Lollike Christian Det normale liv rum+Žnsk

VIAȚA NORMALĂ sau Corp și câmp de luptă de CHRISTIAN LOLLIKE (2011)

Traducere din limba daneză de Carmen Vioreanu (2013)

©Nordiska Strakosch ApS Copenhaga, Christian Lollike, Carmen Vioreanu

1

1. Inner Stasi

A Mă simt urmărită.

B Ce?

A Mă simt URMĂRITĂ.

B De cine?

A Nu-știu.

B Când te-ai simțit ultima oară urmărită?

2

A De exemplu acum. De exemplu înainte.

B Și intuiția ce-ți spune?

A Vorbește încet!

B Și intuiția ce-ți spune?

A EU N-AM INTUIȚIE, dar din când în când mă întorc rapid, uite-așa! Dar nu văd pe nimeni.

B Nu e prea bine.

C Dar cine își permite de fapt să te urmărească? Cine e într-atât de interesat de viața ta?

3

A Mulți.

C Cine?

A Banca.

C Consilierul tău bancar se fâțâie pe-aici și te spionează, adică…?

A Atunci nu-l cunoști pe consilierul meu bancar. Trimite faxuri, dă mailuri, scrie pe Twitter și nu vorbește niciodată despre nimic altceva în afară de asigurările de viață care sunt foarte necesare dacă nu vreau să se termine rău. Dacă o firmă de mutări pe nume Holger Danske din sala 4 scapă o mașină de spălat – ai grijă, ferea, pac. Sau dacă tocmai ție ți se întâmplă, când cineva de-a dreptul religios devine religios de furios – BUM și tu ai explodat și ești împrăștiată acolo în multe bucăți?

B Altcineva, cine-ar putea fi?

4

A Bineînțeles că poate fi și fostul meu iubit. Nu mă poate uita. Îi tai respirația. Chiar dacă n-am reușit niciodată să am corpul pe care i l-am promis. Noi ne-am antrenat zi și noapte, push-up, sit-up-uri, spinning, alergare, yoga și tot rahatul, dar el n-a putut niciodată să vină de hac pasiunii mele pentru prăjituri – și pentru asta trebuie să plătesc cu prețul ăsta.

B Nu despre corp e vorba.

A Ba despre corp e vorba. El îmi adăpostește viața și sufletul. El decide cine și cât timp cineva se poate holba la mine – chiar dacă sunt mai inteligentă decât moartea, nu creierul mă face să mă simt sexy, atrăgătoare și productivă. Corpul e. Corpul meu e viitorul meu, propria mea valoare, capitalul meu – CRU-CI-FIXUL MEU. Iar centrul de fitness e biserica mea. Acolo mă duc când vreau vitamine spirituale și când vreau să-mi recapăt credința.

C INNER STASI e.

A Ce?

C INNER STASI e.

5

B Cine dracu' e INNER STASI?

C INNER STASI e organul care te controlează, apelând la dorința ta existentă de a trăi o viață bună și plină de succes. INNER STASI e organul care te controlează, apelând la dorința ta de a fi un cetățean bun. INNER STASI e organul care te controlează, apelând la calitățile tale existente, precum supunerea, rațiunea, responsabilitatea și vanitatea. - Dacă nu cultivi mișcarea de 6 ori pe zi. - Dacă nu ai un corp sănătos și suplu. - Dacă pielea nu e ușor bronzată, proaspătă și netedă. - Dacă nu-ți faci gimnastica ACUM, INNER-STASI te denunță.

B La cine?

C La DIRECȚIA PENTRU AFACERI SUFLETEȘTI.

A Sunt singura de aici care n-a auzit niciodată de INNER-STASI și de direcția aia?

6

B Nici eu n-am auzit niciodată de ei.

C DIRECȚIA PENTRU AFACERI SUFLETEȘTI este o organizație secretă care are drept misiune protejarea ta, a mea și a cetățenilor.

B A ta, a mea și a cetățenilor? C Misiunea constă din a fi extrem de atent cu cetățenii simpli și, în efortul său susținut de a exclude grija maximală, Direcția pentru Afaceri Sufletești a creat INNER STASI. INNER STASI este organul care controlează aspectele administrative interne. Adică, are grijă ca tu să fii în stare să te administrezi pe tine însuți într-un fel care să-ți facă bine ție însuți și societății.

B Dar atunci e la fel ca municipalitatea. M-au sunat să mă invite la un curs de gătit. Spuneau că prin mâncat sănătos îmi pot recăpăta controlul asupra asimilării grăsimilor. Eu am refuzat, dar ei mi-au explicat foarte clar că asta va duce la o stopare a sumei zilnice alocate mie. Ei nu mai văd niciun sens în a-mi mai plăti asigurarea medicală, dacă nu sunt interesat să mă străduiesc și eu puțin. Când au văzut cât de gravă e situația, mi-au oferit un antrenor de fitness. În alte părți e ciudat să ai un antrenor de fitness finanțat de stat. Dar e foarte drăguță tipa și acum chiar îmi place să mă antrenez. Antrenatul declanșează endorfinele, autoconservarea, întărește sănătatea și valoarea de sine și, în plus, previne depresia.

7

C INNER STASI NU E MUNICIPALITATEA. Este un departament al direcției pentru afaceri sufletești. Dar DIRECȚIA PENTRU AFACERI SUFLETEȘTI lucrează într-o rețea secretă ușor structurată și extrem de transparentă – la fel ca Al-Qaida.

A Dacă INNER STASI nu e doar o afecțiune psihică de care tu suferi și pe care vrei să o ai, ca eu și restul lumii să suferim, pentru că dacă și noi suferim de ea, atunci suntem o comunitate, și dacă suntem membri ai acestei comunități INNERSTASICE, da, atunci suntem în număr mare, și dacă suntem în număr mare, atunci afecțiunea e normală – și dacă e normală, nu mai are niciun rost să vorbim despre asta. Dar de ce să nu privim situația drept în ochi: EȘTI BOLNAVĂ.

C Să nu-mi zici mie că sunt bolnavă.

A Dar ești bolnavă.

8

2. Under Observation

Povestit de A,B și C

Ea stă la ei în bucătărie și supraveghează – în timp ce se uită geam – căruciorul în care doarme copilul lor. Au sunat de la tine de la serviciu. Și? Voiau să știe dacă s-a întâmplat ceva. Dacă e ceva ce trebuie să știe. Dar de ce te-au sunat pe tine? Și eu am întrebat același lucru. Au zis că nu mai ești așa de zâmbitoare și de profitabilă ca de obicei. Cine-a zis asta? Ăla, noul tău șef, nu țin minte cum îl cheamă. Păi atunci ar trebui să mă apuc să zâmbesc mai mult. Da. Dar nu e nimic, nu? Ce vrei să zici? Ceva în neregulă? Ce să fie? Ar putea foarte bine să fie ceva, dar mă bucur să aud că nu e nimic, fiindcă nu e nimic, nu? E un interogatoriu? Nu, nu, numai că el a menționat ceva cum că ți-ar fi scăzut curba performanței. Ce tot zici acolo? 9

Ea doar repetă. Ce tot zici acolo? Așa a zis el. Și tu vii și-mi zici că el a menționat ceva cum că… Dar n-a accentuat prea tare chestia. Așa a zis el? Am auzit din tonul vocii. Dar e total nerușinat să te sune pe tine să-ți spună că mi-a scăzut mie curba performanței. Așa ceva nu se face. Eu zic să te bucuri că ai un loc de muncă unde au grijă de tine. Nouă nu ni s-a întâmplat niciodată așa ceva. Eu dacă nu sunt acolo tot timpul, în fiecare zi, sunt dată afară. N-am nicio șansă, și tu știi foarte bine asta. Șansă. La ce te referi prin șansă? Știi tu la ce mă refer. Crezi că vrea să mă concedieze? A sunat să se asigure că ți-e bine, ținând cont de coborârea curbei performanței pe care au constatat-o mai mulți angajați și colegi de-ai tăi: că stai și te uiți în gol, îndelung, fără să faci nimic. Care e chestia cu colegii mei? E clar că i-a întrebat și pe ei. A zis el asta? Bănuiesc. Asta nu mi se pare deloc drăguț. Tu ești mulțumită cu slujba ta și așa și trebuie să fii, e un loc de muncă grijuliu. 10

