Lucrare la Congresul de Dacologie 2011 de Octavian Sarbatoare

Evanghelia Dacilor sau

ViaŃa Lui Iisus Marele IniŃiat din Dacia Lansare de carte la Congresul InternaŃional de dacologie ediŃia a XII-a – 13 iunie 2011 de prof. Octavian Sărbătoare (Australia) Evanghelia Dacilor este prima operă literară care abordează sistematic o temă care a devenit nu de mult timp un subiect serios de cercetare în ştiinŃele sociale: europenizarea creştinismului prin europenizarea Lui Iisus şi conexiunea ce se face între doctrina Lui Iisus şi cea zamolxiană. Se porneşte de la premisa că religia creştină este tributară celei zamolxiene, o ipoteză care urmează să fie validată de argumentul lucrării de faŃă. Ca poziŃie în scrierile autorului, Evanghelia Dacilor diversifică şi continuă tematicile abordate în ViaŃa Lui Zamolxe, o carte publicată în cursul anului 2010. Ambele monografii elaborează biografiile şi doctrinele a două personalităŃi spirituale remarcabile – Zamolxe şi Iisus. MotivaŃia scrierii celor două volume este aceeaşi – să revitalizeze rădăcina cultural-spirituală a românilor de astăzi. Prezentul volum întregeşte viziunea panoramică, portretizată în cartea ViaŃa Lui Zamolxe, creând o reevaluare a personalităŃii Lui Iisus dintr-o perspectivă nouă. De-a lungul veacurilor legenda Lui Iisus s-a fragmentat şi deteriorat ca valoare şi simbol religios. Textele religioase, recunoscute oficial de feluritele ramuri ale iudeo-creştinismului, precum şi apocrifele, sunt compilări. Cei care le-au prelucrat, n-au participat la evenimentele acelor vremuri, ci le-au relatat aşa cum au crezut ei de cuviinŃă că ar fi povestea cea adevărată. Astfel s-a pus amprenta unei tente personale anonime pe toate scrierile Noului Testament. Un adevăr grăitor este faptul că nu vom şti niciodată cu certitudine ceea ce sa întâmplat în acele zile ale vieŃii Lui Iisus, personajul principal din Noul 1

Testament. Literatura iudeo-creştină, considerată revelată, a urmat un drum sinuos care s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de realitatea evenimentelor vremii Lui Iisus, portretizând un Iisus al credinŃei disociat de personalitatea Lui istorică. Un handicap serios al textelor Noului Testament îl reprezintă compilările anonime atribuite autorilor evangheliilor canonice şi apocrife. Ele nu au Ńinut seama de mărturiile istorice despre Iisus, ci au continuat să producă fantezii şi idealizări cărora, fără nici un temei, li s-au dat valenŃe de autoritate divină. Treptat omul Iisus şi-a pierdut faŃa umană, Lui I s-a creat un portret care amestecă divinul cu demonicul. Puterea politică, cu predilecŃie în timpul împăratului Constantin (306 e.n. – 337 e.n.), a intervenit decisiv pentru a da o autoritate de necontestat dogmelor şi textelor scripturii, aşa cum convenea mai bine puternicilor zilei. łinând seama de aceste remarci, vieŃii Lui Iisus i se poate contura un alt portret care să ia în consideraŃie şi istoriografia religioasă şi seculară, care oferă date ce nu apar în compilările scrierilor Noului Testament. Prin aceasta se deschide un nou orizont înŃelegerii evenimentelor acelor zile. Textele religioase iudaice nu-L recunosc pe Iisus (Ieşua – ‫ עושי‬în ebraică) ca salvator al poporului iudeilor, aşa cum se aştepta şi cum se afirmă că intenŃiona să fie Iisus ca trimis divin „la oile cele pierdute ale casei lui Israel” (Matei, 15, 24); imaginea Lui în istoriografia iudaică religioasă este preponderent negativă. Paradoxul este că deşi se spune că Iisus a afirmat că venise pentru „oile cele pierdute ale casei lui Israel” (vide supra), casa lui Israel nu L-a acceptat ca Salvator, ci cei din afara ei, adică neamurile. Prin urmare misiunea, pe care evangheliile I-o atribuie ca fiind pentru iudei, a fost un eşec, dar a avut succes printre neamuri. Şi ne întrebăm pe bună dreptate dacă o persoană care a fost respinsă de poporul pe care trebuia să-l salveze mai poate salva alte popoare păstrându-şi apelativul de Mesia lui Israel? Îl mai putem oare numi Mesia pe Iisus ştiind că El nu a salvat poporul iudeu care şi astăzi crede într-o misiunea divină mesianică încă neîmplinită, şi care a creat conceptul de Mesia? Aceste nedumeriri ne pun pe gânduri şi ne fac să ne întrebăm dacă existenŃa Lui Iisus nu a fost marcată de cu totul o altă direcŃie, care în timp s-a marginalizat. Există multe alte semne de întrebare care ne determină să abordăm cu seriozitate o astfel de ipoteză.

