Linda Howard_O Inima Neimblanzita

w m

mm W'Siv

Ilil'

iff

capitolul 1 Avea nevoie de o femeie. Mare nevoie. W olf Mackenzie petrecu o noapte alba. Perna goals de langa el era scaldata in lum ina argintie a lunii pline. C o rpul il durea de dorm^a, de poftele carnale ale unui ta r b a t sanatos, iar orele care treceau nu fSceau altceva decat sa-i adanceasca frustrarea. In cele din urma, se dadu jos din pat ?i se indrepta gol spre fereastra, trupul sau puternic inaintand cu mi^cari fluide. Era desculf, iar podeaua de.lem n i se paru rece ca ghea^a, insa senza^ia era bine-venita, fiindca ii mai ostoia dorin^a ce-i Infierbanta sangele. Razele palide ale lunii ii evidential! chipul cu unghiuri §i suprafete plane, m atturie vie a neamului din care facea parte. Mai m ult decat parul negru §i des ce-i ajungea pana la umeri, mai m ult decat ochii negri cufundap In orbite, chipul era cel care ii trada originea indiana. Trasaturile indiene moftenite de la mama sa, pomefii Inal# ?i proeminen^i, fruntea lata, buzele subjiri §i nasul alungit, erau imblanzite de mo^tenirea celta, mai pu^in evidenta, dar la fel de apriga, din partea tatalui, a carui familie parasise zona muntoasa a Scofiei cu num ai o ge­ n e ra te in urma. Chipul sau era la fel de neted, de taios §i de dur ca o lama. Prin venele lui W olf curgea sangele a doua dintre cele mai razboinice neam uri din istoria lumii, comanfii §i cel^ii. Era un razboinic innascut, iar eei din armata i?i dadusera repede seama de acest lucru, atunci cand se inrolase. Era, deopotriva, un om al placeril^r. I$i cuno^tea bine naravurile §i, de§i reu§ea sa se controleze, cateodata chiar avea nevoie de o femeie. In astfel de momente, obi?nuia sa o viziteze pe Julie Oakes, o femeie divorpata,

6

Linda ifoward

cu c&fiva ani mai in varstS, care locuia intr-un orS?el aflat la optzeci de kilometri d is ta n t. Totul durase vreo cinci ani. Nici Wolf, nici Julie nu erau interesa# sa se cas&toreascS, dar am andoi aveau nevoi §i se placeau. W olf incerca sa n o viziteze prea des pe Julie §i avea grija sa nu fie v&zut cand intra in casa ei. In^elegea - ?i n u punea la suflet - ca vecinii ei ar fi fost scandaliza^i daca ar fi §tiut ca se culca cu u n indian. §i n u cu orice indian. O acuza^ie de viol nu se uita niciodata. A doua zi era sambata. II a§teptau sarcinile de zi cu zi, apoi trebuia sa ia o tura de materiale pentru gard din Ruth, ora§elul de la poalele m untelui. In m od norm al, serile de sambata erau rezervate bauturii. N u avea de gand sa se imbete, ci sa ii faca o vizita lui Julie fi sa scape in patul ei de tensiunea sexuala ce-1 chinuia. Noaptea era din ce in ce mai racoroasa §i se apropiau nori grei. Ii privi cum intunecau luna, ftiind ca prezen^a lor insem na ca avea sa ninga. N u voia sa se intoarca in patul gol. C hipul ii era neclintit, insa durerea il framanta pe dinauntru. Avea nevoie de o femeie. Mary Elizabeth Potter avea multe lucruri cu care sa-§i ocupe tim pul in acea dimineaj;a de sambata, dar conftiin^a nu-i dadea pace pana ce n u avea sa stea de vorba cu Joe Mackenzie. Baiatul renun^ase la ?coala in urm a cu doua luni, cu o luna inainte ca ea sa fie chemata in locul un u i profesor care demisionase brusc. N im eni nu-i vorbise lui Mary despre acest baiat, dar ea daduse peste situa^ia lui §colara §i, d in curiozitate, se uitase la note. $coala din ora§elul R uth d in Wyoming n u avea prea mul^i elevi, iar ea fusese convinsa ca-i cunoscuse pe to^i. De fapt, erau mai pu^in de faizeci de elevi, dar procentul de absolvire era aproape de suta la suta, a§a ca abandonul ?colar nu era u n eveniment la ordinea zilei. Notele lui Joe Mackenzie o uluisera. Baiatul fusese cel mai bun din clasa fi avea num ai note de zece la toate materiile. De obicei, elevii cu note proaste erau

0 inima neim6Canzita

7

cei care se descurajau fi renun^au, ins5 de data asta profesoara din ea era scandalizata de faptul ca u n astfel de elev deosebit ifi abandonase studiile. Trebuia sa discute cu el, trebuia sa-1 faca s i in^eleagS cat de im portant era sa-fi continue f coala. Avea doar faisprezece ani. Era prea tanar ca sa faca o grefeala ce avea sa-1 bantuie to t restul vietfi. N u putea sa doarm a liniftita pana nu avea sa faca to t posibilul sa-1 convinga sa se intoarca. In noaptea aceea ninsese din nou, iar frigul se iniisprise. Pisica se tncolad in jurul gleznelor ei fi m ieuna a jale, de parca se plangea de vreme. - Stiu, W oodrow ,o consola ea. Podeaua e rece. O infelegea pe deplin. De cand venise in Wyoming, avea to t tim pul picioarele reci. Ifi promise ca, pana in iam a urmatoare, avea sa-fi cumpere o pereche de cizme calduroase f i solide, impermeabile f i captuf ite cu blana f i ca avea sa se mifte prin zapada ca fi cum ar fi facut asta toata via£a, ca u n pm de prin partea locului. De fapt, avea nevoie de cizme chiar acum, dar if i cheltuise toate economiile cu mutarea, iar o m atufa econoama o invafase sa n u cumpere nimic pe credit W oodrow m ieuna din nou in timp ce ea ifi incalfa pantofii cei mai caldurof i f i mai comozi pe care-i avea, cei carora le spunea, fara s-o auda nim eni, „pantofii de profesoara ramasa fata batrana". Mary se opri ca sa-1 scarpine dupa urechi, iar m otanul ifi arcui spatele, satisfacut. II moftenise odata cu casa pe care i-o pusese la dispozij;ie consiliul fcolii. Nici pisica, nici casa n u erau mare lucru. N u ftia cati ani avea Woodrow, dar fi el, fi casa pareau destul de fubrezi. Mary se ferise intotdeauna sa-fi ia o pisica - i se parea ca ar fi fost ultim ul sem n de care avea nevoie pentru a-fi da seama ca raiMsese fata batrana dar, intr-un final, destinul o ajunse^e d in urma. C hiar era fata batrana. Acum avea f i o pisica. $i purta pantofi de fata batrana. Tabloul era complet.

8

Linda ifoward

-F iecare cu aspirafiile lui, ii spuse ea pisicii, care ii aruncS o privire lipsita de griji. D ar ce-p pasa £ie? N u te doare pe tine ca orizonturile mele se opresc la pantofi comozi §i la pisici. C and se uita in oglinda, sa se asigure c5 era pieptanata, ofta. Pantofii potrivi^i §i pisicile faceau parte din .stilul ei, la fel ca tenul palid §i aspectul anqst, usor de ignorat. „Cenu§ie“, asta era cuvantul potrivit. Mary Elizabeth Potter se nascuse sa fie fata batrana. Se imbracase cat mai calduros, doar ca nu-$i luase ?osete cu pantofii aia comozi. U n a era sa poarte §osete albe pana la glezna cu fuste lungi §i cre^e, dar cU totul alta era sa poarte §osete pana la genunchi cu rochie de Ifinft. Era dispusa sa im brace ni§te haine lipsite de ele­ g a n t, dar care-i ^ineau de cald, insa n u voia sa para de prost gust. N u avea sens sa se m ai gandeasca la asta, pana la primavara vremea n u avea sa se mai incalzeasca. M ary trase aer in piept, pregatindu-se de focul pe care il provoca aerul rece unui organism care inca era obi?nuit cu c a t dura din Savannah. I§i parasise ciiibu?orul lini^tit din Georgia pentru a accepta provocarea unei §coli mici d in W yoming, pentru emo^iile u n u i stil de via£a diferit. O atrasese fi u n oarecare spirit de aventura, dar niciodata n u ar fi recunoscut acest lucru. N u luase insa in calcul vremea. Se pregatise pentru zapada, dar n u pentru tem peraturile acelea cumplite. Nici n u era de m irare ca fcoala avea atat de pu^in elevi, se gandea ea in tim p ce deschidea u§a §i se lasa surprinsa de vantul aprig. Era prea frig ca adul^ii sa se dezbrace su fid en t cat sa se puna pe facut copii! Ii intra zapada in pantofii ei comozi in tim p ce se indrepta spre ma§ina, u n C hevrolet practic, cu doua u?i, de dim ensiune medie, caruia ii pusese u n set n o u de anvelope de iarna cand se m utase in Wyoming. Potrivit ?tirilor din diminea^a aceea, tem peratura maxima era de m inus §apte grade. M ary ofta d in nou dupa vremea

0 inima neimdCdnzftd

9

pe care o lasase in urm a in Savannah. A cum era m artie §i cu siguran^a primSvara i§i intrase in drepturi §i totul inflorise in tro explozie de culori. Insa §i W yomingul era m inunat, in felul lui salbatic, maiestuos. Mun^ii seme^i strajuiau locuin^ele mititele ale oamenilor, §i i se spusese ca primavara dealurile erau acoperite cu flori de camp §i scaldate in susurul paraielor cristaline. W yomingul era altfel decat Savannah, iar ea n u era decat o magnolie transplantata, care avea problem e cu aclimatizarea. Primise instrucfiuni cum sa ajunga la casa familiei Mackenzie, de§i n u facuse usor rost de aceste informatii. O uimise faptul ca nim eni n u parea interesat de baiatul acela, in ciuda faptului ca locuitorii ora§elului fusesera prieteno$i cu ea §i ii sarisera in ajutor. C om entariul cel mai direct il auzise de la dom nul Hearst, proprietarul bacaniei, care mormaise ceva cum ca familia Macken­ zie n u m erita grija ei. Insa M ary considera ca fiecare copil m erita grija ei. Era profesoara §i era hotarata sa-fi faca treaba. C and urea in ma§ina ei practica, vazu silueta a ceea ce cuno?tea drept M untele lui Mackenzie ?i drum ul ingust care §erpuia ca o panglica §i se cutrem ura. C hiar daca anvelopele de iarna erau noi, n u era prea sigura pe ea in acest m ediu bizar. Zapada era... ca de pe alta lume, insa n u avea de gand s o lase sa-i zadarniceasca planurile. Trem ura atat de tare, incat abia reu§i sa vare cheia in contact. Era atat de frig! C an d respira, o dureau nasul §i plam anii. Poate ar fi trebuit sa a§tepte sa se m ai imbunata^easca vremea ?i abia apoi sa se urce la volan. Privi d in nou m untele. Poate pana in iunie toata zapada avea sa se fi topit... D ar deja trecusera doua luni de cand Joe Mackenzie n u m ai fusese la §coala. Poate ca in iunie avea sa i se para ca n u m ai putea recupera ?i n u avea sa m ai depuna nici u n efort. Poate chiar avea sa fie prea tarziu. Trebuia sa incerce §i n u indraznea sa lase sa mai treaca nici macar o saptamana.

10

Linda tfoward

Obi§nuia sa se incurajeze singuri atunci cand se incSpa^ana sa faca u n lucru care i se parea greu, a§a ca i§i §opti vorbe de alinare In tim p ce m arina incepu sa se deplaseze. / -N -o sa mi se mai para a$a abrupt dupa ce ajung pe drum . Toate drum urile m ontane par verticale de la departare. E u n drum abordabil, altfel familia Macken­ zie n u ar putea sa urce §i sa coboare. Daca p o t ei, pot fi eu. In fine, poate chiar putea. C ondusul pe zapada era o abilitate care trebuia deprinsa, una la care n u era inca prea priceputa. Era hotarata sa mearga mai departe. C and ajunse in sfar§it la m unte §i drum ul incepu sa ferpuiasca in sus, i?i inclesta mainile pe volan §i i§i impuse sa nu se uite pe geam, ca sa n u vada cum se indeparta tot mai m ult de vale. N u ii era de ajutor sa ?tie de la ce inalpm e putea sa cada daca ie$ea de pe carosabil. Pentru Mary, aceste informapi faceau parte din categoria cuno?tinfelor inutile, iar acestea ii prisoseau oricum. -N -o sa alunec, m urm ura ea. N-o sa m erg prea repede §i n-o sa pierd controlul volanului. Este ca in roata panoram ica. Eram sigura ca o sa cad, dar n-am cazut. Se urease odata in roata panoramica, pe cand avea noua ani, §i nim eni nu mai reu§ise sa o convinga vreodata sa repete experien^a. Caruselurile erau mai pe gustul ei. Familia Mackenzie n-o sa se supere daca vorbesc cu Joe, se imbarbata singura, incercand sa nu se mai gandeasca la drum . Poate s-a certat cu vreo iubita §i de asta n u m ai vrea sa vina la §coala. La varsta lui, poate a $i uitat deja. De fapt, drum ul n u era atat de rau pe cat se temuse. Incepu sa respire mai u§urata. Panta era mai lina decat i se paruse, §i n u credea ca mai avea m ult de mers. M un­ tele parea foarte mare din vale, dar n u era chiar a§a.

0 inima neimUanzitd

11

Era atat de atenta la drum, incat nu observa ca se aprinsese u n beculef rofu pe bord. N u observa ca motorul se supraincinsese decat dupa ce de sub capota ince­ pu sa iasa brusc abur, iar aerul rece transforma imediat umezeala de pe parbriz in cristale de ghea{&. Mary frana instinctiv, apoi injura printre din^i cand rople incepura sa alunece. Ridica repede piciorul de pe pedala de fra­ na, iar cauciucurile prinsera din nou aderenta, dar nu vedea nimic. Inchise ochii, se ruga sa mearga in direcfia cea buna f i lasa masina sa se opreasca singura. M otorul fuiera fi vajaia ca u n dragon. Tremurand toata, opri mafina fi cobori. Icni cand vantul inghe^at o biciui peste fat^a. Mecanismul de ridicare a capotei era inl;epenit din cauza frigului, dar intr-un final ceda, iar ea salta capota, ca sa vada ce se intamplase, in ideea ca era bine sa ftie ce patise mafina, chiar daca n u putea s-o repare. Nu avea nevoie de u n mecanic pentru a fti care era problema: unui dintre furtunurile de apa se sec{ionase, iar pe acolo ^asnea cand f i cand apa calda. Ifi dadu seama repede ca nu se afla intr-o situ ate prea stralucita. N u putea sa stea in masina, fiindca nu putea £ine m otorul pornit, ca sa se incalzeasca. Dru­ m ul era unui privat, fi era posibil ca membrii familiei Mackenzie sa nu piece deloc de la ferma in ziua aceea sau chiar to t weekendul. Era prea departe f i prea frig ca s-o ia pe jos spre casa. Singura op^iune era sa mearga spre ferma Mackenzie §i sa se roage sa nu fie prea depar­ te. Avea deja picioarele amor^ite. Ifi impuse sa n u se gandeasca ca era posibil sa nu reufeasca sa ajunga nici la ferma Mackenzie f i incepu sa mearga hotarata, incercand sa ignore faptul ca zapada ii intra in pantofi la fiecare pas. C oti intr-o curba fi pierdu din ochi mafina, dar cand privi in fa$l tot n u se vedea nici o casa, nici macar un fopron. Se simti singura, de parca^ar fi fost aruncata In mijlocul salbaticiei. N u erau decat ^muntele fi zapada, cerul nemarginit fi ea. Tacerea era absoluta. Inaintarea

12

Linda 'Howard

ii devenise dureroasa, fi ifi dadu seama c5 ifi tara picioarele, in loc sa le ridice. Nu mersese nici micar doua sute de metri. Buzele ii tre m u ra u fi se cu p rin se cu bra^ele, incerc an d sS'fi p n a de cald. O ric a t d e c h in u ito r era, tre b u ia sS meargS in co n tin u are. A p o i auzi h a ra itu l u n u i m o to r p u te m ic fi se op ri. Se sim^ea a ta t de u fu rata , in c a t o ch ii ii fu ra n i p ad ip de lacrim i. Ii era groazS d e p la n su l in p u b lic fi clipi, ca s& le alunge. N u avea sens sa planga. M ersese m a i p u p n d e cincisprezece m in u te , fi n u o p&ftea n ic i u n pericol real. S ingura vinovata e ra im ag in ap a ei d e b o rd a n ta , ca d e obicei. Se in d re p ta in c e t spre m arg in ea d ru m u lu i, taran d u -fi picioarele p rin zapada, fi a ftep ta vehicu lu l care se apropia. Zari o m afin a m are, b reak , neagra, cu cau ciu cu ri en o rm e. S im p ca foferu l o fixa cu privirea, afa ca ifi pleca stin g h erita capul. Fetele b a tra n e n u e rau obifn u ite sa fie in c e n tru l a ten tiei. M ai m u lt, sim^ea ca se facea d e rSs. Probabil d ad ea im presia ca iefise la plim b are p rin zapada. M afin a se o p ri pe p a rte a cealalta a d ru m u lu i, fi d in ea co b o ri u n barb at. E ra masiv, fi, instinctiv, ii displacu acest lucru. N u-i placea ca b a rb a p i m asivi o priveau de sus fi nu-i placea ca ea tre b u ia sa-i priveasca de jos. O ricum , m asiv sau n u , era salvatorul ei. Ifi im p re u n a degetele in m a n u fa te fi se in tre b a ce a r fi tre b u it sa sp u n a. C u m ii ceri cuiva sa te salveze? N u m ai facuse n icio d ata au to sto p u l. N u i se parea ceva p o triv it p e n tru o profesoara respectabila, la lo cu l ei. W o lf se h o lb a la fem eia d e p e d ru m , u lu it ca cineva era in stare sa iasa cu h a in e afa su b p ri p e u n asem enea frig. S i ce n a ib a facea acolo p e m un te? C u m ajunsese acolo? D intr-odata, ifi d a d u seam a cin e era. Auzise p e la magazin cSte ceva despre n o u a profesoara, v en ita d e undeva d in su d . Fem eia asta era im b racata cu to tu l n e p o triv it

0 tnimd neimSfdnzita

13

pentru o iarnS in Wyoming, iar rochia ei albastra §i haina maronie erau atat de fterse fi de insipide, incat nu putea fi altceva decat profesoarS. De sub fular se i^eau cateva fuvi^e de par faten-deschis, iar pe chipul ei mic tronau nifte ochelari mari, cu rame groase. Nici un fel de machiaj, nici mScar un strugurel ca sa-fi protejeze buzele de frig. $i nici cizme. Zapada ii ajungea aproape pana la genunchi. O masurase din cap pana-n picioare in cateva secunde f i nu aftepta ca ea sa-i explice ce cauta acolo, pe munte. Asta daca avea de gand sa spuna ceva. Deocamdata nu rostise nimic, ci il privea uf or contrariata. Se intreba daca ea considera cumva ca nu trebuia sa se injoseasca vorbind cu un indian, nici macar pentru a cere ajutor. Nu-1 interesa. Ce naiba, doar n-o putea lasa acolo. Nici unui nu scosese nici un cuvant. Pur fi simplu se apleca fi ifi trecu un bra£ pe sub genunchii ei, iar celalalt pe la spate, ridicando ca pe^ un copil, fara sa-i bage in seama respirafia intretaiata. In timp ce o ducea la mafina, ifi dadu seama ca nici nu cantarea mai mult ca un copil. Ochii ei albaftri licarira speriap in spatele ochelarilor. Apoi ea ii inconjura gatul cu un brap aga^andu-se de el disperata, ca f i cum i-ar fi fost teama ca ar putea so scape. Ii schimba ufor pozipa ca sa poata deschide Ufa din dreapta fi o afeza pe scaun, apoi ii scutura repede zapa­ da de pe picioare celt de bine putu. O auzi gafaind din nou, dar nu se uita spre ea. Cand termina, ifi scutura zapada de pe manufi f i se urea la volan. -D e cat timp mergeai? mormai el fara tragere de inima. Mary tresari. Nu se aftepta ca vocea lui sa fie atat de puternica, aproape cu ecou. Ochelarii i se aburisera de la caldura mafinii fi fi-i dadu jos, Simpnd cum sange­ le ii navalea in obrajii red.

14

Linda ‘Howard

-H m m ... n u de m ult..., se balbai ea. D e vreo cincisprezece m inute. M i s-a spart u n fu rtu n cu apa. AdicS, la m afina mea. W olf observa cum ifi cobori d in n o u privirea, in gra­ b s, fi cum i se Im bujorasera obrajii. B ine, se incSlzea. E ra fastacita, ifi d adu seama d u p a cum ifi to t fram anta degetele. O are credea ca avea s-o tranteascS pe scaun fi s-o violeze? La urm a urm ei, era u n in d ia n surghiunit, capabil de orice. §i totufI, la ce privire avea, p robabil asta fusese cea m ai m are aventura pe care o traise vreodata. N u erau prea departe de ferma, afa ca ajunsera acolo in cateva m inute. W olf parea aproape de Ufa bucatariei fi iefi. D ad u ocol m afinii fi ajunse la Ufa d in dreapta chiar atunci cand ea o deschidea fi incerca sa coboare. - Lasa, spuse el fi o ridica d in nou. C an d incercase sa coboare, fusta i se ridicase p an a la jum atatea coapselor. §i-o trase grabitS in jos, dar n u in ain te ca ochii lui negri sa-i scruteze picioarele subpri, fi ea se im bujora fi m ai m ult. C aldura d in casa incepu s-o invaluie f i respira ufurata. N ici n u parea sa bage de seama ca el trasese u n scaun de lem n de la masa fi o afezase pe el. Fara sa vorbeasca, d ad u drum ul la apa calda fi um plu u n lighean, verificand d in cand in cand, sa aiba tem peratura potrivita. Ei bine, ajunsese la destinape, afa ca, defi sosirea n u se petrecuse chiar afa cum intenponase, p u tea sa incerce sa-fi atinga scopul. t - Eu su n t M ary Potter, profesoara cea n o u a. - Stiu, raspunse el scurt. Facu ochii m ari in tim p ce ii adm ira spatele lat. - $ t i p asta? ; - N u s u n t prea m ulfi straini pe aici. Ifi d adu seam a ca el n u se prezentase fi dintr-odata avu indoieli. O are nim erise u n d e trebuia? -S u n te p ... su n tep d o m n u l Mackenzie? El o privi peste um ar, iar ea observa ca avea ochii negri ca noaptea.

0 inimd neimSCdnzita

15

- S u n t W olf Mackenzie. M ary u ita brusc ce avea de gand sa spuna. -P ro b a b il ftip ca n u avep u n nu m e prea o bifnuit. Provine d in engleza veche... - N u , spuse el, intorcandu-se cu ligheanul in m ana fi afezandu-1 pe podea, langa picioarele ei. E indian. Ea clipi. - Indian? Se sim p tare proasta. A r fi treb u it sa ghiceasca, d upa culoarea neagra a parului f i a ochilor lui, d u p a bronzul pielii, dar nu-fi daduse seama. M ajoritatea b arb ap lo r d in R u th aveau pielea arsS de vant, fi ea crezuse p u r ?i sim plu ca el era m ai b ru n e t decat ceilalp. A poi se in cru n ta si zise cu insufletire: -M ackenzie nu-i u n num e indian. B arbatul se in cru n ta fi el. - E scopan. -A h . S u n tep metis? I se adresa fara pic de jena, ca si cum ar fi ceru t indicapi p en tru a gasi o strada, iar ochii albaftri il priveau aten p de sub sprancenele m atasoase f i arcuite intrebator. W olf ajunsese la capatul rabdarii. - D a, m arai el. M ina ei p ed an ta il scotea d in sarite, fi ii venea sa-i scuture d in cap toate figurile. A poi observa ca trem u ra toata fi lasa deo p arte nervii, m acar p a n a can d ea avea sa se incalzeasca. Felul in care se p o ticn ea can d mergea atu n ci cand o vazuse p rim a d ata ii spusese ca se afla in p rim a faza de h ipoterm ie. Ifi scoase h a in a groasa fi o aru n ca intr-o parte, apo i puse pe foe u n ibric pentru cafea. M ary ram ase tacuta in tim p ce el facea cafeaua. W olf n u era o persOana prea vorbarea^a, d ar asta n u avea s o faca sa se razgandeasca. Ii era cu a4evarat frig. Avea sa aftepte sajbga o cana de cafea, apoi^ vea sa i se adreseze d in n ou. II privi in tim p ce el se in d rep ta spre ea, dar n u reufi sa ii deslufeasca expresia de p i chip. El ii scoase

16

Linda ifowarcC

fularul fara sa spuna o vorba fi incepu sa-i desfaca nasturii de la haina. - Pot sa fac f i eu asta, spuse ea speriata, d ar avea degetele atat de red , incat orice m if care era u n chin. B arbatul facu u n pas in spate fi o lasa sa incerce, apoi ii dadu m ainile la o parte fi term ina el de descheiat haina. - D e ce im i d ap jos haina daca mi-e atat de frig? intreba ea m irata, in tim p ce el ii tragea manecile. - C a sa p o t sa-p free mainile fi picioarele. A poi incepu sa-i dea jos pantofii. Ideea i se paru d in alta lume, la fel ca zapada. N u era obifnuita s-o atinga cineva fi nici n-avea de gand sa se familiarizeze cu u n astfel de gest. D adu sa-i spuna asta, dar cuvintele i se risipira de pe buze atunci cand el ifi baga m ainile pe sub fusta ei, pana sus in talie. M ary pp a ingrozita fi se trase in spate, aproape rastu rn an d scaunul. Barbatul o ap n ti cu ochii lui negri, de ghea^a. - N u te teme, zise el scurt. Azi e sam bata. N u violez decat mar^ea f i joia. Se gandi s-o alunge inapoi in zapada, d ar n u putea sa lase o femeie sa m oara de frig, nici macar o femeie alba care credea ca atingerea lui avea s-o contam ineze. M ary facu ochii mari. - D e ce n u fi sambata? rosti ea, dandu-fi apoi sea­ m a ca aproape ii facuse o invitape, p en tru num ele lui Dumnezeu! Ifi acoperi chipul cu mainile inm anufate, in tim p ce u n val de rofeapi ii cuprindea obrajii. Ii inghepise fi creierul, n u putea exista alta explicape. W olf ifi salta dintr-odata capui. Nu-i venea sa creada ca tocm ai spusese asta. O chii albaftri mari, ingrozip, il priveau fix d in spatele m anuf ilor din piele neagra, care ii acopereau restul fe^ei, insa nu-i puteau ascunde imbujorarea. N u m ai vazuse pe nim eni rof in d de atata vreme, fi ii lua ceva tim p sa-fi dea seama ca era p rofund jenata. La naiba, era pudica! Asta m ai lipsea, de parea n u era

0 im m ti neiffltif& tfetid

17

de ajuns ca era im bracata ca vai de ea §i ca arata a fata batrana. A m uzam entul ii m ai imblanzi iritarea. A sta era probabil aventura viepi ei. - O sa-p scot ciorapii, ca sa p o p pu n e picioarele in apa, ii explica el morocanos. - O h, m urm ura ea, cu m ainile inca la gura. Bra^ele lui se aflau to t sub fusta ei, iar palmele lui ii cuprinsera §oldurile. Ii sim p aproape fara sa-§i dea seam a talia subpre §i m oliciunea pielii. $leam pata sau nu, avea o piele fina si u n parfum dulceag, de femeie, iar bataile inim ii lui W olf se intensificara, in tim p ce trupul lui incepea sa reacponeze la apropierea ei. La naiba, avea nevoie de o femeie m ai m ult decat §i-ar fi inchipuit daca profesoara asta insipida reu?ea sa-1 excite. M ary ramase nemi§cata in tim p ce u n bra^ putern ic o cuprinse §i o ridica, ca sa ii poata da ciorapii jos. C apul lui i se apropie de sani ?i de stomac, iar ea ii privi parul negru, des si stralucitor. N u trebuia decat sa intoarca p u p n capul, iar gura lui avea sa-i atinga sanii. Gitise in carp ca barbapi luau sfarcurile femeilor in gura §i le sugeau, iar ea se intrebase intotdeaU na de ce. Acum, num ai gandul la asta ii taia respirapa, §i sim^ea cum o furnica sfarcurile. M ainile lui aspre ii atingeau picioarele goale. O are cum ar fi fost sa le sim ta pe sani? Incepu sa sim ta o caldura stranie §i o u?oara ame^eala. W olf n u o privi in tim p ce ii arunca pe podea ciorapii subpri. i i ridica picioarele pe coapsa lui ?i trase lighean u l m ai aproape, apoi ii cobori incet picioarele in apa. Se asigurase ca apa era doar caldura, dar §tia ca picioarele-i erau atat de reci, incat chiar §i afa avea sa o doara. l§i mu§ca buzele, dar nu protesta, insa el observa, atunci cand o privi, ca avea lacrimi in Ochi. -N -o sa doara m ult tim p, §opti el lini?titor, mi§candu-se astfel incat picioarele lui sa le cUprinda pe ale ei §i sa le incalzeasca. A poi ii scoase cu grija m anufile, uim it de delicate^ea m ainilor ei albe fi reci. Le p n u o clipu intre palmele lui

18

Linda to w a rd

calde, apoi se hot&rf, !§i descheie c&ma?a §i se apropie de ea. A§a o sa se inc&lzeasdi, spuse el fi ii vari mainile la subsuorile lui. M ary era naucita. Nu-i venea sa creada ca mainile ei erau cuibarite la subsuorile lui, ca ni§te pasari. C aldura lui ii impietrea degetele reci. N u ii atingea de fapt pielea, fiindca el purta u n tricou, dar, totu$i, n u fusese niciodata mai intim a cu altcineva. Subsuori... sigur, toata lum ea avea a?a ceva, dar n u era obi^nuita sa le atinga. N u mai fusese niciodata a§a impresuratd de altcineva, cu atat mai p u p n de u n barbat. Picioarele lui tari le inconjurau pe ale ei, iar ea era usor aplecata in fa^a, cu mainile bine prinse la subsuorile lui, in tim p ce el ii freca energic bra^ele fi umerii, apoi o lua in jos, spre coapse. Scoase u n mic pp at de surpriza. Pur §i simplu nu-i venea sa creada ca i se intam pla a$a ceva, ei, M ary Elizabeth Potter, o simpld profesoara, fata batrana. W olf se concentrase asupra a ceea ce avea de facut, dar ridica privirea atunci cand auzi p p atul §i ii fixa ochii mari, albajtri. I se paru ca aveau o culoare neobifnuita, n u erau nici ca albastrelele, nici albastru m arin. Aveau o vaga tenta de gri. Albastru ardezie, asta era. Observa ca parul i se desfacuse d in no d u l nedeslu§it in care il rasucise, incadrandu-i fata cu §uvi£e matasoase, de culoare faten-deschis. Era foarte aproape, iar chipul ei se afla la capva centim etri de al lui. Avea cea m ai delicata piele pe care o vazuse vreodata, fina ca a u n u i bebelu?, atat de palida §i de stravezie, incat putea sa-i vada ^esatura fragila a venelor albastre in jurul tamplelor. D oar persoanele foarte tinere ar trebui sa aiba o asemenea piele. In tim p ce 6 privea, ea se im bujora din n o u §i, involuntar, W olf se sim p vrajit de acea imagine. Se intreba daca toata pielea ei era la fel de matasoasa §i de delicata: sanii, abdom enul, coapsele, zona dintre picioare. Gandul fu ca u n impuls electric p entru organismul lui fi i§i sim p nervii intin§i la maximum. La naiba, mirosea atat

0 inimd neimBCdnzita

19

de dulceag! §i probabil ar fi sarit im ediat din scaun daca i-ar fi ridicat fusta a§a cum voia §i §i-ar fi ingropat fata intre coapsele ei matasoase. Mary i§i mu§ca buzele, fara sa-§i dea seama ca el ii urmSrea fiecare gest. Trebuia sa spuna ceva, dar n u §tia ce. Se parea ca apropierea lui fizica ii paralizase capacitatea de a judeca. Dumnezeule, era a$a cald! §i atat de aproape. Trebuia sa isi aduca am inte de ce se indreptase spre ferma lui, n u sa se com porte ca o toanta fiindca u n barb at foarte atragator §i foarte viril statea prea aproape de ea. I?i m ufca d in nou buzele, !§i drese vocea fi spuse: -A h ... am venit sa stau de vorba cu Joe, daca se poate. Expresia lui se'schim ba foarte p u p n , dar ea avu impresia ca devenise dintr-odata distant. -Jo e n u e aid . E plecat cu treaba. - In^eleg. C and se intoarce? ' - Peste vreo ora, poate doua. II privi p u p n neincrezatoare. B p Suntep tatal lui Joe? -D a . - §i mam a lui e...? - M oarta. C uvantul sec, singuratic o §oca, insa, in acela§i tim p, sim p u n soi de u^urare ascunsa. Ii evita d in n o u privirea. - C e parere ap avut despre faptul ca Joe s-a lasat de fcoala? - A fost hotararea lui - D ar n-are decat ; aisprezece ani! E doar u n baiat... - E indian, o intrerupse Wolf. E barbat. Amestecul de indignare §i exasperare o facu sa izbucneasca. I§i smulse mainile de sub bra^ele lui proptindu^i'le pe §olduri. . - C e legatura are asta? Are ^aisprezece ani, §i trebuie sa mearga la fcoala!

20

Linda (tfbward

-S tie sa citeascS, s& scrie fi sa socoteasca. Stie to t ce trebuie despre cum se dreseaza caii §i cum se conduce o ferma. El a ales sa se lase de §coala $i sa lucreze aici de dimineapt pana seara. Asta e ferma mea §i asta-i muntele meu. In tro zi, b sa fie ale lui. El s-a hotarat ce o sa faca-n viapi, o sa dreseze cai. Nu-i placea sa explice nim anui treburile lui §i ale lui Joe, dar ceva la profesoara asta fleampata §i pifnoas& il provocase sa-i raspunda. Parea sa n u priceapa ca era in­ dian. La nivel rational, §tia, dar cu siguran^a n-avea idee ce insemna sa fii indian §i mai ales sa fii W olf Mackenzie, sa vezi cum oamenii se intorc cu spatele ca sa evite sa stea de vorba cu tine. - A? vrea sa discut cu el oricum, spuse Mary. - De el depinde. Poate el n u vrea sa discute cu tine. - N o sa incercap sa-1 influenza# in vreun fel? -N u . - D e ce? A r fi trebuit macar sa incercap sa-1 p n e p in continuare la fcoala. W olf se apleca foarte aproape de ea, atat de aproape, incat nasul lui aproape ca-1 atingea pe al ei. O chii ei se marira in timp ce se oglindeau in ochii lui negri. - E indian, cucoana. Poate n u §tii ce inseamna asta. La dracu’, nici n-ai de unde! E§ti alba. Indienii nu-s vazup cu ochi buni. Educapa pe care o are a do b an d ito singur, fara nici u n ajutor de la profesorii albi. C and nu-1 ignorau, il jigneau. De ce-ar vrea sa se intoarca la fcoala? Mary inghip in sec, speriata de agresivitatea lui. N u era obi§nuita ca barbapi sa o infrunte §i sa injure in fa^a ei. Adevarul era ca Mary nu era obi?nuita deloc cu barbapi. In tinere^e, fusese o tocilara care statea num ai cu nasul in carp, iar baiepi o ignorau. C u trecerea timpului, §i barbapi facusera acelafi lucru. Se sperie pupn, dar era atat de convinsa de beneficiile unei educapi bune, incat n u se lasa intimidata. De multe ori, oam enii mari se com portau asa cu cei mai mici, poate

0 inima neimSCanzita

21

chiar fara sa vrea, insa ea n-avea de gand sa cedeze nu ­ mai fiindca el era mai masiv decat ea. - Era cel mai b u n din clasa, spuse ea repede. Daca a reusit sa faca asta de unui singur, gandi^i-va ce-ar putea realiza daca ar fi ajutat! W olf se indrepta de spate §i o privi de sus. - D upa cum am spus, de el depinde. Cafeaua era gata de mult, a$a ca se intoarse sa urnpie o cana fi i o intinse. Se a?ternu tacerea. W olf se rezema de bufet §i o privi cum sorbea cu gra^ie, ca o pisica. Gra|;ioasa, da, era u n cuvant potrivit pentru ea. N u era chiar micd, avea in jur de u n m etru §aizeci, dar era firava. O chii lui coborara spre sanii ascun^i de rochia banala, albastra. N u erau mari, dar pareau frumofi §i rotunzi. Se intreba daca sfarcurile ei erau trandafirii sau mai degraba de u n roz-bejuliu. Se intreba daca ar fi p u tu t sa faca dragoste cu ea, daca era atat de stramta incat sa-1 faca sa innebuneasca... !§i alunga brusc din m inte gandurile erotice. La naiba, ar fi trebuit sa se invefe minte! Orient ar fi flirtat §i s-ar fi fandosit pe langa el femeile albe, foarte purine erau dispuse sa i§i faca de cap cu u n indian. Femeia asta lipsita de elegan^a §i pedanta nici macar n u flirta, deci de ce oare era a§a excitat? Poate tocmai fiindca era atat de prost imbracata. I§i to t imagina cum ar arata trupul ginga? de sub rochia aceea ingrozitoare, dezbracat complet §i Intins pe pat. Mary puse cana pe masa. -M i-e m ult mai bine acum. Mulfumesc, cafeaua §i-a facut efectul. Cafeaua §i felul in care o pipaise peste tot, dar n u avea de gand sa-i spuna asta. Se uita d in nou la el §i §ovai, sim^indu-se nesigura atunci c a n d ii intalni privirea. N u ?tia ce se intampla, dar barbatul acela o facea sa-i bata inim a mai tare, o facea sa se simta u§or stinghera. O are chiar se uita la sdnii ei?

22

Linda ‘H oward

- C red cS ti-ar veni bine ni§te haine vechi de-ale lui Joe, spuse el impasibil. - O , n-am nevoie de haine. H ainele m ele su n t perfect... -A iurea, o tntrerupse el. Suntem in W yoming, cucoana, n u in New O rleans sau de unde-oi fi tu. - Savannah, il lam uri ea. W olf scoase u n marait, care parea sa fie caracteristic stilului sau de a comunica, ?i lua u n prosop dintr-un sertar. Barbatul se lasa !ntr-un genunchi, ii scoase pi­ cioarele d in apa §i le infasura in prosop, §tergandu-le cu o blande^e care nu prea se potrivea cu com portam entul sau destul de ostil. A poi se ridica §i ii spuse: -V in o cu mine! - U nde mergem? - In dorm itor. M ary se opri fi clipi, iar W olf surSse amar. - Nu-ti face griji, spuse el cu asprime, o sa-mi controlez poftele salbatice, §i, dupa ce te imbraci, pol;i sa te cari naibii de pe m untele meu.

capitolul 2 M ary se indrepta de spate §i ridica barbia, privindu-1 cu dem nitate. - N u e nevoie sa va batefi joc de m ine, dom nule Mackenzie, spuse ea, chinuindu-se sa para liniftita. $tia ca n u era o femeie atragatoare, dar n u avea nevo­ ie sa i se reaminteasca asta intr-un m od atat de sarcastic. De obicei n-o deranja faptul ca era §tearsa §i anosta ?i acceptase asta ca pe u n lucru imposibil de schimbat, a?a cum nu po£i face soarele sa rasara dinspre vest. D ar dom nul Mackenzie o facea sa se simta neobi§n u it de vulnerabila, §i o durea faptul ca el ii eviden^iase lipsa de farmec. W olf se incrunta, iar sprancenele lui negre §i drepte se u nira deasupra nasului proem inent. - Nu-mi bateam joc de tine, rosti el. S unt chiar foarte serios, cucoana. Vreau sa pleci de pe m untele meu. - A tunci voi pleca, desigur, raspunse ea imediat. D ar to t n u era nevoie sa va bate^i joc de mine. W olf i§i propti m ainile pe §olduri. - Sa-mi b at joc de tine? Cum? Pielea ei delicata se im bujora u§or, dar ochii gri-alba§tri nu se clintira. - $tiu ca n u sunt o femeie atragatoare, cu siguran^a n u genul care sa starneasca... hm m ... poftele salbatice ale unui barbat. V orbea serios. In urm a cu zece m inute, §i el ar fi fost de acord cu ea ca era §tearsa, iar D um nezeu §tia ca n u era im bracata dupa ultim u l racnet, dar ceea ce-1 uim ea era faptul ca ea chiar n u parea' sa-§i dea seama ce insem na faptul ca el era indian, ee inten^ionase el p rin replicile sarcastice §i nici macar cat de excitat

24

Linda tow ard

se sim^ise el de apropierea cu ea. Vibra^iile d in stom ac !i aduserS am inte c& senza^ia inca n u dispSruse. Rase aspru, fara nici o u rm a de am uzam ent. D e ce sa nu-i m ai condim enteze u n pic via^a? C a n d avea sa auda adevarul gol-golu^, avea sa fug& de pe m u n tele lu i mancand pam antul. - N u glum eam fi n ici nu-m i bateam joc, spuse el, cu o sclipire in ochii negri. C a n d te-am atins a$a, can d am fost atat de aproape d e tine, cand ti-am sim^it m irosul, m-am excitat. M ary se holba la el uluita. - Excitat? intreba ea rttuta de uim ire. -M d a . Inca se h olb a la el de parea ar fi v o rb it alta lim ba, a§a ca el adauga grabit: M -am incins sau c u m vrei sa-i spui. M ary i§i aranja o §uvi$i care ii scapase d e sub acele d e par. - V a b a te # d in n o u joc de m ine, il acuza ea. E ra im posibil. N iciodata... n iciodata in via£a ei n u excitase u n barbat. W o lf era deja enervat, pe langa ca se siml;ea excitat. lnva^ase sa se controleze in discu^iile cu albii, d ar fe­ m eia asta firava il scotea d in sarite. E ra ffu strat ?i avea senza^ia ca ar fi p u tu t exploda in orice m o m en t. N u inten^ionase s-o atinga, insa se trezi cu m ainile pe talia ei, tragand-o spre el. - Poate ai nevoie de o d e m o n stra te , spuse el cu voce joasa §i aspra, aplecandu-se sa-i acopere gura cu buze­ le lui. M ary trem ura d in pricina ?ocului §i facu ochii m ari in tim p ce el i§i mi§ca buzele peste ale ei. O ch ii lui erau inchifi. Putea sa-i nu m ere genele, §i p e n tru o clipa se m in u n a de cat de dese erau. A poi m ainile lui, inca incle§tate pe talia ei, o apropiara de tru p u l lui musculos, iar ea suspina. B arbatul p rofita im ediat de gura ei deschisa §i incepu sa o guste cu lim ba. M ary se cutrem ura d in n ou, iar ochii i se inchisera incet, in tim p

0 inima neimfcCdnzita

25

ce o c&ldura ciudata o cuprindea p e d inauntru. Placerea ii era necunoscuta §i atat de intensa, incat o speria. U n §uvoi de senza^ii noi o invaluira §i o ame^ira. Buzele lui erau ferme, gustul lui o im bata, iar lim ba lui o atingea pe a ei cu o intim itate uim itoare, adem enind-o sa se joace. Ii sim # caldura trupului §i mirosuf cald, de mosc, al pielii. Sanii ei m oi erau lipit^i de pieptul lui, §i incepu sS sim ta d in n o u furnicSturile acelea ciudate si! jenante. Dintr-odata, el i§i departa gura de a ei, iar M ary deschise ochii dezamagita. Privirea lui neagra o ardea.

- Saruta-ma §i tu.jopti el. - N u §tiu cum , m u rm u ra Mary, inca incapabila sa creada ce se intam pla. Vocea lui era ragu^ita. -A §a. Ii captura d in n o u gura, iar de data asta ea i§i deschise buzele im ediat, dornica sa-i accepte lim ba §i sa m ai sim ta inca o data placerea aceea stranie, necunoscuta. El i§i mi?ca gura peste a el, apasandu-i buzele cu o placere apriga, inva^and-o cum sa raspunda. Lim ba lu i o atinse d in n o u pe a ei, iar de d ata asta ea raspunse tim id, prim indu-i asaltul cu atingeri ginga§e. E ra prea ne§tiutoare ca sa-fi dea seam a de semnificafia raspunsului ei, dar el incepu sa respire m ai adanc §i m ai repede, iar sarutul se adanci, soHcitand to t m ai m u lt im plicarea ei. U n fior terifiant ii strabatu corpul, depa§ind lim itele sim plei placeri si devenind o nevoie infom etata. Nu-i m ai era frig deloc, ci ardea pe d in a u n tru , iar bataile inim ii i se Integra. D eci la asta se referea atunci cand ii spusese ca il excitase. $i el o excita pe ea, iar M ary se gandea naucita ca §i el sim^ise aceea^i nelini^te, aceeasi dorin^a nebanuita. Scoase u n tsu n et u$or, fara ca m acar sa-fi dea seama, §i se apropie de el, incapabila sa controleze senza^iile pe care i le starneau saruturile lui experim entate. M ainile lui i se incle?tara dureros pe talie, iar d in gatu l lui se auzi u n sunet jos, ragu^it. A poi o ridica, o trase

26

Linda 9-faward

mai aproape, ii lipi foldurile de ale lui fi ii demonstra ce efect avea asupra eiir Mary nu ftiuse ca se putea intampla asta. Nu ftiuse ca dorinfa poate fi atat de fierbinte, incat s-o faca s5 uite avertiz&rile matufii Ardith legate de barbapi f i de lucrurile meschine pe care le placea sa le faca femeilor. Ra£iunea ii spunea lui Mary ca nu puteau fi prea neplacute, altfel femeile nu ar fi fost de aCord, dar nici nu flirtase vreodata f i nu incercase sa-fi faca un prieten. Barbapi pe care ii cunoscuse in facultate fi la serviciu i se parusera normali, nu niste obseda# sexual. Se sim^ea bine In preajma bSrbatilor f i pe unii chiar ii cotisidera amici. Pur fi simplu, nu era ea sexy. Nici un barbat nu se daduse de ceasul mor^ii ca sa o scoata in ora? fi nici macar nu-fi batuse capul sa-i formeze numarul de telefon, deci interac^iunea ei cu barba{ii nu avea cum sa o fi pregatit pentru stransoarea bra^elor lui Wolf Mackenzie, pentru saruturile lui infometate sau pentru taria barba^iei lui, care pulsa lipita de locul in care se uneau coapsele ei. Nici nu ftiuse ca ar fi putut sa vrea mai mult. Involuntar, ii inconjura gatul cu bra^ele fi se lipi fi mai mult de el, chinuita de dorin^a din ce in ce mai puternica. Trupul ii luase foe, pustiit, dureros fi dornic, toate senzafule deodata, fi ea nu avea experien^a necesara pentru a se controla. Noile senzat;ii erau ca un fuvoi nestavilit care ii cufunda mintea fi ii supraincarca term inable nervoase. Wolf ifi trase capul pe spate fi ifi inclefta din^ii in timp ce incerca sa-fi recapete Controlul. In ochii lui ardeau flacari negre. O privi fi vazu ca saruturile lui ii inrofisera fi-i umflasera buzele, iar pielea ei stravezie, ca de porfelan, se imbujorase. Parul i se desfacuse complet fi i se revarsa matasos pe fata fi pe umeri. §i i se citea dorin^a pe chip. Deja parea ravafita, ca fi cum ar fi facut mai mult decat sa o sarute. In mintea lui, el merse­ se fi mai departe. O sim^ea Ufoara fi delicata in bra^ele sale fi se lipise de el cu o pofta la fel de mare ca a lui.

0 inima neimSCanzitd

27

Ar putea s-o ia fi s-o ducS In pat. Ea era dispusa, iar el ftia asta. Dar, atunci cand avea sS o faca, avea sa fie fiindca ea va fi luat aceasta hotarare in mod conftient, nu fiindca era atat de infierbantata incat sa nu ifi dea seama ce facea. Lipsa ei de experien^a era evidenta. Trebuise s-o inve^e chiar fi cum sa sarute. Gandul se opri brusc, ca fi cum s-ar fi lovit de un zid, fi ifi dadu sea­ ma ce Insemna, de fapt, aceasta lipsa de experien^a a ei. La naiba, era virgind! Ideea aceasta il facu sa ezite. Mary il privea cu ochii ei gri-albaftri, nevinova# fi intrebatori, frematand de dorin^a, ca fi cum afteptaca el sa faca urmatoarea mifcare. Nu ftia ce sa faca. Bra^ele ei erau incoladte in jurul gatului lui, trupurile le erau lipite fi avea picioarele ufor departate, parea pentru a-i face loc sa se cuibareasca acolo. II aftepta, fiindca habar n-avea cum sa procedeze. Nici macar nu mai fusese sarutata pana atunci. Nici un barbat nu atinsese sanii aceia moi f i nu-i luase sfarcurile in gura. Nici un barbat n-o iubise vreodata. Wolf trebui sa-fi inghita nodul din gat care amenin^a sa-1 sufoce, dar nu-fi lua ochii de la ea. - Dumnezeule, cucoana, situa^ia a cam luat-o razna. Mary clipi. - Serios? Vorbise clar fi raspicat, dar inca il privea amenta, aproape somnoroasa. Incet, fiindca nu voia sa-i dea drumul fi ufor, fi­ indca ftia ca trebuia sa o faca, ii lasa trupul sa alunece in jos, pana cSnd ea se sprijinea din nou pe propriile picioare. Femeia nu era conftienta de toate consecintele, dar el era. El era Wolf Mackenzie, un metis, iar ea era profesoara din oraf. Ceta^enii din Ruth nu ar ft vrut s-o ftie in preajma lui. Ea se ocupa de copiii lor fi avea o influenza de netagaduit asypra personalita$i acestora. Nici un parinte nu ar fi vrut ca fiica lui, aflata la o varsta dificila, sa fie educata de o'femeie ce avea o idila cu un fost pufcariaf indian. Cine ftie daca nu era

28

Linda (hfoward

In stare §i sa-i seduca pe bate#? Poate i-ar fi acceptat pana la urm a cazierul,dar sangele lui indian nu aVea sa dispara niciodata. A?a ca trebuia sa-i dea drum ul, oricat de m ult ar fi vrut s-o duca in dorm itor §i s o tnve^e to t ceea ce se in­ tam pla intre u n barbat §i o femeie. M ainile ei inca ii in conjurau gatul, si avea degetele ingropate in parul lui de la ceafa. Parea incapabila sa se m ifte. W olf ii apuca incheieturile §i ii in d eparta m ainile. - C red ca o sa m a intorc m ai tarziu. Vocea cea noua ii destram a lui Mary lumea de vis a senzualitatii n o u descoperite §i o facu sa se traga in tro parte, cu obrajii arzand, §i sa se roteasca spre persoana care tocm ai intrase. U n baiat inalt, cu parul negru, statea in pragul u$ii de la bucatarie, cu caciula in mana. -Scuze, tata. N u am vrut sa dau buzna a§a. W olf se indeparta de ea. - Ramai. O ricum , a venit sa te vada pe tine. Baiatul o privi intrebator. -N -a? fi crezut. W olf se m ultum i sa ridice din umeri. - E a e Mary Potter, no u a profesoara. D om nifoara Potter, fiul m eu, Joe. De?i era extrem de jenata, M ary fu uluita ca ii spusese „dom ni 5oara Potter“, dupa m om entele de intim itate de m ai devreme. Insa el parea atat de calm si de stapanit, ca §i cum n-ar fi fost deloc afectat, in timp ce fiecare nerv d in corpul ei inca era incordat la maximum. A r fi vrut sa i se arunce in brate §i sa cedeze focului netarm urit care o impresura. Ramase totu§i acolo, cu mainile pe langa corp, in tim p ce obrajii inca ii ardeau, §i se uita la Joe Macken­ zie. El era motivul pentru care se afla acolo §i nu avea sa-si m ai perm ita sa uite asta. Pe masura ce stinghereala ti disparea, observa ca sem ana foarte mult cu tatal lui. C hiar daca avea doar saisprezece ani, avea deja in jur

O inima neimdCanzita

29

de u n m etru optzeci §i era foarte probabil sa creasca la fel de inalt ca tatal lui, a?a cum um erii lui tineri §i la# prom iteau sa devina la fel de puternici. C hip u l lui pa­ re a o imagine m ai tanSrS a lui Wolf, la fel de osos §i de m andru, cu trSsaturile bine conturate. Era calm §i stSLpanit, m ult prea stapanit pentru u n baiat de faisprezece ani, iar ochii lui, in m od bizar, erau deschisi la culoare, de u n albastru stralucitor. O chii aceia aveau ceva in ei, u n fel de salbaticie, dar ?i u n soi de acceptare ?i de in^elegere amara care il facea prea b atran pentru varsta lui. Era leit tatal sau. N u avea sa renun£e_la el. - As vrea foarte m ult sa vorbesc cu tine, Joe, spuse ea, intinzandu-i mana. Expresia de pe chipul lui n u se schimba, insa baiatul traversa bucataria ca sa-i stranga mana. - N u am idee de ce. - A i renun^at la ?coala. Afirmafia nu avea nevoie de confirmare, insa el incuviin^a din cap. M ary trase aer in piept. - Pot sa intreb de ce? - N u aveam ce cauta acolo. Se sim£i frustrata de afirma^ia lui calma, clara, fiind­ ca n u percepea nici u n pic de nesiguranta la acest baiat neobisnuit. A?a cum spusese si Wolf, Joe luase o hotarare §i n u intentiona sa se razgandeasca. Incerca sa se gandeasca la o alta abordare, dar o intrerupse vocea lini§tita §i adanca a lui Wolf: -D o m n ifo ara Potter, puteti term ina de vorbit dupa ce va im braca# cu ni§te haine mai potrivite. Joe, n u mai ai niste blugi vechi, destul de mici cat sa-i vina? Spre uim irea ei, baiatul o privi cu u n ochi foarte experimentat. v - C red ca am. Poate blugii pe carg;i p u rtam la varsta de zece ani. Pentru o clipa, ochii lui alba^tri licarira a amuzament, iar Mary i?i tuguie buzele. De ce le facea atat de multa

30

Linda to w a rd

placere bariba#lor Mackenzie sa-i eviden#eze tn m od inutil lipsa de senzualitate? - §osete, bluza, cizme f i palton, adauga pe lista W olf. Cizmele-i vor fi prea mari, d ar cu doua perechi de fosete n o sa le piarda d in picioare. - D om nule Mackenzie, chiar n-am nevoie de alte hai­ ne. Ale mele im i su n t suficiente pana ajung acasa. -N u -i adevarat. Maxima de azi e cam de m inus zece. N u iefi d in casa asta cu picioarele goale fi cu prostiile astea de pantofi. Deci pantofii ei comozi erau nifte prostii? V ru sa le sara in aparare, dar ifi am inti ca intrase zapada in ei fi ca ii inghe^asera degetele. Ceea ce mergea in Savannah era teribil de nepotrivit iarna in W yoming. -F o a rte bine, consim # ea, dar num ai fiindca, la urm a urm ei, asta era solufia cea m ai ra#onala. Inca se sim^ea jenata sa im brace hainele lui Joe, chiar f i tem porar. N u m ai purtase niciodata hainele altcuiva, n u facuse niciodata schimb de pulovere sau de bluze cu prietenele tn adolescen^a. M atufa A rd ith gasea ca astfel de fam iliarita# erau sem n de proasta creftere. - C at tim p te imbraci, o sa ma ocup de m afina ta. Fara sa se m ai uite la ea, W olf ifi lua haina f i iefi. - P e aici, ii spuse Joe, facandu-i sem n sa-1 urmeze. C e s-a intam plat cu m afina dumneavoastra? adauga el, intorcandu-se spre ea. - S-a spart u n fu rtu n de apa. - §i u n de e? M ary se opri. - E pe drum . N-ai vazut-o cand ai venit? Ii trecu p rin m inte u n gand groaznic. O are m afina ei cazuse de pe munte? -A m venit p rin fa^a. Acolo drum ul n u e afa abrupt, raspunse Joe. O privi d in nou, amuzat. Afi incercat sa m erge# pe drum ul d in spate cu m afina, chiar daca n u sunte# obifnuita sa conduce# pe zapada?

0 inima neimSC&nzita

31

- N u ?tiam cS. e drum ul d in spate. A m crezut c5 n u exists alt drum . N-as fi p u tu t sa ajung? A m cauciucuri de iarna. - Poate. M ary observa ca n u parea sa aiba prea m ulta incredere In capacita#le ei, dar n u protesta, fiindca nici ea n-avea incredere. T recura p rintr-un living rustic, d ar confortabil §i strabatura u n ho i scurt, pana la o u§a deschisa. - H ainele mele vechi su n t in cutii in debara, dar le gasesc im ediat. P ute# sa va schimbati aici. Este dormitorul meu. -M ul#im esc, m urm ura ea §i intra in camera. $i dorm itorul lui Joe era rustic, la fel ca sufrageria, cu grinzi aparente $i pere# gro§i, de lem n. N im ic n u arata ca tn camera aceea locuia u n adolescent: nici u n fel de aparat de sport, nici o haina pe podea. Patul m are era facUt §i acoperit cil o patura groasa, tricotata. Intr-un col^ se afla u n scaun cu spatar. Langa p at erau rafturi cu car#, d in podea pana la tavan. Rafturile erau, cu siguran^a, lucrate de m ana, dar n u erau grosolane. Erau finisate, rindeluite ?i lacuite. Erau p lin e cu car#, §i, din curiozitate, se uita la titluri. D upa cateva clipe, t§i dadu seama ca toate cartile etau despre avia^ie, de la experimentele lui D a V inci la Kitty Hawk1 §i explorarea spa#ului. Erau acolo car# despre bom bardiere, avioane de lupta, elicoptere, aeronave cu radar fi avioane cu elice, car# despre bataliile aeriene d in fiecare razboi, inca de cand pilo#i se tm pufcau unii pe al#i tn Prim ul Razboi M ondial. M ai erau §i car# des­ pre aeronautica experimentala, despre tactici de iupta, despre proiectarea aripilor §i capacitatea motoarelor. 1 Numele unei nave a Marinei Statelor Units, utilizata in al Doilea Razboi Mondial. A fost numita dupa localkatea Kitty Hawk din Carolina de Nord, locul unde fratii Wright au efectuat primul zbor dirijat cu un aparat cu motor mai greu decat aertil, pe 17 decembrie 1903. (n.tr.)