Da, bineînțeles că sunt mulțumită de slujba mea, 500.000 de inși ca mine ar vrea slujba mea, iar colegii mei spun că stau și mă uit în gol, fără să fac nimic. La ce te gândești? Păi ce dracu', ar trebui să nu se bage. Mă văd nevoită să-i sun și să le spun, da, că sunt niște pârâcioși. Dar la ce te gândești, când stai și te uiți în gol? Dar nu stau și nu mă uit în niciun gol, când sunt la serviciu, dar sunt cam îngrijorată. Pentru ce? Nu știu. În fiecare zi cred că se întâmplă ceva cu cea mică. Că moare. Că o calcă o mașină. Se îmbolnăvește. Că o să trăiesc o viață fără ea. Dar eu credeam că am încheiat subiectul ăsta. Da, dar nu e numai asta. Cum așa? Nu știu. Doar că parcă lipsește ceva. Ce vrei să zici? Nu știu.

11

3. INNER STASI

C De ce ai zis că sunt bolnavă?

A Pentru că ești bolnavă.

C Îmi aduc aminte foarte bine când o anumită BOALĂ a venit în țară și nimeni nu-i știa consecvențele și tu nu știai dacă să faci VACCINUL DE LA STAT sau nu, fiindcă auziseși că ar avea efecte secundare și că efectele secundare ar duce la atrofierea organelor. Așa că stăteai în pat și nu știai de ce să-ți fie mai teamă: de boală sau de simptome. Și ai căutat pe net cele mai noi știri și te-ai luat mai mult după cele care îți confirmau teama – și în tot timpul ăsta vedeai simptome peste tot.

B Asta e partea bună cu netul. Mereu găsești pe cineva care îți împărtășește exact teama ta.

C Și erai sigură că ai luat boala și îți dezinfectai mâinile și copiii care au făcut bube de la atâta spirt, iar simptomele-fantomă au izbucnit și…

12

A Dar n-am fost bolnavă!

C Exact.

A Atunci de ce zici că eu sunt bolnavă când tu ești cea bolnavă?

C Pentru că tu mereu crezi că ești bolnavă, și asta e mult mai bolnav. Ești dependentă de grijile tale din cauza la mai știu eu ce fucked up disorder. A Ok, sunt dependentă de grijile mele, și ce?

C Nu numai că ești dependentă de grijile tale. Dar mai ești și narcomană-cu-frică-sufocantă, stai mereu și te droghezi-cu-frică-sufocantă, cu griji, și faci asta fiindcă îți șoptește INNER STASI pe dinăuntru.

A Dacă n-aș. Dacă n-aș. Dacă n-…. Dacă n-aș. Dacă n-aș. Dacă n-…. Dacă n-aș. Atunci. Atunci. Atunci. Atunci. Atunci ghinionul dispare, atunci ție, ție ți se întâmplă, dacă se întâmplă ceva în neregulă, atunci tu te îngrași, te îmbolnăvești, ești călcată de mașină, faci 13

cancer la rinichi, ești agresată, eu, îmi pierd slujba, tu, tu nu intri în luptă, nu intri în vagon, în cursă, tu, tu ești nefericită și dependentă de medicamente. Nu vreau să mor.

B INNER STASI E RĂU.

C INNER STASI NU E RĂU. Cea dintâi misiune a INNER STASI este să ne facă să ne adaptăm nouă înșine, și de aceea INNER STASI ne va deschide mereu ochii în fața potențialelor pericole când e vorba de a le exorciza cu ajutorul diferitelor proceduri de siguranță. De aceea se supraveghează tot ce poate fi interpretat drept potențial pericol.

A Nu vreau să mai aud niciun cuvânt paranoic despre INNER STASI.

C Asta fiindcă ți-e frică. Asta fiindcă ești urmărită. Fiindcă nu știi cine te urmărește. Și asta te sperie. Și singurul anxiolitic pe care îl cunoști este ANTRENAMENTUL.

Pauză. A începe să alerge.

14

4. Under Observation

Povestit de A, B și C.

Ea a ieșit să alerge.

Ea a ieșit să alerge. Singură.

Și doar cu ea.

Trece pe lângă o femeie supraponderală care stă pe o bancă și mănâncă un pateu.

Urăsc oamenii grași.

Nu, nu urăști oamenii grași.

Sunt scârbită de ei.

Nu, nu ești scârbită de ei, vezi în ei ceea ce nu vrei tu să fii.

Nu mi se pare neapărat frumos sau potrivit din punct de vedere social că simt ceea ce simt, dar… O FAC, DECI.

15

Se împiedică de o piatră și aproape cade.

Ok, și ei trebuie să transpire mult.

Trebuie să fie pe acolo o perniță de grăsime sau două care nu e niciodată spălată cum trebuie.

Care maschează firimituri de prăjiturele care stau și putrezesc și devin vii.

Ei nu pot merge cu haine de grăsime pe ei.

Sau în lenjerie obraznică.

Ar trebui să știe asta.

De ce dracu' nu se pot abține? DE CE DRACU' TREBUIE SĂ MĂNÂNCE ATÂT DE MULT? De ce trebuie să bage totul în gură și doar să mănânce și să mănânce și să mănânce?

Ea accelerează ritmul.

Ei știu foarte bine că se îngrașă și că sunt priviți cu dispreț și chiar ei se privesc cu dispreț. Cât de greu e să spui nu mulțumesc, prăjiturilor grase, și da mulțumesc, morcovilor? Există 120 de milioane de miliarde de oameni care nu au ce să bage în gură, care mor de subnutriție, și ea nu se mai oprește din mâncat. Păi chiar e insuportabil, vulgar și scârbos.

16

La dracu' cu cei care suferă de subnutriție; nu pe ei trebuie să-i salveze grasa, ci pe ea însăși.

Dar poate e o boală.

Nu e nicio boală.

Ea accelerează ritmul și mai tare, timp în care încearcă să reprime imaginea unei firimituri de prăjitură…

Care s-a strecurat printre două pernițe mari de grăsime. E acolo de o săptămână și a prins viață. I-a crescut păr și s-a împrietenit cu o bucată veche și verde de pâine prăjită. Bună, pâine prăjită. Bună, firimituro – nu vrei să ne mutăm împreună? Împreună acu început să-și extindă teritoriul.

Cum poți avea încredere într-un om care nu e în stare să se țină singur în frâu? Care nu se poate controla, care cedează în fața celei mai mici tentații. Oamenii grași nu pot ține secrete. DACĂ NU AI CONTROL ASUPRA PROPRIULUI CORP, ASUPRA A CE AI CONTROL?

Brusc, ea simte o formă ciudată de invidie. Iată un corp care a cedat. S-a predat. Nu-i pasă. N-o să producă tot timpul, de la sine, o sarcină nouă și îmbunătățită. El poate face ce vrea.

El are acces la tot ceea ce eu aș putea mânca doar cu rușine.

Și cu o pedeapsă ulterioară.

17

Ea accelerează ritmul și mai tare.

Fuck, urăsc oamenii grași.

Și câinii grași.

Cu stăpâni grași.

Ea aleargă repede acum.

Prietenii mei îi urăsc și ei pe oamenii grași.

Și câinii lor îi urăsc pe câinii grași.

Ajunge la țintă, își șterge transpirația de pe frunte și se uită la ceas. A ieșit cu 30 de secunde mai târziu decât ultima dată când a făcut tura de rezistență.

Deci trebuie s-o alergi iar.

Asta e.

E convenția pe care o are cu ea însăși.

