unui student.) 2. (JUR.) reaudiere. (~ unui martor.) REAŞEZA vb. a repune. (A ~ la locul iniţial.) REAŞEZARE s. repunere. (~ unui obiect la locul iniţial.) REAUDIÁ vb. (JUR.) a reasculta. (A ~ un martor.) REAUDIERE s. (JUR.) reascultare. f~ unui martor.) REAVĂN adj. 1. jilav, ud, umed, (rar) umedós, (reg.) puhav, revenós, (prin Transilv.) mótov. (Un loc, un teren ~.) 2. răcoros, rece, (înv.) răcoare. (Aerul cel ~ al nopţii.) REAZEM s. 1. pop, proptea, sprijin, susţinere, (rar) sprijinitoare, (pop.) poprea, (reg.) pripoánă, próptă, propteálă, proptiş, şpraiţ, (prin Munt. şi Olt.) papainóg, (Transilv.) şoş, (înv.) rezemătúră, sprijineálă, sprijoánă. (~ pentru consolidarea gardului.) 2. (TEHN.) rezemătoare, sprijin. (0 piesă care serveşte ca ~.) 3. ajutor, sprijin, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea era ~ bălrineţelor lui.) rcá/.em s. v. APĂRĂTOR. BALUSTRADĂ. Ml'NÁ CURENTĂ. OCROTITOR. PARAPET. PARMACLÂC. PAT. P/ALIMAR. PROTECTOR. RAMPĂ. REZEMĂTOARE. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSŢINĂTOR. RE3EGÎ vb. a se zgribuli. REBEGÍT adj. zgribulit. (Om ~.) REBEL adj., s. I. adj., s. răsculat, răzvrătit, revoltat, (livr.) insurgent, sediţiós, (rar) apostat, (reg.) buntúşiiic, sculat, (înv.) burzuluit, răpştit, răsculătór, rebelíst, revoltánt, rocoşán, rocoşéluic, rocoşít, rocoşitór, zavergiu, (înv., prin Mold.) bontáş, (turcism înv.) zurba, zurbagiu, zurbáv. (~ii au trecut la luptă.) 2. adj. chinuitor, supărător, (înv. şi pop.) necăjós. (0 tuse ~.) rebela vb. v. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA.

rebelíe s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIŢĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ. rebelíst adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. REBELIUNE s. răscoală, răsculare, răz^ merită, răzvrătire, revoltă, (livr.) sediţiúne, (înv. şi pop.) rebelíe, (pop. şi fam.) tevatură, (pop.) revoluţie, ridicare, sculare, (înv.) burzuluiala, răzvâlă, rócoş, rocoşcálă, rocoşénie, rocoşíre, rocoşít, rocoşitúră, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulúm, zurba, zurbalic, (fig.) tulburare. REBONIFICÁRE s. (EC.) rebonificaţie. REBONIFICÁŢIE s. (EC.) rebonificare. RECALCITRANT adj. 1. încăpăţânat, îndărătnic, refractar, (livr.) obstinat, (pop.) sanchíu, (reg,) inaccíu, înţestát, (Olt.) dugós, (înv.) cáp eş, renitént, (fam. peior.) capsoman, căpăţânós, căpos. (Ce om ~ !) 2. indisciplina., insubordonat, neascultător, nedisciplinat, nesubordonat, nesupus. (Elev ~.) recalcitranţă s. v. INDISCIPLINĂ. ÎNCĂ-PĂŢÂNARE. ÎNDĂRĂTNICIE. NEASCULTARE. NEDISCIPLINĂ. NESUPUNERE. RECAPITULA vb. 1. a rezuma, a sintetiza, (înv.) a recapitului. (Să ~ cele spuse.) 2. a repeta, a revedea. (A ~ materia pentru examen.) RECAPITULARE s. 1. rezumare, sintetizare, (înv.) recapituláţie. (~ celor spuse mai înainte.) 2. repetare, repetiţie, revedere, (înv.) procitánie. (~ materiei.) RECAPITULATIV adj. rezumativ. (Tabel ~.) recapituláţie s. v. RECAPITULARE. REZUMARE. SINTETIZARE. recapitului vb. v. RECAPITULA. REZUMA. SINTETIZA. RECĂDEÁ vb. a reveni. (A ~ în poziţia iniţială.) recădere s. v. RECIDIVĂ. récăl s. v. DULAMĂ. SUMAN. RECĂPĂTA vb. a recâştiga, a recupera, a redobândi. (Si-a ~ forţele pierdute.) RECĂPĂTARE s. recâştigare, recuperare, redobândire. (~ forţelor pierdute.) rece adj. v. ACADEMIC. APATIC. ASPRU. CONVENŢIONAL. DELĂSĂTOR. DISTANT. FLEGMATIC. IMPASIBIL. IMPERTURBABIL. INDIFERENT. INDOLENT. INSENSIBIL. LĂSĂTOR. NEPĂSĂTOR. NEPRIETENOS. NESENSIBIL. NESIMŢITOR. NESOCIABIL. PASIV. PLACID. RĂSTIT. REZERVAT. RIDICAT. TEMBEL. RECE adj., s. I. adj. friguros, răcoros. (A avut o vreme ~ la mare; o locuinţă ~.) 2. s. frig, răceală. (Afară e ~.) 3. adj. reavăn, răcoros, (înv.) răcoare. (Acrul cel ~ REIMPRIMÁRE s. reeditare, republicare, retipărire. (~ operelor cuiva.) REINCARNARE s. reincarnaţie. (Credinţa in ~.) REINCARNAŢIE s. reincarnare. (Credinţa in ~.) REINSTALARE s. (înv.) repozíţie. (~ cuiva în casă.) REINSTAURÁ vb. a reântrona, a restaura, (înv.) a reânscăuna. (A ~ o dinastie.) REINSTAURÁRE s. reântroiiarc, restaurare, restauraţie, (înv.) reânscăunáre. (~ unei dinastii.) reiterare s. v. REPETARE. reiterat adj. v. REPETAT. reiteráfie s. v. REPETARE. reiví vb. v. REAPĂREA. reUíre s. v. REAPARIŢIE. REÂMPĂRŢÍ vb. a redistribui. (A ~ sarcinile.)

REÂMPĂRŢIRE s. redistribuire. (~ sarcinilor.) REÂNARMÁ vb. (înv.) a (se) rearma. REÂNĂLŢÁ vb. a reclădi, a reconstrui, a rezidi, (rar) a reedifica. (A ~ din temelii o casă.) REÂNCEPE vb. 1. a relua, (prin Olt.) a prencépe, (înv.) a reapuca. (A ~ lucrul.) 2. a (se) redeschide, a (se) relua. (Au ~ cursurile. ) REÂNCEPERE s. 1. reluare. (~ lucrului.) 2. redeschidere, reluare. (~ cursurilor.) REÂNCORPORÁ vb. (înv.) a reântrupa. (A ~ un teritoriu.) REÂNCORPORÁRE s. (înv.) reântrupare. (~ unui teritoriu.) REÂNFIINŢA vb. a reântemeia. (A ~ o societate.) REÂNFIINŢARE s. reântemeiere. (~ unei societăţi.) REÂNNOI vb. 1. a preschimba. (Şi-a ~ permisul.) 2. (înv.) a preânnoi. (A ~ nn contract.) 3. a (se) împrospăta. (A ~ apa din cană.) 4. a repeta, (înv.) a preânnoi. (.Şi-a ~ propunerea.) REÂNNOÍRE s. I. preschimbare. (~ permisului.) 2. împrospătare. (~ apei din vase.) 3. repetare. (~ unei propuneri.) REÂNNOÍT adj. 1. preschimbat. (Permis ~.) 2. împrospătat, înnoit, regenerat. (Natura ~.) REÂNSĂNĂTOŞÍ vb. a (se) reântrema, a (se) reânzdrăveni. (S-a ~ după o boală.) REÂNSĂNĂTOŞÍRE s. reântremare, reânzdră-venire. (~ cuiva după o boală.) REÂNSĂNĂTOŞÍT adj. reântremat, reânzdră-venit. (Bolnav ~.) reânscăuna vb. v. REINSTAURÁ. REÂNTRONA. RESTAURA. reânscăunáre s. v. REINSTALARE. REÂN-TRONARE. RESTAURARE. RESTAURAŢIE. REÂNSUFLEŢI vb. 1. a reanima. (A ~ un muribund.) 2. a reânvia. (Natura s-a ~.)> 3. a (se( reanima, a (se) reinviora. (Atmosfera s-a mai ~.) REÂNSUFLEŢÍRE s. 1. reanimare. (~ unui muribund.) ... reânviere, (livr.) resurecţie. (~ unui mort.) 3. reanimare, reânviorare. (~ atmosferei.) REÂNSUFLEŢIT adj. reânviat. (Natura ~.) REÂNSUFLEŢITÓR adj. reânvietor. REÂNTEMEIÁ vb. a reânfiinţa. (A ~ o societate.) REÂNTEMEIÉRE s. reânfiinţare. (~ unei societăţi.) REÂNTÂLNÍ vb. a (se) regăsi, a (se) revedea. (S-au ~ după o vreme.) REÂNTÂLNÍRE s. regăsire, revedere. (~ lor după o vreme.) REÂNTOARCE vb. a se returna, av reveni, (pop.) a se reânturna. (A se ~ la punctul de plecare.) REÂNTOARCERE s. revenire, (pop.) reân-turnáre. (~ la punctul de plecare.) REÂNTREMÁ vb. a (se) reânsănătoşi, a (se) reânzdrăveni. (S-a ~ după o boală.) REÂNTREMÁRE s. reânsânătoşire, reânzdră-venirc. (~ cuiva după o boală.) RE ÎNTREMAT adj. reânsănătoşit, reânzdră-venit. (Bolnav ~.) REÂNTRONÁ vb. 1. a reinstaura, a restaura, (înv.) a reinscăuna. (A ~ o dinastie.) 2. a restabili, a restatornici, (înv.) a restitui. (A ~ pacea.) REÂNTRONÁRE s. 1. reinstaurare, restaurare, restauraţie, (înv.) reânscăunáre. (~ unei dinastii.) 2. restabilire, restatomicire. (~ păcii.) reântrupa vb. v. REÂNCORPORA. reântrupare s. v. REÂNCORPORARE. reâiiti,.uá vb. v. DA. ÎNAPOIA. PLĂTI. REÂNTOARCE. RESTITUI. RETURNA. REVENI reinturnáre s. v. ÎNAPOIERE. RAMBURSARE. REÂNTOARCERE. RESTITUIRE. REVENIRE. REÂNVIA vb. 1. (MED.) a resuscita. 2. a (se) reânsufleţi. (Natura a ~.) 3. a reactualiza. (A ~ în memorie.) REÂNVIAT adj. 1. (MED.) resuscitat. 2. reânsufleţit. (Nedura ~.) 3. reactuaUzat. (Lucruri ~.) REÂNVIERE s. 1. (MED.) resuscitare. 2. reânsufleţire, (livr.) resurecţie. (~ unui mort.) 3. reactualizare. (~ in memorie a ceva.) REÂNVIETOR adj. reiiisufleţitor. REÂNVIORÁ vb. a (se) reanima, a (se) reânsufleţi. (Atmosfera s-a mai ~.)

REÂNVIORARE s. reanimare, reânsufleţire. (~ atmosferei.) REÂNZDRĂVENI vb. a (se) reânsănătoşi, a (se) reântrema. (S-a ~ după o boală.) REÂNZDRĂVENÍRE s. reânsânătoşire, re-tntremare. (~ cuiva după o boală.) REÂNZDRĂVENÍT adj. reânsănătoşit, re-întremat. (Bolnav ~.) RELATĂ vb. 1. a arăta, a expune, a istorisi, a înfăţişa, a nara, a povesti, a prezenta, ii spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.) 2. a afirma, a declara, a mărturisi, a spune, a zice, (pop.) a cuvinta, (înv.) a mărfuri. (A ~ următoarele...) 3. a raporta, a referi. (A ~ despre cele întimplale.) 4. a vorbi, (înv.) a vorovi. (Izvoarele ~ despre...) RELATARE s. 1. arătare, expunere, istorisire, înfăţişare, narare, povestire, prezentare, (rar) relaţie, (înv.) spunere. (~ faptelor.) 2. afirmaţie, cuvânt. declaraţie, mărturisire, spusă, vorbă, zisă, (livr.) aserţiune, propoziţie, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroávă, (fig.) gură. (Nu te lua rfupă ~ tui.) RELATIV adj., adv. 1. adj. privitor, referitor. (O problemă ~ la . . .) 2. adv. aproximativ. (O idee ~ nouă.) RELATIVÍSM s. relativitate. RELATIVITATE s. relativism. RELAŢIE s. 1. conexiune, corelaţie, înlănţuire, legătură, raport, (livr.) consecúţie, (rar) conexitate. (Stabileşte o ~ între fenomene.) 2. legătură, raport, (livr.) contingenţă, nex, (înv.) legămínt, referinţă, (grecism înv.) schésis. (Ce ~ este între . . .?) 3. contact, legătură, raport. (A stabili o ~ cu cineva.) 4. proporUe, raport. (O ~ justă între elemente.) 5. informaţie, referinţă. (Ce ~ îmi poţi da despre . . .?) 6. cunoştinţă (Ai vreo ~ la minister?) relaţie s. v. ARĂTARE. EXPUNERE. ISTORISIRE. ÎNFĂŢIŞARE. NARARE. POVESTIRE.^ PREZENTARE. RELATARE. RELAXA vb. a se destinde, a slăbi. (Un arc care s-a ~.) relaxa vb. v. RECREA. RELAXANT adj. odihnitor, reconfortant, recreativ, (rar) recreator. (Un concediu ~.) RELAXARE s. 1. destindere, slăbire. (~ unui arc.) 2. (FON.) destindere, recursie. relaxare s. v. RECREARE. RELAXAT adj. destins, diseordat, slăbit. (Arc ~.) relega vb. v. ALUNGA. EXILA. EXPULZA. GONI. IZGONI. OSTRACIZA. PROSCRIE. SURGHIUNI. relegare s. v. ALUNGARE. EXILARE. EXPULZARE. GONIRE. IZGONIRE. OSTRACIZARE. PROSCRIERE. SURGHIUNIRE. relegat adj. v. EXPULZAT. relegat adj., s. v. ALUNGAT. EXILAT. GONIT. IZGONIT. PRIBEAG. PROSCRIS. SURGHIUNIT. relegátie s. v. ALUNGARE. EXILARE. EXPULZARE. GONIRE. IZGONIRE. OSTRACIZARE. PROSCRIERE. SURGHIUNIRE. RELEVA vb. 1. a accentua, a evidenţia a întări, a marca, a puncta, a reliefa, a sublinia, (livr.) a învedera, a potenţa. (A ~ calt-iăţile lucrării.) 'i. a nota, a observa, a remarca, a reţine, a semnala, a sublinia. (Să ~ următoarele însuşiri. . .) 3. a arăta, a dezvălui, a releva, a sesiza. (A ~ conducerii dificultăţile tntâmpinate.) 4. a arăta, a atesta, a denota, a indica, a trăda, a vădi. (Proiectul întocmit ~ competenţa autorului.) RELEVABIL adj. notabil, (rar) semnalábil. (Un fapt ~.) RELEVARE s. 1. accentuare, evidenţiere, întărire, marcare, reliefare, subliniere, (livr.) potenţare. (~ unor caracteristici ale lucrării.) 2. observare, remarcare, semnalare, sesizare, subliniere. (~ unei anumite semnificaţii.) RELÍCVĂ s. 1. rămăşiţă, urmă, vestigiu. (~e ale trecutului.) 2. (la pi.) moaşte (pi.), vestigii (pi.), (înv.) rămăşiţe (pi.). (~ sfinte.) RELIEF s. 1. (GEOGR.) conformaţie. (~ terenului.) 2." (ARTE PLAST.) relief scund = basorelief. relief s. v. CONTUR. FORMĂ. RELIEFA vb. 1. a se contura, a se delimita, a se desena, a se desluşi, a se distinge, a se evidenţia, a se

preciza, a se profila, a se proiecta. (Imaginea ei se ~ in lumina asfinţitului.) 2. a contura, a evidenţia, a mula. (Rochia îi ~ corpul.) 3. a accentua, a evidenţia, a întări, a marca, a puncta, a releva, a sublinia, (livr.) a învedera, a potenţa. (A ~ calităţile lucrării.) 4. a se evidenţia, a reieşi. (Se ~ un anumit patos in poezia lui.) RELIEFARE s. 1. conturare, delimitare, evidenţiere, precizare, profilare, proiectare. (~ imaginii ei in lumina asfinţitului.) 2. accentuare, evidenţiere, întărire, marcare, relevare, subliniere, (livr.) potenţare. (~ unor caracteristici ale lucrării.) RELIEFAT adj. accentuat, evidenţiat, întărit, marcat, subliniat, (livr.) potenţat. (Semnificaţii ~.) RELÍGIE s. (BIS.) confesiune, credinţă, cult, rit, (pop.) lege. (E de ~ ortodoxă.) religie s. v. CREZ. religionár adj. v. BISERICESC. ECLEZIASTIC. RELIGIOS. SPIRITUAL. RELIGIOS adj. (BIS.) 1. bisericesc, ecleziastic, spiritual, (înv.) religionár. (Dogme ~.) 2. bisericesc, sfânt, (pop.) sânt. (Carie ~.) 3. bisericesc, divin. (Serviciu ~.) 4. bisericesc, duhovnicesc, spiritual, sufletesc. (Păstor ~.) 5. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, smerit, (franţuzism) devót, (înv. şi reg.) smérnic, (înv.) blagocestív, pietós, pravoslavnic, râvnitór, bine-credinciós. (Om ~.) RELIGIOZITATE s. (BIS.) credinţă, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, smerenie, (livr.) devoţiune, (înv.) blagocéstie, blagocestivíe, nristoitíe, rívnă, râvníre, smeríre. RELUA vb. 1. a recâştiga, a recuceri, a reocupa, (înv.) a recuprínde. (A ~ oraşul pierdut.) 2. a reâncepe, (prin Olt.) a prencépe, (înv.) a reapuca. (A ~ lucrul.) 3. a (se) redeschide, a reâncepe. (S-au ~ cursurile.) 4. a continua, a urma. (Şi-a ~ drumul.) RELUARE s. 1. recucerire, reoeupare. (~ oraşului pierdut.) 2. reâncepere. (~ lucrului.) 3. redeschidere, reâncepere, (~ cursurilor.) 4. continuare. (~ drumului, a doua zi.) REMAIÁJ s. remaiere. (~ ciorapilor.) REMAIÉRE s. remaiaj. (~ ciorapilor.) REMARCA vb. 1. a observa, a percepe, a reţine, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare ?) 2. a constata, a observa, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. şi Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 3. a nota, a observa, a releva, a reţine, a semnala, a sublinia. (Să ~ următoarele însuşiri . . .) 4. a (se) cunoaşte, a (se) observa, a (se; vedea. (Se ~ că ai trecut tu pe aici.) 5. a se deosebi, a se distinge, a se evidenţia, a se ilustra, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?) 6. a se afirma, a se evidenţia, a se impune. (S-a ~ repede în cinematografie.) REMARCABIL adj. 1. important, însemnat, marcant, (fig.) proeminent. (O personalitate ~.) 2. ales, deosebit, distins, eminent, ilustru. (Un profesor ~.) 3. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, preţios, serios, substanţial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o ~ contribuţie la deziwltarca ştiinţei.) 4. admirabil, deosebit, excelent, îneântător. (Un spectacol ~.) 5. deosebit, însemnat. (A repurtat un succes ~.) REMARCARE s. observare, relevare, semnalare, sesizare, subliniere. (~ unei anumite semnificaţii.) REMARCĂ s. consideraţie, considerent,, constatare, idee, observare, observaţie, opinie, părere, reflecţie, reflexie. (Cileva ~ asupra . . .)• REMEDIA vb. a (se) îmbunătăţi, a (se> îndrepta. (A ~ situaţia existentă.) remedia vb. v. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOŞI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENL LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. VINDECA. REMEDIERE s. 1. îmbunătăţire, îndreptare.. (~ situaţiei existente.) 2. corectare, corijare, îmbunătăţirp, îndreptare, rectificare, retuş, retu-şare, (fig.) reparare. (~ dicţiunii cuiva.) REMEDIU s. 1. (FARM.) doctorie, leac, medicament, (înv. şi reg.) medicină, spiţerie. (Un ~ eficace în diabet.) 2. soluţie, (fig.) leac. (~ pentru îndreptarea unei situaţii.) REMEMORA vb. a reaminti. (Să ~ cele ştiute.) REMEMORARE s. reamintire. (~ celor tntimplate.) remeneácă s. v. BULFEU. CRUCE. SPETEAZĂ. STINGHIE. remeţía s. v. SCHIT. REMF s. (BOT.; Aristolochia clemalitis) curcubeţea, curcubeţică, (reg.) Iepădătoáre, păsulícă, fasolea-cioárei, lingura-frumoáselor, língura-pópii, mărul-lúpului. REMÍTE vb. 1. a da, a încredinţa, a înmâna, a întinde, a preda, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a

încrede, a paradosi, a pridădi, a pris-tavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 2. a depune, a înainta, a înmâna, a preda, a prezenta, a transmite, (pop.) a băga. (I-a ~ întreaga documentaţie.) remite vb. v. AMÂNA. DEZMETICI. ÎNAPOIA. RECULEGE. REDA. REGĂSI. RESTITUI. REVENI. TREZI. REMITÉNT s. (JUR.) girant. REMÍTERE s. 1. încredinţare, ínminare. predare, transmitere, (înv.) teslimarisíre, teslimatisíre, (turcism înv.) teslírn, teslimát. (~ unei scrisori.) 2. depunere, înaintare, înmânare, predare, prezentare, transmitere. (înv.) para-w.j) reprobaţlúne s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. ÎNFIERARE. NEAPROBARE. REPROBARE. RESPINGERE. STIGMATIZARE. REPRODUCE vb. 1. a cita. a reda. (Îţi voi ~ întocmai vorbele lui.) 2. a imita a mima, (înv.) a închipui. (A ~ gesturile cuiva.) 3. a copia, a transcrie, (înv.) a decopia, a izvodi, a prescrie. (A ~ pe curat un text.) 4. a copia, (înv.) a scoate, a scrie. (A ~ un act, un document.) 5. a multiplica. (A ~ afişul tn 2 000 de exemplare.) 6- a se înmulţi, a se prăsi, a procrea, (înv. şi reg.) a se plodi, (reg.) a se puiţi, (Mold.) a se puiezi, (înv.) a se propaga. (Cum se ~ aceste animale?) 7. a se înmulţi, (pop.) a (se) împuia, (înv. şi reg.) a (se) plodi. (Se ~ prin ouă.) REPRODUCERE s. 1. citare, redare. (~ întocmai a unui text.) 2. imitare, mimare. (~ a gesturilor cuiva.) 3. copiat, copiere, transcriere, (rar) transcripţie. (~ pe curai a unui text.) 4. (concr.) copie, transcriere, (rar) transcripţie, (înv.) izvód, prescriitúră. (Are o ~ fidelă a documentului.) 5. multiplicare. (~ unui afiş in mai multe exemplare.) 6. înmulţire, prăsire, prăsit, procreare, reproducţie, (înv. şi reg.) plodíre. (~ animalelor domestice.) 7. pravilă, reproducţie, (reg.) prăseálă. (Cai de ~.) 8. (EC.) reproducţie. REPRODUCŢIE s. 1. înmulţire, prăsire, prăsit, procreare, reproducere, (înv. şi reg.) plodíre. (~ animalelor domestice.) 2. prăsilă, reproducere, (reg.) prăseálă. (Cai de ~.) 3. (EC.) reproducere. REPROFILA vb. a reorganiza, a restructura. (A ~ o întreprindere.) REPROFILARE s. reorganizare, restructurare, (înv.) reorganizáţie. (~ unei instituţii.) REPROŞ s. 1. imputare, imputaţie, învinuire, vină, (livr.) reprehensiúne, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină, prihană. (Nu merită nici un ~.) 2. admonestare, ceartă, certare, dojana, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, (pop. şi fam.) beşteleálă, muştru-luiálă, ocară, (înv. şi reg.) înfruntare, probo-zeálă, (reg.) probáză, probozénie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) şmótru, (înv.) dăscălie, împu-tăciune, învăţătură, preobrăzitúră, probozíre, răpşte, remonstráre, zabrác, (fam. fig.) săpu-neálă, scuturătúră. (~ pe care l-a primit, l-a cuminţit.) REPROŞA vb. 1. a imputa, (prin Mold.) a(-i) bănui, (înv.) a prihăni. (A ~ ceva cuiva.) 2. a obiecta, a spune, a zice, (înv.) a prici, a remonstra. (N-am ce ~, totul a fost perfect.) REPROŞÁBIL adj. imputabil. (Un fapt ~.) REPUBLICA vb. a reedita, a reimprima, a retipări. (A ~ operele cuiva In tiraj de masă.) REPLH3LICĂRE s. reeditare, reimprimare, retipărire. (~ operelor cuiva.) REPUBLICAT adj. reeditat, retipărit. (Operă ~.) REPUBLICĂ s. (POLITICĂ) (înv.) publică.

REPUDIA vb. a renega, a respinge. (A-jií ~ soţia.) REPUDIERE s. renegare, respingere. f~ sofiei.) REPUGNĂ vb. a-i displăcea. (Îmi ~ să fac acest lucru.) repugnant adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAŢIOS. GREŢOS. GREU. INFECT. ÎMPUŢIT. NEPLĂCUT. NESUFERIT. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. SCÂR-BOS. URÂT. repugnantă s. v. ANTIPATIE. AVERSIUNE. DEZGUST. GREAŢĂ. ÎNGREŢOSARE. OROARE. OSTILITATE. PORNIRE. REPULSIE. RESENTIMENT. SCÂRBĂ. SILĂ. REPULSIE s. 1. antipatie, aversiune, ostilitate, pornire, resentiment, (livr.) repugnantă, resimţământ. (Simte o evidentă ~ faţă de el.) 2. aversiune, dezgust, greaţă, îngreţoşare, oroare, scârbă, silă, (livr.) repugnantă, (rar) nesuferíre, (pop. şi fam.) lehamite, (înv.) urât, (pop. fig.) saţ. (Simte o ~ de neânvins pentru orice.) 3. (FIZ.) respingere. (~ de natură magnetică.) repulsiv adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAŢIOS. GREŢOS. GREU. INFECT. ÎMPUŢIT. NEPLĂCUT. NESUFERIT. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. SCÂRBOS. URÂT. REPUNE vb. a reaşeza. (A ~ la locul iniţial.) REPUNERE s. reaşezare. (~ unui obiect la locul iniţial.) REPURTA vb. 1. a câştiga, a cuceri, a dobân-di, a obţine, a realiza, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 2. a înregistra, a obţine. (A ~ un răsunător succes.) REPURTARE s. 1. câştigare, cucerire, dobân-dire, obţinere, realizare. (~ unei strălucite victorii.) 2. înregistrare, obţinere. (~ unui răsunător succes.) REPUTAT adj. 1. celebru, faimos, ilustru, mare, renumit, vestit, (înv. şi pop.) mărit, numit, (reg.) revestít, (Transilv.) híreş, (înv.) norocit, (grecism înv.) perífan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.) 2. consacrat, cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, vestit. (Un sportiv ~.) REPUTAŢIE s. 1. celebritate, faimă, glorie, prestigiu, renume, (fig.) strălucire. (Si-a ciştigat o ~ fără precedent.) 2. faimă,notorietate, prestigiu, renume, vază, (înv.) vâlvă. (Un medic de ~.) 3. faimă, popularitate, renume, (înv.) poporalitáte, (fig.) priză. (Se bucură de oarecare ~.) 4. ascendent, autoritate, consideraţie, influenţă, înrâurire, prestigiu, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrâurítă, (fig.) credit. (~ de care se bucură e in continuă creştere.) 5. faimă, nume, renume. (Se bucură de ~ rea.) RESEMNARE s. (înv.) resemnáţie. (Alungă ~1) resemnáţie s. v. RESEMNARE. RESENTIMENT s. antipatie, aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, (livr.) repugnantă, resimţământ. (Simte un ~ vizibil faţă de el.) resimţământ s. v. ANTIPATIE.AVERSIUNE-. OSTILITATE. PORNIRE. REPULSIE. RESENTIMENT. RESIMŢI vb. a se repercuta, a se simţi. (Unele efecte se ~ asupra lui.) RESORBÍ vb. a absorbi, a aspira, a incorpora, a înghiţi, a sorbi, a suge, a trage. (Púmin-tul ~ apa de precipitaţii.) RESORBŢIE s. absorbţie, încorporare. (înv.) sorbire. (Fenomenul de ~ .) RESORT s. 1. arc, (reg.) drot. (A sorit ce. un ~.) 2. domeniu, sector, serviciu, ţin ~ public s-au făcut mari progrese.) resort s. v. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN.» PORNIRE. STIMUL STIMULENT. RESPECT s. 1. apreciere, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, onoare, preţuire, stimă, trecere, vază, (livr.) condescendenţă, deferentă, reverenţă, (înv. şi reg.) seamă, (reg.) preţuiálă, (Mold.) lefteríe, (înv.) laudă, socoteală, socotinţă, (grecism înv.) sévas, (înv. fam.) baftă, (fig.) credit. (Se bucură de mult ~.) 2. ascendent, autoritate, consideraţie, influenţă, înrâurire, prestigiu, reputaţie, stimă, trecere, vază, (înv.) inriurítă, (fig.) credit, (hi ochii lor se bucură de un ~ suveran.) 3. cuviinţă, decenţă, politeţe, (livr.) reverenţă, urbanitate, (livr. fig.) urbanism. (O atitudine plină de ~.) P.ESPECTÁ vb. 1. a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a preţui, a stima, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (Toţi ii ~ in mod sincer.) 2. a ţine, (înv. şi pop.) a cinsti, (pop.) a păzi, (înv.) a feri, a observa, a veghea. (A ~ o datină, un obicei.) 3. a îndeplini, a onora, a ţine, (pop.) a păzi. (Si-a~ învoiala.) 4. a urma. (A~ prescripţiile medicului.) RESPECTABIL adj. 1. cinstit, onorabil, onorat, preţuit, respectat, stimabil, stimat, venerabil, (înv.)

omenit, preacinstit. (0 familie ~.) 2. demn. (O comportare ~.) respectabil adj. v. CONSIDERABIL. MARE. RIDICAT. RESPECTABILITATE s. onorabilitate, (~ unei persoane.) RESPECTARE s. (pop.) păzíre. (~ a legii, a cuvtntului dat.) respectarisi vb. v. APRECIA. CINSTI. CONSIDERA. ONORA. PREŢUI. RESPECTA. STIMA. RESPECTAT adj. 1. apreciat, considerat, preţuit, stimat, (pop. fig.) văzut, (înv. fig.) vederós. (Un om ~.) 2. cinstit, onorabil, onorat, preţuit, respectabil, stimabil, stimat, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.) respectălui vb. v. APRECIA. CINSTI. CONSIDERA. ONORA. PREŢUI. RESPECTA. STIMA. respectui vb. v. APRECIA. CINSTI. CONSIDERA. ONORA. PREŢUI. RESPECTA. STIMA. RESPECTUOS adj. 1. cuviincios, decent, politicos, (livr.) reverenţiós. (O atitudine ~.) 2. (llTr.) condescendent, deferent. (Un om ~.) respiciént s. v. SUPRAVEGHETOR. RESPINGĂTOR adj. 1. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, 'infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, scirbos, urât, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmátic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv. şi pop.) scârnav, (înv.) scirbávnic, scâr-bélnic. (Un miros ~.) 2. diform, hidos, hâd, monstruos, pocit, schimonosit, slut, strâmb, urit, (pop. şi fam.) bocciu, scălâmb, scălâm-băiat, (reg.) pî'cleş, (Mold.) balciz, (Mold. şi Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) şui. (O fiinţă ~.) 3. dezgustător, dizgraţios, greţos, hidos, oribil, scirbos, (livr.) imund, (reg.) mâr-şav, (fam. i'ig.) bori't. f~ la înfăţişare.) 4, antipatic, dezagreabil, neplăcut, nesuferit, scirbos. (Un om ~.) 5. dezgustător, monstruos, odios, oribil, (livr.) abominabil. (O faptă ~.) 6. dezgustător, infect, oribil, scirbos. (Ce •caracter ~ !) 7. dezgustător, infect, scirbos, spurcat, (pop.) scârnav. (~ treabă!) RESPÍNGE vb. 1. a refuza, (livr.) a denega, (înv.) a apăra, a lepăda, a tăgădui. (~ ajutorul ce i se cere.) 2. (JUR.) a recuza, a refuza. (A ~ un jurai.) 3. a renega, a repudia. (A-şi ■~ soţia.) 4. a blama, a condamna, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a reproba, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancţiona, (pop.) a -osândi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veşteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat, i 3. a lăsa, (fig.) a trinti. (L-a ~ la examen. ) 6. a alunga, a goni, a izgoni, (i'ig. înv.) a împinge. (Îl ~ pe inamic.) RESPINGERE s. 1. refuzare. (~ unei propuneri.) 2. neacceptare, refuz. (~ ajutorului solicitai.) 3. (JUR.) recuzare, refuzare, (înv.) recuzáţie. (~ unui jurat.) 4. renegare, repudiere. (~ soţiei.) 5. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, stigmatizare, (livr.) dezavuare, reprehen-siúne, (raT) reprobaţiúne, sancţionare, (pop.) osândíre, (înv.) prihană, (fig.) vestejire. (~ faptei necugetate a cuiva.) 6. (FIZ.) repulsie. (~ de natură magnetică.) respir s. v. RĂSUFLARE. RESPIRAŢIE. SUFLARE. RESPIRA vb. a răsufla, (înv. şi pop.) a •sufia. (După atita fugă, abia mai ~.) respirabil adj. v. SUPORTĂRII.. respirare s. v. RĂSUFLARE. RESPIRAŢIE. SUFLARE. RESPIRAŢIE s. răsuflan, suflare, (rar) respir, respirare, suflu, (pop.) răsuflet, răsuflu, (înv. şi reg.) suflet, (înv.) duh, răsuflă-túră. spirit. (Abia îşi mai trage ~.) RESPONSABIL adj., s. 1. adj. răspunzător. (El este ~ de săvârşirea . ..) 2. s. gestionar. (~ magazinului.) RESPONSABILITATE s. 1. răspundere, (înv.) răspuns, răspunzătáte. (Lucrează cu toată ~.) 2. răspundere, sarcină. (Grea ~ şi-a luat.) REST s. 1. rămăşiţă, (înv. şi reg.) rămăşi-túră, (Transilv.) mărădíc, mont, (înv.) rămas. (A mai rămas un ~.) 2. deşeu, (înv. şi reg.) rnardá. (Un ~ de piele.) 3. restanţă, (înv. şi pop.) rămăşiţă, (înv. şi reg.) cusur. (Ce ~ mai ai de plătit?) 4. (MAT.) diferenţă, (înv.) rămăşiţă, restanţă. (~ obfinută în urma unei scăderi.) RESTABILI vb. 1. a reântrona, a restator-nici, (înv.) a restitui. (A ~ pacea.) 2. a reface. (A ~ un circuit.) 3. (MED.) a (se) înviora, a (se) redresa, a (se) reface, (reg.) a (se) învioşa. (fig.) a (se) remonta. (S-a ~ după leşin.) 4. (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoşi, a (se) întrema, a (se) înzdrăvc.ni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. şi fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. şi reg.) a (se) sănătoşa, a (se) tocmi, a (se) zdraveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin OH., Ban. şi Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o boală lungă.) 5. (MED.) a (se) fortifica, a (se)

îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (sei întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) tonifica, (înv. şi pop.) a (se) împuternici, (pop. şi fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. şi reg.) a (se) zdraveni, (reg.) a (se) vinjoşa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~ puţin după o scarlatină.) RESTABILIRE s. 1. reântronare, restator-nicire. (~ păcii.) 2. refacere. (~ unui circuit electric.) 3. (MED.) înviorare, redresare, refacere, (rar) redresamént, (fig.) remontare. (~ cuiva după un leşin.) 4. (MED.) îndreptare, înfiripare, însănătoşire, întremare, înzdră-venire, lecuire, refacere, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduiálă, (înv.) sănătoşáre, tămăduínţă, vraccvánie. (~ completă a bolnavului.) 5. (MED.) fortificare, îndreptare, înfiripa,y, întărire, întremare, în-zdrăvenire, rccoJ.forţare, refacere, tonificare, (rar) reconfort. (înv. şi pop.) împuternicire. (~ cuiva după o boală.) RESTABILIT adj. 1. refăcut. (Un circuit ~.) 2. (MED.) îndreptat, înfiripat, însănătoşit, întremat, înzdrăvenit, lecuit, refăcut, ridicat, tămăduit, vindecat, (Mold.) pribolít, (înv.) sănătoşát. (Bolnav complet ~ după operaţie.) 3. (MED.) fortificat, îndreptat, înfiripat, întărit, întremat, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut, tonificat, (Mold.) pribolít. (Un bolnav ~.) RESTANT adj. îivtârziat. (Plată ~.) RESTANŢĂ s. rest, (înv. şi pop.) rămăşiţă, (înv. şi reg.) cusur. (Ce ~ mai ai de plătit?) restanţă s. v. DIFERENŢĂ. REST. RESTANŢIÉR adj. (înv.) îndărătnic. (O persoană ~ la plată.) RESTATORNICÍ vb. a reântrona, a restabili, (înv.) a restitui. (A ~ pacea.) RESTATORNICÍRE s. reântronare, restabilire. (~ păcii.) RESTAURA vb. 1. a reface, (înv. şi reg.) a rneremetisi, a preinnoi. (A ~ un castel, o cetate.) 2. a reinstaura, a reântrona, (înv.) a reânscăuna. (A ~ o dinastie.) RESTAURANT s. local, (înv.) restauraţie. (A mâncat într-un ~ de lax.) RESTAURARE s. 1. refacere, (înv. şi reg.) meremetiseálă, meremetisíre, preânnoíre. (~ anei cetăţi.) 2. restauraţie, (înv.) restituire. (~ unui monument.) 3. reinstaurare, reântro-nare, restauraţie, (înv.) reânscăunáre. (~ unei dinastii.) RESTAURAT adj. refăcut. (înv. şi reg.) mercmetisít. (Cetate ~.) RESTAURAŢIE s. 1. restaurare, (înv.) restituire. (~ unui monument.) 2. reinstaurare, reântronare, restaurare, (înv.) reânscăunáre. (~ unei dinastii.) restauraţie s. v. LOCAL. RESTAURANT. restéu s. v. RETEVEI. SCURTĂTURĂ. SPETEAZĂ. RESTITUÍ vb. 1. a da, a înapoia, a plăti, (rar) a returna, (pop.) a întoarce, a înturna, (înv.) a reânturna. (Ţi-am ~ datoria?) 2. a înapoia, a rambursa. (A ~ creditul primit.) 3, a înapoia, a reda, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.) restitui vb. v. REÂNTRONA. RESTABILI. RESTATORNICI. RESTITUIRE s. 1. înapoiere, rambursare, (rar) restitúţie, (pop.) întoarcere, (înv.) ram-búrs, reânturnáre. (~ unei datorii.) 2. înapoiere, redare. (~ bunurilor luate cuiva.) restituire s. v. RESTAURARE. RESTAURAŢIE. restitúţie s. v. ÎNAPOIERE. RAMBURSARE. RESTITUIRE. RESTRICTÍV adj. 1. (rar) îngrăditór. (Măsuri cu caracter ~.) 2. delimitativ, delimitator, limitativ. (Element ~.) RESTRICŢIE s. 1. restrângere, (fig.) îngrădire. (~ de circulaţie.) 2. limită, (rar) mărginire. (Generalizează fără nici o ~.) RESTRIŞTE s. (fig.) cumpănă. (Vremuri de ~.) RESTRJNGE vb. 1. a (se) împuţina, a (se) micşora, a (se) reduce, a scădea, (înv. şi reg.) a (se) strimta. (Locurile de păşune s-au ~.) 2. a se limita, a se mărgini, a se mulţumi, a se reduce, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 3. a circumscrie, a delimita, a limita. (A ~ tema lucrării la . . .) 4. a limita, a mărgini, (fig.) a îngrădi. (I-a ~ dreptul de acţiune.) RESTRÂNGERE s. 1. limitare, mărginire, reducere, rezumare, (~ ia strictul necesar.) 2. circumscriere, delimitare, limitare. (~ unei teme la . . .) 3. restricţie, (fig.) îngrădire. (~i de circulaţie.) RESTRINS adj. 1. mic, redus, scurt. (Un íext ~.) 2. limitat, mărginit, redus. (Într-un cadru ~.) 3.

intim. (Petrecere într-un cadru ~.) 4. limitat, mărginit, redus. (Trebuinţe ~.) 5. (înv.) strâns. (Sensul ~ al unui cuvint.) RESTRUCTURA vb. a reorganiza, a reprofila. (A ~ o întreprindere.) RESTRUCTURARE s. reorganizare, reprofilare, (înv.) reorganizáţie. (~ unei instituţii.) resurecţie s. v. REÂNSUFLEŢIRE. REÂNVIERE. RESURSĂ s. (FIN.; mai ales la pi.) fond, mijloc, (înv.) sermaiá. (~e băneşti.) RESUSCITA vb. (MED.) a reânvia. RESUSCITARE s. (MED.) reânviere. RESUSCITAT adj. (MED.) reânviat. REŞEDINŢĂ s. sediu, (astăzi rar) rezidenţă, (înv.) săiáş, şedere, şezămínt, (rusism înv.)' stóliţă. (~ guvernului.) retăceá vb. v. ASCUNDE. MASCA. TÂ INUL RETÉNŢIE s. 1. (MED.) (reg.) zăpreálă. (~ urinară.) 2. (TEHN.) reţinere. (Baraje de ~.) reténlie s. v. OPRIRE. REŢINERE. RETEVEI s. scurtătură, (pop.) zbură líirâ,. (reg.) caravéi, cotrompléte, răzbíci. r-sléu, scatoalcă, scurtei, verdéte, (Olt. şi Ba:..) jilâ-véte, (prin Transilv. şi Maram.) şui. (pri» Olt.) şutavéi, (Transilv., Maram. şi OH. suvéi, (înv.) şuvéte. (A aruncat cu un ~ áizpă el.) RETEZĂ vb. 1. a ciunti, a tăia, a trunchia. (~ crengile unui copac.) 2. (reg.) a rátjade,. a tunde. (A ~ fagurii.) 3. a tăia, (pop.) a» râde, (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) í. a tăia, (pop.) a lua. (Obuzul i-a ~ piciorul. > reteza vb. v. CURMA. ÎNTRERUPE. OPRI. SCURTA. TĂIA. TUNDE. RETEZARE s. 1. retezat, (reg.) rătúm, tuns. (~ fagurilor.) 2. retezat, tăiat, tăier;. (~ capului unui condamnat.) RETEZAT adj. 1. ciuntit, tăiat, trunchiat.. (Cu urechile ~.) 2. scurtat, tăiat, tun5. (Păr ~ ; iarbă ~ .) RETEZAT s. 1. retezare, (reg.) răiúns, tuns. (~ fagurilor.) 2. retezare, tăiat, tăiere. (~ capului unui condamnat.) retezătúră s. v. SCORBURĂ. RETICENT adj. reţinut, rezervat, (reg.)' pâşín. (O persoană excesiv de ~.) RETICENŢĂ s. (fig.) reţinere, rezervă. (~ neântemeiată a unei persoane, ) RETICULÁR adj. reticulat. (Structură ~.) RETICULÁT adj. reticular. (Structură ~.> RETIPĂRI vb. a reedita, a reimprirna, a> republica. (A ~ operele cuiva.) RETIPĂRIRE s. reeditare, reimprii.are, republicare. (~ operelor cuiva.) RETIPĂRIT adj. reeditat, republicat. (O operă ~.) retirádă s. v. CLOSET. TOALETĂ. VECE. retirátadj. v. IZOLAT. RETRAS. SINGUR. SINGURATIC. SOLITAR. RETOR s. orator, (prin Bucov.) pretlicánt. ( Un mare ~.) RETORIC adj. 1. (înv.) retorieésc. (Figură! ~.) 2. afectat, artificial, bombastic, căutat,. convenţional, declamator, emfatic, fals. făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, (fig.) preţios, sur.ător, umflat. (Stil, ~ limbaj ~.) RETORICĂ s. elocventă, oratorie, (înv.> limbuţíe, ritorie. (Îşi însuşeşte arta ~.) retorieésc adj. v. RETORIC. RETORÍSM s. afectare, artificialitate, cântare, emfază, grandilocvenţă, manierism, patos, preţiozitate. (~ in stilul cuiva.) RETOROMAN adj. ladin. (Populai'ie~.) RETOROMANĂ s. (LINGV ) lacună. RETORTĂ s. (CHIM.) (rar) comată. (~ pentru distilare.) RETRACTA vb. 1. (fig.) a retrage. (~ cele spuse.) 2. a dezice, a nega, a tăgădui. (A ~ toi ceea ce spusese.) 3. a (se) contracta, a (se( strânge, a (se) zgârci. (Un ţesut care se ~.) RETRACTARE s. (rar) palinodie. (~ celor spuse.) RETRACTAT adj. contractat, strâns, zgir-Cit. (Ţesut ~.) RETRAGE vb. 1. (Transilv., Maram. şi Ban.) a răteri, (înv.) a retrograda, a (se) trage. (Trupele se ~ din faţa inamicului.) 2. a pleca. (Vă roţi să-mi permiteţi să mă ~.) 3. a se izola. ■(S-fi ~ in mijlocul naturii.) 4. (rar) a scoate. (D- ce l-ai ~ de la liceu ?) 5. a scoate, (pop.) •a trage. (A ~ o sumă de bani de la CEC.) retrage vb. v. RETRACTA. RETRAGERE s. 1. (rar) recesiune. 2. izo-Sare. (~ lui in mijlocul naturii.) reir.-mşá vb. v. FORTIFICA. ÎNTĂRI. retranşamént s. v. FORTIFICAŢIE. ÎNTĂ-RITl.'HĂ. relranşáre s v. FORTIFICARE. ÎNTĂRIRE.

RETRAS adj., adv. 1. adj. izolat, singur, •singuratic, solitar, (rar) însingurat, (înv.) reti-rát, (fig.) sihastru. (Un om ~; trăieşte ~.) "2. adv. deoparte, izolat, (înv.) osébi. (Stă ~.) 3. acij. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaş, (înv. îi reg.) săcrét, (reg.) lăturíş. (În ungherul icel moi ~ .) RETRIBUÍ vb. I. a onora, a plăti, a remunera (A ~ o muncă prestată.) 2. a salariza, (rar) a salaria. (Cum eşti ~ ?) RETRIBUIRE s. I. plată, remunerare, remuneraţie, retribuţie, (rar) remuneráriu. (Care ■esle ~ pentru munca ta?) 2. salarizare, (rar) •saHiriére. (~ unui funcţionar.) RETRIBUŢIE s. 1. leafă, remuneraţie, salariu, (pop. şi fam.) simbrie, (înv.) nafacá, năiém, (înv.. în Mold.) hac. (Are ~ mare.) 2, câştig, •salariu. (~ medie pentru munca in acord global, i 3. plată, remunerare, remuneraţie, retribuire, (rar) remuneráriu. (Care este ~ pentru muma ta?) RETRIMÍTE vb. 1. a reexpedia. (A ~ •cuiva corespondenţa.) 2. a returna. (I-a ~ coletul primit.) retrimite vb. v. ÎNAPOIA. REDA. RESTITUI. í.ETROGRÁD adj., s. 1. adj. înapoiat, reaíţionar. (O concepţie ~.) 2. s., adj. (înv.) tombateră. (Un ~ înrăit.) 3. adj. depăşit, învechit, perimat. (O mentalitate ~.) retrograda vb. v. DECĂDEA. REGRESA. BETRAGE. RETROGRADARE s. (înv.) retrogradáţie. i(~ cuiva într-o funcţie.) retrogradáţie s. v. RETROGRADARE. retroguárdie s. v. ARIERGARDĂ. RETROMETAMORFÍSM s. (GEOL.) diaf-toreză, metamorfism retrograd. RETUR s. întoarcere, întors. (7'ur şi ~.) RETURNÁ vb. 1. a se reântoarce, a reveni, (pop.) a se reânturna. (S-a ~ la punctul de plecare.) 2. a retrimite. (I-a ~ pachetul primii.) roturná vb. v. DA. ÎNAPOIA. PLĂTI RESTITUI. RETUŞ s. corectare, corijare, îmbunătăţire, îndreptare, rectificare, remediere, retuşare, (fig.) reparare. (~ dicţiunii cuiva.) RETUŞA vb. a corecta, a corija, a îmbunătăţi, a îndrepta, a rectifica, (fig.) a repara. (Si-a ~ dicţiunea.) RETUŞARE s. corectare, corijare, îmbunătăţire, îndreptare, rectificare, remediere, retuş, (fig.) reparare. (~ dicţiunii cuiva.) REŢEA s. 1. fileu, plasă. (~ la un năvod.) 2. (ANAT.) ciur. (~ la stomacul rumegătoarelor.) reţea s. v. DANTELĂ. INTRIGĂ. MAŞINAŢIE. UNELTIRE. REŢETĂ s. prescripţie, (înv.) ordonanţă. (~~ medicală.) REŢÍNE vb. 1. (JUR.) a aresta, a deţine, a închide, a întemniţa, (înv. şi reg.) a robi, (înv.) a arestálui, a arestui, a popri, a temniţa, a zăvori. (Hoţul a fost ~ mai multă vreme.) 2. a împiedica, a opri, (înv. şi reg.) a popri, (înv.) a apăra. (Nu-l pot ~ să nu plece.) 3. a înfrâna-a struni, (înv. fig.) a hăţui. (Te rog să-i mai ~, sânt prea zburdalnici.) 4. a opri, a slăpini, (rar) a prididi, (fig.) a înghiţi. (A-şi ~ lacrimile.) 5. a se abţine, a se domina, a se înfrâna, a se opri, a răbda, a se stăpâni. (Nu s-a putut ~ să nu-i spună.) 6. a opri, a păstra, a rezerva. (Ţi-am ~ nişte măsline.) 7. a opri, a păstra. (~ restul!) 8. a rezerva. (I-a ~ un bilet.) 9. a păstra, a purta. (~ în suflet icoana copilăriei.) 10. a păstra. (Solul ~ umiditatea.) 11. a observa, a percepe, a remarca, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 12. a nota, a observa, a releva, a remarca, a semnala, a sublinia. (Să ~ următoarele însuşiri . . .) REŢÍNERE s. 1. (JUR.) arest, arestare, deţinere, -închidere. întemniţare, (pop.) po-preálă. (O ~ de ctteva zile.) 2. abţinere, înfrl-nare, stăpânire. (~ de la ceva.) 3. înfrânare, (livr.) continénţă. (~ a sentimentelor.) 4. stăpinire. (Arată multă ~.) 5. rezervă, (fig.) măsură. (De ce aiâta ~ în comportare ?) 6. oprire, (rar) reténţie. (~ unui bun al cuiva.) 7. oprire, păstrare, rezervare. (~ unor bilete pentru spectacol.) 8. menţinere, păstrare. (~ apei în sol.) 9. (TEHN.) reténţie. (Baraje de ~.) reţinere s.v. RĂCEALĂ. RETICENŢĂ. REŢINUT adj. 1. (JUR.) arestat, deţinut, închis, întemniţat, (înv.) poprit. (Persoane ~ şi persoane libere.) 2. stăpinit. (~ in comportare.) 3. astimpârat, aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniştit, potolit, rezervat, serios, sobru, stăpânit-temperat. (Om ~.) 4. reticent, rezervat, (reg.) pişín. (O persoană excesiv de ~.) 5. rezervat, (fig.) măsurat. (Un spirit ~.) 8. ascuns, tăi, nuit, (fig.) mocnit, surd. (O duşmănie ~.)

REUMATIC adj. (MED.) (înv.) reumaticós. (Persoană ~.) reumaticós adj. v. REUMATIC. REUMATISMAL. REUMATISM s. (MED.) (reg.) matrice, orbálţ, reúmă, (Transilv.) spurc, (prin Olt.) spurcat, (înv.) revmaticále (pi.). REUMATISMAL adj. (MED.) (înv.) rcu-malicós, reumatismátic. (Afecţiune ~.) reumatismátic adj. v. REUMATISMAL. reúmă s. v. REUMATISM. REUNÍ vb. 1. a (se) aduna, a (se) întruni, a (se) strângc, (reg.) a (se) întroloca, a (se) soborî. (Olt. şi Munt.) a (se) închelba, a (se) închelbăra. (S-au ~ cu Iuţii.) 2. a aduna, a convoca, a întruni, a slrânge. (1-a ~ pe toţi ai săi.) 3. a (se) regrupa. (Cele două companii s-au ~ dincolo de pădure.) \. a asambla, a fixa, a îmbina, a împreuna, a monta, a uni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) 5. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) lega, a (se) uni. (A ~ elementele intr-un iot.) 6. (LINGV., BIOL., TELIN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente ale vorbirii se pot ~ .) 7. ( TEHN.) a se agrega, a se lipi, a se uni. 8. a (se) aduna, a (se) înmănunchea, a (se) stringe. (Şi-a ~ versurile intr-un volum.) 9. a conexa. (~ cele două pricini pentru a da o soluţie unică.) 10. a (se) uni, a (se) unifica. (A ~ provinciile inlr-o singură ţară.) REUNÍ RE s. 1. adunare, convocare, întrunire, stringere. (~ oamenilor la o acţiune.) 2. regrupare. (~ celor două regimente.) 3. asamblare, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, unire. (~ elementelor unui sistem.) 4. (LINGV., BIOL., TEIIN.) aglutinare, alipire, lipire, sudare, unire. (Proces de ~ a două cuvinte.) 5. unificare, unire. (~ tuturor provinciilor.) REUNÍT adj. 1. îmbinat, împreunat, îngemănat, unit. (Elementele ~ ale unui tot.) 2. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinat, alipit, lipit, sudat, unit. (Cuvinte ~.) 3. unificat, unit. (Pe teritoriile ~.) REUNIUNE s. 1. adunare, întrunire, (înv. pop.) strinsúră, (înv.) sobor, şedere. (A avut loc o mare ~.) 2. întrunire, şezătoare. (~ literară.) 3. (SPORT) competiţie, întrecere. (O nouă ~ de box.) reuniune s. v. ASOCIAŢIE. SOCIETATE. REUŞl vb. 1. a izbuti, (Iranţuzism) a parveni, (înv. şi pop.) a isprăvi, (pop.) a nimeri, (prin Mold.) a hălădui, (Transilv. şi Bucov.) a succede, (grecism înv.) a catortosi. (A ~ să facă un dispozitiv pentru . . .) 2. a izbuti, a prinde. (Viclenia lui nu a ~.) 3. a izbindi, a izbuti, (inv.) a reieşi, (lig.) a răzbi. (A fost acolo si «~J reuşíre s. v. IZBÂN'DĂ REUŞITĂ. SUCCES. REUŞÍT adj. bun, izbutit, realizat, valoros, (pop.) nimerit, (arg.) mişto. (O piesă de teatru ~.) REUŞÍTĂ s. 1. izbândă, succes, (înv.) reie-şire, reuşíre, (fam.) ispravă. (E sigur de ~.) 2. izbândă. succes, victorie. (~ echipei de handbal.) 3. succes, (livr.) audienţă. (O mare ~ la public.) REVALORIFICĂ vb. a reconsidera. (A ~ o operă.) REVALORIFICARE s. reconsiderare. (~ unei opere.) revărs s. v. REVĂRSAT. ZORI. REVĂRSA vb. 1. a deborda, (reg.) a puboia. (Apele au venit muri şi s-au ~.) 2. a inunda, (reg.) a (se) năboi. (Apele s-au ~ pe cimpic.) 3. a (se) împrăştia, a (se) răspindi, a (sc.i risipi, a (se) vărsa. (Soarele ~ o căldură plăcută.) 4. a (se) difuza, a (se) împrăştia, a (se) răspindi. (Lumina se ~ in toate ungherele.) REVĂRSARE s. 1. inundare, inundaţie, înec, potop, (pop.) potopénie, (jnv.) revărsă-tură, undătúră. (S-a produs o marc -~ ., '-. difuzare, împrăşticre, răspindirc. (~ luminii in toate ungherele.) revărsat adj. v. BĂTUT. BOGAT. ÎNF01AT. ÎNVOLT. ROTAT. REVĂRSAT s. zori (pi.), (reg.) r-vârs. (~ de zi.) revărsătúră s. v. INUNDĂRI-;. INUND V ["IE. ÎNEC. POTOP. REVĂRSARE. REVĂZUT adj. controlat, revizuit, verificat. ( Text ~ .) REVEDEA vb. 1. a (se) regăsi, a (s.-> rein-tilni. (S-au ~ după o vreme.) 2. a se vedea. (Să ne ~ sănătoşi.) 3. a cerceta, a cont roia, a inspecta, a revizui, a verifica, (inv.) a r vedui, (grecism inv.) a tcorisi. (A ~ toate A, -iptele întreprinderii.) 4. a recapitula, a repeta. (A ~ materia pentru examen.) REVEDERE s. 1. regăsire, reintilnirc. (~ lor după o vreme.) 2. revizie, revizuire. ( — unui text.) 3. recapitualare, repetare, repetiţie,, (inv.) procitánie. (~ materiei.) reveduí vb. v. CERCETA. CONTROLA. INSPECTA. REVEDEA. REVIZUI. VERIFICA. REVELĂ vb. 1. a arăta, a dezvălui, a releva.. a sesiza. (A ~ conducerii dificultăţile inlim-pinale.) 2. a

declara, a destăinui, a dezvălui-, a divulga, a împărtăşi, a încredinţa, a mărturisi, a spovedi, a spune, (livr.) a eonfia. (înv. şi pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, i'.nv.) a propovădui. (Îi ~ dragostea lui.) 3. ., descoperi, a dezvălui, (livr.) a decela. (A -- un lucru necunoscut.) 4. a apărea, a se arăta, ai se ivi. a se înfăţişa, (înv. şi pop.) a se dezveli. (CAmpia se ~ în ţoală splendoarea ei.) REVELARE s. 1. arătare, dezvăluire. (~ unor lipsuri.) 2. destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtăşire, încredinţare, mărturisire. spovedire. (~ unui secret.) REVELATOR adj., s. 1. adj. semnificativ, (inv.) spunătór. (Un fapt ~.) -. s. il-'iZ.) developării, developator. (~ pentru materialele fotografice impresionate.) REVENDICĂ vb. a cere, a pretinde, a reclama, (înv. şi reg.) a striga, (inv.) a prcfcndelui, a prete.ndui, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ să i se. facă dreptate.) REVENDICARE s. cerere, pretenţie, reven-dicaţie, (înv.) preténdă, (grecism înv.) preten-dérimă, (turcism înv.) teclíf. (~ lui a fost satisfăcută.) REVENDICÁŢIE s. cerere, pretenţie, revendicare, (înv.) prcléndă, (grecism înv.) pn-tendérimă, (turcism înv.) teclíf. (~ lui a fost satisfăcută.) REVENEÁLĂ s. jilăveală, udătură, umezeală, umiditate, (pop.) udeálă, (Olt.) crihálă. (~ U7!ui teren.) reveneálă s. v. ADIERE. BOARE. IGRASIE. PALĂ. RĂCOARE. RĂCOREALÁ. SUFLARE. SUFLU. UMEZEALĂ. UNDĂ. REVENÍ vb. 1. a se reântoarece, a se returna, (pop.) a se reânturna. (A ~ la punctul de plecare.) 2. a recădea. (A ~ in poziţia iniţială.) 3. a se înapoia, a se întoarce, a veni, (pop.) a se înturna, (prin Ban.) a proveni, (înv.) a se toarce, a se turna. (Cind ai ~ acasă ?) 4. (FIZ.) a se întoarce, a se răsfrânge, a se reflecta, a se repercuta, (înv), a se refrî'nge. (Unda sonoră ~ la intilnirea unui obstacol.) 5. (MED.) a se întoarce, a reapărea, a recidiva, (reg.) a se înturna. (Boala i-a ~.) 6. a se răzgândi. 7. a se dezmetici, a se reculege, a se regăsi, a se trezi, (înv.) a se dezmeţi, a se recuceri, a se remite, (rar fig. ) a se dezbată. (Şi-a ~ destul de repede şi a acjionat normal.) îl. (li vr.) a incumba. (Îţi ~ o datorie de onoare.) 9. a i se cădea, a i se cuveni, (înv. şi reg.) a-i veni. (Dă-mi partea care-mi ~.) 10. a costa, a face, a fi, (rar) a preţui, (înv. şi reg.) a ■veni, (înv.) a costişi. (Cit ~ metrul de stofă?) reveni vb. v. JILAVI. RĂCI. RĂCORI. UMEZI. REVENIRE s. 1. reântoarcere, (pop.) reân-turnáre. (~ la punctul de plecare.) 2. înapoiere, întoarcere, venire, (pop.) înturnáre, inturnát. (După ~ lui acasă.) 3. reapariţie. (~ unui ador pe scenă.) 4. dezmeticire, reculegere, regăsire, trezire. (~ cuiva din uluială.) rcvenós adj. v. JILAV. REAVĂN. UD. UMED. REVENT s. (BOT.; Rheum officinale) rubarbă, (Transilv.) rabárbură. REVERENDĂ s. anteriu, sutană, (Ban. şi Transilv.) mintie, (înv.) libadeá. (~ preoţească.) REVERENŢĂ s. compliment, închinăciune, mătanie, plecăciune, ploconeală, temenea, (reg.) plocon, (înv.) plecare, (turcism înv.) talâm, (fam. rar) selamlâc. (I-a făcut o ~ adincă.) rcvcrénjfi s. v. APRECIERE. ATENŢIE. CINSTE. CINSTIRE. CONSIDERAŢIE. CUVIINŢĂ. DECENŢĂ. ONOARE. POLITEŢE. PREŢUIRE. RESPECT. STIMĂ. TRECERE. VAZĂ. REVERENŢIÓS adj. ceremonios, protocolar, solemn. (Ton ~.) reverenţiós adj. v. CUVIINCIOS. DECENT. POLITICOS. RESPECTUOS. REVERIE s. contemplaţie, meditaţie, vis, visare. (Cufundat in ~.) REVERS s. dos, (astăzi rar) aréşcă. (~ al unei medalii.) revestí vb. v. ÎNVESTI. revcstât adj. v. CELEBRU. FAIMOS. ILUSTRU. MARE. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT. REVINDE vb. (prin Transilv. şi Olt.) a prevínde. (A ~ o marfă.) REVÍNDERE s. revinzare. (~ unei mărfi.) REVIRIMENT s. înviorare. (S-a produs un ~ in activitatea . . .) REVISTĂ s. (înv.) foaie. (~ de cultură generală.) REVIZIE s. 1. control, inspectare, inspecţie, verificare. (~ a decurs in bune condiţii.) 2. cercetare, control, revizuire, verificare. (înv.) teorie, teorisíre. (~ tuturor scriptelor financiare.) 3. revedere, revizuire. (~ unui text.) REVIZUI vb. a cerceta, a controla, a inspecta, a revedea, a verifica, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele întreprinderii.) REVIZUIRE s. 1. cercetare, control, revizie, verificare, (înv.) teorie, teorisíre. (~ tuturor scriptelor

financiare.) 2. controlare, verificare. (~ unui calcul.) 3. revedere, revizie. (~ unui text.) REVIZUÍT adj. 1. controlat, verificat. (Cn calcul ~.) 2. controlat, revăzut, verificai. (Text~.) REVÂNZÁRE s. revindere. (~ unei mărfi.) rcvmaticálc s. pi. v. REUMATISM. REVOCĂ vb. a anula, a contramanda. (A ~ un ordin.) REVOCABIL adj. contramandabil. (0 dispoziţie ~.) REVOCARE s. anulare, contramandare, (înv.) revocáţie. (~ unui ordin.) REVOCAT adj. anulat, contramandat. (Ordin ~.) revocáţie s. v. ANULARE. CONTRAMANDARE. REVOCARE. REVOLTĂ vb. 1. a (se) răscula, a (se) răzvrăti, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriţi, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoşi, -a (se) semeţi, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.) 2. a (se) indigna, a (se) scandaliza, (înv.) a (se) scandalisi, a (se) scăndăli. (Vestea l-a ~.) revoltánt adj., v. REVOLTĂTOR. SCANDALOS. revoltánt adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. REVOLTÁRE s. indignare, revoltă, scandalizare, (rar) indignaţiúne, (pop.) oţăreálă, oţăríre. (Stare de ~.) REVOLTAT adj., s. I. adj., s. răsculat, răzvrătit, rebel, (livr.) insurgent, sediţiós, (rar) apostat, (reg.) buntúşnic, sculat, (înv.) burzuluit, răpştít, răsculatei', rebelíst, icvol-tánt, rocoşán, rocoşélnic, rocoşít, rocoşitór, zavergíu, (înv., prin Mold.) bontáş, (turcism înv.) zurba, zurbagiu, zurbav. (~ţii au trecut la luptă.) 2. adj. indignat, scandalizat. (Om ~.) REVOLTĂ s. 1. răscoală, răsculare, răzmeriţă, răzvrătire, rebeliune, (livr.) sediţiúne, (înv. şi pop.) rebelíe, (pop. şi fam.) tevatură, (pop.) revoluţie, ridicare, sculare, (înv.) burzuluiala, răzválă, rócoş, rocoşcálă, rocoşénie, rocoşíre, rocoşít, rocoşítúră, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulúm, zurba, zurbalâc, (fig.) tulburare. (~ a maselor.) 2. indignare, revoltare, scandalizare, (rar) indig-naţiúne, (pop.) oţâreálă, oţărâre. (Stare de ~ a cuiva.) REVOLTĂTOR adj scandalos, (înv.) revol-taut, (mv., in Transilv.) scăndâhciós. (Un gest ~ ) RE\OLÚT adj. (BOT.) îndoit, întors, răsfnnt, (inv ) reflex. (Fiunză ~.) revoluţie s. v. RĂSCOALĂ RĂSCULARE. R ÂZMERIŢĂ. RĂZVRĂTIRE REBELIUNE. REVOLTĂ. REVOLUŢIONAR s. (inv ) căuzaş. (~ d-alSih ) REVOLVER s. I. pistol 2. (TSfiN ) ciocan pneumatic re-saclue s \ AGRIŞ »éíă s v IVĂR. ÎNCUIETOARE. ZĂVOR rernélic adj \. RĂZBOINIC re/belnic adj v RĂZBOINIC REZÉDĂ s (BOT.) 1. (Reseda adorata) rozetă, (reg ) prescure, busuioc-domnesc, (Bu-cov si IransiH.) zmeurică, zroeuríţă 2. (Reseda luleota) rochie, (reg ) rozetă. ie/édíí s v. RECHIE RLZEMA \1) l.a (se) propti, a (se) sprijini, a (se) susţine, (reg ) a (se) popri, a (se) pnjim (Se ~ de zid ca să nu cadă ) 2, a pioptl, a pune, a sprijini. (~ scara să suim ) rezemă vb. v BAZA. BIZUI CONTA. FUNDAMENTA ÎNCREDE. ÎNTEMEIA SPRIJINI^ REZLMÁRE s. proptire, sprijinire, susţinere. . a se împrăştia, a se risipi, (Ceaţa s-a ~.) 17. a apărea, a se arăta, a se ivi, a răsări. (S-a ~ luna.) 18. a creşte, a se mări, a se umfla. (S-au ~ apele în matca lor.) 19. a clădi, a construi, a dura, a face, înălţa, a zidi, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (A ~ o nouă şcoală.) 20. a se înălţa, a răsări. (S-a ~ un nou oraş,) 21. a scoate. (~ un pachet de la poată.) 22. a încasa, a primi. (Si-a ~ drepturile" de aulvr.; 23. a (se) răscula, a (se) răzvrăti, a (se) revolta, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriţi, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoşi, a (se) semeţi, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~ la luptă.) 24. (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoşi, a (se) întrema, a (se) înzdră-veni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. şi fam.) a (se) dróge, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. şi reg.) a (se) sănătoşa, a (se) tocmi, a (se) zdraveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. şi Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.) 25. a creşte, a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) mări, a spori, a (se) urca. (Suprafeţele cultivate s-au ~ la . . .) 2G. a creşte, a se înmulţi, a se mări, a spori, a se urca, (înv.) a se mulţi, a prisosi, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanţilor.) 27. a creşte, a (se) majora, a (se) mări, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (Au ~ preţul; preţurile s-au ~ .) 28. a se cifra. (Ctştigul se ~ la . . .) 29. a creşte, a se mări, a se sui, a se urca. (I s-a~ temperatura.)

30. a (se) înălţa, a (se) urca. (A ~ glasul, vocea.) 31. a avansa, a înainta, a înălţa, a promova, (înv.) a provivasi. (A ~ în funcţie, in grad.) 32. a creşte, a (se) mări, a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 33. a isca, a naşte, a produce, a provoca, a stârni. (Cartea a ~ multe obiecţii.) ridica vb. v. ANULA. CINSTI. CÂNTA. CLĂTINA. CRESTE. CUTREMURA. DESFIINŢA. DEZVOLTA. DÂRDÂI. DUDUI. ELOGIA. FĂLI. FUDULI. GLORIFICA. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNĂLŢA. ÎNFUMURA. ÎNGÂMFA. ÎNSUFLEŢI. ÎNVIA. LĂUDA. MĂRI. MÂNDRI. MUTA. OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SCULA. SEMEŢI. SLĂVI. TREMURA. VENERA. ZGUDUI. RIDICARE s. 1. ridicat, săltare, săltat, suire, suit, urcare, urcat. (~ sacului în căruţă.) 2. culegere, cules, ridicat, strângere, strâns. (~ unei hârtii de jos.) 3. sculare, sculat. (~ de ps scaun.) 4. arestare. (~ lui de la domiciliu. ) 5. creştere, înălţare, urcare. (~ viei pe araci.) 6. căţărare, cocoţarc, suire, urcare, urcat. (~ cuiva pe un zid.) 7. ascensiune, înălţare, suire, urcare. (Mişcare de ~ a aerului.) 8. înălţare, suire, suit, urcare, urcat. (~ in văzduh.) 0. (BIS.) înălţare, (pop.) ispas, (înv.) văznesénie. (~ la cer a lui lisus.) 10. îndepărtare, înlăturare, ridicat. (~ unui colţ din văl.) 11. ridicat, suflecare, (înv. şi reg.) suflecă tură. (~ minecilor.) 12. împrăşticre, risipire. (~ cetii.) 13. creştere, mărire, umflare. (~ apelor în matca lor.) 14. clădire, construcţie, construire, durare, înălţare, zidire, (livr.) edificare. (~ unui nou cămin.) 15. încasare, primire. (~ unor drepturi băneşti.) 16. (MED.) îndreptare, înfiripare, însănătoşire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduiálă, (înv.) sănătoşáre, tămăduínţă, vraccvánie. (~ cuiva după o boală.) 17. creştere, majorare, mărire, scumpire, sporire, suire, urcare. (~ preţurilor.) 18. creştere, mărire, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 19. înălţare. (~ a vocii, glasului.) 20. avansare, înaintare, înălţare, promovare, (înv.) provivasire, (fig.) ascensiune. (~ in grad, in funcţie.) 21. creştere, mărire, sporire. (~ nivelului de trai.) ridicare s. v. ANULARE. DESFIINŢARE. DEZVOLTARE. EVOLUŢIE. FUNCŢII:. GRAD. ÎNAINTARE. MERS-ÎNAINTE. MUTARE. PROGRES. PROPĂŞIRE. RANG. RĂSCOALĂ. RĂSCUL.ARE. RĂZMERIŢĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTA. RIDICAT adj. 1. sculat. (.S7« ~ , iar nu jos.) 2. înălţat, săltat. (Cu capelele puţin ~.) ■!. înalt. (Un loc mai ~.) 4. îndoit, întors, râs-frânt, suflecat, sume.s, tras, (reg.) sumecát. (Cu minecile ~.) 5. (MED.) îndreptat, înfiripat, însănătoşit, întremat, în/rlrăvenit, lecuit, refăcut, restabilit, tămăduit, vindecat, (Mold.) pribolít, (înv.) sănătoşát. (Bolnav ~ după operaţie.) (>. crescut, majorat, mărit, sporit, urcat. (Preţuri ~.) 7. exagerat, excesiv, exorbitant, mare, scump, (livr.) inabordabil, (fig.) încărcat, piperat, sărat, umflat, usturător. (Preţ de intrare ~.) 8. considerabil, mare, (înv.) simandicos, (fig.) respectabil. (O sumă ~.) 9. intens, puternic, răsunător, tare. (Voce ~; zgomot ~.) 10. aspru, răstit, (fig.) dur, rece, sec, tăios. (Îi vorbeşte cu un ton ~.) 11. înalt, superior. (Nivel ~ de trai.) RIDICAT s. 1. ridicare, săltare, săltat, suire, suit, urcare, urcat. (~ sacului in căruţă.) 2. culegere, cules, ridicare, strângere, strâns. (~ unei hírtíi de pe jos.) 3. îndepărtare, înlăturare, ridicare. (~ unui colţ din văl.) 4. ridicare, suflecare, (înv. şi reg.) suflecătúră. (~ minecilor.) RIDICĂTURĂ s. 1. (GEOGR.) dimb. înălţime, (rar) înălţătúră, (reg.) dilmă. (înaintea dealului se afla o ~.) 2. ieşind, ieşitură, proeminenţă, protuberantă, (reg.) bólfă, (înv.) scosătúră, scoţătúră. (O ~ pe suprafaţa unui obiect.) RIDÍCHE s. (BOT.) 1. (Raphanus sati-vus) (prin Ban.) rótcă. 2. ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum) = (reg.) ridichioáră, rapiţă sălbatică. RIDICHIOÁRĂ s. (BOT.; Sinapis arven-sis) muştar de câmp. ridichioáră s. v. CERENŢEL. CUIŞORIŢĂ. RIDICHE SĂLBATICĂ. RIDÍCOL adj., s. 1. adj. buf, burlesc, caraghios, caricatural, grotesc, parodic. (De un comic ~.) 2. s. (rar) ridiculitáte. (~ unei situaţii.) 3. adj. comic, rizibil. (Are o înfăţişare ~.) 4. adj. caraghios, (Maram.) ciuf, (fam. şi ir.) nostim. (O vestimentaţie cam ~.) 5. adj. derizoriu. (Preţuri ~.) ridiculitáte s. v. RIDICOL. RIDICULIZA vb. 1. a satiriza, (înv.) a satira, (fig.) a biciui. (A ~ moravurile din trecut.) 2. a batjocori, a zeflemisi, (înv. şi reg.) a măscări, (Transilv. şi Mold.) a ciufuli, (înv. şi pop. fig.) a spurca.] (Toţi îl ~.) RIDICULIZARE s. 1. satiră, satirizare, (fig.) biciuire. (~ moravurilor din trecut.) 2. batjocorire, zeflemisire. (~ cuiva.) RÍGĂ s. popă, rege, (înv.) crai. (~ la jocul de cărţi.) rigă s. v. MONARH. REGE. SUVERAN.

RIGÍD adj., adv. 1. adj. inflexibil, neelas-tic, neflexibil, tare, ţeapăn. (O bară, o nuia ~.) 2. adj. ţeapăn, (fig.) înţepenit. (O îmbinare ~.) 3. adj. fix, imobil, neclintit, nemişcat, ţeapăn, (pop.) vârtós. (Crengile ~ ale copacilor.) 4. adj. imobil, înţepenit, static, (livr.) hieratic. (Atitudine ~.) 5. adj. băţos, drept, ţeapăn. (O ţinută~.) 6. adv. băţ, băţos, drept, ţeapăn. (Stă ~.) 7. adj. (fig.) scorţos, scrobit. (Nişte critici ~.) RIGIDITATE s. 1. inflexibilitate. (~ unei bare.) 2. fixitate, imobilitate, înţepeneală. (~ privirii.) rigla vb. v. LINIA. riglát adj. v. LINIAT. RÍGLĂ s. 1. (TEHN.) linie, (Transilv.) lineal. (~ pentru trasarea unei figuri geometrice.) 2. (CONSTR.) cuşac. riglă s. v. IVĂR. ÎNCUIETOARE. RUBRICĂ. ZĂVOR. RIGOARE s. 1. asprime, constrângere, intransigenţă, rigurozitate, severitate, străşnicie, stricteţe, (înv.) străşnicíre, (fig.) duritate. (~ regimului de internat.) 2. exactitate, exactitudine, precizie, rigurozitate, (inv.) scum-pătáte. (~ ştiinţifică.) RIGOLĂ s. jgheab. (~ ia irigaţii.) RIGORÍSM s. 1. austeritate, gravitate, severitate, sobrietate, (rar) asprime. (~ liniilor unei construcţii.) 2. conformism. (Un ~ excesiv al cuiva.) RIGUROS adj., adv. 1. adj. aspru, sever, straşnic, strict, (rar) strâns. (O disciplină ~; un regim alimentar ~.) 2. adj. exigent, pretenţios, sever, (rar) pretensív. (Un profesor ~.) 3. adj. exact, precis, strict, ştiinţific. (O definire ~.) 4. adv. exact, precis, (înv. şi reg.) nesmintit. (Judecă ~ lucrurile.) 5. adj. amănunţit, atent, meticulos, migălos, minuţios, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) RIGUROZITATE s. 1. asprime, constrângere, intransigenţă, rigoare, severitate, străşnicie, stricteţe, (înv.) străşnicíre, (fig.) duritate. (~ regimului de internat.) 2. exigenţă, pretenţie, severitate. (~ unui profesor faţă de elevii săi.) 3. exactitate, exactitudine, precizie, rigoare, (înv), scumpătáte. (~ ştiinţifică.) 4. acribie, conştiinciozitate, exigenţă, meticulozitate, scrupulozitate, (fam. şi peior.) tipicăríe. (~ în îndeplinirea datoriei.) RIMA vb. a versifica, (rar) a stihui, (înv.) a poetiza, a versui. RIMAT adj. (înv.) versuít. (Text ~.) RÍMĂ s. (LIT.) vers. RINDEA s. (TEHN.)| (pop.) laţuitór, (înv. şi reg.) teşchereá, (reg.) strújniţă.j (A da o sctndură la ~.) RINDELÁ vb. a gelui, a rindelui, (pop.) a făţui. (A ~ o sctndură.) RINDELARE s. geluire, rindeluire, rinde-luit, (pop.) făţuiálă, făţuíre, făţuít. (~ unei se înduri.) RINDELUÍ vb. a gelui, a rindela, (pop.) a făţui. (A ~ o scindură.) RINDELUÍRE s. geluire, rindelare, rinde-luit, (pop.) făţuiálă, făţuíre, făţuít. (~ unei sctnduri.) RINDELUÂT adj. geluit. (Sctndură —) RINDELUÍT s. geluire, rindelare, rindeluire, (pop.) făţuiálă, făţuire, făţuít. (~ unei scânduri.) RINÍCHI s. (ANAT.) (înv. şi pop.) rărunchi, (prin Ban.) bobríc, mămúc, momíc, momúc. RINÍTÁ s. (MED.) catar, coriză, guturai, (pop.) troáhnă, (reg.) catarói, subăríe, (Mold., Bucov. şi Transilv.) şuhăríe. (Are o ~ rebelă.) RINOCER s. (ZOOL.; Rhinoceros) (înv.) inorog. RIOLÍT s. (MIN.) liparit. rípă s. v. SFECLĂ FURAJERĂ. RIPÍDĂ s. (BIS.) (reg.) serafim. RIPOSTA vb. a răspunde, a replica, (înv.) a întâmpina, a prici. (I-a ~ prompt.) RIPOSTĂ s. răspuns, replică, (înv.) spunere. (La obrăznicia lui i-a dat ~ cuvenită.) ris s. v. TE STEA. TOP. RISC s. pericol, primejdie, (astăzi rar) rízic. (Cu ~ vieţii.) RISCA vb. a se expune, a se hazarda. (Te rog să nu ~.) rlscá vb. v. CUTEZA. ÎNCUMETA. ÎNDRĂZNI. RISCANT adj. hazardat, imprudent, periculos, primejdios, riscat. (O acţiune ~.) RISCAT adj. hazardat, imprudent, periculos, primejdios, riscant. (O acţiune ~.) RISÍPĂ s. 1. (înv.) istrávă, (fig.) jaf. (~ la mincare.) 2. iroseală, irosire, pierdere, risipă, (pop.) prăpădíre. (O enormă ~ de timp pentru ■ ■■) risipă s. v. ABUNDENŢĂ. BELŞUG. BOGĂŢIE. CĂDERE. DĂRĂPANARE. DĂRĂPĂNĂTURĂ. DĂRÂMARE. DĂRÂMAT. DĂ-RÂMĂTURĂ. DEVASTARE. DISPERSARE. DISPERSIE. DISTRUGERE. ÎMBELŞUGA-RE. ÎMPRĂŞTIERE. ÎNDESTULARE. ÎN-FRÂNGERE.

ÎNVINGERE. NĂRUIRE. NĂRUIT. NĂRUITURĂ. NIMICIRE. PARAGINĂ. PÂRJOLIRE. PRĂBUŞIRE. PRĂ-BUŞITURĂ. PRĂVĂLIRE. PRISOS. PUSTIIRE. RĂSFIRARE. RĂSPÂNDIRE. RĂZ-LEŢIRE. RISIPIRE. RUINĂ. SURPARE. SURPAT. SURPĂTURĂ. risipelnic adi.. s. v. CHELTUITOR. RISIPITOR. RISIPI vb. 1. a (se) dispersa, a (se) împrăştia, a (se) răsfira, a (se) râspândi, a (se) răzleţi, (pop.) a (se) răzni, (înv. şi reg.) a (se) răşchira. (S-au ~ în toate părţile.) 2. a (se) împrăştia, a (se) răspândi, a (se) răzleţi, (pop.) a (se) năsădi, (inv. şi reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. şi Ban.) a (se) sprânji, (inv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.) 3. a împrăştia, a spulbera, a vântura, (înv.) a spârcui. (A-i ~ pe duşmani în cele patru zări.) 4. a (se) destrăma, a (se) împrăştia, a (se) spulbera, (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) răşchira, (pop. fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au ~.) 5. a se împrăştia, a se ridica. (Ceafa s-a ~.) 6. a dispărea, a pieri. (Noaptea s-a ~.) 7. a împrăştia, a spulbera, (pop.) a zburătăci. (Vântul ~ frunzele.) 8. a (se) împrăştia, a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răsfira, a (se) răspândi. (A ~ nisip peste iot.) 9. a (se) împrăştia, a (se) răspândi, a (se) revărsa, a (se) vărsa. (Soarele ~ o căldură plăcută.) 10. a îndepărta, a spulbera. (I-a ~ toată temerea.) 11. a arunca, aazvârli, a cheltui, a irosi, a împrăştia, a prăpădi, a zvârli, (livr.) a prodiga, (înv. şi reg.) a prăda, (reg.) a mătrăşi, a părădui, (Transilv.) a spesa, (înv.) a răşchira, (grecism înv.) a afierosi, (fig.) a înghiţi, a mânca, a papa, a toca. (£i-a ~ averea; îşi ~ banii pe toate fleacurile.) 12. a irosi, a pierde, (pop.) a strica, (înv.) a istrăvi. (Nu ~ cartuşele degeaba.) 13. a (se) dărăpăna, a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) surpa, (pop.) a (se) hâi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. şi Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Obuzele au ~ zidul cetăţii.) risipi vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÂMA. ZDROBI. ZVÂNTA. RISIPÍRE s. 1. dispersare, dispersie, împrăş-tiere, răsfirare, răspândire, răzleţire, (înv.) risipă. (~ mulţimii.) 2. împrăştiere, (înv. şi reg.) spargere, spart. (~ norilor.) 3. împrăştiere, ridicare. (~ cetii.) 4. împrăştiere, spulberare. (~ frunzelor, a prafului.) 5. împrăştiere, prefirare, presărare, presărat, răsfirare, răspândire. (~ nisipului pe alee.) 6. aruncare, azvârlire, cheltuire, irosire, zvârlire, (reg.) pără-duíre, (fig.) păpáre, tocáre, tocat. (~ banilor pe toate fleacurile.) 7. iroseală, irosire, pierdere, risipă, (pop.) prăpădíre. (O enormă ~ de timp pentru . . .) 8. cădere, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit.prăbuşire, prăvălire.surpare, surpat, (rar) prăbuşeálă, (înv.) risipă. (~ unei case bombardate.) risipire s. v. DISTRUGERE. NIMICIRE. POTOPIRE. PRĂPĂDÍRE. SFĂRÂMARE. ZDROBIRE. RISIPÍT adj. 1. dispersat, împrăştiat, răsfirat, răspândit, răzleţit, (pop.) răznít, (înv. şi reg.) răşchirat. (O mulţime ~.) 2. difuz, împrăştiat. (Elemente ~.) 3. împrăştiat, (înv.) spâr-cuít. (O armată ~.) 4. împrăştiat, (înv. şi reg.) spart. (Prin norii ~ se zărea soarele.) 5. împrăştiat, prefirat, presărat, răsfirat, răspândit. (Nisip ~.) 6. împrăştiat, spulberat. (Zăpadă ~.) 7. cheltuit, irosit, prăpădit, (reg.) părăduít. (O avere ~.) 8. irosit, pierdut. (Timp ~ în zadar.) 9. dărăpănat, dărîmat, năruit, prăbuşit, prăvălit, surpat, (pop.) hâít. (O construcţie ~.) risipit adj. v. DISTRUS. NIMICIT. POTOPIT. PRĂPĂDIT. ZDROBIT. risipitor adj. v. DEVASTATOR. DEZASTRUOS. DISTRUCTIV. DISTRUGĂTOR-NIMICITOR. PUSTIITOR. RUINĂTOR. RISIPITOR adj., s. cheltuitor, (livr.) prodig, (rar) risipelnic, (Transilv. şi Maram.) prădător, (înv.) cheltuiélnic, istrăvitór, împrăştietór, (fam. fig.) spart. (Om ~.) risipitúră s. v. ABIS. ADÂNC. DĂRĂPĂNĂTURĂ. DĂRÂMĂTURĂ. NĂRUITURÂ. PARAGINĂ. PRĂBUŞITURĂ. PRĂPASTIE. RUINĂ. SURPĂTURĂ. RISLING DE BANAT s. (BOT.) (pop.) creaţă. rísmă s. v. TE STEA. TOP. rismă roşie s. v. REALGAR. rişcáşă s. v. OREZ. PĂSAT. TERCI. RÍŞCĂ s. (turcism înv.) iasî'c. (A juca ~.> ríşiţă s. v. AGRIŞ. COACĂZ. RIT s. (BIS.) confesiune, credinţă, cult, religie, (pop.) lege. (E de ~ ortodox.) rit s. v. CEREMONIAL. CEREMONIE-ETICHETĂ. PROTOCOL. REGULĂ. RITUAL. RÂNDUIALĂ. TIPIC. ritişór s. v. MINCIOG. RITM s. 1. (MUZ.) cadenţă, măsură, ritmică, tact, (înv.) timp. (~ al unei melodii.)

2. (LIT.) metru. (~ al unui vers.) 3. cadenţă, tempo. (Merge într-un ~ susţinut.) 4. (MED.) ritm fetal = embriocardie. RITMA vb. a cadenţa. (A ~ un vers.) RITMAT adj. 1. cadenţat, ritmic. (Versuri ~; melodie ~.) 2. sacadat, săltat, săltăreţsăltător, (prin Mold. şi Bucov.) scuturat. (Un dans popular ~.) RÍTMIC adj. 1. cadenţat, ritmat. (Versuri ~; melodie ~.) 2. sincopat. (Muzică ~.> 3. intermitent, sacadat, (fig.) rupt. (Bătăi ~.) 4. regulat. (Mişcări ~.) RÍTMICĂ s. (MUZ.) cadenţă, măsură, ritm, tact, (înv.) timp. (~ a unei melodii.) RITMICITATE s. regularitate. (~ unor mişcări.) ritoríe s. v. ELOCVENŢĂ. ORATORIE.. RETORICĂ. ritornélă s. v. REFREN. ritos adv. v. CATEGORIC. DECIS. FERM. HOTĂRÂT. NET. TRANŞANT. RITUAL adj., s. 1. adj. (rar) ritualic. (Dansuri ~.) 2. s. (BIS.) canon, tipic, (înv.) trébnic. (După ~ ortodox.) 3. s. ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, regulă, rânduială, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curte . . .) ritualic adj. v. RITUA . RIŢUÍRE s. (TEHN.) riţuit. (~ unei foi de carton.) RIŢUÍT s. (TEHN.) riţuire. (~ unei foi de carton.) RIVAL s. 1. adversar, concurent, (înv.) împotrivitór, râvnáci. (Si-a întrecut toţi ~ la luptă.) 2. concurent, emul. (~ cuiva in ctmpul literaturii.) RIVALITATE s. concurenţă, întrecere, luptă. (~ între mai multe concerne.) RIVALIZA vb. a concura. (Produsele noastre ~ pe cele străine.) RIVÁLTĂ s. (TEATRU) rampă. (Actorii ies la ~.) RIVERAN adj. (înv.) mălurós, mărginean, ţărmureán. (O zonă, o regiune ~.) riz s.v. JILIP. SCOC. ULUC. rizácă s. v. COSOR. RIZEÁFCĂ s. (IHT.; Alosa caspia nord-manni) (rar) scrumbíţă. rizeríe s. v. OREZĂRIE. RIZIBIL adj. comic, ridicol. (Are o înfăţişare ~.) rízie s. v. PERICOL. PRIMEJDIE. RISC. RIZICULTÚRĂ S. orezărie. (Se ocupă cu ~.) RÂBÁR s. (ORNIT.; Stema hirundo) chirighiţă, pescăruş, (reg.) pescar, pescărită, rândunică-demáre. râbár s. v. PESCAR. PESCĂREL. PESCĂRUŞ. ríbiţă s. v. BEHLIŢĂ. PIETROŞEL. PORCUŞOR. rícă s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GÂL-CEAVÁ. ÎNVRĂJBIRELITIGIU. NEÂNŢELEGERE. VRAJBĂ. ZÂZANIE. râcăiiií vb. v. RÂCÂI. RÂNI. SCORMONI. SCURMA. RÂCÂÍ vb. 1. a scormoni, a scurma, (rar) a scotoci, (înv., pop. şi fam.) a scociorî, (înv. şi reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a răcăli, a răşchia, a scodormoli, (prin Mold.) a râcălui, (Transiâv. şi Maram.) a scorni. (Găinile ~ păminíul.) 2. a zgâria, (pop.) a zgrepţăna. (A ~ cu unghiile un obiect.) 3. a (se) zgândări, (pop.) a (se) scociorî, a (se) zădărî, (reg.) a (se) zglncili. (Olt.) a (se) zgâmăi. (Nu-ţimai~ rana.) 4. a răzui, (rar) a scobi. (~ pipa spre a o curata.) RÂCÂIÁLĂ s. 1. râcâit, râcâitură, scormonire, scurniare, scurmătură, (înv., pop. şi fam.) scociorâre, scociorít. (~ pămtntului cu ghearele.) 2. zgíriere (pop.) zgrepţănáre. (~ unui obiect cu unghiile.) 3. zgândărire, (pop.) scociorâre, (reg.) zgincilíre, (Olt.) zgâmăíre. (~ unei răni.) RÂCÂÍT adj. scormonit, scurmat, (reg.) sco-felít, scorbelít. (Pătntnt ~.)

RÂCÂÍT s. râcâială, râcâitură, scormonire, scurmare, scurmătură, (înv., pop. şi fam.) scociorâre, scociorít. (~ pământului cu ghearele. ) RÂCÂITURĂ s. râcâială, râcâit, scormonire, scurmare, scurmătură, (înv., pop. şi fam.) scociorâre, scociorít. (~ pământului cu ghearele.) RIDE vb. 1. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se distra, a se înveseli, a petrece, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a iibovi. (Beau şi ~.) 2. (prin Ban.) a(-şi) tirtăi, (înv.) a(-şi) mădări, a(-şi) rânji. (De ce ~ ele el?) RÂGÂÍ vb. (FIZIOL.) a eructa. RÂGÂIÁLĂ s. (FIZIOL.) eructaţie, râgâit, rigâitură. RÂGÂÍT s. (FIZIOL.) eructaţie, râgâială, râgâitură. RÂGÂITÚRĂ s. (FIZIOL.) eructaţie, râgîială, râgâit. râhnă s. v. ROCOŢEA. rlia-broáştei s. v. MĂTASEA-BROAŞTEI. riiát adj. v. RÂIOS. SCABIOS. RIIE S. (MED.) scabie, (reg.) rapăn. riie-broşteáscă s. v. MĂTASEA-BROASTEI. râie-de-ápă s. v. MĂTASEA-BROAŞTEI. RÂIÓS adj. (MED.) scabios, (reg.) răpănós, râiát. RÂMÁ vb. (reg.) a jimui, a râmui, a râtui, a ruciuli, a rujmuli, (Munt.) a tefui. (Porcul ~.) râmătór s. v. PORC. râmleáns., adj. v. ROMAN. rlmlcnése adj. v. ROMAN. rlmlenéşte adv. v. LATINEŞTE. râmnic s. v. HELEŞTEU. IAZ. râmui vb. v. RÂMA. rână s. v. COARDĂ. RrNCĂ S. (TEHN.) (reg.) gânj, postoroáncă. (~ la car.) ríncă s. v. BICIUŞCA. CRAVAŞA. rlncăí vb. v. BONCĂI. BONCĂLUI. MUGI. RAGE. ZBIERA. râncălui vb. v. BONCĂI. BONCĂLUI. MUGI. RAGE. ZBIERA. * RINCED adj. alterat, descompus, stricat. (Untură ~.) RÂNCEZÍ vb. a se altera, a se descompune, a se strica. (Untura s-a ~.) RÂNCEZÍRE s. alterare, descompunere, stricare. (~ a materiilor grase.) RÂNCHÉZ s. nechez, nechezare, nechezat, nechezătură, rânchezare, rânchezat, râncheză-tură. (~ul calului.) RÂNCHEZÁ vb. a necheza, (reg.) a mihohoi, a mihoni, a mihoti, a străfiga. (Caii ~.) RÂNCHEZARE s. nechez, nechezare, nechezat, nechezătură, rânchez, rânchezat, rincheză-tură. (~ calului.) RÂNCHEZAT s. nechez, nechezare, nechezat, nechezătură, rânchez, rânchezare, rânche-zătură. (~ul calului.) rânchezătór adj. v. NECHEZĂTOR. RÂNCHEZĂTÚRĂ s. nechez, nechezare, nechezat, nechezătură, rânchez, rânchezare, rânchezat. (~ calului.) RÂND s. 1. (înv. şi pop.) şir, (livr. înv.) linie. (Un ~ dintr-un text.) 2. (MIL.) şir, (înv. şi reg.) stroi. (Un ~ de ostaşi aliniaţi.) 3. coloană, convoi, lanţ, şir, (reg.) trímbă. (Un ~ de care.) 4. şir, şirag, (reg.) ord, şar, (înv.) rang. (Un ~ de plopi.) 5. (înv.) orânduiálă. (~ tntr-o succesiune.) 6. tagmă. (A intrat in ~ negustorilor.) 7. dată, (reg.) vers. (În trei ~uri am fost la el.) 8. serie. (Cloşca scoate un nou ~ de pui.) rind s. v. CAT. CICLU. DATINĂ. ETAJ. FEL. MENSTRUAŢIE. NIVEL. OBICEI. PERIOD. RÂNDUIALĂ. TRADIŢIE. UZ. UZANŢĂ. RÂNDÁŞ s. servitor, slugă. (~ la un moşier.) RÂNDUI vb. 1. a

aranja, a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărţi, a întocmi, a ordona, a organiza, a orândui, a potrivi, a pune, a repartiza, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. a (se) alinia, a (se) înşira, a (se) înşirui, a (se) ordona, (înv. şi reg.) a (se) şirui. (S-au ~ în tăcere.) 3. a rostui, (pop.) a rosti. (A ~ cele necesare.) 4. a se înşira, a se înşirui, a se perinda, a se succeda, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 5. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orândui, a stabili, a statornici, (inv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 6. a hotărî, a lăsa, a orândui, a statornici. (Aşa a ~ Dumnezeu.) 7. a da, a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orândui, a predestina, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) rlnduí vb. v. COMANDA. CURĂŢA. DECIDE. DERETICA. DESEMNA. DISPUNE. FACE. FIXA.HOTĂRÎ. ÎNVESTI. NUMI. ORDONA. PORUNCI. PUNE. SCUTURA. STABILI. STATORNICISTRÂNGE. RÂNDUIÁLĂ s. 1. aranjare, aşezare, clasare, clasificare, distribuire, împărţire, ordonare, repartizare, rinduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 2, alcătuire, aranjament, aşezare, dispunere, distribuţie, întocmire, structură. (O anumită ~ a lucrurilor.) 3. ordine, organizare, orânduială, regulă, (înv.) tocmeală, tocmire. (Era acolo o ~ desăvir-şită.) 4. întocmire, organizare, orânduială, orinduire, (înv.) aşezământ. (Noua ~ a lucrurilor.) 5. ordine, organizare, rost. (~ lumii nu se schimbă uşor.) 6. disciplină, ordine, regulă. (Obişnuit cu ~; respectaţi ~.) 7. ordine, regulă, rost, socoteală, (înv. şi reg.) soroc. (Ştie ~ lucrurilor.) 8. datină, fel, obicei, tradiţie, uz, uzanţă, (înv. şi pop.) rind, (pop.) dată, lege, (înv. şi reg.) pomană, (reg.) orî'ndă, (Transilv.) súcă, (prin Ban.) zacón, (înv.) pravilă, predánie, şart, tocmeală, (turcism înv.) adét. (Aşa-i ~ din bătrlni.) 9. rost, (pop.) seamă, (prin Transilv.) agód. (Ştie ~ nunţii.) 10. ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, regulă, ritual, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curte . ..) 11. normă, precept, principiu, regulă, (înv.) pravilă, tocmeală. (~ de viaţă.) rlnduiálă s. v. BIR. CATEGORIE. CLASĂ. DARE. DESTIN. DISPOZIŢIE. FATALITATE. GRUP. GRUPARE. HOTĂRÂRE. IMPOZIT. MENIRE. NOROC. ORDIN. PORUNCĂ. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITA. ZODIE. RÂNDUÂRE s. aranjare, aşezare, clasare, clasificare, distribuire, împărţire, ordonare, repartizare, rânduială, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) RÂNDUÍT adj. 1. aranjat, clasat, ordonat, organizat, sistematizat. (Material documentar ~.) 2. aliniat, înşirat, înşiruit. (Rtnduri ~.) 3. anumit, cunoscut, determinat, fixat, hotă-rât, precizat, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată ~.) RÂNDUNEÁ s. (ORNIT.) 1. (Hirundo rustica) rândunică, (reg.) rinduníţă, (înv.) rân-dunélă. 2. rtndunea-maritimă-mică (Stema sanduicensis) — chiră, chirighiţă, pescar, pescăruş. rânduneá s. v. LĂSTUN. rtndunea-de-iioápte s. v. LIPITOARE. PĂ-PĂLUDĂ. RÂNDUNÉL s. (ORNIT.) (reg.) rinduníc, rândunicói, rindunói. (~ este bărbăluşul rin-dunicii.) rândunélă s. v. RÂNDUNEÁ. RÂNDUNICĂ. rinduníc s. v. RÂNDUNÉL. rindunica-Domnului s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAŞ. RÂNDUNÍCĂ s. (ORNIT.; Hirundo rustica) rânduneá, (reg.) rânduníţă, (înv.) rândunélă. rândunică s. v. LĂSTUN. MAIA. STRĂ-GĂLIE. rtodunleă-de-ápă s. v. LĂSTUN-DE-MAL. rfntfunfcá-de-fereásfrá s. v. LĂSTUN. rlndunică-de-lút s. v. LĂSTUN-DE-MAL. rândunică-de mare s. v. CHIRIGHIŢĂ. PESCĂRUŞ. RÂBAR. rândunică-de-múnte s. v. DREPNEA. ríndunică-de-pădúre s. v. DREPNEA. rlndunică-de-pămínt s. v. LĂSTUN-DE-MAL. rlndunlcă-de-pirâu s. v. LĂSTUN-DE-MAL. rlndunică-de-ploaie s. v. DREPNEA. LĂSTUN-DE-MAL. rândunică-de-turn s. v. DREPNEA. rlndunică-de-zíduri s. v. DREPNEA. rândunicói s. v. RÂNDUNÉL.

rinduníţă s. v. IARBA-FIARELOR. RÂNDUNEÁ. RÂNDUNICĂ. rândunói s. v. RÂNDUNÉL. rinél s. v. TIGAIE. RÂNÍ vb. (reg.) a râcălui. (A ~ la porci.) RÂNJEALĂ s. rânjet, rânjire, rânjitură, (livr.) ricanare. RINJET s. rânjeală, rânjire, rânjitură, (livr.) ricanare. RÂNJÍ vb. (livr.) a ricana, (reg.) a se tirşi, (prin Transilv.) a hârgi, a se jimba. (Ce ~ aşa?) rlnjí vb. v. DESTRĂMA. DEŞIRA. RÂDE. RlNJÍRE s. rânjeală, rânjet, rânjitură, (livr.) ricanare. RÂNJITURĂ s. rânjeală, rânjet, rânjire, (livr.) ricanare. rânsă s. v. AMENT. RÂNTÁŞ s. prăjeală, (înv. şi reg.) prăjitură, (reg.) răneau. (~ la o mtncare.) rintáş s. v. SOS. rtnticós adj. v. FLENDUROS. RUPT. ZDRENŢĂROS. ZDRENŢUIT. RINZĂ s. (ANAT.) pipotă, (reg.) bătúcă, moríşcă, mură, pipoáşcă, râşnitoáre, râşniţă. (~ de pasăre.) ri'nză s. v. ABDOMEN. BURTA. OSÂNZÁ. PÂNTECE. STOMAC. rfnzlşoárâ s. v. BOGLAR. COADA-VACII. CREŢUŞCĂ. rtnzoí vb. v. ÎNFURIA. MÂNIA. rlnzós adj. v. IRASCIBIL. IRITABIL. NERVOS. RĂUTĂCIOS. SUPĂRĂCIOS. rlnzós adj.,s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GlLCEVITOR. SCANDALAGIU. rip s. v. FUSAR. FUSAR MARE. PIETRAR. ripát adj. v. JEGOS. MÂNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RÁPĂNOS. SLINOS. SOIOS. RÂPĂ s. (GEOGR.) ponor, văgăună, (pop.) mal, surpătúră, (reg.) afundătúră, tudínă, ţifléică, (Munt. şi Olt.) sodóm, (înv.) strămínă. (Teren plin de ~e.) râpít adj. v. ABRUPT. DREPT. PERPENDICULAR. PIEPTIŞ. PIEZIŞ. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÂPOS. VERTICAL. RÂPÓS adj. abrupt, drept, perpendicular, pieptiş, pieziş, prăpăstios, priporos, vertical, (rar) prăpăstuít, priporât, (pop.) oblu, (reg.) poncíş, prăvălát, prăvălátic, râpít, râpurós, ţărmurós, (prin Transilv.) priporíu, (prin Bucov.) pripós, (înv.) mălurós, străminós. (Peretele ~ ai muntelui.) rlpós adj. v. JEGOS. MÂNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. râpurós adj. v. ABRUPT. DREPT. PERPENDICULAR. PIEPTIŞ. PIEZIŞ. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÂPOS. VERTICAL. RÂS s. 1. râset. (Era mare ~ şi veselie.) Z. batjocură, derâdere, zeflemea, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjóc, batjocoritúră, (fam.) băşcălie. (Îl ia în~.) RÂS s. (ZOOL.; Lynx Ignx) linx. RÂSET s. ris. (Mare ~ şi veselie.) râşchi s. v. RĂSCHITOR. râşchíg s. v. GHÍUDEN. ROŞCOV s. (BOT.) 1. (Lactarius delicio-sus) (reg.) lăptucă, opintíci (pi.), râşcován, rişcoviţă, burete-dúlce, păstrăv-de-pădúre, pita-lui-Dumnezéu, piinea-pădúrii. 2. (Lactapius volemus) vineţică-culapte, (reg.) riscovíţă, burete-dúlce, (Mold.) rişcovél. râşcován s. v. RÂŞCOV. rişcovél s. v. RÂŞCOV. VINEŢICĂ-CU-LAPTE. râşcovíţă s. v. RÂŞCOV. VINEŢICĂ-CU-LAPTE. RÂŞNEÁLĂ s. rişnire, râşnit. (~ căţelei.) rişní vb. v. DIGERA. MISTUI. RÂŞNÍRE s. râşneală, râşnit. (~ cafelei.) rişnít adj. v. BĂTUT. FĂCĂLUIT. FRECAT. SLEIT. RÂŞNÍT s. râşneală, rişnire. (~ cafelei.) rlşnitoáre s. v. PIATRĂ. PIPOTĂ. RÂNZĂ. / . RIŞNIŢÁ s. I. (rar) moríşeă. (~ de cafea,

piper ele.) 2. (prin Transilv.) melestéu. (~ de porumb.) ríşniţă s. v. GURĂ. PIPOTĂ. RÂNZĂ. STOMAC. RÂT s. (ANAT.) bot, (reg.) flit, mórdă, surlă, téflu, tic, zótcă, zúrnă, (prin Transilv.) ciort, (prin Maram.) roată, (Mold. şi Bucov.) sfírlă. (~ al porcului.) rit s. v. BALTĂ. BĂLTOACĂ. GURĂ. LIVADĂ. LUNCĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. OGOR. PĂPURIŞ. PĂPURISTE. PÂRLOAGĂ. POMET. SMÂRC. ritán adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÂRLAN. MÂRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÂRLAN. VULGAR. rlíán s. v. PORC. RECRUT. rltăníe s. v. BĂDĂRĂNIE. GROSOLĂNIE. IMPOLITEŢE. INDELICATEŢE. MAHALAGISM. MITOCĂNIE. MÂRLĂNIE. MOJICIE. NECUVIINŢĂ. NEPOLITEŢE. ŢÂRĂNIE. VULGARITATE. ritos adj. v. MLĂŞTINOS. MOCIRLOS. SMÂRCOS. râtuí vb. v. RÂMA. râfă s. v. LITERĂ. SLOVĂ. RÂU s. 1. (GEOGR.) apă. (Jiul este un ~ care străbate Oltenia.) 2. puhoi, şiroi, şuvoi, torent. (Un ~ de vin.) RÂULÉŢ s. (GEOGR.) pârâu, riuşor, (reg.) râurél, riúţ. (Un ~ şerpuia printre coline.) rlurá vb. v. CURGE. UNDUL râurél s. v. PÂRÂU. RÂULEŢ. RÂUŞOR. RÂUŞÓR s. (GEOGR.) pârâu, râuleţ, (reg.) râurél, rlúţ. (Vn ~ şerpuia printre coline.) râuşór s. v. STRECURĂTOARE. riúţ s. v. PÂRÂU. RÂULEŢ. RÂUŞOR. rivnúci adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÂRGUINCIOS. SÂRGUITOR. VREDNIC. ZELOS. râvnáci adj., s. v. AMATOR. DORITOR. DORNIC. IUBITOR. POFTICIOS. RÂVNITOR. rivnáci s. v. ADVERSAR. CONCURENT. RIVAL. RIVNĂ s. 1. asiduitate, insistenţă, perseverenţă, sforţare, silinţă, sirguinţă, stăruinţă, strădanie, străduinţă, zel, (pop.) osírdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 2. hărnicie, silinţă, sârguinţă, strădanie, străduinţă, vrednicie, zel, (pop.) sârg, (înv.) activitate, diligentă. (A demonstrat o mare ~ în munca sa.) 3. ardoare, sârguinţă, străduinţă, zel, (înv.) nepré-get, nepregetáre, osírdie, osirdnicíc, osârduínţă, osârduíre, osârduitúră, protimíe. (~ lui era demnă de lăudat.) 4. bunăvoinţă, silinţă, sârg, zel, (înv.) proéresis. (Arăta destulă ~, dar nu putea realiza nimic.) 5. aspiraţie, dor, dorinţă, năzuinţă, poftă, pornire, tendinţă, vis, (rar) năzuíre, rivnlre, (reg.) năduleálă, (înv.) năslírc, năslitúră, râvnitúră. (~ de a face ceva util.) rívnă s. v. CHEF. CREDINŢĂ. CUCERNICIE. CUVIOŞENIE. CUVIOS IE. DEOCHETURĂ. DEOCHI. DESCÂNTEC. DISPOZIŢIE. DORINŢĂ. EVLAVIE. FARMEC. GUST. MAGIE. PIETATE. PIOŞENIE. PIO-ZITATE. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. RELIGIOZITATE. SMERENIE. VOIE. VOINŢĂ. VRAJĂ. VRĂJITORIE. VRERE. RÂVNÍ vb. I. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a tinde, a ţinti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. şi reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. şi Mold.) a bărăni, (înv.) a aţinti, a bâte, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 2. a se ahtia, a dori, a jindui. (~ după . . .) 3. a dori, a jin-dui, a pofti, a voi, a vrea, (înv.) a deşidera, a iubi, a jelui, a poftişi. (De multă vreme ~ să...) 4. a jindui, a tânji. (~ după un alt mod de viaţă.) 5. a jindui, a se lacomi, (înv.) a zavistui. (~ la bunul altuia.) rivní vb. v. AMĂRÎ. DESCÂNTA. FACE. FERMECA. INDISPUNE. INVIDIA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. MENI. MÂHNI. NECĂJI. PIZMUI. SUPĂRA. URSI. VRĂJI. rivníre s. v. ASPIRAŢIE. CHEF. CIUDĂ. CREDINŢĂ. CUCERNICIE. CUVIOSENIE. CUVIOŞIE. DISPOZIŢIE. DOR. DORINŢĂ. EVLAVIE. GELOZIE. GUST. INVIDIE. NĂZUINŢĂ. NECAZ. PICĂ. PIETATE.PIO-ŞENIE. PIOZITATE. PIZMĂ. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. RELIGIOZITATE. RÂVNĂ. SMERENIE. TENDINŢĂ. VIS. VOIE. VOINŢĂ. VRERE. rlvnitór adj. v. ACTIV. CREDINCIOS. CUCERNIC. CUVIOS. EVLAVIOS. GELOS. HARNIC. INVIDIOS. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PIOS. PIZMAŞ. PIZMUITOR. PREACREDINCIOS. RANCHIUNOS. RELIGIOS. SILITOR.SÂRGUINCIOS. SÂRGUITOR. SMERIT. VREDNIC. ZELOS. RÂVNITÓR adj., s. 1. adj. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de senzaţii tari.) 2. adj., s. amator, doritor, dornic, iubitor, pofticios, (pop.) poftitor, (reg.) poftăréţ, pof-tós, pohtáci, (înv.) libóvnic,

râvnáci. (~ de petreceri.) râvnitúră s. v. ASPIRAŢIE. DESCÂNTEC. DOR. DORINŢĂ. FARMEC. MAGIE. NĂZUINŢĂ. POFTĂ. PORNIRE. RÂVNĂ. TENDINŢĂ. VIS. VRAJĂ. VRĂJITORIE. rizár s. v. TELAL. râzăciós adj. v. VESEL. VOIOS. râzăréţ adj. v. VESEL. VOIOS. rlzátór adj. v. VESEL. VOIOS, râzând adj. v. VESEL. VOIOS, riznár s. v. VAGONETAR. riznáş s. v. VAGONETAR. ROABĂ s. (pop.) tărăboánţă, (reg.) rotcól, (prinţTransilv.) caroaie. (A căra ceva cu ~.) ROADE vb. 1. (reg.) a mezdri. (Un animal care ~|hrana.) 2. a (se) toci, a (se) uza. (Covorul s-a ~.) 3. a mânca. (Nu-ţi mai ~ unghiile.) 4. a (se) distruge, a (se) mânca. (Moliile au ~ haina.) 5. a ataca, a mânca. (Rugina ~ fierul.) 6. (GEOGR., GEOL.) a (se) eroda, a (se) săpa, (reg.) a (se) coptorî, a (se) coptoroşi, (fig.) a (se) mânca, a (se) spăla. (Apele~ solul.) 7. a (se) măcina, a (se) mânca, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.) 8. a bate, a freca, a glodi. (Mă ~ pantofii.) roade vb. v. CHINUI. CIVILIZA. CONSUMA. CULTIVA. FRĂMÂNTA. MUNCI. OBSEDA. PERSECUTA. PREOCUPA. RAFINA. STILA. SUBMINA. TORTURA. URMĂRI. ROÁDERE s. 1. (GEOGR., GEOL.) erodare, eroziune, săpare, şiroire, (fig.) spălare. (Proces de~ a solului de către ape.) 2. (GEOGR., GEOL.; concr.) coroziune, erodare, eroziune, (pop.) mâncătúră, rosătúră. (S-a produs o adâncă ~ în sol.) 3. măcinare, săpare, săpat (~ malului de către ape.) 4. frecare, rosătúră. (~ pantofilor.) roájbă s. v. RABLĂ. RUGINĂ. RUGINI-TURĂ. VECHITURĂ. roángheş adj. v. RĂUTĂCIOS. roata-stélelor s. v. COROANA-BOREALĂ. roată s. v. BĂTĂTOR. BOT. COMPANIE. DEPANATOARE. RÂT. VÂRTELNIŢĂ. ROATĂ s., adv. 1. s. cerc, disc. (0~ de lemn.) 2. s. cerc. (Faceţi ~ în jurul meu.) 3. adv. circular. (Priveşte ~.) roate s. pi. v. COTIGĂ. TELEAGĂ. ROB s. aservit, sclav, subjugat, (rar) serv, (înv.) prădat, şerb. (A ajuns un ~.) rob s. v. CONDAMNAT. DEŢINUT. OCNAŞ. OSÂNDIT. PUŞCĂRIAŞ. robáci adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÂRGUINCIOS. SÂRGUITOR. VREDNIC. ZELOS. robalău s. v. BANDIT. HOŢ. PUNGAŞ. TÂLHAR. robánc s. v. GEALĂU. ROBĂ s. (rar) togă. (~ de magistrat.) robălíe s. v. BANDITISM. FURAT. FURĂ-TURĂ. FURT. GANGSTERISM. HOŢIE. JAF. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. TÂL-HĂRIE. ROBÍ vb. 1. a înrobi, (înv.) a prăda. (A ~ un prizonier.) 2. a aservi, a înrobi, a subjuga, a supune, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (A ~ un popor străin.) 3. a trudi. (A ~din greu în slujba lui.) robi vb. v. ARESTA. CAPTIVA. DEŢINE. DOMINA. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIŢA. REŢINE. STĂPÂNl. SUBJUGA. robicjAne s. v. CAPTIVITATE. PRIZO-NIÉKAT. ROBÍE s. 1. aservire, sclavaj, sclavie. (Stare de ~.) 2. sclavie, (fig). lanţuri (pi.). (Aflat în ~.) 3. aservire, înrobire, robire, subjugare, supunere, (fig.) înfeudáre, îngenunchere. (~ unui popor străin.) 4. captivitate, sclavie, (livr.) servitute, (rar) sclavaj, (înv.) pradă, robire, robitúră, sclavísm, serbie. (~ evreilor în antichitate.) robie s. v. AREST. CAPTIVITATE. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PRIZONIERAT. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ. robíme s. v. CAPTIVITATE. PRIZONIERAT. ROBINET s. (pop.) ţuţurói. (~ de apă.) ROBÍ RE s. aservire, înrobire, robie, subjugare, supunere, (fig.) înfeudáre, îngenunchere. (~ unui popor străin.) robire s. v. CAPTIVITATE. PRIZONIERAT. ROBIE. SCLAVIE. ROBÍT adj. aservit, înrobit, subjugat, supus, (fig.) îngenuncheat. (Popor ~.) ROBITOR adj., s. înrobitor, (rar) subju-gătór, (înv.) prădător. (Sfat ~.) robitúră s. v. CAPTIVITATE. ROBIE. SCLAVIE. robotáş s. v. CLĂCAŞ. ROBOTĂ s. (IST.) boieresc, clacă. (Ca formă a rentei feudale, ~ din Transilvania se numea clacă in

Ţara Romanească şi boieresc in Moldova.) ROBOTEÁLĂ s. robotit, trebăluială, (reg.) stropoleálă. (~ cuiva pe Ungă casă.) ROBOTÍ vb. 1. a trebălui, (Munt.) a stro-poli. (A ~ pe lingă casă.) 2. a trudi. (A ~ toată viaţa in zadar.) ROBOTÍT s. roboteală, trebăluială, (reg.) stropoleálă. (~ cuiva pe lângă casă.) robşág s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ. ROBUST adj. 1, puternic, solid, tare, viguros, vânjos, voinic, zdravăn, (pop.) ţeapăn, vinós, vârtós, (reg.) puterós, putut, socolán, (Ban. şi Transilv.) pogan, (înv.) potent, pu-tinciós, spátoş, (fig.) verde. (Om ~.) 2. legat, solid, viguros, vânjos, voinic, zdravăn. (Extrem de ~.) ROBUSTEŢE s. dinamism, energie, forţă, impetuozitate, putere, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potentă, (pop.) vânjoşénie, vinjoşíe, virtoşíe, voinicíe, (reg.) mau, vânj, vlástă, (Munt., Olt. şi Ban.) snágă, (înv.) sfórţă, tăríme, vârtúte, vlávie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.) roe s. v. SCADENŢĂ. TERMEN. ROCĂ s. (GEOL.) 1. piatră, (înv.) stíncă. (O ~ dură.) 2. rocă efuzivă — vulcanit, rocă vulcanică; rocă organogenă = biolit, orga-nogen, organolit; rocă vulcanică = vulcanit, rocă efuzivă. rocă s. v. ROUA-CERULUI. rochia-cérului s. v. ROURICĂ. rochla-rândunélel s. v. ROCHITA-RÂNDUNELEI. ROCHIŢA-RÂNDUNICli. VOLBURĂ. rochie s. v. FOI. FUSTĂ. POALĂ. rochioáră s. v. ROCHIŢĂ, roehiţa-păsărícii s. v. 'ROCHITA-RÂNDU-NELEI. ROCHIŢA-RÂNDUNICIÍ. VOLBURĂ. rochiţa-păsărúicii s. v. ROCHITA-RÂNDU-NELEI. ROCHITA-RÂNDUNICII. VOLBURĂ. ROCHÍŢĂ s. 1. (reg.) rochioáră. 2. (BOT.) rochiţa-rindunelei (Convolvulus arvensis) = volbură, rochiţarândunicii, (pop.) poponeţ, (reg.) cămaşa-íui-Dumnezéu, cămaşa-Mai cii-Dómnului, poala-Maicii-Dómnului, poala- rân-dunícii, rochia-rindunélei, roehiţa-păsărícii, rochiţa-păsărúicii, (prin Munt. şi Olt.) răco-réle (pi.); rochiţa-rândunicii (Convolvulus arvensis) = volbură, rochiţa-rândunelei, (pop.) poponeţ, (reg.) cămaşa-luiDumnezéu, cămaşa-Maicii-Dómnului, poala-Maicii-Dómnului, poala-rindunícii, rochia-rindunélei, roehiţapăsărícii, rochiţa-păsărúicii, (prin Munt. si Olt.) răcoréle 2. a (se) mici, a (s") micşora, a (se) reduce. (A ~ rafia.) 3. a se îngroşa. (Mincarea a ~ mult.} 4. a descreşte, a (se) diminua, a (se) împuţina,. a (se) micşora, a (se) reduce, (înv.) a (se) putina. (Numărul lor a ~ simţitor.) 5. a (se) împuţina, a (se) micşora, a (se) reduce, a (se) restr.nge-(înv. şi reg.) a (se) strimta. (Locurile de păşune au ~.) 6. (MAT.) (înv.) a deduce, a defalca,, a scoate, a subtrahirui, a sustrage. (~ ~ din» 10.) 7. a se împuţina, a se reduce, (Transilv.) a scăpata. (Creditul a ~ foarte mult.) 8. ai (se) ieftini, a (se) micşora, a (se) reduce. (Preţurile au ~ la . . .) 9. a lăsa, a micşora, a reduce. (A mai ~ din preţ.) 10. a descreşte, a se mici,. a se micşora, a se reduce, a se scurta. (Toamna, ziua ~, iar noaptea creşte.) 11. a cobori. (Temperatura a ~ în mod simţitor.) 12. a (se) atenua, a (se) calma, a descreşte, a (se) diminua., a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) micşora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a slăbi, a (se) tempera, (rari a-(se) pacifica, (fig.) a (se) îmblânzi, a (se> îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viiezíí vin-tului a mai ~.) 13. a cobori, a slăbi. (Glasul ia ~ de tot.) 14. a micşora, a reduce, (fig./ a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentinţa.) 15. a diminua, (înv. şi pop.) a micşora, (fig.) a ştirbi. (Nu i-a ~ cu nimic prestigiul.) scădea vb. v. APUNE. ASFINŢI. CHIRCI.. COBORÎ. DECĂDEA. DEGENERA. DISPĂREA. ÎNCHIRCI. PĂGUBI. PIERI. PIPERNICI. PLECA. REGRESA. SFRIJI. ZGÂRCL scădénie s. v. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DECLIN. REGRES. SCĂDERE s. 1. descreştere, micşorare, reducere. (~ a dimensiunii, a suprafeţei unui corp.) 2. îngroşare. (~ mincării.) 3. creştere, diminuare, împuţinare, micşorare, reducere, (înv.) puţináre. (~ numărului de ...) 4. (MAT.) (înv.) scăzământ, substráeţie., sustragere. (Operaţia de ~.) 5. ieftinire, micşorare, reducere. (~ preţurilor.) 6. descreştere, micşorare, reducere, scurtare. (~ zilei in timpul toamnei.) 7. coborâre. (~ bruscă a

temperaturii.) 8. atenuare, calmare, descreştere, diminuare, domolire, micşorare, potolire, reducere, slăbire, temperare. (~ vitezei vân-iului.) 9. diminuare, (înv. şi pop.) micşorare, (fig.( ştirbire. (~ a prestigiului cuiva.) 10. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, slăbiciune, viciu, (livr.) carenţă, racilă, tară, (pop. şi fam.) beteşug, (reg. şi fam.) hibă, (reg.) madeá, teáhnă, (Olt., Munt. şi Mold.) ponós, (înv.) greşeală, lichea, nedesăvârşíre, răutate. (Un om cu multe ~.) scădere s. v. DAUNĂ. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DECEDARE. DECES. DECLIN. DISPARIŢIE. LIPSĂ. MIZERIE. MOARTE. NECAZ. NEPLĂCERE. NEVOIE. PAGUBĂ. PIEIRE. PIERDERE. PRĂPĂDIRE. PREJUDICIU. RĂPOSARE. REFLUX. REGRES. SĂRĂCIE. SFÂRŞIT. STINGERE. STRICĂCIUNE. SUCOMBARE. SUPĂRARE. scăâíţă s.v. CĂUŞ. ISPOL. SCĂFÂRLÍE s. (ANAT.) căpăţână, craniu, bireâ, tigvă, ţeastă, cutie craniană, (pop. şi fam.) dévlă, (înv. şi reg.) scafă, (înv.) glávă, glăvăţână. (~ unui mort deshumat.) scăfârlíe s. v. CAL IC IU. CALOTĂ. CAP. CREŞTET. CUPĂ. PARIETAL. POTIR. RO-TULĂ. SINCIPUT. VERTEX. seăicciór s. v. STICLETE. scăiér s. v. STICLETE. seăiós adj. v. GHIMPOS. MĂRĂCINOS. SPINOS. ŢEPOS. scăişór s. v. STICLETE. seáişóri s. pi. v. PEJMĂ. SCĂIUŞ s. (BOT.; Dipsacus pilosus) varga-ciobanului, (reg.) scaiul-voinícului, varga-păs-tórului. scăiuş s. v. SCAIUL-DRACULUI. scălán s. v. CIORCHINE. STRUGURE. SCĂLDA vb. 1. a (se) îmbăia, (reg.) a (se) !a, (prin Mold.) a (se) băi, (Mold. şi Transilv.) a (se) feredui. (A ~ copilul.) 2. a spăla, a uda. {Marea ~ ţărmul.) 3. a acoperi, a umple. (O sudoare rece ii ~ trupul.) scălda vb. v. OGLINDI. PROIECTA. RÂS-FRÂNGE. REFLECTA. SCĂLDARE s. baie, îmbăiere, scăldat, scăpătáre s. v. APUS. ASFINŢIRE. ASFINŢIT. DECADENŢA. DECĂDERE. DECLIN. MIZERIE. REGRES. SĂRĂCIE. SCĂPĂTAT adj. ruinat, sărăcit, (înv.) stins, (fam.) decavát. (Un bogătaş ~.) scăpătat s. v. AMURG. APUS. ASFINŢIRE. ASFINŢIT. ÎNSERARE. MIAZĂNOAPTE. NORD. SEARĂ. VEST. scăpătăciúnc s. v. MIZERIE. SĂRĂCIE. scăpătiş s. v. APUS. ASFINŢIT. VEST. scăpătór s. v. SALVATOR. scăpătúră s. v. ELIBERARE. LIBERARE. SALVARE. SCĂPARE. SCOATERE. scăpau s. v. EXCREMENT. FECALE. scărică s. v. SCĂRICICĂ. SCĂRIŞOARĂ. SCĂRIŢĂ. SCĂRICEÁ s. (BOT.; Polemonium cneru-leum) scara-doamnei, scara-domnului. scăriceá s. v. SCĂRICICĂ. SCĂRIŞOARĂ. SCĂRIŢĂ. SCĂRICÂCĂ s. 1. scărişoară, scăriţă, (reg.> scărúţă, (Ban.) scărúşă. (~ cu fuscei.) 2. scărişoară, scăriţă, (rar) scărică, scăriceá. (O ~ suia în turn.) scăriqă s. v. CODÂRLĂ. FUND. scărílă s. v. CODÂRLĂ. FUND. PÂR1.EAZ. scăríş adj., adv. v. GRADAT. PROGRESIV. TREPTAT. SCĂRIŞOARĂ s. 1. scăricică, scăriţă, (reg.) scărúţă, (Ban.) scărúşă. (~ cu fuscei.) 2. scăricică, scăriţă, (rar) scărică, scăriceá. (O ~ suia in turn.) scărişór s. v. IARBĂ-PUTUROASĂ. PU-CIOGNÁ. SCĂRÍŢĂ s. 1. scăricică, scărişoară, (reg.) scărúţă, (Ban.) scărúşă. (~ cu fuscei.) 2. scăricică, scărişoară, (rar) scărică, scăriceá. (O ~ suia în turn.) 3. (TEIIN.) biglă. (~ la gater.) scăriţă s. v. LAMBĂ. VĂTRAI. seărímbă s. v. AŞCHIE. SURCEA. SURCICĂ. ŢANDĂRA. SCĂRMĂNÁ vb. (TEXT.) 1. a dărăci, a pieptăna, (Olt., Ban. şi Transilv.) a drigla, (Transilv.) a hecela. (A ~ lina la darac.) 3. a peria, a pieptăna. (A ~ fuiorul.) scărmăná vb. v. ANALIZA. ATINGE. BATE. CERCETA. EXAMINA. INVESTIGA. JUMULI. LOVI. PĂRUI. STUDIA. URMĂRI. SCĂRMĂNÁRE s. (TEXT.) dărăcire, dară-cit. pieplănare. (~ linei la darac.) scărmănate s. v. BĂTAIE. JUMULEALĂ. JUMULIRE. PĂRUIALĂ. SCĂRMĂNAT adj. (TEXT.) 1. dărăcit, pieptănat. (Lină ~ lo darac.) 2, periat, pieptănat. (Fuior ~.) scărmănat s. v. PĂRUIALĂ. SCĂRMĂNĂTOÁRE s. (TEXT.) darac, dărăcitor, (reg.) pieptene, (Transilv. şi Ban.) dríglu, (Transilv.) hécelă, huci. (~ pentru icărmănat lina.) scărmănatúră s. v. BĂTAIE. PĂRUIALĂ.

SCĂRPINA vb. (reg.) a se orjoveni, a se igrepţăna, (Olt.) a se zgâmăi. (Se ~ la ureche.) scărpina vb. v. ATINGE. BATE. CIUPI. LOVI. SCĂRPINARE s. scărpinat, (reg.) scărpi-neálă, scărpiníş. SCĂRPINAT s. scărpinare, (reg.) scărpi-neálă, scărpiníş. seărpinoálă s. v. SCĂRPINARE. SCĂRPINAT. scărpiníş s. v. SCĂRPINARE. SCĂRPINAT. seărţáş s. v. CRÂSNIC. scărúşă s. v. SCĂRICICĂ. SCĂRIŞOARĂ. SCĂRIŢA. scărúţă s. v. SCĂRICICĂ. SCĂRIŞOARĂ. SCĂRIŢĂ. scăturínă s. v. IZVOR. OBÂRŞIE. SCĂUNÁŞ s. 1. scăunel, (pop.) scăunéci, (Transilv. şi Ban. ) seăunúţ. (Stă pe un ~.) 2. (MUZ.) căluş, scaun, scăunel. (~ la un Instrument cu coarde.) seăiinás s. v. GRESIE. PATRU. PERI-NOC. TELEGĂU. scăunéci s. v. SCĂUNAŞ. SCĂUNEL. SCĂUNEL s. 1. seăunaş. (pop.) scăunéci, (Transilv. şi Ban.) seăunúţ. (Stă pe un ~.) 2. (MUZ.) căluş, scaun, seăunaş. (~ ta un instrument cu coarde.) scăunel s. v. FIEREA-PĂMÂNTULUI. POTROACĂ. ŢINTAURĂ. scăuniş s. v. POD. SCĂUNOÁIE s. (TEHN.) scaun. (~ a dulgherului.) seăunúţ s. v. SCĂUNAŞ. SCĂUNEL. SCĂZĂMINT s. 1. micşorare, reducere. (Un .--> la impozite.) 2. rabat, reducere. (A face an ~ la preţul unei mărfi.) 3. pierdere, reducere. (~ în greutate.) scăzământ s. v. SCĂDERE. «căzător adj. v. DESCRESCĂTOR. SCĂZĂTÓR s. (MAT.) (înv.) subtraénd, sub trăgător. (~ în operaţia de scădere.) scăzâţív adj. v. DEFECTIV. SCĂZUT adj. 1. diminuat, micşorat, redus. (O suprafaţă ~.) 2. îngroşat. (Mincare ~.) 3. împuţinat, micşorat, redus. (Numărul lor e acum mult ~.) 4. coborit, redus. (Nivelul ~ al apei.) 5. avantajos, convenabil, ieftin, jos, mic. (Transilv. şi Ban.) lesne. (Marfă la preţuri ~.) 6. demonetizat, depreciat, devalorizat. (Cursul ~ al dolarului.) 7. coborit, jos, redus, scoborât. (Temperatură ~.) li. diminuat, domolit, micşorat, potolit, redus, slăbit. (Forţa mult ~ a vintului.) 9. coborit, domol, încet, lin, molcom, potolit, scoborit, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbeşte cu glasul ~.) 10. mic, slab. (Un glas ~.) 11. mediocru, modest, redus. (Operă de valoare ~.) 12. diminuat, íinv. şi pop.) micşorat, (fig.) ştirbit. (O reputaţie ~.) scăzut adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. DEGRADAT. ÎNCHIRCIT. ÎNJOSIT. NE-DEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT. UMILIT. SCELERAT adj. infam, josnic, mişel, mişe-lesc, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv şi pop.) parşiv, sefrnav, (Mold.) chiolhănós, (înv.) blestemăţésc, fărădelege, sclrbávnic, scârbélnic, seârbít, verigáş, verigăşós, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.) seeleriţie s. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIŞELIE. MÂR-ŞĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE.NETREBNICIE. TICĂLOŞIE. scenariu s. v. ARTĂ REGIZORALĂ. ÎNSCENARE. MONTARE. PUNERE ÎN SCENĂ. REGIE. SCENĂ s. 1. decor, (rar) scenăríe. (~ reprezintă o pădure.) 2. cadru, peisaj, privelişte, tablou, vedere, (livr.) sit, (înv.) priveálă, privire, tabel, (fig.) decor. (O incintútoare ~ de natură.) 3. teatru. (A părăsit ~ în culmea gloriei.) 4. (LIT.) (înv.) perdea, scenetă. (Actul l, ~ a 4-a.) 5. (LIT.) dramaturgie, teatru. (A Îmbogăţit ~ romanească.) fi. episod, fragment. (O ~ a romanului.) 7. scandal. (I-a făcut o ~.) scenăríe s. v. DECOR. SCENĂ. scenetă s. v. SCENĂ. SCENIC adj. 1. regizoral. (Concepţie ~.) 2. teatral. (Creaţie ~.) SCENOGRAFIE s. artă scenică. (~ la un fpectacol.) SCEPTIC adj. neâncrezător, (livr.) defetist, (înv.) necredincios. (Prea eşti ~ eu privire la sftrşitul acestei acţiuni.)

SCEPTICÍSM s. 1. (rar) pironísm. (~ unei concepţii.) 2. dubiu, incertitudine, îndoială, neâncredere, nesiguranţă, rezervă, şovăială, şovăire, (astăzi rar) necredinţă, (înv.) aporie, indoínţă. (Domnea o stare de ~.) SCEPTRU s. (înv. şi reg.) toiag, (înv.) schíptru. (•»-• domnitorului.) sceptru s. v. DOMNIE. seheáuii s. v. CHELĂLĂIALĂ. CHELĂ-LĂIT. CHELĂLĂITURĂ. SCHELĂLĂIALĂ. SCHELĂLĂIT. SCHELĂLĂITURĂ. SCHEU-NARE. SCHEUNAT. SCHEUNĂTURĂ. sehelár ş. v. VAMEŞ. SCHELĂ s. eşafodaj, (reg.) aláş, pat. f~ a unei construcţii.) schelă s. v. BARCĂ. DEBARCADER. EŞAFOD. LUNTRE. PORT. SCHELĂLĂÍ vb. a chelălăi, a scheuna, (reg.) a ţilăi. (Clinele ~.) SCHELĂLĂIALĂ s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăit, schelălăitură, scheu-nare. scheunat, scheunătură, (rar) scheáun. (~ de ciine.) SCHELĂLĂIT s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăitură, scheu-nare. scheunat, scheunătură, (rar) scheáun. (~ de ciine.) SCHELĂLĂITURĂ s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, scheu-nare, scheunat, scheunătură, (rar) scheáun. (~ de ciine.) SCITELĂRÍE s. schelet. (~ unei construcţii.) SCHELET s. 1. (ANAT.) osatură, sistem osos, (înv., în Transilv.) dabilă, (fig.) cherestea. (~ al unei fiinţe.) 2. schelărie. (~ unei construcţii.) 3. osatură, structură. (~ de rezistentă al unei construcţii.) 4. schemă. (~ unei opere.) SCHEMATIC adj. simplificat. (Reprezentare ~.) SCHEMATIZA vb. (depr.) a simplifica. (A ~ lucrurile.) SCHEMATIZARE s. (depr.) simplificare. (~ lucrurilor.) SCHEMATIZAT adj. (depr.) simplificat. (Probleme ~.) SCHEMĂ s. 1. plan, schiţă, (înv.) chip. izvód. (~ unei case.) 2. schelet. (~ unei opere.) 3. organigramă. (~ unei instituţii.) schépsls s. v. ACUITATE. AGERIME. CALCUL. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINŢĂ. CHIBZUIRE. CLARVIZIUNE. CUGETARE. CUMINŢENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. GÂNDIRE. ÎNŢELEPCIUNE, JUDECATĂ. MĂSURĂ. MEDITARE. MEDITAŢIE. MINTE. MODERAŢIE. PĂTRUNDERE. PERSPICACITATE. RAŢIUNE. REFLECTARE. REFLECŢIE. REFLEXIE. SOCOTEALĂ. SOCOTINŢĂ. SUBTILITATE. TACT. sehercăní vb. v. SCÂNCI. schésis s. v. LEGĂTURĂ. RAPORT. RELAŢIE. SCHÉTING s. patine (pi.), rotile (pi.). sehevoâiláchie s. v. SACRISTIE. SCHEUNÁ vb. a chelălăi, a schelălăi, (reg.) a ţilăi. (Clinele ~.) SCHEUNĂRE s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunat, scheunătură, (rar) scheáun. SCHEUNAT s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură. scheunare, scheunătură, (rar) scheáun. (~ de ciine.) SCHEUNĂTURĂ s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, scheunat, trar) scheáun. (~ de ciine.) SCHI s. (rar) patină. schiaz s. v. MĂCR1S. schílâ s. v. FONTĂ. TUCI. schilav adj., s. v. INFIRM. INVALID.. SCHILOD. schílâ s. v. COTARLĂ. JAVRĂ. JIGODIE. POTAIE. schilavi vb. v. MUTILA. SCHILODI. schilăvie s. v. HERNIE. schilăvíre s. v. MUTILARE. SCHILO-DEALĂ. SCHILODIRE. schilăvít adj., s. v. MUTILAT. SCHILOD. SCHILODIT. schilăvós adj., s. v. INFIRM. INVALID. SCHILOD. schllculíţe s. pi. v. CRĂIŢĂ. VÂZDOAGĂ. schilét s. v. SCHIT. schilî vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHE-ZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPILCUI. SCHILOD adj., s. (MED.) 1. infirm, invalid, (pop.) beteag, schilav, (înv. şi reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvós, şont, şonţít, (Transilv., Mold. şi Bucov.) chilav, (înv.) mişel,

rupturít, secat, (fam.) şontorog. (Om ~.) 2. mutilat, schilodit, (livr.) estropiat, (pop.) stropşit, (înv. şi reg.) stricat, (reg.( schilăvít, (înv.) rupturít, sacatifsít. (~ de război.) 3. olog, (înv. şi reg.) slăbănog, (fam.) şontorog. (Picior ~.) SCHILODEÁLĂ s. (MED.) mutilare, schilodire, (livr.) estropiére, (reg.) schilăvíre. (~ u,nui soldat in război.) schilodénie s. v. INFIRMITATE. INVALIDITATE. SCHILODI vb. (MED.) 1. a (se) mutila, (livr.) a (se) estropia, (înv. şi reg.) a (se) strica, (reg.) a (se) beteji, a (se) schilavi, (Transilv., Mold. şi Bucov.) a (se) chilăvi, (înv.) a (se) rupturi, (grecism înv.) a (se) sacatifsi. (Accidentul l-a ~.) 2. a (se) ologi, (înv. şi reg.) a (se) calici. (S-a ~ la picior.) 3. a (se) ciungi. (S-a ~ la mină.) schilodi vb. v. DEFLORA. DEZVIRGINA. SCHILODÍRE s. (MED.) mutilare, schilo-deală, (livr.) estropiére, (reg.) schilăvíre. (~ unui soldat in război.) SCHILODIT adj., s. (MED.) mutilat, schilod, (livr.) estropiat, (pop.) stropşit, (înv. şi reg.) stricat, (reg.) schilăvít, (înv.) rupturít, sacatifsít. (Persoană ~.) schímă s. v. AER. ASPECT. CHIP. CIN. EXPRESIE. FAŢĂ. FIGURĂ. FIZIONOMIE. GRIMASĂ. ÎNFĂŢIŞARE. MINĂ. OBRAZ. RASĂ. SCHIMONOSEALĂ. SCHIMONOSIRE. SCHIMONOSITURĂ. STRÂM-BĂTURĂ. TAGMĂ. SCHIMB s. 1. înlocuire, schimbare, (înv.) mutare. (~ unei piese uzate.) 2. (FIZ.) transfeí. (-~ de energie.) 3. tură. (Se lucrează In 3 ~.) 4. (MIN.) şut. 5. (concr. ; mai ales la pi.) albitură, primeneală, rufă, rufărie, (reg.)prem*-nitúri (pi.). (După baie şi-a luat ~uri curate.} SCHIMBA vb. 1. a înlocui. (A ~ o piesă uzată.) 2. a preschimba. (A ~ bani, hirtii de paloare.) 3. a înlocui, (înv. şi pop.) a muta, (franţuzism înv.) a ramplasa. (L-a ~ cu un inginer mai bun.) 4. a (se) primeni. (După baie s-a ~.) 5. a muta. (A ~ baza de operaţii.) 6. a abate, a devia, a muta. (A ~ cursul unei ape.) 7. a (se) deplasa, a (se) muta. (Accentul t-a ~ pe ultima silabă.) 8. a muta, (înv. şi reg.) a strămuta. (Să-ţi ~ gtndurile cu privire la . . .) 9. a împărtăşi. (A ~ unelB impresii eu cineva.) 10. a (se) metamorfoza, a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) transforma, (înv. şi pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. şi reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) şanja. (Oraşul nostru s-a ~ radical.) 11. a modifica, a preface, a prelucra, a reface, a transforma. (A ~ un text.) 12. a (se) preface, « (se) transforma, (înv.) a (se) prăvăli. (~ marea In uscat.) 13. a modifica, a reforma. (A ~ ortografia.) 14. (FON.) a se altera, a se modifica, a se preface, a se transforma. (,,N" inter-vocalic s-a ~.) 15. (FON.) a se modifica, a se preface, a se transforma, a trece. (,,L" inter-vocalic se ~ în ,,r" în cuvintele româneşti de origine latină.) 16. a (se) modifica. (Temperatura s-a ~ brusc.) 17. a face, a preface, a transforma. (Băutura din om te ~ în neom.) 18. a (se) preface, a (se) transforma, (reg.) a (se) veli, a (se) velnici, (înv.) a veni. (Bucuria lor s-a ~ în suspine.) 19. a fluctua, a varia, (fig.) a oscila. (Se ~ mereu în comportări.) schimbă vb. v. DEGHIZA. TRAVESTI. SCHIMBARE s. 1. înlocuire, schimb, (înv.) mutare. (~ unei piese uzate.) 2. preschimbare. f~ banilor.) 3, înlocuire. (~ cuiva In funcţie.) 4. primeneală, primenire, primenit, schimbat. (~ aşternuturilor.) 5. mutare, (înv.) schim-bătură. (~ bazei de plecare.) 6. abatere, deviaţie, deviere, îndepărtare, mutare. (~ cursului unei ape.) 7. deplasare, mutare. (~ accentului pe vocala următoare a cuvintului.) 8. împărtăşire. (~ unor impresii cu cineva.) 9. devenire, dezvoltare, evoluţie, modificare, prefacere, transformare. (Procesul ~.) 10. metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. şi pop.) mutare, prefăcătúră, schimbătúră, (reg.) străformáre (înv.) modifi-cáţie, preobrajénie, strămutătúră, transfor-máţie, (fig.) răsturnare. (A suferit o adincă ~.) 11. (BIS.) schimbarea la faţă = preobrajénie. 12. modificare, prefacere, prelucrare, refacere, transformare. (~ unui text.) 13. modificare, reformare. (~ ortografiei.) 14. (FON.) modificare, prefacere, transformare, tratament. (~ labialelor.) 15. (FON.) modificare, prefacere, transformare, trecere. (~ lui ,,l" intervocalic in „r" în elementele româneşti de origine latină.) 16. modificare, variaţie. (~ temperaturii.) 17. inovaţie, noutate, prefacere. (A introdus unele ~i.) 18. fluctuaţie, instabilitate, (fig.) oscilaţie. (~ la cursul bursei.) SCHIMBAT adj. 1. primenit. (Om ~ după o baie.) 2. metamorfozat, modificat, prefăcut, preschimbat, transformat, (înv.) strămutat. (Obiect ■—) 3 modificat, prefăcut, prelucrat, refăcut, transformat. (Text ~.) SCHIMBAT s. primeneală, primenire, primenit, schimbare. (~ aşternuturilor.) schlmbăcioáse s. pi. v. ZOREA. SCHIMBĂCIÓS adj. 1. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbător, variabil, (reg.) tonátic, tonós, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălţát. (O vreme ~.) 2. capricios,

fluşturatic, fluturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schimbător, (livr.) labil. (Nu poţi conta pe el, e tare ~.) SCHIMBĂTOARE s. (TEHN.) 1. cocirlă, (reg.) cocârţeálă, corlobáie, criveá, dreptar, dric, gârloáfă, lăsătoáre, lopăţícă, mânuşă, mî'nă, mutătoáre, sabie, schimbói, slobozitór, stinghie, strâmbár, struneálă, tindéche. (~ la plug.) 2. posadă, (reg.) cumpănă, punte, scaun, vârtéj. (~ la pietrele morii.) SCHIMBĂTOR adj., s. 1. adj. instabil, mişcător, nestatornic, variabil. (Dune ~.) 2. adj. instabil, neregulat, nestabil, variabil. (Vânluri ~.) 3. adj. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schim-băcios, variabil, (reg.) tonátic, tonós, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălţát. (O vreme ~.) 4. adj. capricios, fluşturatic, fluturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schimbă-cios, (livr.) labil. (Nu poţi conta pe el, e tare ~.) 5. adj. fluctuant, instabil, variabil, (fig.) oscilant. (Atitudine ~.) 6. adj. nestatornic, (înv.) necredincios. (~ în dragoste.) 7. adj. efemer, pieritor, temporar, trecător, vremelnic, (livr.) pasager, (înv.) petrecătór, piericiós, pierit, stricăciós, temporal, vremelnicésc, (fig.) călător, (înv. fig.) deşert. (Inttmplări ~; o viaţă ~.) 8. s. (TEHN.) iapă, tălpig, (reg.) călcător, măiúţ, picioróg, potnóg, scân-dureá, tălpău, tălpél, tălpéte, tălpíş, tălpíţă (~ la războiul de ţesut.) 9. s. (CHIM.) schimbător de ioni — ionit. schimbător s. v. AC. MACAZ. schimbătúră s. v. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. MUTARE. PREFACERE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE. TRANSFORMARE. schimbói s. v. COCÂRLĂ. SCHIMBĂTOARE. schimnic adj. v. ASCETIC. SIHĂSTRESC. SCHÍMNIC s. anahoret, ascet, eremit, pustnic, sihastru, (rar) schimonáh, (înv.) aschilác, aschiteán, monah, osélnic, schítnic. (~ trăieşte izolat de societate.) schimnicésc adj. v. ASCETIC. SIHĂSTRESC. schimnicéşte adv. v. ASCETIC. SIHĂS-TREŞTE. SCHIMNICÍ vb. a (se) pustnici, a (se) sihastri, (reg.) a (se) pustelnici. (A ~ departe de lume.) SCHIMNICÂE s. 1. ascetism, asceză, pustnicie, sihăstrie, (rar) schimnicit, f În vremea ~ lui.) 2. (conex.) schit, sihăstrie. (Au ajun» ia ~.) schimnicíe s. v. IZOLARE. SINGUBÂTATB. schimnicit s. v. ASCETISM. ASCEZĂ. PUSTNICIE. SIHĂSTRIE. SCHIMNICÂE. schimonáh s. v. ANAHORET. ASCET. EREMIT. PUSTNIC. SCHIMNIO. SIHASTRU. SCHIMONOSEALĂ s. 1. deformare, defor-tnaţie, desfigurare, pocire, schimonosire, slu-ţire, strimbare, urâţire. (~ a feţei unei persoane.) 2. grimasă, schimonosire, sehimono-situră, strimbătură, (livr.) rictus, (rar) schimă, strímbet, (pop. şi fam.) scăllmbilálă, scălâm-băiére, scălâmbăitúră. (Ce stnt ~./e asíea la tine?) 3. maimuţăreală, malmuţărle, strimbătură. (Termină cu ~ 1) 4. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonosire, schimonosit, scâlciere, stilcire, stâlcit, stropşiră, stropşit. (~ a cuvintelor unei limbi, etnii vorbeşte.) SCHIMONOSI vb. t. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) sluţi, a (se) strlmba, a (se) urâţi, (pop. şi fam.) a (se) scălâmbăla, a (se) scofâlci, (pop.) a (se) hâzi, (Mold. si Bucov.) a (se) şonţi, (înv.) a (se) grozăvi. (Bn om care s-a ~ de iot în urma accidentului.) 2. a se maimuţări, a se poci, a se strâmba, (rar) a se maimuţi, (pop. şi fam.) a se scălâmbăia, (reg.) a se zgâmboi. (Nu te mai ~ atíta t) 3. a deforma, a denatura, a poci, a scâlcla, a stâlci, a stropşi, (fig.) a schingiui. f~ cuvintele, etnd vorbeşte.) schimonosi vb. v. AFECTA. FANDOSI. MAIMUŢĂRI. PROSTI. SCLIFOSI. SCHIMONOSIRE s. 1. deformare, deforma-ţie, desfigurare, pocire, schimonoseală, slu-ţire, strâmbare, urâţire. (~ a feţei unei persoane.) 2. grimasă, schimonoseală, schlmo-nositură, strimbătură, (livr.) rictus, (rar) schimă, strímbet, (pop. şi fam.) scăllmbăiálă, scălimbăiéru, scălâmbăitúră. (Ce stnt ~l(« astea la tine?) 3. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosit, scllcleru, stâlcire, stâlcit, stropşire, stropşit. f~ a euvln-telor unei limbi, cind vorbeşte.) schimonosire s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANA. SCHIMONOSIT adj. 1. deformat, desfigurat, pocit, slut, sluţit, strâmb, strlmbat, urlt, urâţit, (reg.) stropşit, zgâmboít, (Mold.) şonţít. (O faţă ~ de ură.) 2. diform, hidos, hld, monstruos, pocit, respingător, slut, strâmb, urât, (pop. şi fam.) bocciu, scălfmb, scălâmbăiát, (reg.) pî'cleş, (Mold.) balcíz, (Mold. şi Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) şui. (O fiinţă ~.) 3. deformat, denaturat, pocit, scâlciat, stâlcit, stricat, stropşit, (fig.) schingiuit. (O pronunţare ~ a cuvintelor.)

SCHIMONOSIT s. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, scâlciere, stâlcire, stâlcit, stropşire, stropşit. (~ a cuvintelor unei limbi, etnd vorbeşte.) SCHIMONOSITÚRĂ s. 1. grimasă, schimonoseală, schimonosire, strimbătură, (livr.) ríctus. (rar) schimă, strímbet, (pop. şi fam.) scăllmbăiálă, scălâmbăiére, scălâmbăitúră. (Ce stnt ~lle astea la tine?) 2. hidoşenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, sluţenle, sluţitură, urâciune, urâţenie, (pop.) hâzénie, pótcă, stropşitúră, (reg.) znaménie, (Ban.) năhoádă. (O ~ de om.) schimonosltúră s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. senin s. v. PIN. schlndoái-ţă s. v. CHIBRIT. SCHINDÚC s. (BOT.; Conioselium vagt-natum) (reg.) bucinisél. SCHINDÚF s. (BOT.; Trigonella foenum graecum) (reg.) moâótru. schindúf s. v. CIMBRIŞOR. SULFINĂ ALBASTRĂ. SCHINÉL s. (BOT.; Cnicus benedictus) (reg.) iarbă-amáră, scai-amár, şofran-sălbátic. schinfli s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. DURERE. PATIMĂ. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUFERINŢĂ. SUPLICIU. TORTURĂ. SCHINGIUÍ vb. a canoni, a căzni, a chinul, a munci, a tortura, a trudi, (înv. şi reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a stringe, (înv.) a străs-tui. (L-au ~ pentru a-şi mărturisi crima.f schingiui vb. v. DEFORMA. DENATURA. POCI. SCHIMONOSI. SCÂLCLA. STÂLCI. STROPŞI. SCHINGIUIRE s. 1. chinuire, torturare. (~ unui martir.) 2. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schinguit, suferinţă, supliciu, tortură, (înv. şi pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitoríe, pasiune, pedeapsă, pedepsi-túră, rână, schingi, strădanie, strânsoáre, trud-nicíe. (Supus la ~ crtncene.) SCHINGIUIT adj. chinuit, torturat, (în*. şi pop.) căznit, (înv. şi reg.) pătimaş, (în-r.) muncit, pătimitór, păţit. (Om ~.) schingiuit adj. v. DEFORMAT. DENATURAT. POCIT. SCHIMONOSIT. SCÂLCIAT. STÂLCIT. STRICAT. STROPŞIT. SCHINGIUIT s. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, suferinţă, supliciu, tortură, (înv. şi pop.) trudă, (pop.) mÚDcă, (înv.) muncitoríe, pasiune, pedeapsă, pedepsl-túră, rână, schingi. strădanie, strânsoáre, trud-nicíe. (Supus la ~ crtncene.) schinteluţeálbe s. pi. v. STRĂNUTĂTOA-RE. SCHIPETÁR s. albanez, (înv.) arbănáf. arnăut, arvanit. (E ~ de origine.) schíptru s. v. SCEPTRU. schâr s. v. CANCER. NEOPLASM. TUMOARE MALIGNĂ. schírdă s. v. CĂPIŢĂ. CLAIE. PORCOI. STOG. schirlopán s. v. GĂLIGAN. LUNGA*. VLĂJGAN. SCHISMATIC s„ adj. (BIS.) eretic, (pop.> necredincios, păgín, (înv. şi reg.) spurcat» schismă s.v. SCIZIUNE. SCHIT s. (BIS.) 1. (rar) remeţie, (reg.) schilét. (~ săpat in stâncă.) 2. schimnicie, sihăstrie. (Au ajuns la ~.) •SCHITEÁN s. (înv.) schitélnic. (~ni trăieşte într-un schit.) schitélnic s. v. SCHITEÁN. SCHITIŞÓR s. (BIS.) schituleţ. schítnic s. v. ANAHORET. ASCET. EREMIT. PUSTNIC. SCHIMNIC. SIHASTRU. SCHITULEŢ s. (BIS.) schitişor. SCHIŢA vb. 1. a (se) contura, a (se) creiona. ţA ~ din câleua trăsături situaţia.) 2. a trasa. tf-w ideile principale inlr-o problemă.) SCHIŢARE s. 1. conturare, creionare. (~ unui profil.) 2, trasare. (~ ideilor principale. ) SCHÍŢĂ s. 1. (ARTE PLAST.) crochiu. (Vn ~ in cărbune.) 2. bruion, ciornă, concept. f~ unei piese de teatru.) SCHIZOFRENIE s. (MED.) demenţă precoce. SCIÉNTICĂ s. scientologie. (~ este jííínţa despre ştiinţă.) SCIENTOLOGÍE s. scientică. (~ este ştiinţa despre ştiinţă.) scila s. art. v. VIOREA. SCINDA vb. 1. a despărţi, a divide, a diviza, a fracţiona, a fragmenta, a îmbucătăţi, a Împărţi, a secţiona, a separa, a tăia. (~ bucata tn trei.) 2. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) separa, (rar) a (se) dezal-cătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 3. (FIZ.) a diviza, a fisiona. (A ~ nucleul atomic.)

