Lucrare de Stagiu

 

 

INGRIJIREA BOLNAVULUI CU ABCESUL PULMONAR

LUCRARE DE STAGIU

 

  CUPRINS CAP I ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPI –   RATOR.   1.1 ANATOMIA 1.2 FIZIOLOGIAAPARATULUI APARATULUIRESPIRATOR RESPIRATOR

CAP II AFECTIUNEA APARATULUI RESPIRATOR 2.1 DEFINITIE 2.2 ETIOLOGIE 2.3. CLASIFICARE 2.4. TRATAMENT 2.5. COMPLICATII

CAP III ROLUL ROLU L CU ASISTENTULUI ASISTENTULUI MEDICAL ȚILOR ABCES PULMONAR    IN INGRIJIREA PACIEN3.1.Rol propriu 3.1.1. ASIGURAREA CONDITIILOR DE SPITALIZARE 3.1.2. SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE 3.1.3. ALIMENTAȚIA PACIENTULUI  3.1.4. EDUCATIA SANITARA 3.1.5. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN EXAMINAREA CLINICA

3.2.Rol delegat , administrarea administrarea medicamentatiei 3.2.1. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN EXAMINAREA PARACLINICA 3.2.2. DESCRIEREA UNEI TEHNICI PENTRU ABCESUL PULMO NAR 3.2.3. PUNCTIA VENOASA

 

CAP IV STUDIU DE CAZ 4.1. Culegere de date 4.1.1 ANALIZE , REZULTATE 4.1.2. GRILA DE DEPENDENTA

4.2. Plan de ingrijiri 4.2.1. EPICRIZA ( BILET DE IESIRE DIN DIN SPITAL )

BIBLIOGRAFIE

 

  Scurt istoric: În țara noastră noastră estimările recente recente arată că anual anual se externează externează din staționare între între 200-300 de bolnavi cu diagnosticul de abces pulmonar fapt care sugerează că totalul cazurilor supurațiilor bronhopulmonare bronhopulmonare ar putea fi mult mai mare.Acestea sunt mai frecvente la bărbați decât la femei (80-90% față de 1— 20%) 20%) , peste 70% din cazuri afectând vârstele medii (35-55 ani).

CAP.I: Anatomia și fiziologia aparatului respirator:   Este alcătuit din două parț i distincte: 

a) Căile respiratorii extrapulmonare, alcătuite din: - căi respiratorii superioare: -căi nazale; -faringe: - căi respiratorii inferioare: ,,

-laringe: -trahee: -bronhii principale:

b) Plămânii.

Caile respiratorii extrapulmonare :

Căile nazale:. Reprezintă  poarta de intrare a aerului, au formă aproximativ  piramidală, cu baza mare în jos, iar cele două cavități sunt despăr țite țite de o  porțiune membranoasă, membranoasă, numită numită sept. Cavitățile Cavitățile sunt căptușite căptușite cu o mucoasă ce secretă mucus, cu rolul de a reține impuritățile. Mucoasa nazală are la bază un țesut de natură conjunctivă, foarte puternic vascularizat, asigurând încălzirea aerului pe cavitățile nazale. Pereții proeminenți ai căilor nazale se numesc cornete nazale, iar spațiile se numesc meaturi. Meaturile măresc suprafața mucoasei nazale și micșorează viteza de deplasare a aerului în timpul inspirației. În partea posterioară, cavitățile nazale comunică cu faringele prin orificiul nasofaringean sau coane. Aceste orificii orificii pot fi închise prin ridicarea valului palatin palatin închidere ce are loc în timpul deglutiției. Faringele: Este un segment sub formă de pâlnie, cu orificiul mic în partea inferioară și comunică cu laringele și esofagul. Are î n componența sa musculatura striată, având rol de a separa cele două căi: calea digestivă și cea respiratorie.

 

 Laringele :  Este un segment lung de 5-6 cm, cu rol de a conduce aerul în  plămâni și in fonație. Este format din mai multe cartilagii, cel mai dezvoltat fiind cartilagiul tiroid, orientat anterior, iar pe mijloc există o parte mai proeminentă, mărul lui Adam, fiind așezată glanda tiroidă. Deschiderea orificiului laringean se numește glotă, iar închiderea orificiului laringean se face cu un capacel numit epiglotă. În interior sunt corzile vo cale care au musculatura musculatura striată și produc sunete. Traheea: Este segmentul aparatului respirator, care continuă laringele, fiind așezată înaintea esofagului. Este formată aproximativ din 18-20 de inele cartilaginoase, având partea posterioară subțire si elastică. Traheea este captușită  pe tot traiectul ei ei cu o mucoasă car caree prezintă o bordură bordură de cili vibratili, ce scot impuritățile, evitând blocarea reflex tusea. Traheea se bifurcă în două  bronhii formate din inele cartilaginoase. Fiecare bronhie pătrunde în plămân. Bronhii principale: Bifurcarea traheei dă naștere celor două bronhii principale: dreapta și stânga. Fiecare bronhie principală pătrunde în plămânul respectiv prin hilul pulmonar. Bronhiile principale fac parte din pediculul pulmonar. Pediculul  pulmonar cuprinde formațiuni care intră și ies din plămân: -bronhia principală; artera pulmonară; -venele pulmonare; -vasele și nervii pulmonari. Bronhiile  principale sunt formate fiecare din din 9-12 inele cartilaginoase. cartilaginoase. Bronhiile principale constituie segmentul extrapulmonar al arborelui bronșic. După pătrunderea în  plămân, ele se ramifică, ramifică, formând segmentul intrapulmonar al arborelui bronșic. b)Plămânii :  Reprezintă organele în care se realizează schimbul de gaze, O2 și CO2. Sunt în număr de doi, drept și stâng, fiind așezati în cavitatea toracică de o parte și de alta  a medianului. Culoarea plămânilor variază cu vârsta și cu substanțele care sunt inhalate: -la fumători și la cei care lucrează în medii cu pulberi, au o culoare cenușie-negricioasă; -la copii, culoarea plămânilor este roz. Forma plămânilor este asemănătoare unui trunchi de con, cu baza spre diafragm, configurația externă. Plămânul drept este format din 3 lobi: superior, mijlociu și inferior. Plămânul stâng este format din 2 lobi: superior și inferior. Lobii sunt delimitați de niște sanțuri adânci scizuri în care pătrunde pleura viscerală. Fiecărui plămân i se descriu: -2 fețe: costală, în raport direct cu peretele toracic; mediastinală, la nivelul căruia se află hilul pulmonar; -3 margini: anterioară, posterioară și inferioară; -o bază sau față diafragmatica, în raport cu diafragmul și prin el cu lobul hepatic drept în dreapta și fundul stomacului în stânga; -vârful, care are formă rotunjită; vine în raport cu coastele unu și doi și corespunde regiunii de la baza gâtului.