18

5. INNER STASI

A, B și C întrerup povestea lor.

B Nu trebuia să spunem o poveste foarte normală?

A Atunci e foarte normal să ai o relație ambivalentă cu grașii. Așa cum e foarte normal să ai o relație ambivalentă cu străinii. La fel ca toată lumea. E un instinct natural să vrei să ai grijă la rasă, iar grașii și străinii pot fi văzuți, fiecare în felul lor, ca o amenințare la adresa societății.

C Dar nu trebuia să aducem o odă poftei de viață? Să creionăm un portret cu noi înșine, ca niște oameni radical de deschiși – să arătăm calea spre eliberarea acestui potențial? Nu trebuia să creionăm un portret al oamenilor cu posibilități nebănuite pentru auto-realizări? Nu asta trebuia să facem?

B Hai s-o luăm de la capăt.

Pauză. A, B și C ies și intră înapoi și încep spectacolul la fel ca adineauri.

19

A Mă simt urmărită.

B Ce?

A Mă simt URMĂRITĂ.

C De cine?

A Nu-știu.

B Când te-ai simțit urmărită ultima dată?

A De exemplu acum. De exemplu înainte.

20

C Și intuiția ce-ți spune?

A Vorbește încet!

C Și intuiția ce-ți spune?

A EU N-AM INTUIȚIE, dar din când în când mă întorc rapid, uite așa! Dar nu văd pe nimeni.

B E monitorizarea aceea. Sunt sigur. De când au început să se arunce în aer pe ei și pe noi ceilalți, nu mai există clădire publică care să nu fie monitorizată – și ce înseamnă asta?

C Dacă n-ai nimic de ascuns, n-ai de ce să-ți fie teamă.

A Să te comporți cum trebuie și în orice caz să nu faci nimic bi-zar.

21

C Și cu ce ne împiedică asta?

B Ei nu lasă mult loc pentru psihopatul interior când UITE-UITE sunt camere peste tot și e una chiar acolo.

A Nu e nicio cameră acolo.

B Ba e o cameră.

A E doar un pantof.

B Cu o cameră în el, și ne-a supravegheat tot timpul, și probabil de aceea tu te simți urmărită.

A Nu e nicio cameră în pantoful ăla.

22

C Nu știu ce e, o cameră mă înregistrează, dar eu când văd o cameră, încep mereu să boogiewoogie, și asta nu doar din considerente față de INNER STASI, care Dumnezeu știe cum stau și se plictisesc, nu, camera mă face electrică. I am on, somebody is watching me – și de ce să nu te și alegi cu ceva din asta?

A Nu e nicio cameră în pantoful ăla.

B Astăzi se fabrică niște camere atât de mici, că nici nu le vezi cu ochiul liber.

A Nu.

B Ba da.

A Nu.

23

B Ba da, le vezi, și asta din cauza teroriștilor. Ei au creat o creștere explozivă în branșa monitorizărilor. Nu există om care să n-aibă stofă de detectiv particular. Acolo trebuie investit, dacă vrei să scoți bani. A Dar eu mă simt urmărită. Și tu ești suspectă. Și tu ești suspect. Toți sunt suspecți. Dar oricum, cineva e mai bănuit decât alții. De exemplu cel cu părul negru ca pana corbului și cea cu eșarfa (care e grasă, care e gălăgioasă, vorbește daneză prost și care lejer ar putea avea o centură cu bombă la brâu), dar și cel pe care l-am văzut la brutărie azi-dimineață și care mi-a aruncat privirea aceea: jegoaso. Când o să fie introdusă Șaria, o să-ți tai țâțele și-o să mă piș pe tine, proasto.

B Aș vrea atât de mult să fiu tolerant, dar când văd o gașcă din asta de băieți bruneți, cu piele neagră, observ cum mă bântuie un sentiment de nesiguranță prin tot corpul. Și fantoma îmi spune că sunt invidios. Ei au o apartenență. Ei par să aibă o libertate, pe care eu nu o am pur și simplu. Sunt masculini în felul lor pizza-Ibiza-fuck. Au lanțuri și conduc mașini de teren cu spoilere scumpe, și apartenență. Eu nu pot intra în apartenența lor. Mi-ar plăcea să fiu cioroi. Și dacă eu nu pot să fiu, atunci să nu fie nici ei. Îmi vine să-i împușc.

A Eu știu foarte bine că nu toți vor să-mi taie țâțele, dar e cineva, nu știu cine, tu știi? Și atâta vreme cât sunt în stare să-mi țin în frâu psihopatul interior și să mă comport normal, da, atunci pentru Dumnezeu, pot atârna ghirlande de camere de supraveghere – pentru mine asta nu înseamnă decât siguranță.

24

C Cine sunt ei?

A Care ei? C Ai zis că ei pot atârna ghirlande de camere de supraveghere.

A Da, ei pot face asta.

C N-aș fi crezut că tu crezi în Direcția pentru Afaceri Sufletești.

A NICI N-AM ZIS CEVA DESPRE DIRECȚIA AIA DE CĂCAT.

B Și asta tot din cauza teroriștilor. Ei mi-au distrus viața privată și m-au transformat într-un om fără secrete. Tot timpul sunt înregistrat; când cumpăr un castravete din piață și dau cardul, când împrumut cărți de la bibliotecă, când îmi conduc mașina, când vorbesc la telefon, când îmi folosesc GPS-ul, când comand târfe online sau caut scule erotice. Chiar și acum, când stau aici și sunt intim și discret – tot e o cameră, chiar acolo.

25

C Nu e nicio cameră acolo, e INNER STASI.

A Nici INNER STASI, nici teroriștii nu ți-au distrus viața privată. Ci capitalismul. C Nu spune cuvântul ăla.

A Care?

C Cuvântul pe care tocmai l-ai zis.

A Capitalism?

C Când aud cuvântul ăla, mă simt imediat plasată într-o tabără de cantonament marxistă care educă umaniști grijulii drăguți, amabili și respectuoși, cărora le e rușine că sunt o parte din ceva ce nu pot scăpa.

26

A Atunci ce cuvânt să folosim?

C Altul.

B Dar tu nu ești altceva decât un profil de consumator care circulă printre diferite activități. Se cunoaște faptul că în permanență, comportamentul tău este înregistrat și cartografiat. Că ei știu tot timpul unde ești și oricând îți pot trimite încă o ofertă croită pe sufletul tău. De aceea te simți urmărită.

B Deci cei de la INNER STASI se află în mine, mă văd live pe film?

C Da, și din când în când, INNER STASI te lasă și pe tine să vezi. Atunci folosesc privirea ta interioară ca pânză de proiecție.

B …Deci camera aceea din pantoful acela e INNER STASI.

A NU E NICIO CAMERĂ ÎN PANTOFUL ĂLA. 27

C INNER STASI a instalat o cameră de supraveghere înăuntrul nostru și bâzâie tot timpul.

B De ce?

C Cea dintâi misiune a INNER STASI e să ne facă să avem grijă de noi înșine, și de aceea INNER STASI ne va deschide întotdeauna ochii în fața potențialelor pericole, privitor la exorcizarea lor cu ajutorul diferitelor sisteme de securitate. De aceea se ia lua în considerare tot ce poate constitui un potențial pericol.

A REFUZ SĂ MAI ASCULT ALTE CUVINTE PARANOICE DESPRE INNER STASI.

B Deci e o cameră în pantoful ăla.

C Eu credeam că o să spunem o poveste foarte normală.

Intră din nou și înscenează o poveste.

28

6. Under observation

Ea stă, împreună cu soțul ei, și se uită la un desen făcut de fiica lor. El zice:

Vai, dar ce frumos e. Ce talentată ești, comoara lui tata. E un bărbat? Ei, dar ce înalt e. Și subțire. Și uite un… ăsta e pantoful lui? Vai, dar ce talentată ești.

Cred că o lăudăm prea mult.

Prin ”lăudăm” vrei să zici ”lauzi”, adică eu o laud…?