2

Istoria ce a urmat, după întâmplările ce au avut loc la începutul erei creştine în Iudeea antică, a fost net în favoarea Lui Iisus ca deschizător de drumuri în civilizaŃia emergentă. Ideile reformatoare ale Lui Iisus au zguduit imperii, au măturat mai mult sau mai puŃin violent crezurile „păgâne” care nu au putut rezista asaltului religios al timpului. Ne întrebăm de ce s-au întâmplat toate acestea? Cum explicăm totuşi evoluŃia în timp a iudeo-creştinismului? De ce iudeo-creştinismul a devenit o religie importantă la nivel mondial dacă rădăcina iudaică, de unde se crede că a pornit, l-a considerat drept erezie? Oare doctrina Lui Iisus poate avea o altă rădăcină spirituală? Oare în spatele conceptelor promovate de Iisus nu se află un mesaj mai limpede decât cel prezentat astăzi în evanghelii? De ce oare iudeo-creştinismul nu funcŃionează dacă scriptura aferentă este scrisă chiar la inspiraŃia Duhului Sfânt? De ce iudeo-creştinismul a fost de-a lungul veacurilor un cumplit mecanism de represie a libertăŃii de gândire? De ce iudeo-creştinismul a produs atâta violenŃă de-a lungul timpului? Această listă a întrebărilor, mai mult sau mai puŃin acuzatoare, poate deveni lungă. Răspunsul pe care-l pot da tuturor acestor întrebări este că portretizarea imaginii Lui Iisus în Noul Testament este falsă în piloanele ei de bază, fiind o interpretare subiectivă şi contradictorie care jigneşte mesajul real al omului Iisus. Este de ajuns să comparăm relatarea unui eveniment oarecare, în versiunile celor patru evanghelii acceptate de bisericile creştine, şi vom observa cât pot fi de diferite cele scrise în Noul Testament. Câteva afirmaŃii şi negaŃii în relaŃie cu evangheliile cunoscute precum şi cu sursele istoriografice întăresc premisele Evangheliei Dacilor. În cadrul ei se creează o sinteză de idei a tuturor resurselor. Ea conturează un portret uman personajului istoric-religios Iisus şi redefineşte mesajul Său esenŃial: salvarea sufletului înseamnă conştientizarea nemuririi lui şi ciclicitatea revenirii sufletului într-un corp uman până când se atinge starea de unire cu Creatorul Divin, Dumnezeu, de unde sufletul a pornit iniŃial. Urmează ca premisele, folosite în această carte, să conducă şi la concluzia că doctrina Lui Iisus este de sorginte zamolxiană. Iisus, cel prezentat de evanghelii, este încadrat în contextul culturii religioase din Iudeea antică de la începutul erei noastre; cadrul diseminării religioase a 3