Structura plămânului: 

 

 

Plămânii sunt alcătuiți dintr -un -un sistem de canale rezultat din ramificarea bronhiei  principale arbore arbore bronșic și și un sistem de saci, în care se termină termină arborele bronș bronșic ,lobuli pulmonari. Arborele bronșic reprezintă totalitatea ramificațiilor intrapulmonare ale bronhiei principale: bronhie bronhie principală , bronhii lobare (3 pentru  plămânul drept și 2 pentru cel stâng) , bronhii segmentare (câte 10 pentru fiecare  plămân câte una pentru fiecare segment pulmonar) , bronhii interlobulare ,  bronhiole terminale , bronhiole respiratorii , canale alveolare. Bronhiile intrapulmonaree au formă cilindrică, regulată. Pe mă sura ce bronhiile se ramifică, intrapulmonar fibrele musculare netede devin din ce în ce mai numeroase, astfel încât bronhiolele respiratorii și terminale, sunt lipsite de inelul cartilaginos, dar prezintă un strat muscular foarte dezvoltat, care intervine activ în modificarea lumenului  bronhiolelor și astfel în reglarea reglarea circulației circulației aerului în căile pulmonare. Arborele bronșic poate prezenta dilatații patologice sub formă de saci, în care se strâng secreții, puroi bronșiectazii. Lobulul pulmonar continuă ultimele ramificații ale arborelui bronșic. Lobulul pulmonar reprezintă unitatea morfologică și funcțională a plămânului, la nivelul căruia se face schimbul de gaze. Lobulul  pulmonar este constituit din: bronhiolă respiratorie ; canale alveolare ;  alveole  pulmonare, impreuna cu vase vase de sange, limfatice, fibre m motorii otorii nervoase si senzitive. Alveola pulmonară - peretele alveolar este format dintr-un epiteliu, sub care se găsește o bogată  rețea capilară, care provine din ramificațiile arterei  pulmonare (ce aduc sânge venos venos din ventriculul drept). drept). Epiteliul alveolar alveolar formează cu epiteliul capilarelor alveolare o structură funcțională comună - membrana alveolocapilară. La nivelul acesteia au loc schimburile gazoase prin difuziune, între aerul din alveole, a cărui compoziție este menținută constantă prin ventilația  pulmonară și sânge. sânge. Suprafața epiteliului alveolar este acoperită cu o lamă fină  de lichid surfactant. Distrugerea peretilor alveolari reprezinta emfizemul. Mai multi lobuli, se grupează în unități morfologice și functionale mai mari , segmente s egmente  pulmonare. Segmentul pulmonar este unitatea morfologică și functională, caracterizată prin teritoriu anatomic cu limite precise, cu pedicul bronho-vascular  propriu și aspecte patologice speciale. Segmentele pulmonare corespund bronhiilor segmentare cu același nume, fiecare plămân având câte 10 segmente. Segmentele se grupează la rândul lor, formând lobii pulmonari.

Vascularizatia plămănului: La nivelul plămănului există două circulații sanguine: a)functională; b)nutritivă. a)Circulația functională este asigurată de artera pulmonară care ia naștere din ventriculul drept și se capilarizează la nivelul alveolelor pulmonare. Circulația functională de întoarcere este asigurată de venele pulmonare, care se varsă în atriul stâng. Se încheie astfel, circulația mică, în care artera pulmonară conținând sânge

 

neoxigenată, cu CO2; se încarcă cu O2 și se întoarce prin venele pulmonare care conțin sânge oxigenat, roșu, la atriul stâng.  b)Circulația nutritivă nutritivă face parte din marea circulaț circulație și aduce plămânului sânge încarcă cu substanțe nutritive și oxigen. Este asigurată de arterele bronșice, ramuri ale aortei toracice; ele irigă arborele bronșic. O parte din sânge se întoarce în venele  bronșice, care se varsă în venel venelee azygos și acestea acestea în vena cavă superioară și atriul drept; o altă parte din sânge se întoarce prin venele pulmonare în atriul stâng. Circulația limfatică este tributară ganglionilor hilari și ganglionilor traheobronșici. De aici se varsă în final, în canalul toracic.

Inervația plămânului :  Inervația plămânilor este: - a) motorie, asigurată de simpatic (fibre opstganglionar opstganglionare) e) și parasimpatic (nervul vag). - simpaticul are acțiune: - bronhodilatatoar  bronhodilatatoaree și vasodilatatoare; vasodilatatoare; relaxează musculatura bronșică; - parasimpaticul are acțiune:  bronhoconstrictorie; - vasoconstrictorie; vasoconstrictorie; - hipersecreție de mucus. - b) senzitivă, anexată anexată simpaticulu simpaticuluii și parasimpaticului; cele mai multe fibre senzitive sunt în legatură cu nervul vag. Capacitatea plămânului: volumul de aer  pe car e îl conține este de 4500-5000 cm3. Pleura: Plămânii sunt înveliți de o foiță seroasă numita pleur ă. Ea are rolul de a ușura mișcările plămânilor prin alunecare. Fiecare plămân este învelit de o pleură. Pleura, la rândul ei, este formată din două foițe, una î n continuarea celeilalte:  pleura viscerală viscerală care acoperă plămânul plămânul și pleura parie parietală tală care acoperă pereții pereții cavității toracice. Între cele două pleure, există o cavitate închisa - cavitatea pleurală, care în mod normal este vir tuală tuală și care conține o cantitate infimă de lichid, care favorizează  alunecarea. În condițiile patologice, cavitatea pleurală poate deveni reală, putând fi umplută   cu: -puroi (pleurezie); -sânge (hemotorax); -aer (pneumotorax). Când cantitatea de lichid sau aer este mare, plămânul respectiv apare turtit spre hil (colabat) și funcția sa respiratorie este nulă. Mediastinul: Toracele este împartit, din punct de vedere topografic: -într-o regiune mediană mediastin și 2regiuni laterale pleuro-pulmonare.

 

 Mediastinul reprezintă regiunea mediană care desparte cele două regiuni pleuro pulmonare. El corespunde: -în sens antero-posterior spatiului dintre stern si coloana vertebrala ; -în sens supero-inferior, orificiului superior al toracelui si diafragmului.  Mediastinul conține organe apartinând aparatului respirator, cardio-vascular și digestiv, dar trebuie privit ca o unitate, datorită relațiilor strânse între aceste organe  prevenind simptomatologia simptomatologia comună comună a acestora în cursul unor boli. Regiunile  pleuro-pulmonare sunt dispuse de o parte și de alta a mediastinului și contin  plămânul și pleura pleura respectivă.

NOȚIUNI DE FIZIOLOGIE:  Respirația reprezintă un proces vital în în care au loc aportul aportul de O2 la țesuturi țesuturi și eliminarea CO2 ca rezultat al metabolismului. Respir ația ația cuprinde următoarele etape: 1)Etapa pulmonară când aerul pătrunde prin căile respiratorii în alveolele  pulmonare; 2)Etapa sanguină r eprezentată eprezentată de schimbul de gaze dintre alveolele pulmonare și sângele din capilarele sanguine; 3)Etapa circulatorie când are loc transportul de O2 la țesuturi și CO2 la alveole; 4)Etapa tisulară, când se f ace ace schimbul de gaz la nivelul țesuturilor se primește O2 și se elibereaza CO2 în sistemul venos. Procesul de respirație este continuu. Oprirea lui duce la scurt timp la moartea celulelor, deoarece organismul nu dispune de rezerve de O2, iar acumularea CO2 este toxică pentru celule. Ventilația pulmonară:  Aerul atmosferic este introdus în plămâni prin procesul de ventilație pulmonară,  prin care se menține menține constantă compoziț compoziția aerului alveolar.

a) Mecanica respirației: Schimburile gazoase la nivelul plămânului se realizează datorită succesiunii ritmice a două procese: inspirația si expirația. Inspirația încarcat cu O2. Principalii mușchi inspiratori sunt: -mușchii intercostali; -mușchii supracostali; -diafragma. Prin acțiunea acestor mușchi, cutia toracică își mărește volumul. Prin mărirea volumului pulmonar, presiunea aerului scade în plamâni, față de cea atmosferică atmosferică. Expirația reprezintă un pr oces oces pasiv, prin care se elimină aerul din plămâni, încarcat cu CO2. În timpul expirației, cutia toracică  revine pasiv la dimensiunile avute anterior.