Trebuie doar să avem grijă cum o facem. Lauda îi poate dăuna respectului de sine. Fiindcă tu te faci singur judecător când o lauzi în felul acela, și asta îi poate da un respect de sine scăzut. Ai putea spune: ”vai, dar ce bună ești la desenat bărbați, când știu ce greu ți-a fost!”

Nu, ce dracu', nu pot să zic așa ceva.

De ce nu?

Fiindcă nici nu apuc să deschid gura, că tu te și apuci să mă corectezi.

29

Eu vreau doar să facem ce e mai bun pentru ea. Și nu vreau decât să pot vorbi normal cu copilul meu. Să folosesc limbajul care mi se pare firesc – fără să aud tot timpul că ar fi trebuit să spun altceva, să fac altceva.

Ai zis că n-ar trebuie s-o ajut să se urce pe stativul de cățărat.

Pentru că tu o cocoloșești și îi diminuezi dezvoltarea motorie.

Dar tu m-ai împiedicat pe mine să fac ceva care mi s-a părut firesc. Și anume, să-mi ajut copilul.

Vrei să negi că tu ești cea care mă corectează mereu?

Se prea poate să o fac mai mult eu.

Tu nici măcar nu știi cum să vorbești cu propriul tău copil.

Dar e și important.

Dar e bolnav să nu pot vorbi firesc cu copiii mei; în același timp tu îmi și comprimi relația cu ei, și nu vreau așa ceva.

Pentru că te rog să te gândești mai bine…

30

Pentru că tu răspândești constant nesiguranță. Eu vreau doar să fac totul bine. Pentru ei.

În ultima săptămână, tacâmurile au fost în sertar și le-am mutat acolo pentru că tu ai început să aberezi că lor le-ar putea trece prin minte să pună mâna pe cuțit și să se taie cu el.

Unde te duci?

Ies să iau puțin aer, dacă-mi dai ok-ul.

Tăietură

Ea a fost la serviciu.

Acasă.

Ea lucrează de fapt acasă.

De fapt e week-end.

Dar vinerea trecută a luat copiii foarte devreme, așa că…

31

Ea se simte puțin în urmă.

Asta și fiindcă ei au angajat două persoane noi.

Asta ascute concurența.

Așa cum a zis șeful ei.

În glumă.

În serios.

I-a pus pe copii în fața televizorului cu o ceașcă cu bețișoare de morcovi.

E puțin în dubii dacă filmul pe care îl văd copiii e bun pentru ei, dacă nu reprezintă niște valori care pe ea nu o reprezintă.

Ar trebui să vadă filmul cu ei și să-l discute pe parcurs, pentru ca ei să nu se uite doar pasiv…

Dar e week-end, și ea vrea să se uite puțin și în pe ziar.

Nu, vrea să stea cu copiii.

32

Și să citească ziarul în același timp.

Dar, brusc, realizează din întâmplare că șeful ei se află acolo, lângă ea.

El stă chiar acolo și îmi amintește că mi-aș putea folosi timpul muncind.

Sigur că nu trebuie să muncești în week-end, trebuie să-ți folosești timpul cu copiii tăi, chiar dacă ai rămas în urmă.

E puțin confuză să-l vadă acolo, și confuzia nu scade când îi zărește pe cei doi noi angajați. Ei stau în fața ei…

Și zâmbesc.

Ei zic că pot prelua ei sarcinile ei – pentru că lor le place să își ia muncă în plus acasă. Noi nu avem copii, ca tine. Dar dacă ei fac asta, îmi pierd credibilitatea în fața lor, și când încerc să le explic acest lucru, ei îmi amintesc că suntem o echipă și că nu trebuie să mă stresez. Dar ei se află în casa mea. Pe canapeaua mea. Stau chiar acolo și când o să mă duc la toaletă, ei o să-mi ia dosarele, știu asta, așa o să facă; prin urmare, iau dosarele cu mine la toaletă.

E o prostie să pierzi timpul.

Așa că stau pe veceu și gâfâi și muncesc și mă cac și simt cum îmi bate inima, și cel mai mult aș vrea să mă întind pe jos și să plâng.

33

Și ea face asta.

Alunecă în jos pe podea.

Își lipește fața de gresie.

Îi tremură corpul.

După ce plânge puțin, se ridică, își corectează machiajul și vine în sufragerie.

Nici colegii, nici șeful nu mai sunt acolo.

Copiii ei stau la televizor, complet absorbiți de Barbie și Lacul Lebedelor.

Se așează lângă ei și îi îmbrățișează.

Șoptește: Mama te iubește. Mama te iubește.

Îi strâng atât de tare în brațe, că văd cum li se face frică, dar din fericire Barbie se ridică și se transformă într-o lebădă.

34

7. Inner Stasi

B Dar nu trebuia să aducem un omagiu poftei de viață? Să schițăm un portret cu noi înșine, ca niște oameni radical de deschiși – și să arătăm calea spre eliberarea acestui potențial? Nu trebuia să schițăm un portret al oamenilor cu infinite posibilități de realizare în viață? Nu asta trebuia?

C Haideți să o luăm de la capăt.

Pauză. Încă o dată, A, B și C ies și intră iar și încep spectacolul din nou.

A Mă simt urmărită.

B Ce?

A Mă simt URMĂRITĂ.

35

C Ne-ai mai zis.

B Poate că sunt ăia de la programul ăla.

C Ce program?

B Ăia, de la programul ăla, unde se aleg oameni foarte normali, li se aranjează frezele, sunt îmbrăcați, personal, ca să aibă stil și care știu cum să atragă atenția fără să deranjeze prea mult – și astfel primesc personalitate.

C Dar de ce s-o urmărească pe ea?

A Cum îți poate da asta personalitate?

B Dar te învață să-ți cunoști adevăratul eu… 36

A Te învață pe tine să-mi cunoști adevăratul eu.

B Nu, te învață pe tine să-ți cunoști adevăratul tău eu.

A Deci mă învață să-mi recunosc adevăratul eu.

B Nu, te urmăresc un timp, văd cum te comporți în realitate, și pe urmă te întreabă ce fel de om ești și ce fel de om ai vrea să fii – și aici aș vrea să adaug că ei te pot întreba lejer, în contexte pe care chiar nu ți le poți imagina, dar asta, firește, pentru că sunt profesioniști și prin urmare o fac pe la spate.

C Cine face ce pe la spate?

B Brusc apare cineva pe stradă, te oprește și te întreabă dacă îți poate pune o întrebare-două. E posibil să se dea drept cineva de la o organizație de binefacere, dar în realitate e un caster de la programul ăla. Tocmai de aceea vor răspunsuri autentice, pentru că sunt profesioniști și pe urmă te întreabă dacă vrei să faci lumea mai bună – iar tu sigur că vrei asta, dar contul bancar pe care ți-l pun în mână e de fapt un cod pentru un show și dacă extragi rădăcina pătrată a 37

cifrei respective de pe bilețel, obții un număr de telefon și astfel ești cooptat în show, dar asta se întâmplă, evident, doar dacă ești cel potrivit.

A Dar eu un vreau să particip în show-ul ăla.

B Dar tu intri într-un show pe o cale plină de obstacole care reprezintă etapele vieții, dar asta se întâmplă, evident, doar dacă ești potrivit pentru televiziune.

A Eu nu vreau să fiu găsită. Vreau să fug.

C Și eu vreau să fug.

B Ștergeți-o. Aruncați-vă mobilul și laptopul la dracu'.

C Vreau să mă mut la castel și să mănânc până pic lată, să nu gătesc absolut nimic, să ciugulesc din prăjituri Charlotte și croissante.

38

A Să mă așez confortabil cu o bucățică de Biscuit roulé. Să călătoresc în timp – pac, 300-400 de ani în urmă, să stau la castel și să încep, cu un picior, să i-o frec lui Ludovic al XVl-lea.