Lui Iisus este eminamente iudaic. De aici apare marea problemă cu care Iisus s-a confruntat pentru răspândirea învăŃăturilor Sale: Cum să promulge doctrina zamolxiană printre oamenii imaginarului religios iudaic, un crez mult diferit de filosofia de viaŃă a Lui Iisus? Câteva exemple grăitoare arată că viziune religioasă a Lui Iisus este mult disonantă de cea iudaică. Unul dintre ele se referă la principiul iubirii altruiste, care pentru iudeii antici nu avea sens, ei susŃinând mai degrabă legea talionului, aşa cum Vechiul Testament îi îndemna să procedeze cerând ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Un alt exemplu este şi faptul că Iisus era mai degrabă un exponent al înŃelepciunii decât al sfinŃeniei promovată de credinŃa iudaică. El demască întreaga farsă a „sfinŃeniei” conducătorilor religioşi iudei ai vremii şi lipsa de înŃelepciune a comportamentului lor. Remarcabil este şi exemplul doctrinei nemuririi în suflet. Argumentul nemuririi în suflet susŃinut de Iisus este în contradicŃie cu cel al nemuririi în trup promovat de iudaismul acelor timpuri. Pe parcursul lecturii cititorul va descoperi şi alte valenŃe specifice învăŃăturii de sorginte zamolxiană promovată de Iisus, dar opuse doctrinei iudaice caracteristice arhiereilor şi bătrânilor contemporani cu Iisus în Iudeea antică. De mare ajutor în conceperea şi structurarea Evangheliei Dacilor s-au dovedit scrierile canonice ale bisericilor creştine, precum şi cele neoficiale, apocrifele. Cititorul care le cunoaşte şi se încumetă la studiu şi comparaŃii de idei cu lucrarea de faŃă, îşi dă curând seama că Noul Testament şi apocrifele sunt pline de contradicŃii de idei. Aceasta creează confuzii mentale care combinate cu feluritele constrângeri nu eliberează omul, aşa cum dorea Iisus, ci mai degrabă îl subjugă. Evanghelia Dacilor îşi propune să devină un instrument ideatic care descătuşează din chingi, aducând sens şi raŃionalitate în viaŃa Lui Iisus Omul. În Evanghelia Dacilor Iisus coboară de pe cruce, pe care L-au imaginat minŃile morbide ale epocii sclavagiste, şi revine printre oameni cu o doctrină a vieŃii şi salvării prin bucuria de a trăi, nu prin suferinŃă. Cartea de faŃă prezintă o viziune nouă despre viitorul omenirii şi o portretizare specifică a Lui Iisus ca salvator conştient şi optimist. Evanghelia Dacilor nu se alătură evangheliilor creştine, şi nu este suport vreunei secte creştine pentru că dezmembrează complet mitul existenŃei lui Mesia în afara cadrului iudaismului şi prin urmare şi numele Hristos, echivalentul grecesc al numelui Mesia, este anulat. 4

Evanghelia Dacilor este centrată în jurul a două idei principale: 1. Iisus are origine tracă după tată, 2. Doctrina Lui Iisus este de sorginte zamolxiană, acesta fiind principalul motiv pentru care a fost respinsă de iudaism. Există justificări în susŃinerea acestor centralităŃi tematice. Pornind de la premisa că orice om are un tată biologic, devine necesar să stabilim cine a fost tatăl biologic al Lui Iisus. Nu putem menŃine credibilă ideea că Duhul Sfânt a fost cel care L-a conceput pe pruncul Iisus cu Maria (Miriam), o femeie în carne şi oase. Noul Testament este o mărturie clară că Iosif nu era tatăl biologic al Lui Iisus. Iosif, logodnicul Mariei, ştia că ea rămăsese însărcinată cu un alt bărbat, fapt pentru care Iosif a vrut să rupă logodna şi să o lase (Matei, 1, 18-19 relatează: „Dar naşterea lui Iisus Hristos, astfel a fost: Fiind Maria, mama Sa, logodită cu Iosif, mai înainte de a fi ei laolaltă ea s-a aflat pe sine având în pântec de la Duhul Sfânt. Iar Iosif, bărbatul ei, drept fiind şi nevrând s-o dea în vileag, a vrut s-o lase pe ascuns”). Dar, precum se spune în Evanghelia Lui Matei (1, 20-21), a intervenit îngerul Domnului (id est Gavriil, Gabriel) care i s-a arătat lui Iosif în vis şi l-a sfătuit să o ia pe Maria acasă la el. De remarcat este faptul că nicăieri în Noul Testament nu se menŃionează faptul că Iosif s-a căsătorit cu Maria, ci doar că erau logodiŃi şi că Iosif a luat-o acasă la el. Din păcate în creştinism, calificativul de fecioară dat Mariei este greşit înŃeles, prelaŃii susŃinând că este vorba despre o feciorie faptică, ci nu una de suflet, deşi chiar Noul Testament prezintă în Matei, 1, 25, raporturile sexuale ale lui Iosif cu Maria pe care „nu a cunoscut-o până ce ea L-a născut pe Fiul ei”. Este firesc să credem că Maria a rămas însărcinată cu un alt bărbat. Iosif, logodnicul ei, a salvat-o luând-o acasă şi astfel recunoscând în faŃa oamenilor că el este tatăl legitim al copilului Iisus. Marcu 6, 3, Îl menŃionează pe Iisus ca fiind „fratele lui Iacob şi al lui Iosif şi al lui Iuda şi al lui Simon” şi de asemenea având şi surori. Calificativul de fecioară dat Mariei se referă la sufletul ei pur. Acestea sunt adevăruri de mare importanŃă care contribuie la 5