 

 Tipuri de respirație: - Tip costal superior întalnit la femeie, când cutia toracica se dilată antero posterior; - Tip costal inferior întalnit la barbat, când cutia toracică se dilată transversal; - Tip abdominal întalnit la copii și bătrâni, când dilatarea este mai mult verticală. b) Volumele respiratorii:. respiratorii:. În timpul celor două mișcări în plămâni sunt vehiculate o serie de volume respiratorii: -la o inspirație normală este introdus un volum de 500 cm3 de aer (volum inspirator curent) V.I.C.; -la o inspirație forțată este introdus î nca 1500 cm3 de aer (volum inspirator de rezerva) V.I.R.; -la o expirație forțată este expulzat 1500 cm3 de aer (volum expirator de rezervă) V.E.R.; -capacitatea vitală - C.P., 3500 cm3 de aer, măsurată cu un aparat numit spirometru. C.P. este o cifr ă aproximativă și diferă de la un individ la altul, fiind influențată de efortul fizic.

Transportul gazelor :  Este realizat de sânge. A)Transportul O2. O cantitate mică  de O2 este dizolvată în plasma sanguină, iar cea mai mare parte este transportată prin formarea unui compus instabil cu hemoglobină din sange Hb + O2 . Oxihemoglobi Oxihemoglobina na țesuturi plămân .Se formează când sângele este la plămâni, ajunge la țesuturi și are loc descompunerea oxihemoglobinei. B)Transportul CO2 (se formează în urma arderilor celulare) 1. dizolvare în plasmă (cantitate mică); 2. formarea unui compus cu hemoglobina Hb + CO2 .Carbohemoglobina .Carbohem oglobina plămân-țesuturi 3. prin formarea unor săruri acide (carbonat acid de sodiu sau potasiu). Cu unele gaze, hemoglobina formează compuși stabili care blocheaza Hb a) CO (monoxidul de carbon) se formează acolo unde se produc arderi incomplete; b) oxigenul în stare atomică, care poate fi eliberat de substanțe  puternic oxidante. oxidante. În cadrul respirației respirației tisulare tisulare are loc arderea substanțelor substanțelor cu eliberarea energiei prin ardere de glucoză. Enzime C6H12O6 + 6O2 6H2O + 6CO2I + E respiratorii E = 675 Kcal Organismul transfor transformă mă energia chimică în alte forme de energie: -energie de contracție musculară; -energie calorică; -energie electrică.. electrică

CAPITOLUL. II . ABCESUL PULMONAR  :  :

 

2.1. Definiția: Abcesul pulmonar este o colecție purulentă de obicei unică, localizată în parenchimul parenchimul pulmonar care se evacuează prin prin căile respiratorii respiratorii , în urma deschiderii în bronhii însoțindu- se de expectorație muco- purulentă  purulentă și imagine radiologică.  2.2. Etiologie :  Ca și celelalte supurații pulmonare abcesul pulmonary este dat de: -  Bacterii anaerobe; -  Bacteria aerobe; -  Fungi; -  Protozoare; Dintre speciile bacteriene anaerobe anaerobe cele mai frecvente frecvente sunt: -  Bacteroides melarirogericus; -  Bacteroides fragilis; -  Microaerofili; -  Streptococii; Dintre speciile bacteriene aerobe: -  Staphylococus aureus; -  Esehericia coli; -  Streptococcus fecalis; -  Klebsiella pneumoniae; -  Pseudomonas acrugirosa; -  Proteus; Dintre fungi:nicardia; Dintre protozoare:entamoeba bistolitică;  2.3. Clasificare: În funcție de durata simptomelor de la debutul bolii până la momentul prezentării prezentării la medic: -  Abces acut: simptome cu durată mai mică de 4 săptămâni;  -  Abces cronic: simptome insidioase dar ternate care durează de cel puțin 1 lună;  În funcție de statusul anterior al pacientului:  -  Abces primar : la pacienții sănătoși anterior predispuși să aspire în bronhii secrețiile cu bacteria din orofaringe;  -  Abces secundar: la cei imunodeprimați imunodeprimați cu transplante de de organe ,Sida, la la  pacienți cu neoplasm(cancer) neoplasm(cancer) bronșic bronșic cu blocarea blocarea bronhiei și și infecție retrostenotică în teritoriul parenchimatos. 2.4. Tratament:

 

 Tratamentul abcesului pulmonar impune repausul la pat cel puțin 6 saptămâni și un regim complet ( protein,glucide , vitamine) cu lichide abundente . Tratamentul medical: tratamentul medical medical al abcesului abcesului pulmonar pulmonar constă în: A) Antibiotice: în doze mari mari și associate pe cale general(parenteral) general(parenteral) și locală (endobronșic în cazuri speciale).  Tratamentul începe cu Penicilina G 10-20 ml u/zi în două perfuzii I.V.  În caz penicilino- rezistentă , aceasta se înlocuiește cu ampicilina 4-6 gr/zi sau se asociază asociază cu gentamicină gentamicină 80 mg mg 3 /zi sau kanamicină kanamicină 500 mg mg 2/zi I.M sau I.V. În abcesele pulmonare pulmonare cu fungi se administr administreaza eaza stamicină sau amfotericină. amfotericină.  În abcesele abcesele pulmonare pulmonare amoebiene amoebiene se administrează administrează metronidazol 2-3 gr/zi sau fasygin 1,5-2gr/zi 10 zile. B) Drenajul pastural și bronhoaspirația la 3 -7 zile sunt utile în abcesul pulmonar , pentru evacuarea puroiului din focarul septic urmată de introducerea locală a antibioticelor ( cu ajutorul sondei Metras).

sau pneumectomie) pneumectomie) este indicat după 3-6 Tratamentul chirurgical: (lobectomie sau luni ,când tratamentul medical este imficace ,abcesul pulmonar s-a cronicizat (pioscleroza) sau recidivat.

CAP. III. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU ABCES PULMONAR.  3.1. ROL PROPRIU: 3.1.1. Asigurarea condițiilor de spitalizare: spitalizare:  Spitalul sau secția de tuberculoză trebuie să funcționeze ca orice spital sau secție de boli contagioase, posibilitatea de transmitere a infecției fiind iminentă atât  pe cale aerogenă, cât și pe cale digestivă.Faptul că toți pacienții suferă de tuberculoză nu justifică admiterea admiterea infecțiilor încrucișate încrucișate printre pacienți.În pacienți.În primul rând, există mai multe tipuri de bacili tuberculoși care sunt prezenți la om , în al doilea rând diferitele tulpini de bacili tuberculoși prezintă chimiosensibilitate diferită și în sfârșit ,reinfecțiile pacienților și cu același tip și tulpini de germeni nu este dorit.Circuitele funcționale ale pacienților ,alimentelor,medicamentelor, ,alimentelor,medicamentelor, lenjeriei,etc, trebuie să fiecurentă identice cu cele aletrebuie spitalelor și secțiilor de boli contagioase.Dezinfecția contagioase.Dez infecția și terminală aplicate cu aceeași rigurozitate.Spitalul rigurozitate.S pitalul trebuie să fie prevăzut cu tanc septic. 