C Așa cum îți place, tic tic tic, să-ți strigi cățelul, cățelul mic și scump.

B Ah, eu vreau să găsesc un loc unde să-mi pot reînvia viața privată. Poate un loc în Zanzibar, într-o rezervație naturală unde să simt cum mi se liniștește respirația și îmi scade ritmul inimii. Doar să stau acolo pe plajă, cu o nucă de cocos, și să știu că aici nu trebuie să mă duc nicăieri – nici înainte, nici înapoi – că aici pot să fiu, pur și simplu. Aici ei n-o să mă găsească niciodată. Aici mă pot ruga în liniște pentru viața mea interioară: Dragă viață interioară, ce minunat să te observ din nou, să știu că ești tot acolo, că te pot simți atât de curată, atât de liberă, atât de plină de posibilități, atât de liberă de toate așteptările și etichetele și…

Cei trei se joacă, pretind că s-au mutat pe o insulă pustie.

A Sunt acolo pur și simplu. Ca aici. Înțeleg cuvântul a fi. Eu sunt. Eu sunt un om. Eu sunt o parte dintr-o conexiune, care e mult mai mare. Gust din nuca de cocos. O mănânc încet, simt multitudinea aromelor, descopăr că niciodată până atunci nu am mai simțit atâtea gusturi. Observ o senzație puternică în piept, o clipă de posibilități, posibilități infinite, libertăți. Observ potențialul infinit al omului. Exist. 39

C DAR BRUSC, EI SUNT ACOLO. Te-au găsit cu Google Earth și Google Latitude și Google x și Google y te-au găsit, și au adus cu ei și niște prezentatori tv, fiindcă, Doamne, ce interesant e că tu vrei să-ți ștergi urma, în felul acesta, și să părăsești lumea.

B Și au venit și cu un antrenor de fitness și un make-up artist și repetă: be outstanding. Be funcking special. Și te fac apetisant pentru tv, și acum ești apetisant pentru tv și observi cât de apetisant e când oamenii te recunosc pe stradă și tu zâmbești înțelegător. Da, e bine, eu sunt. Și ei îți mulțumesc pentru că ai deschis o nevoie în ei, un dor, și ei ar vrea să fie undeva unde pot fi ei înșiși.

C Yes – și ei îți cunosc nevoile, obiceiurile și gândurile – și tu știi că ei știu că e posibil să fiți observați acum, că unul dintre voi e de la INNER STASI. Asta te înnebunește complet și, în fața tuturor telespectatorilor, tu te apuci din senin să spui că te simți observat. Nu știi de către cine, dar știi că ei sunt acolo.

A Despre cine este vorba? întreabă gazda emisiunii.

C INNER FUCKING FREAKING STASI, răspunzi tu.

40

A Cine?

C Zice gazda emisiunii și face cu ochiul.

A Ei sunt aici. Ei sunt peste noi. Ei ne-au acaparat.

C Și clipul e postat pe youtube, nimeni nu se îndoiește de asta.

A Așa funcționează?

C Da.

A O, nu. Mi-e frică. Mi-e foarte frică.

B De ce? 41

A Dacă există pe undeva cineva care mi-a furat identitatea și de aceea mă simt urmărită? Cineva mi-a șterpelit toate datele personale și a făcut asta după ce am participat la show-ul ăla unde am povestit totul despre mine. Cineva aleargă pe aici și mă inventează. Cred că tu ești.

C Dar tu n-ai fost la niciun show. A fost doar ceva ce ne-am închipuit noi.

A Da?

B Psihologul tău ce zice?

A După ultima noastră discuție părea foarte îngrijorat și m-a întrebat dacă am prieteni adevărați – la care să mă pot duce…

B Și tu ce-ai zis?

A Eu de fapt m-am gândit dacă aș putea locui câteva zile la voi.

42

C Ce i-ai povestit psihologului tău?

A I-am zis exact cum e: că am 39 de ani și că habar n-am cine sunt. Tot ceea ce pot spune și face este ceea ce toți ceilalți spun și fac. Nu știu de ce ei o fac, dar o fac și eu. De parcă aș fi pierdut sensul, orientarea, nu-mi pot vedea funcția, rolul pe care-l îndeplinesc, nu-mi pot observa utilitatea. Mă simt ca un gol umblător. O gaură în care poți băga orice. Tot ce am eu de băgat acolo e ura de sine, și dacă umpli gaura cu așa ceva prea mult, atunci…?

C Hai, liniștește-te.

A Trebuia să scap de asta.

B Ops – mai urmează.

A începe să-și schimbe hainele într-un mod maniacal.

43

A Și încerc să-mi cumpăr haine, o rochie sau puloverul ăla pe care nu-l au ceilalți, dar pe care ar vrea să-l aibă. Care e ca și mine, atinge moda, prezentul, pieziș și rafinat, dar cum să găsesc ceva care să mă poată defini, când eu nici măcar nu mă pot defini singură, o, ba da, stă mișto, îmi acoperă fundul, îmi exprimă personalitatea, îmi ambalează frumos nesiguranța, dar mă menține înăuntrul convenției. Și atunci când mă destrăbălez. Și e absurd, ar trebui să sparg normele, spune o voce din mine. Pot să ies și așa la plimbare (arată exact ca o nebună cum e îmbrăcată) și n-ar fi penibil, doar ar arăta cu degetul la regulile jocului pe care îl urmăm în fiecare dimineață, când ne ducem la serviciu și vrem să arătăm prezentabili. Bună dimineața, oasele mele dansează și am chef să țip, is that all there is? Și știu foarte bine că e mult mai mult de atât, dar unde este? Mă așez și deschid inbox-ul și îi povestesc colegei mele că am ajuns la 45 de grame de terci de ovăz cu lapte degresat. Bună dimineața, here is your woman, și ea merge și la pole dancing, da, sună imbecil, dar cine nu vrea să pută a sex, și e mișcare bună și eu știu foarte bine că mi-am pierdut orientarea, că alerg după un tren care merge cu o viteză mult prea mare și din când în când privirile ni se întâlnesc și cădem de comun acord că e o prostie, hai să coborâm!, dar suntem beți și ziua de după, toți o rup la fugă după tren și încep și eu să fug, căci cel care stă nemișcat nu are parte de nimic, be a mover, dar nimeni nu știe unde se merge trenul, nimeni nu-l poate opri, nimeni de acolo nu vrea, nimeni nu știe de ce să facă asta, nimeni nu poate indica o altă rută. Cum am ajuns noi atât de pierduți în spațiu, doar avem și GPS și GoogleMap, dar ce anume căutăm; să completăm în spațiul gol, și search! Și eu credeam că vine odată cu vârsta. Că primim valori și convingeri și sensuri – și că începem să știm încotro ne îndreptăm și de ce. Acum știu mai bine.

B Chestia e doar că n-ai trecut peste moartea lui Dumnezeu.

C Moartea lui a venit ca un șoc pentru noi toți.

44

B Asta e și cultura spovedaniei. Era mai bine pe vremuri, când toată mizeria era ținută înăuntru.

A plânge.

A Nu trebuia să ne comportăm normal și să spunem o poveste foarte normală?

Ei dau din cap afirmativ. Break.

45

8. Under observation

Soțul ei e în cameră și încearcă să deschidă o fereastră.

Dar nu poate, pentru că în jurul cârligului e un sigiliu mic și tare din plastic. Vrea să deschidă o altă fereastră, dar și aceea este închisă cu același tip de sigiliu de plastic. Se uită la următoarea fereastră...

CE DRACU'!

Și chiar acum îi vine în minte ideea că soția lui a vrut să asigure ferestrele pentru ca cei mici să nu cadă, dar atunci el ar...

CE DRACU', NU S-A GÂNDIT CĂ ASTA ÎNSEAMNĂ CĂ N-O SĂ POT DESCHIDE NICI MĂCAR O FEREASTRĂ ÎN PROPRIA MEA CASĂ.

