Lucrare Metodico-Ştiinţifică

 

LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICĂ PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

1

 

CUPRINS ARGUMENT............................................ ARGUMENT............... .......................................................... .......................................................... ................................6 ...6 CAP. I . Teorii despre creativitate creativitate …………………..………… …………………..…………..……..............1 ..……..............100 1.1. Jocul didactic şi stimularea creativităţii……..…………..………..… creativităţii……..…………..………..…11 11 1.2. Învăţarea matematicii şi creativitatea……………………...…… creativitatea……………………...………...13 …...13 1.3. Creativitatea de tip şcolar……………………………… şcolar………………………………...………….13 ...………….13 1.4. Cultivarea creativităţii elevilor din clasa I prin joc didactic matematic…………………………………………………………….14 1.5 .Dezvoltarea creativităţii prin joc…………………...…………… joc…………………...……………….22 ….22 CAP. II . Influenţa jocului jocului didactic matematic matematic în procesul instructiv-educativ…………………………………………………….25 2.1. Jocul în relaţie cu învăţarea şi dezvoltarea şcolară mică……...….….25 mică……...….….25 2.2. Influenţele jocului asupra dezvoltării proceselor psihice la şcolarii mici…………………………………………………...……..26 2.3. Jocul didactic-modalitate de învăţare şi educare………………..…...29 educare………………..…...29 2.4. Influenţele jocului didactic asupra sarcinilor învăţării………… învăţării…………..…..36 ..…..36 2.5. Conceptul de joc didactic matematic…………………………… matematic…………………………….….39 .….39 CAP.

III.

Metodologia

organizării

şi

desfăşurării

jocului

didactic

matematic…....................................... matematic….......... .......................................................... .......................................................... .....................................42 ........42 3.1. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea jocului didactic matematic....................................... matematic.......... .......................................................... ....................................................42 .......................42 3.2. Metode şi procedee utilizate generalităţi……………………..……...44 generalităţi……………………..……...44 3.3. Tipuri de jocuri şi modalităţi de utilizare în predarea matematicii…................................... matematicii…...... .......................................................... ....................................................50 .......................50 3.3.1. Jocul didactic matematic în completarea lecţiei………….....…50 lecţiei………….....…50 3.3.2. Jocul didactic folosit în munca independentă……… independentă……………....….52 ……....….52 3.3.3. Jocul folosit ca teme pentru acasă……………………….....…..55 acasă……………………….....…..55

2

 

3.3.4. Jocul folosit în fixarea cunoştinţelor…………………….……..57 cunoştinţelor…………………….……..57 3.3.5. Jocul folosit în predare noilor cunoştinţe………………….…...59 cunoştinţe………………….…...59 3.3.6. Modalităţi de lucru la clasa I……………………………….… I……………………………….…..60 ..60 3.3.7. ”Învăţăm jucându-ne la matematică”-clasele III-IV…………...63 3.4. Rolul învăţătorului în pregătirea, conducerea şi îndrumarea jocului didactic matematic………………………………………….…..……78 3.5. Strategii de realizare a jocului didactic matematic în ciclul  primar…………………………………………………………..…….89 CAP. IV. Studiu experimental privind stimularea elevilor din ciclul primar prin  joc didactic matematic………………………………….………………..……...99 4.1. Ipoteza şi obiectivele cercetării………..……… cercetării………..……………………..…… ……………..……...99 ...99 4.2. Metoda experimentală şi particularităţile folosirii ei……………... ei……………....100 .100 4.3. Analiza şi interpretarea rezultatelor………… rezultatelor…………………..………… ………..……………104 …104 4.4. Concluzii şi propuneri…………………………………………...…109 BIBLIOGRAFIE……....……………………………………………..………..113 AMEXĂ……………………………………………………………………….115

3

 

MOTTO:

„Matematica nu este o colecţie nesfârşită de rezultate expuse în succesiunea: definiţie, teoremă, demonstraţie, ci este mai degrabă un arsenal de metode, oferind totodată un limbaj riguros şi în acelaşi timp flexibil pentru descrierea rezultatelor cunoaşterii.” Dan Brânzei

4

 

MOTTO: ,,Jocul este puntea între copilărie şi vârsta matură” (J. Chiteau) •

Jocul didactic nu trebuie să lipsească din activitatea şcolară mai ales la lecţiile la care se solicită un efort intelectual intens;

•

Jocul didactic matematic este un mijloc important de educaţie şi instruire în ciclul primar  care asigură participarea participarea activă şi eficientă la lecţie, durabilitatea durabilitatea noţiuni noţiunilor lor însuşit însuşitee şi un grad mare de sociali socializare; zare;

•

La clase clasele le pri prima mare, re, o baz bazăă so soli lidă dă în st studi udiul ul ulteri ulterior or mat matema ematic ticii ii se rea reali lizea zează ză pri prinn cultivarea interesului şi a pasiunii pentru rezolvări de exerciţii şi probleme. Prin jocul didactic stimulă stimulăm m elevilor efortul susţi susţinut nut şi îi determinăm să lucreze cu plăcere şi interes atât în şcoală cât şi în afara ei.

DE CE JOCUL? •

Pentru copil, jocul e o formă de activitate cu serioase implicaţii psihologice şi pedagogice care contribuie la informarea şi formarea lui ca om. Jocul didactic dă un randament sporit faţă de celelalte modalităţi de lucru folosite în activitatea de învăţare, în special la şcolarii mici, deoarece el face parte din preocupările zilnice preferate ale copiilor.

•

Atât în activitatea mea didactică cât şi a colegilor am constatat că, fie datorită slabei rezistenţee la efort intelect rezistenţ intelectual ual a elevilor, fie din cauza negăsirii celor mai adecvate metode şi  procedee de menţinere a atenţiei acestora, se pierde continuitatea evenimentelor, necesară desfăşurării lecţiei. De aici nevoia introducerii din când în când a jocului didactic, metodă care asigură

captarea, activizarea, relaxarea intelectuală şi fizică a elevilor.

5

 

DE CE JOCUL DIDACTIC? Tema „ Stimularea creativităţii elevilor din ciclul primar prin   joc joc didactic  matematic”  a  pornit de la ideea că introducerea jocului didactic în cadrul procesului de învăţământ este imperio imperioss reclamată de particularităţile de vârstă ale elevilor mici şi de necesitatea tratării individuale a acestora în vederea creşterii randamentului şcolar, deci îmbunătăţirea performanţelor şcolare. Prin caracterul său atractiv, prin dinamismul său, prin stimularea interesului şi competitivităţii, contribuie la consolidarea cunoştinţelor matematice şi la însuşirea unor concepte şi noţiuni noi. Este ştiut că jocul didactic are în activitat activitatea ea şcolară o deosebită valoare practică, ajutând la obţinerea următoarelor obiective:

OBIECTIVE - permit valorificarea la timp a disponibilităţii şcolarului mic; - reprezintă un mijloc eficient prin care elevii care învaţă mai greu sunt ajutaţi să-şi însuşească cunoştinţele; - îmbogăţeşte experienţa de viaţă şi limbajul copiilor; - corespunde intereselor copilului de a dobândi cunoştinţ cunoştinţe; e; - reprezintă o cale sigură ce înlesneşt înlesneştee înţelegerea şi formarea reprezentărilor; reprezentărilor; - jocul didactic foloseşte stimuli schimbători, fiind o cale sigură spre succesul şcolar al elevilor; - contribuie la dezvoltarea imaginaţiei creatoare şi perspicacităţii elevilor, a încrederii elevului în forţe proprii, creează satisfacţii, asigură adaptarea la munca şcolară; - jocul didactic contribuie în mare măsură la realizarea sarcinilor educaţionale, fiind o formă de activitate accesibilă şi atractivă. Din activitatea practică desfăşurată la catedră, din studiul experienţei dobândite, am constatat că jocul didactic poate fi introdus în orice moment al lecţiei pentru înţelegerea unor  noţiuni, pentru consolidarea cunoştinţelor, în evaluarea formativă dar şi în momentele în care elevii dau semne de oboseală, de lipsă de atenţie. De aceea consider că  jocul didactic este o formă de activitate plăcută şi atractivă pentru elevii de vârstă şcolară mică. I-am urmărit pe copii în timpul jocului şi am citit în ochii lor bucurie şi satisfacţie; am văzut nă născ scân ândd în ei dori dorinţ nţaa de ieşi ieşire re din din anon anonim imat at,, de auto autode depă păşi şire re,, am ob obse serv rvat at în jocu jocull lor  lor 

6

 

competitivitate, fantezie, perseverenţă, spontaneitate şi mi-am dat seama de impactul puternic pe care jocul didactic îl are asupra lor. De aceea munca învăţăto învăţătorului rului necesită o reflectare atentă asupra modalităţii modalităţii de lucru folosit folositee în care să primeze inventivitatea, originalitatea şi creativitatea. Este important de reţinut că jocul pregăteşte copilul pentru muncă în două direcţii: îl fortifică fizic şi-i dezvoltă o serie de calităţi de ordin psihologic, îi creează deprinderi şi obişnuinţe pentru colaborarea cu ceilalţi în vederea atingerii unui scop. Dacă urmărim şi aspectul recreativ ar exista o a treia direcţie, cea a refacerii forţelor, a creării unei stări de bună dispoziţie. În joc şi prin joc se realizează cunoaşterea realităţii, se exersează funcţiile psiho-motrice şi socio-afective; socio-afect ive; prin joc se realizează socializarea şi se dobândeşte o anumită experienţă. În procesul de învăţământ jocul este conceput ca mijloc de instruire şi educare a copiilor, ca  procedeu de realizare optimă a sarcinilor concrete de educaţie, ca formă de organizare a activităţii de cunoaştere şi dezvoltare a capacităţilor psihofizice pe toate planurile. Jocul este o activit activitate ate instructiv-educat instructiv-educativă ivă plăcută şi atractivă pentru elevii din ciclul primar. El contribuie în mare măsură la verificarea, precizarea, adâncirea, sistematizarea şi consolidarea cunoştinţelor, cunoştinţ elor, la educarea memoriei şi gândirii, la dezvoltarea spiritului creator al gândirii elevilor.

7

 

(

8

)

 

 

Copiii sunt creativ i în mod natural şi doar aşteap tă atmosf  era propic e pentru a-şi manife sta creativ itatea. Toate condiţiile  J. G. în virtuale existente Gowan, om, dar nu neapărat G.putea D. utilizate, care ar Demos contribui la succesul actului creativ, alcătuiesc creativitatea potenţială a persoanei, spre deosebire de facultatea creativă, care presupune posibilitatea reală, actualizată, de a crea.

Una din cele mai importante premise ale creativităţii constă în disponibilitatea de a relua totul de la

A fi creativ  înseamnă a vedea acelaşi lucru ca toată  lumea, dar a te gândi la ceva diferit. Mihaela Roco

Ana Stoica

  Supravieţuire a omului depinde, şi în viitor va depinde tot mai mult, de dimensiunea crea-toare a factorului uman.

capăt, de căa considera nimic nu este definitiv, că nici un proces nu este încheiat o dată pentru totdeauna. E. Landau

Creativitatea presupune o dispoziţie generală a personalităţii spre nou, o anumită organizare (stilistică) a proceselor psihice în sistem de personalitate. P. Popescu - Neveanu

 J. P. Guilford

9

 

 

,,Consideră elevul o făclie pe care să o aprinzi astfel încât mai târziu să lumineze cu o lumină proprie.” Plutarh

Jocurile didactice oferă un cadru propice pentru învăţarea activă, participativă, stimulând iniţiativa iniţiati va şi creativit creativitatea atea elevului. Obiectivele instructiv-educat instructiv-educative ive ale fiecărui obiect de studiu pot fi mai bine realizate prin utilizarea jocului. Acesta, prin natura sa, cuprinde o motivaţie intrinsecă de a mobiliza resursele psihice ale copiilor, de a asigura participarea lor creatoare, de a le capta interesul, de a-i angaja afectiv şi atitudinal. Gama jocurilor didactice este foarte variată. Imaginaţia învăţătorului învăţătorului poate genera jocuri noi, dintre cele mai ingenioase ingenioase.. Jocurile didactice contribuie contribuie la dezvoltarea unei gândiri creatoare, la formarea priceperilor şi deprinderi depri nderilor lor de acti activit vitate ate independ independentă entă.. De aceea, aceea, met metoda oda jocu jocurilo rilorr treb trebuie uie să facă parte din strategiile strategii le didactice de predare-învăţare. Cunoaşterea copilului copilului nu este un scop în sine, ci un mijloc, o etapă – cea dintâi – în procesul complex şi continuu de formare a unei personalit personalităţi ăţi autentice, armonios dezvoltată. Copilul, un candidat la umanitate şi un mic adult, constituie resursa educativă de care am ţinut seama în tot ce am făcut în perspectiva formării şi dezvoltării personalităţii sale. Consider că prin însuşirea conştient conştientă, ă, temeinică a cunoştinţ cunoştinţelor elor matematice se poate realiza o dezvoltare armonioasă a personalit personalităţii ăţii umane, în special a gândirii creatoare. Dacă în clasele primare se asimilează operaţiile şi noţiunile matematice matematice elementare, acestea vor constitui un suport cu care copilul va opera pe tot parcursul vieţii şi pe care se clădeşte întregul sistem de învăţământ. Schimbările ce se petrec pe plan mondial în teoria şi practica şcolară aşează pe primul loc dezvoltarea gândirii elevilor, a independenţ independenţiiii şi creativit creativităţii ăţii lor. Ritmul crescând al competiţiei în toate domeniile vieţii social-economice şi culturale ne obligă să gândim cât mai rapid şi, mai ales, să gândim corect.

10

 

,,A-i pune elevului probleme de gândire –  spunea Eugen Rusu –  dar mai ales a-l pregăti să-şi pună singur întrebări, este mult mai important decât a-l conduce spre rezolvarea acestora prin modalităţi stereotipe învăţate.” În orice domeniu ar activa, omul societăţii contemporane trebuie să posede cunoştinţe de  

matematică pentru a putea stăpâni limbajul ştiinţelor care va fi matematizat şi informatizat. Tendinţelee actuale consacră o atenţie specială dezvoltării gândirii matematice a elevilor, exersândTendinţel o în direcţia cultivării creativităţii. Se lasă copilului mai multă   libertate de  alegere a tehnicilor şi strategiilor de calcul, pentru a asigura o motivare temeinică a învăţării acestei discipline, pentru a tenta elevii la o învăţare participat participativă ivă printr-un efort personal. Matematica nu se învaţă numai de specialişti. Până la un anumit nivel, ea face parte din cultura generală a oricărui cetăţean. cetăţean. Nu învăţăm învăţăm matematică pentru a şti ppur ur şi simplu, ci pentru a o folosi şi a ne ajuta în practică. De aceea, este necesar ca tineretul să dobândească, nu simplă instru ins truire ire matema matematic tică, ă, ci educaţi educaţiee matema matematică. tică. Ac Acea east staa con const stit itui uiee un unaa dint dintre re cele cele ma maii importante componente ale culturii generale a omului societăţii moderne. Calculul este unul dintre domeniile matematicii, care se realizează atât oral cât şi scris.

Calculul oral defineşte conceptul, efortul mental pe care îl face elevul pentru soluţionarea unui exerciţiu în cadrul căruia mobilizează cunoştinţele cunoştinţele şi experenţa de care dispune spre a rezolva situaţii noi, neînvăţate. Prin valoarea formativă a calculului oral, prezenţa lui se impune şi în situaţiaa existenţei calculatoarelo situaţi calculatoarelorr personale. Calculul oral dispune de bogate valenţe formative . În special, exerciţiile de calcul oral cultivă perspicacitatea gândirii şi creativitatea elevilor.

Calculul scris, bazându-se pe o suită de algoritmi, se automatizează rapid şi operează după tehnicilee calculat tehnicil calculatoarelor. oarelor. Conceptul de creativitate câştigă tot mai mult teren, ideea că lumea de mâine va fi lumea oamenilor de creaţie. Fiecare la locul său de muncă va trebui să devină creator, deoarece dezvoltarea ştiinţei, ştiinţei, a tehnicii şi culturii sunt condiţionate în mare măsură de capacitatea creativă a oamenilor. Conceptul de creativitate a primit numeroase definiţii din partea specialiştilor din diverse domenii de activitate. Văzută prin prisma zestrei de atribute personale, creativitatea capătă sensul de potenţial creativ, de sumă de însuşiri şi factori psihologici ai unor viitoare performanţe creatoare.

11

 

Toate teoriile moderne ale învăţării tind să demonstreze că accentul în instruire trebuie să cadă pe elaborarea instrumentelor de învăţare. Repetarea mecanică a regulilor trebuie să cedeze locul explorării de către elev a ariei de aplicare a acestor reguli, căutărilor independente de soluţii. Skinner spune: ,,A-l instrui pe elev cum să studieze, înseamnă a-l învăţa tehnici pe care

el le va aplica în mod autonom autonom şi, datorită cărora, îşi va mări şansele şansele de a reţine ceea ce a văzut şi auzit.” Un proces de învăţare modern se cere astfel organizat, încât să-i ajute pe elevi să prezinte cunoştinţele cunoştinţ ele într-o formă personală, să caute soluţii originale ,,să grupeze şi să ierarhizeze ideile = dezideratele esenţiale esenţiale ale educării gândirii creatoare la elevi.”

 

1.2. Învăţarea matematicii şi creativitatea   Activitatea matematică implică efectul gândirii, în primul rând a celei creative. În clasele  primare se formează noţiunile elementare cu care omul va lucra pe tot parcursul vieţii, noţiuni pe care se clădeşte întregul sistem de achiziţii imperios necesare. Este incontestabilă contribuţia matematicii matemati cii la formarea unei gâ gândiri ndiri logice, coere coerente, nte, creative, la formarea unor deprinderi de de muncă, de ordine, de punctualitate. Matematica se ocupă cu dezvăluirea implicaţiilor ascunse. Cunoaşterea directă prin observaţii şi experimente, este sarcina cunoaşterii mediului. Pentru matematică aceste cunoştinţe directe constituie datele, premisele problemei. Pornind de la ele, se pot găsi prin raţionament cunoştinţee noi, implicat cunoştinţ implicatee logic de acele date a căror prelucrare necesită travaliu specific matematic. Procesul studierii matematicii cultivă curiozitatea ştiinţifică, ştiinţifică, frământarea pentru descifrarea necunoscutului şi duce la formarea unor priceperi şi capacităţi (de a gândi personal şi activ, de a analiza o problemă şi a o descompune în elementele sale simple). Prin modalităţi specifice de formare şi dezvoltare a creativităţii, matematica îşi sporeşte eficienţa formativă.

1.3. Creativitatea de tip şcolar

  La nivelul copiilor din ciclul primar, orice rezolvare de situaţii problematice, constituie în acelaşi timp o manifest manifestare are a creativit creativităţii ăţii gândirii lor. Principala caracterist caracteristică ică a gândirii creative la

12

 

elevi este noutatea sau originalitatea soluţiei găsite, a ideii emise. Nu se poate vorbi în ciclul  primar de existenţa unei creativităţi deosebite a gândirii şcolarului, ci mai degrabă despre formarea unor premise pentru dezvoltarea ulterioară a creativităţii. Copilul de vârstă şcolară mică, adoptă o atitudine creatoare, atunci când, pus în faţa unei  probleme, îi restructurează datele, descoperă căile de rezolvare într-un mod personal. Dialogul viu dintre învăţător şi elevi, folosirea unui număr mare de exerciţii sub forma unor  lecţii destinate special formării priceperilor şi deprinderilor, utilizarea problematizării, modelării şi algoritmizării în diferite etape ale procesului instruirii, solicită sistematic şi progresiv elevul. Atitudinea creatoare este favorizată de mediul şcolar, caracterizat prin atmosferă permisivă, de înţelegere, încurajare, de interes şi emulaţie. Este suficient să menţionăm că învăţătorul, prin întrebări, poate incita gândirea elevilor la diferite difer ite operaţii operaţii (deduc (deducţie, ţie, intuiţi intuiţie, e, compa comparaţie raţie,, descoperire descoperireaa de relaţii relaţii cauza cauzale), le), poate antrena gândirea în diverse direcţii (gândirea convergentă, gândirea divergentă, gândirea probabilistică. probabilistică....). ...).

1.4. Cultivarea creativităţii elevilor elevilor de clasa I

prin jocuri didactice matematice   Vârsta şcolară mică este deosebit de sensibilă la cultivarea potenţialului creativ. În clasele I-IV gândirea elevilor se antrenează treptat, sistematic, prin rezolvări de exerciţii şi probleme, prin folosirea unor activităţi matematice interesante şi distractive, prin jocuri. În acest caz esta necesar să se solicite calităţile intelectuale ale copilului, să se stimuleze inteligenţa, spiritul de observaţie, creativitatea în găsirea unor soluţii. Şcoala nu este singurul loc unde copilul învaţă. Când vine la şcoală, micul şcolar are deja o anumită experienţă pe care continuă să şi-o îmbogăţească şi este de dorit să fie învăţat cum să înveţe singur şi după ce va părăsi şcoala. Învăţătorul trebuie deci, să-şi găsească locul într-un proces care îşi are propria sa dinamică şi continuitate. Conţinuturile activităţilor matematice trebuie prezentate cu multă atenţie şi responsabilitate,  pentru a cunoaşte mult mai bine elevii clasei, pentru a-i ajuta atunci când au nevoie, stabilindu-se astfel un climat de confort pedagogic şi o bună relaţie învăţător-elev. În clasele mici se formează noţiunile matematice de bază necesare întregii vieţi. Astfel, se formează deprinderi de calcul, deprinderi de rezolvare a exerciţiilor şi problemelor, de măsurare, de

13

 

aproximare etc. De aceea, am considerat că educarea creativităţii elevilor la clasa I se poate realiza  prin folosirea jocului didactic matematic. Aceasta şi pentru faptul că, o dată cu intrarea în şcoală, copilul trece de la o activitate în care predomină jocul, la activitatea de învăţare, la munca şcolară. Proaspătul şcolar va face faţă unui adevărat asalt de cunoştinţe şi informaţii doar îmbinând jocul cu învăţarea. Prin jocul didactic, elevul se concentrează un timp mai îndelungat asupra activităţii matematice, se relaxează, îşi reactivează creierul, se adaptează mai uşor şi mai rapid muncii şcolare. Jocul dă naştere la trăiri afective, stimulând interesul, dorinţa de a realiza ceva concret, de a atinge un anumit scop. Desfăşurându-se pe baza unor reguli, jocul contribuie la integrarea firească a elevului în colectivitate, constituie un exerciţiu de voinţă şi caracter, duce la colaborare, întrajutorare, formează spiritul de investigaţie, deprinderea de a aplica spontan cunoştinţele. Elevii timizi capătă încredere în eforturile lor şi mai multă siguranţă. Un principiu de bază în proiectarea şi desfăşurarea activităţilor de predare-învăţare la clasa I este principiul alternării tipurilor de activităţi, alături de cel al individualizării predării învăţării şi  principiul cooperării. Copiii de şase şi şapte ani nu trebuie să se plictisească la şcoală. Aceasta nu înseamnă că trebuie să le dăm sarcini solicitante tot timpul şi cam aceleaşi.ci, mai degrabă, să asigurăm un echilibru între activităţile de concentrare pe sarcini instructive, cu cele de relaxare, mişcare şi, nu în ultimul rând, pe cele de joc. Jocul are un rol important în viaţa copiilor de şase-şapte ani. Copiii învaţă jucându-se. jucându-se. Învaţă să interacţi interacţioneze oneze cu parte partenerii nerii de joc, să comun comunice ice cu aceşt aceştia, ia, învaţă să respecte unele reguli, învaţă să joace un rol, să facă faţă unor situaţii problematice sau conflictuale. Jocul furnizează multiple situaţii de învăţare care au o eficienţă extraordinară în termeni de ach achizi iziţie ţie a ele elevul vului. ui. Ace Acest staa est estee mot motivu ivull pen pentru tru care care   jocul nu trebuie să lipsească din

programul zilnic şi săptămânal al elevilor de clasa I. Prin jocul didactic matemetic elevii învaţă, cu ajutorul învăţătorului, să folosească treptat: inducţia, analiza şi sinteza, să emită ipoteze, să le verifice, să facă generalizări şi să se convingă de anumite adevăruri. Cine spune joc, afirmă Jean Chateau , spune totodată efort şi libertate, iar o educaţie prin joc trebuie să fie o sursă atât de efort fizic, cât şi de bucurie morală. În acest scop, trebuie să-i  propunem copilului obstacole pe care să le învingă.