 

  Saloanele să fie spațioase , bine luminate și moderat încălzite ,dar bine ventilate.Importanța ventilate.Im portanța aeroterapiei se menține și azi în tratamentul tuberculozei  pulmonare din acest motiv în apropierea apropierea secției de tuberculoză nu trebuie să fie fie întreprinderii sau depozite, care viciază aerul.Este întreprinder aerul.Este foarte importantă importantă ca în fața saloanelor –  ca și secția de pneumologie –  să fie terase , pe care să se poată scoate  pacienții împreună împreună cu patul în aer liber.  Amplasarea pacienților se face după gradul lor de contagiozitate.Spitalizarea contagiozitate.Spitalizarea  pacienților la aceste aceste secții este este de durată mai lungă .Din acest motiv saloanele trebuie să aibă un climat plăcut , paturile să fie prevăzute cu utilajele de confort ca la orice spitalizare de lungă durată.  În saloane trebuie creată o ambianță familială , ceea ce face mai suportabilă spitalizarea de lungă durată pentru majoritatea pacienților.Pentru pacienților.Pentru aceasta, asistenta trebuie să se apropie de pacienți cu un tact psihologic corespunzător pacienților din salon , cu ajutorul cărora va reuși să integreze pacientul nou sosit în salon și să câștige încrederea pacientului, care sosește adesea cu sentimente de nesiguranță în urma separării lui de anturajul familial și profesional.Asistenta profesional.Asistenta v-a putea sa îl integreze mai ușor în noul mediu, să -l obișnuiască cu condițiile de spitalizare spitalizare și în ideea necesității tratamentului ,obținând cooperarea lui la examinări și tratamente , uneori neplăcute.Numeroși neplăcute.Numeroși pacienți trebuie trebuie scoși din pasivitatea lor afectivă afectivă și inactivitate intelectuală.Atitudinea intelectuală.Atitudinea apropiată , călduroasă a asistentei , dar lipsită de exagerări , ajută pe foarte mulți pacienți să suporte regimul unei spitalizări de lungă durată.  Curățenia se va face numai prin mijloace umede sau cu aspiratoare , urmată de dezinfecția pavimentelor, suprafețelor suprafețelor impermeabilizate ale pereților, mobilierului și în general, al tuturor obiectelor cu dezinfectante care acționează și asupra bacilului tuberculos, alternându-le zilnic pentru a evita selectarea tulpinilor de germeni chimiorezistenți.  O atenție deosebită trebuie acordată scuipătoarelor , care trebuie schimbate la nevoie de mai multe ori în cursul zilei și dezinfectante cu vapori supraîncălziți sub  presiune.În unele unele instituții se utilizează scuipătoare scuipătoare disponibile disponibile din hârtie ceruită sau material plastic , care după o singură utilizare , se incinerează împreună cu conținutul lor. 

3.1.2. Supravegherea funcțiilor vitale:  Urmărirea funcțiilor vitale și vegetative ale organismului este obligatorie în cursul oricărei boli, reflectă în mare măsură starea generală a boli, căci modificarea lor reflectă  pacientului, precum precum și evoluția evoluția și gravitatea bolii de care suferă. Totalizarea observaț iilor asupra funcțiilor vitale și vegetative se consemnează în foaia de temperatură  a pacientului. Măsurarea temperaturii  corporale la pacienți se face obișnuit obișnuit de două două ori pe zi, dimineața si după masa. Natura sau gravitatea gravitatea bolii, cât și tratamentul aplicat,

 

 pot cere ca temperatura pacientului să fie măsurată la intervale mai mici, de exemplu din 2 în 2 ore, sau după  administrarea anumitor medicamente etc. Dacă se urmăresc oscilațiile de temperatură în cursul unei zile, temperatura poate fi masurată și din 1/2 în 1/2 de oră.  În evoluția oricărei febre se pot distinge trei perioade: perioada ințială, perioada de stare și perioada de declin. Durata și evoluția perioadelor pot fi bine studiate pe foile de temperatură. Febra poate urca brusc, în decurs de câteva ore, temperatura ajungand până la 39 40°C în tuberculoza miliară, fiind neregulată, oscilantă. Acumularea imensă de caldur ă este favorizată, pe de o parte, de scăderea pierderilor de caldură  printr-o vasoconstricție periferică puternică, însoțită de senzația de frig, iar pe de altă parte, de contracțiile musculare sub formă de tremură turi, manifestate prin frisonul de debut. În caz de terminare bruscă a febrei, temperatura scade în cateva ore la normal sau chiar sub normal. Paralel se amendează în mod relativ brusc și celelalte simptome ale sindromului febril, totul terminându-se cu transpirații abundente și  poliurie. Pulsul :oglindește gravitatea infecției. Prognosticul depinde în aceste cazuri în mare masură de calitățile pulsului. Modificările caracterului pulsului determină și conduita terapeutică în cele mai multe cazuri. Din acest motiv, examinarea, urmărirea și notarea pulsului au o deosebită importanță în procesul de îngrijire a  pacienților. ilor.   Pulsul se va lua, la pacienții spitalizați, în mod regulat de două ori pe zi, iar frecvența lui va fi notată pe foaia de temperatură. La cererea medicului sau î n scop de orientare, luarea pulsului se va efectua ș i de mai multe ori. În mod constant, frecvența pulsului crește paralel cu temperatura. Pentru fiecare grad de temperatură, pulsul crește cu 8 -10 pulsații pe minut. Pe foile de temperatură, curba de temperatură și curba pulsului merg de obicei paralel.

 Numărarea mișcă mișcărilor respiratorii se face timp de 1 minut întreg, Respiratia: Numărarea având grija ca operația să se facă f ără ără știrea pacientului, căci respirația este un act reflex, inconștient, dar controlat de voință, din care motiv pacientul, observând ca i se numară frecvența mișcărilor respiratorii, respiratorii, îsi poate modifica ritmul și astfel nu se mai obțin valori reale. Dacă este posibil, numărătoarea numărătoarea se va face în timpul somnului; se va așeza mâna ușor cu fața palmară pe suprafața toracelui pacientului și se vor număra inspirațiile după mișcările de ridicare a peretelui toracic. Dacă  pacientul este treaz, treaz, conștient, după terminarea terminarea numărării bătăilor bătăilor pulsului, pulsului, fară a se  părăsi mâna pacientului, pacientului, se vor vor număra și mișcările mișcările respiratorii, respiratorii, urmărind urmărind mișcările cutiei toracice sau ale peretelui abdominal numai prin inspecție, fără știrea  pacientului. Fr respirației respirației nregistreaz ă în foaia de temperatură la fel ca temperatura Frecvența și ecvența pulsul. Graficul se se vaîdesena cu creion verde.Curba verde. Curba respirației trebuie să meargă paralel cu curba de temperatură și curba pulsului. Cele trei curbe

 