Ea consideră că el exagerează. Ea e foarte sigură atunci când consideră că el exagerează, dar el este pur și simplu de neoprit.

Sunt încuiat în propria mea casă.

Ce tot zici acolo?

46

Nu pot să ies. E o închisoare.

Dar nici nu vrei ca ei mici să cadă pe fereastră, nu?

Sigur că nu vreau, dar ce dracu', nici să stau închis aici nu vreau.

Ești bolnav la cap.

Tu ești bolnavă la cap.

De fapt, tocmai am fost la mamografie.

Și ce-au zis?

N-am nimic.

Vezi!

Ce să văd?

Că ești bolnavă de griji.

47

Vrei să mă scutești cu chestiile alea că sunt bolnavă când eu îți zic că...

Dar ești. Îți faci griji din orice. Și m-ai contaminat și pe mine.

În timp ce se ceartă, el își aprinde o țigară. Și asta o deranjează pe ea și mai tare. E aproape o provocare, pentru că el e nefumător, deci fumează ca să o enerveze pe ea. Ca să marcheze.

Știi foarte bine că nu suport să fumezi.

Dar mă stresezi.

Stinge țigara aia – sau ieși afară cu ea.

Aș vrea ca viețile noastre să se despartă.

Cum adică?

Nu știu.

Ești stresat?

Sunt stresat pe dracu', și dacă aș fi, atunci ar fi din cauză că tu mă stresezi.

48

După voce, pari deprimat.

O, sunt atât de deprimat.

Poate chiar ești.

Toți cred tot timpul că, o, ce deprimați mai sunt ei, dar sunt deprimați pe dracu.

Poate ar trebui să plecăm undeva împreună. Fără copii. La băi?

El începe să bage un pix în sigiliul de plastic să vadă dacă poate deschide fereastra.

Dar trebuie să avem grijă de noi – și de relația noastră.

Ba nu.

Vrei să mă părăsești?

Tu m-ai părăsit. E doar o fantomă care caută precaut siguranța.

Tu îți dai seama ce spui acolo?

49

Ea iese pe hol și se îmbracă cu o geacă.

Nu uita de casca de biciclist. Nu uita de ața dentară. Nu uita de centura de siguranță și de noul scaun pentru copii. Nu uita că fumatul dăunează. Nu uita că musulmanii radicali dăunează. Nu uita că norvegienii, roșcații, cei cu orientare de dreapta dăunează. Nu uita să mănânci șase fructe pe zi. Nu uita să blanșezi legumele din Africa. Nu uita să te speli pe mâini după ce ai fost la toaletă și uită să atingi robinetul când îl închizi. Nu uita să te speli pe mâini după ce ai citit o carte de la bibliotecă. Nu uita că în trafic toată lumea e stresată. Nu uita că cei mici nu sunt siguri în trafic. Nu uita că în jucăriile de plastic sunt ftalați. Nu uita să eviți parabenii. Nu uita să nu-ți ții mobilul la ureche. Uită să mergi mai jos de buric. Nu uita să-ți ții fleanca.

Ea merge cu pași maiestuoși, iar el își aprinde încă un Prince light și savurează sentimentul de a disprețui moartea mai mult decât fumul în sine. El se pune cu moartea. Așa că își mai aprinde o țigară, deschide frigiderul și ia o bere, trage intens din țigară: o, Doamne, la care el don't gives a damn. Se uită la pachetul cu inscripția fumatul e extrem de dăunător sănătății. Și aleargă prin bucătăria lui și se simte foarte rock n roll. Back in the URSS.

Și i se face chef de prăjituri. Prăjituri grase și nesănătoase.

50

Să fie multe. Câte una din fiecare fel. Nu, 2 sau 3 din fiecare fel. Și să le mănânce. Nu încet, frumos și respectuos ca mama mea, care poate mânca o căpșună în 6 bucăți, nu, să fie grămezi de prăjituri, și jos cu hainele și vreau să fiu gol, complet curat, gol și cu o femeie, și să o ung cu prăjituri și să mănânc din ea, să mănânc prăjitură de pe ea, și să o ling peste tot. O prăjitură-Kermit între țâțe. Hmm, asta vreau, dar nu așa facem, eu și iubita mea. Nu, noi ne ducem la băi, facem masaj și mâncăm sushi și povestim că ne simțim de-a dreptul purificați; că amândoi avem un sentiment crocant de bunăstare, igiena pielii și armonie – și asta e minunat, dar să te fuți în prăjituri e altceva, ce dracu'. Imediat după aceea el a căzut. Muzica și-a pierdut magia. El își aude plămânii mișcându-se. Îi vin în minte imagini cu plămâni de fumători și simte de fapt că respiră cenușă. Că moartea l-a cuprins cu brațele de după gât.

51

9. Inner Stasi

A Suntem nevoiți să-i evităm. Să-i fentăm. Să-i zăpăcim. Să-i împiedicăm să raporteze la DPAS.

B Cine?

A Tu cine crezi? INNER STASI, evident.

B Dar eu simt că INNER STASI țâșnește din toți porii. Și din gaura curului meu.

C Atunci lipește-ți curul cu scoci. Pune-ți scoci peste toate găurile.

A Dar de fiecare dată când vorbim, INNER STASI ascultă și așa e, noi suntem atenți la ceea ce spunem și ei ascultă să vadă dacă sună cum trebuie, și de aceea suntem nevoiți să vorbim astfel încât să sune greșit. Să șușotim… suntem nevoiți să vorbim negrească.

52

B Ce dracu' e negreasca?

Ei încep să vorbească negrească unul cu celălalt.

C Ei pot sparge codul. Observ asta. Sunt în stare să învețe toate limbile, să spargă toate codurile. Și acum ascultă. Chiar și atunci când noi vorbim negreasca aia blestemată, ei ne ascultă.

A Așa că suntem nevoiți să stăm nemișcați și să tăcem.

C Să ne ținem fleanca.

B Să ne ținem fleanca de tot.

A Să nu zicem nici măcar un căcat.

53

C …dar se întâmplă și atunci când ne mișcăm. Sau când mă mișc. De parcă cineva a instalat în mine un program cu limbajul corpului. Ca băieții ăia care merg așa cu umerii și brațele și fetele de la sală. Nu sunt ei înșiși. Se află sub puterea altcuiva, și eu la fel, chiar acum, exact acum.

A Eu știu foarte bine cine este acea putere.

B Și eu știu, dar credeam că totuși corpul e al meu.

C Corpul nu e al tău.

A Trebuie să găsim un mod în care să ne mișcăm. Nici doi pași nu trebuie să fie identici. Țelul nostru e să spargem toate regulile. Toate sistemele. Vom crea mișcare.

Încep să se plimbe foarte ciudat.

C Freeze. Nu te mișca. Mișcările tale sunt monitorizate. Don't you fucking move.

54

A …dar pe urmă suntem nevoiți să stăm nemișcați.

C Suntem nevoiți să stăm complet nemișcați.

A Și să nu zicem nici măcar un căcat.

C Și dacă suntem nevoiți să ne menținem la nivelul de existență.

Stau nemișcați fără să spună ceva.

A Uite – acum sunt aici.

B Cine?

A Cei care mă urmăresc.

55

B Eu nu văd pe nimeni.

A Salvați-mă! C Deci nici eu nu văd pe nimeni.

B Tu i-ai văzut?

A L-am văzut pe unul dintre ei. Semăna cu cel dat în urmărire. Cel cu bomba.

B O, Doamne.

C Dar ce vrea de la tine?

A Să mă omoare. 56

C De ce?

A Pentru că l-am recunoscut.

C Dar cum l-ai recunoscut?

A Din mass-media.

C Dar INNER STASI lucrează strâns cu mass-media. De fapt, îi controlează pe mulți dintre ei și aici nu vorbim numai despre posturile de conducere, nu, vorbim despre faptul că INNER STASI a cumpărat până la piele mulți dintre oamenii din mass-media, și îi ”ajută” – după directivele stabilite de DIRECȚIA PENTRU AFACERI SUFLETEȘTI – alegându-le poveștile pentru reportaje și organizându-le programele.