32

Linda Tioward

-A m g&sit hainele. Joe intrase incet fi puse hainele pe pat. M ary il privi, dar chipul lui era impasibil. - 1# plac avioanele, spuse ea, apoi ifi dadu seama ca rostise ceva evident. - Im i plac avioanele, recunoscu el cu u n to n lipsit de vreo inflexiune. -Te-ai gandit sa iei lec#i de zbor? -D a . N u mai adauga nimic la r&spunsul sec. Iefi din came­

ra f i inchise Ufa dupa el. M ary ramase pe ganduri tn tim p ce ifi scotea incet rochia fi lua pe ea hainele pe care i le adusese Joe. C olec#a de car# n u sugera u n oarecare interes pentru zbor, ci o adevarata obsesie. Obsesiile erau lucruri ciudate: obsesiile nesanatoase puteau distruge vie#, dar unele obsesii ii faceau pe oam eni sa evolueze, sa straluceasca, sa munceasca cu mai m ulta ravna, iar daca obsesiile acelea n u erau alim entate, persoana respectiva se ofilea, cu sufletul m arinat de neim plinire. Daca avea dreptate, atunci exista o m odalitate prin care putea sa-1 convinga pe Joe sa se intoarca la fcoala. Blugii ii veneau bine. Dezamagita de aceasta noua dovada a faptului ca avea silueta u n u i baiat de zece ani, trase pe ea bluza tricotata care-i era cam m are fi incheie nasturii, apoi ifi sufleca manecile. Afa cum prevazuse Wolf, cizmele ii erau fi ele mari, dar cele doua perechi de fosete groase o ajutau sa n u le piarda din picioare. C aldura era dumnezeiasea, f i se hotari sa faca econom ii pentru a-fi cum para o pereche de cizme. C and ea intra, Joe punea lem ne pe focul d in femineul enorm, din piatra, fi schi^a u n zambet la vederea ei. - C hiar n u arata# ca doam na Langdale sau ca orice alta profesoara pe care am vazut-o vreodata. Mary ifi im preuna mainile.

0 inima neimbCanzita

33

-A spectul fizic n u are nici o leg&turS cu com peten­ c e . S unt o profesoara foarte buna, chiar daca arat ca u n baiat de zece ani. - Doisprezece. A m p u rtat blugii aftia cand aveam doisprezece ani. - C e consolare! Joe rase zgomotos, iar ea se sim # mul^umita, fiind­ ca avea senza#a ca nici el, nici tatal lui n u radeau prea mult. - De ce ai renun£at la fcoala? Invatase ca, daca adresezi aCeeafi intrebare in m od repetat, prim efti de m ulte ori raspunsuri diferite, dar, in final, reticen^a incepe sa dispara fi sosefte fi raspunsul adevarat. Insa Joe o privi fix fi ii dadu acelafi raspuns: - N u aveam ce cauta acolo. - N u mai aveai ce invata? - S unt indian, dom nif oara Potter. S u n t metis. C e am inva^at am inva^at singur. Mary facu o pauza. -D o a m n a Langdale nu... Se opri, n eftiind prea bine cum sa formuleze intrebarea. -E ra m invizibil, continua el cu asprime in glas. De cand am inceput fcoala. N im eni nu-fi facea tim p sa-mi explice ceva, sa-mi puna intrebari, sa ma implice. M a m ir ca-mi notau lucrarile. - D ar erai prim ul din clasa. Joe ridica d in umeri. i - Im i plac car#le. - N u #-e dor de f coala, n u #-e dor de inva^at? - Pot sa citesc car# f i fara sa merg la f coala f i il ajut m ai m ult pe tata daca sunt aici toata ziua. Ma pricep la cai, doam na, poate m ai bine ca oricine de pe aici, in afara tatei, f i n-am inva^at despre ei la fcoala. Ferma asta o sa fie a m ea candva. Asta-i via^a'mea. De ce sa pierd tim pul la fcoala? M ary respira adanc fi dadu lovitura de gratie.

34

Linda (tfoward

- C a s& Inve# sS pilotezi u n avion. El n u reu?i sS-§i mascheze sclipirea avida care i se z&ri pre£ de o clips in ochi, dar care disp&ru repede. -N -o sSL invSt sa pilotez la liceul d in R uth. Poate in tr o zi o sS iau ni§te lec£ii. - N u mS refeream la lec#i. M a refeream la Academia For^elor Aeriene. Pielea lui bronzata se albi. De data asta n u mai citi in privirea lui nerabdare, ci o nevoie chinuitoare, adanca, atat de puternica, incat o uim i, ca §i cum i s-ar fi aratat raiul. A poi i?i intoarse capul, §i, d in tro data, parea mai matur. - N u va bate# joc de mine. N-am nici o §ansa. - De ce sa n u fie nici o §ansa? M-am uitat pe notele tale, §i o sa ai m edia suficient de mare. -A m renuntat la §coala. - Pofi sa te intorci. - La cat am ramas in urma? A r trebui sa repet clasa asta, §i n o sa pot sa stau locului daca nenoroci#i aia imi spun ca sunt un indian prost. - N u ai ramas prea m ult in urma. A§ putea sa-# dau medita£ii, sa te ajut sa recuperezi, astfel incat sa incepi ultim ul an in toam na. S unt profesor titular, Joe, §i, ca sa §tii, calificarile mele sunt foarte bune. S unt perfect capabila sa-# dau m edita#i la materiile la care ai nevoie. Joe apuca vatraiul §i impinse u n bu§tean, stam ind scantei. - $ i daca a? fi de acord? mormai el. Academia nu e o facultate la care sa dai examen, sa platefti taxa §i sa intri. - N u. De obicei trebuie sa fii recom andat de u n memb ru al Congresului. -D a , bine, chiar n u cred ca vreun m em bru al Congresului o sa recom ande u n indian. Suntem jos de tot in lista oamenilor pe care e la m oda sa-i ajufi. De fapt, suntem chiar ultimii.

0 inima neimdCanzita

35

-C re d ca te legi prea m ult de originea ta, spuse Mary calma. P o t sa dai vina pe faptul ca e§ti indian pentru tot ceea ce £i se intampla sau p o t sa-# conti nui viafa. Nu p o t face riimic in legatura cu reac#ile celor din jur, dar poti face ceva in legatura cu propria ta persoana. Nu §tii ce va face u n membrU al Congresului, deci de ce ai renun^a cand nici macar n-ai incercat? E§ti la§? Joe se indrepta, §i ochii lui blanzi se inasprira. - N u cred. ' -A tu n ci a venit timpul sate convingi, nu crezi? !# dorefti sa fii pilot suficient de m ult incat sa te lu p t pentru asta? Sau vrei sa mori fara sa afli vreodata cum e sa stai in carlinga unui avion care merge cu o mie de kilometri pe ora? -J u c a t tare, doamna, §opti el. - U neori e nevoie de cate un bobirnac pentru a capta atenfia cuiva. Ai curaj sa incerci? - $ i dumneavoastra? O am enilor din R uth n o sa le placa sa petrecet atat de m ult timp cu mine. A r fi rau §i daca a? fi singur, dar cu tata e m ult mai rau. -D a c a se arata careva nem ul^um it de faptul ca te meditez, o sa-1 p u n cu siguran^a la punct, spuse ea ho­ tarata. Este o mare onoare sa fii acceptat la academie, §i acesta e scopul nostru. Daca e§ti d e acord sa te me­ ditez, ii voi scrie im ediat m em brului d in Congres care reprezinta circum scripta ta. C red ca de data asta origi­ nea i# va fi favorabila. Era uim ita de m andria pe care o afi§a chipul lui tanar. - N u vreau Un loc la academie daca m i se ofera nu­ mai fiindca sunt indian. - N u fi ridicol, il dojeni ea. Siguf ca n o sa intri la aca­ demie num ai fiindca e?ti pe jumatgte indian. Dar, daca faptul asta atrage atenfia vreunui parlamentar, e foarte bine. O sa-?i aminteasca de numele tau. Tu trebuie sa ai media necesara.

36

Linda “rfow ard

Joe ifi trecu m an a p rin p aru l negru, ap o i se in d re p ta agitat spre fereastra, p riv in d peisajul alb. - C h ia r credeti ca e posibil?. -S ig u r cS. e posibil. N u exista n ic i o garantie, d a r e posibil. A i p u te a sfi te m ai u iti In o glinda daca n-ai incerca? D aca n-am incerca? N u §tia cum p o ti atrage a te n # a u n u i m e m b ru al C ongresului, astfel in ca t sa il convingi sa reco m an d e pe cineva p e n tru academ ie, d ar era h o ta ra ta sa scrie o scrisoare pe sSptam ana tu tu ro r sen ato rilo r §i reprezentantilo r d in C ongres pe care ii avea regiunea W yom ing. - D aca as fi d e acord, a r tre b u i sa facem m e d ita # i seara. A m tre b u ri d e facu t la ferm a. - N u e nici o p ro b lem a. N-a§ avea n icio pro b lem a sa facem m ed itatii fi no ap tea, daca asta te va d eterm in a sa te in to rci la ?coala. Joe ii aru n ca o privire fugara. - C h ia r v o rb i# serios, nu-i a§a? C h ia r va pasa ca am re n u n ta t la §coala. - Sigur ca-mi pasa. - Nu-i nim ic „sigur“ in to a ta treab a asta. V-am spus, n ici u n u i alt profesor nu-i pasa daca v en eam la scoala sau n u . P robabil ar fi p referat sa n u . - E i b in e, spuse ea vioaie, m ie-m i pasa. S u n t profesoara, a?a ca, d aca n u p o t sa e d u c $i sa sim t ca, fac u n b in e cuiva, m a trad ez p e m in e in sam i. N u ai §i tu aceeasi parere desp re pilotaj? C a trebuie s-o faci, altfel n u m ai exi§ti? - Im i doresc n esp u s d e m u lt asta, recu n o scu el, cu voce joasa. - A m citit u n d ev a ca a p ilo ta in sea m n a a-# a ru n ca su fletu l spre cer §i a te grabi sa-1 prinzi in tim p ce cade. - N u cred ca al m e u o sa cada vreodata, m u rm u ra el, p riv in d cerul sen in §i rece. II privea ca in transa, ca §i cu m paradisul il a?tepta acolo, ca fi cu m p u te a vedea in fin itu l. P robabil i?i inchip u ia ca era acolo, deasu p ra, lib er §i salbatic, cu o m asina

0 inima neimbCanzita

37

p u tern ica u rla n d sub el fi ducandu-1 to t m ai sus. A p o i i?i alunga d in m in te gandurile visatoare fi se in to arse spre ea. - In regula, d o m n ifo ara profesoara, can d incepem ? - In seara asta. D eja ai p ie rd u t destu l tim p. - C a t o sS dureze p an a recuperez? M ary il privi contrariata. - S a recuperezi? O sa-i lafi p e to # cu g ura c&scata. T otul d ep in d e d e cat d e m u lt i# vei d a silin^a. - D a, d o am n a, spuse el, ra n jin d slab. E a se g andi ca deja arata m ai tanar, ca aducea m ai m u lt a adolescent, decat in u rm a cu cateva clipe. D in to ate p u n ctele de vedere, era m u lt m ai m a tu r d ecat ceila l# b a ie # de varsta lui, d ar arata ca f i cu m a r fi scapat d e o povara. D aca avia#a in sem n a a ta t d e m u lt p e n tru el, cum se sim pse a tu n c i can d luase o h o tarare care-1 in d e p a rta de ceea ce-f i dorea cel m ai mult? - P o p sa fii la m in e la o ra fase? Sau preferi sa v in eu aici? Se gandi cum avea sa cond u ca p e in tu n e ric f i pe zapa­ d a fi se in treb a daca avea sa reufeasca, in caz ca el voia ca ea sa vina pe m u n te. - V i n eu, fiindca n u s u n te # o b ifn u ita sa c o n d u ce # p e zapada. U n d e locui#? - C o b o ri pe d ru m u l d in spate fi faci stanga. Este prim a casa pe stanga. C re d ca e p rim a casa efectiv, adauga d u p a ce se g andi p u # n . - A f a e. N u m ai e nici o alta casa vreo d o i kilom etri. E vechea casa W itcher. - A f a m i s-a spus. C o n d u c e re a fcolii a avut am abilitatea sa im i gaseasca o locuinfa. Joe o privi cu indoiala. - M ai degraba af zice ca a fost sin g u ra so lu # e p e n tru a aduce o profesoara la m ijlocul an u lu i. - In fine, am apreciat o ricu m gestul, spuse ea h o ta­ rata. T atal ta u n u a r treb u i sa se tntoarca? in tre b a ea, p riv in d pe fereastra.

38

Linda (hCoward

- D epinde ce a gSsit. D aca e ceva ce p oate sa repare pe loc, se descurca. U ita # , acum vine. B reakul negru se o p ri in fa{a casei, iar W o lf iefi. U rea pe terasa, ifi scutura b in e zapada de p e cizme fi deschise Ufa. Privirea lui neagra, rece, zabovi asupra fiului sau, ap o i trecu la M ary. O ch ii i se m arira in tim p ce observa fiecare curba sub#re eviden#ata de blugii vechi ai lu i Joe, d ar n u facu nici u n com entariu. -S tran g e-# lucrurile, ii p o ru n ci el. A m u n fu rtu n care o sa se potriveasca la m afina ta. It m o n tam , apoi te due acasa. - Pot sa co nduc eu, raspunse ea. D a r va m ul#im esc p e n tru grija. C a t costa furtunul? Vi-1 voi plati. - Considera-1 u n ajutor d in p artea u n u i vecin. O ricum , to t te due acasa. A f prefera sa exersezi c o n d u su l pe zapada altundeva, n u pe m u n tele asta. C h ip u l lu i in tu n e c a t era lip sit de orice expresie, ca d e obicei, d a r M ary sirn # ca se h o tarase f i ca n u avea de g and sa se targuiasca. ifi lu a rochia d in cam era lui Joe fi restul lu cru rilo r d in b u catarie. C a n d se in to arse in sufragerie, W o lf ii oferi u n p a lto n gros. §i-l trase fara o b iec# i pe ea. § tia ca era al lu i fiindca-i ajungea aproape pSna la gen u n ch i, iar m anecile ii dep afeau cu m u lt palm ele. Joe ifi puse d in n o u h a in a f i caciula. - G ata. W o lf ifi privi fiul. - A # term in at d e discutat? B aiatul incuviin^a d in cap. - D a , raspunse el p rivindu-fi tatal. O sa-mi dea m e d ita# i. O sa incerc sa in tru la A cadem ia Forfelbr A eriene. - E hotararea ta. Asigura-e d o a r ca ftii !n ce te bagi. -T re b u ie sa incerc. W o lf ap ro b a d in cap, fi afa se tn ch eie discu#a. Iefira d in casa incalzita fi, d efi g h em u ita in tre ei, M ary fu d in n o u focata de frigul aspru, nem ilos. Se urea

0 inima. neimSCanzita

39

recunosdltoare in m afina care fusese lasata pornita, iar aerul cald i se paru o binecuvantare cereasca. W olf se afeza la volan, iar Joe in tra langS ea, pe partea cealalta. l§i puse m ainile u n a peste alta in poala fi ifi afezS picioarele frum os, u n u i langa altul, in tim p ce se in dreptau spre u n fo p ro n enorm , cu grajduri lungi de o parte fi de alta. W olf iefi fi se duse in fo p ro n , apoi ap&ru peste jum atate de m in u t cu u n fu rtu n negru. C an d ajunsera la m afina ei, barb ap i Mackenzie coborarS fi-fi bagara capul sub capota ridicata. W olf ii spuse, pe to n u l pe care deja il recunoftea d rep t neclintit, s& rim an a in m afina. Era, in m o d evident, u n b arb at autoritar, dar ii placea relafia d intre el fi Joe. Se vedea cS. se respectau reciproc. Se intreba daca localnicii erau atat de ostili cu ei n u ­ m ai fiindca erau pe jum atate indieni. Ifi am in ti rem arca lui Joe, cum ca era destul de rau fi dacS ar fi fost implicat n um ai el, dar, fiindca era vorba despre W olf, era m ult m ai rau. C are era treaba cu Wolf? O salvase dintr-o s itu a te neplacuta, chiar periculoasa, avusese grija de ea, iar acum ii repara m afina. O fis a ru ta s e . . -Ifi Sim# obrajii incalzindu-se cand ifi am inti de acele saruturi intense. N u, saruturile... fi rem em orarea lor ii starnira u n soi diferit de caldura. O brajii i se incalzisera fiindca propriul ei com portam en t fusese atat de scandalos, incat ii era ru fin e fi sa se gandeasca. N iciodata, absolut niciodata n u fusese atat de directa cu u n barbat. Era cu totul nefiresc p en tru ea. M atufa A rd ith ar fi facut u n atac de isterie daca ar fi aflat ca n ep o ata ei cum inte lasase u n strain sa-i bage lim ba in gura* Era, cu siguran^a, ceva neigienic, dar, la u rm a urm ei, in tr-u n m o d cu to tu l prim itiv, fusese f i excitant. is Inc& ifi sim^ea obrajii fierb in # atunci can d W olf se intoarse in m afina, dar nici n u se u ita la ea. - L-am reparat. Joe o sa vina d u p a noi.

40

Linda ifoward

- D ar n u m ai are nevoie de apa f i de antigel? W olf o privi nemcrezator. -A veam u n bidon de antigel tn portbagaj. N-ai vSzut cand 1-am luat? M ary se inrofi d in nou. N u vSzuse. RetrSise acele saruturi, cu inim a b atan d ca n eb u n a fi cu sangele curgandu-i navalnic p rin vene. Era o senza^ie extraordi­ n a ry fi n u era sigurS cum trebuia sa se com porte. I se parea ca ar fi fost in^elept s-o ignore, d ar cum sa ignori afa ceva? Piciorul lui puternic se lipi de al ei in tim p ce schimba viteza, f i dintr-odata ea Ifi dadu seama ca inca statea pe mijloc. - M a dau la o parte, spuse ea repede f i se afeza langa fereastra. Lui W olf ii placuse sa o simta aproape, afa de aproape, m eat bra^ul f i piciorul lui o atingeau de fiecare data cand schimba viteza, d ar nu-i spuse asta. Lucrurile scapasera prea m ult de sub control acasa, fi n u trebuia sa mearga m ai departe. II ingrijora toata treaba cu Joe, iar Joe era m ult m ai im portant p en tru el decSt ce sim^ea atunci cand lua in bra^e o femeie. - N u vreau ca Joe sa sufere fiindca instinctele tale binefacatoare n u pot sa-fi vada de treaba, rosti W olf pe u n to n jos, liniftit, care o facu sa tresara, iar el in^elese ca ea intrevedea amenin^area. Academia For^elor Aeriene! E m ult prea m u lt p en tru u n copil indian, fi o gram ada de oam eni afteapta sa-i pu n a befe-n roate. Daca se gandise ca avea sa o intimideze, n u ii reuf ise. M ary se tntoarse spre el cu ochii scaparatori fi cu barbia ridicata. - D om nule Mackenzie, n u i-am prom is lui Joe ca va intra la Academie. El in^elege asta. Notele lui erau destul de m ari ca sa poata prim i o recom andare, dar a renun^at la fcoala. N u are nici o fansa daca n u se intoarce la fcoala. A sta i-am oferit, o fansa. - Si daca n u reuf efte?

0 inima neimdCanzita

41

-V rea sa incerce. C hiar daca n-o sa intre, cel pu£in va fti cS a incercat fi va avea o diploma. - C a sa faca to t ce-ar fi facut fi fara diploma. - Poate. D ar luni 0 sa incep sa ma informez care este procedura ft de ce calificari are nevoie fi o sa ma apuc sa t rimit scrisori. Concuren^a la academie e foarte mare. -O a m e n ilo r d in ora§ n-o sa le placa faptul ca-1 meditezi. -A sta a zis fi Joe, raspunse M ary privindu-1 incapa^anata. D ar ftiu cum sa m a descurc daca face careva gura. Ma ocup eu de asta, dom nule Mackenzie. Se aflau deja la poalele m untelui pe care ea urease atat de greu. W olf tacu to t restul drum ului, afa ca tacu fi Mary. Dar, cand parea in fafa casei vechi in care locuia ea, ifi afeza m ainile tnm anufate pe volan fi spuse: - N u e num ai d in cauza lui Joe. Pentru binele tau, nu lasa sa se afle ca faci asta. E m ai bine daca n u ftie nim eni ca ai vorbit vreodata cu m ine. - D e ce? El schi^a u n zambet amar. - S u n t u n fost puf eariaf. A m fost arestat p en tru viol.

capitolul 3 Mai tarziu, Mary se certS fiindca se daduse jos din ma?ina fara sa-i raspunda nimic, dar la m om entul respectiv fusese extrem de ?ocatS ?i nu reu^ise sa scoatS o vorba. Viol! Era o infrac^iune abominabila. Nu-i venea sa creada. II sarutase! Fusese atat de §ocata, incat se mul^umise sa schifeze u n gest de ramas-bun §i-i spusese lui Joe ca il a§tepta in seara aceea, apoi intrase in casa fara sa le multumeasca pentru ajutor. Acum incepea sa revina la realitate. Singura, in bucataria veche, in timp ce-1 privea pe W oodrow cum ifi lingea cu pofta laptele din farfurie, se gandea la afirma£ia lui Wolf. Pufni brusc. -A iurea! Daca om ul ala e u n violator, te fac friptura, Woodrow. Woodrow parea sa nu-§i faca griji, ceea ce ii sugera lui Mary ca pisoiul era de acord cu ea - §i avea o parere tare buna despre capacitatea lui W oodrow de a-§i da seama ce era mai bine pentru el. La urm a urmei, W olf nu spusese ca violase pe cineva. Zisese doar ca fusese arestat pentru viol. C and Mary se gandi la felul in care §i el §i Joe acceptau automat, cu am aradune, faptul ca erau surghiuni^i din cauza originii lor indiene, se intreba daca faptul ca W olf era pe jumatate indian avusese vreo legatura cu condamnarea. D ar nu fusese vinovat. §tia asta la fel de bine cum se cunoftea pe ea insa§i. Barbatul care o ajutase sa iasS dintr-o situ ate dificila, care-i incalzise mainile red pe trupul lui §i care o sarutase cu o foame nestavilita nu era genul de barbat care sa raneasca in asemenea hal o femeie. El fusese cel care se oprise inainte ca sarutu­ rile sa mearga prea departe, ea era deja cucerita.

0 inima neimfcfanzita

43

Era ridicol. N u avea cum sa fi violat; pe nimeni. 0 , poate ca nici nu-i fusese prea greu sa se opreasca din a o saruta. La urm a urmei, ea era neexperimentata, neatragStoare, nu avea sa fie vreodata voluptuoasa, dar... Gandurile i se risipira pe mSsura ce-si amintea de senzaViile acelea noi. Nu avea experienta, dar nu era proasta. Fusese... ei bine, i se intSrise. Sunrise asta foarte clar. Poate c& in ultima vreme nu-fi putuse satisface poftele fizice, iar ea fusese la indemana, dar tot riu profitase de ea. Nu o tratase cu atitudinea aceea de marinar care se multumefte cu orice port pe timp de furtuna. Care era cuvantul acela groaznic pe care-1 auzise odata la unui dintre elevii ei? A, dat atatat. Putea sa accepte faptul ca W olf Mackenzie se aflase in starea asta §i ca, din intamplare, ea il provocase intr-un fel pe care inca nu-1 infelegea, dar ideea de baza era ca el nu profitase de avantajul pe care-1 avea. $i daca ar fi facut-o? Inima incepu sa-i bata puternic ?i o cuprinse caldura, concomitent cu o agitable dureroasa, de necontenit. Sanii i se incordara §i incepura sa pulseze, §i ii apasa au­ tom at cu palmele inainte sa-fi dea seama ce facea §i sa-fi traga mainile. Si daca el i-ar fi atins? Daca i-ar fi explorat cu gura? Se sim^i gata sa se topeasca numai gandindu-se la el. Inchipuindu'Si. Ifi stranse picioarele, incercand sa alunge durerea aceea surda, fi suspina. Chiar daca abia se auzi, suspinul paru neafteptat de zgomotos in casa aceea tacuta, iar pisoiul ridica privirea din farfurie, mie­ una intrebator, apoi se intoarse la laptele lui. Ar fi fost in stare sa-1 opreasca? Ar fi incercat sa-1 opreasca? Sau oare, acum, fi-ar fi adus aminte de cum facusera dragoste in loc sa-fi inchipuie cum ar fi fost? C orpul ii tremura, nu din cauza vreunei amintiri, ci din cauza instinctelor f i nevoilor tocmai defteptate. N u mai cunoscuse alta pasiune decat pasiunea pentru cunoaftere fi inva^atura. O speriau senzatiile puternice pe care le resim^ea, fiindca fusese conVinsa ca se cunoftea

44

Linda, ifoward

bine. Dintr-odata, propria ei faptura ii era strains, iar gandurile fi emofiile ii deveniserS brusc nesupuse. Se sim£ea trSdata. La naiba, asta era dorin^a! Ea, Mary Elizabeth Potter, dorea un barbat! §i nu orice barbat. Pe W olf Mackenzie. Constatarea o uim i fi o stanjeni in acelafi timp. Joe se dovedi u n elev iste^ fi capabil, afa cum banuise Mary. Fu prom pt, sosi chiar la tim p fi, d in fericire, singur. D upa ce se gandise toata dupa-amiaza la intam plarile din diminea^a respectiva, M ary n u credea ca m ai putea da ochii cu W olf Mackenzie. O are ce parere avea despre ea? D in punctul ei de vedere, practic il atacase. D ar Joe era singur, fi in cele trei ore care urm ara Mary ifi dadu seama cS-i placea din ce in ce mai m ult de el. Era avid de cunoaftere si absorbea to t ceea ce inva^a ca u n burete. In timp ce el lucra exercifiile pe care i le daduse, Mary pregati u n set de liste in care sa noteze de cat timp avea nevoie la fiecare disciplina, ce materie acoperise f i notele de la teste. Scopul pe care fi-1 propusesera era m ult mai sus decat o diploma de liceu. Defi nu-i promisese, ftia ca n-avea sa ifi gaseasca liniftea pana cand Joe n-avea sa fie acceptat la Academia For^elor Aeriene. Ceva din ochii lui ii spunea ca n-avea sa se sim­ ta intreg daca n u putea sa piloteze u n avion. Era ca u n vultur ^intuit la pam ant, cu sufletul tanjind catre cer. La ora noua, Mary hotari sa faca o pauza ?i nota tim pul pe liste. Joe casca §i dadu scaunul pe spate. - C at de des o sa facem asta? - In fiecare seara, daca te sim^i in stare, raspunse ea. C el pu^in pana ajungi la zi cu restul clasei. Ochii lui de u n albastru-deschis o privira cu aten^ie, fi Mary fu din nou uim ita de cat de m atura parea privirea lui. - De la anul va trebui sa particip la cursuri?

O inima neimbCanzita

45

- A r fi de ajutor daca ai face-o. Ai putea sa lucrezi m ult mai mult, §i acasa ne-am pregati in plus. - O sa ma gandesc la asta. N u vreau sa-1 las balta pe tata. Acum ne extindem ferma, ?i e mai m ult de munca. Avem mai mul^i cai ca oricand. - Cre§te£i cai? - Cai de viteza. Cai de ferma, dresa^i sa pazeasca vitele. N u num ai ca ii cre§tem, oamenii ii aduc lui tata caii, sa li-i dreseze. Tata e cel mai bun. O am enilor n u le pasa ca e indian daca e vorba despre dresura cailor. Amaraciunea lui era, din nou, evidenta. Mary se sprijini in coate ?i-§i propti barbia in mainile ridicate. -§ itu ? - $ i eu sunt indian, domni?oara Potter. Pe jumatate indian, iar asta-i mai m ult decat suficient pentru majoritatea localnicilor. N u era as a rau cand eram mai mic, dar u n pu$ti indian n u reprezinta o amenin^are pentru nimeni. In schimb, cand copilul create §i incepe sa se uite dupa fete albe, se dezlan^uie iadul. Deci o fata fusese, partial, motivul pentru care Joe renunfase la scoala. Mary ridica d in sprancene. - Imi inchipui ca §i fetele albe se uitau dupa tine, spu­ se ea cu blandete. A ra0 foarte bine. Joe aproape rase. -M d a. De parea asta m-ar ajuta la ceva. - Deci se uitau §i ele dupa tine? - Si flirtau. U na se comporta de parea ar fi £inut cu adevarat la mine. Dar, cand am invitat-o la o petrecere, mi-a trantit im ediat u§a-n nas. Presupun ca nu-i nici o problema daca flirteaza cu mine, a?a cum fluturi u n steag ro§u in fata unui taur de la o d is ta n t suficient de mare, dar in nici u n caz n-avea de gand sa iasa cu u n indian. -I m i pare rau, spuse Mary fara sa stea pe ganduri, apoi se intinse §i-i acoperi palma, puternica cu a ei. De asta ai renunfat la §coala?

46

Linda Q-Coward

- N u mai avea rost sa m a due, Sa n u credetji ca aveam ganduri serioase cu ea, fiindca n-ajunsesem asa departe. D oar im i placea de ea. Insa toata chestia mi-a arata t foarte clar ca n-aveam sa-mi gasesc niciodata locul acolo, ca nici una dintre fetele acelea n-avea sa iasa vreodata cu mine. - $ i ce planuri aveai? Sa lucrezi la ferma to t restul vie^ii fi sa n u iefi niciodata cu o fata, sa n u te insori niciodata? -N ic i n u m a gandesc sa ma-nsor! spuse el ferm. In plus, exista si alte orafe, ora§e mai mari. Ferma merge destul de bine acum fi avem ceva b ani pufi deoparte. N u adauga ca ifi pierduse virginitatea in urm a cu doi ani, intr-o excursie in unui dintre orafele acelea mai mari. N u voia s-o focheze f i era sigur ca avea sa fie focata daca afla de experien^a lui. N oua profesoara n u era num ai serioasa fi la locul ei, ci inocenta. 11 facea sa se simta foarte protector. Asta, dar fi faptul ca era diferita de to{i ceilal^i profesori pe Care-i cunoscuse. C and il pri­ vea, il vedea pe el, pe Joe Mackenzie, n u ii vedea pielea colorata fi parul negru, de metis. Il privise in ochi fi vazuse visul, obsesia pe care o avusese Intotdeauna pentru avioane fi pilotaj. D upa ce Joe pleca, M ary incuie usa fi se pregati de culcare. Fusese o zi tum ultuoasa, dar adorm i foarte tarziu §i a doua zi se trezi la fel de tarziu. Ifi ocUpa tot tim pul in ziua aceea, ca sa n-aiba vreme sa se gandeasca la W olf Mackenzie sau sa-fi inchipuie lucruri ce n u se intamplasera. M atura fi fterse p raful pana cand toata casa lucea de cura^enie, apoi scoase cutiile cu car^i pe care fi le adusese d in Savannah; Car^ile faceau Intot­ deauna o casa sa para locuita. Spre dezamagirea ei insa, n u gasi unde sa le puna. Avea nevoie de nifte rafturi dem ontabile. Credea ca ar putea sa se descurce singura, daca gasea nifte rafturi care se m ontau doar cu o furubelni^a. C u hotararea ei proverbiala, se decise sa caute unele la magazinul general in dupa-amiaza urm atoare.

0 inima neimbCanzita

47

DacS n u gasea acolo, trebuia sa cumpere nifte lem n fi sa tocmeasca pe cineva care sa-i lucreze nifte rafturi. Luni, in jurul pranzului, dadu u n telefon la inspectoratul fcolar ca sa afle ce trebuia sa faca pentru ca studiile lui Joe sa ii fie recunoscute pentru diploma. §tia ca detinea toate calificarile necesare, dar trebuiau completate multe formulare inainte ca el sa poata ob^ine creditele necesare prin medita^ii in particular. Suna de la telefonul cu m onede d in cancelaria cea mica, pe care n-o foloseau niciodata, fiindca erau num ai trei profesoare, fiecare pentru cate patru clase, fi n u aveau niciodata pauza. C u toate astea, cancelaria avea trei scaune fi o masa, u n frigider zgariat, o cafetiera autom ata f i u n telefon cu m onede. Era atat de neobifnuit ca vreuna dintre profesoare sa intre in cancelarie, incat Mary fu surprinsa cand se deschise Ufa fi invajatOarea S haron Wycliffe ifi vari capul. - Mary, n u te sim£i bine? - N u, su n t in regula. Mary se ridica fi-f i scutura praful de pe maini. Receptorul era acoperit cu u n strat cenufiu, dovada a frecven£ei cu care era folosit. - D adeam u n telefon. -A , n u ftiam ce faci. Efti aici de ceva timp, fi m-am gandit ca poate n u te simti bine. Pe cine sunai? Intrebarea fu adresata fara nici o ezitare. Sharon se nascuse in R uth, facuse fcoala acolo, se maritase cu u n baiat din oraf. To^i locuitorii din R u th ifi cunofteau cei o suta optzeci de concetateni. Toti ftiau ce fac ceilal^i fi n u li se parea nim ic neobifnuit. Micile orafe erau, de fapt, familii extinse. M ary n u fu surprinsa de curiozitatea fa^ifa a lui Sharon, fiindca mai trecuse prin asta. -A m sunat la inspectorat. Aveam nevoie de nifte informatjii despre conditiile pentru predare. Sharon paru alarmata. - Crezi ca n u efti complet calificata? Daca su n t probleme, consiliul fcolii o sa se sinucida in masa. N u ftii

48

Linda ifaward

cat de greu e sa gasefti un profesor cu toate calificarile care sa fie dispus sa vina intr-un ora§el cum e Ruth. In­ trasera in panica pana sa te gaseasca. Copiii ar fi trebuit s&se duca la fcoala la vreo suta de kilometri de aici. - Nu, nu de asta. Ma gandeam ca pot sa incep sa dau lec£ii particulare, daca are nevoie vreun copil. Nu mentions numele lui Joe Mackenzie, fiindca nu putea sa uite avertismentele pe care le primise fi de la el, fi de la tatal lui. -Slava Domnului ca nu sunt vefti proaste! exclama Sharon. Mai bine ma intorc la copii Inainte sa faca vreo boacana. Facu cu mana fi zambi, apoi disparu, cu curiozitatea satisfacuta. Mary spera cS Sharon nu avea sa discute despre asta cu Dottie Lancaster, profesoara de la clasele cinci-opt, dar ftia ca doar se amagea. In final, toata lumea afla totul in Ruth. Sharon era calda fi amuzanta cu micii ei elevi fi Mary avea fi ea un stil de predare destul de relaxat, dar Dottie era stricta fi dura cu elevii. Asta nu ii placea prea mult lui Mary, fiindca avea senza^ia ca Dottie ifi considera slujba o simpla slujba, una necesara, dar care nu-i facea prea multa placere. Auzise chiar ca Dottie, care avea cincizeci fi cinci de ani, se gandea sa se pensioneze mai devreme. C u toate defectele lui Dottie, consiliul fcolii avea sa fie nemul^umit de o astfel de decizie, fiindca, dupa cum spusese f i Sha­ ron, era aproape imposibil sa convingi un profesor sa se mute in Ruth. Oraful era prea mic §i prea departe de orice altceva. Pe parcursul ultimelor lec^ii din ziua respectiva, Mary le studie pe fete fi se intreba care dintre ele flirtase cu Joe Mackenzie, apoi daduse inapoi atunci cand el o invitase sa iasa. Mai multe fete erau atragatoare f i cochete fi, defi de o superficialitate tipic adolescentina, toate pareau agreabile. Dar care sa-1 fi atras pe Joe, care nu era superficial, care avea o privire mult prea matura pentru

0 inima neimfCdnzita

49

un baiat de §aisprezece ani? Natalie Ulrich, care era inalta §i gra^ioasa? Pamela Hearst, blonda care s-ar fi potrivit de minune pe o plaja din California? Sau poate Jackie Baugh, cea cu ochii de un negru intens. I§i dadu seama ca putea fi vorba despre oricare dintre cele opt eleve din clasele ei. Erau obi§nuite sa fie curtate, avand marele noroc de a fi inferioare numeric baie^ilor - ele erau opt, ei erau noua. Toate flirtau. Deci despre care era vorba? Se intreba de ce conta asta, insa conta. Una dintre acele fete, de§i nu-i distrusese inima lui Joe, ii daduse ceea ce putea fi o lovitura fatala. Pentru Joe, fusese picatura care umpluse paharul, se convinsese ca nu avea ce cauta in lumea albilor §i renun^ase la studii. Poate ca nu avea sa fie admis din nou la scoala aceasta, dar macar fusese de acord sa ia medita^ii. De nu §i-ar fi pierdut speran^a... Cand terminS orele, stranse repede toate materialele de care avea nevoie in seara aceea §i lucrarile pe care le avea de corectat ?i se grabi spre marina. Ajunse rapid la magazinul general Hearst, §i, cand intreba, domnul Hearts o indruma cu amabilitate spre rafturile aflate Intr-un col{. Peste cateva minute se deschise u§a §i intra alt client. Mary il vazu pe Wolf de cum pa§i in magazin. Se uita la rafturi, dar pielea ei reac^ionase ca un sistem de alar­ ms, semnalandu-i apropierea lui. Deveni agitata, sim^i fumicaturi la ceafa, ridica privirea ?i il vSzu. Incepu sa tremure imediat ?i sfarcurile i se intarira. Se simpi jenatS de reacfia aceea nestapanita §i se imbujora pe data. Observa, cu coada ochiului, ca dom nul Hearst se crispase §i, pentru prima data, lua de bune vorbele lui Wolf despre cum era privit in ora?. Nu facuse nimic, nu spusese nimic, dar era evident ca domnului Hearst nu ii convenea prezenfa lui in magazinul sau. Se intoarse repede la rafturi. Nu-bputea privi in ochi. Simtea ca obrajii ii ard §i mai rau atunci cand se gandi la felul in care se purtase, aruncandu-se in bra^ele lui

50

Linda to w a rd

ca o fata batrana cuprinsS. de pofte. N u o ajuta nici faptul ca el probabil chiar credea ca era o fatS batrana cuprinsS de pofte. Prima parte n u o putea contrazice, dar celeilalte nu-i acordase niciodata aten^ie pana s o ia W olf in bra£e. C and se gandea la ceea ce facuse... O brajii ii luau foe. Tot corpul ii lua foe. N u avea cum sa discute cu el. O are ce pSrere avea despre ea? Se for£S sa se concentreze fi incepu sa citeasca instructiunile de pe cutia cu raftul, prefacandu-se ca nu-1 vazuse intrand. Citise instructiunile de trei ori cand ifi dadu seama ca se p urta fix ca oam enii pe care i-i descrisese el: prea bu n a pentru a vorbi cu el, refiizand cu dispre£ sa recunoasca inclusiv ca il cunoftea. D e obicei M ary era o persoanS echilibrata, dar, d in senin, o cuprinse furia impotriva ei insef i. C e fel de om era? Trase spre ea cutia cu raftul fi aproape se cl&tina din cauza greuta^ii. C hiar atunci cand ea se intoarse, W olf afeza pe tejghea o cutie de cuie §i i§i cauta portofelul in buzunar. D om nul H earst il privi scurt pe Wolf, apoi i§i arunca privirea spre locul in care Mary se lupta cu cutia. - D omni?oara Potter, lasa^i-ma pe m ine sa ma ocup, spuse el, iesind din spatele tejghelei, ca sa o ajute cu cutia. N u va chinuiti cu o cutie asa grea. Sa n u va loviti, m ai adauga el ridicand cutia in brafe. M ary se intreba cum ifi imagina el ca avea sa o ducS d in m asini pana in casa dacS n u era in stare nici macar s o care pana la tejghea, dar n u m ai spuse asta. II urm a, ifi indrepta spatele, respira adanc, il privi pe W olf fi spuse clar: - Buna ziua, dom nule Mackenzie. C e m ai facepi? O chii lui negri licSrira - probabil in sem n de avertisment. -D o m n ifo ara Potter, spuse el scurt, atingandu-fi borul palariei cu degetele, dar refuzand sa raspunda intrebarii ei poliricoase. D om nul H earst o privi brusc pe Mary.

0 inima neimSCanzita

51

- Il cunoaftep, dom nifoara Potter? - Intr-adevar. M-a salvat sambata, cand m i s-a stricat m afina fi am ramas in zapada, continua Mary, pe u n ton rSspicat. - H m m , facu dom nul H earst privindu-1 b an u ito r pe W olf fi punand m ana pe cutia cu raftul, ca sa verifice pre{ul. -M a scuzap, spuse Mary. D om nul Mackenzie a fost Inaintea mea. Il auzi pe W olf injurand in barba sau cel pufin afa i se paru. D om nul H earst se inrofi. - Aftept, n u e nici o problema, spuse W olf impasibil. -N ic i vorba sa o iau in fa^a dumneavoastra, raspunse Mary af ezandu-f i mainile pe folduri fi piguindu-f i buzele. N-af putea fi atat de nepoliticoasa. -D o am n ele m ai intai, spuse d om nul Hearst, incercand sa schiteze u n zambet. M ary il privi cu asprime. -D o am n ele n-ar trebui sa profite de sexul lor, dom nule Hearst. N e aflam in epoca egalitatii fi a corectitudinii. D om nul Mackenzie a fost inaintea mea fi ar trebui servit inainte. W olf clatina d in cap ?i o privi neincrezator. - D oar n u sunte£i feminista? - N u vorbi afa cu ea, indiene, riposta dom nul Hearst. ; - O clipa, interveni Mary, am eninfand cu degetul fi luptandu-se sa-fi stapaneasca furia. Suntefi nepoliticos, fara motiv. M am ei dum neavoastra i-ar fi rufine, dom nu­ le Hearst. A fa v-a inva^at ea sa va comporta|;i? H earst se inrofi fi mai mult. -M -a inva^at to t ce trebuie, m orm ai el, privindu-i degetul ridicat. Degetul unei profesoare avea intotdeauna o putere extraordinara, aproape mistica. Barbatii se speriau. M ai observase acest efect fi inainte fi ifi daduse seama ca degetul unei profesoare era o prelungire a degetului

52

Linda Ofaward

unei mame fi, astfel, capata o autoritate incontestabila. Femeile scapau treptat de sentim entul de vinS §i neajutorare provocat de degetul acela acuzator, poate fund­ ed majoritatea deveneau mame fi aveau propriul deget atotputernic, dar barbapi nu aveau scapare. D om nul Hearst n u facea exceppe. Arata de parea ar fi vrut sa se ascunda sub tejghea. - A tunci sunt sigura ca ap vrea sa fie mandra de dumneavoastra, spuse ea pe u n to n cat mai auster. D upa dumneavoastra, dom nule Mackenzie. W olf scoase un sunet care semana a marait, dar Mary il fixa cu privirea pana cand acesta lua banii d in portofel fi-i arunca pe tejghea. Fara sa scoata vreun cuvant, dom nul Hearst verifica prepil cuielor fi lua banii. Tot in linif te, W olf lua cutia cu cuie, facu stanga-mprejur f i iefi din magazin. -V a mulpimesc, spuse Mary inmuindu-se fi oferindu-i dom nului H earst u n zambet iertator. $tiam ca vep in^elege cat de m ult conteaza pentru mine sa fiu tratata tn m od corect. N u vreau sa profit de faptul ca su n t profesoara aici. Vorbea ca f i cum a fi profesoara era cel p u p n la fel de im portant ca a fi regina, dar dom nul Hearst se m ulpim i sa dea aprobator din cap, simpndu-se prea u fu rat ca sa mai deschida subiectul. Lua banii f i ii duse cuamabilitate cutia cu raftul la mafina, unde i-o afeza In portbagaj. - Va mulpimesc, spuse ea din nou. Apropo, Pamela e fiica dumneavoastra, nU-i afa? D om nul Hearst paru tngrijorat. -A fa e. Pamela era fata lui cea mai mica, era comoara Ochilor lui. - E o fata foarte frumoasa fi o eleva buna. Voiam doar sa va spun ca se descurca bine la fcoala. C and Mary porni mafina, fa£a dom nului Hearst era toata num ai zambet.

0 inima tieimbCdnzita

53

W olf trase pe dreapta la colt ?i privi in oglinda retrovizoare, asteptand ca Mary sa iasa din magazin. Era a§a suparat, incat voia s-o zgaltaie de sa-i clan^ane dintii din gura, §i asta il supara si mai tare, fiindca §tia cS nu avea sa fie in stare. La naiba! O avertizase, dar ea nu-1 ascultase. N u nu­ mai c5 spusese clar fi rSspicat ca se cunofteau, dar evidenpase circumstan^ele intalnirii lor §i apoi il laudase intr-un fel care n u putea trece neobservat. N u in^elesese atunci cand ii spusese c& facuse pu?cSrie si de ce? Credea ca glumise? Mainile i se incle§tara pe volan. Mary avea din nou pSrul rSsucit in coc §i purta ochelarii care-i ascundeau ochii alba§tri, dar el i§i amintea cum arata cu parul desfacut §i cu blugii vechi ai lui Joe, care i se mulau pe §olduri §i pe picioarele zvelte. Isi amintea cum ii stralUcea in ochi pasiunea atunci cand o sSrutase. I§i amintea §i moliciunea buzelor ei, desi §i le pnuse strans lipite in incercarea de a parea serioasa. Daca ar judeca limpede, ar pleca. Daca pastra distan$a, oamenii n-aveau sa vorbeasca decat despre faptul ca facea m editapi cu Joe. Asta era deja suficient de rau din punctul lor de vedere. D ar cum avea sa care ea cutia aceea din marina in casa? Probabil cantarea la fel de m ult ca ea. Avea doar s-o ajute sa transporte cutia $i, in acela§i timp, sa se ia de el fiindca nu-1 ascultase. Pe cine Dumnezeu incerca el sa pacaleasca? O atinsese, o sarutase ?i voia mai mult. Era o fata batr&na modesta, dar pielea ei era alba §i stravezie ca a unui bebelu§, iar trupul ei zvelt se dezvaluia moale, cu unduiri u§oare, sub mainile lui. Voia s-o atinga. D upa ce o saru­ tase, dupa ce o pnuse in brate, n u se mai dusese s-o vada pe Julie Oakes, fiindca nu fusese in stare sS-§i §tearga din minte, din trup, atingerea domni§oarei Mary Pot­ ter. Inca il durea. Frustrarea fizica'era cumplita fi avea sa se agraveze, fiindca niciodata nu -fusese mai convins

54

Linda 'Howard

de ceva decat de faptul cS. domnif oara Mary Potter nu era pentru el. Marina ei plecS din fafa magazinului fi il depa?i. Murmurand o alta injuratura, Wolf baga in viteza fi o urma incet. Inaintand in ritm normal, o lua pe fo» seaua cu doua benzi care iefea din oraf, apoi vira pe stradu£a ce ajungea la casa ei. Trebuia sa-i fi vazut mafina, dar nu dadea semne ca ftia ca era urmarita. Conduse direct acasa, vira cu grija pe aleea plina de zapada fi parca mafina pe locul obifnuit, din spatele casei. Wolf clatina din cap in timp ce opri in spatele ei fi iefi din mafina. Ea coborase deja, fi ii zambi in timp ce scotea cheia de la casa din pofeta. Nu-fi amintea ce-i spusese? Nu-i venea sa creada ca ii zisese ca fusese inchis pentru viol fi ea tot il saluta atat de calma, de parea ar fi fost vorba despre un preot, def i pe o d is ta n t de vreo cinci kilometri nu se mai afla nimeni altcineva. - La naiba, cucoana! ppa, apropiindu-se de ea cu pa?i mari. N-ai ascultat ce p-am zis sambata? - Ba da, sigur ca am ascultat. Asta nu inseamna ca am fost de acord, raspunse Mary descuind portbagajul fi zambindu-i. Daca tot efti aici, ai putea, te rog, sa-mi transport cutia asta? Ti'a? ft recunoscatoare. - De-asta m-am ?i oprit, riposta el. §tiam ca n-o sa te descurci. Nu se lasa descumpanita de proasta lui dispozipe. ii zambi din nou in timp ce el lua cutia pe umar, apoi il conduse spre Ufa din spate f i o deschise. Primul lucru pe care-1 observa el fu faptul ca tn casa domnea un miros proaspat fi dulceag. Nu mirosea a mucegai, afa cum ar fi fost normal intr-o casa nelocuita multa vreme. Ifi salta capul fi, fara sa vrea, inspira mirosul suav. - Ce-i cu mirosul asta? Ea se opri f i adulmeca delicat. - Ce miros? - Mirosul asta dulce. A flori.

0 inima neimfafanzitd

55

- Flori? A, trebuie s& fie de la s5culet;ele cu liliac pe care le-am pus in toate sertarele, ca sa le improspatez. Foarte multe sacule^e miros prea putemic, dar liliacul e tocmai nimerit, nu crezi? El nu §tia nimic despre s&cule^e, ceor mai fi fost fi nlea, dar, cum le punea in toate sertarele, fi lenjeria ei mirosea, probabil, tot a liliac. Cearfafurile ei miroseau a liliac ?i a parfumul cald al trupului ei. Trupul lui reactions, la aceste ganduri fi se blestemS in minte, apoi lasS cutia jos cu un zgomot surd. Defi in casa era racoare, simp cum ii curgea transpirafia pe frunte. - Stai sa dau drumul la caldura, spuse ea, ignorandu-i injuraturile. Soba e veche f i face zgomot, dar n-am lemnejpentru femineu, afa ca ma descurc cu ea. In timp ce vorbea, iefi din bucatarie fi se indrepta spre hoi, vocea auzindu-i-se din ce in ce mai incet. Apoi se intoarse f i ii zambi din nou. - Se incalzefte im ediat Vrei o ceafca de ceai? De fapt, cafea, se corecta ea dupa ce-1 masura cu privirea. Nu-mi pari genul care bea ceai. Lui ii era deja cald. Ardea. Ifi scoase manufile fi le arunca pe masa din bucatarie. -N u ftii ca acum toata lumea o sa vorbeasca despre tine? Cucoana, sunt indian, am facut pufcarie... -Mary, il intrerupse ea scurt. -Ce? -M a cheama Mary, nu „cucoana“. Mary Elizabeth, adauga ea, din obifnuinta, fiindca matufa Ardith mereu o striga cu ambele prenume. Efti sigur ca nu vrei cafea? Eu am nevoie de ceva care sa ma incalzeasca. El afeza palaria langa manufi, apoi ifi trecu nerabdator degetele prin par. - Bine. Cafea. Mary se intoarse ca sa puna apatfi sa masoare ca­ feaua, profitand de situate pentru a-fi ascunde obrajii imbujorap. Parul lui... Se sim^ea ca ,o toanta fiindca nu-i mai observase parul pana atunci. Poate fusese prea

56

Linda QJoward

suparata, apoi prea fermecata sau poate ii atrSseserS atenfia ochii lui negri ca noaptea, insa n u m ai observase cat de lung avea parul. Era des, negru §i stralucitor §i ii atingea um erii lafi, A rata ca u n nom ad, §i §i-l imagina im ediat cu pieptul §i cu picioarele puternice dezgolite, cu corpul acoperit doar de u n §ort, iar inim a incepu sa-i bata m ai tare. W olf nu. se a | eza, ci se propti cat era el de mare de bufetul de langa ea. M ary n u ridica privirea, sperand ca im bujorarea avga sa-i dispara. De ce oare simpla vedere a acelui barbat ii declan§a fantezii erotice? Nu mai avusese fantezii pana atunci, nici erotice, nici de alt fel. N u i se mai intamplase sa se uite la u n barbat §i sa se intrebe cum arata gol, dar ideea lui W olf gol ii provoca un nod in stornac, iar mainile ei ardeau de nerabdare sa-1 atinga. - C e naiba e-n capul tau de m a la§i sa intru in casa §i m a m ai §i invifi la o cafea? intreba el cu voce joasa, aspra. - D e ce n-ar trebui sa fac asta? d ip i Mary, mirata. W olf crezu ca avea sa explodeze de nervi. - Cucoana... - Mary. Pum nii lui m ari se incle^tara. - Mary. C hiar n u te deranjeaza sa la§i u n fost pu§caria? sa-fi intre-n casa? - A , de-asta, facu ea, dan d din m ana a paguba. A r fi infelept sa-fi grm ez sfatul daca ai fi intr-adevar un infrac­ tor, dar, fiindca n-ai fost tu de vina, n u cred ca e cazul. In plus, daca ai fi u n infractor, nu mi-ai da sfatul asta. Lui W olf nu-i venea sa creada cat de relaxata vorbea despre nevinovafia lui. - D e unde §tii ca n-am fost eu de vina? - N-ai fost. - A i vreun motiv p en tru care crezi asta, Sherlock, sau te bazezi pe proverbiala intuifie feminina? M ary se intoarse ji-1 privi.

0 inima neimBCanzita

57

- N u cred ca u n violator s-ar p u rta cu o femeie a§a bland... cum te-ai p u rta t tu cu mine, spuse ea in §oaptil ?i culoarea ii reveni in obraji. SupSrata ca se inro^ea Incontinuu, i?i acoperi fata cu mainile, incercand sa n u se dea de gol. W olf i§i incle^ta dinpi, in parte fiindca era alba §i, deci, nepotrivita pentru el, in parte fiindca era a?a inocenta §i in parte fiindca dorea atat de m ult s o atinga, incat il durea to t corpul. - Sa nu-ti faci sperante fiindca te-am sarutat sambata, spuse el cu asprime. N-am mai fost de m ult tim p cu o femeie si sunt... - Afatat? completa ea:. Fu uim it de faptul ca d in gura unei persoane atat de bine-crescute putea sa iasa u n asemenea cuvant. -C e? - Atafat, repeta ea. A m auzit cuvantul la ni§te elevi. Inseamna... - §tiu ce inseamna! -A h . Ei, a?a erai? Asa e§ti, de fapt, dupa cate-mi dau seama. f ii veni sa rada. D orinfa era cat pe ce sa-1 cople^easca, dar acoperi sunetul cu o tuse seaca. - Da, inca sunt. M ary il privi infelegatoare. -A m auzit ca poate fi o mare problema. - E greu pentru u n barbat. D ura o clipa, dar apoi ea facu ochii m ari §i, Jnainte sS se poata opri, privirea ei cobori pe trupul lui. I$i indrepta capul instantaneu. - Ah. Vad. Adica infeleg. Nevoia s o atinga fu atat de brusca, incat se vazu silit sa cedeze, trebuia s-o atinga oricat de, p u p n . I§i aseza mainile pe um erii ei, savurandu-i moljciunea, delicatefea incheieturilor ei sub palmele lui. - N u cred ca intelegi. N u poti sa ai de-a face cu m ine §i sa mai lucrezi in ora§ul asta. In cel m ai b u n caz, te-ar

58

Linda O-foward

trata ca pe u n lepros sau ca pe-o tarfa. C el m ai probabil, fi-ai pierde serviciul. A uzind asta, M ary ifi fuguie buzele, ?i in ochi i se citi o sclipire r&zboinic&. - C h iar vreau s5 vad daca m a dau afarS fiindca am de-a face cu u n cetacean care respecta legea ?i-fi platefte im pozitele. Refuz sa m a com port de parea n u ne-am cunoafte. - U n a e sa ma cunof ti. A r fi destul de rau fi sa fii prietena cu m ine. D ar cu to tu l altceva ar fi daca te-ai culca cu m ine, "p-ar fi imposibil sa m ai locuiefti aici. O simfi crispandu-se sub m ainile lui. - N u cred ca fi-am cerut sa te culci cu m ine, spuse ea, dar obrajii i se inrofira d in nou. Intr-adevar, n u ii ceruse asta, dar el ftia ca ea se intrebase cum ar fi fost. - B a da, mi-ai cerut, dar efti atat de inocenta, incat nici n u fi-ai dat seama ce faceai, m orm ai el. A f putea sa sar pe tine chiar acum, scumpo, §i af face-o daca ai avea idee ce inseam na asta. D ar ultim ul lucru pe care-1 vreau e sa fiu acuzat de viol de vreo alba pudica. U n indian n u beneficiazS de prezumfia de nevinovape, crede-ma. -N -a? face afa ceva! W olf zambi amar. - Da, am m ai auzit asta. Probabil su n t singurul barb at care te-a sarutat vreodata, fi crezi ca fi-ar placea §i m ai m ult, nu-i a§a? D ar sexul n u e draguf §i rom antic, ci fierbinte §i dur, §i probabil prim a data nu-fi va placea deloc. A§a ca fa-mi o favoare §i gase§te-fi alt porcu§or de G uineea. A m destule pe cap ca sa te m ai adaug fi pe tine pe lista. M ary se indeparta de el, strangand d in buze §i clip in d cat de repede putea, ca sa n u perm ita lacrim ilor sa-i cada pe obraz. N u avea de gand sa-1 lase s-o faca sa planga p en tru nim ic in lum e. - Im i pare rau ca fi-am facut impresia asta, spuse ea cu vocea gatuita, dar calma. E adevarat ca n-am m ai fost

0 inima neimbCanzita

59

s&rutatS. panS acum, dar su n t sigura ca asta n u este o surpriza pentru tine. N u arat a Miss America. Daca am reacfionat nepotrivit, im i cer scuze. N u se va m ai intampla. Cafeaua e gata, adauga ea intorcandu-se repede spre bufet. C u m o preferi? Wolf scra^ni d in dinfi ?i-§i lua palaria. - Da-o-ncolo de cafea, m orm ai el in tim p ce-§i indesa palaria pe cap §i-§i lua manusile. M ary nu-1 privi. - Foarte bine. La revedere, dom nule Mackenzie. W olf tran ti u?a, iar M ary ramase in bucatarie, cu o cea§ca goala in m ana. Daca era intr-adevar o desparfire, n u §tia cum avea sa fie capabila sa o suporte.

capitolul 4 Mary nu era o persoana slaba de inger, fi refuzS sa eada prada dezolarii ce o cuprindea de fiecare data cand se gandea la ziua aceea cum plita. In tim p u l zilei ifi indem na fi-fi ispitea elevii spre cunoaftere. N oaptea il vedea pe Joe cum devora inform atiile pe care i le oferea. Setea lui de cunoaftere era neostoita, ?i n u num ai ca ii ajunse din urm a pe elevii d in clasele ei de la fcoala, ci ii f i depafi. Le scrisese m em brilor d in C ongres care reprezentau W yomingul fi o contactase fi pe o prieten a de-a ei, cer&ndu-i toate informatiile pe care le gasea despre Acade­ mia Forfelor Aeriene. C an d sosi pachetul, i-1 dadu lui Joe f i v&zu in ochii lui acea privire hotarata, fermecata pe care o avea de fiecare data cand se gandea la aviatie. Lucrul cu Joe era o placere. Singura problem a era faptul ca-i amintea asa m ult de tatal lui. N u ca i-ar fi fost dor de W olf. C u m ar fi p u tu t sa-i fie dor de o persoana pe care n-o vazuse d e c it de doua ori? El nu facea parte d in rUtina ei, ca viata sa-i para dintr-odata goala fara el. Insa, cat tim p fusese cu el, se simtise mai vie ca oricand. C u W o lf n u era M ary Potter fata batrana, ci Mary Potter femeia. M asculinitatea lui intensa atinsese parti ale fiintei ei despre care nici n u ?tia ca existau, aducand la viata nazuinfe fi em otii adormite. Incerca sa se convinga ca n u sim fea decat dorinta, dar asta nu oprea duterea care o incerca de fiecare data cand se gandea la el. M ai rau, fusese um ilita fiindca lip­ sa ei de experienfa era atat de evidenta, §i acum §tia ca el o credea o fata batrana ahtiata d u p a sex. In aprilie se intam pla inevitabilul fi se afla ca Joe Mackenzie petrecea m ult tim p in casa noii profesoare.