 

Primele zece numere constituie fundamentul pe care se dezvoltă întreaga gândire matematică a

şcolarului. La conceptul de număr, elevul ajunge progresiv şi după o anumită perioadă pregătitoare.

14

 

Predarea numerelor de la 0 la 10 şi însuşirea de către elevi a numeraţiei orale presupune următoarele etape: 1. Formarea numerelor de la 0 la10 Elevii trebuie să înţeleagă procesul de formare a numerelor din şirul numerelor naturale în sensul că fiecare număr se formează prin adăugarea unei unităţi la numărul precedent. În felul acesta se va ex expl plic icaa numă număra rarea rea în şi şirr cres crescă căto tor. r. De asem asemen enea ea,, pr proc oces esul ul de nu numă măra rare re în or ordi dine ne descrescătoare trebuie să fie înţeles ca un proces de micşorare cu o unitate. 2. Cunoaşterea succesiunii numerelor de la 0 la 10 Pentru a-i deprinde pe elevi cu succesiunea numerelor, trebuie să se facă repetate numărări cu câte o unitate, atât crescător cât şi descrescător. Pentru a contribui încă din această fază la dezvoltarea gândirii abstracte, procesul de numărare trebuie să treacă de la concret la abstract, numărându-se întâi prin atingerea obiectelor, apoi numai din ochi, iar în final numărându-se cu ajutorul reprezentărilor obiectelor respective. În acest fel, denumirea cu glas tare a obiectelor se înlocuieşte treptat prin pronunţarea lor mintală. Pentru ca activităţile să fie mai plăcute şi cunoştinţele să fie însuşite mai uşor, se utilizează  jocurile didactice matemetice. Cine ştie să numere mai departe? , este un joc care are ca scop învăţarea numeraţiei şi

antrenează întreg colectivul de elevi. Ce numere au fugit?  – folosind jetoane cu numere şi tabele cu numere, elevii vor stabili

numerele lipsă dintr-un şir dat, formându-şi deprinderea de a număra crescător şi descrescător. Treptat, elevii vor fi antrenaţi în jocuri ce au drept scop ordonarea numerelor naturale într-un şir  logic, descoperind anterior regula şirului. Atractive sunt: Albinuţa jucăuşă – ce adună polen din cele 20 de flori ale bunicii, zburând din două în două

flori. La întoarcere, culege polenul din florile rămase. Elevii vor stabili şi vor nota cele două trasee ale albinuţei. Ariciul  – un arici îşi adună fructe în adăpostul său. În spatele lui plin cu ace se prind mereu

câte 5 fructe. Elevii vor socoti câte fructe a cărat ştiind că a dus mai puţine de 20 (numărul fructelor  este ,,vecinul mai mic” al lui 20), scriind şirul logic al numerelor, respectând regula desprinsă din  joc. 3. Cunoaşterea denumirilor numerelor de la 0 la 10 şi utilizarea corectă a acestor denumiri

15

 

Cadrul didactic trebuie să pronunţe cu claritate numerele până la 10, iar elevii să repete şi să utilizeze corect denumirile lor. 4. Cunoaşterea locului pe care îl ocupă un număr în şirul numerelor naturale În scopul stabilirii locului pe care îl ocupă un anumit număr, elevii trebuie să precizeze: numărul dinaintea lui (predecesorul), numărul care urmează după el (succesorul) şi numerele între care se află acel număr. În acest scop se pot utiliza jocuri precum: Caută vecinii!, având ca sarcină didactică recunoaşterea vecinilor numerelor naturale şi

consolidarea relaţiei de ordin între numere. Jocul se poate desfăşura oral, în scris sau folosind cartonaşe din ,,Jocul numerelor”. Vreau în căsuţa mea! – prin care se urmăreşte formarea unor şiruri de numere şi consolidarea

numeraţiei. Analizând tabele din care lipsesc anumite numere şi cartonaşe separate cu aceste numere, elevii vor aşeza fiecare jeton în ,,căsuţa” lui. 5. Formarea noţiunii de număr prin conţinutul său Prin aceasta se înţelege stabilirea corespondenţei dintre o anumită mulţime de obiecte şi număru num ărull cor coresp espunz unzăto ătorr ace aceste steii mulţi mulţimi, mi, astfel astfel înc încât, ât, la pro pronun nunţar ţarea ea unu unuii num număr, ăr, ele elevul vul săsă-şi şi reprezinte în minte grupul de obiecte respectiv. 6. Cunoaşterea cifrelor de tipar  În cursul procesului de formare a noţiunii de număr se prezintă elevilor diferite planşe, fiecare având scrisă cifra respectivă de mână şi de tipar. Această cifră va fi prezentată ca semn al numărului respectiv de obiecte. Asupra ei se va atrage mereu atenţia elevilor, astfel ca, pe măsură ce aceştia îşi formează noţiunea de număr să-şi asocieze în minte şi forma cifrei care reprezintă acel număr. Pentru a capta interesul copiilor pentru cunoştinţele legate de numerele naturale de la 0 la10 am căutat să aduc de fiecare dată elevilor jocuri noi, situaţii noi de rezolvat, probleme atractive. Îmbinând jocul cu învăţarea am procedat la ,,descoperirea” numerelor naturale în concentrul 0-10 şi a operaţiilor cu acestea, la o îmbinare între însuşirea conştientă a noţiunii de număr, a semnului grafic (cifra) şi dezvoltarea memoriei vizuale şi auditive, a atenţiei, a spiritului de observaţie, a analizei şi comparării ca operaţii ale gândirii şi nu în ultimul rând la dezvoltarea limbajului, a exprimării fluente şi corecte, în cuvinte, a acţiunilor din timpul jocului.

16

 

În rândurile următoare voi prezenta câteva jocuri didactice utilizate în predarea numerelor  naturale până la 10 în diferite momente ale activităţii matematice, jocuri care au contribuit la realizarea următoarelor obiective de referinţă: - să scrie, să citească şi să compare numerele naturale de la 0 la10; - să efectueze operaţii de adunare şi scădere în concentrul 0-10; - să exploreze modalităţi de descompunere a numerelor până la 10; - să rezolve probleme care presupun o singură operaţie; - să compună oral, după imagini, exerciţii şi probleme; - să verb verbali alizez zezee în mod con consta stant nt mod modali alităţ tăţile ile de cal calcul cul fol folosi osite te în rez rezolv olvare areaa prob problem lemelo elorr şi exerciţiilor; - să manifeste disponibilitate şi plăcere în a utiliza numere. Încorporat în activitatea didactică, jocul imprimă acesteia un caracter mai viu şi mai atrăgător, aduce varietate şi o stare de bună dispoziţie, de veselie, de destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei, a plictiselii, a oboselii. 1. Ghicitorile şi versurile pentru fiecare număr şi cifră, cu o notă de umor, uneori, fac activităţile mai plăcute şi cunoştinţele să fie însuşite mai uşor. Cine cel dintâi ghiceşte

2 se îndoaie uşor  

Câte cozi are un peşte?

Pe un picior.

(pentru numărul 1)

Gâtul, vezi, e cam aşa Cum îl are lebăda.  

(pentru cifra 2)

În predarea numărului 2 se accentuează ce părţi ale corpului uman sunt câte două, adică  perechi, apoi se poate organiza jocul Cine desenează mai frumos un copil? , având ca sarcină didactică completarea unei imagini date cu elementele pereche care lipsesc. 2. Observă apoi completează diagramele cu cifre sau desene: Figura 1

3. Activităţile matematice îmbinate cu cele de colorare asigură nu numai transdisciplinaritatea ci şi fixarea cunoştinţelor însuşite într-un mod plăcut şi recreativ.

17

 

* Colorează fructele care sunt câte două pe creangă! Figura 2

* Colorează 6 boabe de strugure!

Figura 3

* Aşează pe fiecare farfurie câte un fruct!

Figura 4

  4. Formarea noţiunii de număr prin conţinutul său se realizează prin jocuri de tipul: *Uneşte mulţimea cu cifra corespunzătoare numărului de elemente:

Figura 5

  *Trasea Trasează ză câte o săgeată de la cifra aflată în mijl mijlocul ocul imagin imaginiiii la desene desenele le în care sunt atâtea

obiecte câte indică cifra: Figura 6

18

 

5. Jocurile şi exerciţiile-joc de compunere sau de descompunere a numerelor pregătesc operaţiile de adunare şi de scădere din orele ulterioare. Ele trebuie planificate şi organizate gradual, de la simplu la complex, de la concret la abstract. Figura 7

Jocurile care vizează descompunerea unui număr dat şi aflarea a cât mai multe soluţii au un caracter  competitiv, stimulând gândirea logică şi creativitatea cr eativitatea elevilor. 6. Pentru cunoaşterea succesiunii numerelor de la 0 la 10, am desfăşurat cu elevii jocuri precum: * Notează ordinea în care ajung maşinile la linia de sosire! * Numerotează vagoanele trenului!

Figura 8

  * Află numărul fiecărei case! 7. O dată cu numeraţia orală, elevii îşi însuşesc şi cifrele de tipar şi de mână, astfel că, reprezentarea conţinutului unui număr va fi indisolubil legată de imaginea grafică a acelui număr. * Numără şi încercuieşte cifra care arată câte obiecte sunt: Figura 9

19

 

 

* Taie sau adaugă, pentru a avea opt pătrate: Figura 10

  8. Colectarea datelor într-un tabel este o activitate utilă şi practică. Elevul „citeşte” tabelul, descoperă singur sarcina de lucru, numără obiectele aflate în interiorul tabelului, le sortează, adună datele în tabel, apoi asociază fiecare număr, cu cifra corespunzătoare.

Figura 11

9. În scopul stabilirii locului pe care îl ocupă un număr într-un şir se pot desfăşura jocurile: * Colorează cu roşu florile a treia şi a opta, cu galben prima floare şi, cu albastru, floarea care urmează după a patra.

Figura 12

Desenează: - mai multe buline, decât ciupercuţe; - mai puţine buline, decât ciupercuţe;

20

 

- tot atâtea buline, câte ciupercuţe sunt. * Ordonează, în şir crescător, apoi descrescător, numerele: 3 , 5 , 1 , 8 , 2 , 7 , 6 . 10. Cântece şi poezii care vin în sprijinul însuşirii numerelor naturale de la 0 la 10 şi a ordinii acestora, în şir: „Numărătoare”, „Elefantul”, „10 negri mititei”.

1.5. Dezvoltarea creativităţii prin joc Creativitatea ca structură definitorie de personalitate îmbracă, din punct de vedere evolutiv, un caracter procesual supus influenţelor de mediu. Formele organizate de instrucţie îşi aduc în mod diferenţiat aportul în dezvoltarea  potenţialului creator al individului în funcţie de conţinutul activităţii, de tipurile de metode utilizate, de pregătirea şi gradul de angajare al cadrelor didactice participante la acţiunile educative. La nivelul claselor I – IV, în structura metodelor activ-participative ( Brainstorming-ul, cubul, metoda celor şase pălării, chindogu, diagramele why-why, diagramele Ishikawa etc.), îşi găsesc cu maximă eficienţă locul,   jocurile didactice, care constituie o punte de legătură între joc ca tip de activitate dominantă în care este integrat copilul în perioada preşcolară, şi activitatea specifică şcolii – învăţarea. Jocurile didactice sunt metode active care solicită integral personalitatea copilului. Integrarea organică a jocului în structura de învăţare a şcolarilor mici este de natură să contribuie la realizarea unor importante obiective ale formării personalităţii copilului. Şcolarul mic trebuie să simtă că este acceptat aşa cum este, că se doreşte întâlnirea cu el, că vine la şcoală să desfăşoare o activitate ce-i solicită efort în cooperare cu ceilalţi copii, cu educatorul, într-o atmosferă de bucurie şi nu numai să reproducă, în competiţii cu ceilalţi ceea ce a învăţat. Jocul didactic are un conţinut şi structură bine organizate, subordonate particularităţilor  de vârstă şi sarcinii didactice, se desfăşoară după anumite reguli şi la momentul ales de adult, sub directa lui supraveghere, rol important capătă latura instructivă, elementele de distracţie nefiind mediatori ai stimulării capacităţilor creatoare. Jocurile didactice sunt realizate pentru a deservi procesul instructiv-educativ, au un conţinut bine diferenţiat pe obiectele de studiu, au ca punct de plecare noţiunile dobândite de

21

 

elevi la momentul respectiv, iar prin sarcina dată, aceştia sunt puşi în situaţia să elaboreze diverse soluţii de rezolvare, diferite de cele cunoscute, potrivit capacităţilor lor individuale, accentul căzând astfel nu pe rezultatul final cât pe modul de obţinere al lui, pe posibilităţile de sti stimul mulare are a capaci capacităţ tăţil ilor or intele intelectua ctuale le şi afe afecti ctivv mot motiva ivaţio ţionale nale imp impli licate cate în des desfăş făşurar urarea ea acestora. Considerarea jocului didactic ca metodă de stimulare şi dezvoltare a creativităţii se argumentează prin capacităţile de antrenare în joc a factorilor intelectuali şi non-intelectuali evidenţiaţi în cercetările de până acum. Jocurile Jocuri le didactice cuprind sarcini didactice care contri contribuie buie la modif modificarea icarea creatoare a deprind depr inderi erilor lor şi cuno cunoşti ştinţe nţelor lor ach achizi iziţi ţionat onatee la real realiza izarea rea transf transferu eruril rilor or între între aces acestea tea,, la dobândirea prin mijloace proprii de noi cunoştinţe. Ele angajează întreaga personalitate a copilului constituind adevărate mijloace de evidenţiere a capacităţilor creatoare, dar şi metode de stimulare a potenţialului creativ al copilului, referindu-se la creativitatea de tip şcolar, manifestată de elev în procesul de învăţământ, dar care pregăteşte şi anticipează creaţiile pe diferite coordonate. A se juca şi a învăţa sunt activităţi care se îmbină perfect. Principiul aplicat în jocurile educative şi didactice este acela al transferului de energie. Un interes care nu poate exercita încă decât o acţiune minimă minimă sau nulă asupra comportamentu comportamentului lui copilu copilului lui este înloc înlocuit uit cu un interes imediat şi puternic. Ideea folosirii jocului în activităţile educative nu este nouă. Şi Platon în  Republica recomanda: “ Faceţi în aşa fel încât copiii să se instruiască jucându-se. Veţi avea prilejul de a cunoaşte înclinaţiile fiecăruia.” Învăţarea este o activitate serioasă ce solicită efort voluntar pentru punerea în acţiune a disponibilităţilor psihicului; efortul este mai uşor declanşat şi susţinut mai eficient când se folosesc resursele jocului, când între joc şi învăţare se întind punţi de legătură. Prin intermediul jocului didactic se pot asimila noi informaţii, se pot verifica şi consolida anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, se pot dezvolta capacităţi cognitive, afective şi volitive ale copiilor, se pot educa trăsături ale personalităţii creatoare, se pot asimila modele de relaţii interpersonale, se pot forma atitudini şi convingeri. Copiiii pot învăţa să utilizeze bine informaţiil Copii informaţiile, e, timpu timpul,l, spaţi spaţiul ul şi mater materialel ialelee puse la dispoziţie, li se poate dezvolta spiritul de observaţie, spiritul critic şi autocritic, capacitatea

22

 

anticipativ-predictivă, divergenţa şi convergenţa gândirii, flexibilitatea şi fluenţa. Poate fi solicitată capacitatea elevilor de a se orienta într-o anumită situaţie, de a propune soluţii, de a le analiza şi opta pentru cea optimă, de a extrapola consecinţele unei anumite situaţii concrete, de a interpreta şi evalua anumite experienţe, fenomene, situaţii. Manifestând creativitate, învăţătorul va determina avântul libertăţii şi creativităţii copiilor, va realiza ehilibrul între preocupările pentru formarea gândirii logice, raţionale, flexibile, fluide, creatoare, depăşind înţelegerea îngustă, eronată, potrivit căreia libertatea de manifestare şi creaţie a copiilor se dezvoltă spontan. Aplicând cu pricepere jocul didactic, învăţă înv ăţător torul ul tre trebui buiee să poa poată tă val valori orific ficaa unel unelee din bogatel bogatelee res resurs ursee format formativiv-educ educati ative ve ale acestuia în angajarea personalităţii copilului de a desfăşura o activitate ce solicită efort susţinut, dar într-o atmosferă de voie bună, de cooperare, de înţelegere. Jocurile didactice în majoritatea lor au ca element dinamic întrecerea între grupe de elevi sau chiar între elevii întregului colectiv, făcându-se apel nu numai la cunoştinţele lor, dar  şi la sp spir irit itul ul de disc discip ipli lină nă,, ord ordin ine, e, coe coezi ziune une,, în ve vede derea rea ob obţi ţine neri riii vict victor orie iei. i. Înt Întrec recer erea ea  prilejuieşte copiilor emoţii, bucurii, bucu rii, satisfacţii. Jocul didactic constituie o eficientă metodă didactică de stimulare şi dezvoltare a motivaţiei superioare din partea elevului, exprimată prin interesul său nemijlocit faţă de sarcinile ce le are de îndeplinit sau plăcerea de a cunoaşte satisfacţiile pe care le are în urma eforturilor depuse în rezolvare. Jocurile didactice sunt antrenante pentru toţi elevii şi acţionează favorabil şi la elevii cu rezultate rezult ate slabe la învăţătură, învăţătură, crescându-le performanţ performanţele ele şi căpătând încred încredere ere în capaci capacităţil tăţilee lor, siguranţă şi promptitudine în răspunsuri, deblocând astfel potenţialul creator al acestora. Creativitatea, ca formaţiune complexă de personalitate, se formează şi exersează cu metode cât mai adecvate structurii sale, metode care să acţioneze pe tot parcursul şcolarităţii elevului, elevul ui, iar din acest punct de vedere, jocuril jocurilee didact didactice ice satisfac cerinţel cerinţelee la nivelul claselor   primare.

 

23

 

Capitolul II INFLUENŢA JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV 2.1. Jocul în relaţie cu cu învăţarea şi dezvoltarea dezvoltarea şcolară şcolară mică Învăţarea este o activitate serioasă ce solicită efort voluntar pentru punerea în acţiune a disponibilităţilor psihicului. Efortul este mai uşor declanşat şi susţinut mai eficient când se folosesc resursele jocului, când între joc şi învăţare se întind punţi de legătură. Cercetătorii au demonstrat că jocul copilului este esenţial pentru dezvoltarea  personalităţii lui şi că prin joc se dezvoltă capacităţile şi competenţele de bază. Scopul jocului este acţiunea însăşi, capabilă de a satisface imediat dorinţele sau aspiraţiile copilului. Prin atingerea scopului, se restabileşte echilibrul vieţii psihice. Importanţa Import anţa locului pe care-l ocupă jocul în viaţa copilului este dată de faptul că jocul satisface satis face dorinţa firească de manifestar manifestare, e, de acţiu acţiune ne şi de afirm afirmare are a indepe independenţe ndenţeii copilu copilului. lui. Prin joc copilul ajunge ajunge să cunoască realitatea ssocială, ocială, deprinde modele de conduită şi reflectă la comportamentul propriu şi al celorlalţi. Jocul are rol terapeutic pentru cei care nu au dezvoltată iniţiativa şi curajul de a intra în competiţie. Prin joc, copil competiţie. copilul ul se elibe eliberează rează de timi timiditat ditatee şi intră cu toate forţel forţelee în acţiune. Nu se mai teme aşa de tare de critica celorlalţi, deoarece personajul poate spune orice, iar  reproşurile nu i se adresează lui personal, ci personajului. Prin joc se pot fortifica, întări voinţa şi atenţia. Complexitatea dezvoltării psihice în această etapă conferă şcolii un rol special. Fără a subestima importanţa mediului familial, care rămâne considerabilă, co nsiderabilă, rolul activităţii şcolare este hotărâtor. Jocul din perioada preşcolară se schimbă în perioada şcolară mică şi se transformă în joc didactic. El este cel care îmbină elementele distractive cu cele de muncă, de învăţare.

24

 

Prin intermediul jocului didactic se pot asimila noi informaţii, se pot verifica şi consolida anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, se pot dezvolta capacităţi cognitive, afective şi volitive ale copiilor, se pot educa trăsături ale personalităţii creatoare, se pot asimila modele de relaţii interpersonale, se pot forma atitudini şi convingeri. Copiiii pot învăţa să utilizeze bine informaţiil Copii informaţiile, e, timpu timpul,l, spaţi spaţiul ul şi mater materialel ialelee puse la dispoziţie, li se poate dezvolta spiritul de observaţie, spiritul critic şi autocritic, capacitatea anticipativ-predictivă, divergenţa şi convergenţa gândirii, flexibilitatea şi fluenţa. Poate fi solicitată capacitatea elevilor de a se orienta într-o anumită situaţie, de a propune soluţii, de a le analiza şi opta pentru cea optimă, de a extrapola consecinţele unei anumite situaţii concrete, de a interpreta şi evalua anumite experienţe, fenomene, situaţii. Rolul şi importanţa jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul de asimil asi millar lare, e, fixare fixare şi consoli consolidare dare a cun cunost ostinţ inţelo elor, r, iar dat datori orită tă cara caracte cterul rului ui său for format mativ iv influenţează dezvoltarea personalităţii copilului. Jocul didactic este un important mijloc de educaţie intelectuală care pune în valoare şi antrenează capacităţile creatoare ale şcolarului. El este folosit pentru cunoaşterea realităţii pe o cale mai accesibilă deoarece copiii descoperă unele adevăruri noi pentru ei, angajându-se în eforturi de gândire ce le oferă satisfacţii. Ei sunt participanţi nemijlociţi la propia formare şi, antrenaţi în joc, ei sunt capabili să depună eforturi mari pentru îndeplinirea sarcinilor date. Totodată, jocul didactic contribuie la dezvoltarea judecăţii, memoriei, atenţiei, spiritului de observaţie, la cultivarea obişnuinţei cu munca intelectulală şi cea independentă. Jocurile didactice sunt metode active care solicită integral personalitatea copilului.

2.2. Influenţele jocului asupra dezvoltării proceselor psihice la şcolarii mici   Pentru micii şcolari, jocul didactic constituie stimulentul principal al dezvoltării psihice, având un rol deosebit de important în pregătirea acestora pentru şcoală şi pentru integrarea lor  socială. Prin joc copil copilul ul îşi afirmă persona personalita litatea, tea, calit calităţile ăţile sale psih psihice, ice, voinţa voinţa,, intel inteligenţ igenţa, a, gândirea.