A Dar era cel cu bomba.

57

C Tu crezi că era cel cu bomba și crezi că îți vrea răul, și ei îți reamintesc tot timpul că el e acolo și noi nu-l putem găsi, dar el se apropie, și vrea să te arunce în aer, și tu ești nevinovată, ești o victimă nevinovată, așa face mass-media slujbe la cererea episcopului din Direcția pentru Afaceri Sufletești.

B Deci INNER STASI e în stare să-și bată joc atunci când mă vede, să-mi dea halucinații și sămi inducă o stare cronică de neliniște, teamă, pericol?

C INNER STASI e în tine, și INNER STASI citește liturghia: Vreau să te ajut să fii tu. Vreau să te ajut să devii și mai bun la a fi tu. Știu ce e bine pentru tine. Să nu-ți faci griji. O să te găsesc întotdeauna.

A O să găsesc DIRECȚIA PENTRU AFACERI SUFLETEȘTI, despre care nu cred că există, dar o s-o găsesc oricum. O să-i găsesc sediul, și după ce-l găsesc, o să-l distrug.

58

C DIRECȚIA PENTRU AFACERI SUFLETEȘTI n-are niciun sediu. DPAS lucrează într-o rețea secretă ramificată – exact ca Al-Qaida.

A Găsesc eu direcția aia nenorocită.

B Cum?

A se răzgândește, dar se întoarce spre C.

A De fapt, cum se face că tu știi atât de multe despre ACEA DIRECȚIE?

C La ce te referi?

A La ceea ce zic.

B Da, cum se face de fapt că tu știi atât de multe despre ACEA DIRECȚIE? 59

C dă din umeri.

A Cine spune că nu lucrezi pentru DPAS?

C Ești bolnavă la cap?

B Am impresia că e diagnosticată cu schizofrenie paranoidă, dar e ceva foarte normal, așa că răspunde te rog la întrebare.

C Dar DIRECȚIA PENTRU AFACERI SUFLETEȘTI produce directive. Directive pentru obiceiuri, norme și mecanisme de includere și excludere. Țelul este să se creeze ”o stare de normalitate” care să fie în avantajul tuturor.

B Eu nu vreau să fiu normal. Eu vreau să fiu INDIVIDUAL.

C E NORMAL să vrei să fii INDIVIDUAL. E bine să vrei să fii INDIVIDUAL. Asta dacă ești INDIVIDUAL într-un fel NORMAL – și ești, dacă ai un diagnostic. 60

A Cum adică?

C Fiecare societate își are devianții săi. Devianții sunt cei numiți ”normali”. Ei sunt cei care refuză să li se pună un diagnostic.

B Devianții sunt cei care nu vor un diagnostic?

A Sunt răsculații societății.

C DPAS are toate hărțile genetice, iar pe ele sunt înscrise exact deviațiile de care suferă fiecare om simplu în parte. Devianții, adică cei fără diagnoză, sunt cei care se află în opoziție ori cu a) bazele principiale ori b) pentru că nu sunt în stare să utilizeze sistemul ingenios al intrării în sistemul de diagnostic. În curând, INNER STASI va reuși să localizeze și să diagnosticheze restul grupului de normali, astfel încât și ei să devină devianți cu diagnostice de combinații de litere, ca noi toți ceilalți.

A Tu știi puțin cam multe despre INNER STASI. Cum se face?

61

C Nu știu.

B Dar trebuie să ai cunoștințele astea de undeva.

C E doar ceva ce știu, din cauza diagnosticului meu, poate.

A Răspunde la întrebare.

A și B o atacă pe C și acum încep să o interogheze pe C.

A Cum ia legătura cu tine INNER STASI?

C Uneori, când trec pe lângă o oglindă, atunci…

A Atunci vezi INNER STASI în oglindă?

62

C S-ar putea spune.

B Ce s-ar putea spune?

C Când mă văd în oglindă e mereu câte cineva care se uită la mine, iar cel care se uită la mine poate vedea că sunt absentă, acolo unde stau, fiindcă doar sunt acolo înăuntru – și când sunt cel care se află în oglindă, mă pot vedea cu adevărat pe mine însămi – înțelegi la ce mă refer?

B Eu credeam că doar ea e diagnosticată cu schizofrenie paranoidă!

C Când mă văd în oglindă, dau note corpului meu.

C începe într-un mod maniacal să prezinte diferite părți ale corpului în timp ce C le dă note.

După aceea mi-e rușine de faptul că sunt atât de privilegiată că pot să mănânc o tonă, în timp ce milioane de oameni mor de foame. Mi-e rușine că mă judec pe mine însumi în acel fel. Îmi e rușine că eu, care știu mai bine, nu am alte valori, alte idealuri, că sunt atât de vanitoasă, că mă simt atât de expusă, că ”eul” meu e atât de dezgustat să-mi expună corpul. Mi-e rușine că nu-mi pasă. De ce nu ești un individ liber? De ce nu te duci la psiholog cu toată rușinea ta? Și pe urmă stau la psiholog și mi-e rușine că am suficientă rușine cât să stau în fața lui – și știu 63

foarte bine că el nu vrea decât să mă încurajeze. Că el caută să mă salveze și să pună privirilor mele străine ochelarii potriviți, astfel încât ei să-și vadă proprietara fără rușine, ca să pot iarăși trece la munca mea, ca să pot fi iarăși o resursă, și ca să mă pot comporta din nou normal, dar noi nu trebuia să spunem o poveste foarte normală?

64

10. Under observation

Ea stă pe canapea. În sfârșit aude cum o cheie este băgată în ușă. Ea pune cartea la o parte și își ridică privirea spre el.

Ți-aș fi trimis un sms, dar mi-am uitat telefonul.

Tot dușmani suntem?

Ea dă din cap. Ea zâmbește și spune:

Am instalat programul acela.

Ce program?

Programul acela, despre care ți-am povestit, cu care poți să vezi mereu unde e celălalt.

Și unde l-ai instalat?

În telefonul tău.

De ce?

65

Ca să văd mereu unde ești, și ca și tu să vezi mereu, unde sunt eu.

Și de ce să văd eu mereu unde ești tu?

Dacă se întâmplă ceva.

Ce să se întâmple?

Dacă trebuie să iei copiii, dar ai întârziat. Atunci pot să-i iau eu în locul tău. Sau dacă am stabilit să ne întâlnim și tu ai întârziat puțin, atunci pot să văd cât mai ai până ajungi acasă – dacă, de exemplu, dacă ai fi avut programul acum, atunci eu n-aș mai fi fost nevoită să stau aici pe canapea și să-mi fac griji. Aș fi văzut unde ești.

Te rog să-l dezinstalezi.

De ce?

Păi dacă vreau să te surprind?

Dar tu mă surprinzi tot timpul.

Asta e și fiindcă sunt supravegheat tot timpul.

66

Ce vrei să spui?

Tu ce crezi că vreau să spun?

El arată cu degetul la telefonul mobil.

Ai pe altcineva?

Nu, nu am pe altcineva. Trăiesc anost și banal împreună cu tine. Sunt cel mai anost bărbat din lume. Sunt dezvelit de secrete. Sunt atât de riguros, că sunt gata să borăsc pe mine și dacă tu acum o să te apuci să-mi cântărești fiecare pas în parte, cel mai anost bărbat din lume va exploda. Va exploda în zece mii de bucățele individuale al dracu' de anoste. Stai cu ochii pe mobil. Uite, acum mai fac un pas anost.

Scuze, sunt puțin cam nesigură pentru moment.

Vrei să zici instabilă, repezită și bolnavă de control?

Și ea izbucnește și începe să povestească.

Nu numai despre episodul cu șeful care era în sufragerie și colegii care i-au furat dosarele, dar și despre episodul din baie, de la mama ei.