0 inima neimbCanzita

61

La inceput, Mary nu ftiu de zvonul care se raspandea prin oraf, de§i elevii incepusera sa o priveasca ciudat fi se barfea peste tot in jurul ei. Sharon Wycliffe f i Dottie Lancaster, celelalte doua profesoare, incepura ?i ele sa o priveasca lung fi sa sufoteasca. Lui Mary nu-i lua mult timp sa-fi dea seama ca secretul se aflase, insa ifi vazu de treaba cu un zambet senin. Primise deja o scrisoare favorabila din partea unui senator care-fi manifestase interesul pentru Joe fi, defi intenfiona sa fie precauta, eraoptimista. •■i Intalnirea consiliului fcolii era programata pentru a treia saptamana din aprilie. In dupa-amiaza respectiva, Sharon o intreba pe Mary, ca din intamplare, daca intenfiona sa participe. Mary o privi surprinsa. - Sigur ca da. Credeam ca prezenfa e obligatorie. - Da, afa e. Numai ca... am crezut... -A i crezut ca o sa evit intalnirea acum, ca toata lumea ftie ca fac lecfii cu Joe Mackenzie? intreba Mary direct. Sharon ramase cu gura cascata. - Poftim? intreba ea incet. - N u ftiai? In fine, nu e cine ftie ce secret, spuse ea ridicand din umeri. Joe credea ca oamenii din oraf o sa se supere daca ii dau lecfii, afa ca n-am spus nimic. Dupa cum se poarta lumea, credeam ca s-a aflat deja. - Cred ca s-a aflat prost, recunoscu Sharon cu jumatate de gura. Mafina lui a fost vazuta noaptea la tine acasS fi oamenii... au intrat la idei. Mary nu infelese. - C e fel de idei? - Pai el e destul de mare pentru varsta lui, infelegi. Mary tot nu intelegea, iar Sharon sfe imbujora. Apoi ifi dadu brusc seama, fi o cuprinse *Oroarea, urmata, imediat, de furie. « -Lum ea crede ca am o aventura cu un baiat de §aisprezece ani? intreba Mary pe un ton din ce in ce mai puternic.

62

Linda (Howard

- Era noaptea tarziu cand i-au vSzut mafina, adauga Sharon rusinata. -Joe pleacS mereu la ora noua. Asta nu inseamna noapte pentru mine. Mary se ridica §i incepu sa ifi vare hartiile in geanta, alba ca varul fi scofand fum pe nari. Din pacate, tre­ buia sa se stapaneasca pana la ora fapte, dar nu credea ca afteptarea avea sa o calmeze. Mai mult, banuia ca avea sa se enerveze fi mai tare. Era furioasa, nu numai fiindca ii fusese jignita reputapa, ci fi fiindca fusese atacat Joe. Baiatul acela incerca din rasputeri sa-fi implineasca visele, iar oamenii se straduiau sa-1 doboare. Nu era o clofca grijulie cu puiul ei. Era ca o tigroaica al carei pui fusese ameninfat. Nu conta ca puiul era cu aproape douazeci de centimetri mai inalt ca ea fi cantarea cu vreo patruzeci de kilograme mai mult. Joe, in pofida maturitapi lui neobifnuite, inca era tanar fi vulnerabil. Tatal lui dispreprise protecpa pe care i-o oferea ea, dar nici o putere din intreaga lume nu era in stare s-o faca sa nu-i mai apere fiul. Zvonul circulase cu siguran^a, fiindca intalnirea consiliului fcolii fix neobifnuit de populata in seara aceea. Gonsiliul avea fase membri: domnul Hearst, proprietarul magazinului general, Francie Beecham, o fosta profesoara, in varsta de optzeci f i unu de ani, Walton Isby, directorul bancii, Harlon Keschel, proprietarul unei farmacii fi al unui restaurant, Eli Baugh, un fermier din zona a carui fiica, Jackie, era in clasa lui Mary, fi Cicely Karr, patroana benzinariei. Top membrii consiliului erau reprezentanp marcanp ai comunitapi. Tofi erau proprietari fi top, cu excepfia lui Francie Beecham, aveau chipuri extrem de serioase. Intalnirea era organizata in clasa lui Dottie, fi fu ne­ voie sa se aduca mai multe scaune din clasa lui Mary ca sa ajunga pentru top, atat de multa lume dorise sa fie prezenta. Mary era sigura ca asista cel pupn cate un parinte al fiecarui elev de-al ei. Atunci cand intra in sala,

0 inima neimSCanzita

63

toate privirile se intoarserS spre ea. Femeile p&reau indignate. Barbatii pareau deopotriva ostili fi banuitori, ceea ce o iritS. si mai tare pe Mary. Ce drept aveau s-o disprefuiascS pentru presupusele ei p&cate daca, totodat&, ar fi vrut sa afle cat mai multe detalii? U n barbat in uniforma kaki, de ajutor de f er if, stStea sprijinit de perete fi o privea cu ochii mijiti, iar Mary se intreba daca voiau so aresteze pentru comportament sexual necorespunzator. Era ridicol! Macar daca ar fi aratat altfel, daca nu ar fi fost o fata batrana ftearsa ?i lipsita de eleganf&, banuielile ar fi avut mai mult sens. Ifi aranja o fuvipt rebela de par in coc, se afeza fi-fi incrucifa brafele, lasandu-i pe ceilalfi sa faca prima mifcare. Walton Isby ifi drese vocea fi declara intalnirea deschisa, conftient fiind de importanfa funcfiei sale, acum ca era prezenta atat de multa lume. Mary batea agitata cu degetele in propriul braf. Parcursera ordinea de zi obifnuita fi, dintrodata, ea se hotari sa nu mai aftepte. Citise ca atacul era cea mai buna aparare. Cand se incheiara discufiile de rutina, domnul Isby ifi drese din nou glasul, iar Mary considera ca asta semnala faptul ca aveau sa ajunga la scopul real al intalnirii. Se ridica in spuse raspicat: -Dom nule Isby, inainte sa continuafi, am de facut un anunf. Isby paru foarte uimit, fi chipul lui rumen se inrofi fi mai tare. -Asta... hmm... nu este ceva obifnuit, domnifoara Potter. - E ceva important, raspunse Mary pe tonul pe care il folosea atunci cand preda lecfia fi se intoarse ca sa poata vedea intreaga sala, in timp ce' ajutorul de ferif se indeparta de perete, fi atenfia tutijiror era acum indreptata asupra ei. Sunt autorizata sa ofer lecfii particulare, iar creditele obfinute in cadrul acestora sunt la fel

64

£inda liowarcC

de valabile precum ce le obpnute intr-o clasa a fcolii publice. In ultima lunfi i-a® oferit lecpi particulare lui Joe Mackenzie la mine acasa... - N u zau! m u r m u r S cineva, iar ochii lui Mary se aprinsera. - Cine a spus asta? intreba ea cu asprime in glas. E o vulgaritate de necrezut. Se afternu tacerea. Atunci cand am vazut notele lui J ° e Mackenzie, am fost uimita de faptul ca un elev atat de inteligent a renunfat la studii. Poate ca nici unui dintre dumneavoastra nu ftie acest lucru, insa era cel mai bun din clasa. Am luat lega­ tura cu el fi 1-am convins sa ia lecpi pentru a ajunge la zi cu colegii lui. Intr-o luna nu numai ca i-a ajuns, ci i-a fi depafit. De asemenea, am pnut legatura cu domnul senator Allard, care fi'a exprimat interesul pentru Joe. Grape rezultatelor sale fcolare foarte bune, Joe este un candidat serios pentru o recomandare la Academia Forfelor Aeriene. Este o onoare pentru comunitate, fi fpu ca il vep sprijini cu tofi|Fu profund rnulpimita atunci cand v3zu privirile focate ale celor din sal& ?i se afeza cu demnitatea pe care i-o insuflase necontenit matufa Ardith. Numai mahalagioaicele se certau, spunea matufa Ardith. O doamna se putea face ascultata in alte moduri. Oamenii incepura s i fufoteasca intre ei, iar domnul Isby rascoli cele trei foi de hartie pe care le avea in fa$, incercand sa spuna ceva. $i ceilalp membri ai consiliului se pusera pe fu f o tit. Mary privi in jur, fi atenpa ii fix atrasa de o umbra din hoi, aflata dincolo de Ufa deschisa. Fusese o mifcare foarte Ufoara. Daca nu s-ar fi uitat chiar in clipa aceea, ar fi ratat-o. Afa, observa intr-o clipa silueta unui barbat inalt, fi i se facu pielea de gaina. Wolf. Era acolo in hoi, asculta. Era prima data cand il vedea dupa ziua cand venise la ea acasa fi, defi nu zarea decat o silueta ascunsa in umbra, inima incepu sa-i bata mai tare.

0 inima neimdCanzita

65

Domnul Isby ifi drese glasul, fi foaptele din inc&pere incetarS. | ( -Asta e o veste bunS, domnifoari Potter, incepu el. Totufi, nu credem c5 le-ap oferit cel mai bun exemplu tinerilor din ora§... -Vorbefte in numele tau, Walton, spuse Francie Beecham iritata, cu o voce fubrezita. Mary se ridica din nou. -D in ce punct de vedere nu am dat cel mai bun exemplu? - Nu e un lucru potrivit ca baiatul acela s5 ifi petreac& toata noaptea la- dumneavoastra! izbucni domnul Hearst. -Joe pleaca de la mine la ora noua, dupa trei ore de lecpi. Ce intelegep dumneavoastra prin „toata noaptea“? Oricum, in cazul in care consiliul nu este de acord cu acel loc, sa infeleg ca nu are nimeni nici o problema daca se folosefte cladirea fcolii, seara, pentru lecpi? Nu ma deranjeaza ca lecpile sa aiba loc aici. Domnul Isby, care era in fond bun la suflet, arata haituit. Membrii consiliului incepura din nou sa fUfoteasca.

Dupa un minut de consultari aprinse, ridicara din nou privirile. Harlon Keschel ifi fterse fafa asudata cu o batista. Francie Beecham parea scandalizata. De data asta vorbi Cicely Karr: -Domnifoara Potter, este o situape dificila. Sunt sigura ca suntep de acord ca fansele ca Joe Mackenzie sa fie acceptat la Academia Forfelor Aeriene sunt mici, f i adevarul este ca nu suntem de acord sa petrecep atat de mult timp singura cu el. Mary ifi ridica barbia. - §i din ce motiv? ^ - Fiindca suntep noua in regiune, sunt convinsa ca nu infelegep exact cum stau lucrurile. Familia Mackenzie nu are o reputape buna, fi ne e teama pentru siguranpt

66

LincCa ifoward

dumneavoastra, daca avefi in continuare de-a face cu acest baiat. -D oam na Karr, astea-s prostii, raspunse Mary cu o candoare neeleganta. Matufa Ardith nu ar fi fost de acord cu atitudinea ei. Se gandea ca Wolf era acolo, in hoi, ?i asculta cum oamenii aceia ii ponegreau pe el ?i pe fiul lui fi aproape ca simtea enervarea lui. $tia ca el nu se lasa ranit u?or, dar pe ea o durea sa ftie ca el auzea afa ceva. -W olf Mackenzie m-a ajutat intr-o situafie periculoasa, cand mi s-a stricat mafina fi rSmasesem inzapezita. A fost amabil fi politicos fi nu a acceptat sa-i platesc pentru reparafiile aduse mafinii mele. Joe Mackenzie este un elev exceptional care muncefte din greu la fer­ ma, nu bea fi nu se fine de petreceri - spera sa aiba dreptate - f i a fost intotdeauna foarte respectuos. Ii con­ sider prieteni pe amandoi. In hoi, barbatul ascuns in umbra ifi inclef ta pumnii. Toanta asta nu ftia ca ifi putea pierde locul de munca? §tia ca, daca intra in inc&perea aceea, toata ostilitatea avea sS se reverse asupra lui, afa ca incepu sa se mifte, ca sa le abata atenfia de la ea. Apoi, o auzi vorbind din nou. Nu ftia cand trebuia sa taca? - Af fi la fel de ingrijorata ?i daca oricare dintre copiii dumneavoastra ar renunfa la fcoala. Nu sUport sa vad cum un tanar da cu piciorul viitorului sau. Doamnelor fi domnilor, am fost angajata sa educ. Intenfionez sa fac asta cat imi sta in puteri. Suntefi cu tofii oameni buni. Afi vrea sa renunf daca ar fi vorba despre copilul dumneavoastrd? Mai mul^i oameni se uitara in alta parte fi tufira. Cicely Karr se mulfumi sa ridice capul. - Nu intelegep, domnif oara Potter. Nil e vorba despre unui dintre copiii noftri. Este vorba despre Joe Macken­ zie. El e... e... -Pe jumatate indian? completa Mary, ridicSnd o spranceana, intrebatoare.

0 inima neimSfdnzita

67

- Da. Asta e una. Apoi, tatsl lui... |s, r Ce e cu tat&l lui? Wolf ifi stapani o injurS turS §i incepu sa mearga. din nou, cand Mary intreba cu disprep p;,,. - Va ingrijoreaza condamnarea lui? ; -M a gandesc ca e mai mult decat suficient! - Serios? De ce? -Cicely, stai jos fi taci, sari Francie Beecham. Fata are dreptate, fi eu sunt de acord. Poate sari in aer daca incepi sa gand efti la varsta asta. | Toata lumea amup pentru o clipa, apoi sala exploda in hohote de ras. Fermierii destoinici fi sopile lor muncitoare se pneau de burta, razand cu lacrimi. Domnul Isby se facu rofu ca racul, apoi izbucni intr-un ras coplefitor, care suna ca o macara isterica pe cale sa faca pui, sau cel pupn afa ii spuse Cicely Karr. §i ea se inrofise, dar de furie. Uriaful Eli Baugh radea cu atata pofta, incdt se rostogoli de pe scaun. Cicely ii lua palaria de pe spatar fi il lovi peste cap cu ea. Baugh hohotea in continuare in timp ce-fi apara capul cu mainile. - Pop sa cumperi benzina din aka parte de-acum inainte! urla Cicely la domnul Baugh, lovindu-1 in continuare cu palaria. §i gaz! Sa nu va mai vad la mine vreodata! -G ata, Cicely! ' Eli se ineca in incercarea de a-fi apuca palaria. -O am eni buni, haidep sa ne liniftim, ii ruga Harlon Keschel, defi parea distrat de felul in care Cicely il lovea pe Eli cU propria lui palarie. De fapt, toata lumea din incapere se distra. Sau aproape toata lumea, constata^ Mary, cand vazu chipul glacial al lui Dottie Lancaster. Ifi dadu seama dintrodata ca profesoara s-ar fi bucurat s-o vada concediata fi se intreba de ce. Incercase intotdeauna sa fie prietenoasa cu Dottie, dar femeia mai in varsta o tratase cu ostilitate. Oare Dottie vazuse mafina lui Joe 'acasa la Mary fi incepuse barfa? Oare Dottie se plimba p,rin oraf seara?

68

Linda wwarcC

Pe drumul c£tre casa lui Mary nu mai locuia nimeni, a?a cS nu avea cum sS treaci cineva din intamplare pe acolo. Zarva se potolise, de?i se mai auzea din cand in cand cSte un chicot. Doamna Karr II privea incruntata pe Eli Baugh, canalizindu-§i furia ?i jena asupra lui, dintr-un anume motiv, in loc sa o invinuiascS pe Francie Beecham, care incepuse totul. Chiar §i dom nul Isby era amuzat atunci cand rosti cu voce tare: - Sa incercam sa ne intoarcem la treaba, domnilor. Francie Beecham interveni din nou. - Cred ca am facut destula treaba in seara asta. Domni§oara Potter ii da lecfii tanarului Mackenzie, ca sa poata merge la Academia Forfelor Aeriene. Asta-i tot. $i eu a? face acelafi lucru daca a? mai fi inca in activitate. -Totu§i, n u pare in regula..., intrerupse domnul Hearst. -A tunci sa foloseasca sala de clasa. Suntem de acord tofi? ii intreba Francie pe ceilalfi membri ai consiliului, afi§and un suras triumfator pe chipul plin de riduri ?i facandu-i cu ochiul lui Mary. - E in regula din punctul meu de vedere, spuse Eli Baugh, incercand s&-§i aranjeze palaria. Academia Forfelor Aeriene... Asta e ceva. Cred ca nici o persoana din comitatul asta n-a fost primita la o academie vreodata. Domnul Hearst ?i doamna Karr nu fura de acord, dar domnul Isby ?i Harlon Keschel erau de partea lui Francie §i a lui Eli. Mary se uita atenta spre holul intunecat, dar nu mai vazu nimic. Oare plecase? Ajutorul ?erifului intoarse capul, ca sa vada la ce se uita, dar nici el nu vazu nimic, a?a ca fiindca ridica u§or din umeri, o privi din nou ?i ii f&cu apoi cu ochiul. Mary era mirata. In seara aceea ii facusera cu ochiul mai mulfi oameni decat in tot restul viefii. Cum trebuie sa te comporfi daca ifi face cineva cu ochiul? Te prefaci ca nu bagi de seama? Faci §i tu cu ochiul? Inva$iturile matu?ii Ardith

0 inima neimSCanzitd

69

despre un Comportament corespunzStor nu eonpneau nimic despre fhcutul cu ochiul. 1 Intalnirea se incheie cu glume fi rasete, ?i mai mulfi pSrinfi ti str&nsera mana lui Mary fi ii spuserS ca facea treab& buna. Abia peste o jumatate de ora reufi sa-fi ia haina fi sa ajunga la u?a, unde il intalni pe ajutorul de ferif, care o aftepta. -V a voi conduce la mafina, spuse el, pe un ton relaxat. Sunt Clay Armstrong, ajutorul ferifului. -Im i pare bine. Mary Potter, raspunse ea, intinzandu-i mana. Clay ii acoperi mana cu palma lui mare. Ifi afeza palaria peste parul faten-inchis, carlionfat, fi ochii albaftri ii lic&rira in intuneric. Ii placu de el din prima. Era un barbat putemic, liniftit, neclintit ca un munte, dar cu simful umorului. Pentru el, scandalul fusese un deliciu. -Toata lumea din oraf ftie cine suntefi. Pe aici nu pre& vin straini, cu atat mai pufin femei tinere fi necasatorite din sUd. Inca din prima zi cand afi venit, toata lumea a aflat de accentul dumneavoastra. N-afi observat ca toate fetele din f coala incearca sa va imite? If Serios? intreba ea surprinsa. K & C u siguranfa. n’ Clay incepu sa mearga mai incet, ca sa fina pasul cu ea. Aerul rece ii inghefa picioarele, dar cerul era senin fi o mie de stele ii faceau cu ochiul, consoland-o. Ajunsera la mafina lui Mary. - Pot sa Va intreb ceva, domnule Armstrong? - Orice. $i va rog sa-mi spunefi Clay. -D e ce s-a suparat doamna Karr afa tare pe dom­ nul Bauch, nu pe domnifoara Beecham? Domnifoara Beecham a inceput totul. - Cicely §i Eli sunt veri primari. Parinfii lui Cicely au murit cand ea era mica, fi au crescut-to parinfii lui Eli. In fine, Cicely fi Eli sunt de-o seama, deci au crescut impreuna fi se bateau tot timpul ca chiorii. Inca se cearta,

70

Linda Tfawarcf

presupun, dar afa sunt unele familii. Inca sunt destul de apropiap. O astfel de familie i se parea ciudata lui Mary, dar, in acelafi timp, nu i se parea nimic maifrumos decat sa §tii ca te pop certa cu cineva f i ca totuf i inca te iubefte. - Deci 1-a lovit fiindca radea de ea? - § i fiindca era la indemana. Nimeni nu prea indraznefte sa se supere pe domnifoara Beecham. Ne-a fost profesoara tuturor adulplor din comitat, §i top o respectam foarte mult. -A sta suna foarte dragup spuse Mary zambind. Sper sa mai fiu cand voi ajunge la varsta dumneaei. - Intenponap sa facep f i dumneavoastra valva la intalnirile consiliului fcolii? - Sper, repeta ea. Clay se apleca f i ii deschise Ufa de la mafina. - §i eu sper. Avep grija la drum. Dupa ce ea intra, el inchise Ufa §i-§i duse degetele la palarie, in semn de salut, apoi se indeparta. Era un barbat agreabil. Majoritatea locuitorilor din Ruth erau placup. Aveau ochelari de cai in ceea ce-1 privea pe W olf Mackenzie, dar, in fond, nu erau oameni rai. Wolf. Unde disparuse? Spera ca Joe n-avea sa renunfe la lecpi din cauza asta. Defi ftia ca era o prostie sa se bucure prea devreme, era tot mai sigura ca avea sa fie acceptat la academie §i era peste masura de mandra ca ea putea sa-l ajute sa-fi indeplineasca visul. Matufa Ardith ar fi spus ca trufia e urmata de o cadere, dar Mary se gandise de multe ori ca o persoana n-are cum sa cada daca nu incearca, mai intai, sa se ridice. In mai multe randuri o contrazisese pe Ardith cu propria ei zicala: „Cine nu incearca n-are nimic de pierdut““. Matufa Ardith se supara intotdeauna daca cineva indraznea sa o contracareze cu armele ei preferate. Mary ofta. Ii era tare dor de inverfunarea matufii ei. Cine ftie daca avea sa mai ramana la fel

0 inima neimSCanzita

71

de spirituals acum, ca n-o mai avea pe matufa Ardith care s&o provoace. i Cand parea mafina, era obosita, infometata fi agita­ ta. Ii era teama ca Joe avea sa incerce sa faca un gest nobil fi sa renunte la lectii, pentru ca ea sa nu mai aiba probleme din cauza lui. - O sa-1 meditez in continuare, incepu ea sa vorbeasca singura in timp ce iefea din mafina, chiar daca trebuie sa-1 urmaresc calare pe cai. I - Pe cine sa urmarefti? intreba enervat Wolf, iar ea se sperie atat de tare, incat se lovi cu genunchiul de Ufa mafinii. - De unde ai aparut? intreba ea, la fel de enervata. La naiba, m-ai speriat! - Se pare ca nu suficient. Am parcat in fopron, ca sa nu ma vada nimeni. Mary ii privi indelung chipul mandru, parea sculptat, insa impasibil. Lumina stelelor era incolora fi ii dezvaluia trasaturile in unghiuri fi umbre vagi, dar era sufi­ cient pentru ea. Nu-fi daduse seama cat de mult tanjise sa-1 vada, sa-1 ftie atat de aproape. Nici macar nu mai simfea frigul la cum ii fremata sangele in vene. Poate asta insemna sa fii „in calduri“. Era covarfitor fi pufin inspaimantator, dar hotari ca-i placea. -S a intram, spuse el, vazand ca ea nu schita nici u n gest, iar Mary il conduse la uf a din spate. O lasase descuiata, ca sa nu trebuiasca sa caute cheia prin intuneric, iar W olf se incrunta atunci cand vazu ca apasa pe clanfS fi deschise Ufa. Intrara, iar Mary inchise Ufa dupa ei, apoi aprinse lum ina. W olf o privi atent, ii privi parul matasos care scapase din coc fi trebui sa-fi inclefteze pum nii ca sa n u pu n a m ana pe ea.

- Sa nu mai laf i Ufa descuiata, ii’ordona el. - N u cred ca vine vreun hof, rijfesta ea. Nici un hof care se respecta n-ar fi interesat de c©e-n casa asta, recunoscu apoi.

72

Linda Howard

W olf i§i jurase c& n-avea s-o atinga, dar, chiar daca ftiuse ca avea sa-i fie greu sa-fi fina mainile departe de ea, nu-f i daduse seama cdt de greu. Voia s-o apuce de mSini fi s-o zguduie, ca sa-i vina minple-n cap, dar ftia ca, daca o atingea, in orice fel, n u mai putea sa se opreasca. Parfumul ei feminin ii starnea narile fi-1 ademenea mai aproape. Mirosea a caldura, a o aroma delicata, atat de feminina, incat tot trupul lui ardea de dorin^a. Se inde­ parta de ea, ftiind ca era mai sigur pentru am andoi sa im puna o oarecare distanfa. - N u ma gandeam la u n hof. -N u? ;,■■■' Se gandi pufin, apoi ifi dadu seama la ce se referise el fi ce raspunsese ea. Ifi drese vocea fi se indrepta spre plita, sperand ca el nu-i vazuse chipul imbujorat. -D a ca fac nifte cafea, bei o cea?ca de data asta sau iefi in fuga, ca data trecuta, imediat ce e gata? Reproful acid din vocea ei il amuza, fi se intreba cum de o putuse considera ftearsa. Se imbraca modest, dar num ai tim ida nu era. Spunea exact ceea ce gandea fi nu ezita sa traga pe cineva la raspundere. C u mai pufin de o ora in urma, il aparase in fafa intregului oraf. If i veni in fire cand ifi aduse am inte de asta. - O sa beau cafeaua daca insifti s-o faci, dar af prefera sa stai jos fi sa m-asculfi. Mary se intoarse, se afeza pe u n scaun fi ifi puse mai­ nile pe masa. -T e ascult. W olf trase scaunul de langa ea mai departe de masa, il intoarse intr-o parte fi se afeza, privind-o. Mary il privi la r&ndul ei, fara sa zambeasca. -Te-am vazut in hoi in seara asta. Barbatul paru nemulfumit. - L a naiba! M-a mai observat cineva? Se intreba cum de il vazuse, fiindca avusese mare gri­ ja fi se pricepea sa se ascunda atunci cand nu voia sa fie observat.

0 inirtia neimfjfanzita

73

- N u cred. Im i pare rSu pentru ce au spus, adauga dupa o pauza. I $ N u ma ingrijoreaza ce cred despre mine bunii samariteni din Ruth, spuse el pe un ton aspru. Ma descurc cu ei. §i Joe se descurca. Traiul nostru n u depinde de ei, dar al tau da. N u ne mai lua apararea, decat daca nu-fi place slujba prea m ult ?i incerci s-o pierzi, fiindca mai m ult ca sigur asta se va intampla daca o fii tot afa. -N -o sa-mi pierd slujba fiindca fac lecfii cu Joe. s - Poate ca nu. Poate ca o sa fie cat de cat ingaduitori cu Joe, mai ales ca le-ai servit pastila cu academia, dar cu mine e cu totul alta poveste. -N -o sa-mi pierd slujba nici fiindca sunt amabila cu tine. Am un contract, explica ea calma. U n contract solid. N u e ufor sa aduci o profesoara intr-un loc afa mic §i izolat cum e Ruth, mai ales in mijlocul iernii. Imi pot pierde slujba doar daca sunt considerata incompetenta sau incalc legea, §1 chiar vreau sa vad cine poate dovedi ca sUnt incompetenta. W olf se intreba daca asta insemna ca nu excludea posibilitatea sa incalce legea, dar n-o intreba. Lumina din bucatSrie ii stralucea direct pe cap, transformandu-i pa­ rul intr-o aura argintie fi distragandu-1 cu sclipirea. $tia ca avea parul faten, dar era u n §aten atat de palid, cenu§iu, in d lt nu avea nici o nuanfa de ro§u, iar in lumina fuvifele pareau chiar argintii. Parea u n inger cu ochii alba^tri fi cu pielea stravezie, cu fafa incadrata de parul matasos care-i aluneca din coc. Simfea ca ia foe. Voia s-o atinga. O voia goala, sub el. Voia sa fie inauntrul ei, s-o cuprinda cu blandefe pana cand avea s-o simta moale fi umeda, pana cand avea sa-i simta unghiile infigandu-i-se in spate... Mary intinse mana fi-fi afeza palma ^ubfire pe a lui. C hiar fi acea simpla atingere ii dadu ficjfi. Spune-mi ce s-a intSmplat, il invita ea b lin d . De ce ai facut inchisoare? §tiu ca n-ai fost vinovat.

74

Linda Ihfoward

W olf era un barbat dur, atat din fire, cat §i de nevoie, insa increderea ei simpla, necondifionata il zgudui panS-n m iduva oaselor. Intotdeauna fusese singur, izolat de albi din cauza sangelui indian §i de indieni din cauza sangelui alb. Nici macar parinfii nu-i fuseserS apropiafi, de§i il iubiserS ?i el ii iubise la randu-i. Pur §i simplu, nu-1 cunoscusera niciodata cu adevarat, niciodata nu-i ftiusera gandurile cele mai ascunse. N u fusese apropiat nici de sofia lui, mama lui Joe. Se culcasera impreuna, o indrSgise, dar §i pe ea o finuse la distanfa. Barierele se topiserS. numai cu Joe, care il cuno§tea ca nim eni altul. I§i apartineau unui altuia, §i il iubea fara margini pe baiat. Numai gandul la Joe il ajutase sa supravietuiasca anilor de inchisoare. Faptul ca femeia asta alba reufea sa atinga emofii pe care el le considera complet izolate era mai m ult decat ingrijorator. N-o voia aproape de el, din nici u n punct de vedere emotional. Voia sa se culce cu ea, dar nu voia sa-i pese de ea. Furios, i§i dadu seama ca deja ii pasa de ea, §i nu-i placea deloc asta. Ii privi mana fragila a^ezata pe a lui, atingandu-1 u?or. N u ii repugna atingerea lui, de parea ar fi fost murdar. Nici nu-I apuca la fel ca alte femei, cu aviditate, dornice sa-1 foloseasca, curioase sa vada daca salbaticul le putea satisface poftele superficiale fi lacome. II atinsese doar fiindca ii pasa de el, Mary vazu cum W olf intoarse incet palma si io cuprinse pe a ei, acoperind degetele palide §i subfiri de parea ar fi vrut sa le apere. -S-a intamplat acum noua ani, incepu el pe un ton jos, aspru, iar ea trebui sa se apropie ca sa-1 auda. Nu, aproape zece. Se fac zece ani in iunie. Eu ?i Joe abia ne mutaseram aici. Lucram pentru ferma Half M oon. O fata din comitatul vecin fusese violata ?i ucisa, iar trupul ei fusese gasit chiar la marginea fermei. Am fost arestat §i interogat, dar, la naiba, ma a?teptam la asta de cand auzisem de fata aceea. Eram nou in zona

0 inima neimBCanzita.

75

f i eram indian. Insa n-au gasit dovezi tmpotriva mea, fi au fost nevoiti sa-mi dea drumul. Trei saptamani mai tarziu, a fostviolata alta fata. Asta era de la ferma Rocking L, din partea de vest a orafului. A fost la randu-i injunghiata, dar a trait. II vazuse pe violator, spuse el, dupa care se opri o clipa, iar ochii i se intunecara in timp ce-?i amintea prin ce trecuse. Spunea ca arata a indian. Avea tenul inchis la culoare, parul negru fi era inalt. Nu-s prea multi indieni inal|i prin zona. Am fost arestat din nou, inainte sa aflu ca fusese violata alta fata. M-au dus la identificare impreuna cu fase albi cu parul negru. Fata m-a identificat, fi am fost pus sub acuzare. Eu f i Joe ldcuiam la H alf Moon, dar se pare ca nim eni nu-fi amintea ca ma vazuse acasa in seara in care fusese violata fata aceea, numai Joe, iar cuvantul unui copil indian de §ase ani nu conta prea m ult pentru nimeni, O durea sufletul gandindu-se cat de greu trebuia sa fi fost pentru el si pentru Joe, care era doar u n copil. Oare cat de greu ii fusese lui W olf din cauza lui Joe? Cate griji trebuia sa-§i fi facut pentru fiul lui? Nu ftia ce sa spuna ca sa imblanzeasca mania veche de zece ani, a?a ca nici macar nu incerca. II stranse mai tare de mana, ca sa ftie ca nu era singur.; -A m fost acuzat, fi m-au gasit vinovat. D in fericire, nu m-au p utut lega de prim ul viol, fata care fusese ucisa, altfel m-ar fi linfat. In orice caz, toata lumea a crezut ca eu am fost de vina. p! - Ai fost bagat in inchisoare, spuse Mary. Ii venea greu sa creada, defi ftia ca era adevarat. §i ce s-a intamplat cu Joe? - A fost dus la u n camin. Eu am supravietuit in in­ chisoare. N-a fost Ufor. Violatorii sunt primele tinte. Trebuia sa fiu cel mai al dracului de acolo ca sa traiesc de pe o zi pe alta. Auzise povefti despre lucruri care se tntamplau in inchisori, fi durerea i se accentua. FusCse inchis, de­ parte de soare fi de munfi, de aerul proaspat, fi ea ftia

76

Linda (hfoward

ca se simfise ca un animal salbatic inchis intr-o cuf ca. Era nevinovat, dar libertatea fi copilul ii fuseserS luate, fi fusese aruncat laolalta cu drojdia societSfii. Oare dormise bine vreo noapte in inchisoare sau doar mofaise, mereu la panda, mereu pregatit sa atace? Mary ifi simfea gatul uscat fi incordat. Abia reufi sa fopteasca. - Cat timp ai fost inchis? - Doi ani, raspunse W olf cu chipul aspru, cu ochii amenintatori, dar Mary ftia ca ameninfarea se adresa amintirilor amare. Apoi au facut legatura intre o serie de violuri fi crime care se intindeau de la Casper pana in Cheyenne fi 1-au prins pe tip. A marturisit, parea mandru de ispravile lui f i cam deranjat de faptul ca politia nu ii recunoscuse meritele in toate cazurile. A recunoscut cele doua violuri din zona asta fi a dat detalii pe care nu le-ar fi putut fti decSt violatorul. - Era indian? W olf surase rece. - Italian. Pielea maslinie, par ondulat. - Deci te-au eliberat? -M da. Mi-au fters cazierul, fi-au cerut scuze fi mi-au dat drumul. Imi pierdusem copilul, slujba, tot ce aveam. Am aflat unde era Joe fi m-am dus sa-1 iau. Apoi am facut rodeo ceva vreme, ca sa fac rost de bani. M-am descurcat destul de bine. Am caftigat destul cat sa ma intorc aici cu nifte bani in buzunar. Batranul proprietar de la H alf Moon murise fara moftenitori, fi pamantul era pe cale sa fie vandut ca sa se acopere impozitul. M-a uscat de bani, dar 1-am cumparat. Eu fi Joe ne-am m utat aici, iar eu am inceput sa dresez cai fi sa pun ferma pe picioare. - De ce te-ai intors? Mary nu infelegea. De ce s-ar fi intors in locul unde fusese tratat atat de crud? -Fiindca obosisem sa ma tot m ut dintr-o parte intr-alta, sa n-am un loc al meu. Obosisem sa fiu considerat

0 inima neimUfanzftd

77

un indian prost, incapabil. Obosisem sa §tiu c&fiul meu n-avea un cSmin. $i nici in ruptul capului n-aveam de gand sS-i las pe mizerabilii a§tia sa ma distruga. Durerea lui Mary se intensifica. Voia sa-i poata inde­ parta furia ?i amaraciunea, voia sa aiba curaj sa-1 ia in brafe ?i sa-1 linifteasca, voia ca el sa poata deveni membru al comunitafii, nu un ghimpe in coasta. - N u fac tofi numai mizerii, spuse ea, intrebandu-se de ce buzele lui se mi§cara ca §i cum ar fi fost pe cale sa Schifeze un suras. §i nici indienii nu sunt tofi pro§ti sau incapabili. Oamenii sunt doar oameni, buni sau rai. K - Ai nevoie de cineva care sa te pazeasca, raspunse el. Atitudinea asta liberate o sa te bage-n belele. Fa lecfii cu Joe, fa ce po£i pentru el, dar, pentru binele tau, stai de­ parte de mine. Oamenii a§tia nu §i-au schimbat parerea despre mine doar fiindca am fost eliberat. - Nici macar n-ai incercat sa-i faci sa-§i schimbe pare­ rea. N-ai facut altceva decat sa-i acuzi tot timpul, replica Mary cu asprime. i ; i-A r trebui sa uit ce au facut? intreba el la fel de aspru. Sa uit ca pentru ei dreptatea a insemnat sa ma a§eze-n rand cu §ase albi ?i s-o puna pe fata aia sa spuna care e indianul? Am stat doi ani in iad. Tot nu ?tiu ce s-a fntamplat cu Joe, dar dupa, ce 1-am luat de unde era, n-a scos u n cuvant trei luni de zile. Sa uit asta? Nici mort. - Deci ei nu-§i vor schimba parerea, tu nu-$i schimbi parerea §i nici eu nu-mi schimb parerea. Cred ca ajungem intr-o fundatura. Ochii lui ardeau de manie in timp ce o privea^ §i dintr-odata ifi dadu seama ca inca o finea de mana. Ii dadu drumul brusc §i se ridica. -Infelege, nu po£i sa fii prietena cu mine. Nu putem fi prieteni. Acum, ca avea mana libera, Mary se*simfi parasita §i infirigurata. I§i afeza mainile in poala §i se uita la el. - De ce? Sigur, daca nu-fi place...

78

Linda “ Howard

Vocea i se stinse, ?i-fi pleca u fo r capul, analizandu-fi mainile, ca si cum n u le mai vazuse pana atunci.

Sa nu-i placa de ea? Nu putea sa doarma, era agitat, se excita de fiecare data cand se gandea la ea - ?i se gandea la ea mult prea des. Tensiunea care-1 cuprinsese era atat de mare, incat credea ca avea sa-nnebuneasca fi nici macar nu fi-o putea alunga din minte cu o vizita la Julie Oakes sau la vreo alta femeie, fiindca nu se putea gandi decat la parul ei saten fi fin, la ochii albaf tri ca ardezia §i la pielea ei ca petalele stravezii de trandafir. Nu ftia cum sa se mai abfina, fi numai gandul ca locuitorii din Ruth aveau s-o stigmatizeze daca umbla cu el il impiedica sa puna mana pe ea. Principiile ei incapafanate n-o pregatisera pentru durerea fi pentru problemele cu care s-ar fi confruntat. Dintr-odata, frustrarea lui se revarsa, fi il irifurie gandul ca trebuia sa se indeparteze de femeia pe care o voia a tit de tare, meat risca sa ajunga in pragul nebuniei. Fara sa se gandeasca, ii apuca incheieturile fi o forfa sa se ridice. -N u , la naiba, nu putem sa fim prieteni! Vrei sa ftii de ce? Fiindca nu pot sa stau in preajma ta fara sa ma gandesc ca te dezbrac fi ca efti a mea, oriunde ne-am afla. La naiba, nici macar nu ftiu daca af mai avea rabdare sa te dezbrac! Vreau sa-fi simt sanii in palme f i sfar­ curile in gura. Vreau sa-fi simt picioarele in jurul taliei sau gleznele pe umeri sau orice alta pozitie, numai sa fiu inauntrul tau, izbucni el tragand-o atat de aproape, incat respirafia lui calda ii atingea obrajii. Deci, scumpo, sub nici o forma nu putem fi prieteni. Mary tremura, iar corpul ei reacfiona la cuvintele lui. Defi vorbise la suparare, se convinsese ca fi el simtea la fel ca ea, fiindca descrisese acfiuni pe care ea f i le putea inchipui doar pe jumatate. Era prea neftiutoare fi prea sincera ca sa-fi ascunda sentimentele, afa ca nici macar nu incerca. In ochii ei se citea o dorinfa dureroasa. -Wolf?

0 inima neimbCanzita

79

Nu spuse mai mult, insa felul in care ii pronunfa numele, cu o ufoara inflexiune chinuita la final, il facu sa-i stranga si mai tare incheieturile. -N u . -Te... te vreau. Marturisirea ei foptita, tremurata o facea vulnerabila, iar el ftia asta. Urla in sinea lui. La naiba, chiar nu avea deloc instinctul de autoaparare? Chiar nu ftia ce insemna pentru un barbat ca femeia pe care o dorea sa i se ofere afa, fara refineri? §i-afa abia se mai putea stapani f i singurul motiv pentru care o facea era faptul ca, la urma urmei, ea chiat nu stia nimic. Era virgina. Era o fata modesta, crescuta intr-un stil autoritar, fi probabil habar n-avea la ce-1 ispitea. - N u spune asta, bombani el intr-un sfarsit. Ti'am mai zis... - §tiu, il intrerupse ea. Sunt prea neexperimentata ca sa fiu interesanta, fi tu... tu nu vrei sa fii folosit ca un porcufor de Guineea. N-am uitat. Nu plangea des, dar simfi lacrimile sarate arzandu-i ochii, iar el tresari vazandu-i durerea. -A m minfit. Doamne, cum am minfit. Atunci nu se mai putu stapani. Trebuia s-o atinga, s-o simta in brate inca pufin, sa-i guste din nou bu­ zele. Ii ridica mainile fi le afeza in jurul gatului lui, apoi ifi apleca capul in timp ce o cuprindea cu brafele f i o lipea de el. Gura lui o acoperi pe a ei, iar raspunsul ei instantaneu il ului. Acum ftia ce sa faca. Buzele ei se intredeschisera, lasand limba lui sa patrunda, iar limba ei il intampina cu atingeri moi. El o invafase asta, afa cum o invafase f i sa se topeasca langa el, iar gandul il innebuni, afa cum il innebunea atingerea sanilor ei moi, lipifi de pieptul lui. Mary era in extaz in bratele lui, iar lacrimile pe care le varsase ii disparura printre gene. Era prea dureros, dar f i prea minunat, ca sa fie doar dorinfa. Dar daca era dragoste, nu ftia cum avea sa indure.

80

Linda 'Howard

Gura lui era infometatS f i asprS. Saruturile erau indelungi §i profixnde fi o amefeau complet. Mana lui urea fi ii cuprinse sanul, iar ea nu reufi decat sa scoata un geamSt de placere. Sfarcurile ii ardeau fi pulsau. Atingerea lui vindeca durerea, dar o f i intensifica, fiindca o facea sa vrea mai mult. II voia afa cum descrisese el, cu gura pe sanii ei, fi se lipi de el infierbantata. Se simfea goala f i avea nevoie de el ca sa fie completa. Avea nevoie ca el sa o faca a lui. W olf salta capul fi ii lipi fafa de umarul lui. -Trebuie sa ma opresc. Acum, gemu el. Tremura, la fel cum ar fi tremurat un licean pe bancheta din spate a mafinii parinfilor, in prima noapte de dragoste. Mary cantari repede toate criticile pe care i le-ar fi adresat matufa Ardith fi accepts ca era indragostita, fiindca amestecul acela de fericire fi chin nu putea sa insemne altceva. - N u vreau s& te opref ti, spuse ea rugatoare. Vreau sa ma iubefti. -N u , Sunt indian. Tu efti alba. Oamenii d in oraful asta te-ar distruge. Ce s-a intamplat in seara asta a fost doar o mica mostra din ce ai fi nevoitS sa infrunfi. - Sunt dispusa sa rise! strigS ea disperata. - Eu nu. Eu pot sa indur asta, dar tu, tu ai principiile tale liberale, scumpo. N u pot sa-fi ofer nimic in schimb. Daca ar fi crezut ca ar fi existat macar o fansa ca ei sa trSiasca acolo in linifte, Wolf fi-ar fi asumat riscul, dar ftia ca nu exista afa ceva, la cum stateau lucrurile. In afarS de Joe, ea era singura persoana din lume pe care voise vreodata s-o protejeze, fi niciodata nu-i fusese atat de greu sa ia o hotarare. Mary ifi ridica incet capul de pe umarul lui, cu obrajii umezi. - Nu te vreau decat pe tine. - Pe mine nu pofi sa mS ai. Lumea te-ar face bucafi.

0 inima neimfaCanzita

81

( Ii dadu cu blandefe brafele jos si se intoarse sa piece, f O auzi in urma lui, cu vocea joasa, gatuita, inghifindu-fi lacrimile. - O sa rise. W olf se opri, cu mana pe clanta. - Eu nu. L 11 vazu plecand inca o data, iar de data asta durerea fu mult mai mare.

capitolul 5 Joe era neobifnuit de distrat. In mod normal, era un elev extrem de atent f i se concentra aproape incredibil la ce avea de rezolvat, insa in seara respective se gandea la altceva. Acceptase fara sa comenteze faptul ca lecfiile aveau sa se desfafoare la fcoala fi niciodata nu daduse de infeles ca aflase care fusese subiectul intalnirii consiliului fcolii in urma careia se decisese schimbarea locafiei. Pentru ca era inceput de mai fi ziua fusese nefiresc de calduroasa, Mary inclina intr-un fel sa creada ca agitafia lui se datora asteniei de primSvara. Fusese o iarna lungS, fi nici ea nu era prea liniftita. Intr-un final, inchise cartea pe care-o avea in fafa. -H a i sa terminam mai devreme astazi, sugera ea. Nu prea merge treaba. Joe inchise fi el cartea fi-fi trecu degetele prin parul negru f i des, identic cu al tatalui sau. Mary se forfa sa se uite in alta parte. - Scuze, spuse el respirand adanc. Era tipic pentru Joe sa nu dea o explicate. Nu prea simfea nevoia sa se justifice. Insa, in saptamanile de cand faceau lecfii impreuna, purtasera multe conversafii personale intre lecfiile pregatite, iar Mary nu ezita niciodata daca exista posibilitatea ca vreunul dintre elevii ei sa aiba probleme. Daca era de vina doar astenia de primavara, voia ca el sa-i spuna asta. -T e supara ceva? Joe zambi amar, specific unui om mare, nu unui ba­ iat de faisprezece ani. - S-ar putea spune f i afa. -A h.

0 inima neimSCanzitd

83

| Zambetul lui o facu sa se simta ufurata, fiindca acum bariuia care era cauza neliniftilor lui. Era, intr-adevar, un soi de astenie de primavara. Matufa Ardith ii spu­ sese deseori nepoatei ei: „Cand un baiat devine barbat, fetele trebuie sa se pazeasca. Asculta la mine, parea o iau razna“. Cu siguran^a, Joe devenea barbat. Mary se Intreba in ce moment fetele deveneau femei. Joe lua stiloul fi se juca o vreme cu el, apoi il arunca Intr-o parte f i se hotari sa-i spuna mai multe. F; - Pam Hearst m-a rugat s-o due la film. : -Pam? j Era o surpriza fi, posibil, o problema. Ralph Hearst era unui dintre oamenii cei mai inverfunafi impotriva familiei Mackenzie. 1’; |o e o privi cu pleoapele lasate. i -Pam e fata despre care v-am spus mai demult. ; • Deci chiar era Pam Hearst. Era dragufa fi defteapta, iar trupul ei tanar fi zvelt putea, cu siguranfa, starni un baiat. Mary se intreba daca tatal lui Pam ftia ca fata lui flirtase cu Joe fi daca acesta era unui dintre motivele ostilitatii lui. - $i te duci? -’Nu, spuse el repede, surprinzand-o. - De ce? - Nu exista cinematografe In Ruth.

I mmh

> ■■

: -Tocmai asta e ideea. Ar trebui sa mergem in alt ora§. Acolo n-ar putea sa ne vada nici o persoana care ne cunoafte. Voia so iau din spatele fcolii, dupa ce se intuneca. Se intinse pe spate fi-fi puse mainile la ceafa. I-a fost prea rufine sa mearga la dans cu mine, dar sunt bun sa ne vedem pe furif. Poate s-a gandit ca, f i daca am fi vazufi, ideea ca s-ar putea sa merg la academie ar ajutao sa n-aiba probleme prea mari. Se pare ca oamenii s-au obifnuit cu gandul asta, adauga1el ironic. Cred ca indienii in uniforma sunt vazufi altfel.

84

Linda Q-CowarcC

D introdata, anunful impulsiv pe care-1 ficuse ea la intalnirea consiliului fcolii n u i se mai pSru o idee afa buna. - A i fi vrut sa n u le fi spus? - A trebuit s-o faced, raspunse el, fi din asta Mary infelese ca el ftia care fusese subiectul acelei intalniri. E o presiune in plus sa intru la academie, fiindca, daca n-o sa fiu admis, tofi vor spune ca indianul n-a fost in stare. D ar asta nu-i u n lucru rau. Daca asta ma face sa im i dau f i mai m ult silinfa, atunci inseam na ca su n t mai aproape de a fi admis. Personal, Mary n u credea ca Joe avea nevoie de alt stimulent. Ifi dorea atat de m ult lucrul acesta, incat dorinfa il mistuia. Reveni la subiectul conversatiei: - $i te supara faptul ca ti-a spus asta acum? - M-a scos din sarite. §i chiar m-a scos d in sarite faptul ca a trebuit s-o refuz, fiindca, sigur, cateva pipaieli n u mi-ar strica. Se opri brusc fi o privi d in nou pe Mary ca u n om mare, apoi schifa u n zambet. - Scuze. N-am vrut sa intru in intimitafi. Sa spunem doar ca ma atrage d in punct de vedere fizic, dar num ai atat. Nu-mi perm it sa m a amagesc in tr o asemenea situ­ a te , Pam este o fata draguta, dar n u figureaza in planurile mele. Mary intelese la ce se referea. Nici o femeie n u figura In planurile lui pentru m ult timp, daca nu pentru totdeauna, decat daca era vorba despre o descarcare fizica. Joe era o persoana solitara, la fel ca Wolf, fi, mai mult, Joe era atat de vrajit de perspectiva zbonilui, incat n u mai exista altceva pentru el. Pam H earst avea sa se marite cu u n baiat din oraf, avea sa se stabileasca in R uth sau prin apropiere f i avea sa-fi creasca familia in acelaf i cadru liniftit in care crescuse fi ea. N u era m enita pentru scurta atentie pe care i-o putea acorda Joe Mackenzie inainte sa piece.

O inima neimSfdnzita

85

-A veti idee cine a inceput barfele? intreba Joe, incruntandu-se. Nu-i plicea faptul ca cineva incercase sa-i faca rau profesoarei. - Nu. N-am incercat sa aflu. A r fi p u tu t fi oricine care a trecut pe acolo fi fi-a vazut m afina in fafa casei, mele. D ar se pare ca m ajoritatea au fi uitat, mai pufin... Se opri, ingrijorata. - Despre cine e vorba? intreba Joe. - N u vreau sa spun ca ea a inceput barfele, zise Mary repede. N u ma sim t bine in preajma ei. N u ma agreeaza, fi nu ftiu de ce. Poate afa se poarta cu toata lumea. Dottie Lancaster..* - D ottie Lancaster! Joe scoase u n raset sec. A r fi o idee. Da, ar fi p u tu t starni toata agitatia. A avut o via^a grea si-mi pare oarecum rau de ea, dar s-a straduit sa-mi faca viafa u n iad cand eram la ea in clasa. - Via^a grea? De ce? -S o fu l ei era fofer de camion, fi a fost om orat acum mulfi ani, cand fiul ei era mic. Facea o cursa in Colora­ do, s-a ciocnit cu u n fofer beat fi a cazut de pe o stanca. §oferul beat era indian. N-a depaf it niciodata momentul f i are u n dinte impotriva indienilor - sau cel pufin afa presupun. - E absurd. Joe ridica din umeri, ca fi cum ar fi vrut sa spuna ca m ulte 4ucruri erau absurde. - Oricum , a ramas singura cu copilul f i a dus-o destul de greu. N u prea avea bani. A inceput sa predea, dar trebuia sa plateasca pe cineva sa aiba grija de copil, dar copilul avea nevoie de ingrijiri speciale cand a fost destul de mare incat sa mearga la fcoala, iar astea au necesitat fi mai m ulti bani. -N ic i n u ftiam ca D ottie are ’copii, spuse Mary, surprinsa. -N u m a i pe Robert. Bobby. Are,,vreo douazeci fi trei sau douazeci fi patru de ani, cred. Inca locuiefte

86

Linda iCoward

cu doamna Lancaster, dar nu prea are de-a face cu alfi oameni. -C e s-a intamplat cu el? Are sindromul Down sau o dizabilitate de invafare? - Nu e retardat. Bobby e doar diferit. Ii plac oamenii, dar nu in grupuri. DacS vede mulfi oameni impreuna, devine agitat, asa ca st& mai mult singur. Citefte mult fi asculta muzica. Dar o data a lucrat pe timpul verii la magazinul cu materiale de cOnstrucfii, fi dom­ nul Watkins i-a spus lui Bobby sa umple o roaba cu nisip. In loc sa duc& roaba langa gramada de nisip fi sa puna nisip cu lopata, Bobby lua nisip in lopata fi il cara la roaba. Si alte lucruri de acest fel. Avea probleme la imbracat, ifi lua mai intai pantofii, apoi nu putea sa-fi puna blugii. Mary mai vazuse persoane ca Bobby, care intampinau greutafi in rezolvarea prpblemelor practice. Era o dizabi­ litate de invafare care putea fi depafita doar cu ingrijire specializata fi cu multa rabdare. Ii parea rau de el fi de Dottie, care nu avea o via$ prea fericita. Joe ifi dadu scaunul in spate fi se ridica, intinzandu-fi mufchii incordafi. - Calarifi? o intreba el brusc. -N u . N-am avut niciodata de-a face cu caii, chicoti Mary. O sa fiu data afara din Wyoming din cau­ za asta? - S-ar putea, raspunse Joe pe un ton grav. De ce nu venifi pe munte intr-o sambata, ca sa va invaf? In curand incepe vacanfa de vara, fi o sa avefi mai mult timp. Joe n-avea habar cat de mult o atragea ideea, nu numai sa calareasca, ci fi sa il vada din nou pe Wolf. Singura problema era ca prezenfa lui avea s-o doara la fel de mult ca absenfa lui, fiindca barbatul tot nu putea fi al ei. - O sa ma gandesc, promise ea, dar se indoia ca avea sa accepte vreodata oferta.

0 inima neimSfdnzita

87

Joe nu insist^, dar nici nu intentiona sa renunte. Avea s-o aduc& pe Mary pe munte, intr-un fel sau altul. Se gandea cS tatal s&u ajunsese aproape de limita rezistentei. Daca avea sa o vada acolo, fix sub nasul lui, avea sa se comporte ca un armSsar de care se apropie o iapa in calduri. Profesoara cea dragufa fi spirituals avea noroc dacS tatal lui n-o trantea la pamant din prima secunda. Joe trebui sa-fi ascunda zambetul. Nu mai va­ zuse pe cineva care sS-l impresioneze pe Wolf afa cum o facuse Mary Elizabeth Potter. II tulburase pe Wolf in asemenea masura, incat acesta devenise mai periculos ca o puma ranita. Fredona in m inte cateva mSsuri d in Matchmaker1. Cand Mary ajunse acasa in dupa-amiaza urmatoarei zile de vineri, in cutia poftala o aftepta o scrisoare din partea senatorului Allard. Degetele ii tremurau in timp ce o deschidea. Nu ftia ce avea sa faca daca erau vefti proaste pentru Joe, daca senatorul Allard refuza sa il recomande pentru academie. Senatorul Allard nu era singura lor posibilitate, insa el paruse cel mai receptiv, fi un refuz din partea lui ar fi fost cu adevSrat descurajant. Scrisoarea senatorului catre ea era scurta; ii mulfumea pentru eforturile depuse ca sS-1 aduca pe Joe in atentia lui. Se hotarase sa-1 recomande pe Joe pentru admiterea la academie, pentru primul an dupa absolvirea liceului. De acum incolo, depindea de Joe sa treaca de riguroasele examinSri academice f i fizice. In plic mai era fi o scrisoare de felicitari pentru Joe. , Mary stranse scrisorile la piept, fi ochii i se umplura de lacrimi. Reufisera, fi nici macar nu fusese atat de greu! Era pregatita sa scrie fiecarui membru al congresului o data pe saptamanS, pan! cand Joe avea ' Melodic din filmul muzical american Scripcarul de pe acoperi} (Fiddler on the Roof), lansat in anul 1971 (n.tr.)

88

Linda ‘Howard

sa-fi primeasca fansa, dar n u fusese nevoie. Notele fi creditele lui Joe fusesera convingStoare. Veftile erau m ult prea bune ca sa mai aftepte, afa ca se urea din nou in mafina §i o lua in sus, pe muntele Mackenzie. D rum ul era cu totul altfel acum. Zapada se topise, iar poalele m untelui erau acoperite cu flori de camp. Dupa gerul de iarna trecuta, caldura primSverii erau o binecuvantare pentru pielea ei, defi n u era nici pe departe la fel de cald ca in Savannah. Era atat de emofionata f i de fericita, incat nici nu observa prapastia ce se casca pe marginile drumului, pe masura ce urea, ci doar grandoarea salbatica a munfilor care se inalfau maiestuofi catre cerul albastru. Inspira fi ifi dadu seama ca primavara compensa pe deplin iarna. Se simfea acasa, intr-un loc indragit fi familiar. O pri brusc mafina in fafa ufii de la bucatarie a casei lui Wolf, starnind un nor de praf, fi, inainte ca motorul sa se opreasca, incepu sa urce scarile ca sa bata la uf a. -W olf! Joe! §tia ca strigatul acela era cu totul nepotrivit pentru o doamna, dar era prea fericita ca sa-i mai pese. In unele situafii, pur fi simplu trebuie sa strigi. - Mary! Chemarea venea din spatele ei, fi se intoarse. Wolf venea in fuga dinspre fopron, unduindu-fi ritmic trupul puternic. Mary fipa de incantare fi sSri de pe scari, iar fusta i se ridica in timp ce alerga pe aleea pietruita ce ducea spre fopron. - A reufit! striga ea, fluturand scrisorile. A reufit! W olf se opri fi o privi pe profesoara cea liniftita cum sarea fi salta spre el, iar fusta i se ridica pe coapse cu fie­ care pas. Abia avu timp sa-fi dea seama ca nu era nimic in neregula, ca radea, cand, de la o distanfa de cafiva pafi, ea i se arunca in brafe. Se infipse bine pe picioare fi o prinse la pieptul lui, apoi o inconjura cu brafele lui vanjoase.

0 inima neimbCdnzita

89

- A reu?it! exclama ea din nou ?i ii inconjurS gatul cu brafele. C W olf nu se putu gandi decat la un singur lucru §i ip simfi gura uscata. B y -A reu sit? ,, , Mary ii flutura scrisorile pe sub nas. B r A reufit! Senatorul Allard... Am gasit scrisoarea in cutia po§tala... N-am putut sa mai a?tept... U nde e Joe? ! §tia ca nu era prea coerenta §i facu u n efort sa-§i revina, dar nu se putea opri din ras. - E in ora?, dupa niste scanduri pentru gard. La nai­ ba, e§tisigura ca asta spune? Mai are un an de §coala... -M ai pufin de u n an, la ritmul lui. Oricum, trebuie sa implineasca §aptesprezece ani. Senatorul 1-a recomandat pentru admiterea la academie imediat dupa absolvire. Mai pufin de un an ?i jumatate! i’ C hipul lui W olf se umplu de o mandrie apriga, mandria de rSzboinic mo§tenita de la coman?i §i de la celfi. In ochii lu i licarea un foe negru, §i o ridica mai sus, finand'O cu mainile de subsuori, §i se invarti cu ea in brate. Mary i?i dadu capul pe spate, razand, ?i dintr-odata W olf se simfi cuprins de dorinfa. Senzafia fu mai puternica decat o lovitura in stomac ?i il dadu peste cap. O simfea moale ?i calda in brafele lui, rasul ei era proaspat §i cristalin ca primavara §i ar fi vrut sa faca sa dispara cama?ufa pe care o purta. Treptat, pe chffpul lui aparu o dorin^a mai patrunzatoare, mai primitive. Mary inca radea cand W olf o lasa in jos. Se opri atunci cand sanii ei ii ajunsera la nivelul fefei. Rasul lui Mary disparu atunci cand el o trase mai aproape ?i i§i ingropa fafa intre sanii ei. O prinse cu un braf de fese §i cu altul de spate, iar gura lui fierbinte ii cauta sfarcul. II gasi ?i i§i apasa buzele deasupra lui, peste rochie ?i sutien, insa senzafia era atat-de putemica, incat Mary gemu ?i-$i arcurspatele, impingandu-se spre el. Ii Nu era de-ajuns. I?i ingropa degetele in parul lui, tragandu-1 mai aproape de ea, dar tot n u era de-ajuns.