SCINDARE s. 1. descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, separare, (rar) dezalcătuíre. (~ în particule a unui corp.) 2. (FIZ.) divizare, fisionare, fisiune. (~ nucleului atomic.) SCINTILAŢIE s. (FIZ.) seânteiere, sclipire. sciol s. v. CIUF. SCIT adj. scitic. (Triburi ~.) SCÍTIC adj. scit. (Triburi ~.) SCIZIONIST s., adj. (POLITICĂ) frac-ţlonist. SCIZIUNE s. 1. disidenţă. (~ tntr-un partid.) Z. (rar) schismă. (~ în interiorul unui grup tonstituit.) SCHÍŢĂ s. plan, schemă, (înv.) chip, izvód. (~ a unei case.) scílbă s. v. ADÂNCITURĂ. CAVITATE. GAURĂ. SCOBITURA. scllceá s. v. SCÂLCEAZĂ. SCÂLCEÁZĂ s. (PESCUIT) (reg.) scil-ceá, tălpíg, tráglă. SCÂLCIÁ vb. 1. a (se) deforma, a (se) strâmba, (Mold.) a (se) scrombăi. (Pantofii s-au ~ prin uzură.) 2. a (se) toci. (I s-au ~ tocurile.) %. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a stâlci, a stropşi, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele clnd vorbeşte.) SCÂLCIÁT adj. 1. deformat, strâmb, strâm-bat, (pop. şi fam.) scălímb. (Mold.) scrombăit. fâncălţăminte ~.) 2. tocit. (Tocuri ~.) 3. deformat, denaturat, pocit, schimonosit, stil-clt, stricat, stropşit, (fig.) schingiuit. (Forme lexicale ~: o pronunţare ~.) SClLCIERE s. 1. deformare, strâmbare. (~ a pantofilor din cauza uzurii.) 2. tocire. (rv tocului.) 3. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, stâlclre, stâlcit, stropşire, stropşit. (~ a cuvintelor unei limbi, etnd vorbeşte.) SClLCEETCRĂ s. deformare, strimbătură.. (O ~ la încălţăminte.) selneeélă s. v. GEAMĂT. SCÂNCET. SC ÎNCÂT. TÂNGUIRE. VAIER. VAIET. A SCINCET s. 1. seâncit, (rar) scinceálă, seân-citúră. f sclncitúră. (Vn ~ de durere.) SClNCÎ vb. 1. (înv. şi reg.) a (se) scrivL (prin Munt.) a schercăni, (prin Olt. şi Munt.) a (se) scirciumi, (peior.) a (se) smiorcăi, (reg. peior.) a (se) smârci, a (se) smârcâi, (glumeţ) a orăcăi. (Un sugar care ~.) 2. a se lamenta, a se sclifosi, a se smiorcăi. (Nu mai ~ atital) SClNCÍT adj. 1. jalnic, plingăreţ, plângător, tânguitor, trist, (rar) scâncitór. (Cu glas ~.> B. pllngăcios, plingăreţ, srniorcăit, văicăreţ-(rar) pllngáci, văităréţ, văitătór, (fam.) bâzâít. (Ce copil ~ 1) SClNClT s. seâncet, (rar) scinceálă, seânci-tură. (/--ui copilului.) Bcâncltór adj. v. JALNIC. PLÂNGĂREŢ. PLlNGÂTOR. SCÂNCIT. TÂNGUITOR. TRIST. sclncitúră s. v. GEAMĂT. SCÂNCET. SCÂNCIT. TÂNGUIRE. VAIER. VAIET. SCINDURĂ s. 1. (pop.) blană, dulap, (Tran-silv. şi Mold.) scoarţă. (Străzi podite cu ~.) 2. (mai ales la pi.) duşumea, pardoseală, podea, (pop.) pódină, (Ban. şi Transilv.) pod, (Ban.) vatră, (înv.) planşete (pi.), pomóstină. (Dormea pe ~ goale.) 3. (TEHN.) (reg.) coadă, pat. (~ la raglla de pieptănat fuioarele.) 4. (TEHN.) chingă, spetează, stinghie, (pop.> blană. (~ la războiul de ţesut.) seindură s. v. COŞCIUG. PLANŞETĂ. SICRIU. ŞINDRILĂ. sctndureá s. v. IAPĂ. LOPĂŢICĂ. SCHIMBĂTOR. TĂLPIG. sclndureánă s. v. PEDALĂ. SCÂNDURICĂ. TĂLPIG. SCÂNDURÍCĂ s. (pop.) scânduríce, (reg.) scindureánă, scânduríşcă, scânduríţă, seându-rúşă, sclndurúţă. sclndurícă s. v. BULFEU. CRUCE. SPETEAZĂ. STINGHIE. «clndurice s. v. LOPĂŢICĂ. SCÂNDURICĂ. scânduríşcă s. v. SCÂNDURICĂ. scânduríţă s. v. FEMEIUŞCĂ. LOPĂŢICĂ. MUIERUŞCÁ. SCÂNDURICĂ. setndurúşă s. v. SCINDURICĂ. sclndurúţă s. v. SCÂNDURICĂ. SCÂNTEIĂ vb. 1. a clipi, a licări, a luci, a scapără, a sclipi, a străfulgera. (Luminiţe ~ tn noapte.) S, a lumina, a sclipi, a străluci. (Candelabre ~ tn salon.) 3. a licări, a luci, a «căpăra, a sclipi, a sticli, a străluci. (Ochii îi ~.) 4. a luci, a sclipi, a' străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.) SGÂNTÉIE s. 1. (prin Transilv.) sícră, (înv.) ségnetă. (Focul produce ~i.) 2. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteiere, «clipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăríş, sclipitúră, zare,

(pop. şi fam.) sclípet, (înv.) scăpărătură. (O ~ de lumină.) schitele s. v. FĂRÂMĂ. FIR. GAROAFĂ DE CÎ.MP. GAROAFĂ SĂLBATICĂ. GA-ROFIŢÁ. PIC. PICĂTURĂ. PIŞCĂTURĂ. SCÂNTEIOARĂ. SCÂNTEIUŢĂ. STROP. SCÂNTEIERE s. 1. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăríş, sclipitúră, zare, (pop. şi fam.) sclípet, (înv.) scăpărătură. (O ~ de lumină.) 2. (FIA.) scintilaţie, sclipire. 3. lucire, sclipire, sticlire, strălucire, (rar) strălúciu, strălumináre, (înv.) lucoáre, strălucoáre. (~ diamantului.) 4. licărire, lucire, scăpărare, sclipire, sticlire, strălucire. (O ciudată ~ a ochilor.) SCÂNTEIETÓR adj. 1. licăritor, lucitor, sclipitor, (astăzi rar) sclipind, (pop. şi fam.) sclipieiós, (înv.) scânteínd, scânteiós. (Lumină ~.) 2- luminos, strălucitor, (inv. şi reg.) vederós, (reg.) stelós. (Un astru ~.) 3. lucios, lucitor, sclipitor, strălucit, strălucitor, (rar) luciu, (înv. şi reg.) străluciós. (Un diamant ~.) 4. scăpărător, sclipitor, strălucitor,(rar) sticlitór. (Ochi~.) 5. lucios, lucitor, sclipitor, (rar) luciu, (inv.) sclivisít. (Un material ~.) scânteínd adj. v. LICĂRITOR. LUCITOR. SCÂNTEIETÓR. SCLIPITOR. SCÂNTEIOARĂ s. 1. scânteiuţă. (O scânteie mică sau ~.) 2. (BOT.; Anagallis arvensis) scânteiuţă, (reg.) aurică, focşór, gonitoáre, íntiţă, minteúţă, ochişor, plescáíţă, răcovínă, roşúţă. scânteie, sclípet, văcáriţă, buruiana-buréţilor, soponelul-cálului. 3. (BOT.; Com-melina communis) (reg.) atârnătoáre, gheţisoáră. cheiţa-ráiului. scânteioară s. v. BĂNUŢ. PĂRĂLUŢĂ, scânteiós adj. v. LICĂRITOR. LUCITOR. SCÂNTEIETÓR. SCLIPITOR. scinteíţă s. v. ROSTOPASCĂ. RUSCUŢĂ. SCÂNTEIUŢĂ s. 1. scânteioară. (O scânteie mică sau ~.) 2. (BOT. : Anagallis arven-sis) scânteioară, (reg.) aurică, focşór, gonitoáre, íntiţă, minteúţă, ochişor, plescáiţă, răcovínă, roşúţă, scânteie, sclípet, văcáriţă, buruiana-buréţilor, soponelulcálului. 3. (BOT.; Gagea arvensls) (reg.) brumăreá, ceapa-ciórii. i. (BOT.; Aster novi-belgii) (reg.) cătáre, pocroávă, sălcioáră, săpunéle (pi.), steluţă, vineţele (pi.), salbă-moále. scânteiuţă s. v. BĂNUŢ. BRUMĂREÁ. CEAPA-CIORII. FIEREA-PĂMÂNTULUL GAROAFĂ. LICURICI. PĂRĂLUŢĂ. POTROACĂ. RĂCOVÍNĂ. ŢINTAURÂ. scinteiufă-de-múnte s. v. PARPIAN. scânteiuţă-galbenă s. v. GRÂUŞOR. SALATE A. UNTIŞOR. scinteiúţe s. pi. v. SĂPUNÉLE. STELIŢĂ. scinteúţă s. v. GAROAFĂ. GAROFIŢĂ. scir s. v. BUCLĂ. CÂRLIONT. CREŢ. INEL. ONDULAŢIE. ONDULĂ. VAL. ZULUF. sclrbávnic adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAŢIOS. GREŢOS. GREU. INFAM. INFECT. ÎMPUŢIT. JOSNIC. MIŞEL. MIŞELESC. MIZERABIL. MÂRSAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NEPLĂCUT. NESUFERIT. NETREBNIC. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. RUŞINOS. SCELERAT. SCÂRBOS. TICĂLOS. URÂT. SCIRBĂ s. aversiune, dezgust, greaţă, în-greţoşare, oroare, repulsie, silă, (livr.) repugnantă, (rar) nesuferíre, (pop. şi fam.) lehamite-(înv.) urít, (pop. fig.) saţ. (Simte o ~ de nede-scris pentru . . .) scârbă s. v. AMĂRĂCIUNE. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CHIN. CIUDĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. DURERE. DUŞMĂNIE. FRICĂ. FURIE. GELOZIE. GÂL-CEAVĂ. GROAZĂ INVIDIE. ÎNCERCARE. ÎNCRÂNCENARE. ÎNFIORARE. ÎNFRICOŞARE. ÎNGROZIRE. ÎNSPĂIMÂNTARE. ÎNTRISTARE. ÎNVERŞUNARE. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MÂHNIRE. MÂNIE. NECAZ. NEÂNŢELEGERE. NEMULŢUMIRE. NEPLĂCERE. OROARE. OSTILITATE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. SPAIMĂ. SUFERINŢĂ. SUPĂRARE. TEAMĂ. TEMERE. TEROARE. TRISTEŢE. URĂ. VRAJBĂ.. VRĂJMĂŞIE. ZlZANIE. scârbélnic adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAŢIOS. GREŢOS. GREU. INFAM. INFECT. ÎMPUŢIT. JOSNIC. MIŞEL. MIŞELESC. MIZERABIL. MÂRSAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NEPLĂCUT. NESUFERIT. NETREBNIC. PUTUROS. RĂU. RĂUMIROSITOR. RESPINGĂTOR. RUŞINOS. SCELERAT. SCÂRBOS. TICĂLOS. URÂT. scârbélniţă s. v. SCÂRBOŞENIE. SCÂRBÍ vb. 1. a se îngreţoşa, (reg.) a s« silnici. (S-a ~ de atíta mâncare.) 2. a (se) dezgusta, a (se) îngreţoşa, a (se) sătura, (reg.) a (se) scârboli, (Mold. şi Bucov.) a (se) lehă-meti, a (se) lehămetisi, a (se) lehămetui, (înv.) a (se) îngreţa, a (se) îngreţălui, (fam. fig.) < (i se) acri. (S-a ~ de tot ce-a văzut acolo.) scirbí vb. v. AGASA. AMĂRÎ. BOCI. CÂI. CĂINA. CUTREMURA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. ÎNCRÂNCENA. ÎNDUREHA. ÎNFIORA. ÎNFRICOŞA. ÎNFURIA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÂNTA. ÎNTRISTA. JELI. JELUI. LAMENTA. MÂHNI. MÂNIA. NECĂJI. PLICTISI. PLÂNGE. POCĂI. REGRETA. SÂCÂI. SUPĂRA. TÂNGUI. TREMURA. VĂICĂRI. VĂITA. ZGUDUI. scírbíe s. v. AMĂRĂCIUNE. ÎNTRISTARE. MÂHNIRE. NECAZ. SUPĂRARE. TRISTEŢE.

SCÂRBÍRE s. dezgustare, îngreţoşare. (~ cuiva de cele văzute.) SCÂRBÍT adj. 1. dezgustat, îngreţoşat, sătul, săturat, (Mold. şi Bucov.) iehâmetít, lehâmetuât. 2. plictisit, sătul, săturat. (Mold. şi Bucov.) lehămetít, lehămetuít, (înv. şi fam.) sastisit. scârbít adj. v. ABĂTUT. AMĂRÂT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. ENERVAT. FURIOS. INDISPUS. INFAM. IRITAT. ÎNDÂRJIT. ÎNDURERAT. ÎNFURIAT. ÎNTĂRÂTAT. ÎNTRISTAT. ÎNVERŞUNAT. JOSNIC. MIŞEL. MISELESC. MIZERABIL. MÂHN1T. MÂNIAT. MÂNIOS. MÂRSAV. NECĂJIT. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NERVOS. NETREBNIC. PORNIT. RUŞINOS. SCELERAT. SUPĂRAT. SURESCITAT. TICĂLOS. TRIST. scârbolí vb. v. DEZGUSTA. ÎNGREŢOŞA. SĂTURA. SCÂRBI. SCÂRBÓS adj. 1. dezgustător, dizgraţios, greţos, hidos, oribil, respingător, (livr.) imund, (reg.) mírşav, (fam. fig.) borít. (~ la înfăţişare.) 2. antipatic, dezagreabil, neplăcut, nesuferit, respingător. (Un om ~.) 3. greţos, (rar) parşiv. (Om ~ în comportări.) 4. dezgustător, greţos, oribil, sinistru. (Un rânjet ~.) 5. dezgustător, infect, oribil, respingător. (Ce caracter ~ !) 6. greţos, (reg.) silós. (Lucruri ~.) 7. dezgustător, infect, respingător, spurcat, (pop.) sclrnav. (~ treabă I) 8. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, Infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, urât, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmátic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv. şi pop.) scârnav, (înv.) scârbávnic, scârbélnic. (Un miros ~.) 9. deşănţat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, trivial, vulgar, (livr.) licenţios, (înv. şi pop.) scârnav, slobod, (reg.) porcotós, (fam.) deşucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbăiat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă ~.) SCÂRBOŞÉNIE s. 1. (pop. şi fam.) scârbél-niţă. (Era o ~ de nedescris acolo.) 2. scâr-năvie, spurcăciune. (Ce e ~ asta?) seârcior adj. v. BUCLAT. CÂRLTONŢAT. CREŢ. INELAT. ÎNCREŢIT. ONDULAT. seíreium s. v. DULAP. LEAGĂN. SCRÂN-CIOB. sclrciumí vb. v. CODI. EZITA. FOL LEGĂNA. PERPELI. PREGETA. RĂSUCI. SCÂNCI. SUCI. ŞOVĂI. ZVÂRCOLI. scârjâí vb. v. HÂRŞÂI. scârjiiálă s. v. HÂRŞÂIALĂ. HÂRŞÂIRE. HÂRŞÂIT. HÂRŞÂITURĂ. seirjâít s. v. FÍÂRŞÂIALĂ. HÂRŞÂIRE. HÂR-ŞÂIT. HÂRŞÂITURĂ. scirjiitúră s. v. HÂRŞÂIALĂ. HÂRŞÂIRE. HÂRŞÂIT. HÂRŞÂITURĂ. scârléte s. v. SĂNIOARĂ. SĂNIUŢĂ. scârliónţ s. v. BUCLĂ. CÂRLIONŢ. CREŢ. INEL. ONDULAŢIE. ONDULĂ. VAL. ZULUF. scârlionţát adj. v. BUCLAT. CÂRLIONŢAT. CREŢ. INELAT. ÎNCREŢIT. ONDULAT. scirâionţí vb. v. BUCLA. CÂRLIONTA. INELA. ÎNCREŢI. ONDULA. scârnav adj. v. DEŞĂNŢAT. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAŢIOS. GREŢOS. GREU. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. INFAM. INFECT. ÎMPUŢIT. JEGOS. JOSNIC. MIŞEL. MISELESC. MIZERABIL. MÂNJIT. MÂRSAV. MURDAR. NECUVIINCIOS. NEDEMN. 'NEGRU. NELEGIUIT. NEMERNIC. NEPLĂCUT. NERUŞINAT. NESPĂLAT. NESUFERIT. NETREBNIC. OBSCEN. PĂTAT. PORNOGRAFIC. PUTUROS. RĂPĂNOS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. RUŞINOS. SCABROS. SCELERAT. SCÂRBOS. SLINOS. SOIOS. SPURCAT. TICĂLOS. TRIVIAL. URÂT. VULGAR. scî'rnă s. v. EXCREMENT. FECALE. scârnăví vb. v. DEFECA. IEŞI. JEGOSI. MÂNJI. MURDĂRI. PĂTA. PÂNGĂRI. PROFANA. SPURCA. SCÂRNĂVÍE s. 1. scârboşenie, spurcăciune. (Ce e ~ asta?) 2. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, puşlama, secătură, (pop. şi fam.) cioflingar, (înv. şi reg.) pujlău, (reg.) orbéte, oşíştie, postoróncă, pújlă, (Mold.) nandralău, poghibálă, (Transilv. şi Maram.) techerghéu, (înv.) ştrengar, (fam.) cútră, marţafói, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanţă, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimeá. (Este o ~ omul acela.) scârnăvie s. v. ABJECŢIE. DESFRÂU. DEZMĂŢ. EXCREMENT. FĂRĂDELEGE. FECALE. IMORALITATE. IMPUDOARE. INDECENŢĂ. INFAMIE. JEG. JOSNICIE. MIŞELIE. MÂRŞĂVIE. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. NECUVIINŢĂ. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NERUŞINARE. NETREBNICIE. OBSCENITATE. ORGIE. PÂNGĂ-RIRE. PORNOGRAFIE. PROFANARE. SCABROZITATE. SPURCARE. TICĂLOŞIE. TRIVIALITATE. VULGARITATE. scirtoágă s. v. GLOABĂ. MÂRŢOAGĂ.

SCÂRŢ s. (rar) scârţâitoáre. (~ la încălţăminte.) scârţác s. v. LĂUTAR. SCRIPCAR. VIOLONIST. VIORIST. SCÂRŢÂÍ vb. 1. (înv.) a prâsni. (Ce ~ acolo?) 2. a pârâi. (Duşumeaua ~.) 3. a scrâşni. (Cheia ~ în broască.) SCÂRŢÂIALĂ s. 1. scârţâit, scârţâitură. (~ duşumelii.) 2. scârţâire, scârţâit, scrâşnet, scrâş-nire, scrâşnit. (~ cheii in broască.) SCÂRŢÂÍRE s. scârţâială, scârţâit, scrâşnet, scrâşnire, scrâşnit. (~ cheii în broască.) SCÂRŢÂÍT 's. 1. scârţâială, scârţiitură. (~ duşumelii.) 2. scârţâială, scârţâire, scrâşnet, scrâşnire, scrâşnit. (~ cheii in broască.) SCÂRŢÂITOÁRE s. 1. morişcă, piriitoare, zbirnâitoare. (~ pentru alungat păsările clin semănături.) 2. hâríitoare. (Jucăria numilá ~.) 3. (BOT.; Polycnemum an'ense) tros-coţel, (reg.) hericícă, troscot-de-eâmp. scârţâitoáre s. v. SCÂRŢ. SCÂRŢÂITURĂ s. scârţâială, scârţâit. (~ duşumelii.) sclal s. v. CAR. SCLAV s. aservit, rob, subjugat, (rar) serv, (Înv.) prădat, şerb. (Condiţia de ~.) SCLAVAJ s. aservire, robie, sclavie. (Stare de ~.) sclavaj s. v. CAPTIVITATE. ROBIE. SCLAVIE. SCLAVÍE s. 1. aservire, robie, sclavaj. (Stare de ~.) 2. robie, (fig.) lanţuri (pi.). (Aflat în ~.) 3. captivitate, robie, (livr.) servitute, (rar) sclavaj, (înv.) pradă, robire, robitúră, sclavísm, serbie. (~ săracilor In antichitate.) sclavísm s. v. CAPTIVITATE. ROBIE. SCLAVIE. sclăbúc s. v. CLĂBUC. SPUMĂ. scleámă s. v. CĂTUŞĂ. CHINGĂ. selepníţă s. v. AŞCHIE. SURCEA. SUR-CICĂ. ŢANDĂRA. sclepţ s. v. MUSCA-CALULUI. STRECHE. TĂUN. ŢÂNŢAR. sclerós adj. v. SCLEROZAT. SCLERÓTICĂ s. (ANAT.) (pop.) albuş, albul ochiului. scleroza vb. v. RAMOLI. sclerozare s. v. RAMOLEALĂ. RAMOLIRE. RAMOLISMENT. SENILITATE. SCLEROZAT adj. (rar) sclerós. (Organ ~.) sclerozat adj. v. RAMOLIT. SENIL. sclidirí vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE. selidiritór s. v. DORN. PRIBOI. SCLIFOSEALĂ s. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, toană, (pop. şi fam.) pârţág, scălâmbăiálă, scălimbăiére, scălâm-băitúră, (pop.) fasoleálă, háchiţă, izmeneală, pandalíe, (înv. şi reg.) margbiolíe, nacafá, pală, (reg.) marghioleálă, năbădáie, toáncă, zâmbíc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Transilv.) súcă, (înv.) schimonosire, schimo-nositúră, (grecism înv.) paraxénie, (fam.) bâzdíc, farafastic, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a fost decit o obişnuită ~ de-a ei.) SCLIFOSÍ vb. 1. a se afecta, a se fandosi, e se maimuţări, a se prosti, (pop. şi fam.) a se scălâmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. şi reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Nu te mai ~ atttat)2.a se lamenta, a (se) scânci, a se smiorcăi. (Toată ziua se ~.^ SCLIFOSÍT adj. boieros, capricios, fandosit, mofturos, năzuros, pretenţios, (pop.) izmenit, (reg.) năsfirós, năturós. (E cam --• dumnealui!) sclimpúş s. v. CÂRLIG. sclintită s. v. COADA-RACULUI. scllp s. v. ARC. ARCADĂ. BOLTĂ. BOL-TITURĂ. CUPOLĂ. SCLIPEÁLĂ s. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, sclnteiere, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licărlş, scli-pitúră, zare, (pop.) şi fam.) sclipet, (înv.) scăpărătúră. (O ~ de lumină.) sclipet s. v. LICĂR. LICĂRIRE. LICĂRIT. LUCIRE. SCĂPĂRARE. SCĂPĂRAT. SCÂNTEIE. SCÂNTEIERE. SCLIPEÁLĂ. SCLIPIRE. SCLIPIT. STRĂFULGERARE.

SCLÍPEŢ s. (BOT. ; Potenţata erecta) (reg.) găinuşe (pi.), sclipeţéi (pi.), scrintitoáre, strâm-sureá, cinci-dégete, iarba-fáptului. sclípeţ s. v. BRÂNCA-URSULUI. CRUCEA-PĂMÂNTULUI. DUMBEŢ. ROCOŢEA. SCÂNTEIOARĂ. SCÂNTEIUŢĂ. sclipeţéi s. pi. v. SCLIPET. SCLIPÍ vb. 1. a clipi, a licări, a luci, a scapără, a scânteia, a străfulgera. (Luminiţe ~ in noapte.) 2. a străluci, (fig.) a arde. (Stelele ~.) 3. a licări, a pilpâi, a tremura, a vibra. (Flacăra luminării ~.) 4. a lumina, a scânteia, a străluci. (Candelabre ~ in salon.) 5. a licări, a luci, a scapără, a scânteia, a sticli, a străluci. (Ochii ti ~.) 6. a luci, a scânteia, a sticli, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.) sclipi vb. v. CLIPI. sclipiclós adj. v. LICĂRITOR. LUCITOR. SCÂNTEIETOR. SCLIPITOR. sclipind adj. v. LICĂRITOR. LUCITOR. SCÂNTEIETOR. SCLIPITOR. SCLIPIRE s. 1. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, sclnteiere, sclipeală, sclipit, străfulgerare, (rar) lică-ríş, sclipitúră, zare, (pop. şi fam.) sclipet, (înv.) scăpărătúră. (O ~ de lumină.) 2. (FIZ.t scintilaţie, scânteiere. 3. lucire, scânteiere, stl-clire, strălucire, (rar) strălúciu, străluminár», (înv.) lucoáre, strălucoáre. (~ diamantului.) 4. licărire, lucire, scăpărare, scânteiere» sticlire, strălucire. (O ~ ciudată a ochilor.) SCLIPÍT s. licăr, licărire, licărit, luciră, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, străfulgerare, (rar) licăríş, sclipitúră, zare, (pop. şi fam.) sclipet, (înv.) scăpărătúră. (Un ~ de lumină.) SCLIPITOR adj. 1. licăritor, lucitor, scln-teietor, (astăzi rar) sclipind, (pop. şi fam.) sclipiciós, (înv.) scintefnd, scânteiós. (O lumini ~.) 2. lucios, lucitor, seânteietor, strălucit, strălucitor, (rar) luciu, (înv. şi reg.) străluciós. (Un diamant ~.) 3. scăpărător, seânteietor, strălucitor, (rar) sticlitór. (Ochi ~.) 4. lucios, lucitor, seânteietor, (rar) luciu, (înv.) sclivisít. (Un material ~.) sclipitor adj. v. BOGAT. FASTUOS. GRANDIOS. LUXOS. MARE. POMPOS. SOMPTUOS. SPLENDID. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR. sclipitúră s. v. LICĂR. LICĂRIRE. LICĂRIT. LUCIRE. SCĂPĂRARE. SCĂPĂRAT. SCÂNTEIE. SCÂNTEIERE. SCLIPEALĂ. SCLIPIRE. SCLIPIT. STRĂFULGERARE. scllpuí vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. ECONOMISI. FACE. STRÂNGE. sclitádă s. v. NUME. PORECLĂ. SUPRANUME. scliviseálă s. v. ARANJARE. DICHISEALĂ. DICHISIRE. FERCHEZUIALĂ. FERCHEZUIRE. GĂTIRE. SPILCUIALĂ. SPDLCUIRE. sclivisí vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHE-ZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. LUSTRUI. NETEZI. NIVELA. SPILCUI. ŞLEFUI. sclivisíre s. v. ARANJARE. DICHISEALĂ. DICHISIRE. FERCHEZUIALĂ. FERCHE-ZUIRE. GĂTIRE. LUSTRUIRE. LUSTRUIT. NETEZIRE. NETEZIT. NIVELARE. NIVELAT. SPILCUIALĂ. SPILCUIRE. ŞLEFUIRE. ŞLEFUIT. sclivisít adj. v. ARANJAT. COCHET. DICHISIT. ELEGANT. FERCHEŞ. FERCHEZUIT. GĂTIT. ÎNGRIJIT. LUCIOS. LUCITOR. LUSTRUIT. NETEZIT. NIVELAT. SCÂNTEIETOR. SCLIPITOR. SPILCUIT. ŞLEFUIT. SCOABĂ s. 1. (pop.) pléviţă. (~ pentru îmbinarea unor elemente de lemn.) 2. (TEHN.) cercel, (reg.) gherméc. (~ ta căruia.) scoabă s. v. CIOPLITOR. CUŢITOAIE. GHIN. GRIPCĂ. MĂCEAŞĂ. RĂZUŞ. TESLĂ. ZGÂRCI. scoáce vb. v. ACRI. ALTERA. APRINDE. DESCOMPUNE. FERMENTA. ÎMPUŢI. ÎNĂCRI. ÎNCINGE. RĂSCOACE. STRICA. SCOARŢĂ s. 1. (BOT.) coajă. (~ unui trunchi de arbore.) 2. (ANAT.) scoarţă cerebrală = cortex cerebral. 3. (GEOL.) litosferă. (~ a pămintulíii.) 4. copertă, învelitoare, (înv. şi reg.) tartáj, (reg.) tablă. (~ a unei cărţi.) 5. covor, (rar) săndulíe, (pop.) velínţă, (înv. şi reg.) tapet, (reg.) lăicér, (prin Transilv. şi Ban.) téhip, (Transilv. şi Maram.) ţol. (~ de perete.) 6. chilim. (0 ~ înflorată.) scoárlâ s. v. AŞCHIE. COAJĂ. CRUSTĂ. POJGHIŢĂ. PORTMONEU. PORTOFEL. ROGOJINĂ. SCÂNDURĂ. SURCEA. SUR-CICĂ. ŞTAIF. ŢANDĂRA. scoarţă dulce s. v. SCORŢIŞOARĂ. SCOATE vb. 1. a extrage, (pop.) a trage. (A ~ o măsea, un cui, un glonţ.) 2. (MED.) a exciza, a extirpa. (A ~ o porţiune dinlr-un organ.) 3. a smulge. (A ~ buruienile din pământ.) 4. a extrage, a lua. (A ~

apa din fintină.) 5. a dezgropa. (A ~ un bolovan din pământ.) 6. a desface, a desprinde. (~ o scin-dură de la gard.) 7. a arăta. (~ limba!) 8. a (se) dezbrăca, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezveşti, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămaşa de pe tine.) 9. a descălţa, a trage, (reg.) a desculţa. (~ pantofii din picior.) 10. a lua. (Îşi ~ pălăria de pe cap.) 11. a ridica. (A ~ un pachet de la poştă.) 12. a încasa. (A ~ banii din bancă?) 13. a retrage, (pop.) a trage. (A ~ o sumă de bani de la CEC.) 14. a elimina. (A ~ un element dintr-o serie.) 15. a anula, a elimina, a înlătura, a suprima, a şterge, a tăia, (reg.) a ştricui. (A ~ un rtnd, un fragment dintr-un text.) 16. a depărta, a •elimina, a îndepărta, a înlătura. (A ~ petele de grăsime de pe haine.) 17. a elimina, a înlătura, a suprima, (Transilv. şi Bucov.) a delă-tura. (A ~ dulciurile din alimentaţie.) 18. a elimina, a exclude, a îndepărta, a înlătura. (~ pe cineva dintr-o organizaţie.) 19. a concedia, a îndepărta, (înv.) a slobozi, (grecism Înv.) a exoflisi, (fam.) a mătrăşi. (L-a ~ din slujbă.) 20. a desărcina, a descăuna, a elibera. (A ~ pe cineva dintr-o funcţie.) 21. a demite, a destitui, a îndepărta, (înv. şi fam.) a mazili. (L-a ~ din funcţie.) 22. a emite, a produce. (~ sunete armonioase.) 23. a articula, a grăi, a pronunţa, a rosti, a spune, a vorbi, a zice, (prin Mold.) a bleşti. (N-a ~ un cuvint.) 24. a da, a emite, (pop.) a slobozi. (A~ un chiot, un ţipăt.) 25. a produce. (Potcoavele ~ seântei.) 26. a degaja, a emana, a emite, a exala, a împrăştia, a răspândi, (înv.) a răs-fuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) 27. a edita, a imprima, a publica, a tipări, (înv.) a publi-carisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) 28. a emite. (A ~ noi monede.) 29. a degaja, a desface, a elibera, a libera, (înv. şi pop.) a slobozi. (L-a ~ din funii.) 30. a elibera, a libera, a salva, a scăpa, (înv. şi pop.) a slobozi, (pop.) a mântui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 31. a salva, a scăpa, (pop.) a mântui, (înv.) a mistui. (L-a ~ dintr-un mare necaz.) 32. a obţine, a realiza. (Au ~ o recoltă bogată.) 33. a căpăta, a obţine, a primi, a vedea. (Nu mai ~ un ban de la el.) 34. a-şi recupera. (Şi-a ~ pierderea.) scoate vb. v. COPIA. EXCEPTA. FIXA. HOTĂRÎ. INSTITUI. INVENTA. IZBĂVI. ÎNTOCMI. MÂNTUI. NĂSCOCI. ORÂNDUI. PLĂSMUI. PURIFICA. RĂSCUMPĂRA. REPRODUCE. RETRAGE. RÂNDUI. SALVA. SCĂDEA. SCORNI. STABILI. STATORNICI. TĂLMĂCI. TICLUI. TRADUCE. TRANSPUNE. SCOATERE s. 1. extracţie, extragere. (~ unui dinte.) 2. extragere, (pop.) tragere. (~ glonţului prin operaţie.) 3. (MED.) ablaţiune, exereză, extirpare. (~ apendicetui.) 4. smulgere. (~ buruienilor.) 5. scos. (~ cartofilor.) 6. exploatare, extragere. (~ ţiţeiului.) 7. dezgropare. (~ unui bolovan din pământ.) 8. desfacere, desprindere. (~ unei setnduri de la gard.) 9. dezbrăcare, tragere, (fam.) dez-echipáre. (~ cămăşii.) 10. descălţare, descălţat. (~ pantofilor din picioare.) 11. încasare. (~banilor din bancă.) 12. anulare, eliminare, îndepărtare, înlăturare, suprimare, ştergere tăiere. (~ unui rtnd dintr-un text.) 13. cură-.] ţâre, eliminare, îndepărtare, înlăturare. (Pre parat pentru ~ petelor.) 14. eliminare, înlăturare, suprimare. (~ condimentelor din alimentaţie.) 15. eliminare, excludere, îndepărtare, înlăturare. (~ lui dintr-o organizaţie.) 16. concediere, îndepărtare. (După ~ lui din slujbă . . .) 17. desărcinare, descăunare, eliberare. (~ cuiva dintr-o funcţie.) 18. demitere, destituire, îndepărtare, (înv. şi fam.) mazilire, mazilit. (~ cuiva din funcţie.) 19. editare, imprimare, imprimat, publicare, tipărire, tipărit tragere, (înv.) publicarisíre, publicaţie, publi-' citate, tipăríe. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) 20. eliberare, liberare, salvare, scăpare, (înv. şi pop.) slobozire, (pop.) mântuíre, (înv.) scăpătúră. (~ lor din robie.) 21. obţinere, realizare. (~ unei recolte bogate.) scobál s. v. SCOBAR. SCOBÁR s. (IHT.; Chondrostoma nasus) (reg.) morun, pod, podeţ, podúţ, scobái, maţe-négre (pi). scobár s. v. MREANĂ. PESCAR. PESCĂ-REL. PESCĂRUŞ. SCOBÍ vb. 1. a găuri, a perfora, a sfredeli, a străpunge, (înv. şi reg.) a petrece, a potri-căli, (reg.) a găuni, a sfredeluşi, (Mold. şi Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a sclidiri. (A ~ într-un material dur.) 2. a excava, a săpa. (A ~ pământul.) 3. (MIN.) a hava. (A ~ tntr-un zăcământ.) 4. a (se) măcina, a (se) mânca, a (se) roade, a (se) săpa. (Apa ~ malul.) 5. a se scormoni, (pop.) a se scociorî, (înv. şi reg.) a se scorbeli, (reg.( a se scofeli. (Nu te mai ~ în nas!) 6. (reg.) a se scodoli. (Se ~ intre dinii.) scobi vb. v.' ADÂNCI. CĂSCA. CIOPLI. CRESTA. DESCHIDE. DEZGHIOCA. RAZUL RÂCÂI. SĂPA. SCOTOCI. SCRIJELI. SCULPTA. TĂIA. ZGÂRIA. scobiceá s. v. MĂCEAŞĂ. SCOBÍRE s. 1. găurire, găurit, perforare, perforat, perforaţie, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns, (reg.) găuníre, (Mold.) bortelíre. (~ unui material dur.) 2. (MIN.) havare. (~ într-un zăcământ.)

SCOBÍT adj. 1. găurit, perforat, sfredelit, străpuns, (înv. şi reg.) potricălít, (reg.) bortelit, bortit. (Material dur ~.) 2. adâncit, concav, (reg.) dovâncát, (înv.) găvănát. (Parte ~ a unui obiect.) SCOBÍT s. găurire, găurit, perforare, perforat, perforaţie, scobire, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns, (reg.) găuníre, (Mold.) bortelíre. (~ unui material dur.) SCOBITOARE s. (Transilv.) ţepúşcă. (~ de dinţi.) scobitoare s. v. CIOCĂNITOARE. DALTĂ. GHIONOAIE. scobitor s. v. LAMBA. LAMBAR. LĂM-BUITOR. SCULPTOR. SCOBITURĂ s. 1. adâncătură, adâncitură, cufundătură, scufundătură, (pop. şi fam.) scofâlcitúră, (înv. şi reg.) scorbelitúră. (~ a solului.) 2. adâncitură, concavitate, (reg.) dovincătúră, (înv.) găvănătúră. (~ unui obiect.) 3. adâncitură, (pop.) găvan, (reg.) leafă. (~ unei linguri.) 4. adâncitură, cavitate, gaură, (înv. şi reg.) scorbură, (reg.) scâlbă, scóchină, (Mold.) bortă, (înv.) zgău. (O ~ într-un obiect.) 5. cioplitură, crestătură, dăl-tuitură, (reg.) crestez. (O ~ ornamentală in lemn.) 6. adâncitură, cotlon, firidă, intrând, nişă, ocniţă, (înv.) sfirídă. (Vasul era pus tntr-o ~.) scobitură s. v. MĂCEAŞĂ. RĂSCROIALA. RĂSCROITURĂ. SCULPTURĂ. scobituri s. pi. v. MĂCEŞ. TRANDAFIR SĂLBATIC. scobârlăí vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA. SCOBORI vb. 1. a coborî, (înv. şi pop.) a scăpata. (A ~ dealul, treptele, sacul din pod.) 2. a (se) coborî, a descinde, (înv. i n destinde. (~ din trăsură.) 3. a cădea, a cobori, a se lăsa. (~ ceaţa, noaptea.) scoborî vb. v. DEGRADA. DEZONORA. ÎNJOSI. UMILI. A SCOBORIRE s. 1. coborâre, coborâş, scobo-râş, scoborât. (În timpul ~.) 2. coborâre. descindere. (~ din trăsură.) 3. cădere, coborâre,. lăsare. (~ cetii; la ~ nopţii.) »-. SCOBORIŞ s. 1. coborâre, coborâş, scobo-rire, scoborât. (În timpul ~.) 2. (GEOGR.; concr.) clină, coastă, coborâş, costişă, muchie, pantă, povârniş, pripor, repeziş, versant, (rar) prăvălác, prăvălíş, (înv. şi reg.) piază, scăpat, (reg.) pieptán, pieptar, piezişeá, povírghie, prăvál, prăvălitúră, răpăgúş, (prin Munt.) aplecúş, (înv.) baír, povirnitúră, (fig.) şold. (~ al unui deal.) Á SCOBORÂT adj. 1. coborât, jos. (Un teren ~.) 2. coborât, jos, redus, scăzut. (Temperatură ~.) 3. coborât, domol, încet, lin, molcom, potolit, scăzut, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbeşte cu glasul ~.) A SCOBORÂT s. coborâre, coborâş, scoborâre,. scoborâş. (În timpul ~.) SCOBORÂTÓR s., adj. 1. s. coborâtor, descendent, odraslă, progenitură, urmaş, viţă, vlăstar, (pop. şi fam.) prăsílă, (înv. şi reg.) rămăşiţă, (prin Transilv.) porodíţă, (înv.) mărădíc, rod, sămânţă, seminţénie, seminţie, următor. (~ de domn.) 2. adj. (FON.) coborâtor, descendent. (Diftong ~.) SCOC s. 1. jgheab, lăptoc, uluc, (pop.) burlan, (prin Ban.) ton, (Olt. şi Transilv.) vălău. (~ la moară.) 2. jilip, uluc, (reg.) riz, rol. (~ pentru deplasarea in pantă a lemnelor în exploatări.) scoc s. v. ADĂPĂTOARE. BULBOACĂ. BULBOANĂ. JGHEAB. OCHI, OLAN. STREAŞINĂ. TROACĂ. ULUC. VALVÂRTEJ. VÂLTOARE. VÂRTEJ. VOLBURĂ. scóchină s. v. ADÂNCITURĂ. CAVITATE-GAURĂ. SCOBITURĂ. scochiţá vb. v. BURDUŞI. COJI. COŞCOVI. SCOROJI. scociorî vb. v. AGASA. APĂREA. ARĂTA. CĂUTA. COTROBĂI. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. ISCA. IVI. ÎMPRĂŞTIA. ÎNCEPE. ÎNFURIA. MÂNIA. NECĂJI. PERCHEZIŢIONA. PICA. PLICTISI. PORNI,. PRODUCE. RĂSCOLI. RĂSPÂNDL RĂZLEŢI. RISIPI. RÂCÂI. SCOBI. SCORMONI. SCORNI. SCOTOCI. SCURMA. SÂCÂI. STÂR-NI. SUPĂRA. UMBLA. ZGÂNDĂRI. scociorâre s. v. RĂSCOLIRE. RÂCÂIALĂ. RÂCÂIT. RÂCÂITURĂ. SCORAÍON1RE. SCORMONIT. SCURMARE. SCURMĂTURĂ. ZGÂNDĂRIRE. scociorât s. v. RÂCÂIALĂ. RÂCÂIT. RÂCÂITURĂ. SCORMONIRE. SCURMARE. SCURMĂTURĂ. scocioritór s. v. VĂTRAI. scoculéţ s. v. TEICĂ. scodolí vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. ÎMPRĂŞTIA. RĂSCOLI. RĂSPÂNDI. RĂZLEŢI. RISIPI. RÂCÂI. SCOBI. SCORMONI. SCOTOCI. SCURMA. UMBLA. soodormolí vb. v. RÂCÂI. SCORMONI. SCURMA. seoíáină s. v. CALDEIRĂ. CAZAN. CĂLDARE. CIRC. ZĂNOAGĂ. scofală s. v. AFACERE. AVANTAJ. CHILIPIR. CÂŞTIG. FOLOS. ISPRAVĂ. PRICOPSEALĂ. PROFIT. TREABĂ.

seoíelí vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. CĂUTA. COTROBĂI. ECONOMISI. FACE. RĂSCOLI. SCOBI. SCORMONI. SCOTOCI. STRÂNGE. UMBLA. . sc.iíelât adj. v. RÂCÂIT. SCORMONIT. ■SCURMAT. _ SCOFÂLCÍ vb. a se descărna. (Obrazul i s-a ~.) seoiilcí vb. v. BURDUŞI. COJI. COŞCOVI. DEFORMA. SCOROJI. STRÂMBA. SCOFÂLCÍRE s. descărnare. (~ obrazului. ) scoíilcíre s. v. BURDUSIRE. COJIRE. COSCOVIRE. DEFORMARE. SCOROJIRE. STRÂMBARE. SCOFÂLCÍT adj. descărnat. (Un obraz ~.) scotilcít adj. v. BURDUŞIT. COJIT. COŞCOVIT. DEFORMAT. SCOROJIT. STRÂMB. scofilcitúră s. v. ADÂNCĂTURĂ. ADÂNCI-TURĂ. CUFUNDĂTURĂ. SCOBITURĂ. SCUFUNDĂTURĂ. SCOICÁR s. (ORNIT.; Haematopus ostra-ieyus) (rar) ostrigár, stridiár, (reg.) culic-de-«îáre, ţarcăde-máre. SCOICĂ s. (ZOOL.) 1. bivalvă, lamelibran-fiiat. (Mâncare de ~i.) 2. scoică de baltă (Anodontă) = anodontă, scoică de lac ; scoică de iac (Anodontă) = anodontă, scoică de baltă. 3. cochilie. (Un şirag din ~i.) scoică s. v. AURICULĂ. PAVILIONUL URECHII. URECHE. scoică de mare s. v. STRIDIE. scolastic adj., s. v. ŞCOLAR. scolastic s. v. ELEV. scolasticésc adj. v. ŞCOLAR. scolasticéşto adv. v.' ŞCOLĂREŞTE. scóiim s. v. ANGHINARE. SCOLOPÉNDRĂ s. (ZOOL.) I. (Scolopendra tcingulaia) cârcăiac, (reg.) carete, urechélniţă, patruzeci-de-picioáre. 2. (Oniscus scolopendra) (reg.) mâţa-pópii. scolopendra s. v. LIMBA-CERBULUI. NĂVALNIC. sconcénie s. v. CAP. CAPĂT. COLŢ. DECE-DARE. DECES. DISPARIŢIE. EXTREMĂ. EXTREMITATE. LIMITĂ. MARGINE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPO-SARE. SFÂRŞIT. STINGERE. SUCOMBARE. SCONTAT adj. aşteptat, prevăzut, previzibil. (Un efect ~.) SCOP s. 1. cauză, obiectiv, ţel, ţintă, (înv.) pricină. (Lupta pentru nobilul ~ al independenţei.) 2. menire, obiectiv, rol, rost, sens, ţel, ţintă,""(pop.) noimă. (~ acestor măsuri a fost acela de a. . .) 3. obiect, obiectiv, ţel, ţintă, (înv.) právăţ. (~ unei cercetări.) 4. finalitate, ţel, ţintă. (Care este ~ acestei acţiuni?) 5. destinaţie, funcţie, (înv.) săvirşíre, săvârsít. (Ce ~ va avea această construcţie?) scop s.v. CÂNTEC. COMPOZIŢIE. MELODIE. MUZICĂ. scópcă s. v. ALERGARE. ALERGĂTURĂ. FUGĂ. GALOP. GOANĂ. scopcí vb. v. ALERGA. FUGI. GALOPA. GONI. SCOPÍ vb. a castra, a jugăni, a steriliza, (livr.) a emascula, (rar) a scapeţi, (pop.) a întoarce, a stârpi, (reg.) a bâte, a curaţi, a herelui, (Transilv. şi nordul Olt.) a suci. (A~ un animal mascul.) SCOPÍRE s. castrare, jugănire, jugănit, scopit, sterilizare, (livr.) emasculáţie, eviráţie, (pop.) întoarcere, stârpíre, (reg.) batere, curăţire, hereluíre, (Transilv. şi nordul Olt.) sucire. (~ unui armăsar.) SCOPÂT adj. castrat, jugănit, sterilizat, (pop.) întors, stârpít, (reg.) bătut, curăţit, hereluít, (prin Ban.) soborít, (prin Transilv.) sucit. (Berbec ~.) SCOPÍT s. castrare, jugănire, jugănit, scopire, sterilizare, (livr.) emasculáţie, eviráţie, (pop.) întoarcere, stârpíre, (reg.) batere, curăţire, hereluíre, (Transilv. şi nordul Olt.) sucire. (~ unui armăsar.) scopit s. v. SCAPET. scopólie s. v. MUTULICĂ. scoposí vb. v. INTENŢIONA. PLĂNUI. PROIECTA. scoposít adj. v. PLĂNUIT. PROIECTAT. scópot s. v. DEPĂRTARE. DISTANŢĂ. DUŞCĂ. GÂT. GURĂ. INTERVAL. ÎNGHIŢITURĂ.

RĂSTIMP. SORBITURĂ. SPAŢIU. TIMP. scopt adj. v. ACRIT. ACRU. ALTERAT. BRÂNZIT. DESCOMPUS. FERMENTAT. ÎMPUŢIT. ÎNĂCRIT. STRICAT. scorbelí vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. RĂVĂŞI. RÂCÂI. SCOBI. SCORMONI. SCOTOCI. SCURMA. UMBLA. scorbelít adj. v. COTROBĂIT. RĂSCOLIT. RÂCÂIT. SCORMONIT. SCOTOCIT. SCURMAT. scorbelitúră s. v. ADÂNCĂTURĂ. ADÂNCI-TURĂ. CUFUNDĂTURĂ. GAURĂ. SCOBITURĂ. SCUFUNDĂTURĂ. scorboroşí vb. v. CARIA. GĂUNOŞI. GĂUJ RI. STRICA. scorboroşít adj. v. CARIAT. GĂUNOS.. GĂURIT. SCORBUROS. STRICAT. SCORBURĂ s. (pop.) bútură, (reg.) bortă, bórtură, bóştură, butoáră, butoárcă, corobáie, corobánă, găunoşitúră, năclád, rădăcină, reteză tură. (Salcie cu o ~ mare.) scorbură s. v. ADÂNCITURĂ. CAVERNĂ. CAVITATE. COPCĂ. GAURĂ. GROTĂ. OCHI. PEŞTERĂ. SCOBITURĂ. scorburi vb. v. GĂUNOŞI. SCORBUROS adj. găunos, (rar) deşert, (reg.) bortós, boşturós, budugăniós, buştihós. buturós, corobăiós, corobănós, scorboroşít, scro-bós, stupós. (Trunchi ~ de copac.J scorburós adj. v, CARIAT. GĂUNOS. GĂURIT. STRICAT. VIERMĂNOS. SCORBÚT s. (MED.) (pop.) stúdeniţă. scorbutăríţă s. v. GRÂUSOR. SĂLĂŢEA. UNTIŞOR. scorciób s. v. BÂRLOG. CUIB. CULCUŞ. SĂLAŞ. VIZUINĂ, scoréţ s. v. PISCOAIE. VRANĂ. SCORIE s. 1. (TEHN.) ţunder. (~ formată la forjarea unui metal.) 2. zgură. (~ obţinută la extragerea metalelor din minereuri.) SCORMONI vb. 1. a căuta, a cotrobăi, a răscoli, a scotoci, a umbla, (pop.) a scociorî, (înv. şi reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a bodi-căi, a corleşi, a cotili, a hojbăi, a scobârlăi, (Mold.) a bârcâi, (Bucov.) a boltăi, (prin Olt.) a bulduşi, (prin Ban.) a burfăi, (Ban.) a cobâr-lui, (Mold. şi Bucov.) a cociobăi, (Munt.) a scofeli, (înv.) a scorteli. (Nu mai ~ prin lucrurile mele!) 2. a răscoli, a zgândări, (pop.) a scociorî. (~ jarul ca să se înteţească focul.) 3. a se scobi, (pop.) a se scociorî, (înv. şi reg.) a se scorbeli, (reg.) a se scofeli. (Nu ie mai~ în nas!) 4. a râcii, a scurma, (rar) a scotoci, (înv.,' pop. şi fam.) a scociorî, (înv. şi reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a răcăli, a răşchia, a scodormoli, (prin Mold.) a râcălui, (Transilv. şi Maram.) a scorni. (Găinile ~ pământul.) 5. a scurma, (pop.) a săpa, (reg.) a dricui. (Porcul ~ cu rttul în noroi.) 6. a scorni, a stârni, (pop.) a scociorî. (~ vânatul.) scormoni vb. v. AŢÂŢA. DEŞTEPTA. ISCODI. SCRUTA. SCULA. STÂRNI. TREZI. SCORMONIRE s. 1. răscolire, scormonit, zgândărire, (pop.) scocioríre. (~ jarului.) 2. rlcâială, râcâit, râcâitură, scurmare, scurmătură, (înv., pop. şi fam.) scocioríre, scociorî't. (~ pămtntului cu ghearele.) SCORMONIT adj. râcâit, scurmat, (reg.) scofelít, scorbelít. (Pămtnt ~.) SCORMONIT s. răscolire, scormonire, zgândărire, (pop.) scocioríre. (~ jarului.) SCORMONITOR adj. 1. atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (Un ochi ~.) 2. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuţit. (O minte ~.) scormonitor s. v. CULTIVATOR. scornácl adj. v. AGER. CREATOR. DEŞTEPT. DIBACI. IMAGINATIV. INGENIOS. INTELIGENT. INVENTIV. ISCODITOR. ISCUSIT. ISTEŢ. ÎNDEMÂNATIC. NĂS-COCITOR. PRICEPUT. SCORNEALĂ s. 1. fantezie, ficţiune, imaginaţie, invenţie, închipuire, născocire, plăsmuire, scornire. (Produs al ~.) 2. invenţie, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scornire, scornitură, (pop.) iscoditúră, (înv.) basnă, băsníre, (fam.) balivernă, braşoávă, (fam. fig.) basm, gogoaşă, tromboane (pi.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) SCORNÍ vb. 1.1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gindi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (inv.) a unelti, (fig.) a naşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de . . .) 2. a inventa, a născoci, a plăsmui, a ticlui, (pop.) a scoate, a stârni, (reg.) a scornoci, (înv), a băsni, (fig.) a ţese, a urzi, (fig. rar) a tăia, (fig. înv.) a ascuţi.(A~ ceva pe socoteala cuiva.) II.1. a goni, a hăitui, a stârni, (pop.) a zgorni. (~ vânatul dinbirhg.) 2. a scormoni, a stârni, (pop.) a scociorî, (~ vânatul prin pădure.) scorni vb. v. AGITA. AŢÂŢA. CAUZA. DECLANŞA. DEŞTEPTA. DETERMINA. DEZLĂNŢUI. FIXA. GENERA. HOTĂRÎ. INCITA. INSTIGA. INSTITUI. ISCA. IZBUCNI. ÎNTĂRITĂ. ÎNTOCMI.

NAŞTE. ORÂNDUI. PORNI. PRICINUI. PRILEJUL PRODUCE. PROVOCA. RÂCÂI. RÂNDUI. SCORMONI. SCULA. SCURMA. STABILI. STATORNICI. STÂRNI. TREZI. TULBURA. *SCORNÍCI s. (reg.) puricei (pi.). (Mincarea numită ~.) SCORNÍRE s. 1.1. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, născocire, plă-nuire, plăsmuire, proiectare, realizare, (inv. şi pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de . . .) 2. fantezie, ficţiune, imaginaţie, invenţie, închipuire, născocire, plăsmuire, scorneală. (Produs al ~.) 3. inventare, născocire, plăsmuire, ticluire, (fig.) urzíre. (~ unei minciuni.) 4. invenţie, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornitură, (pop.) iscoditúră, (înv.) basnă, băsníre, (fam.) balivernă, braşoávă, (fam. fig.) basm, gogoaşă, tromboane (pi.). (Tot ce-a spus c o simplă ~.) II. 1. bătaie, goană, gonire, hăituiala, hăituire, stârnire, (pop.) zgorníre. (~ vtna-tului din bârlog.) 2. bătaie. (~ peştilor.) scornire s. v. DECLANŞARE. DEZLĂNŢUIRE. ISCARE. IZBUCNIRE. ÎNCEPERE. PORNIRE. PRODUCERE. STÂRNIRE. VENIRE. scornitór s. v. CREATOR. FĂURITOR. ÎNFĂPTUITOR. NÂSCOGITOR. PLĂSMUI-TOR. REALIZATOR. SCORNITURĂ s. 1. creaţie, invenţie, născocire, plăsmuire, (pop.) iscodeálă, iscodénie, iscoditúră. (O ~ a imaginaţiei sale.) 2. invenţie, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, (pop.) iscoditúră, (înv.) basnă, băsníre, (fam.) balivernă, braşoávă, (fam. fig.) basm, gogoaşă, tromboane (pi.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) scornoci vb. v. INVENTA. NĂSCOCI. PLĂSMUI. SCORNI. TICLUI. SCORNÍT adj. 1. fictiv, imaginar, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit. (O tnttmplare ~.) 2. fals, inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neântemeiat, nereal, plăsmuit, (înv.) minţit, răsuflat, spúriu, (pop. fig.) strâmb. (Afirmaţii ~ ; mărturie ~.) SCOROÁMBĂ s. (BOT.) porumbă, porum-bea, (Transilv.) corobeáţă, (prin Olt.) târnos-lívă. (Fructul porumbarului se numeşte ~.) scorogói s. v. BUNDIŢA-VÂNTULUI. SCOROJEALĂ s. cojeală, coşcoveală, coş-covitură, scorojitură. (~ de pe un perete.) SCOROJÍ vb. 1. a se coji, a se descuama, a se jupui, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărâţa. (Pielea i s-a ~.) 2. a se burduşi, a se coji, a se coşcovi, (pop. şi fam.) a se scofâlci, (reg.) a se scochiţa. (Pereţii s-au ~.) 3. (pop.) a se sfarogi. (Lemnul s-a ~.) SCOROJÍRE s. burduşire, cojire, coşcovire, (pop. şi fam.) scofâlcíre. (~ unui perete.) SCOROJÍT adj. 1. burduşit, cojit, coşcovit, (pop. şi fam.) scofâlcít, (Mold. şi Bucov.) coşcov, (Un perete ~.) 2. (pop.) sfarogít. (Scindură SCOROJITURĂ S. cojeală, coşcoveală, coş-covitură, scorojeală. (~ de pe un perete.) scorombár s. v. PORUMBAR. PORUMBEL. scorpát s. v. SOC. scorpénă s. v. PORC-DE-MARE. SCORPIE-DE-MARE. scorpia s. art. v. SCORPIONUL. scorpia cărţilor s. v. SCORPIONUL DE CĂRŢI. scorpia de hârtíe s. v. SCORPIONUL DE CĂRŢI. scorpie s. v. SCORPION. SCORPIE-DE-MÁRE s. (ZOOL.; Scor-paena porcus) porc-de-mare, (rar) scorpénă. SCORPION s. 1. (ZOOL.) (înv. şi pop.) scorpie. 2. (ZOOL.) scorpionul de cărfi (Cheli-fer cancroides) = (rar) chelifér, scorpia cărţilor, scorpia de hârtíe. 3. (ASTRON.; art.) (pop.) scorpia (art.). scortelí vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA. SCORŢÁR s. (ORNIT.) 1. (Certhia familia-ris) scorţăraş, scorţărel, (reg.) cojáiţă, cojár, cojoáică, pasăre-mânuitoáre. 2. (Siita euro-paea caesia) (reg.) bocănitoáre, căţărătoare, ciocârléţ, ţiclău, ţicléte, ţoi, ciocănitoare-mícă. scorţár s. v. ŢICLEAN. scorţălí vb. v. COJI. DESCOJI. JUPUI. SCORŢĂRAŞ s. (ORNIT.; Certhia fami-liaris) scorţar, scorţărel, (reg.) cojáiţă, cojár, cojoáică, pasăre-mânuitoáre. SCORŢĂREL s. (ORNIT.; Certhia fami-liaris) scorţar, scorţăraş, (reg.) cojáiţă, cojár, cojoáică,

pasăre-mânuitoáre. scorţi vb. v. CARTONA. LEGA. scorţícâ s. v. SCORŢIŞOARĂ. SCORŢIŞOARĂ s. (înv. şi reg.) scoarţă dulce, (reg.) fohói, scorţícă, scorţúţă, ţimét, scorţiţă dulce, (înv.) casía. (Zahăr cu ~.) scorţltór s. v. LEGĂTOR. scorţitoríe s. v. LEGĂTORIE. scorţiţă dulce s. v. SCORŢIŞOARĂ. SCORŢONÉRĂ s. (BOT.; Scorzonera hispanica) salsifi, (reg.) salată-de-iárnă. scorţorós adj. v. SCORŢOS. SCORŢOS adj. 1. aspru, zgrunţuros, (rar) grunzurós, zgrunţuít, (livr.) rugós. (O suprafaţă ~.) 2. (reg.) scorţorós. (Trunchi, copac ~.) 3. (reg.) scorţoşát. (Mină, piele ~.) scorţos adj. v. RIGID. scorţoşát adj. v. SCORŢOS. scorfotínă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÂRFĂ. scorţúţă s. v. SCORŢIŞOARĂ. scorúmnic adj. v. TIMPURIU. VĂRATIC. SCORUŞ s. (BOT.; Sorbus aucuparia) (reg.) merişór, mersínă, sorb, Jemn-câinésc, lemn-puciós, pomul-úrsului. scoruş s. v. SORB. scoruş-nemţésc s. v. MOŞMON. SCOS adj. anulat, eliminat, înlăturat, suprimat, şters, tăiat. (Un paragraf, un rind ~.) scos adj. v. BOLTIT. BOMBAT. PROEMINENT. SCOS s. scoatere. (~ cartofilor.) scosătúră s. v. IEŞIND. IEŞITURĂ. PROEMINENŢĂ. PROTUBERANTĂ- RIDICĂTURĂ. SCOTOCEALĂ s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotocire, scotocit. SCOTOCI vb. 1. a căuta, a cotrobăi, a răscoli, a scormoni, a umbla, (pop.) a scociorî, (inv. şi reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.( a bodí-căi, a corleşi, a cotili, a hojbăi, a scobirlăi. (Mold.) a bircâi, (Bucov.) a boltăi, (prin Olt.) a bulduşi, (prin Ban.) a burfăi, (Ban.) a cobir-lui, (Mold. şi Bucov.) a cociobăi, (Munt.) a scofeli, (inv.) a scorteli. (Nu mai ~ prin lucrurile mele.) 2. (rar) a se scobi, a se scurma. (Se ~ prin buzunare.) scotoci vb. v. AŢÂŢA. ÎNTEŢI. ÎNVIORA. RÂCÂI. SCORMONI. SCURMA. SCOTOCÍRE s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocit. SCOTOCÍT adj. cotrobăit, răscolit, (înv. şi reg.) scorbelít, (reg.) rostopolít. (Toată casa era ~.) SCOTOCÍT s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire. SCOTOCITOR adj. atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (Un ochi ~.) scoţătúră s. v. IEŞIND. IEŞITURĂ. PROEMINENŢĂ. PROTUBERANTĂ. RIDICĂTURĂ. SCOVÁRDĂ s. minciună, minciunea, miii-ciunică, uscăţea, uscăţică, (Transilv. şi Ban.) páncovă, (prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pi.). (A mtncat o ~.> scovárdă s. v. CLĂTITĂ. scovârdá vb. v. ARCUL CURBA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI. scovirdát adj. v. ARCUIT. CURB. CURBAT. ÎNCOVOIAT. ÎNDOIT. scovârlíe s. v. BULB. GLOB. ORBITĂ. scrab s. v. SOR-CU-FRATE. scrabă s. v. CIORMOIAG. CONDRONIU. scrámură s. v. BUCĂŢICĂ. FÁRÂMĂ. PIC scráplnă s. v. SĂPĂLIGĂ. SCREME vb. a se căzni, (reg.) a se munci.. (Se ~ pentru evacuarea fecalelor.) SCRÉMET s. scremut, (reg.) scremúş. scrémet s. v. EXCREMENT. FECALE.. scremúş s. v. SCREMET. SCREMUT. SCREMUT s. scremet, (reg.) scremúş. SCRIB s. 1. (IST.) diac, grămătic, logofăt, pisar, scriitor, uricar. (~ în cancelariile din ţările romane.) 2. copist, (înv.) prescriitór,

. (depr.) conţopíst. (Era ~ la prefectură.) 3. (rar) scribăréţ. (~ la un ziar.) scribăréţ s. v. SCRIB. SCRIE vb. 1. a consemna, a înregistra, a înscrie, a însemna, a nota, a trece, (înv.) a notifica, a semna. (~ într-un caiet cheltuielile zilnice.) 2. a alcătui, a compune, a crea, a elabora, a întocmi, a realiza, a redacta, (înv.) a izvodi, a redija, a tocmi. (A ~ o operă valoroasă.) 3. (înv.) a semna. (Îi ~ despre . . .) 4. a coresponda. (Îşi ~ regulat.) 5. a colabora. (~ la o gazetă.) 6. a conţine, a cuprinde, a spune, a zice. (Ce ~ aceste documente?) 7. a preciza, a prevedea, a specifica. (După cum ~ pravila.) 8. a adresa, a expedia, a trimite, (í'ig.) a mina. (Cui i-ai ~ scrisoarea?) scrie vb. v. CONTURA. COPIA. DA. DESCRIE. DESENA. DESTINA. EDITA. EXPUNE. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. IMPRIMA. INDICA. INVENTARIA. ISCĂLI. ÎNCONDEIA. ÎNCORPORA. ÎNFĂŢIŞA. ÎNREGISTRA. ÎNROLA. MENI. ORÂNDUI. PICTA. PREDESTINA. PRESCRIE. PREZENTA. PUBLICA. RECENZA. RECOMANDA. RECRUTA. REDA. REPRODUCE. RÂNDUI. SCOATE. SEMNA. SORTI. TIPĂRI. TRASA. URSI. ZUGRĂVI. SCRIERE s. 1. (înv.) scrisoare. (~ literelor alfabetului.) 2. (înv.) scriptură, scrisoare. (Vorbire şi ~.) (3. caligrafiere. (Era talentat la ~ literelor gotice.) 4. (înv.) scrisoare. (~ au luat-o de la romani.) 5. alcătuire, compunere, creare, elaborare, întocmire, realizare, redactare, scris, (înv.) izvodire, redacţie, redi-járe. (~ unei opere literare.) 6. lucrare, operă, text, (livr.) op, (înv. şi pop.) scriptură, (inv.) scriitură, scrisoare, uvráj. (A prezentat ~ la tipografie.) 7. carte, lucrare, operă, tipăritură, tom, volum, (livr.) op. (O ~ voluminoasă.) •8. (LIT.) scriere dramatică = piesă, lucrare dramatică, operă dramatică. 9. (înv. şi pop.) ■slovă. (Descifra cu greutate ~ chirilică.) 10. scris, (rar) scriitură, (înv. şi pop.) scrisoare, slovă, (înv.) scriptură. (Avea o ~ frumoasă.) 11. grafie, scris, (rar) scriitură. (I-a recunoscut ~.) 12. ortografie, (înv.) scriptură. (Despre ~ limbii române.) scriere s. v. DESCRIERE. EXPUNERE. ÎNCORPORARE. ÎNFĂŢIŞARE. ÎNROLARE. PREZENTARE. RECRUTARE. REDARE. ZUGRĂVIRE. scriere în scurt s. v. PRESCURTARE. REZUMAT. SCRIITOR s. 1. literat, (rar) condeier, (inv.) literator, (latinism înv.) scríptor. (Un mare~.) 2.autor. (~ meu preferat.) 3. (IST.) diac, grămătic, logofăt, pisar, scrib, uricar. (~ în cancelariile din ţările române.) scriitor s. v. AUTOR. BIROU. DESENATOR. PICTORscriitoráş s. y. CONŢOPÍST. scriitor de pământ s. v. GEOGRAF. SCRIITORICESC adj. literar. (Breasla ~ > scrlitoríe s. v. BELETRISTICĂ. CANCELARIE. LITERATURĂ. LITERE. SCRIITURĂ s. condei, scris, (pop.) slovă. (Are o ~ regulată.) scriitură s. v. GRAFIE. LUCRARE. OPERĂ. SCRIERE. SCRIS. TEXT. scrijéle s. pi. v. JUMĂRI. SCRIJELEÁLĂ s. crestătură, scrijeli-tură, zgârietură, (Transilv. şi Maram.) sferdi-túră. (O ~ pe suprafaţa băncii.) SCRIJELI vb. a cresta, a zgiria, (rar) a hârşâi, a scobi, (înv.) a semna- (~ băncile cu briceagul.) scrijeli vb. v. GRAVA. SCRIJELÍT adj. crestat, zgâriat. (O bancă ~.) SCRIJELITÚRĂ s. crestătură, scrijeleală, zgârietură, (Transilv. şi Maram.) sferditúră. (O ~ pe suprafaţa băncii.) SCRIN s. comodă, (înv.) sicriu, şifonier. (~ cu două sertare.) scrinte s. v. LILIAC, scrintée s. v. COADA-RACULUI. SCRÂN-TITOARE. SCRIPGÁR s. 1. lăutar, violonist, viorist, (pop.) diblár, (Transilv. şi Maram.) ceteráş, (prin Transilv.) highidíş, (prin vestul Transilv.) igréţ, (depr.) scârţác. (E ~ într-un taraf.) 2. (ENTOM.; Saperda) plopar, (reg.) cobzar, ţigănáş. SCRÍPCĂ s. (MUZ.) vioară, violină, (pop.) diblă, lăută, (reg.) céteră. scripcăráş s. v. GREIER DE CÂMP. SCRÍPETE s. (TEHN.) 1. muflă, palan. (~ pentru ridicarea greutăţilor.) 2. căluş. (~ la iţele războiului de ţesut.)

scripisí vb. v. PARAFA. scripisíre s. v. PARAFARE. scripisít adj. v. PARAFAT. scriptic adj. v. SCRIS. scriptológ s. v. BIROCRAT. CONŢOPÍST. scriptologíe s. v. BIROCRATISM. BIROCRAŢIE. scríptor s. v. LITERAT. SCRIITOR. scriptóriu s. v. BIROU. SCRIPTURĂ s. (BIS.) biblie, sfânta scriptură. scriptură s. v. CONSEMNARE. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. INDICAŢIE. INSCRIPŢIE. ÎNREGISTRARE. LUCRARE. MENŢIONARE. OPERĂ. ORTOGRAFIE. PRECIZARE. PRESCRIPŢIE. PREVEDERE. SCRIERE. SCRIS. SCRISOARE. SPECIFICARE. TEXT. scrlpturístic adj. v. SCRIS. SCRIS adj. 1. (înv.) semnat. (Un text ~.) 2. (rar) scriptic. (Limbaj oral şi limbaj ~.J 3. (înv.) scripturfstic. (Examen ~.) scris adj. v. DESENAT. PICTAT. ZUGRĂVIT. SCRIS s. 1. condei, scriitură, (pop.) slovă. (Are un ~ regulat.) 2. (rar) caligrafie. (~ îngrijit, clar.) 3. scriere, (rar) scriitură, (înv. şi pop.) scrisoare, slovă, (înv.) scriptură. (Avea un ~ frumos.) 4. grafie, scriere, (rar) scriitură. (I-a recunoscut ~.) 5. alcătuire, compunere, creare, elaborare, întocmire, realizare, redactate, scriere, (înv.) izvodire, redacţie, redijáre. (~ unei opere literare.) 6. stil. (Are un ~ nervos, vioi.) scris s. v. ACT. DOCUMENT. DOVADĂ. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. HÂRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. PIESĂ. SCRISOARE. scrisă s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE. SCRISOARE s. 1. epistolă, epistolie, (astăzi rar şi fam.) misivă, (înv. şi pop.) carte, răvaş, (reg.) scris, (prin Ban.) propís, (înv.) depeşă, poslánie, scriptură. (I-am expediat prin poştă o ~.) 2. (EC.) scrisoare de trăsură = fraht. scrisoare s. v. ACT. CARTE. CULTURĂ. CUNOŞTINŢE. DESCRIERE. DOCUMENT. DOVADĂ. EXPUNERE. HÂRTIE. INDICAŢIE. INDICIU. INSTRUCŢIE. IZVOR. ÎNFĂŢIŞARE. ÎNSCRIS. ÎNVĂŢĂTURĂ. LUCRARE. MĂRTURIE. OPERĂ. PIESĂ. PILDĂ. PREGĂTIRE. PREZENTARE. PROBĂ. REDARE. SCRIERE. SCRIS. SEMN. STUDII. TEXT. ZUGRĂVIRE. SCRISORÍCĂ s. (pop.) răvăşél. scrisorícă s. v. BILET. scriví vb. v. GEME. LAMENTA. SCÂNCI. TÂNGUI. VĂITA. *• SCRINCIÓB s. dulap, leagăn, (înv. şi reg.) scârcium, (reg.) huíţ, (Transilv.) vârtéj, (Ban.) vârtilói, (prin Transilv.) zdrî'ncă. (S-a dat în ~ la moşi.) SCRÂNTEÁLĂ s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, luxa-ţie, scrântire, scrântitură, sucire, (rar) răsucire, sucitúră, torsiune, (prin vestul Munt.) proclin-teálă, proclintíre. (~ osului humeral.) scrânteálă s. v. ALIENARE. ALIENAŢIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENŢĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. TICNEALĂ. SCRÂNTÍ vb. (MED.) a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) luxa, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. şi reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. şi Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (-;7i-a ~ osul umărului.) scrlntí vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ŢICNI: SCRÂNTÍRE s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, lu-xaţie, scrânteálă, scrântitură, sucire, (rar) răsucire, sucitúră, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteálă, proclintíre. (~ osului humeral.)

SCRÂNTÍT adj. (MED.) deplasat, dezarticulat, dislocat, luxat, sucit, (rar) răsucit, (prin vestul Munt.) proclintít. (Os ~.) scríntít adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. SCRÂNTITOÁRE s. (BOT.) 1. (Potentilla supina) (reg.) gălbenúşă. 2. (Potentilla argen-iea) (reg.) scrintée. scrintitoáre s. v. BURUIANĂ-DE-CINCU DEGETE. CIUMÁREA. COADA-RACULUI-DREŢE. DUMLNECEA. SCLIPEŢ. SCRÂNTITURĂ s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, luxaţie, scrânteálă, scrântire, sucire, (rar) răsucire, sucitúră, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteálă, proclintíre. (~ osului humeral.> scrântiţă s. v. BOB-DE-ŢARINĂ. A SCRIŞNET s. 1. scrâşnire, scrişnit, scrâşni-tură. (~ dinţilor.) 2. scârţâială, scârţâire, scir-ţâit, scrâşnire, scrâşnit. (~ cheii in broască.} SCRÂŞNÍ vb. 1. (Mold. şi Transilv.) a crâşca. (~ din dinţi.) 2. a scârţâi. (Cheia~ in broască.> SCRÂŞNÍRE s. 1. scrâşnet, scrâşnit, scrâşni-tură. (~ dinţilor.) 2. scârţâiaiă, scârţâire, scâr-ţâit, scrâşnet, scrâşnit. (~ cheii în broască.} SCRÂŞNÍT s. 1. scrâşnet, scrâşnire, scrâşni-tură. (~ dinţilor.) 2. scârţâială, scârţâire, scâr-ţâit, scrâşnet, scrâşnire. (~ cheii în broască.} SCRÂŞNITÚRÁ s. scrâşnet, scrâşnire, scrâşnit. (~ dinţilor.) scroafa-cu-purcéi s. v. PORCII. SCROAFĂ s. (ZOOL.) purcea, (pop.) poarcă, (reg.) măscuroáică, măscuroáie. scroafă s. v. CONTRABAS. scroafă-de-báltă s. v. BÂTLĂNAŞ. scrob s. v. JUMĂRI. OMLETĂ. TENCUIALĂ. SCROBEÁLĂ s. 1. apret, (prin Transilv.) aspreálă, (Mold. şi Bucov.) crohmálă, (Transilv. şi Mold.) şterc. (~ pentru rufe.) 2. (reg.) mânjeálă. (Cu ~ se ung firele urzelii.) SCROBI vb. a apreta, (reg.) a aspri, a mânji. (Mold. şi Bucov.) a crohmăli. (~ rufele.} scrobi vb. v. ALBAŞTRI. SCROBÍRE s. apretare, scrobit, (rar) apre-túră, (Mold. şi Bucov.) crohmălíre. (~ ţesăturilor. ) SCROBÍT adj. apretat, tare, (Guler ~.) scrobit adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÂMFAT. MEGALOMAN. MÂNDRU. ORGOLIOS. RIGID. SEMEŢ. TRUFAŞ. ŢANŢOŞ. VANITOS. SCROBÍT s. apretare, scrobire, (rar) apre-túră, (Mold. şi Bucov.) crohmălíre. (~ ţesăturilor.) scrobós adj. v. GĂUNOS. SCORBUROS. scroboteálă s. v. TESCOVINĂ. scrofăí vb. v. PORCĂI. scrofăríe s. v. PORCĂRIE. SCROFÍŢĂ s. (ZOOL.) (rar) scrof uliţă, scrofuşoáră. scrofíţă s. v. BOIŞTEAN. PITULICE. PUR-CELUŞĂ. STÂRC MIC. STÂRC PITIC. scrofuláre s. v. BUBERIC. SCRÓFULĂ s. (MED.) 1. (la pi.) scrofu-loză, (reg.) círtiţă, (Transilv.) şui. (Om bolnav de ~.) 2. (pop.) gî'lcă, (reg.) círtiţă, móimă, úimă, (Mold. şi Bucov.) jólnă. (I-au apărut ~.) scrofulíţă s. v. SCROFÍŢĂ. SCROFULÓZĂ s. (MED.) scrofule (pi.), (reg.) círtiţă, (Transilv.) şui. scroiuşoáră s. v. SCROFIŢĂ. scrombăi vb. v. DEFORMA, SCÂLCIA. STRÂMBA. scrombâit adj. v. DEFORMAT. SCÂLC1AT. STRÂMB, STRÂMBAT. SCROT s. (ANAT.) (pop.) punga boáşelor, (reg.) săculeţ. SCRUM s. 1. zgură. (Plinea din cuptor s-a făcut ~.) 2. arsură. (~ de pe fundul unui vas.) scrum s. v. CENUŞĂ. FUNINGINE. SCRUMBÂE s. (UIT.) (prin Transilv.) aríngâ.

scrumbloáră s. v. GINGIRICĂ. scrumlnjă s. v. RIZEAFCĂ. scrumílniţă s. v. SCRUMIERĂ. scrumíe s. v. SCRUMIERĂ. SCRUMIERĂ s. (rar) cenuşár, cenuşiéră, scruméltiiţă, scrumíe, scuturătoáre, (Mold. şi Transilv.) cenuşérniţă. SCRUPULOS adj. 1. conştiincios, exigent, meticulos, minuţios. (Un om ~.) 2. amănunţit, atent, meticulos, migălos, minuţios, riguros, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) 3. meticulos, pedant, tipicar, (înv.) pedántic, (rar fam.) tabietlíu. (Prea e ~ !) SCRUPULOZITÁTE s. 1. acribie, conştiinciozitate, exigenţă, meticulozitate, rigurozitate, (fam. şi peior.) tipicăríe. (~ în îndeplinirea datoriei.) 2. atenţie, grijă, meticulozitate, migală, migăleală, minuţiozitate, (livr.) minuţie, (pop.) piguleálă, scumpătáte, (rcg.) migoroşeálă, milcoşeálă. (Lucrat cu multă ~.) SCRUTA vb. 1. a privi, a se uita, (înv.) a cerca. (~ în zare.) 2. a iscodi, (fig.) a scormoni, a sfredeli, a străpunge. (Îl ~ cu privirea.) 3. a analiza, a cerceta, a examina, a măsura, a observa, a studia, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. şi reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (A ~ ceva cu atenţie.) SCRUTARE s. analiză, cercetare, examinare, observare, observaţie, studiere, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoadă, ispită, ispitire. (~ atentă a cuiva.) SCRUTĂTOR adj. 1. atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, sfredelitor, străpungător. (O privire ~; ochi ~.) 2. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuţit. (Un spirit ~.) scrutător s. v. CERCETĂTOR. OM DE ŞTIINŢĂ. SCRUTÍN s. alegeri (pi.), vot. (În timpul ~.) SCUFĂ s. bonetă, căciulită, scufiţă, tichie, (Transilv., Ban. şi Bucov.) ceápsă. scufă s. BONETĂ. BONEŢICĂ. SCUFIE. SCUFIŢĂ. SCUFÍE s. 1. bonetă, boneţică, scufiţă» (reg.) scufă, tichie, (Mold.) căiţă, (Ban.) căpiţă. (~ pentru sugaci.) 2. (înv. şi reg.) scufă. (~ pentru femei.) SCUFÍŢĂ s. 1. bonetă, boneţică, scufie, (reg.) scufă, tichie, (Mold.) căiţă, (Ban.) căpiţă. (~ pentru sugaci.) 2. bonetă, căciulită, scufă, tichie, (Transilv., Ban. şi Bucov.) ceápsă. (Bunicul poartă ~ pe cap.) SCUFUNDA vb. 1. a (se) îneca. (Ambar-caţla s-a ~.) 2. a (se) adinei, a (se) afunda, a (se) cufunda, a (se) înfunda. (Picioarele i se ~ în zăpadă.) 3. (reg.) a se sodomi. (Pămlntul s-a ~.) scufunda vb. v. APUNE. ASFINŢI. AŢINTI. COBORÎ. DISPĂREA. FIXA. PIERI. PIRONI. PLECA. ŢINTI. ŢINTUI. scufundáci s. v. BODÂRLĂU. CORCODEL. CUFUNDAC, CUFUNDAR. scutundár s. v. BODÂRLĂU. GORCODEL. CUFUNDAR. SCUFUNDARE s. 1. înecare. (~ ambarca-(iei.) 2. adâncire, afundare, cufundare, înt'un-dare. (~ picioarelor in zăpadă.) 3. prăbuşire, surpare. (~ pământului.) SCUFUNDAT adj. înecat. (Navă ~.) SCUFUNDĂTÚRĂ s. 1. adincătură, adân-citură, cufundătură, scobitură, (pop. şi fam.) scofilcitúră, (înv. şi reg.) scorbelitúră. (~ a solului.) 2. surpătură, (rar) scufundíş. (~ produsă in urma unui cutremur.) scufundíş s. v. SCUFUNDĂTÚRĂ. SURPĂTURĂ. SCUIPA vb. 1. a expectora. 2. (reg.) a hra-coni, (Mold. şi Bucov.) a stupi. seuipare de sínge s. v. HEMOPTIZIE. SCUIPAT s. 1. expectoraţie, flegmă, spută. 2. salivă, scuipătură, spută, (rar) ápă, (pop.) stupit. scuipatul-cúcului s. v. STUPITUL-CUCU-LUI. scuipatul-drúcului s. v. COŢOFANĂ. SCUIPĂTURĂ s. 1. (Mold. şi Bucov.) stupitúră. 2. salivă, scuipat, spută, (rar) ápă, (pop.) stupit. SCUL s. (înv. şi reg.) sucitúră, (Mold.) că-leápă, (înv.) mătăringă. (~ de lână.) SCULA vb. 1. a (se) deştepta, a (se) trezi, (pop.) a (se) pomeni, (înv. şi reg.) a (se) scormoni, a (se) stârni, (prin Mold.) a (se) suminica. (înv.) a (se) scorni. (S-a ~ devreme.) 2. a (se) însufleţi, a învia, (înv.) a (se) deştepta, a (se) ridica. (Morţii nu se mai ~.) 3. a se ridica. (S-a ~ de la masă.) 4. a (se) ridica. (Se ~ in

picioare.) scula vb. v. CREŞTE. DECLANŞA. DEZ-LĂNŢUI. FORTIFICA. ISCA. IZBUCNI. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOŞI. ÎNTĂRI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. NORMALIZA. PORNI. RĂSCULA. RĂZVRĂ -TI. RECONFORTA. REDRESA. REFACE. RESTABILI. REVOLTA. RIDICA. STÂRNI. TĂMĂDUI. TONIFICA. VINDECA. sculamént s. v. BLENORAGIE. GONOREE. SCULARE s. 1. deşteptare, sculat, trezire. (~ din somn.) 2. înviere, (înv.) sculat, sculă-toáre, sculătúră. (~ din morţi.) 3. ridicare, sculat. (~ de pe scaun.) sculare s. v. ÎNDREPTARE. ÎNFIRIPARE. ÎNSĂNĂTOŞIRE. ÎNTREMARE. ÎNZDRĂ-VENIRE. LECUIRE. NORMALIZARE. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIŢĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REDRESARE REFACERE. RESTABILIRE. REVOLTĂ. RIDICARE. TĂMĂDUIRE. VINDECARE. SCULAT adj. 1. deştept, treaz. (Deşi dimineaţa, toţi erau ~.) 2. ridicat. (Slă ~, nu Jos.) sculat adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. SCULAT s. I. deşteptare, sculare, trezire. i(~ din somn.) 2. ridicare, sculare. (~ de pe scaun.) sculat s. v. ÎNVIERE. SCULARE. SCULĂ s. instrument, unealtă, ustensilă, . reduce. (Mai ~ din text.) 2. a concentra, a< prescurta, a reduce, a rezuma, (fig.) a comprima, a condensa. (A ~ o expunere.) 3. a abrevia, a prescurta. (A ~ numele unei instituţii.) 4. (reg.) a reteza. (A ~ o haină.) .">. a tăia. (Mai ~ din poale.) 6. a tăia. (A ~~ drumul peste cimp.) 7. a descreşte, a se miei. a se-micşora, a se reduce, a scădea. (Toumnar ziua se ~.) scurta vb. v. AJUNGE. DECAPITA. PRINDE. REDUCE. SIMPLIFICA. TĂIA. SCURTARE s. 1. micşorare, prescurtare,. reducere. (~ unui text.) 2. concentrare, prescurtare, reducere, rezumare,(fig.) comprimare, condensare. (~ expunerii.) 3. (concr.) abrevia-ţie, abreviere, prescurtare. (Un sistem de ~i.> 4. tăiere. (~ drumului peste ctmp.) 5. descreştere, micşorare, reducere, scădere. (~ zilei în» timpul toamnei.) scurtare s. v. MICIME. SCURTIME. SCURTAT adj. 1. micşorat, prescurtat,, redus. (Text ~.) 2. concentrat, prescurtat,, redus, rezumat, (fig.) comprimat, condensat. (O expunere ~.) 3. abreviat, prescurtat. (Cuvinte ~.) 4. retezat, tăiat, tuns. (Păr ~ f. iarbă ~.) scurtat adj. v. DECAPITAT. SCURTĂ s. (MED.) uimă, (reg.) móimă, (Mold.) boşoálcă. scurtă s. v. ADENITĂ. SCURTĂTURĂ s. retevei, (pop.) zbură-túră, (reg.) caravéi, cotrompléte, răzbíci. res-téu, scatoalcă, scurtei, verdéte, (Olt. şi Ban.) jilăvéte, (prin Transilv. şi Maram.) şui, (prii> Olt.) şutavéi, (Transilv., Maram. şi Olt.) şuvéi, (înv.) suvéte. (A aruncat cu o ~ după el.> scurtei s. v. RETEVEI. SCURTĂTURĂ. SCURTÉICĂ s. caţaveică, (rar) zoávă. (~ se poartă la tară.) SCURTE ICÚŢA S. (reg.) camizól, capoţél,. ciupág, polcúţă. (Purta o ~.) SCURTICÉL adj. 1. scundicel, scurtúţ. (Un om ~.) 2. micuţ, (pop.) micşor, (înv. şi reg.) scurtişór, (reg.) scurtúţ. (O haină cam ~.) SCURTIME s. 1. micime. (~ textului.) 2. concentrare, concizie, laconicitate, laconism, lapidaritate. (~ stilului, a exprimării.) 3. micime, (Înv.) scurtare. (~ vietii umane.) seurtişór adj. v. MICUŢ. SCURTICÉL. scurtúţ adj. v. MICUŢ. SCURTICÉL. SCUT s. (MIL.) pavăză, (înv.) aspidă, calcan. (Oslas cu ~ şi suliţă.) sent s. v.' APĂRARE. APĂRĂTOARE. ARMOARII. BLAZON. EMBLEMĂ. GARDĂ. GRIJĂ. OCROTIRE. PROTECŢIE. SPRIJIN. STEMĂ. ŞOPRON. scutár s. v. BACI. SCUTIER. scuteálă s. v. ADĂPOST. APĂRARE. DISPENSĂ. OCROTIRE. PROTECŢIE. SCUTIRE. SPRIJIN. ŞOPRON. SCUTEC s. cârpă, (înv. şi reg.) rántie„ (Mold. şi Bucov.) pelincă. (~ pentru sugaci.) SCUTECÉL s. (reg.) pelincúţá. (~ pentrw. sugari.) SCUTÉLNIC s. (IST.) (înv.) scútnic. (~ •boieresc, domnesc.) SGUTÍ vb. 1. a absolvi, a cruţa, a ierta, (înv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de >o pedeapsă, de

o obligaţie.) 2, a dispensa. (Îl ~ de gimnastică.) 3. a slăbi. (~-mă eu întrebările/) s.utí vb. v. ADĂPOSTI. APĂRA. ASCUNDE. ■DOSI. FERI. MISTUI. OCROTI. PĂSTRA. PĂZI. PROTEJA. SCUTIER s. (IST.) (înv.) scutár. (~ unui ■cava?er.) sentinţă s. v. APĂRARE. DISPENSĂ. 'OCROTIRE. PROTECŢIE. SCUTIRE. SPRIJIN. SCUTÍRE s. 1. absolvire, cruţare, iertare. (~ cuiva de o pedeapsă, de o obligaţie.) 2. «dispensă, (înv.) scuteálă, scutínţă. (~ de ■armată.) scutire s. v. APĂRARE. OCROTIRE. PROTECŢIE. SPRIJIN. SCUTÍSM s. cercetăşie. semit adj. v. ADĂPOSTIT. APĂRAT. FERIT. OCROTIT. PĂZIT. PROTEJAT. SIGUR. scutitór s. v. APĂRĂTOR. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSŢINĂTOR. scútnic s. v. SCUTÉLNIC. scutur s. v. ADIERE. BOARE. FIOR. FRIGURI. FRISOANE. PALĂ. SCUTURĂ-TURĂ. SUFLARE. SUFLU. TREMUR. TRE-MURĂTURĂ. TREMURICI. UNDĂ. SCUTURA vb. 1. a (se) agita, a (se) clătina, a (se) zgudui, (reg.) a (se) clătări, (Mold. şi Bucov.) a (se) cobâlţâi. (A ~ lichidul din epru-betă.) 2. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) zdruncina, a (se) zgâlţâi, a (se) zgudui, (înv. şi reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smácina. (Seismul ~ casa din temelii.) 3. a clătina, a hâţâi, -a hiţina, a hodorogi, a hurduca, a hurducai, a hurui, a zdroncăni, a druncina, a zgâlţâi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drâgâi, (Ban.) a zducni. (Căruţa l-a ~ zdravăn.) 4. a clătina, a zgâlţâi, a zgudui, (pop.) a zgil-ţâna, (reg.) a zbiciula, zblendui, a zgâcina, (Mold.) a zbihui. ( Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 5. a se cutremura, a se înfiora, a tremura, a tresări. (Calul se ~ din tot corpul.) 6. a curăţa, a deretica, a strânge, (înv. şi reg.) a griji, (reg.) a rândui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a câştiga, (Ban. şi Transilv.) a orândui, (Transilv.) a tăgăşi, (Transilv. şi Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli. (A ~ prin casă.) scutura vb. v. ADMONESTA. ARUNCA. AZVÂRLI. CERTA. CRITICA. DĂSCĂLI. DEBARASA. DEGAJA. DESCOTOROSI. DEZBĂRA. DEZOBIŞNUI. DEZVÂŢA. DOJENI. ÎMPRĂŞTIA. ÎNDEPĂRTA. ÎNLĂTURA. LĂSA. LEPĂDA. MORALIZA. MUSTRA. PĂRUI. PRESĂRA. RĂSPÂNDI. SCĂPA. SEMĂNA. ZVÂRLI. SCUTURARE s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremu-rătură, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgilţâială, zgilţâire, zgâlţâit, zgllţâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simţit o ~ puternică.) 2. hâţânare, zgilţâire, zguduire. (~ unui gard.) 3. clătinare, clătinat, clătină-tură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgilţâială, zgilţâire, zgâlţâit, zgilţiitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruţe, pe un drum cu hirtoape.) 4. dereticare, dereticat, scuturat. (~ camerei.) scuturare s. v. BĂTAIE. FÂLFÂIALĂ. FÂLFÂIRE. FÂLFÂIT. FÂLFÂITURĂ. FLUTURARE. FLUTURAT. ÎNDEPĂRTARE. ÎNLĂTURARE. SCUTURAT adj. dereticat. (O casă ~.) scuturat adj. v. CURĂŢEL. ÎNGRIJIT. SPĂLAT. SPĂLĂŢEL. scuturat adv. v. RITMAT. SACADAT. SĂLTAT. SĂLTĂREŢ. SĂLTĂTOR. SCUTURAT s. 1. clătinare, clătinat, clăti-nătură, cutremurare, cutremurat, cutremură-tură, scuturare, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgilţâială, zgilţâire, zgâlţâit, zgâlţiitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simţit un ~ puternic.)'!!,, clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgilţâială, zgilţâire, zgâlţâit, zgâlţâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruţe, pe un drum cu hirtoape.) 3. dereticare, dereticat, scuturare. (~ camerei.) scuturat s. v. BĂTAIE. FÂLFÂIALĂ. FÂLFÂIRE. FÂLFÂIT. FÂLFÂITURĂ. FLUTURARE. FLUTURAT. scutură s. v. AMEŢEALĂ. VERTIJ. VÂR-TEJ. scuturătoáre s. v. SCRUMIERĂ. SITĂ. TEICĂ. seuturătór s. v. HĂDĂRAG. TITIREZ. SCUTURĂTURĂ s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutre-murătură, scuturare, scuturat, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgilţâială, zgilţâire, zgâlţâit, zgâlţâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simţit o ~

puternică.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgilţâială zgilţâire, zgâlţâit, zgâlţâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruţe, pe un drum cu hirtoape.) 3. clătinătură, zgilţâială, zgilţâire, zgâlţâit, zgâlţâitură, (Mold.) zbihuiálă. (Cu o ~ zdravănă l-a sculat.) 4. fior, (rar) scutur. (O ~ de frig.) 5. (MED.) friguri (pi.), frisoane (pi.), tremur, tremurătură, tremurici, (rar) scutur. (L-a lăsat ~.) 6. curăţenie, dereticare, (prin Transilv.) tăgăşíre, tistuşág. (A făcut o ~ radicală prin casă.) scuturătură s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. CUTREMUR. DOJANA. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAŢIE. REPROŞ. SEISM. ZGUDUIALĂ. ZGUDUIRE. ZGUDUITURĂ. scut s. v. ŢURŢUR. SCUZA vb. 1. a (se) apăra, a (se) dezvinovăţi, a (se) disculpa, a (se) justifica, (rar) a (se) dezvinui, (înv. şi reg.) a (se) cura, (înv.) a (se) îndreptăţi, a (se) mântui. (Nu te mai ~ atââa!) 2. a ierta. (Vă rog să mă ~ pentru o clipă.) 3. a justifica, a motiva. (Scopul ~ mijloacele.) SCUZABIL adj. justificabil, motivabil. (Un argument ~.) sciizáre s. v. DEZVINOVĂŢIRE. DISCULPARE. JUSTIFICARE. MOTIVARE. MOTIVAŢIE. SCUZĂ. scuzat adj. v. DEZVINOVĂŢIT. DISCULPAT. JUSTIFICAT. MOTIVAT. SCUZĂ s. 1. dezvinovăţire, disculpare, justificare, (rar) dezvinuíre, scuzáre. (O ~ ne-conoingătoare.) 2. iertare, (pop.) iertăciune, (înv.) pardon. (Cere ~e.) 3. justificare, motivare, motivaţie, (rar) scuzáre, (înv.) răspuns. (Nu are nici o ~ pentru cele făcute.) 4. motiv, pretext, (înv.) cale, (înv., în Transilv.) şteámăt. (grecism înv.) prófasis. (Ce ~ ai invocat pentru a lipsi?) SEAMĂ s. 1. număr, serie, sumă. (A ridicat o ~ de probleme.) 2. grămadă, mulţime. (iŞi-a rezolvat o ~ de probleme.) 3. rost, socoteală, (reg.) ogód. (Nu mai ştia ~ averii lui.) 4. socoteală. (Vei da ~ de cele făcute.) 5. cont, socoteală, (fig.) spate, spinare. (Câíe nu i se puneau în ~ !) 6. grijă, pază, (fig.) mfnă. (I l-a dat tn ~.) 7. egal, pereche, potrivă, seamăn. (Nu are ~ în lume.) seamă s. v. APRECIERE. ATENŢIE. AVANTAJ. BENEFICIU. BIR. CALCUL. CATEGORIE. CINSTE. CINSTIRE. CÂŞTIG. CONDIŢIE. CONSIDERAŢIE. DARE. EPOCĂ. FEL. FOLOS. GEN. IMPOZIT. INTERVAL. ONOARE. PERIOADĂ. PREŢUIRE. PROFIT. RANG. RĂGAZ. RĂSTIMP. RESPECT. RÂNDUIALĂ. ROS"ţ. SOCOTEALĂ. SOI. SPAŢIU. SPECIE. SPEŢĂ. STARE. STIMĂ. SUMĂ. TEAPĂ. TIMP. TIP. TREAPTĂ. TRECERE. VAZĂ. VÂRSTĂ. VREME. SEAMĂN s. egal, pereche, potrivă, seamă. (Nu are ~ în lume.) seanţă s. v. ŞEDINŢĂ. SEARĂ s. amurg, apus, asfinţit, înserare, (livr.) crepuscul, (înv. şi pop.) murg, (pop.) înmurgít, scăpătat, sfinţit, (reg.) murgit, (prin Mold. şi Munt.) murgílă, (înv.) sfinţire. (S-a lăsat ~.) SEARBĂD adj. 1. dulceag, fad, insipid, (rar) spelb, (Transilv.) líhod, (Bucov.) línced. (O míncare ~.) 2. fad, leşietic, leşios, sălciu, (înv.) sălciós, sălcós. (Gust ~.) 3. inexpresiv, neexpresiv, spălăcit, şters. (O faţă ~.) searbăd adj. v. ACRIT. ACRU. ALTERAT. ANOST. BANAL. BĂTUT. BUHĂIT. DESCOMPUS. FERMENTAT. GALBEN. ÎMPUŢIT. ÎNĂCRIT. ÎNGĂLBENIT. MONOTON. NEINTERESANT. NESĂRAT. PAL. PALID. PLACID. PLICTICOS. PLICTISITOR. PRINS. PUHAV. SLAB. SPĂLĂCIT. STINS. STRICAT. UMFLAT. UNIFORM. SÉBUM s. (reg.) usúc, (înv.) smégmă. SEC adj. 1. secat, uscat, (înv. şi reg.) sterp. (Albia ~ a unui rtu.) 2. arid, uscat, (rar> secetos, (înv. şi reg.) secăţiu, (înv.) secâţív. (Un teren de piatră ~.) 3. uscat. (Tuse ~.> 4. găunos, gol. (Nuci ~.) 5. (Transilv.) secă-réţ, (Olt.) secăţiu. (Boabe de cereale ~.( 6., (reg.) sterp. (Varză ~.) sec adj. v . ASPRU. ATROFIAT. COSTELIV. DEGENERAT. DEŞERT. FLĂMÂND. FLĂMÂNZIT. GOL. ÎNFOMETAT. JIGĂRIT. NEFERTIL. NEÂNCĂRCAT. NEMÂN-CAT. NEPRODUCTIV. NERODITOR. NESĂTUL. PARALIZAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRĂPĂDIT. PRIZĂRIT. RĂPCIUGOS. RĂSTIT. RIDICAT. SĂRAC. SECETOS. SFRIJIT. SIMPLU. SLAB. SLĂBĂNOG. STERIL. STERP. USCAT. USCĂŢIV. VID. sec adj., s. v. BLEG. ÎNCAPABIL. INFIRM. INVALID. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂ-TÂNG. NECAPABIL. NEGHIOB. NEPUTINCIOS. NEROD. NETOT. PRĂPĂDIT. PROST. PROSTĂNAC.

SCHILOD. SLĂBĂNOG. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. sec s. v. POST. SECA vb. 1. (pop.) a se stirpi, (prin vestuJ Munt.) a sicni. (Izvoarele au ~.) 2. (rar) a (se) slei, (pop.) a (se) usca. (Seceta a ~ balta.) 3. a asana, a deseca, (rar) a aseca, a scurge. (Au fost ~ toate băllile din zonă.) 4. a goli, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.) 5. a epuiza, a extenua, a frânge, a istovi, a secătui, a sfârşi, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. şi Munt.) a dehobi-(înv.) a zămori, (fig.) a suge. (Munca brută l-a~.) secávb. v. ASASINA. ATROFIA. DEGENERA. ÎNGĂLBENI. OFILI. OMORÎ. PARALIZA. PĂLI. SUPRIMA. TRECE. UCIDE. U-^A. VEŞTEJI. SECARĂ s. (BOT.; Sccalc cereale) (reg.) hăránă, salbă, secarea. secară s. v. CHIMEN. CHIMION. secară-álbă s. v. ALAC. SECARE s. 1. uscare. (~ pírâului.) 2. asanare, desecare, (rar) asecáre. (~ unor terenuri băltoase.) SECAT adj. 1. sec, uscat, (înv. şi reg.) sterp. (Albia ~ a unui rtu.) 2. asanat, desecat. (Terenuri băltoase ~.) 3. gol, golit, secătuit, (astăzi rar) sleit. (O vistierie ~.) 4. epuizat, extenuat, frânt, istovit, prăpădit, rupt, secătuit, sfirşit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojít, (prin Munt.) tâhobít, (înv.) stătut. (S-a tntors ~ de la antrenament.} secat adj. v. DEŞERT. GOL. PARALIZAT. VID. secat adj., s. v. INCAPABIL. INFIRM. INVxVLID. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PRĂPĂDIT. SCHILOD. SLĂBĂNOG. sccăcíúne s. v. SECETĂ. USCĂCIUNE. SECAREA s. (BOT./ Bromus ramosus.) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vfntului. secarea s. v. CHIMEN. CHIMION. MOLURĂ. OBSIGĂ. SECARĂ. seeăréţ adj. v. SEC. secărícă s. v. CHIMEN. CHIMION. secăríţă s. v. CHIMEN. CHIMION. PERIŞOR. SECĂTUÍ vb. 1. a goli, a seca, (astăzi rar) .■a slei. (A ~ vistieria.) 2. (fig.) a stoarce. (Îl ~ de bani.) 3. (înv. şi reg.) a slei. (A ~ ■ogorul.) 4. a epuiza, a extenua, a fringe, a istovi, a seca, a sfirşi, a slei, a stoarce, a vlă-gui. a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin OU. şi Munt.) .i. dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Manca bruta l-a ~.) SECĂTUÍRE s. epuizare, extenuare, istoveai:'., istovire, sfârşeală, slăbiciune, sleire, •surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. şi reg.) •slăbíe, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală^ .) SECĂTUÍT adj. 1. gol, golit, secat, (astăzi rar) sleit. (O vistierie ~.) 2. epuizat, extenuat, frint, istovit, prăpădit, rupt, secat, sfârşit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tâhobit, (înv.) stătut. (S-íi întors ~ de la antrenament.) SECĂTURĂ s. 1. canalie, hahaleră, pramatie, puşlama. (liste o ~ omul acela.) 2. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, puşlama, scârnăvie, (înv. şi pop.) cioflingar, (înv. şi reg.) pajlău, (reg.) orbéte, oşiştie, postoróncă, pújiâ, (Mold.) nandralău, poghibálă, (Transilv. ■şi Maram.) techerghéu, (înv.) ştrengar, (fam.) ■cútră, marţafói, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanţă, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimeá. (E o ~ fără ■caracter.) secătură s. v. CURĂTURĂ. USCĂTURĂ. setătíu adj. v. ARID. COSTELIV. JIGĂRIT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRĂPĂDIT. PRIZĂRIT. RĂPCIUGOS. SEC. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. USCAT. USCĂŢIV. seeălívadj. v. ARID. COSTELIV. JIGĂRIT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRĂPĂDIT. PRIZĂRIT. RĂPCIUGOS. SEC. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. USCAT. USCĂŢIV. secera vb. v. ARUNCA. AZVÂRLI. CULCA'. OĂRÍMA. DECIMA. DISTRUGE. DOBORÎ. ÎNTINDE. LUNGI. NIMICI. POTOPI. PRĂBUŞI. PRĂPĂDI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. SFÁRÂMA. TRÂNTL ZDROBI. ZVÂNTA. secerár s. v. AUGUST. SECERÁRE s. secerat, seceriş. (. sjO seceră, (înv. şi reg.) secerătúră. (În tóíul ~.) SECERAT s. secerare, seceriş, (pop.) seceră, (înv. şi reg.) secerătúră. (În toiul — .) seceră s. v. SECERARE. SECERAT. SECERIŞ. TÂRPAN. seeerăcíúnc s. v. RECOLTĂ.

secerătúră s. v. MIRIŞTE. SECERARE. SECERAT. SECERIŞ. seierăţícă s. v. SECEREA. secere s. v. RECOLTĂ. SECEREÁ s. (pop.) secerícă, secerúică, ((reg.) secerăţícă. (~ pentru recoltarea griului.) secerele s. pi. v. SĂBIUŢĂ. secerícă s. v. SECEREA. SECERÍŞ s. secerare, secerat, (pop.) seceră, (înv. şi reg.) secerătúră. (În toiul ~.) secerúică s. v. SECEREA. sccerúie s. v. SĂBIUŢĂ. secetáte s. v. SECETĂ. USCĂCIUNE. SECETĂ s. uscăciune, (înv. şi pop.) secăciúne, (înv. şi reg.) neplouáre, (înv.) secetáte, sete, seteciúne. (Era o ~ cumplită.) SECETOS adj. uscat, (livr.) aréic, (înv.) sec. (Vreme caldă şi ~.) secetos adj. v. ARID. ÎNSETAT. SETOS. USCAT. secíestrarisí vb. v. SECHESTRA. secfestruí vb. v. SECHESTRA. secíestruít adj. v. SECHESTRAT. secfíu s. v. GAROAFĂ. GAROFIŢÂ DE GRĂDINĂ. sechereşíe s. v. CĂRĂUŞIE. CĂRĂUŞIT. sechereşít s. v. CĂRĂUŞIE. CĂRĂUŞIT. SECHESTRA vb. (JUR.) 1. (înv. şi reg.) a secfestruí, (reg.) a cuprinde, a foglăli, a fun-tui, a prenora, (înv.) a sccfeslrarisi, a zeberi. (A ~ un bun imobil.) 2. a confisca, a lua, (reg.) a zeberi. (I-a ~ averea.) !t. (înv.) a popri. (A ~ pe cineva.) SECHESTRARE s. (JUR.) 1. (ieşit din uz) sechestráţie, (pop.) zălogíre. (~ unui bun până la rezolvarea litigiului.) 2. confiscare, luare. (~ averii cuiva.) SECHESTRAT adj. (JUR.) ípop.) zălogít, (înv.) sccfcstruít. (Un bun ~.) sechestráţie s. v. SECHESTRARE. SECHESTRU s. (JUR.) 1. (pop.) zălog. (înv.) zebereálă. (I-a pus ~ pe bunuri.) 2. poprire. (~ pe o sumă de bani.) sechiráş s. v. BIRJAR. CĂRĂUŞ. CĂRUŢAŞ. CHIRIGIU. SURUGIU. VIZITIU. seci s. v. CURĂTURĂ. SECOL s. veac, (înv.) sută. (În cursul ~ al XV 1-lea.) secolul de mijloc s. v. EVUL MEDIU. SECRET adj., s. 1. adj. nedeclarat, nedezvăluit, nedivulgat, nemărturisit. (Intenţii ~.) 2. adj. confidenţial, tainic. (Dispoziţii ~.)3. adj. ascuns, tainic, tăinuit. (O iubire ~.) 4. adj. ascuns, ezoteric, tainic. (O doctrină ~.) 5. adj. clandestin, conspirativ, ilegal, (fig.) subteran. (Organizaţie ~ .) 6. adj. ascuns, criptic, enigmatic, misterios, ocult, tainic, (livr.) sibílic, sibilin, sibilinic, (înv.) mistéric, tăinós, (fig.) nepătruns. (Emblema are un sens ~.) 7. adj. ascuns, camuflat, mascat. (Pătrunde pe o intrare ~.) !!. s. taină, (rar) arcan, (înv. şi pop.( tăinicíe, (înv.) tăinuire (fig.) ascunziş- (Are ~ ele ei.) !(. s. taină, (înv. şi pop.) meşteşug. (A'u ia putut smulge ~.) 10. s. discreţie, tăcere. (A păstrat un ~ absolut asupra celor discutate.) 11. s. enigmă, mister, taină, (rar) misteriozitáte, (fig.) şaradă. (~ ele naturii.) SECRETAR DE STAT s. (POLITICĂ; în unele state) ministru de externe. secretare s. v. SECREŢIE. SECREŢIE s. (FIZIOL.) 1. (rar) secretare, (înv.) stoarcere. (~ glandulară.) 2. secreţie endocrină — secreţie internă ; secreţie exocrină = excreţie, secreţie externă ; secreţie externă = excreţie, secreţie exocrină ; secreţie internă = secreţie endocrină. SECTANT s. (BIS.) pocăit. sécter s. v. ŞIST AR. SECTOR s. 1. porţiune, regiune, zonă. (Un ~ bine delimitat.) 2. parte, porţiune. (Un ~ al pieţei era

destinat desfacerii brtnzeturilor.) 3. cvartal, microraion. (Un ~ tntr-un oraş.) 4. branşă, disciplină, domeniu, ramură, specialitate. (În ce ~ activează?) 5. domeniu, (fig.) teren. (~ artei, ~ ştiinţei.)6. arie, compartiment, domeniu, sferă. (~ de aplicare.) 7. cadru, cerc, câmp, domeniu, sferă, tărâm, zonă. (~ de preocupări.) 8. domeniu, resort, serviciu. (În ~ public s-au făcut mari progrese.) SECŢIE s. 1. raion. (~ de jucării tntr-un magazin.) 2. circă.circumscripţie, (înv.) despărţire. (~ de miliţie, electorală, sanitară.) 3. comisariat. (A anunţat furtul la ~.) 4. miliţie. (A dus hoţul la ~.) SECŢIONA vb. a despărţi, a divide, a diviza, a fracţiona, a fragmenta, îmbucătăţi, a împărţi, a scinda, a separa, a tăia. (~ bucata tn trei.) SECŢIONARE s. 1. dividere, divizare, diviziune, fracţionare, fragmentare, îmbueătăţire, împărţire, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) seg-mentáţie. (~ unui întreg.) 2. secţiune, tăiere. (~ unui tendon.) SECŢIUNE s. 1. secţionare, tăiere. (~ unui tendon.) 2. bucată, crâmpei, fracţiune, fragment, írântură, parte, porţiune, tranşă, (pop.) dăráb, partal, (înv. şi reg.) părténie, (reg.) járchină, stuc. (O ~ dintr-un tot.) 3. profil. (O ~ longitudinală într-un corp.) 4. diviziune, parte. (Lucrarea are trei mari ~.) SECUÍ vb. (SILV.) a inela, (reg.) a cerţi, a ciungi, a plesura. (A ~ arborii.) SECULAR adj. 1. (livr.) centenar. (Cultură ~.) 2. străvechi. (O tradiţie ~.) secular adj. v. LAIC. LUMESC. MIREAN. MIRENESC. PĂMÂNTEAN. PROFAN. SECULARIZARE s. (înv.) stcularizáţie. (~ averilor mănăstireşti.) secularizáţie s. v. SECULARIZARE. SECUND adj., s. I. adj. (înv.) secundar. (A ocupat locul~.) 2. s. (MAR.) adjunct. (~ comandantului unui vas.) SECUNDA vb. 1. a ajuta, a asista. (Îl ~ la operaţie.) 2. (MUZ.) a acompania. (Îl ~ la pian.) SECUNDÁNT s. ajutor, asistent, (rar) se-cundatór. (I-a servit ca ~.) secondant s. v. ACOMPANIATOR. SECUNDAR adj. 1. (GEOL.) mezozoic. (Era ~.) 2. liceal. (Invăţămtnt ~.) 3. accesoriu, anex, auxiliar, subsidiar. (Element ~ tntr-un mecanism.) 4, (GRAM.) dependent, subordonat. (Propoziţie ~.) 5. colateral, lăturalnic, marginal, minor, neimportant, neânsemnat, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.) 6. mic, redus. (Problemă de importanţă ~.) 7. accidental, neesenţial. (Un aspect ~.) 8. episodic, neesenţial. (Un rol ~ tntr-o piesă.) secundar adj. v. SECUND. secundatór s. v. AJUTOR. ASISTENT. SECUNDÁNT. SECUNDĂ s. 1. (Transilv.) perţ. (O ~ dintr-un minut.) 2. ceas, clipă, clipită, minut, moment, oră, timp, vreme (rar) clipeală, (pop.)» círtă, soroc, (înv. şi reg.) cescúţ. (A sosii ~ când...) SECURE s. satir. (~ călăului.) securleă s. v. SECURICE. TOPORIŞCA. SECURÍCE s. toporişca, (înv. şi reg.) secu-rícă. SECURITATE s. 1. apărare, asigurare, pază, protecţie, protejare, siguranţă. (Măsura de ~.) 2. siguranţă, (înv.) siguráţie, siguritáte. (Un sentiment de -w.) SEDATÍV s., adj. (FARM.) calmant, leni-tiv. (Antinevralgicul este un ~.) SEDENTAR adj. 1. (înv.) şezător. < Viaţă ~.) 2. fixat, stabil, statornic, (înv.) aşezâtór,. stătător. (Populaţie ~.) sédcreş adj. v. VINEŢIU. SEDÍLĂ S. săculeţ, (reg.) sac, săcíti, să-cuiéţ, săculeţe, scurgătoáre, zăgfrnâ. (~ pentru scurs brtnza.) SEDIMENT s. l.(înv.)şezămâi,t. (~ dintr-un lichid.} 2. (GEOL.) depozit, depunere. (Un ~ de calcar.) SEDIMENTA vb. (GEOL.) a se depozita, a se depune. (Calcarul s-a ~.) SEDIMENTARE s. (GEOL.) depozitare, depunere, sedimentaţie. (Proces de ~ c cuf-carului.) SEDIMENTAŢIE s. (GEOL.) depozitare, depunere, sedimentare. (Proces de. ~ a calcarului.) sedlţiós adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. sedlţiós s., adj. v. AGITATOR. AŢÂŢĂTOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR. sediţiúne s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCU1.ARE. RĂZMERIŢĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.

SEDIU s. 1. reşedinţă, (astăzi rar) rez.rU'iiţă, (înv.) sălaş, şedere, şezăn.tnt, (rusism înv.) stóliţă. (~ guvernului.) 2. local. (A intrat In ~ primăriei.) sediu s. v. CENTRU. SEDUCĂTOR adj., s. t. adj. copii vânt, cuceritor, desfătător, fascinant, ferm ecí. tor, încântător, răpitor, (rar) subjugătór, (franţu-zism) şarmant, (înv.) desfătat, (íig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. adj. ademenitor, atrăgător, ispititor, îmbietor, tentant. (O perspectivă ~.) 3. adj. atrăeâtor, (pop. şi fam.) nurliu, (pop. fig.) lipicios. (O femeie ~.) 4. s., adj. ademenitor, am^şitor, înşelător, (rar) momitór, (înv.) balamút, ceUii-tór, prilăstitór, prilestéţ. (Un .— de profesie.} SEDUCE vb. 1. a atrage, a captiva, a cuceri,, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a-încânta, a răpi, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~J 2. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi,, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) i* îmbia. (Perspectiva ti ~.) 3. a corupe, a -perverti. (A ~ o fata.) SEDUCERE s. 1. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinaţie, fermecare, încântare, răpire, seducţie, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.) 2. ademenire, atracţie, ispită, seducţie, tentaţie, (înv.) bláznă, iscu-şénie, năpastă, săbláznă, scándală, (fig. rar) •nadă. (N-a rezistat ~.) 3. ademenire, amăgire, •seducţie. (~ unei fecioare.) 4. corupere, corupţie, pervertire, seducţie. (~ unei minore.) SEDUCŢIE s, 1. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinaţie, fermecare, încântare, răpire, seducere, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.) 2. ademenire, atracţie, ispită, seducere, tentaţie, (înv.) bláznă, iscu-•şénie, năpastă, săbláznă, scándală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat ~.) 3. ademenire, amăgire, •seducere. (~ unei fecioare.) 4. corupere, corupţie, pervertire, seducere. (~ unei minore.) SEDUS adj. 1, captivat, cucerit, fascinat, fermecat, încântat, răpit, subjugat, vrăjit. (Un public ~.) 2. ademenit, amăgit, înşelat, ■momit, (reg.) ruşinat, (înv.) prilestít. (O fata ~.) SEFARD s. sefardit. (~zii vorbesc iudeo-:spaniola.) SEFARDÍT s. sefard. (~ii vorbesc iudeo-span iola.) seâtereá s. v. FUMĂRIŢĂ. SEGMENT s. (ANAT.) 1. inel. (Un ~ -al conului albinei.) 2. metamer. (~ al vier-im Hor anelizi.) S iMEN'i'Á vb. a diviza, a fragmenta, a împărţi. (A ~ i frază in propoziţii.) SEGMENTARE; s. 1. (BIOL.) segmentaţie. 3. brav. curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneţ, neânfricat, viteaz, (livr.) intrepíd, petulânt, temerar, (rar) bărbat, (înv. şi pop.) voinic, (înv.) hrăbór, neânfricoşat. (Un luptător --.> 4. mândru. ţanţoş, (pop.) dârz, fălos. (Un mers ~.) 5. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, trufaş, ţanţoş, vanitos, (livr.) prezumţios, suficient, (înv. şi pop.) măreţ, (pop. şi fam.) ţâfnós, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. şi reg.) pâşín, (prin Ban.) mărós, (prin Mold.) nărtós, (înv.) fumurós, preaiuăl-ţát, zadarnic, (fig.) băţos, înţepat, scrobit. (Ce te ţii aşa ~ ?) 6. mândru, orgolios, trufaş, (rar) superb. (Manifestă un ~ dispreţ pentru cei din jur.) 7. arogant, impertinent, insolent, ireverenţios, îndrăzneţ, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, neruşinat, obraznic, sfidător, sfruntat, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios, (rar) neânfrânát, (pop. şi fam.) ţâfnós, (înv. şi reg.) ruşina t, (Transilv.) şulhétic, (înv.) neruşinós, (fam. fig.) botós. (Om ~.) SEMEŢI vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngimfa, a se lăuda, a se mindri, (rar) a se trufi, (înv. şi pop.) a se mări. (pop.) ., se păuni, (reg.) a se bârzoia, a se făloşi, a se mar-ghioli, a se sfătoşi, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marţafoi, (Transilv. şi Ban.) a se născocori, (înv.) a se înălţa, a se preainălţa, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se infoia, a se umfla, (arg.) a se şucări. (.Vii te mai ~ otita!) semeţi vb. v. BAZA. RIZUI. CONTA. CUTEZA. FUNDAMENTA. ÎMBĂRBĂTA. ÎMPOTRIVI. ÎNCREDE. ÎNCUMETA. ÎNCURAJA. ÎNDEMNA. ÎNDRĂZNI. ÎNSUFLEŢI. ÎNTEMEIA. OPUNE. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. SPRIJINI. STIMULA. SUSŢINE. SEMEŢÍE s. 1. grandoare, maiestate, măreţie. (~ piscurilor albe de zăpadă.) 2. mindrie-(pop.) dârzénic, făloşénie, făloşíe. (O tir ută plină de o falnică ~.) 3. bărbăţie, bravură, curaj, cutezanţă, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neânfricare, temeritate, (livr.) intrepidt-táte, petulánţă, (rar) cutezáre, (pop. şi fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicíe, (înv.) dârzíe, îndrâzníre, mărinimie, semcţíre, (grecism înv.) táros. (~ unui viteaz.) 4. aroganţă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mân-drie, orgoliu, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumţie, suficienţă, (rar) superbie, ţanţoşíe, (înv. şi pop.) măreţie, mărire, (pop. şi fam.) ifos, ţifnă, (reg.) făloşénie, făloşíe, (înv.) fălnicíe, laudă, mărie, mărime, mândréţe, pohfálă, preaânălţáre, preaânălţíme, semeţíre, trúfă, trufăşíe, zădărnicie. (~ lui esle cu totul ne justificată.)

semeţícs. v. AROGANŢĂ.IMPERTINENŢĂ. INSOLENŢĂ. MĂGĂRIE. NECUVIINŢĂ. NEOBRĂZARE. NERUŞINARE. OBRĂZNICIE. SFRUNTARE. TRUFIE. TUPEU. semcţíre s. v. AROGANŢĂ. BĂRBĂŢIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANŢĂ. DÂR-ZENIE. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. ÎNFUMURARE. ÎNGÂMFARE. MÂNDRIE. NEÂNFRICARE. ORGOLIU. SEMEŢIE. TEMERITATE. TRUFIE. VANITATE. SEMICÁLC s. (LINGV.) (rar) semiâmpru-mút. (~ lexicul.) SEMICARBONTZÁRE s. semicocsificare, semidistilare. SEM1CĂRTURÁR s. semisavant. SEMICĂRTURĂRÉSC adj. semilivresc, semisavant. (Formaţie lexicală ~.) SEMICENTENAR s. (înv.) semisécol. SEMICOCSIFICARE s. semicarbonizare, semidistilare. seini col,in s. v. PUNCT SI VIRGULĂ: SEMICONSOÁNĂ s. (FON.) semivocală, (rar) semiconsonántă. semiconsonántă s. v. SEMICONSOÁNĂ. SEMIVOCALĂ. SEMICONSONÁNTIC adj. (FON.) semivo-calic. (Sunet ~.) semidiamétru s. v. RAZĂ. SEMIDISTILARE s. semicarbonizare, semicocsificare. SEMIDOCTÍSM s. semidocţie. SEMIDOCŢÍE s. semidoctism. semiglób s. v. EMISFERĂ. SEMIGLUMÉŢ adj. semiserios. (Un ton ~.) semiâmprumút s. v. SEMICÁLC. SEMIÂNTUNERIC s. penumbră, semiobscuritate, (rar) semiúmbră. (Stătea în ~.) semilichíd adj. v. VÂSCOS. SEMILIVRESC adj. semicărturăresc, semisavant. (Formaţie lexicală ~.) serailuminós adj. v. SEMIOBSCUR. SEMINAL adj. spermatic. seminţénie s. v. COBORÂTOR. DESCENDENT. FAMILIE. NEAM. ODRASLĂ. PROGENITURĂ. SCOBORÂTOR. URMAŞ. VIŢĂ. VLĂSTAR. SEMINŢIE s. 1. neam, trib, (înv. şi pop.) sămínţă. (Din ~ hunilor.) 2. neam, spiţă, viţă, (livr.) stirpe, (Transilv.) porodíţă, (înv.) rod, soi, stépenă. (Oameni din aceeaşi ~.) 3. neam, popor, populaţie, (pop.) norod, (înv.) lume, rudă, rudenie. (O ~ de viteji.) seminţie s. v. COBORÂTOR. DESCENDENT. FAMILIE. NAŞTERE. NAŢIUNE. NEAM. OBÂRSIE. ODRASLĂ. ORIGINE. POPOR. PROGENITURĂ. PROVENIENŢĂ. SCOBORÂTOR. URMAŞ. VIŢĂ. VLĂSTAR. SEMIOBSCUR adj. (înv.) scmiluminós. (Spaţiu ~.) SEMIOBSCURITATE s. penumbră, semiîntuneric, (rar) semiúmbră. (Slălea in ~. > SEMIOCLUSÍVĂ s., adj. (FON.) africalá. (Consoană ~.) SEMIOLOGÍE s. 1. (MED.) semiotică, simptomatologie, (înv.) patognomónică, patagno-moníe. 2. semiotică. (~ este ştiinţa semnelor în societate.) scmiósie s. v. PARALAXĂ. SEMIOTICĂ s. 1. semiologie. (~ este ştiinţa semnelor in societate.) 2. (MED.) semiologie, simptomatologie, (înv.) patogno-mónică, patognomoníe. SEMISAVANT adj., s. 1. adj. semicărturăresc, semilivresc. (Formaţie lexicală ~.) 2. s. semicărturar. SEMISCHÍF s. (SPORT) gig. semisécol s. v. SEMICENTENAR. SEMISERIOS adj. semiglumeţ. (Ton ~.) semisféră s. v. EMISFERĂ. semisferic adj. v. EMISFERIC. senilstíl. s. v. EMISTIH. SEMÍT adj. semitic. (Populaţie ~.)

SEMÍTIC adj. semit. (Populaţie ~.) scmitíst s. v. SEMITOLOG. SEMITOL#G s. (rar) scmitíst . semitransparént adj. v. TRANSLUCID. SEMITRAVÉRSĂ s. (MAR.) traversină. (~ unei nave.) semiúmbră s. v. PENUMBRĂ. SEMIÂNTUNERIC. SEMIOBSCURITATE. SEMIVOCALĂ s. (FON.) semiconsoană, (rar) semiconsonántă. SEMIVOCÁLIC adj. (FON.) semieonso-nanlic. (Sunet ~.) SEMN s. 1. indicator, jalon, reper. (Ca ~ esle un slilp de piatră.) 2. (reg.) zăloágă. (~ de carte.) 3. marcă. (~ distinctivă aplicată pe un obiect.) 4. semn grafic = caracter. (Un scris cu tot felul de ~.) 5. (LINGV.) semnele citării = ghilimele (pi.), (înv.) aducătoare, semnul aducerii ; semnul exclamaţiei = semnul exclamării, (rar) punct al mirării, punct de exclamaţie ; semnul exclamării = semnul exclamaţiei, (rar) punct al mirării, punct de exclamaţie ; semnul întrebării — (înv.) punct de întrebare, semn întrebător, semn răspunzător. 6. semn zodiacal — zodiac, zodie. 7. constelaţie, zodie. (Cele 12 ~ ale zodiacului.) 8. ţintă, (prin Transilv. şi Ban.) şaibă, (înv.) ţel. (Trage cu puşca la ~.) ÍJ. (MED.) cicatrice, urmă, (rar) rână, stigmat, (înv. şi reg.( beleáznă, (prin nord-estul Olt.) pupăză. (I-a rămas un ~ de la plagă.) 10. urmă. (Ar-a lăsat nici un ~ al trecerii sale pe aici.) 11. însemn, simbol. (Sceptrul era ~ puterii domnitorului. )12. dovadă, indicaţie, indiciu, mărturie, pildă, probă, (livr.) testimoniu, (înv. şi reg.) scrisoare, (înv.) răspuns. (Există numeroase ~ în sprijinul . . .) 13. amintire. (Îi cere un ~ spre a nu-l uita.) 14. semnal. (La ~ convenit, a «părut.) 15. manifestare, simptom. (Are ~e de nebunie.) 16. piază, prevestire, (livr.) augur. (~ bun sau rău.) 17. atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, notă, particularitate, proprietate, specific, trăsătură, (reg.) insuşietáte, (fig.) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (Citeva ~ esenţiale ale acestui proces.) semn s. v. CONSEMNARE. CRITERIU. ICOANĂ. INSCRIPŢIE. INSIGNĂ. ÎNSEMN. ÎNSEMNARE. MENŢIUNE. MINUNE. MIRACOL. NORMĂ. NOTAŢIE. NOTĂ. PRINCIPIU. SEMNALMENT. ŞTIRE. VESTE. SEMNĂ vb. 1. a iscăli, a subscrie, (rar) a subsemna, (înv.) a subiscăli. (A ~ un act, o scrisoare.) 2. a se iscăli, (pop.) a se scrie. (Te rog să te ~ aici.) 3. a încheia. (Am aflat că părţile au ~ convenţia.) semna vb. v. ARĂTA. BATE. CIRCUMSCRIE. CONSEMNA. CRESTA. DELIMITA. DEMARCA. HOTĂRNICI. INDICA. ÎNFIERA. ÎNREGISTRA. ÎNSCRIE. ÎNSEMNA. LIMITA. MARCA. MĂRGINI. NOTA. PRECIZA. REPREZENTA. SCRIE. SCRIJELI. SIMBOLIZA. SPUNE. TRECE. ZGÂRIA. SEMNAL s. 1. indicator. (~ de circulaţie.) 2. (astăzi rar) signal. (~ de alarmă.) 3. semn. (La ~ convenit, a apărut.) SEMNALĂ vb. 1. a arăta, a indica, a menţiona, a preciza, a specifica, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări.) 2. a nota, a observa, a releva, a remarca, a reţine, a sublinia. (Să ~ următoarele însuşiri . . .) 3. a arăta, a desemna, a indica. (Tabel care ~ învingătorii în concurs.) 4. a aminti, a arăta, a cita, a indica, a menţiona, a pomeni, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ într-un document.) semnala vb. v. DEOSEBI. DISTINGE. EVIDENŢIA. ILUSTRA. REMARCA. SEMNALIZA. SINGULARIZA. semnalábil adj. v. NOTABIL. RELEVABIL. SEMNALARE s. 1. arătare, desemnare, indicare. (Tabel cu ~ învingătorilor într-un concurs.) 2. amintire, citare, indicare, menţionare, menţiune, pomenire, (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 3. observare, relevare, remarcare, sesizare, subliniere. (~ unei anumite semnificaţii.) SEMNALIZA vb. (rar) a semnala. (A ~ decolarea avionului.) semnaliza vb. v. AMINTI. ANUNŢA. ARĂTA. CITA. COMUNICA. INDICA. INFORMA. ÎNCUNOŞTINŢA. ÎNŞTIINŢA. MENŢIONA. POMENI. SEMNALA. VESTI. semnalizare s. v. AMINTIRE. CITARE. INDICARE. MENŢIONARE. MENŢIUNE. POMENIRE. SEMNALARE. semnalizator s. v. AUTOSTOP. SEMAFOR. STOP. SEMNALMENT s. (înv. şi pop.) semn, (înv.) signalmént. (I-a dat toate ~ pentru a-l identifica.) SEMNARE s. 1. iscălire, iscălit, subscriere, (rar) subsemnáre. (~ unui act.) 2. încheiere (~ unei convenţii.)

SEMNAT adj. iscălit, subscris, (înv.) subsemnat. (Act ~.) semnat adj. v. SCRIS. SEMNATAR s., adj. 1. s. subscris, (înv.) subscribént. (~ ui de mai jos.) 2. s., adj. (înv.) semnătór. (~ petiţiei.) semnătór s.. adj. v. SEMNATAR. SEMNĂTURĂ s. iscălitură, (înv. şi reg.) subscriere, (înv.) subscripţie, subsemnătúră, (rusism înv.) podpíscă. (~ de pe un document.) semne s. pi. v. TATUAJ. SEMNIFICĂ vb. 1. a închipui, a înfăţişa, a reprezenta, a simboliza. (Aceste romburi ~ . . .) 2. a însemna, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 3. a fi, a însemna. (Ce~ cină visezi un porumbel?) 4. a ilustra, a însemna, a marca, a reprezenta. (Acest roman ~ o dată în literatură.) semnifica vb. v. NOTIFICA. SEMNIFICÁNT s. (LINGV.) substanţă. SEMNIFICATIV adj. 1. revelator, (înv.) spunătór. (Notă, trăsătură ~.) 2. caracteristic, (fig.) simptomatic. (Un fapt ~.) 3. evocativ, evocator, expresiv, nuanţat, pitoresc, plastic, pregnant, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.) SEMNIFICAŢIE s. 1. accepţie, conţinut, însemnare, înţeles, sens, valoare, (rar) semantică, semantism, (înv.) noimă, simţ, tâlc. (~ unui cuvtnt.) 2. (SEMIOTICĂ) denotaţie. (~ -şi conotaţie.) 3. înţeles, raţiune, rost, sens, tâlc, (înv. şi pop.) meşteşug, (pop.) noimă, (Mold. şi Munt.) merchéz, (înv.) tocmeală. (Ce ~ are această afirmaţie?) 4. înţeles, mesaj, sens, tâlc, (înv.) socoteală. (~ adincă a unei poezii.) 5. sens, tâlc, (fig.) preţ. (Iscal-am frumuseţi şi ~ noi.) 6. importanţă, însemnătate, sens, valoare, (fig.) preţ. (~ actului Unirii.) semn întrebător s. v. SEMNUL ÎNTREBĂRII. semnul aducerii s. v. GHILIMELE. SEMNELE CITĂRII. semn răspunzător s. v. SEMNUL ÎNTREBĂRII. sempitérn adj. v. ETERN. NEMURITOR. NEPIERITOR. NESFÂRŞIT. NEUITAT. PERPETUU. VEŞNIC. VIU. SEMUÍ vb. a asemăna, a asemui, a confunda. (L-a ~ cu altcineva.) semuí vb. v. CHIBZUI. COMPARA. CONFRUNTA. CUGETA. GÂNDI. JUDECA. MEDITA. RAŢIONA. RECUNOAŞTE. REFLECTA. semuiálă s. v. AFINITATE. ANALOGIE. APROPIERE. ASEMĂNARE. CONCORDANŢĂ. CORESPONDENŢĂ. ÎNRUDIRE. POTRIVEALĂ. POTRIVIRE. SIMILARITATE. SIMILITUDINE. semuíre s. v. AFINITATE. ANALOGIE. APROPIERE. ASEMĂNARE. CONCORDANŢĂ. CORESPONDENŢĂ. ÎNRUDIRE. POTRIVEALĂ. POTRIVIRE. SIMILARITATE. SIMILITUDINE. SENAT s. 1. (IST.; în Roma antică) sfatul bătrânilor. 2. (POLITICĂ) (înv.) singlít. SENATOR s. (POLITICĂ) (înv.) singlític. senatorésc adj. v. SENATORIAL. SENATORIAL adj. (POLITICĂ) (înv.) senatorésc. SENĂ s. (FARM.) siminichie. (Ceai de ~.) senectute s. v. BĂTRÂNEŢE. SENESCÉNŢĂ s. îmbătrânire. (Procesul de ~.) sénie s. v. PROSOP. ŞERVET. ŞTERGAR. SENÍL adj. (MED.) ramolit, (livr.) decrepit, (rar) senilizat, (înv.) matofít, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un băirân ~.) SENILITATE s. (MED.) ramoleală, ramo-lire, ramolisment, (livr.) decrepitudine, (rar) ramolíţie, (impr.) sclerozare. (~ unui om vtrstnic.) senilizá vb. v. RAMOLI. senilizare s. v. RAMOLÍRE. senilizat adj. v. RAMOLIT. SENIL. senin adj. v. LIN. LINIŞTIT. NETULBU-RAT. TIHNIT. SENÍN adj., s. 1. adj. albastru, clar, curat, limpede, pur, străveziu, (livr.) limpid, (Tran-sllv.) tístaş, (înv.) seninát, seninós, (fig.) spălat. (Un cer ~.) 2. s. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, seninătate, (rar) limpezíş, (înv. şi reg.) seninát, (reg.) vineţie, (Mold. şi Bucov.) sineálă, (înv.) senineálă. (~ cerului.) 3. adj. frumos, însorit, (rar) sorós, (pop.) sorit. (O zi ~.) 4. adj. limpede, luminos. (Zori ~.) 5. adj. frumos, (înv.) seninós. (Nopţi ~.) senin adj., s. v. CALM. senin s. v. ASTÂMPĂR. LINIŞTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. TIHNĂ. seninát adj. v. CLAR. CURAT. LIMPEDE. PUR. STRĂVEZIU. seninát adj., s. v. ALBASTRU.

SENIN. seninát s. v. ALBĂSTRIME. AZUR. CLARITATE. LIMPEZIME. SENINĂTATE. SENINĂTATE s. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, senin, (rar) limpezíş, (înv. şi reg.) seninát, (reg.) vineţie, (Mold. şi Bucov.) sineálă, (înv.) senineálă. (~ cerului.) seninătate s. v. ASTÂMPĂR. CALM. LINIŞTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. TIHNĂ. senineálă s. v. ALBASTRU. ALBĂSTRIME. AZUR. CLARITATE. LIMPEZIME. SENIN. SENINĂTATE. seninós adj. v. ALBASTRU. CALM. CLAR. CURAT. FRUMOS. LIMPEDE. LIN. LINIŞTIT. NETULBURAT. PUR. SENIN. STRĂVEZIU. TIHNIT. seniorul adj. v. SENIORIAL. SENIORIAL adj. (IST.) (rar) seniorál. (Putere, autoritate ~ .) SENS s. 1.1. accepţie, conţinut, însemnare, înţeles, semnificaţie, valoare, (rar) semantică, semantism, (înv.) noimă, simţ, tâlc. (~ unui cuvânt.) 2. înţeles, raţiune, rost, semnificaţie, tâlc, (înv. şi pop.) meşteşug, (pop.) noimă, (Mold. şi Munt.) merchéz, (înv.) tocmeală. (Ce ~ are această afirmaţie?) 3. coerenţă, logică, noimă, şir. (Vorbeşte fără ~.) 4. justificare, logică, motivare, noimă, raţiune, rost, temei. (Nu văd ~ acestei decizii.) 5. înţeles, mesaj, semnificaţie, tâlc, (înv.) socoteală. (~ adine al unei poezii.) 6. semnificaţie, tâlc, (fig.) preţ. (Iscat-am frumuseţi şi ~ noi.) 7. menire, obiectiv, rol, rost, scop, ţel, ţintă, (pop.) noimă. (~ acestor măsuri a fost acela de a . . .) 8. importanţă, însemnătate, semnificaţie, valoare, (fig.) preţ. (~ actului Unirii.) II.l. direcţie, parte. (În ce ~ o iei?) 2. direcţie, latură, parte. (Din toate ~ veneau spre noi.) 3. calc, direcţie, linie. (Ce ~ va urma această dezvoltare?) 4. direcţie, linie, orientare. (~ luat de un fenomen.) 5. chip, fel, gen, manieră, mod, (rar) spirit. (Se pot face şi alte observaţii In acelaşi ~.) sens s. v. SIMŢ. sensál s. v. INTERMEDIAR. MIJLOCITOR. MISIT. SAMSAR. SENSÍBIL adj. 1. (înv.) simţíbil, simţiciós. (Organ, organism ~.) 2. emotiv, impresionabil, simţitor. (Fire ~; om ~.) 3. susceptibil, (ir.) sensibilós. (De ce eşti alit de ~ ?) 4. fin, (ir.) sensibilós. (Un aparat de măsură ~.) 5. apreciabil, categoric, considerabil, evident. important, însemnat, mare, simţitor, vădit. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.) SENSIBILITATE s. 1. (înv.) simţibilitáte, simţiciúne, simţire, simţitáte. (~ nervilor.) 2. emotivitate, impresionabilitate, simţire. (Artist de o mare ~.) 3. susceptibilitate. (Se făcuse de o ~ greu de suportat.) SENSIBILIZA vb. a emoţiona, a impresiona. (Arta îl ~ pe om.) sensibiliza vb. v. CONCRETIZA. INCARNA. ÎNTRUCHIPA. ÎNTRUPA. MATERIALIZA. REALIZA. SENSIBILIZARE s. emoţionare, impresionare. (~ omului prin intermediul artei.) sensibilizare s. v. CONCRETIZARE. INCARNARE. ÎNTRUCHIPARE. ÎNTRUPARE. MATERIALIZARE. REALIZARE. SENSIBILIZAT adj. emoţionat, impresionat. (Un public ~.) sensibilós adj. v. FIN. SENSIBIL. SUSCEPTIBIL. SENTENŢIOS adj. 1. aforistic. (Stil ~.) 2. pretenţios, (fig.) preţios. (Ce e tonul ăsta ~ ?) SENTENŢIOZITÁTE s. preţiozitate. (~ limbajului cuiva.) SENTIMENT s. 1. (livr.) afect. (Senzaţii şi ~e.) 2. simţământ, simţire. (Un ~ delicat.) 3. pasiune, simţire, (livr.) patos, (înv.) simţ. (A cânâa cu ~.) 4. simţământ, (înv.) simţiciúne. (Are un ~ ciudat.) 5. impresie, părere, senzaţie. (Are ~ că e inoportun.) 6. conştiinţă. (~ datoriei împlinite.) 7. certitudine, conving re, credinţă, încredinţare, siguranţă, (livr.) convicţiune. (Am ~ că aşa se va tnltmpla.) SENTIMENTAL adj. 1. afectiv. (O viaţă ~ bogată.) 2. amoros, galant. (Aventura. intrigă ~.) 3. liric. (Vorbea pe un ton ~.) 4. languros, (rar) sentimentalíst, (fig. peior.) dulceag, siropos. (Declaraţii ~.) SENTIMENTALISM s. (rar) sentimentalitate, (fig. peior.) dulcegărie. (~ unei declaraţii amoroase.) sentimentalíst adj. v. LANGUROS. SENTIMENTAL. sentimentalitate s. v. SENTIMENTALISM. SENTÍNŢĂs. 1. (JUR.) decizie, hotărâre, verdict, (rar) judecată, (inv.( judeţ, lege, proces. (~ intr-un litigiu.) 2. aforism, cugetare, dicton, maximă, (livr.) adagiu, (rar) apoftegmă, parimíe, (pop.) zicere, (inv.) pildă, (ir.) panseu. (O celebră ~.) SENZAŢIE s. 1. impresie, părere, sentiment. (Are ~ că e inoportun.) 2. vâlvă, (fam.) furori (pi.), (fig.) zgomot. (Ştirea a produs ~.) senzaţional adj. v. SENZITIV. SENZORIAL. SENZITÂV adj. senzorial, (rar) senzaţional. (Organ ~.) SENZITIVĂ s. (BOT.; Mimosa pudica) mimoză, (rar) simţitoare, (înv.) simţitívă. SENZORIAL adj. senzitiv, (rar) senzaţional. (Organ ~.)

SENZUAL adj. 1. (înv), simţuál. (Reacţie ~.) 2. erotic. (Plăceri ~.) 3/trupesc. (Pofte ~.) 4. aţâţător, incitant, provocator, (rar) provocant. (Un suris ~.) 5. impudic, lasciv, obscen, voluptos, (livr.) lubric. (Dans ~.) SENZUALISM s. erotism, senzualitate, simţuri (pi.), (rar) sexualísm, (înv), simţualism, simţualitáte. (O viaţă dominată de ~.) SENZUALITATE s. erotism, senzualism, simţuri (pi.), (rar) sexualísm, (înv), simţualism. simţualitáte. (O viaţă dominată de ~.) SEPÁLĂ s. (BOT.) foaie. SEPARA vb. 1. a (se) despărţi, a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe. (S-a ~ de grup.) 2. a se despărţi, a se izola, a se răzleţi, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. (JUR.) a (se) despărţi, a divorţa, (înv.) a (se) împărţi. (Soţii s-au ~.) 4. a despărţi, (înv. şi reg.) a despreuna, (înv.) a dezuni. (S-au luai la bălaie şi i-am ~.) 5. a (se) despărţi, a (se) izola, (rar) a (se) segrega, (inv. şi pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 6. a despărţi, a divide, a diviza, a fracţiona, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a scinda, a secţiona, a tăia. (~ bucata în trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 8. a compartimenta, a despărţi. (A ~ o incintă in spaţii mai mici.) 9. a despărţi. (Zidul ~ cele două camere.) SEPARARE s. 1. despărţire, izolare. (~ iui de grup.) 2. desprindere, detaşare, izolare, separaţie. (~ a ceva dintr-un tot.) 3. (JUR.) despărţire, divorţ, separaţie, (pop.) despărţenie. (~ intre soţi.) 4. despărţire, (inv.) dezunire. (~ celor doi bătăuşi.) 5. descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare. împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire. (~ în particule a unui corp în urma dezintegrării.) 6. despărţire, izolare, separaţie, (rar) segregare, segregaţie. (~ femeilor de bărbaţi.) SEPARAT adj., adv. 1. adj. despărţit, izolat, răzleţit, (pop.) răznít, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. adv. (înv.) osébi. (Stă ~.) 3. adj. despărţit, izolat. (Camere complet ~.) 4. adj. aparte, deosebit, distinct, special. (Secţia ocupă o clădire ~.) 5. adj. deosebit, diferit, distinct, (înv, şi reg.) chilín. (Problemele impun rezolvări ~.) 6. adj., adv. independent. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.) 7. adv. aparte, deosebit, (pop.) deosebi, (fam.) başca. (~ de asia, i-a mai dat . . .) SEPARATISM s. izolare. (Ce e acest ~ ?) SEPARATOR adj. despărţitor, izolator. (Perete ~.) SEPARAŢIE s. 1. desprindere, detaşare, izolare, separare. (~ unor aşchii dintr-un material.) 2. (JUR.) despărţire, divorţ, separare, (pop.) despărţenie. (~ între soţi.) 3. despărţire, izolare, separare, (rar) segregare, segregaţie. (~ femeilor de bărbaţi.) SEPIÓN s. (ANAT.) os de sepie. SEPTEMBRIE s. (pop.) răpciúne, vinicér. septentrion s. v. MIAZĂNOAPTE. NORD. SEPTENTRIONAL adj. (GEOGR.) boreal, nordic. (Emisfera ~.) septentrional adj. v. ARCTIC. NORDIC. SEPTIC adj. (MED.) microbian, (rar) micróbic. (Infecţie ~.) SEPTICEMIE s. 1. (MED.) piemie. 2. (MED. VET.) septicemie hemoragică = holeră, pasteureloză. (~ este o boală a păsărilor.) SEPULCRÁL adj. funebru, mormântal. (Cu un glas ~.) sepulcrál adj. v. FUNERAR. sepultură s. v. GROAPĂ. ÎNGROPARE. ÎNGROPAT. ÎNHUMARE. ÎNMORMÂNTA-RE. MORMÂNT. SEQUÓIA s. (BOT.; Sequoia gigantea) (reg.) arborele-mamút. SER s. 1. (BIOL.) (inv.) zer. 2. (FARM.) ser specific — antiser. SERAFIC adj. îngeresc, (rar) seralímic, (livr.) angelic. (Cetele ~.) serafic adj. v. CANDID. CAST. FECIORELNIC. FECIORESC. INOCENT. MINUNAT.NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. PUDIC. SPLENDID. SUPERB. VIRGIN. VIRGINAL. serafim s. v. RIPIDĂ. serafímic adj. v. ÎNGERESC. SERAFIC. SERAI s. harem. (~ turcesc.) serai s. v. CURTE. GRAJD. PALAT. STAUL. SERAL adj. (livr.) vesperal. SERATĂ s. (înv.) soarea. (A da o ~.) SERBA vb. 1. a aniversa, a celebra, a prăz-nui, a sărbători, a ţine, (înv. şi reg.) a praz-nici. (~ 25 de ani de la căsătorie.) 2. a comemora, a sărbători. (~ un mare eveniment.) SERBARE s. 1. aniversare, celebrare, prăz-nuire, sărbătorire, (reg.) prăznuiálă. (~ unul secol de la . . .) 2. sărbătoare, sărbătorire. (~ nunţii lor; cu prilejul ~.) 3. comemorare, sărbătorire, (rar) comemoráţie, (înv.) pomană. (~ unui eveniment important.) 4. festivitate, (rar) sărbătoare, (înv.) sărbătoríe. (~ de împărţire a premiilor.) serbare s. v. CELEBRARE. HRAM. OFICIERE. SĂVÂRŞIRE. SLUJIRE. SLUJIT.

serbezi vb. v. DECOLORA. IEŞI. ÎNGĂLBENI. PĂLI. SPĂLĂCI. serbezitúră s. v. ACREALĂ. ACRIME. GĂL-BENEALĂ. ÎNĂCREALĂ. PALIDITATE. PALOARE. serenisim adj. v. ÎNĂLŢAT. MĂRIT. PREAMĂRIT. PREASLĂVIT. SLĂVIT. SERGENT s. gardian, (pop.) gardist, var-díst. (înv.) zapcíu, (arg.) scatiu, sticléte. (~ de stradă.) SERICICOL adj. (ZOOTEHN.) (rar) serícol. SERICICULTÓR s. (ZOOTEHN.) (rar) sericultór. SERICICULTURĂ s. (ZOOTEHN.) (rar) sericultúră. sericol adj. v. SERICICOL. sericultór s. v. SERICICULTÓR. sericultúră s. v. SERICICULTURĂ. SERIE s. 1. număr, seamă, sumă. (A ridicat o ~ de probleme.) 2. rând. (Cloşca scoate o nouă de pui.) 3. înşirare, înşiruire, succesiune, şir. (O lungă ~ de raţionamente.) 4. promoţie. (Prima ~ de studenţi din noua facultate.) SERIOS adj., adv., interj. 1. adj. astâmpă-rat, aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniştit, potolit, reţinut, rezervat, sobru, stăpânit, temperat. (Om ~.) 2. adj. grav. (Are o fizionomie ~.) 3. adj. grav, solemn, (livr.) marţial, (înv.) solemnei. (Ton ~.) 4. adj. chibzuit, cumpănit, gindit, judicios, matur, socotit, temeinic. (O judecată ~.) 5. adj. amănunţit, atent, meticulos, migălos, minuţios, riguros, scrupulos, (înv.) scump. (O ~ cercetare a faptelor.) 6. adj., adv. stăruitor, temeinic, (fig.) sănătos. (S-a apucat ~ de treabă.) 7. adj. adine, profund, temeinic, (fig.) pătrunzător. (Un eseu ~.)íl. adj. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecă-tór. (O dovadă ~; un exemplu ~.) 9. adj. fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvântát. (A invocat o scuză ~.) 10. adj. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, structural, substanţial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 11. adj. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, preţios, remarcabil, substanţial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuţie ~ ia dezvoltarea . . .) 12. adj. grav, greu, malign, periculos, primejdios, (rar) sever, (fam.) urî't. (O boală ~ ; o formă ~ a bolii.) 13. adv. grav, greu, rău, tare. (E ~ bolnav.) fl4. adv. adevărat, cert, sigur. (—Aşa s-au inttmplat lucrurile! — ~?) 15. interj, zău!, (franţuzism) parol! serios s. v. SERIOZITATE. SERIOZITATE s. 1. (înv.) serios. (Se poartă cu o ~ demnă.) 2. gravitate, solemnitate. (~ făcu loc jovialităţii.) 3. severitate. (~ liniilor feţei.) 4. maturitate, profunzime, temeinicie. (~gindiril, a sentimentelor cuiva.) 5. soliditate, tărie, temeinicie. (~ obiecţiei, argumentării sale.) 6, capacitate, competenţă, destoinicie, pregătire, pricepere, valoare, vrednicie, (înv. şi pop.) hărnicie, (înv.) practică, volnicíe. (Demonstrează o mare ~ in . . .) 7. adâncime, importanţă, însemnătate, profunzime. (~ prefacerilor survenite.) 8. importanţă, însemnătate, valoare. (~ contribuţiei sale.) 9. gravitate, pericol, periculozitate, primejdie, (rar) severitate. (~ bolti de care suferă.) sermaiá s. v. CAPITAL. FOND. MIJLOC. RESURSĂ. SERÓS adj. apos. (Substanţă ~.) SERPASÍL s. (FARM.) rezerpină. serpengeá s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ. serpentin adj. v. COTIT. ÎNTORTOCHEAT. SINUOS. SUCIT. ŞERPUIT. ŞERPUITOR. SERPENTINĂ s. 1. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsuci tură, sinuozitate, şerpuire, şerpuitură, (rar) indoi-túră, (pop.) cârmeálă, cârnitúră, întorsúră, sucitúră, (Olt. şi Ban.) covéi. (~ a unui drum.) 2. (Transilv. şi Ban.) şarpe. (~ la alambic.) SERTAR s. 1. (franţuzism rar) tiroár, (înv. şi reg.) sicriu, (Ban. şi Transilv.) ladă, (Transilv.) pui, puiúc, (Transilv. şi Ban.) pult, (Bucov., Mold. şi Transilv.) şufládă. (~ mesei.) 2. cutie. (~ de la tejghea.) 3. (TEHN.) registru, şuber, ventil. (~ la o conductă.) 4. (TEHN.) vană. (~ pentru reglarea circulaţiei unul fluid.) SERTÁRÁŞ s. sertărel. (~ la birou.) SERTĂRÉL s. sertăraş. (~ la masă.) SERTIZÁJ s. sertizare. (~ unei pietre la inel.)

SERTIZARE s. sertizaj. (~ unei pielre la inel.) serv s. v. ASERVIT. IOBAG. OM DE SERVICIU. ROB. RUMÂN. SCLAV. SERVITOR. SLUGĂ. SUBJUGAT. ŞERB. VECIN. serváj s. v. IOBĂGIE. RUMÂNIE. SERBIE. VECINĂTATE. VECINIE. servantă s. v. SERVITOARE. SLUGĂ. SLUJNICĂ. servă s.v. SERVICIU. SERVÍ vb. 1. a funcţiona, a lucra, a sluji, (înv.) a posluşi. (~ ca laborantă de 10 ani.) 2. a sluji, (pop.) a slugări, a slugarnici. (A ~ la el doi ani.) 3. a oficia, a sluji. (O biserică la care ~ doi preoţi.) 4. a ajuta, a sluji, a sprijini, a susţine. (A ~ cauza revoluţiei.) 5. a (se) folosi, a (se) întrebuinţa, a (se) sluji, a (se) utiliza. (La ce ~ acest dispozitiv ?; se ~ de ambele mtlni.) 6. a (se) folosi, a întrebuinţa, a recurge, a se sluji, a utiliza, a uza, (înv. şi pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme «ă se ~ d« mijloac* dure.) 7. a se folosi, a întrebuinţa, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (Se ~ de tertipuri.) 8. (astăzi rar) a sluji. (A ~ mlncarea la masă.) 9. a cinsti, a ospăta, a trata, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ~ cu mâncare şi băutură.) 10. a ajuta, a folosi, a sluji. (Asta li ~ la . . .) 11. a deservi. (Liftul ~ întregul bloc.) 12. (prin Transilv.) a slugători. (Cu ce vă putem ~ ?) 13. a lua. (Mai ~ o porţie!) servi vb. v. COMUNICA. SPUNE. TRANSMITE. ZICE. SERVIABIL adj. amabil, binevoitor, îndatoritor, (livr.) complezent, (rar) prevenitor, (fam.) săritor. (S-a arătat extrem de ~ cu noi.) SERVIABILITÁTE s. amabilitate, bunăvoinţă, (livr.) complezenţă, (înv.) complacere, priínţă. (~ lui faţă de mine.) SERVÍCIU s. 1. funcţie, post, slujbă, (înv. şi reg.) posluşánie, (reg.) servit, (prin Mold.) breaslă, (înv.) cin, huzmét, mansúp, (înv., în Transilv.) tistíe, tisturíe. (Avea un ~ modest.) 2. (MIL.) serviciu militar = armată, milită-rie, stagiu, (Transilv.) cătănie, (înv.) oşteníe, soldăţíe. (Îşi face ~ la artilerie.) 3. (BIS.) ceremonie, oficiu, slujbă. (~ divin.) 4. (SPORrr) (rar) servă. (Cine e la ~ ?) 5. domeniu, resort, sector. (În ~ public s-au făcut mari progrese.) 6. (pop.) priínţă, (înv.) slujbă. (I-a făcut un real ~.) 7. ajutor, concurs, oficii (pi.), sprijin. (Vă ofer ~ meu.) 8. folos. (A adus imense ~ ftiinţei.) SERVIETĂ s. geantă, mapă. (Tine dosarele în ~.) servietă s. v. ŞERVEŢEL. servil adj. v. LITERAL. TEXTUAL. SERVÍL adj., adv. 1. adj. plecat, slugarnic, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în faţa şefilor.) 2. adj. slugarnic, supus, nffhil, (livr.) t>bsecviós, (înv.) slugăresc, slugóş... (O atitudine ~.) 3. adv. slugarnic, (înv.* slugăreşte. (Se poartă ~.) 4. adj. linguşitor. (Om ~.) SERVILÍSM s. slugărnicie, (livr.) obsecvio-zitáte, (rar) servilitáte, (înv.) slugăreálă, slu-găríe, slugărit. (~ unei persoane faţă de şefi.) servilitáte s. v. SERVILISM. SLUGĂRNICIE. SERVÍRE s. 1. sprijinire, susţinere. (~ cauzei revoluţiei.) 2. servit, slujire, slujit. (~ patriei.) 3. cinstire, ospătare, servit, tratare. (~ cuiva cu mâncare şi băutură.) 4. deservire. (~ populaţiei.) SERVÍT s. 1. servire, slujire, slujit. (~ patriei.) 2. cinstire, ospătare, servire, tratare. (~ oaspeţilor cu mâncare şi băutură.) servit s. v. FUNCŢIE. POST. SERVICIU. SLUJBĂ. SERVITOARE s. slugă, slujnică, (livr.) servantă, (reg.) jupâneásă, (fam.) maríţă. SERVITOR s. 1. slugă, om de serviciu, (astăzi livr.) serv, (rar) slujitor, (mv.)poslúşnic. 2. rândaş, slugă. SERVITORÍME s. slujitorimc, (pop.) slugă-ríme, (reg.) slugărét. servitute s. v. ASERVIRE. ATÂRNARE. CAPTIVITATE. CONSTRÂNGERE. DATORIE. DEPENDENŢĂ. FORŢĂ. IOBĂGIE. NDATORIRE. ÎNROBIRE. OBLIGAŢIE. ROBIE. RUMÂNIE. SCLAVIE. SILĂ. SILNICIE. SUBJUGARE. SUBORDONARE. SUPUNERE. SERBIE. VECINĂTATE. VECINIE. VIOLENŢĂ. servus interj, v. SALUTARE. sesam s. v. SUSAN.