67

Mâncasem o bucată de prăjitură și mama stătea și vorbea și vorbea, și eu stăteam doar și mă gândeam la cât de mult trebuie să alerg ca să dau jos prăjitura aia (12,7 kilometri) și brusc mi-a venit să vomit și am ajuns în baie și m-am aplecat peste chiuvetă, dar când am ridicat capul am văzut că mă aflu în altă parte.

Ce înseamnă asta?

Păi eram într-o cameră de interogatoriu. Doi bărbați se plimbau în jurul meu. Unul mă întreabă dacă chiar nu mă simt vinovată.

Apar cei doi bărbați.

N-ai uitat ceva?

Ce?

Ceva important.

Unde?

Ceva care, din când în când, te ia pe neașteptate.

Și pe care nu-l poți scutura de pe tine.

68

Îți dă un sentiment de pagubă.

Ea se uită mirată la ei.

Tu ești total de acord că n-o să iasă bine.

Ce?

Asta.

Nu e decât mai rău.

Trebuie să iasă mai rău.

Altfel, ea n-o să găsească asta niciodată.

Și eu nu știu despre ce vorbesc ei.

Chiar nu te simți vinovată?

De ce?

69

Știi tu foarte bine.

De ce ai făcut, evident.

… dar cred că o să alerg.

Atunci e ceva prostesc, ceva pentru care să simți vinovăția.

Tu știi foarte bine despre ce vorbim.

Și nu știu dacă față de tine mă simt vinovată, sau față de copii, fiindcă sunt o mamă putrezită, care e ferfeniță și nu poate fi privită. (eu aș prefera să stau întinsă în așternuturi și să fiu o pisicuță dezmierdată cu Chanel no. 5). Nu sunt acolo pentru ei sau pentru tine, în orice caz nu suficient, nu atât de mult pe cât ar trebui, și când sunt acolo, nu sunt suficient pentru nimeni. Și am pierdut controlul asupra visurilor mele, încât am devenit al dracului de realistă. Lumea s-a închis în jurul meu. Asta încerc să le explic, dar atunci îmi vine în minte chestia aia cu serviciul, și garantat asta e, dar nici asta nu e, ei doar dau din cap – și atunci am sentimentul acela că asta e totul, că am greșit, am interpretat greșit, că niciodată nu a fost vorba despre asta. Că sunt pe cale să comit o înșelăciune, și întreb dacă asta e, iar ei dau din cap aprobând. Acum ei dau din cap aprobând. Amândoi. Dar ce înșelăciune sunt pe cale să comit? Ce fel de înșelăciune sunt gata să comit?

Ascunzi ceva.

Zic ei.

70

Unde ascunzi?

Ce?

Ne ascunzi ceva.

Hai, spune tot.

Să iasă la iveală.

Poate ieși la iveală pe calea asta.

Și pe urmă mă întind pe jos. Îmi ridic fusta și îmi bag mâna acolo. Sunt udă, foarte udă și deschisă. Întind mâna după o periuță de dinți electrică, un parfum și unul dintre ei îmi întinde lama de ras.

Nu, nu vreau asta. Nu vreau asta.

Păi e foarte necesar, dacă vrei să dai afară.

Calm – e doar în imaginația ta.

Zic ei. 71

Nu, erau acolo.

E doar în imaginația ta.

Dar uite – au lăsat o carte de vizită.

Ea îi întinde lui o carte de vizită.

INNER STASI.

Mi-au dat-o mie.

El se uită mirat la cartea de vizită.

…n-am curaj să te las singură cu copiii. Dacă se întâmplă iar, cât ești tu acasă, da, de fapt s-a întâmplat deja.

Ce vrei să spui?

Când te simți așa.

Doar ai așteptat asta. 72

Ca tu să începi să te comporți ca o bolnavă mintal care urlă și bubuie?

Așa ai o scuză că țipi. Ce faci acolo?

Împachetez.

Ce planuri ai?

Să-i iau cu mine.

Unde?

Nu trebuie să-și vadă mama în halul ăsta.

Te muți?

Ai nevoie de ajutor de specialitate.

Am nevoie de tine.

Uite aici – ia două din astea.

73

Ea e acum la un spital.

Sau e un spital?

Ea nu e foarte sigură.

Copiii nu vor să vină la ea.

Ea cunoaște vocea aceea.

E soțul ei.

A fost soțul ei.

Ea e întinsă pe un pat de spital și îi vede pe cei doi bărbați din sala de interogatoriu la toaletă, stând în picioare și zâmbind. Ea își întoarce capul spre fereastră, dar îl zărește pe șeful ei și pe cei doi colegi noi. Ea își întoarce capul și se vede pe ea însăși, întinsă pe pat, îngrășându-se cu pateuri. Ea își întoarce capul. Își întoarce capul dintr-o parte în alta.

Nu sunt acolo, nu?

El dă din cap și se uită la medic.

74

Și pe urmă ea închide ochiii și se vede pe ea însăși transformată într-o lebădă mare, albă, care stă pe marginea patului. Ea dă din aripi, zboară către fereastra deschisă, caută și zboară sus de tot, deasupra caselor.

75

11. Under observation

Ea visează să poată călători în timp.

Ea visează să locuiască într-un castel din Franța secolului al XVlll-lea.

Ea visează să fie îmbrăcată cu o rochie mare, frumoasă.

Să trăiască o viață fastuoasă la Versailles.

Dar ea stă pe o bancă, îmbrăcată cu o geacă veche de 12 ani, cu butonierele lărgite, pentru că geaca îi crapă în dreptul burții. Are în poală o pungă de la patiserie și în mână o prăjitură. În timp ce mușcă din prăjitură, își imaginează cum se plimbă prin castel într-o rochie mare, roșu deschis. Se plimbă și ciugulește din prăjiturile Charlotte și din croissante, după care abordează o bucată de Biscuit roulé. În timp ce mănâncă, începe să-l masturbeze cu piciorul pe Ludovic al XVl-lea – așa cum îi place ei să-l strige pe cățelul ei, pe cățelul ei mic și scump.

Împreună, ei guvernează Franța.

Deodată se deschide ușa, un servitor intră și îi spune că poporul s-a răsculat, că se pregătește o răscoală. ”De ce?” vrea ea să știe, iar servitorul spune că poporul nu are pâine, că nu are ce mânca.

Ea se ridică de pe bancă și se îndreaptă spre băiețelul care hrănește rațele, împreună cu tatăl său. ”Dar dați-le prăjitură”, le zice ea tare. Ea zâmbește indulgent și le dă de înțeles tatălui și 76

băiețelului că trebuie să tacă și să asculte, pentru că Ludovic al XVl-lea este tocmai pe cale să atingă punctul culminant. După care se așează la loc pe tron și observă că e vremea să-și facă toaleta.

Marie-Antoinette trece prin cameră cu goblenuri și ajunge la toaletă. Își ridică fustele și se așează pe un scaun de toaletă din cel mai pur aur. Ea se screme și observă fecalele cum cad și își aduce aminte de ea când era mică.

Atunci când tatăl ei, Franz Întâi, i-a explicat foarte clar că e vulgar și urât să spui căcat. Că așa spun numai copiii slujitorilor, și chiar dacă ei spun așa, Marie-Antoinette nu are voie să spun ca ei. Ea trebuie să spună ”fâs”.

”Am făcu fâs”, tată.

În timp ce se apleacă, nu pentru a se șterge la fund, ci pentru a-și curăța de pe picior sperma lui Ludovic al XVl-lea, se întâmplă să se uită între picioarele ei. Își vede toată viața ieșindu-i prin anus.

Când Marie-Antoinette pleacă din barul de shaorma trebuie să pufnească, atunci când un bărbat îi atrage atenția că are o bucățică de hârtie igienică pe un pantof.

Acum ea stă din nou pe bancă. O femeie care aleargă trece pe lângă ea. O clipă foarte scurtă se privesc în ochi, după care ea dispare. SFÂRȘIT

77