90

LindabCoward

II dorea cu o disperare subita f i crancenS. Straturile de haine dintre ei o innebuneau, f i se lipi fi mai tare de el, cu scancete abia perceptibile. - Te rog, implorS ea. Wolf... Barbatul ifi salta capul, cu ochii innebunifi de dorin0 . Sangele ii clocotea in vene fi respira greu. -Vrei mai mult? Vorbise cu o voce guturala, care nu ii era caracteristica. Mary se zvarcoli din nou, prinzandu-se de el cu disperare. -D a. O lasa sa alunece foarte ufor in jos, lipind-o intenfionat de umflatura intarita din pantalonii lui, ?i amandoi se infiorarS. Wolf nu se mai gandea la motivele pentru care refuzase sa se apropie de ea, nu se mai gandea la nimic altceva decat la dorinfa de a o face a lui. La naiba cu ce aveau sa creada ceilalfi! Privi in jur, masurand distanfa catre casa ?i catre §opron. §opronul era mai aproape. O apuca de mana ?i alerga spre u§ile mari ?i deschise ale ?opronului slab lum inat Mary abia reu§ea sa mai respire in timp ce Wolf o tragea dupa el. Era amefitS de incetarea subita a placerii, nu infelegea prea bine ce facea fi voia sa-1 intrebe ce avea: de gand, dar n-avea suficient oxigen in plamani sa adreseze intrebarea. Apoi ajunsera in fopron, fi fu naucita de lumina slaba, de caldura animalica fi de mirosul de praf, fen, piele fi cai. Auzi fofnete fi rumegatul cailor. Wolf o duse intr-o boxa goala fi o trase pe fanul proaspit. Mary se intinse pe spate, iar el o acoperi cu trupul lui, greutatea corpului sau musculos cufundand-o fi mai tare in fan. -Saruta-ma, fopti ea, ridicandu-fi mainile ca sa-fi treaca degetele prin parul lui lung f i sa-1 traga mai aproa­ pe de ea. - O sa te sarut peste tot pana termin cu tine, mormai el f i-fi pleca uf or capul.

0 inima netmBCdnzita

91

■ Gura ei se deschise la atingerea lui, iar limba lui o patrunse intr-un ritm adanc, pe care ea il recunoscu ?i-l accepts instinctiv §i la care raspunse imediat. Era greu, dar i se parea atat de natural sa il aiba deasupra ei, incat o incanta apasarea corpului lui. Ii inconjurS cu brafele umerii musculo?i §i il imbrafi^a §i mai strans. Voia sS-1 simtS cat mai aproape §i, pentru asta, i?i undui u§or §oldurile, rSspunzand apSsftrii abdomenului lui. MifcSrile lente ale foldurilor ei Sub el il facurS sa creada ca avea sa-i explodeze capul din cauza sangelui ce ii alerga in vene. Gemu adanc $i ii cauta fermoarul de la spate. Se gandea ca mai avea pufin §i murea daca nu-i simfea pielea mStasoasa sub maini, daca nu se in­ gropa in toata fiinfa ei. Totul era complet nou pentru ea, §i se imbujorase pufin, dar era atat de bine, incat nici prin cap nu-i trecu sa protesteze. Nu voia sa protesteze. II voia pe Wolf. Era perechea lui, calda ?i sexuala, con§tienta ca era o femeie care se oferea barbatului pe care-1 iubea. Voia sa fie goala pentru el, a?a cS-1 ajuta scofandu-?i m&nedle, in timp ce el ii dadu rochia jos de pe umeri ?i o lasa sa cada spre talie. IndrSznise sa cumpere Un sutien cu inchizfttoare in fafa, iar atunci cand el ii privi sanii, abia acoperifi de materialul subfire, de culoarea pielil, se bucura ca o facuse. Wolf deschise rapid sutienul cu o singura mana, un true pe care ea nu-1 invafase inca, §i-l trase intr-o par­ te pentru a-i dizveli curbele delicate, oprindu-se pufin inainte sa-i descopere sfarcurile. | Scoase din nou un geam&t surd, aproape ca un marait, §i se inclina ea s3 dea sutienul intr-o parte. Gura lui, calda §i umeda, aluneca pe sanul ei ?i prinse sfarcul intarit. Mary tresari, reacfionand cu tot corpul la o placere aproape dureros de intensa. In timp ce el ii sugea sfarcul, Mary inchise ochii §i gemu. Nu mai putea indura. Se simfea prea bine, simfea cum un §uvoi fierbinte de impulsuri placere-durere navaleau de la sani spre ab­ domen, acolo unde o durere surda o facu sa-§i stranga

92

Linda tfowarcC

picioarele §i sa se arcuiascS sub el, implorand in tacere salvarea pe care corpul ei n-o cunoscuse niciodata, insa pe care o simtea cu o infelepciune de mii de ani. Wolf o simfi mi^candu'se sub el din nou §i i§i pierdu §i ultima picatura de control pe care o mai avea. Ii ridica repede fusta spre talie ?i ii departa coapsele, a§ezandu-se la baza acelui V vulnerabil facut de picioarele ei. Mary deschise ochii, pufin §ocata de ceea ce simfea acolo jos, dar totodata dornica sa afle mai mult. - Scoate-fi hainele, sopti ea frenetic §i incepu sa-i descheie cSma^a. Wolf se ridica in genunchi $i-?i smulse cama?a. Pielea lui usor transpirata stralucea in lumina slaba, in care pluteau fire de praf. Mufchii puternici, acoperiti de pie­ lea bronzatS, il faceau sa para o maiastra sculpture vie. Ochii lui Mary il privira infometati, febrili. Era perfect, puternic §i viril, iar trupul lui fierbinte mirosea u§or a mosc. Se intinse dupa el, i§i plimba mainile pe pieptul lui lat §i mangaie zona de forma unui diamant presarat cu fire de par. Ii atinse sfarcurile, iar el inlemni, strabatut de un §uvoi de placere. Barbatul gemu mai tare si isi duse mainile la curea. Desfacu rapid catarama, apoi i?i descheie blugii, iar zgomotul metalic se intrepatrunse cu gafaitul lor. Cu ultima farama de voin$, se abfinu sa nu-§i dea jos §i chilofii. Era virgina. Nu isi permitea sa uite asta, chiar daca abia se mai putea stapani. La naiba, trebuia sa-§i vina in fire, ca sa n-o sperie §i sa nu-i faca rau. Mai bine murea decat sa-i transforme prima experience sexuala intr-un co§mar. Degetele subtiri ale lui Mary se incoladra in parul de pe pieptul lui §i trasera u$or. -Wolf, spuse ea. Doar numele lui, doar un singur cuvant, dar vocea ei calda ?i joasa il infiora mai mult ca orice altceva. - Da, raspunse el. Acum.

0 initnd neimSfanzita

93

Se apleca sa o acopere din nou cu txupul lui, apoi incremeni cad auzi un zgomot in dep&rtare. Injure in barba §i se ridicS din nou, chinuindu-se sa-§i controleze trupul §i frustrarea. -Wolf? Acum tonul ei era §ov&ielnic, consternat §i ii trada stanjeneala. Inflexiunea aceea il facu sa se simta un cri­ minal, fiindca inainte nu paruse deloc jenata. Fusese calda si iubitoare, dispusa sa se ofere fara rezerve. -Joe o sa ajunga aici in cateva minute, spuse el repe­ de. Ii aud ma§ina urcand pe munte. |! Mary inca era prea naucita, a§a ca il privi nelamurita. -Joe? - Da, Joe. §tii cine este Joe? Fiul meu, motivul pentru care e?ti aici. Obrajii i se inro§ira, §i se indrepta cat de mult putu, fiindca era in continuare incoladta in jurul lui. -O , Doamne, spuse ea. O, Doamne. Sunt goala. Tu e§ti gol. O, Doamne. - Nu suntem goi, mormai Wolf, §tergandu-§i transpirafia de pe fafa. La naiba! -Aproape! - Nu de-ajuns. Chiar §i sanii i se inro?isera de ru^ine. Wolf ii privi cu regret, amintindu-§i gustul ei dulce §i felul in care sfar­ cul catifelat inflorise in gura lui. Acum marina se auzea §i mai aproape, §i cu un comentariu obscen, rostit cu voce joasa, la adresa ap^ritiei fiului sau intr-un moment atat de nepotrivit, sari ift. picioare §i o ajuta §i pe Mary sa se ridice. Lacrimile ii napadira ochii atunci cand se intoarse cu spatele, chinuindu-se sa-$i inchida sutienul. Ce fusese in capul ei de cumparase o asemenea prostie? Matufa Ardith ar fi fost scandalizata. Matu§a Ardith ar fi facut un atac daca ar fi auzit ca nepoata ei se tdv&lise goald in fdn cu un barbat. $i, la naiba, nici macar nu reupse sa mearga pana la capat!

94

Linda (Ffoward

-Stai, te ajut eu, spuse Wolf pe un ton mult mai blind decat folosise vreodata. O intoarse spre el fi inchise cu dib&cie sutienul. Mary avea in continuare capul plecat. Nu putea s& il priveascS in ochi, dar contrastul dintre mainile lui arse de soare fi sanii ei albi o infierbanta. din nou. inghifi In sec f i se uita spre cureaua lui. Ifi trSsese pe el blugii f i ifi incheiase cureaua, dar umfl&tura vizibila din pantaloni ii dadu de infeles ca nu era complet neafectat de intrerupere. Asta o facu sa se simta mai bine fi-fi inghifi lacrimile in timp ce el o ajuta sa-fi ia rochia pe ea fi ii inchidea fermoarul. - Ai fan in par, o necaji el fi ii culese paiele din pletele incalcite, apoi ii scutura rochia. Mary ifi ridica mainile ca sa vada cum ii statea parul f i constata ca se desfacuse de tot. -Lasa-1, spuse Wolf. Imi place mai mult desfacut Arata ca matasea. Ifi trecu nervoasa degetele prin par fi il privi cum se apleca sa-fi ridice camafa din fan. - Ce-o sa creada Joe? murmura ea in timp ce mafina se opri in fafa fopronului. - Ca are noroc ca e' fiu-meu, altfel ar fi trebuit sa-1 omor, bombani Wolf, iar Mary nu era sigura ca glumea. Wolf ifi lua camafa, dar nu se deranja sa se Incheie inainte sa iasa in Ufa. Inspirand adanc, Mary ifi facu curaj sa-fi depafeasca rufinea fi il urma. Joe tocmai iefise din mafina fi acum statea langa Ufa, plimbandu-fi privirea de la tatal lui la Mary fi inapoi, scrutand chipul de piatra f i camafa deschisa ale lui Wolf fi parul ravafit al lui Mary. - La naiba! facu el fi tranti Ufa. Daca mai stateam un sfert de ora... -Afa ziceam fi eu, aproba Wolf. -Nu-i nimic, plec... Wolfofta.

0 inima neimbfdnzita

95

-Nu. Oricum, a venit sa te vada pe tine. -Afa ai zis fi prima data, replica Joe fi ranji. - §i tocmai am zis-o din nou. Se intoarse spre Mary, fi bucuria veftilor recente ii reveni in ochi. - Spune-i! Ea era incapabila sa gandeascS. - S5-i spun? - Da. Spune-i! Incet, mintea ei confuzS infelese la ce se referea. Ifi privi cu uluire mainile goale. Ce se intamplase cu scrisorile? Le pierdusera in fan? Ce jenant ar fi fost s& trebuiascS s5 le caute prin fan! Neftiind ce si faca, deschise mainile fi spuse pur fi simplu: - Ai reufit. Azi am primit scrisoarea. Joe se albi fi intinse involuntar mainile pentru a se sprijini de mafina, ca sa nu pice din picioare. -Am reufit? La academie? Am intrat la academie? intreba el raguf it. - Ai primit recomandarea. Acum depinde de tine sa treci examenele. I Joe dadu capul pe spate f i fipa, un chiot triumfator, ca o pantera aflata la vanatoare, apoi se repezi la Wolf. Cei doi barbati se baturS pe spate, razand fi strigand, apoi se imbrafifarS afa cum doi b&rbafi mai slabi n-ar fi putut s-o faca. Mary ifi impreuna mainile fi ii privi, zambind, cu inima batandu-i tare, de fericire. Apoi, un braf o trase mai aproape, f i se gasi cuibarita intre cei doi Mackenzie, aproape strivita de bucuria lor. ' - Ma sufocafi! protesta ea gafaind, proptindu-f i pal­ mele pe cele doua piepturi late f i impingand. Unui din piepturi era gol, sub o camafS neincheiata la nasturi, iar atingerea pielii lui calde facu sa i se inmoaie picioarele. Amandoi rasera de protestul ei, dar o eliberara imediat din stransoare. « Mary ifi aranja parul fi-fi netezi rochia.

96

Linda toward

-Scrisorile sunt pe undeva pe-aici. Cred ca mi-au cSzut. Wolf o privi malifios. - §i eu cred. Felul in care o tachina ii starni in sinea ei un val de bucurie, fi ii zambi. Era un zambet intim fi liniftit, genul de zambet pe care o femeie i-1ofera birbatului iubit dupa ce a finut-o in brafe, iar el se incalzi. Pentru a-fi masca reactia, se intoarse sa caute scrisorile fi vazu una pe alee, iar pe cealalta langa Ufa fopronului. Le ridica pe amandoua fi i-o dadu lui Joe pe cea care ii era adresata. Mainile baiatului tremurau in timp ce citea scrisoarea, chiar daca ftia deja confinutul. Nu-i venea sa creada. Se intamplase atat de repede. Un vis implinit ar fi trebu­ it sa fie mai greu de atins. Ar fi trebuit sa se chinuiasca mai mult ca sa fi-1 indeplineasca. Ah, inca nu conducea una dintre frumusetile alea de douazeci de milioane de dolati, dar avea so faca. Trebuia so faca, fiindca, fara aripi, s-ar fi simfit doar pe jumatate viu. Mary il privea cu o indulgence mandra fi il simfi pe Wolf crispandu-se langa ea. II privi intrebatoare. Tinea capul ridicat, ca fi cum adulmeca pericolul, iar chipul ii impietrise. Apoi auzi zgomotul unui motor fi se intoarse, in timp ce mafina ajutorului de ferif se opri in spatele mafinii lui Joe. Joe se intoarse, fi chipul lui impietri la fel ca al lui Wolf atunci cand Clay Armstrong cobori din mafina polifiei. - Doamna, i se adresa Clay, ducand mana la palarie. - Domnule Armstrong. In vocea ei se citeau doua sute de ani de lecfii riguroase privind bunele maniere. Matufa Ardith ar fi fost mandra. Dar simfi o ameninfare pentru Wolf, fi ii ve­ nea foarte greu sa nu intervina intre el fi ajutorul de ferif. Doar convingerea ca el n-ar fi fost de acord cu asta o facu sa stea locului.

0 inima neimfaCdnzita

97

I Ochii albaftri si prietenofi ai lui Clay nu mai erau deloc prietenofi. - Ce cSutafi aici, domnifoara Potter? -D e ce intrebafi? riposta ea, afezandu-fi mainile pe folduri. , - Treci la partea buna, Armstrong, interveni Wolf. - Bine, spuse scUrt Clay. Trebuie sa vii la interogatoriu. Pofi sa vii cu mine acum, de bunavoie, sau pot sa obfin un mandat de arestare. , Joe ramase impietrit, cu ochii arzand de furie fi dispe­ rare. Asta se mai intamplase o data, fi ifi pierduse tatal timp de doi ani. Fusese un cofmar. AcUm i se parea fi mai cumplit, fiindca in urma cu cateva clipe sarbatoreau f i fusese mai fericit ca oricand. , Wolf incepu sa se incheie la camafa. -C e s-a mai intamplat de data asta? intreba cu asprime. - O sa vorbim despre asta in biroul ferifului. | - O sa vorbim acum. Ochii negri ii intalnira pe cei albaftri, fi Clay ifi dadu seama ca barbatul n-avea de gand sa se clinteasca din loc daca nu primea un raspuns. I -A fost violata o fata de dimineata. Ochii aceia negri ca noaptea ardeau de manie. 1 -Afa ca v-afi gandit, desigur, la indian. I Scuipa cuvintele ca pe gloanfe, printre dinfii incleftafi. Dumnezeule, asta nu se putea intampla din nou. Nu de doua ori intr-o viafa. Prima data fusese de-a dreptul sfafietor, fi ftia ca nu avea sa se mai intoarca in iadul acela, indiferent ce trebuia sa faca. -Doar interogam cateva persoane. Daca ai un alibi, nu e nici o problema. ifi dam drumul. -Presupun ca vorbifi cu tofi fermierii din regiune, nu? Eli Baugh este la biroul ferifului fi raspunde la intrebari? Chipul lui Clay se intuneca. -Nu.

98

Linda (Howard

-N u m ai indianul, nu? - Ai antecedente, raspunse Clay stingher. - N u am... nici o... condamnare anterioarS, scrafni Wolf. Mi s-a jters cazierul. -L a naiba, omule, ftiu asta! urla Clay dintr-odata. M i s-a spus sa te iau, fi trebuie sa-mi fac treaba. -P a i de ce n-ai spus afa? N-af vrea sa impiedic un om Sci-fi faca treaba. V in dupa tine, adauga W olf dupa remarca sarcastica, indreptandu-se spre mafina lui. - Pofi sa vii cu mine. Te aduc inapoi. -N u , mulfumesc. Prefer sa am rotile mele, in caz ca feriful crede ca mi-ar face bine o plimbare. Injurand in foapta, Clay intra in mafina. Stam i u n nor de praf in timp ce cobora muntele, iar Wolf, in spa­ tele lui, un nor f i mai mare. Mary incepu sa tremure. La inceput fu doar un fior, insa apoi trem uratul ii zgudui tot corpul. Joe ramasese ca de piatra, cu pum nii incleftafi. Dintr-odata izbucni fi trase u n pum n in capota maf inii. - L a naiba, n-o sa-i faca din nou asta, fopti el. N u din nou.

-N u , n-o sa-i faca nimic, raspunse Mary inca tremurand, dar mdreptandu-fi umerii. Daca trebuie sa apelez la tofi judecatorii fi la toate tribunalele din fara asta, o s-o fac. O sa sun la ziare. O sa sun la televiziuni. O sa sun... Ah, habar n-au cata lume o sa sun. Inca avea destule relafii in Savannah, fi avea sa apeleze la mai mulfi oameni decat ar fi putut sa numere feriful de aici. Avea sa-i puna pielea in baf! - D e ce n u te duci acasa? sugera Joe pe u n ton indiferent. -V reau sa raman. Se afteptase ca ea sa se indrepte incet spre mafina, dar, auzind-o, o privi pentru prim a data. O parte din el crezuse ca avea sa fuga mancand pamantul, ca el fi W olf aveau sa rcimana singuri din nou, afa cum fusesera intotdeauna. Erau obifnuifi sa fie singuri. Dar Mary

0 inima neimUCanzita

99

r&m5sese acolo, ca fi cum n-avea nici cea mai mica in­ ten se sa parSseascS muntele, cu ochii alba?tri in flacari §i cu barbia fragila ridicata, ceea ce insemna, dupa cum ifi daduse el seama in trecut, ca ceilalti trebuiau sa se fereasca din calea ei. Baiatul, obligat de circumstance sa se maturizeze repe­ de fi in condifii vitrege, o inconjura pe femeie cu bratele lu i puternice fi o imbratifa, absorbind cu disperare o parte din puterea ei, fiindca ii era foarte teama ca urma sa aiba nevoie de ea. Mary il imbratifa fi ea. Era fiul lui Wolf, fi avea sa-1 protejeze cu toata fiinfa ei.

capitolul 6 Trecuse de ora noua cand auzira mafina lui W olf fi amandoi incremenira, de tensiune fi de ufurare deopotriva. Tensiune fiindca le era teama sa auda ce se intamplase, ufurare fiindca era acasa, nu la inchisoare. Mary nu fi-1 putea inchipui pe Wolf in inchisoare, chiar daca statuse acolo doi ani. Era prea salbatic, ca un lup care nu putea fi imblanzit niciodata. Nimic n-ar fi putut fi mai crud decat ca el sa fie mtemnifat. Intra pe Ufa din spate fi ramase acolo privind-o, cu chipul neclintit. Ea fi Joe erau afeza# la masa din bucatarie, cu cate o ceafca de cafea in fafa. - De ce n-ai plecat? Du-te acasa! Mary ii ignora tonul sec. Era atat de suparat, incat aproape ii simfea furia din partea cealalta a incaperii, dar ftia ca nu ea era finta. Se ridica, ifi varsa cafeaua aproape rece in chiuveta fi scoase alta ceafca din dulap, apoi tum a cafea proaspata in amandoua ceftile. - Stai jos, bea cafeaua fi spune-ne ce s-a intamplat, ii zise ea cu cea mai buna voce de profesoara de care era in stare. Wolf lua cafeaua, dar nu se afeza. Era prea furios ca sa stea jos. Mania ii fierbea in vene, iar mifcarile lui, de obicei atat de naturale, erau acum mecanice. Se intam­ pla din nou, fi nu avea de gand sa mai faca inchisoare pentru u n lucru de care nu era vinovat. Avea sa se lupte in toate felurile posibile, cu orice arma posibila, dar mai bine murea decat sa se intoarca la inchisoare. - Ti-au dat drumul, spuse John. - Au fost nevoifi. Fata a fost violata pe la pranz. Atunci eu duceam doi cai la barul W. R. Wally Rasco a confirmat, fi feriful nu a gasit o modalitate de a ma plasa

O inima neimdCanzita,

101

in doua locuri diferite, la o suta de kilometri d ista n t, la aceeafi ora, a?a ca a trebuit sa-mi dea drumul. - Unde s-a intamplat? W olf se scarpina pe frunte, apoi se ciupi de nas, ca fi cum 1-ar fi durut capul. Sau poate era doar obosit. - A fost atacata pe la spate cand se urea in mafina, care era parcata in curtea proprie. A pus-o sa condu­ ce aproape o ora, apoi i-a cerut sa traga pe marginea drumului. Nu i-a vazut chipul. Purta o masca de schi. Dar si-a dat seama ca era inalt, fi ferifului i-a ajuns descrierea asta. - Sa traga pe marginea drumului? facu Mary. E... ciudat. N-are nici un sens. $tiu ca drumurile nu sunt prea circulate, dar, oricum, ar fi putut veni cineva oricand. -M da. Plus ca o aftepta chiar in curte. Totul este ciudat. Joe batu cu degetele in masa. - Poate a fost cineva care trecea prin oraf. - Cata lume doar trece prin Ruth? intreba W olf cu asprime. U n strain ar fi ftiut cui aparfinea mafina sau cand ar fi trebuit sa piece de acasa? Daca mafina era a unui barbat? $i-a asumat multe riscuri, mai ales ca violul pare sa fi fost singurul motiv. Nu a jefuit-o, defi avea bani la ea. - Se ftie despre cine e vorba? intreba Mary. W olf o privi. - O sa se ftie, oricum, fiindca tatal ei era in biroul ferifului cu pufca in mana fi ma ameninfa ca-mi zboara creierii. A facut mate zarva, fi lumea vorbefte. Chipul lui ramasese neclintit, dar Mary simtea furia amara care-1 macina. Mandria lui crancena fusese facuta una cu pamantul. D in nou. Cum indurase sa stea acolo, sa asculte insulte fi ameninfari? ^Fiindca ftia ca fusese insultat, atat prin cuvinte rautacipase la adresa originii lui mixte, cat fi prin simplul fapt ca fusese chemat la interogatoriu. Se abfinea, se controls, dar furia era acolo. - §i ce s-a intamplat?

102

Linda to w a rd

-A rm stro n g 1-a oprit. A poi a venit W ally Rasco fi a confirm at povestea mea, iar feriful mi-a d at d rum ul cu u n avertism ent prietenesc. - U n avertisment! repeta M ary sSrind in picioare, cu ochii in fl&c&ri. P entru ce? O ciupi de barbie fi ii zambi cu raceala. - M-a avertizat sa n u m a apropii de femeile albe, dulce a$ . §i asta fi am de gand sa fac. A fa ca te duci acum frum ufel acasa fi ram ai acolo. N u m ai ai ce cauta pe m untele meu. - N u erai de aceeafi parere fi in fopron, riposta ea, apoi trase cu coada ochiului spre Joe fi se inrofi. Joe n u facu decat sa ridice d in sprancene, cu u n aer m ultum it. M ary se h o ta ri sa-1 ignore fi se intoarse spre W olf. - N u p o t sa cred ca-i perm ifi n eghiobului de ferif sa-fi spuna cu cine pofi sa iefi. W olf o scruta cu privirea. - Poate ca inca n u ai in teles, d ar povestea incepe d in nou. N u conteaza ca W ally Rasco mi-a confir­ m a t varianta. Toata lum ea o sa-fi aduca am in te ce s-a in ta m p la t acum zece an i fi ce sen tim en te le-a sta rn it acel incident. - A i fost exonerat fi de asta. Sau n u conteaza? - D oar p en tru u n ii oam eni, recunoscu el. Pentru majoritatea, nu. D eja le e team a de m ine, n u au incredere in m ine fi n u m a plac. Pana n u e prins n enorocitu l asta, n-o sa m ai p o t sa cum par nim ic d in oraf, nici m ancare, nici benzina. §i orice femeie alba care are de-a face cu m ine va fi ponegrita fi aratata cu degetul. D eci asta era. Inca incerca s-o protejeze. Il privi exasperata. -W o lf, refuz sa-mi traiesc viafa in funcfie de prejudecafile altcuiva. A preciez faptul ca incerci sa m a protejezi... Il auzi scrafnind d in dinfi.

0 inima neimbCanzita

103

-Serios? intreba el sarcastic. A tunci du-te acasa! Ram ai acasa, f i eu ram an aici. S -P e n tru cat timp? In loc sa-i raspunda la intrebare, W olf facu o afirmafie evaziva: '■ - O sa fiu in to td eau n a u n metis. f - §i eu o sa fiu intotdeauna ceea ce sunt. N u ti-am cerut sa te schim bi, spuse ea, cu durere in voce. ; II privi cu am araciune fi cu dorinfa, cum nu-1 m ai privise nici o femeie, iar furia ce il cuprinsese se inteti, fiindca n u putea s-o ia in brafe, nu putea sa strige cat il finea gura r a era femeia lui. A vertism entul ferifului fusese suficient de clar, iar W olf ftia b in e ca ostilitatea im potriva lui avea sa capete cat de curand proporfii nem asurate. M ary putea fi afectata foarte ufor, fi acum nu-i era team a ca risca doar sa-fi piarda serviciuL A sta n u era nim ic pe langa pericolul in care putea fi pusa. Putea fi terorizata acasa, putea fi jefuita, putea fi injurata §i scuipata pe strada, putea fi atacata. C h iar daca era foarte hotarata, era d o ar o femeie m arunfica, neajutorata in fafa oricui ar fi v ru t sa-i faca rau. - $tiu, spuse el intr-un sfar?it fi, involuntar, se apro­ pie fi o m angaie pe par. Du-te acasa, Mary. C a n d se term ina totul... Se opri, fiindca n u voia sa faca p rom isiuni pe care n u ar fi p u tu t sa fi le fina, dar ceea ce spusese fu suficient ca sa faca ochii femeii sa luceasca. -B in e , fopti ea, luandu-1 de m ana. A propo, af vrea sa te tunzi. W o lf p aru m irat. - Sa m a tund? - D a . T u vrei sa-mi fin parul dipsfacut, eu vreau sa te tunzi, - D e ce? M ary il privi experta.

104

Linda Odoward

-N u porfi pSrul lung fiindca efti indian. Ai parul lung doar ca sa enervezi lumea, ca sa nu uite vreodata ca efti indian. Afa ca tunde-1. - Parul scurt n o sa ma faca mai pufin indian. -Nici parul lung n o sa te faca mai mult indian. Mary parea in stare sa ramana acolo pana in ziua de apoi, daca el nu accepta sa se tunda. Ceda brusc, mormaind: - In regula, o si ma tund. - Bine, spuse ea zambind fi se ridica pe varfuri ca sa-1 sarute in colful gurii. Noapte buna. Noapte buna, Joe. -Noapte buna, Mary. Dupa ce pleca, Wolf ifi trecu mana prin par, apoi se incrunta dandu-fi seama ca tocmai fusese de acord sa se tunda. Ridica privirea fi observa ca Joe se uita atent la el. - Ceo sa facem? intreba baiatul. -C e e nevoie, raspunse Wolf neinduplecat. Cand Mary iefi la cumparaturi a doua zi de dimineafa, gasi toata lumea din magazin stransa in grupulefe de cate doua sau trei persoane, fUfotind despre viol. Afla repede identitatea fetei. Era vorba despre Cathy Teele, a carei sora mai mica, Christa, era eleva lui Mary. Toata familia Teele era distrusa, potrivit fufotelilor pe care le auzi Mary in timp ce-fi punea cumparaturile in cof. La raionul de faina fi malai se intalni cu Dottie Lancaster, insofita de un tanar despre care Mary presupuse ca era fiul ei. -Buna, Dottie, o saluta Mary pe un ton agreabil, def i era posibil ca Dottie sa fi lansat zvonurile despre ea §i Joe. - Buna, raspunse Dottie mai degraba ingrijorata, decat acra, afa cum era de obicei. Ai auzit ce i s-a intamplat bietei fete a lui Teele? -N-am auzit nimic altceva de cand am intrat in magazin.

0

inima mimdfdnzita

105

- L-au arestat pe indian, dar feriful a trebuit sa-i dea drumul. Sper ca acum o sa ai mai multa grija cu cine umbli. -W olf nu a fost arestat, spuse Mary, incercand sa se stapaneasca. A fost interogat, dar era la ferma lui Wally Rasco atunci cand a avut loc atacul, fi domnul Rasco a confirmat. Wolf Mackenzie nu e un violator. -U n tribunal 1-a considerat violator fi 1-a trimis la inchisoare. - §i i s-a fters cazierul atunci cand au prins adevaratul violator, care a marturisit fapta pentru care fusese condamnat Wolf. Dottie facu un pas inapoi, albindu-se la fafa. ilU-Asta spune indianul, dar, dupa cate se ftie, e posibil sa fi fost eliberat condifionat. E Ufor de vazut de partea cui efti, caci, la urma urmei, ai umblat cu indienii de cand ai venit in Ruth. In fine, domnifoara, o zicala veche spune ca, daca te culci cu cainii, iei purici. Mackenzie sunt nifte gunoaie mizerabile... - Sa nu mai spui o vorba, o intrerupse Mary, inrof indu-se de furie fi fecand un pas spre Dottie. Era manioasa fi-i venea sa o plesneasca. Matufa Ardith spunea ca o doamna nu se certa niciodata, dar Mary era dispusa sa renunfe pentru totdeauna la titulatura asta. -W olf e un barbat decent fi muncitor, fi n-o sa per­ mit nimanui sa afirme contrariul. Culorile se succedara pe chipul lui Dottie, dar ceva din privirea lui Mary o facu sa nu mai spuna nimic des­ pre Wolf. In schimb, se apropie fi fopti: -A i face bine sa ai grija, Domnifoara-§tie-Tot, sau o sa ai mari probleme. Mary se apropie fi ea, incleftandu-fi falcile. -M a ameninfi? intreba ea cu asprime. -Mami, te rog, fopti agitat tanarul din spatele lui Dottie in timp ce se agifa de braful ei. Dottie il privi, fi chipul i se lumina.

106

Linda toward

- Ia aminte la ce-fi spun, zise ea cu dispref, apoi se retrase fi se indeparta. Fiul ei, Bobby, era atat de agitat, incat ifi tot freca mainile, in timp ce ifi urma mama. Lui Mary ii paru imediat rau de scena care avusese loc. Dupa cate ii spusese Joe, Bobby se descurca greu in viafa de zi cu zi, fara sa mai aiba fi altele pe cap. Respira de cateva ori ca sa-fi revina, dar aproape ca se pierdu din nou atunci c&nd se intoarse fi vazu cum cateva persoane de pe culoar se holbau la ea. Auzisera, cu siguranfa, fiecare cuvinfel fi pareau deopotriva focate fi dornice de barfa. Nu se indoia ca tot oraful avea sa afle povestea in mai pufin de o ora: doua profesoare se certau din cauza lui Wolf Mackenzie. Ofta in timp ce lua o punga de faina. U n alt scandal era fix ce-i trebuia lui Wolf. Pe urmatorul culoar, o intalni pe Cicely Karr. Amintindu-fi de comentariile femeii de la intalnirea consiliului fcolii, Mary nu se putu abtine: -A m primit o scrisoare de la domnul senator Allard, doamna Karr. II recomanda pe Joe Mackenzie pentru admiterea la academie. Chiar f i ei i se paru ca vorbise pe un ton insolent. Spre surprinderea ei, doamna Karr paru incantata. -Serios? N-af fi crezut. Nu mi-am dat seama ce onoare ar fi asta pana nu mi-a explicat Eli. Dar acum, cu tot ce s-a intamplat, facu ea schimbandu-se la fa$. Este ingrozitor. Am... am auzit ce vorbeai cu Dottie Lancaster. Domnifoara Potter, nu va inchipuifi ce a fost acum zece ani. Oamenilor le era frica fi erau disperafi. Cof marul a inceput din nou. - $ i pentru Wolf Mackenzie e un cofmar, spuse Mary aprinsa. A fost inchis pentru un viol pe care nu 1-a comis. I s-a fters cazierul, dar, chiar f i afa, a fost prima per­ soana pe care a chemat-o feriful la interogatoriu. Cum credeti ca se simte? Nimeni nu-i da inapoi cei doi ani

0 inima neimbCanzita

107

petrecuti in inchisoare, §i acum se pare ca toata lumea incearcS sa-1 trimita din nou acolo. Doamna Karr paru pusa in dificultate. -A m grefit tofi atunci. Sistemul de justice a gre?it. Dar, chiar daca Mackenzie a dovedit ca nu a violat-o pe Cathy Teele, nu infelegi de ce a vrut sa-1 interogheze §eriful? -N u, nu infeleg. - Fiindca Mackenzie avea motive sa se razbune. Mary ramase perplexa. - Deci credefi ca voia sa se razbune §i ca pentru asta a atacat o fata care era doar un copil pe vremea cand a fost el bagat la inchisoare? Ce fel de om il credefi? : Era ingrozita atat de idee, cat ?i de faptul ca, mai mult ca sigur, toata lumea din Ruth era de acord cu doamna Karr. - Cred ca e un om care ura$te, spuse doamna Karr cu fermitate. Da, il credea pe Wolf capabil de o asemenea razbunare cumplita, obscena. I se citea in ochi. Mary simfi ca i se face rau §i clatina din cap. -N u, spuse ea. Nu. Wolf a ramas cu un gust amar din cauza felului in care a fost tratat, dar nu ura$te. §i niciodata nu ar rani o femeie. Daca exista un lucru de care era sigura pe lumea asta, acela era. Atingerile lui fusesera hotarate, dar niciodata brutale. §i doamna Karr clatina, la randu-i, din cap. - Nu-mi spune ca nu ura§te! I se cite?te in ochii aceia negri ca iadul de fiecare data cand se uita la oricare dintre noi. §eriful a aflat ca a fost in Vietnam, in nu §tiu ce grup special de criminali. Numai Dumnezeu ftie ce este in mintea lui! Poate n-a violat-o pe Cathy Teele, dar asta ar fi fansa perfecta pentru el sa se razbune, iar vina sa cada asupra celui care chiar a violat-ol -Daca Wolf ar vrea sa se razbune, n-ar trebui sa se ascunda, raspunse Mary cu dispref. Nu ftifi nimic

108

Linda Reward

despre omul acesta, nu-i afa? Locuiefte aici de ani de zile, §i nimeni nu-1 cunoa§te. - § i presupun cS dum neata il cunofti? intreba doamna Karr inrofindu-se la fa^a. Poate vorbim despre altfel de cunoaftere. Poate ca zvonul acela despre dum neata fi Joe Mackenzie era pe jumatate adevarat. De fapt, umbli cu Wol/Mackenzie, nu-i afa? Dispreful din vocea femeii o infurie pe Mary. -D a! aproape ca striga ea. Dar nu cat de m ult mi-af dori, se vazu obligate sa admita cu sinceritate. U n cor de exclamafii o facu sa se intoarca, fi se trezi in fafa mai multor localnici care se oprisera sa asculte. Acum chiar o facuse lata. Wolf ii ceruse ca ea sa pastreze distanfa, iar ea nu facuse altceva decat sa strige in gura mare ca umbla cu el. Insa nu-i era deloc rufine. Se simfea mandra. Cu W olf Mackenzie se simfea femeie, nu o profesoara demodata, o fata batrana care, culmea culmilor, avea fi o pisica. Nu se simfea ftearsa cand era cu Wolf, se simfea calda, dorita. Daca avea: vreu n regret, acela era ca Joe nu ajunsese acasa cu un sfert de ora mai tarziu in ziua precedenta, sau macar cu cinci minute, fiindca, mai m ult ca orice, voia sa fie femeia lui Wolf din toate punctele de vedere, sa se zbata sub trupul lui puternic, sa-i accepte pasiunea fi sa i-o ofere pe a ei. Daca era ostracizata din acest motiv, fiindca il iubea, se putea considera pierduta pentru societate. -C re d ca va trebui sa organizam o alta intalnire a consiliului fcolii, spuse cu raceala doamna Karr. - Cand oVfep face, nu uitafi ca am un contract cu termeni foarte clari, riposta Mary fi facu stanga-mprejur. Nu terminase de facut cumparattlrile,- dar era prea suparata ca sa continue. Cand puse produsele pe tejghea, casiera o privi de parea avea de gand sa refuze sa o serveasca, dar se razgandi cand vazu privirea aspra a lui Mary. Ajunse in goani acasa, mulfumita de faptul ca vremea parea sa fie de acord cu ea - asta daca norii cenufii Care

0 inima neimSCanzita

109

se formau pe cer insemnau ceva. Dupa ce asezS la locul lor cumparaturile, se, uita la motan, care se comportase ciudat in ultima vreme. Ii trecu prin minte un gand cumplit: oare il otravise careva? Insa Woodrow statea tolanit pe covor, a§a ca elimina, u§urata, varianta asta. I, „Cand se termina totul..." i; Propozitia ii rasuna in amintire, chinuind-o §i stirnindu-i o durere profunda. Ii era atat de dor de el, incat se simfea incompleta. II iubea §i, de§i infelegea de ce considera Wolf ca era mai bine ca ea sa stea departe de el, nu era de acord. Dupa ce se intamplase in dimineafa aceea cu Dottie Lancaster §i cu Cicely Karr, desparfirea nu mai avea nici u n rost. Ar fi putut foarte bine sa iasa in strada §i sa strige ca era femeia lui Wolf Mackenzie. Era dispusa sa-i ofere orice ar fi vrut de la ea. Matu?a Ardith o invafase ca intimitatea avea loc doar in cadrul unei casatorii, asta in cazul in care o femeie simfea, din cine ?tie ce motiv, ca nu putea trai fara un barbat, de§i matu§a Ardith spusese foarte clar ca nu-§i putea inchipui ce motiv ar fi fost acela. De§i Mary acceptase ca, in mod evident, oamenii treceau la fapte fi in afara casatoriei, nu fusese niciodata tentata sa faca asta pana nu il intalnise pe Wolf. Chiar daca o voia doar pentru o perioada scurta de timp, pentru ea era mai bine decat nimic. Chiar §i o singura zi cu el ar fi fost o amintire stralucitoare §i luminoasa pe care s-o prefuiasca in anii lungi §i groaznici fara el, o bucafica de caldura care sa ii ofere consolare. Visul ei era sa-?i petreaca viata cu el, dar nu-§i permitea sa spere asta. El era prea amar, prea calit de viafa. Era greu de crezut ca ar putea lasa o femeie alba sa se apropie atat de mult de el. Poate avea sa-i ofere trupul lui, chiar §i afectiune, dar nu avea sa-i puna pe tava inima sau sa-§i ia vreun angajament. Fiindca il iubea, §tia ca nu avea sa-i ceara mai mult. N u voia sa existe intre ei furie §au vina. Voia sa-1 faca pe W olf fericit cat de m ult timp putea, in orice mod posibil.

110

Linda tow ard

Ii ceruse sa-si tina parul desfacut, iar pletele matasoase ii ineonjurau umerii. Cand se privise tn oglinda in dimineafa aceea, fusese surprinsa de felul in care pieptanatura aceea relaxata ii imblanzea fafa. Ochii ii straluceau, fiindca i§i lasase parul desprins pentru el. Arata feminina, exact cum o facea §i el sa se simta. Nu mai avea sens sa-i lase pe cei din jur sa creada ca era neutra, nu acum, dupa certurile in care fusese implicate. Cand avea sa-i spuna ce se intamplase, el avea sa infeleaga ca nu avea nici un rost sa stea desparfifi. Se simfea chiar u§urata, fiindca in adancul sufletului nu fusese de acord cu hotararea lui. mcepuse sa se schimbe intr-o rochie de casa fara nici o forma, cand se privi in oglinda si se opri. Retrai clipa din ziua in care il intalnise pe W olf prima data, cand o vazuse in blugii vechi ai lui Joe, iar ochii i se marisera imediat. Cand ii aruncase o privire atat de fierbinte, atat de plina de virilitate, incat, chiar §i acum, simfea ca o lua tremuratul. Voia ca el so priveasca din nou a§a, dar era pufin probabil ca situatia Sa se repete daca se imbraca in continuare intr-un sac! ii displacura pe data toate hainele ei. D introdata, nici una dintre hainele ei nu i se mai parea potrivita. Rochiile ei erau, fara excepfie, modeste §i groase, dar si prea largi §icenu§ii. Silueta ei zvelta ar fi fost mai bine evidenfiata in fesaturi delicate din bumbac, in culori deschise, veSele sau chiar in blugi stramfi. Se intoarse ?i-§i privi fiandul in oglinda. Era micuf §i bombat. N u vedea vreun motiv pentru care sa-i fie ru§ine cu el. In comparafie cu altele, era un fund foarte draguf. Vorbind singura, se imbraca la loc in rochia cea „buna“ fi-§i lua poseta. Ruth nu era prea bine aprovizion at cu haine noi, insa gasea, cu siguranfa, ni^te blugi §i ni§te tricouri vesele, dar §i fuste §i bluze dragufe care, in primul rand, sa-i vina bine. §i nu voia sa mai vada vreodata vreun pantof „comod“.

0 immd neimSCanzitd

111

Norii cenuf ii se finura de promisiune, fi, in timp ce ea conducea spre ora?, incepu sS plouS. Era o ploaie marunta, din cele pe care fermierii fi agricultorii din toatS lumea le afteptau cu nerabdare, nu o ploaie torentiala care se ducea repede, in loc sa umezeasca bine pamantul. Matufa Ardith n-ar fi ie§it din casa in timp ce ploua, dar Mary nu se gandi la asta. Se opri mai intai la singurul magazin din Ruth care vindea doar haine de femei, defi, din rafiuni legate de necesitate, hainele nu veneau de la casele de moda din Paris. Cumpara trei perechi de blugi marimea 32, doua pulovere usoare din bumbac f i o camafa albastra din batist, care o facu sa se simta ca o pioniera. O fusta moderna din denim fi un pulover rofu aprins o incantara atat de tare, incat facu o pirueta, ca un copil. Alese fi o fusta maro, care-i venea atat de bine, incat nu putea renunfa la ea, in pofida culorii, fi ii asorta o bluza roz. In final alese fura o fusta din bumbac de culoare lila ?i un tricou asortat, cu guler de dantela. Din acelafi impuls de incantare fi din spirit de fronda, alese o pereche de sandale albe, ele­ gante, fi una pantofi sport. Cand vanzatoarea ii spuse cat avea de plata, Mary nici macar nu clipi. Afteptase de prea mult timp momentul acela. Inca nu terminase. I§i incuie pachetele in mafina §i se grabi, prin ploaie, catre magazinul Hearst, de unde toata lumea cumpara cizme. Fiindca Mary intenfiona sa-fi petreaca cea mai mare parte a timpului pe muntele lui Wolf, se gandi ca avea nevoie de o pereche. Domnul Hearst fu aproape nepoliticos cU ea, insa Mary il privi fix fi se gandi, pentru putin timp, sa-1 ameninfe din nou cu degetul. Renunfa totufi la idee, fiind­ ca degetul ifi pierdea din puteri daca era folosit prea des, fi era posibil sa mai aiba nevoie de el pe viitor. Afa ca il ignora fi proba cizme, pana cand gasi in sfarfit o pereche care ii venea bine. De-abia aftepta sa ajunga acasa si sa se imbrace in blugi fi in camafa de batist. Putea chiar sa poarte

112

Linda (tfoward

cizmele prin casa, ca s5 se mai lase. "Woodrow nu avea de ce sa se supere. Se gandi din n o u la privirea lui W olf fi incepu s& tremure. M afina era parcata putin mai sus, la o stradS distanfa, fi incepuse s& ploua destul de tare. Mary se certa in g in d ca n u mersese cu m afina de la magazinul de haine pana la Hearst. In R uth n u existau trotuare, iar pe asfalt se formasera deja balfi mari. In fine, avea in picioare pantofii ei cei comozi, trebuia sa-i pu n a la incercare! J i n i n d deasupra capului cutia cu cizmele, incercand sa se fereasca macar partial de ploaie, iefi de sub marginea acoperifului fi se uda im ediat pana la glezne atunci cand caka intr-o baltoaca. Inca mai bom banea in sinea ei cand trecu pe langa aleea dintre magazinul general fi cladirea urm atoare, unde fusese o frizerie, dar care acum era goala. N u auzi nim ic fi n u vazu nici o mifcare. Nici u n semnal de alarma. O m ana mare, uda de la ploaie, ii acoperi gura fi u n braf ii inconjura trupul, finandu-i mainile jos, in tim p ce atacatorul o tara spre alee, indepartandu-se de strada. Mary se lupta instinctiv, rasucindu-se fi lovind in tim p ce fipa infundat sub palma barbatului. M ana lui ii strangea atat de tare fafa, incat degetele i se infigeau in obraji. Buruienile m ari fi um ede de pe alee o zgariau pe picioare, iar ploaia nemiloasa ii sageta ochii. Ingrozita, lovi fi mai tare. N u se putea intam pla afa ceva! N u putea s-o rapeasca ziua in amiaza mare! Ba putea. A fa procedase si cu Cathy Teele. Ifi elibera u n braf fi il intinse in spate, incercand sa-1 zgarie pe fafa. Degetele ei disperate gasira doar o carpa de lana, uda. El injura cu vocea joasa f i raguf ita f i o lovi intr-o parte a capului cu pum nul. Simpirile i se estompara in tim p ce durerea ii sfarama capul, iar lupta ei deveni inutila. Era pe punctul de a-fi pierde cunoftinta cand ajunsera la capatul aleii, iar el o trase in spatele cladirii parasite.

0 invma netmliCanzita

113

Ii simtea in ureche respirafia rapida fi aspra, iar barbatul o impinse pe burtS in pietrif fi noroi. Reufi sS-§i elibereze din nou braful fi intinse m ana ca sa-si amortizeze caderea. Pietrif ul ii zgarie palma, dar mai c5 nici n u simfi. M ana lui inca ii acoperea gura, sufocand-o. Ii ingropa fata in tarana fi o tinu la pam ant, lasandu-se cu toata greutatea pe spatele ei. C u m ana cealalta ii apuca fusta si o ridica. II zgarie cu salbaticie, incercand sa ii dea m ana la o parte ca sa poata tipa, iar el o lovi din nou. Era ingrozita ft il zgana in continuare. Injurand, ii desparfi cu forfa picioarele fi se impinse in ea. II simfea impingandu-se to t mai mult, prin haine, fi simfi ca se sufoca. „Dumnezeule, nu!“ Auzi cum ii sfasia hainele, iar repulsia covarfitoare ii d adu putere. Ii m ufca de m ana cu salbaticie fi incerca sa-1 zgarie pe fata. Urechile ii fiuiau, dar auzi un strigat. Barbatul de deasupra ei se incorda, apoi ifi afeza m ana langa capul ei fi se propti in ea ca sa se ridice. C u vederea incefofata de ploaie fi de noroi, vazu doar o maneca albastra fi o m ana palida, cu pistrui, inainte ca el sa dispara. De deasupra fi din spatele ei se auzi u n zgomot asurzitor fi se intreba daca avea sa fie lovita de fulger. Nu, fulgerul s-ar fi produs inaintea tunetului. Pe caldaram se auzeau pafi. Trecura pe langa ea in fuga. Mary ramase nemifcata, cu trupul am orfit fi cu ochii inchifi. Auzi injuraturi rostite cu o voce joasa, iar pafii se intoarsera. - Mary, spuse o voce poruncitoare. Efti bine? Reuf i sa deschida ochii f i il privi pe Clay Armstrong. Era ud pana la piele, iar in ochii lui albaftri se citea mania, dar o ajuta cu blandefe sa,se intoarca pe spate fi o ridica in brafe. - Efti bine? intreba el din nou pe u n ton mai dur. Ploaia ii biciuia chipul.

114

Linda tfcward

- Da, reufi ea s5 rSspunda fi-fi afeza capul pe umarul lui. - O sa-1 prind, promise Clay. Ifi jur, o sa-1 prind pe nenorocit.

In ora? nu exista medic, dar Bessie Pylant era infirmiera calificata, iar Clay o duse pe Mary acasa la Bessie. Aceasta il contacta pe medicul particular pentru care lucra ea fi il convinse sa vina din oraful vecin. lntre timp, ii cura^a cu grija ranile lui Mary, ii puse ghea^a pe vanatai fi ii facu un ceai fierbinte, mult prea dulce. Clay disparuse. Dintr-odata, casa lui Bessie se umplu de femei. Sharon Wycliffe o asigura pe Mary ca ea fi Dottie puteau sa se ocupe de orele de luni daca Mary nu se simfea in stare sa vina la fcoala, Francie Beecham povesti despre vremurile in care era ea profesoara, cu un scop evident, iar celelalte femei ii pnura isonul. Mary rSmase nemifcata, strangand la piept patura pe care Bessie o infafurase in jurul ei, atat de tare, incat degetele i se albisera. §tia ca femeile incercau sa o distraga fi le era recunoscatoare. Ifi impuse sa se concentreze asupra discupilor lor frivole. Veni chiar f i Cicely Karr f i o mangaie pe mana, chiar daca se certasera in urma cu numai cateva ore. Apoi aparu medicul, iar Bessie o duse pe Mary intr-un dormitor, ca sa o consulte. Mary raspunse la intrebari cu voce joasa fi scanci atunci cand el o palpa pe cap, acolo unde barbatul o lovise cu pumnul. Ii verifica pupilele f i tensiunea f i ii dadu un sedativ uf or. - O sa fie bine, spuse el in final, batand-o pe genunchi. Nu ai comofie, durerea de cap ar trebui sa treaca in curand. U n somn bun o sa te ajute mai mult decat orice medicament. - Va mulpimesc mult ca a{i venit pana aici, spuse Mary politicoasa. O cuprinsese disperarea. Top se purtasera minunat, dar simtea ca mai avea pupn fi rabufnea. Se simfea

0 inima neimGCdnzitd

115

murdara §i expusa. Avea nevoie de intimitate fi de un duf §i, mai ales, avea nevoie de Wolf. Iefi din dormitor fi vazu ca ajutorul de ferif se intorsese. Veni imediat la ea fi o lua de mana. -C u m te simfi? - Sunt bine. Credea ca avea sa se apuce de urat daca o mai intrebau asta inca o data. -A m nevoie de o declarafie, daca te simtji in stare. -D a, e in regula. Sedativul ifi facea efectul. Simfea ca se detafa de tot, in timp ce medicamentul ii amorfea emofiile. II lasa pe Clay sa o afeze pe un scaun fi se infafura din nou cu patura. Ii era frig. - Nu trebuie sa-fi faci griji, o linifti Clay. L-am ridicat. E refinut. Afirmafia ii starni interesul fi il privi intrebatoare. I - E refinut? §tifi cine e? re - L-am vazut, spuse Clay cu raceala. - Dar purta o masca de schi, replica Mary amintindu-fi ca atinsese materialul cu degetele. - Da, dar la spate parul ii iefea de sub masca. Mary il privi uluita, iar amorfeala se transforma In groaza. Avea parul suficient de lung incat sa iasa de sub masca? Clay n-avea cum sa creada... N-avea cum! I se facu rau. -Wolf? fopti ea. - Nu-fi face griji. Ti-am spus ca e refinut. Ifi stranse pumnii atat de tare, incat unghiile ii lasara urme. -A tunci da-i drumul. Clay o privi uimit, apoi furios. -Sa-i dau drumul! La naiba, Mary, nu infelegi ca el te-a atacat? -N u , n-a fost el, raspunse ea clatinahd incet din cap, cu fafa palida.

116

Linda ifaward

- L-am vazut, spuse Clay rar $i raspicat. E ra in a lt f i avea parul negru fi lung. La naiba, cine altcineva ar fi p u tu t fi? - N u ftiu, dar n u era Wolf. Celelalte femei taceau si le ascultau nem iscate discufia. Cicely K arr interveni: - A m incercat sS te avertizSm, Mary. -A tu n c i n u m-afi avertizat despre cine trebuia! I-am vazut m ainile, spuse M ary cu ochii arzand, privind in ju r fi apoi d in n o u catre Clay. Era u n barbat alb. Avea pistrui pe m aini. Nu era W olf Mackenzie! Clay se incrunta. - E§ti sigurS? - Foarte sigurS. A pus m ana pe p&mant chiar in fafa ochilor mei. Scoate-1 pe W olf d in inchisoare chiar acum, spuse ea apucandu-1 de m aneca. A cum , m a auzi?! Si ar fi b in e sa n u fi d at nim eni in el! Clay se ridica, indreptandu-se spre telefon fi M ary le privi d in n o u pe femeile d in incapere. E rau palide §i ingrijorate. M ary ifi inchipuia de ce. A tat tim p cat il b an u iau pe W olf, team a f i m ania lor aveau o tin ta sigura. A cum trebuiau sa caute in ran d u l lor, la u n u i dintre ei. M ulfi barbati d in zona aveau pistrui pe m aini, dar W o lf n u . Avea m ainile lungi fi bronzate, batatorite de anii de m unca fi de calarit. Le simfise pe pielea ei. Voia sa strige ca W olf n-avea nici u n m otiv s-o atace, fiindca o putea avea oricand ar fi vrut, dar n-o facu. Am orfeala reveni. N u voia decat sa-1 aftepte pe W olf, daca avea sa vina. Peste o ora, el intra in casa lui Bessie de parea ar fi fost la el acasa, fara sa bata la Ufa. Se auzira exclamafii can d aparu in prag, acoperind aproape to t spafiul ufii cu spatele sau lat. N ici m acar n u se u ita la celelalte persoane d in camera. O chii lui erau fixafi asupra lui Mary, care statea ghem uita in patura, cu chipul lipsit de viafa. Cizmele lui bocanira pe podea, in tim p ce se apropia de Mary. O chii lui negri o cercetara d in cap pana-n pi-

0 inima neimbC&nzita.

117

cioare. A poi ii atinse b irb ia , intorcandu-i capul in lum i­ na, ca sa ii vada zgarietura de pe obraz p vanataile lasate de degetele dure pe carnea ei moale. Ii ridica m ainile p ii exam ina palm ele jupuite. C h ip u l lui parea de piatra. I* M ary voia sa planga, dar re u p sa schifeze u n zambet fugar. -T e-ai tuns, spuse ea incet ?i-p incruci§a degetele ca sa n u le treaca p rin §uvifele groase, matasoase, care ii incadrau perfect capul. - La prim a ora, m urm ura el, E p i bine? „ - D a . N-a... n-a re u p t sa... p ii tu. K-r § tiu, spuse el ridicandu-se. M a in to rc m ai tarziu. 0 sa p u n m ana pe el. Ifi p ro m it ca o sa p u n m ana pe el. K - D e asta se va ocupa polifia, spuse Clay cu asprim e. - Polifia nu se descurca prea bine, raspunse W olf cu ochii de gheafa. Ie p fara sa scoata o vorba, si pe M ary o trecura d in no u fiorii. C a t fusese el acolo, viafa incepuse sa pulseze in tru p u l ei am orfit, dar acum disparuse. Spusese ca avea sa se intoarca, dar se gandi ca ea trebuia sa se ducS kcasa. Tofi erau am abili, prea am abili. M ai avea pufin p se apuca de urlat. N u m ai rezista.

capitolul 7 Defi fusese focat de aspectul schimbat al lui Wolf, Clay il urma aproape imediat. Afa cum banuise, Wolf opri mafina in fafa aleii unde fusese atacata Mary. Cand Clay parcS fi el fi intra pe alee, W olf se lSsase deja in genunchi, examinand terenul plin de noroi. Nici ma­ car nu ridica privirea atunci cand se apropie Clay. In schimb, examina in continuare, cu atenfie, fiecare buruianS fi fiecare ferama de pietrif, fiecare urma fi fiecare neregularitate a terenului. - Cand te-ai tuns? intreba Clay. - De diminea^a. La firizeria din Harpston. - De ce? - Fiindca afa mi-a cerut Mary, spuse W olf simplu fi incepu sa se uite din nou la pamant. Parcurse incet aleea fi se duse in spatele cladirilor, oprindu-se in locul unde atacatorul o trantise pe Mary la pamant. Apoi merse mai departe, urmand exact paf ii atacatorului. La urmatoarea alee scoase un marait satisfacut f i ingenunche langa o amprenta aproape f tearsa. Clay trecuse el insufi pe acolo, la fel cum facusera fi multe alte persoane. -A m prenta ar putea aparfine oricui, ii spuse el lui Wolf. - Nu. E facuta de un pantof cu talpa moale, nu de o cizma. Merge cu picioarele ufor spre interior. Presupun ca are in jur de optzeci de kilograme. Nu prea e in for­ ma. Era deja obosit cand a ajuns aici. Clay se sim.fi stingher. Unii oameni ar fi crezut ca aceste abilitafi de urmarire faceau parte din moftenirea indiana a lui Wolf, dar nu era afa. Existau experfi foarte buni in viafa in salbaticie, care puteau urmari traseul

0 inima neimdCanzitd

119

parcurs de un om intro p&dure de parea ar fi avut vopsea pe talpile cizmelor, dar detaliile pe care le depistase Wolf ar fi fost observate doar de o persoana pregatita sa-i vaneze pe alfii. Nu se indoia de ceea ce-i spusese Wolf, fiindca vazuse fi alfi oameni, dar nu mulfi, care puteau trage asemenea concluzii. - Ai fost in Vietnam. $tia deja asta, dar, dintrodata, i se parea ca totul capata mai mult sens. Wolf inca examina urma de pantof. -D a. Tu? - 21 Infanterie. In ce trupa erai? Wolf ridica privirea §i schifa un zambet slab. -InLRRP. Stinghereala lui Clay se transforma in tremur. Era vorba despre patrula de recunoaftere la mare distan^a. Spre deosebire de recrufii obifnuifi, membrii acestei patrule petreceau saptamani intregi in jungla fi pe dealuri, vanand fi fiind vanafi. Supraviefuiau doar prin inteligenfa f i prin capacitatea de a lupta sau de a se ascunde in umbre, in funcfie de situafie. Clay ii vazuse iefind din tufifuri, slabi f i murdari, mirosind ca animalele salbatice, ceea ce f i erau, de fapt, Cu moartea in ochi f i cu nervii la pamant, atat de ostili, incat era periculos sa-i atingi pe neafteptate sau sa-i surprinzi pe la spate. Uneori, astfel de persoane nu puteau suporta atingerea unei alte fiinfe umane inainte sa-fi revina psihic. Oamenii inteligenfi pafeau in varful picioarelor in preajma unui membru al LRRP care tocmai se intorsese de pe teren. Clay putea doar sa ghiceasca forfa maniei reci fi mortale pe care o citea in ochii lui Wolf, insa o infelegea. Wolf zambi din nou fi, cu cel mai calm ton posibil, unui aproape blind, spuse: -A facut o grefeala. - Ce grefeala? -A ranito pe femeia mea.