crearea unei biografii a Lui Iisus care, ca oricare om în carne şi oase, a avut un tată biologic. Şi astfel putem porni cercetarea pentru a descoperi cine a fost adevăratul tată al Lui Iisus. Există documente istorice în tradiŃia iudaică, cu predilecŃie Toledot Yeshu (manuscrisul Strassburg), Aboda Zara, Tosefta şi literatura talmudică în care se menŃionează numele Pandera/ Yeshu ben Pandera (Iisus Fiul lui Pandera)/ Pantera, legat de tatăl Lui Iisus (Ieşua). Studii cu referire la filiaŃia Lui Iisus făcute de Brawn (1973, 1977), Craveri (1966), Schaberg (1987), Setzer (1994), Tabor (2006), Voorst (2000), aduc în prim plan ideea că Iosif nu a fost tatăl biologic al Lui Iisus, ci doar cel legitim. Dintre toate posibilităŃile oferite de materialele documentare am ales opŃiunea pe care eu o cred cea mai plauzibilă: tatăl biologic al Lui Iisus a fost soldatul roman numit Tiberius Iulius Abdes Pantera (Pandera), un nume cu etimologie latină sau tracă, nicidecum semită (caldeeană, ebraică, feniciană, egipteană veche, etc.). ContradicŃiile care apar din compararea surselor istoriografice nu invalidează originea neiudaică a tatălui biologic al Lui Iisus. În Noul Testament iudeii Îl numesc pe Iisus samarinean (Ioan, 8, 48: „Nu zicem noi bine că tu eşti samarinean şi ai demon?”), o apelaŃie folosită în general pentru cei care nu erau iudei pur sânge, ci amestecaŃi cu alte popoare (N.B. Faptul că iudeii nu au înŃeles doctrina promovată de Iisus i-a determinta să-L acuze că este posedat de un spirit demonic). Prin inferenŃă am elaborat o naraŃiune care Ńine seama de trei pietre de temelie: a) tatăl Lui Iisus este soldatul roman, de origine tracă, Pandera; între Maria şi Pandera a avut loc o căsătorie hierogamică în urma căreia s-a născut Iisus, b) doctrina Lui Iisus nu a putut fi asimilată de iudeii contemporani Lui deoarece era de sorginte zamolxiană şi disonantă cu iudaismul, c) Iisus nu a murit răstignit pe cruce, ci după timpul misiunii Sale în Iudeea, El a trăit în Dacia până la adânci bătrâneŃi; urmele vieŃuirii Lui Iisus în aria

6

habitatului carpatin sunt încă prezente şi azi în etnografia şi folclorul românesc. Aceasta explică şi de ce creştinare dacilor s-a făcut paşnic. Cele trei afirmaŃii de mai sus servesc şi ca premise. Corelate fiind cu informaŃiile biblice, cu apocrifele şi cu sursele istorice, ele au ca scop să producă un argument convingător în evaluarea conŃinutului Evanghelei Dacilor. De remarcat este faptul că, stilul de expunere al acestei evanghelii se apropie simŃitor de cel folosit de evangheliile sinoptice. Dacă Noul Testament Îl prezintă pe Iisus Iudeul după filiaŃia maternă, această monografie Îl dezvăluie pe Iisus Tracul după descendenŃa paternă. De remarcat este faptul că, la acea vreme, filiaŃia iudaică era stabilită după tată, nu după mamă precum se întâmplă în prezent în iudaismul zilei. Prin urmare la timpul când a trăit Iisus, El nu putea să fie recunoscut ca iudeu pur sânge căci se ştia că biologic nu avea un tată iudeu. Rezultă că Iisus era trac. Să Ńinem seama şi de faptul că pe timpul Lui Iisus romanii stăpâneau Iudeea, prin urmare iudeii nu puteau fi extrem de naŃionalişti şi şovini, astfel că Iisus a fost tolerat şi a putut să-Şi promoveze concepŃiile religioase proprii în cadrul iudaic al vremii Sale, aşa cum Îl prezintă Noul Testament. La elaborarea acestei monografii am fost pe deplin conştient de marea responsabilitate asumată şi de calitatea mesajului ce trebuie transmis prin scris. Am dorit să construiesc un argument mult mai realist decât cel oferit de Noul Testament cu intenŃia mărturisită că Iisus nu putea fi cel descris de poveştile biblice. Acest fapt Îi acordă Lui Iisus o portretizare europeană separată net de personajului biblic Iisus Hristos respins de poporul evreu ca nefiind Mesia cel aşteptat. Istoria a dovedit că Iisus Hristos a rămas în afara cadrului iudaismului, deşi de multe secole creştinii insistă că Iisus a fost Mesia şi că poporul evreu ar trebui să-L recunoscă în această postură. Dar creştinii nu realizează încă importanŃa de a da atenŃie filiaŃiei paterne a Lui Iisus şi astfel toată disputa cu iudaismul va înceta. Prin aceasta Iisus iese din cadrul iudaic, unde nu are nicio şansă să fie vreodată reabilitat ca Mesia cel aşteptat (oricum ar fi prea târziu căci trebuia să fie recunoscut ca Mesia la vremea când a trăit), şi intră în cadrul dacic zamolxian unde doctrina promulgată de El capătă sensuri. 7