25

 

Este cunoscut faptul că la începerea şcolarităţii, organele de simţ ale copilului sunt dezvoltate sub aspect anatomo-morfologic aproape la nivelul adultului. Micul şcolar are aceeaşi capacitate ca şi adultul de a primi informaţii, dar posibilitatea de prelucrare a datelor  este mai puţin dezvoltată la el datorită, printre altele, şi faptului că, spre deosebire de adult acesta nu beneficiază de o experienţă anterioară suficientă şi nici de un limbaj corespunzător. În schimb, la această vârstă copilul manifestă o curioziotate senzorială care constituie un sprijin preţios pentru desfăşurarea activităţii instructiv- educative. Activitate complexă, jocul didactic angajează fiinţa umană în integritatea sa, cu toate funcţiile psihice. Aceasta implică activitatea senzorială, intelectuală, afectivă, dezvoltă atenţia, spiritul de observaţie, imaginaţia, gândirea, exprimarea verbală. Prin jocul didactic, elevul se va obişnui să suporte cu demnitate eşecul, înfrângerile şi va gusta satisfacţiile victoriei. Prinn des Pri desfăş făşura urarea rea joculu joculuii did didact actic ic se produc produc schimb schimbări ări în con conţin ţinutu utull şi struct structura ura   proceselor cognitive, întrucât el face trecerea de la etapa acţiunilor practice spre cea a acţiunilor mentale. Este activitatea care dă specific personalităţii, angajându-l total pe şcolar, stimulându-i dezvoltarea şi efortul de perfecţionare. El favorizează apariţia şi dezvoltarea  posibilităţilor de învăţare sistematică şi a celor de muncă. Asimilarea unor cunoştinţe noi se bazează pe experienţa anterioară a copilului, pe actua act uali lizar zarea ea in info form rmaţ aţii iilo lorr de care care aces acesta ta disp dispun unee sau, sau, du după pă cu cum m afir afirmă mă J. Piag Piaget et,, pe „reorga „re organiz nizare areaa şi rec recomb ombina inarea rea uno unorr ele elemen mente te vec vechi, hi, prez prezent entate ate într-o într-o for formă mă mai puţ puţin in diferenţială la nivelul palierelor inferioare”. Intensa solicitare a gândirii impusă de desfăşurarea jocului didactic acţionează asupra operativităţii ei generale nespecifice tot atât de mult cât acţionează asupra celei specifice, creându-se astfel „raţionalizarea” înţelegerii lumii vii şi a vieţii. Aceste jocuri constituie un mijloc de a stimula creativitatea şi independenţa gândirii. Flexibilitatea proceselor gândirii se exprimă expr imă în uşu uşurin rinţa ţa trece trecerii rii de la un mod de rezo rezolva lvare re la altul altul,, lipsa lipsa inerţ inerţiei iei,, rapi rapidit ditate ateaa conectărilor şi a deconectărilor de la un aspect la altul, găsirea mai multor soluţii la o  problemă dată, etc. Desfăşurarea jocului didactic captează şi menţine atenţia elevului care este solicitată fără efort atunci când acesta consideră lecţiile interesante, materialele intuitive atractive, paşii de înţelegere efectuaţi corespunzător. Capacitatea de percepere, reprezentare şi operare cu

26

26  

figuri şi relaţii este redusă la şcolarul şcolarul mic. La baza apariţiei primel primelor or imagini imagini sau varian variante te de rezolvare a problemelor este intuiţia, elevul încercând să surprindă succesiunea logică a verigil veri gilor or unei prob problem leme. e. El delimi delimitea tează ză datele datele cun cunosc oscute ute şi veri verific ficăă min mintal tal une unele le din dintre tre soluţiile întrevăzute. În ceea ce priveşte afectivitatea, la această vârstă capătă pondere nivelul trebuinţelor de apartenenţă şi de afirmare. Aceste trebuinţe sunt satisfăcute de organizarea jocurilor didactice  pe grupe de elevi. Micul şcolar se simte bine ştiind că aparţine unui grup în care are un rol  bine determinat, are sarcini precise pe care trebuie să le ducă la bun sfârşit. Cooperarea se manife man ifestă stă cu natural naturaleţe eţe în cadr cadrul ul grup grupulu ului,i, apărând apărând apo apoii compet competiţi iţia. a. Exi Există stă num numeroa eroase se  probleme ale efectelor competiţiei asupra caracteristicilor personalităţii pe care le angajează şi dezvoltă. Competiţia cu egali este stimulatoare. Competiţiile prea puternic asimetrice creează dificultăţi educative. Cooperarea este o altă sursă de trăsături noi de caracter. Ea generează întrajutorarea, care nu înseamnă numai ajutor acordat de cei mai buni celor mai puţin buni, ci şi o formă de învăţare a celor ce oferă ajutor, o formă de comunicare şi de ajustare conştientizată a metodelor pe care le cunosc şi care s-au dovedit folositoare în munca şcolară. Cei ce primesc ajutorul simt securitatea ce se creează întotdeauna în relaţiile sociale pozitive, şi, în general vor să facă mai uşoară sarcina celor care îi ajută, ceea ce înseamnă deja o autodepăşire. Coope Coo perar rarea ea în într tree elev elevii ega egali li ca posi posibi bili lită tăţi ţi poat poatee fi mu mutu tual alăă sau sau org organ aniz izat ată. ă. Ac Acea east staa organizează competiţia astfel încât cea din urmă să fie foarte valoroasă. Relaţiile apărute în grup contribuie la o mai bună socializare a micului şcolar, la dezvoltarea limbajului şi a relaţiilor interpersonale. Asumarea responsabilităţii şi luarea unor  decizii contribuie la dezvoltarea caracterului şi a personalităţii şcolarului. În perioada şcolară mică se dezvoltă nu numai atitudini faţă de muncă şi învăţare, ci şi trăsături de caracter generate de acestea. Astfel sunt hărnicia, promptitudinea, capacitatea de a învinge obstacole curente şi mai ales simţul datoriei, care este foarte important. Acesta are  proprietatea de a iradia spre toate formele de activitate, devenind astfel o trăsătură centrală morală a personalităţii. Ca valori ale jocului putem enumera: - perfecţionarea senzaţiilor şi percepţiilor, - dezvoltarea spiritului de observaţie, ob servaţie, a spritului de iniţiativă,

27  

- dezvoltarea spiritului de echipă, a spiritului de competiţie, - exersarea atenţiei şi a imaginaţiei, - folosirea limbajului, - influenţarea comportamentului copiilor, mai ales prin intermediul regulilor, care fac copiii să înveţe o conduită civilizată. Orice joc implică: - realizarea corectă a ssarcinilor, arcinilor, - putere de stăpânire, - disciplină, - respect pentru ceilalţi, - critică şi cooperare, - comunicare, - respectarea anumitor reguli. Jocul, putem spune, pregăteşte individul pentru viaţa de adult. Există mai multe tipuri de jocuri: - jocuri jocuri de man manipu ipulare lare – a mat materi erialel alelor or măr mărunt unte, e, a bilelo bilelor, r, a beţ beţişo işoarel arelor, or, a păpuşi păpuşilor lor,, maşinuţelor etc.; - jocuri imitative – prin care copilul imită cele întâmplate în realitate realitate sau ceea ce el ar fi dorit să se întâmple: de-a poliţistul, de-a doctorul, de-a vânzătorul; - jocuri sociale – de-a şoferul, de-a zidarul, jocuri de construcţie; - jocuri motrice – alergări, cătărări; - jocuri logice. Jocul didactic constituie o eficientă metodă de stimulare şi dezvoltare a motivaţiei superioare din partea elevului, exprimată prin interesul său nemijlocit faţă de sarcinile ce le are de îndeplinit sau plăcerea de a cunoaşte satisfacţiile pe care le are în urma eforturilor depuse în rezolvare.  

2.3. Jocul didactic-modalitate de învăţare şi educare  

28  

Odată cu împlinirea împlinirea vârstei de 6 ani, în viaţa copilului copilului începe procesul de integ integrare rare în viaţa şcolară, ca o necesitate obiectivă determinată de cerinţele instruirii şi dezvoltării sale multilaterale.

De

la

această

vârstă,

o

bună

parte

din

ti timp mp este este re reze zerva rvată tă şcol şcolii ii,, acti activi vită tăţi ţiii de învă învăţa ţare, re, care care dev devin inee o pr preoc eocup upare are ma majo joră ră.. În  programul zilnic al elevului intervin schimbări impuse de ponderea pe care o are acum şcoala, schimbări care nu diminuează însă dorinţa lui de joc, jocul rămânând o problemă majoră în  prioada copilăriei. Ştim că jocul didactic reprezintă o metodă de învăţare în care predomină acţiunea didactică simulată.Această acţiune valorifică la nivelul instrucţiei finălităţile adaptive de tip recrea rec reati tivv pr propr oprii ii acti activi vită tăţi ţiii uman umane, e, în gene general ral,, în anu anumi mite te mo mome ment ntee ale ale ev evol oluţ uţie ieii sale sale ontogenice, în mod special. Psihologia Psiho logia jocului jocului eviden evidenţiază ţiază impo importanţa rtanţa acti activării vării acest acestei ei metode mai ales în în învă văţă ţămâ mânt ntul ul pre preşc şcol olar ar şi pri prima mar. r. Anal Analiz izaa sa per permi mite te cad cadrul rului ui dida didact ctic ic va valo lori rifi ficar carea ea  principalelor cinci direcţii de dezvoltare, orientate astfel: “- de la grupurile mici spre grupurile tot mai numeroase; - de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile; - de la jocurile fară subiect spre cele cu subiect; - de la şirul de episoade nelegate între ele spre jjocul ocul cu subiect şi cu desfăşurare sistematică; -de la reflectarea vieţii personale şi a ambianţei apropiate, la reflectarea evenimentelor vieţii sociale”(Elkonin). Această metodă dinamizează acţiunea didactică prin intermediul motivaţiilor ludice care sunt subordonate scopului activităţii de predare-învăţare-evaluare   într-o perspectivă pronunţat formativă. Modalităţile de realizare angajează următoarele criterii pedagogice de clasificare

a jocurilor didactice. - după obiectivele prioritare: jocuri senzoriale (auditive, vizuale, motorii, tactile),   jocuri jocuri de obs observa ervare, re, jocuri jocuri de dezv dezvolt oltare are a lim limbaju bajului lui,, joc jocuri uri de stimul stimulare are a cun cunoaş oaşter terii ii interactive; - după conţinutul instruirii: jocuri matematice, jocuri muzicale, jocuri sportive, jocuri literare/ lingvistice;

29  

- după formă de exprimare: jocuri simbolice, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare, jocuri conceptuale, jocuri-ghicitori, jocuri de cuvinte încrucişate; - după resurs resursele ele folosit folosite: e: jocuri mater materiale, iale, jocuri orale, jocuri pe bază de între întrebări, bări,  jocuri pe bază de fişe individuale, jocuri pe calculator; - după regulile instituite: jocuri cu reguli transmise prin tradiţie, jocuri cu reguli inventate, jocuri jocuri sspontane, pontane, jocuri protocolare; - după competenţele psihologice stimulate: jocuri de mişcare, jocuri de observaţie,  jocuri de imaginaţie, jocuri de atenţie, jocuri de memorie, jocuri de gândire, jocuri de limbaj,  jocuri de creaţie. Prin joc, elevii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, îşi pot antrena capacitatea lor de a acţion acţionaa creativ creativ,, pentru pentru că str strate ategii giile le joc joculu uluii sun suntt în fon fondd strate strategii gii euri euristi stice, ce, în care se manifestă isteţimea, spontaneitatea, inventivitatea, initiaţiva, răbdarea, îndrăzneala, etc. Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în care ele capătă o organizare şi se succed în ordinea implicată de logica cunoaşterii şi a învăţăturii. În acest caz, intenţia principală a jocului nu este divertismentul, rezultat din încercarea  puterilor, ci învăţătura care pregăteşte copilul pentru muncă şi viaţă. Pentru a atinge aceste scopuri, jocul didactic trebuie trebuie să fie instructiv, să le consolideze cunoştinţele. Folosirea jocului didactic ca acti activitate vitate de completare cu întreaga clasă, aduce variaţie în  procesul de instruire a copiilor, făcându-l mai atractiv. Fiecare joc didactic cuprinde următoarele llaturi aturi constitutive: constitutive: - conţinuturi, - sarcina didactică, - regulile jocului, - acţiunea de joc. Prima latură -conţinuturi- este constituită din cunoştinţele anterioare ale copiilor, cunoştinţe ce se referă la plante, animale, animale, anotimpuri, reprezentări matematice, istorice, etc. Cea de a doua componentă a jocului - sarcina didactică- poate să apară sub forma unei  probleme de gândire, de recunoaştere, denumire, reconstituire, comparaţie, ghicire. Jocurile didactice pot avea acelaşi conţinut, acestea dobândind un alt caracter, datorită sarcinilor  didactice pe care le au de rezolvat, de fiecare dată altele. A treia latură -regulile jocului- decurge din însăşi denumirea ei.

30  

Regulile sunt menite să arate copiilor cum să se joace, cum să rezolve problema respectivă. Totodată regulile îndeplinesc o funcţie reglatoare reglatoare asupra relaţiilor dintre copii. copii. Ultima latură -acţiunea de joc- cuprinde momente de aşteptare, surprize, ghicire, întrecere şi fac ca rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută si atractivă pentru elevi. Dacă vin în completarea lecţiei, jocurile didactice, pot fi grupate după obiectivele urmărite şi tipul lecţiei. După obiectivele obiectivele urmărit urmărite, e, jocul este folosit în cadrul tuturor ariil ariilor or curriculare, curriculare, iar  după tipul lecţiei jocul este folosit ca mijloc de predare, asimilare, mijloc de consolidare, sistematizare, recuperare a cunoştinţelor. Indiferent de modul de folosire, jocul didactic îl ajută pe elev să-şi angajeze întregul   potenţ potenţial ial psi psihic hic,, să-şi să-şi cultiv cultivee iniţia iniţiativ tiva, a, inv invent entivi ivitat tatea, ea, fle flexib xibili ilitat tatea ea gândir gândirii, ii, spi spirit ritul ul de cooperare şi de echipă. În cazul în care jocurile organizate au scop educativ bine precizat, devin metode de instruire, iar dacă jocul este folosit pentru a demonstra o caracteristică a unei lecţii, acesta devine un procedeu didactic. Metodica desfăşurării unui joc didactic cuprinde: - introducerea în joc, - executarea jocului, - complicarea jocului, - încheierea jocului. Jocul didactic nu poate fi desfăşurat la întâmplare. În aplicarea lui trebuie să se ia în considerare următoarele condiţii:  - jocul să se constituie pe fondul activităţii dominante urmărindu-se scopul şi sarcinile lecţiei; - să fie pregătit de învăţător învăţător în direcţia dozării timpului şi şi a materialului folosit; folosit; - să fie variat, atractiv, să îmbine forma de divertisment cu cea de învăţare; - să se folosească atunci când copiii dau semne de oboseală; - să creeze momente de relaxare, de odihnă, în vederea recuperării energiei nervoase a elevilor; - să antreneze toţi copiii în activitatea de joc; - să fie proporţionat cu activitatea prevăzută de programă şi structurat în raport cu tipul şi scopul lecţiei desfăşurate;

31  

- să urmărească formarea deprinderii de muncă independentă; - după caz, sarcinile didactice ale jocului să fie date diferenţiat pentru a preîntâmpina rămâneri în urmă la învăţătură; - să sol solici icite te gând gândire ireaa crea creatoa toare re şi să valori valorific ficee cu maximu maximum m de eficie eficienţă nţă posibi posibilit lităţi ăţile le intelectuale ale elevilor; - activităţile în completare prin joc să fie introduse în orice moment al lecţiei; - să nu afecteze fondul de timp al lecţiei propriu-zise; - să fie repartizate, după caz, în diferite secvenţe, sarcinile didactice având caracter progresiv; - indicaţiile privind desfăşurarea activităţii să fie clare, corecte, precise, să fie conştientizate de către elevi şi să le creeze o motivaţie pentru activitate; - activităţile de joc să se desfăşoare într-un cadru activ, stimulator şi dinamic; - să nu se facă abuz de joc, încât procesul de învăţare să se transforme în joc şi să fie luat ca atare; - să nu fie prea uşoare, nici prea grele; - regulile de joc să fie explicate clar şi să se urmărească respectarea lor de către elevi . Elementele de joc: ghicirea, mişcare, întrecerea, surpriza, etc. creează stări emoţionale care întreţin interesul şi dau un colorit viu activităţii. Folosirea jocului didactic în cadrul procesului de învăţare ne va demonstra că: - randamentul orei este mai mare, verificarea cunoştinţelor făcându-se în mod plăcut, activ, temeinic; - gândirea elevilor este mereu solicitată şi astfel în continuă formare; - independenţa, creativitatea se formează de timpuriu; - iniţiativa copiilor creşte, în joc devine mai curajos, mai degajat; - prin jocuri îi putem cunoaşte pe copii mai repede şi mai bine; - prin varietatea lor, prin crearea unor situaţii-problemă, ele dezvoltă spiritul de observaţie, de analiză, de judecată, înlătură monotonia, rutina, stereotipia, dau posibilitatea elevilor să-şi dezvolte vocabularul, comunicarea devine mai permisivă; - jocul didactic ne oferă prilejul de a afla mai uşor cum gândesc elevii şi de a modela logica gândirii lor.

32  

Literatura Lite ratura de specialitate specialitate ne oferă o multit multitudine udine de jocuri didact didactice ice pe care le putem folosi în cadrul lecţiilor din toate ariile curriculare iar măiestria învăţătorulul va duce la rezultate deosebite. Lista jocurilor folosite în cadrul activităţilor este vastă, dar mă voi opri în acest material la prezentarea unui joc, teoretic acum, e adevărat, ce poate fi folos folosit it la toate discipl disciplinele, inele, un  joc al inteligenţei - rebusul şcolar . Privit ca un frate mai mic al rebusului şi ruda cu integramele atât de gustate în zilele noastre noas tre,, rebu rebusul sul şco şcolar lar îl face face pe mic micul ul par partic ticipa ipant nt ca pri prinn rezolv rezolvarea area dif diferi eritel telor or rebusur rebusurii şcolare să se simtă şi el mai aproape de fraţii mai mari, de adulţi. În acelaşi timp însă, ineditul joc dezvoltă procese psihice ale elevului: gândirea, limbaj lim bajul, ul, mem memori oria, a, ate atenţi nţia, a, crea creativ tivita itatea tea,, voi voinţa nţa;; poate poate fi fol folosi ositt şi ca metodă/ metodă/mij mijloc loc de învăţare şi evaluare sau procedeu în cadrul unei metode. Dorinţa de a rezolva orice problemă de tip rebusist intensifică interesul pentru studierea disciplinelor necesare în soluţionarea cerinţelor date şi astfel rebusul ajută la dezvoltarea intelectuală a elevului. Folosirea rebusului printre elementele de sprijin ale învăţării este importantă prin faptul că poate interveni stimulativ o dată cu creşterea curbei oboselii. Mijloc activ şi eficace de instruire şi educare a şcolarului, rebusul poate fi folosit cu succes suc ces în cap captar tarea ea ate atenţi nţiei ei pe tot parc parcurs ursul ul activi activităţ tăţii ii did didact actice, ice, con conducâ ducând nd la evi evitar tarea ea  plictiselii, dezinteresului.

  Relevând legatura dintre dintre joc şi munca copilului, Jean Piaget a pus în evidenţă aportul  jocului la dezvoltarea intelectuală a şcolarului. De aceea, el susţine că ,,toate metodele active de educare a copiilor mici mici să furnizeze acestora un material corespunzător pentru ca jjucânduucânduse, ei să reuşească să asimileze realităţile intelectuale care, fără aceasta, rămân exterioare inteligenţei copilului.’’ Ca mijloc instructiv, rebusul, bine pregătit şi organizat, contribuie, prin rezolvarea sarcinilor didactice, la exersarea deprinderilor, la consolidarea şi la valorificarea lor creatoare. Este un mijloc mijloc de educaţie indire indirect. ct. Fiecare rebus are un obiect obiectiv iv al său, o structură şi reguli su subb fo form rmaa un unor or succe succesi siun unii ord ordona onate te.. Ro Rolu lull regul regulii ii este este acel acelaa de a pă păst stra ra struc structu tura ra şi desfăşurarea jocului. Jucătorul trebuie să accepte şi să realizeze ordinea structurală a jocului.

33  

Rebusul oferă învăţătorului posibilitatea observării comportamentului elevului la nivelul tuturor componentelor personalitatii, deoarece în rezolvarea rebusului elevul depune efort voluntar şi rezolvă motivat de bucuria succesului o multitudine de probleme, în care este implicată inteligenţa, afectivitatea, temperamentul, caracterul. Rebusul şcolar contribuie, într-o bună măsură, la îmbunătăţirea rezultatelor şcolare şi combaterea insucceselor. De ce să nu recunoaştem că, dacă am promite elevilor din clasă că cei ce vor termina  primii exerciţiile date spre rezolvare vor primi ca recompensă un rebus interesant, aceştia s-ar  grăbi, chiar şi cei cu un ritm mai lent, să-şi indeplinească cât mai bine şi mai repede sarcina dată. Reprezentanţii teoriei intelectualiste învăţării (Bruner, Galperin) apreciază că orice elev   poate asimila un conţinut dacă sunt folosite căi adecvate de activitate cu aceştia. De aici, rezultă că adevărata problemă a succesului şcolar nu constă în a stabili dacă un elev este apt sau nu să obţină rezultate vizate de şcoală, ci în a găsi metode şi mijloace potrivite pentru aceasta. Astfel, succesul şcolar se raportează la totalitatea elevilor, atât în ceea ce priveşte nivelul de pregătire ştiinţifică, cât şi dezvoltarea capacităţii de a se instrui, de a deveni. Rebusul şcolar sprijină succesul şcolar prin: - cunoşt cunoştinţ inţele ele îns însuşi uşite; te; capacit capacităţi ăţile le intele intelectu ctuale ale;; abi abili lităţ tăţil ilee de apl aplica icare re a cun cunoşt oştinţ inţelo elorr în rezolvarea unor probleme; trăsături de personalitate; - evaluarea-măsură în care sunt îndeplinite obiectivele activităţii didactice. Succesul are un efect mobilizator, stimulativ asupra elevului; corelează potrivit cu  performanţă şcolară, cu satisfacţia în muncă şi cu dorinţa de a învăţa din ce în ce mai mult. Una dintre cele mai puternice structuri motivaţionale ar fi starea de curiozitate ce se manifestă în dorinţa rapidă de a rezolva rândurile orizontale ale rebusului, spre a descoperi cuvântul (cuvintele) de pe verticala A-B. Dar pentru aceast aceasta, a, orice învăţăt învăţător, or, în realizarea sau folosirea folosirea rebusului rebusului,, trebui trebuiee să-şi  precizeze dinainte: - conţinutul urmărit (o lecţie, un capitol etc.); - modul de realizare (individual sau în grup); - finalitatea urmărită (memorare, aplicare, transfer, creaţie); - modul de evaluare (oral, scris, test).

34  

Rebusul şcolar poate constitui obiectivul activităţii unui cerc de elevi, oferind şi   posib posibili ilitat tatea ea orga organiz nizări ăriii unor concur concursur surii şco şcolar laree dis distra tracti ctive ve şi

deop deopotr otrivă ivă educ educati ative ve şi

instructive. La cercurile de specialităţi: limba româna, istorie, geografie, ştiinţe se poate folosi rebusul ca auxiliar, auxiliar, complet completare are la tema cercului, ca moment distra distractiv ctiv sau ca un exerci exerciţiu ţiu de creativitate. Se pot organi organiza za div diverse erse concu concursur rsurii literar literaree şi istor istorice ice cu oca ocazia zia sărb sărbăto ătoriri ririi,i, comemo com emorări răriii unor dat date, e, pers personă onălit lităţi ăţi,, und undee rebu rebusul sul şco şcolar lar se poat poatee fol folosi osi,, potriv potrivit it tem temei ei  propuse, pentru a fi rezolvat sau solicitat ca o creaţie. În concluzie, rebusul şcolar poate fi folosit în orice tip tip de activitate şcolară (lecţie, cerc, concurs), în momente diferite ale lecţiei, la multe discipline din învăţământul primar, la orice vârstă şcolara mică, de către orice elev cu posibilităţi normale de învăţare. Rebusul şcolar poate fi folosit în scopuri diferite: îmbogăţirea cunoştinţelor, consolidare, fixarea,, tra fixarea transf nsferu erull ace acesto stora, ra, în veri verific ficare, are, eva evalua luare, re, dezvol dezvoltar tarea ea crea creativ tivită ităţii ţii şi a tuturor  tuturor   proceselor psihice şi intelectuale, dezvoltarea personalităţii copilului. Pentru obţinerea obţinerea acestor rezulta rezultate te învăţăto învăţătorul rul trebuie sa fie un mare « meşte meşterr » în a şti când, cum, unde poate fi folosit rebusul şi mai ales, să fie un creator de astfel de jocuri, pentru care copiii, de orice vârstă şcolară au o mare satisfacţie când reuşesc să le rezolve, folosinduşi toate cunoştinţele căpătate în şcoală, ca şi cele din cultura lor generală.