120

Linda Q-Coward

- Nu e treaba ta sa-1 vanezi. E treaba polifiei. -Atunci polifia ar face bine sa-mi calce pe urme, spuse Wolf §i pleca. Clay il privi indelung, fara sa fie surprins de faptul c& o considera pe Mary femeia lui. II strabatu din nou un fior. Locuitorii din Ruth facusera o grefeala atunci cand il judecaserS pe acest om, dar violatorul facuse o grefeala f i mai mare, una care putea sa se dovedeasca fatala. Mary ignora cu stoicism toate protestele fi rugaminfile atunci cand ifi anunfa dorinta de a merge acasa. Tofi aveau intentii bune, fi le aprecia preocuparea, dar nu mai putea ramane. Nu era ranita, iar medicul spusese ca durerea de cap avea sa dispara in cateva ore. Pur fi simplu trebuia sa se duca acasa. Afadar, conduse singura, pe ploaie fi pe cea$, cu mifcari automate. Mai apoi, nu-fi mai amintea nimic de pe drum. Atunci cand intra in casa veche f i darapanata, se simfi ufurata, insa senzatia o sperie, afa ca o ignora. Nu-fi putea permite sa se relaxeze, nu acum. Poate mai tarziu. Acum trebuia sa se concentreze foarte bine. Woodrow i se incolaci de cateva ori in jurul gleznei, mieunand tanguitor. Mary il hrani, defi era deja gras ca o minge, apoi se simfi epuizata de acest mic efort. Se afeza la masa fi-fi puse mainile in poala, dupa care ramase nemifcata. Afa o gasi Wolf peste o jumatate de ora, cand lumina cenuf ie a zilei incepea sa se risipeasca. - De ce nu m-ai af teptat? intreba el din prag, cu un ton jos f i bland. -Trebuia sa vin acasa, explica Mary. -Te-af fi adus eu. - §tiu. Se afeza la masa langa ea fi ii lua mainile reci, tmpreunate, in ale lui. Mary il privi fix, f i el simfi un junghi in inima de parea primise un pumn intre coaste.

0 inima neimbCanzitd

121

Ar fi dat orice ca sa nu fi vazut vreodata privirea aceea in ochii ei. Fusese intotdeauna incapafanata, avusese intotdeauna spirit de fronds. Era slabufS fi delicata, dar, din punctul ei de vedere, invincibila. Fiindca simpla nofiune de infrangere ii era strains., trecuse cu dexteritate prin viafa, reufind sa aranjeze lucrurile dupa bunul ei plac fi luand drept firesc faptul ca vanzatorii se outremurau cand ii ameninfa cu degetul. Atitudinea aceea il enervase cateodata, dar, de cele mai multe ori, il subjugase. Pisicuta se credea tigroaicS fi, fiindca se comporta ca o tigroaica, ceilalti se dadeau la o parte. - Stii ce m-a speriat cel mai rau? intreba ea dupa o tacere indelungata. -Ce? -Voiam ca prima data sa fie cu tine, fi el avea de gand sa... Mary se opri brusc, incapabila sa termine propozifia. - Dar n-a facut-o. -N u. Mi-a ridicat fusta fi se apasa pe mine fi imi sfafia hainele, cand-Clay... Cred ca Clay a strigat. Cred ca a fi tras un foe. Tin minte ca am auzit sunet putemic f i am crezut ca e un tunet. Tonul ei plat il contrarie, fi ifi dadu seama ca inca era in stare de foe. -N-am sa-1 mai las sa se apropie de tine. Ai cuvantul meu. Mary incuviin^a din cap, apoi inchise ochii. - O sa faci un duf, spuse Wolf f i o ridica. U n duf lung, cald, fi in timpul asta eu o sa-fi pregatesc ceva de mancare. De ce ai pofta? IncercS sa se gandeasca la ceva, dar ii repugna chiar fi ideea de mancare. - Numai ceai. w Urea la etaj cu ea. Mergea drept, dar tot parea fra­ gile, ca fi cum abia reufea sa se stapaneasca. El voia

122

Linda to w a rd

ca ea sa planga, s5 urle, sS faca orice ar fi ajutat-o sa scape de tensiune. - Ma due sa-mi iau camafa de noapte. N u te deranjeaza daca-mi iau camafa de noapte, nu? II privea ingrijorata, ca fi cum se temea ca ii dadea prea multe batai de cap. -N u . Voia s-o atinga, sa-i inconjoare talia cu braful, dar lisa m ana jos inainte sa ajunga la ea. Poate n u voia sa fie atinsa. II cuprinse o senzafie de grea^a cand ifi dadu seama ca acum se putea simfi dezgUstata de atingerea lui sau a oricarui alt barbat. Mary ifi lua camafa de noapte fi statu docila in baia de moda veche in timp ce W olf potrivea apa. - Sunt la parter, spuse el indreptandu-se de spate fi dandu-se inapoi. Lasa uf a descuiata. - D e ce? intreba ea cu o privire solemna in ochii mari. - In caz ca lefini sau ca ai nevoie de mine. -N -o sa lefin. Zambi pufin. Nu, dom nifoara Mary Elizabeth Potter n-avea sa lefine, n u ifi permitea sa fie atat de slabs. Poate ca nu era atat de ferma fi dreapta din cauza tensiunii, ci din cauza unei coloane vertebrale de fier. §tia ca nu avea s-o poata face sa manance prea mult, asta daca manca totufi ceva, dar incalzi oricum o conserva de supa. TerminS fix la timp. Supa tocmai fiersese f i ceaiul era gata cand Mary intra in bucatarie. N u se gandise sa-fi ia pe ea u n halat. Purta doar ca­ mafa de noapte din bumbac alb, simplu, cu broderie. W olf incepu sa transpire fiindca, oricat de decenta ar fi fost cSmafa de noapte, to t ii zarea sfarcurile prin fesatura. Injur a in gand in timp ce Mary se afeza la masa ca u n copil ascultator. N u era m om entul pentru pofte carnale, insa faptul ca fi-o to t spunea in gand nu-1 ajuta. O voia, cu orice pref.

0 inima neimSfdnzita

123

Mary manca supa mecanic, fara sa protesteze, apoi b&u ceaiul fi ii mulfumi ca se ocupase de tot. W olf Stranse masa fi spala cele cateva vase, Gand se intoarse, Mary era to t la mas5, cu mainile in poalS, fi privea in gol. W olf inghefa pentru o clipa fi morrnai un blestem. Nu mai putea saindure. O ridica repede de pe scaun fi se afeza el, apoi o puse la el pe genunchi. Mary rSmase feapana o clipa, dupa care se sprijini de pieptul lui fi se relaxa, suspinand Ufor. P - Mira fost atat de teama, fopti ea. -§ tiu , iubito. i -G u m pofi sa ftii? Efti barbat, replica ea, pe u n ton pufin agresiv. - Da, dar am fostla pufcarie, fktduci aminte? Se intreba daca Mary infelegea la ce se refera, apoi o vazu tncruntandu'Se. - Oh! exclama ea, infiiriindu'se. Daca fi-a facut cineva rau... -S tai, stai! Nu, n-am fost atacat Stiu sa ma bat, fi toata lumea era conftienta de asta, adauga el, fara sa-i spuna cum ifi construise o asemenea reputafie. Dar li s-a intamplat altor prizonieri fi ftiam ca mi se putea intampla fi mie, afa ca eram in permanenfa in alerta. N u dormise nici o clipa profund fi avea mereu in m ana u n cufit facut dintr-o lingura ascutita; in plus, finuse ascunse in celula tot felul de arme. Pe multe din­ tre ele le vazusera fi paznicii, dar nu-fi dadusera seama ce erau. Ar fi fost nevoie de u n alt soldat LRRP care sa observe lucrurile pe care le facuse fi armele pe care le avea. Da, statuse in alerta. - Ma bucur, spuse ea> apoi ifi rezema brusc capul de gatul lui fi incepu sa planga. W olf o finu strans, trecandu-fi degetele prin parul ei ca s-o lipeasca de el. Corpul ei moale, subfire era zguduit de suspine, iar ea ii inconju,ra gatul cu brafele. N u mai adauga nici unui dintre ei nimic, dar nici nu aveau nevoie de cuvinte.

124

Linda tfoward

O finu in brafe pana ce, Intr-un final, ea incepu sa fom&ie §i spuse u§or confuzi: -Trebuie sa-mi sUflu nasul. Wolf se intinse pana la suportul de §ervefele ?i-i oferi un §ervefel. Mary i§i sufla nasul ca o adevarata doamna, apoi rSmase nemi§cata, incercand sa gaseascS o solufie pentru a accepta ceea ce i se intamplase. §tia cS ar fi putut sa fie mult mai rau, dar §i-a§a era destul de rau. Ii veni in minte un singur gand: nu voia sa ramana singura in noaptea aceea. Nu fusese in stare sa le indure pe femeile acelea care mi§unau in jurul ei, dar avea sa-i fie mult mai bine daca ramanea Wolf cu ea. - Ramai cu mine in seara asta? intreba ea ridicand privirea. Fiecare mu§chi din corpul lui uria§ se incorda, dar nu avea cum s-o refuze. - §tii ca da. O sa dorm pe... - Nu. Vreau sa spun... daca ai putea sa dormi cu mine in nOaptea asta ?i sa ma fii in brafe, ca sa nu fiu singura, numai in noaptea asta, cred ca maine a§ fi in regula. Spera ca lucrurile sa se rezolve atat de u§or, dar se indoia. Amintirile aveau sa ramana acolo, aveau sa apara din colfurile intunecate ale minfii ?i aveau sa o inspaimante c§nd se a?tepta mai pufin. Nu avea sa uite niciodata complet, §i tocmai de asta Wolf voia sa-1 prindS pe atacatorul ei §i sa-i rup& gatul. La propriu. - O sa-1 sun pe Joe, sa-i spun unde sunt, zise Wolf ?i o ridica de pe genunchi. Era inca devreme, dar ochii i se inchideau, a§a ca, dupa ce il suna pe Joe, Wolf se hotari ca nu avea sens sa mai amane. Ea trebuia sa doarma. Stinse lumina §i o inconjura cu braful in timp ce urcau impreuna scarile inguste. Trupul ei era cald ?i mladios sub bumbacul subfire, iar atingerea ei ii facu inima sa bata mai repede. I?i inclefta falcile, iar sangele incepu sa-i clocoteasca in tot corpul, dar mai ales in vintre. II a§tepta o noapte chinuitoare, §i ?tia asta.

0 mtfnd neimfaCanzita

125

p Dormitorul ei era atat de demodat, incit parea din secolul trecut, dar nu se afteptase la altceva. Mirosul delicat, de liliac, pe care tl asocia cu Mary era fi mai puternic aici. Durerea din vintre i se intensified, f - Sper cS patul e destul de mare pentru tine, spuse ea Ingrijorata, privind patul dublu. -E b u n . P ®Nu era destul de mare, dar era bun. Trebuia sS petreacl noaptea cu ea In brafe. Ea avea sa se lipeasca de trupul lui, fi el avea sa innebuneasca. Dintr-odata se intreba daca era in stare sa faca asta, daca putea sa r3mana cu ea toata noaptea fi sa n-o posede. Indiferent ce-i spunea rafiunea, corpul lui stia exact ce dorea. Se intarise deja atat de mult, incat abia se abfinea sa nu geamS. • - Pe Ce parte vrei s&dormi? I Ce conta? Chinul era chin, indiferent pe ce parte dormea. f - Pe stanga. Mary incuviinfa din cap §i desfacu patul. Wolf vru sa se uite In alta parte in timp ce ea se urea in pat, dar ochii nu-1 ascultarS. Ii vazu curba feselor atunci cand, pentru o clipa, camafa de noapte i se mula pe corp. Ii vazu picioarele albe §i subfiri ?i fi le inchipui imediat inconjurcindu-i talia. Vazu conturul sinilor ei frumofi, cu sfarcurile rozalii, fi-fi aduse aminte de cum Ii apucase sanii cii mainile fi sfarcurile cu gura, de mirosul fi de gustulei. 8 Se apleca brusc fi trase cearfaful peste ea. - Trebuie sa fac un duf. , Vazu sclipirea scurta de teama din ochii ei, dar Mary o Invinse fi spuse: - Prosoapele sunt in dulapul de langa Ufa de la baie. In timp ce se dezbraca in baie, incepu sS injure de mama focului in sinea lui. U n duf recfe nu avea sa-1 ajute. Facuse multe in ultima vreme, iar effectul era de foar­ te scurta durata. Avea nevoie de Mary goala, sub el,

126

Linda Reward

primindu-1 In ea. Cu siguranfa era atat de stramta, meat el nu avea s&reziste nici un minut... La naiba. Nu putea s-o lase singura. Nu in noaptea asta. Oricat de greu ar fi fost. Apa calda ii lovea ritmic trupul patruns de durere. Nu putea sa se bage in pat langa ea in halul asta. Ultimul lucru de care avea nevoie Mary era sa-1 simta pe el excitat toata noaptea. Avea nevoie de consolare, nu de sex. In plus, nici macar nu era sigur cat putea sa se stapaneascS. Nu mai fusese de prea mult timp cu o femeie, §i pe ea o voia de prea multa vreme. Nu putea sa o lase, dar nici nu putea sa se afeze langa ea in starea in care era acum. $tia ce trebuia sa faca, afa ca ifi cobori mana sapunita. Macar afa avea sa se poata controla putin, fiindca ar fi preferat sa-fi taie singur ga­ tul decat sa mai vada teama fi vulnerabilitatea aceea in ochii lui Mary. Statea nemifcata cand i se alatura fi nu se mifca atunci cand el stinse lumina. Se intoarse pe o parte abia cand greutatea lui incline salteaua. $i Wolf se afeza pe o parte fi ii inconjura talia cu braful, ca s-o ajute sa se cuibareasca la pieptul lui. Mary ofta fi simfi cum tensiunea ii disparea incet din corp fi se relaxa, lipita de el. - E bine, fopti ea. -N u fi-e teama? - De tine? Nu. De tine niciodata, adauga ea cu tandrefe. Diminea^a o sa fie totul bine, ai sa vezi, spuse ea intinzand mana in spate fi cuprinzandu-i barbia cu palma. Acum sunt prea obosita ca sa ma gandesc la asta. Pofi sa ma fii in brafe toata noaptea? - Daca asta vrei. -Te rog. Ii dadu ufor parul intr-o parte fi o saruta pe ceafa, bucurandu-se de fiorul delicat care ii strabatu corpul. -Este placerea mea, spuse el bland. Noapte buna, scumpo.

0 inima neimUCanzita

127

* ?. Furtuna o trezi. Soarele era aproape sa rasara, dar inca era destul de intuneric, iar norii negri accentuau lipsa de lumina. Furtuna era crancena fi-i amintea de vijeliile crunte din sud. Fulgerele brazdau cerul intunecat, iar tunetele transmiteau vibrafii in aer. Numara alene secundele dintre fulgere fi tunet ca sa vada cat de departe era furtuna: vreo zece kilometri. Dar ploua, iar picaturile se auzeau pe acoperiful vechi, de tabla. Era minunat. ? Se simti foarte vie, dar fi extrem de liniftita, ca fi cum aftepta ceva. Ziua de ieri era, prin definite, in trecut. Nu putea sa-i mai faca rau. Ziua de azi era prezentul, iar prezentul insemna Wolf. ; Nu era in pat, dar ftia ca fusese acolo toata noaptea. Il simfise chiar fi in somn, ii simtise bratele puternice imbratifand-o. Fusese atat de bine sa doarma cu el, incat nici nu putea descrie in cuvinte, de parea era menit sa se intample. Poate chiar era. Nu putea sa nu spere. Unde era? I se paru ca mirosea a cafea fi se dadu jos din pat. Se duse la baie, se pieptana fi se spala pe dinfi, apoi se intoarse in dormitor sa se imbraee. In mod ciudat, sim# dintr-odata ca sutienul o strangea fi nu-1 mai lua. Corpul ii era invaluit de o senzatie subtila de nelinifte fi nerabdarea se intensifica. §i lenjeria i se parea inutila. Ifi trase o rochie de casa larga, de bumbac, pe corpul gol fi cobori descul^a. Nu era in salonaf fi nici in bucatarie, defi ibricul gol fi ceafca din chiuveta explicau mirosul de cafea. Ufa de la bucatarie era deschisa, iar plasa pentru fanfari nu impiedica deloc intrarea aerului rece fi umed. Mirosul proaspat al ploii se imbina cu cel de cafea. Mafina lui inca era parcata langa terasa din spate. Dura doar cateva minute sa fiarba apa fi sa infuzeze un pliculef de ceai. Bau ceaiul la rriasa din bucatarie, privind ploaia. Era suficient de racc&re cat sa i se faca frig, fiindca purta doar rochia aceea subfire, insa nu-i

128

Linda tow ard

era frig, defi simfea ea sfarcurile i se intSrisera. Odinioara, asta ar fi facut-o sa se simta jenata. Acum se gandea doar la Wolf. Se afla la jumatatea distanfei dintre masa fi chiuvetS, cu ceafca goala in mana, cand, dintr-odata, il vazu acolo, de partea cealalta a ufii de plasa, privind-o. Hainele ii erau lipite de piele, iar de pe fa$L ii curgeau stropi de ploaie. Mary inghefS in clipa cand il vazu. Arata salbatic, primitiv, cu ochii micforafi fi stralucitori, cu picioarele dep&rtate. Vedea fiecare respirafie care ii umfla pieptul, ii vedea pulsul la baza gatului. Chiar daca statea nemifcat, simfea ca tot corpul ii era incordat. In clipa aceea f tiu ca avea sa o faca a lui fi ftiu fi ca fix asta afteptase. - O sa fiu intotdeauna un metis, spuse el cu voc joasa fi aspra, aproape acoperita de ploaia care huruia. O sa fie intotdeauna oameni care o sa ma disprefuiasca din cauza asta. Gandefte-te mult fi bine inainte sa ac­ cept sa fii femeia mea, fiindca nu e cale de intoarcere. -N u vreau sa ma intorc, spuse ea incet fi clar. Wolf deschise Ufa de plasa fi intra in bucatarie cu mifcari lente fi ferme. Mana lui Mary tremura atunci dind el ii lua ceafCa fi o afeza pe bufet. Apoi, ea se in­ toarse spre el. Wolf ifi afeza mainile pe talia ei fi o trase cu blandefe spre el. Hainele ii erau ude, iar partea din fafa a rochiei ei absorbi imediat uinezeala, facand fesatura sa se lipeasca de corpul ei. Mary ifi intinse hrafele spre umerii lui, inconjurandu-i gatul, fi-fi ridica gura spre a lui. Sarutul lui fu lent fi adanc, iar limbile li se atinsera, fi ea simfi ca ia foe. Acum ftia sa sarute, fi ii intampina lim­ ba cu a ei. Barbatul inspira adanc fi o stranse fi mai tare. Dintr-odata, sarutul nu mai era lent, ci infometat fi avid, iar presiunea gurii lui era aproape dureroasS. Simfi cum ii apuca rochia cu mana, ca sa o ridice. Apoi, palma lui batatorita ii urea pe coapsa. Ajunse la fold fi se opri, tremurand de exeitare atunci cand ifi

0 inima neimdCanzita

129

dadu seama c5 era goala pe sub rochie. Mana lui zabovi pe fesele goale fi le mangaie. Era o placere surprtnzatoare, iar ea se mifca sub degetele lui: Ii deschisese o lume cu totul nou&, lumea placerii senzuale, fi impingea in permanenta limitele. Nu mai putea sa aftepte prea mult, afa ca o ridica in brafe. O privi hotarat. -D e data asta nu ma opresc decat daca ia foe casa, spuse el incet. Nu-mi pasa daca suna telefonul, daca apare cineva in curte sau chiar daca bate la Ufa dormitorului. De data asta, mergem pana la capat. Mary nu raspunse, dar ii oferi un zambet incet, dulce, care il facu sa arda de dorinfa de a q poseda chiar acolo. O stranse in-brafe in timp ce o urea pe scarile inguste, care scarfaiau. O duse in dormitor fi o aseza cu grija pe pat. O privi pentru o clipa, apoi se indrepta spre fereastra §i o deschise. - Hai sa lasam furtuna sa intre, spuse el, iar furtuna veni, umpland semiintunericul din camera cu zgomote §i vibrafii. Mary simfi pe pielea fierbinte aerul rece §i proaspat. Suspina, dar sunetul fu inghifit de rumoarea tunetului ?i a ploii. Acolo, langa fereastra, in lumina slaba ce-i evidenfia mu§chii puternici, Wolf isi scoase hainele ude. Mary ramase lini^tita pe pat, cu capul intors spre el. Intai zbura camafa, dezvaluindu-i umerii stralucitori §i grei §i abdomenul fitumos lucrat. De cand il atinsese, Mary ftia ca sub pielea lui fina se aflau doar mu§chi. Se apleca sa-fi scoata cizmele fi fosetele, apoi se indrepta fi-fi desfacu iute cureaua. Zgomotul furtunii ii asurzi, iar Mary nu putu decat sa-fi inchipuie ca il auzea cum ifi desfacea capsele fi fermoarul de la blugi. Fara ezitare, ifi scoase blugii fi lenjeria fi le puse deoparteJEra gol. Inima ei pulsa dureros 'in piept in timp ce il privea, simfindu-se pentru prima, data foarte mica

130

Linda tow ard

§i neajutorata langa el. Era mare, era puternic §i era, far& indoiala, viril. Nu-?i putea lua privirea de la barbafia lui intarita. Avea sa-1 primeasca in ea, avea sa devina una cu el, §i era putin inspaimantata. Cand se apropie de ea, Wolf vazu nelinistea din ochii ei. - Sa nu-fi fie teama, §opti el, dandu-i parul la o parte de pe fata. Apoi o ridica pufiri §i incepu sa-i desfaca rochia, cu maini blande. -§tiu ce-o sa se intample, murmura ea, lipindu-si chipul de umarul lui. Cel putin teoretic. Dar nu infeleg cum se poate. - Se poate. O luam incet ?i u?or. -Bine, §opti Mary, lasandu-1 s-o ridice ca sa ii poata trage rochia de pe umeri. Ramase cu sanii goi si ii simti intarindu-se, umflandu-se, cu sfarcurile incordate. El se apleca sa ii sarute ambele sfarcuri, umezindu-le cu limba, iar ea i§i arcui spatele in timp ce o cuprindea caldura. Ii trase repede rochia peste folduri ?i picioare, fiindca nevoia s-o simta goala era prea urgenta ca s-o mai poata ignora, Mary se infiora, apoi ramase nemi?cata. Era pentru prima data, din copilarie, cand o alta persoana o vedea complet goala. Obrajii i se incalzira, fi inchise ochii in timp ce o napadeau senzafii de jena §i de expunere dureroasa. Ii atinse sanii, strangandu-i u?or, apoi palma lui aspra cobori incet pe abdomen, pana cand degetele lui atinsera triunghiul matasos. Mary scoase un sunet inabu?it fi deschise ochii. Il gasi privind-o cu o asemenea caldura, cu o asemenea incrancenare, incat uita de jena. Se simti dintr-odata mandra de faptul ca el o voia atat de mult, ca trupul ei il excita. Picioarele i se relaxara, ?i un deget patrunse intre pliurile ei moi, atingand cu blandefe carnea sensibila. Mary se incordS din nou §i gemu. Nu ?tia ca exista asa ceva, dar simtea ca o asteapta

0 inima mimmanzita

131

fi mai mult fi nu ftia dacS avea sa supraviefuiasca. Era o placere prea intensS, de nesuportat. - Ifi place? murmurS Wolf. Mary suspinS, iar trupul ei zvelt incepu sS se zvarcoleasca incet pe cearfaf, intr-un ritm vechi de cand lumea. El ii deschise fi mai mult picioarele cu mana, apoi reveni la explorarea senzualS fi in acelafi timp se aplecS sS-i acopere, insetat, gura cu a lui. Mary simfi ca amefefte si isi infipse unghiile in umerii lui, se agafa de el. Nu-i venea sa creads cum o atingea, ce senzafii incerca, dar nu-i trecu nici o clips prin minte cS ar vrea sS se opreasca. Simtea cS ardea pe dinauntru, ca intr-un acces de febrS ce se rSspandea fi se intensifica, panS cand nu mai ftiu cS exista pe lume altceva in afara de trupul ei fi al lui. Degetele lui o adusera in pragul delirului, in timp ce gura lui ii acoperea gemetele. Mary ifi indepartS buzele de ale lui. n> - Wolf, te rog, implorS ea, coplefitS de dorinfS. - Inca pufin, iubito. UitS-te la mine. Vreau sS-fi vSd chipul cand... ah... Mary scanci. Wolf o atingea ?i mai intim - era umeds §i extrem de sensibilS. Ochii lui negri o fixara in timp ce degetul ii aluneca u§or in ea, §i amandoi furS cuprin?i de spasme. Wolf ftia cS nu mai putea aftepta prea mult. Tremura din tot corpul. Mary era finS, umeds, incredibil de stramtS fi se zvarcolea in afteptarea extazului. Pielea ei palids, strSvezie il vrajea, il fermeca. Simpla ei atingere il fScea sS innebuneascS. Textura trupului ei il excita mai mult ca orice cunoscuse vreodatS. Intreaga ei fiintS era moale fi mStSsoasS. Avea pSrul fin, ca de bebeluf, pielea delicatS fi satinatS. Chiar fi carliontii dintre picioarele ei erau moi. O voia mai mult decat ifi dorea urmStoarea respirafie. Se mifcS intre picioarele ei, desfacandu-le ca sS se poata cuibari. Mary respira adanc cand il simfi tare

132

Linda iCoward

fi fierbinte. Ochii li se intalnira din nou in timp ce el se a§ez5 mai bine, apoi incepu sa p&trunda in ea. Erau direct in bataia furtunii. Un fulger brSzda cerul intunecat §i, aproape simultan, se auzi un tunet care zgudui casa cea veche. Vantul dadu cu brutalitate draperiile la o parte, impra§tiind ploaia pe podeaua din fafa ferestrei deschise §i acoperindu-le trupurile cu picaturi fine de apa. Mary izbucni tn plans, iar lacrimile se amestecara cu picaturile de apa de pe fafa, in timp ce ii accepta penetrarea lenta. Wolf se sprijinea in coate, cu chipul foarte aproa­ pe de al ei. Ii indeparta lacrimile cu buzele, apoi o saruta pe gura §i vazu ca avea gust sarat. Corpul ei se largea ca sa il primeasca, presiunea era enorma, iar durerea devenea aproape insuportabila. Ochii ii fura napadifi de alte lacrimi. O saruta si mai adanc, In timp ce i§i incorda fesele §i apSsa mai tare. Apoi, bariera corpului ei ceda. Wolf se ingropa in ea cu un geamat puternic, aproape chinuit, de placere. Era durere, dar era §i mult mai mult. Ii spusese ca sexul era fierbinte §i dur ?i ca probabil nu avea sa-i placa. Avea §i nu avea dreptate. Era fierbinte §i dur, crud |i primitiv. Era atat de puternic, incat ritmul o amefea. Insa, in ciuda durerii, nu se simfise nicicand mai vie. Putea percepe tensiunea §i excitarea salbatica din tru­ pul lui puternic. Il adapostea cu picioarele §i cu brafele, simfindu-se plina de el. Il iubea, iar el avea nevoie de ea. Nu traise niciodata cu adevarat pana in clipa aceea, clipa in care se daruise barbatului pe care il iubea. Nu mai putea sa nege, insa oricum nu conta. Cu siguranfa el §tia deja. Mary nu-?i ascunsese niciodata emofiile. Mainile ei se plimbara pe umerii uzi §i vanjofi §i ii mangaiara parul des. -Te iubesc, spuse ea, cu vocea acoperita de alt tunet naprasnic.

0 inima neimSCanzitd

133

Dac& raspunse, ea nu-1 auzi. Wolf o mangaie din nou fi incepu sS se mifte. O cuprinse o noua valvataie, iar disconfortul se risipi. Trupul i se arcui, iar foldurile i se ridicara incercand sa-1 primeasca fi mai mult. Ii spuse din nou ca il iubea. Chipul lui era plin de sudoare, fi incerca sa ifi cOntroleze miscSrile, dar furtuna era in incapere, in trupurile lor. $oldurile ei se unduiau, innebunindu-1. Se zvarcolira impreuna, in ritmul tunetelor, al patului care se lovea de perete fi al saltelei care nu parea sa mai reziste prea mult. Gemete joase fi scancete; carne umeda ?i mufchi infiorafi; maini prinzandu-se frenetic; mifcari brufte, rapide si urgente: le ftiu; le simfi, le auzi pe toate fi se simfi cuprinsa de febra. -Wolf? Scancetul intrebator era firav, frenetic. Unghiile ei se ingropara in mufchii puternici de pe spatele lui. - Nu te opune, iubito, lasa-te purtata de val. Elgemea, simfea ca se apropia de punctul culminant, ca nu se mai putea stapani. Ifi lua mana dintre ei fi o apucS de folduri, ridicand-o, lipindu-se §i mai mult de ea. | Mary simfi ca tensiunea fi febra crefteau la niveluri insuportabile, apoi simfurile ii explodara. Urla, fi tot trupul ii tremura fi se inclefta. Era cea mai dulce nebunie posibila, o placere de nedescris, care continua pana cand avu impresia ca era aproape sa moara. Wolf o finu strans pana se linifti, apoi incepu sa impinga cu putere. Gemetele lui guturale se contopira cu tunetele, iar trupul incepu sa i se zguduie atunci cand implinirea 11 goli complet. ; Apoi tacura, ca fi cum cuvintele ar fi pangarit atmosfera. Impreunarea lor fusese atat de vehementa fi de necesara, incat nu mai existase nimic altceva. Chiar fi furtuna, afa violenta cum era, fusese doar un acompaniament. Incet, fara prea mare tragere de inima, Mary simfi ca se intorcea la realitate, dar era fericita

134

Linda iCoward

sa se afle sub el fi sa nu faca altceva decat sa-i man­ gaie parul. Respirafia le revenise la normal, iar furtuna incepuse sa se indeparteze atunci cand Wolf se ridica si se afeza langa ea. O finu in brafe un timp, dar, dupa ce pielea incepu sa li se raceasca, patul umed li se paru inconfortabil. Cand pe Mary o apuca tremuratul, Wolf se ridica fi se duse sa inchida fereastra. Mary privi cum i se incordau f i i se relaxau mufchii, cu fiecare miscare a trupului gol. Apoi el se intoarse, iar ea fu fascinata instantaneu, iremediabil. Voia sa aiba curajul sa-i cerceteze tot trupul, in special abdomenul. Voia sa-1 cunoasca, sa-1 exploreze, ca pe un teritoriu nepatruns. - Ifi place ce vezi? intreba Wolf cu voce joasa, ainuzat. Lucrurile mersesera prea departe intre ei ca sa se simta jenata. II privi fi zambi. - Foarte mult. Mi te-am imaginat odata intr-un fort, dar acum e mult mai bine. Wolf se apleca fi o ridica din pat ca pe un fulg. - Ar fi bine sa ne imbracam inainte sa racefti fi inain­ te sa-mi uit bunele intenfii. - Ce bune intentii? - Sa nu-fi mai dau drumul decat cand vei fi atat de obosita, incat n-o sa mai pofi sa mergi. Mary il privi serioasa. -A fost minunat. Mulfumesc. -A fost al naibii minunat fi pentru mine, spuse el cu un zambet in colful gurii fi ii mangaie parul faten care batea in argintiu. Vreun moment neplacut? Mary infelese la ce se referea fi-fi sprijini capul pe pieptul lui. - Nu. Aia a fost cu totul altceva. Dar ea nu uitase, iar el ftia asta. Inca era vulnerabila fi tremura pe dinauntru, defi finea capul sus, cu mandrie. Avea de gand sa-1 faca sa plateasca pe cel care-i ranise spiritul neimblanzit.

0 inima neimmanzita

135

Traise ani de zile la marginea lumii, intr-un soi de armistifiu tacit cu cet&fenii din Ruth, dar situafia se schimbase. Avea sa-1 gaseascS pe nenorocitul careo atacase pe Mary, §i, daca localnicilor nu le convenea, era problema lor. •..

capitolul 8 Mary arunca hainele ude ale lui Wolf in uscStor, apoi pregati un mic dejun tarziu. Nici unui nu vorbi prea mult. De§i era hotarata sa depa^easca §ocul, nu putea uita momentele acelea cumplite, cand cSzuse, neajutorata, in brafele unui nebun, fiindca, mai mult ca sigur, asta era. Indiferent ce facea sau la ce se gandea, un crampei de amintire o facea sa retraiasca atacul, doar pentru o clipa, pana cand reu§ea sa se stapaneasca §i sa-?i alunge temerile. Wolf o privi, §tiind prin ce trecea dupa felul in care trupul ei mladios se incorda, apoi se relaxa. $i el fusese chinuit de amintiri - din Vietnam, din inchisoare - §i §tia cum funcfionau §i ce pref trebuia sa plate?ti. Voia so duca din nou in pat, sa pastreze umbrele la distant, dar, dupa stangScia ocazionala a mi§carilor ei, ifi dadu seama ca avea prea pufina experienfS §i ca orice incercare de a o face din nou ar fi insemnat un abuz. Cand avea sa fie obi§nuita cu el... Buzele i se arcuira intr-un zambet aproape imperceptibil, gandindu-se la orele de placere §i la toate modurile in care avea sa faca dragoste cu ea. Dar mai Intai trebuia sa-1 gaseasca pe barbatul care o atacase. Cind hainele i se uscara, se imbraca §i o lua pe Mary pe terasa din spate. Ploaia se trarlsformase intr-o burni^a u?oara, afa ca se gandi ca nu aveau sa se ude prea tare. -Hai cu mine pana in fopron, spuse el luando de mana. - De ce? -Vreau sa-fi arat ceva. -Am mai fost in fopron. Nu este nimic interesant acolo.

0 inima neimbCanzitd

137

-Astazi e, O sa-fi placa. - Bine

Se gr&bira prin burnifS pana la fopronul vechi, intunecat fi mirosind a mucegai, care nu avea nimic din caldura §i din mirosurile bogate, de animate, din fopronul lui. Praful ii gadila narile. f - E prea intuneric ca sa vedem ceva. - E suficientS lumina. Hai! Tinand-o in continuare de man5, Wolf o conduse la o boxa din al carei perete lipseau cateva barne, lasand s& patrunda lumina. Dupa intunericul din fopron, Mary reufi sa vada destul de bine. -Ce e? - Uita-te sub jgheab! Mary se apleca fi se uita. II recunoscu pe Woodrow ghemuit, intr-un cuib facut din paie prafuite fi un prosop vechi. Patru fiinte mititele, care semanau cu nifte fobolani, erau ghemuite langa burta lui. Mary se ridica brusc. -Woodrow e tata! -Nu. Woodrow e mama, -Mama! exclama Mary privind pisica, iar aceasta o privi la randul ei, enigmatica, apoi incepu sa-fi linga puii. Mi s-a spus ca Woodrow e motan. - Ei bine, nu e motan. Nu te-ai uitat? Mary il privi severa. -Nu obifnuiesc sa ma uit la zonele intime ale unui animal. - Doar la ale mele, nu? Mary rofi, dar nu putu nega. - Corect. Wolf ii inconjura talia cu brafele fi o trase mai aproa­ pe, sarutand-o incet, cu caldura. Mary suspina fi se lipi de el, agafandu-i-se de gat. Puterea trupului sau uriaf o facea sa se simta in siguran^a. Cana se afla in brafele lui vanjoase, nimic nu-i putea face rau/

138

Linda ifoward

-Trebuie s£ ma due acasa, murmura el cand ifi desparfira buzele. Joe face cat poate, dar este nevoie de amandoi ca sa terminam totul. t Mary crezuse ca avea sa faca bine fafa acestui mo­ ment, dar o cuprinse panica la gandul ca avea sa ramSna singura. Se stapani repede fi ii dadu drumul. -Bine. Vru sa-1 intrebe daca aveau sa se vada mai tarziu, dar cuvintele ramasera nerostite. In mod bizar, defi acum relatjia lor era atat de intima, se simfea mult mai pufin sigura pe ea decat inainte. IIlasase sa se apropie atat de mult, il lasase sa-i cunoasca trupul, fi asta o facea sa se simta mai vulnerabila ca oricand. Acest gen de intimitate o speria intr-o oarecare masura. - Ia-fi o jacheta, spuse el cand iefira din fopron. -A m o jacheta. - Ia-fi una pe tine acum. Mergi cu mine. Mary il privi repede, apoi se uita in alta parte. ^Trebuie sa fiu singura un timp, spuse ea incet. -N u astazi. Du-te $i ia-fi jacheta! Mary ifi lua jacheta §i se urea in mafina, simfindu-se Ufurata, de parea ar fi scapat de o condamnare la moarte. Poate pana seara ajungea sa-fi poata stapani temerile. Joe iefi din fopron cand ii vazu apropiindu-se fi veni pana la mafina. Cand Mary deschise Ufa, o ajuta sa iasa, apoi o stranse in brafe. -E fti bine? intreba el aproape furios. Mary il imbrafifa fi ea. -N u mi-a facut nimic. Doar m-am speriat. Peste umarul ei, Joe il privi pe tatal sau fi vazu mania rece, controlata din ochii aceia negri, care o fixau pe fe­ meia zvelta din brafele fiului sau, Cineva indraznise sa-i faca riu fi avea sa plateasca. Joe simfi o furie adanca, primitiva fi infelese ca era doar o fracfiune din ceea ce Simfea Wolf. Ochii li se intalnira, iar Wolf clatina ufor din cap, facandu-i semn lui Joe ca nu voia sa mai deschida

0 inima neimbCanzitd

139

subiectul. Mary era acolo ca sa se relaxeze, nu ca sa retr&iasc& atacul. Wolf se apropie ?i ii inconjurS umerii cu braful, indreptand'O spre grajd.

- Crezi ca e§ti in stare sa ne ajufi pe aici? Ochii ei se luminara. - Sigur ca da. Intotdeauna am vrut sa vad cum funcfioneaza o ferma. Wolf facu pa§i mai mici, ca sa se potriveasca cu ai ei, iar cei trei se indreptara spre grajd. -Asta nu e chiar o ferma. Am o cireada mica, mai mult pentru dresura ?i pentru Consum. - Ce fel de dresura? : -Dresam caii pentru a putea stapani o^ cireada. Cu asta ma ocup eu. Strunesc §i dresez cai. In princi­ pal, cai de viteza, pentru fermieri, dar cateodata ma ocup §i de cai de curse, pursange sau foarte narava?i. w - Proprietarii de cai pursange nu au propriii antrenori? Wolf ridica din umeri. -U nii cai sunt mai greu de dresat ca alfii. Un cai scump nu valoreaza nici doi bani daca nu se poate apropia nimeni de el. Nu dezvolta subiectul, dar Mary stia ca la el ajungeau caii pe care nu-i putea struni altcineva. J' Grajdul cel lung se afla in partea dreapta a fopronului. C ind intrara, Mary ihspira mirosul bogat, de pamant, cai, piele, balegar, grau §i fan. Gaturile lungi, matasoase, se intinsera peste u?ile boxelor, iar pretutindeni se vedeau nari ridicate, a intrebare. Nu prea statuse in preajma cailor, dar nu se temea de ei. Merse mai departe, mangaindu-i §i batandu-i u§or pe spate, §optindu-le. - Tofi de aici sunt cai de viteza? -N u. Cel din boxa urmatoare e un cai vacar Cana­ dian. Asta e un gen^ nu 0 rasa. E"al unui fermier din comitatul din nord. In ultima boxa e un cai Saddlebred,

140

Linda iCowarcf

de c&l&rie, pentru sofia unui mare fermier din M onta­ na. O sa i-1 dea cadou de ziua ei, in iulie. Ceilalfi sunt cai de viteza. Tofi caii erau tineri §i juc&u§i ca ni?te copii. W olf ii trata ca atare, vorbea cu ei cu voce joasS, blanda, ii mangaia ca pe ni?te copila?i mari. Mary petrecu toata dupS-amiaza la grajduri, cu W olf §i cu Joe, ii privi cum faceau curat, cum hraneau, caii, cum ii fesalau §i cum le verificau potcoavele. Burnifa se opri pe la sfar§itul dupa-amiezii, iar W olf lucra cu cafiva cai de viteza tineri in farcul din spatele grajdului, obi^nuindu-i cu atenfie fi cu blandefe cu zabala §i cu §aua. Nu ii grabi §i nu-fi pierdu rabdarea fiindca u n manz narSva? se in­ departa de el de fiecare data cand incerca sa-1 in§eueze. II liniftea inainte sa incerce din nou. Inainte de sfar§itul dupa-amiezii, manzul se plimba prin fare ca si cum ar fi p urtat §a de ani de zile. Mary era vrajita, parfial de vocea lui joasa, catifelata, parfial de felul in care mainile lui puternice se plimbau pe trupul animalelor tinere, dresandu-le, dar totodata lini§tindu-le. Facuse asta §i cu ea, mainile lui se plimbaserS, pe trupul ei §i o excitasera. Se infiora in timp ce amintirile o napadeau, iar sanii i se intarira. -N -am mai vazut pe nim eni ca el, ii spuse Joe in foapta. §i eu sunt bun. dar nici pe departe ca el. N-am vazut cai pe care sa nu-1 struneasca. Acum cafiva ani ne-au adus u n armasar. Il fineau de prasila, dar era atat de narava§, incat nu-1 putea controla nimeni, Tata 1-a pus intr-o boxa §i 1-a lasat singur, dar ii ducea din cand in cand cuburi de zahar, mere ?i morcovi §i statea acolo pana cand armasarul se uita la el. Dupa aceea pleca, iar armasarul manca liniftit ce ii lasase. Armasarul a inceput sa se uite dupa el §i sa necheze daca tata nu-i aducea imediat mancarea. Apoi, tata nu mai pleca dupa ce-i lasa mancarea, a§a ca armasarul, Ringer, trebuia sa vina pana la u§a in timp ce tata era acolo, daca voia sa manance. Primele dafi a incercat sa distruga boxa, dar

0 inima neimbfanzita

141

in final a cedat ?i a mancat. Apoi, trebuia s& mSnance din mana tatei dacS-si voia rasfaful. Tata 1-a trecut complet pe morcovi, ca s i fie sigur ca nu ramane fara degete. In sfarsit, Ringer scotea capul din boxa si adulmeca la c&ma$a tatei ca u n copil dupa bomboane. Tata il man­ gaia §i il fesala, cad lui Ringer ii placea sa fie periat, §i, intr-un final, 1-a in?euat §i a inceput sa-1 calareasca. $i eu am lucrat cu el dupa ce il strunise tata, a§a ca presupun ca §i-a zis intr-un final ca nu trebuie sa fie narivas tot timpul. Aveam o iapa in calduri, §i tata 1-a sunat pe stapanul lui Ringer sa-1 intrebe daca voia sa-1 incercam pe Ringer pe iapa noastra. Tipul a fost de acord. Ringer s-a com portat ca u n dom n, §i toata lumea a fost mulfumita. Stapanul §i-a civilizat calul cel scump, iar noi ne-am ales cu u n onorariu frumusel §i cu u n manz m inunat. J Mary clipi cand il auzi pe Joe rostind expresia „in calduri" §i-§i drese vocea. - E un om m inunat, aproba ea §i tu§i din nou. I§i simfea pielea fierbinte §i sensibila. Nu-?i putea lua ochii de la Wolf, care era inalt, suplu, cu umerii lafi ?i cu parul negru ce ii stralucea in lum ina palida a soarelui. - C and terminam aici, poate reu§im sa facem cateva lecfii, fiindca am ratat lecfia de vineri, spuse Joe, intrerupandu-i gandurile. Nu-i placea sa se gandeasca la motivul pentru care nu' facusera lecfia vineri, la orele indelungate petrecute in afteptarea unei vesti despre Wolf. Dupa-amiaza aceasta fusese o mica oaza de lini^te, de aparenta normalitate, dar trebuia sa treaca multa vreme pana cand lucrurile aveau sa revina la norm al in comitat. O fata fusese vi­ olate, iar Mary fusese atacata chiar in ziua urmatoare. Oam enii erau furiosi §i panicafi, i?i priveau vecinii §i se intrebau daca ii cunofteau cu adevarat. Dumnezeu sa-i aiba in paza pe strainii care trece&u prin localitate, cel pufin pana cand avea sa fie prins ^novatul. Pe pietrif se auzi u n zgomot de* rofi, iar Joe ifi parasi postul ca sa vada cine se aventurase pe M untele

142

Linda tow ard

lui Mackenzie. Se intoarse intr-o clipa, urmat de Clay Armstrong. Era ca o reeditare a dupa-amiezii de vineri, iar lui Mary i se stranse inima. Oare Clay avea de gand sa-1 aresteze pe Wolf? -Mary, zise Clay atingandu-fi borul palariei. Ce faci, efti bine? - Da, spuse ea hotarata. -M-am gandit ca o sa te gasesc aici. Te simfi in stare sa mai discutam o data despre ce s-a intamplat? Wolf se apropie fi ifi scoase manuf ile. Ochii lui aruncau flacari. - Afi discutat ieri. -U neori oamenii ifi amintesc anumite lucruri dupa ce a trecut focul. Fiindca avea senzafia ca Wolf era pe cale sa-1 dea pe Clay afara de pe proprietatea lui, Mary se intoarse fi-1 apuca de braf. - E in regula. Sunt in regula. Minfea, iar el ftia asta, dar ifi fuguiase buzele afa cum facea de fiecare data cand voia sa arate ca nu ceda. Se simfi pufin amuzat. La urma urmei, pisicufa lui ifi recapata o parte din incredere. - Ocupa-te de cai, ii spuse lui Joe. Ma due cu Mary. - Nu e nevoie, interveni Clay. -M ie mi se pare ca e. Mary se simti mica intre cei doi barbati care o flancau pe drumul spre casa. Se gandi ca o astfel de protecfie era exagerata. Schifa un zambet. Clay simfea probabil ca trebuia s-o protejeze de Wolf f i de un alt atac, iar Wolf era hotarat s-o apere. Punct. Se intreba ce ar fi crezut Clay daca ar fi ftiut ca ea nu voia sa fie aparata de Wolf. Matufa Ardith ar fi spus ca Wolf profitase de ea, iar Mary spera cu ardoare s-o faca din nou. Curand. Wolf ii observa privirea fi se crispa, simtindu-i interesul fi caldura. La naiba, nu ftia cum avea sa reacfioneze, nu ftia ca situatia putea deveni jenanta? Simfea deja tensiunea in abdomen. Nu, nu ftia. Defi facusera dragoste

0 inima neimGCanzitd

143

in dimineafa aceea, Mary inca era prea inocenta in lega­ tura cu sexul in general fi in legatura cu efectul pe care il avea asupra lui in particular, ca sa ftie ce putea face cu o simpla privire. Wolf grabi pasuL Trebuia sa se afeze. C ind intrara in bucatarie, Mary incepu sa prepare cafeaua de parea ar fi fost la ea acasa, aratandu-i lui Clay ca ea fi Wolf erau un cuplu. Oamenii din zona trebuiau §a se obifnuiasca de-acum cu ideea. - S-o luam de la inceput, propuse Clay. Mary se opri pufin, apoi ifi relua mifcarile ferme fi incepu sa masoare cafeaua. - Tocmai imi cumparasem nifte cizme noi de la maga­ zinul Hearst fi ma intorceam la mafina... Cizmele mele! Mi-au cazut! Le-ai vazut? Le-a luat cineva? -Le-am vazut, dar nu ftiu ce s-a intamplat cu ele. O sa intreb. -C red ca statea vizavi de magazinul Hearst, fiindca 1-af fi observat daca ar fi fost de cealalta parte a aleii. M-a apucat fi mi-a acoperit gura cu mana. Imi finea capul pe spate, ca sa nu-1 pot mifca deloc, fi a inceput sa ma tarasca pe alee. Mi-am eliberat o mana f i am incercat sa-1 zgarii pe fata, dar avea o masca de schi. M-a lovit in cap cu pumnul fi... dupa aceea nu prea-mi amintesc mare lucru, pani cand m-a impins la pamant. L-am zgariat in continuare fi cred ca i-am lasat semne pe mana, fiindca m-a lovit din nou. Apoi l-am mufcat de mana, dar nu ftiu daca i-a curs sange. Dupa aceea a fipat cineva, fi el s-a ridicat fi a fugit. Cand s-a ridicat, a pus mana pe pamant chiar in fata mea. Avea o maneca albastra fi pis­ trui pe mana. Mulfi pistrui. Apoi... ai aparut tu. Mary tacu fi privi pe fereastra bucatariei, cu spatele catre birbafii afezati la masa, afa ca nu vazu privirea ucigatoare din ochii lui Wolf sau felul in care i se incleftarS pumnii. Clay insa observa fi se ingrijora. -E u am fipat. Am vazut pachettil pe jos fi m-am dus sa vad ce e cu el, apoi am auzit'zgomote din spa­ tele cladirii. Cand l-am vazut, am strigat, apoi am scos

144

Linda ifoward

pistolul §i am tras pe deasupra capului lui, incercand sa-1 opresc. Wolf il privi cu salbaticie. -A r fi trebuit sa-1 impu?ti pe nenorocit. Asta 1-ar fi oprit. Gandindu-se mai bine, fi Clay i?i dori sa-1 fi impuscat. Macar nu §i-ar mai fi stors creierii incercand sa-1 identifice, iar oamenii din ora? n-ar mai fi fost atat de infrico?afi. Femeile umblau cu arme dupa ele oriunde s-ar fi dus, chiar §i in curte, cand intindeau rufele la us­ cat. Avand in vedere starea de spirit a oamenilor, strainii care se opreau in zona erau expufi unui mare pericol. Asta il deranja, ?i o spuse cu voce tare. - Ar fi fost normal ca macar cineva sa fi observat un om strain. Ruth e un ora? mic, ?i oamenii se cunosc intre ei. U n strain ar fi fost observat imediat, mai ales unui cu par lung §i negru. Wolf zambi amar. -Toata lumea ar fi crezut ca eram eu. La fereastra, Mary se incorda. Incercase sa nu asculte, sa ignore amintirile pe care i le starnise povestirea. Nu se intoarse, dar, dintr-odata, toata atentia i se con­ centre asupra conversatiei ce avea loc in spatele ei. Era adevirat ceea ce spusese Wolf. Cand vazuse parul ne­ gru ?i lung al atacatorului, Clay ceruse imediat arestarea lui Wolf. Dar parul acela negru ?i lung, atat de deosebit, nu se potrivea cu mulfimea de pistrui pe care-i vazuse pe mana barbatului. Iar pielea lui era foarte palida. Blonzii aveau pistrui. Parul negru nu se potrivea. Numai daca nu era o deghizare. Numai daca scopul nu fusese invinuirea lui Wolf. Simfi o infepatura in coloana vertebrala, amestecata cu frig §i caldura. Cine facuse asta nu ?tia ca Wolf se tunsese. Insa alegerea victimei era bizara, nu avea sens. De ce s-o atace? Nimeni nu avea sa creada ca Wolf ar fi atacat singura persoana din oras care era de partea lui,

0 inima neimbfanzita

145

iar ea ifi etalase fara ocolifuri punctul de vedere. Daca alegerea ei ca victima nu fusese aleatorie, pur §i simplu nu avea sens. La urma urmei, nu exista nici o legatura intre ea §i Cathy Teele, nu aveau nici un punct comun. Putea sa fie vorba despre hazard. Fari sa se intoarca, intreba: -W olf, o cunofti pe Cathy Teele? Ai vorbit vreodata cu ea? - O ftiu din vedere. Nu vorbesc cu fetifcanele albe, raspunse el pe un ton ironic. Parinfii lor n-ar fi de acord. -A i dreptate in lejgatura cu asta, spuse Clay obosit. Acum vreo cateva luni, Cathy i-a spus mamei ei ca efti cel mai chipe? barbat din zona fi ca nu ar deranja-o sa iasa cu Joe daca n-ar fi mai tanar ca ea. Tot oraful a aflat despre asta. Doamna Teele era foe f i para. Mary se infiora din nou. Exista, de fapt, o legatura: Wolf. Nu putea sa fie o coincident, de?i era ceva in neregula. Ifi impreuna mainile fi se intoarse spre ei. E;>§i daca cineva incearca sa faca astfel incat Wolf sa fie invinuit? Wolf se albi la fafa, dar Clay paru mirat. - La naiba! murmura el. Ce te-a facut sa te gandefti la asta? K v Parul lung fi negru. E posibil sa fi fost o peruca. Barbatul avea pistrui pe maini, foarte mulfi, fi pielea palida. Wolf se ridica. Defi Mary ftia ca nu avea de ce sa se teama de el, se dadu pufin inapoi cand ii vazu privirea. Nu spuse nimic, nu era nevoie. II mai vazuse furios, dar acum era altfel. Era maniat, dar era o manie inghetata, fi se stapanea perfect. Poate chiar asta o alarmase. Apoi Clay spuse: - Scuze, dar nu cred ca merge. Dupa ce ne-am gandit cu topi la asta, ne-am dat seama ca nu avea sens ca Wolf

146

Linda Q{oward

sa te fi atacat pe tine, dintre tofi locuitorii. Tu 1-ai aparat chiar de la tnceput, in timp ce restul... -Nici macar nu ar scuipa pe mine, complete Wolf. Clay nu putu nega. -Exact. Cafeaua era gata, fi Mary umplu trei cefti. O sorbirS in tacere, ganditori, sucind lucrurile pe o parte fi pe alta, incercand sa potriveasca elementele. Adevarul era ca, oricum o dadeau, ceva parea sa nu se lege, decat daca nu cumva un criminal le alesese pe Mary ?i pe Cathy la intamplare fi folosise o peruca lunga, neagra pentru deghizare, din pura coincidence. Mary respingea cu vehement ideea unei coinci­ dence. Asta insemna ca cineva incerca sa il implice in mod intenfionat pe Wolf. Dar de ce s-o aleaga pe ea ca victima? Ca sa-1 pedepseasca pe Wolf ranind persoanele ce il vorbisera de bine? Erau numai presupuneri, ?i nu exista nici o dovada. Wolf locuise acdlo de ani de zile fara sa se intample a?a ceva, chiar daca prezenfa lui punea sare pe ranile conftiinfei localnicilor. Ei nu-1 agreau, iar el nu-i lasa sa uite. Totu?i, coabitasera cu un soi de armistifiu tacit. Deci ce anume declan§ase violenfa? I§i freca tamplele, fiindca o durere brusca ameninfa sa se transforme Intr-o adevarata migrena, O durea foarte rar capul, a?a ca presupuse ca de vina era situafia tensionata. Se hotari sa nu cedeze. Nu fusese niciodata o ipohondra §i nu intenfiona sa inceapa acum. Clay ofta fi puse ceafca goala pe masa. - Mulfumesc pentru cafea. Maine termin raportul. Ifi aduc hartiile la fcoala, ca sa le semnezi. Te duci la lucru sau stai acasa? - La lucru, desigur. - Desigur, mormai Wolf fi o privi dojenitor. Mary ridica barbia. Nu infelegea de ce ar fi trebuit sa se comporte ca o invalida.

0 inima neimdCanzita

147

Clay pleca la scurt timp, iar Joe veni de la grajduri §i li se alatura la pregatirea cinei. Totul parea a§a cum tre­ buia, tofi trei impreuna, lucrand laolalte cu naturalefe, ca §i cum ar fi facut asta de ani de zile. Joe clipi o data la ea, iar Mary ro§i, fiindca li era destul de u§or se citeasci privirea aceea tan&r5 §i, totodate, mature. Treda cunoaf­ tere, amuzament §i aprobare. Oare presupunea ca ea §i Wolf erau intimi doar fiindca Wolf petrecuse noaptea la ea acasa §i se gandea c§ o astfel de presupunere ar fi fost corecta sau observa ceva diferit la ea? Oare tofi oamenii din ora§ puteau sa afle asta cu o simple privire? Wolf ii inconjura talia cu brafele. Mary ramesese nemi§cate pret de cateva clipe, cu tigaia in mane, incruntandu-se §i Imbujorandu-se totodate. Ro§eafa il ajute pe Wolf sa ineleaga la ce se gandea ea, iar tensiunea familiare din trup ii facu degetele sa se incordeze pane cand i se infipsera in coastele ei. Mary il privi, cu ochii gri-alba§tri marifi de uimire. Apoi infelese, iar pleoapele i se lesare in jos, acoperind pe jumetate dorinfa pe care n-o putea ascunde. Joe apuce tigaia din degetele ei amorfite. - Cred ce o se ma due la film, anunfe el. Mary intoarse capul, smulgandu-se din vraja senzuala pe care Wolf o arunca atat de u§or asupra ei. - Nu! Lecfiile, ai uitat? - N-are nimic dace mai pierdem inca o seara. - Ba are, insiste ea. Trebuie se iei admiterea in seri­ os, chiar dace domnul senator Allard te va recomanda. Nu-fi permifi se faci vreun pas gre$it. Wolf li dedu drumul. -Are dreptate, fiule. Nu pofi sa-fi strici media. El putea sa aftepte. Cu greu. Trecuse de ora noua c&nd Joe §i Mary inchisera carfile, §i ea i?i intinse brafele deasupra'capului. - Ai putea sa ma duci acasa acum? il intreba pe Wolf, aproape cescand. Fusese o zi plina.