înregistrează trei funcții de bază ale organismului: circulația, respirația și termoreglarea. Orice încrucisare între aceste trei c urbe semnalizează o abatere în funcția organelor vitale și poate să fie indiciul instalării unor complicații.  Frecvența respirației crește în stă ri f ebrile ebrile din cursul bolilor infecțioase acute, în bolile care reduc suprafața respiratorie ca în pne umonii, în toate aceste cazuri, hematoza fiind deranjată, organismul caută să  compenseze deficitul de oxigen prin cr eșterea eșterea frecvenței respirației. Valorile tensiunii arteriale se înregistreaz înregistreazăă în foaia de temperatură temperatură a pacientului în subrubricile rezervate de-a lungul marginii inferioare a foii; daca foaia de temperatur ă nu are rubrici speciale pentru tensiunea arterial ă, notarea valorilor se va specifica după Riva Rocci cu literele RR, urmate de valorile tensionale maxima și minima, de exemplu: RR=125/80 mmHg. Valorile tensiunii arteriale pot fi înregistrate mai bine printr-o coloană verticală, prin hașurare cu creion albastru, utilizând linia de bază a foii de temperatură pentru valoarea 100 ș i socotind 10 mmHg la fiecare diviziune în sus și în jos. Extremitatea Extremitatea superioară superioară a coloanei reprezintă tensiunea maximă, iar cea inferioara, tensiunea minimă. În bolile infecțioase acute însoțite de stări febrile, datorită vasodilatației se înregistrează o ușoară scădere a tensiunii arteriale. Cantitatea de urină: emisă în 24 de ore se notează zilnic pe foaia de temperatur ă a pacientului. Notarea se face prin ha șurarea pătratelelor corespunzătoaree cantităților de urină și zilelor respective. Hașurarea se face cu corespunzătoar creion albastru. Nivelul liniei groase a foii de temperatură corespunde cu 1 l de urină, fiecare linie orizontală în plus sau în minus echivalând cu 100 ml. Î n acest fel, distanța afectată pe ordonata foii de temperatură pentru 1 grad de temperatură echivalează cu 500 ml de urină. Notarea diurezei se face totdeauna dimineața,  pentru a cuprinde cuprinde atât urina emisă emisă în timpul zilei zilei cât și pe cea din din timpul nopții. În perioada acută a bolilor infecțioase, inclusiv în tuberculoza pulmonară se observă oligurie. Densitatea urinei se ridică în caz de febră din cauza eliminării substanțExpectoratia elor de dezasimilare rezultate din arderile intense.  :are o mare importan ță pentrumai stabilirea multor diagnostice, de multor aceea ea trebuie colectată și prezentată medicului. Colectarea sputei se începe prin educarea pacientului în sensul de a nu înghiti sputa, de a nu o împraștia, a nu o scuipa în batistă, șervețele de hârtie etc., ci numai în vasul pe care-l primește în acest scop de la asistentă; pacientul trebuie educat mai departe ca în vasul de colectare să nu introducă nimic în afară de spută, ca: vată, resturi de mâncare, sâmburi de fructe etc. care îngreunează aprecierea exactă a cantității sputei și poate să o denatureze. Dacă nu există contraindicații speciale (hemoptizii), pacientul trebuie îndemnat de mai multe ori pe zi să tușească  pentru eliminarea con ținutului  pa  patol tologi ogic c al ar arbor borelu eluite i bronși bro nșic, c, ceea ce cesisten perme petentă rmeab abili ilize zeaz azăă că ile respiratorii. Tusea dureroasă   poate poa fi ușurat ușu rată ă de deae aasis tă  prin exercitarea unei presiuni

 

moderate cu  pa  palm lmel elee pe spat sp atee și st ster ernu null paci pa cien entu tulu luii î n timpul eforturilor de eliminaree a sputei. eliminar sputei.

3.1.3. Alimentația pacientului:  Alimentația pacientului de tuberculoză trebuie adaptată la starea lui. Pacientul emaciat, slabit, trebuie întărit, însă supraalimentația exagerată poate avea efecte negative asupra apetitului. Aportul exagerat de lichide poate înc ărca inutil circulația .Alimentația trebuie să fie hipercalorică, mixtă, să cuprindă toate  principiile alimentare, alimentare, bogată în vitamine vitamine și săruri minerale, minerale, alcatuită din alimente ușor digerabile, cu o valoare calorică de 3 500 de calorii la femei și 4 000 la barbat. Alimentele meteor izante izante trebuie evitate, precum și acelea care provoacă hiperaciditate. La pacienții care, alături de tuberculoză, suferă și de diabet zaharat până la îmbunătățire î mbunătățireaa stării de nutriție, trebuie ridicată toleranța la hidrați de carbon pe cale medicamentoasă medicamentoasă. La pacienții cu tuberculoză intestinală se restrâng fibrele vegetale, în special cruditățile, precum și alimentele iritante cum sunt laptele, alimentele prăjite și condimentate, iar în f ormele ormele mai grave cu steatoree, și grăsimile. În aceste cazuri, medicul completează vitaminele liposolubile cu preparate injectabile. În caz de afectare tuberculoasă a ficatului, regimul alimentar trebuie să  asigure un aport bogat de acizi aminați, printr-un regim hiperproteic, dar sărac în lipide. Supraalimentația in tuberculoza ficatului este contraindicată. Pacienții de tuberculoză, în general, sunt inapetenți. Aceasta se manifestă sub o formă mult mai accentuată în cursul tuberculozei organelor digestive. Alimentarea pacienților de tuberculoză inapetenți pune la încercare măiestria  profesională a asistentei, care trebuie să  utilizeze toate metodele medicale, culinare,  psihologice etc. pentru a asigura consumul cantităților prescrise de medic. Trebuie să se evite supraalimentația și regimurile bogate bogat e î n gr ăsimi, ăsimi, datorită  pericolului aparitței unor tulburări digestive. Alcoolul ș i tutunul trebuie interzise. În cazul în care tratamentul tuberculostatic se asociază cu corticoterapia (pleurezia TBC) dieta este ușor hiposodată, hipoglucidică și mai bogată î n proteine. 3.1.4. Educația sanitară:  Educația sanitaraătrebuie să se extindă și asupra modului de viață de după externare. Pacieții printr -o educație sanitară chibzuită și insistentă, trebuie să fie convinși de importanța vieții organizate pentru evitarea recidivelor, a efectului nefast al consumului de alcool și al fumatului fu matului asupra evolutiei bolilor. Metodele de  pro  profil filaxi axieeprofesional, privind transmiterea a bolii,înprecum modul deorcomportare anturajul trebuie săintrafamilială fie, de asemenea, centrul șiobiectivelor obiectivel educației în sanitare.