SÉSIE s. (IST.) delniţă, jircbie. (Forma de proprietate numită delniţă era cunoscută în Moldova sub numele de jirebie şi în Transilvania sub numele de ~.) sésie sv v. ŞEDINŢĂ. SESIZĂ vb. 1. a observa, a percepe, a remarca, a reţine, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 2. a constata, a observa, a remarca, a vedea, (Mold., Transilv. şi Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 3. » înţelege, a percepe, a pricepe, (fig.) a pătrunde. (A ~ sensul celor citite.) 4. a ghici, a intui, a întrevedea, a întrezări, a prevedea, (fig.) a mirosi, a pătrunde. (A ~ desfăşurarea evenimentelor.) 5. a intui, a înţelege, (livr.) a priza, (fig.) a dibui, a mirosi, a prinde, (înv. fig.) a pricepe. (Ia ~ intenţiile.) fi. a arăta, a dezvălui, a releva, a revela. (A ~ conducerii dificultăţile inttmpinate.) SESIZABIL adj. 1. concret, fizic, material,. palpabil, perceptibil, pipăibil, (rar) pipăit,. tangibil, (înv.) pipăiciós, pipăitor, pusăitór. (Realitatea ~ ; un lucru ~.) 2. observabil, perceptibil. (Un fenomen ~.) sesizant adj. v. FRAPANT. IZBITOR. SURPRINZĂTOR. ŞOCANT. UIMITOR. SESIZARE s. 1. observare, relevare, rcinar-care, semnalare, subliniere. (~ unei anumite semnificaţii.) 2. înţelegere, percepere, pricepere, (înv.) pricepătúră, ştiutúră. (~ situaţiei.) 3. reclamaţie. (Redacţia ziarului a primit o ~.> SET s. garnitură, (rar) sortiment. (L'u ~ complet de cuţite.) SETE s. insetare, (înv. şi reg.) însetoşáre. (Senzaţia de ~.) sete s. v. SECETĂ. USCĂCIUNE. seteciúne s. v. SECETĂ. USCĂCIUNE. SETOS adj. însetat, (rar) nebăút, (înv. şi reg.) însetoşát, secetos, (înv.) săţiós. (Un om ~. > setos adj. v. AHTIAT. AVI!). DORIT. DORNIC. JINDUIT. JINDU1TOR. RÂVNI-TOR. setoşá vb. v. ÎNSETA. setuí vb. v. ÎNSETA. seu s. v. AVERE. AVUT. AVUŢIE. BOGĂŢIE. BUN. MIJLOACE. SITUAŢIE. STARE. sévas s. v. APRECIERE. ATENŢIE. CINSTE. CINSTIRE. CONSIDERAŢIE. ONOARE. PREŢUIRE. RESPECT. STIMĂ. TRECERE. VAZĂ. SEVĂ s. suc, (pop.) mízgă, must, mustă-reáţă, (reg.) miericíeă, muc, múrsă. (~ plantelor.) Sevă s. v. DINAMISM. ENERGIE. FARMEC. FORŢĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE, ROBUSTEŢE. TĂRIE. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ. SEVER adj. 1. exigent, pretenţios, riguros, (rar) pretensív. (Un profesor ~.) 2. aspru, drastic, .(fig.) dur. (O pedeapsă ~.) 3. aspru, riguros, straşnic, strict, (rar) strâns. (O ~ disciplină; un regim alimentar ~.) 4. aspru, auster, sobru, spartan. (Duce o viaţă ~.) 5. auster, grav, sobru, (rar) aspru. (O frumuseţe ~ ; linii ~.) sever adj. v. GRAV. GREU. MALIGN. PERICULOS. PRIMEJDIOS. SERIOS. sever s. v. MIAZĂNOAPTE. NORD. SEVERITATE s. 1. exigenţă, pretenţie, rigurozitate. (~ unui profesor faţă de elevii săi.) 2. asprime, constrângere, intransigenţă, rigoare, rigurozitate, străşnicie, stricteţe, (înv.) străşnicíre, (fig.) duritate. (~ regimului de internat.) 3. seriozitate. (~ liniilor feţei.) 4. austeritate, gravitate, rigorism, sobrietate, (fig.) asprime. (~ liniilor unei construcţii.) severitate s. v. GRAVITATE. PERICOL. PERICULOZITATE. PRIMEJDIE. SERIOZITATE. SEX s. 1. (înv.) neam. (Copil de ~ masculin.) 2. (ANAT.) organ genital. sex s. v. GEN. SEX-APPÉL s. (pop.) nuri (pi.), vi-no-ncoá(ce), (pop. fig.) lipici. (O femeie cu ~.) SEXUAL adj. erotic, fizic, fiziologic, intim, trupesc. (Relaţii ~ între soţi.) sexualísm s. v. EROTISM. SENZUALISM. SENZUALITATE. SIMŢURI. sevuát s., adj. v. ANIMAT. SEZON s. 1. anotimp, (înv. şi reg.) timp, (înv.) stagiune. (Cele patru ~ ale anului.) 2. timp, vreme, (prin Transilv.) pânc. (~cireşelor.) sezonál adj. v. SEZONIER. SEZONIER adj. (rar) sezonál. (Muncă ~.) SEZONÍST s. vilegiaturist. (~ veniţi de la mare.) sfadă s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. CONTROVERSĂ. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. DUŞMĂNIE. GÂLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÂNŢELEGERE. OSTILITATE. PORNIRE. URĂ. VORBĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZARVĂ. ZÂZANIE. sfádnic adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÂLCEVITOR. SCANDALAGIU.

sfaiófl s. v. PISICA-POPII. SFALERÍT s. (MIN.) blendă, sulfura de zinc. (~ este folosit ca minereu de zinc.) síamlosí vb. v. AFECTA. FANDOSI. MAIMUŢĂRI. PROSTI. SCLIFOSI. SFANŢ s. 1. pitac, sorocovăţ. (Moneda rusească numită ~.) 2. (înv. şi reg.) húsăş. (Vechea monedă maghiară numită ~.) sfanţ s. v. BAN. FRANC. GOLOGAN. PARA. sfáifiliie s. v. AŞCHIE. SURCEA. SURCICĂ. ŢANDĂRA. sfarogí vb. v. SCOROJI. sfarogít adj. v. SCOROJIT. sfáşcă s. v. VĂTĂŞIŢĂ. VORNICEASA. SFAT s. 1. îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă, povăţuire, vorbă, (pop.) învăţ, (înv.) consiliu, cuget, dăscălie, gind, povăţuiálă, povâţuitúră, sfătuiálă, sfătuíre, socoteală. (I-a ascultat toate ~.) 2. povaţă, precept, recomandare, recomandaţie. (Diverse ~ de igienă.) 3. adunare, (înv.) obşte, sobor, zbor. (~ a hotărit următoarele...) 4. (IST.) consiliu, divan, (înv.) scaun, tănáci. (~ domnesc.) 5. (IST.; în Roma antică) sfatul bălrinilor— senat. 6. taifas, (fam.) taclale (pi.). (Stă la ~ toată ziua.) 7. consiliu, primărie, (înv.) vorni-cíe. (5-a dus la ~ pentru o adeverinţă.) sfat s. v. ACORD. APROBARE. ASENTIMENT. AVIZ. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINŢĂ. CHIBZUIRE. CONSFĂTUIRE. CONSIMŢĂ-MÂNT. CONSIMŢIRE. CONVERSAŢIE. CONVORBIRE. CUMINŢENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. DIALOG. DISCUŢIE. ÎNCUVIINŢARE. ÎNGĂDUINŢĂ. ÎNŢELEPCIUNE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAŢIE. PERMISIUNE. RAŢIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINŢĂ. TACT. VOIE. VOINŢĂ. VRERE. sfădáci adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÂLCEVITOR. SCANDALAGIU. sfădálnlcadj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÂLCEVITOR. SCANDALAGIU. síădăiós adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÂLCEVITOR. SCANDALAGIU. sfădălíe s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GÂLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÂNŢELEGERE. VRAJBĂ. ZÂZANIE. sfădăréţ adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÂLCEVITOR. SCANDALAGIU. sfădăúş adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÂLCEVITOR. SCANDALAGIU. sfădi vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. ÎNCAIERĂ. ÎNVRĂJBI. MORALIZA. MUSTRA. SUPĂRA. sfădiciós adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÂLCEVITOR. SCANDALAGIU. sfădlre s. v. CERTARE. DOJENIRE. MUSTRARE. sfăditór adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÂLCEVITOR. SCANDALAGIU. SFĂNŢOÁICĂ s. sfánţuică. (~ valora o jumătate de sfanţ.) sfănţuí vb. v. MITUL ŞPERŢUI. síănţuiálâ s. v. MITĂ. MITUIALA. MITUIRE. ŞPERŢ. ŞPERŢUIALĂ. SFÁNŢUICĂ s. sfănţoaică. (~ valora o jumătate de sfanţ.) sfănţuíres. v. MITUIALA. MITUIRE. ŞPERŢUIALĂ. sfărgáci s. v. GĂTEJ. SURCEA. SURCICĂ. USCĂTURĂ. VREASC. SFĂRÂMÁ vb. 1. a zdrobi, (pop.) a zobi, (Ban. şi Transilv.) a zdroşi, (înv.) a zdruncina. (A ~ paharul de pămlnt.) 2. a (se) fărima, a (se) zdrobi, (rar) a (se) casa. (A ~ paharul cu pumnul.) 3. a zdrobi, (pop.) a sparge. (A ~ o ceapă.) 4. a sparge, (reg.) a strica. (~ nuci, alune.) 5. a fărimiţa, a mărunţi, (rar) a amănunţi, (Ban. şi Transilv.) a mleci. (A ~ un aliment In gură.) 6. a mărunţi, a pisa, a zdrobi, (înv. şi pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.) 7. a zdrobi, (înv. şi reg.) a răzbi. (I-a ~ capul.) 8. a (se) zdrobi, (înv. şi reg.) a (se) risipi. (Corabia sa ~ de slinci.) 9. a se sparge, a se zdrobi. (Valurile se ~ de ţărm.) 10. a distruge, a nimici, a potopi, a prăpădi, a zdrobi, a zvânta, (înv. şi pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. şi reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroşi, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropşi, a târî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe duşmani.) 11.* (fig.) a (se) destrăma, a (se) risipi, a (se) spulbera. (7-a ~ toate iluziile.)

sfărâmá vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. CONSUMA. CRĂPA. DESPICA. DISTRUGE. FORŢA. FRĂMÂNTA. MUNCI. NECĂJI. NIMICI. OSTENI. SFORŢA. SILI. SPARGE. SPINTECA. STRĂDUI. TĂIA. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA. SFĂRÂMÁRE s. 1. zdrobire, (rar) zdrobeálă, (pop.) zdrumicáre, zobíre. (~ unui pahar de pămint.) 2. fărimare, zdrobire, (rar) casare. (~ unui pahar cu pumnul.) 3. zdrobire, (pop.) spargere. (~ unei cepe.) 4. mărun-ţire, pisare, pisat, zdrobire. (~ unui material solid.) 5. spargere, zdrobire. (~ valurilor de ţărm.) 6. distrugere, nimicire, potopire, prăpă-dire, zdrobire, (înv. şi pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicáre. (~ armatei duşmane în luptă.) SFĂRÂMÁT adj. 1. zdrobit, (pop.) zdrumi-cát, zobít. (Pahare ~.) 2. zdrobit, (pop.) spart. (O ceapă ~.) 3. zdrobit, (prin Ban.) mlecít. (Slinci ~.) 4. mărunţit, (Un material solid ~.) 5. mărunţit, pisat, zdrobit, (reg.) pisăzát, (fam.) pisăgít. (Sare ~.) 6. fărâmat, zdrobit. (Cu capul ~.) sfârâmă s. v. FĂRÂMĂ. FIRIMITURĂ. SFĂRÂMĂTÓR s. (TEHN.) berbec. SFĂRÂMĂTÚRĂ s. 1. (rar) zdrobitúră, (pop.) zdrumicătúră. (~ unui pahar.) 2. brac, (reg.) fărâmătúră. (~ dintr-un obiect.) 3. bucăţică, fărâmătúră. (Ar-a mai rămas nici o ~ din . . .) sfărtrnătúră s. v. FRACŢIE. SFĂRÂMICIÓS adj. fărârnicios, friabil, (prin Ban. şi Transilv.) sfărrnós. (Material ~.) sfărrnós adj. v. FĂRÂMICIOS. FRIABIL. SFĂRÂMICIÓS. sfat s. v. CLOPOTAR. PARACLISER. ŢÂR-COVNIC. SFĂTOS adj. (reg.) opşegós. (Om ~.) SFĂTOŞÉNIE s. (rar) sfătoşíe, (reg.) oco-şág. (~ unui bătrin.) síătoşí vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎN-GÂMFA. LĂUDA. MÂNDRI. SEMEŢI. sfătoşíe s. v. SFĂTOŞÉNIE. SFĂTUÍ vb. 1. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndruma, a povăţui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine in viaţă.) 2. a îndemna, a povăţui. (Îl ~ numai la bine.) 3. a dăscăli, a îndruma, a învăţa, a povăţui. (L-a ~ multă vreme.) 4. a îndruma, a învăţa, a povăţui, (livr.) a consilia, (înv.) a mângiia. (L-a ~ ce să facă.) 5. a recomanda. (Te ~ să-fi vezi de treabă.) 6. a se consulta, (rar) a se consfătui, (înv. şi pop.) a se chibzui, (Mold.) a se cislui, (înv., în Transilv.) a se diváni. (S-au ~ între ei cum să procedeze.) sfătui vb. v. CONVERSA. DIALOGA. DISCUTA. INTENŢIONA. PLĂNUI. PROIECTA. TAIFASUL VORBI. síătuiálă s. v. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂŢĂTURĂ. POVAŢÂ. POVĂŢUîRE. SFAT. VORBĂ. sfătuíre s. v. ÎNDEMN. ÎNDRUMAR!:. ÎNVĂŢĂTURĂ. POVAŢĂ. POVĂŢUÂRE. SFAT. VORBĂ. sfătuit s. v. ANGAJAMENT. ASIGURARE. CUVÂNT. FĂGĂDU1ALÂ. FĂGĂDUINŢĂ. LEGĂMÂNT. PROMISIUNE. VORBĂ. sfătuitor adj. v. CONSULTATIV. SFĂTUITOR s., adj. 1. s. călăuză, îndrumător, povăţuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (înv. şi fam.) dascăl, (înv.) pováţă, tocmitór. (X ti serveşte drept ~.) 2. adj., s. călăuzitor, îndrumător, povăţuitor, (înv.) îndreptător, purtător. (I-a fost un excelent ~.) 3. s. consilier, povăţuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.) 4. adj. îndrumător, povăţuitor, (înv.) învăţător. (Carte ~.) SFECLĂ s. (BOT.) 1. (Beta) (prin Maram.) burác, (Mold.) pangea. 2. sfeclă furajeră (Beta vulgaris) — (reg.) rípă. sfecli vb. v. PĂŢI. SFEN s. (MIN.) titanit. SFERĂ s. 1. glob, (rar) rotoghílă. (O ~ de metal.) 2. (GEOGR., ASTRON.) glob. (~ pămtntească.) 3. ambianţă, anturaj, cadru, cerc, mediu, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (În ce ~ se tnvtrte?) 4. cadru, cerc, câmp, domeniu, sector, tărâm, zonă. (~ de preocupări.) 5. arie, compartiment, domeniu, sector. (~ de aplicare.) 6. (LOG.) denotaţie, extensiune. sferdí vb. v. CIOPLI. SĂPA. SCI LPT A. TĂIA. sferditúră s. v. CRESTĂTURĂ. SCRIJE-LEALĂ. SCRIJELITURĂ. ZGÂR1ETURĂ. SFERIC adj. 1. globular, sferiform, (livr.) orbiculár, (înv.) sfericésc, (impr.) rotund, (fie formă ~.) 2. rotund, (reg.) tărtănéţ. (Un cap ~.) sfericésc adj. v. GLOBULAR. SFERIC. SFERIFORM. SFERIFORM adj. globular, sferic, (livr.) orbiculár, (înv.) sfericésc, (impr.) rotund. (De formă ~.) SFERT s. 1. pătrime, (înv. şi pop.) pătrar, (Transilv. şi Ban.) fârtái. (Un ~ dintr-un lot.) 2. (Transilv. şi Mold.) sfârtái, (Ban. şi Transilv.) sfârtár, (franţuzism înv.) cuart. (Un ~ de rn de . . .) 3. litră, (Transilv.) fârtái. (Un ~ de vin.) SFERTIŞÓR s. sfertuleţ, (reg.) sfertúţ. SFERTULÉŢ s. sfertişor, (reg.) sfertúţ. sfertúţ s. v. SFERTIŞOR. SFERTULEŢ. SFEŞNIC s. (rar) feşnicár. sfeşnic s. v. OPAIŢ. SFEŞTANIE s. (BIS.) consacrare, sfinţire, târnoseală, târnosire, (înv.) obnovlénie, ródină, sfinţenie, târnosánie, târnosilúră. (~ unei biserici.)

SFEŞTÓC s. (BIS.) mătăuz, pămătuf. (~ pentru aghesmuit.) sfeteriseálă s. v. DEFRAUDARE. DELAPIDARE. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HOŢIE. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. SUSTRAGERE. sfeterisi vb. v. DEFRAUDA. DELAPIDA. FURA. LUA. SUSTRAGE. sfeterisire s. v. DEFRAUDARE. DELAPIDARE. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HOŢIE. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. SUSTRAGERE. sfeterismós s. v. DEFRAUDARE. DELAPIDARE. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HOŢIE. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. SUSTRAGERE. sfeti vb. v. AMESTECA. APĂREA. ARĂTA. CLARIFICA. DESCURCA. DESLUŞI. ELUCIDA. EXPLICA. IVI. ÎNTÂMPLA. LĂMURI. LIMPEZI. PICA. PRECIZA. TRIŞA. sfetítel s. v. ARHIEREU. IERARH. SFETNIC s. 1. consilier, povăţuitor, sfătuitor. (~ al domnitorului.) 2. călăuză, îndrumător, povăţuitor, sfătuitor, (livr.) mentor, (înv. şi fam.) dascăl, (înv.) pováţă, tocmitór. (X ti serveşte drept ~.) SFIALĂ s. 1. jenă, ruşine, sfiiciune, stinghereală, stinjeneală, stânjenire, (pop.) ruşináre, (înv. şi reg.) ruşínţá, (înv.) stideálă, stidínţă, stidíre. (Un sentiment de ~.) 2. ruşine, sfiiciune, timiditate, (rar) sfiíre, sfioşénie, (înv.) sfiínţă. (~ unui copil.) 3. decenţă, jenă, manieră, pudoare, ruşine, bună-cuviinţă, (rar) pudicitáte, (latinism rar) pudicíţie. (Nu are nici un pic de ~.) SFIDA vb. I. a brava, a desfide. (~ moartea.) 2. a brava, a înfrunta, (rar) a sfrunta. (A ~ cu curaj un pericol.) SFIDARE s. 1. bravadă, bravare, desfidere, (înv.) desfid. (~ morţii.) 2. înfruntare, (rar) sfruntáre. (~ cuiva.) 3. provocare, sfruntare. (Aruncă cuiva o ~.) SFIDĂTOR adj. 1. provocator. (Un gest ~.) 2. arogant, impertinent, insolent, ireverenţios, îndrăzneţ, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, neruşinat, obraznic, semeţ, sfruntat, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios, (rar) neânfrânát, (pop. şi fam.) ţâfnós, (înv. şi reg.) ruşinat, (Transilv.) şulhétic, (înv.) neruşinós, (fam. fig.) botós. (Un om ~.) sfielnic adj. v. RUŞINOS. SFIICIOS. SFIOS. TIMID. sfléţ adj. v. RUŞINOS. SFIICIOS. SFIOS. TIMID. sfigrnós s. v. PULS. SFIGMOMANOMÉTRU s. sfigrnotensio-metru. SFIGMOTENS1OMÉTRU s. sfigmomano metru. SFIÍ vb. a se jena, a se ruşina, (înv. şi reg.) a se stânjeni, (înv.) a se scăndălf, a se stidi-(reg. fig.) a se teşi. (Hai, nu te ~, spune/)» SFIICIOS adj. ruşinos, sfios, timid, (rar) sfielnic, (reg.) obraznic, obrăzát, pâşín, (înv.) sfléţ. (Ce copil ~ !) SFIICIUNE s. I. jenă, ruşine, sfială, stinghereală, stinjeneală, stânjenire, (pop.) ruşináre, (înv. şi reg.) ruşínţă, (înv.) stideálă, stidínţă, stidíre. (Un sentiment de ~.) 2. ruşine, sfială, timiditate, (rar) sfiíre, sfioşénie, (Inv.) sfiínţă. (~ unui copil.) sfiínţă s. v. RUŞINE. SFIALĂ. SFIICIUNE. TIMIDITATE. sfiíre s. v. RUŞÍNE. SFIALĂ. SFIICIUNE. TIMIDITATE. sfin s. v. PORC. gflneáe s. v. CÁRPINIŢĂ. sfinte s. pi. v. IELE. •ffnteţă s. v. CINTEZĂ DE IARBĂ. SFINŢENIE s. (livr.) sanctitate, (rar) sacra-lltáte, (Înv. şl pop.) sânţénie, (înv.) sfinţie. sfinţenie s. v. CONSACRARE. SFEŞTANIE. SFINŢIRE. TÂRNOSEALĂ. TÂRNOSIRE. SFINŢÍ vb. (BIS.) 1. a canoniza, (livr.) a sacraliza, a sanctifica, (înv.) a sacra. (A ~ un mucenic.) 2. a consacra, a tlrnosi. (A ~ o biserică.) t. (înv.) a potrebi. (A ~ sfintele daruri.) sfinţi vb. v. AMEŢI. APUNE. ASFINŢI. CHERCHELI. COBORÎ. CONSACRA. CONSFINŢI. DISPĂREA. FIXA. HIROTONI. HIROTONISI. ÎMBĂLSĂMA. ÎMBĂTA. ÎNMIRESMA. PARFUMA. PIERI. PLECA. POPI. PREOŢI. STABILI. STATORNICI. TURMENTA. sfinţie s. v. BISERICĂ. CASA DOMNULUI. LUES. SFINŢENIE. SIFILIS.

SFINŢIRE s. (BIS.) 1. canonizare, (livr.) sanctificare, (înv.) sacráre, sanctificaţi e. (~ o unul martir.) 2. consacrare, sfeştanie, târnoseală, târnosire, (înv.) obnovlénie, ródină, sfinţenie, târnosánie, târnositúră. (~ o unei biserici.) sfinţire s. v. AMURG. APUS. ASFINŢIT. BISERICĂ. CASA DOMNULUI. CONSACRARE. CONSFINŢIRE. FIXARE. HIROTONIE. HIROTONIRE. HIROTONISIRE. INSERARE. SEARĂ. STABILIRE. STATORNICIRE. SFINŢIŞÓR s. (BIS.) 1. sfintuleţ, (pop.) slntuléţ. £. (mal ales la pi.) mucenic, sfânt, (reg.) bradoş, brăduleţ, brândúş. (De 9 martie se măntncâ ~.) ■finţlfor s. v. OPT. SFINŢÍT adj. (BIS.) 1. canonizat, (livr.) sacrát, sanctificat. (Mucenic ~.) 2. tirnosit. (Biserică ~.J sfinţit adj. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. CHER-CHELIT. HIROTONISIT. HIROTONIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT. sfinţit s. v. AMURG. APUS. ASFINŢIT. INSERARE. SEARĂ. VEST. ■finfltfiri s. v. HIROTONIE. HIROTONIRE. HIROTONISIRE. SFIOS adj. 1. ruşinos, sfiicios, timid, (rar) sfielnic, (reg.) obraznic, obrăzát, pâşin, (inv.) sfléţ. (Ceeoptl~t) 2. decent, pudic, ruşinos. (Ca gesturi ~.> sâiosénie s. v. RUŞINE. SFIALĂ. SFIICIUNE. TIMIDITATE.' sfirídă s. v. ADÂNCITURĂ. COTLON. FIRIDĂ. INTRÂND. NIŞĂ. OCNIŢĂ. SCOBITURĂ. síint adj. v. GROZAV. STRAŞNIC. TERIBIL. ZDRAVĂN. SFÂNT adj., s. 1. adj. (BIS.) ceresc, divin, dumnezeiesc, (livr.) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (pop.) sânt, (înv.) minunat, preaânált. (Pronia ~.) 2. adj. (BIS.) (înv. şi pop.) sânt. (~ duh.) 3. s. (BIS.) sfinta treime = trinitate, (pop.) troiţă. 4. s., adj. (BIS.) (pop.) sânt, (înv.) preacuviós, preafericit, preapodóbnie, (latinism înv.) sanct. (~ Gheorghe.) 5. s. (BIS.) Sfinta Fecioară = madona (art.), născătoarea (art.), preacurata (art.), preanevino-vata (art.), preasfânta (art.), precista (art.), Fecioara Măria, Maica Domnului, (înv.) bogoródniţa (art.), preacinstita (art.). 6. s. (mai ales la pi.) mucenic, sfinţişor, (reg.) bradóş, brăduleţ, brindúş. (De 9 martie se măntncă ~i.) 7. s. (BIS.) sfintul părinte = papă, pontiful roman, pontiful Romei, suveranul pontif. 8. adj. (BIS.) bisericesc, religios, (pop.) sânt. (Carte ~.) 9. adj. (BIS.) sacru, (livr.) sacrát, sacrosanct. (Scripturile ~.) 10. s. (BIS.) sfinta scriptură = biblie, scriptură. 11. adj. (BIS.) divin, sacramental, sacru. (Lucrurile ~.) 12. s. (BIS.) sfinta sfintelor = sanctuar. (~ la iudei.) 13. adj. sacru. (Numele ~ al patriei.) 14. adj. sacru, solemn. (Un jură-mint ~.) 15. adj. intangibil, inviolabil, sacru, (livr.) sacramental, sacrosanct, (rar) sacral. (Drept ~.) 16. adj. desăvârşit, perfect. (~ nevinovăţie!) sfintul s. art. v. ATOTPUTERNICUL. CREATORUL. DIVINITATE. DOMNUL. DUMNEZEIRE. DUMNEZEU. PĂRINTE. PROVIDENŢĂ. PUTERNICUL. STĂPÂNUL. TATĂL. ZIDITORUL. SFÂNTULÉŢ s. (BIS.) sfinţişor, (pop.) sântuléţ. SFÂRC s. 1. (ANAT.) gurgui, mamelon. (~ sinului.) 2. (ANAT.) zgârci. (~ nasului; ~ urechii.) 3. pleasna, şlichi, (reg.) plesni-toáre, şugár. (~ de bici.) 4. (la pi.) aripi (pi.). (~ la fundul butoiului.) sâlrc s. v. LIGAMENT. TENDON. VENĂ. VÂNĂ. sflrcél s. v. HUDULEŢ. sfârclí vb. v. BICIUI. PRIZA. SMIORCĂI. ŞFICHIUI. TRAGE. síârcós adj. v. CARTILAGINOS. SFÂRÂÍ vb. (Mold.) a pârâi. (Focul ~ în sobă.) síârií vb. v. FÂLFÂL ŢÂRÂI. síârâiác s. v. BÂZÂITOARE. SFÂRÂITOARE. SFÂRÂIÁLĂ s. sfârâit. (~ uleiului in tigaie.) síârâiálă s. v. CHILIPIR. sâiriióc s. v. BÂZÂITOARE. SFÂRÂITOARE. sfiriít adj. v. PRĂJIT. SFÂRÂÍT s. sfârâială. (~ uleiului in tigaie.) SFÂRÂITOARE s. bâzâitoare, (reg.) síârâiác, sfirâióc. (~ cu care se joacă copiii.) síiriitoáre s. v. MORIŞCĂ. síirâitú-ă s. v. BĂTAIE. FÂLFÂLALĂ. FÂL-FÂIRE. FÂLFÂIT. FÂLFÂITURÂ. FLUTURARE. FLUTURAT.

sfírlă s. v. BOBÂRNAC. BOT Í'.ÎRÁ. PRÂS-NEL. RÂT. SFÂRLEAZĂ. TIT1KEZ. SFÂRLEÁZĂ s. 1. prâsnel, titirez, (înv. ş> reg.) sfírlă. (~ cu care se joacă copiii.) 2. prisnar, prâsnel, titirez, (reg.) măciucă. (~ ia fusul de tors.) sfârleáză s. v. DEPANATOARE. MORIŞCĂ. VÂRTELNIŢÁ. ZBÂRNÂITOARE. sílrlitúră s. v. ÎNVÂRTITURĂ. PIRUETĂ sfirnár s. v. COMERCIANT. GEAMBAŞ. NEGUSTOR. sflrnăríc s. v. COMERŢ. NEGOŢ. NEGUSTORIE. SFÂRŞEÁLĂ s. 1. epuizare, extenuare, isto-veală, istovire, secătuire, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. şi reg.) slăbíe, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~ a unui om muncit.) 2. moleşeală, slăbiciune, (reg.) zălezitúră. (E nedormit şi simte o ~ greu de învins.) 3. (reg.) leşiálă, leşie, leşuiálă. (Un cardiac care are o senzaţie de ~.) 4. leşin. (Simte o ~ din cauza foamei.) 5. lilmeală. (~ unui om înfometat.) sílrşénie s. v. CAP. CAPĂT. FINAL. FINE. ÎNCHEIERE. SFÂRŞIT. SFÂRŞÉŞTE interj, ajunge !, atât !, basta !, destul !, gata !, isprăveşte 1, încetează I, punct!, stai I, stop I, terminal, (reg.) halt I, (fam. şl peior.) ho ! SFÍRŞÍ vb. 1. a (se) isprăvi, a (se) încheia, a (se) termina, (livr.) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) gata, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) mântui, (prin vestul Transilv.) a (se) sculi, (înv.) a (se) săvârşi. (A ~ treaba; spectacolul s-a ~.) 2. a finaliza, a isprăvi, a încheia, a termina, (livr.) a fini. (A ~ o lucrare începută.) 3. a desăvârşi, a încheia, a termina. (A ~ opera începută de. alţii.) 4. a epuiza, a isprăvi, a încheia, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a gata, a mântui. (A ~ tot ce avea de spus.) 5. a isprăvi, a încheia, a închide, a termina. (Să ~ discuţia.) 6. a conchide, a încheia, (livr.) a concluziona. (Vorbitorul a ~ astfel. . .) 7. a ieşi, a se isprăvi, a se termina. (Cum s-o ~, să se ~.) 8. a se încheia, a se termina, (înv. şi pop.) a se petrece, (înv. şi reg.) a se obârşi. (Toate trec şi se ~.) 9. a absolvi, a isprăvi, a termina. (A ~ liceul.) 10. a se încheia, a se solda, a se termina. (Disputa s-a ~ cu un eşec.) 11. a încheia, a lichida, a termina. (Să ~ toate socotelile.) 12. a înceta, a pieri. (Fericirea lui s-a ~.) 13. a se duce, a se încheia, a se termina, a trece. (S-a ~ şi vacanţa!) 14. a expira, a se isprăvi, a se încheia, a se termina. (S-a ~ termenul de garanţie.) 15. a (se) consuma, a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) termina, (reg.) a (se) găti, a (se) topi. (Au ~ toate proviziile.) 16. a conteni, a se curma, a înceta, a se opri, a se potoli, a sta, a se termina, (înv. şi pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorúpe, (Mold.) a Unchi, (înv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia s-a ~.) 17. a deceda, a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. şi pop.) a se săvârşi, (înv. şi reg.) a pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. şi reg. ir.) a se sparge, (fig. şi fam. ) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (S-a ~ ieri la amia-lă.) 18. a epuiza, a extenua, a fringe, a istovi, a seca, a secătui, a sici, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. şi Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca continuă l-a ~.) 19. a leşina. (Se ~ de foame, de oboseală.) stârşí vb. v. ASASINA. DEVASTA. DISTRUGE. ÎNDEPLINI. ÎNFĂPTUI. NIMICI. OMORÎ. PÂRJOLI. PRĂPĂDI. PUSTII. REALIZA. SUPRIMA. UCIDE. SFÂRŞÍRE s. 1. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşit, terminare, terminat, (pop.) gătáre, istovire, mântuíre, (înv.) săvârşíre. (~ tuturor lucrărilor.) 2. consumare, epuizare, isprăvire, sfârşit, terminare. (~ tuturor proviziilor.) SFÂRŞÍT adj. 1. gata, isprăvit, încheiat, terminat, (înv.) săvârşít. (Un lucru ~.) 2. epuizat, extenuat, frânt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojít, (prin Munt.) tâhobít, (înv.) stătut. (S-a tntors ~ de la lucru.) 3. leşinat. (Om ~ de foame.) SFÂRŞÍT s. 1. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşire, terminare, terminat, (pop.) gătáre, istovire, mântuíre, (înv.) săvârşíre. (~ tuturor treburilor.) 2. cap, capăt, final, fine, încheiere, (tnv.) concénie, conéţ, cumplíre, să\îrşít, sfâr-ţénie, sfârşitúră, termen. (A dus-o cu bine la ~-.) 3, încheiere, închidere, terminare. (La ~ şedinţei.) 4. închei»re, (înv.) istov. (După ~ nunţii.) 5. încetare, terminare, (înv. şi reg.) spargere, spart. (După ~ horei.) 6. (înv.) săvârşénie. (~ zilei.) 7. final, urmă. (A venit abia la ~.) 8. deznodământ, soartă. (~ bătăliei s-a decis.) 9. deznodământ. (Un roman cu un ~ fericit.) 10. epilog, final, încheiere, (livr.) fine. (~ acţiunii unui roman.) 11. coadă, fine. (Poanta e plasată la ~.) ÎS. consumare, epuizare, ispră-vire, sfârşire, terminare. (~ tuturor proviziilor.) 13. (fig.) apus. (A ajuns la ~ vieţii.) 14. decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, stingere, sucombare, (livr.) éxitus, extincţie, repauzáre, (mai ales in limbajul bisericesc) repaus, (înv. şi pop.) săvârşíre, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieíşte, topéníe, (înv.) petrecanie,

petrecere, pierdere, pieri-clúne, prăpăditúră, pristăvíre, săvârşénie, săvârşít, scădere, sconcénie, (ir.) crăpáre, (arg.) mierleáiă, micrlíre, vérdeş. (~ unei persoane.) sfârşitúră s. v. CAP. CAPĂT. FINAL. FINE. ÎNCHEIERE. SFÂRŞIT. sfârtái s. v. SFERT. sfirtár s. v. SFERT. SFÂRTECÁ vb. 1. a ciopârţi, a sfâşia, (pop. şi fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crâm-poţi, a măcelări, (Mold., Bucov. şi Ban.) a ciocârti, (prin Mold.) a cârnosi, (prin Ban.) a cârti, (Mold. şi Bucov.) a hăcui. (A ~ un ani mal, la tăiere.) 2. a sfâşia, (înv. şi reg.) a murseca. (L-au ~ animalele sălbatice.) 3. a siişia, (înv. şi reg.) a spârcui. (L-au ~ cu săbiile.) SFÂRTECÁRE s. 1. ciopârţire, sfâşiere, (pop. şi fam.) căsăpire, (Mold. şi Bucov.) hăcuíre. (~ unui animal, la tăiere.) 2. sfâşiere, (înv. şi reg.) mursecáre. (~ cuiva de către animalele sălbatice.) SFÂRTECÁT adj. 1. sfâşiat, (înv. şi reg.) mursecat. (Om ~ de lupi.) 2. sfâşiat, (înv. şi reg.) spârcuít. (~ de săbii.) SFÂŞIA vb. 1. a ciopârţi, a sfârteca, (pop. şi fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crâm-poţi, a măcelări, (Mold., Bucov. şi Ban.) a ciocârti, (prin Mold.) a cârnosi, (prin Ban.) a cârti,(Mold. şi Bucov.) a hăcui. (A ~ un animal, la tăiere.) 2. (înv.) a (se) smăcina. (Îi ~ carnea de pe el.) 3. a sfârteca, (înv. şi rog.) a murseca. (L-au ~ lupii.) 4. a sfârteca. (înv. şi reg.) a spârcui. (L-au ~ cu săbiile.) 5. a (se) ferfeniţi, a (se) hărtăni, a (se) rupe, a (se) zdrenţui, (fam.) a (se) vărzui. (A'« moi ~ caietul 1) 6. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) uza, a (se) zdrenţui, (pop. şi fain.) a (se) flenduri. (Haina i s-a ~ de lot.) 1. a rupe, a spinteca, (înv.) a sparge. (Îşi ~ hainele şi-şi smulgea părul.) 8. a (se) zdrenţui, (reg.) a (se) petici, (prin Olt. şi Munt.) a (se) şofili. (Cearşaful s-a ~.) SFÂŞIAT adj. 1. sfârtecat, (înv. şi reg.) mursecat. (Om ~ de lupi.) 2. sfârtecat, (înv. şi reg.) spârcuít. (~ de săbii.) 3. ferfeniţit, hăr-tănit, rupt, zdrenţăros, zdrenţuit, (pop. şi fam.) ferfeniţós. (O carte ~.) 4. găurit, rupt, uzat, zdrenţăros, zdrenţuit, (pop.) zdrenţós. (U/i cerşetor cu hainele ~.) 5. rupt, spintecat, (înv.) spart. (După bătaie avea hainele ~.) 6. zdrenţuit, (reg.) peticit. (Cearşaf ~.) SFÂŞIERE s. 1. ciopârţire, sfârtecare, (pop. şi fam.) căsăpire, (Mold. Şi Bucov.) hăcuíre. (~ unui animal, la tăiere.) 2. sfârtecare, (înv. şi reg.) mursecáre. (~ cuiva de către animalele sălbatice.) 3. rupere, spintecare, spintecat. (~ unui material textil.) SFÂŞIETÓR adj., adv. 1. adj. jalnic, tin-guios, tânguitor, (pop.) jeliíór, jeluitor, (înv.) lăcrâmós. (Pltnsete ~.) 2. adj. copleşitor, covârşitor. (O impresiei.) 3. adv. excepţional, extraordinar, grozav, nemaipomenit. (O melodie ~ de tristă.) SFÂŞIETÚRĂ S. ruptură, spintecătură, (înv.) spărtură. (~ l« o haină.) SFOARĂ s., adv. 1. s. (Ban., Transih. şi Bucov.) spagát, (Transilv. şi Maram.) şpárgă, (înv.) áţă. (Un ghem de ~.) 2. s. (TEIIX.) coardă, strună. (~ a ferăstruului.) 3. s. (SPORT) şpagat. (~ în gimnastică.) 4. adv. aţă, direct, drept, neocolit, (pop.) oblu. (Merge ~ la el acasă.) sfoară s. v. FIR DE PLUMB. PR1PON. síoiág s. v. MOLETE. MUCEGAI. MUCEr ZEALĂ. MUŞIŢĂ. VIERME DE FĂINĂ. sfoiegeálă s. v. MUCEGAI. MUCEZEALÁ. MUŞIŢĂ. sfoiegí vb. v. MUCEGAI. MUCEZI. sfolegít adj. v. MUCED. MUCEGĂIT. MUCE-ZIT. SFRIJIT. SLAB. sfoiegítadj., s. v. INCAPABIL. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG. SFOR s. fir. (~ al unei apt tmgătoare.) sforar adj., s. v. INTRIGANT. SFORĂI vb. 1. (rar) a ronhăi, (înv. şt reg.) a sforcăi, (reg.) a horeai, a horcăni, a horeotl, a pârsni, a sfornai, (Mold., Bucov. şi Maram.) a forai, (Mold. şi Bucov.) a horăl. (Doarme adine şi ~ tare.) 2. a forăi, a fornăl, (reg.) a necheza, a ţâfni. (Caii ~.) SFORĂIÁLĂ s. 1. sforăit, sforăttură, (rar) sforăíre, (reg.) horcăiálă, horcăit, horcăitáră, (Mold. şi Bucov.) horăít, horăitúră. (/v unei persoane.) 2. fornăială, fornăit, sforăit, sforăi-tură. (~ cailor.) sâorăíre s. v. SFORĂIÁLĂ. SFORĂIT. SFORĂITURĂ. SFORĂÍT s. 1. sforăială, sforăituri, (rar) sforăíre, (reg.) horcăiálă, horcăit, horcăitáră, (Mold. şi Bucov.) horăít, horăitúră. f-«* ane. persoane.) 2. fornăială, fornăit, sforăială, sfo-răitură. (~ cailor.) SFORĂITURĂ s. 1. sforăială, sforăit, (rar) sforăíre, (reg.) horcăiálă, horcăit, horcăitáră, (Mold. şi

Bucov.) horăít, horăitúră. (~ anei persoane.) 2. fornăială, fornăit, sforăială, sforăit. (~ cailor.) sforărie s. v. INTRIGĂ. MAŞIHAŢIE. UNELTIRE. si'orcăí vb. v. SFORĂI. SFORICÍCĂ s. sforişoară. SFORIŞOÁRĂ s. sforicică. sfornăí vb. v. FÂRNÂI. FONFAI. FORNĂL SFORĂI. SFORŢA vb. 1. a se forţa, a se opinti, (Transilv.) a se tecărui. (S-a ~ «4 Hd.it* bolovanul.) 2. a se canoni, a se căzni, a se chinul, a se forţa, a se frământa, a se munci, a se năcăji, a se osteni, a se sili, a se strădui, a sa trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a sa varpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a sa năsli, a (se) osârdnici, a (se) oslrdul, a sa volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ să remloe problema.) 3. a încerca, a se sili, a se strădui. (Se ~ să-i clştige bunăvoinţa.) 4. a (se) lupta. a se sili, a se strădui. (Se ~ tă tmpledlce răul.) SFORŢARE s. 1. icnire, opinteală, opintire, (rar) opintitúră. (Cu o ultimă ~ a tmptn» bolovanul.) 2. caznă, chin, efort, forţare, muncă, osteneală, silinţă, strădanie, străduinţă, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduiálă, stră-duíre, (pop.) canoneală, (reg.) ştrapáţ, (prin Munt.) morânceálă, (Mold. şi Transilv.) zoală, (înv.) căzníre, nevoínţă, osteninţă. sforţa, strădănuínţă, strădănuíre. (~ lui a foit fncií-nunaiă de succes.) 3. efort, încercare, osteneală, silinţă, strădanie, străduinţă. (Toate ~ /HÍ au fost zadarnice.) 4. asiduitate. Insistenţă, perseverenţă, râvnă, silinţă, slrgulnţă, stăruinţă, strădanie, străduinţă, zel, (pop.) osírdle. (~ demnă de laudă.) síórţă s. v. CAZNĂ. CHIN. DINAMISM. EFORT. ENERGIE. FORŢARE. FORŢĂ. IMPETUOZITATE. MUNCĂ. OSTENEALĂ PUTERE. ROBUSTEŢE. SFORŢARE. SILINŢĂ. STRĂDANIE, STRĂDUINŢĂ. TĂRIE. TRUDĂ. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ. ZBATERE. SFORZÁNDO adv. (MUZ.) sforzato. SFORZÁTO adv. (MUZ.) sforzando. SFRAGÍSTICĂ s. sigilografic (~ este o disciplină auxiliară a istoriei.) sfrancioc róşn s. v. CODĂLBIŢĂ. sfranţ s. v. LUES. SIFILIS. SFRÉDEL s. 1. (TEHN.) burghiu, (reg.) bfrdie, bórăr, sticáiz, (prin Transilv.) şaitău. 2. (TEHN.) (pop.) spiţélnic. (Cu ~ se faa găuri in capă/ina rofii.) 3. (ENTOM.) sfre-deluş. (~uí este omida fluturelui numit răchi-tar.) 4. (ASTRON.; art.) (reg.) spiţélnicul (art.), câinele-míc, iezii-cáprei (pi.). sfréíel s. v. BUCLĂ. BULBOACĂ. BULBOANĂ. CÂRLIONŢ. CREŢ. INEL. OCHI. ONDULAŢIE. ONDULĂ. SPIRALĂ. VAL. VALVÂRTEJ. VÂLTOARE. VÂRTEJ. VOLBURĂ. ZULUF. sfredeláş s. v. BURGHIAS. OCHIUL-BOULUL PITULICE. SFREDELUŞ. sfredeleáe s. v. BURGHLAŞ. OCHIUL-BOU-LUI. PITULICE. SFREDELUŞ. sfredelccáş s. v. BURGHIAS. SFREDELUŞ. sfredelecúţ s. v. BURGHIAS. SFREDELUŞ. SFREDELÍ vb. a găuri, a perfora, a scobi, a străpunge, (inv. şi reg.) a petrece, a potrlcăli, (reg.) a găuni, a sfredeluşi, (Mold. şi Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (OU.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a sclidirl. (A ~ tnlr-un material dur.) sfredeli vb. v. ISCODI. SCRUTA. SFREDELÍRE s. găurire, găurit, perforare, perforat, perforaţie, scobire, scobit, sfredelit, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold. şl Bucov.) bortelíre. (~ unui material dur.f SFREDELÍT adj. găurit, perforat, scobit, străpuns, (înv. şi reg.) potricălít, (Mold. şi Bucov.) bortelit, bortit. (Metal ~.) SFREDELIT s. găurire, găurit, perforare, perforat, perforaţie, scobire, scobit, sfredelire, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold. şi Bucov.) bortelíre. (~ unui material dur.) SFREDELITOR adj. 1. atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, străpungător. (0 privire ~ / ochi ~.) 2. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitof, scrutător, străbătător, subtil,

(livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuţit. (Un spirit ~.) sfredelitor adj. v. CHINUITOR. INTENS. PUTERNIC. STRĂPUNGĂTOR. VIOLENT. VIU. sfredclitúră s. v. BUCLĂ. CÂRLIONŢ. CREŢ. INEL. ONDULAŢIE. ONDULĂ. VAL. ZULUF. sfredelul-mic s. v. BURGHIUL. sfredelul-pământului s. v. BURGHIUL. sfredelul rusaliilor s. v. STRAT DE RUSALII. TODORUSALE. SFREDELÚŞ s. 1. (TEHN.) burghiaş, (reg.) sfredcláş, sfredeleác, sfredelecáş, sfrede-iecúţ. 2. (ENTOM.) sfredel. (~ul esíe omida fluturelui numii răchitar.) sfredclúş s. v. CODOBATURĂ. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. PRUNDAR. PRUNDAŞ. síredeliisí vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE. sfrenţíe s. v. LUES. SIFILIS. sfrenţós adj., s. v. LUETIC. SIFILITIC. SFRI.IÍ vb. a se chirci, a degenera, a se Închirci, a se pipernici, a se zgârci, (înv. şi reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se şiştăvi, (prin Ban.) a se niicicula, (Mold. şi Bucov.) a se pri-sári, (prin OH.) a se târcăvi. (Planta s-a ~.) sfriji vb. v. SLĂBI. SFRIJÍRE s. chircire, degenerare, închir-círe, pipernicire, (reg.) şiştăvírc. (~ a unei plante.) SFRIJÍT adj. I. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit,, prizărit, (rar) nevoiaş, slab, sterp, (înv. si reg.) scă7.út, (reg.) izinít, obídnic, pirnnicít,. pízghirít, răít, şiştáv, (prin Ban.) iniciculát, (prin Bucov. şi Transilv.) prilestít, (prin Olt.) tlrcav. (Planta ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, slab, slăbănog, uscat, uscăţiv, (rar) uscăciós, (înv.) mírşav, rău, sec, secăţíu, secăţív, (reg.) ogârjít, (Mold. şi Transilv.) pogârjít. (Vită ~.) 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaş, pirpiriu, plăpând, prizărit, slab, slăbănog, slăbuţ, şubred, (pop.) piţigăiat, (înv. şi reg.) mírşav, ticălos, (reg.) gúbav, morângláv, (Munt. şi Transilv.) slghináş, (Munt. şi Olt.) şíştav. (Un copil ~ / o constituţie ~.) 4. slab, (pop. şi fam.) jigărit, pricăjit, (reg.) zálezít, (prin Munt. şi Oât.) sfoiegít. (Ce om ~ !) SFRIJITÚRĂ s. chircitură, (înv. şi reg.) prizăritúră, (Bucov.) pipirig. (O ~ de om.) sfrijjitúră s. v. SLĂBĂTURĂ. SFRÂNCIÓC s. (ORNIT.) 1. (Laninus excubitor) bcrbeccl, lupul-vrăbiilor, (reg.) ber-becúţ, şoimúţ, ţăcăitoáre, capra-dracului. 2. (Lanius coilurio) (reg.) berbecél, codălbíţă, şofrán. sfrunta vb. v. BRAVA. ÎNFRUNTA. SFIDA. SFRUNTÁRE s. 1. provocare, sfidare. (Aruncă cuiva o ~.) 2. aroganţă, impertinenţă, insolenţă, măgărie, necuviinţă, neobFă-zare, neruşinare, obrăznicie, trufie, tupeu, (rar) scmeţíe, (livr.) morgă, prezumţie, (pop. şi fam.) ţífnă. (E de o ~ revoltătoare.) sfruntárc ş. v. ÎNFRUNTARE. SFIDARE, SFRUNTAT adj. arogant, impertinent, insolent, ireverenţios, îndrăzneţ, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, neruşinat, obraznic, semeţ, sfidător, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios, (rar) neânfrânát, (pop. şi fam.) ţâfnós, (înv. şi reg.) ruşinat, (Transilv.) şulhétic, (înv.) nerti-şinós, (fam. fig.) botós. (Un om ~.) sfúlger s. v. FULGER. sfulgerá vb. v. FULGERA. sfungátă s. v. JUMĂRI. OMLETĂ. shímă s. v. FIGURĂ DE STIL. TROP. SHÓRTHORN s. (ZOOL.) durham. (~ este o rasă de taurine.) SIBILANT »dj. (FON.) siflant, şuierător. (Consoană -~ / tunet ~.) SIBILÁNTĂ s. (FON.) siflantă, şuierătoare. sIMll» ad|. v. ASCUNS. CRIPTIC. ENIGMATIC. MISTERIOS. OCULT, PREVESTITOR. PROFETIC. SECRET. TAINIC. VIZIONAR. tibJlín adj. T. ASCUNS. CRIPTIC. ENIGMATIC. MISTERIOS. OCULT. PREVESTITOR. PROFETIC. SECRET. TAINIC. VIZIO-KAR. slUlfaile adj. v. ASCUNS. CRIPTIC. ENIGMATIC. MISTERIOS. OCULT. PREVESTITOR. PBOFETIC. SECRET. TAINIC. VIZIONAR. síblóg s. v. MIRODEA. «teaménă s. v. SICOMOR. SlCĂ s. (BOT.; Statice gmelini) (reg.) marchedon, garofíţă-de-máre, limba-bóului, lim-ba-péftelni.

■Mtlmté a. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURA. LICHEA. NETREBNIC. PUSLAMA. SCÂRNĂVÂE. SECĂTURĂ. sícfal» adv. v. ANEVOIE. GREU. sielilş s., adj. v. A\rAR. CALIC. ZGÂRCIT. SICI s. armaş, vizir. (~ la arşic, în jocul de arşice.) SICILIANA s. siciliancă. SICILIÁNCĂ s. siciliana. sUtslét 8. v. NECAZ. NEPĂCERE. SUPĂRARE. elciíí vb. v. DESCĂRCA. DEŞERTA. GOLI. SECA. «teottnt s. v. DENUNŢĂTOR. PÂRÂTOR. sksofantía s. v. DENUNŢ. DENUNŢARE. SICOMOR s. (BOT.; Ficus sycomorus) (înv.) sicaménă. SICÓZIS s. (MED.) foliculită profundă. sEeră s. v. SCÂNTEIE. sicriaş s. v. CASETĂ. CUTIOARĂ. CUTIUŢĂ. LĂDIŞOARĂ. LĂDIŢĂ. slerinél s. v. LĂDIŞOARÁ. LĂDIŢĂ. SICRÍU s. coşciug, (rar) sarcofag, (înv. şi pop.) raclă, (pop.) seândură, (reg.) brad, casă, (Transilv. şi Ban.) copârşéu, (prin Transilv.) Jgheab, (Transilv.) ladă, (Transilv. şi Maram.) sălaş, (Olt. ţi Transilv.) tron, (înv.) coş, (arg.) pardesiu de scínduri. sSerfo s. v. COMODĂ. CUFĂR. CUTIE. DULAP. GARDEROB. LADĂ. SCRIN. SERTAR. ŞIFONIER. sicriul léjjil s. v. CHIVOT. slettrcálă s. v. ÎNJURĂTURĂ. «IctSri vb. v. DRACUL ÎNJURA. OCĂRÎ. íleeirisi vb. v. DRACUL ÎNJURA. OCĂRÎ. •Uteéncă s. v. CLACĂ- ŞF.ZĂTOARE. SIDEF s. (ieşit din uz) nácru. (înv.) pínin. (Nasturi de ~.) SIDEFÍU adj. (rar) sidefós. (Luciu ~.) sidefós adj. v. SIDEFIU. sldér s. v. FIER. SIDERAL adj. 1. astral, (rar) solar. (În universul ~.) 2. ceresc. (Corpuri ~.) 3. stelar, (Înv.) stelin. (Lumină ~.) 4. cosmic, Interplanetar, spaţial. (Zbor ~; navă ~.) SIDERÍT s. (MIN.) sideroză. siderotecníe s. v. SIDERURGIE. SIDEROZĂ s. (MIN.) siderit. SIDERURGIE s. (înv.) siderotecníe. SIEMENS s. (FIZ.) mho. (~ este o unitate de măsură pentru conductanfa electrică.) SIESTĂ s. tabiet, (înv.) paidós. (A-şi face ~.) SÍFILIS s. (MED.) lues, (rar) verólă, (pop.) pădureţ, pierit, (înv. şi reg.) sfrariţ, sfrenţíe, (reg.) frénţie, mâncătúră, sfinţie, (prin Munt.) gubávíe, (Transilv.) şui, (înv.) frenţúş, mala-frántă, sifilitic. SIFILITIC adj., s. (MED.) luetic, (reg.) freuţít, gânceluít, (înv.) infrínt, malafranţát, sfrenţós. sifilitic s. v. LUES. SIFILIS. SIFLÁNT adj. (FON.) sibilant, şuierător. (Consoană ~; sunet ~.) SIFLÁNTĂ s. (FON.) sibilantă, şuierătoare. SIFON s. (pop.) apă gazoasă, (înv. şi reg.) sodă. -ifonagíu s. v. SIFONAR. SIFONÁR s. (rar) sifonagíu. sifjhiartăríe s. v. CURELĂRIE. sicj.iiartáu s. v. CURELAR. si,,..i.iás adj. v. DEBIL. DELICAT. FIRAV. FRU.IL. GINGAŞ. PIRPIRIU. PLĂPÂND. PRIZĂRIT.

SFRIJIT. ■ SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBUŢ. ŞUBRED. sighíâieă s. v. SĂDELCĂ. SIGILA vb. a pecetlui. (A ~ un colet.) SIGILARE s. pecetluire, pecetluit, sigilat. (~ unui colet.) SIGILAT adj. pecetluit. (Colet ~.) SIGILAT s. pecetluire, pecetluit, sigilare. (~ unui colet.) SIGÍLIU s. pecete, ştampilă, (înv. şi reg.) pecetlár, (reg.) biag, ştémpel, ţii, (înv.)muhúr, pecétnic, péciu. sigiliu s. v. ATRIBUT. CALITATE. CARACTER. CARACTERISTICĂ. ÎNSUŞIRE. NOTĂ. PARTICULARITATE. PROPRIETATE. SEMN. SPECIFIC. TRĂSĂTURĂ. SIGILOGRAFIE S. sfragistică. (~ este o disciplină auxiliară a istoriei.) signal s. v. FLUIERĂTURĂ. SEMNAL. signalmént s. v. SEMNALMENT. signatură s. v. ARMĂTURĂ. ARMURĂ. signór s. v. CUCON. DOMN. signóră s. v. CUCOANĂ. DOAMNĂ. MADAM. SIGUR adj., adv. 1. adj. adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 2. adj. categoric, cert, precis, (rar) neapărat. (Vrea un răspuns ~.) 3. adj. convins, încredinţat. (E ~ că îl va înţelege.) 4. adj. cert, (livr.) infailibil. (Un procedeu ~.) 5. adj. eficace, eficient. (Un remediu ~.) 6. adj. ferm, hotă-rit, neabătut, neşovăielnic, neşovăitor. (Cu păţi ~.) 7. adj. cert, inevitabil. (Căderea ~ a oraşului.) 8. adj. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neândoielnic, neândoios, netăgăduit, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 9. adv. adevărat, cert, serios. (— Aşa s-au intimplai lucrurile I — ~ ?) 10. adv. indiscutabil, neapărat, negreşit, neândoielnic, neândoios, precis, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunţată.) 11. adv. absolut, bineânţeles, cert, desigur, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, negreşit, neîndoielnic, neândoios, normal, precis. (Crezi că vine azi? — ~ !) 12. adj. adăpostit, apărat, ferit, ocrotit, păzit, protejat, (înv.) scutit. (Un loc mai ~.) sigură vb. v. ASIGURA. ÎNCREDINŢA. SIGURANŢĂ s. 1. apărare, asigurare, pază, protecţie, protejare, securitate. (Măsuri de ~.) 2. securitate, (înv.) siguráţie, siguritáte. (Un sentiment de ~.) 3. certitudine, convingere, credinţă, încredinţare, sentiment, (livr.) convicţiune. (Am ~ că aşa se va inttmpla.) 4. încredere, nădejde. (Pot să am ~ in voi?) 5. fermitate, hotărâre. (Vocea lui căpătă mai multă ~.) 6. certitudine, (livr.) infailibilitate. (~ unui remediu.) 7. precizie. (Dovedeşte o mare ~ In probele de /ir.) figurantă s. v. ADEVERINŢĂ. ASIGURARE. CHITANŢĂ. DOVADĂ. MĂRTURIE. RECIPISĂ. siguráţie s. v. SECURITATE. SIGURANŢĂ. sig.jripsí vb. v. ASIGURA. CONVINGE. GA li ANTA. ÎNCREDINŢA. siguripsíre s. v. ASIGURARE. GARANTARE. siguripsitór adj. v. ASIGURĂTOR. sitjuritútc s. v. SECURITATE. SIGURANŢĂ. sihastru adj. v. IZOLAT. RETRAS. SINGUR. SINGURATIC. SOLITAR. SIHASTRU s. anahoret, ascet, eremit, pustnic, schimnic, (rar) schimonáh, (înv.) aschl-tác, aschiteán, monah, osélnic, schítnic. (~uí trăieşte prin locuri pustii.) SIHĂSTRÉSC adj. ascetic, (rar) pustnicésu, schimnic, schimnicésc, (înv.) sihăstricésc. (Violă ~.) SIHĂSTRÉŞTE adv. ascetic, (înv.) pustniceşte, schimnicéşte. (Trăieşte ~.) SIHĂSTRÍ vb. a (se) pustnici, a (se) schimnici, (reg.) a (se) pustehiici. (A ~ departe de lume.) -ihăstrí vb. v. IZOLA. sihăstricésc adj. v. ASCETIC. SIHAS-TRESC. SIHĂSTRÍE s. 1. ascetism, asceză, pustnicie, schimnicie, (rar) schimnicit. (În vremea ~ lui.) 2. (concr.) schimnicie, schit. (Au ajuns la ~ .) sihăstrie s. v. IZOLARE. PUSTIETATE. SINGURĂTATE.

SÍHLĂ s. hăţiş, (reg.) târaár, (prin Mold. şi Bucov.) sihléte. (~ tntr-o pădure mai bătrtnă.) sihlă s. v. MOLID. sihléte s. v. HĂŢIŞ. SIHLĂ. sllabár s. v. ABECEDAR. silabí vb v. BUCHERI. SILABISI. SILÁBICadj. (FON.) plenison. (Vocale ~.) silabire s. v. SILABISIRE. SILABISIT. siiabisáţic s. v. SILABISIRE. SILABISIT. SILABISI vb. a buchcri, (înv), a buchirisi. a siâabi, a slomni, a sloveni. (A ~ un iert.) S1LABISÍRE s. silabisit, (înv.) silabire, silabisáţie, slomníre, sloveníre. (~ unui text.) SILABISÂT s. silabisire, (înv.) silabire, silabisáţie, slomníre, sloveníre. (~ unui text.) SÍLĂ s. 1. aversiune, dezgust, greaţă, îngre-ţoşare, oroare, repulsie, scirbă, (livr.) repugnantă, (rar) nesuferíre, (pop. şi fam.) lehamite. (lnv.( urî't, (pop. fig.) saţ. (Simte o ~ de neânvins pentru orice.) 2. constrângere, forţă, silnicie, violenţă, (livr.) servitute, (Ban.) sală-báríe, (înv.) nevoie, potrivnicíe. silinţă, silnicíre, strânsoáre, (fig.) presiune. (Bunuri obţinute prin ~.) silă s. v. ABUZ. ARMATĂ. BATJOCORIRE. DUIUM. EXCES. FORŢĂ. GRĂMADĂ. MINUNE. MIRACOL. MULŢIME. NECINSTIRE. OASTE. OŞTIRE. POTOP. PUHOI. PUTERE. PUZDERIE. SAMAVOLNICIE. SILNICIE. SILUIRE. SUMEDENIE. TRUPE. VIOL. VIOLARE. silenţios adj. v. LINIŞTIT. TĂCUT. sílénţiu s. v. LINIŞTE. TĂCERE. SÍLEX s. (M1N.) cremene, (rcg.) beábe, beáncă, beúţă, bicáş. sílfă s. v. SILFIDĂ. SILFÂDĂ s. (MITOL.) (rar) sílfă. sílhă s. v. PIN. silhúi adj. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. DESCREIERAT. NEBUN. SMIK'l 1T. ŢICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU. SILÍ vb. 1. a constrânge, a íace, a forţa, a obliga, (livr.) a soma, a violenta, (pop.) a silnici, (înv. şi reg.) a strânge, (prin Ban.( a ţipi, (tnv.) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strlmtora, (fig.) a presa. (7.-a ~ să eorbească.) 2. a constrânge, a forţa, a nevoi, a obliga. (Este ~ să . . .) 3. a constrânge, a forţa, a obliga, a supune. (A fost ~ ani întregi la un regim alimentar sever.) 4. a condamna, a constrânge, a forţa, a obliga, a osândi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. a constrânge, a obliga, a reduce. (L-a ~ la tăcere.) 6. a forţa. (A'u ~ piciorul.) 7. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forţa, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforţa, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osârdnici, a (se) osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ ea sa rezolve problema.) 8. a (se) lupta, a se sforţa, a se strădui. (Se ~ să împiedice răul.) 9. a căuta, a încerca, a se strădui, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~-te să fii amabil.) li. a încerca, a se sforţa, a se strădui. (Se ~ să-i câşlige bunăvoinţa.) sili vb. v. ASUPRI. BATJOCORI. EXPLOATA. GRĂBI. IUŢI. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. HĂPĂSTUI. NECINSTI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. SILUL TIRANIZA. URGISI. VIOLA. ZORI. SILICAGÉL s. (CHIM.) gel de silice. SILICATÁRE s. (CONSTR.) (rar) silica-tizáre. silicalizáre s. v. SILICATÁRE. S1LÍCĂ s. (CONST)!.) dinas. (~ este o cărămidă refractară silicioasă.) SILÍCE s. (CHIM.) bioxid de siliciu. SILIC1ÉRE s. (TEIIN.) (rar) silicizáre. siliciíieáre s. v. SILICIFIERE. SILICIFIÉRE s. (CHIM.) (rar) siliciíieáre. silieizáre s. v. SILICIERE. SII.ÍNŢĂ s. 1. caznă, chin, efort, forţare, muncă, osteneală, sforţare, strădanie, străduinţă, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) stráduiálă, străduíre, (pop.) canoneală, (rcg.) ştrapáţ, (prin Mui.t.) morânceálă, (Mold. şi Transilv ) yoálă. (înv.) căznírc, ncvoínţă, ostenfuţă. sfórţă, strădanii ínţă, slrădămiíre. (*~ ni a fost

încununată de succes.) 2. efort, mcercare, osteneală, sforţare, strădanie, străduinţă. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 3. asiduitate, insistenţă, perseverenţă, râvnă. sforţare, sârguinţă, stăruinţă, strădanie, străduinţă, zel, (pop.) osírdie. (~ !ui s-a dovedit fructuoasă.) 4. hărnicie, râvnă, sârguinţă, strădanie, străduinţă, vrednicie, zel, (pop.) sârg, (înv.) activitate, diligentă. (E í/e admirat ~ lui.) silinţă s. v. CONSTRÂNGERE. FORŢĂ. SILĂ, SILNICIE. VIOLENŢĂ, SILÂRE s. constrângere. forţare, obligare, (livr.) somare, violeatáre, (înv.) asuprire, siluire. (~ cuiva să faeă ceva.) silice s. v. ARIE. ARMAN. IMAS. IZLAZ. PĂŞUNE. VATRĂ. SILÍT adj. 1. forţat, impus, silnic. (Muncă ~.) 2. afectat, artificial, căutat, fals, forţat, nefiresc, nenatural, nesincer, prefăcut, silnic, studiat, teatral, (rar) tcatralíst. (Gesturi ~ ; atitudine ~.) silit adj. v. GRABNIC. GRĂBIT. IUTE. ÎNTINS. PRECIPITAT. RAPID. REPEDE. REPEZIT. ZORIT. SILITOR adj. 1. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, sârguincios, sârgui tor, vrednic,' zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădálnic, strădui tor, (reg.) abătă-tór, (prin vestul Transilv.) báur, (Transilv. şi Ban.) pórav, (Mold. şi Bucov.) robáci, (prin Olt. şi Ban.) sî'rnic, (înv.) diligent, nepregetát, nepregetătór, nevoitor, râvnáci, râvnitór, (înv. fig.) neadormit. (Un om extrem de ~.) 2. asiduu, insistent, perseverent, sârguincios, sâr-guitor, stăruitor, susţinut, tenace, zelos. (Eforturi ~.) silitor adj. v. ACTIV. ÎNCOATIV. silítră s. v. ALICĂ AZOTAT DE POTASIU. CHIBRIT. PRAF DE PUŞCĂ. PULBERE. SALPETRU. SALPETRU DE INDIA. SILNIC adj. 1. forţat, impus, silii. (Muncii ~.) Zi brutal, forţat, violent. (Mijloace ~.) 3. abuziv, arbiti'ar, despotic, excesiv, sania-"\olnic, samavolnicesc, (înv.) volnic. (Măsuri ~.), 4. afectat, artificial, căutat, fals, forţai, nefiresc, nenatural, nesincer, prefăcut, silit, silvoíz s. v. DULCEAŢĂ. MAGIUN. SILVOSTÉPĂ s. (GEOGR.) antestepă. (~ se află intre pădure şi stepă.) SÍMA s. (GEOL.) pirosfera. simandicos adj. v. ALES. ARISTOCRAT. ARISTOCRATIC. BUN. CONSIDERABIL. DISTINS. ILUSTRU. ÎNALT. MARE. NOBIL. RIDICAT. SIMBOL s. I. însemn, semn. (Sceptrul era ~ puterii domnitorului.) 2. emblemă, (rar) atribut, (înv. fig.) pecete. (~ unei mărci de fabrică.) 3. figură, imagine. (Un ~ reprezen-ttnd ...) 4. reprezentare, (înv.) chip. (Albul e ~ nevinovăţiei.) 5. (BIS.) simbolul credinţei = crezul (art.), (livr.) credo, (înv.) credinţă. SIMBOLIC adj. alegoric. (O imagine ~.) SIMBOLICĂ s. simbolistică. SIMBOLISTICĂ s. simbolică. SIMBOLIZA vb. 1. a întruchipa, a reprezenta, (înv.) a închipa. (Ce ~ acest semn?) 2. a închipui, a înfăţişa, a reprezenta, a semnifica. (Acesle romburi ~ . . .) 3. a reprezenta, (înv.) a semna. (Inorogul ~ moartea.) 4. a incarna, a întruchipa, a întrupa, a personifica, a reprezenta, (înv.) a închipa. (El ~ forţa brutală.) 5. a însemna, a semnifica, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) SIMBOLIZARE s. incarnare, întruchipare, întrupare, personificare, reprezentare, (înv.) personificáţie. (~ răului.) simbriás s. v. ANGAJAT. MERCENAR. SALARIAT. SLUJBAŞ. simbrie s. v. ARENDĂ. ASOCIAŢIE. ASOCIERE. CHIRIE. ÎNTOVĂRĂŞIRE. LEAFĂ. LOCAŢIE. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ. REMUNERAŢIE. RETRIBUŢIE. SALARIU. TOVĂRĂŞIE. simbrioáră s. v. LEFUŞOARĂ. simbriót s. v. MERCENAR. SIMETRIC adj. armonios, concordant, echilibrat, proporţionat, regulat. (Un ansamblu ~ ; trăsături ~.) SIMETRÍE s. 1. armonie, concordanţă, echilibru, potrivire, proporţie, proporţionall-tate, (fig.) simfonie. (O perfectă ~ a elementelor unui ansamblu.) 2. (MAT.) corespondenţă. (~ unghiurilor.) simfonic adj. v. ARMONIOS. MELODIC. MELODIOS. MUZICAL. SONOR. UNDUIOS. simfonie s. v. ACORD. ARANJAMENT. ARMONIE. COMBINAŢIE. CONCORDANŢĂ. CONTRACT. CONVENŢIE. ECHILIBRU. ÎNŢELEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LE-GĂMÂNT. PACT. POTRIVIRE. PROPORŢIE. PROPORŢIONALITATE. SIMETRIE. TRANZACŢIE. simfonisí vb. v. CONVENI. ÎNŢELEGE. ÎNVOI, símie s. v. MAIMUŢĂ. simigerie s. v. COVRIGĂRIE. simigiu s. v. COVRIGAR. SIMILAR adj. analog, apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, înrudit, (înv.) asemănat, podóbnic, semănător. (Două lucruri SIMILARITATE s. afinitate, analogie, apropiere, asemănare, concordanţă, corespondenţă, înrudire, potriveală, potrivire, similitudine, (înv. şi reg.) semuiálă, (reg.) semeníş, (înv.) potróz, semănáre, semănătură, semuíre. (Exista o evidentă ~ intre aceste elemente.) SIMILITUDINE s. 1. afinitate, analogic, apropiere, asemănare, concordanţă, corespondent ă, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, (înv. şi reg.) semuiálă,

(reg.) semeníş, (înv.) potróz, semănáre, semănătură, semuíre. (Exista o evidentă ~ intre aceste elemente.) 2. (MAT.) asemănare. SIMINICHÍE s. (FARM.) senă. (Ceai de~.) S1MINÓC s. (BOT.; Heliclmjsum arena-rium) (reg.) mărgică. siminóc s. v. PARPIAN. simit s. v. SUSAN. SIMPATETIC adj. sugestiv. SIMPATIC adj. agreabil, nostim, plăcut, (înv. şi pop.) nurliu. (Un om ~.) SIMPATÍE s. afecţiune, ataşament, (fig.) slăbiciune, (înv. fig.) plecare. (Simte o deosebită ~ pentru . . .) SIMPATIZA vb. a agrea, a-i plăcea. (Îl ~ pentru însuşirile lui.) simpatriót s. v. COMPATRIOT. CONAŢIONAL. SIMPLICITATE s. 1. modestie, simplitate, sobrietate. (~ in îmbrăcăminte.) 2. simplitate. (~ expresiei.) 3. modestie, simplitate, (înv.) prostie, prostime. (~ condiţiei cuiva.) 4. credulitate, naivitate, simplitate. (~ şi neştiinţa lui.) SIMPLIFICA vb. (MAT.) a reduce, (înv.) a reduţirui, a scurta. (A ~ o fracţie.) simplifica vb. v. SCHEMATIZA. SIMPLIFICARE s. (MAT.) reducere, reducţie, (înv.) simplificáţie. (~ a unei fracţii.) simplificare s. v. SCHEMATIZARE. SIMPLIFICAT adj. schematic. (Reprezentare ~.) simplificat adj. v. SCHEMATIZAT. simplificáţie s. v. REDUCERE:. REDUCŢIE. SIMPLIFICARE. SIMPLITATE s. 1. facilitate, înlesnire, uşurinţă, (rar) lesniciúne, uşurătate, uşuríme. (~ rezolvării unei probleme.) 2.modestie, simplicitate, sobrietate. (~ în îmbrăcăminte.) 3. simplicitate. (~ expresiei.) 4. degajare, dezinvoltură, firesc, naturaleţe, spontaneitate, (livr.) nonşalanţă, (rar) natural, (înv.) naturalitáte. (O mare ~ în comportarea cuiva.) 5. modestie, simplicitate, (înv.) prostie, prostime. (~ condiţiei cuiva.) 6. credulitate, naivitate, simplicitate. (~ şi neştiinţa lui.) SÍMPLU adj., s. 1. adj. curat, neamestecat, pur. (O substanţă ~ ; un corp ~.) 2. adj. gol, (înv. şi reg.) sec. (A mtncat pline ~.) 3. adj. (LINGV.) (înv.) prost. (Cuvinte compuse şi cuvinte ~.) 4. adj. neâncărcat. (0 ornamentaţie ~.) 5. adj. neâmpodobit, neornat, (înv.) sadea (invar.), sadética (invar.). (O fotă ~.) €. adj. sobru. (îmbrăcăminte ~.) 7. adj. neevo-iuat, primitiv, rudimentar, (înv.) prost. (Lanţul fiinţelor începe de la cea mai ~ vieţuitoare.) 8. adj. natural, (livr.) frust. (Un aspect ~.) 9. adj. elementar. (Un calcul ~.) 10. adj. elementar, primar, rudimentar. (Noţiuni ~ asupra . . .) 11. adj. facil, necomplicat, nedi-ficil, uşor. (Un procedeu ~; o treabă ~.) 12. adj. accesibil, elementar, uşor. (Cunoştinţe cât mai ~ pentru cei mici.) 13. adj. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestu-diat, spontan, (livr.) nonşalant, (înv.) prostá-tic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) 14. adj. familiar, obişnuit. (Stil ~.) 15. adj. modest, umil, (înv. şi pop.) prost, (înv.) prostátic. (De condiţii ~.) 16. adj. modest, neânsemnat, umil. (Un funcţionar ~ de bancă.) 17. adj. modest, nepretenţios. (Un restaurant ~.) 18. adj. modest, sărac, sărăcăcios. (O nuntă ~.) 19. adj., s. ignorant, incult, necultivat, neinstruit, neânvăţat, prost, (livr.) agramat, ignar, (înv.) gros, neabeţedát. (Om ~.) SIMPTOM s. manifestare, semn. (Are ~ de nebunie.) simptomatic adj. v. ACCIDENTAL. CARACTERISTIC. INCIDENTAL. ÎNTÂMPLĂTOR. OCAZIONAL. SEMNIFICATIV. SPORADIC. SIMPTOMATOLOGIE s. (MED.) semiologie, semiotică, (înv.) patognomónică. patogno-moníe. SIMŢ s. 1. (FIZIOL.) (rar) sens, (înv.) simţire. (~ văzului, auzului.) 2. (la pi.) erotism, senzualism, senzualitate, (rar) sexualísm, (înv.) simţualísm, simţualitáte. (O viaţă dominată de ~.) 3. instinct. (~ de conservare.) 4. acuitate, aplecare, aptitudine, înclinare, înclinaţie. (Are un profund ~ pentru nuanţe.) simţ s. v. ACCEPŢIE. CONŢINUT. ÎNSEMNARE. ÎNŢELES. PASIUNE. SEMNIFICAŢIE. SENS. SENTIMENT. SIMŢIRE. VALOARE. SIMŢĂMÂNT s. 1. sentiment, simţire. (Un ~ delicat.) 2. sentiment, (înv.) simţiciúne. (Are un ~ ciudat.)

SIMŢÍ vb. 1. a percepe. (A ~ un miros plăcut.) 2. a adulmeca. (L-au ~ clinii.) 3. a avea. (~ ameţeli.) 4. a încerca, a trăi. (A ~ un sentiment de jenă.) 5. a anticipa, a intui, a presimţi, (fig.) a mirosi. (A ~ ceea ce avea să se întâmple.) 6. a se repercuta, a se resimţi. (Unele efecte se ~ până la el.) simţíbil adj. v. SENSIBIL. simţibilitáte s. v. SENSIBILITĂŢI.. simţiciós adj. v. SENSIBIL. simţiciúne s. v. SENSIBILITATE. SENTIMENT. SIMŢĂMÂNT. SIMŢÍRE s. 1. sentiment, simţământ. (O ~ delicată.) 2. emotivitate, impresionabilitate, sensibilitate. (Artist de o mare ~.) 3. pasiune, sentiment, (livr.) patos, (înv.) simţ. (A clntal cu ~.) simţire s. v. BUN-SIMŢ. SENSIBILITATE. SIMŢ. simţitáte s. v. SENSIBILITATE. simţitívă s. v. MIMOZĂ. SENZITIVĂ. simţitoare s. v. MIMOZĂ. SENZITIVĂ SIMŢITOR adj. 1. emotiv, impresionabil, sensibil, (Fire ~ ; om ~.) 2. apreciabil, categoric, considerabil, evident, important, însemnat, mare, sensibil, vădit. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.) simţitor adj. v. DUIOS. EMOŢIONANT. IMPRESIONANT. ÎNDUIOŞĂTOR. MIŞCĂTOR. PATETIC. RĂSCOLITOR. TULBURĂTOR. VIBRANT. simţiváră s. v. PIŢIGOI. simţuál adj. v. SENZUAL. simţualísm s. v. EROTISM. SENZUALISM. SENZUALITATE. SIMŢURI. simţualitáte s. v. EROTISM. SENZUALISM. SENZUALITATE. SIMŢURI. SIMULA vb. 1. a se face, a se preface, (reg.) a se marghioli, (înv.) a se făţarnici. (~ că e nebun.) 2. (rar) a mima. (Unris care ~ veselia.) simulacru s. v. DIVINITATE. DUMNEZEU. IDOL. ZEITATE. ZEU. simulant s. v. PREFĂCUT. SIMULATOR. SIMULARE s. prefăcătorie, simulaţie, (înv.) prefăcánie. (E o simplă ~.) SIMULAT adj. prefăcut. (O căinfă ~.) SIMULATOR s. prefăcut, (rar) simulant. (E un ~ ordinar.) SIMULAŢIE s. prefăcătorie, simulare, (înv.) prefăcánie. (E o simplă ~.) SIMULTAN adj., adv. 1. adj. concomitent, paralel, sincron, sincronic. (Fenomene ~.) 2. adv. concomitent, paralel, totdeodată, totodată, (înv.) împreună. (~ să începem şi aprovi-zionaiea.) 3. adv. concomitent, odată, (pop.) deodată. (Vorbesc ~.) SIMULTANEITATE s. concomitentă, paralelism, sincronism. (~ desfăşurării unor fenomene.) sin s. v. CUTĂ. GOLF. ÎNCREŢITURĂ. PLIU. ŞOPRON. SINAGOGĂ s. (BIS.) templu, (rar) havră. {Mozaicii merg simbătă ta ~.) sinanstroííe s. v. ANTURAJ. COMPANIE. SOCIETATE. TOVĂRĂŞIE. SINARMONÍE s. (FON.) sinarmonism, armonic vocalică. SINAKMONÍSM s. (FON.) sinarmonie, armonie vocalică. SINAXÁR s. (BIS.) minologhion, (rar) egéndă. sinălău s. v. CIOPLITOARE. CUŢITOAIE. sinăluí vb. v. CUŢITOI. SINCAÍNĂ s. (FARM.) novocaină, pro-caină. SÍNCER adj., adv. 1. adj. adevărat, real. (Un sentiment de ~ admiraţie.) Z. adj. cinstit, neprefăcut, (livr.) franc, leal, loial, (înv.) nelă-ţărít, prost, (fig.) deschis. (O fire~.) S. adv. deschis, direct, făţiş, franc, (înv.) aievea, ave-dére, (fig.) neted, verde. (1-a spus ~ toi ce avea de spus.) sincerlcă s. v. BURUIANA-SURPĂTURII. SINCERITATE s. cinste, (livr.) francheţe, lealitate, loialitate, (înv.) sadacát. (E de-o ~ dezarmantă.) sincerităţi s. pi. v. CONFESIUNI-:. CONFIDENŢĂ. DESTĂINUIRE. DEZVĂLUIRE. MĂRTURISIREA SPOVEDANIE. SINCHISEÁLĂ s. atenţie, grijă, interes, preocupare, sinchisire, sinchisit, (pop.) păsare, (înv., în Ban. şi Transilv.) câştígă. (Fără nici o ~ pentru . . .) SINCHISI vb. 1. a se îngrijora, a se nelinişti, a-i păsa, (prin Mold.) a bindisi. (Sa se ~ de nimeni.) 2. a (se) interesa, a-i păsa. (:\'u se ~ de nimic.) sinchisi vb. v. DERANJA. INCOMODA. ÎNCURCA. JENA. STINGHERI. STÂNJENL SUPĂRA. TULBURA. SINCHISÍRE s. atenţie, grijă, interes, preocupare, sinchiscală, sinchisit, (pop.) păsare, (înv., în Ban şi Transilv.) eâştígâ. (Fără nici o ~ pentru . . .) SINCHISÍT s. alenlie, grijă, interes, preocupare, sinchiseală, sinchisire, (pop.) păsare, (înv., in Ban. şi

Transilv.) câştígă. (Fără nici un ~ pentru . . .) SINCIPUT s. (ANAT.) creştet, vertex, (pop. şi fam.) scăfârhe, (Ban. şi vestul Olt.) teme. SINCOPAT adj. 1. ritmic. (Muzică ~.; 2. sacadat. (Ritm ~ al versurilor.) SINCRETIC adj. (rar) sincretístic. (Fenomen ~.) sincretístic adj. v. SINCRETIC. SINCROCICLOTRÓN s. (FU.) fazotron. SINCRON adj. concomitent, paralel, simultan, sincronic. (Fenomene ~.) SINCRONIC adj. 1. concomitent, paralel, simultan, sincron. (Fenomene ~.) 2. neistoric, static. (O cercetare ~.) SINCRONÍE s. (rar) sincronitáte. (~ unor fenomene.) SINCRONÍSM s. concomitentă, paralelism, simultaneitate. (~ desfăşurării unor fenomene.) sincronitáte s. v. SINCRONIE. SINDESMOLOGÍE s. artrologie. sindiatémnusă s. v. COSECANTĂ. sindicá vb. v. SINDICALIZA. SINDICALISM s. (POLITICĂ) anarho-sindicalism. SINDICALIZA vb. (rar) a (se) sindica. siueálă s. v. ALBASTRU. ALBĂSTREALĂ„ ALBĂSTRIME. AZUR. CLARIATE. LIMPEZIME. SENINĂTATE. ULTRAMARIV. sínec s. v. ZORI. sinecá vb. v. ÎNCHINA. RUGA. SINÉDRIU s. sanhedrin. (~ era tribunal penal la vechii evrei.) síneş s. v. REGINĂ. sinet s. v. ACT. ADEVERINŢĂ. CAMBIE.. CHITANŢĂ. DOCUMENT. DOVADĂ. HÂR-TIE. HRISOV. IZVOR.ÎNSCR1S. MĂRTURIE. PIESĂ. POLIŢĂ. RECIPISĂ. TRATĂ. sineţár s. v. ARMURIER, sineţáş s. v. PUŞCAŞ. siugíít s. v. SENAT. singlític s. v. SENATOR. siagráf s. v. AUTOBs SINGULAR adj., s. 1. adj. individual. (Un efort ~.) 2. adj., s. (GRAM.) (inv.) singuratic, singurit. (Numărul~.) 3. adj. aparte, deosebit, individual, neobişnuit, special, (livr.) insoiít. (Un caz~.) 4. adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidósnic, pocit, poznaş, (Mold.) deşănţat, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod, (înv.) ciudós, (grecism înv.) paraxín, (fam.) sanchíu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucii, trăsnit. (Ce chestie ~ !) si.ig.ilaritáte s. v. BAZACONIE. BIZARERIE. BÂZDÂGANIE. CIUDĂŢENIE. CURIOZITATE. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. MINU-. NAŢIE. NĂSTRUŞNICIE. NĂZDRĂVĂNIE. POZNĂ. SINGULARIZA vb. I. a (se) individualiza, a (se) izola. (A ~ însuşirile unui fenomen.) 2. a se deosebi, a se distinge, a se evidenţia, a se ilustra, a se remarca, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce sa ~ interpretând sa?) SINGULARIZARE s. individualizare, izolare. (~ din ansamblu.) SÍNGUR adj., pron., adv. 1. adj. neinsoţit, (înv.) salt. (A venit ~ ia el.) 2. adj. unic, (înv.) singuratic. (~ la părinţi; a mai rămas un ~ exemplar.) 3. pron. însumi. (Eu ~ am observat aceasta.) 4. adv. doar, exclusiv, numai. (~ el m-a înţeles.) 5. adj. izolat, retras, singuratic, solitar, (rar) însingurat, (înv.) retirát, (fig.) sihastru. (Un om ~; trăieşte ~.) 6. adj. pustiu, stingher. (A rămas ~ pe lume.) 7. adj. (BOT.) solitar, unic. (Flori ~ ; frunze ~.) 8. adj. izolat, pribeag, rătăcit, răzleţ, singuratic, solitar. (Se uita la un nor ~.) SINGURATIC adj. 1. izolat, retras, singur, solitar, (rar) însingurat, (inv.) retirát, (fig.) sihastru. (Un om ~; trăieşte ~.) 2. izolat, pribeag, rătăcit, răzleţ, singur, solitar. (Se uita la un nor ~.) 3. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, retras, tainic, tăinuit, (rar) lăturaş, (înv. şi reg.) săcrét, (reg.( lătu-ríş. (În ungherul cel mai ~.) singuratic adj. v. SINGUR. UNIC. singuratic adj., s. v. SINGULAR. singuratic s. v. SOLITAR. SINGURĂTATE s. 1. izolare, (livr.) solitudine, (rar) însingurare, (fig.) schimnicíe, sihăstrie. (Trăia într-o ~ deplină.) 2. pustietate, (fig.) sihăstrie. (Era o ~ totală.) singurit adj., s. v. SINGULAR. sinhariticon s. v. FELICITARE. sini vb. v. ALBAŞTRI. siníce s. v. BANIŢĂ. DUBLU-DECALITRU. sinicliúsion s. v. CASĂ. CĂSĂTORIE. CĂSNICIE. MENAJ. sinidisis s. v. CONŞTIINŢĂ. CUGET. GÂN-DIRE. SPIRIT. SUFLET. sinilí vb. v. ALBAŞTRI.

sinilíu adj. v. ALBĂSTRIU. ALBĂSTRUI. sinisforá s. v. CHETĂ. COLECTĂ. CONTRIBUŢIE. COTIZAŢIE. OBOL. SINISTRAT adj. calamitat. (Populaţie ~.) SINÍSTRU adj., s. 1. adj. funebru, jalnic, lugubru, macabru, sumbru. (O atmosferă ~.) 2. adj. fatal, funest, nefast, sumbru, (pop.) pocit. (O presimţire ~.) 3. adj. dezgustător, greţos, oribil, scârbos. (Un rinjet ~.) 4. s. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, urgie, (înv. şi pop.) prăpá-dénie, (pop.) blestem, mâníe, potopénie, topé-nie, (înv. şi reg.) pustieşág, pustiit, sodóm, (reg.) prăpădeálă, (inv.) pierzare, pustiiciúne, (fig.) pirjól, plagă. (Un adevărat ~ s-a abătui asupra lor.) siniubíre s. v. EGOISM. SINOD s. (BIS.) conciliu, sobor. (~ ecumenic.) SINODAL adj. (BIS.) sinodic, (inv.) sino-dicésc, sobórnic, sobornicesc. (Adunare ~.,) SINÓDIC adj. (BIS.) sinodal, (înv.) sino-dicésc, sobórnic, sobornicesc. (Adunare ~.) sinodicésc adj. v. SINODAL. SINODIC. SINONIM adj. (LINGV.) identic, sinonimic. (Sensuri al unor cuvinte ~.) SINONIMIC adj. (LINGV.) identic, sinonim. (Sensuri ~.) sinonimică s. v. SINONIMIE. SINONIMÍE s. (LINGV.) (rar) sinonimică, (înv.) sinonimitáte. (~ existentă între două cuvinte.) sinonimitáte s. v. SINONIMIE. sinópsă s. v. COMPENDIU. CONSPECT. PRESCURTARE. REZUMAT. sinoriáş adj. v. ALĂTURAT. ÎNVECINAT. VECIN. sinorisí vb. v. ÎNVECINA. MĂRGINI. SINTERIZÁRE s. (TEHN.) concreţiona-re. (~ unor pulberi metalice.) SINTETIC adj. concis, rezumativ, succint, sumar, (înv.) rezumătór. (O descriere ~.) SINTETIZA vb. a recapitula, a rezuma, (înv.) a recapitului. (Să ~ cele spuse.) SINTETIZARE s. recapitulare, rezumare, (înv.) recapituláţie. (~ celor spuse mai înainte.) SINTEZĂ s. rezumat. (Si-a alcătuit o ~ din cele citite.) SINTONIE s. (FIZ.) acord. SINTONIZÁ vb. (FIZ.) a acorda. SINTONIZARE s. (FIZ.) acordare. (~ unui aparat.) sinucid s. v. SINUCIDERE. SINUCIGAŞ. SINUCÍDE vb. a se omori, (rar) a se ucide, (Transilv. şi Maram.) a se sodomi. (Oare de c» s-a ~ ?) SINUCIDERE s. (livr.) suicid, (inv.) sinucid. SINUCIGAŞ s. (astăzi rar) suicid, (înv.) sinucid. SINUOS adj. cotit, întortocheat, sucit, şer-puit, şerpuitor, (rar) şerpuind, (înv. şi reg.) şovăit, (inv.) serpentin. (Un drum ~.) sinuos adj. v. COMPLICAT. SINUOZITATE s. 1. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsuci tură, serpentină, şerpuire, şerpuitură, (rar) îndoi-túră, (pop.) cirrneálă, cârnitúră, întorsúră. sucitúră,'(Olt. şi Ban.) covéi. (~ a unui drum.) 2. cot, cotitură, meandru, şerpuitură, (reg.) taólă. (~ a unei ape.) 3. neregularitate, ondu-laţie. (~ ile unui teren.) SINUSOIDAL adj. (MAT., FIZ.) armonic. (Mărime periodică ~.) sip s. v. CEP. sípcă s. v. PORTŢIGARET. ŢIGARET. ŢIGARETĂ. sipeciór s. v. SIPEŢEL. SÍPET s. (Ban.) ormán. (~ înflorat.) sipet s. v. CUFĂR. LADĂ. sipetáş s. v. SIPEŢEL. SIPEŢEL s. (rar) sipeciór, (înv.) sipetáş. (Un ~ înflorat.)

SIPÍCĂ s. (BOT.) 1. (Cephalaria transsil-vanica) (reg.) bărburél. 2. (Scabiosa ochroleu-ca) (reg.) rúeni (pi.), năsturas-de-búbe. sipíeă s. v. MĂCEŞ. MUSCÁTUL-DRACU-LUI. SIRINDERICĂ. TRANDAFIR SĂLBATIC. SÍRE s. maiestate. (Ia seama, ~ !) sireaci adv. v. ADICĂ- ANUME. SIREÁP adj. aprig, focos, nestăpânit, sălbatic, vijelios, (înv.) zmeiós. (Un cal ~.) sireáp adj. v. NEDOMESTICIT. PRIMITIV. sircáp adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÂINOS. CRÂNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUŢĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÂMBLÂNZIT. NEÂNDUPLECAT. NEÂNDURAT. NEÂNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SlNGEROS. VIOLENT. SIRÉC s. (PESCUIT) (reg.) radină. sircpí vb. v. SĂLBĂTICI. sirepíe s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENŢĂ. VITREGIE. siriác s., adj. v. SIRIAN. SIRIAN s., adj. 1. s. (rar) siriác. 2. adj. (rar) siriác, sirienésc. sirienésc adj. v. SIRIAN. SIRINDERÂCĂ s. (BOT.; Philadelphus coronarius) (reg.) lămâíţă, mălin, pom, scumpi nă, sipíeă. síriţă s. v. MÂNZARE. SÍRIUS s. (ASTRON.) luceafărul de ziuă, luceafărul din zori, (pop.) ráriţa (art.), zorílă, ochiuldulăului. siromáh adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. SIROP s. (reg.) múrsă. (~ de afine.) siropos adj. v. LANGUROS. SENTIMENTAL. sisifiăn adj. v. SISIFIC. SISÍFIC adj. (rar) sisifián. (Mitul ~.) SISINÉIs. pi. (BOT.; Pulsatilla alba) (reg.) oiţă, omelúţe (pi.), vişină-de-múnte. sislnéi s. pi. v. DEDIŢEL. SISTA vb. a(-şi) înceta, a(-şi) întrerupe, a(-şi) opri, a(-şi) suspenda. (Uzina distrusă îi-a ~ activitatea.) SISTARE s. încetare, întrerupere, oprire, suspendare. (~ activităţii întreprinderii distruse.) SISTEM s. 1. ansamblu. (Un ~ coerent de idei; un ~ tehnic.) 2. structură. (Un ~ închis.) 3. model, tip. (Un ~ nou de evacuare a apei.) 4. (ANAT., FIZIOL.) aparat. (~ circulator, cardiovascular etc.) 5. (AA'A7\ ) sistem osos = osatură, schelet, (înv., în Transilv.) dabilă, (fig.) cherestea. (Un ~ puternic.) 6. (GEOGR.) sistem muntos = lanţ, (livr.) caténă. 7. formaţie, orlnduire. (~ social-econo-mic.) 8. orânduire, regim, societate. (~ capitalist.) i). cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putinţă, (reg.) cap, módru, (înv.) manoperă, márşă, mediu, mijlocire. (Un alt ~ de a rezolva problema.) 10. (TEHN.) metodă, procedeu, soluţie. (~ de turnare.) 11. (FIZ., MAT.) sistem de referinţă = referenţial. 12. doctrină, învăţătură, teorie. (~ economic; ~ lui Mar.x. ! 13. (PEDAGOGIE) sistem moniluria! = lancaste-rianism. 14. metodă. (O lucrare vădind lipsa de ~.) 15. fel, gen, manieră, mod, modalitate, regim, stil. (~ de viaţa.) sistem s. v. STIL. sistematic adj. v. MECANIC. MECANIZAT. PERFECŢIONAT. SISTEMATIC adj., adv. 1. adj. coerent, (fig.) închegat, legat, strins. (Un pian ~.) 2. adj. metodic, organizat, (înv.) metodicésc. (0 acţiune ~.) 3. adv. metodic, organizat, (înv.) meto-dicéşte. .(Procedează ~.) 4. adj. periodic, regulat. (Controale ~.) SISTEMATIZA vb. 1. a aranja, a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărţi, a întocmi, a ordona, a organiza, a orindui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rândui, (pop.) a chiti, a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. a ordona, a organiza, a structura. (A ~ întregul material

în vederea . . .) 3. a regula. (A ~ un cartier de locuinţe.) 4. a moderniza, a perfecţiona. (A ~ reţeaua electrică.) SISTEMATIZARE s. 1. aranjare, aşezare, clasare, clasificare, distribuire, împărţire, ordonare, repartizare, rânduială, rânduire. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. ordonare, organizare, structurare. (~ materialului documentar.) 3. regulare. (~ unui cartier de locuinţe.) 4. modernizare, perfecţionare. (~ reţelei electrice urbane.) SISTEMATIZAT adj. 1. aranjat, clasat, ordonat, organizat, rânduit. (Material documentar ~.) 2. modernizat, perfecţionat. (Căi rutiere ~.) sistiseălă s. v. PREZENTARE. RECOM VN-DARE. RECOMANDAŢIE. sistisí vb. v. CONSTITUI. CREA. CTITORI. FUNDA. INSTITUI. ÎNFIINŢA. ÎNTEMEIA. ORGANIZA. PREZENTA. RECOMANDA. sit s. v. CADRU. IMAŞ, IZLAZ. PĂŞUNE. PEISAJ. PRIVELIŞTE. SCENĂ. TABLOU.. VEDERE. SITAR s. (ORNIT.) 1. (Scolopax rusticola) (rar) becáţă, (reg.) ciocănea, farfadói, soloáncă, şnep, taloáncă, pasărea-ciobánului, pasărea-pămintului. 2. sitar-de-mal (Limosa limosa) = (reg.) fluierár, fluieríci ; sitar-negru (Plegadis falcinellus) = ţigănuş. SITAR s. ciurar. (~ face şi vinde site.) sita-zânelor s. v. CIULIN. GHIMPE. SCAI. SCAIETE. TURTĂ. SÍTĂ s. 1. (prin Transilv.) scuturătoáre. (~ pentru cernerea unui material granular.) 2. ciur. (Se vede ca prin ~.) 3. (ELECTRO-S1CĂ) grătar, grilă. (~ la o poliodă.) 4. (FOTO) sită fotografică = raster. sită s. v. STRECURĂTOARE. siteáv adj. v. HÂRÂIT. IIÂRÎ1TOR. RĂGUŞIT. sili vb. v. DESTRĂMA. RARI. sitícă s. v. SITISOARĂ. STRECURĂTOARE. sitíşcă s. v. SITISOARĂ. STRECURĂTOARE, SITIŞOÁRĂ s. (reg.) sitícă, sitíşcă. siliví'vb. v. RĂGUŞI. SITUA vb. 1. a se clasa, a se clasifica, a se plasa. (S-a ~ al şaptelea la concurs.) 2. a (se) amplasa, a (se) aşeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) stabili. (A ~ uzina in apropiere de . . .) 3. a se afla, a fi, a se găsi, a veni, (înv. şi pop.) a cădea. (Satul se ~ pe Olt.) 4. a (se) plasa, a (se) pune. (Articolul enclitic se ~ după nume.) SITUARE s. 1. clasare, clasificare, plasare. (~ lui pe primul loc în concurs.) 2. amplasare, aşezare, fixare, plasare, stabilire. (~ noului obiectiv inlr-un loc adecvat.) situare s.v. AŞEZARE. LOC. POZIŢIE. SITUAT adj, avut, bogat, înstărit, (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) bănos, (Transilv.) găzdác, (prin Munt.) taxidít. (Ţăran ~.) SITUAŢIE s. 1. caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziţie, stare, (înv.) încunjuráre, perístas, prilejíre, stat, împrejur-stáre, (fig.) context. (În această ~ nu poale acţiona.) 2. circumstanţă, ipostază, împrejurare, moment, ocazie, prilej. (O ~ potrivită.) 3. dispoziţie, stare. (În ce ~ sufletească se află ?) 4. stare, (înv.) stépenă. (~ înfloritoare.) 5. soartă, stare. (Nu ştie nimic de ~ lor.) 6. etapă, fază, punct, stadiu. (În ce ~ se află lucrările începute?) 7. (concr.) raport, referat, dare de seamă, (prin Transilv.) sămădáş, (înv.) doclád, otnoşénie, tacrir, (rusism înv.) predstavlénie. (A întocmit o ~ despre . . .) i!. condiţie, poziţie, stare, (înv. şi pop.) obraz, (Transilv.) prindoáre. (~ socială.) 9. grad, poziţie, rang, treaptă, (înv.) stépenă. (~ înaltă în ierarhia socială.) 10. loc, poziţie. (Ocupă o -- onorabilă în societate.) 11. poziţie, (înv.) pusăciúne. (O ~ de invidiat.) 12. rost, stare-(Avea acum şi el o ~.) 13. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace (pi.), stare, (înv. şi reg.) bogătáte, prilej, prindere, (reg.) blágă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) ioság, (Olt., Ban. şi Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pi.), periusíe, (fam.) parale (pi.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~.) situaţie S.V. AŞEZARE. LOC. POZIŢIE. SITUAŢIONÁL adj. circumstanţial, conjunc-tural. (Din punct de vedere ~.) siv adj. v. CĂRUNT. CENUŞIU. FUMURIU. GRI. PLUMBURIU. SUR. SÂCÂÍ vb. 1. a agasa, a enerva, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a supăra, (livr.) a tracasa,

(pop.) a ciudi, a zădări, (reg.) a zăhă-tui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. şi Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scârbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Nu-l mai ~ cu insistentele tale.) 2. a şicana, (rar) a străgăni, (înv.) a molesta. (Îi ~ cu lot felul de mărunţişuri.) 3. a bodogăni, a cicăli, a dăscăli, a plictisi, (pop. şi fam.) a boscorodi, (pop.) a dondăni, a procili, a sucăli, (reg.) a ciocmăni, a morcoti, a tocăni, a tolocăni, (Mold.) a cihăi, (Transilv. şi Bucov.) a cincăi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (fam.) a bârii, a bizâi, a bombăni, a socri, (fig.) a ciocăni, a cârii, a pisa, a pisălogi, a toca. (Mă ~ lot timpul.) SÂCÂIÁLÁ s. 1. agasarc, enervare, iritare, plictisire, sâciirc, (livr.) tracasare, (pop.) zădă-râre. (~ cuiva cu fleacuri.) 2. bodogăneală, cicăleală, dăscăleală, (reg.) morocăncală, (fig.) pisălogeală. (Termină cu ~.') SlCÂÍRE s. agasarc, enervare, iritare, plictisire, sâcâială, (livr.) tracasare, (pop.) zădări-re. (~ cuina cu toi felul de fleacuri.) SÂCÂÍT adj. agasat, enervat, iritat, plictisit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărât. (Om ~.) SÂCÂITÓR adj. 1. agasant, enervant, iritant, plicticos, plictisitor, supărător. (O treabă ~.) 2. cicălitor, (fig.) pisălog. (Om ~.) sií vb. v. SPERIA. sâlţă s.v. LAŢ. S1MBĂTÁ s. 1. simbăta mare — sâmbâta Paştilor ; simbăta morţilor = sânibăla moşilor ; simbăta moşilor — sâmbâta morţilor; simbăta Paştilor = simbăta marc. 2. (la mozaici) sabat. sî'mbătă s.v. SÂPTĂMÂNĂ. SÂMBOVÍNĂ s. (BOT.; Cellis australis) mierea-ursului. sâmbráş s.v. ASOCIAT. PĂRTAŞ. TOVARĂŞ. sâmbră s.v. ASOCIAŢIE. ASOCIERE. ÎNTOVĂRĂŞIRE. TOVĂRĂŞIE. sâmburár s.v. BOTGROS. CIREŞAR. SÂMRURÁŞ s. sâmburel, (reg.) simburúţ. SÂMBURE s. (BOT.) sămânţă. (~ de dovleac.) sâmbure s.v. EMBRION. ESENŢĂ. FOND. IZVOR. ÎNCEPUT. MATERIE. MIEZ. NUCLEU. OBÂRSIE. ORIGINE. PROVENIENŢĂ. SURSĂ. SÂMBUREL s. (BOT.) sâmburaş, (reg.) sâmburúţ. SÂMBUROÁSĂ s. (BOT.) drupacee. (Prunul este o ~.) sâmburúţ s.v. SÂMBURAŞ. SÂMBUREL, sâmceá s.v. CREASTĂ. CREŞTET. CULME . PISC. STRICNEA. VÂRF. sâmcelát adj. v. ASCUŢIT. TĂIOS. sâmcelát s.v. ZORI. sâmcéle s.pl.v. ZORI. slmcelós adj. v. ASCUŢIT. TĂIOS. simiánă s.v. DUĂGAICĂ. SÂNZIANĂ. SÂN s. 1. (ANAT.) mamelă, piept, ţâţă, (prin Olt., depr.) zătoáre. (~ ia femei.) 2. piept. (Strtnge copilul la ~.) 3. inimă, suflet. (Cu frica in ~ .) sin s.v. CIRCUMVOLUTIE. GOLF. INTERIOR. MATCĂ. MATITĂ.' MIJLOC. MITRĂ. UTER. SÂNEÁŢĂ s. flintă, (înv. şi reg.) dúrdă. (Trage cu ~.) sân'eáţă s.v. PUŞCĂ. SÂNEŢÁR s. sâiíeţaş. SÂNEŢÁŞ s. sâneţar. SÂNGE s. 1. rasă. (Cal de ~ arab.) 2. familie, neam. (E din ~ nostru.) 3. viaţă. (Şi-a dat ~ pentru patrie.) 4. jertfă, sacrificiu. (Şi-au dobindit libertatea prin ~.) 5. (BOT.) singek-voinicului — a) (Lathyrus odoratus) indruşaim, (reg.) hărăgícă, măzărátă, măză-reán, măzărícă, măzăríche, măzárói, măză-rúică, oréşniţă, péjmă, floare-de-mázărc; i>) (Ni.rjrit.ella rubra) (,reg.) musucél; c) (Nigri-iella 1'i.tjra) (reg.) musucél, puţ.ói. slui/eái) s.v. JDER. VEVERIŢĂ. slngeápă s.v. CINZEACĂ. sânyelevoinícului s.v. ORÉŞNIŢĂ.

slnge mohorât s.v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ. singeói s.v. SÂNGERETE. singepíu adj. v. CENUŞIU. FUMURIU. GRI. PLUMBURIU. SUR. SÂNGER s. (BOT.; Cornus sanguinea) (reg.) singerél, sânginél, lemn-puciós. sângcr s.v. SALBĂ-MOALE. VONICER. SÂNGERÁ vb. 1. a (se) înroşi, a (se) însingera, a (se) roşi, (înv.) a (se) crunta, a (se) încrunta, (înv. Mold.) a (se) mohorâţi. (A ~ tot la rană.) 2.* (reg.) a însplina. (Vita s-a ~.) 3. (reg.) a stricni. (Zootehnicianul ~ vita.) SÍNGERÁRE s. însingerare, sângerat, sânge-rătură, (înv.) cruntáre, încruntare. SÂNGERAT adj. 1. msângerat, (astăzi rar) singerând. (înv. şi reg.) singiós, (înv.) cruntat, încruntat, sângerós. (Un om ~.) 2. (MED.) congestionat, injectat, înroşit, însângerat, roşu, (rar) sângerós. (Ochi ~.) singerát adj. v. SÂNGERIU. SÂNGERAT s. Snsângerare, singerare, sânge-rătură, (înv.) cruntáre, încruntare. siiijjerátic adj. v. ROŞU. SÂNGERIU. SÂNGERĂTÚRĂ s. însingerare, singerare, singerát, (înv.) cruntáre, încruntare. singerătúră s.v. HEMORAGIE. singereăsă s.v. SORBESTREA. sânge rece s.v. CALM. CUMPĂT. FIRE. STĂPÂNIRE. singerél s.v. SÂNGER. SÂNGERETE s. (reg.) gâlbáş, gróiză, măiétic, păsătíc, sângeói, tíşcă, víreş. (Cârnatul numit ~.) singcréte s.v. CALTABOŞ. sângcríeă s.v. SORBESTREA. SÂNGERÍU adj. 1. (livr.) sanguinolént, (înv.) singerát, sângerós. (Spută ~.) 2. roşu, (înv.) sângerátic, sângerós. (Marmură ~ / reflexe ~.) SÂNGERTND adj. (MED.) deschis, necicatrizat, nevindecat, viu. (Rană ~.) singerând adj. v. ÎNSÂNGERAT. SÂNGERAT. sângcroásă s.v. RUŞULIŢĂ. sângerós adj. v. CONGESTIONAT. INJECTAT. IRASCIBIL. IRITABIL. ÎNROŞIT. ÎNSÂNGERAT. NERVOS. ROŞU. SANGUIN. SANGUIN1C. SÂNGERAT. SÂNGERIU. SUPĂRĂCIOS. SÂNGERÓS adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, ciinos, erincen. crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neâmblânzit, neânduplecat, neândurat, neândurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, violent, (li\ r.) sanguinar, (înv. şi pop.) năsílnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) avan, hapsín, (înv.) jestóc, neomenit, sanguínic, salbă ticós, sireáp, (fig.) dur, negru. (Om ~ ; se poartă ~.) 2. adj. aprig, aspru, crâncen, crud, crunt, cumplit, încrincenat, îndirjit, înverşunat, neâmpăcat, nepotolit, vajnic, violent, (înv.) crâncenit, tare, (fig.) încleştat. (O înfruntare ~.) 3. adj. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimân-tător, macabru, monstruos, oribil, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terífic, (înv. si pop.) rău. (O crimă ~.) sângi s.v. ASASINAT. CRIMĂ. MOARTE. OMOR. OMORÂRE. OMUCIDERE. UCIDERE. sânginél s.v. SÂNGER. singiós adj. v. IRASCIBIL. IRITABIL. ÎNSÂNGERAT. NERVOS. SÂNGERAT. SUPĂRĂCIOS. SÂNIŞÓR s. pieptişor, pieptuleţ, picptuţ, sânuleţ, ţâţisoară, (pop.) lâţúcă. sinisór s.v. GOLFULEŢ. sint adj. v. BISERICESC. CERESC. DIVIN. DUMNEZEIESC. RELIGIOS. sânt s., adj. v. SFÂNT. sântul s. art. v. ATOTPUTERNICUL. CREATORUL. DIVINITATE. DOMNUL. DUMNEZEIRE. DUMNEZEU. PĂRINTE. PROVIDENŢĂ. PUTERNICUL. STĂPÂNUL. TATĂL. ZIDITORUL. slntuléţ s.v. SFINŢIŞOR. SFÂNTULEŢ. sânţénie s.v. SFINŢENIE. SÂNULÉŢ s. pieptişor, pieptuleţ, pieptuţ, sânişor, ţiţişoară, (pop.) ţâţúcă slnzănioáră s.v. DRĂGAICĂ. SÂNZIANĂ.

SÂNZIÁNÂ s. 1. (la pi.) drăgaică. (~ se sărbătoresc la 24 iunie.) 2. (BOT.; Galium verum) drăgaică, (reg.) sâmiánă, sânzănioárâ, smântânícă, floarea-lui-Sântión. 3. (BOT.; Galium rotundifolium) răcuină, (reg.) floarea-sflntului-Ión. 4. (BOT.) stnziană albă (Galiumt mollugo) = drăgaică, (reg.) beteala-regínei 5. (BOT.) sfnziene-de-grădină (Solidago cana-densis) = (reg.) drăgaică, sălcioáră, năvalnicul-ăl-máre ; stnziene-depădure (Asperula odorata) — vinariţă, (reg.) mama-pădúrii. sinziánă >.v. CREŢUŞCĂ. sínziéne s.pl.v. IELE. SÂRB adj. sârbesc. SIRBĂ s. (reg.) sârbeásca (art.), sirbsca (art.). (Joacă o ~.) sârbeásca s. art. v. SÂRBĂ. SÂRBÉSC adj. sirb. sârbése adj. v. SLAVON. SLAVONE SC. sirbéşte adv. v. SLAVONEŞTE. sârbsca s. art. v. SÂRBĂ. SÂRG s. bunăvoinţă, râvnă, silinţă, zel, (înv.) proéresis. (Arăta ăeslal ~ , dar nu putea realiza nimic.) sirg s.v. HĂRNICIE. RÂVNĂ, SILINŢĂ. SÂRGUINTĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ. VREDNICIE. ZEL. sirfjiií vb.v. CANONI. CĂZNI. CHINUL FORŢA. FRĂMÂNTA. GRĂBI. IUŢI. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. SFORŢA. SILI. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA. ZORI. slrguiálâ s.v. GRABĂ. URGENŢĂ. ZOR. SÂRGUINCIÓS adj. 1. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădálnic, străduitór, (reg.) abătătór, (prin vestul Transilv.) báur, (Transilv. şi Ban.) pórav, (Mold. şi Bucov.) robáci, (prin Olt. şi Ban.) sirnic, (înv.) diligent, nepregetát, nepregetă-tór, nevoitor, râvnáci, rivnitór, (înv. íig.) neadormit. (Om ~.) 2. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sârguitor, stăruitor, susţinut, tenace, zelos. (O muncă ~.) SÂRGLTÍNŢĂ s. 1. hărnicie, râvnă, silinţă, strădanie, străduinţă, vrednicie, zel, (pop.) sârg, (înv.) activitate, diligentă. (A demonstrat o mare ~ in muncă.) 2. asiduitate, insistenţă, perseverenţă, râvnă, sforţare, silinţă, stăruinţă, strădanie, străduinţă, zel, (pop.) osârdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 3. ardoare, râvnă, străduinţă, zel, (înv.) nepréget, nepregetáre, osârdie, osirdnicíe, osârduínţă, osârduíre, osârduitúră, protimíe. (~ tai era demnă de admirat.) SÂRGUITOR adj. 1. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sirguincios, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădálnic, străduitór, (reg.) abătătór, (prin vestul Transilv.) báur, (Transilv. şi Ban.) pórav, (Mold. şi Bucov.) robáci, (prin Olt. şi Ban.) sirnic, (înv.) diligent, nepregetát, nepregetă-tór, nevoitor, râvnáci, râvnitór, (înv. fig.) neadormit. (Om ~.) 2. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sârguincios, stăruitor, susţinut, tenace, zelos. (Eforturi ~.) sî'rjiţă s.v. S IR JOACĂ. *SÂRJOACĂ s. (AGRIC.) (înv.) îndoitúră, sfrjiţă. (~ « un lan de griu in care creşte şi secară.) sârmáci s.v. SURLAŞ. SIRMĂ s. (înv. şi reg.) tel, (reg.) drot. (Loc împrejmuit cu ~.) sârmă s.v. FILIGRAN. FUFĂ. PANGLICĂ. PLEVUŞCĂ. ŞIRET. sirmeá s.v. ANTIMONIU. BĂTĂTOR. STI-BIU. TEL. SÂRMULÍŢĂ s. sârmuşoară. sârmulíţá s.v. FUFĂ. ORZOAICĂ-DE-BALTĂ. PLEVUŞCĂ. SÂRMUŞOARĂ s. sârmuliţă. sirnic adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÂRGUINCIOS. SÂRGUITOR. VREDNIC. ZELOS. sirnic s.v. CHIBRIT. sârvián s.v. ZARZAVAGIU. SÂSÂÍ vb. 1. a fâsii, a şuiera. (Şerpii ~.) 2. (Transilv. şi Olt.) a şişcăvi. (Un om care ~ cinci vorbeşte.) 3. a fâsâi. (Lemnele ~ in sobă.) sâsií vb. v. FÂSÂI. FOŞNI. SUNA. SUSURA. ŞOPOTL SOPTÍ. ŞUŞOTI. ŞUŞUI. SÂSÂIÁLĂ s. 1. sisiit, sâsâitură. (Se aude o ~.) 2. pclticeală, pelticie. (~ cuiva, cind vorbeşte.) SÂSÂÂT adj. peltic, (Mold. şi Transilv.) cepe-leág, (Transilv. şi Olt.) şíşcav. (Om ~.) SÂSÂÍT s. sâsâială, sâsâitură. (Se aude un ~.) SÂSllTCRĂ S. 1. fâsâitură. şuierătură. (~ de şerpi.) 2. sâsâială, sâsiit. (Se aude o ~.) SLAB adj. 1. sfrijit, (pop. şi fam.) jigărit, pricăjit, (reg.) zălezít, (prin Munt. şi Olt.) sfoiegít. (Ce om ~ !) 2. slăbănog, slăbit, tras, uscăţiv, (rar) slăbănogít, (pop.) pierit, (reg.) mî'reav, mî'rced, (înv.) mişel, (fig.) supt. (O faţă ~.) 3, debil, delicat, firav, fragil, gingaş, pirpiriu, plăpând, prizărit, sfrijit, slăbănog, slăbuţ, şubred, (pop.) piţigăiat, (înv. şi reg.) mî'rşav, ticălos, (reg.) gúbav, morângláv, (Munt. şi Transilv.) sighináş, (Munt. şi Olt.) şiştav. (Un copil ~; o constituţie ~.) 4. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slăbănog, uscat, uscăţiv, (rar) uscăciós, (înv. şi reg.) mî'rşav, rău, sec, secăţíu, secăţív, (reg.) ogârjít, (Mold. şi Transilv.) pogârjít. (Vită ~.) 5. macru. (Carne ~.) 6. nerezistent, nesolid, nctrainic,

şubred, şubrezit, (rar) precar. (O construcţie ~.) 7. diluat, îndoit, subţiat, subţire, (reg.) rărit. (Lapte ~.) 8. sărac, (fig.) chior, orb. (O lumină ~.) 9. mic, redus, (fig.) anemic. (Un ~ izvor de lumină.) 10. difuz, palid, potolit, stins. (Lumina cădea ~ pe obiecte.) 11. pal, palid, spălăcit, stins, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.) 12. mic, prost, redus. (O vizibilitate ~.) 13. înăbuşit, înfundat, stins, surd, (fig.) vătuit. (Zgomote, sunete ~.) 14. coborit, domol, încet, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborât, stins, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glasul ~.) 15. mic, scăzut. (Intensitatea ~ a glasului.) 16. mic, uşor. (O ~ furtună de praf.) 17. nc-fertil, neproductiv, neroditor, sărac, steril, sterp, (rar) neródnic, sărăcăcios, sec, (Tranaílv.) mácru, (înv.) neproducător, sterpós. (Un sol ~ .) 18. nepregătit. (Elev ~ la istorie.) 19. neta-lentat, nevaloros, prost. (Un scriitor ~.) 20. necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nereuşit, nesatisfăcător, prost, (fig.) stângáci. (O regie ~.) 21. atacabil, vulnerabil. (Punctul ~ al unei etncepţii.) 22. mic, puţin, redus. (~ nădejde să . . .) 23. insuficient, mic, puţin» redus. (Are posibilităţi ~ de realizare.) slab adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. INFLUENŢABIL. ÎNCHIRCIT. MIC. NE-ADÂNC. NEDEZVOLTAT. NEPLĂCUT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. PROST. RĂU. SFRIJIT. slabă s.v. LĂUZĂ. slábină s.v. DEŞERT. FLĂMÂNZARE. slad s.v. MALŢ. *SLÁDNIŢĂ s. (reg.) slădăríe. (În ~ se Msucă metilul.) slai s.v. OPLEAN. USNĂ. slană s.v. SLĂNINĂ. slániţă s.v. LEASĂ. slatină s.v. CLORURĂ DE SODIU. SARAMURĂ. SARE. SĂRĂTURĂ. SOLNIŢĂ. SLAV s., adj. 1. s. slavon, (înv.) şcheau. ■(Vechii ~.) 2. adj. slavon, slavonesc, (livr.) ■slavic. (Populaţii ~.) slavă prep. v.' DATORITĂ. GRAŢIE. MULŢUMITĂ. SLAVĂ s., interj. I. 1. s. elogiere, glorificare, «lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudáre, preaslăvíe, sărbătorire. (~ a •unui erou.) 2. s. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, ►proslăvire, slăvire, (inv.) mărie, pohfálă, pohva-'lénie. (Aduceţi ~ eroilor patriei.) 3. s. glorie, grandoare, măreţie, mărire, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul plin . a (se) folosi, a (se) întrebuinţa, a (se) servi, a (se) utiliza. (La ce ~ acest dispozitiv?/ ,-e ~ de ambele mtlni.) 6. a (se) folosi, a între-bulnt.f, a recurge, a se servi, a utiliza, a uza, (înv. si pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se terne să se ~ de o disciplină prea severă.) 7. a se folosi, a întrebuinţa, a se servi, a umbla, a utiliza, a uza. (Se ~ de diverse tertipuri.) U. a ajuta, a folosi, a servi. (Asta îţi ~ la ceva'') 9. a ajuta, a avantaja, a favoriza. (Norocul, tnttmplarea l-a ~.) 10. (BIS.)

a celebra, a oficia, a săvârşi. (A ~ liturghia.) sluji vb. v. SERVI. SLUJÍRE s. 1. servire, servit, slujit. (~ patriei.) 2. (BIS.) celebrare, oficiere, săvâr-şire, slujit, (înv.) serbare. (~ liturghiei.) SLUJÍT s. 1. servire, servit, slujire. (~ patriei.) 2. (BIS.) celebrare, oficiere, săvâr-ştre, slujire, (înv.) serbare. (~ liturghiei.) slujitor s. v. OM DE SERVICIU. SERVITOR. SLUGĂ. VITEAZ. SLUJITORÍME s. serviiorime, (pop.) slu-găriuie, (reg.) slugărét. slujnica-eúcului s. v. CODOBATURĂ. PRUN-DAR. PRUNDAŞ. SLUJNICĂ s. servitoare, slugă, (livr.) servantă, (reg.) jupâneásă, (fam.) maríţă. SLUT adj. I. diform, hidos, hâd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, strâmb, urât, (pop. şi fam.) bocciu, scălímb, scălâmbăiát, (reg.) pâcleş, (Mold.) balcî'z, (Mold. şi Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) şui. (O fiinţă ~.) 2. deformat, desfigurat, pocit, schimonosit, sluţit, strâmb, strlmbat, urât, urâţit, (reg.) stropşit, zgâmboít, (Mold.) şonţít. (O faţă ~ de ură.) SLUŢÉNIE s. 1. diformitate, hidoşenie, poceală. urâciune, urâţenie, (rar) sluţíe, (pop.) htzénie, (înv.) grozăvie. (~ unui om.) 2. (concr.) hidoşenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonosi tură, sluţitură. urâciune, urâţenie, (pop.) hâzénie, pótcă, stropşitúră, (reg.) znaménie, (Ban.) năhoádă. (Ce e ~ asta?) SLUŢÍ vb. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) strâmba, a (se) uriţi, (pop. şi fam.) a (se) scălâmbăia, a (se) scofâlci (pop.) a (se) hâzi, (Mold. şi Bucov.) a (se) şonţi, (înv.) a (se) grozăvi. (Faţa i s-a ~J sluâíe s. v. DIFORMITATE. HIDOŞENIE. POCEALĂ. SLUŢÉNIE. URÂCIUNE. URÎŢENIE. SLUŢÍRE s. deformare, deforrnaţie, desfigurare, pocire, schimonoseală, schimonosire, strimbarc, urâţire. (~ a feţei unei persoane.) SLUŢIT adj. deformat, desfigurat, pocit, schimonosit, slut, strâmb, strâmbat, urât, urîţit, (reg.) stropşit, zgâmboít, (Mold.) şonţit. (O faţă~ de ură.) SLUŢITURĂ s. hidoşenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluţenie, urâciune, urâţenie, (pop.) hâzénie, pótcă, stropşitúră, (reg.) znaménie, (Ban.) năhoádă. (Ce e ~ asta de om?) SMALŢ s. email, glazură, (reg.) călăi, maz, mázlu, niortasâncă, smânţuiálă. (Vase de ceramică cu ~.) smăsiná vb. v. CLĂTINA. CUTREMURA. SCUTURA. SFÂSIA. STRIVI. ZDROBI. ZDRUNCINA. ZGÂLŢÂI. ZGUDUI. SMĂLŢA vb. a împestriţa, a păta, (rar) a pestriţa, (înv. şi reg.) a popistri, (fig.) a smalţul. (Florile ~ cirnpia.) sniăHá. adj. v. EMAILAT. GLAZURAT. SMĂLŢUIT. SMĂLŢUÍ vb. a emaila, a glazura. (A ~ un vas de ceramică.) smălţuí vb. v. ÎMPESTRIŢA. PĂTA. SMĂLŢA. SMĂLŢUÍRE s. cmailare, glazurare, smălţuit, (înv.) smălţuitúră. (~ vaselor de ceramică.) SMĂLŢUIT adj. emailat, glazurat, (rar) smălţat. (Vas de ceramică™. ) SMĂLŢUIT s. emailare, glazurare, smăl-ţuire, (înv.) smălţuitúră. (~ vaselor de ceramică. ) SMĂLŢUITÓR s. emailor. (E de profesie™.) smălţuitúră s. v. EMAILARE. GLAZURARE. SMĂLŢUÍRE. SMĂLŢUIT. SMEDIÓR adj. smedisor. (Un om ~.f SMEDIŞÓR adj. smedíor. (Un om~.) smégrnă s. v. SERUM. SMERENIE s. 1. umilinţă, (înv.) micşorare, milă, molcomíre. (De o~ excesivă.) 2. umilinţă, (înv.) smericiúne, smeríre, (fam.) spăseálă, spăsenie. (Cu™ ti sărută dreapta.) 3, plecare, supunere, umilinţă, (înv.) plecat, umiliaţiúne, umilitáte. (~ în faţa divinităţii.) 4. (BIS.) credinţă, cucernicie, cuvioşe.úe, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate (livr.) devoţiune, (înv.) blagocéstie, blagocesti-víe, hristoitíe, rívnă, râvníre, smeríre. (~ unui bigot.) smerenie s. v. CANDOARE. CASTITATE. FECIORIE. INOCENŢĂ. MODESTIE. NEPRIHĂNIRE. NEVINOVĂŢIE. PUDICI-TATE. PUDOARE. VIRGINITATE.

SMERÍ vb. 1. a se umili, (înv.) a se mici, a se micşora, a se milcui, a se molcomi. (Nu te Jnai ~ atâta în faţa lui.) 2. a se pleca, a se supune, a se umili. (Se ~ in faţa divinităţii.) smeri vb. v. CĂI. ÎNJOSI. PLOCONI. POCĂI. REGRETA. UMILI. smericiúne s. v. SMERENIE. UMILINŢĂ. smeríre s. v. CREDINŢĂ. CUCERNICIE. CUVIOŞENIE. CUVIOŞIE. EVLAVIE. PIETATE. PIOŞENIE. PIOZITATE. RELIGIOZITATE. SMERENIE. UMILINŢĂ. SMERÂT adj. 1. plecat, supus, umil, umilit, (livr.) obsecvios, (înv.) smérnic, suplecát. (O atitudine, o privire ~.) 2. preaplecat, supus. (Al dumneavoastră ~ slujitor.) 3. umil, (fam.) spăsit. (Avea o figură ~.) 4. (BIS.) credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios. prcacre-dincios, religios, (franţuzism) devót, (înv. şi reg.) smérnic, (înv.) blagocestív, pietós, pravoslavnic, râvnitór, bine-credineiós. (Om^.) smerit adj. v. CINSTIT. CREDINCIOS. DEVOTAT. FIDEL. MODEST. NESTRĂ-MU TAT. STATO R N IC. smérnic adj. v. CREDINCIOS. CUCERNIC. CUVIOS. EVLAVIOS. PIOS. PLECAT. PREACRF.DINC1OS. RELIGIOS. SMERIT. SUPUS. UMIL. UMILIT. smet s. v. DEVIZ. smialţ s. v. MIHALŢ. smián s. v. GUNOI. IMPURITATE. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. smicăráie s. v. BUCĂŢICĂ. FĂRÂMĂ. PIC. ' SMICEÁ s. (BOT.) lăstar, mladă, mlădiţă, vlăstar, (înv. şi pop.) odraslă, (reg.) loază, mlădoácă. (O ~ flexibilă de salcie.) smicurá vb. v. BICIUL DEZGHIOCA. MĂRUNŢI. PISA. SFĂRÂMA. SF1CH1UI. ZDROBI. smicurătúră s. v. BUCĂŢICĂ. FĂRÂMĂ. PIC. SMÍDÂ s. (Transil v.) smidăríe. (~ de tufe şi arbuşti.) smídă s. v. GRINDINĂ. PIATRĂ. smidărie s. v. SMIDĂ. smíntă s. v. ABATERE. ALIENARE. ALIENAŢIE. BOALĂ MINTALĂ. CULPABILITATE. CULPĂ. DAUNĂ. DEMENŢĂ. EROARE. GREŞEALĂ. NEBUNIE. PAGUBĂ. PĂCAT. PIERDERE. PREJUDICIU. SMINTEALĂ. SMINTIRE. STRICĂCIUNE. TICNE ALĂ. VINĂ. VINOVĂŢIE. SMINTEALĂ s. 1. (MED.) alienare, alie-naţie, demenţă, nebunie, smintire, ţicnealăj boală mintală, (pop.) nebuneală, (înv. şi reg.) smíntă, (Transilv., Maram. şi Ban.) bolânzie, (prin Bucov.) sălteálă, (Mold.) zăluzeálă, zălu-zíe, zărgheálă, zărghénie, (fam.) căpiálă, (fig.) rătăcire, scrânteálă, ţăcăneálă. 2. aiureală, ţicneală, zăpăceală, (fam. fig.) ţăcăneálă. sminteală s.v. ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. DAUNĂ. DIFICULTATE. EROARE. GREŞEALĂ. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIŞTE. PAGUBĂ. PĂCAT. PIEDICĂ. PIERDERE. PREJUDICIU. STAVILĂ. STRICĂCIUNE. VINĂ. VINOVĂŢIE. SMINTI vb. (MED.) a se aliena, a înnebuni, a se ţicni, (pop. şi fam.) a se strechea. (Transilv., Maram. şi Ban.) a se bolânzi, (prin Munt.) a primi, (Mold.) a sturluiba, a zăluzi, a (se) zărghi, (fam.) a căpia, (fig.) a se scrântî, a se trăsni, a se ţăcăni. sminti vb. v. ACRI. ADEMENI. ALTERA. AMĂGI. CLĂTINA. CLINTI. CONTRAFACE. CORUPE. DECĂDEA. DEFORMA. DENATURA. DEPLASA. DEPRAVA. DERANJA. DESCOMPUNE. DESFRÂNA. DESTRĂBĂLA. DEZARTICULA. DISLOCA. ESCAMOTA. FALSIFICA. FERMENTA. GRF.SL INCOMODA. ÎMPUŢI. ÎNĂCRI. ÎNCÂNTA. ÎNCURCA. ÎNŞELA. JENA. LUXA. MĂ SI.UI. MINŢI. MISTIFICA. MIŞCA. MOMI. MUTA. PĂCĂLI. PĂCĂTUI. PERVERTI. PROSTI. PURTA. RĂSTĂLMĂCI. RĂTĂCI. SCRÂNTI. STINGHERI. STÂNJENI. STRICA. SUCI. SUPĂRA. TRIŞA. TULBURA. URNI. VICIA. SMINTIRE s. (MED.) alienare, alienaţic, demenţă, nebunie, sminteală, ţicnea la, boală mintală, (pop.) nebuneală, (înv. şi reg.) smíntă, (Transilv.. Maram. şi Ban.) bolânzie, (prin Bucov.) sălteálă, (Mold.) zăluzeálă, zăluzíe,, zărgheálă, zărghénie, (fam.) căpiálă, (fig.(rătăcire, scrânteálă, ţăcăneálă. smintit adj. v. DEFECT. DEFECTAT. DEFECTUOS. DERANJAT. DEREGLAT. ERONAT. FALS. GREŞIT. INCORECT. INEXACT. NEADEVĂRAT. NECORESPUNZĂTOR. STRICAT. SMINTIT adj., s. 1. adj., s. (MED.) alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, ţicnit, (livr. şi peior.) sonát, (pop. şi fam.) apucat, candriu, căpiat, deşucheat, strecheát, (înv. şi reg.) nerod, (reg.) prost, (Transilv., Maram. şi Ban.) bolind, (Ban.) pălăurát, (Olt. şi Munt.) primit, (Mold.) zăluzít, zărghít, (fig.) săltat, sărit, scrântít, ţăcănit. (O persoană ~.) 2. adj. dement, demenţial, nebunesc. (Un act ~ .) 3. adj. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, ţicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deşucheat, pălăvátic, silhúi, (înv. şi reg.) prilestít, (reg.) şu-cheát. tui, (Mold.) túieş, zălud, zărghit, (înv.) turlulíu, (Jfam.) sanchíu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, ţăcănit. (Ce tip ~ l) SMIORCĂI vb. 1. a (se) miorcăi, a plânge, (glumeţ.) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a ~ toată ziua.) 2. a se lamenta, a (se) seinei, a se sclifosi. (Nn te mai ~ atâta/) 3. (reg.) a sfârcâi, a smârcâi. (~ pe nas.) smiorcáí vb. v. SCÂNC1. smioreăiálă s. v. SCÂNCET. SMIORCĂÍT adj. 1. plângăcios, prângăreţ, seâncit,

văicăreţ, (rar) plângáci, văităréţ, văi-tătór, (fam.) bâzâít. (Ce copil ~ !) 2. miorlăit, miorlăitor, plângăreţ. (Un gías~.) smiorcăít s.v. SCÂNCET. SMIRDÁR s. (BOT.) 1. (Rhododendron kotschyi) (Hvr.) rododendron, (reg.) coacăză, cocăzár, iederă, merişór, perişoáre (pi.), pop-déle (pi.), rujă, tulipín, bujor-de-múnte, bujorel-de-múnte, trandafir-de-múnte, visc-de-mún-te. 2. (Yaccinium vitis idaea) merişor, coacăz-demunte, (reg.) coacăză, cocăzár. SMIRNĂ s. benzoe, (înv.) miră. (~ serveşte ca esenţă in parfumerie.) smirnă s. v. GRANAT. SPILCUŢĂ. TĂMÎ-1E. sminiă-de-grădină s.v. TĂMÂIŢĂ. smirom adj. v. MODEST. sinâc interj, v. HUŞTI. ŢÂŞTI. smic s. v. CĂLUŞ.'LAŢ. SMÂNTINĂ s. (pop.) spumă. (~ laptelui.) sniântână s. v. CAIMAC. FLOARE. SMÂNTÂNt vb. (reg.) a smoli. (A ~ laptele.) sniâiitânícă s. v. CRETUŞCĂ. DRĂGAICĂ. SÂNZ1ANĂ. SMÂNTÂNÍRE s. smântinit. (~ laptelui.) SMÂNTÂNÂT s. smintinire. (~ laptelui.) smânluiálă s. v. EMAIL. GLAZURĂ. SMALŢ. SMÂRC s. (GEOGR.) băltoacă, mlaştină, mocirlă, (rar) băltác, (pop.) rovină, (înv. şi reg.) băltíş, (reg.) báhná, băhníş, bulhác, mlácă, mláşniţă, molástină, rit, tălbăriţă, tău, (prin Munt.) balhúi, (prin Ban.) bară, (prin Rucov.) bălăştioágă, (prin Mold.) bile, (Transilv. şi -Mold.) mărghílă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) pló.ştină, (înv.) batác, băltínă, palúdă, piştélniţă. (S-a înecat in ~.) smirc s. v.' BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. POMPĂ. SMOC. TÂLV. VALVÂRTEJ. VÂLTOARE. VÂRTEJ. VOLBURĂ. smârced adj. v. JEGOS. MÂNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. smârcí vb. v. MUSTI. SCÂNCL sinârtií vb. v. SCÂNCL SMIORCĂI. SMÂRCÓS adj. (GEOGR.) mlăştinos, mocir-îos, (pop.) băltós, rovinós, (reg.) băhnós, mlă-cós, ri 1 o sóbură s. v. CAIMAC. sobuşoáră s. v. SOBIŢĂ. SOC s. (BOT.; Sambucus nigra) frec.) holér, hoz, ibóz, scorpát. socáci s. v. BUCĂTAR. socăcí vb. v. FACE. GĂTI. PREGĂTI. PREPARA. socăcíţă s. v. BUCĂTĂREASĂ. SOCIABIL adj. 1. comunicativ, expansiv, prietenos, volubil, (rar) social, vorbitor, (înv.) soţiós, (fig.) deschis. (O fi/e ~.) 2. ataşabil. (Om~.) SOCIABILITATE s. comunicativitate, ex-pansivitate. (~ unei persoane.) social adj. v. COMUNICATIV. EXPANSIV. PRIETENOS. SOCIABIL. VOLUBIL. SOCIAL-DARVINÍSM s. (FILOZ.j riar-vinism social. SOCIALÍSM s. 1. socialism ştiinţific =(rar) comunism ştiinţific. 2. socialism utopic — = comunism utopic. societar s. v. ACŢIONAR. SOCIETATE s. 1. colectivitate, comunitate, obşte, (înv.) obştíme. (Of ir,ia inlrajii ~.) 2. lume. (Iese prima oară în ~.) 3. anturaj, companie, tovărăşie, (grecism înv.) sinanstro-fíe. (A petrecut ore agreabile In ~ ei.) 4. ambianţă, anturaj, cadru, cerc, mediu, sferă, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (În ce ~ se tnvirte?) 5. orinduire, regim, sistem. (~ capi-talisfă.) 6. (IST.) societate feudală ---feudalism, feudalitate, orinduire feudală. 7. asociaţie, (înv.) reuniune. (~ legal constituită.) 8. (înv.) reuniune. (~ pe acţiuni.) SOCLU s. 1. piedestal, postament. (~ «í unui bust.) 2. bază, postament, suport. (Un laminor fixat pe un ~.) 3. (CONSTR.) (înv.) prag. (~ la un pod.) soc mic s. v. BOZ. BOZIE, socoátă s. v. CALCUL. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINŢĂ. CHIBZUIRE. CUMINŢENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. ÎNŢELEPCIUNE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAŢIE. OPINIE. PĂRERE. PUNCT DE VEDERE. RAŢIONAMENT. RAŢIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINŢA. TACT. socolán adj. v. PUTERNIC. ROBUST. SOLID. TARE. VIGUROS. VÂNJOS. VOINIC. ZDRAVĂN. sóeote s. pi. v. ATREPSIE. FTIZIE. TE-BECE. TUBERCULOZĂ. socotea s. v. FISĂ. JETON. SOCOTEALĂ s. 1. (MAT.) calcul, (înv. ■şi reg.) socoátă, socotinţă, (Transilv. şi Maram.) sămădáş, (înv.)

schépsis, seamă, (înv., în Transilv.) compút. (Face o ~ elementară.) 2. calcul, calculare, socotire, socotit, ( ar) calculâţie, (pop.) răboj, (înv.) sămăUure. (~ anilor' calendaristici.) 3. (MAT.) calcul, operaţie. (Cele patru ~.) 4. cont, seamă, (fig.) spate, spinare. (Câte nu i se puneau în ~ !) 5. seamă. (Vei da ~ de cele făcute.) 6. chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socotinţă, tact, (livr.} continénţă, (rar( cuminţíe, ponderáţie, temperánţă, (pop.) scurnpătáte, (înv. şi reg.) sfat, (înv.) sămăluíre, socoátă, tocmeală, (fam.) schépsis, (fig.) cumpăneálă, cumpănire. (Demonstrează multă ~.) 7. raţiune, rost. (Are şi aceasta o ~.) 8. rost, (înv. şi reg.) şart. (Toate au ~ lor.) 9. ordine, regulă, rânduială, rost, (înv. şi reg.) soroc. (Stie ~ lucrurilor.) 10. ro*. seamă, (reg.) ogód. (Nu mai ştia ~ averii lui. i 11. chestiune, lucru, poveste, pricină, problemă, treabă, (înv.) rnadeá, (rusism înv.) predíiiét. (S-a lămurit ~ aceea?) 12. calcul, ghid, idee, intenţie, plan, proiect, (înv. şi reg.) propus, (înv.) cuget, duh, própozit, să-vâr-it, socotinţă, (fam.) combinaţie. (Nu şi-a putut realiza ~.) socoteală s.v. APRECIERE. ATENŢIE. CINSTE. CINSTIRE. CONSIDERAŢIE. ESTIMARE. ESTIMAŢIE. EVALUARE. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNŢELES. ÎNVĂŢĂTURĂ. JUDECATĂ. MESAJ. MINTE.. NUMĂRARE. NUMĂRAT. NUMĂRĂTOARE. ONOARE. POVAŢĂ. POVĂŢUIRE. PREŢUIRE. RAŢIONAMENT. RAŢIUNE. RESPECT. SEMNIFICAŢIE. SENS. SFAT. STIMĂ. TÂLC. TRECERE. VAZĂ. VORBĂ. SOCOTÍ vb. 1. (MAT.) a calcula, (înv. şi pop.) a număra, (reg.) a răvăşlui, (prin vestul Transilv.) a samali, (Transilv. şi Maram.) a sămălui. (~ cit fac 2 ori 2.) 2. (MAT.) a număra, (prin Transilv.) a sămălui. (~ până la 10.) 3. a aprecia, a calcula, a estima, a evalua, a măsura, a preţui, (livr.) a priza, (înv. şi reg.( a prinde, (înv.) a preţălui, a sămălui. (A ~ valoarea unui obiect, j 4. a aprecia, a calcula, a potrivi. (A ~ ceva din ochi.) 5. a chibzui, a (se) ghidi, a judeca, (înv. şi reg.) a sămălui, (fig.) a cintărt, a cumpăni, a drămui. (Să ~ cum e mai bine.) 6. a aprecia, a chibzui, a considera, a crede, a găsi, a gindi, a judeca, a opina, (pop.) a chiti, a cugeta, (inv.) a cunoaşte, a număra. (Eu ~ că aşa trebuie să facem.)!, a considera, a crede, a găsi, a vedea. (Această circumstanţă o ~ de bun augur.) 8. a considera, (rar) a proclama, (inv.) a procherna, a proclamarisi. (Esop a ~ limba un mare rău.) 9. a considera, (fig.) a taxa. (Îl ~ drept mincinos.) 10. a se considera, a se crede, a se închipui, a se vedea, (pop.) a se ţine. (Se ~ inteligent.) 11. a bănui, a crede, a ghici, a gândi, a-şi imagina, a-şi închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a şti, a visa, (rar) a prevesti, (inv. şi reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ că se va inllmpla astfel?) 12. a crede, a presupune, (franţuzism) a pre-zuma, (reg.) a probălui, (înv.) a supoza. (~ că vom pleca in două zile.) 13. a se răfui. (Lasă că ne ~ noi!) socoti vb. v. ANALIZA. APRECIA. ATRIBUI. CĂUTA. CERCETA. CINSTI. CONSIDERA. EXAMINA. FERI. INVESTIGA. ÎNGRIJI. ONORA. PĂZI. PREŢUL RESPECTA. STIMA. STUDIA. URMĂRI. VEDEA. VEGHEA. VIZITA. SOCOTÍNŢĂ s. chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, tact, (livr.) continénţă, (rar) cuminţíe, ponderáţie, temperánţă, (pop.) scurnpătáte, (inv. şi reg.) sfat, (înv.( sămăluíre, socoátă, tocmeală, (fam.) schépsis, (fig.) cumpăneálă, cumpănire. (Demonstrează multă ~.) socotinţă s.v. APRECIERE. ATENŢIE. BĂGARE DE SEAMĂ. CALCUL. CINSTE. CINSTIRE. CIRCUMSPECŢIE. CONSIDERAŢIE. GÂND. GRIJĂ. IDEE. INTENŢIE. JUDECATĂ. LUAREAMINTE. MINTE. NUMĂRARE. NUMĂRAT. NUMĂRĂTOARE. ONOARE. OPINIE. PĂRERE. PLAN. PRECAUŢIE. PREŢUIRE. PREVEDERE. PROIECT. PRUDENŢĂ. PUNCT DE VEDERE. RAŢIONAMENT. RAŢIUNE. RESPECT. SOCOTEALĂ. STIMĂ. TRECERE. VAZĂ. SOCOTÍRE s. 1. calcul, calculare, socoteală, socotit, (rar) calculáţie, (pop.) răboj, (inv.) sămăluíre. (~ anilor calendaristici.) 2. apreciere, calcul, calculare, estimare, estimaţie, evaluare, măsurare, preţuire, (reg.) preţuiálă, (înv.) prcţăluíre. (~ valorii unui obiect.) SOCOTÍT adj. 1. calculat, chibzuit, cumpănit, cumpătat, echilibrat, înfrinat, măsurat, moderat, ponderat, (prin vestul Transilv.) sama-lít. (Un om ~ ; o viată ~.) 2. chibzuit, cuminte, înţelept, (pop.) mintos. (O măsură ~.) 3. chibzuit, cumpănit, gindit, judicios, matur, serios, temeinic. (O judecată ~.) 4. bun, chibzuit, folositor, gindit, înţelept, judicios, raţional, rezonabil, util, (fig. ) sănătos. (Un s'at ~.) SOCOTIT s. calcul, calculare, socoteală, socotire, (rar) calculáţic, (pop.) răboj, (înv.) sămăluíre. ( ~ anilor calendaristici.) socri vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÂCÂI. sodál s. v. CALFĂ. SODALÍT S. (M/N.) feldspatoid, neiclin. SODĂ s. (CHIM.) 1. carbonat de sodiu, (înv.) natrón. 2. sodă caustică — hidroxid de sodiu, (reg.)

natrón. sodă s. v. NATR1T. SIFON. sódăs s. v. CAUŢIUNE. FIDEJUSOR. GARANT. SODIU s. (CHIM.) natriu. sodóm s. v. ARĂTARE. CALAMITATE. CATASTROFĂ. COLOS. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. MATAHALĂ. MULŢIME. NAMILĂ. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. PONOR. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. PUZDERIE. RÂPĂ. SINISTRU. SUMEDENIE. URGIE. URIAŞ. VĂGĂUNĂ. sodomi vb. v. DĂRĂPĂNA. DĂRÂMA. DISTRUGE. NĂRUI. NIMICI. OMORÎ. POTOPI. PRĂBUŞI. PRĂPĂDI. PRĂVĂLI. RISIPI. SCUFUNDA. SFĂRÂMA. SINUCIDE. SURPA. ZDROBI. ZVÂNTA. sofistăríe s. v. SOFISTICĂRIE. SOFISTIC adj. (înv.) sofisticésc. (Raţionament ~.) SOFISTICĂRIE s. (înv.) sofistăríe. (Raţio-namentul tău e o simplă ~.) sofisticésc adj. v. SOFISTIC. sofologiótatos s. v. CĂRTURAR. ERUDIT. ÎNVĂŢAT. SAVANT. sofóră s. v. SALCÂM-JAPONEZ. soglásnică s. v. CONSOANĂ. CONSONANTĂ. soglăsuíie s. v. ACORD. CONSENS.ÎNŢELEGERE. SOI s. 1. categorie, chip, fel, gen, neam, sort, specie, tip, varietate, (reg.) madeá, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~ urile de fructe.) 2. rasă, specie, (pop.) să-minţă, (prin Transilv. şi Munt.) strană. (~ de vite.) 3. categorie, clasă, fel, gen, specie, speţă, tip, varietate, (înv. şi reg.) rudă. (Un anumit ~ de indivizi.) 4. citegorie, le1, gen, specie, speţă, tip, (înv. şi pop.) seamă, (fi", peior.) pnámă, sămânţă, sculă, stambă, tacâm. (Ce ~ de om o fi şi ăsta?) 5. categorie, fel, gen, teapă, (fig.) calibru, (reg. fig.) pămiră. (Avea doar prieteni de ~ lui.) C. fel, gen, mod, specie, specimen, tip, varietate, (reg.) módru. (Există următoarele ~ de silogisme . . . ) 7. fel, gen, mod. (Are un ~ de timiditate ne justificată.) soi s. v. NEAM. RASĂ. SEMINŢIE. SPIŢĂ. VIŢĂ. SOIA s. (BOT.; Glycine hispida) fasole-japoneză. soiléală s. v. DORMIT. ODIHNĂ. REPAUS. SOMN. soili vb. v. DORMI. ODIHNI. REPAUZA» SOIOS adj. 1. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, (livr.) maculat, (rar) tăvălit, terfelit, (înv. şi pop.i picat, scârnav, (pop.) zăbălós, (reg. şi fam.) pucliinós, puchiós, puciós, (reg.) dervelít, mazác, mârşav, muruít, muscurós, muzgurít, perceát, ripál, ripós, zoiós, (Mold., Bucov. şi Ban.) feştelíl, (Transilv.) mócicoş, (Transilv. şi Maram.) píscoş, rónghioş, (Transilv., Maram. şi Hucov.) tinós, (înv.) smârced, smârd. (fam.) împuţit, păduchios. (O cămaşă ~.) 2. jegos, miiijit, murdar, nespălat, slinos, (pop. şi fam.) janghi-nós, (pop.) îngălat, (reg.) imós, (fain.; împuţit. (Ce om ~ !) soitár s. v. BUFON. MĂSCĂRICI. PASATĂ. soita s. v. CĂPUTÂ. SOL s. 1. delegat, emisar, împuternicit» mesager, reprezentant, trimis, (prin Transilv.) minat, (înv.) misít, rugător, solilor. (~ al unui stat străin.) 2. crainic, mesager, trimis, vestitor, (reg.) crancău, (înv.) posláncl, pos-lánic, pristáv, strigător, telál. (An enunţat vestea prinlr-un ~.) SOL s. pământ, teren. (~ podzolic. lulos, nisipos.) SOL s. (CHIM.) soluţie coloidală. sol s. v. VĂTAF. VĂTĂŞEL. VORNICKL. solán s. v. ZÂRNĂ. SOLANACÉE s. (BOT.) solanec. (Mătrăguna este o ~.) SOLANÉE s. (BOT.) solanacee. (Mătră-guna este o ~.) SOLAR adj. (ASTRON.) planetar, (înv.) soresc. (Sistemul ~.) solar adj. v. ASTRAL. SIDERAL. SÓLÁ s.(AGRIC) tarla, (Mold. şi Transilv.) tablă. solăríţă s. v. SOLNIŢĂ. SOLD s. (înv.) mardá. (Vinde nişte ~.>

SOLDA vb. a se încheia, a se sfirsi, a se termina. (Disputa s-a ~ cu un eşec.) SOLDAT s. militar, ostaş, oştean, (Transilv.) cătánă, (în unele colinde) stratiót, (înv.) săgár, voinic. SOLDĂŢEL s. (Transilv.) cătănioáră, eătă-níţă, cătânúţă. SOLDĂ s. (MU.) leală. SOLDĂŢESC adj. cazon, militar, milită-resc, ostăşesc, (rar) marţial, (pop.) cătănésc, (înv.) ostenesc, oştesc, voinicesc. (Uniformă ~J SOLDĂŢÉŞTE adv. milităreşte, ostăşeşte, (Transilv.) cătănéşle, (inv.) osteneşte, (liste îmbrăcat ~.) soldăţíe s.v. ARMATĂ. M1L1TĂR1E. STAGIU. SOLDÂŢÍME s. ostăşime, (Transilv.) cătă-nímc. SOLEMN adj., adv. 1. adj. festiv, sărbătoresc, (înv.) solemnei. (Adunare, zi, atmosferă ~.) 2. adv. festiv, sărbătoreşte. (Străzile stnt împodobite ~.) 3. adj. sacramental. (Formulă ~.) 4. adj. sacru, sfânt. (Un jurămint ~.) 5. adj. sacru, (livr.) sacerdotal. (Importanţa ~ a momentului.) 6. adj. (JUR.) formal. (Act ~.) 7. adj. important, însemnat, (înv.) solemnei. (Un moment ~.) 8. adj. ceremonios, protocolar, reverenţios. (Atitudine ~.) !>. adj. academic, distins, (livr.) elevat. (Ton ~.) 10. adj. grav, serios, (livr.) marţial, (înv.) solemnei. (O ţinută ~.) 11. adj. grandios, maiestos, măreţ, (înv.) solemnei. (O noapte ~.) solemnei adj. v. FESTIV. GRANDIOS. GRAV. IMPORTANT. ÎNSEMNAT. MAIESTOS. MĂREŢ. SĂRBĂTORESC. SERIOS. SOLEMN. SOLEMNITATE s. 1. festivitate, sărbătoare. (~ dezvelirii monumentului.) 2. ceremonial, ceremonie. (~ primirii ambasadorilor.) 3. importanţă, însemnătate. (~ momentului.) 4. ceremonie, cinste, fast, paradă, pompă. (~ fie care s-a bucurat.) 5. gravitate, seriozitate. (~ făcu loc jovialităţii.) 6. grandoare, măreţie. (Un peisaj plin de ~.) SOLFEGIÁ vb. (MUZ. ) (înv.) a parala-ghisi. SOLFEGIU s. (MUZ.) (înv.) paralaghíe. soli vb. v. ANUNŢA. CERE. COMUNICA. SOLICITA. TRANSMITE. VESTI. SOLICITA vb. 1. a cere, (înv.) a soli. (Slujba pe care o~ ; ~ o audienţă.) 2. a apela, a cere, a recurge, (Transilv.) a suruclui. (~ ajutorul lor.) 3. a cere, a comporta, a impune, a necesita, a pretinde, a reclama, (înv.) a nevoi. (Această acţiune ~ multe eforturi.) 4. a chema. (Îl ~ la o marc ucţiune.) 5. a invita, a pofti, a ruga. (Îl ~ să intre.) 6. a deştepta, a produce, a provoca, a stârni, a suscita, a trezi. (Cartea a ~ un mare interes.) SOLICITANT s. solicitator, (rar) postulánt. SOLICITARE s. 1. cerere. (La ~ lui, a venit.) 2. apelare, recurgere, recurs. (~ ajutorului său.) 3. cerere, doleanţă, rugăminte, (înv.) regeá, regealâc. (O ~ arzătoare.) 4. cerinţă, necesitate, nevoie, trebuinţă. (Tine seamă de ~ iíe pieţei.) 5. invitare, invitaţie, (înv.) poftă. (A dat curs ~ primite.) SOLICITATOR s. solicitant, (rar) postulánt. SOLICITUDINE s. 1. amabilitate, atenţie, bunăvoinţă, prietenie. (Ne-a arătat multă ~.) 2. prevenire, (înv.) prevenţie. (~ lui ne-a impresionat.) SOLÂD adj. 1. dur, rezistent, tare, tenace, (pop.) ţeapăn, vârtós. (Un material ~ .) 2. puternic, rezistent, tare, trainic, zdravăn. (A înfipt un par ~ in pămint.) 3. durabil, rezistent, trainic, (rar) dăinuitór, (pop.) purlă-réţ, ţeapăn, vârtós, (înv.) nestrămutat, ţiitór-(Ghete ~; o construcţie ~.) 4. consistent, dens, tare, vârtós. (Mortar ~.) 5. puternic, robust, tare, viguros, vânjos, voinic, zdravăn, (pop.) ţeapăn, vinós, vârtós, (reg.) puterós, putut, socolán, (Ban. şi Transilv.) pogan, (înv.) potent, putinciós, spátoş, (íig.) verde. (Om ~.)G, legat, robust, viguros, vânjos, voinic, zdravăn. (Un írup ~.) 7. corpolent, trupeş, voinic. (Excesiv de ~.) iî. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecă-tór. (O dovadă ~; un exemplu ~.) SOLIDAR adj. înfrăţit, unit. (Lupta ~ o popoarelor.) SOLIDARITATE s. 1. coeziune, legătură,, unitate. ( (înv.) vedere, zare. (Un ~ în noapte.) 2. chip, magine, umbră, vedenie, viziune. (~ul morţii.) specul s.v. OGLINDĂ. SPECULA vb, 1. a negustori, a precupeţi, a trafica, (înv. şi reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. (înv.) a specularisi. (A ~ la bursă.) SPECULANT s., adj. afacerist, profitor. (înv.) speculator. (E un ~ fără scrupule.) specularisi vb. v. SPECULA. SPECULATIV adj. (înv.) speculator. (Spirit ~.) speculator adj. v. SPECULAŢIA*. speculator s.v. CĂLĂU. GÂDE. speculator s., adj. v. AFACERIST. SPECULANT. SPECULAŢIE s. 1. speculă. (~ cu valon economice.) 2. afacere, (fam.) bişniţă, glreşéft, (fam. fig.) învârteálă. (Face lot felul de ~ .) SPECULĂ s. 1. speculaţie. (~ cu palori economice.) 2. (înv.) prccupíe.

(Condamnat pentru ~.) spéie s.v. LEAGĂN. spelb adj. v. DULCEAG. FAD. GALBEN. INSIPID. ÎNGĂLBENIT. PALID. SEARBĂD. spélcă s.v. AC CU GĂMĂLIE. AC DE CAP. AC DE PĂR. SPELEOLÓG s. speolog. SPELEOLOGÂE s. speologie. SPELUNCĂ s. (fig. şi fam.) bombă. (Bea Inlr-o ~.) spciúncă s.v. CAVERNĂ. GROTĂ. PEŞTERĂ. SPEOLÓG s. speleolog. SPEOLOGÍE s. speleologic. SPERA vb. 1. a crede, a nădăjdui, (înv. şi reg.) a se nădăi. (~ ca îşi va realiza ritul.) 2. a nădăjdui, (înv.) a upovăi. (~ in zUe lot mai senine.) 3. a (se) aştepta, a nădăjdui, (înv. şi reg.) a se nădăi. (Să nu ~ nimic de Io el.) SPERANŢĂ s. 1. nădejde, (înv.) răbdare, speráre, upovăínţă. (Toată ~ mea e in inie.) 2. (înv.) speráre. (X e ~ noastră.) 3. credinţă, nădejde, (rar) nădăjduíre, (înv.) nădăjduínţâ. (Nu şi-a pierdut ~ in mai bine.) speráre s.v. NĂDEJDE. SPERANŢĂ. spérgulă s.v. HRANA-VACII. SPERIA vb. 1. a se teme, (înv.) a se stidi, (arg.) a se târşi. (Nu mă ~ de nimic.) 2. a (se) alarma, a (se) frământa, a (se) intriga, a (se) îngrijora, a (se) nelinişti, a (se) tulbura, f.ivr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, Unv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ Intirzicrea lui.) 3. (prin Mold.) a se sâi. (Calul s-a ~.) 4. a (se) intimida, (rar) a (se) timora, (h ~ greutatea rolului.) speria vb. v. UIMI. ULUI. SPERIAT adj. intimidat, (rar) timorat. (E puţin cam ~.) speriat adj. v. FRICOS. SPER1OS. TEMĂTOR. SPERIAT s. frică, sperietură, (înv. şi reg.) sperieciúne. (A tras un ~ !) speribánă s.v. OBLIGEANĂ. spcricclós adj. v. FRICOS. SPER IO S. TEMĂTOR. sperieciúne s.v. FRICĂ. SPERIAT. SPERIETURĂ. SPERIÉRE s. intimidare, (rar) timorare. (~ cuiva.) SPERIETOARE s. momâie, (pop.) matahală, măgăoáie, popândău, (înv. şi reg.) paparudă, (reg.) ciuháie, cíúhă, maimúcă, maimuţă, măiúgă, mătăúz, mogâldán, mogâldeáţă, păúză, popândeá, popindéţ, popânzác, popânzói, poponeţ, pusciúhă. (O ~ pusă in semănături pentru a izgoni păsările.) SPERIETURĂ s. 1. frică, speriat, (înv. şi reg.) spericciúne. (A tras o ~ !) 2. (MED. POP.) (pop.) spaimă, (reg.) spăimát, spăi-mântătúră. (Suferă de ~.) spérlă adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÂNGRIJIT. VÂLVOI. ZBÂRLIT. sperii vb. v. CIUFULI. ÎNFOIA. RĂSFIRA. UMFLA. ZBÂRLI. sperlít adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÂNGRIJIT. VÂLVOI. ZBÂRLIT. sperioásă s.v. SCAIUL-DRACULUI. SPERIÓS adj. 1. fricos, temător, (livr. şi fam.) poltron, (înv. şi reg.) spăimos, sperieciós, (reg.) speriat, spăimintós, temut, (arg.) târ.şelós. (Un om ~.) 2. fricos, sălbatic, temător, (livr.) timorat. (De ce eşti atit de ~ ?) speriós adj. v. AMENINŢĂTOR. SPERMANŢÉT s. (CHIM.) cetaceum, alb de balenă, ceară de balenă, ulei de caşalot. SPERMÁTIC adj. seminal. SPERMATÍST s. (BIOL.) animaliculist. SPERMATOFÍTĂ s. (BOT.) antofită, fane-rogamă. (Plantele cu flori sini ~.) spermatoíd s.v. SPERMATOZOID. SPERMATORÉE s. (FIZIOL.) poluţie, (înv.) săbláznă. SPERMATOZOID s. (BIOL.) (rar) spermatoíd, (pop.) sămânţă, (înv.) animalicul. SPERMĂ s. (BIOL.) (pop.) sămânţă. spesá vb. v. ARUNCA. AZVÂRLI. CHELTUI. IROSI. ÎMPRĂŞTIA. PRĂPĂDI. RISIPI. ZVÂRLI. spete s. pi. v. GREABĂN. SPETEÁLĂ s. (MED. VET.) (înv.) spetíre, spetitúră. (Calul suferă de ~.) speteálă s.v. PLATCĂ. SPETEAZĂ s. 1. rezemătoare, spate, spătar, (înv. şi reg.) spátă. (~ la un scaun.) 2. (TEHN.) bată, băteală, braţ, brăţară, fălcea, fofează, lopăţea, mănuşă, mână. (~ la războiul de fesul.) 3. (TEHN.) chingă, scândurâ, stinghie, (pop.) blană. (~ la războiul de ţesut.) 4. (TEHN.; la pi.) aripi (pi.), crucişe (pi.), cumpene (pi.), íofelniţe (pi.), răscruci (pi.). (~ la războiul de ţesut.) 5. (TEHN.) (reg.) chingă, curmeziş, fălceá, stinghie. (~ la fundul carului, al căruţei.) 6. (TEHN.) (reg.) băţ, blană, brăţară, cárfă. fus, fustei, gratie, lopăţícă, spiţă, stic, sul, şúştor. (~ la loitrcle căruţei.) 7. (TEHN.) lopăţică, pop, stinghie. (La circeicle carului se află o ~.) !ţ. (TEHN.) -bulfeu, cruce, stinghie, (pop.» scăiuş, (Transilv., Ban. şi Olt.) fiuláre, (Olt.) jiglă, (prin Mold.) lopăţícă, (Ban.) reme-neácă, (Transilv.) scândurícă. (~ la jug.) 9. (TEHN.) (reg.) brăcinár, chingă, mină. (~ la coarnele plugului.) 10. (TEHN.) braţ, crac, margine, mână, mâner, pervaz, (reg.) condác, cotoi. (~ la ferăstrău.) 11. (TEHN.) braţ, chingă, coardă, stinghie, (pop.) curmeziş. (~ la podul ori scara coşului morii de vlnt.) 12. (TEHN.) aripă, săgeată. (~ la roata morii de vint.) 13. (TEHN.) (reg.) restéu. (~ la roata morii de apă.) 14. (TEHN.) aripă, cruce, (reg.) crucişă, cumpănă, fofélniţă, răscruce. (~ la virtelniţă.) spetează s.v. IRIS. OBLIGEANĂ. OTIC PAPURĂ. RUGINĂ. SĂBIUŢĂ. STÂNJEN. STÂNJEN

DE BALTĂ. STÂNJENEL. STÂNJEN GALBEN. spctegioárăs.v. IRIS. STÂNJEN DE BALTĂ. STÂNJENEL. STÂNJEN GALBEN. spetejoáră s.v. OBLIGEANĂ. SPETÍ vb. a deşela, a istovi, (Munt. şi Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ uneai.) spétie s.v. PAPURĂ. SPETÍRE s. deşelare, istovire, (Munt. şi Transilv.) dăuláre. (~ unui cal.) spetíre s.v. SPETEÁLĂ. SPETÍT adj. deşelat, istovit, (reg.) tărniţát, (Munt. şi Transilv.) dăulát. (Cal ~.) spetitúră s.v. SPETEÁLĂ. SPEŢĂ s. 1. specie. (~ umană.) 2. categorie, clasă, fel, gen, soi, specie, tip, varietate, (înv. şi reg.) rudă. (O anumită ~ de indivizi.) 3. categorie, fel, gen, soi, specie, tip, (înv. şi pop.) seamă, (fig. peior.) poamă, sămânţă, sculă, stambă, tací'm. (Ce ~ de om o fi şi ăsta ?) speţă s.v. ACŢIUNE. CAUZĂ. JUDECATĂ. PROCES. spétie s.v. OPERAŢIE. speze s.pl.v. CHELTUIELI. spic s.v. CREASTĂ. CREŞTET. CULME. PISC. VÂRF. spicát adj. v. CĂRUNT. ÎNSPICAT. SUR. SPÍCHER s. crainic. (~ la televiziune.) SPÍCHERIŢĂ s. crainică. (~ la radio.) spichinát s.v. LAVANDĂ. LEVĂNŢICĂ. spicui vb. v. ÎNSPICA. spicul s.v. LANCE. SPICULEŢ. SPICU-ŞOR. SULIŢĂ. SPICULEŢ s. (BOT.) spicuşor, (rar) spicul, (reg.) spicurél, spicusél, spicúţ. (~ degrlu.) spiculéţe s. pi. v. GRANAT. SPILCUŢĂ. spicurél s.v. SPICULEŢ. SPICUŞOR. spicusél s.v. SPICULEŢ. SPICUŞOR. SPICUŞOR s. (BOT.) spiculeţ, (rar) spicul, (reg.) spicurél, spicusél, spicúţ. (~ de griu.) spicúţ s.v. SPICULEŢ. SPICUŞOR. SPILCUÍ vb. a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) găti, a (se) împodobi, (pop. şi fam. depr.) a (se) sclivísi, (pop.) a (se) drege, a (se) moţa, (înv. şi reg.) a (se) muchi-lipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, (reg.) a (se) câştiga, (prin Transilv. şi Maram.) a (se) pădăi, (prin Mold.) a (se) putui, (prin Transilv. şi Mold.) a (se) puţului, (Ban.) a (se) schil)', (înv.) a (se) stoli, a (se) stolisi, (arg.) a (se) şucări. (S-a ~ ca o paparudă.) SPILCUIÁLĂ s. aranjare, dichiseală, dichi-sire, ferchezuială, ferchezuirc, gătire, spilcuire, (pop. şi fam. depr.) scliviseálă, sclivisíre. (Ce-i ~ asta la line?) SPILCUÍRE s. aranjare, dichiseală, dichisire, ferchezuială, ferchezuire, gătire, spilcuială, (pop. şi fam. depr.) scliviseálă, sclivisíre. (Ce-i ~ asta la tine?) SPILCUÍT adj. aranjat, cochet, dichisit, elegant, fercheş, ferchezuit, gătit, îngrijit, (pop. şi fam. depr.) sclivisít, (pop.) dres, (Tran-silv. şi Ban.) cínaş, (Transilv.) niálcoş, (turcism înv.) mucheléf. (Uníânăr~.) SPILCÚŢĂ s. (BOT.; Chrysanthemum par-thenium) granat, (reg.) bumbişór, firicícă, matrice, matricea, matriţă, muşeţel, năsturei (pi.), părăluţe (pi.), pirétru, român, românită, smirnă, spiculéţe (pi.), tarhón, vetriceá, creasta-cocóşului, iarbă-amáră, iarbă-creáţă, iarbă-máre, laba-gâştii, ochiul-bóului, poalaSfintei-Măríi. SPIN s. 1. (BOT.) ghimpe, mărăcine, ţeapă, ţepuşă, (reg.) şteap. (Măceşul e plin de ~ ; s-a înţepat intr-un ~ al măceşului.) 2. (BOT.) mărăcine, (înv.) rug. (Mătură de ~ i.) 3. (BOT.; Carduus acanthoides) (reg.) cătină, crăpúşnic, porumbel, scai, scaiéte, unghia-úrsului. 4. (BOT.; Carduus kerneri) scaiete, (reg.) scai. 5. (TEHN.) ştift, cui cilindric. spin s.v. AŞCHIE. CIULIN. HOLERĂ. PORUMBAR. PORUMBEL. SCAIUL-DRA-CULUI. ŢEAPĂ. ŢEPUŞĂ. spin-álb s.v. PĂRUL-CIUTEI. SALBA-MOALE. VERIGAR. spin-albástru s.v. SCAI-ALBASTRU. SCAI-VÂNĂT.