148

Linda 0-Coward

Chipul lui era neclintit. - De ce nu r&mai aici? Era mai degraba o comanda, nu o sugestie. -N u pot sS fac asta! - De ce? -N u se cUvine. - Eu am ramas cu tine azi-noapte. - E altceva. - De ce? - Eu eram supirata. - Patul tau e prea mic. Al meu e mai mare. -A m plecat, anunfa Joe fi facu stanga-mprejur. Mary il dojeni: -Trebuia sa spui asta de fafa cu el? - $tia oricum. 'J'ii mihte ca fi-am spus ca nu este cale de-ntors? -D a, raspunse ea potolindu-se, iar ochii i se luminara. Nu vreau sa ma intorc, dar nu pot ramane aici in noaptea asta. Maine-dimineata trebuie sa ma due la lucru. - Nimeni n o sa te desconsidere daca nu te duci. - Eu af faceo. Avea din nou privirea aceea, dovada incapafanata, hotarata a unei voinfe feroce. Wolf se ridica. - In regula. Te due acasa. Merse in dormitor ?i aparu peste cateva minute cu o trusa mica de barbierit in mana $i cu un schimb de haine pe umar. Batu scurt la u§a lui Joe in timp ce trecea pe langa ea. - Ma Intorc dimineai;a. U§a se deschise. Joe era desculf §i ifi daduse jos tricoul, fiindca se pregatea sa faca un du?. - Bine. O duci tu la fcoala sau o due eu? -N-am nevoie sa ma duca nimeni la serviciu,, intrerupse Mary

0 inxmd neimbCanzitd

149

- E complicat, spuse Wolf intorcandu-se spre fiul lui. Maine-dimineafa aduce Baugh doi cai, deci trebuie Sa fiu t i p O duci tu la f coala fi eu o iau dupa-masa. -Merg cu mafina mea, fi nu pop sa m i oprefti! -Bine. O sa ai doar o escorta, spuse Wolf apropiindu-se de ea f i luand-o de braf. Gata? Infelese cS el era hotarat fi ca ea nu putea face nimic in legatura cu asta, afa ca il insofi spre mafina. Aerul era din ce in ce mai rece, dar trupul lui uriaf emana caldura, afa ca se apropie de el. De indata ce ajunsera in mafina, Wolf o lua repede in brafe fi-si apropie capul de al ei. Mary ii intampina atacul cu gura deschisa fi-fi infipse degetele in parul lui des. Gustul cald al gurii lui o umplu, iar apasarea brafelor lui peste corpul ei, a pieptului lui musculos peste sani o amefi mai mult ca orice sedativ. Daca ar fi tras-o peste el fi ar fi posedat-o chiar acolo, nu ar fi avut nici o obiecfie. : Cand o indeparta de el, tot corpul i se cutremura. Statu liniftita cat coborara muntele, gandindu-se la cum facusera dragoste in dimineafa aceea, dorind sS se repete. Un gand ii rasuna in minte: deci asta insemna sa fii femeie. fi;; Woodrow o aftepta rabdator pe pragul Ufii din spate. Mary ii - o! a hrani, in timp ce Wolf facea duf fi se barbierea. Nu avea o barba mare, dar nu se mai barbierise de doua zile, iar pe Mary o jenase pufin cand se sarutasera. Simfi din nou acea afteptare profunda, aproape dureroasa, in timp ce urea scarile spre dormitor. Wolf intra in linifte fi o privi o clipa inainte ca ea sa-i simta prezenfa fi sa se intoarca. m Duful e al tau. - Era gol fi pupn umed, din cauza aburilor din baie. Parul negru li stralucea in lumina, iar smocurile de par de pe pieptul lui adaposteau picaturi lucioase de apa. Era deja excitat. Trupul ei se cutreniUra fi mai tare. 7 Facu duf, apoi, pentru prima data, se dadu cu parfum la punctele de puls. Nu cumparase parfum in viata

150

Linda (hfowarcC

ei, dar, din fericire, una dintre elevele ei din Savannah ii oferise sticlufa aceea de CrSciun. Parfumul era dulceag fi exotic. Deschise Ufa de la baie, apoi tresSri fi se dadu inapoi. Wolf o aftepta in prag, privind-o cu ochi ingustati fi aprigi. Avusese curajul sa nu-fi mai ia c&ma$a de noap­ te §i, sub privirile lui, tremurul l&untric se intensifies. Wolf ifi afezS mainile mari pe sanii ei fi ii ridicS ufor ca sS-i cuprinda mai bine cu palmele. Sfarcurile i se intarira chiar inainte sa inceapa sa le frece cu degetele. Mary ramase nemifcata, respirand repede fi neregulat, cu ochii pe jumatate inchifi, incercand sa faca fafi placerii pe care i-o ofereau mainile lui. Ochii lui Wolf erau doua carari negre fi inguste. -A m vrut sa fac asta din ziua in care te-am gasit pe drum, murmura el. U n corp afa frumos in rochia aia urata. Voiam s-o dau jos de pe tine f i sa te vad goala. Caldura din ochii lui, din vocea lui o facu sa tremure fi sa se apropie de el. O trase pe holul intunecat, apoi ifi afeza mainile pe talia ei f i o ridica. Ea ifi aminti cand mai facuse asta fi gemu chiar inainte ca buzele lui sa se inchida peste sfarcul ei. II supse atat de puternic, incat spatele i se arcui fi fipa atunci cand picioarele i se desfacura fi se impletira in jurul foldurilor lui. Wolf gemu, incapabil sa mai aftepte vreun pic. Trebuia sa intre in ea, altfel avea sa innebuneasca. Ii schimba pozifia, se afeza mai bine fi patrunse. Mary tremura, apoi se linifti pe masura ce el o penetra. Era fi mai bine ca inainte. Mufchii ei se incordau fi se relaxau Ufor pe masura ce-1 primea, transmifand valuri de placere in intregul corp. Se agafa de el, gafaind. Dorinfa ii fermeca trupul, incordand cafiva mufchi, relaxandu-i pe alfii, astfel incat era fi flexibila, fi tensionata atunci cand se ridica, apoi revenea. Efectul acelei mifcari ii facu pe amandoi sa gafaie, iar Wolf se muta, ca sa se sprijine de perete. Mary se mifca din nou, apoi din nou. Barbatul ifi afeza mainile pe fesele ei,

0 inima neimbCanzita

151

ca sa preia controlul asupra mifcarii, fi incepu sa o patrunda. Simp ca ia foe. Emana caldura fi avea senzapa ca pielea ii devenise incordata, fina fi extrem de sensibila, atat de sensibila, incat ii putea simp fiecare deget pe fese, atingerea parului de pe pieptul lui pe sanii ei, mugurii mici ai sfarcurilor lui, peretele rnusculos al stomacului, parul aspru de pe abdomen. Il simfea adanc inauntxul ei. Mary ifi arcui spatele f i fu cuprinsa de spasme. Wolf se stapani, nevrand sa se termine asa repede, §i o pnu pana cand se linisti. Apoi o duse in dormitor, pnand-o inca lipita de el, fi o afeza pe pat. Ea inghip f i slabi stransoarea in care il prinsese. ||,.- N u ai... -N u inca, fopti el fi incepu sa o penetreze cu putere. Ea nu voia sa se termine. Ii primi atacul, il adaposti atunci cand un geamat aspru izbucni din gatul lui fi cand spasmele puternice il zguduira, apoi il cuprinse cu brafele in timp ce el se odihnea pe trupul ei. Nu voia ca el sa se retraga, sa o lase din nou goala. Parea nici nu traise cu adevarat pana sa-1 cunoasca. In cateva luni, ii daduse complet viafa peste cap fi ii aratase ca anii dinainte fusesera,anofd. Wolf ifi reveni in fire fi incerca sa iasa din ea. Mary ifi stranse picioarele in jurul lui, iar el marai. - Lasa-ma sa ies, iubito, sunt prea greu pentru tine. - Nu-i adevarat, ?opti ea, sarutandu-i gatul. - Cantaresc de doua ori mai mult ca tine. Ai macar patruzeci f i cinci de .kilograme? - Da, spuse ea indignata, fiindca avea chiar patruzeci fi f apte. -N u cu mult mai mult. Eu am nouazeci de kilograme f i sunt cu treizeci de centimetri mai inalt decat tine. Daca adorm pe tine, te striVesc. Parea, intr-adevar, somnoros. Mary ifi plimba mana pe trupul lui plin de mufchi. -Vreau sa stam afa.

152

Linda “tfoward

Wolf se lipi u?or de ea. -A?a? -D a, spuse ea in §oapt5. Wolf se a§ez& peste ea, dar ifi MsS din greutate pe o parte. -A§a e bine? Era minunat. Putea s&respire, dar inca il avea aproa­ pe, inauntru. Wolf adormi repede, la fel de mulfumit ca ea de pozifia respective, iar Mary zambi in intuneric in timp ce-1 finea in brafe. Apoi gandurile negre incepura sa i se insinueze in minte. Cineva incercase in mod intenfionat sa-i insceneze aceste atacuri, sa-1 trimita inapoi la inchisoare. Ideea ca Wolf ar putea fi lipsit de libertate era absurds §i inspaimantatoare, fiindca il cuno^tea suficient de bine incat sa ?tie ca nu s-ar fi lasat din nou inchis. Voia sa-1 §tie in siguranfa, sa-1 adaposteasca in bra­ fele ei, sa-1 apere de pericole cu trupul ei. Dumnezeule, de la ce pornise totul? Lucrurile erau atat de liniftite! Ce anume declan§ase toata zarva? Apoi §tiu, iar groaza aproape ca-i taie rasuflarea. Ea declan$ase totul. In timp ce Wolf ?i Joe traiau exilafi, pedepsifi pen­ tru originea lOr §i pentru trecutul lui Wolf, totul fusese bine. Apoi venise ea in ora?, o femeie alba, dar in loc sa se alature localnicilor, ii aparase pe barbafii Mackenzie. Cu ajutorul ei, Joe obfinuse o onOare de care nu mulfi aveau parte. §i alfi oameni incepusera sa spuna ca era foarte bine ca baiatul mergea la academie. Cathy Teele afirmase ca Wolf era Cel mai chipe? barbat din zona. Granifele dintre ora§ sj familia Mackenzie incepusera sa dispara. Cineva ros de ura nu fusese in stare sa sUporte situafia. §i ea provocase totul. Daca i se intampla ceva lui Wolf, avea sa fie vina ei.

capitolul 9 I Nu ftia ce sS faca. Gandul ca ea era cauza tuturor evenimentelor care se intamplaserS o chinui fi ii alungft somnul. Se agita incontinuu, trezindu-1 pe Wolf, iar el ii simp paniCa, defi o atribui cu totul altor cauze. O linifti cu foapte fi o trase mai mult sub el. Ea il simp intarindu-se inauntrul ei. De data asta fhcurS dragoSte cu blandefe, iar la final Mary adormi dusS, ca un copilaf, pana cand el o trezi din nou, in intunericul deplin dinaintea zorilor. Ea i se oferi fara intrebSri. | | Joe ajunse la casa lui Mary cKiat in timp ce ea fi Wolf pregateau micul dejun fi, fara sa spuna o vorba, Wolf sparse mai multe oua in castronul in care pregatea omleta. Mary ii zambi, cad fi ea punea mai multa funci in tigaie. | - De unde ftii ca-i e foame? .E treaz, nu-i afa? Copilul meu bag5 in el ca un lup. I Joe intra pe Ufa din spate fi se duse la cafea, care era deja fScuta. ; - Buna dimineafa. -Buna dimineafa. Micul dejun e gata in vreo zece minute. ; Joe zambi, iar Mary ii surase fi ea. Wolf o privea concentrat. Parea fragila in dimineafa aceea, pielea ii era palida fi mai stravezie decat de obicei, iar sub ochi i se vedeau umbre Vinepi. Zambea, dar Wolf se intreba de ce parea atat de delicata. O obosise el prea mult sau o chinuia amintirea atacului? Se gandi ca trebuia sa fie cea de-a doua varianta, fiindca ea fusese ddrnica de fiecare data cand el incepuse s-o atinga. Gandul ca lui Mary inca ii era teama il facu sa-fi doreasca fi mai mult sa afle cine

154

Linda ifoward

o atacase. Dupa ce avea sa piece Eli Baugh, Wolf intenfiona sa faca cercetari. Joe o urma pe Mary pe drumul spre fcoala si nu pleca imediat, asa cum se asteptase ea. Inca era prea devreme ca elevii sa inceapa sa vina, afa ca intra cu ea in cladirea pustie ?i chiar se uita prin sali. Apoi se sprijini de pervaz f i aftepta. Mary ofta. - Sunt in siguran$ aici. - O sa aftept pana mai apar cateva persoane. -Ti-a cerut Wolf sa faci asta? - Nu. §tia ca nu-i nevoie. Cum comunicau? Prin telepatie? Fiecare parea sa ftie ce gandea celalalt. Era deconcertant. Spera ca macar gandurile ei sa nu le poata citi, fiindca in ultima vreme avusese unele extrem de erotice. Ce avea sa creada lumea despre prezenfa lui Joe? Se vedea clar ca o pazea. Se intreba daca fi asta avea sa declanfeze vreun act de violenta fi ii veni greata, fiindca ftia ca era posibil. Instinctul, ascufit de dorinfa crancena de a-i proteja pe amandoi, ii spunea ca teoria ei era corecta. Simpla posibilitate ca ei sa devina acceptafi scosese pe cineva din minfi. Atata ura o facu sa se cutremure. Sharon fi Dottie patrunsera in cladire fi se oprira pufin atunci cand Joe intoarse capul fi le privi intrand pe Ufa. - Doamna Wycliffe, doamna Lancaster, saluta el atingandu-f i borul palariei. -Joe, murmura Sharon, ce mai faci? Dottie il privi scurt, aproape speriata, fi se grabi spre clara. Joe ridica din umeri. -M ai invaf fi eu un pic, spuse el. - Doar un pic? intreba Sharon cu o grimasa. Daca nu te simp in stare sa lucrezi astazi, adauga ea catre Mary, eu fi Dottie ne putem ocupa de orele tale. Oricum, nici nu-mi inchipuiam ca o sa vii.

0 inima neimbCanzita

155

- Doar m-am speriat, spuse Mary cu fermitate. Grape lui Clay, nu s-a intamplat nimic altceva. Cathy e cea care are nevoie de compasiune, nu eu. i!' -Tot oraful sta ca pe ghimpi. Cine are pistrui pe maini e considerat inamic colectiv. Mary nu voia sa vorbeasca despre asta. Imaginea mainii aceleia pistruiate ii facu greafa, ?i inghip convulsiv. Joe se incrunt& si facu un pas in fata. Mary ridica mana, dorind sa-1 impiedice s-o scoata pe Sharon din clasa, dar in clipa aceea intrarS capva elevi, si discupile lor le distrasera atenpa. Copiii il salutara pe Joe si se ingramadira in jurul lui. Cu topi voiau sa afle mai multe despre planurile lui pentru academie §i cum devenise interesat de aceastS fansa. L: Sharon pleca la orele ei, iar Mary il privi pe Joe cum discuta cu ceilalp elevi. Avea doar faisprezece ani, dar parea mai mare §i decat cei din ultimul an. Joe era tanar, dar nu mai era copil, fi asta era diferenfa. Observa ca din grup facea parte fi Pam Hearst. Nu spunea aproape nimic, dar nu-fi lua ochii de la Joe. Il privea cu dor fi cu durere, def i incerca sa ascunda asta. De cateva ori Joe o privi indelung, iar ea se fastaci. Apoi Joe se uita la ceas fi-fi parasi foftii colegi, spunandu-i lui Mary: - Tata o sa vina sa te duca acasa. Sa nu pleci singura nicaieri. Mary dadu sa protesteze, apoi se gandi la barbatul acela care ii ura intr-atat incat se comportase intr-un asemenea hal. Nu numai ea era in pericol. II apucS de braf. - §i tu, f i Wolf sa avep grija. Ap putea fi urmatoarele pnte. Joe se incrunta, ca fi cum nu s-ar fi gandit la asta. Atacatorul era un violator, deci barbapi se puteau conSidera in siguranta. Nici Mary nu s-ar. fi gandit, daca n-ar fi fost convinsa ca totul avea ca scop pedepsirea familiei Mackenzie. Ce pedeapsa mai mare decat sa-i omoare?

156

Linda ifoward

Poate ca la un moment dat nebunul avea sa se hotarasca sa puna mana pe pu?ca ?i sa faca, dupa mintea lui, dreptate. Clay aparu la pranz cu hartiile pe care trebuia sa le citeasca §i sa le semneze. §tiind ca elevii ii priveau cu mare interes, il conduse p&na la ma§ina. - Sunt ingrijorata, recunoscu ea. Clay isi sprijini bratul pe u§a deschisa. - Ar fi anormal sa nu fii. -N u pentru mine. Cred ca pntele adevarate sunt Wolf $i Joe. Clay o privi repede, intrebator. - De unde p-a venit ideea asta? Incurajata de faptul ca el nu exclusese imediat teoria ei, ci o privea ingrijorat, Mary ii spuse cum vedea ea lucrufile. - Cred ca eu §i Cathy am fost alese in mod expres ca pnte, pentru a-1 pedepsi pe Wolf. Nu vezi legatura? Ea a spus ca il considera chipe? §i ca i-ar placea sa iasa cu Joe. Toata lumea §tie ca m-am imprietenit cu ei de la inceput. A§a am fost alese. - §i crezi ca va ataca din nou? - Sunt sigura, dar mi-e teama ca de data asta il va ataca pe unui dintre ei. Ma indoiesc ca ar avea vreo §ansa intr-o lupta corp la corp, dar cu un glonf... Cap barbap din zona au o pu?ca? - Cap n-au, vrei sa spui, raspunse Clay ganditor. Dar ce 1-a afafat pe tipul asta? Mary facu o pauza, iar chipul i se intrista. - Eu am fost de vina. - Poftim? - Eu am fost de vina. Inainte sa vin eu aici, Wolf traia in afara societapi. Nimeni n-avea o problema cu asta. Apoi eu m-am imprietenit cu el §i am inceput sa lucrez cu Joe pentru academie. Mulp oameni s-au simpt oarecum mandri de asta §i au devenit mai prietenofi. A fost

0 inima neimSCdnzitd

157

lovitura, iar persoana care face asta pur ?i simplu nu suporta situafia. - Vorbefti despre foarte multa ura, ceea ce mi-e greu sa imi imaginez. Oamenii de aici nu se infeleg cu Wolf, dar simt in mare parte teama, nu ura. Teama f i vinovafie. Oamenii din regiune 1-au trimis la inchisoare pentru ceva ce n-a facut, iar prezenta lui le reamintefte de asta in perm an en t Nu e o persoana prea iertatoare, nu-i asa? - A?a ceva e destul de greu de iertat, replica Mary. Clay trebui sa fie de acord cu asta si suspina obosit. -Totufi, nu am idee cine ar putea sa-1 urasca iii a?a hal incat sa atace doua femei doar fiindca sunt prietenoase cu el. La naiba", Cathy nici macar nu era amabila cu el, a facut doar o remarca la intamplare. - Deci e§ti de acord cu mine? Ca totul este din cauza lui Wolf? - Nu prea-mi place, dar ai dreptate. Nimic altceva nu are sens. In viafa pot si existe cateva coincidence, dar in infracfiuni nici una. Totul are un motiv. - Deci ce putem face? - Noi n-o sa facem nimic, spuse el apasat. Eu o sa vorbesc cu §erifiil despre asta, dar adevarul e ca nu putem aresta pe nimeni fara dovezi fi tot ce avem sunt simplu supozifii. Nici macar n-avem un suspect. , Mary ifi inclefta maxilarul. - Ratezi o fansa fantastica. - Sa ce? intreba Clay suspicios. - Sa-i intinzi o capcana, desigur. -Nu-mi place asta. Nu ftiu la ce te gandefti, dar nu-mi place. -E cea mai logica optiune. Nu fi-a atins... scopul cu mine. Poate a? putea... - Nu. §i inainte sa incepi sa bafi din picior, gandefte-te ce ar spune Wolf daca i-ai zice ca vrei sa te oferi ca momeala. Poate, doar poate, te-ar lisa sa iefi afara din casa lui pe la Cratiun. o

158

Linda tow ard

Era adevSrat ee spunea Clay, dar Mary vedea o solufie. -Atunci n-am sa-i spun. - N-are cum sa nu afle, numai daca n-o sa funcfioneze. Dar, daca funcfioneaza, eu n-a§ vrea sa fiu prin preajma cand va afla Wolf. A§a ceva n-are cum sa nu se afle. Mary se gandi la posibilele reacfii ale lui Wolf §i nu-i placu nici una. Pe de alta parte, era ingrozita ca i s-ar putea intampla lui ceva. - Imi asum riscul, spuse ea hotarata. -N u cu ajutorul meu. Mary ridica barbia. -Atunci am s-o fac fara ajutorul tau. - Daca ne pui piedici in ancheta, te arestez cat ai zice pe?te, o ameninfa el. Vazu ca nu parea impresionata ?i injura in barba. -L a naiba, o sa-i spun lui Wolf, §i o sa aiba el ac de cojocul tau. Mary se incrunta §i se gandi sa-1 ameninfe cu degetul, in gestul ala specific profesoarei din ea. -Asculta-ma bine, Clay Armstrong! Sunt cea mai buna $ansa pe care-o ai de a-1 determina pe tipul asta sa se dea de gol. Nu ai nici un suspect, Ce o sa faci, o sa aftepfi sa atace alta femeie, poate chiar sa o omoare? A§a vrei sa rezolvi situatia? -N u , nu a§a vreau sa rezolv situatia! Vreau ca tu §i orice alta femeie sa fifi in garda ?i sa nu mergefi singure niciunde. Nu vreau sa pun in pericol pe nimeni. Te-ai gandit ca uneori capcanele nu merg, ca animalul prinde momeala §i tot scapa? Chiar vrei sa ajungi in pericolul asta? Ideea ii facu greafa, si inghifi in sec, ca sa-?i controleze amefeala. - Nu, dar a? face-o oricum, spuse ea neclintita. - Pentru ultima data, nu. Infeleg ca vrei sa fii de ajutor, dar nu-mi place ideea. Tipul nu e intreg la minte. A pus mana pe Cathy in propria ei curte, iar pe tine te-a

O inima neimblanzita

159

atacat pe strada principals a orafului. §i-a asumat nifte riscuri nebune, fi cred cS $i el e nebun. j Cu un suspin, Mary se hotSri cS ajutorul de ferif era pur §i simplu prea protector ca sS poatS accepta sS foloseascS o femeie ca momeals. Era complet impotriva caracterului sSu. Asta nu Insemna insS cS avea nevoie de acordul lui. Avea nevoie doar de cineva care sS stea de pazS. Nu se gandise IncS la un plan adevSrat, dar, in mod evident, fi cea mai simplS capcana implica mScar doua persoane: momeala fi cel care proteja momeala. I" Clay intrS in maf inS f i inchise Ufa, apoi scoase capul pe fereastra deschisS. -N u vreau sS mai aud afa ceva, o avertiza el. i - N o sS mai auzi, promise ea. Una era sS nu-i mai spunS lui, alta era sS nu treacS la fapte. Clay o privi suspicios, dar porni mafina f i plecS. Mary se intoarse in clasS, incercand sS conceapa un plan solid pentru a-1 ademeni pe violator, un plan care sS comporte riscuri minime pentru ea. Wolf sosi la fcoals cu zece minute inainte de sfarfitul orelor. Se rezemS de zidul de langS Ufa clasei ei fi asculta cum le povestea elevilor in ce fel se combinasera geografia §i istoria, pentru a provoca situatia politics ac­ tuals din Orientul Mijlociu. Era sigur cS a§a ceva nu se gSsea in vreun manual, dar lui Mary ii plScea sS ii ajute pe elevi sS facS legStura intre studiile lor fi o situafie actuals. Astfel, materia devenea mai interesantS fi mai ufor de infeles. O auzise fScand acelafi lucru fi cu Joe, nu cS Joe ar fi avut nevoie de incurajSri pentru a citi. Elevii rSspundeau fSrS probleme. Intro clasa afa micS, nu prea se formalizau. Ii spuneau „domnifoarS Potter“, dar nu erau retinufi cand era vorba despre adresat intrebSri, dat rSspunsuri fi chiar lansat provocari. Apoi Mary se uitS la ceas fi le dsdu drumul, chiar cand se deschiserS Ufile celorlalte douS clase. Wolf se indreptS de spate fi intrS in clasS, conftient de faptul

160

Linda, ifoward

cS tofi copiii se oprira brusc din sporovaiala atunci cand il vazurS. Mary se uita la el §i zimbi, cu un suras intim, destinat numai lui, iar faptul ca era atat de sincera in legatura cu ceea ce simfea ii facu inima lui Wolf sa bata mai tare. Barbatul i§i scoase palaria §i i§i trecu degetele prin par. - Escorta dumneavoastra personala a sosit, doamna, spuse el. Una dintre fete chiCoti, iar Wolf intoarse incet capul, privindu-i pe adolescenfii nemi§cafi. -Fetele pleaca spre casa cite doua? Baiefii se asigura ca ajung acasa in siguranfa? Christa Teele, sora mai mica a lui Cathy, murmura ca ea ?i Pam Hearst mergeau impreuna. Celelalte patru fete nu spusera nimic. Wolf ii privi pe cei §apte baiefi. - Ducefi-va cu ele. Era un ordin pe care baiefii il ascultara imediat. Copiii ie?ira din clasa, grupandu-se automat, astfel incat fiecare fata avea cel pufin un insofitor. Mary incuviinfa din cap, - Excelenta treaba. -A i observat ca au fost suficient de infelepte incat sa infeleaga ca au nevoie de un insofitor. Mary se incrunta, fiindca i se parea ci nu era necesar sa subliniez asta. - Wolf, serios, o sa fiu bine pe drumul de aici catre casa. Cum mi s-ar putea intampla ceva daca nu ma opresc? -§ i daca faci pana? §i daca se secfioneaza din nou vreun furtun? Nu avea cum sa intinda capcana daca Wolf sau Joe o pazeau in fiecare clipa. Dupa privirea circumspecta pe care io arunca Wolf, era evident §i ca n-avea nici o intenfie sa se razgandeasca. La momentul respectiv nu prea conta, fiindca deocamdata nu avea un plan. Dar,

0 inima neimbCdnzitd

161

cand avea s& stabileascS planul, trebuia sa li vina §i o idee pentru a-fi fenta gardienii. k Wolf ii afeza puloverul pe umeri, ii lua pofeta fi cheile, apoi o conduse pe Ufa. Dottie incuia Ufa clasei ei fi ifi ridica privirea uluita atunci cand Wolf incuie Ufa lui Mary, incerca clanta ca sa fie sigur ca se incuiase, apoi ii inconjura talia cu brapil. O vazu pe Dottie fi ifi duse degetele la palarie. I - Doamna Lancaster. Dottie intoarse capul fi se prefacu a avea probleme cu cheia. Se inrofise la fapl. Era prima data cand Wolf Mackenzie vorbea cu ea, iar mainile ii tremurau atunci cand puse cheia inpofeta. O teama aproape incontrolabila o facu sa transpire. Nu ftia ce avea sa faca. I Wolf o pnea strans pe Mary in timp ce o conducea la mafina. Prezenfa lui ii accelera pulsul. Era suficient sa o atinga, iar corpul ei incepea sa se pregateasca pentru el. Simp un fior delicios, care o cuprindea pe dina­ untru in valuri calde. Barbatul simp tensiunea subita a trupului ei zvelt atunci cand ii deschise Ufa mafinii. §i ea respira mai repede. O privi, fi tot trupul i se incorda, fiindca ea il privea cu ochii calzi, gri-albaftri, plitti de dorinpt. Era imbujorata fi avea buzele Ufor intredeschise. Facu un pas inapoi. -S unt chiar in spatele tau, rosti el ragufit. Mary conduse spre casa ca prin vis, defi s&ngele ii fierbea in vene fi ii rasuna in urechi. Casupi cea veche, izolata fi darapanata, nu aratase niciodata mai bine. Woodrow statea tolanit pe trepte, iar Mary trebui sa treaca peste ea ca sa poata descuia Ufa din spate. Wolf iefise din mafina, fi o urma indeaproape, afa cum promisese. Fara sa Spuna o vorba, Maryufi dadu jos pulove­ rul, afeza pofeta pe un scaun fi^irca pe scari, confpenta de faptul ca Wolf o urma cu pafi apasap. Intrara in dormitor.

162

Linda tow a rd

O dezbraca inainte sS-fi poata da seama, de§i, chiar dacS i-ar fi dat timp, nu ar fi vrut sa protesteze. Q intinse pe pat, acoperind-o cu trupul lui puternic, cuibarind-o in brafele lui musculoase. Parul de pe pieptul lui ii facu sfarcurile sa se intareasca, si, gemand de excitare, ea i§i freca sanii de el, ca sa accentueze senzafia. Wolf ii deschise coapsele §§ se a§eza intre ele. Cu voce joasa §i ragu§ita, ii sopti la ureche ce avea de gand sa-i faca. Mary se trase putin in spate, u$or §ocata, simtindu-se pufin excitata, dar ?i jenata fiindca era excitata. Cum era posibil sa se simta ?i scandalizata, §i excitata? - Wolf Mackenzie! spuse ea, cu ochii §i mai marifi. Ai spus cuvantul acela! Chipul lui paru ?i bland §i amuzat. - L-am spus. Mary inghifi in sec. -N-am mai auzit pe nimeni pronunfandu-1 pana acum. Vreau sa spun, nu in viafa reala. In fii me, dar, sigur, filmele nu sunt viafa reala, §i in filme nu inseamna aproape niciodata ce inseamna de fapt. Nici nu prea se fdlosefte la indicativ. Se gandi, uluita, ce analiza gramaticala ajunsese sa faca. Wolf zambi in timp ce o penetra, cu o sclipire in ochii lui negri. -Aici, spuse el, e la indicativ. Ii placea la nebunie cum arata cand facea dragoste cu ea, cu ochii langurosi, cu obrajii imbujorafi. Mary respira adanc ?i se mi§ca sub el, cuprinzandu4 complet §i invaluindu-1 cu caldura ei dulce. Ii inconjura gatul cu brafele. - Da, aproba ea. Aici e la indicativ. Daca prima lor contopire fusese patima^a, de atunci o invafase cat de dulce putea fi cand placerea se prelungea, cand zaboveau in mangaieri §i saruturi, in timp ce tensiunea se acumula incet, pana cand devenea atat de fierbinte si de puternica, incat scapa de sub

O inima neimfaCanzita

163

control. Era atat de insetat de ea, incat incerca s&amane punctul culminant cat mai mult, ca s5 poata rSmane inauntrul ei fi sa-fi potoleasca setea. Nu era o sete de sex in sine, desi avea un fond sexual puternic, Nu voia doar sa faca dragoste, voia, avea nevoie sa faca dragoste cu ea, cu Mary Elizabeth Potter. Trebuia sS-i simta pie­ lea matasoasa fi fragila sub degete, sa-i simta trupul fin inconjurandu-1, sa-i miroasa feminitatea unica, sa creeze legaturi stravechi cu fiecare mifcare fi acceptare lenta a trupurilor lor. El era un metis. Spiritul lui era puternic f i necomplicat, dar instinctele ii semanau cu ale stramof ilor din ambele rase. Cu alte femei, facea sex, cu Mary se impreuna. O inconjura cu brafele fi se intinse pe spate. Mirata, Mary se ridica, afezandu-se exact in pozifia in care voise el sa o aduca. Gafai atunci cand il simfi inauntrul ei. - Ce faci? -Nimic, murmura el, intinzandu-fi mainile ca sa ii atinga sanii. Te las pe tine sa faci totul. O privi cum se gandea fi ifi dadu seama exact in ce secunda excitarea fi dorinfa alungara disconfortul provocat de pozifia cu care nu era obifnuita. Mary lasa din nou pleoapele fi-fi mufca buza de jos in timp ce se mifca Ufor deasupra lui. -Afa? Wolf aproape urla de placere. Mifcarea aceea lenta era o tortura incantatoare, iar Mary prinse rapid ritmul. Wolf se gandise sa prelungeasca actul schimband pozifii, dar acum ii era teama ca se pacalise singur. Oricat de demodata ar fi fost, era extrem de senzuala. Dupa cateva minute, se rostogoli iar fi o afeza sub el. Mary il cuprinse cu brafele pe dupa gat. -M a simfeam bine. - $i eu, spuse el sarutand-o scurt, af)oi necajindu-i bu­ zele cu gura lui. Prea bine. Mary ii oferi zambetul acela secret, feminin, pe care-1 folosea numai cu el, iar Wolf simfi ca innebunefte. Uita

164

Linda ifoward

de control, uita de orice in afara de placerea care-i aftepta. Apoi, satisfacufi fi epuizafi, adormira amandoi. Cand auzi o mafina, Wolf sari imediat din pat. Mary se foi somnoroasa. -C e e? -Avem companie. - Companie? intreba ea ridicandu-se fi dandu-fi parul de pe fafa. Cat e ceasul? -Aproape fase. Cred ca am adormit. - §ase! Lecfiile lui Joe! Wolf injura in timp ce se imbraca. - Situa^a asta a luato razna. La naiba, de fiecare data cand fac dragoste cu tine, ne intrerupe chiar fiu-meu. A fost destul de rau prima data, dar se pare ca devine un obicei. Mary ifi lua repede hainele pe ea, vrand sa mai atenueze din jena pe care o simfea. Ii era greu sa dea ochii cu Joe cind era atat de evident ca ea §i tatal lui abia se dadusera jos din pat. Matufa Ardith ar fi dezmoftenito fiindca uitase de moralitate fi de bunele maniere. Apoi il privi pe Wolf in vreme ce se incalta f i se simfi de parea inima era gata sa-i sara din piept. II iubea, fi nu exista nimic mai moral decat dragostea. Cat despre maniere, ridica din umeri, spunand adio cuviinfei. In viafa nu pofi avea totul. Joe ifi afezase carfile pe masa fi pregatea cafeaua atunci cand ei intrara in bucatarie. Ridica privirea fi se incrunta. - Asculta, tata, situa^a asta a cam luat-o razna. Imi iei din timpul de lecfii. Doar licarirea din ochii lui albaftri il ajuta pe Wolf sa nu se enerveze. Dupa o clipa, il ciufuli pe fiul sau. -Baiete, fi-am mai zis o data, te nimerefti ca musca-n lapte. Lecfia lui Joe avea sa fie fi mai scurta fiindca trebuiau sa manance. Toti mureau de foame, afa ca facura

0 inima neimSCanzitti

165

repede nifte sendvifuri. Tocmai terminasera, cand sosi alta mafina. -Dumnezeule, casa asta se umple de oameni, murmura Mary, ridicandu-se sa deschida Ufa. ; Clay intra in incapere fi ifi scoase palaria. Facu o pauza f i adulmeca. - Miroase a cafea proaspat facuta? - Da, spuse Wolf intinzandu-se dupa ibric, in timp ce Mary scotea o ceafca din dulap. Clay se tolani intr-un scaun fi ofta, mai intai de oboseala, apoi in semn de apreciere, in timp ce inspira aburul aromat al cafelei pe care o turna Wolf. ■' - Mulfumesc. M-am gandit ca o sa va gasesc aici. - Ceva nou? intreba Wolf. I -Nimic, doar cateva sesizari. I-ai cam deranjat pe unii. - Cu ce? interveni Mary. -M-am uitat fi eu in stanga fi-n dreapta, spuse Wolf pe un ton nepasator care nu-i pacali nici pe Mary, nici pe Clay. -Las-o moarta! Nu face pe justifiarul. Te avertizez pentru ultima data. - Nu cred ca am facut nimic ilegal, doar am aruncat cate-o privire. N-am deranjat nici un polifist, n-am interogat pe nimeni, n-am distrus fi n-am ascuns dovezi. N-am facut altceva decat sa ma uit, spuse Wolf cu o sclipire in ochi. Daca efti deftept, ai sa ma folosefti. Sunt cel mai bun urmaritor pe care o sa-1 cunofti vreodata. - §i, daca tu efti deftept, o sa-fi petreci timpul avand grija de ce-fi aparfine, spuse Clay privind-o pe Mary. Ea ifi fuguie buzele. La naiba, avea de gand sa-i spuna lui Wolf! -Asta fi fac. - Poate nu atat de bine cat crezk Mary mi-a spus ca are de gand sa se foloseasca drept momeala ca sa-1 dea de gol pe vinovat.

166

Linda (tfoward

Wolf intoarse capul, ifi l3s& sprancenele in jos fi o privi cu atata manie, incat ea nu mai indrazni nici sa-fi fereasca privirea. -L a naiba, spuse el incetifor, mai degraba hotarat decat surprins. - Da, ce auzi. Am aflat ca tu f i Joe o ducefi fi o aducefi de la f coala, dar intre timp? Apoi, f coala se termina in cateva saptamani. Ce se va intampla atunci? Mary se indrepta de spate. -N u accept sa vorbifi ca fi cum af fi invizibila* Asta e casa mea, fi va reamintesc tuturor ca sunt majora de multa vreme. Ma due unde vreau, cand vreau. Sa infeleaga ce-or vrea! Nu locuise degeaba cu mStUfa Ardith. Matufa Ardith ar fi murit, doar din principiu, decat sa lase un barbat sa-i spuna ce sa faca. Wolf n-o slabi din priviri. - O sa faci ce fi se spune sa faci. - In locul tiu, sugera Clay, af duceo pe munte fi af fine-o acolo. Dupa cum am spus, fcoala se termina in cateva saptamani, fi cocioaba asta e destul de izolata. Nimeni nu trebuie sa ftie unde e. O sa fie mai in siguranfa afa. Infuriata, Mary lua Ceafca de cafea din fafa lui Clay fi o varsa in chiuveta. - Nu bei cafeaua mea, gura-sparta! Barbatul parea uluit. - Nu incerc decat sa te apar! - §i eu nu incerc decat sa-1 apar pe el! striga ea. - Pe cine? interveni Wolf. -P e tine! - §i de ce trebuie sa ma aperi pe mine? - Fiindca cine face asta incearca sa-fi faca rau! Mai int§i, straduindu-se sa-fi insceneze atacurile, apoi atacand oameni care nu te urasc la fel ca el! Wolf inghefa. Cand Mary ifi prezentase pentru pri­ ma data teoria in noaptea anterioara, el fi Clay n o crezusera fiindca nu prea avea sens sa incerce sa-i insceneze

0 inima neimBCanzitd

167

cineva lui Wolf atacuri pe care nu le-ar fi comis, cum era cel impotriva lui Mary. Dar, din noua perspective a lui Mary, potrivit cSreia atacurile erau un fel de pedeapsS morbida, totul capata sens. Violatorii nu erau oameni normali, deci nici logica lor nu era normala. Mary fusese atacata din cauza lui. Fiindca fusese atat de atras de ea, incat nu se putuse stapani, un nebun o atacase, o inspaimantase fi o umilise, incercase sa o violeze. Dorinfele lui atrasesera atenfia asupra ei. Privirea lui era rece fi lipsita de orice expresie. Clay ridica diti umeri. , -M a vad nevoit s-o cred, spuse Clay. E singurul lucru care are cat de cat sens. Cand s-a imprietenit cu tine §i 1-a ajutat pe Joe sa infre la academie, oamenii au inceput sa va priveasca diferit. Cineva n-a putut suporta asta. ; Mary ifi franse mainile. I - Din moment ce e vina mea, af putea macar sa... IP - Nu! urla Wolf, sarind in picioare fi rasturn&nd scar unui. Du-te sus fi ia-fi hainele, adauga, facand eforturi sa coboare tonul. Mergi cu noi. I Joe izbi cu pumnul in masa. -E ra fi cazul! | Se ridica fi incepu sa stranga masa. I - Fac eu ordine cat impachetezi. v Mary ifi stranse buzele. Nu ftia ce sa aleaga dintre libertatea de a-fi pune planul in aplicare, dupa ce avea sa-1 conceapa, fi tentafia de a locui cu Wolf. Nu era bine. Era un exemplu groaznic pentru elevii ei. Oamenii din oraf aveau sa fie scandalizafi. Avea s-o pdzeascd mai rau ca un vultur! Pe de alta parte, il iubea la nebunie, fi riu-i era deloc rufine de relafia lor. Jena, cateodata, fiindca nu era obifnuita cu astfel de intimitafi fi nu ftia cum sS se poarte, dar niciodata rufine. Pe de alta parte, daca se incapa$na sa ramana aici, Wolf avea sa stea cu ea. Ar fi iefit'chiar mai Ufor in evident fi ar fi Starnit fi mai mult'scandal. Acesta fii motivul care o facu sa se hotfirasca,' fiindca nu voia

168

Linda ifowarcC

ca Wolf s2. fie finta §i mai multor animozitSfi din cauza ei. Poate ca acesta ar fi fost un motiv suficient pentru ca violatorul sa-1 atace direct sau sa se intoarcS impotriva lui Joe. Wolf o cuprinse de umeri §i o impinse u§or. - Hai, spuse el bland, iar ea il asculta. Cand Mary ajunse sus si nu-i putea auzi, Clay il privi pe Joe ingrijorat, furios. - Crede ca tu §i Joe suntefi in pericol, ca maniacul Ssta ar putea sa inceapS sa v i im pure. §i a? zice c& are dreptate, la naiba. -N um ai sa incerce, spuse W olf impasibil. E mai vul­ nerable pe drumul catre §i de la $coala, §i nu cred cS tipul asta o sa astepte rSbdator. A lovit doua zile la rand, dar s-a speriat atunci cand aproape 1-ai prins. O sa-i ia ceva timp sa se linifteascS, apoi o sa atace din nou. Intre timp, o sS-l caut. Clay nu voia sa intrebe, dar nu se putu abfine. - Ai gasit ceva astazi? -A m eliminat nifte oameni de pe lista. - §i pe unii i-ai speriat. - Ar face bine sa se obi§nuiasca sa ma vada prin preajma, replica W olf §i ridica din umeri. Daca nu le convine, treaba lor. -A m auzit §i ca i-ai pus pe baiefi sa le conduca pe fete acasa. Parintii fetelor s-au simtit u§urafi §i foarte recunoscatori. - Ar fi trebuit sa se ocupe ei de asta. - E un ora§el lini§tit. Nimeni nu-i obi§nuit cu astfel de situafii. -A sta nu-i o scuza sa fii prost. $i chiar fusese o prostie sa nu se gandeasca la siguranfa fiicelor lor. Daca el ar fi fost a?a de neglijent in Vietnam, ar fi murit imediat. - Asculta-ma totu§i. Sunt de acord cu Mary, tu si Joe suntefi fintele principale. Chiar daca e?ti bun, nimeni nu invinge un glonf, §i acelafi lucru e valabil si pentru

0 inima neimUCdnzita

169

Joe. Nu trebuie sa aveti grija numai de Mary, ci §i de voi. Ar fi bine chiar sa n-o mai Iasi sa se ducS deloc la ?coala ?i sS rimanefi tofi trei pe munte pana il prindem pe vinovat. Wolf ii spuse, din priviri, lui Clay ca nu ii statea in fire sa se ascunda de nimeni. Fusese invafat sa vaneze. Mai mult de atat, vanatoarea statea in caracterul lui, in genele transmise de razboinicii comansi §i scofieni. - O sa avem grija de Mary, spuse el, iar Clay stiu ca nu-1 convinsese pe Wolf sa stea deoparte. Joe asculta, rezemat de bufet. - Oamenii din ora§ o sa se faca foe §i para daca afla ca Mary sta cu noi, interveni el. -A sta e, spuse Wolf cu voce nepSsatoare. Ii oferise lui Mary §ansa sa nu-si asume riscuri, dar ea refiizase. Acum era a lui. Nimic altceva nu conta. Clay se indrepta catre u§a. -D aca ma intreaba cineva, o sa spun ca am dus-o intr-un loc sigur pana se termina totul. Presupun ca nu e treaba nimanui unde e locul acela, nu-i a§a? De§i, desi­ gur, la cum o §tim pe Mary, probabil o sa le spuna tuturor, a?a cum a facut sambata, in magazinul lui Hearst. Wolf mirai. - La naiba! Ce-a facut? N-am auzit. -N ici nu ma gandeam ca ai fi auzit, dupa ce s-a in­ tamplat in dupa-amiaza aceea. Se pare ca s-a luat la harta cu Dottie Lancaster §i cu doamna Karr, §i mai mai ca nu le-a spus ca suntefi impreuna, zise Clay zambind usor. Din cate am auzit, le-a cam dat peste bot. ^ Cand Clay pleca, Wolf §i Joe se privira. - Lucrurile ar putea deveni interesante. - A§a e, aproba Joe. - Fii cu ochii-n patru, baiete. Daca Mary si Armstrong au dreptate, nenorocitul asta ne vrea pe noi. Nu te duce niciunde fara pufca $i stai la pand& Joe dadu aprobator din cap. Wolf nu se ingrijora pentru luptele corp la corp, nici chiar daca atacatorul avea

170

Linda Howard

un cufit, fiindca il inv&fase pe Joe si se bate afa cum invSfase el in armata. Nu karate, kung fu, tae kwon do sau judo, ci un amestec de stiluri, inclusiv lupte de strada. Scopul unei lupte nu era corectitudinea, ci victoria, sub orice forma, cu orice arma aflata la indemanS. Asta tl finuse in viafS §i il ajutase sa nu iasa foarte §ifonat din inchisoare. O pu?ca insa era cu totul altceva. Trebuiau sa fie foarte vigilenfi. Mary se intoarse ?i tranti doua valize pe podea. -Trebuie sa-mi iau §i carfile, anunfa ea. §i cineva tre­ buie s-o ia pe Woodrow cu pisoii.

eapitolul 10 Mary incerca s5-?i spuna ca nu putea dormi fiindca era intr-un pat strain, fiindca era prea emofionata, fi­ indca era prea ingrijorata, fiindca... Ramase fara scuze fi nu se mai putu gandi la altceva. De$i oboseala pe care o resimfea dupa o noua partida cu Wolf era una placuta, nu era in stare sa adoarma, §i intr-un final i§i dadu seama de ce. Se intoarse in brafele lui §i-l atinse pe obraz. Ii placea sa-i atingS pielea fefei §i barba abia inmugurita. ■ - E§ti treaz? §opti ea. -N u eram, mormai el. Acum sunt. I?i ceru scuze §i ramase nemifcata. Dupa o clipa, Wolf o atinse §i ii dadu parul la o parte de pe fafa. k -N u pofi sa dormi? ' - Nu. Ma simt... ciudat, cred. - In ce fel? - Sofia ta... Mama lui Joe. Ma gandeam la ea in pa­ tul asta. i’ Wolf o stranse cu mai multa putere. - Nu a stat niciodata in patul asta. - §tiu. Dar Joe e in camera cealalta, ?i m-am gandit c& a§a era cand era el mic, inainte ca ea sa moara. -N u prea. Nu stateam prea mult impreuna, fi ea a murit cand Joe avea doi ani. Cand am iefit din armata. if - Poveste?te-mi, il ruga ea, tot In §oapta. Simfea ca tre­ buia sa afle mai multe despre barbatul pe care il iubea. Cred ca erai foarte tanar. |S -Aveam faptesprezece ani cand m-am inrolat. Chiar daca ftiam ca nu prea aveam cuin sa evit plecarea in Vietnam, era singura mea §ansSi*Ai mei erau morfi §i bunicul meu, tatal mamei, nu m-a acceptat niciodata

172

Linda (tCoward

fiindca eram pe jum atate alb. §tiam doar ca trebuia sa scap din rezervafie. Era aproape ca in inchisoare. Era o inchisoare, dar de alt gen. Nu era nim ic de facut acolo, nici o speranfa. Am cunoscut-o pe Billie cand aveam optsprezece ani. $i ea era metisa, §i presupun ca s-a m aritat cu m ine fiindca §tia ca n u m-a§ fi intors niciodata in rezervafie. Voia mai m ult. Voia lum ini stralucitoare si viata de ora§. Probabil credea ca u n soldat duce o viafS buna, ca atunci cand n u e pe front o fine tot in tro petrecere. Dar nu m-a dispretuit fiindca eram metis, §i ne-am hotarat sa ne casatorim. Peste o luna eram in Vietnam. C and am avut permisie, am fost in vacanta in Hawaii, §i a ramas insarcinata. Joe s-a nascut cand aveam nouasprezece ani, dar ma intorsesem acasa pentru prim a data §i am avut $ansa sa-1 vad nascandu-se. Dumnezeule, am fost tare emofionat. A plans de cum a scos capul. Apoi mi 1-au pus in brate, $i mi-a stat inima in loc. 11 iubeam atat de mult, incat eram gata sa mor pentru el. Tacu o clipa, ganditor, apoi rase incet. A?a ca aveam u n copil mic, o sofie care nu credea ca facuse ceea ce trebuia si u n stagiu m ilitar aproape pe sfar?ite. N u aveam perspective de angajare, nu aveam cum sa-mi intretin copilul. A§a ca m-am inscris din nou in armata, ?i lucrurile incepusera sa mearga atat de rau intre m ine fi Billie, incat m-am oferit voluntar pentru alta misiune. A m urit chiar ina­ inte sa se term ine a treia misiune. Am plecat de acolo ?i am mers sa am grija de Joe. - $i ce ai facut? -A m lucrat pe la ferme. Am facut rodeo. Altceva nu ftiam sa fac. In afara de timpul petrecut in armata, nu ftiu sa fi facut altceva decat sa ma ocup de cai. Eram topit dupa cai cand eram mic f i cred ca inca sunt. M-am m utat de colo-colo cu Joe pana a trebuit sa mearga la ?coala, cand am ajuns in Ruth. Restul il ftii. Ramase liniftita in brafele lui, gandindu-se la via­ ta pe care-o avusese. Nu-i fusese u?or, insa viafa aceea

0 invma neimSfanzita

173

il transformase in barbatul care era, un barbat puternic, cu o hotarare de fier. Trecuse prin razboi, printr-un adevarat iad, fi iefise mai puternic decat inainte. G andul ca cineva ar putea sa vrea sa-1 raneasca o infurie atat de tare, incat abia se putea stapani. Trebuia sa gaseasca o modalitate sa-1 protejeze. It O conduse la scoala a doua zi, fi Mary vazu, din nou, cum toata lumea se holba la el. In ochii copiilor nu observ§ insa teama fi ura, ci mai degraba curiozitate fi chiar admiratie. Dupa anii de zile in care auzisera povestile parintilor, W olf era o figura mitica pentru ei. Tafii lor avusesera de-a face cu el, baiefii il vazusera cum lucra, iar priceperea sa la cai nu facea altceva decat sa alimenteze legendele. Se spunea ca vrajea caii, ca fi cei mai salbatici armasari raspundeau unui ton spe­ cial al vocii lui. f' Acum umbla dupa violator. Tot comitatul cunoftea povestea. Dottie nici macar nu vorbi cu Mary in ziua aceea. Se indeparta de fiecare data cand Mary ajungea in preajma ei fi lua pranzul singura. Sharon ofta fi ridica din umeri. " - Nu-i da atenfie. Intotdeauna a avut u n dinte impotriva familiei Mackenzie. I Mary ridica la randu-i din umeri. Parea sa nu existe nici o modalitate de a discuta cu Dottie. In dupS-amiaza aceea, Joe veni in oraf ca s o insofeasca acasa. In timp ce mergea fiecare spre mafina lui, Mary ii spuse: -T rebuie sa ma opresc la Hearst sa cumpar cate ceva. - Sunt in spatele tau. O urm a atunci cand intra in magazin, f i toata lumea se intoarse sa-i priveasca. Joe le oferi un zambet care ar fi putut veni direct din partea tatalui sau, f i cafiva oameni

174

Linda ifoward

se uitarS repede in alta parte. Oftand, Mary incepu sa cumpere cele necesare. Joe se opri atunci cand privirea lui o intalni pe a lui Pam Hearst. Ea statea neclintita fi se uita la el. - Putem sa vorbim? intreba ea incet. E... e important. Te rog. Mary continuase sa mearga. Joe ifi schimba pozifia ca sa n o piarda din ochi fi spuse: -Da? Pam trase aer in piept. -M a gandeam... poate... vrei sa mergi cu mine la bal sambata seara? intreba ea pe nerasuflate. Joe intoarse capul. - Poftim? -Te-am intrebat daca vrei sa mergi cu mine la bal. Joe ifi dadu palaria pe spate §i fluiera incet. - §tii ca o caufi cu lumanarea, nu-i afa? E posibil ca tatal tau sa te-nchida in beci un an de zile. -N u avem beci, spuse ea zambind fi starnindu-i imediat hormonii adolescentini. Oricum, nu-mi pasa. N-are, chiar n-are dreptate in legatura cu tine fi cu tatal tau. Ma simt foarte prost pentru felul in care m-am purtat. Imi place de tine, Joe, fi vreau sa iefim impreuna. -Mda, facu Joe cu cinism. Multora a inceput sa le placa de mine cand au aflat ca am o fansa la academie. Interesant, nu? Pam se inrofi In obraji. -N u de asta te-am invitat sa iefim in oraf! -E fti sigura? Se pare ca inainte nu eram destul de bun cat sa fiu vazut cu tine In public. Nu voiai ca oame­ nii sa spuna ca Pam Hearst iese cu un indian. E altceva cand pot sa spuna ca iefi cu un candidat la Academia Forfelor Aeriene. -Nu-i adevarat! striga Pam cu adevarat furioasa, ridicand vocea. Mai mulfi oameni privira in direcfia lor.

0 inima neimSCdnzita

175

,> -A^a mi se pare mie. -Atunci n-ai dreptate! Afa cum n-are nici tata! Ca f i cum 1-ar fi chemat cineva, domnul Hearst, alertat de vocea lui Pam, se indrepta catre ei. -C e se intampla aici? Pam, te deranjeaza indi... baiatul asta? f Joe observa cat de repede se schimbase „indian“ in „baiat“ fi ridica din sprancene. Pam se imbujora fi mai tare fi se intoarse spre tatal ei. 5 -N u, nu ma deranjeaza! De fapt, da, da, ma deran­ jeaza! Ma deranjeaza fiindca l-am rugat sa iasa cu mine f i m-a refuzat! Toata lumea din magazin o auzise. Joe ofta. Avea sa iasa un mare scandal. jP Ralph Hearst se inrofi puternic la fa;a fi se opri brusc, ca fi cum s-ar fi lovit de un zid. -C e ai zis? ingaima el, nevenindu-i sa-fi creada urechilor. | Pam nu dadu inapoi, chiar daca tatal ei parea peste masura de f ocat. H -A m spus ca nu vrea sa iasa cu mine! L-am invitat la balul de sambata seara. Domnul Hearst scotea fum pe nari. | -T u du-te in casa! Vorbim despre asta mai tSrziu! |f - N u vreau sa vorbim mai tarziu, vreau sa vorbim acum! I -A m spus sa te duci in casa! urla Hearst, intorcandu-fi privirea manioasa asupra lui Joe. §i tu stai departe de fiica mea... 1 -A stat departe de mine! striga Pam. Este invers! Eu nu vreau sa stau departe de el! Nu e prima data cand il rog sa iefim. $i tu, fi tofi ceilalfi grefifi tratandu-i afa pe el fi pe fatal lui. M-am gaturat! Domnifoara Potter e singura dintre noi care a avut curaj sa-fi susfina convingerile! - E numai vina ei, fir-ar ea... 11

176

Linda Tfowarcf

-Ajunge, spuse Joe, §i ceva din vocea lui rece, din ochii lui albaftri il f&cura pe Hearst sa se opreasca. Joe avea numai faisprezece ani, dar era inalt fi musculos, iar pozifia lui era atat de ferma, incat batranul se opri. Pam interveni. Era vesela f i binedispusa prin definifie, dar incapafanatci, ca tatal ei. -S a nu te iei de domnifoara Potter, il avertiza ea. Este cea mai buna profesoara pe care am avuto in Ruth, §i, daca faci ceva sa o indepartezi, ifi jur ca ma las de ?coala. - N-ai sa faci afa ceva! - Ifi jur ca o so fac! Te iubesc, tata, dar n-ai dreptate! Tofi am vorbit astazi la f coala despre asta, despre cum i-am vazut pe profesori purtandu-se cu Joe de-a lungul anilor, despre cat mult greseau, fiindca e, in mod evi­ dent, cel mai deftept dintre noi! Am vorbit despre cum Wolf Mackenzie s-a asigurat ieri ca toate fetele vor ajun­ ge in siguranfa acasa. Nimeni nu s-a mai gandit la asta! Sau nu-fi pasa? -Sigur ca-i pasa, interveni Mary, care se apropiase de ei fara sa fie observata decat de Joe. Wolf, cu experienfa lui militara, a ftiut ce sa faca, inventa ea pe .mo­ ment. De ce nu va ocupafi de clienfii dumneavoastra? Lasafi-i sa se infeleaga singuri. §tifi cum sunt adolescenfii, mai adauga ea, luandu-1 de braf pe domnul Hearst. Ralph Hearst se trezi din nou la intrarea in magazin, aproape fara sa-fi dea seama. Se opri fi o privi pe Mary. -N u vreau ca fata mea sa iasa cu un metis! spuse el cu inverfunare. - Va fi mai in siguranfa cu metisul acela decat cu oricine altcineva, raspunse Mary. In primul rand, e puter­ nic ca un munte. Nu bea, nu conduce repede fi n-are nici o intenfie sa se incurce cu vreo fata de pe aici. O sa piece, f i ftie asta. -N u vreau ca fata mea sa iasa cu un indian!

0 inima neimmanzitd

177

- Imi spuneti ca pentru dumneavoastra caracterul nu Inseamna nimic? Ca ati prefera ca Pam sa ias& cu un alb beat, care ar putea-o ucide intr-un accident de marina, decat cu un indian treaz, care ar proteja-o cu preful vie{ii lui? Hearst paru ravasit si se scarpina in cap, incurcat. -Nu, la naiba, nu vreau sa spun asta, mormai el. Mary ofta. | -Matufa mea Ardith ifi amintea toate zicalele pe care le auzise vreodata, si una dintre cele pe care le repeta cel mai des era urmatoarea: „Nu conteaza inalfimea, ci conteaza istefimea“. Suntefi un om care judeca oame­ nii dupa felul in care se comporta, nu-i afa, domnule Hearst? Afi votat in funcfie de modul in care s-au comportat candidafii in trecut, nu-i afa? - Bineinteles, spuse el stingherit. -§i? intreba ea. |t -Bine, bine! Doar ca... unele lucruri sunt greu de uitat, ftifi? Nu lucruri facute de Joe, ci... lucruri. $i tatal lui e... - La fel de mandru ca dumneavoastra, interveni ea. N-a vrut decat un loc in care sa-fi creasca singur copilul. Atingea nifte coarde atat de sensibile, inc&t se aftepta sa se auda in orice moment viori pe fundal, dar sosise vremea ca oamenii aceftia sa infeleaga nifte lucruri despre Wolf. Poate ca era mai degraba controlat decat civilizat, dar se controla foarte bine, fi ei nu aveau sa cunoasca niciodata diferenfa. Hotarand ca era timpul sa-1lase sa respire, ii spuse: - De ce nu vorbifi fi cu sotia dumneavoastra? Hearst paru ufurat. -Voi face asta. Joe se plimba pe culoar. Pam se intorsese cu spatele fi tot aranja sticlele de diluant, chinuindu-se sa se comporte de parea nu s-ar fi intamplat nimic. Mary plati ce cumparase, fi Joe ii lua plasa. Iefira in tacere. - Ei? intreba ea cand ajunsera afaara.