Mesajul expus în Evanghelia Dacilor se structurează încurajator pentru umanitate. Este cuvântul speranŃei evoluŃiei omenirii departe de fatalismul existenŃial, prezentat în Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, şi neavând nicio legătură cu multitudinea de probleme ale tradiŃiilor abrahamice prevestitoare de dezastre şi de un sfârşit tragic al omenirii. Disputele religioase abrahamice sunt dezbinări grave care atârnă tot mai greu pe umerii întregii umanităŃi, şi care în prezent conduc omenirea la autodistrugere. În cursul timpului, toate tradiŃiile abrahamice se pot inspira din mesajul vieŃii frumoase şi speranŃei expus în Evanghelia Dacilor. Octavian Sărbătoare, 2011, Sydney, Australia Bibliografie Bahn, Paul G., editor (1996) Tombs, Graves and Mummies, London: Weidenfeld & Nicolson. Balas, Edith (1987) Brancusi and Rumanian folk traditions, New York: Columbia University. Berciu, Dumitru; Berciu-Drăghicescu, Adina (1986) Războiul dintre geŃi şi perşi 514 î.e.n., Bucureşti: Editura Militară. Bergson, Henri (1935) The Two Sources of Morality and Religion, Garden City: Doubleday and Company. Bernea, Ernest (1997) SpaŃiu, timp şi cauzalitate la poporul român, Bucureşti: Editura Humanitas. Blaga, Lucian (1983) Meşterul Manole, Bucureşti: Editura Albatros. Borg, Marcus; Crossan, John Dominic (2007) The First Christmas: What the Gospels Really Teach About Jesus’s Birth, HarperOne. Bradley, Pamela (1999) Ancient Egypt:Reconstructing the Past, Cambridge: Cambridge University Press. Brawn, Raymond E. (1973) The Virginal Conception and Bodily Resurrection of Jesus, New York: Paulist. ----- (1977) The Birth of the Messiah: A Commentary on the Infancy Narratives in Matthew and Luke, Garden City, New York: Doubleday. Bucurescu, Adrian (1998) Dacia secretă, Bucureşti: Editura Arhetip. Budiş, Monica (1998) Microcosmosul gospodăresc: Practici magice şi religioase de apărare, Bucureşti: Editura Paidea. Buliga, Sorin Lory (2008) Brâncuşi: Religiozitate, filosofie şi artă, Craiova: Editura Universitaria. ----- (2009) Simbolistică sacră în opera lui Constantin Brâncuşi, Craiova: Scrisul Românesc. Bunson, Margaret (1991) The Encyclopedia of Ancient Egypt, Oxford: Facts On File Limited. Busuioceanu, Alexandru (2009) Zamolxis sau mitul dacic în istoria şi legendele spaniole, Bucureşti: Editura DACICA. Chevalier, Jean; Gheerbrant, Alain (1994) DicŃionar de simboluri, vol. 1-3, Bucureşti: Editura Artemis. Clark, Kenneth (2005 [1969]) Civilisation: A Personal View, London: John Murray (Publishers). CoruŃ, Pavel (2005) Omul din CarpaŃi, Bucureşti: Editura Ştefan. ----- (2006) Oamenii lui Zamolxe, Bucureşti: Editura Ştefan. 8