 

  Marea majoritate a pacienților de tuberculoză se vindecă  sub tratamentul tuberculostatic. Totuși sunt unele cazuri care trebuie supuse unor tratamente tratam ente mai active sau invazive. Pneumotoracele artificial, toracoplastia si  pneumotoraxul extrapleural asigură colabarea plămânului și deci închiderea cavernelor sau rezecția parțială sau totală totală a unui plăm plămâân, nevindecabil cu alte metode, prin îndepărtarea zonelor infectate, previne extinderea bolii în continuare. Profilaxia deține o pondere impor tantă tantă în combaterea tuberculozei și ur măreș mărește urmatoarele obiective principale: Întărirea rezistenței nespecifice a organismului, prin cultură fizică și sport și prin îmbunătățirea continuă a condițiilor de mediu.   Întărirea rezistenței specifice se obține prin vaccinarea antitubeculos care urmărește creșterea rezistenței la suprainfecțiile cu bacil Koch.Se știe din descrierea fenomenului fenomenului Koch că un animal infectat cu bacil Koch este refractor la o nouă infecție ,prezentând o stare de imunitate.Vaccinarea se face cu vaccinul B.C.G. numit astfel după Calmett și Guerin , care , în 1992 cultivând pe medii speciale cu bila bacili bovini virulenți au obținut bacilli care și – au au pierdut virulența , dar și-au păstrat calitățile antigenice ,imunizante. Vaccinarea B.C.G. s-a practicat la început prin metoda perorală, apoi prin  percutanată (cu ajutorul unui vaccinostil). În prezent se utili zează metoda intradermică   —  —  la fel ca și testarea tuberculinică —, locul de elecț ie fiind regiunea postero- externă și inferioară a braț ului. Vaccinul actual este liofilizat ș i se livrează în fiole care con țin 20 de doze.  doze.   Pulberea care reprezintă  vaccinul se diluueaz ă cu 2 ml dintr-un solvent special, injectându-se după dizo  dizolvare lvare 0,1 m mll suspensie suspensie intrad int raderm ermic. ic. În țara noastră, vaccinarea B.C.G. se aplică  sist  sistemati ematicc tuturor indivizilor indivizilor anergici de la 0 la 25 de ani, adic ă celor ce reacț ioneaz ă  negativ la testarea  prealabilă cu tuberculină, tuberculină, și care, prin urmare, nu ș i-au constituit prin infecție naturală cu bacil Koch o stare de alergie, respectiv de imunitate.  imunitate.   ii țvaccinale de 5 — 7 ani, ca vaccinarea se repetă  dinDurata 7 în 7 imunităț ani. Apari ia alergieiesle postvaccinale la astfel tuberculin ă se testează după 5 –  7 săptămâ ni. O vaccinare eficient ă duce la apari ția alergiei în 80 —  90% din cazuri, la scăderea morbidității de patru p ână la zece ori și a mortalității de ș ase ori comparativ cu indivizii nevaccinaț i.i.   Lupta în focar: care urmărește cunoașterea și limitarea sau neut ne utra rali liza zare reaa tuturor focarelor fo carelor de contaminare, contaminare , este es te un u n alt al t obiectiv o biectiv  prof  pr ofil ilac acti ticc i mpor mp orta tant nt.. Prin această  acțiune  se urmăresc: resc:   — izolarea și tratarea pacienț ilor cu leziuni deschise;  deschise;  — sterilizarea sputei prin fierbere cu lesie (sodă  2%) timp de 20 — 30 30 de minute, cu clorură de var 10—20% sau cloramină 5%;  5%;   - sterilizarea lenjerieiladesoare pat, desau corp a obiectelor și a hainelor prin   fierbere, etuvareveselei, sau expunere la, raze ultraviolete; ultraviolete; 

 

  - dezinfec ț ia încăperii prin văruire, spălarea duș umelelor cu petrol, va po ri d c c lora lo rami minn ă  5% etc;  etc;   - în sfarșit, izolarea, vaccinarea B.C.G. și chimioprofilaxia contacț ilor, de la caz la caz.  caz.   Chimioprofilaxia: altă acțiune profilactică. Constă în administrarea de tuberculostatice (de obicei H.I.N.) populației cu risc crescut de îmbolnăvire sau reactivare: copiilor încă neinfectați cu tuberculoză, dar tr ăind ăind în focare de tuberculoză, în iminența de a face infecții repetate, copiilor și adulților cu I.D.R. po  pozi ziti tivă vă,, deci de ci în imin im inen ențț a de a contracta tuberculoza- bo  boal alăă  etc.  Depistarea si tratamentul precoce :se adresează tuluror cazurilor de tuberculoză. În faze cât mai precoce, adică în stadiul de tuberculoză primară sau în primele faze ale tuberculozei secundare. Depistarea, poate fi:   -  biologică , și constă în testarea î n masa a tuturor copiilor, adolescenților și adulților tineri prin I.D.R. la tuberculină. Se consideră  pozitive reacțiile în care induratia dermică  d epășeș te diametrul de 9 m m;   -  radiofotografică , și constă î n examinarea grupelor de popula ț ie cu riscc crescu ris crescutt vire: pacien ii în i, la îmbolnă ț supraveghere, pacienț contacții, hiperergicii , sechelarii, copiii, adolescenții șifoștii tinerii, pacienț ii cu simptome respiratorii care durează mai mult de o lună ;  -  bacteriologică , constă în examinarea sistematică a sputei colectate în recipiente speciale de la toți tușitorii; examenul direct în lumina fluorescentă și culturi pe mediul Lowenstein-Jensen.  Lowenstein-Jensen. 

3.1.5. Rolul asistentei medicale medicale în examinarea examinarea clinică: clinică:  Examinarea clinică începe cu anmneza, timp în care pacientul va  sta cât mai relaxat. Examenul clinic se completează cu măsurarea fucțiilor vitale: puls, temperatură .  Asigurarea  Asigu rarea ilumi iluminaț  naț iei iei necesare pentru examinarea cavit ăț  ăț ilor ilor naturale, precu  precum m și de ser  servir virea ea medic med iculu uluii cu c u iinst nstrum rument entee cer o atenție

 per manentă  permane ntă  din partea asistentei. Predarea spatulei linguale la momentul examinării cavităț ii bucale, a ciocanului de reflexe la examinarea reflexelor osteotendinoase, aplicarea aplicarea tensiometrului pe braț ul pacientul pacientului, ui, ajutorul ajuto rul dat la îmbră carea și dezbrăcarea mănuș ilor de cauciuc, deservirea medicului cu instrumente cerute de natura examinarii pe care o execută , ca și manipularea sursei de lumină  artificială, trebuie trebuie executate executate la momentul oportun, exact atunci când câ nd medicul are nevoie de instrumentele, man manoperele operele sau mișcăcronologică rile respective. Dinexamen acest motiv, trebuie s ă cunoască bine ordinea  a unui clinic.asistenta Ea trebuie să observe cu atenție mișcările medicului, pentru a  pr  prev eved edee a nec ne c es esit ităț ățil ilee de in inst stru rume ment ntee ș i de

 

ajuto r manual, ajutor manu al, cu care ca re poate contribui contribui la momentul momentul oportun oportun la examinarea examinarea  paci  pa cien entu tulu lui.i. Cola Co labo bora rare reaa îndelungată   a medicului cu asistenta creează  l laa aceasta o serie de deprinderi ș i gesturi profesionale, legate strict de stilul de muncă și gradul de exigență  a medicului.  medicului.  Ajutorul acordat de asistentă î n cursul examenului clinic tre buie să s ă  erească pacient ul ul de traumatisme și oboseală. oboseală . Exe f erească pacient  Execut cutarea area unui examen nesistematic, care cere pacient ului repetate eforturi pentru așezarea ș i ridicarea din  pa  pat,t, util ut iliz izar area ea fo forț rț elor sale fizice  pe  peste ste măsură măs ură , neglijarea sprijiniriii pacientului în poziț iile necesare cerute de reușita examenului, sprijiniri obosesc pacientul repede, impunând întreruperea examinării, putând provoca ș i o agravare a bolii sale.  sale.    Pacientul  Pacient ul va fi fferit erit de raceal ă. Dezbrăcarea pacientului  pentru examinare se va face în camere încălzite la temperatura corespunzătoare, cu geamurile închise. Se va evita circulația în timpul cât pacientul este dezbrăcat.