178

Linda ifowarcf

-Ei ce? -O duci la bal? -Afa se pare. Nu vrea sa accepte un refuz. Mai cunose eu pe cineva, Mary il privi cu severitate fi nu raspunse provoc&rii. Apoi, cand el ii deschise Ufa de la mafina, ii trecu prin minte un gind fi il privi inspaim&ntata. -O, nu, spuse ea incet. Joe, barbatul acela ataca femei care sunt amabile cu tine f i cu Wolf. Trupul tanSrului se crispa, f i Joe stranse din buze. - La naiba, injura el, apoi se gandi o clipa f i clatina dm cap. O sa-i spun maine ca nu pot sa merg. - Degeaba. Cata lume a auzit ce-a spus? Maine o sa §tie tot oraful, indiferent daca va ducefi la bal sau nu. Joe nu raspunse, ci doar ii inchise Ufa dupa ce ea se urea in mafina. Parea mahnit, prea mahnit pentru un baiat de varsta lui. Joe se simfea mahnit, intr-adevar, dar in minte incepuse sa i se infiripeze o idee. Avea so pazeasca pe Pam fi avea s-o avertizeze, ca sa fie cu ochii in patru, dar poate ca asta avea sa-1 atraga pe violator. Avea sa foloseasca planul lui Mary, insa cu o alta momeala: el insufi. Avea sa se asigure ca Pam era in siguranfa, insa avea sa se expuna atunci cand era singur. Poate, daca tipul ifi dadea seama ca nu putea ajunge la o femeie neajutorata, avea sa se enerveze atat de tare, incat sa-fi urmareasca una dintre fintele reale. Joe ftia ce rise ifi asuma, insa, daca W olf nu gasea pista pe care o cauta, nu vedea alta optiune. Mary se uita dupa W olf cand ajunsera acasa, dar nu il gasi. Se schimba in blugi fi iefi in curte. II gasi pe Joe in fopron, fesaland un cai. -W olf e pe aici? Joe clatina din cap fi fesala in continuare coama stralucitoare a calului. -Nici calul lui nu e. Poate se uita pe la garduri.

0 inima neimGCanzita

179

Sau urm&rea o anumita pista, dar nu-i spuse asta lui Mary. Mary il ruga sa-i arate cum se fes&lau caii §i ii lua locul pana cand incepu so doara mana. Calul nechezS atunci cand se opri, a§a ca relua fesalatul. - E mai greu decat pare, se planse ea. Joe ii zambi din spatele altui cai. - O sS faci muschi. Dar e gata, a?a ca nu-1 mai rasfata. Ar sta aici toata ziua daca-l tesala cineva. ' Mary se opri $i se dadu inapoi. - Pai de ce n-ai zis a§a? Joe duse calul in boxa lui, §i Mary se Intoarse acasa. Aproape ajunsese pe terasa cand auzi zgomotul ritmic al copitelor unui cai §i il vazu pe Wolf. Isi tinu respiratia. Chiar daca nu §tia prea multe despre cai, era con$tienta ca prea pufini oameni aratau ca el atunci cand calareau un cai. Nu se clatina fi nu se zguduia. Statea atat de relaxat in §a si se mi§ca atat de la unison cu animalul, incat parea de piatra. Comanfii fusesera cei mai buni calarefi din lume, poate chiar mai buni ca berberii sau beduinii, iar W olf inva^ase multe de la tribul mamei lui. Picioarele lui puternice reu$eau sa controleze armasarul pe care il calarea, deci putea slabi haturile, ?i gura sensibila a calului ramanea astfel neafectata. Lasa calul sa mearga la trap §i se apropie de ea. -S-a intamplat ceva astazi? Se hotarl sa nu-i spuna despre Pam Hearst. Era pro­ blema lui Joe daca voia sa se afle. Stia ca el avea sa-i spuna lui Wolf, dar cand avea sa vrea el. -Nu. Nu am vazut nici o persoana suspecta §i nu ne-a urmarit nimeni. W olf se opri §i se apleca, sprijinindu-§i bratul pe manerul §eii. Ochii lui negri zaBovira asupra siluetei ei zvelte.

- $tii si calare?ti? -Nu. N-am calarit niciodata.

180

Linda ifowarcC

- Ei bine, o sa remediem situafia asta, spuse el scofandu-§i piciorul din seara §eii §i intinzandu-i mana. Pune piciorul stang pe seara §i ridica-te, te ajut eu. Voia. Incerca. Dar calul era prea inalt, §i nu reu§ea sa ajunga cu piciorul la seara. Se uita la armasar ingrijorata, iar W olf rase fi se dadu mai in spate. - Stai a§a, te ridic eu. Se apleca din §a ?i o prinse de sub brafe. Mary tresari §i ii prinse brafele atunci cand simfi ca picioarele ii paraseau pamantul. Apoi W olf se indrepta §i o a§eza bine in §a, in fafa lui. Mary se prinse de maner atunci cand el ridica hafurile, iar calul incepu s&se deplaseze. - E cam sus, spuse ea, zguduindu-se a§a tare, incat ii clanfaneau dinfii. W olf rase §i o inconjura cu braful stang, tragand-o mai aproape. - Relaxeaza-te ?i mergi in ritm ul calului. Simte cum ma mi§c eu §i mi§ca-te cu mine. Il asculta, §i simfi ritm ul imediat ce se relaxa. Trupul parea sa i se cufunde mai adanc in §a, iar trunchiul ei se mi§ca impreuna cu al lui W olf. Nu mai simfi ca se zguduia. D in pacate, ajunsesera deja la fopron, a§a ca prima plimbare se incheie. W olf o dadu jos §i cobori ?i el. -Mi-a placut, il anunfa ea. -Ti-a placut? Ma bucur. Maine incepem lecfii de calarie. Joe se auzi dintr-o boxa mai indepartata. -Am inceput so invaf sa fesale astazi. - O sa te simfi bine pe langa cai, atat de bine de parea te-ai fi aflat in preajma lor toata viafa, spuse W olf §i se apleca sa o sarute. Mary se ridica pe varfuri §i-§i departa usor buze­ le. Dura ceva pana sa se desparta, iar respirafia lui se accelera. Pleoapele ii coborara ?i privirea se ingusta. La naiba, il facea sa reacfioneze ca un adolescent cand se afla in preajma ei.

* 0 inima neimbfanzita

181

f Cand Mary dispSru in casa, Joe iefi din boxa fi ifi privi tatal. -Ai gasit ceva astazi? W olf Incepu sa dea jos faua de pe armasar. -Nu. M-am uitat bine pe la toate fermele, dar nu se potrivefte nici o amprenta. Trebuie sa fie cineva din oraf. Joe se incrunta. -Are sens. Ambele atacuri au avut loc in oraf, dar nu pot sa-mi imaginez despre cine e vorba. Presupun cS n-am mai observat niciodata daca cineva are pistrui pe maini. -Nu ma uit dupa pistrui, ci dupa urma aceea. $tiu cum merge, pufin spre interior fi lasandu-fi greutatea pe exteriorul piciorului. -$i daca-1 gasefti? Crezi ca feriful o sa-1 aresteze nu­ mai fiindca are pistrui pe m aini f i merge intr-un anum it fel? W olf zambi, o m if care a buzelor total lipsita de voiofie. Privirea lui era rece. -*Cand o sa-lgasesc, spuse el incet, daca e deftept, o s3 marturiseasca. O sa-i dau legii o fansa, dar sub nici o forma nu va scapa nepedepsit. Va fi m ult mai in siguranfa la inchisoare decat pe strazi, fi o sa ma asigur ca ftie asta. Peste o ora, terminara fi cu caii. Joe ramase sa se uite la harnafament, fi W olf se duse singur spre casa. Mary era absorbita de gatit fi fredona un cantec in timp ce amesteca in cratit;a mare cu mancare de vita, afa ca nu-1 auzi intrand pe Ufa din spate. El se apropie de ea fi ii puse mana pe umar. Se sperie de moarte. Tipa fi sari intr-o parte, lipindu-se de perete. Tinea spumiera in mana ca pe un cufit fi se albi la fa $ cand il privi. El avea o expresie impietrita. Se uitara in tacere unui la alful, fi tim pul paru sa stea in loc. A poi ea dadu drum ul spumierei, care cazu cu un bufnet.

182

Linda (tCowarcC

- O, Doamne, im i pare rau, zise ea cu voce pierita $i i§i acoperi chipul cu palmele. W olf o trase spre el, ii mangaie parul fi o stranse la piept. -Ai crezut ca e el din nou, nu? Ea se agafa de el, incercand sa-fi alunge groaza. Aparuse de nicaieri, surprinzand-o fi destramand controlul pe care reufise sa-1 aiba asupra propriilor amintiri fi emotii. Cand mana lui W olf ii atinsese umarul, crezuse, pentru o clipa scurta, inspaimantatoare, ca se intampla din nou, I se facuse frig. Voia sa se cufunde in caldura lui, sa lase realitatea atingerii lui sa indeparteze amintirea hidoasa a unei alte atingeri. -Nu trebuie sa-fi fie teama, fopti el. Aici efti in siguranfa. Dar ftia ca amintirea era inca acolo, ca orice atingere venita pe la spate insemna un cofmar. Trebuia sa alunge cumva teama aceea, s-o elibereze. Mary ifi reveni fi se indeparta de el, iar el o Iasa, fi­ indca ftia ca era important pentru ea. Paru aproape normala in timpul cinei fi al lecfiei cu Joe. Singurul semn alarmant era expresia de haituire care aparea din cand in cand in ochii ei, ca fi cum n-ar fi reufit sa indeparteze pe deplin amintirea aceea. Atunci cand se dusera in pat, iar mainile lui ii cuprinsera trupul matasos, i se darui cu la fel de multa ardoare ca intotdeauna. Cand era cu Wolf, nu se putea gandi la nimic altceva, nu existau amintiri latente sau urme de groaza. Corpul f i mintea ii erau ocupate de el, In intregime. Apoi, se ghemui la pieptul lui fi dormi dusa, pana in zori, cand el o trezi fi o trase din nou sub el. Mary era perfect conftienta de precaritatea relafiei ei cu W olf f i a prezenfei ei in casa lui. Deseori, el ii spunea explicit cat de mult o dorea, insa era vorba despre pofta carnala, nu despre dragoste. Nu rostea o vorba despre iubire, nici macar in timp ce faceau dragoste, atunci

0 inim a neimbCanzita

183

cand ea nu putea sa nu-i spun! iar fi iar cat de mult Il iubea. Probabil c& atunci cand avea sa-i treacSt pofta trupeasci, avea s-o izgoneasca din viata lui, iar ea incerca sa se pregateasca pentru acea posibilitate, in timp ce absorbea la maximum placerea pe care io oferea si­ tuatia prezenta. Stia ca venise sa locuiasca acolo pentru a fi mai in siguranfa si ca situatia era doar temporara. De asemenea, stia ca era scandalos, pentru un orafel, ca una dintre profesoare sa umble cu oaia neagra a comunitafii. Localnicii exact afa ar fi vazut lucrurile daca ar fi ftiut adevarul. Stia ce rise ifi asuma cu privire la cariera ei, dar decise ca zilele- §i nopfile petrecute cu W olf meritau efortul. Dac5-§i pierdea locul de munca, mai existau fi altele, dar ftia ca nu aveau sa mai existe alte iubiri. Avea douazeci §i noua de ani $i nu fusese niciodata interesata sau atrasa de alt barbat. U nii oameni iubeau o singura data in viafa, fi se parea ca ea facea parte din acea categorie. £ Ifi permitea sa-fi faca griji pentru viitor doar pe drumul catre fi de la fcoala, cand era singura in ma­ fina. Cand era cu Wolf, nu voia sa piarda nici o clipa cufundata in regrete. Cand era cu el, era completvie, pe deplin femeie. Era ingrijorata f i pentru Wolf, f i pentru Joe. Stia ca W olf il vana pe omul care o atacase fi ii era groaza sa nu fie ranit. Nici macar nu voia sa se gandeasca la faptul ca ar putea fi ucis. $i Joe avea un plan. $tia asta. Semana prea m ult cu W olf ca sa nu recunoasca semnele. Era preocupat fi mult prea serios, ca fi cum ar fi trebuit sa aleaga intre doua optiuni la fel de neplacute. Dar nu reufise sa-1 faca sa i se confeseze, f i lucrul acesta o speria, fiindca Joe vorbise sincer cu ea inca de la inceput. j Joe se afla intr-o situatie dificik. Ii spusese lui Pam sa fie mai precauta decat de obicei^fi incerca sa se asigure ca niciodata nu se ducea singura acasa, dar exista

184

Linda ifowarcC

Intotdeauna posibilitatea ca ea sa fie neglijenta. Incepuse s&se afifeze singur, aparent distras, dar nu se intamplase nimic. Oraful era liniftit, chiar dacS ingrijorareii domnea pretutindeni. Era obligat s5‘ fie la fel de pre* caut ca Wolf, insa, cu atat de pufine indicii, nu puteau decat sa fie pe faza §i sa aftepte ca barbatul acela sa faca o grefeala. Cand Joe fi spuse tatalui sau ca se ducea la petrecere cu Pam, W olf il privi cu agcrimc. -$tii ce faci? - Sper ca da.

I I j I I 1 I

- Ai grija. Sfatul sec !l facu pe Joe sa schifeze un suras. §tia ca era posibil sa faca o mare grefeala mergand la petrecerea aceea, ca lucrurile puteau sa degenereze, insa ii spusese lui Pam ca avea so insofeasca fi nu putea da tnapoi. Trebuia sa fie mai mult decat atent, dar, la naiba, voia so fina in brafe in timp ce alunecau Incet pe podeaua de rumeguf. Chiar daca ftia ca avea sa piece p ca relafia lor nu putea sa dureze mult, era foarte atras de ea. Ii venea greu sa explice fi ftia ca avea sa se termine curand, dar asta simfea acum, afa ca acum trebuia sa acfioneze. §i Pam parea ingrijorata atunci cand o lua de acasa. Incerca sa-fi mascheze ingrijorarea vorbind prea repede fi cu prea mare insuflefire, dar el li puse un deget pe buze. -$tiu, fopti el. §i eu sunt ingrijorat. Pam Ifi intoarse capul, eliberandu-fi gura. -Nu sunt ingrijorata. O sa fie bine, ai sa vezi. Ti-am zis ca am vorbit tofi despre asta. -Atunci de ce efti afa agitata? Fata privi in alta parte fi tufi incet. -Adevarul e ca e prima data cand ies cu tine. Pur fi simplu, ma simt, nu ftiu, agitata, speriata fi emofionata In acelafi timp. Joe se gandi la asta cateva minute, timp in care in mafina domni tacerea. Apoi spuse:

I I I I j I

j I I

I

0 inima neimSCdnzita

185

- Presupun ca infeleg de ce e§ti agitata §i emofionata, dar speriata? Fu randul lui Pam sa taca, §i se imbujora pufin atunci c&nd spuse intr-un final: - Fiindca nu e§ti la fel ca noi. Joe zambi amar. -Mda, ?tiu. Sunt un metis. -Nu e vorba despre asta, i-o taie ea. Intr-un fel, e§ti mai mare ca noi. Jptiu ca avem aceeafi varsta, dar e§ti foarte matur. Noi suntem oameni obifnuifi. O sa ramanem aici §i o sa fim fermieri, la fel ca ai no§tri. O sa ne casatorim cu oameni la fel ca noi If o sa ramanem In ora§ sau o sa-tie mutam intr-un alt ora? tot ca asta, o sa avem copii §i o sa fim fericifi. Tu nu e?ti a?a. Tu te duci la academie §i n-o sa te mai intorci, cel pufin nu definitiv. Poate vii in vizita, dar atat. E1II surprinse faptul ca Pam con§tientiza atat de bine situatia. Se simfea matur pe dinauntru, intotdeauna se simfise a$a, mai ales in comparafie cu ceilalfi tineri de varsta lui. §tia ca nu avea sa se intoarca aici ca sa fie fermier. Locul lui era pe cer, manevrand un avion de lupta, marcandu-fi locul in univers CUdare de fum. L Tacura tot restul drumului. Cand Joe parea mafi­ na l§nga celelalte, se Imbarbata pentru orice putea sa se intample. Era pregatit aproape pentru orice, dar nu §i pen­ tru ce se intampla de fapt. Cand el §i Pam intrara in cladirea veche §i darapanata folosita pentru petreceri, pentru o clipa totul paru sa incremeneasca §i se afternu o lini?te bizara. Apoi, peste o secunda, zgomotul reveni, §i cei prezenfi ifi reluara conversafiile. Pam ii stranse mana. Peste c&teva minute, formafia se puse pe cantat, iar cuplurile se indreptara spre scandurile pline de rumegu§ care formau ringul. Pam il contuse in mijlocul ringului § iii zambi.

186

Linda Howard

Joe ii zambi fi el, recunoscandu-i fi admirandu-i pe ascuns curajul. Apoi o lua in brafe, fi se lasara purtafi de ritmul lent al melodiei. Nu vorbira. Dupa atat timp in care nu isi dorise de­ alt s-o atingi, era fericit s-o fina pur si simplu in brafe fi sa danseze cu ea. Ii simfea parfumul, pirul mStasos, sanii mmugurifi, mifcarea picioarelor ei lipite de ale lui. Afa cum facusera tinerii inca din cele mai vechi timpuri, alunecara impreuna in propria lor lume, departe de realitate. Joe reveni cu picioarele pe pamant atunci cand ii trecu pe la urechi un bombanit furios. Cineva il facu „indian impufit“, iar baiatul se incorda automat in timp ce se uita in jur. -Te rog, spuse Pam f i il lua din nou la dans. Cand melodia se incheie, un baiat se ridica in picioare pe scaun si striga: - Hei, Joe! Pam! Suntem aici! Privira in direcfia strigatului, iar Joe nu se putu abtine sa nu zambeasca. Tofi elevii din cele trei clase ale lui Mary erau afezafi la masa, iar doua scaune goale ii afteptau pe el si pe Pam. Tofi ii strigau §i le faceau cu mana. Tinerii salvara seara. Ii invaluira pe el fi pe Pam in rasete fi dans. Joe dansa cu fiecare fata din grup. Baiefii vorbeau despre cai, vite, agricultura si rodeo §i se asigurau ca nici una dintre fete nu statea prea mult jos. Tinerii discutara §i cu alte persoane prezente la petrecere, §i, in curand, toata lumea ftia ca metisul se ducea la Academia Forfelor Aeriene. Fermierii sunt in gene­ ral muncitori, conservatori fi foarte patrioti, afa ca, in scurt timp, oricine avea de spus cuvinte grele la adresa metisului era pus la locul lui. Joe fi Pam plecara inainte ca petrecerea sa se termine, fiindca nu voia ca ea sa ajunga acasa prea tarziu. In timp ce se indreptau spre mafina, el clatina din cap. -N-af fi crezut, spuse el incet. Stiai ca vor fi tofi aici?

0 inima neim6Canzita

18 7

f Pam nega. -Dar stiau ca te-am invitat. Presupun ca tot orasul ftia ca te-am invitat. Te-ai distrat, nu-i a§a? | -M-am distrat, recunoscu el. Dar lucrurile ar fi pu­ tut sa mearga prost. §tii asta, nu-i a§a? Daca n-ar fi fost

baiefii... -Si fetele! il intrerupse ea. -$i ele. Daca n-ar fi fost ei, m-ar fi dat afara. -Nu te-a dat nimeni afara, iar data viitoare va fi §i mai bine. t - O sa existe o data viitoare? I Pam paru dintr-odata nesigura pe ea. - Poti... poti sa vii la petreceri in continuare, chiar daca nu vrei sa mergi cu mine. Joe rase ?i deschise u?a ma$inii. Se intoarse §i o susfinu de talie, apoi o ridica pe scaun. - Imi place sa fiu cu tine. Pe la jumatatea drumului spre Ruth, Pam isi a§eza mana pe braful lui. -Joe? -Da? ' -Vrei sa... mmm... §tii vreun loc in care am putea opri? baigui ea. §tia ca ar fi trebuit sa reziste tentafiei, dar nu putea. 0 lua pe urmatorul drum laturalnic pe care-1 intalnira, apoi parasi drumul §i strabatu o pajiste aproape doi kilometri, dupa care parea sub un pale de copaci. ' Noaptea blanda de mai !i Invalui cu totul. Lumina lunii nu patrundea printre coroanele copacilor, iar ma­ rina de culoare inchisa era ca 0 peftera calda, sigura. Se apropie de silueta vaga, nedeslusita a lui Pam. Ea era moale si calda, trupul i se mladia sub mainile lui, iar buzele ei se lipeau de ale lui. Faptura ei tanara §i zvelta il aducea la un pas de explozie, Fara sa-si dea prea bine seama ce facea, Joe se mifca §i^e rasuci pana ajunsera pe bancheta, cu Pam pe jumatate sub el. In curand ii dezgoli sanii ?i o auzi respirand intretaiat atunci cand

188

Linda Q-foward

li luS un sfarc !n gura. Unghiile ei i se tnfipsera in umeri fi foldurile i se arcuirS. Situatia scapa repede de sub control. Hainele se desfacura fi disparura. Pielea atingea piele. Blugii lui Pam nu-i mai incurcau. Dar, cand mana lui aluneca sub lenjeria ei, fata fopti: -N-am mai facut asta pana acum. O sa doara? Joe gemu, dar se for^a sa ramana calm. Cu ultima farama de voinfa pe care o avea, se opri. Trupul lui se incorda de durere, fi cu greu reufi sa se st&paneasca. Dupa o clipa indelungata se indrepta fi o ridica pe Pam in poala.

rJ°e?

I?i sprijini fruntea de a ei. -Nu putem face asta, murmura el cu parere de rau. - Dar de ce? Pam se lipi de el, cu trupul dezgolit, plin de o nevoie pe care n o infelegea. - Fiindca pentru tine ar fi prima data. -Dar te doresc! -§i eu te doresc, spuse el zambind ufor. Presupun ca se vede. Dar prima data, iubito, ar trebui sa fie cu cineva pe care-1 iubefti. $i pe mine nu ma iubefti. -Af putea, fopti ea. Oh, Joe, chiar af putea. Era atat de chinuit, incat abia se putea stapani indeajuns cat sa vorbeasca, dar reufi: -Sper ca nu. Eu plec. Ma afteapta o fansa la care n-af renunfa nici mort. -$i nici o fata n o sa te faca sa te rizgandefti? Joe ftia adevarul fi ftia ca lui Pam n-avea sa-i placa sa-l auda, insa trebuia sa fie sincer cu ea. -Nici o fata n-ar putea sa ma faca sa ma razgandesc. Vreau atat de mult sa merg la academie, incat nimic nu m-ar putea fine aici. Pam ii lua mainile fi le afeza cu sfiala pe sanii ei. -§i totufi, am putea sa facem asta. N-ar fti nimeni.

0 inima neimdCdnzitd

189

-Tu ai fti. $i, cand te vei indrSgosti, ifi va parea rau c3 prima data n-ai facuto cu persoana respectiva. Dumnezeule, Pam, nu face sa-mi fie fi mai greu! Trage-mi o palma ca sa ma trezesc. Felul in care sanii ei fermi li umpleau palmele il fa­ cea sa se intrebe daca nu cumva era nebun fiindca rata aceasta sansa. Pam se apleca In fafa fi-fi sprijini capul pe umarul lui. Joe simfi cum i se zguduia trupul in timp ce plangea fi o inconjura cu brafele. - Intotdeauna ai insemnat mult pentru mine, Ingaima ea. Chiar trebuie sa fii afa scrupulos? -Vrei sa-fi -asumi riscul de-a ramane gravida la faisprezece ani? Lacrimile i se oprira cand ii auzi replica. Se ridica. -A. Credeam ca... nu fin tofi baiefii afa ceva In portofel? -Presupun ca nu. §i n-ar conta nici daca af avea. Nu vreau sa ma implic In felul asta nici cu tine, nici cu nimeni altcineva, fiindca, orice-ar fi, merg la academie. In plus, efti prea mica. Pam nu se putu abfine sa nu chicoteasca. : -Suntem de aceeafi varsta. -Atunci suntem prea mici. -Nu, tu nu efti mic, spuse ea devenind serioasa §i apucandu-i chipul In palme. Nu efti mic deloc, §i pre­ supun ca de asta te-ai §i oprit. Orice alt baiat pe care-1 cunosc ?i-ar fi dat blugii jos in doi timpi §i trei mi§cari. Dar hai sa facem un pact, bine? - Ce fel de pact? -O sa ramanem prieteni, nu-i a§a? -$tii ca da. -Atunci o sa iefim impreuna fi o sa finem totul in frau. Nu trebuie sa mai ajungemin situafia asta, fiindca doare prea mult cand te opresth Te duci In Colorado afa cum ai planuit, f i eu o sa vad ce-o fi. Poate ma marit. Dar, daca nu ma marit fi te intorci aici Intr-o vara

190

Linda liowardL

fi o sa fim am&ndoi suficient de mari, atunci o s&vrei si fii primul? -Asta n-o sa ma faca sa raman in Ruth, spuse el repede. -N ici nu vreau. Dar facem pactul? Joe ftia ca era posibil ca tim pul sa ii schimbe hotararea fi ca Pam sa se marite pana atunci. Daca nu, atunci... poate. - Daca fi atunci vei vrea, bine, facem pactul. Ifi stransera mainile, in semn de aprobare. A poi ea il saruta fi incepu sa se imbrace. Mary il aftepta cand ajunse acasa f i tl privi nerabdatoare. Se ridica fi-fi stranse mai bine halatul. - Efti bine? intreba ea. S-a intam plat ceva? - Sunt bine. Totul a fost in regula. Apoi Joe observa ca privirea nerabdatoare ascundea, de fapt, teama. Mary il atinse pe braf. -N-ai vazut pe nim eni..., spuse ea, apoi se opri fi !ncepu d in nou. N u a tras nim eni vreun foe, n-a incercat nim eni sa dea cu m afina peste tine? - Nu, n-a fost nici o problema. Se privira pentru o clipa, apoi Joe infelese ca lui Mary ii era teama de acelafi lucru care-i trecuse fi lu i prin cap. M ai m ult, Mary ftia ca el se hotarase sa-fi incerce norocul, doar-doar avea sa-1 ademeneasca pe violator. Ifi drese vocea. -Tata doarme? - Nu, spuse W olf incet, din prag, imbracat doar cu o pereche de blugi. Voiam sa fiu sigur ca efti bine, adauga el, privindu-1 atent. Te-ai dus direct in gura lupului. - $i am iefit teafar f i nevatamat. Chiar m-am distrat. Era toata clasa acolo. Mary zambi, alungindu-f i d in m inte gandurile rele. Acum infelegea ce se intamplase. $tiind ca situafia ar fi putut sa devina grava daca Joe s-ar fi dus la petrecere de capul lui, copiii se hotarasera sa-1 integreze

0 inima neimSCanzita

191

In grupul lor fi s& comunice tuturor celor prezenti ca ei tl acceptauW olf intinse mana, iar Mary se apropie de el. Acum putea sa doarma. Acefti doi barbafi pe care ii iubea erau In siguranfa pentru inca o noapte.

capitolul 11 §coala se terminase. Mary era tare mandra de elevii ei. Cei din ultimul an absolvisera tofi f i, de asemenea, promovasera tofi elevii din anii mai mici. Tofi intenfionau sa termine liceul fi cafiva voiau sa mearga la facilitate. Orice profesoara ar fi fost mandra de asemenea rezultate. Joe nu renunfase la studii. Mary decisese ca avea nevoie de meditafii mult mai avansate la matematica decat cele pe care eta ea calificata sa i le dea fi incepuse sa caute o profesoara competenta. Gasise una intr-un oraf aflat la mai bine de o suta de kilometri distanfa fi, de trei ori pe saptamina, Joe se ducea in oraful respectiv pentru o meditafie de doua ore. Nu renunfase insa nici la lecfiile de seara cu Mary. Zilele treceau pentru Mary intr-o fericire suprema. Foarte rar pleca de pe munte, foarte rar vedea pe altci­ neva in afara de W olf fi de Joe. Se simfea in siguranfa chiar daca erau amandoi plecafi. Abia trecusera doua saptamani de la atac, dar se simfea ca fi cum totul se intamplase in urma cu multa vreme. Oricand o ameninfa vreun crSmpei de amintire, se certa singura fiindca se Iasa afectata. Nu i se intamplase nimic, doar se speriase. Daca cineva avea nevoie de grija §i de atenfie, persoana aceea era Cathy Teele. Afa ca Mary ifi alunga amintirile fi se concentra asupra prezentului. In mod inevitabil, prezentul insemna Wolf. El ii domina viafa, ziua fi noaptea. Incepuse sa o invefe sa calareasca fi sa-1 ajute cu caii, iar ea banuia ca folosea cu ea aceeafi metoda pe care o folosea cu manjii fi iepfoarele care-i erau aduse la dresura. Era ferm fi poruncitor, dar foarte clar atunci cand formula instrucfiuni fi spunea ce voia de la ea, dar fi de la cai.

0 inima ncimbfdnzita

193

Cand era ascultat, ii nlsplatea cu aprobare §i cu afecfiune. De fapt, bombanea Mary, era mai Hand cu caii decat cu ea! Cand nu-1 ascultau caii, era peste masura de rSbdator. Cand ea nu facea ceva exact a?a cum ii spusese, ii atragea imediat atenfia. Dar era intotdeauna afectuos. De fapt, se hotari Mary, „infocat“ era o descriere mai potrivita. Facea dragoste cu ea in fiecare noapte, uneori de doua ori. Facea dragoste cu ea in boxa cca goala, acolo unde fusesera intrerupfi de Joe. Facea dragoste cu ea la du§. $tia ca nu era nici pe departe o femeie voluptuoasa, dar el parea vrajit de trupul ei. Cand sfateau in pat noaptea, el aprindea veioza si se sprijinea pe coate, privihd-o, in timp ce o marigaia de,la umeri pana la genunchi, fascinat de diferenfele dintre pielea ei jialida §i delicata fi mana lui bronzata, puternica, batatorita de munca. , In general, verile in Wyoming erau racoroase §i uscate, cel pufin tn comparafie cu Savannah, dar Vacanfa de vara abia incepuse atunci cAnd un val de caldura urea temperaturile peste treizeci de grade, uneori chiar pana la patruzeci de grade dupa-amiaza. Pentru prima data in Viafa, Mary i?i dori sa poarte pantaloni scurfi, irtsa matufa Ardith nu-i permisese niciodata sa-fi cumpere a?a ceva. Constata totu§i ca fustele simple, din bumbac, erau mai racoroase decat blugii cei noi de care era atat de mandra, fiindca o lasau sa simta orice adiere. Matufa Ardith tot n-ar fi fost de acord cu felul in care era imbracata, fiindca Mary refuza sa poarte jupon sau dresuri. Matu?a Ardith purtase a?a ceva in fiecare zi din viafa ei ?i considera ca orice femeie care indraznea sa iasa fara jupon era o nerusinata fara pereche. p ln tp o dimineafa, dupa ce Joe plecase la meditafii, Mary se indrepta spre ?opron fi se gandea la halul de neru?inare in care ajunsese. La urma urmei, nu o deranja deloc. Situafia actuala avea avantajele ei. Auzi ni?te cai nechezand si dand din copite in farcul mic din spatele sopronului.^desi, de obicei, W olf il folosea pentru dresura pe cel m^re, de langa grajduri.

194

Linda “rfoward

Zgomotul ii dadu de inteles ca avea sa-1 gSseasca acolo, fi asta era tot ce voia sa ftie. Cand trecu de sopron, se opri contrariata. Armasarul cel mare al lui W olf monta iapa pe care o folosise ea atunci cand el o invSfase sa calSreascS. Picioarele din fafa ale iepei erau priponite, iar copitele din spate aveau potcoave speciale. Armasarul necheza f i maraia, iar iapa urla atunci cand el o patrunse. W olf se apropie de capul ei ca sa o linifteasca, f i iapa se calma. - Gata, scumpo, o imbarbata el. Te descurci cu uriaful asta, nu-i afa? Loviturile armasarului zguduira iapa, dar ramase liniftita, fi totul se termina in cateva minute. Armasarul necheza fi se indeparta, cu capul in jos, sforaind fi sufland greu. W olf ii vorbea in continuare iepei cu voce joasa, liniftitoare, in timp ce se apleca sa o dezlege. Cand incepu sa-i dea jos potcoavele, Mary se apropie. -Ai... ai legat-ol spuse ea acuzatoare. W olf rase in timp ce termina de dat jos potcoavele. Mary Elizabeth Potter il privea neclintita, cu spatele drept fi cu barbia ridicata. -N-am legat-o, spuse el amuzat. Am priponito. - Ca sa nu poata sa scape de el! -Nu voia sa scape de el. - De unde ftii asta? - Fiindca, daca n-ar fi fost pregatita sa fie montata, 1-ar fi lovit, explica el in timp ce ducea iapa inapoi in fopron. Mary il urma, inca indignata. -Mare lucru ar fi facut daca 1-ar fi lovit. I-ai pus pot­ coavele alea ca sa nu-1 raneasca! -Nu voiam sa-mi strice armasarul. Pe de alta parte, daca s-ar fi opus, af fi luat-o de acolo. Daca iapa se opune inseamna ca nu am calculat bine timpul sau ca e vreo problema cu ea. Dar s-a descurcat foarte bine, nu-i afa, fetito? incheie el, mangaind iapa pe grumaz.

0 inima mim9(dnzita

195

Mary se agitS incolo §i incoace tn timp ce el spSla lupa. Inci nu-i placea ideea ca iapa s& nu poata sa se tndeparteze de armasar, chiar daca iapa aceea statea liir\i?tita, de parea nici nu s-ar fi intamplat nimic in urma cu doar cateva minute. Situafia o deranja la un nivel rmofional profund, care nu finea de logica, §i se simfi nelalocul ei. W olf conduse iapa la boxa ei, o hrani §i-i dadu ;ipa proaspSta. Apoi se duse sa se spele pe maini §i pe brafe. Cand ridica privirea, Mary era tot acolo §i se uita la el ingrijorata, aproape inspaimantata. W olf se indrepta de spate. - Ce s-a intamplat? Disperata, ea incerca sa-§i izgoneasca neliniftea, dar nu reu§i. I se citea pe faf3 §i in voce, j -Parea... parea... Vocea i se stinse, dar, dintr-odata, el infelese. Se apropie incet de ea, dar nu fu surprins cand o vazu cS ea se da inapoi. - Caii nu-s oameni, spuse el cu blandefe. Sunt mari, necheaza §i urla. §tiu ca pare dur, dar a?a se imperecheaza caii. Ar fi §i mai dur daca ar fi lasafi sa alerge liberi, Iiindca s-ar lovi §i s-ar mu§ca. '' Mary privi spre iapa. - §tiu. Doar ca... Se opri, fiindca nu putea spune cu exactitate ce anume o deranja. W olf se apropie de ea §i i§i a§eza u§or mainile pe talia ei, ca sa nu se ingrijoreze si sa nu creada ca nu putea icapa din stransoare. - Duritatea asta fi-a adus aminte de atac? termina el propozifia in locul ei. ’ Mary il privi repede, tulburata, apoi se uita imediat tn alta parte. -§tiu ca amintirea e inca acolo, iubito. W olf ifi stranse incet mainile, apropiind-o §i mai mult jde el. Dupa o clipa, ea incepu sa se relaxeze, fi capul

196

Linda tow ard

ei m&t&sos se sprijini de pieptul lui. Doar atunci o inconjur5 cu brafele, fiindca nu voia sS se simta prizoniera. -Vreau sa te sarut, sopti el. Ea i§i salta capul fi ii zambi. -De-asta am venit, sa te ademenesc sa ma sarufi. N u mai am pic de rufine. Matufa Ardith m-ar fi renegat, '::-fSe pare ca matufa asta era o paco... -Era minunata, spuse Mary cu fermitate. Doar ca era de moda veche fi avea nofiuni stricte cu privire la ce se cuvenea fi ce nu. De exemplu, doar o nerufinata ar fi purtat fusta fara un jupon cuviincios pe dedesubt, explica ea ridicandu-fi pufin fusta ca sa-i arate. -Atunci felicitari nerufinatelor, spuse el inclinandu-fi capul fi sarutand-o. Sim fi cum fiorul acela cald, familiar, incepea sa-i cuprinda trupul. Se controls de indata, fiindca in m o m entul acela controlul era esenfial. Trebuia sa-i arate ceva lui Mary fi nu putea face asta daca libidoul ii in­ departa simful rafiunii. Trebuia sa-i goneasca din minte teama aceea covarfitoare. Ifi inalfa capul fi o finu pUfin in brafe inainte sa-i dea drum ul. Apoi ii prinse mMnile, iar expresia de pe chipul lu i o facu sa ttu mai zambeasca. -Vrei sa incercam ceva care ar putea alunga teama? spuse el incet. Mary il privi ingrijorata. - Ce anume? -Am putea retrai parfi ale atacului. Mary il privi fix. Era curioasa, dar fi ingrijorata. Pe de o parte, nu voia sa faca nim ic ce i-ar fi adus aminte de ziUa aceea, dar, pe de alta parte, nu-i placea sa-i fie teama. - Ce parfi? - A f putea sa te urmaresc. -N u m-a urmarit. M-a inffScat pe la spate. -Afa o sa fac fi eu, cand o sa te prind. Mary se gandi. - N-o sa mearga. O sa ftiu ca efti tu.

O inim a neimbCanzita

197

- Putem incerca. Mary il privi indelung, apoi se crispa cand li trecu un gand prin minte. -M-a trantit la pamant, cu fata in jos, fopti ea. S-a urcat pe mine fi se freca de mine. W olf se incordase. -Vrei sa fac fi asta? Ea se cutremura. - Sa vreau? Nu. Dar cred ca o sa trebuiasca s-o faci. Nu vreau sa-mi mai fie teama. Fa dragoste cu mine afa... te rog. - $i daca te sperii de-a binelea? -N u... nu te opri, adauga ea inghifind in sec. W olf o privi lung, cantarindu-i hotararea, apoi zambi cu coltul gurii. - Bine. Fugi. ft- Mary statu pe loc f i il privi nesigura. -Ce? - Fugi. N u pot sa te urmaresc daca nu fugi. Se simti jenata sa fuga prin curte ca un copil. -Afa, pur ?i simplu? -Da, pur si simplu. Gandefte-te afa: cand o sa te prind, o sa-fi dau jos hainele f i o sa fac dragoste cu tine, deci ce mai astepfi? ■ W olf ifi scoase palaria si o atarna de un stalp. Mary se dadu un pas inapoi, dupa care, calcandu-fi pe inima, se rasuci fi incepu sa alerge. Auzi zgomotul cizmelor lui care o urmareau §i rase de veselie. $tia ca n-avea nici o fansa sa ajunga la casa. Picioarele lui erau m ult mai lungi ca ale ei. Se baza insa pe propria-i agilitate §i se ascunse pe dupa mafina lui, apoi in spatele unui copac. - O sa te prind, striga el, chiar in spatele ei, iar mana

lui ii atinse Ufor umarul, inainte ca ea sa o zbugheasca din nou. Se refugie din nou in spatele m afjnii, in tim p ce W olf o pandea de pe partea opusa. Se atatau reciproc, dar nici unui nu era intr-o pozifie avant&joasa. Gafaind de emo fie f i de trium f, Mary il necaji:

198

Linda Reward

-Nu ma prinzi, nu ma prinzi. Wolf o privi, §i gura i se stramba intr-un zambet incet, ca de pe alta lume. Ea aproape ca stralucea de fericire, chipul ii era incadrat de parul §aten si matasos, iar el o voia dureros de mult. Voia s-o ia in brafe §i sa faca dragoste cu ea §i injura in gand fiindca nu putea face asta, nu chiar atunci. Mai intai trebuia sa termine ceea ce incepuse §i, de§i se declarase curajoasa, spera ca avea sa indure. Se priveau de ceva timp §i, dintr-odata, ei i se paru ca W olf arata foarte salbatic. Era excitat. Cuno?tea privirea de pe chipul lui la fel cum §i-o cuno§tea pe a ei, §i simfi ca i se taie rasuflarea. Nu se juca, lua totul foarte in serios. Pentru prima data, o cuprinse teama. Incerca sa se relaxeze, fiindca ftia ca W olf nu i-ar fi facut niciodata rau. Doar ca... la naiba, ceva chiar ii amintea de atac, oricat Incerca sa alunge gan­ dul. Ii disparu cheful de joaca ?i o cuprinse o panica inexplicabila. -Wolf? Hai sa ne oprim acum. Wolf incepu sa respire greu, iar ochii i se incefo§ara. -Nu, raspunse el pe un ton ragu?it. O sa te prind. Mary fugi in ne§tire, renunfand la siguranfa dubioasa a ma?inii. Pa?ii lui in urma ei rasunau ca tunetele, estompand orice alt sunet, chiar ?i respirafia ei intretaiata. De parea era din nou pe aleea aceea, de§i o parte din ea ii tot repeta ca in spatele ei era Wolf §i ca ea voia ca el s§ faca asta. Nu reu?ise sa fuga de atacator, insa fusese in spatele ei, ii auzise respirafia a?a cum acum o auzea pe a lui Wolf. Urla puternic, ingrozita, chiar inainte ca Wolf sa o prinda §i sa o tranteasca la pamant, acoperind-o cu trupul lui. Se sprijini in coate ca sa n-o striveasca §i o necaji: - Ha, te-am prins. Se chinui sa spuna cuvintele cu blandefe, dar era un supliciu pentru el sa vada cat de greu ii era. Simfea groaza care o cuprinsese, §i incepu sa-i vorbeasca bland, sa-i aminteasca de placerile fierbinfi, senzuale pe care

I I I I 1 I

j

0 inima neimfjCanzita

199

le impartSfisera. Ochii ii ardeau in lacrimi cand auzi sunetele pe care le scotea, de animal h&ituit §i ingrozit. Dumnezeule, nu ?tia daca era in stare sa mearga mai departe, Dorinfa ii disparuse la primul ei fipat. 1 La inceput, ea se zbatu cu salbaticie, lovi §i izbi, incerca sa-si elibereze mainile, dar el i le finea strans. Innebunise de frica, intr-atat incat, desi nu era nici pe departe la fel de puternica precum el, ar fi putut sa ajunga sa-1 loveasca, daca Wolf n-ar fi fost pregatit. Nu putea face altceva decit so stapaneasca fi sa incerce sa strapunga norul negru de teama care o invaluia. -Lini§te§te-te, iubito, lini$te§te-te. $tii ca nu-fi voi face rau §i nu-i voi-permite nimanui sa te raneasca. $tii cine sunt. li Ii repeta iar §i iar aceleafi lucruri, pana cand oboseala o dobori ?i eforturile ei devenira zadarnice §i din ce in ce mai slabe. Abia atunci incepu sa il asculte. Abia atunci cuvintele lui linistitoare reusira sa-i alunge tea­ ma. Dintr-odata, Mary se prabu§i la pamant, i§i ingropa chipul in iarba fierbinte §i dulce $i incepu sa planga. Wolf ramase deasupra ei, finand-o protector in brafe ?i linijtind-o. O mangaie $i o saruta pe par, pe umeri, pe ceafa delicata, pana ce, intr-un final, Mary ramase nemifcata pe iarba, fara lacrimi, dar $i fara energie. Mangaierile fara sfarfit il afectau si pe el, acum ca ea era mai calma. Simfi cum ii revenea dorinfa care nu il parasise niciodata de cand o intalnise. O saruta din nou pe gat. - Ifi mai e frica? murmura el. Pleoapele vinefii, umflate ramasera inchise. -Nu, ?opti ea. Imi pare rau pentru asta. Te iubesc. -§tiu, draga mea. Nu uita asta. Apoi se ridica in genunchi fi ii salta fusta. ! Mary deschise repede ochii cand il simfi dandu-i jos chilofii §i striga ascufit: -Wolf! Nu! El indeparta rapid obstacolul, iar Mary incepu sa tremure. Era aproape la fel ca atunci, pe alee. Era pe burta,

200

Linda ifoward

la pimant, cu un barbat deasupra ei, fi nu putea s&indura. Incerca sa se tarasca in fata, dar el o tinu de talie cu un braf in timp ce, cu mana cealalta, ifi descheia blugii. Ii depSrta fi mai mult coapsele fi se lipi de ea, apoise lasa din nou deasupra ei; -Ifi aduce aminte de ceea ce s-a intamplat, nu-i afa? intreba el incet, bland. Efti pe burta, la pamant, eu sunt in spatele tau. Dar ftii ca n-o sa-fi fac rau, ca n-ai de ce sa-fi fie teama, nu-i afa? -Nu-mi pasa. Nu-mi place asta! Lasa-ma sa ma ridic, da-mi drumul! -?tiu, scumpo. Gata, liniftefte-te. Gandefte-te de cate ori am facut dragoste fi cat de mult fi-a placut. Ai incredere in mine. Mirosul pamantului fierbinte ii umplea narile. -Nu vreau sa faci dragoste cu mine acum, reufi ea sa Ingaime. Nu afa. -Atunci n-o sa fac. Nu-fi fie frica, iubito. N-o sa merg mai departe daca tu nu vrei. Relaxeaza-te fi hai sa ne bucuram unui de celalalt. Nu vreau sa-fi fie teama cand o sa te iau pe la spate. Trebuie sa recunosc, funduleful tau e apetisant. Imi place sa-1 privesc fi sa-1 ating fi ma innebunefte atunci cand te ghemuiefti in brafele mele, in pat. Presupun ca ai observat, nu-i afa? Amefita, Mary incerca sa-fi vina in fire. Nu-i facuse rau niciodata, fi acum, ca norul de teama se impraftia, ftia ca nu avea sa faca asta. Acesta era Wolf, barbatul pe care-1 iubea, nu atacatorul ei. Era in brafele lui puternice, era in siguranfa. Se relaxa, iar mufchii obosifi cedara. Da, W olf era, cu siguranfa, excitat. Il simfea cuibarit intre picioarele ei desfacute, dar se finea de cuvant f i nu incerca sa intre. W olf o mangaie f i o saruta pe gat. -Efti bine acum? Mary suspina, abia respirand. - Da, fopti ea. W olf se ridica din nou in genunchi f i se Iasa pe spate. Inainte sa-fi dea seama ce avea de gand sa faca, mainile

0 inima neimbCdnzita

201

lui de fier o ridicara fi o traserS pe spate, astfel meat ea era afezatfi peste coapsele lui, dar cu spatele la el. Erau lipifi unui de altul, dar tot nu o penetra. !? Simfi primele semne de excitare. Erotismul era accentuat de faptul ca se aflau sub cerul liber, pe iarba, In bitaia soarelui stralucitor. Daca trecea cineva pe drum, avea sa-i prinda. Ideea subita a pericolului o excita fi mai mult. De fapt, din fata erau acoperifi, fiindca fusta ei se afternea pe coapsele lui. E Apoi, protecfia fustei dispSru, fiindca el o ridica f i i-o dadu Jntr-o parte. O finu lipita de el cu ajutorul mainii de pe abdomen, iar cealalta mana aluneca intre picioare­ le ei. Atingerea intima ii aduse pe buze un mic geamSt. Rf- Ifi place? ii mUrmUra el la ureche, ronffiindu-i usor lobul. P •Mary raspunse ceva incoerent. Degetele lui aspre ii atingeau zonele cele mai sensibile, oferindu-i o asemenea plftcere, incat abia mai putea sa vorbeascS. $tia exact cum s-o atinga, cum s-o pregateasca fi s-o ducfi spre extazi Fara sa-§i dea seama, se arcui spre spate, lipindu-se fi mai tare de el, fi aproape urla. K r Wolf, terog! . p Gemu fi el, printre dinfii iricleftafi. -O sa-fi ofer placere oricum vrei, iubito. Doar spune-rni cum. ■Inauntrul ei slocotea un fuvoi de senzafii, fi abia pu­ tea sa mai vorbeasca. If - Te vreau. f -Acum? -Da. -Afa? 1 Ea se mifca, fi de data asta trebui sa-fi stapaneasca un strigat. 1 - D a! J j W olf o impinse Ufor in fafa pana cand o afeza din nou pe burta fi o acoperi cu triipul lui. Patrunse in­ cet fi bland, fi Mary se simfi cuprinsa de febra. Ii primi cu nerabdare atacul, cu trupul in flacSri, cu toate

202

Linda ifoward

gandurile alungate de acea nevoie coplefitoare. Nu era un cofmar, era o alta parte a desfatarilor senzuale pe care i le dezvaluise. Se lipi fi mai tare de el fi simfi ca nu mai rezista. Apoi exploda fi se zvarcoli in brafele lui. Wolf ifi inclefta mainile pe foldurile ei f i impinse repede, cu putere, pana ifi atinse propria eliberare. Apoi ramasera intinfi pe iarba multa vreme, pe ju­ matate adormifi, prea obosifi ca sa se mifte. Doar cand simfi ca picioarele ii ardeau din cauza soarelui, Mary reufi sa-fi traga fusta in jos. W olf murmurS un protest fi-fi strecura mana pe coapsa ei. Mary deschise ochii. Cerul era albastru, senin, fara nori, iar parfumul dulceag al ierbii proaspete ii umplea plamanii fi i se rispandea in tot corpul. Pamantul de sub ea era fierbinte, barbatul pe care-1 iubea afipise lan­ ga ea fi fiecare centimetru al trupului ei ifi amintea senzafiile pe care le incercase in timp ce facuserS dragoste. Amintirea aceea, atat de proaspata fi de puternica, ii facu trupul sa freamate din nou de dorinfa, fi, din­ tr-odata, ifi dadu seama ca planul lui fimcfionase. Recrease scenariul care o ingrozise intr-atat, insa se plasase el in locul atacatorului. In loc de teama, durere fi umilinfa, ii oferise dorinfa fi, in final, un extaz atat de puternic, meat o facuse sa-fi uite toate temerile. Inlocuise o amintire ingrozitoare cu una minunata. Acum mana lui se odihnea pe abdomenul ei, fi simpla intimitate a atingerii lui o ului. Poate ca ii purta copilul. Era conftienta de consecinfele probabile ale sexului fara protecfie, dar asta voia, iar el nu adusese vorba despre contracepfie. Chiar daca relafia lor nu avea sa dureze, voia copilul lui, un copil care sa aiba puterea f i focul lui. Nimic n-ar fi facut-o mai fericita decat sa aiba un Wolf in miniaturS. Mary incepu sa se foiasca, fi mana lui ii apasa mai puternic abdomenul. - Soarele e prea puternic, murmura ea. O sa ma ard.

0 inima neimdfanzita

203

{ Wolf marai, dar ifi incheie blugii §i se ridica. Apoi

Ii lua chilofii, ii baga in buzunar fi se s3ri in picioare, ridicand-o totodata fi pe ea in brafe. -Pot sa merg, il informa ea, defi ii inconjura gatul cu brafele. - §tiu, spuse el ranjind. Dar e mai romantic sa te due In casa in brafe, ca sa facem dragoste. - Dar tocmai am facut dragoste. Ochii lui negri ardeau.

I

'

? i ?

|r Wolf tocmai se pregatea sa intre in magazinul de furaje, cand simfi-o furnicatura in ceafa, ca un vant rece. Nu se opri, fiindca asta ar fi alarmat pe oricine il privea, Insa, folosindu-fi vederea periferica, se uita imprejur. Simful pericolului era din ce in ce mai pregnant. Cineva il urmSrea. Avea un al faselea simf, bine dezvoltat in urma pregatirii solide f i a anilor de exercifii f i accentuat de misticismul puternic al originilor sale, Nu era numai urmarit. Putea simfi ura cu care era privit. Intra in magazin fi se dadu repede intr-o parte, lipindu-se de zid, in timp ce privea pe Ufa. Discufiile din magazin se oprira ca fi cum cuvintele s-ar fi izbit de un zid de piatra, dar ignora tacerea grea. Corpul ii fu cuprins de adrenalina. Nu observa ca mana inmanufata ii aluneca automat spre piept, spre cufitul pe care il purtase cii faisprezece ani in urma, in farifoara aceea incefofata, dureros de minunata, care mustea de sange fi de moarte. Ifi dadu seama ca era stapanit de vechile obiceiuri doar atunci cand mana lui nu intalni altceva decat camafa. K lnfelese ca barbatul pe care il vana era undeva acolo, afara, privindu-1 cu ura. II cuprinse furia. Nu avea nevo­ ie de cufit. Fara sa scoata o vorba, ifi scoase palaria fi cizmele, palaria fiindca ii inalfa silueta, cizmele fiindca erau prea zgomotoase. Alerga ufor in fosete pe langa barbafii uluifi fi tacufi care-fi faceau de lucru prin maga­ zin: Unui singur avu curajul sa intrebe, fovaind: - Ce se intampla?

204

Linda to w ard

W olf nu se opri sa raspunda, ci se furifS pe Ufa din spate a magazinului. Mifcarile lui erau tacute, atente, avea mare grija sa se ascunda pe cat posibil in timp ce trecea de la o cladire la alta, stabilindu-fi traseul astfel incat sa-1 surprinda pe violator pe la spate, in locul in care estimase ca se afla. Ii era greu sa-i prevada exact pozifia, dar W olf alesese automat cele mai bune locuri in care sa se ascunda. Daca avea sa caute suficient, avea sa gaseasca o alta urma, tipul avea sa devina neglijent, iar el avea sa-1 prinda intr-un final. Se furisa prin spatele farmaciei, simtind cum il ardeau scandurile fncalzite de soare. Era mai precaut ca inainte, nu voia ca lemnul sS i se frece de camasa. Pe jos era pietrif, afa ca pafea cu mare grija, ca sa nu se dea de gol. Auzi zgomotul greu, rasunator facut de o persoana care alerga, cuprinsa de panica. W olf fugi in fafa cladirii §i ingenunche rapid pentru a examina o urma vaga in farana, o urma parfiala, insa care il facu sa tresara. Era aceeafi urma, acelafi pantof, acelafi pas indreptat spre interior. Alerga mai iute ca vantul, fara sa-i mai pese de zgomot, privind in stanga fi-n dreapta. Nimeni. Nimic. Strada era pustie. Se opri sa asculte. Auzi pasari, auzi adierea vantului printre copaci, zgomo­ tul indepartat al unui motor care urea panta ufoara din partea de nord a orasului. Nimic altceva. Nici o respirafie intretaiata, nici un zgomot care sa tradeze faptul ca cineva alerga. W olf injura in gand. Tipul era mai rau ca un amator, era stangaci §i facea gre?eli stupide. Culmea, nici micar nu era in forma. Daca ar fi fost undeva prin apropiere, W olf ar fi fost in stare sa-i auda gafaitul. La naiba, cumva prada ii scapase printre degete. W olf privi casele liniftite adapostite la umbra copacilor. In Ruth zonele rezidenfiale nu erau delimitate de cele comerciale, fiindca oraful era prea mic. Af adar, casele f i cele cateva magazine erau amestecate fara nici o noima. Barbatul ar fi putut intra in oricare dintre case.

0 inim a neimdCanzita

205

Altfel nu se explica felul in care disparuse atat de brusc. Acest lucru int&rea convingerea lui W olf ca violatorul locuia in Ruth. La urma urmei, ambele atacuri avusesera loc chiar in ora?. Se gandi cei care locuiau in casele de pe strada aceea fi incerca sa ifi dea seama ce persoana corespundea descrierii lui Mary: un barbat cu mulfi pistrui. Nu-i veni nimeni in minte. Dar cineva corespundea. La naiba, ifi jura Wolf, cineva trebuia sa corespunda. 'V Elimina incet oameni de pe lista pe care o facuse in minte. In final, avea sa ramana unui singur. intr-una dintre case, o perdea se mifca foarte Incet. Barbatul i§i asculta propria respirafie intretaiata, in timp ce ifi umplea cu aer plSmanii obosifi. Prin spafiul pe Care-1 lasase liber, il vedea pe indian in mijlocul strazii, holbandu-se mai intai la o casa, apoi la alta. Ochii negri, Insetati de sange, poposira asupra ferestrei la care se afla barbatul, fi el se dadu, automat, mai in spate. Propria teama ii facea greafa fi il irifuria. Nu voia sa-i fie teama de indian, dar ii era. ‘ -Indian nenorocit, impufit! §opti cuvintele, apoi f i le repeta in minte. Ii placea sa faca asta, s3 spuna mai Intai lucrurile cu voce tare, apoi sS fi le repete in gand, ca sa le infeleaga fi sa le savureze pe deplin. Indianul era un criminal. Lumea spunea ca ftia mai multe moduri de a ucide decat fi-ar fi putut inchipui un om normal, ii credea, fiindca ftia foarte bine cum puteau ucide indienii. Ar fi vrut sa-1 ucida pe indian §i pe baiatul acela al lui cu ochi ciudati, palizi, care il citea ca pe o carte deschisa. Dar Ii era teama, fiindca nu ftia sa ucida fi ftia ca ar ajunge sa fie ucis chiar el. Ii era prea teama sa se apropie de indian suficient de mult cat s3 incerce. Se gandise la asta, dar nu reuffee sa-fi faca un plan. Ar fi vrut sa-1 impufte pe indian, fiindca pentru asta

206

Linda iCoward

nu ar fi trebuit sa se apropie, dar nu avea pistol fi nu voia sS atragi atenfia asupra lui cumparand unui. Dar era incantat de ce facuse ca sa se razbune pe indian. Incerca o satisfacfie salbatica atunci cand se gandea ca il pedepsea pe indian facandu-le rau proastelor care ii fineau partea. De ce nu vedeau ca era un nenorocit, un criminal? Proasta de Cathy spusese ca indianul arata bine! Zisese chiar ca ar fi iefit cu baiatul, fi ftia ca asta insemna ca 1-ar fi lasat s-o atinga fi s-o sarute. Era dispusa sa-i lase pe impufifii de Mackenzie s-o sarute, dar se luptase, urlase fi se zvarcolise atunci cand el o atinsese. Nu avea sens, dar nu-i pasa. Voise so pedepseasca pe ea fi sa-1 pedepseasca pe indian pentru... pentru ca era acolo, pentru co lasase pe proasta de Cathy sa-1priveasca f i sa creada ca arata bine. $i profesoara. O ura aproape la fel de mult ca pe cei doi Mackenzie, poate chiar mai mult. O mironosifa! Ii facea pe oameni sa creada ca era ceva de capul baiatului, incerca sa-i convinga sa fie prietenofi cu nenorocifii aia de metifi. Tinea predici la magazin! Voise sa o scuipe in fata. Voise sa o raneasca. Fusese atat de emofionat, incat aproape-i sarise inima din piept cand o tarase pe alee fi o simfise zbatandu-se sub el. Daca n-ar fi aparut idiotul de polifist, i-ar fi facut ce ii facuse fi lui Cathy, fi ftia ca i-ar fi placut chiar mai mult. Voia s-o loveasca cu pumnii in timp ce se ocupa de ea. Asta ar fi invafat-o minte. Nu s-ar mai fi amestecat cu corciturile. Inca voia sa se ocupe de ea, sa o invefe minte, dar fcoala se terminase fi auzise ca ajutorul de ferif o mutase intr-un loc sigur. Nimeni nu ftia unde se afla. Nu voia sa aftepte pana reincepea din nou fcoala, dar se gandea ca poate avea sa fie nevoit sa faca asta. §i proasta de Pam Hearst. Si ea avea nevoie de o leefie. Auzise ca se dusese cu indianul la o petrecere. $tia ce insemna asta. O pipaise, fi ea probabil il lasase so sarute f i poate chiar sa faca mai mult, fiindca toata lumea ftia cum erau indienii. Din punctul lui de vedere, Pam

0 inima neimdCanzita

207

era o tarfa. Merita fi ea 0 lecfie, asemenea lui Cathy, o lecfie ca aceea care-o aftepta pe profesoara. I Se uita din nou pe geam. Indianul disparuse. Se simfi imediat in siguranfa fi incepu sa-fi puna la punct planul. v Cand Wolf intrS din nou in magazinul de furaje, dadu peste acelafi grup de barbafi. -Nu prea ne place sa urtnSrefti lumea ca fi cum am fi criminali, interveni unui. ' Wolf tttarai fi se afeza ca sa se incalfe. Nu-i pasa daca le placea sau nu. -Ai auzit ce-am spus? ft -Am auzit, zise el ridicand privirea. -?i? -§i nimic. -Asculta, la naiba! —Ascult. , Barbafii devenira nervofi sub privirea inghefata a ochilor lui negri. - Femeile sunt agitate din cauza ta, spuse altul. p; —Ar trebui sa fie agitate. Poate afa au mai mare grija sS nil fie violate. ' -A fost Vreun nenorocit de strain, care nil era decit in trecere! Mai mult ca sigur, feriful nu va afla niciodata cine-a fost de vina. -E un nenorocit, intr-adev&r, dar e tot aici. Tocmai i-am gasit urma. Barbafii tacura fi se privira. Stu Kilgore, paznicul cirezii lui Eli Baugh, ifi drese vocea. - §i ar trebui sa credem ca efti in stare sa-fi dai seama cS aparfine aceluiafi barbat? . -Sunt in stare sS-mi dau seama, replica Wolf fi-i arunca un zambet ce aducea mai mult a ranjet. Statul american s-a asigurat ca sunt pregatit cum nu se poate mai bine. E acelafi barbat. Locuiefte aici. S-a strecurat intr-una dintre case.