SPINARE s. 1. spate, (pop.) spátă, (reg.) şa, (înv. şi fam.) circă. (A luat ceva tn ~.) 2. (GEOGR.) coamă, creastă, creştet, culme, muchie, sprinceană, (pop.) culmíş. (~ muntelui.) 3. creastă. (~ unui val.) \. (BOT.) spinarea-lupului (Alhyriiim filix femina) — /pp(î j fPT*P(-f*í s'pináre s.v. CONT. GREABĂN. MUCHIE. SEAMĂ. SOCOTEALĂ. spinarea-lúpului s.v. FERIGĂ. RUGINITĂ. spinărél s.v. STICLETE. SPINĂRÍE s. mărăcini (pi.), mărăciniş, (reg.) mărăcinét, spinăríş, spinét, spiníş. (S-a încurcat in ~.) spinăríş s.v. MĂRĂCINI. MĂRĂCINIŞ. SPINĂRÍE. spin-de-múccdă s.v. SCAI-ALBASTRU. SCAI-VÂNĂT. spinele-cérbului s.v. PĂRUL-CIUTEI. SAL-BĂ-MOALE. VERIGAR.] spinét s.v. MĂRĂCINI. MĂRĂCINIŞ. SPINĂRÍE. SPINÉTĂ s. (MUZ.) ejjinetă.' spiníş s.v. MĂRĂCINI. MĂRĂCINIŞ. SPINĂRÍE. SPINIŞÓR s. spinuleţ, ţepuşă. (I-a intrat un ~ în talpă.) SPINOS adj. ghimpos, mărăeinos, ţepos, (pop.) înghimpát, (înv.) ciulinós, scăiós. (Plante ~ ; terenuri ~.) spinos adj. v. ANEVOIOS. DIFICIL. GREU. SPINTECA vb. 1. a (se) înjunghia, a (se) tăia. (A ~ o vită.) 2. a despica. (I-a ~ ptntecele.) 3. a crăpa, a despica, a sparge, a 1 ăia, (reg.) a sfărâma. (A ~ lemne pentru foc.) 4. a (se) despica, a (se) tăia. (Plugul ~ brazde adinei.) 5. a rupe, a sfâşia, (înv.) a sparge. (Îşi ~ hainele şi-şi smulgea părul.) spinteca vb. v. DISECA. SPINTECÁRE s. 1. înjunghiere, spintecat, tăiere, (pop.) junghiére. (~ vitelor, la abator.) 2. despicare, spintecat. (~ pinlecehii unui animal.) 3. crăpare, crăpat, despicare, despicai, spargere, spart, spintecat, tăiat, tăiere. (~ lemnelor de foc.) 4. rupere, si'îşie-e, spintecat. (~ unui material textil.) SPINTECAT adj. 1. despicat. (Cu pânlecele ~.) 2. crăpat, despicat, spart, tăiat. (Lemne de foc ~.) 3. rupt, sfâşiat, (înv.) spart. (Cu hainele ~.) SPINTECAT s. 1. înjunghiere, spintecare, tăiere, (pop.) junghiére. (~ vitelor, la abator.) 2. despicare, spintecare. (~ pinlecehii.) 3. crăpare, crăpat, despicare, despicat, spargere, spart, spintecare, tăiat, tăiere. (~ lemnelor de foc.) 4. rupere, sfâşiere, spintecare. (~ unui material textil.) SPINTECĂTÚRĂ s. 1. ruptură, sfâşietură, (înv.) spărtură. (~ la o haină.) 2. crăpătură, despicătură, tăietură. (~ l« fustă.) spinţa-drácului s.v. SCAIUL-DRACULUL spínţă s.v. FOI. FUSTĂ. spinul-asinului s.v. PĂLIUR. SPINULEŢ s. spinişor, ţepuşă. (I-a intrat un ~ in talpă.) spinul-lui-Hristós s.v. PĂLIUR. spinul-Síintei-Maiíi s.v. ARMURAR. spinul-vântului s.v. SCAI-ALBASTRU. SCAI-VÂNĂT. SPINÚŢĂ s. (BOT.; Phijtcuma orblculare) bănică. spinútă s.v. CĂRBUNE. spin-vâiâăt s.v. SCAI-ALBASTRU. SCAI-VÂNĂT. SPION s. iscoadă, (prin Transilv.) vcrbiin-cás, (înv.) cearsít, limbă, privitor. (A prinde un'~.) SPIONA vb. a iscodi, a observa, a pindi, a urmări, (înv. şi pop.) a priveghea, (pop.) a cerea, (înv. şi reg.) a acera, a păzi. (Îi ~ rfin umbră.) SPIONARE S. (pop.) iscodire. (~ cuina.) SPIRAL adj. spiralat, (rar) spiralifórm, spi-roidál. SPIRALAT adj. 1. spiral, (rar) spiralifórm, spiroidál. (De formă ~.) 2. sucit. (.Scorú ~.) 3. (rar) melcát. (A x ~ .) SPIRALĂ s. 1. răsucitură, spiră. (~ a unui arc.) 2. (rar) sfrédel. (~eíf unui burghiu.)

spiralifórm adj. v. SPIRAL. SPIRALAT. SPIRÁNT adj. (FON.) constrictiv, continuu, fricativ. (Consoană ~ .) SPÍRĂ s. 1. răsucitură, spirală. (~ a unui arc.) 2. buclă. (~ a unui cablu.) spirea s.v. FLOAREA-MIRESEI. spirince s.v. BĂTRÂNIŞ. SPÍRIT s. 1. (FILOZ.) conştiinţă, cuget, gândire, suflet, (livr.) for interior, (înv.) cunoştinţă, ştiinţă, (grecism înv.) sinídisis. (Soţiu-nea de ~.) 2. duh, suflet. (~ şi materie.) 3. suflet, (Transilv. şi Bucov."> bleasc. (I-a ieşit ~.) 4. (BIS.) duh. (Sflnlul ~.) 5. gân-dire, intelect, judecată, minte, raţiune. (Operă a ~.) 6. deşteptăciune, intelect, inteligenţă, judecată, minte, pricepere, raţiune, (pop.) duh, (Ban., Transilv. şi Olt.) pámct, (înv.) înţelegere, (fam.) dóxă, (fig.) cap, creier. (Are un ~ de nivel mediu.) 7. suflet. (~ poporului roman.) 8. specific. (~ limbii noastre.) 9. (la pi.) opinie publică. (~ erau agitate.) 10. duh, haz, umor, (fig.) piper, sare. (Glumă plină de ~ .) 11. anecdotă, glumă, (reg.) polojénie, (fam.) banc. (Am spus un ~ reuşii.) 12. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. şi pop.) nălucitúră, năzăritúră, (pop.) iázmă, moroi, (reg.) arătánie, necurăţenie, pater, (Ban.) năhoádă, (Mold. şi Bucov.) vídmă, (înv.) vedere, zárc. (Credinţa în ~e.) 13. (LIXGV.) spirit lin = (înv.) psilí. spirit s.v. AER. ALCOOL. CHIP. ETANOL. FEL. GEN. MANIERĂ. MOD. RĂSUFLARE. RESPIRAŢIE. SENS. SPIRT. SUFLARE. SPIRITÓSO adv. (MUZ.) vivace. SPIRITUAL adj. 1. ideal, imaterial. (Elemente materiale şi clemente ~.) 2. imaterial, nematerial, sufletesc. (Aspectul ~ al. . .) 3. moral, sufletesc, (înv.) morálic, moralicesc. (Ceva despre viaţa ~ a unui popor.) 4. psihic, psihologic, sufletesc. (Starea ~ a cuiva.) 5. intelectual. (Cultura ~.) 6. cerebral, intelectual, mintal, raţional. (Activitate ~.) 7. (BIS.) bisericesc, ecleziastic, religios, (înv.) religionár. (Dogmă ~.) 8. (BIS.) bisericesc, duhovnicesc, religios, sufletesc. (Păstor ~.) 9. deştept, inteligent, (înv.) spirituós. (O conversaţie ~.) 10. hazliu. (Glumă ~.) spiritual s. v. CONFESOR. DUHOVNIC. SPIRITUALICEŞTE adv. moraliceşte, moralmente, sufleteşte, (rar) spiritualménte. (~ se simte liniştit.) SPIRITUALITATE s. idealitate, imaterialitate. (~ unui element.) spiritualiza vb. v. DISTILA. spiritualizare s.v. DISTILARE. SPIRITUALIZAT adj. platonic. (Legături ~.) spiritualizáţie s.v. DISTILARE. spiritualménte adv. v. MORALICEŞTE. MORALMENTE. SPIRITUALICEŞTE. SUFLETEŞTE. spirituós adj. v. ALCOOLIC. DEŞTEPT. INTELIGENT. SPIRITUAL. SPIRTOS. spírituş s.v. ALCOOL. ETANOL. SPIRT. spirobactéric s.v. SPIROCHET. SPIROCHÉT s. (rar) spirobactérie. (~ febrei recurente.) SPIROCÍD s., adj. (FARM.) antiluetic, antisiíilitic. (Bismntul este un ~.) spiroidál adj. v. SPIRAL. SPIRALAT. SPIRT s. (CHIM.) alcool, etanol, (prin Transilv.) spírituş, (inv.) spirit. (~ de 90°.) spirt de lemn s.v. ALCOOL METILIC. METANOL. spirt de sare s.v. ACID CLORHIDRIC. spirt de ţipiríg s.v. AMONIAC. SPIRTIÉRĂ s. lampă de spirt, maşină de spirt. SPIRTÓS adj. alcoolic, (înv.) spirituós. (Băutură ~.) spirtós adj. v. VOLATIL. SPITAL s. (MED.) (înv.) bólniţă, ospitál. spitalagioáică s.v. INFIRMIERĂ. SORĂ. spitalagíu s.v. INFIRMIER. spitaliót s.v. INFIRMIER. SPITALIZA vb. a (se) interna. (Bolnavul a fost ~.) SPITALIZARE s. internare. (~ bolnavului.) spiţárs.v. BUTELNIC. SPIŢELNIC. SPÍŢĂ s. 1. (TEIIN.) fuscel, treaptă, (reg.) cui, prétcă, stinghie. (~ unei scări de lemn.) 2. neam, seminţie, viţă, (livr.) stirpe, (Transilv.) porodíţă, (inv.) rod, soi, stépenă. (Oameni din aceeaşi ~.) spiţă s.v. CEATLÁU. CRUCE. DEMNITATE. GENEALOGIE. GENERAŢIE. NAŞTERE. OBÂRSIE. ORIGINE. PROVENIENŢĂ. RANG. SPETEAZĂ. ŞIŞTOR. TITLU. TREAPTĂ. spiţărát adj. v. DANTELAT. SPIŢELNIC s. (TEHN.) butelnic, (reg.) spiţár. (Cu ~ se fac găuri mici.)

spiţélnic s.v. SFREDEL. spitélnicul s. art. v. SFREDELUL. spiţer s.v. FARMACIST. spiţcrcásă s.v. FARMACISTĂ. spiţerese adj. v. FARMACEUTIC. spiţerie s.v. AROMAT. BĂCĂNIE. CONDIMENT. DOCTORIE. FARMACIE. INGREDIENT. LEAC. MEDICAMENT. MIRODENIE. REMEDIU. spítură s.v. DANTELĂ. spiidárii s. pi. v. PUZDERIE. SPÂN adj. (reg.) spânău, spânzác, spânzátic. . ) ________________ spinău adj. v. SPÂN. spânţ s.v. RUSCUŢĂ. SPÂNZ s. (BOT.) 1. (Helleborus) (rar) elebór. 2. (Helleborus purpurescens) (reg.) bojoţéi (pi.), boşúţă, cucuríg, poranici, barba-lúpului, coada-pópii, coaiele-pópii (pi.), iarba-nebúnilor, iarbă-steárpă, ochiul-bóului, ouăle-pópii (pi.), păduchii-pópii (pi.). 3. (Helleborus niger) (reg.) boz, bozăţél, bujorei (pi.), cutcuríg, ruscúţă, strigoáie, iarba-nebúnilor, iarbă-stră-nutătoáre, iarbă-şerpeáscă, trandafir-de-iárnă. spânzác adj. v. SPÂN. spânzátic adj. v. SPÂN. spinzi vb. v. SPÂNZUI. *SPÂNZUÍ vb. (reg.) a spânzi, (Ban.) a înierba. (A ~ o vită bolnavă.) SPÂNZURÁ vb. 1. a (se) strangula. (S-a ~ şi a murit.) 2. (rar) a atârna. (Pe vinovat l-au ~ în furci.) 3. a (se) agăţa, a (se) atârna, a (se) prinde, a (se) suspenda, (livr.) a (se) acroşa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepţăna, (reg.) a (se) tăgârţa, (prin Munt.) a (se) atăgirţa, (Transilv.) a (se) împrínde. (A ~ ceva in cui.) 4. a atârna, a sta. (Pe perete ~ un tablou.) 5. a atârna, a cădea, a curge. (Părul ti ~ pe spate.) spinzurá vb. v. ATÂRNA. DEPINDE. SPÂNZURÁRE s. 1. spinzurat, spânzură-toare, (înv.) spânzurătúră. (~ condamnatului.) ■2. agăţare, agăţat, atârnare, atârnat, prindere, prins, spânzurat, suspendare, (livr.) acroşáj, acroşáre, (pop.) anináre, aninat. (~ unui •obiect în cui.) SPÂNZURAT adj. 1. strangulat. (L-au găsit ~.) 2. agăţat, atârnat, suspendat, (pop.) aninat. (Obiecte ~ şi obiecte libere.) SPÂNZURAT s. 1. spânzurare, spânzură-toare, (înv.) spânzurătúră. (~ condamnatului.) 2. agăţare, agăţat, atârnare, atârnat, prindere, prins, spânzurare, suspendare, (livr.) acroşáj, acroşáre, (pop.) anináre, aninat. (~ unui ■obiect în cui.) SPÂNZURĂTOÁRE s. 1. spânzurare, spânzurat, (înv.) spânzurătúră. (~ condamnatului.) 2. ştreang, (înv.) pierzări (pi.). (A ajuns la ~.) 3. (pop.) furci (pi.), (prin Transilv.) acăstău. (S~a ridicat o ~.) spânzurătúră s. v. SPÂNZURARE. SPÂNZURAT. SPÂNZURĂTOÁRE. spirclí vb. v. DEFECA. IEŞI. spârcuí vb. v. ÎMPRĂŞTIA. RISIPI. SFÂR-TECA. SFÂSIA. SPULBERA. VÂNTURA. spircuít adj. v. ÎMPRĂŞTIAT. RISIPIT. SFÍRTECAT. SFÂŞIAT. SPLAI s. chei. (~ Dâmboviţei.) SPLANHNOPTÓZĂ s. (MED.) viscerop-toză. SPLENDID adj., adv. 1. adj. minunat, strălucitor, (livr.) magnific, mirific, parazidiác, (pop.) mândru, (înv.) preafrumós. (Un peisaj ~.)2. adj. falnic, grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestos, măreţ, semeţ, (livr.) magnific, (pop.) mândru, (înv. şi reg.) fălos, (fig.) trufaş. (Virfurile ~ ale munţilor.) 3. adj. grandios, măreţ, strălucitor, (înv.) vederós. (Un spectacol ~.) 4. adj. grandios, impozant, impunător, maiestos, măreţ, monumental, superb, (rar fig.) trufaş. (Un palat ~. ) 5. adj. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, strălucit, strălucitor, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai ~.) 6. adj. desăvârşit, excepţional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, sublim, superb, (înv.) săvârşít. (O ~ punere in scenă.) 7. adj. minunat, superb, (fig.) ceresc, divin, dumnezeiesc, îngeresc, serafic, (livr. fig.) celest-(O muzică ~.) 8. adv. minunat, superb, (fig.) divin, dumnezeieşte. (Cintă ~.) SPLENDOARE s. 1. frumuseţe, mândreţe, strălucire, (înv. şi reg.) mândríe. (~ peisajului.) 2. grandoare, măreţie, monumentalitate. (~ unui palat.) 3. măreţie, strălucire, (înv.) pohfálă. (~ alaiului domnesc.) 4. bogăţie, fast, lux, pompă, strălucire. (~ ceremoniei.) 5. fast, lux, măreţie, pompă, somptuozitate, strălucire, (înv.) ighemonicón, pohfálă. saltanát. (~ de la Curte.) 6. frumuseţe, minunăţie, minune, (pop. şi fam.) mândreţe, (Transilv.) mândrénie, (prin Ban.) mândrulénie. (O ~ de fală.) 7. glorie, grandoare, măreţie, mărire, slavă, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul plin de ~.)

splináriţă s. v. SPLINUŢĂ. SPLÍNĂ s. (BOT.; Chrysosplenium alterni-folium) (pop.) splinúţă, (reg.) auráriţă, bulbuc splină s. v. CRUCEA DINAPOI. LIMBĂ. PISC. SPLINT s. (TEHN.) cui de siguranţă. SPLINÚŢĂ s. (BOT.; Solidago virgaurea) (reg.) mănunchi, splináriţă, zmeoáică, íloare-boiereáscă, floare-buiácă, vargă-de-áur. splinúţă s. v. SPLINĂ. SPOÍ vb. 1. a vărui, (pop.) a unge, (înv. şi reg.) a tencui, (reg.) a mânji, (prin Transilv.) a meseli. (A ~ pereţii camerei.) 2. a cositori. (A ~ un vas de aramă.) spoí vb. v. ARGINTA. AURI. FARDA. LIPI. MACHIA. MURUL POLEI. SUFLA. VOPSI. SPOIALĂ s. spoire, spoit, văruiala, văruire, văruit. (~ pereţilor camerei.) spoială s. v. FARD. LUSTRU. SPOÍRE s. 1. spoială, spoit, văruiala, văruire, văruit. (~ pereţilor camerei.) 2. cositorire, cositorit, spoit, (înv.) spoitúră. (~ unui vas de aramă.) spoire s. v. ARGINTARE. AURIRE. POLE-IRE. POLEIT. SUFLARE. SPOÍT adj. 1. văruit, (reg.) murtiit. (Cameră ~.) 2. cositorit. ( Vas de aramă ~.) spoit adj. v. FARDAT. LIPIT. MACHIAT. MURUIT. VOPSIT. SPOÍT s. 1. spoială, spoire, văruiala, văruire, văruit. (~ pereţilor camerei.) 2. cositorire, cositorit, spoire, (înv.) spoitúră. (~ unui vas de aramă.) spoit s. v. ARGINTARE. AURIRE. POLEI-RE. POLEIT. SUFLARE. spoitor s. v. BIDINEA. ZUGRAV. SPOITOREÁSĂ s. (astăzi rar) chivúţă. spoitori s. pi. v. PEJMĂ. spoitúră s. v. COSITORIRE. COSITORIT. SPOIRE. SPOIT. spolia vb. v. DEPOSEDA. JEFUI. PRĂDA. spoliat adj. v. DEPOSEDAT. JEFUIT. PRĂDAT. spoliator s. v. JEFUITOR. PRĂDĂTOR. spoliáţie s. v. DEPOSEDARE. JEFUIRE. PRĂDARE. spoliere s. v. DEPOSEDARE. JEFUIRE. PRĂDARE. ♦SPOLOCÁNIE s. (BIS.) (reg.) lunea curată, ziua forfecărilor. sponcă s. v. AGRAFĂ. CATARAMĂ. COPCĂ. SPONGIE s. (ZOOL.; Spongia officinalis) burete. SPONGIÉR s. (ZOOL.; Spongiaria) buretu-de-mare. SPONGIOS adj. buretos, poros, (reg.) puhav. (Material ~.) SPONGIOZITÁTE s. poro/.itatc. (înv.) po-rime. (~ unui material.) sponsalíe s. v. LOGODNĂ. SPONTAN adj. 1. brusc, fulgerător. (O reacţie ~.) 2. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, (livr.) nonşalant, (înv.) prostátic. (0 atitudine ~ ; cu gesturi ~.) SPONTANEITATE s. degajare, dezinvoltură, firesc, naturaleţe, simplitate, (livr.) nonşalanţă, (rar) natural, (înv.) naturalitáte. (O mare ~ în comportarea cuiva.) SPOR s. 1. adaos, supliment. (~ la o retribuţie.) 2. randament. (Aru avea ~ la lucru.) spor s. v. ABUNDENŢĂ. BELŞUG. BENEFICIU. BOGĂŢIE. BUNĂSTARE. CÂSTIG. ÎMBELSUGARÉ. ÎNDESTULARE. PRISOS. PROFIT. PROSPERITATE. VENIT. SPORADIC adj., adv. I. adj. accidental, incidental, intâmplător, ocazional, (livr.) aleatoriu, contingent, stocástic, (rar) cazuál, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. adj. izolat, răzleţ. (Citeua cazuri ~ de îmbolnăvire.) 3. adv. izolat, răzleţ, (înv.) sporadicéste. (Apare ~.) sporadieéşte adv. v. IZOLAT. RĂZLEŢ. SPORADIC. SPORÍ vb. 1. a mări, a rotunji. (Si-« ~ averea.) 2. a mări, a multiplica, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 3. a creşte, a se înmulţi, a se mări, a se ridica, a se urca, (înv.) a se mulţi, a prisosi, a se umnoji. (A ~ numărul participanţilor.) 4. a creşte, a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) mări, a (se) ridica, a

(se) urca. (Suprafeţele cultivate au ~ la . . .) 5. a creşte, a (se) mări, (livr.) a (se) augmenta. (A ~ fondul de rulment.) 6. a creşte, a se îndesi, a se îngroşa, a se înmulţi. (Rlndu-rile au ~.) 7. a creşte, a (se) majora, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a (se) sui, a (se) urca. (Au ~ preţul; preţurile s-au ~.) 8. a creşte, a (se) mări, a (se) ridica. (A ~ nivelul de trai.) 9. a se accentua, a se amplifica, a creşte, a se intensifica, a se întări, a se înteţi, a se mări. (Viteza viniului a ~.) 10. a creşte, a (se) îndârji, a (se) înteţi, (fig.) a (se) ascuţi. (Lupta ~ in intensitate.) 11. a (se) adânci, a (se) agrava, a (se) amplifica, a creşte, a (se) intensifica, a (se) mări, (fig.) a (se) ascuţi. (Disensiunile au ~.) spori vb. v, AJUTA. AVANSA. DEZVOLTA. EVOLUA. FLECARI. FOLOSI. GRĂBI. IUŢI. ÎNAINTA. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. PRII. PROGRESA. PROPĂŞI. SPOROVĂL TRĂNCĂNI, ZORI. SPORÍRE s. 1; mărire, rotunjire. (~ averii cuiva.) 2. mărire, multiplicare, (livr.) augmentare. (~ unei cantităţi de ctteva ori.) 3. creştere, înmulţire, mărire. (~ numărului de participanţi la . . .) 4. creştere, extindere, lărgire, mărire. (~ suprafeţelor insăminţate.) 5. creştere, mărire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 6. creştere, majorare, mărire, ridicare, scumpire, suire, urcare. (~ preţurilor.) 7, creştere, mărire, ridicare. (~ nivelului de trai.) 8. creştere, intensificare, întărire, ínte-ţire, mărire. (~ vitezei vtntului.) SPORÍŞ s. (BOT.; Verbena officinalis) verbină, (rcg.) măturíţă, spornic, veronícă. sporíş s. v. TROSCOT. SPORIT adj. 1. mărit, rotunjit. (Avere ~.) 2. crescut, mărit, ridicat. (Cantităţi ~ de mărfuri.) 3. crescut, extins, lărgit, mărit. (Suprafeţe cultivate cmtinuu ~.) 4. crescut, majorat, mărit, ridicat, urcat. (Preţuri ~.) 5. amplificat, crescut, intensificat, întărit, mărit, potenţat. (O valoare fizică mult ~.) sporiul-cásei s. v. SCAIUL-DRACULUI. SPORNIC adj. economicos. (O mimare ~.> spornic adj. v. ABUNDENT. ACTIV. BOGAT. BUN. FECUND. FERTIL. GRAS. HARNIC. ÎMBELŞUGAT. ÎNDESTULAT. MARE. MĂNOS. MUNCITOR. NEOBOSIT.. NEOSTENIT. PRODUCTIV. RODITOR. RODNIC. SILITOR. SÂRGUINCIOS. SÂR-GUITOR. VREDNIC. ZELOS. spornic s. v. SPORIS. VERBINĂ. spórnie s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR.. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ, VORBĂREŢ. SPOROVĂÍ vb. a flecari, a îndruga, a pălăvrăgi, a trăncăni, (pop.) a căţăi, a dondăni, a flcncăni, a fleoncăni, a tăinui, a troncăni, (înv. şi reg.) a spori, (reg.) a hondrăni, a păla-mojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a. tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Mold.) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olt.} a prociti, (prin Mold.) a pruji, (Transilv.) a stroncăni, (prin Munt.) a tândăli, (Ban.) a tonoci, (înv.) a bârfi, a limbuţi, a vorovi, (fam.) a pupai, (fig.) a clămpăni, a clănţăni, a cotcodăci, a> dârdii, a hodorogi, a măcina, a meliţa, a toca.. (Au ~ toată ziua.) SPOROVĂIALĂ s. flecăreală, flecărie, fle-cărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvră-gire, pălăvrăgit, sporovăire, sporovăit, tăifă-suială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăn-cănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate,, logoree, (reg.) pălăvăcăiálă, pălăvrăgitúră, pălă-vrít, trancaná, treanca-fleánca, (Mold.) leor-băiálă, (prin Munt.) procovánţă, (Transilv.} stroncăníre, (fig.) clănţăneálă, dârdiiálă, dâr-diít. (Lăsaţi ~ !) SPOROVĂÍRE s. flecăreală, flecărie, flecă-rire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvră-gire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăit, tăil'ă-suială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăiálă, pălăvrăgitúră, pălă-vrít, trancaná, treanca-fleánca, (Mold.) leorbă-iálă, (prin Munt.) procovánţă, (Transilv.) stroncăníre, (fig.) clănţăneálă, dârdiiálă, dârdiít. (Lăsaţi ~ 11 SPOROVĂIT s. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăiálă, pălăvrăgitúră, pălăvrít, trancaná, treanca-fleánca, (Mold.) leorbăiálă, (prin Munt.) procovánţă, (Transilv.) stroncăníre, (fig.) clănţăneálă, dirdâiálă, dârdiít. (Lăsate ~ !) SPORT s. sportul alb = tenis; sportul cu balonul rotund = fotbal, sportul rege ; sportul cu mănuşi = box, pugilism, (rar) pugilat, pugilístică ; sportul rege = fotbal, sportul cu balonul rotund. SPORTÍV s. (livr.) sporlsmán. sportsmán s. v. SPORTIV.

spovádă s. v. MĂRTURISIRE. SPOVEDANIE. SPOVEDIRE. SPOVEDANIE s. 1. (BIS.) mărturisire, spovcdire, (înv. şi pop.) spovádă, (înv. şi reg.) spovedeálă, (înv.) mărturisitúră. (~ făcută preotului.) 2. confesiune, confidenţă, destăinuire, dezvăluire, mărturisire, (rar) sincerităţi (pi.). (I-a făcut prietenului unele ~.) spovedeálă s. v. MĂRTURISIRE. SPOVEDANIE. SPOVEDIRE. SPOVEDI vb. 1. (BIS.) a (se) mărturisi, (înv. şi reg.) a (se) griji, (înv.) a (se) duhovnici. (S-a ~ preotului.) 2. a se confesa, a se destăinui, a se mărturisi, (livr.) a se confia, (înv. şi pop.) a se dezveli. (S-a ~ unui prieten.) 3. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăşi, a încredinţa, a mărturisi, a revela, a spune, (livr.) a confia, (înv. şi pop.) a dezveli, (reg.) a deve-ghea, (înv.) a propovădui. (7-a ~ marele sau secret.) SPOVEDIRE s. 1. (BIS.) mărturisire, spovedanie, (înv. şi pop.) spovádă, (înv. şi reg.) spo\ cdeálă, (înv.) mărturisitúră. (~ făcută preotului.) 2. destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtăşire, încredinţare, mărturisire, revelare. (~ unui secret.) SPOVEDÍT adj. (BIS.) (înv. şi reg.) curat. (Credincios ~.) spoveditór s. v. CONFESOR. DUHOVNIC. spráícă s. v. ANCHETARE;. ANCHETĂ. CERCETARE. INSTRUIRE. SPRE prep. 1. (local) asupra, către, înspre, la, (înv.) despre, intre, súpra. (Îşi aţinteşte privirea ~ noi.) 2. (temporal) către, înspre, (reg.) asupra, (înv.) despre, înde. (Era ~ ziuă.) 3. (arată scopul) ca, de, drept, pentru. (~ încercare; ~ exemplu.) 4. (final) pentru, (înv.) către. (O spun ~ binele tău.) spre prep. v. ASUPRA. CA. CONTRA. DREPT. ÎMPOTRIVA. ÎN. LA. PE. SPRÍJIN s. 1. pop, proptea, reazem, susţinere, (rar) sprijinitoare, (pop.) poprea, (reg.) pripoánă, próptă, propteálă, proptíş, şpraiţ, (prin Munt. şi Olt.) papainóg, (Transilv.) şoş, (înv.) rezemătúră, sprijineálă, sprijoánă. (~ pentru consolidarea gardului.) 2. (TEHN.) reazem, rezemătoare. (O piesă care serveşte ca ~.) 3. ajutor, auxiliar. (Un ~ preţios.) 4. ajutor, asistenţă, ocrotire, protecţie, (livr.) recurs, (înv. şi pop.) ajutorinţă, (înv. şi reg.) ajutoríe, sprijoánă, (înv.) sprijineálă, (turcism înv.) iamác. (I-a mulţumit pentru ~ lui.) 5. ajutor, concurs, contribuţie. (~ lui a fost hotăritor.) 6. ajutor, concurs, oficii (pi.), serviciu. (Va ofer ~ meu.) 7. protecţie, (înv.) regeá, regealíc, (reg. fig.) próptă. (Îi serveşte ca ~.) 8. apărare, ocrotire, protecţie, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) apărămínt, scuteálă, scutínţâ, scutire, (fig.) scut. (Serveşte ca ~ împotriva . . .) 9. ajutor, ocrotire, patronaj, protecţie, tutelă, (rar) tuteláj. (Orfelinatul se bucură de ~ unei societăţi de binefacere.) 10. egidă, oblăduire, ocrotire, patronaj, protecţie. (Asociaţia se bucură de înaltul ~ al. . .) 11. apărător,ocrotitor, protector, sprijinitor, susţinător, (rar) proteguitor, protejatór, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitór, scutitór, (fig.) reazem. (Ei era ~ său in zile de restrişte.) 12. ajutor, reazem, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea e ~ bătrtnelelor lui.) sprijineálă s. v. AJUTOR. ASISTENŢĂ. OCROTIRE. POP. PROPTEA. PROSOP. PROTECŢIE. REAZEM. SPRIJIN. SUSŢINERE. ŞERVET. ŞTERGAR. SPRIJINI vb. 1. a (se) propti, a (se) rezema, a (se) susţine, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un slilp ~ poarta.) 2. a propti, a pune, a rezema. (~ scara ca să suim.) 3. a purta, a susţine, a ţine. (Vom merge cit neor ~ picioarele.) 4. a (se) ajuta, a (se) ajutora, a (se) ocroti, a (se) proteja, a (se) susţine, (rar) a (se) prote-gui, (înv. şi pop.) a (se) înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemâna, a (se) protecta, (fam. lig.) a (se) propti. (L-a ~ să depăşească impasul.) 5. a patrona, a susţine, a tutela. (Cine ~ această acţiune?) 6. a se baza, a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se întemeia, (înv. şi reg.) a se nădăi, (înv.) a se aşeza, a se încredinţa, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeţi, a se stărui, (lig.) a miza, a se rezema. (Toată teoria lui se ~ pe . . .) 7. a se baza, a se bizui, a conta, a se încrede, a se lăsa. (Poţi să te ~ pe mine!) 8. a ajuta, a servi, a sluji, a susţine. (A ~ cauza revoluţiei.) 9. a susţine. (A ~ propunerea făcută.) 10. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a stabili, a susţine, (livr.) a corobora, (înv. şi reg.) a probălui, (înv.) a încredinţa, a mărturi, a probui. (Toate ~ ceíe spuse.) sprijini vb. v. ACIUA. APĂRA. APUCA. CUIBĂRI. ESCHIVA. FERI. ÎNTÂMPINA. LUA. OPLOŞI. OPRI. PARA. PRIMI, PRINDE. PRIPĂŞI. STA. SPRIJINIRE s. 1. proptirc, rezemare, susţinere. (~ unei construcţii cu stilpi.) 2. ajutare, ajutorare. (~ cuiva în rezolvarea unor probleme.)

3. servire, susţinere. (~ cauzei revoluţiei.) 4. ocrotire, protejare, susţinere, (rar) proteguire. (~ bătrâneţelor lui.) 5. susţinere, (~ propunerii cuiva.) SPRIJINIT adj. 1. proptit, rezemat. (Gard ~.) 2. ajutat, ajutorat, ocrotit, protejat, susţinut, (rar) proteguit, (fam. fig.) proptit. (Om ~.) sprijinitoare s. v. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. SUSŢINERE. SPRIJINITOR adj., s. 1. adj. susţinător. (Stâlpi ~.) 2. s. apărător, ocrotitor, protector, sprijin, susţinător, (rar) proteguitor, protejatór, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitór, scutitór, (fig.) reazem. (Ei era ~ său in zile de restrişte.) 3. s. ajutor, reazem, sprijin, (fig.) toiag. (El era ~ bătrâneţelor lui.) sprijoánă s. v. AJUTOR. ASISTENŢĂ. OCROTIRE. POP. PROPTEA. PROTECŢIE. REAZEM. SPRIJIN. SUSŢINERE. SPRÍNTEN adj. 1. iute, vioi, (rar) velóce, (înv.) pripélnic, (fig.) dezgheţat. (Un om ~.) 2. focos, iute, (pop.) ortomán. (Cal ~ .) 3. ager, agil, isteţ, iute, repede, vioi, (reg.) zburátic. (~ în mişcări.) 4. iute, vioi, (livr.) alert. (O mişcare ~.) 5. săltat, săltăreţ, vioi, zglobiu, (rar) săltătór. (Zborul ~ al rtndunicii.) sprinten adj. v. SUBŢIRE. UŞOR. SPRINTEIÓR adj. sprintenel. (Mers ~.) SPRINTENEALĂ s. agerime, agilitate, iuţeală, repeziciune, supleţe, uşurinţă, vioiciune, (astăzi rar) sprinteníe, (înv.) sprintinătáte. (~ în mişcări.) SPRINTENEL adj. sprintcior. (Mers ~.) sprinteni vb. v. GRĂBI. IUŢI. ZORI. sprinteníe s. v. AGERIME. AGILITATE. IUŢEALĂ. REPEZICIUNE. SPRINTENEALĂ. SUPLEŢE. UŞURINŢĂ. VIOICIUNE. sprintinătáte s. v. AGERIME. AGILITATE. IUŢEALĂ. REPEZICIUNE. SPRINTENEALĂ. SUPLEŢE. UŞURINŢĂ. VIOICIUNE. SPRINŢAR adj. 1. drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, \ioi, zăpăcit, zbinţuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturat, zvinturatic, (pop.) zbanghíu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitóc, (Transilv.) şulhélic, (înv.) zburdátic, zburdătór. (Ce copil ~ !) 2. hoinar, nestatornic, (poli.) spulberátic. (Giiiduri ~.) sprinţar adj. v. FLUSTURAT1C. FLUTURA-TIC. FRIVOL. NESERIOS. UŞURATIC. VÂNTURATIC. ZVÂNTURAT. ZVÂNTURATIC. SPRÂNCEÁNĂ s. I. (ANAT.) (înv.) sufrun-cea. (Are ~ stufoase.) 2. bucată, íâşie, limbă, petic. (O ~ de pădure.) 3. (GEOGR.) coamă, creastă, creştet, culme, muchie, spinare, (pop.) culmíş. (~ muntelui.) sprinceană s. v. DÂRĂ. DUNGĂ. FASCICUL. FÂŞIE, RAZĂ. TRÂMBĂ. SPRÂNCENÁT adj. (înv. şi reg.) sprâncenós. (Om~.) sprâncenós adj. v. SPRÂNCENÁT. sprânjí vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎMPRĂŞTIA. ÎNDEPĂRTA. RĂS-PÂNDI. RĂZLEŢI. RISIPI. spudaxí vb. v. ÎNVĂŢA. STUDIA. spudaxit adj. v. CITIT. CULT. CULTIVAT. EDUCAT. INSTRUIT. ÎNVĂŢAT. SPULBERĂ vb. 1. a împrăştia, a risipi, (pop.) a zburătăci. (Vântul ~ frunzele.) 2. a viscoli. (Vintui ~ zăpada.) 3. a (se) destrăma, a (se) împrăştia, a (se) risipi, (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) răşchira, (pop. fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au ~.) 4. a împrăştia, a risipi, a vântura, (înv.) a spârcui. (A-i ~ pe duşmani in cele patru zări.) 5. a îndepărta, a risipi. (I-a ,-w toată temerea.) spulbera vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÂMA. SUPĂRA. ZDROBI. ZVÂNTA. SPULBERARE s. împrăştiere, risipire. (~ frunzelor, a prafului.) SPULBERAT adj. 1. împrăştiat, risipit. (Frunze ~.) 2. viscolit. (Zăpadă ~.) spulberátic adj. v. FLUŞTURATIC. FLUTU-RATIC. FRIVOL. HOINAR. NESERIOS. NESTATORNIC. SPRINŢAR. UŞURATIC. VÂNTURATIC. ZVÂNTURAT. ZVÂNTURATIC. spulbcrătúră s. v. DUMBEŢ. SPUMA vb. a spumega, (rar) a clăbuci. (Valurile ~ ; caii ~.) spuma-eálului s. v. CIUIN. ODAGACL SĂPUNARIŢĂ. SPUMÁRÉ s. spumegare. (~ apelor.)

spumáriţă s. v. CIUIN. ODAGACL SĂPUNARIŢĂ.' spumat adj. v. ÎNSPUMAT. SPUMEGÂND. spumátic adj. v. ÎNSPUMAT. SPUMEGAT. SPUMEGĂTOR. SPUMEGÂND. SPUMOS. SPUMĂ s. 1. clăbuc, (reg.) săpun, săpuneálă. (Face ~ cind se spală.) 2. clăbuc, (reg.) sclăbúc. (Face ~ la gură cind vorbeşte.) 3. (GEOL.) spumă-de-mare = piatră ponce, (înv.) piatră spumoasă. spumă s. v. BURETE. CAIMAC. ELITĂ. FLOARE. LAMURĂ. SMÂNTÂNĂ. spumă-de-mare s. v. MAGNEZ1T. spumătoáre s. v. SPUMIERĂ. spumeálă s. v. STUPITUL-CUCULUI. SPUMEGĂ vb. a spuma, (rar) a clăbuci. (Valurile ~ ; caii ~.) SPUMEGARE s. spumare. (~ apelor.) SPUMEGAT adj. înspumat, spumegă tor, spumegind, spumos, (rar) spumátic, (înv. şi reg.) spumegós. (Ape, valuri ~.) SPUMEGĂTOR adj. înspumat, spumegat, spurnegând, spumos, (rar) spumátic, (înv. şi reg.) spumegós. (Ape, valuri ~.) SPUMEGÂND adj. 1. înspumat, (rar) spumat, spumátic. (Cai ~.) 2. înspumat, spumegat, spumegător, spumos, (rar) spumátic, (înv. şi reg.) spumegós. (Ape, valuri ~.) spumegós adj. v. ÎNSPUMAT. SPUMEGAT. SPUMEGĂTOR. SPUMEGÂND. SPUMOS. SPUMIERĂ s. (Mold.) chepecá, (înv.) spumătoáre. (Spuma strinsă deasupra supei se ia cu ~.) SPUMOS adj. 1. înspumat, spumegat, spumegător, spumegind, (rar) spumátic, (înv. şt reg.) spumegós. (Ape, valuri ~.)'2. înspumat. (Vin ~.) spumos adj. v. AFÂNAT. DIAFAN. FIN. PUFOS. STRĂVEZIU. SUBŢIRE. TRANSPARENT. VAPOROS. spunătór adj. v. REVELATOR. SEMNIFICATIV. SPUNE vb. 1. a vorbi, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a vorovi. (~-i înainte,, nu te sfii l) 2. a rosti, a vorbi, a zice, (pop.> a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (dcpr.> a debita. (~ numai prostii.) 3. a arăta, a indica, a preciza, (înv. şi reg.) a semna, (înv.) a premítc, (grecism înv.) a prohdeorisi. (După cum am ~ .) 4. a afirma, a declara, a mărturisi, a relata, a zice, (pop.) a cuvânta, (înv.) a mărturi. (A ~ următoarele . . .) 5. a exprima, a formula, a pronunţa, a rosti, a zice. (A ~ următoarea opinie . . .) 6. a face, a zice. (Ei ~ : — Nu vreau!) 7. a comunica, a transmite, a zice, (înv.) a parastisi, (fig.) a servi, (l-am ~ lot ce mi-ai spus; Ic-a ~ ultimele noutăţi.) 8. a arăta, a expune, a istorisi, a înfăţişa, a nara, a povesti, a prezenta, a relata, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.) 9. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăşi, a încredinţa, a mărturisi, a revela, a spovedi, (livr.) a confia, (înv. şi pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ dragostea lui pentru ea.) 10. a declama, a recita, a rosti, (rar) a debita, (pop.) a cuvânta. (A ~ o poezie.) 11. a afirma, a declara, a pretinde, a susţine, a zice, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ că marfa e de bună calitate.) 12. a se afirma, a se auzi, a se şopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (înv. şi reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.) 13. a articula, a grăi, a pronunţa, a rosti, a scoate, a vorbi, a zice, (prin Mold.) a bleşti. (N-a ~ un cuvtnt.) 14. a (se) pronunţa. (În Moldova se ~ „chicior".) 15. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a supranumi, (înv. şi reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui i-au ~ „Bravul".) 1G. a se chema, a se numi, a se zice, (înv.) a se pomeni. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 17, a susţine. (Ce ~ savantul in această carte ?) 18. a admite, a presupune, a zice. (Să ~ că-i aşa cum susţii.) 19. a conţine, a cuprinde, a scrie, a zice. (Ce ~ aceste documente?) 20. a însemna, a semnifica, a simboliza, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 21. a denunţa, a pârî, a reclama, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. şi Maram.) a ponoslui, (înv.) a jelui, a vădi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorităţilor.) 22. a ordona, a porunci, a zice. (Fă ce-ţi ~ el!) 23. a obiecta, a reproşa, a zice, (înv.) a prici, a remonstra. (N-am ce ~, totul a fost perfect.) spune vb. v. APĂREA. ARĂTA. CITI. CÂNTA. EXECUTA. INDICA. INTERPRETA. INTONA. IVI. ÎNFĂŢIŞA. PARCURGE. PREDICA. PREZENTA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. RĂSPÂNDI. VENI. spunént s. v. EXPONENT. SPUNERE s. 1. exprimare, formulare, pronunţare, rostire, zicere. (~ unei opinii.) 2. de-clamare, declamaţie, recitare, (rar) debitare, (înv.) recitáţie. (~ unei poezii.) spunere s. v. ARĂTARE. EXPUNERE. ISTORIE. ISTORISIRE. ÎNFĂŢIŞARE. NARARE. NARAŢIUNE. POVESTE. POVESTIRE. PREZENTARE. PROVERB. RĂSPUNS. RELATARE.

REPLICĂ. RIPOSTĂ. VORBĂ BĂTRÂNEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂ-TOARE. spuntá vb. v. APĂREA. ARĂTA. IVI. . VEDEA. ZĂRI. spurc s. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. EXCREMENT. FECALE. GUZGAN. ÎNCORNORATUL. LUP. NAIBA. NECURATUL. REUMATISM. SATANĂ. ŞOBOLAN. TARTOR. SPURCA vb. 1. a pângări, a profana, (înv. şi pop.) a prihăni, (reg.) a mârşăvi, (fig.) a întina, a mânji, a murdări, a păta, (înv. şi pop. fig.) a scârnăvi, (reg. fig.) a pricăji. (A ~ memoria cuiva.) 2. a batjocori, a necinsti, a pângări, a profana, a viola, (înv. şi pop.) a prihăni. (A ~ un loc considerat sfint.) 3. (BIS.) (pop. şi fam.) a se dedulci. (S-a ~ în timpul postului.) spurca vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEDULCI. DEFECA. DEZONORA. DRACUL IEŞI. ÎNJURA. NECINSTI. OCĂRÎ. RIDICULIZA. SILUI. TERFELI. VIOLA. ZEFLEMISI. SPURCÁCI s. (ORNIT.; Otis tetrax) (reg.) spurcoáică, dropie mică, dropie pitică, dropiţă mică. SPURCARE s. 1. pângărirc, profanare, (rar) prihană, (înv. şi pop.) prihăníre, (înv.) prihăníe, (fig.) întinare, mânjíre, murdărire, pătáre, (înv. fig.) pricăjíre, scârnăvíe. (~ memoriei cuiva.) 2. batjocorire, necinstire, pingărire, profanare, sacrilegiu, violare, (înv. şi pop.) prihăníre. (~ unui loc considerat sfint.) spurcare s. v. BATJOCORIRE. COMPROMITERE. DEZONORARE. NECINSTIRE. TERFELIRE. SPURCAT adj. 1. pângărit, profanat, (rar) prihănít, (fig.) întinat, mânjít, murdărit, pătat. (Lucruri sfinte ~.) 2. dezgustător, infect, respingător, scârbos, (pop.) scârnav. (~ treabă!) spurcat adj. v. CARNAL. CORUPT. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESFRÂNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂŢAT. FIZIC. IMORAL. IMPUR. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIŞELESC. MIZERABIL. MÂRŞAV. MURDAR. NECURAT. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NERUŞINAT. NETREBNIC. PERVERTIT. RUŞINOS. SCELERAT. STRICAT. TICĂLOS. TRUPESC. VICIOS. spurcat adj. v. DEŞĂNŢAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUŞINAT OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÂRBOS. TRIVIAL. VULGAR. spurcat s. v. AGHIUŢĂ. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. DEMON. DIAVOL. DRAC. EXCREMENT. FECALE. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. PUSTULĂ MALIGNĂ. REUMATISM. SATANĂ. TARTOR. spurcat s., adj. v. ERETIC. SCHISMATIC. SPURCĂCIUNE s. scârboşenie, scârnăvie. (Ce e ~ asta?) spurcăciune s. v. ABJECŢIE. CISTICERCO-ZĂ. EXCREMENT. FĂRĂDELEGE. FECALE. INFAMIE. JOSNICIE. MIŞELIE. MÂRŞĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOŞIE. TRICHINOZĂ. spurcătór adj., s. v. PÂNGĂRITOR. PROFANATOR. spurcoáică s. v. SPURCÁCI. spúriu adj. v. FALS. INAUTENTIC. INVENTAT. MINCINOS. NĂSCOCIT. NEADEVĂRAT. NEAUTENTIC. NEÂNTEMEIAT. NEREAL. PLĂSMUIT. SCORNIT. SPUSĂ s. afirmaţie, cuvânt, declaraţie, mărturisire, relatare, vorbă, zisă, (livr.) aserţiune, propoziţie, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroávă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lui.) spuse s. v. CĂLCĂTOARE. SPÚTĂ s. 1. expectoraţie, flegmă, scuipat. 2. salivă, scuipat, scuipătură, (rar) [ápă, (pop.) stupit. spuzár s. v. VĂTRAI. SPUZĂ s. (reg.) şpérlă. (~ din sobă.) spuză s. v. MULŢIME. POTOP. PUZDERIE. SUMEDENIE. SPUZEÁLÁ s. (MED.) băşicuţe (pi.), bubuliţe (pi.), papule (pi.). (~ pe piele.) spuzeálă s. v. ALERGIE. ERUPŢIE. EXANTEM. HERPES. MULŢIME. POTOP. PUZDERIE. SUMEDENIE. spuzcnie s. v. MULŢIME. POTOP. PUZDERIE. SUMEDENIE. spuzitúrâ s. v. ALERGIE. ERUPŢIE. EXANTEM. ST interj, linişte!, pst !, tăcere!, (pop.) tist!, (arg.) mucles ! STA vb. 1. a se opri, (înv. şi reg.) a se sprijini, (înv.; a se popri. (A mers ce-a mers, apoi a ~.) 2. a se opri, a poposi, a şedea, a trage, a zăbovi. (A ~ la umbra unui stejar.) 3. a se aşeza, a şedea, (reg.) a se pune. (~ jos!) 4. a şedea. (~ pe o bancă.) 5. a întârzia, a zăbovi. (Să nu ~ mult acolo!) 6. a rămine, a zăbovi, (înv.) a prebândi. (Cit ai ~ la ei?) 7. a aştepta, a zăbovi. (Mai ~ puţin că vin!) 8. a domicilia, a fi, a locui, a şedea,

(pop.) a hălădui, a sălăşlui, (înv. şi reg.) a băciui, (reg.) a sălăşi, (înv.) a sălăşui. (A ~ o vreme la Bacău.) 9. a staţiona. (Taxiul ~ în coiful străzii.) 10. a rămâne. (~ eu noi la masă.) 11. a petrece. (A ~ cu el întreaga seară.) 12. a se ţine. (~ drept l) 13. a se opri, (fig.) a încremeni. (Ceasul a ~ la orele 12.) 14. a conteni, a se curma, a înceta, a se opri, a se potoli, a se sfârşi, a se termina, (înv. şi pop.) i (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorúpe, (Mold.) a tinchi, (înv.) a se precurma. ("Vijelia, ploaia a ~.) 15. a se afla, a fi, a se găsi. (Plicul ~ pe masă nedesfăcut.) 1G. a atirna, a spânzura. (Pe perete ~ un tablou.) 17. a-i şedea. (Îţi ~ foaiíe bine haina astal) 18. a pluti. (Uleiul ~ deasupra apei.) 19. a consista, a consta, a rezida, (înv.) a stărui. (În ce ~ importanţa problemei?) 20. a se limita, a se mărgini, a se reduce, a se rezuma, (rar) a se încheia. (Importanţa lucrării nu ~ doar in . . .) sta vb. v. AFLA. DA. DĂINUI. DECLANŞA. DESFĂŞURA. DEZLĂNŢUI. DUCE. DURA. EXISTA. FI. GĂSI. ISCA. IZBUCNI. MENŢINE. PĂSTRA. PERPETUA. PERSISTA. PORNI. PURTA. RĂMÂNE. STÂRNI. SUSŢINE. TRĂI. ŢINE. STABÍL adj. 1. fix, imobil, neclintit, nemişcat, (rar) nemişcător, (pop.) nesmintit, (înv.) neclătit. (Un síâlp ~.) 2. fix, permanent, statornic. (O aşezare ~.) 3. fixat, sedentar, statornic, (înv.) aşezătór, stătător. (Populaţii ~.) 4. statornic, (pop.) vătráş. (Ţigani ~.) 5. consecvent, constant, neschimbat, neschimbător, statornic. (~ în sentimente.) 6. durabil, statornic, trainic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.) STAB1LÍ vb. 1. a se aşeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se sălăşlui, (înv. şi reg.) a se sălăşui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele cimpii mănoase.) 2. a (se) amplasa, a (se) aşeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) situa. (A ~ uzina in apropiere de...) 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) întrona. (între cele două state s-au ~ relaţii prieteneşti.) 4. a calcula, a determina, a fixa, a măsura. (A ~ valoarea unor parametri.) 5. a determina, a fixa, a preciza, a statornici. (Cum aţi ~ concentraţia vinului?) G. a defini, a determina, a preciza, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietăţile unui metal.) 7. a fixa, a preciza, a pune. (A ~ un diagnostic.) 8. a fundamenta. (A ~ coordonatele unei noi teorii.) 9. a descoperi. (El e cel care a ~ etimologia cuvintului. . .) 10. a constata. (Ce a ~ ancheta ?) 11. a institui, a introduce. (A ~ o anumită practică.) 12. a consacra, a consfinţi, a fixa, a statornici, (înv.) a sfinţi. (A ~ acest obicei.) 13. a face, a institui. (~ legi.) 14. a alcătui, a constitui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a înfiinţa, a numi, a organiza, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie specială pentru. . .) 15. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orin-dui, a rândui, a statornici, (înv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 1G. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a statornici, (înv.) a defíge, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a ordona, a porunci, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. şi pop.) a orândui, a rindui, (pop.) a soroci, (prin Ban. şi Transilv.) a priti, (înv.) a învăţa, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel. . .) 18. a (se) alege, a (se) decide, a (se) fixa, a (se) horarî, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. şi Transilv.) a se cumpăni. (Ei, ai ~ ce să cumperi?; în sfirşit, s-a ~.) 19. a aranja, a orândui, a reglementa, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Şi-a ~ siluaţia neclară.) 20. a decide, a determina, a hotărî, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ în ultimele secunde.) 21. a menţiona, a prescrie, a prevedea, a specifica, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele. . .) 22. a obţine, a realiza. (A ~ un record atletic.) 23. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a susţine, (livr.) a corobora, (înv. şi reg.) a probălui, (înv.) a încredinţa, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse mai înainte.) stabili vb. v. CONSTITUI. CREA. CTITORI. FUNDA. INSTITUI. ÎNFIINŢA. ÎNTEMEIA. ORGANIZA. stabiliment s. v. AŞEZĂMÂNT. FUNDAŢIE. INSTITUŢIE. ÎNTREPRINDERE. UNITATE. STABILÍRE s. 1. aşezare, fixare, instalare, oprire, statornicire. (~ lor in regiunile de deal.) 2. amplasare, aşezare, fixare, plasare, situare. (~ noului obiectiv într-un loc adecvat.) 3. statornicire. (~ unor relaţii de prietenie.) 4. calculare, determinare, fixare, măsurare. (~ valorii unor parametri.) 5. definire, determinare, precizare. (O atentă ~ a proprietăţii metalelor.) 6. fixare, precizare, punere. (~ unui diagnostic.) 7. fundamentare. (~ coordonatelor unei teorii.) 8. constatare. (~ unei infracţiuni.) 9. instituire, introducere. (~ unei noi reglementări.) 10. consacrare, consfinţire, fixare, statornicire, (înv.) sfinţire. (~ unui obicei.) 11. alcătuire. constituire, creare, desemnare, formare, instituire, înfiinţare, numire, organizare. (~ unei comisii speciale.) 12, fixare, hotărâre, precizare. (~ unui nou termen.) 13. determinare, fixare, precizare, statornicire.

(~ datei exacte a evenimentului.) 14. aranjare, orânduire, reglementare, (rar) regulare, (înv.) regularisíre. (~ tuturor problemelor de rezolvat.) 15. obţinere, realizare. (~ unui nou record.) STABILÍT adj. 1. consacrat, consfinţit, fixat, statornicit. (Un obicei ~.) 2. anumit, cunoscut, determinat, fixat, hotărât, precizat, rinduit, specificat, statornicit. (La o dată ~.) STABILITATE s. 1. fixitate, imobilitate, neclintire, nemişcare. (~ unor dune.) 2. echilibru. (Se asigură ~ navei.) 3. consecvenţă, constanţă, statornicie. (~ in sentimente.) STABILIZA vb. 1. a fixa. (A ~ cursul monedei.) 2. a se consolida, a se întări. (Situaţia lor s-a ~ .) STABILIZÁNT s. (CHIM.) stabilizator. STABILIZARE s. 1. fixare. (~ cursului monedei.) 2. consolidare, întărire. (~ situaţiei lor.) STABILIZATOR s. (CHIM.) stabilizant. STACCÁTO adv. (MUZ.) sacadat. stáchie s. v. MÂNĂ. PALMĂ. stacój s. v. HOMAR. RAC. STACOJÍU adj. carmin (invar.), (pop.) cir-mâzíu. (O petală ~.) stáderă s. v. BALANŢĂ. CÂNTAR. STADIMÉTRIC adj. (TOP.) tahimetric. (Planuri ~.) STADIMETRÍE s. (TOP.) taheometrie, tahimetrie. STADIMÉTRU s. (TOP.) celcrimetru, taheo-metru, tahimetru. STADIU s. 1. etapă, fază, punct, situaţie. (în ce ~ se află lucrările începute?) 2. etapă, fază, moment, punct, (fig.) treaptă. (Verificaţi lucrarea în fiecare ~ al ei.) 3. grad, nivel, treaptă. (~ de dezvoltare.) STAFIDĂ s. (reg.) poamă, rozínchină. (Cozonac cu ~.) STAFIE S. 1. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. şi pop.) nălucitúră, năzăritúră, (pop.) iázmă, moroi, (reg.) arătánie, necurăţenie, pater, (Ban.) năhoádă, (Mold. şi Bucov.) vídmă, (inv.) vedere, zare. 2. strigoi, (pop.) moroi, pricolici, vârcolác, (Transilv.) şişcói. staglatúră s. v. STAGIU. STAGIU s. 1. (rar) stagiatúră. (Face un an de ~ în uzină.) 2. (MIL.) armată, militărie, serviciu militar, (Transilv.) cătănie, (înv.) oştenie, soldăţíe. (Îşi face ~ la . . .) stagiune s. v. ANOTIMP. SEZON. STAGNA vb. 1. (reg.) a băltăci, a (se) bălti. (Apa de ploaie ~ pe ogor.) 2. a lâncezi, a trena. (Afacerile ~.) 3. (fig.) a lâncezi, (rar fig.) a tânji. (Viaţa oraşului ~.) STAGNANT adj. stătător. (Ape ~.) STAGNARE s. 1. (înv.) stagnáţie. (~ apei de ploaie.) 2. (înv.) stagnáţie, (fig.) vegetare. (~ a activităţii economice.) stagnáţie s. v. STAGNARE. STAI interj. 1. ho I, opreşte 1 (~ /, murgule /) 2. ajunge !, atât!, basta I, destul!, gata !, isprăveşte !, încetează 1, punct!, sfârşeşte 1, stop!, termină!, (reg.) halt!, (fam. şi peior.) ho! (~ ! ai vorbit destule prostii I) STAMBĂ s. (TEXT.) (pop.) cit. (Rochii de ~.) stambă s. v. CATEGORIE. FEL. GEN. PRESĂ. SOI. SPECIE. SPEŢĂ. TEASC. TIP. TIPAR. stamboálă s. v. BANIŢĂ. DUBLU-DECA-LITRU. STAMPĂ s. gravură, (înv.) săpătură. (t> ~ în lemn reprezentind . . .) stan s. v. CLIN. stână s. v. ABIS. ADÂNC. PRĂPASTIE. STÂNCĂ. STÂNCĂ s. (ORNIT.; Coloeus monedula) ceucă, stăncuţă, (reg.) cioacă, ciochíţă, ciorícă, ciovícă, crăncău, lisárcă, stăncuşoáră, cioară-gulerátă, cioară-pucioásă, papagal-ţigănésc. po-rurnbel-ţi gănésc. STAND s. (TEHN.) banc. (~ de probă, de încercare.) STANDARD adj., s. 1. adj. banal, con.un, stereotip, şablonard. (Formule ~.) 2. s. nivel. (~ de viaţă.) STANDARDIZA vb. a tipiza. (A ~ produsele.) STANDARDIZARE s. tipizare. (~ produselor. ) STANDARDIZAT adj. tipizat. (Produse ~. > STANIOL s. poleială, (reg.) şic. (Ciocolată învelită în ~.) STÂNIŞTE s. (reg.) bătătură, bouríşte. meríză, merizătoáre, merizíş, merizişte, meri-zíştină, merizúş, tórişte, zăcătúră, (Transilv., prin Maram. şi Olt.) stávă, (Munt.) stórişte, (Transilv. şi Ban.) zăcătoáre. (Vitele se odihnesc vara la ~.) Stánişte s. v. CANTONAMENT. TABĂRĂ. STÁNIU s. (CHIM.) cositor, (Transilv. şi Ban.) pleu. stanţă s. v. CAMERĂ. ÎNCĂPERE. ODAIE. STAR s. divă, vedetă, (fig.) stea. (Un ~ de cinema.) STARE s. 1. caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziţie, situaţie,

(înv.) încunjuráre, perístas, prilejíre, stat, împrejur-stáre, (fig.) context. (În această ~ nu poale acţiona.) 2. dispoziţie, situaţie. (În ce ~ sufletească se află?) 3. situaţie, soartă. (Nu ştie nimic de ~ lor.) 4. situaţie, (Înv.) stépenă. (~ înfloritoare.) 5. condiţie, poziţie, situaţie, (înv. şi pop.) obraz, (Transilv.) prindoáre. (~ privilegiată.) 6. condiţie, rang, teapă, treaptă, (pop.) mínă, seamă. (Stnt de aceeaşi ~.) 7. ierarhie, nivel, rang, scară, strat, treaptă. (~ socială.) 8. rost, situaţie. (Anca şi el acum o ~.) 9. posibilitate, putere, putinţă, (înv.) putincioşíe. (Să dea fiecare după ~ lui.) 10. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace (pi.), situaţie, (înv. şi reg.) bogătáte, prilej, prindere, (reg.) blágă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) ioság, (Olt., Ban. şi Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pi.), (fam.) parale (pi.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~ ; om cu ~.) stare s. v. ASTÂMPĂR. CALM. GRAVIDITATE. LINIŞTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. SARCINĂ. TIHNĂ. STAREŢ s. (BIS.) egumen, (astăzi rar) superior, (înv. şi reg.) staroste, (înv.) prot. (~ al mănăstirii Putna.) STAREŢĂ s. (BIS.) (înv.) proestoásă. STAROSTE s. 1. (înv.) baş, proestós, pro-toméşter. (~ al unei bresle.) 2. (prin Ban. şi Transilv.) tarisfát. (~ la nunţile ţărăneşti.) staroste s. v. CONDUCĂTOR. EGUMEN. ISPRAVNIC. PEŢITOR. PÂRCĂLAB. STAREŢ. ŞEF. VĂTAF. slárşină s. v. PRIMAR. START s. (SPORT) plecare. (A avut un ~ hun.) start s. v. DEBUT. ÎNCEPUT. STAT s. şedere. (~ lui acolo a durat 3 zile.) STAT s. 1. ţară, (înv. şi reg.) stăpiníre, (înv.) memlechét, politie, publică. (Un ~ înfloritor. ) 2. putere, ţară, (inv.) putinţă. (Marile, micile ~.) 3. stat federal = federaţie. stat s. v. AŞEZARE. CAZ. CIRCUMSTANŢĂ. CONDIŢIE. CONJUNCTURĂ. DEMNITATE. FĂPTURĂ. IPOSTAZĂ. ÎMPREJURARE. ÎNĂLŢIME. LOC. POSTURĂ. POZIŢIE. RANG. SITUAŢIE. STARE. STATURĂ. TALIE. TITLU. TOIAG. STATIC adj. 1. imobil, înţepenit, rigid, (livr.) hieratic. (Atitudine ~ ; gest ~.) 2. neistoric, sincronic. (O cercetare ~.) STATICĂ s. 1. (FIZ.) statica gazelor = aerostatică. 2. (MEC.) statica lichidelor = hidrostatică. statică s. v. ECHILIBRU. STATÍSM s. statisticitate. statíst s. v. FIGURANT. statistic s. v. STATISTICIAN. STATISTICĂ VITALĂ s. (MED.) biosta-tistică. STATISTICIAN s. (înv.) statistic. (E ~ de pro'esie.) STATISTICITATE s. statism. stative s. pi. v. RĂZBOI. statizá vb. v. ETATIZA. NAŢIONALIZA. STAT-MAJÓR s. (MIL.) (înv.) ştab. statorí vb. v. CONSTITUI. CREA. CTITORI. DETERMINA. FIXA. FUNDA. HOTĂRÎ. INSTITUI. ÎNFIINŢA. ÎNTEMEIA. ORGANIZA. PRECIZA. STABILI. STATORNICI. STATORNIC adj. 1. fix, permanent, stabil. (O aşezare ~.) 2. fixat, sedentar, stabil, (înv.) aşczătór, stătător. (Populaţii ~.) 3. stabil, (pop.) vătráş. (Ţigani ~.) 4. consecvent, constant, neschimbat, neschimbător, stabil. (~ în sentimente.) 5. durabil, stabil, trainic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.) 6. cinstit, credincios, devotat, fidel, nestrămutat, (livr.) leal, loial, (reg.) slugarnic, (înv.) smerit. (O soţie ~ ; prieten ~.) 7. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, stăruitor, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~ în acţiunile sale.) 8. continuu, neântrerupt, susţinut, (înv.) nepregetát, nepregetătór. (Eforturi ~ / preocupare ~.) 9. decis, dirz, ferm, hotărât, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neşovăitor, (înv.) nepregetătór. (Om ~ ; caracter ~.) 10. neclintit, nezdruncinat, tare. (O voinţă ~.) STATORNICI vb. 1. a se aşeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se stabili, (pop.) a se sălăşlui, (înv.

şi reg.) a se sălăşui, (inv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ in acele cimpii mănoase.) 2. a (se) stabili, (fig.) a (se) întrona. (Intre cele două state s-au ~ relaţii prieteneşti.) 3. a determina, a fixa, a preciza, a stabili. (Cum aţi ~ concentraţia vinului?) 4. a consacra, a consfinţi, a fixa, a stabili, (înv.) a sfinţi. (Au ~ acest obicei.) 5. a se încuiba, a se înrădăcina, (fig.) a se înţe-leni. (Un obicei care s-a ~.) B. (fig.) a se împă-mânteni, a se încetăţeni. (S-a ~ următoarea practică...) 7. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orindui, a rândui, a stabili, (înv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 8. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a stabili, (inv.) a defíge, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 9. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a ordona, a porunci, a stabili, (rar) a prescrie, (inv. şi pop.) a orindui, a rindui, (pop.) a soroci, (prin Ban. şi Transilv.) a priti, (înv.) a învăţa, a judeca, a povcli. (A ~ să se facă astfel. . .) 10. a hotărî, a lăsa, a orindui, a rindui. (Aşa a ~ Dumnezeu.) 11. a (se) permanentiza. (O situaţie care s-a ~.) statornici vb. v. CONSOLIDA. CONSTITUI. CREA. CTITORI. FUNDA. INSTITUI. ÎNCHEIA. ÎNFIINŢA. ÎNTĂRI. ÎNTEMEIA. ORGANIZA. STATORNICIE s. 1. consecvenţă, constanţă, stabilitate. (~ în sentimente.) 2. cinste, credinţă, devotament, fidelitate, (livr.) lealitate, (inv. şi reg.) priínţă. (~ soţiei faţă de soţul ei.) 3. insistenţă, perseverenţă, persistenţă, stăruinţă, tenacitate, (rar) perseveráţie, (înv.) stăruiálă, stăruíre. (O ~ demnă de laudă in urmărirea scopului propus.) 4. dârzenie, fermitate, hotărâre, intransigenţă, neclintire, neânduplccare, nestrămutare, neşovăire, (livr.) decizie, (înv.) nepréget, (fig.) inflexibilitate. (O ~ de granit.) statornicie s. v. DURABILITATE. REZISTENŢĂ. SOLIDITATE. TĂRIE. TRĂINICIE. STATORNICIRE s. 1. aşezare, fixare, instalare, oprire, stabilire. (~ lor în regiunile de deal.) 2. stabilire. (~ unor relaţii de prietenie.) 3. determinare, fixare, precizare, stabilire. (~ dalei exacte a evenimentului.) 4. consacrare, consfinţire, fixare, stabilire, (înv.) sfinţire, (~ unei noi reglementări.) 5. încuibare, înrădăcinare. (~ unui obicei.) 6. (fig.) încetăţe-nire. (~ a unei practici.) 7. permanentizare. (~ unei situaţii.) statornicire s. v. CONSOLIDARE. CONSTITUIRE. CREARE. FUNDARE. INSTITUIRE. ÎNCHEIERE. ÎNFIINŢARE. ÎNTĂRIRE. ÎNTEMEIERE. ORGANIZARE. STATORNICIT adj. 1. anumit, cunoscut, determinat, fixat, hotărât, precizat, rânduit, specificat, stabilit. (La o dală ~.) 2. consacrat, consfinţit, fixat, stabilit. (Un obicei ~ .) STATUĂ vb. (rar) a stătuta. (A ~ îndatoririle lor.) STATUAR adj. monumental. (0 imagine ~.) STATURĂ s. 1. înălţime, mărime, talie. (De ~ mică.) 2. făptură, înălţime, talie, (înv. şi pop.) boi, (pop.) stat. (Mic de ~.) STATUT s. regulament. (~ de organizare.) statut s. v. CONSTITUŢIE. stătuta vb. v. STATUA. STAŢIE s. 1. oprire. (~ de autobuze.) 2. gară. (Mă dau jos din tren la ~ următoare.) staţie s. v. HALTĂ. OPRIRE. POPAS. STAŢIONA vb. 1. a se opri. (Aru e voie să ~ în faţa spitalului.) 2. a sta. (Maşinile ~ în faţa casei.) STAŢIONAR adj. neschimbat. (Situaţie ~ în evoluţia bolii cuiva.) STAŢIONARE s. oprire, staţionat. (Loc de ~ ; ~ în faţa spitalului este oprită.) STAŢIONAT s. oprire, staţionare. (Loc de ~ ; ~ în faţa spitalului este oprit.) staţiune s. v. ATITUDINE. PORT. POZĂ. POZIJIE. ŢINUTĂ. STAUL s. (înv. şi reg.) ogradă, sălaş, (reg.) coşar, cotârléte, obor, ocol, palanca, plasă, saiá, tirlă, ţarc, voréţ, (Mold. şi Transilv.) pătúl, (Transilv., Ban. şi Mold.) poiată, (prin Mold.) serai, (Ban.) stalóg. (~ de oi.) staul s. v. GRAJD. STÂNĂ. STRUNGĂ. TÂRLĂ. staurile florii s. pi. v. DUMINICA FLORIILOR. FLORII. stávă s.v. HERGHELIE. STANIŞTE. STAVILĂ s. 1. (CONSTR.) stăvilar, zăgaz, (pop.) opúst, (reg.) iezătúră, (înv.) iaz, scurgă-toáre. (A deschis ~.) 2. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, oprelişte, piedică, (pop.) opreálă, poticálă, potrivnicíe, (înv. şi reg.) scandal, sminteală, (înv.) ancvoínţă, nevoínţă, poprire, stenahoríe, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avui de depăşit o mare ~.) stăcí vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. ECONOMISI. FACE. STRÂNGE. stăncuşoáră s. v. CEUCĂ. STÂNCĂ. STĂN-CUŢĂ. STĂNCÚŢĂ s. (ORNIT.; Coloeus monedula) ceucă, stâncă, (reg.) cioacă, ciocnită, ciorícă, ciovícă, crancău, lisárcă, stăncuşoáră, cioară-gulerátă, cioară-pucioásă, papagal-ţigănésc, porumbel-ţigănésc. stónóg s. v. PRIPON. ŢĂRUŞ. STĂPIN s. 1. deţinător, posesor, proprietar, (înv.) ocináş, posesuitór. (~ al unui bun.)

2. patron, (pop.) jupín. (Are un ~ foarte aspru.) 3. (BIS.; art.) atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providenţă, puternicul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaânáltul (art.), preaputérnicul (art.), (înv. şi pop.) pronie, (pop.) sffntul (art.), sî'ntul (art.), (înv.) atotţiitórul (art.), tvóreţ, zeu. stăpân s. v. CÂRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÂNI-TOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD. STĂPINĂ s. patroană, (înv.) jupineásă. (~ unei case de modă.) stăpânésc adj. v. DOMNESC. VOIEVODAL. STĂPÂNÍ vb. 1. a avea, a deţine, a poseda, (înv.) a posesui. (A ~ un bun material.) 2. a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a guverna, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui. (Ştefan cd i(a-re a ~ cu glorie în Moldova.) 3. a domina, a trona. (~ peste întreaga împărăţie.) 4. a cunoaşte, a pricepe, a şti, (fam.) a vedea. (~ mai multe meserii.) 5. a cunoaşte, a poseda, a şti. (~ trei limbi străine.) 6. a controla, a domina. (~ spaţiul aerian.) 7. a domina, a subjuga, (fig.) a robi. (Pasiunea íl~.) 8. a domina, a înfrâna, a învinge. (Si-a ~ durerea.) 0. a opri, a reţine, (rar) a prididi, (fig.) a înghiţi. (A-şi ~ lacrimile.) 10. a(-şi) birui, a(-şi) înfrâna, a(-şi) înfringe, a(-şi) învinge, (pop. şi fam.) a(-şi) struni. ('Si-a ~ emoţia.) 11. a se abţine, a se domina, a se înfrâna, a se opri, a răbda, a se reţine. (Nu s-a putut ~ să nu-i spună.) 12. a absorbi, a domina, a preocupa. (Îl ~ rezolvarea unei probleme.) 13. a (se) calma, a (se) domoli a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera. (Te rog să te ~ I) 14. a domoli, a potoli, a stăvili, a tempera, (fig.) a înfrâna, a zăgăzui. (I-a mai ~ avântul.) stăpâní vb. v. CUCERI. LUA. OCUPA. stăpíníe s. v. AUTORITATE. CALM. CÂR-MUIRE. CONDUCERE. CUMPĂT. DIRI-GUIRE. DOMINARE.' DOMINAŢIE. DOMNIE. FIRE. GUVERNARE. HEGEMONIE. PUTERE. STĂPÂNIRE. SUPREMAŢIE. STĂPÂNÍRE s. 1. deţinere, posedare, posesiune. (~ unui bun material.) 2. posesiune, proprietate. (Hrisov de ~.) 3. posesiune, (fig.) rnínă. (Are în ~ documentele. . .)4. cârmuire. conducere, diriguire, domnie, guvernare, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chiver-nisíre, ocârmuíre, purtare, purtat, stăpíníe, vJădicíe, (fig.) círmă. (~ ţării în vremea lui Mihai Viteazul.) 5. (concr.) cârmuire, guvern. (Ce zice ~ ?) 6. autoritate, dominare, dominaţie, hegemonie, putere, supremaţie, (înv.) puternicie, stăpíníe, tărie, ţiitúră, (latinism înv.) potestáte. (.ţâi-a întins ~ asupra . . .) 7. ocupaţie. (Dacia sub ~ romană.) 8. dominaţie, domnie, putere. (~ banului.) 9. cunoaştere, pricepere. (~ mai multor meserii.) 10. cunoaştere, posedare. (~ mai multor limbi străine.) 11. abţinere, înfrânare, reţinere. (~ de la ceva.) 12. calm, cumpăt, fire, (înv.) stăpíníe, (fig.) sânge rece, (rar fig.) răceală. (Te rog să nu-ţi pierzi ~.) 13. reţinere. (Arată multă ~.) stăplníre s. v. AUTORITATE. INFLUENŢĂ. ÎNRÂURIRE. PUTERE. STAT. ŢARĂ. STĂPÂNÍT adj. 1. astâmpărat, aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniştit, potolit, reţinut, rezervat, serios, sobru, temperat. (Om ~.) 2. calm, domol, liniştit, paşnic, potolit, temperat. (Atitudine ~.) STĂPÍNITÓR adj., s. 1. adj. dominant. (Clasele ~ ; puterea ~.) 2. s. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpín, (înv. şi pop.) oblă-duitór, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodín, ocârmuitór, purtător, vlădică, (fig.) cârmáci. (Un ~ hrăpăreţ.) STĂREŢÍ vb. (BIS.) a egumeni. STĂREŢÍE s. (BIS.) egumenie. (În timpul ~ lai.) starosti vb. v. CERE. PEŢI. stărostíe s. v. ISPRĂVNTCIE. PETIRE. PETIT. PÂRCĂLĂBIE. stărostít s. v. PEŢIRE. PETIT. stărostói s. v. PEŢITOR. STĂRTJÍ vb. 1. a insista, (prin Mold.) a bărăni, (fig.) a pistona. (A ~ pe lingă el pentru . . .) 2. a insista, a persevera, a persista. (A ~ in acţiunea începută.) 3. a se ambiţiona, a se încăpăţâna, a se îndărătnici, a se îndârji, a persevera, a persista. (~ să susţină că . . .) 4. a continua, a persista, (înv.) a peşti. (~ in fărădelegile lui.) 5. a dăinui, a dura, a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a persista. (Amintirea lui ~ până astăzi.) stărui vb. v. ASPIRA. BAZA. BIZUI. CONSISTA. CONSTA. CONTA. DORI. FUNDAMENTA. ÎNCREDE. ÎNTEMEIA. JINDUL NĂZUI. POFTI. PRETINDE. REZIDA. RÂV-NI. SPRIJINI. STA. TINDE. ŢINTI. URMĂRI. VISA. VIZA. stăruială s. v. INSISTENŢĂ. PERSEVERENŢĂ. PERSISTENŢĂ. STATORNICIE. STĂRUINŢĂ. TENACITATE. STĂRUÍNŢĂ s. 1. insistenţă, perseverenţă, persistenţă, statornicie, tenacitate, (rar) per-severáţie,

(înv.) stăruială, stăruíre. (O ~ demnă de laudă.) 2. perseverenţă, răbdare, tenacitate. (Dovedeşte multă ~ în acţiunile sale.) 3. asiduitate, insistenţă, perseverenţă, râvnă, sforţare, silinţă, sârguinţă, strădanie, străduinţă, zel, (pop.) osârdie. (~ lui s-a dovedii fructuoasă.) 4. dârzenie, încăpăţânare, îndărătnicie, perseverenţă, persistenţă, tenacitate, (rar) cerbicie. (Obiectiv urmărit cu ~.) stăruíre s. v. INSISTENŢĂ. PERSEVERENŢĂ. PERSISTENŢĂ. STATORNICIE. STĂRUINŢĂ. TENACITATE. STĂRUITOR adj., adv. 1. adj. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~ în acţiunile începute.) 2. adj. perseverent, răbdător, tenace, (livr.) pacient, (rar) răbduríu, (astăzi rar) străduitór, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~.) 3. adj. dârz, îndârjit, perseverent, tenace. (Muncă ~.) 4. adj. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sârguincios, sâr-guitor, susţinut, tenace, zelos. (Eforturi ~.) 5. adv. insistent, (înv. şi reg.) tare. (O roagă ~ să . . .) 6. adj. ambiţios, încăpăţânat, îndărătnic, îndârjit, perseverent. (Se dovedeşte extrem de ~ în atingerea ţelurilor sale.) 7. adj. persistent. (Dureri ~.) 8. adj., adv. serios, temeinic, (fig.) sănătos. (S-a apucat ~ de treabă.) STĂTĂTOR adj. stagnant. (Apz ~.) stătător adj. v. DURABIL. FIXAT. SEDENTAR. STABIL. STATORNIC. TRAINIC. STĂTUT adj. 1. clocit, împuţit, răsuflat, trezit, (reg.) mocnit, zăcut, (prin Mold.) băhnít, (prin Mold. şi Bucov.) bâhlít. (Apă ~.) 2. alterat, poluat, stricat, viciat. (Un aer ~.) stătut adj. v. EPUIZAT. EXTENUAT. FRÂNT. ISTOVIT. PRĂPĂDIT. RUPT. SECAT. SECĂTUIT. SFÂRSIT. SLEIT. STORS. TRUDIT. VLĂGUIT. ZDROBIT. stăvar s. v. HERGHELEGIU. stăví vb. v. ASTÂMPĂRA. AŞEZA. CUMINŢI. DOMOLI. FIXA. INSTALA. LINIŞTI. OPRI. POTOLI. STABILI. STATORNICI. STĂVILÁR s. (CONSTR.) 1. baraj, zăgaz, íreg.) opritoare, (Mold. şi Bucov.) iezătúră, (prin Munt.) năsâdă, (Mold.) opúst. (~ construit pe Lotru.) 2. stavilă, zăgaz, (pop.) opúst, (reg.) iezătúră, (înv.) iaz, scurgătoáre. (A deschis ~.) STĂVILÍ vb. 1. a bara, a zăgăzui, (Bucov.) a hăti. (A ~ o apă.) 2. a îndigui, a zăgăzui. (A ~ malul unui riu.) 3. a domoli, a potoli, a stăpâni, a tempera, (fig.) a înfrâna, a zăgăzui. (I-a mai ~ entuziasmul.) 4. a împiedica, a înfrâna, a opri, (fig.) a frâna. (A'u puteau ~ avintul revoluţionar.) stăvili vb. v. CURMA. ÎNTRERUPE. OPRI. STĂVILIRE s. 1. barare, zăgăzuire. (~ apei.) 2. îndiguire, zăgăzuire. (~ malului unei ape.) 3. împiedicare, înfrânare, oprire. (~ avinlului tineresc.) stăvilire s. v. CURMARE. ÎNTRERUPERE. OPRIRE. STĂVILÍT adj. 1. barat, zăgăzuit. (O apă-~.) 2. îndiguit, zăgăzuit. (Mal ~.) STEA s. 1. (ASTRON.) stea căzătoare -meteor, (înv.) arătare ; stea căzătoare strălucitoare = bolid ; stea eu coadă — cometă, (pop.) stea comată, stea cu coamă ; steaua polară — (pop.) steaua ciobanului, (reg.) împăratul (art.), steájerul (art.), stflpul (art.), candela-cerului. 2. (ZOOL.) stea-de-mare (Asteroidea) = aste-ridă, asterie. (~ este un echinoderm.) 3. (TI-POGR.) asterisc, steluţă. (~ poate trimite la o notă aflată in josul paginii.) 4. ţintă. (Cal cu ~ în frunte.) stea s. v. CORNACI. DESTIN. DIVĂ. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. STAR. URSITĂ. VEDETĂ. ZODIE. stea comată s. v. COMETĂ. STEA CU COADĂ. stea cu coamă s. v. COMETĂ. STEA CU COADĂ. STEAG s. 1. drapel, stindard, (livr. şi poetic> flamură, (rar) bandiéră, (înv. şi reg.) bandériu, prapur. (~ unei ţări.) 2. fanion. (~ de semnalizare.) 3. (MIL., IST.) (turcism înv.) bairác. (~ era unitatea militară ce servea sub acelaşi drapel.) 4. (MIL.) buluc, ceată, (înv.) bulucbă-şíe. (În vechea organizare a armatei, ~ ave» aproximativ efectivul unei companii.) steagul-zânelor s. v. CUSCUTĂ. TORŢEL. steájerul s. art. v. STEAUA POLARĂ. steaua ciobanului s. v. LUCEAFĂRUL. LUCEAFĂRUL DE SEARĂ. STEAUA POLARĂ. VENUS. steaua dimineţii s. v. LL'CEAFĂRUL DE DIMINEAŢĂ. steaua-îétei s. v. STELUŢĂ. stcaua-pórcului s. v. ALDEBARAN.

steaua zorilor s. v. LUCEAFĂRUL DE DIMINEAŢĂ. stéblă s. v. BUCHET. MĂNUNCHI. TRUNCHI. TULPINĂ. STEGAR s. portdrapel, (rar) portstindárd, (înv.) sangeactár, sangeagáş, sangeagíu, (turcism înv.) bairactár. (~ al unei divizii.) STEJAR s. (BOT.) 1. (Quercus sessiliflora) (reg.) ghindár. 2. stejar pufos (Quercus pubes-cens) = (rog.) stejărícă. STEJĂRÁS s. (BOT.) stejărel. STEJĂRÉL s. (BOT.) stejăraş. steţărét s. v. STEJĂRIŞ. stejărícă s. v. STEJAR PUFOS. stejăríe s. v. STEJĂRIŞ. steiăríme s. v. STEJĂRIŞ. STEJĂRIŞ s. (SILY.) (pop.) stcjârét, stejăríşte. (reg.) stejăríe, stejăríme. stejăríste s. v. STEJĂRIŞ. ste'jí v'b. v. GRĂBI. IUŢI. ZORI. STELAR adj. sideral, (înv.) stelín. (Lumină ~.) stelat adj. v. ÎNSTELAT. ŢINTAT. stelín adj. v. SIDERAL^ STELAR. stelişoáră s. v. STE.LIŢĂ. STELÍŢĂ s. (BOT.; ~Aster amellus) (reg.) gălăţénce (pi.), rúşcă, scântciúţe (pi.), stelişoáră, vărsătoare, flori-cojocăréşti (pi.), flori-dc Ierusalim (pi.), iarba-víntului, ochiul-bóului, r ujă-de-toámnă, rujăvî'nătă. stelnicáriţă s. v. PĂDUCHERNIŢĂ. stélnită s. v. PĂDUCHE-DE-LEMN. PLOŞNIŢĂ. stelós adj. v. ÎNSTELAT. LUMINOS. SCÂN-TEIETOR. STRĂLUCITOR. steluţa-fétei s. v. RĂCOVINĂ. STELUŢĂ s. 1. (TIPOGR.) asterisc, stea. (~ poate trimite la o notă aflată in josul paginii.) 2. (reg.) strelíci. (~ de grăsime, în supă.) 3. (BOT.; Slellaria nemorum) (reg.) albumeálă, bătriníş, iarbă-moále, steaua-fétei. 4. (BOT.; Erigeron alpinus şi racemosus) (reg.) ochiul-bóului. steluţă s. v. ALBUMEÁLĂ. ALBUMIŢĂ. BĂTRÂNIS. BUMBISOR. FLOAREA-RE-GINEI. FLOARE-DÉ-COLT. LICURICI. ROCOŢEA. SCÂNTEIUŢĂ. steluţă-álbă s. v. RĂCOVINĂ. STEMĂ s. armoarii (pi.), blazon, emblemă, (înv.) armături (pi.), herb, marcă, pávază, scut. (~ unei case princiare.) stemă s. v. NESTEMATĂ. PIATRĂ PREŢIOASĂ. PIATRĂ RARĂ. PIATRĂ SCUMPĂ. stenahoríe s. v. ASTMĂ. BELEA. BUCLUC. DANDANA. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. ÎNCURCĂTURĂ. JENĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIŞTE. PACOSTE. PIEDICĂ. PLICTISEALĂ. POCINOG. RĂU. STAVILĂ. SUPĂRARE. URÂT. slenahorisí vb. v. PLICTISI. SĂTURA. URÎ. stenic adj. v. ÎNTĂRITOR. STENOGRAF s. (înv.) tah, tahigráf. STENOGRAFIA vb. (înv.) a tahigrafia. STENOGRÁFIC adj. (înv.) tahigráíic. STENOGRAFIE s. (înv.) tahigrafíe. sténos s. v. ASTMĂ. stépenă s. v. GRAD. NEAM. POZIŢIE. RANG. SEMINŢIE. SITUAŢIE. SPIŢĂ. STARE. TREAPTĂ. VIŢĂ. steregíe s. v. FUNINGINE. STEREOTIP adj. 1. fix, neschimbat, stereotipic. (O formulă ~.) 2. banal, comun, standard, şablonard.

(Exprimare ~.) 3. banalizat, stereotipic, (fig.( rjăsuflát, tocit. (Imagini ~.) stercotipár s. v. STEREOTIPIST. STEREOTIPIC adj. 1. fix, neschimbat, stereotip. (O formulă ~.) 2. banalizat, stereotip, (fig.) răsuflat, tocit. (Imagini ~.) STEREOTIPIE s. (rar) stereotipísm. (~ unui epitet.) stereotipísm s. v. STEREOTIPIE. STEREOTIPÍST s. (rar) stercotipár. (~ de profesie.) STERÍL adj. 1. sterp, (înv. şi pop.) ştir, (Transilv.) ştírilă, (înv.) sec. (Femelă ~. ) 2. sterp. (Plantă ~.) 3. nefertil, neproductiv, neroditor, sărac, slab, sterp, (rar) neródnic, sărăcăcios, sec, (Transilv.) mácru, (inv.) neproducă-tór, sterpós. (Un sol ~.) i. (FARM., MED.) aseptic, dezinfectat, sterilizat. (Pansament ~.) steril adj. v. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. NEFOLOSITOR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. VAN. ZADARNIC. STERÍNĂ s. (CHIM.) stero). STERILITATE s. 1. (BIOL.) (înv. şi reg.) sterpăciúne, (înv.) sterpíe. (~ unui animal.) 2. (BIOL.) agenezie. (~ unei femei.) 3. nefer-tilitate, neproductivitate, nerodnicie, sărăcie, (rar) sterpăciúne. (~ unui teren.) sterilitate s. v. INEFICACITATE. INEFICIENTĂ. INUTILITATE. ZĂDĂRNICIE. STERILIZA vb. 1. a castra, a jugăni, a scopi, (livr.) a emascula, (rar) a scapeţi, (pop.) a întoarce, a stârpi, (reg.) a bâte, a curaţi, a here-lui, (Transilv. şi nordul Olt.) a suci. (A ~ un animal mascul.) 2. (MED.) a dezinfecta. (A ~ un mediu.) sterilizam adj., s. v. DEZINFECTANT. STERILIZARE s. 1. castrare, jugănire, jugănit, scopire, scopit, (livr.) cmasculáţie, eviráţie, (pop.) întoarcere, stârpíre, (reg.) batere, curăţire, hereluíre, (Transilv. şi nordul Olt.) sucire. (~ unui armăsar.) 2. (MED.) dezinfectare, dezinfecţie. (~ unui mediu.) STERILIZAT adj. 1. castrat, jugănit, scopit, (pop.) întors, stârpít, (reg.) bătut, curăţit, here-luít, (prin Ban.) soborât, (prin Transilv.) sucit. (Berbec ~.) 2. (FARM., MED.) aseptic, dezinfectat, steril. (Pansament ~.) STERN s. (ANAT.) os sternal. STERÓL s. (CHIM.) sterină. STERP adj. 1. steril, (înv. şi pop.) ştir, (Transilv.) ştíriţă, (înv.) sec. (Femelă ~.) 2. steril. (Plantă ~.) 3. nefertil, neproductiv, neroditor, sărac, slab, steril, (rar) neródnic, sărăcăcios, sec, (Transilv.) mácru, (înv.) nepro-ducătór, sterpós. (Un sol ~.) í. arid, neproductiv, neroditor. (O clmpie, o regiune ~.) sterp adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. ÎNCHIRCIT. ÎNTELENIT. NECULTIVAT. NEDESTELENIT. NEDEZVOLTAT. NEFOLOSITOR.' NELUCRAT. NETREBU-INCIOS. NEUTIL. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SEC. SECAT. SFRIJIT. USCAT. VAN. ZADARNIC. ♦STERPÁR s. (reg.) stcrpetâr. (~ este ciobanul care păzeşte oile sterpe.) sterpăciúne s. v. NEFERTILLTATE. NEPRODUCTIV ITATE. NERODNICIE. POCITANIE. POCITURĂ. SĂRĂCIE. STERILITATE. STÂRPITURĂ. sterpetár s. v. STERPAR. sterpíe s. v. STERILITATE. sterpós adj. v. NEFERTIL. NEPRODUCTIV. NERODITOR. SĂRAC. SLAB. STERIL. STERP. STIBÍNĂ s. (CHIM.) antimonit. STÍBIU s. (CHIM.) antimoniu, (înv.) sirmeá, súrmă. ştie s. v. SPETEAZĂ. stíeiu s. v. BĂT. COADĂ. NUIA. PRĂJINĂ. VARGA. STICLAR s. 1. (Mold., Bucov. şi Transilv.) glăjér. (E ~ la Sighişoara.) 2. geamgiu, (Mold., Bucov. şi Transilv.) glăjér. (I s-a spart geamul, trebuie să cheme ~.) STÍCLĂ s. 1. (Olt., Mold., Bucov. şi Transilv.) glájă. (Vas de ~.) 2. (livr.) butelie, (reg.) butélcă, şip, uiágă, (prin Ban.) bélcă, (Olt., Mold., Bucov. şi Transilv.) glájă. (O ~ cu lapte.) 3. geam. (O verandă cu ~.) 4. lentilă, (înv.) linte. (~ de ochelari.) 5. cilindru, glob, (reg.) burlúi, ţilíndru. (~ de lampă.) 6. (CHIM.) sticlă organică = plexiglas, poli-metacrilat, stiplex. sticlă s. v. MONOCLU. STICLĂRÍE s. (Mold., Bucov. şi Transilv.) glăjeríe. STICLÉTE s. (ORNIT.; Carduelis carduclis) (reg.) cucoană, cuconiţă, domnişoară, domnişor,

domnúţ, logăcél, logocíţă, oiţă, scai, scaiéte, scăieciór, scăişór, spinărél, turculeţ, vărgúţă, ciuş-de-ghímpe, pasărea-scáiului, pasăre-de-scái, pasăre-domneáscă, (Bucov.) scăiér, (Transilv.) téngheliţă. stlcléte s. v. GARDIAN. POLIŢAI. POLIŢIST. REGINĂ. SERGENT. STICLÍ vb. 1. a licări, a luci, a scăpară, a seânteia. a sclipi, a străluci. (Ochii ii ~.) 2. a luci, a seânteia, a sclipi, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.) sticli vb. v. AŢINTI. FIXA. PIRONI. ŢINTI. ŢINTUI. STICLÍRE s. 1. lucire, seânteiere, sclipire, strălucire, (rar) strălúciu, strălumináre, (înv.) lucoáre, strălueoáre. (~ diamantului.) 2. licărire, lucire, scăpărare, seânteiere, sclipire, strălucire. (O ~ ciudată a ochilor.) sticlişoáră s. v. STICLUŢĂ. sticlit adj. v. AŢINTIT. FIXAT. PIRONIT. ŢINTIT. ŢINTUIT. sticlitór adj. v. SCĂPĂRĂTOR. SCÂNTEIETOR. SCLIPITOR. STRĂLUCITOR. STICLOS adj. vitros. (Cu aspect ~.) STICLOZITÁTE s. vitrozitate. (~ unei structuri geologice.) sticlulíţă s. v. STICLUŢĂ. sticlús s. v. GHETUS. POLEI. sticluşoáră s. v. STICLUŢĂ. STICLUŢĂ s. (rar) sticlişoáră. sticlulíţă, sticluşoáră, (reg.) şipuşór, (Transilv. şi Bucov.) glăjítă, glăjúţă. (O ~ cu suc.) stiileáiă s. v. FRICĂ. JENĂ. RUŞINE. SFIALĂ. SFIICIUNE. STINGHEREALĂ. STÂNJENEALĂ. STÂNJENIRE. TEAMĂ. TEMERE. stidí vb. v. JENA. RUŞINA. SFII. SPERIA.. TEME. stidínţă s. v. FRICĂ. JENĂ. RUŞINE. SFIALĂ. SFIICIUNE. STINGHEREALĂ. STÂNJENEALĂ. STÂNJENIRE. TEAMĂ. TEMERE. stidíre s. v. FRICĂ. JENĂ. RUŞINE. SFIALĂ. SFIICIUNE. STINGHEREALĂ. STÂNJENEALĂ. STÂNJENIRE. TEAMĂ. TEMERE. stifós adj. v. ASPRU. A STRINGENT. ÎNĂSPRIT. ÎNŢEPĂTOR. PISCĂCIOS. PIŞ-CĂTOR. STIGMAT s. (fig.) pecete. (~ ruşinii.) stigmat s. v. CICATRICE. SEMN. URMĂ. STIGMATIZA vb. 1. a înfiera, (înv.) a pecetlui. (A ~ sclavii, condamnaţii.) 2. a blama, a condamna, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, (livr.) a dezavua, (rar) a sancţiona, (pop.) a osâudi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veşteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.) STIGMATIZARE s. 1. înfierare, (rar) înfierat, (înv.) pecetluire. (~ unui sclav.) 2. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, (livr.) dezavuare, reprehensiúne, (rar) reprobaţiúne, sancţionare, (pop.) osândíre, (înv.) prihană, (fig.) vestejire. (~ faptei necugetate a cuiva.) STIGMATIZAT adj. înfierat, (înv.) pecetluit. (Un condamnat ~.) STIH s. 1. (LÍT.; la pi.) poezie, versuri (pi.), (Mold. şi Transilv.) vers. (Scrie ~ şi proză.) 2. (BIS.) verset, (rar) vers. (~ din psalmi.) stih s. v. VERS. stihar s. v. POET. stihiál adj. v. STIHINIC. stihie s. v. ELEMENTE. STIHÍNIC adj. (rar) stihiál. (Forţe ~.) stihuí vb. v. RIMA. VERSIFICA. stihuíre s. v. VERSIFICARE. VERSIFICAŢIE. stihuitór s. v. POET. VERSIFICATOR.. stihurcl s. v. VERSUREL. STIL s. 1. scris. (Are un ~ nervos, vioi.) 2. exprimare. (Are un ~ plastic.) 3. (rar) rostire, (fig.) condei. (~ poetic.) 4. limbaj. (~ ştiinţific.) 5. (rar) sistem. (~ pictural.) 6. fel, manieră, metodă, mod. (~ de lucru al cuiva.) 7. fel, gen, manieră, mod, modalitate, regim, sistem. (~ de viaţă.) stil s. v. CONDEI.

STILA vb. a se civiliza, a se cultiva, a se rafina, (înv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a se •cizela, a se subţia, a se şlefui, (înv. fig.) a se roade. (S-a mai ~ şi el!) STILÁRE s. cultivare, rafinare, (fig.) cioplire, cizelare, şlefuire. (~ exprimării.) STILAT adj. 1. cultivat, rafinat, (fig.) subţire. (Exprimare ~.) 2. manierat, (fig.) rafinat, şlefuit. (Om ~.) 3. ales, distins, fin, rafinat, select, subtil, (fam.) şic, (fig.) subţire. (Un public ~.) STILET s. pumnal, (înv. şi pop.) jungher, junghi, (înv. şi reg.) şiş, (înv.) pumnár, (arg.) şuríu. (Lovitură de ~.) STILIZA vb. I. a cizela, (rar) a subtiliza, (pop.) a ageri, (fam. fig.) a ciopli, a peria, a pieptăna, (fig.) a şlefui. (A ~ un text literar.) •2. a esenţializa. (A ~ un cap de copil, în pictură.) STILIZARE s. 1. cizelare, (rar) subtilizáre, (fam. fig.) pieptănáre, (fig.) şlefuire. (~ unui text literar.) 2. esenţializare. (~ plastică.) STILIZAT adj. 1. cizelat, (fig.) şlefuit. (O traducere ~.) 2. esenţializat. (Motiv popular ~.) stilográf s. v. STILOU. TOC REZERVOR. STILOU s. toc rezervor, (rar) stilográf. (Scrie cii~.) STIMA vb. a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a preţui, a respecta, (înv.) a respee-tarisi, a rcspeetălui, a respectui, a socoti. (Toţi îl ~ in mod sincer.) STIMABIL adj. cinstit, onorabil, onorat, preţuit, respectabil, respectat, stimat, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.) STIMAT adj. 1. apreciat, considerat, preţuit, respectat, (pop. fig.) văzut, (înv. fig.) vederós. (Un om ~.) 2. cinstit, onorabil, onorat, preţuit, respectabil, respectat, stimabil, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.) STÍMĂ s. 1. apreciere, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, onoare, preţuire, respect, trecere, vază, (livr.) condescendenţă, deferentă, reverenţă, (înv. şi reg.) seamă, (reg.) preţuiálă, (Mold.) lefteríe, (înv.) laudă, socoteală, socotinţă, (grecism înv.) sévas, (înv. fam.) baftă, (fig.) credit. (Se bucură de multă ~.) 2. admiraţie, preţuire, (înv.) mirare. (~ mea pentru el a rămas statornică.) 3. ascendent, autoritate, consideraţie, influenţă, înrâurire, prestigiu, reputaţie, raspect, trecere, vază, (înv.) înrâu-rítă, (fig.) credit. (În ochii lor se bucură de o ~ suverană.) stimătór s. v. ADMIRATOR. STÍMUL s. 1. (FIZIOL.) excitant, stimulent. (~i senzoriali.) 2. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimulent, (rar) îmboldíre, (reg.) bold, (înv.) năstáv, porneálă, (grecism înv.) parachínisis, (fig.) mişcare, resort, suport, (înv. şi reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acţiune.) STIMULA vb. 1. (FIZIOL.) a activa, a excita, (pop.) a aţiţa. (Factor care ~ o funcţie, un organ.) 2. a activa, a dinamiza, a intensifica, a înviora. (A ~ o activitate, un proces.) 3. a îmbia, a îmboldi, a încuraja, a îndemna. (Aprecierile lui m-au ~ să . . . ) 4. a impulsiona, a îmboldi, a îndemna. (Îi ~ spre noi realizări.) 5. a îndemna, (grecism înv.) a para-chinisi, (fig.) a împinge, (pop. fig.) a înghimpa, a mişca. (Totul ii ~ să procedeze astfel.) 6. a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a însufleţi, a susţine, (înv.) a insufla, a mângâia, a semeţi. (Cine vă ~ in luptă ?) STIMULARE s. 1. (FIZIOL.) activare, excitare, excitaţie, (rar) stimuláţie, (pop.) aţâţáre. (~ unei funcţii, a unui organ,) 2. activare, dinamizare, intensificare, înviorare. (~ unui proces.) 3. impulsionare, îmboldire, (rar) stimuláţie. (~ activităţii culturale de masă.) STIMULATÍV adj. 1. stimulator. (Factor ~.) 2. emulativ, încurajator, stimulator. (întrecere cu caracter ~j 3, antrenant, mobilizator, stimulator. (O acţiune ~.) STIMULATOR adj. 1. stimulativ. (Factor ~.) 2. emulativ, încurajator, stimulativ. (întrecere cu caracter ~.) 3. antrenant, mobilizator, stimulativ. (O acţiune ~.) stimuláţie s. v. ACTIVARE. EXCITARE. EXCITAŢIE. IMPULSIONARE. ÎMBOLDIRE. STIMULARE. STIMULENT s. 1. (FIZIOL.) excitant, stimul. (~ senzoriali.) 2. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, (rar) îmboldíre, (reg.) bold, (înv.) năstáv, porneálă, (grecism înv.) parachínisis, (fig.) mişcare, resort, suport, (înv. şi reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acţiune.) STINDARD s. drapel, steag, (livr. şi poetic) flamură, (rar) bandiéră, (înv. şi reg.) bandé-riu, prapur. (~ unei ţări.) stingătoare de luminări s. v. MUCARNIŢĂ.

STINGĂTÓR s. extinctor. (~ de incendii.) STÍNGE vb. 1. a înăbuşi. (A ~ focul.) 2. a dispărea. (Zimbetul i s-a ~.) 3. a amuţi, a dispărea, a înceta, a se linişti, a muţi, a se potoli. (Toate zgomotele s-au ~ în stradă.) 4. a deceda, a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfârşi, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. şi pop.) a se săvârşi, (înv. şi reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. şi reg. ir.) a se sparge, (fig. şi fam.) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (S-a ~ ieri la amiază.) 5. (JUR.) a se prescrie, (înv.) a se prescribă-lui. (Pedeapsa s-a ~.) stinge vb. v. ASASINA. ASTÂMPĂRA. CALICI. CALMA. DOMOLI. LINIŞTI. OMORÎ. POTOLI. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPATA. SUPRIMA. TEMPERA. UCIDE. STÍNGERE s. 1. înăbuşire (~ unui incendiu. ) 2. dispariţie, încetare. (~ ultimelor zgomote.) 3. decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpádire, răposare, sfirşit, sucombare, (livr.) éxitus, extincţie, repauzáre, (mai ales in limbajul bisericesc) repaus, (înv. şi pop.) săvârşíre, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieíşte, topénie, (înv.) petrecanie, petré-tere, pierdere, piericiúne, prăpăditúră, pris-tăvíre, săvârşénie, săvârşít, scădere, sconcénie, (ir.) crăpáre, (arg.) mierleálă, mierlíre, vér-deş. (~ unei persoane.) 4. (JUR.) prescriere, (înv.) săvârşíre. (~ unei infracţiuni.) STINGHER adj. 1. descompletat, desperecheat, disparat. (Un pantof ~.) 2. pustiu, singur. (A rămas ~ pe lume.) 3. izolat, străin. (Se simţea ~ în locul acela.) 4. stingherit, stânjenit. (Se simţea ~ în casa directorului.) STINGHEREALĂ s. 1. deranjare, incomodare, jenare, stingherire, stânjeneală, stânjenire, tulburare, (livr.) conturbáre, (pop.) zăticníre. (~ cuiva de la lucru.) 2. jenă, ruşine, síia!,">. sfiiciune, stânjeneală, stânjenire, (pop.) î-uşin.'tre, (înv. şi reg.) ruşínţă, (înv.) stideálă, stidinţă, stidíre. (Un sentiment de ~.) STINGHERÍ vb. 1. a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a stânjeni, a supăra, a tulbura, tíivr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. şi Bucov.) a zălâăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la iucr::.) 2. a împiedica, a jena, a stânjeni. (Îl ~ în mişcări.) SÍINGHERÍRE s. deranjare, incomodare, jen.Te, stinghereală, stânjeneală, stânjenire, tulburare, (livr.) conturbáre, (pop.) zăticníre. (~ cuiva de la lucru.) STINGHERÍT adj. 1. încurcat, jenat, stânjenit, (rar) strâmtorát. (Se simţea cam ~.) 2. stingher, stânjenit. (Se simţea ~ in casa directorului.) STINGHERITOR adj. incomod, jenant, neplăcut, stânjenitor, supărător. (O situaţie ~.) srÍNGHIE s. 1. (înv. şi reg.) préghiţă, (prin Olt. şi Ban.) şteáză. (~ la o mobilă.) 2. chingă, (reg.) calafat, curmeziş, pop, punte, stiip, úşă, zăplát. (~ la fundul unui vas.) -t. (TEHN.) braţ, chingă, coardă, spetează, (pop.) curmeziş. (~ la podul coşului morii.) 4. i TEHN.) chingă, seândură, spetează, (pop.) blană. (~ la războiul de ţesut.) 5. (TEHN.) lopâţică, pop, spetează. (La cârceiele carului se află o ~.) 6. (TEHN.) bulfeu, cruce, spetează, (pop.) scăiuş, (Transilv., Ban. şi Olt.) fiuláre, (Olt.) jiglă, (prin Mold.) lopă-4ică, (Ban.) remeneácă, (Transilv.) scândurícă. (~ la Jug.) stinghie s. v. COCÂRLĂ. FUSCEL. REGIUNE •INGHINALĂ. SCHIMBĂTOARE. SPETEAZĂ. 'SPIŢĂ. TREAPTĂ. STINGHIOÁRĂ s. stinghiuţă. STINGHIÚŢĂ s. stinghioară. STINS adj. 1. înăbuşit. (Un incendiu ~.) ii. estompat, pal, palid, pierdut, şters, (reg.) -sărbezíu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) ■3. difuz, palid, potolit, slab. (O lumină ~.) 4. pal, palid, slab, spălăcit, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.) 5. înăbuşit, înfundat, slab, surd, (fig.) vătuit. (Zgomote, sunete ~.) 6. coborât, domol, încet, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborit, slab, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glasul ~.) 7. (JUR.) prescris. (Un delict ~.) stins adj. v. RUINAT. SĂRĂCIT. SCĂPĂTAT. stipendiá vb. v. FINANŢA. SUBVENŢIONA. stipendiat s. v. MERCENAR. stipendíst s. v. BURSIER. stipendiu s. v. BURSĂ. SUBVENŢIE. STÍPLEX s. (CHIM.) plexiglas, polime-tacrilat, sticlă organică. STIPULA vb. a menţiona, a prescrie, a prevedea, a specifica, a stabili. (Articolul 1 ~ următoarele . . . )

STIPULÁRE s. (JUR.) clauză, condiţie, dispoziţie, prevedere, punct, stipulaţie, termen, (înv. şi pop.) tocmeală, (înv.) şart. (~ dintr-o convenţie.) STIPULAŢIE s. (JUR.) clauză, condiţie, dispoziţie, prevedere, punct, stipulare, termen, (înv. şi pop.) tocmeală, (înv.) şart. (~ dintr-o convenţie.) stírcă s. v. CHIBRIT. STIRIGOÁIE s. (BOT.; Veratrum) (reg.) bozăţél. stirpe s. v. FAMILIE. NAŞTERE. NEAM. OBÂRSIE. ORIGINE. PROVENIENŢĂ. VIŢĂ.' stiva vb. v. STIVUI. stiváj s. v. STIVUIRE. stiváre s. v. STIVUIRE. stivatór s. v. STIVUITOR. stivă s. v. CALĂ. HAMBAR. STIVUÍ vb. (rar) a stiva. (A ~ lăzile.) STIVUÍRE s. (rar) stiváj, stiváre. (~ luzilor.) STIVUITOR s. (rar) stivatór. STÂLCÎ vb. 1. a strivi, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropşi, a zobi, (înv. şi reg.) a struci, (Ban. şi Transilv.) a zdroşi, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. a snopi, (pop.) a stropşi, (înv. şi reg.) a tărbăci, (reg.) a otânji, a toropi, (Transilv.) a melestui, (fam.) a burduşi, a cotonogi, (fig.) a bumbâci, a strivi, a tăbăci, a zdrobi, a zvânta. (L-a ~ in bătaie.) 3. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a scâlcia, a stropşi, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele cind vorbeşte.) STÂLCÍRE s. 1. strivire, turtirc, zdrobire, (rar) zdrobeálă, (pop.) stropşíre, zobire, (înv.) stropşitúră. (~ unei insecte.) 2. snopire. (~ cuiva în bătaie.) 3. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scilcicre, stilcit, stropşire, stropşit. (~ a cuvintelor unei limbi, cind vorbeşte.) STÂLCÍT adj. 1. strivit, turtit, zdrobit, (pop.) stropşit, zobít. (O cutie de conserve ~.) 2. snopit, (Transilv.) melestuít, (fig.) zdrobit. (~ în bătaie.) 3. deformat, denaturat, pocit, schimonosit, scâlciat, stricat, stropşit, (fig.) schingiuit. (Forme lexicale ~; o pronunţare ~.) STÂLCÍT s. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scâlciere, stâlcire, stropsire, stropşit. (~ a cuvintelor unei limbi, cind vorbeşte.) STÂLP s. 1. (CONSTR.) bârnă, grindă, (înv. şi pop.) pociúmb, (pop.) şarampói, (prin Olt. şi Ban.) bălván, (Transilv.) şaf, (Maram.) şaránţ, (Transilv., Maram. şi Bucov.) şoş, (Maram., Transilv., Ban. şi Olt.) şteamp, (Olt., Ban. şi Transilv.) ştenáp. (~ din scheletul unei case.) 2. (CONSTR.) par, parmac. (~ la un pridvor.) 3. (TEHN.) braţ, furcă, mină, (reg.) ciocan, cújbă. (~ la războiul de ţesut.) stâlp s. v. CHINGĂ. COLUMNĂ. CRACĂ. CREANGĂ. MOS. RAMURĂ. STINGHIE. UŞOR. stiljiár s. v. DIRECLIE. STÂLPÁRE s. (BIS.) (pop.) miţişór, (reg.) salcie. stilpí vb. v. AŢINTI. FIXA. PIRONI. ŢINTI. ŢINTUI. STÂLPISÓR s. stâlpuleţ, stilpusor. stâlpít adj. v. AŢINTIT. FIXAT. ÎMPIETRIT. ÎNCREMENIT. ÎNLEMNIT. ÎNMĂRMURIT. ÎNŢEPENIT. NECLINTIT. NEMIŞCAT. PIRONIT. ŢEAPĂN. ŢINTIT. ŢINTUIT. stâlpul s. art. v. STEAUA POLARĂ. STÂLPULEŢ s, stâlpişor, stilpusor. STÂLPUŞÓR s. stâlpişor, stâlpuleţ. stllpuşór's. v. MĂNÚSĂ. stâmpărá vb. v. ASTÂMPĂRA. CALMA. DOMOLI. LINIŞTI. POTOLI. TEMPERA. stâmpí vb. v. CONTENI. ÎNCETA. ÎNTRERUPE. OPRI. STINĂ s. târlă, (rar) oieríe, (reg.) băcíe, căşăríe, colibă, mândră, mutare, odalâc, sălaş, (prin Transilv., Ban. şi vestul Munt.) staul. STINCĂ s. (pop.) stână, (reg.) canará, (Transilv.) círşie, (prin Olt. şi Ban.) janţ. (O ~ uriaşă de bazalt.) stíncă s. v. PIATRĂ. ROCĂ.

STÂNGÁCI adj. neajutorat, neindemânatic, nepriceput, (livr.) inabil, (rar) neajutát, (reg.) natantól. (E tare ~, bietul băiat!) stingáci adj. v. NECORESPUNZĂTOR. NEIZBUTIT. NEREALIZAT. NEREUŞIT. NESATISFĂCĂTOR. PROST. SLAB. stingăcí vb. v. ŞCHIOPĂTA. STÂNGĂCÍE s. neindemânare, (rar) nepricepere, (reg.) mangoseálă, (înv.) maladrésă. (Era de o ~ proverbială.) STÂNJEN s. T. (prin Transilv.) şing. (Un ~ de lemne.) II. (BOT.) 1. (Iris germanica) iris, stânjenel, (reg.) ceapă, cocoş, cocoşél, crin, lílie, lilión, paparígă, sabie, spetează, stânjeníţă, tulipán, coada-cocóşului, cosiţa; fetelor, floare-vânătă, frunză-látă, iarbă-látă. 2. (Iris variegata) iris, stânjenel, (reg.) lilion-păsărésc. 3. stinjen de baltă (Iris pseudacorus) = iris, stânjenel, stânjen galben, (reg.) spetează, spetegióáră, crin-de-ápă, crin-gálben, lilie-gálbenă; stinjen galben (Iris pseudacorus) -=iris, stânjenel, stânjen de baltă, (reg.) spetează, spetegióáră, crin-de-ápă, crin-gâlben, lilie-;,'»!--benă. stânjen s. v. CRIN-GALBEN. stânjen-álb s. v. NARCISĂ. STÂNJENÁR s. (reg.) metăráş, metr.'r. STÂNJENEÁLĂ s. 1. deranjare, incomodare, jenare, stinghereală, stingherire, stânji iiire, tulburare, (livr.) conturbáre, (pop.) zăticiâirc. (~ cuiva de la lucru.) 2. jenă, ruşine, :- ia!.i. sfiiciune, stinghereală, stânjcnirc, (pop.( rutinare, (înv. şi reg.) ruşínţă, (înv.) stideálă sti-dínţă, stidíre. (Un sentiment de ~.) STÂNJENEL S. (BOT.) 1. (Iris germanica) iris, stânjen, (reg.) ceapă, cocoş, cocoşél, crin, lílie, lilión, paparígă, sabie, spetează, stânjeníţă, tulipán, coada-cocóşului, cosiţa-fételor, fioarc-vânătă, frunzălátă, iarbă-látă. 2. (Iris r rugata) iris, stânjen, (reg.) liiion-păsărésc. 3. (Iris pseudacorus) iris, stinjen de baltă, stânjen galben, (reg.) spetează, spetegióáră, crin de-ápă, crin-gálben, lilic-gálbcnă. stânjenel s. v. RĂŢIŞOARÂ. STÂNJENÍ vb. 1. a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a stingheri, a supăr., a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. si Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (7'e rog să nu-1 ~ de la lucru; să nu fie ~ de nimeni.) -!. a împiedica, a jena, a stingheri. (Îl ~ in mişcări.) stânjení vb. v. JENA. RUŞINA. SFII. STÂNJENÍRE s. 1. deranjare, incomodare, jenare, stinghereală, stingherire. stânjeneală, tulburare, (livr.) conturbáre, (pop.) zătienírc. (~ cuiva de la lucru.) 2. jenă, ruşine, sfială, sfiiciune, stinghereală, stânjeneală, (pop.) ru-şináre, (înv. şi reg.) ruşínţă, (înv.) stideálă, stidíntă, stidíre. (Un sentiment de ~.) STÂN.1ENÍT adj. 1. încurcat, jenat, stingherit, (rar) strâmtorát. (.Se simţea cam ~.) 2. stingher, stingherit. (Se simţea ~ în casa directorului.) STÂNJENITÓR adj. incomod, jenant, neplăcut, stingheritor, supărător. (O situaţi'.-*.} stânjeníţă s. v. IRIS. STÂNJEN. STÂNJENEL. stinjcníu adj., s. v. LILIACHIU. MOV. VIOLET. VIORIU. STÂRC s. (ORNIT.) 1. slirc cenuşiu (Ardea cinerea) — bâtlan, (reg.) ceapúr, gitlán, pescar ; stlrc purpuriu (Ardea pur pur ea) = bîtlan roşiatic, bâtlan roşu, stirc roşu, (reg.) bâtlan scorţişór, bâtlan scorţişoríu, ceapur roşu, ciaclă-de-tréstie, ciaclă-róşic, gac-róşu ; stlrc roşu (Ardea purpurea) = bâtlan roşiatic. bâtlan roşu, stârc purpuriu, (reg.) bâtlan scorţişór, bâtlan scorţişoríu, ceapur roşu, ciaclá-dc-tréstie, ciaclă-róşie, gac-róşu. 2. (Ardcola rulloi-des) (reg.) bâtlan galben. 3. stlrc alb (Egretla alba) = egretă, (rar) erodiu álb, erodiu marc, (reg.) bâtlan álb, ceapur mare, stârc bălan. 4. stârc mic (Ixobrychus minutus) = stârc "pitic, (pop.> scrofíţă; sltrc pitic (Ixobrychus minutus) = stirc mic, (pop.) scrofíţă. 5. slirc-de-noapte (Nycllcorax nycttcorax) — (reg.) cuácă, stirc-■cenuşiude-noápte, stârc-conuşiu-míc. stârc s. v. BARZĂ. COCOSTÂRC. stlrc alb mic s. v. BÂTLAN MIC. stârc bălan s. v. EGRETĂ. STÂRC ALB. stârc-cenuşiu-dc-noápte s. v. STÂRC-DE-NOAPTE. stin-ccnuşiu-míc s. v. CORB-DE-NOAPTE. STÂRC-DE-NOAPTE. stârc-de-noáptc s. v. BOU-DE-BALTĂ.

síâreí vb. v. CHIRCI. CONTRACTA. GHEMUL ÎNCHIRCI. STRÂNGE. ZGÂRCI. stâreióg s. v. BUTUC. FUS. PAT. PICIOR. SCAUN. STRAT. TALPĂ. stii-cít adj. v. CHIRCIT. CONTRACTAT. GHEMUIT. ÎNCHIRCIT. STRÂNS. ZGÂR-•CIT. stire-pitíc s. v. BÂTLĂNAŞ. stirlíci s. v. ALUNIŢĂ. STÂRNÍ vb. 1. a goni, a hăitui, a scorni, (pop.) a zgorni. (A ~ vinatul din birlog.) 2. a scormoni, a scorni, (pop.) a scociorî. (~ prin pădure in căutarea vinatului.) 3. a agita, a răscoli, a ridica. (Vintul ~ praful.) 4. a asmuţi, a aţiţa, a hărţui, a întărită, a provoca, (pop.) a sumuţa, a zădărî, (Mold. şi Bucov.) a hărăţi. (A ~ ciinii.) 5. a agita, a aţâţa, -a imita, a instiga, a întărită, a provoca, a tulbara, (pop.) a sumuţa, (înv. şi reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuţi, a morsta. (El ~ masele.) 6. a aţâţa, (fig.) a scormoni, a zgândări. (Nu-i mai ~ durerea!) 7. a apărea, a se isca, a se ivi, a începe, a (se) porni, a se produce, (înv. şi reg.) a se scociorî, (fig.) a se naşte. (S-a ~ din senin o furtună.) li. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a provoca. (Injecţia i-a ~ o senzaţie de înviorare.) 9. a se declanşa, a se dezlănţui, a se isca, a izbucni, a (se) porni, (rar) a se prăvăli, (înv. şi reg.) a se dezlega, a se scorni, (înv.) a se scula, a se sparge, a sta, (fig.) a se aprinde. (S-a ~ un conflict.) 10. a ■cauza, a declanşa, a determina, a dezlănţui, •a genera, a isca, a naşte, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, (înv. şi reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuţii furtunoase.) 11. a isca, a naşte, a produce, a provoca, a ridica. (Cartea a ~ numeroase controverse.) 12. a deştepta, a produce, a provoca, a solicita, a suscita, a trezi. (Li-a ~ interesul.) 13. a (se) face, a (se) produce, a (se) provoca. (Vestea a ~ vllvă.) stârní vb. v. DEŞTEPTA. INVENTA. ÎNFURIA. MÂNIA. NĂSCOCI. PLĂSMUI. SCORNI. SCULA. TICLUI. TREZI. STÂRNÍ RE s. 1. bătaie, goană, gonire, hăituiala, hăituire, scornire, (pop.) zgorníre. (~ vinciului din birlog.) 2. asmuţire, aţlţarc, întă-sitare, provocare, (pop.) zădărfre. (~ clinilor. ) 3. aţâţare, incitare, instigare, instigaţie, întă-ritare, provocare, tulburare, (rar) incitaţie, provocáţie, (pop.) zădărâre. (~ maselor). 4. declanşare, dezlănţuire, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, venire, (înv. şi reg.) scornire, (înv.) prorúpere, prorúpţie. (înainte de ~ vijeliei.) 5. creare, determinare, pricinuire, producere, provocare. (~ unei anumite stări.) STÂRNÍT adj. 1. asmuţit, întărâtat. (Clini ~.) 2. aţâţat, incitat, instigat, întărâtat, provocat, (pop.) zădărit. (Om ~.) STÂRPÍ vb. 1. a distruge, a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, (pop. şi fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropşi. (Ai; ~ întreaga populaţie.) 2. (livr.) a eradica. (A ~ o boală.) 3. (fig.) a tăia. (A ~ răuí din rădăcină.) 4. a desfiinţa, a lichida, a suprima. (.1 ~ favoritismele.) stârpí vb. v. AVORTA. CASTRA. JUGĂNI. SCOPI. SECA. STERILIZA. STÂRPÍRE s. 1. distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, (rar) măcelărit, (pop. şi fam.) căsăpire. (~ întregii populaţii.) 2. (livr.) eradicare. (~ unei boii.) 3. desfiinţare, lichidare, suprimare. (~ abuzurilor.) stirpíre s. v. CASTRARE. JUGÂNIRE. JUGĂNIT. SCOPIRE. SCOPIT. STERILIZARE. STÂRPÍT adj. distrus, exterminat, nimicit. (O specie ~ .) stârpít adj. v. CASTRAT. JUGĂNIT. SCOPIT. STERILIZAT. STÂRPITÚRĂ s. 1. lepădătură, (livr. fig.) avorton. (A'u c dectt o ~.) 2. pocitanie, pocitură, (reg.) sterpăciúne, (livr. fig.) avorton. (O ~ de copil.) 3. (fig.) leşinătúră (O ~ de pisică.) stirpitúră s. v. AVORTON. STÍRV s. cadavru, corp, hoit, leş, mortăciune, trup, (reg.) stârvină, (Transilv.) hanţ, (înv., în Transilv.) dabilă, (I-a găsit ~ intr-o văgăună.) stârvină s. v. CADAVRU. CORP. HOIT. LEŞ. MORTĂCIUNE. STÂRV. TRUP. STOARCE vb. 1. a presa, a tescui, a zdrobi. (A ~ strugurii.) 2. (înv.) a stoci. (A ~ o rană de puroi.) 3. a epuiza, a extenua, a frânge, a istovi, a seca, a secătui, a sfârşi, a slei, a vlă-gui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. şi Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.) stoarce vb. v. ASUPRI. EXPLOATA. EXTORCA. INFILTRA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PĂTRUNDE. PERSECUTA. PRIGONI. SCURGE. SECĂTUI. TIRANIZA. URGISI. STOARCERE s. presare, stors, tescuire, tescuit, zdrobire, (înv. şi reg.) storsúră. (~ strugurilor.)

stoarcere s. v. ASUPRIRE. EXPLOATARE. EXTORCARE. ÎMPILARE. NĂPĂSTUIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. PERSECUTARE. PERSECUŢIE. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. SECREŢIE. URGISIRE. stobór s. v. CIMITIR. COLAC. GARD. GHIZD. ÎMPREJMUIRE. ÎNGRĂDITURĂ. MARGINE. OCOL. ULUCĂ. STOCĂ vb. a depozita, a înmagazina, (înv.) a strânge. (~ marfa in magazie.) STOCÁJ s. depozitare, înmagazinare, maga-zinaj, magazinare, stocare. (~unei mărfi.) STOCARE s. depozitare, inmagazinare, ma-gazinaj, magazinare, stocaj. (~ unei mărfi.) stocástic adj. v. ACCIDENTAL. INCIDENTAL. ÎNTÂMPLĂTOR. OCAZIONAL. SPORADIC. stocí vb. v. ASUPRI. DEZUMFLA. EPUIZA. EXPLOATA. EXTENUA. FRÂNGE. ISTOVI. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. SECA. SECĂTUI. SFÂRSI. SLEI. STOARCE. TIRANIZA. URGISI. VLĂGUI. ZDROBI. STOFĂ s. (reg.) pănură. (~ de haine.) STOG s. căpiţă, claie, porcoi, (pop.) plástă, porcán, (reg.) boághe, por, porcănaş, porcoiáţă, porconeáţă, porculeán, porculétc, porculéţ, porcúţ, porşóg, porşór, schírdă, (Olt.) clădíş, (Transilv. şi Ban.) ploscă, (Transilv.) pup. (Un ~ de fin.) stoflomán adj., s. v. STOGOŞ. stogós adj., s. v. STOGOŞ. STÓGOŞ adj., s. (reg.) stogomán, stogós, stogoşát. (0i~.) stogoşát adj., s. v. STOGOŞ. STOGULÉŢ s. stoguşor. (~ de fin.) STOGUŞÓR s. stoguíeţ. (~ de fin). STOIC adj., s. 1. adj. (înv.) stoicésc. (Filozofii ~.) 2. s. (înv.) stoicián. (Un mare ~.) stoicésc adj. v. STOIC, stoicésc s. v. ALBISOARĂ. OBLEŢ. SO-REAN. stoicéţ s. v. ALBISOARĂ. OBLEŢ. SO-REAN. stoicián s. v. STOIC. STOL s. 1. cârd, (reg.) toană, toi, (Olt. şi Transilv.) ciopor. (Un ~ de ríndunele.) 2. bandă, buluc, ceată, cârd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulţime, pâlc, (pop.) crílă, liotă, (reg.) canará, ciurdă, míşină, (Olt. şi Transilv.) ciopor, (Olt. şi Ban.) clápie, (înv.) cin, tacím. (Un ~ de copii.) stol s. v. COLOANĂ, stoler s. v. TÂMPLAR. stoleríc s. v. TÂMPLĂRIE. stolí vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHE-ZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPILCUL stolisí vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHE-ZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPILCUL stóliţă s. v. CAPITALĂ. REŞEDINŢĂ. SEDIU. stolohănós adj. v. BOLOVĂNOS. GLODU-ROS. PIETROS. STOMAC s. (ANAT.) 1. burduhan, (pop.) burduf, (reg.) bârdán, (Ban), târbán. (~ unor animale.) 2. (înv. şi pop.) mâţe (pi.), (pop.) burtă, inimă, píntece, rínză, (reg.) foále, moară, ríşniţă, rumegătoare, rumegătúră, rumeguş, (Ban.) târfă, (înv.) bándor, (fam.) pipotă, ramazan. (Dureri de ~.) STOMACAL adj. (ANAT.) gastric, (înv.) stomáhic. (A'erv ~; secreţie ~.) stomáhic adj. v. GASTRIC. STOMACAL. STOMATÍTĂ s. (MED.) (pop.) pleasna, plesnită. STOMATOLOG s. (MED.) dentist. STOMATOLOGIC adj. dentar. (Cabinel~.) STOxMATOLOGlE s. (MED.) dentSticá. STOP s., interj. 1. s. autostop, ser.-.afor, (rar) semnalizator. (~ pentru circulaţia rutieră.) 2. interj, ajunge !, atât!, basta !, destul!, gata !, isprăveşte !, încetează 1, punct !, í-i'îr-şeşte!, stai!, termină!, (reg.) halt!, (fam. Şf peior.) ho ! STOPA vb. a (se) opri. (Maşina ~ brusc.) STOPÁJ s. stopare, stopat. (~ unei ţesuturi rupte.) STOPARE s.l.oprire. (~ maşinii.) 2. stopai, stopat. (~ unei ţesături rupte.) STOPAT s. stopaj, stopare. (~ unei /'saturi rupte.) STOR s. 1. jaluzea, persiană, rulou, (rar) rolétă. (Fereastră cu ~uri.) 2. transperant. (Trage ~ la geam.) STORCÍ vb. a (se) strivi, a (se) terciui, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. şi Munt.) a (se) storeoşi, (Transilv.) a (se) toroşti. (Fructele s-uu ~.) STORCÍT adj. strivit, terciuit, zdrobit, (reg.) fleciuít, pistosít, (Olt. şi Munt.) storco-şít. (Fructe ~.) storeoşi vb. v. STORCI. STRIVI. TERCIUL ZDROBI. storcoşít adj. v. STORCIT. STRIVIT. TERCIUIT. ZDROBIT. stórişlc s. v. STANIŞTE. STORNÁRE s. (EC.) storno. STÓRNO s. (EC.) stornare. STORS adj. 1. presat, tescuit, zdrobit. (Struguri ~.) 2. epuizat, extenuat, frint-istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfirşit, sleit, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) bato-jít, (prin Munt.) tâhobít, (înv.) stătut. (S-a tntors ~ de la antrenament.) STORS s. presare, stoarcere, tescuire, tescuit; zdrobire, (înv. şi reg.) storsúră. (~strugurilor.)

storsúrâ s. v. PRESARE. STOARCERE. STORS. TESCUIRE. TESCUIT. ZDROBIRE. STRÁBIC adj. chiorâş, cruciş, încrucişat, pieziş, saşiu, (pop.) şpanchíu, zbanghíu, (reg.) bazaóchi, ceacír, ceúr, chior, hónchiu, poncíş, (prin Transilv.) chiomb. (Ochi ~ ; privire ~.> STRABÍSM s. (MED.) privire încrucişată. STRACHINĂ, s. blid, (Transilv., Ban. şi Olt.) taier. (O ~ de mâncare.) STRADĂ s. (reg.) uliţă, (înv.) pod. (~ copilăriei noastre.) STRADELĂ s. străduţă, (reg.) ulicioară, (prin Transilv.) zăhátă. STRAI s. haină, îmbrăcăminte, veşmúit, (pop. şi fam.) buleándră, ţoală, (reg.) rufă, (Transilv. şi Maram.) halúb, (depr.) han^u. (Ia-ţi un ~ pe tine.) strai s. v. CERGĂ. CUVERTURĂ. ÎNVE-LITOARE. PĂTURĂ. VELINŢĂ. stráinic s. v. CĂLĂTOR. DRUMEŢ. PELERIN. straiţa-ciobánului s. v. TRAISTA-CIOBA-NULUI. straiţa-pópii s. v. TRAISTA-CIORANULUI.. stráiţă s. v. DESAGĂ. TRAISTĂ. straiul-uróaştei s. v. MĂTASEA-BROAŞ-TEI. STRAJĂ s. 1. pază, străjuire, supraveghere, veghe, veghere, (rar) păzit, priveghi, (înv. şi pop.) priveghere, (reg.) păzeálă, (înv.) naziríe, păzi re. (Serviciul de ~.) 2. gardă, pază, veghe, (înv., în Mold.) arét. (Stă de ~.) 3. pază, paznic, păzitor, străjer, (astăzi rar) priveghetór, (Mold.) sótnic, (înv.) preveghéu, pristáv, priveghi, strájnic, străjuitór, veghe, veghetor. (E ~ pe cimp.) 4. (MIL.) pază, santinelă, veghe, (pop.) caraúlă, pândár, străjer, (reg.) şilbóc, (prin Ban.) şălbocár. (~ se află în posl.) 5. (MIL.) gardă, pază, (pop.) caraúlă, (înv.) culúc, păzitoare. (Să vină ~ l) «. (PLUTĂRIT) (reg.) argeá, lăturaş, po-díjdiţă. stráiă s. v. APĂRĂTOARE. AVANGARDĂ. BALUSTRADĂ. BARIERĂ. ESCORTĂ. GARDĂ. GRĂNICER. JANDARM. MÂNĂ CURENTĂ. PARAPET. PARMACLÂC. PATRULĂ. PĂLIMAR. PLĂIES. RAMPĂ. RE-ZEMĂTOARE. STRĂJER. VAMĂ. strájnic s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. SRAJĂ. STRĂJER. slrámă s. v. DESTRĂMĂTURÂ. RĂRITU-RĂ. strană s. v. RASĂ. SOI. SPECIE. STRANGULA vb. 1. a gâtui, a sugruma, (rar) a jugula, (înv. şi reg.) a îneca, a suguşa, (reg.) a îmberegăţi, a înnăduşi, a năduşi, a struguşa, a zgăira, (prin Olt.) a beregătui. (Tâlharul l-a ~.) 2. a (se) spânzura. (De ce s-o fi ~ ?) 3. a înăbuşi, a sufoca. (Emoţia îl ~ ; cu glasul ~ de emoţie.) STRANGULARE s. gâtuire, sugrumare, (rar) jugulare, stranguláţie, (înv.) sugrumă-túră. (~ unei persoane.) STRANGULAT adj. 1. gâtuit, sugrumat, (înv.) suguşát. (Persoană ~.) 2. spânzurat. (L-au găsit ~.) stranguláţie s. v. GÂTUIRE. STRANGULARE. SUGRUMARE. stranie adj., s. v. HOINAR. PRIBEAG. RĂTĂCITOR. VAGABOND. STRANIU adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidósnic, pocit, poznaş, (Mold.) deşănţat, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod, (înv.) ciudós, (grecism înv.) para-xín, (fam.) sanchíu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~ !) STRAPAZÁN s. ujbă, (pop.) opac, (reg.) scarmós. (~ al unei lotci.) stráste s. v. CHIN. DURERE. ÎNCERCARE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. SUFERINŢĂ. STRAŞNIC adj. 1. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăi-mintutor, năprasnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.) 2. aprig, intens, mare, puternic, tare, violent, zdravăn. (Un ger ~.) 3. grozav, teribil, zdravăn, (fam.) sfânt, (fig.) sănătos. (I-a tras o bătaie ~.) 4. bun, grozav, zdravăn. (Un somn ~ l-a refăcut.) 5. aspru, riguros, sever, strict, (rar) strâns. (O disciplină ~ ; un regim alimentar STRAŞNIC s. (BOT.; Aspleninm tricho-manes) (reg.) feregea, fericúţă, pocitóc, tei-şór, aculpărníntului, dorul-Maicei-Préceste, fe-rigă-mărúntă, părul-doámnei, părul-Maicii-Domnului. STRAT s. 1. brazdă, răzor, (rar) postată, (înv. şi reg.) tablă. (~ de flori, de legume.) 2. pătură, (rar)

pală. (~ de roci.) 3. (GEOL.) orizont. (~ bazallic.) 4. (GEOL.) pânză. (~ freatic.) 5. pat. (~ de frunze, de nisip.) 6. perdea. (Un ~ gros de fum.) 7. categorie, pătură, treaptă. (~ social.) 8. ierarhie, nivel, rang, scară, stare, treaptă. (~ social.) 9. (TEHA.) butuc, pat, picior, scaun, talpă, (reg.) pitrúcă, stârcióg. (~ la sucală, la vir-telniţă.) 10. (TEHN.) bătător, scaun, trup. (~ la meliţă.) 11. (BIS.) strat de rusalii— todorusale (pi.), (reg.) todorúse (pi.), sfredelii! rusaliilor. (~ se serbează cu ii de zile înainte de rusalii.) strat s. v. ADĂPOST. AFET. AŞTERNUT. CULCUŞ. MASĂ. PAT. PLACENTĂ. SĂLAŞ. VEŞCĂ. STRATAGEMĂ s. subterfugiu, şiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleşug, (rar) şireţíe, (reg.) solomoníe, (Ban. şi Transilv.) mişculánţă, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiţă, chiţibuş, manevră, mer-chéz. (De ee ~ a uzat?) STRATIFICARE s. stratificaţie. (Proces de ~.) STRATIFICAT adj. (înv.) păturós. (Cărbune ~.) STRATIFICAŢIE s. stratificare. (Proca de ~.) STRATIGRAFIE s. geologie istorică. stratiót s. v. MILITAR. OSTAŞ. OŞTEAN. SOLDAT. stratórnic s. v. POSTELNIC. STRĂBATE vb. 1. a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a str punge, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perete.) 2. a răzbate. (Nu putea ~ prin mulţime.) 3. a despica. (O pasăre ~ văzduhul.) 4. a intra, a pătrunde. (Lumina ~ pe fereastră.) 5. a ajunge, a răzbate, a răzbi. (Strigătul ~ până la el.) 6. a face, a merge, a parcurge. (~zilnic 10 km.) 7. a măsura, a parcurge. (~ camera de la un capăt la celălalt.) 8. (SPORT) a acoperi, a parcurge. (Atletul a ~ distanţa de 5000 m In . . . ) 9. a colinda, a cutreiera, a parcurge, a vântura, (pop. şi fam.) a bâte, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. şi reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ pe rind oraşele şi şalele.) 10. a parcurge, a traversa, (înv.) a spăla. (Dunărea ~ mai multe ţări.) STRĂBATERE s. 1. pătrundere, răzbatere, răzbire, străpungere, trecere, (livr.) penetrantă, penetrare, penetraţie. (~ cuiului în perele.) 2. intrare, pătrundere. (~ luminii prin fereastră.) 3. parcurgere, traversare. (După ~ intregii cimpii, rtal o ia spre sud.) STRĂBĂTĂTOR adj. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuţit. (Un spirit ~.) străbătător adj. v. INSISTENT. PERSEVERENT. PERSISTENT. RĂZBĂTĂTOR. STATORNIC. STĂRUITOR. TENACE. STRĂBUN adj., s. 1. adj. părintesc, strămoşesc, (înv.) străbunésc. (Să ne apărăm mo-şia~.) 2. s. pi. părinţi (pi.), strămoşi (pi.). (Datină rămasă de la ~.) 3. s. străbunic, strămoş, (înv.) protopărínte. (li un ~ deal meu.) 4. adj. străvechi, (înv.) străbunésc. (Datină~.) străbunésc adj. v. PĂRINTESC. STRĂBUN. STRĂMOŞESC. STRĂVECHI. STRĂBUNIC s. 1. străbun, strămoş, (înv.) pi'otopărínte. (Datini de la ~ ii noştri.) 2. răzbunic, (rar) răzbun. (Un ~ de-ui tatei.) străchineá s. v. STRĂCHINUŢĂ. STRĂCHINUŢĂ S. (rog.) străchineá, stră-chioárá. străehioáră s. v. STRĂCHINUŢĂ. strădálnie adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÂRGUINC1OS. SÂRGU1TOR. VREDNIC. ZELOS. STRĂDANIE s. 1. caznă, chin, efort, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, străduinţă, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduiálă, străduíre, (pop.) canoneală, (reg.) ştrapáţ, (prin Munt.) morânceálă, (Mold. şi Transilv.) zoálă, (înv.) căzníre, nevoínţă, os-tcnínţă, sfórţă, strădănuínţă, strădănuíre. (~ lui a fost încununată de succes.) 2. efort, încercare, osteneală, sforţare, silinţă, străduinţă. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 3. asiduitate, insistenţă, persevereiíţă, râvnă, sforţare, silinţă, sârguinţă, stăruinţă, străduinţă, zel, (pop.) osírdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. hărnicie, râvnă, silinţă, sârguinţă, străduinţă, vrednicie, zel, (pop.) sârg, (înv.) activitate, diligentă. (E de admirai ~ lui.) strădanie s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. DURERE. MARTIRAJ. MARTIRIU. MUCENICIE. PATIMĂ. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUFERINŢĂ. SUPLICIU. TORTURĂ. strădănuí vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. FORŢA. FRĂMÂNTA. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. SFORŢA. SILI. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA. strădănuínţă s. v. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORŢARE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORŢARE. SILINŢĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ. TRUDĂ. ZBATERE. strădănuíre s. v. CAZNĂ. CHIN. EFORT FORŢARE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORŢARE.

SILINŢĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ. TRUDĂ. ZBATERE. STRĂDUÍ vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forţa, a se frăminta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforţa, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănuí, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osârdnici, a (se.) osirdui, a se volnici, (fig.) a se sfărima. (Se ~ ca să rezolve problema.) 2. a (se) lupta, a se sforţa, a se sili. (Se ~ să împiedice răul.) 3. a căuta, a încerca, a se sili, (pop.) a cerca, a se munci, a se i steni, a se trudi. (~-íe să fii amabil!) \. a încerca, a se sforţa, a se sili. (Se ~ să-i ciştige bunăvoinţa.) strădui vb. v. CHINUI. SUFERI. străduiálă s. v. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORŢARE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORŢARE. SILINŢĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ. TRUDĂ. ZBATERE. STRĂDUINŢĂ s. 1. caznă, chin, efori, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduiálă, străduíre, (pop.) camvieálă, (reg.) ştrapáţ, (prin Munt.) morânceálă, (Mold. şi Transilv.) zoálă, (înv.) căzníre. nevoínţă, osteníuţă, sfórţă, strădănuínţă, strădănuíre. (~ lui a fost încununată de succes.) 2. efort, încercare, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 3. asiduitate, insistenţă, perseverenţă, râvnă, sforţare, silinţă, sârguinţă, stăruinţă, strădanie, zel. (pop.) osírdie. ( ~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. hărnicie, râvnă, silinţă, sârguinţă, strădanie, vrednicie, zel, (pop.) sirg, (înv.) activitate, diligentă. (A demonstrat o mare ~ in munca sa.) 5. ardoare, râvnă, sârguinţă, zei, (înv.) nepréget, nepregetáre, osírdie, osârdnicie, osir-duíre, osârduitúră, protimíe. (~ lui era demnă de lăudat.) străduiic s. v. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORŢARE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORŢARE. SILINŢĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ. TRUDĂ. ZBATERE. străduitór adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PERSEVERENT. RĂBDĂTOR. SILITOR. S.ÎR-GUINCIOS. SÂRGUITOR. STĂRUITOR. TENACE. VREDNIC. ZELOS. STRĂDUŢĂ s. stradelă, (reg.) ulicioară, (prin Transilv.) zăhátă. străfíg s. v. STRĂNUT. STRĂNUTARE. STRĂNUTAT. străfigá vb. v. NECHEZA. RÂNCHEZA. STRĂNUTA. străfigát s. v. STRĂNUT. STRĂNUTARE. STRĂNUTAT. străfín adj. v. EXTRAFIN. SUPERFIN. străflocá vb. v. PĂRUI. străflocát adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÂNGRIJIT. VÂLVOI. ZBÂRL1T. străformá vb. v. METAMORFOZA. MODIFICA. PREFACE. PRESCHIMBA. SCHIMBA. TRANSFORMA. străformáre s. v. METAMORFOZĂRI;. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. PREFACERE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE. TRANSFORMARE. STRĂFULGERA vb. a clipi, a licări, a luci, a scapără, a seânteia, a sclipi. (Luminiţe ~ în noapte.) STRĂFULGERARE s. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scin-teiere, sclipeală, sclipire, sclipit, (rar) lică-(ríş, sclipitúră, zare, (pop. şi fam.) sclípet, înv.) scăpărătúră. (O ~ de lumină.) străfulgerare s. v. FULGER. STRĂFUND s. 1. adânc, adâncime, afund, fund, profunzime. (Din ~ lacului.) 2. adânc, adâncime, afund, fund, măruntaie (pi.), profunzime, (reg.) afundíş, afunzíme, (fig.) báiere (pi.), (înv. fig.) mâţe (pi.). (în ~ pământului.) STRĂGĂLÍE s. (TEIIN.) (reg.) rândunlcă, íácălíe. (~ la rar, căruţă.) străgăiieálă s. v. ŞICANĂ. străyăni vb. v. SÂCÂI. ŞICANA. străgăníre s. v. ŞICANĂ. STRĂ GHEAŢĂ s. chişleag, (Transilv., Ma-ram. şi Bucov.) sămăchíşă. (~ este laptele acra prins în putină.) străgheáţă s. v. CHEAG. COAGUL. PIFTIE. RĂCITURI. ZER. străgheţá vb. v. COAGULA. ÎNCHEGA. străin adj. v. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUŞNIC. NEOBIŞNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL.

SINGULAR. STRANIU. STRĂÍN adj., s. 1. adj., s. pripăşit, venetic, (înv.) nemernic. (Om ~ prin acel loc.) 2. s. venetic, (prin Ban.) avenitúră, (înv.) curbét, venitúră. (Un ~ pripăşit undeva.) 3. adj., s. pribeag, (înv.) nemernic, venit, (slavonism înv.) proidít. (E ~ pe la noi.) 4. adj., s. (înv.) várvar. (E ~ de aceste locuri.) 5. adj. înstrăinat, (fig.) dezrădăcinat. (~ printre ai săi.) 6. adj. izolat, stingher. (Se simţea ~ in sala de bal.) 7. adj. necunoscut. (Astăzi mi-eşti complet ~.) 8. adj. extern. (Probleme ~ pre-ocupărilor noastre.) străina vb. v. ÎNSTRĂINA. străinătate s.v. EXIL. EXILARE. PRIBEGIE. SURGHIUN. SURGHIUNIRE. străinism s. v. BARBARISM. străíţă s. v. HĂINISOARĂ. HAINITĂ. HĂINUŢĂ. străjác s. v. MINDIR. SALTEA. STRĂJER s. 1. pază, paznic, păzitor, strajă, (astăzi rar) privcghetór, (Mold.) sót-nic, (înv.) preveghéu, pristáv, priveghi, stráj-tiic. străjuitór, veghe, veghetor. (E ~ pe câmp.) 2. (IST.) plăieş, (pop.) strajă. străjer s. v. PAZĂ. SANTINELĂ. STRAJĂ. VEGHE. STRĂJUÍ vb. 1. a păzi, a supraveghea, a veghea, (înv. şi pop.) a priveghea. (A~ poarta cetăţii.) 2. a delimita, a limita, a mărgini, a ţărmuri. (Stâlpii de telegraf ~ şoseaua.) străini vb. v. ÎNSĂILA. STRAJUIRE s. 1. păzire, supraveghere, veghere. (~ porţilor cetăţii.) 2. pază, strajă, supraveghere, veghe, veghere, (rar) păzit, priveghi, (înv. şi pop.) priveghere, (reg.) pă-zeálă, (înv.) naziríe, păzire. (Serviciul de străjuitór s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. STRAJĂ. STRĂJER. STRĂLUCÍ vb. 1. a lumina, a seânteia, a sclipi. (Candelabre ~ in salon.) 2. a lumina, (reg.) a raza, a zări. (Soarele ~.) 3. a bate, a luci, a lumina. (Luna ~ peste ramuri.) 4. a sclipi, (fig.) a arde. (Stelele ~.) 3. a luci. (Vn metal care ~.) 6. a luci, a scinleia, a sclipi, a sticli, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.)7. a licări, a luci, a scapără, a seânteia, a sclipi, a sticli. (Ochii îi~.) 8.*(livr.) a bria, a eclata. (O persoană care ~ într-un anumit domeniu.) strălueí vb. v. FULGERA. străluciós adj. v. LUCIOS. LUCITOR. SCÂNTEIETOR. SCLIPITOR. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR. STRĂLUCÍRE s. 1. luminozitate. (~ unui izvor natural de lumină.) 2. lumină, (rar) strălumináre, (înv. şi pop.) vedere, (înv. şi reg.) lume, (reg.) zare, (înv.) lucoáre. (~ soarelui.) 3. (FIZ.) luminanţă. 4. luciu, lustru, (înv.) perdaf. (~ unei suprafeţe.) 5. lucire, seânteiere, sclipire, sticlire, (rar) strălúciu, strălumináre, (înv.) lucoáre, strălucoáre. (~ diamantului.) 6. licărire, lucire, scăpărare, seânteiere, sclipire, sticlire. (O ~ ciudată a ochilor.) 7. frumuseţe, mândreţe, splendoare, (înv. şi reg.) mândríe. (~ peisajului, a unui palat.) 8. fast, lux, măreţie, pompă, somptuozitate, splendoare, (înv.) ighemonicón, pohfálă, saltanát. (~ de la Curte.) 9. bogăţie, fast, lux, pompă, splendoare. (~ ceremoniei.) 10. glorie, grandoare, măreţie, mărire, slavă, splendoare, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul plinde ~.) strălucire s. v. CELEBRITATE. FAIMA. GLORIE. PRESTIGIU. RENUME. REPUTAŢIE. STRĂLUCÍT adj. 1. lucios, lucitor, scin-teietor, sclipitor, strălucitor, (rar) luciu, (înv. şi reg.) străluciós. (Un diamant ~.) 2. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, splendid, strălucitor, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai ~ ; onnníă~.) 3.falnic, glorios, (înv.) fălos. (Un viitor ~.) 4. eroic, glorios, vitejesc, (pop.) voinicesc. (O faptă de arme ~.) 5.* strălucitor, (livr.) briant, eclatant, (fig.) răsunător. (Un discurs ~; un succes ~.) strălucit adj. v. CELEBRU. FAIMOS. ILUSTRU. MARE. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT. STRĂLUCITOR adj. 1. intens, mare, puternic, tare, viu. (O lumină-*".) 2. luminos, (rar) străluminat. (Un soare ~.) 3. luminos, sein-teietor, (înv. şi reg.) vederós, (reg.) stelós. (Un astru ~.) 4. luminos, radios. (O dimineaţă ~.) 5. intens, viu, (fig.) aprins. (Culori ~.) 6. lucios, lucitor, seânteietor, sclipitor, strălucit, (rar) luciu, (înv. şi reg.) străluciós. (Un diamant ~.) 7. scăpărător, seânteietor, sclipitor, (rar) sticlitór. (Ochi ~.) 8. minunat, splendid, (livr.) magnific, mirific, paradiziac, (pop.) míndru, (înv.) preafrumós. (Un peisaj ~.) 9. grandios, măreţ, splendid, (înv.) vede-ros. (Un spectacol ~ se înfăţişa privirii.) 10. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, splendid, strălucit, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un

alai ~; o nuntă ~.) 11.* strălucit, (livr.) briant, eclatant, (fig.) răsunător. (Un discurs ~; un succes ~.) strălucitor adj. v. CELEBRU. FAIMOS. ILUSTRU. MARE. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT. strălucii! s. v. LUCIRE. SCÂNTEIERE. SCLIPIRE. STICLIRE. STRĂLUCIRE. strălucoáre s. v. LUCIRE. SCÂNTEIERE. SCLIPIRE. STICLIRE. STRĂLUCIRE. strălumina vb. v. LUCI. SCÂNTEIA. SCLIPI. STICLI. STRĂLUCI. străluminárc s. v. LUCIRE. LUMINĂ. SCÂNTEIERE. SCLIPIRE. STICLIRE. STRĂLUCIRE. străluminat adj. v. LUMINOS. STRĂLUCITOR. strămătúră s. v. DESTRĂMĂTURĂ. RĂ-RITURĂ. strămíiiă s. v. PONOR. RÂPĂ. VĂGĂUNĂ. Străminós adj. v. ABRUPT. DREPT. PERPENDICULAR. PIEPTIŞ. PIEZIŞ. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÍPOS. VERTICAL. ♦STRĂMIÓR s. (ZOOTEHX.) (reg.) pă-cúină. (~ este oaia sau berbecul cam de 3 ani.) STRĂMOŞ s. 1. străbun, străbunic, (înv.) protopărínte. (E un ~ de-al meu.) 2. (la pi.) părinţi (pi.), străbuni (pi.). (Datină rămasă de la ~.) STRĂMOŞESC adj. I. părintesc, străbun, (înv.) străbunésc. (Să ne apărăm moşia ~.) 2. (înv.) tătânésc. (Legea ~.) slrămur s. v. JOARDĂ. JORDIE. STRĂMURARE. VARGA. STRĂMURARE s. (pop.) strămuráriţă, (reg.) bold, (Ban.) ţepuşă, (înv.) strămur. (Cu ~ se îmboldesc vitele la mers.) strămurare s. v. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. JOARDĂ. JORDIE. NUIA. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT. VARGA. strămnrárită s. v. JOARDĂ. JORDIE. STRĂMURARE. VARGA. STRĂMUTA vb. 1. a disloca, (A ~ o populaţie.) 2. a (se) deplasa, a (se) muta, (înv. şi reg.) a (se) petrece. (Se ~ dintr-un loc in altul.) 3. a (se) muta, a (se) permuta, a (se) transfera, (înv.) a (se) premularisi. (S-a ~ cu slujba la Ploieşti.) strămuta vb. v. METAMORFOZA. MODIFICA. MUTA. PREFACE. PRESCHIMBA. SCHIMBA. TRANSFORMA. STRĂMUTARE s. 1. dislocare. (~ unei populaţii.) 2. deplasare, mutare. (~ cuiva dintr-un loc în altul.) 3. mutare, mutat, permutare, permutaţie, strămutat, transfer, transferare. (~ lui cu serviciul la Bacău.) strămutare s. v. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. PREFACERE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE. TRANSFORMARE. STRĂMUTAT adj.'dislocat. (Populaţie ~.) strămutat adj. v. METAMORFOZAT. MODIFICAT. PREFĂCUT. PRESCHIMBAT. SCHIMBAT. TRANSFORMAT. STRĂMUTAT s, mutare, mutat, permutare, permutaţie, strămutare, transfer, transferare. (~ lui cu serviciul la Bacău.) strămutătúră s. v. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. PREFACERE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE. TRANSFORMARE. STRĂNEPOT s. (rar) răznepót. straniei vb. v. CĂLĂTORI. UMBLA. VOIAJA. STRĂNUT s, strănutare, strănutat, (iar) strănutătúră, (prin Munt. şi Olt.) strúfig, (prin Olt.) străfigat. STRĂNUTA vb. (pop.) a străfiga, (reg.) a pirşni, (prin Ban.) a zdravănă. (E răcit şi ~.) STRĂNUTARE s. strănut, strănutat, (rar) strănutătúră, (prin Munt. şi Olt.) străfíg, (prin Olt.) străfigat. STRĂNUTAT s. strănut, strănutare, (rar) strănutătúră, (prin Munt. şi Olt.) siiáííg, (prin Olt.) străfigat. STRĂNUTĂTOÁRE s. (BOT.; Achillca carlilaginea) (reg.) cănăcéi (pi.), ciucuréi (pi.), rotoţelc-álbe (pi.), schinteiuţe-álbe (pi.). strănutătoáre s. pi. v. ROTOŢELE-ALBE. strănutătúră s. v. STRĂNUT. STRĂNUTARE. STRĂNUTAT. străpeálă s. v. AVORT. străplantá vb. v. PLANTA. PUNE. RĂSĂDI. SĂDI. TRANSPLANTA.

STRĂPUNGĂTOR adj. 1. chinuitor, intens, puternic, violent, viu, (fig.) a-cuţít, sfredelitor. (Durere~.) 2. atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor. (O privire ~ ; ochi ~.) STRĂPUNGE vb. 1. a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străbate, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul~ prin perete.) 2. a găuri, a perfora, a scobi, a sfredeli, (înv. şi reg.) a petrece, a potricăli, (reg.) a găuni, a sfredeluşi, (Mol'!, şi Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a scli-diri. (A ~ într-un material dur.) 3. (înv.) a proidi. (I-a ~ inima.) 4. a sparge. (A ~ frontul.) străpunge vb. v. ISCODI. SCRUTA. STRĂPUNGERE s. 1. pătrundere, răz-batere, răzbire, străbatere, trecere, (livr.) penetrantă, penetrare, penetraţie. (~ cuiului prin perete.) 2. găurire, găurit, perforare, perforat, perforaţie, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpuns, (reg.) găuníre, (Mold. şi Bucov.) bortelíre. (~ unui material dur.) 3. spargere. (~ frontului.) STRĂPUNS adj. 1. găurit, perforat, scobit, sfredelit, (înv. şi reg.) potricălít, (Mo!:!. .şi Bucov.) bortelit, bortit. (Material dur ~.) 2. spart. (Front ~.) STRĂPUNS s. găurire, găurit, perforare, perforat, perforaţie, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, (reg.) găuníre, (Moid. şi Bucov.) bortelíre. (~ unui material Cuc.) străstuí vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. MUNCI. SCHINGIUI. TORTURA. TRUDI. STRĂŞNICIE s. 1. asprime, constrângere, intransigenţă, rigoare, rigurozitate, severitate, stricteţe, (înv.) străşnicíre, (fig.) duritate. (~ regimului de internat.) 2. forţă, putere, tărie, vigoare. (Reclamă cu ~ dreptatea.) străşnicie s. v. GROZĂVIE. MONSTRUOZITATE. OROARE. ASPRIME. CONSTRÂNGERE. INTRANSIGENTĂ. RIGOARE. RIGUROZITATE. SEVERITATE. STRĂŞNICIE. STRICTEŢE. strătăíá vb. v. INTERFERA. INTERSECTA. ÎNCRUCIŞA. ÎNTRETĂIA. strătorícă s. v. VENTRILICĂ. străţése vb. v. ÎNTREŢESE. străvăt s. v. LOZIE. MLAJĂ. RĂCHITĂ. RĂCHIŢICĂ. SALCIE. străvăzătór adj. v. DIAFAN. FIN. STRĂVEZIU. SUBŢIRE. TRANSPARENT. VA-POROS. STRĂVECHI adj. 1. (livr.) imemorial, (înv.) nepomenit, prcavéchi, (înv. fig.) sur. (Din vremuri ~.) 2. arhaic, primitiv, vechi. (Civilizaţii ~.) 3. secular. (O tradiţie ~.) 4. străbun, (înv.) străbunésc. (O datină ~.) 5. bătrân, vechi, (i'ig.) cărunt. (Prin codrii cei ~.) străveehime s. v. ANTICHITATE. VECHIME. străvedeá vb. v. ÎNTREVEDEA. ÎNTREZĂRI. OGLINDI. PROIECTA. RĂSFRÂNGE. REFLECTA. TRANSPĂREA. străvcdére s. v. DIAFANITATE. TRANSPARENŢĂ. străvestí vb. v. DEGHIZA. TRAVESTI. strâvestíre s. v. DEGHIZARE. TRAVESTIRE. străvestít adj. v. DEGHIZAT. TRAVESTIT. străvezime s. v. DIAFANITATE. TRANSPARENŢĂ. STRĂVEZIU adj. 1. diafan, fin, subţire, transparent, vaporos, (înv.) prevăzător, pre-văzíu, străvăzătór, (fig.) aerian, eterat, eteric, spumos. (Un material ~.) 2. albastru, clar, curat, limpede, pur, senin, (livr.) limpid, (Transilv.) tístaş, (înv.) seninâi, seninós, (fig.) spălat. (Or ~.) STREAŞINĂ s. jgheab, (înv. şi reg.) scoc, (reg.) plasă, poiată, (Transilv.) cetirnă. (~ la acoperişul casei.) streaşină s. v. BOR. CAT. COZOROC. ETAJ. MARGINE. NIVEL. PRISPĂ. VIZIERĂ. strecâtoáre s, v. STRECURĂTOARE. STRECHE s. (ENTOM.) 1. (Hypoderma bovis) (reg.) bíză, bâzdáră, boánză, bonzár, bónză, sclepţ, musca-bóului, muscă-de-bizái, muscă-de-blzăít, muscă-de-bizdărít, muscă-de-márhă. 2. (Oestrus ovis) (reg.) múşiţă, (înv., în Transilv.) sclepţ. streche s. v. TĂUN. STRECHEA vb. (MED. VET.) (reg.) a bâzdări. (O vilă care a ~.) strechea vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ŢICNI. strechea-cailor s. v. MUSCA-CALULUI. strecheát adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT.