 

 

2.4. Influenţele jocului didactic asupra sarcinilor învăţării Jocul didactic are un conţinut şi structură bine organizate, subordonate particularităţilor 

de vârstă şi sarcinii didactice, se desfăşoară după anumite reguli şi la momentul ales de adult, sub directa lui supraveghere, rol important capătă latura instructivă, elementele de distracţie nefiind mediatori ai stimulării capacităţilor creatoare. Jocurile didactice sunt realizate pentru a deservi procesul instrustiv-educativ, au un conţinut bine diferenţiat pe obiectele de studiu, au ca punct de plecare noţiunile dobândite de elevi la momentul respectiv, iar prin sarcina dată, aceştia sunt puşi în situaţia să elaboreze

35  

diverse soluţii de rezolvare, diferite de cele cunoscute, potrivit capacităţilor lor individuale, accentul căzând astfel nu pe rezultatul final cât pe modul de obţinere al lui, pe posibilităţile de sti stimul mulare are a cap capaci acităţ tăţilo ilorr intele intelectu ctuale ale şi afecti afectiv-mo v-motiv tivaţi aţiona onale le imp implic licate ate în des desfăş făşurar urarea ea acestora. + jocul didactic orientează activitatea de învăţare într-o formă plăcută, antrenând copiii la o activitate susţinută de un caracter de seriozitate totuşi; + prin conţinutul şi sarcinile propuse antrenează intens operaţiile gândirii, dar şi imaginaţia; + diminuează rigiditatea activităţii de învăţare făcând-o atractivă , cultivând la copii curajul şi încrederea în forţele proprii; + prin intermediul elementelor de joc transpune pe copil în lumea jocului; + prin regulile jocului şi prin modul de rezolvare a acţiunii formează la copii conştiinţa disciplinei; + prin crearea atmosferei atractive de desfăşurare a jocului se dezvoltă la copii interesul şi motivaţia pentru activitatea de învăţare. Orice exerciţiu sau orice problemă poate deveni joc didactic dacă: + formulează un scop prin raportare la obiectivele specifice fapt ce va determina finalităţi funcţionale jocului; + formulează o sarcină didactică legată legată de conţinutu conţinutull şi struc structura tura jocului, dar şi de nivelul de vârstă; + sarcina didactică să se refere la ceea ce trebuie să facă în mod concret copiii în timpul  jocului pentru a realiza scopul propus; + foloseşte elemente de joc strâns împletite cu sarcina didactică, care se constituie în elemente de susţinere a situaţiei de învăţare; + foloseşte un conţinut matematic prezentat într-o formă accesibilă şi cât mai atractivă; + foloseşte material didactic variat, adecvat conţinutului; + utilizează reguli de joc cunoscute anticipat - fiecare joc să aibă cel puţin două reguli: una care să traducă sarcina didactică într-o acţiune concretă, una care să aibă rol organizatoric. Chiar dacă este un joc didactic, didactic, este totuşi totuşi un joc şi de aceea pentru reuşit reuşitaa lui trebuie trebuie să respecte câteva reguli: - să ţină cont de capacitatea de înţelegere a copiilor, de particularităţile individuale; - să stârnească o reală plăcere copiilor;

36  

- copiii să participle activ, să fie actori, nu spectatori; - să se dea cât mai puţine explicaţii, copiii să fie puşi să lucreze ceva concret. Jocurile didactice matematice antrenează operaţiile gândirii, dezvoltă spiritul de iniţiativă şi independenţa independenţa în muncă, precum şi spiritul de echipă, atenţia, disciplina disciplina şi spirit spiritul ul de ordine în desfăşurarea desfăşu rarea unei activit activităţi, ăţi, formează depri deprinderi nderi de lucru corecte şi rapide şi asigură însuşi însuşirea rea mai rapidă, mai temeinică şi mai plăcută a unor cunoştinţe relativ aride pentru această vârstă. Acceptarea şi respectarea regulilor de joc îi determină pe copii să participe la efortul comun al grupului din care fac parte. Subordonarea intereselor personale celor ale colectivului, angajarea pentru învingerea greutăţilor, respectarea exemplară a regulilor de joc şi, în final, succesul, vor pregăti treptat pe omul de mâine. Prin joc se pot exercită cele mai complexe şi mai importante influenţe formative şi se înregistrează seria de transformări cantitative şi calitative necesare, potrivit condiţiilor interne sau externe necesare execuţiei lui. În folosirea jocului cu şcolarii mici se reflectă şcoala, lumea şi viaţa şi reflexul lor cognitiv şi moral. Se asigură totodată adaptarea copilului la munca şcolară, dar şi accesibilizarea unor cunoştinţe mai aride sau mai abstracte, ori consolidarea acestora, introducându-l treptat pe copil în practica învăţării şi a muncii în genere. Pronind de la aceste particulariţi ale şcolarului mic, jocul didactic este ridicat la rang de  principiu mai ales la clasele I şi a II-a. Învăţarea prin joc va rămâne o componentă importantă a învăţământului primar din mai multe motive: - respecta particularitaţile de vârstă ale elevilor; - antrenează operaţiile gândirii elevillor: analiza, sinteza şi comparaţia; - dezvoltă sipritul de iniţiativă şi independenţă în muncă, perecum şi cel de echipă; - dezvoltă spiritul creator şi de obeservaţie, atenţia, disciplina şi ordinea în desfăşurarea unei activităţi; - formează deprinderile de a munci corect şi rapid; - conţine elemente distractive, relaxante; - uşurează însuşirea şi consolidarea cunostinţelor; - înlesneşte participarea activă la însuşirea cunostinţelor. Pentru a stabili stabili unele sarcin sarcinii de învăţare, cadrul dida didactic ctic ar trebui să aibă permanen permanentt în atenţie conţinutul şi structura jocului.

37  

Scopul jocului jocului este acela de a-l înarma pe copil cu un aparat de gândir gândiree logică, supl suplă, ă,  polivanetă care să-i permită să se orinteze în probleme realităţii înconjurătoare, să exprime  judecăţi şi raţionamente variate într-un limbaj simplu. În clase primare elevii capătă idei asupra ştiinţelor matematice, punând bazele edificiului  pe care-l vor ridica în clasele următoare. Ei învaţă în aceste clase să prelucreze cunoştinţele dobândite şi să le verifice, să cunoască metodele ştiinţifice de demonstraţii şi control. În predarea matematicii la ciclul primar, jocurile au o mare valoare formativa şi sunt necesare în studiul diferitelor noţiuni matematice pentru accesibilizarea acestora, dar mai ales în consolidarea deprinderilor de calcul oroal şi scris. Jocurile matematice pun elevul în situaţia de a descoperi soluţii noi şi chiar originale. Aceste jocuri se pot organiza frontal sau pe echipe şi mai rar individual. Un rol foarte important în jocurile matematice îl are activitatea conştientă, folosirea unui limbaj matematic adecvat. Ţinând cont de sarcinile şi scopurile urmărite jocurile didactice matematice se clasifică în: - după momentul folosirii în cadrul lecţiei ca formă de bază a procesului de învăţământ : - jocuri în completarea lecţiei; - jocuri ca lecţie completă; - după conţinutul capitolelor : - jocuri didactice matematice pentru însuşirea cunoştinţelor despre culori, orientare spaţială şi de geometrie; - jocuri logico-matematice pentru însuşirea cunoştinţelor despre mulţimi; - jocuri didactice matematice pentru însuşirea numerelor naturale; - jocuri dicatice matematice pentru însuşirea operaţiilor matematice.

 

2.5. Conceptul de joc didactic matematic   Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţii care paralel cu destinderea urmăreşte obiective de pregătire intelectuală. Restabilind un echilibru în activitatea şcolarilor jocul fortifică energi ene rgiile ile intele intelectu ctuale ale şi fi fizic zicee ale ace acesto stora, ra, gen generâ erând nd o motiva motivaţie ţie sec secund undară ară dar stimul stimulato atorie rie constituind o prezenţă indispensabilă în ritmul accelerat al muncii şcolare.

38  

Ca să putem valorifica resursele instructiv educative ale jocului, trebuie să analizăm esenţa mecanismului său de natură bio-psiho-socială, adică să răspundem la întrebările: de ce se joacă copiii; de ce jocurile lor iau anumite forme şi au anumite conţinuturi bine determinate? Pentru asemenea explicaţii există o multitudine de teorii care încearcă să lămurească problema. Să le analizăm critic şi să căutăm să clarificăm natura şi esenţa jocului copilului. De la început trebuie să facem observaţia că jocul ia forme diferite şi poate cuprinde în sfera sa acţiuni cu totul diferite, cum ar fi mişcarea unui zurgălău de către un copil în leagăn şi jocul de şah al adultului. Noi vom restrânge conceptul de joc la formele folosite de copilul preşcolar şi şcolarul mic, care sunt cele mai caracteristice activităţi ludice. Faptul că toţi copiii se joacă şi jocul ia anumite forme bine determinate, atestă faptul că jocul are un rol în dezvoltarea potenţelor fizice şi psihice. La copilul mic găsim jocuri care sunt simple exerciţii funcţionale, copilul dă din mâini şi picioare şi se bucură, mişcă o sunătoare şi ascultă cu interes sunetele. Aceste jocuri pe care Buhler le numeşte jocuri funcţionale, le găsim atât la oameni cât şi la animale: pisoii se joacă cu hârtie de-a prinsul şoriceilor, iezii se bat cap în cap. După K. Gros, aceste jocuri sunt exerciţii pregătitoare in vederea activităţilor vitale de mâine (teoria exerciţiului pregătitor), iar după Car susţinătorul teoriei exerciţiului suplimentar, jocul nu are numai rolul de a pregăti noua generaţie pentru acele acţiuni de care va avea nevoie la maturitate ci şi acelea de a procura organismului stimulanţi necesari organelor şi mai ales sistemului nervos. Aceste teorii care pun accentul pe rolul jocului în dezvoltarea psio-fizică a copilului, sunt confirmate de realitate, mai ales când este vorba de prima copilărie. Ele însă, aşa cum arată  psihologul român Ursule Şchiopa, nu pot explica toate caracteristicile jocurilor. Tocmai în perioada de manifestare plenară a activităţilor ludice, cea preşcolară şi şcolară mică. La această vârstă, vârstă, afirmă Jean Chiteau ,,apare o act activitate ivitate ludi ludică că de un tip nou pe care animalul o ignoră cu totul, activitatea prin care copilul îşi afirmă potenţiale, îşi demonstrează propria sa valoare”. Vom căuta să conturăm în continuare caracteristicile acestui tip de joc, care ne interesează în mod deosebit în această lucrare: Jocul nu mai înseamnă de acum înainte ,,afirmarea cutărei sau cutărei funcţii noi, ci afirmarea subiectului însuşi cu prilejul unei activităţi sau a alteia”. Copilul simte nevoia să se afirme, să-şi dezvăluie potenţele, să-şi manifeste forţa şi superioritatea eului, a personalităţii în formare. Îi place să lupte, uneori chiar să se încaiere, în orice caz să se întreacă, să obţină performanţe superioare altora.

39  

Pe această caracteristică mizăm la şcoală, pentru o mobilizare a capacităţilor elevilor prin joc, în vederea dezvoltării gândirii matematice. Copiii se întrec să lucreze mai bine, să-şi afirme capacităţile legate de rezolvarea problemelor. Copilul nu se joacă numai pentru a se amuza sau pentru o plăcere senzuală, cum se întâmplă în  prima copilărie sau la maturi. Jocul este o activitate serioasă, cu reguli severe, care presupune osteneală. Prin această seriozitate jocul se apropie de învăţătură, de aceea poate fi lesne integrat în lecţiile de matematică. De aceea observăm că adeseori copiii se supără dacă regulile nu sunt respectate, iar jocul nu este luat în serios. Totuşi jocul n-ar fi joc dacă s-ar caracteriza numai prin seriozitate. În joc copilul se desprinde de realitate, evadează într-o lume aparte, face o demonstraţie netă între lumea creată de el pe care o admite convenţional în cursul activităţii ludice şi cea reală (păpuşa e copil, băţul e cal sau puşcă, etc.). ,,Principalul în joc îl reprezintă situaţia imaginară’’. Probabil în această lume fictivă, în care există un grad mai mare de manifestare după voia copilului, îşi poate manifesta şi contura mai bine  personalitatea. Nu e vorba de o iluzie totală, ci oarecum voită, convenţională, căci copilul îşi dă seama care e realitatera şi care este lumea jocului. Unii psihologi socot, că, există această evadare a copilului într-o lume fictivă, ar avea un rol purificator, cathartic. După Trend, Adler, Carr, jocul este un fel de supapă de siguranţă prin care copilul se descarcă de anumite porniri reprobate de societate, sau vrea să realizeze lucruri ce depăşesc puterea lui, imitînd activităţile maturilor. Nu putem nega în acest rol al jocului, care rămâne totuşi secundar faţă de cel funcţional şi de integrare socială. De altfel fuga în afara realităţii nu este totdeauna o evadare. Toţi cei care crează, care  proiectează o realitate nouă, se refugiază într-o lume închipuită a ideilor. Aşa face arhitectul, romancierul, inventatorul şi aşa procedează copilul în joc. Putem spune deci că, proiectarea, anticiparea este, de asemenea o caracteristică a jocului. Prin ea copilul se pregăteşte pentru muncă şi  pentru viaţă. Asimilarea experienţei sociale, prin imitaţie, este o altă caracteristică importantă a jocului pusă în avidenţă de Vigotald. În jocurile lor copiii copiază activităţile sociale ale adulţilor (spală rufele  păpuşii, conduc automobilul, etc.)şi în acest mod se pregătesc pentru viaţă, în conformitate cu cerinţele actuale ale societăţii.

 

40  

CAPITOLUL III METODOLOGIA ORGANIZĂRII ŞI DESFĂŞURĂRII JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC LA LA CLASELE I – IV 3.1. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea jocului didactic matematic Reuşita unui joc didactic este condiţionată de proiectarea, organizarea şi desfăşurarea lui metodică, de modul în care se asigură o concordanţă deplină între toate elementele ce-l definesc. Realizarea jocului didactic presupune mai multe etape: pregătirea jocului, a materialului necesar, desfăşurarea jocului. Organizarea jocului didactic matematic constă în împărţirea corespunzătoare a elevilor  clasei în funcţie de acţiunea jocului şi chiar o reorganizare a mobilierului sălii de clasă pentru  buna desfăşurare a jocului. Distribuirea materialului necesar este o problemă de care trebuie să se ţină seama. În general, materialul se distribuie la începutul activităţii de joc pentru ca elevii intuind în prealabil materialele didactice necesare vor înţelege mult mai uşor explicaţia legată de desfăşurarea jocului. Există jocuri didactice matematice în care materialul poate fi împărţit elevilor după explicarea jocului. Desfăşurarea jocului include şi la mai multe sarcini: introducerea în joc, anunţarea titlului jocului şi a scopului acestuia; prezentarea materialului, explicarea şi demonstrarea regulilor jocului, fixarea regulilor, executarea jocului, complicarea lui pentru introducerea de noi variante (dacă este cazul), încheierea cu aprecierile necesare. Introducerea în joc îmbracă forme variate în funcţie de tema jocului. Uneori activitatea  poate să înceapă înceapă printr-o printr-o scurt scurtăă discuţ discuţie ie cu efect motivat motivator, or, alteori alteori introducerea introducerea se poate face   prin printr tr-o -o sc scurt urtăă expu expuner neree care care să st stârn ârnea easc scăă inte interes resul ul şi aten atenţi ţiaa elev elevil ilor or.. În alte alte jo jocu curi ri,,

41  

introducerea se poate face prin prezentarea materialului, mai ales atunci când de logica materialului este legată întreaga acţiune a elevilor. Jocul se poate începe şi dacă se anunţă direct titlul, introducerea nefiind direct obligatorie. Anunţarea jocului trebuie făcută în termeni precişi, fără cuvinte de prisos. De exemplu: „Astăzi vrem să vedem care ştie să calculeze fără să greşească”, de aceea vom organiza împreună jocul „Hai să socotim!”. Se poate folosi de asemenea formula clasică : „Copii, astăzi vom organiza un joc nou. Jocul se numeşte „Vreau în căsuţa mea!””. Se poate începe anunţarea şi printr-o frază interogativă : „Ştiţi ce o să jucăm astăzi? Vreţi să vă spun?” sau alte formule variate astfel ca anunţarea jocului, de la o lecţie la alta, să fie cât mai adecvată conţinutului acestuia. Explicarea jocului constituie un moment hotărâtor pentru succesul jocului didactic. Astfel noi, învăţătorii trebuie să-i facem pe elevi să înţeleagă sarcinile ce le revin; să precizăm regulile  jocului, asigurând însuşirea lor rapidă şi corectă; să prezentăm conţinutul jocului şi principale principalele le lui etape, în funcţie de regulile jocului; să dăm indicaţii cu privire la modul de folosire a materialului didactic; să scoatem în evidenţă cerinţele pentru a deveni câştigători. Fixarea regulilor de multe ori nu se justifică, deoarece se îndeplineşte formal. Atunci când  jocul are o acţiune mai complicat complicatăă se impune o sublini subliniere ere specială a acestor reguli. În executarea jocului se ţine cont de faptul că el începe la semnalul conducătorului. La înce începu putt aces acesta ta inte interv rvin inee mai mai des des în jo joc, c, ream reamin inti tind nd regu reguli lile le,, dâ dând nd un unel elee indi indica caţi ţiii organizatorice. Pe măsură ce elevii capătă experienţa jocurilor matematice, conducătorul acordă independenţă elevilor, îi lasă să acţioneze liber. Există două moduri de a conduce jocul elevilor– conducerea directă (învăţătorul având rolul de conducător al jocului), şi conducerea indirectă (conducătorul ia parte activă la joc, fără să interpreteze rolul de conducător). Pe  parcursul jocului se poate trece de la conducerea directă la cea indirectă sau se pot alterna. Sarcinile ce-i revin învăţătorului în ambele cazuri sunt: 

să imprime un anumit ritm jocului (timpul este limitat);



să menţină atmosfera de joc;



să urmărească evoluţia jocului, evitând momentele de monotonie, de stagnare;



să controleze modul în care elevii rezolvă sarcina didactică, respectându-se regulile stabilite;

42  



să creeze condiţiile necesare pentru ca fiecare elev să rezolve sarcina în mod independent sau în cooperare;



să urmărească comportarea elevilor, relaţiile dintre ei;



să activeze toţi elevii la joc, găsind mijloacele potrivite pentru a-i antrena pe



cei timizi; să urmărească felul în care se respectă, cu stricteţe, regulile jocului.

Sunt situaţii când pe parcursul jocului pot interveni elemente noi: autoconducera jocului (elevi (el eviii dev devin in cond conducă ucăto tori riii jo jocu culu lui, i, îl organ organiz izea ează ză în mo modd inde indepe pende ndent nt), ), schi schimb mbare areaa materialului între elevi (pentru a le da posibilitatea să rezolve probleme cât mai diferite în cadrul aceluiaşi joc) complicarea sarcinilor jocului, introducerea unui element de joc nou, introducerea unui material nou, etc. În încheierea jocului învăţătorul formulează concluzii şi aprecieri asupra felului în care s-a desfăşurat jocul, asupra modului în care s-au respectat regulile de joc şi s-au executat sarcinile primite, asupra comportării elevilor, făcând recomandări şi evaluări cu caracter  individual şi general. Jocul didactic matematic poate fi organizat cu succes la orice tip de lecţie şi în orice clasă a ciclului primar.

3.2. Metode şi procedee utilizate – generalităţi

Metodele de învăţământ sunt tehnici folosite de cadrele didactice în cursul activităţilor  de predare respectiv de învăţare de formare a priceperilor şi deprinderilor, de dezvoltare în mod armonios a facultăţilor mintale ale preşcolarilor şi şcolarilor. Calitatea fundamentală a unei metode este eficienţa şi eficacitatea ei. Procedeele pun în evidenţă o modalitate de lucru, o manieră de aplicare practică a unei metode. Pentru a face activităţi cât mai atractive, pentru a le spori eficienţa, folosim o gamă variată de procedee în aplicarea fiecărei metode de învăţământ. Fiecare procedeu eficient sporeşte valoarea metodei în care se integrează tot aşa după cum fiecare procedeu lipsit de eficienţă contribuie la deprecierea metodei. În esenţa lor metodele şi procedeele îndeplinesc

43  

funcţia de a apropia copiii de conţinutul activităţilor, de a facilita înţelegerea şi însuşirea cunoştinţelor. Îndrumarea şi orientarea, eficienţa activităţilor depinde nemijlocit de concepţia cadrelor  didactice după funcţia pe care o au metodele şi procedeele de învăţământ. Sarcinile instructiv-educative ale procesului de învăţământ pot fi realizate în bune condiţii dacă în desfăşurarea activităţilor se foloseşte nu o singură metodă sau procedeu, ci se face constant uz de mai multe metode şi procedee integrate în complexe metode cât mai variate vari ate,, ale alegere gereaa lor făcându făcându-se -se în fun funcţi cţiee de part particu icular larită ităţi ţile le de vârs vârstă tă ale cop copiil iilor, or, de experienţa lor de viaţă. În clasă, în cadrul activităţilor matematice care conţin secvenţe de joc didactic, se folosesc următoarele metode: 1. Me Meto toda da expu expune neri riii 2. Me Meto toda da demo demons nstr traţ aţie ieii 3. Me Meto toda da exerc exerciţ iţiu iulu luii 4. Me Meto toda da conve convers rsaţ aţie ieii 5. Me Meto toda da oobs bser erva vaţi ţiei ei 6. Me Meto toda da probl problem emat atiz izăr ării ii 7. Met Metoda oda înv învăţă ăţării rii pri prinn de desco scoper perire ire 8. Modelarea 9. Algo Algori ritm tmiz izar area ea

1.Metoda expunerii – constă în transmiterea cunoştinţelor noi prin cuvântul învăţătorului. Ea se foloseşte de obicei în predarea cunoştinţelor în funcţie de conţinutul activităţii care se predă precum şi de particularităţile de vârstă ale copiilor. Ţinând cont de acestea, expunerea poate fi sub următoarele forme: discuţia, explicaţia. Discuţia trebuie să aibă o formă accesibilă, să trezească interesul elevilor, astfel încât să-i antreneze şi pe aceştia. Explicaţia în activităţile cu conţinut matematic trebuie să fie scurtă, accesibilă copiilor şi întotdeauna însoţită de material didactic. În cadrul jocurilor didactice şi cele logice, explicaţia se referă la modul cum sunt prezentate regulile impuse de desfăşurarea jocului.