----- (2007) Ultimul mag, Bucureşti: Editura Pavel CoruŃ. ----- (2008) Codul lui Zamolxe, Bucureşti: Editura Pavel CoruŃ. ----- (2009) Noi vom renaşte dintr-un vis, Bucureşti: Editura Pavel CoruŃ. ----- (2010a) Mântuirea de după cumplita rătăcire, Bucureşti: Editura Pavel CoruŃ. ----- (2010b) Zamolxe Arianul, Bucureşti: Editura Pavel CoruŃ. Crainicu, Felix; IoniŃă, Cristi (2009) Legendele dacilor liberi, Bucureşti: Editura Dacica. Craveri, Marcello (1966) La vita di Gesù, Milano: Feltrinelli. Crişan, Ion HoraŃiu (2007) Medicina în Dacia, Bucureşti: Editura Dacica. ----- (2008) CivilizaŃia geto-dacilor, 2 vol., Bucureşti: Editura Dacica. Cueşdean, Lucian Iosif (2006) Româna, limba vechii Europe, Bucureşti: Editura Solif. Cursetji, Pavry; Dastur, Jal (1926) The Zoroastrian Doctrine of a Future Life: From Death to the Individual Judgement, Columbia University Indo-Iranian Series, Vol. 2. New York: Columbia University Press. Darmesteter, James (1880), trad., The Zend-Avesta. Part 1, The Sacred Books of the East, Vol. 4, F. Max Müller, ed., Oxford: The Clarendon Press. ----- trad. (1883) The Zend-Avesta. Part 2, The Sacred Books of the East, Vol. 23, F. Max Müller, ed., Oxford: The Clarendon Press. David, Rosalie (1998) Handbook to Life in Ancient Egypt, New York: Facts On File, Inc. Delcea, Eugen (2000) Secretele Terrei: Istoria începe în CarpaŃi, Craiova: Editura Obiectiv. Densuşianu, Nicolae (2000 [1913]) Dacia preistorică, Editura Meteor. Drăgan, Constantin Iosif (1976) Noi, tracii şi istoria noastră multimilenară, Milano: Editura Nagard. Durkheim, Émile (1971) The Elementary Forms of the Religious Life, London: George Allen & Unwin Ltd. Eliade, Mircea (1943) Comentarii la Legenda Meşterului Manole, Bucureşti: Editura Publicom. ----- (1965) Rites and Symbols of Initiation, New York: Harper & Row Publishers. ----- (1972) Zalmoxis, the Vanishing God: Comparative Studies in the Religions and Folklore of Dacia and Eastern Europe, Chicago: University of Chicago Press. ----- (1977) Forgerons et alchimistes, Paris: Flamarion. ----- (1980) De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucureşti: Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. ----- (1987), editor şef, The Encyclopedia of Religions, New York: Macmillan Publishing Company. ----- (1992) Istoria credinŃelor şi ideilor religioase, Chişinău: Universitas. Evseev, Ivan (1994) DicŃionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Timişoara: Editura Amarcord. Finnegan, Ruth H. (1992) Oral Traditions and the Verbal Arts: A Guide to Research Practices, London: Routledge. Fochi, Adrian; Datcu, Iordan (2002) Bibliografia generală a etnografiei şi folclorului românesc, Bucureşti: Editura Saeculum I.O. Gahlin, Lucia (2001) Egypt: Gods, Myths and Religion, London: Lorenz Books. Gaivoronschi, Vlad (2002) Matricile spaŃiului tradiŃional, Bucureşti: Editura Paidea. Gavrilă, Mariana (2009) Rădăcinile Ardealului: Marea preoteasă, Oradea: Editura Arca. ----- (2010) IniŃierea dacică: Osiris s-a născut în CarpaŃi, Cluj-Napoca: Editura Dacia XXI. GavriluŃă, Nicu (1998) MentalităŃi şi ritualuri magico-religioase, Iaşi: Polirom. Gebhardi, Ludewig Albrecht (1778) Geschichte des Reichs Hungarn und der damit verbundenen Staaten, Leipzig: I. Theil. Gennep, Arnold van (1996) Riturile de trecere, Iaşi: Polirom. Georgescu Mircea (2010) Dacia lui Zamolxis, zeul celest, Filipeştii de Târg: Editura Antet. Ghinoiu, Ion (2001) Panteonul românesc, Bucureşti: Editura Enciclopedică. ----- (2003a) Atlasul etnografic român, Vol. I – Habitatul, Bucureşti: Editura Academiei Române şi Editura Monitorul Oficial. ----- (2003 Atlasul etnografic român, Vol. II – OcupaŃiile, Bucureşti: Editura Academiei Române. 9

