Lovitura de Teatru 213.

VALERiE PARV

LOVITURĂ DE TEATRU

DURIS

'Editor : AureHon M\cu Lector : Angela Vasile Coperta : Ar\dy

© by \fa\er\e Parv, 1991 FAR FROM OVER în româneşte de : Irina Popescu Tisiţiana Toate drepturile rezervate ISBH 973-9498*41-8 Colecţia „ROMANTIC"

LOVITURA DE TEATRU

5

CAPITOLUL I — Doamne, parc-ar fi Adrian ! Jessie Cole nu-şi credea ochilor. Strigase aşa de tare ca şoferul taxiului se întorsese zâpâcit. - Totul este în regula, doamna ? întreba el oe un ion îngrijorat. S-ar zice câ aţi vâzut o fantoma. O fantoma ? Da, aproape aşa era. Fârq sâ-şi dea seama, şoferul folosise "termenul exact, fiindcă ea ar fi jurat câ bârbatul de la volanul Jaguarului care trecuse pe lângâ taxi nu era altul decât Adrian Cele, soţul ei mort cu şase ani în urma. Se uita neliniştita dupâ Jaguar,-dar acesta intrase pe o strada laterala. — E-n regula, ii răspunse ea şoferului' nu-ţi face probleme, m-a cam obosit calâtoria. Liniştit, şoferul zâmbi. , - înţeleg, spuse el, N5w York şi Australia nu sunt la doi paşi. Ultima oara, am luat de la aeroport un^client care venea de la Melbourne, era aşa de epuizat încât nu recunoştea Adelaide. Totuşi, nu sunterrv decât Ia şase sute cincizeci de kilometri de Melbourne. .Vâ imaginaţi în ce stare ar fi fost dupâ o călătorie atât de lunga ca a dumneavoastră ? .

6

VALERI1Ş PARV

încântat de gluma Iul, izbucni în hohote zgomotoase de râs. Dar Jessie nu ţinea deloc sâ continue conversaţia. Ea încuviinţa cu o înclinare uşoara din cap şi se înfunda în bancheta fârâ un cuvânt. Aceste trei săptămâni petrecute Iq New York pentru a decora vila unei actriţe de cinema o extenuaserâ. Nu numai câ gusturile vedetei erau extravagante; dar erau şi dintre cele mai schimbătoare, iar Jessie trebuise s-o ia de mai multe ori de Ia început pentru a-şi satisface clienta. în sfârşit, esenţialul era câ reuşise ! Câteva minute mai târziu," taxiul se opri acasâ ia ea- Foarte amabil, şoferul o ajuta sa-şi duca bagajele pana la uşa. Primul lucru pe care-l facu Jessie fu sâ-şi pregâteascâ o baie. Ea savura îndelung mângâierea binefâcâtoare a apeî, uitând puţin câte puţin de oboseala călătoriei. Când ieşi o jumâtate de ora mai târziu, se simţea mult mai bine. Ştergandu-se cu proşopul, se observa în oglinda. Poate câ nu corespundea întru totul canoanelor frumuseţii clasice, dar cu pârul eî lung şi buclat şi ochii mari albaştri, gravi şi surâzători în acelaşi timp, nu era lipsita de seducţie. Sau, poate câ era un pîc cam scundâ ; dar era perfect proporţionatâ şi, mai ales; din personalitatea el emanau o inteligenţa şi o sensibilitate care-i dâdeau un farmec deosebit. Deodatâ suna telefonul. £a-şi trase rapid un halat şi nâvâli în salon? Imediat o recunoscu pe Jo, care suna pentru a afla veşti. — Ai călătorit bine ? întreba prietena ei cu vocea sa calma şi mâsuratâ.

W M T U R A im TEATRU

7

— Excelent, dor foarte obositor... Câteva ore de somn mi-ar face cel mai mare bine... io pâru c a ezita. — Nu voiam sâ te deranjez. Pot sâ~ţi telefonez moi târziu, — Nu ma deranjezi, dimpotrivă... Spune-mi mai bine, cum se comporta Sam ? Nu te-a necăjit ? — Absolut deloc. A fost încântat sâ stea câteva zile aici. In acest moment ,se joaca cu Audrey. Nu-i auzi ? Cel puţin, nu-i lipsesc, comenta lessre cu o strângere de mima. Jo nu se putu împiedica sâ rada. — Ştii, la şase ani, copiii se prăpădesc sâ se joace împreuna. Se distrează grbzăv ăici; Vei veni sâ-I iei mâine dupâ-amiăzâ, cum om convenit. Dar cred ca~vrea sâ vorbeasca cu tine, La celalalt capot al firului se auzîrâ nişte zgomote şi, în cele din urma, Jessie îşi auzi băieţel uf. — Buna, mâmfco I exclama vocea copila reascâ a lui Sam, • — Bunâ, scumpul mea. Tocmai am sosit. Eşti mulţumit ca sta» la tanti Dry ? Aşa o numea fiul ei pe Josephine Drury. Şi chîar daca ea se recăsătorise cu Mike Napier, pentru Sam rămăsese, dupâ împrejurâfri, Jo sau tanti Dry. — Foorte mulţumit, răspunse copilul. Mâ distrez cu Audrey. Tanti Dry mî-ă crtrt cârţrle tăfe poştole. Cea care reprezintâ New Yorkul noopteă este superbă. — De aceea am ales-o. — Mi-a plăcut mult şi cea cu Empire State Buildrng. O sâ mergem împreuna la New York ? t

7

VALERI1Ş PARV

Dar Jessie n-avu nevoie sâ răspundă, coci îl auzi pe fiul ei strigând br.usc : — Bine, trebuie sâ te las, Audrey mâ-cheămâ sâ mâ joc ! Ţi-o dau pe Jo, — Ei bine, cum îţi găseşti odraslă ? întrebă aceasta din urmă, fârâ* ă-şi ascunde amuzamentul. ' — Pe cuvânt aa ai dreptăte, se păre câ nu i-ă fost dor de mine. Păre încântăt sâ fie cu fetiţă tă. — Ce ţi-am spus ? Va^sta cu noi pâno când îţi vei reveni dupâ călătorie. Pori obosită... S-ă întâmplat cevă ? Hotârât lucru, nimic nu-i scâpo Iui Jo. — Este în legătură cu munca mea... Ai în continuare intenţia sâ demisionezi ? — Ceeo ce făc este păsionont, dăr nu pot merge mereu în strâinâtăte. Nu măi am timp sâ mâ ocup de Sam. Am cerut sâ râmân lă Adelăide, ăgenţiă nu vrea sâ ştie nimic, ău nevoie de mine Io New York. . — Din punct de vedere profesionol este bine.1 — Poote, dar nu din punct de vedere familial; Şi apoi, mai exista şi altceva... Jessie se întrerupse şi se lâsâ un Iu Kg moment de tâcere, înainte ca ea sâ se decidâ : -r- Cred câ i-om vâzut adineăuri pe Adriăn... N — Ce spui ? — L-ăm vâzut pe Adriăn. Timp de câteva secunde, Jo râmăse fâro voce, — Eşti nebuno ! exclămâ eă. Nu-ţi poţi petrece vioţă gândindu-te lă el ! Trebuie sâ-ţi scoţi oceste idei din cop. — Ai dreptăte, dăr mâ depâşeşte., — Ascultă, zise eă, câlâtorio te-q obosit, odifv neşte-te şi vom vorbi mai târziu.

LOVITURA DE TEATRU

Acest răspuns o mira pe Jessie. — Sâ vorbim mai târziu ? Ce vrei sâ spui ? — Simpfu, mi se pare de dorit câ ai ideile maî clare şi, pentru asta, trebuie sâ dormi. Jessie se abţinu sâ răspundă. Jo avea dreptate, cel mai urgent era sâ se odihneascâ. — Am înţeles, sârutâ-l pe Sam din partea mea.. — N-o sâ uit. Şi Jo închise telefonul. închise şi Jessie Ia rândul ei, şi se întinse oe canapea. Dar râmase cu ochii larg deschişi, incapabila, în ciudă oboselii, so-şi gâseăscâ somnul. Când yo trage o linie peste trecut ? Orice or fi fâcut, nu se putea împiedica şâ se gândească la momentele fericite cu Adrian. Adesea, eo-şi evoca prima lor întâlnire. Era pe vremea începutului ei ca asistenta decoratoare la Mark Gratton. Ea-I însoţise pe patronul ei la Adrian pentru ari reamenaja apartamentul. Adrian $ra un ziarist foarte cunoscut în Australia. Se ocupa de meteorologie şi emisiuni ştiinţifice Ia televiziune. Intr-o zi, râmâsese singurâ la el. — Domnul Gratton n-a putut sâ vinâ, îi explicase ea, dar am adus planurile. El se apropiase şi o privise drept în ochi. Eo susţinuse acea privire, strâduindu-se sâ-şi măscheze tulburăreă pe cdre i-o p r o v o c ă . Doomrie^ ce ătrâgâtor eră I Deşi intelectuăl şi un om de ştHnţâ, era clădit solid. Lo prima vedere, ghiceai sportivul obişnuit cu exerciţiile fizicei Statura lui atletica, talia înoftâ. totul în el denoto o forţa aproape onimălicâ : mersul lui eră suplu ca al urtei feline, iar pârul des şi blond amintea de coama unui leu. Tenul bronzat şi ochii de un albastru profurid* zâmbitori

W

vj&mm &Mm

şi distanţi pe rând,, seducea** fârâ greutaste* dseşi el te întomda cu aeritf lui superior. — Uita de planurile patronului, îi spusese el; sunt sigur câ părerea ditflft&tale este interes anta. Dulceaţa şi senzualitatea vocii lui risipiseră rapid jena lui Jessie^ CâpĂtând încredere, îşi expusese punctul de uedeve cu dezînMafeura, — Vezi, aveam dreptate! exclamase el dupa explicaţiile lui Jessie. Ai miiltefcftefcDe aici înainte, dumitre îţi încredinţez sarcina de a-mi reamenaja apartamentul. Se fâcuse. etapa voia lui. Puţin tSmp tlupâ' aceasta întâlnire, Jessie fusese promovata decoratoare. Pentru a sărbători evenimentul, Adrian! a invitase ia crciâ. In continuare, toate ocaziile de a se revedea fura binevenite. Met* gemi in cele mar bune restaurante drmAdeiakfe şi terminau seara cel mai des brtr-tin* club de noapte1 Curând, intereswlşi mândria pe care o simţea Jessie când ieşea cu Adrian: Cote fâcurâ b c uncii sentfment tandru şi tânâra femeie începu sa viseze sâ se câsâtoreascâ eu eL fenti-o seara» ccmd cinau împreuna, el îi lua mâna şi o anunţâ cu ochi siraluctnd d& agitaţie i — Peste z i e , încerc ascensrurtea feţei de vest a Everestului. IramaFur J-essie se strânse. Mu încerca sa-şi asncfâ feraeirle. — Dar este periculos I — Evident I exckmă el entuziasmat Ăsta-i tot farmecul expediţie? i In acea noapte, Jessie nm fu în stare sâ înch^' da ochii. Ni>şr găsi adrhrra decât cand el se «ntoatse brne-sânâtos din mufrţw: neospitalieri

«WTTBRA ©E TEATRU

II

Dar di mi se opri «soia* Urniâ cf expediţie in ÂTitarctîoa, apoi o altei în florete Ifcrd atf Canadei, dupâ aceea îa papuaşîî din ftotea Guinee. Jessie Reiese alunei oâ* m*H$i va gâsî Imiştea tru Adrian. % -Dar nu-şî putea imagina sâ trâîascâ cu altcineva. La întoarcerea dintr-o expedifie, Adrian o ceru în căsătorie. Ea accepta cu bucurie. Timp de o sp*e marea ei uşurele, e< se abţine sâ 'plece. :axârodhi-se pe cerceta rîîe sale şfftnţîftce şi cariera de reporter Ia televiziune. Soţ deficat şi preveniiof, Adrian era şi xm îndrăgostit plin tSe pasiune. î>a$orftâ lui, Jessie Irak* într-o vraja permanenta. Dar vai, aceasta feridr-e mt dura. Gustul aventurii îl prinse iarâşî. IfJîr-o zi, Adrian li aduse (a'canoştînţâ intenţia kw de a parcurge în xanoe râtif'' icxrdine, TO nordul Queensland-uîui. — Un elicopter mâ va -lâsa în partea de sus a căderilor dte apa, o anunţa el cu a voce exaltata. Pe jessie o cuprinse o groaza surda. Casâtorîa schimbase -deci pe soţd ea i Ştiai foarte bine câ' aventura fâcea parte din ^aţa mea, ca-nd te-^aî măritat cu mine, îi spuse el, nu fârâ oarecare iritare. — Credeam câ o sâ renunţ, o dertâ însurat, răspunse ea cu amârâciyne. — .Sâ renunţ ? îţi iwtogpnezi ca o sa ma mulţumesc cil reftina zilnica, pânâ la pensie ? — WM asia vak*m sâ spun, protesta ea, derr..; — Sar oe? Pliveşterecfl»citeQ •îivfefţS, Jesste, dl faci din mine w* soi de came cretfrnctos care sâ te asculte orbeşte ?

12

VALERI1Ş PARV

Cum putea el afirma aşa ceva ? Pentru câ-l iubea din toate puterile, ea voia sq-l împiedice, sâ-şi rişte Viaţa în expediţii atât de periculoase. — Nimic nu te-ar putea face sâ te răzgândeşti, constatâ ea mâhnită. Ca de obicei, vei acţiona dupâ bunul tâu plac. — Nu înţelegi nimic ! strigâ el. Te iubesc mâi mult decât orice pe lume, dar dacâ m-aş resemna cu o existenţâ ternâ, aş deveni umbra mea şi tu te-ai sâtura de mine. — Nu încerca sâ-te justifici, Adrian. Pentru nimic în lume nu vei renunţa ia expediţiile tale.- Dar eu nu ţin sâ-mi petrec viaţa într-o spaimâ continuâ. Ar fi mai bine sâ ne despârţim. El holbâ ochii. — Ce spui ? Sâ ne despărţim pentru câ... eu nu fac ce doreşti tu ? Dar este un egoism monstruos ! Era prea mult! Ea fâcu un efort violent sâ nu izbucneascâ în suspine. — Este egoism sâ vrei siguranţa omului pe care-l iubeşti ? — Ştii bine câ nu este vorba despre asta, râspunse el cu o voce durâ. Şi ezita, înainte de a continua pe un ton dezamâgit : înainte de a te întâlni, Jessie, n-aveam de gând sâ mâ însor. Dar cu tine era altceva. Te-am luat de nevastâ fiindcă te iubeam şi mai ales pentru câ pâreai sâ înţelegi nevoia mea de a mâ autodepăşi. Şi apoi, aveai şi tu tot felul de proiecte. Ce au devenit acestea ?

LOVITURA DE TEATRU

13

întrebarea era clara : se referea la perioada în care Jessie avea ambiţia sâ devinâ cea mai buna decoratoare din Adeldide. - Ai renunţat, nu-i aşa? întrebâ el. Crezusem câ asta era o adevărata provocare pentru tine, ca cea pe care mi-o adresez mie însumi. Dimpotrivă ! Te-ai grăbit sâ-ţi pârâseşti munca şi, acum, vrei sâ ^ mâ întemniţezi la domiciliul conjugal. - Dar te iubesc 1 strigâ ea cu disperare, simţirrd câ nu era un argument pentru Aarian. El ridica din umeri. - Daca ar -fi adevârat, te-ai comporta altfel...1 Dar asupra acestui punct sunt de pârerea ta, nu ne putem înţelege... Mai bine sâ râmânem aici. ~ Acestea fura ultimele lui cuvinte. Ea nu trebuia sâ-1 nţai vadâ. Dupâ cursa lui cu canoele în Queensland, Adrian plecâ în Noua Guinee, apoi în Africa Centralâ. Puţin dupâ plecarea lui, Jessie descoperi câ era însârcinatâ. Vru şâ-l avertizeze, dar îi fu imposibil. La studioul de meteorologie al televiziunii,' i se râspundea câ Adrian nu se întorsese din câlatorie, sau tocmai pleca în altâ expediţie. S-ar fi spus câ el yoia sa râmânâ inaccesibil. Sâtulâ, ea renunţa. Şam trebuia sâ se nascâ, ea trebuia sâ i se consacre lui. Şi apoi, se temea câ aflând despre naşterea fiului iui, Adrian sâ nu încerce sâ M ia. Puţin timp dupâ aceea, se auzi zvonuJ câ Adrian dispăruse în Africa. Trecurâ şase ani fârâ ca cineva sâ afle ceva despre el şi în cele din urma fu considerat mort. Dacâ n-ar fi fost Sam, Jessie poate a* fi murit de durere. Dar copilul avea nevoie de ea. Pentru

ii*

VMamwmmmm

«eib eat tad^iar sa^ffe dep^easCTl dezaâctejdean şi sâ neunceapar sâ< trâinscâi. Se întoarse sâ-I vadâ pe? M ^ GMtbn}. veehilrft ei patn&m Fuse^cl ceii urai buni prieteni* dîn> lume. Jessie îl inuHase-' Ia: eâsâtoria ei şfv deşi mtrit^mat* în vârstei, 54arfe saţicn hju\ Suzan, simpatizaseră* tandra pensariie-. Când* o rupsese- cu Adrian^ Mark încercase s-o carcwwga sa renwrfep, dar laro succes Rrii» umiane, întâlnirile lor se răriseră- ş i ei se pierduserâ din vedcrre Astfel câ, atunci când Marft aceasta reîn*r t&Jmre/ — Ce pot face pentru tine ? Cănd* îiexpuse rrrativete vizitei' ei, Mbrk Gratton stoffarai din* eap cir urr aer- pfîrr de îhcfcialâV — Nu pat seHf* ofer nimfe; Jessie. Ier fa prensier în* câtevcr saptâmâni, Pirmxa 'Macftenzy*'ceutff cr asisrtbntai ctecoratbare. Bineîfrtfel'es, nu este un* Ibc pe4 care sa-I ocupi te ©ar dbea insişti; ptrt^cr sa gâsestiî un postf cfe decoratoare. Jbhnr M^re^enrzy era itmii» dintre» ce^minenţir men dar îl cunosc bihe. Da* câ vrei, te pot recomanda tei. Avea dfc aJes ? Acceptâ ofertatofcMmtk Gratton §i iobn Macksrt% a luâ imediat m serviciul lui. Ea se puse pe munca cu încrâncenare,, petrecând, om întregi, seara, sâ studieze noile proiecte sau machete. Eforturile ei fura recompensate. Nîackenzy îi îÎTcredihţa rrrftfum dfelicate. O tritaîtese Th strâi nălţate* - nrai crie:ar îh> Stfertete Ulrtite^ — » tratam w .

mmmmA im

TEATRU

~ -

m

«lianţi tpe «de bogaţi, pe aiat d© adUiciii. In -piafin timp, ea-şi recâpâtâ titlul de decErratocnre. O buauiie nu vine iniciodatâ aingurâ : puţin dupâ promovarea ei, famil ia OEUUi>n *o xmuiifţij t â atina idm caaeJe ik>r din Xâi90ttan Poric îse * elibera şi-i oferiră s-o închirieze. Ea acceptâ j$ifii*idte în sfârşit, suficient spaţiu ipentruam şi petâtau Sam m Inoua- ei Aamiiţţa»' Primire ^atlete, tcaso era situata SntRun jcartier rezideiafial, liniştit iplin de verdeaţa, chiar m casei Gratton^ifor, Aceastâ ^eainâtdte fu jpenteu Jessie ocazia de ta reînnoda legâtura cu vechii sai''fMietefii. Famiiia CîrofttQnîi imita des pe ea fiul ei, «adoptandu-l ispede pe micul Sam. O data sau de doua ori se interesanâ de-Adrian, dar în iaţa reticenţei .lai Jessie, avurâ delicateţea sâ nu insiste.. Totuşi, aceastâ noua ,perioadâ de "bine nu dura. Succesul profesional al lui Jessre se 'întoarse contra ei. Wackenzy propuse %a conducă agenţia de la New post extern de căutat, pe care Jessie îşi permise sâ-l refuze. Patronul -ei tu ,necq}it. - înţelegeţi, domnule ^Macken^y, spuse ea cu o voce plina de pasiune, nu pot sâ ma mut l a New York, fiul meu Sam ar fi ndfericft. - Cum vrei, răspunse John Madcenzy. Dar am r u adevârrrt nevoie de dumneata acolo ; va trebui ^sâ 'te thici $es . S p er ca vbiajurîle nu te Inspâimântâ. ; • 7 Şi Jessie câlâtorea — ipânâ la epuizare. Dar ceea ce o mâcina cel mai torn era sâ fie atât de des %

15

VALERI1Ş PARV

despărţită de băieţelul ei, ceea ce o dusese de multe ori cu gândul lă demisie. i a tocite oceste nepazuri se adâuga gândul constont la soţul ei. io o potolea : „Spune-ţi câ Adrian eşte o poveste terminatâ". Jo întruchipa, mai mult sau moi puţin, pentru Jessie, voqeo raţiunii. Chiar viaţa acesteia era un exemplu. Ca şi Jessie, ea fusese câsâtoritâ şi avea un copil. Şi, ca şi Jessie, îşi pierduse soţul. Georges era membru al unei echipe de salvare a poliţiei. EI îşi găsise moartea încercând sâ elibereze din cabina şoferul unei semiremorci accidentate. Benzina râspânditâ pe sol fâcuse sâ explodeze camionul, omorând salvatorul şi şoferul. Jo înfruntase situaţia cu curaj. îşi pusese toatâ ardoarea în muncâ şi creşterea fetei sale. Dar câţiva ani mai târziu, spre deosebire de Jessie, se recâsâtorise. „Arrt avut noroc, spusese ea, Audrey a gâsit în Mike un nou tatâ". „Grozav noroc, gândise Jessie. De data asta s-a câsâtorit cu un pompier. Hotârât, existâ oameni care nu vor înţelege niciodatâV Dar Jessie credea câ ea înţelesese. Adrian fusese un fel de fulger, care-i luminase viaţa câţiva ani. Acum, când el dispâruse, nu se punea problema sâ repete o asemenea greşealâ. Acestea erau gândurile care o frâmântau când, sfârşitâ de obosealâ, nu reuşea sâ adoarmâ.

LOVITURA DE TEATRU

17

Când \n sfârşit adormea, tot nu se odihnea, in mai multe ronduri îl visa pe Adrian şi crezu dintr-o datâ câ-i_ aude/vocea, cu o claritate atât de.tuiburâtoare încât se trezi tresărind. Afarâ vorbeau nişte bârbaţi. Intrigatâ, se ridica, şi cu un pas şovâielnic, se apropie de fereastrâ. Nu-şi putu reţine o exclamaţie de surpriză. — Nu este posibil ! Niciodatâ Gratton-ii nu mi-ar face una ca asta ! La câţiva metri de fereastra ei se înâiţa un zid îngrozitor de cârâmidâ, mascând vederea spre parc şi separând casa ei de cele ale vecinilor. Ce însemna asta ? Familia Gratton hotârâse sâ facâ modificări în absenţa ei ? De ce nu-i spuseseră nimic ? îşi trqse un tricou şi jeanşi şi se duse să sune la ei. Dar soneria era decuplatâ. Putea striga mult şi bine, ei n-ar auzi-o*. Uşa era întredeschisa ; o împinse şi se trezi în grâdina Gratton-ilor- Vila Ipr se înâiţa la capâtul aleii cu pietriş. Şi deşi ei erau absenţi, uşa şi ferestrele erau larg deschise. Jessie ezitâ câteva momente apoi se îndrepta spre casâ. Ajunsâ în faţa peronului, ea strigâ din nou şi neobţinând nici un răspuns, se hotârî sâ intre. O noua surprizâ o aştepta. Casa fusese golitâ de o parte din mobile şi lucratori se agitau prin încâperi, luând măsuri, punând schele cam peste tot, ca şi cum pregâteau un şantier. Nici unul dintre ei nu-i dădu nici cea mai micâ atenţie. fn salon e r a u doi bârbaţi. Aplecaţi deasupra planurilor, discutau cu animaţie. Ei n-o vâzurâ so-

mAmemmmm; sind, nu se intoarssrâ. Umildirttm ^i... Nil, ^au era jactsibiil Jessie se apseţpte itmmumnâ* * — Scuzaţi-mâ, spus© mm mi x> wqe© ms^p^asisra; Dar nu p^tu :coniinLna : unul dintre cei idol barbeţi se întorsese, OT,., cei şm *care4 .recunoscuse din ^pate.... piwi atm©s£e^a de caJsdâ intimitate. Parchetul era acoperit m un cavar gros §§ ptr-urv şemuriesu, Uuem trasaed în ce încurcătură o punea răspunsul ei, dm ce putea face ? — Poţi sâ repeţi vârsta fiului tâu ? întrebâ el cu o voce de gheaţa. — Itî curând va avea şapte ani — înţeleg. Totul este olar acum. Ţi~ai bătut joc de mine cu discursurile tale frumoase despre dificultăţile noastre de a irâi împreuna. — Ascultâ, Adrian, eu.., — Sâ ascult ce?.., Şapte ani înseamnâ un pic mai mult decât despârţirea noastrâ. In realitate, tu4 cunoşteai deja pe Jo... Plecarea mea trebuie sâ vâ fi încântat pe amândoS. Mâ înşel ? Cum sâ se apere împotriva unei astfel de acuraţii ? Jessie simţi cum o cuprinde disperarea. Singurul mod de a-i arâta lui Adrian câ greşeşte era sâ-i dezvâluie adevârul. Dar risca sa-f ptardâ pe Sam. Şi il cunoştea suficient pe soţul ei ca sâ ştie câ-şî va revendica fiuL — Vrei sâ te lâs la Jo ? întrebâ el cu un ton sarcastic. Mi-ar face plâcere sâ-l întâlnesc pe acest domn şi sa-\ spurt ce gândesc. — Adrianr spuse ea cu o voce obosita, suntem despărţiţi de atâţia ani, la ce-ar folosi sa-roi fosd o sce^â de gelozie ?

32

VALERI1Ş

PARV

— Numeşte-o cum vrei, dor iţi atrag atenţia câ, legal, eşti în continuare soţia mea. Dacâ ai uitat., o soţi amintesc. Brusc, se apropie de ea şi o strânse cu putere ' lângâ «el. Totul fu aşa de rapid câ Jessie nu putu face nimic. Fârâ ş-o lase sâ-şi revinâ din surprizâ, Adrian o sârutâ cu pasiune. Ea vru sâ-l respingâ, dar era un adversar prea puternic pentru ea. Şi atunci, fârâ a înţelege prea bine ce i s e întâmpla, Jessie se lâsâ pradâ acestei îmbrăţişări. In ci udă ardorii, sârutul lui Adrian era de o blândeţe nemărginită. Dintr-o'dotâ, eă-l regâsi pe bârbatu! pe care-l iubea. Şase ani de despârţire dispâruserâ ca printr-o. minune. Fârâ a se mai gândi sâ se zbatâ, ea primi acest sârut cu un soi de beţie. Dar el o respinse cu o lucire de dispreţ în privire. — Eşti o artista excelentâ I fâcu el 'cu o voce de gheaţâ. ^ Zâpâcitâ, Jessie înţelese dintr-o dqtâ : Adrian h\ bâtuse ioc de ea. De furie,. ea-l pâlmui. El nu încerca nici mâcar sâ se fereascâ de palmâ. Eşti perfectâ in scena ta de indignare, spuse el. — Ipocritule ! — •lata un termen care ţi se potriveşte perfect* Pe cine pâcqleşti tu în aceastây poveste ? Pe mine sau pe Jo ? — Refuz sâ râspund la aceastâ întrebare. Era bolnava de umilinţâ. Pentru câ nu ştiuse sâ reziste la ăceăstâ fericire de câteva clipe, el o privea cu superioritate şi disprreţ. Cu un gest brusc*

LOVITURA DB TEATRU

33

eo deschise portiera coborî, dar din doi paşi el o ajunse. , — Lasâ-mâ ! striga ea, nu mai avem ce discuta, prefer sa mâ întorc pe jos. Cum vrei, zise el îronic, întorcându-se la maşina lui. Dar credeam câ vrei sâ treci sâ-l iei pe fiul tâu... Hotârât lucru, el se gândea la toate ! Totuşi avea dreptate, putea sâ-l sacrifice pe Sam orgoliului ei şi sâ-l lase sâ aştepte la Jo ? Resemnata, se urcâ înapoi în maşinâ. Fârâ un cuvânt, Adrian pomi motorul.» Un timp, merserâ evitând sâ se priveascâ. In maşinâ domnea o ostilitate apâsâtoare, sufocanta şi Jessie n-avea decât un gând": sâ'aju-ngâ cat mai repede. Adrian fu acela care întrerupse tâcerea. - N-am rezolvat încâ afacerea cu zidul, spuse ©I încet. - Dupâ cele întâmplate, presupun câ nu mâ pot aştepta la nici o concesie din partea ta. - Exact, dar asta n-are nimic de a face cu diferendul dintre noi. Când am pus-sâ fie construit acel zid, nu ştiam-câ suntem*vecini. In realitate, am nevoie de calm şi mai ales sâ-mi protejez viaţa particularâ. De la întoarcere, n-am încetat sâ fiu hârţuit de ziarişti. - Altfel zis, nu se pune problema sâ te răzgândeşti ? - Nu, dar ar fi uri. mijloc de a a r a n j a lucrurile pentru tine. Ea-I privi mirata. Ce avea de gând sâ-i propună ? - Ce mijloc ?

\

33

VALERI1Ş

PARV

— Sâ te muţi. Familia Gratton nu te Va da afara, iar dacâ ai pleca, asta mi-ar permite sâ cumpăr casa pe care ai închiriat-o. — Încântâtoare propunere! Şi ce o sâ fie cu mine şi cu Sam ? El îi arunca o privire ironica. — Ai putea sâ locuieşti Ia Jo. La urma urmei, or fi o ocazie excelenta sâ locuiţi împreuna. Ea fu pe punctul de a-i răspunde, dar renunţa. La ce bun sâ discute cu Adrian ? N-ar scâpa ocazia sâ-i arate câ o detesta. în curqnd, ajunserâ la Adelaide. — Lasâ-mâ în centru, îl rugâ Jessie, voi face restul drumului pe jos. N-am de mers decât cinci minute. — Cum vrei. Câteva secunde mai târziu, Jaguarul opri în faţa hotelului oraşului. — Foarte bine, îţi mulţumesc pentru amabilitate, spuse Jessie deschizând portiera. Dar el o reţinu de braţ. — Ascultâ, zise eJK îţi cer scuze pentru ce am spus în legâturâ cu Jo. Dar propunerea mea este serioasa. Dacâ accepţi sâ te muţi, voi aştepta sâ-ţi gâseşti o casa care sâ-ţi convină şi aş putea chiar sâ te ajut financiar. Nu putea sâ spunâ mai clar câ voia sâ se descotoroseascâ de -ea. — N-am nevoie sâ mâ ajuţi, replicâ sec Jessie, şi apoi, n-am intenţia sâ mâ mut. — De ce nu ? — Pentru câ existâ Sam. Şcoala lui este lânqâ casa s» m-am chinuit suficient sâ-i gâsesc ceva conVenabil.

LOVITURA DE TEATRU ii ii

• i.rfS.

35

— Dar existâ şcoli excelente în Adelaide, vei gâsi uşor una pentru fiul tâu. Se vede câ nu te-ai ocupat niciodatâ cu acest gen de probleme. Nu poţi duce un copil la orice fel de şcoalâ. Sam este un bâiat deosebit de inteligent şi strâlucitor, dar dacâ nu-i place undeva, se poate închide în sine şi deveni insuportabil. Am avut multe probleme cu el. Acum, îi place mult aceasta şcoalâ, are prietenii lui, obiceiurile sale şi învaţâ foarte bine. Ar fi o greşealâ sâ-l retrag, mai ales în plin an şcolar. — înţeleg, spuse Adrian. Toatâ ironia îi dispâruse din voce şi o ascultase pe Jessie cu multa atenţie. - înţelegi deci, relua tânâra femeie, câ nii mâ pot muta, în orice caz nu acum. - Bineînţeles, dar atunci vei fi obligata sâ te obişnuieşti cu acel zid. Cu aceste cuvin te, el se urcâ în maşinâ şi plecâ, lâsand-o pe ies sie perplexa şi plina de îndoieli.

VAIiERJE PARV

CAPITOLUL III Jo mânca încâ un biscuit cu ciocolatâ. Vâzând-o fâcând acest* lucru, Jessie nu se putu împiedica sâ-şi invidieze prietena. Aceasta putea mânca tot ce-i trecea prin cap, fârâ sâ punâ nici un gram pe ea. înainte de a deveni profesoarâ de muzicâ, Jo fusese dansatoare într-un ansamblu de balet. Din aceastâ perioada, ea*şi pâstrase un corp sculptural, extraordinar de suplu, şi se mişca cu o graţie neasemuitâ. — Am vrut sâ te previn în momentul în care mi-ai telefonat, spuse Jo delectându-se cu un alt biscuit, dar erai aşa de obositâ câ am preferat sâ-ţi vorbesc altâ datâ. Nu ştiam câ Adrian s-a mutat în faţa casei tale. — Este de necrezut, dar trebuie sâ fi fost şingura oersoanâ din Adelaide care nu ştiam de întoarcerea lui, răspunse Jessie oftând. — Este adevârat câ aceastâ ştire a fâcut senzaţie, dar nu pana la punctul de a ajunge şi la New York. Imi imaginez câ n-ayeai timp sâ citeşti ziarele australiene. — Dacâ n-ar fi §xistat povestea cu ţidul, n-aş fi ştiut nici acum câ Adrian este in viatâ. — Ai fi sfârşit prin a-l întâlni.

-LOVITURA DE TEATRXJ

37

Jo se uita pe fereastra. Este adevârat câ nu mai este o vedere frumoasâ, recunoscu ea, dar copiii nu se sinchisescUitâ-te cum lovesc cu mingile de tenis în 2id... Jessie nu-şi pârâsi locul, dar strigâtele vesele ale lui Sam. şi Audrey ajungeau pânâ în salon. — întotdeauna este aşa, spuse Jessie oftând. — 'Nu. "exista nici un mijloc de a te înţelege cu Adrian ? — Imposibil. De la întoarcerea lui, el este refractar la orice. S-ar zice câ-i un alt bârbat. s îi povesti Iui Jo cum se petrecuse şederea Iui Adrian în Africa, atunci când toatâ lumea îl credea mort. " — Nu crezi câ ai şi tu partea ţa de responsabilitate în aceastâ schimbare ? sugerâ Jo. — Ce vrei sâ spui ? — El trebuie sâ sufere din cauza despărţirii voastre. Fârâ îndoiala câ de aceea se arafâ atât de irascibil. Dar Jessie nu fu convinsâ. — Ceea ce spui ar fi adevârat dacâ m-ar fi iubit, dar pentru el câsâtoria noastrâ n-a fost niciodatâ decât o provocare îrt plus de cucerit. — Cel puţin nu te-a pârâsit pentru o altâ femeie. de mânâ, o sâ fim fâcuţi ciuciulete. Cu celâlalt braţ înconjurâ umerii lui Jessie pentru a o feri de ploaie. , Douâ minute mtii târziu erau la adâpost. - Sam clânţâne de frig. Trebuie sâ facâ o baie caldâ şi sâ fie schimbat, zise Adrian. Afarâ, furtună se dezlânţuise. - Mâ duc sâ-i caut haine şi voi profita de aceastâ ocazie ca sâ mâ schimb, spuse Jessie. A Dar Adrian o reţinu de braţ.

LOVITURA DE TEATRU

53

— Cu ploaia asta n-o sâ faci nici doi -paşi şi hainefe tale şi ale lui Sam vor fi din nou ude. Du-te şi dâ drumul la apa în cada, o sâ găsesc eu ceva uscat pentru fiul tâu. O clipa mai târziu, el sosi în baie cu un tricou imens pe care era desenatâ harta AfriciL — Evident, acesta este un pic cam mare pentru prietenul nostru Sam, spuse el râzând, dar sunt sigur câ "harta îi va plâcea. Jessie nu se putu împiedica sâ zâmbeascâ în faţa entuziasmului lui Sam. — Genial î striga acesta sârind din cadâ. Este exact ce-mi trebuie ! — Mai întâi sâ* te ştergi, îl sfătui Adrian înfâşurându-l într-un prosop şi frecându-l energic. Apoi, îl ajutâ sâ îmbrace tricoul care-i ajungea pânâ la genunchi copilului, dar acestuia nu-i pâsa. El îi arată plin de mândrie harta maicâ-sii. " — Când voi fi mare, şi eu voi-face expediţii în ţâri îndepârtate. — latâ un copil care promite, remarca Adrian pe un ton aprobotor. — Da, oftâ Jessie, şi cine ştie, şi el se va face aşteptat mai târziu. Adrian se întoarse câtre Sam. — Du-te în salon, am fâţut fdcul m şemineu, vin şi eu îndatâ. Apoi, adresându-se Iui Jessie ; — Cred câ trebuie sâ faci o baie. — Ce?! < /• Se înroşise toata-. Aceastâ propunere instaura ° intimitate pe care ar fi preferat s-o evite/

54

VALERI1Ş PARV

— Trebuie sâ faci o baie, repeţi Adrian., — Nu mi se pme uiiJ, protesta ea. Oricum* hainele meJe sunt dej© uscate. — Nu) spuneai asta când ai sosit, remarca el ridicând din umeri, eşti uda toatâ, îi întinse un halat. — Pune âsta m timp ce ţi se usucâ hainefe. Dar crede-mâ, dupâ o baie te mei simţi muit mai bine. Stai cât .vrei. Trebuie sâ pregâtesc cina şi apoi mâ voi duce sâ vorbesc un pic cu Sam. Este foarte doritor sâ-i * povestesc despre expediţiile mele, Dupa ce ei pleca, Jessie ezita. Fâcând baie la Adrian, o sâ poatâ pâstra distanţa aşa cum avea ea intensa ? Totuşi tremura şi clânţâneo din dinţi. Sfârşi prin a se decide ţi dădu drumul la apa în cada, adâugând un spumant parfumat imediat a spuma deasa şi strălucitoare pluti fa suoraîaţa apei. Jessie se baga în cada eu c* senzaţie de bine. ^ % Din camera de zi ajungeau pânâ la ea vocile lui Adrian şi Sam. Nu înţelegea ce spuneau, dar îi fâcea mare plâcere sâ-i audâ. Aproape s-ar fi "crezut în sânul unei familii adevârate. Ah I de ce nil accepta Adrian o exîstenţâ maî liniştita ! Cu ochii închişi, pentru a profita mai bine de câldura bînefâcatoare 0 boii, Jessie se lâsâ pradâ visârii. J)oar> capul şi umerii ti ieşeau din spumâ şi i se pârea câ ar putea sta aşa o eternitate. Şi atunci simţi o prezenţa foarte aproape de ea. Deschise ochii şj-i zfyi pe Adrian In picioare în faţa ei, cu douâ cupe de şampanie în mâna. — Am bătut la uşă de mai multe ori, spuse el, * dar nu uaspundeai. fim crezut câ pot sâ intaii

L O V N M A ' « E TEATRU

Pierduta in visurile ei, Jessie nu-1 auzise iirtrârid• In baie. Lua cupa pe care el HO întindea $t o duse la buze cu o mana uşor tremurakxire. — în sânâ ta tea ta, s puise Adrian ri^icându-şi paharul, Ea sorbi şampania dintr-o sperând câ el va pleca imediat Dar Adrian nu se mişca din loc, O privea zâmbind/Ea se Jâsâ ceva mai mult m spumâ. ^ , — Ce face Sam ? intrebâ ea pentru a crea o diversiune. — Priveşte fotografiile unei expediţii ale mele la Poluî Nord. Aştepta câteva clipe înainte de a adâuga : — Este un bâiat minunat, sâ ştii 1 " Exista o astfel de nota de sinceritate în cuvintele luif oa Jessie fu mişcatâ. — Sunt foarte mândra de el, ii mârturisi ea. — Ai toate motivele, o aprobâ el. Eram ca Sam eând aveam vârsta lui : aceeaşi dorinţa de a irv vâţa, aceeaşi curiozitate pentru tot ce era nou. Ne asemânâm aşa de mult încât, uneori, am impresia câ-l vâd pe fiul meu. La aceste cuvinte, Jessie strânse^ involuntar cupa de şampanie, care se sparse deasupra câzii. Adnan reacţionâ prompt. — Fn atentâ şâ nu te râneştî I Lua halatul şi o infâşurâ pe Jessie care iesi cfîn baie. Automat, ea se strânse lângâ el şi acest contact o tulbura profund. Adrian o privi cu un aer plin de tandreţe. Ca altâdatâ ! murmurâ el. Ea fu pe punctul de a ; se lâsa In voia Iu*, dar îşi reveni imediat. La ce buci să reînvie ura trecut

60

VALERTE PARV

,care o făcuse să sufere atât ? Adrian nu va renunţa niciodatâ la aventurâ, el aparţinea lumii îndepărtate şi periculoase care-! chema fârâ încetare. , Cu un gest .brusc, ea se degaja. — Nu mai existâ altâdatâ, spuse ea sec. Nu se poate reîncepe ceea ce s-a terminat. Şi acum, lasâ-mâ J Sam ne aşteaptă alâturi. — Cum vrei/ zise el un pic înciudat. Cina este gata. Vin în salon dupâ ce voi strânge cioburile. Un moment mai târziu, erau toţi trei în~îalon, sâ cineze. — Vad câ înceoi sâ te instalezi,, comentâ Jessie uitându-se în jurul ei. — Sâ nu exagerâm, zise Adrian. în afara câtorva scaune, acestei mese şî bufetului pe care mi l-a lâsat Gratton, este greu sâ vorbeşti de instalare. — Dar ultima oară, salonul era aproape gol. Adrian nu răspunse nîmîc. Cu un gest îi invitâ pe Jessie şi pe Sam sâ ia loc. Făcuse lucrurile cum trebuie : în miflocul mesei fumega un castron cu mâncare chinezeascâ, iar în faţa fîecâruia era aşe-_ zăt câte un bol. — Furculiţe sau beţişoare ? întrebâ el. — Beţişoare, răspunse Săm, mâmică m-o învâţat sâ le folosesc. — Mâmică ta este uneori uimitoare, spuse Adrian. — Am avut un profesor bun, declarâ Jessie gândindu-se la Jo. / C a şi cum citea gândurile tinerei femei. Adrian întrebâ : — Jo a fost ? Dar Sam nu-i lâsâ maicâ-sii timp sâ râspundâ şi strigâ cu nevinovârţie :

LOVITURA DE TEATRU

57

— Dupâ tanti Dry, beţişoarele sunt mult mai practice decât furculiţele. Ea pretinde câ poţi mânca chiar şi macaroane cu ele. Aceastâ diversiune îl nedumeri pe Adrian. Bineînţeles, el nu putea bânui câ auzind vorbindu-se despre Jo, copilul asociase imediat acest nume cu tanti Dry. — Este o manierâ originala de a mânca, observâ el distrat. Apoi servi pe toatâ lumea. Dar Jessie n-avea pofta de mâncare delâc. Abia se atinse de mâncare şi particjpâ şi mai puţin la conversaţie. Adrian povestea una din expediţiile lui în Marele Nord. Evoca obiceiurile eschimoşilor pe care-i întâlnise şi Sam îl asculta cu gura câscatâ. Dar în curând, în ciuda interesului viu pe care-l acorda acestei povestiri; ochii copilului începurâ sâ se închidâ şi lâşâ sâ-î scape nişte câscâturi. — Cred câ este timpul de mers la culcare, spuse Jessie, uşuratâ câ putea în cele din urmâ sâ plece. — Oh, nu, mâmico I strigâ Sam, vreau sâ mai stau puţin. • r Protestul lui era de formâ. Abia îşi terminase exclamaţia câ ochii lui se închiseră din nou. Cu preţul unui violent efort, reuşiVsâ-i deschidă iarăşi. — De ce n-aţi dormi aici ? întrebâ Adrian. Furioasâ, Jessie îl strâfulgerâ cu privirea. Doar pentru a-i face plâcere lui Sam acceptase ea aceastâ searâ. N-avea de gând, în plus, sâ-şi petreacâ noaptea la Adrian I — Nu încape vorbâ, replicâ ea pe un ton ferm. Sam are camera luî acasâ. — Nu este înţelept. Nici hainele tale nici ale lui Sqm nu sunt încâ uscate şi cu aceastâ furtunâ, vâ

a»

VAI,ERIE

veţi uda pana la piele îmedtcrtce veţi scoate nasul afara. Oecfe-mâ/este mai bine sâ rămâneţi aici. Evident, el avea dreptate, eră o nebunie sâ ieşi ipe «un asţfel de timp. Jessie fu şt mai contairiatâ. x - Toate acestea sunt din vina t a l striga ea exasperata. Adrian nu-şi ascunse surpriza. - Daca ploua este vina mea ! lata o noutate: , — Ştii foarte bine ce vreau sâ spun... Dacâ ri-ai fi construit acel blestemat de zid, aş fi putut sâ mâ întorc aoasâ la mine pe scurtătură, în timp ce acum trebuie sâ ocolesc. —. Chiar crezi în mod serios câ om construit - acest rid cxi sâ te OTervez? o întrebă Adrian privind-o er. •—.Am o veste buna sâ-ţl anunţ, spuse Jessie cu ochii strălucind de încântare. Ieri l-am vâzut pe vechiul meu patron, Mark Gratton, şi i-aro vorbit despre planurile noastre, ideea noastrâ i se pare excelenta şi ne-a gâsit un local in cer&m. Ce crezi? Dar Joseph Reiner, cu ochii aţintiţi asupra pantofilor, pârea departe de a împărtăşi entuziasmul tui Jessie. — Ai semnat ceva ? întreba el neliniştit. — N-aş fi fâcut nimic fârâ sâ te consult mai întâi, dar vâd câ nu eşti prea încântat de ce ţi-am spus. Joseph Reiner pârea din ce în ce mai încurcat Bâu o gurâ de cafea, apoi se hotărî sâ vorbească : — Tatâl meu a murit brusc vineri seara... Un infarct... Uluita, Jessie aproape câ-şi scâpâ ceaşca. Pyse o mâna pe umărul colegului ei. — Oh, Joseph, îmi pare sincer râu. Ce intenţionezi sâ faci ? Mi-ai spus într-o zi câ familia ta locuieşte Ia Sydney. — Da, părinţii mei au o prăvălie acolo. Vând tapet şi vopsea. Tatâl meu era cel care se ocupa... avea doar şaizeci şi treî de ani. — Şi mama ta ? Cum suportâ asta ? — Deroc bine. Pentru acest motiv am trecut sâ te vad; Iau avionul spre Sydney în dupa-aroiaza asta. — Ai fraţi, surori ? Era pentru prima data ca ea-i punea o astfel de întrebare. Pânâ în prezent relaţiile lor fuseseră strict profesionale. — Nu, sunt fia unic,™ latal meu voia ca eu sâ

72

VALERIE PARV

mâ ocup cu el de prâyâliei Chiar fâcuse o nouâ firmâ : Reiner şi fiul. Cred câ a fost dezamâgit când m-am lansat în dorneniul decorârii. — Dar era viaţa ta ! N-ai nici un reproş *sâ-ţi faci, ţi-ai urmat calea care-ţi convenea mai mult. * - Asta-mi spun şi eu... dar nu mi-e uşor, pe moment. Jessie îi mai umplu ceaşca de cafea. — Te vei simţi mai bine dupâ ce o vei vedea pe mama ta. Ai dreptate, n-o poţi lâsa singura în oceastâ încercare. Acest râspuns îl uşura vizibil. — Sur\\ mulţumit câ eşti de acord cu mine. La drept vorbind, nu ştiam cum sâ-ţi anunţ acest lucru. • , Aceste cuvinte o uimirâ pe Jessie; îşi puse jos ceaşca şi-l privi pe Joseph drept in ochi. ; - Ce vrei sâ spu«: ? x Din nou Joseph Reiner ezitâ. — Este foarte probabil sâ râmân la Sydney. M a m a mea nu este în starQ sâ aibâ grija de prăvălie. N-o pot lâsa baltâ. ^ Auzind aceste vorbe, Jessie avu impresia câ i se deschide pâmântui sub picioare. — Si... şi planurile noastre ? El.fâcu un gest larg cu mâna. — .'îmi pare râu, "Jessie, dar este mai bine sâ nu contezi pe mine. O data ce lucrurile se vor aranja centru maica-mea, voi putea sâ privesc situaţia altfel. — Dar nu pot începe singurâ. Este imposibil, trebuie sâ mâ ocup şi de Sam. — Ştiu bine şi, crede-mâ, nu-mi place deloc sâ .te las baltâ» dar nu vad ce altceva pot face.

i

LOVITURA DE TEATRU

73

Sigur câ'Jessie ar fi putut sâ-i reaminteasca de faptul câ se înţeleseserâ, dar.de ce-sâ-l copleşească şi mai mult ? Joseph suferea suficient de pe urma acestui doliu, fârâ sâ fie nevoie sâ mai adauge şi ea ceva. - Ai dreptate, spuse ea încet. în locul tâu, aş face la fel. Nu-ţi face probleme pentru mine, o sâ reuşesc sâ mâ descurc singurâ. El îi aruncâ o privire recunoscătoare. - Adevârat ? Oh, Jessie, nici nu şjtii cât sunt de uşurat câ spui ,astp ! : . / - De aceea sunt prietenii folositori, râspunse Jessie, mişcatâ de mâhnirea colegului eiŞi atunci râsunâ o voce feminina în spătele lor. - Adevârot, prietenii pot fi de folos. Era Jo core intro în bucătărie. - Uşă eră deschisâ, explica eă. Văd câ furtuna d fost teribila aici. Şî la rriine sunt stricâciuni, dar nu chiar aşa. Trebuie sâ fi petrecut o noapte îngrozitoare judecând dupâ starea în care se aflâ salonul - Am dormit la Adrian; Nu mi s-a întâmplat nimic, spuse Jessie... Dar văzând expresia bânuitoare a prietenei sale, Jessie crezu câ este bine sâ precizeze : - Adrian ne-a invitat la cinâ. Dar cu furtuna, a insistat sâ râmânem lă el. De altfel, a avut dreptate. - intr-adevâr, zise Jo. Jessie se întoarse spre Joseph şi fâcu prezentârile. - Trebuia sâ punem pe picioare o* societate de decoroţiuni impreunâ, îi explica ea prietenei sale.

74

VALERÎE PAUV

Din nefericire, Joseph şi-a pierdut total şi trebuie sâ se întoarcâja Sydney, sâ-şi ajute mama. — Şi atunci, ce-ai sa faci? întrebâ Jo. — Nu-ţi face griji, răspunse Jessie. Voi gâsi eu o soluţie. Şi apoi, Gratton trebuie sâ se întâlneasaa cu John Mackenzy şi va reuşi sâ-I convingă sâ mâ lase sâ lucrez la Adelaide. Jo înţelese imediat intenţiile prietenei sale. — Bineînţeles I exclamâ ea entuziasmata. Gratton are multa influenţâ asupra lui Mackenzy - va aranja cu uşurinţâ. Apoi, schimbând subiectul : — Am venit cu Audrey, Se joacâ cu Sam în parc. Vrei sâ vina cu noi la gradina zoologica ? l-ar face plâcere. — Va fi încântat 1 Nici nu ştii ce sen/iciu îmi faci, Jo, cu toatâ treaba pe care o am aia... — lata câ ne-am înţeles. Dacâ vrei, Sam poate dormi acasâ la mine. Eu îl voi duce la şcoalâ şi tu vei trece sâ-l iei mâine spre seara. — Eşti sîgurâ'câ asta nu-l va deranja pe Mike? — S-o crezi tu 1 Cu toate aceste cartiere sinistrate, Mike nu va avea timp sâ stea nici un minut acasâ. De la începutul dimineţii nu se opreşte. îi scoate pe oameni de sub sfârâ maturi şi -craci rupte, cred câ nu termina pânâ mâine. — Eşti un înger, Jo, cum sâ-ţi mulţumesc ? Jo îi zâmbi. — *Nemulţiimindu-mi. Oricum, Audrey va fi încântata. Ei îi era teamâ ca n-o sâ-l laşi pe Sam. Când Jo pleca, Joseph se întoarse spre Jessie* — Trebuie sâ plec şi eu, altfel o sa pierd avionul. Am auzit câ furtuna a avariat pista şi zborurile sunt rare.

IXJVlTtJRA DE TEATRU

sie.

?5

— Fac caţiva paşi afara, cu tine, propuse ies-

— Incâ o data iţi mulţumesc pentru amabilitatea ta, spuse Joseph luându-şi râmas-bun de la ea. Ştiu bine cât te costă să râmai singurâ cu acel proiect. — Dar te asigur... — Nu-ţî face sânge râu. îndatâ ce lucrurile vor intra in normal cu mama, mâ vor întoarce fa Adelaide şi vom vedea ce putem face. Aooi, într-un impuls subit, se apropie de Jessfe, o prinse de umeri şi o sâruta cu'oâldurâ pe obraji. — Eşti o adevâratâ prietena, declara el. Jessie voia sâ-i răspundă, când se auzi strigatâ pe nume. Se întoarse şi se trezi nas în nas cu Adrian. — Davina mi-a spus.-câ'oi-avut stricăciuni fa casa şi am venit so vad. explica el. Dupâ aceea, întorcându-se câtre Joseph; il întrebâ pe un ton provocator : * — Sper câ nu vâ deranjez ? — Deloc, spuse iosephr eram pe punctul de a pleca. — Ar trebui sâ ne prezinţi, Jessie,nu in toate zilele am ocazia sâ-ţi întâlnesc prietenii. Exista o astfel de agresivitate in atitudinea lui Adrian, încât Jessîe se întrebâ dacâ el nu-l confunda pe Joseph Reiner cu altcineva. Aceastâ impresie se confirma când ea fâcu pre"zentârile. Aflând numele tânărului decorator, Adrian nu-şi mai ascunse ostilitatea, — Cred c-aş face bine sâ plec» spuse el cu râcealâ.

76

VALERIE. PARV

Jessie nu-şi revenea. Ce naiba avea soţul ei? Cât despre Joseph, el pârea foarte stingherit. — Nu vâ faceţi probleme, îi spuse el lui Adri. an, olec imediat. Apoi, adresându-i-se lui Jessie : — Iţi voi trimite vorbâ sâptâmâna viitoare pen* tru a te informa asupra situaţiei. — Sper câ se va aranja, spuse tânâra femeie sârutându-l pe obraji. în momentul în care colegul ei plecâ, Jessje se întoarse spre Adrian şi-I întrebâ sec : — Ce^ te-a apucat sâ ţe comporţi aşa cu. Joseph ? Este un baiat drâguţ şi... — Ei este Jo ? Jessie îl privi cu gura câscatâ şi deodata înţelese : Joseph... Jo. Confuzia era nemaipomenitâ, fu cât pe ce sâ izbucneascâ în râs. — Nu vad ce este aşa amuzant, bombâni Adrian, te distreazâ sâ mâ sfidezi cu amantul tâu ? Câci el era, nu-i aşa ? — Nu ştii ce vorbeşti, şi apoi, n-am de dat s6cotea Ia, unui bârbat care m-a pâra si t de şase qni ! — Tu eşti cea care m-a pârâsit ! în realitate, îl cunoşteai deja pe Jo. Ţi-ai bâtut joc de mine, recunoaşte. Iar începea ! Jessie nu se obosi nici mâcar sâ-i râspundâ. îi întoarse brusc spatele şi intrâ în casa. Adrian o urma. — Asculta, îi spuse el îmblânzindu-se, nu voiam sâ te jignesc,"cuvintele mi-au ieşit din gura fârâ sâ vreau. Nu-mi purta ,picâ. Jessie îl privi cu un aer descurajat. — De ce trebuie sâ ne certâm de fiecare data când r.e întâlnim ? zise ea cu lehamite.

LOVITURA m, TEATRU

Hfcl

Adrian nu răspunse Ia aceasta întrebare. — Âm venit sâ vâd dacâ ai nevoie de ajutor, se mulţumi el sa spunâ. Credeam c-aş putea sâ mâ ocup de Şam. v — Drâguţ din partea ta, dar tanti Dry a venit deja sâ-l ia şi va râmâne la ea pana mâine. Vrei o cafea ? adâugâ ea cu mâi multâ blândeţe. în momentul în care pronunţa aceste cuvinte, ea îşi dâdu seama câ era în întregime disponibila pentru Adrian. Dacâ voia, putea petrece ziua cu el... şi chiar noaptea. Acest gând o râvâşi. Dar îşi reveni imediat. Unde ar duce-o asta ? Problema lui Sam era în continuare la fel de im porta ntâ şi Adrian o avea pe Davina ca amantâ. Nici unul dintre ei nu era liber cu adevârat. — Vreau o ceaşcâ de cafea, dacâ asta nu te deranjeazâ, fu râspunsul lui Adrian. Aceste cuvinte o scoaserâ pe Jessie din visare. — Imediat, scuzâ-mâ. — Furtuna a fâcut ravagii teribile, spuse Adrian, uitându-se în jurul lui. Adrian se instalâ în locul pe caie-l ocupase Joseph cu câteva-secunde în urmâ. — Necazul, reluâ Jessie în timp ce pregâtea cafeaua, "este câ nu se poate repara nimic pânâ sâptâmâna viitoare. Întreprinderile de reparaţii sunt suprasolicitate. — Aş putea sâ te ajut. — Cum asta ? -» Dacâ vrei, îţi pot trimite unul sau doi din lucratorii mei. Vor, face reparaţiile cele mai urgente. Asta nu mâ va deranja, oricum sunt prea mulţi pentru treaba care a râmas de fâcut Ia mine.

77VALERIE.PARV

— Vreau, dar cu condiţia ca iu sâ accepţi despăgubiri. Acest răspuns ii displăcu lut Adriqp* — Credeam câ vei accepta/ în sfârşit, şi tu un serviciu pur şi simplii. Mâhnirea lui Adrian nu era greu de vâzut şi Jessie îşi reproşa atitudinea rigida. N-avea intenţia sa-l supere/Voia doar sâ-şi păstreze o oarecare Independenţâ *faţâ de el. Poate câ un pic de supleţe n-ar strica. — Iartâ-mâf spuse ea. Dpcâ-mi poţi face un serviciu fârâ ca asta sâ-ţi dăuneze, n-am nici un motiv sâ refuz. Faţa lui Adrian se tuminâ. — Te-ai -chimbat, constata el, mi-amintesc câ într-o anumita vreme ai fi refuzat sâ faci cea mai micâ concesie. s — Poate ca nu m-am schimbat atât cât crezi tu, zise ea întinzându-i ceaşca de cafea. — Presupun ca nu aprobi în continuare nevoia mea de a mâ autodepâşi sfidând natura. — Este adevârat, dar trebuie sâ recunosc câ tu ştii sâ faci aceastâ pretenţie foarte respectabila. — Dar este respectabila 1 Dacâ n-ar exista oameni atât de curajoşi încot sâ-şi asume riscuri, ştiinţa n-ar putea progresa. Datoritâ faptului câ astranauţii s-au aventurat în spaţiu, intr-o perioada in care condiţiile de siguranţâ erau foarte limitate, cercetarea spaţialâ a avansat. — Le-ai întrebat pe vâduvele astronauţilor ce gândesc despre isprâvrfe soţilor lor ? Tu, în fond, nu te-ai schimbat: cu prima ocazie ai lâsa totul ca sâ pleci din nou. — te înşeli 1 Este adevârat, nu m-am schimbat

L O V I T U R A m, TEATRU Hfcl

în privinţa stării de spirit dar nu voi mai plecţx* Am terminat cu expediţiile, cred câ deja ţî-am spus. Sigur, el îi spusese, şi nu te puteai îndoi de sinceritatea lui. Dar văzând entuziasmul lui când vorbea despre astronauţi, aveai de ce sâ întrebi cât timp va rezista dacâ ducea o existenţâ stabila şi sedentara... Jessie se abţinu sâ facâ vreun comentariu. Se temea de o nouâ cearta* Adrian îşi mai Juâ o ceaşca de cafea. — Aceşti ultimi ani n-au fost uşori penfru tine, constata el. — M-am descurcat, râspunse Jessie pe un ton evaziv. — Şi chiar te-ai descurcat bine ; Sam, munca ta... poţi fi mândră de tine. Auilndu-l câ face alttzie la Sam, Jessie se simţi un pic ruşinata. Şi el avea dreptul sâ fie mândru de fiu! tuL Din punct de vedere al inteligenţei şt al caracterului, acesta semâna atât de birţe cu tatâl lui ! Ce era mai normal decât ca Adrian sa se recunoască în Sam ? Dar fşi înăbuşi repede impulsul de a dezvălui un adevâr care i-ar face atâta piâcere I ' . T ' '. • — Lucrurile nu merg aşa de bine cum crezi. Oricum, familia Gratton îţi va spune pana ia urma... am intenţia sâ-mi pârâsesc munca. Adrian deschise ochii mari. — Şi de ce ? — Mackeiuy ar vrea sâ mâ ocup de agenţia din New York» dar eu n-om nici un chef so mâ instalez acolo» în mal multe rânduri i-am cerut sâ lucrez Ja Adelaide, dar el nid nu vrea sâ audâ. Nu-mi pot petrece timpul intre Adelaide şi Neur York, este

60

VALERIE. PARV

obositor şi abia mi-ar lâsa timp sâ-mi cresc fiul. — Şi atunci ce intenţionezi sâ faci ? — Aveam intenţia sâ fac o firmâ de conşulting în decoraţiuni, trebuia sâ creez o societate şi... — Consulting in decoraţiuni ! Este o idee interesantâ — Necazul este câ trebuie sâ renunţ. Trebuia sâ mâ asociez cu Joseph Reiner pe care l-ai cunoscut. El şi-a pierdut tatâl. Mama lui este singura la Sydney, aşa câ el va rămâne câtva timp acolo pentru a se ocupa de ea. Nu ştiu când se va întoarce, dar plecarea lui îmi compromite toate planurile. — înţeleg... Felul în care v-aţi despârţit semâna efectiv cu un adio. — S-ar putea spune aşa. — Nu vrei sâ-ţi creezi o întreprindere singurâ ? — Este o muncâ enorma. Cu Joseph era posibil, dar singurâ nu. Aş fi obligatâ sâ-mi consacru tot timpul, cum' m-aş mai putea ocupa de Sam ? Adrian râmase un lung moment tâcut. Pârea pierdut în gânduri. — Cred câ te pot ajuta, zise el în sfârşit. — Foarte amabil din partea ta, dar pot sâ mâ descurc singurâ. — Doar n-o s-o luam de la capât ! Nu-ţi propun bani, ci o treabâ. — O treabâ ? — Am nevoie de ajutorul tâu pentru casa pe care am cumpârat-o. — Dar eşti înconjurat de o armatâ de lucratori şi tehnicieni, nu vâd ce-ţi mai trebuie in pluş. — Ce-mi trebuie în plus ? Un profesionist în decoraţiuni şi mai ales unul în care am încredere... ocela eşti tu.

LOVITURA m, TEATRU

Hfcl

*

"

E

u

?

'

— Da. Am aceastâ idee în minte de când m-am . întors la Adelaide. Când am cumpârat aceastâ casa de la Gratton, mi-am spus câ singifra persoqnâ capabilâ sâ-i dea viaţâ cu adevârct eşti tu. Cunoşti gusturile mele şi( în plus, cunoşti aceastâ casâ şi acest cartier. Sunt sigur câ vei putea face ceva bun. Jessie reflectâ. Propunerea era atrâgâtoare. Cunoştea perfect cartierul şi istoria lui. Dacâ i se dâdeau mijloacele necesare, ea ar putea face astfel încât casa sâ se integreze împrejurimilor, pâstrându-şi caracterul şi originalitatea. — Vei fi complet liberâ sâ acţionezi-dupâ bunul tâu plac, relua Adrian vâzând-o câ ezitâ. Banii nu sunt o problemâ, In timpul celor şase ani din junglâ, nu m-am atins de economiile mele şi investiţiile mi-au adus mulţi bani. Vei avea mânâ libera. Cum ea era în continuare perplexa, el folosi un ultim argument : ţ — 7u care voiai sâ \ucrezi cât mai aproape de caso ţj-ai vedea visul împlinit. Jessie izbucni în râs. ~ Nu cer decât timp sâ mâ hotărâse, spuse ea când reuşi sâ redevinâ serioasa. Este o propunere atrâgâtoare, dar... — Dar... eu nu sunt Jo, aşa-i ? Era atât de neaşteptat încât ea râmase fârâ glas câteva clipe. — Iar! exclama ea. Asta n-are nimic de-a face cu el, nici cu oricine altcineva ! Nu era chiar aşa. De fapt, de Adrian se temea. ^Acceptând propunerea lui, ,nu s-ar afla într-o poziţie mai angajantâ fâţâ de ol ?

valzerje

vsww

- Asculta, spuse ea, voi face oricum o estimase' a Jtnârilar necesare şi apoi mă voî decide. — In corul acesta, puifeem merge dkiar aouna, «ce W ? Jessie voia sâ raspundâ când, dintr-o dată, se auzi un bubuit surd, Un nor gros de ţraf îi mvofloî. Adrian o prinse de toi ie şl o lipi 4e penele. Terorizatâ, Jessie se agâţâ de el, în timp ce zgomotul se amplifica in junri lor şi pereţii moepurâ sâ se zguduie.

5U3VITX1SA DE TEATRU

CAPITOLUL VI \

•

— Ce se întâmpla ? ţipa Jessie. Adrian n-avu timp sâ răspundă. Râsunâ un no** bubuit, urmai de o scutmătură formidabila care zguduit întreaga caso. — Cred câ peretele de la faţada este pe punctul de a se dorosEio. Mâna Iui Adrioirv se închise peste încheietura lui Jessie. — Mai bine sâ nu neimagincm ce s-ai f? întâmplat dacâ . ti* şl cu Sam aţi fi petrecu* noaptea aici. — Am avut noroc... Iu eşti cei care ne-a... Dar ea nu putu termina.,Se auzi urv trosnet s#nisfaîu şi, în* Ibţa ochitor lor înspăimântaţi, o imensa şopcrlâ apâru pe peretele bucâtâriei. V — Sa ne sabasn i striga Adrian. Casa va câd@a peste noi— Sâ iau câteva lucmrî şi plecam. , — Esteprea< nâcont, totul se poate prăbuşi âmttf-un moment într-altusl L Dar Jessie perashe de]a bucâtarla. Obişnuita sâ acţioneze eepede, verw peste puţin timp cu o valiza şi un enorm* iepure de pluş. -T Am luat doar ce este indispensabil, zise ea

84

VALERIE. PARV

când Jurâ afara. LucrUrile- mele de toaleta şi cele ale lui Sam, câteva cârţi şi Aleargâ-Mereu. — Aleargâ-Mereu ? — Aşa l-a botezat Sam pe* iepurele sâu. Dupâ el, vânâtorii pot trage cât poftesc în iepuri, asta nu-i va împiedica pe aceştia din urmâ sâ alerge mereu. Adrian nu-şi putu înăbuşi un surâs. — Acest copil este plin de idei, spuse el admirativ. — Câteodatâ cam prea mult, ceea ce devine obositor. Apoi, schimbând subiectul, ea întrebâ : — Pot sâ telefonez la un hotel de la. tine? La ce bun ? Am camere destule. — Asculta, râspunse Jessie punându-şi jos valiza, ne-ai primit cu multâ amabilitate ieri searâ, dar n-o sâ repetam psta în toate serile. Faţa lui Adrian se întuneca. — Este de necrezut ! exclamâ el. . De fiecare datâ când vreau sâ te ajut, trebuie ca mai întâi sâ ne certâm I îţi propun sâ-ţi trimit lucrâtori, tu mi-o iei în nume de râu ; îţi ofer sâ lucrezi pentru mine, s-ar spune câ te jignesc. Nu se poate ca relaţiile noastre sâ fie mai simple ? — Nu te supâra, voiam sâ evit sâ te deranjez. — Nu mâ deranjezi, ştii foarte bine I Apreciez mult compania lui Sam. Ai face mai bine sâ te gândeşti la el în loc sâ te ocupi de amorul tau propriu. Nu existâ hotel în acest cartier. Nu vâd de ce trebuie sâ-ţi complici viaţa. Şcoala lui Sam *este alaturi, ar fi mult mai simplu sâ locuieşti la mine Cum ea ezita, el crezu câ este bine sâ precizeze': -

LOVITURA m, TEATRU

Hfcl

— Oricum, este ceva provizoriu, doar timpul cât sâ se evalueze stricâciunile şi sâ se repare. Va fi mai uşor pentru tine sâ fii aici. Era greu sâ nu-i dea dreptate. — Ne-am înţeles, zise Jessie. în orice caz, Sam este !a tanti Dry pânâ mâine, deci nu existâ nici o urgenţâ. Ce vrei sâ spui ? — Câ eu pot dormi foarte bine acasâ la mine în aceastâ noapte. Adrian o privi * de parcâ ea îşi ieşise din minţi. — Eşti complet nebuna ! Sâ dormi în casa asta, cu toate riscurile ! Incâ o datâ, el avea dreptate. Casa era pe moment de nelocuit. Dar lui Jessie îi era teamâ sâ petreacâ noaptea singurâ la Adrian. Ar fi fost altceva dacâ şi Sam era acolo. — Fie, acceptâ Jessie resemnata, ai câştigat. Adrian luâ valiza şi ea îl urma. — £u o sâ dorm într-o camerâ pentru musafiri; zise el când ajunserâ. Cel mai bine ar fi'ca tu sâ iei camera mea. — Dar... am... am dormit dfeja ieri searâ acolo. Adrian îi aruncâ o privire ironica. Ai vrea sâ- schimbi camera în fiecare searâ ? — Nu... nu-i vorba despre asta, se bâlbâi ea, din ce în ce mai stingheritâ. — Ce-i atunci ? Cum sâ-i explice câ nu voia o prea mare intimitate ? — Nu... nu voiam... sâ te deranjez. Dar Adrian nu pâru deloc convins. — Sâ nu mâ deranjezi, asta-i ! Ce-ţî imaginezi ? în ciuda celor şase ani petrecuţi în junglâ, ştiu sâ

m mă ab^iai, Nu? voi* .inegnţa* s4 pofiir de s&u^fev dacâ barate Jessie se înroşi toafcăv S&sp'diaraeiBs eit erxm nefcu^ datâ. I se puteau i&pfâgp muJte lucrarH^î Axdrian, dar nu-lipsa, de eivîUzfflţje, — Scii&ârriaâ| sparse, anii praastm — Sâ nu mai vorbim, o-sfătui Adrian şi ctpsiii|« dia* câ eu îţi ofer camera asta, nru: Imm&tmm dm rxw mâ gpj&diesG ib cern — Ce vrei sâ spui ? El ib mobilai dim WGmţmâ* — Gmttw-iiî imVau?fâamfcosester mabile. Le-am acceptat fiindcă mâ scoteau din inciiir^âtuiiGit, dai? mi ţi*a» sâ* ie păstrez* Dx&sâssftai vreme m aae carte. Ştii foarte bine. EJi nu- exegesra. Pa; vremea! oirnd- trâiaui împreună, se stobiJke m efe aamplicitate> intnarei* îm-

IMMMMK

ITEATRU

w

cat Adrian -.gblcea tiara ^eutaae pmocupărtle soţiei sale. în acel moment el itw ^ghicise wmct. âmsie na se fmvtneba n.umot deferi iOMwsese wwe© tndţkme ^a vină, regreta câ o iăcuae.fittmdnâmii-i m trebui şm» mult timp .lui Adrian ;s© descopere câ mi aexistose nictocdjatâ iun ^alt /bărboi in wiaţa tei şî, azansecinţâ, tatâl lui Sam nu era decât el. Adrian se apftixpie jde em. — ]~I-am spus IFITŞJSA aâ mu ^trebuie sâ 1B IEIBITOŞ- , te#tiP