2.Metoda demonstraţiei – este o metodă importantă folosită pentru transmiterea de cunoştinţe cât şi pentru fixarea, consolidarea şi verificarea lor. Pentru a putea dobândi un

44  

caracter activ, şi a stimula învăţarea, această metodă este folosită în momentul predării cunoştinţelor pentru a descrie cât mai amănunţit materialul intuitiv şi procedeul de lucru. Valoarea unei demonstraţii corecte se răsfrânge direct asupra modului de gândire şi de acţiune a copiilor, de aceea, ea trebuie făcută cu multă atenţie şi exigenţă. În cadrul activităţilor matematice, explicaţia (cu forma ei distinctă-demonstraţia logică) şi demonstrarea demonstrarea se folosesc folosesc cu rezultate din cele mai bune ca metode de prezentare prezentare,, descriere descriere şi explicare explicare logic logică. ă. În utilizarea utilizarea metodei metodei demonstraţ demonstraţiei iei combinat combinatăă cu explicaţia explicaţia învăţ învăţătorul ătorul trebuie să folosească materiale didactice cât mai variate, fie planşe, machete, diferite imagini ale obiectelor, filme, diafilme, calculator. Exemplu: În formarea şirului crescător de la clasa I în „Constituirea unor grupe de

obiec obi ecte te dup dupăă anu anumi mite te crit criter erii ii”” se exp expli lică că şi se de demo mons nstr trea ează ză în ace acela laşi şi timp timp ca su supo port rt  procedeul de lucru pe bază de material intuitiv stabilindu-se că în formarea şirului crescător se  porneşte de la obiectul cel mai mic la cel mai mare, iar în formarea şirului descrescător se începe de la obiectul cel mai mare la cel mai mic ţinându-se cont de formarea exerciţiului de lucru de la stânga la dreapta.

Şir crescător

Şir descrescător 

3.Metoda exerciţiului – este metoda care dă posibilitatea copiilor să repete sub diferi dif erite te for forme me ţi cu mat materi erial al var variat iat cunoşti cunoştinţe nţele le transm transmise ise.. De ase asemen menea, ea, pri prinn exerci exerciţiu ţiu se asigură formarea deprinderilor de a compara numerele de a le ordona după anumite criterii, deprinderea de a număra, de a socoti, de a rezolva probleme. În baza efectuării exerciţiilor stă exemplul şi explicaţia învăţătorului; cu aplicabilitatea cât mai variată a procedeelor, copilul fiind pus în situaţia de a rezolva sarcina didactică pe  baza materialului intuitiv. Exemplu: Lecţia „Numărul şi cifra 5” sarcina didactică „Aşează în dreptul cifrei atâtea

obiecte câte îţi arată ea”. Prin întrebări ca: „Ce cifră aveţi în faţă?” (cifra 5). Copilul este ajutat ca la suport şi pe bancă să aşeze cifra respectivă, iar în dreptul ei tot atâtea floricele câte ne arată cifra.

45  

Folosirea cu succes a exerciţiilor este condiţionată de respectarea anumitor cerinţe. El trebuie să aibă idei clare, să fie variate, gradate, să aibă continuitate şi o durată care să asigure formarea priceperilor, deprinderilor şi aptitudinilor (lucrările cu caracter creator).

4.Metoda conversaţi conversaţiei ei – este metoda care utilizează întrebarea şi răspunsul în scopul însuşirii şi repetării cunoştinţelor, a consolidării, sistematizării şi verificării acestora. Când conversaţia este folosită în scopul însuşirii unor cunoştinţe noi poartă denumirea de conversaţie euristică, iar când este folosită în scopul fixării şi mai ales al verificării cunoştinţelor i se spune conversaţie examinatoare. Arta de apune întrebări, de a stimula cu ajutorul lor participarea activă a elevilor la lecţii şi de a asigura pe această cale însuşirea volumului de cunoştinţe prevăzute de programă cere o serioasă pregătire. Întrebările ce implică conversaţia trebuie să fie simple, clar formulate, să stimuleze în mod activ gândirea, să fie adresate elevilor într-o succesiune logică. Întrebarea trebuiee adresată întregii trebui întregii clase într-un ritm viu, dacă e vorba de examinări front frontale ale şi într-un ritm mai lent în cazul în care se cer comparaţii, generalizări, precizări. Pentru ca metoda convers conv ersaţi aţiei ei să contrib contribuie uie la înd îndepl eplini inirea rea sarcin sarcinilo ilorr ins instru tructi ctiv-ed v-educat ucative ive est estee nec necesa esarr ca răspunsurile elevilor să fie corecte, clare, precise şi complete.

5.Metoda observa 5.Metoda observaţiei ţiei – trebuie reorientată încât să reclame din partea copilului o activitate independentă şi susţinută de percepere a realităţii. Ea trebuie să devină pentru copii un instrument de pătrundere în intimitatea lucrurilor, de sesizare a realităţilor, o modalitate de înţelegere a cauzalităţii. O metodă de creaţie pentru dascăli şi de stimulare pentru copii des întâlnită în activităţile matematice este problematizarea. 6.Metoda problematizării – prin această metodă se urmăreşte educaţia intelectuală a celor ce învaţă. Trebuie să se facă deosebire între conceptul de problemă şi cel de situaţie  problemă. Situaţie problemă desemnează o contradicţie, o situaţie conflictuală. Exemplele unei situaţii conflictuale sunt: 

Prezentarea situaţiei problematice;



Analiza situaţiei problematice;



Formularea întrebării;



Rezolvarea propriu-zisă a problemei.

46  

Studiul aritmeticii oferă multe posibilităţi pentru o instruire problematizată. Pot fi date elevilor spre rezolvare probleme care solicită independenţa şi flexibilitatea gândirii. Exemplu: Pe bancă sunt 3 creioane albastre şi 7 creioane galbene. Din toate acestea

Ionel a luat 6 creioane. Câte creioane albastre şi câte galbene a putut lua Ionel? Astfel de probleme solicită gândirea ducând la dezvoltarea supleţei şi mobilităţii acesteia. Exemplu: Coloraţi atâtea triunghiuri câte arată cifra. Scrieţi în pătrăţel atâtea liniuţe câte

obiecte are mulţimea:

Elevii emit multe ipoteze, dar numai unele sunt plauzibile. Cadrul didactic trebuie să-i obişnuiască treptat pe copii să facă propuneri inteligente.

7.Modelarea – ca metodă este definită ca un mod de lucru prin care gândirea copilului este condusă la descop descoperirea erirea adevărulu adevăruluii cu ajutorul modelului modelului.. Avem următoarel următoarelee tipuri tipuri de modele: obiectuale, simbolice, figurative. Ca exemple de modele obiectuale avem: flanelograf, tabla tab la mag magnet netică ică,, figuri figuri geom geometr etrice ice,, materi materiale ale din natură. natură. Exempl Exemplee de mod modele ele sim simbol bolice ice:: cifrele, semnele (+;-;=). Utilizarea lor depinde de tactul învăţătorului.

8. Învăţarea prin descoperire – prin această metodă se urmăreşte informarea elevilor  cu tehnica cercetării, cu obişnuinţa de a rezolva singuri, prin efort propriu, probleme noi. Prin această metodă activitatea intelectuală şi fizică a elevilor este stimulată la maximum şi este orientată spre cercetare creatoare, spre descoperirea de adevăruri noi. Învăţarea prin descoperire se prezintă sub diferite aspecte, determinate şi de specificul obiectului de învăţământ, dar şi de particularităţile de vârstă ale elevilor.

47  

Uneori se procedează inductiv mai ales la elevii de vârstă şcolară mică, alteori învăţarea prin descoperire este de tip deductiv. Sunt şi cazuri când descoperirea de noi cunoştinţe este rezultatul unor raţionamente de tip ipotetic-deductiv; elevii emit ipoteze şi apoi le verifică. Ultimele două dau randament mai mare după vârsta de 10 ani când gândirea elevilor  intră în studiul operaţiilor formale. Exemplu: - La demonstraţii din domeniul geometriei în clasa a IV-a este posibil ca elevii

înşişi să ajungă la redescoperirea unor dezvăluiri. Ajutaţi, ei pot „descoperi” definirea corectă a unor patrulatere sau regula pentru aflarea ariei acestora. Când organizăm activitatea de cercetare este necesar să proporţionăm greutatea acesteia cu posibilităţile de rezolvare ale elevilor, să ştim precis dacă aceştia şi-au însuşit cunoştinţele anterioare, să ştim care sunt greutăţile tipice de care se vor izbi. Folosirea acestei metode influenţează pozitiv atât activitatea intelectuală, cât şi pe cea afectivă şi voluntară. Ei învaţă să gândească, să formuleze ipoteze plauzibile să ia atitudine faţ faţăă de opinii opiniile le altora, altora, dar totoda totodată tă trăies trăiescc cu intens intensita itate te stă stăril rilee afe afecti ctive ve provoca provocate te de rezultatele activităţii lor (încredere, bucurie, speranţă, întristare) şi îşi formează trăsături de voinţă ca: hotărârea, răbdarea, perseverenţa. Învăţarea prin descoperire dezvoltă capacitatea de adaptare la situaţii noi. Unii pedagogi consideră că această metodă ar trebui să devină dominantă în desfăş des făşura urarea rea proc procesu esului lui de înv învăţă ăţământ mânt.. Algori Algoritmu tmull înd îndrum rumăă rezolva rezolvarea rea de prob problem leme. e. Un algoritm este un procedeu bine determinat de a rezolva o problemă tipică. Algoritmi se pot  prezenta sub diferite forme: reguli de calcul, formule de operaţi, modele sau scheme de desfăşurare a unor activităţi intelectuale, instrucţiuni tip. Elevii mici îşi însuşesc un număr  însemnat de algoritmi necesari în munca lor intelectuală : să facă o adunare, să citească o hartă, să rezolve o problemă tipică, etc. Exemplu: după ce elevul a învăţat regula de împărţire a două numere şi şi-a format deprinderea deprind erea respectiv respectivă, ă, când i se cere într-o problemă să împartă două numere el se folos foloseşte eşte de algoritmul însuşit (regula împărţirii). Însuşirea algoritmilor îl ajută pe elev să gândească uşor procedeul adecvat de a rezolva  problemele noi.

48  

Scopul urmărit prin folosirea metodei algoritmizării este de a uşura rezolvarea de   probleme tipice, de a forma deprinderi de muncă intelectuală, de a forma modalităţi de rezolvare a problemelor complexe.

3.3. Tipuri de jocuri şi modalităţi de utilizare în predarea matematicii

În funcţie de scopul şi de sarcina didactică propusă, jocurile se pot împărţi astfel: După momentul în care se folosesc în cadrul lecţiei, ca formă de bază a procesului de învăţământ:



 jocuri didactice matematice, ca lecţie de sine stătătoare, completă;



 jocuri didactice matematice folosite ca momente propriu-zise ale lecţiei;



  jocuri didactice matematice în completarea lecţiei, intercalate pe parcursul lecţiei sau la final.

După conţinutul capitolelor de însuşit în cadrul obiectului de învăţământ (matematica) sau în cadrul anilor de studii: 

  jocuri jocuri did didact actice ice mat matema ematic ticee pen pentru tru aprofu aprofundar ndarea ea îns însuşi uşirii rii cuno cunoşti ştinţe nţelor  lor  specifice unui capitol sau grup de lecţii;



 jocuri didactice matematice specifice unei vârste şi clase.

Existăă şi jocuri didact Exist didactice ice matem matematice atice folosite pentru familiari familiarizarea zarea elevi elevilor lor cu unele concepte moderne de matematică (cum sunt cele de mulţime şi relaţie) pentru consolidarea reprezentărilor despre unele forme geometrice (triunghi, dreptunghi, pătrat, cerc), pentru cultivarea unor calităţi ale gândirii şi exersarea unei logici elementare. În acest sens se utilizează jocurile logico-matematice. În cele ce urmează voi prezenta câteva tipuri de jocuri folosite la clasele I – IV în  predarea matematicii.

49  

3.3.1. Jocuri didactice matematice în completarea lecţiei (intercalate pe parcursul lecţiei sau pe final)

Şcolarizarea copiilor de vârsta de 6-7 ani a necesitat reducerea duratei timpului afectat fiecărei lecţii, în vederea prevenirii apariţiei oboselii. În acelaşi scop, la lecţiile din clasa I, sunt introduse activităţi în completare, care au un caracter de relaxare, de destindere. Cele mai multe din activităţil activităţilee în complet completare are iau forma unor jocuri. Deşi au aspect de joc multe din aceste forme de activitate pot constitui un mijloc de învăţare eficient, având un deosebit rol formativ şi educativ. Procesele intelectuale declanşate în joc, în special cele ale gândirii, au darul de a-i conduce pe elevi la „aflarea” sau „descoperirea” unor adevăruri noi pentru ei, cu o oarecare uşurinţă, organizându-i în eforturi de gândire şi oferindu-le evidente satisfacţii. Jocul didactic poate fi utilizat ca o tehnică atractivă de exploatare a relaţiilor pe o cale mult mai accesibilă. În clasa I, jocul didact didactic ic poate da un randament sporit faţă de alte modali modalităţi tăţi de lucru folosite în activitatea de învăţare deoarece el face parte din preocupările zilnice preferate ale copiilor. Prin prezenţa tuturor caracteristicilor situaţiei de joc (trebuinţa de performanţă, risc, incert inc ertit itudi udine) ne) jocul jocul did didact actic ic sol solici icită tă o ang angaja ajare re dep deplin linăă a capa capacit cităţi ăţilor lor intele intelectu ctuale ale ale elevilor,aceasta mai ales daca se are în vedere că între joc şi situaţia reală – cea urmărită de învăţare – există întotdeauna o învăţare formală, o analogie. Valoarea principală a jocului rezidă în faptul că face elevii participanţi nemijlociţi, direct interesaţi la propria lor formare. Jocul reprezintă o modalitate de asigurare a continuităţii între grădiniţă şi şcoală, de uşurare a continuităţii între grădiniţă şi şcoală, de uşurare a procesului adaptări adap tăriii copi copiilo ilorr la specificul specificul munci munciii şco şcolar lare. e. Deş Deşii au cara caracte cterr relaxan relaxant,t, de destin destindere dere,, activităţile în completarea nu pot fi organizate şi desfăşurate la voia întâmplării, reuşita lor  depinde de buna rezolvare a problemelor legate de conţinutul şi metodologia lor. În ceea ce priveşte conţinutul activităţilor în completare, precum şi formele de organizare, trebuie spus că, făcând parte integrantă din lecţie este necesar sa li se asigure un conţinut şi forme care să permită integrarea lor organică în activitatea dominantă a fiecărei lecţii. Scopul activităţilor în completarea este de a crea momente de destindere, de relaxare, de

50  

odihnă, însă pe fondul activităţii care predomină în fiecare lecţie, în funcţie de subiectul ei.  Numai astfel se va asigura caracterul unitar în continuitatea în fiecare lecţie, evitând ca activităţile în completare sa-i supraîncarce pe micii şcolari cu lucrări fără valoare tehnicoeducativă sau să ducă la irosirea timpului, cu urmări la fel de negative. Există numeroase posibilităţi pentru satisfacerea acestei cerinţe. O să redau în continuare câteva jocuri aritmetice ce se folosesc ca activitate în completare cu scopul de a realiza latura formativă a învăţătorului; de a antrena intens operaţiile gândirii: analizăm sinteza şi comparaţia; de a consolida cunoştinţele în legătură cu adunarea şi scăderea; de a forma deprinderi de rezolvare corectă şi rapidă a exerciţiului; de a contribui la ffixarea ixarea reprezentărilor  despre des pre for formel melee geom geometr etrice ice (cer (cerc, c, păt pătrat rat,, drep dreptun tunghi ghi,, triung triunghi) hi);; de a dezvol dezvolta ta ate atenţi nţiaa şi atitudinea disciplinată în joc. (Jocul “Caută-ţi căsuţa!” şi “Ce formă ai primit?”- Anexa 1) Deseori se folosesc în în activităţile în complet completare are jocuri însoţite de cântece şi m mişcare, işcare, care plac foarte mult copiilor şi care sunt uşoare şi pot fi repede învăţate. În aceste jocuri mişcarea este o componentă importantă, concentrând atenţia copilului în direcţia scopului urmărit. (Cântecul: “Una esta luna” Anexa 2) La clasa I în capitolul: „Noţiunea de număr natural”. Unitatea de învăţare: „Numere naturale mai mici sau egale cu 10” se foloseşte cu succes jocul-cântec „Chipul cifre cifrelor” lor” (Anexa

3). Se poate spune că în activitatea în completare la orele de matematică se poate folosi cu succes jocuri didactice pe calculator. Acest lucru poate fi realizat dacă există măcar două calculatoare, iar clasa să fie împărţită pe grupe.

3.3.2 Jocurile didactice folosite în munca independentă

În realizarea unui învăţământ atractiv, formativ al matematicii, un rol important îl are munca independentă a elevilor. Activitatea independentă a elevilor constituie deopotrivă mijloc şi scop al demersului didactic. Din acest punct de vedere, ea poate fi privită atât ca activitate de formare a

51  

deprinderilor de lucru, a spiritului de independenţă, şi a iniţiativei, cât şi ca mijloc de dobândire a unor noi cunoştinţe, priceperi şi deprinderi.

1.Condiţiile organizării activităţii independente   – Condiţiile în care se organizează activitatea independentă a elevilor depinde de: clasa care trebuie s-o efectueze, gradul în care elevii au formate deprinderi de muncă individuală structura şi momentul lecţiei în care se desfăşoară. În condiţiile activităţii simultane, deprinderile de muncă independentă trebuie formată la elevi, încă din primele zile de şcoală, din clasa I. Elevii trebuie pregătiţi în prealabil pentru munca independentă. În acest scop, după anunţarea obiectelor şi a sarcinilor, pe care le au de îndeplinit sunt prezentate modelele adecvate de executare, oferindu-li-se un model de lucru. Buna desfăşurare a activităţii independente depinde şi de înlăturarea unor factori  perturbatori ai acestei activităţi, cum ar fi fenomenul negativ de interferenţă al cunoştinţelor. Munca indepen independent dentăă trebui trebuiee să răs răspund pundăă 2.Cerinţele activi 2.Cerinţele activităţii tăţii independente independente – Munca anumitor cerinţe: Respectarea prevederilor programei şcolare privitoare la volumul de cunoştinţe şi conţinutul lecţiei respective; Integrarea deplină în structura lecţiei, asigurând unicitatea acesteia şi soluţionarea tuturor sarcinilor didactice : dobândirea, fixarea şi consolidarea cunoştinţelor; Concretizarea prin teme accesibile, variate, care solicită un efort intelectual gradat, logic şi stimulează interesul şi potenţialul elevilor, indiferent de nivelul lor de pregătire; asigurarea unor teme suplimentare facultative pentru elevii dotaţi; Dozarea raţională în timp şi ca volum evitând atât supraîncărcarea elevilor, cât şi apariţia unor „timpi morţi” în economia orei de curs; Conştientizarea sarcinilor didactice şi a procedeelor de lucru; Dozarea sarcinilor de lucru şi în funcţie funcţie de particularităţile de vârstă vârstă şi individuale ale ale elevilor; Finalizarea muncii independente cu controlul îndeplinirii ei ţi cu aprecieri asupra calităţii pentru menţinerea interesului elevilor depistarea şi eliminarea la timp a lacunelor şi asigurarea unităţii lecţiei.

52  

Activitat Activ itatea ea indepe independentă ndentă a elevi elevilor lor îm îmbracă bracă o varietate de forme în funcţie de obiectivele şi conţinutul lecţiei, de obiectul de învăţământ de clasă şi etapele în care se desfăşoară, etc. a)După (modelul) modul şi durata desfăşurării :

Activitate de scurtă durată de la începutul orei (de obicei 5-7 minute); în acest timp se comunică tema şi îndrumările de muncă independentă; Activitate de scurtă durată, la sfârşitul orei; Activitate de lungă durată, de circa 15-20 minute. b)După scopul urmărit, formele de activitate independentă se grupează astfel :

Munca independentă destinată pregătirii elevilor pentru dobândirea de noi cunoştinţe; fiind mai dificilă necesită o bună concepere şi organizare în funcţie de particularităţile individuale şi de vârstă ale elevilor, de timpul afectat, de subiectele lecţiei. Formele folosite în acest scop urmăresc trecerea la etapa predării-învăţării noilor cunoştinţe, stimulând curiozitatea, spiritul de imaginaţie şi interesul copiilor, dorinţa de cunoaştere; Activitatea independentă pentru formarea priceperilor şi a deprinderilor de muncă intelectuală; Munca independentă cu rol de fixare a cunoştinţelor dobândite la lecţia respectivă, vizând rezolvarea unor exerciţii şi probleme cu aplicarea celor învăţate; Temă independentă pentru consolidarea şi recapitularea cunoştinţelor, prin care se structurează, şi sistematizează materia dobândită anterior, într-un capitol sau pe parcursul unui an şcolar; Activitat Activ itatee independentă independentă pentru formar formarea ea şi consol consolidarea idarea priceperil priceperilor or şi deprind deprinderilo erilor, r, concretizată prin exerciţii aplicative, exterioare unor deprinderi deja formate c)După conţinutul muncii independente:

Activitatea cu manualul sau cu alte cărţi (culegeri de exerciţii şi probleme, reviste, etc.); Observa Obs ervare re ind indepe ependen ndentă tă sau efe efectu ctuarea area unor experim experiment entee în vede vederea rea des descop coperi eririi rii  particularităţilor unor fenomene, şi efectuarea unor măsurători. Tipurile şi formele de activitate independentă se fixează în funcţie de sarcinile didactice ale matematicii, dar aceasta este deosebit de importantă, mai ales în condiţiile activităţii simultane.

53  

3.Controlul şi evaluarea lucrărilor independente – Se efectuează prin folosirea unor   procedee diverse şi are ca principal obiectiv analiza conţinutului acestora. Controlul lucrărilor  independente ale elevilor se referă atât la aspectul cantitativ cât şi la cel calitativ, urmărindu-se nu numai efectuarea temei ci şi modul în care a fost rezolvată. Activitatea independentă de scurtă durată nu necesită totdeauna un control amănunţit, temele putând fi verificate printr-o întrebare generală adresată de învăţător întregii clase, controlul control ul lucrărilor independente independente se va realiza în cadrul tuturor lecţi lecţiilor ilor şi în mod deosebit deosebit în cele de verificare a cunoştinţelor, de recapitulare şi sistematizare, de formare a priceperilor şi deprinderilor  Un loc important în verificarea lucrărilor efectuate independent îl ocupă autocontrolul elevilor, care se realizează prin confruntarea rezultatelor obţinute de ei cu cele indicate de învăţător. Dintre tipurile de activitate independentă folosite la clasele mici, după obiective, sunt: 

 jocuri didactice matematice în completarea lecţiei (tratate anterior în lucrare);



 jocuri didactice didactice matem matematice atice ca lecţi lecţiee comple completă. tă. (Jocul: (Jocul: “Numă “Numără ră mai departe” şi “Caută vecinii- Anexa 4)

După conţinutul unităţilor de învăţare se folosesc: a)– Jo Jocur curii didac didactic ticee mat matema emati tice ce pen pentru tru îns însuşi uşirea rea cu cuno noşti ştinţ nţelo elorr des despre pre cu culor lori, i, orientare spaţială şi geometrie;

Fişe individuale întocmite de mine sau activitate frontală, elevii urmărind rezolvarea pe tablă sau pe o planşă: „Calculează mingile”, „Colorează baloanele mici de săpun”, „Găseşte cercurile”, „Vântul a luat semnele”. (Anexa 5) b)– Jocuri logico-matematice pentru însuşirea cunoştinţelor despre mulţimi. „Ce piesă lipseşte?”, „V-aţi găsit locul?”, „Ce ştii despre mine?”, „Tenul – cu o diferenţă”, „Hai să socotim!”, etc. (Anexa 6) c)Jocuri didactice matematice în legătură cu însuşirea numerelor naturale . („Jocul

cifrei 1”, „Jocul numărului 10”, “Câte… sunt” -Anexa 7) d)- Jocuri didactice matematice în legătură cu adunarea, scăderea, înmulţirea şi împărţirea numerelor naturale. (“Cât a rezultat, cât a rămas”, „Un fel de domino”, „Racheta

cu mai multe trepte” – Anexa 8)

 

54  

3.3.3. Jocuri folosite ca teme pentru acasă

Temele pentru acasă constituie parte integrantă a procesului de învăţământ. Temele pentru acasăă pot fi: teme pentru acas pentru dobâ dobândir ndirea ea cuno cunoşti ştinţe nţelor lor noi, pentru fix fixarea area aces acestora tora,, formarea formarea  priceperilor şi deprinderilor, dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune. Pentru asigurarea succesului şcolar şi realizarea valenţelor educative, este necesară selectarea atentă a temelor, răspunzând unor deziderate şi anume: 

să stimuleze capacităţile intelectuale, creativitatea gândirii elevilor;



să fie interesante, determinând asimilarea aproape fără efort a cunoştinţelor şi păstrarea lor în memorie;



să fie accesibile elevilor. Temele prea dificile determină atitudine de descurajare şi indiferenţă, iar cele prea uşoare nu prezintă interes şi nu oferă satisfacţii.



să educe la elevi voinţa şi atenţia, ordinea şi punctualitatea, perseverenţa şi capacitatea de a învinge dificultăţile;



să constituie un mijloc de a-i deprinde pe elevi să muncească independent;



să fie diverse în scopul formării capacităţilor de transfer şi evitarea inhibiţiei. De regulă reg ulă,, elevii elevii se pregăte pregătesc sc întâi întâi la dis discip ciplin linele ele pref preferat eratee sau se strădu străduies iescc săsă-şi şi efectueze temele scrise înainte de asimilarea cunoştinţelor, fapt ce are repercusiuni asupra corectitudi corectitudinii nii temei. Pentru a intra cât mai curând în dispoziţ dispoziţie ie de lucru, se vor  efectua temele cele mai interesante apoi cele mai dificile şi la sfârşit cele mai uşoare. Se recomandă efectuarea temelor scrise după învăţarea lecţiei.



să permită o evaluare adecvată în raport cu obiectivele stabilite. Un factor deosebit de important care contribuie la menţinerea interesului pentru

efectuarea temelor constă în corelarea dintre nivelul aspiraţiilor şi conştientizarea finalităţii temelor. Aceasta antrenează perseverenţa. În funcţie de modalitatea de rezolvarea în procesul învăţării se disting trei tipuri principale de probleme care se pot rezolva: - pe baza informării: elevul ajunge la soluţionarea nu prin analiză şi sinteză, ci mult mai simplu, aflând cheia rezolvării din manual sau de la învăţător.