208

Linda ‘Howard

-Asta e greu de crezut. Tofi locuim aici de cand ne ftim . Singura persoana strain;! din zona e profesoara. De ce ar incepe cineva, din senin, sa atace femei? - Cineva a facut-o. Num ai asta ma intereseazS. Sa-1 prind.

Ii Iasa pe barbafi fUfotind in timp ce ifi incarca marfa. Pam se plictisea. De cand cu cele doua atacuri, nici macar nu mai iefise singura din casa. La inceput, fusese destul de speriata, dar zilele trecusera fara nici un alt incident f i focul se estompase. Femeile incepeau sa se aventureze din nou pe strazi, chiar fi singure. Se ducea la alta petrecere cu Joe f i voia o rochie noua. $tia c5 el avea sa piece, ftia ca nu putea sa-1opreasca, dar inca ii facea inim a sa bata cu putere. N u voia sa-fi permi­ ts sa-1 iubeasca, chiar daca ftia cS altui baiat avea sa-i fie tare greu sa-1inlocuiasca pe Joe. Greu, dar nu imposibil. N u avea de gand sa se calugareasca dupa plecarea lui. Avea sa-fi continue viafa, insa, pe moment, incS era aco­ lo, a§a ca se bucura de fiecare clipa petrecuta cu el. Chiar voia o rochie noUS, dar ii promisese lu i Joe cS nu avea sa mearga niciunde singura fi nu voia sS-fi incalce promisiunea. Mama ei era plecata la cumparaturi cu o vecina, dar, cand avea sa se intoarca, avea sa o roage sa mearga cu ea sa-fi ia o rochie. N u in Ruth, desigur. Voia sa se duca intr-un ora? adevarat, cu ma­ gazine adevarate. In cele d in urma, lua o carte ?i iefi pe terasa din spa­ te, la umbra. Erau vecini de ambele parfi, fi se simfea in siguranfa. C iti o vreme, apoi i se facu somn fi se intinse pe balansoar, ridicandu-fi picioarele pe spatar. A fipi imediat. Balansoarul se opri brusc la un moment dat, ceea ce o facu sa se trezeasca instantaneu. Deschise ochii fi privi cu stupoare o masca de schi, prin care se uitau la ea cu ura doi ochi iritunecafi. Abia apuca sa fipe, ca atacatorul se napusti asupra ei.

0 inima neimSfdnzita

209

I Lovi cu pum nul, dar Pam ifi dadu capul pe spate, iar numnul i se opri in umar. Jip a din nou fi incerca sa-1 loveasca, iar balansoarul instabil ii rasturna pe terasa. Lovi din nou cu piciorul, nimerind in stomac, iar el m&rai, parand din cale-afara de surprins. | Reufi sa se indeparteze de el, dar nu se putea opri I Iin fipat. Era m ai ingrozita ca oricand, dar, in mod bizar, se simfea fi detafata, de parea privea scena de la clistanfa. Podeaua de lemn a terasei ii zgaria mainile fi brafele, dar continua sa se dea in spate. Dintr-odata, i'I fafni spre ea, iar fata il lovi din nou, insa el o prinse de glezna. Ea nu se opri. Lovea in continuare cu ambele picioare, incercand sa-1 nimereasca in cap sau intre picioare, §i urla. D in vecini se auzi un strigat. Barbatul i§i inalfa capul §i-i dadu drum ul la glezna. Sangele se prelingea pe masca de schi multicolora. Reu§ise sa-l loveasca in gura. II arunca printre dinfi, cu vocea ingro§ata de ura, „curva Impufita a indianului“, apoi sari de pe terasa §i o lua la fuga. Pam se intinse pe terasa, plangand cu durere, fara lacrimi. Cineva din vecini striga din nou, fi, cumva, fata reufi sa-fi adune puterile fi sa fipe „Ajutor!“, inainte ca groaza s-o faca sa se ghemuiasca fi sa se vaicareasca asemenea unui copil.

capitolul 12 Wolf nu fii surprins cand v&zu mafina lui Clay apropiindu-se de casa. De cand g&sise urma in ora§, avea un sentiment ciudat. Chipul obosit al lui Clay spunea totul. Mary vSzu cine era musafirul §i lua automat inca o cea§c& de cafea. Clay voia cafea intotdeauna. I§i scoase palaria §i se a?eza, oftand prelung. - Cine-a fost de data asta? intreba Wolf, cu vocea atat de ragu§ita, incat parea un mormait. -Pam Hearst. Joe siri ca ars ?i se albi la fafa. -S-a luptat cu el. Nu e ranita, doar speriata. A atacat-o pe terasa din spate a propriei case. Doamna Winston a auzit-o fipand, §i tipul a fugit. Pam spune ca 1-alovit in gura. A vazut sange pe masca de schi pe care o purta. - Locuie§te in ora?, spuse Wolf. Am gasit o alta urma, dar e greu sa te descurci in ora§, fiindca oamenii se invart de colo-colo ?i distrug pUfinele urme pe care ne putem baza. Cred ca s-a furi?at intr-o casa de pe Bay Road, dar poate nu locuiefte acolo. -Bay Road, zise Clay f i se incrunta, gandindu-se cine locuia acolo. Majoritatea oamenilor din ora? locuiau pe strada aceea, in grupul acela de case. Mai era un grup de case pe Broad Street, unde locuia familia Hearst. - Poate il prindem de data asta, adauga el. Orice bar­ bat cu buza umflata va trebui sa aiba un alibi beton. -Daca n-a facut altceva decat sS-i sparga buza, nu o sa-fi dai seama. Umflatura va fi foarte mica. Ar fi trebuit sa-1raneasca rau ca sa se vada mai mult de o zi.

0 inima neimbCdnzita

211

I Wolf stia asta pentru ca avusese buza sparta in repetate randuri, dar si sparsese destule. Buzele se vindecau repede. Daca Pam i-ar fi spart §i cafiva dinfi, lUcrurile ar fi stat altfel. p - E sange pe terasa?

I

~Nu-Atunci nu 1-a ranit cu adevarat. Ar fi fost Sange peste tot daca i-ar fi spart dinfii. f Clay isi trecu mana prin par. -Nu vreau sa ma gandesc ce zarva se va isca, dar o sa discut cu feriful sa perchezifioneze una cate una toate casele de pe Bay Road. La naiba, nu-mi trece prin cap cine ar putea fi. if Joe ie?i brusc din camera, iar Wolf il urmSri cu privi­ rea. §tia ca Joe voia s-o vada pe Pam, dar mai ?tia ?i ca nu avea s-o faca. Unele obstacole fusesera doborate, dar majoritatea ramasesera neclintite. L Clay il urm lti pe Joe cu privirea, apoi ofta din nou. -Nenorocitul a facut-o pe Pam „curva impufita a indianului“. Aveai dreptate, spuse el uitandu-se la Mary, care nu Scosese o vorba, Ea nu raspunse, fiindca ftiuse intotdeauna ca avusese dreptate. I se facu greafa cand auzi cum fusese jignita Pam, fiindca asta dezvaluia ura nefarmurita a atacatorului. „ - Presupun ca au fost distruse toate, urmele de la Pam de acasa, spuse Wolf. Era o afirmafie, nu o intrebare. I; -Mi-e teama ca da. Lui Clay ii parea rau, dar practic toata lumea din ora? se perindase pe la familia Hearst inainte sa ajunga el, se fataise pe terasa din spate §i, astfel, urmele fusesera distruse. i; Wolf mormai ceva despre idiopi care se bagau unde nu le fierbea oala. ff -Crezi ca seriful o sa fie de acord cu perchezifia fiecarei case?

212

Linda ifowarcC

- Depinde. $tii ca unii o sa protesteze, indiferent de motiv. O vorlua personal. E an electoral, mai spuse el, iar Wolf §i Mary infelesera. Mary asculta discufia, dar nu participa la ea. Acum fusese atacata Pam. Cine urma? Barbatul avea suficient curaj meat sa-i atace direct pe Wolf sau pe Joe? Asta o ingrozea cu adevarat, fiindca nu §tia dac5 putea sa indure. Ii iubea din tot sufletul. I-ar fi aparat cu propria viafa. Exact asta trebuia sa faca. I se facea rau §i doar cand se gandea ca barbatul acela avea so pipaie din nou, dar tn acea clipa §tiu ca avea sa-i ofere §ansa. Avea sa-1 ademeneasca ea cumva. Nu avea sa-§i mai permita luxul sa se ascunda pe Muntele lui Mackenzie. Avea sa inceapa sa se duca singura in ora$. Singura problema era sa scape de Wolf. §tia ca el nu ar fi fost niciodata de acord, daca ar fi aflat ce avea ea de gand sa faca. Mai mult, ar fi fost tn stare s-o impiedice sa piece, indiferent ca-i strica masina sau ca o tncuia in dormitor. Nu trebuia sa-1subestimeze. De cand venise sa locuiasca sus pe munte, impreuna cu el, liiase §i dusese singur caii. Nu-i lasase pe proprietari sa vina la ferma, unde ar fi putut s-o vada. Locul in care se afla ea era un secret pe care-1ftiau doar Wolf, Joe §i Clay. Dar asta insemna §i ca era singura de cateva ori pe saptamana, in timp ce Wolf ?i Joe se ocupau de treburi §i duceau caii. Joe mai pleca fi pentru lecfiile de matematica, plus catrebuia saaiba grija §i de cireada de vite, ca un adevarat fermier. Avea destule posibilitati sa se furi^eze, macar prima data. Ulterior, avea sa-i fie mult mai greu, fiindca Wolf avea sa stea cu ochii in patru. Se scuza ?i se duse sa-1 caute pe Joe. Baga capul in dormitorul lui, dar nu era acolo, a?a ca ie?i pe terasa. Joe se rezemase de unui dintre stalpi fi-fi finea mainile atarnate cu degetele mari de buzunare. -Nu e vina ta. Baiatul nu se clinti. -$tiam ca se poate intampla asta.

0 inimd neimbCdnzita

213

-Nu e§ti tu de vina pentru ura nimanui. -Nu, dar sunt de vina pentru ce s-a intamplat cu Pam. Stiam ca exista riscul asta, fi ar fi trebuit sa stau departe de ea. i Mary scoase un sunet nepotrivit pentru o doamna. -Mi se pare ca a fost invers. Pam a ales atunci cand a facut scena aceea in magazinul tatalui ei. -rN-a vrut decat sa mearga la o petrecere. Nu a cerut sa i se intample asta. -Sigur ca nu, dar tot nu e vina ta, a?a cum n-ar fi fost vina ta nici daca ar fi avut un accident de mafina. Pofi zice ca ai fi putut s-o intarzii, astfel incat sa fi ajuns cu un minut mai tarziu pe portiunea respectiva de drum, sau ca ai fi putut s.-ograbefti, ca sa ajunga mai devreme, dar asta e ridicol, fi o ftii prea bine. Nu-fi putu stapani un zambet slab cand vazu cu cata ardoare ifi apara cauza. Locul ei era in Congres. Ar fi trebuit sa ffichiuiasca din bici fi sa-i traga la raspundere pe senatori fi pe reprezentanfi. Ifi pusese insa in cap sa se ocupe de orafelul Ruth din Wyoming, fi nici unui dintre locuitori nu mai era la fel de la sosirea ei. -In regula, ma invinuiesc prea mult, spuse el intr-un final. Dar ftiam ca nu trebuia sa ies cu ea de la inceput. Nu e corect. Cand termin fcoala, o sa plec fi n-o sa ma mai intorc. Pam ar trebui sa iasa cu un baiat care sa-i fie alaturi cand are nevoie de el. -Tot te invinuiefti prea mult. Las-o pe Pam sa decida cu cine vrea sa iasa. Vrei sa te izolezi de femei pentru totdeauna? -N-af merge afa departe, replica el, iar in clipa aceea Mary fu uimita de cat de mult semana cu tatal lui. Dar nu intenfionez sa ma implic prea tare. -Lucrurile nu ies intotdeauna afa cum vrei. Erai interesat de Pam f i inainte sa vin eu. Asta era adevarat. Joe ofta fi-fi sprijini capul de st&lp. -N-o iubesc. -Sigur ca nu. Nici nu m-am gandit ca ai iubi-o.

214

Linda (hfoward

-Imi place de ea. fin la ea. Dar nu destul cat sa rSman, nu destul cat sa renunf la academie. Privi noaptea liniftita, seninatatea aproape dureroasS a cerului, stelele strSlucitoare fi se gandi la avionul F-15 pe care avea sa-1 piloteze pe deasupra acestor munfi, cu pamantul intunecat dedesubt f i cu bolta sclipitoare dea­ supra. Nu, nu putea sa renunte la asta. - I-ai spus fi lui Pam asta? -Da. -Atunci a fost hotararea ei. Ramasera tacufi, privind stelele. Peste cateva minute, Clay pleca, f i nici unuia nu i se paru ciudat ca nu-fi lua­ se ramas-bun. Wolf iefi pe terasa fi o apuca automat de talie pe Mary, tragand-o mai aproape, in timp ce-fi afeza o mana pe umarul fiului sau. - Efti bine? - Destul de bine, presupun. Acum intelegea furia pe care o vazuse in ochii lui Wolf cand fusese atacata Mary, furia care inca mocnea, stapanita, in sufletul tatalui sau. Dumnezeu sa-1ajute pe barbatul acela daca Wolf Mackenzie avea sa puna vreodata mana pe el. Wolf o stranse fi mai tare pe Mary fi o conduse inauntru, ftiind ca era cel mai bine sa-1 lase singur pe Joe. Fiul lui era puternic. Avea sa se descurce. A doua zi dimineafa, Mary le asculta planurile pen­ tru ziua respectiva. Nu aveau cai de dus sau de adus, dar Joe avea meditafii la matematica in dupa-amiaza aceea, fi dimineata voiau sa vaccineze vitele. Nu avea idee cat timp avea sa dureze tratamentul intregii cirezi, dar ifi inchipuia ca aveau sa fie ocupafi amandoi toata dimineafa. Trebuia sa pregateasca nifte cai quarter tineri, sa-i invete cum sa pazeasca vitele. Joe se schimbase peste noapte. Defi subtila, schimbarea asta o facu pe Mary sa sufere in adancul fiinfei ei. Pe chipul lui tan3r se citea o amaraciune care o intrista, ca fi cum ultimele urme de adolescent disparusera

0 inima, neimdCanzita

215

pentru totdeauna. Mereu paruse mai in varsta decat era, dar acum, in pofida tenului fin fi curat, nu mai parea deloc tanSr. Ea era o femeie adults, avea aproape treizeci de ani, iar atacul ii lasase urme pe care nu le putuse indeparta singuri. Cathy fi Pam erau nifte copile, iar Cathy trebu­ ia sa scape de un cofmar cu mult mai rau decat cel prin care trecuserS Mary fi Pam. Joe ifi pierduse tinerefea. Barbatul ala trebuia oprit cu orice pref, inainte sa mai faca rau ?i altcuiva. - Cand Wolf fi Joe iefira din casa, Mary ii Iasa sa ajunga destul de departe cat sa nu-i auda mafina, apoi pleca grabita. Nu ftia ce altceva sa faca, decat sa se plimbe prin oraf, in speranfa ca prezenfa ei avea sa provoace alt atac. $i apoi? Nu ftia. Trebuia sa fie pregatita. Trebuia sa aiba pe cineva care sa stea de paza, ca barbatul sa poata fi prins. Ar fi trebuit sa fie Ufor de prins. Fusese foarte neglijent, atacase in miezul zilei, in vazul lumii, luase decizii prostefti, dovada ca atacase din impuls, fara vreun plan. Nici macar nu-fi luase cele mai mici precaufii ca sa nu fie prins. Totul era ciudat. Nu avea sens. I Mainile ii tremurau in timp ce se indrepta spre oraf. §tia foarte bine ca, de cand fusese atacata, nu mai statuse nici o clipa neprotejata. Se simfea expusa, de parea ar fi ramas fara haine. Trebuia sa o pazeasca cineva, cineva in care sa aiba incredere. Cine? Sharon? Profesoara cea tanara ii era prietena, dar Sharon nu era agresiva, fi i se parea ca avea nevoie de o persoana agresiva. Francie Beecham era prea in varsta. Cicely Karr, prea prudenta. It scoase din ecuafie pe barbati, fiindca ar fi incercat s-o protejeze fi ar fi refuzat s-o ajute. Barbafii erau victimele propriilor hormoni. Machismul omorase mai mulfi oa­ meni decat sindromul premenstriial. Se gandi la Pam Hearst. Pam trebuia sa fie foarte interesata sa il prinda pe atacator fi fusese suficient de agresiva incat sa-1loveasca in gura, sa se lupte cu el. Era

216

Linda ^Coward

tanarS, dar era curajoasi. Avusese curaj sa-fi infrunte tatal f i sa iasa cu un metis. Cand intra in magazinul lui Hearst, se afternu tacerea. N-o mai vazuse nimeni de cand se terminase fcoala. Ignora liniftea profunda, fiindca ftia prea bine ce subiect aveau conversafiile pe care le intrerupsese, fi se apropie de tejgheaua unde statea domnul Hearst. -Pam e acasa?intreba ea incet, dorind ca intrebarea sa nu fie auzita de tot magazinul. Barbatul parea imbatranise cu zece ani peste noapte, dar pe chipul lui nu se citea dufmanie. Dadu aprobator din cap. Se gandi ca acelafi lucru i se intamplase fi domnifoarei Potter. Poate ca, daca avea sa stea de vorba cu Pam, privirea aceea haituita de pe chipul fetifei lui avea sa dispara. Domnifoara Potter se pricepea la astfel de lucruri. Poate nu fusese intot­ deauna de acord cu ea, dar invapise s-orespecte. Iar Pam o admira enorm. -V-af fi recunoscator daca ati vorbi cu ea, spuse el. In ochii ei albaftri se citea o expresie bizara, aproape

| I j j

1 j j

bataioasa. -Afa voi face, promise ea fi se intoarse sa piece. Aproape ca dadu peste Dottie, ceea ce 0 facu sa tresa- I ra. Femeia fusese chiar in spatele ei. -Buna dimineafa, spuSe Mary pe un ton agreabil. MatUfa Ardith o invafase cat de mult contau bUnele maniere. In mod bizar, fi Dottie parea imbatranita. Era trasa la fafa. - Ce mai faci, Mary? Mary ezita, dar nu depista nici o urma de ostilitate din partea lui Dottie. Oare se schimbase toata lumea? Oare cofmarul ii facuse sa revina la sentimente mai bune f a d e familia Mackenzie? -Sunt bine. Cum e in vacanfa? Dottie zambi, dar fu o simpla mifcare a mufchilor faciali, nu o reacfie de placere. -A fost o ufurare.

0 inima neimdfanzita

217

j Nu parea deloc ufurata, ci din cale-afara de ingrijorata. Desigur, toata lumea trebuia sa fie ingrijorata. -Ce mai face fiul tau? S Mary nu-fi aminti numele baiatului fi se simfi pufin jenata din cauza asta. Nu-i statea in fire sa uite numele. Spre surprinderea ei, Dottie se albi la fafa. I se albira pana §i buzele. -De... de ce intrebi? se balbai ea. -Mi s-a parut suparat ultima data cand l-am vazut, raspunse Mary. Nu putea sa-i spuna ca intrebase asta doar din politefe. In sud, lumea intreba intotdeauna de familie. -A... E... e bine. Nu prea iese din casa. Nu-i place sa iasa, spuse Dottie privind in jur. Scuza-ma, zise ea repede f i ie§i din magazin inainte ca Mary sa mai poata spune ceva. Se uita la domnul Hearst fi ridica din umeri. $i lui i se paruse ca Dottie se purtase ciudat. -Ma due sa vorbesc cu Pam, anunfa ea. Porni pe jos spre casa familiei Hearst, dar ifi aminti ce se intamplase ultima data cand mersese la pas prin oraf, afa ca se duse la mafina. Se uita pe podea fi pe bancheta din spate inainte sa deschida Ufa. Cand porni motorul, o vazu pe Dottie mergand repede, cu capul plecat, ca fi cum ar fi dorit sa evite discufia cu cineva care-i iefea in cale. Mary ifi dadu seama ca nu cumparase nimic. De ce venise la magazin, daca nu ca sa cumpere ceva? Nu venise doar ca sa se uite, fiindca toata lumea ftia ce produse se gaseau in fiecare magazin din oraf. De ce plecase afa brusc? Dottie facuse stanga pe stradufa pe care locuia, fi Mary se intreba dintr-odata de ce umbla Dottie singura. Fiecare femeie din oraf era avertizata sa nu faca asta. Dottie era, in general, suficient de prudenta. Mary inainta incet cu mafina in susul strazii. Cand ajunse la strada pe care o luaSe Dottie, inclina ufor capul fi o vazu urcand grabita treptele casei. Ochii ii cizura pe semnul aproape fters: Bay Road.

218

Linda tow ard

Bay Road era strada unde Wolf credea ca violatorul intrase intr-o casa. Era logic sa nu fi intrat altundeva decat in propria casa, numai daca nu era un prieten foarte apropiat, care intra si iefea ca un membru al familiei. Era posibil, dar chiar fi un prieten foarte apropiat ar fi strigat inainte sa intre in casa altcuiva, iar Wolf 1-ar fi auzit. Dottie se purta ciudat. Reacfionase de parea o infepase o viespe atunci cand Mary o intrebase de fiul ei... Bobby, afa il chema. Mary se bucura c3-fi amintise. Bobby. Bobby nu era „in regula“. Facea totul pe dos. Nu reufea sa faca nici lucrurile cele mai simple, nu era capabil sa planifice ceva. Mary simfi ca incepe sa transpire fi se vazu nevoita sa opreasca mafina. 11intalnise o singura data, dar f i-1pu­ tea inchipui: mare, pufin cam molatic, cu parul nisipiu fi cu tenul alb. Tenul alb, pistruiat. Era Bobby? Singura persoana din oras care nu era responsabila pentru propriile acfiuni? Singura persoana pe care n-ar fi banuit-o nimeni, niciodata? Doar mama lui. Trebuia sd-i spund lui Wolf.

Alunga gandul de indata ce-i trecu prin minte. Nu putea sa-i spuna lui Wolf, nu inca, fiindca nu voia sa puna asemenea povara pe umerii lui. Instinctele i-ar fi dictat sa puna mana pe Bobby. Conftiinfa i-ar fi aratat ca Bobby nu era o persoana responsabila. Mary il cunoftea suficient de bine incat sa ftie ca, orice decizie ar fi luat, avea sa regrete intotdeauna. Prefera sa ifi asume ea responsabilitatea in loc sa-1 puna pe Wolf intr-o asemenea situafie. Trebuia sa-1 sune pe Clay. Era de competenfa lui. El ar fi putut gestiona situafia mai bine. Ii luase doar cateva secunde sa intoarca problema pe toate fefele. Inca era acolo, privind spre casa lui Dottie, cand Bobby iefi pe terasa. El ii observa brusc mafina fi o privi fix. Era la mai pufin de faptezeci fi cinci de metri, prea departe ca ea sa-i poata deslufi privirea, dar

0 inima neimSCdnzitd

219

nu avea nevoie si fie mai aproape ca sa se simta cuprinsa de groaza. Apasa pe accelerate, iar mafina fafni in fafa, rascolind pietriful, cu cauciucurile scarfaind. Nu era mult de mers pana la casa familiei Hearst. Mary fugi la Ufa din fafa fi incepu sa bata cu pumnul. Simfea ca era pe punctul de-a exploda. Clipa aceea scurta, in care il privise fata in fata, era mai mult decat putea suporta. Dumnezeule, trebuia sa vorbeasca ur­ gent cu Clay. Doamna Hearst intredeschise Ufa, apoi o recunoscu pe Mary f i o deschise larg. ||< - Domnifoara Potter! S-a intamplat ceva? i Mary ifi dadu seama ca arata ciudat. | - Pot sa dau un telefon? E o urgenfa. -Sigur ca da, spuse ea facand un pas in spate fi lasand-o pe Mary sa intre. Pam aparu in hoi. ; - Domnifoara Potter? murmura ea. Parea tanara f i speriata. -Telefonul e in bucatarie. Mary o urma pe doamna Hearst fi lua receptorul. - Ce numar are biroul ferifului? I Pam lua o agenda mica de pe bufet fi incepu sa o rasfoiasca. Prea agitata ca sa aftepte, Mary suna la Informafii. I f - Biroul ferifului, va rog. I; - Ce oraf? intreba vocea anonima. Se opri. Nu-fi putea aminti sub nici o forma numele orafului. -Am gasit, spuse Pam. ■ Mary inchise, apoi forma numarul pe care i-1 dicta Pam. I se paru ca dureaza o vefnicie sa i se faca legatura. - Biroul ferifului. - Cu ajutorul de ferif, va rog. Clay Armstrong. I' - O clipa. Trecu mai mult de o clipa. Pam f i mama ei o priveau incordate, neftiind ce se intampla, dar alarmate de

220

Undia tfowarcC

agitafia ei. Amandoua aveau cearcane. Fusese o noapte grea pentru familia Hearst. - Biroul §erifului, spuse o alta voce. - Clay? - II cautafi pe Armstrong? - Da. E o urgenfa! insista ea. -Pai nu ftiu unde e acum. Putefi sa-mi spunefi care e problema... Hei, Armstrong! Te cauta o doamna, zice ca e urgent! Vine imediat, ii spuse lui Mary. Peste cateva clipe, se auzi vocea lui Clay. -Armstrong. - Sunt Mary. Sunt in oraf. - Ce naiba caufi acolo? Dinfii ii clanfaneau. - E Bobby. Bobby Lancaster. L-am vazut. - Inchide telefonull Se auzi un fipat, iar ea sari, scapand din mana receptorul. Se lipi de perete, fiindca il vazu pe Bobby acolo, in bucatarie, cu un cufit mare de macelarie in mana fi cu chipul schimonosit de ura f i de teama. - M-ai spus! fipa el, ca un copil scos din sarite. -Am spus... Ce am spus? - I-ai spus! Te-am auzit! Doamna Hearst se lipise de bufet, cu mana la gat. Pam ramasese neclintita in mijlocul incaperii, palida, holbandu-se la baiatul pe care-1 cunoftea de cand se ftia. Observa ca avea buza de jos pufin umflata. Bobby se legana de pe un picior pe altul, de parea nu ftia ce si faca in continuare. Se inrofise la fafa fi parea gata sa planga. Mary se chinui sa-fi dreaga vocea: -Afa e, i-am spus. E pe drum. Ar fi mai bine sa fugi. Poate ca nu era cea mai buna sugestie, dar in primul rand voia sa-1faca sa iasa din casa familiei Hearst inainte sa raneasca pe cineva. Voia cu disperare ca el sa piece de acolo. - E numai vina ta! tipa el haituit, ea f i cum nu ftia ce altceva sa faca, decat sa dea vina pe cineva. Ai venit aici

0 inima neimdCanzita

221

§i te-ai apucat sa schimbi totul. Mama spune ca ii iubefti pe indienii aia impufifi! -Te rog sa ma scuzi. Prefer persoanele curate. Bobby clipi, incurcat. Apoi clatina din cap fi repeta: - E vina ta. -Clay o sa ajunga in cateva minute. Ar fi mai bine sa pleci. Mana lui se inclefta pe cufit, apoi dintr-odata o apuca de braf. Era mare fi molatic, dar mai rapid decat Iasa impresia. Mary tipa in clipa cand el ii rasuci bratul la spate, aproape dislocandu-i umarul. -O sa fii ostatica mea, ca la televizor, spuse el fi o impinse afara pe Ufa din spate.

i Doamna Hearst ramasese nemifcata, naucita din ca­ uza focului. Pam sari la telefon, auzi zumzetul care semnala intreruperea conexiunii fi apasa butonul ca sa aiba din nou ton. Apoi forma numarul familiei Mackenzie, Telefonul suna fi suna, iar ea se puse pe tnjurat, folosind cuvinte pe care mama ei habar n-avea ca le cunoftea. Se tot apleca intr-o parte, incercand sa vada unde o ducea Bobby pe Mary. Era gata sa inchida, cand cineva ridica receptorul, fi se auzi o voce puternica, furioasa: -Mary? Fu atat de uimita, incat aproape scapa telefonul din mana. -Nu, se balbai ea. Sunt Pam. A luat-o pe Mary. Bobby Lancaster. Tocmai a luat-o din casa... -Vin imediat. Pam se cutremura auzind tonul morbid al vocii lui Wolf Mackenzie. , Mary se impiedica de o piatrS mare ascunsa de iarba inalta fi se ineca atunci cand durerea intensa, subita, ii umplu stomacul de greafa. - Ridica-te! striga Bobby, repezindu-se la ea. - -Mi-am sucit glezna! Minfea, dar poate reufea sa-1tncetineasca.

222

Linda l(oward

O tarase dupa el pe pajiftea din spatele casei familiei Hearst, printr-un pale des de copaci, peste un parau, iar acum urcau o colina. La inceput i se paruse mica, dar acum infelese ca era mai mare decat se afteptase. Era o zona intinsa, deschisa, o alegere deloc inspirata din partea lui Bobby, dar el nu se pricepea sa faca planuri. Asta ti incurcase pe tofi de la inceput, asta nu paruse in regula. Acfiunile lui nu fusesera deloc logice. Bobby reacfiona, nu planifica. Nu ftia cum se proceda in cazul unei glezne sucite, afa ca nu se ingrijora, doar o impinse mai departe, cu aceea§i viteza. Mary se impiedica din nou, dar reufi cumva sa-fi recapete echilibrul. Nu putea sa indure sa cada din nou pe burta fi sa-1simta din nou deasupra ei. - De ce a trebuit sa ma spui? urla el. - I-ai facut rau lui Cathy. -Merita! - De ce? De ce merita? - Ii placea de el; De indian! Mary gafaia. Conform estimarilor ei, mersesera aproape doi kilometri. Nu era mult, dar panta ascendenta ifi spunea cuvantul. N-o ajuta nici faptul ca avea braful sucit la spate. Cat timp trecuse? Cat mai dura pana sa ajunga Clay? Trecusera cel pufin douazeci de minute. Wolf cobori de pe munte in timp record. Ochii ii scaparau atunci cand sari din mafina, inainte ca aceasta sa se opreasca de tot. $i el, fi Joe aveau pufti, dar pufca lui Wolf era o Remington foarte buna, cu luneta. Niciodata nu avusese fansa sa incerce sa o foloseasca de la o distanfa de un kilometru, dar nu ratase nici o finta de la o departare mai mica. Oamenii incepusera sa se ingramadeasca in spatele casei. Wolf fi Joe ifi facura drum prin mulfime. -Stafi locului, pana nu mai distrugefi fi alte urme! urla Wolf, f i tofi se oprira imediat. Pam se apropie de ei, cu chipul in lacrimi. -A duso in padure. Acolo, arata ea.

0 inima neimfiCanzita

223

I O sirena anunta sosirea lui Clay, dar Wolf nu-1 aftepta. Urmele de pe pajifte erau extrem de clare pentru el, porni in goana, urmat de Joe. P Dottie Lancaster era ingrozitS fi aproape istericS. Bobby era fiul ei fi il iubea cu disperare, indiferent ce facuse. Se simfise mizerabil cand ifi daduse seama ca el le atacase pe Cathy Teele fi pe Mary. Era sfafiata. Pe de o parte o chinuia conftiinfa, pe de alta parte o innebunea conftientizarea faptului ca, daca il deconspira, avea sa-fi piarda copilul. Dar nimic nu se compara cu groaza pe care o simfise atunci cand descoperise ca fugise de iacasa. Auzise zarva pe care el o starnise fi descoperise ca toate cofmarurile ei devenisera realitate: o rapise pe Mary f i avea un cufit. Acum barbafii Mackenzie il urmareau, fi ftia ca aveau sa-1impufte. ■fill apuca de braf pe Clay atunci cand acesta se apropie de ea. - Oprifi-i, suspina ea. Nu-i lasafi sa-mi omoare baiatul. Clay abia de se uita la ea. O dadu la o parte fi fugi dupa ei. Disperata, Dottie o porni pe urma lor. j , $i alfi cafiva barbafi ifi luasera puftile fi li se alaturasera. Le paruse intotdeauna rau de Bobby Lancaster, dar le ranise pe femeile din viafa lor, fi nu avea nici o scuza. | Wolf incepu sa se linifteasca fi-fi alunga panica. Simfurile i se ascufira, afa cum se intampla intotdeauna cand iefea la vanatoare. Auzea fiecare sunet mult mai clar, recunoftea orice zgomot imediat. Vedea fiecare fir de iarba, fiecare crengufa rupta, fiecare piatra rasturnata. Mirosea orice parfum lasat de natura fi nu-i scapa izul amar, vag, statut al fficii. Trupul lui era ca o mafina care se deplasa incet fi silenfios. Citea toate semnele. Aici se Impiedicase Mary, fi brusc el se crispa. Cu siguranfa era 4ngrozita. Daca-i facuse rau... Era atat de firava, nu se pufea pune cu un barbat. Nenorocitul avea un cufit. Wolf se gandi ca o lama i-ar fi putut atinge pielea delicata, stravezie, fi il cuprinse furia.

224

Linda Howard

Trebuia so alunge, fiindca nu-§i putea permite s&faci gre§eli din cauza furiei. Se indepSrta de palcul de eopaci §i dintro data ii vazu, sus pe colina. Bobby o tara pe Mary dupa el, dar macar era vie. W olf examina terenul. Nu avea o pozifie buna. Se indrepta spre est, spre baza colinei. - Opreste-te! Era vocea lui Bobby, care se auzea foarte vag de la departarea aceea. Se oprisera, iar Bobby o finea pe Mary in fafa lui. - Opre§te-te, altfel o omor! W olf se Iasa incet intr-un genunchi §i ridica pu§ca pe umar. Privi prin luneta, nu ca sa traga, ci ca sa vada cum so regleze. Luneta ii arata imediat disperarea de pe chipul lui Bobby si cutitul de la gatul lui Mary. - Bobbeee! striga Dottie, care se apropiase de ei. -Mami? - Bobby, da-i drumul! -Nu pot! M-a spus! Barbafii se stransesera in cerc. Cafiva masurara distanfa din ochi §i clatinara din cap. Nu ar fi reufit sa finteasca, nu de la asemenea departare. Puteau s-o raneasca pe Mary, asta daca nimereau totusi in cineva. Clay se uita la Wolf. -Pofi sa fintefti? W olf zambi, iar Clay simfi ca !l cuprinde un nou fior de gheafa cand vazu privirea din ochii lui. Erau reci, nemilo§i. -Da. -Nu! scanci Dottie. Bobby! striga ea. Te rog, coboara! -Nu pot! Trebuie s-o omor! Ii place de el, de india­ nul asta impufit! El 1-a omorat pe tata! Dottie suspina §i-§i acoperi gura cu palmele. -Nu, gemu ea, apoi striga din nou. Nu! N-a fost el! In ochii ei se vedea iadul. - El a fost! A$a ai spus... un indian...

0 inima neimSfanzita

225

Bobby se intrerupse si incepu s-o tarasca pe Mary in spate. - Haide, il indemna Clay incet. 1 W olf sprijini teava pu§tii de un nod de pe tulpina unui copac tanSr. Era mic, dar suficient de rezistent ca sa o sustina. Privi prin luneta fara sa scoata o vorba. - Stafi, striga Dottie disperata. v W olf o privi. -Va rog, sopti ea. Nu-1 omorati. Este tot ce am pe lumea asta. . Ochii lui negri erau inexpresivi. i - O sa-ncerc. ! Se concentra pe focul pe care avea sa-l traga, izolanduse complet de tot ce-1 inconjura. Se afla la vreo trei sute de metri, dar aerul era neclintit. Imaginea din luneta era mare, clara §i plata, distorsionata. Chipul lui Mary eta plat. Parea furioasa si se agata de bratul care-i inconjura umarul, cel care ii finea cufitul la git. Dumnezeule, dupa ce avea s-o recupereze teafara §i nevatamata, avea sa sara la gatul ei. Fiindca ea era atat de mica, avea o finta mai mare decat ar fi avut in mod normal. Instinctele i-ar fi spus sa finteasca la cap, sa-1 elimine pe Bobby Lancaster, dar promisese. La naiba, avea sa fie tare greu. Se miscau, §i-§i limitase zona in care putea tinti atunci cand promi­ sese sa nu-1 omoare. Reticulul lunetei se fixa, iar mainile lui se incle?tara. Trase aer in piept, expira jumatate §i apasa u?or pe tragaci. Aproape simultan cu zgomotul puternic ce-i rasuna in urechi, vazu o pata ro?ie pe umarul lui Bobby. Cufitul cazu din mana brusc inerta, in timp ce impactul glontului il dobori pe baiat la pamant. Mary se clatina §i cazu pe o parte, dar se ridica imediat. Dottie se prabu§i in genunchiv plangand, cu chipul in maini. Barbafii alergara pe deal. Mary^cobori in fuga fi se intalni cu W olf la jumatatea drumului. Inca avea pu§ca in mana, dar o stranse in brafe si o finu lipita de el,

226

Linda ifowarcC

cu ochii inchifi, in timp ce savura miracolul de a o fti calda fi vie langa el, cu parul matasos pe chipul lui, cu parfumul ei dulce umplandu-i plamanii. Nu-i pasa cine-i vedea sau ce credea lumea. Era a lui, fi tocmai trecuse prin cea mai grea jumatate de ora din viafa lui, ftiind ca ar fi putut s-o piarda in orice clips. Acum se terminase totul, fi ea plangea. Bobby o tarase pe deal, iar acum W olf o tara dupa el, ca sa coboare. Injura incet, in barbs, ignorandu-i pro­ tested intretSiate, pana cand Maty se impiedica. Apoi o lua pe umar ca pe un sac fi cobori in continuare. Oamenii se uitarS uluifi dupa ei, dar nici unui hu indrazhi sa-1 opreasca. Dupa ziua aceea, tofi il vedeau altfel pe Wolf Mackenzie. W olf nici nu se uita la mafina ei, ci o arunca intr-a lui. Mary ifi dadu parul la o parte de pe fata fi se hotari sS nu spuna nimic; aveau sS se ocupe de mafina mai tarziu. W olf era manios, cu chipul ca de piatra. Aproape ajunsesera pe drumul care urea pe munte, cand W olf vorbi intr-un sfSrfit. -Ce naiba cSutai in oraf? Tonul lui placid n-o pacali. Era din cale-afarS de furios. Poate nu fusese suficient de precauta, afa cum ar fi trebuit. dar tot nu4 era teama de el, de barbatul pe care-1 iubea. Ii respecta temperamentul, dar nu-i era teama de el. Afa ca raspunse, la fel de calma: - M-am gandit ca, daca ma vede, va face ceva prostesc fi-1 il vom putea identifica. -L-ai provocat. Tu ai acfionat mult mai prostesc decat el. Ce-ai facut, te-ai fafait pe strada pilna a pus mana pe tine? Mary se facu ca nu bagS de seama insUlta. -N-a fost nevoie de asta. Voiam mai intai sa vorbesc cu Pam. M-am oprit la magazin sa-1 intreb pe domnul Hearst daca era acasS si acolo m-am intalnit cu Dottie. Se purta atSt de ciudat fi parea atat de ingrijorata, incat mi-a dat de banuit. Aproape a fugit din magazin. Apoi,

0 inima neimdCanzita

227

cand am v&zuto luand-o pe Bay Road, mi-am adus aminte de Bobby ?i de cum arata. A ie§it pe terasa $i s-a Uitat la mine, §i am stiut ca era el. -Si ai vrut sa-1 prinzi tn flagrant? intreba el sarcastic. Mary se bosumfla. -Nu. Nu sunt tampita, §i ai face bine sa nu mai faci nici o remarcS de-asta inteligenta, W olf Mackenzie. Am facut ce credeam ca trebuia sa fac. Im i pare rau daca nu-fi place, dar asta e. Era destul. Nu puteam sa-mi asum riscul sa mai fie ranit §i altcineva sau sS inceapa sa traga in tine sau in Joe. M-am dus acasa la Pam ?i l-am sunat pe Clay, Nu aveam de gand si-1 infrunt pe Bobby, dar lucrurile au ie§it pe dos. M-a urmarit pana la Pam §i m-a auzit vorbind la telefon. Atunci m-a luat. Apoi, §tii ce s-a intamplat. Vorbea atat de lini§tita, incat W olf trebui sa-?i incle?teze mainile pe volan ca sa n-o scuture. Daca n-ar fi vazut-o plangand in Urma cu cateva minute, probabil §i-ar fi pierdut controlul. - §tii ce s-ar fi putut intampla daca nu m-a? fi intors la fopron sa iau ceva §i n-a§ fi observat ca ma§ina ta nu era la locul ei? A fost o intamplare ca eram acolo cand a sunat Pam ca sa-mi spuna ca te-a rapit Bobby! - Da, spuse ea rabdatoare. $tiu ce s-ar fi intamplat. -Nu te deranjeaza ca aproape fi-a taiat gatul? - Dar n-a facut-o. Ce conteaza ca era aproape? Numai la belciuge §i la grenade ar conta a§a ceva. W olf apasa cu putere frana, atat de furios, Incat abia putea sa vada in fafa ochilor. Opri motorul fara ca macar sa-?i dea seama §i deveni con§tient doar cand ii cuprinse umerii subfiri. Era atat de tentat s-o ia in brafe, incat tremura, dar ea nu parea sa-?i dea seama ca ar fi trebuit sa-i fie frica. Ii aluneca in brafe scofand un sunet slab ?i se agafa de el cu o forfa surprinzatoare. W olf o stranse la piept §i o simfi tremurand. Acum vedea totul mai clar, si infelese ca ii era teama, dar nu de el. Fusese la fel de sfidatoare ca de obicei, facuse

228

Linda ‘iCcnvarcC

ce considera de cuviinta, iar acum probabil incerca sa para calma, ca sa nu-1 ingrijoreze pe el. Ca fi cum 1-ar fi putut ingrijora ceva mai m ult decat sa vada un violator sarit de pe fix finand un cufit la gatul ei. Porni mafina in mare graba. N u mai era m ult pana acasa, dar nu ftia daca avea sa reziste pana acolo. Trebuia sa faca dragoste cu ea, repede, chiar fi in mijlocul drumului. Doar astfel fi-ar putea inabufi teama de a o pierde, avea nevoie s-o simta inca o data sub el, iar ea sa-1 primeasca in trupul ei delicat. Mary se gandea. Trecusera patru zile de cand W olf il impufcase pe Bobby. Primele doua zile fi le umpluse cu declarafii fi proceduri polifienefti, dar fi cu internuri pentru ziare fi chiar cu o solicitare din partea unui post de televiziune, pe care W olf o refuzase. Seriful nu era prost, afa ca il laudase pe W olf ca pe un erou fi il apreciase pentru cat de bine fintise. Se aflase despre experienfa militara a lui W olf f i se scrisese m ult despre „veteranul din Vietnam, posesor a numeroase decorafii“ care salvase o profesoara fi prinsese un violator. Bobby se vindeca intr-un spital din Casper. Glonful ii perforase plamanul drept, dar avea noroc ca ramasese in viafa- Era ingrozit de tot ce se intamplase f i cerea continuu sa fie lasat sa piece acasa, Dottie ifi daduse demisia. Trebuia sa-fi petreaca tot restul viefii ftiind ca ura ei prinsese radacini adanci in mintea fiului ei fi provocase tot cofmarul. §tia ca aveau sa-1 ia pe Bobby de langa ea, cel pufin pentru o vreme, fi ca nu mai puteau sa locuiasca in Ruth, nici dupa ce aveau sa-1 elibereze. Dar, oriunde 1-ar fi trimis pe Bobby, voia sa-i fie aproape. Dupa cum ii spusese lui Ruth, el era tot ce avea pe lume. Totul se terminase, iar Mary ftia ca W olf nu avea sa mai fie tratat niciodata ca un paria. Ameninfarea trecuse, iar oamenii erau in siguranfa. Faptul ca se aflase identitatea violatorului fi ca fusese prins conta foarte

0 inim a neimSCanzita

229

m ult pentru recuperarea lui Cathy Teele, defi ceea ce se Intamplase avea so marcheze pe viafa. j Asadar, nu mai era nici un motiv pentru ca Mary sa nu se poata intoarce acasa. ! La asta se fi gandea. In acele patru zile, W olf nu-i ceruse sa ramana cu el. Nu-i spusese un cuvant de dragoste, nici macar in timpul partidei lor nebune, la scurt timp dupa ce o salvase. Nu spusese absolut nimic despre situafia lor. 1 Era tim pul sa se duca acasa. Nu putea ramane cu el pentru totdeauna, mai ales ca nu mai avea de ce sa se teama. $tia ca relatia lor avea sa continue, cel pufin pentru o vreme, dar totuf i gandul ca avea sa piece din casa lui o deprima. Ii placuse fiecare clipa petrecuta pe Muntele lui Mackenzie, adorase sa imparta cu el lucrurile marunte. Viafa era formata din lucruri marunte, presarate cu momente intense. Ifi facu bagajele in linifte fi ifi impuse sa nu planga. Trebuia sa se stapaneasca fi sa nu faca o scena. Ifi puse valizele in mafina, apoi il aftepta pe W olf sa se intoarca acasa. Ar fi fost copilaros din partea ei sa piece pe furif. Nu avea so faca. Avea de gand sa-i spuna ca se intorcea acasa, sa-i mulfumeasca pentru protecfie fi sa piece. Afa se cuvenea. W olf se intoarse spre sfarfitul dupa-amiezii. Era transpirat fi plin de praf. Schiopata pufin, fiindca o vaca il calcase pe picior. Nu era prea binedispus. Mary ii zambi. - M-am hotarat sa nu va mai stau pe cap, fiindca nu mai exista nici un motiv sa-mi fie teama sa raman singu­ ra. Mi-am facut bagajele fi am pus totul in mafina, dar am vrut sa raman pana te intorci, ca sa ifi mulfumesc pentru tot ce ai facut. W olf ifi astampara setea fi se opri cu cana in mana. Joe ramase neclintit, cad nu voia ca ei sa-1 vada. Nu-i venea sa creada ca W olf o Iasa sa>plece. W olf intoarse incet capul fi se uita la ea. O chii lui o priveau salbatic, dar Mary se concentra prea tare

230

Linda iCcnvard

s5 se stSpaneascS pentru a putea observa. ii oferi un alt zambet, dar de data aceasta mai format, fiindca el nu zisese o vorba, nici macar ca avea sa o sune. -Ei bine, spuse ea vesela, ne mai vedem. Spune-i lui Joe sa nu uite de lecfii. Ie?i pe Ufa din fafa fi coborl treptele. Parcursese jumatate din distanfa pana la mafina, cand o mana puternica o apuca de umar fi o rasuci. -Sa fiu al naibii daca pleci de pe muntele asta, spuse el aspru. O privi de sus. Pentru prima data, Mary se simfi dezavantajata de faptul ca-i ajungea doar pana la umar. Era atat de aproape, incat fu nevoita sa-fi dea capul pe spate ca sa poata vorbi cu el. Caldura trupului lui o invaluia. -Nu pot sa raman aici pentru totdeauna, raspunse ea calma, insa vazu privirea din ochii lui fi se cutremura. Sunt profesoara intr-un oraf mic. Nu pot sa traiesc afa cu tine... -Taci, spuse el. -Asculta... -Am spus sa taci. Nu te duci niciunde fi o sa faci bine sa traiefti cu mine tot restul viefii. Azi eprea tarziu, dar maine la prima ora ne ducem in oraf sa ne facem analizele fi sa luam toate actele. Ne casatorim intr-o saptamana, afa ca treci inapoi in casa fi ramai aici. ifi aduc eu valizele. Privirea lui i-ar fi facut pe majoritatea oamenilor sSse dea inapoi cafiva pafi, dar Mary ifi incrucifa brafele. -Nu ma marit cu un barbat care nu ma iubefte. -Pe tofi dracii! urla el, tragand-o mai aproape. Care nu te iubefte? La naiba, femeie, ma ai la degetul mic de cand te-amvazut prima data! L-af fi omorat intr-o clipita pe Bobby Lancaster pentru tine, afa ca sa nu mai spui vreodata ca nu te iubesc! Pentru o declarafie de dragoste care se voise fi cerere in casatorie, nu fusese neaparat romantica, dar, cu sigu­ ranfa, fusese emofionanta. Mary ii zambi fi se ridica pe varfuri ca sa-i inconjoare gatul cu brafele.

0

inima neimdfanzita

231

-$i eu te iubesc. Wolf o privi fi vSzu cat de bine arata in puloverul moale, roz, care ii scotea in evident obrajii trandafirii fi ochii albaftri ca ardezia care-1 priveau licarind. Adierea vantului ii unduia parul matasos, maroniu-argintiu, fi el i§i ingropa dintr-odata chipul in fuvifele fine de pe umarul ei. -Dumnezeule, te iubesc, fopti el. Nu crezuse niciodata ca avea sa iubeasca vreo femeie, cu atat mai pufin o femeie alba, dar asta se intampla Inainte ca faptura aceasta firava fi delicata sa dea buzna in viafa lui fi sa i-o schimbe pe de-a-ntregul. Acum nu putea trai fara ea, afa cum nu putea trai fara aer. -Vreau copii, declara ea. Wolf zambi. -N-am nimic impotriva. ; Mary se mai gandi pufin. -Cred ca af vrea patru. Wolf se incrunta pufin fi o stranse la piept. E - O sa vedem. Era prea mica fi delicata pentru atat de multe sarcini. Doua ar fi fost mai bine. O ridica in brafe fi se indrepta spre casa, acolo unde era locul ei. Joe ii privi pe fereastra fi zambi atunci cand il vazu pe tatal lui luand-o pe Mary in brafe.

epilog Academia Fortelor Aeriene, Colorado Springs, Colorado

Joe deschise scrisoarea de la Mary §i incepu s5 surada. Colegul de camera il privi cu interes. -Ve§ti bune de acasa? -Da, spuse Joe fara sa ridice privirea. Mama mea vitrega e din nou insarcinata. - Parea tocmai nascuse. -Acum doi ani. Asta e al treilea. Colegul lui de camera, Bill Stolsky, ll privi pe Joe in timp ce citea scrisoarea. Il admira pe acest metis calm, distant. Chiar §i cand fusesera in primul an - §i, de obicei, bobocii erau priviti de sus - ceva ii impiedicase pe baiefii mai mari sa se ia de Joe Mackenzie. Fusese primul din clasa inca de la inceput, si se ftia deja ca, dupa absolvire, avea sa mearga la fcoala de zbor. Mackenzie avansa cu pa§i repezi, fi chiar §i instructorii lui §tiau asta. - Cafi ani are mama ta vitrega? intreba Stolsky, curios. $tia ca Mackenzie avea douazeci §i unu de ani, era cu un an mai mic decat el, de§i amandoi erau in ultimul an la academie. Joe ridica din umeri fi scoase o pozS din dulap. -E destul de tanara. Si tata e destul de tanar. Era aproape un copil cand m-am nascut. Stolsky lua fotografia si se uita la cele patru persoane. Nu era o fotografie studiata, ceea ce o facea ?i mai intima. Trei adulfi se jucau cu un copil. Femeia era mica §i delicata, finea in poala un bebeluf §i ii zambea unui barbat puternic, bronzat, care aducea a vultur. Barbatul parea un adevarat dur. Stolsky nu ar fi vrut sa dea nas

O inima neimbCanzita

233

in nas cu el pe o alee, pe intuneric sau pe lumina. Se uita repede la Joe fi vazu asemanarea. Dar bebeluful ifi incleftase pumniforul pe degetul uriasului fi radea in timp ce Joe il gadila pe git. Era o imagine revelatoare fi, in mod ciudat, tulbur&toare a viefii personale a lui Mackenzie, a familiei lui unite. Stolsky ifi drese vocea. -Acesta e cel mai mic? -Nu, poza asta e facuta cand eram in ultimul an de liceu. El e Michael. Acum are patru ani, fi Joshua are doi ani. Joe era fericit pentru Veftile primite de la Mary, dar fi pufin ingrijorat Amandoi copiii se n&scusera prin cezariana, fiindca Mary era prea firava ca sa-i poata nafte natural. Dupa nafterea lui Joshua, W olf spusese ca nu aveau sa mai faca alfi copii, fiindca Mary avusese o sarcina tare grea. Dar Mary caftigase, ca de obicei. Trebuia sa-fi ia permisie pentru cand avea sa se nasca bebeluful. -Mama ta vitrega nu e... - Indianca? Nu. - Ifi place de ea? Joe zambi. -O iubesc. N-af fi aici daca n-ar fi fost ea. Se ridica f i se apropie de fereastra. $ase ani de munca asidua, fi era aproape de-a primi ceea ce-fi dorise atat de mult: un avion de lupta. Mai intai trebuia s5 ia lecfii de^ pilotaj, apoi sa urmeze $coala de Aviafie de Lupta. II afteptau alfi ani de munca grea, dar era nerabdator. Foarte pufiniajungeau si piloteze avioane de lupta, dar el avea de gand sa fie unui dintre ei. Colegii lui de clasa care mergeau la fcoala de zbor ifi alesesera deja nume de cod, chiar daca ftiau ca unii dintre ei aveau sa renunfe la cursurT fi mult mai mulfi nu aveau sa piloteze in viafa lor un avion de lupta. Dar nimeni nu gandea astfel despre propria persoana.

234

Linda ifowarcC

Tot timpul avea sS renunfe altul. Tot timpul avea s£ fie exclus altul. Se distraserS mult alegandu-fi numele, iar Joe ii privise in t&cere, de la distant, ca de obicei. Apoi Richards se uitase la el fi spusese: -Tu o sa fii §eful. Joe il privise calm fi distant. -Eu nu sunt §ef. Vorbise pe un ton obisnuit, dar Richards tresarise. -Bine, fusese el de acord. Gum vrei sa-fi spunem? Joe ridicase din umeri. -Spunefi-mi Breed1. Asta-s eu. Deja, chiar daca nici macar nu absolviserS, lumea ii spunea Breed Mackenzie. Porecla avea sa-i fie inscripfionata pe casca, §i mulfi aveau sa-i uite numele adevarat. Mary ii oferise asta. Ea insistase m se zbatuse, ea se luptase pentru el fi-1 invafase. Ea ii oferise viafa aceea, acolo in inaltul cerului albastru. Mary se foi in brafele lui Wolf. Era goala, iar mana lui mare ii mangaia trupul palid, vrand parea sa caute semnele sarcinii inca invizibile. §tia ca era ingrijorat, dar se simfea minunat fi incerca sa-1linifteasca. -Ma simt mai bine ca oricand. Liniftefte-te, sarcina imipriefte. Wolf chicoti fi ii atinse sanii, ridicandu-i pe rand in palma. Acum erau mai plini fi mai sensibili. Aproa­ pe ca putea s-o aduca la orgasm atingandu-i sfarcurile cu gura. -Dar asta e ultimul, spuse el. -§i daca e alt baiat? N-ai vrea sS incercam sa avem fi o fata? Wolf marai, fiindca acesta fusese argumentul pe care-1folosise ca sa-1convinga s-olase insarcinata fi de data asta. Era hotarata sa faca patru copii. 1 In englezS, 5n original, breed inseamna „descendenfa, Origine, neam, specie'^ iar half-breed inseamna „metis, cOrcitur&“. (n.red.)

0 inima neimBCanzita

235

-Hai s3 facem un pact. Daca acum e fata, ne oprim. Daca e baiat, facem inca unui si atat, indiferent de sex. - Perfect, aproba ea, apoi facu o pauza. Te-ai gandit ca ar fi posibil sa faci o suta de copii, tofi sa fie baieti? Poa­ te pur fi simplu nu faci fete. Uita-te la tine, trei baiefi la rand... Wolf ii puse degetul pe buze. -Atat. Patru, nu mai mult. Mary rase si ifi lipi de el trupul zvelt. Reactia lui veni imediat, chiar fi dupa cinci ani de casnicie. Mai tarziu, in timp ce el dormea, Mary zambi in intuneric fi ii man­ gaie spatele musculos. Simfea ca fi copilul acesta era ba­ iat. Dar urmatorul... Ah, urmatorul avea sa fie fetifa pe care fi-o dorea atat. Era convinsa.