STRECURA vb. 1. a se infiltra, a pătrunde, (livr.) a se insinua. (Apa se ~ in zidărie.) 2. a se scurge. (Lichidul se ~ prin fisura vasului.) 3. a se fofila, a se furişa, (înv. şi reg.) a se şterge, (Transilv.) a se l'iştica, (Mold. si Bucov.) a se şupuri, (înv.) a se fura, (fig.) a se prelinge. (S-a ~ neobservat afară.) 4. a se furişa, (rar) a se prefira. (Lumina se ~ prin arbori.) 5. a pătrunde, a răzbate. (Frigul se ~ în casă. ) 6. a scăpa. (În text s-cai ~ citeva erori de tipar.) strecura vb. v. ESCHIVA. FUGI. PRITOCI. SCĂPA. SUFLA. SUSTRAGE. ŞOPTI. STRECURARE s. 1. scurgere. (~ unui lichid prinlr-o spărtură.) 2. fofilare, furişare. (~ lui din cameră.) STRECURĂTOARE s. (înv. şi pop.) strecâtoáre, (pop.) sită, silíşcă, (reg.) ciurel, găurár, răvár, riuşór, sitícă. (~ de roşii.) strecurătoare s. v. CUCURIG. strede s. v. FAGURE. stréie s. v. PRISPĂ. strelíce s. v. FĂRÂMĂ. FIR. PIC. PICĂTURĂ. PIŞCĂTURĂ. STROP. strelíci s. v. PISTRUI. STELUŢĂ. strépcd adj. v. STREPEZIT. STRÉPEDE s. (ENTOM.) cişiţă, (Munt.) carete, (Transilv. şi Bucov.) codáţ. (~ este o larvă care se dezvoltă in brinza alterată.) STREPEZEÁLĂ s. (rar) strcpeziciúne. (Simte o ~ în gură.) STREPEZI vb. (reg.) a se sărbezi. (I s-au ~ dinţii.) strepcziciúne s. v. STREPEZEÁLĂ. STREPEZÍRE s. (înv.) strepezitúră. (~ dinţilor.) STREPEZIT adj. (Transilv.) stréped. (Dinţi ~-) strepezitúră s. v. STREPEZÍRE. STRESINUŢĂ S. (reg.) streşioáră. streşioáră s. v. STRESINUŢĂ. streténie s. v. ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI. STRIÁŢIE s. 1. dungă, nervură, vină. (Marmură cu~ ii.) 2. striu. (Zidărie cu~ii.) STRICA vb. 1. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) învechi, a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.)a (se)hârbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) ponosi, a (se) uza. (Hainele is-au~.) 3. a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) paragini, a (se) ruina, (reg. şi fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a~.) 4. a (se) avaria, a (se) deteriora. (Nava s-a ~.) 5. a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) deregla, (rar) a (se) detraca. (Sistemul tehnic s-a ~.) 6. a forţa, a sparge, a viola, (înv.) a silnici. (A ~ incuicloarea uşii.) 7. a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) prăpădi. (Ploaia a ~ recolta.) 8. a se acri, a se altera, a se descompune, a fermenta, a se împuţi, a se înăcri, (înv. şi reg.) a se sărbezi. a se sminti, (rog.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pâş-căvi, (prin Transilv.) a se scoácc. (Laptele s-a ~.) 9. a se altera, a se descompune, a se rân-cezi. (Untura s-a ~.) 10. a deranja. (Să nu-mi ~ pieptănătura.) 11. (MED.) a se caria, a se găuri, (reg.) a se scorboroşi. (Dinţii se ~.) 1~. a dăuna, a prejudicia, a vătăma. (Ceva care ~ sănătăţii.) 13. a ataca, a distruge, a vătăma, a zdruncina, (fig.) a ruina. (Aceste eforturi i-au ~ sănătatea.) 14. (MED.) a i se deranja. (I s-a ~ stomacul.) 15. a (se) altera, a (se) polua, a (se) vicia. (Aerul din încăpere s-a ~.) 16. a se închide, a se mohorî, a se posomori. (Vremea s-a ~.) 17. a (se) corupe, a (se) deforma. (O limbă care s-a ~ sub influenta...) ISt. a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrâna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăţa, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.) 18. a dejuca, a împiedica, a zădărnici. (Le-a ~ toate planurile.) 20. a desface, a rupe. (A ~ logodna.) strica vb. v. ABROGA. ANULA. ASASINA. CERTA. CONTAGIA. CONTAMINA. DEFLORA. DEOCHEA. DEPLASA. DESCOASE. DESFIINŢA. DESTRĂMA. DEŞIRA. DEVASTA. DEZARTICULA. DEZVIRGINA. DISLOCA. DISTRUGE. INFECTA. INFIRMA. INVALIDA. IROSI. ÎNRĂUTĂŢI. ÎNVRĂJBI. JEFUI. LUXA. MOLIPSI. MUTILA. NIMICI. OxMORÎ. PIERDE. PÂR-JOLI. PRĂDA. PRĂPĂDI. PUSTII. RISIPI. SCHILODI. SCRÂNTI. SFĂRÂMA. SPARGE. SUCI. SUPĂRA. SUPRIMA. UCIDE. STRICARE s. 1. degradare, deteriorare, învechire, uzare, (înv.) dcgradáţie. (~ mobilei.) 2. degradare,

deteriorare, ponosire, uzare, (rar) ponoseálă. (~ hainelor.) 3. dărăpănare, degradare, măcinare, părăginire, ruinare. (~ unui rid vechi.) 4. avariere, deteriorare, (pop.) vătămare. (~ unui sistem tehnic.) 5. forţare, spargere, violare. (~ unei încuietori.) 6. distrugere, nimicire, prăpădire. (~ recoltei din cauza ploilor.) 7. acrire, alterare, descompunere, fermentare, impuţire, inăcrire. (~ mâncării.) 8. alterare, descompunere, râncezire. (~ a materiilor grase.) 9. deranjare. (~ pieptănăturii.) 10. (MED.) deranjare. (~ stomacului.) 11. alterare, poluare, viciere. (~ aerului dintr-o încăpere.) 12. corupere, deformare. (~ unei limbi.) 13. corupere, decădere, depravare, pervertire, viciere, (înv.) degradáţie. (~ moravurilor.) 14. desfacere, rupere. (~ logodnei.) stricare s. v. CĂLCARE. DAUNĂ. ÎNCĂLCARE. ÎNRĂUTĂŢIRE. NESOCOTIRE. PAGUBĂ. PIERDERE. PREJUDICIU. STRICĂCIUNE. VIOLARE. stricat adj. v. CONTRAFĂCUT. FALSIFICAT. MUTILAT. SCHILOD. SCHILODIT. SPĂLĂCIT. ŞTERS. stricat adj., adv. v. DEFECTUOS. GREŞIT. INCORECT. NECORECT. PROST. RĂU. STRICAT adj., s. 1. adj. degradat, deteriorat, învechit, uzat, (Mold.) hrentuít, (fam.) hârbuít, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărít. (Un obiect ~.) 2. adj. degradat, deteriorat, ponosit, ros, tocit, uzat. (Haine ~>.) 3. adj. dărăpănat, degradat, măcinat, păruginit, prăpădit, ruinat, (reg. şi fam.) părâduít, (reg.) răntuít. (O casă ~.) 4. adj. avariat, deteriorat. (Sistem tehnic ~.) 5. adj. defect, defectat, deranjat, dereglat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas ~.) 6. adj. forţat, spart. (Încuietoare ~; lacăt ~.) 7. adj. acril, acru. alterat, descompus, fermentat, împuţit, înăcrit, (înv. şi pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezít. (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.) íî. adj. alterat, descompus, rânced. (Untură ~.) 9. adj. (MED.) cariat, găunos, găurit, (înv. şi reg.) scorboroşít, scorburós. (Măsea ~.) 10. adj. (MED.) deranjat. (Are stomacul ~.) 11. adj. alterat, poluat, stătut, viciat. (Un aer ~.) 12. adj. deformat, denaturat, pocit, schimonosit, scilciat, stâlcit, stropşit, (fig.) schingiuit. (O pronunţare ~ a cuvintelor.) 13. adj. corupt, deformat. (Forme lexicale ~.) 14. adj. corupt, decăzut, depravat, desfriuat. destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, vicios, (livr.) libertin, (rar) deşănţat, (pop. şi fam.) parşiv, (pop.) deşucheat, (înv. şi reg.) ruşinat, (reg.) şucheát, teşmenít, (înv.) aselghi-césc, demoralizat, spurcat. (O societate ~.j 15. adj., s. depravat, desl'rânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, (pop.) curvár, (înv.) prea-curvár, preacurvitór. (Un bărbat ~.) STRICATĂ adj. decăzută, pierdută. (O femeie ~.) stricată adj. v. DEFLORATĂ. DEZVIRGINATĂ. stricăeiós adj. v. ALTERABIL. DĂUNĂTOR. EFEMER. NEGATIV. NOCIV. PĂGUBITOR. PERICULOS. PIERITOR. PREJU-DICIABIL. PRIMEJDIOS. RĂU. SCHIMBĂTOR. STRICĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VĂTĂMĂTOR. VREMELNIC. STRICĂCIUNE s. 1. daună, pagubă, pierdere, prejudiciu, (înv. şi pop.) pricáz, (pop.) vătămare, (înv. şi reg.) smíntă, sminteală, (prin Ban.) ştétă, (înv.) scădere, stricare, stri-cătúră, vătămătúră. (~ i provocate de incendiu.) 2. avarie, deteriorare. (~ suferită de un sistem tehnic.) 3. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrinare, desfriu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) aselghiciúne, asél-ghie, desfătare, preacurvie, prcacurvíre, prea-iubíre, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejúne. (Starea de ~ din înalta societate.) stricăciune s. v. HERNIE. LEPRĂ. VĂTĂMARE. STRICĂTOR adj. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. şi pop.) pierzător, (reg.) dăunăciós, dăunós, (înv.) pagúbnic, prejudiciós, stricăeiós. (Efecte ~ pentru . . .) stricătúră s. v. DAUNĂ. PAGUBĂ. PIERDERE. PREJUDICIU. STRICĂCIUNE. STRICNEÁ s. (reg.) sâmceá. (Cu ~ sânl singeraie vitele.) stricní vb. v. SÂNGERA. stricnitúră s. v. ÎNJUNGHIETURĂ. ÎNŢEPĂTURĂ. JUNGHI. JUNGHIETURĂ. STRICT adj. 1. aspru, riguros, sever, straşnic, (rar) strins. (O disciplină ~; un regim alimentar ~.) 2. exact, precis, riguros, ştiinţific. (O definire ~.) 3. minim. (Sortiment ~ necesar.) STRICTEŢE s. asprime, constrângere, intransigenţă, rigoare, rigurozitate, severitate, străşnicie, (înv.) străşnicíre, (fig.) duritate. (~ regimului de internat.)

STRICŢIÚNE s. (FIZ.) I. contractare, contracţie, (rar) contragere. (~ unui metal.) 2. subţiere. (~ unui cablu.) STRIDENT adj. 1. discordant, disonant, distonant, nearmonios. (Sunete ~.) 2. ascuţit. (Scotea sunete ~ .) 3. ţipător. ( Un glas ~. ) 4. intens, izbitor, tare, ţipător, violent, (rar) strigător. (Culori, nuanţe ~.) STRIDENŢĂ s. 1. dezacord, discordanţă, discrepanţă, disonanţă, distonantă, neconcordanţă, nepotrivire. (~ îníre elementele unui ansamblu.) 2. (fig.) violenţă. (~ culorilor.) stridiár s. v. SCOICAR. STRIDIE s. (ZOOL.; Ostrea edulis) (înv.) scoică de mare. STRIGĂ vb. I. a ţipa, a urla, a zbiera,"'(înv. si rcg.) a toi, (înv.) a chema. (~ cit îl ţinea gura.) 2. a răcni, a ţipa, a'urla, a zbiera, (reg.) a ţivli, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. şi Maram.) a ţipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 3. a răcni, a ţipa, a urla, a vocifera, a zbiera. (7a nu mai ,-w, că te aud!) 4. a răcni, a se răsti, a ţipa, a urla, a zbiera, (pop.) a se oţărî, a se stropşi, (înv. şi reg.) a se răpşli, (reg.) a se răboţoi, a se răcămăţi, a se răgădui, a se răscocora, a se războti, (prin Transilv.) a se aspri, (Transilv. şi Ban.) a se născocorî, (prin Olt. şi Munt.) a se răboli, (înv.) a marecuvinta, (fam.( a se burzului, a se răţoi, a se zborşi. (Ce ~ aşa la mine?) 5. a chioti. a chiui, a hăuli, a ţipa, (pop.) a iui, (reg.) a huhura, (prin Olt. şi Ban.) a hureza, (Transilv.) a ui. (~ de mama focului, la joc.) f>. a exclama. (Bravo!, a ~ el.) strigă vb. v. CERE. CHEMA. ÎNSCĂUNA-ÎNTRONA. ÎNVESTI. NUMI. PRETINDE. PROCLAMA. PUNE. RECLAMA. REVENDICA. UNGE. strigare s. v. APEL. BALAMUC. CHIUIT. CHIUITURĂ. EXCLAMARE. EXCLAMAŢIE. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. RĂCNET. SCANDAL. STRIGĂT. STRIGĂTURĂ. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. ŢIPĂT. URLET. VACARM. VUIET. ZARVĂ.' ZBIERĂTURĂ. ZBIERET. ZGOMOT. STRÂGĂ s. 1. (ENTOM.; Acherontia atropos) cap-de-mort, fluture-cap-dc-mort, (reg.) stri-goiáş, buha-ciúmei, capul-lui-Adám, fluturul-morţii, suflet -de-strigói, suíletul-mórţilor. 2. (ORNIT.; Tijto alba guttala) (reg.) buhă-cu-cârpă, huhurez-de-cásă. strigă s. v. LIPITOARE. PĂPĂLUDĂ. STRIGOAICĂ. STRIGOA1E. STRIGĂRI s. pi. vestiri (pi.), (reg.) veste, (prin Transilv.) mărturisiri (pi.). (~ de logodnă, de nuntă.) STRIGĂT s. 1. ţipăt, urlet, zbieret, (înv.) chemare, vreávă. (încetează cu ~eíe/) 2. răcnet, ţipăt, urlet, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătúră, ţipătúră, (înv. şi reg.) răcnitúră. (~ de durere; ce sint ~ astea?) 3. chiot, chiu, chiuit, chiui tură, hăulire, hăuli t, hăulitură, ţipăt, (pop.) iuít, (reg.) hihăít, híhot. (A tras un ~, la horă.) í. exclamare, exclamaţie, (rar) strigare. (~ de aprobare, de protest.) strigăt s. v. CHIUIT. CHIUITURĂ. STRIGĂTURĂ. strigător adj. v. INTENS. IZBITOR,. STRIDENT. TARE. ŢIPĂTOR. VIOLENT. strigător s. v. CRAINIC. MESAGER. SOL. TRIMIS. VESTITOR. STRIGĂTÚRĂ s. chiuit, chiui tură, (pop.) strigare, strigăt, (prin Transilv. şi Maram.) horă. (~ la joc.) strigătúră s. v. RĂCNET. STRIGĂT. ŢIPĂT. URLET. ZBIERĂTURĂ. ZBIERET. STRIGOAICĂ s. strigoaic, (pop.) strigă, (reg.) moroáică. STRIGOÁIE s. strigoaică, (pop.) strigă, (reg.) moroáică. strigoaic s. v. SPÂNZ. STRIGOI s. 1. stafie, (pop.) moroi, pricolici, vircolác, (Transilv.) şişcói. 2. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, umbră, vedenie, viziune, (înv. şi pop.) nălucitúră. năzăritúră, (pop.) iázmă, moroi, (rcg.) arătánie, necurăţenie, pátcr, (Ban.) năhoádă, (Mold. şi Bucov.) vídmă, (înv.) vedere, zare. strigoiáş s. v. CAP-DE-MORT. FLUTURE-CAP-DE-MORT. STRIGĂ. STRINGENT adj., adv. 1. adj. imperativ, imperios, presant. (Xevoi ~.) 2. adj., adv. absolut, imperios, (rar) neapărat. (Era ~ă nevoie să . . .) STRIPÁJ s. (TEHN.) stripnre. (~ unui lingou.) STRIPÁRE s. (TEHN.) stripaj. (~ unui lingou.) stríste s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. ŞANSĂ.

URSITĂ. ZODIE. STRIU s. striaţie. (Zidărie cu ~uri.) STRIVÍ vb. 1. a stilci, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropşi, a zobi, (înv. şi reg.) a struci, (Ban. şi Transilv.) a zdroşi, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. a (se) zdrobi, (înv.) a (se) smăcina. (S-a ~ de caldurim.) 3. a zdrobi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii pentru a face mustul.) 4. a (se) storci, a (se) terciui, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. şi Munt.) a (se) storcoşi, (Transilv.) a (se) toroşti. (Fructele s-au ~.) 5. a se bate, a se lovi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Citeva pere s-au ~. ) strivi v. b. v. SNOPI. STÂLCI. STR1VÍRE s. 1. stilcire, turtirc, zdrobire, (rar) zdrobeálă, (pop.) stropşíre, zobíre, (înv.) stropşi-tură. (~ unei insecte.) 2. terciuire, zdrobire. (~ fructelor.) STRIVÍT adj. 1. stâlcit, turtit, zdrobit, (pop.) stropşit, zobít. (O cutie de conserve ~.) 2. storcit, terciuit, zdrobit, (reg.) fleciuít, pistosít, (Olt. şi Munt.) storcoşít. (Fructe ~.) 3. bătut, lovit, zdrobit, (reg.) mcelt. (Pere puţin ~.) strivitor adj. v. COPLEŞITOR. COVÂRSI-TOR. DECISIV. DETERMINANT. HOTĂRÎ-TOR. STRIVITURĂ s. (rar) zdrobitúră. (O ~ la un obiect plastic.) strî'jnic s. v. NOATEN. strimb adj. v. CONTRAFĂCUT. ERONAT. GREŞIT. INAUTENTIC. INEXACT. INVENTAT. MINCINOS. NĂSCOCIT. NEADEVĂRAT. NEAUTENTIC. NEDREPT. NEÂNTEMEIAT. NEREAL. PLĂSMUIT. SCORNIT. STRÂMB adj., adv. 1. adj. deformat, (pop. şi fam.) scofâlcít. (Un obiect ~.) 2. adj. curbat, încovoiat, îndoit, răsucit. (Fiare ~.) 3. adj. curbat, încovoiat, îndoit, întors, răsucit, strâm-bat. (Cui ~.) 4. adj. îndoit, (pop.) cârn. (Cuţit ~.) 5. adj. deformat, scâlciat, strâmbat, (pop. şi fam.) scălî'mb, (Mold.) scrombăít. (încălţăminte ~.) 6. adj. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, povârnit, prăvălit, (pop. şi fam.) Mit, (reg.) şoldít, şoldíu, (Ban.) şovî'i. (O casă ~.) 7. adj. (prin Transilv.) jimb. (Are picioarele ~.) li. adj. adus, aplecat, cocirjat, cocoşat, curbat, gârbov, girbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strâmbat, sucit. (Cu spatele ~.) 9. adj. diform, hidos, hâd monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, urât, (pop. şi fam.) bocciu, scălî'mb, scălâmbăiál, (reg.) pícleş, (Mold.) balcíz, (Mold. şi Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) şui. (O fiinţă ~.) 10. adj. deformat, desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluţit, strâmbat, urât, uriţit, (reg.) stropşit, zgâmboit, (Mold.) şonţít. (O faţă ~ de ură.) 11. adv. chiondorâş, chiorâş, cruciş, încrucişat, saşiu, (pop.) pieziş, şpanchíu, (reg.) poncíş. (Priveşte, se uită ~.) strimb adj., adv. v. FALS. strimb s. v. INECHITATE. INJUSTIŢIE. NEDREPTATE. NEECHITATE. NEJUSTI-ŢIE. STRÂMBÁ vb. 1. a (se) deforma, (pop. şi fam.) a (se) scofâlci. (Un obiect care s-a ~.) 2. a (se) deforma, a (se) scâlcia, (Mold.) a (se) scrombăi. (Pantofii s-au ~ prin uzură.) 3. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) lăsa, (pop. şi fam.) a (se) hâi, (reg.) a (se) şoldi. (Stilpul de telegraf s-a ~.) 4. (prin Transilv.) a (se) jimba. (I s-au ~ picioarele.) 5. a (se) cocoşa, a (se) curba, a (se) încovoia, a (se) îndoi. (I s-a ~ de tot spinarea sub povară.) 6. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluţi, a (se) uriţi, (pop. şi íam.) a (se) scălâmbăia, a (se) scofâlci, (pop.) a (se) hâzi, (Mold. şi Bucov.) a (se) şonţi, (înv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ de tot în urma accidentului.) 7. a se maimuţări, a se poci, a se schimonosi, (rar) a se maimuţi, (pop. şi fam.) a se scălâmbăia, (reg.) a se zgâmboi. (Nu te mai ~ atâta!) strimbá vb. v. ALTERA. CONTRAFACE. DEFORMA. DENATURA. ESCAMOTA. FALSIFICA. MĂSLUI. MISTIFICA. RĂSTĂLMĂCI. strimbár s. v. COCÂRLĂ. SCHIMBĂTOARE. STRÂMBÁRE s. 1. deformare, (pop. şi fam.) scofâlcíre. (~ a unui obiect.) 2. deformare, scâlciere. (~ pantofilor din cauza uzurii.) 3. aplecare, înclinare, lăsare. (~ unui slilp.) 4. curbare, încovoiere, îndoire. (~ unui cui.) 5. deformare, deformaţie, desfigurare, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluţire, uriţire. (~ a feţei unei persoane.) STRÂMBAT adj. 1. deformai, scâlciat, strimb, (pop. şi fam.) scălî'mb, (Mold.) scrombăít. (încălţăminte ~.) 2. curbat, încovoiat, îndoit, întors, răsucit, strimb. (Cui ~.) 3. adus, aplecat, cocârjat, cocoşat, curbat, gârbov, gârbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strimb, sucit. (Cu spatele ~.) 4. deformat,

desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluţit, slrânib, urât, urâţit, (reg.) stropşit, zgâmboit, (Mold.) şonţít. (O faţă ~ de ură.) strimbătáte s. v. INECHITATE. INJUSTIŢIE. NEDREPTATE. NEECHITATE. NE-JUSTIŢIE. strimbătătí vb. v. NĂPĂSTUI. NEDREPTĂŢI. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. URGISI. strlmbătătíre s. v. NĂPĂSTUIllE. NEDKEP-TÂŢIRE. OROPSIRE. PERSECUTARE. PERSECUŢIE. URG1SIRE. STRÂMBĂTÚRÁ s. 1. deformare, scâlcietură. (O ~ la încălţăminte.) 2. grimasă, schimonoseală, schimonosire, schimonositură, (livr.) rictus, (rar) schímă, strímbet, (pop. şi fam.) scălimbăiálă, scălâmbăiére, scălâmbăitúră. (O ~ a feţei, în semn de nemulţumire.) 3. maimuţăreală, maimuţárie, schimonoseală. (Ce e ~ asta?) strímbet s. v. GRIMASĂ. SCHIMONOSEALĂ. SCHIMONOSIRE. SCHIMONOSITURĂ. STRÂMBĂTURĂ. strâmbulcţ s. v. COLŢIŞOR. strâmsureá s. v. SCLIPEŢ. STRÂMT adj. 1. îngust, strâns, (í'ranţuzism) colant. (Pantaloni ~.) 2. îngust, mic, (înv.) strimtorát. (O intrare ~; un spaţiu ~.> 3. mic, necuprinzător, nemcăpător, nespaţios. (Cameră ~.) strimt adj. v. MESCHIN. STRÂMTÁ vb. 1. a îngusta. (A ~ o rochie.) 2. a intra, a se stringe. (Pinza s-a ~ l« apă.) 3. a se gâtui, a se îngusta, a se sugruma, (rar) a se subţia, (înv. şi reg.) a se strhntora. (În acel loc valea se ~.) strimta vb. v. ÎMPUŢINA. MICŞORA. REDUCE. RESTRINGE. SCĂDEA. STRÂMTÁRE s. îngustare. (~ spaţiului de ieşire.) STRÂMTÁT adj. îngustat. (Haină ~.) strlmteálă s. v. ÎNGUSTIME. strlmtcţe s. v. ÎNGUSTIME. STRÂMTICÉL adj. strimtişor, strâmtuţ. strâmtime s. v. ÎNGUSTIME. MICIME. STRÂMTIŞÓR adj. strâmticel, strâmtuţ. STRÂMTOÁRE s. (GEOGR.) 1. pas, trecătoare, (pop.) plai, strungă, (reg.) obírşie, (înv.) potecă, strâmtúră. (~ea Oituz.) 2. chei (pi.), defileu, (pop.) strungă, (înv.) spărtură, strâmtúră. (O ~ în Carpaţi.) strâmtoáre s. v. DIFICULTATE. IMPAS. ÎNCURCĂTURĂ. ÎNGUSTIME. strímtorá vb. v. BURDUŞI. CONSTRÂNGE. FACE. FORŢA. GHEMUI. GÂTUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. ÎNGUSTA. OBLIGA. SILI. STRIMTA. SUGRUMA. TICSI. strâmtoráre s. v. DIFICULTATE. IMPAS. ÎNCURCĂTURĂ. ÎNGUSTIME. strfmtorát adj. v. ÎNCURCAT. ÎNGUST. JF;NAT. MIC. STINGHERIT. STÂNJENIT. STRIMT. strâmtoreálă s. v. DIFICULTATE. IMPAS. ÎNCURCĂTURĂ. strimtúră s. v. CHEI. DEFILEU. DIFICULTATE. IMPAS. ÎNCURCĂTURĂ. ÎNGUSTIME. PAS. STRÂMTOÁRE. TRECĂTOARE. STRÂMTUŢ adj. strâmticel, strimtişor. strâmfári s. pi. v. IŢARI. STRÂNGĂTÓR adj. adunător, cruţător, econom, păstrător, (înv. şi reg.) scump, (reg.) păstriélnic, (fig.) strâns. (Om ~.) strlngătór adj. v. ASTRINGENT. strlngătór adj., s. v. ANTIDIAREIC. CON-STIPANT. strlngătór s. v. AGENT DE PERCEPŢIE. PERCEPTOR. strlngătór s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÂR-CIT. A STRINGE vb. I. 1. a lega. (A ~ opincile cu nojiţele.) 2. a încinge, a înfăşură. (Un briu ti ~ mijlocul.) 3. a apăsa, a comprima, a presa, (înv. şi pop.) a păsa. (~ piesa cu ajutorul. ..) 4. a înşuruba, (pop.) a şurubui, (reg.) a şurubi. (A ~ piuliţa.) 5. a încleşta. (~ dinţii, pumnii.) ii. a îmbrăţişa. (A~s-o lapiept.) 7. a împături, a

Îndoi, a plia, (pop.) a pături. (A ~ o coală ele hirtie.) 8. a (se) contracta, a (se) retracta, a (se) zgârci. (Un ţesut care se ~.) 9. a se chirci, a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se zgârci, (pop.) a se ciuciuli, a se stârci, (reg.) a se tâmbuşi, (Olt., Ban. şi Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 10. a apropia. (~-ţi picioarele I) 11. a intra, a se strimta. (Pinza s-a ~ la apă.) 12. a (se) consolida, a (se) întări, (fig.) a (se) cimenta. (Au ~ relaţiile de prietenie.) II. 1. a (se) acumula, a (se) aduna, a (se) concentra, a (se) înmagazina. (A ~ o mare cantitate de energie.) 2. a acumula, a aduna, a tezauriza. (~ monedă, valută.) 3. a acumula, a aduna, a agonisi, a economisi, a face, (pop.) a chivernisi, (reg.) a priştipi, a răgădui, a sclipui, (Transilv.) a mirui, (Olt. şi Munt.) a scofeli, (Ban.) a stăei, (Transilv. şi Maram.) a şporoli, (prin Maram.) a zorobi, (fig.) a prăsi. (A ~ o adevărată uoere.) 4. a (se) aduna, a (se) întruni, a (se) reuni, (reg.) a (se) întroloca, a (se) soborî, (Olt. şi Munt.) a (se) închelba, a (se) închelbăra. (S-au ~ cu toţii.) 5. a aduna, a convoca, a întruni, a reuni. (I-a ~ pe toţi.) fi. a aduna, a culege, a recolta, (Transilv.) a sureti. (Au ~ produsele ctmpului.) 7. a aduna, a colecta. (~ laptele din sat.) 8. a încasa, a percepe. (A ~ impozitele.) 9. a culege, a ridica. (~ o hârâie de jos.) 10. a curăţa, a deretica, a scutura, (înv. şi reg.) a griji, (reg.) a rândui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a câştiga, (Ban. şi Transilv.) a orândui, (Transilv.) a tăgăşi, (Transilv. şi Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli. (A ~ prin casă de sărbători.) 11. a (se) aduna, a (se) înmănunchea, a (se) reuni. (Şi-a ~ versurile în volum.) 12. a aduna, a colecţiona, a culege. (~ folclor pe teren.) stiínge vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. COAGULA. CONSTRÂNGE. DEPOZITA. FACE. FORŢA. ÎNCHEGA. ÎNGHEŢA. ÎNMAGAZINA. MUNCI. OBLIGA. PRINDE. SCHINGIUI. SCURGE. SILI. SOLIDIFICA. STOCA. TORTURA. TRUDI. A STRINGERE. s. I. 1. legare, legat, strâns. (~ nojiţclor la opinci.) 2. încingere, încins, înfăşurare, înfăşurat, strâns. (~ brâului pe talie.) 3. înşurubare, strâns. (~ piuliţei.) 4. Încleştare, strâns, (înv.) strinsoáre. (~ dinţilor.) 5. îmbrăţişare, îmbrăţişat, înlănţuire, (astăzi rar) strâns, strinsoáre, strânsúră. (~ celor doi îndrăgostiţi.) 6. împăturire, îndoire, pliere, strâns, (rar) pliáj, (pop.) păturíre. (~ unei scrisori.) 7. contractare, contracţie, zgârcire, (înv.) strinsoáre, zgârcitúră. (~ a unui muşchi.) 8. chircire, contractare, ghemuire, închircire, zgârcire. (~ cuiva din cauza durerilor.) 9. consolidare, întărire, (fig.) cimentare. (~ relaţiilor economice.) II. 1. acumulare, adunare, concentrare, înmagazinare. (~ de bunuri.) 2. acumulare, adunare, tezaurizare. (~ de valută.) 3. agonisire, economisire. (~ de bani albi pentru zile negre.) 4. adunare, convocare, întrunire, reunire. (~ oamenilor la şedinţă.) 5. adunare, adunat, culegere, cules, recoltare, recoltat, recoltă, strâns, (Transilv. şi prin Maram. şi Ban.) surétiu. (~ produselor ctmpului.) 6. adunare, colectare, strâns. (~ laptelui din sat.) 7. încasare, percepere, strâns. (~ taxelor.) 8. culegere, cules, ridicare, ridicat, strâns. (~ unei hâríii de pe jos.) 9. adunare, colecţionare, culegere. (~ unor texte populare.) strâns adj. v. ADUNĂTOR. APĂSAT. ASPRU. COERENT. COMPRIMAT. CONCENTRAT. CONCIS. CRUŢĂTOR. ECONOM. LACONIC. LAPIDAR. PĂSTRĂTOR. PRESAT. RESTRÂNS. RIGUROS. SCURT. SEVER. SISTEMATIC. STRAŞNIC. STRICT. STRÂNGĂTÓR. SUCCINT. STRÂNS adj., adv. 1. adj. încordat, înstru-nat, întins, strunit. (Arc ~.) 2. adv. scurt. (Apucă iapa ~ de căpăstru.) 3. adj. încleştat. (uu pumnii ~.) 4. adj. împăturit, îndoit, pliat, (pop.) păturít. (O coală de hirtie ~.) 5. adj. contractat, retractat, zgârcit. (Ţesut ~.) 6. adj. chircit, contractat, ghemuit, închircit, zgârcit, (pop.) ciuciulít, stlrclt, (reg.) tim-buşít, (Olt., Ban. şi Transilv.) zgulit. (Om ~ de durere.) 7. adj. ghemuit, (Mold.) încinchít. (Stă ~.) 8. adj. compact, des. (Mergeau în rtnduri ~.) 9. adj. adunat, apropiat. (Cu picioarele ~.) 10. adj. îngust, strimt, (franţu-zism) colant. (Pantaloni ~.) 11. adj. apropiat, intim. (Relaţii ~.) STRINS s. I. 1. legare, legat, strângere. (~ nojiţelor la opinci.) 2. încingere, încins, înfăşurare, înfăşurat, strângere. (~ brtului pe talie.) 3. înşurubare, strângere. (~ piuliţei.) 4. încleştare, strângere, (înv.) strânsoáre. (~ dinţilor.) 5. împăturire, îndoire, pliere, strângere, (rar) pliáj, (pop.) păturíre. (~ unei scrisori.) II. 1. adunare, adunat, culegere, cules, recoltare, recoltat, recoltă, strângere, (Transilv. şi prin Maram. şi Ban.) surétiu. (~ viei.) 2. adunare, colectare, strângere. (~ laptelui din sat.) 3. încasare, percepere, strângere. (~ taxelor.) 4. culegere, cules, ridicare, ridicat, strângere. (~ unei hâríii de pe jos.) strins s. v. COLICĂ. CRAMPĂ. ÎMBRĂŢIŞARE. ÎMBRĂŢIŞAT. ÎNLĂNŢUIRE. SPASM. STRÂNGERE. TETANIE. strânsă s. v. RECOLTĂ. ROD. STRÂNSOÁRE s. apăsare, greutate, presare, presiune, (rar) strânsúră. (Simţea o uşoară ~.) strânsoáre s. v. AGONISEALĂ. AGONISIRE. AGONISITĂ. ASUPRIRE. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. COLICĂ. CON-STRÂNGERE. CONTRACTARE. CONTRACŢIE. CONVULSIE. CRAMPĂ. DIFICULTATE. DISPOZIŢIE. DURERE. ECONOMIE.

EXPLOATARE. FORŢĂ. HOTĂRÂRE. IMPAS. ÎMBRĂŢIŞARE. ÎMBRĂŢIŞAT. ÎMPILARE. ÎNCLEŞTARE. ÎNCURCĂTURĂ. ÎNGUSTIME. ÎNLĂNŢUIRE. NĂPĂSTUI-RE. OPRESIUNE. OPRIMARE. ORDIN. PATIMĂ. PEDEAPSĂ. PERSECUTARE. PERSECUŢIE. PORUNCĂ. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. RECOLTĂ. ROD. SANCŢIUNE. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SILĂ. SILNICIE. SPASM. STRÂNGERE. STRÂNS. SUFERINŢĂ. SUPLICIU. TETANIE. TORTURĂ. URGISIRE. VIOLENŢĂ. ZGÂR-CIRE. STRÂNSÚRĂ s. adunătură, gloată, şleahtă, (Ban.) zbor. (Nu e dectt o ~ de neisprăviţi.) strânsúră s. v. ADUNARE. AGONISEALĂ. AGONISIRE. AGONISITĂ. APĂSARE. COLICĂ. CRAMPĂ. ECONOMIE. FURAJ. GRĂMADĂ. GREUTATE. ÎMBRĂŢIŞARE. ÎMBRĂŢIŞA'. ÎNLĂNŢUIRE. ÎNTRUNIRE. MALDĂR. MORMAN. MOVILĂ. NUTREŢ. PRESARE. PRESIUNE. PURCOI. RECOLTĂ. REUNIUNE. ROD. SPASM. STRÂNGERE. STR ÎNSOARE. TETANIE. STRÓFULL S s. (MED.) prurigo. stroi s. v. NUIA. RÂND. ŞIR. VARGA. stroncăní vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. stroncăníre s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂ-RIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBU-ŢIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPORO-VĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE. stroncănitór s. v. MUSTUITOR. stroncănitór s., adj. v. CLĂNTĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. STROP s. 1. pic, picătură, picur, stropitură, (înv.) picurătúră. (Un ~ de ploaie.) 2. boabă, bob, picătură. (Un ~ de sudoare.) 3. lacrimă. (Un ~ i se scurgea pe obraz.) 4. fărâmă, fir, pic, picătură, pişcătură, (reg.) piculéte, streííce, ţî'ră, (Mold. şi Munt.) sleámă, (fig.) scântéie. (A7ici un ~ de . . .) strop s. v. PIC. stropán s. v. SOVÂRF. stropeálă s. v. ÎMPROŞCARE. ÎMPROŞCĂ-TURĂ. STROPIRE. STROPIT. STROPITURĂ. stropélnic s. v. PRAFTORIŢĂ. PRAFTURĂ. STROPITOARE. stropélniţă s. v. PRAFTORIŢĂ. PRAFTURĂ. STROPITOARE. STROPÍ vb. 1. a (se) uda, (Ban.) a (se) prisni. (A ~ florile, grădina.) 2. a ímproşca, (reg.) a proşca. (Îl ~ cu noroi.) 3. a ímproşca, a sări, (reg.) a proşca. (Noroiul ~ in toate părţile.) STROPIRE s. 1. stropit, udare, udat, udă-tură. (~ florilor.) 2. stropit, udare, udat. ume-zire, umezit. (~ rufelor pentru călcat.) 3, împroşcare, împroşcătură, stropit, stropitură, (rar) stropeálă. (~ cuiva cu noroi.) STROPÍT s. 1. stropire, udare, udat, udătură. (~ florilor.) 2. stropire, udare, udat, umezire, umezit. (~ rufelor pentru călcat.) 3. împroşcare,, împroşcătură, stropire, stropitură, (rar) stropeálă. (~ cuiva cu noroi.) STROPITOARE s. 1. (rar) udătoáre, (prin Bucov.) proáşcă, (înv., prin Transilv.) cofă. (~ de flori.) 2. praftoriţă, praftură, (Ban.) stropélnic, (Ban., Olt. şi Munt.) stropélniţă. (~ fierarului.) STROPITURĂ s. 1. împroşcare, împroşcătură, stropire, stropit, (rar) stropeálă. (~ nava cu noroi.) 2. pic, picătură, picur, strop, (înv.) picurătúră. (O ~ de ploaie.) 3. pată, (reg.) pătătúră, picătură. (0 ~ de sânge, de noroi.) stropoleálă s. v. ROBOTEALĂ. ROBOTIT. TREBĂLUIALĂ. stropolí vb. v. ADMONESTA. CERTA. CLĂTI. DĂSCĂLI. DOJENI. LIMPEZI. MORALIZA. MUSTRA. ROBOTI. TREBĂLUL stropşeálă s. v. EPILEPSIE. RACHIU. RĂSTEALĂ. STROPŞÍ vb. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a scâlcia, a stâlci, (fig.) a schin-giui. (~ cuvintele, cínd vorbeşte.) stropşi vb. v. ABATE. ASASINA. CĂLCA. CONTRAVENI. COTROPI. DISTRUGE. DRACUL EXTERMINA. INVADA. ÎNCĂLCA. ÎNJURA. JULL JUPUI. MASACRA. MĂCELĂRI. NĂPĂDI. NESOCOTI. NIMICI. OCĂRÎ. OMORÎ. POTOPI. PRĂPĂDI. RĂCNI. RĂSTI. SFĂRÂMA. SNOPI. STÂLCI. STÂRPI. STRIGA. STRIVI. SUPRIMA. TURTI. TIPA. UCIDE. URLA. VIOLA. ZBIERA. ZDRELI. ZDROBI. ZGÂRIA. ZVÂNTA. STROPŞÍRE s. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scâlciere, stâlcire, stâlcit, stropşit. (~ a cuvintelor unei limbi, etnd vorbeşte.) stropşíre s. v. EPILEPSIE. STÂLCIRE. STRIVIRE. TURTIRE. ZDROBIRE. STROPŞÍT adj. deformat, denaturat, pocit, schimonosit, scâlciat, stâlcit, stricat, (fig.) schingiuit. (Forme lexicale ~; o pronunţare ~.) stropşit adj. v. DEFORMAT. DESFIGURAT. DISTRUS. NIMICIT. POCIT. POTOPIT. PRĂPĂDIT. SCHIMONOSIT. SLUT. SLUŢIT. STÂLCIT. STRIVIT. STRÂMB. STRÂM-BAT. TURTIT. URÂT. URÂŢIT. ZDROBIT.

stropşit adj., s. v. MUTILAT. SCHILOD. SCHILODIT. stropşit s., adj. v. COMIŢIAL. EPILEPTIC. STROPŞÍT s. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scilciere, stâlcire, stâlcit, stropşire. (~ cuvintelor unei limbi, cind vorbeşte.) stropsitoárc s. v. MUSTUITOR. PRESĂ. TEASC. stropsitúră s. v. COTROPIRE. EPILEPSIE. HÂDOSENIE. INVADARE. INVAZIE. ÎNCĂLCARE. MONSTRU. MONSTRUOZITATE. NĂPĂDIRE. POCITANIE. POCITURĂ. SCHIMONOSITURĂ. SLUŢENIE. SLUŢI-TURĂ. STÂLCIRE. STRIVIRE. TURTIRE. URÂCIUNE. URÂŢENIE. ZDROBIRE. strueí vb. v. STÂLCI. STRIVI. TURTI. ZDROBI. STRUCTURA vb. 1. a ordona, a organiza, a sistematiza. (A ~ întregul material în vederea . . .) 2. a se configura, a se contura, a se profila. (Se ~ tntr-un anumit fel.) STRUCTURAL adj. 1. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, substanţial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 2. organizatoric. (Modificări ~.) 3. structuralist. (Lingvistică ~.) structural adj. v. ALCĂTUITOR. COMPONENT. CONSTITUENT. CONSTITUTIV. FORMATIV. STRUCTURALISM PSIHOLOGIC s. ges-taltism. STRUCTURALÍST adj. structural. (Lingvistică ~.) STRUCTURARE s. ordonare, organizare, sistematizare. (~ materialului documentar.) STRUCTURĂ s. 1. organizare. (~ unei celule.) 2. grupare. (~ moleculelor într-un corp.) 3. osatură, schelet. (~ de rezistenţă a unei construcţii.) 4. sistem. (Limba formează o ~.) 5. alcătuire, aranjament, aşezare, dispunere, distribuţie, întocmire, rânduialâ. (O anumită ~ a lucrurilor.) 6. alcătuire, compoziţie, economie, organizare, organizaţie, (rar) substanţă, (fig.) urzeală. (Care este ~ lucrării?) 7. alcătuire, componenţă, compoziţie. (Comisia are următoarea ~ . . .) 8. aspect, configuraţie, conformaţie, fizionomie, formă, înfăţişare, profil, (rar) făptură. (~ terenului.) 9. conformaţie, constituţie, factură, fizic, natură, (înv.) temperament. (De o ~ delicată ori robustă.) 10. caracter, fire, natură, temperament, (livr.) umoare, (înv. şi reg.) natural, (înv.) duh, (fig.) inimă. (O ~ emotivă.) 11. structură economică = bază economică, orânduire economică. strug s. v. RUG. STRUGURAŞ s. (BOT.) strugurel. struguraş s.v. RUŞULIŢÁ. struguraşi s. pi. v. COACĂZĂ. STRUGURE s. (BOT.) 1. ciorchine, (prin Ban.) scălán. (A mincat un ~ cam acrişor.) 2. (Mold. şi Bucov.) poamă, (înv.) aúă. (Vin din ~.) 3. strugurii-ursului ( Arctostaphglos uva-ursi) = (reg.) sărbezéle (pi.); struguri-negri (Ribes nigrum) -= (reg.) smoródin, coacăz negru. strugurei s. pi. v. COACĂZĂ. STRUGUREL s. (BOT.) struguraş. strugurel s. v. OCHII-ŞORICELULUI. strugure-spinós s. v. COACĂZĂ. struguri-spinóşi s. pi. v. AGRIŞ. strugurui-iúpului s. v. DALAC. struguşá vb. v. GÂTUI. STRANGULA. SUGRUMA. struján s. v. COCEAN. strujeá s. v. STRUJITURĂ. STRUJÍ vb. 1. a strunji, (rar) a strungari. (A ~ o piesă la strung.) 2. a ciopli, (Mold., Bucov. şi Ban.) a ciocârti. (~ lemnul cu cuţitul, cu barda.) STRUJÍRE s. 1. strujit, strunjire. (~ unei piese la strung.) 2. cioplire, cioplit, strujit. (~ unui lemn cu barda.) STRUJÍT adj. strunjit. (Piese ~.) STRUJÍT s. 1. strujire, strunjire. (~ unei piese la strung.) 2. cioplire, cioplit, strujire. (~ unui lemn cu barda.) strujitór s. v. STRUNGAR. STRUJITURĂ s. 1. (reg.) strujeá. (~ metalică.) 2. talaş, (Transilv.) hoáspe (pi.). (~ rezultată de la

rindeluire.) strújniţă s. v. GRIPCĂ. RĂZUS. RINDEA. TESLĂ. STRUNĂ s. 1. (MUZ.) coardă. (~ a unei viori.) 2. (TEHN.) coardă, sfoară. (~ a ferăs-trăului.) 3. (TEHN.) cordar, întinzător, (reg.) aripă, cheie, încordătór, lemnúş, limbă, lopă-ţícâ, până, răsucitoáre, săgeată, struneálă, sucitór. (~ la ferăstrău.) 4. zăbăluţă. (~ la zăbala căpăstrului.) strună s. v. COARDĂ. strunea s. v. CĂPĂSTRU. struneálă s. v. COCÂRLĂ. CORDAR. ÎNTINZĂTOR. SCHIMBĂTOARE. STRUNĂ. STRUNGAR s. (reg.) strujitór. (E ~ de profesie.) STRUNGAR s. (reg.) mânătór. (~ la oi.) STRUNGĂ s. (pop.) spătar, (prin Transilv., Maram. şi Ban.) staul. (~ la stină.) strungă s. v. CHEI. DEFILEU. LĂTU-NOAIE. PAS. RĂRITURĂ. STRÂMTOARE. STRUNGĂREAŢĂ. TRECĂTOARE. STRUNGĂREAŢĂ s. (pop.) strungă, (reg.) postrúngă. (~ între dinţi.) strungari vb. v. STRUJI. STRUNJI. STRUNGĂRÍE s. strungărit. (Învaţă ~.) STRUNGĂRÍT s. strungărie. (Învaţă ~.) STRUNGHÍL s. (IHT.; Gobius melanosto-mus) guvid mare. STRUNGULÍŢĂ s. strunguţă. (~ oilor.) STRUNGÚŢĂ s. strunguliţă. (~ oilor.) STRUNÍ vb. 1. a încorda, a înstruna, a întinde. (A ~ arcul.) 2. a domoli, a înfrâna, a linişti. (A ~ un cal.) 3. a înfrlna, a reţine, (înv. fig.) a hăţui. (Te rog să-i mai ~, sínt prea zburdalnici I) struni vb. v. ACORDA. BIRUI. ÎNFRÂNA. ÎNFRÂNGE. ÎNSTRUNA. ÎNVINGE. STĂ-PÂNI. STRUNÍRE s. 1. încordare, înstrunare, întindere, (înv.) încordătúră. (~ a arcului.) 2. domolire, înfrânare, liniştire. (~ calului.) strunire s. v. ACORDAJ. ACORDARE. ÎNSTRUNARE. STRUNÍT adj. 1. încordat, înstrunat, întins, strâns. (Arc ~.) 2. domolit, înfrânat, liniştit, potolit. (Un animal ~.) STRUNJÍ vb. a struji, (rar) a strungari. (A ~ o piesă la strung.) STRUNJÍRE s. strujire, strujit. (~ unei piese la strung.) STRUNJÍT adj. strujit. (Piese ~.) strup s. v. CRUCE. strupálnlc s. v. CRUCE. struţ s. v. BUCHET. MĂNUNCHI. struţişór s. v. BUCHEŢEL. struţul-mírelul s. v. BĂTRÂNIS. struţuşór s. v. BRĂDIŞOR. BUCHEŢEL. CORNIŞOR. STUC s. (CONSTR.) (înv.) mermér. (Decoraţie arhitectonică din ~.) STÚDENIŢĂ s. (BOT.; Arenariaserpylli-folia) (reg.) năsipárniţă, (prin Transilv.) arináriţă. stúdenlţă s. v. MIŞINĂ. SCORBUT. TĂ-MÂIŢĂ. STUDIA vb. 1. a se instrui, a învăţa, (înv. şi reg.) a se pricopsi. (~ in permanenţă.) 2. a învăţa, (înv.) a pedepsi, a ştudirui, (grecism înv.) a spudaxi.(~ ia geografie.) 3. a citi, învăţa. (A ~ cursul de la un capăt la altul.) 4. a învăţa, a se pregăti, a se prepara. (A ~ serios pentru examene.) 5. a face, a urma (~ medicina.) 6. a analiza, a cerceta, a examina, a investiga, a urmări, (livr.) a considera, (înv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (înv. fig.) a scărmăna. (A ~ cauzele unui fenomen.) 1. a analiza, a cerceta, a examina, a măsura, a observa, a scruta, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. şi reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (li ~ cu atenţie.) 8. a căuta, a cerceta, a examina, (înv.) a cerca. (Calul de dar nu se ~ în gură.) 9. a cerceta, a consulta, a examina. (Am ~ toate izvoarele referitoare la. . .) 10. a cerceta, a se documenta, a se informa, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (~ dacă nu s-a mai scris despre asta.) STUDIAT adj. afectat, artificial, căutat, fals, forţat, nefiresc, nenatural, nesincer, prefăcut, silit, silnic, teatral, (rar) teatralist. (Gesturi ~ ; atitudine ~.)

STUDIERE s. 1. învăţare, studiu. (~ materiei pentru examen.) 2. analizare, analiză, cercetare, examen, examinare, investigare, investigaţie, studiu, (pop.) cercare, (înv.) răspicáre, (fig.) explorare. (O ~ critică a problemelor.) 3. analiză, cercetare, examinare, observare, observaţie, scrutare, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoadă, ispită, ispitire. (~ atentă a cuiva.) STUDIO s. atelier. (~ pictorului, fotografului.) STUDIU s. 1. învăţare, studiere. (~ materiei pentru examen.) 2. (înv.) citánie. (~ istoriei.) 3. învăţare, învăţătură, (înv.) deprindere. (S-a pus pe ~.) 4. învăţătură, şcoală. (A plecat la ~.) 5. (la pi.) carte, cultură, cunoştinţe (pi.), instrucţie, învăţătură, pregătire, (înv. şi pop.) slovă, (înv. şi reg.) cărturărie, (reg.) scrisoare, (înv.) minte, pricopseală, pri-copsíre. (Om cu ~.) 6. analizare, analiză, cercetare, examen, examinare, investigare, investigaţie, studiere, (pop.) cercare, (înv.) răspicáre, (fig.) explorare. (O ~ critică a problemelor.) 7. (concr.) cercetare. (A publicat un ~ temeinic.) 8. (concr.) lucrare. (Un mic ~ asupra poeziei româneşti.) 9. analiză, cercetare, examinare, observare, observaţie, scrutare, studiere, (pop.) iscodire, (înv.) iscoadă, ispită, ispitire. (~ atent al cuiva.) STUF s. (BOT.; Phragmites communis) trestie, (Transilv. si Maram.) nadă. stuf s. v. CRÂNG. DESIŞ. HĂŢIŞ. STUFĂRIŞ. TRESTIE-DE-CÂMP. TUFĂRIŞ. TUFIŞ. STUFĂRÁIE s. (BOT.) stufărie, stufăriş. STUFÂRÍE s. (BOT.) stufăraie, stufăriş. STUFĂRIŞ s. (BOT.) 1. stufăraie, stufărie. (Mulţime de stuf sau ~.) 2. crâng, desiş, hăţiş, tufăriş, tufiş, (rar) stuf, tufăríc, (pop.) bungét, desime, (reg.) hălăciúgă, huceág, huei. (Iepurele s-a ascuns Inlr-un ~.) STUFÍT s. (CONSTR.) (rar) solomít. STUFOS adj. tufos, (rar) frunzós. (Un stejar ~.) STUP ş. (reg.) coş, cóşniţă, lădíţă, matcă, ştiubéi, tî'rnă, ulei. (~ ol albinelor.) stupái interj, v. MARŞ. STUPÁR s. albinar, apicultor, prisăcar, (înv. şi reg.) mierár. (~ se ocupă cu creşterea albinelor.) stupă s. v. BURAJ. BURARE. STUPĂRÍE s. 1. albinărie, prisacă, stupină, (rar) prisăcăríe. (S-a dus la ~ să colecteze mierea.) 2. albinărie, albinărit, apicultură, prísăcărie, prisăcărit, stupărit. (Albinarul se ocupă cu ~.) STUPĂRÍT s. albinărie, albinărit, apicultură, prisăcărie, prisăcărit, stupărie. (Albinarul se ocupă cu ~.) STUPEFACŢIE s. perplexitate, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, uluire. (A avut un moment de adevărată ~.) STUPEFIA vb. 1. a minuna, a surprinde, a uimi, a ului. (Ce-mi spui tu pur si simplu mă ~.) 2. a năuci, a uimi, a ului. (Vestea aflată l-a ~.) STUPEFIANT adj., s. 1. adj. surprinzător, uimitor, uluitor. (S-a tnttmplat un lucru ~.) 2. s. drog. (Trafic de ~e.) STUPEFIAT adj. 1. crucit, minunat, perplex, surprins, uimit, uluit. 2. năuc, năucit, perplex, uimit, uluit. STUPEFIÉRE s. minunare, surprindere, uimire, uluială, uluire, (înv.) minune, uimeálă. (~ cuiva in faţa unui lucru neaşteptat.) stupélniţă s. v. MELISĂ. ROINIŢĂ. stupi vb. v. SCUIPA. STUPÍD adj., s., adv. 1. adj. absurd, ilogic, nelogic, neraţional, (livr.) iraţional. (O situaţie ~.) 2. adj., s. bleg, nătăíleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, tont, tontălău, (înv. şi pop.) năuc, (pop. şi fam.) haplea, (pop.) flaimúc, (inv. şi reg.) nătântóc, prostán, prostátic, prostănátic, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosít, metehău, meteléu, motofléte, motológ, mutălău, natan-tól, năbârgeác, nătăbíz, nătfnt, nătrúi, nătrúţ, năvlég, năvligós, nerodei, pliurd, ponc, pricăjit, puneau, tălălău, tălímb, tontán, tontoléte, tontotóg, (prin Transilv.) balamút, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) boblétic, (prin Munt.) bobléţ, (Mold.) cherapléş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhúi, (Transilv.) nebléznic, (prin Mold., Transilv. şi Maram.) şuiétic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăşmán, (prin Olt. şi Munt.) tărăntúc, (Munt.) tontován, (turcism înv.) budalá, (fam.) fleţ, găgăúţă, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai este!) 3. adj. nătâng, neghiob, neghiobesc, nerod, nero-zesc, netot, prostesc, (livr.) inept, (înv.) prostátic. (O atitudine ~.) 4. adj. idiot, tâmpit. (O glumă ~.) 5. adv. neghiobeşte, nerozeşte, prosteşte. (S-a comportat ~.) STUPIDITATE s. 1. nătíngie, neghiobie, nerozie, prostie, stupizenie, (rar) nătângeálă, netoţíe, tonţíe,

(franţuzism rar) sotíză, (înv. şi reg.) nătărăíe, (înv.) nărozénie, (fam.) zevzecíe. (E de-o ~ proverbială.) 2. gogomănie, nătíngie, neghiobie, nerozie, nesocotinţă, prostie, (rar) netoţíe, (înv. şi reg.) nătărăíe. (Mare ~ a spus.) 3. dobitocie, idioţenie, idioţie, imbecilitate inepţie, neghiobie, nerozie, prostie, stupizenie, timpenie, (înv.) prostăticíe. (Ce e ~ asta?) 4. aberaţie, absurditate, aiureală, bazaconie, elucubraţie, enormitate, fantasmagorie, prostie. (Ce spui tu e o ~ /) STUPÍNĂ s. albinărie, prisacă, stupărie, (rar) prisăcăríe. (5-a dus la ~ să colecteze mierea.) STUPINÍŢĂ s. (BOT.; Platanthera bifolia) (reg.) poróinic. stupit s. v. SALIVĂ. SCUIPAT. SCUIPĂTURĂ. SPUTĂ. STUPITUL-CÚCULUI s. (BOT.; Cardamine pralensis) (reg.) spumeálă, limba-şárpelui, scuipa tulcúcului. stupltul cucului s. v. MÂRGICA CUCULUI. stupltúră s. v. SCUIPĂTURĂ. STUPIZENIE s. 1. nătíngie, neghiobie. nerozie, prostie, stupiditate, (rar) nătângeálă. netoţíe, tonţíe, (franţuzism rar) sotíză, (înv. şi reg.) nătărăíe, (înv.) nărozénie, (fam.) zevzecíe. (E de-o ~ proverbială.) 2. dobitocie, idioţenie, idit>,ţie, imbecilitate, inepţie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, tâmpenie, (înv.) prostăticíe. (A spus o mare ~.) STUPOARE s. perplexitate, stupefacţie, surprindere, surpriză, uimire, uluială, uluire. (Spre~ lui. . .) stupós adj. v. GĂUNOS. SCORBUROS. stupúş s. v. DOP. stur s. v. ŢURŢUR. ZGURĂ. stúră s. v. CHICIURĂ. PROMOROACĂ. STURION s. (UIT.) acipenserid. (Morunul este-un ~.) sturlubatic adj. v. DRĂCOS. NEASTÂM-PĂRAT. NEBUN. NEBUNATIC. SPRINŢAR. VIOI. ZĂPĂCIT. ZBÂNŢUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU. ZVĂPĂIAT. ZVÂNTURAT. ZVÂNTURATIC. sturluiba vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ŢICNI. sturluibat adj. v. DRĂCOS. NEASTÂMPĂ-RAT. NEBUN. NEBUNATIC. SPRINŢAR. VIOI. ZĂPĂCIT. ZBÂNŢUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU. ZVĂPĂIAT. ZVÂNTURAT. ZVÂNTURATIC. STURZ s. (ORNIT.; Turdus musicus) (reg.) brebeneác, sturzişór. sturz de iarnă s. v. COCOŞAR. sturz de munte s. v. COCOŞAR. STURZIŞÓR s. (ORNIT.) sturzuleţ. sturzişór s. v. STURZ. sturz măre s. v. COCOŞAR. STURZULEŢ s. (OBNIT.) sturzişór. SUÁB s., adj. şvab. (~ din Transilvania.) SUAV adj. delicat, fin, gingaş, graţios, (Mtíld. şi Munt.) scarandív, (fig.) dulce. (O fată ~; cu gesturi ~.) SUAVITATE s. delicateţe, fineţe, gingăşie, graţie. (Gesturi pline de ~.) SUB prep., adv. 1. prep. dedesubtul. (~ noi se întindea marea.) 2. adv. dedesubt. (Haina se pune deasupra, cămaşa ~.) SUBACVATIC adj. (livr.) submérs. (Animale ~.) SUBALIMENTÁ vb. (rar) a (se) subnutri. SUBALIMENTÁRE s. subalirnentaţie, subnutriţie. SUBALIMENTÁT adj. subnutrit. (Populaţie ~.) SUBALIMENTÁŢIE s. subalirnentare, subnutriţie. subalpéstru adj. v. SUBALPIN. SUBALPÍN adj. (rar) subalpéstru. (Re-giune~~.)

SUBALTERN adj., s. inferior, subordonat. (E ~ lai la serviciu.) subarnláză s. v. CHINDIE. VECERNIE. SUBAPRECIA vb. a bagateliza, a minimaliza, a subestima, a subevalua, (rar) a deprecia. (~ importanta unui lucru.) SUBAPRECIAT adj. minimalizat, subestimat,-subevaluat, (rar) depreciat. (Vn lucru ~.) SUBAPRECIERE s. minimalizare, subestimare, subevaluare, (rar) depreciere. (~ importanţei unui lucru.) SUBARENDÁŞ s. (înv.) subarendatór. subarendatór s. v. SUBARENDÁŞ. subăríe s. v. CATAR. CORIZĂ. GUTURAI. RINITĂ. SUBCARPATIC adj. (rar) precarpátic, sub-carpatín. (Zona ~.) subcarpatín adj. v. SUBCARPATIC. SUBCHIRIÁŞ s. (rar) sublocatár. subchirúrg s. v. FELCER. SUBCOMISAR s. (înv.) epistát. SUBCONŞTIENT s. (rar) subconştiínţă. subconştiínţă s. v. SUBCONŞTIENT. subcután adj. v. HIPODERMIC. SUBCUTANAT. SUBCUTANEU. SUBCUTANAT adj. hipodermic, subcuta-neu, (rar) subcután. (Injecţie ~.) SUBCUTANEU adj. hipodermic, subcutanat, (rar) subcután. (Injecţie ~.) SUBDIVÍDE vb. a (se) subdiviza, a (se) subâmpărţi. SUBDIVIZA vb. a (se) subdivide, a (se) subâmpărţi. SUBDIVIZIUNE s. subâmpărţire, (înv.) subâmpărţitúră. SUBER s. (BOT.) plută. (Dopuri făcute din ~.) SUBESTIMA vb. a bagateliza, a minimaliza, a subaprecia, a subevalua, (rar) a deprecia. (~ importanţa unui lucru.) SUBESTIMARE s. minimalizare, subapreciere, subevaluare, (rar) depreciere. (~ importanţei unui lucru.) SUBESTIMAT adj. minimalizat, subapreciat, subevaluat, (rar) depreciat. (Un lucru ~.) SUBEVALUA vb. a bagateliza, a minimaliza, a subaprecia, a subestima, (rar) a deprecia. (A ~ importanţa unui lucru.) SUBEVALUARE s. minimalizare, subapreciere, subestimare, (rar) depreciere. (~ importanţei unui lucru.) SUBEVALUAT adj. minimalizat, subapreciat, subestimat, (rar) depreciat. (Lucru ~.) SUBIECT s. 1. chestiune, lucru, problemă, temă, (înv. şi reg.) prochimen, (înv.) materie, (Mulţimea şi diversitatea ~eíor discutate; să trecem la ~ care ne interesează.) 2. materie, (înv.) madeá. (A intrat în ~.) 3. acţiune, afa-bulaţie, fabulaţie, intrigă, (livr.) tramă, (rar) fabulă, (fig.) ţesătură. (~ unui roman.) 4. (LINGV.) informator. (~ pentru o anchetă dialectală.) 5. (FIN.) subiect impozabil =bir-nic, contribuabil, (înv.) dájnic, dăjdiár, liúde, mode. subiect s. v. CALFĂ. PACIENT. SUBIECTÍV adj. 1. parţial, părtinitor, pătimaş, tendenţios, (rar) pasionat, (reg.) părtă-luitór. (O atitudine evident ~.) 2. (FILOZ.) ideal, mintal. subiectiv adj. v. INDIVIDUAL. PARTICULAR. PERSONAL. PROPRIU. SUBIECTIVISM s. 1. patimă, părtinire, (rar) parţialitate, pasiune, (înv.) părtăşíe. (Atitudine plină de ~.) 2. subiectivitate. (~ cuiva tntr-o problemă.) 3. personalism. SUBIECTIVIST adj. personalist. (Atitudine ~.) SUBIECTIVITATE s. subiectivism. (~ cuiva tntr-o problemă.) subiscălí vb. v. ISCĂLI. SEMNA. SUBSCRIE. subiscălít s. v. SUBSCRIS. SUBSEMNAT. SUBÍT adj., adv. 1. adj. brusc, inopinat, instantaneu, neaşteptat, neprevăzut. (Plecarea lui ~.) 2. adj. brusc, fulgerător, instantaneu, năprasnic, neaşteptat. (Moarte ~.) 3. adv. brusc, deodată, fulgerător,

instantaneu, odată, repede, scurt, (pop.) numai, (reg.) târla-mârla. (~ se întoarce spre el şi . . .) SUBÂMPĂRŢI vb. a (se) subdivide, a (se) subdiviza. SUBÂMPĂRŢÍRE s. subdiviziune, (înv.) subâmpărţitúră. subâmpărţitúră s. v. SUBDIVIZIUNE. SUBÎMPĂRŢIRE. SUBÂNCHIRIÉRE s. (rar) sublocaţiúne. (~ unei camere.) SUBÂNŢELEGE vb. a reieşi, a rezulta. (Aceste lucruri se ~ destul de limpede.) SUBJONCTIV adj., s. (GRAM.) conjunctiv, (înv.) plecătór, supuitór. (Modul ~ ; verb la ~.) SUBJUGA vb. 1. a aservi, a înrobi, a robi, a supune, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (~ un popor străin.) 2. a cuceri, a ocupa, a supune, (pop.) a pleca, (înv.) a pobedi, a prididi, a reduce. (A ~ multe ţări; a ~ întreaga Galie.) 3. a domina, a stăpâni, (fig.) a robi. (Pasiunea îl ~.) 4. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încânta, a răpi, a seduce, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magne-tiza. (Ce mult la ~ spectacolul I) subjuga vb. v. CAPTIVA. SUBJUGARE s. 1. aservire, înrobire, robie, robire, supunere, (fig.) înfcudáre, îngenunchere. (~ unui popor străin.) 2. înrobire, (livr.) servitute. (Stare de ~ a unui popor.) 3. cucerire, ocupare, supunere. (~ Galiei de către romani.) 4. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinaţie, fermecare, încintare, răpire, seducere, seducţie, vrăjire. (~ spectatorilor.) SUBJUGAT adj., s. 1. adj. aservit, înrobit, robit, supus, (fig.) îngenuncheat. (Popor ~.) 2. s. aservit, rob, sclav, (rar) serv, (înv.) prădat, şerb. (A ajuns ~ la turci.) 3. adj. captivat, cucerit, fascinat, fermecat, îneântat, răpit, sedus, vrăjit. (Un public ~.) subjugătór adj. v. CAPTIVANT. CUCERITOR. DESFĂTĂTOR. FASCINANT. FERMECĂTOR. ÎNCÂNTĂTOR. RĂPITOR. SEDUCĂTOR. subjugătór adj., s. v. ÎNROBITOR. ROBITOR. SUBLÍM adj., s. 1. adj. desăvârşit, excepţional, extraordiriar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, superb, (înv.) săvârşlt. (O interpretare ~.) 2. s. desăvârşire, perfecţiune. (~ este o categorie estetică.) SUBLIMARE s. 1. (CHIM.) (înv.) subli-máţie. (~ unei substanţe.) 2. (în psihanaliză) (rar) sublimaţie. (~ unor instincte.) SUBLIMAT COROSÍV s. (CHIM.) cloniră mercurică, (pop.) săricică. sublimáţie s. v. SUBLIMARE. sublimitate s. v. DESĂVÂRŞIRE. PERFECŢIUNE.^ SUBLINIA vb. 1. a accentua, a evidenţia, a întări, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, (livr.) a învedera, a potenţa. (A ~ calităţile lucrării.) 2. a nota, a observa, a releva, a remarca, a reţine, a semnala. (Să ~ următoarele însuşiri. . .) SUBLINIAT adj. accentuat, evidenţiat, întărit, marcat, reliefat, (livr.) potenţat. (Semnificaţii ~.) SUBLINIAT s. subliniere. (~ unui text.) SUBLINIERE s. 1. subliniat. (~ mini text.) 2. accentuare, evidenţiere, întărire, marcare, relevare, reliefare, (livr.) potenţare. (~ unor caracteristici ale lucrării.) 3. observare, relevare, remarcare, semnalare, sesizare. (~ unei anumite semnificaţii.) sublocatár s. v. SUBCHIRIAŞ. sublocaţiúne s. v. SUBÂNCHIRIERE. SUBLOCOTENENT s. (MIL.) (înv.) pra-pórcic, (rusism înv.) podparúcic. SUBMARÍN adj., s. 1. adj. (livr.) submérs. (Vulcani ~.) 2. s. (MAR.) submersibil, (rar) submergíbil. submergíbil s. v. SUBMARIN. SUBMERSIBIL. submérs adj. v. SUBACVATIC. SUBMARIN. SUBMERSIBIL s. (MAR.) submarin, (rar) submergíbil. SUBMINA vb. 1. (fig.) a torpila. (A ~ un plan, o acţiune.) 2. (fig.) a săpa, a surpa. (A ~ autoritatea cuiva.) 3. (fig.) a măcina, a roade. (Multe vicii ~ împărăţia.) SUBMULŢÍME s. (MAT.) parte. (O ~ a numerelor reale.) SUBMONTÁN adj. (rar) subnnmtós, (înv.) submunteán. (Climă, regiune ~.) submunteán adj. v. SUBMONTÁN. submuntós adj. v. SUBMONTÁN. subnutrí vb. v. SUBALIMENTA. SUBNUTRÍT adj. subalimentat. (Populaţie ~.) SUBNUTRIŢIE s. subalimentare, subali. mentaţie. SUBOFIŢER s. (MIL.; în vechea armată) reangajat. subordináţie s. v. ASCULTARE. CUMINŢENIE. DOCILITATE. SUBORDONARE. SUPUNERE. SUBORDONA vb. 1. a (se) supune. (Se ~ superiorilor.) 2, a (se) subsuma. (Graiurile se ~

dialectelor.) SUBORDONÁBIL adj. subsumabil. (Element ~.) SUBORDONARE s. 1. aservire, atârnare, dependenţă, supunere, (livr.) servitute. (Stare de ~.) 2. (înv.) subordináţie. (Relaţii de ~.) 3. subsumare. (~ intereselor personale celor generale.) 4. (GRAM.) (înv.) subordináţie. (Coordonarea şi ~.) SUBORDONAT adj., s. 1. adj. dependent, supus. (O ţară ~.) 2. adj., s. inferior, subaltern. (E ~ lui la serviciu.) 3. adj. subsumat. (Noţiune ~.) 4. adj. (GRAM.) dependent, secundar. (Propoziţie ~.) subpământ s. v. SUBSOL. SUBPĂMÂNTEÁN adj. subteran, (înv.) sub-pământésc, subpămíntic. (Bogăţii ~.) subpământésc adj. v. SUBPĂMÂNTEÁN. SUBTERAN. subpămíntic adj. v. SUBPĂMÂNTEÁN. SUBTERAN. SUBPREFECT s. (înv.) isprăvnicél, zapcíu, vătaf de plai, (înv., în Mold.) privighetor, privilighét. SUBPREFECTURĂ s. (înv.) taht, vfltăşie de plai. SUBRÁŢ s. 1. (ANAT.) axilă, subsuoară, (reg.) sumínă. 2. subsuoară. (~ unei rochii.) SUBRĂCÍREs. (FIZ.) suprarăcirc. (~ unui lichid.) SUBRĂCÍT adj. (FIZ.) suprarăcit. (Lichid ~.) subréctor s. v. PRORECTOR. SUBROGÁRE s. (JUR.) subrogaţic. SUBROGÁŢIE s. (JUR.) subrogare. subscribént s. v. ABONAT. SEMNATAR. SUBSCRIS. SUBSCRÍE vb. a iscăli, a semna, (rar) a subsemna, (înv.) a subiscăli. (A ~ un act, o scrisoare.) SUBSCRIERE s. iscălire, iscălit, semnare, (rar) subsemnáre. (~ unui act.) subscriere s. v. ABONAMENT. ISCĂLITURĂ. SEMNĂTURĂ. SUBSCRIPŢIE. ♦SUBSCRIITÓR s. (înv.) prenumeránt. (~ contribuie la o subscripţie.) SUBSCRIPŢIE s. (astăzi rar) subscriere, (înv.) prenumeráţie. (Listă de ~.) subscripţie s. v. ISCĂLITURĂ. SEMNĂTURĂ. SUBSCRIS adj., s. 1. adj. iscălit, semnat, (înv.) subsemnat. (Act ~.) 2. s. subsemnat, (înv.) subiscălít. (~ul, Ion Popescu, de profesie...) 3. s. semnatar, (înv.) subscribént. (~ ul acestor rinduri.) subsemna vb. v. ISCĂLI. SEMNA. SUBSCRIE. subsemnáre s. v. ISCĂLIRE. ISCĂLIT. SEMNARE. SUBSCRIERE. subsemnat adj. v. ISCĂLIT. SEMNAT. SUBSCRIS. SUBSEMNAT s. 1. subscris, (înv.) subiscălít. (~ ul, Ion Popescu, prin prezenta . . .) 2. (art.) (reg.) tétea (art.), (arg.) mandea (art.), mandíru (art.). (Dacă-ţi spune ~, te rog să-l crezi.) subsemnătúră s. v, ISCĂLITURĂ. SEMNĂTURĂ. SUBSIDIAR adj. 1. accesoriu, anex, auxiliar, secundar. (Element ~ într-un mecanism.) 2, complementar, întregitor, suplimentar, (rar) complinitor, (Lămuriri ~.) subsidiu s. v. SUBVENŢIE. SUBSOL s. 1. (GEOL.) (înv.) subpătMî'nt. (Solizi si ~.) 2. (Mold. şi Bucov.) pohréb. (~ al unei case.) SUBSTANTÍV s. (GRAM.) nume. SUBSTANTIVA vb. (GRAM.) a (se) substantiviza. SUBSTANTIVÁRE s. (GRAM.) substantivizare. (~ adjectivelor.) SUBSTANTIVAT adj. (G.RAM.) substantivizat. (Adjective ~.) SUBSTANTIVIZA vb. (GRAM.) a (se) substantiva. SUBSTANTIVIZARE s. (GRAM.) substan-tivare. (~ adjectivelor.) SUBSTANTIVIZAT adj. (GRAM.) substantivat. (Adjective ~.) SUBSTANŢĂ s. 1. materie, (înv.) trup. (~ din care este făcut un corp; o ~ solidă.) 2. corp. (I-a intrai în ochi o ~ străină.) 3. esenţă, natură. (~ a unui fenomen.) 4. (LINGV.) semnificant. substanţă s. v. ALCĂTUIRE. COMPOZIŢIE. ECONOMIE. ORGANIZARE. ORGANIZAŢIE. STRUCTURĂ.

SUBSTANŢIAL adj. 1. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 2. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, preţios, remarcabil, serios, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuţie ~ la dezvoltarea. . .) 3. (înv. fig.) măduvós. (Un răspuns ~.) suhstanţiál adj. v. CONSISTENT. HRĂNITOR. MATERIAL. NUTRITIV. SĂŢIOS. SUCULENT. substanţialitate s. v. ESENŢIALITATE. SUBSTITUÉNT s. înlocuitor, substitut. (Un bun ~ al bumbacului.) SUBSTITUI vb. a înlocui. (A ~ o serie de termeni prin alţii.) substituibil adj. v. ÎNLOCUIBIL. SUBSTITUIRE s. înlocuire, substituţie. (Proba ~ unor termeni prin alţii.) SUBSTITUT s. 1. locţiitor, (înv.) supleant, vechil. (~ al cuiva tntr-un post.) 2. înlocuitor, substituent. (Un bun ~ al bumbacului.) SUBSTITUŢIE s. înlocuire, substituire. (Proba ~ unor termeni prin alţii.) substráeţie s. v. SCĂDERE. substrás s. v. DE SCĂZUT. SUBSTRAT s. 1. bază. (~ popular al baladei.) 2. (LINGV.) element autohton. (~ din lexicul limbii române.) substruetúră s. v. INFRASTRUCTURĂ. substrúcţie s. v. BAZĂ. FUNDAMENT. FUNDAŢIE. TEMELIE. SUBSUMA vb. a (se) subordona. (Graiurile se ~ dialectelor.) SUBSUMÁBIL adj. subordonabil. (Element ~.) SUBSUMARE s. subordonare. (~ intereselor personale celor generale.) SUBSUMAT adj. subordonat. (Noţiune ~-.) SUBSUOARĂ s. 1. (ANAT.) axilă, subraţ, (reg.) sumínă. 2. subraţ. (~ unei rochii.) 3. (BOT.) axilă. (~ frunzelor.) subteran adj. v. CLANDESTIN. CONSPIRATIV. ILEGAL. SECRET. SUBTERAN adj., s. 1. adj.subpământean) (înv.) subpământésc, subpămi'ntic. (Bogăţii ~.) 2. s. mină, ocnă, (Înv. şi reg.) baie, (înv., madém, minieră. (Au intrat in ~ în schimbul al doilea.) SUBTERANĂ s. hrubă, (înv.) culă. SUBTERFUGIU s. stratagemă, şiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleşug, (rar) şireţíe, (reg.) solomoníe, (Ban. şi Transilv.) mişculánţă, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiţă, chiţibuş, manevră, merchéz. (De ce ~ a uzat ?) , SUBTÍL adj. 1. ager, clarvăzător, iscoditor-observator, pătrunzător, perspicace, scormoni) tor, scrutător, sfredelitor, străbătător, (livr. penetrant, sagace, (fig.) ascuţit. (Un spirit ~.) 2. ingenios, inventiv, iscusit. (Procedeu ~.) 3. fin, rafinat. (Nuanţe ~.) 4. (fig.) imponderabil. (Un sens ~.) 5. ales, distins, fin, rafinat, select, stilat, (fam.) şic, (fig.) subţire. (Un public ~.) subtil adj. v. SUBŢIRE. SUBTILITATE s. 1. acuitate, agerime, clarviziune, pătrundere, perspicacitate, (livr.) sagacitate, (fam.) schépsis, (fig.) ascuţime. (~ spiritului.) 2. ingeniozitate, inventivitate, iscusinţă. (~ unui procedeu.) 3. fineţe, rafinament, rafinare. (~ nuanţelor stilistice.) 4. distincţie, eleganţă, fineţe, rafinament. (~ în comportări.) subtiliza vb. v. CIZELA. FURA. LUA. STILIZA. SUSTRAGE. subtiltzáre s. v. CIZELARE. FURT. STILIZARE. SUSTRAGERE. subtói s. v. TALPĂ. TĂLPOI. subtraénd s. v, SCĂZĂTOR. subtrahiruí vb. v. SCĂDEA. subtrăuătór s. v. SCĂZĂTOR. SUBŢIÁ vb. 1. (reg.) a (se) subţira. (A ~ un obiect, un fir.) 2. a se alungi. (Se ~ la un capăt.) 3. a dilua, a îndoi, a lungi. (A ~ laptele.) 4. a ascuţi, a piţigăia, (reg.) a piţigărni. (Îşi ~ glasul.)

subţiá vb. v. CIVILIZA. CULTIVA. GÂTUI. ÎNGUSTA. RAFINA. RAREFIA. STILA. STRÂMTA. SUGRUMA. SUBŢIAT adj. 1. diluat, îndoit, slab, subţire, (reg.) rărit. (Lapte ~.) 2. rarefiat. (Nori ~.) SUBŢIÉRE s. (FIZ.) stricţiune. (~ unui cablu.) subţietáte s. v. SUBŢIRIME. subţirá vb. v. RAREFIA. SUBŢIA. SUBŢIRATIC adj. subţire, suplu, zvelt, (înv. şi reg.) sulegét, (reg.) sulétic, (Transilv.) şugár, (Munt.) şui, (prin Transilv. şi Olt.) şuiéţ. (Un corp, un om ~.) SUBŢÍRE adj. 1. (înv.) subtil. (Un ac, un fir ~.) 2. (prin Ban.) sumérnic. (Un íemn ~.) 3. mic. (Buze ~.) 4. Îngust, mic. (O talie ~.> 5. subţiratic, suplu, zvelt, (înv. şi reg.) sulegét, (reg.) sulétic, (Transilv.) şugár, (Munt.) şui, (prin Transilv. şi Olt.) şuiéţ. (Un corp, un om ~.) 6. uşor, (înv.) sprinten. (O haină ~ de vară.) 7. diafan, fin, străveziu, transparent, vaporos, (înv.) prevăzător, prevăzíu, străvăză-tór, (fig.) aerian, eterat, eteric, spumos. (Un material textil ~.) 8. rar, transparent, uşor, (înv.) uşúre. (O ceaţă ~.) 9. rarefiat. (Nori ~.) 10. apos, moale, neconsistent. (O mtncare ~.) 11. diluat, îndoit, slab, subţiat, (rcg.) rărit. (Lapte ~.) 12. acut, ascuţit, înalt, (reg.) ţifli-tór. (Sunete ~.) 13. ascuţit, piţigăiat, (rar) piuitór, (rcg.) înţiglát. (O voce ~.) subţire adj. v. ALES. BINECRESCUT. CIVILIZAT. CULTIVAT. DISTINS. FIN. MANIERAT. POLITICOS. RAFINAT. SELECT. STILAT. SUBTIL. subţirénie s. v. SUBŢIRIME. SUBŢIRÍME s. (înv.j subţictáte, subţirénie. (~ unui fir textil.) SUBURBÍE s, mahala, periferie, (livr.) foburg, (Transilv.) oşteáză. (O ~ a unui oraş.) SUBVENŢIE s. (rar) subsidiu, (înv.) stipendiu. SUBVENŢIONA vb. a finanţa, (livr.) a sti-pendia. (A ~ un teatru.) SUBVENŢIONARE s. finanţare. (~ unei instituţii.) SUBVENŢIONAT adj. finanţat. (Teatre ~.) subzista vb. v. DĂINUI. DURA. EXISTA. FI. MENŢINE. PĂSTRA. PERPETUA. PERSISTA. RĂMÂNE. TRĂI. ŢINE. SUBZISTENŢĂ s. întreţinere, trai. (Mijloace tfe ~.) SUC s. 1. zeamă. (~ de íămíie.) 2. sevă, (pop.) mízgă, must, mustăreáţă, (reg.) miericícă, muc, múrsă. (~ plantelor.) suc s. v. LATEX. NECTAR. USUC. SUCALĂ s. (TEHN.) rodan, (reg.) cicirfg. (Pe ~ se deapănă firele pentru războiul de ţesut.) sucală s. v. COARBĂ. DEPANATOARE. FRIGARE. VÂRTELNIŢĂ. súcaş adj. v. NĂBĂDĂIOS. NĂRĂVAŞ. NĂRĂVIT. súcă s. v. CAPRICIU. CHEF. DATINĂ. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FEL. FIŢĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. NĂRAV. OBICEI. POFTĂ. PROSTEALĂ. RÂN-DUIALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. TRADIŢIE. UZ. UZANŢĂ. sucălétc s. v. SUL. sucălí vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. ÎNVÂRTI. PLICTISI. RASOLI. RĂSUCI. ROTI. SÂCÂI. SUCI. SUCCEDA vb. 1. a defila, a se perinda, a se prefira, (fig.) a se derula. (Copacii i se ~ prin faţa ochilor.) 2. a se perinda, a se vântura. (Multă lume se ~ pe acolo.) 3. a se perinda, a se scurge, a urma, (înv. şi pop.) a se petrece. (Maşinile se ~ una după alta.) 4. a se înşira, a se înşirui, a se perinda, a se rândui, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 5. a-i urma. (I-a ~ în funcţie.) succeda vb. v. MOŞTENI. SUCCEDARE s. 1. defilare, perindare, prefi-rare, (fig.) derulare. (~ copacilor prin faţa ochilor.) 2. perindare, scurgere. (~ oamenilor pe stradă.) 3. înşirare, înşiruire, perindare, succesiune. (~ zilelor una după alta.) 4.urmare. (~ cuiva In funcţie.) sueeéde vb. v. IZBUTI. REUŞI. SUCCES s. 1. izbândă, reuşită, (înv.) reieşíre, reuşíre, (fam.) ispravă. (E sigur de ~.) 2. izbândă,

reuşită, victorie. (~ echipei de handbal.) 3. reuşită, (livr.) audienţă. (~ unei opere la public.) SUCCESIUNE s. 1. înşirare, înşiruire, serie, şir. (O lungă ~ de raţionamente.) 2. înşirare, înşiruire, perindare, succedare. (~ zilelor una după alta.) 3. şir, şirag, (Munt.) şiretenie. (~ de evenimente.) 4. ordine. (O ~ descresciniă a elementelor şirului.) 5. şir, (fig.) lanţ. (O ~ de case.) 6. alternare, rotaţie. (~ culturilor.) 7. descendenţă, filiaţie, linie. (Urmaş in ~ bărbătească.) 8. (JUR.) moştenire, patrimoniu, (înv. şi pop.) moşie, (înv. şi reg.) rniráz, móştină, rămăşiţă, (înv.) clironomle, dostoiánie, nioşne-níe, moşteníe, nemestnicíe, rămas. SUCCESÍV adj., adv. 1. adj. consecutiv. (Valuri ~ de avioane.) 2. adj. gradat, trestat. (O înşiruire ~.) 3. adj., adv. treptat. (~ rilele se măresc.) 4. adv. (înv.) succcsivaincnte. (Clădeşte ~ toate halele.) suceesivaménte adv. v. SUCCESIV. SUCCESOARE s. (JUR.) moşteútoarc, urmaşă, (înv.) moşáncă. SUCCESOR s. 1. continuator, urmíş, (înv.) următor. (~ lui la catedră.) 2. urma?. (~ la tron.) 3. (JUR.) moştenitor, urm-Ş. (livr.) eréde, (înv. şi reg.) moşncán, moştón, (înv.) clironóm, moşán, ocináş, ocinătóriu următor. (Averea a revenit unicului ~.) succín s. v. AMBRĂ GALBENA. CHIHLIMBAR. SUCCÍNT adj. 1. concentrat, coicis, laconic, lapidar, scurt, (înv.) rezumătór, (fig.) strâns, telegrafic. (Stil ~ ; exprimare ~) 2. concis, rezumativ, sintetic, sumar, (înv) rezumătór. (O descriere ~.) 3. sumar, (înv) repede. (O schiţă ~ a situaţiei.) SUCEÁLĂ s. învârtirc, înv'tit, răsuceală, răsucire, răsucit, răsucitură, suire, sucit, suci-tură. (~ unui fir textil.) suci s. v. BLĂNAR. SUCÍ vb. 1. a învârti, a răuci, a roti, (pop.) a sucăli, (reg.) a rotila, a rtocoli, (Transilv.) a tecărui. (A ~ un obiect -entru a-l face sul.) 2. a răsuci. (Îşi ~ o ţigaiâ: a ~ un fir.) 3. a frământa, a învârti, a răsjti. (A ~ batista In mină.) 4. a (se) contorsiofl. a (se) răsuci, (rar) a (se) torsiona. (A-şi~ corul.) 5. a (se) ghemuit a (se) încârliga, a (se) încoíci, a (se) încovriga' a (se) înfăşură, a (se) înviaturi, a (se) răsuci' (reg.) a (se) covriga, a (e) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jruí. . .) 6. a se foi, a se perpeli, a se răsuci, a s zvârcoli, (prin Olt. a se scârciumi. (Toată nootea s-a ~ în aşternut.) 7. a (se) întoarce, (se) învârti, a (se) răsuci, a (se) roti, (reg.) a (e) rotila. (A ~ cheia în broască.) 8. (MED.) (se) deplasa, a (se) dezatfócula, a (se) disloc a (se) luxa, a (se) scrântl, (rar) a (se) răsuc (înv. şi reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) sica, (prin Transilv. Li»i a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Traii-silv. şi Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Si-a ~ osul umărului.) suci vb. v. CASTRA. JUGĂNI. METAMORFOZA. MODIFICA. PREFACE. PRESCHIMBA. SCHIMBA. SCOPI. STERILIZA. TRANSFORMA. sucíe s. v. COJOCĂRIE. SUCÍRE s. 1. învârtire, învârtit, răsuceală, răsucire, răsucit, răsucitură, suceală, sucit, sucitură. (~ unui fir textil.) 2. încolăcire, înfăşurare, învălătucire, răsucire, (rar) încolăceálă, încolăcitúră, vălătuceálă. (~ şarpelui in jurul...) 3. întoarcere, întors, învârtire, răsucire, rotire. (~ unui buton, a unui contact.) 4. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticu-laţie, dislocare, îuxare, luxaţie, scrânteală, scrin-tire, scrintitură, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteálă, proclin-tíre. (~ osului numeral.) sucire s. v. CASTRARE. JUGĂNIRE. JUGĂNIT. SCOPIRE. SCOPIT. STERILIZARE. SUCÍT adj. 1. contorsionat, răsucit. (Un corp ~.) 2. întors. (A"u mai sta cu gitul ~.) 3. adus, aplecat, cocârjat, cocoşat, curbat, gâr-bov, gârbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strâmb, strâmbat. (Cu spinarea ~.) 4. întors, învârtit. răsucit, rotit. (A lásat cheia ~ în broască.) 5. cotit, întortocheat, sinuos, şerpuit, şerpuitoi, (rar) şerpuind, (înv. şi reg.) şovăit, (înv.) serpentin. (Un drum ~.) 6. spiralat. (O scară ~.) 7. (MED.) deplasat, dezarticulat, dislocat, luxat, scrântit, (rar) răsucit, (prin vestul Munt.) proclintít. (Os ~.) 8. încâlcit, încurcat, î.itortocheat. (Fraze ~.) sucit adj v. BIZAR. CASTRAT. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. JUGĂNIT. NĂSTRUŞNIC. NEOBIŞNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SCOPIT. SINGULAR. STERILIZAT. STRANIU. SUCÍT s. învârtire, învârtit, răsuceală, răsucire, răsucit, răsucitură, suceală, sucire, sucitură. (~ unui fir textil.) sucitoáre s. v. CAPÂNTORTURĂ. PIŢIGOI.

SLICITÓR s. íăcăleţ, vergea, (rar) sul, (pop.) mestecau, (reg.) rnelestéu, (Maram. şi Transilv.) plăcintór. (~ pentru întinderea aluatului.) sucitór s. v. CORDAR. ÎNTINZĂTOR. MANIVELĂ. STRUKĂ. SUCITURĂ s. învârtire, învârtit, răsuceală, răsucire, răsucit, răsucitură, suceală, sucire, sucit. (~ unui fir textil.) sucitură s. v. COT. COTITURĂ. CURBĂ. DEPLASARE. DEZARTICULARE. DEZARTICULAŢIE. DISLOCARE. GÂNJ. ÎNTORSĂTURĂ. ÎNTORTOCHETURĂ. JURU. BIŢĂ. LUXARE. LUXAŢIE. OCOL. RĂSUCITURĂ. SCRÂNTEALĂ. SCRÂNTIRE. SCRÂNTITURĂ. SCUL. SERPENTINĂ. SINUOZITATE. SUCIRE. ŞERPUIRE. ŞER-PUITURĂ. sncíţă s. v. COJOCĂREASĂ. COJOCĂ-RIŢĂ. súciu s. v% COJOCAR. SUCOMBA vb. a deceda, a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfârşi, a se stinge, (livr.) a repauza, (înv. şi pop.) a se săvârşi, (înv. şi reg.) a se prislăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. şi reg. ir.) a se sparge, (fig. şi fam.) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ ieri la amiază.) SUCOMBARE s. decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, (livr.) éxitus, extincţie, repauzáre, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. şi pop.) săvârşíre, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieíşte, topénie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiúne, prăpăditúră, pristă-víre, săvârşénie, săvârşít, scădere, sconcénie, (ir.) crăpáre, (arg.) mierleálă, mierlíre, vérdeş. (~ unei persoane.) SUCUÍ vb. v. OBIŞNUI. SUCULENT adj. 1. mustos, zemos. (Fructe ~.) 2. consistent, hrănitor, nutritiv, săţios, (livr.) feculént, (astăzi rar) substanţial, (înv.) mistuitor, nutritór, săturăciós, săturătór. (Alimente, substanţe ~.) 3. apetisant, bun, delicios , gustos, îmbietor, plăcut, savuros, (rar) pofticios, (arg.) mişto. (O mlncare, o cină ~.) SUCULENTĂ s. savoare. (~ unui aliment.) suculentă s. y. FARMEC. SUCURSALĂ s. agentură, agenţie, filială, reprezentanţă. (~ a unei bănci.) sucursală s. v. METOC. SUD s. (GEOGR.) miazăzi, (înv. şi pop.) miază, (Transilv.) prânz, (înv.) austru, merizíu. (Spre ~ se zărea soarele.) sud s. v. ACŢIUNE. CAUZĂ. JUDECATĂ. JUDEŢ. PROCES. SUDA vb. 1. (MED.) a se prinde. (Oasele s-au ~.) 2. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) uni. (Două elemente care se ~.) sudác s. v. ŞALĂU. SUDÁJ s. ' (TEHN.) sudare, sudat. (~ metalelor.) sudalmă s. v. AFRONT. INJURIE. INSULTĂ. ÎNJURĂTURĂ. JIGNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUŞINE. UMILINŢĂ. SUDARE s. 1. (TEHN.) sudaj, sudat. (~ metalelor.) 2. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, lipire, reunire, unire. (Proces de ~ a două cuvinte; ~ unor microorganisme.) SUDAT adj. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinat, alipit, lipit, reunit, unit. (Cuvinte ~ ; microorganisme ~.) sudat adj. v. OMOGEN. UNITAR. SUDAT s. (TEHN.) sudaj, sudare. (~metalelor.) sudáţie s. v. APĂ. ÎNNĂDUŞEALĂ. NĂDU-ŞEALĂ. SUDOARE. TRANSPIRAŢIE. SUD-ÉST s. (GEOGR.) (înv.) sud-óst. SUD-ÉSTIC adj. (GEOGR.) (înv.) sud-óstic. SUDIC adj. (GEOGR.) 1. austral, meridional. (Emisfera ~.) 2. meridional, (înv.) meridionalicésc. (Regiunile ~.) SUDOARE s. apă, înnăduşeală, năduşeală, transpiraţie, (rar) sudáţie, (reg.) asud, năbu-şeálă, năduf. (Era tot numai o ~, de alergătura.) sudoare s. v. CUSCRISOR. MIEREA-URSULUI. sudoarea-cálului s. v. O SUL-IEPURELUI. sudoarea-capului s. v. OSUL-IEPURELUI. sudoarca-láptelui s. v. CAPTALAN. SUDORIFÉR adj. sudorific. (Agent ~.) SUDORÍFIC adj. sudorifer. (Agent ~.) sud-óst s. v. SUD-EST. sud-óstic adj. v. SUD-ESTIC. sud-óvcst s. v. SUD-VEST. sudúc s. v. ŞALĂU.

sud-uést s. v. SUD-VEST. suduí vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. DRACUL INSULTA. ÎNJURA. JIGNI. MORALIZA. MUSTRA. OCĂ-Rî. OFENSA. ULTRAGIA. suduiálă s. v. ÎNJURĂTURĂ. suduitúră s. v. AFRONT. INJURIE. INSULTĂ. ÎNJURĂTURĂ. JIGNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUŞINE. UMILINŢĂ. SUD-VÉST s. (GEOGR.) (înv.) sud-óvest, sud-uést. SUEDEZ s., adj. 1. s. (înv.) svez, şved. 2. adj. (înv.) şved, şvezésc. SUFERÍ vb. 1. (înv. şi pop.) a pătimi. (De ee boală ~ ?) 2. a se chinui, (înv. şi reg.) a se ticăi, (înv.) a se nevoi, a (se) strădui. (~ foarle tare din cauza bolii.) 3. a îndura, a pătimi, a păţi, a răbda, a suporta, a trage, (astăzi rar) a purta, (înv. şi reg.) a petrece, a târpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a paula, (Ban.) a peşti, (prin Transilv.) a pristui, (înv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiţi. (Cite n-a ~ l) 4. a pătimi, (înv. şi pop.) a se munci. (De multe a mai ~.) 5. a duce, a îndura, a răbda, a suporta. (El ~ tot greul.) 6. a încerca, a indura, a suporta. (A ~ multe nevoi.) 7. a suporta. (A ~ o condamnare.) 8. a accepta, a admite, a concepe, a îngădui, a permite, a răbda, a suporta, a tolera, (înv. şi reg.) a pris-tăni, (înv.) a obicni, a volnici, (lig. fam.) a înghiţi. (Nu pot ~ una ca asta.) í). a suporta, (fig.) a înghiţi, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate ~ .) suferi vb. v. PRII. sulcríbil adj. v. ACCEPTABIL. SUPORTABIL. TOLERABIL. SUFERÍND adj. (MED.) bolnav, nesănătos, (rar) morbós, (înv. şi pop.) războlít, (înv. şi reg.) neputincios, pătimaş, rău, (Transilv. şi Ban.) beteag, (Transilv.) maród, (înv.) lfnced, malád, mişel, pătimitór. SUFERÍNŢĂ s. 1. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, supliciu, tortură, (înv. şi pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitoríe, pasiune, pedeapsă, pedepsi-túră, rână, schingi, strădanie, strânsoáre, trud-nicíe. (Supus la mare ~.) 2. chin, durere, încer-c are, patimă, păs, pătimire, (înv. şi pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpastă, (înv. şi reg.) pătimită, sefrbă, (înv.) răbdare, stráste, suferíre, (fig.) povară. (Cite ~ n-a avui de îndurat!) 3. greutate, încercare, necaz, nevoie, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe -•; suferinţă s. v, AFECŢIUNE. BOALĂ. MALADIE. suferíre s. v. CHIN. DURERE. ÎNCERCARE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. SUFERINŢĂ. suferit adj. v. ACCEPTABIL. SUPORTABIL. TOLERABIL. suferitor adj. v. RĂBDĂTOR. suficient adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÂMFAT. MEGALOMAN. MÂNDRU. ORGOLIOS. SEMEŢ. TRUFAŞ. ŢANŢOŞ. VANITOS. SUFICIENT adj., adv. 1. adj. îndestulător, mulţumitor, satisfăcător. (O cantitate ~.) 2. adj. destul, îndestulător, (reg.) bugăt. (Provizii ~.) 3. adv. destul, îndeajuns, (reg.) bugăt, (înv.) îndestul. (Ai vorbit ~.) suficientă s. v. AROGANŢĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÂM-FARE. MÂNDRIE. ORGOLIU. SEMEŢIE. TRUFIE. VANITATE. sufít s. v. PLAFON. TAVAN. SUFIXARE s. (LINGV.) sufixaţie. SUFIXÁŢIE s. (LINGV.) sufixare. SUFLA vb. I. 1. a gâfâi, a pufăi, (reg.) a răsufla. (~ după atita alergătură.) 2. a trage. (Te rog săţi~nasul!) 3. a cânta. (~ din fluier.) 4. a răsuna, a suna. (Trimbiiele ~.) 5. a şopti, (fig.) a strecura. (I-a ~ ceva la ureche.) 6. a bate, a trece, (reg.) a vântura. (Crivăţul rece ~ peste sat.) II. a polei, (înv. şi pop.) a spoi. (A ~ un obiect cu aur.) sufla vb. v. RĂSUFLA. RESPIRA. suflái s. v. FOALE. SUFLARE s. I. 1. răsuflare, respiraţie, (rar) respir, respirare, suflu, (pop.) răsuflet, răsuflu, (înv. şi reg.) suflet, (înv.) duh, răsuflătúră, spirit. (Abia îşi mai trage ~ .) 2. suflu. (Dintr-o ~ a făcut să zboare hirlia. de pe masă.) 3. tragere. (~ nasului.) 4. bătaie, suflu, (înv. şi pop.) suflat, (reg.) zălíşte. (Stă în ~ vântului.) 5. adiere, boare, pală, suflu, undă, (rar) scutur, (Olt.) reveneálă. (Nu se simţea nici o ~ de vâní.) II. 1. poleire, poleit, (pop.) spoire, spoit. (~ unui obiect cu aur.) 2. (TEHN.) sablaj, sablare, sablat. (~ unei piese metalice.)

suflare s. v. ANIMAL. CREATURĂ. DOBITOC. FĂPTURĂ. FIINŢĂ. LIGHIOANĂ. LUME. NECUVÂNTĂTOR. VIETATE.. VIEŢUITOARE. SUFLAT adj. poleit, (reg.) poligít. (Obiecte ~.) suflat s. v. BĂTAIE. SUFLARE. SUFLU. suflă-n-vânt s. v. PIERDE-VARĂ. TÂRÂIE-BRÂU. SUFLĂTOR s. (MUZ.) (înv.) sunător. (Este ~ la Filarmonică.) SUFLECĂ vb. a îndoi, a răsfrânge, a ridica, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. şi Dobr.) a sumeteca. (A-şi ~ míne-cile cămăşii.) SUFLECÁRE s. ridicare, ridicat, (înv. şi reg.) suflecă tură. (~ mtnecilor.) SUFLECAT adj. îndoit, întors, răsfrânt, ridicat, sumes, tras, (reg.) sumecát. (Cu mtne-cile ~.) suflecătúră s. v. RIDICARE. RIDICAT. SUFLECARE. SUFLET s. 1. (FILOZ.) conştiinţă, cuget, gândire, spirit, (livr.) for interior, (înv.) cunoştinţă, ştiinţă, (grecism înv.) sinídisis. (Noţiunea de ~.) 2. spirit. (~ poporului român.) 3. psihic, (rar) psihism. (Cum stă cu ~ ?) 4. inimă, sân. (Cu frica in ~.) 5. inimă, (înv.) mâţe (pi.), pt'ntece. (Oftează din adincul ~.) 6. duh, spirit. (~ şi materie.) 7. spirit, (Transilv. şi Bucov.) bleasc. (I-a ieşit ~.) suflet s. v. ANIMATOR. ARDOARE. AVÂNT. BĂRBĂŢIE. BOHOCI. BRAVURĂ. CHIP. CURAJ. CUTEZANŢĂ. DÂRZENIE. ELAN. FAŢĂ. FIGURĂ. IMPETUOZITATE. INDIVID. INS. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. ÎNSUFLEŢITOR. LOCUITOR. NEÂNFRICARE. OM. OMENIE. PERSOANĂ. RĂSUFLARE. RESPIRAŢIE. SEMEŢIE. SUFLARE. TEMERITATE. TEMPERAMENT. suflet-de-strigói s. v. CAP-DE-MORT. FLU-TURE-CAP-DE-MORT. STRIGĂ. SUFLETESC adj. 1. imaterial, nematerial, spiritual. (Componentă ~.) 2. moral, spiritual, (înv.) morálic, moralicesc. (Viaţa ~ a unui popor.) 3. psihic, psihologic, spiritual. (Starea ~ a cuiva.) 4. bisericesc, duhovnicesc, religios, spiritual. (Păstor ~.) 5. adoptiv, spiritual. (Ei sínt părinţii mei ~.) sufletesc adj. v. CITIT. CULT. CULTIVAT. EDUCAT. INSTRUIT. ÎNVĂŢAT. SUFLETEŞTE adv. 1. moraliceşte, moralmente, spiritualiceşte, (rar) spiritualménte. (~ se simte bine.) S, psihologiceşte, (rar) psi-hicéşte. (~ e un om normal.) sufletul-mórţilor s. v. CAP-DE-MORT. FLU-TURE-CAP-DE-MORT. STRIGĂ. sufleţél s. v. DED1ŢEI. LĂCRIMIOARĂ. MĂRGĂRITAR. MĂRGĂRITĂREL. sufleţí vb. v. JURA. TRĂI. VIEŢUI. suflói s. v. FOALE. SUFLU s. 1. suflare. (Dintr-un ~ a făcut să zboare hiriia de pe masă.) 2. bătaie, suflare, (înv. şi pop.) suflat, (reg.) zălíşte. (Stă în ~ vtntului.) 3. adiere, boare, pală, suflare, undă, (rar) scutur, (Olt.) reveneálă. (Nu se simţea nici un ~ de vini.) suflu s. v. ARDOARE. AVÂNT. ELAN. ENTUZIASM. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEŢIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE. RĂSUFLARE. RESPIRAŢIE. SUFLARE. SUFOCA vb. 1. a (se) asfixia, a (se) înăbuşi, a (se) îneca, a (se) sugruma, (înv. şi pop.) a (se) năbuşi, a (se) năduşi, (înv.) a (se) împresura. (Fumul ti ~.) 2. a înăbuşi, a strangula. (Emoţia îl ~ ; cu glasul ~ de emoţie.) SUFOCANT adj. 1. asfixiant, înăbuşitor, înecăcios, (rar) inecătór, (înv. şi pop.) năduşi-tór, (pop.) năbuşitór. (Emanaţii, gaze ~.) 2. greu, irespirabil, înăbuşitor, încărcat, viciat. (O atmosferă ~.) 3. înăbuşitor, sugrumător, (pop.) zăpuşít. (O căldură ~.) SUFOCARE s. 1. asfixie, asfixiere, înăbuşire, înecare, sufocaţic, sugrumare, (rar) înecă-ciúne. (Senzaţie de ~.) 2. (MED.) dispnee, înecăciune. (pop.) năduf. SUFOCAT adj. asfixiat, înăbuşit, înecat, (înv, şi pop.) năduşit. (Persoană ~.) SUFOCÁŢIE s. asfixie, asfixiere, înăbuşire, înecare, sufocare, sugrumare, (rar) înecăciune. (Senzaţie de ~.) SUFRAGERIE s. sală de mese, sală de mân-care, (înv. şi reg.) prinzitór, (înv.) sală de ospeţe. SUFRAGIU s. 1. vot. (La alegeri a obţinut toate ~ noastre.) 2. adeziune, asentiment. (Actorul obţine ~ publicului.) sufrunceá s. v. SPRÂNCEANĂ. SUGACI s. prunc, sugar, uou-născut, (înv. şi pop.) plod, (înv. şi reg.) cocon, porobóc, sugător, (Mold. şi Transilv.) cocă, (fam.) bebe.

sugaci s., adj. v. ALCOOLIC. BĂUTOR. BEŢIV. SUGAR s. prunc, sugaci, nou-născut, (înv. şi pop.) plod, (înv. şi reg.) cocon, porobóc, sugător, (Mold. şi Transilv.) cocă; (fam.) bebe. sugară s. v. ŢIGARĂ. ŢIGARETĂ. sugáriu s. v. CINSTEŢ. SUGATÍVĂ s. sugătoare. sugăríce s. v. BIBERON. SUGĂTOARE s. 1. sugativă. 2. (BOT.; Monotropa hipopytis) (reg.) sparangă-de-brădét. sugător adj. v. LIMFATIC. sugător adj., s. v. MAMIFER. suflător s. v. NOU-NĂSCUT. PRUNC. SUGACI. SUGAR. sugător s., adj. v. ALCOOLIC. BĂUTOR. BEŢIV. sugătúră s. v. SUG ERE. SUPT. SUGE vb. 1. (înv.) a zbea. (Pruncul ~ lapte de la sin.) 2. a sorbi, (pop.) a bea. (Şarpele ii ~ síngele.) 3. a absorbi, a aspira, a încorpora, a înghiţi, a resorbi, a sorbi, a trage. (Pămintul ~ apa de precipitaţii.) suge vb. v. ASUPRI. BEA. EPUIZA. EXPLOATA. EXTENUA. FRÂNGE. FUMA. ISTOVI. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. SECA. SECĂTUI. SFÂRŞI. SLEI. STOARCE. TIRANIZA. TRAGE. URGISI. VLĂGUI. ZDROBI. SUGÉL s. (BOT.) 1. (Lamium purpureum) urzică moartă, (reg.) ţigancă. 2. sugel alb (Lamium album) — urzică moartă, (reg.) faţa-mâţei, urzică albă, urzică creaţă. 3. sugel-galben (Galeobdolon luteum) — (reg.) gălbiníţă. sngél s. v. PANARIŢIU. SUGERĂ vb. 1. (înv.) a năstăvi, (fig.) a inspira, a insufla. (I-a ~ să procedeze astfel. . .) 2. a evoca. (Ce-ţi ~ această imagine ?) SÚGERE s. supt, (înv.) sugătúră, suptoáre, suptúră. (~ pruncilor.) SUGESTÍBIL adj. sugestionabil. (Persoană ~.) SUGESTIONA vb. (PSIH.) a se autosugestiona. SUGESTIONÂBIL adj. sugestibil. (Persoană ~.) SUGESTÍV adj. 1. pictural, pitoresc, plastic. (Aspect ~.) 2, evocativ, evocator, expresiv, nuanţat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.) 3. simpatetic. (Element ~.) SUGESTIVITATE s. elocvenţă, expresivitate, plasticitate, pregnanţă. (Vervă satirică de mare ~.) SUGHÍŢ s. hohot. (Pltns cu ~uri.) SUGHIŢÁRE s. sughiţat, (înv.) sughiţă-túră. SUGHIŢAT s. sughiţare, (înv.) sughiţă-tură. sughiţătnră s. v. SUGHIŢARE. SUGHIŢAT. sugin s. v. PANARIŢIU. SUGIUC s. (pop.) bigi-bigi. (~ cu nuci.) sugiuc s. v. GHIUDEN. PANARIŢIU. SUGRUMĂ vb. 1. a gâtui, a strangula, (rar) a jugula, (înv. şi reg.) a îneca, a suguşa, (reg.) a îmberegăţi, a înnăduşi, a năduşi, a struguşa, a zgăira, (prin Olt.) a beregătui. (Ttlharul l-a ~.) 2. a (se) asfixia, a (se) înăbuşi, a (se) îneca, a (se) sufoca, (înv. şi pop.) a (se) năbuşi, a (se) năduşi, (înv.) a (se) împresura. (Fumul ii ~.) 3. a se gâtui, a se îngusta, a se strimta, (rar) a se subţia, (înv. şi reg.) a se strâmtora. (În acel loc valea se ~.) sugruma vb. v. ÎNĂBUŞI. REPRIMA. SUGRUMARE s. 1. gituire, strangulare, (rar) jugulare, stranguláţie, (inv.) sugrumătúră. (~ unei persoane.) 2. asfixie, asfixiere, înăbuşire, înecare, sufocare, sufocaţie, (rar) înecăciúne. (Senzaţie de ~.) sugrumare s. v. ÎNĂBUŞIRE. REPRIMARE. SUGRUMAT adj. 1. gâtuit, strangulat, (înv.) suguşát. (Persoană ~.) 2. gâtuit, înăbuşit, înecat. (Cu glasul ~ de emoţie, spuse. . .) SUGRUMĂTOR adj. înăbuşitor, sufocant, (pop.) zăpuşít. (O căldură ~.) SUGRUMĂTÚRĂ s. gâtuire, gituitură. (~ unui flacon.) sugrumătúră s. v. GÂTUIRE. STRANGULARE. SUGRUMARE. suguşá vb. v. GÂTUI. STRANGULA. SUGRUMA. suguşát adj. v. GÂTUIT. STRANGULAT. SUGRUMAT. suhát s. v. IMAS. IZLAZ. PĂSCUT. PĂŞU-NARE. PĂŞUNAT. PĂŞUNE. suhăţie s. v. IMAŞ. IZLAZ. PĂSCUT. PĂŞUNARE. PĂŞUNAT. PĂŞUNE.

SUÍ vb. 1. a escalada, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a se căţăra, a se cocoţa, a se ridica, a se urca, (pop.) a se aburca, a se ţuţuia, (reg.) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popota, a se zgăibăra, (prin Transilv.) a se pupuia, (prin Olt.) a se suliga. (S-a ~ in copac.) 3. a (se) ridica, a (se) sălta, a (se) urca. (~ sacul In căruţă; îl ~ pe genunchi.) 4. a (se) pune, a (se) urca. (Îl ~ în car, pe cal etc.) 5. a (se) înălţa, a (se) ridica, a (se) urca. (Se ~ in înaltul cerului.) 6. a creşte, a (se) majora, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) urca. (Au ~ preful; preţurile s-au -»*.) 7. a creşte, a se mări, a se ridica, a se urca. (I s-a ~ temperatura. ) suián s. v. LEUCĂ. suicid s. v. SINUCIDERE. SINUCIGAŞ. SUI-GÉNERIS adj. aparte, deosebit, particular, special, specific. (Un gust ~.) SUÍNĂ s. (ZOOL.) porcină. SUÍRE s. 1. escaladare, urcare. (~ Alpilor.) 2. căţărare, cocoţare, ridicare, urcare, urcat. (~ cuiva pe un zid.) 3. ridicare, ridicat, săltare, săltat, suit, urcare, urcat. (~ sacului in căruţă.) 4. înălţare, ridicare, suit, urcare, urcat. (~ în văzduh.) 5. ascensiune, înălţare, ridicare, urcare. (Mişcare de ~ a aerului.) 6. creştere, majorare, mărire, ridicare, scumpire, sporire, urcare. (~ preţurilor.) 7. creştere, mărire, ridicare, urcare. (~ temperaturii cuiva.) SUÍŞ s. urcuş. (La mijlocul ~ unui munte.) suiş s. v. CREASTĂ. CREŞTET. CULME. PISC. VÂRF. SUÍT s, 1. ridicare, ridicat, săltare, săltat, suire, urcare, urcat. (~ sacului in căruţă.) 2. înălţare, ridicare, suire, urcare, urcat. (~ in văzduh.) SUÍTÂ s. I. alai, cortegiu, (înv.) ec-paiá, paradă, saltanát, taci'm. (~ domnesc.) II. (MUZ.) partită. suită s. v. ÎNLĂNŢUIRE. LEGĂTURĂ. SUITOARE s. (MIN.) (Transilv.) şutau. SUITOR adj. 1. agăţător, căţărător, urcător. (Plantă ~.) 2. ascendent, urcător. (Ritm ~ al unor versuri.) suiulgiu s. v. FÂNTÂNAR. SACAGIU. suiúz s. v. FLEC. SUL s. 1. (TEHN.) cilindru. (~ la războiul de ţesut.) 2. trlrnbă, val, vălătuc, (Olt. şi Ban.) vig. (Un ~ deptnză.) 3. rulou. (~ de hlrtie.) 4. (Munt., Olt.) sucăléte. (Face obiectul ~.) 5. coloană, trâmbă, vârtej, (pop.) volbură. (Un ~ de praf.) sui s. v. BARĂ FIXĂ. CARÂMB. CEAFĂ. FASCICUL. FĂCĂLEŢ. MĂNUNCHI. MIHALŢ. NĂMETE. NOIAN. PENINSULĂ. SNOP. SPETEAZĂ. SUCITOR. TĂVĂLUG. TROIAN. TROMBĂ. VERGEA. VÂRTEJ. sulác s. v. MEMBRU. PENIS. SULĂ. sulár s. v. BOIŞTEAN. FUSAR. SULĂ. sulástru s. v. MIHALŢ. sulátic adj. v. LUNGĂREŢ. LUNGUIEŢ. ŢUGUIAT. SULĂ s. (IHT.) 1. (Cuprinus carpio hun-garicus) (pop.) sulác, (reg.) sulár, sulinár, sulói, ulucár, crap săltăreţ, crap sulátic, crap sulédnic. 2. (Sgngnatus nigrolineatus) (reg.) andrea. Sulă s. v. FUSAR. FUSAR MARE. MEMBRU. PENIS. PIETRAR. sulegét adj. v. SUBŢIRATIC. SUBŢIRE. SUPLU. ZVELT. suléte s. v. CARÂMB. CEAFĂ. sulétie adj. v. SUBŢIRATIC. SUBŢIRE. SUPLU. ZVELT. SULF s. (CHIM.) 1. pucioasă, (Olt, şi Transilv.) ţímpor. 2. sulf poíatií = anhidridă sulfuroasă, bioxid de sulf. sulf s. v. ACORD. ARANJAMENT. COMBINAŢIE. CONTRACT. CONVENŢIE. ÎNŢE-ŢEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LEGĂ-MÂNT. PACT. TRANZACŢIE. SULFAT s. 1. (CHIM.) sulfat acid = (impr.) bisulfát; sulfat cromic = sulfat de crom ; sulfat de bariu = alb de barită ; sulfat de crom = su.fat cromic; sulfat de cupru = (rar) sulfat de aramă, (pop.) piatră-vânătă, (reg.) piatră-mieríe, (înv.) vitriol-albástru ; sulfat de mercur = sulfat mercuros ; sulfat feros = calaican, melan-terit, (reg.) galíţcă, piatră-vérde, (Mold. şi Bucov.) chicláz ; sulfat mercuros = sulfat de mercur. 2.

(FARM.) sulfat de magneziu — sare amară, sare de Seidlitz ; sulfat de sodiu = mira-bilit, sarea lui Glauber. SULFATĂ J s. (CHIM.) sulf atare. SULFATÁRE s. (CHIM.) sulfataj. sulfat de aramă s. v. SULFAT DE CUPRU. SULFIDÁRE s. (CHIM.) xantogenare. SULFÍNĂ s. (BOT.) 1. (Melilotus offici-nalis) (reg.) molótru, iarbă-de-piátră, trifoi-máre. 2. (Melilotus albuş) (reg.) molotru álb. 3. sulfină albastră (Melilotus coerulea) = (reg.) schindúf, molotru albastru. SULFIT ACÍD s. (CHIM.) (impr.) bisulfít. SULFOCIANURĂ s. (CHIM.) rodanură, tiocianat. SULFURA s. I. (CHIM.) sulfura de fier = pirită ; sulfura de plumb — galena. 2. (MIN.) sulfura de zinc = blendă, sfalerit. sulfuríu adj. v. CHIHLIMBARIU. GĂLBUI. SULFUROS adj. (CHIM.) (înv. şi reg.) puciós. (Substanţe ~.) sulí vb. v. ÎNSĂILA. suligá vb. v. CĂŢĂRA. COCOŢA. RIDICA. SUI. URCA. sulígă s. v. ŢURŢUR. SULIMÁN s. (BOT.; Ajuga genevensis) (reg.) gubănáş, lavrentínă, vineríţă, vineţícă, iarbă-degreutáte. suiimán s. v. FARD. sulimeneálă s. v. FARD. FARDARE. FARDAT. MACHIAJ. MACHIAT. MACHIERE. VOPSIRE. VOPSIT. sulimení vb. v. FARDA. MACHIA. VOPSI. sulimenire s. v. FARDARE. FARDAT. MACHIAJ. MACHIAT. MACHIERE. VOPSIRE. VOPSIT. sulimenít adj. v. FARDAT. MACHIAT. VOPSIT. sulinár s. v. BURLAN. CANAL. CONDUCTĂ. SULĂ. TUB. sulínă s. v. CORNACI. sulitár s. v. LÁNCIER. SULIŢAŞ. SULIŢÁŞ s. (IST., MIL.) lăncier, (înv.) fustáş, suliţár. SULIŢĂ s. (IST., MIL.) lance, (înv.) fúşte, spicul. suliţă s. v. SĂGEATĂ. SULIŢÍCĂ s. (BOT.; Donjcnium herba-ceum) (reg.) fălcátă, fălcăţíe, suliţioáră, sunătoare, vinúţ, brâncuţă-de-pisícă, floarea-vínului, trifoi-sălbátic, trifoiul-caprelor. suliţícă s. v. SUNĂTOARE. suliţioáră s. v. SULIŢÍCĂ. sulói s. v. SULĂ. SULTAN s. (IST.) (înv.) şah. (~ otoman.) sultănică s. v. CĂLŢUNAŞ. CONDURUL-DOAMNEI. sulughíţă s. v. ŢURŢUR. sulumínă s. v. FILIMICĂ. suma vb. v. ADUNA. TOTALIZA. SUMÁBILĂ adj. (MAT.) 1. integrabilă. (Funcţie ~.) 2. convergentă. (Serie ~.) sumáe s. v. TANANT. SUMAN s, dulamă, (reg.) cóntáş, récăl, (Transilv. şi Maram.) gúbă. (~ de dimie.) suman s. v. ABA. DIMIE. PĂNURÂ. SUMAR adj., s. 1. adj. concis, rezumativ, sintetic, succint, (înv.) rezumătór. (O descriere ~.) 2. adj. succint, (înv.) repede. (O schiţă ~ a situaţiei.) 3. adj. fugitiv, rapid, superficial. (La o cercetare cit de ~ ... ) 4. adj. ne-aprofundat, superficial. (O analiză cam ~.) 5. s. conţinut, cuprins, tablă de materii, (înv.) registru, scară, sumă, (grecism înv.) pínax. (~ unei cărţi.) sumar s. v. INVENTAR. LISTĂ.

sumarisí vb. v. ADUNA. TOTALIZA. SUMÁŢIE s. (FIZIOL.) adiţie latentă. sumáţie s. v. CUMULARE. ÎNSUMARE. SUMĂ s. 1. (MAT.) total. (~ unei adunări.) 2. (înv.) seamă. (I-a fost dator cu o ~ de bani.) 3. cantitate. (~ bunurilor acumulate.) 4. cifră, număr, total. (~ spectatorilor.) 5. număr, (înv.) císlă. (~ totală a vitelor.) 6. totalitate. (~ imaginilor dintr-o poezie.) 7. număr, seamă, serie. (A ridicat o ~ de probleme. ) sumă s. v. CONŢINUT. CUPRINS. SUMAR. TABLĂ DE MATERII. SUMBRU adj. 1. întunecat, intui obscur, (livr.) tenebros, (rar) nepătruns, tinv.) noptós. (Un salon~.) 2. întunecat, mohorât, sur, (pop.) suríu. (Haină de nuanţă ~.) 3. funebru, jalnic, lugubru, macabru, sinistru. (O atmosferă ~.) 4. apăsător, deprimant, dezolant, (fig.) negru. (Gânduri ~.) 5. fatal, funest, nefast, sinistru, (pop.) pocit. (O presimţire ~.) súmcă s. v. CARTUŞIERĂ. sumecá vb. v. ÎNDOI. RĂSFRÂNGE. RIDICA. SUFLECA. SUMETE. TRAGE. sumecát adj. v. ÎNDOIT. ÎNTORS. RĂS-FRÂNT. RIDICAT. SUFLECAT. SUMES. TRAS. SUMEDENIE s. 1. duium, grămadă, mulţime, potop, puhoi, puzderie, (înv. şi pop.) mare, poíéde, (înv. şi reg.) întuneric, (reg.) posmól, tălábă, (Transilv. şi Mold.) silă, (înv.) mulţít, putere, (fig.) groază, grozăvenie, grozăvie, (reg. fig.) polog. (O ~ de duşmani.) 2. mulţime, potop, puzderie, (pop.) spuzénic, (înv. şi reg.) sodóm, (fig.) pulbere, spuză, spuzcálă. (~ de stele.) sumérnic adj. v. SUBŢIRE. SUMÉS adj. îndoit, întors, răsfrânt, ridicat, suflecat, tras, (reg.) sumecát. (Cu mtnecile ~.> SUMÉTE vb. a îndoi, a răsfrânge, a ridica, a sufleca, a trage, (reg.) a sumeca a supune,. (prin Munt. şi Dobr.) a sumeteca. (Îşi ~ mine-«ile, poalele.) suiuetecá vb. v. ÎNDOI. RĂSFRÂNGE. RIDICA. SUFLECA. SUMETE. TRAGE. surninicá vb. v. DEŞTEPTA. SCULA. TREZI. sumisiune s. v. ASCULTARE. CUMINŢENIE. DOCILITATE. SUPUNERE. suniână s. v. AXILĂ. SUBRAŢ. SUBSUOARĂ. SUMULÍŢĂ s. sumuşoară. SUMUŞOÁRĂ s. sumuliţă. sumutá vb. v. AGITA. ASMUŢI. AŢÂŢA. HĂRŢÚI. INCITA. INSTIGA. ÎNTĂRÂTA. PROVOCA. STÂRNI. TULBURA. sun s. v. ECOU. RĂSUNET. SUNET. SUNA vb. 1. a răsuna, a sufla. (Trâmbiţele ~.) 2. a bate, a dăngăni, (prin Ban.) a zvoni. (~ clopotul la biserică.) 3. a se auzi. (Clopotele ~ până departe.) 4. a bălăngăni, (reg.) a tălăncăni, a tălăngi. (~ clopotul de la vite.) 5. (reg.) a tingăni. (~ clopoţeii.) 6. a trage. (Te rog să ~ imediat clopoţelul.) 7. (MUZ.) a cânta. (~ din frunză.) 8. a ţârâi, a zbârnâi. (~ soneria, telefonul.) 9. a fâşâi, a foşni, a susura, a şopoti, a şopti, a şuşoti, a şuşui, (rar) a sâsâi, (Mold. şi Bucov.) a fălălăi, (Mold. şi Tran-silv.) a pârâi, (prin Transilv.) a şuşora, (înv.) a prâsni. (Frunzele ~.) 10. a clipoci, a murmura, a susura, a şopoti, a şopti, a şuşoti, (rar) a şuşui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.) 11. a-i ţiui, a-i vui. (Îi ~ urechile.) suna vb. v. AFIRMA. AUZI. BATE. BOCĂNI. CIOCĂNI. POCĂNI. SPUNE. ŞOPTI. VORBI. ZICE. ZVONI. sunáică s. v. POJARNIŢĂ. SUNĂTOARE. SUNARE s. tragere. (~ clopoţelului.) SUNĂTOARE s. (BOT.) 1. (Hypericum perforaium) pojarniţă, (reg.) drobişór, fălcă-ţeá, harnică, inchegătoáre, pojar, pojárnică, sunáică, şerlái, zburătoare, barba-lúpului, bu-ruiană-de-nădúf, cruceavoinícului, floare-de-nădúf, floare-gálbenă, iarba-crúcii, iarba-lui-sf.-Ioán, iarba-sângelui, iarba-spáimei, iarba-spurcăţii, osul-iépurelui, sovârf-gálben. 2. (Hypericum maculatura) (reg.) fălcăţeá, lujerícă, merişór, sovârváriţă, suliţícă, brâncuţă-de-pi-sícă, iarba-spáimei, trifoi-căprésc. 3. (Crepis rhocadifolia) (reg.) barbalúpului, găină-pără-sítă. 4. (Crepis foetida) (reg.) măselár, pojarniţă, barba-lúpului, lăptuca-iépurilor. sunătoare s. v. CLOCOTICI. MĂSELARI-ŢĂ. SULIŢÍCĂ. VOCALĂ. sunătoare-de-múnte s. v. PARPIAN.

SUNĂTOR adj. 1. foşnitor, murmurător, susurător, şopotitor. (Frunze ~.) 2. gata, gheaţă, lichid, numerar, (pop. şi fam.) numărător, peşin, (înv.) naht. (A cumpăra ceva cu bani ~.) sunător adj. v. AFECTAT. ARTIFICIAL. BOMBASTIC. CĂUTAT. CONVENŢIONAL. DECLAMATOR. EMFATIC. FALS. FĂCUT. GRANDILOCVENT. MANIERAT. NEFIRESC. NENATURAL. POMPOS. PRETENŢIOS. RETORIC. sunător s. v. INSTRUMENTIST. ORCHES-TRANT. SUFLĂTOR. sunducós adj. v. INSOCIAB1L. IRASCIBIL. IRITABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEPRIETENOS. NERVOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORÂT. SUPĂRĂCIOS. TACITURN. TĂCUT. URÂCIOS. URSUZ. SUNET s. 1. (livr.) son, (înv. şi reg.) sun, (reg.) şteámăt. (~e plăcute.) 2. (MUZ.) notă. (Scoate ~ acute.) 3. (înv.) răsunáre. (Se aude ~ clopotelor.) 4. (FON.) (rar) son, (înv.) fonem. (Corespondenta dintre litere şi ~.) 5. fâşâit, foşnet, freamăt, murmur, susur, susurare, şoaptă, şopot, (rar) şóşet. (~ frunzelor.) sunet s. v. BUBUIRE. BUBUIT. BUBUITURĂ. DETONAŢIE. DETUNARE. DETUNAT. DETUNĂTURĂ. DUDUIT. DUDUI-TURĂ. ECOU. RĂSUNET. TRĂSNET. TRĂSNITURĂ. VORBĂ. VUIET. ZGOMOT. ZVON. sunimiéz s. v. CHINDIE. VECERNIE. SUPA vb. a cina. (Unde ai ~ după spectacol ?) SUPAPĂ s. (TEHN.) 1. ventil, (pop.) răsunătoare. (~ la un orificiu.) 2. redresor. (~ la un cazan cu aburi.) SUPĂ s. (pop.) zeamă, (reg.) sorbitură. (~ de pasăre.) SUPĂRA vb. 1. (pop. şi fam.) a se burzului, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Transilv.) a se spulbera, (fam.) a se îmbufna, a se zborşi, (fam. fig.) a se zbârli, (arg.) a se şucări. (S-a ~ tare pe el.) 2. a se certa, a se învrăjbi, (pop.) a se bălăbăni, a se gâlcevi, a se sfădi, (înv. şi reg.) a se pricinui, (reg.) a se cârti, a (se) pricini, (Mold.) a se cârcoti, (prin Olt.) a se rohoti, (înv.) a se pârî, a se prici, a se prigoni, (fam. fig.) a se strica. (S-a ~ cu toţi prietenii.) 3. a (se) înciuda, a (se) necăji, (pop.) a (se) ciudi. (S-a ~ pe el însuşi că n-a puiut . . . ) 4. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) îndurera, a (se) întrista, a (se) mâhni. a(se) necăji, (înv. şi pop.) a (se) obidi, (înv. şi reg.) a (se) scârbi, (înv.) a (se) oţărî, a (se) râvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai ~ pe tata.) 5. a necăji, a nemulţumi. (Îl ~ că nu-l poate ajuta.) 6. a agasa, a enerva, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sâcâi, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihâi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. şi Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scârbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî, (li ~ fără Încetare cu insistenţele.) 7. a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a stingheri, a stânjeni, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.( a zăticni, (Mold. şi Bucov.) a zăhăi, (înv.) a aminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru.) 8. a se ofensa, (livr. şi fam.) a se ofusca, (fam. fig.) a se şif na. (Ce te-ai ~ aşa?!)' 9. a jena. (Îl ~ ficatul.) 10. a chinui. (Îl ~ o tuse rebelă.) supăra vb. v. ASUPRI. BATE. BIRUI. CONJURA. COTROPI. EXLOATA. IMPLORA. INVADA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. ÎNCĂLCA. ÎNFRÂNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. NĂPĂDI. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PLICTISI. PRIGONI. SĂ-TURA. TIRANIZA. URGISI. URÎ. SUPĂRARE s. 1. (pop. şi fam.) burzuluiala, (fam.) îmbufnare. (Termină cu ~!) 2. amărăciune, întristare, mâhnire, necaz, tristeţe, (înv. şi pop.) obidíre, (pop.) obidă, (înv. şi reg.) scirbă, (Transilv., Mold. şi Bucov.) bănat, (înv.) mâhneálă, mâhniciúne, scârbíe, (fig.) cătrănire. (Încă nu i-a trecut ~.) 3. necaz, neplăcere, (înv. şi pop.) price, (înv.) săbláznă, scădere, siclét. (Multe ~i a avut de indurat.) 4. necaz, păs. (£ia spus pe îndelete ~.) 5. nemulţumire, neplăcere, (înv., reg. şi fam.) parapon, (înv. şi reg.) scirbă, (înv.) pricinuíre. (Ce ~ ie apasă?) 6. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, (înv. şi pop.) poznă, răutate, (pop.) alageá, daravéră, păcat, ponós, pótcă, poticálă, zăduf, (înv. şi reg.) nacafá, nagodă, (reg.) dănănáie, încurcálă, năzbícă, năzdrăvănie, păcosténie, şúgă, şugubínă, toroápă, (prin Mold.) bacálă, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bucov.) bédă, (Mold.) chichion, (Olt. şi Ban.) cotoárbă, (Olt., Ban. şi Transilv.) dabilă, (înv.) nesosínţă, nevoinţă, patimă, satará, stenahoríe. (Ce ~ a căzut pe el!) 7. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritaţie, necaz, nervozitate, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) 8. deranj. (Nu vă fac nici o ~ dacă . . . ) supărare s. v. EPILEPSIE. SUPĂRAT adj. 1. (pop. şi fam.) burzuluit, (livr. şi fam.) ofuscat, (fam.) îmbufnat, mofluz, zborşit, (fam. fig.) şifonat, zbârlít. (A rămas o vreme ~.) 2. certat, învrăjbit. (Familii ~.) 3. înciudat, necăjit. (Om ~.) 4. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, trist, (pop.) obidit, (înv. şi reg.) scârbit, supărăcios, (înv.) dosădít, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoştit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 5. necăjit, nemulţumit, (înv., reg. şi fam.) paraponisit.

(E tare ~ pe sine însuşi.) 8. agasat, enervat, iritat, plictisit, sâcâit, (livr.) tracasat, (pop.) zădărtt. (Om ~.) 7. enervat, iritat, necăjit, nervos, surescitat, (înv. şi reg.) scârbit. (Era extrem de ~.) SUPĂRĂCIOS adj. 1. susceptibil, (reg.) supărélnic, supărós, (fam.) ţâfnós. (Om ~.) 2. irascibil, iritabil, nervos, (rar) suresci-tábil, (pop.) rânzós, (înv. şi reg.) necăjiciós, sunducós, (înv.) sângerós, sângiós, (fam.) nevricos. (Fire ~.) supărăcios adj. v. ABĂTUT. AMĂRÂT DEPRIMAT. DESCURAJAT. DEZAGRE^ ABIL. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÂHNIT. NECĂJIT. NEPLĂCUT. SUPĂRAT. SUPĂRĂTOR. TRIST. SUPĂRĂTOR adj. 1. dezagreabil, neplăcut, (înv.) supărăcios. (O situaţie ~.) 2. incomod, jenant, neplăcut, stingheritor, stânje-nitor. (A trăit ctteva momente ~.) 3. jenant, neplăcut, penibil. (Încearcă un sentiment ~.) 4. agasant, enervant, iritant, plicticos, plictisitor, sâciitor. (O treabă ~.) 5. chinuitor, rebel, (înv. şi pop.) necăjós. (O tuse ~.) supărélnic adj. v. SUPĂRĂCIOS. SUSCEPTIBIL. supărétc s. v. PRISPĂ. supărós adj. v. SUPĂRĂCIOS. SUSCEPTIBIL. SUPERARBITRÁ vb. a supraarbitra. SUPERARBÍTRU s. supraarbitru. (~ ínlr-o competiţie.) SUPERB adj., adv. 1. adj. grandios, impozant, impunător, maiestos, măreţ, monumental, splendid, (rar fig.) trufaş. (Un palat ~.) 2. adj. minunat, splendid, (fig.) ceresc, divin, dumnezeiesc, îngeresc, serafic, (livr. fig.) celest. (O muzică ~.) 3. adv. minunat, splendid, (fig.) divin, dumnezeieşte. (Cântă ~.) 4. adj. desăvârşit, excepţional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, sublim, (înv.) săvârşít. (O ~ punere în scenă.) superb adj. v. MÂNDRU. ORGOLIOS. SEMEŢ. TRUFAŞ. superbie s. v. AROGANŢĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎN-GÂMFARE. MÂNDRIE. ORGOLIU. SEME-ŢIE. TRUFIE. VANITATE. SUPERCONFÓRT s. supraconfort. SUPERFICIAL adj. 1. neaprofundat, sumar. (O analiză cam ~.) 2. fugitiv, rapid, sumar. (La o cercetare cit de ~ ... ) SUPERFICIALITATE s. uşurinţă. (Judecă cu prea multă ~.) supcrfílm s. v. SUPERPRODUCŢIE. SUPERFÍN adj. extrafin, (rar) străfín, suprafín. (Un lichior ~.) SUPERFINÍŢIE s. (TEHN.) vibronete-zire. superfluénţă s. v. INEFICACITATE. INEFICIENTĂ. INUTILITATE. ZĂDĂRNICIE. superfluitáte s. v. INEFICACITATE. INEFICIENTĂ. INUTILITATE. ZĂDĂRNICIE. superfluu adj. v. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. NEFOLOSITOR. NENECESAR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. VAN. ZADARNIC. SUPERIOR adj., s. 1. adj. ales, fin, selectat, selecţionat, sortat, triat. (Vinuri ~.) 2. adj. fin. (Ciocolată ~.) 3. adj. (livr.) preeminent. (~ ca valoare, rang etc.) 4. s. şef. (~ul şi subalternii.) 5. adj. ales, deosebit, distins, rar. (Un om ~.) 6. adj. evoluat. (Stadiu ~ de dezvoltare.) 7. adj. înalt, ridicat. (Nivel ~ de trai.) superior s. v. EGUMEN. STAREŢ. SUPERIORITATE s. 1. (livr.) preeminenţă. (~ în rang.) 2. avantaj. (~ boxerului nostru era netă.) SUPERMICROSCÓP s. ultramicroscop. supernumérar s., adj. v. SUPRANUMERAR. superpozíţie s. v. SUPRAPUNERE SUPERPRODUCŢIE s. (rar) superfílm. superpúne vb. v. SUPRAPUNE. supcrpús adj. v. SUPRAPUS. SUPERSENSÍBIL adj. ultrasensibil. (Instrument de precizie ~.) SUPERSTATÁL adj. suprastatal. (Organizaţie ~) SUPERSTIŢIE s. (livr.) crés. (A crede în ~ii.) SUPERSTRAT s. (LINGV.) suprastrat. supleant s. v. LOCŢIITOR. SUBSTITUT. supleant s., adj. v. ÎNLOCUITOR. SUPLINITOR. suplecá vb. v. ÎNCHINA. PLECA. PREDA. SUPUNE. suplecát adj. v. PLECAT. SMERIT. SUPUS. UMIL. UMILIT. SUPLETÍV adj. (JUR.) facultativ. (O normă legală ~.) SUPLEŢE s. 1. elasticitate, flexibilitate, mlădiere. (~ unui corp solid.) 2. agerime, agilitate, iuţeală, repeziciune, sprinteneală, uşurinţă, vioiciune, (astăzi rar) sprinteníc, (înv.) sprintinătáte. (~ in mişcări.) 3. mlădiere, zvelteţe. (~ unei fete.) suplicant s. v. RECLAMANT.

SUPLÍCĂ s. (IST.) (înv.) arzmagzár, magzár. (~ adresată curţii otomane.) suplică s. v. CERERE'. PETIŢIE. PL ÎNGERE. RECLAMAŢIE. SUPLÍCIU s. 1. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferinţă, tortură, (înv. şi pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitoríe, pasiune, pedeapsă, pedepsitúră, rână, schingi, strădanie, strân-soáre, trudnicíe. (Supus la ~ ii crtncene.) 2. martiraj, martiriu, mucenicie, (rar) martir, (înv. şi pop.) patimă, (înv.) martirísm, mărturie, muceníe, muceníre, strădanie. (~ indurat de un sftnl.) SUPLIMENT s. 1. adaos, anexă, apendice, completare. (~ la un memoriu.) 2. adaos, spor. (~ la o retribuţie.) SUPLIMENTAR adj. 1. (livr.) adiţional. (Taxe~.) 2. complementar, întregitor, subsidiar, (rar) complinitor. (Lămuriri ~.) SUPLINI vb. a înlocui. (Pe timpul cit m-a ~ la catedră.) SUPLINIRE s. înlocuire. (~ cuiva la o catedră.) SUPLINITOR s., adj. înlocuitor, (înv.) supleant. (Şi-a găsit un ~ ia catedră.) SUPLU adj. 1. elastic, flexibil, mlădios, (înv.) încovoiós. (O nuia ~.) 2. subţiratic, subţire, zvelt, (înv. şi reg.) sulegét, (reg.) sulé-tic, (Transilv.) şugár, (Munt.) şui, (prin Tran-silv. şi Olt.) şuiéţ. (Un corp, un om~.) 3. elegant, graţios, mlădios, mlădiu, zvelt, (rar) mlădiat. (Zborul~ al unei păsări; un mers~.) SUPORT s. 1. bază, postament, soclu. (Un laminor fixat pe un ~.) 2. cadru. (~ de susţinere.) suport s. v. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT. SUPORTA vb. 1. a îndura, a pătimi, a păţi, a răbda, a suferi, a trage, (astăzi rar) a purta, (înv. şi reg.) a petrece, a târpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a paula, (Ban.) a peşti, (prin Transilv.) a pristui, (înv.) a bine-viea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiţi. (Cile n-a ~ I) 2. a duce, a îndura, a răbda, a suferi. (El a ~ tot greul.) 3. a încerca,, a îndura, a suferi. (A ~ multe nevoi.) 4. a suferi. (A ~ o condamnare.) 5. a accepta, a admite, a concepe, a îngădui, a permite, a răbda, a suferi, a tolera, (înv. şi reg.) a pristăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fig. fam.) a înghiţi. (Nu pot ~ una ca asta.) 6. a suferi, (fig.) a înghiţi, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-? poate ~.) 7. a tolera, (prin Transilv. şi prin Ban.) a pristui. (~ bine grăsimile.) SUPORTABIL adj. 1. acceptabil tolerabil, (înv.) suferíbil, suferit. (0 climă ~.) 2. (rar> respirabil. (Un aer mai ~.) 3. acceptabil, admisibil, bunicel, convenabil, tolerabil, (fam.> pasabil. (O situaţie ~.) SUPORTER s. susţinător. (Un in focal ~ al echipei.) supozú vb. v. CREDE. PRESUPUNE. SOCOTI. SUPOZÍŢIE s. 1. ipoteză, presupunere, prezumţie, (livr.) conjectură, (înv.) supunere. (Ce ~ a lansat?) 2. bănuială, ipoteză, presupunere, prezumţie, (rar) presupus. (~ lui" s-« adeverit.) súpra prep. v. ASUPRA. CĂTRE. ÎNSPRE. LA. SPRE. SUPRABUNDÉNT adj. ultraabundent, (livr.) pletoric. SUPRAAGLOMERARE s, supraaglomera-ţie. SUPRAAGLOMERAŢIE s. supraaglomerare. SUPRAALIMENTÁRE s. supraalimentaţie, (rar) supranutríţie. SUPRAALIMENTÁT adj. (rar) suprahră-nít, supranutrít. SUPRAALIMENTAŢIE s. supraalimenta-re, (rar) supranutríţie. SUPRAAPRECIÁ vb. a (se) supraestima, a (se) supraevalua, (rar) a (se) suprapreţui, (înv.) a (se) pretinde. SUPRAAPRECIERE s. supraestimarc, supraevaluare. SUPRAARBITRÁ vb. a superarbitra. SUPRAARBÍTRU s. superarbitra. (~ in-tr-o competiţie.) SUPRABUGETAR adj. extrabugetar. (Prevederi ~.) SUPRACONFÓRT s. superconfort. SUPRACOPÉRTĂ s. anvelopă. (~ unei cărţi.) SUPRACURÉNT s. (F/Z.) (rar) supra-intensitate. SUPRAESTIMA vb. a (se) supraaprecia, a (se) supraevalua, (rar) a (se) suprapreţui, (înv.) a (se) pretinde. SUPRAESTÂMÁRE s. supraapreciere, supraevaluare.

SUPRAEVALUA vb. a (se) supraaprecia, a (se) supraestima, (rar) a (se) suprapreţui, (înv.) a (se) pretinde. SUPRAEVALUARE s. supraapreciere, su-praestimare. supraexcitá vb. v. SURESCITA. supraexcltáre s. v. SURESCITARE. SURE SC ITAŢIE. supraexcitáţie s. v. SURESCITARE. SURESCITATE. SUPRAFAŢĂ s. 1. (MAT.) (înv.) sur-fáţă. 2. întindere, mărime. (~ unui loc.) 3. cuprins, întindere, întins, spaţiu, teritoriu, (înv.) cuprindere, olát. (Pe toată ~ ţării.) 4. regiune, teritoriu, zonă. (O ~ aridă.) 5. faţă, întindere, întins, (înv.) surfáţă. (Pe ~ mării, a cimpiei.) supralín adj. v. EXTRAFIN. SUPERFIN. suprafiresc adj. v. SUPRANATURAL. SUPRAFUZIÚNE s. (FIZ.) supratopirc. suprahrănít adj. v. SUPRAALIMENTAT. SUPRA1MPÚNERE s. (GEOGR., GEOL.) epigeneză. SUPRAINDIVIDUÁL adj. suprapersonal. supraintensitáte s. v. SUPRACURENT. SUPRALICITA vb. (înv.) a atirdisi. (A ~ la o licitaţie.) supralumíuă s. v. OBERLIHT. SUPRANATURAL adj. 1. (rar) suprafiresc. (Un fenomen ~.) 2. fabulos, fantastic, legendar, miraculos, mitic, (înv.) surnaturál. (Personaje ~.) 3. imaterial, nematerial, ne-pământean, nepământesc. (Element ~.) SUPRANUME s. nume, poreclă, (livr.) cognómen, (franţuzism) sobrichét, (înv. şi reg.) sclitádă, (Olt., Munt. şi Transilv.) ponós, (inv.) poreclitúră. (I-a pus ca ~ . . . ) SUPRANUMERÁR s., adj. (înv.) super-numerar. SUPRANUMI vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a spune, (înv. şi reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ ,,Bravul".) SUPRANUMIT adj. denumit, intitulat, numit, poreclit, zis, (înv.) titluít. (Ai. Golescu ~ Arăpiíă.) supranutrit adj. v. SUPRAALIMENTAT. supranutríţie s. v. SUPRAALIMENTARE. SUPRAALIMENTAŢ IE. SUPRAOMENESC adj. suprauman. (Face eforturi~.) SUPRAORDINÁRE s. (LOG.) (rar) su-praordináţie. supraordináţie s. v. SUPRAORDINÁRE. SUPRAORDONATĂ adj., s. (GRAM.) regentă. (Propoziţie ~.) SUPRAPERSONAL adj. supraindividual. SUPRAPOPULA vb. a se aglomera, a se ticsi. (Locul, regiunea s-a ~.) SUPRAPOPULAT adj. aglomerat, ticsit. (Loc, teritoriu ~.) suprapreţuí vb. v. SUPRAAPRECIA. SUPRAESTIMA. SUPRAEVALUA. SUPRAPROBLÉMÂ s. (TEATRU) supratemă, acţiune parcursivă. supraprodús s. v. PLUSPRODUS. SUPRAPUNE vb. 1. (rar) a (se) superpúne. (Două figuri geometrice care se ~.) 2. a coincide, a se încăleca. (Orele celor două şedinţe .se ~.) SUPRAPUNERE s. (rar) superpoziţie. SUPRAPUS adj. 1. (rar) superpús. (Două figuri geometrice ~.) 2. încălecat. (Straiuri ~.) SUPRARĂCÍRE s. (FIZ.) subrăcire. SUPRARĂCÍT adj. (FIZ.) subrăcit. (Lichid ~.) SUPRARENÍNĂ s. (BIOL.) adrenalină, epinefrină. SUPRASATURÁRE s. suprasaturaţie. (Stare de ~.) SUPRASATURAŢIE s. suprasaturarc. (Stare de ~.) SUPRASENSÍBIL adj. ultrasensibil. (Material foto ~.) SUPRASTATAL adj. superstatal. (Organizaţii ~.) SUPRASTRÁT s. (LINGY.) superstrat.

SUPRATEMĂ s. (TEATRU) suprapro-blemă, acţiune parcursivă. SUPRATOPÂRE s. (FIZ.) suprafuziune. SUPRAUMAN adj. supraomenesc. (Face eforturi ~.) SUPRAVEGHEA vb. 1. a păzi, a străjui, a veghea, (înv. şi pop.) a priveghea. (A ~ poarta cetăţii.) 2. a păzi, (înv. şi reg.) a griji, (pop.) a pândi. (A ~ oile.) 3. a veghea, (inv.) a surveghea. (A ~ mersul lucrărilor pe şantier.) 4. a observa, a urmări. (Îi ~ toate mişcările.) 5. a (se) controla. (Se ~ cind vorbeşte.) supraveghea vb. v. ADMINISTRA. CÂRMUI. CONDUCE. GOSPODĂRI. SUPRAVEGHERE s. 1. păzire, străjuire, veghere. (~ porţilor cetăţii.) 2. pază, strajă, străjuire, veghe, veghere, (rar) păzit, priveghi, (inv. şi pop.) priveghere, (reg.) păzeálă, (înv.) naziríe, păzire. (Serviciul de ~.) 3. urmărire. (Pas sub ~.) 4. observaţie. (Pacient aflat sub ~ medicală.) 5. control. (Medicamentele se iau sub ~ medicală.) SUPRAVEGHETOR s. (astăzi rar) pri-veghetor, veghetor, (înv.) preveghéu, priveghi, respiciént. SUPRAVIEŢUI vb. a rărnâne. (A'-au ~ decit ei.) SUPREM adj. 1. absolut, necondiţionat, suveran. (Autoritate ~.) 2. ultim. (Cu un ~ efort . . . ) SUPREMAŢIE s. 1. autoritate, dominare, dominaţie, hegemonie, putere, stăpânire, (înv.) puternicie, stăpâníe, tărie, ţiitúră, (latinism inv.) potestáte. (Şi-a întins ~ asupra . . . ) 2. preponderenţă. (Deţine ~ într-un domeniu.) supresiúne s. v. CĂDERE. DISPARIŢIE. ÎNĂBUŞIRE. REPRIMARE. SUPRIMARE. SUPRIMA vb. 1. a anula, a elimina, a înlătura, a scoate, a şterge, a tăia, (reg.) a ştricui. (A ~ un rtnd, un fragment dintr-un text.) 2. a elimina, a înlătura, a scoate, (Transilv. şi Bucov.) a delătura. (A ~ dulciurile din alimentaţie.) 3. (JUR.) a abroga, a anula, a desfiinţa, a infirma, a invalida, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege, un act normativ.) 4. (JUR.) a aboli, a desfiinţa, (pop.) a şterge. (Sclavia a fost ~.) 5. a desfiinţa, a lichida, a stârpi. (~ abuzurile.) 6. a elimina, a îndepărta, a înlătura. (A ~ cauza răului.) 7. a interzice, a suspenda. (A ~ revista.) S. a desfiinţa. (A ~ un post.) 9. a asasina, a omorî, a ucide, (rar) a masacra, (înv. şi pop.) a prăpădi, a sfârşi, (pop.) a dovedi, a găti, a răpune, (înv. şi reg.) a pieri, a pustii, a sparge, a stinge, (reg.) a mătrăşi, a prăda, (Mold.) a stropşi, (înv.) a cumpli, a pierde, a săvârşi, a seca, a strica, (înv. şi pop. fig.) a muta, (fam. fig.) a achita, a curăţa, a lichida, (arg.) a mierli. (A ~ pe cineva.) SUPRIM/,'•< fi S. 1. anulare, eliminare, îndepărtare, îniáUii-ti-e, scoatere, ştergere, tăiere. (~ unui rind dinir-un text.) 2. cădere, dispariţie, (înv.) supresiúne. (~ vocalelor finale.) 3. eliminare, înlăturare, scoatere. (~ condimentelor din alimentaţie.) 4. (JUR.) abrogare, anulare, desfiinţare, infirmare, invalidare. (~ unui act normativ.) 5. (JUR.) abolire, desfiinţare, (pop.) ştergere, (înv.) abo-liţiúne. (~ monarhiei.) 6. desfiinţare, lichidare, stirpire. (~ abuzurilor.) 7. eliminare, îndepărtare, înlăturare. (~ cauzelor răului.) ii. interzicere, suspendare. (~ apariţiei unei reviste.) 9. desfiinţare. (~ unui post.) 10. (înv.) supresiúne. (~ unei subvenţii.) 11. asasinare, omorâre, ucidere, (rar) ucis, (pop.) răpunere, (înv.) ucigătúră, (fam. fig.) achitare, lichidare. (~ unei persoane.) SUPRIMAT adj. 1. anulat, eliminat, înlăturat, scos, şters, tăiat. (Un paragraf, un rind ~.) 2. (JUR.) abrogat, anulat, desfiinţat, înlăturat. (Act normativ ~.) 3. interzis, suspendat. (Gazetă ~.) 4. asasinat, omorât, ucis, (pop.) răpus, (fam. fig.) achitat, lichidat. (O persoană ~.) supt adj. v. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBIT. TRAS. USCĂŢIV. SUPT s. sugere, (înv.) sugătúră, suptoáre, suptúrá. (~ pruncilor.) suptoáre s. v. SUGERE. SUPT. suptúră s. v. SUGERE. SUPT. supuitór adj., s. v. CONJUNCTIV. SUBJONCTIV. supuitór s., adj. v. CUCERITOR. OCUPANT. SUPUNE vb. 1. a cuceri, a ocupa, a subjuga, (pop.) a pleca, (înv.) a pobedi, a prididi, a reduce. (A ~ întreaga Galie.) 2. a aservi, a înrobi, a robi, a subjuga, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (A ~ un popor străin.) 3. a ceda, a se pleca. (Sa nu se ~ în faţa duşmanului.) 4. a se închina, a se pleca, a se preda, (înv.) a se cuceri, a se paradosi a se supleca. (Cetatea nu s-a ~ inamicului.) 5. a constrânge, a forţa, a obliga, a sili. (A fost ~ ani întregi la un regim sever.) 6. a asculta, a se conforma, a urma. (Se ~ ordinelor primite.) 7. a (se) subordona. (Se ^ superiorilor.) 8. a se pleca, a se smeri, a se umili. (Se ~ în faţa divinităţii.) 9. a destina, a hărăzi, a meni. (Pădurea aceasta este ~ tăierii.) 10. a expune. (L-a ~ unor primejdii inutile.)

supune vb. v. AMANETA. ASCUNDE. BATE. BIRUI. COPLEŞI. COVÂRŞI. CUPRINDE. DOMESTICI. DOSI. IMPUNE. IPOTECA. ÎMBLÂNZI. ÎMPOVĂRA. ÎNDOI. ÎNFRÂN-GE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. MISTUI. NĂPĂDI. PREDISPUNE. PROSTITUA. RĂS-FRÂNGE. RĂZBI. RIDICA. SUFLECA. SUMETE. TRAGE. SUPUNERE s. 1. cucerire, ocupare, subjugare. (~ Galiei.) 2. aservire, înrobire, robie, robire, subjugare, (fig.) înfeudáre, îngenunchere. (~ unui popor străin.) 3. aservire, atâr-nare, dependenţă, subordonare, (livr.) servitute. (Stare de ~.) 4. ascultare, cuminţenie, docilitate, (livr.) obedienţă, (rar) cuminţíe, sumisiune, supuşenie, (înv.) ascultămínt, plecăciune, subordináţie. (A dovedit multă .--■.) 5. plecare, smerenie, umilinţă, (înv.) plecat, umiliaţiúne, umilitáte. (~ in fata divinităţii.) supunere s. v. IPOTEZĂ. PRESUPUNERE. PREZUMŢIE. PROSTITUŢIE. SUPOZIŢIE. SUPURA vb. (MED.) a curge, a puroia, (pop.) a musti. (Rana ~.) SUPURÁNT adj. (MED.) purulent, (rar) puroiát, (înv. şi reg.) puroiós. (Rană ~.) supuráre s. v. PURULENTĂ. SUPURAŢIE. SUPURÁŢIE s. (MED.) purulenţă, (rar) supuráre. (~ unei plăgi.) SUPUS adj. 1. dependent, subordonat. (O ţară ~.) 2. aservit, înrobit, robit, subjugat, (fig.) îngenuncheat. (Popor ~.) 3. servil, slugarnic, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugós. (Prea eşti ~ în faţa superiorilor 1) 4. preaplecat, smerit. (~ul dumneavoastră slujitori) 5. plecat, smerit, umil, umilit, (livr.) obsecvios, (înv.) smérnic, suplecát. (O atitudine ~, o privire ~.) 6. ascultător, bun, cuminte, docil, plecat, (livr.) obedient, (înv.) ascultói. (Copil ~.) supus adj. v. ASCUNS. DOSIT. supus s. v. ANGAJAT. SALARIAT. SLUJBAŞ. SUPUŞENIE s. (JUR.) cetăţenie, (impr.) naţionalitate. (~ unei persoane.) supuşenie s. v. ASCULTARE. CUMINŢENIE. DOCILITATE. SUPUNERE. SUR adj. 1. cenuşiu, fumuriu, gri, plumburiu, (rar) prăfuríu, (pop.) sein, şorecíu, (reg.) siv, (Munt.) fúmur, (înv.) plumbíu, sângepíu, (turcism înv.) bozafér. (De culoare ~.) '.'.. întunecat, mohorât, sumbru, (pop.) suríu. (Haină de nuanţă ~.) 3.cărunt, (pop.) înspicat, (reg.) sein, siv, (prin Olt. şi Munt.) spicát, (fig.) nins. (Om cu părul ~.) 4. vânăt. (Cal ~.) 5. înceţoşat, neclar, tulbure, (reg.) suríu. (Un văzduh ~.) sur adj. v. STRĂVECHI. surata-din-pădúre s. v. MAMA-PĂDURII. * SURATĂ s. (prin Ban.) rnătcúţă. surată s; v. AMICĂ. PRIETENĂ. SURCEA s. 1. aşchie, surcică, ţandăra, (pop.) zburătúră, (reg.) puzderie, sfárghie, (Transilv.) sálcă, (prin vestul Transilv.) să-lî'ngă, (Transilv.) scărírnbă, (prin Bucov.) sclepníţă, (Transilv. şi Mold.) scoarţă, (înv.) oţapóc. (Sare o ~ de la tăiatul lemnelor.) 2. (mai ales la pi.) gătej, surcică, uscătură, vreasc, (înv. şi reg.) târş, (reg.) ráncotă, rás-cotă, (prin Bucov.) clenci, (prin Transilv.) hă-bădíc, pógmete (pi.), (prin Munt.) ráburi (pi.), (prin Bucov.) sélniţă, (prin Transilv.) sfărgáci, (Bm.) şíbă, (înv.) şormínt. (Face focul cu nişte ~) surcel s. v. FUS. surcele s. pi. v. MINCIUNĂ. MINCIUNEA. MINCIUNICĂ. SCOVARDĂ. USCÂŢEA. USCĂŢICĂ. SURCELUŞĂ s. surceluţă. SURCELÚŢĂ s. surceluşă. SURCÍCĂ s. 1. aşchie, surcea, ţandăra, (pop.) zburătúră, (reg.) puzderie, sfárghie, (Transilv.) sálcă, (prin vestul Transilv.) să-lfngă, (Transilv.) scărfmbă, (prin Bucov.) sclep-níţă, (Transilv. şi Mold.) scoarţă, (înv.) oţapóc. (Sare o ~ de la tăiatul lemnelor.) 2. (mai ales la pi.) gătej, surcea, uscătură, vreasc, (înv. şi reg.) târş, (reg.) ráncotă, ráscotă, (prin Bucov.) clenci, (prin Transilv.) hăbădíc, pógmete (pi.), (prin Munt.) ráburi (pi.), (prin Bucov.) sélniţă, (prin Transilv.) sfărgáci, (Ban.) şíbă, (înv.) şormínt. (Face focul cu nişte ~.) SURD adj. 1. (MED.) (Bucov. şi Mold.) pliurd, (prin Olt. şi Munt.) purd. (Om ~ ; ureche ~.) 2,

(FON.) afon. (Consoană ~.) 3. înăbuşit, înfundat, slab, stins, (fig.) vătuit. (Zgomote, sunete ~.) surd adj. v. ASCUNS. CONFUZ. DIFUZ. IMPRECIS. INDEFINIT. NECLAR. NEDEFINIT. NEDESLUŞIT. NELĂMURIT. NE-PRECIS. REŢINUT. TĂINUIT. VAG. surda adv. v. DEGEABA. INUTIL. ZADARNIC. surdác adj. v. SURDICEL. SURDIŞOR. surdátic adj. v. SURDICEL, SURDIŞOR. SURDICEL adj. surdişor, (pop.) surdác. rsurdátic, surdúţ. SURDÍNĂ s. (MUZ.) (rar) pieptene. í(~ la vioară.) SURDIŞOR adj. surdicel, (pop.) surdác, surdátic, surdúţ. SURDITATE s. (MED.) surzeală, surzenie, (înv. si reg.) surzíe, surzíme. surdomáş s. v. MOLETE. VIERME DE FĂINĂ. SURDOMUTÍSM s. (MED.) surdomutitate. SURDOMUTITÁTE s. (MED.) surdomu-.tism. surdúcă s. v. BULGĂRE. COCOLOŞ. MIN-,GE. surdúţ adj. v. SURDICEL. SURDIŞOR. sureátcă s. v. ALBIŞOARĂ. OBLEŢ. SO-:.REAN. suréc s. v. VITĂ. SURESCITA vb. (rar) a (se) supraexcita. surescitábil adj. v. IRASCIBIL, IRITABIL. NERVOS. SUPĂRĂCIOS. SURESCITABILITÁTE s. enervare, iras-■ cibilitate, iritabilitate, iritare, iritaţie, necaz, .nervozitate, supărare, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) SURESCITARE s. 1. (FIZIOL.) suresci-taţie, ,(rar) supraexcitáre, supraexcitáţie. 2. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritaţie, necaz, nervozitate, supărare, suresci-tabilitate, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) SURESCITAT adj. 1. enervat, iritat, necăjit, nervos, supărat, (înv. şi reg.) scârbit. (Era extrem de,~.) 2. exaltat. (Un om ~.) SURESCITÁŢIE s. (FIZIOL.) surescitare, (rar) supraexcitáre, supraexcitáţie. suretí vb. v. ADUNA. CULEGE. RECOLTA. STRÂNGE. surétiu s. v. ADUNARE. ADUNAT. CULEGERE. CULES. RECOLTARE. RECOLTAT. RECOLTĂ. STRÂNGERE. STRÂNS. surfáţă s. v. FAŢĂ. ÎNTINDERE. ÎNTINS. SUPRAFAŢĂ. surghiun adj., s. v. ALUNGAT. EXILAT. GONIT. IZGONIT. PRIBEAG. PROSCRIS. SURGHIUNIT. SURGHIUN s. (JUR.) 1. exil, exilare, pribegie, surghiunire, (astăzi rar) proscriere, pros-crípţie, (înv.) străinătate, surghiuníe, surgun-líc, urgie, zatocénie. (A luat calea ~.) 2. deportare, surghiunire, (înv.) surghiuníe, surgun-líc. (~ cuiva în urma unei condamnări.) SURGHIUNI vb. (JUR.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din ţară.) 2. a deporta. (Condamnatul a fost ~.) surghiuni vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. surghiuníe s. v. DEPORTARE. EXIL. EXILARE. PRIBEGIE. SURGHIUN. SURGHIUNIRE. SURGHIUNIRE s. (JUR.) 1. alungare, exilare, gonire, izgonire, ostracizare, proscriere, (livr.) relegare, relegáţie. (~ cuiva din patria sa.) 2. exil, exilare, pribegie, surghiun, (astăzi rar) proscriere, proscrípţie, (înv.) străinătate, surghiuníe, surgunlâc, urgie, zatocénie. (A luat calea ~.) 3. deportare, surghiun, (înv.) surghiuníe, surgunlâc. (~ cuiva in urma unei condamnări.) surghiunit adj. v. ALUNGAT. GONIT. IZGONIT. SURGHIUNIT adj., s. (JUR.) 1. adj., s. alungat, exilat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, (livr.) relegat, (înv.) surghiun. 2. s. deportat. SURGUCI s. (BOT.; Consolida ajacis) (reg.) bonzári (pi.), cătănioáre (pi.), ciocănáşi (pi.), coconáşi (pi.), crăcúţe (pi.), gâlceávâ, ocheşéi (pi.), păpucéi (pi.), pinten, pintcnáş, tătăíşi (pi.), toporáşi (pi.), cioculciorii, ciocul-păsării, floarea-gríului, floare-dornneáscă, nem-ţişor-de-grădínă, ţiţa-cáprei. surgunlâc s. v. DEPORTARE. EXIL. EXILARE. PRIBEGIE. SURGHIUN. SURGHIUNIRE.

suri vb. v. ÎNCĂRUNŢI. SURIOARĂ s. (reg.) sorureá, (Maram. şi Bucov.) sorícă, (prin Maram., Transilv.) so-rúcă, (Ban.) sorúică. (Am o ~ mai mică.) surit adj. v. ÎNCĂRUNŢIT. suríu adj. v. ÎNCEŢOŞAT. ÎNTUNECAT. MOHORÂT. NECLAR. SUMBRU. TULBURE. SURÂDE vb. a zârnbi. suridere s. v. SURÂS. ZÂMBET. ZÂMBI-RE. SURIS s. zârnbet, zârnbire, (înv.) surídere, zhnbitúră. SURÂZĂTÓR adj. zâmbitor, (înv.) surizând, -dmbáreţ, (fam.) zimbăréţ. (O faţă ~.) surfzătór adj. v. FAVORABIL. PRIELNIC. PROPICE. surizând adj. v. SURÂZĂTÓR. ZÂMBITOR. surlár s. v. SURLAŞ. SURLÁŞ s. (înv.) sirmáci, surlár. snrlă s. v. BOT. RÂT. súrmă s. v. ANTIMONIU. STIBIU. SURMENAJ s. epuizare, extenuare, isto-veală, istovire, secătuire, sfârşeală, slăbiciune, sleire, surmenare, vlăguire, (înv. şi rcg.) slă-bíe, (înv. livr.) marasm. (O stare de lotal~.) SURMENARE s. epuizare, extenuare, isto-veală, istovire, secătuire, sfârşeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, vlăguire, (înv. şi reg.) slăbíe, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~ .) surmontá vb. v. BIRUI. DEPĂŞI. ÎNFRÂN-GE. ÎNVINGE. RĂZBI. surnaturál adj. v. FABULOS. FANTASTIC. LEGENDAR. MIRACULOS. MITIC. SUPRANATURAL. SUROGAT s. erzaţ. (~ de cafea.) SURPA vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) dărî-ma, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a se prăvăli, A (se) risipi, (pop.) a (se) hâi, (reg.) a (se) hurui, a (se) ímburda, (Olt., Transilv. şl Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (O construcţie «are s-a ~ de tot.) 2. a cădea, a se dărima, a se nărui, a pica, a se prăbuşi, a se prăvăli, (reg.) a se ímburda. (S-« ~ casa pe ei.) 3. a se prăbuşi, (pop.) a se ponori. (S-a ~ un mal.) surpa vb. v. ABROGA. ANULA. BOŞOROGI. DESFIINŢA. DETRONA. INFIRMA. INVALID A; MAZILI. SUBMINA. SUPRIMA. SURPARE s. 1. cădere, dărăpănare, dărî-mare, dărâmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpat, (rar) prăbuşeálă, (înv.) risipă. (~ unei case.) 2. prăbuşire, scufundare. (~ pămintului.) 3. (GEOL.) surpă-tură. (S-a produs o ~ de teren,) surpare s. v. DĂRĂPĂNĂTURĂ. DĂRÎ-MĂTURĂ. DETRONARE. HERNIE. MAZILIRE. MAZILIT. NĂRUITURĂ. PARAGINĂ. PRĂBUŞITURĂ. RUINĂ. SURPĂTURÁ. SURPAT adj. 1. dărăpănat, dărâmat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, (pop.) hiít. (O construcţie ~.) 2. prăbuşit, (pop.) ponorft. (Teren ~.) 3. prăbuşit, prăvălit, răsturnat, (înv.) povârnít. (Un mal ~.) surpat adj., s. v. BOŞOROG. SURPAT s. cădere, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, (rar) prăbuşeálă, (înv.) risipă-(~ unei case.) SURPĂTURĂ s. 1. dărăpănătură, dărî-mătură, năruitură, paragină, prăbuşitură, ruină, (reg.) ruinătúră, (înv.) risipă, risipitúră, surpare. (O ~ de casă.) 2. (GEOL.) surpare. (S-a produs o ~ de teren.) 3. scufundă tură, (rar) scufundíş. (~ produsă in urma unui cutremur.) 4. (înv. şi reg.) ponorâtúră. (O ~ a malului.) surpătúră s. v. HERNIE. PONOR. RÂPĂ. VĂGĂUNĂ, SURPLUS s. excedent, plus, prisos, prisosinţă, (reg.) rádăş, (înv.) prisoseálă, priso-síre, prisosit, prisositúră, rămas. (Un ~ de produse.) SURPRÍNDE vb. 1. a prinde, (înv. şi reg.) a pripi, (Mold., Transilv. şi Ban.) a zăpsi. (L-a ~ asupra faptului.) 2. a ajunge, a apuca, a prinde. (Ploaia i-a ~ In ctmp.) 3. a minuna, a stupefia, a uimi, a ului. (Ce-mi spui iu pur şi simplu mă~.) 4. a epata, a şoca. (Vrea să ne ~.) 5. a frapa, a şoca, (fig.) a izbi. (M-a ~ înfăţişarea lui.) surprinde vb. v. ADEMENI. AMĂGI. DESCOPERI. ÎNCÂNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI.

PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. SURPRÍNDERE s. 1. minunare, stupefiere, uimire, uluială, uluire, (înv.) minune, uimeálă. (~ cuiva tn faţa unui lucru neaşteptat.) 2. perplexitate, stupefacţie, stupoare, surpriză, uimire, uluială, uluire. (A avut un moment de adevărată ~.) surprindere s. v. SURPRIZĂ. SURPRÍNS adj. crucit, minunat, perplex, stupefiat, uimit, uluit. (A rămas ~ de cele auzite.) SURPRINZĂTOR adj. 1. stupefiant, uimitor, uluitor. (S-a intâmplat un lucru ~.) 2. epatant, şocant. (O atitudine ~.) 3. frapant, izbitor, şocant, uimitor, (livr.) sesizant. (O asemănare ~.) 4. imprevizibil, neaşteptat, nebănuit, neprevăzut, neprevizibil, nescontat. (Roman cu un final ~.) SURPRÍZĂ s. 1. perplexitate, stupefacţie, stupoare, surprindere, uimire, uluială, uluire. (A avut un moment de adevărată ~.) 2. (înv.) surprindere. (~ele călătoriei.) 3. atenţie, cadou, dar, (înv., pop. şi fam.) peşcheş, (pop.) plocon, (înv.) cinste, dăruşág, prezent, prosforá. (I-a făcut o ~ splendidă.) SURSĂ s. I. izvor, (~ de lumină.) 2. obârşie, origine, (livr.) sorginte, (înv.) izvód, (fig.) izvor. (Să mergem la ~ acestor efecte.) 3. început, obârşie, origine, provenienţă, (livr.) sorginte, (înv.) începătură, (fig.) izvor, sî'mbure. (~ daco-latină a limbii române.) sursă s. v. IZVOR. OBÂRŞIE. SURTUC s. 1. veston. (Un ~ de postav gros.) 2. laibăr, mintean, (reg.) lăibărác, (prin Mold.) baibarác, (Transilv., Ban. şi Mold.) căpút. (~ purtat de ţărani.) surtucár s. v. ORĂŞEAN. TÂRGOVEŢ. SURTUCÁŞ s. surtucel. SURTUCÉL s. surtucaş. surucluí vb. v. APELA. CERE. RECURGE. SOLICITA. surugiésc adj. v. BIRJĂRESC. surugiéşte adv. v. BIRJĂREŞTE. SURUGÍU s. birjar, vizitiu, (înv. şi reg.) sechiráş, (reg.) droşcár, (Transilv.) cóciş, (înv.) mânáş, veturín. (~ a oprit caii.) surugiul s. art. v. VIZITIUL. survegheá vb. v. SUPRAVEGHEA. VEGHEA. SURVENÍ vb. 1, a se întâmpla, a se petrece, a se produce, (înv. şi reg.) a se prileji, (înv.) a se purta. (Au ~ multe lucruri de atunci.) 2. a apărea, a interveni, a se ivi, a se întâmpla, a se produce. (A ~ o schimbare.) 3. a se întâmpla, a se produce, a veni. (Seismul a ~ pe neaşteptate.) SURZEÁLĂ s. (MED.) surditate, surzenie, (înv. şi reg.) surzíe, surzíme. SURZENIE s. (MED.) surditate, sur-zeală, (înv. şi reg.) surzíe, surzíme. SURZÍ vb. a asurzi. (A ~ de tot.) surzíe s. v. SURDITATE. SURZEÁLĂ. SURZENIE. surzíme s. v. SURDITATE. SURZEÁLĂ. SURZENIE. surzuí vb. v. ACHIZIŢIONA. CUMPĂRA. LUA. PROCURA. TÂRGTJI. SUS adv. deasupra. (Se ridică ~.) SUSAI s. (BOT.) 1. (Sonchus) (reg.) castraván, lăptucă, susăíţă, tâltoăreá, iarba-iépurelui, pălămidă-grásă. 2. susai-de-pădurc (Laciuca muralis) = susai-pădureţ, (reg.) crestăţeá, tâlhăreá, susai-sălbátic ; susai-pădureţ (Lactuca muralis) = susai-de-pădure, (reg.) crestăţeá, tâlhăreá, susai-sălbátic. susai s, v. GRÂNAR. HAMBAR. PATUL. TÂLHĂREÁ. susai-de-múnte s. v. TÂLHĂREÁ. susai-de-pădúre s. v. TÂLHĂREÁ. susai-păduréţ s. v. TÂLHĂREÁ. susai-sălbátic s. v. SUSAI-DE-PĂDURE. SUSAI-PĂDUREŢ. TÂLHĂREÁ. SUS-AMINTÍT adj. sus-citat, sus-menţionat, sus-numit, sus-pomenit, (înv.) prezis. SUSAN s. 1. (BOT.; Sesammn indicum) (rar) sesam. 2. (pop.) simit. (A mincat un ~.) susăíţă s. v. SUSAI. SUSCEPTÍBIL adj. I. 1. supărăcios, (reg.) supărélnic, supărós, (fam.) ţâfnós. (Om ~.) 2. sensibil, (ir.) sensibilós. (De ce eşti atit de ~ ?) II .1. apt, bun, capabil, convenabil, potrivit. (~ pentru un anumit scop.) 2. pasibil. (~ de îmbunătăţire.)

SUSCEPTIBILITATE s. sensibilitate. (Este de o ~ bolnăvicioasă.) SUSCITA vb. a deştepta, a produce, a provoca, a solicita, a stârni, a trezi. (Cartea ~ un mare interes.) SUS-C1TÁT adj. sus-arnintit, sus-rnenţionat, sus-numit, sus-pomenit, (înv.) prezis. susiorí vb. v. LĂSTARI. SUS-MENŢIONÁT adj. sus-amintit, suscitat, sus-numit, sus-pomenit, (înv.) prezis. SUSNUMÍT adj. sus-amintit, sus-citat, sus-menţionat, sus-pomenit, (înv.) prezis. SUSPECT adj. 1. dubios, (astăzi rar) problematic. (O persoană ~.) 2. interlop, (fig.) deocheat. (Lume ~.) 3. dubios, echivoc, îndoielnic, necurat. (De o morală ~.) 4. dubios, veros. (Afaceri, speculaţii ~.) SUSPECTA vb. a bănui, (înv. şi pop.) a prepúne, (înv.) a suspiciona. (A ~ pe cineva de ceva.) SUSPECTÁRE s. bănuire. SUSPECTAT adj. bănuit, (înv. şi pop.) prepus. SUSPENDA vb. I. a (se) agăţa, a (se) aţârua, a (se) prinde, a (se) spânzura, (livr.) a (se) acroşa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrcpţăna, (reg.) a (se) tăgârţa, (prin Munt.) a (se) ată-gârţa, (Transilv.) a (se) împrínde. (A ~ ceva incui.) II. 1. a(-şi) înceta, a (-şi) întrerupe, a(-şi) opri, a(-şi) sista. (Pe timpul vacanţei si-a ~ activitatea.) 2. a întrerupe. (Au ~ cursurile pe citeva zile.) 3, a interzice, a suprima. (A ~ revista.) SUSPENDARE s. I. agăţare, agăţat, atir-nare, atirnat, prindere, prins, spin/urare, spânzurat, (livr.) acroşáj, acroşáre, (pop.) ani-náre, aninat. (~ unui obiect in cui.) II.1. încetare, întrerupere, oprire, sistare. (~ a lucrului de către grevişti.) 2. întrerupere. (~ şedinţei pentru două ore.) 3. interzicere, suprimare. (~ apariţiei unei reviste.) SUSPENDAT adj. I. agăţat, atârnat, spânzurat, (pop.) aninat. (Obiecte ~ şi obiecte libere.) II. interzis, suprimat. (Gazetă ~.) SUSPENSIE s. pauză. (Momente de ~.) suspiciona vb. v. BĂNUI. SUSPECTA. SUSPICIOS adj. bănuitor, neâncrezător, temător, (livr.) circumspect, incredul, (rar) bănuiciós, bănuiélnic, (înv. şi reg.) prepuicl-nic, prepuitór, (reg.) năzárnic, (înv.) necredincios, presupuitór. (E un om tare ~.) SUSPICIUNE s. bănuială, neâncredere, (livr.) circumspecţie, incredulitate, (pop.) prepus, (prin Mold.) bănat, (prin Ban.) bédă, (înv.) prepúnere. (O atitudine de continuă ~.) SUSPÍN s. oftare, oftat, suspinare, suspinat, (pop.) aht, (înv. şi reg.) oft, (înv.) oftă tură. (Un ~ de uşurare.) suspin s. v. ASTMĂ. SUSPINĂ vb. a ofta, (Transilv.) a şioi, (Transilv. şi Ban.) a (se) şuşcăi, (prin Ban.) a şuşni. (A ~ din adâncul inimii.) SUSPINÁRE s. oftare, oftat, suspin, suspinat, (pop.) aht, (înv. şi reg.) oft, (înv.) oftă-túră. (O ~ de uşurare.) SUSPINAT s. oftare, oftat, suspin, suspinare, (pop.) aht, (înv. şi reg.) oft, (înv.) oftă-tură. (Un ~ de uşurare.) suspinătór s. v. ADORATOR. SUS-POMENÍT adj. sus-amintit, sus-citat, sus-menţionat, susnumit, (înv.) prezis. sustrácţie s. v. FURT. SUSTRAGERE. SUSTRAGE vb. 1. a defrauda, a delapida, (rar) a frauda, (înv. şi fam.) a sfeterisi, (impr.) a deturna. (A ~ o sumă de bani.) 2. a fura, a lua, (rar) a hoţi, (reg.) a şuchea, a şuchiri, (prin Transilv.) a ciuşdi, (prin Bucov.) a hăr-şni, (Mold.) a paşii, (Transilv.) a pili, (înv. şi fam.) a sfeterisi, (înv., in Transilv.) a şpilui, (fam.) a ciordi, a subtiliza, a şparli, a şterge, a şterpeli, (arg.) a mangli, a panghi, a şucări, a şuti. (A ~ un stilou.) 3. a fura, a-şi însuşi, (fam.) a şterpeli, (arg.) a furgăsi, a furlua. (~ un bun străin.) 4. a se eschiva, a fugi, a scăpa, (rar) a se strecura, (franţuzism) a se refuza, (înv. şi reg.) a şovăi, (fam.) a se fofila. (Nu se mai poate ~ de la . . . ) 5. a abate. (Gindurile îl ~ de la lucru.) sustrage vb. v. SCĂDEA. SUSTRAGERE s. 1. defraudare, delapidare, (înv. şi fam.) sfeteriseálă, sfeterisire, (grecism înv.) sfeterismós, (impr.) deturnare. (~ unei sume de bani.) 2. furt, (rar) sustrác-ţie, (fam.) subtilizáre, şterpelíre. (~ unui pachet.) 3. eschivare, (înv.) şovăială. (~ de la obligaţii.) sustragere s. v. SCĂDERE. SUSTRAS adj. defraudat, delapidat. (Sumă ~.) SUSŢINĂTOR adj., s. 1. adj. sprijinitor. (Slilpi ~.) 2. s. adept, partizan, (rar) părtaş, (înv.) părteán. (~ al unei doctrine.) 3. s. suporter. (Un ~ înfocat al echipei.) 4. s. apărător, ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, (rar) proteguitor, protejatór, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitór, scutitór, (fig.) reazem. (El era ~ său in zile de restrişte.) 5. s. (rar) întreţinătór. (~ de familie.) SUSŢINE vb. I, a (se) propti, a (se) rezema, a (se) sprijini, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stilp ~ poarta.) 2. a purta, a sprijini, a ţine. (Vom merge cit ne-or ~ picioarele.) 3. a (se) ajuta, a (se) ajutora, a (se) ocroti, a (se) proteja, a (se) sprijini, (rar) a (se) protegui, (înv, şi pop,) a (se) jr-ie-n^ (prin Transilv.) a (se) prmdori, (înv.) a (se) îndemâna, a (se) protecta, (fam. fig, ) a (Se) propti. (i_a ^ muit in viaţă.) •*• a (se) hrăni, a (se) întreţine, a (se) ţine. (El îşi ~ părinţii.) 5, a ajuta, a servi, a sluji, a sPrijini. (A ~ cauza revoluţiei.) 6. a pleda.

(A ~ cauza cuiva.) 7. a sprijini. (A ~ propunerea făcută.) 8. a patrona, a sprijini, a tutela. (Cine ^ această acţiune?) f). a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a însufleţi, a stimula, (înv.) a insufla, a mângâia, a semeţi. (Cine sau ce «« ~ in luptă?) 10. a afirma, a declara, a pre-nde, a spune, a zice, (grecism înv.) a preten. aerisi. (lK/ că marfa g tfe ^^ camate^ n> a arata, a scrie. (E[ „ -fl ^^ cá _ # ; 12- a pune. (Ce ~ savantul în această carte?) • a argumenta, a demonstra, a dovedi, a "«an, a proba. (Şi,a ~ temeinic ideile.) 14. a aeveri a arâta> a atMta> g certificaî a conflr_ 1' * dem°nstra, a dovedi, a întări, a mărtuborL rPr ' 3 Spri3ini' a staWIi> (livr-) a . prâsni. (Frunzele ~.) ŞUŞOTÍT s. şoaptă, şuşoteală, (pop.) şopăcăiálă, şopăiálă, şopăít, (reg.) şoporoiálă, şoşoneálă, şóşot, (prin Olt. şi Munt.) pupuiálă, pupuít, (prin Olt.) pupuitúră, (Transilv. şi Mold.) şópot. (Se aude un ~ nedesluşit de glasuri.)

şuştá vb. v. PROTESTA. şúştăr s. v. CIZMAR. PANTOFAR. şúştor s. v. SPETEAZĂ. şuşugáic s. v. VINDEREU. VÂNTUREL. VULTUR BĂRBOS. ZĂGAN. ŞUŞUÎ vb. a fâşâi, a foşni, a suna, a susura, a şopoti, a şopti, a şuşoti, (rar) a sâsâi, (Mold. şi Bucov.) a fălălăi, (Mold. şi Transilv.) a pârâi, (prin Transilv.) a şuşora, (înv.) a prâsni, (Frunzele ~.) şuşui vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ŞOPOTI. ŞOPTI. ŞUŞOTI. ŞUT s. (MIN.) schimb. şut s. v. HOŢ. MENGHINĂ. PUNGAŞ. şutavéi s. v. RETEVEI. SCURTĂTURĂ. şutau s. v. SUITOARE. şutcálă s. v. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HOŢIE. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. sutíu s. v. BRUTAR. şuti vb. v. FURA. LUA. SUSTRAGE. şulíc s. v. BEZNĂ. ÎNTUNECARE. ÎNTUNECIME. ÎNTUNERIC. NEGURĂ. OBSCURITATE. şutilí vb. v. ADEMENI. AMĂGI. FLATA. ÎNCÂNTA. ÎNŞELA. LINGUŞI. MĂGULI. MINŢI. MOMI.' PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. şutitór s. v. HOŢ. PUNGAŞ. şuvar-de-múnte s. v. FIRUŢĂ. şuvéi s. v. BÂTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ. RETEVEI. SCURTĂTURĂ. şuvéte s. v. RETEVEI. SCURTĂTURĂ. ŞUVIŢĂ s. 1. (pop.) viţă, (reg.) viţioán, (prin OU.) vírstă. (O ~ de păr.) 2. fâşie, (Mold.) şuşăníţă. (O ~ de piele, de pămint ele.) ŞUVOI s. 1. puhoi, torent, (pop.) noian, zăpór, (înv. şi reg.) năbói, (reg.) şuşói, (prin Dobr. şi Munt.) sel. (~ de ape.) 2. puhoi, riu, şiroi, torent. (~ de apă.) 3. pârâu, şiroi. (Un ~ de lacrimi, de singe . . . ) 4. şiroi, (înv. şi reg.) şirláu. (~ de sudoare.) şuvoi vb. v. ŞIROI. ŞVAB s. (ENTOM.) 1. (Blatta sau Peripla-neta orientalis) libarcă, gândac-de-bucătăric, gindac-decasă, gândac-negru, (reg.) gâzoábă, taracán, (Bucov.) tarhán. 2. (Phyllodromia germanica) corhan, libarcă, rus, (reg.) colţán, prus, tarhán. ŞVAB s., adj. 1. s., adj. suab. (Populaţia ~.) 2. adj. şvábesc. (Dialectul ~.) şváiţăr adj. v. BĂLŢAT. PĂTAT. PESTRIŢ. TĂRCAT. şvartúg s. v. ŞORŢ. ŞVARŢ s. filtru, (rar) cafea nemţească. (A băul un ~.) ŞVÁBÉSC adj. şvab. (Dialectul ~.) şved s., adj. v. SUEDEZ. ŞVÉSTER s. guvernantă, (rar) tetă, (înv.) madamă. (~ la copii.) şvczésc adj. v. SUEDEZ. T tabac s. v. ARGASITOR. TABĂCAR. TUTUN. TUTUN TURCESC. TABACHERĂ s. portţigarct, (rar) porttabác, portţigár, (Ban., Transilv. şi Bucov.) piesă, (prin Transilv.) tárţă, (înv.) tabachérniţă, (arg.) magazie. (Îşi ţine ţigările in ~.) tabacheră s. v. CAP. tabaihérniţă s. v. PORTŢIGARET. TABACHERĂ. tabacióc s. v. TUTUN. TABAGÂSM s. (MED.) nicotinism. tabaliiíim; s. v. ÁRGĂSITOR IE. TĂBÁ-CĂRIE. tabán s. v. BRANŢ. CĂLCÂI. LEAT. PLAZ. PRISPĂ. SIPCĂ. TALPĂ. tabanás. v. ARGĂS1TORIE. TĂBĂCĂRIE. labánă s. v. SMOCHINĂ.

tabnrdós s. v. RACHIU. tubă s. v. CHIP. EFIGIE. TABĂRĂ s. 1. (MIL.) bivuac, (înv.) conac. (Trupele s-au adăpostit in ~.) 2. (MIL.) campament, lagăr, (înv.) sălaş, tábie. (~ a unui regiment.) 3. (MIL.) cantonament, (reg.) stánişte. (~ a oştilor.) 4. (SPORT) cantonament. (~ de box de la Sinaia.) 5. grupare, partidă, (înv.) parte, partid. (Fruntaş al ~ unioniste.) 6. ceată, grup. (S-au împărţit în două ~.) 7. parte. (Ce se aude din ~ adversă ?) tabără s. v. ARMATĂ. GLOATĂ. OASTE. OŞTIRE. POPAS. PUTERE. TRUPE. TABEL s. 1. (rar) tabelă, (inv.) tablă, tablou. (A completat un ~.) 2. listă, (înv.) izvód. (Un ~ al locatarilor.) tabel s. v. CADRU. PEISAJ. PLANŞĂ. PRIVELIŞTE. SCENĂ. TABLOU. VEDERE. tabelar s. v. CURIER. MESAGER. ŞTAFETĂ. tabelă s. v. CADASTRU. CARTE FUNCIARĂ. CARTE FUNDUARĂ. TABEL. TABLĂ. TĂBLIŢĂ. TABERNACOL s. (BIS.) 1. cortul mărturiei. (~ la vechii mozaici.) 2.. altar. (~ într-un templu mozaic.) 3. chivot. (La creştini, in ~ se păstrează cuminecătura.) TÁBES s. (MED.) (rar) ataxie locomo-trice. TABÉTIC adj., s. (MED.) (rar) atáxic. tábie s. v. BASTION. CAMPAMENT. CAS-TRU. LAGĂR. REDUTĂ. TABĂRĂ. TABIET s. 1. (mai ales la pi.) apucătură, deprindere, obicei, obişnuinţă, (înv.) taifét. (Are ~urile lui zilnice.) 2. siestă, (înv. şi reg.) paidós. (A-şi face ~.) tabiet s. v. CHEF. DISPOZIŢIE. DORINŢĂ. GUST. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. VOIE-VOINŢĂ. VRERE. tabietlíu adj. v. METICULOS. PEDANT. SCRUPULOS. TIPICAR. tabietlíu adj., s. v. MANIAC. tabla s. v. TAVĂ. TIPSIE. tablá-basa adv. v. BINE. COMOD. CONFORTABIL. TABLĂ s. 1. tinichea, (Transilv. şi Ban.) pleu. (Lighean de ~.) 2. (înv. şi reg.) tabelă. (~ de scris cu creta.) 3. tablă de materii = conţinut, cuprins, sumar, (înv.) registru, scară, sumă, (grecism înv.) pínax. (~ a unui tratat.) tablă s. v. BRAZDĂ. CARTON. COPERTĂ. CURTE DE CASAŢIE. FUND. GLAK. ÎNVELITOARE. LECŢIE, MUCAVA. OBLON. PERVAZ. PLACĂ. PLANŞĂ. PLANTĂ. PLITĂ. RĂZOR. SCOARŢĂ. SOLĂ. STRAT. TABEL. TALPĂ. TARLA. TAVĂ. TĂBLIE. TĂBLIŢĂ. TEMĂ. TIPSIE. TABLE s. pi.; (astăzi rar) trictrác. (Joacă TABLETĂ s. (FARM.) bulin, casetă, comprimat, pastilă, pilulă, (pop.) hap, nasture, (reg.) bumb. (O ~ împotriva nevralgiei.) TABLOU s. 1. pictură, pânză, (înv. şi pop.) zugrăveală, (reg.) chip, (înv.) nacazlî'c, zugră-vitúră. (Un ~ in ulei.) 2. (pop.) cádră. (E frumoasă ca un ~.) 3. cadru, peisaj, privelişte, scenă, vedere, (livr.) sit, (înv.) priveálă, privire, tabel, (fig.) decor. (Un incinlălor ~ ~ de natură.) 4. (TEHN.) tablou de comanda = panou de comandă. tablou s. v. ILUSTRAŢIE. POZĂ. TABEL. tábulă s. v. TRIBUNAL. tabún s. v. CIREADA. IMAS. IZLAZ. PĂŞUNE. TURMĂ. TAC s. (Mold.) achíu. (~ de biliard.) tacă s. v. LINIŞTE. TĂCERE. . TACITURN adj. insociabil, morocănos, mul, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac posomorit, tăcut, urâcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchíu, (înv. şi reg.) morós, sun-ducós, tăcătór, (reg.) modorói, mutáe, mută-réţ, (Olt.) dugós, (Mold.) pâclişít, (prin Transilv.) tăcătói, (Bucov. şi Mold.) lălmúl, (fig.) închis. (Om ~; fire ~.) tacâm s. v. ALAI. BANDĂ. BULUC. CATEGORIE. CEATĂ. CÂRD. CÂRDĂŞ1E. CLAN. CLICĂ. CORTEGIU. DROAIE. FEL. GAŞCĂ. GEN. GLOATĂ. GRĂMADĂ. GRUP. HARNAŞAMENT. MULŢIME. PERITEAG. PÂI.C. SOI. SPECIE. SPEŢĂ. STOL. SUITĂ. ŞLEAHTĂ. TARAF. TIP. taclagíu s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂ-

LUNGĂ. VORBĂREŢ. taclale s. pi. v. SFAT. TAIFAS. TACÓZ s. (MAR.) scareu. tacrir s. v. DARE DE SEAMĂ. DECLARAŢIE. DEPOZIŢIE. INTEROGATORIU. MĂRTURIE. MĂRTURISIRE. MEMORIU. PETIŢIE. PROCES-VERBAL. RAPORT. REFERAT. SITUAŢIE. TACT s. 1, (FIZIOL.) pipăit, (înv.) pipâlre. (Simţul ~.) 2. (MUZ.) cadenţă, măsură, ritm, ritmică, (înv.) timp. (~ al unei melodii.) 3. chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, (livr.) continénţă, (rar) cuminţíe, ponderáţie, temperánţă, (pop.) scum-pătáte, (înv. şi reg.) sfat, (înv.) sămăluíre, socoátă, tocmeală, (fam.) schépsis, (fig.) cum-păneálă, cumpănire. (A procedat cu mult ~.) TACTICOS adj. 1. domol, încet, lent, Un, liniştit, măsurat, potolit, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~.) 2. cumpănit, măsurat. (Cu gesturi ~.) TAFTÚR s. troc. (Cu ~ se strtnge şaua pe cal.) tattúr s. v. BRÂU. CINGĂTOARE. tágă s. v. CONTESTARE. DEZMINŢIRE. NEGARE. NEGAŢIE. RENEGARE. TĂGADĂ. TĂGĂDUIALĂ. TĂGĂDUIRE. taymatarhíe s. v. BATALION. TAGMĂ s. 1. breaslă, corporaţie, (înv.) cin, isnáf, ortá, rufét. (~ cizmarilor.) 2. rând. (A intrat in ~ negustorilor.) 3. (BIS.) cin, (înv.) ceată, schímă. (~ preoţească.) 4. castă. (Alcătuiesc o ~.) tagmă s. v. BANDĂ. CATEGORIE. CÂRDĂ-ŞIE. CLAN. CLASĂ. CLICĂ. GAŞCĂ. GRUP. GRUPARE. ŞLEAHTĂ. tah s. v. STENOGRAF. taharău s. v. BABUŞCĂ. OCHEANĂ. TAHEOMETRÍE s. (TOP.) stadimetrie, tahimetrie. TAHEOMÉTRU s. (TOP.) celerimetru, sta-dimetru, tahimetru. tahigráf s. v. STENOGRAF. tahigrafiá vb. v. STENOGRAFIA. tahigráflc adj. v. STENOGRAFIC. tahigrafíe s. v. STENOGRAFIE. TAHIMÉTRIC adj. (TOP.) stadimetrie. (Planuri ~.) TAHIMETRÍE s. (TOP.) stadimetrie, taheo-metrie. TAHIMETRU s. (TOP.) celerimetru, sta-dimetru, taheometru. tahmin s. v. APROXIMAŢIE. taht s. v. CAPITALĂ. SUBPREFECTURĂ. TRON. tahvll s. v. CHITANŢĂ. RECIPISĂ. tal s. v. BALOT. táleă s. v. BUNIC. PĂRINTE. TATĂ. TATĂ MARE. taler s. v. ABAJUR. BLID. DISC. FARFURIE. PLATOU. STRACHINĂ. TALER. TALGER. TAS. TAIFAS s. sfat, (fam.) taclale (pi.). (Stă la ~ toată ziua.) talfét s. v. APUCĂTURĂ. DEPRINDERE. OBICEI. OBIŞNUINŢĂ. TABIET. TAIFUN s. (MET.) ciclon, uragan. (~ frate mai ales in regiunile tropicale.) tain s. v. ALIMENT. COTĂ-PARTE. CO-TITATE. HRANĂ. MÂNCARE. PORŢIE. RAŢIE. TAINĂ s. 1. enigmă, mister, secret, (rar) misteriozitáte, (fig.)şaradă. ( ~eíenaturii.) 2.se-cret, (rar) arcan, (înv. şi pop.) tăinicíe, (înv.) tăinuire, (fig.) ascunziş. (Are ~ele ei.) 3. secret, (înv. şi pop.) meşteşug. (Na i-a putut smulge ~.) 4. (BIS.) mister. taină s. v. ASCUNZĂTOARE. ASCUNZIŞ. COTLON. MINUNE. MIRACOL. taingíu s. v. FURIER. TAINIC adj. 1. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tăinuit, (rar) lăturaş, (înv. şi reg.) săcrét, (reg.) lă-turíş. (În ungherul cel mai ~.) 2. ascuns, necunoscut, nedescoperit, neştiut. (Viaţa ~ a bălţii.) 3. ascuns, criptic, enigmatic, misterios, ocult, secret, (livr.) sibílic, sibilin, sibilinic, (înv.) mistéric, tăinós, (fig.) nepătruns. (Emblema avea un sens ~.) 4. misterios, (livr.) cabalistic. (Semne ~.) 5. ascuns, ezoteric, secret. (O doctrină ~.) 6. confidenţial, secret. (Dispoziţii ~.) 7. ascuns, secret, tăinuit. (O iubire ~.) 8. enigmatic, misterios, neânţeles. (Un farmec ~.)

tainic adj. v. DISCRET. tainic s. v. CONFIDENT. INTIM. TAINIŢĂ s. hrubă. tainiţă s. v. ASCUNZĂTOARE. ASCUNZIŞ. COTLON. táiveriţă s. v. PALMĂ. tal s. v. LOT. PARCELĂ. talám s. v. VENTRICUL. talan s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ. TALÁNGĂ s. balanga, clopot, (Mold., Tran-silv. şi Maram.) ţingălău, (Transilv.) ţoángă. (~ atlrnată de gitul vilelor.) talaníţă s. v. GLOABĂ. MÂRŢOAGĂ. TALÁŞ s. strujitură, (Transilv.) hoáspe (pi.). (~ rezultat de la rindeluire.) TALAZ s. undă, val. (~urile mării.) TALENT s. 1. aplecare, aplicaţie, aptitudine, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciúne, plecare. (Şi-a demonstrat din plin ~ pentru pictură.) 2. artă, dibăcie, iscusinţă, îndemânare, măiestrie, meşteşug, pricepere, ştiinţă. (Obiect făcut cu mult ~.) 3. abilitate, destoinicie, dex -teritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusinţă, iste-ţie, isteţime, îndemânare, pricepere, ştiinţă, uşurinţă, (pop.) meşteşug, meşteşugíre, (înv. şi reg.) meşterie, (reg.) apucătură, pricepuţíe, (înv.) iscusíre, marafet, practică. (Demonstra un mare ~ in mtnuirea ... ) TALENTAT adj. înzestrat, (rar) măiestrit, talentós. (Un pictor ~.) talentós adj. v. ÎNZESTRAT. TALENTAT. TALER s. 1. farfurie, talger, (reg.) tipsie, (Transilv., Ban. şi Olt.) taier. (Aídnfnca din acelaşi ~ amlndoi.) 2. disc, platou, talger, tas, (înv. şi reg.) scafă, (reg.) tăier. (~ al unei balanţe.) 3. (MUZ.) cimbal, talger, (înv.) chimval. TALGER s. 1. farfurie, taler, (reg.) tipsie, (Transilv., Ban. şi Olt.) taier. (Mănâncá din acelaşi ~ amlndoi.) 2. disc, platou, taler, tas, (înv. şi reg.) scafă, (reg.) taier. (~ al unei balanţe.) 3. (MUZ.) cimbal, taler, (înv.) chimval. talhâş s. v. FIRMAN. TALIE s. 1. brâu, mijloc. (Griul îi ajungea ptnă la ~.) 2. linie, siluetă. (Are o ~ zveltă.) 3. (ANAT.) trunchi. 4. înălţime, mărime, statură. (De ~ mică.) 5. făptură, înălţime, statură, (înv. şi pop.) boi, (pop.) stat. (Mic de ~.) 6. mărime, măsură. (O fustă de ~ potrivită.) talie s. v. CALITATE. NIVEL. VALOARE. TALISMÁN s. amuletă, (înv.) advár, báier. (Purta la git un ~.) talím s. v. APUCĂTURĂ. COMPLIMENT. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. DEPRINDERE. ÎNCHINĂCIUNE. MANIERE. MĂTANIE. MORAVURI. NĂRAVURI. OBICEIURI. PLECĂCIUNE. PLOCONEALĂ. PURTARE. REVERENŢĂ. TEMENEA. talmeş-bálmes s. v. AMESTECĂTURĂ. DEZORDINE. ÎNCÂLCEALĂ. ÎNCÂLCIRE. ÎNCÂLCITURĂ. ÎNCURCĂTURĂ. NEORÂNDU-IALĂ. RĂVĂŞEALĂ. ZĂPĂCEALĂ. taloáncă s. v. SITAR. TALON s. matcă, (rar) tulpină. (~ unei cartele.) talon s. v. PARTIDĂ. talpa-cocoşului s. v. PICIORUL-COCOSU-LUI. talpa-cucoánei s. v. SALVIE. talpa-gâştei s. v. SPANAC-PORCESC. talpa-Qî'ştii s. v. PRIBOI. talpa lupului s. v. COADA-MÂŢEI. talpamíţei s. v. PARPIAN. talpa pisicii s. v. PARPIAN. talpa-ursului s. v. ACANTĂ. BRÂNCA-URSULUI. CRUCEA-PĂMÂNTULUI. PIE-DICUŢĂ. TALPĂ s. 1. (ANAT.) plantă, (prin Transilv.) tablă. (~ a piciorului.) 2. (CONSTR.) tălpoi, (reg.) subtói, (prin Olt. şi Ban.) băl-ván, (prin Transilv., nordul Munt., nordul Olt. şi Dobr.) temei. (~ casei.) 3.

(TEHN.) tălpig, (rar) patină, (pop.) fălceá, (reg.) tălpéţ, (Olt. şi Munt.) plaz. (~ la sanie.) 4. (TEHN.) colac. (~ la o roată.) 5. (TEHN.; la pi.) butuci (pi.), plazuri (pi.), (reg.) craci (pi.), drugi (pi.), foféze (pi.), grindéíe (pi.), lemne (pi.), tălpéţi (pi.). (~ la războiul de ţesut.) 6. (TEHN.) butuc, pat, picior, scaun, strat, (reg.) pitrúcă, stârcióg. (~ la sucală, la vtrtel-niţă.) 7. (TEHN.) călcător, (pop.) tălpígă. (~ la scaunul dogarului.) 8. (TEHN.) (reg.) pod. (~ la joagăr.) 9. (TEHN.) călcâi, plaz, (reg.) bî'rsă, nadă, piept, plasă, plughíţă, pod, (prin. Dobr.) tabán. (~ la plug.) 10. (TEHN.) grindei, (prin Mold.) pat. (~ la plug.) 11. (BOT.) talpa-gtştei (Leonurus cardiaca) = (reg.) apucătoare, cătúşniţă, cervánă, somnişór, buruiana-orbálţului, buruiană-de-bleásnă, coada-léului, creasta-cocóşului, iarba-căşunătú-rii, iarbă-de-dát, iarbă-flocoásă, laba-lúpului; talpa-lupului (Chaiturus marubiastrum) = (reg.) poala-SfinteiMării; talpa-ursului (Acanthus lon-gifolius) = (reg.) matrúnă, pălămfdă, brânca-úrsului. talpă s. v. PEDALĂ. táipoş s. v. INFANTERIST. TÁLUS s. (ANAT.) astragal. (~ este un os al torsului.) tam adv. v. CHIAR. DREPT. EXACT. ÎNTOCMAI. PRECIS. TOCMAI. tamacliiárs.,adj. v. AVAR. CALIC. ZGÂRCIT. taman adv. v. ABIA. CHIAR. DOAR. DREPT. EXACT. ÎNTOCMAI. NUMAI. PRECIS. TOCMAI. TAMÁR s. (rar) tárgă. (Cu ~ se cară cărămizile pe schele.) TAMARÍSCĂ s. (BOT.; Tamarix ramosissima) cătină roşie. tamaríscă s. v. CĂTINĂ. tamazlâc s. v. CIREADA. TURMĂ. támba adv. v. ÎMPREUNĂ. LAOLALTĂ. TAMBUR s. (TEHN.) tobă. tambur s. v. DARABANĂ. TOBĂ. TOBOŞAR. támjă s. v. AFACERE. CHESTIUNE. INTERESE. PROBLEMĂ. TREABĂ. ♦TAM-NISÁM adv. (fam.) nitam-nisám. (A venii ~.) tamójuă s. v. VAMĂ. TAMPONA vb. a se ciocni, a se izbi, a se lovi, (rar) a se întreciocni. (S-au ~ două tramvaie.) TAMPONÁRE s. ciocnire, izbire, lovire, (livr.) coliziune, impact, (rar) întreciocníre. (~ a unor maşini.) TAMPONAT adj. ciocnit, izbit, lovit. (Vehicule ~.) tanáj s. v. ARGĂSEALĂ. ARGĂSIRE. TĂBĂCEALĂ. TĂBĂCIRE. TĂBĂCIT. TANÁNT s. (CHIM.) (rar) sumác. (~ pentru tăbăcirea pieilor crude.) tanáre s. v. ARGĂSEALĂ. ARGĂSIRE. TĂBĂCEALĂ. TĂBĂCIRE. TĂBĂCIT. tánăt s. v. GRIZU. tanău adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC STUPID. TONT. TONTĂLÁU. tanáu s. v. MARTOR. TANC s. (MIL.) (rar) car de asalt. tandalúţă s. v. TINDECHE. TANDREŢE s. gingăşie. (~ lui am simţit-o cu emoţie.) TANDRU adj. 1. afectuos, dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, iubitor, mângâietor, (înv.) mângâiós, (fig.) cald. (Îi şoptea cuvinte ~.) 2. drăgăstos, galeş, languros. (I-a aruncat o privire ~.) tandúr s. v. INDOLENŢĂ. LENE. LENEVIE. PUTUROŞENIE. TRÂNDĂVEALĂ. TRÂNDĂVIE. tanduriu adj., s. v. INDOLENT. LENEŞ. PUTUROS. TRÂNDAV. TRÂNTOR. TANGENŢIAL adv. ras, razant. (Zboară ~ cu pămintul.) TAXGÍBIL adj. pipăibil. (Un obiect ~.) tangibil adj. v. CONCRET. FIZIC. MATERIAL. PALPABIL. PERCEPTIBIL. PIPĂIBIL. SESIZABIL. TÁNIC adj. (CHIM.) taninos. (Solutie~.) TANÍN s. (CHIM.) acid tanic. TANINÓS adj. (CHIM.) tanic. (Soluţie~.) TANTI s. invar, mătuşă, (pop. şi fam.) tuşă, (pop.) ţátă, (reg.) babă, tătăíşă, (Olt.) muică, (Ban.) teică,

(prin Ban. şi Transilv.) tetă, (Ban.) úină, (înv.) lele. (~ Stana, sora mamei.) taólă s. v. COT. COTITURĂ. MEANDRU. SINUOZITATE. ŞERPJJITURĂ. tapangcá s. v. PALMĂ. tapă s. v. CANEA. CEP. VRANĂ. tapet s. v, COVOR. SCOARŢĂ. TAPETA vb. (rar) a tapisa. (A ~ pereţii camerei.) TAPETÁRE s. (rar) tapisáre. (~ pereţilor.) TAPETAT adj. (rar) tapisat. (Pereţi ~.) TAPISA vb. a capitona, a îmbrăca. ( A~ un fotoliu.) tapisa vb. v. TAPETA. TAPISÁRE s. capitonare, îmbrăcare, (rar) capitonáj. (~ unui fotoliu.) tapisáre s. v. TAPETÁRE. TAPISAT adj. capitonat. (Fotoliu ~.) tapisat adj. v. TAPETAT. laponíşi s. pi. v. NEMŢIŞOR. TAPÓŞNIC s. (BOT.) I. (Galeopsis lada-num) (reg.) balbísă, zábră, faţa-mâţei. 2. (Galeopsis tetrahit) lungurică. 3. (Galeopsis speciosa) zabră. tápşă s. v. CHIRIE. LOCAŢIE. tar s. v. GREU. GREUTATE. ÎNCĂRCĂTURĂ. POVARĂ. SARCINĂ. •TARABAGIU s. (înv.) boltáş, prăvăliaş. (~ vindea marfa la tarabă.) TARABĂ s. masă, tejghea, (prin Transilv.) púdli, (Transilv. şi Ban.) pult, (Bucov.) şine, (înv.) comptoár, sârghie. (Pune marfa pe ~.) TARABÓSTES s. pi. (IST.) pileaţi (pi.). taráe s. v. ANTRICOT. COTLET. taracán s. v. GÂNDAC-DE-BUCĂTĂRIE. GÂNDAC-DE-CASĂ. GÂNDAC-NEGRU. LI-BARCĂ. ŞVAB. TARAF s. (MUZ.) (pop.) bandă, trúpă, (inv. şi reg.) tacî'm. (~ de lăutari.) tarái s. v. BANDĂ. CÂRDĂŞIE. CLAN. CLICĂ. GAŞCĂ. ŞLEAHTĂ. tarán s. v. BABUŞCĂ. OCHEANĂ. taranca s. v. BABUŞCĂ. OCHEANĂ. tnránd s. v. TARANTULĂ. TARANTULĂ s. (ZOOL-; Lycosa lurentula) (rar) târând. i tarapana s. v. MONETĂRIE. ?. TARĂ s. dara. (~ unei mărfi.) tară s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENŢĂ. IMPERFECŢIUNE. INSUFICIENŢĂ/ LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU. tarcán s. v. COCOŞ-DE-MUNTE. COCOS-SĂLBATIC. TARDIV adj. întirziat, târziu. (O intervenţie ~.) tare adj. v. AVIZAT. CAPABIL. COMPETENT. FORTIFICAT. INFORMAT. INJURIOS. INSULTĂTOR. ÎNTĂRIT. JIGNITOR. OFENSATOR. PREGĂTIT. TARE adj., adv. 1. adj. dur, rezistent, solid, tenace, (pop.) ţeapăn, virtós. (Un material ~.) 2. adj. consistent, dens, solid, vârtos. (O mămăligă ~.) 3. adj. puternic, rezistent, solid, trainic, zdravăn. (A infipt un pur ~ in pămint.) 4. adj. inflexibil, ncclnsUc, nefle-xibil, rigid, ţeapăn. (O bară, o nuia ~.) 5. adj. apretat, scrobit. (Guler ~.) 6. adj. întărit, uscat. (Piine ~.) 7. adj. rece, uscat, vechi. (Un coltuc ~ de piine.) ii. adj. răscopt. (Un ou ~.) 9. adj. puternic, robust, solid, viguros, vinjos, voinic, zdravăn, (pop.) ţeapăn, vinós, virtós, (reg.) puterós, putut, socoiúii, (Ban. şi Transilv.) pogan, (înv.) potent, putinciós, spátoş, (fig.( verde. (Om~.) 10. adj. puternic, rezistent, (pop.) pilos. (O femeie ~.) 11. adj. intens, izbitor, strident, ţipător, violent, (rar) strigător. (Culori ~.) 12. adj. puternic, viu, (fran-ţuzism) criánt, (fig.) aprins. (Xuanje ~.) 13. adj. intens, mare, puternic, strălucitor, viu. (O lumină ~.) 14. adj. intens, puternic, răsunător, ridicat. (Voce ~.) 15. adv. (MUZ.) forte, puternic. 10. adj. intens, pătrunzător, puternic, (livr.) penetrant. (Un miros ~.) 17. adj. bun, curat, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, salubru, sănătos. (.Ier ~.)

18. adj. concentrat, vârtos. (Vin~.) li). adv. grabnic, iute, rapid, repede. (Alerga cind mai ~, cinci mai încet.) 20. adv. intens, puternic. (Inima ii bătea ~.) 21. adv. puternic, voiniceşte, zdravăn. (Trage ~ de funie.) 22. adj. aprig, intens, marc, puternic, straşnic, violent, zdravăn. (Un vini ~.) 23. adv. bine, intens, puternic, vârtos, zdravăn. (Ploiiă~.) 24. adj. puternic, (înv.) temeinic, (franţuzisui înv.) ponderós. (Un stat ~.) 25. adj. puternic, redutabil, temut, valoros, (inv. livr.) potent. (Un adversar ~ la fotbal.) 26. adj. energic, impetuos, puternic, vajnic, viguros. (Un temperament ~.) 27. adj. neclintit, nezdruncinat, statornic. (O voin(ă~.) 211. adj. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecătór. (O dovadă ~.) 29. adj. puternic, (livr.) forte (invar.). (E ~ la matematică.) 30. adv. grav, greu, rău, serios. (E ~ bolnav.) 31. adv. intens, mult. (A suferit ~.) 32. adv. mult, rău. (S-a chinuit ~.) 33. adj. aspru, brutal, greu, violent, (íig.) dur. (Vorbe ~.) 34. adv. foarte, (Transilv., Mold. şi Bucov.) hăt. (~ departe.) 35. adv. extrem, foarte, (prin Bucov.) prăci, (inv.) vârtos. (~ de dimineaţă.) 36. adv. mult. (~ ar putea să se plimbe.) 37. adv. foarte. (E ~ bucuros.) tara adj./adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÂINOS. CRÂNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUŢĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÂMBLÂNZIT. NEÂNDUPLECAT. NEÂNDURAT. NEÂNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SlNGKROS. VIOLENT. tare ariv. v. BINE. CUMSECADE. INSISTENT. STĂRUITOR. tari s. v. CEAŞCĂ. TÁRGĂ s. 1. (MED.) brancardă, (Mold.) patáşcă. (-. pentru transportat răniţii.) 2. (Mold. şi Bucov.) patáşcă, (Transilv.) părfngă, şiréglă. (~ pentru transportat materiale.) tárgă s. v. CODÂRLÂ. COS. FUND. NĂSĂ-LIE. PANER. TAMAR. tarlián s. v. CORHAN. GÂNDAC-DE-BU-CĂTĂRIE. GÂNDAC-DE-CASĂ. GÂNDAC-NEGRU. LIBARCĂ. RUS. ŞVAB. TARHÓN s. (BOT.; Artemisia dracuncu-lus) (reg.) sagna-calului. tarhón s. v. CHIMEN. CHIMION. GRANAT. SPILCUŢĂ. TARÍF s. preţ, taxă. (Prestări de servicii cu ~ moderat.) tarisíát s. v. STAROSTE. TARLA s. (AGRIC.) solă, (Mold. şi Transilv.) tablă, (Mai multe ~ cu porumb.) tarla s. v. POSTATĂ. TAHÓD s. (TEHN.) 1. burghiu de filetat. 2. (rtg.) şurubelniţă. táros s.' v. BĂRBĂŢIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANŢĂ. DÂRZENIE. ÎNCUME-TARE. ÎNDRĂZNEALĂ. NEÂNFRICARE. SEMEŢIE. TEMERITATE. tartái s. v. BROŞURĂ. CAIET. CATASTIF. CĂRTICICĂ. CONDICĂ. COPERTĂ. ÎNVELITOAR.E. REGISTRU. SCOARŢĂ. tarfalác s. v. AUSEL. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. tartan s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ. tartar s. v. IAD. INFERN. TARTÍNĂ s. sandviş. (~ cu şuncă.) TÁRTOtó s. 1. lucifer, satana (art.), scaraoţchi, (pop.) sarsailă, vătáfu (art.), mamonul dracilor, michiduţă cel bătrin, (reg.) sarsaór. (~ e căpetenia dracilor.) 2. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul (art.), naiba (art.), necuratul (art.), satană, (livr.) belzebút, (rar) scaraoţchi, (pop. şi fam.) michiduţă, nichipércea (art.), pírlea (art.), sarsailă, (pop.) faraon, idol, impeliţátul (art.), mititelul (art.), nefârtátul (art.), nevoia (art.), pârdálnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleanul (art.), cl-da-pe-comoáră, cel-din-báltă, ducă-se-pe-pustíi, ucigă-1-crúcea, ucigă-1-toáca, (înv. şi reg.) mamón, săcrétul (art.), sótea (art.), (reg.) hidáchc, năpústul (art.), spurc, spurcat, şeitan, şótcă. ucigán, (Transilv., Ban. şi Maram.) bédă, (Mold. şi Bucov.) benga (art.), (prin Bucov.) carcandílă, (Transilv. şi Mold.) mutul (art.), (prin Mold. şi Bucov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsán, (prin Mold.) scalói, (prin Bucov.) şlactráfu (art.), (înv.) îrnpiedi-cătórul (art.), nepriitórul (art.), (eufemistic) păcatul (art.), TÁRTORIŢĂ s. 1. diavoliţă, drăcoaicâ, (rar) diavoloáică, (reg.) sarsaoroáică, târtă-roáică.(~ din iad.) 2.* diavoliţă, rârăcoaică, ştrengărită, (Mold.) zgjtie. (Măria e o ~ şi jumătate.) TÁRTRU s. 1. (pop.) tirighíe. (~ depus pe butoaie.) 2. detritus, piatră. (~ dentar.) tartúf s.v. FĂŢARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ŞIRET. VICLEAN. lartuferíes. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂŢĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE.

PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEŞUG. tartuíísm s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂŢĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEŞUG. tárţă s. v. PORTŢIGARET. TABACHERĂ. tarz s. v. ATITUDINE. COMPORTARE. PURTARE. ŢINUTĂ. TAS s. disc, platou, taler, talger, (înv. şi reg.) scafă, (reg.) taier. (~ al unei balanţe.) 'tas s; v. CEAŞCĂ. CUPĂ. TASÁ vb. a (se) compacta, a (se) îndesa. (A ~ un material poros.) TASÁRE s. compactare, îndesare. (~terenului.) tastatură s. v. CLAVIATURĂ. tásíâ s. v. CLAPĂ. TASTÍÉRĂ s. (MUZ.) (pop.) limba. (~ unor instrumente muzicale cu coarde.) TÁŞCĂ s. 1. geantă. (Vânătorul purta o ~.) 2. (rar) tcşcălíe, (înv. şi reg.) tecşílă, (reg.) patáşcă, tăşúlă, (Transilv. şi Mold.) taşcúlă. (Ţine tutunul în ~.) tá?că s. v. COLŢUNAŞ. TOLBĂ. taşcúlă s. v. TAŞCĂ. taşmiíu s. v. BÂTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ. tataie s. v. PĂRINTE. TATĂ. taţánă s. v. TĂTĂNEASĂ. TATĂ s. 1. părinte, (íranţuzism) papa, (înv. şi pop.) taică, (pop.) tătín, (înv. şi reg.) nene, (reg.) tataie, (prin Mold.) babacă, ba-báie, (Munt., Olt., Dobr., sudul Mold. şi sudul Transilv.) tete, (fam.) bătrínul (art.), táti, (arg.) puríu. 2. tată mare = bunic, (pop.) bun, bunel, (înv. şi reg.) moş, (reg.) bit, taică, (Mold. şi Dobr.) tete, (înv.) deádiu, papúcă, 3. (BIS.; •art.) atotputernicul (art.), creatorul (art.), 'divinitate, domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providenţă, puternicul (art.), stăpânul (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaânáltul (art.), preaputérnicul (art.), (înv. şi pop.) pronie, (pop.) sfíntul (art.), sî'ntul (art.), (înv.) atotţiitórul (art.), tvoréţ, zeu. 4. (BIS.) tatăl nostru = (înv. şi reg.) ocináş. tată bătrân s. v. UNCHI. tata móş s. v. UNCHI. tátl s. v. PĂRINTE. TATĂ. tátin s. v. TĂTĂNEASĂ. TATONA vb. 1. (fig.) a dibui, a pipăi, a sonda. (A ~ situaţia.) 2. a căuta, a încerca, (înv. şi reg.) a probălui. (A ~ să găsească o soluţie.) TATONARE s. (fig.) dibuire, pipăíre, sondare. (~ situaţiei.) TATUAJ s. 1. tatuare, (inv.) tatuáţie. (Operaţia de ~.) 2. (concr.) (înv.) semne (pi.). (Ce ~ are pe braţ?) TATUÁRE s. tatuaj, (înv.) tatuáţie. (Operaţia de ~.). tatuáţie s. v. TATUAJ. TATUARE. TÁULĂ s. (BOT.) 1. (Spiraea crenata) (reg.) creţúşcă, távalgă, teişór. 2. (Spiraea salicifolia) (reg.) távalgă. táulă s. v. CREŢÚŞCĂ. CUNUNIŢĂ. FIE-REA-PĂMÂNTULUI. POTROACĂ. ŢINTA-URĂ. TAUR s. 1. (ZOOL.; Bos taurus) (pop.) buhai, (reg.) bic, búgă, gonitór. 2. (ASTRON.; art.) (reg.) cap-de-bóu. taur s. v. RĂDAŞCĂ. RĂGACE. taurul-Iul-Dumnezeu s. v. CARABAN. NASI-CORN. TAUTOLOGIC adj. (LINGV.) pleonastic. (Construcţie ~.) TAUTOLOGIE s. 1. (LINGV.) pleonasm. (A comite o ~.) 2. (în logica simbolică) expresie validă, lege logică, teză logică. távalgă s. v. TAULĂ. TAVAN s. (CONSTR.) plafon, (astăzi rar) pod, (inv. şi reg.) podele (pi.), sufít, (Mold.) bagdadíe, (Transilv. şi Ban.) ceríne. (~ al unei camere.) TAVĂ s. tipsie, (reg.) tablă, (Mold.) tabla. (~ încărcată cu bunătăţi.) távnică s. v. IMORTELĂ. PLEVAIŢĂ. távniţă s. v. IMORTELĂ. PLEVAIŢĂ. taxa vb. v. CALIFICĂ. CONSIDERA. FACE. NUMI. SOCOTI. taxare s. v. CALIFICARE. NUMIRE. TAXATOR s. încasator. (~ la tramvai.) TAXAŢIE FORESTIERĂ s. (SILV.) den-drometric. TAXĂ s. preţ, tarif. (~ ridicate.) TAXÍ s. taximetru. TAXIDERMÍE s. (BIOL.) naturalizare. TAXIMETRU s. taxi. taxidít adj. v. AVUT. BOGAT. DECORAT. GĂTIT. ÎMPODOBIT. ÎNFRUMUSEŢAT. ÎNSTĂRIT.

ORNAMENTAT. ORNAT. PAVOAZAT. SITUAT. TĂBĂCÁR s. argăsitor, (reg.) opincárăş, orgár, tălpár, timar, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubălár, (inv.) solonár, tabac. (~ se ocupă cu tăbăcitul pieilor.) TĂBĂCĂREÁSĂ s. (rar) tăbăcăríţă, (reg.) argăsăríţă, dubălăreásă. (E ~ de profesie.) TĂBĂCĂRÍE s. 1. (inv.) tăbăcărít, tăbăcíe, timăríe. (Învaţă ~.) 2. argăsitorie, (rar) argă-sărie, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubălăríe. (înv.) tabalhaná, tabaná, tăbăcíe. (În ~ se argăsesc pieile.) tăbăcărít s. v. TĂBĂCĂRÍE. tăbâcăriţă s. v. TĂBĂCĂREÁSĂ. TĂBĂCEÁLĂ s. argăseală, argăsire, tăbă" cire, tăbăcit, (rar) tanáj, tanáre, (reg.) cru-şeálă, cruşíre, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubeálă, dubíre, dubit. (Operaţia de ~ a pieilor.) TĂBĂCÍ vb. a argăsi, (reg.) a cruşi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) a dubi. (A ~ pieile,) tăbăci vb. v. PIPA. SNOPI. STÂLCI. tăbăcíe s. v. ARGĂSITORIE. TĂBĂCĂRÍE. TĂBĂCÍRE s. argăseală, argăsire, tăbáceală, tăbăcit, (rar) tanáj, tanáre, (reg.) cruşeálă, cruşíre, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubeálă, dubíre, dubit. (~ pieilor.) TĂBĂCÍT adj. argăsit, (reg.) cruşít, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubit. (Piei ~.) TĂBĂCÍT s. argăseală, argăsire, tăbăceală, tăbăcire, (rar) tanáj, tanáre, (reg.) cruşeálă, cruşíre, (Mold., Bucov şi Transilv.) dubeálă, dubíre, dubit. (Operaţia de ~ a pieilor.) TÁBĂCITÓR adj. argăsitor. (Substanţe ~.) tăbălúşă s. v. CĂŢELUŞĂ. tăbălúşcă s. v. CĂŢELUŞĂ. TĂBĂRÎ vb. a se arunca, a se azvârli, a se năpusti, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a se zvârli, (rar) a se prăbuşi, (înv. şi pop.) a cădea, (înv. şi reg.) a năduli, a se pră-păstui, (reg.) a iuruşi, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. şi Ban.) a se şupi, (inv.) a se da, a năbuşi, a năvrăpi, a se slobozi. (Au ~ asupra duşmanului.) tăbărî vb. v. CANTONA. OBOSI. OSTENI. tăbéică s. v. SĂCULEŢ. SĂCUŞOR. tăbiltóc s. v. SĂCULEŢ. SĂCUSOR. tăbârcăs. v. GREU. GREUTATE. ÎNCĂRCĂTURĂ. PÂRGHIE. POVARĂ. SARCINĂ. tăbircí vb. v. TÂRÎ. tăbláş s. v. JUDECĂTOR. TĂBLÍE s. (înv. şi reg.) tablă. (~ a unei mobile.) TĂBLÍŢĂ s. (rar) placă, (pop.) tablă, (reg.) tabelă, (înv.) panachídă. (~ pentru şcolarii începători.) tăbuicţ s. v. FAŢĂ. ÎNVELITOARE. SĂCULEŢ. SĂCUŞOR. TĂCĂÍ vb. 1. a ticăi, a tâcii. (Ceasul ~.) 2. a bate, a palpita, a pulsa, a ticăi, a tresări, a se zbate, a zvâcni, (rar) a zvâcâi, (reg.) a bâcâi, a tâciti. (Inima ~ cu putere.) tăcătói adj. v. INSOCIABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORIT. TACITURN. TĂCUT. URÂCIOS. URSUZ. tăeătór adj. v. INSOCIABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORIT. TACITURN. TĂCUT. URÂCIOS. URSUZ. TĂCERE s., interj. 1. s. linişte, (prin Transilv. şi Olt.) tacă, (înv.) silénţiu. (În clasă era ~ deplină.) 2. interj, linişte!, pst!, st!, (pop.) tist I, (arg.) mucles ! 3. s. mutism, muţenie, (rar) muţíe, (reg.) muţeálă, muţitúră. (Na ieşea din ~ lui.) 4. s. întrerupere, pauză. (Lungi ~ punctau discuţia.) 5. s. discreţie secret. (A păstrat o ~ absolută asupra celor discutate.) 6. s. acalmie, calm, linişte, pace, (înv. şi reg.) páos, (înv.) lin, liniştire, molco-míre. (Stare de ~ deplină în natură.) tăciimá vb. v. CARBONIZA. TÂCIUNÁT adj. (FITOPATOLOGIE) tă-ciunos. (Plantă ~.) TĂCIUNE s. 1. cărbune. (Lemnul aprins s-a făcut ~.) 2. (FITOPATOLOGIE) cărbune. {Plantă atacată de ~.) tăciune s. v. MĂLURĂ. TĂCIUNÓS adj. (FITOPATOLOGIE) tachinat. (Plantă ~.)

TĂCUT adj. 1. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorit, taciturn, urâcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchíu, (înv. şi reg.) morós, sunducós, tăcătór, (reg.) modorói, mutác, mută-réţ, (Olt.) dugós, (Mold.) pâclişít, (prin Tran-silv.) tăcătói, (Bucov. şi Mold.) tălmút, (fig.) închis. (Om ~.) 2. liniştit, (livr.) silenţios. (O stradă ~ ; un interior ~.) 3. calm, liniştit. (Pe aleile ~.) 4. liniştit, mut. (Natura ~.) tăfâlcă s. v. SĂCULEŢ. SĂCUŞOR. tăftúi s. v. TOLBĂ. TĂGADĂ s. contestare, dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgăduială, tăgăduire, (înv.) tágă, făgăduinţă. (~ celor afirmate de cineva.) TĂGĂDUI vb. 1. a nega, (livr.) a denega. (~ că ar fi fost la cinema.) â. a dezice, a nega, a retracta. (A ~ tot ceea ce spusese.) 3. a contesta, a dezminţi, a nega, a renega, (înv.) a protesta. (A ~ adevărul celor afirmate de cineva.) tăflădui vb. v. ASCUNDE. MASCA. REFUZA. RESPINGE. TĂINUI. TĂGĂDUIALĂ s. contestare, dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tăgăduire, (înv.) tágă, făgăduinţă. (~ celor afirmate de cineva.) tăgădufnţă s. v. CONTESTARE. DEZMINŢIRE. NEGARE. NEGAŢIE. RENEGARE. TĂGADĂ. TĂGĂDUIALĂ. TĂGĂDUIRE. TĂGĂDUÍRE s. contestare, dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tăgăduială, (înv.) tágă, făgăduinţă. (~ celor afirmate de cineva.) tăgăşi vb. v. CURĂŢA. DERETICA. SCUTURA. STRÂNGE. tăgăşire s. v. CURĂŢENIE. DERETI-CARE. SCUTURÂTURĂ. tógârţá vb. v. AGĂŢA. APUCA. ATÂRNA. PRINDE. SPÂNZURA. SUSPENDA. TÂRÎ. TÂRÂL TÂRŞÂI. TRAGE. ŢINE. tăgârţă s. v. DESAGĂ. TRAISTĂ. TĂIA vb. 1. a despărţi, a divide, a diviza, a fracţiona, a fragmenta, a îmbucátăţi, a împărţi, a scinda, a secţiona, a separa. (~ bucata in trei.) 2. a crăpa, a despica, a sparge, a spinteca, (reg.) a sfărima. (A ~ lemne pentru foc.) 3. (pop.) a reteza, (reg.) a scurta. (A ~ nişte metri de lemne.) 4, a ciunti, a reteza, a trunchia, (~ crengile unui copac.) 5. a ciopli, a săpa, a sculpta, (rar) a scobi, (Transilv. şi Mararn.) a sferdi. (A ~ în piatră un bust.) . tăicuţă, (pop.) tăiculeán, tăiculíţă, tăicuşór, tătúc, tătúţ, (reg.) tătúică, tătulúc, tătulúţ, tătuşór. tătinoáie s. v. TĂTĂNEASĂ. tătín s. v. PĂRINTE. TATĂ. tătâncsc adj. v. STRĂMOŞESC. tătúc s. v. TĂICUŢĂ. TĂTIC. tătúică s. v. TĂICUŢĂ. TĂTIC. tâtúlâ s. v. CIUMĂFAIE. LAUR. tátulúe s. v. TĂICUŢĂ. TĂTIC. tătulúl s. v. TĂICUŢĂ. TĂTIC. tătuşór s. v. TĂICUŢĂ. TĂTIC. tătút s. v. TĂICUŢĂ. TĂTIC. tău s. v. ABIS. ADÂNC. BALTĂ. BĂLTOACĂ. FRÂNGI1IE. FUNIE. IEZER. LAC. MÂL. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. NĂMOL. NOROI. PRĂPASTIE. SMÂRC. tăujér s. v. BÂTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ. TĂUN s. (ENTOM.; Tabanus bovinus) (înv. şi reg.) sclepţ, streche, bondar, bonzár, bonzălău, muscăde-bâzdărát, muscă-mărháscă, muscă-oárbă, muscă-tăúnă. tăun s. v. BARZĂ UN. GĂRGĂUN. MUSCA -CALULUI. TĂURÁŞ s. (ZOOL.) tăurean, tăurel, (reg.) tăureác, tăuréci. tăureác s. v. TĂURAŞ. TĂUREAN. TĂUREL. TĂUREÁN s. (ZOOL.) tăuras, tăurel, (reg.) tăureác, tăuréci. tăuréci s. v. TĂURAS. TĂUREAN. TĂUREL. TĂUREL s. (ZOOL.) tăuraş, tăurean, (reg.) tăureác, tăuréci. tăút s. v. SLOVAC. tăuţésc adj. v. SLOVAC. tăválă s. v. TĂVĂLUG. VĂLĂTUC. tăvăleală s. v. BĂTAIE. ÎNCĂIERARE. LUPTĂ. TĂVĂLÍ vb. 1. a (se) rostogoli. (Se înşfacă de păr şi se ~ prin iarbă.) 2. a se zvârcoli. (Se ~ pe jos de durere.) 3. a culca, a dobori, (pop.) a pologi. (~ iarba în picioare.) tăvăli vb. v. JEGOSI. MÂNJI. MURDĂRI. PĂTA. tâvălíc s. v. TĂVĂLUG. VĂLĂTUC. tăvălíci s. v. SCAIUL-DRACULUI. TĂVĂLÍRE s. 1. rostogolire. (~ lor în iarbă, în timpul încăierării.) 2. zvârcolire. (~ cuiva pe jos de durere.) 3. culcare, doborâre. (~ ierbii în picioare, la pămtnt.) TĂVĂLÍT adj. culcat, doborit, (pop.) pologít. (Un lan de grâu ~.) tăvălit adj. v. JEGOS. MÂNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. TĂVĂLUG s. 1. (AGRIC.) vălătuc, (reg.) tăválă, tăvălíc, treierătoáre, (prin Transilv. şi Mold.) măngălău, (prin Ban.) rol. (Oi ~ se îndeasă solul semănat.) 2. (TEHN.) (reg.) sul. (~ pentru nivelarea solului.) 3. (AGRIC.) val. (~ pentru treieratul rudimentar.) tăvălug s. v. BUHAI. CIURLAN. COINAC. SALC1CORN. SĂRICICĂ. TEACĂ s. 1. (rar) tesác, toc. (~ de sabie.) ,2. (BOT.) păstaie. (~ de mazăre.) teácăr s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND.

TEAFĂR adj. intact, întreg, neatins, nevătămat, sănătos, valid, zdravăn, (pop.) nestricát, (înv. şi reg.) nebintuít, (reg.) neted. (A scăpat ~ din accident.) íeag s. v. PERIŢEAG. tcáhnă s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. CUSUR. DAR. DEFECT. DEFICIENŢĂ. EROARE. GREŞEALĂ. IMPERFECŢIUNE. INSUFICIENŢĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NĂRAV. NEAJUNS. PATIMĂ. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU. VINA. VINOVĂŢIE. TEAMĂ s. frică, temere, (livr., fam. şi depr.) poltronerie, (franţuzism) aprehensiune, (rar) temut, (pop.) păsare, (înv. şi reg.) scírbă, (înv.) •stideálă, stidiută, stidire, teámăt, temătúră, temoáre, (latinism înv.) timoáre, (arg.) târ-şálă, tírsă. (Nu simţea nici un pic de ~ .) teámăt s. v. FRICĂ. TEAMĂ. TEMERE. TEANC s. grămadă, maldăr, vraf, (reg.) «năsádă, (Mold. şi Transilv.) clit, (înv.) smoc. (Pe birou se afla un ~ de dosare.) teanc s. v. BALOT. TEAPĂ s. 1. categorie, fel, gen, soi, 1.1'ig.) •calibru, (reg. fig.) pănură. (Avea doar prieteni de ~ lui.) 2. condiţie, rang, stare, treaptă, (pop.) mínă, seamă. (Sint de aceeaşi ~.) tcáră s. v. NATRĂ. RĂZBOI. URZEALĂ. teárâă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÂRFĂ. TEASC s. I. presă, (Olt.) stropşitoáre, (Transilv. şi Ban.) şaitău. (~ de struguri.) 2. (77-POGJR.) presă, (înv.) stambă. (O carte caic •a intrat sub ~.) teasc s. v. CLEŞTE. TEATRAL adj. 1. scenic. (Creaţie ~.) 2. afectat, artificial, căutat, fals, forţat, nefiresc, nenatural, nesincer, prefăcut, silit, silnic, studiat, (rar) teatralíst. (Gesturi ~.) teatralíst adj. v. AFECTAT. ARTIFICIAL. CĂUTAT. FALS. FORŢAT. NEFIRESC. NENATURAL. NESINCER. PREFĂCUT. SILIT. SILNIC. STUDIAT. TEATRAL. teatralíst s. v. ACTOR. ARTIST. INTERPRET. teatralístă s. v. ACTRIŢĂ. ARTISTĂ. INTERPRETĂ. TEATRU s. 1. actorie. (S-a lăsat de ~.) 2. scenă. (A părăsit ~ în culmea gloriei.) 3. (LIT.) dramaturgie, scenă. (A îmbogăţit ~ românesc.) teáucă s. v. COTARLĂ. JAVRĂ. JIGODIE. POTAIE. TEBECÉ s. (MED.) ftizie, tuberculoză, .(livr.) bacilóză, (rar) pulmoníe, (pop.) atac, oftică, (reg.) sócote (pi.), boală-câineáscă, boaiá-seácă. TEBECÍST adj., s. (MED.) ftizie, tuberculos, (rar) pulmónic, (pop.) atacat, ofticat, ofticos. tóeă s. v. CAIET. tecăráu s. v. CEATLĂU. CRUCE. teoănii vb. v. CETLUI. FORŢA. ÎNCĂRCA. ÎNVÂRTI. OPINTI. RĂSUCI. ROTI. SFORŢA. SUCI. UMPLE. tecăruítadj. v. ÎNCĂRCAT. PLIN. UMPLUT. techerghéu s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUSI.AMA. SCÂRNĂVIE. SECĂTURĂ. techerghi vb. v. HOINĂRI. VAGABONDA. techer-méclier adv. v. CURÂND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNDATĂ. NEÂNTÂRZIAT. NUMAIDECÂT. RAPID. REPEDE. tccliís. v. CERERE. PRETEN Í'IE. REVENDICARE. REVENDICAŢII^. tecşilă s. v. TAŞCĂ. TECTONICĂ s. (GEOL.) geotectonică. tecuí vb. v. DEZGHIOCA. TEDEUM s. (BIS.) (înv.) molóbcn, slavo-slovíe. (A oficia un ~.) teíaríc s. v. BIJUTERIE. GIUVAER. ODOR. PODOABĂ. lefcrieí vb. v. DELECTA. DESFĂTA. RĂSFĂŢA. tefericíe s. v. DELECTARE. DESFĂTARE. FARMEC. ÎNCÂNTARE. PLĂCERE. VOLUPTATE.

VRAJĂ. TEFLÓN s. (CHIM.) politctrariuoretilonă. téflu s. v. BOT. RÂT. tcâtér s. v. CATASTIF. CONDICĂ. REGISTRU. teíuí vb. v. RÂMA. teglár s. v. CĂRĂMIDAR. tíglă s. v. CĂRĂMIDĂ. tcglăríe s. v. CĂRĂMIDARII:. teglăzău s. v. FIER. tcglâzí vb. v. CĂLCA. NETEZI. leglăzuí vb. v. CĂLCA. NETEZI. teglíci s. v. CIOCÂLTEU. CUI. TEGUMENT s. (BOT.) coajă. (~ unei seminţe.) tchiiă s. v. INTRIGĂ. MAŞINAŢIE. UNELTIRE. TEHNICOLÓR adj. colorat. (Film ~.) TEHNOREDACTARE s. tehnoredacţie. (Lucrări de ~.) TEHNOREDACŢIE s. tehnoredactare. (Lucrări de ~.) tehui adj. v. AMEŢIT. BUIMAC. BUIMĂCIT. NĂUC. NĂUCIT. TÂMPIT. ZĂPĂCIT. tehui vb. v. AMEŢI. BUIMĂCI. NĂUCI. ZĂPĂCI. tebuiálă s. v. AMEŢEALĂ. BUIMĂCEALĂ. BUIMĂCIRE. NĂUCEALĂ. NĂUCIRE. PERPLEXITATE. ZĂPĂCEALĂ. tei s. v. MOŞ. TEICĂ s. (TEHN.) (pop.) scuturătoáre, (reg.) copăiţă, covăţícă, pírpăriţă, postăvíţă, scafă, scoculéţ, tigăíţă, titirez, (prin Olt.) tigaie. (~ la coşul morii.) teică s. v, ADĂPĂTOARE. JGHEAB. MĂTUŞĂ. TANTI. TROACĂ. ULUC. TEIÓS adj. aţos, fibros. (I'ústái ~ de fasole.) TEIŞÓR s. (BOT.) i. taiuleţ. 2. (Abutilon tlieophrasti) pristolnic, (reg.) criicea-píinii, floa-rea-crúcii. 3. (Kerria japonica) (reg'.) Irandafir-gálbtr,. teişór s. v. AGLICĂ. CUNUNIŢĂ. STRAŞNIC. TAULĂ. TEIULÉT s. (BOT.) teişor. TEJGHEA s. masă, tarabă, (prin Transilv.) púdli, (Transilv. şi Ban.) pult, (Bueov.) şine, (înv.) comptoár, sârghie. (Pune marfa pa ~.) TEL s. bătător, (reg.) sirmeá. (~ pentru bătut frişca, ouăle ele.) tel s.v. BETEALĂ. SÂRMĂ. TELÁL s. (reg.) obielár, rulai-, (Transilv. şi Ban.) râzár. (~ de haine vechi.) telá; s. v. CRAINIC. MESAGER. SOL. TRIMIS. VESTITOR. tcIAIíţă s. v. COCOTĂ. CUR VĂ. FEMEIE DE STRADĂ. INTERMEDIARĂ. MIJLOCITOARE. PROSTITUATĂ. TÂKFĂ. TELEAGĂ s. 1. cotigă, (reg.) tărábúţă, tolígă. (~ pentru poveri uşoare.) 2. (TliHX.) cotigă, (reg.) dric, roátc (pi.), rotile (pi.), (Transilv.) căroáie. (Pe ~ se reazemă grindeiul plugului.) leléchi s. v. GRĂDINĂ. lelerliini s. v. CADASTRU. CARTE FUNCIARĂ. CARTE FUNDUARĂ. TELECINEMÁ s. telecinematograí. TELECINEMATOGRÁF s. telecinema. TELEFOTOGRAFÍE s. (FIZ.) fototele-grr.fi c. TE LEGAU s. (TEHN.) 1. (Transilv. şi Ban.) seăunáş. (~ ia car.) 2. (prin Transilv.) tnănuşér. (~ Iu sanie.) telegeá s. v. TELEGUŢĂ. TELEGHIDÁJ s. (AV., MAR.) teleghidare. TELEGHIDARE s. (AV., MAU.) teleghida].

telegraf s. v. TELEGRAMĂ. TELEGRAFIA vb. (rar) a depeşa, (Maram. şi Transilv.) a şurgăni. telegrafic adj. v. CONCENTRAT. CONCIS. LACONIC. LAPIDAR. SCURT. SUCCINT. TELEGRAFIE FĂRĂ FÍR s. (FIZ.) radio-telegrafie. TELEGRAMĂ s. (ieşit din uz) depeşă, (reg.) telegraf, (Maram. si Transilv.) şúrgăn. TELEGUŢĂ s. (reg.) telegea. TELEIMPRIMATOR s. (FIZ.) teâescriptor. teleléică s. v. COCOTĂ. CURVÂ. FEMEIE DE STRADĂ. INTERMEDIARĂ. MIJLOCITOARE. PROSTITUATĂ. TÂRFĂ. teleleu s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND. TELEOLOGÍE s. (FILOZ.) finalism. TELESCOP s. (ASTRON.) (înv.) microscop solar. TELESCRIPTÓR s. (FIZ.) teleimprimator. teletín s. v. IUFT. TELEVIZIUNE s. televizor, micul ecran. (Ce se transmite la ~ ?) TELEVIZOR s. televiziune, micul ecran. (Ce se transmite la ~ '.') telpiz adj. v. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC. ŞMECHER. telpiz adj., s. v. FĂŢARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID, PREFĂCUT. ŞIRET. VICLEAN. teluric adj. v. PĂMÂNTESC. TERESTRU. lelvcá s. v. DROJDIE. ZAŢ. TEMATICĂ s, problematică. (O ~ variată.) TEMĂ s. 1. chestiune, lucru, problemă, subiect, (înv. şi reg.) prochimen, (înv.) materie. (Mulţimea şi diversitatea ~elor discutate; să trecem la ~ cure interesează.) 2. motiv. f~ literară.) 3. lecţie, (înv.) mátimá, tablă. (Şi-a învăţat ~ pentru miine.) 4. (LINOV.) (înv.) tulpină. (~ unui cuvâut.) TEMĂTOR adj. I. fricos, sperios, (livr. şi fam.) poltron, (înv. şi reg.) spăimos, spcrieciós, (reg.) speriat, (înv.) spăimmtós, temut, (arg.) tirşclós. (Fire ~.) 2. fricos, sălbatic, sperios, (livr.) timorat. (i)e ce eşti otit de ~ ?) 3. bănuitor, neâncrezător, suspicios, (livr.) circumspect, incredul, (rar) bănuiciós, bănuiélnic, (înv. şi reg.) prepuiélnic, prepuitór, (reg.) năzárnic, (înv.) necredincios, prcsupuitór. (L un om tare ~.,) temător adj. v. GELOS. teniătíiră s. v. FRICĂ. TEAMĂ. TEMERE. TEMBEL adj. apatic, delăsător, indiferent, indolent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, (livr.) impasibil, (reg.) nebriştít, (íig.) rece. (Om ~; atitudine ~.) ŢEMBELÍSM s. apatie, delăsare, indiferenţă, indolenţă, inerţie, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, (livr.) impasibilitate, prostraţie, (rar) indiferentism, neângrijíre, pasivism, (înv.) negríjă, negrijínţă, tembelâc, (grecism înv.) adiaforíe, (fig.) răceală. (Stare de ~ a cuiva.) tembelâc s. v. APATIE. DELĂSARE. INDIFERENŢĂ. INDOLENŢĂ. INERŢIE. INSENSIBILITATE. NEPĂSARE. PASIVITATE. PLACIDITATE. TEMBELISM. teme s. v. CREŞTET. SINCIPUT. VERTEX. TEME vb. 1. a se speria, (înv.) a se stidi, (arg.) a se târşi. (Nu mă ~ de nimic.) '-. a se îngrijora, a se nelinişti, (înv.) a se griji. (Na trebuie să te ~ de soarta lui ) TEMEI s. 1. bază, fundament, principiu. (Materia ca ~ al existentei.) 2. bază, esenţă, fundament, temelie, (înv.) cap. (~ teoriei sale.) 3. îndreptăţire, justificare, motivare, motivaţie, raţiune, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noimă, (înv.) rezon. (~ unei hotănrí.) 4. justificare, logică, motivare, noimă, raţiune, rost, sens. (Nu văd ~ comportării lui.) 5. cauză, considerent, mobil, motiv, pricină, prilej, raţiune, (înv. şi pop.) cuvânt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povód, rezon, (fig.) izvor, săniinţă. (~ care explică producerea unui fenomen.) 6. argument, dovadă, motiv. (Ai ceva ~uri să fii optimist?) temei s. v. ABUNDENŢĂ. BAZĂ. BELŞUG. BOGĂŢIE. FUNDAMENT. FUNDAŢIE. GROS. ÎMBELŞUGARE. ÎNDESTULARE. MIEZ. MIJLOC. MULŢIME. PRISOS. PUTERE. TALPĂ. TĂLPOI. TEMELIE. TOI. temeiá vb. v. CLĂDI. CONSTRUI. DURA. FACE. ÎNĂLŢA. RIDICA. ZIDI.

temeinic adj. v. ADÂNC. CAPITAL. CONSIDERABIL. CRUCIAL. DECISIV. ESENŢIAL. FUNDAMENTAL. HOTĂRÂTOR. IMPORTANT. ÎNSEMNAT. ORGANIC. PRIMORDIAL. PROFUND. PUTERNIC. RADICAL. SERIOS. STRUCTURAL. SUBSTANŢIAL. TARE. VITAL. TEMEINIC adj., adv. 1. adj. fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvântát. (A invocat o scuză ~.) 2. adj. chibzuit, cumpănit, gândit, judicios, matur, serios, socotit. (O judecată ~.) 3. adv. drept, întemeiat, just. (A judecat ~.) 4. adj. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător, (O dovadă ~ ; un exemplu ~.) 5. adj. adânc, profund, serios, (fig.) pătrunzător. (Un eseu ~ ,• are cunoştinţe ~.) 6. adj. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, preţios, remarcabil, serios, substanţial, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuţie ~ la dezvoltarea . . .) 7. adj., adv. serios, stăruitor, (fig.) sănătos. (S-a apucat ~ de treabă.) TEMEINICIE s. 1. seriozitate, soliditate, tărie. (~ obiecţiei, argumentării sale.) 2. maturitate, profunzime, seriozitate. (~ gândirii, a sentimentelor cuiva.) 3. dreptate, justeţe, (înv.) rezon. (~ cauzei sale.) temelí vb. v. CONSTITUI. CREA. CTITORI. FUNDA. INSTITUI. ÎNFIINŢA. ÎNTEMEIA. ORGANIZA. TEMELÍE s. 1. bază, fundament, fundaţie, (rar) substrúcţie, (prin Munt.) arca, (înv.) rădăcină, temei. (~ unei construcţii.) 2. bază, esenţă, fundament, temei, (înv.) cap. (~ concepţiei, teoriei sale.) temelie s. v. EPACTĂ. TEMENEA s. compliment, închinăciune, mătanie, plecăciune, ploconeală, reverenţă, (reg.) plocon, (înv.) plecare, (turcism înv.) talím, (fam. rar) selamlíc. (I-a făcut o ~ adtncú.) temeni vb. v. ÎNCHINA. PLOCONI. temerar adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÂRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEŢ. NEÂNFRICAT. SEMEŢ. VITEAZ. TEMERE s. 1. frică, teamă, (livr., fam. şi depr.) poltronerie, (franţuzism) aprehensiune, (rar) temut, (pop.) păsare, (înv. şi reg.) scírbă, (înv.) stideálă, stidínţă, stidírc, teámăt, temă-túră, temoáre, (latinism înv.) timoáre, (arg.) târşálă, târşă. (Nu simţea nici un pic de ~.) 2. frământare, grijă, îngrijorare, nelinişte, (livr.) anxietate, impacienţă, (înv. şi pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ia este nejustificată.) temere s. v. GELOZIE. TEMERITATE s. bărbăţie, bravură, curaj, cutezanţă, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neânfricare, semeţie, (livr.) intrepiditáte, petu-lánţă, (rar) cutezáre, (pop. şi fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicíe, (înv.) dârzíe, îndrăzníre, mărinimie, semeţíre, (grecism înv.) táros. (~ unui viteaz.) temetéu s. v. CIMITIR. TEMNICER s. gardian. temniţa vb. v. ARESTA. DEŢINE. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIŢA. REŢINE. TEMNIŢĂ s. (JUR.) 1. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, puşcărie, (înv. şi pop.) popreálă, (pop.) prinsoare, robie, (reg.) ereme-nál, (Transilv., Maram. şi Bucov.) árişle, (prin Transilv.) călíscă, (Transilv.) piţigoáică, (prin Olt.) prinzáre, (prin Maram.) robşâg, (înv.) pază, tumurlúc, (franţuzism înv.) prizon, (fam.) beci, gherlă, (fam. fig.) dubă, hitdău, răcoare, (reg. fig.) umbră, (arg.) gros, pirnáie.» ţuháus, zdup. (Câi a stat la ~ ?) 2. închisoare, ocnă, puşcărie, recluziune. (Condamnai la J ani temoáre s, v. FRICA. TEAMĂ. TEMERE. TEMPERA vb. 1. a (se) astimpăra, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) potoli, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stâmpăra, (înv. şi reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) aşeza, (lig.) a (se) stinge. (Şi-a ~ setea.) 2. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) uşura, (înv. şi pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. şi reg.) a (se) mângâia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (I-a mai ~ durerea.) 3. a (se) domoli, a (se) încetini, a (se) linişti, a (se) potoli. (.Şi-a ~ fuga, paşii.) 4. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) stăpâni. (Te rog să te ~ I) 5. a domoli, a potoli, a stăpâni, a stăvili, (fig.) a înfrâna, a zăgăzui. (1-a mai ~ avtntul.) 6. a (se) atenua, a (se) calma, a descreşte, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) micşora, a (se) modera, a (ser) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblânzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vinlului s-a mai ~.) TEMPERAMENT s. 1. caracter, fire, natură, structură, (livr.) umoráe, (înv. şi reg.) natural, (înv.) duh, (fig.) inimă. (Un ~ emotiv.) 2. ardoare, avânt, elan, impetuozitate, (pop. şi fam.) suflet, (reg.) mau. (Ctntaţi cu mai mult ~ !) temperament s. v. AER. CLIMAT. CLIMĂ. CONFORMAŢIE. CONSTITUŢIE. FACTURĂ. FIZIC.

NATURĂ. STRUCTURĂ. TEMPERATURĂ. VREME. TEMPERAMENTAL adj. avântat, impetuos, înflăcărat, (fig.) arzător. (O manifestare ~.) temperánţă s. v. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINŢĂ. CHIBZUIRE. CUMINŢENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. ÎNŢELEPCIUNE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAŢIE. RAŢIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINŢĂ. TACT. TEMPERARE s. 1. alinare, calmare, domolire, liniştire, potolire, uşurare, (rar) potoleálă, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 2. atenuare, calmare, descreştere, diminuare, domolire, micşorare, potolire, reducere, scădere, slăbire. (~ vitezei vtntului.) TF:MPERÁT adj. 1, calm, domol, liniştit, ■paşnic, potolit, stăpinit. (Om ~.) 2. astâmpă-rat, aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniştit, potolit, reţinut, rezervat, serios, sobru, stăpânit. (O fire ~.) 3. domol, încet, lent, lin, liniştit, măsurat, potolit, tacticos, (pop.) molcomit. (Mers ~ / mişcări ~.) 4. calm, calmat, domolit, liniştit, moderat, ponderat, potolit. (Atitudine ~.) 5. (MET.) blând, moderat, potrivit, (flg.) dulce. (Climă ~.) TEMPERATURA s. 1. (MET.) (înv.) aşezămínt, temperament. (Afară a scăzut mult ~.) 2. (MED.) călduri (pi.), febră, fierbinţeală, friguri (pi.), (pop.) arşiţă, (reg.) năplă-iálă, vipie, (înv.) aprinzeálă, (rar fig.) jar. (Un bolnav cu ~.) tempestáte s. v. FURTUNĂ. VIFOR. VIJELIE. tempestă s. v. FURTUNĂ. VIFOR. VIJELIE. tempestuós adj. v. FURTUNOS. VIFOROS. VIJELIOS. TEMPLU s. (BIS.) sinagogă, (rar) havră. (Mozaicii merg simbăta la ~.) TEMPO s. 1. (MUZ.) mişcare, (înv.) movi-mént. 2. cadenţă, ritm. (Merge tntr-un ~ susanul.) temporal adj. v. EFEMER. LAIC. LUxMESC. MIREAN. MIRENESC. PĂMÂNTEAN. PIERITOR. PROFAN. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC. TEMPORAR adj., adv. 1. adj. nedefinitiv, provizoriu, trecător, vremelnic, (livr.) tranzitoriu, (înv.) provizorie, provizórnic. (O situaţie ~.) 2. adj. provizoriu, vremelnic, (înv.) pre-cáriu, vremelnicésc. (O slujbă, o ocupaţie ~.) 3. adv. provizoriu, (înv.) vremelnicéşte. (Ocupa ~ demnitatea de. . .) 4. adj. interimar, provizoriu. (Comisie ~.) 5. adj. momentan, provizoriu, trecător, vremelnic, (înv.) momentál, momentós. (E doar o măsură ~.) 6. adj. efemer, pierit or, schimbător, trecător, vremelnic, (livr.) pasager, (înv.) petrecătór, piericiós, pierit, stricăciós, temporal, vremelnicésc, (fig.) călător, (înv. fig.) deşert. (Un fenomen ~.) temporiza vb. v. AMÂNA. LUNGI. TĂRĂGĂNA. TERGIVERSA. TEMUT adj. puternic, redutabil, tare, valoros, (înv. livr.) potent. (Un adversar ~ la fotbal.) temut adj. v. FRICOS. SPERIOS. TEMĂTOR. temut s. v. FRICĂ. GELOZIE. TEAMĂ. TEMERE. TENACE adj. 1. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, stăruitor, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~ în acţiunile începute.) 2. perseverent, răbdător, stăruitor, (livr.) pacient, (rar) răbduríu, (astăzi rar) străduitór, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~.) 3. dârz, îndârjit, perseverent, stăruitor. (O muncă ~.) 4. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sârguincios, sârguitor, stăruitor, susţinut, zelos. (Eforturi ~.) 5. dur, rezistent, solid, tare, (pop.) ţeapăn, vârtós. (Un material ~.) TENACITATE s. 1. insistenţă, perseverenţă, persistenţă, statornicie, stăruinţă, (rar) perseve-raţie, (înv.) stăruiálă, stăruire. (O ~ demnă de laudă.) 2. perseverenţă, răbdare, stăruinţă. (Dovedeşte multă ~ în acţiunile sale.) 3. dârze-nie, încăpăţânare, îndărătnicie, perseverenţă, persistenţă, stăruinţă, (rar) cerbicie. (Obiectiv urmărit cu ~.) 4. duritate, rezistenţă, soliditate, tărie. (~ unui metal.) tenchi s. v. ALAC. GRÂU MOALE. PORUMB. tenchíşte s. v. PORUMB. PORUMBIŞTE. TENCUÍvb. (CONSTR.) (reg.) a malterezi, (Ban.) a drişcui, (Transilv. şi Ban.) a măltări, (Maram.) a măltărui, (Transilv.) a văcăli. (A ~ un perete.) tencuí vb. v. LIPI. MURUL SPOI. VĂRUL TENCUIALĂ s. (CONSTR.) (înv. şi reg.) rasol, rasoleálă, (reg.) tencuitúră, (Ban.) driş-cuiálâ, (Transilv., Ban., prin Bucov.) máltăr, (prin Munt.) morinceálă, (prin Transilv.) scrob, şlípă, (Transilv.) văcăláş, văcăluiálă. (~ la un perele.) TENCUÍRE s. (CONSTR.) tencuit. (~ unui perete.)

TENCUIT adj. (CONSTR.) (Transilv.) văcă-lít. (Perete ~.) TENCUÍTs. (CONSTR.) tencuire. (~ unui perete.) tencuitúră s. v. TENCUIALĂ. TENDENŢIOS adj. parţial, părtinitor, pătimaş, subiectiv, (rar) pasionat, (reg.) părtăluitór. (O atitudine evident ~.) TENDENŢIONISM s. tendenţiozitate. TENDENŢIOZITATE s. tendenţionism. TENDÍNŢĂ s. 1. aplecare, dispoziţie, înclinare, înclinaţie, pornire. (~ de a exagera.) 2. aspiraţie, dor, dorinţă, năzuinţă, poftă, pornire, rivnă, vis, (rar) năzuíre, râvníre, (reg.) năduleálă, (înv.) năslíre, năslitúră, râvnitúră. (~ de a face ceva util.) TENDÓN s. (ANAT.) ligament, (pop.) vî'nă, (prin Mold.) sfârc, (înv.) nerv. tenebre s. pi. v. BEZNĂ. ÎNTUNECARE. ÎNTUNECIME. ÎNTUNERIC. NEGURĂ. OBSCURITATE. tenebros adj. v. ÎNTUNECAT. ÎNTUNECOS. OBSCUR. SUMBRU. téngttellţă s. v. STICLETE. ténghere s. v. CAIS. TENIE s. (ZOOL.; Taenia) panglică, (Mold.) cordea. TENIS s. (SPORT) 1. sportul alb. 2. teni» de masă = ping-pong. TENOR s. (MUZ.) (înv.) tenorist. tenorist s. v. TENOR. TENSIONA vb. a încorda, a întinde, a trage. (A ~ firele textile.) TENSIONARE s. încordare, întindere, tragere. (~ firelor textile.) TENSIONAT adj. întins. (Fire~.) TENSIUNE s. 1. încordare, întindere. (~ muşchilor.) 2. (FIZ.) intensitate. (~ tnlr-un conductor.) 3. (F/ZlOL.) (rar) presiune. (~ arterială.) 4. (MED.) hipertensiune, hiper-tonic. (Un bolnav cu ~.) 5. (fig.) dramatism. (~ unei situaţii.) G. încordare, nervozitate. (Stare de ~.) 1. agitaţie, febrilitate, încordare, înfrigurare, neastâmpăr, nelinişte, nerăbdare. (~ dinaintea plecării la drum.) tensiune s. v. FEBRĂ. TENTĂ vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva il~.) TENTANT adj. ademenitor, atrăgător, ispititor, îmbietor, seducător. (O perspectivă ~.) TENTATÍVĂ s. încercare. (O ~ de record.) TENTAŢIE s. ademenire, atracţie, ispită, seducere, seducţie, (înv.) bláznă, iscnşénic, năpastă, săbláznă, scândală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat ~.) TEOLOG s. (fi/S.) (înv. şi reg.) bogoslóv. teologal adj. v. TEOLOGIC. TEOLOGIC adj. (BIS.) (livr.) teologal, (înv.) teologicése, (Dispute ~. ) teologicésc adj. v. TEOLOGIC. TEOLOGÂE s. (BAS.) (înv.) bogoslovíe. TEORETIC atlj. 1. (înv.) teoreticésc, teorie. (Baza ~ a unei stiinje.) 2. abstract. (Ipoteze ~.) teoretic s. v. TEORETICIAN. teoreticésc adj. v. TEORETIC. TEORETICIAN s. 1. (înv.) teoretic. (~ al unui curent literar.) 2. ideolog. (~ al unui partid.) teorie adj. v. TEORETIC. TEORÂE s. 1. concepţie, teză. (O nouă ~ în biologie.) 2. doctrină, învăţătură, sistem. (~ economică.) 3. (FILOZ.) teoria cunoaşterii^ epistemologic, gnoseologie : teoria existenţei = ontologie ; teoria valorilor = axiologie. 4. (MAT.) teoria probabilităţilor = calcul statistic, calculul probabilităţilor. teorie s. v. CERCETARE. CONTROL. REVIZIE. REVIZUIRE. VERIFICARE. teorisí vb. v. CERCETA. CONTROLA. INSPECTA. REVEDEA. REVIZUI. VERIFICA. teorisíre s. v. CERCETARE. CONTROL. REVIZIE. REVIZUIRE. VERIFICARE. tépih s. v. COVOR. PREŞ. SCOARŢĂ.

TERAPEUTICĂ s. (MED.) terapie, tratament. (~ intensivă a unei boli.) TERAPÂF. s. (MED.) terapeutică, tratament. (~ intensivă a unei boli.) TERCI s. 1. păsat, (reg.) cir, méşniţă, rişcáşă. (A mtncat ~ de mălai.) 2. (înv. şi reg.) mlat, (reg.) coleáşă, létiu, (Mold.) clic. (Mămăliga foarte moale se numeşte ~.) TERCIUÎ vb. 1. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) tleciui, a (se) pistosi, (Olt. şi Munt.) a (se) storcoşi, (Transilv.) a (se) toroşti. (Perele puse în ladă s-au ~.) 2. a se fleşcăi, a se muia, (pop.) a se cofleşi, a se coleşi. (Fructul căzut din copac s-a ~.) TERCIUIÂLĂ s. (Transilv.) toroşteálă. (~ fructelor.) TERCIUÍRE s. strivire, zdrobire. (~ fructelor. ) TERCIUIT adj. storcit, strivit, zdrobi!, (reg.) fleciuít, pistosít, (Olt., Munt.) storcosít. (Fructe ~.) TEREN s. 1. loc. (Un ~ de rasă. > 2. teren viran = maidan, (înv.) virane;.-(Jucau mingea pe un ~.) 3. pămânl, sol. (~ podzolic, lutos, nisipos ctc.) 4. loc, regiune, ţinut, zonă. (Nu cunoaşte bine ~.) teren s. v. DOMENIU. SECTOR. tercrém s. \. TRIL. TERESTRU adj. pămintesc, (livr.) teluric, (rar) terián. (Viaţa ~.) tereziile s. pi. art. v. BALANŢA. C.ÎNTA-RUL. CUMPĂNA. TERFELÍ vb. a batjocori, a compromite, a dezonora, a necinsti, (fig.) a întina, a mânji, a murdări, a păta, a pângări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (X încercui s-î-í ~ memoria.) terfeli vb. v. JEGOSI. MÂNJI. MUROĂHI. PĂTA. TERFELÍRE s. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, (fig.) întinare, nunjire, murdărire, pătáre, pângărírc, profanare, spurcare, (înv. fig.) profanaţiúnc. (~ memoriei cuiva.) TERFELÍT adj. compromis, dezonorat, discreditat, necinstit, (fig.) pătat, pângări*, profanat. ( Un om ~ .) terfelit adj. v. JEGOS. MÂNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPÁNOS. SLINOS. SOIOS. terfeloaga s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÂRFĂ. TERFELÓG s. hârţoagă. terfelóg s. v. CATASTIF. CONDICĂ. REGISTRU. teigiman s. v. DRAGOMAN. INTERPRET. TĂLMACI. TRADUCĂTOR. TRANSLATOR. TERGIVERSA vb. 1. a întârzia, a lungi, a tărăgăna, a trena, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluţionarea problemei.) 2. a amâna, a lungi, a tărăgăna, (livr.) a temporiza. (A ~ intenţionat momentul tntilnirii.) TERGIVERSARE s. 1. amânare, tărăgănare, (rar) tergiversaţiúne. (~ rezolvării unei probleme.) 2. tărăgănare, tărăgăneală. (Ce e această ~ ?) tergiversaţiúne s. v, AMÂNARE. TĂRĂGĂNARE. TERGIVERSARE. terián adj. v. PĂMÂNTESC. TERESTRU. TERIBIL adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neânchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiântilnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârşit, nespus, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirábil, (înv.) manín, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 2. adv. deosebit, excepţional, extraordinar, extrem, foarte, grozav'. (Un lucru ~ de bun.) 3. adj. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, oribil, sângcros, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terífic, (înv. şipop.)rău. (Ocrimă~.) 4. adj. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, îrispăi-mântător. (O durere abdominală ~.) 5. adj. grozav, straşnic, zdravăn, (fam.) sfint, (fig.) sănătos. (I-a tras o bătaie ~.) 6. adj. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, Snspăimintător, năprasnic, straşnic, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.) TEMIBILÍSM s. bizarerie, ciudăţenie, excentricitate, extravaganţă, fantezie, originalitate. terifiant adj. v. CUMPLIT. CUTREMURĂTOR. FIOROS. GROAZNIC. GROZAV. ÎNFIORĂTOR. ÎNFRICOŞĂTOR. ÎNGROZITOR. ÎNSPĂIMÂNTĂTÓR. MACABRU. MONSTRUOS. ORIBIL. SÂNGEROS. TERIBIL. ZGUDUITOR. terífic adj. v. CUMPLIT. CUTREMURĂTOR. FIOROS. GROAZNIC. GROZAV. ÎNFIORĂTOR. ÎNFRICOŞĂTOR. ÎNGROZITOR. ÎNSPĂIMÂNTĂTÓR. MACABRU. MONSTRUOS. ORIBIL. SÂNGEROS. TERIBIL. ZGUDUITOR. TE.UGÉN adj. (GEOL.) elastic, detritic. (Roci ~.)

TERITORIU s. 1. loc, meleag, regiune, tărim, ţinut, zonă. (Se afla inlr-un ~ necunoscut.) 2. cuprins, întindere, întins, spaţiu, suprafaţă, (înv.) cuprindere, olát. (Pe tot ~ ţării.) 3. pă :-înt, regiune, ţinut. (~ patriei sale.) 4. regiune, suprafaţă, zonă. (Un ~ arid.) TERMEN s. 1. dată, timp, \reme, zi, (pop.) soroc, (înv.) sorocíre, veleát. (La ~ hotărit. . .) 2. (FIX., EC.) scadenţă, (pop.) soroc, (prin Ban.) roc, (înv.) dioríe, vadea. (Poliţa a ajuns la ~.> 3. interval, perioadă. (Un ~ de garanţie de 6 luni.) 4. (JUR.) clauză, condiţie, dispoziţie, prevedere, punct, stipulare, stipulaţie, (înv. şi pop.) tocmeală, (înv.) şart. (~ al unui contrai!.) 5. (LINCV.) cuvint, vorbă, 0-vr.) verb, vocabulă, (pop.) zicere, (reg.) boáce, (înv.) glas, grai, limbă, parolă, vorbire, voroávă. (Un ~ nou intrat in limbă.) termen s. v. CAP. CAPĂT. FINAL. FINE. GRANIŢĂ. HOTAR. ÎNCHEIERE. LIMITĂ. MARGINE. SFÂRŞIT. TERMINĂ vb. 1. a (se) isprăvi, a (se) încheia, a (se) sfirşi, (livr.) a (se) fini, (rar) a (se) epi-loga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) gata, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) rriântui, (prin vestul Transilv.) a (se) sculi, (înv.) a (se) săvârşi. (A ~ treaba; spectacolul s-a ~.) 2. a finaliza, a isprăvi, a încheia, a sfârşi, (înv.) a lini. (A ~ o lucrare începută.) 3. a desăvârşi, a încheia, a sfirşi.(A~ opera începută de alţii.) 4. a epuiza, a isprăvi, a încheia, a sfârşi, (astăzi rar) a slei, (pop.) a gata, a mântui. (A ~ lot ce avea de spus.) 5. a isprăvi, a încheia, a închide, a sfârşi. (Să ~ discuţia.) 6. a ieşi, a se isprăvi, a se sfârşi.. (Cums-o~, săse~.) 7. a se încheia, a se sfârşi, (înv. şi pop.) a se petrece, (înv. şi reg.) a se obârşi. (Toate trec şi se ~.) ÎS. a absolvi, a isprăvi, a sfârşi. (A ~ liceul.) 9. a se încheia, a se sfirşi, a se solda. (Disputa s-a ~ ca un eşec.) 10. a încheia, a lichida, a sfirşi. (Să ~ toate socotelile.) 11. a se duce, a se încheia, a (se) sfirşi, a trece. (S-a ~ şi vacanţa.) 12. a expira, a se isprăvi, a se încheia, a se sfirşi. (S-a ~ termenul de garanţie.) 13. a (se) consuma, a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfirşi, (reg.) a (se) găti, a (se) topi. (Au ~ toate proviziile.) 14. a conteni, a se curma, a înceta, a se opri, a se potoli, a se sfârşi, a sta, (înv. şi pop.) a se ostoi, (prin Ban.) a se prorúpe, (Mold.) a tinchi, (înv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia s-a ~.) TERMINAL adj. extrem. (Parte ~ a unui obiect.) TERMINARE s. 1. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşire, sfârşit, terminat, (pop.) gătáre, istovire, rnântuíre, (înv.) săvirşíre. (~ tuturor lucrărilor.) 2. încheiere, lichidare. (~ tuturor socotelilor.) 3. încheiere, închidere, sfârşit. (La ~ şedinţei.) 4. încetare, sfârşit, (înv. şi reg.) spargere, spart. (După ~ horei.) 5. absolvenţă, absolvire, isprăvire. (După ~ scolii.) 6. consumare, epuizare, isprăvire, sfârşire, sfârşit. (~ tuturor proviziilor.) TERMINAT adj. 1. gata, isprăvit, încheiat, sfârşit, (înv.) săvârşít. (Un lucru ~.) 2. finit. (Produs ~.) TERMINAT s. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşire, sfârşit, terminare, (pop.) gătáre, istovire, rnântuíre, (înv.) săvirşíre. (~ tuturor lucrărilor.) terminaţie s. v. DESINENŢĂ. TERMÍNĂ interj, ajunge !, atât!, basta !, destul !, gata !, isprăveşte !, încetează !, punct I, sfirşeşte !, stai 1, stop !, (reg.) halt I, (fam. şi peior.) ho ! TERMINOLOGIE s. (LINGV.) vocabular. (~ medicală.) TERMÍTĂ s. (ENTOM.; Isoptera) furnică albă. TERMOCENTRALĂ s. 1. centrală termică. 2. termocentrală electrică = centrală termoelectrică. TERMOCONDÚCŢIE s. (FIZ.) conducţie termică. TERMOIZOLÁNT adj., s. (FIZ.) calorifug, termoizolator, izolant termic. TERMOIZOLATÓR adj., s. (FIZ.) calorifug, termoizolant, izolant termic. TERMOREGULATÓR s. (FIZ.) termostat. TERMOSFÉRĂ s. (FIZ., GEOGR.) iono-sferă. TERMOSTAT s. (FIZ.) termoregulator. tern adj. v. ANOST. BANAL. COMUN. MONOTON. PLACID. PLICTISITOR. PROZAIC. SPĂLĂCIT. ŞTERS. UNIFORM. TERNAR adj. (CHIM.) (rar) terţiar. (Fosfat ~.) TEROARE s. groază, încrincenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, înspăimintare, oroare, spaimă, (înv. şi pop.) oţăríre, (inv. şi reg.) scârbă, (reg.) înfricáre, pălitúră, (înv.) spăimân-táre, spăimântălúră, (fig.) cutremur. TERORIST adj. (înv.) tcrorístic. (Act ~.) terorístic adj. v. TERORIST.

TERORIZA vb. a tiraniza, (înv.) a tiranisi, a tirani. TERORIZARE s. tiranizare. (~ cuiva.) terós adj. v. PĂMÂNTOS. terpél s. v. TÂRCOL. terteleác s. v. HĂDĂRAG. TITIREZ. terteléci s. v. PÂRGHIE. TERTÍP s. stratagemă, subterfugiu, şiretenie, şiretlic, şmecherie, truc, viclenie, vicleşug, (rar) şireţíe, (rog.) solomonie, (Ban. şi Transilv.) mişculánţă, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiţă, chiţibuş, manevră, merchéz. (De ce ~ a uzat?) tertip s. v. DISPOZIŢIE. HOTĂRÂRE. INTRIGĂ. MAŞINAŢIE. ORDIN. PLAN. PORUNCĂ. PROIECT. UNELTIRE. TERŢÉT s. (MUZ.) trio. terţét s. v. TERŢINĂ. terţiar adj. v. TERNAR. TERŢÍNĂ s. (LIT.) (rar) terţét. TESÁC s. (înv.) spángă. (~ era o sabie scurtă şi lată.) tesác s. v. TEACĂ. TESCOVÍNĂ s. (pop.) boştină, prăştínă, (înv, şi reg.) mălátă, (reg.) boáscă, hostopină, scroboteálă, (Olt., Ban. şi Transilv.) cómină, (Ban.) comovíţă, vóscă. (Rachiu de ~.) tescovină s. v. BORHOT. TESCUÍ vb. a presa, a stoarce, a zdrobi. (A ~ strugurii.) tescui vb. v. BURDUŞI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. TICSI. TESCUÍRE s. presare, stoarcere, stors, tescuit, zdrobire, (înv. şi reg.) storsúră. (~ strugurilor.) TESCUÍT adj. presat, stors, zdrobit. (Struguri ~.) tescuit adj. v. BURDUŞIT. ÎNDESAT. ÎNGHESUIT. ÎNGRĂMĂDIT. TICSIT. TESCUÍT s. presare, stoarcere, stors, tescu-ire, zdrobire, (înv. şi reg.) storsúră. (~ strugurilor.) teslár s. v. DULGHER. LEMNAR. TESLĂ s. (TEHN.) gripcă, răzuş, (reg.) scoabă, (înv.) strújniţă. (~ pentru iâmplari, dulgheri.) teslă s. v. CIOPLITOR. CUŢITOAIE. MISTRIE. teslărie s. v. DULGHERIE. DULGHERIT. LEMNĂRIE. teslim s. v. FURNIZARE. ÎNCREDINŢARE. ÎNMÂNARE. LIVRARE. PREDARE. PROCURARE. REMITERE. TRANSMITERE. teslimarlsí vb. v. ACHIZIŢIONA. DA. FURNIZA. ÎNCREDINŢA. ÎNMÂNA. ÎNTINDE. LIVRA. PREDA. PROCURA. REMITE. TRANSMITE. tesllmarisire s. v. FURNIZARE. ÎNCREDINŢARE. ÎNMÂNARE. LIVRARE. PREDARE. PROCURARE. REMITERE. TRANSMITERE. teslimát s. v. FURNIZARE. ÎNCREDINŢARE. ÎNMÂNARE. LIVRARE. PREDARE. PROCURARE. REMITERE. TRANSMITERE. teslimatisf vb. v. ACHIZIŢIONA. DA. FURNIZA. ÎNCREDINŢA. ÎNMÂNA. ÎNTINDE. LIVRA. PREDA. PROCURA. REMITE. TRANSMITE. teslimatlsíre s. v. 'FURNIZARE. ÎNCREDINŢARE. ÎNMÂNARE. LIVRARE. PREDARE. PROCURARE. REMITERE. TRANSMITERE. TESTA vb. (JUR.) 1. a lega, (înv., în Transilv.) a testălui. (A ~ cuiva un bun.) 2. a lăsa. (A ~ ceva unor succesori.) TESTAMENT s. (JUR.) 1. (înv.) diată, tocmeală. (Bun lăsat prin ~.) 2. testament mistic = testament secret; testament secret — testament mistic. testament s. v. LEGE. LEGISLAŢIE. TESTAMENTAR adj. (JUR.) (înv.) dietár. (Clauză ~.) TESTATOR s. (JUR.) (înv.) dietáş. testălui vb. v. LEGA. TESTA. TESTEÁ s. top, (reg.) cont, (înv.) ris, rísmă. (~ de hârtie.)

TESTEMÉL s. (înv.) pembríu. testemél s. v. BASMA. LEGĂTURĂ. TULPAN. TESTÍCUL s. (ANAT.) (pop.) coi, (reg.) boáşă, ou, rod. testimoniu s. v. ADEVERINŢĂ. CERTIFICAT. DOVADĂ. INDICAŢIE. INDICIU. MĂRTURIE. PILDĂ. PROBĂ. SEMN. teşcár s. v. HOŢ. PUNGAŞ. teşcălie s. v. TAŞCĂ. TĂSCULIŢĂ. TĂŞ-CUŢĂ. teşchereá s. v. ACT. ADEVERINŢĂ. CERTIFICAT. CHITANŢĂ. DOCUMENT. DOVADĂ. HÂRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. MĂRTURIE. PAŞAPORT. PIESĂ. RECIPISĂ. RINDEA. TEŞÍ vb. 1. a turti, (reg.) a târşi. (A ~ un obiect.) 2. (TKHN.)aşanfrena. (A~ marginea unei piese metalice.) 3. (SILV.) a olari, (reg.) a buza, a ciuli, a oii, a rosti, a şpronţa, a tivi. (A ~ capătul unui buştean.) teşi vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÂNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOŞA. ÎNGROZI. ÎNSPĂI-MÂNTA. JENA. RUŞINA. SFII. TREMURA. ZGUDUI. TEŞÍRE s. (TEHN.) 1. evazare. 2. «antrenare. TEŞÍT adj. turtit, (reg.) târşít. (Nas ~.) teşit adj. v, OBTUZ. teşitúră s. v. BUTURUGĂ. BUŞTEAN. BUTUC. CIOT. teşós adj. v. APLECAT. ÎNCLINAT. OBLIC. PIEZIŞ. PLECAT. POVÂRNIT. teşmeni vb. v. FÂSTÂCI. INTIMIDA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI. teşmenít adj. v. CORUPT. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESFRÂNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂŢAT. FÂSTlCIT. IMORAL. INTIMIDAT. ÎNCURCAT. NERUŞINAT. PERVERTIT. STRICAT. VICIOS. ZĂPĂCIT. TETANÍE s. (MED.) 1. (pop.) strâns., strân-soáre, strânsúră. 2. tetanie lentă = spasm ofilic. TETÁNOS s. (MED.) (pop.) fălcáriţă. tetă s. v. GUVERNANTĂ. MĂTUŞĂ. ŞVESTER. TANTI. tete s. v. BUNIC. NENE. PĂRINTE. TATĂ. TATĂ MARE. tétea s. art. v. SUBSEMNATUL. TETRACLORMETÁN s. (CHIM.) tetra-clorură de carbon. TETRACLORURĂ DE CARBON s. (CHIM.) tetraclormetan. TETRAEVÁNGHEL s. (BIS.) evangheliar, evanghelie. tetragón s. v. PATRULATER. TETRAGONÁL adj. (GEOM.) (înv.) tetra-gónic, tetragonicésc. (Figură ~.) tetragónic adj. v. TETRAGONÁL. tetragonicésc adj. v. TETRAGONÁL. TETRAHIDRONAFTALÍNĂ s. (CHIM.) tetralină. TETRALÍNÂ s. (CHIM.) tetrahidronaf-talină. TEURGÍE s. magie albă. TEUTON adj. teutonic. TEUTONIC adj. teuton. TEVATURA s. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rnr) lármăt, (astăzi rar) strigare, (pop. şi fam.) chilomán, (înv. şi reg.) toi, (reg.) haraimán, hălăláie, hărhăláie, tóiet, toloboátă, tololóí, (Mold., Bucov. şi Transilv.) hólcă, (Transilv.) lólotă, (înv.) calabalíc, dandana, dănănáie, dăndănáie, gâlceávă, (fig.) ţigăníe, (arg.) năsulíe. (Era o ~ de nedescris.) tevatură s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIŢĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ. TEXT s. 1. (înv.) glăsuire, izvód, scriptură. (Un ~ inedit.) 2. lucrare, operă, scriere, (livr.) op, (înv. şi pop.) scriptură, (înv.) scriitură, scrisoare, uvráj. (A prezentat ~ la editură.) 3. cuvinte (pi.). (Melodie fără ~.) 4. context. (S-a extras un ~ semnificativ din lucrare.) TEXTÍLĂ s. ţesătură. (~ de in.) TEXTUAL adj., adv. 1. adj. literal, (fig.) servil. (O traducere ~.) 2. adv. exact, întocmai, literal, ad

litteram. (I-a reprodus ~ cele citite.) TEXTURĂ s. ţesătură, urzeală. (O stofă cu ~ deasă.) TEZAUR s. 1. comoară. (Un ~ găsit în pămtnt.) 2. vistierie, (înv.) culă, hazna, tezau-rariát, cămară domnească. (~ domniei.) tezaurár s. v. TREZORIER. tezaurariát s. v. TEZAUR. VISTIERIE. TEZAURIZA vb. a acumula, a aduna, a strânge. (A ~ monedă.) TEZAURIZARE s. acumulare, adunare, strângere. (~ de monedă.) TÉZÁ s. 1. concepţie, teorie. (O nouă ~ în biologic.) 2. (în logica simbolică) íeiă logică = tautologie, expresie validă, lege logică. TEZÍSM s. didacticism. tíilíne s. pi. v. CORN. FILACTERĂ. THERAVÁDA s. (BIS.) hinayana. TIAMÍNÁ s. (BIOL.) adermină, piridoxină, vitamina B„. TIARĂ s. (înv.) trirégn. (~ papală.) TÍBIA s. (ANAT.) fluier, (pop.) ţurlói, (prin Bucov.) boldán. tibişír s. v. CRETĂ. tic s. v. BOT. CIOC. RÂT. ticálă s. v. MIZERIE. SĂRĂCIE. TICĂÍ vb. 1. a tăcăi, a tâcâi. (Ceasul ~.) 2. a bate, a palpita, a pulsa, a tăcăi, a tresări, a se zbate, a zvâcni, (rar) a zvâcâi, (reg.) a bâcâi, a tâcâti. (Inima ~ cu putere.) TICĂÍ vb. a migăli, a (se) mocăi, a (se) mocoşi, a (se) moşmondi, a (se) moşmoni, (pop.) a tindăli, (reg.) a migoroşi, a moşind, a moşoi, a moşorogi, a motroşi, a muşina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moşogăi, (fam.) a moşi. (Toată ziua w la ...) tfcăi vb. v. CHINUI. FRĂMÂNTA. SUFERI. ZBATE. ZBUCIUMA. ZVÂRCOLI. TICĂIÁLĂ s. migăleală, mocăială, moco-şeală, mocoşire, moşmondeală, (pop.) tândăleálă, tândălitúră. TICÁÍT adj. mocăit, mocoşit, moşmondit, (Mold.) chiţcăit. (Prea e ~ l) ticăit adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. ticăit adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIZERABIL. MlRŞAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS. TICĂÍT s. 1. tictac, tâcâială. (~ al ceasului.) S. bătaie, palpitare, palpitaţie, pulsaţie, tresărire, zbatere, zvâcneală, zvâcnet, zvlcnire, zvâcnit, zvicnitură, (rar) tresăritúră, (înv.) palpit, răsăritúră, săltare. (~ al inimii.) ticălos adj. v. BIET. DEBIL. DELICAT. DEPLORABIL. FIRAV. FRAGIL. GINGAŞ. JALNIC. LAMENTABIL. MIZERABIL. NENOROCIT. NEVOIAŞ. PIRPIRIU. PLĂ-PÂND. PRIZĂRIT. SĂRAC. SĂRMAN. SFRIJIT. SLAB. SLĂBUŢ. ŞUBRED. TICĂLOS adj., s. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mişel, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, (pop.) becísnic, (înv. şi reg.) ticăit, (reg.) pălăvátic, proclet, (Ban.) bedáş, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. şi pop.) parşiv, scirnav, (Mold.) chiolhănós, (înv.) blestemăţésc, fărădelege, scârbávnic, scârbélnic, scârbít, veri-gáş, verigăşós, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.) 3. s. bandit, nemernic, tâlhar. (Un ~ de negustor.) 4. adj., s. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, (înv. şi pop.) pustiu, (pop. şi fam.) pârdálnic, (pop.) împeliţát, jurat, (înv. şi reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcrét. (~ul de ell) 5. adj. mizerabil, păcătos, râu, urât. (Era o vreme ~.) ticălos adj., s. v. INCAPABIL. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG. TICĂLOŞEŞTE adv. mişeleşte, netrebnic, (livr.) infam. (S-a purtat ~.) ticăloşi vb. v. DEBILITA. DISTRUGE. NENOROCI. PRĂPĂDI. SLĂBĂNOGI. SLĂBI. ŞUBREZI. TICĂLOŞIE s. abjecţie, fărădelege, infamie, josnicie, niişelie, mârşăvie, nelegiuire, nemernicie,

netrebnicie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) sceleráţie, (pop. şi fam.) parşivénie, (pop.) becisnicie, blestemăţie, scâmăvíe, spurcăciune, (reg.) mârşăvénie, (înv.) bazaconie, bleste-măciúne, nebunie, necurat, uecurăţíe, necură-tíre, păgânăláte, păginíe, verigăşíe, (fig.) murdărie. (A comis o mare ~.) ticăloşie s. v. LIPSĂ. MIZERIE. NEVOIE. SĂRĂCIE. tícăzuí vb. --. CURATA. DERETICA. SCUTURA. STRÂNGE. TICHÍE ^. bonetă, căciulită, scufă, scufiţă, (Transilv., Ban. si Bucov,) ceáspă. tichie s. v. BONETĂ. BONETICĂ. BOR. CALOTĂ. .MARGINE.. SCUFIE. SCUFIŢĂ. tiebioáră s. v. TICHIUTĂ. TICHIÚŢĂ s, (reg.) tichioáră. TICLUI vb. 1. a aranja, a potrivi, (pop. şi fam.) a drege, (pop.) a (o) brodi. (A ~ astfel lucrurile încât..,) 2. a inventa, a născoci, a plăsmui, a scorni, ípop.) a scoate, a stirni, (reg.) a scornoci, (înv.) a băsni, (fig.) a ţese, a urii, (fig. rar) a tăia, (fig. înv.) a ascuţi. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.) TICLUÍRE s. inventare, născocire, plăsmuire, scornire, (fig.) urzírc. (~ unei minciuni.) TICSI vb. 1. a burduşi, a îndesa, a ghemui, a înghesui, a îngrămădi, (rar) a tescui, (înv. şi pop.) a strimtora, (reg.) a bucşi, (prin Transilv. şi Mold.) a bicsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. şi Transilv.) a desagi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuşi. (A ~ toate într-un sac.) 2. a se aglomera, a se suprapopula. (Locul, regiunea s-a ~.) TICSÍRE s. indesare, înghesuire, îngrămădire. (~ geamantanului cu lucruri.) TICSIT adj. 1. burduşit, îndesat, înghesuit, îngrămădit, (rar) tescuit, (reg.) bucşít. (Un geamantan ~.) 2. doldora, încărcat, îndesat, înţesat, plin. (~ de bani.) 3. împânzit, înţesat, plin, (fig.) împănat. (Loc ~.) 4. aglomerat, suprapopulat. (Un teritoriu ~ de populaţie.) TICTÁC s. ticăit, tâcâială. (~ al ceasului.) tidvă-tie-ápă s. v. NUFĂR. tidvă-de-jPâmínt s. v. ÎMPĂRĂTEASĂ. MU-TĂTOARE. TÍFDRUC s. (liPOGR.) c.ilcografie, tipar adine. TÍFIC adj. (MED.) (înv.) tifos. (Microb ~.) TÍFLÂ ,s. (Mold.) blcándă, flíşcă. (A-i da o ~.) TIFOBACILÓZĂ s. (MED.) grhnulie. TIFON s. bandaj, faşă, pansament, (pop.) lcgátoáre, 'legătură, oblojeálă. (A acoperit rana cu un ~.) tifos cdj. v. TIFÍC. TÍFOS s. (MED.) 1. febră tifoidă, (pop.) lingoare, (reg.) troâhnă, boală-Iúngă, boală-mare, boală-rcá. 2. tifos epidemic = tifos exán-temátie, (rar) febră exantemátică ; tifos exan-tematic — tifos epidemic, (rar) febră exantemátică. TIGAIE s. 1. (reg.) rânél, (Ban., Transilv. şi Olt.) ráină. (~ pentru prăjitul unor alimente. ) 2. tigăiţă. (~ pentru praful de ţmşcă.) 3. (TEHN.) broască. (~ la scrinciob.) tigaie s. v. BROASCĂ. C.RATIŢĂ. TEICĂ. TIGĂÍŢĂ s. tigaie. (~ pentru praful de puşcă.) tigăiţă s. v. TEICĂ. tighel s. v. TIV. TIVITURĂ. TIGHELÍ vb. (Transilv.) a ştípui. (A ~ o fustă.) tighelí vb. v. TIVI. tiglés adj. v. ARGILOS.' CLEIOS. 0.1USCS. LUTOS. TIGNAFÉS s. (MED. VET.) •'e-miiíem. pulmonar. tígră s. v. TIGROAICĂ. tlgrésă s. v. TIGROAICĂ. TIGROAICĂ s. (ZOOL.) (rar) tigrésă, (inv.) tígră, tigroáie. tigroáie s. v. TIGROAICĂ. tigru roşu s. v. CUGUAR. PUMA. TÍGVĂ s. 1. (BOT.; I.agenaria guirda) tărtăcuţă, tilv, (reg.) bostanei, cătrúnă, ţiugí.i-curcubétă, lupoáie, sămânţár, sărăbei, troacă.

2. (BOT.; Lágenaria vulgaris) (reg.) curcubétă'. 3. tilv, (Olt.) troacă. (Tine 'apă în ~.) 4. (ANAT.") căpăţână, craniu, hârcă, scăfârTic ţeastă, cutie craniană, (pop. şi fam.) déylă, 'înv. şi reg.) scafă, (înv.) glávă, glăvăţî'nă. (~ a unui mort deshumai.) tigvă s. v. CAP. CREASTĂ. CREŞTET. CULME. PISC. VÂRF. tigvă de tină s. y. PEPENE. TlHNĂ s. 1. astâmpăr, calm, linişte, odihnă, pace, repaus, (înv. şi pop.) tihneală, (inv, şi reg.) páos, răzbun, (reg.) potói, stare, (inv.) aşezare, aşezămint, odihneálă, păciuíre, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-si mai află ~.) 2. linişte, pac, (inv.) isihie. (O viaţă plină de ~.) 3. linişte, pace, răgaz. (N-are o clipă de ~.) 4. comoditate, confort, linişte. (~ vie/ii lui a fost tulburată.) tihneală s.' v. ASTÂMPĂR. CALM. LINIŞTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. TIHNĂ. TIHNÍ vb. a-i prii. (Nu i-a ~ ucolo.) TIHNÍT adj. 1. calm, lin, liniştit, netulburat, (fig.) senin, (inv. fig.) seninós. (Viată ~.> 2. comod, liniştit, uşor. (Duce un tra'r ~.) 3. aşezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, iiiiiştit, paşnic, potolit. (A avut o tinereţe ~.) í. calm, domol, linişlit, molcom, ne tulburat, paşnic, potolit, (înv.) păciuít, (fig.) destins, liúlce. (O atmosfeiâ ~.) 5. lir.iştit, patriarhal. .-(Un oraş ~.) tij adv. v. ABSOLUT. AIDOMA. AIEVEA. ASEMENEA. CHIAR. DEOPOTRIVĂ. EXACT. IDENTIC. ÎNTOCMAI. tílbtrrl s. v. CABRIOLETĂ. ŞARETĂ. tililíc s. v. PRUNDĂRAŞ. TILÂNCĂ s. (MUZ.) (Olt.) tutélcă. (Cintă din ~.) TILÍŞCĂ s. (BOT.; Circaca lutditina) (reg.) vrăjitoare, vrotilícă, iarba-vrâ'jitoáreí. tiliúte s. pi. v. BAGAJ. thYisír s. v. ARGĂSITOR. TĂBĂCAR.' timăríe s. v. TĂBĂCĂRIE. TIMBRA vb. a franca, a marca. (A ~ o scrisoare.) TIMBRARE s. francare, marcare. (~ unei scrisori.) TIMBRAT adj. francat, marcat. (Scrisoare ~.) TÍMBRU s. I. marcă, (Ban.) ştamp, (Ban., Transilv., prin Maram. şi Rucov.) ştémpel. (~ poştal.) II. 1. răsunet, rezonanţă, sonoritate, ton. (~ unui flaut.) 2. glas, ton, voce. (pop.) viers. (Avea un ~ grav, plăcut ctc.) timbru s. v. ATRIBUT. CALITATE. CARACTER. CARACTERISTICĂ. CLOPOŢEL. ÎNSUŞIRE. NOTĂ. PARTICULARITATE. PROPRIETATE. SEMN. SPECIFIC. TRĂSĂTURĂ. timián s. v. CIMBRIŞOR. TIMÍD adj. ruşinos, sfiicios, sfios, (rar) sfielnic, (reg.) obraznic, obrăzát, pişín, (înv.) sfiéţ. (Ce copil ~ !) timid adj. v. MODEST. TIMIDITATE s. ruşine, sfială, sfiiciune, (rar) sfiíre, sfioşénie, (înv.) sfiínţă. (~ unui copil.) timişór s. v. CIMBRIŞOR. timoárc s. v. FRICĂ. TEAMĂ. TEMERE. timófíă s. v. TIMOFTICĂ. TIMOFTÍCĂ s. (BOT.; Phleum pratense) (reg.) timóftă, ■iarbă-de-pe-marghiea-căii. timora vb. v. INTIMIDA. SPERIA. timorare s. v. INTIMIDARE. SPERIERE. timorat adj. v. FRICOS. INTIMIDAT. SĂLBATIC. SPERIAT. SPERIOS. TEMĂTOR. TIMP s. 1, vreme. (~ trece pe nesimţite.) 2. epocă, interval, perioadă, răgaz, răstimp, spaţiu, vreme, (pop.) răspás, soroc, (înv. şi reg.) seamă, (înv.) zăstímp, (grecism înv.) protesmíe. (În acel ~ . . .) 3. ceas, interval, oră, perioadă, răstimp. (A aşteptai un ~ bun până să vină acela.) 4. ani (pi.), epocă, perioadă, vreme. (În ~ copilăriei.) 5. curs, interval, răstimp, vreme, (înv.) diastímă. (În ~ de an secol.) 6. durată, interval, întindere, perioadă, răstimp, (reg.) ráhăt. (Pe lot ~ examenului.) 7. răstimp, (Transilv.) scópot. (În

acest ~, el era plecai la cumpărături.) S. sezon, vreme, (prin Transilv.) pâne. (~ cireşelor.) 9. vreme, zi. (A venit şi ~ lui.) 10. ceas, clipă, clipită, minut, moment, oră, secundă, vreme, (rar) clipeală, (pop.) círtă. soroc, (înv. şi reg.) ce.scúţ. (A sosit ~ cinci. . .) 11. dată, termen, vreme, zi, (pop.) soroc, (înv.) soroeíre, vcleát. (La ~ hotărî! . . .) 12. răgaz, vreme, (pop.) răspás. (Nu-i dă nici ~ să respire; dă-mi ~ să mă gindesc.) 13. (la pM circumstanţe (pi.), conjunctură, împrejurări (pi.), vremuri (pi.). (~urile erau foarle grele.) 14. (TEHN.) fază. (Motor cu 4 ~J 15. (MUZ.) bătaie. (La primul ~ . . .) 16. (MET.) vreme, (reg.) veac. (~ frumos.) timp s. v. ANOTIMP. CADENŢĂ. ETATE. MĂSURĂ. RITM. RITMICĂ. RODUL-PĂMÂNTULUI. SEZON. TACT. VÂRSTĂ. TIMPAN s. 1. (AA'AT.) (înv.), tobă. 2. (MUZ.) (înv. şi reg.) páucă. TIMPANÍSM s. (MED.) timpanită. TIMPANÍTĂ s. (MED.) timpanism. timpul săvârşít s. v. PERFECTUL SIMPLU. TIMPURIU adj., adv. 1. adj. precoce, văratic, (rar) precópt, (reg.) oárzăn, orzátic, orzésc, primăríu, scorúmnic, (Transilv. şi Ban.) pârgav, pârgávit. (Mere ~.) 2. adv. devreme, (pop.) degrabă. (Astăzi se culcă ~.) fină s. v. ARGILĂ. CLISĂ. HUMĂ. JEG. LUT. MÂL. MOCIRLĂ. MURDĂRIE. NĂMOL. NECURĂŢENIE. NOROI. PĂMÂNT. (inchí vb. v. CONTENI. CURMA. ÎNCETA. OPRI. POTOLI. SFÂRŞI. STA. TERMINA. TÍNDÂ s. 1. cerdac, pridvor, verandă, (prin Ban.) pomană. (Casă cu ~.) 2. pridvor, (înv.) sâon. (A intrat în ~ bisericii.) 3. (CONSTfí.) uartex, pronaos. (~ a unei biserici.) 4. cerdac, pridvor. (~ la moara de vini.) tindă s. v. CORIDOR. CULOAR. GALERIE. GANG. LIMBĂ. TÍNDE vb. a aspira, a dori, :. jinrliii; a năzui. a pofti, a pretinde, a rivni. a linti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. şi reg.) a năşii, (reg.) a năduli, (prin Transilv. şi Moâd.) a bărăni, (înv.) a aţinti, a bnte, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) tinde vb. v. CIRCULA. CULCA. DA. EXTINDE. ÎMPRĂŞTIA. ÎNCREDINŢA. ÎN-MÂNA. ÎNTINDE. LĂŢI. LUNGI. PREDA. PROPAGA. RĂSPÂNDI. REMITE. TRANSMITE. TRÂNTI. TLNDÉCHE s. (TEUK.) (reg.) collár, niăiéţ, măit'ig, miţă, tandahiţ:;, zimţár, zimţi (pi.). (~ la războiul de ţesut.) fhidcehes. v. COCÂRLÂ. SCHIMBĂTOARE. tindichelár s. v. TINICHIGIU. TINEREL adj., s. (reg.) tineriór, tânărúc, tinărúţ. (Cine e ~ul acela?) TINERESC adj. (livr.) juvenil. TINERET s. tinerime, (înv. şi reg.) tinereţe, (înv.) juneţe, junie, junime. (Bătrinet şi ~.) TINEREŢE s. (înv. şi fam.) juneţe, (înv. şi reg.) junie, tineríe, (reg.) tinerime. (Amintiri de ~.) tinereţe s. v. TINERET. TINERIME. tineríe s. v. TINEREŢE. TINERÍME s. tineret, (înv. si reg.) tinereţe, (înv.) juneţe, junie, junime. (0 ~ auinlalâ.) tinerime s. v. TINEREŢE, tineriór adj., s. v. TINEREL, tiiigălí vb. v. BĂLĂBĂNI. CLĂTINA. LEGĂNA. tiugăní vb. v. SUNA. tínge vb. v. ATINGE. tinghireá s. v. CAISĂ. ZARZĂRĂ. tinghirél s. v. CAIS. TINGIRÍCĂ s. (rar) tingirúţă. tingirúţă s. v. TINGIRÍCĂ. TINICHEA s. tablă, (Transilv. şi Ban.) pleu. tinichea s. v. DECORAŢIE. MEDALIE. linichér s. v. TINICHIGIU. tinicherío s. v. TINICHIGERIH. TINICHIGEREÁSĂ s. tinichigeriţă, (rar) tinieliigioáică, tinichigíţă, (Transilv.) pleuăríţă. (E rfe profesie ~.) TINICHIGERÍE s. (prin Transilv.) tini-chcríe. (Atelier-de ~.) TINICHIGERÍŢĂ s. tinichigereasă, (rar) tinichigioáică, tinichigíţă, (Transilv.) pleuăríţă. (E ~ de profesie.) tinichigioáică s. v. TINICHIGEREASĂ. TINICHIGERÍŢĂ. tinichigíţă s. v. TINICHIGEREASĂ. TINICHIGERÍŢĂ. TINICHIGIU s. (reg.) tindichelár, (Transilv., Maram. şi Bucov.) pleuár, (prin Ban. şi Olt.) şpénglăr, (Transilv.) tinichér. tinoról s. v. NOROI. tinós adj. v. JEGOS. MÂLOS. MÂNJIT. MLĂŞTINOS. MOCIRLOS. MURDAR. NĂMOLOS. NEGRU. NESPĂLAT. NOROIOS. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. tins adj. v. AŞEZAT. DREPT. INSTALAT. ÎNTINS. NETED. PLAN. PLAT. SES. tíntă s. v. CERNEALĂ. ţintiri vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. ttnzătoáre s. v. LAMBĂ. VĂTRAI. *TIO interj, (reg.) tiohahá. TIOALCOOL s. (CHIM.) rnercaptan, tiol.

tloc s. v. CIOB. HÂRB. SPĂRTURĂ. ŢANDĂRA. TIOCARBAMÍDĂ s. (CHIM.) tiouree. TIOCIANÁT s. (CHIM.) rodanură, sulf o-cianură. TIOFENÓL s. (CHIM.) mercaptobenzen. tiohahá interj, v. TIO. tiohăí vb. v. HUIDUI. TIÓL s. (CHIM.) rnercaptan, tioalcool. TIOURÉE s. (CHIM.) tiocarbamidă. TIP s. I. 1. model, prototip, (înv.) típos. (Un nou ~ de tractor.) 2. model, prototip, tipar. (A construit teatrul după ~ grec.) 3. model, sistem. (Un ~ nou de evacuare a apei.) 4. exemplu, model, mostră, probă, specimen. (Iată mai jos ctteva ~ de . . .) II. 1. categorie, chip, fel, gen, neam, soi, sort, specie, varietate, (reg.) madeá, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~urile de fructe.) 2. categorie, clasă, fel, gen, soi, specie, speţă, varietate, (înv. şi reg.) rudă. (Un anumit ~ de indivizi.) 3. categorie, fel, gen, soi, specie, speţă, (înv. şi pop.) seamă, (fig. peior.) poamă, sămínţă, sculă, stambă, tacâm. (Ce ~ de om o fi ţi ăsta?) 4. fel, gen, mod, soi, specie, specimen, varietate, (reg.) módru. (Există următoarele ~ de silogisme . . .) tip s. v. CHIP. FAŢĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. OM. PERSOANĂ. TIPAR s. 1. (TIPOGR.) imprimare, publicare, tipărire. (Bun pentru ~.) 2. (TIPOGR.) I (înv.) stambă. (A da la ~.) 3. (TIPOGR.) tipar adine = calcografie, tifdruc ; tipar înalt = pantografie. 4. (TIPOGR.) zaţ. (Scoate rama care închide ~.) 5. presă. (Libertatea ~.) 6. stanţă. (~ pentru baterea monedelor.) 7. întipărire, urmă, (fig.) amprentă. (Picioarele lăsau ~e adinei In noroi.) 8. model, şablon. (~ de zugrăveli.) 9. calapod, formă, model, (pop.) calup. (Obiect confecţionat după~.) 10. (rar) patron. (~- pentru un obiect de tmbrăcă~ minte.) 11. model, prototip, tip. (A construit templul după ~«/e greceşti.) 12. model, (înv.) izvód. (Un ~ de scrisoare.) 13. (CONSTR.) cofraj. (~ pentru grinzi de beton.) 14. (IND.) formă. (Toarnă fonta tn ~.) 15. (IND.) tipar metalic = cochilie. tipar s. v. CIUBUC. CIUBUCAR. CLIŞEU. IMPRIMERIE. LAMBAR. LĂMBUITOR. LOC COMUN. TIPOGRAFIE. tipárnă s. v. IMPRIMERIE. TIPOGRAFIE. tipárnie adj. v. IMPRIMAT. TIPĂRIT. tipárnic s. v. TIPOGRAF. tiparniţă s. v. IMPRIMERIE. TIPOGRAFIE. típă s. v. INDIVIDĂ. tlpăí vb. v. LIPĂI. tlpăít s. v. LIPĂIT. tipăreálă s. v. IMPRIMAT. TIPĂRITURĂ. TIPĂRÍ vb. 1. a edita, a imprima, a publica, a scoate, (înv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) 2. a imprima, a trage. (A ~ 10 000 de exemplare din această carte.) 3. a apărea, a ieşi, a se publica. (S-a ~ un nou tom din dicţionar.) tipări vb. v. FASONA. FIXA. FORMA. ÎNTIPĂRI. MODELA. RĂMÂNE. tipăríe s. v. EDITARE. IMPRIMARE. IMPRIMAT. PUBLICĂRI:. SCOATERE. TIPĂRIRE. TIPĂRIT. TRA.'EIÂE. TIPĂRÍRE s. 1. imprimare, publicare, tipar. (Bun pentru ~.) 2. editare, imprimare, imprimat, publicare, scoatere, tipărit, tragere, (înv.) publicarisíre, publicaţie, publicitate, tipăríe. (~ unui nou tiraj dintro carte.) 3. apariţie, publicare. (După ~ romanului.) tipărire s. v. EDIŢIE. IMPRIMAT. TIPĂRITURĂ. TIPĂRÍT adj. imprimat, (înv. şi reg.) tipárnic. ( Un text ~.) TIPĂRÍT s. editare, imprimare, imprimat, publicare, scoatere, tipărire, tragere, (înv.) publicarisíre, publicaţie, publicitate, tipăríe. (~ unui nou tiraj.) tipăritór s. v. MODELOR. TIPOGRAF. TIPĂRITURĂ s. 1. imprimat, (rar) tipăreálă, (înv.) publicare, tipărire. (Tot felul de ~i.) 2. carte, lucrare, operă, scriere, tom, volum, (livr.) op. (O ~ voluminoasă.)

tlpcsă s. v. INDIVIDĂ. tipí vb. v. CONSTRÂNGE. FACE. FORŢA. OBLIGA. SILI. TÍPIC adj. 1. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, (înv.) însuşit. (Notă, trăsătură ~.) 2. caracteristic, clasic, reprezentativ, specific. (Un exemplu ~.) TIPÍC s. 1. obicei, regulă, rânduială, uz, uzanţă, (înv.) şart. (Care e ~ in aceste împrejurări?) 2. ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, regulă, ritual, rânduială, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curte . . . ) 3. (BIS.) canon, ritual, (înv.) trébnic. (După ~ ortodox.) 4. canon, lege, normă, regulă. (Un ~ ol artei clasice.) TIPICAR adj. meticulos, pedant, scrupulos, (înv.) pedántic, (rar fam.) tabietlíu. (Om ~.) TIPICĂRÍE s, meticulozitate, pedanterie. (~ unei persoane maniace.) tipieăríe s. v. ACRIBIE. CONŞTIINCIOZITATE. EXIGENŢĂ. iMETICULOZITATE. RIGUROZITATE. SCRUPULOZITATE. tipicitute s. v. SPECIFIC. SPECIFICITATE. tipísm s. v. SPECIFIC. SPECIFICITATE. TIPIZA vb. 1. a standardiza. (A ~ produsele.) 2. a individualiza. (A ~ un personaj literar.) TIPIZARE s. 1. standardizare. (~ produselor.) 2. individualizare. (~ eroilor.) TIPIZAT adj. standardizat. (Produse ~.) típlu s. v. CANEA. CEP. DIBLU. LEAT. ŞIPCĂ. típo s. v. IMPRIMERIE. TIPOGRAFIE. TIPOGRAF s. (înv.) tipárnic, tipăritór. (Profesia de ~.) TIPOGRAFIE s. imprimerie, (înv.) tipar, tipárnă, tiparniţă, (fam.) típo. (O ~ modernă pentru cărţi de lux.) típos s. v. MODEL. PROTOTIP. TIP. típsă s. v. ALAUN. TIPSÍE s. 1. tavă, (reg.) tablă, (Mold.) tabla. (~ încărcată cu bunătăţi.) 2. (MUZ.; la pi.) chimval. tipsie s. v. FARFURIE. TALER. TALGER. TIPTÍL adv. J. (pop.) cătinel, pitiş, pitulat, pitulíş, pitulúş. (Înaintează ~.) 2. furiş, hoţeşte, (rar) hoţíş. (Se strecoară ~.) tiptil adv. v. DEGHIZAT. INCOGNITO. TRAVESTIT. TIRAN s., adj. 1. s. despot, satrap. (A fost un adevărat ~ în timpul guvernării sale.) 2. adj. despotic. (Domn ~.) TIRANIC adj. despotic, dictatorial, samavolnic, satrapie, (înv.) tiranicésc, tirănésc. (Guvernare ~.) tiranic adj. v. CHINUITOR. OBSEDANT. tiranicésc adj. v. DESPOTIC. DICTATORIAL. SAMAVOLNIC. SATRAPIC. TIRANIC. TIRANÍE s. despotism, samavolnicie, (înv.) despoţíe. (~ unei guvernări.) tiranisf vb. v. ASUPRI. EXPLOATA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NÂPÂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. TERORIZA. TIRANIZA. URGISI. TIRANIZA vb. 1. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a urgisi, (înv. şi reg.) a bintui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirani, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a súgc, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.) 2. a teroriza, (înv.) a tiranisi, a tirani. (De ce îl ~ ?) tiraniza vb. v. CHINUI. FRĂMÂNTA. OBSEDA. PERSECUTA. PREOCUPA. TORTURA. URMĂRI. TIRANIZARE s. terorizare. (~ cuiva.) tirănésc adj. v. DESPOTIC. DICTATORIAL. SAMAVOLNIC. SATRAPIC. TIRANIC. tirani vb. v. ASUPRI. EXPLOATA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. TERORIZA. TIRANIZA. URGISI. TIRBUŞON s. destupătoare, (pop.) rac, (reg.) şurubelniţă. (~ de dopuri.) tiriachíu adj. v. INDISPUS. MAHMUR.

tiribómbâ s. v. CÂIŞORL CĂLUŞEI. tirighíe s. v. TARTRU. tiroár s. v. SERTAR. TIROCALCITONÍNĂ s. (BIOL.) calci-tonină. TIROÍD adj. (ANAT.) tiroidian. (Cartilaje ; regiune ~.) TIROIDIAN adj. (AA7AT.) tiroid. (Cartilaj ; regiune ~.) tisár s. v. TISĂ. TÍSĂ s. (BOT.; Taxus baceata) (reg.) tisár. tisáu s. v. CHIMIR. ŞERPAR. tist s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. OFIŢER. ŞEF. tístaş adj. v. ALBASTRU. CLAR. CRISTALIN. CURAT. ÎNGRIJIT. LIMPEDE. NEAMESTECAT. PUR. SENIN. STRĂVEZIU. TRANSPARENT. tístaş adv. v. ABSOLUT. AIDOMA. AIEVEA. ASEMENEA. CHIAR. DEOPOTRIVĂ. EXACT. IDENTIC. ÎNTOCMAI. tistălí vb. v. CURĂŢA. DERETICA. ÎNSENINA. LIMPEZI. LUMINA. SCUTURA. STRÂNGE. tistie s. v. FUNCŢIE. POST. SERVICIU. SLUJBĂ. tisturíe s. v. FUNCŢIE. POST. SERVICIU. SLUJBĂ. tistuşág s. v. CURĂŢENIE. DERETICARE. SCUTURĂTURĂ. tíşcă s. v. SÂNGERETE. tişlăr s. v. TÂMPLAR. TITAN s. colos, gigant, uriaş, (reg.) tătar. (Un ~ din basme.) TITANIC adj. colosal, extraordinar, gigantic, uriaş. (Eforturi ~.) TITANIC s., adj. (GEOL.) portlandian. (Straturi ~.) TITANÍT s. (MIN.) sfen. tltârcl s. pi. v. PITA-VACIL títílă s. v. CREASTA. CREŞTET. CULME. PISC. VÂRF. TITIREZ s. 1. prisnar, prâsncl, sfârlează, (reg.) măciucă. (~ la fusul de tors.) 2. prâsnel, sfârlează, (înv. şi reg.) sffrlă. (~ cu care se joacă copiii.) 3. (TEHN.) hădărag, (reg.) bătăiúş, băteálă, ciócot, mină, pírpáriţă, terte-leác, (prin Bucov.) scuturătór. (~ la coşul morii.) titirez s. v. TEICĂ. titirlíc s. v. PITPALAC. PREPELIŢĂ. TÍTLU s. 1. demnitate, rang, (înv.) spiţă, stat. (I-a acordai •--• de baron.) 2. calitate. (Are ~ de inginer.) 3. titro. (~ al unui metal preţios.) titlu s. v. DENUMIRE. NUME. NUMIRE. titlui vb, v. BOTEZA. CHEMA. DENUMI. INTITULA. NUMI. PORECLI. SPUNE. SUPRANUMI. titluít adj. v. DENUMIT. INTITULAT. NUMIT. PORECLIT. SUPRANUMIT. ZIS. TITRAT adj., s. licenţiat. (Í7n tlnăr~.) TÍTRU s. titlu. (~ al unui metal preţios.) TITULARIZA'vi), a definitiva. (A ~ pe cineva in inuăţămínt.) titulatură s.'v. DENUMIRE. -NUME. NUMIRE. tiúcă s. v. GĂINĂ.. liulihău s. v. ŞTIULETE. tiuş s. v. NAP. tlútiu interj, v. FUGI. PLEACĂ. tiutiurói s. v. CIOCÂRLIE. TIV s. 1. tivitură, (pop.) refec, (înv. şi reg.) tiveálă, (reg.) refecătúră, roit, tighel, (prin nordul Molci. şi nordul Transilv.) rúbăţ, (înv.) omét. (~ l« o rochie prea lungă.) 2. paspoal, tivitură. (Jachetă cu ~ de catifea.) tíva interj, v. FUGI. PLEACĂ. tiveálă s. v. TIV. TIVITURĂ. TIVÍ vb. (pop.) a refeca, (reg.) a rupturi, a tigheli, (prin nord-estul Olt.) a muchia, (Transilv.) a ştipui.

(A ~ o rochie.) tivi vb. v. CHENARUL . ÎMl'RE.IMUI. ÎNCADRA. ÎNCONJURA. MĂRGINI. MUCHIA. OLARI. TEŞI. tivíc s. v. LAŢ. tiviliihie s. v. CORSET. «ivillchiu adj. v. VESEL. VOIOS. TIVlRE s. tivit. TIVÍT adj. (rop.) refecat. (Fas[ă~.) TIVlT s. tivire. TIVITURĂ s. 1. tiv, (pop.) refec, (înv. şi reg.) tiveálă, (reg.) refecătúră, roit, tighel, (prin nordul Mold. şi nordul Transilv.) rúbăţ, (înv.) omét. (~ la o rochie prea lungă.) 2. pasposal, tiv. (Jachetă cu ~ de catifea.) T1VULÉT s. tivusor. TIVUSÓR s. tivuleţ. tixlim adv. v. ABSOLUT. AIDOMA. AIEVEA. ASEMENEA. CHIAR. • DEPOTR1VĂ. EXACT. IDENTIC. ÎNTOCMAI. TIZÂC s. (Munt., Olt. si Ban.) tor. (Casă de TÂCÂÍ vb. a tăcăi, a ticăi. (Ceasul ~.) TÂCÂIÁLĂ s. ticăit, tictac. (~ a ceasului.) tâcltí vb. v. BATE. PALPITA. PULSA. TĂCĂI. TICĂI. TRESĂRI. ZBATE. ZVÂC-NI. tihobít adj. v. EPUIZAT. EXTENUAT-FHÂNT. ISTOVIT. PRĂPĂDIT. RUPT. SECAT. SECĂTUIT. SFÂRSIT. SLEIT. STORS. TRUDIT. VLĂGUIT. ZDROBIT. tilbâc interj, v. BÂLDÂBÂC. till.îcâí vb. v. BĂLĂCI. tllbâcâiálă s. v. BĂLĂCEALĂ. tilbâcâít s. v. BĂLĂCEALĂ. TÂLC s. 1. înţeles, raţiune, rost, semnificaţie, sens, (înv. şi pop.) meşteşug, (pop.) noimă, (Munt. şi Mold.) merchéz, (înv.) tocmeală. (Ce ~ are această afirmafie?) 2. înţeles, mesaj, semnificaţie, sens, (înv.) socoteală. (~ adânc al unei poezii.) 3. semnificaţie, sens, (fig.) preţ. (Iscai-am frumuseţi şi ~ noi.) tilc s. v. ACCEPŢIE. COMENTARIU. CONŢINUT. FABULĂ. INTERPRETARE. ÎNSEMNARE. ÎNŢELES. SEMNIFICAŢIE. SENS. TĂLMĂCIRE. TÂLCUIRE. VALOARE. tllcovánic s. v. INTEPRETARE. TĂLMĂCIRE. TÂLCUIRE. TÂLCUÎ vb. 1. a interpreta, a tălmăci (Îi ~ visul avut.) 2. a analiza, a comenta, a explica, a interpreta, (înv.) a întoarce, (fig.) a descifra. (A ~ un iext literar.) lâlcuí vb. v. TĂLMĂCI. TRADUCE. TRANSPUNE. Ulcuiálă s. v. ANALIZARE. COMENTARE. EXPLICARE. INTERPRETARE. TĂLMĂCIRE. TÂLCUIRE. TRADUCERE. TRANSPUNERE. TÂLCUÍRE s. 1. interpretare, tălmăcire, (pop.) tâlc, (înv.) tălmăcitúră, tilcovánie, til-cuiálă. (Dădea scrisorii tot felul de ~i.) 2. analizare, comentare, explicare, interpretare, (înv.) tâlcuiálă. (~ unui text literar.) tâlcuíre s. v. TĂLMĂCIRE. TRADUCERE. TRANSPUNERE. TÂLCUITÓR s. comentator, interpret, tălmăcitor. (~ ai unui text beletristic.) tilcuitór s. v. INTERPRET. TĂLMĂCITOR. TRADUCĂTOR. TÂLHÁR s. 1. bandit, (franţuzism) brigand, (reg.) furătór, robalău, (Transilv.) lotru, (înv.) fur, războinic. (~ de drumul mare.) 2. bandit, nemernic, ticălos. (Un ~ de negustor.) tllhár s. v. ŞTRENGAR. tâlhar de mare s. v. CORSAR. PIRAT. tâlhărăşúg s. v. BANDITISM. FURAT. FURÂTURĂ. FURT. GANGSTERISM. HOŢIE. JAF. PUNGĂSEALĂ. PUNGĂŞIE. T ÎL HĂ R IE. TÂLHĂREÁ s. (BOT.) 1. (Lactuca sagit-lala) (reg.) crestăţeá, susai. 2. (Mgcelis mura-lis) (reg.) crestánie, crestăţeá, făgeţeá, floarea-hóţului, foaia-făgétului, foaia-tilhárului, salată-câinoásă, susai-de-múnte, susai-de-pădúre, su-sai-păduréţ, susai-sălbátic.

tilhărcá s. v. CRESTĂŢEÁ. SALATA-IEPURELUI. SUSAI.' SUSAI-DE-PĂDURE. SUS.AIPĂDUREŢ. TÂLHĂRÉSC adj. banditesc. (Atac ~.) tilhărésc adj. v. HOŢESC. PUNGĂŞESC. SARLATANESC. TÂLHĂRÉŞTE adv. banditeşte. (L-a atacat ~.) tilhăréşlc adv. v. HOŢEŞTE. PUNGĂŞEŞTE. tâlhărét s. v. TÂLHĂRIME. tâlhărí vb. v. JEFUI. PRĂDA. TÂLHĂRÍE s. banditism, gangsterism, jaf, (franţuzism) brigandaj, (înv. şi reg.) tâlhărít, (reg.) robălíe, (înv.) tâlhărăşúg, tilhă-ríre, tâlhărság, tâlhuşág. (Stirpirea ~.) tâlhăríe s. v. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HAIDUCIE. HOŢIE. PUNGĂSEALĂ. PUNGĂŞIE. TÂLHÁRlME s. (înv.) tâlhărét. tllhăríre s. v. BANDITISM. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. GANGSTERISM. HOŢIE. JAF. PUNGĂSEALĂ. PUNGĂŞIE. TÂLHĂRÍE. tilhărít s. v. BANDITISM. GANGSTERISM. JAF. TÂLHĂRÍE. TÂLHĂRÍŢĂ s. tâlhăroaică. tâlhăríţă s. v. HOAŢĂ. HOŢOAÍCÂ. PUN-GĂŞOAICĂ. TÂLHĂROAICĂ s. tâlhăriţă. tilbăroáică s. v. HOAŢĂ. HOŢOAICĂ. PUNGĂŞOAICĂ. tâlliărşág s. v. BANDITISM. FURAT. FURĂ-TURĂ. FURT. GANGSTERISM. HOŢIE. JAF. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. TÂLHĂ-RIE. tllhuí vb. v. JEFUI. PRĂDA. tllhuşág s. v. BANDITISM. FURAT. FURĂ-TURĂ. FURT. GANGSTERISM. HOŢIE. JAF. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. TÂL-HĂRIE. tllni vb. v. AJUNGE. ATINGE. IZBI. ÎNTÂLNI. ÎNTÂMPLA. LOVI. NIMERI. OCHI. POCNI. POTRIVI. VEDEA. ttlnís s. v. ÎNTÂLNIRE. ÎNTREVEDERE. tâlós adj. v. DEZORDONAT. NEGLIJENT. NEÂNGRIJIT. TÂLV s. 1. (BOT.; Lagenaria gourda) tărtăcută. tigvă, (reg.) bostanei, cătrúnă, ciugái, curcubétă, lupoáie, sămânţár, sărăbói, troacă. 2. tigvă, (Olt.) troacă. (Tine apa în ~.) 3. (Transilv.) smirc, (Ban., Transilv. şi Olt.) trăgúlă. (~ pentru tras vinul din butoi.) tilvíe interj, v. ŢUŞTL ZBUGHI. timbúş adj. v. ARĂTOS. CHIPEŞ, FRUMOS. tâmbuşí vb. v. CHIRCI. CONTRACTA. GHEMUI. ÎNCHIRCI. STRÂNGE. ZGÂRCI. tâmbuţit adj. v. CHIRCIT. CONTRACTAT. GHEMUIT. ÎNCHIRCIT. STRÂNS. ZGÂRCIT. «mp adj., s. v. CRETIN. IDIOT. IMBECIL. TÂMPIT. TÂMPEÁLĂ s. (MED.) cretinism, idioţenie, idioţie, imbecilitate, tâmpenie, (rar) tim-píe, tâmpime. TÂMPENIE s. 1. (MED.) cretinism, idioţenie, idioţie, imbecilitate, tâmpeală, (rar) tâmpíe, tâmpime. (Stare de ~.) 2. dobitocie, idioţenie, idioţie, imbecilitate, inepţie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, (înv.) prostăticíe. (A spus o mare ~.) TÂMPÍ vb. 1. (MED.) a (se) cretiniza, a (se) idiotiza, a (se) idioţi, a (se) imbeciliza, a (se) prosti. 2. a (se) îndobitoci, a (se) prosti, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. ş-Olt.) a (se) tonţi. (Viaţa pe care o ducg l-a ~ de iot.) timpi vb. v. BATE. BIRUI. ÎNFRÂNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. tâmpíe s. v. CRETINISM. {IDIOŢENIE. IDIOŢIE. IMBECILITATE. TÂMPEALĂ. TÂMPENIE. timpíme s. v. CRETINISM. IDIOŢENIE. IDIOŢIE. IMBECILITATE. TÂMPEALĂ. TÂMPENIE. timpiná vb. v. ÎNTÂMPINA. PRIMI, tlmpináre s. v. ÎNTÂMPINARE. PRIMIRE, timpinát s. v. ÎNTÂMPINARE. PRIMIRE, tâmpină s. v. DAIREA. DARABANĂ. TOBĂ. TÂMPÍRE s. îndobitocire, prostire. (~ cuiva prin-viaţa pe care o duce.) TÂMPÍT adj., s. 1. adj., s. (MED.) cretin, idiot, imbecil, (rar) tâmp, (prin Transilv., Mold.