3.2. Rol delegat, administrarea medicamentației:  3.2.1. Rolul asistentei asistentei medicale în în examinarea paraclinică: paraclinică:  Investigarea pacientului de tuberculoză este diferită după cum este vorba de pacienți suspecți, internați pentru confirmarea sau infirmarea diagnosticuluii de tuberculoză, sau pacienți la care diagnosticul etiologic este deja diagnosticulu stabilit și se urmărește forma, localizarea și stadiul evolutiv al tuberculozei. Intradermoreacția Intradermoreacț ia la tuberculină se face și se urmărește după tehnica cunoscută. Recoltările pentru analizele bacteriologice din spută, scaun, conținut stomacal, lichidul cavităților seroase, lichidul cefalo-rahidian etc, pentru punerea în  

evidență a bacilului tuberculos, tuberculos, trebu ie făcute cueste cea indicatorul mai mare riguro zitate și în repetate rânduri, fiindcă prezențatrebuie bacilului Koch cel mai sigur al infecției. La recoltarea produselor biologice pentru evidențierea bacilului tuberculos, asistenta asistenta va ține cont de necesitățile laboratorului pentru frotiuri colorate, însămânțări pe medii de cultură și inocularii produsului la animale. Obținerea de culturi de bacili Koch este absolut necesară pentru stabilirea antibiosensibilității antibiosensib ilității germenilor și aplicarea tratamentului țintit. Recoltările pentru analizele biochimice și analiza analiza gazelor di dinn sânge se fac în funcție de localizarea infecției tuberculoase și stadiul ei de evoluție, conform tehnicilor obișnuite. Examinările privind coagulabilitatea sângelui și a hemostazei se impune în cursul hemoptiziilor, inclusiv celor moderate. În se cursul pleureziilor și peritonitelor tuberculoase ca șile i înrespective tuberculoza articularilară, impune analiza revărsatelor seroase, daca cavităț au fost  puncț puncționate.

 

  Trimiterea pacienților cu procese pulmonare extinse pentru examinările radiologice ale plămânilor, oaselor, articulațiilor, tubului digestiv, trebuie făcut cu cel mai mare menajament, întrucât mișcările bruște, necontrolate pot provoca disemină ri sau hemoragii. Din acest motiv, la cel mai mic dubiu, asistenta va recurge la transportul pacientului cu brancardă. În cursul examinarilor bronhoscopice, spirometrice și alte probe morfofuncționale ale plămânilor, asistenta trebuie să  se pregatească cu instrumente și medicamente necesar e pentru eventualele incidente și accidente ale acestor examinări, pentru a le avea imediat la îndemâna medicului la nevoie, complicațiile curente ale explorărilor invazive fiind mult mai frecvente la pacienți de tuberculoz ă pulmonară înaintată. 3.2.2. descrierea unei tehnici pen pentru tru abcesul pulmonar: Puncția venoasă  într -o venă prin Def : puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces întrintermediul unui ac de puncție.  puncție.  

Scop: Explorator: recoltarea sângel sângelui ui pentru examen examene e de laborator biochimic biochimice, e, hematologice hematologic e ,serologice și bacteriologice. bacteriologice.   Terapeutic:: - Administrarea unor medicamente Terapeutic medicamente sub forma injecției și perfuziei intravenoas intravenoase; e; -  Recoltarea sângelui sângelui în vederea transfuzării sale;  sale;  -  Executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui; -

 

Sîngerare 300 – 300 – 500  500 ml în edemul pulmonar acut;

Locul puncției:  puncției:  -  Venele de la plica cotului, unde se formează un „M” venos prin anastomozarea lor; -  Venele antebtațului; antebtațului;   -  Venele de pe fața dorsală a mîinii ;  ;  -  Venele subclavicu subclaviculare; lare; -  Venele femurale; -  Venele maleolare interne; -  Venele jugulare și epicraniene;  epicraniene; 

 

 

Materiale necesare: Materiale Mater iale protecție;  -  Mușama ;  ;  -  Aleză;  Aleză;  -  Mănuși chirurgicale; chirurgicale;  

Materiale sterile: -  Seringi; -  Ace;

Alte materiale: -  Tăviță renală;  renală;  -  Tampoane de vată sau tifon;  tifon;  -  Garou; -  Perniță elastică;  elastică; 

Materiale pentru recoltări:  recoltări:  -  stativ;  -  eprubete;   -  vacutainere;   -  holderul;  -  medii de cultură pentru hemocultură;   Tehnica: -  asistentul medical se spală pe mâini cu apă și săpun;  săpun;   -   îmbracă mănușile mănușile de protecție; protecție;   -  desface seringa și acul după care atașează acul la seringă;  seringă;   -  se îmbibă tamponul cu soluție antiseptică prin turnare deasupra tăviței renale;  renale;  -  aplicăm garoul la 77-8 cm deasupra locului ce va fi puncționat și se roagă bolnavul să strângă pumnul ;;   -  alege o venă pe care o va puncționa prin palpare; palpare;  

 

-  dezinfectează tegumentul pe o suprafață cat mai mare;daca nu este sigur pe vena aleasă inițial alege o altă venă prin palpare și dezinfectează din nou;  nou;  -   îndepărtea  îndepărtează ză capacul acului și poziționează acul astfel încât bizoul să fie către asistentul medical ,iar seringa se va poziționa astfel încât gradațiile să fie către asistentul medical; -  cu policele mâinii stângi fixează vena la 3-4 3 -4 cm sub locul puncției printrprintr-o ușoară apăsare și  și tracțiune în jos a tegumentului; -  pătrunde cu acul într-un într -un unghi de 45 ° ,iar după străpungerea străpungere a venei apare o senzație de pătrundere în gol; gol;   -  schimbă poziția acului în lumenul venei și mai pătrunde 111,5 cm; -

 

recoltează cantitatea de sânge necesară ,apoi desface des face garoul, iar pacientul deschide pumnul;

-  retrage acul și comprimă locul puncției cu tamponul timp de 5 minute sau roagă pacientul să mențină compresa fără să  îndoaie brațul; brațul;  

CAP . IV. STUDIU DE CAZ:  4.1. Culegere de date: 4.1.1. Analize, rezultate:

Analiză  Hemoleucogramă: 

Valori normale 4200-8000/mmc;

Valori reale 14100/mmc;

 

Leucocite; Hemoglobină;  Hematii ;

Femei =13+/ - 2 g %; Băbați = 15+/- 2g%; Femei =4,2-4,8 mil /mm3; Bărbați = 4,5-5,5 mil/mm3; La 1 oră =1-10 mm; La 2 ore=7-15 mm;

10,3g%; 3,9 mil/mmc;

2-20U.I./L; 2-16 U.I./L; 0,6-1 mg % 200-400 mg %; 80-120mg% 20- 50mg% 0,6-1,2 mg%; 52-60%; 4%;

23 U.K. 34 U.K. 0,7 mg% 975mg%; 0,95mg%; 0,32mg%; 0,86mg%; 53,6%; 5,1%;

Alfa2globuline; Beta-globuline; Gamma –  globuline;  globuline; Proteinele totale Timp de protrombină  Colesterol Trigliceride PCR

8%; 12%; 16-18%; 75-10 g%; I.P.-80-100%; 180-280mg%; 74-172mg%; 0,6mg/l;