----- (2004) Cărările sufletului, Bucureşti: Editura Etnologică. ----- (2005) Comoara satelor: calendar popular, Bucureşti: Editura Academiei Române. ----- (2007) Sărbători şi obiceiuri româneşti, Bucureşti: Editura Elion. ----- (2008a) Atlasul etnografic român, Vol. III – Tehnica populară; AlimentaŃia, Bucureşti: Editura Academiei Române. ----- (2008b) Mică enciclopedie de tradiŃii româneşti: sărbători, obiceiuri, credinŃe, mitologie, Bucureşti: Editura Agora. Gnoli, Gheraldo (1980) Zoroaster’s Time and Homeland: A Study of the Origins of Mazdeism and Related Problems, Naples. ----- (1987) “Zarathushtra,” in The Encyclopedia of Religions, edited by Mircea Eliade, New York: Macmillan Publishing Company. Godea, Ioan (2007) DicŃionar etnologic român, Bucureşti: Editura Etnologică. Godwin, Joscelyn (1981) Mystery Religions in the Ancient World, London: Thames and Hudson Ltd. Grant, Michael (1986) A Guide to the Ancient World: A Dictionary of Classical Place Names, The H. W. Wilson Company. Herodot (1961), Istorii, vol. 1, Bucureşti: Editura ştiinŃifică. Heym, Stefan (1981) The Wandering Jew, Evanston: Northwestern University Press. Huszti, András (1791), Ó és újj Dacia AZ AZ Erdelynek Regi Es Mostani Allapotjarol Valo Historia, Kessinger Publishing. Kernbach, Victor (1983) DicŃionar de mitologie generală, Bucureşti: Editura Albatros. Klausner, Joseph (1955) The Messianic Idea of Israel from its Beginning to the Completion of the Mishnah, New York: The Macmillan Company. Kossowicz, Cajetanus (1867) Gâta Ahunavaiti, Petropoli: Impensis Caesareae Universitatis. Krohn, Kaarle (1971) Folklore Methodology Formulated by Julius Krohn and Expanded by Nordic Researchers, Austin: University of Texas Press. Lehner, Mark (2008) The Complete Pyramids, London: Thames & Hudson Ltd. Lozovan, Eugen (2006) Dacia Sacră, Bucureşti: Editura Saeculum I.O. MacKenzie, Andrew (1977) Dracula Country: Travels and Folk Beliefs in Romania, London: Barker. Manolache, Dumitru (2006) Tezaurul dacic de la Sinaia – Legendă sau adevăr ocultat?, Bucureşti: Editura Dacica. Mellersh, H. E. L. (1976) Chronology of the Ancient World: 10,000 B.C. to A.D. 799, London: Barrie and Jenkins Ltd. Miulescu, Nicolae (1975) Daksha, God’s Country, Editura Nagard. Modorcea, Grid (2001) Brâncuşi înainte de Brâncuşi, Bucureşti: Editura Semne. Mommsen, Theodor (1856) Römische Geschichte, vol. III, Berlin. Muşat, Mircea (1980) Izvoare şi mărturii străine despre strămoşii poporului român: culegere de texte, Bucureşti: Editura Academiei Republicii Socialiste România. Neusner, Jacob (1984) Messiah in Context: Israel’s History and Destiny in Formative Judaism, Philadelphia: Fortress Press. Noica, Constantin (1991) Pagini despre sufletul românesc, Bucureşti: Editura Humanitas. Oltean, Dan (2002) Religia dacilor, Bucureşti: Editura Saeculum. ----- (2008) MunŃii dacilor: Călătorii pe plaiurile regeşti ale Sarmizegetusei, Bucureşti: Editura Dacica. Papadopol-Calimah, Al. (2007) Scrieri vechi pierdute atingătoare de Dacia, Bucureşti: Editura Dacica. Patai, Raphael (1979) The Messiah Texts, Detroit: Wayne State University Press. Pavry, Cursetji; Jal, Dastur (1926) The Zoroastrian Doctrine of a Future Life: From Death to the Individual Judgement, Columbia University Indo-Iranian Series, Vol. 2., New York: Columbia University Press. Petre, Zoe (2004) Practica nemuririi: O lectură critică a izvoarelor greceşti referitoare la geŃi, Iaşi: Editura Polirom. 10