55  

- prin analogie, aplicându-se procedura cunoscută la o situaţie nouă. Problemele de ordin practic se rezolvă frecvent în acest mod (gândire analogă, asociere, transfer). - pe baza ipotezelor: capacitatea de adaptare a elevilor la procesul instruirii este în funcţie de ritmul biologic zilnic. Suprasolicitarea influenţează în mod nedorit asupra situaţiei şcolare a elevilor. În acest sens, durata temelor la clasele I – IV trebuie să fie scurtă. Cercetările făcute şi igiena şcolară au dovedit că depăşirea pragului de rezistenţă a copiilor la efort prin activitatea şcolară, extraşcolară şi volumul mare de teme conduce la supraîncărcarea elevilor. Având în vedere acestea, consider că la clasele mici jocurile didactice matematice constituie cel mai atractiv şi eficient mod ce se poate utiliza drept temă pentru acasă. Jocuri folosite pentru recunoaşterea semnului operaţiei „Scrieţi în pătrăţel unul din semnele operaţiilor de adunare şi scădere, astfel încât să fie adevărate relaţiile”:

Jocuri pentru recunoaşterea semnului (; = ) „Scrieţi în pătrăţel unul din semnele (; = ) astfel încât să fie adevărate ad evărate relaţiile:

Jocuri pentru consolidarea deprinderilor de calcul mintal oral şi scris şi dezvoltarea capacităţii de a găsi soluţii multiple de rezolvare pentru aceeaşi problemă. (Jocul: “Câte soluţii ai găsit?” şi “Găseşte cât mai multe soluţii” – Anexa Anexa 9)

3.3.4. Jocuri folosite în fixarea cunoştinţelor

Fixarea cunoştinţelor este etapa lecţiei în care învăţătorul se poate convinge dacă elevii au perceput ceea ce era caracteristic în materialul prezentat şi dacă au înţeles corect esenţialul

56  

din cele explicate. Fixarea cunoştinţelor nu trebuie să constituie o repetare, o reluare aidoma a amănuntelor din materialul predat, adică nu trebuie să se transforme într-o repetare a predării, ci să se limiteze numai la repetarea ideilor principale. Dacă se observă unele lacune în cunoştinţel cunoşt inţelee elevi elevilor, lor, se va proceda la îndepă îndepărtarea rtarea lor, lămur lămurindu-se indu-se ideile respecti respective, ve, fie cu ajutorul elevilor din clasă, fie fără acest ajutor. În cadrul fixării pot fi completate unele idei expuse în predare, pentru ca elevii să rămână cu noţiuni cât mai clare şi mai precise. Fixarea poate fi realizată în două feluri: prin repetarea verbală a problemelor esenţiale din tema tratată şi prin aplicarea noilor cunoştinţe în practică. Pentru repetarea verbală se va cere elevilor să răspundă la întrebări cu caracter sintetic şi se referă la probleme principale. Alteori Alt eori li se cere cere să expun expunăă pe scurt esen esenţia ţialul lul,, să explice explice unele noţi noţiuni uni,, formul formule, e, legi. Aplicarea în practică a noilor cunoştinţe îi ajută pe elevi să înţeleagă mai profund şi să-şi întipărească mai bine în minte toate problemele legate de acestea . Efectuarea diferitelor exerciţii, rezolvarea de probleme, efectuarea unor activităţi  practice pe baza cunoştinţelor însuşite ajută pe elevi să-şi fixeze mai bine aceste cunoştinţe şi să-şi formeze priceperi şi deprinderi. Jocul didactic constituie mijlocul principal de fixare a cunoştinţelor şi deprinderilor. În  jocul didactic accentul cade pe perfecţionarea celor învăţate, pe activizarea cunoştinţelor, pe transformarea acestor cunoştinţe într-o achiziţie personală şi pe folosirea lor independentă. Prin jocul didactic învăţătorul într-o formă interesantă şi plăcută stimulează interesul copiilor  şi repetă cunoştinţele predate cu puţin înainte. Fixarea cunoştinţelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice se realizează diferit, în funcţie de sarcina activităţii, de forma pe care o îmbracă acţiunea jocului şi de materialul folosit de învăţător. În unele jocuri didactice copiii au posibilitatea de a număra o anumită cantitate (de pildă jocul: „Cine ştie să numere mai departe?”), de a stabili totalul obiectivelor  numărate, numărat e, valoar valoarea ea număru numărului lui (de exempl exemplu, u, jocul: „Câţi porumbe porumbeii sunt? sunt?”), ”), de a preciza locul fiecărui număr în şirul numeric (de exemplu, jocul: „Spune a câta bilă lipseşte?”), sau a raporta numărul la cantitatea corespunzătoare şi invers (de exemplu jocul: „Stop! Adu atâtea  beţişoare câte arată cartonaşul!”). În alte jocuri copii au prilejul să compare numerele, să stabilească egalitatea sau inegalitatea dintre două mulţimi (de pildă, jocurile: „Cine are o mulţime la fel?”). Prin unele jocuri elevii îşi fixează expresiile numerice. (Anexa 10)

57  

 

3.3.5. Jocuri folosite în predarea noilor cunoştinţe

Predarea de noi cunoştinţe constituie o etapă importantă în cadrul procesului instructiv –  educativ. Ea se poate realiza fie în cadrul lecţiilor combinate, fie prin lecţii de însuşire a cunoştinţelor noi. Înainte de comunicarea noilor cunoştinţe învăţătorul îi pregăteşte pe copii pentru ca aceştiaa să le asimileze în cât mai bune condiţii. Pentru înţelegerea temeinică a noilor cunoştinţe aceşti este necesar uneori ca în prealabil să fie actualizate cu discernământ cunoştinţele însuşite de elevi anterior. Dacă cunoştinţele cunoştinţele noi nu le continu continuăă pe cele însuşite însuşite anterior, atunci este necesar  să se organizez organizezee o convorbire introductivă introductivă care să-i ajute pe elevi să-şi lămurească unele noţiuni sau să-şi completeze noţiunile pe care le au deja în legătură cu tema respectivă. O asemenea convorbire mai are rolul de a suscita interesul şi curiozitatea elevilor pentru însuşirea noilor  cunoşti cuno ştinţe. nţe. Preg Pregăti ătirea rea ele elevil vilor or se fac facee ades adesea ea prin lec lecturi turi,, pove povesti stiri, ri, conv convorbi orbiri ri în care se apelează la cunoştinţele anterioare şi la experienţa de viaţă. Prin acest moment al lecţiei (sau lecţie) elevii îşi însuşesc cunoştinţele ştiinţifice despre realitatea realit atea înconj înconjurătoar urătoare, e, despre legături şi depende dependenţe nţe cauzale cauzale dintre fenomene, îşi dezvoltă dezvoltă  procesele de cunoaştere, sentimentele, voinţa, îşi formează trăsăturile morale. O temă bine  predată şi bine asimilată uşurează fixarea cunoştinţelor, asigură executarea conştientă şi cu mai puţine dificultăţi a temelor pentru acasă, face posibilă verificarea cunoştinţelor într-un timp relativ scurt şi cu bune rezultate.

58  

În transmiterea cunoştinţelor noi se porneşte de la observarea unor obiecte şi fenomene, de la demonstrarea unor experienţe, alteori de la expunerea verbală a materialului nou. În unele cazuri se prezintă o parte din temă care este analizată cu ajutorul clasei, apoi se trece la expunerea celui de-al doilea punct din plan. În alte cazuri se expune în întregime materialul nou, avându-se în vedere ca toţi elevii să urmărească cu atenţie şi să înţeleagă. Luând în considerare faptul că tot ceea ce se face prin efort propriu este mai durabil, analiza materialului nou şi scoaterea generalizărilor este bine să se realizeze cu participarea activă act ivă a ele elevil vilor. or. Conduşi Conduşi de întrebă întrebăril rilee cad cadrul rului ui did didact actic, ic, elevii elevii sta stabil bilesc esc ase asemăn mănări ări şi deosebiri între faptele prezentate, sesizează ceea ce este principal şi ceea ce este secundar, stabilesc legăturile dintre fenomene, găsesc cauzele şi efectele. Elevii reuşesc să deprindă şi să-şii îns să-ş însuşe uşeasc ascăă noţiun noţiuni,i, reg reguli uli,, def defini iniţi ţii,i, leg legi,i, caracte caracteriză rizări. ri. Metoda Metoda cea mai fol folosi osită tă în  predarea noilor cunoştinţe este învăţarea prin descoperire. Jocul didactic didactic este unul din procedeele care fac ca exerci exerciţiil ţiilee să devină mai atract atractive, ive, mai int intere eresan sante te pentru pentru cop copii. ii. Mişcare Mişcarea, a, întrece întrecerea, rea, interpr interpreta etarea rea unor roluri roluri transf transform ormăă exerciţ exer ciţiil iilee de calcul calcul în acţ acţiun iunii concret concrete, e, plă plăcut cutee şi înlesn înlesnesc esc înţele înţelegere gereaa şi asi asimil milarea area cunoştinţelor. Procedeul de joc trebuie subordonat procesului de învăţare. Jocul didactic asigură prin structura sa o mai bună activizare a gândirii copiilor. Interesul lor este mai viu stimulat prin participarea lor afectivă. (Anexa 11)

3.3.6. Modalităţi de lucru la clasa I

În cadrul orelor de matematică am căutat încă de când copiii se află în clasa I, să-i pun în situaţii care să le solicite imaginaţia, să le impună o prelucrare creatoare a cunoştinţelor. În munca la clasă am respectat principiile didactice: de la uşor la greu, de la cunoscut la necunoscut. Pornind de la aceste principii şi de la faptul că în grădiniţă jocul a fost principalul mod de manifestare a copiilor, în clasa I, prin intermediul lui am căutat să dezvolt copiilor  dragostea pentru exerciţiul aritmetic, imaginaţia şi creativitatea, atenţia şi gândirea logică, să le formez deprinderi de lucru corecte şi rapide.

59  

Jocul pentru copii este o activitate cât se poate de serioasă. Jocurile matematice au fost acelea care i-au ajuta ajutatt pe elevi să se famil familiarize iarizeze ze cu competiţia competiţia şi să câşti câştige ge independenţ independenţăă în muncă, spirit de echipă şi de observaţie. În activitatea activitatea mea la clasă am introd introdus us jocul didactic în etapa predări predării,i, cu scopul de a explica în mod concret noţiunile noi. Noţiunea de mulţime am pregătit-o prin efectuarea unor   jocuri, ca: „Vreau în căsuţa mea!” (Anexa 12). Prin acest joc şi-au fixat cunoştinţe care vin în sprijinul număratului: „Câte căsuţe s-au format?”, „Câte cercuri mari sunt?”, „Câte triunghiuri roşii sunt?”. Tot prin intermediul jocului am stabilit proprietăţile mulţimilor: mare – mic, sus – jos, gros – subţire, scurt – lung – Jocul: „Cine are o mulţime la fel?”. Noţiunea de număr am predat-o intuitiv folosind diverse materiale demonstrative, diferite reprezentări şi jocuri didactice: „Jocul numerelor 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10”. Compune Com punerea rea şi des descom compun punerea erea num numere erelor lor am rea realiz lizatat-oo par parcurg curgând ând următo următoare arele le eta etape: pe: activităţi concrete cu mulţi activităţi mulţimi mi de obiect obiecte, e, repreze reprezentări ntări grafice cu mulţ mulţimi imi de obiect obiecte, e, operaţ operaţii ii cu numere abstracte şi jocuri realizate cu ajutorul rigletelor.  

 Exemplu: Jocul „Cine ştie, scrie!” ( Anexa 13)

Pentru fixare şi deprin deprinderea derea elevilor cu ordinea numerelo numerelorr în şirul numerel numerelor or natural naturalee am folosit jocul: „Învăţăm să numărăm!”. (Anexa 14) În vederea consolidării cunoştinţelor de ordonare şi comparare a numerelor naturale 0 –  20, am folosit jocul „Uneşte şi colorează”. ( Anexa 15)

Modalităţi de lucru la clasa a II-a Având deprinderi de lucru deja formate, sarcinile de lucru ale elevilor în această clasă vor avea un grad de dificultate ceva mai sporit. Cu toate acestea în activitatea mea la clasă am continuat să folosesc jocul didactic în structura lecţiei ţinând cont de acţiunea formativă ce reiese din îmbinarea activităţii de învăţare şi joc. Am căutat să organizez şi să pregătesc jocuri didactice atât pentru activitatea de  predare cât şi pentru fixare, consolidare şi verificare. Pentru dezvoltarea mobilităţii proceselor de gândire, a deprinderilor de a opera cu simboluri, pe lângă alte procedee am folosit jocul „Câte sunt?” (Anexa 16)

60  

Cu scopul de a consolida deprinderea de rezolvare a exerciţiilor de scădere şi dezvoltarea gândirii logice am folosit jocul „Socoteşte cu atenţie!”( Anexa 17)

Jocul: „Cine urcă scara mai repede?”-M-a ajutat să consolidez deprinderile de calcul cu cele 4 operaţii şi să dezvolt atenţia, perseverenţa şi spiritul de muncă în colectiv. (Anexa 18)   Jocul: „Ce se poate întreba?” Este un joc folosit cu scopul de a dezvolta spiritul de inventivitate al elevilor; de a forma deprinderea de a stabili în mod exact raportul dintre diferite cantităţi. Am folosit de asemenea compunerea de probleme după o formulă cu litere. De exemplu: a + b = c sau a – b = c llaa care s-au compus probleme de forma: „Pe o farfurie sunt 4 mere şi 6 pere. Câte fructe sunt?” „Pe o farfurie sunt 10 mere. Maria a mâncat 2 mere. Câte mere au rămas?” Rezolvarea problemelor aritmetice în care enunţul nu comandă alegerea operaţiilor ce duc la găsirea soluţiei, solicită mai mult gândirea elevilor, supleţea şi mobilitatea acesteia. (Anexa 20) Asemenea Asem enea probleme oblig obligăă elevi eleviii să construias construiască că ipotez ipoteze, e, să încerce solu soluţionar ţionarea ea pe  baza acestor ipoteze, să părăsească ipotezele respective când îşi dau seama că sunt greşite, să construiască alte ipoteze cu valoare operativă superioară faţă de primele până când ajung să rezolve corect problema dată.

61  

3.3.7. ,,Învăţăm jucându–ne la matematică”-clasele III-IV

La vârsta şcolară mică, jocul didactic este o formă accesibilă şi plăcută de învăţare activ-participativă, stimulând în acelaşi timp iniţiativa şi creativitatea elevilor. De aceea,  prin joc se realizează obiectivele învăţării. Deoarece corespunde particularităţilor vârstei şcolare mici, jocul didactic cuprinde cele mai bogate valenţe formative. Îmbinând distracţia, surpriza, buna dispoziţie cu sarcina didactică la potenţialul intelectual, moral şi fizic al copiilor, acesta asigură o activitate comple com plexă, xă, int intere eresan santă, tă, plă plăcu cută, tă, ant antren renan antă, tă, dezvo dezvoltâ ltând nd la ele elevi vi de depri prinde nderi ri de mun muncă că independentă, perseverenţă şi dârzenie în învingerea dificultăţilor, flexibilitatea gândirii, spiritul de cooperare, stimulează iniţiativa, inventivitatea, creativitatea, iar competitivitatea angajează la efort toate capacităţile elevului, fără a produce oboseală. angajează Studiul matematicii, în clasele primare, urmăreşte să asigure cunoştinţe matematice de bază şi să formeze deprinderi de calcul. Pentru a ajunge la deprinderi intelectuale temeinice este nevoie de mult exerciţiu, de mult antrenament. Jocul didactic este o metodă activ-participativă, dar şi un mijloc prin care învăţătorul consolidează,, precizează şi verifică cunoştinţe, pune în valoare şi le antrenează capacităţile consolidează creatoare. Poate să aducă varietate în exerciţiul matematic, poate înviora lecţia şi ca urmare drumul spre deprinderi este mai sigur şi mai plăcut. Prin folosirea jocurilor didactice în predarea matematicii la clasele primare se realizează şi importante sarcini formative ale procesului de învăţământ: ▫ antrenarea operaţiilor gândirii - analiza; - sinteza; - compararea; - clasificarea; - ordonarea; - abstractizarea; - generalizarea; - concretizarea.

▫ dezvoltarea spiritului imaginativ-creator şi de imaginaţie; ▫ dezvoltarea atenţiei, disciplinei şi spiritului de ordine în desfăşurarea unei activităţi; 62

 

▫ formarea deprinderii de lucru corect şi rapid; ▫ asigurarea însuşirii temeinice a cunoştinţelor. Jocul didactic nu înseamnă o ,,joacă de copii“, el este o activitate serioasă, care sprijină într-un mod fericit, înţelegerea problemelor, fixarea şi formarea unor deprinderi matematice durabile, precum şi împlinirea personalităţii şcolarului. Şcolarul mic manifestă multă curiozitate. Apare necesitatea de a-şi explica fenomenele, de a înţelege lumea, de a stabili relaţii între cauze şi efecte. Este vârsta când se trece de la o gândire intuitivă la o gândire operativă. Elevii învaţă să rezolve exerciţiile şi   pro probl blem emel elee şi apoi apoi tre trept ptat at,, sc sche heme mele le şi st stru ruct ctur uril ilee mint mintal ale. e. In Inte tele lect ctul ul infa infant ntil il se caracterizează printr-o deosebită receptivitate. Copilul poate reţine cu multă uşurinţă o serie de date, numere. Învăţătorul va dirija procesul memorării, va urmări trecerea de la o memorare  predominant mecanică la o memorare logică. Copilul oboseşte repede şi de aceea este necesară introducerea jocurilor pentru ca  perioadele care solicită atenţia să alterneze cu activitatea de înviorare. Atenţia şi efortul copilului pot fi stimulate şi prin stabilirea unei motivaţii adecvate. Motivele exterioare (să fie lăudat, să facă bucurie părinţilor, să ia premii) vor fi dirijate treptat spre o motivaţie socială (necesitatea de a învăţa ca să se pregătească pentru viaţă). Dar până când şcolarul va ajunge să înţeleagă că ,,trebuie să înveţe“ să nu se neglijeze rolul  plăcerii, al atracţiei spre studiu. Lecţiile, bogate în materiale intuitive şi presărate cu jocuri didactice, devin mai interesante, susţin efortul elevilor şi le menţin atenţia concentrată mai mult timp. Practica la catedră a dovedit că activitatea mintală a elevului solicitată în lecţii poate deveni interesantă, accesibilă dacă este inclusă în joc. Jocurile sunt strategii euristice, în care copiii îşi manifestă isteţimea, inventivitatea, iniţiativa, răbdarea, îndrăzneala şi curajul. Prin încărcătura sa afectivă, jocul asigură o antrenare mai deplină a întregii activităţi psihice. În joc copilul este un adevărat actor şi nu un simplu spectator. El participă, cu toată fiinţa lui la îndeplinirea obiectivului jocului,

realizând în felul acesta o învăţare autentică. Jocul poate deveni cel mai bun mijloc de activizare al şcolarului mic, de stimulare a resurselor sale intelectuale şi de dezvoltare a creativităţii. Jocurile didactice pot fi folosite în orice moment al lecţiei cu scopul de: - a familiariza ele elevii vii cu unele concepte mate matematice; matice; - a conso consolida lida cunoştinţele cunoştinţele însuşite; însuşite; 63

 

- a cultiva unele ca calităţi lităţi ale gân gândirii; dirii; - a ev evalua alua cu cunoştinţele noştinţele îns însuşite. uşite. Unele jocuri oferă posibilitatea tratării diferenţiate a elevilor.

,,Cât fac?” Grupa I cu copii subdotaţi: subdotaţi: ▫ 3 ori 3 şi cu 3 şi cu 2 legat de 3; ▫ 6 ori 6 şi cu 6 şi cu 2 legat de 6 ; Grupa a II-a cu copii dotaţi: ▫ 9 ori 4 şi cu 44 şi cu 3 legat de 4; ▫ 6 ori 6 şi cu 46 minus 36 şi cu 3 legat de 6. Jocurile realizate prin muncă independentă permit formarea unei imagini clare asupra lacunelor elevilor s-au a progreselor înregistrate, ajutând astfel preîntâmpinarea rămânerii în urmă şi stimularea unor aptitudini.

„Completează şirul” 2 1

4 3

6 7

___ 7 ___ ___ 60 ___

__ __

__ __

__ __

__; __; ,,Care sunt vecinii”

36 ___ 38 89 ___ 91

___ 40 ___; ___ 71 ___ .

Pentru dezvoltarea flexibilităţii gândirii:

,,Ce semne corespund?” 3  7 = 10 9 1=8 3  7 = 21 5  5  5  5 = 1 8  8  8  8 = 65

93=3

Jocuri la care se foloseşte f oloseşte munca pe echipe:

,,Cine găseşte mai repede câturile corecte“ 72 : 8 35 : 7 36 : 4   ____________ ___________ _____________ ___________ _______________  ____  7 9 8 5 4 8 6 9 4 Întrecerea pe grupe sprijină colaborarea între elevi, stimulează forţele colective în vederea obţinerii unui loc mai bun în clasamentul echipelor.