şi Bucov.) mut. (Om ~.) 2. adj. idiot, stupid. (O glumă ~.) 3. adj. îndobitocit, prostit. (Om ~ de viaţa pe care o duce.) 4. adj. ameţit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, zăpăcit, (pop.) biiguít, capiu, uluit, (reg.) buimátic, hăbăuc, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tehui. (S-a seu-lat ~.) TÂMPLÁR s. (înv. şi pop.) stoler, (reg.) bărdáş, cioplitor, (Ban. şi Transilv.) măsár, tfşlăr. (E ~ de profesie.) TIMPLĂ s. (ANAT.) (reg.) móişte, moa-lele-cápului, moalele-frúnţii, moalele-obrázu-lui, ochi-mórt, ochi-órb. TIMPLĂ s. (BIS.) catapeteasmă, iconostas, (pop.) perete, (înv. şi reg.) prăznicár, (Transilv.) fruntár. (~ în bisericile ortodoxe.) TÂMPLĂREÁSĂ s. (reg.) tâmplăríţă. TÂMPLĂRÍE s. 1. (pop.) stoleríe. (A învăţat ~.) 2. lemnărie. (Atelier de ~.) tâmplăríţă s. v. TÂMPLĂREÁSĂ. TINĂR adj., s. 1. adj. mic, nevârstnic. (Mold., Bucov., Transilv. şi Maram.) brudiu, brúdnic. (E încă ~, nu cunoaşte viaţa.) 2. adj. crud, fraged. (Plantă ~.) 3. s. adolescent. (Un ~ fercheş.) 4. s. (fam.) june, (înv.) cocon. (Pe vremea clnd eram ~.) 5. s. fecior, flăcău, (pop. şi fam.) june, (Olt. şi Munt.) dănác, (Transilv.) meleán, (Transilv. şi Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un ~ de horă.) tínăr s. v. GINERE. MIRE. TINĂRĂ s., adj. 1. s. adolescentă, fetişcană. (O ~ zglobie.) 2. s., adj. jună. (0 fată ~.) tinărúc adj., s. v. TINEREL. tinărúţ adj., s. v. TINEREL. tlndála s. art. v. MIEZUL PĂRESIMILOR. tindále s. pi. v. FLEAC. NIMIC. PALAVRĂ. tindăleálă s. v. MIGĂLEALĂ. MOCĂIALĂ. MOCOŞEALĂ. MOCOŞIRE. MOŞMON-DEALĂ. TICĂIALĂ. tmdălí vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. LENEVI. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOŞI. MOŞMONDI. MOŞMONI. PĂLĂVRĂGI. SPO-ROVĂL TIGĂI. TRĂNCĂNI. TRÂNDĂVL tândălít s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂLUNGĂ. VORBĂREŢ. tindălltúră s. v. MIGĂLEALĂ. MOCĂIALĂ. MOCOŞEALĂ. MOCOŞIRE. MOŞMONDEALĂ. TICĂIALĂ. tî'ngă s. v. JALE. TÂNGUl vb. 1. a (se) boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a (se) pllnge, a se văicări, a se văi ta, (pop.) a se aoli, a se mişeii, (înv. şi reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plângătui, a se scârbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cinta, a (se) dăuli, (Mold. şi Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 2. a geme, a se lamenta, a se văita, (înv. şi reg.) a (se) scrivi. (Se ~ de durere.) tlngui vb. v. CĂINA. COMPĂTIMI. DE-PLÂNGE. PLÂNGE. TÂNGUIÁLĂ s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, plângere, plâns, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. şi peior.) văicăreală, (pop.) jeluiálă, (înv. şi reg.) olălăíre, (reg.) văieráre, văierát, (înv.) obidíre, olecăíre. (Lasă ~ 1) TÂNGUIÓS adj. 1. jalnic, sfâşietor, tângui-tor, (pop.) jelitór, jeluitor, (înv.) lăcrămós. (Pltnsete ~.) 2. tinguitor, trist. (O doină ~.) TÂNGUÍRE s. 1. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, plângere, plâns, tânguială, tânguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. şi peior.) văicăreală, (pop.) jeluiálă, (înv. şi reg.) olălăíre, (reg.) văieráre, văierát, (înv.) obidíre, olecăíre. (Lasă ~ O 2. bocet, plângere, (pop.) jelanie, (înv.) jalovánie. (~ de tnmormintare.) 3. geamăt, scâncet, vaier, vaiet, (rar) scânceálă, (înv.) scâncitúră. (O ~ de durere.) 4. vaier, vaiet, (pop.) vai, (reg.) váicăr. (Se aude o ~.) tâmjuíre s. v. PLÂNGERE. RECLAMAŢIE. TÂNGUÍT s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, plângere, plâns, tânguială, tânguire, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. şi peior.) văicăreală, (pop.) jeluiálă, (înv. şi reg.) olălăíre, (reg.) văieráre, văierát, (înv.) obidíre, olecăíre. (Lasă ~ !)

TÂNGUITÓR adj. 1. jalnic, sfâşietor, tângu-ios, (pop.) jelitór, jeluitor, (înv.) lăcrămós. (Plinsete ~.) 2. jalnic, plângăreţ, plângător, scâncit, trist, (rar) scâncitór. (Cu glas ~.) 3. tânguios, trist. (O doină ~.) TÂNJÁLĂ s. (TEHN.) (reg.) prigón, tân-jél, (Mold.) tinjălău, tânjelár. (~ la car.) tlnjálă s. v. IAPĂ. OIŞTE. PROŢAP. tinjălău s. v. TÂNJALĂ. tânjél s. v. TÂNJALĂ. tânjelár s. v. TÂNJALĂ. TÂNJELÚŢĂ S. (TEHN.) cătuşă. (~ la tínjala carului.) TÂNJÍ vb. 1. a boli, a piroti, a zăcea, (pop.) a gogi, (reg.) a zălezi, (Munt. şi Olt.) a târomi, (înv.) a lâncezi. (~ de multă vreme la pat.) 2. a jindui, a râvni. (Cíndva ~ după alt soi de viaţă.) tlnjí vb. v. ÎNGĂLBENI. ÎNTRISTA. MÂHNI. MURMURA. OFILI. PĂLI. PLÂNGE. POSOMORI. STAGNA. TRECE. USCA. VEŞTEJI. tântav adj., s. v. BÂLBÂIT. GÂNGAV. GÂN-GĂVIT. GÂNGÂIT. tlntăví vb. v. BÂLBÂI. CODI. EZITA. GÂN-GĂVI. GÂNGÂI. PREGETA. ŞOVĂI. tirbán s. v. BURDUHAN. STOMAC. tlrbóc s. v. CHEPCEL. MINCIOG, târcav adj. v. CHEL. CHIRCIT. DEGENERAT. ÎNCHIRCIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PLEŞUV. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT. târcăví vb. v. CHIRCI. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. SFRIJI. ZGÂRCI. târcoălă s. v. PRÂSNEL. TÂRCÓL s. (Olt. şi Munt.) terpél. (Dădea ~ sttnei.) tlrcól s. v. GARD. ÎMPREJMUIRE. ÎNGRĂDITURĂ. OCOL. ULUCĂ. t TÂRFĂ S. cocotă, curvă, prostituată, femeie de stradă, (pop. şi fam.) damă, madamă, (înv. şi reg.) pârţotínă, telálíţă, teleléică, (reg.) iele, madaránţă, scorţotlnă, teáríă, târnoáţă, (prin Transilv.) bándură, bulă, (prin Bucov.) crăiţă, (prin Maram.) lándră, (prin Mold. şi Bucov.) mişárcă, (înv.) magopáţă, tălániţă, femeie publică, (fam.) fleoárţă, fleor(otínă„ şuleándră, (fig.) buleándră, pupăză, putoare, târâtúră, (reg. fig.) haită, pupezoáică, terfeloaga, (Transilv. fig.) gúdă, (prin Mold. fig.) ruptură, (arg.) maimuţă, marcoávă, mastroácă. târf s. v. BULEÁNDRĂ. CÂRPĂ. FLEAN-DURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. STOMAC. ZDREANŢĂ. TÂRG s. 1. piaţă, (la orientali) bazar, (înv.) târgóvişte. (Îşi vinde produsele ía~.)2. bilei, iarmaroc, (pop.) drăgáică, (înv.) zbor. (~ de la Buzău.) 3. obor. (~ de vite.) 4. tirguială, tocmeală, (rar) precupeţíre, (reg.) tócmá. (~ a ţinut mult.) 5. orăşel. (Un ~ de provincie.) tírg s. v. ACORD. ARANJAMENT. CENTRU. COMBINAŢIE. CONTRACT. CONVENŢIE. ÎNŢELEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LEGĂMÂNT. ORAŞ. PACT. TRANZACŢIE. tlrgár s. v. TÂRGOVEŢ. ZARAF. târgováţ adj. v. ORĂŞENESC. URBAN. TÂRGOVEŢ s. 1. (reg.) târgár. (~ ii erau locuitorii unui ttrg.) 2. orăşean, (livr.) citadin, (pop. şi fam. depr.) nădrâgár, pantalonár, (pop. şi depr. sau ir.) domn, surtucár, (înv.) cetăţean, pârgár. (Ţărani şi ~i.) tiruoveţéşte adv. v. NEMŢEŞTE. ORĂŞE-NEŞTE. tlrgoveţí vb. v. ORĂŞENIZA. URBANIZA. tlrgoveţíme s. v. ORÁŞENIME. tirgóvişte s. v. PIAŢĂ. TÂRG. TÂRGUÍ vb. 1. a achiziţiona, a cumpăra, a lua, a procura, (înv. şi pop.) a neguţa, (prin Transilv.) a surzui, (înv.) a scumpăra. (A ~ cele necesare.) 2. a se tocmi, (înv. şi pop.) a se negustori, a se neguţa, (pop.) a se pogodi, a se precupeţi, (reg.) a se ogodi, (prin Transilv.) a (se) răzbate. (A se ~ cu negustorul.) tirguí vb. v. CONVENI. ÎNŢELEGE. ÎNVOI. TÂRGUIÁLĂ s. 1. cumpărătură. (A făcut unele ~.) 2. târg, tocmeală, (rar) precupeţíre, (reg.) tócmă. (~ a ţinut mult.) TÂRGUÍRE s. achiziţionare, cumpărare, cumpărat, luare, procurare, (înv.) scumpără-toáre. (~ unui bun.) târguitór s. v. CLIENT. COMERCIANT. CUMPĂRĂTOR. MUŞTERIU. NEGUSTOR. TÂRGULÉŢ s. târguşor, (reg.) târgúţ. TÂRGUŞÓR s. târguleţ, (reg.) târgúţ. târgúţ s. v. TÂRGULEŢ. TÂRGUŞOR. TÂRÎ vb. 1. a târâi, a tirşâi, a trage, (reg.) a tăgârţa. (A ~ ceva după sine.) 2. (rar) a se târşâi, (Mold.) a se tăbârci. (Se ~ pută la tranşee.) 3. (pop.) a mâna. (Oltul îl ~ la vale.) 4. a antrena, a împinge. (Îl ~ în acţiuni nesăbuite.) târí vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POT PI. PRĂPĂDI. SFĂRÂMA. ZDROBI. ZVÂNTA. TÂRÂÍ vb. a târî, a târşâi, a trage, (reg.) a tăgârţa. (A ~ ceva după sine.)

TÂRÂIE-BRIU s. pierde-vară, (reg.) suflă-n-vânt. (Un ~ pe care nu ie poţi baza.) TÂRÂŞ adv. (înv.) grăpiş. (Merge ~.) TÂRÂTOÁRE s. (PESCUIT) (reg.) tran-dadáie. (Cu ~ se pescuieşte cega.) TÂRÂTÓR adj. (BOT.) repent. (Plante ~; tulpini—.) târâtúră s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÂRFĂ. tlrla-mâiia adv. v. BRUSC. DEODATĂ. FULGERĂTOR. INSTANTANEU. ODATĂ. REPEDE. SCURT. SUBIT. TIRLĂ s. stână, (rar) oieríe, (reg.) băcíe, căşăríe, colibă, mândră, mutare, odalâc, sălaş, (prin Transilv.- Ban. şi vestul Munt.) staul. târlă s. v. STAUL. TÂRLÍC s. (Transilv. şi Maram.) topáncă. (Purta ~ In picioare.) tirlioáră s. v. TÂRLIŢĂ. târlişoáră s. v. TÂRLIŢĂ. TÂRLÍTĂ s. (reg.) târlioáră, târlişoáră, târ-lulíţă, târlúţă. tlrlulíţă s. v. TÂRLIŢĂ. târlúţă s. v. TÂRLIŢĂ. târmâc s. v. RARIŢĂ. TÂRN s. măturoi, (reg.) felezéu, leasă, târş. (Un ~ pentru maturatul străzilor.) târn s. v. PLEAVĂ. PORUMBAR. PORUMBEL. târnát s. v. FOIŞOR. PRISPĂ. tírnă s. v. COŞARCĂ. STUP. TÂRNÂCÓP s. (reg.) cioáncă, gheunói, motícă, pioc, săpói, ţiu, ţuclói, (Mold.) cazma, (prin Ban.) chilăvíţă, (Munt.) chirlopán, ciocan, (Transilv.) crámpen, (prin Transilv.) săpălău, (prin vestul Transilv.) tî'rsă. (Sapă cu ~.) tírneáţă s. v. COŞARCĂ. tlmoáţă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÂRFĂ. târnóg s. v. COŞARCĂ. tlrnomátă s. v. PLEAVĂ. târnosánie s. v. CONSACRARE. SFEŞTANIE. SFINŢIRE. TÂRNOSEALÁ. TÂRNO-SIRE. TÂRNOSEÁLĂ s. (BIS.) consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnosire, (înv.) obnovlénie, ródină, sfinţenie, târnosánie, târnositúră. (~ a unei biserici.) TÂRNOSÍ vb. (BIS.) a consacra, a sfinţi. (A ~ o biserică.) tlrnosí vb. v. AMEŢI. ATINGE. BATE. BOŢI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. JEGOSI. LOVI. MÂNJI. MOTOTOLI. MURDĂRI. PĂTA. ŞIFONA. TURMENTA. TÂRNOSÍRE s. (BIS.) consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, (înv.) obnovlénie, ródină, sfinţenie, târnosánie, târnositúră. (~ a unei biserici.) TÂRNOSÍT adj. (BIS.) sfinţit. (Biserică ~.) tirnosít adj. v. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT. târnositúră s. v. CONSACRARE. SFEŞTANIE. SFINŢIRE. TÂRNOSEALĂ. TÂRNOSIRE. târnoslív s. v. CORCODUŞ. târnoslívă s. v. CORCODUŞĂ. PORUMBĂ. PORUMBEA. SCOROAMBĂ. TÂRNUÍ vb. (prin Munt.) a târşui. (A ~ curtea.) târnuí vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. PĂRUI. TÂRNUIÁLĂ s. târnuire, târnuit, (prin Munt.) târsuiálă, tirşuít. (~ străzii.) târnuială s. v. BĂTAIE. PĂRUIALĂ. TÂRNUÍRE s. târnuială, târnuit, (prin Munt.) târsuiálă, târşuít. (~ străzii.) târnuire s. v. BĂTAIE. PĂRUIALĂ. târnuit adj. v. BĂTUT. LOVIT. TÂRNUÍT s. târnuială, târnuire, (prin Munt.) târsuiálă, târşuít. (~ străzii.) târomeálă s. v. LÂNCEZEALĂ. LÂNCEZIRE. MOLEŞEALĂ. MOLEŞIRE. TOROPEALĂ.

TOROPIRE. târomí vb. v. BOLI. PIROTI. TÂNJI. ZĂCEA. TÂRPÁN s. (prin Olt.) seceră. (Cu ~ se taie stuful.) târpán s. v. COSOR. târpénie s. v. RĂBDARE. tirpí vb. v. ÎNDURA. PĂTIMI. PĂŢI. RĂBDA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE. tirsáică s. v. CURĂTURĂ. tírsă s. v. CURĂTURĂ. TÂRNĂCOP. târsătúră s. v. CURĂTURĂ. târsânár s. v. OPINCAR. tlrsână s. v. NOJIŢĂ. tirsoácă s. v. PÁIUŞ. TROSCOT. târş s. v. GĂTEJ. MĂTUROI. MOLID. SURCEA. SURCICĂ. TÂRN. USCĂTURĂ. VREASC. târşálă s. v. FRICĂ. TEAMĂ. TEMERE. tirşár s. v. HĂŢIŞ. LĂSTĂRIŞ. MLADĂ. SIHLĂ. TUFĂ. târşă s. v. FRICĂ. OPRITOARE. PIEDICĂ. TEAMĂ. TEMERE. tirşeáiă s. v. CURĂTURĂ. tirşelós adj. v. FRICOS. SPERIOS. TEMĂTOR. tirşenít s. v. PRAŞILĂ. PRĂSIRE. PRĂŞIT. SAPĂ. SĂPARE. SĂPAT. tlrşí vb. v. CRĂCĂNA. DEFRIŞA. DESPĂ-DURI. DESPUIA. DEZBRĂCA. DEZGOLI. GRĂMĂDI. ÎMBULZI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. PRĂŞI. RÂNJI. SĂPA. SPERIA. TEME. TEŞI. TURTI. tirşíe s. v. MUTELCĂ. PIULIŢĂ. tlrşít adj. v. CRĂCĂNAT. DEFRIŞAT. DESPĂDURIT. DESPUIAT. DEZBRĂCAT. DEZGOLIT. GOL. NEÂMBRĂCAT. NUD. TEŞIT. TURTIT. tlrşit s. v. GRĂPARE. GRAPAT. PRA-SILĂ. PRĂSIRE. PRĂŞIT. SAPĂ. SĂPARE. SĂPAT. tlrşltoáre s. v. NETEZITOARE. târşlţă s. v. SAPĂ. TÂRŞÂÍ vb. a târî, a târâi, a trage, (reg.) a tăglrţa. (A ~ ceva după sine.) tlrşlí vb. v. TÂRÎ. TÂRŞÂIÁLĂ s. târşâit, târşâitură. TÂRŞÂÍT s. târşâială, târşâitură. TÂRŞÂITURĂ s. târşâială, târşâit. tlrşui vb. v. TÂRNUI. tlrşniálă s. v. TÂRNUIALĂ. TÂRNUIRE. TÂRNUIT. tlrşuit s. v. TÂRNUIALĂ. TÂRNUIRE. TÂRNUIT. tirtán s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ. tírtă s. v. TlRTIŢĂ. tlrtăí vb. v. DRACUL ÎNJURA. OCĂRÎ. RÂDE. târtăriţă s. v. REPEDE. TlRTIŢĂ s. (ANAT.) (reg.) tírtă, (prin Olt. şi Munt.) şelteáţă. (~ păsării.) târtâítă s. v. GAZ. PÂRŢ. VÂNT. târţ interj, v. PÂRŢ. tlrţl interj, v. VACS. tlrzléinlc adj. v. EZITANT. FLUCTUANT. INDECIS. NEDECIS. NEHOTĂRÂT. ŞOVĂIELNIC. ŞOVĂITOR. TÂRZÍU adj. 1. înaintat. (Orele stnt ~.) 2. întirziat, tardiv. (O intervenite ~.) tlrziu adj. v. GREOI. ÎNCET. LENT. MOALE. MOLATIC. MOLÂU. íoáca s. art. v. PEGAS. TOACĂ s (reg.) tocălíe. (~ mănăstirii.)

toacă-gúră s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. toáie s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. IARBĂ-MARE. OCHI. OMAG. VALVÂRTEJ. VÂLTOARE. VÂRTEJ. VOLBURĂ. toátpă s. v. BARDĂ. TOPORIŞCA. TOALETĂ s. closet, vece, (ieşit din uz) cabinet, (pop.) latrină, privată, (reg.) umblătoare, (Transilv.) búdă, (înv.) baie, ieşitoáre, retirádâ, (turcism înv.) cheneáf. toaletă s. v. CHIUVETĂ. LAVABOU. LAVOAR. TOANĂ s. 1. (mai ales la pi.) capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, (pop. şi fam.) pârţág, scălâmbăiálă, scălâmbăiére, scălâm-báitúră, (pop.) fasoleálă, háchiţă, izmeneală, pandalíe, (înv. şi reg.) marghiolle, nacafá, pală, marghioleálă, năbădáie, toáncă, zâmbî'c, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Transilv.) súcâ, (înv.) schimonosire, schimonositúră, (grecism înv.) paraxénie, (fam.) bâzdfc, farafastíc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a fost dectt o ~ ; şia satisfăcut ~.) 2. (la pi.) dispoziţie, voie, (reg.) duşi (pi.). (În ~ bune.) toană s. v. ACCES. ATAC. BANC. BĂTAIE. BOIŞTE. CÂRD. COPCĂ. CRIZĂ. FURIE. HAITĂ. ÎNVERŞUNARE. MÂNIE. OCHI. PUSEU. STOL. toáncă s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. OCHI. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. VALVÂRTEJ. VÂLTOARE. VÂRTEJ. VOLBURĂ. toápsec s. v. OTRAVĂ. TOARCE vb. (TEXT.) a fila. (A ~ lina.) toarce vb. v. ÎNAPOIA. ÎNTOARCE. REVENI. VENI, TOARCERE s. (TEXT.) filare, filat, tors, (rar) torcătúră. TOARTĂ s. 1. coadă, mâner. (Apucă obiectul de ~.) 2. mănuşă, (reg.) báier. (~ a unui vas.) 3. ureche, verigă. (~ cercelului.) toartă s. v. BRĂŢARĂ. CERCEL. CÂRCEIE. GAURĂ. URECHE. TOAST s. (rar) vivat. (Un ~ în cinstea mirilor.) TOASTA vb. a închina. (A ~ fn nnmele lor.) tobár s. v. TOBOŞAR. tobáş s. v. TOBOŞAR. TOBĂ s. 1. (MUZ.) darabană, (rar) tambur, (înv. şi reg.) barabán, barabáncă, (înv.) tím-pină. (Bale ~.) 2. (TEHN.) tambur. 3. (prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) şfárcă. (Mezelul numit ~.) 4. caro. (~ la cărţile de joc.) tobă s. v. BATOZĂ. CUPTOR. TIMPAN. TREIERĂTOARE. tóblă s. v. LODBĂ. TOBOŞAR s. (MUZ.) (rar) tambur, (înv. şi reg.) tobáş, (reg.) tobár. (~ tntr-o fanfară.) TOC interj, cioc I (~ / ~ ! se aude la uşă.) TOC s. 1. portochelari. 2. condei. (~ cu peniţă.) 3. toc rezervor = stilou, (rar) stilográf. (Scrie cu ~.) 4. cadru, cercevea, ramă. (~ de fereastră.) 5. (TEHN.) matcă. (~ de la colţa-rul dulgherului.) TOC s. (Mold.) călcî'i. (~ la încălţăminte.) toc s. v. CORNET. DOS. FIŞIC. POLONIC. PUTINĂ. ŞIŞTAR. TEACĂ. TOLBĂ. TOCA vb. a mărunţi, (reg.) a tocăni, (Mold.) a hăcui. (A ~ furaje, ceapă.) toca vb. v. ARUNCA. AZVÂRLI. BATE. BOCĂNI. BODOGĂNI. CALICI. CHELTUI. CICĂLI. CIOCĂNI. DĂSCĂLI. FLECARI. IROSI. IZBI. ÎMPRĂŞTIA. ÎNDRUGA. LOVI. PĂCĂNI. PĂLĂVRĂGI. PÂRÂI. PLICTISI. POCĂNI. PRĂPĂDI. RĂPĂI. RISIPI. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPATA. SÂCÂI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. ŢĂCĂNI. ZVÂRLI. tocáci s. v. ŢESĂTOR. TOCANĂ s. (Mold.) mâncărícă. tocană s. v. MĂMĂLIGĂ. TOCÁRE s. mărunţire, mărunţit, tocat. (~ cepei.) tocáre s. v. ARUNCARE. AZVÂRLIRE. CHELTUIRE. IROSIRE. RISIPIRE. ZVÂR-LIRE.

TOCAT adj. mărunţit. (Ceapă ~.) TOCAT s. mărunţire, mărunţit, tocare. (~ cepei.) tocat s. v. ARUNCARE. AZVÂRLIRE. CHELTUIRE. IROSIRE. POARTĂ. PRAG. RISIPIRE. UŞĂ. ZVÂRLIRE. tocâlfe s. v. CĂŢEL. CORDENCI. TOACĂ. tocănáu s. v. FĂCĂLEŢ. tocănér s. v. FĂCĂLEŢ. tocăní vb. v. BATE. BOCĂNI. BODOGĂNI. CICĂLI. CIOCĂNI. DĂSCĂLI. JEGOSI. MĂRUNŢI. MlNJI, MURDĂRI. PĂTA. PLICTISI. POCĂNI. SÂCÂI. TOCA. tocănire s. v. BĂTAIE. BOCĂNEALĂ. BOCĂNIRE. BOCĂNIT. BOCĂNITURĂ. CIOCĂNEALĂ. CIOCĂNIRE. CIOCĂNIT. CIO-CĂNITURÂ. tocănits. v. BĂTAIE. BOCĂNEALĂ. BOCĂNIRE. BOCĂNIT. BOCĂNITURĂ. CIOCĂ-NEALĂ. CIOCĂNIRE. CIOCĂNIT. CIOCĂNI-TURĂ. tocănltoáre s. v. CIOCĂNITOARE. GHIO-NOAIE. tocănitór s. v. FUND. TOCĂTOR. tocăniţă s. v. ORBETE. TOCĂTOR s. 1. satâr. (~ de carne.) 2. (reg.) şişcă. (~ de nutreţ.) 3. fund, (pop.) cârpătór, (reg.) tocănitór. (~ de ceapă.) toceală s. v. BUCHEREALĂ. BUCHISEALA. TOCÍ vb. 1. a se ştirbi. (Cuţitul s-a ~.) 2. a (se) scâlcia. (I s-au ~ tocurile.) 3. a (se) roade, a (se) uza. (Covorul s-a ~.) toci vb. v. ASCUŢI. BUCHERI. TOCILAR s. (rar) ascuţitor, (reg.) tocitor, (Ban., Transilv. şi Bucov.) şláifăr. (~ ascute cuţitele.) tocilar s. v. BUCHER. TOCÍRE s. 1. ştirbire. (~ tăişului unui cuţit.) 2. scâlciere. (~ tocului de la pantofi.) TOCÍT adj. 1. ştirb, ştirbit. (Cuţit ~.) 2. scilciat. (Tocuri ~.) 3. degradat, deteriorat, ponosit, ros, stricat, uzat. (Haine ~.) tocit adj. v. BANALIZAT. STEREOTIP. STEREOTIPIC. tocitoare s. v. CADĂ. ZĂCĂTOARE. tocitor s. v. TOCILAR. tocmáe s. v. MAI. tocmágl s. pi. v. TĂIŢEI. tocmai adj. v. DREPT. NETED. PLAN. PLAT. ŞES. TOCMAI adv. 1. chiar, exact, întocmai, (înv. şi pop.) săvái, (pop.) oblu, taman, (înv. şi reg.) aşáşi. (~ aşa s-a intimplat.) 2. chiar, drept, exact, întocmai, precis, (pop.) oblu,taman, (înv. şi reg.) prísne, (prin Olt.) tam, (înv., în Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (Îl nimereşte ~ în frunte.) 3. chiar, numai. (E ~ bună de mlncat.) 4. chiar, îndeosebi, (înv. şi pop.) osebit. (~ asta-i place lui.) 5. chiar, încă. (~ de anul trecut trebuia să . . .) 6. chiar, (prin Ban. şi Transilv.) baş. (Nu s-a intimplat ~ de multă vreme.) 7. (pop.) hăt, taman, (prin Olt.) tómite. (~ in Banat.) 8. abia, doar, numai, (reg.) taman. (Răspunsul ti vine ~ în zori.) 9. prea. (Nici ~ tinără, nici ~ bătrlnă.) tocmai adv. v. ABSOLUT. AIDOMA. AIEVEA. ASEMENEA. CHIAR. DEOPOTRIVĂ. EXACT. IDENTIC. ÎNTOCMAI. tócmă s. v. ÎNŢELEGERE. ÎNVOIALĂ. LOGODNĂ. TÂRG. TÂRGUIALĂ. TOCMEALĂ. TOCMĂGÉL s. (BOT.; Clavaria crispula) (reg.) opintíci (pi.), barba-cáprei, burete-créţ. tocmăgél s. v. CREASTA-COCOŞULUI. RĂMURELE. TOCMEALĂ s. tlrg, târguială, (rar) precupe-ţíre, (reg.) tócmă. (~ a ţinut mult.) tocmeală s. v. ACORD. ARANJAMENT. AŞEZĂMÂNT. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINŢĂ. CHIBZUIRE. CICLU. CLAUZĂ. COMBINAŢIE. CONDIŢIE. CONTRACT. CONVENŢIE. CREARE. CUMINŢENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. DATINĂ. DISPOZIŢIE. FACERE. FEL. FUNDAŢIE. INSTITUŢIE. INTRIGĂ. ÎNŢELEGERE. ÎNŢELEPCIUNE. ÎNŢELES. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. JUDECATĂ. LEGĂMÂNT. LOGODNĂ. MAŞINAŢIE. MĂSURĂ. MENSTRUAŢIE. MINTE. MODERAŢIE. NORMĂ. OBICEI. ORDINE. ORGANIZARE. ORÂNDUIALĂ. PACT. PERIOD. PEŢIRE. PETIT. PRECEPT. PREVEDERE. PRINCIPIU. PUNCT. RAŢIUNE. REGULĂ. RÂNDUIALĂ. ROST. SEMNIFICAŢIE. SENS. SOCOTEALĂ. SOCOTINŢĂ. STIPULARE. STIPULAŢIE. TACT. TERMEN.

TESTAMENT. TÂLC. TRADIŢIE. TRANZACŢIE. UNELTIRE. UNITATE. UZ. UZANŢĂ. ZIDIRE. TOCMÍ vb. 1. a se târgui, (înv. şi pop.) a se negustori, a se neguţa, (pop.) a se pogodi, a se precupeţi, (reg.) a se ogodi, (prin Transilv.) a (se) răzbate. (S-a ~ cu negustorul.) 2. a se angaja, a se băga, a intra, a se încadra, a se vâri, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. şi Bucov.) a se apuca. (S-a ~ paznic, argat.) tocmi vb. v. AFLA. ALCĂTUI. ARANJA. ASEMĂNA. ASEMUI. AŞEZA. CĂLĂUZI. CLASA. CLASIFICA. COMPARA. COMPUNE. CONCEPE. CONDUCE. CONSOLIDA. CONSTITUI. CONVENI. CREA. DA. DESCOPERI. DESEMNA. DESTINA. DICHISI. DIRIJA. DISPUNE. DISTRIBUI. ELABORA. FACE. FERCHEZUI. FIXA. FORMA. GĂSI. GĂTI. GHIDA. GÂNDI. GRUPA. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. IMAGINA. INSTITUI. INVENTA. ÎMPĂRŢI. ÎMPODOBI. ÎNCHIRIA. ÎNDREPTA. ÎNDRUMA. ÎNFIINŢA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOŞI. ÎNTĂRI. ÎNTOCMI. ÎNTREMA. ÎNŢELEGE. ÎNVOI. ÎNZDRĂVENI. LECUI. LOGODI. MENI. NĂSCOCI. NUMI. ORDONA. ORGANIZA. ORIENTA. ORÂNDUL PLĂNUI. PLĂSMUI. POTRIVI. PREDESTINA. PREGĂTI. PROIECTA. PUNE. REALIZĂ". REDACTA. REFACE. REPARA. REPARTIZA. RESTABILI. RIDICA. BÂNDUL SCORNI. SCRIE. SISTEMATIZA. SORTI. SPILCUI. STABILI. STATORNICI. TĂMĂDUI. URSI. VINDECA. tocmire s. v. ACORD. ARANJAMENT. COMBINAŢIE. CONTRACT. CONVENŢIE. ÎNŢELEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LEGĂMÂNT. ORDINE. ORGANIZARE. ORÂNDUIALĂ. PACT. REGULĂ. RÂNDU-IALĂ. TRANZACŢIE. tocmitór s. v. CAP. CĂLĂUZĂ. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. CREATOR. FĂURITOR. FONDATOR. ÎNDRUMĂTOR. ÎNTEMEIETOR. MAI-MARE. POVĂŢUITOR. SFĂTUITOR. SFETNIC. ŞEF. TOCOFERÓL s. (BIOL.) vitamina E. toeoríc s. v. BANCĂ. TODORUSÁLE s. pi. (BIS.) strat de rusalii, (reg.) todorúse (pi.), sfredelul rusaliilor. (~ se serbează cu 24 de zile înainte de rusalii.) todorúse s. pi. v. STRAT DE RUSALII. TODORUSÁLE. tofleác s. v. ŞTIULETE. tofológ adj. v. BLEG. INDOLENT. LĂLÂU. MOALE. MOLATIC. MOLÂU. MOTOTOL. tóflă s. v. ROBĂ. togmâgcl s. v. BURETE-DE-CONOPIDĂ. TOI s. 1. miez, mijloc, putere, (pop.) dric, tărie, temei, (reg.) vipie, viu. (În ~ul nopţii.) 2. zor, (pop. şi fam.) dârdoră. (În ~ul muncii.) toi s. v. ANIMOZITATE. BALAMUC. BĂTĂLIE. CEARTĂ. CÂRD. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GĂLĂGIE. GÂLCEAVĂ. GROS. HĂRMĂLAIE. HUIET. ÎNVRĂJBIRE. LARMĂ. LITIGIU. LUPTĂ. MULŢIME. NEÂNŢELEGERE. SCANDAL. STOL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VRAJBĂ. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. ZÂZANIE. toi vb. v. ADMONESTA.CERTA.DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA. STRIGA. ŢIPA. URLA. ZBIERA. TOIAG s. 1. (Transilv. şi Maram.) măcău. (Se sprijină în ~.) 2. (reg.) stat. (~ este o luminare încolăcită.) toiag s. v. AJUTOR. MUSTUITOR. REAZEM. SCEPTRU. SPRIJIN. SPRIJINITOR. TOIÉGELE s. pi. art. (ASTRON.) (pop.) trisfetitele (pi. art.). tóiet s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. TOLĂNÍ vb. a se întinde, a se lungi, (reg.) a răcăşi, (prin Munt. şi Olt.) a răbuni, (Mold.) a se tologi. (Ce te-ai ~ aşa?) tolăni vb. v. LENEVI. TRÂNDĂVI. TOLĂNÍT adj. 1. culcat, întins, lungit, trân-tit, (reg.) răbunít, (Mold.) tologít. (Stă puţin ~ după amiază.) 2. răsturnat, trântit. (Şedea ~ în fotoliu.) tolbáş s. v. MARCHITAN. TOLBĂ s. 1. (pop.) táşcă, (Mold.) ţóşcă. (~ pentru vtnat.) 2. (înv. şi reg.) toc, (înv.) cúcură, farétră, săhăidác, tăftúi. (~ de săgeţi.) tolcér s. v. PÂLNIE. tolceráş s. v.1 PÂLNIOARĂ. PÂLNIUŢĂ. tolcerúţ s. v. PETUNIE. tolduí vb. v. CĂSĂTORI.

CONVENI. ÎNŢELEGE. ÎNVOI. TOLERA vb. 1. a accepta, a admite, a concepe, a îngădui, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, (înv. şi reg.) a pristăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fig. fam.) a înghiţi. (Nu pot ~ una ca asta.) 2. a suporta, (prin Transilv. şi prin Ban.) a pristui. (~ bine grăsimile.) TOLERABIL adj. 1. acceptabil, suportabil, (înv.) suferibil, suferit. (O climă ~.) 2. acceptabil, admisibil, bunicel, convenabil, suportabil, (fam.) pasabil. (O situaţie ~.) TOLERANT adj. concesiv, indulgent, îngăduitor, (înv.) răbdător. (Prea este ~ I) tolerantísm s. v. INDULGENŢĂ. ÎNGĂDUINŢĂ. ÎNGĂDUIRE. TOLERANŢĂ. TOLERANŢĂ s. indulgenţă, îngăduinţă, îngăduire, (rar) tolerantísm, (pop.) îngăduiálă, (înv.) răbdare. (Manifestă prea multă ~.) tolígâ s. v. COTIGĂ. TELEAGĂ. toloacă s. v. OGOR. PÂRLOAGĂ. toloboátă s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. tolocăni vb. v. ADMONESTA. BĂLMĂJI. BÂIGUI. BÂRÂI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. CERTA. CICĂLI. DĂSCĂLI. DOJENI. FLECARI. GÂNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÂNA. MÂRÂI. MOLFĂI. MORALIZA. MORMĂI. MURMURA. MUSTRA. PĂLĂVRĂGI. PLICTISI. SÂCÂI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. tologi vb. v. ÎNTINDE. LUNGI. TOLĂNI. tologít adj. v. CULCAT. ÎNTINS. LUNGIT. TOLĂNIT. TRÂNTIT. tololói s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. tololói s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. toltoáşă s. v. COCOLOŞ. GHEMOTOC. MOTOTOL. TOM s. 1. volum. (Carte in mai multe ~.) 2. carte, lucrare, operă, scriere, tipăritură, volum, (livr.) op. (Un ~ gros.) TOMATĂ s. (BOT.; Lycopersicum esculen-tum) pătlăgea, pătlăgică, roşie, (reg.) gălă-ţánă, (Transilv. şi Ban.) paradáisă. (Salată de ~e.) tombateră s„ adj. v. RETROGRAD. tómbă s. v. GROAPĂ. MORMÂNT. tómite adv. v. TOCMAI. TOMNATIC adj. (livr.) autumnal, (reg.) tomníu. (Fructe ~ ; zile ~.) tomníu adj. v. TOMNATIC. tomoáşă s. v. COCOLOŞ. GHEMOTOC. MOTOTOL. TON s. 1. (MUZ.) tonalitate, (livr. înv.) son. (În ce ~ e scrisă bucata?) 2. răsunet, rezonanţă, sonoritate, timbru. (~ unui flaut.) 3. inflexiune, intonare, intonaţie, mlădiere, modulare, modulaţie, tonalitate. (O voce cu ~uri plăcute.) 4. glas, timbru, voce, (pop.) viers. (Avea un ~ grav.) 5. accent, intonaţie. (Vorbea cu un avtnt şi un ~ plin de căldură.) 6. (FON.) înălţime, tonalitate. (Chineza literară are patru ~uri.) 7. nuanţă, (înv.) vopsea. (Material textil tn mai multe ~ uri.) ton s. v. ACCENT. JGHEAB. LĂPTOC SCOC ULUC. TONAJ s, încărcătură. (Ce ~ are aeesí autocamion?) TONALITATE s. 1. (MUZ.) ton, (livr. înv.) son. (În ce ~ e scrisă bucata?) 2. inflexiune, intonare, intonaţie, mlădiere, modulare, modulaţie, ton. (O voce cu ~ plăcută.) 3. (FON.) înălţime, ton. (Chineza literară are patru ~ăţi.) tonátâc adj. v. CAPRICIOS. INCONSTANT. INSTABIL. NECONSTANT. NESTABIL. NESTATORNIC. SCHIMBĂCIOS. SCHIMBĂTOR. VARIABIL. toncá vb. v. APUCA. CĂŞUNA. NĂZĂRI. VENI. TONÉTĂ s. chioşc, gheretă. (O ~ cu dulciuri.) tonic adj. v. ÎNTĂRITOR. TONIC adj., s. 1. adj. (FON.) accentuat. (Vocală ~ ; silabă ~.) 2. adj., s.

(FARM.) fortifiant, fortificant, întăritor, reconfortant, tonifiant, (rar) reconstituánt, (înv.) reconforta-tór. (Un medicament ~.) TONIFIANT adj., s. (FARM.) fortifiant, fortificant, întăritor, reconfortant, tonic, (rar) reconstituánt, (înv.) reconfortatór. (Un medicament ~.) TONIFICA vb. (MED.) a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, (înv. şi pop.) a (se) împuternici, (pop. şi fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. şi reg.) a (se) zdraveni, (reg.) a (se) vânjoşa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~ puţin după boală.) TONIFICÁRE s. (MED.) fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăve-nire, reconfortare, refacere, restabilire, (rar) reconfort, (înv. şi pop.) împuternicire. (~ lui după boală.) TONIFICAT adj. (MED.) fortificat, îndreptat, înfiripat, întărit, întremat, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut, restabilit, (Mold.) pribolít. (Om ~ după o boală.) tonoásă s. v. BOROBOAŢĂ. ISPRAVĂ. NĂZBÂTIE. NĂZDRĂVĂNIE. POCINOG. POZNĂ. ŞOTIE. TRĂSNAIE. tonocí vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. tonocíes. v. BÂRFĂ. BÂRFEALĂ. BÂRFIRE. BÂRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DISCREDITARE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. ŞOAPTĂ. tonós adj. v. CAPRICIOS. INCONSTANT. INSTABIL. NECONSTANT. NESTABIL. NESTATORNIC. SCHIMBĂCIOS. SCHIMBĂTOR. VARIABIL. TONT adj., s. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tontălău, (înv. şi pop.) năuc, (pop. şi fam.) haplea, (pop.) flaimúe, (înv. şi reg.) nătântóc» prostán, prostátic, prostănátic, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosít, metehău, meteléu, motofléte, motológ, mutălău, natan-tól, năbârgeác, nătăbâz, nătî'nt, nătrúi, nătrúţ, năvlég, năvligós, nerodói, pliurd, ponc, pricăjit, puneau, tătălău, tălî'mb, tontán, tontoléte, tontológ, (prin Transilv.) balamút, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) boblétic, (prin Munt.) bobléţ, (Mold.) cherapléş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhúi, (Transilv.) nebléznic, (prin Mold., Transilv. şi Maram.) şuiétic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăşmán, (prin Olt. şi Munt.) tărăntúc, (Munt.) tontován, (turcism înv.) budalá, (fam.) fleţ, găgăúţă, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai eşti, amice, de-ai putut să faci aşa ceva!) tontán adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. TONTĂLĂU adj., s. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, (înv. şi pop.) năuc, (pop. şi fam.) haplea, (pop.) flaimúe, (înv. şi reg.) nătântóc, prostán, prostátic, prostănátic, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosít, metehău, meteléu, motofléte, motológ, mutălău, natan-tól, năbârgeác, nătăbíz, nătânt, nătrúi, nătrúţ, năvlég, năvligós, nerodói, pliurd, ponc, pricăjit, puneau, tălălău, tălímb, tontán, tontoléte, tontológ, (prin Transilv.) balamút, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) boblétic, (prin Munt.) bobléţ, (Mold.) cherapléş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhúi, (Transilv.) nebléznic, (prin Mold., Transilv. şi Maram.) şuiétic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăşmán, (prin Olt. şi Munt.) tărăntúc, (Munt.) tontován, (turcism înv.) budalá, (fam.) fleţ, găgăúţă, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai eşti, amice, de-ai putut să faci aşa ceva!) tontí vb. v. ÎNDOBITOCI. PROSTI. TÂMPI. tontoléte adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. tontológ adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. tontoroşél s. v. GHIOCEL. tontován adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÂNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. tonţíe s. v. NĂTÂNGIE. NEGHIOBIE. NEROZIE. PROSTIE. STUPIDITATE. STUPIZENIE. TOP s. testea, (reg.) cont, (înv.) ris, rísmă. (~ de htrtie.) top s. v. TUN. topáncă s. v. GHEATĂ. OPINCĂ. TÂRLIC. \ TOPAZ s. (MIN.) (înv.) pázie.

topăncúţă s. v. GHETUŢĂ. topciu s. v. ARTILERIST. TUNAR. topénle s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DECEDARE. DECES. DEZASTRU. DISPARIŢIE. FLAGEL. GROZĂVIE. MOARTE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. PIE-IRE. POTOP. PRĂPĂD. PRĂPĂDIRE. PUSTIIRE. RĂPOSARE. SFÂRŞIT. SINISTRU. STINGERE. SUCOMBARE. URGIE. TOPÎ vb. I. (reg.) a (se) sparge. (S-a ~ zăpada.) 2. a dizolva, a solvi. (A ~ zahărul tn apă.) 3. (reg.) a (se) mura. (A ~ o plantă textilă.) topi vb. v. CONSUMA. DESFIINŢA. DISTRUGE. EPUIZA. ISPRĂVI. LICHIDA. NIMICI. PRĂPĂDI. SFÂRŞI. TERMINA. TOPÍLĂ s. topitoare. (~ pentru in.) TOPINAMBÚRs. (BOT.; Helianthus tubero-suş) nap-porcesc, (reg.) picióică, măr-de-pă-mínt, morcov-porcésc, pere-iernátice (pi.), (Olt.) crúmpenă, (Mold.) gulie. TOPÍREs. 1. (FIZ.) fuziune. (Punct de ~.) 2. dizolvare, solvire, topit. (~ zahărului tn apă.) TOPÍT adj. 1. dizolvat. (Zahăr ~.) 2. (reg.) murat. (In ~.) TOPÍT s. dizolvare, solvire, topire. (~ zahărului în apă.) TOPITOARE s. topilă. (~ pentru in.) topliciós adj. v. APĂTOS. APOS. TOPOGRÁF s. geometru. TOPOGRAFIC adj. (înv.) topograficésc. (Lucrare ~.) topograficésc adj. v. TOPOGRAFIC. TOPONÍM adj., s. toponimic. („Braşov" este un TOPONÍMIC adj., s. toponim. („Dunărea" este un ~.) TOPONIMÍE s. toponomastică. TOPONOMÁSTICĂ s. toponimie. TOPOR s. (prin Bucov.) manca. (A tăia lemne cu ~.) TOPORÁŞ s. 1. (pop.) toporél, toporúş. (Un ~ pentru lemne.) 2. (BOT.; Viola odorata) violetă, viorea, (rar) violă, (reg.) călţunáş, cârligél, cocoşél, garoafă, găurea, micsandră, micşuneá, nemţoaică, tămiioáră, vioară, floare-domneáscă, flori-mărúnte (pi.), flori-mărun-ţélc (pi.), zambilă-de-címp. 3. (BOT.; Viola alpina) viorea, viorica, (reg.) micşunea-de-múnte. toporáş s. v. CĂLDĂRUŞĂ. TÂMÂIOARĂ. toporáşi s. pi. v. NEMŢIŞOR. SURGUCI. TÂMÂIOARĂ. VIOREA. toporél s. v. TOPORAŞ. TOPORÍŞCĂ s. 1. securice, (înv. şi reg.) securícă. (O secure mică sau ~.) 2. bardă, (reg.) toporíţă, (Mold.) toáipă. (Lovitură de ~.) toporişca s. v. COADĂ. toporíţă s. v. BARDĂ. TOPORIŞCA. toporâie s. v. COADĂ. toporâşte s. v. COADĂ. toporul s. art. v. PERSEU. toporúş s. v. TOPORAŞ. topsicá vb. v. ÎNVENINA. OTRĂVI. topsicát adj. v. ÎNVENINAT. OTRĂVIT. OTRĂVITOR. VENINOS. toptangíu s., adj. v. ANGROSIST. topúr s. v. BUZDUGAN. tor s. v. TIZIC. TORÁCE s. (ANAT.) 1. coşul pieptului, cutie toracică. 2. piept. tórbă s. v. DESAGĂ. TRAISTĂ. torcător s. v. FILATOR. torcătórle s. v. FILATURĂ. torcătúră s. v. FILARE. FILAT. TOARCERE. TORS.

TORENT s. 1. puhoi, şuvoi, (pop.) noian, zăpór, (înv. şi reg.) năbói, (reg.) şuşói, (prin Dobr. şi Munt.) sel. (~ de ape.) 2. puhoi, rin, şiroi, şuvoi. (~ de vin.) torf s. v. TURBĂ. TORÍD adj. arzător, canicular, dogoritor, fierbinte, tropical, zăpuşitor, (reg.) zădufós, zăpuşit, (prin Ban. şi Olt.) pripitór. (O zi ~ ; soare ~; căldură ~.) tórlşte s. v. STANIŞTE. tormác s. v. HREAN. toroápă s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. GLOABĂ. ÎNCURCĂTURĂ. MÂRŢOAGĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE. toroipan s. v. BÂTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ. toroipan! vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. toropálă s. v. BÂTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ. TOROPEALĂ s. 1. amorţeală, toropire. (Îl cuprinsese o ~ de neânvins.) 2. aţipeală, aţipire, dormitare, moţăiala, moţăire, moţăit, moţăi-tură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolenţă, (rar) somnie, (reg.) picuiálă, pio-ceálă, somnoreálă, vMold.) clipoceálă, clipocíre, (prin Munt.) pircote-!ă, pircotít, (înv.) somno-roşíe. (Stare de ~.) 3. lâncezeală, lâncezire, moleşeală, moleşire, to-opire, (franţuzism rar) torpoáre, (Munt. şi Olt.) câromeálă. (Ce e această ~ la voi?) 4. (MET.) arşiţă, caniculă, călduri (pi.), dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbu-şeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, zăduf, zăpuşeală, (livr.) torpoáre, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoáre, cócăt, crăpăt, năplăiâlă, pî'clă, prépăt, prigoáre, puhăiálă, zăpúc, (prin Ban.) arsoáre, (Ban. şi Transilv.) friptoáre, (prin Olt.) jápsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, prípec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) TOROPÍ vb. 1. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleşi, a(-l) covârşi, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrânge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, (înv.) a(-l) prcacovârşi, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul.) 2. a moleşi. (Canicula ti ~.) toropi vb. v. SNOPI. STÂLCI. TOROPÍRE s. 1. amorţeală, toropeală. (Stare de ~.) 2. lâncezeală, lâncezire, moleşeală, moleşire, toropeală, (franţuzism rar) torpoáre, (Munt.) şi Olt.) târomcálă. (Ce e această ~ la voi?) TOROPÍT adj. 1. biruit, copleşit. (~ de somn.) 2. moleşit. (E tare ~.) 3. amorţit. (~ de căldură.) TOROPITOR adj. moleşitor. (O căldură ~.) torosí vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. toroşteálă s. v. TERCIUIALĂ. toroştí vb. v. STORCI. STRIVI. TERCIUL ZDROBI. torpila vb. v. SUBMINA. torpoáre s. v. ARŞIŢĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINŢEALĂ. LÂNCEZEALĂ. LÂNCEZIRE. MOLEŞEALĂ. MOLEŞIRE. NĂBUŞEALĂ. NĂDUF. NĂDUŞEALĂ. PÂRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. TOROPIRE. ZĂDUF. ZĂPUŞEALĂ. TORS adj. (TEXT.) filat, răsucit. (Lână ~.) TORS s. (TEXT.) filare, filat, toarcere, (rar) torcătúră. TORS s. trunchi. (Sculptura reprezintă un ~ de bărbat.) forsát adj. v. RĂSUCIT. torsătúră s. v. TORT. torsiona vb. v. CONTORSIONA. RĂSUCI. SUCI. torsionare s. v. RĂSUCIRE. TORSIUNE. torsionat adj. v. RĂSUCIT. TORSIUNE s. răsucire, (rar) torsionare. (Mişcări de ~ a corpului.) torsiune s. v. DEPLASARE. DEZARTICULARE. DEZARTICULAŢIE. DISLOCARE. LUXARE. LUXAŢIE. SCRÂNTEALĂ. SCRÂN-TIRE. SCRÂNTITURĂ. SUCIRE. torsúră s. v. TORT. TORT s. (TEXT.) (pop.) torsătúră, (înv. şi reg.) torsúră. TORT s. (prin Transilv.) tortátă. (~ de ciocolată.) tortátă s. v. TORT.

TORTURA vb. 1. a canoni, a căzni, a chinui, a munci, a schingiui, a trudi, (înv. şi reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strânge, (înv.) a străs-tui. (L-au ~ pentru a-şi mărturisi crima.) 2. a chinui, a frământa, a obseda, a persecuta, a preocupa, a urmări, (fig.) a roade, a tiraniza. (Îl ~ un gând.) torturántadj. v. CHINUITOR. OBSEDANT. TORTURARE s. chinuire, schingiuire. (~ unui martir.) TORTURAT adj. 1. chinuit, schingiuit, (înv. şi pop.) căznit, (înv. şi reg.) pătimaş, (înv.) muncit, pătimitór, păţit. (Martir ~.) 2. chinuit, frământat, obsedat, persecutat, urmărit. (~ de o idee.) TORTURĂ s. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, (înv. şi pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitoríe, pasiune, pedeapsă, pedepsi-tură, rână, schingi, strădanie, strânsoáre, trud-nicie. (Supus la ~ icrtncene.) torturătór adj. v. CHINUITOR. OBSEDANT. TORŢĂ s. faclă, făclie, (înv.) fáchie, lampádă, masalá. (~ pentru luminat.) TORŢEL s. (BOT.; Cuscuta epithymum) cuscută, (reg.) borangfc, iníţă, întorţél, lipici, părul-SfinteiMării, (prin Ban.) steagul-zânelor. torţionar s. v. CĂLĂU. GÂDE. TOT adj., s., adv. 1. adj. complet, deplin, integral, întreg, total. (Care este suma ~ ?) 2. adj. întreg. (~ Muntenia.) 3. s. ansamblu, întreg. (Un ~ unitar.) 4. adv. încă. (~ mai plouă.) 5. adv. încă. totuşi. (CU ii dă şi ~ i se pare puţin.) 6. adv. iar. (El avea o fată şi ea ~ o fată.) 7. adv. numai. (La ospăţ, ~ oaspeţi rari.) 8. adj. fiecare, fiece, oricare, orice, orişicare, (pop.) fieşcé, fitecé. (~ pasărea pe limba ei piere.) tot s. v. SLOVAC. TOTAL adj., adv., s. 1. adj. complet, exhaustiv, integral, întreg. (Studii ~ ; excerptare ~ a unui material.) 2. adj. complet, deplin, integral, întreg, tot. (Care este suma ~ de plată?) 3. adv. absolut, complet, completamente, integral, (înv. şi pop.) sadea. (Calul era ~ alb.) 4. adj. absolut, adânc, complet, deplin, desăvâr-şit, perfect, profund. (O linişte ~ ; întuneric ~.) 5. adj. complet, desăvârşit, infinit, nemărginit, (fig.) orb. (încredere ~ în cineva.) 6. adj. complet, deplin, integral, întreg, (livr.) plenar, (înv.) cumplit. (Mulţumire, realizare ~.) 7. s. (MAT.) sumă. (~ unei adunări.) 8. s. cifră, număr, sumă. (~ spectatorilor.) 9. s. totalitate. (~ vitelor vtndute.) 10. adj. global. (Bezullat ~.) 11. adj. absolut, suveran. (Un dispreţ ~.) 12. adj. integral, necondiţionat, neprecupeţit. (Sprijin ~.) 13. adv. totalmente. (Sâní ~ de partea ia.) TOTALITATE s. 1. total. (~ rutelor vtndute.) 2. sumă. (~ imaginilor dintr-o poezie.) 3. integritate, întregime. (~ bunurilor.) 4. (JUR.) universalitate. (Lasă cuiva prin testament ~ a bunurilor sale.) 5. unanimitate. (A obţinut ~ voturilor.) G. ansamblu. (Aceste elemente disparate alcătuiesc o ~.) TOTALIZA vb. 1. (MAT.) a aduna, (rar) a adiţiona, a însuma, a suma, (înv.) a sumarisi. (A ~ valoarea a doi vectori.) 2. a însuma. (Ele ~ laolaltă ...) TOTALIZÁRE s. 1. (MAT.) adunare, (rar) adiţionare. (~ tuturor cifrelor.) 2. însumare. (În urma ~ datelor. . .) TOTALMENTE adv. total. (Sint ~ de partea ta.) TOTDEAUNA adv. 1. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neâncetat, permanent, pururi, veşnic, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreună.) 2. etern, pururi, veşnic. (~ va rămâne in inimile noastre.) 3. oricând, orişicând, (înv.) fiecând, fieştecând, vericând. (Să vii ~ la mine.) TOTDEODATĂ adv. concomitent, paralel, simultan, totodată, (înv.) împreună. (~ să începem şi aprovizionarea.) totâlcă s. v. TRIŞCÁ. tótnici s, pi. v. NEMŢIŞOR. TOTODATĂ adv. concomitent, paralel, simultan, totdeodată, (înv.) împreună. (~ să începem şi aprovizionarea.) totolóţ s. v. BOŢ. BULZ. COCOLOŞ. TOTUNA adv. întruna, mereu. (O ţinea ~ că . . .) TOTUŞI conj., adv. 1. conj. dar, însă. (Aţ vrea să te cred, ~ am unele îndoieli.) 2. conj.

(prin Transilv.) méghiş. (Să treci ~ pe la mine.) 3. adv. încă, tot. (Cit îi da şi ~ i se pare puţin.) továr s. v. GREU. GREUTATE. ÎNCĂRCĂTURĂ. POVARĂ. SARCINĂ. TOVARĂŞ s. 1. (pop.) fârtát, soţ, (reg.) ortac, (înv.) soţie. (~ de muncă.) 2. camarad, (reg., mai ales în Ban. şi Transilv.) ortac, (prin Transilv. şi Ban.) tărşág, (înv.) cardáş, tovărăşie. (~ de arme.) 3. asociat, părtaş, (înv. şi reg.) sâmbráş, (reg.) ortac, prieten. (~ în afaceri.) 4. însoţitor, (livr.) companion, (înv. şi pop.) soţ, (înv. şi reg.) soţie, (înv.) petrecătór. (~ la un drum.) TOVARĂŞĂ s. asociată, părtaşă, (înv. şi reg.) soaţă. (~ într-o afacere.) TOVĂRĂŞESC adj. 1, camaraderesc, colegial. (Reuniune ~.) 2. amical, prietenesc, prietenos. (Atitudine ~.) TOVÁRĂŞÉŞTE adv. camaradereşte, colegial. (Se poartă ~.) TOVĂRĂŞIE s. 1. (reg.) fârtăţíe, ortăcíe. (Rea ~ şi-a ales.) 2. asociaţie, asociere, întovărăşire, (înv. şi reg.) sâmbră, soţie, (reg.) ortăcíe, simbrie, soţiíre. (~ celor doi negustori n-a ţinut mult.) 3. anturaj, companie, societate, (grecism înv.) sinanstrofíe. (A petrecut ore agreabile tn ~ lor.) tovărăşie s. v. CAMARAD. TOVARĂŞ. tovărî vb. v. ARUNCA. AZVÂRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÂRLI. TOXIC adj. otrăvitor, (pop.) otrăviciós. (Substanţă ~.) toxic s. v. OTRAVĂ. TOXICITATE s. (înv.) venin. (~ unei substanţe.) trabánt s. v. HALEBARDIER. TRABUC s. ţigară de foi. TRAC adj. tracic. (Populaţii ~.) tracasa vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. NECĂJI. PLICTISI. SÂCÂI. SUPĂRA. tracasare s. v. AGASARE. ENERVARE. IRITARE. PLICTISIRE. SÂCÂIALĂ. SÂCÂIRE. tracasat adj. v. AGASAT. ENERVAT. IRITAT. PLICTISIT. SÂCÂIT. SUPĂRAT. TRACIC adj. trac. (Populaţii ~.) tract s. v. CIRCULAŢIE. TRAFIC. TRACTAT adj. remorcat. (Un vehicul ~.) tractir s. v. BIRT. BORDEL. CASĂ DE PROSTITUŢIE. CASĂ DE TOLERANŢĂ. HAN. LUPANAR. O SPĂTĂRIE. tractirgíu s. v. BIRTAŞ. HANGIU. OSPĂTAR. TRADÍŢIE s. 1. datină, fel, obicei, rânduială, uz, uzanţă, (înv. şi pop.) rând, (pop.) dată, lege, (înv. şi reg.) pomană, (reg.) orândă, (Transilv.) súcă, (prin Ban.) zacón, (înv.) pravilă, predánie, şart, tocmeală, (turcism înv.) adét. (Aşa-i ~ din bătrini.) 2. (JUR.) consuetu-dine, cutumă, datină, obicei, uz, uzanţă. (Practică consacrată prin ~.) TRADIŢIONAL adj. 1. bătrânesc, (patriarhal, vechi. (Datini ~.) 2. consacrat, consfinţit, obişnuit, (rar) sacramental. (A rostit formula ~.) 3. clasic, curent, frecvent, obişnuit, uzual. (Un procedeu tehnic ~.) TRADUCĂTOR s. tălmăcitor, (înv.) tâlcuitór. (Cine este ~ romanului ?) 2. interpret, tălmaci, translator, (înv.) dragoman, tergimán. (A vorb i cu cineva prin ~.) TRADUCE vb. a tălmăci, a transpune, (înv. şi reg.) a tilcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoarce, a preface, a prepúne, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă in alta.) traduce vb. v. EXPRIMA. ÎNFĂŢIŞA. MANIFESTA. REDA. REPREZENTA. TRADUCERE s. 1. tălmăcire, transpunere, (înv.) prefacere, tradúcţie, tălmăcitúră, tâlcu-iálă, tâlcuire. (~ dintr-o limbă in alta.) tradúcţie s. v. TĂLMĂCIRE. TRADUCERE. TRANSPUNERE. TRAFÍC s. circulaţie, (înv.) tract. (O arteră cu ~ intens.) trafic s. v. DEBIT. REGIE. TUTUNGERIE. TRAFICA vb. 1. a negocia, (pop.) a samsari. (A ~ valori, efecte publice.) 2. a negustori, a precupeţi, a specula, (înv. şi reg.) a precupi. (Ce mărfuri ~ ?) traficant s. v. DEBITANT. TUTUNGIU.

TRAFORAJ s. 1. traforare. (Unelte de ~ . > 2. (TEHN.) ajur. (~ executat din placaj.) TRAFORARE s. traforaj. (Unelte de ~.) trágăn s. v. GÂLCĂ. UMFLĂTURĂ. TRAGE vb. 1. a târî, a tirâi, a târşâi, (reg.) a tăgârţa. (A ~ ceva după sine.) 2, a încorda, a întinde, a tensiona. (~ firele textile.) 3. a înfige. (~ in ţeapă.) 4. a smulge. (A ~ un cui cu cleştele.) 5. a suna. (Te rog să ~ clopoţelul.) 6. a coborî, a lăsa. (A ~ perdelele.) 7. a închide, a încuia, a pune. (A ~ zăvorul la uşă.) 8. a se feri. (S-a ~ repede înlr-o parte.) 9. a îndoi, a răsfrânge, a ridica, a sulleca, a sumete, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. şi Dobr.) a sumeteca. (Îşi~ minecile, poalele.) 10. a (se) dezbrăca, a scoate, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezveşti, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămaşa de pe tine.) li. a îmbrăca, a pune. (~ cămaşa pe tine.) 12. a descălţa, a scoate, (reg.) a desculţa. (~ pantofii din picior.) 13. a(-şi) încălţa, a(-şi) pune. (Îşi ~ bocancii.) 14. a băga, a îndesa, a înfunda, a vârî. (~ căciula pe cap.) 15. a absorbi, a aspira, a încorpora, a înghiţi, a resorbi, a sorbi, a suge. (Pămintul ~ apa de precipitaţii.) 16. a aspira, a inspira. (~ cu nesaţ aerul tn piept.) 17. a aspira, a inhala. (~ pe nări o substanţă medicamentoasă.) 18. a priza, (Mold.) a sfârcâi. (A ~ tabac.) 19. a sufla. (Te rog să-ţi "w nasul!) 20. a bea, (reg.) a ţucsui, (fam. fig.) a pili. a suge. (E beţiv, ~ mult.) 21. (MED.) a freca, a fricţiona. (íl ~ pe spate.) 22. (MED.) a masa. (A ~ un muşchi.) 23. a ascuţi. (~ coasa pe cute.) 24. a arunca, a azvârli, a lansa, (pop.) a slobozi. (~ săgeţi.) 25. a bate. (Arma ~ departe.) 26. a descărca, (înv. şi pop.) a slobozi. (A ~ pistolul tn el.) 27. a da, a izbi, a lovi, (pop.) a păli. (A ~ cu toporul tn lemn.) 28. a imprima, a tipări. (A ~ 1000 de exemplare din această carte.) 29. a duce, a trasa. (~ íinii paralele.) 30. a da, (rar) a aplica, (fam. fig.) a arde, a cârpi, a lipi. (1-a ~ o palmă.) 31. a-i plesni. (Îi ~ una peste obraz.) 32. a se opri, a poposi, a sta, a şedea, a zăbovi. (A ~ la ambra unui stejar.) 33. a mânea, (pop.) a sălăşlui, (reg.) a sălăşi, (prin Transilv.) a măsălui, a sălui, (înv.) a conăci, a sălăşui. (A ~ acolo vreo două zile.) 34. a se instala. (La ce hotel ai ~ ?) 35, a slăbi, (A se ~ la faţă.) 36. a coborî, a descinde, a proveni. (Se ~ din os de domn.) 37. a fi, a proveni. (De unde se ~ ?) 38. a îndura, a pătimi, a păţi, a răbda, a suferi, a suporta, (astăzi rar) a purta, (înv. şi reg.) a petrece, a târpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a paula, (Ban.) a peşti, (prin Transilv.) a pristui, (înv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiţi. (Ctte n-a ~ 1) trage vb. v. CAUZA. CÂNTĂRI. DERIVA. EXTRAGE. FACE. FUMA. PRICINUI. PRODUCE. PROVENI. PROVOCA. RETRAGE. REZULTA. SCOATE. VENI. TRAGEDÍE s. (LIT.) (înv.) tragodíe. (~ in 5 acte.) TRAGERE s. 1. încordare, întindere, tensionare. (~ firelor textile.) 2. (TEHN.) etirare, trefilare, trefilat. (~ sirmei.) 3. smulgere. (~ cuiului cu cleştele.) 4. sunare. (~ clopoţelului.) 5. închidere, încuiere, punere. (~ zăvorului la uşă.) 6. dezbrăcare, scoatere, (fam.) dezechi-pâre. (~ cămăşii de pe el.) 7. suflare. (~ nasului.) S. (MED.) frecare, fricţionare. (~ bolnavului pe spate.) 9. (MED.) masare. (~ părţii bolnave.) 10. aruncare, azvârlire, lansare. (~ unei săgeţi.) 11. descărcare, (înv. şi pop.) slobozire. (~ pistolului.) 12. editare, imprimare, imprimat, publicare, scoatere, tipărire, tipărit, (înv.) publicarisíre, publicaţie, publicitate, tipă-ríe. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) 13. ducere, trasare. (~ unei linii.) tragere s. v. APLECARE. APLICAŢIE. APTITUDINE. ATRACŢIE. CHEMARE. DAR. EXTRAGERE. HAR. ÎNCLINARE. ÎNCLINAŢIE. ÎNZESTRARE. PORNIRE. PREDILECŢIE. PREDISPOZIŢIE. PREFERINŢĂ. SCOATERE. TALENT. VOCAŢIE. TRAGIC adj. catastrofal, dezastruos, fatal, funest, nefericit, nenorocit. (Un deznodămtnt ~.) tráglă s. v. COBILĂ. SCÂLCEAZĂ. tragodíe s. v. TRAGEDIE. TRAHEÁL adj. (ANAT.) trahean. (Regiunea ~.) TRAHEÁN adj. (ANAT.) traheal. (Regiunea ~.) TRAI s. 1. viaţă, (înv.) cust, custáre. (A dus un ~ agitat.) 2. viaţă, vieţuire, (pop.) sălăşluíre, (înv.) sălăşluínţă. (~ lui îndelungată pe aceste locuri.) 3. existenţă, viaţă, zile (pi.), (înv. şi pop.) petrecere, vieţuire, (pop. şi fam.) veac, (înv.) petrecanie. (~ lui se scurgea in linişte.) 4. (JUR.) coabitare, convieţuire. (~ celor doi soţi a fost scurt.) 5. întreţinere, subzistenţă. (Mijloace de ~.) TRAIECT s. 1. drum, itinerar, parcurs, rută, traiectorie, traseu, (astăzi rar) marşrút, (Înv., în Mold.) şleau. (~ urmat de un vehicul.) 2. traiectorie, traseu. (~ parcurs de un proiectil.) TRAIECTORIE s. 1. drum, itinerar, parcurs, rută, traiect, traseu, (astăzi rar) marşrút, (înv., ta Mold.) şleau. (~ urmată de un vehicul.) 2. traiect, traseu. (~ parcursă de un proiectil.)

TRAINIC adj. 1. puternic, rezistent, solid, tare, zdravăn. (A înfipt un par ~ în pămtnt.) 2. durabil, rezistent, solid, (rar) dăinuitór, (pop.) purtăréţ, ţeapăn, vârtós, (înv.) nestrămutat, ţiitór. (Ghete ~ ; o construcţie ~.) 3. durabil, rezistent, viabil. (O operă ~.) 4. durabil, stabil, statornic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.) 5. durabil, persistent, rezistent, (livr.) peren. (Efecte ~.) TRAISTĂ s. 1. desagă, (reg.) tăgârţá, tórbă, (Transilv., Ban. şi Olt.) stráiţă. (Duce mâncarea în ~.) 2. săculeţ, (reg.) jácă. (În loc de poşetă purta o ~.) 3. (BOT.) traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris) = (pop.) pungulíţă, (reg.) tăşculíţă, buruiană-de-fríguri, iarbă-de-fríguri, paştele-cáilor, punga-pópii, straiţa-ciobánului, straiţa-pópii, tăşcuţa-ciobánului. traistă-floálă s. v. AUSTRU. CRIVĂŢ. tramă s. v. INTRIGĂ. MAŞINAŢIE. UNELTIRE. trámpă s. v. TROC. traneaná s. v. FLECĂREALĂ. FLECÂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUŢIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFÁSUI-RE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE. trancanále s. pi. v. BOARFE. BULENDRE. CALABALÂC. CATRAFUSE. TROACE. ŢOALE. trandadáie s. v. TÂRÂTOARE. TRANDAFIR s. 1. (BOT.; Roşa) roză, (înv. şi reg.) rug, (reg.) rujă. 2. (BOT.) trandafir sălbatic (Roşa canina) = măceş, (pop.) răsură, (reg.) cacadír, mărăcine, rug, rujă, rujíţă, sipícă, (Ban.) scobituri (pi.). 3. patrician. (A mtncat un ~ bine fript.) trandafir-de-iárnă s. v. SPÂNZ. trandafir-de-máre s. v. ACTINIE. ANE-MONĂ-DE-MARE. DEDIŢEL-DE-MARE. trandafir-de-múnte s. v. SMIRDAR. trandafirgálben s. v. TEIŞOR. TRANDAFIRIU adj. 1. roz, (rar) rozátic, rozíu, (pop. şi fam.) pembé, (reg.) rózosin. (De culoare ~ .) 2. roz, rumen. (Avea un obraz ~.) 3. frez, roşcat, roşiatic. (O rochie ~.) 4. (reg.) ghiurghiulíu, profiríu, (înv.) profir. (Vin ~.) TRANSCARPATIC adj. transcarpatin. (Regiunile ~.) TRANSCARPATIN adj. transcarpatic. (Depresiune ~.) TRANSCENDENT adj. (FILOZ.) metafizic, (înv.) metafizicésc. TRANSCENDENTAL adj. (FILOZ.; la Kant) aprioric. (Principii ~.) TRANSCENDENTALISM s. (FILOZ.; la Kant) apriorism. TRANSCRIE vb. 1. a copia, a reproauce, (înv.) a decopia, a izvodi, 'a prescrie. (A --< pe curat un text.) 2. a transpune. (A ~ un íexî dinír-un alfabet tn altul.) TRANSCRIERE s. 1. copiat, copiere, reproducere, (rar) transcripţie. (~ pe curat a unui text.) 2. (concr.) copie, reproducere, (rar) transcripţie, (înv.) izvód, prescriitúră. (Are o ~ fidelă a documentelor.) 3. transpunere, transcripţie. (~ unui text dintr-un alfabet tn altul.) 4. (JUR.) transcripţie. (Registru de ~i imobiliare.) TRANSCRIPŢIE s. 1. transcriere, transpunere. (~ unui text dintr-un alfabet în altul.) 2. (JUR.) transcriere. (Registru de ~ ii imobiliare.) transcripţie s. v. COPIAT. COPIE. COPIERE. REPRODUCERE. TRANSCRIERE. TRANSFER s. 1. mutare, mutat, permutare, permutaţie, strămutare, strămutat, transferare. (~ lui cu serviciul la Bacău.) 2. (JUR.) transmisiune, transmitere. (~ de drepturi.) 3. (FIZ.) schimb. (~ de energie.) TRANSFERA vb. 1. a (se) muta, a (se) permuta, a (se) strămuta, (înv.) a (se) premuta-risi. (S-a ~ cu slujba la Ploieşti.) 2. (JUR.) a transmite. (A ~ cuiva un drept.) TRANSFERARE s. mutare, mutat, permutare, permutaţie, strămutare, strămutat, transfer. (~ lui cu serviciul la Bacău.) TRANSFIGURARE s. transfiguraţie. TRANSFIGURÁŢIE s. transfigurare.

TRANSFORMA vb. 1. a (se) metamorfoza, a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, (înv. şi pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. şi reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) şanja. (Oraşul nostru s-a ~ radical.) 2. a (se) preface, a (se) schimba, (înv.) a (se) prăvăli. (A ~ marea In uscat.) 3. a deveni, a se face, a se preface. (Totul s-a ~ în scrum.) 4. a modifica, a preface, a prelucra, a reface, a schimba. (A ~ un text.) 5. a face, a preface, a schimba. (Băutura din om te ~ în neom.) 6. (FON.) a se altera, a se modifica, a se preface, a se schimba. (,,N" intervocalic s-a ~ .) 7. (FON.) a se modifica, a se preface, a se schimba, a trece. („L" intervocalic se ~ în ,,r" în cuvintele româneşti de origine latină.) 8. a (se) preface, a (se) schimba, (reg.) a (se) veli, a (se) velnici, (înv.) a veni. (Bucuria lor s-a ~ în suspine.) TRANSFORMÁBIL adj. modificabil. (Fenomen ~.) TRANSFORMARE s. 1. devenire, dezvoltare, evoluţie, modificare, prefacere, schimbare. (Procesul ~.) 2. metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, (rar) strămutare, (înv. şi pop.) mutare, prefăcătúră, schimbătúră, (reg.) străformáre, (înv.) modificáţie, preobrajénie, strămutătúră, transformáţie, (fig.) răsturnare. (A suferit o adtncă ~.) 3. modificare, prefacere, prelucrare, refacere, schimbare. (~ unui text.) 4. (FON.) modificare, prefacere, schimbare, trecere. (~ lui ,,l" intervocalic tn ,,r" in elementele romaneşti de origine latină.) 5. (FON.) modificare, prefacere, schimbare, tratament (~ labialelor.) TRANSFORMAT adj. 1. metamorfozat, modificat, prefăcut, preschimbat, schimbat, (înv.) strămutat. (Obiect ~.) 2. modificat, prefăcut, prelucrat, refăcut, schimbat. (Text TRANSFORMATOR adj. înnoitor, primenitor, reformator, regenerator, (livr.) novator. (O mişcare ~.) transformáţie s. v. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. PREFACERE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE. TRANSFORMARE. TRANSFORMÍSM s. (BIOL.) darvinism, evoluţionism, (rar) selecţionísm. TRANSFORMIST adj., s. (BIOL.) evoluţionist. TRANSHIDROGENÁZĂ s. (BIOL.) dehi-drogenază. transilvan adj. v. ARDELEAN. ARDELENESC. TRANSILVĂNEAN. TRANSILVĂNEAN s., adj. 1. s. ardelean, (înv. şi reg.) ungurean, (prin Bucov.) ardău. (E ~ de origine.) 2. adj. ardelean, ardelenesc, (rar) transilvan. (Populaţie ~.) TRANSILVĂNEÁNCÂ s. ardeleancă. TRANSLATOR s. interpret, tălmaci, traducător, (înv.) dragoman, tergimán. (A vorbi cu cineva prin ~.) TRANSLUCID adj. (FIZ.) (rar) semitrans-parént. (Mediu ~.) TRANSMISIUNE s. 1. transmitere. (Curea de ~; ~ radiaţiilor.) 2. (JUR.) transfer, transmitere. (~ de drepturi.) 3. emisiune. (~ radiofonică.) TRANSMITE vb. 1. a comunica, a spune, a zice, (înv.) a parastisi, (fig.) a servi. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutăţi.) 2. a prezenta. (Îţi ~ salutările lui.) 3. a-i duce. (A-i ~ salutări de la ...) 4. a da, a încredinţa, a înrnâna, a întinde, a preda, a remite, ,(livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 5. a depune, a înainta, a înrnâna, a preda, a prezenta, a remite, (pop.) a băga.! (I-a ~ tntreaaa documentaţie.) 6. a împărtăşi. (Să-ţi ~ unele impresii fugare.) 7. a anunţa, a comunica, a vesti, (înv. şi reg.) a]porunci, a soli. (I-am ~ sosirea mea.) 8. a da, attrece. (~ scrisoarea ain mină tn mină.) 9. a purta, a trece. (~ paharul din mtnă tn mină.) 10. (JUR.) a transfera. (A ~ cuiva unŢdrepí.) ti. a trece. (Maladia s-a ~ de la unul la altul.) 12. a circula, a se extinde, a se împrăştia, a se întinde, a se lăţi, a se propaga, a se răspândi, (înv.) a se răşchira, a se tinde. (Vestea, zvonul se ~ din gură tn gură.) 13. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăştia, a (se) întinde, a (se) lăţi, a (se) propaga, a (se) răspândi, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Ştirea s-a ~ peste tot.) 14. (FIZ.) a se propaga. (Undele se ~ în spaţiu.) 15. a emite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de undă.) TRANSMITERE s. 1. comunicare, trimitere. (~ unor veşti.) 2. încredinţare, înmânare, predare, remitere, (înv.) teslimarisíre, teslimatislre, (turcism înv.) teslím, teslimát. (~ unei scrisori.) 3. depunere, înaintare, înmânare, predare, prezentare, remitere, (înv.) paradosíre, paradosít. (~ situaţiei solicitate.) 4. împărtăşire. (~ unor opinii.) 5, trecere. (~ scrisorii din mină tn mină.) 6. (JUR.) transfer, transmisiune. (~ de

drepturi.) 7. difuzare, propagare, răspândire. (~ unor ştiri.) 8. emitere. (~ unui program radiofonic.) 9. transmisiune. (Curea de ~; ~ radiaţiilor.) TRANSMIŢĂTÓR adj. emiţător, (rar) emi-sív. (Stafie ~.) TRANSPARENT adj. 1. clar. (O lentilă ~.) 2. diafan, fin, străveziu, subţire, vaporos, (înv.) prevăzător, prevăzíu, străvăzătór, (fig.) aerian, eterat, eteric, spumos. (Un material ~.) 3. rar, subţire, uşor, (înv.) uşúre. (O ceaţă oarecum ~.) 4. clar, cristalin, curat, limpede, pur, (pop.) vioară, (Transilv.) tístaş, (înv.) chiar. (Apă ~ de izvor.) transparent adj. v. CLAR. DESLUŞIT. EXPLICIT. EXPRES. INTELIGIBIL. LĂMURIT. LIMPEDE. NET. PRECIS. RĂSPICAT. TRANSPARENŢĂ s. 1. claritate. (~ a unei lentile.) 2. diafanitatc, (rar) străvezime, transpa-riţiúne, (înv.) prevedere, străvedére. (~ unui material.) 3. claritate, curăţenie, limpezime, puritate. (~ apei.) transparentă s. v. CLARITATE. INTELI-GIBILITATE. LIMPEZEALĂ. LIMPEZIME. transpariţiúne s. v. DIAFANITATE. TRANSPARENŢĂ. TRANSPĂREA vb. a (se) întrevedea, a (se) întrezări, (rar) a (se) prevedea, a (se) străvedea. (A ~ ia prin ceaţă.) TRANSPERÁNT s. stor. (Trage ~ la geam.) TRANSPIRA vb. a asuda, a (se) înnăduşl, a năduşi. (A ~ din cauza căldurii.) transpira vb. v. AFLA. AUZI. TRANSPIRAT adj. asudat, înnăduşit, năduşit, ud, (prin Olt.) năboít. (Om foarte ~.) TRANSPIRAŢIE s. apă, înnăduşeală, nădu-şealâ, sudoare, (rar) sudáţie, (reg.) asud, năbu-şeálă, năduf. (E plin de ~ din cauza efortului.) TRANSPLANT s. (MED.) 1. grefare, grefă, transplantare. (Efectuarea unui ~.) 2, (concr.) grefă, grefon. (~ se grefează pacientului.) TRANSPLANTA vb. 1. a planta, a pune, a răsădi, a sădi, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) a împlânta, a plăntălui, a străplanta. (A ~ noi puieţi.) 2. a replanta. (A ~ o plantă intr-un sol mai bogat.) 3. (MED.) a grefa. (A ~ un organ.) 4. a adapta, a împământeni. (~ o instituţie, un obicei.) TRANSPLANTARE s. 1. plantare, plantat, punere, pus, răsădire, răsădit, sădire, sădit, (rar) transplantáţie, (pop.) presădíre, (înv.) plantaţie. (~ puieţilor.) 2. replantare. (~ unei plante Intr-un sol mai bogat.) 3. (MED.) grefare, grefă, transplant. (~ unui organ.) TRANSPLANTAT adj. 1. plantat, răsădit, sădit, (pop.) presădit, (Transilv.) răstăvít. (Răsaduri^.) 2. (MED.) grefat. (Organ ~.) transplantáţie s. v. PLANTARE. PLANTAT. PUNERE. PUS. RĂSĂDIRE. RĂSĂDIT. SĂDIRE. SĂDIT. TRANSPLANTARE. TRANSPORT s. 1. cărare, cărat, ducere, dus, purtare, transportare. (~ sacului pe spate.) 2. cară tură. (A făcut un prim ~.) TRANSPORTĂ vb. 1. a căra, a duce, a purta, (reg.) a cărăbăni, (înv.) a podvodări, a transpor-tarisi. (Doi sanitari ~ bolnavul.) 2. a duce, a lua. (Maşina ne-a ~ până ia...) 3. a se deplasa, a se duce. (S-a ~ la faţa locului.) TRANSPORTABIL adj. 1. portabil, portativ, (înv.) purtăréţ. (Obiect ~.) 2. dcplasabil. (Un bolnav ~.) TRANSPORTARE s. cărare, cărat, ducere, dus, purtare, transport. (~ unei greutăţi pe spate.) transportarisí vb. v. CĂRA. DUCE. PURTA. TRANSPORTA. transportator s. v. RAPORTOR. TRANSPORTOR adj. purtător. (Bandă ~.) transpoziţie s. v. TRANSPUNERE. TRANSPUNE vb. 1. a tălmăci, a traduce, (înv. şi reg.) a tâlcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoarce, a preface, a prepúne, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă in alta.) 2. a transcrie. (A ~ un text dintr-un alfabet tn altul.) TRANSPUNERE s. 1. (rar) transpoziţie. (~ unui obiect.) 2. tălmăcire, traducere, (înv.) prefacere, tradúcţie, tălmăcitúră, tâlcuiálă, tâlcuíre. (~ unui text dintr-o limbă în alta.) 3. transcriere, transcripţie. (~ unui text dintr-un alfabet tn altul.) TRANSSUBSTANŢIAŢIÚNE s. (BIS.) transsubstanţierc.

TRANSSUBSTANŢIÉRE s. (BIS.) trans-substanţiaţiune. TRANSVAZÁ vb. a pritoci. (A ~ un lichid.) TRANSVAZÁT adj. pritocit. (Lichid ~.) TRANSVERSAL adv. curmeziş, oblic, pieziş. (Taie ~ suprafaţa obiectului.) TRANŞA vb. a rezolva. (A ~ în favoarea sa disputa.) TRANŞANT adj., adv. l.adj. categoric, decis, expres, ferm, formal, hotărât, neezitant, neoscilant, net, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 2. adv. categoric, decis, ferm, hotărât, net, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.) TRANŞARE s. rezolvare. (~ conflictului in favoarea sa.) TRANŞĂ s. bucată, crâmpei, fracţiune, fragment, frântură, parte, porţiune, secţiune, (pop.) dăráb, partal, (înv. şi reg.) părlénie, (reg.) járchină, stuc. (O ~ dintr-un tot.) tranşă s. v. RATĂ. TRANŞEE s. (MIL.) şanţ, (Ban., Transilv. şi Bucov.) ştélung, (înv.) ocóp. trántie s. v. GLUMĂ. SNOAVĂ TRANZACŢIE s. 1. afacere. (O bună ~ comercială.) 2. operaţie. (~ de bursă.) 3. acord, aranjament, combinaţie, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, pact, (înv. şi pop.) legătură, (pop.) tirg, tocmeală, toemíre, (prin Munt.) prinsoare, (înv.) aşeză-mínt, cuvínt, simfonie, sulf, şart, (arg.) şústă. (Conform ~ . .. ) TRANZIT s. (rar) tranzitare. (Comerţ prin ~.) tranzitare s. v. TRANZIT. TRANZITORIU adj. intermediar. (O situaţie ~.) tranzitoriu adj. v. NEDEFINITIV. PROVIZORIU. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC. TRANZÍŢIE s. trecere. (Stare de ~.) TRAP s. (înv.) treápăd. (~ calului.) trapezárc s. v. REFECTOR. TRAPEZĂ. TRAPEZĂ s. refector, (înv.) trapezáre, tra-pezăríe. (~ unei mănăstiri.) trapezărie s. v. REFECTOR. TRAPEZĂ. TRAS adj. 1. îndoit, întors, răsfrint, ridicat, suflecat, sumes, (reg.) sumecát. (Cu mtnecile ~.) 2. slab, slăbănog, slăbit, uscăţiv, (rar) slăbănogít, (pop.) pierit, (reg.) mírcav, mî'rced, (înv.) mişel, (fig.) supt. (O faţă ~.) TRASĂ vb. 1. a duce, a trage. (A ~ linii paralele.) 2. a contura, a descrie, (fig.) a scrie. (Apa ~ numeroase cotituri.) 3. (fig.) a jalona. (A ~ etapele obligatorii ale tacticii noastre.) 4. a schiţa. (~ ideile principale într-o problemă.) 5. a arăta, a indica. (A ~ cuiva calea de urmat.) 6. a da. (A ~ o directivă, o sarcină.) TRASARE s. 1. ducere, tragere. (~ unei linii.) 2. (fig.) jalonare. (~ etapelor principale ale unei acţiuni.) 3. schiţare. (~ ideilor principale.) 4. arătare, indicare. (~ căii de urmat.) 5. dare. (~ unei directive.) TRASATOR s. trasor. (~ pentru trasarea liniilor.) TRASEU s. 1. drum, itinerar, parcurs, rută, traiect, traiectorie, (astăzi rar) marşrút, (înv.), în Mold.) şleau. (~ urmat de un vehicul.) 2. itinerar, linie. (~ aerian Bucureşti—Paris.) 3. traiect, traiectorie. (~ parcurs de un proiectil. ) TRÁSÓR s. 1. trasator. (~ pentru trasarea liniilor.) 2. (FIZ.) atom marcat. TRATA vb. 1. a lua. (L-a ~ cu binele.) 2. a cinsti, a ospăta, a servi, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ~ cu mtncare şi băutură.) 3. (MED.) a (se) căuta, a (se) îngriji, (pop. şi fam.) a (se) doftori, a (se) doftorici, (înv.) a (se) cura, a (se) curarisi. (S-a ~ de astm.) 4. a negocia, a parlamenta. (A ~ cu partea adversă.) 5. a negocia. (A ~ încheierea unei tranzacţii.) 6. a dezbate, a discuta, (înv.) a tratarisi. (Ce subiect ~ ?) 7. a aborda, (fig.) a ataca. (A ~ următoarea temă... ) TRATAMENT s. 1. (MED.) terapie, terapeutică. (~ intensiv al unei boli.) 2. (MED.) îngrijire, (rar) tratare. (Se află in ~HÍ unui medic.) 3. (MED.) medicaţie, (înv. şi reg.) medicină. (~ prescris unui bolnav.) 4.

(FON.) modificare, prefacere, schimbare, transformare. (~ labialelor.) TRATARE s. 1. cinstire, ospătare, servire, servit. (~ cuiva cu mtncare şi băutură.) 2. dezbatere, discutare. (~ unui subiect actual.) tratare s. v. ÎNGRIJIRE. TRATAMENT. tratarisi vb. v. CINSTI. DEZBATE. DISCUTA. OSPĂTA. SERVI. TRATA. TRATATÍVE s. pi. negocieri (pi.), (înv.) trataţie. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.) trataţie s. v. NEGOCIERI. TRATATIVE. TRATĂ s. (FIN.) cambie, poliţă, (inv.) obligă, sinet, (germanism înv.) vécsel. TRAUMATISM s. (MED.) traumă. (A suferit un ~ .) TRAUMĂ s. (MED.) traumatism. (A suferii o ~.) travaliu s. v. ACTIVITATE. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORŢARE. ÎNDELETNICIRE. LUCRU. LUCRU MECANIC. MUNCĂ. OCUPAŢIE. OSTENEALĂ. PREOCUPARE. SFORŢARE. SILINŢĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ. TREABĂ. TRUDĂ. ZBATERE. TRAVERSĂ vb. 1. a trece. (A ~ strada, oceanul ele.) 2. a parcurge, a străbate, (înv.) a spăla. (Dunărea ~ mai multe ţări.) TRAVERSARE s. 1. trecere. (~ străzii.) 2. parcurgere, străbatere. (După ~ întregii cimpii, rtul coteşte spre sud.) TRAVERSĂ s. 1. (Transilv. şi Ban.) slip, şlíper. (~ de cale-]"erată.) 2. preş. (~ pusă peste un covor.) TRAVERSÍNĂ s. (MAR.) semitraversă. (~ unei nave.) TRAVESTÍ vb. a (se) deghiza, (pop.) a (se) preface, (înv. şi reg.) a (se) străvesti, (inv.) a (se) schimba. (S-a ~ în femeie.) TRAVESTIRE s. deghizare, (înv.) străvestíre. (~ unui bărbat în femeie.) TRAVESTIT adj., adv.l. adj. deghizat, (înv.) străvestít. (Un bărbat ~.) 2. adv. deghizat, (înv.) tiptil. (Umblă ~.) TRĂDA vb. 1. a-şi vinde, (înv.) a-şi haini, a-şi prodosi. (Şi-a ~ patria.) 2. a înşela, (înv.) a vicleni, (fam. fig.) a încornora. (Şi-a ~ nevasta.) 3. a se autodemasca, a se demasca. (S-a ~ fără voie.) 4. (fig.) a-şi descoperi, (pop. fig.) a-şi dezveli. (A-şi ~ intenţiile.) 5. a arăta, a atesta, a denota, a indica, a releva, a vădi. (Proiectul întocmit ~ competenţa autorului lui.) trăda vb. v. PREDA. TRĂDARE s. 1. vânzare, (înv.) prodíţie, prodosíe. (~ de patrie.) 2. (înv.) hainíe, hainlâc, predánie. (Condamnat pentru ~.) 3. înşelare. (~ soţiei.) 4. autodemascare, demascare. (~ fără voie a intenţiilor.) trădare s. v. ADULTER. INFIDELITATE. ÎNŞELĂCIUNE. NECREDINŢĂ. TRĂDAT adj., s. înşelat, (fam. fig.) încornorat. (~ în căsnicie.) trădător adj. v. ADULTER. INFIDEL. NECREDINCIOS. NEFIDEL. TRĂDĂTOR adj., s. 1. adj., s. vânzător, (înv.) proditór, prodót. (~ de patrie.) 2. s. iudă, vinzător. (Eşti un ~, amice!) 3. adj. (înv.) hain. {Exista printre ei un om ~.) TRĂGACI s., adj. 1. s. (rar) trăgător. (~ la o armă de foc.) 2. s. ochitor, trăgător, ţintaş. (~ de elită.) 3.* adj. trăgător. (Vite ~, adică 2. adj., s. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, (pop.) obidit, (înv.) obijduít, (fig.) apăsat, despuiat. (Masele ~ s-au ridicai la luptă.) urgisit adj., s. v. AFURISIT. BLESTEiNLAT. CÂINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. RĂU. TICĂLOS. URIAŞ s., adj. 1. s. colos, gigant, titan, (reg.) tătar. (Un ~ din basme.) 2. s. arătare, colos, matahală, namilă, (pop.) măgăoáie, (reg.) nă-meténie, nătărálă, (Mold.) bahahúie, (prin Transilv.) mámiţă, (Olt.) sodóm, (fam.) huidú-mă. (Un ~ cit toate zilele.) 3. adj. colosal, enorm, fabulos, gigantic, imens, (înv. şi reg.) nămilós, (înv.) urieşésc, (fig.) astronomic. (De proporţii~.) 4. adj. colosal, extraordinar, gigantic, titanic. (Eforturi ~.) 5. adj. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neânchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiin-tilnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfirşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, (livr.) mirábil, (înv.) manín, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) úric s. v. ACT. DOCUMENT. DOVADĂ. HÂRTIE. HRISOV. IZVOR. ÎNSCRIS. PIESĂ. URICÁR s. (IST.) diac, grămătic, logofăt, pisar, scrib, scriitor. (~ în cancelariile din tarile române.) urieşésc adj. v. COLOSAL. ENORM. FABULOS. GIGANTIC. IMENS. URIAŞ. URINA vb. (FIZIOL.) 1. a ieşi, (pop.) a se pişa. 2. a se uda. (Copilul s-a ~ pe el.) URINAR s. ploscă, (analogic) raţă. (~ în care urinează bolnavii imobilizau la pat.) URINARE s. (FIZIOL.) urinat, (livr.) mic-ţiúnc, (pop.) pişare, pişat, pişătúră. URINAT s. (FIZIOL.) urinare, (livr.) mic-ţiúnc, (pop.) pişare, pişat, pişătúră. URÍNÁ s. 1. (pop.) pişat, (fam.) pipi, (fam., în limbajul copiilor) pipiloáncă, pipilói. 2. ud. (Băşica ~.) * URI vb. 1. a (se) duşmăni, a (se) vrăjmaşi, (pop.) a (se) înduşmăni, (înv. şi reg.) a (se) pizmui, (înv.) a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (Vecinii se ~ de moarte.) 2. a se plictisi, a se sătura, (rar) a se anosti, (Mold. şi Bucov.) a se lehămeti, (înv. şi fam.) a se sastisi, (înv.) a se stenahorisi, a se supăra, (fig. ) a i se acri. (I s-a ~ de moarte să stea in epsă.) URÂCIÓS adj. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorit, taciturn, tăcut, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchíu, (înv. şi reg.) morós, sunducós, tăcătór, (reg.) modorói, mutác, mutăréţ, (Olt.) dugós, (Mold.) pâclişít, (prin Transilv.) tăcă-tói, (Bucov. şi Mold.) tălmút, (fig.) închis. (Om ~-)r URÂCIÚNE s. 1. diformitate, hidoşenie, po-ccală, sluţenie, urâţenie, (rar) sluţíe, (pop.) hâzénie, (înv.) grozăvie. (~ unui om.) 2. (concr.) hidoşenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluţenie, sluţitură, urâţenie, (pop.) hâzénie, pótcă. stropşitúră, (reg.) .znaménie, (Ban.) năhoádă. (O ~ de om.) urâciúne s. v. ANIMOZITATE. DISCORDIE. DUŞMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PORNIRE, URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÂZANIE. urî'tadj. v. GRAV. GREU. MALIGN. PERICULOS. PRIMJEDIOS. SERIOS. UPJT adj., s. 1. adj. (arg.) nasol. (Ce fală ~ !) 2. adj. diform, hidos, hâd, monstruos, pocit. respingător, schimonosit, slut, strâmb, (pop. şi fam.) bocciu, scălímb, scălimbăiát, (reg.) pî'cleş, (Mold.) balcâz, (Mold. şi Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) şui. (O fiinţă ~.) 3. adj. deformat, desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluţit, strâmb, strimbat, urlţit, (reg.) stropşit, zgâm-boit, (Mold.) şonţít. (O fată ~ din cauza . . .) 4. adj. inestetic. (Un aspect ~.) 5. adj. închis, înnegurat, înnorat, întunecat, întunecos, mo-horât, neguros, noros, piclos, plumbuit, plumburiu, posomorit, (înv.) ponegrit. (Un cer ~ de noiembrie.) 6. adj. mizerabil, păcătos, râu, ticălos. (Era o noapte~ de toamnă.) 7. adj. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, prost, rău, (înv. şi pop.) nepriinciós, (înv.) ne-priitór. (Întrecerea a avut loc pe o vreme ~.) 8. adj. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit,

puturos, rău, respingător, scârbos, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmátic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv. şi pop.) sefrnav, (inv.) scirbávnic, scârbélnic. (Un miros ~.) 9. adj. defavorabil, nefavorabil, neplăcut, prost, rău. (A făcut o ~ impresie.) 10. adj. blamabil, condamnabil, criticabil, neângăduit, nconorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, ruşinos, vinovat, (livr.) reprehensíbil, (înv.) ocárnic, ocărâtór, ruşinătór. (O faptă ~.) 11. s. plictiseală, (rar) anosteálă, (pop. şi fam.) lehamite, (reg.) zăle-zeálă, (înv. şi fam.) plictis, sastisíre, (înv.) plícsis, stenahoríe. (Simţea un ~ de moarte.) urât s. v. AVERSIUNE. DEZGUST. GREAŢĂ. ÎNGREŢOŞARE. OROARE. REPULSIE. SCÂRBĂ. SILĂ. URÂŢENIE s. 1. diformitate, hidoşenie, po-ceală, sluţenie, urâciúne, (rar) sluţíe, (pop.) hâzénie, (înv.) grozăvie. (~ unui om.) 2. (concr.) hidoşenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluţenie, sluţitură, urîciúne, (pop.) hâzénie. pótcă, stropşitúră, (reg.) znaménie, (Ban.) năhoádă. (O ~ de om.) URÂŢÍ vb. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluţi, a (se) strimba, (pop. şi fam.) a (se) scălâmbăia, a (se) scofâlci, (pop.) a (se) hâzi, (Mold. şi Bucov.) a (se) şonţi, (înv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ de tot in urma accidentului.) URÂŢÍRE s. deformare, deformaţie, desfigurare, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluţire, strâmbare. (~ a feţei unei persoane.) URÂŢÍT adj. deformat, desfigurat, pocii, schimonosit, slut, sluţit, strâmb, strâmbat, urit, (reg.) stropşit, zgimboít, (Mold.) şonţít. (O faţă ~ de ură.) URLA vb. 1. (Transilv.) a băuna. (Ciinii, lupii ~.) 2. a striga, a ţipa, a zbiera, (inv. şi reg.) a toi, (inv.) a chema. (~ cil ii ţinea gura.) 3. a răcni, a striga, a ţipa, a zbiera, (reg.) a tivii, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. şi Maram.) a ţipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 4. a răcni, a striga, a ţipa, a vocifera, a zbiera. (Ia nu mai ~, că te aud!) 5. a răcni, a se răsti, a striga, a ţipa, a zbiera, (pop.) a se oţărî, a se stropşi, (inv. şi reg.) a se răpştí, (reg.) a se răbotoi, a se răcămăţi, a se răgădui, a se răscocora, a se războti, (prin Transilv.) a se aspri, (Transilv. şi Ban.) a se născocorî, (prin Olt. şi Munt.) a se răboli, (înv.) a se marecuvânta, (fam.) a se burzului, a se răţoi, a se zborşi. (Ce ~ aşa la mine?) urla vb. v. TUNA. urlă s. v. BRANHIE. urlătoáre s. v. CASCADĂ. CATARACTĂ. CĂDERE DE APĂ. URLET s. 1. strigăt, ţipăt, zbieret, (înv.) chemare, vreávă. (încetează cu ~eíe.') 2. răcnet, strigăt, ţipăt, zbierăftură, zbieret, (rar) strigare, strigătúră, ţipătúră, (înv. şi reg.) răc-nitúră. (~ de durere; ce slnt ~ astea?) urlól s. v. BURLAN. URLÚP S. (BOT.) (reg.) chirláucă, cocoşél, corlát, ghirtóc. urm s. v. MOJDREAN. URMA vb. 1. (înv.) a slcdi. (L-au ~ cu toţii.) 2. a însoţi, a întovărăşi. (Te~ oriunde vei pleca.) 3. a se perinda, a se scurge, a se succeda, (înv. şi pop.) a se petrece. (Maşinile ~ unele după altele.) 4. a continua, a relua. (Şi-a ~ drumul.) 5. a fi; a trebui. (Când va ~ să plec . . .) 6. a se înşira, a se înşirui, a se perinda, a se rindui, a se succeda. (Zilele ~ unele după altele.) 7. a-i succeda. (I-a ~ în funcţie.) 8. a face, a studia. (~ medicina.) 9. a frecventa. (~ cursurile universitare.) 10. a însemna, a reieşi, a rezulta, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că . . .) II. a decurge, a proveni, a reieşi, a rezulta, (pop.) a purcede, a veni, (înv.) a curge. (O consecinţă care ~ din alta.) 12. a asculta, a se conforma, a se supune. (~ ordinele cuiva.) 13. a respecta. (A ~ prescripţiile medicului.) URMARE s. 1. continuare. (~, în numărul viitor.) 2. succedare. (~ cuiva în funcţie.) 3. frecventare. (~ unei forme de tnvăţămínt.) 4. consecinţă, efect, repercusiune, rezultat, (înv.) urmă, (fig.) rod. (O ~ pozitivă ce decurge de aici.) URMAŞ s. 1. coborâtor, descendent, odraslă, progenitură, scoboritor, viţă, vlăstar, (pop. şi fam.) prăsílă, (înv. şi reg.) rămăşiţă, (prin Transilv.) porodíţă, (înv.) mărădíc, rod, sămínţă, seminţénie, seminţie, următor. (~ de domn.) 2. (la pi.) descendenţi (pi.), posteritate, (înv.) mărădíc. (Ce vor zice ~ noştri?) 3. (JUR.) moştenitor, succesor, (livr.) crede, (înv. şi reg.) moşneán, moşteán, (înv.) clironóm, moşán, ocináş, ocinătóriu, următor. (Averea a revenit unicului ~.) 4. succesor. (~ la tron,) 5. continuator, succesor, (înv.) următor. (~ lui la catedră.)

URMAŞĂ s. (JUR.) moştenitoare, succesoare, (înv.) moşáncă. urmitie s. v. MEZIN. PRÂSLEA. URMĂ s. 1. întipărire, tipar, (fig.) amprentă. (Picioarele lăsau ~ adinei în noroi.) 2. dâră, (reg.) şarampói, (rar fig.) brazdă. (O ~ de stn-ge.) 3. rămăşiţă, relicvă, vestigiu. (~e ale trecutului.) 4. semn. (N-a lăsat nici o ~ a trecerii sale pe aici.) 5. (MED.) cicatrice, semn, (rar) rână, stigmat, (înv. şi reg.) beleáznă, (prin nordestul Olt.) pupăză. (I-a rămas o ~ de la plagă.) 6. (fig.) umbră. (A'ici o ~ de tristele.) 7. final, sfârşit. (De ce ai venit abia la ~ ?> urmă s. v. CONSECINŢĂ. EFECT. REPERCUSIUNE. REZULTAT. URMARE. URMĂRÍ vb. 1. a fugări, a hăitui, (rar) a prigoni, (înv. şi reg.) a pripi, (prin Transilv.) a păíuga, a poteri. (L-a ~ până ia Vaslui.) 2. a iscodi, a observa, a pândi, a spiona, (înv. şi pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. şi reg.) a acera, a păzi. (Îi ~ din umbră.) 3. a observa, a supraveghea. (Îi~ toate micşările.) 4. a chinui, a frământa, a obseda, a persecuta, a preocupa, a tortura, (fig.) a roade, a tiraniza. (Îl ~ un gind.) 5. a privi, a vedea, a viziona. (A ~ un film la televizor.) 6. a asculta, a audia. (~ cu atenţie expunerea.) 7. a analiza, a cerceta, a examina, a investiga, a studia, (livr.) a considera, (înv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (înv. fig.) ascărmă-na. (A ~ cauzele unui fenomen.) 8. a analiza, a cerceta, a examina, a măsura, a observa, a scruta, a studia, (pop.) a iscodi, (înv. şi reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti, (Îl ~ cu atenţie.) 9. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a râvni, a tinde, a ţinti, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. şi reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. şi Mold.) a bărăni, (înv.) a aţinti, a bete, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) URMĂRÍREs. l.fugărire, hăituiala, hăituire. (~ cuiva pentru a-l prinde.) 2. supraveghere. (Pus sub ~.) URMĂRÍT adj. chinuit, frământat, obsedat, persecutat, torturat. (~ de o idee.) URMĂTOR adj. (înv.) venitór. (Ziua ~.) următor s. v. COBORÂTOR. CONTINUATOR. DESCENDENT. MOŞTENITOR. ODRASLĂ. PROGENITURĂ. SCOBORÂTOR. SUCCESOR. URMAŞ. VIŢĂ. VLĂSTAR. URNĂ C1NERÁRĂ s. cenuşar. URNÍ vb. a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) deplasa, a (se) mişca, a (se) muta, (înv. şi pop.) a (se) sminti, (înv. şi reg.) a (se) clăti, (Mold. şi Transilv.) a (se) vişca. (N-a piííiit ~ piatra de la locul ei.) URNÍRE s. clătinare, clintire, deplasare, mişcare, mutare, (înv. şi reg.) clătíre. (~ din loc a unui bolovan.) UROCORDÁT s. (ZOOL.) tunicicr. URODÉL s. (ZOOL.) caudat. (Salamandra este un ~.) UROTROPÍNĂ s. (FARM.) hexametilente-tramină. URS s. (ZOOL.) urs alb (Ursus maritinms) = urs polar ; urs polar (Ursus maritimus) = urs alb. urs s. v. BOŢ. BULZ. COCOLOŞ. MENGHINĂ. ursa-mare s. v. CARULMARE. ursa-míoâ s. v. CARUL-MIC. ursă s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE. urseálă s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE. URSÍ vl>. 1. a da, a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orindui, a predestina, a rindui, a sorti, (rar) a predetermina, a preurşi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a predestina, a sorti. (Stnt ~ să fie ferici/i.) 3. a descinta, a face, a fermeca, a meni, a vrăji, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconL a boscorodi, a riyrri, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) URSlTĂ S. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, zodie, (rar) .predetermi-náţic, (înv. şi pop.) stríşţe, (pop.) dată, făcut, noroccálă, norocire, orî'ndă, parte, rinduiálă, scrisă, soroc, (înv. şi reg.) sorocíre, (reg.) ursă, urseálă, (înv.) predestináţie, preursíre, preursítă, trişte, ursitoare, (grecism înv.) proorizrnós, (í'ig.) stea. (Aşa i-a fost***.) ursită s. v. URSITOARE. URSITOARE s. (pop.) ursită. (După credinţele populare, ~ele sint trei zinc.) ursitoare s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE. URSOAICĂ s. (ZOOL.) (pop.) ursoáie. (~ e femela ursului.) ursoáie s. v. CAMPADURĂ. CĂMIN. COŞ. HORN. SCARĂ. URSOAICĂ. URSUZ adj. 1. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorit, taciturn, tăcut, urâcios, (livr.)hirsút, (pop.) sanchíu, (înv. şi reg.) morós, sunducós, tăcătór, (reg.) modorói, mutác, mutăréţ, (Olt.) dugós, (Mold.) pâclişít, (prin Transilv.) tăcătói, (Bucov. şi Mold.) tălmút,

(fig. ) închis. (Om ~.) 2. morocănos, posac, răutăcios, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.) URSUZENIE s. morocăneală, posăcie, poso-moreală, ursuzlâc, (rar) posăceálă. (~ unui om prost dispus.) URSUZLÂC s. morocăneală, posăcie, poso-moreală, ursuzenie, (rar) posăceálă. (~ unui om prost dispus.) ursuzlâc s. v. GHINION. NENOROC. NEŞANSĂ. urşiníc s. v. CATIFEA. VELUR. URTICÂNT adj. urzicător, usturător. (Plante ~J URTICÁRIE s. (MED.) (pop.) blíndă. (~ pe piele.) uruióc s. v. PIEDIN. URZEALĂ s. 1. textură, ţesătură. (O stofă cu ~ deasă.) 2. (reg.) teáră. (~ unei ţesături.) urzeală s. v. ALCĂTUIRE. COMPLOT. COMPOZIŢIE. CONJURAŢIE. CONSPIRAŢIE. ECONOMIE. INTRIGĂ. MAŞINAŢIE. ORGANIZARE. ORGANIZAŢIE. STRUCTURĂ. UNELTIRE. urzi vb. v. AFLA. ALCĂTUI. COMPLOTA. CONCEPE. CONJURA. CONSPIRA. CONSTITUI. CREA. CTITORI. DESCOPERI. ELABORA. FACE. FUNDA GĂSI. GÂNDI. IMAGINA. INSTITUI. INVENTA. ÎNFIINŢA. ÎNTEMEIA. ÎNTOCMI. NĂSCOCI. ORGANIZA. PLĂNUI. PLĂSMUI. PROIECTA. REALIZA. SCORNI. TICLUI. UNELTI. URZICĂ vb. a .(se) băşica, (pop.) a (se) piersica, (Mold., Bucov. şi Transilv.) a (se) coşi. (S-a ~ pe mină.) urzică vb. v. IRONIZA. PERSIFLA. ZE-FLÉMISI. URZICÁR s. (ORNIT.; Saxicota rubelra) mărăcinar. urzlcár s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI. FLUTURE-ROŞU. urzlea-ráţei s. v. MĂCRIŞUL CALULUI. ŞTEVIE. URZICAT adj. băşicat, (livr.) vezicát. (/'iele URZÍCĂ s. (BOT.) urzică mică (Urtica urens) = (reg.) oieşeá, urziceá, urzică crăiască, urzică iute; urzică moartă — a) (Lamium pur-pureum) şugel, (reg.) ţigancă ; b) (Lamium album) sugel alb, (reg.) faţamíţei, urzică albă, urzică creaţă, urzică albă s. v. SUGEL ALB. URZICĂ MOARTĂ. urzică crăiască s. V. URZICĂ MICĂ. urzică creaţă s. v. SUGEL ALB. URZICĂ MOARTĂ. urzică Iute s. v. URZICĂ MICĂ. urzică moartă s. v. PARACHERNIŢĂ. urzică-neagră s. v. BUBERIC. URZICĂTOR adj. urticant, usturător. (Plante ~.) URZICEÁ s. (BOT.) urzicuţă. urziceá s. v. URZICĂ MICĂ. urzici s. pi. v. MIREASĂ. URZICUŢĂ s. (BOT.) 1. urzieca. 2. (VBr-bena) verbină, (franţuzism) vervénă. urzíre s. v. INVENTARE. NĂSCOCIRE. PLĂSMUIRE. SCORNIRE. TICLUIRE. URZITOR s. (TEXT.) (reg.) urzói. (Cu ~ se urzeşte tortul.) urzitor s. v. COMPLOTIST. CONSPIRATOR. CTITOR. FONDATOR. ÎNTEMEIETOR. urzói s. v. URZITOR. USCA vb. 1. a se zbici, a se zvânta, (înv. şi reg.) a se prăji. (Rufele s-au ~.) 2. a deshidrata. (A ~ legume.) 3. a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) veşteji, (astăzi rar) a tânji, (pop.) a (se) galbeni, (înv. şi reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pâhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) probozi, (Mold. şi Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.) usca vb. v. ATROFIA. CALICI. DEGENERA. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPATA. SECA. USCARE s. 1. zbicire, zvântare. (~ rufelor.) 2. deshidratare, uscat. (~ legumelor.) 3. secare. (~ ptrlului.) 4. îngălbenire, ofilire, pălirc, vestejire, (pop.) gălbeníre. (~ plantelor.) uscat adj. v. ATROFIAT. DEGENERAT.

USCAT adj., s. 1. adj. zbicit, zvântat. (Rufe ~.) 2. adj. (reg.) ujujít. (Vreascuri ~.) 3., adj. deshidratat. (Legume, fructe ~.) 4. adj. (pop.) sec. (Are gura ~ de sete.) 5. adj. sec, secat, (înv. şi reg.) sterp. (Albia ~ a unui i râu.) 6, adj. arid, sec, (rar) secetos, (înv. şi reg.) secăţíu, (înv.) secăţív. (Un teren ~.) 7. adj. secetos, (livr.) aréic, (înv.) sec. (Vreme caldă şi ~.) 8. adj. (rar) sec. (Un «er ~.) 9. adj. sec. (Tuse ~.) 10. adj. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, trecut, veşted, veştejit, (pop.) gălbenít, (reg.) pihăvít, (Mold. şi Bucov.) ugilit. (O plantă, o floare ~.) 11. adj. mort, veşted. (Frunză ~.) 12. adj. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscăţiv, (rar) uscăciós, (înv.) mt'rşav, rău, sec, secăţíu, secăţív, (reg.) ogârjít, (Mold. şi Transilv.) pogârjít. (Vilă ~.) 13. adj. întărit, tare. (Pline ~.) 14. adj. rece, tare, vechi. (Un coltuc ~ de pline.) 15. s. pământ, (înv.) tărie. (Porţiune de ~ în mijlocul mării; a cobortt din corabie pe ~.) USCAT s. deshidratare, uscare. (~ legumelor.) uscăciós adj. v. COSTELIV. JIGĂRIT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRĂPĂDIT. PRIZĂRIT. RĂPCIUGOS. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. USCAT. USCĂŢIV. USCĂCIUNE s. 1. secetă, (înv. şi pop.) secă-ciúnc, (înv. şi reg.) neplouáre, (înv.) secetáte, sete, seteciúne. (Era o ~ cumplită.) 2. ariditate. (~ solului.) uscătoáre s. v. USCĂTORIE. USCĂTORÍE s. (pop.) uscătoáre. USCĂTURĂ s. 1. (mai ales la pi.) gătej, surcea, surcică, vreasc, (înv. şi reg.) târş, (reg.) ráncotă, ráscotă, (prin Bucov.) clenci, (prin Transilv.) hăbădíc, pógmete (pi.), (prin Munt.) ráburi (pi.), (prin Bucov.) sélniţă, (prin Transilv.) sfărgáci, (Ban.) şíbă, (înv.) şormfnt. (Face focul cu nişte ~.) 2. (înv.) secătură. (Curăţă copacul de ~i.) USCĂŢEÁ s. minciună, minciunea, minciu-nică, scovardă, uscăţică, (Transilv. şi Ban.) páncovă, (prin Ban. şi sud-vestui Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pi.). (A mlncat o ~.) USCÁŢÍCĂ s. minciună, minciunea, minciu-nică, scovardă, uscăţea, (Transilv. şi Ban.) páncovă, (prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pi.). (A mlncat o ~.) USCĂŢÍV adj. 1. slab, slăbănog, slăbit, tras, (rar) slăbănogít, (pop.) pierit, (reg.) mírcav, mírced, (înv.) mişel, (fig.) supt. (O faţă ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, (rar) uscăciós, (înv. şi reg.) mî'rşav, rău, sec. secăţíu, secăţív, (reg.) ogârjít,(Mold. şi Transilv.) pogârjít. (Vită ~.) ÚSNÁ s. (reg.) slai. (~ la luntre.) úsnă s. v. BUZĂ. GURĂ. MARGINE. ustáv s. v. INDICAŢIE. PRESCRIPŢIE. REGULĂ. USTENSÍLĂ s. instrument, sculă, unealtă, (înv. şi reg.) sărsám, (reg.) sculeáţă, (Mold., Bucov. şi Ban.) halat, (înv.) ciníe, dichis. (~ pentru dulgherie.) USTURĂTOR adj. 1. iute, înţepător, picant, piperat, pişcător. (Gust ~ al unei mlncări.) 2. urticant, urzicător. (Plante ~.) usturător adj. v. BATJOCORITOR. EPI-GRAMATIC. EXAGERAT. EXCESIV. EXORBITANT. MARE. RIDICAT. SARCASTIC. SATIRIC. SCUMP. USTURĂTURĂ s. usturime. (~ urzicii.) USTURÍME s. 1. (MED.) arsură, (reg.) jig, jigăráic. (Simte ~ gastrice.) 2. usturătúră. (~ urzicii.) USTUROI s. (BOT.) 1. (Allium satioum) (Transilv.) ai. 2. usturoi sălbatic (Allium vi-neale) = pur, (reg.) samuráslă. usturoi s. v. HREAN. usturoide lic s. v. IARBĂ-USTUROASĂ. USTUROÍŢĂ s. (BOT.; Alliaria officinalis) (reg.) aişór, vindecătoare, vindecúţă, voinicică, frunza-voinícului, iarbă-de-boále, iarbă-de-lingoáre. USÚC s. (reg.) suc, (prin Ban.) mustăreáţă. ( ~ lâneí ovinelor.) usúc s. v. SE BUM. UŞÁR s. (IST.) portar. (~ era însărcinat cu paza curftt domneşti.) uşír s. v. PORTAR. ÚŞĂ s. 1. poartă, prag, (Dobr.) tocat. (A ieşit în ~.) 2. intrare. (Ne aşteptau cu toţii la ~.) uşă s. v. CHINGĂ. PILOR. STINGHIE. UŞIER s. (înv.) aprod. (~ ol unei institu-Ui.) f _ UŞÍŢĂ s. uşulită. uşor adj. v. FLUENT. UŞOR adj., adv. 1. adj. subţire, (înv.) sprinten. (O haină ~ de vară.) 2. adj. comod, lejer. (Poartă un capod ~.) 3. adj. rar, subţire, transparent, (înv.) uşúre. (O ceaţă ~.) 4. adj. domol, lin, (înv.) uşúre, (fig.) blind, dulce, molatic. (O pantă ~.) 5. adj. blind, calm, domol, lin, liniştit, moderat, molcom, potolit. (Vânt ~ ; ploaie ~.) 6. adj. mic, slab. (O ~ furtună de praf.) 7. adj. accesibil, elementar, simplu. (Cunoştinţe cit mai ~ pentru cei mici.) 8. adj. facil, nccomplicat, nedificil, simplu. (O problemă ~ la matematică.) 9. adv. comod, facil, lesne. (Rezolvă ~ problema.) 18. adj. comod,

facil, lesnicios. (Ocale de rezolvare~.) 11. adv. comod, îndemână, lesne. (Îi e mai ~ să spună că . . .) 12. adj. comod, liniştit, tihnit. (O viaţă ~.) 13. adj. (MED.) benign, curabil, vindecabil. (Formă ~ a unei boli.) 14. adj. mic, neimportant, neânsemnat. (O greşeală ~ de ortografie.) 15. adv. blind, lin, (înv. şi pop.) molcomíş. (Seara coboară ~.) 16. adv. puţin. (Cu glasul ~ tremurat.) UŞOR s. (CONSTR.) (înv. şi reg.) stilp, (reg.) rost. (~ la o uşă.) UŞULÍŢĂ s. uşiţă. UŞURA vb. 1. a (se) despovăra. (S-a ~ de greutatea din spinare.) 2. a (se) diminua, a (se) micşora, a (se) reduce. (încărcătura corăbiei s-a ~.) 3. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) imblânzi, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera, (înv. şi pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. şi reg.) a (se) mângâia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (I-« ~ durerea.) 4. a facilita, a favoriza, a înlesni. (A ~ producerea unui fenomen.) UŞURARE s, 1, despovărare. (-->■ de o greutate. ) 2. diminuare, micşorare, reducere. (~ încărcăturii unei nave.) 3. alinare, calmare, domolire, liniştire, potolire, temperare, (rar) poto-leálă, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 4. facilitare, favorizare, înlesnire. (~ «nei întrevederi.) 5. (mai ales la pi.) facilitate, înlesnire. (S-« bucurat de unele ~ de plată.) 6. (înv.) răsuflare. (Ce ~ a simţit cind . . .) UŞURAT 'adj. liniştit. (Sínt mai ~ acum ctad mi-am încheiat treaba.) UŞURATIC adj. fluşturatic, fluturatic, frivol, neserios, vinturatic, zvínturat, zvínturatic, (livr.) futil, (pop.) spulberátic, (reg.) zărpălátic, zburátic, zburdalnic, (Mold.) sprinţar, zbrehúi, (înv.) vânturós. (Un bărbat~.) UŞURĂTATE s. frivolitate, neseriozitate, (Jivr.) futilitate. (~ unei persoane.) uşurătate s. v. FACILITATE. ÎNLESNIRE, SIMPLITATE. UŞURINŢĂ. it-turătór adj. v. ALINĂ TOR. ATENUANT. CALMANT. LINIŞTITOR. usúre adj. v. DOMOL. LIN. RAR. SUBŢIRE. TRANSPARENT. UŞOR. UŞUREL adv. agale, alene, binişor, domol, încet, încctinel, încetişor, lin, liniştit, (pop. şi fam.) iaváş, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) câtingán. (Merge ~.) usuríme s. v. FACILITATE. ÎNLESNIRE. SIMPLITATE. UŞURINŢĂ. UŞURÍNŢĂ s. 1. facilitate, înlesnire, simplitate, (rar) lesniciúne, uşurătate, uşuríme. (~ rezolvării unei probleme.) 2. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusinţă, isteţie, isteţime, îndemânare, pricepere, ştiinţă, talent, (pop.) meşteşug, meşteşugíre, (înv. şi reg.) meşterie, (reg.) apucătură, price-puţíe, (înv.) iscusíre, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mlnuirea . . .) 3. agerime, agilitate, iuţeală, repeziciune, sprinteneală, supleţe, vioiciune, (astăzi rar) sprinteníe, (înv.) sprintinătáte. (~ in mişcări.) 4. avantaj, favoare, înlesnire, privilegiu, (pop. şi fam.) hatâr. (I-a făcut unele ~.) 5. superficialitate. (Judecă cu prea multă ~.) ut s. v. DO. UTER s. (ANAT.) mitră, (înv. şi pop.) sin, (pop.) pântece, (înv. şi reg.) matcă, (reg.) plod, (înv.) matrice, zgáu. (In ~ se dezvoltă fătul.) UTERÍN adj. (ANAT.) mitral. (Cavitatea ~.) UTÍL adj. 1. folositor, necesar, trebuincios, (rar) trebuitor, (înv.) trébnic, (O muncă ~.) 2. binevenit, folositor, salutar, (fig.) binecu-vintát. (O ploaie ~ ; o măsură ~.) 3. eficace, eficient, folositor, operativ, practic, productiv, (rar) operant, (înv.) putinciós. (O metodă ~.) 4. bun, chibzuit, folositor, gindit, înţelept, judicios, raţional, rezonabil, socotit, (fig.) sănătos. (Iată un sfat ~.) UTILA vb. a dota, a echipa, a înzestra, a prevedea, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.) UTILAJ s. instrumentar. (~ al unui laborator. ) UTILARE s. dotare, dotaţie, echipare, înzestrare, prevedere. (~ unei uzine cu cele necesare.) UTILITARÍST adj. practic, pragmatic. (O concepţie ~.) UTILITATE s. folos, necesitate, trebuinţă, (pop.) priínţă, (înv.) polză. (De mare ~.) UTILIZA vb. 1. a aplica, a folosi, a întrebuinţa, (rar) a practica. (A ~ o nouă metodă.) 2. s (se) folosi, a întrebuinţa, a (se) servi, a (se) sluji. (La ce se ~ acest dispozitiv?) 3. a circula, a se folosi, a se întrebuinţa, a se uzita, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte se ~ in mod curent.) 4. a (se) folosi, a întrebuinţa, a recurge, a se servi, a se sluji, a uza, (înv. şi pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să ~ o disciplină prea severă.) 5, a (se) folosi, a întrebuinţa, a se servi, a se sluji, a umbla, a uza. (~ diverse tertipuri.) 6. a (se) folosi, a (se) întrebuinţa, a (se) practica. (Un obicei care se ~ de multă vreme.) 7. a consuma, a folosi, a întrebuinţa. (înv.) a metahirisi. (A ~ 2 m de sfoară pentru . . .) UTILIZABIL adj. folosibil, întrebuinţabií. (Un procedeu ~.) UTILIZARE s. 1. aplicare, aplicaţie, folosire, întrebuinţare. (~ unei noi metode.) 2, consum,

consumare, consumaţie, folosire, întrebuinţare. (~ unei mari cantităţi de cherestea pentru . . .) 3. folosinţă, folosire, întrebuinţare, uz, (înv.) uzaj. (Obiecte de strictă ~.) 4. folosire, întrebuinţare, practicare. (~ unui obicei străvechi.) UTOPIC adj. fantastic, fantezist, iluzoriu, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopist, (livr.) himeric. (Un proiect UTOPÍE s. fantezie, himeră, iluzie, închipuire, (livr.) irealitate. (Proiectul lui e o ~.) UTOPÍST adj. fantastic, fantezist, iluzoriu, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nerea), nerealizabil, utopic, (livr.) himeric, (Vn proiect ~.) uvráj s. v. LUCRARE. OPERĂ. SCRIERE. TEXT. uvrier s. v. LUCRĂTOR. MUNCITOR. UVULĂ s. (ANAT.) luetă, omuşor, (ng.> guşter, împărătúş, limburúş, mosor, ouşór. UZ s. 1. folosinţă, folosire, întrebuinţare, utilizare, (înv.) uzaj. (Obiecte de ~ strict.)' 2. circulaţie. (Cuvinte ieşite din ~.) 3. datină, fel, obicei, rânduială, tradiţie, uzanţă, (înv. şr pop.) rind, (pop.) dáiă, lege, (înv. şi reg.) pomană, (reg.) orândă, (Transilv.) súcă, (prin Ban.) zacón, (înv.) pravilă, predánie, şart, tocmeală, (turcism înv.) adét. (Aşa-i ~ din bă-trtni.) 4, (JUR.) consuetudinc, cutumă, datină, obicei, tradiţie, uzanţă. (Practică consacrată prin ~.) 5, obicei, regulă, rânduială, tipic, uzanţă, (înv.) şart. (Care e ~ in aceste-împrejurări ?) UZĂ vb. I.I. a (se) degrada, a (sr) deteriora, a (se) învechi, a (se) strica, (Mold.) a (se> hrentui, (fam.) a (se) hârbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.> .2. a (se).degrada, a (se) deteriora, a (se) ponosi, a (se) strica. (Hainele i s-au ~.) 3. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) sfâşia, a (se) zdrenţui, »(pop. şi fam.) a (se) flenduri. (Perdelele s-au ~ de tot.) 4. a (se) roade, a (se) toci. (Covorul .s-a ~.) II.l. a folosi, a întrebuinţa, a recurge, a se servi, a se sluji, a utiliza, (înv. şi pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să ~ de mijloace dure.) 2. a (se) folosi, a întrebuinţa, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza. (~ de .tertipuri.) UZAJ s. deteriorare, uzare, uzură. (Gradul de ~ al unui obiect.) uzaj s. v. FOLOSINŢĂ. FOLOSIRE. ÎNTREBUINŢARE. UTILIZARE. UZ. UZANŢĂ s. 1. datină, fel, obicei, rânduială, tradiţie, uz, (înv. şi pop.) rând, (pop.) dată, •lege, (înv. şi reg.) pomană, (reg.) orfndă, (Tran-silv.) súcă, (prin Ban.) zacón, (înv.) pravilă, predánie, şart, tocmeală, (turcism înv.) adét. (Aşa-i ~ din bătrini.) 2. (JUR.) consuetu-■dine, cutumă, datină, obicei, tradiţie, uz. (Practică consacrată prin ~.) 3. obicei, regulă, rânduială, tipic, uz, (înv.) şart. (Care e ~ în aceste împrejurări?) 4. convenienţă. (Trebuie să se supună ~ elor.) UZARE s. 1. degradare, deteriorare, învechire, stricare, (înv.) degradáţie. (~ mobilei.) 2. degradare, deteriorare, ponosire, stricare, (rar) ponoseálă. (~ hainelor.) 3. deteriorare, uzaj, uzură. (Gradul de ~ al unui obiect.) UZAT adj. 1. degradat, deteriorat, învechit, stricat, (Mold.) hrentuít, (fam.) hârbuít, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărit. (Un obiect ~.) 2. degradat, deteriorat, ponosit, ros, stricat, tocit. (Rochie ~.) 3. folosit, purtat, vechi. (Vinrător de haine ~.) 4. găurit, rupt, sfâşiat, zdrenţăros, zdrenţuit, (pop.) zdrenţós. (Un cerşetor cu haine ~.) 5. prăpădit, (pop. şi fam.) paradit. (O cămaşă ~.) 6. rupt, (înv.) spart. (Încălţăminte ~.) UZINÁJ s. (TEHN.) uzinare. (~ unui material prin aşchiere.) UZINÁRE s. (TEHN.) uzinaj. (~ unui material prin aşchiere.) UZÍNĂ s. fabrică, (reg.) maşină, (germanism, in Ban.) vere, (înv.) cherhana. (~ de produse feroase.) UZITA vb. a circula, a se folosi, a se între buinţa, a se utiliza, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte se~ în mod curent.) UZITAT adj. folosit, întrebuinţat. (Care este formula ~ ?) UZUAL adj. 1. cunoscut, frecvent, obişnuit, răspândit. (Un obicei ~.) 2. curent, frecvent, obişnuit. (Expresie ~.) 3. clasic, curent, frecvent, obişnuit, tradiţional, (Un procedeu tehnic ~.) UZUCAPIUNE s. (JUR.) prescripţie achi-zitivă. uzurár adj. v. CĂMĂTĂRESC. uzurár s. v. CĂMĂTAR. UZURĂ s. 1. deteriorare, uzaj, uzare. (Gradul de ~ al unui obiect.) 2. folosire, întrebuinţare, purtare, purtat. (De atlta ~, pantalonii erau rupfi.) uzură s. v. CAMĂTĂ. CĂMĂTĂRIE. DO-BÂNDĂ. PROCENT.

UZURPA vb. 1. (înv. şi reg.) a săpa, (înv.) a răpşti. (I-a ~ tronul.) 2. a încălca, (înv. fig.) a împresura. (A ~ drepturile cuiva.) UZURPARE s. (înv.) răpştíre, uzurpaţiúne. (~ dreptului cuiva.) uzurpaţiúne s. v. UZURPARE. V VACA-DÓMNULUI s. (ENTOM.) 1. (Coc-cinella septempunctata) buburuză, bouI-Dom-nului, boul-Iui-Dumnezeu, (reg.) cucuşór, găinuşă, gărgăriţă, mămărúţă, mărgărit, mărgărită, mărgărită, mărie, măriúţă, paparúgă, păpărúie, păpărúţă, păpărúză, vrăjitoare, bóul-pópii, găina-lui-Dumnezéu, măria-pópii, puica-pópíi, puiculiţa-pópii, vaca-lui-Dumnezéu. 2. (Pyrrhocoris apterus) (reg.) boul-Dómnului. vaca-Dómnului s. v. RĂDAŞCĂ. RĂGACE. vaca-lui-Dumnezéu s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VA-CADOMNULUI. VACANT adj. liber, neocupat. (Un post ~.) VACANŢĂ s. 1. (Transilv. şi Maram.) săbă-şág. (Elevii sínt in ~.) 2. concediu. (Unde pleci in ~ ?) 3. (FIZ.) lacună. (~ a unei refele cristaline.) VACARM s. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) lármăt, (astăzi rar) strigare, (pop. şi fam.) chilomán, (înv. şi reg.) toi, (reg.) haraimán, hălăláie, hărhă-láie, tóiet, toloboátă, tololói, (Mold., Bucov. şi Transilv.) hólcă, (Transilv.) lólotă, (înv.) cala-balíc, dandana, dănănáie, dăndănáie, gâlceávă, (fig.) ţigăníe, (arg.) năsulfe. (Era un ~ de nedescris.) vacaţie s. v. SALCÂM. vaeă-de-mire s. v. MORSĂ. VACCINA vb. (MED.) a inocula, (pop.) a altoi, (înv. şi reg.) a posăi. VACCINARE s. (MED.) inoculare, inocu-laţie, (pop.) altoire, (reg.) posâiálă, (înv.) po-săíre. VACS interj, (reg.) târţi!, (fam.) zexe ! vacuitate s. v. VID. vacuum s. v. VID. VACUUMÁRE s. (FIZ.) vidare. VAD s. (GEOGR.) albie, curs, matcă, (pop.) făgaş, pat, (înv. şi reg.) scursură, (reg.) vale, (înv.) scafă. (A trecut uşor ~ rtului.) vad s. v. COPCĂ. LIMAN. LITORAL. MAL. MARGINE. OCHI. ŢĂRM. vadea s. v. SCADENŢĂ. TERMEN. vademecum s. v. CĂLĂUZĂ. GHID. ÎNDREPTAR. ÎNDRUMAR. ÎNDRUMĂTOR. vádnlc s. v. DENUNŢĂTOR. PÂRÂTOR. vidră s. v. CĂLDARE. GĂLEATĂ. VAG adj. 1.1. imprecis, neclar, nedesluşit, nelămurit, neprecis. (Se zăreau nişte siluete ~.) 2. estompat, neclar, şters. (Un contur ~.) 3. confuz, difuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedesluşit, nelămurit, neprecis, (fig.) surd. (O senzaţie ~ de durere.) 4, confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat neclar, nedefinit, nedesluşit, neânţeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, (fig.) întunecát-nebulós, neguros. (O situaţie~.) S. evaziv, imprecis, neprecis. (Un răspuns extrem de ~.) II. (ANAT.) pneumogastric. (Nerv ~.) VAGABOND adj., s. 1. adj., s. hoinar, pribeag, rătăcitor, (înv.) stranie. (Un om ~.> 2. s. derbedeu, golan, haimana, (pop. şi fam.) teleleu, (reg.) hârbár, hirbáret, uliţár, (Mold.) dulandragíu, (prin Olt.) jarcaléíe, (Mold.) lainic, (prin Munt.) teăcăr, (Mold. şi Transilv.) uli(ár-nic, (Transilv. şi Ban.) vandralău, vandrás, vandróc, vandrocáş, (prin Transilv.) verbuncáş» (înv.) ştrengar, zamparagíu, (înv., în Transilv.) buduşlău, (fam.)bate-póduri. (Xu-i decil un ~.} VAGABONDĂ vb. I. a hoinări, (înv. şi reg.) a nemernici, (reg.) a tălâlăi, (prin Transilv.) a buduşlui, (Mold.) a lainici, (Transilv.) a techer-ghi, (înv.) a hăimăni, a ştrengări. (Toată ziua ~.) 2. a hoinări, a pribegi, a rătăci, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc tn loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a umbla, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~ ?) VAGABONDAJ s. 1. haimanalâc, hoinăreală, vagabondare, (rar) puşlamallc, (reg.) puş-lánie, (înv.) ştrengăríe. (Ce înseamnă ~ ăsta zilnic?) 2. hoinăreală, pribegie, pribegire, vagabondare. (Un ~ din loc in loc.)

VAGABONDARE s. 1. haimanalâc, hoinăreală, vagabondaj, (rar) puşlamallc, (reg.) puşlánie, (înv.) ştrengăríe. (Ce înseamnă ~ asia zilnică?) 2. hoinăreală, pribegie, pribegire, vagabondaj. (O ~ din loc in loc.) VAGÍN s. (AA'AT.) (pop.) găoáză. VAGONETAR s. (reg.) râznár, riznáş. (E ~ de profesie.) VAGOTONÍE s. (FIZIOL.) parasimpatico-tonie. vah interj, v. A. AH. AOLEU. AU. I. O. OF. OH. VAI. VAI interj, a !, ah !, aoleu !, au !, i!, o !, of !, oh !, (pop.) văléu !, (Transilv. şi Ban.) túlai!, (Mold.) vah! (~ !, ce durere simt!) vai s. v. TÂNGUIRE. VAIER. VAIET. váieâr s. v. TÂNGUIRE. VAIER. VAIET. VAIER s. 1. geamăt, seâncet, tânguire, vaiet, (rar) scânceálă, (înv.) scincitúră. (Un ~ de durere.) 2. tânguire, vaiet, (pop.) vai, (reg.) váicăr. (Se aude un ~.) VAIET s. 1. geamăt, seâncet, tânguire, vaier, (rar) scânceálă, (înv.) scincitúră. (Un ~ de durere.) 2. tânguire, vaier, (pop.) vai, (reg.) váicăr. (Se aude un ~.) VAJNIC adj. 1. energic, impetuos, puternic, tare, viguros. (Om ~.) 2. aprig, aspru, crân-cen, crud, crunt, cumplit, încrâncenat, îndârjit, înverşunat, neâmpăcat, nepotolit, síngcros, violent, (înv.) crâncenít, tare, (fig.) încleştat. (O -luptă ~,) vajnic adj. v. IMPORTANT. ÎNSEMNAT. VAL s. 1. talaz, undă. (~urile mării.) "2. buclă, ciriionţ, creţ, inel, ondulaţie, ondulă, „ .zuluf, (rar) sfrédel, sfredelitúră, (reg.) scârliónţ, zgârlăúnte, (Ban.) cocor, (prin Munt. şi Mold.) scâr. (~ din părul cuiva.) 3. vârtej. (~ de care ■se aţârnă găleata la ftnttnă.) 4. (TEHN.) (reg.) juvăţ, orcicár. (~ prinde şleaul sau ştreangul ka crucea căruţei.) 5. sul, trâmbă, vălătuc, (Olt. şi Ban.) vig. (Un ~ de ptnză.) 6. (AGBIC.) tăvălug. (~ pentru treieratul rudimentar.) VALABIL adj. 1. bun. (Bani ~.) 2. autentic, (rar) valid. (Un act, un testament ~.) VALABILITATE s. 1. autenticitate, (rar) validitate. (~ testamentului.) 2. legalitate, putere, valoare, (înv.) tărie. (~ a unui înscris.) 3. putere, valoare. (Actul acesta are ~ de iege.) valah adj. v. ROMÂNESC. valah s., adj. v. ROMÂN. VALE s. 1. (GEOGR.) (prin nord-estul Olt.) sáscă, (înv.) zăpódie. (O ~ largă între munţi.) ?. (GEOGR.) bazin. (~ Dunării.) 3. (GEOL., •GEOGR.) vale glaciară = trog. vale s. v. ALBIE. CURS. MATCĂ. VAD. valeriária s. v. ODOLEAN. VALET s. 1. fecior, lacheu, (rar) camerier, (înv., prin Mold.) jocheu. (Un ~ la o casă "boierească.) 2. fante. (~ la cărţile de joc.) VALÍD adj. intact, întreg, neatins, nevătămat, sănătos, teafăr, zdravăn, (pop.) nestri-cát, (înv. şi reg.) nebântuít, (reg.) neted. (A -scăpat ~ din accident.) valid adj. v. AUTENTIC. VALABIL. VALIDA vb. (JUR.) a confirma, a întări, a recunoaşte. (L-a ~ în funcţie.) VALIDARE s. (JUR.) confirmare, întărire, recunoaştere. (~ unui deputat.) VALIDAT adj. (JUR.) confirmat, consacrat, •consfinţit, întărit, ratificat, sancţionat. (Măsură, lege ~.) validitate s. v. AUTENTICITATE. VALABILITATE. VALIJOÁRĂ s. geamantănaş, valizuţă. VALÍZĂ s._ geamantan, (pop.) cufăr. VALIZUŢĂ s. geamantănaş, valijoară. válmă s. v. AFLUENŢĂ. AFLUX. AGLOMERAŢIE. GRĂMĂDEALĂ. ÎMBULZEALĂ. ÎN-•GHESUIALĂ. ÎNGRĂMĂDEALĂ. ÎNVĂLMĂŞEALĂ. VALOARE s. 1. (MAT.) (înv.) preţ. (Cifra •0 nu are nici o ~.) 2. cost, preţ. (~ a unei mărfi.) 3. curs. (~ dolarului.) 4. bun. (Deţinător de ~i.) 5. legalitate, putere, valabilitate, aparul (art.). VĂRSĂTURĂ s. (MED.) 1. vomare, vomă-, (pop.) borâtúră. (~ i repetate din cauza indigestiei.) 2. (concr.) vomă, (rar) vomătúră, (pop.> borâtúră. vărós adj. v. CALCAROS. VĂRUÍ vb. a spoi, (pop.) a unge, (înv. şi reg.) a tencui, (reg.) a mânji, (prin Transilv.) a meseli. (A ~ pereţii camerei.) VĂRUIALA s. spoială, spoire, spoit, văruire» văruit. (~ pereţilor camerei.) VĂRUÍRE s. spoială, spoire, spoit, văruiala, văruit. (~ pereţilor unei camere.) VÁRUÍT adj. spoit, (reg.) muruít. (Cameră ~.) VÂRUÍT s. spoială, spoire, spoit, văruiala» văruire. (~ pereţilor unei camere.) văruşánă s. v. VARĂ. VERIŞOARĂ. vărvărésc adj. v. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÂINESC. CÂINOS. CRUD. FEROCEINUMAN. NEMILOS. NEOMENOS. PRIMITIV. SĂLBATIC. VÁRZĂRÍE s. (Mold. şi Transilv.) cureehíşte, (Transilv.) curechíştină. (Loc cultivat cu varza sau ~.) vărzuí vb. v. AGITA. COLCĂI. DESTRĂMA-FERFENIŢI. FOL FORFOTI. FRĂMÂNTA. FURNICA. HĂRTĂNI. ÎMPRĂŞTIA. MIŞUL MIŞUNA. RISIPI. ROI. RUPE. SFÂŞIA-SPULBERA. VIERMUI. ZDRENŢUI. VĂRZÚŢĂ s. (BOT.) verzişoară. VĂSĂRÍE s. veselă. (~ unui restaurant.} văsciór s. v. VĂSUŞOR. văsuléţ s. v. VĂSUŞOR. VĂSUŞÓR s. (rar) văsciór, văsuléţ. văsuţ-(Un ~ de luî.) văsuţ s. v. VĂSUŞOR. VĂTAF s. 1. logofăt, (înv.) epistát, ispravnic. (~ de moşie.) 2. conducător, şef, (inv.> staroste. (~ al breslei cojocarilor.) 3. căpetenie, conducător, (reg.) birău, jude. (~ de colindători.) 4. vătăşel," vornicel, (reg.) chemător. sol, frate-de-míre, frate-de-mireásă, (Transilv. şi Ban.) dever, (Transilv.) vífel. (~ la o nuntă. > 5. bulibaşă. (~ ţiganilor.) vătaf s. v. ADMINISTRATOR. VECHIL. vătaf de plai s. v. SUBPREFECT. vătáfu s. art. v. LUCIFER. SATANA.j SCARAOŢCHI. TARTOR. vătălán s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ.; VĂTĂMA] vb. 1. a dăuna, a prejudicia, A strica. (Ceva care ~ sănătăţii.) 2. a ataca, rt distruge, a strica, a zdruncina, (fig.) a ruina . (Aceste eforturi i-au ~ sănătatea.) 3. a dăuna, a prejudicia, (livr.) a leza, (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.) vătăma vb. v. BOŞOROGI. RĂNL VATÁMÁN s. vătăşel, vornicel. (~ era ajutorul vornicului la sate.) vătămán s. v. PRIMAR. VĂTĂMARE s. 1. (înv. şi reg.) stricăciune. (~ corporală.) 2. (livr.) lezare. (~ intereselor ■cuiva.) vătămare s. v. AFECŢIUNE. AVARIERE. BOALĂ. DAUNĂ. DETERIORARE. HERNIE. MALADIE. PAGUBĂ. PIERDERE. PREJUDICIU. RĂNIRE. STRICARE. STRICĂCIUNE.

vătămat adj. v. LOVIT. RĂNIT. vătămat adj., s.v. BOSOROG. VĂTĂMĂTOARE s. (BOT.; Anthgllis vul-ncraria) (rar) renoloárc, (reg.) iarba-ránci, íarbă-devátăm, iarbă-de-vătămătúră, trifoiul-rácu-lui. VĂTĂMĂTOR adj. 1. dăunător, negativ, «ociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, (livr.) pernicios, (înv. şi jpop.) pierzător, (reg.) dăunăciós, dăunós, (înv.) pagúbnic, prejudiciós, stricăciós. (Efecte ~ pen-•íru . . .) 2. contraindicat, neindicat, nepotrivit, nociv, periculos, primejdios. (Medicament, tratament ~ pentru diabetici.) vătămătúră s. v. COLICĂ. CRAMPĂ. DAUNĂ. HERNIE. LOVITURĂ. PAGUBĂ. PELAGRĂ. PIERDERE. PREJUDICIU. RANĂ. SPASM. STRICĂCIUNE. vătăróg s. v. VĂTUI. VĂTĂŞÉL s. 1. isprăvnicel, (reg.) fecior boieresc. (~ la o moşie.) 2. vătăman, vornicel. (~ era ajutorul vornicului la sale.) 3. vătaf, vornicel, (reg.) chemător, sol, frate-de-míre, fratc-dc-mireásă, (Transilv. şi Ban.) dever, (Transilv.) vífel. (~ la o nuntă.) vătăşél s. v. COLĂCAR. CURIER. MESAGER. ŞTAFETĂ. vălăşie de plai s. v. SUBPREFECTURĂ. VÁTĂŞÍŢĂ s. vornicească, (pop.) drúşcă, (reg.) sfáşcă, (Transilv. şi Ban.) déveriţă, (Transilv.) vífeliţă. (~ la o nuntă ţărănească.) VĂTRAI s, 1. (reg.) scocioritór, vătrár, (Transilv. şi Maram.) spuzár. (~ pentru scormonit jarul.)2. (TEHN.) lambă, (reg.) costiş, cruce, in-tinzătoáre, lanţ, lănţúş, scară, tinzătoáre, (prin Olt. şi Ban.) scăriţă. (~ la car, căruţă.) vătrár s. v. VĂTRAI. vătráş adj. v. STABIL. STATORNIC. VĂTRĂIÁŞ s. (reg.) vătrăráş, vătrărél. (~ pentru jar.) vătrăráş s. v. VĂTRĂIÁŞ. vătrărél s. v. VĂTRĂIÁŞ. VĂTÚI s. (ZOOL.) (Olt. şi Ban.) vătăróg. (~ este iedul sau iepurele de circa un an.) VĂTUÍ vb. (pop.) a bumbăci. (A ~ o haină.) VĂTUÍRE s. vătuit, (pop.) bumbăceálă, bum-băcíre, bumbăcít. (~ unei haine.) VĂTUÍT adj. (pop.) bumbăcít. (Haină ~.) vătuit adj. v. ÎNĂBUŞIT. ÎNFUNDAT. SLAB. STINS. SURD. VĂTUÍT s. vătuire, (pop.) bumbăceálă, bum-băclre, bumbăcít. (~ anei haine.) VĂZ s. 1. ochi, vedere, (înv. şi reg.) văzut, (înv.) vază, vedeálă, vedenie. (Are un ~ ager.) 2. privire. (~ normal.) VĂZDUH s. 1. aer, atmosferă, cer, slavă, spaţiu, zări (pi.), (livr. fig.) ctér, tărie. (S-a ridicat in ~.) 2. înălţimi (pi.). (Zboară prin ~.) văznesénie s. v. ÎNĂLŢARE. RIDICARE. văznesí vb. v. ÎNĂLŢA. RIDICA. VĂZUT adj. vizibil. (Un obiectiv ~.) văzut adj. v. APRECIAT. CONSIDERAT. PREŢUIT. RESPECTAT. STIMAT. văzut s. v. OCHI. VĂZ. VEDERE. VEAC s. secol, (înv.) sută. (În cursul ~ al XVf-lea.) veac s. v. EXISTENŢĂ. TIMP. TRAI. VIAŢĂ. VREME. ZILE. veácă s. v. BATĂ. BETELIE. VĂCĂLIE. VEŞCĂ. veacul de mijloc s. v. EVUL MEDIU. VECE s. closet, toaletă, (ieşit din uz) cabinet, (pop.) latrină, privată, (reg.) umblătoare, (Transilv.) búdă, (inv.) báic, ieşitoáre, retirádă, (turcism înv.) cheneáf. VECERNIE s. chindie, (reg.) subamiáză, sunimiéz, (prin Transilv.) avecérnie, (înv.)po-mereáză, pomerídă. (Pe la ~, adică pe la apusul soarelui.) VECHI adj. 1. trecut. (Din timpurile ~.) 2. antic. (Lumea ~.) 3. arhaic, primitiv, străvechi. (Civilizaţii ~.) 4. bătrâncsc, patriarhal, tradiţional. (Datini ~.) 5. arhaic, (livr.) vetust. (Casa avea un aer ~.) 6. bătrin,

străvechi, (fig.) cărunt. (Prin codrii cei ~.) 7. folosit, purtat, uzat. (Haine ~.) 8. rece, tare, uscat. (Un coltuc de pline ~.) 9. demodat, depăşit, desuet, învechit, perimat, (livr.) vetust, (fam. fig.) fumat. (Practici ~.) 18. arhicunoscut, banal, depăşit, ştiut, (rar) răscunoscut, (fam. fig.) fumat, răsuflat. (O glumă ~.) vechi adj. v. BĂTRÂN. VÂRSTNIC. vechie s. v. ANTICHITATE. VECHIME. VECHÍL s. administrator, (înv.) cpistát, ispravnic, logofăt, pristáv, vătaf. (~ al unei moşii.) vechil s. v. AVOCAT. LOCŢIITOR. REGENT. SUBSTITUT. vechilét s. v. DELEGAŢIE. ÎMPUTERNICIRE. MANDAT. PROCURĂ. vechilimeá s. v. DELEGAŢIE. ÎMPUTERNICIRE. MANDAT. PROCURĂ. vechilâc s. v. DELEGAŢIE. ÎMPUTERNICIRE. MANDAT. PROCURĂ. VECHÍME s. 1. (livr.) vetustáte, (înv.) bă-trânéţe, vechitură, vârstă. (Ce ~ are acest obiect?) 2. antichitate, (înv.) străvechime, vechie. (Vestigii din ~.) VECHITURĂ s. 1. zdreanţă, (pop.) treánţă. (O ~ de haină.) 2. rablă, rugină, ruginitură, (reg.) răbăgíe, roájbă. (O ~ de puşcă.) vechitură s. v. VECHIME. VECHIUL TESTAMENT s. (BIS.) (înv.) palie. VECÍE s. eternitate, nemurire, veşnicie, (livr.) perpetuitate, (reg.) săvirşíe, (înv.) nemuritoríe. (Fapta sa i-a asigurat ~.) VECÍN adj., s. 1. adj. alăturat, învecinat, (livr.) adiacent, (înv.) sinoriáş. (Locuri ~.) 2. adj. învecinat, limitrof, mărginaş, (reg.) megieş, mejdáş, (înv.) megieşesc, megieşit. (Pe teritoriul ~.) 3. s. (pop.) megieş, (înv. şi reg.) apropiáş, (Maram. şi nordul Transilv.) somsíd, (înv.) împrejuráş, împrejureán, răzeş, răzoráş. (~ meu de casă.) 4. s. (IST.) iobag, rumân, şerb, (rar) serv, (înv.) prost. (Ţăranul dependent se numea ~ în Moldova, „iobag'' tn Transilvania şi „rumân'' in Ţara Românească. ) VECINĂTATE s. 1. (pop.) megieşíe. (~ celor două comune.) 2. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, (livr.) proximitate, (reg.) meleag, (prin Transilv.) preábăt, (înv.) împrejmuire, împrejur, préjmet, prejmuíre. (Prin ~.) 3. (IST.) iobăgie, rumânie, serbie, vecinie, (livr.) servitute, (rar) servaj. (Starea de dependenţă a ţăranului s-a numii în Moldova ~ sau „vecinie'1, tn Transilvania „iobăgie", iar în Ţara Românească „rumánie".) VECINÂE s. (IST.) iobăgie, rumânie, serbie, vecinătate, (livr.) servitute, (rar) serváj. (Starea de dependenţă a ţăranului s-a numit in Moldova ~ sau „vecinătate", in Transilvania „iobăgie", iar tn Ţara Romanească „rumânie".) véc'sel s. v. CAMBIE. POLIŢĂ. TRATĂ. VECTOR UNITAR s. (MAT., FIZ.) versor. VEDEA vb. 1. a observa, a zări, (arg.) a gini. (Ce~ la orizont?) 2. a (se) zări. (Îl ~ venind spre noi; munţii se ~ la orizont.) 3. a cuprinde, a prinde, (fig. ) a îmbrăţişa. (Cit ~ cu ochii, cu privirea.) 4. a privi, a se uita, (Olt. şi Ban.) a se zăuita. (Vino să ~ ce-am cumpărat.) 5. a privi, a urmări, a viziona. (A ~ un film la televizor.) 6. a apărea, a se arăta, a se ivi, a se zări, (italienism înv.) a spunta. (Nu se ~ cu săplăminile pe stradă.) 7. a (se) întâlni, (pop.) a (se) găsi, (înv. şi reg.) a (se) întâmpina, a (se) tâlni. (Ctnd v-aţi ~ ultima oară?) 8. a se revedea. (Să ne ~ sănătoşi.) 9. a observa, a percepe, a remarca, a reţine, a sesiza, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 10. a (se) cunoaşte, a (se) observa, a (se) remarca. (Se ~ că ai fost tu aici.) 11. a (se) vizita. (Ne ~ în fiecare săptămtnă.) 12. a constata, a observa, a remarca, a sesiza, (Mold., Transilv. şi Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 13. a se afla, a se găsi, a se pomeni, a se trezi. (S-a ~ încolţit de creditori.) 14. a apuca, a prinde, a trăi. (Simţea că nu va mai ~ ziua de mtine.) 15. a căuta, a îngriji, (înv. şi reg.) a (se) griji, (Transilv.) a (se) câştiga. (A ~ de toate ale casei.) 16. a se interesa, a se îngriji, a se ocupa, a se preocupa. (~ tu de asta.) 17. a îngriji, (înv. şi reg.) a socoti. (~ de orătănii.) 18. a căuta, a încerca. (~ dacă poţi să dezlegi problema.) 19. a cerceta, a examina. (Trebuie să ~ cum stau lucrurile.) 20. a cerceta, a se documenta, a se informa, a studia, (înv.) a se pliroforisi. (~ dacă nu s-a mai scris despre asta.) 21. a considera, a crede, a găsi, a socoti. (Această circumstanţă o ~ de bun augur.) 22. a se considera, a se crede, a se închipui, a se socoti, (pop.) a se ţine. (Se ~ inteligent.) 23. a concepe, a gândi, a-şi imagina, a-şi închipui. (Cum ~ tu realizarea acestui lucru?) 24 a-şi imagina, a-şi închipui, a-şi înfăţişa, a-şi reprezenta, (înv.) a-şi figura. (Cum o ~ tu pe ea?) 25. a (se) visa. (Se şi ~ în fruntea unui regiment.) 26. a căpăta, a obţine, a primi, a scoate. (Nu mai ~ un ban de la

el.) 27. a încasa, a primi. (N-am ~ chiria de la el de un an.) vedea vb. v. CUNOAŞTE. OBŢINE. PEDEPSI. PRICEPE. REALIZA. STĂPÂNI. ŞTI. vedeálă s. v. OCHI. VĂZ. VEDERE. VEDENIE s. 1. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, viziune, (înv. şi pop.) nălucitúră, năzăritúră, (pop.) iázmă, morói, (reg.) arătánie, necurăţenie, pater, (Ban.) năhoádă, (Mold. şi Bucov.) vídmă, (înv.) vedere» zare. (O ~ în noapte.) 2. fantasmagorie, închipuire, nălucire. (O ~ a minţii sale.) 3. halucinaţie, nălucire, năzărire, (înv.) vedere. (A avut o ~.) vedenie s. v. IMAGINE. ÎNFĂŢIŞARE. MIRAJ. OCHI. REPREZENTARE. VĂZ. VEDERE. VIZIUNE. VEDERE s. 1. vizibilitate. (~ redusă din cauza cetii.) 2. ochi, văz, (înv. şi reg.) văzut, (înv.) vază, vedeálă, vedenie. (Are o ~ ageră.) 3. aspect, chip, făptură, înfăţişare. (Frumos la ~.) 4. perspectivă, privelişte, (inv. şi reg.> privcálă, (înv.) prospect. (Avea o minimală ~ spre parc.) 5. cadru, peisaj, priveliştescenă, tablou, (livr.) sit, (înv.) priveálă, privire, tabel, (fig.) decor. (O inetntătoare ~ din natură.) G. ilustrată. (I-a trimis o ~ de la mare.) 7. concepţie, convingere, gând, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, viziune, (livr.) convicţiune. (Are nişte ~ sănătoase.) 8. intenţie, proiect. (Ce ai în ~ ?> vedere s. v. AER. APARIŢIE. ARĂTARE. ASPECT. CHIP. DUH. EXPRESIE. FANTASMĂ. FANTOMĂ. FAŢĂ. FIGURĂ. FIZIONOMIE. HALUCINAŢIE. ÎNFĂŢIŞARE. ÎN-TÂLNIRE. ÎNTREVEDERE. ÎNŢELEGERE. LUMINĂ. LUMÂNARE. MINĂ. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. OBRAZ. PĂTRUNDERE. PRICEPERE. PRIVIRE. PUPILĂ. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRĂLUCIRE-STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZITĂ. VIZIUNE. vedere scurtă s. v. MIOPIE. MIOPISM. vederós adj. v. APRECIAT. ARĂTOS. CHIPEŞ. CONSIDERAT. FRUMOS. GRANDIOS. LUMINAT. LUMINOS. MĂREŢ. PREŢUIT. RESPECTAT. SCÂNTEIETOR. SPLENDID. STIMAT. STRĂLUCITOR. VEDETĂ s. divă, star, (fig.) stea. (O ~ de cinema.) VEDRIŞOÁRĂ s. vedriţă. vedrít s. v. VĂDRĂRIT. VEDRÍŢĂ s. vedrişoară. VÉGA s. art. (ASTRON.) (reg.) regina stelelor. véget adj. v. DEŞTEPT. NEADORMIT. TREAZ. VESEL. VOIOS. VEGETA vb. a creşte, a se dezvolta, a trăi. (Ciupercile ~ în sol bogat.) vegeta vb. v. LÂNCEZI. VEGETAL adj. (înv.) plantar. (Regnul ~.) VEGETALĂ s. plantă, (înv.) sad. (Animale si ~e.) vegetare s. v. STAGNARE. VEGETAŢIE s. 1. floră. (~ a unei ţări.) 2. verdeaţă, (rar) verzíş. (Toamna, cimpul işi pierde ~.) 3. creştere, dezvoltare. (Perioadă de ~ a plantelor.) 4. (MED.) adenoidită. (Suferă de ~.) 5. (MED.) polip. (I-a extras o ~.) VEGHE s. 1. nesomn, trezie, (livr.) vigilitáte, '(rar) veghere. (Stare de ~.) 2. priveghere, trezie, (înv. şi reg.) priveghi, (reg.) privegheálă. (În timpul ~ . . .) 3. pază, strajă, străjuire, supraveghere, veghere, (rar) păzit, priveghi, VERIFICARE s. 1. încercare, probare, probă, (pop.) cercare, (înv.) verificáţie, verificăciúne. (~ unui motor.) 2. controlare, revizuire. (~ unui calcul.) 3. (MAT.) probă. (~ unei împărţiri.) ■4. cercetare, control, revizie, revizuire, (înv.) teorie, teorisíre. (~ a tuturor scriptelor financiare.) 5. control, inspectare, inspecţie, revizie. (~ a decurs In bune condiţii.) VERIFICAT adj. 1. încercat, probat, (înv.) probăluít, prubuít. (Motor ~.) 2. controlat, revizuit. (Un calcul ~.) 3.controlat, revăzut, revizuit. (Text ~.) 4. adeverit, confirmat, demonstrat, dovedit, probat. (Ce ţiam spus e lucru ~.) verificáţie s. v. ÎNCERCARE. PROBARE. PROBĂ. VERIFICARE. verificăciúne s. v. ÎNCERCARE. PROBARE. PROBĂ. VERIFICARE. VERIGÁRs. (BOT.; Rhamnus cathartica) părul-ciutei, salbă-rnoale, (reg.) crasíci, cruşî'n, gladíş, paţachínă, porumbel, vonicér, lemn-cânésc, lemn-râiós, lemnul-cíinelui, poama-cíinclui, spin-álb, spinelecérbului. verigár s. v. GLADIŞ. GLĂDICI. SALBĂ-MOALE. verlgáş adj. v. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIŞELESC. MIZERABIL. MÂRŞAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. RUŞINOS. SCELERAT. TICĂLOS. verigáş s. v. CODOŞ. MIJLOCITOR. PROXENET. VERÍGĂ s. 1. inel, ochi, za, (înv.) rătéz. (~ de lanţ.) 2. toartă, ureche. (~ cercelului.) 3. belciug, inel. (~ de lacăt.) verigă s. v. INEL. LANŢ. VERIGHETĂ. verigăşíe s. v. ABJECŢIE. CODOŞIE. CODOŞLÂC. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIŞELIE. MÂRŞĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. PROXENETISM. TICĂLOŞIE. verignşós adj. v. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIŞELESC. MIZERABIL. MÂRŞAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. RUŞINOS. SCELERAT. TICĂLOS. verigeá s. v. VERIGUŢĂ. VERIGÉL s. (BOT.) 1. (Orobanche caryo-phyllacea) (reg.) crăielici, floarea-úntului, iarba-éntului, iarba-víntului, săgeata-lui-Dumnezéu. 2. (Orobanche gracilis) (reg.) săgeata-lui-Dumnezéu. VERIGHETĂ s. inel, (pop.) verigă, (prin Ban.) búrmă. (E însurat şi poartă ~.) verifli s. pi. v. CĂTUŞE. FIARE. VERIGUŢĂ s. (rar) verigeá. veríncă s. v. CEARŞAF. CERGĂ. CUVERTURĂ. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. VELINŢĂ. verincél s. v. VĂR. VERIŞOR. verişánă s. v. VARĂ. VERIŞOARĂ. verişcán s. v. VĂR. VERIŞOR. verişcánă s. v. VARĂ. VERIŞOARĂ. VERIŞOARĂ s. vară, (reg.) văruşánă, veri-■ceá, vericícă, verişánă, verişcánă, (Munt.) şoálă. (Sânt ~e primare.) VERIŞOR s. văr, (pop. şi fam.) veríc, verişcán, (Maram.) verincél. (Sânt ~ primari.) VERITABIL adj. 1. adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic. (Un lucru ~.) 2. adevărat, autentic, curat, neaoş, (pop. şi fam.) sadea, get-bcgét. (Moldovean ~.) 3. adevărat, autentic, curat, nefalsificat, original. (Artă ~.) 4. autentic, bun, curat, (rar) patent. (Aur ~.) 5. natural, pur, (livr.) genuin. (Cafea ~.) veritate s. v. ADEVĂR. REALITATE. VERIDICITATE. vermetí vb. v. AGITA. COLCĂI. FOI. FORFOTI. FRĂMÂNTA. FURNICA. MIŞUI. MIŞUNA. ROI. VIERMUI. VERMICULÁR adj. vermiform. (Cu aspect ■~.)