Piticaru, Ilie (1941) Teoria evoluŃiei spirituale, Bucureşti: Tiparul „Cartea românească”. Platon (1974) Charmides, Opere I, Bucureşti: Editura ŞtiinŃifică. Rădulescu-Motru, Constantin (1999) Psihologia poporului român şi alte studii de psihologie socială, Bucureşti: Editura Paideia. Rogoz, Viorel (2002) Familia în credinŃe, rituri, obiceiuri, Satu Mare: Editura SolstiŃiu. Russu, Ion Iosif (2009 [1944-1948]) Religia geto-dacilor: zei, credinŃe, practici religioase, Bucureşti: Editura Dacica. ----- (2009 [1959]) Limba traco-dacilor, Bucureşti: Editura Dacica. Sărbătoare, Octavian (2010a) Pe Calea Lui Zamolxe: Trilogie zamolxiană, Sydney: Sarbatoare Publications. ----- (2010b) Românul s-a născut zamolxian: Întrebări şi răspunsuri despre renaşterea zamolxiană, Bucureşti: Editura DacoRomână TDC. ----- (2010c) ViaŃa Lui Zamolxe, Sydney: Sarbatoare Publications. Săvescu, Napoleon (1999) Noi nu suntem urmaşii Romei, Bucureşti: Editura Intact. Schaberg, Jane (1987) The Illegitimacy of Jesus: A Feminist Theological Interpretation of the Infancy Narratives, San Francisco: Harper & Row. Senn, Harry A.; Stephens, Martine (1982) Were-wolf and vampire in Romania, New York: Columbia University. Setzer, Claudia J. (1994) Jewish Responses to Early Christians: Hystory and Polemics, 30-150 CE , Fortress Press. Sims, Martha C. (2005) Living Folklore: An Introduction to the Study of People and their Traditions, Logan: Utah State University Press. Stahl, Henri H. (1983) Eseuri critice despre cultura populară românească, Bucureşti: Editura Minerva. Stroe, Geo (1999) DacoRomânia nemuritoare: Legende şi realităŃi, Bucureşti: Editura Tempus. ----- (2002) ŞtiinŃa dacoromânisticii pe înŃelesul tuturor, Bucureşti: Editura Tempus. ----- (2006) În căutarea lui Zamolse în DacoRomânia, Bucureşti: Editura DacoRomână TDC. Tabor, James D. (2006) The Jesus Dynasty: A New Historical Investigation of Jesus, His Royal Family, and the Birth of Christianity, Simon & Schuster. Toader, Şerban (2007) Pomană şi dar, Bucureşti: Editura Etnologică. Tonciulescu, Paul Lazăr (1999) De la Tărtăria la łara Luanei, Bucureşti: Editura Miracol. Trompf, Garry (1990) In Search of Origins, New Delhi: Sterling Publishers Private Limited. Vartic, Andrei (1997) Magistralele tehnologice ale civilizaŃiei dacilor, Chişinău: Editura Basarabia. ----- (1998) Drumul spre Kogaionon, Chişinău: Editura Basarabia. Ubicini, Abdolonyme (1886) Les origines de l’histoire Roumaine, Paris: Ernest Leroux. Vinereanu, Mihai (2008) DicŃionar etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indoeuropenistică, Bucureşti: Editura Alcor. Voorst, Robert (2000) Jesus Outside the New Testament: An Introduction to the Ancient Evidence, WmB Eerdmans Publishing. Vulcănescu, Mircea (1991) Dimensiunea românească a existenŃei, Bucureşti: Editura FundaŃiei culturale române. Vulcănescu, Romulus (1985) Mitologie română, Bucureşti: Editura Academiei Republicii Socialiste România. Wertheim, Margaret (1995) Pythagoras’ Trousers: God, Physics, and the Gender Wars, New York: Times Books. Zaehner, Richard Charles (1956) The Teachings of the Magi: A compendium of Zoroastrian Beliefs, London: Sheldon Press.

11