64

 

Unele jocuri pot evidenţia mai bine valoarea practică a cunoştinţelor de matematică. Prinn jocur Pri jocurile ile ,,L ,,Laa magazi magazinn“, ,,L ,,Laa librăr librărie ie“ elevii elevii efectu efectuea ează ză ope operaţ raţii ii ma matem temati atice ce subordonate unui scop practic, acela de a face cumpărături. Astfel de jocuri oferă şi  posibilitatea exersării elevilor într-o atitudine civilizată. Un capitol atractiv pentru elevi, deşi mai dificil, nu atât prin rezolvarea r ezolvarea ce o cere, cât mai ales prin felul ,,ascuns“ în care sunt date numerele, cu care urmează să opereze elevii îl constituie problemele de perspicacitate. Şcolarul mic manifestă mereu dorinţe atractive,  plăcute, interesante, dacă sunt presărate cu momente, care dau senzaţia că sunt jocuri, cu toate că aceste activităţi solicită mult mai mult atenţia, gândirea şi imaginaţia. Jocurile organizate sub formă de concurs, gen „Cine ştie, câştigă", câştigă", contribuie la dezvoltarea dezvolta rea atenţiei, atenţiei, imag imaginaţi inaţiei ei şi crea creativită tivităţii ţii elevilor. elevilor. Exem Exemplific plific:: „Jocul în lanţ", „Rezolvă şi dă mai departe!", jocuri care contribuie şi la formarea deprinderii de a opera cu tehnicile de calcul învăţate. La semnalul dat se începe, în scris (pe tablă sau pe fişe) rezolv rez olvare areaa sar sarcin cinii ii didac didactic ticee înt într-un r-un timp timp sta stabil bilit. it. Ora Oral: l: ele elevul vul numit numit de co condu nducă cător tor,, adresează o întrebare ce solicită calcul mintal unui coleg ales de el. Acesta, dacă răspunde corect creează un exerciţiu şi cere rezultatul altui coleg. Câştigător va fi cel care a creat şi a rezolvat corect cele mai multe exerciţii şi va primi Diploma micului matematician. Jocul „Ce se poate întreba?", dezvoltă la elevi spiritul de inventivitate şi contribuie la formarea deprinderii de a stabili corect raportul dintre datele problemei enunţate. Elevii au ca sarcină să formuleze cât mai multe întrebări posibile. Concursuri se pot organiza şi-n grupe de câte 4 elevi sub forma jocului „ Cursa-n

patru". Sunt indicate câte o pereche de numere pentru fiecare echipă. Membrii ei folosesc semnele operaţiilor învăţate şi calculează repede şi corect. De exemplu exemplu (12;4): 12 + 4 =; 12 - 4 =; 12 : 4 =; 12 x 4 =, sau 12 + 4:4-4x12 = La clasa a III-a, la „Înmulţirea numerelor na naturale", turale", elevii s-au anga angajat jat în activitatea de tipul „Ajută-ţi echipa să câştige!". În desfăşurarea acestei activităţi a fost respectat principiul cooperării. Elevii au avut ca sarcină să aleagă din figura dată, un număr din caseta gri şi un număr din caseta albă şi să afle produsul lor. Echipa câştigătoare rezolvă corect cele mai multe exerciţii în timpul stabilit.

65  

Am observat că: - în ca cadr drul ul fie fiecă căre reii ec echi hipe pe el elev evii ii au coo coope pera rat; t; s-a s-a crea creatt o atmo atmosf sfer erăă ce a stim stimul ulat at  participarea şi a anihilat teama de eşec; -

coopera rarrea a stimulat interacţiunil nile din echipă, încurajând comunicarea rea şi

socializarea; -

s-a real realiz izat at un un ttip ip de în învă văţa ţare re pr prin in care care copi copiii ii înva învaţă ţă un unul ul de la altu altul; l; în ccad adru rull ec echi hipe pei, i, ccoo oope pera rare reaa aj ajut utăă mai mai bi bine ne la la cont contur urar area ea uune neii imag imagin inii pozi poziti tive ve ddee

sine, la stimularea încrederii în propriile forţe; -

coop cooper erar area ea în încu cura raje jeaz azăă înv învăţ ăţar area ea mai mai m mul ultt ddec ecât ât co comp mpet etiţ iţia ia.. Valoarea jocului didactic matematic este subliniată, mai ales, sub aspectul

contribuţiei lui la dezvo dezvoltarea ltarea intelectuală intelectuală (prin joc, copilul învaţă să perceapă, să  observe, să denumească, să analizeze, să sintetizeze, să compare, să generalizeze). Elevul deprinde tehnica unor răspunsuri prompte şi complete Prin joc, activitatea matematică

devine un mijloc de educaţie intelectuală  pentru că: • se face face tr trec ecer erea ea de la acţi acţiun unea ea pr prac acti tică că spre spre cea cea mi mint ntal ală; ă; •

se

real realiz izeează

tre treccere reaa

de

la

rep repro rodduc uceerea rea

imit imitat ativ ivăă

la

co comb mbin inaarea rea

reprezentărilor în imagini; •

fa favo vori rize zeaază ddeezvolt voltar areea ap apti titu tuddinil iniloor im imag agin inat ativ ivee. Prin jocul „Găseşte soluţia!", elevii observă valorile pe care le pot lua literele a + b

+ 4 = 18. Folosind comutativitatea adunării adunării pot găsi şi restul soluţiilor. 10+4+4→(a=10, b=4) 6+8+4→(a= 6, b=8) 11+3+4→(a=11, b=3) 7+7+4→(a = b =7) 5+9+4→(a= 5, b=9) 8+6+4→(a= 8, b=6) ...................................................  

66

 

Compunerea de probleme duce la exersarea gândirii creatoare a elevilor. Prin formularea întrebării problemei, elevii rezolvă sarcina didactică a jocurilor  „Formulează-

mi întrebarea!", „Ce pot întreba?" Se porneşte de la cele mai simple probleme. De exemplu: Dan are 9 creioane, din care dă Anei 2. Ce putem afla? Se pot formula întrebările: Câte creioane au cei doi copii? Cine are mai multe şi cu cât? Cine are mai puţine şi cu cât? Cu câte creioane rămâne Dan? Aceste întrebări,  întrebări parţiale, pot fi „paşi" ce conduc spre soluţia şi întrebarea finală a problemei. Formarea la elevi a priceperii de a opera cu schemele grafice în rezolvarea  problemelor de matematică este suportul înţelegerii problemei. Schema grafică reprezintă

o expresie abstractă care are un caracter intuitiv. Folosind schema grafică, copilul are impresia că se joacă, îl atrage şi constituie un pas în pătrunderea în esenţa problemei. La clasa a III-a, în manualul de matematică (Editura Petrion), exerciţiul dat pentru consolidarea cunoştinţelor cunoştinţelor despre înmulţirea numerelor, a fost transformat în jocul didactic

„Observă schema şi rezolvă problema!". Elevii au avut ca sarcină să completeze figurile, să compună probleme şi să le rezolve:

Jocul didactic matematic redă caracterul practic-aplicativ al informaţiilor

matematicii. Sunt situaţii când sarcina jocului cere rezolvarea unei aplicaţii practice pe  baza cunoştinţelor pe care le posedă elevul: • calcularea restului („La cumpărături");

67

 

•

aproximarea lungimii unor obiecte, capacitatea unui vas, „din ochi", a masei unui

corp prin „cântărire" în mână şi verificarea prin măsurători reale („Eu cred că are ..., tu ce

zici?"); • operaţii cu obiecte concrete, sume de bani, distanţe parcurse etc. Fiecare joc, poate fi considerat un util exerciţiu de gimnastică a minţii. Elevii  participă şi la jocurile cu conţinut geometric: 1. „Reconstituiri" (e (ele levi viii tr treb ebui uiee să asam asambl blez ezee di dife ferit ritee fragm fragmen ente te de fo form rmee geometrice pentru a obţine un pătrat); 2. ,,Cine ,,Cine a gă găsit sit mai multe pătrate pătrate,, dreptunghi dreptunghiuri, uri, tri triungh unghiuri? iuri?””

3. „Continuă" (elevii găsesc regula pentru a completa)

Corectează" (elevii găsesc regula pentru a completa) VI – IV = IX R: VI + IV = X Valo Va loar area ea form format ativ ivăă a jo jocu culu luii lo logi gicc re reie iese se di dinn modu modull cu cum m ac acţi ţion onea ează ză as asup upra ra capacităţii de învăţare a copiilor prin sarcinile didactice stabilite şi se poate concretiza în: •  participarea activă şi conştientă a copilului în rezolvarea sarcinii; • operarea cu structuri logice; • interiorizarea operaţiilor logice ca rezultat al acţiunilor obiectuale nemijlocite, dirijate; • acţiuneaa copilului asupra obiec acţiune obiectelor telor în lumina unor principi principiii logice, implicate în acţiune;

•

 stimularea intelectuală a copiilor.

Cunoaşterea şi conştientizarea numeraţiei şi operaţiilor matematice, la şcolarul mic s-a realizat pornind de la operarea acţionară cu obiecte concrete. În vederea optimizării însuşirii corecte şi conştiente a numeraţiei. Elevii au utilizat truse individuale cu cifrele pe cartonaşe scrise pe o faţă, iar pe cealaltă faţă, figurine. Pentru a verifica însuşirea corectă a corespondenţei dintre cantitate şi cardinalul numărului le cerem să ridice cartonaşul cu 68

 

cifra corespunzătoare unui număr, utilizând „Jocul numerelor". Pentru consolidarea şi fixarea deprinderilor de numărat, dezvoltarea spiritului de observaţie, a memoriei vizuale se utilizează jocurile „Ce numere lipsesc?", „Învăţăm să numărăm". Drumul de la concret la abstract este parcurs prin jocul „Şi eu, şi voi". Învăţătorul aşează pe catedră 4 mere, cere elevilor să scoată din trusă tot atâtea figurine câte mere văd  pe catedră. Se desenează conturul a tot atâtea mere pe tablă, în caiete; sub fiecare măr se desenează câte un cerc, iar sub fiecare cerc, câte o linie, apoi câte un punct. Elevii

descoperă că sunt 4 puncte pentru că au tot atâtea linii, tot atâtea cercuri, tot atâtea mere câte mere sunt pe masă. Punctul de plecare în formarea unor  operaţii mintale la şcolarul mic îl constituie

acţiunea externă cu obiecte concrete (după P. I. Galperin). în acest sens copiii pot fi implicaţi în jocuri didactice ca: „Unu la unu", „Jetoane aranjate", „De câte ori ai grupat?". Jocul didactic aduce varietate în exerciţiul matematic, uşurând calea spre formarea deprinderilor. Folosind jocul „Ce număr obţin?", se parcurg etapele formării unei deprinderi: • elevii sunt  familiarizaţi  cu conţinutul prin instrucţia verbala şi demonstrarea de către conducătorul jocului („Ce număr obţin dacă adun sfertul lui 24 cu jumătatea lui 40?"). Se foloseşte numărătoarea cu bile pentru jumătatea lui 40 sau reprezentarea grafică  pentru 24. •

învăţarea analitică în unităţi mai mici (aflarea sfertului şi a jumătăţii)

•

organizarea organizar ea şi sistematizarea sistematizarea exerciţiilor rezultate (adunare, împărţire) conduc spre

sintetizare şi automatizare (scrierea în lanţ a operaţiilor): •

24 : 4 + 40 : 2  perfecţionarea deprinderii de calcul atunci când elevul dă răspunsul corect, rapid,

fără ezitare; este deprins să înveţe matematica gândind. În vederea consolidării şi verificării deprinderilor de calcul se foloseşte şi jocul didactic matematic „Ce pereche este mai mare?". Elevii au rezolvat exerciţii de adunare şi de selectat suma cea mai mare. Pe tablă sunt scrise perechile de numere:

29 şi 2 15 şi 30 17 şi 16

R: 49, 45, 33, 65, 39, 42 8 şi 31 0 şi 42 69

 

Se stabileşte un timp de lucru. Aprecierea răspunsurilor se face cu participarea clasei. Răspunsurile scrise pe fişe sunt confruntate cu cele de pe tablă (au fost acoperite în timpul lucrului).

Deprinderea de a compune exerciţii folosind operaţiile învăţate şi rezultatul dat se  poate exersa prin jocul „Cum se poate obţine?". în apreciere se acordă câte 1 punct  pentru utilizarea unei operaţii. Exemplu:

Elevii pot lucra (individual, în perechi sau în echipă) ce indică sarcinile jocurilor  matema mate matic ticee prez prezen enta tate te la pano panoul ul din din cl clas asăă su subb ge gene neri ricu cull „Prin Prin joc jocuri uri didact didactice, ice,  învăţăm!"(Anexa 21)

Jocurile didactice au o valo valoare are formati formativă vă ce rezu rezultă ltă din faptu faptull că în cadrul lor  se exerseazăă calităţile exerseaz calităţile atenţi atenţiei, ei, voin voinţei, ţei, gândirii. gândirii. Formativul se realizează prin intermediul informativului.Ca material didactic se pot folosi trăistuţe cu scrisori, bilete cu exerciţii ce conţin greşeli. Elementul cognitiv se împleteşte cu cel distractiv şi emotiv, cu elementul de aşteptare şi de surpriză. Alternarea dintre solicitare şi recreare face ca jocul didactic matematic să devină un mijloc de deconectare pentru copil. Utilizând Utiliz ând conceptele conceptele spe specifice cifice mate matematic maticii ii şcolarii clase claseii a III-a se angaje angajează ază în aritmogrife, scriind numerele care lipsesc (Anexa 23) Elevii pot formula ei înşişi titlurile pentru joc, luând în calcul ceea ce au făcut. Aşa se explică alegerea titlului jocului prezentat „Noi gândim, rezolvăm şi ne verificăm". Jocurile didactice matematice sunt un mijloc eficient  pentru realizarea sarcinilor educaţiei  morale contribuind la dezvoltarea stăpânirii de sine, autocontrolului, spiritului de ind indep epend endenţ enţă, ă, dis discip ciplin linei ei con conşti ştient ente, e, perse perseve veren renţei ţei,, soc sociab iabili ilităţ tăţii, ii, sub subord ordona onarea rea intereselor individuale celor colective, precum şi a altor calităţi de voinţă şi trăsături de caracter, implicând trei dimensiuni: cognitivă, afectivă şi practică. Iau ca exemplu jocul „Cine rezolvă mai repede?". În desfăşurarea acestui joc, fiecare copil este animat de dorinţa de a rezolva cât mai repede şi corect exerciţiile  

70

 

indicate. Regula cere ca toţi copiii să-nceapă jocul în acelaşi timp şi să respecte indicaţiile date de conducător. Pentru a nu fi depunctat, copilul este nevoit să se stăpânească, să rezolve repede şi corect exerciţiile. În felul acesta fiecare copil învaţă să-şi autoregleze activitatea, să fie organizat şi disciplinat. Sunt jocuri didactice care ajută la dezvoltarea spiritului de independenţă („Labirint matematic", „Robotul socoteşte", „Lanţul", „Rebus matematic" etc.). Jocul „Haideţi la întrecere!", are ca scop dezvoltarea atenţiei şi a gândirii logice; formarea deprinderii de a rezolva corect exerciţii; formarea si cultivarea simţului estetic. Cultivarea simţului estetic (a înclinaţiei spre frumos) este un obiectiv al educaţiei estetice care se realizează şi prin intermediul folosirii jocului didactic la şcolarii mici (prin folosirea cretei colorate, a creioanelor colorate pentru scrierea exerciţiilor la tablă, pe fişe, în caiete, aranjarea diferitelor forme utilizate în joc, etc.). Jocul didactic matematic este un prilej de depistarea şi dezvoltarea aptitudinilor speciale. Primii muguri ai aptitudinilor matematice, constau în: perc percep eper erea ea core corect ctăă şşii fă fără ră dific dificul ulta tate te a date datelo lorr şşii rela relaţi ţiilo ilorr mat matem emat atic ice; e; ge gene nera rali liză zări ri rap rapid idee a unor unor re regu guli li,, sch schem emee ddee aacţ cţiu iune ne ma mate tema mati tică că;; mo mobi bili lita tate te în ef efec ectu tuar area ea oper operaţ aţiil iilor or ma mate tema mati tice ce,, în în ccom ompu pune nere reaa de de pr prob oble leme me;; în înţe ţele lege gere reaa şşii uuti tili liza zare reaa sim simbo bolu luri rilo lorr mat matem emat atic icee ccuu uşu uşuri rinţ nţă; ă; rez rezol olvvarea rea ccuu uş uşur urin inţă ţă şi şi-n -n ti timp mp re reco cord rd a ssaarcin rcinil ilor or;; găsirea de soluţii iinnedite. Prin jocurile didactico-matematice deprindem elevii să se autoaprecieze, să aprecieze   pe coechipieri just, îi învăţăm să capete încredere în forţele proprii, îi ajutăm să se cunoască unii pe alţii, să se autocunoască autocunoască.. Şi prin jocurile matematice cunoaştem capacităţile fiecărui elev, înlăturăm lacunele din pregătire, îi ajutăm să depăşească posibilele obstacole. obstacole. Pornind de la ideea că jocul este un prilej de cunoaştere a copilului,  prezint câteva repere urmărite studiind studiind elevul B. B. P., din cclasa lasa a III-a:

71

 

I. Procese intelectuale şi stilul de muncă: 1. Nivelul de inteligenţă al elevului: putere de judecată, capacitate de înţelegere,

 priceperea de a sistematiza, de a desprinde esenţialul, de a stabili legături.  Nivel de inteligenţă Foarte inteligent X 2. Memoria. Foarte bună

Inteligent

Mijlociu  

Bună

Suficient dezvoltată

Exprimare uşoară şi corectă

Vocabular redus, exprimare greoaie

Mai scăzut

Slabă

X 3. Limbajul.

Vocabular bogat, exprimare frumoasă X

Exprimare săracă, incorectă

 

4. Cum lucrează, stil de muncă.

a)

lucrează:

-

sistematic



organizat,

-

inegal - alternează cu cu perioade de de ddeelăsare, neglijent, improvizează răspunsurile.

 b)

sârguinţa ((hhărnicia).

Foarte sârguincios X

Sârguincios

Puţin sârguincios

c) independenţă, creativitate:   inventiv, cu manifestări de creativitate, - ocazional are iniţiativă, manifestă independen independenţă ţă - lucrează stereotip, - nu manifestă deloc iniţiativă şi independenţă.

II. Conduita în timpul jocului

Deloc sârguincios

72

 

1.

 

Interesul, participarea la joc.

 participă activ;



- manifestă interes inegal, fluctuant; f luctuant; - se lasă greu antrenat, participă numai când este direct solicitat; - inactiv, numai observaţiile repetate îl aduc la ordine. 2.

 

Disciplina în în titimpul jocului. 

disciplinat, este receptiv la observaţii şi îndreptări;

- disciplinat numai în condiţiile de supraveghere directă, nereceptiv la cerinţele  jocului;

- indisciplinat, atrage şi pe alţii în abateri. III. Activitatea şi conduita elevului în colectiv în timpul jocului. 1. Cum par artticip cipă la viaţa aţa colect ectivului ui:: - mai mult retras, izolat;

- lucrează numai din obligaţie; -

lucrează fără iniţiativă; autoritar, bun organizator şi animator al colectivului.



2.

Cum es este pprrivit de de ppaartenerii de de jo joc:

 bun coleg, sensibil la problemele celorlalţi;



- preocupat mai mult de sine, egoist, individualizat.

 IV- Trăsături de personalitate. 1.Firea şi temperamentul elevului:

a) introvertit - extravertit 

deschis, comunicativ, sociabil;

- închis, rezervat, puţin sociabil. b) - impulsiv, nestăpânit;

 

energic, vioi, uşor adaptabil;



- liniştit, reţinut, lent; - rezistenţă redusă la efort. 73

 

c) dispoziţia afectivă generală  



vesel, optimist;

- visător, înclinat spre meditaţie, singurătate; - mai mult trist, uneori deprimat cu o umbră de melancolie. 2.Echilibrul emotiv

- hiperemotiv, excesiv de timid, emoţiile îi dezorganize dezorganizează ază performanţele; - emotiv, fără reacţii dezadaptative; - controlat, stăpânit;  

calm, echilibrat, uneori nepăsător.



3.Trăsături dominante de caracter   

 

a) pozitive: - modestie; spirit critic şi autocritic;



- hotărâre; - onestitate, b) negative: - opuse celor menţionate mai sus.

Ca met metodă odă acti activă vă de îns însuşi uşire re şi conso consoli lidar daree a cun cunoşt oştinţ inţel elor, or,   jocul jocul dida didactic ctic matematic completează pregătirea elevilor şi sporeşte interesul acestora pentru studiu, aflat în fază incipientă. În condiţiile unei clase eterogene, pentru proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor din ciclul primar, se respectă principiul individualizării. Învăţătorul formulează sarcini care să răspundă particularităţilor individuale ale fiecărui elev din clasă, stimulând în acest mod dezvoltarea elevului. Antrenarea fiecărui elev în rezolvarea sarcinii didactice a jocului matematic este asigurată numai atunci când

învăţătorul îşi cunoaşte bine elevii pentru a-i încuraja pe fiecare, după nevoi şi posibilităţi. Fiecare elev va evolua potrivit ritmului şi posibilităţilor sale fizice f izice şi psihice. Prin antrenarea proceselor intelectuale ale fiecărui elev se imprimă, acţiunii de învăţare, prin jocul matematic, un pronunţat caracter activ şi formativ. Succesul obţinut de copil  îi creeaz creeazăă motivaţia motivaţia necesară în activitatea de învăţare. Jocul matematic este un prilej de a-1 motiva intrinsec  pe elevul care devine interesat de

74

 

matematică, prin manifestarea curiozităţii, angajarea în rezolvarea sarcinilor didactice din revistele „Matematică „Matematică aplicată Cangurul", din culegerile de jjocuri ocuri publicate. Prin intermediul jocului matematic, şcolarul mic se angajează în explorare (manifestarea nevoii de căutare şi dobândire de noi cunoştinţe pentru a lămuri o situaţie  problemă). S-a observat că în ciclul primar se manifestă o explor explorare are sponta spontană nă (elevii foarte buni caută în multe direcţii, prin încercări şi erori să găsească rezultatul) şi o

explorare organizată, man manife ifesta stată tă pri prinn ac acţiu ţiuni ni sel selec ectat tatee şi ori orient entate ate spre spre rezolv rezolvare areaa sarcinilor cu conţinut matematic de către ceilalţi elevi. Consider că activitatea de explorare nu trebuie făcută pe exerciţiu-joc de acelaşi tip cu precedentul precedentul deoarece sc scade ade valoarea valoarea formativă a aacestuia. cestuia. În jocul „Găseşte-1  pe al III-lea!" formularea poate fi de genul: 10 = x + 5 după ce s-a lucrat 2 + x = 7. După astfel de căutări, elevii descoperă regula de aflare a necunoscutei şi o scriu folosind simbolurile: S =T T11 + T2 T 1 = S - T2 T2 = S – T1   Explorarea este privită ca o metodă de învăţare ce asigură trăinicie cunoştinţelor. Asoc As ocia iată tă cu expl explor orar area ea este este investigarea (ma (manif nifest estare areaa ne nevoi voiii de  studiere minuţioasă  a unei anumite sarcini didactice pentru a descoperi ceva) în jocul matematic „Descoperă regula şi continuă", elevul studiază cu atenţie numerele date, caută regula  pentru a putea continua. în cazul în care nu reuşeşte, intervine învăţătorul, dar în mică măsură pentru ca intensitatea investigării să nu scadă prea mult. După o evaluare la matematică, sub forma unor jocuri matematice, s-au prezentat rezultatele elevilor într-un tabel nominal, fiecare elev cu calificativul obţinut. Elevii sunt

solicitaţi să completeze tabelul, apoi să reprezinte grafic rezultatele: Calificativul Num  ăr elevi

I 1

S 2

B 7

FB 8

75

 

Fiecare coloană dreptunghiulară reprezintă o mulţime de elevi care au acelaşi calificativ. S-au făcut interpretări de genul: • •

numărul elevilor cu FB este dublul celor cu B; numă număru rull elev elevil ilor or cu cu B şşii FB este este ssem emni nifi fica cati tivv ma maii mare mare dec decât ât nnum umăr ărul ul cel celor or ccuu I şi

S. La clasele I - IV, programa prevede noţiunea de estimare {evaluarea cu aproximaţie a unei mărimi, valori pe baza unor date incomplete). Aproximarea se caracterizează prin

manifestarea nevoii de a stabili valoarea apropiată a unui număr, a unei mărimi. Ca activităţi de învăţare se folosesc: • exerciţii-joc de estima estimare re a distanţelor ccuu aj ajutorul utorul pasu pasului lui „Sunt cam ..."; •

jocuri uri de est estim imaare a num număăru rulu luii ob obie iect cteelo lorr din din med mediu iull coti cotiddian ian („Cred că are...",

„Are cam ...");

•

exer exerci ciţi ţiuu-jo jocc de veri verifi fica care re cu aj ajut utor orul ul ob obie iect ctel elor or a op oper eraţ aţii iilo lorr me ment ntal alee de adu aduna nare re,,

scădere, înmulţire, împărţire („Este ..."); • exer ercciţ iţiu iu-j -joc oc de est stim imar aree a re rezzul ulta tatu tulu luii une neii ope pera raţi ţiii cu num umeere fo folo losi sinnd rotunjiri la sute sau zeci ale numerelor date („Cred că rezultatul este ..."). Cu mărimile de acelaşi fel, şcolarii mici realizează acţiunea de comparare (stabilirea (stabili rea asemănăril asemănărilor or şi deosebirilor), deosebirilor), în jocurile matematice „Compară-le!", „Se

aseamănă prin ...", „Se deosebesc prin ..." În situaţia în care, elevul raportează o mărime la o unitate de măsură dată, înseamnă că realizează măsurarea acelei mărimi. Pentru acest lucru se utilizează: •

ex exer erci ciţi ţii-j i-joc oc de m măs ăsur urar aree ccuu unit unităţ ăţii nest nestan anda dard rdiz izat atee şi stan standa dard rdiz izat ate, e, a un unor or obi obiec ecte te;;

•

exer exerci ciţi ţiii-jo jocc ddee m măs ăsur urar aree a capa capaci cită tăţi ţiii şşii m mas asei ei un unor or ob obie iect cte; e;

•

exerciţii-j -jooc de măsurare a duratei. Din exemplele date reiese caracterul practic aplicativ al matematicii1 folosindu-se

exerciţii-joc şi jocuri didactice cu valenţe formative deosebite.