VERMIFORM adj. vermicular. (Cu aspect ~.) VERMIFÚG s., adj. (FARM.) antihelmin-tic. VERMILLÓN s. chinovar, cinabru. (~ este •o culoare roşie mult folosită in pictură.) vermină s. v. PARAZIŢI. VERMORÉL s. (Ban. şi Transilv.) şpriţ. vernál adj. v. PRIMĂ VĂRATIC. vernichiarí vb. v. VERNISA. verníchiu s. v. LAC. VERNIS. VERNÍS s. lac, (înv.) verníchiu. (~ pentru mobile.) ( VERNISA vb. 1. (înv.) a vernichiarí. (A ~ un tablou.) 2. a deschide, a inaugura. (A ~ ieri noua sa expoziţie.) VERNISAJ s. inaugurare, vernisare. (~ expoziţiei.) VERNISARE s. inaugurare, vernisaj. (~ ■expoziţiei.) verólă s. v. LUES. SIFILIS. verolă mică s. v. VARIOLĂ. VĂRSAT. VERONÁL s. (FARM.) acid dietilbarbi-turic. veronícă s. v. SPORIŞ. VERBINĂ. VEROS adj. dubios, suspect. (Afaceri, speculaţii ~.) veros adj. v. INCORECT. NECINSTIT. NECORECT. NEONEST. VEROSIMIL adj. acceptabil, admisibil, credibil, plauzibil. (O explicaţie ~.) VEROSIMILITATE s. admisibilitate, credibilitate, plauzibilitate, (rar) verosimilitúdinc. (~ unei explicaţii.) verosimilitúdine s. v. ADMISIBILITATE. CREDIBILITATE. PLAUZIBILITATE. VEROSIMILITATE. verpelí vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. FORŢA. FRĂMÂNTA. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. SFORŢA. SILI. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA. VERS s. (LIT.) 1. (Mold. şi Transilv.) vers, (înv.) stih. (Strofă de patru ~.) 2. (la pi.) poezie, stihuri (pi.), (Mold. şi Transilv.) vers. (Scrie ~ si proză.) 3. rimă. (Poezie cu ~ alb.) vers s. v. DATĂ. RÂND. STIH. VERSET. VERSANT s. (GEOGR.) clină, coastă, cobo-râş, costişă, muchie, pantă, povârniş, pripor, repeziş, scoborâş, (rar) prăvălác, prăvălíş, (înv. şi reg.) piază, scápăt, (reg.) pieptán, pieptar, piezişeá, povírghie, prăvál, prăvălitúră, răpă-gúş, (prin Munt.) aplecúş, (înv.) baír, povirni-túră, (fig. ) şold. (~ al unui deal.) VERSAT adj. 1. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, vrednic, (rar) preparat, (înv. şi pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mindru, practic, practicós, prac-tisít, putinciós. (Un inginer ~.) 2. deprins, experimentat, încercat, pricepui, rutinat. (Un ochi ~.) VERSET s. (BIS.) 1. stih, (rar) vers. (~ din psalmi.)2. (înv.) soroácă, (~ în cărţile liturgice-) VERSIFICA vb. (LIT.) a rima, (rar) a sti-hui, (înv.) a poetiza, a versui. VERSIFICARE s. (LIT.) versificaţie, (înv.) stihuíre, versuíre. (O ~ perfectă.) VERSIFICATOR s. (LIT.) (rar) versuitór, (înv.) stihuitór. (Un bun ~.) versificator s. v. POET. VERSIFICAŢIE s. (LIT.) 1. versificare, (înv.) stihuíre, versuíre. (O ~ perfectă-) 2. prozodie. (Probleme, reguli de ~.) VERSIUNE s. variantă. (~ a unui text.) VERSO s. 1. contrapagină. (Pagină şi ~.) 2. dos (~ al unei file de htrtie.) ' VERSOR s. (MAT., FIZ.) vector unitar. versui vb. v. RIMA. VERSIFICA. versuíre s. v. VERSIFICARE. VERSIFICAŢIE. versuít adj. v. RIMAT. versuitór s. v. POET. VERSIFICATOR. VERSURÉL s. (LIT.) (rar) stihurél. vers s. v. POEZIE. STIHURI. VERS. VERSURI. VERTEBRĂ s. (ANAT.) (înv. ) coinác. vertép s. v. IROZI. VICLEIM. VÉRTEX s. (ANAT.) creştet, sinciput, (pop. şi fam.) scăfirlíe, (Ban. şi vestul Olt.) teme.

VERTICAL adj., adv. I. adj. drept. (Sttlp ~.) 2. adj. (BOT.) drept, erect. (Tulpini ~.) 3. adj. abrupt, drept, perpendicular, pieptiş, pieziş, prăpăstios, priporos, râpos, (rar) prăpăs-tuít, priporít, (pop.) oblu, (reg.) poncíş, prăvă-lát, prăvălátic, râpit, râpurós, ţărmurós, (prin Transilv.) priporíu, (prin Bucov.) pripós, (înv.) mălurós, străminós. (Peretele ~ al muntelui.) 4. adv. drept, perpendicular, (înv.) prost. (Muntele se înălţa ~ înaintea noastră.) VERTICALITATE s. perpendicularitate. (~ unui mal.) verticilár adj. v. VERTICILAT. VERTICILÁT adj. (BOT.) (inv.) verticilár. (Ramuri ~.) VERTIGINOS adj. 1. precipitat, (fig.) prăpăstios, vijelios. (O coboríre ~.) 2. ameţitor, fulgerător, precipitat. (O cădere ~.) VERTÍJ s. (MED.) ameţeală, vârtej, (înv.) scutură. VERÚCĂ s. (MED.) neg, papilom, veruco-zitate. VERUCÓS adj. (rar) negós. (Un obraz ~.) VERUCOZITÁTE s. (MED.) neg, papilom, verucă. VERVĂ s. 1. vioiciune, volubilitate. (Vorbea cu o ~ inepuizabilă.) 2. avint, însufleţire, patos. (~ stilului său.) vervénă s. v. URZICUŢĂ. VERBINĂ. vérver s. v. CLANŢĂ. IVĂR. ÎNCUIETOARE. VERZAL adj. (TIPOGR.) capital, majuscul, mare. (Literă ~ ; caracter ~ al unei litere.) VERZALĂ s. (TIPOGR.) capitală, majusculă, literă mare. (Un titlu tipărit cu ~e.) vcrzăciúne s. v. VERZITURĂ. verzíş s. v. VEGETAŢIE. VERDEAŢĂ. VERZIŞOÁRĂ s. (BOT.) vărzuţă. verzişoáră s. v. BO ISTE AN. BORSISOR. IARBĂ-DE-URECHE. RĂMURELE. RUJĂ. URECHELNIŢĂ. verzişoáre s. pi. v. VARZĂ DE BRUXELLES. VERZITURĂ s. (pop.) verzăciúne, (prin Olt.) verdúnă. (O ~ de prune.) verzitúră s. v. COCLEALĂ. PATINĂ. verzíu adj. v. VERZUI. VERZUI adj. (rar) verzíu, verzuríu, (pop.) prăzulíu, verzulíu, (reg.) verdúnc, (înv.) verdós. (De culoare ~.) verzulíu adj. v. VERZUI. verzuríu adj. v. VERZUI. VESEL adj. 1. glumeţ, hazliu, poznaş, (pop. şi fam.) ghiduş, hî'tru, mehenghi, mucalit, ştrengar, şugubăţ, (înv. şi reg.) şăgáci, (reg., mai ales în Mold.) şăgalnic, (reg.) poznéţ, snovós, (Mold.) chisnovát, (Olt.) potcáş, (prin Mold.) prujálnic, prujitór, (prin Olt.) snovélnic, (prin Transilv.) şăncăléţ, şăncălós, şodomán, (prin Transilv. şi Olt.) şodós, (prin Transilv.) şoloméţ, (prin Bucov. şi Mold.) şotélnic, (Bucov.) şotiós, (Mold.) tămăşálnic, (prin Olt.) zgondós, (înv.) poznátec, poznít, zeflíu. (E un om tare ~.) 2. bucuros, mulţumit, satisfăcut, voios. (Se duce ~ la lucru.) 3. voios, (livr.) jovial, (rar) râzăréţ, râzătór, (pop.) tivilichíu, (înv. şi reg.) sămărât, (reg.) chefós, veselós, (Transilv.) vi-gán, (înv.) libovít, râzăciós, râzfnd, véget. (O fire ~.) 4. amuzant, comic, hazliu, nostim, (livr.) ilar, ilariant, (pop.) poznaş, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod. (O ínltmplare ~.) 5. hazliu, umoristic. (Scenetă ~.) VESELĂ s. văsăric. (~ unui restaurant.> VESELÍ vb. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se distra, a se înveseli, a petrece, a râde, (înv.) a se distrage, a se cglendisî, a libovi. (Ne-am ~ copios pe socoteala lui.)1 veseli vb. v. ÎNVESELI. VESELÍE s. 1. voioşie, (livr.) jovialitate, (înv.) veselitúră. (Era de o ~ contaminantă./ 2. desfătare, petrecere, (rar) desfăt, (inv.) desfătăciúne. (Cu mare ~.) 3. haz, umor. (Plin de ~.) veselíre s. v. ÎNVESELIRE. veselit adj. v. ÎNVESELIT. veselltór adj. v. ÎNVESELITOR. veselitúră s. v. VESELIE. VOIOŞIE. vesclnic adj. v. CHEFLIU. ÎNVESELITOR. PETRECĂREŢ, veselós adj. v. VESEL. VOIOS. VESPASIANĂ s. pisoar. vesperal adj. v. SERAL. VEST s. 1. apus, asfinţit, (inv. şi pop.) sfinţit, (pop.) scăpătat, soare-apúne, (înv. şi reg.)' scápăt, (reg.) scăpătíş. (Se îndreaptă către ~ ; punctul cardinal numit ~.) 2. apus, occident. (Ţările din ~.) VESTĂ s. jiletcă, (pop.) láibăr. (Purta ~ sub haină.) VESTE s. 1. ştire, (rar) semn, (inv.) cuvínt, glas, havadíş, pliroforíe, ştafetă, (turcism înv.> mujdeá. (Aşteaptă cu nerăbdare o ~ de la el./ 2. mesaj, ştire, (inv.) solie. (I-a transmis următoarea ~. . . ) 3. comunicare, informaţie, înştiinţare, ştire. (A primit o ~ de mare importantă.) 4. cunoştinţă, informaţie, ştire, (prin Transilv.) hir, (înv.) mărturie, pliroforíe, ştiinţă. (Ai vreo ~ despre el?) 5. faimă, renume, (rar) pomină.

(I-a mers ~ pretutindeni.) veste s. v. STRIGĂRI. VESTIRI. vestegăluí vb. v. FOLOSI. ÎNTREBUINŢA. RECURGE. SERVI. SLUJI. UTILIZA. UZA. VESTÍ vb. 1. a anunţa, a aviza, a informa, a íncunoştinţa, a înştiinţa. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a anunţa, a comunica, a informa, a íncunoştinţa, a înştiinţa, (rar) a semnaliza, (Transilv. şi Ban.) a ştirici. (Vă ~ că trebuie să fiţi prezenţi.) 3.a anunţa, a comunica, a transmite, (înv.) a porunci, a soli. (I-am ~ sosirea mea.) 4. a anunţa, a íncunoştinţa, a înştiinţa, (înv.) a publica, a publicarisi, a pu-blicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.) 5. a> prevesti, a prezice, a profetiza, a profeţi, a proroci, (inv. şi reg.) a plăzui, a prepúne, (prii* Transilv.) a pohibi, (înv.) a meni, a proroces-tvui. (Ce a ~ sftntul?) 6. a anticipa, a anunţa„ a prevesti, (rar) a promite. (Noaptea senină ~ o zi frumoasă.) vesti vb. v. DEOSEBI. DIFUZA. DISTINGE. 'DUCE. EVIDENŢIA. ILUSTRA. ÎMPRĂŞTIA. ÎNSCĂUNA. ÎNTINDE. ÎNTRONA. ÎNVESTI. LĂŢI. NUMI. PROCLAMA. PROPAGA. PUNE. RĂSPÍNDI. REMARCA. SINGULARIZA. TRANSMITE. UNGE. VESTIAR s. garderobă. (Lăsaţi hainele la ~.) VESTIBUL ş. antreu, hol, sală. (Două camere cu ~.) / VÉSTICfídj. apusean, occidental. (Statele ~.) VESTÍGIUs. 1.rămăşiţă, relicvă,urmă. (~ iile trecutului.) 2. (la pi.) moaşte (pi.), relicve (pl.)> (înv.) rămăşiţe (pi.). (~ sfinte.) VESTIMENTAR adj. (înv.) veşmântár. (Sub aspect ~.) VESTIMENTAŢIE s. îmbrăcăminte. (O ~ sumară.) VESTÍRE s. 1. anunţare, informare, încu-noştinţare, înştiinţare. (~ cuiva despre ceva.) H. anunţare, comunicare. (~ sosirii lui.) 3. anunţare, încunoştinţare, înştiinţare, (înv.) publicare, publicaţie, pnblicuíre. (~ a ceva făcută cuiva.) 4. prevestire, prezicere, prorocire. (~ unor vremuri înfloritoare.) 5. (la pi.) strigări (pi.), (reg.) veste, (prin Transilv.) mărturisiri (pi.). (~ de logodnă, de nuntă.) VESTÍT adj. 1. celebru, faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, (inv. şi pop.) mărit, numit, (reg.) revestít, (Transilv.) híreş, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifán, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.) 2. consacrat, cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, reputat. (Un sportiv ~.) VESTITOR s. 1. crainic, mesager, sol, trimis, (reg.) crancău, (inv.) posláneţ, poslánic, pris-táv, strigător, telál. (Au anunţat vestea printr-un ~.) 2. profet, proroc, (înv.) proroci-tór. (Un ~ mincinos.) 3.anunţător, prevestitor. (Rândunelele sânt ~ ale primăverii.) vestitor s. v. COLĂCAR. VESTON s. 1. sacou. (~ de vară.) 2. surtuc. (Un ~ de postav gros.) VÉŞCĂ s. 1. văcălie, (Transilv.) veácă. (~ -sitei, a ciurului.) 2. (TEHN.) (reg.) strat, (Transilv.) veácă, (~ de la pietrele morii.) VEŞMINT s. 1. haină, îmbrăcăminte, strai, (pop. şi fam.) buleándră, ţoală, (reg.) rufă, (Transilv. şi Maram.) halúb, (depr.) hanţă. (Era fără ~ pe trup.) 2. (BIS.; la pi.) odăjdii (pi.), (inv.) ornate (pi.). (Preotul s-a îmbrăcat in ~.) veşmântár adj. v. VESTIMENTAR. VEŞNIC adj., adv. 1. adj. etern, nemuritor, nepieritor, nesfirşit, neuitat, perpetuu, 'viu, (livr.) sempitérn, (inv.) neapús, pururélnic, nesăvirşít, (fig.) nestins. (0 amintire ~.) 2. adv. etern, pururi, totdeauna. (~ va rămtne in inimile noastre.) 3. adj. continuu, etern, necontenit, necurmat, neâncetat, neântrerupt, nesfirşit, permanent, perpetuu, (înv. şi reg.) mereu, (reg.) necúnten, (înv.) neâncontenít, neprecur-mát, nesăvârşít, pururélnic. (0 luptă ~ între contrarii.) 4. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neâncetat, neântrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, (inv. şi reg.) nepristán, (reg.) hójma, necúnten, (inv.) neapărat, nelipsit. (Se mişcă ~.) 5. adv. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neâncetat, permanent, pururi, totdeauna, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreună. ) VEŞNICÍE s. eternitate, nemurire, vecie, (livr.) perpetuitate, (reg.) săvirşíe, (înv.) nemuritoríe. (Fapta sa i-a asigurat ~.) VEŞTED adj. 1. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, trecut, uscat, veştejit, (pop.) gălbenít, (reg.) pâhăvít, (Mold. şi Bucov.) ugilít. (O plantă, o floare ~.) 2. mort, uscat. (Frunză ~.) veşted adj. v. FANAT. TRECUT. VEŞTEJÍ vb. 1. a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) usca, (astăzi rar) a tinji, (pop.) a (se) galbeni, (inv. şi reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pihăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold.

şi Transilv.) a (se) probozi, (Mold. şi Bueov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.) 2. a îmbătrâni, a se trece, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X s-a ~ de iot!) veşteji vb. v. BLAMA. CONDAMNA. DEZAPROBA. FANA. ÎNFIERA. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA. TRECE. VEŞTEJÍRE s. îngălbenire, ofilire, pălirc, uscare, (pop.) gălbeníre. (~ plantelor.) vestejire s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. ÎNFIERARE. NEAPROBARE. REPROBARE. RESPINGERE. STIGMATIZARE. VESTEJÍT adj. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, trecut, uscat, veşted, (pop.) gălbenít, (reg.) pâhăvít, (Mold. şi Bucov.) ugilít. (O plantă, o floare ~.) veştejit adj. v. FANAT. TRECUT. VETERINAR s. (inv. şi reg.) nalbánt, (reg.) nălbár. (E de profesie ~.) veterinarie s. v. MEDICINĂ VETERINARA. vetrelă s. v. CORABIE. PÂNZĂ. UMBRELĂ. VELĂ. vetrí vb. v. ADULMECA. MIROSI. VETRÍCE s. (BOT.; Chrysanthemum vulgare) (reg.) mărún, mărúncă, buruiană-de-ceas-rău, iarbaráiului. vetríce s. v. EFEMERĂ. EFEMERIDĂ. vetriceá s. v. GRANAT. SPILCUŢĂ. vetriccl s. v. PELINARIŢĂ. VETRIŞOÁRĂ s. vetriţă. VETRÍŢĂ s. vetrişoară. vetrúşcă s. v, VINDEREU. VÂNTUREL. veturín s. v. BIRJAR. SURUGIU. VIZITIU. vetust adj. v. ARHAIC. DEMODAT. DEPĂŞIT. DESUET. ÎNVECHIT. PERIMAT. VECHI. vetustáte s. v. VECHIME. VEVERIŢĂ s. (ZOOL.; Sciurus vulgaris) (inv.) sângeáp. VEXA vb. a contraria, a şoca, (fig.) a izbi. (M-au ~ cele auzite.) vexá vb. v. INSULTA. JIGNI. OFENSA. ULTRAGIA. vexánt adj. v. INJURIOS. INSULTĂTOR. JIGNITOR. OFENSATOR. vexare s. v. INSULTARE. JIGNIRE. OFENSARE. ULTRAGIERE. VEXAT adj. contrariat, şocat, (fig.) izbit. (Un om ~.)^/ vexat fnrjTv. INSULTAT. JIGNIT. OFENSAT. ULTRAGIAT. vexatoriu adj. v. INJURIOS. INSULTĂTOR. JIGNITOR. OFENSATOR. vexaţiune s. v. AFRONT. INJURIE. INSULTĂ. JIGNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUŞINE. UMILINŢĂ. . VEZI interj, iată !, uite !, (pop.) ia !, iacă !, ian !, (in\. şi reg.) ni !, (Mold. şi Bucov.) ínga ! (~ .', se apropie de noi.) VEZICÁNT adj. vezicator. (Substanţă ~.) vezicát adj. v. BĂŞICAT. URZICAT. VEZICATOR adj. vezicant. (Substanţă ~.) VEZICĂ s. (ANAT.) 1. băşică. 2. vezică urinară = băşica udului. 3. vezică ombilicală = sac vitelin. ■i. vezică înotătoare = băşică înotătoare. (~ a peştilor.) VEZICULĂ BILIARĂ s. (ANAT.) cole-cist, fiere, (pop.) băşica fiérii. (S-a operat la ~.) VÍA prep. prin. (Bucureşti — Craiova ~ Roşiori de Vede.) viá vb. v. DĂINUI. DURA. EXISTA. FI. MENŢINE. PĂSTRA. PERPETUA. PERSISTA. RĂMÂNE. TRĂI. ŢINE. VIEŢUI. VIABIL adj. durabil, rezistent, trainic. (O operă ~.) VIABILITATE s. durabilitate, rezistenţă, trăinicie. (~ unei opere.) VIAŢĂ s. I. fiinţă. (Pe cind nu era ~.) 2. (înv. fig.) cap. (Îi era ~ in primejdie.)

3. singc. (Şi-a rfat~ pentru patrie.) 4. trai, (înv.) cust, custáre. (Au dus o ~ agitată.) 5. trai, vieţuire, (pop.) sălăşluíre, (înv.) sălaş-luínţă. (~ lai îndelungată pe aceste locuri.) 6. existenţă, trai, zile (pi.), (înv. şi pop.) petrecere, vieţuire, (pop. şi fam.) veac, (înv.) petrecanie. (~ lui se scurgea în linişte.) 7. biografie. (~ lui Macedonski.) viá,ameni morţi.) 3. (MED.) deschis, necicatrizat, nevindecat, singcrând. (Rană ~.) 4. (pop.) verde. (Plante ~ şi plante uscate.) .">. intens, mare, puternic, strălucitor, tare. (O lumină ~.) 6. intens, strălucitor, (fig.) aprins. (Calări ~.) 7. puternic, tare, (franţuzism) eriânt, (fig.) aprins. (O nuanţă ~ a unei culori.) ii. chinuitor, intens, puternic, străpungător, violent, (fig.) ascuţit, sfredelitor. (Durere fizic! ~.) 9. acut, adânc, ascuţit, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent. (O suferinţa morală ~.) 10. adânc, intens, mare, profund, puKernic. (O impresie, o emoţie ~.) 11. intens, puternic, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, ínflâcăr.'t, înfocat, pasionat. (O dorinţă ~.) 12. însufleţit, vioi, vivace. (Tempo ~ de execuţie i unei bucăţi muzicale.) 13. febril, intens, încordat, însufleţit. (Ritm ~ de muncă.) lî. asumat, însufleţit. (O discuţie ~.) 15. etern, nemuritor, nepieritor, nesfârşit, neuitat, perpetuu, veşnic, (livr.) sempitérn, (înv.) neapús, pururélnic, nesăvârşít, (fig.) nestins. (O amintiri ~.) 16. actual, proaspăt. (O amintire mereu ~.) 17. evocativ, evocator, expresiv, nuanţpt, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, (fig.) colorat. (O descriere ~.) viu s. v. MIEZ. MIJLOC. PUTERE. TOI. VIVACE adj., adv. 1. adj. însufleţit, vioi, viu. (Tempo ~ de execuţie a unei bucăţi muzicale.) 2. adv. (MUZ.) spiritoso. 3. adj.(/?OT.) peren, (rar) perénic. (Plantă ~.) VIVACITATE s. însufleţire, vioiciune. (~ tempoului unei compoziţii muzicale.) vivacitate s. v. ANIMAŢIE. ANTREN. ÎNSUFLEŢIRE. VIOICIUNE. VÍVAT interj, trăiască !, ura ! vivat s. v. ACLAMAŢII. OSANALE. OVAŢII. TOAST. URALE. VIZĂ vb. 1. a ochi, a ţinti, (rar) a aţinti, (pop.) a chiti, (reg.) a ţeli, a ţelui, (înv.) a chiori, a însemna. (A ~ un obiectiv, înainte de a trage.) 2. a se raporta, a se referi. (Cele arătate ~ următoarea problemă . . .) 3. .1 aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a râvni, a tinde, a ţinti, a urmări, a visa, (rar) a stărui, (înv. şi reg.) a năşii, (reg.) a năduli, (prin Transilv. şi Mold.) a bárăni, (înv.) a aţinti, a bâte, a jelui, a nădăjdui. (ATu ~ să . . .) VIZARE s. ochire, ochit, ţintire. (~ unui obiectiv de atins.) VIZAVÍ adv. (Transilv:) 'pédri, (prin Transilv.) sémbe. (A trecut ~.) viză galbenă s. v. ŞIP. ' VIZETĂ s. vizieră, vizor. (Se uită prin ~.) VIZIBIL adj. 1. văzut. (Un obiectiv ~.) 2. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, ncmdoiemic, neândoios, netăgăduit, pregnant, vădit, (livr.) manifest, (fig.) raarcât. (Semne ~ de boală.) 3. accentuat, evident, marcat, pronunţat, reliefat. (Vorbea cu un ~ accent străin.) VIZIBILITATE s. vedere, (~ redusă din cauza cetii.) VÍZIÉRÁ s, 1, cozoroc, (reg. şi glumeţ) streaşină, (prin Ban.) şild, (Transilv. şi Marara.) şimlédăr, (Transilv. şi Bucov.) şirm. (~ a şepcii, a chipiului.) 2. vizeta, vizor. (Se uită prin ~ uşii.) VIZIONA vb. a privi, a urmări, a vedea. (A ~ un film la televizor.)

VIZIONAR adj. prevestitor, profetic, (livr.) sibílic, sibilin, sibilinic, (înv.) prorocesc. (Afirmaţii ~.) VIZÍR s. arniaş, . sici. (~ la arşic, în jocul de arşice.) VIZIRAT s. (IST.) (înv.) viziríe, vi/.irlic. (~ era demnitatea vizirului.) viziríe s. v. VIZIRAT. vizirlî'c s. v. VIZIRAT. VIZITA vb. í. a (se) vedea. (A'e ~ în fiecare săptămână.) 2. (pop.) a cerca, a cerceta, (reg.) a petrece, (înv.) a socoti. (A ~ mai multe oraşe.) vizitator s. v. INVITAT. MUSAFIR. OASPETE. VÍZITĂ s. 1. (rar) ospeţíe, (înv. şi reg.) vedere, (turcism înv.) musafereá, (fam., adesea peior.) musafirlâc. (A se duce in ~ la . . .) 2. (MED.) control. (~ medicală.) VIZITIU s. 1. birjar, surugiu, (înv. şi reg.) sechiráş, (reg.) droşcár, (Transilv.) cóciş, (înv.) mânáş, vcturín. (~ la o trăsură de piaţă.) 2. (ASTRON.; art.) (reg.) ocolul (art.), surugiul (art.), trăsura (art.), ţarcul (art.), carul-lui-Dumnezéu. VIZIUNE s. 1. imagine, înfăţişare, reprezentare, (înv.) vedenie, (fig.) icoană, oglindă. (~ unor vremuri apuse.) 2. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie» (înv. şi pop.) nălucftúră, năzăriíúră, (pop.) iázmă, moroi, (reg.) arătánie, necurăţenie, pater, (Ban.) năhoádă, (Mold. şi Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. (O ~ în noapte.) 3. chip, imagine, spectru, umbră, vedenie. (~ morţii se arată.) 4. perspectivă. (Are o ~ Clară asupra dezvoltării economice.) 5. concepţie, convingere, gând, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, (livr.) convicţiune. (O ~ sănătoasă asupra . . .) VIZOR s. vizetă, vizieră. (Se uită prin ~ uşii.) VIZUINĂ s. bârlog, cuib, culcuş, sălaş, (reg.) cobârlău, cóvru, míşină, vizunie,' '(prin Ban.) cârtóg, (prin Transilv.) scorciób, (prin Ban.) viezuríme, viezurínă. (~ a unui animal sălbatic. ) vizunie s. v. BÂRLOG. CLTIB. CULCUŞ. SĂLAŞ. VIZUINĂ. vij s'. v. BĂTRÂN. MOS. MOŞNEAG. vâjí vb. v. POTRIVI. VENI. VÂJÂÍ vb. 1. a fluiera, a şuiera, a vui, (rar) a zbârnâi, (Transilv.) a şovăi. (Vintul ~ prin hornuri.) 2. a piui, a şuiera, a (iui, (reg.) a ţistui. (Glontul i-a ~ pe la ureche.) vtjâí vb. v. BÂZÂI. DUDUI. VUI. ZBÂRNÂI. ZÂZÂI. ZUMZĂI. VÂJÂIÁLĂ s. şuier, şuierare, şuierat, şuierătură, vâjâire, vâjâit, vijâitură, vuiet. (~ vlntului.) VÂJÂÍRE s. şuier, şuierare, şuierat, şuierătură, vâjâială, vâjâit, vâjiiturá, vuiet. (~ vlntului. ) vâjâit adj. v. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT. VÂJÂÍT s. 1. şuier, şuierare, şuierat, şuierătură, vâjâială, vâjâire, vijâitură, vuiet. (~ vin-tului.) 2. piuit, piuitură, şuierat, şuierătură, ţiuit, ţiuitură, vâjiitură, (rar) piuiálă. (~ glonţului.) VÂJÂITOÁRE s. zbârnâitoare, (pop.) pirii-toáre, (prin Ban.) zvârnaică. (~ la zmeul de hir-lie.) VÂJÂITÓR adj. 1. şuierător. (Un vini ~.) 2. piuitor, şuierător, liuitor. (Zgomot ~.) VÂJÂITÚRĂ s. 1. şuier, şuierare, şuierat, şuierătură, vâjâială, vâjâire, vâjâit, vuiet. (~ vân-tului.) 2. piuit, piuitură, şuierat, şuierătură, ţiuit, ţiuitură, vâjâit, (rar) piuiálă. (~ glonţului.) vâlcán s. v. AVAT. vâlcâ s. v. GÂLCĂ. UMFLĂTURĂ. VÂLCEÁ s. (GEOGR.) vâlcică. (O ~ puţin adíncă.) vilceág s. v. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ. vâlced adj. v. ÎNVINEŢIT. VÂNĂT. vilcezí vb. v. ÎNVINEŢI. VÂLCÍCĂ s. (GEOGR.) vâlcea. (O ~ puţin adlncă.) vâlfă s. v. MAG. VRĂJITOR. vilsán s. v. AVAT. VÂLTOÁRE s. bulboacă, bulboană, ochi, valvârtej, vârtej, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciúlniţă, dâlboánă, sfrédel, şípot, toáncă, vârtecúş, (Transilv. şi Ban.) dălbínă, (Olt. şi Transilv.) dórnă, (prin Munt.) ştói, (prin Transilv. şi Maram.) ştibloáncă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) ştioálnă, (Bucov., Transilv. şi Mold.) ştiulboánă, (Transilv., Ban. şi Olt.) toáie, (Ban.) vir, (înv.) smârc. (~ a unei ape curgătoare. ) viitoare s. v. PIUĂ. vilváie s.v. FLĂCĂRAIE. PARĂ. PĂLĂ-LAIE. PÂRJOL. VĂPAIE. VÂLVĂTAIE. VÂLVOARE. vilva-pădúrii s. v. MAMA-PĂDURII. VILVĂ s. 1. agitaţie, frământare, tulburare, zarvă. (Din nimic s-a stârnit o ~.) 2. senzaţie, (fam.) furori (pi.), (fig.) zgomot. (Ştirea a produs ~.) 3. (fig.) ecou, răsunet. (~ produsă de descoperirea făcută.) vâlvă s. v. ALAI. FAIMĂ. FAST. NOTORIETATE. POMPĂ. PRESTIGIU. RENUME. REPUTAŢIE. VAZĂ. vâlvăráie s. v. FLĂCĂRAIE. PARĂ. PĂLĂ-LAIE. PÂRJOL. VĂPAIE. VÂLVĂTAIE. VÂLVOARE. VÂLVĂTAIE s. flăcăraie, pară, pălălaie, pârjol, văpaie, vâlvoare, (rar) pălăláică, (pop.) bóbot,

bobotáie, (reg.) pălălăiálă, vâlváie, vâlvăráie, (prin vestul Transilv.) bábură, (Olt.) bălbălău. (0 imensă ~ de la incendiu.) VÂLVOARE s. flăcăraie, pară, pălălaie, pârjol, văpaie, vilvătaie, (rar) pălăláică, (pop.) bóbot, bobotáie, (reg.) pălălăiálă, vâlváie, vâlvăráie, (prin vestul Transilv.) bábură, (Olt.) bălbălău. (O imensă ~ de la incendiu.) VÂLVÓI adj. ciufulit, deranjat, neângrijit, zbârlit, (livr.) hirsut, (pop. şi fam.) burzuluit, (înv. şi reg.) străflocát, (reg.) borz, borzós, buhós, buhuiát, vâlvoiát, zbârlóg, zborşít, (Mold. şi Bucov.) dupurós, (vestul Transilv.) spérlă, (Ban. şi sud-vestul Transilv.) sperlít, (fam. şi depr.) neţesălat. (Cu părul ~.) vâlvoiát adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÂNGRIJIT. VÂLVOI. ZBÂRLIT. VÂNÁ vb. a prinde, (înv.) a vinători. (A ~ iepuri.) vâná vb. v. PESCUI. PRINDE. VÂNÁR s. bucar, curar, (reg.) gurúră, hamut, cureaua vânării. (~ este o parte a hamului.) VÂNÁRE s. prindere, vânat. (A tnceput sezonul de ~ a păsărilor.) vânáre s. v. VÂNAT. VÂNĂTOARE. VÂNÁT s. 1. prindere, vânare. (A tnceput sezonul de ~ al păsărilor.) 2. vinătoare, (rar) vânáre, (înv.) vânătoríe, vinăţíe. (A plecai la ~.) VINĂ s. 1. (ANAT.) venă, (prin Mold.) sfârc. 2. vină de bou = (prin Mold.) salamástră. 3. (GEOL.) filon. (O ~ de aur.) 4. (GEOL.) pânză. (0~ de apă freatică.) 5. dungă, nervură, striaţie. (Marmură cu ~e.) vână s. v. CARTILAJ. GAMBĂ. LIGAMENT. ERVURĂ. PULS. TENDON. ZGÂRCI. VINĂT adj. 1. (înv. şţ pop.) pătlăginiu, (Munt.) civít. (De culoare ~.) 2. învineţit, (înv. şi reg.) vineţít, (reg.) vflced. (Are obrazul ~ de la lovitură.) 3. învineţit, livid, verde. (~ la faţă de mlnie.) 4. sur. (Cat ~.) VÂNATÁIE s. ((MED.) echimoză, vineţeală, (înv.) vânătáre. (Are o ~ la ochi.) vtnătáre s. v. ECHIMOZĂ. VINEŢEALĂ. VÂNĂTAIE. VINĂTĂ s. (BOT.; Solanum melongena) pătlăgea, (reg.) godină. VÂNĂTOARE s. vânat, (rar) vânáre, (înv.) vânătoríe, vânăţie. (A plecat la ~.) VÂNĂTÓR s. (astăzi rar) prinzătór, (rar) puşcaş, (prin Transilv. şi Bucov.) puşcătór. (~ de vulpi.) VÂNĂTORESC adj. cinegetic. (Trofeu ~-) vinători vb. v. PRINDE. VÂNA. vânătoríe s. v. VÂNAT. VÂNĂTOARE. vinăţíe s. v. VÂNAT. VÂNĂTOARE. VÂNJ s. (BOT.; Ulmus effusa) velniş, (reg.) ulm. vlnj s. v. DINAMISM. ENERGIE. FORŢĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEŢE. TĂRIE. VELNIŞ. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ. VÂNJÓS adj. 1. puternic, robust, solid, tare, viguros, voinic, zdravăn, (pop.) ţeapăn, vânós, vârtós, (reg.) puterós, putut, socolán, (Ban. şi Transilv.) pogan, (înv.) potent, putinciós, spá-toş, (fig.) verde. (Om ~.) 2. legat, robust, solid, viguros, voinic, zdravăn. (Un trup ~.) vlnjoşá vb. v. FORTIFICA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNTĂRI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂ-VENI. RECONFORTA. REFACE. RESTABILI. TONIFICA. vlnjoşénie s.v. DINAMISM. ENERGIE. FORŢĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEŢE. TĂRIE. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ. vânjoşíe s. v. DINAMISM. ENERGIE. FORŢĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEŢE, TĂRIE. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ. vânós adj. v. PUTERNIC. ROBUST. SOLID. TARE. VIGUROS. VÂNJOS. VOINIC. ZDRAVĂN. VÂNT s. (FIZIOL.) gaz, pârţ, (pop.) băşínă, fisâiálă, (prin Bucov. şi Maram.) târtâítă, (fam.) pam. vtntăráie s. v. FURTUNĂ. VIFOR. VIJELIE. VÂNTICÉL s. (MET.) vântişor, vântuleţ. (Sufla un ~ cam rece.) VÂNTIŞOR s. (MET) vânticei, vântuleţ. (Sufla un ~ cam rece.) vlntoáie s. v. FURTUNĂ. VIFOR. VIJELIE. vintoásă s. v. FURTUNĂ. TROMBĂ. VIFOR. VIJELIE. VÂRTEJ.

vintoáse s. pi. v. IELE. vlntós adj. v. FURTUNOS. VIFOROS. VIJELIOS. VÂNTULEŢ s. (MET.) vânticei, vântişor. (Sufla un ~ cam rece.) vlntul negru s. v. AUSTRU. VÂNTURÁ vb. 1. (AGRON.) a triora. (~ seminfele cu triorul.) 2. a Împrăştia, a risipi, a spulbera, (înv.) a splrcui. (A-i ~ pe duşmani în cele patru zări.) 3. a se perinda, a se succeda. (Multă lume se ~ pe acolo.) 4. a colinda, a cutreiera, a parcurge, a străbate, (pop. şi fam.) a bâte, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. şi reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ p« rtnd oraşele şi satele.) vlnturá vb. v. BATE. SUFLA. TRECE. vlnturár s. v. EVANTAI. VÂNTURÁRE s. (AGRON.) vânturat, (rar) vânturătúră. (~ griului.) vinturáşcă s. v. TRIOR. VÂNTURÂTOARE. VÂNTURAT s. (AGRON.) vânturare, (rar) vânturătúră. (~ griului.) VÂNTURÁTIC adj. fluşturatic, fluturatic, frivol, neserios, uşuratic, zvânturat, zvinturatic, (livr.) futil, (pop.) spulberátic, (reg.) zărpălátic, zburálic, zburdalnic, (Mold.) sprinţar, zbrehúi, (înv.) vinturós. (Un bărbat ~). vântură-lúme s. v. AVENTURIER. VÂNTURĂTOÁRE s. (AGRON.) 1. trior, (prin Bucov.) şpiţ, (Transilv. şi Maram.) vân-turáscă. 2. moriscă. vlnturătór s. v. AVENTURIER. vânturătúră s. v. PLEAVĂ. VÂNTURARE. VÂNTURAT. vintnră-ţáră s. v. AVENTURIER. VÂNTURÉL s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vinderea, (reg.) marinícă, şuşugáie, vetrúşcă, vinderii, (prin Olt.) şurligáie. vânturíle s. pi. v. DEDIŢEL. vinturós adj. v. FLUŞTURATIC. FLUTURATIC. FRIVOL. FURTUNOS. NESERIOS. UŞURATIC. VIFOROS. VIJELIOS. VÂNTURÁTIC. ZVÂNTURAT. ZVÂNTURATIC VÂNZÁRE s. 1. desfacere, plasare, (înv.) debit. (~ unei mărfi.) 2. dever, (pop. şi fam.) alişveríş. (N-a prea avut ~ astăzi.) 3. trădare, (înv.) prodíţie, prodosíe. (~ de patrie.) • VÂNZĂTÓR adj., s. 1. adj., s. trădător, (înv.) proditór, prodót. (~ de patrie.) 2. s. iudă, trădător. (Eşti un ~, amice!) vânzoálă s. v. AGITAŢIE. ANIMAŢIE. COLCĂIALĂ. FOIALA. FOIRE. FORFOTĂ. FORFOTEALĂ. FRĂMÂNTARE. FURNICARE. MIŞCARE. MIŞUIALĂ. MIŞUNARE. ROIALĂ. VIERMUIALA. VIERMUIRE. vinzolcálă s. v. AGITAŢIE. ANIMAŢIE. COLCĂIALĂ. FOIALA. FOIRE. FORFOTĂ. FORFOTEALĂ. FRĂMÂNTARE. FURNICARE. MIŞCARE. MIŞUIALĂ. MIŞUNARE. ROIALĂ. VIERMUIALA. VIERMUIRE. vânzolí vb. v. AGITA. GOLCĂI. FOI. FORFOTI. FRĂMÂNTA. FURNICA. MIŞUI. MIŞUNA. ROI. VIERMUI. vlrcátadj. v. BĂLŢAT. DUNGAT. TĂRCAT. VĂRGAT. vircă s. v. DUNGĂ. LINIE. VARGA. VÂRCOLÁC s. (MITOL. POP.) pricolici. vircolác s. v. STAFIE. STRIGOI. VÂRF s. 1. (GEOGR.) creastă, creştet, culme, pisc, (rar) obírşie, (înv. şi reg.) sâmceá, (reg.) piscán, spic, tigvă, titílă, vârváre, (Transilv." picúi, (Mold., Transilv. şi Maram.) ţiclău, (lnv.N suiş. (Alpiniştii au ajuns pe ~ muntelui.) 2 bot, cap, capăt, cioc. (~ al unui obiect ascuţit.) 3. cap, capăt, extremitate. (~ bastonului.) 4. buric. (Şi-a fript ~ degetelor.) 5. (COR.) poantă. (Dansează pe ~uri.) 6, (BOT.) vlrf vegetativ =con vegetativ. vârfuít adj. v. ASCUŢIT. ŢUGUIAT. VÂRFULEŢ s. (GEOGR.) pisculeţ, piscuşor, vârfuşor, (reg.) piscotéi.

VÂRFUŞÓR s. (GEOGR.) pisculeţ, piscuşor, vârfuleţ, (reg.) piscotéi. vârhóvnic s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ŞEF. VlRI vb. 1. a băga, a introduce. (~ mina în apă, cheia tn broască.) 2. a băga, a introduce, apune. (~ vinul tn damigeana, găina tn traistă.) 3. a băga, a introduce, a trece. (~ aţa prin urechea acului.) 4. a se băga, a intra, a se introduce. (S-a ~ în spărtura din zid.) 5. a băga, a îrnplânta, a înfige, (rar) a implanta, (înv. şi reg.) a petrece. (A ~ cuţitul tn el.) 6. a băga, a îndesa, a înfunda, a trage. (~ căciula pe cap.) 7. a se băga, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi. (Nu vă ~ aşa în minei) 8. a băga, a închide, a pune. (Îl ~ la arest.) 9. a se amesteca, a se băga, a interveni. (Nu s-a ~ în discuţiile noastre.) 10. a se angaja, a se băga, a intra, a se încadra, a se tocmi, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. şi Bucov.) a se apuca. (S-a ~ argat la un moşier.) 11. a băga, a investi, a plasa. (Cit capital a ~ în această afacere?) VÂRÂCIÓS adj. băgăcios, băgăreţ, înfigăreţ. (E prea ~ I) . *■ VÂRIRE s. 1. băgare, băgat, introducere, virât. (~ cheii în broască.) 2. băgare, băgat, introducere, punere, virât. (~ vinului tn sticle.) 3. băgare, băgat, introducere, trecere, vârât. (~ o/ei prin urechea acului.) 4. băgare, intrare, introducere, vârât. (~ lui prin spărtura zidului.) 5. împlântare, înfigere. (~ cuţitului in cineva.) VÂRIT s. 1. băgare, băgat, introducere, vârâre. (~ cheii in broască.) 2. băgare, băgat, introducere, punere, vârâre. (~ vinului tn sticle.) 3. băgare, băgat, introducere, trecere, vârâre. (~ aţei prin urechea acului.) 4. băgare, intrare, introducere, vârâre. (~ lui prin spărtura zidului.) virlán s. v. GRINDEL. MOLAN. vlrláv adj. v. BUCĂLAI. BUCĂLAT. DOLOFAN. DURDULIU. GRĂSAN. GRĂSU-LIU. GRÂSUŢ. PLIN. ROTOFEI. ROTUND. vlrligoánţă s. v. ZVÂRLUGĂ. virlúgă s. v. ZVÂRLUGĂ. vlrstá vb. v. DUNGA. TĂRCA. VARGA. vlrstade mijloc s. v. EVUL MEDIU. vlrstăt adj. v. BĂLŢAT. DUNGAT. TĂRCAT. VĂRGAT. A• VIRSTĂ s. 1. etate, (înv.şi reg.) timp, (înv.) crescut. (Ce ~ ai?) 2. (pop.) seamă. (Copii de vírstă s. v. BRÂU. BUCHET. DUNGĂ. LINIE. MĂNUNCHI. ŞUVIŢĂ. VARGA. VECHIME, VIRSTNIC adj. bătrin, (înv. şi reg.) vechi. ( Un om ~ .) vî'rstnic adj. v. MAJOR. vlrstnicie s. v. MAJORAT. MAJORITATE. PUBERTATE. VÂRŞĂ s. (PESCUIT) vintir. vârtecáp s. v. CAPÂNTORTURĂ. vârtccús s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. VALVÂRTEJ. VÂLTOARE. VÂRTEJ. VOLBURĂ. VÂRTÉJ s. 1. brílhoacă, bulboană, ochi, val-vârtej, viitoare, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciúlniţă, dâlboAnă, sfrédel, şlpot, toáncă, vârtecúş, (Transilv. şi Ban.) dălbínă, (Olt. şi Transilv.) dórnă, (prin Munt.) şiói, (prin Transilv. şiMaram.) ştibloáncă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) ştioálnă, (Bucov., Transilv. şi Mold.) ştiul-boánă, (Transilv., Ban. şi Olt.) toáie, (Ban.) vir, (înv.) sinârc. (~ al unei ape curgătoare.) 2. trombă, (rar) sul. (Un ~ de vint.) 3." (FIZ.) turbion. 4. coloană, sul, trâmbă, (pop.) volbură.. (Un ~ de praf.) 5. trombă, (pop.) vân-toásă. (S-a ridicat un ~ imens de zăpadă.) 6. (MED.) ameţeală, vertij, (înv.) scutură. (A simţit un ~.) 7. (TEHN.) voi. (~ de care se alârnă găleata la fântină.) 8. (TEHN.) căpătâi, (reg.) felehérţ. (~ la perinocul căruţei.) 9. (TEHN.) (Transilv. şi Mold.) şurub. (~ la piatra morii.) 10. (TEHN.) (reg.) şurub, (Ban. şi Transilv.) şaitău. f~ de strins doagele.) 11. (BOT.) vârtejul-pămtntului (Pe-dicularis verticillata) — (reg.) păduchér, pădu-chérniţă. vârtéj s. v. COCÂRLĂ. CRIC. CRIVALĂ. DULAP- LEAGĂN. MACARA. MANIVELĂ. POSADĂ. POSTEUCĂ. SCHIMBĂTOARE. SCRÍNCIOB. VINCI. virtejí vb. v. ÎNVÂRTEJI. ÎNVOLBURA. ZBATE.

vârtcjitór adj. v. AMEŢITOR. vârtejós adj. v. AMEŢITOR. virtejuí vb. v. ÎNVÂRTEJI. ÎNVOLBURA. ZBATE. vârtejuíre s. v. ÎNVÂRTEJIRE. ÎNVOLBURARE. ZBATERE. VÂRTÉLNIŢĂ s. depanatoare, (pop.) răş-chitór, sucală, (reg.) letcă, roată, rotán, (înv.) sfârleáză. (~ pentru firele de lină.) vlrtilói s. v. DULAP. LEAGĂN. SCRÍNCIOB. virtojít adj. v. ÎNTĂRIT. ÎNVIRTOSAT. SOLIDIFICAT. vârtós adj. v. COMPACT. DENS. DUR. DURABIL. FIX. IMOBIL. ÎNDESAT. NECLINTIT. NEMIŞCAT. PUTERNIC. REZISTENT. RIGID. ROBUST. SOLID. TARE. TENACE. TRAINIC. ŢEAPĂN. VIGUROS. VÂNJOS. VOINIC. ZDRAVĂN. VÂRTÓS adj., adv. 1. adj. consistent, dens, solid, tare. (O mămăligă ~.) 2. adj. concentrat, tare. (Vin ~.-t 3. adv. bine, intens, puternic, tare, zdravăn. (Plouă ~.) 4. adv. mult, zdravăn. (Bea ~.) vârtós adv. v. EXTREM. FOARTE. TARE. virtosíe s. v. CONSISTENTĂ. DINAMISM. ENERGIE. FORŢĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEŢE. SOLIDITATE. TĂRIE. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ. virtute s. v. DINAMISM. ENERGIE. FORŢĂ IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEŢE. TĂRIE. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ. virvárc s. v. CREASTĂ. CREŞTET. CULME. PISC. VÂRF. VÂSCs. (BOT.; Loranthus europaens) mărgăritar, (reg.) mărgărit. vâsc-dc-ápă s. v. PENIŢĂ. vise demúntc s. v. SMIRDAR. VÂSCÓS adj. 1. (rar) semilichíd. (Cu aspect ~.) 2. cleios, lipicios. (Substanţă ~.) 3. cleios, gelatinos, mucos. (Secreţie ~ .) vâsláriu s. v. BARCAGIU. LOPÁTAR. LUNTRAŞ. VÂSLAŞ. VÂSLÁŞ s. barcagiu, lopătar, luntraş, (rar) yâslitór, (înv.) vâsláriu. (~ l« Dunăre, j VISLĂ s. lopată, ramă, (reg.) babáică. opacă, opácină, (Bucov., Transilv. şi Ban.) şúílă. (Ambarcaţic cu ~e.) víslă s. v. LOPATĂ. MĂNUNCHI. VÂSLÎ vb. a lopăta, (rar) a cancla, r> rama, (reg.) a luntri. (A ~ pe lac.) VÂSLÍRE s. lopătarc, vislit. VÂSLÍT s. lopătare, vislire. vâslitór s. v. BARCAGIU. LOPĂTAR. LUNTRAŞ. VÂSLAŞ. vişcá vb. v. AGITA. CLĂTINA. CLINTI. COLCĂI. DEPLASA. FOI. FORFOTI. F.RĂ-MÂNTA. FURNICA. MIŞCA. MIŞUI. MIŞUNA. MUTA. ROI. URNI. VIERMUI. VÂZDOÁGĂ s. (BOT.; Tagctes erecta şi patula) crăiţă, (reg.) boánce (pi.), bófíe (pi.), budiánă, ocheşéle (pi.), sáseúţâ, scî::iculíţe (pi.), ţigăncúşe (pi.). vizdoágă s. v. GAROAFĂ. VLAGĂ s. dinamism, energie, forţă, impetuozitate, putere, robusteţe, tărie, vigoare, vitalitate, (livr.) potentă, (pop.) vinjoşénie, vinjoşíe, virtoşíe, voinicíe, (reg.) mau, vânj, vlástă, (Munt.', Olt. şi Bau.) snágá, (înv.) sfórţă, tăríne, virtute, vlávic, (fig.) sé\::. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.) vláqíi s. v. AVERE. AVUT. AVUŢII . BOGĂŢIE. BUN. MIJLOACE. SITUAŢIE. STARE. vlástă s. v. DINAMISM. ENERGIE. FORŢĂ. I > IPETU O Z ITATi .. Pi; TE RE. ROBI STEŢE. TĂRIE. VIGOARE. VITALITATE. \ L.AGĂ. vlávic s. v. DINAMISM. ENERGIE. FORŢĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEŢE: TĂRIE. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ. vlădică s. v. CÂRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. EPISCOP. MONARH. STĂPÂNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD. vlădicésc adj. v, DIECEZAN. DOMNESC. EPARHIAL. EPISCOPAL. VOIEVODAL. vmdicíc s. v. CÂRMUIRE. CONDUCERE. DIECEZĂ. DIRIGUIRE. DOMNIE. EPARHIE. EPISCOPAT. EPISCOPIE. GUVERNARE. STĂPÂNIRE.

VLĂGUÍ vb. 1. a epuiza, a extenua, a fringe, a istovi, a seca, a secătui, a sfârşi, a slei, a stoarce, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. şi Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Muncu continuă l-a ~.) 2. a (se) moleşi, a (se) muia, (fig.) a (se) fleşcăi. (Efortul l-a ~.) VLĂGUÍ RE s. epuizare, extenuare, isto-veală, istovire, secătuire, sfârşeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, (înv. şi reg.) slăbíe, (înv. livr.) marasm. (Stare fizică de totală ~.) VLĂGUIT adj. 1. epuizat, extenuat, frint, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfirşit, sleit, stors, trudit, zdrobit, (Mold.) batojít, (prin Munt.) tihobít, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la antrenament.) 2. moleşit, muiat. (Se simte ~.) vlăguitór adj. v. EPUIZANT. EXTENUANT. ISTOVITOR. OBOSITOR. TRUDNIC. VLĂJGAN s. găligan, lungan, (pop. şi fam.) măgădán, măgădău, zdragón, (pop.) zăplán, (prin Bucov.) bangău, (Mold. şi Bucov.) cobii-zán, zăblău, (prin Olt.) jarcaléte, (prin Munt.) schirlopán. (E un ~ cât toate zilele.) VLĂSTAR s. 1. (BOT.) lăstar, mladă, mlă-diţă, smicea, (înv. şi pop.) odraslă, (reg.) loază, mlădoácă. (~ de salcie.) 2. copil, odraslă, progenitură, (pop. şi fam.) prăsílă, (înv.) naştere. (Ăsta e ~lui.) 3. coborâtor, descendent, odraslă, progenitură, scoborâtor, urmaş, viţă, (pop. şi fam.) prăsílă, (înv. şi reg.) rămăşiţă, (prin Transilv.) porodíţă, (înv.) mărădíc, rod, sămânţă, seminţénie, seminţie, următor. (~ de domn.) vleg s. v. PEPENE. vlog s. v. AFLUENŢĂ. AFLUX. AGLOMERAŢIE. GRĂMĂDEALĂ. ÎMBULZEALĂ. ÎNGHESUIALĂ. ÎNGRĂMĂDEALĂ. ÎNVĂLMĂŞEALĂ. VOAL s. văl, (reg.) hóbot, procóv, sovón, tulbént, zaimf, (prin Transilv. şi Bucov.) balţ, (Transilv.) şláier. (~ de mireasă.) VOALA vb. 1. a ascunde, a masca. (Norii ~ lumina soarelui.) 2. a (se) împăienjeni, a (se) înceţoşa, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i se ~.) 3. (FOTO) a se înnegri. (Filmul s-a ~.) 4. a se estompa. (Vocea i s-a ~.) VOALARE s. 1. ascundere, mascare. (~ luminii soarelui de către nori.) 2. împăienjenire, înceţoşare, păienjenire, (prin Transilv. şi Ban.) preveşteálă. (~ privirii, a vederii.) 3. (FOTO) înnegrire. (~ clişeului.) 4. estompare. (~ vocii.) VOALAT adj. 1. (FOTO) înnegrit. (Clişeu ~.) 2. estompat. (Voce ~.) VOALETĂ s. (prin Ban. şi prin Transilv.) sălíe. (Pălărie de damă cu ~.) voávă s. v. PĂNUŞĂ. VOCABULAR s. (LINGV.) 1. lexic. (~ unei limbi.) 2. dicţionar, lexicon, (înv.) condică, cuvântár, vorbár. (~ de termeni tehnici.) 3. glosar, lexic. (Publicarea unui ~ regional.) 4. terminologie. (Lucrarea conţine un ~ medical bogat.) vocabulă s. v. CUVÂNT. TERMEN. VORBĂ. VOCALĂ s. (FON.) (înv.) glásnică, sunătoare. (Consoane şi ~.) VOCATIV s. (GRAM.) (înv.) chemătoare. VOCAŢIE s. aplecare, aplicaţie, aptitudine, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, talent, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciúne, plecare. (Şi-a demonstrat din plin ~ pentru . . .) VOCE s. 1. cuvânt, glas, grai, gură, (livr.) verb, (pop.) limbă, (reg.) boáce, (înv.) rost. (Încă nu i-am auzit ~.) 2. glas, timbru, ton, (pop.) viers. (Avea o ~ gravă, plăcută.) VOCIFERA vb. a răcni, a striga, a ţipa, a urla, a zbiera. (Ia nu mai ~ aşa, că te aud!) vociferant adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÂLCEVITOR. SCANDALAGIU. vócot s. v. VIFOR. VIFORNIŢĂ. VISCOL. VISCOLEALĂ. VODĂ s. cirmuitor. conducător, domn, domnitor, monarh, stăpinitor, suveran, voievod, (astăzi rar) stăpân, (înv. şi pop.) oblăduitór, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodín, ocâr-muitór, purtător, vlădică, (fig.) cârmáci. (Ştefan, marele ~ al Moldovei.) vodeásă s. v. DOAMNĂ. vodnleasă s. v. DOAMNĂ. VOGĂ s. modă. (Aşa era ~.) VOI pron. dumneavoastră. (Veniţi şi ~ cu noi?) VÓl vb. 1. a dori, a jindui, a pofti, a râvni, a vrea, (înv. ) a deşidera, a iubi, a jelui, a poftişi. (De

multă vreme ~ să se odihnească.) 2. a cere, a dori, a pofti, a vrea. (Ochii văd, inima ~.) 3. a dori, a-i plăcea, a pofti, a vrea. (Rămii cu cine ~.) 4. a cere, a pretinde, a vrea. (Iată ce ~ eu de la voi; cil ~ pe ceas?) 5. a accepta, a admite, a consimţi, a se învoi, a primi, a vrea. (~ să fii soţia mea?) VOIAJ s. călătorie, deplasare, drum, (înv.) plimbare, umblet. (Un ~ lung şi obositor.) VOIAJA vb. a călători, a umbla, (rar) a drumui, (înv.) a straniei. (Pe unde n-a ~ ?) VOIAJAT adj. călătorit, umblat. (Om ~.) VOIAJOR s., adj. 1. s. călător, pasager. (Un ~ din autobuz.) 2. adj. călător. (Porumbel ~.) VOIE s. 1. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimţământ, consimţire, încuviinţare, îngăduinţă, învoială, învoire, permisiune, voinţă, vrere, (înv. şi reg.) posluşánic, slobozenie, (Mold. şi Bucov.) pozvolénie, (înv.) concurs, pozvól, sfat, volnicíe. (Nu se face nimic fără ~ lui.) 2. autorizaţie, îngăduinţă, permisiune. (~ dală cuiva de a face ceva.) 3. putere, voinţă, (Cu de la sine ~.) 4. chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voinţă, vrere, (pop.) vríiţă, (înv.) deşiderat, ogód, poftíre, poftit, poftitúră, rfvnă, rivníre, tabiet. (După ~ inimii.) 5. dispoziţie, toane (pi.), (reg.) duşi (pi.). (~ bună sau rea a cuiva.) voioştniţă s. v. IZMĂ. MENTĂ. VOIEVOD s. cirmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, (astăzi rar) stăpân, (înv. şi pop.) oblăduitór. (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodín, ocâr-muitór, purtător, vlădică, (fig.) a (se) machia, (pop. şi fam. peior.) a (se) boi, (pop.) a (se) drege, a (se) picta, a (se) rumeni, a (se) sulimeni, (înv. şi reg. peior.) a (se) spoi. (Nu te mai ~ alllal) vopsi vb. v. ZUGRĂVI. VOPSÍRB s. 1. colorare, colorat, vopsit, (pop.) boiálă, boíre, boit, (Bucov.) fărbuíre. (~ a unui material textil.) 2. fardare, fardat, machiaj, machiat, machiere, vopsit, (pop. şi fam. peior.) boiálă, boíre, boit, (pop.) sulime-neálă, sulimenire. (~ unei femei.) VOPSÍT adj. 1. colorat, (pop.) boit, (Bucov.) fărbuit. (O ţesătură ~.) 2. (pop.) zugrăvit. (Gard ~.) 3. fardat, machiat, (pop. şi fam. peior.) boit, (pop.) dres, pictat, rumenit, suli-menit, (înv. şi reg. peior.) spoit. (Femeie ~.) VOPSÍT s. 1. colorare, colorat, vopsire, (pop.) boiálă, boíre, boit, (Bucov.) fărbuíre. (~ al unui material textil.) 2. fardare, fardat, machiaj, machiat, machiere, vopsire, (pop. şi fam. peior.) boiálă, boíre, boit, (pop.) sulimeneálă, sulimenire. (~ unei femei.) VOPSITOR s. boiangiu. (E de profesie ~.) vopsitor s. v. ZUGRAV. VOPSITORÍE s. boiangerie. (~ de ltnă.) vorace adj. v. AVID. LACOM. MÂNCĂCIOS. NESĂTUL. NESĂŢIOS. POFTICIOS. voracitate s. v. LĂCOMIE. NESAŢ. vorbár s. v. DICŢIONAR. LEXICON. VOCABULAR. vorbár s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. vorbăreţ s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂLUNGĂ. VORBĂREŢ. VORBĂ s., adj. 1. s. cuvânt, termen, (livr.) verb, vocabulă, (pop.) zicere, (reg.) boáce, (înv.) glas, grai, limbă, parolă, vorbire, voroávă. (O ~ nouă intrată in limbă.) 2. s. afirmaţie, cuvânt, declaraţie, mărturisire, relatare, spusă, zisă, (livr.) aserţiune, propoziţie, (astăzi rar> parolă, (înv.) voroávă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lut.) 3. s. vorbire, (înv.) rost. (De ţi-ar fi fapta ca ~.) 4. s., adj. vorbă-lungă -= clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu,, vorbăreţ, (livr.) locvace, (rar) ploscár, ploscáş,, taclagiu, (pop. şi fam.) farfará, (pop.) gureş, toacă-gúră, (înv. şi reg.) spornic, vorbăreţ, (reg.) pălăvátic, pălăvrăgit, tololói, vorbár, (Mold.) dârdálă, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncăni-tór, (prin Munt.) tândălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbáreţ, vorováci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftológ, moftureán, (fig.) mélí-ţă. (Mare ~ mal eşti I) 5. s. exprimare, limbă* -vorbire. (Îl poţi recunoaşte după ~.) 6. s. vorbă bătrtnească = proverb, zicală, zicătoare, (rar) parimíe, (pop.) spunere, zicătúră, zicere, 2Ísă, (înv. şi reg.) poveste, (Ban.) cimilitură, (înv.) pildă. (Colecţie de ~.) 7. s. îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă, povăţuire, sfat, (pop.) învăţ, (înv.) consiliu, cuget, dăscălie, $înd, povăţuiálă, povăţuitúră, sfătuiálă, sfătuíre, socoteală. (De ce nu i-ai ascultat ~eíe?) 8. -s. angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, (astăzi rar) parolă, (înv. şi reg.) juruiálă, (reg.) făgádă, •(Transilv.) făgădáş, (Mold.) juruínţă, (înv.) promítere, sfătuit, (turcism înv.) bacalím. (Te rog să-ţi respecţi ~ dată.) 9. s. acord, înţelegere, învoială. (Aşa ne-a fost ~ ?) 10. s. «eartă, discuţie, zarvă, (pop.) gâlceávă, sfadă. (Multă ~ s-a făcut intre ei pentru mine.) 11. s. zvon, (înv.) cuvânt, sunet. (Circulă nişte ~ despre el.) vorbă s. v. ALOCUŢIUNE. CONVERSAŢIE. CONVORBIRE. CUVÂNT. CUVÂNTARE. DIALOG. DISCURS. DISCUŢIE. VORBĂRÁIE s. flecăreală, flecărie, flecă-rire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăiíăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăiálă, palavră gitúră, pălăvrít, trancaná, treanca-fleánca, (Mold.) leorbâiálă, (prin Munt.) procovánţă, (Transilv.) stroncă-îiíre, (fig.) clănţăneálă, dârdiiálă, dârdâít. (Lăsaţi ~ /)

VORBĂREAŢĂ s. flecară, guralivă, limbută, palavragioaică, (fam.) moftangioáică. (E o mare ~.) VORBĂREŢ s., adj. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, (livr.) locvace, (rar) ploscár, ploscáş, taclagíu, (pop. şi fam.) farfará, (pop.) gureş, toacă-gúră, (înv. şi reg.) spornic, vorbáreţ, (reg.) pălăvátic, pălăvrăgit, tololói, vorbár, (Mold.) dârdálă, lehâu, leorbău, (Transilv.) stroncănitór, (prin Munt.) 'tândălít, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbáreţ, vorováci, (fam.) moftangiu," (rar fam.) mofto-lóg, moftureán, (fig.) méliţă. (E un mare ~.) VORBĂRÍE s. 1. flecăreală, flecărie, fle-cărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăiálă, pălăvrăgitúră, pălăvrít, trancaná, treanca-fleánca, (Mold.) leorbăiálă, (prin Munt.) procovánţă, (Transilv.) stroncăníre, (fig.) clănţăneálă, dlrdâiálă, dârdâít. (Lăsaţi ~ í) 2. poliloghie. (Ce spune el e doar o ~ fără sens.) 3. verbalism, (franţuzism) verbiáj, verbozitate. (O ~ interminabilă într-un articol.) VORBÍ vb. 1. a articula, a grăi, a pronunţa, a rosti, a scoate, a spune, a zice, (prin Mold.) a bleşti. (Na ~ un cuvânt.) 2. a se exprima. f~ greu.) 3. a spune, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a vorovi. (~ înainte, nu ie sfiit) 4. a rosti, a spune, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) 5. a conversa, a dialoga, a discuta, (livr.) a se întreţine, (rar) a convorbi, (pop. şi fam.) a sfătui, (înv. şi reg.) a băsădi, (reg.) a povesti, (Ban.) a tnrvini, (înv.) a vorovi. (Au ~ despre toate.) fi, a conferenţia, (înv.) a prelége. (A ~ pe ierna . . ■) 7. a pleda. (A ~ tn favoarea cuiva.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se şopti, a se zice, a se zvoni, (înv. şi reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.) 9. a relata, (înv.) a vorovi. (Izvoarele ~ despre . . .) 10. a se înţelege, a se învoi, (pop.) a se pogodi, (înv. şi reg.) a se grăi. (S-au ~ să meargă acolo împreună. ) VORBÍRE s. 1. limbaj, limbă. (Apariţia ~.) 2. vorbă, (înv.) rost. (De ţi-ar fi fapta ca ~.) 3. exprimare, limbă, vorbă. (Îl poţi recunoaşte după ~.) 'vorbire s. v. ALOCUŢIUNE. CUVÂNT. CUVÂNTARE. DIALECT. DISCURS. TERMEN. VORBĂ. VORBÍT adj. 1. oral. (Limbaj ~.) 2. sonor, vorbitor. (Film ~.) vorbitor adj. v. COMUNICATIV. CONCLUDENT. CONVINGĂTOR. DECISIV. EDIFICATOR. ELOCVENT. EXPANSIV. GRĂITOR. HOTĂRÂTOR. ILUSTRATIV. PILDUITOR. PRIETENOS. PUTERNIC. SERIOS. SOCIABIL. SOLID. TARE. TEMEINIC. VOLUBIL. VORBITOR adj., s. 1. adj. (rar) cuvântăréţ, cuvintătór. (Fiinţă ~.) 2. s. conferenţiar, orator, (rar) cuvântătór. (Un ~ bine documentat.) 3. adj. sonor, vorbit. (Film ~.) 4. s. parloar, (înv.) parlatóriu. (~ la un cămin.) VORBULÍŢĂ s. vorbuşoară, (reg.) vorbúţă. VORBUŞOÁRĂ s. vorbuliţă, (reg.) vorbúţă. vorbúţă s. v. VORBULIŢĂ. VORBUŞOARĂ. voréţ s. v. CURTE. OGRADĂ. STAUL. vornic s. v. COLĂCAR. PRIMAR. VORNICEASA s. vătăşiţă, (pop.) drúşcă, (reg.) sfáşcă, (Transilv., Ban.) déveriţă, (Transilv.) vifelită. (~ la o nuntă ţărănească.) vorniceasa s. v. PRIMĂREASĂ. PRIMĂRIŢĂ. VORNICÉL s. 1. vătărnan, vătăşel. (~ era ajutorul vornicului la sale.) 2. vătăşel, vătaf, (reg.) chemător, sol, frate-de-míre, frate-de-mireásă, (Transilv. şi Ban.) dever, (Transilv.) vif el. (~ la o nuntă ţărănească.) vornicél s. v. COLĂCAR. vornicíe s. v. CONSILIU. PRIMĂRIE. SFAT. voroávă s. v. AFIRMAŢIE. ALOCUŢIUNE. CONVERSAŢIE. CONVORBIRE. CUVÂNT. CUVÂNTARE. DECLARAŢIE. DIALOG. DISCURS. DISCUŢIE. MĂRTURISIRE. RELATARE. SPUSĂ. TERMEN. VORBĂ. ZISĂ. VORONÍC s. (BOT.; Marrubium vulgare) (reg.) bălţătúră, unguráş, cătuşnică-sălbátică. vorováci s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂLUNGĂ. VORBĂREŢ. vorovi vb. v, CONVERSA. DIALOGA. DISCUTA. FLECARI. ÎNDRUGA. PALĂ-

VRĂGI. RELATA. SPOROVĂI. SPUNE. TRĂNCĂNI. VORBI. ZICE. vóscă s. v. TESCOVINĂ. voscreásnă s. v. ÎNVIERE. VOT s. 1. alegeri (pi.), scrutin. (În timpul ~.) 2. sufragiu. (La alegeri a obţinut ~urile noastre.) VOTA vb. a alege. (L-au ~ deputat.) votrí vb. v. CERE. PEŢI. votríc s. v. CODOŞ IE. CODOSLÂC. PROXENETISM. vótrtis. v. CODOŞ. MIJLOCITOR. PEŢITOR. PROXENET. vovedénle s. v. INTRAREA ÎN BISERICĂ. vovícă s. v. CARTOF. VOZGLÁS s. (BIS.) (înv.) vozglaşénie. vozglaşénic s. v. VOZGLAS. VRABIE s. (ORNIT.) 1. (Passer domes-lieus) (reg.) brabéte, (Transilv., Ban. şi Bucov.) pasăre, (Olt. şi Ban.) vrăbéte. 2. vrabie-de-tres-tie (Emberiza schoenichis) = (reg.) presură-de-tréstio, vrabie-de-stúf. vrabie-de-stúf s. v. VRABIE-DE-TRESTIE. vracevánie s. v. ÎNDREPTARE. ÎNFIRIPARE. ÎNSĂNĂTOŞIRE. ÎNTREMARE. ÎNZDRĂVENIRE. LECUIRE. REFACERE. RESTABILIRE. RIDICARE. TĂMĂDUIRE. VINDECARE. vraci s. v. DOCTOR. MEDIC. VRĂJITOR. VRAF s. grămadă, maldăr, teanc, (reg.) năsádă, (Mold. şi Transilv.) clit, (înv.) smoc. (Pe birou se afla un ~ de dosare.) VRAJĂ s. 1. descântec, farmec, magic, vrăjitorie, (pop.) descântătúră, fapt, făcătură, făcut, fermecătoríe, fermecătúră, legământ, legătură, meşteşug, solomoníe, (înv. şi reg.) măiestrie, (reg.) băbăríe, boboánă, bolmoájă, boscoánă, bosconitúră, farmazoníe, năprătitú-ră, rlvnă, râvnitúră, solomonărle. (A practica ~ ile.) 2. farmec, fascinaţie, încântare, magie, (fig.) poezie. (~ miraculoasă a nopţii.) 3. delectare, desfătare, farmec, încântare, plăcere, voluptate, (înv. şi pop.) tefericíe, (înv.) în-cântec, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (~ pe care o poate da o lectură bună.) VRAJBĂ s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neânţelegere, zâzanie, (înv. şi pop.) price, pricină, sfadă, (pop. şi fam.) cârcotá, dihonie, râcă, (pop.) harţă, (înv. şi reg.) pricáz, scî'rbă, toi, (reg.) bucluc, hâră, poáncă, sfădălíe, zoálă, (Mold. şi Transilv.) poară, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (înv.) dezunire, gâlcevíre, împoncişáre, judeţ, neaşezáre, neunire, pfră, pricinuíre, pricíre, prigoană, prigonire, zavistie, zurbávă, (grecism înv.) filonichíe, (fig.) ciocnire. (~ continuă dintre două persoane.) 2. animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire ostilitate, pornire, ură, vrăjmăşie, zâzanie, (livr.j inimiciţie, (înv. şi pop.) price, (pop. şi fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. şi reg.) ceartă, pizmă, pizmuíre, scî'rbă, (Mold.) póxie, (înv.) mozaviríe, neprieteníe, patos, scándală, sfadă, urâciúne, vrăjbíe, (latinism înv.) rancoáre. (Ce e ~ asta neimblinzită\ intre voi?) VRANĂ s. 1. (reg.) predúf, (prin Maram.) sadă, (prinDobr.)tapă. (~ labuloi.)2.(TEHN.) piscoaie, (reg.) guriţă, pospai, ulucáş, (prin Transilv. şi Ban.) scoréţ. (Prin ~ curge făina măcinată, la moară.) vráşcă s. v. COŢOFANĂ. vrăbéte s. v. VRABIE. VRĂBIOÁRĂ s. (ORNIT.) vrăbiuţă, (reg.) păsărică. VRĂBIOI s. (ORNIT.) (reg.) păsăroi. VRĂBIUŢĂ s. (ORNIT.) vrăbioară, (reg.) păsărică. vrăciuí vb. v. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOŞI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. VINDECA. vrăciuitór adj. v. ÎNTREMĂTOR. LECUI-TOR. TĂMĂDUITOR. VINDECĂTOR. vrăíuí vb. v. RĂVĂŞI. vrăjár s. v. ARAC. vrăjbíe s. v. ANIMOZITATE. DISCORDIE. DUŞMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PORNIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÂZANIE. VRĂJÍ vb. 1. a descinta, a face, a fermeca, a meni, a ursi, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a râvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) 2. a atrage, a captiva, a

cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încânta, a răpi, a seduce, a subjuga, (fig. ) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) VRĂJÍRE s. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinaţie, ferniecare.încin-tare, răpire, seducere, seducţie, subjugare. (~ spectatorilor.) VRĂJIT adj. 1. fermecat, (reg.) bosconít. (Un om ~.) 2. fermecat, magic. (O baghetă ~ .) 3. captivat, cucerit, fascinat, fermecat, îneântat, răpit, sedus, subjugat. (Un public ~.) VRĂJITOARE s. babă, (rar) vrăjitoreásă, (pop.) băbăreásă, fermecătoare, fermecăto-reásă, meşteră, meşterită, (reg.) bosconíţă, cotoroanţă, meştereásă, meşteritoáre, şíşcă, (prin Transilv.) bosorcáie. (I-a descinlat o ~.) vrăjitoare s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ.! TILIŞCA. VACADOMNULUI. VRĂJITOR s. 1. (rar) şaman, (pop.) descân-tătór, fermecător, vraci, (reg.) farmazón, (Transilv.) şişcói, (înv.) vílfă. 2. mag, magician. vrăjitoreásă s. v. BABĂ. VRĂJITOARE. VRĂJITORESC adj. magic, (pop.) fermecă-torésc, măiestresc. (Practici~.). VRĂJITORIE s. descântec, farmec, magie, vrajă, (pop.) descântătúră, [fapt, făcătură, făcut, fermecătoríe, fermecătúră, legământ, legătură, meşteşug, solomoníe, (înv. şi reg.) măiestrie, (reg.) băbăríe, boboánă, bolmoájă, boscoánă, bosconitúră, farmazoníe, năprătitúră, rlvnă, râvnitúră, solomonărle. (A practica ~.) VRĂJMAŞ s., adj. 1. s., adj. adversar, duşman, inamic, potrivnic, (pop.) pizmaş, pizmuitor, (înv. şi reg.) pizmătár, pizmătáreţ, (înv.) neamic, neprieten, nepriitór, pâri'ş, sculătór. (Un ~ de temut în luptă.) 2. adj. duşmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, (pop.) pizmaş, pizmuitor, vrăjmăşésc, (înv. şi reg.) pizmătár, pizmătáreţ, (reg.) vrăjmăşós, (înv.) duşmănesc, mâniós, potrivitór. (0 acţiune ~-) vrăjmăşésc adj. v. DUŞMĂNOS. INAMIC. NEPRIETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. POTRIVNIC. VRĂJMAŞ. vrăjmăşéştc adv. v. DUŞMĂNEŞTE. VRĂJMĂŞÍ vb. a (se) duşmăni, a (se) urî, (pop.) a (se) înduşmăni, (înv. şi reg.) a (se) pizmui, (înv.) a (se) gilălui, a (se) împerecliea, a (se) nenăvidi, a (se) pizroi, a (se) urgisi. (De ce se ~ aíit?) VRĂJMĂŞÍE s. 1. animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, zâzanie, (livr.) inimiciţie, (înv. şi pop.) price, (pop. şi fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. şi reg.) ceartă, pizmă, piznruíre, scârbă, (Mold.) póxie, (înv.) mozaviríe, néprieteníe, patos, scándală, sfadă, urâciúne, vrăjbíe, (latinism înv.) rancoáre. (Ce e ~ asta inlre voi?) 2. adversitate, ostilitate, potrivnicie, vitregie. (~ unor vremuri apuse.) vrăjmăşós adj. v. DUŞMĂNOS. INAMIC. NEPRIETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. POTRIVNIC. VRĂJMAŞ. VREA vb. 1. a dori, a jindui, a pofti, a râvni, a voi, (înv.) a deşidera, a iubi, a jelui, a poftişi. (De multă vreme ~ să...) 2. a cere, a dori, a pofti, a voi. (Ochii văd, inima ~.) 3. a dori, a-i plăcea, a pofti, a \oi. (Rámii cu cine ~.) 4. a cere, a pretinde, a voi. (Iată ce ~ eu de la voi; cit ~ pe ceas?) 5. a accepta, a admite, a consimţi, a se învoi, a primi, a voi. (~ sa fii soţia mea?) VREASC s. (mai ales la pi.) gătej, surcea, surcică, uscătură, (înv. şi reg.) târş, (reg.) ráncotă, ráscotă, (prin Bucov.) clenci, (prin Transilv.) hăbădíe, pógmete (pi.), (prin Munt.) ráburi (pi.), (prin Bucov.) sélniţă, (prin Transilv.) síărgáci, (Ban.) şíbă, (înv.) şormínt. (Face focul cu nişte ~.) vreávă s. v. STRIGĂT. ŢIPĂT. URLET. ZBIERET. VREDNIC adj. 1. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădálnic, străduitór, (reg.) abătătór, (prin vestul Transilv.) báur, (Transilv. şi Ban.) pórav, (Mold. şi Bucov.) robáci, (prin Olt. şi Ban.) sírnic, (înv.) diligent, nepregetát, nepregetătór, nevoitor, rivnáci, râvnitór, (înv. íig.) neadormit. (Un om extrem de ~.) 2. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, (rar) preparat, (înv. şi pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mândru, practic, practicós, practisít, putinciós. (Un inginer ~.) 3. demn. (~ de luat în seamă.) VREDNICIE s. 1. hărnicie, râvnă, silinţă, sârguinţă, strădanie, străduinţă, zel, (pop.) sârg, (înv.)

activitate, diligentă. (E de admirai ~ -ui.) 2. capacitate, competenţă, destoinicie, pregătire, pricepere, seriozitate, valoare, (înv. şi pop.) hărnicie, (înv.) practică, volnicíe-(Profesionist de mare ~.) vrednicie s. v. DEMNITATE. MERIT. POZIŢIE. RANG. TREAPTĂ. VALOARE. VREJ s. (BOT.) curpen, (reg.) beldie, co-vrág, funie, (prin Mold.) rug. (~ al plantelor tiríloare.) VREME s. 1. timp. (~ trece pe nesimţite.} 2. epocă, interval, perioadă, răgaz, răstimp, spaţiu, timp, (pop.) răspás, soroc, (înv. şi reg.) seamă, (înv.) zăstímp, (grecism înv.) protesmíe. (În acea ~ . . . ) 3. ani (pi.), epocă, perioadă, timp. (În ~ copilăriei.) 4. curs, interval, răstimp, timp, (înv.) diastímâ. (în ~ rfe un secol.) 5. sezon, timp, (prin Transilv.) pânc. (~ cireşelor.) 6. timp, zi. (A venit şi ~ lui.) 7. ceas, clipă, clipită, minut, moment, oră, secundă, timp, (rar) clipeală, (pop.) ciitâ, soroc, (înv. şi reg.) ccscúţ. (A sosit ~ cir. i . . . ) ÎS. data, termen, timp, zi, (pop.) soroc, (înv.) sorocire, veleát. (I.a ~ holărită...) f). răgaz, timp, (pop.) răspás. (Nu-i dă nici ~ să respire; dă-mi ~ să mă gindesc.) 10. da pi.) circumstanţe (pi.), conjunctură, împrejurări (pi.), timpuri (pl.).(~ ile erau foarlenrele.) 11.(MET.} timp, (reg.) veac. (~ frumoasă.) 12. (MET.) aer, climat, climă, (înv.) temperament. (Regiune cu ~ caldă.) VREMELNIC adj. 1. nedefinitiv, provizoriu, temporar, trecător, (livr.) tranzitoriu, (înv.) provizorie, provizórnic. (O soluţie ~.) 2. provizoriu, temporar, (înv.) precárki, vrcmelnicésc. (O slujbă, o ocupaţie ~.) 3. momentan, provizoriu, temporar, trecător, (înv.) n-omentál, momentós. (E rfoor o măsură ~.) 4. efemer, pieritor, schimbător, temporar, trecător, (livr.) pasager, (înv.) petreeătór, piericiós, pierit, stricăciós, temporal, vremelnicésc, (fig.) călător, (înv. fig.) desert. (O situaţie ~.) vremelnicésc adj.v. EFEMER. PIERITOR. PROVIZORIU. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC. vrcmelnicéştc adv. v. PROVIZORIU. TEMPORAR. VREMELNICIE s. efemerilate. (~ existenţei noastre individuale.) vremuí vb. v. SCURGE. TRECE. VREO adv. aproape, aproximativ, cam, circa, (pop.) ca, la, (înv.) pregiíir. (Au trecut ~ două secole. ■. ) VREODATĂ adv. 1. cândva, odată, (pop.) oarccând, (înv.) odinioară, vreodinioáră. (Poate ne vom mai vedea ~.) 2. cândva, demult, odată, odinioară, (înv. şi reg.) oarecind, (înv.) vreodinioáră. (~ în trecui.) vreodinioáră adv. v. CÂNDVA. DEMULT. ODATĂ. ODINIOARĂ. VREODATĂ. VRERE s. 1. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimţământ, consimţire, încuviinţare, îngăduinţă, învoială, învoire, permisiune, voie, voinţă, (înv. şi reg.) posluşánie, slobozenie, (Mold. şi Bucov.) pozvolénie, (înv.) concurs, pozvól, sfat, volnicíe. (Nu se face nimic fără ~ lui.) 2. chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, (pop.) vrută. (înv.) «t deşiderát, ogód, poftíre, poftit, poftitúră, râvnă, râvníre, tabiet. (După ~ inimii.) vréspere s. v. AVAT. VREUN adj. oarecare, (prin Transilv.) atare. (~ om.) VREUNUL pron. careva, cineva, oarecare, unul, (pop.) cineváşilea, (înv. şi reg.) oarecine, oareşicíne, (înv.) cineváşi, neştíne. (E ~ care a întârziaí?) vrevívb. v. ADMONESTA. BÂRFI. BLAMA. CALOMNIA. CERTA. CLEVETI. DĂSCĂLI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA. PONEGRI. vrotiiícă s. v. TILIŞCA. vruh s. v. CĂRĂBUŞ. vrută s. v. CHEF. DISPOZIŢIE. DORINŢĂ. GUST. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. VOIE. VOINŢĂ. VRERE. VUÍ vb. 1. a bubui, a detuna, a dudui, a trăsni, a tuna, (pop.) a răzbubui. (~ în depărtare.) 2. a fluiera, a şuiera, a vâjii, (rar) a zbârnâi, (Transilv.) a şovăi. (Vântul ~ prin homari.) 3. a dudui, (rar) a vâjâi. (Focul ~ în sobă.) 4. a aui, a hăui, a hăuli, a hui, a răsuna, (fig.) a clocoti. (Valea ~ de glasuri.) 5. a răpăi, a răsuna. (Sala ~ de aplauze.) 6. a-i suna, a-i ţiui. (Urechile ti ~.) VUIET s. 1. şuier, şuierare, şuierat, şuierătură, vâjâială, vâjâire, vâjâit, vijâitură. (~ virilului.) 2. agitaţie, clocot, frământare, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, zbatere, zbucium, zbueiumare, (rar) zbuciumeálă. (~ apelor ieşite din maică.) 3. freamăt, gălăgie, larmă, tumult, zgomot. (Ce. ~ se aude?) 4. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţíe, detnnare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură,

(rar) detúnet, (înv. şi reg.) sunet, (reg.) dúrăt. (~ tunului.) 5. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, zarvă, zgomot, (rar) lármăt, (astăzi rar) strigare, (pop. şi fam.) chilomán, (înv. şi reg.) toi, (reg.) haraimán, hâlăláic. hărhăláie, tóict, toloboátă, tololói, (Mold.. Bucov. şi Transilv.) hóleă, (Transilv.) lólotă, (înv.) calabalâc, dandana, dănănáie, dăn-dănáie, gâlceávă, (fig.) ţigăníe, (arg.) năsulíc. (F.ra acolo un ~ de nedescris.) VUIKTOÁRE s. (BOT.; Empetrum nigrum) (reg.) bobită, poama-momíţei. VULCANIC adj. (GBOL.) eiuziv. (Formaţii ~.) vulcanic adj. v. APRIG. FURTUNOS. IMPETUOS. IMPULSIV. IUTE. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. NĂVALNIC. NEDOMOLIT. NEPOTOLIT. NESTĂPÂNIT. NESTĂVILIT. SĂLBATIC. TUMULTUOS. VEHEMENT. viOLî :NT. VULCANÍSM s. (GEOL.) erupţie, (înv.) spargere. VULCANÍT s. (GEOL.) rocă efuzivă, rocă vulcanică. VULCAN NOROIÓS s. (GEOL.) pâclă, pufnu, saltă. VULG s. (mai ales în limbajul claselor exploatatoare) gloată, mulţime, norod, plebe, popor> prostime, (înv. şi reg.) poporíme, (înv.) calabalâc. vulgar adj. v. POPULAR. VULGAR adj., s., adv. 1. adj., s. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopârlan, (pop.) mocan, mocârţán, modir-lán, pădureţ, râtán, ţopârcă, (reg.) mocodán, mocofănós, modârlău, modoran, mogâldán, ne-cunoscătór, negândft, negreblát, (Mold.) ghior-lán, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necio-plít. (Un om ~.) 2. adj. bădărănesc, grosolan, mahalagesc, mitocănesc, mlrlănesc, mojic, mo-jicesc, nepoliticos, ordinar, topesc, ţopârlănesc, (rar) mojicós, (fig.) necioplít. (O comportare ~.) 3. adv. bădărăneşte, grosolan, mahalageşte, mitocăneşte, mârlăneşte, mojiceşte, ordinar, ţărăneşte. (S-a purtat ~.) 4. adj. deşănţat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, (livr.) licenţios, (înv. şi pop.) scírnav, slobod, (reg.) porcotós, (fam.) deşucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbăiat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă ~.) VULGARITATE s. 1. bădărănie, grosolănie, impoliteţe, indelicateţe, mahalagism, mitocănie, mârlănie, mojicie, necuviinţă, nepoliteţe, ţărănie, (pop.) mocofăníe, mocofănísm, (reg.) modorăníe, (înv.) grosime, râtăníe, (rar fig.) nccioplíre. (A comis o ~.) 2. imoralitate, impudoare, indecenţă, necuviinţă, neruşinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, (livr.) impudicitáte, licenţă, licenţiozitáte, (înv. şi pop.) mascara, măscáră, măscăriciúne, măscăríe, scârnăvíe. (Un act de ~.) VULGARIZA vb. a banaliza. (A ~ importanţa unui lucru.) vulgariza vb. v. DIFUZA. POPULARIZA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. RĂSPÂNDI. VULGARIZARE s. banalizare. (~ importanţei unui lucru.) vulgarizare s. v. POPULARIZARE. PROPAGARE. PROPOVĂDUIRE. RĂSPÂNDIRE. vulgarizator s., adj. v. POPULARIZATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR. RĂSPÂNDITOR. vulnera vb. v. RĂNI. VULNERABIL adj. atacabil, slab. (Punctul ~ al unei concepţii.) vulpán s. v. VULPOI. vulpărésc adj. v. VULPESC. VULPE s. 1. (ZOOL.; Vulpes vulpes) vul-poaică. 2. (IHT.) vulpe-de-mare (Raja clavata) = vatos. vulpea-deşertului s. v. FENEC. VULPESC adj. (reg.) vulpărésc. VULPOÁICĂ s. (ZOOL.; Vulpes vulpes) vulpe. VULPOI s. (ZOOL.) (pop.) vulpán. (~ e masculul vulpii.) vultán s. v. ACVILĂ. IEPURAR. PAJURĂ. VULTUR. VULTUR s. (ORNIT.) 1. (pop.) vultán, (prin Transilv.) şaş. (~ este numele mai multor păsări răpitoare mari.) 2. vultur bărbos (Ggpaelus barbatus) = zăgan, (rar) vultur negru, (reg.) Şurligáie, (Transilv.) ceahlău, (Transilv. şi Ban.) Şorlíţă, (Transilv.) suşugáie. vultur s. v. ACVILĂ. IEPURAR. PAJURĂ.

VULTURÁŞ s. (ORNIT.) vulturel. VULTURÉL s. (ORNIT.) vulturaş. VULTURÍCĂ s. (BOT.; Hieracium pilo-sella) (reg.) hultenioáră, culcuşul-vácii, ure-chea-şoárecelui. VULTURÍŢĂ s. (ORNIT.) vulturoaică, vulturoaie. vultur negru s. v. VULTUR BĂRBOS-ZĂGAN. VULTUROAICĂ s. (ORNIT.) vulturiţă, vulturoaie. VULTUROAIE s. (ORNIT.) vulturiţă, vulturoaică. VULVĂ s. (ANAT.) (reg.) plod. vurt s. v. POŞIRCĂ. vúvă s. v. DAIREA. vuvuít s. v. BÂZÂIALĂ. BÂZÂIRE. BÂZÂIT. BÂZÂITURĂ. ZBÂRNÂIALĂ. ZBÂRNÂIRE. ZBÂRNÂIT. ZBÂRNÂITURĂ. ZÂZÂIT. ZUMZĂ-IALĂ. ZUMZĂIRE. ZUMZĂIT. ZUMZĂITU-RĂ. ZUMZET. vuvuitoáre s. v. DAIREA. w waterpólo s. v. POLO. WATT s. (FIZ.) (pop.) lumină. (Bec de 60 de ~.) WOLFRAM s. (CHIM.) tungsten. X XANTOGENARE s. (CHIM.) sulfidare. XEROFTALMÍE s. (MED.) xeroză. XERÓZĂ s. (MED.) xeroftalmie. YORK s. (ZOOL.) york mare = marele-alb ; york mic = micul-alb; york mijlociu = albul-mijlociu. ZA s. inel, ochi, verigă, (înv. şi reg.) rătéz. (~ de lanţ.) zabét s. v. CÂRMUITOR. CONDUCĂTOR. GUVERNATOR. zabrác s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANA. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAŢIE. REPROŞ. ZÁBRĂ s. (BOT.; Galeopsis speciosa) tapoş-nic. zábră s. v. TAPOŞNIC. zacón s. v. DATINĂ. FEL. OBICEI. RÂN-DUIALĂ. TRADIŢIE. UZ. UZANŢĂ. zacusca s. v. APERITIV. GUSTARE. zaMr s. v. DEŞERTĂCIUNE. INUTILITATE. ZĂDĂRNICIE. Y Z zadarnic adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎN-GÂMFAT. MEGALOMAN. MÂNDRU. ORGOLIOS. SEMEŢ. TRUFAŞ. ŢANŢOŞ. VANITOS. ZADARNIC adj.,adv. l.adj. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, (livr.) inoperant, oţios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisosélnic, prisositór, (fig.) deşert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.) 2. adv. degeaba, inutil, (înv. şi pop.) geaba, surda, (Transilv.) liéba, (înv.) îndárn. (~ te strădu ieşti.) ZÁDĂ s. (BOT.; Larix decidua) laricc. zádă s. v. PIN. zádie s. v. CATRINŢĂ. FOTĂ. ZAHĂR s. (BIOL.) glucid, hidrat de carbon. ZAHARÁZĂ s. (BIOL-) invertază. ZAHARICALE s. pi. cofeturi (pi.), dulciuri (pi.), (reg.) zăhărele (pi.), (grecism înv.) zumaricále (pi.). (A mimat multe ~.) zaharícă s. v. CĂTINĂ. zaharisi vb. v. RAMOLI. ZAHARISIT adj. (înv.) zăhărít. (Miere ~.) zaharisit adj. v. RAMOLIT. SENIL.

ZAHARÓZĂ s. zahăr, (Transilv., Maram. şi Ban.) miere. (~ constituie un aliment de bază al omului.) ZAHĂR s. 1. zaharoză, (Transilv., Maram. si Ban.) miere. (~ constituie un aliment de bată al omului.) 2. (CHIM.) zahăr de malţ = maltoză •, zahăr de struguri = glucoza. zahăr s. v. DIABET. zahăr de gheată s. v, CANDEL. zahăr de lapte s. v. LACTOBIOZĂ. LACTOZĂ. ZAHEREÁ s. (IST.) (înv.) proviánt. (~ pentru ostile otomane.) zahereá s. v. FURAJ. NUTREŢ. zaiafet s. v. BENCHETUIALĂ. CHEF. OSPĂŢ. PETRECERE. PRAZNIC. PRĂZNUI-RE. záică s. v. GAIŢĂ. zaíf adj. v. INDISPUS. zaiflíc s. v. INDISPOZIŢIE. zaimf s. v. VĂL. VOAL. zale s. pi. v. LANŢ. zalhaná s. v. ABATOR. ZAMBÍLĂ s. (BOT.; Huacinthus orientalis) (reg.) iacínt, íloarea-viorélei, (prin Transilv.) acintúş. zambilă s. v. CEAPA-CIORIL VIOREA. zambilă-de-címp s. v. TOPORAŞ. VIOLETĂ. VIOREA. zámcă s, v. FORTIFICAŢIE. ÎNTĂRITURĂ. zamfir s. v. SAFIR. zamfiră s. v. GRANGUR. zainparsijjín s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND. zapciálă s. v. EXECUTARE. zapcicríe s. v. ZAPCILÂC. zapcií vb. v. EXECUTA. zapciitúră s. v. EXECUTARE. í ♦ZAPCILÂC s. (înv.) zapcieríe. (Funcţia zupciuhli se numea ~.) • .. zuncilíc s. v. EXECUTARE;' : zupcíu s. v. AGENT. EXECUTOR. GARDIAN. SERGENT. SUBPREFECT. zápis s. v. ACT. DOCUMENT. DOVADĂ. HÂRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS PIESĂ. zapíscă s. v. ADEVERINŢĂ. CERTIFICAT. DOVADĂ. MĂRTURIE. zapór s. v. SCARLATINĂ. Z.ĂR s. (rar) prăvál, (reg.) prăvălie, prăvăliei, (înv.) cóţcă, (arg.) babarós. (~ folosit la diverse jocuri.) zar s. v. BROASCĂ. ZARAF s. (înv.) târgár. (~ schimba banii.) zaraf s. v. BANCHER. CĂMĂTAR. zarafír s. v. BROCART. zaraflâc s. v. CĂMĂTĂRIE. záră s. v. ZER. ZARE s. 1. orizont, (astăzi rar) zárişte, (pop.) poala cerului. (Se vede ceva in ~.) 2. (la pi.) aer, atmosferă, cer, sla\ă, spaţiu, văzduh, (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat in ~.) zárc s. v. APARIŢIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. LICĂR. LICĂRIRE. LICĂRIT. LUCIRE. LUMINĂ. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. SCĂPĂRARE. SCĂPĂRAT. SCÂNTEIE. SC.ÎNTE-IERE. SCLIPEALĂ. SCLIPIRE. SCLIPIT. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRĂLUCI-CIRE. STRĂFULGERARE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZIUNE. zárişte s. v. LUMINIŞ. ORIZONT. POIANĂ. ZARE. zarnacadeá s. v. NARCISĂ. zarpá s. v. BROCART.

zarţále s. pi. v. OCHELARI. ZARVĂ s. 1. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zgomot, (rar) lármăt, (astăzi rar) strigare, (pop. şi fam.) chi-lomán, (înv. şi reg.) toi, (reg.) haraimán, hală-láie, hărhăláie, tóiet, toloboátă, tololói, (Mold., Bucov. şi Transilv.) hólcă, (Transilv.) lólotă, (înv.) calabalâc, dandana, dănănáie. dănclánáie, gâlceávă, ,(-ig-) ţigăníe, (arg.) năsulíe. (Era o ~ de nedeseris.). 2. agitaţie, frământare, tulburare, vâlvă. (Din nimic s-a stirnit o ~.) 3. ceartă, discuţie, vorbă, (pop.) gâlceávă, sfadă. (Multă ~ s-a făcut intre ei pentru mine.) ZARZAVAGIU s. (prin Ban.) sirvián, (turcism înv.) bacceván. ZARZAVAT s. verdeţuri (pi.). (Legume şi ~ÍUri.) zarzăr s. v. CORCODUŞ. ZARZĂRĂ s. (BOT.) (Transilv.) tinghireá. zarzără s. v. CORCODUŞĂ. . zátcă s. v. ÎNTINZÂTOR. ÎNTORCĂTOR. SLOBOZITOR. zatoecnie s. v. EXIL. EXILARE. PRIBEGIE. SURGHIUN. SURGHIUNIRE. ZAŢ s.'I. drojdie, (înv.) telveá. (~ de cafea.) II. (TIPOGR.) tipar. (Scoate rama care închide ~.) záţbret s. v. FUNDAMENT. zaveră s. v. RĂSCOALĂ. RÁSCULARE. RĂZMERIŢĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ. zavergisí vb. v. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. zavcrgíu adj., s. v. RĂSCULAT. RxiZVRĂ-TIT. REBEL. REVOLTAT. ZAVÉSCĂ s. gloabă, berâie. (~ era taxa plătită pentru a împiedica redeschiderea unui proces.) zavistie s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CIUDĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GELOZIE. GÂLCEAVĂ. INTRIGĂ. INVIDIE. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MAŞINAŢIE. NECAZ. NEÂNŢELEGERE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. UNELTIRE. VRAJBĂ. ZÂZANIE. zavistiós adj. v. GELOS. INVIDIOS. PIZMAŞ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS. zavistiós adj., s. v. INTRIGANT. za\ístnic adj. v. GELOS. INVIDIOS. PIZMAŞ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS. zavístnic adj., s.v. INTRIGANT. zavistnicíc s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. zavistuí vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. INVIDIA. JINDUL LACOMI. PIZMUI. RÂVNI. UNELTI. zavistnitór adj. v. GELOS. INVIDIOS. PIZMAŞ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS. zavistnitór adj., s. v. INTRIGANT. zavragio'áică s. v. CERTĂREAŢĂ. SCAN-DALAGIOAICĂ. zavragiu adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÂLCEVITOR. SCANDALAGIU. ZĂBALĂ s. 1. (reg.) muştiuc. (~ pusă in gura calului.) 2. (MED.; ia pi.) ragadă, zăbăluţă, (prin Ban.) zobéle (pi.). zăbală s. v. HERPES. ZĂBAVĂ s. întârziere, (pop.) zăbovire, (înv.) pesteálă. (Să meraem acolo fără ~.) zăbavă s. v. AMUZAMENT. DISTRACŢIE. JOACĂ. ODIHNĂ. RĂGAZ. REPAUS. zăbávnic adj. v. GREOI. ÎNCET. ÎNTÂR-ZIAT. LENT. MOALE. MOLATIC. MOLÂU. zăfiălósadj. v. JEGOS. MÂNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SUNOS. SOIOS. ZĂBĂLUŢĂ s. 1. strună. (~ la zăbala căpăslrului.) 2. (MED.) ragadă, zăbale (pi.), (prin Ban.) zobéle (pi.). zăbăuc adj. v. AIURIT. BUIMAC. BUIMĂ-CIT.DERUTAT.DESCUMPĂNIT.DEZORIEN-TAT. NĂUC. NĂUCIT. ZĂPĂCIT. zăblau s. v. DULĂU. GĂLIGAN. LUNGAN. VLĂJGAN. ZÁVOD. ZĂBOVÍ vb. 1. a întârzia, (pop.) a pregeta, (înv.şi reg.) a peşti, (reg.) a băciui, a îngădui, (fig.) a se încurca. (A ~ mai mult într-un loc.) 2. a întârzia, a sta. (Să nu ~ mult acolo!) 3. a se opri, a poposi, a sta, a

şedea, a trage. (A ~ la umbra unui stejar.) 4. a rărnâne, a sta, (înv.) a prebândi. (Cil ai ~ la ei?) 5. a aştepta, a sta. (Mai ~ puţin, că vin!) zăbovi vb. v. ÎNDELETNICI. OCUPA. ZĂBOVÍRE s. 1. întârziere, (pop.) pregeláre (reg.) pregetătúră. (~ cuiva într-un loc.) 2. oprire, poposire. (~ lui într-un loc, pentru odihnă.) zăbovire s. v. ÎNTÂRZIERE. ZĂBAVĂ. zăbovit adj. v. ÎNTÂRZ1AT. zăbovitór adj. v. ÎNTÂRZIAT. zăbrán s. v. DUMBRAVĂ. ZĂBRANIC s. crep. (O lungă maramă de ~ negru.) ZĂBREA s. gratie, (pop.) ostréţ, (Transilv.) roştéi. (Fereastră cu ~ele.) zăbrcálă s. v. ANURIE. ZĂBUNÁŞ s. zăbunel. (~ de călugăr.) ZĂBUNÉL s. zăbunaş. (~ de călugăr.) zăcáre s. v. BOLIRE. ZĂCERE. ZĂCUT. zăeáş adj. v. DUŞMĂNOS. GELOS. INVIDIOS. PIZMAŞ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS. RĂZBUNĂTOR. zăcáş adj,, s. v. INDOLENT. LENEŞ. PUTUROS. TRÂNDAV. TRÂNTOlí. zăcărí vb. v. LENEVI. TRÂNDĂVI. zăeăscálă s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INACTIVITATE. INACŢIUNE. INERŢIE. 1N\ ÎDIE. NEACT IVITA TE. NECAZ. PASIVITATE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ, RĂUTATE. zăcăşíe s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. RĂUTATE. ZĂCĂTOÁRE s. cadă, (înv. şi pop.) tocitoare. (~ pentru struguri.) zăcătoáre s. v. STANIŞTE. zăcătúră s. v. STANIŞTE. ZĂCEA vb. a boli, a piroti, a tinji, (pop.) a gogi, (reg.) a zălezi, (Munt. şi Olt.) a tíronii, (înv.) a lâncezi. (~ de o lună la pat.) ZĂCERE s. bolire, zăcut, (pop.) gogire, zăcâre. (O lungă ~ în pat.) ZĂCUT s. bolire, zăcere, (pop.) gogire, zăcáre. (~ cuiva în pat.) zăcut adj. v. CLOCIT. DESCOMPUS. ÎMPUŢIT. PUTRED. PUTREZIT. RĂSUFLAT. STĂTUT. TREZIT. zădărî vb. v. AGASA. AGITA. ASMUŢI. AŢÂTA. ENERVA. HĂRŢUI. INCITA. INDISPUNE. INSTIGA. IRÍTA. ÎNTĂRITĂ. ÎNTEŢI. ÎNVIORA. NECĂJI. PLICTISI. PROVOCA. RÂCÂL SÂCÂI. STÂRNI. SUPĂRA. TULBURA. ZGÂNDĂR1. zădăríre s. v. AGASARE. ASMUŢIRE. AŢÎ-ŢARE. ENERVARE. INCITARE. INSTIGARE. INSTIGAŢIE. IRITARE. ÎNTĂRÂTARE-PLICTISIRE. PROVOCARE. SÂCÂIALĂ. SÂCÎ-IRE. STÂRNIRE. TULBURARE. zădărât adj. v. AGASAT. AŢÂŢAT. ENERVAT. INCITAT. INSTIGAT. IRITAT. ÎNTĂ-RÂTAT. PLICTISIT. PROVOCAT. SÂCÎ1T-STÂRNIT. SUPĂRAT. ZĂDĂRNICÍ vb. 1. a dejuca, a împiedica, a strica. (Le-a ~ toate planurile.) 2. a anihila, a anula, a contracara, a împiedica, a neutraliza. (A ~ efectele nefaste ale ...) ZĂDĂRNICIE s. 1. deşertăciune, inutilitate, \imic, nimicnicie, (înv.) mişelíe, nimicíc. (Psalmistul afirmă că totul e ~.) 2. deşertăciune, inutilitate, (rar) zadar. (~ unei acţiuni.) 3. ineficacitate, ineficientă, inutilitate, (rar) superfluenţă, superfluitáte, (înv.) netrebnicie, (fig.) sterilitate. (~ discuţiilor.) zădărnicie s. v. AROGANŢĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎN-GÂMFARE. MÂNDRIE. ORGOLIU. SEMEŢIE. TRUFIE. VANITATE. ZĂDĂRNICIRE s. 1. dejucare, împiedicare. (~ uneltirilor cuiva.) 2. anihilare, anulare, contracarare, împiedicare, neutralizare. (~ efectelor negative ale . . .) ZĂDUF s. (MET.) arşiţă, caniculă, călduri (pi.), dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbu-şeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, toropeală, zăpuşeală, (livr.) torpoáre, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoáre, cócăt,

crăpăt, năplăiálă, pâclă, prépăt, prigoáre, puhăiálă, zăpúc, (prin Ban.) arsoáre, (Ban. şi Transilv.) friptoáre, (prin Olt.) jápsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, prípec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) záAúí s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE. zădufós adj. v. ARZĂTOR. CANICULAR. DOGORITOR. FIERBINTE. TORID. TROPICAL. ZĂPUSITOR. ZĂGÁN s. (ORNIT.; Ggpaetus barbatus) vultur bărbos, (rar) vultur negru, (reg.) şurli-gáie, (Transilv.) ceahlău, (Transilv. şi Ban.) şorlíţă, (Transilv.) susugáie. ZĂGAZ s. (CONSTR.) 1. baraj, stăvilar, (reg.) opritoare, (Mold. şi Bucov.) iezătúră, (prin Munt.) năsádă, (Mold.) opúst. (~ construit pe Lotru.) 2. stavilă, stăvilar, (pop.) opúst, (reg.) iezătúră, (înv.) iaz, scurgătoáre. (A deschide ~ la moară.) zăgălui vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. NECĂJI. PLICTISI. SÂCÂL SUPĂRA. ZĂGĂZUI vb. 1. a bara, a stăvili, (Bucov.) a hăti. (A ~ o apă.) 2. a îndigui, a stăvili. (A ~ malul unui râu.) zăgăzui vb. v. DOMOLI. POTOLI. STĂPÂNI. STĂVILI. TEMPERA. ZĂGĂZUÍRE s. l.barare, stăvilire. (~ apei.) 2. îndiguire, stăvilire. (~ malului unei ape.) ZĂGĂZUÍTadj. 1.barat, stăvilit. (Oapă~.) 2. îndiguit, stăvilit. (Mal ~.) zăgârnă s. v. SĂCULEŢ. SEDILĂ. zăarăí vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. zăhátă s. v. STRADELĂ. STRĂDUŢĂ. zăhăí vb. v. AGASA. DERANJA. ENERVA. INCOMODA. INDISPUNE. IRITA. ÎNCURCA. JENA. NECĂJI. PLICTISI. SÂCÂL STINGHERI. STÂNJENI. SUPĂRA. TULBURA. zăhărele s.pl.v. COFETURI. DULCIURI. ZAHARICALE. zăhărít adj. v. GLASAT. ZAHARISIT. zăhătui vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. NECĂJI. PIERDE. PLIG-TISI. RĂTĂCI. SÂCÂL SUPĂRA. / zălcói s. v. GAIŢĂ. zăitín s. v. ULEI. UNTDELEMN. zăletí vb. v. SĂLTA. SĂRI. ŢÂSNI. zălezeálă s. v. PLICTISEALĂ. URÂT. zălezí vb. v. BOLI. PIROTL SLĂBI. TÂNJI. ZĂCEA. zălezít adj. v. SFRIJIT. SLAB. zălezitúră s. v. MOLESEALĂ. SFÂRSEALĂ. SLĂBICIUNE. zălfşte s. v. BĂTAIE. SUFLARE. SUFLU. zăloágă s. v. CAPITOL. SEMN. ZĂLOG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.)iovă, lóză, răchită. zălog s. v. AMANET. GAJ. GARANŢIE IPOTECĂ. OSTATIC. SECHESTRU. zălogl vb. v. AMANETA. zăiogíre s. v. AMANETARE. IPOTECARE. SECHESTRARE. zălogít adj. v. AMANETAT. IPOTECAT. SECHESTRAT. zălud adj.v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. BUIMAC. BUIMĂCIT. DERUTAT. DESCREIERAT. DESCUMPĂNIT. DEZORIEN-' TAT. NĂUC- NĂUCIT. NEBUN. SMINTIT-ŢICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU. zăluzeálă s. v. ALIENARE. ALIENAŢIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENŢĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ŢICNEALĂ. zăluzi vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. TICNI. zăluzie s. v. ALIENARE. ALIENAŢIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENŢĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ŢICNEALĂ. zăluzít adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. zănián s. v. OCAZIE. PRILEJ.

zărninteálă s. v. AMESTECĂTURĂ. ÎNCÂL-CEALĂ. ÎNCÂLCIRE. ÎNCÍLC-TURĂ. ÎNCURCĂTURĂ. zărnintí vb. v. AMESTECA. ÎNCÂLCL ÎNCURCA. zămintitúră s. v. AMESTECĂTURĂ. ÎN-CÂLCEALĂ. ÎNCÂLCIRE. ÎNCÂLCITURĂ. ÎNCURCĂTURĂ. ZÂMISLÍ vb. (BIOL.) a concepe, (înv.) a náste. (Un bărbat care poale ~.) zămisli vb. v. AFLA. CONCEPE. CREA. DESCOPERI. ELABORA. FACE. GĂSI. GÂNDI. IMAGINA. INVENTA. NAŞTE. NĂSCOCI. PLĂNUI. PLĂSMUI. PROCREA. PROIECTA. REALIZA. SCORNI. zămislire s. v. CONCEPERE. CONCEPŢIE. NAŞTERE. PARTURIŢIE. PROCREARE. PROCREAŢIE. zămorî vb. v. EPUIZA. EXTENUA. FRÂN-GE. ISTOVI. SECA. SECĂTUI. SFÂRŞI. SLEI. STOARCE. VLĂGUI. ZDROBI. zămós s. v. PEPENE. ZĂMOŞÍŢĂ s. (BOT.; Hibiscus irionum) (reg.) macul-cioárei. zănát s. v. MESERIE. MEŞTEŞUG. ZĂNATIC adj. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, ţicnit, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deşucheat, palăvátic, silhúi, (înv. şi reg.) prilestít, (reg.) şucheát, tui, (Mold.) túieş, zălud, zărghít, (înv.) turlulíu, (fam.) sanchíu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, ţăcănit. (Ce tip ~ !) ZĂNGÁNEÁLĂ s. 1. zăngănire, zăngănit, zăngănitură, (reg.) zăngăt. (~ de arme.) 2. zăngănire, zăngănit, zăngănitură, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zórnet, (reg.) zurái. (~ de lanţuri.) ZĂNGĂNÍ vb. 1. a zornăi, a zurui, (reg.) a zorzoi. (Lanţurile ~.) 2. a zdrăngăni. (Piese de metal ciocnite care ~.) ZĂNGĂNIRE s. 1. zăngăneală, zăngănit, zăngănitură, (reg.) zăngăt. (~ de arme.) 2. zăngăneală, zăngănit, zăngănitură, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zórnet, (reg.) zurái. (~ de lanţuri.) ZĂNGĂNÍT s. 1. zăngăneală, zăngănire, zăngănitură, (reg.) zăngăt. (~ de arme.) 2. zăngăneală, zăngănire, zăngănitură, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zórnet, (reg.) zurái. (~ de lanţuri.) ZĂNGĂNITÓR adj. zornăitor, zuruitor. (O grămadă de galbeni ~ .) ZĂNGĂNITURĂ s. 1. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, (reg.) zăngăt. (~ de arme.) 2. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zórnet, (reg.) zurái. (~ de lanţuri.) zăngăt s. v. ZĂNGĂNEALĂ. ZĂNGĂNIRE. ZĂNGĂNIT. ZĂNGĂNITURĂ. ZĂNOÁGĂ s. (GEOL., GEOGR.) caldeiră, cazan, căldare, circ, (prin Ban.) scofáină. (~ în regiunile muntoase.) ZĂPADĂ s. (MET.) nea, ninsoare, omăt. (A nins şi ~ acoperă câmpia.) ZĂPĂCEALĂ s. 1. ameţeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, (înv. şi reg.) uluială, uluire, (reg.) uimăceálă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tehuiálă. (Stare de ~.) 2. derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, (livr.) de-concertárc. (~ il împiedică să acţioneze.) 3. tulburare. (~ ce l-a cuprins cind m-a văzut.) 4. fâstâceală, intimidare, (Olt.) rătuteálă. (~ unui copil.) 5. aiureală, sminteală, ţicneală, (fam. fig.) ţăcăneálă. (~ cuiva.) 6. confuzie, încurcătură, (Transilv.) îngăimăceálă. (S-a produs o ~.) 7. babilonie, dezordine, haos, încurcătură, (înv.) vaviloníe. (2Vu te mai poţi descurca in ~ asta.) 8. debandadă, dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, (rar) neór-dine, (Mold.) calamandrós, (fam.) brambureálă, harababură. (O mare ~ în activitatea acelei instituţii.) 9. deranj, dezordine, neorânduială, (rar) neórdine, (Mold.) calamandrós, (fam.) brambureálă, harababură. (E mare ~ la ei în casă.) 10. dezordine, neorânduială, răvăşeală, (fam.) brambureálă, harababură, talmeş-bál-meş, (fam. fig.) balamuc. (Mare ~ e în Aâr-iiile tale.) ZĂPĂCÍ vb. 1. a (se) ameţi, a (se) buimăci, a (se) năuci, (pop.) a (se) bâigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov. şi Transilv.) a (se) tehui, (înv.) a (se) cebălui. (S-a ~ de lot!) 2. a deruta, a descumpăni, a dezorienta, a încurca, (livr.) a deconcerta. (Vestea

auzită l-a ~.) 3. a (se) tulbura. (S-a ~ când l-a văzut.) 4. a se fâstâci, a se intimida, a se încurca, (reg.) a se teşmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. şi Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ aşa în faţa lor?) 5. a încurca, (prin Transilv.) a mitroşi. (A ~ ceva.) 6. a deranja, a răscoli, a răvăşi, (reg.) a răntui, a rosto-poli. (De ce mi-ai ~ hlrtiile?) ZĂPĂCÍRE s. 1. buimăcire, năucire. (~ cuiva.) 2. fâstâcire, încurcare. (~ unui copil.) 3. deranjare, răscolire, răvăşire. (~ hirtiilor de pe masă.) ZĂPĂCÍT adj. 1. ameţit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, (pop.) bâiguít, capiu, uluit, (reg.) buimátic, hăbăuc, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tehui. (S-a sculat ~.) 2. ameţit, (fig.) beat, îmbătat. (~ de fericire.) 3. derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, (livr.) deconcertat, (înv. şi fam.) sastisit. (Om ~.) 4. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăştiat. (Nu ştie cum să acţioneze, e complet ~.) 5. tulburat. (Rămăsese ~ cind a văzul-o.) 6. fâstâcit, intimidat, încurcat, (reg.) teşmenít, (Olt. şi Munt.) rătutít. (Copilul a rămas ~.) 7. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, ţicnit, zănatic, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deşucheat, pălăvátic, silhúi, (înv. şi reg.) prilestít, (reg.) şucheát, tui, (Mold.) túieş, zălud, zărghít, (înv.) turlulíu, (fam.) sanchíu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, ţăcănit. (Ce tip ~.') Si. drăcos, ncastâmpărat, nebun, nebunatic, sprinţar, vioi, zbânţuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturat, zvânturatic, (pop.) zban-ghíu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitóc, (Transilv.) şulhétic, (înv.) zburdátic, zburdătór. (Ce copil~ !) 9. deranjat, răscolit, răvăşit. (Are toate hlrtiile ~.) zăpăcitor adj. v. AMEŢITOR. NĂUCITOR. UMITOR. ULUITOR. zăpăí vb. v. HĂMĂI. LĂTRA. zăpăít s. v. HĂMĂIALĂ. HĂMĂIRE. HĂMĂIT. HĂMĂITURĂ. LĂTRARE. LĂTRAT. LĂTRĂTURA. zăpăitúră s. v. HĂMĂIALĂ. HĂMĂIRE. HĂMĂIT. HĂMĂITURĂ. LĂTRARE. LĂTRAT. LĂTRĂTURĂ. zăpírstea s. art. v. MEZIN. PRÂSLEA. zăplán s. v. GĂLIGAN. LUNGAN. VLĂJGAN. zăplát s. v. CHINGĂ. STINGHIE. zăpláz s. v. GARD. ÎMPREJMUIRE. ÎNGRĂDITURĂ. OCOL. ULUCĂ. zăpódie s. v. PLATOU. PODIŞ. VALE. zăpór s. v. PUHOI. ŞUVOI. TORENT. zăpreálă s. v. RETENŢIE. zăpsi vb. v. CONSTATA. OBSERVA. PRINDE. REMARCA. SESIZA. SURPRINDE. VEDEA. zăpúc s. v. ARŞIŢĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINTEALĂ. NĂBUSEALĂ. NĂDUF. NĂDUSEALĂ. PÂRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUŞEALĂ. ZĂPUŞEALĂ s. (MET.) arşiţă, caniculă, călduri (pi.), dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, (livr.) torpoáre, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoáre, cócăt, crăpăt, năplăiálă, pâclă, prépăt, prigoáre, puhăiálă, zăpúc, (prin Ban.) arsoáre, (Ban. şi Transilv.) friptoáre, (prin Olt.) jápsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, prípec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) zăpuşí vb. v. ARDE. DOGORI. FRIGE. PÂRJOL I. zăpuşít adj. v. ARZĂTOR. CANICULAR. DOGORITOR. FIERBINTE. ÎNĂBUŞITOR. SUFOCANT. SUGRUMĂTOR. TORID. TROPICAL. ZĂPUŞITOK. ZĂPUŞITÓR adj. arzător, canicular, dogoritor, fierbinte, torid, tropical, (reg.) zădufós, zăpuşít, (prin Ban. şi Olt.) pripitór. (O zi ~ ; soare ~; o căldură ~.) záránio s. v. ŢIPENIE. zărár s. v. MULGĂTOR, zărăfíe s. v. CĂMĂTĂRIE. zărăstí vb. v. PIERDE. RĂTĂCI. ZĂRGÁN s. (IHT.; Belone belone euxini) ştiucă-demare, (reg.) ţipar-de-máre. zărgheálâ s. v. ALIENARE. ALIENAŢIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENŢĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ŢICNEALĂ, zărghénie s. v. ALIENARE. ALIENAŢIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENŢĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ŢICNEALĂ. zăighí vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ŢICNI. zărghít adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU. zăr./h.t adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT.

ŢICNIT. ZĂRÍ vb 1, a observa, a vedea, (arg.) a gini. (Ce ~ la orizont?) 2. a (se) vedea. (Îl ~ venind spre noi.) 3. i apărea, a se arăta, a se ivi, a se vedea, (italienism înv.) a spunta. (Nu se ~ cu săptă ni iile pe str.iiă.) 4. a observa, a percep?, a remarca, a reţine, a sesiza, a vedea, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) zări vb. v. LUMINA. SrJ. \LUCL zărj.ă.átic adj. v. FLUŞTURATIC. FLUTU-RATIC. FRIVOL. NESERIOS. UŞURATIC. VÂNTURATIC. ZVÂNTURAT. ZVÂNTURA-TIC ZĂRZĂRÁŞ s. (BOT.) zarzărei. ZĂRZĂRÉL s. (BOT.) zărzăraş. zăstím» s. v. EPOCĂ. INTERVAL. PERIOADĂ. RĂGAZ. RĂSTIMP. SPAŢIU. TIMP. VREME. zăticni vb. v. DERANJA. INCOMODA. ÎNCURCA. ÎNTRERUPE. JENA. OPRI. STINGHERI. STÂNJENI. SUPĂRA. TULBURA. zăticníre s. v. DERANJARE. INCOMODARE. JENARE. STINGHEREALĂ. STINGHERIRE. STÂNJENEALĂ. STÂNJENIRE. TULBURARE. zătoáre s. v. MAMELĂ. PIEPT. SÂN. ŢÂŢĂ. zătón s. v. OSTREŢ. ZĂU interj. 1. jur ! (~ / că oşa este.) 2. serioşi, (franţuzism) parol! (—Chiar vrei să vin cu tine? — ~ !) zânitá vb. v. PRIVI. UITA. VEDEA. zăveásă s. v. PERDEA. zăválcă s. v. CATRINŢĂ. FOTĂ. zuvoáre s. pi. v. CĂTUŞE. FIARE. ZĂVÓD s. (ZOOL.) dulău, (prin Transilv.) pugléu, (Mold. şi Bucov.) zăblâu. (Un ~ pentru păzii curiei.) ZĂVOI s. luncă. (~ de sălcii.) ZĂVOR s. ivăr, încuietoare, (pop.) rătéz, (reg.) riglă, (prin Ban.) réză. (~ la o uşă.) zăvor s. v. BUHAI. ÎNTINZĂTOR. ÎN-TORCĂTOR. LEAT. SLOBOZITOR. ŞIPCĂ. ZĂVORI vb. a (se) fereca, a (se) închide, a (se) încuia. (A ~ o casă; s-a ~ in casă.) zăvori vb. v. ARESTA. DEŢINE. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIŢA. REŢINE. ZĂVORIRE s. ferecare, închidere, încuiere. (~ uşii.) .-■ ZĂVORIT adj. ferecat, închis, încuiat. (Casă, uşă ~.) zbáncă s. v. VENTUZĂ. zbangliíu adj. v. CHIORÂS CRUCIŞ. DRĂCOS. ÎNCRUCIŞAT. NEASTÂMPĂRAT. NEBUN. NEBUNATIC. PIEZIŞ. SAŞIU. SPRINŢAR. STRABIC. VIOL ZĂPĂCIT. ZRÂN-ŢUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU. ZVĂPĂIAT. ZVÂNTURAT. ZVÂNTURAT IC. zbanţ s. v. VENTUZĂ. ZBÁT2 vb. 1. a se zvircoli. (Peştele se ~ în năi'od.) 2. a se smuci, (reg.) a se zbici. (Se ~ să se desprindă din legaturi.) 3. a se perpeli, a se zbuciuma, a se zvircoli. (Se ~ din cauza durerilor.) 4. a se frământa, a se zbuciuma, a se zvircoli, (pop.) a se bale, (înv. şi reg.) a se ticăi. (S-a ~ toată noaptea in aşternut.) 5. a (se) agita, a clocoti, a (se) frământa, a fremăta, a (se) învolbura, a (s:;) zbuciumi, (înv. şi reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbătici, (Apele crescute se ~ în maică.) G. a (se) învâr_ teji, a (se) învolbura, (rar) a (se) învâltori, (pop.\ a (se) virteji, (reg.) a (se) învoálbe, a (se\ vârtejui. (Marea se ~ în furtună.) 7. a bate a palpita, a pulsa, a tăcăi, a ticăi, a tresări, a zvâcni, (rar) a zvâcâi, (reg.) a bâcii, a tâcâti. (Inima se ~ cu putere.) 8. a se chinui, a se consuma, a se frământa, a se zbuciuma, (reg.) a se marghioli, (Bucov.) a se frăsui, (fig.) a se sfărâma. (Nu te mai ~ atita pentru toatei) 9. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forţa, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforţa, a se sili, a se strădui, a se trudi,' a se zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sirgui, (reg.) a se verpeli. (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osirdnici, a (se) osirdui, a se voinici, (fig.) a se sfărâma, (Se ~ să rezolve problema.) ZBATERE s. 1. zvârcoleală, zvircolire, zvir-colilură. (~ peştelui in năvod.) 2. agitaţie, clocot, frămintare, freamăt, in\olburare, tălă-zuire, tumult, vuiet, zbucium, zbuciumare, (rar) zbuciumcálă. (~ apelor ieşite din matcă.) 3. invirtejíre, învolburare, (reg.) vârtejuíre. (~ mării in furtună.) 4. bătaie, palpitare, palpitaţie, pulsaţie, ticăit, tresărire, zvicneală, zvicnet, zvicnire, zvâcnit, zvâcnitură, (rar) tre-săritúră, (înv.)

palpit, răsăritúră, săltare. (~ T.) ZUMZET s. 1. bâzâiaiă, bâzâire, bâzâit, bâzâitură, zbârnâială, zbârnâire, zbârnâit, zbârnâitură, zâzâit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, (rar) vuvuít, zbârn, zumbăíre, zúzet. (~ insectelor.) 2. murmur, susur, zvon. (~ de glasuri îndepărtate.) zupăí vb. v. BATE. IZBI. LOVI. TROPĂI. zupăít s. v. TROPĂIALĂ. TROPĂIT. TRO-PĂITURĂ. TROPOT. zupăitúră s. v. TROPĂIALĂ. TROPĂIT. TROPĂITURĂ. TROPOT. zurái s. v. ZĂNGĂNEALĂ. ZĂNGĂNIRE. ZĂNGĂNIT. ZĂNGĂNITURĂ. ZORNĂIALĂ. ZORNĂIT. ZORNĂITURĂ. ZURUIALĂ. ZURUIT. ZURUITURĂ. zurba adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. zurba s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIŢĂ. RĂVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ. zurbagiu adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÂLCEVITOR. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. SCANDALAGIU. zurbalî'e s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIŢĂ. RĂVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ. zurbávadj.,s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. zurbávă s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GÂL-CEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÂNŢELEGERE. VRAJBĂ. ZÂZANIE. ZURGĂLĂU s. clopoţel, (rar) zdrăngănél. (Cai cu ~ i.) ZURLÍU adj. 1. drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprinţar, vioi, zăpăcit, zbânţuit, zburdalnic, zglobiu, zvăpăiat, zvânturat, zvân-turatic, (pop.) zbanghíu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitóc, (Transilv.) şulhétic, (înv.) zburdátic, zburdătór. (Copil ~.) 2. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, ţicnit, zănatic, zăpăcit, (rar) dezmetic, (pop.) deşucheat, pălăvátic, silhúi, (înv. şi reg.) pri-lestít, (reg.) şucheát, tui, (Mold.) túieş, zălud, zărghít, (înv.) turlulíu, (fam.) sanchíu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, ţăcănit. (Ce tip ~ !) zúrnă s. v. BOT. RÂT. ZURUÍ vb. a zăngăni, a zornăi, (reg.) a zor-zoi. (Lanţurile ~.) ZURUIALĂ s. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zăngănitură, zornăială, zornăit, zornăi-tură, zuruit, zuruitură, (rar) zórnet, (reg.) zurái. (~ de lanţuri.) ZURUÍT s. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zăngănitură, zornăială, zornăit, zornăitură, zu-ruială, zuruitură, (rar) zórnet, (reg.) zurái. (~ de lanţuri.) ZURUITÓR adj. zăngănitor, zornăitor. (O grămadă de galbeni ~.) ZURUITURĂ s. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zăngănitură, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, (rar) zórnet, (reg.) zurái-(~ de lanţuri.) zúrzur s. v. DECOR. DECORAŢIE. ORNAMENT. ORNAMENTAŢIE. PODOABĂ. zúzet s. v. BÂZÂIALĂ. BÂZÂIRE. BÂZÂIT-BÂZÂITURĂ. CLIPOCEALĂ. CLIPOCIRE. CLIPOCIT. MURMUR. SUSUR. SUSURARE-ŞOAPTĂ. ŞOPOT. ZBÂRNÂIALĂ. ZBÂRNÂI-RE. ZBÂRNÂIT. ZBÂRNÂITURĂ. ZÂZÂIT. ZUMZĂIALĂ. ZUMZĂIRE. ZUMZĂIT. ZUM-ZĂITURĂ. ZUMZET. ZVON. zuzuí vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ŞOPOTI. ŞOPTI. ŞUŞOTI. ZVĂPĂIAT adj. 1. drăcos, neastânipărat, nebun, nebunatic, sprinţar, vioi, zăpăcit, zbânţuit,

zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvânturat, zvinturatic, (pop.) zbanghíu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitóc, (Transilv.» şulhétic, (înv.) zburdátic, zburdătór. (Copil ~.) 2. fluşturatic, fluturatic, nebunatic. (Un linăr ~ .) ZVELT adj. 1. subţiratic, subţire, suplu, (înv. şi reg.) sulegét, (reg.) sulétic, (Transilv.) şugár, (Munt.) şui, (prin Transilv. şi Olt.) şuiéţ. (Un corp, un om ~.) 2. elegant, graţios, mlădios, mlădiu, suplu, (rar) mlădiat. (Zborul ~ ol unei păsări; un mers ~.) ZVELTEŢE s. mlădiere, supleţe. (~ unei fete.) zviduívb. v. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOŞI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. VINDECA. zvic interj, v. ŢUŞTl. ZBUGHI. zvâcií vb. v. BATE. PALPITA. PULSA. TĂCĂI. TICĂL TRESĂRI. ZBATE. ZVÂCNI. ZVÂCNEÁLĂ s. bătaie, palpitare, palpitaţie, pulsaţie, ticăit, tresărire, zbatere, zvâcnet, zvâcnire, zvâcnit, zvâcnitură, (rar) tresăritúră, (înv.) palpit, răsăritúră, săltare. (~ a inimii.) A ZVICNET s. bătaie, palpitare, palpitaţie, pulsaţie, ticăit, tresărire, zbatere, zvicneală, zvâcnire, zvâcnit, zvâcnitură, (rar) tresăritúră, (înv.) palpit, răsăritúră, săltare. (~ al inimii.) ZVÂCNÍ vb. 1. a bate, a palpita, a pulsa, a tăcăi, a ticăi, a tresări, a se zbate, (rar) a zvâcâi, (reg.) a bicâi, a ticiti. (Inima ~ cu putere.) 2. a fremăta, a palpita, a pulsa, a vibra. (~ în el o mare bucurie.) 3. a mişca, (reg.) a ţicui. (Undiţa ~.) ZVÂCNÍRE s. bătaie, palpitare, palpitaţie, pulsaţie, ticăit, tresărire, zbatere, zvâcneală, zvâcnet, zvâcnit, zvâcnitură, (rar) tresăritúră, (înv.) palpit, răsăritúră, săltare. (~ a inimii). ZVÂCNÍT s. bătaie, palpitare, palpitaţie, pulsaţie, ticăit, tresărire, zbatere, zvâcneală, zvicnet, zvâcnire, zvâcnitură, (rar) tresăritúră, (înv.) palpit, răsăritúră, săltare. (~ al inimii.) ZVÂCNITURĂ s. bătaie, palpitare, palpitaţie, pulsaţie, ticăit, tresărire, zbatere, zvicneală, zvâcnet, zvâcnire, zvâcnit, (rar) tresăritúră, (înv.) palpit, răsăritúră, săltare. (~ a inimii.) ZVÂNTÁ vb. 1. a se usca, a se zbici, (înv. şi reg.) a se prăji. (Rufele s-au ~.) 2. a distruge, a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfărima, a zdrobi, (înv. şi pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. şi reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a po-troşi, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropşi, a târî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe duşmani.) zvtatá vb. v. DESCĂRCA. DEŞERTA. GOLI. SNOPI. STÂLCI. ZVÂNTÁRE s. uscare, zbicire. (~ rufelor.) ZVÂNTÁT adj. uscat, zbicit. (Rufe ~.) ZVÂNTURÁT adj. 1. fluşturatic, fluturatic, frivol, neserios, uşuratic, vânturatic, zvânturatic, (livr.) futil, (pop.) spulberátic, (reg.) zărpălátic, zburátic, zburdalnic, (Mold.) sprinţar, zbrehúi, (înv.) vinturós. (Un bărbat ~.) 2. drăcos, neastimpárat, nebun, nebunatic, sprinţar, vioi, zăpăcit, zbânţuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturatic, (pop.) zbanghíu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitóc, (Tran-silv.) şulhétic, (înv.) zburdátic, zburdătór. (Copil ~.) zvinturát s. v. AVENTURIER. ZVÂNTURATIC adj. 1. fluşturatic, fluturatic, frivol, neserios, uşuratic, vânturatic, zvânturat, (livr.) futil, (pop.) spulberátic, (reg.) zărpălátic, zburátic, zburdalnic, (Mold.) sprinţar, zbrehúi, (înv.) vânturós. (Un bărbat ~.) 2. drăcos, neastimpárat, nebun, nebunatic, sprinţar, vioi, zăpăcit, zbânţuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturat, (pop.) zbanghíu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitóc, (Tran-silv.) şulhétic, (înv.) zburdátic, zburdătór. (Copil ~.) zvânturatic adj. v. AVENTUROS. ZVÂRCOLEALĂ s. zbatere, zvârcolire, zvâr-colitură. (~ peştelui in năvod.) ZVÂRGOLÍ vb. 1. a se zbate. (Peştele se ~ in năvod.) 2f a se perpeli, a se zbate, a se zbuciuma. (Se ~ din cauza durerilor.) 3. a se tăvăli. (Cíinele se ~ în iarbă.) 4. a se foi, a se perpeli, a se răsuci, a se suci, (prin Olt.) a se scireitimi. (Su te mai ~ atâtat) 5. a se agita, a se frământa, a se nelinişti, a se zbuciuma, (Mold. şi Bucov.) a se cioşmoli. (De ce te ~ in mod inutil?) G. a se frăminta, a se zbate, a se zbuciuma, (pop.) a se bâte, (înv. şi reg.) a se ticăi. (5-a ~ toată noaptea în aşternut.) ZVÂRCOLÍRE s. 1. zbatere, zvârcoleală, zvir-colitură. (~ peştelui in năvod.) 2. tăvălire. (~ cuina pe jos de durere.) ZVÂRCOLITÚRĂ S. zbatere, zvârcoleală, zvârcolire. (~ peştelui in năvod.)

zvírlet s. v. ARUNCĂTURĂ. AZVÂRLITLU RĂ. ZVÂRLITURĂ. ZVÂRLÍ vb. 1. a arunca, a azvârli, a lepăda, (Transilv. şi Maram.) a ţipa, (înv.) a scutura. (~ un lucru nefolositor.) 2. a arunca, a azvârli, a repezi, (înv. şi reg.) a năpusti. (A ~doniţa după el.) 3. a arunca, a azvârli, a proiecta, a propulsa. (~ ceva in spaţiu.) 4. a arunca, a azvârli. (~ o piatră la distanţă.) 5. a se arunca, a se azvârli, a se năpusti, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, (rar) a se prăbuşi, (înv. şi pop.) a cădea, (înv. şi reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruşi, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. şi Ban.) a se şupi, (înv.) a se da, a năbuşi, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra duşmanului.) 6. a se arunca, a se avânta, a se azvârli, a se precipita, a se repezi, a sări, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (Se ~ pe cal.) 7. a arunca, a azvârli, a izbi, a lovi. (Calul nărăvaş ~ cu copitele.) 8. a arunca, a azvârli, a cheltui, a irosi, a împrăştia, a prăpădi, a risipi, (livr.) a prodiga, (înv. şi reg.) a prăda, (reg.) a mătrăşi, a părădui, (Transilv.) a spesa, (înv.) a răşchira, (grecism înv.) a afierosi, (fig.) a înghiţi, a mânca, a papa, a toca. (Si-a ~ averea; îşi ~ banii pe toate fleacurile.) ZVÂRLÂRE s. 1. aruncare, azvârlire, lepădare. (~ unei sticle sparte.) 2. aruncare, azvârlire, proiectare, propulsare, propulsie. (~ unui obiect tn spaţiu.) 3. aruncare, azvârlire, cheltuire, irosire, risipire, (reg.) părăduíre, (fig.) păpáre, tocáre, tocat. (~ banilor pe fleacuri.) ZVÂRLITURĂ s. 1. aruncătură, azvârlitură, (rar) zvfrlet, (Transilv. şi Maram.) ţipătúră. (La o ~ de băţ.) 2. aruncătură, azvârlitură, izbitură, lovitură. (~ calului nărăvaş.) ZVÂRLÚGÁ s.JIHŢ.; Cobitis taenia) (reg.) câră, cuţitoáie, fisă, fiţă, măriúţă, muşcătoare, nisipáriţă, vârlúgă, (Transilv.) vârligoánţă. zvlrnáică s. v. VÂJÂITOARE. ZBÂRNÂITOA-RE. zvoácă s. v. NUIA. VARGA. ZVON s. 1. vorbă, (înv.) cuvî'nt, sunet. (Umblă un ~despre el.) 2. rumoare. (~ de glasuri.) 3. murmur, susur, zumzet. (~ de glasuri îndepărtate.) 4. clipoceală, clipocire, clipocit, murmur, susur, susurare, şoaptă, şopot, (rar) murmuiálă, murmureálă, zúzet, (înv.) murmuít. (~ de ape.) zvon s. v. CLOPOT. zvonár s. v. ZVONIST. ZVONÍ vb. a se afirma, a se auzi, a se spunc, a se şopti, a se vorbi, a se zice, (înv. şi reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.) zvoni vb. v. BATE. CLIPOCI. DĂNGĂNL MURMURA. SUNA. SUSURA. ŞOPOTI ŞOPTI. ŞUŞOTI. ZVONÍST s. (rar) zvonár. zvonişór s. v. CLOPOŢEL zvonit s. v. CLOPOŢEL. DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE (DLR), elaborat de sectoarele de lexicologie şi lexicografie din Bucureşti, Cluj-Napoca şi laşi, reprezintă continuarea, într-o formă nouă, a Dicţionarului limbii române, început sub conducerea lui Sextil Puşcariu, din care au apărut, între anii 1907 —1944, trei volume şi trei fascicule, cuprinzând literele: A-B, C, F-Î, J-LOJN1ŢĂ (inclusiv). Seria nouă a Dicţionarului academic general, iară a fi o continuare pro-priu-zisă a operei lexicografice anterioare, a început cu litera M (de la prima lileră neabordată anterior de Sextil Puşcariu), urniind ca, după terminarea porţiunii până la Z, să fie elaborată, pe aceleaşi baze, întreaga porţiune de la A la L. inclusiv literele, care i-u apăruseră în seria \eche. Noua operă lexicografică uniling%ă se deosebeşte radical de vechea versiune prin bogăţia de material, în care sânt incluse toate cuvintele atestate în limba literară generală, în limbajul literaturii aitistice, in vorbirea populară şi regională, în textele vechi. Cuvintele ciin limbajele tehnico-şliinţifkc au intrat în Dicţionarul limbii române numai 5n măsuia în care au pătruns sau manifestă tendinţa evidentă de a pătrurc'e în limba literară, în limbajul literaturii artistice sau în cel popular. în privirii; împrumuturilor, de asemenea, au fest înregistrate acelea care au intrat în limbă pe cale cultă, prin scrierile ştiinţifice sau de popularizare, prin presă şi prin literatura beletristică. Un loc important în coloanele BLR ocupă sintagmele, locuţiunile, expresiile, proverbele şi zicătorile. Dicţionarul limbii române cuprinde isteria vocabularului românesc din cek mai vechi timpuri până astăzi. Fără a fi un dicţionar etimologic în sensul strici al cuvântului, el dă etimoanele la majoritatea cuvintelor, etimoane care au fost elaborate pe principiul etimologici interne, directe şi multiple. O atenţie deosebită a fost acordată deplasărilor semantico : trecerea de !s propriu la figurat, analogia,

extensiunea semantică şi restríngorea semantică, trecerea de la concret la abstract şi aceea de la abstract la concret, specializarea, generalizarea etc. Prin apariţia volumelor din Dicţionarul limbii române: !\i (3905 —1968), N (1971), O (1969), P : p p&zui (1972), pe - pânar (1S74), pină - - pogribanie (1977), pogrom - presimţire (1980), R (1975), Ş (1978), T (partea 1) (1982) şi prin viitoarele volume în curs de apariţie: P(continuare). T (partea a 2-a) (aflate sub tipar) se realizează unul dintre marile obiective ale culturii noastre naţionale. Seria r.ciă c DLR diferă atât cantitativ, cit ',i calitativ de vechea versiune cuprinsă in \elumeic publicate până Sn anul 1944. Renunţând Ia divagaţiile enciclopedice, redactorii noii forme a Dicţionarului au uc'cptal meciul cel mai puţin complicat, mai adecvat şi mai ştiinţific de prezentare a faptelor lexicale. Bogăţia materialului lexical înregistrat, fineţea analizelor semantice, organizarea ştiinţifică şi modernă a articolelor, ierarhizarea sensurilor în cadrul filiaţiei semantice, notarea sinonimelor, indicarea etimologiilor etc. constituie mima. câteva dintre principalele calităţi ale DLR, calităţi care îl recomandă ca pe cea mai remarcabilă operă lexicografică românească. VA RECOMANDĂM: I |-------------------------DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE------------------------(ACADEMIA ROMÂNĂ) I Sub redacţia Iui SEXTIL PUŞCARIU Tonul I - Partea I: A-B 1913 ; Tomul I - Partea II: C 1940 " Tomul I - Partea III: D-De* 1949 i Tomul II - Partea I: F-î 1934 Tomul II - Partea II: J - Lojniţă 1944 * ** DICŢIONARUL LIMBII ROMANE (DLR) serie nouă , (ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA) ; Redactori responsabili: acad. IORGU IORDAN, acad. ALEXANDRU GRAUR şi acad. I. COTEANU i Tomul VI, Litera M, 1965-1968, CXXXVI + 1075 p., legat, 92 lei Tomul VII, partea 1, Litera N, 1971, 584 p., legat, 50 lei Tomul VII, partea a 2-a, Litera O, 1969, 400 p., legat, 35 Iei Tomul VIII, partea 1, Litera P (p - păzui), 1972, p. 1 — 357, legat, 43 lei Tomul VIII, partea a 2-a, Litera P (pe - pânar), 1974, p. 359-693, legat, 48 lei Tomul VIII, partea a 3-a, Litera P (până - pogribanie), 1977,p. 695 -948, legat, 38 lei í j Tumul VIU. partea a 4-a, Litera P (pogrom—presimţire), 1980, p. 919-1341, legat, .30 lei ! Tomul IX, Litera R, 1975, 641 p., legat, 91 lei ţ | Tomul XI, partea 1, Litera Ş, 1973, 271 p., legat, 40 lei ', Tomul XI, partea a 2-a, Litera T (t—tocăliţă), 1982, 376 p., legat, 75 lei. ii j Sub tipar; I Tomul VIII, partea a 5-a, Litera P (presin — puzzolană). I Tomul XI, partea a 2-a, Litera T (tocană — twist). i i În pregătire: ■Jr i j Tomul V, Litera E ] j Tomul X, Litera S i Tomul XI, Litera Ţ Tomul XII, Literele U, V, Z. DIN ULTIMELE APARIŢII ACADEMIA R.S.R. INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ AL UNIVERSITĂŢII DIN BUCUREŞT DICŢIONARUL ORTOGRAFIC, ORTOEPIC SI MORFOLOGIC AL LIMBII ROMANE '

696 p., lei 105 După cum arată şi titlul, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române este un îndreptar complex al exprimării corecte sub aspect formal, dínd indicaţii normative asupra scrierii, pronunţării şi flexiunii cuvintelor inserate. Este un îndreptar de mari proporţii, nu numai prin numărul de articole conţinute, care sínt aproximativ 60 000 (cuvinte simple şi compuse, locuţiuni, grupuri mici de cuvinte care fac corp comun în vorbire sau în scrieret, ci şi prin extinderea diverselor articole. Elaborat de colectivul de gramatică al Institutului de lingvistică din Bucureşti, lucrarea este patronată de „Comisia pentru cultivarea limbii române" a Academiei R. S. România. AL. GRAUR DICŢIONAR AL GREŞELILOR DE LIMBĂ, so P, iei 5,50 Pornind de la analiza unor greşeli mai des intilnite pe care le cercetează, cartea prezintă o modalitate originală de cultivare a limbii. Dicţionarul cuprinde probleme de pronunţare, de înţeles şi de scriere ale cuvintelor. în ceea ce priveşte greşelile de morfologie şi de sintaxă, numai abaterile izolate care se referă la un singur cuvânt. în fiecare caz în parte se inserează forma corectă, iar greşelile se discută tot acolo, făclndu-se, în ordinea alfabetică, numai trimiterea la forma corectă. LIMBA ROMÂNĂ Redactor-şef : acad. AL. GRAUR Număr de apariţii anual : 6 Abonament anual : 120 lei v Redacţia: 79638 — Bucureşti. strS. "tini Harct nr. 12 Revista Limba română apare, sub egid.*—Academiei Republicii Socialiste-România, din anul 1952 (primul număr a apărut în noiembrie —decembrie). Domeniile abordate sânt : gramatică (descriptivă şi istorică), vocabular (in clusiv studii etimologice), fonetică şi fonologie, onomastică, limbă literară şi stilistică, filologie şi istoria limbii, ortografie şi ortoepie, predarea limbii române (ca limbă maternă sau ca limbă străină) în învăţământul de toate gradele, istoria lingvisticii române şi lingvistică generală. Revista conţine o rubrică de ,,Recenzii'r şi una de „Consultaţii" în care specialiştii răspund întrebărilor venite la redacţie, o rubrică in care se face cronica manifestărilor ştiinţifice din domeniul lingvisticii şi una intitulată ,,Note şi comentarii", unde se publică articole care expun opinii faţă de puncte de vedere recent exprimate. în fiecare an, revista publică bibliografia integrală a studiilor de lingvistică apărute in ţara noastră în cursul anului precedent. însumarea tuturor bibliografiilor apărute până acum (prima, referitoare la anii 1944 — 1958, a apărut în 1959) reprezintă singura lucrare de bibliografie completă şi la zi a lingvisticii române. Colaboratorii sânt specialişti din cercetare şi din învăţământul universitar, liceal şi gimnazial, specialişti din străinătate şi chiar nefilologi, pasionaţi de studiul limbii române. Revista se adresează unui cerc larg de cititori, specialişti şi nespccialiştir interesaţi de problemele lingvisticii şi are drept scop promovarea studiului ştiinţific al limbii noastre naţionale. ERATĂ în lista de mai jos sânt înregistrate numai erorile grave de tipar ale lucrării. P coloana : rândul: în loc de : se va citi: agina : X _ 12 de jos explictiă explicită I X — 11 de sus înr-e înreIII 4 1 25 de sus réunoscut (înv). recunoscut, (înv.) 8 1 14 de sus incorteláre. Incorteláre. 1 2 19 de sus STĂFUND. STRĂFUND. 3 5 2 4 de sus neoaş, neaoş, 3

5

1

7

13 — 14 de

a azvârli,

a zvârli,

sus 0

1

11 de sus

prin áre.

prânzâre.

6

2

19 de sus

î'om^ ,

român,

7

2

8 de jos

bMjliit ancă

bighiroáncă

7

1

35 de sus

tlevetiv -,

clevetitor,

35 — 36 de

X>onegric, -,

ponegritor,

1 7 2 6 1 sus 7

1

21 de sus

tuiălău, ■

tălălău,,

9

1

1 — 2 de jos

paiaţaríc, V

paiaţarlâc,

2

11-12 de sus

1

2 2

14—15 de sus 10 de jos

hreaptă, ciorobáríţă

1

2

33 de jos

cedeală,

codeală,

1

2

9 de sus

SCOARŢAR.

SCORŢAR.

1

2

19 de jos

colab,

colan,

1

1

19 de jos

sintetizare.

sinterizare.

1

1

23 de sus

neuatentic,

neautentic,

1

1

3 de sus

COSCIUC.

COSCIUG.

1

2

17 de sus

tetál.

telál.

1

1

18 de jos

culbeceáscă

culbeceásă

2

2

24 de sus

intrepriditáte,

intrepiditáte,

2

1

23 de jos

zgilţire,

zgâlţâire,

2

2

15 de sus

MÂRŢOACĂ.

MÂRŢOAGĂ.

2

2 2

2 de jos 11 de jos

pustulă, malignă, ZDROB

pustulă malignă, ZDROBI.

2

2

3— 4 de jos

pustieâate,

pustietate,

2

í

1 de sus

strict,

stricat,

2

2

25-26 de jos

_

DOGMATÍST

8 2 FLUTURE-^APMOR V.

FLUTURECAP-DEMORT. hreapcă, ciorobăríţă

37 54 55 56 64 73 80 82 92 00 01 03

14 31 38

52

s. dogmatic duhovnici

2

2

13 de jos

dohovnicí

2

1

1 — 2 de jos

emanip atie,

emancipa ţie,

3

1

10 de jos

albinárel,

albinărel,

3

1

9 de sus

bélbet

hélbet

3

2

23 de sus

pron, s. v.

pron. v.

3

1

14 de jos

adj.

adj., s.

3

1

2 de jos

scusit,

iscusit,

3

2

1 de jos

răsună tror,

răsunător.

4

1

22 — 23 de

scuătoáre,

sculătoáre.

5

3

22 de jos

stilpuşór.

siiJpuşór.

5

2

24 de sus

rost iscă.

rospíscă.

5

1

33 de sus

micreálă

mieriálă

5

o

18 de sus

îngăduinţă,

Îngăduinţă,

5

1

1 de jos

UBTERAN.

SUBTERAN.

5

2

6 de jos

năsocitură,

născocitură,

5

2

30 de sus

şoádăi,

şoádă,

5

1

15 de jos

nvalid,

invalid,

5

1 1

14 de jos 22-23 de sus

ebântuít, iien durat,

nebinluít, neândurat,

5

2

22 de jos

nestingherit,

nestânjenit,

5

1

17 de jos

motolóz,

motológ,

6

2

2 de jos

potiálă,

poticálá,

6

2 şi 1

1 de jos şi

refleţie,

reflecţie,

6

1

1 de sus 2 de jos

drospéct,

prospect,

6

2 1

1— 2 de jos 4 de jos

aselghiiciúne, psărc-de-gheáţă,

aselghiciúne. pasăre-dc-

61 70 19 50 68 70 77 81 53

sus

04 07 21 23 24 64 ii7 70

83 98 98 12 21622

65

66

gheâţă, 6

2

4 de jos

CREŞTET.

• CREŞTET.

2

2 de jos rându

AŢIPIRE. în loc de:)-

se va citi:

6 de

BODOGOpEALĂ.

BODOGĂNEAL

3 de

ploşi, /

oploşi,

28 de

deliminarfe,

delimitare,

25 de

câştia, /

câştiga,

12 de

igodióf/

jigodiós,

2 de

a vagabonda,

a vagabonda,

33 de

reca^ftualare,

recapitulare,

13 de

RITUA.

RITUAL.

16 de

caroaie.

căroáie.

21 de

zdenţuit,

zdrenţuit,

16 de

sclrţâiaiă,

scârţâială,

20 de

~ie

~te

1 de

magine,

imagine,

11 de

rfoi.)

roţi.)

15 de

cerstăţeá,

crestăţeá,

6 de

a făfălăi,

a fălălăi,

25 de

tărbát

tărhát

19 de

umoráe,

umoare,

18 de

ceáspă.

ceápsă.

7 de

tătălău,

tălălău,

6 de

tocmire,

tocmire,

1 de

gréţ,

igréţ,

70 .

ileana •

Pagina: ^

AŢIPIRE.

l: 6

1

7

1

3»- "

sus

43

Ă

jos 7

1

51

sus 1 jos 7

1

81

jos 7

1

8

2

87

jos

12

sus 8

2

18

jos 8

1

22

jos 8

1

31

sus 8

2

9

2

67

sus

01

sus 9

1

1 fi

jos 9

1

73

jos 9

2

80

sus 9

1

9

o

81

jos

94

sus 9

2

98

jos 1

1

001

sus 1

2

015

sus 1

1

1

í

022

sus

078

jos 1

2 şi 1

1 de

0791080

jos şi

1

cobaamină :

cobalamină ;

1 de

ERVURĂ.

NERVURĂ.

3 de

BUCUREŞT

BUCUREŞTI

de sus 1

1

082

jos 1

116

_ sus

i '# .. ! i Redactor: ECATEMNA IoNAŞCU Tehnoredactor: EUGENIA AMBROZI Bun de tipar 3.VII.Í982. Format 1SI70X100. Coli de tipar 11. C.Z. pentru biblioteci mari şi mici 459 — 3H.1 = 59. întreprinderea poligrafică Informaţia, str. Brezoianu nr. 23 -25, Bucureşti REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA