Lorelei

de Heinrich Heine Proiect realizat de : Tiganetea Bianca Floricica Miron Iulia Simina Clasa a XII-a F

Christian Johann Heinrich Heine (numele la naștere Harry Heine), (n. 13 decembrie 1797, Düsseldorf – d. 17 februarie 1856, Paris) a fost un poet șiprozator german. A fost unul dintre cei mai semnificativi poeți germani și reprezentant de seamă al liricii romantice universale. Lirica sa reflexivă este marcată de o originală subiectivitate, fiind subordonată deopotrivă fanteziei și reveriei romantice, dar și înclinației către ironie, autoparodie și umor. A exercitat o puternică influență asupra literaturii germane.

Cu excepția unei scurte vizite în Germania, în 1843, el și-a petrecut restul vieții la Paris.

. Heine este cel mai bine cunoscut pentru poezia lirică, din care o bună parte (mai ales lucrările de tinerețe) a fost pusă pe muzică de compozitori de lieduri, dintre care cel mai reprezentativ a fost Robert Schumann. Și alți compozitori, între careRichard Wagner, Franz Schubert, Felix Mendelssohn, Fanny Mendelssohn, Hugo Wolf și Johannes Brahms, au pus pe muzică versuri ale lui Heine. Chiar și în secolul al XX-lea, Hans Werner Henze și Lord Berners le-au urmat exemplul.

Ca poet, Heine a debutat în 1821 cu volumul Gedichte (Poezii). Pasiunea sa amoroasă unilaterală față de verișoarele sale Amalie și Therese l-au inspirat să scrie cele mai reușite versuri, Buch der Lieder (Cartea cântecelor, 1827).

Adevarul e in iubire !

Dumnezeu ma va ierta. E meseria lui

Dragostea este o poveste straveche, dar care este totdeauna noua. Adevarul cel mai adanc se naste doar din dragostea cea mai adanca.

(Traducere de St. O. Iosif) Eu nu ştiu ce poate să fie Că-mi sună mereu în urechi Cu veşnica-i melancolie Un basm din zilele vechi.

Ea-şi piaptănă părul şi cântă Un cântec de vrajă al ei; Te farmecă şi te-nspăimântă Cântarea frumoasei femei!

Se-ntunecă fără de veste, Lin apele Rinului curg, Şi cresc ale munţilor creste Măreţ strălucind în amurg.

Pescarul, nebun, se repede Cu luntrea lui mică şi, dus, Nici valuri, nici stâncă nu vede, El caută numai în sus.

Pe stâncă un chip de femeie S-arată din negură blând, Brăţara-i de aur scânteie, Ea-şi piaptănă părul cântând.

Vâltoarea-l izbeşte de coasta Stâncoasă, şi moare-necat: Lorelei a făcut-o aceasta Cu viersul ei fermecat.

Lorelei este o stâncă ,situată pe malul estic al Rinului in apropiere de localitatea Goarshausen din Germania. Deja in evul mediu stânca devine renumită , prin pericolul mare pe care îl prezenta penru corăbieri sau plutaşi

In 1801 autorul German Clemens Brentano a compus balada Zu Bacharacham Rheine. In 1824 Heinrich Heine a adaptat tema lui Brentano scriind una din cele mai faimoase poeme ale sale "Die Lorelei" In 1837 la poemul lui Heine ,Friedrich Silcher a compus o melodie care a devenit populară in Germania. Mai mulţi muzicieni printre care şi Liszt au compus muzica la poemul lui Heine. Poetul francez Guillaume Apollinaire a scris si el un poem pe această tema " La Loreley"

Ei bine, Lorelei a fost talmacita in multe alte graiuri, si exista si versiuni in cateva dialecte ale limbii germane, in limba engleza, limba romana. O versiune in dialectul sasesc.

Asadar asta-i povestea lui Lorelei. Se spune ca nici macar diavolul nu ar avea putere asupra ei. S-a indragostit si el odata de ea si a vrut-o ca un nebun. A trebuit sa-si puna pofta-n cui! Atunci s-au intamplat lucruri ciudate rau, pana la urma diavolul a reusit cumva sa fuga si nu s-a mai intors niciodata. Cat despre frumoasa fecioara, este inca acolo, sus pe stanca, asteptand un barbat sa vina la ea si sa o ia cu el. Degeaba, asa ceva nu se poate intampla niciodata! Ca sa te sui pe stanca trebuie sa fii indragostit, si cine pateste asa ceva se zdrobeste imediat de pietre in tumultul fluviului.