76

 

Abordarea interdisciplinară a matematicii conduce la diminuarea supraîncărcării elevilor. Formarea competenţelor de bază este o ocazie de a-i pregăti pe elevi pentru a se descurca în împrejurări neprevăzute de manuale prin conexiuni şi structurări de informaţii. Ca activităţi de învăţare, prin jocul matematic, în viziune interdisciplinară se folosesc: •

ordo rdonare nareaa cro rono nolo loggic icăă a unor nor date date,, eveni nim men ente te;;

•

compararea du duratelor uunnor aacctivităţi;

•

comp comple leta tare reaa şi şi pre prelu lucr crar area ea unor unor da date te cule culese se di dinn div diver erse se do dome meni nii; i;

•

form formul ular area ea de pr prob oble leme me ffol olos osin indd dat datel elee ccul ules esee în ur urma ma mă măsu sură răto tori rilo lor, r,

 puţin, a operatorilor logici:  şi,  sau, nu în constatărilor; utilizarea expresiilor: cel  mult, cel  puţin, situaţii diverse;

• formulări de pre predicţii dicţii bazate pe pe experienţe; experienţe; • transpunerea un unor or enunţuri simple din limbaj matematic simbolic în limb limbaj aj cotidian şi invers; • simularea efe efectuării ctuării unor ope operaţiuni raţiuni bancare, etc. La clasa a IV-a, elevii sunt invitaţi să observe reprezentarea obţinută în urma

sondajului făcut pentru a se stabili ce teme preferă pentru lectura suplimentară şi să completeze propoziţiile alăturate în jocul „De-a fracţia". Utili Utiliza zare reaa jo jocu curi rilo lorr dida didact ctic icee mate matema matic ticee pr pres esup upun unee o an antr tren enar aree pl plen enar arăă a  personalităţii elevilor, a componentelor intelectuale, afective şi volitive. Materialele de specialitate, experienţa la clasă ne învaţă că jocul didactic satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului, generată de trebuinţe, dorinţe, tendinţe specifice şcolarului mic, iar valoarea sa formativă răspunde cerinţelor actuale, accentul cade pe formarea şi dezvoltarea capacităţilor capacităţilor mintale şi atitudinilor în baza unei cantităţi de informaţie mai redusă.

3.4. Rolul învăţătorului în pregătirea, conducerea şi îndrumarea jocului didactic matematic   „Dascălul adevărat este făclia care se stinge luminând”

(Ion Drăgan)

 

77

 

Jocul fiind o activitate importantă în evoluţia psihică a copilului, se impune ca sarcină de prim ordin, pregătirea, conducerea şi îndrumarea pedagogică de calitate a acestuia, de către  învăţător cu răbdare, tact, spirit inventiv, fără a stingheri spontaneitatea şi a frâna iniţiativa în acţiune a copilului. Eficienţa jocului didactic matematic depinde de felul în care învăţătorul ştie să asigure o concordanţă între tema jocului şi materialul didactic existent, de felul în care ştie să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări şi răspunsuri, indica ind icaţii ţii,, ex expli plicaţ caţii, ii, ap aprec recier ieri,i, de pri price ceper perea ea şi de sp spiri iritul tul de creati creativit vitate ate ref reflec lectat tatee în materialul didactic folosit. În util utiliz izar area ea jo jocu curil rilor or dida didact ctic icee cu conţ conţin inut ut ma mate tema matic tic se va ţine ţine se seam amaa de   particularităţile de vârstă ale elevilor, nu se va trece la un conţinut nou, dacă vechiul conţinut nu este însuşit temeinic.   Numai printr-o bună organizare, prin dozarea efortului în funcţie de vârstă, de

cunoştinţele existente, jocurile didactice pot conduce la obţinerea unor bune rezultate în însuşirea noţiunilor la matematică. Instruirea în spiritul jocului este o orientare metodologică importantă, în jurul căreia gravitează întreaga teorie a instruirii de tip şcolar. Jocul Joc ul didac didactic tic poate poate fi imp implic licat at în elabor elaborare areaa strate strategii giilor lor instru instruiri iriii org organi anizat zatee la şcolarul mic. Dacă şcolarii mici sunt puşi în situaţia de a rezolva anumite sarcini didactice în spiritul jocului, se activizează motivaţia intrinsecă, interesul, plăcerea. Astfel, jocul nu apare ca o joacă, ci ca o modalitate ingenioasă de stimulare a activităţii de învăţare. Practica demonstrează că în şcoala primară jocul nu poate fi în afara preocupărilor  învăţătorului de a se perfecţiona sub aspect metodologic. Sintagma „măiestrie pedagogică" încorporează în ea şi ceea ce înseamnă promovarea spiritului jocului în procesul instruirii. Pentru o abordare cât mai completă şi cât mai convingătoare a instruirii şcolarilor  mici în spiritul jocului se înţelege că acesta trebuie să-şi găsească aplicabilitate în lecţii. Cel mai important lucru este acela de a crea o atmosferă de joc  pentru buna desfăşurare a demersului didactic în aşa măsură încât atunci când elevii aud clopoţelul să le pară rău că s-a terminat lecţia. Reuşita jocului didactic este condiţionată de proiectarea, organizarea şi desfăşurarea lui metodică sub direc directa ta cond conduce ucere re şi îndru îndrumare mare a învă învăţător ţătorului. ului. Învăţăt Învăţătorulu oruluii i se cere o  bună pregătire psio-pedagogică, ştiinţifică şi metodică, pentru a-1 ajuta să eficientizeze lecţia prin alegerea celor mai adecvate metode.

78

 

Se poate spune că o activitate matematică în care se foloseşte jocul didactic devine ca o situaţie problemă, iar rezolvarea ei se găseşte în pregă pregătirea tirea minuţioasă minuţioasă a activ activităţii ităţii:: alegerea jocului didactic potrivit, a materialului corespunzător, potrivirea momentului când trebuie folosit, stabilirea modului în care se vor fructifica rezultatele. r ezultatele. Pentru buna desfăşurare a jocului se au în vedere cerinţele1: •

pregătirea jjoocului di didactic;

•

organizarea judicioasă a acestuia;

• •

respectarea momentelor jjoocului ddiidactic; ic; re resp spec ecta tare reaa rrit itmu mulu luii joc jocul ului ui,, ale alege gere reaa une uneii str strat ateg egii ii ddee ccon ondu duce cere re po potri trivi vită tă;;

•

stim stimul ular area ea el elev evil ilor or în ve vede dere reaa pa part rtic icip ipăr ării ii acti active ve la jo joc; c;

•

asig sigur uraare reaa unei unei at atm mosfe osfere re pri riel elnnic icee pent ntru ru joc oc;;

•

varietatea elemente tellor de joc (c (coomplicarea rea jocului, introducerea rea altor 

variante de joc); •

contr ontrol oluul rreezo zolv lvăări riii sa sarc rcin inil ilor or şi eeva valu luar areea fin finaală. lă.

 Pregătirea jocului didactic presupune: •

stud studie iere reaa aate tent ntăă a conţ conţin inut utul ului ui aces acestu tuia ia,, a st stru ruct ctur urii ii sa sale le;;

•

preg pregăt ătir irea ea mate materia rialu lului lui dida didact ctic ic (c (con onfe fecţ cţio iona nare reaa sa sauu pr proc ocur urar area ea lu lui); i);

•

elabora rarrea pro proiiectului jjoocului di didactic. ic.

O bună proiectare a jocului trebuie să ţină seama de: 1.

id iden enti tifi fica care reaa oobi biec ecti tive velo lorr ((în în ce scop scop vo voii fac face? e?))

2.

sele se leccta tare reaa co conţ nţin inuuturi turilo lorr ((C Ce vvooi ffaace ce??)

3.

analiza rreesurse rselor ((C Cu ccee vvooi ffaace?)

4.

stab stabil ilir irea ea sarc sarcin inil ilor or de în învă văţa ţare re (C (Cum um vo voii fac face? e?))

5.

st stab abil ilire ireaa in inst stru rume ment ntel elor or de eval evalua uare re (Cât (Cât s-a s-a real realiz izat at?) ?)

Obiectivele operaţionale oferă posibilitatea alegerii corecte a conţinutului jocului şi solicitării precise a capacităţilor de învăţare necesare atingerii lor. Resursele educaţionale se referă la: • resurse materiale (material didactic, mijloace de învăţământ etc.); • re resu surs rsee psih psihol olog ogic icee (dis (dispo poni nibi bili lită tăţil ţilee

elev elevul ului ui): ): ca capa paci cită tăţi ţi in inte tele lect ctua uale le,,

aptitudini, atitudini etc.

1

Neagu, M, Petrovici, C, Op. cit., p. 97.

79

 

Organizarea Organizar ea joculu joculuii didactic didactic ar aree o in infl flue uenţ nţăă fa favo vora rabi bilă lă as asup upra ra ritm ritmul ului ui de desfăşurare a acestuia, asupra realizării cu succes a scopului propus şi necesită o serie de măsuri: • împă împărţ rţir ireea ele elevvil ilor or în fu func ncţi ţiee de de aacţ cţiu iune neaa joc jocuulu lui; i; • reaş reaşez ezar area ea mobi mobili lier erul ului ui în ve vede dere reaa rez rezol olvă vări riii opti optime me a ssar arci cini nii; i; • dist distri ribu buire ireaa mat mater eria ialu lulu luii nnec eces esar ar desf desfăş ăşur urăr ării ii jo jocu culu luii (de (de rreg egul ulă, ă, la înce începu putu tull

activi act ivităţ tăţii ii de joc pentru pentru a fac facili ilita ta înţele înţeleger gerea ea exp explic licaţi aţiilo ilorr înv învăţă ăţător torulu uluii ref referi eritoa toare re la desfăşurarea jocului). O alt altăă ce cerin rinţă ţă pen pentru tru bun bunaa desfăş desfăşura urare re a jo jocul cului ui o con consti stitui tuiee respectarea

momentelor jocului didactic: 1. introducerea în joc (se face în funcţie de tema jocului, fie printr-o descriere deschisă cu efect motivator, fie prin expunere, povestire, ghicitori cu privire la titlul jocului sau la materialul folosit, sau prin prezentarea materialului ori enunţând direct titlul jocului). 2. anunţarea titlului jocului şi a obiectivelor  (cât mai sintetic: Astăzi vom organiza jocul... El constă în ...).  prezent  pre zentarea area mate materialu rialului lui didac didactic tic (cât mai explicit, axat pe obiectivele 3. urmărite şi pe modul de mânuire corectă a acestuia - frumos colorat, atrăgător, cu elemente

clare şi uşor de recunoscut). 4.

explicarea jocului - moment cheie în desfăşurarea ce vizează:

•

înţelegerea sarcinii (sarcina să fie accesibilă, atractivă, să incite

curiozitatea copilului, să trezească interesul); •

precizarea regulilor jocului;

•

prezentarea

gradării); • 5.

conţinutului

jocului

(principiul

succesiunii

şi

al

pre recciz izar areea sa sarc rcin inil ilor or conduc nducăătoru torulu luii de joc.   fixarea regulilor  (când acţiunea este mai complexă sau când elevii au o

capacitate mai redusă de înţelegere). 6.

executarea jocului  

conducătorului jocului; • începe la semnalul conducătorului •

se de desf sfăş ăşoa oară ră în într tr-u -unn anu anumi mitt rrit itm m pen pentr truu ccăă tim timpu pull est estee lim limit itat at;;

•

se menţ nţin inee aatm tmoosf sfeera de joc, oc, ev evit itâând nduu-se se mon onot otoonia; ia;

• este stimulată iniţiativa, inventivitatea elevilor; elevii cooperează (în grup, echipă, pereche) sau lucrează independen independent;t;

80

 

•

se urmă urmăre reşt ştee co comp mpor orta tare reaa el elev evilo ilor, r, mo modu dull în ca care re resp respec ectă tă regu reguli lile le,, rezo rezolv lvăă

sarcinile jocului.

Sunt situaţii când pe parcursul jocului pot interveni elemente noi de genul: •

autoconducera jocului ((eei orga rganizează);

•

materialul didactic es este sscchimbat îînntre eeii;

•

sarcina didactică este complicată;

• •

se pot introduce materiale noi; autocorectarea sau core recctare reaa în grup.

Învăţătorul oferă libertate copiilor în timpul jocului pentru a spori rolul formativ pe care acesta îl deţine în diferitele moduri de desfăşurare a unei lecţii de matematică. 7.

încheierea jocului  (învăţătorul formulează concluzii şi aprecieri cu privire

la modul în care s-a desfăşurat jocul, în ce măsură s-au respectat regulile jocului, cum s-au executat sarcinile primite, ce comportament au avut copiii, face recomandări individuale sau colective, desemnează câştigătorii); complicarea jocului - introducerea de noi variante sau a unor materiale noi. 8. Învăţătorul trebuie să cunoască nivelul de pregătire al copiilor, să ţină cont de

 particularităţile de vârstă şi individuale ale acestora, să dea dovadă de capacitate empatică  pentru a putea organiza şi desfăşura activităţi ludice cu succes. Ilustrez succesiunea momentelor şi modul de desfăşurare a jocului „ Să adunăm":

1. Introducere în joc. • se poartă discuţia: - Ce operaţii cunoaşteţi? - Care este semnul adunării? - Ce operaţie se potriveşte sintagmei „cu atât mai mult"?

2. Anunţarea titlului şi a activităţilor • Se scrie pe tablă titlu titlull jocului şi se anunţă anunţă obiectivele: - să adunăm numere; - să găsim suma potrivită 3. Prezentarea Preze ntarea materialulu materialuluii didactic didactic - o planşă cu numerele ce trebuie adunate. 4. Explicarea jocului - sarcina didactică: adunaţi numerele de aceeaşi culoare şi găsiţi suma lor   printre numerele date; - cel care găseşte primul rezultatul corect este conducătorul jocului. 81

 

 

5. Executarea

- î ncepe ncepe la semnalul dat de învăţător; elevii lucrează independent; sunt unt obse serv rvaaţi ţi,, înd îndru rum maţi ţi,, core reccta taţi ţi,, evalu valuaaţi; ţi; -

este dese desem mnat nat ccoonduc nducăătoru torull ddup upăă pri prim ma ssuumă corec rectă; tă; dă semnalul noul conducător;

- elevii lucrează în perechi.  Jocul  se  poate complica  prin rezolvarea sarcinii: scrie rezultatele obţinute în ordine

descrescătoare:

6. Încheierea jocului Sunt unt evi viddenţ nţia iaţi ţi şi re reccompe mpensa nsaţi câş âşti tigă găto tori rii. i. Se fa facc ap apre reci cieeri as asup upra ra comportamentului elevilor în timpul lucrului şi se fac recomandă r ecomandări ri individuale şi colective. Pentru a antrena în joc cât mai mulţi elevi se va da suficient timp de gândire şi vor fi întrebaţi mereu alţi elevi, deoarece rezultatele adunărilor date spre efectuare pot fi găsite de mai mulţi elevi ai clasei. Rolul învăţătorului este acela de a contribui la orientarea şi coordonarea jocului, de a ajuta copiii să-şi clarifice scopul şi rolul urmărit. Practica demonstrează că diferite forme de activitate educativă dobândesc eficienţa maximă atunci când corespund posibilităţilor reale ale copiilor, când satisfac nevoile spirituale de cunoaştere, de destindere, când sunt bine pregătite şi îndrumate sistematic. Modalităţile Modalită ţile de îndrumare a jocului

  pot pot fi cl clas asifi ifica cate te în func funcţi ţiee de pozi poziţi ţiaa

  15

31

11

22

35

3

2

 0

12

40

35

99

învăţătorului faţă de joc: - o îndrumare din interiorul

40  jocului - în învă văţă ţăto toru rull este este part partic icip ipan antt direct la joc, iar    4 copilul copi lul asim asimileaz ileazăă sugestia sugestia adult adultului ului cu uşurinţă; 27 - o îndrum îndrumare are din exterio exteriorr  prin menţinerea relaţiei educator 82

74 -

educat.

 

Intervenţia învăţătorului în jocul copilului determină transformarea jocului simplu în joc complex. În munca de îndrumare, dragostea şi exigenţa faţă de copil se împletesc organic cu respectul pentru tot ce face şi creează copilul. Învăţătorului îi revine sarcina de a alege şi ai învăţa pe elevi jocuri cât mai utile, de a le conduce cu tact până când se vor forma conducători chiar dintre elevi. Prin atitudinea şi comportarea sa, învăţătorul constituie un exemplu demn de urmat pentru copil. Pentru învăţător, jocul jocul didactic are un rol important important şi în obţinerea feedback-ului feedback-ului cu  privire la nivelul înţelegerii de către elevi a cunoştinţelor matematice. matematice. Sarcinile jocurilor didactice se pot adapta nivelului de pregătire al clasei, se pot verifica printr-o analiză de itemi dacă sunt corespunzătoare pentru elevi. La clasa a III-a, în evalua eva luarea rea sum sumati ativă vă la cit citire irea, a, scr scrier ierea, ea, com compar parare area, a, com compun punere ereaa şi de desco scompu mpuner nerea ea numerelor mai mici ca 100, s-au folosit 5 jocuri didactice (sarcinile didactice sunt itemi tip  pereche, având liste inegale ca lungime). 1. „Stabileşte corespondenţa"

1.1 Stabileşte corespondenţa corespondenţa între scrierea cu cifre şi cea cu litere. A B 81 cincizeci şi opt 58 douăzeci 17 optzeci şi unu 93 nouăzeci şi trei 20   2. „Atenţie la semnificaţie"

I. 2 Găseşte pentru fiecare cerinţă din coloana A, numărul corespunzător din coloana B. A B cel mai mare număr de două cifre 99 cel mai mic număr de două cifre 11 cel mai mare număr par de două cifre identice 88 cel mai mic număr impar de două cifre identice 12 10 89 3. „Cred că este ..."

83

 

1.3 Uneşte cu o linie fiecare rezultat din coloana A cu operaţia corespunzătoare din coloana B. A B 53 74+17 79 63+35 91 23+56 98 4. „Aproximează"

1.4 Uneşte cu o săgeată fiecare număr din coloana A cu un număr aproximat din coloana B.  A B 23 48 86 55

50 90 20

  5. „Cred că rezultatul este ..."

I. 5 Estimează suma şi diferenţa numerelor date în coloana B pentru calculele din colana A A B 53+27 60 94-28

50

89-41

80 70

Itemii sunt dihotomici; pentru fiecare item rezolvat corect se acordă un punct, iar 

 pentru cel rezolvat incorect se acordă zero puncte.

84

 

Analiza itemilor: Subiectul

Itemul 1

Itemul 2

Itemul 3

Itemul 4

Itemul 5

Scor total

1 2 3 4 5 6 7

1 1 0 1 1 0 1

1 0 0 1 1 0 0

1 1 1 1 1 1 0

1 1 1 1 1 1 0

1 0 0 1 0 1 0

5 3 2 5 4 3 1

98 10 11 12 13 14 15 16

0 1 1 1 0 1 1 1

0 1 1 1 0 1 0 1

1 1 1 1 1 0 1 1

1 1 1 0 1 0 0 1

0 1 1 1 0 1 1 1

2 5 5 4 2 3 3 5

17 18 Total

1 1

1 1

1 1

0 0

0 0

 puncte

13

10

16

12

9

Calculează indicele de dificultate (pentru calitatea itemilor) după formula:

85

 

Concluzii: Itemii 1, 2, 4, 5 sunt bine aleşi (valoarea indicilor PI, P2, P4 şi P5 este cuprinsă între 0,5 şi 0,75). Itemul 3 nu este bine ales pentru nivelul clasei. Este prea uşor, valoarea lui P3 fiind mai mare decât 0,75. Pentru a elimina factorul hazard, calculez indicele de discriminare (Di) după formula:

3 3

Di = Pi+ - Pi_  Subiecţii foarte buni sunt departajaţi de cei foarte slabi. Subiecţii se împart după metoda Findley: -

se ale legg cei cei 27% 27% ddin intr tree sub subie ieccţi ca fiin fiindd foa foart rtee bu buni ni,,

-

se ale legg cei cei 27% 27% ddin intr tree sub subie ieccţi ca fiin fiindd ce cei ma mai sla slabi bi

- calculez 27% din 18:

 

=> 5 elevi intră-n grupul celor mai buni (grupul superior) => 5 elevi intră-n grupul celor mai slabi (grupul inferior). Cu 5 puncte sunt elevii care au obţinut scorul cel mai mare şi fac parte din

grupul superior, iar cei care au obţinut scorul cel mai mic sunt elevii cei mai slabi

86  

şi fac parte din grupul inferior. Grupul superior este format din subiecţii: S1, S4, S10, S11, S16. Grupul inferior este format din subiecţii: S7, S3, S8, S9, S13. Indicele de discriminare se calculează după formula amintită Di = Pi+ - Pi Pi- unde: Pi± sunt indicii de dificultate pentru cele două grupuri şi se calculează după formula:

Calculez Pi- pentru cei 5 subiecţi din grupul inferior cu 1,2 puncte:

87

 

Folosind formula Di=Pi+ - Pi- calculez indicii de discriminare: D1=P1+ - P1- = 1 – 0,2 = 0,8 ⇒ I1 are valoare foarte bună de discriminare (0,8>0,4)

D2=P2+ -P2- = 1 – 0 = 1 ⇒ I2 are valoare foarte bună de discriminare (0,2>0,4) D3=P3+ -P3- = 1 – 0,8 = 0,2 ⇒ I3 are valoare scăzută de discriminare (0,2