14,1%; 0,1%; 17,3%; 7,8g%; 65%; 120mg%; 70mg%; 135mg/l;

Examen de urină 

Normal;

Normal ;

Viteza de sedimentare a hematiilor(VSH) Transaminazele :T.G.O.(asat); T.G.P.(alat) Bilirubină -totală  Fibrinogen Glicemie Uree Creatinină în sânge  Proteinogramăă albumine:  Proteinogram Alfa1-globuline;

4.1.2. Grila de dependență:   Nume:I. Prenume:G. Vârstă;43 de ani;  Sex :F.; Religie:ortodoxă;  Rasă:albă;  Limbă vorbită:română;  Domiciliu:Jud. Domiciliu:J ud. Brașov;  Ocupație:director;  Grup sanguin: AII; AHC:nesemnificative;

La 1 oră=49mm;  La 2 ore=107mm;

 

APP: apendicectomie-1978, pneumonii repetate de 6 ori din 2007; Deficiențe senzoriale: nu prezintă;  Alergii:nu are; Obiceiuri:consumă Obiceiuri:cons umă cafea3-4 cești /zi, fumează10-15 țigări/zi;  Înălțime:1,77m;   Date variabile: T.A.:80/50mmHg; Puls :98 p/min; Temperatură :39,3°C;  Respirație:20 r/min; Greutate:61 kg; Manifestări de dependență:hemoptizie,tuse,tahipnee dependență:hemoptizie,tuse,tahipnee,paloare,febră,f ,paloare,febră,frison,scădere rison,scădere  ponderală,inapetența,transpiraț  ponderală,inape tența,transpirații ii profunde, junghi toracic,fatigabilitate,nelini toracic,fatigabilitate,neliniște. ște.  PROBLEMA GRAD DE  NEVOIA MANIFESTĂRI SURSE DE FUNDAMENTALĂ  DE DIFICULTATE DE DEPENDENȚ DEPENDENȚĂ  DEPENDENȚĂ 

1.A respira și a avea o bună circulație ;  Hemoptizie; Paloare; Tahicardie; hTA; tahipnee; tuse; 2.a mânca și a bea;  Inapetență;  Scadere  ponderală; 

Alterarea  parenchimului  pulmonar; Proces infecțios; 

Circulație inadecvată;  Alterarea respirației; 

Dependent;

Alterarea  parenchimului ulmonar;

Dependent ;

3.A elimina;

Hemoptizia;

Alterarea

Alterarea stării de nutrție;  Deficit alimentar; Eliminare

Fatigabilitate;

 parenchimului  pulmonar; Alterarea stării generale; Anxietate;

4.Ase mișca și a avea o bună postură;  5.A dormi și a se odihni; 6.A se îmbrăca și dezbrăca;  7.Amenține temperatura corpului în limitele normale; 8.A fi curat,îngrijit

Treziri frecvente;

inadecvată;  Alterarea mobilității;  Dificultate în a se odihni;

Dependent; Dependent; Dependent ; Independent;

Febră;  Frison ;

Alterarea  parenchimului  pulmonar;

Hipertermie;

Dependent;

Dificultate în a-

Intoleranță la

Deficit de

Dependent ;

 

și a proteja și asigura tegumentele si  propria igienă;  mucoasele; 9.A evita pericolele; Junghi toracic; Teamă;   Neliniște;  Vulnerabilitate ; 10.A comunica; Repaus vocal; 11.Aactiona conform propriilor convingeri; 12.A fi preocupat în vederea realizării ;  13.A se recrea; 14.A învăța cum să- Cerere de și păstreze informații; 

efort;

auoîngrijire;

Alterarea  parenchimului  pulmonar;

Durere; Anxietate ; Risc de complicații ;  Comunicare ineficientă; 

Hemoptizia;

Dependent ;

Dependent; Independent; Independent;

Limite cognitive;

Deficit de cunoștințe; 

Independent; Dependent;

sănătatea;  4.2. Plan îngrijiri:  4.2.1. Epicriza (bilet de ieșire din spital)   Pacientǎ în vârstǎ de 43 de ani se interneazǎ de urgență în data de 21.01 2010 cu următoarele manifestari de dependență: hemoptizie, tahipnee, febră, frison, tuse, scădere ponderală, inapetență, astenie fizică. În urma examenului clinic și paraclinic s-a stabilit diagnosticul de tuberculoză pulmonară infiltrativă nodulară bilaterala. Hemoptizie, anemie secundară posthemoragică posthemoragică. Datele culesede sunt analizate și interpretate definindu-se problemele de dependență, diagnosticele îngrijire și obiectivele de îngrijire. îngr ijire. În urma intervențiilor cu rol propriu și delegat, a conduitei de urgență instituită de combatere a hemoptiziei, a tratamentului medicamentos instituit conform strategiei DOT, obiectivele propuse propuse pentru problem problemele ele de dependen dependență au fost realizate. Astfel că în data de 22.02.2010, pacienta prezintă stare generală generală bună, mișcare și postură adecvată, somn fiziologic, odihnitor, echilibrată psihic și examenul bacteriologic al sputei –  negativ.  negativ. Se decide externarea. Pacienta s-a externat cu urmǎtoarele recomandǎri:  - la externarea din spital pacienta trebuie să  se prezinte la dispensarul teritorial TBC pentru a fi luată în evidență, pentru ca lunar în baza unui proces verbal de  predare-primire tip, se va stabilii stabilii de comun acord modalitatea modalitatea de trimitere/ preluare a medicamentelor antituberculoase la cabinetul MF, împreună cu fi.sa de tratament.

 

Medicamentele se pastrează  în plicuri individuale individuale pentru fiecare pacient, în dulap special, la loc uscat, răcoros și ferit de lumină. - se educă pacienta că în continuare medicamentele se înghit în fața cadrului medical, în spatiul destinat tratamentului. - se solicită pacientei să-și aducă un pahar (în cazul în care nu se asigură pahare de unică folosință). -  primește de la medicul specialist programarea examenelor de monitorizare. - ține legatura permanentă cu medicul specialist dacă pacienții trimiși s-au  prezentat la control. - pacienta trebuie să-și reia treptat activitatea zilnică, rămânând sub control medical ambulatoriu. - sǎ respecte toate recomandǎrile date de medic la ieșirea din spital. - sǎ respecte tratamentul tratamentul și în funcție de el sǎ aibǎ o alimentație corespunzătoare. - pacienta sǎ evite efortul fizic excesiv, excesiv, frigul umezeala si surmenajul surmenajul articular  articular   - pacienta sǎ aibǎ o alimentație bogatǎ în vitamine și proteine. Verific dacă pacienta a înțeles corect mesajul transmis transmis și dacă și-a însușit noile cunoștințe. Conștientizez pacienta asupra propriei responsabilități responsabilități tate.  privind recuperarea recuperarea stării de sănă Bibliografie: 1.  Manual de medicină internă pentru cadre medii ,subredacția Corneliu Borundel; 2.  Compendiu de medicină internă , Leonard D.domnisoru, Editur Edituraa Științifică;  3.  Biologie-Anatomia și fiziologia omului,manual pentru clasa aXI -a Editura didactică și pedagogică, R.A.- București;  4.  Ghid de nursing , sub redacția Lucreția Titircă , Editura „Viața Medicală Romănească”.    NursingTehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali ;sub redacția Lucreția Titircă, Titircă, Editura „Viața „Viața Medicală Românească” Românească”